Viata Rom. (R.), 1948

A apărut 


RADU BOUREANU 


SANGELE 
POPOARELOR 


CU 20 DESENE ALE AUTORULUI 
ŞI UN AUTOPORTRET 


Poetul dă glas suferințelor poporului şi cântă 

lupta lor pentru eliberarea de sub exploatare 

şi asuprire, nădejdea lor Intro lume nouă, 
superioară. 


EDITURA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTA 


REVISTĂ A SOCIETĂȚII SCRIITORILOR DIN ROMANI. 


Că 
ETENIA ROMÂNO-SOVIETI 
ra de MIRON CONSTANTINESCU 


+ 
RADU PĂDURE: Moscova Roşie, Moscova Aurie . : + 
N. MORARU: Revoluţi îi oc omvrie și drumurile Literaturii 


NAGY ISTVAN 
MIHAI FLOF 


CONST sovă“, de P. V, Bâtla 
ANTINESCU-IAŞT : „Pra „Mioacovi: Bata 
PAUL GEORGESCU : „. To Ya Ga Aae as: Panova - LA AN TOBI- 
iar > atinin moine a J. POPPER? „Floarea de PA 1, de Pavol Cea 


NOTE 
discursa academic — CAMIL PETRESCU : 
AL. ROSETTI: Pe marginea unni di ra 


AY 
EDITURA PENTRU SITERATURĂ ŞI 


BROEMVRIE 
ANUL L Nr. 6 


VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


REVISTĂ A SOCIETĂȚII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA 


COMITETUL DE DIRECŢIE: 
Ion Călugăru — Miron Constantinescu — Gdal Gâbor VISTA ROM A NEA S C À 
Corin Grosu — N. Moraru — Perpessicius — Camil Petrescu : 
L. Răutu — Al. Rosetti — Zaharia Stancu — Cicerone 


Theodorescu 
ANUL 1, Nr. 6, NOEMVRIE 1948 


* 


REDACTOR - ŞEF : Cicerone Theodorescu 
SECRETAR DE REDACŢIE: Corin Grosu 


* 


ABONAMENT ANUAL 


INSTITUȚII ooe o ona Ea n S La: 5.000 
SINDICATE, ŞCOLI ... sorses sss p» PL) 
PARTICULARI siea n o a a a n 1.802 
MEMBRI U.SAS5Z. MUNCITORI. STU- 

DENŢI, ELEVI, MILITARI .. cc... » 1.500 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA: 


EDITURA PENTRU LITERATURĂ ȘI ARTĂ 


> REDACȚIA: 2.06.40, 
DD. ANA IPĂTESCU Ne. 39— TEL) ADMINISTRAȚIA : 2:40:70 


EUCUREȘTI 


PRIETENIA ROMÂNO-SOVIETICĂ 


Niciodată poporul român n'a avut un prieten mai sincer, mai 
consecvent decât marele popor sovietic. Deaceea, săptămâna 
prieteniei româno-sovietice nu este decât sinteza unei amiciții care 
s'a clădit zi de zi, ani de-a-rândul şi care nu va mai putea fi nicio- 
dată sdruncinată. In trecut, în calea prieteniei româno-sovietice 
a stat moșierimea și burghezia română. Clasele exploatatoare ale 
vechei Românii, strâns legate cu puterile imperialiste, au format 
piedeca ticăloasă in calea făurirei prieteniei româno-sovietice. Şi 
poporul nostru, timp indelungat — 2 decenii și jumătate — n'a 
reușit să înfrângă pe acest dușman al păcii și prieteniei dintre 
popoarele român și sovietic. Cu toate luptele curajoase duse 
de clasa muncitoare a României vechi, de țărănimea săracă, 
dictatura marelui capital și a moșierimii n'a putut fi sfă- 
râmată, Abia în 1944, când, după marile victorii ale Armatei 
Sovietice asupra hoardelor cotropitoare naziste şi fasciste, după 
izbânzile dela Moscova, Leningrad, Stalingrad, oştirile libe- 
ratoare intraseră pe teritoriul României, dictatura slugilor lui 
Hitler a fost răsturnată și de atunci, an de an, clasa muncitoare 
în fruntea tuturor oamenilor muncii, a sfărâmat bucată cu bucată 
puterea politică și apoi cea economică a marei burghezii și moşie- 
rimii. Acești 4 ani, din toamna lui 1944 și până în toamna lui 
1948, au însemnat pentru țara noastră mai mult decât un secol, 
au însemnat saltul României dela vechea structură burghezo- 
moșierească, cu o formă de stat monarhică, la noua structură 
populară democratică, cu o formă de stat republicană. Acest 


A VIAȚA ROMÂNEASCĂ 

salt nu a fost cu putință decât în urma eliberării țării noastre de 
către Armata Sovietică și prin sprijinul permanent politic, pac 
mic și cultural pe care l-am primit și îl primim dela Marea 
Uniune Sovietică. Când tineretul nostru muncitoresc cântă: 
+ Stalin şi poporul Rus, Nei ne-au adus», nu face decât 

exprime simţămintele întregu ui popor. 

x In săptămâna prieteniei româno-soviet ce, sărbătorim marea 
schimbare, profunda transformare a ţării noastre, împlinită prin 
ajutorul direct al Uniunii Sovietice și care constitue temelia evo- 
luţiei noastre spre o societate în care oamenii liberi, necunoscând 
exploatarea, vor trăi fericiți. | 

Exprimăm recunoştinţa noastră pentru aceia care, hind învin- 
gători, au ştiut să rămână prieteni, fiind puternici, au știut să 
fie mărinimoși, fiind mari, au știut să trateze în spirit de egalitate 
pe cei mai mici, aplicând astfel geniala politică leninistă-stalinistă. 

Mărturisim gratitudinea noastră pentru sprijinul economic și 
cultural, acordat cu generozitate și înțelegere. Ceea ce se fău- 
reşte acum, în greutățile luptei împotriva imperialismului și în 
bucuriile înfrățirii, este clădit pentru vecie. A 

Intre poporul român şi popoarele sovietice, existau tradițiile 
prieteniei. Dacă acestea nu s'au putut desvolta în trecut, faptul 
Sa datorat burgheziei și moșierimii române. Dar astăzi, cu 
fiecare nouă lovitură pe care fostele clase exploatatoare „din 
România o primesc, cu fiecare rostogolire spre prăpastie a 
acestor ciuperci otrăvite, ceea ce Gra interzis în trecut, crește, 
înfloreşte, dă roade minunate. 

Care sunt tradiţiile prieteniei dintre poporul român și poporul 
rus? In primul rând, trebue subliniat că la însăși constituirea 
poporului nostru, în perioada dintre secolul V şi XII, au parti- 
cipat activ popoarele slave, care au conviețuit secole de-a-rândul 
până s'au contopit, cu vechii daco-romani. Istoria noastră ofi- 
cială, până de curând a ascuns poporului acest adevăr. Ea a 
incercat să cultive elemente de discordie, împiedecând să se cu- 
noască această realitate, că poporul nostru este un popor daco- 
romano-slav. 

In toate momentele grele ale istoriei noastre, în timpul inva- 
ziilor turceşti, în perioada lui Ștefan cel Mare, a lui loan 


A 


PRIETENIA ROMÂNO-BOVIETICĂ 5 


Vodă cel Cumplit, a lui Dimitrie Cantemir, a războiului pentru 
independență, poporul nostru a apelat la ajutorul marelui popor 
rus. După cum independența noastră, scuturarea jugului oto- 
man, a fost dobândită cu ajutorul armatelor ruse, la 1877, de 
asemeni definitiva noastră independență și scuturarea jugului 
imperialist, au fost cucerite cu sprijinul hotăritor al Armatei So- 
vietice în 1944—1945. Pomenind pe scurt despre tradițiile 
culturale care ne leagă, este de ajuns să subliniem că toată cultura 
noastră până la începutul secolului al XVIII-lea s'a desvoltat în 
strânsă legătură cu cultura slavă. Primele cercuri de intelectuali 
care s'au integrat în lupta poporului, au urmat exemplul ve- 
chilor narodnici ruși revoluționari, primele cercuri marxiste în 
țara noastră sau format în Moldova, cu ajutorul revoluțio- 
narilor ruși emigrați. 

Cei mai de seamă scriitori ai noștri și-au desfășurat talentul 
sub influența directă a marei literaturi ruse din secolul XIX şi 
inceputul secolului XX. Revistele + Contemporanul » şi + Viaţa 
Românească +, in care apărea literatura progresistă a vremii, 
exprimau în paginile lor legătura strânsă cu literatura rusă și cu 
mișcările progresiste și revoluționare din Rusia. 

Acestea sunt doar câteva aspecte ale tradițiilor de prietenie 
dintre popoarele noastre. 

Dar prietenia și legătura noastră adâncă cu popoarele Uniunii 
Sovietice îşi trag rădăcinile nu numai din tradiția veche de secole, 
ci şi din realitățile vieții noastre de astăzi. Poporul nostru este 
adânc interesat în menținerea unei păci sigure şi durabile. O 
astfel de pace care să nu reprezinte o simplă pauză între două 
războaie, nu poate fi asigurată decât cu sprijinul puternic al 
Uniunii Sovietice — pilonul luptei pentru păstrarea păcii în lume, 
chezășia apărării și păstrării suveranității și independenţei națio- 
nale a popoarelor, — împotriva tendințelor acaparatoare și pro- 
vocatoare de războiu ale clicilor imperialiste. Poporul nostru 
care a reușit să cucerească un regim de democrație populară, 
datorită eliberării țării noastre de către glorioasa Armată Sovietică 
și datorită luptei sale grele și stăruitoare, ştie că numai prietenia 
strânsă cu popoarele Uniunii Sovietice, că numai participarea 
noastră activă în frontul de luptă al democrației și socialismului, 


b VIATA ROMÂNEASCĂ 


in frontul de luptă anti-imperialist condus de U.R.S.S., ne poate 
garanta cuceririle noastre, ne poate garanta munca pașnică de 
transformare a țării noastre într'o țară desvoltată din punct de 
vedere industrial, social şi cultural. 

Dar această prietenie şi colaborare cu Uniunea Sovietică, nu 
ne garantează numai o desvoltare liberă și fără amestec imperia- 
list, ci ne asigură şi un sprijin puternic și temeinic pentru lichi- 
darea înapoierii în industrie și agricultură, ne asigură ajutorul 
Uniunii Sovietice cu materiile prime și materialele industriale 
necesare desvoltării țării noastre, în condiţii de respectare a drep- 
turilor și suveranității noastre. Ajutorul și sprijinul pe care ni 
l-a dat şi ni-l dă permanent U.R.S.S. reprezintă pentru noi 
ajutorul frăţesc al țării înainte mergătoare pe calea comunismului, 
pentru sora mai mică R.P.R., care abia a pornit pe acest drum. 

Colaborarea economică româno-sovietică a găsit forme noui, 
necunoscute încă în viața economică internațională — Sovrom- 
urile, Acestea sunt întreprinderi in care fiecare parte, atât cea 
românească, cât şi cea sovietică, vine cu un aport egal, în care 
conducereu este asigurată la paritate în cea mai prietenească 
colaborare și al căror scop este desvoltarea economiei țării 
noastre, Este pentru prima oară în istorie, când o mare putere 
înțelege să ajute industrializării noastre și asigurării independenţei 
noastre economice. Ţările imperialiste urmăreau totdeauna și 
urmăresc și astăzi menţinerea ţărilor mici ca state cu economie 
inapoiată — hinterland agricol al lor, piață de desfacere pentru 
mărfurile lor fabricate. Imperialismul, atât anglo-american, cât şi 
cel german și italian, au urmărit în România doar jefuirea bogă- 
ţiilor naturale (petrol, minereuri) şi a celor agricole. Pentru prima 
dată in istoria noastră, U.R.S.S. — ţara socialismului — ne dă 
efectiv ajutorul său de neprețuit, pentru ca să devenim o țară 
industrial-agrară înaintată, Sovrompetrol, Sovromlemn, Sovrom- 
transport, TARS, Sovrombanc, ca și Sovromtractor și Sovrom- 
chim — născute de curând, sunt tot atâtea pârghii ale industrializării 
R.P.R. şi ale propășirii noastre economice. Acordurile comerciale 
încheiate în ultimii ani între U.R.S.S. și R.P.R., ne-au asigurat 
materii prime de cea mai mare însemnătate, minereuri de fier, 
bumbac, cărbuni, ţagle, etc., precum și utilaj industrial. Dacă 


PRIETENIA ROMĂNO-SOVIETICĂ i 


industria noastră siderurgică a depășit considerabil nivelul atins 
in 1938, aceasta se datorește în mare măsură materiilor prime 
primite din U.R.S.S. Dacă industria noastră textilă lucrează din 
plin, dacă avem posibilitatea să ne îmbrăcăm, aceasta se dato- 
rește bumbacului sovietic revărsat în țara noastră, Este semni- 
ficativ faptul că un stat puternic industrializat ca U.R.S.S. acordă 
unui stat puțin industrializat, materiile prime de care el însuși 
are atâta nevoie. Numai măreața patrie a socialismului poate ` 
duce o astfel de politică economică de prietenie și colaborare. 

Poporul nostru poate astăzi să-și însușească marile valori ale 
culturii sovietice. Sutele de volume tipărite de + Cartea Rusă» 
şi de alte edituri, au făcut cunoscute masselor largi populare 
frumusețile literaturii sovietice, măreția filosofiei marxiste-leni- 
niste, îndrăzneala neasemuită bazată pe adevăr și o metodă nouă 
(dialectica materialistă) a științei sovietice. Atât grandioasa muzică 
rusă a lui Glinka, Musorgski, Borodin, Balakirev, Rimski-Kor- 
sakov, Ceaikovski, cât și muzica sovietică contemporană, însu- 
flețesc și inspiră talentele poporului nostru. 

Operele nouei culturi sovietice sunt astăzi un bun al intregii 
lumi progresiste. 

La sfârșitul săptămânii acesteia sărbătorim 31 de ani dela 
marea revoluție socialistă din Octomvrie. Se împlinesc 31 de ani 
dela înfăptuirea Revoluţiei care a desființat pe o șesime a globului 
pământesc exploatarea omului de către om și a asigurat trecerea 
puterii în mâna clasei muncitoare. O eră nouă s'a deschis în 
istoria omenirii — era omului eliberat, a omului comunist. Nicio 
sărbătoare nu poate fi mai scumpă muncitorilor din întreaga 
lume și tuturor oamenilor progresiști, decât 7 Noemvrie. Nicio 
sărbătoare nu poate fi mai scumpă muncitorimii şi poporului 
nostru, decât 7 Noemvrie, pentrucă atunci s'a făurit puterea 
eliberatoare, care ne-a dat și nouă, în 1944, libertate şi ihdepen- 
dență. De aceea clasa muncitoare din Republica Populară Română 
aniversează 7 Noemvrie prin intensificarea luptei sale pentru 
socialism și pentru pace. lar gândurile noastre, ale tuturor celor 
ce muncesc — proletari și cărturari, țărani muncitori, — merg 
spre acela care poartă astăzi mai departe și tot mai sus mărețul 
steag al lui Marx, Engels și Lenin, către acela care, construind 


hi “ VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


comunismul în Uniunea Sovietelor, conduce — în fruntea Par- 
tidului Bolșevic — lupta omenirii pentru pace și împotriva impe- 
rialismului, către Iosif Visarionovici Stalin, acela care, de 
curând, a spus că toate manevrele agresive ale imperialiștilor, 
nu pot sfârși decât printr'un eșec rușinos: 

« Sunt încă prea vii în memoria popoarelor groză- 
viile războiului recent şi sunt prea mari forțele sociale 
care sunt pentru pace, pentru ca elevii lui Churchill 
intru agresiune, să le poată înfrânge și să îndrepte 
lucrurile spre un nou războiu. 

Asemenea cuvinte dau incredere şi nădejde intregii omeniri 
muncitoare. 


MOSCOVA ROȘIE, MOSCOVA AURIE.. 


Au trecut ani, mulți ani 

din vara aceea năpraznică, grea, 

când în luna secerițului roșu 

năvălit-au hoardele timicirii şi ale jafului 

spre inima țării oamenilor slobozi si drepți — 
U. R. S. S. 


MIRON CONSTANTINESCU 


Au trecut ani, mulți ani -_ 
din iarna dceea cumplită, 
când în Noemvrie — luna furtunilor, 
s'au năpustit diviziile de tancuri ale lui Guderian, 
haite de fiare setoase de sânge, 
spre inima țării care construia fericirea 

libertatea, iubirea, 

spre Moscova. 


In fabricile Europei, lângă maşini, 

pe câmpiile și pedişurile Asiei, 

în deşerturile și pădurile Africei, 

în minele și uzinele Americei, 
sufletele noastre se strângeau dureros 
pentru suferințele Moscovei, 

și nădejdea creştea neîncetat 

ca flacăra soarelui peste munji, în zori 
pentru victoria Moscovei. 


Azi ne intoarcem privirile pline de dragoste 
- spre Moscova roșie, spre Moscova aurie 
și spunem: 
Vor trece secole şi milenii, 
dar gloria ta va străluci tot mai puternic, 


19 


VIATA ROMÂNEASCĂ 


gloria oraşului care a nimicit fiarele, 
gloria oraşului care a eliberat omenirea, 
gloria oraşului marelui Stalin, 
capitală a comunismului 
Moscova. 


Cit a crescut jortäreata lui Juri Dolgoruki 

in oceanul năvălirilor tătărești ! 

Cum sau sfărâmat sub zidurile Îremlimulu: 
atacurile armatelor de pradă din Apus și Răsorit! 
Cum a biruit răscoala lui Minin și Pojarski 
ingåmfarea prostească a panilor polonezi! 

Cum s'a scufundat în marea incendiului tău 
corabia trufașă a Im Napoleon Bonaparte ! 


Oraș al lui Juri Dolgoruki, cetate întărită, 
sunt opt veacuri dela nașterea ta, 
dar lumina-ţi mu se va stinge niciodată, 
va străluci tot mai putermcă, mai vie, 
în privirile însetate ale asupriților, 
în zăâmbetele bucuroase ale elberaților, 


peste prăbuşirea cumplită a dușmanilor și trădătorilor. 


În gândirea ta 
trăeşte gândirea lui Marx și a lui Engels, 
în inima ta 
pulsează nădejdea omenirii, 
voința ta 
este voința marelui Lenin, 
lupta ta — lupta lui Stalin, 
călăuzește popoarele, 
Jdureşte pacea lumii. 


De pe toate pământurile, din toate meleagurile, 
ne întoarcem privirile spre tine 
şi-ţi spunem: slavă ţie, Moscovă, 
biruitoare a fascismului, 
slavă ! 
Și negrul robit, din America şi Africa 
te salută, 
şi sărmanul paria hindus strivit de cai englezești 
te salută, 


MOSCOVA ROȘIE, MOSCOVA AURIE... 


şi evreul chinuit trecut prin Dachau sau Auschtoite 
te salută, 
și viteazul chinez ce sdrobește trupele mercenare 
ale Kuomintangului, 


te salută. 


Peste cupolele aurite, 

peste mozaicul multicolor 

peste marmora neagră 
din Piaţa Roșie, 
„răsare soarele. 


Ca un uriaj tezaur 

lucește Kremlinul în razele zorilor, 

cu turnurile sale ascuțite, 

cu zidurile sale crenelate, 

oglindindu-se în apele limpezi ale Moshvei, 
îradiind în văzduhul pur 

lumină, 
viață, 
înțelepciune. 


Intre blocurile uriașe roșii și negre, 
printre brazii curaţi, 
inconjurat de nesfârțita venerație a popoarelor, 
în mausoleul tăcut 
odihneşte acela care a făcut din Moscova 
mândria popoarelor, 
patria proletariatului — 
Vladimir Ilici Lenin. 


Niciodată omenirea n'a cunoscut un om 
asemenea lui; 
ca un fulger a frânt pentru eternitate, istoria ; 
a despărțit trecutul însângerat al suferințelor, 
de viitorul eroic, drept, fericit ! — 
Lenin — făuritorul Partidului Bolşevicilor, 
ctitorul comunismului, 


Niciodată oamenii 
mau avut un tovorăy 


mai apropiat, mai simplu, mai drag 


12 


VIATA ROMÂNEASCĂ 


decât acela care veghează liniştit 
intre blocurile masive de marmoră, 
în Piața Roșie, 
în Mausoleu. 
Spre el sboară gândul 
muncitorului grevist din Franța, Italia, 
al ţăranului truditor din Andaluzia, 
al minerului american 
al luptătorului indian — 
şi el fi inspiră pe toți. 


Astăzi stelele roșii înscriu numele lui pe ceruri 
şi vântul îl fâlfâie ca pe un stindard 
pe deasupra oceanelor globului. 


Astăzi roadele câmpului colhoznic 
fi cinstesc memoria, 
flori minunate crese în grădinile Siberiei 
— nouile grădini ale Hesperidelor — 
şi grâul urcă pe platoul Pamirului, 
la trei mii de metri înălțime, 
lângă sborul vulturilor. 


Astăzi Jurnalele gigantice vestesc biruința sa, 
baraje uriașe adună apele fluviilor 
pentru turbinele centralelor hidroelectrice ; 
perforatoarele străpung stâncile, 
scoțând la iveală nestematel: pământului — 


numele lui este săpat pe munți, 
din Altai şi Urali până 'n Cauca: și Carpaţi, 
cât se întinde măreața Uniune Sovietică 
stă scris: Vladimir Ilici Lenin, 


Când amurgul 
pogoară deasupra orașilui 
în valuri concentrice, stacojii 
și stelele aurii — de zi — ale Kremlinului 
își reiau purpura 
devenind rubinii stele de noapte — 
cu bucurie 
urmărim ridicarea ta, Moscord, 


MOSCOVA „ROŞIE, MOSCOVA AURIE... 13 


grandioasele tale planuri cincinale 
înfăptuindu-se în patru ani: 
parcă = 
roșul înflăcărat al tablourilor lui Repin 
arde în inima furnalelor, 
în cuptoarele oțelăriilor, 


războaiele mecanice ale țesătoriilar 
cântă imnul bucuriei și al păcii, 
o nouă simfonie a g-a de Beethoven ; 


ale fragilei Olga Lepeșinscaia 
trasează spiralele cuțitului de strung, 
când taie oțelului ghiventurile ; 
parcă operele melodioase ale lui Ceaikovski, 
Rimski-Korsakov sau Musorgski 
ritmează în uzinele tale 
sgomotul vesel al motoarelor, 
trepidația miilor de laminoare, frezere, strunguri 
ce făurese belșugul. 


Cântecele noastre merg spre tine, Moscovă, 
cetate clădită din suferințele iobagilor lui Stenka Rasin 
și din bucuriile oamenilor sovietici. 
Puternică, veselă, măreață te înalți, 
luminând calea omenirii asuprite, trudite., 
Simţim calda ta inimă frățească, 
ascultăm cuvintele tale înflăcărate, 
pe cari undele vâsduhului le poartă departe 
pe toate continentele, pe toate mările. 


Te-am cunoscut, Moscovă roție, 
Maoscovră aurie, 

și în noptile întunecate ale iernii, 

când viforul spulbera praful de alumimu al zăpezii 

și vârtejurile dansau șuerând prin piața Revoluţiei, — 
ca şi în surdzătoarea, înverzita vară, 

când Moskva- Rekd își rostogolește alene 

mândrele ape între maluri de piatră. 


Am văzut uriașa gară a metroului 
în Piaţa Maiakovski, 


14 


unde au răsunat genialele cuvinte ale lui Stalin 
la 7 Noemvrie 1941, 

când hoardele naziste erau la porțile Moscovei, — 
mărețe slove care au îmbărbătat omenirea. 


Cântau pe străzi surorile Zoiei Cosmodemianskaia 
și mamele își duceau copiii la leagăn ; 
fetele, venind dela fabrică, 
celeau în metrou poeme, 
în timp ce vagoanele sburau, 
de pe un tărâm pe alt tărâm — 
meteori albaștri cu geamuri de cristal. 


În șiruri nesfârpite trecea triumfător tineretul sovietic, 
„cel care a învins în toate bătăliile, 
cel ce plămădește mouile orașe, fabrici și sate. 
Se plecau mestecenii, salutându-i trecerea 
sub cerul limpede și înalt. 


Au trecut-ani, atâți ani furtunoși, 
și astăzi strălucește în lume, 
de bucurie și nădejde, 
Moscova roşie, Moscova aurie, 
Dar dacă 
vor mai încerca vreodat 
cei pentru care viaja omenirii 
e bun de nimic 2 
Churchilii, Trumanii, Dewey-i, Marshallii, 
cei care socotesc 
că alte zeci de milioane de oameni pot pieri 
pentru mârșavele lor beneficii, 
sd știe 
că nu milioane > 
ci miliarde muncitori, țărani, femei 
din Indonezia pând la Chili 
și din Siberia pând 'n Madagascar 
vom sta 
strajă păcii, 
strajă Moscovei ! 


Zdgaz de flacări, 
uragan de oțel, 
sfărâma-vom 
tâlhăreștile lor socoteli ! 
Se face ziuă 
și peste stelele roșii ale Kremlinului 


MOSCOVA, 
Moscova ropie, Moscova aurie. 


RADU PĂDURE 


REVOLUȚIA DIN OCTOMVRIE ȘI DRUMURILE 
LITERATURII 


De trei ani vâlvătaia cumplită a războiului imperialist cuprinsese întregul 
glob pământesc. De trei ani mamele îşi plângeau fiii morți în cumplitul măcel, 
soțiile îşi chemau în van soții dispăruți și orfanii întindeau în zadar 
minuţele după părintele dus departe să lupte și să moară pentru o cauză care 
mu era a lui. Popoare se înfruntau, milioane de ostaşi gemeau şi armate își 
mutau dispozitivul prin smucituri isterice, fără rost. Se părea că în joc este 
viitorul omenirii intregi. 

De fapt însă sângele curgea șuvoiu, milioane de morți împestrițau câm- 
purile de bătaie în toate colțurile pământului, se distrugeau oraşe şi sate, 
piereau bunuri agonisite în sute de ani, pentrucă marile trusturi şi concerne 
imperialiste îşi smulgeau unele altora pieţele de desfacere şi izvoarele de ma- 
terii prime, Era războiul imperialist, — războiul fubricanţilor şi al bancherilor, 

războiul sătuilor; piereau însă cei mulți şi flămânzi, cei oropsiți şi îndurerați. 
Saţiile şi mamele erau cernite, copiii rămâneau orfani, pentrucă lumea capi- 
talistă căuta ieşire din criză, prin moarte, distrugeri și crimă, Și deodată, în 
ropotul asurzitor al mitralierelor, în schelălăitul șenilelor și torentul obuzelor, 
au răsunat detunături aducătoare de veste nouă, de vreme nouă, de viaţă, 

Erau tunurile de pe crucișătorul « Avrora », vestind oamenilor muncii din 
lumea întreagă că proletariatul rus se ridică împotriva burgheziei și moşie- 
rimii, împotriva imperialismului și, însetat după pace, pământ și libertate, 
smulge din mâna asupritorilor puterea, pentru a deveni, el singur, făuritorul 
soartei sale. Sub conducerea Partidului Comunist Polşevic, clasa muncitoare 
din Rusia, adunând în jurul ei țărănimea muncitoare, naționalitățile asuprite, 
toți oamenii cinstiți au pornit asaltul pentru făurirea societății eliberate de 
exploatarea omului de către om, a societății socialiste, Dar, în acea noapte 
geroasă de Octomvrie, mărețele fapte ale proletariatului rus vesteau lumii 
intregi, nu numai eliberarea popoarelor Rusiei, ci şi marele adevăr că în istoria 
omenirii a avut loc o cotitură fundamentală. Răsturnând guvernul moșierilor 
şi al capitaliștilor, clasa muncitoare din Rusia a luat puterea in mâinile ei 
şi, conform sarcinei sale istorice de unică forță revoluţionară menită de a trans- 


REVOLUŢIA DIN OCTOMVAIE ȘI DRUMURILE LITERATURII 17 


forma societatea, a pășit concret la înfăptuirea statului socialist. "Temeliile 
proprietăţii private au fost sguduite. Toate bogăţiile solului și ale subsolului 
au devenit bunul celor ce muncesc. Deasupra tinerei Uniuni Sovietice s'a 
ridicat victorios drapelul roşu al socialisniului, consemnând totodată ruperea 
unei şesimi de glob pământesc din lanțul imperialist. Criza generală a 
sistemului capitalist se agrava. Au dispărut din mâinile burgheziei imensele 
bogății ale Rusiei, inepuizabilele surse de materii prime, imensele piețe de 
desfacere; imperialismul mondial pierdea jandarmul său credincios, — Rusia 
țaristă. Pe ruinele împărăției țarilor, în lupta dârză condusă de Partidul Co- 
munist Bolşevic, se ridica Puterea Sovietică, Demonstrând justețea teoriei 
marxiste asupra rolului revoluționar al clasei muncitoare, marea Revoluţie 
socialistă din Octomvrie era totodată, așa cum spunea Josif Visarionovici 
Stalin, «o cotitură fundamentală în istoria universală a omenirii, dela vechea 
lume capitalistă — la cea nouă — socialistă v, 

Glasul Revoluţiei din Octomvrie, glasul proletariatului rus, a fost auzit 
în toate colțurile lumii. Impotriva războiului imperialist, impotriva exploa- 
tării capitaliste s'au ridicat muncitorii din diferitele țări. Uriaşe demonstrații 
de stradă, lupte de baricadă și răscoale cu armele în mâini au urmat sem- 
nalului din zilele tumultoase ale acelui Octomvrie memorabil. Proletariatul 
pășea hotărit în lupta sa dârză împotriva războiului imperialist. Revoluţia vic- 
torioasă a insuflat incredere oamenilor exploataţi din toată lumea, încredere 
în forțele lor, încredere în viitorul lor. Ea le-a demonstrat că nu e veşnic capi- 
talismul, —dar și faptul că el nu moare de la sine. Revoluţia din Octomvrie a 
mobilizat clasa muncitoare din toate țările, sub steagul partidelor comuniste, 
pe drumul deschis al luptei pentru putere, pentru socialism. 

Revoluţia socialistă a fost o revoluţie constructivă, creatoare, prin aceca 
că dărâmând vechiul aparat de stat descompus, izponind dela putere pumnul 
de exploatatori ea a lichidat totodată orice fel de asuprire, fie ca de clasă, 
fie naţională, fie asuprirea femeii. S'a făurit un stat nou, instrument în mâna 
majorității poporului, cu ascuţişul îndreptat împotriva cioburilor claselor 
exploatatoare dela orașe și dela sate, In vreme ce munca în lumea capitalistă 
era o povară cumplită, pentrucă ea însemna huzur pentru cei puţini şi imense 
poveri pentru cei mulți, marea Revoluţie din Octomvrie transforma munca 
în cauza măreaţă a intregului popor, în faptă de eroism şi abneyaţie obştească, 
în datorie de onoare a cetățenilor liberi ai unei țări libere, Intr'un mod ne- 
mai-văzut până atunci în istorie, Revoluţia socialistă a descătusat forțele crea- 
toare ale omului, deschizându-i totodată orizonturile nebănvite ale ridicării 
prin muncă constructivă și conștientă a nivelulwi economic şi cultural de viață, 

In 1847, Marx şi Engels scriau în manifestul comunist: « O stafie umblă 
prin Europa — stafia comunismului +». De astădată nu mai era vorba de stafii, ci 

de materializarea visurilor proletariatului. In fața burgheziei îngrozite, în 
faţa reacţiunii mondiale, apărea tânăra Putere Sovietică, primul Stat socialist, 
prototipul viitoarei organizări a lumii întregi. I. V. Stalin spunea: 


18 . VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


« Sdruncinând imperialismul, Revoluția din Octomvrie a făurit totodată * 


sub chipul celei dintâi dictaturi proletare, o bază viguroasă și fățiș a mişcării 
revoluţionare mondiale, pe care aceasta din urmă nu o avusese încă niciodată 
până astăzi, şi pe care ca poate acum să se sprijine. Ea a creat pape 
viguros şi deschis al mișcării revoluționare mondiale pe care aceasta nu-l avu- 
sese încă niciodată până astăzi și în jurul căruia ca poate acum să se con- 
centreze, organizând frontul unic revoluționar al proletarilor şi al popoarelor 
asuprite din toate țările împotriva imperialismului ZER í 
Ochii tuturor muncitorilor din lume erau aţintiţi spre farul luminos, 
spre centrul luptei revoluţionare, spre Moscova. Experienţa clasei muncitoare 
din Rusia devenea şcoala oricărui revoluționar în calea lui de servire a popo- 
rului său. Bătându-și joc de tânăra republică socialistă, Lloyd George spunea 
că Puterea Sovietică nu se va putea menţine nici două luni şi jumătate. 
El reprezenta ùu atât convingerile cât speranța capitalului financiar înfri- 
coșat. Dar, cum de altfel arată întreaga istorie, burghezia nu aşteaptă ca 
lucrurile să se întâmple «oricum », Reacţiunea imperialistă s'a unit pentru 
a înnăbuşi Puterea Sovietică. Capitalismul mondial a pornit la organizarea, 
sprijinirea și aprovizionarea cu arme, muniții, hrană și bani nenumărați a 
bandelor albe. Denikin, Colceak, Petliura, Mahno, ludenici, Vranghel şi 
atâția alții trebuiau să strângă armate contrarevoluționare. Ei trebuiau să 
căsăpească pe militanţii Partidului Comunist Bolşevic, ei trebuiau să înnăbușe 
avântul revoluționar al maselor populare, ci trebuiau să nimicească tânăra 


Armată Roşie născută în focul revoluției socialiste, lar în sprijinul lor veneau 


nenumăratele armate intervențoniste. Imperialiştii francezi înarmau contra- 
revoluția poloneză, trimiteau ofițeri și arme pe frontul de Vest al Rusiei; 
ei comandau unitățile românesti care invadau teritoriul sovietic. Imperialiștii 
englezi comandau armatele care înaintau din spre Sud-Est, în Caucaz, pe 
Marea Caspică. Acolo mirosea a petrol. Acolo erau Bacu, Batum şi Mozdok. 
Spioni, diversionişti, ofițeri de stat major comandau hoarde nenumărate, a 
căror menire era înaintarea spre inima Republicii Sovietice. Imperialiștii 
americani debarcau unități blindate la Arhanghelsk, iar în Siberia poposeau 
furnicarele oştirilor imperialismului japonez. Din spre Vest înainta linia arma- 
telor prusace, iar în Marea Neagră pătrundea flota militară franceză, Astfel, 
în timp ce bandele albe se sprijineau pe ofițerii vechei armate ţariste, işi întă- 
reau rândurile cu fiii fabricanților, bancherilor şi chiaburilor — mașinăria 
imperialismului mondial trimitea muncitori și țărani îmbrăcaţi în haine mili- 
tare să ucidă în faşă tânărul Stat socialist. 

Dar bandele albe au fost nimicite una după alta. Armatele lui Colceak 
šau destrămat în fața voinței de fier a gărzilor roșii. Denikin a capitulat în 
fața înaintării vertiginoase a muncitorilor revoluționari. La Tarițin, hoardele 
nemţești sprijinite de hatmanii contrarevoluționari au fost distruse de oamenii 
muncii, comandați de Stalin și Voroșilov, ludenici fugea ruşinos din faţa 
armatei roșii, din fața Leningradului, iar armatele lui Vranghel comandate 


REVOLUȚIA DIN OCTOMVRIE ŞI DRUMVRILE LITERATURI! 19 
de experţii englezi erau aruncate în mare, în Crimeea. Tânăra Armată Roșie, 
desculță și flămândă, lipsită de arme, a învins. Era o armată de tip nou, for- 
mată din muncitori şi țărani animați de ideile înalte ale comunismului. Ea a 
învins pentrucă o conducea în luptă, spre victorie, marele Partid al lui Lenin 
și Stalin. Lupta acestei armate încălzea inimile muncitorilor din toată lumea. 
Ei înțelegeau că sunt mânați într'o cauză nedreaptă, Sub conducerea lui 
Andre Marty, marinarii francezi se revoltau cerând încetarea luptei împotriva 
Uniunii Sovietice și întoarcerea în ţară. In Germania Kart Liehknecht şi Roza 
Luxemburg ridicau proletariatul împotriva clasei stăpânitoare şi a slugilor ei 
« socialiste » — Ebert, Noske, Scheideman, ete. In ciuda urletelor reacţiunii 
mondiale, Uniunea Sovietică se întărea gi farul luminos al socialismului tri- 
mitea snopuri de raze în toate colțurile lumii. In pofida dușmanilor, spre 
bucuria și fericirea oamenilor muncii din toată lumea, Uniunea Sovietică nu 
numai că a rezistat în războiul civil, în timpul intervenţiei imperialiste şi a 
blocadei economice, ci s'a întărit continuu, s'a desvoltat permanent făurind 
aevea visurile proletarilor de pretutindeni. Uniunea Sovietică a devenit întru- 
chiparea concretă a ideilor socialismului științific, leagănul societăţii comu- 
niste de mâine, Acest lucru a fost posibil datorită faptului că proletariatul 
rus a fost condus în luptă de genialii luptători şi gânditori Lenin şi Stalin, 
care au mânuit cu iscusință arma puternică a proletariatului revoluţionar — 
învățătura marxistă, aplicând-o şi desvoltând-o în împrejurările concrete ale 
epocii războaielor imperialiste şi revoluțiilor proletare. 

Cumplite au fost ruinile lăsate de războiul imperialist şi de războiul civil 
pe imensele intinderi ale Uniunii Sovietice. Uzine devastate, câmpuri ne- 
arate, utilajul distrus — iată sumbrul tablou pe care îl înfățișa Rusia. Coșurile 
fabricilor se înnălțau fără viață spre ceruri, sirenele amuţiseră de mult. 
Fier vechiu peste tot. De nicăieri ajutor. Dar voința oamenilor muncii a în- 
vins foamea cumplită. Animaţi, organizați, conduși de Partidul Comunist 
Bolşevic, muncitorii au dat viață uzinelor; țărănimea sărscă a făcut eforturi 
imense pentru a da pâine oraşelor. Popoarele Uniunii Sovietice desbinate 
altădată și asmuţite unele contra altora de politica șovină a țarilor —s'au 
unit într'un crez comun: făurirea socialismului. Treptat, adâncile răni ale 
războiului au fost lecuite, In iarna geroasă a lui 1g21, în cabinetul de lucru a 
lui Vladimir Ilici Lenin, s'a născut planul electrificării Uniunii Sovietice, 
Pântecul umflat al bancherilor din City şi Wall-street s'a sguduit de râs la 
auzul acestui plan « fantezist ». Dar popoarele sovietice au ştiut că nu există 
piedici şi greutăți pe care bolşevicii să nu le învingă. Din acest plan 
genial sau născut mai târziu planurile de cinci ani ale lui Stalin. Din 
acel efort al popoarelor Uniunii Sovietice, la capătul lui, patria socialis- 
mului și-a schimbat cu totul înfățișarea, Dintr'o țară agrară înapoiată, 
Uniunea Sovietică a devenit cea mai puternică țară industrială din Europa, 
înnarmată cu o tehnică înaltă, cunoscând tempouri de desvoltare ne mai 
văzute în istorie. Sub conducerea Partidului Comunist Bolșevic, Uniunca 


ve 


20 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
Sovietică a parcurs în puţini ani drumul care a cerut altor țări secole, 
datorită faptului că mijloacele de producție aparțineau colectivității, datorită 
muncii conştiente, pline de elan, a cetățenilor sovietici. In locul anarhiei în 
producţie, caracteristică economiei capitaliste, a apărut economia socialistă, 
planificată, Și în timp ce țările burgheze erau sguduite de crize economice 
ciclice, grefate pe criza generală a sistemului capitalist, în timp ce de fic- 
care dată clasele exploatatoare căutau ieșirea din aceste crize prin războiu și 
prin aruncarea greutăților pe spinarea maselor muncitoare, — Uniunea So- 
victică se desvolta necontenit, ridicând intr'un ritm amețitor, productivitatea 
muncii şi odată cu ea bună starea poporului. Drumul popoarelor Uniunii So- 
vietice era luminat de mărețele idei ale lui Lenin și Stalin: din victorie în 
victorie, pe drumul greu al construirii socialismului, le conducea marele 
Partid Comunist Bolșevic. 
Milioane de gospodării pitice, mizere, lipsite de unelte cât de cât potri- 
vite muncii —iată ce reprezenta agricultura sovietică în primele zile după 
revoluție. "Țărani săraci, chinuiți de foame, desbrăcați, analfabeți — iată 
cine avea de dat pâine unui popor de 180 milioane. Dar voința de fier a par- 
tidului, geniala aplicare în viaţă a învățăturii leniniste asupra alianţei — sub 
conducerea proletariatului — între clasa muncitoare şi țărănimea muncitoare, 
pe drumul construirii socialismului, a permis transformarea acestui ocean 
de gospodării individuale mizere într'o uriașă forță a economiei agrare plani- 
ficate, bazată pe sistemul colhoznic, Inarmat cu o tehnică înaintată, țăranul 
sovietic nu mai are nimic asemănător cu vechiul proprietar al câtorva prăjini 
de pământ. "Țăranul colhoznic este aliatul conștient al muncitorului, făurind 
împreună o viață nouă, îmbelşugată, de inalt nivel cultural. Greu a fost drumul 
colectivizării. El a însemnat lupta ascuțită împotriva dușmanului de clesă, 
impotriva reprezentantului burgheziei la țară. Mulţi muncitori şi țărani săraci, 
mulţi activiști de partid au căzut În această luptă. Dar colhozul a învins. 
Nenumărate tractoare şi combain iri brăzdează astăzi câmpiile fertile ale Uni- 
unii Sovietice. Nenumăraţi eroi ai muncii se ridică din toate colțurile, din toate 
satele, din toate colhozurile. Victoria sistemului colhoznic a fost posibilă 
datorită aplicării în viață a ideilor lui Lenin şi Stalin, datorită luptei necruță- 
toare împotriva dușmanului, datorită faptului că Partidul Comunist Bolşevic 
a indrumat cu mână sigură milioanele de oameni ai muncii din Uniunea 
Sovietică, 

A dispărut: proletariatul de altădată. Proletarul de tip vechiu era omul 
căruia nu-i aparținea nimic, decât braţele de muncă. Muncitorul sovietic este 
stăpân în țara lui, făuritor conștient al socialismului. A dispărut țăranul "de 
altădată, individualist. "Țăranul sovietic, țăranul colhoznic, este omul colec- 
tivității, muncind pentru patria lui socialistă, neprecupeţindu-și forțele pentru 
desvoltarea agriculturii. Muncitorimea și țărănimea sovietică sunt două clase 
aliate în marea cauză a construirii socialismului, în drumul spre comunism. 
Munca lor e plină de conţinut, plină de sens adânc. Este munca organizată 


REVOLUȚIA DIN OCTOMVRIE ŞI DRUMURILE LITERATURII 21 
care cere stăpânirea dibace a tehnicei, cunoștințe multilaterale, efortul mintal 
înzecind dexteritatea braţelor. Granița de nepătruns, abisul care exista 
între munca manuală și munca intelectuală în lumea capitalistă, dispare 
treptat. Fiecare muncitor, fiecare țăran urmează calea indicată de pie 
s Invățaţi, învățați, învățați 1». Intr'adevăr, oamenii muncii din lumea avie: 
tică își inșuşesc cunoștințele necesare pentru stăpânirea tehnicei, pentru des- 
eree ei. De aici și elanul creator, generatorul uriaşei mişcări stubienoviste 
deschizând drumurile spre acea vreme în care + fiecare va primi după trebuință 
și va munci după capacitate +. In aceste împrejurări a crescut noua intelec- 
tualitate sovietică, carne din carnea și sânge din sângele muncitorimii şi țără- 
nimii, Este intelectualitatea de tip nov, copilul socialismului, intelectuali- 
tatea crescută în lupta revoluționară, intelectualitatea care atare nimic mai 
scump decât servirea patriei și a poporului. In Uniunea Sovietică a apărut 
astfel un om nou. Acolo s'au realizat cuvintele lui Maxim Gorki: « Omul — 
cât de mândru sună acest cuvânt !», Omul este lucrul cel mai de preţ din 
U.RS:5. El e în centrul preocupărilor de zi de zi a partidului, a guvernului 
Socialismul nu este un sunet gol, nici o noțiune abstractă. Făurit concret el 
nu constitue o simplă năzuință teoretică ci o nevoie vitală a oamenilor Socia- 
lismul s'a făurit de către oameni și pentru oameni, Tar omul sovietic codita ] 
marei Revoluții socialiste din Octomvrie, este cetățeanul care judecă piee p 
faptele din pozițiile înaintate ale socialismului, Cetățean animat de rofiundă 
dragoste pentru libertate, el este dușmanul neimpăcat al oricărei iaz: 
Revoluţia socialistă a deschis tainiţele cele mai profunde ale minţii și ale e 
fletului omenesc şi a demonstrat ce talente, aptitudini şi înalte calităţi se 
ascund în sufletul maselor largi populare, Patriot înflăcărat, activ, plin de 
inițiativă, de umanitate și obișnuit a privi critic atât viața cât și activitatea 
sa — cetăţeanul sovietic este tipul omului nou, socialist. El a crescut a 
odată cu revoluția, odată cu țara socialismului. Asa l-a educat Partidul Ce. 
munist Bolșevic, partidul lui Lenin și Stalin. lată de ce omul sovietic este 
inzestrat cu strălucite calități sufletești, temeiul comportării lui în viață. $i 
ca urmare a nouei intocmiri sociale în Uniunea Sovietică a apărut o nouă 
morală oglindind nouile relații dintre oameni, relații bazate pe principiil 
libertății, muncii creatoare și adevăratei dragoste pentru semen iii 
Rusia țaristă era o ţară înapoiată din punct de vedere cultural Școli ine 
puţine biblioteci, un mare număr de analfabeți. Era politica casta pe sa 
politica burgheziei și a moșierimii ruseşti, de a ţine în întunerec REA n 
pulare pentru a le putea exploata mai ușor. Oamenii de știință și de ur 
erau prigoniți altădată, iar operele lor ținute departe de aceia pentru care 
erau create, Marea Revoluţie socialistă din Octomvrie a fărâmat cătușele gi 
odată cu aceasta a deschis larg porţile spre cultură poporului muncitor Fa. 
ea ame zapp e peepee însuşirea tuturor cunoștințelor, a tuturor bu- 
or făuri » civilizația umană tim ii j i 
se t p de două mii de ani. Dar Lenin 


VIAŢA ROMĂNEASCĂ 


+ Marx a prelucrat în mod critic tot ce a fost creat de Srog eg 
nească, nelăsând să scape atenţiei sale ea pe es A r ; cea LA ua 
iticii ificat prin mişcarea muncitorea de. 
a palpare pe care nu le puteau pe oamenii îngră- 
dişi de limite burgheze, sau legaţi de prejudecățile burg CR det 
In consecinţă, regimul sovietic a ştiut să utilizeze pag w PRR ale 
ştiinţa, tehnica și arta din alte vremuri. El a ştiut să facă in ecdaegiea 
pozitiv prelucrat, un bun al poporului. Lenin a dovedit că soc esp 
poate fi construit decât în măsura în care revoluția socială este pă e 
revoluţia culturală. Lenin a învățat că Uniunea Sovietică cae e. eu 
țara oamenilor luminaţi, a oamenilor stăpâni ai științei și ai t me za 
munca perseverentă a Partidului, care îndrumează această mare b Pole pa n 
cultură, analfabetismul a fost completamente lichidat în opace iesene 
Treptat, țara a fost acoperită de o rețea deasă de şcoli de toate gradele, i nise 
teci, case de cultură, instituţii de artă, edituri care lansează cărți ai a reg 
ne mai văzut în lume, In Uniunea Sovietică orişicine, inc iferent ri n x 
învaţă. Odată cu creșterea bunei stări materiale au crescut și posibi tät vie 
a pune știința și arta la dispoziția. maselor largi populare. Revoluția „a i - 
din Octomvrie, descătușând poporul, deschizându-i larg porţile spre . 
a arătat setea ne mai pomenită a maselor pentru învățătură, pentru ee a 
a dovedit în aceeaşi vreme ce puteri creatoare sălășluesc in sânul poporului. 
Şi odată cu desvoltarea culturală fără precedent atinsă în Uniunea are sed 
a apărut şi s'a desvoltat o cultură nouă, în forme naționale și cu un conţinu 
e Ra cultura socialistă la un nivel deosebit, oamenii de artă ai ee 
Sovietice au făurit şi o artă nouă, pătrunsă de spirit de Partid, artă în acte 
marei cauze a clasei muncitoare, artă pătrunsă „de ideile umanismului Și ale 
internaționalismului muncitoresc, In timp ce, oglindind;procesul de putrefacție 
a lumii capitaliste, arta burgheză se descompune ea însăși și plite 
tot ce este anti-uman, anti-ştiințific, patologic ṣi șovin — arta sovi 
expresia ideologiei comuniste, artă care rapa ag om, cântă munca 
i i care priveşte curajos înainte, 
grei E a a a aak i s'a desvoltat realismul socialist, nouă 
concepție și nouă metodă superioară în artă, + Atitudinea critică faţă de trecut 
şi faţă de ceea ce moare, afirmarea activă a realităţii socialiste şi gts 
revoluționară — iată contopite a Ti ep cele trei laturi ale artei soci 
caracterele ei fundamentale ». 
pi zgarie” este o artă militantă, luptătoare. Ea este arma oamenilor 
muncii în bătălia lor pentru socialism. Arta sovietică face educaţia cetăţenilor 
în spiritul luptei neimpăcate împotriva dușmanului de clasă, împotriva se 
rialismului, împotriva rămășițelor capitaliste în mentalitatea oamenilor. 
sovietică cheamă pe muncitori și colhoznici să construiască, în elan n 
întâlnit, lumea nouă socialistă. Arta sovietică face educația omului în spiritu 


REVOLUȚIA DIN OCTOMVAIE ŞI DRUMURILE LITERATURII 23 
solidarității internaţionale cu oamenii muncii de pretutindeni în luptă pentru 
libertate, impotriva exploatării, Participând activ la construirea socialismului, 
oglindind bătăliile cele mari pentru viitorul luminos al poporului, arta 
sovietică a consacrat pe veci tipul luptătorilor pentru socialism şi al condu- 
cătorilor acestei lupte — bolşevicii. Infăţișând oamenii sovietici în muncă, în 
luptă, în restriște ca şi în) bucurie, artiștii sovietici, fii ai poporului, sunt 
cu adevărat «ingineri ai sufletului omenesc. Ei îl ajută pe cetățeanul 
sovietic să-și împlinească cu cinste sarcina de cunstructor al unei vieți noui, 
ei îl ajută astăzi, la 31 ani dela Revoluţie, să meargă victorios spre comunism, 
Artiştii sovietici îşi implinesc cu cinste marile sarcini, pentrucă drumul 
lor e luminat de mărețele idei ale lui Lenin şi Stalin, pentrucă munca lor este 
îndrumată de Partidul Comunist Bolşevic. Tată de ce in Uniunea Sovietică 
apar opere de artă pline de un conținut măreț, animate de ideile cele mai 
înaintate. Iată de ce operele artiștilor sovietici, realizând unitatea perfectă 
între conținut şi formă, ating culmi ne mai întâlnite în istoria artei uni- 
versale. Teatrul, literatura, cinematografia, plastica sovietică se află în pri- 
mele rânduri ale luptei împotriva ideologiei burgheze, împotriva artei deca- 
dente, Știința sovietică, legată adânc de întregul proces de desvoltare al țării 
socialismului victorios, aduce noui cuceriri în domeniul multilateral științific. 
Acestea toate sunt posibile datorită profundei legături care există între 
oamenii științei şi ai artei şi masele populare. S'a atins această înălțime dato- 
rită marelui ajutor acordat de Partidul Comunist Bolşevic, care socoate că 
problemele de știință și artă sunt « parte integrantă a cauzei generale pro- 
letare s». Grija cea mai mare pentru omul de știință și artă, pentru opera 
sa, este caracteristică poziţiei genialilor conducători, Lenin și Stalin. Pro- 
blemele de știință și artă, în lumina intereselor construirii socialismului şi 
a mersului înainte al Uniunii Sovietice, au constituit și constitue obiectul 
cercetărilor atente și adânci ale Comitetului Central al Partidului Comunist 
Bolşevic, Indrumarea Partidului este primită cu adâncă recunoștință de 
oamenii științei și ai artei, cărora le deschide orizonturi nebănuite. Cultura 
sovietică constitue o treaptă înaintată, noud, a culturii mondiale, treaptă supe- 
rioard, calitativ deosebită faţă de ceea ce a fost, — cultură care reflectă cotitura 
fundamentală din istoria omenirii pe care a realizat-o Revoluţia socialistă din 
Octomorie. Cultura sovietică este cultură socialistă, cultura viitorului, a 
întregii omeniri. 

Trosnind din încheieturi, lumea capitalistă urăște de moarte Uniunea 
Sovietică. Este lumea celor puţini care asupresc masele mari ale poporului. 
Este lumea acelora care nutresc năzuința supunerii lumii întregi intereselor 
capitalului monopolist. Capitalismul în putrefacție a generat fascismul şi 
acesta a deslănțuit cu sprijinul forțelor imperialiste din toată lumea, cruciada 
“impotriva mișcării muncitorești și apoi criminalul războiu împotriva Uniunii 
Sovietice. Armatele hitleriste au îngenunchiat Europa întreagă. Forţele mili- 
tare ale țărilor capitaliste n'au fost în stare a opri nici patru, cinci săptămâni 


VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
24 


năvala blindatelor hitleriste. "Teroarea cumplită, lagărele de exterminare, ruini 
şi sânge... Sânge mult, nevinovat, iată ce a adus fascismul. Crescut de cal- 
culele bussines-men-ilor, molohul hitlerist înghiţea rând pe rând sate, oraşe, 
țări. Şi numai Uniunea Sovietică, numai minunaţii ei fii, numai eroica armată 
sovietică, au ştiut să-i frângă şira spinării. De zidul patriotismulvi sovietic, 
de devotamentul nemărpinit al oamenilor muncii pentru Patria socialistă, „de 
conştiinţa mărețului rol pe care-l au de îndeplinit în lume cetățenii sovietici, 
s'au fărâmat tankurile, avioanele, hoardele fasciste atacatoare. Armatele lui 
Hitler au fost izgonite de pe teritoriul sovietic. Ele au fost fugărite până în 


inima Germaniei și la Berlin s'a înnălțat victorios Steagul Roșu al armatelor 


desrobitoare sovietice. Dar ostașul sovietic nu numai că şi-a apărat Patria; 
el a apărat civilizația și cultura lumii împotriva forțelor întunericului, împo- 
triva canihalismului modern imperialist. In drumul ei victorios, armata sovie- 
tică a eliberat popoare și ţări și asigurându-le suveranitatea și independenţa 
națională a permis popoarelor să-şi croiască drum nou în viaţă, izgonindu-i 
pe moșieri și pe burghezi, pășind pe drumul socialismului. Minunatele fapte 
de arme ale ostașilor sovietici, eroismul soldaţilor şi al ofiţerilor, își au ori- 
ginea în superioritatea morală a omului sovietic. Victoria a demonstrat cate- 
gorica superioritate a sistemului sovietic față de cel capitalist, superioritate 
pe plan politic, economic, științific. Rolul desrobitor al armatei sovietice îşi 
are origini în însuși conţinutul regimului sovietic bazat pe ideea leninistă a 
internaţionalismului proletar. Geniul militar, comportarea eroică, patriotis- 
mul comandanților şi al ostașilor sovietici, victoriile înscrise, au fost posibile 
datorită faptului că armata și ostaşul sovietic s'au născut în focul Revoluţiei 
din Octomvrie şi drumul lor este luminat de ideile lui Lenin şi Stalin, de 
Partidul Comunist Bolșevic, Ai AÑ 
După 31 de ani, mai falnică străluceşte Tara Socialismului victorios. 
Fiecare zi este un pas nou înainte pe toate tărămurile. În vreme ce mizeria 
bântuie în țările capitaliste, în vreme ce exploatarea maselor muncitoare 
creşte continuu, în vreme ce oamenii Wsll-Street-ului ameninţă cu răz- 
boiul şi-l pregătesc cu febrilitate, cu toate că profundele răni al. celui de 
al doilea măcel mondial sunt încă departe de a fi fost lecuite — "Țara Socialis- 
mului a pășit hotărit să construiască faza superioară, faza comunistă. Cu 
toate că distrugerile cauzate de hoardele fasciste n'au fost nicăieri atât 
de îngrozitoare ca pe teritoriul sovietic, elanul creator al maselor conduse 
de Partidul Comunist Bolşevic în frunte cu marele Stalin înfăptueşte cu 
succes primul plan de cinci ani de după războiu şi îl supra-împlinește. In pro- 
ducția industrială, la însămânțări, în planul colectărilor, în realizare de eco- 
nomii, tempo-urile constructive sunt ne-mai-întâlnite. In primele luni ale 
anului 1048 producția industrială a depășit cu 14% producția din 1940, iar 
în agricultură nivelul intrece pe cel mai bun dinaintea războiului. Uriașul 
plan de combatere a secetei prin împăduriri masive arată posibilitățile gran- 
dioase ale U.R.S.S, dovedesc înaltul său nivel tehnic şi cultural, de neatins 


REVOLUŢIA DIN OCTOMVRIE ȘI DRUMURILE LITERATURII 25 


sub capitalism. Pe plan ideologic, în cursul acestui ultim an s'au realizat noui 
pași în desvoltarea ştiinţei şi artelor. In vreme ce diplomaţii dolarului torpi- 
lează pacea şi aţâţă la un nou războiu, purtătorii de cuvânt ai Uniunii Sovietice, 
demască pe dușmanii păcii, pe matadorii bombei atomice și țintuindu-i la 
stâlpul infamiei, cheamă pe toți oamenii iubitori de libertate, dușmsni si răz- 
boiului, să se unească în lupta împotriva imperialismului cotropitor. 

In lumea împărțită în două tabere —tabăra războiului și asupririi în 
frunte cu Statele- Unite şi tabăra păcii, democraţiei şi a progresului, în frunte 
cu Uniunea Sovietică — forțele păcii cresc, balanţa înclină spre lagărul anti- 
imperialist. Tot mai puternic este frontul unic socialist în frunte cu Uniunea 
Sovietică. Succesele Țării Socialismului victorios, experiența ei, constitue 
un bun al oamenilor muncii din toată lumea. Fiecare succes al ei înseamnă 
o lovitură dată imperialismului. Fiecare succes al ei, înseamnă o încurajare a 
popoarelor în lupta lor pentru libertate, pentru independenţa națională. Ta- 
bära democrației și a păcii se consolidează prin succesele democrațiilor po- 
pulare care au pornit consecvent pe drumul socialismului, In lume creşte 
lupta popoarelor din colonii împotriva asupririi imperialiste. Popoarele din 
Franţa, Italia, Grecia, Spania luptă hotărît împotriva guvernelor reacționare 
în solda marei finanţe americane. Tot mai luminos strălucește Uniunea So- 
vietică, tot mai mult se unesc în jurul ci popoarele doritoare de o viață mai 
bună, Şi în lupta deschisă între cele două tabere tot mai sigure şi mai nume- 
roase sunt succesele frontului anti-imperialist în ciuda urletelor isterice de 
peste Ocean. 

Marea Revoluţie socialistă din Octomvrie, din vâlvătaia căreia sa născut 
Uniunea Sovietică, generatoarea făuririi primului stat socialist în lume, lumi- 
nează astăzi drumul şi al altor țări, şi al țării noastre. In lupta grea împotriva 
resturilor claselor exploatatoare dela orașe și sate, în efortul constructiv al 
maselor pentru ridicarea cantitativă și calitativă a producţiei, în organizarea 
aparatului de stat şi a întregii vieţi pe noui temelii se pun bazele României 
socialiste. Mari sunt transformările structurale ale țării. Ele cer stiintei și 
artei româneşti să devină cu adevărat populare, un bun al maselor, Succese 
există și pe acest front unde oamenii de cultură, în sdrobitoarea lor majo- 
ritate, s'au încadrat în frontul ideologic anti-imperialist, 


Marea Revoluţie socialistă din Octomvrie a schimbat cu desăvârșire faţa 
vechei Rusii. Satul şi orașul sovietic arată cu totul altfel. Proprietatea colectivă 
asupra mijloacelor de producție a deschis posibilități omenești nebănuite. 
Ritmul desvoltării este trepidant. Prin efortul întregului popor sovietic sub 
conducerea Partidului Comunist Bolşevic, creşte nemărginit forța economică 
și politică a țării socialismului. Temelia acesteia este unitatea de granit a 
popoarelor sovietice constructoare ale comunismului. Incă în 1936 Uniunea 


26 VIATA ROMÂNEASCĂ 


Sovietică era prima țară din Europa din punctul de vedere al producţiei indus- 
triale, tt Producția de cărbuni, de pildă, a Rusiei vechi era în 1913 de 
29 milioane tone. Regimul sovietic, munca liberă şi entuziastă a clasei munci- 
toare a făcut ca producția de cărbuni, să se urce în 1938 la 143 milioane tone. 
Care dintre țările capitaliste ar putea visa măcar o asemenea desvoltare ? 
După Revoluţie s'au ridicat uriaşe uzini cum sunt acelea dela Magnitogorsk, 
Stalino sau uriașul Dneprostroi. Energia electrică utilizată în Uniunea Sovie- 
tică în 1936 a întrecut de 40 de ori aceea a Rusiei țariste. Trei sute de oraşe 
noui cu zeci și sute de mii de locuitori au luat fiinţă după Revoluţie în Uniunea 
Sovietică, 

Aceste transformări profunde erau urmate de o vastă revoluție culturală. 
lată unele cifre elocvente: în 1939 s'au editat în Uniunea Sovietică cărți în 
proporție de 4,1 exemplare pe cap de locuitor, faţă de 0,7 în Rusia țaristă, 
"Totuşi în această perioadă de timp populaţia Uniunii sovietice a crescut cu 
mai multe milioane. Inainte de Revoluţie cu greu se tipăreau cărți în limbile 
naționalităților conlocuitoare. Marea Revoluţie socialistă din Octomvrie a 
adus resolvarea completă a problemei naţionale și a deschis perspective 
nemărginite desvoltării culturale a tuturor popoarelor sovietice. 

Dacă până în 1917 aproape că nu se făceau traduceri din clasicii ruși, 
necum tipărire a operelor originale ale scriitorilor naționalităților conlocuitoare, 
după Revoluţie lucrările cele mai bune se tipăresc în o sută de limbi și nu 
există popor care să nu-și aibă cultura sa, literatura sa; astfel, cultura sovietică 
se desvoltă în forme naţionale cu un fond socialist, 

Setea de cultură este enormă. Ea se desprinde din însuşi faptul că numărul 
ziarelor a crescut dela 839 la 9.000. Și când te gândești la tirajul de milioane 
de exemplare al ziarelor «Pravda» sau « Isvestia v! Altădată existau 1.400 
cinematografe; acuma sunt 30.000 cinematografe cu sală, Numărul teatrelor 
mari s'a ridicat dela mai puţin de o sută la 700. Instituţiile de învățământ 
superior numără multe sute de mii de studenţi. Este interesant să urmărim 
felul în care se desvoltă cultura în republicile naţionale. Kazachstanul de 
pildă, în care pe vremuri populația era complet analfabetă s'a desvoltat in 
aga fel după Revoluţie, încât în 1933 avea 1.780 școli, 795 teatre, 140 biblioteci, 
238 ziare, Poporul iakut nu avea o scriere a lui. In 1930 iakuţii aveau 8 ziare 
în limbă maternă, 99 biblioteci, iar în 1937 au editat 76 cărți în limba iakută. 

La începutul războiului pentru apărarea Patriei, Uniunea scriitorilor so- 
vietici număra 3500 membri, Dintre ci 1500 erau ruşi, ceilalți aparţineau altor 
naționalități: 300 ukrainieni, 170 georgieni, 100 azerbaigieni, 100 armeni, 
70 uzbeci, 46 tătari, etc. > 

Planurile de cinci ani, creşterea bunei stări, grija permanentă pentru 
ridicarea nivelului de traiu al maselor populare au adus Uniunea Sovietică 
la o desvoltare excepțională a culturii, Cultura sovietică este infinit supe- 
rioară culturii burgheze: ca este legată organic de sistemul social cel mai 
înaintat din lume; ea este expresia veritabilei democraţii, a celei socialiste; 


REVOLUŢIA DIN OCTOMVRIE ȘI DRUMURILE LITERATURII 27 


ea este îndrumată de experienţa vie a statului sovietic, şi, in sfârşit, ea este 
indrumată în spiritul ideilor lui Marx, Engels, Lenin și Stalin, de Partidul 
Comunist Bolsevic. 

In timp ce cultura sovietică, fruct al Marei Revoluții socialiste, oglin- 
deşte experiența maselor populare, se inspiră din elanurile lor şi, ghidată de 
ideile cele mai avansate, le luminează drumul spre comunism conform inte- 
reselor întregului popor —-cultura burgheză urmărind anumite țeluri, fiind 
expresia unor anume interese, oglindește astăzi marasmul regimului capita- 
list, Fiind în slujba intereselor minorității capitaliste exploatatoare, ea are 
un caracter antipopular, antirealist, antiuman. Tabăra impenialistă vrea un 
războiu nou. Acesta Îi este necesar pentru zăgăzuirea luptei clasei mun- 
'citoare pentru drepturile ei, pentru frânarea mișcării național-eliberatoare 
din colonii. Războiul îi este necesar, pentrucă trusturile şi concernele impe- 
rialiste vor să-şi păstreze câștigurile prin- exploatarea și insângerearea oa- 
menilor. Literatura în slujba acestor forțe este literatura dușmană omenirii, 
lar în țările capitaliste s'au găsit oameni «de cultură» care și-au vândut 
conștiința, talentul si cunoștințele militând în scris și prin viu graiu întru 
apărarea țelurilor mărturisite și ascunse ale imperialismului cotropitor, Planul 
Marshall, un nou diktat pentru stăpânirea lumii, îşi are oglindirea în ofen- 
siva literară, «artistică» a Statelor Unite, Tone de ziare și cărţi sunt trans- 
portate în toate colțurile lumii cu vapoarele și avionul pentru a otrăvi su- 
fletele, pentru a demoraliza masele, Ziarele într'un tiraj de milioane de exem- 
plare, posturi de radio pe toate lungimile de undă, nenumărate filme «arti- 
stice #, cărți la kilogram —toate, pătrunse de spiritul desconsiderării omului 
şi societății, propovăduese «superioritatea » Americii și a rasei americane. În 
ziarul Liberty sunt publicate nuvele cu recomandarea că citirea lor «ține 
7 minute şi 4o secunde» jar schițele cer «numai 3 minute și 55 secunde b. Cali- 
tatea unor asemenea produse este clară. Romanele scriitorilor americani oglin- 
desc întru totul interesele imperialiste. Astfel Robert Pine plasează acțiunea 

romanului său « David şi Ana + în Indonezia şi interesant este că eroul prin- 
cipal declară: « Lumea este în marș, toate națiunile și-au întins cortul. Dar 
nimic nu va schimba faptul că în curând în lume va rămâne o singură na- 
țiune », Scriitorul reacționar Bergson declara intr'o carte a lui: o Izolaţionismul 
ar însemna decăderea economiei noastre, a bisericii şi a națiunii, Este necesar 
ca negustorii, misionarii şi crucișătoarele să meargă mână în mânăe. lar 
Walter Lippman sublinia de curând: + Noi am ales Turcia și Grecia, nu 
pentrucă ele ar fi modele de democraţie, ci pentrucă ele constitue porţi stra- 
tegice +. Este limpede că asemenea literați și publicişti nu se depărtează cu 
mult de ideile supernazistului Rosenberg şi de practicile agitaţiei lui Goebbels. 

Ar fi greşit să se creadă că în Statele Unite nu se ridică vocea scriitorilor 
şi a oamenilor de artă progresiști impotriva imperialismului cotropitor. Astfel 
este prea bine cunoscută activitatea antiimperialistă a lui Howard Fast, pri- 
gonit și arestat pe baza dispozițiilor «comitetului pentru cercetarea activi- 


5 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


tii antiamericane ». Sunt isgoniţi din redacțiile ziarelor şi dela posturile 
de radio ziariștii şi publiciştii de valoare cum este Steel, Hilmoor, Walsh, 
Jakobs, Hodar, ete. Din cinematografia americană sunt concedisți artiștii 
de valcare pentru concepţiile lor democratice, iar Charles Chaplin, prigonit. 
Și toate acestea se fac chipurile pentru apărarea Americei, când în fond nu 
este vorba decât de apărarea trusturilor şi a concernelor hrăpăreţe, 

Bomba atomică a devenit sperietoarea oamenilor naivi. Agitând îngrozi- 
toarele ei efecte, stăpânii tuturor mijloacelor de propagandă și influențare 
a opiniei publice caută să semene frica, demoralizarea printre oameni. lată 
de ce ziarele şi revistele americane sunt pline de reportagii fantastice, iar 
scriitorii «produc » în serie romane apocaliptice. Tonele de cerneală și vagoa- 
nele de hârtie utilizate astfel se pot rezuma într'o singură şi lapidară frază a 
lui Mister Martin, guvernatorul statului Pennsilvania, mare adept al doctrinei 
Truman — care a declarat: « Statele Unite ale Americii trebue să meargă 
înainte, cu bomba atomică într'o mână și cu semnul crucii în cealaltă ! ». Niciun 
dubiu. Ce deosebire există între această afirmaţie oficială și nu mai puţin 
mărginitele declaraţii ale leaderilor hitlerişti ? De altfel, unora dintre delegaţii 
americani la ședințele ONU-ului, li se întâmplă câteodată să recunoască 
cinic adevărul, Astfel, într'una din şedinţele subcomisiei, delegatul american 
Mackensie a declarat: «+ Lupta impotriva fascismului nu mai este astăzi la 
modă +. Evident, pentru bussines-mensii din City lupta impotriva fascismului 
constitua pe vremuri, nu atât o modă cât o afacere rentabilă. Astăzi ren- 
tează sprijinirea fasciștilor impotriva acelora care luptă contra imperialis- 
mului, contra exploatării, contra rasismului. 

In Statele Unite există astăzi o literatură de mare tiraj care speculează 
ignoranța oamenilor și caută să cultive neîncrederea in ziua de mâine. Şan- 
tajul este una din metodele cele mai utilizate în practica Statelor Unite și 
literatura americană practică și ea șantajarea în masă a oamenilor, Ea incită 
instinctele zoologice ale oamenilor, abundă în pornografia cea mai rușinoasă, 
urmărind provocarea silei omului față de oameni. Asemenea literatură, cu un 
tiraj de multe milioane de exemplare, constitue desigur, în aceeași vreme, 
si o bună sursă de câștig. Intre scriitorii americani, slujitori cunoscuți ai 
imperialismului, este romancierul Henri Miller, care şi-a dat el însuși epitetul 
de «anarhist pan-sexual ». Una dintre cărțile lui —« Tropicul Racului + — 
începe cu un cuvânt-inainte în care autorul își recomandă astfel lucrarea: 
« Aceasta este un scuipat în fața artei, o lovitură... dată omului, soartei, 
timpului, frumuseţii, dragostei ». Și totuși Miller are obrăznicia de a declara, 
in continuare, că romanul său constitue «o nouă biblie din care lumea 
întreagă va găsi resurse morale de-a-lungul noului mileniu +, Presa ameri- 
cană i-a făcut firește o reclamă excepțională, dându-l ca exemplu pentru 
toți scriitorii. « Teoriile» lui Miller au fost luate de criticii de artă ameri- 
cani şi transformate în precepte și dogme. Astfel Henry Seidel-Kenby semna, 
sub titlul « Peirea virginei de fier », următoarele: « Sexualitatea, pizma, gelozia, 


` 
REVOLUȚIA DIN OTOMVRIE ŞI DRUMURILE LITERATURII 29 


avariția și frica trebue să ocupe locul lor legal în paginile literaturii. Cu cât 
scriitorii vor cunoaşte mai mult psihiatria și psihanaliza, cu atât mai mult 
ei vor crea un tip nou de roman. Pentru scriitorii noștri, Freud şi Yung și 
discipolii lor au fost într'adevăr un dar ceresc». 

Un alt scriitor american O'Neill — cunoscut dramaturg — îşi construește 
piesele pe aceeași linie ideologică. Ultima sa lucrare: «Vine vânzătorul de ghiațăe, 
are aceeași temă batjocoritoare faţă de om. lată ce spune autorul: e Mate- 
rialul din care ar trebui formată o societate ideal liberă, sunt oamenii ! Dar cum 
poţi ridica un templu de marmoră dintr'un amestec de noroiu şi excremente ? ». 

Această ofensivă anti-umană influențează chiar și pe unii scriitori progresiști. 
Astfel, ultimul roman al lui Steinbeck, « Autobuzul rătăcit » este plin de ele- 
mente pornografice; iar un scriitor de mari resurse, cum este Caldwell, într'un 
roman înfățișând îngrozitoarea situație din Statele Unite, nu poate să-și descrie 
eroii decât ca fiind profund viciați, întreaga carte foind de scene pornografice. 

In ciuda acestor realități, înfruntând ororile imperialiste și ideologia lor, se 
ridică şi în Statele Unite oameni cinstiți. Democraţi, ca Upton Sin- 
chair continuă a munci pe tărâm literar, Sinclair Lewis demască morala con- 
venţională ipocrită a burgheziei americane și lovește în teoriile rasiste (cere 
au putut merge până la aberațiile lui Teodor Bilbao, fascistul care propunea 
mutaica a 13 milioane de negri americani în pădurile tropicale ale Africei), 
şi tot astfel şi scriitorul progresist Arthur Miller, în romanul său + Sca- 
matoria » sau în piesa de teatru + Toţi fiii mei » Romanele scriitoarelor Lilian 
Smith și Laura Hobson își îndreaptă tăisul împotriva rasismului. Noui și 
noui oameni cinstiți își ridică glasul împotriva politicii imperialiste, impctriva 
exportului ideologic provenind din mocirla dolarului, chiar în Statele Unite. 
Este adevărat că impotriva lor se indreaptă intregul aparat de stat represiv 
american, că li se refuză până şi pâinea de toate zilele și că temnițele cuprind 
în Întunericul lor pe cei mai buni și mai curagioși dintre luptători. Oricât 
ar fi de sălbatecă, represiunea nu poate impiedeca, chiar în inima impe- 
vialismului, în Statele Unite, creșterea continuă a numărului oamenilor 
cărora le este dragă libertatea şi democrația adevărată. Și acolo se ridică 
conștiințe artistice scriitoriceşti, care dorind pacea si o viață mai bună, 
ințeleg că nu este altă cale de urmat decât drumul luptei hotărite impotriva 
imperialismului, împotriva ațăţătorilor la războiu, împotriva exploatatorilor. 
Le este clar că singura cale pentru asigurarea păcii, pentru statornicirea unor 
relații frățeşti intre popoare, pentru făurirea vieţii mai bune maselor popu- 
lare, este calea Uniunii Sovietice, calea socialismului, Iată de ce și scriitorii 
progresiști americani își găsesc un model în literatura sovietică — cea mai 
inaintată, cea mai generoasă din lume. 

Scriitorul american Eugen Cayden scrie: + Citind cărțile sovietice simţi 
că în faţa ta se deschide un nou viitor omenirii, că se deschid ușile într'o 
lume nouă și într'o nouă istorie», 


30 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 

Literatura sovietică s'a născut, a crescut şi a învins odată cu Ţara So- 
cialismului, cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Scriitorul este lup- 
tător, întocmai cum opera lui este armă de luptă. El este fiul poporului, a 
ieşit din rândurile acestuia, trăind viața lui, năzuințele, grijile şi bucuriile lui. 
Scriitorul sovietic luptă pe toate fronturile construcției socialismului și comu- 
nismului cu arma scrisului. Opera sa reflectă realitatea nouă, socialistă. Ea 
surprinde trăsăturile esențiale ale luptei împotriva a tot ce e vechiu, stu- 
diază, confirmă şi promovează cald tot ce este nou şi sortit desvoltării, tot 
ce este mlădiță, ducând la desvoltarea arborelui uriaș al comunismului. Lite- 
ratura sovietică, adânc principială, inspirată și călăuzită de ideile lui Lenin și 
Stalin nu bâjbâie neputincioasă în complexul relațiilor sociale, ci înarmată 
puternic, cunoscând legile de desvoltare, înarmează pe om la lvpta pentru 
făurirea zilei de mâine. Astfel, rolul literaturii sovietice este profund edu- 
cativ iar lucrările cele mai bune ale scriitorilor pe cari I. V. Stalin i-a și 
denumit « ingineri ai sufletului omenesc +, constitue adevărate călăuze în viaţă. 

Literatura sovietică oglindește realitatea societății socialiste şi astfel ca 
se inspiră din temeliile unei structuri infinit superioare celei burgheze, atât 
din punct de vedere economic, cât și politic și cultural. Participând activ la 
lupta împotriva imperialismului, împotriva războiului, ea demască pe toți 
cei ce se pun în slujba capitalismului, îşi vând conştiinţa, propovăduesc 
teroarea, misticismul, rasismul şi ura între oameni şi între popoare. Ea 
luptă cu putere împotriva curentelor decadente, urmând curagios $i perse- 
verent calea indicată de Lenin: 

a Libertatea scriitorului, a pictorului, a actorului burghez este doar o 
dependenţă camuflată sau care se, camuflează făţarnic, față de sacul cu bani, 
faţă de corupție, de întreținere. Și noi socialiștii, demascăm această fățărnicie, 
smulgem firmele false, nu militând pentru o literatură și o artă în afară de 
partid... dar pentru a opune literaturii fățarnic libere, —- în realitate legată 
de burghezie, o literatură într'adevăr liberă, legată în mod deschis de pro- 
letariat b. f 

Pe acest drum, literatura sovietică demască și combate apolitismul fä- 
tarnic, liberalismul fad și perfid, pretinsul estetism care arc în fond scopul 
de a abate atât pe creatorul de artă cât şi masele cărora el se adresează, dela 
ceca ce este esenţial în societate: lupta de clasă sub diferitele ei aspecte. 

Scriitorul sovietic este plin de simţul răspunderii faţă de popor și faţă 
de cauza socialismului, De aceea el nu-și priveşte munca și opera cu indi- 
ferenţă sau ca un mijloc de afirmare strict personală. Conceperea și realizarea 
unei lucrări, el le consideră drept o sarcină grea care-i cere încordarea 
tuturor facultăților sale, confruntarea gândurilor și a experienţei lui cu prac- 
tica de muncă şi luptă a poporului său. El ştie că poemul sau romanul său 
va fi citit şi judecat de milioane de oameni care vor chuta în opera lui răspuns 
problemelor puse de viață, vor căuta îndreptar pentru conduita lor în efortul co- 
mun de construcție. De aceea în literatura sovietică metoda criticii și a auto- 


REVOLUȚIA DIN OCTOMVRIE ŞI DRUMURILE LITERATURII 31I 
criticii a devenit o trăsătură fundamentală care permite scriitorului să-și ridice 
permanent calificarea şi să realizeze opere din ce în ce mai bune. Pe acest 
drum, îl ajută mult pe de o parte participarea masivă a milioanelor de oameni la 
discutarea cărților lui, iar pe de altă parte critica literară sovietică, care a ni- 
micit vechile sai neștiințifice și studiază fenomenul literar în lumina con- 
cepției materialist-dialectice. Ultimii ani au arătat cât de exigentă este opini 
publică față de scriitor. Interesante au fost desbaterile largi e Asul cet 
lui Alexandru Fadeev, + Tânăra gardă», în jurul romanelor tinerei scriitoare 
Vera Panova, + Tovarăși de drum p și « Krujiliha », sau a romanului lui Miya 
Ehrenburg, « Furtuna s. Semnificativă a fost participarea în scris a cetățenilor 
sovietici de diferite categorii (literați, muncitori, ingineri, învățători, tehnicieni, 
mineri, colhoznici, etc.) și din diferite regiuni, Această critică exigentă îi 
face pe scriitorii sovietici să fie necruțători faţă de ei înşişi şi să caute per- 
manent a realiza opere din ce în ce mai bune. Orice scriitor sovietic îşi pune 
ca țel să oglindească o anumită problemă din realitatea luptei pentru co- 
munism, să contribue la rezolvarea constructivă, înaintată, a unei probleme. 
Legătura cu viața, cu masele, îl face pe scriitorul sovietic să folosească limba 
simplă și totodată bogată, imaginea firească și diversă căutând printr'o formă 
artistică, mai bună, să servească conţinutul operei sale, El face efortul de 
a da conţinutului ideologic al operei sale o formă perfectă si, în măsura în 
care înfățișează realităţi noui caută să le imbrace în forme variate, mereu supe- 
rioare, corespunzătoare conținutului ideologic înaintat, 

Evident, literatura sovietică a trecut prin mai multe faze în desvoltarea 
ei. Ea a urmat de fapt fazele desvoltării istorice a Uniunii Sovietice însăși, 
Lupta ascuţită de clasă impotriva dușmanilor din interior și din afară, lupta 
impotriva greutăților şia piedecilor, lupta pentru făurirea unei economii socia- 
liste, transformarea omului și nimicirea resturilor mentalități capitaliste, trece ca 
firul roşu prin literatura sovietică, dela naşterea ei. Pentru socialism, pentru 
comunism au luptat si s'au jertfit generații întregi de revoluționari. Ei au 
făcut-o din dragoste pentru om şi pentru viitorul lui. Marca Revoluţie so- 
cialistă din Octomvrie a descătușat popoare şi oameni, a dat câmp larg for- 
telor creatoare, făcând toate acestea pentru oameni. In slujba omului or- 
ganizat, în slujba societății omenești de tip nou se găseşte scriitorul sovietic, 
Este firesc ca ideile şi problemele operei sale să izvorască din marile încle- 
ștări, din lupta forțelor progresiste împotriva celor reacționare. Și este firesc 
ca în ţara socialismului victorios, erou în opera literară să fie poporul, munca 
omul nou, 

Vorbind la primul Congres al scriitorilor sovietici, Gorki spunea: 

« Eroul principal al cărților noastre trebue să devină munca, adică omul 
format de procesele muncii... "Trebue să ne învăţăm a privi munca drept o 
creaţie. „+ Individualitatea socialistă, după cum reiese din exemplul eroilor 
noştri, ai muncii, care sunt floarea masei muncitoreşti, individualitatea socia- 
listă —zic —se poate desvolta numai în condițiunile muncii colective ». 


32 VIATA ROMÂNEASCĂ 

Iar Marea Revolutie din Octomvrie descătușând „poporul, la oe 
in masă la construcție. Făurirea socialismului ar fi fost imposibilă a 
masiva mobilizare a întregului popor în jurul clasei muncitoare, su 
conducerea Partidului Comunist Bolșevic. In Octomvrie 1935 L V. Stalin 
E etnie popoarelor și.ale Stattlor se hotărăsc acum nu numai de con- 
ducători ci în primul rând și în deosebi de masele muncitoreşti, Muncitorii 
şi țăranii care fără sgomot și pompă construesc fabrici şi uzine, mine și căi 
ferate, colhozuri şi sovhozuri, hrănesc și îmbracă lumea pîntreagă —iată care 

adevărații eroi creatori ai vieții noui ». a 

gigi i constituese eroul romanelor, al poemelor şi al dramelor 
sovietice, Ele sunt eroul făuritor al socialismului. Şi din ele se desprind ti- 
purile caracteristice care sintetizează trăsăturile deosebite ale omului nou, 
ale omului lumii socialiste. Din această masă a ieșit un Ceapacv, de aici s'a 
ridicat un Kujuh (Serafimovici, o Torentul de fer »), aici s'a născut şi a crescut 
Pavel Korceaghin (e Așa s'a călit oţelul »), de aici a pornit Bunciuk (e Donu 
liniştit»), ete. Și tot de aici s'au ridicat apoi eroii războiului pentru apărarea 
Patriei, imortalizaţi în chipurile lui Oleg Koșevoi, a Zoiei Kosmodenian- 
skaia, a lui Saburov, cât și a acelora care, întorși de pe front, construesc co- 
munismul, —cum sunt Serghei Tutarinov, Voropaiev sau Vasilii Tiorkin, 
Oamenii aceștia sunt oameni sovietici, Ei reprezintă trăsăturile esențiale ale 
cetăţeanului lumii socialiste. Literatura sovietică oglindește cu fidelitate tot 
ce este nou și înaintat în "Țara Socialismului. Prin conţinutul şi formele ci, 
cu toate că nu are decât şi de ani de existență, literatura sovietică este 
fără de seamăn în lume, constituind în aceeași vreme o culme a desvoltării 
de până azi a literaturii universale. 

lată de ce A. A, Jdanov spunea: | 

« Literatura noastră este cea mai tânără literatură din lume, In acelaşi 
timp ea este literatura cea mai avansată ca idei, cea mai progresistă, cea mai 
revoluționară. N'a mai existat și nici nu va exista o altă literatură care să 
pună la baza tematicei operelor sale viața clasei muncitoare, a țărănimii şi 
lupta lor pentru socialism. Nicăeri, în nicio țară din lume, literatura nu apără 
egalitatea oamenilor muncii indiferent de naționalitate, sau egalitatea femeilor. 
O literatură avansată din punct de vedere ideologic ca; literatura noastră, 
progresistă și revoluționară ca structură, poate fi și a devenit o realitate numai 
la noi, trup din trupul şi os din osul construirii noastre socialiste .. | 

Sub conducerea Partidului Comunist Bolșevic, clasa muncitoare din Rusia, 
în alianță cu țărănimea muncitoare și cu națiunalitățile asuprite, infăptuind 
izgonirea dela putere a moșierilor şi a capitaliştilor, a pășit la construirea 
socialismului. Revoluţia a trezit poporul, a chemat masele la acțiune, a des- 
cătușat energii nebănuite și forțe creatoare imense. Dar drumul Revoluţiei 
nu a fost nici uşor, nici simplu. Luând puterea în mâinile sale, clasa mun- 
citoare avea de luptat impotriva burgheziei dela orașe şi sate, ajutată de im- 


REVOLUȚIA DIN OCTOMVRIE ŞI DRUMURILE LITERATURII 33 
perialismul mondizi, burghezie care nicio clipă nu pierdea speranța în even- 
tualitatea unei reveniri la putere. Lupta de clasă se ascuțea continuu. Pe 
frontul războiului civil, pe frontul de luptă împotriva intervenționiștilor și 
poi pe frontul reconstrucției, masele populare în frunte cu clasa muncitoare 
făureau cu mâinile lor lumea nouă. Literatura sovietică din această fază și-a 
pus ca obiectiv descrierea Marei Revoluții și a rolului maselor, a felului în 
care s'au trezit masele și în mod conştient au pornit la făurirea Istoriei. In 
aceste împrejurări, literatura sovietică a înfățișat profunda schimbare în men- 
talitatea maselor, schimbare isvorită din noua poziţie a oamenilor muncii 
în cadrul dictaturii proletariatului instaurată în urma Revoluției victorioase. 
In mod conștient masele au trecut la construirea viitorului lor, a acelor mulți 
şi altădată asupriți. Ele constituesc erou! marilor opere din acea vreme, lată 
de pildă romanul lui Fedor Gladkov: e Cimentul » Sub conducerea comu- 
niştilor, muncitorii dintr'o uzină refac utilajul și pornesc uzina în acelaşi 
timp în care luptă împotriva bandelor albe, Iată-l pe Kujuh conducând masa 
încă puţin organizată, la lupta de eliberare (a Torentul de fers), Iată-! pe Fur- 
manoy, descriind în « Ceapaev e, «Șapte zile», a Răscoala o, ridicarea ma- 
selor, lupta lor sub conducerea comuniștilor care înfrâng dușmanul de clasă 
și totodată elementele anarhice mic-burgheze. Șolohov în « Donul linistit », 
Alexei Tolstoi în + Calvarul +, Panferov in e Bruski» au arătat victoria Re- 
voluției și felul în care omul cinstit trebue să se hotărască de o parte sau de 
alta a baricadei. In această vreme litetatura sovietică înfățișează Partidul Co- 
munist Bolșevic, forța conducătoare, motorul luptei clasei muncitoare şi a 
întregului popor. În literatură apare tipul bolşevicului, revoluționar devotat 
fără margini cauzei proletariatului, conducător de oțel şi totodată profund 
uman, În aceeași vreme literatura acestor tipuri înfăţişează uriașa muncă de 
ridicare în spiritul învăţăturii marxist-leniniste a oamenilor. Pe accastă linie 
se situează operele lui Lebedinski, Lavreniev, Seifulina, Vsevolod Ivanov, 
Fedin. În fruntea lor stau Fadeev, Formanov şi Solohov. 

Dar Revoluţia a învins. Rezistența înarmată a dușmanului a fost înfrântă. 
Blocada a fost ruptă. Economia nimicită de războiu refăcută. Incepe marea 
epocă a construcției, începe perioada planurilor de cinci ani. Și aici lupta se 
dă împotriva sectorului privat, împotriva cioburilor claselor exploatatoare, 
impotriva mentalități străine de clasă, pentru făurirea unei puternici industrii 
orele, pentru realizarea sistemului colhoznic, pentru schimbarea în masă a 
nivelului de traiu material și cultural, pentru o nouă viață și un om mou. Se 
construeşte socialismul. Îl construiesc oamenii şi în plină bătălie pentru 
socialism se formează și omul nou, Razele marei Revoluții socialiste din Octom- 
vrie luminează drumul construirii socialismului, și ele indică uriașa forță trans- 
formatoare realizatoare a noului fel de viață, socialistă, Acestea și constituiesc te- 
mele principale ale literaturii sovietice în perioada planurilor cincinale. În această 
vreme noțiunea de muncă capătă un înțeles nou. Poziţia conștientă a omului 
sovietic care privește munca ca o datorie de onoare, care nu înțelege viața 


34 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 

muncă constructivă în folosul obștei, constitue o trăsătură fundamen- 
bi a moralei sovietice şi totodată o calitate de bază a cetățeanului sovietic, 
Valoarea omului este judecată pe temeiul atitudinii sale faţă de muncă și 
în funcție de ea catităţile sau defectele lui. Literatura sovietică înfățișează 
munca constructivă ca o trăsătură fundamentală a realităţii socialiste și toto- 
odată ea face educaţia oamenilor demonstrându-le sensul și conţinutul vieţii 
lor în munca creatoare care ridică condiția umană la nivelul omului făuritor 
de istorie, ; 4 

Astfel apar opere ca « Soti» a lui Leonid Leonov, a Timp, înainte |! + de 
Valentin Kataev, « Pământ desțelenit e de Șolohov, « Energia » de Gladkov, 
+ Hidrocentrala » de Marietta Şəghinian, « Marea bandă rulantă + de Ilin, 
« Poemul pedagogic » de Malâșkin, etc. In cle este înfățișat efortul oamenilor 
muncii construind uzinele, transformând regiunile, prefăcând prin munca 
lor conștientă deșertul în câmpie fertilă, Victoria sistemului colhoznic se 
oglindește în numeroase romane de calitate, precum 4 "Țara Muravia » a lui 
'Tvardovski. Vorbind anul trecut la aniversarea a 30 de ani dela Revoluţia 
socialistă din Octomvrie, Molotov spunea: : 

« Chipul spiritual al actualilor oameni sovietici se desprinde întâi de 
toate din atitudinea lor conştientă față de muncă, socotită ca o cauză de impor- 
tanță obştească și ca o datorie sfântă faţă de statul sovietic d. | 

Literatura sovietică înfăţişează oamenii din patria socialismului tocmai 
în efortul lor constructiv, | R 

Şi efortul aduce victoria, Această victorie constitue bucuria oamenilor 
sovietici. Iată de ce Vladimir Maiakovscki o cântă în poemul +E binele. 
Jar lupta o conduc mai departe comuniștii, organizatori pe frontul construc- 
ţiei. De neşters apar tipurile bolşevicilor devotați fără margine cauzei clasei 
muncitoare, Ei nu cunosc odihnă, ei nu cunosc liniștea, Pretutindeni, în ope- 
rele lor, scriitorii sovietici înfățișează transformarea omului, apariția în masă 
a omului nou, eliberarea lui din tradiţiile trecutului. Literatura sovietică din 
această vreme arată uriaşele transformări pe frontul construcției socialismului 
şi totodată în atitudinea şi mentalitatea omului, Pentru această vreme este 
caracteristic tipul luptătorului născut în vremurile Revoluţiei, cum este Pavel 
Korceaghin. Puterea literaturii sovietice din perioada planurilor cincinale. 
constă în felul minunat în care luptă împotriva a tot ce e învechit, împo- 
triva mentalității de altă dată, împotriva piedicilor puse în cale de anumite 
iluzii „şi apucături străine efortului constructiv. Literatura sovietică luptă 
impotriva individualismului şi demonstrează viguros moartea inevitabilă a tot 
ce rămâne legat de el, Din acest punet de vedere este caracteristic de pildă, 
romanul « Singurătate + a lui Niculae Virta, condamnându-l fără apel pe 
chiabur. Totodată literatura acestei perioade confirmă victoriile structurii 
socialiste, victorii dobândite prin luptă grea. . 

Şi au venit anii grei ai războiului. A venit asaltul hoardelor blindate fas- 
ciste împotriva "Țării Socialismului, In această vreme scriitorii sovietici pun 


REVOLUŢIA DIN OCTOMVRIE și DRUMURILE LITERATURII 35 


mâna pe arme şi activ se înrolează în rândurile apărătorilor Patriei. Opt sute 
de scriitori sovietici au plecat pe front, Sângele lor a curs amestecându-se 
cu sângele celorlalți fii ai Patriei Socialiste, 140 de scriitori au căzut pe câmpul 
de lupă și dintre ei talente de talia lui Fghenie Petrov, Arcadie Gaidar, 
etc. A căzut eroic Iurii Krâmov, autorul romanului « Petrolierul Derbent ». 
Fiu ul clasei muncitoare din Uniunea Sovietică și copilul Marei Revo- 
luţii din Octomvrie, Krâmov a crescut în plina construcție a țării lui, el s'a 
ridicat ca inginer odată cu apariția gigenţilor ca « Magnitogorsk » și « Dne- 
porghes 9. El a muncit și a crescut odată cu oamenii din jurul lui. El a făcut 
parte dintre acei care s'au avântat în iureșul mișcării stahanoviste și a con- 
struit în ritmuri ameţitoare realitatea nouă luptând împotriva elementelor 
învechite. El a văzut cum pe temeiul tehnicei noui avansate, mânuite de 
concepția progresistă a muncii colective bazată pe proprietatea socialistă 
asupra mijloacelor de producție, s'au format oameni noui, Şi aceste lucruri 
urii Krâmov a simţit că trebue să le spună concetățenilor săi. De aceea a 
scris. Din prima clipă a războiului scriitorul a luat arma în mână. El a căzut 
în regiunea Poltava și abia în 1043 un colhoznic a adus ultima sa scrisoare, 
schițată pe semne câteva ore înainte de moarte, când cădea eroic, străpuns de 
șapte lovituri de baionetă, In această scrisoare Iurii Krâmov îşi afirma nețăr- 
murita încredere în victorie și mândria sa pentru faptul că fusese primit 
membru în Partidul Comunist Bolgevic. 

In aceste zile de război, în zile de efort crâncen și de adâncă durere pentru 
pământul scump batjocorit de hoardele cotropitoare, scriitorii sovietici au 
transformat pana în armă ucigătoare lovind cu putere în dușman, demascându-i 
intențiile, înfierând practicele lor canibalice. Poemele, nuvelele şi romanele 
lui Isacovski, Tihonov, Surcov, Antokoloski, Simonov, Vasilii Grosmann, 
Sobolev, Gorbatov, Leonov, Vanda Vasilevska, Vera Imber, etc., ca şi piesele 
de teatru cum este + Invazia » lui Leonov, e Pentru cei de pe mare» a lui 
Lavreniew — chiamă la luptă, cultivă ura neîmpăcată împotriva dușmanului, 
convingerea nestrămutată în victorie, dragostea pentru Patria socialistă, 
hotărîrea de a înfrânge definitiv fascismul şi, în spiritul internaționalismului 
proletar, de a elibera popoarele cotropite. 

Poemele, nuvelele, schiţele și romanele, ca şi piesele de teatru în această 
vreme sunt scrise cu sângele fierbinte al patrioților sovietici, al poporului 
întreg, în numele cărora cuvântau cei peste 3.500 de scriitori sovietici, Şi 
mărețul efort al poporului întreg se oglindea în publicistică, scriitorii transfor- 
mându-se în corespondenți permanenți ai ziarelor centrale, trimițând de pe 
front articole, reportaje, bucăţi literare. Activitatea publicistică a lui Ehren- 
burg, Boris Polevoi, Simonov, Gorbatov, Leonov, Sobolev, Kojevnicov şi a 
altora constitue de fapt un capitol intrat în istoria literaturii sovietice și 
a literaturii universale. 

Războiul pentru apărarea Patriei a generat în acceaşi vreme o serie în- 
treagă de opere literare care constitue și o nouă etepă în literatura sovietică, 


3e 


36 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 

ele fiind legate de problemele puse de pacea dobândită cu atâta efort & care 
pune sarcina refacerii ţării și a construirii comunismului, Din război s'au 
născut lucrări ca «Oameni cu conștiința curată » a lui Verșigora, « Tânăra 
Gardă » a lui Fadeev, + Fericirea » de Pavlenko, « Mesteacănul alb » de Bu- 
benov, 4 Steaua » de Kazachievici, + Vasili Tiorkin » de Tvardovski, + Cava- 
lerul Stelei de Aur de Babaievski, + Drapelul deasupra sovietului sătesc » 
de Nedoganov, + Furtuna» de Ehrenburg, a 'Tovarăși de drum» de Vera 
Panova, « Purtătorii de steag» de Arcadie Gonciag, « În tranșeele Stalingra- 
dului » de Nekrassov, « Luminile» de Ana Karavaeva, « Poveste despre un 
om adevărat e de Boris Polevoi, etc, pie 

Ceea ce este caracteristic pentru literatura sovietică din ultimii ani este 
demonstrarea concretă, verificată în experienţa vieţii a superiorității regimului 
sovietic, a superiorității omului sovietic, a întregii colectivităţi sovietice, față 
de lumea capitalistă. Cetăţeanul "Țării Socialismului, este arătat ca membru 
al acestui uriaş colectiv care făurește din succes în succes realitatea nouă 
socialistă, care pune temelie comunismului. Literatura sovietică actuală 
este purtătoarea ideilor înaintate ale socialismului și ca demonstrează pe 
hază de fapte izvorite din viața oamenilor, din gândurile, munca și infăp- 
tuirile lor, consolidarea şi mersul înainte al Patriei Socialiste, Literatura so- 
vietică actuală ne înfăţişează oamenii Uniunii Sovietice făcuţi dintr'o bucată, 
formaţi în condiţiile raporturilor bazate pe temelii socialiste. Eroii literaturii 
sovietice nu sunt solitari. Ei înfățișează omul obișnuit sovietic și totodată 
neobișnuit pentru restul lumii. Sunt oameni animați de marele teluri 
ale construcției obștești, sunt oameni care se simt stăpâni in țara lor, făuritori 
de viaţă, creatori de valori morale şi materiale noui, luptători pentru 0 aşezare 
socială cum n'a mai fost. Evident, oamenii aceștia sunt de o măreție şi frumu- 
sețe sufletească incomparabilă. Scriitorul sovietic îi înfățișează astăzi pe aceia 
care ieri au tinut arma în mână, au sângerat luptând —așternându-se la 
muncă încordată şi constructivă, 

Literatura sovietică înfăţişează pe oameni în muncă şi luptă. Munca con- 
ştientă a oamenilor sovietici nu este altceva decât frontul luptei pentru comu- 
nism, lată de ce eroii nuvelelor, poemelor şi romanelor sovietice privesc 
munca drept un mijloc de a făuri o viață nouă. Războiul a lăsat o urmă adâncă 
în pândirea cetățenilor sovietici. Ei au luptat în tranșee, în tenkuri şi avioane, 
pentru ca, izgonind pe cotropitori, să asigure construcția socialismului, Întorși 
de pe front, în urma victoriilor obținute, acecași oameni Își incordează toate 
puterile lor pentru lecuitea rănilor produse de războiu și munca lor, animată 
de elan şi încredere nestrămutată, oglindește gândirea plină de perspectiva 
a ceea ce va deveni Patria lor. Astfel Serghei Tutarinov din « Cavalerul Stelei 
de Aur» se cufundă în munca constructivă a colhozului și raionului natal; 
dar Serghei a crescut, cl a devenit om de stat prin însăși felul lui de a gândi 
în mare problemele satului său. Ostașul Vasili Tiorkin din poemul cu 
acelaş nume a lui 'Tvardovski gândeşte la fel în drumul său spre casă. Oamenii 


. REVOLUŢIA DIN OCTOMVRIE ȘI DRUMURILE LITERATURII 37 


acestia sunt plini de răspundere pentru toate, Ei nu socotesc că sfera preo- 
cupărilor lor o constitue câmpul îngust al muncii și sarcinii imediate, Pri- 
vind sarcina în cadrul marilor probleme ale Patriei lor ei se simt răspunzători 
pentru toate și de aceea socotesc că tot ce se petrece în ţară îi priveşte deo- 
potrivă, Asta înseamnă că literatura sovictică ne infățisează actualmente tipul 
oamenilor crescuți în societatea socialistă desvoltată, Aceşti oămeni simt soli- 
daritatea comună și îndatoririle reciproce pe drumul țelurilor comune. Sunt 
oamenii sovietici de astăzi și, fie că sunt membri de partid, fie că sunt bol- 
şevici fără de partid, trăsătura aceasta a simțului de răspundere este un feno- 
men de masă, 

Scriitorul sovietic are încredere în om și în capacitățile lui, Ti sunt dragi 
eroii, îi sunt dragi în toate momentele vieții luptei lor. Este destul să ne 
gândim la romanul scriitoarei Vera Panoya « Tovarăşi de drum + ca să ne 
dăm seama cât de atent studiază omul de litere pe eroii săi, dragostea adâncă 
ce le-o poartă. In adevăr, literatura sovietică e pătrunsă de un umanism cald 
şi totodată nou. Scriitorul sovietic nu iubește oamenii pur și simplu. Ei îi 
sunt dragi pentru înaltele lor calități, pentru morala lor înzintată, pentru 
felul în care merg în viață luptând cu hotărire impotriva acelor piedeci obiec- 
tive şi subiective pe care le întâlnesc în drumul lor spre comunism. Lupta 
impotriva a tot ce e învechit, efortul de a descoperi orice mlădiță nouă care 
permite saltul inainte în istorie constitue trăsătura caracteristică a literaturii 
sovietice, Dacă luăm spre exemplu, romanul + Fericirea » a lui Pavlenko, 
ne dăm seama perfect cât de just reuşeşte scriitorul a indica oamenilor dru- 
mul cel mai drept spre victorie. Fericirea eroului constă nu numai din 
simțământul folosului pe care îl aduce societăţii, ci în faptul că el reușește 
să ajute oamenilor să aleagă metodele cele mai bune, adică metodele noni, 
pentru a dobândi victoria, Literatura sovietică nu ne înfăţişează eroii 
izolați. Dimpotrivă, ea caută să studieze pe oameni în procesul relaţiilor 
între ei. Infățițându-ne realist viața, gândurile și faptele eroilor întemeiate 
pe condițiile socialiste ale societăţii, literatura sovietică se ocupă în sceezși 
vreme de procesul creșterii omului, de felul în care se desvoltă și învinge 
morala nouă, socialistă. Literatura sovietică demonstrează felul în care rea» 
litatea socialistă a educat oameni de tip nou. Și ca dovadă este destul să ne 
pândim la eroul principal al romanului « Steaua » de Kazakievici, apărut de 
curând în româriește. Autorul ajută cititorilor să înțeleagă felul în care 
cresc oamenii, înving piedicele, se oțelesc în luptă eroică, Literatura sovietică 
infățișându-ne însă acest mare proces al creșterii omului ajută astfel nu numai 
să cunoști viața ci se transformă intr'o puternică armă de educare a meselor, 

Dacă pe vremuri literatura sovietică oglindea lupta ascuţită de clasă și 
înfățișa victoria forțelor socialismului împotriva capitalismului, oglindind 
astfel lupta între vechi și nou, astăzi în măsura în care lupta între vechi şi 
nou se desfăşoară nu în formele luptei claselor antagonice ci în forma criticii 
şi auto-criticii care constitue forța motrică reală a desvoltării în Uniunea 


438 VIATA ROMĀNEASCĂ . 
Sovietică, literatura reflectă această stare nouă. In trecut literatura peria 
indica pe dușmanii deschişi ai regimului sovietic, reprezentanții ao 
isgonite dela putere şi oamenii legați de interesele lor, sf st Gladhka 
apoi Ostrovski au arătat în operele lor cu precizie cine sunt dușmanii air 
lismului. In romanele lui Solohov și Alexei Tolstoi se înfățișează p 
duşmane dar și cele şovăitoare demonstrându-se adevărul că mijloc nu e: a 
şi că trebue să te alături forțelor revoluţionare, altfel istoria te mătură, Og i- 
dind însă astăzi realitatea nouă sovietică, împrejurările când practic s'a 
schimbat însăși caracterul esenţial al contradicțiilor, contribuţia literaturii 
sovietice pentru promovarea și desvoltarea elementelor noui se întemeiază 
pe principiul criticii şi autocriticii, Măreaţa armă a criticii Și autocriticii, 
arma Partidului Comunist Bolşevic a devenit 40 nouă formă a mişcării, un 
nou tip al desvoltării, o nouă lege dialectică +. (A. A. Jdanov). ee 
Scriitorul sovietic studiază atent realitatea şi sesizează toate lipsurile, 
defectele, slăbiciunile personale ale oamenilor şi generale în viață și în muncă, 
Cu ajutorul talentului său, înfăţişându-ne măreţul proces al bătăliei pentru 
comunism, el mobilizează masele în lupta împotriva acestor lipsuri. Evident, 
capacitatea de a studia și privi ştiinţific realitatea și a lupta revoluţionar pentru 
mersul înainte al societății îi dă scriitorului sovietic mânuirea perfectă a marxis- 
mului-jeniniemului, orientarea sa în spiritul partinic bolşevic. Scriitorul 
sovietic combate lipsurile curagios de pe poziţiile principiale ale luptei pentru 
comunism. El înfierează rămășițele trecutului şi contribue masiv pentru 
stâr,irea lor. Un exemplu caracteristic din acest punct de vedere il constitue 
piesa « Pâinea noastră cea de toate zilele » a lui Nicolae Virta. Cu un curaj 
deosebit scriitorul demască anchilozarea, multumirea de sine, birocratismul 
care duc chiar pe unii oameni cinstiți la pierderea simțului realității şi a intui- 
tiei transformărilor revoluționare în curs, În această bătălie literatura sovie- 
tică înfăţişează ceea ce e vechiu nu abstract, ci în forme concrete, arătând 
cu degetul formele variate pe care le îmbracă, fie aceste apucături dăună- 
toare în comportarea oamenilor, fie în metodele folosite în muncă, etc. Puterea 
critică a literaturii sovietice este înzecită prin faptul că indicând greşelile 5 
insurile ca înfăuisează în aceeași vreme totul ce este nou $i pozitiv porni 
pèn teza puse realitățile noui, socialiste. Vechiu, în trecut, însemna 
duşmanul de clasă, ostil conștient și înverșunat socialismului. Aşa ni-l 
înfăţişează Alexei Tolstoi, Șolohov, Furmanov. Astăzi însă omul nu este 
vechiu prin aceea că aparține unei clase exploatatoare (asemenea clase nu 
mai există în Uniunea Sovietică) ci prin atitudinea neconstructivă, lipsită 
de avânt creator în procesul muncii. Literatura sovietici este literatură de 
luptă pentru mers curajos înainte. Literatura aceasta este strâns legată de 
viaţă, ea înfăţişează adevărul în viaţă și astfel este plină de realism puternic. 
Literatura sovietică învaţă oamenii să lupte pentru ridicarea societății pe 
o treaptă superioară, ca aprinde în ci tendința impetuoasă de a merge mereu 
înainte pe calea progresului, 


REVOLUȚIA DIN OCTOMVRIE ŞI DRUMURILE LITERATURII 39 


Reflectând noua realitate socialistă, acea în cadrul căreia relațiile între 
oameni sunt libere de cătușele impuse de sistemele exploatării, literatura 
sovietică are marele avantaj de a înfățișa oameni noui legați între ci de relații 
bazate pe încredere mutuală, muncă constructivă comună, Omul sovietic nu 
mai este viciat de povara sistemului capitalist; el a crescut în condiții noui 
desvoltându-se liber, demn. Acest om este obiectul cercetărilor scriitorului 
şi totodată erou al operelor lui, 

Fără îndoială literatura sovietică înfățișează pe oamenii sovietici în viață, 
în muncă, în luptă, Această luptă este condusă de Partidul Comunist Bol- 
şevic. Reflectând realitatea sovietică scriitorul înfățișează pe comunistul erou, 
tipul de conducător în lupta milioanelor de oameni pentru comunism. Cauza 
partidului este cauza poporului întreg. Sarcina comunistului este de a fi 
exemplu în lupta poporului pentru înfăptuirea marelui țel, de a fi model 
de modestie, eroism, abnegaţie, energie, elan-și încredere în canza proleta- 
riatului. Asemenea oameni sunt infățișaţi de scriitorii sovietici cum este Boris 
Polevoi (Povestea unui om adevărat), Verşigora (Oameni cu conștiința curată), 
Goncear (Purtătorii de steag) etc. Dar în genere este greu de presupus o 
lucrare din viaţa sovietică în care să lipsească tipul comunistului, Aceasta 
se explică prin simplul fapt că a înfățișa realitatea "Țării Socialismului fără 
comuniști ar fi însemnat a falsifica adevărul vieții. Comuniştii, uniți în ma- 
rele Partid Bolşevic făuritorul Revoluţiei socialiste din Octomvrie, constitue 
— așa cum spune articolul 126 din Constituţia stalinistă — 4 sâmburele con- 
ducător al tuturor organizaţiilor celor ce muncesc, atât ale celor sociale, cât 
şi ale celor de stat». 

Scriitorii sovietici nu idealizează însă pe acești luptători. Ei îi înfățișează 
așa cum sunt, în plină bătălie, în muncă grea, în efortul deosebit. Viaţa lor 
este munca şi lupta. Dar această viaţă este plină de conţinut și activitatea 
lor este animată de mărețele idei ale lui Marx, Engels, Lenin și Stalin. Viaţa 
lor este simplă și totodată înălțătoare prin conținutul ei revoluționar. Oamenii 
aceştia sunt strâns legați de popor și își verifică faptele zi de zi așa cum îi 
învață Partidul scrutând autocritic drumul parcurs. Aceştia sunt oamenii 
devotați fără margini cauzei poporului și întreaga fericire o găsesc în munca 
lor creatoare, în slujba patriei, poporului, umanității. Pe aceşti oameni de 
tip nou, literatura sovietică ştie să-i înfățișeze transformându-i pe ei și fap- 
tele lor în exemplu viu, model de urmat pentru orice om cinstit căruia 
îi este drag viitorul omenirii, Literatura sovietică ne înfăţişează succesele 
construcției ca rezultatul unei lupte crâncene și meritul ei este de a fi de- 
monstrat veridic că victoria este de partea oamenilor care prin lupta lor 
deschid larg calea viitorului, 

Razele marei Revoluții socialiste din Octomvrie luminează drumul lite- 
raturii sovietice. Tradițiile luptei revoluționare, practica ei cotidiană trece 
ca firul roşu prin operele scriitorilor întocmai cum trece prin viață. Literaţii 
sovietici scriu simplu, cuvântul lor merge la inimă, "Trăsătura caracteristică 


F VIATA ROMÂNEASCĂ 
40 T. 


a literaturii sovietice este lupta necontenită pentru claritate. Ideile limpezi, 
conţinutul lor măreț, plin de adevărul vieții nu are nevoie de dichisuri spe- 
ciale, de căutări vane pentru formă transformată în ţel. Nuvelele, piesele 
de teatru, poemele și romanele sovietice curg asemenea unui larg șuvoiu 
care nu cunoaşte nici hotar, nici rame fixe, Tocmai de aceea literatura sovie- 
tică e atât de variată nu numai prin temele ei dar și în formele folcsite, Când 
te gândeşti la stilul realist al lui Iliya Ehrenburg în marele său roman « Fur- 
tuna +, când citeşti « Fericirea » lui Pavlenko sau e Mesteacănul alb » al lui 
Bubenov eşti cucerit de suflul epic grandios, de bogăția imaginilor, de varie- 
tatea limbii. Paginile se scurg, rămâi fermecat de felul simplu în care sunt 
infăţișate problemele cele mai mari, complicate, atât ale societății cât şi a 
indivizilor. Departe de a fi simplificat forma utilizată și răpit scriitorului 
caracteristicile specifice lui, literatura sovietică oglindind mărețele ridicări ale 
poporului pe drumul deschis de Marea Revoluţie din Octomvrie, permite 
şi cere implicit desvoltarea creatoare a talentului fiecăruia în parte şi este 
pencratoarea spiritului înnoitor în creația artistică. 

Marea Revoluţie Socialistă din Octomvrie a rupt lanțul imperialist și a 
deschis o eră nouă în istoria omenirii, Din această Revoluţie a ieșit Uniunea 
Sovietică, primul Stat socislist, prototipul viitoarei organizări a lumii. Lite- 
ratura sovietică, luptătoare pentru. comunism, îndrumează în spiritul măre- 
țelor idei ale lui Lenin și Stalin oamenii din toată lumea, în lupta lor împo- 
triva exploatării, împotriva războiului, împotriva imperialismului, pentru 
acele zile fericite când în teste colțurile lumii omul descătuşat din robia socială 
şi naţională va deveni făuritorul liber și conștient al viitorului său prin munca 
neobosită, creatoare. 


Răsunetul Revoluţiei din Octomwvrie în toată lumea a fost enorm. Capi- 
talismul pâriie din încheieturi. Drumuri noui s'au deschis maselor populare, 
exploatate, însângerate, Învățătura lui Marx asupra necesității transformării 
revoluţionare a societății și a posibilităţii victoriei clasei muncitoare şi-a găsit 
confirmarea în apariția primului stat socialist. Far al oamenilor muncii din 
toată lumea, Uniunea Sovietică prin lupta poporului condus de Partid! 
Comunist Bolşevic si experienţa construcţiei socialismului arată că: ¢ ...dru 
mul Uniunii Sovietice este drumul general al oricărei ţări dela capitalism 
la socialism, în epoca imperialismului, a revoluțiilor proletare și a dictaturii 
proletariatului o (Ana Pauker). 3 

Popoarele s'au trezit şi lupta se ascute. Experiența Uniunii Sovietice 
constitue un izvor nesecat la care se adapă toți acei care înțeleg că pacea se 
obține prin luptă şi bună starea se cucereşte lichidând clasele exploatatoare 
şi sistemul capitalist. I. V. Stalin spunea: 

« În prezent masele muncitoreşti din întreaga lume nu mai pot fi privite 
ca o + mulțime oarbă», ce rătăcește în negură și este lipsită de perspective, 


REVOLUȚIA DIN OCTOMVRIE ŞI DRUMURILE LITERATURII 4r 
deoarece revoluția din Octomvrie a creat pentru ele un far, care le lumi= 
nează calea deschizându-le perspective vaste. Dacă înainte n'a existat un 
for mondial public, de unde s'ar fi putut demonstra și formula năzuinţele 
și speranțele claselor asuprite, în prezent un asemenea for există, fiind per- 
sonificat de prima revoluţie proletară. Nu încape îndoială, că nimicirea acestui 
for ar scufunda pentru mult timp viața socială şi politică a e țărilor avansate 
in besna unei deşănțate şi negre reacțiuni. Nu se poate nega, că până si 
simplul fapt al existenței «statului bolşevic» pune frâu forțelor negre ale 
reacţiunii, uşurând lupta dusă de clasele asuprite pentru eliberarea lor ». 

Şi masele se ridică. Partidele comuniste din lume îndrumează lupta lor 
împotriva asupririi imperialiste, Devine clar că viitorul este al forțelor păcii, 
al forţelor progresului, Voința maselor de « oameni simpli » se impune prin 
luptă. Exemplul construcției socialismului, victoriile pe toate fronturile ale 
regimului socialist, realizările excepţionale ale culturii și artei sovietice, supe- 
rioritatea omului sovietic însuflețește şi încurajează lupta popoarelor pentru 
libertate, pentru pace, pentru socialism. Uniunea Sovietică, munca creatoare 
şi lupta fără preget a cetățenilor ei, a avut şi are o influență deosebită asupra 
gândirii şi orientării scriitorilor şi artistilor cinstiți, progresiști, din lume. 
Ea însăși a constituit sursa de inspirație a unor scriitori de talie universală 
ca Romain Rolland, Henry Barbusse, Louis Aragon, Martin Andersen-Nexă, 
Ernst Toller, Ștefan Zweig, Bernard Shaw, Teodor Dreiser, John Priestley, 
Ann Segers, etc. Revoluţia din Octomvrie și exemplul literaturii sovietice 
le-a arătat calea cauzei comune cu masele largi, cu poporul. Revoluţia din 
Octomvrie a împărțit clar lumea în două tabere: cea a oamenilor muncii 
doritori de a desființa regimul exploatării şi cea a exploatatorilor crampo- 
nându-se de menținerea poziţiilor. Oamenii progresiști puteau fi verificați 
prin poziția lor faţă de Revoluţia socialistă, ei erau partizanii ei, Ceilalţi însă, 
duşmanii ei cei mai înverșunați și prin aceasta apărători ai imperialismului 
2supritor, Revoluţia din Octomvrie a indicat scriitorilor locul lor de creatori 
în rândurile luptătorilor pentru pace și libertate, sarcina participării cu 
arma scrisului lor în bătălia pentru transformarea revoluționară a lumii 
capitaliste în lumea socialistă. lată de ce Herbert Wells spunea cu mulți 
ani în urmă: 

« Eu consider Revoluţia din Octomvrie drept unul din cele mai mari eve- 
nimente din Istorie. Ea a schimbat radical ideologia întregii lumi; toate roma- 
nele, piesele şi studiile istorice, toate lucrările de publicistică apărute ulterior 
au fost scrise sub înrâurirea ei. Influența ci este mult mai profundă și largă 
decât influența primei revoluții franceze e. 

Aceste cuvinte erau spuse de un gânditor nemarxist, Ele constitue o apre- 
ciere prețioasă din partea unuia dintre intelectualii cărora revoluția franceză 
le părea culme a luptei liberatoare. Dar această revoluție n'a însemnat, în 
ultima socoteală, decât înlocuirea unui grup de exploatatori prin un altul, 
în timp ce Marea Revoluţie socialistă din Octomvrie a lichidat epoca domniei 


4 


42 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
proprietăţii private și a deschis pe acea a socialismului dușman oricărui fel 
de exploatare. 

Literatura sovietică, copilul Revoluţiei din Octomvrie, a arătat lumii 
întregi realitățile noui, socialiste şi oameni de tip nou. Ea a stimulat interesul 
pentru socialism şi a făcut pe oameni să caute prin mijlocul artei să cunoască 
această realitate în ciuda terorii deslănțuite de către clasa stăpânitoare În 
fiecare țară în parte. 

Literatura sovietică a arătat scriitorilor din lumea întreagă rostul şi menirea 
adevăratului literat. Lovind cu putere în teza «artei pentru artă +, combătând 
formalismul şi ridicându-se hotărit împotriva întregii arte decadente, prin 
conținutul său ideologic înalt, prin ţelurile sale generoase, prin avântul ei 
de luptă şi muncă creatoare, literatura sovietică a trasat drumul de urmst 
tuturor scriitorilor progresiști din lume. lată de ce Congresul scriitorilor 
sovietici din 1934 având o importanţă colosală interioară prin -precizarea 
drumului de urmat a literaturii sovietice şi definirea realismului socialist 
ca nouă concepție superioară şi nouă metodă în artă —a avut în aceeași vreme 
o uriașă insemnătate internațională. Și nu întâmplător a fost faptul că un 
an mai târziu s'a întrunit Congresul internațional al scriitorilor luptând pentru 
pace şi contra fascismului, 

Literatura sovietică a arătat scriitorilor progresiști din lumea întreagă 
cum trebue să lupți pentru patria și poporul. tău, iar exemplul scriitorilor 
sovietici din vremea războiului pentru apărarea Patrici a ghidat și îndreaptă 
pașii fiecărui scriitor din lume care îşi insușește marea cauză a poporului. 

De altfel, Revoluţia din Octomvrie a constituit și sursa de inspirație a 
unor scriitori cum este Upton Sinclair punându-și amprenta asupra celor 
mai bune din cperele lui. Revoluţia din Octomvrie a făcut pe Andersen- 
Nexö să-şi revizuiască creaţia și s'o îndrepte puternic pe făgașul revoluționar. 
Illyes Bela a zugrăvit Revoluţia în a Arde Tisa», iar Ann Segers a cântat-o 
în « Calea peste Februarie ». 

Literatura sovietică ajută și în zilele noastre mai mult ca oricând serii- 
torilor progresiști din lumea întreagă să se lege adânc de viața și lupta ma- 
selor populare, să aleagă ce este mai important, esenţial în viaţă și să pună 
opera lor în slujba omului. Dar mai mult ca orice servește de îndreptar scrii- 
torilor progresiști din toată lumea felul în care literatul sovietic a însușit con- 
cepţia marxist-leninistă supra lumii şi lupta pentru viitorul omenirii din 
poziţiile înaintate, revoluționare ale clasei muncitoare. În lumina Revoluţiei 
din Octombrie şi a experienței scriitorilor sovietici literații progresiști din 
toată lumea se conving că locul lor este alături de clasa muncitoare și datoria 
lor este a se integra în măreața ridicare socială în cadrul căreia proletariatul 
îşi exercită rolul istoric de gropar al capitalismului. 

Impotriva individualismului mic-burghez, impotriva liberalismului pu- 
tred, împotriva capitalismului activ și hrăpăreţ, se ridica cuvântul literaţilor 
sovietici în frunte cu Maxim Gorki. 


REVOLUȚIA DIN OCTOMVRIE ŞI DRUMURILE LITERATURII 43 


Marea Revoluţie dm Octomvrie a arătat ce lucruri mărețe este capabil 
a înfăptui omul. Impotriva pesimiemului artei decadente, Revoluţia din Oc- 
tomvrie şi literatura sovietică a indicat scriitorilor lumii întregi calea încre- 
derii în om, în dreptatea cauzei sale drumul greu dar fertil al luptei pentru 
o viață mai bună, De aci şi optimismul generator de opere mari cu adevărat 
artistice. Mergând pe această cale a scris Roinain Rolland ¢ L'âme enchantée », 
Upton Sinclair « Non Passaran s, Hemihgway + Colosna a cincea », etc. Iată 
de ce cuvintele lui Heinrich Mann: 

a Uniunea Sovietică este cea mai măreață întruchipare a unei idei în de- 
cursul ultimilor 15o de ani. Este neîndoielnic că această idee se va realiza 
şi în viitor. Socialismul a învins în cea mai mare țară a continentului și şi-a 
păstrat forța vitală. Prin aceasta a fost soluționată chestiunea viitorului. . + 
De fapt, Europa progresistă își concepe viitorul, dacă ea vrea în genere să 
aibe vreun viitor, numai ca un viitor socialist +, se întregesc perfect cu cu- 
vintele lui Roger Garaudy: 

« Scriitorul este nu numai un martor, ci și un luptător. În opera sa locul 
central îl ocupă cunoașterea omului. Niciun scriitor nu-și poate zice comunist 
dacă el nu percepe noua imsgine a omului şi ercului pe care de mii de ori 
l-am văzut murind şi trăind în anii de luptă şi jertfire de sine... ». 

Exemplul scriitorilor sovietici este călăuză în lupta pentru pace a serii- 
torilor progresiști din lumea întreagă. La congresul intelectualilor pentru 
pace dela Wroclaw a răsunat cuvântul sincer, cald şi categoric al delegaţiei 
sovietice prin A. A. Fadeev, Ehrenburg, Leonov şi Zaslavski. El a fost urmat 
de sutele de participanţi care leagă ideca păcii de lupta hotărită impotriva 
imperialismului. Lupta aceasta este lupta maselor populare de pe întregul 
glob pământesc şi ea constitue totodată un imens rezervor al inspiraţiei arti- 
stice. Numai de aci se poate naște marca operă literară care să rămâie veacuri 
de-a-rândul. 

Marea Revoluţie socialistă din Octomvrie a deschis drum nou omenirii. 
Lumina ei strălucitoare călăuzeşte paşii și lupta milioanelor de oameni de 
pretutindeni. Ea călăuzește totodată viitorul artei în general și al literaturii 
indeosebi, care și-a găsit modele strălucite în proeminentele opere făurite 
în spiritul realismului socialist. Pe acest drum de luptă pentru comunism 
îşi ghidează pașii scriitorii progresiști din lumea întreagă. Și urmându-l fără 
șovăire ei pot avea garanția realizării unor opere de mare respirație şi colo- 
sală valoare. 


- . 

Puternic a fost răsunetul Marci Revoluții socialiste din Octomvrie în 
România. Clasa muncitoare condusă de Partidul Comunist desfășura bătălia 
impotriva aruncării greutăților ieșirii din războiul imperialist pe spinarea 
poporului. Monstruasa coaliție burghezo-moșierească își dădea arama pe faţă 


d 


44 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
din nou înecând în sânge eforturile spre libertate ale oamenilor muncii dela 
oraşe și sate. Regele, camarilla, fabricanți, moșierii, afaceriştii de toate apele 
s'au aruncat hrăpăreți să stoarcă oraşul și satul, iar în teritoriile cotropite 
au introdus un regim colonial. Mii de luptători revoluționari erau aruncați 
în temnițe, mulți au pierit împușcați fără judecată. Dar fiecare pas adăuga 
experienţe noui și lupta împotriva asupririi se ascuțea. Un zid de nepătruns 
a fost ridicat artificial de clasele exploatatoare la granița de răsărit. Mognaţii 
aurului și petrolului, făcând cauză comună cu imperialismul mondial, tre- 
murau în fața lumii noui câte prindea cheag pe a șasea parte a globului pă- 
mântesc. Nu era voie să spui un cuvânt bun despre Uniunea Sovietică. Cu- 
vântul bolșevic ajunsese cuvânt de ocară. Preoții nu scâpau slujbele religioase 
fără predici anti-comuniste, căci așa erau ordinele ede mai sus +. Invăţătorii 
erau calificați pentru înaintare numai pe baza statelor de serviciu rescționar 
și anți-sovietic, 

'Traducerile din literatura sovietică, ba chiar din literatura rusă clasică 
erau interzise. Ziarele turnau otravă şi etalau poveşti infernale cu privire la 
realitățile sovietice, Toate acestea doar cu un singur scop: să zăpăcească 
oamenii ca nu cumva ei să urmeze drumul deschis de Marea Revoluţie so- 
cialistă, drumul luminat de ideile lui Lenin și Stalin, drumul Partidului Co- 
munitt Bolșevic, 

Dar în ciuda terorii, în ciuda campaniei veninoase, în ciuda propagandei 
deșănţate anti-sovietice, trecând peste opreliști extraordinare, oamenii cinstiți 
din România au aflat adevărul despre Uniunea Sovietică. Partidul Comunist 
Român aduce în scris şi prin viu graiu cuvântul luminos al adevărului. 
Ostaşii care au luptat alături de soldaţii revoluționari ruşi au adus în satele 
lor, în uzinele din care au plecat suflul mărețului Octomvrie, Poate de 
aceea cu miile ei au fost trimişi în regjmente disciplinate. Aceasta n'a împie- 
dicat însă formarea comitetelor muncitoreşti în fabrici, marile demonstrații 
de masă, organizarea grevei generale, ridicarea mișcării revoluționare a na- 
ționalităților oprimate. Drumuri noui s'au deschis omenirii. În țara noastră, 
sub influența Revoluţiei din Octomvrie a crescut valul revoluționar. Și de 
atunci Uniunea Sovietică, succesele ci, au constituit și pentru munci- 
torimea noastră şi avantgarda ci, farul călăuzitor în lupta împotriva ex- 
ploatării. 

Revoluţia din Octomvrie a avut o influență însemnată şi asupra unci 
părți din intelectualii români, asupra unora dintre scriitori. Iar literatura 
sovietică care a pătruns cu greu în țară, mai mult pe calea traducerilor în 
liniba franceză, a servit drept îndreptar unei serii întregi de literați. 

In clipele tumultuoase, revoluţionare, poetul clasei muncitoare din Ro- 
mânia —A. Toma —scria: 


Bat toba revoltei, sun goarna de-alarmăl 
„Bărbaţi şi femei, toți mâna pe srmă. 
Azi pravili și stavili și lanţuri se sfarmă, 


REVOLUŢIA DIN OCTOMVRIE ŞI DRUMURILE LITERATURII 45 


Miner, lasă-ţi tadul ṣi vin” de te bate, 
leşi rob a] uzinei, sari frate din sate, 
Azi știți mânul mitralii, granate, ,. 


++ În pas de usalt urcați baricade, 
Cad zece, cud sute, cnscade, cascade. 
Credinţa dă aripi, ideea nu cude, 


Näita, zori pe cer, stindardele roșii! 
Sub flacăra lor strălucese drențiirașii 
Şinghiață pâlind stăpânii, fricoşii. 
” Cuţitul și pâinea şi eruntul topor. 
AI legii —să-l smulgem cu mâinile lor. 
Dreptate, lumină, belșug tuturor. 
Iubire şi pace vom face să fie 


Şi-un singur popor din neamuri o mile 
Legat printr'un lanţ inflorit: — bucurie ! 


In ciuda cenzurii și satrapiei organizate savant, apar primele traduceri 
din literatura sovietică îngrijite mai cu seamă de organizațiile sindicale. In 
colecția « Lectura » apar câteva nuvele sovietice de Gladkov și Fedin. La fel 
în bibliotecile e Dimineaţa » şi e Cultura n. Se traduc primele nuvele mai 
mari ale lui Lavreniev. Apare + Cimentul » lui Gladkov. Pătrund poemele 
lui Maiakovschi, Blok, Demian Bednii, Poeți români traduc din Essenin, 
Briusov și Maiakovschi, Apar încercări originale, timide, de înfățișare rea- 
listă a satului şi vieții cumplite a ţăranului român. Astfel, Ștefan Radeanu 
serie a Neghina e, iar Vladimir Corbasca « Tanalica ». În aceste romane re- 
volta împotriva asupririi este legată de ideea clară a luptei prin unire. Puter- 
nicul vânt răscolitor din Răsărit influențează și scriitori care în fond sunt 
ostili mişcării revoluționare. Cezar Petrescu este obligat a ataca problemele 
puse de viață, el nu poate trece peste prezența și lupta clasei muncitoare, 
chit că deformează lucrurile în modul dictat de interesele clasei stăpânitoare 
(Calea Victoriei). Acelaș lucru se petrece cu Sergiu Dan (Surorile Venismin), 
cu G. Vlădescu (Moartea fratelui meu). Dar ridicările în luptă se cglindesc 
in sumbrul roman al lui Eugen 'Todie —« Hârdăul lui Satan », ca şi în « Fe- 
cior de slugă» a Ilni N. D. Cocea. Tineretul se simte atras de Uniunea So- 
vietică, de literatura ci, Așa zisa mișcare de + avant-gardă » se destramă repede 
și unii dintre poeți se alătură mișcării revoluționare. In revistele « Bluze 
albastre », « Veac nou e, etc., apar primele lucrări cu caracter luptător, revo- 
luţionar, Alexandru Sahia scrie şi tipărește nuvelele Jui- pentru ca apoi, ple- 
când în Uniunea Sovietică, să scrie la întoarcere e URSS azi ». 

Teroarea este însă cumplită. Până şi gândul cată a fi cenzurat. Revistele 
progresiste sunt închise iar încercarea de a tipări traducerea romanului « Cum 
s'a cilit oţelul + aspru pedepsită. 

Și totuși, în aceste grele împrejurări, iterații români cei mai avansați 
căutau să cunoască literatura sovietică, lar în anii grei ai războiului nedrept 


46 VIATA ROMĀNEASCĂ 


a răsturnat glasul poeților A. Toma, M. Breslaşu, Miron Radu Paraschi- 
vescu, etc., fără putință însă de a tipări poemele lor, Acestea au văzut lumina 
tiparului abia după 23 August 1044 când Armata Sovietică victorioasă, urmă- 
rind hoardele naziste în retragere a eliberat România şi a deschis poporului 
spre viitorul său. 

ei rea procesul unor adânci transformări structurale. 
Lupta ascuţită împotriva moşierimii şi burghezimii, împotriva elementelor 
exploatatoare dela orașe și sate s'a desfășurat și sc, desfășoară sub conducerea 
Partidului de avant-gardă a clasei muncitoare. La patru ani dela eliberare, 
mari sunt succesele dobândite de poporul român în frunte cu clasa munci- 
toare condusă de Partidul Muncitoresc Român. Marea Revoluţie socialistă 
din Octomvrie care a născut Uniunea Sovietică — Para Socialismului —și 
Armata ci a făcut posibilă seriz de victorii înregistrate de poporul muncitor 
din ţara noastră. La 1 Octomvrie 1948 Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul 
general al Partidului Muncitoresc soyam scria În «Pentru pace trainică, 

ru democrație lară !» următoarele: 
ae Pentru aai sie socialismul nu msi este astăzi un ţel îndepărtat. 
Sarcina construirii socialismului este la ordinea de zi. Partidul nostru în- 
dreaptă toate eforturile și toată energia oamenilor muncii spre reorganizarea pe 
baze socialiste a economiei țării, spre făurirea unei vieți noui. Marea experienţă 
a Uniunii Sovietice ne ajută să rezolvăm problemele cele mai complexe, de im- 
portanță primordială pentru reușita construirii socialismului. Această experienţă 
ne ajută să evităm greşelile şi să scurtăni drumul care duce la această țintă v, 

Asemenea tuturor oamenilor muncii conduși de Partidul Muncitoresc 
Român, scriitorii noștri, în marea lor majoritate, caută să înveţe din expe- 
riența Uniunii Sovietice, a literaturii sovietice. Intelectualii din Republica 
Populară Română au avut şi au posibilități deosebite pentru cunoașterea 
realităţilor "Ţării Socialismului. Le stau la îndemână cărți, reviste, date de 
tot felul și mai cu seamă ei au avut și au putinţa de a cunoaşte omul sovietic, 
omul nou, omul lumii socialiste, Aceasta a dus la puternice schimbări în 
felul de a gândi al multora dintre intelectuali. Ei s'au apropiat de popor și 
de cauza lui. Şi ajutaţi mereu de munca lămuritoare desfășurată de Partidul 
Muncitoresc Român, de nenumărate expuneri luminoase a conducătorilor 
Partidului, de presa cu adevărat democrată, în frunte cu « Scânteia + — ei 
trăiesc un adânc proces de reconsiderare a trecutului şi închegare a unei pu- 
ternice legături, vii şi active, cu marea luptă de zi de zi a clasei muncitoare 
din Republica Populară Română, pentru socialism. Prizonieri altădată a cul- 
turii burgheze occidentale, mai cu seamă a celei franceze, intelectualii noștri 
își dau seama cât de cumplită a fost izolarea artificială a culturii noastre de 
inepuizabile izvoare ale culturii socialiste. De curând, sintetizând parcă gân- 
durile intelectualilor români, Mihail Sedoveanu spunea: i 

« In literatura apuseană scriitori îndrăsneți și creatori, ageri ca Anatole 
France sau Ibsen, ca Romain Rolland, Upton Sinclair sau Jack London, 


REVOLUȚIA DIN OCTOMVRIE ŞI DRUMURILE LITERATURII 47 
au creat eroi prevestitori ai scufundării lumii burgheze, dar aceşti scriitori 
şi alții mau avut condițiile prielnice ale descătușării depline. Revoluţia din 
Octomvrie 1917 singură a putut rupe barajul. Sub conducerea unor bărbaţi 
fără pereche în istorie, Lenin și Stalin, locul eminent, valoarea şi rolul serii- 
torului de talent s'au statornicit în condițiile cele mai prielnice. Astfel lite- 
ratura se încadrează în progresul social, astfel literatura devine o forță socială 
şi politică: scriitorul e un oștean în lupta de clasă ». 

Acest mare adevăr devine astăzi bun al scriitorilor români tineri și în 
vârstă, el ne deschide drumul unei munci creatoare în slujba poporului. Cu- 
noașterea Uniunii Sovietice, cunoașterea literaturii ei, ajută pe scriitorul 
român să-și găsească locul în marea luptă ce se desfășoară astăzi în țara 
noastră și pretutindeni pentru socialism, împotriva imperialismului. 

Este interesant de arătat cum cunoașterea Uniunii Sovietice influențează 
gândirea unor intelectuali care se orientau după principiile filosofiei ides- 
liste. D. George Călinescu, a cărui originalitate e bine cunoscută, scria, 
ucum un an: 

4 Apropierea de Uniunea Sovietică, .. va avea întâi de toate rostul de a 
redeştepta în noi tumulturile geografiei noastre, de a ne vindeca de placidi- 
tatea intelectului. Cultura actuală sovietică poate fi mai potrivită condiţiilor 
noastre decât acea occidentală, cu priză indeosebi asupra micului intelectual 
burghez, amator de idei în miniatură tip Sartre şi de o filosofie de apartament », 

Cunoașterea literaturii sovietice » ghidat pașii tinerilor noștri scriitori pe 
drumul cel just. Și aceştia, prizonieri în cea mai mare parte ai decadentismului 
occidental, au avut şi mai au de luptat împotriva balastului din trecut. Acum 
un an, Nina Cassian scria: 

a Preceptele estetice din Apus făceau ravagii întrun anume grup de poeți 
printre care mărturisesc că mă aflam în mod anonim », Și în continuare, 
după ce arată cum a cunoscut poezia sovietică și ce a învățat dela Maiakovschi, 
Bloch, Tihonov, Simonov şi Vera Imber —ea continuă: 

s Poezia sovietică nu fuge de realitate. Asta am simţit-o la fiecare lectură 
nouă. Și pentru adânca ei umanitate am voit să ştiu ceva și despre cei care 
o scriu. Și am auzit despre unii că sunt deputați, pe alţii i-am văzut fotogra- 
fiaţi cu uniforma militară —am aflat deci că sunt cetățeni. 

Dacă la inceput curiozitatea și surprinderea m'au făcut să mă apropiu 
de poezia lor astăzi, structuralicește deosebită, cred că-i receptez mult mai 
adânc. Ceea ce spun ei acolo, frăgezeşte timpanele cele mai îmbătrânite, po- 
pulează ecranul cu priveliști copleșitoare — iar meșteșugul lor poate întineri 
meșteșugul nostru, redându-i forța și spontaneitatea, acolo unde încheieturile 
poartă invizibile cătuşe ». 

Sub înrâurirea literaturii sovietice scriitorii noștri reușesc să găsească mai 
uşor drumul către lupta maselor pepulare. Ei pășesc tot mai apăsat pe calca 
de a deveni luptători angajaţi în măreața bătălie pentru socialism. Exemplul 
scriitorilor sovietici animă pe vârstnici şi tineri decpotrivă. 


45 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Dar Marea Revoluţie din Octomvrie, Țara Socialismului victorios, Armata 
sovietică eliberatoare și omul nou sovietic constitue izvorul nesecat de inspi- 
raţie pentru scriitorii români. Nu este numai vorba de frumoase traduceri 
din Maiakovski (Cicerone Theodorescu) din Bloch (Radu Boureanu), ete., 
ci de poeme originale în care se cântă Revoluția socialistă, Uniunea Sovie- 
tică, Armata sovietică şi genialii conducători ai popoarelor sovietice, a oame- 
nilor muncii din toată lumea, Lenin și Stalin. 

In poemul «Piața Roşie» Victor Eftimiu scrie: 


Dela fereastra men, Kremlinul, Ger și cer senin 
Sin scântelerea lor, mauzoleul lui Lenin 

SI Piaţa Rașie: dramatice, tumultoase amintiri, 
Prigoane, răsvrătiri şi pregătiri 

Trec pagini peste pagini, File rupte 

Din calea omenirii. Sulerinţe, lupte, 

Aceti luptă re'meepută ca o veşnică minune 
In slavu unei lumi maf drepte și mai bune... 


Și iată poctul evocând filele revoluţiei: 


Mâărcaţi zi, Octomvrie miriadar, 

Ai tras o-dâră nouă, platră de hotar 

In mersul clătinat al unel lumi năuce 

Si drumul tu e drumul care duce 

Spre murele liman de pace și de fericire, 
Iubirea tuturor, universala înfrâțire!,,, 


Și apoi puternica încheiere: 


Fii binecuvântată, zi a imluror! 

Măreata zi dintr'un Octomvrie mântultar, 
Linevenită fii și prenmaărită'n fiecare an 

Tu ce-ai făcut din nelav un om şi-un suveran) 
Să stal de veghe veșnic, să ne-aduci aminte 
Neclâtinalele, eternele Invăţăminte, 

Dreptatea și iubirea Lu aprimde-le mereu, 
Altar al focului furat din cer de Prometeu! 


Și dacă neamurile si-am pierdut comlucătorul, 
Văclu eere luminează viitorul 
O due urmașii hărâziți de el 
Sin frontea lor, e omul de oţel 
Năwninie suflet, cuget cristalin, 
Stalin! 


lată pe Marcel Breslașu închinând Armatei Roșii următoarele rânduri: 


In Făurar, în luna asta pusă sub semnal 
metalelor topite şi câlite *n vâltoare, 

te-au făurit Lenin și Stalin şi ţi-au dat îndemnul 
să Bi —ca și oţelul — în veci strălucitoare, 

dar ca și el, mlădioasă și puternică, 

Armată Roşie, armată sovietică, 


„Şi dacă mâine cămătarii lumii şi zarali 
or să stârnească jar nemţii divizii de stafii 
sau or să 'noerce să-și Impingă popoarele 
să-şi cernească steagurile, să "ntunece soarele 


REVOLUȚIA DIN OCTOMVRIE ȘI DRUMURILE LITERATURII 49 


noi știm că valul lor tulbure o să se spargă lariiși, 
Armata Roşie, de meterezul dârzenivi tale 

şi că tot mal mulţi vor fi aceia, prieteni și tovarăși 
cure vor măsura veșuicia în planuri cincinale +. 


Glesului poetului consacrat i s'au asociat zeci de poeţi tineri, printre care 
Victor Tulbure consemna Prietenia româno-sovietică pecetluită în lupta comună 
prin sângele vărsat, Aceleiaşi Armate Roşii, Tulbure îi închina următoarele 
versuri: 


« Din vâlvătăi în vâivătăi, 

umerii noștri lângă umerii tăi, 

Din patruzeci patru în patruzeci cinci, 
prin tristele puste, pe asprele stânci, 
Transerle: albe, nescrise balade, 

Cartea lui Pușkin intrun sac cu grenude. 
Cânta un flăcău, în câte-un răgaz, 
despre colhozicii din Caucaz, 


Și apoi: 


s Ţii minte seara-aceca cu zăpezi, 
când ai căzut rănit în Tatra Mare? 
Dol ochi adânci cu stepe şi livezi 
s'au aplecat pe-a rânilor xâlvoare, 


Tu ai căzut rânit într'un atac 

şi te-a pansant sergentul roșu Olga. 
Simţeai cum albe linişti se desfac 
şi 'n părul ei cum undueşte Volga». 


Lui Lenin îi închina acum un an poetul Alexandru Jar poemul + Lenin 
în Octomvrie », răspunzând parcă poemului lui Emil Dorian « Lenin ». Revo- 
luția o cântau și o cântă mereu tinerii poeți români care au înțeles uriașul 
drum în Istorie pe care l-a deschis; ei o cântă dându-și seama că ca deschide 
viitor nebănuit Patriei lor proprii și tinereţii lor. 7 Noemvrie al fiecărui an 
e nou prilej pentru verificarea drumului parcurs și nouă mobilizare a forțelor 
pentru luptele care sunt de dat, 7 Noemvrie e soarele care încălzeşte inimile 
oamenilor muncii din lume și înspăimântă pe dusmanii cauzei socialismului, 
lată de ce în zilele acestea de Noemvrie 1945, în condițiile ascuțirii luptei 
frontului anti-imperialist în frunte cu Uniunea Sovietică impotriva taberei 
imperialiste, poetul Eugen Jebeleanu își încheie poemul închinat Marei Ani- 
versări, cu următoarele rânduri: 


+ Dar zaudui toate-ale lor membre 
Uriaș când vii, 7? Noembre, 

Tu, care faci și 'n moarta frunză 
Un foc de sânge să pâtrunză 


50 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
ŞI suni din trămbița "nsorită 7 3 
Cu glasul tău de dinamită. 

Cu făcările roşii 'n mers, 

Fulgeri Intregul Univers, 

Fântânile jucând În soare 

Le schimbi în Măcări arzătoare. 

Cum tremură liliecii toți 


Sub streșinele lor de baţi 
Auzi-i sguduiți în zare 

De viscolele proletare. 

Nu dârdăe doar pentru-o zi. 
Ci pentru tot ce va mai fi. 
Dela un colț ia altu-al lumii, 
Tremură păsările clumii, 

Aș vrea și nu pot să îngalme, 
Tremură în somn bolind de spaime 
Cine starmă 'n zárni câtuşe? 
Noembre stă, de foc, în ngo! s 


In adevăr, Noemvrie bate în ușa globului pământesc. Marea Revoluție 
socialistă din Octomvrie a deschis era nouă în istoria lumii. Popoarele săr- 
bătoresc a 31-a aniversare a Revoluţiei socialiste în muncă și luptă. Ochii 
lor sunt aţintiți spre Patria socialistă, prototipul viitoarei organizări a lumii 
întregi. In Uniunea Sovietică s'a trecut la construirea temeliilor comunis- 
mului, In lupta aprigă împotriva duşmanilor, pășind pe drumul construirii 
socialismului, poporul nostru învață din nesecata experiență a Uniunii Sovie- 
tice şi Partidului Comunist Bolzevic, Ce menire mai măreață pot avea serii- 
torii români decât aceea ca urmând exemplul poeților şi prozatorilor sovie- 
tici să se încadreze organic în această luptă? Şi ce sarcină mai nobilă pot avea 
ei decât aceea de a oglindi eforturile creatoare ale clasei noastre muncitoare 
care sub conducerea Partidului dobândește zi de zi succese mai mari? Legați 
de viață, de popor, luptând împotriva rămășițelor stărilor vechi și menta- 
lităţii străine elanului constructiv, combătând cu strășnicie duşmanii mersului 
nostru înainte, confirmând viu și activ tot ce e nou în realitatea noastră, sesi- 
zând mlădiţele de viață nouă care apar astăzi constituind mugurii vieții feri- 
cite de mâine, privind cu încredere viitorul şi participând activ la realizarea 
lui revoluționară, scriitorii noștri vor şti să transforme cu adevărat arta lor 
în arme de luptă pentru România socialistă, Și odată cu aceasta ei vor găsi 
calea făuririi unei literaturi demne de un popor care a fărâmat cătușele exploa- 
tării şi merge hotărit pe drumul luminat de Marea Revoluţie socialistă din 
Octomvrie, 


N. MORARU 


PRIETINUL MEU POETUL 


Săptămâna trecută, am stat de vorbă în câteva seri cu bătrânul poet, 
prietinul meu, despre evenimentele din Octomvrie 1917. 

Jucăm şah şi discutăm. Când discuția se animează, dăm la o parte cu 
palma regii și reginele și rămânem singuri. 

Prietinul meu nu e un dialectician marxist. Arma breslei e, adeseori, 
intuiţia. 

— Știu că poezia te interesează prea puțin, mi-a zis el zâmbind, totuși 
asupra subiectului nostru are drept şi poezia. 

— Te ascult, am declarat cu punând mâna pe regele negru. 

—- Prefer să lăsăm morţii în pace, a râs bătrânul poet, : 

S'a oprit o clipă şi ochii i s'au umbrit, 

— Îţi aduci aminte, m'a întrebat el, de Casian de la Crasivaia-Meci din 
Istorisirile de vânătoare ale lui Turgheniev ? 

— Imi aduc aminte, am răspuns, 

— Te rog, nu mă mai întrerupe. Acel Casianuşca, bătrânel mărunt cu 
înfățișare stranie, urmărește pe vânător ca să-l mustre că ucide vieţuitoarele 
câmpiilor şi pădurilor. In calitatea lui de moralist şi filosof rustic, Casian 
vorbeşte şi de acele drumuri lungi cătră orizonturile nesfârşite în căutarea 
oamenilor buni și a dreptății. Casiariuşca a vizitat oraşe mari, munţi și stepe. 
Pretutindeni a găsit oameni primitori, dar nu s'a oprit nicăieri, căci nicăieri 
încă nu aflase ceea ce căuta sufletul său. 

Oameni drepți și pacea, a urmat prietinul meu, caută de asemenea mulți 
dintre eroii lui Gorki și ai altor scriitori ruși, eroi umili, săraci şi necărturari, 
robi ai vieţii, răvnind de fapt către libertate, « Mila păcii » ar fi cuvintele care 
să exprime cu totul vag această pipăire şi neostoită neliniște a sufletului slav, 

Îţi mai aduci de sigur aminte de Ilia din Murom, bobhatir din legenda 
populară, care doarme într'un codru fără margini şi nu se arată noroadelor 
decât la un veac ori două, când iese ca să facă dreptate pe pământ. Face rân- 
duială cu violență, cutremurând lumea cu isprăvile sale, apoi se întoarce 
iarăși în pustia singurătăţii, în codrii merei, unde se afundă iar în somn, 
după care se trezește în alt veac ca să răspundă chemării sufletului popular. 


4” 


sa VIAȚA ROMĂNEASCĂ 

Strămoșii lui Casian de la Crasivaia-Meci au umblat în vremurile vechi 
nu numai cătră Răsărit şi Miază-noapte, ci și cătră Apus şi Miază-zi. Au umblat 
cu blândețe, cercetând oamenii străini și trăind cu ei în pace, Uneori s'au 
oprit mai mult, lăsând urme vădite de trecerea lor; alteori au poposit puţin. 
Au dat nume munţilor și fluviilor, au învățat pe străini plugăria, s'au mișcat 
domol până ce-au ajuns la marea caldă dela sud. Astfel Slavii de demult 
au trăit lângă străbunii noştri din Dacia, N'au distrus, n'au răpit și n'au 
vărsat sânge, cum obișnuiau a face hoardele călărețe, care trăiau din sabie. 
Blândeța lor o mărturisesc cuvintele rămase dela dânșii în limba noastră: 
drag, prieten şi iubire. Și alte vorbe mărturisesc de sălășluirea cu pace a acestor 
oameni cu ochi albaștri. Și înșiși ochii albaștri mai stau mărturie, dela apa 
Moldovei la câmpiile Orăzii, unde copiii păzesc mioarele şi caii pe lunci și 
imaşuri, stând sara la focuri, intocmai ca băieții lui 'Turgheniev din lunca 
Biejei, 

lar Ilia Muromeţ, cel cu dreptățile, nu s'a desmințit veac după vec, 
căci el era o întrupare a nădejdilor de eliberare ale norodului rus. 

Când s'a învârtejit asupra poporului rusesc invazia crâncenă a lui Batii-han, 
a fost atâta măcel, a curs atâta sânge, s'a aprins atâta pojar pe pământul Răsă- 
ritului, cum nu mai văzuseră ochii muritorilor înainte vreme. Au văzut mai 
târziu strănepoții lui Ilia la cutropirea oștilor lui Napoleon şi apoi, cu asupra 
de măsură, la cutropirea mai înfricoşată a armiilor lui Hitler, 

Invazia mongolă a fost înlăturată, oștile lui Napoleon zu fost izgonite, 
fiara fascistă detunată, 

In veacul nostru, strănepații au dărâmat cu mare sunet împărăția nedrep- 
tății. Revoluţia din Octomvrie 1917 a deschis lumii evul nou al justiţiei sọ- 
ciale. 

Dragul meu, neliniştea întru căutarea însetată a dreptății şi păcii — acesta 
e caracterul de căpitenie al poporului rus. Trăind în regiuni aspre și agoni- 
sindu-și bunurile vieții prin muncă îndârjită, suferind izbiturile hoardelor 
mai adânc și mai îndelung decât toate celelalte neamuri ale Europei, disci- 
plinându-se în durere și nădăjduind invierşunat eliberarea definitivă, râvnind 
la frăția şi la pacea tuturor pământenilor, poporului rus i-a fost hărăzit de 
propria sa desvoltare istorică să înlăture, prin marea revoluţie proletară, pri- 
vilejiile acaparatorilor, să puie numai munca la temelia lumii nouă, să aducă 
alinarea suferinții celor mulți, 

Se spunea acum cincizeci de ani între intelectualii dela noi și de aiurea 
că, în Răsărit, stă închisă o taină, că poporul rus va regenera lumea. 

— Crezi în profeţii? 

—N'a fost o profeție, a replicat bătrânul meu prictin, poetul. Pomul 
şi-a dat roada. Din nicio altă parte a lumii nu puteau ieşi călăuzii care au ieșit 
acolo, care au îndrumat revoluția din Octomvrie pe singura cale justă, care 
au condus și conduc Uniunea. Dela revoluție, mersul înainte al popoarelor 
eliberate e ca vijelia de primăvară a stolurilor migratorii. 


PRIETINUL MEU POETUL j 53 


aa cu plăcere, am zis cu, că ai rostit primul vers al poemei du- 
— Intr adevăr. „» A Soplit bătrânul poet, prietinul meu. I s'au luminat 
ochii ca de o nouă tinereţă și a scandat domol silabele sonore: 
Ca vijeliile de primăvară — ale stolurilor migratorii... 
go eee în cutia lor veche piesele de șah. l-am înțeles dorința şi l-am 


MIHAIL SADOVEANU 


NOEMVRIE DE FOC 


Se tem de flăcările roșii 
Liliecii "n fracuri, pântecoții ! 


Şi cucuvăile `n zorzoane 

De flăcările milioane 
Se-ascund, cu aripi de cenuțe, 
Pe după bolți, pe după ușe, 
Pe după stâlpii lor somori, 
Sub turnurile până 'n nori, 
Pe după casele săgeți, 

Lângă Oceanul cu ereți, 

Pe unde valurile 'n danțuri 
Scrâșnesc sunând greoiu din lanțuri 
Şi unde în adânc se abate 
Un continent de mâini legate. 


Se-ascund, bătând din aripi ude 
Liliecii graşi cu-ale lor rude, 


Sburdând oricând împărăteşte, 
Ziua de azi îi îngrozește. 
Ciorile mari cu pliscuri grele 
O simt și fug de ca şi ele. 
Funebrelor fracuri de smoală 
Li-e iarna anotimp de gală. 
Pe munții palizi de schelete, 
Vârtejuri fulguie tonfete, 
Fulgi sclipitori ca un tezaur, 
Pulgi zimțuiți și deși, de aur, 
Strânși în movile, duşi în beciu 
De codrul negru de lilieci. 


NOEMVRIE DE FOC 


De-i primăvară, toamnă, vară, 
Ei chițăie mereu şi card. 

Și-și urcă bolțile lucioase 

Pe temelii pemând de oase. 


Dar zgudui toate-ale lor membre 
Uriaș când vii, 7 Noembre, 

Tu, care faci și "n moarta frunză 
Un foc de sânge să pătrunză” 

Și suni din trâmbiță 'nsorită 

Cu glasul tău de dinamită. 


Cum tremură liliecii toți 
Sub strepinile lor de hoți! 
Auzi-i spuduiți în zare 
De viscolele proletare ! 


Nu dârdâie doar pentru-o zi, 
Ci pentru tot ce va mai fi. 
Dela un colț la altu-al lumii, 
Tremură păsările ciumii. 


Ar vrea și nu pot să ingaime, 
Tremură `n somn, bolind de spaime. 


Cine sfărâmă 'n ări cătușe? 
Noembre stă, de foc, în wje! 


EUGEN JEBELEANU 


55 


7 NOEMVRIE 1948 


CÂNTEC PENTRU LUCEAFĂRUL ROŞU 


Nu numai fanfarele 

ceri se umflă și dau în clocot 
— când alama topitelor trâmbiți 
picură "n flaute —; 

nu numai lepdnatele stoluri 

care leagă clopot de clopot 

știu sd te laude! 


Nu numai pocnitoarele care plesnesc 
țâșnindu-și vesela horbotă 

(galbene, albe, roții sfredele "n lund) ; 
nu numai uraganul de murmure 

peste piețele "n farfată 

știu să te spund! 


Și nu numai Vorbele Mari 

care cresc și-și înfoaie 

la strunpa sărbătorească 

pnevoiul de lavă, 

nu numai Vorbele Mari 
văbufmind ca din sparte cimpoaie, 
ştiu să-ți adune, 

ştiu să-ți oducă 

prinosul de slavă] 


-.-Şi eu am deslegat limbile de foc 
ale clopotelor ; 
și eu am plutit pe bulboaca fanfarelor 


CÂNTEC PENTRU LUCEAFĂRUL ROŞU 5’ 


ca paul ; 

şi eu m'am cdțărat pe ulucile vorbelor, 
la răserucile anilor 

să-ți preamăresc alaiul. . . 

cu tot talazul uralelor 

rostogolit peste pagini, 

cu tot pojarul stindardelor 

podidind în imagini. . 


Aşa mi-era inima, aşa mi-era graiul, 
aţa mi-era gândul ! 
Și-așa ţi-am cântat şi cu Primăvara, 
toamne de-a-rând]. 


Dar ASTĂZI, tocmai astăzi, 

astăzi anume, 

când potricnicii täi umeltesc 

în fiece umbră din lume, 

când norii îşi strâng în oborul minciunii 
cirezile grele, 

când cei care ȘTIU cd seamând vânt 
VOR să culeagă furtună, 

astăzi, cu dinadins vreau să te cânt 
pe cea mai fragedă strună, 

cu cel mai bälai arcus cel vorbelo mele . 


2..91-4 a a 5 'e':9. ONS A e. Pe. A UOA E. 


Nu azi d Dala sub lacrima unei clipe de APNE se 


Şi dacă preajma se 'ntunecă în ochiul poetului bătrân, 
cu ochiul vostru, copii de astăzi, 

oameni de mâine, 

slobodă seminţie, 

vdd lumea În care nimeni n'o sd mai fie 

mici rob, nici stăpân ! 


Cu cel mai bălai arcuț al vorbelor mele, 

pe cea mai fragedă strună vreau să te cânt, 

nu pe tine, șoim sträjuind din înalte şi dârze inele, 
ci pe tine, pașnic hulub, vestind 

PĂMÂNT 

iobagilor (și poeților rătăciți prin stele!) 


58 


VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Peste potopul de sânge te-ai îndițat 

— Ararat — 

despicând în două apele, xdrile. .. 

Aprig şi aspru ţi-e chipul întors spre trecut! 
Dar pentru cei care ti-au urcat, 

pentru cei care-ţi încep, dihuind, cărdrile, 

se "ncolbură priveliștea tot măi largă 

a veacului abia început ! 


Luceafărul Roșu s'a ivit să-ţi vestească amurgul 

ție iume veche (și Lume + Nouds) care trebuie să mori | 
Dar pentru asupriții de pretutindeni își arcuește crugul 
prin påelele nopţii, 

din tărâm în tărâm, 

Luceafărul Roşu, 

vestitor al noilor zori 


„+ „Știm cd iar sunt tocmeli 

între Marte, vdtaful bătăliilor, 
Mercur, starostele xarafilor 

și Vulcan, pârdalnicul faur... 

și cd 'n retortele lor răsucite = 
(şi cât de străvezii !) 

alhimiştii împărățiilor 

vor să prefacă iarăși 

sângele oamenilor în aur | 


Știm că pentru marea pălălaie de trebuință 
cruntului vis pe care-l dermiardă, 

argați și stăpâni se "'ntrec în silințd 
“adune tot ce se-aprinde, 

tot ce poate să ardă: 


lucrează de zor lipitorile sondelor 
şi sug, și sug, 
bate securea, 
bate 
în inima junglei neumblate 
și-ahate 
pădurea, 
stânjeni de rug! 

„ „Și la gura puțurilor, cărbunele-și varsă 
fini acră din rânza pâmântului 
stoarid și 'utoarsă ! 


CÂNTEC PENTRU LUCEAFĂRUL ROŞU s9 


Dar mai știm că dacă sar încumeta 
guralirii să-și treacă 

arma zângănită la şold 

în mâna nemernică 

— dacă nesacotitul Marte 

nu va asculta 

înțeleptul imbold 

al cumpătatei Minerve... — 
ura moastră e mai fierbinte, 
mai mistuitoare, mai puternică 
decât toate incendiile lor 
pregătite 'n cutii de conserve! 


„Nu! Călătoriile mu se mumâră 


pentrucă nu te-au încins | 

Cei care vâslesc în dăra strălucitoare 
a + Aurorii b, 

le mumdră după limanurile atinse, 
diţă cele care au mai rămas de atins! 


De-aceea vreau så te cânt, peste 'ncordarea de-acum, 
peste "'ncleştarea care mai poale să vină, 

Imceafăr Roșu, deschizător de drum, 

pentru tot ce râvnește către humină ! 


- 


Pentru diminețile oamenilor 
care-și încep munca și cântecul de-odatd, 
pentru datoria "'mplinită şi inima "mpdcată, 
(pentru viaja "'mplinită și moartea 'mpăcată ) 
pentru zilele oamenilor, îmbelșugate și cuprinse, 
pentru serile oamenilor în cercul blajin al lămpii aprinse, 
pentru nopțile oamenilor, pentru visele lor fără spaime. . . 


pentru puiul de om care buchisețte lumea și "'ncepe s'o 'ngaime, 
pentru unchiaşul pe prispă, care-ţi frunzdreşte trecutul 
(unei povești i-a uitat sfârșitul, alteia inceputul...) 
pentru îndrăgostiți care descoperă 
taine ştiute de când lumea și pământul, 


VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


pentru şcolarul în vacanță, care descoperă vântul 
și-și înalță în mijlocul lui, ca un chiot, zmeul... 
(grijuliu numai să mu răstoarne curcubeul) 


pentre mama cu pruncul la sân, pentru tatăl cu plodul de mână 
pentru plimbările lor de duminecă, ticluite "ntreaza săptămână, 


pentru ceasurile de freamăt peste-o carte deschisă, 
pentru ceasurile de vis, peste-o pagină niciodată scrisă. . . 


pentru plugarul care primeşte ploaia în palmele *ntinse, 

în palmele lui crătate ca pământul, şi ca și el, încinse, 

pentru veghea meșterului tânăr pe care-l cotropește dimineața 

cu gândul la un șurub, la o pârghie, care scurtează munca 
(și Jungeşte viata) 

pentru culorile pictorilor și florile poetilor, 

pentru fluturii dansatoarelor și pasările cântăreților, 

pentru tot ce treste și vrea să trăiască, 

pentru deșertul de ieri, care mâine o sd rodească, 

pentru nimicurile dragi şi minunile umile, 

pentru piragul molcom depânat al zilnicelor ile, 


astăzi, da, tocmai astăzi, astdzi anume 

când potrivnicii tăi uneltesc în fiece umbră din lume, 
așa vreau să te cânt, pe cea mai fragedă strund, 

cu cel mai bălai arcuș al vorbelor mele, 

Luceafâr Roșu, paväza-a noastră ‘n furtună, 

călduză spre larg şi reazim în ceasul cumpenei orele... 


Iuceafăr Roşu, stea între steme, soare ‘ntre stele | 


MARCEL HRESLAȘU 


POEM PENTRU MAREA REVOLUŢIE 


(Fragmente) 
l 
INAINTE DE SEMNAL 


An viu, nouă sute ji țaptesprezece ! 
Frige ca jarul toamna ta rece. 

Läncile ploii lungite "n asfalt 

Impung Petrogradul și-l fac mai inalt, 


Satul tresaltă sub cușme de clopot, 
Dangătul creşte în inimă-clocot ! 


Sus, în guvern, ce cap urechiat ! 
Falnic-sbir jalnic, + Kerenski "mpărat v. 
Fotoliul ii mângâie tikna cu plușuri 
Oplinda-l fnfaşă în zece albușuri, 


Pe front, zac soldaţii "n tranșee cu apă. 
Ii satură foamea. Noroiul i-adapă. 


Ehei, nouă sute şi șaptesprezece ! 
Cum frige, cum ustură toamna ta rece, 


Guvernul îngroapă reformele 'n praf 
Și "'nalţă în rang + provizoriul » jaf. 


Țăranii aşteaptă pământul: nu-l capătă. 
Suduie unii. Nădejdea o leapădă. 


62 


VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


„Se strâng la conace, cu pumnul cât teascul. 
Zn flacăra roșie, pårdie vreascul. . . 


„Sfârdie "n lături bârne și țigle. 
Pe front, crapă cerul în iures de sticle. 


„Războiul continuă fără folos. 
a Frate, cuțitul me-ajunge la os. 


Trag iarna în mări... la zi, nu cumva 
„Și 'n anul acesta în groapă vom sta? » 


Oraşul... la scrășnetul celui sărac, 
Cu fălci încleștate, mașinile tac, 


Fac grevă, cu ochii aprinși, muncitorii. 
Uzina așteaptă semnalul Aurorii, 


„An viu, nouă sute și șaptesprezece ! 
Cum scapără arșița 'n toamna ta rece. 
„Și tremură shirii, avuti, mai marii, 
Cu pumnii la gură, cu ochii, tâlharii, 


Fugiţi sub umflatele, negre pleoape — 
„Simţind Revoluţia tot mai aproape... 


N 


COSAȘUL CONSTANTIN 
PETROVICI IVANOV 


Iulie zăcea cu baionetele "mplântate. 

In Petrograd foiau primejdii. . . 

Agenţii cercetau cu lupa semnele nădejdii — 
Când Vladimir Ilici trecu în ilegalitate. 


Aproape de gara Razliv, un șopron, 

In pod, fânul des. O masă. O scară. 
Soarele intra îngust, ca prin oblon, 

Și aprindea un bec albastru 'n călimară. 


De-acolo porneau mai apoi, cuvintele roşii... 

Dar prinseră a șușoti în jur curioșii. . . 

Și-așa, apăru într'o luncă, lângă-un lac mărginaș, 
Constantin Petrovici Ivanov, cosaş. 


Era un loc uitat aproape, 

Cu flori nepieptănate și fără pălării, 
Vara-și uda culorile în ape 

Și le svânta pe obosite bălăru. . . 


O tufă mare, netunsă de-un leat, 

Ascundea tufa galbenă-a focului şi ceaiul din ibric. 
Constantin Petrovici scria articole pentru Petrograd — 
Şi foşnea frunza — ca pagina pusă în plic. 


Câteodată, când seara putea să se 'ncumete 
Şi topea malul cu celălalt mal, 


VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Se auzea bătaia våslelor umede. . . 
Soseau reprezentanţii Comitetului Central. 


Acolo, în liniștea plantelor, se 'mplinea 
Viitorul vuet al oamenilor. Neintreruptă, 
Voința lui Lenin conducea 

Partidul bolşevic în luptă. 


III 
DESCHIDEREA PREPARLAMENTULUI 


Şedinţă solemnă. La dreapta şi "n centru — cadeți, 
Cu ciocurile 'ntoare și cu ghiarele 

Venenu să + desbată soarta revoluției o, ereții, 

Şi, îmblănitele, fiarele. 


Moșierii, chiaburii, proprietarii de case 
Cu mările cât botul buzunarelor, 
Târau degete albe și grase 

Pe toate potecile dosarelor. 


Comercianţilor din Moscova și Petrograd, 
Țintind, la stânga, băncile cu bolșevici, 
Li se urca fierbinţeala cu câte un grad. 
Și, printre el- roi ieii piezigi. 


Kerenski deschide ședința. Dreapta și centrul aplaudă. 

Kerenski vorbeşte. Plânge. « Nimeni nu m'ascultă. .. » 

Și iar plânge. e Bolșevicii sunt stăpâni pe armată... o. Nu se mai laudă. 
Bate cu pumnul. Face gimnastică. Se irită. Asudă. 


Se ajează. Următorul, cuvântul îl ia, 

Din partea socialiştilor-revoluționari, 

Bunicuţa Breșco- Breșcovscaia. 

Și plânge și ea. + Neliniștile-s tot mai mari... » 


Discursuri. Tobe. Trompete. Pompă 
Funebră. Stoluri de ciori, cârâieli. 
Cuvântul e răget. Nasul e trompă. 
Și timpul se desumflă 'n plictiseli. 


Á- 


66 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
Bolșevicii. Cer multă vreme cuvântul. Il primesc. 
Declaraţia țășni înaltă 'n sală! TES 

Turbează deputații burgheji, se nghiontesc, 
Auzind despre « guvernul de trădare naţională v. 


Și 'ncep să tipe: + Ia-l dela tribună ! Jos!» 
Cadeții se reped cu pumnii strânși, urlând. 

Băncile rămân goale ca nişte păstăi cu miezul scos. 
Şi vâjâie ocări cu spume în cuvânt, 

Şi bolșevicii părăsiră sala, dând citire 

Intregii declarații. Se-auzea 


« Drum bun... » strigând, în urma lor, un scos din fire. 
Dar ei, profetic: » Ne vom revedea |». 


NINA CASSIAN 


CÂNTEC PENTRU SORA RĂSĂRITEANĂ 


Pe înghețatele și încremenitele întinderi ale nordului, 
gravă, în blana albă, ca o mică ursoaică, 

în cabina ta, semnalizând ca o stea, 

studiezi curenții mărilor arctice, 

tai drum neted vapoarelor şi simfonia banchizelor străvechi 
surd se rostogolește în receptoarele de ebonită, 

prinse ca doud bucle la urechi... 


In grădinile cu bobul de strugure transparent, auriu, 
Printre colonadele, pe care se "mpletesc iedere, 

în verzile grădini ale Crimeii, unde vânturile sunt lebede, 
cerul pur e rdsturnat în valurile calde 

şi marea în cer parè ar vrea să se scalde, 

te joci în soare cu copiii 

și "n ochii tdi calzi, şi blânzi, 

străluceşte tot sufletul, toată dragostea Rusiei .. . 


Veseld, ţi-ai tras bine peste frunte 

șapca, în care tremurd o floare cu miros de primăvară, 
şi sprintend ca un bdiat, pe tractor, 

adânc întorci brazdele, Pentru grâu pi secară... 


Pustietoarea + Stepd a foamei s 

ai desțelenit-o și-ai preschimbat-o "n lan, 

cu spicul greu şi mustăcios, cu bobul gros, 

de-a devenit stepa bekugului, dintre Balcaş şi Aral. 
Te vdd prin nesfârșitele valuri ale grâurilor, 

care curg şi se leapână asemenea râurilor 

şi nu ştiu unde se isprăvește părul tău balai 

și unde începe culoarea adevăratului pai... 


pe 


68 


VIATA ROMÂNEASCĂ 


Dar cozile, deodată, atât de negre sunt că par albastre | 
Și ochii râzdtori suie ușor spre tâmple. 

In panere de trestie împletite, ca și cozile tale, 

culegi din nouile hesperide ole lui Miciurin, 

uriaşele piersici mustoase, perele galbene, grase 

și vocea ta se 'nalță, ce clară rândunică, 

peste toate grădinile, pând 'n Asia-Mică . . . 


In policlinicile vaste, luminoase, 

în care pașii, șoaptele-s de pâslă, 

ajuţi mamelor să aducă pruncii pe lume, 
de dăruiești întâiul surâs al maternității, 
şi suferința se preschimbd în voioție . . . 


Ce uriaşe e locomotiva pe care o porneţti 
dinspre îndepărtatul răsărit al ținutului corean, 
pe lângă făptura ta atât de subțirică, de mâruntă, 
în care door sufletul, în ochi şi mâini, cuvântă, 
pe când cu farurile-i de-arzdtor mărgean 
străfulgerd câtre Apusul european . . . 


- 
did evit Pie. D090 rit TCA 6:p "o... e - 


Soră a mea mai mare, răsăriteană, 
pe unde calci râmâne surâs şi lumină, 
pașii tăi fac cercuri de coloare și soare. 


In orbitele lor strălucitoare Ki 
alerg cu paşii mei tumultuoși să te-ajung. 
Cu tine alături vreau să pătrund 

vasta grădină —a lumii viitoare 

cu braţele 'ncârcate ducând recolta noud, 
și cu obrajii bucuroşi de roud. 


SANDA MOVILĂ 


NOI' AM RĂZBIT... 


Doftana, 7 Ncemyrie 1935) 


Eram « recrut e de câteva săptămâni la Doftana. M'au zăvorit singur-sin- 
gurel într'o celulă, în colțul din dreapta al etajului de sus. Nu prea vedeam 
cum aș putea sărbători ziua de 7 Noemvrie, deși la plimbarea reglementară, 
tovarășul gardian s'a apropiat de mine pe la spate și mi-a șoptit să fiu gata, 
Se pregătise o acțiune cu prilejul marei aniversări. 

Intors în celulă, am rotit privirea în jurul meu, încercând să văd cum ag 
putea da un aspect de sărbătoare acestei vizuini înguste, lungă de patru paşi și 
lată de doi, al cărei vag caracter de adăpost omenesc era marcat doar de patul 
de fier fixat în perete, de rogojină, de pătură şi de + tinetă +, —cum se numea 
vasul murdar din ungherul celulei, Nu ştiam exact nici data, nici ziua anu- 
mită în care se petreceau aceste lucruri; putea să fie patru sau cinci Noemvrie. 

In general, cum să poți înjeheba-o sărbătoare întrun asemenea loc? 
Nicăiri un cui, nicăiri un vârf de așchie, cu care să spârii pe perete semnul 
nostru simbolic, 

Să faci reflecţii fără un cuvânt, fără o vorbă? Doar altceva nu făceam: 
reflectam, gândeam. Asta turbura însă prea puțin direcția închisorii, guvernul, 
regimul. Iar noi doream să le provocăm negreșit o frământare. Să-i facem 
să înțeleagă că nu ne predăm, că nu ne îndobitocim în singurătate și izolare, 
că nu ne-am istovit măcinându-ne în vârteinița domoală a pietrelor de moară 
în care ne ţineau aceste zile ucigătoare de nervi, Vream să-i facem să înțeleagă 
că ne pregătim, în spiritul zilei de 7 Noemvrie, pentru marea noastră revoluție, 

Ce să punem la cale, închiși între patru pereți, izolați unii de alții și expuși 
permanent spionajului paznicilâr, care circulau tăcuţi, în ghetele lor cu talpă 
de cauciuc? 

Ne spionau neintrerupt. Se auzea țăcănitul vizetei când la una, când la 
alta din ușile celulelor, deschise intempestiv, sau se năpusteau câte doi-trei 
inşi în celule și ne percheziţionau până la piele, Ne sfâșiau cusăturile hainei, 
iar dacă observau o bucată de talpă desprinsă de rama ghetei, înfigeau bri- 
ceagul în crăpătură, să vadă ce am ascuns. 


= VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


In preajma lui 7 Noemvrie, s'au sălbătăcit cu totul. Știau din experiență: 
deţinuţii comuniști nu lăsau să treacă nicio aniversare fără a o face memo- 
rabilă direcţiunii și guvernului. Au sporit deci percheziţiile intempestive. 
Gardienii repetau rânjind cu ură: — O să vedem cine răzbește cu răbdarea. -. 

Noi răspundeam prin fapte. Fără cuvinte provocatoare. Clădirea cu ecouri 
profunde a închisorii se umplea de sgomot infernal, “Ţevile caloriferului, 
care trecea prin celule (spre a le încălzi), începeau să răsune de semnalizări 
Morse, Răsunau și pereții destul de subțiri. Iar seara se desfășurau prin ferestre 
sforile purtătoare şi aducătoare de mistere, lepănându-se spre mâinile întinse 
ale vecinilor din celule. 

Aşa am primit şi eu un pateţel dela tovarășul care-şi făcea robia dedesubt. 
Nu era mai mare ca o foiţă de țigare îndoită. In realitate asta a și fost. Un 
pachet de foițe scrise des, cu creion chimic, imitând literele de tipar. 

A trebuit să aştept dimineața ca să le pot ceti. Nu aveam lampă. Textul 
scris pe foiţele de țigară era închinat Marei Revoluții socialiste din Octomvrie. 
Niciodată nu mi-am dat seama ca atunci, ce forță imensă se găseşte la spatele 
nostru, cu toate că nu mi-a fost uşor să descifrez textul românesc. Pe atunci, 
în toamna lui 1935, nu cunoșteam limba românească nici pe jumătate cât 
o cunosc azi. Apoi trebuia să mă şi grăbesc să isprăvesc lectura până la ora 
plimbării, ca s'o pot preda tovarăşului gardian, care la rândul lui avea s'o 
transmită prin spărturile de lângă conducta caloriferului, celorlalți, pe în- 
tregul şir al celulelor, 

Aşa a trecut, din celulă în celulă, mica broșură scrisă pe foiţă de ţigare, 
vestind invincibilitatea ideilor lui 7 Noemwrie. Dar noi nu ne-am mulțumit 
cu atâta. In acea zi de neuitat, am organizat o manifestaţie. Unul dintre deținuți 
a dat semnalul la ora indicată pe foița de tigare, strigând. O sută cincizeci 
de comunişti au preluat strigătul, încât răsuna întreaga închisoare, de se 
auzea până la Câmpina, până la guvern, până în adâncuri, la milioanele de 
oameni subjugați. Gardienii au năvălit peste noi în celule, încbuniți, cu 
bastoanele de cauciuc. 

Totuşi noi am fost cei care am răzbit cu răbdarea... 

De atunci, Doftana, cu faima ei de cruzime necruțătoare, sa prăbuşit. 
A căzut în pulbere și regimul de asuprire care a ridicat această inchisoare rigidă 
pe muche de stâncă. Am măturat şi guvernele și regii lui cu călăii lor cu 
tot, —toate acestea cu sprijinul terii Sovietice, călită în focul lui 7 
Noemvrie. 


NAGY ISTVAN 


SUB RUINE 


Două bătăi în ușă îl făcură să sară din pat, în întunerecul celulei. Cineva 


deea i Cu greu, desluși în căscătura vizetei capul unui gardian. Automat 


— Ce s'a intâmplat?, 

— Ai un chibrit?, replică temnicerul drept răspuns, 

Inciudat, luă chibriturile dela locul lor, se apropie de vizetă şi le întinse 
solicitatorului, Acesta scoase un băț din cutie, îl trase pe catran şi aprinse 
ţigara. Pentru o fracțiune de timp celula fu luminată, în contrast cu întu- 
nerecul de dincolo de gratii. 

Când primi chibriturile înapoi, întrebă pe temnicer: 

— Cât e ceasul, —mai e mult până la ziuă?, 

Gardianul scoase cu greu Roskopf-ul din buzunar și descifră cadranul 
la lumina țigării, 

— Patru fără douăzeci, răspunse el, « mai ai timp să tragi un somn», 

Apoi se indepărtă, închizând vizeta în urma sa. 

Deţinutul rămase singur, învăluit în întunerec. 

li puse haina pe umeri, Il izbise frigul. Se plimbă câțiva pași, luat de 
gânduri, apoi se urcă la geam, prinzându-se cu mâinile de gratii şi privi în 
depărtare. 

Intiinerecul nu se lăsa pătruns de privirea dintre gratii. Reflectă: 

— E frig de-a-binelea, nopțile sunt de acum întunecoase. E natural, suntem 
in 10 Noemwvrie. 

Nici nu-și isprăvi bine gândul şi o sguduitură îl sgâlțâi de câteva ori. 
Ca un fulger îi trecu prin minte: cutremur. Sări dela geam în mijlocul celulei, 
cu gândul de a găsi un loc de apărare. Nu avu timp să caute mult. Sgudui- 
turile se repetară, de astă dată mai puternice, Un sgomot din adâncuri se 
ridică până la celula sa. 

Impins ca de un resort, se repezi la ușă și lovi cu putere în vizetă, care 
cedă. Işi trecu mâna prin deschizătură și se trase cu totul de-a-lungul uşii, 


2 VIAȚA ROMĂNEASCĂ 

Li era peste putință să cuprindă tot ce se petrecea în jurul său. Zidul 
din faţă, cu gratii cu tot, cedă şi se prăbuși în intunerec. Deasupra celulei 
sale se desprinse o masă, care trecu în adânc, rupând din pereţi. Ceva il lovi 
la picior, provocându-i o durere puternică. Zidul în care era fixată ușa se 
clătina, compătimind parcă celelalte ziduri, care se prăbuşeau. Ușa trosnea 
din încheieturi, gemfndu-și neputința de a se putea menține mult timp la 
locul ei. Iar omul copleșit de gânduri şi de avalanșa de întâmplări căuta o 
ieşire din toată această tragedie. 

Uşa, neputincioasă, se aplecă deodată puternic, se dădu repede pe spate, 
reveni la poziţia iniţială, apoi îşi pierdu echilibrul căzând cu sgomot în abis 
și trăgând după dânsa pe om, In drumul ei dislocă bucăţi de ziduri şi, când 
se opri din cădere, îngropă omul, Deasupra ei se adunau ca la o chemare 
pietre, moloz, bucăți de fier și de lemn, 

Mai întâi, omul de sub ușă auzi cum fiecare piatră loveşte lemnul — și 
fiecare lovitură îi biciuia nervii. Apoi loviturile, din subțiri, stridente, deve- 
neau tot mai îngroșate, mai înfundate, ca să se termine cu un sgomot uniform 
și sinistru, 

Când totul se termină, rămase într'o linişte înspăimântătoare, tulburată 
numai de scurgerea unor fire subţiri de moloz, care în întârziere își căutau 
locul. Liniştea îl copleși, sgomotul monoton îl obosi. Simţea nevoia să doarmă. 
Inchise ochii şi în curând nu mai simţi nimic în jurul său. Își pierdu cuno- 
ştința, 


Când își veni în fire, uitase ce se întâmplase cu el. Se miră că e așa intu- 
nerec şi are gust de pământ în pură. Incercă să se ridice, dar nişte dureri 
groaznice îl țintuiau locului. Incercă să tragă un picior, apoi pe celălalt, dar 
erau amândouă prinse de o greutate. Făcu acecaşi incercare cu mâinile: 
numai cea dreaptă era liberă, fără însă a o putea aduce la piept. Capul îi era 
culcat pe stânga și apăsat pe tâmpla dreaptă de o altă greutate. Era astfel 
imobilizat într'o poziţie dureroasă, durere sporită de întunerecul care nu 
mai lua sfârșit. Se chinui să-și aducă aminte cum ajunsese în situația aceasta. 
Trecu în revistă ultimele evenimente, oamenii. Incepu să vadă imagini. Își 
aduse aminte. 

Era noapte. Gardianul îi ceruse un chibrit ca să-și aprindă ţigara. 

După aceea, cutremurul, A căzut cu uşă cu tot. E îngropat de viu. Incercă 
din nou să se miște. Fiecare mişeare era dureroasă, Nu se putea elibera din 
strânsoarea în care încăpuse. Se sbătu de câteva ori, dar zadarnic. Incercă 
să țipe după ajutor. Glasul nu suna. Gura i se umplu de nisip. Frica il cu- 
prinse ca un cleşte, 

Pentru moment fi trecu prin minte un gând dureros, Va muri aci, prins 
intre pietre, înnăbuşit de moloz. La gândul acesta, totul se revolta într'insul. 


SUB RUINE 73 


Nu voia să moară. Voia să trăiască, să lupte, 

Auzi pași deasupra lui. Un gând luminos: salvarea... va trăi... 

Dar după câteva minute sgomotul se depărtă. Ceva amarnic i se strecură 
în inimă, O lacrimă se smucea să țâșnească din ochi. 

Işi înfrânse temerile, Se gândi la altceva, cum a ajuns cl în situația 
aceasta, 

— Călăii și-au ajuns scopul, le-a reușit crima, Ei au prevăzut-o încă din 
22 Octomvwrie. 

Dar cum a fost posibil? Işi aminteşte. 

„Da, la 22 Octomvrie a fost un cutremur, Era în plină zi. Ce spaimă 

a tras în ziua aceea, S'a întâmplat ca tocmai în celula lui, plafonul de tablă 
să cadă în urma deplasării zidurilor temniței... Apoi, comentarii asupra cu- 
tremurului, .. memoriul colectivului deținuților politici antifasciști. .. Dele- 
gația, în frunte cu tov, Gheorghiu-Dej, care cere evacuarea Doftanei. . . Inspec- 
țiile... Asigurări din partea oamenilor guvernului că temnița mai rezistă 
10 ani... Revolta întemnițaților față de acest răspuns cinic... 

Işi opri gândurile, Ii amorţise un picior şi simțea cum parcă îi treceau 
furnici prin carne. Făcu un efort să-şi libereze puţin piciorul, însă o durere 
tăioasă îi opri orice mișcare, Simţea cum de durere corpul i se acoperă de 
o sudoare rece. Gustul nesuferit de pământ în gură creştea. Incleștă din făl:i ca 
să nu pipe, dar mişcarea maxilarului făcu să se umfle mușchiul tâmplei, care, 
presat de greutate, făcu să se transmită o durere de ac înroșit spre inimă 
și creer. 

Incă un moment de copleşire îl cuprinse. Va muri aci în chinuri, în dureri, 
imobilizat între pietre. De ce? De ce? 

Schiţă un nou efort ca să se elibereze. Durerile se accentuau, Hotări iarăși 
să renunțe, 

Nu se va mai mișca deloc. Iși va continua gândurile, ca să-și alunge durerez. 
Unde a rămas?... Da, după cutremurul din 22 Octomvrie au trecut câteva 
zile, In ateliere, tovarășii munceau din zori. Se apropia ziua de 7 Noemvrie 
şi în întâmpinarea acestei zile, tovarășii s'au luat la întrecere. Doară lucrau 
pentru dânșii, pentru colectiv, 

In anul acesta muncitorimea din lumea întreagă întâmpina în condițiuni 
grele aniversarea Revoluţiei din Octomvrie, 

Fascismul, .. și iarăşi îl prinse durerile. Simti cum lacrimi i se preling 
din ochi. Tâmpla de sus ardea; parcă ar fi fost friptă cu fierul roşu, O mișcare 
făcută fără voie făcu să audă cum se preling niște fire de nisip, în apropiere, 
Nările astupate îl făcură să strânute, In urma acestei nouă mișcări automate, 
totul se răscolește în jurul său, în dânsul, . ; 

Mii de locuri dureroase se ivesc pe corp. Fäcu un efort să nu se lase pradă ` 
durerilor. Incercă să mâne gândurile mai departe: 

++ + Fascismul.... lumini strident colorate îi jucau în fața ochilor, în besna 
care îl înconjura, 


74 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Deasupra lui, ca dintr'o altă lume, auzi din nou pași. Ii aprinse iarăși 
speranţa. Erau oameni. Au venit ajutoare. Se frământă cam o oră cu acest 
gând, apoi renunţă la el, cu toate că auzea lovituri de târnăcoape în apropiere. 
Işi aduse apoi aminte de ziua de 7 Noemvrie. Gânduri plăcute îl mângăiau, 
In imaginaţia sa își zâmbea sie-și. 

„+ „De 7 Noemyrie se sculase mai de vreme ca de obiceiu. Işi făcuse cură- 
tenie în celulă și se imbrăcase cu rufe curate. Cum se luminase mai bine afară, 
se urcase la geam și privise în depărtare printre gratii. In vale, se vedea şerpuind 
apa Doftanei, parcă și ea veselă că întâmpină ziua Revoluţiei Socialiste. 
Dincolo de apă, şirurile de lemne aduse din munți de oamenii muncii, iar 
mai încolo instalațiile rafinăriei din Câmpina... . 

„Acolo în depărtare e viața muncii, e viața creatoare. Cu un gest spontan 
scoase braţul printre gratii. Strânse pumnul în semn de salut proletar și îl 
indreptă într'acolo, unde se aflau miile de muncitori. 

Dintr'o celulă de deasupra lui, răsună o melodie, fluierată de un tovarăș. 
Era Internaționala. La gratiile ferestrelor, apărură unul câte unul, capete 
emoţionate. Se salutau cu dragoste, cu pumnul strâns. 

Peste o jumătate de oră se deschiseră celulele ca de obiceiu şi coboriră 
in curte, la ateliere. Cu cine se întâlnea, schimba felicitări: 

— "Trăiască Revoluţia Socialistă ! 

— Moarte fascismului | 

Ce înălțătoare a fost această zi ! Câtă voință de luptă se citea în ochii fie- 
cărui tovarăș ! 

Pe la orele apropiate prânzului, veni cineva la dânsul şi îl luă de o parte. 
Ii şopti că va veni un tovarăș cu o parolă și îl va lua să prelucreze tezele de 
7 Noemvrie. Intr'adevăr, peste o jumătate de oră, veni cel anunțat și spuse 
parola... .. 

Acum se chinue să-și amintească parola. ..., Loviturile care le aude dea- 
supra, parcă îl lovesc în tâmplă... Cât va sta el așa îngropat? 

Işi aduce din nou aminte... Azi noapte a fost cutremur... Inainte de 
a se prăbuşi ușa cu dânsul parcă a auzit strigăte de ajutor... Da, erau stri- 
găte de ajutor... Ba, chiar a auzit unul înjurând plin de indignare: + Tică- 
loșii, vor plăti ei clasei muncitoare pentru crima lor !9. 

„++ Da, vor plăti... va veni timpul... oare să fie mulți în situația lui? 
Ce este cu tov, Dej, cu Chivu, cu Andrei? Dar cu Ilie? 

„++ Da, de 7 Noemvrie a fost condus în celula lui Ilie. Erau strânși lao- 
laltă şapte membri de partid, oameni care au trecut prin focul schingiuirilor 
Siguranţei burghezo-moșşiereşti de câteva ori. 

Ilie Pintilie făcu câteva cuvinte de introducere. In ochii lui scânteia viața. 
Cuvinte de dragoste faţă de țara socialismului se revărsau din inimă. Induio- 
şase până la lacrimi pe toți ceilalți. 

Apoi dădu cuvântul tovarăşului însărcinat cu referatul. Era Andrei 
Prot. 


SUB RUINE 75 


Andrei privi un moment gratiile celulei, dornic să cuprindă orizontul. 
Apoi începu să descrie ofensiva fascistă... dictatura legionară dela noi... 
capitularea dela Viena... manifestaţiile populare dela Braşov... Cluj... 
Oradea... Războiul... Poziţia pentru apărarea păcii a U.R.8.S.... 

+ „De sus se aud tot mai tare târnăcoapele... lovesc ca niște bubuituri de 
tun. Ar vrea să-și întoarcă capul, E amorțit cu totul, O amorţeală dureroasă, 

O lovitură mai puternică de târnăcop răscoleşte totul în jurul său. Vrea 
să strige tovarășilor: « Mai incet tovarăși, trăiesc, fiți cu băgare de seamă 1», 

Vrea să trăiască, Lupta împotriva fascismului cere să trăiască şi el şi toți 
luptătorii poporului. Nu poate deschide gura ca să le vorbească căci imediat 
i se umple de pământ sau moloz. Sus lucrează tovarășii la eliberarea lui. 
O să trăiască | Vrea să trăiască, să vadă lumina izvorând din lupta comunis- 
tilor cu întunericul, 

Unde a rămas cu gåndurile?... La Iie Pintilie... la Andrei Prot... 
Vorbeau de 7 Noemvrie... de făclia care luminează calea muncitorilor din 
lumea întreagă... i 

Loviturile de târnăcop lovesc tot mai aproape. Undeva, în apropierea 
ochilor, ţâșneşte un fir de lumină cât un cap de gămălic, Priveşte punctul 
fix care din timp în timp devine puţin întunecat. Apoi începe să se mărească 
în măsura în care târnăcoapele lovesc mai adânc. Parcă simte cum greutatea 
se mai ușurează deasupra lui. 

Işi aduce aminte... «din scânteie se face flacăra». Da, din scânteie s'a 
făcut flacăra eliberării popoarelor din Rusia țaristă, flacăra care îşi împrăștie 
lumina pe întregul glob pământesc. Un fragment de versuri revoluționare 
i se impune: 

« Revoluția se avântă, creşte, 
coborind din străzi în străzi ». 


Şi sus, deasupra lui, Revoluția se avântă, crește, se apropie... 

O lovitură puternică de cazma sgudui totul în jurul său. Scoase un răcnet 
puternic de durere. Apăsarea, mai ales a tâmplei, era puternică, extrem de 
chinuitoare, Incă o lovitură, îl făcu să scoată strigătul, primul strigăt: 

— 'Tovarăși, sunt aici | 

Deasupra lui auzi freamăt de bucurie. Cineva zise: 

—E un tovarăș îngropat aci, fiți cu băgare de seamă! Imediat ur- 
mară strigăte: 

— Cine este? Răspunde, dacă poţi vorbi ! 

Un fior de emoție îl trecu. E salvat... Vrea să răspundă, dar iarăşi nu 
poate deschide gura, nu poate vorbi. Se smuci de câteva ori din loc, voind 
să se elibereze mai repede. Erau sforțări zadarnice, Trebuia să-și păstreze 
calmul. 

Da, calmul... Se gândi din nou la Revoluţia socialistă din Octombrie ... 
Işi aduse aminte cum stătuse azi noapte la gratii... Da, azi e 10 Noemvrie, 


76 . VIATA ROMĂNEASCĂ 


trei zile după aniversarea Revoluţiei. Eliberatoare a popoarelor, Revoluţia 
socialistă va ajuta şi la desrobirea lor de sub fascismul cotropitor, 
O nouă lovitură, de astădată mai ușoară, făcu să năvălească lumina și 
aerul în temnița sa. Inchise ochii, ameți, nu mai ştia ce se întâmpla. Frânturi 
de idei jucau în capul lui. 
Revoluţia, Revoluţia. .. 7 Noemorie 
se avântă, crește, creşte, crește. . . 


şi cuvântul creşte, luminos. 

Incepu să răsufle mai liber. 

Când deschise ochii, era în braţele unor tovarăși. Jn jur lumină, atâta 
lumină cât mu mai văzuse în viața lui, Totul lumina dărâmăturile Doftanei. 
Printre dărâmături tovarăși, oameni încruntaţi cu feţele încleite în moloz 
şi ochii plini de viață. Parcă erau luptători din 1917, pe baricade, prinși în- 
trun instantaneu. Apoi s'au strâns în jurul său, respectând tăcerea. Numai 
de departe de auzeau alte cazmale cum răscolesc adâncurile ruinelor. 

Primul gest care vru să-l facă era să-şi imbrăţișeze salvatorii, Nu avu 
putere, Se gândi, în timp ce ochii săi se umplură cu lacrimi: 

« Dragii mei tovarăși | Voi sunteți crescuți la şcoala comunismului ! Scumpii 
mei comuniști ! +. 

Printr'un efort ridică brațul cu palma sdrobită, o strânse pumn şi cu la- 
crimi în ochi își exprimă bucuria către cei care luptau cu ruinele, pentru sal- 
varea oamenilor. 


A G. VAIDA 


SPIRITUL REVOLUȚIEI DIN OCTOMVRIE 
IN SPANIA 


Cel mai important rezultat al Marei Revoluții socialiste a fost spargerea 
frontului imperialist, Smulgându-și țara, o șesime din glob, din ghiarele 
sistemului capitalist, popoarele Uniunii Sovietice în frunte cu clasa munci- 
toare și sub îndrumarea Partidului Bolşevic, au întreprins cu succes con- 
struirea societății socialiste, . 

Influența revoluţiei sovietice în viața internațională este determinantă. 
Desvoltarea rapidă, neîncetată și fără crize a economici sovietice, ridicarea 
constantă a nivelului de viață al muncitorilor din U.R.9.5. au pus de mult 
în lumină superioritatea sistemului socialist față de sistemul capitalist. 

Prin însăși existența ei, prin victoriile ei strălucite în domeniul economic 
şi politic, Uniunea Sovietică este un exemplu şi un îndemn. 

Spiritul revoluționar a primit astfel un nou impuls, în toate țările lumii. 

Dar și reacţiunea mondială își manifestă solidaritatea cu toate mișcările 
contrarevoluționare, 

Era firesc lucru că reacţiunea internă — marii moșieri, marii industriaşi 
şi bancheri, clerul catolic —, cât și reacţiunea internaţională, fascismul în 
plină creștere în Europa, nu puteau privi cu ochi buni triumful Frontului 
Popular în alegerile spaniole din Februarie 1936. Și deși guvernul Frontului 
Popular, constituit pe. baza acestor alegeri, a întrunit şi reprezentanți ai par- 
tidelor burgheze republicane, cum și participarea socialiștilor, reacţiunea a 
văzut în el cel dintâi pas spre un regim democratic real. Reformele realizate 
îndată după venirea guvernului Frontului Popular la cârma țării, întăreau 
această credinţă, Aci trebue căutată cauza atacului dat de reacțiune, la 17 
Iulie 1936, împotriva Republicii Democrate a Spaniei. Și din acel moment, 
întregul popor spaniol în frunte cu clasa muncitoare — strânsă în jurul Par- 
tidului Comunist Spaniol —se ridică într'o luptă uriașă, eroică, pentru apă- 
rarea regimului democrat și a independenţii naţionale amenințată de fascism, 

Faţă de aceste evenimente, puterile europene au reacţionat diferit: Ger- 
mania lui Hitler şi Italia lui Mussolini au manifestat fățiș solidarizarea lor 


78 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 

cu lupta rebelilor lui Franco; reacţiunea engleză, americană și franceză au 
avut o atitudine îindoelincă, la început făgăduind-un așa zis sprijin moral 
republicanilor, ceea ce curând s'a dovedit a fi dâar o înşelătorie. lar Léon 
Blum, după întâlnirea pe care a avut-o la Londra cu șeful de atunci al con- 
servatorilor, Chamberlain, a lansat mitul politicii de neintervenţie, sub pre- 
text că aceasta ar fi singura atitudine menită să salveze pacea. Dar cum era 
şi firesc, așa zisa neintervenţie a statelor burgheze din Occident, a contribuit la 
înnăbușirea libertăților din Republica Spaniolă și a semănat sămânța războiului. 

Singurul stat, care dela început a înțeles și a sprijinit cu hotărire lupta 
eroică a poporului spaniol împotriva reacţiunii şi pentru progres şi civilizație 
a fost "Țara Socialismului, Uniunca Sovietică. Ne amintim mesajul istoric, 
trimis de Stalin secretarului general al Partidului Comunist Spaniol: se arăta 
răspicat, în acest mesaj, că lupta poporului spaniol este lupta întregii ome- 
niri pentru progres. Alături de Spanioli, spunea în mesajul său, generalis- 
simul Stalin, ar trebui să alerge toate forțele progresiste, iubitoare de liber- 
tate, din întreaga lume. 

Și n'a fost un miracol că oameni neinarmaţi, adunați prin fabrici, prin 
ateliere, pe şosele și pe străzile orașelor, au format milițiile populare și au 
și ţinut piept cu îndârjire armatelor marocane, germane și italiene, ce co- 
tropiseră pământul Spaniei, 

Partidul Comunist Spaniol a cerut dela început organizarea unei armate 
care să țină piept dușmanului, dar elemente trădătoare, anarhiști, republi- 
cani strecurați în guvernul Frontului Popular s'au opus, făcând astfel jocul 
reacţiunii interne şi internaționale, Dar în pofida tuturor piedicilor și a greu- 
tăţilor, o armată populară ia fiinţă, având ca principal nucleu acel neuitat 
Regiment Nr. ş, format din milițiile Partidului Comunist. 

Ne amintim şi azi de eroicele zile din Octomvrie-Noemvrie, anul 1936, 
de titanica încleștare a celor care apărau Madridul împotriva armatelor fran- 
chiste, Vijelioasa lor hotărire de luptă, însuflețită de spiritul lui 7 Noemvrie, 
avântul de care dădeau dovadă, uimitoarea lor rezistență în fața unui inamic 
mai numeros și mai bine înarmat se explică prin încrederea în Partidul Co- 
munist şi prin conștiința ce-o aveau că lupta lor înseamnă lupta pentru 
progresul şi apărarea civilizației întregii omeniri. Apărarea Madridului a 
fost opera proletariatului organizat în Partidul Comunist Spaniol, iar con- 
ducătoarea milițiilor populare care au luptat pe străzile şi în casele capita- 
lei, a fost neinfricata Dolores Ibaruri, La Passionaria, 

Când un general din tabăra lui Franco anunța cu îngâmfare, la postul 
de radio Sevilla: « mâine vom lua cafeaua neagră la o cafenea din centrul Ma- 
dridului », La Passionaria răspunde hotărît și convingător: 4 non passeran » 
— nu vor trece —; și la glasul ci, milițiile populare din Madrid au ştiut să-i 
oprească pe cei ce atacau cu forțe multe şi puternice. 

In bătălia Madridului, au intrat în foc, pentru prima dată, brigăzile in- 
ternaționale, simbol al solidarității clasei muncitoare şi al înfrățirii în luptă, 


SPIRITUL REVOLUȚIEI DIN OCTOMVBIE ÎN SPANIA 76 


a popoarelor din întreaga lume iubitoare de libertate. Sub flamurile roşii 
ale acestor brigăzi interggționale; alergaseră oameni din toate colțurile lumii 
ŞI printre ei, se aflau aproape şoo de Români. Aceștia părăsiseră țara în care 
vântul libertății nu suflase încă și — mânați de dorința de a lupta pentru 
triumful cauzei poporului spaniol, care era şi cauza poporului român, — au 
străbătut ţări cotropite de valul reacţiunii, au cunoscut negrele închisori din 
Austria și Germania, din Elveţia și Franța, Dar nimeni şi nimic n'a putut 
să-i oprească din drumul lor înainte, spre pământul însângerat al Spaniei, 
unde aveau să se arunce fără şovăială în luptă... Și mulți din ei au căzut 
acolo, chezășie a solidarităţii şi prieteniei ce va lega atunci și mai târziu toate 
popoarele din larga lume, în elanul lor nestăvilit spre lumină și spre progres. 

Madridul nu s'a predat niciodată și ar fi ţinut mereu sus stindardul luptei 
dacă trădarea socdalistului de dreapta — Berbero — şi a colonelului Caseado n'ar 
fi deschis calea dușmanului. Spania eroică a rezistat 32 de luni împotriva 
armatelor lui Franco, sprijinite de forțe fasciste străine, iar vremelnica în- 
frångere a milițiilor populare nu a însemnat încetarea luptei. Nesdruncinată 
a rămas credința ca un popor iubitor de libertate trebue să-și apere această 
libertate cu arma, impotriva dușmanului din afară sau din interior şi să nu lase 
arma din mână până ce victoria nu e completă și definitiv consolidată, 

Lupta popoarelor pentru libertate este strâns legată de existența unor 
partide comuniste — forțe mobilizatoare şi organizatorice. Asta au dovedit-o 
și întâmplările din Spania. lar dacă uncori, în această țară, s'au putut con- 
stata slăbiciuni, dacă Franco părea uneori a repurta victorii, aceasta s'a da- 
torat întotdeauna faptului că o deplină unitate a forțelor muncitoreşti n'a 
existat în Spania, că atât mişcarea anarhistă cât şi mulți dintre socialiști au 
sabotat mărcața luptă a Partidului Comunist. Nu trebue să uităm că un $0- 
cialist a fost acela, care a predat Madridul în mâinile lui Franco. Toate aceste 
date nu trebue privite ca întâmplătoare — ele cată a da în vileag legătura 
ce există între reacţiunea internaţională și fascism pe de o parte și între unii 
circa din țările apusului, pe de altă parte. 
' mai presus de toate, Spania ne arată că lu Împotriva duşmanilo 
libertății trebue purtată necruţător, că poporul nu kerha să ierte as, acei er 
l-au Împilat în curs de veacuri și milenii și care oricând pot ridica armele 
că vigilența trebue să fie necontenită, astfel ca niciodată laurii unei victorii 
să sa ascundă tăișul săbiilor duşmanilor... 
i „upta clasei muncitoare și a forțelor populare resiste nu 
inceteze mai inainte ca rădăcina răului să fie seturi, şi mai ia ii 
bânda să se fi cimentat deplin, Pilda Spaniei aruncă lumină pe drumul tu. 
turor popoarelor care au sângerat și mai sângerează încă pentru libertate 
— victoria nu numai se cucerește, dar se și păstrează prin luptă. 

Războiul purtat de armatele democratice din Spania ne desvăluie, încă 
odată, rolul hotăritor pe care l-a avut Uniunea Socialistă a Republicelor 
Sovietice în descătuşarea popoarelor de sub impilarea fascismului și în lupta 


8o "O VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


lor spre progres, Este neindoios că dacă Spania democratică ar fi fost mai 
aproape de marea țară a Revoluţiei din Octomvrie patria socialismului, şi 
ar fi putut primi ajutoare la timpul potrivit, rezistența n'ar fi încetat” până 
la deplina înfrângere a inamicului. peri PI. 

Cu atât mai absurd ne apare faptul că Tito şi partidul comunist din 
Jugoslavia — după încercarea sângeroasă prin care au trecut în timpul răz- 
boiului — n'a înțeles că singură Uniunea Sovietică indrumează şi e capabilă 
să sprijine efectiv strădania popoarelor pentru libertate, că Partidul Comunist 
Bolşevic din Rusia e în fruntea luptei revoluționare a proletarilor din lumea 
întreagă, împotriva exploatării capitaliste şi că nicio democrație populară n'ar 
putea rezista în fața atacurilor imperialismului internațional, fără ajutorul 
efectiv și neprecupețit al "Țării Socialismului. 


Prin Spania, au trecut mulți fruntași ai Partidelor Comuniste din ţările 
Europei; în Spania și-au făcut ucenicia mulți dintre aceia care, mai târziu, 
au luat parte activă la luptele de rezistență din țările bântuite de urgia fascis- 
mului; în războiul din Spania s'au călit mulți fruntași de azi ai luptei impo- 
triva imperialismului anglo-american. Și drama Spaniei s'ar cădea să fie 
bogată în învățăminte pentru luptătorii de pretutindeni; ca atare, o privire 
retrospectivă a evenimentelor ce-au urmat după înfrângerea regimului demo- 
cratic spaniol, nu e lipsită de interes. 

Franco, adus la putere de forțele internaționale fasciste, devine, cum era 
şi firesc, principalul aliat al lui Hitler și Mussolini, în războiul iscat în 1939. 
Alimente, fier şi petrol, arme produse de industria metalurgică spaniolă vor 
porni de pe pământul Spaniei ofrandă armatelor naziste, Submarinele ger- 
mane, ce atacau, în prima parte a războiului, flota anglo-americană, își aveau 
bazele principale pe coastele Spaniei, Publicând, în anii din urmă, o serie 
de documente de cel mai viu interes în legătură cu războiul abia încheiat, 
Uniunea Sovietică a demascat, între altele, așa numitul plan Isabelle Felix, 
mărturie a intenției lui Franco de a ataca Gibraltarul și de a intra, cu această 
acțiune, în războiu alături de Hitler şi Mussolini. Chiar dacă înfrângerea 
Germanilor la Stalingrad i-a zădărnicit aceste planuri, nu e mai puţin adevărat 
că faimoasa Divizie albastră, trimisă să lupte pe pământ rusesc dovedește cu 
prisosință complicitatea sa în războiul criminal împotrita Uniunii Sovietice. 

Astfel stând lucrurile, nu trebue să ne uimească nici faptul că spre sfârșitul 
războiului, când căderea lui Hitler putea fi prevestită, —așa dar prin anii 
1943—1944, Spania lui Franco devine centrul diversiunilor politice din 
„ Europa. De altfel Franco este acela care, în 1944, cel dintâiu a trâmbițat ideea 
Blocului Occidental, adoptată mai târziu de Churchill, de Léon Blum, de 
De Gaulle, de toți socialiștii de dreapta. 

Şi, oricât de neînțeles ne-ar părea faptul că, după atâția ani dela înfrân- 
gerea fascismului din Germania şi din Italia, Franco se mai află la cârma 


SPIRITUL REVOLUŢIEI DIN OCTOMVAIE ÎN SPANIA Sr 


statului și stăpânește prin teroare, — la o cercetare mai adâncă am vedea că în 
pofida aparenţelor, unele împrejurări nu s'au schimbat prea mult. Spania, 
încălcată, odată cu ascensiunea lui Franco, de forțele fascismului lui Hitler şi 
Mussolini, a trecut, după războiu, în sfera imperialismului anglo-american. 
Aşa dar, poziția Spaniei lui Franco este aceeași, doar stăpânul s'a schimbat, 

Dar reacţiunea internațională stă mereu la pândă, In momentul în care, 
în afara graniţelor țării se formează un guvern democrat spaniol, imperialiştii 
anglo-americani caută să ridice împotrivă, ca marionete ale jocului lor politic, 
pe socialiștii de dreapta, precum Indaleccio Prieto, Trifon Gomez, iar acum 
în urmă, Dr, Negrin. Agenţi ai bancherilor anglo-americani, aceștia caută să 
inducă poporul în eroare, ascunzându-i adevăratele primejdii ce-l pândesc, 
scuborind meritul partizanilor care luptă azi în Spania, trecând sub tăcere 
victoriile forțelor progresiste din întreaga lume, iar în schimb, trâmbițând 
făgăduinţa unui iluzoriu ajutor american. Atitudinea acestora îi aşează în rân- 
dul trădătorilor clasei muncitoare și a dușmanilor libertății poporului spaniol. 

Dar încercarea reacţiunii de a înnăbuși, voința şi dreptul la viaţă liberă 
a oamenilor din Spania, se va dovedi vană: întreg poporul este, astăzi, într'o 
uriașă încleștare pentru recucerirea acestei libertăţi şi pentru răsturnarea 
cârmuirii franchiste, In fruntea acestui iureș, se află Partidul Comunist 
Spaniol, sunt apoi socialiștii cinstiți, organizaţiile sindicale, femeile, tineretul, 
masele largi... 'Țărănimea care se impotriveşte la strângerea produselor 
țarinelor de către oamenii stăpânirii franchiste, minerii din Asturia deveniți 
eroi ai rezistenței, muncitorii din Levante, Aragon, Toledo, care se găsesc 
în avantgarda luptei de partizani, grevele din Bilbao, Catalonia şi Madrid, 
manifestaţiile femeilor, ale intelectualilor progresiști, toate arată că poporul 
spaniol se află în plin avânt spre nimicirea forțelor întunericului şi pentru recu- 
cerirea libertăţilor sale. Flacăra de libertate și descătuşare aprinsă de Revoluția 
din Octomvrie creşte peste tot în lume. Ea încălzeşte și inima poporului spaniol, 

Oraşele, satele, câmpiile şi munţii Spaniei ard. 

Partizanii au aprins făclia luptei și a trecut-o din mână în mână. Dela 
Pirinei la Gibraltar şi din Mediterana până în fruntariile apusene, Spania este 
astăzi un foc uriaș, care va mistui rugurile ridicate de Franco, va preface în . 
cenuşă închisorile, unde zac cei mai aleși fii ai poporului și va șterge de pe 
faţa pământului lagărele tiraniei franchiste, 

Lupta poporului spaniol, începută acum doisprezece ani, se desfășură și 
azi, cu aceeași îndârjire, 

De curând, partizanii din Levante şi Aragon au lansat un apel prin care 
se cerea crearea unui consiliu central al rezistenței, care să coordoneze şi să 
conducă forțele populare ridicate impotriva tiraniei franchiste și elaborarea 
unui program menit să devină stindardul luptei pentru libertate, a tuturor 
Spaniolilor, 

La chemarea partizanilor din Aragon şi Levante, La Passionaria a răspuns 
în numele Partidului Comunist Spaniol: «Partidul Comunist din Spania, 


82 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


făcându-se ecoul chemării partizanilor va lucra cu tot avântul în interiorul 
țării şi în emigrație pentru a coordona rezistența și va duce în toate țările și 
toate locurile unde-ar exista un grup de prieteni ai Spaniei Republicane şi 
Democrate vocea poporului spaniol, care în curajoasa hotărire a partizanilor 
din Levante și Aragon, exprimă voința sa de a continua lupta până la elibe- 
rarea patriei noastre de agresiunea franchistă ». ° 

In momentul, în care forțele reacționare imperialiste par mai inverşunate ca 
oricând și în marea lor ingâmfare, cred a putea nădăjdui într'o victorie, exemplul 
Spaniei eroice este răspunsul cel mai potrivit, iar cuvintele rostite de La 
Passionaria aduc un verdict hotăritor şi aspru: « Acei care cred că ridicând 
obstacole în drumul recâștigării republicii, vor ajunge la un moment în care 
poporul spaniol disperat și obosit, se va resemna să trăiască îngenunchiat, 
vor suferi o decepție înaintea deciziunii partizanilor care astăzi se întrunesc 
în mijlocul Spaniei şi în mod hotărît pornesc lupta pentru răsturnarea regimului 
franchist, pornesc lupta înarmată ». 

In fruntea taberii anti-imperialiste stă Uniunea Sovietică, Țara Socialis- 
mului şi bastion în lupta pentru pace şi libertate. Iar sângele popoarelor iubi- 
toare de pace nu va fi curs zadarnic pe toate țărmurile, unde se va ridica o 
lume nouă. Și dacă Spania a dat, dintre cele dintâi semnalul luptei, Grecia 
la celălalt capăt al Europei sudice îi va urma cu aceeași strășnicie, ținând piept 
cu eroism armatelor monarho-fasciste sprijinite de tancuri şi avioane ameri- 
cane, iar Italia democrată nu se va lăsa nici ca îngenunchiată de imperialismul 
reacţionar, cuibărit în interiorul țării cu ajutorul bisericii catolice; şi tot astfel, 
in Franța sau în China, în India sau în Indochina, în Vietnam și în Indonezia, 
pretutindeni popoarele s'au ridicat ca o mare uriașă și sălba“ică pentru a se 
revărsa și a nimici bazele imperialiștilor, smulgând din temelii lumea veche, 
care a primit în Octomvrie 1917, la Petrograd prima lovitură decisivă. 


MIHAI FLORESCU 


ALEXEI N, TOLSTOI 
ÅM 


PÂINEA 


(FRAGMENTE) !) 


Trecuse de orele două noaptea. Ivan Gora stătea de pază la o ușă din 
Smolnâi. In cursul zilei, oamenii umpluseră de zăpadă coridorul lung. O 
mică lampă atârnată de tavan licărea, Nicio ţipenie de om. Degetele i se 
lipeau de armă. Când stai santinelă la uşa tovarăşului Lenin ai timp și poţi 
să te gândești în voie. S'au apucat să facă o faptă mare: vor să ridice din 
întunerec o țară uriaşă, vor să dea muncitorilor toată puterea, tot pământul, 
toate fabricile, toate bogăţiile! Ziua, în toiul grijilor, printre oameni, era 
ușor să crezi în toate astea, In orele nopții însă, pe un coridor friguros, te 
simțeai parcă frământat de îndoieli... Drumu-i lung, cine ştie dacă-ţi ajung 
puterile și viața... 

Capul lui Ivan Gora credea, dar trupul, care tremura într'o scurtă po- 
nosită, era pornit spre îndoieli. Din buzunar, îi mirosea a pâine coaptă, burta 
își cerea drepturile, dar Ivan Gora nu se putea hotări să mănânce cât stătea 
de pază. ` 

Se auzea cineva venind din depărtare, coborind scara de piatră dela 
etajul al treilea. In coridor se ivi, nelămurit, un om cu şuba pusă pe umeri; 
mergea grăbit, cu căciula-i de focă pe capul aplecat, cu mâinile înghețate 
vârite în buzunarele pantalonilor. Când omul veni mai aproape, Ivan Gora 
iși destinse buzele într'un zâmbet de ușurare. O singură privire asupra acestui 
om și toate îndoielile piereau. Intoarse cheia în ușă şi întrebă: 

— Aţi îngheţat, Vladimir Iliici, aţi venit să vă încălziți niţel? 

Cu ochii puţin șașii, Lenin îl privi pieziș, cam rece, apoi cu mai multă 
căldură; mici sbâreituri i se iviră la tâmple. Apucând clanța ușii, fi spuse: 

— Nu s'ar putea găsi un electrician, să repare telefonul? 


1) Dia romanul în curs de tipărire lu « Cartea Fusă o. 


i 


84 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


— La ora asta, nu se găseşte, Vladimir Iliici. Daţi-mi voie să mă uit eu. 

— Da, da, uită-te, te rog. 

Ivan Gora izbi cu patul armei în podea și intră după Lenin într'o cameră 
albă, caldă, foarte înaltă, luminată de o lampă fără abajur, prinsă cu un scri- 
pete de tavan. Inainte, când era la Smolnâi un institut de fete nobile, locuise 
in camera aceasta o dirigintă de clasă, și totul rămăsese la fel, așa cum fusese 
înainte: întrun colț, un mic şi prost bufet din lemn de arin; în celălalt, un 
dulăpior cu oglindă, lucru de duzină; niște fotolii mici, în fața unei sofale 
roase, iar în fund, un paravan alb, nu tocmai înalt, după care erau așezate 
două paturi de fier, pentru Vladimir Iliici şi Nadejda Konstantinova. Pe o 
măsuță de toaletă cu vopseaua sgâriată, cra un aparat de telefon. Vladimir 
Iliici lucra la etajul al treilea și nu venea aici decât ca să doarmă și să se 
încălzească. In ultimul timp, însă, îşi petrecea adescori și nopţile tot sus, 
stând în fotoliu, la masa-i de lucru. 

Ivan Gora îşi rezemă arma de perete și începu să-și sufle în degete. Stånd 
pe divan, lângă o mescioară rotundă, Vladimir lliici cerceta niște foi de 
hârtie scrise. Fără să-şi ridice capul, întrebă încet: 

— Ei, cum stăm cu telefonul? 

— Il dregem îndată. Nu există lucruri cu neputinţă de făcut, 

Vladimir Ilici tăcu o clipă, apoi repetă: 

« Nu există lucruri cu neputinţă de făcut » Zâmbi, se sculă și întredeschise 
uşa bufetului. Pe rafturi, două farfurii murdare, două căni şi — nicio coajă 
de pâine uscată. El şi cu Nadejda Konstantinova căpătaseră de abia în Fe- 
bruarie o bătrânică, pentru a le îngriji menajul. Până atunci, li se întâmpla 
să steie toată ziua nemâncaţi; ba din lipsă de timp, ba din lipsă de mâncare, 

Lenin închise ușa bufetului, dădu din umeri şi se întoarse la divan, la 
foile lui. Ivan Gora clătină din cap: « Vai, vai, conducătorul poporului stă 
flămând... Păi, cum se poate? +». Scoase din buzunar, încet, felia lui de 
pâine de secară, o rupse în două, băgă o bucată la loc, se apropie în vârful 
picioarelor spre masă, puse pâinea pe marginea ei, apoi începu din nou să 
trebăluiască la aparatul de telefon. . 

— Mulţumesc, zise Vladimir Iiici pe un ton distrat. Rupea câte o bucă- 
țică din pâine, citind mereu, 

Uşa ce ducea spre sala de primire şi care servise înainte ca spălător pentru 
fete și unde se mai aflau încă lavoare, se deschise, și un om cu părul negru 
şi drept ca înfățișare intră şi se așeză tăcut, alături de Lenin. Îşi strânse mâi- 
nile pe genunchi. li era pe semne frig sub bluza-i neagră și largă. Pleoapele 
ochilor scânteietori îi erau ușor ridicate, ca la un om care privește atent în 
depărtare. Umbra mustăților îi acoperea gura. 

— lată punctul de vedere al lui Troțki: să nu se continue războiul și 
să nu se încheie pacea — nici pace, nici războiu, zise Vladimir Iliici cu o 
voce înceată, cam stinsă: — Nici pace, nici războiu. Poftim o demonstraţie 
politică pe scară internațională ! Iar, între timp, nemţii ni se vor înfige în 


PAINEA O 85 


gât. Nu suntem încă înarmaţi pentru apărare. ... O demonstrație nu-i un lucru 
rău, dar trebue să ştii ce jertfești de dragul demonstrației. (Bătu cu creionul 
peste filele de hârtie). Jertfeşti revoluția. lar, în prezent, nu există nimic mai 
important în lume decât revoluția noastră. 
o i se descreți; umerii obrajilor roşiră de o emoție stăpânită. 

— În istoria omenirii, n'a fost un eveniment mai mare, mai important. ., 

| Stalin îl privea în ochi şi se părea că fiecare citea gândurile celuilalt, Nate. 

za pi mei Lenin răsfoi filele scrise. 

— Un i unct de vedere: nu i i i 
SE cepe alte a eee. pace, ci războiu revoluționar. Hm ! 

Se uită șiret la Stalin. 

— Cei « de stânga » își agită cu disperare sabia de carton, ca ni i 
căzuți pradă turbării. Războiu revoluţionar ! Dar nu peste o asi e 
o săptămână armata de țărani, nespus de obosită de războiu, va, sloturi 
chiar după cele dintâi înfrângeri, guvernul socialist muncitoresc, iar pacea 
cu nemții n'o mai vom încheia noi, ci un alt guvern, un fel de Radă cu + S.-R. » 
cernovişti 1). iy 
> i, a E Stalin dădu din cap, fără să-și ia ochii scânteietori de 
ca Războiul împotriva nemților | Aceasta intră tocmai în socotelile impe- 
rialiștilor, Americanii oferă câte o sută de ruble pentru un soldat al nostru 
Da, da, pe cuvântul meu de onoare: nu e o anecdotă... Este telegrama lui 
Kralenko dela Marele Cartier General (ridicându-și sprincenile Vladimir 
Tliici trase din buzunar nişte fâșii de telegraf rupte); câte o sută de ruble 
pentru un om viu. Cicilov și tot plătea mai scump pentru un suflet de om. 
(Un zâmbet străbătu umbra de sub mustățile lui Stalin). Noi ne sprijinim 
nu numai pe proletariat, ci și pe țăranii cei mai săraci... In actuala stare 
de lucruri, țărănimea se va lepăda, în mod inevitabil, de acei care vor con- 
tinua războiul, De bună seamă, pe toți dracii, noi n'am renunțat niciodată 
la apărare, (Işi privea interlocutorul, cu ochi roşcovani, veseli și inteligenți, 
mae a mm: Dar întrebarea rămâne: cum trebue să ne apărăm patria 

Alegând una din file, începu să citească: «In momentul de față, la 20 
Ianuarie 1918, tratativele de pace dela Brest-Litovsk au lămurit pe deplin 
că, în sânul guvernului german, a biruit partidul militar care, în esenţă, a 
și dat Rusiei un ultimatum... lată cum se prezintă ultimatumul acesta: fie 
continuarea războiului, fie o pace anexionistă, adică o pace cu condiția să 
retrocedăm toate teritoriile ocupate de noi, nemții își păstrează toate teri- 
toriile ocupate de ei și ne impun plata unor despăgubiri (deghizate sub formă 


1) Rada, parlament reacţionar ucrainian. S., R. ialiști i i 
PePe a „ Socialişti revoluționari, Cernovişti, 


pa VIAŢA ROMÂNEASCĂ 

i pentru întreținerea prizonierilor) despăgubiri ce s'ar ridica cam 
ea e de ruble, eșalonate pe mai mulți ani. In fața n riteinezae re 
list al Rusiei se pune o problemă ce necesită soluţionare urgentă: să rd accep , 
această pace anexionistă sau să se ducă imediat un războiu revoluționar 
Prin firea Bucrurilor, niciun fel de soluții neutre nu sunt cu putință +. 

Stalin dădu din nou cu tărie din cap. Vladimir Iliici luă o altă filă: 

— s In caz că încheiem pace separată, în momentul de față, atunci scăpăm, 
in cel mai înalt grad posibil, de amândouă grupele beligerante imperialiste. 
Folosind d 'ușmănia lor şi războiul care le împiedecă să ajungă la o transacție 
impotriva noastră, le folosim, obținând o perioadă oarecare de mână liberă, 
pentru coratinuarea și soluționarea problemelor revoluției socialiste + 

Aruncă fila. Ochii îi sclipiră într'o expresie de şireată iscusință: 

— Pentru salvarea revoluției, o despăgubire de trei miliarde nu este un 
preț prea scump. 

in ržspunse cu jumătate de glas: 

za rue id german va răspunde la demonstraţia dela Brest- 
Litovsk printr'o răscoală imediată este una din presupuneri, tot atât de 
posibilă ca şi orice fantezie. Iar că Statul-major german va răspunde la de- 
monstrația dela Brest-Litovsk, prin deslănțuirea imediată a ofensivei pe tot 
frontul, asta este un fapt indiscutabil. .. 

— Perfect adevărat... Şi încă ceva: dacă încheiem pace, atunci putem 
face imedizat schimbul de prizonieri de războiu şi, prin aceasta, vom trimite 
în Germania o masă enormă de oameni care au văzut revoluția noastră în 
practică. . . 

Ivan Gora tuși discret, 

— Vladimir Iliici, aparatul funcționează. . . 

— Minunat !— Lenin se apropie grăbit de telefon şi-l ceru pe Sverdlov. 
leşind pe uşă, Ivan Gora îi auzi glasul vesel: 

— = "Aşa, va să zică, cei «de stânga è au spart scaune la congres. -. Şi 
eu am informații că la uzinele Putilov unul dintre cocoşii lor era cât p'aci 
să fie bătiat pentru războiul «revoluționar +. Asta este: muncitorii își dau 
perfect de bine seama... Iacov Mihailovici, prin urmare, mâine la unu fix, 
se adună C.C. Da, da... Chestiunea păcii... 

Un om în bekeș şi cu căciulă de miel se apropie pe coridor de Ivan Gora, 
tropăind răsunător cu călcâiele pe lespezile de piatră. SĂ A 

— Am fost sus, tovarășe; acolo mi-au spus... Vladimir Ilici a coborit 
jos, — rosti el grăbit, ridicând spre Gora faţa-i puternică, aprinsă de ger, 
cu nasul scurt şi ochi căprui și veseli. — Am nevoie urgentă, numai două 
vorbe... : 

Ivan Gora îi luă legitimația de partid şi permisul de trecere, 

— Zău, nu ştiu: pia Iliici este ocupat, secretarul doarme, Nadejda 
Konstantinovna nu s'a întors încă. Descifră cu greu numele de pe legiti- 
maţie. 


PAINEA 87 


— N'au, pe semne, diavolii cărbuni destui la uzină — nu se vede nimic, 

— Numele meu este Voroșilov. 

— A-a... Ivan Gora zâmbi larg. Am auzit despre d-voastră. Suntem 
din aceleași locuri. Indată vă anunț... 


Bolșevicii nu erau numeroși — vreo trei sute de mii. Țelurile lor erau 
mult departe în fața lor. Pentru prezent, ei făgăduiau pace, pământ și o 
luptă crâncenă în viitor. Iar pentru viitor, ei desfășurau perspectivele unui 
belșug aproape fantastic, a unei libertăți aproape de necuprins de către ima- 
ginația omului, și aceasta îi atrăgea și îi uluia pe aceia dintre cei o sută cinci- 
zeci de milioane de oameni pentru care oricare altă orânduire a lumii ar fi 
însemnat o veşnică robire, o muncă fără scăpare, 

Dar, deocamdată, acest viitor se afla sub amenințarea foametei, a frigului 
şi a celor douăzeci și nouă de divizii germane, care stăteau la hotar, între 
Marea Neagră și Marea Baltică, așteptând războiul sau pacea, 


Vladimir Tliici se întoarse la masa lui de lucru. In nopţile-i fără somn, 
în sunetele sinistre ale melodiei vântului nocturn, printre chemări la telefon, 
convorbiri pe fir direct, citirea de hârtii, scrisori, stenograme, el își pregătea 
în gând articolul, în care voia să concentreze entuziasmul revoluționar al 
tovarășilor de luptă asupra problemelor de construire a patriei socialiste, 
— după o concepţie cu adevărat grandioasă, probleme, neînchipuit de grele, 
dar realizabile, ` 

El punea în sarcina puterii creatoare a maselor populare, biruința și vic- 
toria revoluției şi strecura o trăsătură de optimism prin toate nenorocirile, sufe- 
rințele şi încercările. El arăta că revoluția izbutise să cheme la viață un tip 
puternic de om rus, — plin de voință și de spirit creator. Afirma cu pasiune 
clarvăzătoare că istoria Rusiei este istoria unui popor mare, că viitorul ei 
este măreț și de necuprins, pentru acei care vor pricepe și vor voi ca să fie 
așa. « Să pricepi, să vrei şi va fi: socialismul era pentru el tot atât de real 
şi de apropiat, ca și lumina lămpii lui de lucru, revărsându-se peste foaia 
de hârtie, pe care îi alerga grăbit condeiul, improşcând stropi de cerneală., , 

Noaptea, târziu, adormise lângă masă, cu fruntea sprijinită în palmă și 
proptindu-și cotul pe filele scrise. 


In dimineața zilei de 22 Februarie, Lenin proclamă patria socialistă în 
pericol. Muncitorii și țăranii erau chemaţi s'o apere cu prețul vieții lor, In 
aceeași zi, sosi răspunsul guvernului german. Răspunzând limpede la for- 


88 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


mula nelămurită « nici războiu, nizi paces, nemţii cereau acum evacuarea 
imediată a Ucrainei intregi, a Letoniei, Estoniei şi Finlandei, cu renunțarea 
pentru vecie la aceste teritorii şi, înafară de aceasta, cedarea orașelor Batum 
şi Baku către Turci. Termenul ultimatumului expira după 48 de ore. 

In cursul acestor 48 ore, urma să se decidă dacă Rusia trebue să devină 
colonie germană, sau să apuce căi independente, neumblate până atunci 
niciodată, de nimeni. 

Toată ziua și toată noaptea, Smolnâi vuia ca un stup de albine, în care 
ursul şi-a vârit laba. « Comuniștii de stânga», « S.-R. » de stânga, « S.-R.-ii » 
de dreapta și menșevicii alergau prin uzine și fabrici, organizând meetinguri. 

Vântul vijelios de apus izbea zăpada în ferestrele cu perdelele trase ale 
locuințelor, în care cetățenii aşteptau cu încordare desfășurarea evenimen- 
telor, Peste o săptămână, se va isprăvi cu bolşevicii. Dar nemții au să vină 
la Petrograd |... Orice s'ar spune, ar fi cam umilitor să vezi un schutzmann 
pe Nevski | Patriotismul cetățeanului pârâia din toate încheieturile. In mânia 
lui, el nu mai cruța pe nimeni, nici pe bolşevici, nici pe Kerenski, nici pe 
idiotul încăpățânat de Nicolae al doilea. 


Nimeni nu-l văzuse niciodată pe Vladimir Ilici atât de schimbat: 
fața-i trasă cra parcă bronzată de un foc lăuntric, fruntea îi era brăzdată de 
sbârcituri, pete roșii apăruseră pe umerii obrajilor. Vorbea cu un desgust 
mânios, rostind şuierător printre dinții încleștați: 

— Nu înţeleg să mai rabd nicio secundă! S'a isprăvit cu frazele! S'a 
terminat cu jocul ! Ies din guvern, ies din Comitetul Central, dacă se va mai 
continua, o clipă măcar, această politică de fraze revoluţionare! Sau pace 
imediată, sau o sentință de moarte dată puterii sovietice. 

Prin forța lui înflăcărată, prin atitudinea sa neclintită, prin logica sa 
limpede și prin faptul că, în acelaşi timp, muncitorii dela toate uzinele Petro- 
gradului începură să strige: « Suntem pentru Lenin | suntem pentru pace |», 
gonindu-i pe troțkiști la toți dracii și pe cei 4 de stânga » de pe tribunele lor, 
el izbuti să biruie opoziția. 

In noaptea din spre 24 Februarie, se deslințui o luptă în Comitetul Exe- 
cutiv Panrus. « Comuniștii de stânga + şi « S.R. wii se năpusteau ca turbații 
asupra tribunelor din sala prost luminată a Palatului Tauridei. Ei opuncau 
logicei lui Lenin tactica «atacului impotriva nervilor +, imaginând ameți- 
toare tablouri de răscoale ţărăneşti. Unii dintre + stângiști » săreau de pe 
bănci şi, urlând dramatic, anunțau refuzul lor de a ocupa orice fel de posturi 
în partid și în administraţia sovietică, 

Lenin, fără căciulă, cu şuba prost încheiată, cu fața pământie, se sprijini 
de o coloană imensă şi-şi întinse brațul, care rămase atârnat deasupra amfi- 
teatrului de posedaţi: 


" PAINEA 8ọ 


— Puteţi să strigați, să protestați, să vă incleștaţi de furie pumnii... 
N'avem nicio altă soluție decât să iscălim aceste condițiuni. Aspra realitate 
însăși viața adevărată, nu aceea scoasă din cărți, ci alta, așa cum există în 
toată goliciunea ei cumplită, s'a ridicat în fața noastră... . 

Abia în zorii zilei consimțământul pentru brutalele condiții de pace fu 
votat şi Comitetul Executiv Central trimise la Berlin o telegramă în acest sens. 
Drept răspuns Germanii ocupară la 24 Februarie Pskovul. Pentru ziua urmă- 
toare, nu era exclusă ivirea patrulelor călări de recunoaștere la barierele Narvei 
şi ale Moscovei. 


Din ordinul lui Lenin, sirenele de alarmă răsunară la două ceasuri după 
pierderea Pskovului. Uriau toate fabricile și uzinele Petrogradului. Munci- 
torilor, care alergau din toate părţile, li se distribuiau arme și cartuşe, Locul 
de adunare era la Smolnâi. 

Toată noaptea, grupulețele de oameni înarmați se scurgeau din toate 
sectoarele, din toate mahalalele capitalei spre curtea largă a Institutului Smol- 
nåi, în care ardeau focuri, luminând laolaltă chipurile aspre şi posomorite 
ale muncitorilor, hainele lor ponosite, prefăcute în pripă în uniforme mili- 
tare, cu câte un centiron, o cartușieră, o'bandă de mitralieră; luminând 
mantalele şi căciulile găurite ale soldaților de pe front, literele de aur de pe 
şepcile fără cozoroc ale marinarilor din Flota Baltică, stând mai la o parte 
de ceilalți, ca şi cum această revistă neobișnuită n'ar fi decât una din exerci- 
țiile obișnuite, executate în bătaia vântului iute al Revoluţiei. 

Erau și multe femei, cu broboade şi încotoșmănite în şaluri și în cojocele. 
Unele aveau arme. În mulțimea aceasta neagră la vedere sclipeau pe-alocuri 
nasturi de student. Călăreți, încălecați pe niște mârțoage ciolănoase se des- 
părțeau în trap de colonada roşie la lumina rugurilor. Oamenii cărau 
mitraliere, legături de săbii, arme. Voci răgușite strigau numele uzinelor. 
Grupulețe de oameni alergau, se înșiruiau, ciocnindu-şi sgomotos armele 
Între ei. 

— Dre-e-pţi |— răcneau unele glasuri. — Alinie-re-e | Care ştie să må- 
nuiască arma, un pas înainte! 

Căluţi păroși trecură din nou, nechezând. Uşile se trânteau mereu sgo- 
motos, sub colonadă. Oameni în uniforme se repezeau afară şi dispăreau În 
mulțimea frământată. Un scaun aurit, adus de cineva, sbură drept în foc, 
făcând să se ridice sus de tot o mulțime de scântei. Nouri umezi îşi sfâșiau 
sdrențele de creştetele desfrunzite ale copacilor, învăluind în ceață frontis- 
piciul triunghiular al clădirii. 

Din bezna largului Prospect Suvorovski soseau mereu alte detașamente 
de muncitori petrogrădeni, ridicați din paturile lor sărăcăcioase, din subso= 
lurile și maghernițele lor, de urletul necontenit al sirenelor... 


90 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 

Pe coridoarele dela Smolnåi, muncitorii se mișcau asemenea unui zid 
neintrerupt; unii urcau scările, alții, cu armele şi cu ordinele scrise în fugă 
pe fiţuici de hârtie, să grăbeau jos, în gerul nopţii, pornind spre gări. 

La etajul al treilea, unde se afla cabinetul lui Lenin, comisari ai Po- 
porului, secretari ai comitetelor Partidului, militari, membri ai Comitetului 
Executiv Central Panrus şi ai Sovietului din Petrograd îşi făceau anevoie 
drum în această imbulzeală, Tot aici se puteau vedea, strânși de peretele 
coridorului, « comuniști de stânga », rătăciți și buimăciți. Ivan Gora auzi, 
cu urechile lui, pe un meşter bătrân dela uzinele Putilov — om cu ochelari de 
metal, care, înghesuit lângă o căpetenie a « comuniștilor de stânga +, îi vorbea: 

— Uită-te şi tu, cap de om prost, iată când începe războiul popular |. . 
Vezi, asta el Te joci? 

Vladimir Iliici şedea în cabinetul său. Surescitat, iute, ironic şi caustic, 
el diriguia hotărit furtuna, trimițând în toate părțile mii de biletele și sute 
de oameni. Alerga dela telefon la ușă, pentru a chema pe cineva, punea în- 
trebări, dădea ordine și lămuriri, trezind, prin scurte întrebări și formulări 
deschise, tăioase, voinţa oamenilor desorientați în acest vârtej monstruos. 

Tot acolo, golind de hârtii şi de cărți un locşor la masă, lucra Stalin. De 
pe front veneau știri îngrozitoare, rușinoase, Armata veche refuză cu desă- 
vârşire orice ascultare. Detașamentul de marinari, în care se pusese atâtea 
speranțe, părăsi deodată Narva, fără să fi luat contact cu inamicul, şi se ros- 
togoli până la Gatcina, In clipele de răgaz, rezemându-se cu coatele de teancu- 
rile de hârtii de pe masă, Lenin privea ţintă în ochii lui Stalin, 

— Vom avea timp? Cavaleriştii germani pot să fie chiar mâine dimineață 
la poarta Narvei. 

Stalin îi răspundea cu aceeași voce egală, nu prea tare și calmă, cu care 
întreținea toate convorbirile: 

— Eu cred că vom avea timp... S'au distribuit arme şi mitraliere în 
număr de... (citi o notiță). Comandamentul german este deja informat 
despre moralul muncitorilor... Spioni sunt destui... E prea puțin probabil 
ca nemții să se hotărască să se vâre în Petrograd, acum, cu forțele neinsem- 
nate... 

In camera goală de alături, în care era o singură masă cu o hartă de 10 
verste întrun țol, lucra statul major. Lenin chemase pe specialiştii militari 
din Moghiliov, unde ei lichidaseră statul major al fostului Mare Cartier 
General. Lenin le spuse: « Trupe n'avem, muncitorii Petrogradului trebue 
să înlocuiască forța armată ». o Generalii » îşi prezentară planul: să se trimită 
imediat în direcția Narvei şi a Pskovului grupe de recunoaștere de cite treizeci 
— patruzeci de oameni, iar, între timp, să se formeze detașamente de luptă 
de câte cincizeci—o sută de oameni, care să fie trimiși în ajutorul celor din- 
tâiu. Lenin şi Stalin aprobară planul. Imediat, chiar în camera aceea În care 
nu exista decât o masă cu un scăunel, statul major începu formarea grupelor 
şi a detașamentelor și expedierea lor pe front. 


PÂINEA d 9 1 


Toată noaptea plecau trenuri spre Pskov şi Narva, Mulţi dintre muncitori 
țineau arma în mână pentru prima oară în viaţa lor, Aceste prime detașamente 
ale Armatei Roșii erau incă neînsemnate, și ca număr, şi ca valoare com- 
bativă. Dar oamenii aveau dinţii încleştaţi, nervii încordaţi, mușchii contractați, 
Trenurile treceau în sbor pe câmpiile înzăpezite, cufundate în bezna nopții. 
Muncitorii petrogrădeni îşi dădeau seama că intră în luptă impotriva unui 
dușman puternic și că dușmanul acesta poartă numele de imperialism mon- 
dial... Această conștiință ridicată, în ceea ce priveşte imensitatea sarcinei lor, 
sd dovedea a fi o armă și mai cumplită decât tunurile şi mitralierele germane. 

Nemţii sperau să intre fără prea multă bătaie de cap in Petrograd, Nenu- 
măraţii lor agenți pregăteau un măcel în Petrograd, o explozie internă. Supu- 
nându-se unor ordine secrete, mii de prizonieri germani se strângeau acolo, 
venind din Nord, din Est, din Siberia, Cetăţenii Petrogradului discutau în 
şoaptă între ei, privind grupele de nemți, care forfoteau, fără niciun rost, 
prin oraș, Dar, într'o noapte neagră pentru ei, în urma ordinului dat de Lenin 
şi de Stalin, Petrogradul fu descongestionat, printr'o singură lovitură, de 
diversioniștii germani. Explozia nu izbutise. 

Când spionii incepură să raporteze nemților despre starea de supra-agitație 
a muncitorilor petrogrădeni, despre mobilizarea generală a muncitorimii şi 
când unităţile înaintate ale Germanilor începură să se izbească de focul tru- 
pelor proletare, recent formate, ocuparea Capitalei nordice începu să li se 
arate drept un lucru nesigur și plin de risc. 


Acum, când pacea dela Brest fusese semnată, Lenin începu cu toată 
energia să organizeze forțele de rezistență ale republicii. In locul armatei 
țariste, care se împrăștiase, pe linia de contact cu nemţii, acționau diferite 
detașamente revoluționare pestriţe, care abia-abia de ascultau de ordinele 
date de trei comandanţi supremi (unul fusese numit de către comisariatul 
militar, al doilea de către Sovietul + Republicii Federative a Kalugăi », iar al 
treilea fusese ales pe front, așa cum legiunile romane îl aleseseră pe Cezar). 
Detașamentele erau alcătuite din muncitorii Petrogradului și Moscovei, din 
cele mai tinere contingente chemate sub arme, din țăranii de prin partea 
locului, din partizani, din refugiați, din anumite formaţii neobişnuite, cum 
era + Armata specială a lui Remniov », alcătuită treizeci la sută din bandiți, 
sau regimentul + Ingerii Morţii +, recrutat din tot felul de amatori de aven- 
turi de către comandantul lui, lurko "Țibulko. La ivirea unor trenuri cu un 
asemenea detaşament, având un steag negru pe locomotivă, personalul gărilor 
se salva prin fugă, iar șeful gării se refugia sub vreo platformă sau în altă 
parte. 

Cei trei comandanţi supremi fură destituiți. Numeroasele detașamente 
fură subordonate unui conducător militar și orânduite în două linii de aco- 


g2 VIAȚA ROMĂNEASCĂ 


perire, cea de Nord și cea de Vest, apărând căile ce duc spre Petrograd și 
Moscova. Detașamentele diforme începeau să se transforme în companii și 
batalioane, completându-se, cu ajutorul secțiilor militare ale sovietelor locale, 
cu voluntari angajaţi, prin înrolare cu garanție reciprocă, cu o soldă de so 
ruble pentru cei fără familie și 150 ruble pe lună pentru familiști. In același 
chip, se făcea recrutarea cadrelor de comandanţi din sânul vechii ofiţerimi. 
Completarea cadrelor era însoțită de mari dificultăți. Se înrolau ca voluntari 
mulți dintre aceia care n'aveau niciun rost şi voiau să mănânce, fără să lupte. 

Situaţia alimentară a trupelor era din cale afară de rea. Sovietele şi direc- 
iile locale nu erau în stare să facă față sub regimul prețurilor fixe, iar cerea- 
lele mergeau la speculanți şi erau cumpărate de chiaburi. Detașamentele mi- 
litare rămâneau înfometate. Ajunse la culmea disperării, statele majore ale 
diviziilor trimiteau prin sate oameni cu sare și cu zahăr, pentru a obține în 
schimb ceva făină și cartofi. Până şi «conducătorul militar al sistemului de 
acoperire + era silit să meargă cu trenul ca să ofere țăranilor tot felul de boarfe 
în schimbul făinei și al slăninei. 

Caii militari, cu coastele ieșite în afară, pășteau pe răzoarele țărănești. 
Se simţea lipsa de cisme, de tunuri, de şei, de harnașament. 

"Toate astea zăceau undeva prin antrepozite, dar cine să le găsească, 
iar dacă le găsești, începe să curgă o ploaie de hârțoage de înnebuneşte şi 

Şi, totuşi, cu toată neputința organizațiunilor de aprovizionare, cu tot 
sabotajul lor, cu toate că pentru unii revenirea ofițerilor de carieră apărea 
absurdă şi de neconceput, cu tot desgustul pentru războiu al oamenilor care 
petrecuseră patru ani în tranșee, în fine, cu toate că satul se cufundase până 
peste cap în treburile lui, în lupta sărăcimii împotriva chiaburilor, primele 
contururi ale osaturii Armatei Roșii începuseră să se ivească tot mai pro- 
nunțat. 


In acecași zi, la vreo două sute de verste, spre Apus de Staniţa Nijnecirs- 
kaia, în orăselul de stepă Lugansk, cu marginile şi cu mahalalele muncitorești, 
în care erau aceleași case de lut, cu câte trei ferestruici, dar unde nu mai 
erau grădini întinse, cu clăi de grâu, și unde doar o scroafă umbla alene pe 
uliţă, împreună cu pureeii ei, în timp ce vişinii infloreau pașnic şi ciorile 
țipau deasupra cuiburilor, în acest orășel, la uzinele de maşini Hartmann 
se ținea o adunare, 

Venise atâta lume, încât oamenii ședeau în pervazurile ferestrelor, pe 
maşini, iar unii îşi aplecau capetele în jos de pe o macara turnantă, Prezida 
organizatorul şi șeful Gărzii Roșii din Lugansk, Parhomenko, un om robust, 
cu mustățile pleoștite şi cu căciula de oaie lăsată pe ceafă. 

La tribună, făcută în pripă din scânduri nedate la rindea și pe care scria 
cu catran: « Nu vom da Donbassul imperialiştilor ! » stătea un om mic de 


PAINEA 93 


statură şi rumen de emoție, Iși lepădă bekeşul; bluza militară îi strângea 
pieptul vânjos, iar gulerul se înnegrise pe margini, din pricina sudorii, 

Vorbea răsunător și impresionant. Ochii veseli se lărgeau în clipele când 
privea chipurile ascultătorilor, când posomorite, când pline de o hotărire 
tragică. Ei își deschid gurile, « Ha-ha-ha 1» — tună sub bolțile afumate, și 
ochii oratorului se luminează cu o glumă, Mâna lui îndoită taie din nou cu 
palma un hotar între cele două lumi: a noastră şi cealaltă, necruțătoare care 
înaintează acum cu milioane de baionete impotriva noastră. 

— +++ Trebue să pricepem că numai noi înşine hotărim soarta noastră. 
Ceasul de groaznică primejdie a sunat. Burghezia rusă a chemat în ajutor 
pe cea germană. Ei vor să înnece în sânge revoluția proletară. Vor să ne aca- 
pareze uzinele şi minele, iar pe voi, tovarăși, o să vă ţină ferecați cu lanţuri 
de aceste mașini... i 

Era ascultat cu atâta încordare, încât se părea că la unele cuvinte auzeai 
cum scrâșnesc dinții oamenilor. Il credeau, îl cunoşteau bine, pe bătrânul 
luptător clandestin Climent Voroșilov, originar chiar din aceste locuri. In 
timpul războiului mondial, lucrase la 'Țariţin, ducând o activitate clandestină 
pentru înjghebarea unui grup de bolșevici. Urmărit de poliție, fugise la Pe- 
trograd și lucrase acolo în atelierele Surgailo. După revoluţia din Februarie, 
se întorsese la Lugansk, unde scosese un ziar, scrisese articole şi fusese ales 
preşedinte al Sovdepului 1). Plecase la Petrograd, ales deputat în Adunarea 
Constituantă, După Octomvrie, funcţionase acolo în postul de comisar pentru 
ordinea publică. In zilele de ofensivă germană, se întorsese din nou în Don- 
bass, intră membru în Sovietul Comisarilor Poporului ai Republicii Doneţ- 
Krivoi Rog, iar acum ţinea şedinţa cu muncitorii metalurgiști dela Hartmann, 
originari din locurile sale de baștină, 

— „„„Suntem datori să opunem, în bazinul Doneţului, o împotrivire 
îndârjită câinilor de nemți. Inainte de toate, tovarăşi, ei vă pregătesc o robie 
sângeroasă. Nemţii încercuiesc acum Harkovul. Detașamentele revoluționare 
roşii sunt puţine la număr şi împrăștiate. Rada centrală a vândut Ucraina, 
ea va vinde și Donbassul, 

Cine e gata să-și întindă gâtul la jug? (Voroşilov cuprinse cu privirile 
chipurile împietrite). Niciunul dintre noi... 

O voce de tuciu rosti după el: 

— Niciunul dintre noi... I-adevărat! 

Mulţi se întoarseră într'acolo unde, ascuns de un postament de tuci, 
stătea omul cu glasul de tuciu, 

Era turnătorul Bokun, acela care ridica cu mâinile lui piesele de patruzeci 
de puduri, dacă ele nu puteau fi apucate cu macaraua, 

— Noroc, Bokun ! — strigă Voroşilov. Așa dar, tovarăși, să trecem, după 
pilda lui, dela vorbe la fapte, Nemţii trebue să găsească în Donbass două 


1) Prescurtat din: + Sovietul Deputaţilor de Muncitori şi de Soldaţi», N, te, 


94 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
sute de mii de baionete proletare. Luganskul începe. Suntem datori să formăm 
imediat un detașament de șase-șapte sute de luptători. Vom merge în întâm- 
pinarea intervenţioniştilor. Fiecare fabrică, fiecare mină va trimite detașa- 
mente în urma noastră. Cei rămași trebue să pregătească automobile blindate 
şi trenuri blindate. Avem arme, iar, dacă nu ne ajung, o să ni le procurăm 
în luptă, o sută de proletari însuflețiţi de ură de clasă fac cât o brigadă de 
simbriași imperialiști, 

2 Scrie: Taras Bokun |— tună din nou vocea de tuciu de după mașină 

erindu-i 
gind, Egee nu mai puțin profund decât al lui Bokun, președintele 
Parhomenko îl trecu pe listă și-și mișcă mustățile. Mâini grele începură să 
se ridice în sus, răspunzând privirii lui. 

— Scrie: Solok Matvei... 

— Prohvatilov Ivan, scrie... 

— Cebreţ. .. 

Parhomenko își mişcă din nou mustățile: 

— Cum? la zi, încă odată, 

— Ei, Mikolai Cebreţ... Ce nu mă cunoşti? 

— Serie: Vasilie Krivonos, şi un alt Vasilie Krivonos.. . 

Se înscriau după o bună chibzuială, fără grabă. Işi făceau loc până la tri- 
bună şi urmăreau, clipind din ochi, mişcările preşedintelui care le trecea 
numele pe o foaie de hârtie. Oftând se înapoiau la loc: 

— Va să zică aşa... 

Unul se înapoie la tovarăși, dând voiniceşte din cap: 

— La războiu, băieți | 

Altul se lăuda şi glumea cu vorbe fără şir. Alţii ședeau ca amețiţi, privind 
drept înainte, cu ochii absenţi. Toți pricepeau că nu era glumă; odată început, 
lucrul trebuia dus la capăt. Erau oameni serioşi... 

Li 


Trupele corpului I german înaintau dela Kiev spre Romodan-Poltava, 
in direcția Sud-Est, învăluind, printr'o adâncă mișcare de încercuire, Har- 
kovul și toată partea de Miază-noapte a Donbassului. 

Statul major al comandamentului suprem al armatelor de operaţiuni 
roşii ucrainiene nu putea stabili legături sigure cu numeroasele detașamente 
împrăștiate pe căile de acces ducând spre Harkoy. Detașamentele acționau 
ficcare după conștiința lui revoluționară, retrăgându-se și adunându-se în 
locurile, pe care le considerau demne de a fi apărate, 

Nu mai existau de loc legături prin telegraf sau prin telefon. Pentru orien- 
tare, se cerea vreuna din staţiile mai apropiate și dacă se auzeau din receptor 
vorbe neînțelese ca un lătrat, atunci se constata că gara este ocupată de nemți. 

Nemţii împingeau în spre Romodan și, după ce-l ocoliră, roşii, în retra- 
gere, începură să se concentreze la Bahmaci şi la Konotop, acoperind regiunea 


PAINEA 95 


fabricilor de zahăr și a pulberăriilor. Spre Bahmaci se retrăgeau deta - 
tele de muncitori dela arsenalul Kiev, trupele lui Șarov și Remniov, In pori 
direcție se mișca din Harcov « Primul detașament socialist dela Lugansk »; 
comandantul lui era ajutorul de sublocotenent Grișin, având ca comisar pe 
Climent Voroșilov. Sâmburele detașamentului îl alcătuiau muncitorii dela 
Hartmann; restul erau lucrători dela alte uzine sau dela căile ferate. Chiar 
în drum fură nevoiți să curețe rândurile detașamentului de un număr de 
vreo cincizeci de bandiți, 

Toate grupele, coloanele și detașamentele, cu excepţia aceluia dela Lugansk, 
cai la Bahmaci un front in formă de potcoavă întoarsă spre Sud- 

est. 

Nemţii, care aveau numai o vagă noţiune asupra dispozitivului şi forțelor 
Ruşilor, se ciocniră pe neașteptate cu ei: locomotiva trenului din eșalonul 
principal se rostogoli de pe terasament. "Trenul fu izbit de o ploaie de gloanțe, 
Nemţii săriră afară din vagoane și îndată ce sosiră toate forțele lor, trecură 
la ofensivă după toate regulile luptei moderne. 


Ivan Gora şi delegații uzinelor din Petrograd ședeau la o masă lungă, 
în cabinetul ordonat și tăcut al Sovietului Comisarilor Poporului. Un cârd 
de cioare moscovite, nespus de ingrijorate de problema hranei, tot mai ane- 
voioasă, dădeau târcoale deasupra crenelurilor Kremlinului, Muţenia rigidă 
a cabinetului, sferturile de hârtie de pe postavul vişiniu, jilțurile acoperite 
cu dril, tic-tacul pendulei — toate acestea plăcură delegaților. Aici puterea 
sovietelor cra tare. 

Apăru Vladimir Iliici — cu aceeași haină ponosită de om simplu, al 
nostru, al tuturor. Intră pe o ușiţă lăturalnică și o închise pe loc, întorcând 
cheia. 

Salută scurt. Toţi se sculară. 

—-Staţi jos, staţi jos, tovarăși |— Se aşeză la capătul mesei pe un scaun 
de stejar cu spătarul mai sus de capul său. Privi în fugă chipurile slabe și 
pline de sbârtituri ale muncitorilor. Ochii săi gălbui, cu pupilele cât bobul 
de meiu, arătară tuturor că el trăsese toate concluziile. Observă pe Ivan Gora 
ridicându-și sprânceana. Ivan Gora răspunse printr'un surâs, care îi întinse 
gura mate dela o ureche până la cealaltă. 

Din geanta-i pusă pe genunchi, Lenin scoase o foaie scrisă, şi-o așeză 
în față și-și ridică din nou capul. Avea fața suptă ca după boală. 

Delegații îl priveau în tăcere; unii întindeau gâtul peste spatele tovară- 
şilor ca să-l vadă. Foarte mulți îl vedeau pentru întâia oară. Veniseră la el 
la Kremlin, mânați de nevoi grele. Petrogradul murea de foame; satele nu 
mai dădeau cereale nici pe bani. Foametea strângea tot mai tare cureaua 
burților proletare. 


96 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


— Vorbiţi; o să ne gândim ce fel de ieșire să mai găsim, — zise Vladimir 
Iliici şi, ridicându-și din nou sprinceana, îl privi pe Ivan Gora. Nu există 
pe lume nimic imposibil. . . | 

Ivan oftă de uimire: « la te uită, mă ține minte! +», Se zăpăci şi roși tare, 
fiindcă nu putea să nu se uite la Vladimir Ilici, să nu-și lărgească obrazul 
într'un zâmbet, privindu-l. 

Un deputat bătrân, cu ochelarii în ramă de metal şi care şedea alături 
de Lenin își strânse mâinile umflate de inaniţie și incepu: 

— Stăm prost tovarășe Lenin. Ne doboară foametea. Ne mai ţinem, 
ne sforțăm înainte, n'o să ne vindem libertatea de proletari. Dar ne omoară 
grijile. Mai sunt trei luni până la recoltă, și nu mai avem ce mânca. Astă 
primăvară au început să ne moară copilaşii. Păcat, Vladimir Iliici. Muierile 
şovăie. Mâncarea n'o mai vedem decât în vis. 

Un alt deputat, un novgotodean chipeș, spătos și posomorit, cu fruntea-i 
umbrită de pletele-i negre, adăugă fără să se uite la cineva: 

— Cartierele muncitoreşti ale Petrogradului se vor mai ține două săptă- 
mâni, cu condiția să-și primească regulat optimea. După aceea, vom începe 
să ne prăpădim. La uzine, jumătate sau chiar mai mult dintre lucrătorii din 
timpul războiului sunt lipsă. Ca să spun drept, nu prea ne pare rău de dânșii. 
A rămas miezul proletar. Dar are nevoie şi el de hrană... 

Ceilalţi deputaţi povesteau pe îndelete despre ravagiile foametei, despre 
nevoia de a-i sili pe brutarii particulari să scoată pâinea sută la sută ame- 
stecată, «lese un fel de pâine scârboasă, Vladimir Iliici, de o poţi lua cu 
polonicul, şi chiar din porcăria asta ni se dă câte o optime»... 

Se povesti despre neregulile dela direcţiile de aprovizionare, unde dădeai 
la fiecare pas peste organizatorii camuflați ai înfometării. La uzine, ici-colo, 
ies la iveală nemulțumiri şi se descoperă colportori de ştiri false. Ai demascat 
unul și răsar alți doi. 

Detașamentele de colectare sunt trimise fără niciun sistem; în ele se 
găsesc adeseori colportori de svonuri care își aduc acasă saci întregi cu tot 
felul de bunătăți; iar la adunări se vaită că n'au putut face rost de nimic... 

— Spre pildă, Vladimir Iliici, — rosti Ivan Gora cu voce de bas, după 
ce tuși și-și drese glasul, — la noi în uzină era cât pe ce să-l omoare pe se- 
cretarul colectivului de partid, pe tovarășul Efimov. Cu greu a scăpat teafăr. 
Intr'o bună zi, un meeting la atelierul de turnătorie. Ce e? Strigăte, gălăgie. 
a Efimov dosește la el acasă făină și zahăr » Oamenii urlă într'una și se por- 
nesc de nu poți să nu-i crezi, Văzând că iese urit de tot, pun mâna pe te- 
lefon. Se 'ntâmpli că-l prind pe Efimov acasă. Ii vorbesc încet, să nu mă 
audă nimeni: « Fugi»! El mă întreabă: e Cum?» Eu, din nou: «Fugi! +. 
El râde și mă întreabă: « Dar unde vrei să fug? ». Ii explic din nou: e Cară-te ! ». 
« Dar cine-i la aparat? ». Eu sunt, Ivan Gora îi zic, « Vine uzina la tine ». 
A înțeles. Mi-a răspuns: 4 La ce bun să se ostenească? Vin eu la dânșii». 
Şi vine la turnătorie. Intră curajos și priveşte cu ochi fulgerători. Mi-a po- 


PAINEA 97 
vestit mai târziu: « Am intrat cu capul sus, dar mi-a înghețat sângele în vine ». 
Când l-au zărit oamenii, au început să urle: « Speculantule ! Te îmbuibi 
cu unt l». El stă cu mâna ridicată în sus şi așteaptă să înceteze pălăgia, Apoi 
le zice liniştit: « Ei? De ce urlați ? Na-vă cheile de acasă. Şi le aruncă supărat 
cheile, « Duceţi-vă şi căutați. Dacă găsiți măcar o bucată de pâine, puteți 
să mă ucideţi. Hai, mișcați-vă, vă aştept aici e, Au plecat vreo doisprezece 
inși. El stă şi fumează. Se 'ntorc flăcăii noștri, cu botul în jos, ruşinaţi că 
nu-l pot privi drept în ochi ». a Uite ce-am găsit»... și arătară doar o coajă 
de pâine mucegăită. S'a făcut îndată vesel: « Care va să zică v'ați dat seama 
că n'am nici făină, nici zahăr. Acum, ia să căutăm noi la acei care fac gură s... 
Și-l arată pe Vaska Vasiliev, înapoiat de două zile cu detașamentul de colec- 
tare și care se tot văieta, li spunem lui Vaska: ọ Hai cu noi, să vedem ce ai 
acasă |»... 

— ȘI aţi găsit ceva la el? — întrebă repede Lenin. 

— Cum să nu... Şi făină, și slănină, ba mai avea în bucătărie şi o capră. 
Am adus şi alimentele și capra, ca să le vadă toţi ai noștri, Băieţii s'au mâniat 
rău de tot, mai ales din pricina caprei. «Este o rușine mondială »! 

— Aşa, așa — zise Lenin, fără să mai fie atent la vorbele povestitorului. 
Va să zică, tovarăși... Daţi-mi voie să iau cuvântul. 

— Poftim, răspunseră delegații. 

— « Văicăreala nu ajută la nimic. Țara a ajuns în preajma prăpastiei, 
Ea se sbate în ghiarele foametei... Foametea bate la uşa muncitorului, la 
ușile sărăcimii. . . 

Lenin începu să vorbească cu o voce puțin stinsă, pe un ton chiar distrat 
în aparenţă, Ședea cu pieptul lipit de masă şi-şi ținea cu mâinile geanta de 
pe genunchi. Fără să se miște, deputaţii îi priveau fața trasă, cu pielea găl- 
buie. Dela perete se auzea tic-tacul potolit al unui ceas. 

— «+. Toate încercările de a-ţi face rost dë pâine numai pentru tine, 
numai pentru uzina ta, nu fac decât să sporească desorganizarea. Este din cale 
afară de prost. Şi, totuși, în ţară există pâine... Parcurse cu ochii cifrele 
de pe o foiţă de hârtie din faţa lui. Există destulă pâine pentru toată lumea. 
Foametea dela noi nu provine din lipsa pâinii, ci pentrucă burghezia dă 
ultima-i bătălie decisivă. Burghezia, bogătașii dela țară, chiaburii, zădărni- 
cesc monopolul cerealelor şi prețurilor lor fixe. Ei sprijină tot ce este vătă- 
mător puterii muncitorilor, — şi cu capul ridicat rosti cu asprime: — tot ce 
este vătămător puterii muncitorilor, care urmăresc realizarea celui dintâiu 
principiu al socialismului: « Cine nu muncește, nu mănâncă»... 

Făcu o pauză, apoi vorbi mai departe: 

— ... Nouă zecimi din populația Rusiei este de acord cu acest adevăr. 
In el este temelia socialismului, izvorul nesecat al puterii lui, chezășia nepie- 
ritoare a biruinții lui finale, 

Impinse scaunul la o parte, puse geanta pe masă și continuă să vorbească, 
stând în picioare sau făcând, din când în când, câțiva paşi lângă masă. 


98 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


— Zilele acestea, îmi voiu permite să apelez în seris la voi, tovarăși din 
Piter. Piterul nu e Rusia, iar muncitorii din Piter sunt o mică parte din mun- 
citorii Rusiei. Dar ei constituiesc unul dintre cele mai bune, cele mai înain- 
tate, cele mai conștiente, cele mai revoluționare şi cele mai tari detașamente 
ale clasei muncitoare... "Tocmai acum, când revoluţia noastră a ajuns în 
mod direct, cu adevărat în practică, la sarcinile înfăptuirii socialismului, 
tocmai acum, în cazul problemei principale a pâinii, ne apare, mai limpede 
ca lumina zilei, necesitatea puterii de fier revoluționare, a dictaturii prole- 
rcs vorbele printr'un gest: întinse mâna câtre cei ce ședeau în jurul 
mesei şi-şi strânse pumnul, ca şi cum ar fi strunit hățurile revoluţiei. . ; 

« Cine nu muncește, nu- mănâncă », — cum să aplicăm acest principiu 
in viață? Este limpede ca bună ziua că în primul rând, este necesar mono- 
polul de Stat. In al doilea rând, cea mai riguroasă contingentare a tuturor 
surplusurilor de cereale și aducerea lor regulată. In al treilea rând, reparti- 
zarea justă și dreaptă a pâinii între cetăţeni, fără niciun fel de avantaje pentru 
cei bogaţi, sub controlul statului proletar... 

„ Făcu o sforțare, încercând să rapa încuietoarea genții care se închisese 

i „ Aţintindu-şi ochii se uită la ceas. z 
ze ş = Minunat, ' Voi spuneți: la uzinele Putilov erau patruzeci de mii lu- 
crători. Dar erau, în majoritate, muncitori « provizorii ” neproletari, oameni 
nesiguri şi moi. In prezent, au rămas cinsprezece mii. Dar sunt pa 
încercați şi oțeliți în luptă. - . Tocmai o astfel de avant-gardă a revoluției c ue 
să facă un apel impunător, trebue să se ridice în masă. . - 'Trebue să inge eagă 
că salvarea ţării este în mâinile ci. Trebue să se organizeze o mare d cruciadă o 
împotriva acelor care fac speculă cu cerealele, împotriva chiaburilor, a lipi- 
torilor satelor, a desorganizatorilor si şperțarilor . R r AEN in, 

Deputaţii nu mai şedeau pe scaune, li ridicase prin mișcarea mâinilor 
lui, şi ei făcură cerc în jurul lui Vladimir Ilici, dând din cap, intărindu-i 
vorbele, suspinând de emoție... Ivan Gora stătea drept în fața lui, privindu-l 
de sus în jos, cu ochii larg deschiși, uitându-se la gura lui aspră, cum asvârlea 
cuvintele, la spuma tulburării din colțurile buzelor. . - 7 

— ,,. Numai ridicarea în masă a muncitorilor de avant-gardă este in stare 
să salveze țara şi revoluția... Se cer zeci de mii de oameni de avant-gardă, 
proletari căliți. .. Destul de conștienți, pentru a lămuri totul milioanelor 
de oameni săraci din toate colțurile țării şi pentru a se pune în fruntea acestor 
milioane... Destul de severi pentru a se lepăda de fiecare om care s'ar lăsa 
a ispitit »— se "'ntâmplă !— de avantajele revoluției și pentru a-l executa 
fără milă. Destul de tari și devotați revoluției, pentru a îndura toate greu- 
tățile + cruciadei e. E un lucru mai greu decât să-ţi arăţi eroismul timp de 
câteva zile. Revoluţia merge inainte, se desvoltă și creşte. Lupta creşte în 
lărgime și în adâncime. Distribuirea dreaptă a cerealelor şi a i „a og 
sporirea producției lor, contingentarea lor cea mai severă și controlul lor 


4 


pe PĂINEA 99 
din partea muncitorimii și prin autoritatea Statului, — iată intrarea cea ade- 
vărată şi principală în socialism. Aceasta nu mai este o sarcină « revoluționară, 
de ordin general +, ci tocmai o sarcină comunistă... 

Cu degetul în sus, Vladimir Iliici o repetă și ochii lui căutau parcă un 
răspuns în ochii ascultătorilor: « E limpede? E limpede, nu? s. 

Tot cu degetul cel mare ridicat, Ivan Gora rosti: 

— Adevărat, l-o sarcină limpede. Se poate face, Vladimir Ilici, 

— O putem face, răspunseră deputaţii. 

— "Tovarăşi, una din cele mai mari fapte, de neînlăturat, ale loviturii de 
stat din Octomvrie, ale acțiunii sovietice, este că muncitorul de avant-gardă 
a intrat în masele poporului, a pornit ca un îndrumător al sărăcimii, ca un 
conducător al maselor muncitoare dela țară, ca un constructor al Statului. 
Dar, tovarăși, după ce a deslănțuit revoluția comunistă, clasa muncitoare 
nu se poate lepăda, printr'o singură lovitură, de toate slăbiciunile și viciile 
moștenite dela societatea moșierilor şi capitaliştilor. Dar clasa muncitoare 
poate birui, și va birui, în cele din urmă, în mod sigur şi inevitabil, lumea 
veche, viciile și slăbiciunile ei, dacă împotriva dușmanului vor porni deta- 
șamente de muncitori tot mai noi, tot mai numeroase, tot mai luminate prin 
experienţă, tot mai călite prin greutățile luptei... 

Vladimir Iliici dădu din cap: deci așa e... Făcu un pas îndărăt. Degetele 
mari ale mâinilor lui nimeriră în buzunarele dela vestă. Mici sbârcituri îi 
alunecară de pe tâmple şi colțurile pleoapelor, Ochii îi scânteiară de umor 
şi bunătate. 

— lată, aşa e... rosti el. 

Ivan Gora gâlâi de emoție, stăpânindu-se cu greu să nu îinșface cu labele 
lui pe acest om, să nu-l sărute pe-el, prietenul... 

— Acum, tovarăși, vom schița un plan concret de acțiune, .. Luaţi loc. ., 


Contrarevoluţia își întinsese larg aripile-i negre deasupra tuturor ținutu- 
rilor nemărginite ale Statului sovietic. 

Japonezii ocupaseră Vladivostokul, începând astfel cucerirea Siberiei, ce 
urma să intre chiar până la Urali, în e Marea Japonie +, 

Nemţii debarcaseră în portul Hanko un corp expediționar, în ajutorul 
burgheziei finlandeze, care înneca în sânge Finlanda sovietică. 

Lia Kiev, generalul Eichkorn disolvase cu forța Rada centrală, o adunătură 
de « S.-R. +, menşevici, avocaţi liberali şi învățători, care se jucau de-a Sicea 
Zaporojeană şi pusese hatman a toată Ucraina pe generalul din suita țarului 
Skoropadski, om serviabil, şi, după părerea nemților, om cu creştere aleasă, 

La Novocerkask, pe Don sub protecția nemților, se adună « Cercul de 
mântuire a Donului », la care ofițerimea căzăcească și stanișnicii mai înstă- 
riți aleseseră pe tânărul și vorbărețul general Krasnov, indicat de nemți în 
postul de hatman al Marei Oşti a Donului, iar Krasnov jură, în fața Cercului 


7. 


100 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


că până la toamnă va curăţi de roşii ținuturile Donului, împreună cu Pari- . 


țânul de pe Volga. r. : A 

Respingând pretenţiile Austriacilor, Germanii au ocupat cu trupele lor 
toată peninsula Crimeia și au propus liberalilor ruşi, oameni cu totul nevă- 
tămători care se salvau acolo, să formeze un guvern al Crimeiei. 

In acest chip, guvernul imperial german procedase la înfăptuirea reală 
a planului larg conceput al « Marii Germanii +. 

In stepe, la hotarul ținuturilor Donului şi al Cubanului, armata de volun- 
tari, sdrobită în Martie de către bolşevici la Ekaterinodar, unde îşi pierduse 
organizatorul și conducătorul, pe generalul Kornilov, se transforma sub 
protecţia ospitalieră a hatmanului Krasnov într'o forță de temut, Turcia, 
Germania şi Anglia pătrundeau cu sila sau prin viclenie în Caucaz. Slab 
închegată, confederația de republici transcaucaziene se descompusese; toate 
puterile ostile bolșevicilor o sfâşiaseră într'o serie de republici cu o inde- 
pendenţă iluzorie: Georgia menșevică, Armenia și Azerbeidjanul, — care 
fuseseră nevoite să-și caute imediat protectori bogați. 

Cea mai resimţită lovitură, însă, îi fusese dată Statului sovietic, care abia 
începea să trăiască, în Siberia. Puterea sovietică se pinca acolo printr'o supremă 
încordare de forțe: Siberia trebuia să hrănească revoluţia cu pâinea ei. Mos- 
cova biciuia pe comisari cu nesfârșite telegrame: «Pâine, pâine»... Prin 
apariția lor, detașamentele de colectare, formate din muncitorii veniţi din 
Rusia sau din cei localnici, făceau să se revolte sate străvechi, care păstrau 


cu sfințenie obiceiurile din timpul sciziunii lui Avacum sau pe sătenii înstă- 


riți care stăpâneau mii de descatine de pământ și de ape. Bărboasa negusto- 
rime siberiană abia îşi stăpânea furia. Risipită prin orașe, ofițerimea de 
carieră se aduna fără nicio stânjenire în asociații albe, Goniţi din Moscova 
şi din Piter, + S.-R. sii, menșevicii, deputații Constituantei se pregăteau 
să-i rupă Rusiei o bucată uriaşă =— Siberia. 

In ziua de 25 Mai (1918), pe toată întinderea dela Penza până la lorkutsk, 
se revoltaseră unitățile din corpul cehoslovac care se scurgeau pe linia ferată 
simplă în spre Vladivostok. 

Trupele cehoslovace erau bine înarmate şi reprezentau, în condiţiile luptei 
de clasă îndârjită la maximu, o forță de temut. Trenurile lor, împodobite cu 
ramuri de brad, se întindeau la mii de verste şi atrăseseră atenția acelora caro 
căutau arme pentru răsturnarea Sovietelor. 

Consulii puterilor Antantei, deputaţii Constituantei disolvate prin forță, 
ofițerii din tot felul de « ligi » ale « mântuirii », 4 S.-R.-ii s, după directivele 
comitetului lor central, — toți făceau o propagandă furibundă, pentru ca 
Cehoslovacii să se amestece, în sfârşit, în afacerile rusești. 

Din porunca statului-major francez, detașamentele franceze se revolta- 
seră aproape în acelaşi moment în toate stațiile şi orașele de-a-lungul Trans- 
siberianei, făcând să izbucnească răscoalele burghezilor, ale gărzilor albe şi 
ale chiaburimii. 


PAINEA 101 

Siberia fusese deodată tăiată de restul țării. Aceasta însemna, înainte de 
toate, că înfometarea va deveni şi mai îngrozitoare. Incă o arteră de aprovi- 
zionare fusese tăiată. Centrele urbane, cu proletariatul lor, care se hrănea 
cu câte cincizeci de grame de pâine pe zi, nu mai aveau rezerve decât pentru 
câteva zile. Contrarevoluția era triumfătoare. Se părea că n'au să treacă decât 
vreo două, trei săptămâni și populaţia celor două capitale, părăsindu-și casele 
şi lăsând porțile fabricilor şi uzinelor larg căscate, se va împrăștia pe dru- 
muri, murind prin șanțuri, iar Consiliul Comisarilor Poporului va fi silit să 
ceară în genunchi milă. 


Raportul de forțe armate era de așa natură, încât se părea că contra- 
revoluţia va birui în mod inevitabil, ca într'o partidă de șah. Nu există minuni, 
La Moscova se ținuse conferința panrusă a partidului menşevicilor (care mai 
făcea parte din Comitetul Executiv Central Panrus). Iată cum suna moţiunea 
lor: Rusia nu poate fi salvată decât prin alianța cu Antanta, având ca lozincă: 
s înapoi la capitalism v. 

e Comuniștii de stânga + duceau o luptă disperată de sciziune, impotriva 
liniei lui Lenin, 

Fermi, in ciuda tuturor, stăteau Lenin, Stalin şi Sverdlov, conducând 
tot partidul bolşevic. Raportul de forţe trebuia schimbat, fără nicio întârziere. 

Hoardelor și bandelor contrarevoluţiei, vaselor de linie japoneze, tunurilor 
germane şi aurului Antantei, nesecatelor rezerve de alimente, de haine, de 
cărbuni, de petrol şi de fier, de care dispunea tabăra adversă, Revoluţia din 
Octomvrie le opunea probleme concrete, de o dificultate și însemnătate istorică 
mondială. 

Raportul lui Lenin a Problemele actuale ale puterii sovietice», rezoluţia 
Comitetului Central Executiv Panrus din 20 Mai, apelul Consiliului Comisa- 
rilor Poporului și decretul din 11 Iunie, relativ la reorganizarea comitetelor 
sărăcimii la sate, tunaseră asemenea unor goarne de alamă deasupra oraşelor 
înfometate, deasupra întregii lumi sătești nemărginite, turburate, frământate. 
Decretele proclamau temeliile de viață ale socialismului. La țară, luau naștere 
comitetele de săraci. Crearea socialismului, neîncercat, nevăzut de nimeni şi 
niciodată, operă de creaţie, ce cuprindea totul, dela chestiunile fundamentale 
ale vieții și până la problemele de planificare ale Consiliului Economiei Naţio- 
nale, îmbrăcau formele reale ale vieții. 

In Moscova înfometată fusese convocat cel dintâiu congres al Sovietelor 
economiei naționale, la care Lenin desvolta bazele reconstrucției socialiste 
a țării. 

Membrii congresului, care căpătau în pauze câte o felioară de pâine nea- 
gră, umedă şi plină de tărâţe țepoase, ascultau, discutau şi luau hotăriri, cu 
calmul unor oameni care își dădeau seama de proporțiile greutăților trecă- 
toare comparate cu măreția sarcinii istorice, 


102 VIAŢA ROMĂNEASCĂ 


De fapt, nu era nimic neobișnuit: prin aceasta, se exprima spiritul creator 
al Revoluţiei din Octomvrie; foametea chinuitoare nu împinsese revoluția la 
pieire, așa cum nădăjduiau intervenţioniştii şi contrarevoluționarii. ci la înjghe- 
barea unor forme de viaţă economică noi, neîncercate niciodată și de nimeni. 

Puterea politică şi economică din țară trecuse asupra clasei care conducea, 
pentru întâia oară în istoria omenirii, întreaga masă de muncitori şi de ex- 
ploatați. Se puseseră probleme de cea mai mare greutate şi de o importanță 


` capitală: « Trebue să organizăm, într'un chip cu totul nou, cele mai adânci 


temelii ale vieții sutelor de milioane de oameni»... 

Astfel grăise Lenin la acest congres. Delegații îl ascultau; chipurile supte 
erau grave, frunţile lor sbârcite, El sorbi câteva picături de apă și, graseind 
ușor, își formulă precis ideile, spunând sălii: 

« Noi n'avem o experiență prealabilă, Tot ce-am știut, tot ce ne-au arătat 
în mod exact cei mai buni cunoscători ai societăţii capitaliste, cele mai emi- 
nente minți care prevedeau desvoltarea ei, este că transformarea trebue să 
se producă istoriceşte, în mod inevitabil, pe o oarecare linie mare, că pro- 
prietatea privată asupra mijloacelor de producţie este condamnată de istorie, 
că ea se va nărui, că exploatatorii vor fi, în mod inevitabil, expropriaţi. . . 

« Noi o ştiam, atunci când am preluat puterea pentru a proceda la reor- 
ganizarea socialistă, dar nu puteam cunoaște nici formele transformării, nici 
ritmul desvoltării reorganizării concrete. Numai experiența colectivă, numai 
experiența milioanelor de oameni pot da indicații decisive în această pri- 


+ Chiar în mersul lucrărilor, încercând cutare sau cutare instituție, obser- 
vându-le în mod experimental, verificându-le prin experiența colectivă co- 
mună a muncitorilor, şi, mai ales, prin experiența rezultatelor muncii, chiar 
în mersul muncii, pe loc, şi în starca de luptă disperată și în fața împotrivirii 
furibunde din partea exploatatorilor, noi trebue să ne clădim edificiul -eco- 
nomiei noastre. Se înţelege că, în asemenea condiții, nu există nici cea mai 
mică urmă de motive pentru pesimism +, 

Sovietul Comisarilor Poporului nu cădea în genunchi și nu implora milă. 
Partidul bolşevic întorcea brusc Revoluția din Octomvrie în întâmpinarea 
greutăților, în care ca trebuia să-şi găsească puterile şi spiritul de creație, 
Greutățile constau și în biruirea foametei, și în ruperea cercului forţelor 
contrarevoluţionare, ce se tot strângeau, şi în problema, şi mai grandioasă 
ce se punea în fața clasei muncitoare, aceea de a utiliza tot bagajul de cultură, 
de ştiinţă și de tehnică acumulat de capitalism, folosindu-l pentru nevoile 
clădirii unei vieți noi, 

In loc de pâine, în loc de lemne pentru sobă și de haine groase, necesare 
acum, imediat, Revoluţia oferea comori mondiale; Revoluţia cerea proleta- 
riatului care își asumase greutatea puterii, toată răspunderea dictaturii, să 
facă sforțări ce păreau supraomenești, Și aceasta, și numai aceasta salvase 
Revoluţia: măreția sarcinilor ci și austeritatea conduitei ei morale, 


Pr pm e pp. . 


ntz M 


PAINEA 103 
Trei lozinci fuseseră lansate în aceste timpuri cumplite: întâi, centrali- 
zarea aparatului de aprovizionare, cu decretarea prețurilor fixe la cerealele 
ce urmau să fie luate dela chiaburi printr'o + cruciadă » a detașamentelor de 
colectare; în al doilea rând, strângerea rândurilor proletariatului, a celor mai 
largi pături de muncitori, inconștiente încă şi oropsite de soartă; în fine, 
organizarea sărăcimii sătești, a tuturor milioanelor de argaţi, de săraci şi ne- 
înstăriți, risipiţi prin nenumăratele gospodării dela țară, 


Vladimir Ilici intoarse comutatorul, stingând mica lampă depe masa-i 
de lucru (energia electrică trebuia economisită). Işi frecă ochii osteniți. Afară, 
după fereastra deschisă, fără perdele, mai stăruia albastrul serii liniștite, 
Ciorile făceau gălăgie, în vârful turnului Kremlinului, inainte de a adormi. 

— Chiar acum am primit informații, care, e drept, nu sunt încă verificate, 
— rosti Stalin. 

— La Țariţin, Saratov și Astrahan, Sovietele au desființat monopolul 
cerealelor și prețurile fixe... . 

— 'Tâmpiţii ! — Vladimir Iliici își întinse mâna după creion, dar nu-l luă, 
— Ascultă, dar, e revoltător | 

— Eu nu cred să fie o simplă tâmpenie. .. In ținutul Volgăi-de-jos, colec- 
tările trec printr'o adevărată debandadă, .. In Caucazul de Nord şi în gu- 
bernia Stavropol, este şi mai prost. Azi, mâine, Krasnov va tăia drumul spre 
Tihoreţkaia și vom pierde şi Caucazul şi Stavropolul. Nu, aşa nu mai merge. 

Speriate de ceva, ciorile din turn se ridicară şi se aşezară la loc. 

— Vorbind concret, tovarăşe Stalin, ce ai de propus? 

Stalin frecă un chibrit de cutie; capul bețişorului sări în jos cu un sfârâit; 
el scăpără un al doilea chibrit și flacăra mică îi lumină ochii ce clipeau parcă 
intrun zâmbet, cu pleoapele de jos ușor ridicate. 

— Noi subapreciem importanța "Țariţinului, In ziua de astăzi, Tariținul 
este postul înaintat de bază al revoluției, spuse el, rostind, ca de obicei, 
fiecare cuvânt în așa mod, ca și cum s'ar fi uitat atent la el, — Marea linie 
Tihorețkaia—'Ţariţin-— Povorino— Moscova este singura arteră de aprovizio- 
nare ce ne-a mai rămas. A pierde Țariţinul înseamnă a lăsa forțele contra- 
revoluționare de pe Don să se unească cu căpeteniile cazacilor din regiunile 
Astrahanului şi Uralilor. Pierderea "Țariţinului va da naştere frontului contra- 
revoluționar dela Don și până la Cehoslovaci. Pierdem Marea Caspică și 
lăsăm trupele sovietice din Caucazul de Nord într'o stare de neputinţă, 

Vladimir Iliici aprinse lampa. Lumina albă se așternu peste hârtii și cărți, 
peste mâinile lui mari, acoperite cu firişoare de pâr roșcat, căutând grăbit 
o hârtiuță. Stalin continuă cu glas coborit: 

— In prezent, toată atenția noastră trebue să fie îndreptată asupra Tari- 
ținului. El poate fi apărat; acolo sunt treizeci și cinci—patruzeci de mii de 


104 „VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
mii de muncitori, iar în regiunea lui se află cele mai bogate rezerve de cereale. 
'Trebue să se lupte pentru 'Țarițin. 

Vladimir Ilici găsi ceea ce căutase. și propti fruntea în palmă şi citi 
în fugă cele scrise pe hârtiuță. 

+ Cruciada pâinii » trebue să capete un conducător — rosti el. — E o gre- 
şeală că lucrul acesta nu s'a făcut mai de mult. Foarte frumos ! Foarte frumos ! 
Se rezemă de speteaza fotoliului și chipul i se învioră printr'o expresie de 
viclenie. — Se precizează centrul luptei: 'Țariţinul ! Și iată că tocmai aici 
vom birui... 

Stalin zâmbi pe sub mustăţi. Privea cu o admirație stăpânită pe acest om, 
cel mai mare optimist al istoriei, care întrevedea, în.cele mai grele clipe de 
dificultăți, ceva nou, născut chiar de aceste greutăți, şi care putea fi luat ca 
o armă de luptă și de izbândă... 

La 31 Mai, în «Pravda» dela Moscova s'a publicat textul următoarei 
delegaţii: 

e Comisarul Poporului Iosif Visarionovici Stalin, membru în Sovietul 
Comisarilor Poporului, conducător general al aprovizionărilor în Sudul 
Rusiei cu drepturi extraordinare. 

Sovietele Comisarilor locale şi regionale, statele-majore și comandanții 
detașamentelor, organizaţiile feroviare și şefii de stații, organizațiile flotei 
comerciale, fluviale și maritime, organizațiile de poştă, de telegraf şi ale 
aprovizionărilor, toți comisarii sunt obligați să execute dispozițiunile tova- 
rășului Stalin. 


Preşedintele Sovietului Comisarilor Poporului: 
V. Ulianov (Lenin) » 


DIN POEZIA SOVIETICĂ 


VLADIMIR MAIAKOVSCHI 


CÀNTEC DUPĂ ZECE ANI 


- (Armatei Roşii) 


franceze, 
tancuri engleze. 
Mămiţa 

Antanta 
pe albi să-i vegheze. 
Pământul 

nostru 
sovietic răspunde: 
Explozii, 

grenade, 
zile arzânde. 
Nu dor de război 
în luptă ne tine, 
noi 

apărăm 
ogor . . 

și uzine. 


106 


VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Din sate ieșeau, 

din mină urcau, 

flămânzi, 
zdrențuiți, 
se luptau. 

Sure capele, 

cu stea la mijloc, 


CÂNTEC DUPĂ ZECE ANI 


lavă, va curge 
cavaleria 
în trap. 
Impotriva 
burphezelor 
noui blocade, 
roşiile 
păsări 
din nori s'or abate. 
tot mai puternică 
în slăvi 
te ridică, 
Armată 
hope 
bolșevică ! 
(1918) 


107 


'Tälmäcire de 
MARIA BANUŞ 


VALERIU BRIUSOV 


OCTOMVRIE 1917 


Sunt luni pe care le-a 'nsemnat destinul 
In calendarul veacurilor, Cine 

Va șterge de pe lespezile lumii 
Romana zi a idelor lui Martie, 

Când cea din urmă straje-a libertății 
A 'nfipt în piept, tiranului, pumnalul? 
Cum să uităm amiaza friguroasă, 
Eroii, ropotul de gloanțe, tot ce ține 
De "'mnegurata zi a lui Decemerie? 
Ca flamuri într'o roșie văpaie, 

Peste oceanul Marei Revoluții, 

Al Franţei 14 Iulie, 10 August! 


Dar mai presus de orice dată sfântă, 
Și decât 905, Decemvrie, 

Și decât 917, Februar, 

Tu strălucești, Octomworie, lumină, 
Tu ce prefaci posomorita toamnă 
In primăvară clocotind de sevă, 

Și aruncând peste bătrâna viață 

Um foc triumfător, o zi deplină, 
Adevăratul drum ni-l luminezi. 


VALERIU BRIU 


CÂNTEC PENTRU MAREA REVOLUȚIE 


Te slăvesc mulțimile, 
Zi de sărbdtoare, 
Când din adâncimile 
Unei lumi barbare, — 
Peste baricadele 
Vremii 'nsângerate, 
S'au pornit noroadele 
Către libertate, 


Au pornit neteafărul 
Val ca să-l înfrunte: 
Lenin —ca luceafărul, 
Stalin —ca un munte, 
Negura trecutului 
Despicând-o ‘`n doud, 
Impotriva cnutului, 
Pentru-o soartă noud, 


Cu fierbinţi răsuflete, 
Sub înaltul boltei, 
Izbucnea din suflete 
Flacăra revoltei. 
S'au luat la 'ntrecere 
Printre uragane, 

Cei ce știu să secere, 
Cei dela ciocane. 


«i 


VIAȚA ROMĂNEASCĂ 


Spulberând ndtângele 
Oști de pe meleaguri, 
Ei, vărsându-și sângele, 
Işi făcură steaguri. 
Prin tumultul anilor, 
Frântd de-a lor mând, 
Gloria tiranilor 

S'a făcut țărând. 


Sub ndcale ploilor 

Și sub ger, anume, 
Jerifele eroilor 

Au clădit o lume. 

Cu meniri de crainică, 
Dârz și viu există, 

Ca o stâncă trainică 
Lumea socialistă, 


Și, veghind cărărilor, 
Så nu piară 'n ceaţă, 
Azi, deasupra zădrilor, 
Pentru-o altă viaţă, 


Imfrățind hotarele, 
Infruntând oceanul, 


„ Strălucese ca soarele: 


Secerea-Ciocanul, 


ALEXEI SURKOV 


DRUMUL INVINGĂTORILOR 


Străpunge privind imensitatea câmpiilor, 
prinde în scoica auzului foșnetul valului mării, 
în viitorul măreț fără oglindă asemenea, 
limpede cată calea de treizeci de ani a țării, 


Când i-a fost dat, în goana prin secole, omului, 

pe prăbuşitele căi înainte să meargă? 

Noi, cât'ar crește un veac am scuturat roadele pomului, 
veacuri Sunt anii treizeci, nimic nu poate să-i șteargă ! 


Chinuri am înfruntat pentru viața care urmează, 

trecând prin strâmtorile negre cu monștri cu bal: și spume, 
dar comunismul din zarea pe care o luminează, 

noi ne-am numit fericitii, văzându-l primii în lume. 


Niumdră tu, cronicarule ; jertfe, luple, victorii, 
cântă, poetule, fapte pe scările lumii urcate, 
tot ce striviră strămoșii sub nenăscutele glorii, 
noi le-am trecut pe sub curcubeu de realitate. 


Slab impotriva voinţei noastre rămâne oţelul, 
aripile inimii roșii largi “au deschis, 

Să ne 'nfrățim cu gloria a fost țelul 

ne "'mfricoșaților bolșevici în faptă și vis. 


Elanuri căt! munții suind, prăbuşindu-ne iară, 

ne sta ca o piele turnată larga manta militară, 

cu atăt mai elastic, mai viu era pasul în ritmul mișcării, 
cu cât mai aproape de oameni lumina din semnele zării, 


112 


VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Ce glorios trece calea prin vaduri nesdruncinate, 

Ce flacără veșnică suie rugul de inimi arzând ! 
Parola — Vladimir Lenin ! din vreme prin vremi va sirăbate, 
— Iosif Stalin! va răspunde ecoul la luptă chemând. 


Tălmăcire de 
RADU BOUREANU 


PUTEREA CELOR TARI 


Aproape-s încă 'n amintiri. Intregi. 

Și roșu 'ncununate cu legende ! 

In zilele acelea, bolşevici 

Deschis-au drum izbânzii, prin torente, 


Să piară bezna grea și bunul plac 
Iar viața să "'nflorească larg, să cânte, 
Lenin îi conducea la dârz atac 

Pe cei curați, cu inimi neînfrânte, 


Urmându-l toți, prin ocean vrăjmaț, 


ALEXEI SURKOV 


Mereu mai tari, mai, siguri, spre lumină — 


Pe noi ne-a apărat ca un blindaj, 
Increderea poporului, deplină. 


Pășind din trecători în trecători, 
Clădind cu sete viața mai frumoasă, 
Pătrunde `n noi ca soarele prin nori, 
A Patriei iubire generoasă. 


Drapelul leninist, înalt în zări, 

L-am dus 'mainte, țintei — mai aproape. 
Ruina, moartea, paisprezece țări 

Din faţa noastră s'au retras, prea slabe. 


Atunci am înălțat spre ceruri, schele, 


Majina depărtarea a trezit, 
Cântam de fericire între ele 
Cu vocea într'un singur glas unit, 


114 


VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Spre moi creșteau grădinile din țară. 


Puterea noastră se câlea 'n oțel. 
Dar soarele pieri în nouri iară, 
In anii "'ntunecatului măcel. 


Urmând pe Stalin prin torent vrdjmaș, 
Am despicat noi pârtii spre lumină 

Și iar ne-a apărat ca un blindaj, 
Increderea poporului, deplină. 


A secerat tăișul luptători. 
Sânge 'ngroșea zăpada lunecoasă. 
Intra în noi, ca soarele prin nori, 
A Patriei iubire generoasă, 


Pe câmpul luptei am trecut, stăpâni. 
Eroilor, sirenele le cântă. 

Din nou, meobosiți. Unealta ‘n mâni 
Spre fericirea omului se-avântă. 


Puterea noastră-i nesecat izvor. 

Şi-acei ce se "'ngrozese de-a noastră fală 
Răsuflă `n lume strâmb, otrăvitor, 

Și urlă, și omoară, și înșeală. 


Popoarele ce bezna au ponit 

Nu le 'nspăimântă-otrava și minciuna, 
Tot ce prin muncă, luptă-am cucerit, 
Va fi al nostru-acum și "ntotdeauna. 


Pașii ce merg spre fericire-s mari, 
Limpede, cântul luptei se ridică. 
In fruntea lor sunt bolșevicii tari, 
Spre comunism calea o despică ! 


Tâlmăcize de 
NINA CASSIAN 


PP sro et ser ere 


MIHAIL ISACOYSKI 


MEȘTERII PĂMÂNTULUI 


Pe stepele unde creştea iarba grasă 

şi coaptele ape de orz unduind, 

meşterii pământului sub fulgere de coasă, 
prin uscatele, galbene ape vedeau înnegrind. 


Din sat au adus între galbene lanuri 

un freamät, yn murmur de sărbătoare, 
ndpranică poftă de muncă spărgând în clanuri 
un strigăt de fericire cuceritoare. î 


Dar parcă deodată, sub pocnetul gândului crud 
fugea fericirea plesnită de vitrege bice, 

priveau în spre Nord, 

priveau în spre Sud, 

strivind între palme galbene spice. 


Voian sd 'ncleșteze victoria ‘n bratele negre 
cu mult înainte de treier, sub arțița cruntă — 


Îşi aminteau cum pe stepa aceasta pe care aleargă galbene lanuri, 


fumega altădată mlaştina căruntd, 


o 


Viţa sdibatecă cu rădăcinile strâmbe, uscate, 
sugea pe dâmburi sucuri sdlcii, 

tdiau adânc palmele negre, crăpate 

ți cdutau sd străbată privirile 

lânciile verzi ale papurei vii. 


116 


VIAȚA ROMĂNEASCĂ 


Lâncezitoare jale pi moarte 2 

mu venea în ținutul acesta pierdut, 

o mie de ani au trecut 

mocneau superstițioasele babe de baștină ` 
erau speriate de dracii din mlaștind. 


Dar oamenii, 

satele, dracii "'njurând, 

de nevoi, socoteli, de sumanele rupte uitând 
şi spâlțăiți de frigurile muncii, 

au pornit din cătune femeile și pruncii 
punându-le 'n mâinile negre și goale, 
lopeți, cazmale. 


Acolo, 

pe unde trecea numai spaima, 

unde În negre noroaie cdruțele până la osii 

se 3 

meșterii pământului gonind bänuitele duhuri, fumuri, 
au tras cdile muncii pornindu-le faima 

pe albele drumuri. 


N 


Muncind, biruind tăcerea pătratelor verste, 

dârji ca o turmă, 

tari ca o ceafă de taur, 

au năvălit cu câmpul crescând în brasdele negre, 
triumfător deschizând în urmă 

oceanul de grâne larg ca un golf de aur. 


Zarea lor a deschis arcul poienelor tinere 
călătorind în zorile largi peste zare 
câtre tărâmuri de rai! 

cdpițele proaspete de fân presărate 

pe stepă, călătoreau mai parfumate 
decât amiroase-al Ceylanului ceai. 


In zile de tihnd, când uriașa muncă "mpietreşte 

când tăcerea se 'ntinde departe către dealuri carpatice, 
depânând visul belșugului ca firele ghem lui 

sosesc pe întinderea stepei 

creatorii şi eroii poemului. 


MEȘTERII PĂMÂNTULUI 117 
Și parcă nituiți de marele vis 
în Jopetul grav care curge 'n oceanul de orz 
privesc cu iubire adâncă prdunțele mari 
zăcând în palma aspră întinsă de pumnul deschis. 


Vântul duce departe crâmpeiele graiului, 
vorbele simple se sting sub sborul de graur 

și pare sub shopul de raze căzând din amurg 
că mâinile lor 


sunt de aur. 


Tâlmăcire de 
RADU BOUREANU 


MIHAIL RUDERMAN 


OAMENII LUI OCTOMVRIE 


In atelierul fabricei mari 
privirea tăioasă i-o recunoscut, 
fulgere, ani de demult strălucesc 
în cerul vânăt al ochilor lui. 


Dire amintire chipul iubit 

se "nchiagă — prieten, în lupte tovarăș, 
din ceața uitării văsari limpezit, 
mitraliorule tânăr alături stai iarăși. 


Flezcăi, împreună prin leat 20, 

în cavalerie-am fost în armată, 

din lupte și vremi îmi reamintesc, 

ama scris despre tine un cântec odată.  » 


Sbaura pe cuvinte nepotolită 
coama de foc cu robul pământului, 
coama de flacără, coama furtunii 
coama de fum, coama vântului. 


In vadul vieţii, pe largul pământ, 
câte "'ntâlmiri neașteptate, 
atâţia prieteni doriţi intâlneam, 
sea 'n orașe şi sate. 
Sazanţi, ingineri pentru veacuri clădind, 
agronomi pe câmpii nesfâr,ite, 
scriznd fericirea pe pagina mare 
a Patriei noastre iubite. 


OAMENII LUI OCTOMVYRIE 119 
Peste întinse ogoare, păduri, 
prin stepe trezite din moarte, 
flacără fâlfăitoare aţi dus 
steagul lui Lenin, departe 


Cu pumnul de fier în dreptate călit, 
acolo, pe-al Balticei mal, 

La Moscova și Stalingrad ati lovit 
sdrobind al dușmanului val, 


Sbura Între oameni cântecul larg, 
de ritmuri eroice plin, 

pe aripa lui, soldatul din gardă 
întră într'o zi în Berlin, 


Tânăr räsunä pe umeri de ani, 
cântecul nostru de luptă vibrând, 
sub mâini uriașe sub mdinile muncii, 
se văd orașe de aur crescând. 


Nu pot să bată pe lume furtuni, 

negru orcan să-i aplece, 

pe cei care drumuri spre veacuri deschid 
peste zările moarte vor trece. 


Acolo, sub steag stalinist fluturând, 
pământul e zâmbet de fericire, 
auzi in pahare cristalul râzând 
când trece Octomorie in nemurire, 


Privirea ta arde cu tinere focuri ; 
ești tândr voinice mereu 

și nu în zadar ai trecut, ci eroic 
prin lupte, tovarășul meu. 


"Tălmăcire de 
RADU DOUREANU 


LEV CERNOMORŢEV 


FIICA MARELUI OCTOMVRIE 


Cât eroism în inima ta arde 

și câtă vlagă mâna ta ascunde! . . 
Nopți îndelung plecată pe brancarde, 
ai stat de veghe ‘n orele profunde. 
Aceste gânduri, țării dăruite, 

mu a putut rdzbotul să le frângă, 

In amintirea zilelor cumplite 

cad viscolele vremii peste tâmplă. 
Azi porți în ochi mai limpede azurul 
ce-a biruit şi vânturi și furtună. 
Feciorii tăi stau ca stejarii 'n jurul 
mesteacănului poleit de lună. 

Îți desluțesc mai luminoasd fața 

și inima în piept mi-e tot mai caldă. 
Ți-e sufletul frumos ca dimineața 

și frumuseţea sufletul ţi-l scaldă. 
Viaţa ta de luptă vreau s'o laud 

și laud mâinile de râvnă pline. 
Femeile Rusiei de le caut a 
le regăsesc, tot mai adânc, în tine, 
Renumele-ţi de mamd bolşevică — 
pe lungul drum parcurs —nu în zadar e. 
Scrutează viitorul fărd frică 

tu, fiica-a lui Octomerie cel mare. 


Tilmăcire de 
VICTOR TULBURE 


IOSIF NONEŞVILI şi A. MEJIROV 


SLAVA STEAGURILOR NOASTRE 


De ne-a fost dat s'atingem cu privirea 

Al Patriei cer larg, nemărginirea, 

Și răsăritul să-l primim cântând — 

Să proslăvim aceste mândre steaguri, 
Noapte de-Octomvrie aprinsă 'n praguri — 
Popoare strânse "n trainic legământ, 


De ne-a fost dat ca, din copilărie, 

În orice năpustită vijelie > 

Să ne 'ncâlzească fruntea primăveri — 
Tovarăși ! Munca so slăvim — fiinţă ! — 
Părinții ce-au trăit în suferință 

Şi jertfele eroilor de eri. 


Slăvite, voi, drapele sdrențuite ! 

Voi, nume de oșteni, nebiruite, 

Voi, care, dârji, porneati la un asalt ! 
În Araxul cu undele umflate, 

Chipeau scântei de sânge, picurate, 

Şi azi — scânteia arde mai înalt ! 


In noaptea grea, de stele văduvită, 
Sau în amiaza crâncen dogorită, 
Asaltul vostru ma fost în zadar. 
Și-acolo unde izbucnit-a sânge, 
Larg ocean de bucurii se strânge, 
Nespusei fericiri de astăzi — dar ! 


VIATA ROMÂNEASCĂ 


De-ţi porți alene pasul prin grădină, 
Liliacul — val albastru — te alină, 
Simţi inima deschisă, ochii treji. 
Nu-s flori sărace 'n rând aliniate 
Ci mari grădini crescând îmbelșugate 
Din luptele strămoșilor viteji. 


Dar dacă arăţi țepene coloane 

Cu pas de fier, vor năvâli, dușmane, 

Se va trezi trompeta 'n munții frați — 
Și toți strămoșii noştri din morminte 

Vor invia, vor merge înainte 


Din Caspica și până la Carpaţi. 


Și la chemarea celuia din frunte 
Hăt, Țara Libertăţii va răspunde, 
Octomerie va fi din nou stegar ! 

Şi pentru Patrie s'or face stâncă, 
Eroii toți cu vrerea lor adâncă ! — 
Nu, nau luptat strămoșii în zadar! 


k "Tălmăcire de 


DUŞMĂNIE 


— Ce faci acolo, mäi? Stai | Care eşti? 

Se opri, apucă furcoiul care-i căzuse din mână și veni repede către tufele 
de viţă ale căror frunze fremătaseră fără vânt, în după amiază nemişcată, 
incremenită în dogoarea de August. 

Era un om scurt, spătos, cu o pălărie mototolită pe cap ca o ciupercă 
neagră, sbârcit, cu barba țepoasă amestecată cu mulți peri albi aspri ca de 
mistreț. Cămașa cenușie, peticită, şi pantalonii de pânză îi fluturară; înce- 
puse să alerge, în vreme ce mișcarea aceea ciudată se depărta prin vie fără 
să se cunoască ființa care-i dădea naștere, ființă tainică, şopâriă sau hoţ de 
struguri. Omul râse cu mânie, arătându-și dinţii galbeni din care unul din 
față era ieşit ca un colț. Îşi trase cu stânga pantalonii în sus să nu se impie- 
dice în lărgimea lor, şi icni scurt: 

—Hi... 

Furca sbură glonț în mijlocul frunzelor de viţă agitate de mișcarea ființei 
necunoscute, ascunse, Un țipăt scurt. Un băiat de vreo cincisprezece ani, 
cu cămașă albă curată şi pieptar negru, răsări de după ciorchini şi frunze 
palmaăte. Era cu părul lucios, sbârlit, şi-i scăpărau ochii de furie. Spre mar- 
ginea vici altul fugea fără să se mai ascundă, iepureşte, nelăsând din mână 
pălăria plină de struguri. Cel atins de furcă strigă după celialt: 

— Stai, măi, ... tu-ți Dumnezeii tăi ! Nu fugi! 

Apoi se "'ntoarse către stăpânul viei care pâfâia și-și adunase iar unealta 
de pe jos. Băiatul se strâmbă ca un câine care-și arată colții: 

— Ce dai, măi moş Gheorghe? Ce, eşti nebun? Dumnezeii şi Paștele 
mătii de nebun | 

Omul se uită la el şi zise scurt: 

— Dă haina jos și ad-o 'ncoa | 

— Dece să ţi-o dau, măi moş Gheorghe, ai? Ce, pentru două boabe 
să-mi iei haina? 

Mâna lui Moș Gheorghe se făcu ghiară, cafenie, scorțoasă, crăpată, plină 
de pământ și de noduri ca un butuc de vie, pe coada furcii. Cu lemnul luciu 
cumpănit în pumn, se stăpâni deocamdată. 


124 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


— Dă haina, că nu-ţi trebuia strugurii mei, Mănâncă-i pe-ai lui tat-tu 
că e bogat, Vă mai trebue și al săracului, ai? Sparţilor | Nu vajunge cât aveţi 
voi | 

Vorbea cu ură, împroșcând picături de scuipat, şi uitându-se la băiat 
parcă l-ar fi văzut pe tat-su în locul lui, parcă aceluia, bogatului, i-ar fi vorbit. 

— Să nu-l înjuri pe tata, desculțule, auzi? 

Copilul se făcuse palid de ură. Omul scuipă: 

— Dă haina |! 

— Nu ţi-o dau! 

Şi începu să injure și să blesteme crâncen, imbătându-se de ciudă și fiere 
ca de un vin neobişnuit: 

— Pleacă de-aici, ghiujule ! Lasă furca, cd te fac de te culci deseară nes- 
pâlat pe ochi. 

Vorbele aceste le spusese cu un înțeles urit, sângeros, care-l mânjise 
pe faţă cu verzeala otrăvită a ucigașului. Se scormoni în brâu, iute ca o 
şopârlă, smulse un cuţit lung, pescăresc, cu mânerul de os crestat, şi se repezi 
la moș Gheorghe. Omul îi propti dinții furcii în Piept, apoi o ridică şi-i 
dădu cu ei de-a-latul, cu partea lor încovoiată, în cap, odată, încă odată şi încă 
odată. Capul răsuna a os ciocănit. Băiatul se încovoie. Moş Gheorghe îl lovi 
de câteva ori, palid la faţă, până băiatul se trânti la pământ gemând de frică. 

— Svârle cuțitul. 

Băcțandrul aruncă departe de el cuțitul. Moș Gheorghe se aplecă sprinten 
şi-l luă de pe jos. 

— Acuma piei de-aici. Să nu te mai prind că-ți rup picioarele. 

Băiatul se adună de jos, cu cămașa lui frumoasă mânjită de ţărână, și 
plecă încovoiat, pipăindu-şi cucuiele. In marginea viei, spre deal, se opri 
şi se întoarse, Moș Gheorghe mormăi: 

— Hai, du-te să te pupe tat-tu. 

Dar băiatul nu avea cum să-l audă. Stătu acolo în tăcere, cobe sus în capul 
viei ca și cum ar fi blestemat-o, așa mică, o palmă de loc cât era. 

— O deoache, al dracului, mormăi iar mogul, apoi dădu din umeri. Hoţul 
se depărtă și pieri după deal, Moș Gheorghe își şterse fața cu mâneca și 
cobori prin vie. In marginea şoselei, se opri, se uită la cuţit, şi îl băgă în 
buzunar. Frumos cuţit. Umblă cu cuțite la ei de copii. Neamul lui Eftimie. 
Mama voastră de umflați. 

Se așeză pe marginea şoselei, cu picioarele în şanţ, simțindu-se de-odată 
obosit și întristat. Ce nevoie avea să-i fure struguri, când și așa erau puțini? 
Scuipă în șanț, apoi se ridică, veni până în mijlocul drumului și începu să 
se uite în josul şoselei. Imprejur cra câmpia unduită, cu cline prelungi 
vărgate de arături și miriști ce se urmau ca dungile pe o scoarță turcească, 
cafenii și galbene, înecate în lumină. Intro boare de căldură care făcea să 
tremure zarea, se ridica departe de tot silozul înalt de lângă gara Salcia, 
deasupra brâielor de sălcii şi plopi care despărțeau hotarele satelor dim- 


~ 


DUȘMĂNIE i25 


prejur. După o coamă rotundă care ascundea dealurile Bulgariei, curgea 
Dunărea și se intindeau lacuri şi bălți. Intr'acolo ducea şoseaua urcând şi 
coborînd printre văioage puţin adânci acoperite cu porumbişti şi vii. Un nor 
galben de praf se târa în urma unei căruțe, ca o uriașă vită ascultătoare cu 
trupul de fum auriu, părelnic trup de pulbere. Moș Gheorghe privi intr'acolo 
cu mâna streașină la ochi, apoi se aşeză iar în şanţ și începu să-și invârtească 
o țigare, Deodată îl trecu un rând de sudoare. Sudoare de oboseală şi de 
ură. Vor să dea cu cuțitul în sărac, când el doar iși apără bucățica lui de vie | 
De copii, scot cuțitul să belească pe săraci ca pe miei, primăvara. Neamul 
lui Eftimie, —nu i-ar mai răbda pământul. Şi el —ce s'apucă să se omoare 
cu ei, la bătrânețe? Să-l fi lăsat să se ducă în plata Domnului cu struguri 
cu tot, Să le fie de pomană lor, neamului lui Eftimie, să se îmbogăţească, 
că m'au destul... 

Căruța se apropia. Când ajunse în dreptul lui Moș Gheorghe, flăcăul 
care o mâna spuse lung: 

— Hââţ. 

Caii se opriră, Erau frumoși, înnădușiți, obosiţi de arșița după amiezii. 
Iși frecau capetele între ei și apoi scuturau din gât, necăjiţi de muște, 

Flăcăul din căruță se uită la Moș Gheorghe cu niște ochi mari negri, 
nepătrunși, noptatici, care străluceau nefiresc. Era voinic, cu brațe vânvase 
şi mâini mari sgâriate și jupuite. Avea două sbârcituri subțiri pe lângă col- 
țurile gurii. Stătea liniștit şi aștepta cu o umbră de zâmbet. Omul din șanț 
se ridică, apucă furca şi veni în tăcere lângă căruță. Intrebă, supărat: 

— Fuseşi la siloz, zi, fuseşi? 

Flăcăul zâmbi de-a binelea, arătându-și dinții albi: 

— Cam fusei... 

Moş Gheorghe tăcea, privind îngândurat în căruța goală, căruță de om 
sărac, făcută din patru scânduri. Apoi zise: 

— Zi, fuseși la siloz, zi... 

Fără să-i răspundă, flăcăul îi făcu loc pe paie alături de sine şi atinse 
spinările cailor cu bățul care-i ţinea loc de biciu. Norul de praf care-i 
înconjurase o clipă, înnecăcios, rărindu-se ca o ceață, se născu iarăşi 
sub roțile căruței şi iarăşi începu s'o urmeze ca o dihanie uriașă şi cre- 
dincioasă. 

Cu carnea obrazului sguduită de sdruncinăturile căruței, moș Gheorghe 
zise într'un târziu: 

— Bine i-aţi făcut lui Eftimie... Să dea | Bună lege. Să dea, că are de 
unde, şi-i neam de hoţi! 

Flăcăul nu zicea nimic. 

— Auzi măi Costandine ce mi-a zăs fiu-său: ste fac de te culci nespălat 
pe ochi», adică el pe mine mă face Í 

Costandin se intoarse la el și-l privi cu ochii aceia mari, negri, nepătrunși, 
Moşul îi povesti întâmplarea cu băiatul lui Eftimie. 


126 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


— Mai erea și băiatul lui Vasile Bogatu, ăla din Hotare. Dar pe ăla nu-l 
cunosc, i ar pe lepra lui Eftimie îl cunosc. Auzi, să mă omoare ! Bine i-aţi 
făcut lui Eftimie că i-aţi luat atâta de zicea în primărie că se dă cu capul în 
baltă cu o piatră de gât. Să se dea. Pentru cine munceam noi când cu seceta 
aia de acum doi ani, a mare? Pentru cine, zi, ai? Pentru cine? 

Vorbea printre dinţi, cu ură, îl întreba pe Costandin de aproape, ca şi 
cum ar fi vrut să se ia la hartă cu el, 

— Stai, moş Ghdorghe, că nu sânt cu Eftimie. 

— Lasă că voi, cu partidul, — dece-l mai lăsați să trăisscă? Nu știi ce i-a 
zis lui Vasile? Al vostru, dela partid, Cotulbea. « Măi, zice, când mi-o veni 
mie apa la moară, întâi vă spânzur de limbă, şip'ormă vă jupoiu de piele. 
Pamblici de piele jupoiu de pe voi e. La cârciumă i-a zis, când l-aţi taxat voi, 
comisia. « Șireturi la bocanci, zice, îmi fac din voi !». Mai ales pe tine zicea 
că te omoară. a Câinele, zice, pandurul de Costandin, desculțul, pogonarul, 
zice, de ciudă că n'are el, vrea să ia și dela care are. Imi pică el în mână 1». 
Măi, să te fereşti Costandine, îl ştii cum e. Te omoară, 

Costandin mână o clipă caii mai repede, și nu răspunse. Apoi îi lăsă mai 
incet şi zise liniștit, cu fața nemișcată, cu un glas moale; închis, nepăsător, 

— Las' să mă omoare, Dece să nu mă omoare? Ce, nu era să fie tot satul 
al lui, când cu seceta ? Dacă nu se făcea legea, rămânea cu pogonașele voastre, 
şi voi argați la el. Ce-avea el pâtul gros, i s'a mai îngroșat odată p'atâta. 

Nu zâmbea. Dar fusese răutăcios. Omul de lângă el rânji în ariciul cărunt 
al bărbii și zise: 

— AI dracului ești, măi Costandine. Ştia el ce zice: al dracului pandur, 

Se înseninase, Tânărul gălbejit, cu ochii negri, care şedea lângă el, era 
cel puţin la fel de țeapăn ca Eftimie. Era bine aşa: era nădejde să nu rămână 
Eftimie stăpân în sat. Copilărește, moșul puse mâna pe un inel de metal 
alb, pe care Costandin îl purta la degetul mic din dreapta, Era un cap de mort 
cu două oase, Strigă, ca să acopere sgomotul roților: 

— De unde-l-ai? 

Costandin strigă și el: 

— Dela un neamt mort | 

Moşul se gândi o clipă, apoi strigă iar: 

— Din războiu? Costandin făcu semn din cap că da, cu mintea într'altă 
parte. Deodată se întoarse iute spre omul de alături şi-l întrebă: 

— Vasile ce zicea? - 

— Care Vasile? 

— Cotulbea. Ce zicea? Atunci, la crâșmă cu Eftimie? 

Moşul râse fără veselie, arătându-și colțul ca de mistreț și galben. 

— Ce să zică? Ii e fin lui Eftimie. Vasile nu zice nimic, Bine și cu ăla 
şi cu voi, chiverniseala lui. Și vameș pe baltă. 

Costandin tăcu, întunecat. Vasile fusese moale dela început, împăciuitor, 
blând pentru nașu-său Eftimie, dar și pentru ceilalți, oamenii « aşezaţi », 


DUSMÂNIE * 127 


« cuminţi », bogații satului, El, Costandin, era copil de väduvă şi fusese argat, 
până să-l ia la armată. Cotulbea avea câteva pogoane, și nu se mulțumea, 
mai lua și «vamă» pe baltă. 

Necăjit, se 'ntoarse spre moş Gheorghe și zise: 

— Voi sunteţi de vină că vă ia vamă. Dece nu duceţi peştele la a ponct +? 
Faceţi negustorie de peşte la Bucureşti, ai? De ce nu-l duceți la ponctul de 
frontieră, la cooperativă? 

—Il duc oamenii... 

— Jumătate-l duc, jumătate trece prin vama lui Vasile, Asta-i tot, 

Multe erau de schimbat în satul ăsta. In toată ţara o fi așa? Nu știu 
oamenii ce-i legea, ce e binele obștii. Vasile... Märul putred. 

— Lasă şi tu, Costandine, începu iar moș Gheorghe. Bine: oamenii sânt 
hoţi, se lăcomesc și ei la un franc-doi. Ce, tu n'ai cărat grâu la siloz? 

— Da, dar cu pe faţă, m'a plătit Statul un franc chilu. 

— Bine, să zicem că ei sânt hoți. Dar voi, Vasile al vostru, — asta cum 
vine? Partidul vostru e vorba c'a venit să îmbunătăţească lumea. 

Costandin tresări şi se uită negru la om: 

— Și dumneata ce crezi? O s'o îmbunătățească ? 

Moşul se feri de privirea aceea întunecată, dreaptă, strălucitoare. 
Vormăi: 

— Știu eu? Să vedem... O fi şi cum zici tu... 

Costandin se însenină și zâmbi: 

—Eu n'am zis nimic, Te-am intrebat pe dumneata, Ho ! Prrr t 

Strigă la cai și trase de häțurile de frânghie. Se opriseră lângă un puț 
cu cumpăna înaltă, înconjurat de porumbişti. Două fetişcane adăpau nişte 
vite, Trägeau anevoie în jos ciutura, cumpänită de o piatră mare și grea, 
Costandin le ceru o vadră, şi aşteptă să termine ele. Stătea până la glesne 
în noroiul verzui şi băltoacele de apă vărsată de vite din jehiabul adăpătoarei. 
O bivoliță veni să-i miroasă hainele. Costandin se intoarse la ea, o privi şi 
o 'ntrebă: 

— Ce vrei, măi? Ai? Ce vrei? 

O frecă pe sub fălci, pe gât. Bivoliţa întinse gâtul, Ii plăcea. Costandin 
râdea : 

— Zi mă: ce vrei? Ai? Zi! 

După ce adăpă caii, plecară iar. Şoseaua urca pe coama rotundă a dez- 
tului, într'o unduire largă ce ar fi putut să se termine, mlădiată spre boltă, 
deasupra norilor. In loc de asta, se oprea, retezată de zare, la un sfert doar 
din înălțimea cerului, Acolo soarele lumina orbitor, cu ape și fășii de raze 
repezite să străpungă ochii oamenilor şi necuvântătoarelor, să străbată väz- 
duhul și deopotrivă roadele pământului. Baie de oțel topit, dogorind impre- 
juru-i câmpiile, bulgărele de foc alb ardea nemișcat sus pe deal, în vârful 
şoselei, ca un țel mistuitor și capăt al drumului. Cei doi drumeți îi primeau 
drept în faţă puterea atotstăpânitoare, porunca blândă care le pătrundea 


128 VIATA ROMÂNEASCĂ 


pe încetul până in măduva oaselor. In fața marei lumini, plecau ochii, Deo- 
dată, sus acolo, mătăhală neagră, un car cu fân astupă isvorul de flacări 
încremenite şi albe. In vârful zării apropiate, se legăna încet, nedesluşit, în- 
conjurat de slava şi văpaia după amiezii, sâmbure negru al unui rod de raze. 
Se desluşeau furci și forme de oameni, mărunte în spinarea poverii de fân, 
Indărătu-i urca sus de tot în văzduhul înalt, un abur auriu roșcat, rotogoale 
de praf stârnite de multe copite de cai. Căci în clipa când primul car cobori 
la vale, legănat și scârțâind, lumina fu astupată de al doilea, apoi de al treilea 
şi de al patrulea. Era un şir de care venind încet de pe deal încărcate cu fân 
și cu oameni osteniți de muncă. In norul înnecăcios de pulbere, căruța cu 
cei doi trecu pe lângă ele şi le lăsă în urmă. Moș Gheorghe şi Costandin 
dădeau din cap, zâmbind, sau duceau mâna încet la marginea pălării, şi oa- 
meni cocoțați sus pe fân făceau la fel, cu prietenie, cu mișcări obosite. Apoi 
caii lui Costandin începură să urce încet, la pas, coasta dealului, trăgând și 
opintindu-se cu gâturile plecate. 

Costandin se întoarse deodată către moş Gheorghe şi zise: 

— Văzuşi, ai? Belşug... Treizeci de vagoane am dat noi la siloz. 

Moşul vroi să răspundă ceva, dar închise gura, şi rămase cu ochii tintă 
la o căruță care venea iute la vale, uruind. Era nouă, mare, vopsită verde 
ca mărul, cu flori şi frunze albe și roșii. O trăgeau doi cai la trap, mari, lucioși, 
graşi. Pe bancă, cu biciul în mână, şedea un om voinic, scurt, cu gâtul mai 
gros decât tâmplele, cu sprâncenele negre, stufoase, îmbinate și cu o mu- 
stață subțire tunsă scurt. Faţa îi era lată şi aspră, numai fălci, cu buzele 
strânse. Stătea cu un braţ cât o şuncă, proptit în șold, parc'ar fi spus: Uitați-vă 
la mine, eu sunt rege în căruța asta | Indărătul lui se îngrămădeau câteva 
femei şi doi băicțandri, peste boarfe, traiste şi cerpi. Se apropie în trapul 
mare al cailor, privindu-i pe cei doi din vârful căruței lui înalte. Avea o pri- 
vire rece nestrămutată. Moș Gheorghe ridică încet mâna la pălărie, fără să-și 
poată deslipi ochii dela el. Omul dădu ușor din cap, uitându-se nepătruns 
la Costandin, nu la Moș Gheorghe. Costandin părea a fi orb şi surd și-și 
mâna liniștit căluţii. Căruţa verde trecu ca vântul, lăsă în urmă uruit şi un 
nour de praf gros, apoi sgomotul se stinse, praful se risipi. Moş Gheorghe 
zise într'un târziu, cercetând fața lui Costandin ca și cum s'ar fi așteptat 
la ceva și s'ar fi simţit încurcat: 

— Eftimie era... îşi duce surorile îndărăt în Hotare... 

Apoi, cu alt glas, mormăi: 

— Precista lui de umflat... 

Costandin se întoarse cu vioiciune către Moș Gheorghe, ca și cum ar fi 
vrut să-i arunce o vorbă iute, dar se răsgândi, dădu din cap și tăcu. Ochii îi 
străluceau neobișnuit, Stingherit moșul îşi mută şezutul din loc pe braţul 
de paie din căruță. 

Ajunseseră în capul dealului, Soarele se coborise, roșu, şi atârna acuma 
jos de tot deasupra unei zări depărtate; plutea în aburii câmpiei ca pe o undă 


DUŞMÂNIE 129 


roșiatică de căldură împietrită, In stânga șoselei se deschidea aria largă a 
satului, aurită de paie risipite, ticsită de stoguri. Lângă niște tufe de oțetar, 
locomobila stinsă, batoza oprită, stăteau părăsite, mogâldețe negre în focul 
asfințitului în care se ridica hornul mașinii cu aburi, semn al treerișului. 
O căruță întârziată mai încărca paiele de grâu. Pe claie sus, un om părea 
că pluteşte și el în zarea roșie. Cu mișcări liniștite, rotunde, înțepa cu furca 
un maldăr de paie, il rotea prin aerul serii. De jos din căruță, altul înălța 
dinţii furcii și lua grămada de paie în vârful lor parcă era un joc, usor, fără 
grabă, şi care avea să dureze multă vreme. 

Moș Gheorghe se uita la arie. Zise: 

— Au obosit oamenii şi ei, dă... 

Costandin nu răspunse. Moşul stătu o vreme, apoi se'ntoarse la el. Costandin 
privea asfințitul, fața îi era luminată și roșie, Ochii îi sticleau ca de beţie 
grea, Pe fruntea încrețită se înșirau deacurmezişul mătănii de sudoare, mai 
ales deasupra sprâncenelor, Pe buza de sus, pe bărbie, printre țepii mărunți 
de mustață și de barbă, se îmbrobonise sudoare. Soarele scăzu îndărătul 
unei perdele de aburi liliachii, și fața lui Costandin rămase galbenă-cafenie 
ca ceara veche. Strângea din măsele, încăpățânat, de i se umflau în noduri 
mușchii fălcilor. Dar totuşi răul îl birui, dinții începură să-i clănțăne, spi- 
narea i se cutremură ca frunza, toată carnea i se sguduia crâncen ca sub un 
vânt tăios, ca pe un ger mare, de înghețul care îi curgea prin vine odată cu 
sângele bolnav. 

O clipă speriat, Moș Gheorghe înțelesese, Zise: 

— Dă-mi mie hăţurile, Costandine și culcă-te 'n căruță, 

Costandin, clănțănind din dinți, îi dădu hățurile şi-şi strânse cămaşa 
pe trup. Cuvintele îi ieșeau tocate dintre dinți: 

— lar m'a apucat ....Am simţit, când am stat la fântână şi mi-a intrat 
umezeala prin tălpi... 

— Oprim în centru, zise Moș Gheorghe, să vedem dacă e acolo agentul, 
să-ți dea chinină. Bagă-te în paie. 

Croi cu bățul spinările cailor — nu-i păsa de pielea lor, nu erau ai lui — 
şi căruța cu bolnavul culcat în paie intră în sat. Se făcuse de-a-binelea seară. 
Luceafărul sclipea verde, smaragd umed în cerul de miazăzi. Pe ulițele întu- 
necate treceau rar oamenii ca niște umbre. La capătul fiecărei ulițe, se zărea 
lacul, balta întinsă în care înnotau la fund scufundate în apă chipurile stelelor 
înserării; era mărginită, departe de tot, de luminile orașului, Și mai departe, 
dincolo de Dunăre, de zăvoaiele de sălcii ale ostroavelor, licărea portul de 
pe ţărmul Bulgariei. Iar în văzduh, în cerul limpede ca un cristal, la două 
degete de ochi, sburau bâzâind subțire, intrând în ochi unde-i atrage stră- 
lucirea umedă, puzderii, nori, ţânţarii cu miile, sutele de mii, cu milioanele, 
purtând veninul frigurilor, 


130 VIATA ROMÂNEASCĂ 
Vasile Cotulbea își lipi tigarea, scoase amnarul și iasca din buzunărelul 
din dreapta al minteanului și se luptă o clipă cu ele, până luă iasca foc. Abia 
își putea vedea mâinile. Se făcuse întuneric, Printre sălciile care mărgineau 
drumul, se întrezărea totuși, plutind în aer pe lărgimea bălții, până în zarea 
întunecoasă, o lumină ciudată, palidă, o ultimă împânzire de raze rătăcite 
care fluturau pe deasupra apelor, și aureau tainic fruntea dealurilor ce măr- 
ginesc lacul spre răsărit. Prin umbra începutului nopţii, drumul prăfos, cretos, 
lucea blând, alburiu; încolo nu erau decât umbre amestecate într'o molcomă 
negură nedeslușită. Era un drum ocolit, care ieşea printr'o coastă a satului ca 
să dea în șosea, departe, printre vii; drum cotit, drum al treburilor neştiute 
de sat, drum al negoțurilor nelegiuite. Vasile stătea în margine, trăgând din 
țigare, şi simţea cum i se lipește limba uscată de cerul gurii. O clipă se gândi 
că ar vrea să bea apă, dar simţi numaidecât că l-ar desamăgi apa chioară, fără 
- gust, fără putere, zeamă subțire şi rece, rachiul broaştelor. Ceva iute, ceva 
cu tărie şi fierbinţeală, care cu adevărat să-i topească scuipatul cleios de sub 
limbă. Drojdie, Se gândi o clipă că dincolo, la două sute de pași, primpre- 
jurul curţii lui Titu al lui Mialache Târcă, se clatină și duzii din uliţă de 
aburul cumplit, dulce, al cazanului de ţuică, și simţi că i se încălzește gâtlejul. 
După cotitura drumului, crescu pas încet de cai călcând ca ’n puf în 
pulberea groasă, şi sgomot înnăbușit de roți scârțâind uşor, hoţeşte. Vasile, 
cu gândul la poftele lui, luă aminte abia când căruța se ivise și se apropia, 
Deodată sgomotul se opri. Vasile luă iute ţigara din gură și o ascunse în pumn. 
a Prost sunt, Stau cu tigarea aprinsă în mijlocul drumului. Acuma tot dracul 
ala e, nu mai pot să fugă, sânt prea aproape, i-am prins e. Și se îndreptă spre 
cei doi oameni care stăteau, umbre nehotărite, lângă căruța oprită. 
Cu glasul răguşit, tăios, răstit, întrebă: 
— Care ești, mă? 
Una din umbre — nu se putea şti care — răspunse cu o voce tremurătoare 
de sfială, dar care totuși voia să-și dea curaj: 
— Da dumneata cine eşti, de 'ntrebi? 
Cealaltă umbră şopti, alarmată: 
— Taci, măi. Nu te pune cu el, lasă-l în pace. 
Vasile se apropie de oameni până le văzu sticlirea ochilor în noapte, până 
îl putură simţi cum duhnește a spirt. 
— Te pui cu mine, mă? 
— Nu mă pun, nea Vasile. Nu te-am cunoscut, 
Glasul omului se înmuiase, se făcuse la fel de blând și alarmat ca șoapta 
celuilalt, Vasile își arătă dinţii, vesel, în întuneric. 
— Da acum mă cunoscuși, ai? 
— Te cunoscui, nea Vasile, cum să nu te cunosc... : 
— Râzi de mine, măi? Zi, ai: râzi de mine? răcni Vasile deodată jignit, 
şi se apropie până ajunse piept în piept cu omul. Celălalt se dădu îndărăt 
şi exclamă tânguitor: i 


DUŞMANIE 131 

— Nu râd, nea Vasile, zău dacă râd de dumneata, 

— Da 'n căruţă ce aveți? întrebă Vasile pe neașteptate, 

Urmă o tăcere. Cele două umbre se întoarseră una la alta, apoi la omul 
pe care-l bănuiau prin întuneric în faţa lor. Fără nădejde, una din voci zise 
într'o doară, ca şi cum căruţa ar fi fost a unui străin, necunoscut, uitat, pier- 


dut, şi ar fi fost gata s'o dăruiască oricui, sau s'o părăsească nepăsător, în 
marginea drumului. 


— Nişte struguri... 

După altă tăcere, ceva behăi în noapte ca un tap; 

— Hehehe... hehehe... 

Vasile chicotea, Ii plăcuse gluma. 

— Al dracului eşti, măi, frate-miu, Stru ri, ai? Şi-i vinzi la Bu i, 
DE... struguri. Hehehe... hehehe... BE , Bii 

Obosită, vocea zise cu plictis din umbră: 

— Zău, nea Vasile, dacă nu sânt struguri... 

Atunci cealaltă sări, cu arțag neașteptat: 

— Da ce, dumneata ce eşti să ne "'ntrebi? Ce, eşti sif? 

O secundă, Vasile tăcu, uimit. Apoi, cu mânie stăpânită, se apropie de 
cel care vorbise, răstindu-se la cel dintâiu, apoi la vinovat: 

— Cine e ăsta, mă? Cine ești, măi, paştele şi închinarea mån’ ta, că acum 
dau cu tine de pământ de crapă inima 'n tine. Ce vrei, mă? Ce vrei? 

ȘI-L scutură de piept. 

—Şăfu' e la Olteniţa la legiune. Tu ce vrei? Ce, abia așteptați să plece 
el, şi V'aţi și apucat de contrabandă? Ia să vedem noi strugurii, să vedem 
ce fel de struguri mai sunt și ăștia, dedesubt, cu solzi și cu coadă... 

Sub degete se simțeau rotunjimile mărunte ale boabelor de struguri, dar 
sub stratul de struguri era o rogojină și dedesubt, reci şi lipicioși, pescuiți 
în amurg, crapi, şalăi, albitură, plătici, somni grași și moi, cegi cu pielea 
aspră. 

— Aha ! Uite strugurii. Hai la post. 

Vasile vorbise scurt, hotărit. Prea scurt, prea hotărît. Nu se mișca din 
loc. Omul care vorbise întâi oftă. Nici el nu se mișca din loc. Se uită prin 
întuneric la celălalt, care dădu din umeri și întoarse capul, 

— Nea Vasile... uite ce e... avem şi noi nevoie... mama bolnavă... 

—Las' că știu eu de când e bolnavă... Ce, nu mai moare odată? O 
văzui azi zdravănă pe uliţă... 

— Nea Vasile... cât să-ți dăm să nu ne duci la post? 

— la să vedem, 

Omul oftă iar şi începu să se caute încet pe piept, ca şi cum ar fi uitat 
unde-și ține banii. Vasile se uită în zare la prima hârtie. Nu mai vedea. Bătu 
amnarul, aprinse o bucată de ziar scoasă din buzunar. Un sutar. 

— Mai dă, măi, că nu ajunge. £ 

Omul număra hârtiile, 


pe 


132 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 

— Nu mai am, nea Vasile. 

— Mai dă, bre, fi-re-ai al... 

— N'avem, se jeli contrabandistul. Noi ce câștig mai avem, nene Vasile, 
zău... Lasă-ne să plecăm... 

— Plecaţi, na. 

Le mai trânti câteva înjurături, și încheie: 

— Vânzare bună, și să ne vedem cu bine... 

Câruţa începu să scârțâie, parcă mai tare ca la sosire, mai fățiș, și cei doi 
oameni pășiră, unul lângă cal, unul în urmă, cu capetele plecate, fără un cuvânt. 
Vasile nici nu sc mai intoarse după ei. O luă la picior, chinuit de arşița crân- 
cenă a gâtlejului ca o vită înțepată de tăuni. Nu-i părea bine, Dar avea să-și 
ușureze inima cu rachiu, să nu se mai gândească la ce face, să i se pară iar 
că e bine, că totul e bine... 

In drum, intră întâi pe o poartă mare, în curtea largă a lui nașu-său. O 
casă de zid, cu stâlpi și bolte, fără lumini înăuntru, Una mai mică, cu o tindă 
largă. Câteva femei şi copii stăteau acolo în întuneric, vorbind încet. O lotcă 
proaspăt smolită se usca cu burta în sus în curte, şi între duzi şi nuci, pe 
sârmă, atârna năvodul, cel mai mare din sat. Cineva aprindea o lampă mică, 
flăcăruie galbenă de petrol. 

— Nea Eftimie ! 

— Cine ¢? întrebă o voce femciască, 

— Eu sânt, naşă, Vasile. 

Femeia puse sticla la lampă, o ridică sus şi veni cu ea în mână, Lumina 
îi cădea pe frunte şi pe obrazul drept. Se opri în fața lui Vasile privindu-l 
cercetător. Era o femeie cu umerii obrajilor lați, puternici, negricioasă, cu 
sprâncenele drepte, fruntea încrețită, ochii ca de cărbune de lemn, fără stră- 
lucire, și buzele pungă. Era legată la cap cu o cârpă neagră, petrecută pe după 
urechi şi stătea dreaptă şi mândră, cu sânii turtiţi atârnându-i pe piept și 
cu lampa ridicată în dreapta, Intrebă aspru: 

— Ce vrei? 

— Nea Eftimie unde e? 

Femeia îl privi o clipă, tăcând, fără prietenie. Pentru nimeni n'avea prie- 
tenie, Nici pentru bărbatu-său. Era străină pe lume şi supărată veșnic. 
Zis: 

—A fost cu fetele de le-a dus în Hotare. Acum e la crâșmă. 

— Bine. Mă duc la crâșmă, zise Vasile şi plecă: Avea cu cine să bea. leși 
pe poartă în întuneric, Din mijlocul curții, dreaptă, cu lampa în mână și 
cu fața tăiată în două de lumina galbenă, muierea lui Eftimie îl urmări lung 
cu o privire pustie, împietrită, străină. Apoi se întoarse și ea și intră în casă, 
Când se întoarse, în lumina lămpii, licări o clipită, atârnat de gâtul ei, un 

„pol vechiu de aur. 


PENA 133 


Pe ţărmul înalt al lacului, mult deasupra păpurișurilor și ierburilor pe 
jumătate înnecate de creșterea apelor sub năvala înceată a Dunării prin pra- 
gurile mlăștinoase din miazăzi, se ridica o vilă. In seara aceea era pustie și 
intunecåtă în văzduhul năpădit de țânțari cu sborul nemișcat. In crama ală- 
turată munceau oamenii, cărând lăzi de struguri. Lăzile cu şițe albe, doldora 
de soiuri alese, erau ridicate de bărbaţi cu braţele goale sau goi până la brâu, 
şi încărcate într'un camion. Nevasta vechilului veghea asupra lor, cu bra- 
tele groase și roșii încrucișate peste sânii prea mari, înfiptă în pragul pivniţei 
uriașe, adânci, cu multe ganguri zidite în rărunchii dealului, și de unde răs- 
bătea lumina tare, albă, a unei lămpi cu carbid. Femeia, neliniștită, se intorcea 
mereu spre poarta cea mare dinspre sat, apoi, desamăgită, iar se întorcea 
către camion și se răstea, înțepător, cu arțap. 

—Nu așa! Nu trânti lada! O spargi, și o plăteşti! 

Omul la care strigase, îndoit din șalele mușchiuloase de greutatea lăzii, 
ridică spre ea ochii, albi şi crânceni, în obrazul ars de soâre, negru în umbra 
serii. Era obosit, mâniat, jignit. Dar muierea cea grasă, neliniştită, îşi plimba 
ochii peste treptele largi ale teraselor de vie ce se povârneau lin spre lac. 
Omul tăcu, se opinti deodată în sus cu lada, parc'ar fi fost un fulg, şi-i făcu 
vânt în camion. Ce să se mai certe cu nebuna ? Se îndreptă din mijloc şi plescăi 
cu palma pe umărul cu mușchii noduroși. Iar îl înțepase un tånțar. 

Nevasta vechilului tresări și se îndreptă spre poartă. Intrazeră trei oameni, 
Cel din mijloc, cu fața osoasă dar albă și cu@bchii verzi sub pălăria dată pe 
ceafă, umbla cu mâinile în buzunarele unor pantaloni cu genunchii cârpiţi. 
Ceilalţi doi nu erau în haine orășenești, dar tineri ca și el, și cu fețe întune- 
cate arse de soarele secerişului şi muncilor de vară, ` 

— Vino iute, domnule agent, că te-așteptam ca pe jeratic... De două 
ceasuri aiurează și tremură... Nu mai poate aşa, domnule agent... nu mai 
putem trăi așa... El nu vrea, dar eu nu mă las, când o mai da pe-aici domnul 
ministru, eu îi spun: n'avem nevoie de leafă dacă e vorba să ne prăpădim 
aici, Bărbatu-meu se lăcomește, și uite-l în ce hal e... De injecție i-aiadus? 
Hai înăuntru... 

Agentul zise moale: 

— Lasă, cucoană că nu pățește nimic... și vă faceţi capitalul... 

Ceilalţi doi râseră înfundat, Femeia se uită dela unul la altul cu ochi ne- 
siguri, apoi porni repede spre casă. Agentul zise: 

— Așteptaţi-mă aici, tovarăși, că vin iute, 

Și intră în casă, în urma femeii, care-l aștepta în prag, întoarsă 
spre ei. 

Cei doi flăcăi, rămași singuri, tăcură multă vreme, uitându-se împrejur. 
Intr'un târziu, unul întrebă: 

— Tu ce crezi, măi Gudică, ai? 

— Ce să cred? răspunse Gudică. 

— Se mai întoarce domnul ministru? 


e: . - - 
=a - ' 


134 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 

Gudică râse. Avea dinţii strălucitori de albi, şi ochii veseli sub fruntea 
îngustă și părul scurt, cârlionțat. 

— Dă-l în mă-sa. Ce să se mai întoarcă. Ii e frică de sat. 

— Da banii pă struguri îi ia. Ştii câtă leafă le plătește la ăștia? 

Și vorbitorul arătă din cap casa vechilului, lipită de cramă. Inăuntru era 
lumină şi pe perdeluțele dela ferestre se mișca, uriașă, umbra agentului sanitar. 
Flăcăul zise iarăși: 

— Mult i-am mai lăsat pe ăştia, să facă bani? 

— Care ăștia, Mialache? Ministrul? 

— El, şi care or mai fi. Ce, eu îi știu pe toți? 

Gudică se gândi, își împinse pălăria de*pe ceafă pe frunte şi zise 
liniştit: 

— Las’ că nu-i uită partidul, 

Celălalt se uită la povârnișurile pe care furnicau tufele de viță ca o turmă 
nesfârșită de fiinţe ciudate, momâi înfrunzite, și flueră încet, mulțumit. Apoi 
nedumerit, se "'ntoarse iarăși la Gudică: 

— Ăsta a fost ministru la liberali, ori la ţărănişti? 

Gudică dădu din umeri: 

— Se cam schimbau ei... ştii, dela unii la alții, cam treceau... Dă-l 
în mă-sa. 

Şi se întoarse spre casă. Agentul venea către ci. Strivi un ţânțar, dându-și 
singur o palmă pe obraz. Zise? 

— L-au apucat rău şi pe ăsta... Cu el, face două sute patru cazuri de 
malarie în sat. Dela țânțarii ăștia se trage. 

Cei doi flăcăi se priviră între ei, întunecaţi, apoi se uitară amândoi în 
zare. La apus, așternute de-a-lungul câmpiilor şi pădurilor cu rădăcini înne- 
cate, straturi palide şi prelungi de aburi luminau roșii ca un incendiu întins 
peste țară; ridicându-se în sus, trepte nepipăibile ale cerului, norii străluceau 
stins a argint. Dar între ochi şi ci, ca o pânză rară ce întuneca vederea, roiau 
țânțari, 

Gudică zise, pe gânduri: 

— Am citit că jos, pe baltă, pe la Brăila, ne-au dat Ruşii ceva, un praf 
sau ceva, de se toarnă pe baltă și mor scârbele de țânțari. Și ouăle le mor, 
sau din ce dracul s'or fi prăsind, 

Mialache zise: 

— Da nu moare și peştele? Că dacă-i vatămă peştelui, noi cu pescuitul, 
cam nu prea ne e bine. De peşte ce scria? 3 

— Nu-mi aduc aminte, zise Gudică, Nu'ș ce scria de peşte. Dar caut 
eu în ziar, că-l mai am, Le păstrez. 

Agentul se uită la vila domnului ministru, matăhală cu zeci de ferestre, 
plină de întuneric și de pustiu, Zise: 

— Dac’ am scăpa de Vinjari, ce de mai casă de naşteri s'ar face aici pentru 
toate satele dimprejur. . 


DUSMÂNIE 13 5 


Se întoarseră toți trei, încercând să desluşească prin întuneric, Un glas 
răgușit îl chema din uliţă pe agent. 

— Cec-i? Ce vrei? 

Glasul se încăpăţâna. Gudică zise: 

— Vezi, că nu'ş ce zice de Costandin. Hai să vedem. 

Și o luă înainte, sprinten, urmat de agent şi de Mialache. 

Costandin se ridică în capul oaselor în căruță, la sosirea lor. Tremura şi clăn- 
ținea din dinți. Gudică il apucă de umăr cu o mişcare iute și blândă totodată. 

— Ce-i cu tine, Costandine? Las’ că nu-i nimica. Mergem la tovarășul 
agent și ne dă chinină și-ţi trece, Hai moș Gheorghe. De mult l-a apucat 
frigurile? Hai și tu cu noi Mialache, să stăm cu el până i-o trece, Hai, 
tovarășe. 

Şi-l luă pe seat de braț, grăbindu-l, "Trecură repede pe ulițele întune- 
coase ale satului, In noapte se bănuiau glasuri potolite și grupuri, Flăcăii 
stăteau de vorbă, fetele se adunau pe la porţi, bătrânii ședeau pe bănci scunde 
din trei lemne, în fața caselor. Dispensarul era o clădire de zid, nouă. In curte, 
Gudică îl luă de umeri pe Costandin şi-l ajută să se dea jos din căruţă. Ii 
vorbea mereu, liniștitor, blând, cu o dulceaţă aproape femeiască în glas și 
în mișcări. Costandin, clănțănind din dinţi, încercă să râdă: 

— Ce, mă, că doar nu ți- muiere, 

Inăuntru mirosea a formol şi a creolină. Agentul aprinse o lampă cu sticla 
afumată şi le lumină calea. Prin ungherele odăilor mari, pustii, străluceau 
dulapuri de sticlă cu clești, cuțite, foarfeci chirurgicale. Trecură pe lângă masa 
de operaţie, simplă, cu vopseaua albă cojită pe alocuri. Pe pereţi erau cartoane 
cu poze ce arătau primejdia sifilisului şi a băuturii. In biroul său, agentul îl 
culcă pe Costandin, pe o canapea îmbrăcată în mușama cafenie, rece la pipăit, 
şi-l acoperi cu câteva pături scoase dintr'un dulap. Bolnavul dârdâia mereu. 
Gudică puse sfios mâna mare, grea ṣi aspră pe obrazul țepos al lui Costandin, 
şi o trase încet îndărăt. Zise în şoaptă: 

— Frige... Are călduri mari. 

De sub pături, Costandin gemu sgältäit: 

—Mi-e frig... 

Agentul cotrobăja într'un sertar, Zise: 

— Tovarășe Godea, mai scoate de acolo o pătură şi pune-o pe el... 

Găsi ce căuta: un plic cu chinină, Il dădu bolnavului, cu un pahar cu apă 
adus din curte, 

— Brr... ce frig îmi e, zise Costandin și se infundă sub pături, 

— Zi, mă, ţi-e frig, ai? zise Mialache. — Dar acum patru ani, pe toamnă, 
când am stat toată noaptea în Tisa, cum făceai? Ascultă-l Gudică, auzi cum 
făcea el în Tisa, Rece era, măi, fir'ar a dracului ! 

Râdea, Agentul întrebă: 

— Ce, şi dumneata ai fost pandur? 

— Toţi trei am fost, zise Gudică. Împreună, 


136 VIATA ROMÂNEASCĂ 


— In noaptea aia l-a rănit pe Gudică, zise Mialache. Arată-i tovarăşului unde 
te-a rănit, măi, 

Gudică se împotrivea: . 

— Ce, parcă e mare lucru... Câţi n'au fost răniţi în noaptea aia... 

— Arată-i, mă, nu face pe prostul. Uite, tovarășe, uite-aici, 

Şi-i trase cămașa lui Gudică spre umăr. Intre osul umărului și coaste, în 
carne, era o groapă în muşchi, înconjurată de sgârci răsucit ciudat, 

— Uite câtă-i gaura ! Poți să bagi trei degete în ea. 

Agentul se uită apropiind lampa și flueră de mirare, Gudică se trase în- 
dărăt, smulgându-se din mâna lui Mialache: 

— Ia mâna, bă. Nu-mi place să-mi umble cineva la rană. 

Şi se încheie, De sub muntele de pături, întretăiată de tremur, se auzi 
vocea lui Costandin: 

— Vorbii de Vasile cu un om.,. 

Se făcu tăcere. Mialache îşi scoase pălăria de paie cu panglică neagră lată, 
se uită la ea, apoi şi-o puse iar. Intre degetele lui Gudică se ivi un fluer, din 
care flăcăul începu să doincască subțire, stins, un cântec din războiu: 

Maicd nu mă mai boci 
Cd eu tot m'am cununat 
In cimitir la Stalingrad. . . 


Apoi se întrerupse și zise: 

— Cu Vasile nu e bine... lar l-am văzut la crășmă cu nașu-său Eftimie, 
Și cu bogătanul ăla din Hotare e prieten... 

Mialache zise: \ 

— Cu noi nu mai vrea să dea ochi, .. Și când vorbeşte cu mine, tot îi joacă 
ochii, ba în stânga, ba în dreapta, numai la mine nu se uită... Și cu Gudică 
s'a certat... E 

— De ce s'a certat cu Gudică? întrebă Costandin. Gudică tăie scurt, dând 
din umeri: 

— Taci, mă. Era beat. Și tu, Costandine, ce vrei, mă? Stai acolo şi vezi 
să-ți treacă frigurile. 

Și începu iar să-și zică din fluier povestea de jale din războiu, când mureau 
oamenii de ger şi de glonț și de schije cu inima sfâșiată de deșertăciunea 
chinului lor jucat la zaruri de stăpâni nebuni. Mialache se uită pe fereastră, 
cu ochii innotând de lacrimi. De pe canapeaua unde Costandin zăcea ca o gră- 
madă neagră fără formă în întuneric, glasul i se ridică, pentru întâia oară 
limpede: - 

— Ne-a mâncat cinstea, și-a partidului, cinstea, a måncat-o... Stă şi 
le ia vamă la contrabandiști pe baltă... Și cum era inainte! : 

Mialache mormăi: 

— Naşu-său, Eftimie l-a 'nväțat. .. 

Costandin şopti tânguitor de sub pături: 


DUŞMĂNIE 137 

— Of, oof, uite-l cum a ajuns, of, of, Vasile frate-miu, Vasilică, te-ai 
i-a eg de Eftimie, te-ai spurcat cu banii lui, Vasilică... 

ântecul se făcuse subțire, aţă de jale ascuţită, pierdută, d e, de i 
Costandin gemu încet și oftă: i gra peii e 

— Of, of, of... 

Mialache zise: 

— Eftimie ci-că el la toamnă nu mai ară, nu mai seamănă, că dacă-i ia 
Statul atâta, mai bine să crape Statul de foame, că ce e Eftimie, să muncească 
pentru alții... Ci-că el se încuie în casă şi așteaptă, şi așteaptă, și așteaptă... 
De mâncat are. Stă încuiat în casă, și-ascute cuțitul şi-i pipăie buza cu degetul, 
să taie ca briciul, și p'ormă iar îl ascute... Așa 'ce. Da cu zic, lasă, că arăm 
noi la dumneata, și semănăm. « Nu te 'ce, «că e al meu pământul şi fac cu el 
ce vreau, și dacă semănați bag vitele în cl, sau îi dau foc la vară o 'ce. Lasă, 
domnule Eftimie, zic, fă-o dumneata p'asta, c'are să fie bine, zic. Verde era 
ca veninul, 

Gudică se opri, se ridică în picioare şi puse fluierul în buzunar. Zise: 

— Ei, te-a mai lăsat, Costandine ? 

Costandin se ridică în cot și se uită la el prin întuneric. Intrebă, cu o umbră 
de îngrijorare: 

— Ce vrei, mă? 

Gudică zise: 

— Mă 'c să-l aduc pe Vasile, 

Mialache întrebă cu băgare de seamă: 

— Mă, vezi că sânteţi certați, mă, 

— Aşi, zise liniștit Gudică. Ce să fim noi certaţi, Ce, nu e tovarăș 
cu noi? 

— Mă, e nebun, mă Gudică. Are capul spart şi-i mereu cu drojdia 'n nas, 
mă, zise insistent Mialache, 

— Nu, mă, eu nu-l mai rabd așa. Eu mă duc şi vin cu el, Noroc, Voi să 
m'așteptaţi aici. 

Plecă, sprinten, călcând ușor. Lăsă uşa deschisă în urmă-i. 

Agentul, care tăcuse până atunci, se duse și închise ușa ca să nu intre 
țânțarii, 

Zise: a 

— Eu cred că e cam nebun... 

— Vasile ? zise Costandin. — O fi... 

"Tăcură multă vreme, așteptând. Uneori, câte o vorbă se pierdea în întuneric 
ca o piatră într'un iaz negru cu ape grele, Costandin se ridică în capul oaselor. 
li trecuse năvala răului și prin vine îi şiroia o răcoare proaspătă de grădină 
umedă. Era treaz și cu mintea limpede, Acum știa că nu ar fi trebuit să-şi lase 
prietenul să plece. Se dădu jos de pe canapea, se uită pe fereastră. O umbră 
umbla prin curte, urca treptele, se apropia de geam cu pași mărunți, încovoiată, 
Se uita înăuntru. Agentul deschise fereastra: 


138 VIAŢA ROMĂNEASCĂ "APTE 


— Ce este? l 

Era o femeie bătrână care se uita cercetător dela unul la altul. Täces. Apoi 
își descleştă cu greu fălcile, întredeschise buzele sbârcite și zise: 

— Gudică, .. al vostru, dela partid, l-au omorît, E lângă gardul lui fiu-meu, 
în uliţă. 

Costandin întrebă, răgușit: 

— Cine l-a omorit? 

Bătrâna se uită la el, strânse buzele pungă, și clipi din ochi, După un mitut 
de cumpănă murmură: 

— Nu ştiu... Era întuneric... N'am văzut... 

Şi după altă tăcere, închisă în sine, zise: 

— Duşmănie. . . i 


Eftimie și cu Vasile erau singuri, lângă țoiurile de spirt verde de secară, 
Le sticleau ochii, aprinși de băutură. Eftimie era roșu în obraz, umflat, cu 
fălcile late lucind albăstriu, căci se răsese proaspăt la bărbierul din Hotare. 
Vorbea cu câte un fir alb de scuipat în fiecare colț al gurii subțiri de om rău, 
şi mâna i se deschidea și i se strângea pumn, întinsă pe masă, ca o vietate 
de carne roşcată cu cinci labe. 

— M'aţi omorit, măi, Dar şi eu vă omor. Nu mai tre€e multă vreme şi-mi 
încăpeţi pe mână, măi... 

— Eu nu, nene Eftimie... 

— Tu nu, tu eşti băiat bun, dar pe ceilalți, mă, pe fiecare pe rând, îi leg 
de câte un pom, iau cuțitul, şi să vezi... Mi-e sete, măi Vasilică, de sângele 
lor ca de toiul ăsta de rachiu. Uite-așa l-asi bea... 

Bău și făcu: i 

— Haa... 

Apoi şopti iar, puțind a văpaie de alcool, îndesându-și peste masă obrazul 
în al lui Vasile: 

— Cu vârful cuţitului... Intâi le-ași scoate ochii. L.-ași ţine de mijloc, 
vite-așa. ., d 

Și apucă în palma goală lama ingustă şi subțire, de nu ieșeau decât trei 
degete de oțel din pumnul păros şi gras. 

— Vite-aşa, să nu intre decât puţin. Legaţi, măi! l-ași face sită, să 
curgă din o mie de împunsături, numai câte-un firicel, până seacă sângele 
din ei. Să curgă sângele din ci picătură cu picătură cum a curs grâul meu 
bob cu bob la siloz. 

Se opri brusc, Cu ochii la ușa cârciumei, puse iute cuțitul pe masă și-l 
acoperi cu palma. Intrase Gudică. : 

— Bunăseara, Vasile, zise Gudică fără surâs, în mijlocul cârciumi. ÎI 
privea drept în ochi, Vasile, încurcat, rușinat că e prins de un tovarăș din biroul 
celulei la cârciumă cu chiaburul, se supără, 

— Ce vrei? întrebă el scurt, morocănos, peste umăr, 


DUŞMĂNIE 139 

— Vino să vorbeşti cu noi, Vasile. 

— Cu care voi, mă? 

—Cu... cu noi, Costandin, Mialache, Eugen, Titu, cu toți. 

— Acuma, mă? Ziua nu e vreme? 

— Ziua e treeriș, căratul grâului la gară, n'avem timp. 

— Lăsaţi-o pe altădată, că acuma nu vin. 

— Ba vii, tovarăşe Vasile, 

Gudică vorbise aşezat, potolit, dar cu o neclintire în glas care-l făcu pe 
Vasile să se învârtă pe scăunel ca un titirez. Eftimie râse gras, obraznic, a 
batjocură, 

Vasile se ridică încet de pe scaun, cu ochii țintă la Gudică. 

— Ce, mă? 

lşi smulse pălăria din cap şi o trânti de pământ. Pe frunte i se umflase o 
vână, Intr'o parte, un colț de piele roșie, urmă de rană groaznică, pătrundea 
adânc în părul scurt al capului, Se întunecase de sânge și semnul acela, 

— Ce, mă? 

Il luă pe Gudică de piept. - . 

— Ce mă iei cu tovarășe? Ce, tu imi porunceşti mie? Ce, imi spui tu mie 
ce să fac, un’ să mă duc? Aghiazma si grijania mân'ta ! 

Ca o undă limpede şi înghețată de munte, glasul lui Gudică zise, neînfricat: 

— ţi spun, că-ți sânt tovarăș şi mi-e grijă de tine, 

Rămas la masă, cu cotul lângă ţoiurile goale, chiaburul râse iarăşi mușcător, 
grohăind de veselie aţâţătoare, coclită de răutate. 

— Ca pe copii, hehehe ! Ca pe mucoşi, hehehe ! 

Vasile începu să urle, scuturându-l de piept pe Gudici: 

— Să pleci ! Să pleci, că de nu vai de mama ta! N'am treabă cu voi! Să 
plecaţi ! Să nu vă mai văd! 

Eftimie râdea mereu, Se sculase dela masă, şi venise cam îndărătul lui 
Gudică. Acesta se uită peste umăr la fața aprinsă, cu obrajii lucioşi, dogoriți 
de băutură, la ochii aspri ca piatra, la mustața subțire neagră și buzele parcă 
tăiate cu cuțitul, strâmbate de râs peste dinţii galbeni de tutun, și zise cu o 
umbră de părere de râu şi de imputare în glas: 

— Pentru ăsta te cerți tu cu tovarășii täi? 

— Ce te bagi tu, crucea ṣi paştele și dumnezeii, . . 

Și la fiece vorbă îl izbea cu pumnul peste ochi, peste nas, peste frunte. 

Gudică întinse orbit braţele înainte și încercă să-și ferească faţa, dând capul 
pe spate. Apoi tresări decdată grozav, săltă într'o parte și ieşi, impleti- 
cindu-se, în intuneric. Pe spinare, cămaşa i se lipise de carne, udă de sânge: o 
pată cât palma. Eftimie, ascuns până atunci indărătul flăcăului, era cu cuțitul 
in mână, cu ochii aproape cruciș, cu buzele întredeschise, umede de balc, 
înțepenite într'un zâmbet vesel, nătâng. Se năpusti şi el în noapte. Vasile rămase 
o clipă trăsnit, apoi alergă după ei, Se desmeticise de spaimă. Incepu să 
strige, stăpânindu-şi glasul: 


140 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


— Nu da ! Nu da, nea Eftimie ! Nu da! 

Prin întuneric, picioarele goale ale lui Gudică lipăiau iute in pulbere: 
tap-tap-tap-tap-tap. .. Bocancii lui Eftimie bufneau greoiu, înnăbușit, bocăneau 
isbindu-se de pietre. Deodată primul sgomot încetă, apoi și al doilea. Eftimie 
se aplecă în noapte asupra unei forme întinse la pământ. Făcea mişcări ciudate 
prin întuneric, parc'ar fi impachetat ceva, legând sfoara împrejuru-i. De după 
un gard văruit care lucea în noapte nedeslușit ca o vedenie, un glas frânt 
striga lung: 

— Săriiţi că se taie, săriiți | JI înjunghie ca pe miei, săi Ioane cu furca, măi | 

Vasile se opri, înghețat. Iși lipi amândouă palmele pe ochi, și plecă îndărăt, 
orbește, topindu-se în noapte, După el veni, clătinându-se, Eftimie. In drum, 
ştergea cuțitul pe o basma scoasă din buzunar. Intră în cârciumă cu aceeași 
faţă străină. Cârciumarul îl privi holbat, apoi se uită la un scaun răsturnat. 
Incetul cu încetul, în mutra ciudată, în zâmbetul descreerat, al lui Eftimie, 
incepu să pătrundă o strălucire slabă de trezie. Işi linse buzele și înghiți 
greu. Zise: 

— Ciu am de plătit, măi frate-miu? 

Plăti. Cârciumarul se uită la el, apoi la ușe. Eftimie întrebă, 

— Ai văzut ceva? Ai auzit ceva? 

Tâmp, holbat, cârciumarul făcu semn din cap că nu. Eftimie ieşi. Mergea 
clătinându-se, cu genunchii îndoiți, crăcănat, cu încheieturile moi, ca o ființă 
făcută din țărână amestecată cu scuipat, ca o întruchipare plămădită din noroiul 
lacului, în pragurile mlăștinoase din spre Dunăre. 


Costandin și ceilalți îl găsiră pe Gudică nemișcat, cu faţa în jos, cu ochii 
închiși, cu obrazul îngropat în pulbere, Imprejur, câteva umbre stăteau în 
picioare, femei plângeau încet cu mâna la gură. Un felinar în mâna cuiva nu 
lumina decât trupul de pe pământ și picioarele celor dimprejur. Cineva se 
uitase la fața lui Gudică şi i-o pusese numai cu un obraz la pământ; dar fruntea, 
nasul, gura, îi erau mânjite cu praf amestecat cu sânge, coaje de noroiu negru 
cărămiziu. 

— Cine-a văzut? întrebă într'un târziu Costandin, cu glasul înnecat. Ni- 
meni nu răspunse. 

— Cine-a fost de față? 

Bătrâna zise cu greu: 

— Eu, Costandine maică... 
duc în poiană, 

— Cine erea ăilalţi? 

Bătrâna se codi, se uită la fiu-său. lon Drăgan era un om aşezat, 
cu sbârcituri timpurii pe fața pământie. O privea neclintit. Bătrâna 
zise: 


eream după gard, că mi-a fost lene să mă 


70 Ti pa o. y —h.— O Ml- 


DUŞMÄNIE 14 
— Nu l-am văzut cine erea, că a fugit. 
— Unul crea? 
— Unul... dar mai crea... 
— Cine? 


Bătrâna tăcu iarăși, Ion Drăgan zise în silă: 

— Mai erea unul... 

— De unde ştii? Ereai şi dumneata de faţă? Ai, nea Ioane? Zi? 

— Nu... maică-mea "ce că l-a auzit pe încă unul cum vorbea... 

— Las'o pe ea să vorbească, omule, 

— Ce să mai zică, că atâta ştie şi ea... 

— Dar ce vorbeau, zi? 

Toată lumea se uita la bătrână. Li privi în ochi pe sub pleoapele ei vechi, 
afilite. Zise: - 

— N'am înțeles, maică, ce vorbeau... Nu ştiu, 

Minea. Toți ştiau că minte, și ea îşi dădea seama. 

— "Te juri că m'ai înțeles? 

— Mă jur maică, pe sfânta cruce... 

— Da pe copiii dumitale te juri? 

Femeia se uită la fiu-său, Zise, cu o voce obosită, spartă: 

— Da’ ce, maică, nu-ţi ajunge că mă jur pe cruce? 

Mialache șopti: 

— Las'o, Costandine, că astă seară nimic nu scoţi dela ei... 

Costandin oftă greu, apoi se aplecă, împreună cu ceilalți. Ridicară trupul 
celui ucis, Pe drum, auzeau cum pică sângele în țărână, rar. 

La dispensar, îl ajutară pe agent să spele trupul. Le arătă o rană cu buzele 
de muşchi ciopârțit răsfrânte: 

— Aici a răsucit cuțitul în carne... 

Costandin gemu. Mialache îl trase de-acolo: 

— Hai, Costandine. Du-te la mă-sa să-i spui, 

— Nu. Du-te tu. 

— Da tu un' te 'ci? 

— La Vasile. 

Mialache îl privi, în cumpănă. Apoi zise: 

— Bine. 

leşiră amândoi. Era noapte adâncă. Indărătul lor, pe masa de operaţie, 
rămase întins trupul gol și alb. Cu semne subțiri, curate, vinete, pe unde 
intrase duşmănia. 


Nu în noaptea aceea îl găsi Costandin pe Vasile. În noaptea aceea Vasile 
nu se întorsese acasă. A doua zi dimineața, Costandin veni iarăși împreună 
cu şeful de post, întors dela Olteniţa. Vasile şedea pe o buturugă cu capul 


142 VIATA ROMÂNEASCĂ 
în mâini, Ii privi turbure, Băuse disdedimineaţă. Nu știa nimic, Nu-l văzuse 
pe Godea. Fusese la cârciumă cu nașu-său Eftimie, şi se întorsese 

— Te-am căutat azi noapte şi nu ereai acasă. : 

— Eram beat, Dormeam, uite acolo, după căpița aia... 

Plotonierul se 'ntoarse să plece, Rămas o clipă în urmă, Costandin il 
întrebă încet pe Vasile: 

— Tu l-ai omorît? 

Vasile îl privi în ochi și făcu încet semn din cap că nu, Costandin mai 
aşteptă un cuvânt, dar celălalt îşi îngroapă iar fruntea în mâini și rămase 
mut. Urma de schije de pe țeastă îi svâcnea, roșie, 

Nici la cârciumar nu aflară nimic. Eftimie şi Vasile fuseseră şi băuseră, 
Auzise glasuri vorbind tare, apoi îl găsise pe Eftimie singur. Altceva nu ştia 
nimic, ` 

La Eftimie, Costandin se ținu îndărăt. Strângea din fălci, îşi muşca obrajii 
pe dinăuntru, se stăpânca să nu-i sară în gât păianjenului umflat. Eftimie 
era pământiu, cu cearcăne negre pe sub ochi, curat, ras proaspăt. Nevastă-sa 
şedea lângă el și-l privea neclintită, parc'ar fi fost surdă la ce se vor- 
beşte. 

— Nu l-am văzut pe Godea, zicea Eftimie. Nu ştiu nimic, decât ce știe 
şi satul, S'or fi certat între ci, dumnealor dela partid. 

Și-l privi cu o batjocură înghețată pe Costandin. 

— Ce haine aveai aseară? la să le vedem. 

— Astea de pe mine, Mi-s martori crâșmarul şi Vasile. 

N'avea niciun strop de sânge pe haine. Costandin și șeful de post ieșiră 
din curte, În tindă, muierea lui Eftimie îi urmări cu ochii. Apoi privirea i 
se întoarse spre omul ei, ațintindu-l cu globii ochilor negri dar fără strălucire, 
ca doi cărbuni stinși. 

Pe lon Drăgan îl găsiră șezând în tindă, cu o albie de nuci verzi între 
genunchi şi cu un coș alături. Infigea tăișul cuțitului într'o nucă, o desfăcea 
din coaja verde tăind-o imprejur odată, şi o svărlea curățată în coș. Nevastă-sa 
îl ajuta, iar bătrâna torcea și se uita la ei, La toate întrebările, bătrâna şi 
fiu-său se împotriveau cu o sfială temătoare, speriată, Nu știau nimic, nu 
văzuseră, n'auziseră. Nevasta lui Drăgan cra o femeie frumoasă, cu două 
cute însă pe lângă colțurile gurii, cute aspre de viață grea. Ascultă fără un 
cuvânt. Deodată sări: 

— Măi bărbate, de ce nu spui? Ce ţi-e frică? Ce-o să-ți facă? 

Omul se "'ntoarse încet la-ea și o privi: 

— Ce să spun, dacă nu ştiu? 

Femeia strânse buzele şi tăcu. Costandin și plotonierul ieșiră, Pe drum, 
jandarmul zise: 

— P'asta o bate azi bărbat-su, .. 

Costandin tăces, încruntat, Trebuia să afle, să dovedească. Dar cum? 
Jandarmul zise iar: à 


i 


| 
| 
| 
| 
| 


. DUŞMÂNIE 143 


— De-ar fi pe vremuri, şi l-am putea strânge cu ușa cum se făcea inainte. .. 

Costandin dădu din umeri: 

— De-ar fi pe vremuri, nici nu făceai cercetări... Te puneai dumneata 
cu Eftimie pe vremuri? Ai? Nu vezi că și-acum tremură satul de el? 

Și scuipă scârbit. Știau amândoi cine ucisese. Ştia tot satul. Dar ce folos, 
știința fără voință? Le trebuia oamenilor patimă, şi să fie liberi de frică. 
Când colo, ei umblau pe lângă garduri, sau pe mijlocul drumului, fără să 
se uite unii la alții, vorbeau scurt, numai cât aveau nevoie, și se părăseau, 
In loc să-i adune, omorul îi răzleţise, In loc să se strângă unii 'ntr'alții, se 
fereau. În sat toată ziua aceea fu parcă mai multă linişte ca deobiceiu. Era 
un sat tăcut, unde nu se întâmpla nimica. Acum tăcerea era și mai adâncă, 
aerul și mai rar; parcă s'ar fi întâmplat și mai puţin decât de obiceiu, parcă 
astfel satul ar fi voit să șteargă orice urmă a vreunei schimbări. Dar degeaba. 
Schimbarea era otrăvită, şi o zi, două, mai multe, suferiră cu toții de ea ca 
de o boală; pe fiecare îl muşcase de inimă, 

Eftimie umbla pe uliţă, pe la afacerile lui, intunecat la față; oamenii se 
uitau adesea în altă parte ca să nu-l vadă. Vasile se închisese în casă şi zăcea 
beat mort toată ziua, ori în odaie ori după căpița de fân. Dar veni la ședință 
când îi chemă Costandin, secretarul, pe toți membrii de partid, într'o după 
miază, Erzu vreo zece cu toţii. Intr'o casă ce ținea de primărie, în camera 
cea mai largă, văruită curat, puseseră bănci lungi din trei scânduri. Ședeau 
acolo, cu mâinile pe genunchi, şi așteptau, Vasile venise la urmă, şedea lângă 
ușe, cu obrazul buhăit de băutură. Ii ieşise o spuzeală pe frunte și ducea 
mâna mereu către ca, 

Costandin şedea la masă, cu Mialache lângă el. Scaunul lui Gudică era 
de partea cealaltă, gol. Costandin se ridică şi le spuse în câteva cuvinte că 
acela care lipsea plecase în noaptea cmorului, să-l aducă pe Vasile dela crâșmă. 
Nu se știa dacă se văzuseră. Gudică fusese găsit dincolo de crâşmă. Era o 
bănuială la mijloc, că Vasile ar fi fost amestecat. Mama lui Drăgan auzise 
doi oameni: aceştia puteau să fi fost Eftimie și Vasile. Vasile zicea că nu ştie 
nimic, dar tănuiala tot rămânea. Eftimie : m'nințase de atâtea ori că va face 
odată o astfel de faptă. Poate că o făcuse în noaptea aceea. Și atunci Vasile 
ori îi fusese ajutor, ori tăcea ca să nu-l dea în fapt, Ce era de făcut? 

Oamenii tăcură multă vreme; se uitau unii la alții, apoi la Vasilecare 
stătea cu capul în pământ. Mecanicul morii se ridică şi zise: 

— Eu zic să te duci tu, tovarășe, la Oltenița, să-l judece pe Vasile par- 
tidul. Să vie de acolo să ne ajute un tovarăș, doi... 

Şi adăopă, printre dinți: 

— Până atunci, îl păzim noi pe ästa... 

Mialache zise: 

— Eu zic să puie pe masă cartea de membru. 

Ceilalţi dădeau din cap: da, s'o puie pe masă. 

— Auzi, tovarăşe Vasile? zise Costandin. 


144 VIAȚA ROMÂNEASCĂ . 

Vasile o scoase din buzunar, înaintă greoiu, o puse pe masă: un carnet 
cu scoarțe roșii. Și ieși pe ușe, încet, cu capul în piept. 

Oamenii nici nu se 'ntoarseră după el. "Tăcerea se "'nchisese asupra lui ca 
oglinda unei ape, o clipă străpunsă de o piatră ce alunecă la fund. Apoi ince- 
pură să vorbească despre treburile organizației, și-l aleseră organizatoric pe 
mecanicul morii, care se aşeză pe scaunul rămas gol, scaunul lui Gudică. 

Spre seară, Costandin ieși din sat cu căruța, pe drumul care da în şosea. 
Era linişte, sălciile deveneau cenușii; printre frunzele lor prelungi strălucea 
încă lacul. Drumul era pustiu şi cotit şi Costandin mâna încet. La o coti- 
tură, zări un om lângă un trunchiu noduros, chinuit, întortochiat, de 
salcie scorburoasă. Omul nu se ascundea, dar stătea ferit, așa ca să se poată 
asvârli în căruță din mers, şi în spinarea căruțașului. Costandin trase scurt 
și cu putere hățurile de frânghie, aruncă bățul din mână și sări din căruță. 
Se îndreptă spre celălalt, cu mâinile goale. Da. Eftimie era. Gândurile încur- 
cate, chinuitoare, sfredelind în miezul de nepătruns al aceleiaşi întrebări, şi 
oboseala, mâhnirea, nemulțumirea, îl părăsiră parcă le-ar fi suflat un vån- 
ticel venit de pe baltă. Stătu față în față cu chiaburul, Se simţea rece, curat, 
ușor, ca o apă de munte, ca un vânt de Martie, Eftimie îl privea mestecând 
din măsele. Fălcile late i se frământau colțuros. Cu greu și le descleştă şi 
zise printre dinți: 5 

— Te duci lı Oltenița, ai? 

Costandin nu-i răspunse, Täcea și-l privea cu ochii lui negri, adânci, 
plini de putere. Eftimie clipi sub privirea aceea străpungătoare și grea. Zise: 

— Intoarce-te. 

Niciun răspuns. Privirea grea. Ca un ciocan în frunte. Ca o palmă peste 
obraz, Ca o arsură de biciu. Eftimie încercă să se stăpânească, să-și oprească 
tulburarea nebună, simțind că peste două clipe nu va mai şti ce face. Mormăi 
grăbit: 

— Nu te duci la Olteniţa. Te sui în căruță şi te 'ntorci. 
Costandin îl privea cu ochi de piatră. Lui Eftimie i se pâru că nici măcar nu 


clipiseră, I se părură mai mari decât nişte ochi de om. Strigă, cu glasul spart: - 


— A, vrei să-l răzbuni pe Godea? Las" că-ţi dau eu răzbunare, bolşevicule ! 

Se pipăi în brâu și trase fără grabă cuțitul lung și subțire, țipar de oțel 
albăstriu, 

In clipa aceea Costandin își aminti de Gudică, de cum fluerase în inserare 
un cântec din război, și de fața lui mânjită cu țărână. Se uită la omul din 
fața lui, îl văzu cu cuțitul în mână, Aşa fusese de când se născuse: cu cuțitul 
în mână la cotitură de drum, în drumul dreptății. Cuţitul lui era câteodată 
seceta, câteodată Vasile Cotulbea, totdeauna banii cusuți în saltea, îngropați 
in ziduri, depușşi la- bancă, atârnați, poli vechi, taleri şi mahmudele, de gâtul 
nevesti-șii, de Paşti... Și fața lui Gudică cu gura întredeschisă şi buzele 
pline de pământ... li veni să plângă, o căldură și o mâhnire sfâșietoare 
dela inimă. Dar și o ură crâncenă, Simţi că i se umflă tâmplele, că i se întă- 


DUSMÂNIE 145 
resc umerii, coarde de durere, că i se sgârcesc mâinile, ghiare, că i se lär- 
gește pieptul gata să urle ca o fiară, şi i se schimonoseşte fața. Nici nu știu 
că face gari pas Das apoi încă unul, Il văzu pe Eftimie că dă îndărăt 
un pas, apoi încă unul. Cuţitul răsună pe o piatră, zângănin A i 
deodată fața lui Eftimie se goli de rponălgăi). şi gura i feb gun po 
întoarse şi o rupse la fugă, cu capul înainte, printre sălcii, Pieri, urmat de 
bufnitul și treapădul bocancilor grei. 

Costandin închise ochii. Bine că plecase, că altfel făcea o prostie... Dădu 
cu piciorul în cuțit, cu scârbă. Apoi mintea trează îl aplecă asupra cuțitului. 
Era o dovadă pentru mai târziu, T] puse în buzunar și se urcă în căruță, fără 
gânduri, Era pe drumul cel bun. 


+ 
=. kd 


A doua zi dimineața se întoarse cu un delegat dela județeana partidului. 
Era un muncitor de vreo patruzeci de ani, cu fața brăzdată, cenușie, și părul 
cărunt. Era un om care părea moale sau obosit, Dar întreba fără să se oste- 
nească. Voia să afle tot, să ştie tot. După ce-i spusese tot ce știa, Costandin 
îl lăsă să-l descoasă pe Mialache și pe ceilalți, și se duse“la Drăgan. Mialache 
îi zisese: 

— Vezi, du-te la Drăgan. l-au tăiat azi noapte via. 

Femeia lui Drăgan îi zise că omul ei e în vie și adăogă: 

— Măcar acum, o să vorbesscă! 

Și se uită ascuţit la bătrână, la soacră-sa, care torcea. 

Costandin ajunse în vie când soarele începuse să se urce pe cer. Via era 
risipită pe o coastă, ca o turmă de paparude, printre alte pctece, tot mici, 
ale altor săteni. Celelalte stăteau vii, proaspete, cu frunzişul sbârlit în soare, 
pătat de albăstreala pietrei vinete, pe alocuri încă umed de rouă. Via lui Dră- 
gan avea o înfățișare ciudată, Tufele erau întregi. N'aveau nimic. Frunzele, 
ciorchinii, pământul sgrăunțuros și fărămițat de primprejur, ca şi la cele- 
lalte. Dar era ceva bolnav în ea, o aplecare, o gālbeneală a frunzelor, ceva 
moale în codițele fiecăreia; parcă de pe acum răspândea mirosul sălciu al 
unei bălți pline de verdeață putredă. 

Drăgan stătea în capul viei. Era pe coastă, şi aici izbise soarele întâi. La 
sosirea lui Costandin se aplecă şi-i arătă coardele tăiate dela butuc, zemuind 
viață întreruptă, Viţele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cârcei, 
cu frunzele întinse în soare, gata să prefacă și să mistuie hrana, cu ciorchinii 
gata să zdune toată dulceața soarelui de vară; dar erau retezate dela pământ 
şi puterca li se scurgea, mustea din coarde ca din vine tăiate. Aici, sus, via 
începea să se ofilească tare. 

lon Drăgan zise: 

— Ia uită-te la ele... "Trăiesc, mă, Sånt tăiate, dar incă trăiesc... O să 
moară pe la amiază... Nu le mai pot scăpa!,.., 


146 VIAȚA ROMĂNEASCĂ 


Costandin îl întrebă apăsat: ` 

— Ştii cine ţi-a făcut-o? 

Peste privirea celuilalt trecu iute o aripă de umbră, Frica. Zise: 

— Nu ştiu, Costandine... De un’ să ştiu? Cine avea ceva cu mine? 

— 0 fi fr'un semn să taci din gură, să nu zici ce știi, că altfel îţi face și 
ţie ca viei, si? 

Omul, înfricoșat, rămase mut. Costandin dădu din umeri şi plecă. Pe 
nesimţite, frunzele viei ucise erau din ce în ce mai triste, mai plecate, mai 
cenușii, şi coardele retezate musteau mai departe sângele dulce al strugu- 
rilor care nu aveau să se coacă niciodată, 

Omul rămase aşa multă vreme. Stătea cu spatele la soare, şi umbra lungă 
până la jumătatea viei, se strânse, se chirci, i se retrase sub tălpi, ofilită şi 
nimicită pe încetul de văpaia albă a amiezii. Stătea și privea dus frunzele 
palmate cu multe colțuri, mladele palide și ciorchinii neîmpliniţi. Uita de 
sine pe încetul, i se topeau gândurile și i se strecura puterea în sita deasă a 
țărânei grăunțoase, ca zeama din vinele viței. Credea că și carnea lui se face 
veştedă, lâncezește şi piere de dinăuntru, și că numai de departe zărit mai 
seamănă a om, cum de departe via neatinsă: dar că amândoi erau doar 
părere, amăgire şi fum, verdeață veștedă cu mirosul sălciu de eleşteu cu apa 
groasă și plină de ierburi lungi și putrede. 

Când simţi dogoarea cumplită că-l apasă pe cap, pe ceafă, între spete, 
ca o namilă de jăratic care ar fi îngenunchiat pe el să-l zdrobească, Ion Drăgan 
se aşeză la umbra unei tufe de viță și rămase mai departe să se uite cum 
moare via. Nu mai băga de seamă înaintarea prăpădului, dar îi simţea sfâr- 
şeala în el, alături și împreună cu a fiecărui butuc. 

Nu întoarse capul când auzi fâșiit de tălpi goale pe potecă. Nevastă-sa 
era. Îşi ţinea un colţ al cârpei din cap, lipit pe gură. Se uită la vie și ca o 
vreme, apoi se aşeză lângă bărbat și zise: 

— Las'o, că mom muri de asta... 

Omul mormăi: 

—Nu mi-e că-i a mea... A oricui să fi fost, și-a făcut păcat cu ea... 

Täcură, Apoi femeia zise iar, cu necaz: 

— Te băgaşi la stăpân. 

lon Drăgan strânse din fălci şi nu zise nimic, Nevastă-sa urmă, cu un 
fel de batjocură: 

—De când cu seceta, două veri îi munciși degeaba și tot nu i-ai 
plătit... ; 

— Zice el că nul 

— Te-ai plătit şi te-ai răsplătit, cât nu făceau sacii lui de porumb nici aur 
să fi fost. Ai ascultat-o pe mă-ta, și te-ai băgat slugă... 

Omul zise cu jumătate gură: 

— Parcă numai eu... 

Femeia zise iute, întărâtată: z 


DUŞMÄNIE 147 

— Ce, dacă alții au fost proşti, să fii şi tu? Dar tu prost ai fost și prost 
ai tămas, ` 

Ion Drăgan se uită la ea printre ploapele strânse, li venea s'o omoare. 
Ea insă parcă nici nu-și dădea seama ce zisese și privea via cu frunzele mai 
intunecate decât cele dimprejur. Vie cenușie şi moartă. Avea dreptate; dar 
era muiere slabă. Putere avea el. Se ridică încet de pe jos, şi-i zise fără să 
se 'ntoarcă la ea: 

— Hai, scoală, ce stai? 
Și o luă inainte. Femeia sări iute în picioare şi-l urmă; se uita după el 
şi a ciudat, cu mulțumire şi parcă întinerise, parcă era o drăcoaică 
de fată, 


Tovarășul dela județeana partidului bătu în masă cu cartea de membru 
a lui Vasile: ; 

— Nu. Nu ţi-o putem lăsa. 

Imprejurul mesei mai ședeau Costandin, Mialache, mecanicul morii şi 
Petrică al lui Dorobanțu. Vasile pusese coatele pe masă și înfipsese mâinile 
in obraji. Se uita pierdut la cărticica roşie, 

— Partidul are să hotărască, tovarăşe Vasile, dacă mai poți rămâne în 
partid sau nu, Eu îţi spun cinstit: nu cred. Nu se poate rubedenie şi prie- 
tenie cu chiaburul, şi să fii tovarăș cu noi. Până l'urmă ajungi la omor, 
la furt, la împilare. Dacă închizi ochii, sau măcar gura, cum faci dumneata, 
gata, ţi-ai dat în petec cu el, nu mai ești de-ai noștri, Atâta pot să-ți spun. 
Imi pare rău că nu i-au spus mai de mult tovarășii ăștia... 

Vasile murmură, cu ochii în gol: 

— Mi-au spus... 

— Da, dar nu ţi-a folosit, zise scurt şi rece omul şi-i făcu semn lui Co- 
standin. Luându-l la o parte, îi şopti: 

— Plec. Atâta era misiunea mea... Eu raportez. 

— Nu, tovarăşe, stai, că are să ne spuie tot. 

Și așezându-se călare pe un capăt de bancă, Costandin întrebă: 

— Ce ţi-a zis, a din urmă vorbă, ai, Vasile? 

Vasile stătea cu pumnii în obraji, ceea ce îi strâmba trăsăturile și-i schi- 
monosca gura. Zise: 

—A zis: ce, mă, pentru ăsta să ne certăm noi, tovarășe? 

Apoi ridică ochii şi-i roti speriat dela Costandin la omul dela oraș și la 
Mialache. Dădu cu palmele în masă. In obraji îi rămăseseră semne roșii. 
Strigă cu groază: 

— Nu m'am atins nici de un fir de păr din capul lui! l-am strigat lui 
nea Eftimie: nu da, nene, că-l omori! Eu n'am ştiut ce vrea | 

Apoi îşi îngropă fața în palme și gemu înfundat: 

— Tot un drac e... nu-l mai pot învia... 


146 VIATA ROMÂNEASCĂ 


Şi incepu să plângă cu hohote, ca o femeie, gemând și clătinând din cap: 

= Gudică, ce ţi-am făcut, Gudică, păcătosul de mine, ce ţi-am făcut... 

Costandin simți că-i e greu să-l mai asculte cum se jeleşte, şi ieși afară 
în soare. Clipi din ochi în lumina orbitoare. Lângă zid, câinele care dormea 
cu un ochi, clănțănind din când în când după vreo muscă, începu să mârâie. 
Intrase în curte Ion Drăgan, cu nevastă-sa și cu maică-sa. 

— Măi, Costandine. . . 

Costandin nu zise nimic. Aștepta. l 

— Uite, să-ți spuie maică-mea cum a fost. Eftimie a fost. 

Şi întorcându-se către bătrână, o îndemnă fără blåndețe: 

— Ži. 

Ca şi cum ar fi fost străină de ei și ar fi povestit un lucru întâmplat de- 
parte, de mult, bătrâna povesti, cu obrazul ei vechi şi sbârcit, nemișcat ca 
o scoarță de copac. Noră-sa o privea cu ochii îngustaţi şi cu o subțiere în colțul 
buzelor, mai puţin decât umbra unui surâs. Când bătrâna termină, Ion 
Drăgan se uită întunecat şi întrebător la Costandin. Acesta zise: 

— Bine, nea Ioane, Și Vasile, tot aşa ne-a zis c'a fost. Acuma, ne ducem 
să-l ridicăm, X 

Neincrezător, Ion Drăgan întrebă: . 

— Pe Eftimie să-l ridicaţi? 

Costandin dădu din cap în semn că da. Omul stătu o clipă scurtă în cum- 
păna, apoi se întoarse şi plecă repede. Nevastă-sa strigă după el: 

—Un'te duci, Ioane? 

Și iesi din curtea strâmtă a primăriei. Bătrâna nu se mişcă însă. Murmură, 
mestecând din gingiile pustii: 

— S'au pornit cu dușmănia... 

Costandin o împinse înăuntru, și o puse să povestească iarăși tot ce ştia, 
Vasile o privea cu gura căscată, Apoi se apucă iar cu palmele de tâmple şi 
începu să ofteze clătinându-se pe scaun: 

— Gudică, frățioare, Gudică. . . 

Ceilalți eşiră afară cu Costandin, se sfătuiră o clipă, apoi eşiră în uliţă, 
Mergeau încet, Din când în când, unul se desprindea și se apropia de gardul 
vreunei curți, deasupra căruia apărea un cap. 

— Un'vă duceți, mă? 

— Hai şi dumneata, nea Ilie, Ne'cem la Eftimie să-l ridicăm. Il ducem 
la post. 

Omul stătea o clipă atent, apoi întreba: 

— Loaţi dovedit? 

* — Adinioarea l-a dat în fapt a lui Drăgan, mă-sa. 

— Stai că viu şi cu, zicea omul grăbit și dispărea după gard, să caute 
ceva în fundul curții, 

Cel din uliţă striga: 

— Lasă, nea Ilie, că sântem mulți. Nu-ţi trebue. 


te pm ma raba mem [| i m te sami. 


DUSMĂNIE 149 

Dar totuși omul ieșea pe poartă sbârlit, cu securea în mână: 

. —Ce ştii tu, ce face ăștia la disperare? 

Pe măsură ce treceau prin inima satului, prin 4 centru », ceata se mărea. 
Uneori, câte un om care cioplea un lemn lângă căruță în curte, venea şi-i 
întreba ce fac, unde se duc. Când îi spuneau, amuţea, îi lăsa să treacă și 
rămânea în urmă, cu ochii după ei. 

—Nu vii, mă nea ăla? 

— Viu, da "stai să termin cu coada asta de topor... 

i zu nu venea. In schimb, dintr'un car de fân care scârțâia încet, un om 
i strigă: 
— Ce e, măi? 
„— L-am dovedit pe Eftimie. Ne 'cem să ne curățăm de el. 

Omul îi dădu bățul din mână copilandrului de lângă sine și sări jos în 
pulberea drumului, alăturându-li-se: 

— Zi, l-aţi dovedit? Așa-i că el a fost? 

Erau mulți acuma și plutea deasupra lor un freamăt de glasuri. Dar când 
se apropiară de casele lui Eftimie, vorba conteni, 'Tăceau, mergeau mai încet, 
şi se strângeau unii într'alţii, de-și simțeau umerii. In fața porţii se opriră. 
Costandin ieşi inainte, dădu cu piciorul în poartă, intră, și ceata năvăli buluc. 


e 
+ . 


Era amiază, ceas mort, de zăpușeală care-ţi fierbe creerii sub țeastă, In 
cămașe şi ismene, Eftimie stătea după obloane şi pândea nemișcarea și tăcerea 
satului. Și pe el îl stăpânea un fel de moțăială, un fel de sfârşeală, de ador- 
mire a minţii. Făcea planuri încurcate, să plece din sat, să-şi desgroape banii 
şi să fugă cu ei la oraș, să se mute numai în Hotare... Apoi se răspândea. 
Cine poate să-i facă vreun rău? Dușmănia, da, este. O simte cum îl încon- 
joară, cum vine dimprejur, din satul adormit sub arșița de August, cum trece 
prin pereți. Dar el e tare, şi duşmănia e un abur, o amăgire, Ce-i pot face 
ei? Nimic. Nimeni nu va vorbi, nimeni n'are vreo dovadă. Cine a prins ceva, 
va tăcea. L-a văzut de altfel şi pe şeful de post: moale, nehotărit. Costandin. .. 
Asta e. Asta, bolşevicul, și cu golanii ceilalți, Ce m'o fi apucat să mă speriu 
așa de cl? Parcă nu mai am nicio putere, de atunci. Parcă mi s'au tăiat picioa- 
rele și mâinile. Imi vine numai să dorm. Dar nu se poate dormi, că-ți intră pe 
gura deschisă dușmănia, ca șerpii care le intră ciobanilor adormiţi pe câmp. 

Il trecură sudori reci, Se repezi într'un colț al odăii, şi scoase o cărămidă 
din zid. Oftă, ușurat, Cutia de fier era acolo. Se ridică și văzu negru în fața 
ochilor; n'ar fi trebuit să se aplece cu capul în jos. Și l-a slăbit ce s'a petrecut 
în ultimele zile, Când se feresc oamenii de tine şi întorc capul să nu te vadă, 
de fiecare dată parcă ți-ar lua putere, Când ești singur de tot, ce folos cutia 
de fier, ce folos pătulul plin şi lotca sau năvodul cel mare cu care pescuese 
flăcăi săraci cu leafă câţiva lei pe zi? 


VIAȚA ROMĂNEASCĂ 

E rău când te oropseşte satul. Dar și mai rău e când te dușmănește și-ţi 
intră în curte cu dușmănie, Uite-i cum intră pe poartă... Mulţi mai sunt! 
Psrdurul de Costandin, şi Mialache cu pălăria de paie, bolșevicii, unul 
străin, trebue să fie venit dela oraș, şi Gheorghe, ăla de a vrut să-l omoare 
fiu-meu, şi chiar şi Drăgan, pe la coadă, cu furca în mână, să-și răsbune 
pentru vie, și mulți alții — ăstora ce le-oi fi făcut? Or fi de când cu seceta, 
cu i-am și uitat, Or fi şi mai de demult. Ho, haitelor ! Ce vreți dela mine? 
Ho, lupilor | Ce vreţi să vă dau? Lăsaţi-mă că zău n'am făcut nimănui nimic. 
Ce vam făcut, oameni buni? 

Cercul se stringea împrejurul lui, tot mai mult, Dar înainte de a-l atinge 
ci cu mâinile, el le simți dușmănia cum îl înghesuie, îl strâmtorează, îl înnă- 
buşe, Il goncau din rândul oamenilor, și își pierdea de aceea orice e ome- 


150 


nesc, Se trânti pe jos, dând din mâini și din picioare și scoțând pipete ciu- 


date. Se tăvălea, se svârcolea, ca un vierme din aceia mari, groși, grași, albi 
cu capul negru, care trăicsc în rădăcini putrezite de copaci morți. Oamenilor 
nu le venea să pună mâna pe el; dar până la sfârșit tot trebuiră să-l ia pe 
sus, ca să-l ducă. 


PETRU DUMITRIU 


NEGURA, II 


Măgură își tot trăgea casca pe ochi, sub învâlvorările_ zorilor. După ce 
se opri și privi lung acoperișurile târgului, se amestecă printre căştile în mers, 
căzut din umeri şi toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochiler, 

Cutreierase ulicioară cu ulicioară, casă cu casă. Călca peste oameni morți 
la praguri, nimerea în odăi înguste unde zeci de bărbaţi, prunci şi femei stăteau 
îngrămădiți prin unghere, cu răsufletele oprite, intra prin ogrăzi, prin gră- 
dini tăcute care dădeau în câmp; trecea garduri și ciocănea la geamuri 
stinse, 

Nimeri la ușa casei mult căutate, cunoscând-o după bătrânul cu barbă 
albă care se svârcolea la pod întrebând cu glas cutremurat: 

— De ce? De ce? 

— Unde-i Hanora?, întrebă Măgură, plecându-se asupra lui. 

Bătrânul tăcu îndelung. 

— Unde-i ?, întrebă iar, apucându-l de haina udă de sânge, 

— Câne..., se cutremură bătrânul; şi adunându-și puterile se săltă in 
coate, stupindu-l drept în obraz. Ucigaşilor... horcâi, lungindu-se la loc şi 
cutremurându-și picioarele, 

+ M'a stupit cu sânge »..., îşi spuse Măgură, după ce-şi șterse fața cu 
dosul mânii. 

In încăperea pustie mieuna o mâță şi s'auzea un scâncet de prunc. 
Porni către încăperile din fund și sări la o parte cu inima înghețată, când 
atinse cu mânile un trup greu care se legăna într'o uşă. Auzi undeva în 
fund, către grădină, nişte glasuri încete, speriate și feri la o parte trupul 
spânzuratului, lovindu-l cu umărul. Deschise o ușă și rămase în prag, uitân- 
du-se cum o săteancă bătrână o îmbrobodea pe Hanora cu ò basma țără- 
nească, bocind încet. 

— Taci, taci... o sfădea un moşneag, tot ridicând un felinar să le lumi- 
neze mai bine. Nu te incurca atâta, bre babă... Imbrobodeşte-o odată... 
Eu, de-atunci îmbrobodeam zece muieri. .. 


=== —————— 


152 VIATA ROMÂNEASCĂ 


— Să taci... Că te ştiu eu.. ., răspunse bătrâna, punând pe umerii fetei 
un suman, Acum, hai repede, fata mamei, că 'ndată s'or zări zorile... Fă 
‘nainte, moșnege. .. 

Abia atunci îl văzură în prag pe Măgură. Hanora scoase un țipăt, ca și 
la începutul nopții, ducându-şi mâna la sân. 

— Oricine-i fi. ., spuse moşneagul către ofițer, Oricine-i fi, să nu te-agăţi 
de fata asta, că ea-i ca şi a noastră... Că ce-i dacă-i de alt sânge? Soarele, 
că-i soare şi încălzeşte deopotrivă. . . 

— Eu îl mânânc cu unghiile. .., se mânie bătrâna. Ta'n să 'ncerce să-i 
facă ceva... 

— Hanora. .., bolborosi Măgură, întinzând mânile. 

— Să n'o atingi..., ţipă bătrâna. 

— Ce vrei?, îl întrebă moșneagul, punând jos felinarul și apucând dela 
uşă o furcă cu trei coarne. Ja 'n să 'ncerci, domnule ofițir... Aista vi-i răz- 
boiul sfânt ? Să vă bată Cel de Sus... Noi, în tinerețele noastre, dam războiu 
dușmanului, când ne năvălea glia... Ce wau făcut pruncii și fetele nevi- 
novate?,.. : 

— Moşule. .., eu nu-i vreau răul... 

— Atunci las-o şi du-te, Las-o în seama noastră, Că avem noi grijă de ea. 
Am venit anume din sat dela Havârna, 

— Hanora..., rosti iar Măgură. Trebue să fugi... 

— Auzi, nebunul. .., se mânie bătrânul. [i ceri să râdă poate, boierule? 
Ştii prin ce crâncinătate a trecut? Pe-ai ei i-au omorît cu patul puștilor... 

— Eu nu sunt vinovat, oameni buni... 

— Şi ce-i vinovată fata asta, săraca?, îl întrebă moşneagul. i-au stârnit 
tunurile mintea... Asta aşa-i, cum sânt cu moşul Pană din Havârna... 

Se așeză în faţa fetei, cu furca ridicată, gata să-l izbească. Afară, departe, 
s'auzeau paşi grăbiţi și plânsete. Glasuri răstite suduiau amarnic. Împuşcături 
spintecau noaptea. Cineva izbi ușa din spre uliţă și pași hotăriți bocăneau 
străbătând odăile goale, venind spre dânșii. 

— Luaţi sama. .. strigă careva din urmă. Este în ușă un spânzurat... 

— Un spânzurat ?, întrebă un glas mânios, 

— Un spânzurat, domnule locotenent, În fund se zăreşte lumină... 

— Vezi cine's..., spuse locotenentul și se miră după aceea cu glas 
tare: 

— „că mare limbă a scos ista din ușă... la 'n vină şi taie funia... 

— Hai repede..., spuse moșneagul către Hanora și către bătrână, ridi- 
când felinarul, Domnule ofițir, dacă ai în lume vreun Dumnezeu, nu spune 
soldaţilor cine-i fata asta... - 

Deschise ușa de-afară şi foșnetul pomilor umplu încăperea odată cu o 
puternică mireasmă de flori de câmp. 

Jandarmii izbiră ușile și toți se văzură înconjurați între baionete. 

— Ce-i ?, întrebă moşul Pană, fără a-și pierde cumpătul, - 


NEGURA 153 

— În numele legii..., strigă un ofițer. Cine sunteți ? 

— Ofiţer român..., rosti Măgură, Aiștia-s părinții mei, — mi-au venit 
de-acasă din Havârna, 

Și spuse către bătrâni: 

— Aşa cum am vorbit. Duceţi-vă repede... Vă apucă miezul nopţii. Cu 
bine... Hanora... 

Şi-i luă obrajii în palme: 

— Cu bine... Cu bine... După războiu,.. la Havârna... 

Şi ea abia-și stăpânea hohotul de plâns, răspunzându-i: 

— Imi ești un adevărat frate... Cu bine... la Havârna... 

— Dumnezeu să te păzească de glonț, . ., îl blagoslovi bătrâna, şi Măgură, 
cu inima bătându-i la gât, ocoli grămezile de oameni trântiți în mijlocul 
drumului, și intră în câmpie; luminoase erau zorile; prin ierburile foșnitoare 
țărâiau gâzele; cerul adânc era verde ca o altă câmpie. Răsăritul era copleșit 
de nişte grădini; războiul parcă încetase, ca printr'un farmec; molcome 
ardeau focurile în bivuacuri; o trișcă suna și-i răspundea de departe un viers 
de doină, trist ca un plâns. 

Se adânci în câmpie şi cu cât larma armatelor se stingea, trecutul prindea 
ființă; se opri sub un arbore şi se întinse cu fața la cerul adânc, ca odionioară, 
în vacanţă, în câmpia Răchiţilor. Abia doi ani trecuse din acel Septemvrie 
când i-a venit ordinul de chemare și parcă se scurseseră, de-atunci, veacuri. 
Se afla la lași; în drum spre regiment trecu pe-acasă și maică-sa, preoteasa 
Raveica, abia găsi pentru el, la plecare, câteva vorbe de blagoslovire; căci 
la drept grăind, el fusese de mic ca un ghimp în viața părinţilor. Tot satul 
ştia că se născuse printr'un păcat. Preoteasa Raveica la amurgul tinereței, 
se îndrăgostise de-un flăcău, voinic, chipeș, unul Mitru; dragostea aceea a 
fost ca un foc repede. Mitru era cioban — și imbrobodită până peste ochi, 
îmbrăcată întrun suman de țărancă —ea părăsea satul pe la potolirea amur- 
gului, mergând grăbită spre stâna lui, să-şi vadă mioarele, Măritată prea 
de tânără cu un om aproape bătrân, se dărui ciobanului aceluia voinic, pe 
jumătate sălbatic, cu desnădejde. Popa Măgură îi prinse urma — dar tăcu, 
Stånd în cerdac şi cetind la para lumânărilor, o aștepta şi-o privea lung cum 
vine îmbujorată sub broboada albă. La o vreme ea nici nu-şi mai ascunse, 
de el, dragostea. 

— Cel puţin să fi găsit un om mai de soiu.. ., i-a spus cl odată şi ea i-a 
răspuns, întrebându-l: 

— Oare para focului alege? 

Singură în încăperea luminată de candeli, privea în târziul nopții spre 
focul din câmpie al ciobanului. Acolo, în hămăitul dulăilor, Mitru, întins pe 
o piele de berbec, o aștepta cântând din fluier. Pletos, cu ochii plini ca de un 
fior de spaimă, o întâmpina între focuri şi o cuprindea cu braţele puternice, 
ducând-o pe sus în coliba de stuh. Dulăii încetau din hămăit și focurile lumi- 
nau în faţa stânii ca nişte focuri de pază. 


154 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Către toamnă, Mitru muri într'o năpraznă, Într'o noapte În marginea 
satului s'a auzit un răcnet. Oamenii săriți din așternuturi, l-ai găsit pe cioban 
într'un pârâu, cu gâtul tăiat, pe semne de topor. Mulţi spun că prin veci- 
nătate, printr'o ulicioară, ar fi fost zărită umbra popei. Dar, cine poate să jure 
pentru un flăcău străin, de pripas, cum era Mitru? Trei zile a stat el întins 
în șanțul acela, așa cum picase sub toporul ucigașului; după aceea l-au îngro- 
pat fără lumânare la cap, fără prapuri, în vechile lui cămăși ciobăneşti; l-au 
îngropat într'un colţ al țintirimului, un colț fără umbră adâncă de cireși și 
nuci, la un loc cu țiganii și sărăcimea, i 

Și astfel, în scurtă vreme, preoteasa născu un băiat. e Nu-i rodul meu, 
dar trebue să-l țin și să-l crese de ochii lumii» . . ., îşi spuse popa. Şi băiatul, 
crescu, sub privirile pline de ură ale părinţilor. Și cu cât traiul îi devenea un 
iad, preoteasa prindea a-și uri fiul; şi-l ura mai avan decât bărbatul său, 
li părea rău că-şi sdrobise liniştea căminului, pentru o rătăcire. Uneori, de 
Rusalii și în sâmbete de pomenire a morţilor, urca pe deal, la nucii și vi- 
şinii cimitirului, parcă ademenită de o umbră. Aprindea lumânări şi tămâie 
în hârburi, la gropile neamurilor. Și când căta cu ochii în spre cotuna mor- 
ților săraci, parcă i se năzărea între buruiene umbra lui Mitru, aşteptând-o 
cu brațele deschise, cu ochii înfiorați de spaimă. Hămăiau dulăii undeva în 
dosul unei umbre. Atunci, preoteasa se înnegrea la față şi-o cuprindea pentru 
Gheorghe, rodul dragostei cu ciobanul, un puternic simțământ de dragoste. 

Cobora cu grabă, ocolind drumul mare; cobora de-a-dreptul prin 
ulița lui Talecica, sărea pârâul lui Pârpoc şi intra în ogradă cu inima 
bătându-i la gât de dragoste pentru fiul ei. Dar, cum îl vedea, rămânea cu 
vorbele în gât, cu mânile în gol, în fața acestei odrasle care-i otrăvise pentru 
totdeauna liniștea căminului. De supărarea acelei rușini, popa Măgură se 
topea văzând cu ochii. Gheorghe ajuns în anii liceului, n'avea niciun cuvânt 
bun pentru acest tată care mereu îi aducea aminte că-i născut din păcat și 
că-l crește numai de ochii lumii, Abia dacă-i cumpăra cărțile pentru școală ; 
dus intre străini, la Iași, băiatul cunoscu mizeria de pe la cincisprezece ani; 
stătu în gazdă prin râpile 'Țicăului, în niște bujdeuci umede în toiul verilor 
si înghețate iarna, Strâns în paltonașul ros, citea dârdâind de frig, cu degetele 
înghețate. In studenţie, părinții nu-i mai trimiseră nimic. Popa muri, iar 
preoteasa i-a trimis vorbă: « Eşti mare, descurcă-te e... 

Hei... anii aceia de studenție.. Fiecare zi se însemna printr'o jumătate 
de borș la cantina 4 Lauer» şi era o întâmplare mare când putea cere chel- 
nerului un borş întreg... Indoit de spate, galben la față, urca scările în 
hotelul « Bejan » de pe Râpa Galbenă, către cămăruța lui, printre zidurile 
pururea umede. Il înveselea un pic zâmbetul pururi neşters al colegului 
Divan lon, care, stând sub plapoma roșie plină de lip, îmbrăcat în palton 
și încălțat, il întreba; 

— Incă nu m'așteaptă maşina la scară? Ascultă, Măgură: pe cuvântul 
meu ., , Într'o zi pe când am să cobor din această hardughie, are să m'aștepte 


NEGURA 155 
jos o-maşină albastră, O mână albă are să deschidă portiera . .. şi colegul 
tău, Divan Ion are să urce în magina plină de parfum femeiesc. In faţa unui 
palat, sus la Copou, maşina are să se oprească... Deodată, o ușă tainică are 
să se deschidă |.. şi am să urc la braț cu o cucoană falnică niște trepte somp- 
tuoase ... Holuri. .. Și holurile vor fi pline de arbori și plante exotice.. , 
Pretutindeni, sofale şi fotolii... 

Intr'o încăpere adâncă, o masă plină cu toate bunătățile de pe lume... 
Ha-ha-ha .. . adio jumătate de borş la « Lauere+... Divan Ion nu va mai 
umbla după aceea, pe jos, în bocancii lui fără tălpi... 

— Divan Ion... prinzi a mă enerva... 

— Idiotule băiat de popă... Ascultă numai: femeia aceea trebue să fie 
mândră, plină ca o grădină... Ce crezi? 

— Cred că visezi cai verzi, prietene . . . Mai bine ai pune mâna pe carte ... 

— S'o ia dracul de carte ., , Într'o zi pe când voiu cobori din hardughia 
asta... 
Zilnic oraşul era plin de mişcări studenţeşti, Străzile se umpleau de lume, 
sub fulguirea înceată a omătului. Pornind dela Râpa galbenă, din Păcurari, 
grupurile cu bâte şi steaguri treceau strigând pe Lăpuşneanu și urcau spre 
Copou, în fața Universităţii unde tineri aprinşi de ură, urcau pe statuia lui 
Kogălniceanu şi ţineau lungi discursuri, înfierbântând studenţimea flă- 
mândă ... Vinovaţi de traiul mizerabil al studenților, de foamea lor, de hai- 
nele lor rupte, de camerele reci și ca mormintele, ieșeau totdeauna Evreii, 
Și, biată masă de manevră în mâna partidelor politice pentru schimbarea 
guvernelor, studențimea se lăsa la vale către mahalalele evreiesti, către plog- 
nițăriile din 'Târgul-Cucului, cu ciomegele, Făceau lucrul acesta pentru un 
borş cald căpătat de pomană la o cantină cuzistă sau legionară și pentru un 
colț de pat fără saltea la vreun cămin cuzist sau legionar. Lozinca era: + Stu- 
dentul trebue să ție cu o mână cartea și cu cealaltă pușca»... Dar erau și 
de cei care nu se lăsau ademeniţi de aburii farfuriei cu borg; strângându-se 
în mizeria lor ca într'o carapace vâscoasă, studenții aceia învățau cu desnădejde, 
ținând să se aburce singuri din sărăcie. Pentru asta, erau uriți de ceilalți stu- 


__denți; li se spunea că's conștiințe vândute, suflete fără iubire de țară; căci 


niciodată, nu luau parte la ciomăgirea sărăcimii din Târgul-Cucului, l 

Odată pe când grupurile cu steaguri coborau din spre Universitate 
râcnind, la deal urca o haraba plină de saci, trasă de un căluț răblăgit mânat 
de un evreu bătrân, istovit de trudă, | 

— Iată dușmanul . . , răcni unul din grup, repezindu-se asupra bătrânului 
cu buzduganul, 

Fapta asta produse o adâncă scârbă; cu capul crăpat, bătrânul fu lăsat pe 
trotuar până a doua zi. Măgură nu se putu stăpâni şi, părând un pitic lângă 
prietenul său Divan Ion, un flăcău uriaș, cu niște umeri largi, prinse a răcni: 

— Ticăloșilor . . . Ticăloşilor ... Credeţi că țara merge greu din pricina 
acestui harabagiu ? Sclavi ai farfuriei cu borş. . . 


- 156 VIAȚA ROMANEASCA 


Unul din grup se repezi la dânsul cu buzduganul și, de n'ar fi fost pric- 
tenul Divan, i-ar fi crăpat capul... 

Și astfel, din ziua aceea, sufletul lui Măgură se despărți pentru totdeauna 
de generația lui, Se dădu cu patimă cărţilor, luând examen după examen, 
fapt care atrase asupra lui ura colegilor. Sta pururi la bibliotecă, lângă o fată 
mărunțică cu ochii plini de deșteptăciune. Odată, pe când afară se lăsa o noapte 
duşmănoasă cu viscol, pe săli porni bătaia. 

Un grup de vreo cincizeci, îngrămădiseră într'un colț câțiva evrei și câțiva 
români cu « conştiințele vândute ». In scurt timp, Măgură şi Hanora fură 
smulşi din bibliotecă. Atunci, pentru întâia vară în viață, Măgură îşi încercă 
pumnii, Ocrotind fata cu trupul lui lovea în toate părțile, în timp ce prietenul 
Divan Ion, despica mulțimea, înalt, cu umerii lui largi, scoțând un fioros chiot ... 
Grupul de bătăuși se risipi, căci cine se putea pune cu ciobănoiul acela co- 
borit la şcoală în opinci şi în cămăși mirosind a zăr, de-a-dreptul de pe 
Rarău ? 

In sara aceea, Hanora, pășşind liniștită între cei doi colegi, ajunse acasă 
târziu şi rămase în mijlocul încăperii, cu gândul la Măgură; la fel acesta, 
urcând în blestematul hotel « Bejan », simți pentru ea un larg simțământ 
de ocrotire. Numai Divan, băgându-se sub plapomă încălțat și înfășurat 
bine în palton, rosti: 

— Pe cuvântul meu, Măgură .. . Intr'o zi am s'aud jos un claxon nerăb- 
dător , . . Contesa, cu mâini albe, are să-mi deschidă portiera ... La Copou, 
un palăt cu portal înalt... Incăperi adânci, cu sofale și fotolii , 

Măgură, însă, simți pentru întâia dată nevoia de a fi singur cu gândurile 
lui, gânduri care-l încercau pentru întâia dată, 

Veni o primăvară albastră și Iaşul înflori din toţi salcâmii și liliecii. Mi- 
reasma grădinilor şi ulicioarelor luată de un lin vânt de sară, plutea pe străzi, 
ca în așteptarea unei mari vești bune. Ferestrele, deschise spre tuspatru 
zările pământului, ardeau în rubiniul amurgului. Casele şi căsuțele ieșeau, 
albe, din anotimpul viforului; numsi hotelul a Bejan +, afumat, scorojit, uriaș 
ca o pușcărie, sta, negru deasupra Râpei-galbene ; chiriașii lui ieșeau și intrau 
tot în paltoane, căci, dintre pereţii aceia groși cât niște contraforturi, ume- 
zeala și frigul nu ieșea nici în toiul verii. Clădirea aceea era concepută și zidită 
de un inginer ciudat, închis la chip. 

Din zori, Măsură urca la Copou, între tei. Cetea și, împreună cu Hanora, 
privise de-atâtea ori amurgurile din spre Păcurari. Departe, peste dealuri, 
se zăreau ca niște pâcle albastre, munţii; văzându-i Măgură se gândea la 
obârșiile lui Divan Ion; și-l chemă, odată, să-i arate depărtările natale. 

— Lasă-mă . , , se mânie prietenul. Nu-mi scociori o rană care mă doare ,, , 

Apoi, schimonosindu-şi fața într'un fals zâmbet, adăugă: 

— Pe onoarea mea băieţi .. . Intro zi, o portieră are să se deschidă. Nişte 
ochi verzi au să-mi surâdă ... «Care ti-i numele?», am s'o întreb eu pe fe- 
meia misterioasă; ea are să-mi răspundă: e Azyadt a... 


NEGURA ° 157 


Şi astfel, Măgură şi Hanora simţiră pentru copilul acela uriaş, cu suflet 
îndurerat, ceva care trece dincolo de frăție. Curând erau văzuți mereu tustrei, 
Divan planându-și pe deasupra lor un larg zâmbet, Li se spunea « Trio- 
Divan + — şi acum, Înainte de amurpuri, părăseau orașul, ureând spre Ce- 
tățuia de unde ochii sunt luați de mirajul albastru al munţilor. 

Incepuse războiul. Măgură primi ordin de chemare şi « Trio-Divan » se 
risipi. Hanora trecu granița la Herţa, iar Divan Ion se întoarse pe Rarău la 
stâna părinţilor. 

Abia doi ani trecuseră şi războiul acuperise vremea aceea cu amurguri 
copleşind-o ca sub un munte, Acum Măgură se gândea cum l-a incătușat 
războiul răpindu-i orice libertate, orice impuls care n'ar fi în litera regula- 
mentelor. Și-i era parcă ruşine: « Ce degradare!.., Sunt ca o biată frunză 
şi mă svârle uraganul unde vrea », La Mușeniţa avusese de gând să se împuște; 


„cel puţin să-și ia singur viaţa cu mâna lui în semn de ultimă libertate... Dar 


viaţa dintr'insul fusese mai tare; frica, asemenea unei platoșe cu ţepi, se aşează 
între el și gloanţe .... Acum, mergând spre companie, nu vedea în ființa lui 
nicio zare; doar războiul sur, urit ca un munte de lut... Porni prin iarba 
umedă, către bivuacurile cu focuri stinse. Către Răsărit, prindeau a mărșălui, 
repede, infanteriile. Majuri somnoroși, înainte de a da trenurilor de luptă 
comanda de plecare, luau în pumni milițienii, suduindu-i. Câmpia se umplu 
de armate sure, de cavalerii şi artilerii; cercetași călări, stând încremeniți 
pe zare, scrutau depărtările. Nişte goarne sunau a pustie şi desnădejde, Și 
totuși, pe deasupră acelei omeniri în mers, ciocârliile triluiau în scânteictoare 
văzduhuri, fluturii sburau printre colorile ameţitoare ale florilor. 


Târguşorul Herţei rămăsese în urmă, cu ulițele pline de convoaie de 
osândiți la moarte. Mijeau zorile și jandarmii ṣe sfădeau suduindu-se peste 
osândiţi. Grăbeau, căci nu trebuia ca să-i prindă soarele; la răsărit, toți acești 
oameni trebuiau să fie sub pământ; așa suna ordinul colonelului Vartic care 
nu știa de glumă. Și mitralierele tocau fără întrerupere, după dealul cimiti- 
rului și după zidul morii, 

Un major de jandarmi țipa în mijlocul uliței, cu un glas spart, suduindu-și 
superiorii, soldaţii și lumea întreagă... Răzhoiu era acesta, că trebuiau să 
sape gropi pentru câte cincizeci-țaizeci de împuşcaţi, cu lopeţi Lineman? 
Ce grijă aveau cei de pe la divizie şi de pe la corpul de armată? 

— Cum o să le săpăm gropi cu lopeți Lineman?, întrebă majurul. Ne 
trebue hârlețe ... Eh... Maica lui de războiu... Unde-s hârlețele, soldat? 

— Mici sete ..., ţipă un prunc, 

— Cui îi sete?, întrebă majurul? Ai răbdare... Îndată îți pecetluiese 
gura ... pe de-a-pururea ... Hai, leat, unde-a intrat dom'locotenent? 

— In casa din fața noastră... , a prins una care voia să fugă... 


158 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


— Märş . . . şi spune-i să vie ... Trebue făcut rost de hârlețe... eu... 

Mai apoi o ușă scârțâi, se ivi o femeie sborșită; în urma ei soldatul spunea 
repezind-o: 

— Hai... hai... Seca-ţi-ar noada ... 

— De ce-aţi stat atâta ?, întrebă majurul. Nafura măti, leat... 

Câteva palme pocniră una după alta şi soldatul spunea: 

— Nu's vinovat .. . să trăiţi... Am stat... pân'a tot cercat dom’ locote- 
nent la noadă ... Și n'a putut... 

După aceea, locotenentul se ivi în prag şi oamenii trântiți în colb îşi feriră 
ochii de lumina puternică a lanternei care stărui mult deasupra lor ca o baltă 
de soare. 

— Inainte... marş..,, strigă locotenentul din prag. Hei, plutonier, 
ai încă una la număr... 

Oamenii se urniră din colb şi când pruncul ţipă din nou că i-i sete, se 
auzi o suduitură, un hârșâit de țeastă spartă şi un răcnet al unei femei, 

— Aşa... făcu majurul, Cu lopata Lineman... Hei, leatul cel cu noada... 
Na-ţi lopata și șterge-o de sânge... 

Convoiul grăbea către inima târgului, din ce în ce mai repede. Prin cer 
treceau unul după altul, mânați de-un vânt de sus, pâlcuri de nori roșii. 

— Se zăreşte de ziuă, ,., rosti un glas —și soldaţii îşi duseră braţele spre 
obraji, să și-i acopere. Osândiţii prăbeau, şi cei sfârșiţi se prăbuşeau sub 
izbiturile lopeţilor Lineman. 

— Colonelul Vartic. .., rosti speriat locotenentul, când ofițerul în uni- 
formă neagră, se ivi în pragul pretoratului. Mee: +. Mânaţi..., șueră 
glasul locotenentului. Ne vede domnul colonel. . 

Ras proaspăt, cu mustaţa bine răsucită drept în sus, ca două corniţe, colo- 
nelul Vartic zâmbea mirosind o floare de romaniţă. 

— De ce ai întârziat, locotenente ?, întrebă el, și de pe față nu-i mai pierea 
zâmbetul. V'am spus că până în zori toți trebue să fie la trei metri sub țărnă, .. 

— Am întârziat... să trăiţi... am întârziat... Pentrucă,.. să trăiţi... 

— Trădare. ,., strigă Vartic, strivind floarea şi PRERE D Trädare 
de țară... 

O vâlcă groasă cât degetul îi răsări drept în mijlocul frunții şi se 'ncruntă 
asupra osândiților. Vâlca i se făcu nevăzută și zâmbi iar, grăind cu glas blând, 
scăzut: 

— Locotenente... De-aci înainte avem de împlinit misiuni grele.. 
Oamenii sunt nepregătiți. .. Ce-ar fi să-i trageţi în faţa mea o demonstrație ?... 

— O demonstrație. . „, bâlbai locotenentul. Cum, domnule colonel? Aha... 
făcu după o clipită de gândire. Da... da... Aici... în fața dumneavoastră... 
Hei, comandanți de grupe.. 

— La zid... La zid.. . Mai repede. , strigau jandarmii și osândiții se 
prinseră unii de alții, strâns, din ce în ce mai strâns, şi ca un vânt cu putere 


„de uragan prinse a le tăia picioarele. Unii își acoperiră fața cu mânile. Cele 


NEGURA 159 
câteva glasuri care: strigau amuțiră când locotenentul raportă colonelului cu ` 
un glas nefiresc, mai tare ca geti 

— Automatele sunt gata.. 

— Lăsaţi-i s'aştepte..., spuse cu glas scăzut colonelul, făcând semn loco- 
tenentului să-i deie de jos floarea de romaniță. 

Și zâmbea într'una, mirosind adânc floarea, în timp ce ochii osândiţilor 
il priveau impietriţi . . 

— Spune femeilor să-şi strângă pruncii la sân, să-i alăpteze..., spuse 
colonelul către locotennt, Ai înțeles? Ce te uiţi aşala mine? Să-și alăpteze 
pruncii. 

— Alăptaţi-vă pruncii. .., strigă locotenentul. 

Și se 'ntoarse spre colonel, cu gura uscată, şi-l privea cu ochii împietriţi 
ca ghiața. 

— S'aștepte, . ., spuse încet colonelul și un mitralior oftă, căzând cu fruntea 
pe benzile de cartuşe: 

- — Doamne... 

— Insemnează-l cu două sute de trăgători... 
tenent, cu aceeași liniște. 

Și soldatul oftă din nou: 

— Of... Doamne.. 

ZO. -, rosti dikal, făcând un semn cu da care ţinea floarea 
şi mitraliorii își săltară dela pământ piepturile. 

O piatră svârâi prin aer, din spre zidul osândiților. Colonelul feri capul 
la o parte și piatra îi atinse tâmpla dreaptă, unde-i răsări o urmă de sânge, 

— Care ?, întrebă el, fără să-și piardă cumpătul. Care-a svârlit cu piatra? 

Dintre osândiți se ridică o fată cu părul revărsat pe umeri, ferind la o 
parte trupurile, venind spre colonel şi spre gurile pr aa - cu pas rar, 
măsurat: 

— Eu am aruncat, câne... Îmi pare rău că n'am avut grenadă sau 
pistol... Curăţam pământul de o fiară... 

— De-o fiară?, o întrebă Vartic şi sprânceana dreaptă i se ridică în sus 
a mirare. 

— Deo, fiară, zar a în timp ce locotenentul striga: 

— Taci... taci... taci.. 

— De-o fiară... i apuse ea ' încăodată şi un glas dintre osândiți îi strigă: 

— Liuza... fie-ţi milă de noi. 

„„— Tot am să mor... Are să vie : și ziua răsplății, cânilor... O să vă 
îngropați de vii, in pământ, de frica judecății... Impuşcaţi prunci și femei, 
eroilor. . 

— Taci. .- ţipă la ea locotenentul şi răcni fără să-și dea scama: 

— Foc... Foc... Foc... 

Colonelul Vartic, în zadar striga din răsputeri să se oprească focul; în zadar 
striga locotenentul, mitralierele mestecau benzile cu o iuțeală înfricoșătoare și la 


„ spuse Vartic către loco- 


160 VIATA ROMÂNEASCĂ 


zidul din faţa pretoratului trupurile se frământau ca'ntr'o viermărac, Bărbaţi 
se cățărau pe gard de unde se prăbușeau în răcnete peste stârvuri. Femei cu 
prunci în braţe o luau la fugă din răsputeri drept către gurile mitralierelor 
și deasupra lor norii roșii tot mai tare grăbeau mfânaţi de un uragan 
de sus, . 

Gurile muribunzilor vărsau sânge și ochii lor priveau țintă spre colonelul 
Vartic cum își tot duce la nas din ce în ce mai grăbit, floarea aceea de romaniță, 
Sprânceana dreaptă Îi încremeni, sus, a mirare, urmărind chinurile osin- 
diților. Tresärea de câte ori stârvurile, străbătute de şiraguri nesfârșite de 
gloanțe, se tot săltau dela pământ; picioare şi brațe se desfăceau de trupuri, 
capete tăiate de gloanțe se dădeau de-adura în șanț. 

Şi colonelul gândea: + Azi, trebue să înaintez Diviziei lista de decorații. 
Oare la ce decorație să-l propun pe locotenent? «Mih.i Viteazul»? Prea 
mare... Trebue încur:jați soldații, în deosebi sergenții, . . Am să propun 
trei la «+ Virtutea Militară »,.. 

Şi se vedea și dictând furierului faptele lor de arme: «. pentru devota- 
mentul și abnegația »... 

Mai apoi, în zadar striga locotenentul la mitraliori, să oprească focul. 
Intre stârvuri se ridică o singură dată o mână albă; un trup se răsuci scurt 
cu fața 'n sus. e : | 

— Incetarea. .., făcu semn colonelul Vartic către locotenent. N'auzi? 
încetarea. . , 

Și locotenentul în zadar izbea cu cisma în coastele trăgătorilor; cu gurile 
încleștate, încremeniți lângă automatele cu ţevile înroşite, aceştia trăgeau 
mereu, la nesfârşire. 

— Opriţi... Incetarea. .., răcnea colonelul; și locotenentul apuca trăgă- 
torii de centuri, trăgându-i la o parte în zadar, căci oamenii se asvârleau 
din nou la pământ trăgând din nou, 

« Beţia focului »..., gândi Vartic; cu aşa flăcăi, cucerim nu Rusia, ci 
lumea s... 

Și înlemni cu romanița la nas, când un trăgător tras de centură de către 
locotenent, se svârli în picioare cu ochii mari de mânie, cu amândoi pumnii 
ridicați: | 

— Ce vrei? De ce nu mă lași? 

— Incetarea... N'auzi? Incetarea. .., strigă locotenentul, svârlindu-se la 
o parte, în timp ce soldatul se lăsa din nou la pământ; şi cum benzile de car- 
tuşe i se isprăviseră, apucă mitraliera cu amândouă brațele, izbucnind într'n 
hohot de plâns... 0; 

—A innebunit... rosti un încărcător, în timp ce trăgătorul gemea printre 
hohote: 

Şi, desnădăjduit, bătea cu palmele în mitraliera care scotea din țeavă un 
fuioraș albastru de fum, i - 


- 


NEGURA 161 


Când, în sfârșit, focul încetă cu totul, trăgătorul își săltă dela pământ 
capul, privind lung morţii de lângă zid. Se ridică incet, și, fără să audă glasul 
mânios al colonelului, merse cu pas împleticit de om beat, către şanțul cu 
stârvuri. Privi lung morţii sfârtecaţi şi luă în brațe un prunc. Se întoarse 
spre pretirat şi, fără cuvânt, cu ochii ascuţiţi ca tăiușurile sub cască, aşeză 
pruncul la picioarele colonelului. 

— Ce faci?, întrebă cu glas speriat, 

— Legaţi-l. .., strigă colonelul, lovind stârvul pruncului, cu cisma, 

Şi în timp ce câțiva soldați se repezeau la trăgător, să-l lege, acesta, liniștit, 
întinse mânile, spunând cu glas liniştit: 

— Atâta pagubă... 

— Ce spune?, întrebă Vartic şi vâlca îi crescu din nou în frunte. Duceţi- 
după casă şi împuşcați-l, 

— Atâta pagubă. . ., răspunse soldatul. Noi suntem feciori de gospodari... 
Uitaţi-vă. .., arătă el în slăvi, unde doi corbi se roteau croncărind. 

— Astupaţi-i gura. .., strigă locotenentul privind lung, cu coada ochiului, 
la cei doi corbi care se așezaseră acum pe gard, deasupra stârvurilor. 

Colonelul își pipăi în neștire moalele capului; în timp ce soldatul, cu mâi- 
nile legate la spate, spunea: 

— Nu vam spus cu? Vi-i frică... Şi are să vă fie mereu frică, pân' la 
ceasul morții... 

— In cinci minute..., ordonă colonelul, în cinci minute şanţul să fie 
astupat... Pe aista, împușcați-l odată !... Ce vă mocoșiți atâta? 

Și se furișă, repede, în tinda pretoratului, căci grozav îl supărau puterile 
unor nori roșii iviți din depărtările zărilor... 

Afară, după casă, se auziră trei pocnete de armă şi un glas spunea hoho- 
tind într'un râs spart: 

— Corbii... Corbii... 

s Unde dracul am mai auzit cu despre doi corbi”, ., se întrebă Vartic, 
proptit în mijlocul încăperii, lângă telefon. Doi corbi... sau, mi se pare, 
doi cocori ... Ia 'n să 'ntreb de locotenent»... 

Deschise fereastra şi o inchise repede la loc; o deschise iar, ascultând sfada 
jandarmilor. 

— Cu lopeţi Lineman... Cum dracul? Ce războiu îi aista? Trebuie 
hârlițe ,.. 

— Dom locotenent, dacă-i ingropăm aici, are să iasă din ei o duhoare.. > 
Are să deie ciuma... 

In pomii de după zid croncăneau corbi mulți și scânteia crucea unci 
biserici. 

« Cum dracul nu am văzut până acum biserica? ș, se întrebă Vartic. e L-am 
impuşcat chiar în pragul bisericii, ,». 

— Mai iute , . . Mai iute... ., ţipa glasul nefiresc de înalt al locotenentului, 
Ordonaţi .. ., se întoarse el către fereastra pretoratului. 


16e VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


— Vino "'ncoace, locotenente ... 

— Raportaţi despre hârlițe ... Ne trebue hârlițe. Nu se poate fără 
hârlițe ..., spunea în urma lui majurul, 

— Ascultă, locotenente ... începu colonelul cu glas liniştit, aşezat la 
masa încărcată cu hârtii. Ai fost tare la istorie? 

— La istorie? De ce, domnule colonel? 

— Este, în istoria veche mi se pare, o legendă despre doi corbi sau despre 
doi cocori... O ţii minte? 

— Doi corbi sau doi cocori . . ., bâigui locotenentul, așezându-se pe scaun, 
cu ochii roșii de nesomn, prăbuşiţi în fundul capului. Doi corbi... sau doi 
cocori... De ce, domnule colonel? 

Și tresări, amintindu-și legenda din istoria veche. 

— Doi corbi... sau doi cocori... da, da... simbolizează fapta care 
niciodată nu rămâne nepedepsită . . . adică nerăsplătită . . . domnule colonel . . . 
Era un om sărac, mi se pare un poet... unul Ybicus.., în Grecia veche, 
L-au ucis într'o pădure hoţii... El, murind, a strigat către doi corbi... 
sau doi cocori, care treceau pe sus: « Martorii mei»... « Martorii luit... 
se speriară ucigașii, fugind . . . Și a trecut vremea. După zeci de ani . , . dom- 
nule colonel . . . cei doi hoți se aflau la un circ. Deodată, în slavă, s'au arătat 
doi corbi ... sau doi cocori... $ Martorii lui Ybicus +», au strigat ucigașii. 
Iar paznicii luându-i la rost, ci au mărturisit moartea poetului care fusese, 
vreme de zeci de ani, pentru cetate, o taină... 

— Va să zică, Ybicus îl chema ..., rosti colonelul şi degetele îi tresăriră 
usor, 

— Da, domnule colonel... Ybicus... 

Și se priviră lung, cu dușmănie. 

— Și... ţii frică şi dumitale? 

— Mie, domnule colonel?, eu execut ordinele dumneavoastră ... De ce 
să-mi fie frică? "Totuși, se poate întâmpla... mâne... întro zi... 

— Cazul d-tale e foarte grav... Dar tăvălugul german acoperă toate 
mormintele... 

— Vedeți ..., făcu locotenentul și plesni din limbă: tăvălugul nu poate 
omori conștiința. Mulţi ne inșelăm, crezând că focul conștiinței noastre nu 
mai este... că a murit... Aprindem lumânări la biserici şi la mormintele 
părinților, Săvârşim alte fapte şi ne amăgim aprinzând alte lumini la biserici 
şi la morminte .. . Și, deodată, ne trezim faţă ?n față cu noi înși-ne şi ne În- 
grozim ... Cel ce-a scris istoria cu cei doi corbi , . , sau doi cocori . . .„ dom- 
nule colonel ,.. a fost un adânc cunoscător al firii omeneşti .. . 

— Bine..., făcu Vartic. Cum ai zis că te cheamă? 

— Cătălin Ion ,.., domnule colonel. Locotenent de jandarmi Cătălin, . . 

— Bine... acum du-te, .. Porneşte oamenii către Noua Suliţa... 

Și glasul colonelului tremura. Tinda se umpluse de purpura zorilor şi, 
când îl privi din tindă, cu dușmănie, locotenentul era tot plin de purpură. 


NEGURA „163 
Vartic căuta cu ochii şi cu mâna stângă, pe la geam, vrând să tragă în jos 
o nevăzută perdea, neagră, în fața puterii zorilor. 

t Cătălin Ion... va să zică... lan să-l însemnăm cum i se cuvine... 
Sa-l trimitem în linia întâia, la 77 Asalt.., Vorbeşte despre conștiință, idiotul . .. 
Să vedem, nici glonțul n'are să-i ucidă conștiința? $ ,. Și adause: a Orice ar 
fi, urmele trebue șterse t... 


H 


Cornistul făcea spre regimentul în mers semne desnădājduite, arătând 
că el pe vinovat că majurul Codău se imbătase așa de crunt, 

— Uită-te bine, măi Toadere ... ia'n vezi tu ce-i | Răsărit: i 
si ala ae b a it: răsar zorile 

— Arde lumea „++ Ard'o focul s'o ardă ,.., îi răspunse cornistul, oftând 
Și băgându-și un pumn în goarnă se arătă gata să cânte, 

— Să-mi zici liberarea .. . măi Toadere ,.. S'o răsuni lung ... lung... 
să se cutremure până'n rărunchi tot leatul de pe fața pământului „.. 

Și cornistul sună odată prelung și soldaţii în mers avură o tresărire pu- 
ternică. 

— Liberarea, măi... Liberarea Auziţi liberarea stri 

m in s. s.s gă un sergent 
şi 'n tot lungul regimentului glasurile prinseră a striga: 

— Liberarea ,. Liberarea ... Liberarea .., 

e Liberarea b, pentru ei, era în urmă, în glia lor, acasă, unde le rămăseseră 
părinţii, nevoile şi pruncii, Incotro îi mânau ofițerii aceștia pururi încrun- : 
taţi că parcă le ploua într'una în suflete? Pe ofiţeri îi mânau alții, mai 
mari, cei care dăduseră plocon pământul țării, Nemţilor. 

Și pământii sub căști, soldaţii grăbeau, grăbeau, hrăniți cu o apă chioară abia 
încălzită în cazane coclite în care trebuia s'alergi călare după o fasolă... 
Pentru ce se duceau ei să moară de glonțul unor oameni cu care n'avenu nimic 
x impărțit? Comenzi scurte îi izbeau în gura brandurilor, în focurile tunu- 
rilor. 

— Să înceteze . + + strigă care-va către cornist, Auzi? Să inceteze... 

— Di-i drumul, Toadere . . ., strigă majurul Codău şi ochii lui mici, verzi, 
rotunzi, de gânsac, se umplură de ceața lacrimilor. 

i —Eu îs om bătrân, măi, și plâng ... strigă Codău, către un ofiţer care 
i se oprise în faţă. Plâng ... și ştiu cu de ce plâng... Ştii câte cruci am 
făcut eu în registrul de administrație? Dacă nu mă crezi îl chem pe Filipoiu 
cu registrul... Fiecare cruce.., un mort... Şi-s o sută douăzeci şi trei 
de cruci... Zi-i, măi Toadere ... 

Pi aa Codău, încetează... Uite un neam... ne facem de 
râs... 


ibg VIAȚA ROMÂNEASCĂ 

— Un neamţ ? Unde-i, sfântul mâne-sa? ... Ce caută? Inspectie? Inspec- 
tează trupa? Să nu baţi piciorul, soldat, când îi trece prin fața lui... Că ei 
ne duc dracului, să murim, Precista şi Dumnezoaica . . . 

— Hai dom’ majur . . . îl trase de braţ Toader cornistul; lasă . , . mergem 
după deal, colo, şi-ţi cânt... 

— După deal? Eu, bre, află că anume m'am îmbătat ca să pot spune 
adevărul. Zi-mi, aici, Liberarea .,. 

Se uită lung la noianul de nori roşii de pe zarea Răsăritului și după ce-și 
frecă ochii, îşi aminti că are treabă la infirmeria regimentului, trimis de căpi- 
tanul Jimborean. 

— A-ha ... făcu el şi se trezi deodată. Fugi în front cornist. ,. Precista 
şi Dumnezeoaica . .. De când te ţii de mine? 

Trenul regimentar se află în urmă între două dealuri, departe și el grăbi 
pasul, « Vieru și Boculei. Trebuie să-i aduc neintârziat la companie»... 
+ Oare ce-am spus mai nainte? se întrebă, speriat deodată; n'oiu fi grăit 
cumva contra nemților? ». Și grăbi mai tare' peste câmp, către cele două 
dealuri. Ocoli zidul morii, spunându-și: «aici s'a făcut moarte de om... 
nu-i bine... +. | 

Câţiva soldați stăteau plecați asupra unui foc mărunt, frigând un hartan 
de carne: stăteau tăcuți, holbați asupra flăcărilor și nici nu se clintiră când 
îi acoperi umbra uriașă a majurului, Alţi câţiva dormeau duşi, cu mâinile 
desfăcute în lături, cu capetele răsturnate într'o parte asemeni morţilor. Terna 
afânată de pe nesfârşita groapă a osândiţilor se lăsase la fund, cuprinzându-i, 
Intre bocancii lor, mari, scălâmbi ieșite din țernă, drept în sus, un picior de 
prunc. 

— Dormiţi, măi... rosti cu mânie majurul, Dormiţi pe morţi... 

— Pe morți... răspunse un soldat, prin somn, 

— Au să vă mănânce cânii ... mai rosti majurul şi abia atunci camenii 
dela foc se uitară cu niște ochi stinşi la cânii stând de o parte, aşezaţi pe 
pântece, cu limbile scoase, 

— Uite, măi... spuse un soldat. Ne pândesc cânii... 

— Suntem ucigași... strigă un adormit. Vai, mamă... 

— Mie, mâncare nu-mi trebuc, rosti unul dela foc, sculându-se. Am 
mâncat, toată noaptea, cu mitraliera, carne de om... 

— De ce, frate? îl întrebă altul, Carnea de om s'o mânince cânele negru, 
dom” colonel Vartic... El a dat ordin... 

— Apoi, măi Ioane, dac'am început noi războiul ista așa... Noi înain- 
tăm ++ înaintăm .. , Şi din urmă au să se scoale morţii... Au să se scoale 
şi-au să ne atace pe la spate . . . au să ne sugrume prin somn .. , Hai-hai. . . 

Și altul adăugă: a 

— Nu numai morții, ci și viii... Că semănăm moarte și vrajbă. = Şi 
vrajba are să crească în urma noastră în niște păduri înfricoșate... Las'că 
de m'are să fie aṣa... 


- 


NEGURA 163 


Li Ii chinueşte cugetul + gâhdi Codău, ascultându-i și neputându-se smulge 
locului, spunându-și mai departe: + leri încă, oamenii îngropați aici, mișcau, 
le bătea inima, Pruncul cu piciorușul scos afară, zâmbea la soare şi poate 
prindea fluturi cu pălăria...». za a 

— Ascultă, leat... se întoarse el spre cei dela foc. Oare i-adevărat că 
pruncul cela, cu piciorușul scos afară, a tras cu mitraliera în armata română? 

— Parcă-i scufundat cu capul în jos, într'o apă, aşa ține piciorul... răs- 
punse un soldat, privind lung piciorul alb. Oare cum de-a rămas așa afară? 
Ia'n hai, măi Ioane... 

Infășcă hârlețul de lângă dânsul și spuse înc'odată: 

— la'n hai... 

Dădu la o parte picioarele adormiților și săpă adânc, până ce descoperi 
un trup mărunţel îmbrăcat într'o cămășuică albă, scurtuță, pătată de sânge. 

— Ce faci? se repeziră la el câţiva, apucându-l de hârleț, 

Dar el săpă înainte, până ce în adânc se văzură capete de femei îmbrobo- 
dite în şaluri negre, capete de bărbați cu pălăriile trase adânc pe urechi, în 
uraganul de dinaintea niorții. Mai apoi le văzu piepturile şi toţi ţineau 
pumnii încleștați la piepturi, parcă apărându-se. 

Holbaţi se uitau soldații și unul rosti: 

— De i-ar vedea Vartic... 

Lungiră pruncul, adânc între celelalte trupuri, ŞI, înainte de a svârli peste 
el țerna, unul slobozi asupra lui o floare galbenă de păpădie, spunând: 

— Ji prea la fața pământului... 

Toţi își întoarseră bărbiile peste umeri, către câinii care s'apropiaseră 
mai mult, târindu-se pe nesimţite, 

— li prea la fața pământului ... spuse înc'odată cel cu floarea. 

Și adăugă: 

— Este după zid, în ogor, o groapă adâncă de obuz.. N 

Și mâinile lor păroase, late cât căușele, ridicară pruncul, ducându-l în 
groapa de obuz din spatele zidului. 

— Au să-l are, peste ani, plugurile... spuse cel cu floarea şi altul îi 
răspunse cu mânie: 

— Ce tot baţi din gură, bre? la 'n ţineţi fleoarca... 

— Hai, hai... vorbi mai departe întâiul, fără să-l ja în samă; îndată 
pornim de-aici și au să se ție după noi cânii. .. păsările văzduhului. Ce suntem 
noi: ostași sau gropari? Majurul cela cu ochii de gânsac îi de vină... Bătu- 
l-ar Dumnezeu... El a venit şi ne-a stârnit... 

Și se uitară mult timp în vrma lui Codăw care se grăbea spre trenul regi- 
mentar, gândind: « Faptele acestea se chiamă crime de războiu. Da... Da... 
așa am învățat, acum câţiva ani? la teorie... Dar oare nu-i însuși războiul 
o crimă? Tragi și omori oameni... Dar cei din linia întâia nu tot o crimă 
fac? Atacă oamenii pe pământul lor... și-i ucid... şi le cuprind glia... 
Crima-i din partea noastră, nu din partea celor ce-și apără pământul»... 


64 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Privi dealurile Răsăritului şi gândi: « Indată “sună atacul... alți morţi în 
registrul meu de administraţie... Și mor... mor țăranii, oamenii sărmani, . . 
Cei avuţi, i-am învârtit eu, pe la partea sedentară»... 

Şi-i păru rău gândindu-se la Cimpoeșu, la lonici, la atâţia alții care n'au 
avut niciodată cu ce să-i umple ochii... + Majur Codău, îi vremea... Ti-ai 
făcut căsuţă cu două rânduri pe Strada Mare, la Botoșani; ţi-ai măritat fetele 
şi nepoatele, cu zestre din șperț şi din hrana trupei... Majur Codău, fi 
vremea +... [ 

Auzise de mult că oamenii, în războiu, cu mult înainte de a fi păliți de glonţ 
încep a puţi; capătă ficbinţeziă şi prind a se înegri la față... Işi mirosi pal- 
mele adânc și trase în nări un depărtat miros de flori mucegăite. Părul i se 
sburli şi stătu mult timp în mijlocul câmpului, jurându-se: «Pun martor 
cerul ista albastru și sfântul soare... Să-mi sară ochii și să mor de schijă 
dacă n'oiu fi de azi înainte grad cum scrie la carte... Șperţ? Să mi se usuce 
mânile... Hrana trupei? Că le beau rachiul, le fac un bine că și așa-i prea 
puţin. „e. 

Și-și mirosi iar palmele adânc, călcând, din mersul repede, iarba, cu 
bocancii lui uriași. 


„La înfirmerie, căpitanul-medic tocmai alinia bolnavii, cercetându-i înc'o- 
dată, înainte de a-i urca în cele două căruțe cu coviltir de papură. Le smucea 
dela subțiori termometrele și le privea lung, lung, căutând cu ochii lui negri, 
leneşi, urma mercurului. 

— N'ai fierbințeală. .. strigă către un soldat pământiu la faţă, sprijinit 
într'o cârjă. Marş la companie... 

— N'am fierbinţeală? se miră soldatul. Eu, domnule căpitan, ard... 
ca focul... ard... 

— Marş... if repezi plutonierul-sanitar, un cm înalt, îndoit de spate ca 
o cobiliță. N'ai fierbințeală —gata,.. Aici, fierbinţeala joacă... 

Din spatele căruţelor venea un cântec, un glas răgușit, depărtat, se ca- 
nonea, legând vorbele şi abia urcându-le pe nişte suncte înalte, hârâite, 
s . 

— lar hârâie cel ce-o face pe nebunul... spuse căpitanul, Ia'n vezi, 

plutonier. . . x 


+ Cine md va îngropa ? » 
întrebă cântecul, rar, chinuit, încet. 
— Eu am să te îngrop, mârlane... îi răspunse plutonierul-sanitar, rân- 
jindu-și dinții ascuţiţi, de porc sălbatic, către bolnavii din front, 
s Munţii când s'or hurduca. . .» 
răspunse cântecul înălțându-se încet, încet, molcom din ce în ce mai molcom 
ca un plâns de prunc. : 


NEGURA 167 


Soldatul sprijinit în cârjă își duse mâna la ochi și i se sguduiră umerii. 
„ un tun, bubuia, deschizând pe sub cerul nemărginit nişte ecouri 
largi, de clopote. In cei câțiva arbori, păsările ciripeau, vesele și caii ambu- 
lanţelor rupeau troscotul, ca dinaintea unui ham înainte de a porni mai de- 
parte, la un drum, către prispele părintești, Şi glasul lui Boculei nu mai înceta. 
— Vai Doamne... făcu un soldat mărunt, cu niște mustăți pleoștite, 
De ce mu tace? 
— Te supără? îl întrebă căpitanul cu un râs rău. Mie-mi cântă, aşa, la 
cap, de patru zile și patru nopți... La "n vezi plutonier. . . 


4 Pe mine cin’ m'a jeli? » 


întreba cântecul — şi-atunci lângă glasul ostenit al soldatului se alătură un 
vierg molcom de fluier, 


+ Frunza, când s'a risipi...» 


răspunse cuvântul cântecului şi căpitanul se plesni cu palma peste frunte: 

— Inţelegi, plutonier ? Așa nu mai merge... De ce nu vine majurul dela 
compänia întâia să-l iee odată? 

— Am venit... raportă Codău. Să trăiţi | domnule căpitan. Am venit după 
Boculei şi după dom’ locotenent Vieru... 

Și trăgându-se după căruțe se plecă asupra lui Boculei. Soldatul cu fluierul 
sări repede la o parte, 

— Măi Boculei... Măi băiete, măi... tot făcea majurul privindu-l cum 
stă lungit cu fața 'n sus, cu ochii pierduţi în depărtările fără hotar ale cerului, 
Măi Boculei... măi băiete, măi... Ce cânți, tu, aşa, măi?.,. 

Ochii soldatului îl priviră ca dintr'o ceață. 

— Cine eşti? îl întrebă el, Şi aţintindu-şi urechea către un nevăzut câmp 
de bătălie, prinse din nou a cânta răgușit, înalt, să întreacă niște explozii asur- 
zitoare. Versurile curgeau tremurat, unul după altul, dominând larmele extra- 
ordinare din ființa lui 


a Cât de negri-s, Doamne, munții. . 
toamna, când se duc vecruții... 
Bate clopotu 'ntr'o dungă... 

Ce ești, cdtânie, lungă 

Ieşi mdicuță şi te roagd, 

că mi-a fost viața dragă... 
Roagd-te pe la icoane, 

şi må scapă de cătane. . .» 


— Să te scape glonțul... sudui plutonicrul-sanitar. Glonţul, măi... 
Drepţi! Marş la companie... Uite-l cum se preface... Se cunoaște că-i 
vulpe, dascălul de biserică. .. 


168 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Și, smucit de piept, Boculei sări în picioare, uitându-se pe furiş încotro 
s'o ia la fugă, să se ascundă. 

— Nu... strigă el repezind braţele înainte, sprijinindu-se cu spatele de 
căruță. La atac? Doamne... Auziţi-i cum răcnesc în valea aceea... 

— Hai Îa companie... îl chemă Codău. Lasă... 

Și simțea că mintea flăcăului îi acoperită de negura nebuniei, 

— Domnule căpitan: .. Eu cred, domnule căpitan, că-i cu mintea sărită., . 
Să-l trimitem înapoi, în țară... 

— In ţară? se miră căpitanul. De ce? Te rog să nu te amesteci unde nu 
te pricepi... Ştii ce înseamnă a simula? Simulează... De patru zile îi tot 
iau temperatura... "Termometrul nu urcă... și dacă nu urcă termome- 
trul... r 
— Dacă simulează... va să zică... Domnule doctor... cu... nù mă 
amestec. 

Şi s'apropie de Boculei: 

— Măi flăcău, măi... Dacă mai faci așa... trebue să te trimit în jude- 
cată... Hai, cumințeşte=te.,, 

«Am să-l țin la căruță... gândi. Știe cântece...» 

— Vasăzică, la companie. ., spuse către căpitanul-medic. 

— Da, la companie... 

— Atunci, prea bine... Acum, vă rog, dom "locotenent Vieru... 

Intins în căruță, sub coviltir, locotenentul Vieru dormea dus. Braţele lui, 
incremeniseră în somn, strângând o haină vânătă pătată de sânge. Lângă el, 
pe foaia de cort, strălucea un ceasornic de avr, 

— Toată noaptea a lipsit... şopti un căruțaș, cu mustăţile bârligate, la 
urechea majurului. A lipsit şi s'a întors cu mânile pline de sânge. Ja 'n cău- 
taţi-l în sân... 

— Ce vorbeşti, măi? se sperie majurul. In sân? Ce are? 

— Are un cuțit lung... A venit cu el în mână, din spre târg... a omorit 
oameni... 

Și cäruțaşul băgă mâna în sânul locotenentului, scoțând un cuțit cu 
mănunchiu de os, îndoit la vârf, 

— Tată... Când a venit, eu l-am simțit şi mi-a spus: « Am hăcuit jidovi... 
Să taci, e. 

— Are temperatură, spuse căpitanul. Când n'o mai avea, îl trimit la com- 
panie. 

— Bea zeamă de mahorcă.., spuse soldatul, la urechea majurului. Că 
zeama de mahorcă slăbește și dă căldură... 

— la 'n mai taci... se miră majurul, Ai văzut tu? 

— Cu ochii mei, dom’ majur... Așa să am parte de prunci! 

— Știți că bea zeamă de mahorcă? întrebă msjurul spre căpitan. 

— Am simțit... răspunse căpitanul, ducându-și degetul arătător la buze, 
în semn de taină. L-am simţit şi-l paşte glontul... A 


Gândi îndelung şi rosti: 

— =» ori să-l trimit la companie... De-ar afla colonelul că-l ţin... 

Și strigă: 

— Locotenent Vieru... 

Ofițerul sări ars, cu mâinile la spate, ca un hoț prins asupra faptului. Privi 
haina din fața lui și ceasornicul şi, căpătându-și cumpătul, îşi desfăcu gura 
într'un rånjet: 

— Ei... și ce-i? Toţi trebue căsăpiţi ! 

— Pleacă la companie... îi spuse căpitanul. Ordin de sus... 

— La companie? întrebă Vieru şi buzele prinseră a-i tremura, De ce? 
Sunt bolnav... 

— Prefăcutul, .. spuse încet soldatul cu mustăți bârligate. Indată-i arăt 
sticla cu mahorcă... . 

— Domnule locotenent. .. îi spuse Codău. Compania a rămas fără ofițeri, 
Toți au căzut colo la Mușeniţa... La fel, plutonierul dumneavoastră a murit, 
tot... Oamenii, câți au rămas, îi comandă sergenţii și căprarii.., In linia 
Întâia... 

— Linia întâia? se holbă Vieru. 

Şi se strânse mai tare în fundul căruței. 

— Acolo... piept la piept cu borşovicii... Domnule locotenent... îi 
spuse căruțașul. Că vorbiți aşa de avan contra lor, parcă-i mâncaţi cu dinții... 
la "n să vă văd la fapt... 

— Să tati se strâmbă Vieru spre soldat. 

— Indată arăt, . . sticla... răspunse soldatul, făcând cu ochiul spre majurul 
Codău. 

Alb la față, locotenentul Vieru sări din căruță: 

— Hai şi 'n linia întâia... 

Privi lung depărtările, acoperișurile satelor şi gura si toată fața i se încre- 
țiră într'o cumplită ură, 

— Sfântul lor... sudui către nişte mulțimi nevăzute. 

Și închipuirea îl purta prin orașe şi sate aprinse, cu oameni răcnind cu- 
prinși de flăcări. 

— Le-arăt éu... rosti svârlindu-şi pumnul spre zări. 

Din nou, după atâta vreme, îi răsăriră înaintea ochilor mulțimile bete de 
ură, trecând pe sub steagurile verzi. El, de pe-o piatră, un singur semn făcea 
şi miile de oameni cădeau în genunchi, jurând credință gărzii. ., moarte prun- 
cilor, bătrânilor și femeilor. Invăţa mulțimile că numai străinii îs de vină 
că 'n ţară merge greu, că străinii sug mana... în timp ce pământenii robesc 
şi mor de foame... Așa spuneau și acele cărțalii tipărite nu cu plumb şi cu 
bale de ură... 

— Asta duce la războiu, îi spuse odată un bătrân lucrător, Noi, cei săraci, 
una suntem, de orice neam am fi... Că tot robim. Bogaţii, între ei, nu se 
supără, De fel, de orice sânge ar fi ci. Is ințeleşi, toți, ca să ne ice mai cu spor 


170 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


mana mânilor,.. Voi cu cămășile voastre verzi, sunteţi semănătorii pierzaniei. . 
Va vrăjit Adolf Hitler, să înncbuniţi țara... să pregătiți calea armatei ger- 
mane spre Răsărit, 

— Câţi din mulțimile care cântă azi sub steagurile voastre cred în cele 
ce le grăiți? Ia'n să-i luminaţi asupra adevărului... şi vă lasă cât ați bate 
din palme... întorcând bâtele împotriva voastră... Ce are Ion pălmașul 
cu Haim cârpaciul din mahalaua calicilor? In inima lor deopotrivă se uită 
chiorâș la ferestrele luminate ale bogaţilor. 

Astfel i-a spus într'o zi în anul '40, un bătrân lucrător cu ziua, în timp 
ce 4 camarazii » îl schingiuiau legat la scară. 


EUSEBIU CAMILAR 
(va urma) 


ORIENTĂRI 


LITERATURA SOVIETICĂ 
PE CALEA REALISMULUI SOCIALIST 


Realismul socialist ca metodă fundamentală a literaturii sovietice a fost 
formulat de tov. Stalin, iar apoi preconizat la primul congres unional al scrii- 
torilor din anul 1934. La acest congres, în cuvântarea tov. A. A. Jdanov și 
în referatul lui A. M, Gorki au fost elaborate principiile fundamentale ale 
realismului socialist, 

E necesar să amintim că, în epoca premergătoare circulau printre literații 
sovietici tot felul de teorii nemarxiste. Astfel, de exemplu, cei din « Asociația 
rusă a scriitorilor proletari + (RAPP) reclamau cu orice preț « metoda rea- 
lismului psihologic », pe care l-ar fi descoperit ei, — de fapt luat din arse- 
nalul esteticei idealiste. Partidul a făcut critica acestei metode greşite și a 
arătat esența sa antimarxistă. Au mai fost și alte încercări, tot atât de greşite 
şi de dăunătoare, de a inventa diferite metode de creație literară. Astfel, cei 
din « Frontul de stânga al artei » (IEF) au ridicat la rangul de metodă prin- 
cipală în artă « teoria faptului », conform căreia, poeții şi scriitorii erau obligați 
să se țină de o documentare strictă, fără a admite nicio iotă de ficțiune artis- 
tică. Se înţelege la ce sărăcire a literaturii sovietice ar fi dus această teorie, 
dacă i-ar fi isbutit cuiva realizarea ci practică | 

Grupul constructiviștilor, prin gura + teoreticianului + său, K., Zelinski i-a 
chemat pe artiştii sovietici « să se unească + cu cultura burgheză a Europei 
şi a Americii, să calce pe urmele ei, 

Viaţa a arătat că toate aceste lozinci false erau vrăjmaşe artei sovietice: 
ele aduceau cu sine ruperea scriitorilor sovietici de prezentul viu, de viața 
şi lupta poporului sovietic, îi împingeau în mocirla decadentismului, a plo- 
conirii față de cultura burgheză. 

Când, în 1932, printr'o decizie specială a Comitetului Central al Parti- 
dului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice au fost lichidate « Asociația 
rusă a scriitorilor proletari» şi alte grupuri și organizații literare, şi a fost 
creată sub conducerea lui A, M. Gorki și A. S. Şcerbakov unica € Uniune 
a scriitorilor sovietici e, resolvarea problemei fundamentale, a unei metode 
unice, pentru întreaga literatură sovietică a devenit o necesitate vitală, 


172 VIAȚA ROMÂNEASCĂ s 
O astfel de metodă a fost metoda realismului socialist, formulată de tov. 
Stalin. : 

In cuvåntarea sa la primul Congres Unional al scriitorilor, tov, A. A. 
Jdanov spunea: 

« Să fii inginerul sufletelor omenești, înseamnă să stai cu ambele picioare 
în viaţa reală. lar la rândul său aceasta înseamnă ruperea cu romantismul 
de tip vechiu, cu romantismul care a prezentat o viață ircală şi cu eroi 
inexistenți, îndepărtând cititorul de contradicţiile și jugul vieţii, ducându-l 
într'o lume irealizabilă, în lumea utopiilor. Literaturii noastre, care stă cu 
ambele picioare pe o bază materialistă fermă, nu-i poate fi străin romantismul, 
dar un romantism de tip nou, un romantism revoluționar. Noi spunem că 
realismul socialist este metoda fundamentală a literaturii sovietice şi a criticii 
literare, iar aceasta presupune că romantismul revoluționar trebue să intre 
în creaţia literară ca o parte integrantă, deoarece toată viața partidului nostru, 
toată viaţa clasei muncitoare şi toată lupta ei, constă în imbinarea muncii 
practice cea mai aspră, cea mai clară, cu eroismul măreț şi cu perspectivele 
grandioase », 

Tezele fundamentale, care caracterizează metoda realismului socialist, 
au fost desvoltate de A, M, Gorki în cuvântările sale la Congresul scriitorilor 


și în nenumărate articole scrise după Congres. Gorki a luat poziţie consec- 


ventă, impotriva formalismului și a naturalismului, ca fiind niște deformări 
urite, dușmane realismului socialist. Gorki a supus decadentismul unei critici 
sdrobitoare, numind deceniul dominaţiei acestuia (1907—1917) «perioada cea 
mai ruşinoasă din istoria intelectualității ruses, Prin toate cuvântările lui 
Gorki, ideea că realismul socialist este singura și unica metodă posibilă a 
intregii literaturi sovietice, trece ca un fir roşu. 

Ce fel de cerințe pune, deci, această metodă? Prin ce se înrudeşte ca cu 
metoda creațiilor unor Puşkin, Tolstoi, Cehov, — şi prin ce se deosebeşte de 
metoda literaturii clasice premergătoare ? 

Ca primă condiţie, realismul socialist pune veracitatea în redarea reali- 
tăţii. Numai acela e artist, care, plecând dela observaţia vieții, dela practica 
luptei sociale, este capabil să creeze o operă realistă cu adevărat artistică. 
Prin această calitate, literatura sovietică este urmașa și continuatoarea directă 
a celor mai bune tradiţii ale artei clasice ruse, a tradițiilor lui Puşkin, Gogol, 
Lermontov, Necrasov, Scedrin, Lev Tolstoi, Cehov. 

Cu toată înrudirea, care fără îndoială că există între realismul socialist 
și realismul literaturii clasice din trecut, ele sunt deosebite printr'un șir de 
trăsături esențiale, Realismului trecutului îi erau inerente o seamă de neajun- 
suri, legate de acea limitare, care decurgea din poziția de clasă a scriitorilor din 
trecut, Marii clasici ai trecutului nu au putut reda în mod just, în operele 
lor, rolul maselor populare în procesul istoric. Eroii tipici ai literaturii din 
trecut sunt în cea mai mare parte reprezentanți ai claselor dominante sau ai 
intelectualității. Așa e Eugen Oneghin, creat de Pușkin, Andrei Bolkonscki, 


LITERATURA SOVIETICĂ Dr 


Pierre Bezuhov și Anna Karenina în operele lui Lev Tolstoi, eroii lui Cehov: 
Treplov, Verșinin, — şi chiar Rahmetov, înfățișat de Cernişevski în remarca- 
bilul său roman « Ce-i de făcut o? - 

Masele populare, principala forță motrică a istoriei, au rămas în litera- 
tura realismului clasic în umbră, oarecum în afara procesului social, Diferiţi 
scriitori progresiști din trecut, care au simțit adevărul vieții, au zugrăvit în 
romanele, poemele şi dramele lor pe reprezentanţii poporului. Astfel Puşkin 
a introdus în + Fata Căpitanului » pe Pugacev, Turghenicv a închinat multe 
din operele sale minunate zugrăvirii țărănimii ruse. Creația democratului 
revoluționar Nezrasov este pătrunsă de o dragoste imensă pentru popor. 
Dar, cu toată simpatia artiștilor progresiști ruși pentru suferințele poporului 
înrobit, ci nu au putut înțelege și arăta în mod just locul adevdrat al maselor 
in procesul istoric. 

Strâns legat de aceasta este și cel de al doilea neajuns esențial al litera- 
turii trecutului, De regulă, scriitorii trecutului au prezentat omul mai ales 
in cadrul realităților familiale și amoroase. Ei nu au putut prezenta activi- 
tatea lui socială în toată amploarea ei, Dacă scriitorii și-au luat ca temă 
activitatea istorică a omului, limitarea concepției i-a dus spre greşeli în zugră- 
virea oamenilor și a evenimentelor. Chiar în operele cele mai importante ale 
literaturii din trecut, caracterul social al activității omului era interpretat de 
multe ori complet greşit. Astfel, de exe mpiu, Lev Tolstoi, în romanul a Războiu 
şi pace e l-a arătat pe marele conducător de oști Kutuzov ca pe un om care 
se lasă în voia întâmplării, care nu putea şi nu dorea să se amestece în mersul 
acțiunii militare, O astfel de concepție a figurii lui Kutuzov este strâns legată 
de concepția idealistă a lui 'Tolstoi, de fatalismul său istoric. In alte cazuri, 
tratând personalitățile istorice, scriitorii au căzut în cealaltă extremă, mărind 
peste măsură influența personalității asupra desfășurării evenimentelor isto- 
rice; în aceasta constă, de exemplu, limitarea tragediilor lui Shakespeare, 

Pentru literatura trecutului, munca a rămas aproape o temă neatinsă. 
Totodată, fără a arăta munca oamenilor, care trece prin formele sociale ce 
se schimbă una pe alta, prezentarea istoriei societății a căpătat un caracter 
incomplet, neadevărat, 

Aceste neajunsuri n'au permis, chiar celor mai mari scriitori ai trecutului, 
să creeze un tablou adevărat și obiectiv al relațiilor sociale din timpul lor, 

Metoda realismului socialist lărgeşte extraordinar sfera figurilor artistico- 
literare, Literatura sovietică a arătat în mod real, în zeci şi sute de opere, 
masele, poporul ca subiect principal al istoriei. Să ne amintim cum sunt 
infățișate masele populare și reprezentanţii lor cei mai de seamă în operele 
scriitorilor sovietici: « Ceapaev » de D. Furmanov, + Torentul de fier» de 
A. Serafimovici, « Bine » de Maiacovski, « Bruski» de F. Panferov, « Pământ 
desțelenit » și « Donul liniștit » de M. Solohov, a Infrângerea » de A. Fadeev, 

— şi vom înţelege diferența radicală dintre metoda realismului socialist gi 
metoda realismului clasicilor, 


174 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Problema corelaţiei dintre masă şi erou, literatura realismului socialist 
o interpretează pornind dela principiile teoriei lui Marx-Engels-Lenin- 
Stalin, In operele scriitorilor sovietici, personalitatea eroului, nu este despăr- 
țită de masse şi nu-i este opusă; eroul este expresia cea mai deplină a 
tendințelor maselor populare, ca și cum ar fi focarul ideilor şi al năzuin- 
telor lor istorice. Acest lucru n'a fost și nu putea fi în literatura realismului 
clasic, 

Definind misiunea literaturii sovietice, literatura realismului socialist, 
Gorki spunea: 

è Rolul proceselor de muncă, care au transformat animalul vertical în 
om și au creat principiile fundamentale ale culturii, nu a fost cercetat nicio- 
dată atât de multilateral și de profund cum ar fi meritat-o, 

« Noi trebue să alegem ca erou principal al cărților noastre munca, adică 
omul organizat de procesele muncii, care la noi este înarmat cu toată puterea 
tehnicii contemporane, omul care la rândul său face munca mai ușoară, pro- 
ductivă, care o ridică la rangul de artă. Noi trebue să învăţăm să înțelegem 
munca drept o creaţie (din referatul la Congresul scriitorilor sovietici, — 15 
August 1934). 

Scriitorii sovietici, conduşi de principiile concepției marxist-leniniste 
despre lume, studiind cu atenție viața, au creat opere în care munca, acti- 
vitatea socială a oamenilor este reprezentată în mod just, ca forță deter- 
minantă a procesului istoric, In timpul regimului sovietic sa îmbogățit 
însăși genul romanului, al povestirii, al dramei, al poemei, ajungând să cu- 
prindă fenomene a căror prezentare ar fi fost peste puterile literaturii vechei 
societăți, Prezentarea de către V, Kataev a construcţiei uzinei metalurgice 
dela Magnitogorsk, în romanul « Vreme, înainte 1», prezentarea de către 
Șolohov a muncii țărănimii colhoznice în « Pământ desțelenit », descrierea 
Verei Panova în « Krujilika s, a lui I. Krimov în «Derbent +, a lui B. Galin 
în schiţele despre Donbas — munca creatoare a inginerilor și muncitorilor 
sovietici, — aceste exemple vorbesc despre caracterul inovator al literaturii 
sovietice, care afirmă munca în societatea socialistă ca fiind o creație, o 
necesitate interioară a omului, arătând rolul educativ al muncii în societatea 
sovietică. ` 

Plecând dela aceste particularități ale literaturii sovietice, suntem îndrep- 
tățiți să spunem că în întregul ci ea este un pas înainte în desvoltarea artis- 
tică a societății. Realismul socialist, care stă la baza ci, este o metodă mult mai 
desăvârșită decât realismul critic al clasicilor. 

Astfel, fără a uita că literatura sovietică este urmașa a tot ce e mai bun 
ce a fost creat de clasicii realişti, și în primul rând de corifeii artei ruse, noi 
suntem obligaţi să subliniem mereu noua treaptă calitativă la care a fost ridi- 
cată gândirea poetică prin metoda realismului socialist. 

Baza realismului socialist este înțelegerea şi redarea veridică de către artist 
a procesului vieţii, în acord cu principiile concepției marxist-leniniste. 


* 


LITERATURA SOVIETICĂ 17$ 


Decadenţii au tratat esența şi misiunile artei în spiritul idealismului su- 
biectiv, 
« Lumea încântată de o mișcare de plutire, 
Rostogolind grupuri de stele, ca un șarpe, 
Va deveni o reflectare vie, ca într'o oglindă, 
A eului nostru veșnic, unic», 
a scris M. Voloşin. Esteticianul englez Oscar Wilde a numit arta o minciună. 
Mult mai înflorit a exprimat acest lucru Boris Pasternac, în cartea sa. El 
a scris: e Arta se interesează de viață, în trecerea unei raze de forțe prin ea... 
Indreptată dincolo de realitate, desprinsă de realitatea sensibilă, arta este notarea 
acestei desprinderi +, Astfel, denaturarea realității, este declarată de Pasternac 
ca una din particularitățile distinctive ale artei. 
Realismul socialist, bazat pe tradiţiile realismului clasic, nu pune la baza 
creaţiei artistice, reprezentările subiective și arbitrare al artistului, ci înțele- 


gerea realității obiective de către acesta. Gradul de artă, al operelor scriitorilor — 


realiști sovietici se determină, înainte de toate, după criteriul: cât de” exact 
şi cât de veridic au reprodus în figurile literare mersul procesului vieții. 

Ca o condiție indispensabilă, pentru artist realismul socialist pune orien- 
tarea de partid a creaţiilor sale. 

Incă marii democrați revoluționari, Belinski, Nekrasov, Cernișevski, 
Dobroliubov, Scedrin, au cerut literaturii, un conținut ideologic înalt, un 
conținut social, slujirea societății, a poporului, Literatura sovietică continuă 
tradițiile democraţilor revoluționari. 

Principiul spiritului de partid al literaturii, elaborat în mod ştiinţific de 
Lenin și Stalin, subliniază acel rol important și conducător, pe care este chemat 
să-l realizeze literatura în viaţa socială. Apartenența de partid a scriitorilor 
sovietici înseamnă legătura lor indestructibilă cu cauza clasei muncitoare — 
singura clasă până la sfârșit revoluționară, care se bazează, în munca sa mă- 
reață de transformare a lumii, pe fundamentul solid al teoriei ştiinţifice a lui 
Marx-Lenin-Stalin. Apartenența de partid a scriitorilor sovietici înseamnă 
servirea cauzei construcției comunismului. 

In creaţiile lor, scriitorii sovietici se conduc după politica partidului bol- 
şevic şi a statului sovietic. Aceasta constituie puterea literaturii sovietice, 
deoarece ea dă scriitorilor posibilitatea de a înțelege mai profund mersul 
realității, de a o reprezenta în mod just, ea deschide scriitorilor perspectivele 
unei participări active, prin creaţia lor, la construcția nouii vieți, inspirată 
de marele ideal al comunismului. 

In strânsă legătură cu aceasta se găsește, rolul educativ al literaturii noastre. 
Deciziile Comitetului Central al Partidului Comunist (b) al Uniunii Sovietice 
despre problemele ideologice au ridicat ideea atitudinii bolșevice de partid 
în artă la o înălțime nouă, subliniind imensul rol educativ al literaturii so- 
vietice. Cele mai bune opere ale ci ajută, în mod activ, la reeducarea maselor 
largi ale poporului în spiritul comunist, la eliberarea conștiinței muncitorilor 


176 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


de rămășițele capitaliste. Cea mai importantă misiune a scriitorilor sovietici 
este propaganda ideii comunismului. În imagini sugestive şi luminoase scrii- 
torii sovietici arată superioritatea sistemului socialist față de capitalism, iar 
in aceasta constă finalitatea lor bolşevică. 


+ 


Caracterul de partid al artei sovietice este condiția veracității sale, a ni- 
velului ei artistic, a influenței ei sociale. Literatura sovietică este puternică 
prin legătura ei cu ideile comuniste, cu prezentul, cu politica. 

Să amintim cuvintele tov. Molotov: « Nu trebue să socotim că e o întâm- 
plare, că acum cele mai bune opere ale literaturii aparțin condeiului scriitorilor 
care simt legătura lor ideologică indisolubilă cu comunismul ». 

Scriitorii țării noastre, realizând în opera lor principiul apartenenţei de 
partid, ajută partidul să educe pe oamenii sovietici în spiritul patriotismului 

“sovietic, al dragostei pentru poporul și patria socialistă. Prezentând pe eroii 
timpurilor noastre, ei arată pe înflăcărații patrioţi sovietici, care sunt puter- 
nici prin înalta lor ideologie, prin conştiinţa lor socialistă, mândri de apar- 
tenența lor la marele popor sovietic, care luptă plin de abnegaţie pentru rea- 
lizarea politicii partidului şi a statului sovietic, 

Metoda realismului socialist este un mijloc minunat al ridicării şi al în- 
floririi artei naţionale socialiste a popoarelor URSS, cecace reprezintă aportul 
cel mai de preț, la tezaurul literaturii mondiale. 

4 Internaționalismul în artă, spune A, A. Jdanov, nu se naște pe baza 
micșorării şi a sărăcirii artei naționale. Dimpotrivă, internaționalismul se 
naște acolo unde înflorește arta naţională. A uita acest adevăr, înseamnă a 
pierde specificul său, înseamnă a deveni un cosmopolit fără neam... Nu 
poţi fi internaționalist în muzică, ca și în toate celelalte, fără a fi un patriot 
al ţării tale. Dacă la baza internaţionalismului stă respectul pentru celelalte 
popoare, nu poți fi internaționalist, fără a respecta și iubi propriul său popor ». 
A munci neincetat pentru înflorirea artei sovietice, pentru educația ideologică 
a oamenilor sovietici aceasta este datoria patriotică a artiștilor sovietici. 

Scriitorii reacţionari ai Apusului contemporan ne asigură în fel și chip, 
că ei sunt străini de politică și. servesc numai artei o pures. 

Sub titlul ţipător de senzațional « Politica atrage pe scriitori la saltul 
spre moarte b, strâmbându-se și făcând pe bufonul, scriitorul francez Léon- 
Paul Fargue scrie: a De mult a venit timpul, să cerem despărțirea deplină, 
divorţul definitiv al artei și al politicii. Să transformăm frăția noastră literară. 
Să adâncim și mai mult prăpastia, care ne desparte, pentru a ne putea ob- 
serva ca două forțe diferite + (Le Figaro littéraire din 19 Aprilie 1947), 

De sigur că aceasta nu-i mai mult decât o mascare mediocră a unui scrib 
burghez, care, camuflându-se cu fraze mincinoase despre + deplina auto- 
nomie + față de politică, prin propaganda sa a individualismului şi a misticii, 
face de fapt politica stăpânilor săi capitalişti; eliminând conţinutul social 


. LITERATURA SOVIETICĂ 177 


din literatură, el transformă literatura într'un mijloc de întunecare a conștiinței 
maselor şi a coruperii lor. 

Scriitorii sovietici spun deschis că, în opera lor ei pleacă dela politica 
regimului sovietic şi a partidului bolşevic. In legătură cu politica, ei văd che- 
zășia conținutului ideologic al literaturii, înaltul ei nivel moral, condiția apro- 
pierii ei de popor. 

O trăsătură importantă a realismului socialist, strâns legată de orientarea 
sa comunistă este principiul revoluţionar-romantic, propriu realismului so- 
cialist, iscusința de a prezenta eroismul luptei oamenilor sovietici pentru co- 
munism, facultatea de a vedea ziua de mâine pe baza unei cunoașteri ade- 
vărate a vieții de astăzi a poporului. Romantismul nu este opus adevărului 
vieții, deoarece zugrăvind în figurile romantice, trăsăturile comunismului viitor, 
scriitori noştri nu se depărtează de adevărul vieţii, ci pătrund în ea mai adânc, 
o lărgesc dincolo de limitele zilei de astăzi. Dacă în trecut, chiar pentru cei 
mai progresiști scriitori, viitorul fericit al poporului era numai un vis, care 
nu avea la bază o ştiinţă exactă, astăzi credința revoluționar-romantică a 
scriitorului sovietic în ziua de mâine a poporului său, se bazează pe tezele 
ştiinţei celei mai progresiste marxism-leninismul. 

Maiakovski a spus: 

« Și noi suntem realisti 

dar nu la 
pășune, 

nu cu botul atârnând în jos, 
ci în viața nouă care merge înainte, 
înmulțită 

cu electricitate 

și comunism +, 

Tocmai această previziune a zilei de mâine, bazată pe deducţiile marxist- 
leniniste, dă celor mai buni scriitori ai noștri, acea forță care n'a existat şi 
nu putea exista, chiar la cei mai talentaţi artiști ai trecutului presocialist, 

In ultimul timp, în presa noastră s'a ivit un şir de păreri ale unor scrii- 
tori şi ale unor critici care înclină să reducă romantismul revoluționar la în- 
frumusețarea realității, la aceea că scriitorul are sarcina să o + înalțe după 
cum se exprimă ci. Astfel de idee este expusă de tov. B. Bialik în articolul 
său « O acțiune eroică cere exprimare eroică s. 

Trebue să spunem, că o astfel de înțelegere a rolului și locului romantis- 
mului revoluţionar este greșită. A. Fadeev a scris just: « Tocmai pentrucă 
noi suntem reprezentanţii unei societăți în care năzuinţele subiective ale ar- 
tistului coincid cu mersul obiectiv al evoluţiei sociale, noi putem găsi în rea- 
litate oameni vii, purtători ai noului principiu moral s. (Articolul « Sarcinile 
teoriei și criticei literare» în culegerea «Problemele realismului socialist », 
p. 12, Moscova, 1948). 


12 


178 VIAȚA ROMANEASCA . 


Arta sovietică nu are nevoie de o samăgire înălțătoare v. Însăși realitatea 
dă artei sovietice, un material de o imensă forță romantică. Gastello, Zoia 
Cosmodemianscaia, Oleg Koșevoi, Alexandru Matrosov — nu sunt toți aceştia 
romantici inspirați, nu sunt ei oameni ai viitorului comunist, care trăesc 
de pe acum în mod real în societatea sovietică contemporană ? Doar aceste 
figuri nu sunt inventate de scriitori, ci sunt luate din viața însâși. De accea 
și tratarea disprețuitoare a « empirismului », de către B. Bialik, în articolul 
amintit, este lipsit de temeiu — ea se revarsă într'o atitudine disprețuitoare 
faţă de realitatea noastră sovietică, care abundă de faptele eroice ale oame- 
nilor sovietici, 

Naturalismul, cu inerția și cu îngustimea lui, este străin realismului socialist, 
dar nu « empirismul », nu realitatea însăși. 

Elementele realiste și romantice în metoda realismului socialist sunt con- 
topite, a rupe unul de altul și a le opune unul altuia — ar fi o greşeală din 
cele mai grosolane, Cu cât opera artistului sovietic este mai veridică, cu atât 
ca este mai orientată în mod comunist, ceea ce inseamnă că este şi romantică. 
Scriitorii nostri știu să viseze, pe ei îi inspiră marele ideal al patriei noastre 
şi al întregului popor sovietic — idealul comunismului. Scriitorul credincios 
metodei realismului socialist, prinde viața în mișcare, în evoluţie, în dina- 
mismul ei. El ştie să vadă lupta dintre ceea ce este nou, socialist, cu ceea ce 
este vechiu, rămas dela regimul burghezo-moşieresc. Aceasta-i dă artistului 
o perspectivă justă. In complexitatea relațiilor de viață, scriitorul sovietic 
evidenţiază ceca ce este nou, comunist, care învinge şi în mod inevitabil va 
învinge, el afirmă dreptatea şi superioritatea acestui lucru nou, contribuind 
prin creația sa, la victoria lui. 

Orientarea romantică spre ziua de mâine a scriitorului sovietic se bazează 
pe înțelegerea profundă a realității de astăzi, în care actele de eroism ale oa- 
menilor sovietici, construesc drumul spre înălțimile comunismului. 

A fi credincios adevărului vieţii, a avea o orientare comunistă de partid, 
conştientă, a servi patria socialistă, a pricepe ziua de mâine a poporului său 
— iată condiţiile esențiale pentru un scriitor care vrea să urmeze în practica 
sa creatoare metoda realismului socialist. 

Aceste condiții fundamentale reprezintă esența şi conţinutul metodei 
realismului socialist, care unește pe artiștii sovietici cei mai deosebiți prin 
stilul şi maniera lor de creaţie, Incercarea de a transforma realismul socialist 
intr'o culegere de canoane literare nu poate decât să strice creşterii artei 
sovietice. Încercările scolastice ale unor critici şi cercetători ai literaturii 
de a transforma metoda realismului socialist într'o sestetică normativă » 
oarecare dictând scriitorului anumite metode şi mijloace literare, deter- 


minate odată pentru totdeauna, sunt greșite în însăși baza lor. Metoda rea- ` 


lismului socialist este puternică tocmai prin faptul că, fără a-i lega pe 
scriitori de înșirarea acestor metode, îndreaptă activitatea lor pe drumul 
care asigură creşterea şi înflorirea literaturii noastre. 


LITERATURA SOVIETICĂ , 179 


Nu demult, în paginile revistei « Octomvrie » a avut loc o „dispută între 
criticii B. Bialik, O. Grudţova, T, Motileva și A. Margobria cu privire la 
problemele realismului socialist şi ale teoriei sale. In afară de un şir de teze 
incontestabile, expuse de participanţii la discuție, =ceasta a avut din păcate, 
în multe privințe, un caracter scolastic. Astfel, de exemplu, O. Grudțova şi 
B. Bialik au discutat ce trebue şi ce nu trebue să reprezinte scriitorul cre- 
dincios metodei realismului socialist. O. Grudţova a emis teza că artistul 
sovietic trebue să arate lupta dintre ceea ce e nou şi ceca ce e vechiu în 
fiecare din personzjele sale, iar B. Bialik a susținut că ar fi mai just ca ră- 
mășițele capitalismului (de ex, birocratismul) să fie personificate, iar cicenirea 
dintre acești eroi în viață, să fie prezentată arătându-se și afirmându-se 
victoria principiului nou, socialist. 

E o dispută, nu asupra metodei realismului socialist, ci, de fapt, o dispută 
asupra subiectelor și temelor operelor scriitorilor sovietici. 

Artistul sovietic este îndreptățit să reprezinte orice coliziune, tipică societăţii 
noastre. E] poate prezenta omul în care ceea ce e vechiu se luptă cu ceea ce 
e nou, poate alege ca subiect al operei sale ciocnirea oamenilor înaintați, 
comuniști, comsomoliști, bolșevici fără partid, cu oamenii străini şi dușmani 
societății noastre. Realismul socialist nu prescrie artistului niciun fel de rețete 
literare, dându-i libertatea deplină în alegerea mijloacelor și metedelor prezen- 
tării artistice, Important e doar ca conflictele să fie prezentate veridic, ca 
artistul să afirme în opera sa victoria principiului progresist, sovietic, ca Ín 
faptele concrete ale vieții noastre de toate zilele el să fie în atare să vadă mlă- 
diţele stării noui, să vadă viitorul comunist al poporului său, — acest mare 
tel pentru care muncesc și luptă cu abnegaţie oamenii societății sovietice, 

Realismul socialist nu decretează norme ale stilului, Dimpotrivă, el dă 
cea mai largă libertate pentru desvoltarea celor mai variate orientări ale 
creației, Se știe că în calomnia lor josnică a literaturii sovietice, criticii 
burghezi contemporani ai Angliei, Americii, Franței recurg de cele mai multe 
ori la învinuirea că scriitorii noștri, ar fi + conformiști », Toti ar serie după 
același şablon și de aceea n'ar fi capabili să arate varietatea lumii și a oa- 
menilor care o locuiesc. Mai mult decât orice pe lume, aceşti domni pre- 
țuiesc în artă «individualitatea clar exprimată », înțelegând prin aceasta tot 
felul de încâlceli formaliste, frânturi din diverșii André Gide şi Sartre, 
Sforțările lor ieftine de + individualitațe » constau în descrierea putrefierii su- 
fletești a + eroilor e, — aceşti a gentlemen-hoţi +, cum bine i-a numit Gorki. 

Scriitorul reacționar francez François Mauriac, un duşman înverşunat al 
regimului socialist, minte, spunând că în socialism nu ar fi loc pentru per- 
sonalitatea omenească, și că romanul, pe care îl defineşte ca o istorie a per- 
sonalității omenești, trebue, cică, în mod inevitabil, să ajungă la decădere şi să 
dispară odată cu aceasta. 

Un alt obscurantist obtuz, un scriitor francez care în tot cursul 
celui de-al doilea războiu mondial a stat în Statele Unite, mâncând pâine 


12% 


180 3 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


americană, întorcându-se în Franța a împărtășit « ideile » sale despre literatura 
rusă cititorilor jurnalului o Les nouvelles littéraires », Aceste « idei » se rezumă 
la calomnii banale,—că literatura sovietică este condamnată la uniformitate 
şi academism (+ Les nouvelles littéraires o din 30 Oct. 1947). 

Intr'o mișcătoare unitate de vederi cu acest scriitor se află colegul său, 
calomniatorul experimentat Germain Bazin, care în cartea sa apărută nu 
demult «Le Crépuscule des images», se plânge că marxismul ar reduce 
activitatea artistului la o sumă de date materiale şi economice », 

Târindu-se în fața capitalului american, scribii plătiți din Franţa de 
astăzi, sunt gata să constate e scleroza » lor și să recunoască, că literatura ame- 
ricană este cea mai autentică literatură a epocii noastre, mulțumită feptului 
că teste complet lipsită de ideologie ». Astfel este, de exemplu, articolul critic 
din aceleași « Nouvelles littéraires» din Oct. 1947. i 

E o chestie de gust pentru acești domni să laude literatura cu gangsteri, lipsită 
de conţinut, confecționată în Statele Unite, şi s'o considere ca fiind cea mai mare 
cucerire a culturii. In ceea ce priveşte afirmația lor că această literatură 
este lipsită de ideologie, aceasta este o minciună curentă, de care sunt așa 
de mândri bandiții burghezi ai condeiului. In această literatură, ideologia 
este vădită, este ideologia fățișă a dolarului, ideologia profitului, pe care lacheii 
literari ai monopoliștilor americani, o exporta acum în mod intens în 
Europa Apuseană, 

Metoda realismului, socialist cere dela artiștii sovietici o prezentare veridică 
a realităţii. Misiunea prezentării veridice a vieţii, deschide un câmp vast 
apariției originalității individuale a fiecărui scriitor. Această problemă, scrii- 
torii sovietici o rezolvă fiecare în felul său, corespunzător particular ităților 
talentului său și tehnicei sale artistice. 

Unul din minunatele merite ale realismului socialist constă în faptul că 
el dă cele mai largi posibilităţi înfloririi celor mai variate maniere şi stiluri 
artistice în creaţia scriitorilor sovietici. 

Acest lucru poate fi ilustrat de un şir de exemple, 

Creaţia lui Vladimir Maiakoski, minunatul poet al revoluției «cel mai 
bun, cel mai talentat poet al epocii noastre sovietice», cum l-a numit tov. 
Stalin, corespunde, în epoca de maturitate a evoluției sale, principiilor funda- 
mentale ale realismului socialist. Ea oglindește în mod veridic realitatea, 
are o orientare socialistă și este pătrunsă de afirmarea revoluționar-romantică 
a zilei de mâine » comuniste, 

Să ne amintim că în aceiaşi ani în care V, Maiakovski a creat poemele sale 
+ Vladimir Ilici Lenin» și a Bine e, « Versurile despre pașaportul sovietic», 
+ Povestea despre Kuzneţstroi şi despre oamenii Kuzneţcului s, A. M. Gorki 
a scris « Afacerea Artamonov +, « Viaţa lui Klim Samghin », piesa « Egor Bu- 
licev şi alţii s. Aceste opere sunt închinate trecutului prerevoluționar: în ele 
se zugrăvește mai ales viața intelectualității burgheze, a burgheziei, a negusto- 
rimii, Despre prezentul socialist nu este vorba în aceste cpere ale lui Gorki. 


v Put ae. 


LITERATURA SOVIETICĂ A 181 


Ele nu seamănă de loc cu operele lui Maiakovski. Şi totuşi, aceste opere sunt 
şi ele scrise după metoda realismului socialist. 

Gorki ura profund capitalismul. In figuri vii, tipice, de o putere necu- 
noscută, el a arătat cum este condamnată burghezia de istorie la o pieire 
inevitabilă. Creând aceste opere, Gorki sa sprijinit pe practica de luptă 
a clasci muncitoare, preocupată de construirea socialismului; de aceea el 
a putut să arate cu atâta profunzime și veracitate, procesul descompunerii 
burgheziei, în persoana unor oameni ai lumii vechi ca, de exemplu, negustorul 
Egor Bulicev, care recunoaște foarte bine mârşăvia cepitalismului, cere pro- 
fesează filosofia: « Nu furi tu, rubla fură» — şi care moare cu conştiinţa că 
a venit sfârșitul istoric al oamenilor de teapa sa. 

Caracterizând în mod just perioada timpurie a evoluţiei creatoare a lui 
Gorki drept o perioadă revoluționară-romantică, criticii noştri se opresc cu 
nedumerire în fața ultimelor opere ale lui Gorki, neștiind sub ce + rubrică » 
să le așeze, observând că în ele, romantismul spontan al tânărului rebel s'a 
transformat într'un romantism revoluționar, cu caracter socialist Și Şi-a găsit 
expresia în figuri artistice luminoase. La Gorki, de exemplu, figura bolsevi- 
cului Kutuzov pe care el l-a reliefat în + Viaţa lui Klim Samghin » este învăluită 
de romantism. Dar nu numai în aceasta constă romantismul maturului 
Gorki. In articolul său « Despre realismul socialist » (1934), el scria: 

« Noi trăim într'o ţară fericită în care ai pe cine iubi şi respecta. La noi, 
dragostea pentru om trebue să apară —și va apărea —din sentimentul de 
mirare faţă de energia sa creatoare, din respectul reciproc al oamenilor față 
de forța lor nelimitată, de muncă, forță colectivă, care creează formele socia- 
liste ale vieţii, din dragostea față de partid, conducătorul poporului muncitor 
din întreaga țară și învățătorul proletarilor din toate ţările », 

Această dragoste fierbinte pentru poporul său, pentru partidul comunist, 
precum și înțelegerea căilor istorice ale societăţii socialiste, au întipărit crea- 
ţiei lui Gorki un caracter activ, care afirmă viața. Zugrăvind moartea lumii 
vechi, lume bazată pe exploatarea omului de către om, Gorki, cu o extra- 
ordinară pasiune și credință, pornind dela concluziile științei leninist-staliniste, 
a afirmat viitorul luminos al poporului său, care deschide întregii omeniri 
drumul spre comunism, 

Versurile și poemele lui Maiakovski create în timpurile sovietice, 2u un 
caracter accentuat publicistic. « Egor Bulicev și alții » sau «Afacerea Arta- 
monov + sunt opere de alt gen, In ele, ideea autorului este întrupată în evo- 
luția figurilor artistice. Stilul lui Maiakovski diferă de stilul lui Gorki. Dar, 
pe amândoi scriitori îi unește metoda comună a redării realității: metoda 
realismului socialist, care se bazează pe concepția marxist-leninistă. 

Mai există și acum oameni naivi care presupun că din moment ce un artist 
sovietic reprezintă prezentul, el trebue să se folosească de metoda realismului 
socialist, dar dacă abordează prezentarea trecutului, această metodă nu este 
obligatorie. Asemenea părere este greșită. Realismul socialist este o metodă 


182 VIAȚA ROMĂNEASCĂ 


de prezentare a realității şi nu o temă a artistului, Ea reprezintă o armă 
puternică în mâinile artistului sovietic în prezentarea oricărei perioade istorice 
şi a oricărei țări. A, N. Tolstoi în romanul său « Petru I», sau în povestirea 
sa dramatică « Ivan cel Groaznic», a zugrăvit întâmplările unor zile de mult 
trecute. Dar stăpânirea metodei realismului socialist i-a permis lui A. N. 
Tolstoi, să picteze în operele sale pline de talent, tablourile istoriei popo- 
rului rus, în mod just și clar. Tolstoi l-a înfățişat pe Ivan cel Grosznie în 
toată complexitatea naturii sale, arătând cum s'au oglindit în el contra- 
dicțiile istorice ale epocii, subliniind rolul progresist al lui Ivan cel Groaznic 
în crearea statului național rus și a desvăluit totodată caracterul limitat, de 
clasă al politicii sale care a servit la stabilirea monarhiei absolute, Tot așa de 
clar şi de profund este înfățișată în romanul lui Tolstoi + Petru I», persona- 
litatea țarului Petru precum și a epocii care i-a dat naștere. Ambele romane 
au fost opere de inovaţie, care i-au ajutat pe oamenii sovietici să-și formeze 
o concepție justă asupra etapelor importante ale istoriei ruse. O astfel de tratare 
a lui Petru I și Ivan cel Groaznic a fost posibilă în urma înţelegerii profunde, 
de către scriitor, a concepției leninist-staliniste a procesului istoric, ea a 
fost fructul aplicării realismului socialist drept metodă de prezentare a rea- 
lității istorice, 


Metoda realismului socialist, a înflorit și s'a întărit, în urma victoriei socia- 
lismului în țara noastră, sub influența fecundă a concepției dialectic-mate- 
rialiste. 

Fără îndoială că opere atât de însemnate ca ẹ Egor Bulicev și alții» şi 
+ Viaţa lui Klim Samghin + de A. M. Gorki, poemele e Vladimir Ilici Lenin + 
şi a Bine + de Maiakovski, « Ceapaev » de Furmanov, + Infrângerea » de Fadeev, 
+ Pe Donul liniştit » și + Pământul desțelenit » de Şolohov, sunt opere scrise 
după metoda realismului socialist. Aceste opere au fost create în perioada 
in care în țara noastră se purta încă lupta pentru afirmarea definitivă a socialis- 
mului, In anii următori, când socialismul victorios în țara noastră a deter- 
minat complet o nouă orientare a evoluţiei artei sovietice, această metodă s'a 
afirmat drept unica metodă dominantă a artei sovietice. 

E important să subliniem, că realismul socialist este metoda care se între- 
buințează cu același succes în toate literaturile naţionale ale popoarelor URSS, 
metodă cere favorizează înflorirea acestor literaturi. Realismul socislist, ca 
metodă unică pentru literaturile tuturor popoarelor URSS, absoarbe bogăția 
nuanțelor naționale care decurg din specificul naţional al culturilor acestor 
popoare. Creaţiile naţionale prin formă, socialiste prin conţinut ale cezahului 
Dyambul, ale daghestanului Suleiman Stalski, ale georgianului Simon Ciko- 
vani, ale bielorusului Arcadie Culeşov, ale ucrainienilor Nicola Bajan şi Ale- 
xandru Korneiciuc și ale multor alți scriitori ai popoarelor URSS, au fecundat 


LITERATURA SOVIETICĂ 183 


practica literaturii sovietice, introducând în ea caracterele specific naționale, 
care apar şi în particularitățile limbii şi în construcția metaforei şi în alte 
metode artistice de exprimare, In literatura sovietică, frăția stalinistă a popoa- 
relor şi-a găsit expresia ei proprie. Mulţi scriitori ai republicilor naționale au 
devenit cunoscuţi în intreaga Uniune, devenind tot atât de aproape cititorului 
rus, că și celorlalți cititori ai altor popoare ale URSS. 

Realismul socialist nu este identic cu concepția filosofică marxistă, deși este 
strâns legat de ca. Realismul socialist este metoda care se bazează pe datele 
științei marxist-leniniste, Operele create de scriitorii sovietici pe baza metodei 
realismului socialist, sunt o prezentare deosebită, artistică și expresivă a lumii. 

In Marele războiu pentru apărarea patriei, principiile realismului socialist, 
dela care au plecat în creaţia lor scriitorii sovietici, le-au dat posibilitatea să 
reprezinte în mod just evenimentele dramatice ale acelor ani, Trebue să con- 
siderăm ca un merit al scriitorilor sovictici faptul că ei au zugrăvit lupta sta- 
tului sovietic împotriva agresiunii hitleriste într'o lumină istorică adevărată 
și în concordanță cu realitatea, 

Literatura sovietică a zugrăvit în mod real toate acele întâmplări funeste 
pe care fascismul sângeros le-a adus popoarelor URSS. Acest lucru este 
foarte just și exact oglindit şi în poemul « Meridianul dela Pulcovo » de V, 
Inber și în povestea lui V. Grossman + Poporul nemuritor » şi în poemul 
lui P. Antocolski « Fiul » și în poemul lui A. Tvardovski « Vasili Tiorkin » 
și în piesa lui C, Simonov e Oamenii ruși » şi în e Neinfrânţii » lui Boris Gro- 
batov și în « Invazia » lui L. Leonov și în + Curcubeul » Wandei Wasiliewska, — 
precum şi în multe alte opere ale prozei, poeziei şi dramaturgiei noastre. 
Dar scriitorii sovietici nu și-au limitat misiunea lor la acest lucru. 

Arătând suferințele locuitorilor din Leningrad din timpul blocadei, poeta 
Olga Bergholz scria în anul 1943: 


Noi trăim acum o viață dubla ! 
Imcercuiţi în întunerec, în foame, în tristețe 
Noi respirdm ziua de mâine, liberă, mândră — 
Noi înșine am cucerit această zi, 
(Poemul « Jurnalul din Februarie ») 

Acest motiv îl intâlnim în sutele de versuri ale poeţilor sovietici, scrise 
în prima etapā a Marelui războiu pentru apărarea patriei, încă înainte de 
acea răsturnare care a avut loc în lupta dela Stalingrad, care a schimbat în 
mod hotăritor și definitiv, în favoarea URSS, întregul mers al luptei cu 
tascismul, 

Poezia sovietică, prezentând latura dureroasă și tragică din viața poporului, 
din soarta eroilor, a arătat aceste lucruri dureroase într'o perspectivă justă, 
Literatura realismului socialist a chemat la victorie și a întrevăzut conturele 
ei, încă din acele zile în care armata hitleristă era lângă Moscova, lângă Lenin- 
grad și se arunca spre Volga. In cele mai teribile zile ale istoriei statului nostru 


1 84 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


socialist, literatura noastră a ştiut să vadă ziua de mâine, ziua Victoriei, a 
întărit în conștiința milioanelor de oameni credința în victorie. Literatura 
sovietică a propagat forța și măreția omului sovietic, a chemat la triumful asu- 
pra morţii, asupra putrezirii, asupra descompunerii. 

In zilele luptei dela Stalingrad, poetul ucrainian Leonid Pervomaischi 
a scris despre țara sa natală, în poezia + În regiunea Poltavei »: 


Acolo-i noapte-acum. .. Urma fumegândă a incendiilor. 

Văile sărace sunt groaznice în Întunerec. 

Acolo sunt ruinile copilăriei mele 

Dar poate că nici ruine nu mai sunt? 

Dar fie și ruine — noi tot vom învinge ! 

Noi le-am jurat credință veșnică 

Cu tot ce este mai nobil în om, 

Și ne vom întoarce, sau moartea o tom găsi n. 
(Traducere în limba rusă de M. A, ,,.) 


Astfel conflictul tragic este rezolvat de către poetul sovietic într'un plan nou, 
neobișnuit pentru arta veche. In mijlocul durerii și al suferințelor care au 
fost pricinuite țării noastre de către cotropitorul fascist, poetul afirmă forța şi 
triumful binelui, al luminosului principiu uman, credința în victoria viitoare. 

Multe veacuri la rând, religia învăța că suferința purifică sufletul omenesc. 
Gorki a luptat cu întregul său temperament puternic împotriva acestei con- 
cepții, împotriva moralei de sclav pe care o cuprinde. El a afirmat că datoria 
omului adevărat nu este să se complacă în suferință, ci să tindă să-i izbă- 
vească și pe semenii săi. Gorki a luptat împotriva pesimismului, care s'a eul- 
tivat atâtea veacuri în literatura mondială. El a proclamat noua structură 
a sentimentelor omului - luptător, ale omului - revoluționar. In concepția 
lui Gorki, tragicul a încetat să mai fie inevitabil, fatal: credința revoluționar- 
romantică în om, în viitorul. său, are la baza sa concepția comunistului, a 
dialecticianului materialist, pentru care lumea nu se termină la limitele pro- 
priei sale personalități, ci se prelungește în viață, în lupta și în creaţia po- 
porului. 

Literatura noastră a continuat și a realizat în mod practic în figurile arti- 
stice această idee a lui Gorki, 

Marele Război pentru Patrie a popoarelor Uniunii Sovietice, impotriva 
cotropitorilor fasciști, nu a fost numai o încercare grea și sângeroasă, ci a fost 
şi o mare școală a curajului, a credinţei către Patrie, către Partid, către Stalin. 
Din această şcoală, oamenii sovietici au ieşit şi mai căliți și mai fermi. In timpul 
războiului, s'au manifestat multilateral și măreț toate acele calităţi pe care 
Partidul bolşevic le-a cultivat de ani de zile în poporul sovietic. 

Unitatea morală și politică a societăţii sovietice, care s'a maturizat încă 
în anii dinainte de războiu; a trecut proba focului în anii războiului şi a de- 
venit şi mai puternică și mai strânsă, 


LITERATURA SOVIETICĂ 185 


Toate aceste procese, caracteristice societății noastre, au fost fixate în 
literatura sovietică, Ceea ce e deosebit de caracteristic e că în ultimii ani, 
literatura sovietică s'a îmbogăţit cu un şir de artişti tineri. Un mare număr 
de tineri au început a scrie pentru a povesti ceea ce au trăit şi suferit. 

Cărţi ca « Oameni cu conştiinţa Curată v, operă scrisă de generalul partizan, 
erou al Uniunii Sovietice, P, Verșigora, + In tranșeele Stalingradului », roman 
scris de comandantul Armatei Roșii, participant la lupta dela Stalingrad, Victor 
Necrasov, însemnările partizanei "Tatiana logunov « In pădurile Incolenscului +, 
notele  radiotelegrafistului naval sovietic I. Kirilenko e Plescăe valurile 
reci +, însemnările conducătorilor organizației ilegale de partid din Crimeia 
I. Kozlov « In ilegalitate în Crimeia », ca şi e Pionerii » colonelului N. Strecișin, 
— toate aceste opere și multe altele asemănătoare conţin un material auto- 
biografic bogat. Autorii lor au trăit faptele pe care le relatează și împăr- 
tășesc cititorilor experiența lor, câștigată în luptele groaznice duse pentru feri- 
cirea şi independența Patriei sovietice. In aceste cărți se arată în toată măreția 
ci, figura omului sovictic, extrem de variat prin trăsăturile sale individuale, 
dar având în același timp calități comune, nobil patriot care nu-şi precupețește 
nici sângele, nici viața în lupta pentru libertatea Țării, pentru Patria socialistă. 

In ultimii ani au apărut o serie de opere în care autorii, stăpânind în mod 
larg și liber materialul impresiilor din viaţă, creează tablouri generalizate, 
zugrăvesc figuri tipice. Cităm « Furtuna» de Ehrenburg, + Fericirea» de 
Pavlenko și opere ale scriitorilor mai tineri ca « Steaua + de E. Kazachievici, 
« Tovarăși de drum» de V. Panova, « Mesteacănul alb» de M. Bubenov, 
« Noaptea conducătorului de oști » de G, Berezco, « Stegarii + de A, Goncear, 
« Curganul lui Mamai » de Pavel Șebunin, 

Extrem de interesant e şi faptul că tinerii scriitori care au intrat în literatură 
nu se mărginesc la cadrul temei războiului. In anii de după războiu, s'a ivit o 
serie de opere ale tinerilor scriitori care tratează tema muncii, a creației vieții 
noi, socialiste. Cartea lui V. Dobrovolski « Trei în mantale cenușii», 
povestește despre viața studențimii sovietice de astăzi. In romanul « Krujilika s, 
Vera Panova îi prezintă pe oamenii unei mari uzine militare din Urali în timpul 
trecerii la producția de pace, « Cirezi pe drum » de V. Avdeev este inchinat 
oamenilor dintr'un mare sovhoz pentru creșterea vitelor, Satul colhozian de 
astăzi serveşte ca temă romanului lui S, Bataevski « Cavalerul Stelei de Aur » 
şi poemului lui A. Nedogonov « Steagul fâlfâie deasupra sovietului satului », 
Mulţi eroi ai acestor povestiri şi romane, fie că s'au întors ieri din războiu, 
sau chiar dacă nu au fost participanţi nemijlociți, au muncit totuși în mod 
activ pentru victorie, s'au aflat în dosul frontului la o muncă de producţie, de 
partid sau în comsomol, 

Astfel, dacă luăm operele din ultimii ani, trebue să recunoaștem în mod 
obiectiv că prin ele literatura sovietică a reușit să răspundă la multe teme foarte 
importante ale prezentului. Este o literatură a vieţii, a luptei. Eroii scriitorilor 
sovietici nu sunt enigmatici, rupți dela viață, nu sunt intelectuali de cabinet, 


186 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


care se încurcă în propriile lor contradicții și trăiri sufletești: aceştia sunt oameni 
ai luptei şi ai muncii pașnice, sunt oamenii practicii vii, sunt patrioții sovie- 
tici, Pentru Rudnev, comisarul detașamentului lui Kovpab, eroul cărţii lui 
P. Verşigora, pentru tânărul locotenent 'Travkin din povestirea lui E. Kaza- 
kievici + Steaua », pentru bătrânul intelectual doctorul Belov și pentru com- 
somolista Lena Ogorodnicova din + 'Tovarăş de drum » de V. Panova, pentru 
eroii romanului « Krujiliha », pentru colhoznicii ucrainieni de ieri, iar astăzi 
soldaţi ai Armatei Sovietice, prezentați de A. Goncear în romanul « Stegarii », 
pentru tinerii intelectuali sovietici Serghei și Vasili Vlahov, întroduși în ro- 
manul lui I. Ehrenburg + Furtuna », nu există interese mai presus de servirea 
poporului lor, a marei lor Patrii. E 

Dar aceasta nu înseamnă că scriitorii sovietici evită să arate laturile întu- 
necoase ale realității noastre, că ignorează lupta care are loc în societatea 
sovietică între oamenii cu morala comunistă şi Între oamenii care se găsesc 
în lanțurile concepțiilor și dispoziţiilor înapoiate, care impiedecă mișcarea 
noastră înainte. V. Necrasov desvălue, de exemplu, trăsăturile mic burgheze 
ale ofițerului Lisagora, care, în condițiile groaznice ale luptei dela Stalingrad, 
tinde spre comoditatea și bunăstarea mic burgheză, V. Panova l-a arătat 
just în « Krujiliha » pe Uzdecikin cu mărginirea sa şi cu amorul său propriu 
bolnăvicios, care nu fac decât să strice cauzei comune. N, Stecişin a prezentat 
pe beţivanul neglijent, maiorul Fastov și pe soldățoiul Efimov. P. Șebunin 
` în e Curganul lui Mamai » l-a arătat pe laşul Batalov, E. Kazachevici în po- 
vestirea à Steaua + l-a reliefat pe afaceristul Mamocikin, soldat viteaz, dar 
un om de o moralitate nestatornică. I. Kozlov, care a închinat multe pagini 
faptelor eroice ale comuniștilor și ale comsomoliştilor sub ocupaţia germană, 
arată şi oameni ușuratici, nedisciplinați, care au disprețuit conspirația bol- 
şevică ilegală și prin aceasta au făcut jocul dușmanului. Oamenii, ale căror 
fapte sunt legate într'un fel sau altul cu rămășițele societății capitaliste, sunt 
aspru condamnaţi de către scriitorii noștri. 

In operele scriitorilor sovietici este arătat pe larg acel lucru nou, frumos 
și nobil, care s'a desvoltat in sufletele oamenilor sovietici, care a fost educat 
în ei de către partid, de regimul sovietic, de întregul sistem al vieţii în statul 
nostru. Figuri ca a locotenentului 'Trakvin din povestirea lui E. Kazachie- 
vici a Steaua + sunt învăluite întrun romantism adevărat, ca şi a tânărului 
ofițer Brianski, inteligent şi cercetător, comandant - inovator înfățișat de 
Goncear, ca şi a comsomolistului Victor Cercaşin, reliefat de V. Dobrovolski 
în povestirea « Trei mantale cenușii », ca și a oamenilor eroici ai acțiunii ilegale 
din Crimeia, arătați de S. Kozlov, ca şi a comandantului de armată Riabini 
— eroul principal al povestirii lui G. Berezno e Noaptea comandantului LR 
ca și a pionerului erou Taras Gaponenco, arătat de Strecişin. Numărul 
exemplelor s'ar putea înmulţi cu ușurință. 

Sunt patrioți sovietici, oameni credincioși până la capăt regimului sovietic, 
partidului, lui Stalin — oameni care urăse lașitatea, inerția, burghezia, egois- 


LITERATURA SOVIETICĂ 187 


mul. Sunt oameni de tip nou, care sunt crescuți de societatea socialistă şi 
care de aceea pot sluji de exemplu. Spiritul inovației este puternic la dânșii, 
ei înfruntă pericolul cu curaj, conduși de devotamentul profund pentru intere- 
sele Patriei. 

Literatura noastră a reflectat cu justețe acel lucru nou, caracteristic socie- 
tății sovietice în etapa actuală a evoluției ei istorice — unitatea moral-politică 
a poporului sovietic, de care se sfărâmă acele rămășițe ale spiritului de pro- 
prictate şi de egoism din conștiința diferiților cetățeni ai Uniunii Sovietice, 
rămaşi în urmă, împotriva cărora luptă cu îndârjire oamenii sovietici pro- 
gresiști. 

Eroii literaturii sovietice se caracterizează prin lărgimea gândirii lor 
politice, care le permite să-și înțeleagă munca drept o parte a luptei pentru 
comunism, dusă de intregul popor. In operele scriitorilor sovietici sunt scoşi 
în evidenţă, simpli muncitori şi colhoznici, studenţi, ofițeri, generali şi savanţi, 
conducători ai producţiei: tehnicieni, ingineri, directori de uzine: şi aceştia 
toți, constituesc colectivul monolit, puternic cimentat al făuritorilor comunis- 
mului. Majoritatea covârșitoare a celor mai luminoşi şi pozitivi eroi ai lite- 
raturii sovietice sunt oameni de frunte ai timpului nostru: comunisti, com- 
somolişti, bolșevici fără partid, Scriitorii zugrăvesc de asemeni reprezentanți 
ai diferitelor naționalități: găsim aici eroi ruși, şi alături de ei, prieteni credin- 
cioşi în muncă și în luptă, megucrainieni, georgieni, bieloruşi, cazahi, evrei, 
estonieni și reprezentanţi ai celorlalte naționalități din cuprinsul statului so- 
vietic, Întruparea strălucită în figuri artistice, a marei prietenii staliniste a 
popoarelor, constitue un mare merit istoric al scriitorilor sovietici. Descom- 
punerii morale și individualismului animalic, preamărit cu atâta cinism ne- 
rușinat de către scriitorii burghezi din Europa Apuseană și din America, 
scriitorii sovietici le opun marea prietenie a popoarelor, camaraderia socialistă 

născută pe câmpul de luptă, în întrecerea în muncă, în învățătură gi în 
munca comună. 

Oare nu se caracterizează ca un democratism adevărat atitudinea lui Trakvin, 
eroul nuvelei lui E, Kazachievici « Steaua s, faţă de subordonații săi Anicanov și 
alții, pe care el ii conduce într'o recunoaștere extrem de primejdioasă în spatele 
dușmanului ? Oare nu este plină de lumina nouilor relații socialiste scena din 
povestea lui V. Dobrovolski a Trei în mantale cenusii », care arată cum eroul 
acestei opere renunță la victoria personală într'o competiţie sportivă, pentru 
a-şi salva tovarășul? Și prin ce spirit înalt de prietenie socialistă sunt legați 
eroii « Stegarilor » lui A. Goncear, atunci când ci susțin atacul armatelor 
dușmane în castelul maghiar asediat. 

Prozatorii sovietici recurg la căi diferite, ei aleg diverse maniere literare 
pentru a da expresie ideilor lor creatoare. Printre scriitorii tinerei generații, 
unii sunt mai aproape de maniera narativă a lui Lev Tolstoi, alții de a lui 
Cehov, alții de a lui Turgheniev sau Gogol. Pe unii îi atrag descrierile 
riguros şi precis, alții aleg forma jurnalului intim, plină de emoție lirică, 


188 VIATA ROMĂNEASCĂ 


alţii înclină spre o construcție romantic înălțată a povestirii. Dar ar fi greşit 
să credem că tinerii noștri scriitori nu caută căi proprii, că ei repetă doar și 
desvoltă procedeele descoperite înainte de către artiștii cuvântului. Nu, întreaga 
noastră proză tânără, este o căutare de genuri noi, de noi procedee, 

Lipsa de înțelegere pentru faptul că scriitorii sovietici au dreptul de a 
alege diverse căi creatoare pentru realizarea ideilor lor artistice se manifestă 
încă, din păcate, foarte des în critica noastră literară. Astfel, de exemplu, 
romanul plin de talent al Verei Panova + Krujiliha », în care scriitoarea zugră- 
vește veridic viața oamenilor sovietici, i-a adus în presă unele reproșuri ne- 
meritate. O serie de literați au luat față de acest roman o atitudine de critică 
acută, afirmând că concepția ideologică a romanului este nebuloasă, că rămâne 
neclarificat pe care dintre eroi îi iubeşte și pe care îi condamnă Vera Panova. 
Criticii i-au reproșat Verei Panova că la eroii ei nu există o armonie deplină 
între interesele lor personale şi cele obștești. I. Suboţchi a declarat chiar, 
în paginile revistei e Lumea nouă » (nr. 2, 1048) că eV. Panova propovă- 
dueşte ideea pesimistă a caracterului irezolvabil al contradicției dintre per- 
sonal şi social... .s, 

In realitate, scriitoarea n'a avut fireşte, această intenție; ea a arătat în mod 
veridic unele dintre contradicţiile reale, care există în viața societății noastre. 

In loc să studieze aceste contradicții, critici ca Suboţchi îi îndeamnă pe 
scriitorii noștri la o pedagogie primitivă și la o înfrumusețare a realității. Ea 
a preferat să nu facă pedagogie, ci să arate tendințele desvoltării sociale. Pentru 
cititorul atent al romanului Verei Panova, « Krujiliha », este limpede că autoarea 
este din tot sufletul alături de oamenii societăţii socialiste, de oamenii muncii 
creatoare, În același timp, scriitoarea a înfățișat și rămășițele vechilor deprin- 
deri egoiste, care se mai întâlnesc la oamenii sovietici. Dar criticii nu au înțeles 
toate acestea și au deslănţuit tunetele și fulgerele împotriva V. Panova. Același 
L. Suboțchi caracteriza metoda V. Panova drept e pasiv-obiectivistă + şi 
è empirică ș. 

Obiecţiuni asemănătoare a ridicat și criticul Boris Soloviev, împotriva 
romanului lui Victor Necrasov + In tranșeele Stalingradului ». El l-a învinuit 
de-a-dreptul pe Necrasov că urmează concepția scriitorului francez Flau- 
bert: + Vom arăta, dar nu vom trage concluzii », 

In realitate, romanul lui Necrasov nu are nimic comun cu formula obiec- 
tivistă și lipsită de pasiune a lui Flaubert. Necrasov prezintă figuri ale unor 
simpli oameni sovietici, în focul luptei dela Stalingrad. El a arătat în mod 
luminos şi pitoresc, cum ofiţerii Cherhențev și Farber, soldatul Valega, mari- 
narul Ciumac și mulți alți apărători ai Stalingradului, membri de partid şi 
cetățeni fără de partid, nu au pregetat să-și jertfească sângele şi viaţa pentru a 
asigura Patriei socialiste victoria asupra dușmanului. V, Necrasov a transpus 
toate acestea în faptele croilor săi, Dar aceasta nu l-a mulțumit pe criticul « exi- 
gent». El socotește că viciul romanului constă în faptul că eîn fond (2?) 
prezentarea momentului ideologic este lipsit de atitudine, se limitează la 


LITERATURA SOVIETICĂ 189 


acțiune şi nu își găseşte o expresie destul de profundă și deplină, nici în textul 
autorului, nici în exprimările eroilor romanului...» ( Lumea nouă», nr. 
3, 1948). 

A critica scriitorii 'de pe asemenea poziţii naive, înseamnă a le tăgădui 
dreptul de a-şi căuta mijloace de expresie proprii. Scriitorul sovietic poate 
să folosească diferite maniere artistice pentru reprezentarea realității. 


Realismul socialist nu tolerează deformarea realității. De pe poziţiile 
realismului socialist, luptăm împotriva a tot ce e urit în arta contemporană. 
Un exemplu strălucit pentru aceasta îl constitue lupta energică şi consecventă 
pe care a dus-o Gorki împotriva formalismului şi a decadentismului. 

Pornind dela teoria realismului socialist, Gorki a putut să facă o critică 
nimicitoare a formalismului şi a decădentismului, Când reciteşti articolele 
de critică literară ale lui Gorki, vezi că, prin spiritul lor, prin tezele lor filosofice 
fundamentale, ele sunt apropiate de lupta pe care o duce astăzi partidul bol- 
şevic împreună cu toți artiștii sovietici progresiști, împotriva deformărilor 
decadentiste şi a recidivelor formalismului. Aceste articole ale lui Gorki sunt 
o armă amenințătoare, îndreptată împotriva divorțului dintre artă și viață, 
impotriva îndepărtării de adevărul realității. 

Formalismul şi decadentismul au fost, pentru Gorki, duşmani vechi, el 
vedea în ele un atentat direct la cele mai bune tradiţii ale literaturii clasice 
ruse, ruptura cu misiunea ideologică a artei ruse, misiune increntă acesteia 
la sfârşitul secolului XVIII şi aproape în tot cursul secolului XIX. 

Gorki, care era îndrăgostit de viaţă, care preamărea Omul, forța și fru- 
musețea lui, era scârbit de acea filosofie a decăderii, de acel flirt cu moartea 
și cu descompunerea, cu care erau literaimente saturate scrierile majorității 
decadenţilor. Cultului lor pentru desnădejde şi întunerec, pentru lipsa de 
voință și putreziciune, pentru misticism şi idealism filosofic, Gorki îi opunea 
optimismul său, profunda sa încredere în viață. 

Gorki s'a ridicat cu mânie impotriva manifestărilor decadentismului și ale 
formalismului în literatura sovietică. El a luat poziţie cu asprime împotriva ma- 
nierismului, a inventării fără sens de cuvinte artificiale. 

Gorki a deslănțuit indignarea opiniei publice împotriva deformării fru- 
moasei limbi ruse, şi-a bătut joc fără milă de tendințele dăunătoare și de 
scamatoriile în domeniul stilului. 

a Între mărețele sarcini pentru crearea unei culturi nouă, socialiste — scrie 
Gorki în articolul « Despre limbă »— ni se pune și sarcina de a organiza 

limba, de a o purifica de vechiturile parazitare. "Tocmai la aceasta se reduce 
una dintre sarcinile principale ale literaturii noastre sovietice », 

Luptând împotriva formalismului în literatură Gorki a căutat să-i explice 
natura, să-i desvălue origina. Bazat pe numeroase fapte din istoria culturii 


190 VIAȚA ROMĂNEASCĂ 


şi a literaturii, Gorki a arătat că istoria ideologiilor exploatatoare — inclusiv 
cele religioase — constitue o încercare a claselor dominante de a crea un 
sistem de idei, ce nu are nimic comun cu munca omului. Aceste idei — remarcă 
Gorki — au servit claselor stăpânitoare, ajutându-le să intimideze conștiința 
maselor muncitoare. De aici, Gorki deduce însăși origina formalismului, ca 
un curent rupt de activitatea de muncă a oamenilor şi de aceea, opus acesteia. 


+ Formalismul ca « manieră + — scria Gorki — ca «e procedeu literar » ser- ` 


vește cel mai ades pentru a acoperi golul sau sărăcia sufletului. Un om vrea 
să vorbească cu oamenii, dar nu are ce spune; şi atunci vorbeşte necontenit, 
obositor, cu cuvinte multe, deși uneori frumoase și alese cu îndemânare, 
despre tot ce vede, dar ce nu poate, nu vrea sau se teme să înțeleagă... Unii 
autori se servesc de formalism ca de un mijloc spre a-şi îmbrăca gândurile, 
pentru ca să nu iasă la iveală dintr'odată atitudinea lor urâtă şi dușmănoasă 
faţă de realitate, intenţia lor de a denatura sensul faptelor şi al fenomenelor ». 

„Drept exemplu de formalism, Gorki citează operele lui Proust, Joyce, 
Dos Passos, literați burghezi contemporani, care au dus până la absurd pa- 
rada lor cinică și vană de echilibristică verbală, pretins aleasă, dar de fapt, 
goală și lipsită de conţinut, 

Gorki vedea origina formalismului contemporan în filosofia idealistă a lui 
Platon, care socotea că forma este ideea perfectă a tot ce există. Gorki își 
bate joc în mod caustic de abstracţiile platonice şi hegeliene, aseamănă just 
şi profund formalismul literar cu formalismul în domeniul dreptului, cu 
şicana birocratică. Pentru Gorki, formalismul în literatură și formalismul în 
administraţie sau în justiţie sunt dușmani tot atât de primejdioși ai princi- 
piului vieții, ai principiului uman. 

Gorki a depus o muncă uriașă pentru a purifica marea literatură rusă 
de încurcătura formalistă, de gångävirile naturaliste și a luptat pentru o limbă 
curată, limpede, armonioasă. Această luptă a fost dictată de năzuința lui 
Gorki de a ajuta tânăra literatură sovietică să scape de bolile decadentismului, 
boli moștenite dela cultura burghezo-nobiliară prerevoluţionară. 

Lupta lui Gorki pentru puritatea limbii literare ruse, era o parte din lupta 
sa pentru introducerea realismului socialist ca metodă literară. El socotea 
decadentismul și formalismul drept excrescențe monstruoase pe corpul 
minunat al artei. Gorki tindea să readucă literatura la izvoarele ei prime— 
poporul, folklorul — pentru ca, pe această bază, îmbogățită cu noul conținut 
al vieții socialiste și cu sistemul ideilor bolșevice, literatura noastră să creeze 
opere puternice și frumoase. 

De multe ori Gorki a atras atenţia scriitorilor sovietici asupra tezaurului 
nesocotit, de înțelepciune și frumusețe poetică pe care-l constitue creația 
populară. La primul Congres unional al scriitorilor, Gorki l-a auzit pe Aşug-ul 
Sulciman Stalski şi a spus în cuvântul său de încheiere: 

« Așug-ul Sulciman Stalski a produs asupra mea — şi știu că nu numai 
asupra mea — o impresie sguduitoare. Am văzut cum, șezând la masa pre- 


LITERATURA SOVIETICĂ 191 


zidiului, acest moșneag fără Ştiinţă de carte, dar înțelept, şoptea, compunân- 
du-şi versurile şi cum apoi, ca un Homer al secolului XX, le-a recitat în 
chip minunat, 

+ Păstraţi cu sfințenie oamenii capabili să creeze asemenea perle de poezie 
ca cele create de Sulciman. Repet: inceputul artei cuvântului este în folklor », 

Lupta dusă cu atâta pasiune și temperament de către Gorki este încă 
departe de a fi terminată. El a indicat numai direcția pe care trebue să apuce 
formarea şi perfecționarea metodei literare sovietice şi a dat modele strălu- 
cite de aplicare a acestei metode, 

Astăzi, când istorica decizie despre muzică a Comitetului Central al parti- 
dului bolșevic a dat o lovitură sdrobitoare tuturor varietăților formalismului, 
cuvintele spuse de Gorki acum nouăsprezece ani răsună ca o proorocire: 

« De pretutindeni — dela zărâcni, buriați, ciuvaşi, mariieni, ete. — curg 
şuvoaie de melodii minunat de frumoase pentru muzicienii geniali ai viito- 
rului » (e Cuceririle noastre », nr. 1, 1929). 

Din arta noastră nu sunt încă desrădăcinate toate tendinţele fermaliste. 
Drept exemplu pentru aceasta, avem muzica lui Muradeli, Şoştacovici, Şe- |, 
balin, Procofiev şi multe versuri ale lui Șclvinski, Pasternac, Dm. Petrovski. * 

Formalismul și decadentismul își mai exercită influența asupra tinerilor 
noștri literați. 

Conduși de deciziile C. C. al P.C. (b) al U.S. în problemele literaturii 
şi ale artei, scriitorii sovietici în luptă cu rămășițele decadentismului și ale 
formalismului şi utilizând metoda realismului socialist, vor crea noi opere 
artistice cu un înalt nivel ideologic, vrednice de marele nostru popor. 


A. TARASENCOY 


TEORIE ȘI CRITICĂ 


CÂTEVA ASPECTE 
ALE OPEREI LUI MIHAIL ȘOLOHOV 


pesc distincțiile şi încâlcelile estetizante. 

Romanele lui Șolohov constitue astfel de argumente masive, Resping 
prin ele însele mai toate armele din arsenalul pe care estetica burgheză îl 
foloseşte impotriva con epţiei revoluționare asupra artei. Este deci util să 
cercetăm câteva din aceste probleme şi să vedem cum apar ele la lumina 
tare a operei lui Şolohov. 

O trăsătură esenţială izbeşte dela inceput în personalitatea lui literară: 
ulvitoarea, aproape unica sa precocitate literară. 

Problema aceasta se înfățișează, la prima vedere, ca un surprinzător paradox 
şi pentru estetica burgheză, care alunecă Bingaş de-a-lungul problemelor 
ar putea-o considera uşor ca pe unul dintre mu tele — de ca afirmate — mistere 
ale creației artistice, Dar marxismul refuză misterele, aporiile, toate cele- 
lalte forme de resemnare sau de fugă în faţa cunoaşterii și fără a încerca să 
simplifice sensul social reacționar al renunţărilor la cunoaștere, caută liniile 
de explicație, 

La lumina dialecticei materialiste, problema ar fi pusă cu picioarele pe 
pâmânt, Ceea ce interesează în primul rând nu e problema — fără sens — 
de unde provin darurile excepționale ale cutărui sau cutărui scriitor, ci — în 
cazul nostru — cum se explică rapida maturizare a lui Șolohov, care sunt 
izvoarele experienţei lui artistice. 

Precocitatea literară a lui Şolohov este întradevăr prodigioasă. E lucru 
cunoscut —verificat de istoria literară —că romanul e în general rod al 
maturității artistului, Experiența de viață pe care o pretinde, ordonarea mij- 
loacelor artistice şi mai ales puterea de a transmite epic viziunea lui despre 
lume a autorului —impusă de apartenenţa lvi de clasă — toate acestea fac 
rare cazurile de romancieri care să fi izbutit dela prima operă, Dimpotrivă, 


Le 


CĂTEVA ASPECTE ALE OPEREI LUI MIHAIL ȘOLOROV 193 


un Anatole France care şi-a dat operele reprezentative abia după patruzeci 
de ani, nu constitue o excepție în istoria romanului. 

Cu atât mai izbitor apare « fenomenul » Șolohov, In 1926, la 21 de ani, 
după ce publicase vreme de trei ani nuvele în revistele comsomoliste, Mihail 
Șolohov scoate primul volum din + Pa Donul liniştit», Avea să lucreze la 
cele patru volume, vreme de 14 ani. (Datele de apariţie ale celorlalte trei 
sunt respectiv 1029, 1933, 1940). 

E firesc ca cei patrusprezece ani de creaţie să oglindească în operă şi trans- 
formarea scriitorului, dar rămâne faptul că la 21 de ani, Șolohov a putut să 
ne dea fluviul epic al cărui curs pornește dela primele fraze din carte, faptul 
că dela primul volum viața satelor şi stanițelor căzăcești se ivește în toată 
tăria şi adâncimea, cu contradicţiile, ciocnirile şi cu stratificarea de clasă. 

Cheia acestei precocități o poate da numai cercetarea à ceea ce exprimă 
scriitorul, confruntat cu câteva date ale biografiei. Să le pomenim pe scurt, 
Născut în 1905, Într'un sat căzăcesc, Șolohov a trăit aproape toți cei patruzeci 
şi trei de ani de existență în regiunea Donului. Acolo, în satul lui de baştină, 
luând parte la treburile şi interesele colectivități, locueşte şi astăzi academi- 
cianul Șolohov, ales în două rânduri deputat în Sovietul suprem al U.R.S.S, 
Acolo, de-a-lungul Donului, a trăit Șolohov anii grei ai războiului civil. Dela 
15 la 17 ani a făcut parte din formațiunile revoluționare, care au curățat 
regiunea căzăcească de bandele albe. Un an mai târziu își începea cariera 
literară, 

Astfel, dacă deplasăm problema și nu privim creația drept un act al indi- 
vidului izolat —precocitatea literară a lui Șolohov capătă o altă înfățișare, 
Toată opera lui poate fi considerată ca o epopee a cazacilor în revoluție. Și 
+ Povestiri de pe Don + — prima culegere de nuvele şi « Donul liniştit » și 
« Pământ desțelenit » zugrăvesc schimbările aceleiași realități, sunt etape ale 
acestui drum al cazacilor spre revoluţie. Şolohov a avut personal experiența 
timpurie a evenimentelor pe care le povestește —anii de copilărie petrecuți 
în Rusia țaristă, cei doi ani de adolescență când a luptat împotriva albilor, 
Dar, mai ales, a păstrat tot timpul legătura nemijlocită cu lumea pe care o 
zugrăvește. Cărţile lui sunt în primul rând rodul unei experiențe colective, 
viaţa satelor căzăcești înainte și după revoluție, Ele sunt hrănite de auten- 
ticitatea și bogăția acestei experiențe, ea le dă desimea și vigoarea «epică. 
Bine înțeles că nu sunt numai atât. Nu sunt simple povestiri, sunt romane 
— mari romane, Șolohov nu se mărginește să înșiruiască întâmplări. El plăs- 
muieşte personaje vii, le urmăreşte schimbarea, le zugrăvește drumurile, 
trasate de apartenenţa lor de clasă şi de chipurile diverse cum reacționează 
fiecare din ele în fața evenimentelor, Personajele lui, create la un grad de 
generalitate ce le fac să exprime tipuri și categorii sociale sunt în primul 
rând oameni. Înafară de bogăţia şi varietatea tipurilor, această putere 
rară de a dărui cu viaţă cele mai neînsemnate figuri aminteşte stăruitor de 
Tolstoi. Ca și la creatorul lui « Războiu şi Pace », nu există la Şolohov per- 


„ » 


194 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


sonaje existând numai cu numele, Câteva trăsături rapide, câteva replici dau 
viaţă unui personaj de al treilea plan, care poate că nu va mai reapare în de- 
cursul romanului, 

Şolohov e mai ales un realist socialist. In vâltoarea evenimentelor, în 
asprimea neinduplecată a luptei, el ştie să deschidă ferestre asupra viitorului. 
Acţiunea comuniștilor se proiectesză pe ecranul acestor perspective de viitor. 
Fiecare perioadă e astfel zugrăvită, încât închide în ca posibilitatea periosdei 
viitoare. Lupta crâncenă a comuniștilor în războiul civil, a lui Bunciuc, a lui 
Ivan Alexecvici, a lui Mișca Koșevoi și a tuturor celorlalți — cuprinde ger- 
menii miilor de Davidovi din + Pământ desțelenit ». După cum în acţiunea 
pentru colectivizarea agriculturii, Davidov e mereu conștient de țelul socialist. 
Căci eroii lui sunt revoluționari care privind prezentul cu ochi atenţi și lucizi, 
ştiu să şi vadă în prezent viitorul. 


Există o problemă, în poziția estetică marxistă, pe care n'o înțeleg nu 
numai cei ce nu vor —din motive precise — să înțeleagă. Se ciocnesc de ca 
chiar și acei critici cărora nu le lipsește huna credință, dar care sunt deprinși 
cu canoanele rigide ale esteticii burgheze. E vorba de atitudinea e anti-obiecti- 
vistă » a marxismului, 

Pentru estetica metafizicianilor obișnuită să considere că a este în eter- 
nitate a și să excludă noțiunile contradictorii cu migala pedantă a unor dascăli 
de logică formală, lucrurile sunt simple. Negarea obiectivismului în artă e 
incompatibilă cu realismul. Antiobiectivismul înseamnă — potrivit sacrului 
principiu al contradicției — subiectivism, deci parțialitate, deformarea realității. 

Raţionând astfel, esteţii asociali nu știu sau nu vor să ştie că pentru mar- 
xism combaterea obiectivismului înseamnă îndepărtarea unei iluzii la fel de 
goale ca și cea a omului înafara claselor. 

Scriitorul nu poate fi obiectiv pentrucă el exprimă totdeauna ceva şi pe 
cineva. Pentrucă societatea e împărţită în clase în luptă, iar arta oglindește 
ideologiile antagonice ale acestor clase. Numai că arta burgheză a făcut-o și 
o face adesea inconștient și de cele mai multe ori nemărturisit, pe când revo- 
luţionarul marxist, pentru care arta este și ea un mijloc de acţiune asupra 
naturii, desvălue limpede acest caracter de clasă al artei. Desvălue faptul că 
încercarea de a fi cu orice preţobiectiv », înafara claselor, echivalează cu o 
anumită şi precisă poziție de clasă.. 

Înseamnă aceasta că anti-obiectivismul implică deformarea ? Dimpotrivă, 
Interesul de clasă al artei revoluţionare este să zugrăvească exact și minuțics 
realitatea, după cum interesul de clasă al artei burgheze este s'o ascundă sub 
formele variate ale anti-reahsmului. Dar realismul revoluționar nu se măr- 
gineşte la contabilitatea de fapte ale naturalismului. El zugrăvește realitatea 
în adâncime, în frământare, în schimbare. Poziţia de clasă a scriitorului apure 


CÂTEVA ASPECTE ALE OPEREI LUI MIHAIL SOLOHOV 195 


în luminarea sensului acestor schimbări, în descrierea drumului eroilor săi 
şi a zării spre care ei se îndreaptă, Dar anti-obiectivismul nu înseamnă de loc 
schematizarea personajelor, care reprezintă dușmanul de clasă, transformarea 
lor în marionete. Arta revoluționară respinge hotărit o asemenea interpretare 
a anti-obiectivismului, care ar anula realismul şi deci arma de luptă pe care 
el o reprezintă, 

Din nou opera lui Șolohov reprezintă cel mai greu argument, Vom vedea 
că opera lui este fățiș și organic literatură de clasă, literatură de partid. Dar 
cu totul împotriva perspectivei estetiste, nu este operă puternică, cu toate “cd 
e literatură de partid, ci pentrură e literatură de partid, Poziţia de revoluţionar 
a lui Șolohov îi dă puterea de a-și sintetiza și organiza materialul de fapte, 
de a sugera sensul adânc al conflictelor în care sunt opuse personajele. Revo- 
luționarul cuprinzând realitatea prin perspectiva limpede a luptei de clasă, 
dă realismului un conținut mai adânc, obține un realism superior, 

Să facem o comparaţie cu un caz din literatura noastră. Un exemplu de 
literatură obiectivistă: « Răscoala » lui Rebreanu, în sensul «i general —cu 
toate incontestabilele elemente realiste. Chipul cum accentul cade în egală 
măsură, —fără a deosebi semnificaţiile — pe atrocitățile săvârșite de țărani 
sau de autorii represiunii, oglindește poziţia burgheziei, care se voia arbitru 
între țărani și moşieri și condamna miop şi imparțial excesele de ambele părți. 

In « Donul liniştit» numeroase pagini zugrăvesc execuții de albi sau de 
ostași roșii. Faptul că împuşcările contrarevoluționarilor nu se pot asemui 
cu măcelurile săvârșite asupra prizonierilor roșii corespunde strict adevărului 
istoric, Se-știe că e vorba de bandele albe cu hâdă faimă —ale lui Petliura 
şi ale altora — vestite pentru masacre în masă şi pogromuri, "Totuşi, unii 
dintre albi sunt arătați murind curajoşi, ca şi revoluționarii prinşi. Și răz- 
boiul se poartă crâncen de amândovă părțile. Dar realismul acesta nu dă 
nicio clipă impresia de obiectivism. Pentrucă cititorul are permanent con- 
știința sensului luptei pe care o duc cele două tabere, Atrocităţile albilor nu 
fac decât să adauge la caracterul atroce al sistemului pe care ei îl apără. lar 
asprimea luptei revoluționare se arată`ca o etapă necesară în neînduplecata 
luptă de clasă, un mijloc în calea progresului, a eliberării sociale. 

Mai mult, pentru fiecare cititor, figura centrală a romanului, Grigore 
Melehov, se păstrează caldă și apropiată în toate cotiturile vieţii lui. Totuşi, 
la capătul celor patru volume, Melehov rămâne unul dintre eroii pierduţi, 
care și-a greșit viaţa, pentrucă n'a priceput sensul revoluției, n'a putut să-și 
primenească firea de vechile păcate, de legătura cu vechea orânduire. Deşi 
cazac sărac, Melehov ajunge fruntaș de bandă albă, fără ca nici el să înțeleagă 
încotro duce calea pe care a apucat-o. Ultimele pagini îl arată întorcându-se 
în sat, pentru a se preda autorităților revoluționare, vlăguit şi stors de orice 
nădejde. + In soarta lui Melehov, spune L. I. Timofeev, Șolohov a arătat 
drumul tragic al omului care s'a rupt de poporul său şi de aceea şi-a distrus 
Viața, fără să realizeze bogatele posibilități cu care era înzestrat v. 


Li înd 


196 VIAȚA ROMĂNEASCĂ 


Nu e vorba de o încheiere pesimistă. Realismul socialist cuprinde ca notă 
esențială încrederea în acțiunea, în putinţa de a transforma realitatea. Gri- 
gore Melchov, care n'a ştiut să vadă și să aleagă, este svârlit în lături de către 
istorie. Cauza căreia Bunciuc, Stockmann, Mişca Koşevoi şi-au închinat toate 
puterile, pentru care a fost măcelărit Ivan Alexeevici creşte, biruitoare, In 
acest sens, « Donul liniştit» se încheie luminos ». 


Am spus că întreaga operă a lui Șolohov poate fi privită drept epopeea 
cazacilor dela revoluţie la socialism. Ultimul său volum «Ei au luptat pentru 
patrie +, din care au apărut numai fragmente, îi arată în marele războiu împo- 
triva fascismului. Este firesc că o asemenea operă, care zugrăvește diversele 
etape ale luptei revoluționare, să cuprindă în centrul ei Partidul, avantgarda 
muncitorimii. Dela prima la ultima operă, elementul acesta trece ca un fir 
roșu, grupând faptele şi lămurindu-le. 

Partidul nu apare numai prin zugrăvirea câtorva pregnante figuri de 
revoluționari. Romanele lui Șolohov cuprind fiecare o etapă din lupta Parti- 
dului, indisolubil legată de întreaga luptă a proletariatului sovietic. 

Faptul apare din operele de debut. In + Povestirile de pe Don», « Comi- 
sarul +, una dintre cele mai semnificative dintre nuvele, povesteşte jertfa 
unui comunist, care, urmărit de albi, găseşte pe drum un băiețandru înghețat 
şi —ca să-l salveze —, îi dă calul său, el rămânând să înfrunte moartea. 

Cele două opere centrale surprind două mari faze ale vieţii Partidului. 
In « Pe Donul liniştit » acțiunea Partidului începe să se facă permanent simțită 
odată cu Revoluţia, dar adesea indirect, prin chipul de a reacționa al eroilor 
faţă de lupta comuniștilor, 

In viața molcomă dinaintea războiului a satului căzăcesc se ivește un 
meseriaș. Acesta strânge serile pe câţiva țărani muncitori, le citeşte, le vor- 
beste. Un judecător venit dela oraş îl arestează, 

Incepe războiul. Rănit, Grigore, cunoaște în spital pe un alt ostaș, care 
se străduește să-l lumineze. 

Odată cu ridicarea apelor, odată cu furtuna revoluționară, în locul figurilor 
răzlețe de bolşevici apare în roman acțiunea unei forțe puternice, active, 
organizate. Căzăcimea e mereu conștientă de prezența acestei forțe, care 
schimbă faţa societății. Chiaburii şi bătrânii blestemă şi vorbesc de Antehrist. 
O parte din țărănimea muncitoare se înrolează în trupele roşii. In şovăielile 
lui, Grigore Melehov e mereu ros de gândul că totuși comuniștii au dreptate. 
Chiar când conduce pe albi, gândul acesta îl turbură adesea şi-l face să între- 
zărească zădărnicia sbaterii sale, 

« Pământul desțelenit » vorbeşte de o fază cu totul deosebită. Suntem în 
1930, în toiul luptei grele pentru colectivizarea agrară. Lupta Partidului 
apare acuma direct în centrul cărții. După cum observă Timofeev, construcția 


CĂTEVA ASPECTE ALE OPEREI LUI MIHAIL. ŞOLOHOV 197 


este şi ea alta. Nu mai avem episoade şi ramificații. Problemele personale ale 
eroilor trec pe al doilea plan, umbrite de blocul central al operei: colecti- 
vizare într'un sat căzăcesc. 

Romanul povesteşte chiar mersul unei acțiuni de Partid. In 1930, un 
număr de 25.000 de militanţi, dintre cei mai ridicați, au fost trimiși la sate, 
ca să organizeze acţiunea de deculacizare. « Pământul desțelenit » povesteşte 
activitatea unuia dintre ci, muncitorul Davidov. In satul unde a fost trimis, 
culacul Ostrovnev, strecurat în colhoz, organizează o acțiune contra-revolu- 
ționară, împreună cu doi foști ofițeri albi, care stau ascunși la el. Romanul 
redă această luptă cu niște dușmani ascunși, redă chipul cum acțiunea comu- 
niștilor izbutește să schimbe mentalitatea şi firea oamenilor. In centrul cărții 
stă transformarea ţăranului mijlocaş, Kondrat Maldanikov, odată cu intrarea 
lui în colhoz, 

Nu există nimic schematic, nimic convenţional în cartea aceasta, care 
cuprinde probleme ce ar putea părea abstracte. Tocmai pentrucă problemele 
de Partid nu sunt abstracte pentru Şolohov. Viaţa de Partid este viața lui 
proprie. Cartea aceasta închinată colectivizării este în primul rând un poem 
epic. Nimic nu e scris la rece. Realismul lui, ca și în « Donul liniștit è este 
străbătut de un larg curent subteran de poezie. Scene ca cea a scmănatului — în 
care Davidov izbutește să atragă pe țărani în cea dintâi întrecere socialistă — 
sau ca cea a răzmeriţei femeilor, izbutesc acea trăsătură de preț a realismului 
socialist: dau realismului aripi, avânt romantic şi valență poetică, fără a-i 
schimba caracterul, 

Faptul că pentru Șolohov problemele de Partid sunt probleme de viață, 
din carne şi sânge, e ilustrat și printr'o altă izbutire rară. Anumite trăsături, 
care ar putea părea esențial abstracte, anumite greșeli în munca de Partid, 
sunt concretizate în personaje izbitor de vii. Nagulnov aduce în activitatea 
lui sinceritate dar şi excese stângiste, gafe; Razmietnov e dimpotrivă prea 
slab, neînstare să facă față împrejurărilor. Prin opoziție —tot atât de viu, 
lipsit de schematism, apare personajul central, Davidov, în același timp 
avântat şi chibzuit, greşind uneori, dar în stare să-și vadă greselile şi să le 
îndrepte. 

Toate acestea arată cât se poate îmbogăți un scriitor, când izbutește să 
reflecte în adâncime ideologia și spiritul clasei muncitoare și a Partidului 
ei revoluționar. E pe deplin cazul cu Mihail Șolohov. 


SILVIAN 10SIFESCU 


CRITICA LUI «48» 


Am văzut 1) cu ce mijloace a încercat Junimea să discrediteze revoluția _ 


pașoptistă, trecând asupra ei răspunderile strigătoarelor neajunsuri ale regi- 
mului social și politic în care trăia România la 1868. Am văzut, anume, că 
efortul lui Maiorescu nu putea să dea roade decât la adăpostul unor for- 
mulări ambigue, capabile să acopere sofismul şi să-l salveze dela discuția 
critică. Trebuia escamotată diferența dintre o revoluţie democratică şi un 
regim de exploatare burghezo-moșieresc: întreaga elaborare a lui Maiorescu 
urmărește acest rezultat, —şi tocmai de aceca ea foloseşte cu atâta dărnicie 
ceața artificială şi decoruri de carton, In acest sens, teoria « formei fără fond » 
reprezintă punerea în sistem a confuziei doctrinare, 


HMI 


O singură idee clară se poate distinge în zestrea ideologiei junimiste: 
teza potrivit căreia pașoptismul ar fi constat în simpla «imitare» a unor 
modele politice apusene. Să recunoaștem acestei teze, în lipsa altor însuşiri, 
9... simplicitate desăvârșită, bine scoasă în relief de comparația cu proce- 
deele obişnuite ale criticii sociale maioresciene Privilegiul de care se bucura în 
economia internă a sistemului îi garanta teoriei simitațieis o carieră norocoasă: 
şi succesul pe care ea l-a avut de atunci încoace, în ideologia românească, 
a fost într'adevăr enorm, stimulat fiind de altfel şi de o serie întreagă de alte 

' condiții favorabile, (Nu se proclamau oare, unii dintre pașoptişti înșiși, elevii 
entuziaști ai marilor gânditori politici din Occident? 2), 


1) v, Critica lui 48, în Viaţa Româneasca, Nr. 2, Iulie 1948, p, 223 și urm, 

") L C. Brătianu şi C. A. Rosetti îi scriau lul Edgar Quinet la 26 Iunie 1848, anun- 
Vânda-i revoluția din Țara Românească: Scumpe Maestre, bă trimitem primul act al 
civilizaţiei noastre. Bl vă aparține, căci este lucrarea dumneavoastră (în Anul 1848 în Prin- 
cipatele Române, t. II, p. 134). Despre semnificația reală a unor asemenea declaraţii, 
ce se pot de altfel cita cu grămada, vom discuta pe larg mai jos. 


CRITICA LUI +45» 199 

Chiar adversarii Junimii au primit aprecierea pe care a dat-o Maiorescu 
importanței + influențelor » apusene. Se despărțeau de el numai prin atitu- 
dinea pe care a adoptau față de rodul, folositor sau ba, al acestor influențe, 
dar le acceptau și ei ca pe un fenomen obiectiv şi capabil să « explice » desfă- 
şurarea istorici noastre sociale... Astfel, când Șt. Zeletin a întreprins prima 
critică sistematică a junimismului făcută în numele burgheziei noastre libe- 
rale și pentru « salvarea » prestigiului acesteia, —el a socotit că cea mai bună 
apărare a pașoptiștilor ar consta în aserțiunea, evident absurdă, că orice 
burghezie se naște pe baza unor influențe străine 1). Iar Ibrăileanu credea 
că-l va putea birui pe Maiorescu, generalizând valoarea explicativă a « imitației + 
şi aplicând-o întregii noastre istorii culturale: pentru el, «e o copilărie aerul 
țâfnos cu care conservatorii privesc. . . a pervertirea » mentalității româneşti de 
cdtre cugetarea străină » dar asta pentrucă «toată istoria culturii românești 
dela sfârșitul veacului de mijloc până azi e istoria introducerii culturii străine 
în țările române. . . și a asimilării ei de câtre Români... »%), 

Aşa s'a întâmplat că, dominând despotic în gândirea sociologică, « teoria » 
imitației a bântuit și în științele sociale speciale, fiind folosită în legătură 
cu toate problemele desvoltării României și pentru toate epocile ei, Orice fe- 
nomen social, fie că era vorba de o revoluție politică, fie că era vorba de o 
manifestare literară, era socotit « cunoscut » dacă se puteau identifica izvoare 
ideologice străine: invocarea lor ținea loc de explicație cauzală... 

Consacrând această orientare, A. D. Xenopol a periodizat insăși istoria 
Românilor după criteriul culturii străine sub a cărei influenţă a stat (slavonă, 
grecească, etc....); iar I. Peretz, studiind procesul de desvoltare al vieţii 
noastre juridice, începe «Istoria Dreptului Românesc» cu un prim volum 
(intitulat eisvoarele»/...) în care cercetează legislaţiile slavone, ungare, 
greceşti, poloneze și apusene... In sfârșit, E. Lovinescu merge până la a 
pretinde că « datorăm influenţei apusene... însăși formaţia limbii noastre li- 
terave vl.. , 3) 

Urmările devastatoare ale acestei obsesii se pot observa cu ușurință din 
exemplele citate. Dar s'a întâmplat şi un lucru mai grav și el ne obligă să 
cercetăm problema cu toată seriozitatea: căci el dovedeşte cât de primejdios 
se poate insinua o asemenea teorie» în rândurile intelectualilor, abătând 
dela drumul drept chiar pe unii care sunt sincer legați de cauza proletariatului 
şi de concepția științifică a acestuia. Este vorba despre cazul lui C. Dobro- 
geanu-Gherea. 

La sfârșitul carierei sale 4), discutând problemele legate de construirea 
socialismului la noi în țară, Gherea reia punctul de vedere junimist preci- 


+) Şt. Zeletin, Burghezia română... p. 27, passim. 

*) G. Ibrăileanu, Spiritul critie În cultura românească, pp. 2—3. 

3) E. Lovinescu, Istoria civilizației române moderne, t. I, p, 16. 

*) v. M. Roller, 23 ani dela moartea lui Gherea (în Studii, Nr. 11, Aprille—lunie 1948) 


Pr VIAȚA ROMANEASCA 


zând, chiar, că « societățile înapoiate adoptă și imiteazd mai întâi acele forme 
care sunt mai ușor de adoptat și imitat». El proectează apoi această greşită 
apreciere a istoriei și asupra viitorului muncitorimii, formulând o teză dintre 
cele mai periculoase politiceşte: « Această lege de desvoltare a societăților 
înapoiate, care prezidează la transformarea lor în järi capitaliste, va prezida 
şi la transformarea lor în fări socialiste » 1). Astfel, Gherea își imagina pro- 
cesul de creştere al puterii politice a proletariatului și, deci, transformarea 
revoluționară a societății noastre, tot ca un simplu produs al influențelor 
externe, minimalizând rolul muncitorimii române şi descurajând-o, răpindu-i 
perspectiva unei lupte la care trebuia să participe cu puterile sale proprii. Prin 
aceasta, ideologii regimuliăi burghezo-moșieresc își atinseseră măcar în parte 
scopul: ei îl împinseseră pe Gherea pe 40 poziție potrivnică intereselor prole- 
tariatului » 2), —atrăgându-i gândirea în interiorul unui tipar construit cu 
dibăcie şi prefăcut în axiomă a oricărui sistem sociologic românesc. Necesi- 
tatea reluării atente a desbaterii rezultă dela sine: ea va trebui să nărue con- 
sensul tăcut organizat în jurul tezei maioresciene și pe baza căruia s'a fal- 

icat atâta vreme înțelegerea rolului social adevărat al + influențelor străine s... 


Analizând una din condiţiile unei revoluții muncitoreşti, Lenin spunea: 
+ Mişcarea ce începe într'o țară tânără se poate desvolta cu succes numai cu con- 
diția ca ea să-și asimileze roadele experienței celorlalte țări. Pentru o atare asi. 
milave, însă, nu-i deajuns numai simpla cunoaștere a acestei experiențe sau simpla 
copiere a ultimelor rezoluții, Pentru aceasta e nevoie så știi să apreciezi critic 
această experiență pi s'o verifici tu însuţi + 3), Ne vom raporta mereu în studiul 
nostru la această luminoasă definiție a internaționalismului revoluţionar, căci 
ca este dată în termeni destul de generali pentru a putea fi folosită, sub anu- 
mite condiţii, și pentru aprecierea mișcărilor burgheze din sec. al XIX-lea 
şi deci, deasemeni, pentru pașoptismul nostru. Va trebui să vedem dacă in- 
teresul pe care l-au manifestat Românii la 1848 pentru ideile revoluţiona- 
rilor din toată Europa, se însoțea, şi în ce măsură, de această «apreciere 
critică e de care vorbește Lenin. Numai dacă răspunsul e negativ se va putea 
trage încheierea că avem de a face cu o «imitație » servilă, în sensul pe care 


ni-l sugerează Junimea cu atâta stăruință, 


Există, însă, o importantă diferență între o revoluție burgheză şi una 
proletară, de care trebue să ţinem seama pentru a avea dreptul de a utiliza 
concluziile celor formulate aci de Lenin: ea este în legătură cu gradul con- 
ştiinţei de sine pe care-l pot atinge mișcările revoluționare. Intr'adevăr, 

(da EARNAN; Socialisinul în färile tnapoiate (ed. I-a, Bucureşti, 1945), 
pP. i 

*) M. Roller, loc, eit, 

2) Lenin, + Ce-i de lăcut? +, trad. rom., edit, P.C.R,- București, 1946,—p. 91, 


CRITICA LUI e489) 201 


muncitorimea este prima clasă care își face istoria în mod conștient, pentiucă 
ea este şi prima clasă care stăpânește un instrument de cunoaștere capabil 
să descopere, după cum spune Stalin, « nu numai cum şi încotro se mişcă cla- 
sele în prezent, dar cum și încotro sd se miște ele în viitorul apropiat * '). Toate 
clasele care au străbătut înainte de proletariat drumul spre cucerirea puterii 
politice, au trebuit să înainteze pe dibuite, lipsite fiind de călăuza unei în- 
țelegeri teoretice a procesului la care participau. Voința conştientă a indi- 
vizilor ce compuneau acele clase nu putea determina direct mersul insuși al 
istoriei: desvoltarea mişcării avea, de aceea, caracterul unui fenomen natural, 
adică orb şi inconștient ca toate fenomenele naturii $). Personalităţile pu- 
ternice care se ridicau până la perspectiva exactă a raportului de forțe în 
luptă, rămân încă niște cazuri excepționale. 

Din această pricină, teza lui Lenin asupra condiţiilor internaționalismului 
unei mișcări revoluționare + dintr'o țară tânără », trebue să capete un înțeles 
mai larg când ea urmează să fie aplicată pașoptismului. Asimilarea experienței 
revoluționare internaţionale nu se putea face aci în forma conștientă şi clară 
în care ea are loc astăzi în mişcarea muncitorească: ea nu se putea face decât 
« spontan è, potrivit cu caracterul pe care-l avea întreaga mișcare de acum 
un secol, Cu prea puţine excepţii, pașoptiştii și-au făcut şi ei istoria în mod 
« inconştient », participând, fiecare cu intenţiile sale, la un proces în care 
aceste contribuții individuale se însumau neutralizându-se reciproc şi dând 
naștere la o rezultantă + oarbd + din punctul de vedere al voințelor lor par- 
ticulare. 4 Aprecierea critică » a ideologiilor revoluționare străine a fost unul 
din elementele acestui proces natural, — și ea s'a realizat în cadrul pașoptis- 
mului considerat ca totalitate, fără a fi fost deplin conștientă în capul fiecărui 
revoluționar român luat în parte *). 


1) Stalin, Problemele leninismului (Bucureşti, ed. PCR, L a), p. 23. 

*) Engels spune în legătură cn aceasta, despre procesele sociale ce s'au desfășurat 
până în vremea lui: Numai arareori se Intâmplă ceea ce este voit; în cele mai puille cazuri, 
majoritatea felurilor dorite se Înerucişează şi se zăddârnicese reciproc, sau aceste feluri suni 
din capul locului irealizabile, sau mijloacele pentru atingerea lor sunt insuficiente. In chipul 
acesta ciocnirile dintre nenumăratele voințe individuale şi acțiuni individuale produe în 
domeniul istoriei o stare de lucruri care este în totul analoagă aceleea ce domneşte În natura 
inconștientă. Acţiunile au scopuri volte, dar rezultatele ce decurg În realitate din aceste acţiuni 
nu sunt intenționate. (Engels, L. Feuerbach şi sfârșitul filosofiei clasice germane, Bucureşti, 
edit. P.C.R., 1945, p. 52). In faimoasa sa scrisoare către Joseph Bloch, din 1890, Engels 
Își precizează din nou ideea: în mișcarea socială, spune el, sunt nenumărate forje care se 
eontracarează reciproc, o grupă infinită de paralelograme de forje din care ia naştere o rezul- 
tantă — rezultatul istorie — care iarăși poale ji privit, la rându-i, ca produsul unei forțe 
activând ca o totalitate În mod inconştient şi involuntar, Căci ceca ce fiecare în parte vrea, 
e zădăârnicit de un aliul, iar ceea ce rezuliă de aci este ceva ce n'a fost dorit de nimeni (scris, 
e publicată și în volumul: K. Marx, Scrieri alese, t. 1, Bucureşti, edit. P.C.R., 1945, p. 454), 

3) Există de altfel nuanțe în această participare oarbă a oamenilor la un fenomen 
pe care totuşi ei înşişi îl pun în mişcare: vom vedea că Bălcescu era incompurab 
s conștient ; de necesitatea acestei + asimilări critice + decât C. A. Rosetti, de pilda, 


202 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Să urmărim acum procesul în desfășurarea lui istorică concretă. Prima 
problemă pe care o pune această analiză este identificarea așa-ziselor + modele » 
ce ar fi fost « imitate » de pașoptişti; este în același timp și prima dificultate 
pe care o întâmpină interpretarea junjmistă consecventă a t influențelor » 
străine, Căci vom fi puşi în faţa unei mulțimi de « influențe » contradictorii 
Şi va trebui să ne explicăm criteriul după care pașoptiştii le-au triat pe acestea 
alegând numai pe unele din cle, sau numai unele aspecte ale lor. 

Vom constata dela început că nici măcar faimosul lor « franțuzism » nu 
cra atât de exclusivist pe cum se pretindea, Incă de prin 1836 se legaseră 
solide relaţii, ce aveau să-și verifice curând trăinicia, între unii revoluționari 
români şi emigrația polonă +). De aceea, în chipul cel mai firesc, când guvernul 
provizoriu dela 11 Iunie va simți nevoia unor tehnicieni străini și în spe- 
cial a unor militari care să reorganizeze apărarea națională, Ioan Ghica, re- 
peer român a Constantinopol, va angaja de acolo în numele tării 
pe un po recomandat de către conducătorul emigrați r, principele - 
toryski: contractul vorbește despre prietenia oil e CANA d n 
solidaritatea celor două revoluții, afirmând că actul se săvârşește în numele 
lor 2), Pe de altă parte, Ioan Ghica se consulta pentru toate demersurile sale 
diplomatice cu Mihail Czajkowski, conducătorul agenției polone din Con- 


superioritatea formei monarhice de Stat asupra celei republicane +); deasemeni 
ei se străduesc să facă pe Română a toelage că prubăzentie nahi uates 
primeze asupra celor sociale ). Orientarea reacționară a + influențelor + po- 
lene este cât se poate de instructivă din punctul de vedere al preocupărilor 


primit din ideologia emigranților poloni numai ceea ce era acce bil din 
unghiul condițiilor interne româneşti, adică idealul unității dinte: 


') P. P, Panaitescu, Emigrația polonă şi revol 
utia română dela 
p. 3, passim. F s dela 1348, Bucureşti, 1929, 


wi Op. ciL, pp. 7—8. 

Op, cil, p. 16; un asemenea raport e publicat în 

Gok a ce, p anexe, p. 121 şi urm. 

* Op. cit, pp. 21—22, 

*) Principalul agent polon în Principate îi raportează lui Czartoryski, după întrân- 


gerea revoluției, că misiunea lui nu a putut avea rezultatele dori i 
te din prici - 
gerilar republicane și democrate nle paşoptiștilor Sa, > p. 102). eurole 


CRITICA LUI t459 203 

Este neîndoios, totuși, că frământările sociale din Franța au interesat cu 
precădere pe revoluționarii noștri. Dar această împrejurare este la rândul ei 
manifestarea unei + aprecieri critice » a istoriei: căci acum un secol, Franța era 
intr'adevăr teatrul celei mai semnificative experiențe revoluţionare a vremii. 
In prefața la lucrarea lui Marx: « Luptele de clasă în Franţa (1848—1850) mp 
Fr, Engels spune: « În momentul în care a izbucnit revoluția din Februarie, 
ne gdseam cu toții, în ce priveşte concepțiile noastre despre condițiile şi desfă- 
urarea mișcărilor revoluționare, sub impresia experienţei istorice de pând atunci, 
mai ales a aceleia a Franţei. Căci tocmai aceasta dominase întreaga istorie euro- 
peană de după 1789» ... 1). Ce cra de mirare dacă pașoptiştii priveau și 
ei cu mărturisită simpatie într'acolo, căutând să-și lămurească propriile lor 
probleme la lumina marilor desbateri ce frământau Parisul? 

Dar această simpatie a avut oare drept urmare « imitarea » servilă a « mo- 
delului » francez? — Aceasta este întrebarea principală, —și Junimea, stră- 
duindu-se să răspundă afirmativ, a trebuit să treacă sub tăcere un fapt pe 
cât de simplu, pe atât de important pentru discuția noastră: faptul că nu 
exista UN singur « model francez», ci mai multe, şi că + imitarea » lor nu se 
putea face deavalma, căci ele reprezentau idealuri sociale net antagonice |. , . 
« Imitatorii » noștri nu aveau încotro: ci erau obligați să aleagd, —şi deci 
să facă un act de ¢ apreciere critică ». ... De altminteri, despre această obligație 
aveau să-și dea seama foarte bine pașoptiștii când, după innăbușirea revoluţiei, 
ei băteau drumurile Europei în căutare de aliați: experienţa concretă a pus 
atunci cu toată vigoarea problema alegerii între cel puţin e doud Franţe ù, aceea 
a guvernului lui Ludovic-Napoleon şi aceea a poporului revoluționar, — 
două « puteri politice» între care diplomații români trebuiau să opteze căci 
prietenia uneia o excludea pe a celeilalteia. Și optarea aceasta a însemnat 
încă o «apreciere critică v... 2), 

Tocmai procesul revoluționar a aruncat în scenă straturile societăţii fran- 
ceze, obligându-le pe rând să se despartă din «nebuloasa primitivă» pe 
care o ilustra beţia fraternității dulcege din Februarie. Astfel ele au apărut 
tuturor, distincte, cu un program social, o ideologie politică şi în cele din 
urmă și cu un partid, definindu-și fiecare individualitatea și verificând-o 
în ura ce și-o purtau reciproc... Analizând forțele sociale ce şi-au disputat 
întâietatea în timpul procesului, K. Marx distinge patru grupuri mai impor- 
tante: mica burghezie republicană (condusă de Ledru-Rollin şi având ca 
port-drapel ziarul La Reforme), — burghezia apărată de Thiers și de 


H K. Marx, Luptele de clasă în Franța (trad. rom., edit. PALER, București, 1948), 
p. 12 (v. în acelaș sens, Lenn + Ce-i de făcut). 

2) In timp ce loan Ghica insista pentru «recunoașterea faptului împlinit e (adică 
a creșterii valului contra-revoluțianar) şi deci cerea să se trateze numal cu de- 
ținătorii puterii guvernamentale, oricât de reacționari ar fi fost, — Bălcescu ră- 
mânea intransigent pe poziția luptei alături de popoare şi în consens cu fruntașii de- 
mocraţi. 


204 „VIAȚA ROMANEASCA 


ziarul « Le National +, — opoziţia dinastică (Odilon Barrot) şi cea munci- 
torească (Blanqui, Cabet, Louis Blanc) !). Și este de cea mai mare însemnătate 
pentru noi faptul că toate aceste grupuri au avut prilejul să t influențeze » 
pe pașoptiștii români l... 

In adevăr, când Fuad-Efendi, « jandarmul ordinei împărăteşti ù, avea să În- 
științeze poporul român la 13 Septemvrie că a primit ordin să lichideze revoluția, 
el nu ezită să califice mişcarea ce avusese loc drept + o rebeliune izvorită din 
acel duh al comunismului... 92). Fuad exagera aci, de sigur, din dorința de 
a + discredita » pașoptismul în ochii proprietarilor creduli, asimilându-l în 
mod greşit cu o ideologie de care era de fapt străin. Nu este însă mai puțin 
adevărat că această calificare devenise verosimilă, datorită în primul rând 
circulaţiei de care s'au bucurat la noi, încă înainte de 1848, ideile lui Fourier, 
Proudhon și ale altor teoreticieni socialiști pre-marxiști cu care unii dintre 
Români au avut şi un contact personal destul de strâns3). Este deajuns să cităm 
deocamdată prezența unor cărți de Louis Blanc în catalogul, destul de mo- 
dest altminteri, al cabinetului de lectură ţinut de Rosetti şi Winterhalder 4); 
sau faptul că un dicţionar, alcătuit în 1848 pentru tălmăcirea termenilor 
străini care circulau în mod curent la noi, inscrie şi defineşte noțiuni ca «fa- 
lanster », + fourierism » (sic) ete... . 5), 

Legăturile pașoptiștilor cu republicanii radicali ai lui Ledru-Rollin au fost 
mai strânse şi mai durabile €) decât toate celelalte. In timp ce loan Ghica 
prefera relațiile cu grupul zis «moderat » dela Le National 7), — majoritatea 
celorlalți români se îndreptau hotărit spre La Reforme având în cap pe 
Dumitru Brătianu 3); acesta a putut ajunge atât de intim acolo încât e invitat 
a 10 Martie 1848 să participe la discutarea candidaturilor pentru garda 

îţicnslă republicană din Paris *). Apoi, când revoluția începe și în Mun- 


') K. Marx, op. cil, p. 46, passim. 

*) Anul revoluționar 1848..., t. IV, p. 319. 

*) Un material vast asupra acestel chestiuni a putut fi strâns de d. prof. D, Po- 
povici: « Santa Cetate ». Dela utopie la poezie (București, 1935), Păcat numai că lucrarea 
e sluțită de contuzille autorului în legătură cu problemele socialismului teoretic. 

© D. Popovici, ep. ciL, p. 73, nota 3, * Cabinetele de lectură » ținenu Jocul unor 
biblioteci publice și erau organizate pe buza unor împrumuturi consimțite de unele librării 
în schimbu! unor cotizaţii lunare. Era singurul mijloc, în condiţiile vremii, prin care se 
putea difuza cultura; e cu atât mal semnificativă prezența unei asemenea cărți în 
cabinetul Rasetti—Winterhalder, care, fiind cel mal bogat aprovizionat din Bucureşti, 
nu poseda totuși mai mult de 971 cărți în total, în 1848! (CI. Barbu Theodorescu, [storia 
bibliografiei române, Bucureşti, 1945, p. 28). 

*) Popovici, op. cit, p. 39, nota 1, 

*) D, Boltoș « Raporturile românilor cu Ledru-Rollin și radicalii francezi », (București, 
1940) pasim, 

") Era de fapt partidul reacționar al burgheziei, condus de Thiers, preocupat 
Inainte de tonte de menţinerea + ordinei s, adică a exploatării de clasă, 

') Boitoș, op. ciL, p. 14, 

9 Op. cit, p. 16. 


CRITICA LUI 4% 205 


tenia, ziarul + La Réforme» îi va acorda tot sprijinul publicând regulat 
ştiri şi articole prin care, elogiind efortul pașoptiștilor, încearcă să mobilizeze 
opinia publică franceză pentru ajutorarea României: la 17 Iunie 1848, ziarul 
publică un lung articol de propagandă românească al lui Alex. G. Golescu % 

Important pentru noi este însă faptul că, în ochii revoluționarilor fran- 
cezi şi români, rațiunea de a fi a legăturilor lor era de natură ideologicd; nu 
era pentru ei vorba de un simplu pact politic oportunist determinat de îm- 
prejurări trecătoare, ci de o adevărată recunoaștere reciprocă a comunității 
idealurilor lor, Când revoluționarii români exilați ajung la Paris în toamna 
anului 1848, ziarul radicalilor îi întâmpină cu un articol 2) în care își reafirmă 
solemn simpatia pentru cauza românească, întemeind această atitudine pe 
caracterul liberal şi democrat al programului pașoptist și pe superioritatea 
românilor, din acest punct de vedere, asupra revoluționarilor italieni, au- 
striaci și chiar germani *). 

Să acceptăm acum, pentru o clipă, interpretarea junimistă a acestor fapte: 
să socotim că avem de a face cu «influențe strine» de fiecare dată ce dăm 
peste o asemenea atmosferă de caldă prietenie revoluționară, în care se con- 
fruntă experiențele şi se edifică, treptat, programele. 

Totalizând diferitele « influențe» de acest fel pe care le-am trecut în 
revistă, ajungem la un rezultat monstruos care face imposibilă tocmai ex- 
Plicarea pașoptismului.., Căci noi aflăm în revoluţia românească un sistem 
coherent de idei, formulat de bine de rău în proclamația dela Islaz, — când, 
pe baza teoriei + imitației », ar fi trebuit să găsim un haos de principii con- 
tradictorii: se ştie că în saloanele lui Ledru-Rollin, D. Brătianu participase 
la discuţii în care se batjocoreau ideile socialiste 4) (idei care stârniseră însă 
interesul lui C. A. Rosetti, Bolliac și chiar Eliade-Rădulescu) 5); şi că agenţii 
poloni se războiau împotriva amintirii lăsate de « nemernicii de democrați » 
cu care se împrieteniseră unii revoluționari români 6), Ce putea ieşi din jocul 
liber al tuturor acestor «influențe sp... Rămâne de neînțeles, dacă n'am re- 
curge decât la ajutorul lor în explicarea ideologiei pașoptiste, pentru ce pro- 
clamația dela Islaz nu cuprinde printre revendicările sale nici monarhia ere- 
ditară a partizanilor lui Czartoryski, nici + organizarea muncii» după pla- 
nurile lui Louis Blanc... Intr'un cuvânt, devine inexplicabil criteriul după 
care au «copiat » revoluționarii români aspecte disparate din «modelele o 
ce li se ofereau... 


1) Reprodus în anexe de O. Boitoș, op. cit., p. 108 și urm, 

3) Republicat în O. Boitoș, op. cit., p. 53 şi urm. 

*) Spre deosebire de + Viena, Berlin şi Neapole », spune ziarul, « aci (adică la Bucureşti) 
n'a fost o luptă Intre popor şi rege, ei lupta liberalismului impotriva despotismutui » (op. 
eit., p. 55). 

*) Boltoş, op. cit, p. 13. 

*) Popovici, op. cit., passim. 

*) P. P, Panaitescu, op, cif., p. 12. 


206 VIATA ROMÂNEASCĂ 

Este vădit că la aceste nedumeriri nu putem afla răspunsuri înlduntrul 
sistemului junimist. In realitate, tot + imitând » mereu formele străine, pa- 
şoptiştii au elaborat o ideologie la fel de originală ca şi însăși experiența lor 
revoluționară, înfăptuită în condițiuni istorice care nu s'au reprodus nicăeri 
in integritatea lor. Și dacă unii dintre ei au avut credința că transpun pe 
pământul românesc soluțiile sociale şi politice « descoperite + de cutare cu- 
getător străin, — faptul nu trebue să ne turbure şi nici măcar să ne mire. 

Nu trebue să ne turbure, fiindcă o justă îndrumare metodologică eli- 
mină dela sine asemenea izvoare de apreciere a fenomenelor sociale. Vorbind 
despre epocile revoluționare ale istoriei, K. Marx spunea: 4 La cercetarea 
unor asemenea prefaceri trebue „sd se facă totdeauna deosebire între prefacerea 
materială a condițiilor de producție economică |... şi între formele juridice, 
politice ... cu un cuvânt ideologice sub care oamenii devin conștienți de acest 
conflict pe care ei îl soluţionează prin luptă. După cum un individ nu este ju- 
decat după ideea ce și-o face el însuși despre sine, tot astfel nici o asemenea epocă 
de prefacere nu poate fi judecată după conştiinţa ei, ci această conștiință trebue, 
dimpotrivă, explicată prin contrazicerile vieții materiale » 1), 

Aplicată la problemele puse de revoluția din 1848, această teză fundamen- 
tală a materialismului istoric ne cere să găsim condițiile interne românești 
care, provocând nașterea ideologiei pașoptiste, au determinat în acelaşi timp 
aparența ei de + copie » a unor modele străine. Este, de altfel, o problemă 
pe care au pus-o şi alte împrejurări istorice şi pe care o analiză științifică 
marxistă a soluționat-o de fiecare dată în acelaşi sens. Intreaga Renaștere 
«credea » că imită formele civilizaţiei antice: dar legiştii care își imaginau 
că vimită e canoanele dreptului de proprietate roman nu făceau decât să 
redescopere condiţiile juridice cele mai potrivite sub care se poate desvolta 
economia de schimb 2). In același chip + descoperea » cutare revoluționar 
român la cursurile lui Michelet, soluțiile unor probleme sociale care se pun 
oricărei burghezii, în Franța ca şi în Principatele Române; iar cutare altul 
găsea în ideologia principelui Czartoryski întemeierea teoretică a propriilor 
sale aspirații naționale... Intr'un caz şi într'altul, e împrumutul ideologic » 
este forma sub care se manifestă prezența unor cauze sociale analoage, ră- 
mase însă, în parte, necunoscute oamenilor care le-au pus în mişcare, 

Faptul, după cum am spus, nu trebue nici să ne mire: oamenii îşi co- 
munică rezultatele experienţei lor sub forma principiilor teoretice, adică sub 
forma răsturnată în care se oglindesc motivele reale ale gesturilor lor 3). Ne- 


1) K. Marx: Pretaţa la « Contribuţii ta critica economiei politice » (în Marx + Opere alese », 
tL p 423). 

*) v. Fr. Engels; e Uber den Verfall des Fendalismus und das Aufkommen der Bour- 
geoisie » (Veri, tür Iremdspe Lit, Moskau 1941), p. 8—9. 

*) Engels fi seria lui C. Schmidt: + în lupta dintre guvern şi opoziție se oglindește (.... în 
mod) nejuat, lupta claselor care existan încă de mai Inainte şi cari se combâleau, se oglin- 
«deşie nu direti, cl indireci, nu ca luptă de clasă ci ca luptă pentru principii polilice, se oglin- 


CRITICA LUI s48e 207 


cunoașterea acestor motive reale dădea pașoptiștilor, ca şi tuturor premergă- 
torilor lor, iluzia unei situaţii în care faptele hotăritoare se petrec pe planul 
comunicărilor de idei; și dat fiind caracterul internațional al experienţei re- 
voluţionare, ei percepeau aceste false determinări sub forma unor influenţe 
ideologice exercitate din afară. De aceea până și opoziția dintre interesele 
de clasă se exprima în conștiința lor prin conflictul dintre + influențele 
străine +, fără a împiedeca de altminteri antagonismul real să se rezolve 
potrivit cu condițiile sale organice de viaţă, 

Aşa se face că Ioan Ghica găsea în ziarul lui Thiers formulele în fond 
conservatoare ce conveneau propriei sale atitudini de clasă; şi că D, Bră- 
tianu se complăcea mai degrabă în mediul lui Ledru-Rollin, unde mica- 
burghezie își ascundea teama de revoluție în dosul unor excese verbale lip- 
site de riscuri. Dar aceasta este însdși forma « spontană + sub care pașoptismul 
a asimilat experienţa revoluţionară internațională. Căci proclamația dela Islaz 
nu reproduce nici programul lui Thiers și nici pe acela al lui Ledru-Rollin ; 
el realizează o sinteză istorică originală, la a cărei formulare au putut numai 
indirect să contribue unele ideologii străine şi anume prin intermediul acelor 
ideologi români în a căror poziţie socială se reproduceau o parte din con- 
diţiile de naştere ale teoriilor respective mijl: cindu-le acestora o «traducere s 
aproximativă în româneşte, .. La rândul lor, acești ideologi au contribuit la 
rezultanta finală care a fost sinteza pașoptistă; dar au «contribuit» numai 
prin încrucișarea în luptă a intențiilor lor contradictorii fără ca sinteza însăși 
să fi fost propriu-zis 4 voită 1 de către toți cei ce luau parte la mişcare. 

In acest sens, «verificarea critică» de care vorbea Lenin s'a făcut fără 
participarea cofiştientă a fiecărui pașoptist în parte. Oameni ca loan Ghica 
şi D. Brătianu reprezentau simple vehicule (la fel de puţin conştiente de 
rolul lor ca şi trăsurile cu care ei veneau în ţară) prin mijlocirea cărora se trens- 
portau înlăuntrul frământărilor românești ideile politice născute din expe- 
riența revoluționară europeană. Dar pașoptismul a măcinat toate aceste idei 
în însuși procesul revoluţiei 1), confruntându-le între ele şi punându-le la 
incercarea vieţii, în focul luptei de fiecare zi. lar rezultatul final al acestui 
proces, reprezintă o verificare a teoriilor politice străine. 

Cu alte cuvinte, critica acelor o modele ideologice + s'a făcut, după ce 
ele au fost introduse în interiorul pașoptismului, prin practica revoluționară 
care a legat și deslegat contradicţiile manifestate în sânul mişcării. Ceea ce 
nu înseamnă decât că baza criticei lor se găsea pe terenul realităţilor sociale 
românești; sau, mai precis vorbind, că experiența istorică a claselor ce com- 
puneau societatea românească a furnizat criteriul după care paşoptiștii au 


deşte nejust Într'o atare măsură, incâl a fost nevoie de mii de ani până să ne fi putut da seama 
de aceasta » (în Marx e Scrieri alese e, t. I, p. 456—457). 

1) Ințelegem aci prin + procesul revoluției» toată activitatea prin care pașoptiștii 
au urmărit transformarea societății românești, — deci atât pregătirea cât și fnjäptuirea 
revoluţiei, — şi, de asemeni, ciiticarea rezultatelor ei în cadrul certurilar emigrației, 


208 VIATA ROMÂNEASCĂ 
climinat unele dintre teoriile politice străine, iar pe altele le-au primit în 
mod parțial, contopindu-le într'o structură nouă. Dar această încheiere, de 
îndată ce este primită, ruinează toată « critica lui 48 », dela teoria « imitațiilor 
după străini » şi până la sistemul așa-ziselor 4 forme fără fond v. 

Este momentul să invocăm aci două mărturii istorice prețioase care vor- 
besc în acelaşi sens, potrivnic Junimei: pe de o parte N, Bălcescu, singurul 
care s'a ridicat la o clară înțelegere teoretică a acestor împrejurări, — şi pe 
de altă parte poporul, actorul anonim, care a recunoscut cu ajutorul 
experienței sale practice natura adevărată a revoluției, însușindu-și, en- 
tuziast, țelurile ei. 

Incă dela începutul exilului Bălcescu proiectează scoaterea unei reviste, 
al cărui țel, mărturisit către prieteni, era pregătirea ideologică a unei noui 
revoluții, prin discutarea critică a eșecului celei dintâiu 1), Când, în fine, 
va apare e România Viitoare », Bălcescu va publica acolo studiul intitulat: 
+ Mersul revoluției în istoria românilor », Cuvintele cu care începe sunt un 
model de clar-viziune, rar printre contimporanii lui: « Revoluţia romând dela 
1848 n'a fost un fenomen neregulat, efemer, fără altă cauză decât voința fn- 
tâmplătoare a unei minorități sau mişcarea generală europeand. Revoluţia ge- 
nerald fu ocazia, iar nu cauza revoluției române |... Umeltitorii ei sânt opt- 
*prezece veacuri de trude, suferințe şi lucrare a poporului român asupra lui în- 
suji"). Puţină vreme înainte îi scria lui Alex. Golescu, precizându-şi ideile: 
+ Revoluția din Iunie mu a fost inventată și nici fabricată, nici de către mine, 
nici de către voi și nici de către domnul Eliad ... Ea nu este decât desvol- 
tarea acelei lucrări neîntrerupte şi providenţiale, începută în societatea noastră 
ca În toate societățile, dela originea ei ... Ce trebuia deci să fie programul 
revoluției dela 1848? Era den oltarea progresivă a revoluției dela 1821. Era 
organizarea democrației şi eliberarea ţăranului, făcut proprietar. Era într'un 
cuvânt, o revoluție democratică şi socială»... =), 

„Masele au manifestat cu prisosință adeziunea lor la această apreciere 
generală prin care Bălcescu stăruia asupra caracterului românesc al revoluției 
pașoptiste, « revoluție democratică și socială»: căci ele au alergat la fiecare 
primejdie, închipuită sau reală, gata de jertfă pentru apărarea Constituţiei şi 
a guvernului provizoriu. Nimic nu ilustrează mai bine eroarea Junimei decât 
compararea atitudinilor respective ale masei și ale acestui guvern provizoriu 
(de două ori răsturnat şi de două ori repus în funcţiune de popor): este de- 
ajuns să amintim ziua de rọ Iunie, în cure + oamenii simpli » ai Bucureștiului 
s'au ridicat pentru a zădărnici complotul reacționar al coloneilur Solomon 
şi Odobescu, — în timp ce, în palat, A. G. Golescu se precipita dela prima 
amenințare să asigure pe ofițerii răsvrătiți că «me lăpădăm bucuros de 


) v. scrisoarea către Ghica, din 26 Oct. 1849, în N. Păleescu: « Opere» (București, 
1940), t. I, partea Il-a, p. 248, } 

*) Bălcescu, op. cil., p. 99. 

*) Op. cìl, p. 252—253. i 


CRITICA LUI 148 209 


toată puterea provizorie ce ni s'a încredinţat... +1). Tabloul este dintre cele 
mai sugestive: dacă pașoptismul ar fi constat intr'adevăr, așa cum repeta 
Maiorescu, într'o simplă şi juvenilă înfierbântare a minţilor câtorva stu- 
denţi proaspăt întorși dela Paris, —cum s'ar putea explica faptul că masele 
erau mai devotate principiilor pașoptismului decât mulți dintre cei cari le enun- 
țaseră?... Orice analiză cinstită va trebui să recunoască în această împre- 
jurare dovada unei solidarități intime între programul revoluţionar şi inte- 
resele claselor celor mai active ale organismului nostru social. + Tabacii e 
şi micii meseriaşi și negustori pe care-i vedem în stampele vremii, înar- 
maţi cu ce se putea improviza la repezeală, alergaseră sub steagul pe care 
scria « Dreptate-Frăție » fără să fi fost purtați de niciun fel de « învățătură 
franțuzească +: erau inculți și nu puteau, adesea nici să citească buchile lor de 
acasă, |., Ei erau în schimb maturizați de experiența revoluționară pe care 
o trăiau şi erau, astfel, în măsură să aprecieze dacă paşoptismul cores- 
pundea năzuințelor lor. Revoluția pe care ei o apărau cu atât avânt de luptă 
se dovedea, prin însăși participarea lor mereu sporită, un fenomen organic 
crescut din realitățile noastre cele mai vii, 


BARBU T. CÂMPINA 


') CL. propria declarație a lui A, G, Golescu, În fața comisiei care-l judeca pe col. Odo- 
bescu (+ Anul revoluționar 1948.. -» t. II, pp. 88—89). 


COMENTARII 


LITERATURA RUSĂ ȘI SOVIETICĂ 
IN TRADUCERE ROMÂNEASCĂ 


traducerile germane au fost întotdeauna remarcabile, în pri rând pri 
fidelitatea față de text. Abia după 1920 esente fai more me 
fie pe lângă frumoase, şi credincioase față de original, 

Traducerile românești din fiteratura rusă fiind făcute de obiceiu după tra- 
duceri franceze (cele germane erau folosite- mai rar pentrucă germana em 
mai puțin cunoscută) este lesne de înțeles de ce aceste traduceri nu prezentau 
nicio garanţie de fidelitate față de text, 

Pe lângă asta, româneasca lor era şi ea destul de precară, Nu Întotdeauna 
traducătorii erau pregătiți, De multe ori știau prost amândouă limbile. Rezul- 


rilor literaturi stau întotdeauna şi traduceri. Traducerea lui Amyot din Plutarc, 
în secolul al XVI-lea este o operă literară franceză, Tot așa, traducerea lui 


LITERATURA RUSĂ ȘI SOVIETICĂ 211 


Shakespeare făcută de Schlegel și Treck este prețioasă pentru literatura 
germană ca și o operă originală, 

De sigur, se traducea pe vremuri, la noi, şi de-a-dreptul din rusește, 
Incă de prin 1880—1890, în Contemporanul lui Ion Nădejde au apărut tra- 
duceri din literatura rusă făcute după original. Furtuna lui Ostrovski a apărut 
încă de pe atunci. Dar traduceri de acestea erau rare excepții. In marea lor 
majoritate traducerile din literatura rusă făcute înainte de 1944 sunt cu totul 
mediocre, E destul să amintesc un singur exemplu: Rdzboi și pace. Romanul 
lui Tolstoi a apărut, acum vreo douăzeci de ani, într'o traducere prescurtată, 
dureros de infidelă, lamentabil executată din punct de vedere literar. Aceeasi 
soartă au avut-o toți marii clasici ruși. 

Se cuvine ca în acest tablou sumbru să notăm şi rarele luminişuri. După 
1920 au început şi la noi să se facă traduceri din literatura rusă direct după 
original, de oameni ei înşişi talentați. Unul dintre aceşti puţini a fost Axente 
Frunză. Traducerile lui din Cehov pot fi luate de model. 

O traducere literară bună nu poate fi făcută decât de un om care este 
însuși scriitor. Sunt scriitori care nu figurează în istoria literaturii decât nu- 
mai ca traducători. Citam mai sus pe Amyot. In orice istorie a literaturii 
germane se găseşte numele lui Iohann Gries. Dar nu se pomeneşte nimic 
de vreo lucrare a lui. Gries este prețuit ca scriitor german numai prin tra- 
ducerile lui din Bojardo, Ariosto, Tasso şi care sunt capodopere ale artei 
de a traduce, 

Există într'adevăr o artă a traducerii. Nu orice om care știe perfect două 
limbi poate traduce bine și frumos din una în cealaltă. Pe lângă știință trebue 
aici și o îndemânare, o vocaţie chiar, un talent. E drept că aceste calități 
nu se găsesc aşa de des împreună. Totusi, măcar una din ele trebue să fie 
prezentă iar cunoașterea perfectă a limbii, în deosebi a limbii în care traduci, 
este absolut necesară, 

Din nefericire traducătorii noștri de literatură rusă n'aveau niciuna din 
aceste calităţi, Nu cunoaşteau bine nici limba din care traduceau, nici limba 
română. Despre îndemânare, nici nu mai vorbim, Se poate spune, fără frică 
de exagerare, că, în afară de rari excepţii, literatura rusă a fost rău tradusă în 
românește, în primul rând din pricină că traducătorii nu ştiau limba rusă şi se 
foloseau de traduceri străine, care şi ele de multe ori erau departe de-a fi bune. 

Aceste dificultăți existau și în toamna anului 1944, când s'au ivit împre- 
jurările prielnice pentru ca literatura rusă să fie tradusă şi cunoscută în chip 
sistematic. Se adaugă acum și un alt fapt. Dacă de bine de rău din literatura 
clasică rusă se tradusese câte ceva, în schimb din literatura sovietică nu se tra- 
dusese absolut nimic. Din pricina unei inepte prohibiţii, literatura unui stat 

vecin, care număra atunci douăzeci și cinci de ani de existență, şi ale cărei 
opere de seamă fuseseră traduse în principalele limbi ale lumii, era la noi 
perfect necunoscută de cititorii care nu știau decât româneşte (şi care erau 
fără îndoială cei mai mulți). 


14” 


212 VIAŢA ROMÂNEASCĂ | 


Această absurdă stare de lucruri trebuia să inceteze. Dar, cum am spus, 
greutăţile în ce priveşte traducerile din rusește, existau mereu, Se găseau 
oameni care cunoșteau limba rusă dar puțini dintre ei puteau fi folosiți ca 
traducători, fie din pricină că nu aveau obișnuința scrisului literar, fie din 
pricină că nv ştiau româneşte destul de bine. 

La înființarea editurii Cartea rusă, la începutul anului 1945, chestiunea 
care a trebuit să fie cea dintâi lămurită şi rezolvită a fost tocmai aceasta, a 
traducătorilor. Totul trebuia făcut dela început, Era vorba de-a face cu- 
noscută publicului românesc o cultură despre care acest public n'avea nicio 
informaţie sau avea informaţii false şi tendențioase. n 

Pentru aceasta trebuiau traducători în mai multe domenii: literatură, 
Ştiinţă, istorie, Sarcinile de îndeplinit erau mari, mijloacele puţine, 

S'a căutat atunci să se intrebuințeze un procedeu potrivit împrejurărilor. 
Din pricină că nu se găseau traducători care să cunoască perfect amândouă 
limbile s'a căutat în primul rând să se obţie traduceri integrale şi fidele. Aceste 
traduceri erau date după aceea unor oameni care aveau obișnuința scrisului 
literar şi care dădeau o formă literară. Procedeul acesta se întrebuințează 
și azi la Cartea rusă, In general el a dat rezultate bune. In orice caz el se per- 
fecționează tot mai mult în sensul că, pentru fețuirea stilistică, sunt chemați 
tot mai mulți scriitori. Cu timpul chiar este de dorit ca numai scriitori În- 
cercaţi să se ocupe cu aceste stilizări. Mai mult chiar. Cartea rusă a început 
să îndemne pe scriitori să colaboreze direct cu traducătorii care știu numai 
bine rusește dar nu sunt literați. Un exemplu excelent în această privință 
îl oferă traducerea marelui roman al lui Mihail Șolohov, Pe Donul liniștit, 
tradus de Cezar Petrescu în colaborare cu A. Iva i, 

Aruncând ochii în urmă, se poate vedea că în trei ani și jumătate s'a ajuns 
la niște rezultate cu totul remarcabile în ce priveşte cunoașterea culturii 
ruse și sovietice, In acest interval destul de scurt s'au tipărit la diverse edi- 
turi câteva sute de lucrări din diferite domenii în câteva milioane de volume. 
O cultură care până mai ieri era la noi foarte puţin cunoscută a început să 
devie familiară unui mare număr de cititori. 

Lăsând traducerea operelor de ideologie pe seama altor edituri, în deosebi 
a editurii Partidului muncitoresc român, Cartea rusă își consacră activitatea, 
în primul rând, traducerilor de opere literare ruse şi sovietice, precum şi lu- 
crărilor de informaţie în toate domeniile: istorie, geografie, drept, artă, fi- 
losofie, etc, 

Sa procedat sistematic, înființându-se mai multe colecții. In colecția 
Clasicilor ruși au apărut până acum —ca să cităm doar câteva opere im- 
portante — câteva romane de Turgheniev, Război şi pace de Lev Tolstoi, 
Demomul și Un erou al timpului nostru de Lermontov, mai multe povestiri 
de Gogol, Domnii Golovlia de Saltâcov Șcedrin. 

Procedeul traducerilor revizuite de scriitori asigură, în! majoritatea cazu- 
rilor, o formă literară onorabilă, dacă nu chiar de mare valoare artistică, așa 


LITERATURA RUSĂ ŞI SOVIETICĂ 213 


cum s'a întâmplat, de exemplu, cu traducerea Povestirilor unui vândtor de 
Turgheniev apărută sub semnătura lui Mihail Sadoveanu. 

Datorită unor confruntări minuțioase cu textul original, traducerile 
sunt, de obiceiu, fidele, ținându-se seama că lucrul important este să dai 
întotdeauna gândul autorului şi nu numaidecât expresia lui. Expresia 
tradusă aidoma, literal, poate uneori să contrazică spiritul limbii, în care se 
traduce, 

Literatura pentru copii şi în special poezia pentru copii au o desvoltare 
deosebit de mare în Uniunea Sovietică. Traducerea poeziei pentru copii 
nu e de loc lucru uşor. De aceea, la inceput, încercările făcute în această 
privință n'au fost prea izbutite, Procedeul colaborării dintre un scriitor 
şi un traducător conştiincios dar neliterat a dat şi aici rezultate bune, 
Poezia rusă pentru copii şi-a găsit în sfârșit un interpret de talent în Otilia 
Cazimir, 

Colecţia cea mai bogată este alcătuită din traducerile din literatura so- 
vietică. Este şi firesc. Aici totul a trebuit făcut dela început. Înainte de 1944, 
în ce priveşte traducerile din literatura sovietică, nu exista la noi literalmente 
nimic, Azi, după patru ani, toate operele literare sovietice de valoare se gă- 
sesc în traducere la îndemână cititorului român, Același procedeu arătat 
mai sus a fost folosit și aici. 

Traducerile au descoperit cititorului român existența unei literaturi bo- 
gate despre care acum câțiva ani el nu ştia nimic. Am pomenit mai sus de 
Donul liniștit al lui Şolohov, un roman care pentru epoca revoluției din 1917 
este ceea ce este Rdzboi și pace pentru epoca napoleoniană. O altă revelaţie, 
a fost Alexei Tolstoi cu romanele sale istorice realiste, de-o mare vigoare epică, 
Dar de obiceiu, scriitorii sovietici, un Gladcov, un Fadeev, prelucrează ac- 
tualitatea imediată, în opere interesante şi puternice. Un excelent roman 
de războiu, scris memorialistic dar cu ton cpic, este In tranșeele Stalingradului, 
al lui Victor Necrasov. Din Gorki s'a tradus până acum prea puţin. Este 
o lipsă care va fi de sigur în curând reparată, Gorki, care este ultimul dintre 
clasici și primul dintre sovietici, treb e să-și găsească în româneşte un tra- 
ducător de primă calitate, adică, după procedeul indicat, un scriitor de ta- 
lent mare şi un traducător cultivat și conştiincios care să realizeze împreună 
ceea ce au făcut traducătorii lui Șolohov. 

Trebue pomenită de asemeni, ca un lucru vrednic de prețuit, colecția 
Știința pentru toți, excelentă pentru popularizarea descoperirilor ştiinţei şi 
mai ales pentru răspândirea spiritului ştiinţific în marele public. 

Nu e rostul acestor însemnări să înşiruie toate realizările în ce pri- 
veşte cunoașterea la noi a culturii ruse și sovietice. Sunt numeroase, variate 
şi sistematic făcute, Am scos la iveală câteva din cele mai caracteristice 
şi mai frapante, Un cititor român, astăzi, nu mai duce lipsă de informaţie, 
atunci când este vorba de cultura rusă şi sovietică, așa cum se întâmpla 
în trecut. 


214 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Faptul că tot mai mulți scriitori colaborează astăzi la traduceri din lite- 
ratura rusă și sovietică este de asemeni de notat ca un fenomen culteral in- 
teresant, de importanță generală. Traducerea începe să fie socotită şi la noi 
nu ca o îndeletnicire subalternă ci ca un lucru care cere, pe lângă cunoștințe 
serioase în ce privește limba, şi o îndemânare specială, de multe ori chiar 
talent. O traducere bună a unei opere literare bune este, o lucrare tot atât de 
merituoasă ca şi una originală, 


AL. PHILIPPIDE 


DRAMATURGIA SOVIETICĂ 
ȘI TEATRUL ROMÂNESC 


Teatrul românesc ia contact direct cu teatrul sovietic numai după 23 
August 1944, dată, ce reprezintă pentru țara românească, momentul de eli- 
berare de sub dominaţia fascistă. Până atunci, grosul producției dramatice 
răsăritene, pe scenele noastre, îl forma literatura dramatică clasică rusă, în 
cadrul căreia făceau o atmosferă mai aparte câteva piese a lui Gorki: (+ Azilul 
de noapte», « Mama »). 

In privința felului cum se munceşte în U.R.S.S. și a stilurilor pe tărâmul 
regiei, cunoașteam superficial pe Stanislawski, Tairov, Vahtangov și Meyer- 
hold, ultimii sub aspectele lor impresioniste. După cum aveam cunoştinţă 
de o serie de şcoli și şcolițe, născute în străinătate, imediat după primul războiu 
mondial, luând exemplu în domeniul teatrului dela devierile din epoca 
timpurie de frământare revoluţionară din U.R.9.S. 

Un lucru e cert. Noțiunea actorului cetăţean, a actorului luptător pentru 
o societate fără clase, n'o cunoaşteam. O literatură dramatică ce încredința 
o armă puternică în mâna spectatorilor, arma ideologică, o literatură în care 
se dădea o cruntă bătălie pentru socialism împotriva imperialismului, noi 
n'am cunoscut-o. Aveau grijă regimurile burgheze să nu pătrundă nimic 
la noi din aceste aspecte revoluționare, Ceea ce putea, totuși, să fie citit, 
— cărți sau gazete, — circula pe ascuns din mână în mână, ca material 
ilegal, a cărui citire era pedepsită de legile antidemocratice de atunci, 

Pentru o mai bună cunoaştere a influențelor pe care le-a exercitat în ul- 
timul timp și le exercită astăzi teatrul sovietic la noi, e bine să vedem cum 
a fost primit teatrul rusesc la noi, teatrul care, fără să ducă la capăt ideile 
revoluționare, le avea în germene și înfățișa aspecte ale unei societăţi, unde 
plutea în aer strigătul de luptă. Piesele acestea, critic burgheze, au creat, în 
vremea când s'au jucat, o anumită atmosferă, în jurul lor, Burghezia nu le 
iubea și din pricina asta presăra în repertoriile teatrelor şi o literatură dra- 
matică rusă obscurantistă, formalistă, oglindirea păturii burgheze şi moşie- 
reşti în fuga lor de realitate (Leonida Andreev), sau literatura creată de ruși 


216 . VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


burghezi, dușmani ai socialismului, aflaţi în străinătate (Evreinov, Arţibaşev), 
Aceste piese erau impuse de burghezie pe primul plan şi erau mode trecă- 
toare după exemplul Parisului care imbrățișase, la un moment dat, ca fiind 
foarte + şic » pe scriitorii ruşi, burghezi și nobili, refugiați din fața revoluției 
din Octomvrie. 

Teatrul românesc, care-și ia avântul în privința literaturii dramatice și 
a spectacolelor, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se afla sub influența 

puternică a teatrului francez, prin melcdramele și dramele burgheze aduse 
de acolo. Se adaptează piese, după modele minore franceze și numai rareori 
şi pe alocuri apar lucrări ale marilor dramaturgi ai lumii ca Shakespeare, 
Molière, etc. 

Cunoașterea dramaturgiei cl: sice rusești vine în Remånia ztât prin câțiva 
critici și luptători sociali, dar și pe calea ocolită a occidentului, odată cv pre- 
țuirea acolo a lui “Tolstoi, Turgheniev, Gogol, Necrasov. Piesele sunt luate 
nesistematic, amestecându-se, în mod voit, piesele critic burgheze cu piese 
formaliste sau obscurantiste. Astfel, în repertoriul Teatrului Naţional din 
Bucuresti figurează în stegiunea 1879—1880, piesa e Danicheev + de Pierre 
Newski, în traducerea actorului și șnimatorului Grigore Manolescu, care 
probabil că s'a ghidat în traducere, după un text franțuzesc, După această 
încercare cu o piesă nesemnificativă, Teatrul Naţional din Bucureşti nu va 
mai juca piese ruseşti o bună bucată de vreme. De abia în stagiunea 1915— 
1916 se reprezintă + Azilul de noapte» a lui Gorki, care produce o adâncă 
impresie asupra publicului, bucurându-se de o distribuție excepțianală: No- 
tara, Sturza, Radovici și Ana Luca. La Iași, unde exista o vie activitate so- 
cialistă și un nivel cultural superior şi unde, datorită « Vieţii românești 3, cc- 
titorii români vor cunoaște capodoperile literaturii rusești, prin mijlocirea unor 
critici și luptători sociali, care desvoltă curentul social și literar + poporanist +», 
inrâurit de frământările ruseşti, —teatrul rus va cunoaște o prețuire mai 
timpurie, 

Pe la 1875, apăruse la Iaşi un tânăr de 20 de ani, venind dela Harcov. 
Era luptătorul socialist şi criticul de obârşie rusească, dar devenit cetățean 
român, C, Dobrogeanu-Gherea. Acesta scoate la Iași, împreună cu Ion Nădejde, 
revista « Contemporanul +, în amintirea revistei animate de Cernizewski. Mai 
târziu, tipăreşte alte două reviste împreună cu acelzși animator al cercului 
socialist ieşean şi anume: + România socială » şi a Critica socială s. In aceste 
reviste, publică Gherea studii de urmat pentru mai multe publicaţii românești. 

După revoluția din 1907, curentul poporanist se desvoltă mai mult la Iași, 
unde iși stabilește, de fapt, un centru neoficial. Acest curent grupează în 
jurul o Vieţii româneşti », o serie de scriitori care vor cunoaște bine literatura 
rusă și se vor lăsa inspirați de ca, 

Un exemplu de frunte dintre aceşti scriitori îl reprezintă Mihail Sadoveanu. 

Intr'un astfel de mediu, frământat din ce în ce mai mult de problema 
exploatării omului de către om, era firesc ca Teatrul Naţional din lași să re- 


DRAMATURGIA SOVIETICĂ ŞI TEATRUL ROMÂNESC 217 


prezinte încă în stagiunea 1897—1898 piesa + Floarea de pădure » de A. 
Ostrowski şi Soloviev, pe care o reia şi în stagiunea următoare, când se 
mai joacă și « Intâmplarea de necrezut » după N. Gogol. « Azilul de noapte », 
în traducerea ziaristului ieşean C. Sătesnu se joacă acolo în stagiunea 1903— 
1904, deci cu 12 eni mai de vreme decât la Bucureşti. Tot în stagiunea 1903— 
1904 se joacă și o dramatizare a actorului State Dragomir după «Crimă şi 
Pedeapsă » de Dostoewski, precum şi piesa lui Ostrowski « Furtuna», 
tradusă din limba rusă de către luptătorul socialist şi criticul literar Dobro- 
geanu Gherea, Această traducere va fi utilizată şi mai târziu, în 1945, de 
Teatrul Comedia din București, când reprezintă această piesă, In 1912—1913, 
se joacă, tot la Iaşi, o dramatizare după + Ana Karenina » de Tolstoi. 

lată superioritatea Iaşului față de Bucureşti în privința frământărilor 
progresiste, care în capitala Moldovei erau cu mult mai avansate tocmai 

pentrucă acolo contactul cu Rusia era mai direct și mai strâns. 

Urmează o pauză în prezentarea pieselor rusești, tocmai pentru că exista 
teama că ideile înnoitoare ale acestei literaturi, valorificarea omului şi a 
luptei lui în societate, satira și germenul revoluționar să nu submineze re- 
gimul burghez, speriat de revoluțiile ruseşti din 1905 şi 1917 şi de răscoalele 
țărănești din România din 1g07. 

Dacă în nuvele şi povestiri, ca și în critică, caracterul progresist, oglin- 
dind influența realităților rusești, apare continuu, la noi, revistele şi scriitorii 
neputând fi intotdeauna opriţi să-și manifeste opiniile, în schimb teatrele 
naționale, conduse de oficialitate, ocolesc piesele ruseşti. În acest timp, aris- 
tocraţia şi marea burghezie românească recurg mai sles la repertoriul melo- 
dramelor și dramelor bulevardiere pariziene, cu frivolitatea şi conflictele lor 
false, perimate, formale, înregistrând censtatativ toste spleenurile marei 
burghezii. 

După primul războiu mendiul, teatrele naţicnale încep să reprezinte un 
repertoriu amestecat de piese rusești: lângă « Pescăruşul » de Cehov şi e Că- 
sătoria + de Gogol, + Comedia fericirii e de Evreinov; alături de s Azilul de 
noapte » de Gorki și « Ana Karenina » de Tolstoi, « Profesorul Storiţin + de 
Leonida Andreev şi + Nyu » de Osip Dymov, etc. Această imperechiere arată, 
pe de o parte, lipsa de discernământ a publicului burghez; pe de altă parte, 
intenţia precisă a ccnducerii artei românești de pe vremea aceea, de a in- 
duce în eroare spectatorii, pregr: mând alături de piese critic burgheze, piese 
formaliste şi obscurantiste din eceezşi literatură, 

In același spirit, teatrele particulare joacă msi târziu tot de Leonida An- 
drecv « Omul cere a primit palme » şi « Ecaterina Ivsnovna », alături de + Frații 
Karamazov» şi 4 Crimă şi pedeapsă după Dostoewski, 

Regisorul german Karl Heinz Martin pune în scenă în Bucureşti « Nyu » 
de Dymov, in timp ce actorul de limbă germană Moissi joacă în turneu « Ca- 
davrul viu » de Tolstoi. De asemenea, trupa idiş din Vilna joacă, în frunte cu 

Buloy, la București şi în provincie + Cântărețul tristeţii sale + de Osip Dymov. 


Fr 


218 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


La celelalte teatre naţionale, adică la Craiova, lași și Cluj aspectul re- 
pertoriului este același. Amestecat şi lipsit cu totul de „rea cutia ta rea- 
litatea sovietică, 

In tar până spre terminarea celui de al doilea războiu mondial, lite- 
ratura dramatică rusească se introdusese pe scenele românești şi a fost 
țuită chiar de publicul burghez, deşi adevărurile pe care le înfățiea vel de 
multe ori un caracter criticist. 

Datorită valorilor sociale şi artistice, deci a nivelului ideologic, pi 

e , piesele 
rusești, era e umanism, după cuvintele criticului sovietic T. Motileva 
+5 a manifestat nu în resemnare, ci în Protest, nu într'o compătimire ivă, 
ci în luptă », au avut mare căutare și, în ciuda faptului că oficialitățile oaie 


Printre dramaturgii clasici, mai puţin cunoscuți au rămas Ostrowski si 
Griboedov, a căror satiră nu convenea de loc i, copia 


După luarea, -precisă de poziție a țării noastre, in urma- actului dela 23 
August, Viața teatrală românească ia un mare avânt, Repertoriile teatrelor 
Dietă masi să pună o bază foarte serioasă pe literatura dramatică înnoi- 
Dare a scriitorilor sovietici și, pentru realizare, pe învățămintele regiei sovie- 
tice. De altfel, reformele lui Stanislavski şi ale urmașilor săi fuseseră și mai 
inainte cunoscute şi chiar uncori aplicate la noi, dar nu în mod sistematic 


directă şi rodnică, atât de folositoare vieții teatrale românești, 
Piesele sovietice au venit la noi, la început, în număr mic. Apoi, numărul 


DRAMATURGIA SOVIETICĂ ŞI TEATRUL ROMÂNESC 2t9 - 


Mentalitățile au început să se schimbe, iar publicul, foarte sensibil la 
orice transformare, s'a bucurat de fiecare moment, În care influența sovietică 
s'a făcut simțită, 

Acest progres, care s'a realizat sub influența binefăcătoare a teatrului 
sovietic, il putem împărți în patru mari categorii. Impărțirea nu e mecanică, 
analiza problemelor fiind mai ușoară în felul acesta. 

1. Teatrul sovietic” ne-a adus prin literatura sa dramatică, în primul 
rând bogăţia de idei pe care n'a avut-o nicio altă literatură dramatică contem- 
porană, Aceste idei noi, rupte din frământarea uriașă a poporului sovietic, 
plină de miez, de orizont, de vigoare, au adus actorilor, regisorilor şi spec- 
tatorilor noștri, o nouă înțelegere a teatrului, căpătând semnificaţii temeinice, 
Dela piesele burgheze cu soți îngelați şi neveste adultere, cu teme obscuran- 
tiste pline de resemnare, cu conflict dramatic făcând apologia banilor, la aceste 
piese noi, simple, situând personagiile pe o poziție de luptă pentru mai bine, 
pline de încredere în viitor, trecerea nu s'a făcut treptat, ci printr'un şoc. 
Lumea românească a fost sguduită; teatrul românesc s'a trezit deodată cu 
totul alte perspective. 

Care au fost aceste idei mari, centrale, care au putut turbura lumea tea- 
trului ? = 

Literatura dramatică sovietică nu ne-a adus piese cu teme oarecare, nu 
a pus problema aspectelor de-o minimă importanță, ci a luat în mână temele 

hotăritoare pentru viitorul omenirii, Experienţa realismului socialist se reflectă 
in fiecare piesă. Atitudinea critică faţă de trecut este o problemă de bază, 
Confirmarea combativă a tot ce e nou intră în caracterul fiecărui personaj 
pozitiv și perspectiva revoluționară a viitorului este obiectivul fiecărei lucrări, 
In genere, arma ideologică, pe care ne-o oferă literatura sovietică, este cel 
mai ascuțit instrument de luptă împotriva dușmanilor socialismului, 

Aceste idei mari, izvorite din uriașa experiență a Uniunii Sovietice, au 
fost pentru noi îndreptar. Autorii dramatici români consacraţi, obișnuiți, 
până mai ieri, să scrie după calapodul pieselor burgheze, au învățat din tea- 
trul sovietic un lucru important: nu poți scrie o piesă situată pe o poziție 
de luptă, fără să fii tu însuţi un luptător. 

Piesele care aveau floricele şi efecte de teatru nu mai corespund, Ve- 
chiul public burghez pe cale de dispariție este singura pătură care mai gustă 
acest gen, însă noul public cere, în mod categoric, piese cu conţinut pozitiv, 
piese a căror idee să fie pentru el un îndreptar în bătălia pe care o are de dus, 
Constantin Simonov spune într'un articol că o armă, atâta vreme ce ţi-o ţii 
în casă, ca podoabă, poţi s'o înfrumuseţezi cu fildeș şi armătură de aur, dar, 
când o ici din cui și pornești să dai lupta cu ca, trebue să tragă bine, 

Aşa că zorzoanele şi efectele de scenă, lipsite de conținut, au început 
să fie înlocuite în noua literatură dramatică românească cu frământările ac- 
tualităţii. Și asta e o învățătură sovietică. Aproape fiecare piesă, care se naște 
azi la noi, poartă pecetea influenței pe care-o exercită teatrul sovietic. Autorii 


220 VIATA ROMÂNEASCĂ 


dramatici români încearcă, şi de multe ori reușesc, să nu separe de realitate 
piesele pe care le scriu. Piesele tind din ce în ce mai mult a fi rupte din fră- 
mântările oamenilor muncii dela noi. 

Totuși, noi m'am trecut încă de faza literaturii dramatice constatative 
(Omul din Ceatal », «1% fatal», « Michel Angelo s, etc.), Perspectiva re- 
voluționară a viitorului rămâne încă un obiectiv de atins. Suntem î 
tățiți să credem, însă, că în curând şi această trăsătură fundamentală a lite- 
raturii sovietice va fi însușită de scriitorii români, 

2. Pe tărâmul regiei și interpretării, teatrul sovietic ne-a adus, în același 
spirit, ca şi în literatură un suflu nou. Prin revistele, gazetele şi cărţile sovie- 
tice, precum prin filme şi ansambluri sovietice care ne-au vizitat ţara, slu- 


iveală, în fiecare moment, firul roşu ideologic, care călăuzește spectacolul. 
Faţă de teatrul burghez, care punea accentul chiar şi în critica pe care-și 
permitea să și-o facă, pe formă, pe aspectul exterior, — spectacolele sovietice, 
sau acelea pe care le-am realizat și noi, sub această influență, imbogăţesc sv- 
fletele spectatorilor prin conţinutul piesei. 

Realismul socialist a dat repisorilor şi actorilor români, posibilitatea să 
realizeze spectacole ca t Tânăra Gardă », + Chestiunea Rusă » Un flăcău 
din oraşul nostru», « Guvernatorul Provinciei» Dar tot cunoașterea realis- 
mului socialist a ajutat mult la reconsiderarea lui Caragiale sau la realizarea 
spectacolului « Romeo şi Julieta s de Shakespeare. Pe temeiul acestor învă- 
țături, spectacolele noastre se adâncesc din ce în ce mai mult, timpul pentru 
repetiţii creşte (« Romeo şi Julicta », s'a repetat şase luni) şi ideea motrice 


DRAMATURGIA SOVIETICĂ ȘI TEATRUL ROMÂNESC 221 


Conducerea teatrelor, precum şi pregătirea spectacolelor iau aspecte de 
muncă colectivă, Individualismul feroce, care domnea până la 23 August, 
începe să dispară, Teatrele, tot după modelul sovietic, au ședințe nenumărate 
cu discuţii, la unele participând chiar oameni dela alte teatre, cronicari dra- 
matici şi muncitori, Aceste şedinţe de producție tind să aducă spectacolelor 
în fază de elaborare, ajutorul întregului colectiv al teatrului românesc. De 
unde s'a luat acest stil de muncă? Numai după felul cum se munceşte în 
Uniunea Sovietică, unde, peste tot, munca în colectiv este forța de căpetenie, 

In această muncă colectivă, care se duce în teatre, poziția actorilor, a re- 
gisorilor și a celorlalți participanți din afara teatrului, este critică şi autocri- 
tică. Pentru a se putea obține acest rezultat, față de atitudinea individualistă 
şi mic-burgheză pe care-o aveau actorii cu ani în urmă, ajutorul teatrului 
sovietic a fost de neprețuit. Putem spune că, fără acest ajutor, n'am fi reușit 
să obţinem rezultatele de acum. 

Regia românească pășește pe drumul cercetărilor științifice în legătură 
cu spectacolele pe care le realizează, Nu se mai lucrează după ureche și după 
ochi, ci în mod sistematic. Pentru prima oară, se înființează, după modelul 
sovietic, institute superioare de artă la noi, cu catedre de regie, mimică, istoria 
muzicii, etc. Adâncirea tehnicei scenice şi a disciplinei profesionale a fost 
întreprinsă la noi, tot după exemplul sovietic, 

Astăzi cărțile şi revistele sovietice de teatru sunt căutate, traduse şi citite, 
Invăţătura sovietică pe tărâmul teatrului este introdusă din ce în ce mai 
mult, între actorii şi regisorii români. 

4. Ca un rezultat al marei munci duse în teatrul românesc, într'un ritm 
şi într'un stil nou, avem schimbarea publicului şi aducerea la teatru a unei 
categorii noi de spectatori, 

Publicul muncitoresc, doritor de spectacole bune, are foarte desvoltată 
puterea de discernământ, tot în urma vizionării spectacolelor sovietice cu 
un înalt nivel ideologic. 

După cum se vede, teatrul sovietic a reușit să ajute, în mod temeinic, 
în acești patru ani, saltul înainte al teatrului românesc. Nu putem vorbi, 
însă, numai de influența teatrului sovietic, E vorba mai mult de ajutorul 
dat efectiv de către teatrul din U.R.S.S. teatrului nostru, Fără acest ajutor, 
progresul teatrului românesc nu s'ar fi putut realiza, 

Vom strânge din ce în ce mai mult legăturile cu teatrul sovietic, ca să 
folosim cât mai mult experiența sa și astfel, indreptând lipsurile teatrului 
nostru, să-l călăuzim pe calea socialismului. 


MIHAIL RAICU 


ACTIVITATEA CREATOARE 
IN CURSUL VACANȚEI 


Iar această atitudine de a lua drept firesc ceea ce e important, vital de impor- 
tant, nu e decât la un pas de uitarea pură şi simplă, Ori —nu trebue uitat 
nicio clipă că a fost nevoie de o schimbare revoluționară în însăși alcătuirea 
şi funcționarea societății românești, pentru ca să se schimbe —tot atât de 


mare al unora din ei —valori false, fără rădăcini adânci în vreo realitate 
socială ascendentă, 

Scriitorul român nu făcea excepţie dela această regulă. Orizontul său era 
același: mărginit la anumite laturi (erotism, angoasă, instinct) ale psihologiei 
individului desfăcut de istorie, desfăcut din devenirea societății omeneşti. 
Determinat de întreaga atmosferă culturală a momentului istoric, el refuza, 
sau se temea, sau n'avea mijloacele, de a se sluji de metoda marxistă, de-a 
vedea lumea dialectic şi istoric. Ca și scriitorii burghezi din alte țări, el se 
lipsea, cu voie sau silit, de orizontul mai larg, de înțelegerea mai adâncă, 
unitară, rodnică, pe care o oferă marxismul. Crezuri nenumărate își făceau 
concurență la noi (ultimul — de penibilă amintire — a fost existențialismul 
german împământenit sub numele de trăirism), și intelectualii burghezi le 
primeau cu un eclectism imparțial și nepăsător, care era de fapt semnul con. 


ACTIVITATEA CREATOARE 223. 


vingător al unui fond comun tuturor acestor doctrine: fondul idealist, expresie 
a reacţiunii, expresie a atitudinii burgheze de clasă. Numai marxismul rămânea 
tabu, şi orice urmă a concepţiei sociale pe care o implică era un semn infa- 
mant pentru proza epică sau critică, pentru ştiinţă sau artă, 

Totuși, a existat o pleiadă de intelectuali, şi, printre aceştia, de scriitori, 
care au militat pe poziții progresiste, întemeiate pe marxism sau apropiate 
de el. Ea sicătuește miezul mișcării de înnoire, de desțelenire de ogoare mä- 
noase și nouă, în literatura noastră, mișcare inițiată şi îndrumată de Partidul 
Comunist Român, şi apoi de Partidul Muncitoresc Român. In jurul acelor 
câtorva s'au strâns, din ce în ce mai mulți, scriitorii tineri şi cei pe care politica 
« culturală » a regimurilor trecute îi ținuse încătuşați în limitele strâmte ale 
modelor literare, ale bisericuțelor şi cafenelelor. Se poate spune că astăzi, 
masa energiilor și talentelor s'a îndreptat cu încredere şi curaj pe drumul 
cel nou. Dovezile există, semne imbucurătoare ale unei veri bogate nu numai 
în roadele pământului, ci și în ale spiritului. 

Mai ales după marile acte politice ale anului ce se scurge, au devenit evi- 
dente și orientarea nouă a scriitorilor, şi noua lor demnitate umană, noul 
lor rost social. Alăturarea hotărită a celor mai buni dintre ei la acţiunea d: 
clădire a unei societăți socialiste în țara noastră i-a- situat foarte departe, 
şi mult mai presus, față de rolul de barzi-măscărici ai monarhiei sprijinit 
pe oamenii marei finanțe, Cronicar și cântăreț al unei năvale epice către viitor, 
scriitorul e azi un om al muncii, El nu e valorificat în funcție de cantitatea 
de plăcere sau de uitare pe care o procură, ci în funcție de calitatea realistă, 
sinceră, dinamică a operei sale: în măsura în care oglindește înaintarea de 
neînvins a istoriei şi contribue la ea. 

De sigur, cu greu vom putea arăta, fără a recurge la mijloacele artei, toată 
plinătatea faptului viu, toată căldura relațiilor umane, izvorite din noua sj- 
tuaţie a scriitorului, alături de mase, Numai cine a asistat, de pildă, la lectura 
e Imnului pentru anul 48» de Radu Boureanu în faţa țăranilor din Bălcești, 
sau a văzut entusiasmul, prietenia, Încrederea, cu care scriitorii au fost pri- 
miţi în uzine sau pe șantiere, a simțit nemijlocit că aici poate fi rădăcina unor 
nouă valori literare. Dar în curând, fiecare om care va lua o carte în mână, 
va şti acest lucru: fiindcă din noua condiţie a scriitorului, au și început să se 
nască lucrări pătrunse de un alt spirit, implicând concepţii nouă, mai adânci, 
mai temeinice, mai vitale, și apte de a avea în mase, cu totul alt răsunet decât 
orice s'a scris la noi până azi, 

La încheierea aceasta se poate ajunge, după o examinare a activităţii scrii- 
torilor în vara aceasta, Tot anul precedent fusese un an de discuții aprinse 
în jurul fenomenului literar, și în jurul rolului social al scriitorului, S'au 
făcut pași însemnați către lămurirea problematicei respective, s'au indrumat 
talentele, forțele creatoare, spre făgaşurile unei literaturi, unei arte, unei 
culturi a poporului. In direcția aceasta, trebue spus că activitatea presei noastre 
a adus un aport neprețuit. In primul rând, exprimând linia ideologică a Parti- 


224 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


dului clasei muncitoare din România, ziarul Scânteia, prin cronicile sale 
literare şi artistice, prin articolele sale de idei, — în general prin critica sa 
constructivă făcută fenomenului cultural românesc, a condus acţiunea presei 
noastre progresiste spre țel —care era crearea unei temelii ideologice solide, 
crearea unei baze de plecare pentru creația artistică, Acest țel a fost atins 
în bună parte. Coordonatele mari ale viziunii creatoare nu mai sunt acum 
pentru scriitorii noștri niște fire de fum, mișcătoare și vagi. Ele sunt per- 
spectivele pe care le deschide, spre viitor și spre trecut, marxism-leninismul. 
Orientaţi în felul acesta, scriitorii, în tot cursul verii 1948, au muncit 
cu spor. 

Ceea ce a fost caracteristic pentru vara aceasta, este faptul că pentru 
prima dată scriitorul n'a mai jecat rolul destul de amar al desmoștenitului, 
al părăsitului, al singuratecului, Rolul acesta a fost jucat de toţi marii noștri 
scriitori, respinşi de articulațiile nemiloase ale mașinăriei relațiilor capita- 
liste, Scriitorul? Un producător, deci un exploatat. Vilele dela Snagov, de 
pe malul mării sau din munţi nu-i aparţineau şi nu-l primeau ca oaspete, 
valorile create de el nu prezentau destul interes, destinul său nu trezea decât 
o nepăsătoare dare din umeri. 

Dar în 1948, piaza rea care atârna deasupra scriitorului, s'a destrămat 
şi a pierit. Curatele orizonturi ţărăneşti ale Argeșului au primit, între dea- 
luri și păduri, între ogoare și vii, pe scriitori în liniştea aproape mânăstirească 
dela Bălcești. S'a zis că există un duh al locurilor. El nu este decât în amin- 
tirea gândurilor oamenilor. Iar în ce priveşte locul copilăriei lui Bălcescu, 
amintirile trecutului și gândurile prezentului imping spre faptă, spre zidirea 
viitorului, spre ruperea lanțurilor. Nu se putea găsi un loc mai potrivit pentru 
odihna creatoare a scriitorilor noștri, decât căminul S$.S.d.R,, în fostul conac 
al Bălceștilor, casa celui mai mare savant şi a celui mai mare revoluţionar 
al generației dela 1848. Dar nu numai la Bălcești, ci și în stațiunile climatice 
dela munte sau dela mare, scriitorii au cunoscut zilele însorite de răgaz, 
clipele de tăcere şi de izolare necesare muncii scrisului. Iar pe de altă parte, 
un număr și mai mare a avut prilejul să se folosească de lunile de vară, spre 
a cunoaște sutele de mii, milioanele de oameni, care alcătuese poporul, poporul 
adevărat, trupul istoriei. Scriitorii au ieșit dintre cei patru pereți ai camerei 
de lucru, și dintre cei, și mai înnăbușitori, ai bisericuței literare cu clopot- 
niță de fildeş, Au strâns mâna aspră a turnătorului dela Reşiţa şi au primit 
în inimă surâsul biruitor şi tineresc al brigadierului dela Salva-Vişeu. 
Inălţimile muntoase ale Maramureşului și peisajul metalic de furnale înalte 
dela Hunedoara sau Reșița, și oamenii acestor locuri, i-au primit deopotrivă 
pe scriitori, 

Aceste vacanțe atât de pline şi totodată atât de liniștite sub dublul lor 
aspect —strângere de material sau creație propriu zisă —au fost organizate 
cu grijă de Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori, Ziariști, de Societatea 
Scriitorilor din România şi de Ministerul Artelor și Informaţiilor, sub îndru- 


ACTIVITATEA CREATOARE 225 


marea Partidului Muncitoresc Român. Ele s'au desfășurat după un plan 
cumpănit, limpede, care tintea obiective precise: strângerea legăturilor scrij- 
torului cu masele, sprijinirea creaţiei şi trezirea unci cât mai bogate expe- 
riențe umane din care creația să se hrănească, 

Vacanţele acestea petrecute de scriitori pe şantiere sau în regiunile in- 
dustriale, la țară sau în marile porturi, şi în jurul cărora s'a făcut atâta spomot 
în presă, au avut întradevăr o importanță extraordinară în măsura în care 
au pus la îndemâna scriitorului materialul brut, viața adevărată, umanitatea 
cotidiană pe care el o va organiza în sutele de pagini ale unui roman, în cele 
câteva versuri ale unui poem, sau în dialogurile unei piese de teatru. S'a 
ţinut seama de foamea de concret a artistului, de nevoia de a transforma 
în operă de artă un sector al societăţii până acum virgin — sectorul ei central 
de altfel: viața maselor muncitoare, 

In organizarea vacanțelor s'a păstrat destulă suplețe, pentru a hărăzi fie- 
cărui scriitor în parte o soluție cât mai potrivită nevoilor sale. S'a evitat în 
măsura posibilităților orice rigiditate, orice înregimentare mecanică, astfel 
că nu puţini sunt scriitorii care n'au lucrat nici la Bălcești nici la munte sau 
la mare, ci în cutare sat din Bucovina, sau în cutare localitate din impreju- 
rimile Bucureştilor, 

In raport cu scurtul răstimp al unei veri, activitatea desfășurată de scrii- 
tori și roadele muncii lor sunt de-a-dreptul îmbucurătoare. Ele reies din 
evidența activităţii scriitorilor, ținută de către Direcţia Literară din Minis- 
terul Artelor și Informaţiilor, de forurile sindicale respective, de Societatea 
Scriitorilor din România și, parțial, de edituri, în frunte cu Editura de Stat. 
Datele ce pot fi culese pe aceste căi, nu pot fi expuse în cadrul restrâns al 
unui articol, Din ele reies însă cu evidânță ritmul în care s'a muncit şi ca- 
racterul de masă ul creaţiei pe nouile căi ce s'au deschis scriitorilor, atât în 
ce priveşte tematica, tipologia, sau intemeierea general-filosofică, cât și în 

ce privește posibilitățile practice, concrete, de inspirație și de muncă propriu 
zis scriitoricească, la masa de scris, O bună parte din aceste roade ale verii, 
se află sub tipar, sau vor intra în curând sub teascuri. Așa sunt, de pildă, 
piesele Cimonul care gândeşte, de Ion Călugăru, şi N. Bălcescu, de Camil 
Petrescu, Bătdlia, nuvele de Laurenţiu Fulga, Luptăm pentru libertate, roman 
în 3 volume de Petre Bellu, Focul Negru, roman de Laurenţiu Fulga și un 
roman de Marin Preda, In curând apare volumul de nuvele Evadare de 
Alexandru Jar, iar Viaţa Românească a inceput în Nr. 3—5 publicarea ro- 
manului Negura de Eusebiu Camilar, Cât despre literatura pentru copii, ea 
e reprezentată prin Copilul negru de Dimitrie Stelaru, si Piatra din poartă 
de Dan Deșliu. Titlurile citate sunt numai câteva alese la întâmplare din 
câteva zeci de manuscrise aflate în lectură fie la Direcția Literară a Minis- 
terului Artelor și Informaţiilor, fie la diferitele edituri, în cursul toamnei 
acesteia, Și nu trebue pierdut din vedere faptul că e vorba aici de lucrările 
terminate până la sfârșitul verii, nu de cele pentru care vara 1945 a fost mo- 


226 VAȚA ROMĂNEASĂ 


mentul gestației sau al primelor pagini. Operele de mare respirație, incepute 
sau concepute în cursul verii, sunt încă şi mai numeroase, sub pană celor 
mai de vază reprezentanți ai literaturii noastre, şi sub aceea a scriitorilor 
din generația tânără. 

Astfel, o operă de mari proporţii, şi care va însemna un moment deosebit 
de important în evoluția marelui prozator, este romanul Lisaveta de Mihail 
Sadoveanu, din care au apărut fragmente în Viaţa Românească și în Con- 
temporanul, 

Desculţ, masivul roman al d-lui Zaharia Stancu, va cuprinde perioada 
1900—1917 din viața unui sat lângă Dunăre. E vorba doar de primul volum 


al unui ciclu ce-și va urmări eroii şi destinele lor până în clipa de față, De 


asemenea, d. Zaharia Stancu pregătește un volum de versuri. 

Frământările politice şi sociale de după primul războiu mondial, vor face 
obiectul romanului 1920 (Anul grevei generale) de Ion Călugăru, amplă 
frescă a luptelor muncitorimii noastre. In cadrul ciclului Neamul Vardarilor, 
d. Cezar Petrescu lucrează la o evocare a momentului social-istorie 1848; 
fragmente din acest roman au apărut în Viața Românească, 

Destinul nenumăraților luptători pentru libertate, care au sângerat pe 
pământul Spaniei în Brigăzile Internaţionale, este evocat în romanul la care 
lucrează d. Petre Iosif și din care revista Contemporanul a publicat un 
crâmpeiu. 

D. Liviu Bratoloveanu a lucrat în timpul verii la romanul Reptila, din 
care au apărut fragmente în revistele noastre, şi la un volum de nuvele; in- 
tenționează însă să reia firul întrerupt al trilogiei Oameni la pândă. 

Poetul Cicerone Teodorescu lucrează la volumul de poeme + Calea Grivijei », 
iar Eugen Jebeleanu pregăteşte un volum de poeme inspirat de șantierele de 
muncă voluntară, un € Țurnal de șantier », şi un volum de traduceri din lirica 
revoluționară a lui Petăfi. Radu Boureanu scrie un volum de poeme, și adună 
material pentru un roman, Nina Cassian alcătuește un poem de mare respi- 
raţie, din care fragmente au apărut în revistele noastre. Victor Tulbure, au- 
torul plachetei Vioara Roșie, scrie Cântarea Republicii. Bvghenii Oneghin și 
Poltava de Pușkin vor fi tălmăcite în versuri de George Lesnea. 

Șirul prozatorilor însă e departe de a se fi încheiat cu numele amintite 
la început. Astfel, Alexandru Jar a lucrat în vara aceasta la o operă masivă 
încă neterminată, un roman a cărui acţiune se petrece în atelierele Griviţa, 
în momentul luptelor eroice ale muncitorilor ceferiști. Scriitoarele Cella 
Setghi și Ioana Postelnicu pregătesc câte un roman, d-na Ticu Arhip scrie 
volumul 3 din ciclul „Soarele Negru, iar d-na Stefania Zottoviceanu-Rusu, 
în afară de traduceri din lirica sovietică — în special Maiakovski — lucrează 
la un roman şi o piesă de teatru. Maria Banuş a terminat un volum de 
versuri. 

Caracteristică pentru activitatea scriitorilor din vara aceasta este tendința, 
care se poate observa la mulți dintre ci, de a susține un efort statornic, o con- 


ACTIVITATEA CREATOARE 227 


tinuitate a creaţiei, in elaborzrea unei opere de lungă durată şi de vastă res- 
pirație. Este aici şi o oglindă a realității sociale revoluţionare, în care s'au 
deschis perspective atât de vaste, atât de epice. Dar mai este, de sigur, şi 
expresia încrederii scriitorului în situația sa în mijlocul societății, securitatea 
de care el se bucură și care îi îngăduie să facă planuri pe multă vreme și să 
întreprindă opere tinzând spre monumental. Lucrul e vădit şi reiese mai 
ales din marele număr de lucrări de proporții importante, amintite mai sus, 
D. Ion Marin Sadoveanu intră şi d-sa în această rubrică: Sfârțit de veac în 
Bucureşti va cunoaște un al doilea volum. 

Din generaţia tânără, Dimitrie Stelaru a început în cursul verii un roman 
din viața muncitorilor din port; iar Ben Corlaciu, după o perioadă de muncă 
voluntară la Salva-Vişeu, lucrează, de asemenea, la un roman. Petru Vintilă, 
întemeindu-se pe documente aflate în Ardeal, scrie o evocare a luptelor dela 
1848 în Ardeal, 

Scriitorii de limbă maghiară, Astalosz, Horvath, Tamas, au petrecut o 
vacanţă spornică, roditoare, la Bălcești. 

De sigur, numele amintite de noi în această fugară trecere în revistă, 
mu sunt decât câteva, cele mai cunoscute, din zeci și zeci care, sub impul- 
siunea celor trăite în vacanțele organizate în vară, sau cu prilejul lunilor de 
odihnă oferite de SSdR, USASZ sau Minister, au scris sau au inceput să 
scrie, Ceea ce vor produce va fi o literatură plină de substanţă, tocmai fiindcă 
vara 1948 a dat multor prizonieri ai turnului de fildeș, elementul care le lipsea: 
experiența umană, cunoaşterea masei, căldura intovărășirii cu muncitorul și 
țăranul, entuziasmul acțiunilor de construire a unei industrii, a unor mari opere 
ale tehnicei, Schimbarea, îmbunătățirea condiției scriitorului a adus astfel 
cu sine şi schimbarea structurii operei literare, a sensului ei, a menirii ei, 
a isvoarelor ei de inspiraţie. 

Din această analiză sumară a condițiilor în care scriitorii nostri au creat 
și creează în vara și toamna acestui an, din examinarea determinării operelor 
lor, credem că se poate trage de pe acum încheierea că ele reprezintă un stadiu 

nou În istoria noastră literară, un factor nou, pe care nu-l vom cunoaște pe 
deplin decât în timp, dar pe care-l bănuim sănătos, plin de perspective de 
viitor, Și este sigur că opera fiecărui scriitor în parte va reprezenta în evoluția 
acestuia din urmă un moment crucial: momentul unci deschideri de ori- 
zonturi, momentul când un vânt proaspăt și viu începe să bată. 

Pentru scriitorii care ajung acum la maturitatea artei lor, pentru aceia 
care erau dinainte în deplina stăpânire a mijloacelor lor artistice și pentru 
acei care abia acum se formează, ea a fost deopotrivă momentul unei răscruci 
hotăritoare. Pe unii i-a ajutat tocmai în clipa unică a maturizării, celorlalți 
le-a dat un sprijin bine venit pentru desvoltarea tuturor posibilităților lor, 
iar celor mai tineri le-a dăruit avântul, inițierea în viața adevărată a muncii. 
Această vară de odihnă și de muncă deschide un drum nou, arată valoarea unei 
metode de organizare și de muncă pe ogorul literelor, Grija de care s'au bu- 


159 


228 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


curat scriitorii din partea organizaţiilor de mase și a organelor de Stat, — grijă 
care e un rezultat al atitudinii Partidului Muncitoresc Român față de cultura 
noastră —e un element nou, o modificare hotăritoare a condiției scriitorului. 
Vara 1948 este cea dintâi care să însemne pentru senitorii noștri muncă spor- 
nică, creaţie liniştită, bogată, plină de încredere în viitor. S'a pășit, în vfra 
aceasta, la drum către o cultură demnă de țara înnoită, o cultură a poporului, 
o cultură care să oglindească marșul spre Socialism, 


DUMITRU CHIFA 


RECENZII 


„PO STAROI I NOVOI MOSKVE”:) 


Este o Iuerare jubiliară, tipărită anul 
trecut la Moscova și Leningrad, cu prilejul 
celui de al 8-lea centenar al capitalei 
Uniunii Sovietice, fostă capitala Rusiei 
vechi până la începutul veacului XVIII, 
Sub auspiciile Ministerului Culturii at Repu- 
blicei rusești, în condițiuni tehnice deose- 
bite, cu 202 figuri şi câteva planşe colorate 
hors-texte, lucrarea se ocupă de « cartierele 
istorice, străzile principale şi pieţile marelui 
araş » —— cum se arată în subtitiu. 

Moscova este unul din cele mai vechi 
orașe din Europa. Inceputurile sale sunt 
fixate către anul 1147, deoarece atunci este 
pomenit pentru întâia oară numele său 
într'un document dela eneazul Jurii Vladi- 
miroviei, care domnea peste statul Vladi- 
miro- Susdalla, 

Istoria acestui oraș este lungă și bogată 
în evenimente: în 1612, populația ei, în 
frunte cu Minii și Pojarski, alungă pe ocu- 
panții polonezi; în 1512, ea se transformă 
în mormântul armatelor lui Napoleon I; 
în 1905, grova generală n lucrătorilor mos- 
coviļi se transformă In răscoala armată; 
iar în Octomvrie 1917, odată cu lovitura 
din Petrograd, este cel dintâi oraş care 
recunoaște și întărește Puterea Sovietelar, 
In 1918 devenind capitala nouel Republici 
Socialiste. 

Câteva din clipele de vitejie şi demnitate 
ale acestui oraș, care astăzi este centrul cel 
mai important industrial, politic şi spiri- 
tual al Uniunii Sovietice, se linpletese cu o 


desvoltare continuă comercială urbanistică, 
politică, religioasă și artistică, la înce 
put sub conducerea șefilor noului Stat 
rus, deveniți în sec, XVI țari (dela see 
žari »). 

Situația centralā a Moscovei I permite 
să se ridice către finele Evului Mediu, după 
destiințarea statului Kievian dela Sud și a 
principatului  Vladimira-Susdallan vecin, 
prin loviturile date acestuia de mongolii co- 
tropitori. Prinții moscoviți se folosesc de 
varecare vicleșug faţă de banii coardelor 
tatare — pentru a crește pe nesimţite pu- 
terea lor. Importanţa crește după victoria 
lui Dimitrie Donskoi la Culicovo-Pole, unde 
zdrobește pe Tătari în 1380; în sec. XV, 
Moscova devine nucleul noului stat rusese, 
Sub loan al [il-lea și fiul său, Vasil: al 
Ilea, Moscova supune diferite teritorii 
rusești și devine capitala unui stat unitar 
al «tuturor Ruşilor». loan cel Gronanie 
desăvârşește apera prin cucerirea hanatelor 
tătare din Kazan şi Astrachan. 

Câte fapte măreţe și tragedii n'a cunoscut 
apoi acest oraș, dela Boris Gudunov și până 
la Petru cel Mare, când pierde calitatea de 
capitală, dar nu şi importanța ei — cum 
s'a petrecut cu alte orașe în cazuri similare 
(istoria bictulul lași, de pilda). 

Una din faimele Moscovei a dăruit-o 
istoriei așezarea cea mai importantă din 
cuprinsul ei, Kremlinul — cel mai frumos 
din Kremiinurile slave (Wawel din Cracovia 
şi Hraciani din Praga, între altele), sau 


1) P. V. Sâtin: + Prin vechea şi noua Mosco», Moscova 1947, p. 236 + 202 figuri. 


kremliuurile ruseşti — cel dela Rostov pe 
Volga, Între altele, 

In istoria arhitectonică a Kremlinului 
be disting trei epoci: cel primitiv de lemn, 
Kremlinul Renașterii italiene și Kremlinul 
din epoca Ecaterinei a I-a şi a lui Nicolae T. 

` Monumentele artistice vechi cele mai 
cunoscute sunt numeroasele biserică și mână- 
stiri, dela catedrala Adormirii din Kremlin, 
a lui Ioan Kalita, la construcţiile e frazi- 
nilor » italieni: Buna Vestire, Arhanghelul 
Miball, Vasile Blajenoi — o aglomerare de 
clădiri, ca cristalele unui madrepor, — 
operă votivă a lui loan cel Groaznic, — Clo- 
potniţa = turn loan cel Mare, biserica din 
Ostankino de o bogată decorație şi până la 
biserica din Fili, zidită de socrul lui Petru 
cel Mare, Sunt catedrale unitare și singu- 


‘230 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


lare în arta creștină, căci, deși pornesc dela 
baza bizantină, au un stil propriu, caracte- 
rizat, între altele, prin cupola în bulb de 
ceapă, înălţată la unele prin « cocogniki », 
o avalanșe de arcaturi suprapuse. 

Arhitectura civilă veche s'a păstrat în 
puţine opere: + Granovitala Palata *, cu 
faimoasa sală de recepție n țarilor, Palatul 
Teremelar şi câteva case boierești de mai 
târziu, 

Moscova s'a desvoltat pe malul a trei 
ape, din care două au dispărut de mult și 
în jurul a trei cartiere, afară de Kremlin, 
Kitai-Gorod și Belàl-Gorod, de asemeni 
dispărute. 

Lueraren lui Såtin ne introduce în adâncul 
Vieţii unui mare oraș, cu date precise și cu 
farmecul unei romanțări, 


P. CONSTANTŢINESCU-IAŞI 


* 


VERA PANOVA: «TOVARĂŞI DE 
DRUM » 1). 


Problema esențială pe care şi-o pune 
nici Vera Panova — este uceca a relațiilor 
dintre oameni. Există perioade (lungi, câtea- 
dată extrem de lungi) în care oamenii se 
salută, îşi strâng mâna, se bârtesc, se mint, 
se ajută. In general, legăturile dintre ci 
sunt corecte sau incorecte, dar reci, con- 
venţionule. Ura, meschinăris, minciuna nu 
se pot contopi cu omul și un arganiam 
sănătos, le elimină totdeauna. Trebue însă 
timp şi suferinţă. 

Vin câteodată vânturi mari, incandes- 
cente, care spulberă orice miasmă şi trans- 
formă impuritățile în seram. 

O astfel de furtună, a fost Revoluția 
Pusà. Oamenii au ieşit din ea, puri 
ficați. 

Cu anli însă, unii, puțini, — mal stabi — 
n'au putut rămâne în bătaia vântului 
pronspât, in- aerul tare, ci, s'au retras 
întrun ungher unde şi-au țesut din iluzii, 
complexe pi comodităţi — o viață tih- 
nită. 


1) Ed. s Cartea Rusă », Buc, 1948. 


A venit războiul, Istoria a pus fiecăruin» 
arbitar, reflectorul în rață, 

Pentru Danilov, flu al revoluţiei, aflat 
permanent în plină bătălie a producției, 
a fost relativ ușor. Lupta continua, cu alte 
metode, cu ultă intensitate, dar în fond 
era aceeași, Danilov, comisarul politie al 
trenului sanitar, va străbate cartea, adică 
va străbate războiul, cu un eroism reținut, 
cu o umanitate demnă. ŞI ca el, milioane 
de cetățeni sovietici, milioane de eroi. 
Pentrucă (spune d- N, Moraru în prefața 
cărții): + de 30 de ani pe meleagurile vechii 
Rusii, «obisnuitul» a devenit eroismul 
revoluționar, constructiv, călăuzitor al 
maselor.  Obișnultul, adică cenușiul coti- 
dian, n pierdut de mult în U.R.S.S. semni- 
ficaţia burgheză a cuvântului. Cotidianul 
este viaţa. Jar viața cetățeanului sovietic 
este neobişnuită, în obişnnitul ei s. 

Iæ era relativ uşor dar, unor oameni a 
căror existenţă era excepțională, eroică, să 
se transforme, pe front, într'o armată de 
eroi. 
Cartea Verei Panova, pune însă o pro- 
blemă mat dificilă. Nu e vorba despre 
soldaţi care luptă pe linia întâia a frontului 
și nici de populaţia care —în spatele 


+ 


VERA PANOVA: + TOVARĂŞI DE DRUM» 231 


Irontulai — munceşte din răsputeri pentru 
apârarea patriei. Acţiunea se desfăşoară aici 
într'un tren sanitar, care fa răniţi din prima 
linie și-i transportă departe, în Răsărit. 

Contactul permanent cu războiul, cu 
răniții, cu moartea — ține personalul tre- 
nului într'o mare încordare. Dar în zilele 
de răgaz, când trenul sanitar se întoarce 
gol spre linia do foc, «chestiunile perso- 
nale + sunt iarâși pe primul plan, Apoi, 
prin însăși componenţa lui, personalul este 
ales dintre oameni care nu sunt de primă 
necesitate pe front. Exceptându-l pe Da- 
nilov (comisar politic şi organizator de 
talent), se mai găsesc în trenul sanitar 
mai întâi, femel — apoi doi doctori în 
vârstă. s 

Pe fiecare, războlul îi prinde cu o pro- 
blemă neresolvată și pentru fiecare, răz- 

balul este o şcoală gravă, drastică, 

E de subliniat delicateța cu care Vera 
Panova vorbește despre rănile acestor 
transportatori de răniţi, 

Conducătorul trenului este doctorul Be- 
lov, cetățean paşnic al Leningradului, om 
în vârstă, cu doi capii și tabieturi. Işi lubeşte 
soția — încă, la vârsta lui —cu o tan- 
drețe pasionată, Şi pe fată, pe Lialia, o 
iubeşte mai mult decât pe băiat. Băiatul, 
un răsfățat, Dar acum, se teme: ce va 
scoate războlul din el? 

Intreaga viaţă » omului acesta bun 
este construită în jurul căminului. Dar o 
bombă memțească, sparge căminul. Soţia 
şi fata sunt ucise. Durerea doctorului Belov 
este mută, Inchis în compartimentul său, 
tace. Apoi face bolnavilor obișnuita vizită 
medicală. Războiul i-a stărimat doctorului 

Belov temelia fericirii. Colectivitatea so- 
clalistă i-a dat insă o nouă rațiune de 
a trăi. 

Doctorul Suprugov este și el un om 
cumsecade. 

S'a strâns într'un ghioz muced. Trăiește 
singur. Şi-a ales o specialitate (nas, gât 
şi urechi), în care nici desperarea, nici 
moartea nu pătrund, Suprugov este egoist. 
E fricos. In primul bombardament, însă, 
se poartă cu demnitate. Este şcoala ráz- 
boiului. Cât va reține din învăţăturile lui, 
i ntorcându-se acasă? 


Faina este o infirmier frumoasă și 
cochetă, 

Iulia Dmitrievna este o fată bătrână, 
pedanti, muncitoare, uscată (ajutoare de 
chirurg). 

Amândouă își indeplinesc serviciul în 
mod corect. Mal mult chiar. Ingrijind 
răniți, Faina îşi găseşte un soţ, lar Tulia 
Dimitrievna își pierde. ultima iluzie matri- 
monială. Dar cazul cel mai complicat este 
acela al Lenei, 

Cu zece luni înainte de izbucnirea răz- 
boiului, Lena Il cunoscuse pe Dania, S'au 
căsătorit, Copilăria Lenei fusese rece. 
N'avea părinți. N'a trăit în mizerie; la 
orfelinat se trăia omeneşte, dar rece 
totuși. 

Şi dintr'odată, dragostea. Prima dra- 
goste. Prima iluzie. Lena știa că Dania 
nu va muri: « Nu-și putea explica lipsa de 
scrisori, dar asta n'o înurijora. Dania 
trăia. Mirosul tutunului lui plutea în 
odaie... Mureau numai acel a căror viață 
avea vreo spărtură: prin spărtura aceea 
se strecura moartea. La el, moartea n'o 
să găsească nici cea mal mică spărtură ca 
să între. Viaţa lui era minunat de plină ». 

intâinit între două trenuri, Daniu fi 
mărturiseşte: a găsit o altă femeie. Atunei, 
în Lenn se frânge ceva: 

«Cu mâinile în buzunare, mergea cu 
paşi rari, greoi, care nu mai erau a ei, 

«Nu mai avea putere să umble, Dra- 
postea care-i dăduse puterea, sănătatea, 
fericirea, o apăsa acuma pe umeri ca o 
cruce grea. ŞI o să poarte crucea astu, până 
în ziua când va prinde puterea s'o arunce 
de pe umerii sãi ». 

Iluziile se risipesc totdeauna. Hăzbolul 
grăbise numai, un proces firesc. Lena 
putea pătrunde acum în realitate, matu- 
rizati, Na trebue s'o uitâm pe Vaska. 
Vaska, fetiţă de țărani, rămasă fără pă- 
rinți, fără casă. Satul ei arsese. Angajată 
în trenul sanitar pentru curățenie, Vaska 
ajunge, prin isteţimea el, infirmieră. Şi 
nu numai atât: viața işi deschisese larg, 
poarta, în fața ei. Aceusta nu se putea 
întâmpla, însă, decât întrun stat socialist. 

L-am lăsat In urmă pe Danilov, care este 
de fapt, primul, Altfel decât ceilalţi. Om 


232 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


întreg, matur, capabil, curajos, uman. 
Danilov este comisarul politie — « zam- 
politul s. Danilov este un exemplu. Viaţa 
lui conține totuşi o iluzie și o nedreptate. 
Iluzia sa este o dragoste veche, Fata aceea 
a plecat. N'a mai întâlnit-o niciodată, 

Danilov s'a căsătorit. Are un băiat. 

Toată dragostea lui s'a concentrat asu- 
pra muncii. În casă e corect, dar numai 
atât, 

In acești ani duri însă, vechea iluzie se 
spulberă și Danilov, pentru prima dată, 
se gândeşte la sotia lui, ca în un prieten 
apropiat, 

La sfârşitul cârţii, la stârșitul războiului, 
Danilov, acest model de om, nu ține un 
discurs, ci rostește cuvinte simple, calde: 

+ Atunci Danilov vorbi cu duioșie, cu 
glasul plin de remușcări şi de oboseală: 

— s Huide, Dusia, povesteşte-mi cum al 
trăit tu... 

După ce fusese erou, soldatul se pre- 
gåten scum, pentru sarcina mult mul grea, 
de om. 

Războiul distrusese sate și oraşe, ucisese 
cetățeni pașnici și soldaţi, 

Dar efortul comun Impotriva dușina- 
nului i-a unit pe oamenii sovietici, l-a 
ridicat deasupra propriului lor nivel, i-a 
oțelit. Au resotvat problemele lor personale, 
numai aceia care au depăși! planul indivi- 
dral, crescând până la cel colectiv. 

Vera Panova n descris cu sobrietate şi 
înţelegere dramele complexe ale unor 
oameni obișnuiți care au suportat cu 
eroism vremuri excepționale, Le-au su- 
portat și le-au invins, 


Pau | Georgescu 


* 


V, V- VERESAEV: « IN TREACĂT » i) 


Opera lui V, V, Veresuev e prea puțin 
cunoscută la noi, Şi lucrul e regretabil. 
Pentrucă fără n fi pătruns atât de adâne 


2) Ed. Cartea Rusă, col. + Literatura 
pentru toți +, Bue., 1948. 


pentru cea dintâi perioadă a activitații Iut 

literare, Căci Veresnev, care a trăit aproape 

80 de ani (1867—1945) şi a cărui operă 

Imbrățișează o epocă de jumătate de veac, 
a putut să cunoască izbânda Revoluției și 
să-i închine ultimele sale nuvele. 

De aceea e binevenit începutul pe care îl 
face culegerea de trei nuvele, apărută 
într'a bună tâlmăcire a d-nei Olga Monta 
în colecția «Literatura pentru toți» a 
Editurii «Cartea Rusā+ Primele două, 
sIn treacăt e şi : Steaua» au fost scrise 
în 1902 şi 1903. A treia, + Concursul ', da- 
tează din 1919. 

s În treacăt >, cea mai interesantă dintre 
cele trel povestiri este vizibil rodul pe- 
rloadei de apogeu a realismului critic. în 
preajma primei revoluții ruse, limpezirea 
poziţiilor de clasă sa făcea vertiginos, Inte- 
lectualitatea era pusă în fața unei severe 
obligații de a alege. Realismul şi critica 
socială lucidă își cereau drepturile. Şi în 
uceastă epocă, regăsim în literatura rusă o 
trăsătură ce ponte fi socotită drept unică. 
Aproape unanimitatea marilor seriitori a 
luat poziţie Impotriva autocrației țariste, 
alături de mișcurea revaluționără în creștere. 
In toate cărţile epocii, dela + Azilul de 
noapte + ja nuvelele și piesele Iui Cehov 
— căruia boala nu i-a mai îngăduit să vadă 
Revoluţia — răsună hotărie protestul impo- 
triya atmosfere} înăbușitoare a vieţii bur- 
gheze. 

Protestul acesta stă în centrul nuvelei 
lui YVeresaev, 

Tonul și ideile ce le inchide amintesc mult 
de Cehov — un Cehov mal puţin poet, mai 
puţin pătrunzător, dar insufiețit de aceeaşi 
revoltă generoasă. lar sensul operei nu e 
întunecat. Chel din contactul cu cenuşiul 
unei existențe sdrobite de mesebinâria și 
Ingustimea vieţii burgheze, eroul tese oțelit, 
hutărit să se împotrivească, să schimbe. 

Nuvela e făcută din fapte mărunte, Un 
student îndrăgostit se izbește de mizeriile 
zilnice ale unei familii de intelectuali. Soţia 


VALENTIN KATAEV: «0 ZI DE ODIHNĂ » 233 


a trebuit să renunțe la năznințele şi preo- 
cupările trecutului, Viaţa grea, cu zâri în- 
chise, cu necazuri și griji mărunte i-a secat 


„clanurile, îi hrăneşte o veşnică amărăciune. 


Soţul s'a adaptat, n renunțat de mult lu o 
viață împlinită, se mulţumeşte să-şi scuze 
abrutizarea, flosofând asupra neputinței 
de a schimba ceva. In aţa acestei lente 
otrăviri, provocate de viața conjugală bur- 
gheză, reacţiunea studentului Siralev e de 
revoltă vagă, dar hatărită, El înțelege viața 
care începe pentru el să se scurgă altfel, să 
şi-o creeze altfel. Şi e limpede cât de departe 
suntem de naturalism în nuvela aceasta 
închinată cotidianului, Pentrucă Veresauv 
îşi socotește eroii în stare să la poziție 
împotriva realităţii socialt, în stare s'o 
transforme. 

Celelalte două nuvele au în comun folks- 
sirea mitului. Dar nu sunt mituri cu vagi 
rezonanţe filosofice. Amândouă pornesc dela 
viața oamenilor și sensurile ce se desprind 
din ele sunt închinate oamenilor lor. Mitul 
păstrează nuvelele în vag, dar nu le răpește 
conținutul omenesc. 

+ Steaua » rela tema promeleică într'un 
spirit nou. Intr'o țară legendară, un grup 
de tineri pornesc să aducă pe pământ o 
steu. Unul singur isbutește. Dar când se 
întoarce, lumina stelei desvăluie toate în 
adevărul lor crud. ŞI oamenii nu sunt în 
stare să sulere lumina prea ture, Viaţa lor 
trecută, măruntă și hâdă, li se pare pre- 
ferabilă. Aducătorul stelei piere, lumina 
se stinge, Şi abia atunci, oamenii Incep să 

prețulască lumina. După ce au cunoscut-o, 
nu mai pot trăi în întuneric. 

Mai interesantā este ideen cuprinsă în 
+ Concursul +, Doi pictori coneurează cu 
ncecași temă: portretul unei femel. Unul 
zugrăvește o creatură ideală, celălalt îşi 
pictează iubita, ŞI privitorii, care la început 

-~ sè arată indignaţi pentrucă pictorul a avut 
îndrăzneala să-și ia un model cunoscut de 
taţi, Incep treptat să vadă o nouă frumuseţe 
în chipul atât de familiar. Arta ti ajută să 
cunoască mal bine realitatea. + Pâritorul de 
asini incepu să plângă și cu mâna lui nmur- 
dară Işi plergea lacrimile din ochii urduroși, 
Şi i se pâru deodată cå n'a știut să preţu- 
lască ceea ce a avut și că numai din propria 


lui vină viaţa i-a fost senrbâdă şi lipsită de 
bucurie s 

Zugrăvirea credincioasă a realităţii trebue 
să-i smulgă sensurile care pot îintrumusețu 
viața oamenilor, Şi arta trebue să se adre- 
seze celor mulţi. Sunt cele două idel, pe 
care le învăluie mitul din «+ Concursul», 
Ele pot îi considerate drept ideile călăuzi- 
toare ale opere! lui Veresaev. 


Silvian losijescu 
$ 


VALENTIN KATAEV: +0 ZI DE 
ODIHNĂ +). 


Dramaturgia sovietică marchează o nouă 

eră în istoria artel teatrale. Seriitarii sacie- 
tăţii socialiste, astăzi în drum spre comu- 
nism, urmând calea indicată de Comitetul 
Central al Partidului Comunist (bolșevic) din 
U.R.S. S., au creat o artă constructivă care 
reflectă gigantica frământare a umil sovir- 
tice în voința ei dârză de a duce mai departe 
cuceririle Revoluţiei din Octomyvrie. Arta 
şi deci teatrul sovietic, împlineşte un rol ac- 
tiv, transformator și mobilizator, în lupta 
clase! proletare, condusă de avantgarda 
ei, Partidul, pentru Infăptuirea planurilor 
economice staliniste, care asigură ridicarea 
economici statului, și împotriva rămășițelor 
mentalități vechiului sistem., Eroul creut 
de dramaturgia sovietică este omul socia- i 
list, eroul muncii colhoznice şi a întrecerilor 
din fabrici şi uzine, luptătorul de partid și 
cel din partizunat, apol combatuntul insu- 
fleţit de pe frontul anti-hitlerist. Conflictele 
teatrului sovietic au fost luate din actuali- 
tatea imediată și ele Intrupează marile ela- 
nuri ale clasei revoluționare, patriotismul 
ei, spiritul ci de abnegaţie în lupta pentru 
construirea societății viitorului, 

Stilul de viață militant nl societății so- 
ciuliste n determinat deci o artă militantă, 
alimentată de freamătul masselor, proect înd 
aspectele esențiale ale luptei pe care clasa 


1) Valentin Kataev: «O zi de odihnă», 
Fditura de Stat, Buc,, 1948, 


234 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


muncitoare o duce pretutindeni împotriva 
reacţiunii, împotriva frontului imperialist 
și antidemocratic, È 

Dramaturgia sovietică se situcază deci pe 
un teren propriu, ne mai păstrând nimic 
din tradițiile teatrului burghez. Un exemplu 
elocvent ni-l oferă piesa lui Valentin Ka- 
taev:; +0 zi de odihnă» (tradusă în romă- 
hește de d-nii Sică Alexandrescu și Aurel 
Baranga), care a inaugurat actuala stagiune 
a Teatrului Naţional-Modern. 

Piesa lui Kataev e o farsă și, evident, 
ea nu reprezintă aspectele mari, eroice, ale 
vieţii din patria lui Lenin şi Stalin, așa cum 
apar ele în opera lui Gorki, Alexei Tolstoi, 
Simonov, Fadeev, Leonov sau Korneiciuk. 
Grupând o serie de situații pline de haz, 
piesa lui Kataev nu e totuşi o glumă gra- 
tuită. Ea întreprinde un examen critic şi 
sutiric al societăţii, combate formalismul 
și biurocratismul, vehiculează idei sănă- 
tonse, recomandând conştiineiozitatea în 
muncă și răspunderea în Indeplinirea dato- 
riilar cetăţeneşti, 

Farsa burgheză de moravuri avea un 
singur obiectiv: să amuze, De fapt conflictul 
farsel, mobilul ei, adulterul, era şi conflictul 
dramei burgheze, cu singura deosebire că 
drama trata + serios s, rezolvând cn |nevi- 
tabilul foc de revolver sau cu efectele pa- 
harului eu otravă, pe câtă vreme farsa era 
genul facil, cultivând burlescul, caricatu- 
rizând personagii și situaţii, escamotând 
gravitatea conflictului şi sfârgind prin îm- 
păcarea tuturor. 

Personagiul central al tarsei lui Kataev 
este sexagenarul Zaljev, responsabil cu 
aprovizionarea la un leagăn de copil, Zaiţey 
soseşte într'o Dumineeă, lu casa de odihna 
« Intre Brazi» unde se află directorul 
Miusov, ca să obțină o aprobare a acestuia, 
firă de care nu se poate inaugura Ja timp 
leagănul. Casa de odihnă are un regulament, 
care interzice Intrarea streinilor pe bunul 
motiv că protejează odihna clienților să. 
Ca să-l poată găsi pe Miusov, Zaiţev se dă 
drept soț al unei personalități cunascute, 
tractorista Clava Ignatine, De aci o seamă 
de încurcături care transformă casa de 
odihnă într'un adevărat infern, La capătul 
celor trel acte lucrurile se limurese, Zalţev 


obține semnâtura directorului Miusov și e 
fericit că poate deschide la timp leagănul, 
pentru care a renunțat la ziua de repaos, a 
călătorit cheltuind bani care nu i se vor 
deconta și a riscat să fie dat pe mâna 
poliției ca impostor. 

Zalţev este deci un personaj pozitiv, 
un cetățean conştiincios şi hotărit să în- 
frunte orice pentru a-și duce sarcinile ln 
bun sfârșit. Rădem copios de toate încurcă- 
turile în care intră, dar ne înduloșează 
perseverența și tenacitatea lul puse în 
slujba colectivităţi, 

Noua -societate socialistă e clădită pe 

morala lni Zaiţev, pe simţul răspunderii 
și al datoriei, pe devotamentul tul. Criticul 
sovietic E. Holodov, examinând intrun 
eseu producția dramatică a ultimilor ani 
în lumina scopurilor pentra care milizeuză 
socletatea socialistă, scria: + Construirea 
comunismului cere dela popor o muncă in- 
cordată, iar o mnancă atât de incordată nu 
poate fi decât conştientă şi bazată pe convin- 
pere, Comportarea față de muncă este aceea 
piatră de încercare pe care se verifică gradul 
de educație comunistă a Jiecăruia. Campor- 
tarea comunistă față de muncă se afirmă în 
lupta cu rămășițele moralei egoiste capita- 
tiste, rămășițe foarte vii şi, ceea ce este foarte 
important, schimbăloare şi adaptabile ta 
condițiile luptei » Zaiţev dă plopt cu nceste 
rămășițe ale moralei egoiste burgheza şi le 
invinge. 

Farsa lui Kataev ridiculizează pedanteria 
şi formele goale, care-l disperează pe Zaiţev 
şi-l aruncă în vâltoarea celor mai paradoxale 
şi mai comice situaţii, persillează lipsa de 
modestie, curiozitatea şi indisereţia gura- 
livel directoare, frica și felul distrat al tut 
Miusov, candoarea și zăpăceala lui Dudiin, 
mitomania şi bovarismole Dudkinei, rămă- 
șițe pe cale de lichidare ale lumii vechi. 

Pe de altă parte autorul notează trăsă- 
turile caracteristice, pozitive, ale lumii so- 
vietice: dragostea pentru muncă, interesul 
tineretului pentru întreceri şi pentru fmbo- 
pățirea cunoștințelor tehnice, lupta pentru 
asigurarea unol vieţi fericite, ilustrate prin 
Clava Ignatiac, Costia Galușkin și Zaiţev. 


Vialeu Bârna 


PAVEL. BAJOV: « FLOAREA DE PIATIĂ > 235 


PAVEL BAJOYV: + FLOAREA DE PIA- 
TRĂ 31), 


Basmele din Urali ale lui Pavel Bajov, 
cuprinse sub titlul « Floarea de piatră » în 
volumul pe care ni l-a oferit de curând 
Editura de Stat, au darul de a propune o 
lectură încântătoare eectitorilor de toate 
vârstele, dar și cel de a deschide probleme 
importante. Ne-am deprins a considera pl- 
turile şi întruchipările fantastice care popu- 
lează literatura populară ca niște produse 
ale unei mentalități primitive, mistice, De 
aci cel care cedează raționamentelor sim- 
pliste an tras concluzia că o literatură inspi- 
rată dintr'o ideologie ruționalistă, materia- 
listă trebue să-şi interzică sborul în imagi- 
nație, să usuce fantezia, să ucidă basmul, 
Pentru aceștia, poveștile lui Rajov vor fi 
o sursă de surprize, un temei de nedumeriri. 
Pentrucă miracolul este climatul firesc al 
+ Floarei de piatră »: intrăm aici într'o lume 
de voinici uriași de piatră care ascund 
comori nepreţulte, vedem pietre prețioase 

care shoară, stânci care se deschid magic 
ca nişte buze enorme, lăsând să treacă 
furnici care cresc mereu depășind dimen- 
siunea vițeilor și care-și îmbracă cu graţie 
opinci grele de aur. Poloz cel mare, stå- 
pânul aurului, se preface după vole într'un 
şarpe enorm și bărbos sau într'o fată roş- 
covană care-i ademeneşte pe muritori, Fiica 
lui Poloz are cozi care cresc până la dimen- 
siunea de douăzeci de stânjeni şi pe care 
bătrânul vraci le poate trage după voo In 

pământ. Prin această țară minunată a 

basmelor circulă căpriori cu copite de argint, 

care indică muritorilor locul comarilor, se 
deschid peşteri tăinulte, lăsând să strălu- 
cească tezaure ca În o mie şi una de nopţi, 

ŞI totuşi aceste feerii încântătoare, care 
se desfăşoară în cadrul clasic al basmului, 
ascund o semnificație nouă, în care poate 
fi recunoscut umanismul protund al culturii 
sovietice, preocuparea de a oplindi sub 
haina legendei, realități sociale specifice. In 
evantaliul de fantazie pe care ele îl deschid, 
respiră sufletul străvechi al poporului rus, 
imaginația sa produsă de o vitalitate să- 


3) Ed. de Stat, Buc., 1048. 


nătoasă, străină oricârul misticism, da- 
rurile, aspiraţia sa arzătoare spre Hbertate, 
Trebue observat, în primulrând,că fiinţele 
miraculoase care populează + Floarea de 
piatră » nu ţin de tărâmul misterului, de 
transcendent. Ele sunt un fel de «spirite 
ale pământului +, din familia acelor + Erd- 
geister » romantic, In ele recunoaștem npor 
elementele naturii cărora poporul le-a co- 
municat viaţă, si odată cu aceasta, concep- 
{iile sale morale, aspirațiile sale. Astfel, 
s voinicil de piatră » care nu sunt decât 
munţii Urali şi care-și ascund cu strășnicie 
bogăţiile de oamenii lacomi. Ei așteaptă pe 
«omul cel adevărat » po care-l vor recu- 
noaşte atunci cînd acesta le va spune că 
râvnește s eena bun pentru norat » și-i var 
deschide taina comorilor lor nestârşite, Un 
suflu profetic parcurge poveştile lui Bajo. 
In simbolurile conturate de minunile pe 
care le cuprind, se poate ușor citi dragostea 
pentru libertate, speranţa că dreptatea 
pentru mulţimi nu poate să nu vină, acel 
dor nestins după dreptate care a clocatit 
întotdeauna în sufletul poporului rus. 
Aceasta este semnificaţia viziunii pe care 
o are Vasionka, fetița sărmană, în hruba 
cu nestimate din fundul pământului: ima- 
pinca fantastică a bolșugulul pe care o 
naşte piatra destinată «peniru acela care 
va duce norodul pe drumul cel bun», nu 
este decât imaginea Uniunii Sovietice fe- 
cundată de spiritul creator al partidului lu 
Lenin şi Stalin. d 
Feeria care Infloreşte In basmele din 
» Floarea de pialră + nu transformà În idilă 
viaţa oamenilor care se mişcă într'insa, 
nü ascunde realitățile sociale aşa cum se 
întâmplă cu nenumărate poveşti culese (şi 
deformate după optica lor specificà) de 
scriitorii burgheziei, Eroii lui Bajoy sunt 
luer îtori în minele din Ural, intr'a perioadă 
de cruntă exploatare, Scriitorul subliniază 
cu ascuţime condiţia lor mizer, Vasionka 
din + Chela Pământului », suferă împreună 
cu ceilalţi muncitori, samavolniciile + tai 
marilor minei, îmnpodobiţi en fireturi, eii 
galoane », ea suferă de foame şi de frig, în 
timp ce pietrele pretioase pe care le găsește 
trec granițele țării, imbogățindu-i pe pro- 
prietarii minelor care trătesc în huzur. lar 


mute, şi pedepsest pe cei răi şi lacomi, 
personiticând astfel simţul pentru dreptate 
al poporului, 

Este important de semnalat că, până şi 
în basmul + Fata cu părul de aur », în care 
substanța fantastică și miraculoasă este 
mal stufoasă ca în celelalte, rolul cel mai 
important în determinarea cursului acțiunii 
îi au, în primul rând, calităţi specific ome- 
nești: Allip o cucerește pe fata cu părul de 
aur cu ajutorul unei vulpi năzdrăvane (care 
se metamortozează foarte des într'o bătră- 
nică, un fel de guvernantă a fetei — Întru- 
pând astfel un personagiu clasle In poveștile 
de dragoste), dar mai ales, prin propriile 
sale puteri: prin perseverența sa prin răb- 
darea cu care o așteaptă ani de zile, prin 
muncă. E semnificativ că Allip o o 

mă a cele, Ala VEM pa tota ck COAG Ao 

aur pentrucă își tae un drum până la dânsa 
prin pădure, muncind din geu, Şi In 
munca sa nu este ajutat de nicio putere 
supranaturală. 


desc că sufletul sovietic imbogățeşte și mal 
mult şi umanizează culorile tradiționale 
ale legendei, 

Traducerea d-lui Kernbach reușește, In 
mare măsură, să transpună în limba noastră, 
sfătoșenia și desinvoltura povestitorului 
popular pe care o bănuim în original. Do- 
rinja de a sublinia caracterul popular ai 
naraţiunii, îl face insă uneori pe tradu- 
cător să alunece în întorsături folklarice 
câutate şi în expresii de un autohtonism 
strident, care ar fi putut să lipsească, 
Cu atât mai mult cu cât versiunea pe 


care neo oferă aro merite literare incon- 
testabile. 


J. Popper 


PE MARGINEA UNUI DISCURS 
ACADEMIC 


Discursul d-lui Prof. Traian Sâvulesco, 
președintele Academiei Republicii Populare 
Române, rostit în ziua de 18 octomvrie 
1948, ca prilejul deschiderii primei sesiuni 
de lucru a Academiei, merită o atenție deo- 
sebită 1). Pe lângă prețioasele indicații 
asupra programului de lucru al acestei înalte 
instituţiuni culturale, discursul conține pa- 
gini de usturătoare critică la adresa fostei 
Academii Române. 

Parcurgându-le, cititorul poate reconstitui 
imaginea fostei Academii, reprezentantă a 
unei mentalități de clasă, intolerantă, ra- 
sistă, surdă la nevoile reale ale țării, izolată 
într'un egolsm feroce, convinsă de ntfmurirea 
reprezentanţilor săi, de intangibilitatea şi de 
infabilitatea ei. 


Organ al Societăţii burghezo-moşierești, 


recrutându-și membrii, de cele mai dese ori, 
din clientela mai marilor zilei — cu excepții 
onorabile, indicate în mod expres de orna- 
tot —, Academia Română apare cu reprezen- 
tanta tipică a societăţii noastre în faza pre- 
capitalistă, cu toate păcatele şi scăderile ei. 

D- Prof, Săvulescu insistă cu dreptate 
asupra politicii culturale a fostei Academii 
care se rezuma în izolarea în turnul de fildeş 
și dezinteresarea de mersul literaturii şi 
artelor. Amintim, cu acest prilej, zecile de 
pagini de maculatură + ştiinţifică », publi- 
cate de această instituție + culturală », de 
publicaţiile fără prestigiu și târă ehutare, 
care zăceau, În vruluri, uitate prin unghe- 
rele lbrăriilor și depozitelor din ţară. 


1) Ştiinţa, literatura, arta şi slujitorii tor 
în Republica Populară Româna, Bucureşti, 
1048; — 8°, 32 p. 


Nu putem uita — și astăzi, în zilele de 
eliberare și de izbândă a socialismului, amin- 
tiroa e picantă — prigoana rasistă patro- 
nată de Academia Română, prin 1036, ex- 
plazia de bucurie n unul pretins mare scrii- 
tor, membru cu vază al acestei Instituţii, 
caro se lăuda în fața redactarilor unei re- 
viste, că depusese la Parchet o plângere tm- 
potriva unul scriitor democrat, acuzat de 
* pornografie +, şi arestat mai târziu în baza 
acestui denunţ. 

Precum nici ieșirile furibunde prin viu 
praiu și prin scris, intovărășite de gesturi 
spectaculoase, ca, de exemplu, înapoierea 
decoraţiilor primite, ale altor corifel ul 
coaliției obseurantiste, campaniile de presă 
din + Universul» lul Stelian Popescu și 
+ Neamul Românesc », regisate, din culise, 
de birourile Academiei Române, şi alte mo- 
nifestări rasiste san legionare de același fel. 

D-i prof. Traian Săvulescu, în excelentul 

sån discurs, dărâmă toţi acești idoli hidogi. 
D-su nu ne lasă, însă, sub această penibila 
impresie, ci are grijă să traseze programul 
dè lucru al Academiei celei noi, încât trebue 
să-i fim recunoscători utât pentru curajul 
de a biciui fără milă moravurile oamenilor 
de teri, cât şi pentru imaginea luminoasă 
ce pe-o dă a zilelor de mâine, când Aca- 
demia Republicii Populare Române se va 
consacra intru totul muncii științifice pla- 
nificate, în slujba poporului, 


Al. Rosetti 


MOMENT CULTURAL 


Guvernul a acordat un credit de 16 mi- 
loane de lel pentro imprimarea unui 
dicţionar tehnic, care a fost realizat de nn 


238 


colectiv de ingineri și urmează să apară, 
masiv, în anii care vin... Se face astfel 
un pas fără precedent In noi, în opera de 
promovare industrială a ţării și în același 
timp se pune la dispoziţia tehnicienilor 
români, ingineri şi meseriaşi, un instru- 
„ ment intelectual menit să le organizeze și 
să le sporească, cu eficacitate, cunoştinţele 
sanu să le ajute să-şi poată verifica, fără 
ocol și fără pierdere de timp, informaţia. ., 
Dacă mai adăogăm că se pregăteste și un 
mare dicționar al limbii române, nu atât 
de mare cât cel care a paralizat în ger- 
mene iniţiativa răposatei academii române, 
ci unul util şi utilizabil, alcătuit prin 
grija şi truda unui colectiv de erudiți ai 
filologiei, arătăm că sunt perspective îmbu- 
curâtoare ca o lacună, în structura de 
temelie a culturii românești, să fie um- 
plută... E aproape penibil să constatăm 
vă nu se găsește în limba română nicio 
enciclopedie sub formă de dicţionar, care 
să înlesnească munca și studiul temelor 
românești... Dacă vrei să serii despre un 
act istoric al nnui popor strein, enciclo- 
pedia lui națională (dacă o al acasă) îţi 
dă posibilitatea ca în două tre! minute să 
verifici orice dati, orice presupunere În 
legătură cu subiectul tău, In cazul cel mai 
rău o găsești la o bibliotecă publică. In 
Orice caz te consacri miezului lucrării târă 
grije... Dacă tefna ta este o temă româ- 
nească, eşti condamnut să consulți răs- 
foind băbește atâtea volume cfte nume şi 
referințe conține lucrarea ta... Sau să te 
condamui la periferica performanţă de a 
fi un fenomen al memorizării... Dintre 
încercările mai vechi, onorabilă pentru 
timpul și condiţiile el, singura de men- 
ponat este aceea a lui Diaconovici Loga, 
astăzi piesă de muzeu... Celelalte sunt 
de o precaritate, care te ruşineuză ca 
român... Epuizarea lor dovedește numai 
câtă nevoie a fost în viața culturală a 
României de un dicţionar enciclopedic, 
Veche nevoie, simțită încă dela Inceput 
de doi dintre ctitorii culturii româneşti, 
pe care timpui îi aduce tot mai mult în 
primul plan, Iată ce propunere făceau 
pncă din 1846, Nicolae Bălcescu şi M, Ko- 
pălniceanu singurului for de cultură atunci 


VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


la nol, + Asociaţiei Literare» din Bu- 
cureşti, 

+ Una din cărţile care ar contribui joarte 
mult la răspândirea gustului citirii şi mai 
ales a cunoştinții istoriei naționale, ar fi 
neprețuit un dicționar biografic, care så 
cuprindă vieţile celor mai însemnați Români, 
din toate țările și din toate veacurile. O 
asemine carie, singura scriere istorică, ce 
după starea de atunci a istoriei se poate 
jace, ne îndalorim a o prelucra, după modut 
și marşa ce înzuşi acei comitet ne-ar preserie, 

Din parle-ne însă ne indatorim ca această 
operă să nu coprindă mai puțin de două 
tomuri in 4 (materia Jiind bogulă) și a o 
serie până in termin de un an, dela incu- 
viințarea comitetului, 

Manuseriptul va fi trimis în patru rôn- 
duri. Şederea noastră în Paris precum și 
seumpelea tratului nu ne iartă ca să pre- 
Imerăm această scriere fără onorare, De 
aceea, dacă cinstilul comitet socuteşie că 
serierea propusă poale să răspundă la scopul 
sojietăii, atunci noi ne îndalorim a o com- 
pune cu condiții de a ni se da o sumă de 
patru sute de galbeni pentru toată opera, 
Jie că ea să cuprindă două tomuri, fie şi 
măi mult. Jar banii asemenea să ni se 
râspuniă în patru termine, adică după 
primirea a unei păâtrimi de manuseript să 
ni se trimită o pătrime din sumă. 


(ss) N. Bălcescu, M. Kogălniceanu 


+ Societatea Lilerară +, o întovărâşire de 
particulari filantropi, nu a găsit se vede 
suma necesară și cei dol fruntaşi ai epocel 
au fost siliți să renunțe la inițiativa lor. 
Dar ceca ce nn puten realiza o societate 
particulară la 1848 ar fi fost firesc să rea- 
lzeze a usociaţie patronată de stat sau 
de-a-dreptul statul în suta de ani care n 
urmat, Un dicţionar enciclopedie este o 
cheie culturală semnificativă pentru viața 
de stat, o modalitate culturală a cărei 
carenţă stigmatizează o civilizaţie. O Ro- 
mânie nouă trebue să-și facă o condiţie 
de existenţă reală din alcătuirea şi punerea 
la dispoziţia poporului a unor asemenea 
opere colective, è 

Camil Petrescu 


ÎN CADRUL SĂPTĂMÂNII PRIETENIEI ROMÂNO-SOVIETICE 
ŞI 
CU OCAZIA SĂRBĂTORIRII CELEI DE A 31-A ANIVERSĂRI A 
MAREI REVOLUȚII SOCIALISTE DIN OCTOMVRIE 


EDITURA 
PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÂN 


PUBLICĂ 
V. E LENIN: =... Materialism și Empiriocriticism. 


|. V. STALIN: ...... Problemele Leninismului (ed. Il-a). 


ISTORIA PARTIDULUI COMUNIST (B) AL UNIUNII SOVIE- 
TICE — CURS SCURT (ediţia Il-a). 


ISTORIA RĂZBOIULUI CIVIL, vol. II (ed. Il-a). 
30 DE ANI DE EXISTENŢĂ A PUTERII SOVIETICE 
* 


In aceeași editură au apărut: 


Despre interzicerea armei ato- 
mice şi reducerea inar- 
mărilor. 


|. FRANȚEV: „ic. Naționalismul, arma reacţiunii 
imperialiste. 


ZINA BRÂNCU: ...... Critica şi autocritica (Colecţia 
l pentru școlile de partid). 


Invăţătura lui Marx şi Engels 
despre clase și lupta de 
clasă (Colecţia pentru șco- 
lile de partid). 

DUAL tru studierea „Cursului 

CAETE, DE STUDIU a panida Comiat (0) al Calul 
Sovietice“, 


B. ZAHARESCU: 


N 


EDITURA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ 


lIn curs de apariţie : 


AS 


REVISTĂ A SOCIETĂȚII SCRIITORILOR DIN R.P. 


INFĂPTUIRI $I PERSPECTIVE 
do N. MORARU 


RADU BOUREANU: Sub Stoma Repuhlicei — CAMIL PETRE- 
SOU: Fragment — EUGEN JEBELEANU: Minierii din Fanţa — 
G. C : ià, damnatul — H BONCIU: Versuri — 
DE Zan Sopenomnl — IRU F DRAGOM : Balta — 


mă ghin zmant) — EUSEB R: No- 
ETRES BSGO Manu sare gi atat III 


J x „1 De 


Dr. GEORGE ULIERU: 


DIN CARNETUL UNUI MEDIC 
DE PLASĂ-—INSEMNĂRI 


y: GEORGESCU MUZA UL. Spiritul. revaluțighar dinainte de 
, II 


1848, în Tara ir Niol 


A 


Notaţii semnificative, tnserise de-a lungul 
unui sjert de veac de practică medicală 
la țară, în timpul regimurilor burghezo- 
moşiereșii. Dr. Ulleru a prina nu numai 
incuria şi ruşinea administrației sanitare, 
ci şi întreaga tragedie a vieţii rurale, ținută 
în negura politică, economică şi socială a Se 
exploatării omului . A GEN AR 
PAUL GROROEBSCU £ „Chat “doarma pământul", de Mihail gerban; „In transa 
ele Stalingradaimi”, dd Viata “Lene d „Vinţă reprimeste-mâ”, de Nora Diamante 


i da Bertold Brecht — VRRA CĂLIN : „Groa. 


cu Indien, BI. VIAN 1085IPRACU : „Atilu! de nonpta“, da 
Maxim Gorki — (DV FSTRU : „Posetea omnlui™, da Cinudo Morgan = 
P Puvele“, de 'Purgheniar — VLAICU BARNA : 

>- delă“, de August Iacobaohn 

ie E S 
PAE N ae dl NOTE 
AL ROSETTI: Ansamblu! de dansuri populare georgiene — CAMIL PETRESCU: 
Guvernul În teatru 
+ 


EDITURA PENTRU LITERATURĂ ŞI ART. 
BUCUREŞTI, BULEVARDUL ANA IPĂTESCU, 39. TELEFON 2.40.70 


ANUL L Nr, 7 DECEMVRIE 194 


VIAŢA ROMÂNEASCĂ Pila 


REVISTĂ A SOCIETĂŢII SCRIITORILOR DIN R.P.R. 


COMITETUL DE DIRECȚIE: 


Ion Călugăru — Miron Constantinescu — Gdal Gâbor 


Corin Grosu — N. Moraru — Perpessicius — Camil Petrescu VIATA ROMANEASCA 
Mihail Ralea — L. Răutu — Al. Rosetti — Zaharia Stancu 
Cicerone Theodorescu 


+ ANUL I, Nr. 7, DECEMVRIE 1948 


REDACTOR - ȘEF : Cicerone Theodorescu 
SECRETAR DE REDACŢIE: Corin Grosu 


* 


ABONAMENT ANUAL 


— 
INDITIUȚII: na ea a ec oa ue Lei 5.000 
SINDICATE, SCOLI +. aa dal și 3000 
PARTICULARI, 3 ia cuiere Aa 1.800 
MEMBRI U.S.AS.Z. MUNCITORI. STU- 
DENȚI, ELEVI, MILITARI ....... AX 


REDAC [IA ŞI ADMINISTRAŢIA: 


EDITURA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ 


BD. ANA IPĂTESCU Nr. 39— TEL. f pese air A Sen 


BUCUREȘTI 


ÎNFĂPTUIRI ȘI PERSPECTIVE 


Acum un anflupta unită a poporului nostru, in frunte cu clasa muncitoare 
condusă de Partidul Muncitoresc Român a dus la înlăturarea monarhiei, — 
puternică rămășiță feudală, — deschizând drumuri noui de desvoltare țării 
noastre. Acest mare eveniment istoric venea în urma izgonirii din Guvern 
a reprezentanţilor burgheziei, Astfel, poporul nostru, depășind încă una din 
piedicile aşezate in drumul său spre scuturarea deplină a cătușelor exploatării, 
a realizat și o transformare calitativă. Prin înlăturarea monarhiei, Statul nostru» 
a căpătat și mai evident caracterul de Stat popular adică de stat în care poporul 
însuși se află la conducere, în care primează interesele poporului iar întreaga. 
politică este dusă conform năzuinţelor şi vrerii sale. Mai clar, Statul nostru 
a devenit stat al oamenilor care trudesc harnic întru ridicarea Patriei, spre 
binele tuturor făurind constient o lume nouă, eliberată de cumplita strânsoare- 
a exploatării. După câteva săptămâni, desvoltându-si raportul la Congresul! 
Partidului Muncitoresc» Român, Gh. Gheorghiu Dej, secretarul general al 
P.M.R., definea astfel caracterul statului nostru: 

+ Stat al oamenilor muncii manuale şi intelectuale dela orașe și sate, unde 
toată puterea emană dela popor, fiind exercitată prin organe alese de 
popor ». 

In adevăr, înlăturarea monarhiei, a consfințit de fapt marele adevăr că 
poporul a devenit stăpân in țara lui. Lupta dusă sub conducerea Partidului 
revoluționar al clasei muncitoare a dus nu numai la izgonirea reprezentanților 
burgheziei din Guvern, ci a cerut și a realizat o nouă structură statală po-- 
trivită acelor modificări fundamentale care au avut loc. Dar înlăturarea rega- - 
lității n'a însemnat simpla realizare a unor alte organisme de conducere în . 
stat. Însăși temeliile societății s'au modificat. Aceste modificări certau să fie - 
consfinţite printr'o Constituţie nouă. Și efectiv, Constituția Republicii Popu- 
lare Române, adaptată de prima sesiune a Marei Adunări Naţionale, este un 
rezultat al desființării regalității. Inlăturarea monarhiei a dus şi la o 
adâncă transformare a realităților dela noi, Pe baza Constituţiei, și în spiritul 
ci, sa înfăptuit marea prefacere revoluționară — naționalizările. Și au urmat. 


[i 


4 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 

alte reforme însemnând mereu pași hotăriţi înainte, spre socialism. Massele 
largi populare sunt mobilizate de Partidul clasei muncitoare în procesul fur- 
tunos al transformării revoluţionare a ţării noastre, ducând la reforme 
adânci, structurale. Caracteristic regimului democraţiei populare este perma- 
nenta mişcare înainte, în proces de transformări înnoitoare, Democraţia 
populară în trecerea ei spre socialism pune mereu probleme noui, iar prin 
rezolvarea lor antrenează altele pe o treaptă superioară. Aceste transformări 
ïn structura așezărilor noastre sociale generează modificări esenţiale în 
-supra-structură, în ideologie, în cultură. Transformările pe plan social, 
politic şi economic impun schimbări largi și cuprinzătoare în domeniul științei 
i artei, moralei și psihologiei. Massele participă activ şi tumultuos la 
infăptuirile ai căror martori activi suntem şi niciodată țara noastră n'a 
„cunoscut o atât de vie şi masivă activitate a celor mai largi pături populare, 
Nici nu s'ar fi putut altfel pentru că niciodată în trecut pdforul nostru n'a 
făurit lucruri atât de mărețe ca în zilele noastre. Lenin spunea: 


+ Numal odată cu socialismul începe o mişcare Înainte rupită, veritabilă, 
<u aderăral de massă, cu purticiparea majorităţii populaţiei şi apoi a Intregii 
populații, în toale domeniile vieţii sociale și personale ». 


In tara rcastră, în cursul primului an al Republicii Populare Române 


apar elemente socialiste și odată cu ele, tot mai activă și mai largă e participarea 
¡poporului la viața obştească, la munca conștientă constructivă care devine 
sarcină de onoare. Importante mijloace de producţie sunt astăzi proprietatea 
‘Statului, proprietatea poporului. Economia țării se planifică, In luptă ascuţită 
“împotriva elementelor exploatatoare se făureşte şi se întărește sectorul socialist. 
EI este fructul luptei clasei muncitoare, conștienta făuritoare a lumii noui. 
-Şi odată cu aceasta, se transformă oamenii însăşi. Alta este atitudinea lar 
“faţă de muncă. Devenită onoare, din povară, munca se transformă treptat 
intro justificare a existenţei și atitudinea faţă de muncă devine criteriul după 
-care poate fi judecată condiția morală a cetățeanului, lată de ce, massa aceasta 
-de oameni anonimi care altădată erau cuprinși într'o expresie ceţoasă — popu- 
"laţia — se individualizează, fiecare devine om aducând ca atare contribuția 
-sa conştientă la efortul luptător în mers înainte, iar poporul devine cu adevărat 
-suma camenilur care trăiesc gi muncesc laolaltă, făurind colectiv și personal 
“istoria. Intrecerea socialistă a cuprins fabrici şi uzine, birouri şi ateliere. 
“Dacă altădată se pronunțau nume de bogătași, de bancheri, de excroci și 
-afacerişti, iar presa mercantilă le descria aventurile scandaloase, oglindind 
"totodată şi caracterul unui regim bazat pe exploatare de clasă având ca diri- 
-guitor pumnul de exploatatori fără milă, astăzi — presa nouă, presa socialistă, 
„descrie eforturile poporului și înfățișează oamenii muncii povestind drumul 
Jor greu dar nobil în viață, drumul luptei și suferinții, drumul construcției și 
victoriei, Și în această lume a oamenilor care trudesc pentru ziua luminoasă 
„de mâine, care viețuiesc luptând și luptă pentru a trăi mai bine, fiecare zi 


ÎNFĂPTUIRI ȘI PERSPECTIVE [= 


nouă aduce un pas înainte. Viaţa aceasta de luptă e grea. Ea cere sacrificii. 
Succesele dobândite, cer noui eforturi și incordarea tuturor energiilor, In: 
lupta acută împotriva dușmanilor din afară, care nu renunță la gândul de æ 
opri mersul spre socialism al țării noastre, în lupta împotriva dușmanului 
de clasă, intern, — a elementelor exploatatoare dela oraşe şi sate — nu poate 
fi nici linişte, nici pace. Mersul înainte al Istoriei cere rezolvarea problemelor 
care se ridică și în vederea rezolvării lor se pun în mișcare massele largi 
ale poporului, în frunte cu clasa muncitoare, organizate şi conduse de Par- 
tidul Muncitoresc Român. 

Cu prăbuşirea monarhiei, a dispărut încă una din rămășițele importante 
ale feudalismului, încă o piedică în drumul liberator al masselor, încă un 
element care căuta să rețină în loc istoria și ne trăgea inapoi, spre sapa de 
lemn, spre neștiință de carte, spre pelagră și întuneric. Dar prăbuşirea rega- 
lității a nimicit încă una din prejudecățile cultivate de burghezie — preju- 
decata tradiției şi + popularității » monarhiei. Nu s'a scurs încă un an și 
ți se pare aproape de necrezut că în 1947 România avea ¢ rege» şi poporul 
suporta această rușine. Se vădesc de aci două constatări: pe deoparte, faptul 
că monarhia niciodată n'a fost populară în massele poporului nostru, fiindu-i 
totdeauna ostilă, iar pe dealtă parte, cât de repede se desvoltă conștiința masselor 
populare, conștiința de clasă, în mijlocul acestor transformări trepidante, îm 
aceste condițiuni de prefaceri revoluționare. 


-+ 
-` + 


Un an de adânci transformări structurale a fost totodată și un an de pași 
înainte în domeniul culturii. Reforma Învăţământului, organizarea Academici 
Republicii Populare Române, seria de legi si decizii cu privire la diferitele: 
probleme de artă: premii naționale, organizarea expozițiilor plastice, juriile 
ete. au oglindit de fapt acele deplasări care trebuiau să se producă in supra- 
structură. Lenin spunea: 


t... Inainte, mintea umană şi geniul său, erea humai pentru a da unor, 
toate bunurile fehnicei și ale culturii, lipsind de tot ce este mai necesar pe alții — 
de desvollare și de cultură. Astăzi, toate minunile tehnicei, toate cuceririle culturii, 
vor deveni bunul întregului popor și niciodată de ueum inainte mintea și geniut 
uman nu vor fi Jolasile ca mijlonee de vinlenţă - — ca mijloc de erploatare ». 


Cuvintele acestea au fost scrise de Lenin în plină frământare revoluțio- 
nară, în plină luptă impotriva capitalismului. Smulgând din mâna exploata- 
torilor bunurile civilizației și punându-le în slujba masselor populare, se 
deschide o eră nouă in desvoltarea culturii omeneşti. Dar fără aceasta, nics 
nu este de conceput mersul înainte al lumii, pentrucă nouile descoperiri. 
nouile cuceriri, presupun înțiruirea și punerea la îndemâna oamenilor = 
întregului patrimoniu al civilizaţiei, devenit bun al masselor iar mu al unui 


Ea 


-$ F VIAȚA ROMÂNEASCĂ = . 


pumn de exploatatori. În țara noastră, stăpân e poporul, puterea este în 
mâinile lui şi ea se exercită în interesul său. Efortul masselor muncitoare 
trebue întregit de masiva contribuţie a intelectualilor care rup cu lumea 
veche şi-şi pun cunoștințele, energiile și elanul în slujba marei cauze a clasei 
muncitoare: desființarea exploatării omului de către om, Care inginer nu vi- 
sează să devină un mare descoperitor în construcții şi tehnică, un descoperitor 
de noui adevăruri neştiute încă de nimeni? Care medic tânăr nu visează 
calea muncii savantului? Care om de artă nu visează să devină mare 
prin creaţiile lui memorabile ? Dar cum poți fi mare, cum poti fi iubit de 
oameni, decât punându-te în slujba lor? 'Trăind cu năzuinţele lor, gândind 
din drag pentru ei, suferind pentru ci, muncind pentru ei, creând pentru ei. 
Și măsura în care poporul ia în mâinile sale frânele vieții, în aceeași măsură 
el chiamă toate forțele creatoare să-și dea obolul în mărimea putinţei lor, 
la marea operă socială pornită, Acest proces s'a petrecut şi în țara noastră 
și spre cinstea intelectualilor trebue spus, că majoritatea lor au făcut cauză 
„comună cu poporul muncitor și s'a așternut pe muncă spornică. Vorbind 
în numele Comitetului Central al P.M.R., la deschiderea Academici Repu- 
blicii Populare Române, Gh. Gheorghiu-Dej spunea: 


se Luelaltă eu loale domeniile piejii mnantre de stat, fiinta, literele şi urlele, se 
slesooită astăzi pe un nou făgaş ; ele Incep să fie puse în slujba poporului muneitor, 
în slujba construirii socialismului » 


şi apoi: 


teen iat Sriolismul exclude anarkia în ermnomie şi belimplnrea in g'iinjä 
și culiurå », 


încheind astfel: e 
+... Pornim in organizarea planificată a econamiei, industrializarea țării, 
ridicarea nivelului agriculturii noastre legale de Imbunătățirea nivelului de viaţă 
a poporului, ercenză nebănuite posibilități de creație pe tărâmul muncii ştiinţifice. 
Poporul mancitor aşteapiă dela oamenii de stiință, litere şi arta, aportul tor În 
rezolvarea aceslor probleme şi pa şti så le dea locul de frunte şi să-şi cinstească 
corespunzător cu rolut deosebit de mare pe care Îl are activitatea lor +. 


Măreţele transformări sociale cer o uriaşe revoluție culturală. O țară 
<de analfabeți cum era România, se transformă din temelii. Dela rudimen- 
xarele exploatări industriale şi artisanat, trebue să făurim o industrie grea; 
în locul plugului de lemn, o agricultură înfloritoare, mecanizată. Acestea 
zoate alcătuesc condiția ridicării nivelului de trai material şi cultural al po- 
pporului. Dar pentru aceasta este necesar efortul general care permite izgo- 
mirea prejudecăților și misticismului dela sate, stârpirea ignoranței și a fata- 


ÎNFĂPTUIRI ŞI PERSPECTIVE 7 


lismului ucigător. Făurirea socialismului cere permanenta calificare culturală 
a luptătorilor pentru realizarea lui. Vorbind comsomolilor, Lenin spunea: 


s Toată lumen nordeste despre lichidarea unalfabetiamului. Ştiţi că inro țară 
analjatelă nu se puule construi societatea comunistă? san Partidul să dea o luzincă 
anumită, san să [ie îndrumată o anumită parle a celor mal buni activiști către 
această muncă, Trehue cu însăşi generația tânără să se apuce de acest lucru e. 


Cuvintele acestea adresate tineretului sunt perfect valabile pentru toți 
"oamenii cinstiți care fac cauză comună cu poporul. Nimic nu pică din cer. 
Socialismul se făureşte prin muncă şi luptă încordată. lată de ce secretarul 
general al P.M.R.-ului, a adresat chemarea sa şi către intelectuali, iată de ce 
I. Chişinevschi, secretar al P.M.R.-ului spunea: 


«Să nu ne facem inaid iluzia ră din fara noastră au dispărut foji dusmanii 
poporului şi ai democrafiei, Duşmanii ţării, ai libertăţii, ai eulturii au suferit 
lovituri sdrobitoure, wu fost îndepărtați pentru totdeauna dela cârma Statului, dar 
asta nu Înseanină că nu méi încearcă să ridice capul. În efortul lar de n submina 
anitulea poporului ramin, cercurile imperialiste străine nu se dau îndărăt dela 
niciun mijloc. Pentru a-şi atinge scopurile lor mârşace, ei folosesc pe alucuri agenţi 
care Încearcă să Impristie confuzia şi obseurantismul pe care lol ei le-m: Intre- 
bnințul in masse decenii dearândul şi se dedan la cele mai deșănțate forme de 
prostire a oamenilor mai puțin Iluminati +. 


Primul an al Republicii Populare Române a dovedit în ce fel Partidul 
<lasei muncitoare înțelege să înfăptuiască revoluția culturală, Socotind că 
arta şi știința fac parte integrantă din cauza generală a clasei muncitoare, 
P.M.R. a încadrat sarcinile oamenilor științei, literaturii si artei, în sarcinile 
generale ale revoluției sociale. Problemele culturii au constituit totdeauna 
obiectul atenției chibzuite a clasei muncitoare, iar Gh. Gheorghiu-Dej, se- 
cretar general al P.M.R.-ului, făcând la Congresul Partidului din luna Fe- 
bruarie raportul politic general s'a ocupat de aspectul ideologic cât și de cel 
practic educativ al culturii sub diferite aspecte. În aceeași vreme, Congresul 
a socotit necesar a pune problema grijii pentru artă și știință și sub aspectul 

creării unor condiții prielnice. Astfel, Rezoluția Congresului spune: 
+ P.M, R. va acorda o ulesție deosebită ercării de cundițiuni prielnice deswal- 


tării arlei şi callurii puse în serviciul poporului și va arda toată solicitudinea 
siujiloritor ştiinţei si artei », 


N'au trecut nici șase săptămâni și iată că Marea Adunare Naţională vota 
nova Constituţie înscriind alături de egalitatea în fața Legii, fără deosebire 
„de sex, naționalitate, rassă, religie sau grad de cultură, a tuturor cetățenilor, 
„alături de dreptul la odihnă garantat prin măsuri concrete și dreptul tuturor 
Ja învățătură garantându-l printr'o serie de măsuri, care stau la temelia re- 
formei învățământului. Pe temeiul Constituţiei, învățământul nostru a devenit 
„democratic, popular şi ştiinţific, pus în slujba poporului, în lupta sa pentru 


8 VIATA ROMÂNEASCĂ 


făurirea socialismului. Prinnou a structură a învățământului public, întemeiat 
pe adâncile prefaceri culturale a masselor, Articolul 23 din Constituţie arată că: 


+ Statul încurajează şi sprijină desvoltarea ştiinţei şi artei şi organizează insti- 
iute de cercetări, biblioteci, edituri, tealre, amarzee, conservaloare +. 


In statul oamenilor muncii dela oraşe şi sate, hotăririle Partidului mate- 
rializând năzuința masselor devin îndrumări călăuzitoare pentru întregul 
popor. Nu este loc pentru demagogie, nu este loc pentru iezuita înscriere a 
unor percepte care să rămână pe hârtie, Cele înscrise în Constituţie, devin 
realitatea vie într'un ritm ne mai întâlnit în istoria țării. Reforma învățămân- 
tului public a fost urmată de desființarea vechii Academii, acel cuib al reac- 


țiunii. In locul ei s'a înfăptuit Academia Republicii Populare Române, bazată 


pe principiul înrudirii în efort constructiv al omului de știință și artă cu marea 
massă a oamenilor muncii, bazată pe principiul legăturii vii între teorie şi 
practică, pe principiul promovării elementelor tinere dotate și de mare per- 
spectivă, In cursul acestui an au fost desființate asociaţiile și fundaţiile reac- 
ționare, care ani de zile, cu blazoni regali acopereau hidoasa lor muncă dia- 
bolică de otrăvire a sufletelor. Cu dispariția acestor organisme s'au eliberat 
fonduri însemnate pentru înființarea și promovarea Așezămintelor populare, 
cum sunt + Nicolae Bălcescu », Căminele culturale dela țară, etc. In cursul 
acestui an s'au sărbătorit o sută de ani dela Revoluţia din 1848 și pentru prima 
oară a fost înfățișat poporului nostru, atât caracterul progresist al acesteia 
cât şi forțele reacționare care au căutat s'o frâneze şi s'o abată din drum. 
In cursul acestui an, au fost rupte cinematografele din mâna capitaliştilor 
şi prin naţionalizare, transformate într'un bun al masselor populare, Printr'o. 
nouă organizare, expoziţiile de plastică sunt pe cale de a deveni nu numai 
un stimulent al picturii și sculpturii noui, realiste, ci în aceeași Vreme mijlocul 
de a cuprinde talentele tinere şi cele în vârstă din toată țara în strădania înfă- 
țizerii vieţii adevărate, dinamice. A apărut Legea Premiilor Naţionale, dove- 
dind grija regimului popular pentru opera de artă şi artist. Reforma Invăţă- 
mântului artistic aduce sute și mii de elemente talentate din sânul masselor- 
muncitoare în institutele de artă, Din palatele regale s'au ridicat picturile 
şi sculpturile de valoare care împreună cu acelea din muzeele altădată închise 
oamenilor muncii, vor forma bunul cultural de care se vor bucura şi cu aju- 
torul căruia se vor instrui sute de mii de oameni ai muncii. O comisiune largă 
lucrează la un proiect de reorganizare științifică a muzeelor care va face po- 
sibilă o instruire serioasă a aceluia care va căuta să cunoască istoria desvoltării 
artei plastice pe baza desvoltării întregii societăți omeneşti. Insăşi vechiul 
palat regal, cuibul orgiilor Hohenzollernilor și a tuturor comploturilor în- 
dreptate impotriva poporului, va deveni o mare pinacotecă. In străduința 
sa de a da poporului o carte bună și ieftină, Partidul şi Guvernul țării au 
dobândit primele succese în scăderea prețului cărții și măritea simţitoare 
a tirajelor. Biblioteci noui au luat ființă la orașe și sate. Ele sunt puse la dis-- 


ÎNFĂPTUIRI ȘI PERSPECTIVE fi 


poziţia oamenilor muncii, In teatru, bătălia impotriva sectorului privat, mer 
cantil şi pornografic, s'a terminat cu victoria teatrului de stat. Aplicând lini; 
Partidului și Guvernului în problema națională, au devenit teatre de sta 
şi instituțiile similare de limbă maghiară şi idiș. Repertoriile teatrelor sun 
la un nivel ideologic superior celui 'de anul trecut, iar spectatorii au îndrăgi 
atât de mult teatrul, opera și concertele Filarmonicelor încât cu greu se gă 
sesc bilete, 

Dar toate acestea sunt departe de a corespunde setei de cultură : 
poporului și nevoilor sale mereu crescânde în acest domeniu, Au luat fiinţi 
instituţii de artă noui, apar cărți din ce în ce mai multe, ziarele apar în suti 
de mii de exemplare, dar toate acestea încă sunt insuficiente față de mares 
foame de carte, de cultură, a acelora care au pășit hotărât pe drumul socialis 
mului, Se fac eforturi pentru a lărgi reţeaua cinematografelor, mai cu searmni 
la țară, pentru a înmulți numărul bibliotecilor și a le înzestra cu cărți, pentr 
a face posibilă deplasarea teatrelor în toate colțurile țării, pentru înzestrare: 
cel puţin a căminelor culturale săteşti cu aparate de radio. 

Pe baza îndrumării date de Partid, Statul caută mijloacele potrivite pentn 
rezolvarea acestor mari și complicate probleme, în condițiile în care construire: 
socialismului și începerea planificării economiei, cer îndreptarea tuturo: 
forțelor spre industria grea, spre ridicarea producției, 

In faţa oamenilor de cultură din țara noastră, se pune sarcina de a munc 
fără preget pentru a corespunde măreţei misiuni de a contribui la opera edu- 
cării omului nostru nou, a acelui om care se naşte şi creşte în tumultu 
transformărilor revoluționare pe care le trăim. Cât de mărețe perspective z 
deschis Republica literaturii și artei ! Și mai cu seamă la o cât de splendidi 
trezire la viață conștientă, au dus bătăliile ultimilor ani. Numai rețeaua de 
şcoli pentru lichidarea analfabetismului, numai miile de echipe artistice sin- 
dicale și țărănești înfăptuite în acești ani, numai creșterea impetuoasă a talen- 
telor tinere, dovedesc ce forțe creatoare, nebănuite, sălășluesc în sânul maselo: 
largi populare, 

In grija sa pentru oamenii ştiinţei și ai artei, regimul democraţiei populare 
a făcut eforturi în cursul acestui an. A fost fără îndoială, încă prea puţin faţă 
de ceea ce trebue făcut, Și totuși, niciodată în alte vremi, știința şi arta n'au 
constituit obiectul unei griji atât de atente, ca în vremurile de astăzi. Acor- 
darea fondului plastic a dus nemijlocit la crearea unor condiții favorabile 
pentru sculptori și pictori, care, şi în urma sprijinului ideologic puternic 
dat de Partidul clasei muncitoare, infăptuiesc o cotitură în creaţia lor. Pe 
tărăm literar, au apărut primele rândunele noui, Nu este vorba numai 
de nuvelele și poeziile din periodice, ci și de lucrările de mai mare respi- 
raţie, romane ca o Desculţ » şi e Negura », piese de teatru ete. Fără îndoială, 
sunt semnele dintâi, dar cle anunță roadele de mâine, căci în lucrările 
tinerilor ca și în ale celor mai în vârstă, încep a se aborda temele noui de 
viață, de luptă și totodată, apar croii, constructori ai acestei vieți, 


10 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Și după cum mersul înainte e condiționat de luptă ascuțită împotriva 
dușmanului de clasă, împotriva elementelor capitaliste dela oraș şi dela sat, 
ca și împotriva imperialismului unit în jurul incendiatorilor de războiu din 
Statele-Unite, după cum făurirea României socialiste este o problemă de 
încordare a forţelor, de înlăturare prin efort comun a lipsurilor și de uriaşe 
mobilizări de mase, în munca de zi de zi, plină de abnegaţie şi de avânt, tot 
așa, frontul cultural cere unirea forțelor creatoare, ascuțirea tăișului acestei 
minunate arme — artă și ştiinţă — care, pusă în slujba poporului muncitor, 
să lovească fără cruțare în dușmanii săi, deschizând noui pârtii pentru a 
ușura drumul spre victoria finală, 

Nume noui au apărut în literatura noastră. Compoziții noui s'au arătat 
în muzica noastră. Plasticii au realizat lucrări care vorbesc de întoarcerea cu 
faţa spre viață. Toate acestea, constituesc de abia puncte de plecare. Ochiul 
maselor populare se îndreaptă cu dragoste dar și cu cântărire obiectivă spre 
aceste realizări, în care caută sprijin. 

Drumul artei româneşti este acela de a deveni în adevăr, o artă pentru 
popor, Ea are toate condiţiile necesare pentru a realiza această sarcină întrucât 
atât arta cât și omul de artă, au fost astăzi în mare măsură eliberaţi din cătugele 
capitalului. Teatrele, operele şi filarmonicele sunt ale Statului, Compozi- 
torul și dramaturgul nu este obligat să-și vândă conştiinţa întreprinzătorului 
particular. Editurile aparțin Statului şi organizaţiilor de mase. Scriitorii nu 
mai depind de sacul cu bani al editorului mercantil. Pictorul şi sculptorul 
nu mai depinde de burghez, de + protectorul » artei, care pervertește gustul 
şi impune un conţinut străin de popor. Fără îndoială este foarte mult de făcut 
în vederea organizării condiţiilor morale și materiale pentru ca arta să poată 
avea plenitudinea posibilităților de desvoltare, Cert este însă, că i s'au deschis 
perspective imense şi depinde în mare măsură de felul în care oamenii de 
artă îşi vor lega munca creatoare de bătălia poporului întreg, ca aceste con- 
diţii să devină realitatea zilelor ndăstre, întocmai cum într'un tempo amcţitor, 
se pun, se realizează şi se depășesc diferitele sarcini și obiective puse de Istorie, 

Ce înseamnă artă pentru popor? Întâi de toate, faptul ca poporul să 
devină izvorul ci, inspiratorul ei, în al doilea rând ca ea să devină accesibilă 
poporului şi în al treilea rând ca reflectând năzuințele poporului, să devină o 
armă pentru educarea socialistă a oamenilor muncii, Este cert, că proprietar 
asupra mijloacelor necesare ărtei, a devenit poporul. Sălile de spectacol, 
tipografiile, fabricile de hârtie, ete. aparțin Statului, -aparțin poporului. 
Dar ele trebuesc amplificate, trebuesc găsite mijloace pentru între- 
ţinerea gi desvoltarea lor. Nu este o sarcină ușoară, în condiţiile 


grele în care lupta de clasă se ascute și ia forme variate. Şi totuși, 


niciodată omul de artă și opera sa n'au fost atât de iubiți și promovați 
de masele populare, cum sunt astăzi. Această promovoare se face în 
măsura în care omul de artă caută şi găsește calea spre ele. Departe 
însă de a fi găsit drumul către mase prin pretinsa scădere a nive- 


ISFĂPTUINI ŞI PERSPECTIVE II 


lului artistic al operei sale, astăzi artistul român își dă seama că a vorbi limba 
maselor, înseamnă a crea opere nu numai larg populare, îndrăgite de zeci 
de mii de oameni, ci opere ale căror nivel şi valoare artistică sunt infinit 
superioare celor ermetice, pesimiste, descompuse. Masele populare caută în 
opera de artă răspuns la problemele care le frământă. Masele trăiesc şi luptă 
pentru viaţă. Viaţa este grea. Ea pricinuește destule frământări personale, 
complexe, clipe de cumpănă. In plin proces de acută ciocnire a claselor anta- 
gonice, viața îl poate strivi pe şovăielnic și-l striveste, dacă nu găsesc calea 
uptei, calea adevărului, calea progresului. Omul caută în opera de artă râs- 
puns nu numai la asemenea întrebări. Incadrat în luptă, el caută în opera 
de artă verificarea experienței lui, indemn pentru mers înainte, deslegarea 
unor probleme ridicate de viaţă. Cu cât mai înalt este conținutul ideologic 
al operei de artă, cu cât mai mult artistul reuseste a adânci viața, cu cât mai 
mult îi studiază aspectele concrete, reale, dar îi simte și transformarea dina- 
mică, el poate ajuta simplului om cinstit să contribue puternic la mersul 
inainte al lumii și totodată la găsirea unui rost măreț vieții lui propriu zise. 

Asta înseamnă a fi inginer al sufletului omenesc, Asta înseamnă a rupe 
cu orice 4 obiectivism + putred, Asta înseamnă căutarea și înfățișarea ade- 
vărului vieţii care este adevărul luptei de clasă. Si tocmai pentrucă în uceastă 
luptă proletariatul urmăreşte propria sa eliberare din cătușele exploatării 
omului de către om, și tocmai pentrucă prin poziţia sa în procesul de pro- 
ducție el nu concepe altfel munca şi viața decât în colectiv si pentru colecti- 
vitate — el este acea forţă în sine și pentru sine care pune capăt odată pentru 
totdeauna acelei epoci de exploatare care a dăinuit 2.000 de ani în societatea 
omenească şi deschide de fapt epoca în care a omul va ieși cu adevărat din 
barbaric s Neavând de pierdut decât lanțurile, proletariatul s'a angajat fără 
nicio reticență şi fără posibilitate de a da înapoi, pe drumul luptei pentru 
socialism. N'au existat şi nu există în societate alte forțe dornice și capabile 
să realizeze acest lucru. Sarcină istorică de a fi gropar al capitalismului, i-a 
revenit proletariatului. 

Drumul intelectualităţii progresiste, drumul culturii, nu poate fi altul 
decât drumul proletariatului, Căci numai în condiţiile lichidării exploatării 
omului de către om, se va desvolta așa cum se desvoltă în Uniunea Sovietică, 
arta și știința puse nu în slujba intereselor meschine a unui pumn de exploa- 
tatori, ci, cu adevărat, în slujba poporului. Aceasta ne învață însăși Istoria 
țării noastre, lupta poporului nostru pentru liberate și scurta istorie a Repu- 
blicii Populare Române, A trecut numai un an și s'a putut verifica cum po- 
litica Partidului Muncitoresc Român, în toate problemele deci şi în cele ale 
culturii, călăuzită fiind de măreața învățătură a lui Marx, Engels, Lenin şi 
Stalin, deschide nebănuite orizonturi creşterii culturale a poporului și odată 
cu aceasta, țării. Transformările structurale ale societăţii, realizate prin lupta 
ascuțită impotriva elementelor exploatatoare, cucerirea poziţiilor în economie 
şi în stat de către clasa muncitoare, de către popor, trecerea — prin luptă — 


12 VIAȚA ROMANEASCA 


la făurirea temeliilor socialismului, creează acea bază solidă pentru desvol- 
tarea artei și a ştiinţei, pentru puternica ridicare culturală. Politica culturii 
a devenit politică de stat. Preocuparea față de artist și faţă de opera de artă, 
a devenit sarcină de stat. Dar ea este simultan şi o problemă a fiecărui cetă- 
tean, a fiecărui element productiv din comunitatea societăţii noastre. In 
sindicat ca și în organizația de tineret, într'un sat la cămin cultural ca şi într'o 
şcoală, problemele artei, temele creatorilor, calea aleasă pentru înfățișarea 
vieţii, a realităţilor înconjurătoare în plină mişcare, încep a constitui obiectul 
studiului critic individual și colectiv, lată de ce tot mai des se aude în întruniri 
și se citeşte în presă, cuvântul oamenilor muicii cu privire la activitatea arti- 
stică, la piesele de teatru, la cărțile apărute. Pe vremuri, muncitorul angajat 
in lupta împotriva dușmanului de clasă care se află læ putere, căuta în opera 
de artă critica arzătoare, plină de ură, îndreptată împotriva exploatatorului. 
Aceasta corespundea luptei sale și îl convingea de justețea drumului ales. 
Dar niciodată opera sumbră nu a fost suficientă pentru a-l înarma în vederea 

acţiunii perseverente şi indelungate, e Hdrddul lui Satan + al lui Eugen 'Todie 
sau e Fecior de slugă » al lui N. D. Cocea, rămâneau în drum, nu deschideau 

perspectiva viitorului. Gorki a „învățat însă cum această atitudine critică, 
pătimaşe impotriva lumii vechi poate fi împletită cu visul unei lumi noui, 

mai bune — vis real pentrucă el izvora din viața, din constatarea acelor 
mlădițe de viață nouă care au apărut în sânul lumii vechi şi care au ridicat 
și au format oamenii de tip nou, luptători pentru transformarea revoluțio- 

nară a societății, 

Viața noastră se desfășoară în condiţiile în care dușmanul de clasă a fost 
isgonit dela putere, dar n'a cedat încă poziţiile pe intregul front. Lupta impotriva 
lui este o sarcină și o condiție a victoriei. Dar în realitatea noastră nu există 
numai visul pentru lumea nouă, nu există numai oameni de tip nou care se 
jertfesc în luptă pentru această viață; astăzi se făureşte lumea nouă în condi- 
țiile în care puterea în stat aparține poporului, în frunte cu clasa muncitoare, 
condusă de Partidul ci. Socialismul se construeşte. Și aceasta o fac oamenii. Oa- 
menii care luptă și care înving, Oamenii care suferă, se bucură și care construesc, 
Această nouă viață și lupta dusă pentru realizarea ei îi transformă pe oameni 
$i a făurit aevea pe eroul contemporan, Intr'adevăr, în țara noastră, eroul 
care construeşte şi care luptă este poporul nostru de oameni ai muncii. Câte 
clemente de preț s'au ridicat însă din sânul poporului. Au apărut eroi indi- 
viduali din sânul poporului și numărul lor este mare. Dar eroul cel mai de 
seamă al realităţii noastre este Partidul. El este creierul și inima a tot ce se 
face, El este organismul care cuprinde tot ce e mai cinstit, mai desinteresat, 
mai devotat și plin de abnegație pentru marea cauză a omenirii, pentru eli- 
berarea ei de exploatare. Inarmat cu învățătura marxist-leninistă, Partidul 
studiază drumurile de urmat ale poporului şi ale țării, el trasează linia în toate 
problemele complexe ale transformării istorice a țării noastre. Acesta este 
cel mai mare erou al realităţii noastre, erou fără care nu ar fi de conceput 


ÎNFĂPTUINI ŞI PERSPECTIVE 13 


nici transformările survenite, nici victoriile obținute şi mai cu seamă, nici 
drumul de mai departe al țării noastre, 
lar Partidul creşte oamenii. Și viaţa așezată pe temelii sociale primenite, 
creează noui relații între oameni, mentalitate nouă, In locul individualistului 
din societatea capitalistă, a apărut omul obștei, al societăţii. In locul pozitiei 
egoiste faţă de semeni și viață, apare activistul de partid, activiatul sindical, 
omul frământat de grijile tuturor, de interesele clasei și ale poporului său. 
Balzac a imortalizat tipul cetățeanul crescut de capitalism în chipul lui Ra- 
stigniac. In literatura noastră îl vedem în chipul lui Iordan Haji lordan al lui 
Cezar Petrescu sau al eroului din Dan al lui Alexandru Vlahuţă. Dar lupta 
ilegală a Partidului Comunist Român, bătăliile date de clasa muncitoare din țara 
noastră și uriașa muncă constructivă de astăzi, au creat eroi care se află în 
fața noastră şi se cer a fi descriși în opere care vor fi la nivelul acelor trans- 
formări istorice pe care le trăim. S'ar putea întâmpla ca anumite poeme, 
nuvele, romane, simfonii, balete, tablouri de compoziție, etc. care au apărut 
şi vor mai apărea să nu aibă acea calitate înaltă pe care noi o dorim. Se poate 
că tinerii creatori, mai cu seamă, vor mai face destule gafe în însuşirea tehnicei 
artistice necesare. Dar dacă se vor + lua la trântă cu viața + după plastica ex- 
presie a poetului A. Toma, dacă vor privi curagios în adâncul ochilor acestei 
vieţi, vor făuri opere infinit superioare prin ţinuta lor ideologică, prin obiec- 
tivele lor generoase, prin rostul lor creator în raport cu desvoltarea societăţii. 
Aceasta nu înseamnă întru nimic promovarea artei neartistice. Dimpotrivă, 
în creația literară, muzicală şi plastică trebueşte scuturat colbul de pe pro- 
ducţia populară de unde ne pot veni multe şi extrem de bogate tonalități 
artistice. "Trebueşte scuturat colbul de pe moştenirea clasică care constitue 
prin partea ci pozitivă și progresistă un tezaur al artei noastre. 'Trebueşte 
asociat acestora, efortul și lupta continuă pentru calitate, pentru perfectio- 
narea meșteșugului artistic, Utilizate căte și trei, legate strâns de viața noastră 
de astăzi care să irumpă cu temele şi freamătul ei pe şantierul creator al arti- 
ştilor noștri, îmbogăţită de acea viziune revoluționară a viitorului pe care 
ne-o dă analiza luptei ultimilor ani reconfirmând justețea tezelor marxist- 
leniniste, ele vor permite artiștilor noştri să făurească acele opere pe care le 
așteaptă poporul şi pe care suntem convinşi, sunt capabili să le realizeze. 
In primele luni după instaurarea puterii sovietice, Lenin spunea: 


sO attă primă condiție a sporirii produclivității muncii este, în primul rând, 
avântul învățământului şi al culturii maselor populare, Acest avdnt se desfășoară 
acum cu o luleală formidabilă, Iueru pe care nu-l văd oamenii orbifi de rutina 
burgheză, incapabili să înțeleagă murele elan către lumină şi către initiativa care se 
munileată acum, dalarilă organizării sovielice, în straturile « de fos » ale poparului ». 


In țara noastră crește și se desvoltă un asemenea avânt. Există un pumn 
de pretinși oameni de cultură, care se fac a nu-l vedea, Nu este vorba atât 
de orbirea prin rutină, ci de neimpăcata ură de clasă. Există şi unii oamenii 
şovăitori, care mau ştiut să-și aleagă încă calea. Primul an de existență al 


14 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
Republicii Populare Române, nu numai că a deschis orizonturi măreţe cul- 
turii noastre, dar a şi deschis ochii multora, care n'au crezut nici în clasa 
muncitoare şi nici în istorica ei sarcină de eliberatoare a omenirii. Faptele 
nenumărate, larga desvoltare a activităţii artistice amatoare, apariția a 40 
de cenacle literare în diferite orașe ale țării, gustul pentru carte și teatru 
trezit în masele cele mai largi, arată cum, regimul democraţiei populare și 
organizarea statului pe temeiul Constituţiei noui, au stimulat elanul spre 
cultură al straturilor s de jos » ale poporului nostru. Nobilă este sarcina oame- 
nilor de artă, care, înțelegând acest mare clan, se vor pune în slujba lui și 
contribuind din toate puterile lor creatoare la opera de educare a maselor, 
în spiritul socialismului vor participa și ajuta la înfăptuirea societății fără clase, 

Cesatisfacţie mai mare poate avea un artist, decât dragostea poporului pentru 
care scrie ? Și cealtă omologare mai valabilă poate exista, decât recunoașterea de 
către mase a operei sale ? In aceasta, ca și în toate celelalte privințe, exemplul tre- 
bue să ne fie artiștii şi arta sovietică, De curând, povestea într'un grup de scriitori 
români, poetul Alexei Surkov invitatul S$.S.d.R.-ului, următoarea întâmplare: 

In regiunea Smolensk, pe vremea când aceasta era cotropită de hitleriști, 
acționa într'o pădure, o mare unitate de partizani. Prin avion soseau cu des- 
tulă regularitate, ziarele. Lipsurile însă erau mari și chiar dacă se găsea tutun, 
nu era foiţă. De aceea, comandamentul unității de partizani a dat un ordin 
conform căruia se permitea tăierea ziarelor în foițe de țigară, după ce au 
fost cetite, cu excepția articolelor lui Hya Ehrenburg, ale căror folosire drept 
hârtie de țigară se pedepsea foarte grav. 

Cred că niciun scriitor din lume, cu dragoste de popor, nu-şi poate dori 
o decorație mai frumoasă ca acest scurt ordin de zi, dovedind atașamentul 
excepţional al maselor pentru opera de artă. Numai un scriitor cu dragoste 
fierbinte de Patrie, făcând una cu poporul și cu năzuințele lui, scriind în 
așa fel încât, ficcare cetățean să-și regăsească gândurile și sentimentele în 
opera lui, poate avea parte de asemenea bucurie. Ehrenburg a avut-o. Dar 
este necesar oare neapărat războiul și cotropirea ca să fii drag poporului tău ? 
Fără îndoială că nu. 'Trebue să ştii numai, aşa cum o face scriitorul sovietic, 
să legi gândurile tale de epica ridicare a poporului tău, simțurile tale de tre- 
sărirea plină de poezie a maselor şi atunci vei făuri acea operă care va fi mare 
prin felul în care servești Patria şi poporul tău, 

Succesele dobândite în cursul primului său an de existență de Republica 
Populară Română, existenţa Partidului Muncitoresc Român, forţă conducă- 
toare în R, P. R., elanul constructiv al poporului nostru, sunt tot atâtea 
chezâșii ale nouilor și măreţelor victorii pe care Republica noastră le va înscrie 
în anii viitori. Oamenii de cultură sunt chemaţi a lichida rămânerea în urmă 
a frontului cultural, în acea vreme în care conștiința poporului creşte verti- 
ginos şi cerc opere valabile şi realizări ştiinţifice la înălțimea înfăptuirilor 
economice şi sociale. | 
N, MORARU 


SUB STEMA REPUBLICEI 


Vino! să alergăm prin pădurile acestei țări, 

prin pădurile de mâine, printre faptele viitoare, 
printre brazii Mioriţei, printre pădurile de sonde, 
printre munții înalți care duc pe șeaua de piatră 
Făt- Frumosul soare. 


Vreau să te văd profilată pe stema aceasta puternică 
Huturând părul furat din holdele lunii, 

vreau să aduni în urechi glasul copiilor 

cântând cântece de libertate 

cu obrajii roșii, plesnind, întinți ca pielita prunii. 


Priveşte, plecând din infernul memoriei 

haita amarnică, vânăta hoardă, 

vântul pădurilor noastre furate 

repide în urma lor câte-o joardă, 

o creangă neagră, 

o pădure de cnuturi uscate, 

o pădure de flăcări când amurgul le va face să ardă. 


Totul se duse de-adura pe vasele morții, 

coroane clocind căpățăni de isterici sau gângavi monarhi, 
burțile grase, zarafii de suflet, în blănuri de biber, 

închideți în urma convoiului vânăt pe zare lespedea porții ; 
cu pensula urii să scriem pe ea litera neagră, — 

Vino! să desfășurăm cu privirea brazdele negre ogorului liber. 


Să ascultăm bătând în pământ pulsul tractorului 
ți sângele necolorat al sevei suind în artera Păioasă a spicului, — 
cine jelește trecutul pe urmele dricului 


16 


VIATA ROMÂNEASCĂ 


putred ce-l duce la poarta uitării? 

Trageti cu urmele, spargeți urletul lupului 

cånăt de ură, pândind la răspântii ! 

și ascultați primăvara Republicei, cântecul stupului. 


Aud albinele gândului vibrând în casa Partidului, 
un fagure plin de putere de "'ntrecere trează, 
polenul cules dintre oameni îl prelucrează 

ți mierea de mâine a faptelor 

va gâlgâi În uriașe ulcioare. 

Pe harta nevoilor țării nu vor mai fi locuri virane. 
Să tragem corabia vremii spre noi, de otgoane, 

să nu natigăm pe ocean de tristeți călătoare. 


Vreau să te urc pe greabân de munte, călărind uriașă 
galopând cu privirea peste desfășurări către mare, 
descoperind casele muncii cu degete roții de cărămidă, 
coșuri de fabrici târând pe cer fumul omidă. 


In inima ta poemul vieții să strige 

când perforatoarele, ochii sfredelitori în mină, 

împing în valuri minerale cărbune negru spre luinină, 
când din pungile largi ale pământului 

petrolul suie dealerile pe catalige. 


Fată cu părul de aur, vezi tu chilimul agoarelor ? 
Cât de frumos va fi, pe urma tractoarelor. . , 

Se va întinde la nesfârșit holda de mâine, 

va curge sub vântul de Iunie marea de pâine. 


Vino, să alergăm prin pădurile acestei ţări, 

prin pădurile de, mâine ale faptelor noastre, 

printre palmele negre, printre bluze albastre, 

vreau să te văd profilată pe stema aceasta puternică, 
Țluturând părul crescut prin holdele lunii, 

să moară în iarna plecată urletul lupului 

vânăt de ură ce pândea la răspântii, i 

să ascultăm primăvara Republicei, cântecul stupului. 


RADU BOUREANU 


FRAGMENT 


In ziua de 13 Decemvrie, la Teatrul Comedia, se juca, in matineu, « Fraţii 
Karamazov +. Din penumbra aurită de reflexele rampei, cu coatele sprijinite 
pe marginea imbrăcată în catifea roșie a lojei, Ladima urmărea, pironit, spec- 
tacolul. Sala, cu aspectul ei de « bombonieră » în alb și roșu, era tixită. Spec- 
tatorii cu respiraţia reținută parcă, unificată, cu privirea mutată în același 
timp, de deplasările interpreţilor în scenă, urmărea flacăra de patimă, sânge 
şi nebunie, a unei familii deslănțuite în descompunerea ei. Fu cu atât mai 
tulburat deci, când simţi, mai mult decât văzu, privirea unei femei 
tinere, ațintite din când în când spre loja lor. După o clipă de amăgire echi- 
vocă, fu silit să recunoască însă că nu figura lui de palicar famelic, chiar 
în uniforma decolorată de sublocotenent de rezervă, era obiectul acestei stă- 
ruințe, ci capul de zeu negricios al prietenului său, actor tânăr cu o mare 
faimă de cuceritor. Acesta însă era prins în toate fibrele fiinţei lui de spec- 
tacol, care era de altfel unul dintre cele mai izbutite din câte cunoscuse 
teatrul românesc, şi se poate spune că nici n'a mai fost ajuns de atunci încoace. 

Un fluid intens circula între interpreţii pierduţi în rolurile lor aproape, 
toți nimeriți printr'o întâmplare norocoasă, care depășește bunăvoința și 
posibilitățile unei conduceri oricât de competente, iar de pe scenă, acest 
fluid, ca un Golfstream în miniatură, şi eteric, învăluia sala prinsă intens, 
ca să se întoarcă spre actori sporit de emoția tuturor privitorilor. 

Numai femeia de pe strapontina incomodă, găsea timp şi disponibilități 
de curiozitate, ca să arunce priviri, din când în când, spre loja în care erau 
cei doi. Era întradevăr foarte tânără, cu obrajii mari albi de tot, cu ochii 
negri puţin oblici. Ar fi părut greoaie poate, dacă n'ar fi avut gâtul foarte 
svelt şi nasul de o finețe de porțelan. Una printr'alta, aceste însușiri con- 
tradictorii creșteau, oferindu-se felurit, cu farmecul lor de fruct tânăr, La- 
dima obsedat, spre sfârşitul actului, nu mai îndrăsnea să întoarcă decât 
pieziș privirea, alunecând treptat peste lucirile perechilor de ochi din pe- 
mumbră, ca să se întoarcă apoi speriat, când întâlnea anume, ochii prea 
mari și oblici puţin. 


18 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


In timp ce-sala își aprindea luminile pentru pauză, şi lumea aplauda,. 
Dinu Dorcea, îşi plimbă privirea, pe jumătate leneș închisă, din sentimentul 
deplin al frumuseții lui bărbătești, peste parter, dar ridică sprâncenele, sur- 
prins şi strânse nervos braţul prietenului său, când descoperi pe tânăra 
femeie care acum aplauda și privea scena, fără să știe că e cercetată cu 
interes. - 

Ladima se imprietenise cu acest vânjos şi frumos actor, în urma unei 
cronici lucide și entuziaste în același timp, pe care o scrisese despre un spec- 
tacol de avangardă, jucat de tineri într'o sală de expoziții, fără scenă, fără 
decoruri, întrun cadru de pânză fumurie de sac. Reprezentaţia improvizată 
era mai mult o demonstrație de tineresc neastâmpăr și ambiţie iscoditoare, 
care prevestesc de obiceiu mările cariere în teatru, şi în artă în genere. Era 
de altfel o confirmare a reputației de elev strălucit al Conservatorului, care-i 
adusese și prietenia de confrate mai în vârstă a unuia dintre directorii acestei, 
trupe dela Teatrul Comedia. Când în săptămâna de dinainte, Ion Mano- 
lescu, puternic gripat, fusese oprit de doctori să mai joace (era faimoasa epi- 
demic de gripă spaniolă, dela sfârșitul celui dintâi războiu mondial, compa- 
rată cu cele mai grave molime medievale) i se oferise tânărului Dinu Dorcea 
să intre ncîntârziat în rolul lui Ivan, doar cu trei repetiții. Era un prilej. 
rar, așteptat fără nădejde precisă de orice actor tânăr, care, deși nu era 
decât o dublură, ar fi putot să-l impuie definitiv pentru roluri viitoare de 
răspundere, ory 

După două zile de repetitie, Dorcea anunţase însă spre stupefacția tuturor 
celor din cercul teatrului, că nu poate primi. Asemenea mofturi, trădând 
+ ifose de cabotin», indispusese insă pe toată lumea, iar Tony Bulandra fu 
nevoit să intre în rol cu o singură repetiție, ca să salveze marea serie de spec- 
tacole începută, - 

Ladima îl așteptase pe prietenul său la e Terast», până la ora două şi jumă- 
tate, fără să mănânce, căci nu avusese nici măcar cei doi lei, cât costa acum, 
din pricina inflaţiei, un capuținer cu două cornuri, totuşi când tânărul actor, 
care îi telefonase la redacţie că are o loje pentru matineu, veni, și, în 
timp ce comanda o masă grăbită, îl întrebă dacă a mâncat, cl spuse că a 
și plătit şi că e gata de plecare. 
` Ziua de iarnă fără zăpadă, era aurie ca de toamnă prelungă şi ci traver- 
sară, cu oarecare greutate, Calea. Victoriei, ca să intre la teatrul din pasaj,. 
căci spre Palat în jos, se scurgea o coloană nesfârșită de muncitori, care erau 
în grevă de căteva zile. Pe trotuarele acestui răsăritean Corao, plimbăreţii obiș- 
_ nuiți se opriseră cercetând cu nedumerire rândurile care se tălăzuiau. Oa- 

menii imlărjiţi de nevoi, purtau placarde cu lozinci, pe care le și strigau din 
când în când, cu deslănțuiri de vuete, 


Urcarea nemaiintălnită până atunci, a tuturor prețurilor, provocată de 
inflaţia care începea, lovise mai întâi în salariaţii muncitori, ca peste câteva 


luni să aducă la aceeași îndelungă agonie şi funcționărimea. 


FRAGMENT 19 

Când tânăra spectatoare de pe strapontin ieși în foaier, Dinu Dorcea 
putu să observe că rochia de stofă închisă cu reflexe roșcate, cădea moale, 
urmărind de aproape liniile unui corp sprinten, cu umerii sus. 'Tulburat 
el strânse din nou braţul prietenului său, 

— + Interesantă femeie, . » şi clipi încruntat, cu ochii pe jumătate închiși, 
din obicinuința de a măsura. Se ridică şi ieşi din loje cu intenția vădită s'o 
regăsească în fonier. 

Era lângă scara care duce spre balcon, fumând cu stângăcie, vădit bucu- 
roasă când îl văzu pe Dinu Dorcea privind-o insistent, căci nu băgă de- 
ssamă și admiraţia naivă, alăturată, cu care o învăluia sublocotenentul de 
rezervă, cu mustață de plutonier major, Unul dintre cei mai interesanti poeți 
ai epocei era nevoit să apară astfel, ca deghizat, deși era demobilizat încă din 
vară, fiindcă j se pierduseră în timpul războiului hainele civile și nu avea 
bani să-și cumpere alt rând. Avea insă dreptul să mai poarte uniforma cenușie 
de stofă comună, soldățească, de pe front, pe care tresa subțire de argint, 
părea nepotrivită, acum pe străzile orașului, care se lăfăia aţăţat, chiar dacă 
trotuarele şi pavajele erau desfundate și noroioase, 

Văzând că totuși tânărul actor nu vine să-i vorbească, deși o privește 
atât de stăruitor, se îndreptă ea brusc și svelt, spre cei doi. 

— è V'am cunoscut când aţi fost în turneu la noi la Piteşti, domnule Dorcea, 
dar nu mă mai rceunoașteți fiindcă atunci eram în uniformă de școală. M'a 
prezentat un unchiu al meu cu care sunteţi prieten ». Dorcea fu extrem de 
surprins de această întorsătură şi se înroşi tot, într'un mod neașteptat pentru 
reputația lui de cuceritor. Abia bolborosi câteva cuvinte fără inteles. Ladima nu 
crezu nici el că ar putea să spuie ceva, iar tânăra fată, destul de nedume- 
rită, ca să umple un gol în convorbire, propuse, cu un zâmbet copilăresc, 

— e Dacă mi-ați da și mie un loc în loja dumneavoastră aş veni cu piñ- 
cere, căci strapontina este foarte incomodă si se vede prost s. 

Ladima se clătină, molatec, fericit de această perspectivă, nebămuită 
acum câteva minute, dar dintr'odată, mereu cu fața aprinsă, Dorcea salută 
brusc: e Bună ziua domnişoară » şi se indepărtă cu un pas sacadat. Ladina, 
ne mai știind ce să creadă, salută și cl încurcat şi-şi urmă prietenul, lăsând-o 
pe biata fată înmărmurită, 

Când cortina se ridică din nou, încet, răsturnând planurile de existență, 
mutârul realul pe scenă, şi părăsind sala în penumbra imobilă cu reflexe aurii, 
actorul asculta cu fața sprijinită în palmă, nepăsător la ce se întâmplă în 
jurul lui, 

Cuta obicinuită dintre sprâncene, care-i da aerul trufas şi încruntat, era 
acum şi msi accentuată. Ladima înțelese că e o poză și că gestul brusc de 
adlineaori nu a fost decât un moment de tactică amoroasă, menit să sdro- 
beaacă mai întâi personalitatea femeii, umilind-o, pentru ca mai rău s'o obs- 
deze apoi figura lui disprețuitoare, Era un rafinament actoricesc de care el 
Ladima niciodată nu s'ar fi simțit în stare, în naivitatea lui sentimentală. 


ze 


20 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Pela mijlocul-actului Dorcea se întoarse şi înregistră mirat o rumoare 
“care tălăzui sala vreo două secunde. | 

Când liniștea încordată se restabili, el întrebă extrem de nervos pe prie- 
“tenul său, ce se întâmplase. 

— S'au auzit nişte Împuşcături, undeva pe stradă. Au tras probabil 
soldaţii în aer, ca să împrăștie pe manifestanți. . e. ; 

Ochii lui Dorcea deveniră dintr'odată mici, sticloși, 

— t À fost o salvă puternică? + 

— « Nu prea + răspunse nedumerit poetul, «dar de ce?» 

Dorcea ridică din umeri iritat. > 

— + Intrebam numai », și se încruntă şi mai mult. A 

Pe scenă se trecea întâmplarea de flacără şi sânge, oamenii se mistuiau 
în propria lor ardere ca și când nimic nu ar mai fi fost pe lume; Cei din 
sală, mai mult femei care profită de spectacolele de zi, fiindcă nu pot ieși 
seara din casă, trăiau ficțiunea într'o dăruire fără rezerve. Trupul de fiară 
mlădioasă al actorului care înfățișa pe Dimitrie își striga durerea ca injun- 
ghiat, în timp ce făptura de lapte și de smoală a Gruşenchei, întruchipată 
aevea Într'o necunoscută, îi juca pe dinainte cu nevinovată bestialitate, și lui, 
şi Ecaterinei Ivanovna, în frumusețea mândră și fără sânge a debutantei 
ema se E ta cre rama în fot ji 
pentru împărtăşirea împreună a unui pasaj. revelator, Ladima se intoarse și 
îl descoperi cu ochii în lacrimi. Zâmbi, uimit totuşi de sensibilitatea excesivă 
a actorului. Dar când peste alte câteva minute îl regăsi cu șiroaie de lacrimi 
mute pe obraji, bănui o dramă, I se păru că într'o clipă de luciditate probabil, 
actorul mustrat de viața scenei, regreta îngimfarea copilărească din pricina 
căreia refuzase un rol, pe care îl subestimase, Il luă deci de mână cu căldură, 
ca pe un bolnav care trebue certat, 

— 4 Ce e cu dumneata? + i i > 

Dinu Dorcea se frânse convulsiv şi ne mai putându-se stăpâni, scânci 
ca un copil... E 

—« Sunt nenorocit... Mi-am pierdut auzul... Cariera mea nici n'a 
inceput şi s'a şi incheiat. ,.». 

Ladima într'adevăr nu pricepea nimic... 

— 4 Ce vrei să spui? Ai descoperit asta acum? Ce se întâmplă cu dum- 
neata ? »* 

Dorcea il opri, speriat, să-i mai vorbească, de teamă să nu tulbure liniştea 
sălii, iritat că ar putea atrage cumva atenția asupra lor. Totuşi Ladima nu 
mai putea urmări spectacolul, ci întorcea tot mai des privirea spre prietenul 
său prăbuşit în fundul lojii, cu fața tot mai grea de lacrimi. 

— « Omule ce e cu d-ta, lămureşte-mă +. : - 

Dorcea se ridică, își îmbrăcă înfrigurat paltonul de stofă cenușie grea, 
cu patrate mari de linii roşii și părăsi loja. Numaidecât poetul își aruncă și 


FRAGMENT au 
el pelerina pe umeri şi îl urmă neliniștit. Se o 
canapea. .. 

—« Te rog încăodată, lămureşte-mă ce se întâmplă cu dumneata. ..». 

Mereu prăbușit în el însuși, cu priv 
pleticit. 

—« Nu mai aud... Va trebui să mă sinucid, . .n, 

— + Dar pentru numele lui Dumnezeu, văd că pe mine mă auzi foarte 
bine, şi-ţi vorbesc încet... Atunci?» 

Actorul ridică o față schimonosită de durere... 

— 4 N'am auzit nimic din spectacol .. Totul s'a sfârșit...» 

Ladima era din ce în ce mai nedumerit și nu ştia ce să spue... 

— + Nu te speria atât... poate fi un accident trecător... Ți s'a mai 
intâmplat și altă dată? s 

— o Ştiam că îmi pierd auzul pe zi ce trece, de un an incoace... dar azi 
e întâia dată când nu pot urmări un spectacol... Dumneata nu poţi să știi 
ce iad este viața mea, din iarna trecută. Işi sprijini fruntea în palmă, cu 
capul întors. Ladima ar fi vrut să-i ia måna, dar se poticni consternat, | se 
părea ciudat că omul acesta care auzea tot ce-i spunea el, era atât de desnă- 
dăjduit că nu mai aude... 

— + Ştii ce e « tracul » atât de temut de noi actorii ? Este o panică nebună 
care te paralizează mai ales în seara de premieră, la gândul că ai putea incurca 
replicele. Din pricina asta nu se poate juca fără sufleur, cel puţin la noi. Not- 
tara care interpreta în turneu a So-a oară un rol, când a descoperit intr'o 
seară că sufleurul nu este în cușcă — și a descoperit târziu, fiindcă după un 
număr de spectacole sufleurul nici nu mai şopteşte rolul, totuși împiedecă 
panica doar prin simpla lui prezenţă, iar bătrânul maestru îl credea acolo — a 
fost paralizat de trac și a trebuit să iasă din scenă, neputând intra din nou, 
decât când s'a asigurat că între culise un camarad è urmăreste » cu textul în 
mână, în locul celui trimis la restaurant jos, după obiecte de recuzită. 

Ladima cunoștea prea bine ravagiile tracului, el care, de câte ori s'a găsit 
in fața profesorului examinator, oricât de bine îşi știa lecţia, trăia un iures 
întors, simțea o noapte grea, compactă, în creștetul capului, și-i vâjiiau ure- 
chile. Era fața cealaltă, a hipersensibilității şi a emotivităţii desordonate, 
care aveau să facă din el un poet. Acum chiar, nu era in stare să spună pe 
dinafară, la şezătorile scriitoricești, măcar o strofă din poeziile lui, căci în 


priră în al doilea foaier, pe o 


irea absentă, actorul murmură im- 


— » Acum ştii de ce am refuzat rolul din Fraţii Karamazov... Cum ași 
fi putut să intru cu trei repetiţii când știam că nu mă pot bizui pe sufleur? 
Cu o indrăsneală care m'a speriat, am primit întăiu, dar pe urmă ame- 
tiam numai la gândul spectacolului... Peste oboseala de a învăța rolul cra 
acum frământarea istovitoare, iscată din îndoială, din dorința de a încerca 
totuşi, în luptă cu un capăt de cuminţenie, care îmi spunea că mă urc pe 
o plută răpită, târită de șuvoiu. Tracul de a nu auzi, suprapus tracului obici- 


h i - 


23 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


nuit al actorului, ridică desordinea simţurilor mele la pătrat, mă năucește e 
li strânse mâna convulsiv. « Dacă încurcam spectacolul ași fi fost un îngre - 
pat de viu.» 

Ladima înţelegea acum, şi liniștit îi spuse că bine a făcut că a refuzat 
să riște o aventură... Pe viitor va fi însă foarte simplu... Va învăţa rolul 
înainte de premieră în mod desăvârşit, încât nu va mai avea nevoie de 
sufleur. . . 

— ¿Ñu voiu mai putea juca niciodată... Mi s'a întâmplat ca tocmai 
din cauza tracului de a nu auzi, cu nervii întâritați, să nu aud nimic din cees 
ce îmi spun partenerii în scenă, mai ales când vorbesc încet și cu spatele 
spre mine. Va fi destul să dau într'o singură zi replica pe dos și disperarea 
mar ucide... Obsesia asta este ca un cancer al nervilor... De nevindecat ». 
_—u Dar pe mine mă auzi atât de bine...» ridică din umeri neștiind ce 
să mai creadă, poetul. 

— 4 Poţi să auzi cum trebuie o seară întreagă. .. O singură greșeală — repa- 
rabilă într'o convorbire prietenească și de aceea n'am trac atunci când vorbesc 
cu prictenii— devine o calamitate penibilă cu lumea streină. Orice apropiere i 
unui necunoscut care vrea să-mi vorbească mă întărită ca pe o meduză, face 
să-mi vâjie urechile şi nu mai aud absolut nimic, paralizat tocmai de tracul 
de a nu auzi... Adineaori, fata aceea m'a inebunit apropiindu-se de mine. 
Ar fi putut să urle fiece silabă și eu nu ași fi auzit decât o sacadare de sunete 
nelegate ». 

Ladima cra prea cinstit ca să spună vorbe de compătimire convenţională 
şi cra prea copleşit de desnădejdea prietenului său, ca să rămâie nepăsitor. 
Fuma, ingândurat, convine că totuşi o soluție trebue să se găsească. Dorcea 
privea spre fereastră cu ochii mari, umezi. Nu îndrăsnise să mărturisească 
nimănui până azi, drama lui secretă, arderea lăuntrică, dar inteligența prie- 
tenului său era loaială ca o privire de sălbăticiune, .. iar nevoia lui de măr- 
turisire devenise de nestăpânit, 

— «Am dureri de cap după fiece convorbire mai îndelungată, din pri- 
cina încruntării sprâncenelor, în sforțarea grea şi neintreruptă de atenţie. 
După o jumătate de oră sunt sieit. Am impresia că mă voiu prăbuși leșinat. 
Cuta asta dela rădăcina nasului o am numai de o jumătate de an. O simt ca 
o rană. Nu voiu mai scăpa niciodată de ea». R 
-_ Ladima suråse moale unei imagini răsturnate în el însuși, și clătină din 
cap, în gând, Ce perete nevăzut, dar de nepătrus, desparte pe oameni, chiar 
când simt unul altuia prezența întregii ființe. Cuta de orgolios încruntat 2 
dui Dorcea era deci numai o schimonosire de trudă a capului său de zeu nefe- 
ricit. Ar fi vrut să-l mângâie, dar nu știa ce să-i spună... Totuşi nici nu-i 
venea să creadă că un asemenea talent va fi pierdut pentru scena românească. 
„Dacă poetul ar fi fost de altfel mai informat despre întâmplările de aiurea, 
i-ar fi putut spune chinuitului său prieten, că ar putea fi mai puţin des- 
nădăjduit, arătându-i că, la Paris, chiar în zilele acelea, F. Gémier era director 


FRAGMENT 23 
„de teatru, regisor revoluționar şi actor de mare preţ în același timp, deși avea 
auzul stins ca o cenușe. E drept că tot Gemier se plânsese cândva, abătut, 
că orice discuţie este pentru el o tortură, deoarece trebue să cheltuiască de 
trei ori mai multă inteligenţă ca să poată pricepe vorbele care îi sunt spuse, 
decât ca să înțeleagă ideile de dedesupt, care îi sunt opuse. .. şi glumind amar, 
îș, scria răspunsul, invitându-l pe preopinentul triumfător, să-l discute, dacă 
poate, citindu-l fără ochelari. 

— + 13 Decemvrie 19189, murmură cu o privire de copil abătut, actorul, 
întorcându-se spre poet. s E o întorsătură definitivă în viața mea. Pentru întâia 
„dată, ascultând o piesă, scena se depărta de mine ca o voce devenită murmur 
confuz la capătul unui telefon rudimentar », Işi scoase a zecea țigaretă, dar 
gestul lui de a o bate în tabachera plată de argint ca s'o scuture de praf, atât de 
ritual eleganţei actoricești, şi pe care Ladima îl denunțase ironic într'o cro- 
nică, îi apăru de data aceasta aproape înduioșător. Ca să-l mângâie, i-ar fi 
îngăduit orice. 

Se auziră ropote de aplause care vesteau sfârșitul actului. Poetul spionă 
comportarea actorului și văzu că acesta rămase adâncit în capcana lui inte- 
rioară, că nu le auzise. Işi spuse cu melancolie că existența în lume este com- 
partimentată. Nimeni din sală nu bănuise fără indoială, dacă observase cumva, 
motivul pentru care ci doi ieșiseră din loje, iar drama lui Dorcea era mai 
neştiută celor de subt același acoperiș de parcă, s'ar fi întâmplat întraltă 
planetă. Această coexistență impenetrabilă i se părea unul dintre modurile 
cele mai tulburătoare ale vieții împreună, omeneşti, Când era pe front nu-și 
putea închipui, la-ora atacului, care pe ei îi ducea până spre marginile lumii, 
cum se trăieşte în acest București ce pentru el nu mai avea ființă, era 
mai puţin decât frunzele copacului de care se sprijinea, cu arma proptită ca 
să răsulle urcând povârnişul. Dimpotrivă, rănit, și asezat într'o zi la masă la 
“Terasă, în convalescenţă, o scrumicră cra mai prezentă decât tot frontul. 

Uşile fuseseră date de perete și lumea se revărsa acum în fumoar. Dorcea 
se ridică iritat, iar prietenul său îl urmă cu o concesivă și seniorală umilitate, 

Când vrură să iasă din pasaj în Calea Victoriei, descoperiră toată piaţa 
"Teatrului Naţional pustie. Niciun trecător și nici urmă de luxoasele cupenri, 
cu caii lor frumoşi ca în sculpturile ecvestre, deși aci era faimoasa lor stație 
în care așteptau, aliniate perpendicular pe trotuar, Sub portalul Teatrului 
Naţional patru motomitraliere pândeau metalic una lângă alta. Chelnerii 
dela bodega Mercur, din gura pasajului Comedia, cu jiletci negre și fote albe, 
priveau din prag, în lungul pieței. Unul dintre ei cu mustață blondă scurtă, 
care îi cunoştea, îi lămuri. 

— A tras adincaori armata în mulţime, sunt mulți morți o... 

Ladima asculta nălucit, 

— 4 Când a tras armata? Unde sunt morții? ». 

— « Acum o jumătate de oră... Au căzut mulți, în dreptul Continen- 
talului. .. v 


24 VIAȚA ROMĂNEASCĂ 

| se făcu un gol în minte și i se destramă o clipă privirea. Acum o jumă- 
tate de oră, când sala înțesată urmărea, ca în fiece zi, actorii de pe scenă, 
absentă în atenţia ei colectivă, la mai puţin de o sută de metri, se intâm- 
plau, măsurate de același ceas. de deasupra + Dorobanţului » dela + Indepen- 
dența » care măsura şi paşii celor ce parcurgeau cei câțiva metri ai foaierului, 
fapte care se integrau în pagini de istorie. Lumea îi apăru lui Ladima și 
mai desnădăjduit compartimentată. Unii dintre cei care trecuseră acum o jumă- 
tate de oră în coloană tălăzuită, mişcându-se în concretul zilei, cu oră de 
plecare de acasă și cu oră de întoarcere seara, erau acum mai irevocabil 
apropiați de morţii de acum două mii de ani, decât de cei vii, de soţia care 
cususe dimineața la plecare un nasture la haină, de copii care îi așteptau 
cu Înserarea acasă. 

Dorcea prins in el însuși, ca într'un vârtej interior, îi întinse îngâin- 
durat mâna şi traversă Calea Victoriei pustie, ca să se indrepte, pe Mate: 
Millo spre casă. Poetul nici nu știu când ii spuse la revedere. Era parcă pe 
alt tărâm. Peste câteva clipe se trezi însă brusc îngrozit. 

Pe trotuarul celălalt un soldat cu arma întinsă, îl soma pe Dorcea să se 
oprească, dar acesta absent, cu capul prăbușit între umeri, nu auzea, și 
tocmai ocolea pe lângă grilajul de fier al grădinei, cu copacii desfrunziţi, 
negri, cu mica temelie de zid lepros, ca să coboare pe lângă parcul Ote- 
teleșeanu, strada piezişe, căci locuia în Brezoianu. Un sergent cu bocanci 
grei, împiedică însă pe soldat, în ultima clipă, să tragă, și alergă după cel 
vinovat, căruia îi puse mâna în piept, cerându-i furios socoteală pentru călcarea 
consemnului, vrând să-l aresteze, Actorul ridica brațele umilit, nenorocit, 
având aerul că nu pricepe ce i se spune, privind speriat în jurul lui. In 
aceeași clipă Ladima fu lângă cei doi, şi nu-i fu greu să-l lămurească pe 
sergentul mânios că nu este cazul să aresteze pe nimeni, că + domnul » este 
un actor, care fiind îngândurat, nu a auzit porunca soldatului. Cu bocancii 
lipiți în fața bătrâniciosului sublocotenent, sergentul se mulțumi să spună 
un grăbit + să trăiţi +... şi se depărtă, Dorcea suferea acum ca un câine izbit 
de botul unui automobil. Privea umilit și desnădăjduit de întâmplare, apoi 
murmură cu un zâmbet crispat, amar. 

— « După cum vezi, nu sunt de loc propriu pentru acţiuni subversive +. . . 
Gluma ii era chinuită şi trăda și mai mult amărăciunea de a fi exclus din 
modul normal al vieţii impreună. 

Poetul, pe care trecerea dela aspectul vieţii în teatru, la întâmplările din 
afară il întorsese, răsturnându-l, luă tăcut brațul actorului desorientat şi 
se îndreptă spre piața pustie. După câţi-va pași se opri însă brusc, spu- 
nându-și că e primejdios pentru prietenul său, cu auzul slăbit, să se rătă- 

cească în cine știe ce învălmășeală. Se întoarse deci cu el la portița de fier 
înflorat, a Terasei. 

— « Aşteaptă-mă, te rog, în cafenea, mă întorc să te conduc acasă, şi se 
îndreptă apoi spre portalul Teatrului Naţional, traversând piaţa pustie, care, 


PRAGMENT 25 


lipsită de forfoteala elegantă a zilei, cu vitrinele luxoase acoperite acum de 
rulourile obloanelor cafenii, cu căsuțele ei cu un etaj, două, dărăpănate, 
meschine, văruite gălbui cu ferestre de cazarmă, inima aceasta a Bucureş- 
tilor care se socotea + Parisul Orientului », nu s'ar fi deosebit de nicio piaţă 
provincială, cu ulițele strimte și strâmbe care dădeau în ca, dacă n'ar fi 
fost magnificul edificiu, cu varul scorojit şi el, al Teatrului Naţional. 
Ingustă și sucită, spre Palat, Calea Victoriei nu avea nici zece metri de 
perspectivă. Respectuoși cu uniforma, soldaţii care, încălecați pe motomitraliere 
aşteptau încruntați sub elegantele arcade, îl lăsară să treacă, salutându-l. 

Coti încet pe strada Câmpineanu, care era de asemeni pustie, și coborâ pe 
trotuarul îngust, pe lângă zidul negru care creștea pe măsură ce panta se accen- 
tua, și se sfârșea în paravanul de fier al unei vespasiene, despărțită printr'o 
cârciumă, unde fu mai târziu muzeul, de intrarea direcţiei. 

Atunci, Ladima văzu doi soldaţi care târau cu greutate, cadavrul unui 
muncitor. .. şi-l treceau strada pustie spre curtea Teatrului. Cel ucis, părea un 
colos, cu fața moale rotundă, invineţită, cu o mustață mică neagră. Alţi doi 
soldați ieșiră din gangul atelierului fotografic Mandl, purtând tot așa de 
cap şi de picioare, alt muncitor ucis. Ladima se opri în loc încremenit, 
nepricepând rostul acestei strămutări. Cel de al doilea părea să fi fost un 
ins slab şi cu fața suptă, pe care mustaţa părea prea mare, 

Ajunse odată cu soldații în dreptul curții Teatrului Naţional şi văzu 
cum îi aruncau pe cei uciși unii peste alţii, ca nişte trunchiuri de copaci. 
Alţi trei patru erau răsturnaţi pe pavajul curții înguste, cu pete mici de 
sânge lângă ei. Ladima ar fi vrut să vadă, stăruia cu privirea, dar trupurile 
fără viaţă, de fontă parcă în vinețeala lor, se refuzau privirii lui, când îngust 
limpede, când larg încețoșată. Acum, după colț, vederea se schimbă și la 
douăzeci, treizeci de metri mai jos, în dreptul Pasajului, era un baraj 
de soldați pe două rânduri, cu armele întinse, iar dincolo, un grup cât o 
clasă de școală, care izbucnea în imprecații și desnădăjduite strigăte: « Uci- 
gasi... ucigași... trageţi... trageţi... » Zeci şi zeci de brațe erau ridicate 
spre cer, într'o agitație frenetică. In orașul devenit parcă pustiu, când 
toată lumea fugise, ei rămăseseră după somaţiile morții, lângă tovarășii lor 
care căzuseră printre ei, uciși. Grupul acesta părea mai singur în: fața armelor 
întinse, la un pas, de se simțea respirația rece, de oțel, a baionetelor, decât 
nişte naufragiaţi pe o plută, între cer și apa vânătă a oceanului, 

Mai făcu doi, trei paşi spre un grup de trei civili, singurii în golul în 
care se găsea. Unul dintre ci, care se plimba agitat inapoia zidului de soldaţi, 
se apropie de spatele lor, mai privi odată mânios printre căștile de oțel, spre 
grupul celor ce se frământau ca pe o corabie în vârtej și se intoarse in- 
dârjit spre un locotenent palid, cu o umbră de mustață țepoasă, deasupra 
gurii tăiate parcă în lemn: 

— « Să sune trompeta somaţiile legale. .. Dacă nu se imprăștie, trageţi. . . ». 

Dar ofițerul iși încordă umerii și îl privi puternic în ochi. 


26 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


= «De tras este ușor de tras, ați văzut şi d-voastră.,. Dar, uite ce e 
colo + şi arătă spre curtea Teatrului Naţional, « Mai pândiți-vă... ». 

~ Omul, cu gulerul paltonului ridicat, care-l făcea să pară și mai înalt, 
dându-i în acelaș timp şi un aer de bolnav, îl privi cu ochii pe jumătate 
închişi, cu o lumină tăioasă între ploape. - 

© — e Dumneata ești chemat aci să execuți ordinele, nu să discuţi... », 

Locotenentul, vru să răspundă, apoi şovăi și se întoarse scurt, apăsat, 
către un plutonier, la care se resti scurt. 2 

— Să sune trompetul, ,. ». = 

Ladima îngheță... Sunetele lungi, prelungite, ca un strigăt astral, fură 
ca o descărcare electrică, întâi în zig-zag, prin zidul soldaților. Corpurile 
lor se încordară în așteptare. 

Dar în clipa aceea, în loc ca mulțimea să se împrăștie, izbucni în strigăte 
aproape inumane, mâinile filfiiră ca niște ramuri agitate de vijelie într'o 
palpitaţie desnădăjduită. . . 

— Trageţi. .. “Trageţi odată... r 

Vuictul de protestări asurzitoare pluti multă vreme în cuprinsul străzii. Cele 
trei somaţii rămaseră suspendate în văzduh. , . Salva anunţată nu a fost trasă. . . 

Ladima se apropie de barajul soldaților cu mantale grele şi căști de răz- 
boi, care împingea un pieptăn tăios de baionete, pe toată lărgimea străzii 
aproape proptite în piepturile celor care se încăpățânau să nu mai dea înapoi 
dincolo de club, Se urcă apoi pe cele două trepte de piatră tocită care for- 
mau pragul unui gang îngust, a casei dărăpănate, chiar peste drum de Pa- 
s0j ca să aibă o vedere mai bună. Fiind în uniformă, nimeni nu-l întreba 
nimic, dar era înghesuit de tălăzuirea grupulmi de muncitori. 

Ziua aceasta de Decentvrie, din nepăsarea naturii, în contradicție cu viața 
omului, fusese o zi + frumoasă o, fie şi de iarnă, şi sfârsea într'o anemică 
apoteoză. Ultimele raze ale soarelui care scăpăta, mai ajungeau, cât îngăduiau 
acoperișurile de peste drum, să lumineze viu jumătate din clădirea și balconul 
clubului, de pe dreapta, din fața străzii Sf. Ionică, de unde fruntașii mun- 
citorimii vorbeau celor de jos. - 

„Nu mai sus decât un stat de om, balconul acesta era ca o cușcă de grilaj 
de fier, lipită de zid, îngustă, abia îngăduind câtorva persoane să privească 
mulțimea căreia i se vorbea. Alții se îngrămădeau în perzavul uşii cu două 
canaturi. Felinarul cu sita lui de gaz serian, venea tocmai bine până la 
suporţii înflorați de fier ai balconului. 

Cu totul în lumina soarelui gălbejiu, vorbea acum un om de statură mij- 
locie, cu o faţă osoasă, bălană, cu o bărbuţă tunsă scurt de tot. « Am cerut 
pâine şi ni s'au dat gloanțe». Vocea hii era aspră, fraza mai curând stân- 
gace, dar găsea formule scurte, care cădeau ca picături inflamabile peste 
jeratecul de jos, de unde țâșneau în aprobări vii ca flacările. « Gloanţele bur- 


gheziei se vor întoarce împotriva ei, mușcătura de i pitalismului 
mușcătura fiarei în agonie», pa 2-4 RAN 


FRAGMENT 25 

Din când în când se producea câte o acalmie, se aṣeza odată cu bănuiala 
rece a amurgului, un soiu de umbră apăsătoare peste această insulă de 
oameni, care se hotăriseră morții, dar atunci chiar din mulțime țâşnea câte 
o protestare din două trei cuvinte, pătrunzător strigată, care făcea să cloco- 
tească toate piepturile într'un vuet răscolitor, și brațele să se agite în ame- 
nințări și tăgăduiri. adima își spuse că arareori, în clipele cele mai grele 
ale frontului, văzuse atâta hotărire în fața morţii. Nu fusese niciodată la o 
întrunire muncitorească, dar pe oamenii aceștia nu-i simțea acum altfel decât 
ca veniţi din depărtările vederii despre lume, de totdeauna, într'un act peste 
cure timpul nu mai putea să treacă, a Cei care se jertfese sunt totdeauna 
aceiași 5, gândi cutremurat poetul, 

Intre alții vorbi mai târziu un bărbat cu o barbă de culoarea tutunului, 
mare, stufoasă, cu un cap asemănător cu portretul popularizat al lui Engels. 
Părea, altfel, un timid, fraza îi era pedanţă, cu prea multe ocoluri: « Trebue 
să ne păstrăm sângele rece în faţa acestor provocări, care trădează spiritul de 
clasă, al celor care nu înţeleg să trăiască decât din exploatarea muncii altora o, 

L.adima crezu că recunoaște între aceşti muncitori cu fețele palide, slă- 
bite, cu ochii halucinaţi de imaginile îmtipărite pe retinele lor în această 
după amiază a morţii, pe unii dintre lucrătorii tipografiei din pasajul Imo- 
biliara, unde se tipărca în ultima vreme gazeta la care lucra, Un flăcău, cu 
fața albită ca şi părul, cu ochii apropiaţi şi buzele groase, îmbrăcat într'un 
palton decolorat, diformat de purtare, cu o legătură cenușie răsucită și sucită 
la gât, părea să fie paginatorul de noapte, un altul, cu faţa lungă și fruntea 
boltită, foarte înalt, numai într'un pardesiu cenuțiu vechiu, cu buzele arse 
aproape negre, părea să fie Dumitru Dumitru dela mașina Typograph. 
N'ar fi putut spune dacă erau ei, nu numai fiindcă în genere nu-i ştia în 
heine de oraș, dar şi pentrucă aceşti oameni parcă nu mai erau la fel cu 
ce au fost fiecare în parte, ci semănau acum mai mult unii cu alții, prin 
ceva care venea de dincolo de înfățișarea lor zilnică, din adâncurile nebă- 
nuite, în care oamenii, sau se deosebesc după esența lor, atunci când se 
aseamănă doar ilusiv, sau dimpotrivă se apropie unii de alţii, când sunt din 
acecași esență, cum se apropie razele în adâncul sferii. Incă odată, ca în 
toate împrejurările hotăritoare, prezența morţii provocase o alegere și L.adima 
avu sentimentul unei frăţietăţi, de dincolo de lucruri, știu că oamenii aceia 
nevolas îmbrăcați erau semenii celor mai buni din totdeauna, 

Dela doi paşi de treptele, de piatră tocită, de pe care privea, izbucni un 
țipăt desnădăjduit de femeie, ca sângele pe lângă un cuțit înfipt în inimă. 
Se produse o vie mișcare, vreo doi ini o sprijiniră pe braţe în timp ce mul- 
țimea se întorcea, fără să știe despre ce e vorba, spre locul acesta. Femeia 
vru să se smucească încăodată printre soldaţi spre Teatrul Naţional, dar se 
frânse din nou, după ce șopti sufocată un nume. Avea pe ea o haină mică 
neagră cu guler de piel creţ sein, ochii mari în cearcăne negre, părul piep- 
tănat în două și adunat la spate, subt o basma mototolită. Un băețandru, 


28 VIAȚA ROMÂNEASCĂ ~ 


de șaptesprezece rezece ani, care sta lângă ea, strigă în locul ei, ară- 
ap ort un ie ib, dus de picioare și de mâni, de doi soldați: 
e Nea Petrică, bărbatul ei; se pierduseră unul de altul, dela prânz ». 

Flăcăul cu părul decolorat albit, cu buzele inspumate, poate ca să ajute 
femeia, poate spunându-i adevărul, tăgădui că ar fi trupul soțului ei, dar 
băețandrul tremura tot: « E nea Petrică, uite-i bocancii... și flaneaua roșie », 
Purtând picioarele celui mort, unul îndoit dela genunchi, altul aproape târit, 
soldatul se oprise să-și potrivească marginea căştii care-i căzuse pe ochi. 
Il ajunsese din urmă alt cadavru purtat. 

Fu o deslănţuire fără margini, de mânie, de strigăte care se răsuceau spre 
cer... La izbucnirea mulțimii răspunse o nouă somaţie ascuțită, pătrunzătoare, 
de trompetă, care vestea prelung moartea. Se auziră iar strigăte: « Nu trageţi fra- 
ţilor. Nu trageţi » ...Și unii atingeau, aproape, baionetele. e Trageţi. .. trageţi. . 
să se sfârșească odată. . .» strigă, dimpotrivă, un bătrân de lângă Ladima. 

Un sergent, de statură măruntă, cu umerii lătiți de grosimea mantalei, 
spuse într'o şoaptă amărită: + Mă oameni buni, de ce nu vă duceți acasă, că 
ne nenorociți şi pe noi?.. .» Dar o femeie interveni fluturând mâna slabă ca 
de bolnavă. « Nu vă gândiţi că pe oamenii aceia pe care îi târiți morți, îi așteaptă 
copiii diseară acasă? » i 

Nici de data asta nu se mai trase. Pe treptele tocite, Ladima vorbind ca 
de unul singur, se întrebă care să fie rostul acestei mutări dintrun loc într'altul 
a celor căzuţi, prin fața celor împinși de armată... Un muncitor cu obrajii 
scobiți și cu barba crescută de câteva zile ca o perie, îi prinse vorbele din sbor 
și, mușcându-şi buza de sus ca într'un control al posibilităților trupului, rosti 
îndârjit, cu buzele incleştate: o Ne plimbă morţii pe dinainte, vor să ne 
sperie... Ei bine, nu ne sperie.. ,», 

După fiecare deslănțuire urma un răstimp de acalmie, ca de respiraţie 
obosită. Invârtejirea nervoasă, tensiunea neomenoască de atâtea ore, scădea 
intr”'o sfârșeală trecătoare. .. Unul dintre oratori luând în revenire cuvântul, 


= FRAGMENT 29 
ca fu șarjată în trap mărunt de escadroane de călăreți cu lăncile în cumpănire. 
In câteva clipe marea mulțime se răspândi în toate părțile, curțile căsuțelor din 
dosul palatului, de pe partea stângă cum vii spre Teatru, se umplură de lume 


care căuta adăpost. Ladima urmărea prins cu totul crâncena întorsătură... 


Dar nu toți se răspândiră... Şi aci rămase un miez de oameni hotăriți 
care se îndreptară, alegându-se necontenit dintre cai, mergând deandaratelea, 
spre club... Alt escadron șarjă, în pasul mărunt al cailor dinspre « Uni- 
versul + pe strada Sf. Ionică. In sunetul trompetelor care somau, plutoanele de 
baraj, ale infanteriștilor dinspre Teatru, incepură și ele să împingă apăsat, cu 
baionetele mulțimea spre club. Astfel, pe cele trei străzi confluente, două trei 
sute de oameni erau strânşi din toate părţile, izolați tot mai mult, împinși si- 
multan, de baionete și sulițe, cu încetineala neinduplecată, a maşinilor grele 
de strivit pietrele pe sosea, prin fața micului restaurant din colț, spre intra- 
rea clubului ca să poată fi arestați, 

Ladima rămăsese înapoi, nu mai avea în dreptul lui acum decât coloana 
de infanteriști cu căști de oțel și echipament de războiu. Porni îndărăt spre 
piaţa pustie, aruncând o privire stânjenită ca din fugă spre mormanul de 
cadavre din curtea teatrului și se îndrepta năucit spre « 'Terasă +. 

Când ajunse în dreptul pasajului, văzu lumea ieșind dela « Comedia » 
și resfirându-se ca un râu revărsat, pe Calea Victoriei. Circulaţia se și 
restabilise şi cei ce posedau și vroiau să posede și mai mult, își duceau spre vo- 
luptate, cu dichisuri, capetele lor dulci, cu cioc şi ghiare de uliu. Ladima înțelese 
şi mai adânc în ce fel de compartimente, fără comunicare între ele, iremediabil 
opuse, se desfășoară istoria și se simţi rătăcind între două lumi, cu un sentiment 
de condamnat, cu ochii arşi de viziunea acestei à frumoase zile » de Decemvrie. 
Portiţa de fier era întredeschisă și poteca pietruită care ducea spre cele trei trepte 
dela intrare era scufundată într'o băltoacă, pe la mijloc. Terasa insăşi, o vastă 
clădire turtită, ca o şcoală primară fără etaj, era alcătuită dintr'o succesiune de 
saloane dreptunghiulare, din ce în ce mai mari. Cele două mici din dreapta și 
din stânga, de cum intrai, erau + rezervate scriitorilor și artiştilor. Fuseseră de 
multe ori fixate pe pânză de pictorii de frunte ai generației. Dorcea nu era aci. 

Nu era nici în salonul mare dreptunghiular din mijloc, unde trona de nesuportat 
în negura de fum de țigare un neobosit pian electric. In timpul ocupaţiei nem- 
teşti se deschisese și salonul din fund, cel mai vast. ... Impodobit, cu oleandri, 
cu ficuși cât arbuștii, se vrea oarecum seră, și devenise restaurant cu muzică 
de dans. In această după amiază urma să fie, după cât se părea şi un soiu de 
è ceai dansant » pentrucă o parte din mese era ocupată de tineret, iar orchestra 
îşi accorda stăruitor instrumentele... Dorcea, absent, întors în el însuși, 
aștepta într'un soiu de boschet de oleandri. Apropiindu-se talul să întrebe 
dacă a comandat ceva, Ladima ridică spre el privirea istovită. «Da, nu e 
grabă... Văd că aveți dans astă seară. Nu v'au adus și la a Terasăe dintre 
cei uciși? 3, Cel întrebat răspunse; « Mi se pare că, da... In dos, în grădină». 
CAMIL PETRESCU 


- 


ey 


TOBELE NEGRE 


Nu-i poate înfrânge nici moartea, 
Nici mâna ta "n negre inele 

Ce durnie iuspăimântată 

Sub văluri în tobele grele. 


Din sângele darnic ce curge, 
Hrăneste-aurora o vatră 

Spre care și 'ndreaptă ne nfrânții 
Tăcutul lor fluviu de piatră. 


Li r z 


MINIERII DIN FRANA 
= i Zadarnic te sbuciumi, o, noapte, 
i Cu gura jtirbitd de stele 
Și "ncerci şd-i acoperi cu bulgdri 
Sub ropotul tobelor grele. > ` 
I 
Ei merg înainte spre ziua 
TOBELE NEGRE Când pälmile însângerate 
Vor bate în tobe de flăcări 


Sbură r i liberate ! 
Un ropot, e-un ropot de bulgäri Sburând peste lumi liberate 


Și nu-l poate-ascunde distanța. 
Ascultă si-auzi cum răsană 
Greu tobele negre din Franta, 


5 Nov. 194% 


Cu fölile întredeschise 
Räsmä'nfuhdat. Vor sicrie, Dae 
Din gropi de cãårbwti iese-o lume, 
Gem tobele: Lasării noie ! 


Priveşte-i crescând din morminte 
In mâini legânând felinare. 

Cu peșii lor miycă pământul. 
Bat tobele negre vui tare. 


| mas fa ae Lianan ys . w- 


Bat tobele negre, Furtuna 

De gloanțe dă vremii o ploaie 
De fier şuierând peste tobe, 
Alinierii trec, nu se'ncovoais: 


Ei stin drumul bine, o, noapte ! 
În van îi infrunji cu stafete 
De umbră şi-i sfâzii din cent 
Cu ghiurele de baionete, 


10 Nov. 1048, 


ai 


IN 
PUMNUL 


Minierului Barbier, asasinat de poliţia Iul 
Jules Moch, la puțurile Combetort-Firminy 


Pe brațe de tovarăși dus, 
Priveşte şi nu vede cerul ` 
Greoiu — un munte de cărbune — 
Ca mina'n care a stat minierul. 
Tot ce-a cerut era al lui, 

Tot ce-a cerut o să şi fie, 


Dar este încă-al unor lupi 
Ce-l țin în ghiare și-l sfâșie. 


Gândind la cel ce a căzut 

Ferește-ţi pleoapele de plâns. 
Te uită: mâna nu-i întinsă ! 
Minierul ține pumnul strâns. 


a wima a e -wt ad -~ dp: = 


29 Nov. 1948 


mad 


IMI : 
O MIE ȘI UNA DE NOPȚI 


Vă mai zâmbesc ciorchinii copti 
Pe cer, ca "'ntr'un pahar albastru, 
Tirani! Dar crâncenul dezastru 
Aproape-i de-ale voastre porți. 


Pe lungi tipsii lucind ca luna, 
Lângă genunchii în brocarte, 

Voi strângeţi ca intotdeauna 

Un pisc de-argint pătat cu moarte, 


Clâi de brățări cu ochi de mare 
Vă cern lumini din mii de gene, 
Cu cangea smulse, fiecare, 
Fiinţelor subpământene. 


Aveţi în urma voastră-o mie 

De nopți, — dar wau rămas puține. 
Minierii "n nopți de-o veșnicie, 
Răzbind, — văd ziua care vine. 


Sunt oamenii de fier ce-aşșteaptă 
Cu mâini tăcute care sfarmă, 

Cu inima ce bate dreaptă, 

Mai dârză decât glonțu' n armă. 


— 
V'au mai rămas nopti, să le numeri 
Pe-o mână, — o, tirani! Dar capul 
Tresare depe-acum pe umeri, 


Din mină, vå pândește-arapul. 


EUGEN JEBELEANU 


= 


m E Ar 


CATINÀ DAMNATUL 


— Se 'ntunecă și luna se ridică! O, noapte, noapte, noapte ! 

— E timp de a ne întoarce acasă. : 

i-ar dai ce vânăt este cerul? Vânăt precum e marea înfuriată. 

— Este o părere a ta. Nicicând cerul n'a fost mai senin ca 'n astă seară, 

~= Cu toate acestea un stâlp de ceață mi se pune 'n față, o mână neagră 

„mi se 'mplântă în piept, arz de un foc lăuntric. 
= = Al fierbinţeli, frate, 
=R sia a EAR și replici pozitive se schimbau pe podul 
Mogaşoaei, în primăvara anului 1848, între doi tineri spre care toți trecă- 
torii întorceau capul. E drept, aveau și pentru ce. Tinerii erau dela distank- 
aşa de asemănători încât păreau Menechmii înșiși. Amândoi erau iinhriee jii 
în redingote gri foarte pe talie şi purtau pe cap cilindre păroase, Gâtul Ka 
era înfășurat în cravate înalte, negre, părul le cădea pletos până peste urechi. 
Cel mai tânăr nu arăta a avea mai mult de 20 de ani, Câteşidoi imberbi și 
cu- fizionomii prelunge, călcau drepți şi. foarte solemni, sprijinindu-se pe) 
besites gropes yi înyârise violent ca perpăi bui Etodlap, paint în stă d 
paradă şi cu fereală pe drugii podului, pe care câte un landou îi scutura din 
când în când, făcându-i să mustească de noroi. (Csi guri, vasst de ap 
“şi atent, revela un profil virginal. Măsliniu la faţă, cu ochi migdalați și sprin- 
cene trase ca cu pensula, cu nasul ușor încovoiat, avea „obrajii impurpurați, 
de o roșaţă parcă artificială. O sudoare fină dădea frunţii un lustru de sidef. 

Tinerii se opriră puţin la hanul Bossel, in dreptul firmei + Stabilimentul i 
C. A. Rosetti» și priviră vitrina adâncă, luminată cu lămpi de petrol așeza 
pe câte un picior subţire și înalţ, O inscripţie cu slovă semi-chirilică notific / 
domnilor clienți că ele ard cu petrol rectificat Pinolin, adus dela Viena. Vitrin i 
era împodobită cu cele “mai disparate lucruri: capele de damă, pachete de 
vată, butelii de șampanie, cutii cu ceaiu chinezesc şi cărți franțuzeşti, scent 
şi vechi, unele deschise astfel încât să li se vadă caracterele şi vignetele. Se 
zărcau acolo 11 volume din Les mystères de Paris de Eugène Suc (Bruxelles, 
~ 1843—44), L'Hermite de la Chausste-d' Antin par M. de Jouy, membre de 


| 


Se d e 


ye ye A 
di Ala a e a sa a, 


CATINĂ DAMNATUL 35 
l'Académie française, în cinci volume, multe opere de Alexandru Dumas 
(La reine Margot, Amory, Isabel de Bavière]. O foarte frumoasă ediţie de 
Oeuvres completes de P. J. de Béranger (Paris, Perrotin, 1834) cu cotoare de 
marochin roșu aurit era desfăcută în câteva locuri, lăsând să se vadă într'un 


volum o vignetă în taille-douce după un desen de 'Tony Johannot, repre- 
zentând pe + le petit homme gris: 


II est un petit homme 
Tout habillé de gris, 
_ Dans Paris 


Cei doi se aplecară spre vitrină ca să privească mai bine și avură neplă- 
cerea de a fi îngrămădiți din spate de alți curioşi, copii, țigani și un ipochimen 
cu anteriu și brâu roșu prevăzut pe cap cu un fes rotund, iar pe sub nas cu 
două mustăţi învoalte, E discutabil că acei privitori nutreau vreun interes 
bibliofilic, erau mai de grabă atraşi de mărfurile străine și de lămpile cu 
petrol, Alte magazinuri și prăvălioare erau într'adevăr iluminate la geamuri 
cu lumânări de seu ori de ceară așezate în șiruri. O spițerie ardea lumânări 
de spermanţet. Ceata de privitori făcea observări cu glas tare, izbucnind 
în râs, iar pe fața tombaterei cu fes strălucea o veselie fără echivoc. Atenţia 
tuturor se îndrepta mai cu seamă în spre costumele curopeneşti ale celor 
doi iar un copil cu picioarele goale vru să pună mâna pe unul din bastoanele 
şerpuite, Menechmii, atinși în stilul lor, bătură în retragere, deși se vedea 
clar că avusese de gând a poposi mai mult. Unul din ei era autorul a două 
opere ieşite din teascurile tipografiei lui C, A, Rosetti și Vinterhalder, cule- 
gere de poezii și o piesă de teatru şi ar fi voit să știe dacă s'au mai vândut 
câteva exemplare. Speriaţi trecură repede şi nu fără dificultate pe partea 
cealaltă a uliței însă abia ajunși un strigit îi semnală: 

— Monsiu Catină, monsiu Catină, Messieurs, messieurs | 

In uşa «stabilamentului o se agita un individ uscat și subțire, ras, cu o 
frizură ridicată într'o parte ca un toupet asimetric şi care cra îmbrăcat cu 
un frac ridicul de îngust, cu cozile aproape lineare, rămas parcă din prima 
revoluție franceză. Vorbea stricat româneşte: 

— Monsiu Catină, ţipă el, făcând şi un semn numeric cu degetele, două, 
două. ., 

Ceca ce voia să spună că vânduse două exemplare din operele tânărului, 
Acesta făcu un gest de blazare și de amânare, de altfel foarte la timp, pentru că 
o calcaşcă superbă de Viena se oprise în fața magazinului cât mai aproape de 
ușă, spre a nu impiedeca circulația, Intr'adevăr ulița se umpluse de un şi 
interminabil de trăsuri și landouri şi aceasta constituia dificultatea de a trece 
de care am pomenit mai sus. Nu se poate închipui un contrast mai izbitor 
între modestia podului şi a dughenelor, din care cele mai solide, nu treceau 
de două rânduri și erau acoperite cu draniţă, şi somptuozitatea acestor echi- 
paje. Câteodată vizitiii ajungeau cu sfârcul bicelor la coperişul magherniţelor. 


Vehiculele erau trase de cai sdraveni și lucioși ca abanosul, aveau blazoane 
la portiere și erau capitonate cu atlas roșu sau albastru. Surugiii purtau costu- 
mul tradițional cu flori de găitan, dar câteodată erau înlocuiți cu vizitii în 
frac. Echipajele mai pretenţioase dublau pe vizitiu cu yn lacheu chiulotat 
şi cu ciorapi albi pe capră sau îndărătul cupaei. Alături de trăsuri treceau 
din când în când cavaleri însoțitori, cu o mână pe frâu ṣi una în şold. Intr'un 
colț de uliţă apropiată, constituind un mic maidan se vedea un spectacol 
original. Câteva echipaje erau trase în jurul unei prăvălioare cu şerbeturi și 
îngheţate. Arnăuţii aduceau din dughiană la trăsuri stăpânilor și cocoanelor 
răcoritoare. Un boier cu antereu albastru, benis roșu şi un mare șlic mânca 
cu lăcomie serbet, netezindu-și barba prolixă, în vreme ce alături de el o 
demoazelă cu o coafură înaltă și sugrumată în creștet gusta rar și cu vârful 
buzelor o înghețată de vanilie, contemplată de un june călăreț. 

In caleașca oprită în fața + stabilamentului » se afla o tânără fată îmbră- 
cată într'o rochie cu cadrilaturi scoțiene, terminată la gât cu un guler de 
broderie ca pe vremea Ligii. Omul cu frac din epoca lui Robespierre îi făcu 
o reverență până la scara caleştei, uitând cu totul pe monsiu Catină. Dar 
şi acesta, de pe partea cealaltă se plecă ceremonios, imitat întocmai de fra- 
tele său. Fata, care îl zărise, îi făcu un semn destul de rece cu evantaiul, 

— Este Smaranda — zise tânărul Catină, către fratele său, să mergem, 
Arăta afectat de gestul indiferent al fetei. Porniră mai departe pe uliţa Mo- 
goşoaici, fără a părăsi o clipă pasul mândru de paradă, "Tânărul poet vârbea 
mereu într'un ton trist infatuat şi declamator: 

— O vezi, iubite frate? Ea este fiica boierului Scarlat, care m'a onorat 
în prictenia sa. Pentru ea am conipus stihurile La S,*ee: 


Căei ce-ar Ji oare o liră, de n'ar area-armonia? 
Ce ar ji viaţa noastră, de_n'ar [i veselia? 
ŞI ce-ar [i o femee, de n'ar avea amor? 


Iluzii la 19 ani! (Tânărul declama toate acestea cu o desnădejde teatrală, 
urmărit din ochi din când în când de câte un băiat de prăvălie sau alt pieton). 
Ce are să găsească fiica unui Agă la un om de treapta noastră? Nu am avere, 
n'am nume. Catină, nume de băcan. Dar sunt poct, numele meu poate sfâşia 
bezna unui asemeni comet strălucitor, Poate devin un Byron, un Lamartine, 
am vândut două volume de poezii. Tânărul se opri amar tocmai în dreptul 
unei dugheni în ușa căreia în fața unui jăratec puternic se prăjea pe o spadă 
de alamă bucăţi de carne de berbec, sub paza unui grataragiu În costum 
oriental. Exaltat şi fără atenţie asupra prezentului poctul izbucni într'un 
hobot formidabil: 

Ha! ha! haf iacă un numel,.. Iaca Ineo vanitate ! 
Omer, Dante, Byron, Hugò? un cuvânt degeri ca toale 
Un accent Intre morminte, un sarcasm în sărbătari. 


CATINĂ DAMNATUL 37 

După această sfidare către eternitate, tânărul își reluă mersul, urmat 
simetric de docilul său frate. Dacă gesticulația sa nu scandaliza pe trecători, 
faptul se explica foarte simplu. Tropotul cailor şi rostogolirea roților echi- 
pajelor pe pod făceau un sgomot necontenit ce acoperea orice glas. Afară 
de aceasta pietonii erau rari, câte-o slugă, câte un negustor ambulant, adesea 
un păstor mânându-și caprele, un precupeț cu cobilița. Lumea bună trecea 
numai În trăsură ori călare, Afară de aceasta negustorii din ușa dughenelor, 
sau vânzătorii de pe uliţă, scoteau niște strigăte asurzitoare, constând în 
mod obișnuind într'o cantilenă tărăgănată şi convenţională pentru fiece marfă. 
Câinii, numeroși, lătrau și ei, izbiți din când în când de pe caprele caleştilor 
cu bicele de către surugii. Singura anomalie ce putea intriga era împrejurarea 
ciudată ca doi boieri așa de gătiți să străbată ulița pe jos. Insă București, la 
anul 1848, era oraşul tuturor paradoxelor şi târpovețimea nu se mai mira 
de excentricitățile boierilor, rocotindu-i din capul locului ca pe deasupra 
oricărui canon. Aşa dar numai miscarea sacerdotală a braţelor era vizibilă, 
recitativul fiind absorbit de sgomotele uliței, A 

— Smaranda nu mă iubeşte — continuă tânărul poct —ca nu poate 
cobori privirile asupra unui fiu de cafegiu. Olga, oh, Olga, candela inimii 
mele, ea, da, mă prețuia. Cumplitul vărsat mi-a răpit-o. Ah! e lună, ce 
noapte, ai dreptate, acum să fi trăit: 


Albă cu ochii negri, s'o fi văzut la lună. 


Câtăva vreme cei doi inerseră în tăcere pocnind cu bastoanele dușumeaua 
uliței. In fața Bisericii aibe se opriră. 

— Am ajuns acasă — zise cel mai mare dintre fraţi cu oarecare sfială, 
Ca spre a deștepta din vis pe celălalt. 

— Greu îmi vine, frate, a păşi pragul casei noastre. Când sez În casă, 
s'ardică tavanul cu mine, nu mai incap, Când ies afară mă pierz printre oameni, 
In casă sunt prea mare, în lume prea mic, Unde este lume multă, acolo mă 
întâlneşti și pe mine trist, gânditor şi posomorit. Am să mor de urit și de 
desgust, 

— Toate astea vor trece scumpe frate — observă cuminte celălalt. Noi 
avem o misie pe care trebue a o îndeplini. Cauza ne aşteaptă | 

— Zadarnic, obiectă tânărul poet într'un ton şoptit și mai potolit, dar 
cu o fizionomie damnată. — Zadarnic | Eu port din leagăn germenul malatiei 
fatale, agravate de doctrina lui Byron, Pentru mine nu-i fericire pe această 
lume, care este opera unui Demon, 

— Am ştire că fratele Magheru va veni, 

Poetul îl privi cu oarecare interes, totuşi continuă: 

— Lumea aceasta e opera unui Demon. Nu vezi tu frate, ce nedreptăți ? 
Ici ciocoiul trece în caleașcă înfășurat în blănuri, colo întemniţatul cu fiarele "n 
picioare, îşi duce osânda. Săracul, ce-a greșit? In aste palaturi și ziduri zac 


„atât de neprevăzut de focos se arăta când se supăra sau când cădea intr'o 
discuţie despre patrie, eroism, libertate. 'Toate coardele cterismului vibrau 


x 


- 


P ni) d Pr F h 
„oi tza: în anu CE EE T. are 
38 -VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


mii de păcate, iar poporul geme. "Ţăranului ciocoii îi iau plugul de pe arătură 
şi boul din bătătură, Când se va deştepta oare nația și-și va croi singură legi? 
Până când poporul nostru va rătăci și va şovăi, precum spune profesorul 
Michelet? a 
Insoţitorul îşi privi fratele mai tânăr cu admiraţie ca unul ce se socotea 
mai puţin cultivat şi exprimă un îndemn: 
— Să luptăm pentru popor, să luptăm pentru România, așa cum ai cântat 
în stihuri: 


Deşieaplă-te o! secol, 
Mergi repede şi jalnice, nu sta, nu te abule! 


Cași revenit deodată dintr'un delir, exaltatul răspunse în stilul cel mai 
simplu și mai prozaic cu putință: É 
— Ai dreptate, Costică, va să luptăm | 


Intrară pe un gang într'o casă de pe ulița Mogoşonei în rândul de jos al 
cărcia se afla un negustor de cafele. O ușă se deschise dinspre prăvălie și un 
bărbat vârstnic, mustăcios, cu şorț la brâu, scoase capul confidenţial. 

— Aţi venit? Vă aşteaptă... 

Dar n'apucă a sfârşi, O voce feminină atroce, sfâșictoare, i-o luă înainte 
din capul scării de lema nevopsit, care ducea precipitat spre catul de sus: 

— lancule, vino mai repede; unde ati fost? A 

Menechmii urcară scara, umili, vindecaţi de orice poză romantică. Sus 
în coridorul luminat cu o lumânare de ceară de biserică vârită într'un felinar 
îi aştepta o matroană scundă, grasă, cu un șal foarte bun turcesc pe umeri 
şi cu părul de un negru violent prâstat cu zone albe, împărțit printr'o Cirare 
în două sectoare. Nasul era încovoiat ca al poetului însă mai strident, cu o 
nuanţă de armenism în toată fizionomia. Protilul tânărului efeb şedea în fața 
caricaturii sale. Și totuşi, moralmente, junele semăna cu bărbatul de jos din 
coridor, a cărui blândeţă o sublinia. Intre părinți era o desbinare ce făcea 
pe tânărul byronian să lase capul în jos de supărare. Prietenilor le pomenea. 
ne tristele, vrednicele de râs întâmplări din familie, fără a insista. Adevărul 
e că părinţii nu-şi vorbeau direct, ci prin a treia persoană, privindu-se pieziş. 
Cafegiul se arătă mai înțelegător la aspiraţiile lui Iancu și Eliade îi simona 
trecându-i prin prăvălie: Feciorul dumitale e un geniu. Fără a ști hotărit ce 

| înseamnă un geniu, cafegiul avea idei de stihuire și poseda într'un raft un cata- 
stif cu strofe în greaca aplă. Pe cât de apatic şi taciturn în chip obişnuit, pe 


încă sub şorțul său pătat de cafea: 


+ 
>: ke . "> . 


— 


” CATINĂ DAMNATUL 39 


Cei doi fraţi intrară intro odaie în care îi aștepta în picioare un cadet în 
uniformă, cam de aceeași vârstă cu ei, însă cu o mică mustață dându-i un aer 
decis: 

— Magheru, — îl întâmpinară cei doi. 

Insă Iancu părea obosit şi descuri jat şi se lăsa jos pe un divan lat turcesc, 
acoperit cu cit dând drumul cilindrului şi bastonului pe duşumea. Din când 
în când o tuse uscată îi scutura pieptul, faţa i se brobona de sudoare. Ceilalţi 
se așezară pe câte un scaun privindu-l îngrijorați și în tăcere. Odaia era simplă, 
In afară de patul acoperit cu cit, se aflau câteva scaune empire şi o masă rotundă 
de nuc, o icoană cu candelă pe peretele alb, Pe un alt perete un tablou stân- 
gaciu, dar nu fără expresie al celor doi fraţi cu haine nemţești ținându-se strânși 
unul cu braţul pe umărul celuilalt. O lumânare întrun sfeşnic de pe masă 
făcea să oscileze umbrele pe pereţi. Intr'un colț, lângă un dulăpior cu cărți, 
doi saci scunzi de cafea prăjită şedeau într'un nepotrivit depozit. Tânărul 
poet, înțelegând rostul prezenţei cadetului i-o luă înainte. Vorbea potolit 
şi prozaic, ca şi când ar fi fost în chestiune lucruri curente, deşi fraza rămânea 
mereu incorigibil poetică. Graiul poematic devenise pentru el o a doua natură. 

Să luptăm fraţilor, aveţi dreptate, să luptăm. Să luăm fiecare o spadă spre 
a combate ipocrizia și pisma. Ha, ha, ha ! (Hohotul său nu mai era acum acto- 
ricesc, cu cei trei ha îşi înăbuși o tuse ce-l strângea de gât). Să sfirâmăm 
scorpiile, să călcăm pe dâra de balaur. Prea bine, şi apoi ? Ce ne-așteaptă apoi ? 
Moartea hâdă. Glasul nostru e un cuvânt deşert, un accent între morminte. 
Când auz stejarul căzând în vale trăznit de fulger, când marea vorbeşte înspăi- 
mântător cu cerul, când șopârla scoate capul și priveşte către stele, când 
cerul se umple noaptea de milioane de globuri, omul ni se pare un vierme 
târitor. Tot ce este pe lume, oameni, dobitoace, păsări sburătoare, insecte, 
peşte, amfibii, plante stătătoare se nasc, trăiesc, sunt, ş'upoi mor, Eu, fraților, 
voi muri. 

— Nu se poate — zise ultimativ cadetul, ridicându-se optimist în picioare. 
Cine ţi-a mai vårît asta în cap? Zilele acestea ai să citeşti proclamația cu mine 
în ulița Lipscanilor, 

— Eu am să mor! continuă foarte liniştit tânărul poet, ţinându-și capul 
în palme și țintând podelele, Am vărsat sânge, Ce ştiu aceştia (şi cu mâinile 
arătă spre catul de jos)? Ei au pus saci cu cafea lângă dulapul unde păstrez 
pe divinul Byron. Cafea boabe și Childe Harold. Ha, ha, ha. Nu mai visez 
decât vifore si făclii bătute de vânt. Făclii, făclii, făclii, cum a zis nemuritorul 
Shakespeare. Aud în noapte acorduri sălbatice de lire înfiorate, păsări fAlfă- 
inde, strigoii își cântă în odaia mea sabatul lor. Și miroase a cafea boabe prăjită. 
Azi dimineaţă s'a făcut zi albă și cu n'am închis ochii peste noapte, Gândesc 
la această viață efemeră și simt că sub pasu-mi e un haos. 

Zicând acestea printr'un gest reflex Catiră îşi luă cilindrul de pe podea 
şi şi-l pune pe cap, punctându-și meditaţiile sinistre. Apoi deodată întrebă: 

— Ce fac fraţii noştri căuzași. Ce hotărăște iubitul nostru Bălcescu ? 


40 


t răspuns Magheru, apropiindu-se de el, îi pune o mână pe umeri. - 
Pt sd ia e Pr pete ae det 3 El era o ca o umbră 
a celui dintâi, lipsită de duh propriu, un interlocutor prin tăcere. Poetul îl 
lua cu sine ca să nu se simtă singur. l 

— Nu vei muri, frate Catinà. Avem de lucru. Timpul mântuirii noastre 
a sosit; poporul român se deşteaptă la glasul trâmbiței îngerului mântuirii — 
libertate vouă. Am fost la Eliad la tipografie şi am prins câteva ṣire din pro- 
clamaţie, Mâine se va citi la... 

Aici cadetul, grijuliu de respectarea secretului conspirației se opri, merse 
la ușă, o deschise și o reînchise, trecu la fereastră, apoi revenind încredință 
taina suflând ceva în urechea poetului iar după aceea informă în același chip. 
pe fratele său. X : 

— Prin urmare nu-i vreme de a boli, iubite Catină, nu-i timp de murit, 
"Tu singur mi-ai zis: « Cine nu se coboară în popul, nu face parte în nație, 
nu e Român ». Să ceri bătrânului e uh ghiuden şi doi cârnaţi +, după consemn. 
+ Pruncul + e pe cale a se naște, 

— lar-biată maică-sa — continuă tânărul poet —a suferit mult până l-a 
zămislit. Suferința matureşte pe om înainte de vârstă legiuită şi eu mă simt 
bărbat. Voiu sta în picioare pe stâncă, luând pildă dela Byron și dela Napoleon. 
Unul, general, a înconjurat globul făcând expediţii în marşuri silite, celălalt 
a uimit lumea cu melodii, Poate că din cugetările sublime de idealitate vor 
rămâne câteva urme pentru viitorime. 

Toată această vorbire extravagantă în orice altă împrejurare, nu surprindea 
de loc pe ascultători şi câteşi trei simțeau că acesta e limbajul potrivit momen- 
tului. Poetul se ridică de pe divan și mergând la dulap, scoase un manuscris. 

— In așteptarea zilei celei mărețe am compus un marş revoluționar — zise 
el. — Ascultaţi | — Și începu a declama furtunbs cu o-mână în aez-ca Rouget 
de Lisle, şi din toată vibrația coardelor vocale, întrerupt o singură dată de un 
ecou de jos, de glasul strident al mamei sale care striga: lancule, de ce tipi acolo: 

Aideţi fraji într'o unire 
Țara noastră e'n peire 
Asle ziduri şi palate 
Unde zac mii de păcate 
Aldeţi a le dărdma. 


N'auziţi în piaţă larma? 
Daţi năvală 'n mâini cu armă: 


Daţi, de-o vrea şi el să dea... 


Fraţilor, să n'aveţi mită, 
Daţi in cei ce vă fac silă, ~ 
Vă iau plugul, arâtură, 
Boul chiar din bătătură 
y Pare'ar ji un drept al lor... 


— 
— 


ite 
s.» 


CATINĂ DAMNATUL 4i 


Și citi astfel până la sfârșit, înnecându-se cu ultimul vers într'o tuse, 
violentă, convulsivă. Apoi deodată păli, duse repede batista la gură, o privi 
și spunând € sânge + se prăbuși pe pat, plângând cu sughițuri ca un copil. 

Cadetul se plimbă puțin prin odaie, apoi merse la fereastră şi o deschise. 
Sgomotele de trăsură de pe uliți se potolise, fiind târziu, se auzeau numai risi- 
pite lătrături de câini. Era o noapte de Iunie sclipitoare de stele. Fratele Con- 
stantin tăie mucul lumânării de pe masă. Magheru se întoarse, trase scaunul 
lângă divan și vorbi astfel: 

— Frate pentru ce te sperii de puţin sânge? (Intre timp trăsese din mâna 
tânărului batista roșie ca un mic drapel), Sângele acesta vine din prea marea 
noastră putere de voință, din inima noastră bătută de patimi generoase, Dintre 
toate colorile raşul este semnul luptei, cauza noastră e a roşului. In luptă, 
pieptul tău se va întări şi vei trăi sănătos. Şi eu am avut de aceste. 

Catină încetase de a se mai lamenta, se intoarse extraordinar de palid şi 
senin și zise zâmbitor: 

— Vă făgăduesc că voi trăi. Dar când va fi să mor să nu fiu înmormântat 
la Biserica albă, albul mi s'a părut totdeauna trist, ci lângă biserica roşie, a 
Crețulescului, aprinsă ca şi duhul meu. 


Două zile Catină stătu liniștit în pat, după sfatul amicului său. După accea, 
în ziua de 11 Iunie merse pe ulița Lipscanilor în răspântia dela Sf. Gheorghe, 
şi acolo urcat pe o masă citi cu glasul său cel mai solemn şi mai grav în faţa 
patrioților vestita proclamaţie: e Fraţilor, timpul mântuirii noastre a venit... 3, 
Cu cât citea brațul său drept se întindea mai sacerdotal asupra adunării și 
mâna desfășură involuntar și ca și simbolic, o batistă din nou înflăcărată de 
cel mai frumos roșu *), 


G. GĂLINESCU 


*) Replicele lui Catină sunt în cea mai mare parte compilate din elemente 
autentice, într'o intenţie de vignetă în tehnica lui C. Negruzzi, din D. Scavinski. 


PROBA DE FOC 


+3 


« Pe cripta cărților mânjite cu cel ce-am fost, depun o floare 
şi trag vârtos cu bidineaua un. interval, — să sui și să cobor, 
să fiu condeiul, șaiba, bolțul, sau mitul ciocănit lângă motor. 
Vreau să mă "'nveți abecedarul, cu bunătate, cu răbdare, 

și să mă torn cum lunecă uleiul gros în rezervor, 

să mă oprești, tovărășeție, atunci câni mă alund înir'o eroare, 
sau când condeiul beat și singur, mai galopează la 'ntâmplare, 
pe trambulina prelungită din cerul zugrăvit sonor, 

Căci numai pentru tine-i scrisă, prietene, această carte, 

prin care vreau să fiu folositor, 

să merg, îndrăgostit de oameni, în luptă, împreună, mai departe p. 


PROBA DE FOC 


Proba de foc din arta creatoare, 

plămada vie din pământul surd, : 

-cu svâenetul din marea luptă, iscat în legitimă apărare, 
în contra legilor nedrepte din petrecutul timp absurd, 
cu robul ridicat prin carte pe două zdravene picioare, 
cu Bonciu foarte mic în mâna străpungătorului de stâncă, 
citind în palma colosală de uriaș, în luptă încă— 
proba de foc din drumul nou spre creasta 

_ de unde fulger azi întâia oare, 

va trebui să scapere scânteile în cartea asta, 

din buzduganul asvâriit spre cei ce 'nfruntă lumea muncitoare. 


Robul de ieri, desțelenit din plagă, zi 
trecut prin zid de negre închisori, E 
retează noduri putrede când păârâie planeta "ntreagă 

fi zburdă nechezând prin stepa cu herghelia mânjilor ușori, 
ca să străbată drumul orișicum, P: 

— urnit acum de pretutindeni prin umbrele perdelelor de fum. 
Cu șleaul rupt din lumea veche în care robul se topeşte, 
îmi face semn din mijlocul giganților din care crește: 

« Incalecă 9, îmi strigă dânsul din tabăra cu steag la drum, 
v englezul trâmbiță războiul, America se pregătește ». - 


* Îndată vins, răspund, « îndată, — sä-mi pregătesc harnaşamentul, 
vreau să te "'ntâmpin pe-armäsarul murg, ; 
în ceasul împlinirii noastre, în care timpu-i marele chirurg, 


maini isa ai Sa Di 


+ = 


URAGANUL 


Adu-ţi aminte om buimac de noaptea'n care clănțăneai din dinți, 
de păsărelele lipite pe zidurile negre, pe ciment, 

când miorlăiau obuzele și alerpai pe străzi ca scos din minți, 
prin șuierul curentului, în panica din plin bombardament. 


Să-ţi aminteşti întotdeauna de zilele de groază și de post, 
de marele incendiu, de groapa cu molog și cărămidă, 
de aierul clocit şi umed pe care-l suportai în adăpost, 
de zumzetul motoarelor și de piloți veniţi să te ucidă. 


Cu mădularele trudite, cu nervii slabi, atunci când te trezeai, 
adu-ți aminte cum treceai prin negrul coridor spre scara mare, 
și sprijimeai din treaptă'n treaptă spre pionița de mucegai, 
bolnava ta tovarăje, când moartea ei rânjea triumfătoare. 


Mormântul mutilat părea măseaua spartăn două, strâmbă 
și te-afundai alunecând cu glezna'n hârca din pământul gras I— 
Adu-ţi aminte om buimac, că nebunia scârțăta din drâmbă, 
când Moartea văpăia din tobă la sferturi și la jumătăți de ceas. 


Reamintește-ţi catastrofa și fulgeră-ţi mânia peste țări, 
oprește suprafortăreața și clocotul de lavă din vulcane, : 


COLABORARE 
LA JURNAL DE PERETE 


Americă și Anglie, suârliți trecutul putred peste bord ! 


` Oameni ai muncii, strângeji mâna! Să facem puntea braţelor întinse | 


Cunoaștem grevele din Londra și din America de nord, 

ele sunt vechi şi tot mai mult aprinse, 

căci măcinați popoarele prin speculă și capital-record, 

când e nevoie să'nțelegeți că apa mu se mai întoarce, 

că bulevardul nu-i zidit să fie stăpânit de-un lord, 

şi muncitorul nu-i lămdta care se-aruncă după ce se stoarce ! 


E prea puţin să fii poet, când proletarul trage-o spadă, 

să plămădească lumea dreaptă, cu brațe de oțel, pe baricadă. 
— Ioane pregăteşte-ți ranga! Englezul vrea să te răstoarne! 
Plimbă-i sub nas un pumn de fontă, apucă zdravăn taurul de coarne ! 
și frânge-l de grumaji, c'altminteri îți varsă dânsul măruntaiele ! 
Retează-i beregățile, de-o vrea ca să ne'mpungă — taie-le ! 

E lupta pentru libertate, când clopotele, dincolo de dom, 

răsună clar că amândoi suntem un gând, o luptă și un om. 


Mult dincolo de mări și țări, de nesfârșite oceane, 

se prăvăleşte-o lume'n China şi'n « Noul Continent », loane. 

E lupta desrobirii noastre, prin munca oamenilor noui, 

cu muncitori de pretudinteni în contra crimei grele de război. 
America se opintește la pârghia de lut din dreapta,— 

salvarea ta-i în luptă dârză, izbânda luptei tale-i FAPTA! 
Să trageţi fraților odgonul din stânga voastră cât puteți, 

la rând cu toți flăcăii lumii, pe drumul Revoluţiei, băieţi. 


Prin nemaipomenite încleştări voi pregătiţi 

măsura dreaptă la cântarele minciunii, răsturnată de popoare, 
Cine slăbește-odgonul meu rămâne frânt şi până mâine moare 
pe. drumul greu, dar singurul adevărat — voi știți! 


[ps e T 


Trase anii ai vechi, A BINDER eg pe 
cutremurul desprinde-ac. m și bârnele din dormitorul Papei. 
Țâimesc scântei din şandramale şi spumegă torentul apei ` 
ro:togolit din lumea noastră, necruţător, spre Vatican ! 


Treceţi la vând flăcăilor la treaba care merge strună 

și veți deschide drumuri largi cu timp prielnic pentru ziua bună, 
ÎL amic de tovărăgie trimii: ape cof da diel da bati 
cu pâinea caldă din cuptoare, cu loc pentru condei și câlimară, 
cu vorbe binefăcătoare, blajine, pentru suflete și trup — 
să tragem de otgonul stâng, flăcăilor, ooorupp — ooorupp ! 


SATANA GALBENĂ 


Satana galbenă cu laba pe stiva drugilor de aur, 
impresurată, strânsă n chingă de muncitorul conștient, 

va fi trântită'n subterană prin marea poartă de tezaur, 
să zacă 'n camera blindată, cu broasca "nchisă de curent, 


Satana galbenă asvârle cascada blondă, — banul plânge 
pe marmura phişeelor din Englitera şi din Franța... 
Un miligram de aur costă un centimetru cub de sânge — 
Americă, e timp să judeci. Să nu te piardă-cutezanţa ! 


Se vede că mau fost destule războaiele de pân'acum, 

dacă metalul prețuiește mai mult decât un om și-o floare. 
Sau... omul nu-i decât piticul care-ţi încurcă pașii'n drum? 
Satană galbenă hrănită din munca lumii proletare ! 


Noi pace vrem, dar blestemata descoperire, aurul, 
satanica-ți putere falsă, la pândă stă să se repeadă. 

De astădată, muncitorii vor ciopârți balaurul — ! 
Trăiască lumea muncitoare... Poporul tot, — pe baricadă ! 


RĂSCOALA DIN BERLIN 


S'au scurs de-atunci treizeci de ierni. Trec anii. 
Tramvaiul nimerit de-o bombă'n plin, 

stă răsturnat şi strâmb pe « Tauentin v, 

când din feresti se-aruncă bolovanii, 


Șrapnel fuzant tåşnind în evantai, 
cad muncitori însângerați de-amurpul 
ce'nvăluie treptat Charlottenburgul, 
cu marș la trap și nechezat de cai. 


Văd sânge generos de muncitor, 

prelins pe-asfalt, stropit dinspre fereastră. 
E lupta pentru desrobirea noastră, 

din « Friedenau » spre « Brandenburger- Tor +, 


Trei escadroane de ulani în tropot, 
prin strada Grenadirilor se scurg, 
aud ce spune Rosa ' 
cu glasul ferm, răsunător de clopot. 


-+ Un pumn trântit de-un caporal dement, 
apoi, înghesuită "ntr'o trăsură, i 
„un pat de puțcă'n piept, călus în gură — 
capac de fontă se ridică lent 


şi-au dispărut cu Rosa'ntr'un canal, 
umbrela-i lungă, geanta mult prea mare, 
se cântă marșul lumei proletare, 

aud o salvă trasă'n arsenal. 


Descoperit salut înspre Berlin. 

Văd podul peste Spree. Martira este 
mai tien steagul rogu de pe creste 

și glasul ei vibrează tot mai plin. 


MAREA NEAGRĂ 


r sase Chiar și visătorul incurabil, 
vætrăj atunci la malul mârii, în casa 
hrăpăreţului, căci lacomul va fi silit să 
renunțe la prisos. El nu va mai avea 
patruzeci de pâlni pe fiecare zi, în timp 
ce patruzeci de flămânziţi uleargă za- 
darnic după o singură pâine e. 


(Din volumul Bagaj, — 1945) 


Trebuie să mai vorbesc despre mare, fraţilor — 
Marea Neagră nu mai este slujnica piraţilor, 
— azi ea lumii muncitoare, este-a noastră, 
necăjită, calmă sau albastră. 


Anul ästa, dragii mei, n'am văzut cum trec spre plaje, 
moșierii cu palate și cu gupi în trei etaje, — 

oamenii de muncă, din uzine, 

forfotesc prin vile și cantine. 

Marea Neagră, cât se vede, anul ăsta iarăşi e 

o poveste nesfârțită, de tumult, tovarăşe — 


__mă simt bine-amestecat în mare, 


— Printre picături în frământare. 


Dar puterea luptei noastre cred că nu se-aseamănă, 
deși truda Mării Negre parcă-mi este geamănă : 
Noi străpungem stânci în lumea asta, 

Marea Neagră bate numai coasta... 


PEISAJ MARIN 


S'au întâlnit pe drumul dinspre târle, 
un cioplitor de trepte şi-un artist. 
Prin pulbere alunecau șopârle, ~ 
departe, jos — talazuri de-ametist. 


Din răsărit veneau prin briza lină, 
escadrele pe "nspumegatul spic, 
suia un cântec nou dinspre uzină 
printre coline'n smalt de mozaic. 


Se răspândeau neliniști din senin, 
în lumea descompusă și funebră,, 
|âșmeau din mare pântec de delfin, 
din abur alb, halucinantă febră. 


Când ancorase 'n portul ruginiu 

yacht legănat pe-oglinzi cu țărmul ocru, 
tot aurul din putred-vișiniu, 

sa spart în bronz pin galben mediocru. 


Agate'n val săltau prin roşu plin, 

dans despletit, sclipiri ca din pumnale, 
oprite brusc la semn ca din senin — 
zic bună dimineață "mpurpurată cale ! 


Alb, soarele stropea pe val scântei, 
să-și fluture prin vâlcătăi perdeaua — 
Sä tragem dunga mării fraţii mei, 
albastră, grasă, plină-i bidineaua ! 


fiiy 


PEISAJ MARIN 
+ 


Prin flamuri roșii, sprinten și uşor, 
trecea o navă potrivindu-și mersul 
cu prora'n faţă, către cioplitor 

şi către cel ce toarnă'n forme versul. 


Tovarășul pietrar scrutase xarea, 
artistul scăpăra poemul rond, 
când auziră amândoi chemarea 
de dincolo de orizontul blond, 


Spunea cu mâna streașină la frunte, 
că vântul roşu suflă dinspre Don 

și că dreptatea'n valul cât un munte, 
rostogolește pacea spre ponton. 


Priveau spre țărm. Jos se-opinteau pescarii, 
trăgând frânghii din mare către pod, 

se svârvroleau scrumbiile, lufarii, 

cu guri căscate'n freamăt de năvod, 


Zbor alb, trasat rotund de pescăruși, 
încondeia văzduh'n sărbătoare, 
din larg veneau corăbierii ruși, 
cu grași rechini din marea vânătoare, 


5i 


STATUTA 


satrapul teuton trufaş, 
muri străin de poezie, 
dar cu statuie în oraș. 


Când a sosit în diligența 
cu șase cai și surugiu, 
întâmpinase providența 
cu-arătătorul la chipiu. . . 


S'a spulberat de-acum şi mitul 
statuiei de pe piedestal, — 
ea dacă-și merită sfârșitul, 
îmi pare foarte rău de cal ... 


Un armăsar ca din poveste 
turnat din bronz a fost, — pe care 
aș fi dorit să-l știu că este 
cu șeaua liberă 'n spinare, 


Veac nou a sfărâmat grotesca ' 
figură, mincinosul crez, — 
păcat de cal, desprins din fresca 
puternicului Velasquez. >. 


Un tânâr muncitor, călare, 
aştept să "'nalţ= 'm pumnul stâng, 
mărejul răsărit de soare, 

cu râul liber pe oblânc. 


H. BONCIU 


metie a 


- eaa idi i n ni if e 


Ale anl i a Peya nm 


SUPRAOMUL 


— Fragment — t) 


Seara cobora cu ghimpi de raze roșcate deasupra lagărului. In sicriele 
suprapuse, moartea își preludia stăpânirea. Scheletele încă nu se grăbeau 
să-și deschidă nasturii coastelor, nici să-și desfacă şireturile gleznclor şi se 
mai plimbau cu frunțile întrebătoare: despre dragoste, despre libertate şi 
despre om. Sub pielea subțiată a trupului, era acum loc pentru mai multe 
aventuri interioare. Grăsimile se topiseră odată cu seul gălbicios al tre- 
cutului. Cârceii delicaţi ai mușchilor se agățau de fiece clipă prezentă. 
Pe drumurile și podurile oaselor se auzeau pașii călătorului tainic și 
neliniștit. Răsunau sunete insinuante de caverne mucede, sgomote de 
arbori prăbuşiţi de furtuni, ecouri de temple în ruină, ropote de copite 
pe pietriș și melodii de suflete difuze, cu rare accente de strigăt sfâșiat. In 
cranii se ascundeau rachete, pentru spaţii fără garduri și fără acoperiș și rar, 
câte una răbufnea din pupile, până dincolo de legăr, undeva... Atunci, 
sgomotele oaselor încetau, călătorul tzinic privea senin prin orbitele mari 
şi mișcările îi deveneau mai libere ca oricând. Buzele vinete se înroșeau 
de silabele proaspete ale sentimentelor, se umezeau de dragoste nouă şi în- 
fierbântau cuvinte de libertate. Craniile se transfigurau în capete de om... 

Din fundul sălii, întrebările se întorceau fără răspunsuri. 

De mai bine de o oră, asaltul impotriva «sfinxului » prizonier nu msi 
slăbea. Cei strânși în jurul lui nu-și pierdeau răbdarea. 

Unul, cu degetele mânei drepte ciuntite într'un accident de muncă, nu 
se mai putu stăpâni. Infipse ciotul urit de carne în pieptul celui înghesuit 
în pat şi-l somă: ; 

— Să ne răspunzi imediat dacă numai cu voința putem obține libertatea, 
Adică, să nu mai fie nici lagăr, nici exploatare, nici sluțénie. Să te auzim! 

Cel întrebat clătină din cap cu un zâmbet superior și îngână câteva 
cuvinte, Strânse cartea voluminoasă sub un braț şi rezemându-se pe celălalt, 
privi departe, 


1) Din romanul + Evadare», în curs de apariție la Editura de Stat. 


le Tg 
s4 VIATA ROMĀNEASCĂ 
Ciungul urcă cu furie un picior pe marginea patului, Zâmbetul celui 
i resase îl supără. Vorbi tare: 
e Bine, ez: spunem say întru cât te privește, ai dreptate. Sunt convins că 
nu-ţi prea place lagărul. Nici tovărășia noastră, (Câțiva râseră, amuzsți). 
Atunci de ce nu-ţi pui filosofia în aplicare? Zici: s Vreau, mâine dimineaţă, 
să părăsesc lagărul! O iau prin poartă, urc în primul autobuz si ajung la 
Paris 19, Sau poate că voința ta e aceeași cu a nemților, — de a rămânea cu noi? 
In cazul acesta, filozofia ta e valabilă, ca fiind verificată de realitate. Spune, 
ca să știm dacă ne eşti cu adevărat tovarăș: vrei să rămâi cu noi? 
Nu răspunse, Își păstra tot timpul un calm îngândurat, de sfinx impasibil, 


în fața atacurilor prostimei. Inchise ochii în semn că-i obosit și că doreşte 


ie lăsat în pace, 
> a Acum aia + să doarmă, — zise unul, cu vocea voit solemnă, 

— Trebue să «vrea» să facă pipi înainte de culcare, —zise un altul 

rând gravitatea vocii celuilalt. 
oră Domnule profesor, dispuneţi liber de « voinţa » voastră, — declamă un 
al treilea şi se îndepărtă cu paşi nega 

Fu urmat de ceilalți, spre paturile lor. 

Deţinuţii sălii 24 fuseseră complet desamăgiți. Profesor de filosofie |... 
Cu câtă dragoste învălviseră, în urmă cu câteva săptămâni, pe cel pe care 
acum îl zeflemisesu ! li îndurera arestarea acestuia şi totodată se bucurau. 
Un profesor în mijlocul lor putea însemna deschiderea unui-drum spre li- 
bertate. Mei ales că efa unul de filosofie, dela Sorbona. Sor-bo-na ! Dela 
acesta, gândeau toți, vor afla multe. 5 

Cauzele adânci sle libertății pierdute, şi cum putea fi recăpătată această 
libertate, îi turmenta mereu, Poste că gândurile lor, până la intrarea în lagăr, 
au fost greșite, Altfel, mar fi ajuns aici. De aceea, de două săptămâni îl ascltau 
cu întrebări. In primele zile îl îngrijiseră cu o deosebită dragoste. Ii făcuseră rost 
să doarmă singur într'un pat. Ii aduceau apă și unii îi mai ofereau și din rația 
lor de pâine. De, nu sunt mulţi gânditori şi foamea slăbeşte capul, memoria. 

Răspunsurile pe care le primeau însă, nu-i mulțumeau, Ci-că cu «voinţa» 
se poate obține totul. Bine, care om nu «vrea să fie fericit, adică să fie liber, 
ca să muncească și să iubeoscă? Cine e vrea» războiul, lagărul, crima ? Poate 
că aceştia își ascund gândurile, Fi nu sunt filosofi. Dar, barem atâta să le răs- 
pundă: cum e cu libertatea? i / 

Nemulţumirile €reșteau în măsura în care profesorul devenea tot mai 
tăcut, Unii începuseră să-l ignore; dar cei mai mulți, posedaţi de apriga dorință 
'a libertăţii, nu-l lăsau în pace, Intrebările lor deveniseră ironice, şi câte- 
odată, violente, Realitatea în care trăiau nu putea fi mobilată cu esfincşi 9, ci 
numai cu oameni vii, părtași ai acestei realități, De scera, atitudinea față 
de «sfinx» devenise crudă... : 

Profesorul Jean Valpin rămase mai departe în aceeaşi «poziţie transcen- 
dentăs, până ce grupul se împrăștie, Aruncă o privire grijulie asupra cărții, 


4 
f 
| 
| 


f ‘ SUPRAOMUL 


tai 


5 
Desfăcu cu unghia încovoiată și garnisită cu negru o pagină şi apoi o netezi 
cu gânduri grele. Mângâie copertele. O ediție de lux: « Voința de putere», 
de Nietzsche. Clătină din cap, mulțumit că nu i-au smuls-o. 

Cartea aceasta era una cu posesorul ei. Era pentru dânsul bibliotecă ce- 
tedră și coloană vertebrală. La perchiziția obişnuită la intrarea în lagăr a 
reuşit s'o strecoare pe sub nasul, pe jumătate escuns sub cască, al santi- 
nelei germene. 

De atunci, în fiece zi o citea, făcând comentarii mute. Se plimba cu ca 
la subţioară, rece pitulând în gând ultima lectură, mânca cu ca pe genunchi, 
dormea cu ca, Alături de ea se simţea mái puternic, Ca la catedra sorboniană, 
dela înălțimea căreia preda filescfia grezcă şi germi nă. 

Intr'adevăr, ce-ar fi fost el fără Nietzsche? Hotărit, mult mai puţin decât 
un supraom. 

Era mic de statură, cât un neg desvoltat fantastic, pe care crescuse 
un altul, mai mic, în formă de spinare țuguiată, Picioarele tâşneau direct din 
ultima costă și căpătau genunchi :procpe de pământ. Pentalenii își tărau 
manșetele rozse, cu clepcței de noroiu uscat, făcând să pară şi să dispară 
într'un hocus-pocus neîncetat ghetuțele cu el:stic înverzit. Hi ina, în care 
putesu intra trei copii, sjungea până la genunchii unui cm de statură nor- 
malt. Marginea ci era tivită cu o pinglică strălucitoare de grăsime, de czre 
atârnau ciucuri şi frenjuri de satin. In buzunare băgrse pâine, hârtii, bucăţi 
de zier (tăiate simetric pentru nevoile cemenilor de rând.) și un capăt de creion 
ascuţit la amândcuă extremităţile: unul pentru citate, —partea grossă; celălalt 
ci păt, msi bine ascuțit, pentru comentarii. Palmele late şi tăbăcite cu solzi 
gulbcni, prinse cu ațe şi sfori din vine violete, prelungeau de zece ori două 
f.lange făcute din bombe: ne de zshär ars, —a treia serie de falange fiind înlo- 
cuită, ca o măsură de prevedere a naturii, de unghii roz, rotunde, Braţe, — 
probabil nu avea, Mânecile se îndoizu şi se răsucecu la orfte înălțime si de 
multe ori se adunsu în omeplaţi. Nici gât nu avea. Num:i un măr-al-lui-Adam, 
imens, cât o mostră de la o expoziție internaţicnală de pomicultură. Chipul 
nu avea barbă, nici mustață. Avea în schimb o buză inferiocră înnepoia căreia erv 
înfipt un dinte lat, avea şi buza de sus, sprijinită de doi canini aurii 
şi, drept în mijlocul amândorora, câțiva peri cenușii. Aceștia anunțau cu spi- 
rituală finețe nasul. Ceea ce ne-am fi putut aștepta să aibă pe ecest organ 
de investigaţii filcsefice... nu avea, Nici cel mai mărunt neg. În schimb, ca o 
distincție a unei olfzctivități ce nu gustă orice mircs, avea o singură nsră 
mare, ovală, înaripată. Cesleltă se terciuise, într'un refuz permanent. Spi- 
narea nasului repreducea în miniztură pe cea a trupului. Puțin mai mare, 
ar fi fost prea grea pentru menţinerea cs pului în echilibru, Furta, cu un efort 
de martir, obișnuit cu suferința, dcuă perechi de cchelzri, Priviţi direct, cchii 
ersu mici şi rotunzi, ca niște vârfuri de țurțuri în cesță. Văzuţi din profil, 
ochii se lungeau ovul pe primele lentile, msi subțiri, şi ccnic pe cele supra- 
puse. Avea deci, socoti. d şi pe cei veritabili, trei perechi de ochi. Privirea 


£ iati ' 
T i i > 


+ Li 


56 $ VIATA ROMĀNEASCĂ 


tuturor celor şase oshi, însă, era aceeași, calmă, superioară. Fruntea preciza 
şi mai mult această superioritate. Ea cuprindea întregul craniu şi Sar fi întins 
mai departe, dacă urechile sale uriașe nu ar fi împiedicat-o. Sbârciturile 

"transversale, subţiate spre tâmple, dădezu totuși iluzia prelungirii în 
infinit. 

Profesorul Jean Valpin băgă + Voința de putere» la căpătâiu, sub rogo- 
jină, şi începu să se pregătească pentru culcare. Scoase de sub pat un sac și-l 
puse cu grijă pe pat. Desfăcu sfoara dela deschizătură, o înfășură ghemotoc 
și o băgă în buzunar, Mai întâiu scoase o umbrelă urisșă şi o agăţă de mar- 
ginea patului dela etaj. Apoi, o pereche de pentalcni. Ii trese cu încetineală 
peste cei îmbrăcaţi, lăsându-i descheiați în faţă. De altfel, nici nu avezu na- 
sturi. Mai trase din sac o altă pereche de pantaloni, negri, de frac, şi-şi strecură 
picioarele întrinșii. Și, cu gesturi misterioase de scamator, îşi trecu pe 
de:supra, oa patra pereche, — cafenii, cadrilaţi cu verde. Căpătase astfel 
o burtă de broască uriașă, răsturnată, După aceea, cu aceleași mişcări mis= 

"terioase, scoase o haină. O imbrăcă şi-i ridică gulerul. Labele dispărură pe 
jumătate în mâneci. Urmară alte trei haine, puse, fiecare, peste celelalte, 
având grijă ca gulerele să fie ridicate toate. Din întrezga făptură vie mai 
rămăseseră vizibili numai ochelarii şi unghiile, Se învârti de câteva ori, ca 
mäsa stofelor să i se lipească bine de trup. Mai scosse afară din sac un halat 
roşu de baie şi-l puse și pe acesta, cu o mândrie elegantă. Apoi se rostegoli 
în pat, ca un balot de stofe vechi, Părea că stă pe pat, în picicare, din pricina 
grosimii trupului, care-i întrecea acum lungimea, Făcu un ultim efort și 
apucă umbrela, O desfăcu cu un aer de ceremonial și, băgându-i mânerul 
intr'un buzunar al ultimei haine, strecură capul dedesubt. După câteva 
minute, cu urechia pe rogojină, în dreptul cărții lui Nietzsche, adormi... 

La 


ALEXANDRU JAR 


BALTA 


Coclită între șesuri de calcar 


și svonul Bărăganului, de humă, 
trăeşte balta somnu-i secular, 
plutind sălbătecia, ca o spumă. 


Cât stăpânim un fluviu unduios 


ţi-l străjuim cu cheiuri pietruite, 
ținutul bălții mâinilor mi-i scos, 
măreț și dârz, pe cdi neprăfuite, 


Păduri de trestii, ascuțite'n vânt, 
se nasc și mor, în soare și tijorniți, 
ca taina apei s'o păstreze sfânt, 
mătasa broaștei pune groase botniți. 


Arar se rătăceşte glas de om, 
pescari bărboși, cu lotea, după pește, 
ți in hățișul crud de stuh și pomi, 
ca'n equator priveliștea dospeşte. 


Bătrâne sălcii, putred luminând, 
pământuri vii tocmest, din crengi răsleţe, 
şi nuferi calmi adună, din afund, 
mocirlele resfrânten frumuseţe. 


Cine-s stăpâni aici? Solemmi crapi, 
sau șerpii călători după căldură? 

O vâslă neatentă dacă scapi, 

te-ai și pierdut, pe-un prag de viitură. 


58 


VIATA ROMĂNEASCĂ 


Ca'n erele trecute de demult, 
în fiecare zi se nasc ostroave, 
în locul unde ieri era tumult, 
se'ntind acum nisipuri noi și grave. 


Când zile'ntregi sugi trâmbele de nori, 
când trestiile, toamna, ard uscate, 
când îți asmuți curenți-amețitori, 

când blana gheții ţi-o aşterzi în spate, 


în bogății puternic şi sgârcit, 

ești mândru, mepătruns, ! tinut al bălți, 
pândit de oameni, dar nebiruit, 

stai ca un semn de întrebare-al hărții, 


Cotllanelor cu izmă și noroi, 
le-au dat destul ocol, ne ndemânatec, — 
poporul își despică drumuri noi 


„Şi-i timpul să te luăm, la rând, ostatec. 


Se-afundă peştii, molcomi, la iernat, 
sticlesc, sub luna toamnei, reci privaluri, 
dar undeva creioanele se sbat 

să rânduiască forfota din valuri. 


Incet de coace planul de asalt, 
„compasul pipăie terenuri joase. 
Da, vom atinge malul celălalt, 
trecând biruitori peste atlase. 


„Canal după canal, istm după istm 


am socotit, — unealtă cu unealtă, 
să prindem balta în același ritm 
în care țara toată astăzi saltă. 


Scurmând nămolul greu, tentacular, 
curând vor scotaci drapile dârze, 
se tor alinia la stăvilar 


nu toamna'n limbi de flăcări va cosi, 
ci fabrici de hăârtie-o smulge stuhul. 


-d D o 


H! 
| 
. 
4 
> 


BALTA 


Prea mult năvodul vechi si destrămat 
a räscolit străfundurile-amarnie, — 
torentul de argint cărnos, vânat, 


59 


să-l răspândim, ca un tezaur darnic... 


Coclită între şesuri de calcar 
și svonul bărdganului, de humă, 
trăește balta somnu-i secular, 
plutind sălbătecia, ca o spumă. 


Noembre. Țipă-un pescăruț stingher 
şi şerpii dorm sub salcia cojită, 
Se pregătește balta iar de per — 


Noi pregătim unealta ascuţită. 


MIHU DRAGOMIR 


CÂNTEC DE CRĂCIUN 


In ziua de 21 Noembrie, în satul 
Damaschinia din Grecia, trupele mo- 
narho-fasciste au măcelărit familia 


micului Hristos 'Tsonl. 


Hristos astăzi nu mai are 
nici un staul la născare, 
nici un scutec; mici țipenie 
nu mai vine cu smerenie, 
Muma naște în pădure. 
Tatăl, — capul sub secure, 
Fratele, din cer senin 
mușcă, spânzurat de-un pin, 
Muma plânge, muma moare. 
Hristos nici pe ea n'o are. 
Cine-grija să i-o poarte? 
Ici prăpăd, ici numai moarte. 
Cin” să-l legene, să-i cânte? 
Lângă el, muma pământ e. 


In desis ea îl ascunse, 
înfășat numai în frunze, 
pi-i ingână: Hristos, mană, 
au să vie partizanii. 

Te-or lua, te-or legăna, 

ca să-mi curme lacrima. 
Inima cu ei sălta-va: 

ici cei liberi, colo pleava, 
Hristos, tu cu ei vei crește, 
liber vei grăi grecește. 
Nani, nani, Hristos, nani, aa 


CÂNTEC DE CRĂCIUN 6r 


Perșii vrutu-te-au ca rob?! 
Seacă marea c'un hârzob ! 
Turcii, veacuri lungi, calcar. 
.- -Dat de-a dura icusar. . . 
Au vrut nemții să te rângă, 
féasta li s'a spart de stâncă. 
Nani, nani, Hristos nani, 


au sd vie, partizanii. . . 


Marcos spune, Marcos ştie: 
jos toți Grecii cu simbrie ! 
Și din sate și vâlcele, 
cadă orice steag cu stele. 
In Atena 'n zori de pară, 
Țaldaris, năpârca, piară! 
Nani, nani, Hristos nani, 
au să vie, partizani. . . 


VERONICA PORUMBACU 


ALEXANDRU PUȘKIN 


EVGHENII ONEGHIN 


ROMAN IN VERSURI 
(fragment) 


Petri de vanité il avait encore plus de 
cette espèce d'orgueii, qui fait avouer avec 
la même indiffèrence les bonnes comme les 
mauvaises actions, suite d'un sentiment de 


superioritt, peut-itre imaginalre, 


Tiré d'une lettre particulière '). 


Nu am de gând trufaşa lume 
S'o delectez cu-atracții mici: 
Aș vrea să vă prezint, anume, 
Un dar mai demn de voi, amici. 
Vibrând de suflet, măreție, 
De visuri sacre "'nfiripate, 
De poezie clară, vie, 
De cuget nalt şi simplitate. 
Primiţi cu braţe amicale 
Aceste 'mpestrițate pagini, 
Hazlii și jalnice imagini, 
Stări din popor, zări ideale, 
Rod efemer de desfătări, 
De insomnii, dulci inspiraţii, 
Din ani necopți, grei de "ncercări, 
Reci ale minții i observații 
Şi-a inimii triste "nsemnări, 


t) Pătruns până în adâne de deșertăclune, avea încă şi mai mult 
” acen speţă de 
rufie, care face pe om să mărturisească cu aceași nepăsare acțiunile bune ca şi cel: 
ele, urmare a unui sentiment de superioritate, poate închipuită. 


Din'r'o scrisoare pa'ticulară i 


Qi 


FVGHENIL ONÊGHIN 63 


CAPITOLUL INTĂIU 


t ŞI ’n viaţă se grăbeşte 
Şi 'n simţuri se pripeşte», 
K. Vieazemski 


o În pravili unchiul e perfect. 

« De când s'a 'mbolnăzit şi zace, 

è El le-a impus la toți respect 

« Și n'o putea mai bine face. 

« Căci pilda lui e 'nvățătură: 

« Dar ce urit, zău, ce tortură, 

« Să stai cun boinav zi și noapte, 

e Să umbli "'ncet, vorbind în şoapte. . . 
s Ce josnică ipocrizie ! 

e Pe-un stârv, să-l tot distrezi cu fleacuri, 
o Mâhmit să-l întreții cu leacuri, 

e Să 'nalți în perne o stafie, — 

«Să tot oftezi și 'n gând să-ţi bată: 
« Când dracu te-o lua, odată ! » 


Așa, ponind în dihganță, 

Gândea un tânăr deșuchiat, 

Ce pe tot neamul — la scadență — 
Să moștenească i-a fost dat — 

Şi Zevs il copleși cu mila. 

Amici ai lui Ruslan, Ludmila, 
Permiteţi-mi, Într'un cuvânt, 

Pe-al meu erou — să vi-l prezint: 
Onèghin — bunul meu amic, 
Născut pe-al Nevei țărm cu lunci, 
Pe unde, poate, pe atunci, 

Şi, tu lector, trăiai de mic, — 

Pe unde m'am plimbat, fireşte, 

Şi eu... dar, Nordul nu-mi prieşte 1)... 


t} Pe acele vremuri, Pușkin era exilat în Sudul Rusiei. 


Slujind distins și cu noblețe, 

Din datorii trăi-al său tată: 
Dădea pe an vre-o trei ospețe, 
Totând, astfel, averea toată... 
Evghènii fu cruțat de soărtă: 
Intâiu, Madame de mând-l poartă, 
Apoi, Monsieur — o "'nlocuia, 
Copil ştrengar, dar bun era... 
Monsieur L'Abbé, franțuz sărac, 
Nu-l îndopa prea mult cu carte: 
Ghumind il instruia din toate, 
Mustrându-l rar cun bobârnac. 
Şi, prin « Grădina cea de Vară», 
Adesea il plimba, pe seară... 


“Schimbând' speranţa-i cu tristeţea, 
Monsieur — gonit fu de rudeni. 
Onèghin — iată "n libertate: 
Un dandy strălucit — și 'n toate 
Deprins cu vieața lui comodă, 
Tuns după cea din urmă modă, 
In fine, a ieșit în lume: 
Ştia — să scrie, să citească 
Perfect — în limba franţuzească, — 
Dansa mazurka, făcea glume, 
Ce mai doriți? Un om de lume! 
Și toți spuneau despre copil — 

~ Că e cuminte și gentil. 


vV 


Noi taţi am învățat de-acasă 
Câte ceva şi câte-oleacă: 

C'o astfel de cultură-aleasă — 
E greu în lume să nu placă! 
Onâghin — după judecată — 


EVGHENI ONEGHIN bo 65 


Trecea în lume drept savant, 
Talent frumos, deși pedant, 

Fără sforțare "n conversații, 

Ştia de toate să discute, 

Cu ifos de 'nväțat s'ascuite, 
Păstrând tăcere 'n contestaţii 

Și — zâmbet provocând la dame — 
Cu scăpărări de epigrame. 


VI 
Latina nu mai e la modă: 
La drept vorbind și fără hula, 
Sä judece-un crâmpeiu de odă 
Ştia latină prea destulă: 
Ştia ceva din Țuvenale, 


„Să "ncheie în scrisori cu «valc» 


Și, pe de rost, cam șehiop, ades, — 
Din Eneida — câte-un vers. — 

El mavea înclinări savante 

Să scormonească `n praf de cronică, 
Pașii planetei cronologici ; 

Dar anecdotele picante, 

El dela Rorul până azi — 

Le povestea cu mare haz... 


vu 


Lipsit de patima-i firească, 

În cântul vieții ditirambic, 

El nu ştia să osebească 

Un vers trocheu de unul iambic. 
Bârfea pe-Omer şi Theocrit, 
Și-l cerceta pe Adam Smith. 
Era — să zicem noi sofist —. 
Chiar un profund economist: 
Ştia ce 'nseamnd bogăție 

Și, cum al Statului tezaur 
Putea trăi și fără aur 

Când e belșug de avutie ; 

Dar tatăl său n'a fost versat — 
L-au scos de-aceca la mezat... 


Şi câte nu ştia Evghenii, 

Nici eu mu pot să le mai știu: 
Dar dând cu tifla printre genii 
Ca zestre-a lui, din tată 'n fiu, 
Din tot ce-l atrăgea prin fire, 
In zilnica lui lenevire, 

Din frageda-i copilărie — 
Drept muncă, chin și bucurie, — 
Era — gtiința în iubire, 

. Cântată *n dulce poëzie 

“ De Nâso*, dus în pribegie 
Chiar pentru-acea nelegiuire: 

In stepa tragică, Moldavă, 
Departe de-a Italiei slavă. 


.. re ro. . . . . A . . . . . n . » 
or... cr... . . . . . . . 1. . . . . . 


0. TE 5.10 a vi 9io. d 0-49: 7 0... 


Cum, de copil, era fățarnie, 
Nutrind nădejdi și gelozie, 
Necredincias, dar sieși darnic, 
Incins în crusta-i de mândrie, 
Când sobru și docil și-atent 

Când rece și indiferent. 

Când tamlru, taciturn, superb, 
Când eruptiv — vulcan în verb... . 
Și 'n stil de-amor — ce neglijenţă ! 
Şi ce uitare-a lui de sine: 

El te iubește doar pe tine! 
lar — în privire — ce decentă — 
Din ochii paleși — dulci antene, — 
Cum scapără'o märgea sub gene! 


*) E vorba de Ovidiu Naso faimosul poet roman exilat la Tomis (Constanţa). 


FVGHENII ONEGRIN 


Ș 


XI 


El inocenţa e în stare 

C'o glumă noud s'o aprindă 
Şi apoi c'un gest de disperare 
Naivitatea să-i surprindă ; 
In mrejele de lingușire 
Piinsând nevinorata-i lire, 
In ciuda anilor plăpânzi 
Să-i smulgă patimei isbânzi ; 
S'asculte'n inima-i jiracă 

O şoaptă de mărturisire, 
Să-i fure-o tainică'ntâlnire, 
Pândind iubirea ei suavă 
Și-acolo, în tăcerea firii, 

S'o ‘nvefe şcaptele iubirii. 


XIL 


Cum ştie, turburând, să nască 
Iubirea fetelor cochete 

Și, cum s'abate să sdrobească 
Rivali, în vârfuri de florete ! 
Cum ştie el — prin clevetire — 
Să-i prindă "n lat de uneltire ! 
W'o spun ţi vouă, soți, aici, 

Voi, fericitii lui amici: 

Că soți șireți Dau mânpdiat — 
Elevi ai vechiului Foblas, 
Bănuitor bătrânul gras 

Și mândrul soţ încornorat -y 
Cerb, mulțumit de prânz, de sine, 
Și de nevasta lui... prea bine!... 


XIII-XIV 


XV 


Ades în pat el se răsfață, 
Când grav, primește erp 
Ce sunt? Desigur, invitaţii ! 


——— 


rAd pos 517; MA za bă == as 


ma na 


Ep PE A A 


- L 
-. 


Trei case luptă între ele: 
Colea-i pentru copii — serbare, 


Iar colo?... Unde-alergi, ștrengare?. . . 


Cu cine 'ncepi? Indiferent! 
Cu toți va fi galant și-atent ! 
Și iată că, de dimineață, 

Cu elegantu-i bolivar 1) 
Onèghin pleacă la «bulvar v, 
Ca să respire aer, viaţă, 
Până Brequet-ul 2) de aramă, 


Sunând, grăbit la prânz îl cheamă. . . 


XVI 


E seară ; 'n sanie s'aşează: 

— e Hei, vizitiu, grăbeşte, mână ! +» 
lar blana lui de castor, fină, 
Zăpezi de-argint îi scânteează ! 
Onâzhin spre Talon 2) se 'ndreaptă: 
Kavèrin acold l-așteaptă. 

Și intră. Dopuri sus detună, 

Iar vinu *n cupe se adună... . 

În faţa-i un Roast-beet în sânge, 
Truffe, fursecuri de Strassbourg, 
Brânzeturi fine de Limburg 

Si de-ananase nu se plânge: 

Gust de francez adolescent, — 
Printre gurmanzi e un docent | 


XVII 


La vin, În cupe se pricepe, 
Stropind grăsimea de cotlet... 

Dar, vezi ! spectacolul incepe, 
Breguet-ul chiamă la balet !.. . 
Şi-al teatrului legislator z 
Şi infidèlul amator 

De nostime și dulci actrițe, 

Cel ce'n culise 'ncurcă ife — 
Ondghin sboară la teatru, 

Și liber respirând așă 


1} Bolivar = pălărie fta modă. 


1) Brequet-ni = gongul, orologiul, 
") + Talon » = renumit restaurant la Petersburg, 


EVGHENI ONEGHIN 


Vrea să admire Entrechât, 
Blamând pe Phedra, Cleopatra, 
Bisând pe Moynd aprins, 

Ca ea să-l vadă — dinadins !. .. 


XVIII 


Frumoasă țară! Vremi străbune, 
Unde Fonvizin — în satiră, 
Sclipind cu Knedjinin — minune ! 
Strunea a Libertăţii liră, 

Și, unde Ozerov culege 

Aplauze cu-ale lui colege, 

Iară poporul lăcrămează ; 

Pe când Katenin jubilează 
Slăvindu-i geniul lui Corneille ; 
lar Schahovschăi, plesnind rachete, 
Din comediile-i cochete — 
Cunună pe Didid "ntre ei, 

Acolo 'n umbra de culise 

Si vârsta mea se ghemuise. 


XIX 


Zeițe dragi! V'admir în stampă ! 
Vă amintiți de plasu-mi trist? 
Mai străluciți și-acum la rampă, 
Sau l-aţi uitat voi pe artist? 
Mai auzi-voi cândva coruri, 

Pe Therpsicăra — sub decoruri, 
Din sufletu-mi smulgând elanul ! 
Ori nu voiu mai vedea brelanul 
De chipuri dragi și cunoscute ? 
Şi, ațintind privirea netă, 

Prin despustata mea lornetă, 
Privi-votu trist la scene mute, 
Indiferent și plictisit, 

Gândind la tot ce-am irosit? !... 


XX 


Teatrul e plin. Sclipesc în loje; 
La galerie — lumea fierbe ; 

În staluri și balcoane — broje 
Lucesc în scânteeri superbe, 


VIATA ROMÂNEASCĂ 


— 


Cortina suie... și 'n splendoare — 
Istomina pe scend-apare, 

Urmând, ca fermecată-arcușul, 
C'un roiu de xine... Piciorușul 
Abia s'atinge de pământ. . . 

Și 'n ritmul de EOl şi hârpe 
Mlădie trupul svelt de șarpe, 

În aripatul ei avânt: - 
Când sală, când se 'naltă ‘n sbor, 
Pe fermecatul ei picior. . . 


XXI 
Aplauze. Onèghin vine, 
Fotoliul lui stingher aşteaptă, 
Apoi spre lojile străine 
Lorneta dublă și-o îndreaptă. . . 
Și, cercetând cu ochiu-atent 
Etajele — indiferent,  - 
Scârbit rămâne ; demn salută — 
În juru-i — lumea cunoscută, 
Ochind distrat pe scenă, "n sală, 
Privirea desgustat își plimbă: 
s Aici nimic ni se mai schimbăl 
Ca 'n toate-i numai plictiseală: 
Destul am îndurat baletul, 
Didld mi s'a acrit cu 'neetul »... 


XXII 


Pe scenă mai apar himere, 
Cu şerpi, cu draci, cu amoraşi 
Și chelnerii, lângă cuiere, 
Pe blăni, mai picotesc, abrași ; 
De sgomot încă sala-i plină, 
In noaptea albă de lumină, 
Hârşit de tuse mai răsună, 
Și-aplauzele încă tună ; 

lar vizitii, sub felinare, 
Bătând din mâini, pe lângă focuri, 
I "'mjură pe stăpâni, pe-alocuri, 
Strunindu-și caii 'n nerăbdare. 
Ondghin a plecat de 'ndată 


Să-și schimbe haina, — de serată... 


JR -5 >a 


EVGHENI ONEGHIN T 


XXIII 


Voiu zugrăvi tablou veridic, 
Retras — tăcutul cabinet, 

Unde eroul meu fatidic, 
Distins — se 'mpodobea cochet, 
Schimbându-și din capriciu-o haină — 
Cu alta, nouă și mai faină, 

Cu tot ce are Londra sic, 

Pe ce dăm noi — pentru nimic, — 
Trecând prin Balticele vame: 
Păduri și grâne și untură 

Şi ce mai crește 'n bătătură. . . 
lar din Parisul, ros de foame, 
Ce-a inventat de lux — la modă, 
Ca să ne iee cu metodă: 

Se află ‘n scumpul cabinet — 


XXIV 


Ard pipele de Țarigrad, 

Pe mese 'n bronzuri și opal; 

Parfum și mirodemi ard 

In sticle scumpe, de cristal... 

Ce piepteni, forfecuțe, pile — 

Nimicuri scumpe, inutile ! 

Iar pentru dinți şi unghii — perii — 

Vreo treizeci — se văsfață "n serii |... 

Şi nu 'nțeleg pe înțeleptul 

Rousseau, ce-l condamna pe Grimm, 

Că unghia ne-o șlefuim ; 

La drept vorbind — {vo spun de-a-dreptul ) : 
Dă greș profetul libertății, 

Uitând fasoanele. . . mobleţii ! .. si 


XXV 


Ades, poti fi un om de treabă 

Și să râcneşti la unghii fine: 

Nu me-om certa cu evu b 'n grabă, 
Când ştim, — din obiceiu, — ce-i bine ! 
Eughânii — al doilea... (Kavârin), 


VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Fugind de clevetiri, plăceri 'n 
Costume avea — era pedant =- 
Ultima modă, elegant; 

Pășind în cabinetul-seră: 

El vre-o trei ore — cel puțin — 
Se oglindea "n costumul fin, 
Ca o sburdalnică Veneră, 

Ce se îmbracă bărbătește, 
Pornind la mascarad, fireşte ! 


XXVI 


De gustul toaletei, poate; 

Eram dator să vă fac proba; 

In fața lumei educate 

Să-l etalez cu garderoba: 
Ideea e cam îndrăzneață, 

Ce să mă fac — descriu o vieaţă ! 
Dar pantaloni, cu frac şi veste — 
N'avem cuvintele aceste 

In limba rusă, — cer iertare! 
Şi-aşa mi-i stilul, cam sărac, 
Impestrițându-l, — ce să fac? — 
Vocabular străin se pare, — 

Deși am consultat, endemic, 
Dicţionarul Academic ! 


XXVII 


N'aveam aceasta ca obiect, — 
Să ne grăbim la bal mai bine, 
Unde zori 'n landou select — 
Onighin val-vârtej, — cu mine. 
Prin fața caselor nocturne, 

Pe ulițele taciturne, 

Trec birjele cu felinare, 
Imprăștiind pe trotuare 
Lumini, ce scapără 'n zăpadă. 
Acolo, revărsând lumină, 

O casă fastuoasă-i plină 

De lume — la ferești — so vadă: 
Prin geam profiluri se perindă — 
Bărbaţi și doamne, ca "n oglindă. 


EVOHENII ONEGHIN 73 


XXVII 


Sosind eroul nostru, 'n fine, 
Printre lachei, fugi săgeată, 

Pe marmura de trepte line 

Și freza în oglinzi și-arată ; 
Intră. l-o lume 'ntreagă 'n sală, 
Fanfara sună triumfală. 

Și darmă, sgomot, lume "'ncurcă ; 
Perechi bat tactul de maztrcă: 
Husari, în zângănit de pinteni, 
Cu tinere la subsuoară, 

In salt de căprioară — sboară 
Și ochi gelosi, de pretutindeni, 
S'apită 'n cântec de vioară, 

In şoapta doamnelor, bizară. 


XXIX 


Märturisesc, că 'n tinerete, 
Eram după un bal — nebun: 
Pentru scrisori de-amor, tandrețe 
Și intrigi — nu e loc mai bun! 
O, voi bărbaţi, soți cumsecade ! 
Nu vă ofer servicii Jade! 

Vedeţi cuvintele-mi ce'nseamnă: 
Păziți jrumoasa ucastră doamnă | 
Şi toi, o, mame iubitoare, 
Păzind superbele copile, 

Fixaţi lornetele febrile 
Altminteri... iese poznă mare!. .. 
V'o scriu aceasta, drept consult, 
Eu... mu păcătuzese, demult ! 


XXX 


Ah, în petreceri și conflicte 
Mi-am irosit zădarnic vieața ! 
De m'aşi jigni moravuri stricte, 
Şi azi mi-ași priponi povaţa! 
Iubesc nebuna tinerețe, 

Cu larmă, fete si ospefe, 


74 


PPT 9 


Vai, unde ‘n ce pustietate 

Le vei uita, sărman nebun? 

Voi, piciorușe delicate, 

Ce flori câlcaţi — covor străbun? 
Crescute 'n sere-orientale, 

Pe nordice zăpezi, de jale, 

Voi urme n'ați lăsat sub soare: 


` Pe răsfățatele covoare, 


De-abia vă atingedți în mers]... 
De mult eu pentru voi gustat-am 
Ocări şi laude? Uitat-am . 
Surghiun, cântându-vă în vers], 
Lăsându-mi astăzi doar mâhnire, 
Vati dus voi, ani de fericire ! 


XXXII 


Sânul Dianei, chipul Florei — 
Frumoase sunt, amicii mei ! 
Dar piciorușul Therpsicărei — 
E cel mai îndrăgit de zei! 
Ea, promițându-mi cu privirea, 
Imi dăruește prețuirea: 
Nebănuita-i frumuseţe — 

Îmi văscolește-o tinereţe l... 
Eu o iubesc, amici, pe-Elvine, 
La masa 'ntinsd cu dantele, 

Cu primăvara 'n viorele, 

Și ‘n ierni — la focul de cămine, 
In săli — pe luciu oglindit, 

La mare 'n stânca de granit. 


` 
p vu yg 


EVGHENI ONEGHIN 


XXXII 


Tin minte furtunoasa mare: 

Cât de gelos eram pe valuri, 
Când fugărite, — la picioare, — 
Grăbeau să-i cadă, lângă maluri ! 
Cum mai doream, la fel căzut, 
Piciorul gingaș să-i sărut, 

Nu! niciodată 'n tinerețe, 

Când clocoteam de dor, tandreţe, — 
Eu mam dorit, cu pătimire, 

Să vă sărut pe voi, Armide, 

Sau rozele — de buze-avide, 

Ori sânii, copti pentru iubire, — 
Decât atunci, când ars de chin, 
Plângeam la piciorușu-i fin! 


XXXIV 


Imi amintesc și alte timpuri: 
Icoana zilelor fugară, 

Când călăream, în doi, pe câmpuri, 
Simțind piciorul ei, în scară, 
Imagini dragi mi-apar, superbe, 
Și "n piept tot sângele îmi fierbe, 
Iubirea inima mi-aprinde, 
Tristețea iarăși mă cuprinde. 
Dar vai, comoară mult cântată, 
Bårfeli, zavistii, ce conspiră: 
Destul o'am proslăvit din liră 

În tinerețea-mi svdpăiată. 

Nu meritați voi inspirati, 

— Dantele, pucioruşe, gratii? 


XXXV 


Dar ce-i cu-Onèghin? Somnolent 
Din bal grăbeşte la culcare, 
Când Petersburgului strident 
Bat tobele de deşteptare 

Trec precupeti, fug colportoria, 
La bursă-aleargă negustorii: 

Și lăptărese — cu ulcioare, 


Şi fumu *n cercuri jubătipe 
Se 'naltă 'n cer. Brutarii nemți, 
Purtând tichii pe capul ras, 
De mult deschis-au wasisdas, 


XXXVI ` 


Făcând din dimineață — noapte, 
Și istovit de-atâtea baluri, 
Copilul răsfățat în toate 
Dormea în pace `n puf de șaluri, 
Se va trezi, pe la amiază, 

Şi iar şi-o face moaptea-treasă 
Și monotonă şi pestriță: 


Mâini, ca și azi, doar altă ită!... 


Eughânii fericit vă pare? 

In floarea vârstei, plin de glorii, 
Cu strălucitele-i victorii — 

Si 'n orice si cu-o desfătare? 

Zădarnie își pierdea ‘n ospețe 

Nesocotita-i tinereţe | 


XXXVII 


Nu: grabnic patima-i se stinse, 
I sa urit cu-a lumii larmă, 
Cochetele, care-aprinse, — 
Icoana lor din gând le-o sfarmă ; 
Trădările îl plictisiră, 

Prieteni și-amici — răriră, 
Căci să mănânce, nu-i a bună, 
Mereu Beef-steak-uri, fmpreună, 
Stropite ‘m vinuri de Champagne. 
Și-apoi de glume să-i mai ardă, 
Când tigva îi plesmea din toartă, 
Așa i se uri, de toţi — 

De certuri, sabie și glonţ !..: 


EVGHENI ONEGHIN 


XXXVIII 


Și boala prinse să-l consume, 

De mult se cere căutată ; 

Ca spleen-ul englezesc — anume: 
Ipochondria rusă, iată! 

Și câte nu îndură omul: 

Dar sd te-omori, — ferit-a Domnul ! 
N'a încercat firea-i semeaţă, 

Deși s'a plictisit de viață. 

Ca Child-Harold, plin de măhnire, 
S'arată el pe la ospeţe: 

Nici danțuri dragi, nici frumuseţe, 
Nici ochii galeți de iubire 

Nu-l turbură pe dânsu-acum 

Și gândul nu-i abat din drum. 


XXXIX-XL-XLI 


e To 0.0. e 
n -5::-0 ste 


19 O R alle O 9-a 


XLIL 


Matroanelor, din lumea mare ! 

La anii tineri adorate: 

Sunteţi, vorbind fără "'ngâmfare, 
Voi — primele — abandonate ! 

E sterp bon-ton-ul cu grand "dame 
Deși-l discută pe Bentame; 

Dar, în deșartele discuții, 

Te plictiseşti cu toți limbujii ! 

La doamne, câtă neprihană, 

Şi câtă minte 'n inocentă, 
Cucernicie și decenta, 

Că le poţi pune la icoană: 

Pentru bărbați — porți de cetate — 
Cu mici un preţ desferecate ! 


XLIII 


Şi voi, cochetelor sirene, 
Pe care-ades, târziu, în seară, 


Pe ulițe Petersburgene 


Trăsuri la rendez-vous — vă sboară: 


Evghinii și pe voi vă lasă, 
Frângându-ţi patimile — acasă, 
Unde se 'ncuie sub zăvor, 
Imându-și peana — drept amor, 


` Căscând, să scrie... dar de muncă 


li este greață lui demult: 
Nu-i place-al gândului tumult, 
Și tocul cu desgust l-aruncă. . 


Dar n'o să seriu despre-o odraslă, 
Ce-mi aparține *n terc de breaslă. 


XLIV 


Şi iar cuprins de trândăvie, 
Cu suflet pustiit, în fine, 
S'ațează el cu lăcomie 
Să 'mveţe dela minţi străine ; 
Inșiră cărți pe etajere, 
Romane seci și efemere, 
Cu conținut și sterp şi-anâst, 
Citește mult şi fără rost, 
Dar un urât de moarte-l roade: 
Colea-i un stâro uscat, iar colo 
S'agită-o vechitură — sdlo 
Şi noutățile-i sunt fade ; 

» Ca pe femei și cărți, cu-orgoliu, 
Le-acaperi sub văl de doliu. 


XLV 


Lăsând poverile mondene, 
Scăpând de-a lor deșertăciune, 
De el m'apropiai alene ; 

M atrase chipul lui de june: 
Avântul devotat spre visuri, 
Nelămuritele-i. abisuri, 

Când aspru, rece şi cuminte, 
Ursus, ca mine, dârz la minte, — 
Ne potrivim în joc de patemi: 
Mâhniţi şi plictisiți de viaţă, 


FVGHENII ONEGHIN 


In vatra inimilor — ghiață, 
Ca el și eu, ros de păcate=mi, 
De-a Sorti silnici jatale 

In pragul tinereţii goale. 


XLVI 


Cine-i trăit in izolare 

Nu poaie-a nu-i uri pe sèmeni: 
Cine-a simțit în piept cu-ardoare, 
Nu poate să nu 'ndure-asemeni, 
Câud totu-i van, desamăgire, 
Când șarpele din amintire 

În cuibul inimii nervade 
Căinţa-și cuibăre și roade,— 
Te-atrage focul de discuţii. 
Intâiu, Onèghin, cu diverse, 
Mă supără, în controverse, 

Dar inmi plăcea — în execuții: 
Şi gluma lui, otrăvitoare, 

Și epigrama-i mușcătoare. 


XLVII 


Ades, în noptile de vară, 
Când ceru-albastru, luminos, 
Adânc în Neva se "'nfășoară, 
Și luciul apelor sticlos 
Străfulgeră chip de Diane, — 
De anii tineri, ca 'n romane, 
Ne amintim plini de iubire, 
Sentimentali, și în uimire, 
Sorbind aroma nopții, fină, — 
Precum respiră aer, soare, 

Un evadat din închisoare 

In crângul verde de lumină. 
Şi la trecut sburăm cu gândul, 
In pragul vieţii, legănându-l. 


XLVIII 
In suflet, viscolind regrete, 
Plecat pe-un soclu de granit, 
Stătea Evghènii, pe ‘ndelete, 
Stingher, ca un poet mâhnit. . . 


Dar, ale lui Torguat octave 

Mai dulci răsună 'n nopți suave! 
XLIX 

Voi, Adriaticelor valuri, i 

O, Brenta! te-oiu vedea vre-adată, 

Să mă avânt spre idealuri, 

Gustând cântarea fermecată, 

Cu strămepoții lui Apollo! 

Prin Albion — cu lira slo — 

Le recunosc, îmi sunt natale! y 

Și 'n noaptea aurei Italii 

Să mă desfăt în libertate, 

Plutind cu tine 'ntr'o gondolă, 

Venețiana mea creolă, 

Când mută, când prea avântată ; 

Și 'n voie, când pluteşte barca — 

Să-mi gânguri limba lui Petrarca !. . 


L 


Veni-va ziua Libertății?... 

E timpul! Il conjur să vind! 

La malul mării 'n vălul cetti, 
Aştept corahia-mi haină !., . 

Pe mare, cu furtuni în ceartă, 
Când voiu porni, scăpând de Soartă, 
De-aceste țărmuri urpisite 

Unde m'au legănat ursile, 
Descătușat, plutind în larg, 

Sub cerul Africei toride, - 
__ Oftând, voiu plânge și voiu råde, 
Umbrit de-al Rusiei catarg, 
Unde-am iubit și-am suspinat 

Şi inima mi-am îngropat. 


-< rni 


a a -.- 


LI 


Eu cu Eoghènii, eram gata 

Să me-avâ'tăm spre țări străine, 
Dar nestatornica lui soartă, 
Curând l-a despărțit de mine. 
Pe-atunci părintele-i murise, 

Și la Ondghin năvălise 

Toţi creditorii hrăpăreți, 
Grăbind să-i smulgă, cu-orice preţ, 
Averea. El, pentru prestigiu, 
Sa mulțumit frânt de ursită, 
Să-i lase-averea trosită — 

So 'mpartă corbii în litigiu, — 
Sau prevăzând cd nu departe, 


Mai are-un unchiu pe pat de moarte. 


LII 


"Și, iată că, de bună seamă, 


Vestiră dela intendenţă, 

Că unchiul, printr'o telegramă, 
Nepotu-și chiamă, de urgență: 
Să-și ia adio, să-i dea sfat... 
Citind misiva, turburat, 

Eughânii, la întrevedere, 

S'avântă fără "'ntârziere. . . 

Și, de pe-atunci, a prins, sărmanul, 
Să joace — pentru bani — meschin, 
Rol trist, cu of-uri și suspin, — 
(Cu aceasta "mi 'ncepui romanul) k 
Dar, când sosi el la moșie, 

Gäsi pe unchiu — pe năsălie. 


LII 


In forfot, curtea era plină, 

De lume dela depărtări: 

Dușmani și-amici — lume vecină — 
Tot amatori de 'nmormântări ! 

Pe decedat il îngropară 

Cu popi și oaspeți — toți mâncară, 


Risipitorule ridicol 
Şi omul, ca să le conducă? 
Voios, pe toate el lencurcd. . . 


LIV 


Vre-o două zile îi părură, 

Că toate-s noui — câmpii blajine, 
Răcoarea umbrei din pădure, 
Șoptitul râurilor line ; 

A treia zi, nici crâng, nici vale, 
Nu mai grăiau inimii sale. . . 
Apoi, îl adormeau cu totul, 
Apoi, văzu curând, nepotul, 

Că e urit și-aici la țară, 

Ca și 'n oraș, deși nu-s strade, 
Palate, baluri, escapade, 

Şi joc de cărţi și flirt, spre seară; 
Și peste tot urttu-l paşte, 

Ca umbra, soața ce-l cunoaște. . . 


LY 


Am fost născut pentru-o viață 
Tăcută, pașnică, de țară: 

Aici răsună mai semeaţă, 

Mai tie, lira-mi salitară. 

Aici, după plăcuta muncă, 

Mă plimb pe lângă lac, pe luncă, 
Și far niente, — pre me lege — 
Din zori de ziuă, se 'nţelege, 
Mă scald în dulcea libertate: 
Citesc puțin, dorm cât îmi place 


„dar gloria o las în pace! 


Nu tot așa "n vremi depărtate, 
Visând, la umbre lenetite, 
Trdit-am zile fericite? 


LVI 


Câmpii de țară, flori, iubire — 
Tot sufletu-mi vă aparține ! 
Și-ades eu fac deosebire 

Intre Onèghin și "ntre mine, — 
Ca, malițiosul cititor, 

Sau, poate, crun biet editor, 
Să nu mă clevetească-aici, 
Glumind cu bunii mei amici, 
Să mă denunțe "n viitor 

C'am zugrăvit al meu portret, 
Ca Byron — falnicul poet, — 
Cu mine fiind părtinitor, 

De par'că să vorbim ne-am teme 
Și despre alţii — în poeme. 


LVII 


Vă spun intr'altele: poeti 

Visează toți despre iubire: 

Ades și eu, în goana vietii, 

Visam cu drag la fericire. . . 

Și mi-a rămas a ei icoană, 

Căci Muza mea, chiar în prigoană, 
In suflet tainic va păstrat 

Pe voi, muntence ! V'am cântat 

Pe țărmul undelor Salghire, — 
Captive dragi !... Amici de treabă 
Şi-acum răutăcios må "ntreabă: 
— 4 Cui cântă coarda dulcei lire, 

« Din roiu gelos, de vesperale, 

« Cui mai dedici tu madrigale?. . . 


LVII 


— a Ce ochi, ce gingață privire 

« Ţi-a inspirat duiosul cântec? 

«La ce zeițe 'n nemurire 

Ti "nalți tu ruga, în descânteci », . . 
Amici, vă spun: său, la niciuna ! 
Iubirea ma 'ncercat, nebuna, 
Adesea crud și dureros! 

Ferice de-acel glorios, 


83 


VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Care-a "mpletit-o, doar, în rime, 
Și muzele-i săltară barca, 


— Vâslind pe urma lui Petrarca — 


Să ‘nece chinu 'n adâncime — 
Şi lauri căpătând cu rost... 


Căci eu, iubind, am fost un prost! — 


LIX 


S'au dus iubiri, venit-a Muza 
Şi mintea mea străluminată 
Sclipi "n vers liber — călăuza 
Pe-a lirei coardă fermecată, 
Eu scriu și inima fmi crește 
Si pana nu-mi mai zugrăvește 
Lângă neterminate strofe, 

Nici piciorușe, mici garofe, 


Nici frunți de zâne, nici meduse.. - 
Tot mai regret. Furtuni vor trece | 


Curând s'or stinge 'n vatra rece 
Tăciunii "'ncremenind sub spuze . 
Atunci eu voiu 'ncepe-a scrie 


Un nou poem, văpae-vie. 
LX 
Mi-am proiectat în minte planul, 


Cu ce erou şi cu ce titlu... 
Dar, deocamdată, cu romanul, 
Mi-am încheiat primul capitlu ; 
Am răsfoit din nou prin pagini: 
Sunt contradicții și imagini 
Adeseori nepotrivite, — 

Dar n'am ce face, fie! — înghite, 
Cenzorul meu din datorie! 

Și criticilor mei, de cină — 
Dau rodul muncii, cu pricină, 
Să-l devoreze, să-l sfâşie !. . . 
Creaţiunea mea — aieve, 

Te du, pe țărmul mândrei Neve, 
Ca să-mi aduci cununi de glorii: 
Invidiă şi bârfeli notorii !. . 


{in româneşte de B. I. ALION 


NEGURA, M 


Mergea repede şi își aminti isprăvile vechi din ce în ce mai vii. Acun 
trebuia să înfrunte glonțul, fățiș, In '40 ucisese oameni neinarmaţi, Acum, 
îl pândeau mitralierele, tunurile și brandurile. Spaima de moarte îl cuprinse 
şi se uită în toate părțile, pe furiș. Din urmă, la câteva sute de metri, venea 
Codău cu Boculei, care nu mai sfârșea cu cântecul lui stupid: 


a... Cine md va îngropa? 
Munţii, când vor râsturna. .. » 


s Găsesc cu un mijloc să scap... +, îşi spuse Vieru şi desnădejdea îi ingreună 
inima. « Hai... hai... Războiul se sfârșește repede; în cel mult o lună, 
trăgem cu tunul în Kremlin, la Moscova... Căci armata germană... s 

Era din cale afară de trudit. Peste noapte, o vreme trăsese cu mitraliera, 
lângă deal, la cimitir, înlocuind un soldat înnebunit de spaimă. In zori, pe 
când se furişa spre căruțele infirmeriei, a găsit într'un lan de porumb ur 
bărbat scăpat din convoiu sau fugit de lângă zidul morții în timpul execuţiei 
L-a ucis, împlântându-i cuțitul în gât; i-a luat haina din spate şi ceasul, 
Umblase din casă în casă, odată cu jandarmii, scoțând oamenii în uliți, cu 
parul, croindu-i în moalele capului, Intors la căruțe, bău repede din sticla 
lui cu zeamă de mahorcă, simțind cu adâncă bucurie cum îi ard măruntaiele,; 
își pipăia într'una mâinile, cercetându și temperatura, 

e Va să zică afacerea cu mahorca s'a dus. . . +, îşi spuse el, à Pe dracul în patru 
il fac, dar în linia întâia nu mă duc... Sau, de mă duc, la atacuri mă ascund 
în fundul gropilor... Moară proştii!.. 9. 

Și deodată se plesni cu palma peste frunte, oprindu-se: + Idiot ce sunt, 
Cum de n'am space aria Că-i dam în fiecare zi doctorului patruzeci de 
grade la termometru. 


Era o vale lungă și la capătul ei, între cele două deluşoare, răpăia fără 
întreruvere o mitralieră sovietică, ţinând în loc toată unitatea. Artileria scuipă 
spre mitralieră obuze după obuze și câteva lanțuri de cercetași căzură sfår- 


4 Rh VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


tecați de gloanțe. Regimentul primi ordin de atac şi se desfășură înaintând 
repede, strângând din ce în ce cele două dealuri, ca întrun cerc, Atunci, ca la 
un semn, mitraliera aceea prinse a hehoti mai cu putere, iar valea se umplu de 
răcnetul răniților. 
—E o nebunie, spuse căpitanul Jimborean, privind spre mitralior. Un 
singur om... $i... * 
— Acoperă retragerea ruşilor, îi răspunse un subofițer. Hei, mama lui 
de păgân. Dac'aş pune mâna pe el, viu... 
— Ce-ai face ?, întreabă, fără să vrea, Jimborean. 
Și, uitându-se cum cercul de bsionete se strânge din ce în ce în jurul sovie- 
ticului, căpătă, deodată, pentru omul acela, un puternic simțământ de admirație, 
„« lată cum ştie să-și facă datoria... să execute un ordin !.. p. Compania 
lui strângea cercul din ce în ce; un soldat din plutonul I se târi până 'n vârful 
unui delușor, prinzând a svârli asupra mitraliorului, grenade, una după 
alta; focul mitralierei își pierdu o clipă din putere; încetă pentru un răstimp 
cu totul; atunci Jimborean zări lângă mitralieră un bătrân soldat, tușind 
` greu în timp ce-şi apăsa pieptul cu mânile, 
— L-am omorit, strigă subofițerul. Păcat... Dacă-l prindeam viu... 
Dar focul mitralierei porni iar, sălbatec şi trăgătorii se svârliră la pământ, 
— Omoriţi-l mai repede, răcni de după un dâmb colonelul Radu. 
Omoriţi-l... Un singur om... Ne facem de râs... 
Un lanț de trăgători făcu un salt şi puştile-mitraliere prinseră a răpăi 
prelung. 
Mitraliera sovietică Încetă iar și soldatul apăru ridicat în capul oaselor, 
cu faţa plină de sânge; își desfăcu repede bluza, cercetându-și pieptul; şi 
“iar se lăsă la pământ; automatul lui prinse din nou să svârle foc ucigător... 
Şi, la o vreme, în timp ce plutonul II îi ajungea la spate, mitraliera accea prinse 
a-şi rări răpăitul, Mai svârlea când și când câte-o rafală; soldatul, prăbuşit 
lângă armă, cu fața'n jos, vărsând sânge pe gură şi pe nas, abia-și ținea mâna 
tremurândă pe trăgaciu. Când își scăpă mâna jos, focul încetă cu totul şi 
compania se svârli într'un salt asupra lui, Echipamentul îi era muiat în 
sânge; un picior îi era zdrobit de grenadă; horcăia, încercând să-și întoarcă 
fața lo cer şi când zări în jurul lui baionetele, făcu o sforțare să-și desfacă din 
nou mitraliera. Căzu iar cu fața la pământ şi trupul i se cutremură... 
— Feriți la o parte, ţipă subofițerul, scoțându-și pistolul. La o parte 
leat, că pe aista îl judec eu... 
— Stai, strigă la el căpitanul Jimborean. Ce faci? Li doar prizonier... 
— Impușcaţi-l, ordonă colonelul Radu, privind lung rusul care isbu- 
tise să-și întoarcă fața'n sus. Un rus, şi a ținut atâta vreme în loc regimentul. 
— Domnule colonel,.. asta-i crimă, răspunse Jimborean. Omul trebue 
luat de brancarde.,. 
— Zăuî, râse colonelul Radu, Subofiţer, împuşcă-l... Jimborean, ţi-au 
sărit mințile.. 


Li 


NEGURA, H 87 


Pistolul subofițerului pocni sec de câteva ori și căpitanul Jimborean, 
împictrit, alb la faţă, spuse cu glas hotărît: 

— Crimă de războiu... Călcăm în picioare legile umanităţii... 

— Zău?, râse iar cMbnelul Radu. Legile umanităţii, căpitane? Priveşte 
în jur, câţi a ucis el cu mitraliera... F 

— Domnule colonel, îi răspunse, sacadat, Jimborean, dacă un singur 
om a putut pine în loc un regiment, onoare lui. .» Trebue respectată legea 
privitoare la prizonieri... 

— Cred, căpitane, că nu eşti la zi cu injecțiile. .. De altfel, eu dau ordin. 
Vezi-ți de companie... Aşa... Şi dacă vrei să ştii, află că am ordin asupra 
tuturor prizonierilor. Nu luăm prizonieri... 

— Atunci vom săvârşi masacre, domnule colonel? Destul se masacrează 
populația civilă... 

— Aiurea | Asta nu-i în dreptul d-tale de judecată, Jimborean |! Te sfă- 
tuesc să nu te amesteci... Aiurea, căpitane ! Subofițer ! 

— Ordonaţi, domnule colonel ! 

— Dă ordin în urmă, la căruțe, să fie aduși cei doisprezece prizonieri. , . 
Aiurea... Să nu-i mai ducă la Divizie! Inţeles? 

— Inţeles, domnule colonel, . . 

Cu un zâmbet de biruință pe față, colonelul Radu privi lung la Jimborean, 
al cărui ochiu stins se sbătea repede sub bandaj. + Aista-i războiu ? », se în- 
treba căpitanul. e Unde-i cavalerismul, omenia? Luptătorul, după ce ridică 
mânile sau cade rănit, îi un om ca oricare altul. Ii scos din luptă şi trebue 
tratat ca om... e. 

Privi la soldaţii lui şi simţi cum ceva i se topește în inimă. Faţa i se des- 
compuse într'un zâmbet asemănător durerii, abia văzut, și lonici Grigore 
îl privi mirat, 

— Măi băieți, se întoarse spre ci Jimborean și glasul lui avu pentru 
întâia oară un început de căldură... 

Se simţea vinovat, parcă, față de ci; înfrângerea lui de către colonel 
îi nărui ceva din personalitatea alcătuită din regulamente, coduri şi legi; 
acum, ce valoar€ aveau codurile, regulamentele şi legile? 

Dela începutul campaniei acestea erau mârșăvite sub picioarele coman- 
damentelor. Vartic împvşca populația civilă. Radu împuşca prizonierii, « Atunci, 
toate legile şi codurile războiului sunt fleac? Ce rost a mai avut toată educația 
cazonă pentru mine? Simplu ucigaș nu vreau să fiu... », 

Rămase singur; urcă sus pe un deluşor și vântul lin îi flutură pelerina; 
așa cum sta, părea o ciudată pesăre vânătă, un uriaș vultur, dominând întin- 
derile, Ani și ani își înnăbușise toate pornirile sufletului, închingiuindu-le 
sub înfăţişarea aspră, cuzonă; nu ieșise cu nicio iotă din literile reci ale re- 
gulamentului şi rămăsese surd la plângerile şi necazurile soldaților. Mila o 
fugărise din prenjma lui, de mult; văzuse sânge curgând din bocancii soldaților 
în mers și n'a răspuns feţelor pline de durere decât prin paragrafe de re- 


s 


88 | VIATA ROMĂNEASCĂ 


gulament. Unora le muriseră pruncii sau părinţii şi nu le-a îngăduit un 
ceas de permisie. s Om de mascaradă, . , », îşi spuse Jimborean, şi-i fu rușine 
de el însuşi, « De douăzeci de ani iau parte la o +++ şi credeam că 
mascarada asta era singura rațiune a existenței ae 

Vizu, jcs, soldații osteniţi şi pentru întâia oară în carieră simți nevoia 
de a fi aproape d: sufletul lor. Căci, mai la urma urmei ce era el, decât 
tot un biet ostaș, o uncaliă oarecare, 

Jos, doisprezece prizonieri fuseseră așezați în linie, cu faţa către celălalt 
deal. Erau oameni de toate vârstele armatei. Ultimul, un flăcău înalt cu o 
față frumoasă, se tot pleca să mângâie un căţel negru care-i șcheuna la pi- 
cioare. Regimentul, strâns în careu, privea mobhorit și amarnic sgâria în su- 
fletul soldaților scheunatul câinelui. , , 

— Impușcă-ţi javra, ţipă colonelul. N'auzi, subofițer? Subofițerul se 
apropie de cățelul negru și plecându-se spre el trase unul după altul trei 
gloanţe. 

— Ah, făcu prizonierul cel înalt şi faţa i se schimonosi. 

Se plecă și luând în braţe cânele care se sbătea șcheunând, îl strânse 
la piept şi sângele îi umplu bluza, pant. lonii şi-i cădea în picuri mari pe pi- 
cioarele desculțe. In faţa prizfiierilor era un șanț vechiu, plin cu iarbă. Nişte 
cosaşi țârâiau printre flori; auzindu-i, soldatul-acela înalt zâmbi şi în timp ce 
strângea mai cu putere cățelul, și-l mângâia cu o mână, colonelul răcni: 

— Foc... foc... foc... 

După aceea soldaţii se desfăcură din careu, fără comandă, Porniră la drum, 
gândind: « Oare asta-i şi soarta noastră? +. Jimborean, rămas sus pe deal, se 
trezi din gânduri abia când treceau prin dreptul lui căruțele trenurilor de 
luptă. Il văzu pe Codău, beat-tun și cobori în fugă: 

— Ce au azi soldaţii de mâncare ?, îl întrebă răstit. 

— Fasole, răspunse majurul și se clătină de mirare că Jimborean îşi 
bagă nasul în hrana trupei. Fasole, domnule căpitan, conform ordinului. .. 

— Bine, făcu Jimborean şi grăbi, ajungându-și compania. Il văzu pe 
lonici, cu bocancii sparţi, abia” dticând puşca mitralieră, şi-l întrebă: 

— Ii grea? 

— Grea, răspunse soldatul și vru să se oprească, mirat că Jimborean 
își arătase dinţii într'un zâmbet, nişte dinţi albi lungi, pe care niciun con- 
tingent nu-i văzuse vreodată până atunci. 

Dar Jimborean îşi strânse repede buzele, rușinat că se arătase slab, moale 
în faţa unui soldat, Și iar zâmbi după aceea, punându-și mâna pe umărul 
lui Dadaci Nicolae, care schiopăt> în niște bocanci scălâmbi, 

— Greu ?, întrebă căpitanul și Dadaci se opri văzându-i dinţii, Ce-ar fi, 
măi Dadaci, să-i tragi o cântare din scripcă? 

Râdea și se uita speriat în jur, ca și cum ar fi râs nu el, ci cineva străin. 
Era un râs gros, repede, ca o răsturnare de obiecte grele. « Ce arc? s, se întrebă 
Dadaci și căștile se întoarseră din mers spre căpitanul Jimborean. « Acum, 


NEGURA, Iii 89 


. 
legătura sufletească s'a făcut +, gândi acesta, e Ar trebui să le spun o glumă... ». 
O glumă? De unde să ştie glume căpitanul Jimborean? 

Auzea de atâtea ori, la popotă, glume nesărate, triviale şi totdeauna se 
prefăcuse că nu le aude. Erau glume cu femei de bordel cu colonelese, maio- 
rese şi căpitănese și cu ordonanțe şmechere; altele erau cu generălese, prinse 
în flagrant delict cu dulăi... Dacă ar spune astfel de glume acestor țărani 
curați şi simpli, s'ar face de râs... Soldaţii s'ar preface, poate, că râd, ca 
dintr'un ordin, 

— Vă ajunge hrana?, întrebă el în sfârșit și guta desfăcută în zâmbet, 
iși arătă dinții îndelung, și toată compania i-i văzu, 4 Ce se întâmplă cu co- 
mandantul ? >, se întrebau ostașii, — gândind: e De bună samă, are în suflet o 
cumpănă »... Unii îl auziseră certându-se cu celonelul în privința mitralio- 
rului sovietic şi-şi răspunseră,.. 4 Sub fața asta de piatră, bate un suflet 
drept, bun... Doamne, cum schimbă războiul oamenii... 3. 

Pe la ruginirea amurgului, regimentul se opri în bivuac într'o pădurice 
şi Jimboreân, ostenit din cale afară se întinse la- pământ, adormind dintr'o- 
dată. Prin somn, ofta. 

Veni o ploaie repede și nu se trezi nici când picarii îi cădeau pe față. 
s Să-] învelim... », îşi spuse Dadaci și în timp ce-l învelea cu foaia de cort, 
căpitanul se trezi, 

— Ce faci? Marș,.. 

— Am vrut... am vrut... domnule căpitan... că plouă... 

— Bine, făcu Jimborean, ca și cum soldatul Dadaci ar fi executat o per- 
fectă mânuire de armă, cu toate, țăcăniturile regulamentare, Şi.. ., ce mai vrei? 
— Nimic... nimic, răspunse soldatul, prostit într'un zâmbet larg. 

— Mergi şi te culcă, soldat... Ce umbli brambura? 

„ € Credeam că i s'a muiat inima..,», îşi spuse Dadaci, depărtându-se 
€ și când colo... e. . 

t Ce-s sentimentalismele astea ? 9, se întrebă căpitanul, mânios și ruinat. 

«Nu cumva am să-i las să se culce lângă mine?», 

Și, din ruinele personalității se ridică, aspru, cu pelerina impietrită în 
lungul trupului, Jimboreen, cel care niciodată nu-şi arătase dinţii, doje- 
nindu-l: e Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție... Unde pi-i firea? Nu 
cumva ar trebui să punem prizonierii pe roze? — Dar nici să-i ucidem ca 
pe niște câni, contrar legilor războiului! Și cum să ucidem populaţia civilă ? », 
Ii veni în minte colonelul Vartic şi cz o spaimă îl cutremură. e Dar cu soldaţii, 
Jimborene? Ce-i fraternizarea asta cu gradele inferioare? Soldatul, cum îi 
zâmbeşti iese din legi și regulament; pe urmă, ține-l în mână dacă poți... ». 

Jimborean gândi îndelung şi-şi răspunse: 4 Dar oare cu legea omenici 
şi bunătății ? Sunt sigur că ar mânca foc pentru mine ...s. 

In zori, unitatea porni mai departe și în sufletul lui Jimborean lupta cu 
sine însuși era tot mai crâncenă. Uneori zâmbea stânjenit şi după ce-și aco- 
perea dinţii, repede, da comenzi cu glas mai aspru ca niciodată .,, 


go VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Drumul era desfundat şi el grăbea în fruntea companiei. sub năvala 
de aur a soarelui, elată... e gândea el, «simt cum se destramă în mine 
tot ce am zidit, tot ce am crezut... Am fost un lucru oarecare, în mânile 
celor mai mari... Ca o biciușcă în mâna căruțeșilor,.. O biciușcă...s 
își spuse, întorcând capul spre soldaţii care urcau în urma lui, grăbiţi. «Şi bi- 
ciușca asta, n'a ales spinarea unde lovea... A lovit răni, coaste trudite»... 
Biciușcă în mâna bețivilor, nebunilor, Bunăoară, colonelul Vartic... De 
bună seamă că l-a lwat la ochi și n'are să-l slăbească, până nu-l va duce la 
judecata Curţii Marţiale. Și, poate, în faţa plutonului de execuție. ,. Simţea 
el bine lucrul acesta , , . e Bunăoară ș, se întrebă Jimborean, € ce-ai face, domnule 
căpitan, dacă ai primi ordin acum să intri cu compania în localitatea care se 
zăreşte și să-i dai foc ., , să ucizi populația 79, — e M'aș opune , , „3, îşi răspunse 
căpitanul. « Asta se cheamă neexecutare de ordin, domnule căpitan, și pentru 
neexecutare de ordin, în timp de războiu, pieri sub glonţ... +. —« Totuşi 
m'aș opune., , t 

In față îi răsări colonelul Vartic, €cânele negru», rânjind: « — Cu prima 
ocazie, chiorule, am să te fac companie de poliție. Mă auzi? Și-am să te văd 
cu atunci... s+. 

4 Cânele negru... », își spuse Jimborean. « Poate dacă l-ar controla bine 
doctoriiar trebui să-l închidă în casa de nebuni », 

Un nod amar îl strânse în grumaz; stupi la o parte şi-l cuprinse scârba 
de sine însuși, 

De câte luni, de câţi ani, chinuiește cl soldaţii care vin în urma lui ca o 
turmă? Jată-i: un semn de-ar face și toți nenorociţii aceștia, care şi în somn 
se gândesc acasă, ar sări cu capul în jos, în fântâni . , . « Ordin , . .», râse amar 
Jimborean, + Dar unde-i voința lor proprie? Noaptea, îi închidem prin şuri, 
ca pe niște porci; punem sentinele la uși, şi cum întârzie unul mai mult după 
casă, când iese afară, îl bănuim de plan de dezertare ... La un semn al meu, 
se izbesc în glod, ca porcii... Ia'n să 'ncerc...s. 

Se opri, şi compania încetini pasul. 

— Ordonaţi ?, îl întrebă un sergent, 

— Cul-caţi, strigă Jimborean, — şi compania se svârli în glod, 

— De ce?, întrebă un glas, 

— Taci, spuse altul. Te-aude... 

— Inainte-marș, strigă căpitanul, gândind mai departe: « Toţi oamenii 
aceștia mă urăsc... precum toţi soldații armatei noastre își urăsc ofiţerii, 
Ne-ascundem după degete, crezând că felul lor de a se purta față de noi îi 
respect... Nu-i respect, ci frică... Intre noi şi ei — nicio punte . .. Cum 
intră în căzărmi, îi luăm cu suduitura ,. . cu parul... Când suntem, noaptea, 
de serviciu, ca să ne omorim plictiseala sunăm alarma „. . Li scoatem în cămăși, 
cu picioarele goale, iarna, afară în ger... Ne execută ordinele — din frică... 
++ Dar m'am apropiat eu vreodată de inima lor, de gândul lor? Am con- 
trolat eu vreodată dacă li se dă toată rația? Bunăoară Codău , ..— şi mai cum 


NEGURA, Ii gi 


dracul îl cheamă? Bunăoară Codău lolampie ... Când a venit la companie 
era slab că se vedea prin el; acum, a întrecut de mult suta de kilograme... 
din hrana soldaților .. <9. ` 

Simţi, în toată ființa lui, că-l paşte o ne mai pomenită primejdie, mai 
presus ca glonțul și ca obuzul ,,. Și se gândi la cânele negru... Un agent 
îi înmână un ordin cu un singur cuvânt: e Oprirea ». 

— Repaus, rosti el. Agent, chiamă-l pe majurul Codău la mine, . . 

Şi Codău, venind, iar se clătina. 

Măi cornist, măi Precista şi dumnezeoaica ,,, De ce nu suni adunarea 

majurilor? Sună, cornist | 

Şi, punându-și palmele pâlnie, prinse a răcni către albastrul cerului. 

— Râdeţi?, se întoarse el spre batalionul oprit pe amândouă marginile. 
Râdeţi? Că eu adunarea majurilor o sun... 

Deodată îşi duse palmele la nas şi le mirosi indelung, adânc, şi ochii îi 
rămaseră împictriți, ascultând văzduhul , , , 

— Pauzi schije... ia'n auzi-o cum sbârnâie.,. Voi o auziți măi? Vine 
schijt... ; 

Îşi mirosi iar, adânc, palmele şi se plecă asupra ganțului rupând un smoc de 
mintă sălbatecă; îşi frecă mult timp palmele și după aceea rosti, mirosindu-le iar: 

De geaba ... mirozna morții tot răzbește ... e, 

— Eu, prind a puţi a mort... eu,,. majurul Codău lolampie .. æ dom- 
nule căpitan . . la ordinele dumneavoastră . . . Precista și dumnezeoaica, 

— Vreau să văd azi hrana trupei... Ascultă, majur Codău,.. Știu că 
s'a împărțit la companii rachiu, L-ai dat oamenilor? 

— Oamenilor? A fost prea puţin, domnule căpitan. Să vedeţi: rachiul 
il primeşte întâi divizia; acolo, îl gustă. .. Mă înțelegeți ? Il gustă întâi acolo.. . 
Pe urmă divizia îl trimite la Aprovizionarea regimentului; şi-l gustă... Pe 
urmă vine la Batalion; și-l gustă... 

— Ascultă, îl întrerupse căpitanul. Mie să nu-mi umbli cu basme... 
Vreau dreptul oamenilor... De azi înainte nu mai merge... 

Şi tot mai încremenit îl privea majurul. « Ce dracu s'a petrecut cu Jim- 
borean? De când i-s așa dragi soldaţii? Nu cumva-l paşte ceasul morții? 
De când îl ştiu, niciodată nu şi-a băgat nasul în cazan... e, 

— Camarazi, se întoarse căpitanul către compania aşternută la pământ; 
camarazi. , . 

— Doamne. .. ce-i oare?, întrebă, tare, lonici Grigore, nespus de mirat 
de glasul cald, frățesc, al căpitanului, 

— ... împreună, rosti acesta ca o frântură de gând, împreună, măi 
băieţi. Noi, împreună îndurăm, vânturile, ploile, glonțul.. . 

— Da... da, spuse lonici. Împreună... 

— ... de-aceea, măi camarazi... să fim tari... Pricepeți, Războiul are 
ispite care duc la moarte. Veţi cuceri sate, oraşe... Veţi vedea prin 
case bogății, lucruri rare... Să nu vă atingeţi... Mă înțelegeţi? Pe unii 


or f VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
îi apucă nebunia... ucid. Lasați-i în plata judecății viitoare... Sunteţi fe- 
ciori de gospodari. Nu? Oricine v'ar porunci să dați foc orașelor, să împuş- 
caţi prunci, —să n'o faceţi ! Veniţi si-mi spuneți mie, ca unui frate mai mare... 

Și, cu ochii încețoșaţi, privi spre acoperișurile dela Nova Suliţa, apoi, 
departe, în urmă, către orășelul părăsit în puterea zorilor. f 

— Mäi băieţi... Voi ştiţi ce s'a petrecut astă noapte în orășelul cucerit 
ieri... Nici pruncii n'au fost cruțaţi, Crima asta au făcut-o jandarmii, ei 
cure duc războiul lor, care n'are nimic cu noi din linia întâia, .. Inţelegeţi ? 

Și iar îi răsări în fața ochilor colonelul Vartic. 

Şi gândi: « Parcă-mi spune inima că m'a lucrat Cânele negru la Divizie... 
Ce fac, dacă primesc ordin să fiu companie de poliție sau chiar pluton de 
execuție? », Nu, Oamenii mei n'au să se întineze în sânge nevinovat, orice 
ar fi... +, 

— Camarazi, grăi el mai departe. Pentru cei ce-mi fug de sub ordine, 
am lege care duce la glonț; am atâtea mijloace împotriva lor. Eu, de azi înainte 
las la o parte toată puterea ce o am şi rămân față de voi numai cu puterea 
cuvântului, , 

Işi lăsă pelerina să-i cadă jos la picioare şi simți că aruncă de pe umeri 
un întunerec, «Imi dădea aer de corb de pândă... Din cauza pelerinei 
păream, dur, aspru, împietrit. .. Ne împopoțonăm, ca să speriem nişte bieți 
țărani care vin la cazarmă de-a-dreptul din creierul munților şi din păduri ə, 

— Ce să fac cu pelerina?, îl întrebă ordonanța, un flăcău mai tuciuriu 
ca Dadaci, cu nişte dinți albi. i 

— Predă-o la căruțe, Și ceri majurului un veston, 

— A-ă-ă, făcu ordonanța, privindu-l lung. 

Și simţi o amarnică părere de rău, mângâind pelerina vânătă de care 
era mândru, € Să ştiţi, „.», se lăuda, pân'acum edom’ căpitan îi cel mai falnic 
ofițer din regiment; şi-i cel m:i aspre. Și din miile de soldaţi câți îi are re- 
gimentul, numai eu grăesc cu dânsul, fără să iau poziția... Numai eu i-am 
văzut dinţii, când râde, A râs el vreodată în faţa cuiva? Eu şi picioarele i le 
spăl, și-i cunosc până şi cămeșile și izmenele...9, 

Și-şi da aere mai aspre ca ale ofițerului, față de soldat şi față de întreaga 
lume... 

Mergând spre căruţe era mâhnit, amărit, că parcă ducea în braţe nu pele 
rina ci un stârv, d Lasă.. +», își spunea el, € te 'ncui în ladă azi, hainā-hăinută. . 
dar mâne-poimâne iar are să te îmbrace dom” căpitan... Şi iar are să fie 
mândru şi falhic... ». 

— Ce i-a venit?, îl întrebă majurul Codău, Că tu-l ştii bine, măi Petrea. . . 

Ia'n spune-mi tu... 

Ordonanța îşi împictri fața într'o tăcere de moarte: 

„_— Ce are... eu ştiu... nu pot să spun... trebue păstrat secretul gra- 


dului.., Mie-mi spune dom’ căpitan tot,-tot, sara, când îi spăl picioarele 
şi când îi tai unghiile... 


eath, -o-a ot -b = 


NEGURA, HI! 93 


Alese un veston nou mirosind a naftalină şi-i veni să geamă după 
ce căpitanul, îmbrăcat în veston şi amestecat printre soldați, arăta ca un 
oarecare soldat... «Așa mândrețe de ofițer... și sa dus... Păcat... 
păcat»... Și ordonanța se închise la chip şi niciodată nu-și mai arătă 
dinții albi, | 

lar soldații din companie îşi spuneau: « Bine c'a dat bunul Dumnezeu 
și s'a înmuiat la inimă... numai de şi-ar ţine mult năravul ista... +, Și lonici 
iși spuse: « ,.. și eu era să-l împușc la cel dintâi atac, dacă-mi pica în bătaia 
glonțului... Așa mă tot ispitea gândul... », 

ȘI toți, când grăiau acum cu căpitanul, luau poziţia de drepţi, nu forțat 
ci stăteau Într'o poziție lină, fără ciolane încordate, în care parcă așa stătu- 
scră de când lumea... Răspundeau comandentului cu glas scăzut, cald, 
cu unui frate mai mare, un frate bun care știe totul în lumea asta Și 
de care, mergând către o ne mai pomenită primejdie, trebue s'asculte 
orbește... 

Mâncând, tot căutau cu lingurile prin gamele; apucau în linguri cartofi si 
bucăţi de carne; dar ei parcă voiau să găsească altceva —nu —ştiu — ce talisman 
in borşul tcela cazon, talismanul care schimbase firea comandantului lor 
care, ani de ani îi izbise prin toate glodurile, făcuse nedreptăţi la impărțarea 
concediilur, — mai cu seamă la împărțirea concediilor, când, pentru un păduche 
găsit pe guler, la inspecție, tăia cu condeiul numele din tabel şi tăia cu peniță 
lui de aur care şueră depărtat când scrie, inima omului... 

Și mâncând, soldații căutau înainte, cu lingurile prin gamele. 

— Tu de ce crezi că s'a schimbat așa ?, întrebă lonici spre Dadaci, Iaca, 
iau cu lingura, iau şi nu-mi vine să mânânc... Și doar crap de foame... 
Imi stă ceva cald la inimă şi nu-mi vine să mânânc... 

— Asta-i de bucurie... Noi, bucurii n'am mai avut, de ani... Și-acum 
ne turbură... Las' că ne-am duce noi acasă, 

Puse mâna alături, căutând o nevăzută scripcă, 

— Păcat... l-am trage o cântare, că cine ştie... 

Și, lăsându-și lingura în gamelă, Jonici porni fuga spre câruța lui Fili- 
poiu. € li dau de trei pacuri de tutun, dacă-mi dă o seripcă ... 5, 

— Ce-ai pierdut, îl întrebă Filipoiv, Veston? Manta? Puşcă? Să stii, 
măi camarade... că eu iau numai dela morți... Să nu crezi că am omorît 
pe cineva când am hat straele estes... 

Cu căuşul palmelor, tot acoperea amestecul de haine, pantaloni vărgați, 
pălării şi ghete, tot depărtându-le către fundul căruței, 

— Eu, bre... îi drept c'am fost astă noapte în târgușor... Am luat nu- 
mii dela cei găsiți morți... 

— Am avea trebuință de o scripcă, băcică Filipoiu... Că prin case se 

— «++ Şi ce mi-ai da pe dânse? V'aţi învățat numai c'un pac... Când 
inu lucrurile, trec prin primejdii, Trebue mărit prețul... 


94 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


i adăugă: 

T pe bani... Mă gândesc că la capătul războiului, să-mi 
ridic o cămţă. Că stau cu năimeală... și când n'am cu ce plăti... regulat 
îmi scoate stăpânul casei nevasta şi plozii în drum, 

Intre timp mâinile lui uriaşe trăseseră de sub fân o scripcă. 

— Na-ţi-o. .. dar cer un pol de bani... Ce-i un pol de bani? Dacă mi-6iu 
cumpăra pe ei o mână de cuie sau câteva draniţe... 

lonici scoase din băsmăluța lui cu flori mari, albastre, câțiva bănuți și 
infășcă scripca. 

Ama tei tai încremenind cu lingura în gamelă. Ca un frate-mi 
eşti, măi camarade Grigore... 

Ciupi strunele şi soldații tresăriră; mai apoi, luându-și fiecare gamelele 
cu mâncarea neatinsă, se strânseră roată în jurul ţiganului. € Oare ce are să-i 
zică? s, —se întrebau și toți simțeau că numai a jale poate să iasă din strune, 
Şi Dadaci porni a jale adâncă, întârziind mult cu arcușul pe struna cea groasă 
care smulge totdeauna lacrimi, chiote şi inima omului din piept. 

Inimile tuturor se întorceau pe străine drumuri, acasă. Se apropiau de 
părinţii, de frații lor robotind în ogoare de piatră, prăcind păpuşoiul slab, 
galben, răscolind prundul; se lipeau de ferestruici strâmbe, cârpite cu hârtie, 
mânioase sub streşini vechi şi se uitau lung-lung la pruncii lăsați singuri 
acasă, legați cu afa de piciorul patului. Și pruncii se tot trăgeau pe brânci 
către strachinile cu borş de crupe şi urzici, puse în mijlocul încăperii... 
Afară la uşi scurmau niște porci negri cu sfârle lungi, porcii vecinilor chia- 
buri. « De n'ar deschide ușa să intre la prunci e, tresăreau soldații. Și sfâr- 
lele iungi se vârau pe sub uși, deschizându-le şi dând năvaiă în case; întâi 
sorbeau borşul cu urzici din strachini, după aceea se repezeau la pruncii 
legaţi cu „a de picioare, Și în zadar se canoneau pruncii să se urce pe paturi 
sau pe cuptoare, că aţele îi opreau și... 

—« Vai... Doamne. . . ștresări căprarul Aniculiesei, e schimb'o pe bătută o. 

Dadaci nu mai avu când schimba cântecul, căci artileria prinse să bată 
din spre Răsărit, încadrându-i între obuze, Avioane prinseră a-i mitralia — 
şi din păpușoaiele din faţă porniră mitralierele. 

Compania se răspândi în trăgători și schimbul de foc ținu câteva ceasuri; apoi, 
automatele din faţă încetând, regimentul prinse să înainteze. Venea amurgul şi 'n 
târg la Noua-Suliță, departe, se înălțară pe casele din margini steaguri albe. 


Amurgul lumina toate ferestrele târgului şi sclipea, roşu, ca un gigantic 
foc, pe toate acoperișurile. 

« Parcă arde... s, spuse, înfiorat, careva, la spatele căpitanului. Și soldații 
înaintau orbiți, printre oamenii din Noua-Suliţă, ieşiţi în ulițe cu capetele 
goale. Focul amurgului, sbucnind dela geam la geam, tot mai roşu şi mei «adânc, 
„cuprindea ziduri, uşi, obloane şi oameni într'o mare de flăcări. Și toți simțeau 


| 


NEGURA, Ii 95 


apropierea unei primejdii : și oamenii aceia, tremurând din genunchi, cu cape- 
tele plecate, și soldaţii ai căror bocanci răpăiau în cadență din ce în ce mai 
regulată, din ce în ce mai surdă: Tep-rip... răp-rap... Caii escadroanelor, 
caii tunurilor parcă înnotau prin celbul roşu, într'o mare de sânge. Luceau 
căştile și miile de baionete, şi soarele, asfințind, privi multă vreme din munţii 
şi codrii lui, cum se revarsă fierul tunurilor, fierul armelor și fluviile acelea 
de oameni, printre acoperișuri. 

Locuitorii, curând, se traseră în fundul maghernițelor, se ghemuiră în 
beciuri, încuindu-se după obloane grele, Uruiau tunuri cutremurând pământul, 
hurducând pereții și ușile. Vasele de pe mese prindeau a suna lovindu-se 
unele de altele; în pereţi se strâmbau cadrele și icoanele; clămpăneau ușile 
din zăvoare. 'Treceau şiruri de căruțe cu roți încete, ostenite şi dintr'o 
căruţă un glas răgușit cânta, iar cineva striga la dânsul: 

— Taci, măi Boculei... măi băiete, măi... Eh, taci odată... Precista 
şi dumnezoaica.. .. Nu vezi că parcă arde lumea ?... De-ar arde |, că mă învi- 
novățeşte Jimborean că beau rachiul trupei... 

Și, după ce trecu cântecul de nebun şi sfada majurului, se făcu o liniște 
adâncă, — parcă un ocean de plumb ar fi copleșit deodată orășelul și arma- 
tele în mers, S'auzi tropotul în galop al unui cal. Un glas întreba: 

— Întâia ? Întâia din 307! Care-i întâia? 

— Ce-i cu întâia ?, răspunse majurul Codău, N'aș mai fi ajuns la întâia... 

— Ascultă, majur,.. Din ordinul Diviziei... întâia din 307... companie 
de poliţie... Trece sub ordinele mele... Cum îl cheamă pe comandant? 
Unul cu bendaj negru pe ochi. 

Și galopul porni iar către inima orășelului. Cadenţa infanteriilor iar 
porni, unități noi intrând în târgul potopit în mările amurpului. 

Cineva rosti: 

— « Uită-te înainte... parcă ard ferestrele... », și paşii infanteriștilor 
răsunară mai surd, € Vi-s încărcate armele? », întrebă un glas, « Puneţi 
baionetele... Acum păstraţi cadența... rap... rap... rap... rap... 
Arma 'n cumpănire,.. +. 

Glasul trecu, înnecându-se în răpăitul surd, exasperant al bocancilor. Trăzni 
un foc de armă şi apoi încă unul. Infanteriile se izbiră sub acoperișuri și o 
mitralieră prinse a țăcăni lung. 

— Vai... Măiculiţă... mamă, răcni un soldat, 

— Secoate-ţi bandajul... nu geme... N'ai bandaj, boule? Rupe-ți iz- 
mana... hei, măi... ce staţi ca boii? Mitralierele 'n bătaie. 

— Cine trage? Pentru Dumnezeu... Cine? 

— Uitaţi-vă în față... în casa aceea cu două rânduri... se văd capete. 
Uitaţi-vă... jandarmii... 

— Și de ce targ în noi?, oasele mamei lor... Strigați... strigaţi... 

Traşi sub acoperișuri, muribunzii gemeau blestemând: 

— Să nu mai ajungă... Tocmai azi primisem epistolie de acasă... 


-6 á VIAȚA ROMÂNEASCĂ 

— Mi-au rămas de dârvală pruncii... Of.,. mă arde pieptul.., 

Unităţile se răsuciră în loc şi soldaţii se prăbușeau pe sub caii înspăi- 
mântaţi şi-i sdrobeau roțile tunurilor. « Inconjurați casa... casa aceea... +, 
răcneau glasuri peste măsură de svgnumate, 

După focul amurgului cobori întunerecul şi regimentele se traseră afară 
„din târg, când artileria prinse să bată orășelul din toate părțile. 

— Să înceteze |.. Încetarea !.., răcnea colonelul Vartic la telefon. — Alo 
404 Greu... Allo... Obuzierele.,. din ordinul domnului general... 
Ce-i asta? Păstraţi schija pentru linia întâia... Pentru cânii din Noua 
Suliţă avem gloanțe și foci.. Nu înțelegeți? Daţi-mi legătura cu 

Și, turbat de mânie, prinse să tragă cu pistolul în icoanele strâmbe din 
incăperea aceea joasă. Inspăimântaţi îl priveau telefoniştii. Afară, în prag, 
așteptau comandanții companiilor de poliție. 

— La ordinele d-voastră, rosti cu glas cutremurat locotenentul Cătălin, 

- pocnind călcâiele, încremenit cu mâna la cască, 

Upriţi în mijlocul şoselei, jandarmii se întrebau: + Oare ce ordin primim ? », 
Aceeași întrebare și-o punea mereu și locotenentul, uitându-se fix în ochii 
lui Vartic, care gândea adânc, preumblându-și pe la nas o nevăzută floare. 
I se turburaseră ochii şi un foarte depărtat zâmbet prinse să-i răsară pe faţă 
în timp ce sprânceana dreaptă i se urca, 

— Bine, rosti el,— şi Cătălin cobori mâna dela cască, Au venit jandarmii 
ceia... care... ? 3 x 

— Jandarmii ceia... care... domnule colonel... aşteaptă după casă... 

Inchise bine ușa dinspre drum și dinspre încăperea telefoniștilor şi adause, 
întrebând: 

— Aici... sau îi trimitem în... concediu ? 

— Aici... nu! Îi trimiteţi în concediu. Cheamă-l pe Duma... 

Ușa dinspre drum se deschise şi un plutonier cu trup butucănos, cu niște 
mustăţi lungi, aspre, răsări în prag, tăcut, cu faţa largă încrețită într'un rânjet. 
Stătea înlemnit cu brațele păroase peste măsură de lungi, suflecate în sus de 
coate, căzute în lungul trupului. 

— Duma, rósti colonelul Vartic și plutonierul îşi plecă fața spre pă- 
mânt şi prinse să-și plimbe limba pe buze, în timp ce în fundul ochilor i se 
năzări o depărtată flacără. * 

— Am înțeles, răspunse acesta încet, cu un glas subțire, cârâit, Toţi aşteaptă 
afară... după casă.,, à 

Şi întrebă mai încet, tot scăpându-și vârful limbii spre cismele co- 

„Jonelului: 4 

— oare... cu pistolul... sau cu ștreangul?. . Mie mi-i ușor cu ştrean- 
gul... vă rog să-mi daţi voie... cu ştreangul:.. Nu-s prea mulți. Am şi 
ajutoare. Ii bag într'un beciu, domnule colonel, pe câte unul; în vremea 
asta motorul camionului dudue.. . N 


aan ASP, Mo | 
| 


NEGURA, IH 97 


« Dece? s, se tot întreba locotenentul şi-şi mânca buzele. « Pân' acum mi-a 
scis cei mai credincioși jandarmi, ,. », 

Tresări puternic când colonelul Vartic îi spuse cu glas "liniştit: 

— L-ai văzut pe Duma ? Tuturor ar trebui să ne fie pildă... pildă de cre- 
dinţă. .. devotament... L-am propus la «Virtutea militară»... căci el... 
Și nu-și sfârși cuvântul, căci la prag, Duma îi adusese pe cei șapte soldați 
de după casă, descinși, fără arme. 

— lată-i, rosti plutonierul, ardtându-i din prag. 

Colonelul Vartic privi peste măsură de lung, drept în ochi pe fiecare, 
în timp ce Duma, arătându-i pe rând, le tot căuta ceafa și beregatele, cu de- 
getele lui peste măsură de reci și ciolănoase, 

— Băieți, le spuse Vartic. Eu vă mulțumesc pentru credința cu care... 
mă înțelegeţi... cu care... şi vă dau drumul acasă... 

Și când unul din ei văzu că dintr'un buzunar al lui Duma iese un capăt 
de funie cu juvăț, își svârli capul în sus şi prinse să râdă, Altul, nespus de 
tânăr, asculta, mâncând cuvintele colonelului. 

— Taci, măi Oachim, rosti el către cel ce râdea; domnul colonel ne dă 
drumul acasă, la toți, şi ne ducem acasă, 

— Da... da, continuă Vartic. Pentru credința cu care... mă ’nțe- 
legeţi... cu care... vi se cuvine cu prisosință a Virtutea militară». Are 
să se mândrească de voi Statul, țara, Du-i, plutonier. Fă-le formele... dă-le 
drumul, 

Și strigă spre soldaţi: 

— Dar să veniţi la timp... căci eu... dacă nu veniți la timp... 

Un glas din întunerec răspunse: 

— N'aveţi grijă... 

Și cei șapte mergeau repede, urmați de plutonierul Duma, către un ca- 
anion cu acoperiş negru, spoit tot în negru. 


Și colonelul Vartic prinse iar să vorbească abia când, departe, în noapte, 
s'auzi un uruit puternic de motor. Şi uruitul creştea în răstimpuri şi-atunci 
sbârnâiau, depărtat, ferestrele; luminile celor trei lămpi aninate în grindă 
clipeau una spre alta și fitilurile scoteau ca un băzâit lin de muscă, 

— Inconjurați târgul! 'Turnaţi butoaie cu gaz şi benzină, mai cu samă 
unde-s casele îngrămădite, ,. Cei care fug spre ieșiri, împușcaţi-i... Să-mi 
raportezi purtarea căpitanului Jimborean. .. Să vii să-mi raportezi... Auzi? 
Şi gândi cu un zâmbet de mulţămire: + Va vedea el, chiorul,.. ». = 

După ce ieşi locotenentul, noaptea se umplu de pași de bocanci în fugă. 

Speriat era glasul unui telefonist vorbind sugrumat: 

— Allo... allo... allo... Da, s'au pornit represalii. Câţi au căzut dintre 
soldați? Nu se ştie... nu... nul Civilii? Au fost executaţi pe loc, cu mi- 
tralierele cù care trăgeau... prinși în frandeli... Cum? da... da... în 
frandeli, . . 


98 . Sr VIAŢA ROMANEASCA 


« Băiat bun .„„ idiotul .... 9, își spuse colonelul Vartic, ascultându-l. — Auzi ? 
„a frandeh e... dobitocul... Popor de țărani murdari... 


Se lipi cu fața de geamul din spre târg, ascultând întunerecul; dar cum 


glasul telefonistului și lumina lămpilor îl supărau, dădu lămpile în jos și 
deschise spre încăperea telefoanelor: 

Mal bate mauzi? Mai încet... Ce răcneşti? 

Glasul telefonistului cobori —cobori şi spunea în aparat mai departe, 

` stins: | 
surioara FI) represalii... civilii... prinși în frandeli... allo... 
allo... allo... 
o . * . lungă, albă, 

In îngrămădirea de bezne din spre târg urcă întâi o flacără gi, albi 
cercetând negura, lungindu-se repede pe fața pământului şi se furişă într'o 
casă. Inima lui Vartic crescu și sprâncenele îi fugiră amândouă în sus, când 
în faţa ochilor i se deslănțui un puhoiu de foc, i 

— Arde... arde... arde, strigă telefonistul în aparat. > 

Vartic se lipi mai bine de geam şi se gândea unde dracul, în istorie, se 
întâmplase o noapte grozavă... o noapte cu oameni svârliți cu capul în jos 
pe geamuri, cu prunci apucaţi de picioare și sdrobiţi de perete... Un rege 
nebun, privind pe geam, trăgea cu pușca în umbrele arborilor şi 'n fugari 
răcnind de groază. ., Unde dracul și când, se întâmplase, în istoric, noaptea 
sta? Ei E] L . 

i s De-ar fi aici Cătălin... l-aș întreba. El mi-a amintit şi de... cuma 
dracul îl chema? Ibric... Ibric... Ibricus... A... », făcu el, €... noaptea 
Sfântului... şi mai cum mama dracului? Sfântului... Sfântului... b. 

Şi focul uriaş din faţa lui creştea; printre trozniturile bârnelor și ale aco- 

ișurilor s'auzeau răcnete și Împuşcături, S : ; 
ara ar trebui să bată și artileria... », gândi Vartic și nu-și sfârși 
gândul, căci în prag îşi bătu călcâiele un ofițer rânjind sub cască. 

— Să trăiţi, domnule colonel... Sunt locotenentul Vieru... din infan- 
terie... Am onoarea... am onoarea a vă raporta... Compania întâia din 
307... s'a opus... ordinului Diviziei... Căpitanul Jimborean, comandantul, 
şi-a luat oamenii și s'a ascuns. ..-departe... spre Răsărit... Spune că a 
văzut jandarmi trăgând în noi... Inscenare... Așa a raportat domnului co- 
mandant de regiment, . . > fă 

— Să fie arestat.. . arestat... Tot acum., . arestat. Chiorul l... Ce mai stai? 

Locotenentul Vieru îşi svârli mâna la cască: A i 

— Domnule colonel... cu... vreau să-mi fac datoria... Cu îngăduința 
dumneavoastră... Patriot... patriot sunt... am fost și voiu fi... Trebue 
să luptăm până la... | z 

N Aeae Ai fost tare la istorie? Ia'n vină 'nco'a... Uită-te pe 
geam... Amintește-ţi: unde și când s'a petrecut în istorie o noapte grozavă. . - 
cu foc? 


— Nero, domnule colonel, . . 


NEGURA, II 99 

— Lasă-l pe Nero... idiotule... mai încoace... a-a-a. La Paris... în 
Franţa... Noaptea Sfântului Bartolomeu... Intre cine și cine? 

—La Paris... în Franța... 

Fruntea îngustă a locotenentului se strânse până se îngustă cât degetul. 

— La Paris... In Franţa... Hughenoţii... da... da... Hughenoţii,, , 
nişte popi catolici. , 

Ieși repede si din mers Își scoase cuțitul cu mâner de os, indoit la vârf. 

Colonelul Vartic uită îndată şi de noaptea Sfântului Bartolomeu şi de toate 
gândind: « Chiorul... i-a venit rândul... Il trec Curţii Marţiale, chiar 
în zori. Mâne, spre sară am să comand chiar eu plutonul de execuţie... » 

— Ascultă, rosti încet către telefonist, Către toate posturile Diviziei: 
a Prindeţi şi arestaţi şi aduceţi la Pretorat, sub stare de arest, pe căpitanul 
Jimborean din 307... ». 

— Pprindeți și arestaţi..., spuse, înfiorat, în telefon, glasul soldatului. 
Prindeți și arestaţi. ., 

Și focul din vale creştea, urcând până 'n înaltul văzduhului, luminând 
imprejurimile ca ziua, până departe, încât se vedeau armatele în mers, şirurile 
de căruțe, mici cât furnicile şi 'n mijlocul flăcărilor os menii alergând care 
'ncotro, furişându-se pe sub vâlvătăi, 

Luna răsări albă drept din marea de flăcări şi după ce stărui indelung 
în vârfurile sângerii ale focului, se întunecă la faţă, arătând ca un cap de 
mort. Suluri uriaşe de fum se târau la faţa pământului, până departe. 

Glasul sugrumat al telefonistului nu mai înceta: e Prindeți şi arestaţi, ~ 
şi arestați... prindeţi şi arestaţi... ». 

Plutonierul Duma se arătă în prog, asudat, descheiat la pieptul acoperit 
în smocuri de păr, Degetele mânilor îi stăteau incrâncenate jos lângă ge- 
nunchi și răsufla repede, ca după o ne mai pomenită fugă: 

— +++ Domnule colonel... s'a făcut... treaba... i-am trimis... pe toți... 
șapte... acasă, .. Pe rând... cu laţul... pe câte unul... a trebuit să muncesc 
cu mânile, să le frământ beregățile... Unii erau voinici. sa tari. 

Și-şi ridică lăboaiele până "n dreptul ochilor ; 

— M'au stropit cu sânge, .. când horcăiau. .. şi cu creieri ieşiţi pe nas... 

Ascultându-l, Vartic simţi o puternică durere la tâmplă. 

— Destul... Duma... 

Şi tresări într'un gând: 

— Stai pe aproape, la îndemână. Ai să mai ai treabă... 

— + „Prindeţi și arestați... şi arestați. . .—spunea, la nesfârșit, către tbati 
posturile diviziei, glasul înfiorat al telefcnistului, 

— Pe cine, domnule colonel? 

— Vei trimite în concediu un ofițer... Hl iai... și... pe drum... Dar 
să sfârșești repede... 

Duma oftă greu, puternic, și smocurile de păr de pe piept i se 
sburliră, 


VIAŢA ROMÂNEASCĂ 
/ 


N 

— împuşcat... da! mai pot! Cu ştreangul... maş mai fi putut... 
domnule colonel . . A 

— Prindeţi și arestaţi... da... şi... arestaţi... pe căpitanul Jimbo- 
rean... Ce? L-au prins? Să trăiţi, domnule colonel, urm ăritul a fost prins... 

ins... 
ză 'Telefonistul îl privea; alb la față, cu ochii“mari, în timp ce în urechi îi 
sunau ciudate şi depărtate glasuri din tot lungul liniilor telefcnice, ca de pe 
alte lumi. 

— Unde l-au prins, idiotule? Il aduc incoace? Ia 'n întreabă. . . 

În vremea asta, Duma își scoase din buzunar funia, cercetându-i juvățul 
cu băgare de samă: 

— ori tot mai bine în ștreang... domnule colonel! 

— Nu, măi băieţică, măi... Trebue să demonstrăm, cu glonțul tras în 
ceafă, că a vrut să fugă de sub escortă |... Ştreangul. .. merge cu grade infe- 
rioare... cu soldați... că pute de ci pământul... Cine să mei facă gură 
pentiu un soldat? Nişte țărănci cu cep de vită? Nişte colțate de țărănci? Le 
moare letul, în războiu... Ei și? Trei metri de pernă deasupra... 

Duma îşi scoase din buzunar pistolul, — incărcându-şi-l liniştit, cu băgare 
de samă, Se trase afară în pragul pretoratului şi prinse să mormăie un cântec 
cu un glas puternic, răguşit, jalnic, stupind rar asupra focului care creştea 
tot mai roşu, plescăind și lingând cerul vânăt cu limbile lui gigantice, 


"co 


a Să-mi sbor creierii... n'are nicun rost +, îşi spunea Jimborezn, în drum 
spre comanda regimentului. «Voiu raporta, hotărit, colonelului Redu, tot 
ce-am văzut... Mă vor crede pe cuvântul meu de onoare: ..t. 

Ştia bine pentru ce-i chemat. Neexecutare de ordin... judecată sumarà 
şi plutonul de execuţie. . . Simţul lui nesdruncinat de dreptate, il sfătmia să 
fie drept, cinstit, neclătinat, cu orice preţ, până la urmă. 

Auzi paşi mulți şi-şi duse mâna la pistol. « Oare nu cumva... su ordin 
să.. .». Se linişti auzind glasul majurului Codău, sfădindu-se cu nişte soldaţi. 

— Mii... fugiţi înapoi, măi... nu-mi trebue toată compania... price- 
peti? Precista și dumnezeoaica. . . i 

— Ce vreţi ?, întrebă, aspru, Jimborean spre soldații inlemniţi în faţa lui, 

“în frunte cu majurul. 

— Să vedeţi... domnule căpitan, se bâlbâi Codău. Oamenii, când zu 
aflat de cumpăna dumneavoastră... întâi au prins să plângă ca muierile. 
a Ce-i?9, am strigat eu, «Precista și dumnezeoaica, Sunteţi oameni, bre? 
Încărcaţi-vă armele... +. Şi am venit, domnule căpitan, ...să ne ducem cu 
„d-voastră la regiment. . . și la divizie. .. Că şi eu am văzut jandarmi trăgând. 

— Și noi am văzut, spuneau soldații. 

— Marş înapoi, strigă plin de mânie, cu glas spart, Jimborean. Asta 
se chiamă răscoală în toată legea... Marş... 


NEGURA, 1} 108 
kd 


Și un val cald îi copleşi inima. Tuşi ca să scape de nodul amar care-i 
strângea gâtul, îndepărtându-se repede de zidul surd al soldaţilor. 

e Lasă... lasă. ,.9— gândi majurul Codău, ¢ Că noi i-om sta pe-sproape...9. 

Și intră în pâcle şi 'n nourii de fum încremeniți la fața pământului, cu 
aproape toată compania, cu armele încărcate, cu baicnetele puse. 

Căpitanul Jimborean, intrând în bordeiul unde era comanda regimentului, 
mai întoarse odată capul în urmă, Văzu un zid de soldaţi şi văzu parcă umbra 
uriașă a majurului şi-l cuprinse un nețărmurit simţimânt de bucurie și de 
mândrie, gândind: + Ei toți, ţin cu mine... 

Pocni călcâiele în fața colonelului Radu. 

— La ordinul dumneavoastră... Am venit, ca urmare la nota telefonică... 
Ordonaţi. . . 

Colonelul Radu, un bărbat voinic cu faţa spână, se ridică de pe soba măruntă 
de lut unde stătea privind prin uşa scundă noaptea verde și puterile 
focului, 

— Aiurea, Jimborenel.. “Te-ai jucat cu focul... Jimborene... Mi-a 
ordonat Divizia să te arestez. Deci, eşti arestat... Ai săvârşit una din cele 
mai grozave abateri în timp de războiu: neexecutare de ordin... Aiurea... 

— Domnule colonel, începu căpitanul cu glas întretăiat de nişte grozave 
suspine. Eu, ca și d-voastră, sunt ofițer. Am pornit la războiu impotriva unui 
inamic înarmat, Pornind la războiu, ne-am cununat cu moartea... Și vrea 
să nu-mi întinez arma în sânge de oameni nevinovați... 

— Aiurea, îl întrerupse colonelul Radu, Fii mai scurt şi mai limpede.. 

— La Herţa, domnule colonel, am văzut cu ochii mei rusoaica-soldat 
care a tras asupra noastră. Mi-i martor sublocotenentul Măgură. Fără să țină 
seamă de cuvântul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și 
a împuşcat-o... a măcelărit-o... 

— Aiurea... Care populaţie ?, — îl întrerupse iar colonelul Radu. Despre 
ce populație grăieşti ? 

— Populaţia civilă, domnule colonel... Că era sau nu de un sânge cu 
noi asta n'are nicio importanță. Erau oameni... și erau nevinovaţi... șb 
jandarmii colonelului Vartic i-au împușcat. 

— Aiurea... căpitane. 

Si colonelul îşi împietri faţa, închise ochii, făcând semn că a isprăvit. 

La ușă stătea un căpitan cu pistolul în mână. 

— Domnule căpitan... spuse acesta către Jimborein. E timpul... la 
Divizie... 

— Domnule colonel, spuse Jimboresn; dar colonelul, cu mânile încru- 
cişate la piept, privea lung noaptea verde. Căzu o stea și el se uită lung la 
fsța galbenă a căpitanului, la bandajul negru care i se tot bătea. + Putea rămâne 
la partea sedentară, . e, gândi el. eOrb, şi a venit pe front, .. Au să-l împuște... 
Aiurea...» 

Rămase, înalt, mut, cu mânile încrucişate. 


-102 VIATA ROMÂNEASCĂ 
. 

— Uitaţi-vă afară, .., domnule colonel... In Noua-Suliţă ard de vii mii 
de oameni... li udă cu benzină și le dau foc... Unii se svårl în fântâni, 
arzând, Și am văzut cu ochii mei jandarmi trăgând cu mitraliera și cu puștile, 
în Divizia în mers, Acesta-i adevărul... 

Colonelul se întoarse cu spatele şi se plecă lângă sobă, scoțând dintr'o 
cismă o sticlă. O ridică la gură şi cu cât sorbea din ea mai mult, ochii i se 
măreau, faţa-i se înroşea. 

— Aiurea, căpitan Jimborean, aiurea... Ar trebui să-te împuşc cu mâna 
mea... Pleacă | Ia-l, ofiţer... 

4... Cânele s, gândi Jimborean, mergând alături de celălalt cfițer, tăcuţi, 

Lumina focului le culca la pământ umbrele şi celălalt căpitan rosti privind 
luna care abia răzbea prin roșul adânc al flăcărilor. 

— Ca un cap de mort... prietene... 

« Mor ca un puiu de vrabie ... »,își spuse Jimborean și o amarnică părere 
de rău îl cuprinse, după viața lui, după toată viaţa lumii. La stânga lor, în 
Noua-Suliţă e adevărat că ardeau de vii oameni; dar viața lumii părea, 
încă, așa de frumoasă... La dreapta lor, la doi pași, cântau cărăbușii în 
ierburile înflorite; într'un sălciiș negru, adormit asupra unor ape cu oglinzi 
de aur, cântau privighetorile... Și-apoi, în urmă, departe, în țară, căpitanul 


Jimborean își lăsase toate umbrele sfinte. Mama, de bună samă, îl aștepta în ; 


toate zilele și 'n toate nopțiie, 

— Dreptatea care birue.,., rosti celălalt căpitan, ca o frântură de 
gând. Lasă, prietene... Au să te judece... Ei şi? Câţi oameni n'au mai 
fost judecaţi şi-au scăpat?... Dreptatea... care... 

« Ce folos voju avea de biruința dreptăţii, după ce voiu fi putred şi mi 
s'a goli craniul de puterea magică a creerilor? e. 

Şi Jimborean privi lumina albă, stăruind întrun nour de fum, secerată 
de raze, ca un cap de mort. + Dac'aș dezerta? », se întrebă el în gând și rosti 
speriat, cu glas tare, oprindu-se: 

— Fugi încolo... 

— Nu, îi răspunse celălalt căpitan. Indată ajungem. Am răspundere... 

— Vorbisem c'un gând, rosti Jimborean. > Tati > 

— Ar fi o soluție, grăi celălalt ofițer, indu-l lung. Dar îţi pierzi 
pentru totdeauna onoarea... . Ey ete 

Jimborean, fără să-l asculte, gândi mai departe: « Dacă o fac, trebue acum, 
îndită, până nu intru în paza jandarmilor. Dacă intru —gata... t 

Se opri speriat, rostind cu glas tare: 

A — Asta nu... eu nu... niciodată... Mor... dar asta nu... 

Porni mai repede. In faţă, se vedea clădirea nesgră a Pretoratului. Duma, 
Văzându-l, se trase la o parte, în întunerec, Se arătă iar, tot ducându-și mânile 
la obraji parc'ar fi vrut să-și şteargă rânjetul, 

„= Domnule căpitan... din ordinul domnului colonel Vartic... ares- 
tatul... de-a-dreptul la închisoare. Declarația în zori... mâne dimi- 


NEGURA, HI 103 


meaţă... Rămâne în sama mea... Vä rog... domnule căpitan... întindeți 
mânile. . . 

— Adio... căpitan Jimborean, rosti celălalt ofițer, întorcându-și fața 
“spre capul de mort al lunii. 

— Nu, spuse arestatul, scuturându-şi mânile înnodate în funie. 

-—— Prea târziu, rosti căpitanul celălalt, depărtându-se. 

Și Duma, rânjind, spuse: b 

— Vä rog... luați-o drept înainte... Dacă... ceva, am ordin să trag... 

Stătu îndelung pe loc şi în zadar își stăpânea mânile care se tot întindeau 
sapre ceafa și spre beregata ofițerului. Simţea în palme cum i se sbate gâtul, 
cum se sfărâmă carnea, vinele, beregata, în frământarea degetelor lui reci, 
cu tărie de fer. Și, fără să vrea, își lipi palma dreaptă de gâtul căpitanului. 
Slobozi degetele în jos, cuprinzându-i gâtul, căutându-i nodul beregratei, 

— Ce faci?, gemu Jimborean. 

Și porni repede, apoi pașii i se desfăcură într'o fugă cumplită, în timp 
“ce la spate auzea răsuflarea de taur a lui Duma și ca un peamăt: 

— Stai... Stai, că trag... 

Noaptea se umplu de pași în fugă din spre sălciișul adormit asupra oglin- 
zilor, 

Duma trase câteva focuri de pistol, apoi se prăbuşi la pământ, izbit de 
o mulțime de paturi de armă, 

— Loviţi, băieți, spunea un glas înspăimântat. Precista și dumne- 
zeoaica. .. Aista-i Duma? Ia'n lăsaţi-l pe mâna mea, Precista și dumne- 
zeoaica. . . 

— Domnule căpitan... domnule căpitan, spuneau nişte glasuri sugru- 
mate și mâni multe se îngrămădeau să-i deslege mânile. 

— Şi acum ?, întrebă Jimborean după aceea, 

Dar oamenii se răspândiră în intunerec, spre sălcii, în fugă. Numai Codău 
mai întârzia asupra lui Duma, izbindu-i pumni în cap: 

— Na... câne... na... Precista și dumnezeocaica. Fugi apoi şi el, cât 
îl ţineau puterile, r 

Jimborean porni hotărît inapoi către Răsărit. Trecu prin fața Pretoratului 
și ascultă îndelung la geam. Inlăuntru, în întunerec, un glss de femeie plângea 
și colonelul Vartic îi tot porunceu: 

— Inţelegi? Trebue să mă cucerești... Sărută-mă dela vârful picioa- 
relor.., aşa... sărută-mă,.. Trebue. Altfel, în ştreang... N'auzi? De asta 
te-am adus dintre flăcări? Ca să boceşti? Sărută-mă... 

Jimborean porni mai departe, cu pas încet, greu, ca luându-și rămas bun, 
cu fiecare pas, dela pământul pe care-l călca. Și toate umbrele vieţii lui, 
împreună cu fânul înflorit şi cu pădurile şi cu munții Patriei — veneau după 
“dânsul, petrecându-l, Ajunse la companie și privi pe rând soldații adormiţi 
«u faţa 'n sus. Porni iar, şi umbrele soldaţilor se amestecară printre celelalte 
"umbre, petrecându-l. 


104 VIATA ROMÂNEASCĂ 


O puternică nădejde că va veni într'o zi înapoi ii grăbi pasul. Focul dela 
Noua-Suliţa rămase departe, în urmă, înnecat după zări. s 
Şi ajunse la linia rușilor abia când cerul înroşit de foc arăta mic cât um 


ban de aramă. 
+ 


Vestea dezertării lui Jimborean străbătu Divizia cu iuțeala fulgerului. 
Locotenentul Vieru luă comanda companiei şi soldaţii îl priveau chiorîș, ca 
pe un duşman. Dela Noua-Suliţa, divizia urcă spre Târgul Briceni; drumul 
era plin de oameni morți; femei sborşite, înnebunite de groază, alergau prin 
grâe, prin lanuri de floarea sosrelui și prin porumburi şi nicio pușcă, dintr'o- 
divizie întreagă, nu se îndrepta spre ele să le ucidă. O scârbă groaznică se 
întipări pe feţele sumbre sub căști ale soldaţilor. O noapte întreagă trăsescră: 
în nări fumul mirosind a carne de om arsă. Toţi cereau, în inima lor, să se 
mântue odată fărădelegile şi măcelul, . . 

Cei din 307 cunoșteau isprăvile lvi Vieru din noaptea aceea amarnică.. 
Şi povesteat din om în om, cum noul comandant al companiei întâia așeza 
osândiții legaţi cu frânghii în stive şi după ce-i stropea cu benzină le dădea foc.. 

i- Inainte de a-i ucide astfel, îi buzunărea, luându-le portofelele, inelele, 
ceasornicele, Câtre zărirea zorilor, veni la companie cu vn sac de merinde: 
plin de lucruri luate dela osândiți. Avea, în căruţa lui Filipoiu, o ladă de cam- 
panie unde-și inchisese sub lacăt toate lucrurile, ; 

— t L-om vedea noi la atac, viteazul... », iși spuneau soldații. 

Şi iată, pe-o ploaie sură, pe la ceasul amiezii, în timp ce compania se des-- 
fâşurase în corturi într'o grădină cu arbori putrezi, se dădu alarma. La in- 
tâiul foc de armă, Vieru privi în toate părțile şi o rupse la fugă înapoi ctre 
Noua-Suliţa. 

— La atac... Atacul, strigau soldații, în timp ce ploaia se îndepărta 
şi mitralierele prinseseră a răpăi de mama focului. Dar nu fusese nimic, decât 
o companie de a noastră, rătăcită din pricina ploii. 

— Unde=s, măi ?, întrebă Vieru, apropiindu-se pe furiș de lanțurile de- 
trăgători aşternute la pământ, 

Și niciun om nu-i răspunse. 

Intre arborii aceia străvechi, Codău dădu foc strașnie bucătăriei și o 
cinrbă acră, cu măcriş mult, sleia inimile soldaţilor, Intr'un cazan adânc, 
sfârăiau ca într'un iad, hartamuri de carne... și iată-l mai cu samă pe Da- 
daci cum își tot linge buzele... 

— Mäi băieţi, măi, spunea Codău, beat-lemn. Mie să nu-mi umblați, 
cu «dom majur » în sus și + dom majur » în jos... Eu vi-s-tată, măi... Pre- 
cista și dumnezeoaica. . . 

Și după ce au supt și măduva din oase și după ce şi-au lins gamelele și 
degetele, soldații văzură urcând spre ci, printre ierburile înalte şi printre 
tulpinile putrede, o femeie cu părul sborșit căzut pe ochi, cu cămașa la piept 


NEGURA, HI i A 105 


sfâșiată, cu picioarele pline de sânge. In braţe avea un copil, o mână de om 
— în pielea goală, înlemnit într'un somn asemănător morții, 

— Am venit... să mă ucideţi, spuse ea cu "n glas slab. Hai, vă rog... 
care vrea să mă ucidă? 

Și se oprea pe rând, în faţa soldaţilor, cu o amarnică strâmbătură de 
durere. 

— Te rog... te rog... strică un glonţ... Nu mai pot suferi... 

— Fugi... fugi, se cutremurau soldații, întorcând capetele în altă 
parte. Noi, sufletele... nu ni le spurcăm... ` 

Și o urmăreau cum merge, rugându-se, către cortul locotenentului Vieru. 

— Amu-i 3mu... spuse un glas tare și ochii soldaților se deschiseră, 
mari, către cortul locotenentului, 

Dar femeia se opri şi-şi ridică dela picioare un ciolan aruncat de vreun 
soldat, Il supse îndelung şi după ce îl muşcă pe toate părțile, îmbălându-l, 
îl puse copilului în gură. Și copilul deschise nişte ochi mari, adânci, 
albaştri şi zâmbi uitându-se drept în ochii ci. 

— Ah... Dumnezeule, prinse femeia a boci și o inspăimântătoare 
frică o cuprinse. . 

— Dece? Dece?, se răstea asupra soldaţilor. Dece? El ii mic... mic... 

Pruncul zâmbea înainte, uitându-se undeva, sus, în niște ceruri mi- 
nunate. 

— Dece vreţi să mă omoriți? Nu mă omoriţi... Vă rog... Dece? 
Dece? 

Codău, adormit tun după uriaşa porție de rachiu băută, se întoarse pe 
cealaltă parte, sforăind crunt, cu dușmănie, ca din niște nări de namilă, între 
hutubele bucătăriei. Căluţii, ascultându-l, civleau urechile și întorceau spre 
el botvrile, căci, în răstimpuri, în sforăitul lui parcă hârâiau cânii.. Un 
soldat adormit se ridică deodată în capul oaselor, întrebând: 

— Dece vreţi s'o ucideţi? 

Şi se lăsă la loc, într'un somn greu ca pământul, ' 

— Vă rog... să nu mă ucideți, bocea femeia, — și deodată o rupse la fugă, 

— Ce staţi? Omoriţi-o, răcni locotenentul — și câteva zeci de soldaţi se 
repeziră în urma ei, Îngrozită, se furia pe după fiecare pom, până ieși din 
grădina aceea pustie şi, băituită, înconjurată din toate părțile, urcă în fugă 
un dămb în vârful căruia se opri. Cercul de căști și baionete încanjură 
dâmbul, urcând încet spre ca. 

— Foc, răcni Vieru — si înainte ca armele să trusnesscă ea se izbi cu 
tot cu prunc în baionetele soldaților. Horcăi de câteva ori și un soldat ibiz= și 
trese baioneta dintre coastele ei. = 

— Doamne, strigă careva prin somn. 

Pruncul, rămas viu, se tot târa pe trupul moartei, căutându-i cu amândeuă 
mâinile sânii plini de sânge. Apoi prinse a-i căuta obrajii, întârziind mult 
cu degetele :supra ochilor ci îngheţaţi. 


106 VIATA ROMÂNEASCĂ 


— Grădina putredă, spuse un glas, după ce locotenentul Vieru se în- 
tinse la loc în cort, adormind dintr'odată, 

Pruncul, părăsind trupul femeii, prinse a se târi prin iarbă către culcuşul 
majurului Codău al cărui sforăit suna acum ca niște buciume adânci. 

Și târându-se prin iarbă, printre tulpinile grele de sevă ale florilor, 
pruncul zâmbea într'una. Păsările cântau în crengile întunecate. 


Pe la al patrulea ceas după prânz, regimentul și întreaga divizie părăsi 
zările acelea unde tăiase așa de crunt secera groazei. Acum, în marș către alte 
meleaguri, oamenii întorceau capetele in urmă și parcă auzeau un vrlet adânc 
al câinilor, gemetele muribunzilor şi pe cer, călcând cu picioarele înalte pe 
zare, li se arată, printre nouri galbeni, un schelet gigantic cu craniul rânjit, pre- 
umblând sus prin câmpiile slăvilor și pe deasupra întregii lumi o coasă din 
care picura sânge. . 

Și scheletul avea pe umeri o manta neagră, pe craniu o șapcă neagră; 
şi şapca purta ca semn cumpenele justiției militare, iar faţa craniului semăna 
<u faţa colonelului Vartic. 

Arătarea îi urmărea, ori câte zări se închideau în urma lor. Noaptea cobori 
plină de nouri şi o ploaie grea de desnădejdi acoperi răsmiile de oameni în 


— mers şi acoperi câmpurile. 


Crunt suduiau tunarii, împingând la tunurile împotmolite, Caii se izbeau 
în pieptul hamurilor și blestemele, plesnetul harapnicelor, izbiturile bâtelor 
umpleau noaptea. i 

Sub coviltir, Codău tresărea des prin somn, gândindu-se la pruncul acela 
cu ochi luminoși lăsat în ploaie la grădina putredă, între cânii turbaţi de foame. 

La plecare, pe când se ridica dintre hulube, pruncul îi ajunsese lângă 
picioare cu același zâmbet în ochi și pe toată fața. 

— Ce să fac cu tine... ce să fac?, îl întreba majurul, privind cum i se urcă 
încet pe bocancul drept. Ce să fac cu tine... Precista și dumnezeoaica. . . 

Şi, simțind în ochii lui rotunzi de gânsac o puternică sărătură, înhămă 
repede caii bucătăriei, ieșind cel dintâiu din grădina putredă. Acum, ploaia 
cădea monoton, fără sfârșit, în coviltirul de papură, şi Filipoiu, hățuind caii, 
nu mai sfârșea cu cântecul... Din urmă s'auzea alt cântec,al lui Boculei 
Vasile, care toată ziua zăcuse într'un somn adânc, și, între cele două cântece 
triste Codău auzea plânsul depărtat al pruncului. « Aşa-i războiul... », își 
spuse el, şi ducând la gură sticla cu rachiu, trase îndelung cu o sete amarnică .. . 

«Și să nu bzi... să nu bei, când vezi atâtea... . 

Căzu ca butucul la loc, în fânul din căruță şi degeaba îl cuprindeau 
negurile băuturii, căci plânsul pruncului nu mai contenea. ,. 


—+ Cânele de Vieru... 9, îşi spuse cl, «dacă nu da ordin să ucidă 


„femeia... 2 — şi ascultă pașii osteniţi ai companiei printre scârțâiturile 


“căruțelor, S'auzi o suduitură scârnavă și câteva izbituri, Beeulei tăcu, 


NEGURA, 1t 107 


— Dă-te jos din căruță, strigă Vieru, Prefăcutule... Simulantule. , , 
Ce cânţi? Inșfacă puşca-mitralieră. , . Aşa |... treci în front... 

«Și doar Boculei îi nebun... », se sperie majurul. Gândurile i se împle- 
ticiră și adormi butuc, 


Cum luă pușca mitralieră pe umăr, Boculei prinse iar a cânta cântecul 
lui cu munți înnegriți de supărare. Și în zadar îl tot pălmuia Vieru și răcnea 
la dânsul, căci soldatul cânta mai avan şi glasul i se spărgea în hohote de plâns. 

— Lăsaţi-l ... lăsaţi-l, spuneau sergenţii și soldații către Vieru. Pusca- 
mitralieră o ducem noi... noi o ducem... lăsați-l, . , 

— Gura... lăsaţi gura, se stropșea Vieru. Să nu se prefacă... dacă 
se preface mai mult, îl împușc cu mâna mea... 

Iar Boculei fără să-i audă, îşi cânta, la nesfârșit, cântecul: 

+ Cât de megri-s, Doamne, munţii... » 

Şi, cântând, munții natali i se năzăreau în fața ochilor, Acoperit în negură 
se vedea Barnarul și Grinţicşul. Incet, încet, casele satului se deslușeau — 
şi printre case trecea grăbită Bistriţa cu valuri argintate. Iată un pârleaz 
între două sălcii şi o fereastră luminată, A cui să fie faţa aceea dela fereastră 
care tot ascultă întunerecul? a Mămucă... », strigă cl, oprindu-se din mers 
şi din cântec. «Eu... vin îndată, mămucă, Mă doare capul şi-s tulburat de 
spaimă... v. 

Porni în lumea lui cu pușca-mitralieră pe umăr, tot oprindu-se s'asculie 
vuetele  înspăimântate ale armatelor, Mergea drept către o lumină din fiinţa 
lui —lumina casei natale şi, grăbind, mintea i se acoperea tot mai mult în 
negură, Trecea prin pâraie revărsate, tăia de-a-dreptul lanurile, satele pustii 
şi grăbea din ce în ce; paşii îl scoaseră la drumul mare şi simțind piatra sub 
tălpi, prinse să cânte lin, liniştit, ca și cum s'ar fi întors din munți, dela cosit, 
cu coasa pe umăr,,., 

L-au căutat soldații din companie în zadar. Soldatul Boculei Vasile 
rimase pierdut, In zori, locotenentul Vieru îl dădu dezertor, trimițând în satul 
lui, la postul de jandarmi, ordin de urmărire, 


— Numai o cască să văd... numai o cască, striga cu glas un ofițer 
rău din 104. 

In zadar își svârlea brațul asupra șirului de căști, să păstreze alinierea: 
căci soldaţii se uitau într'una printre crucile strâmbe spre poarta cimitirului. 

— Numai o cască... Drepţi, strigă iar ofiţerul, când un popă bătrân, 
cu un patrafir vechiu sub barba albă, dădu la o parte portița cu vârful bățului 
şi se opri la marginea mormintelor, Privi lung spre clopotnița veche unde 
ciorile cârâisu înspăimântate, Clopotul zăngănea lung, depărtat, sub hâr- 


e 


108 VIAȚA ROMÂNEASCĂ = 
şiitul ghiarelor, sub mulțimea plescăiturilor de aripi. Intoarse capul în 
urmă şi abia rosu: q 

— Hai... hai... taică.,. 


Intâiu intră un moșneag îmbrăcat într'un pieptar vechiu numai cârpituri, 


pe cap cu o cușmă sură. Cel din spatele lui clipea des din gene asupra șirului 
de soldaţi tot plimbându-şi limba pe gingiile goale și îndesându-și mai tare 
pe ochi cușma. Al treilea, peste măsură de bătrân, venca sprijinit în cârță, 
cu ochii înfipţi asupra clopotului care zăngănea într'una innegrit cu totul 
de mulțimea ciorilor, i 

— Sună... cornist, strigă ofiţerul din 104. 

Când porni glasul înalt de goarnă, cimitirul se umplu de mulţimea ciorilor 
speriate, soldații se aliniară pocnind călcâiele şi colonelul Vartic intră între 
morminte repezind portița cu umărul, Mulţimi de săteni inconjurară după 
aceea cimitirul şi, jur imprejur, gardurile de scânduri erzu înțesate de capete 
cu ochii holbați sub basmale negre, sub pălării pleoștite, sub cușme țuguiate. 
Mâni străvechi crățate de coada sapelor se apucau de scânduri, jur împre- 
jurul cimitirului; ochii se căscau mai tare sub basmale, sub pălării şi sub 
cuşme, uitându-se cum niște soldați leagă mâinile celor trei bătrâni, așezați 
unul lângă altul, umăr la umăr, dezsupra gropii săpată sub un nuc cu ramuri 
întinse în toate părțile, cuprinzând sub ele toate mormintele. 

— Tăcere, strigă ofiţerul din 104, ridicând sabia spre cerul mohorit 
tulbure ca leşia. "Tăcere, strigă iar spre clopotnița din nou ccpleşită de 
cioare, Să se facă tăcere... 

— In numele Majestății Sale Regelui Mihai J... și al Conducătorului 
Statului, .., începu colonelul Vartic, cu glas sec, acești trei ticăloși țărni 
osândiți la moarte prin glonț, au fost prinşi cu manifeste comuniste în chi- 
mire... Va să zică, manifeste comuniste, care, după cum se ştie, comuniste 
fiind, distrug Statul... 

— Soldaţi |, se întoarse el spre linia neclătinată de căști, Să staţi de veghe... 
şi cum îţi vedea pe vreunul cu hârtii pe care Rușii le svâri noapte din avioane, 
să-l aduceți la mine... 

— Doamne... Maica Domnului, strigă moșneegul cel cu pieptar 
vechiu, Te-a bate Dumnezeu, domnule... Eu am găsit hârtia ceea pe 


“drum. Nici nu ştiu deslega slova... 


— Aşa-i, clătinară din cap şi ceilalți doi osândiți. 

— Vorba, strigă Vartic, cu vâlca ieșită drept în mijlocul frunţii. Că 
dacă nu lăsaţi vorba... Duma! Unde-i Duma? Să vie Duma... Vă arăt 
cu vouă, cum se grăește cun colonel, 

Ciorile prinseră a cârâi mai tare şi tăcură ca la un semn când plutanierul 
Duma feri poarta la o parte. 

— Spânzură-i, strigă spre el colonelul Vartic, şi jur împrejurul cimi- 
pei pe garduri, răsăriră ca niște bolovani suri, mulţimi de pumni 
strânși. 


NEGURA, au 129 


Căștile își pierdură alinierea, apoi frontul se sparse cu totul, când pluto- 
nierul Duma puse juvățul în gâtul moșneagului cu pieptar vechiu, aninându-l 
de o cracă lungă, drept deasupra gropii. 

— Fărădelege. .. fărădelege, rosti popa, acoperindu-și fața cu patrafirul, 
mergând încet spre clopotniţă, Fărădelege, spuse încăodată, oprindu-se în 
faţa colonelului, care se plecase la pământ să rupă o floare. Asta-i fărădelege, 
domnule ofițer. 

Și când Vartic se furișă afară pe poartă, toate capetele din jurul gardului 
3e întoarseră spre dânsul privindu-l lung lung, urmărindu-] pân' se pierdu li 
cotul uliței. 

In cimitir, creanga nucului se clătina și picioarele în opinci ale celor trei 
moşnegi se legănau în gol deasupra gropii. La cel dintâi dangăt de clopot 
ciorile se svârliră în văzduh şi cu cât clopotul suna mai'amarnic creanga nu- 
cului se liniștea și umerii soldaților se spuduiau mai tare, 

— Marş... Marş... La unităţi, țipa ofiţerul din 104. Sergenţi. 
luați-vă grupele... Sergenţi... 

"Duma, pornind fuga spre poartă se opri înlemnit în faţa zidului mohorit 
de săteni care-l înconjurau, Se întoarse și fugi până deasupra gropii vitân- 
du-se lung, cu un rânjet, la limbile celor trei osândiți scurte din guri, la ochii 
lor bulbucaţi sub cuşme. 

— Au să mă ucidă... Răspunzi, rânji cl spre ofițer. 

— N'ai grijă, îi împușcăm până la unul... dacă... 

Și cum clopotul vuia, vuia, — și ciorile se întoarseră din văzduh coborind 
asupra cimitirului, pe ofițer îl cuprinse spaima și-și scoase pistolul, Privi în 
clopotniţă, unde mâneca neagră, largă, a preotului urca şi cobora odată cu 
legănarea clopotului şi fără să-și deie sama, ochi și trase. Clopotul mai sună 
de câteva ori, repede și trupul preotului se prăbuși pe scară până ce se opri 
cu capul pe prag la marginea treptelor, 

Atenci, zidul de săteni se strânse în jurul lor mai tare. + 

— Mici frică..., spuse Duma, apucându-se de ofițer, 

— Și mie mi-i frică, spuse în şopot speriat ofițerul. Chem plutonul 
de execuţie... Să tragă... Rebeliune.,. Te am martor... 

Din zidul de oameni păși înainte un moșneag cu brațele puse crucis pe 

iept. 
á pe s'a făcut frică, boierilor? Frică? Ia'n măi oameni, daţi-vă la o parte, 
să treacă... Duceţi-vă, că noi vă lăsăm în plata dreptății... Dreptatea, , 
care totdeauna iese la faţa apelor... 

Zidul de trupuri se desfăcu, strâmt cât o potecă, atât cât ar trece Duma 
și ofițerul. Se desfăcu iar, în faţa soldaților care trecură printre săteni cu ci- 
petele în pământ, ştergându-și ochii cu băsmăluțe înflorite şi cu mânecile 
vestoanelor. Clopotul porni după aceea să răsune iar, amarnic —și degeaba 
dăduse ordin colonelul Vartic ca spânzurații să steie, ca semn de spaimă, 
în juvăţ, trei zile, că sătenii aceia din Zloţi tăiară îndată funiile și-i îngropară 


ká 


- 
3 — 
S - 


io VIATA ROMÂNEASCĂ 


alături, în timp ce clopotul dădea de-veste pădurilor şi zărilor, până departe. 
Nişte băbuţe veniră cu hârburi cu tăme și cu mucuri de lumânări. Printre 
flori şi printre crucile vechi, blestemele lor s'auziră încă mult după coborirea 
amurgului, când, într'un bordeiu cu ușile intrate pe jumătate în pământ, 
saprinseră la ferestruici câteva luminițe de pomenire a morţilor. X 

Pe-o masă veche, neagră de aburii miilor de mămăligi răsturnate pe fața ci, 
bătrâna lui Petrea Cårgă cel cu pieptar așezase vreo douăsprezece străchini 
de lut și tot pe atâtea ulcele fără torți, Afară, într'o cubnie plecată pe-o parte, 
bătrânele celorlalți doi osândiți mocoşeau asupra unui ceaun mare unde for- 
fotca mămăliga de praznic. Fiecare din ele își adusese în poală, făină de-acasă 
şi acum o turnau în ceaun, de-a-dreptul din poală, boscorodind: 

— Aşa cum s'amestecă făina... să s'amestece cu pământ carnea și cio- 
lanele celui cu șapcă neagră, .. Şi lui Ion Spânu care ne-a pârât bărbații, 
tot așa să i se amestece cu țernă carnea și osul... 

Mai apoi, când iga mare cât o roată de cotiugă aburea în mijlocul 
mesei, plecând flăcările lumânărilor din ferestruică, în prag S'arată un soldat 
bătrân, peste măsură de ostenit, plin de glod, şi 'n timp ce privea mămăliga 
îşi tot lingea buzele, Fără cuvânt, trecu după masă, şi tresări auzind la prag 
alți pași de bocanci. 

— Moşul Toader Făclie, spuse Costan Cimpoeșu, din prag, și amândoi 

se priviră lung, prin aburii tulburi, g 

— Să fie cu noroc ceasul. . . Hai noroc. . . De unde te cunosc eu pe tine, măi? 

— Imi zice Costan... Costan Cimpoeşu şi ne-am văzut într'o noapte 
spre front... 

=A... Bată-te norocul... şi eşti dela Udeşti din sat. Te ştiu măi... 
iaca... eu mi-am hrănit şi mi-am adăpat calul şi-am dat fuga să gust o bu- 
cățică de mămăligă caldă, . , Ştii că am cal nou? Ori n'ai de unde să ştii... Port 
calul cu mitraliera... la a patra mitralieră... Din compania ta s'au secerat 
mulți?,.. 

Şi fără s'aștepte răspunsul lui Cimpocșu, scoase din buzunarul vestonului 
o scrisoare, 

— Ian cetește-o... Intâia scrisoare de acasă, ,. dela începutul războiului. 
Ia'n zi-i... a 

Cimpoeşu privi mult slovele strâmbe, împănate cu flori stângace, ro- 
stind: « de-acasă... din ţară... + 

— Li'n, bre, il îndemnă Făclie, şi Costan prinse a ceti cu glas rr, şi cele trei 
bătrâne s'așezară pe laiţă cu mânile în poală, uitându-se în gura hornului unde 
țiuia vântul pornit odată cu pogorirea nopţii. In răstimpuri oftau, ascultând spre 
cimitir cum tot zăngănește clopotul bârşiit de ghiarele şi de aripile cioarelor. 

Picioare multe, frământai glodul greu pe toate ulițele satului. Ici-colo 
clipeau felinare moborite și în bordeiul praznicului se făcu o adâncă tăcere 
când porni a trece, cu răsmii de copite, frământând glodul, o unitate de cava- 


NEGURA, iu LO a 3 


lerie. S'auzeau, rare, doar sforăituri, suduituri şi blesteme, Ploaia prinse a 
plăsui pe streașina bordeiului şi pe toate acoperișurile satului, scufundând 


amestecul nesfârșit de copite ca 'ntr'un adânc, Par'c'ar fi trecut nişte nos 


roade fără țară pe lume, osândite numai pe sub acoperișurile nopții. 

Chibrituri aprinse în gulerul mantalelor, sub streşinile căștilor, arătau 
frânturi de guri strânse în mânie și "n desnădejde, sugând flacăra chibritului 
în mucuri de țigări. Și picurii ploii nimereau drept în mucul abia aprins, 
stingându-l. Suduituri blestemau noaptea neagră ca iedul și ploaia care cădea 
din ce în ce mai hotărită, trezind cu glas mare, fără sfârșit, sunetele seci ale 
acoperișurilor, Desnădăjduiţi, cavaleriştii se opreau s'aprindă ţigara dela alții 
din urmă, dela alte escadroane. Caii se izbezu unii în alții și nechezuri încete, 
molcome, se intrerupeau sub izbituri surde. 

Și trecea cavaleria ca din începutul lucrurilor, par'că ar fi trecut, către 
cine ştie ce locuri de taină, caii și oamenii de pe întreg pământul, prin să- 
tucul acela, către niște pășuni sflate undeva la marginea lumii, 

Astfel treceau feciorii țării, nedormiţi de zile şi nopţi, nemâncaţi de alte 
zile şi alte nopți. Pânca hotărită lor și mahorca hotărită lor, niciodată n'o 
mai căpătau; țara, cu mândria ei de flăcăi, era pornită pe drumul morţii, — 
flămândă, abia ameţită, cu o blestemată mămăligă cu hoaspe și cu o apă chioară 
numită borş de fasole, în care fasolea niciodată nu se găsea. Borșul cavaleriei 
puțea a urină de cal, a cadavru de cal, Bătuţi de majuri și de ofițeri, lihniți 
de foame, scofâlciţi la față, cavaleriştii umblau fără încetare, de zile si nopți, 
către gurile tunurilor, către gurile mitralierelor. 

Lumânărelele din fereastra babei lui Cârjă clipeau albe, par'c'așa ar fi clipit 
acolo pe ferestruică dela inceputul lumii, pentru toți amăriții și desnă- 
dăjduiții pământului, 

Incordat în ascultare sta soldatul acela bătrân, Toader Făclie; Cimpoeşu 
incremenise cu scrisoarea în mână, Cele trei bătrâne păreau că dorm una lângă 
alta, cu ochii închişi, cu bărbiile aruncate înainte. Mămăliga se răcise de mult 
pe măsuţă, borşul se oprise din aburire, în oala de lut pusă pe prag. In locul 
vântului care țiuise în horn, picura acum ploaia și din vatră se prelingeau 
şiroaie lungi de apă, târându-se pe pământul bordeiului până la picioarele 
bătrânelor. 

— Blestemul lumii, rosti Făclie și ploaia curgea mai dușmănoasă, gi'n 
mijlocul freamătului de copite cineva oftă cu glas tare. 

—A vrea Bunul... şi sa mântui, spuse băbuța lui Cârjă, uitându-se 
lung la celelalte două babe și adăugând: 

— Pe aşa o vreme... nici a muri nu-i bine, 

Iumânările pâlpâiau pe sfârșite, ca la capătul unei înmormântări. În 
ungherele bordeiului, umbrele, ca niște ciudate păsări ncgre, își lărgeau aripile, 

Una dintre cele trei bătrâne se furişă la ferestruică şi după ce primeni 
luminiţele curăţindu-le mucurile, cei doi soldați se uitară unul la altul, 
întors fiecare din drumul neguros al gândurilor. 


112 VIATA ROMÂNEASCĂ 
— Ia'n citește scrisoarea, îl imbie, pe celălalt, Făclie. 
—« Toadere, bărbate » începu Cimpoeșu. .. 

Și cu cât cetea, din rândurile scrisorii se desprindeau necazurile norodului 
celui mult şi sărac, rămas departe în ogorul ţării. Spunea epistolia despre 
o femeie doborită sub valul nevoii mai avan de când i s'a dus bărbatul. 
Muncea cu ziua la o boieriță, una Mărgărinta, peste trei dealuri depărtare, 
pentru o mână de făină de păpuşoiu. Cei şapte prunci, zi cu zi se îngălbeneau 
ca buruiana. Când se ducea la lucru, mult înainte de arătarea zorilor, lăsa 
pruncilor o oală de fiertură cu lobodă; grăbea spre țarina boierească, s'ajungă 
cu mult înainte de răsăritul soarelui, căci era acolo un sameș rău, unul 
Grigore Asurdoae, Şi dacă nu prindea a prăși cu un ceas înainte de răsărit, 
i se socotea numai jumătate de zi. Și 

t... că așa pătimesc eu, de când te-ai dus, Toadere-bărbate. Dacă aș 
avea o putere, aș arde lumea, ca să mu mai fie necaz. Îmi vine să iau pruncii 
şi sd-i taiu la trunehiu, sd-i scutesc de a mai necdji. Și am făcut plângere la 
ghindrarii cei mari, arătându-le că am șapte prunci; și am mai însemnat în 
plângerea aceea că ești un om aproape bătrân şi toți cei de-o samă cu tine 
stau pe acasă, Și mi-a venit răspuns cd au să-ți deie drumul, Toadere- 
bârbate, eu socotesc că dacă a venit râspuns așa, îl ține ascuns ofițerul 
ui Canţâr, anume ca să me facă să crilpăm de greu. Adă-i aminte, bărbate, 
că este pe lume o judecată care pe nimeni nu iartă, Roagă-l să-ți dee drumul, 
să vii, că dacă nu vii tu, cu am să intru în mormânt și mai să mă mai afli... v 


Cele trei bătrâne plângeau încet ștergându-şi des nasurile cu dosul mânilor. 

— Necazul de pe lume... necaz, rostea într'una baba lui Cârjă, în 
timp ce afară, pe sub pereți, mersul cavaleriilor se întețea și ploaia curgea 
mai tare. 

— Acum.,. cred că pricepi, frate, de ce vreau să... 

Cimpoeşu îl privea mut, şi-l întrebă abia într'un târziu: 

— Ce, bade 'Toadere? 

— Este un chip. M'a învățat unul... unul care are și el de gând... 
"Ții în mână o pâne,.. pui pe ea buza armei și tragi. Nu rămâne niciun semn 
de arsură... Ipi zdrobeşti două-trei degete... 5 

Vorbea incet cu gura lipită de urechea lui Cimpoeșu; ochii i se înnăspri- 
seră şi fața i. se lumina de spaimă și de-o nețărmurită bucurie. 

— Acum pricepi cum? După aceea, scap, pentru totdeauna scap. .. nici- 
odată n'am să mai capăt ordin verde... Mă taie majurul din registru... 

— Vai, bade... şi dacă... 

— Dacă m'or prinde? Pagubă 'n Țarigrad. 

Dar fața i se încreți în spaimă. 

— Bădică, rosti mai departe Cimpoeșu. Necazuri am şi cu... şi toţi... 
ian auzi afară... toţi cei ce trec pe cai duc în ranije și 'n suflete numai 
geamăt. 


NEGURA, III 113 


— a'n mai taci, măi Costene ... Voi, Udeştenii, vă ştim... de pe la hore 
şi ds pe la hramuri. Când vă strângeți zece, biruiți cu parii un sat întreg... 
Măi flăcăv, măi... Nici cu nu-s mort și am în vine sânge și nu borş. Eu 
un lucru știu: noi crăpăm şi bogaţii stau acasă... Aşa mi sa luminat mie 
gândul. Proștii să moară, Deştepţii să vic din urmă să ice fruptul.., lan 
ceteşte în scrisoare mai departe.. Ori las-o maibei... Mai bine să gustăm 
un boţ de mămăligă, pân' nu s'a răci cu totul... Și să gustăm un strop de 
holercă, tare ca focul... că am cu în bidon. Ia'n hai noroc... 

Rupse o margine a mămăligii şi molfăind-o cu nespusă foame, se tot 
ștergea pe la gură cu mâneca, 

— la'n hai noroc | Viaţă lungă, mătușelor. .. Că cu după ce-oiu face lucru 
acela... da... lucrul acela... am să scap de ordin verde, în vecii-vecilar. . . 

Trase cu o cruntă sete și după ce șterse gura bidonului cu palma, îl în- 
"tinse babei lui Cârjă: 

— Trage, mâătușă. .. trage și uită, Ţi-ai pus în pământ moșneagul, Dum. 
mezeu să-l ierte... Și noi... cine ştie... azi-mâne.., 

Și "n timp ce bătrâna sorbea licoarea cu tărie de foc şi ochii prindeau 
a-i străluci, Făclie adause: 

— Da’ eu n'am să mă las... Când o să fie la atac... scot pânea... că 
a păstrez, de mult, anume... Trag si scap de ordin verde... 

Uşa tinzii se deschise şi un soldat intră odată cu răpăitul larg al ploii. 

— Bună scara, spuse el, uitându-se mirat la bătrâne, la luminițe şi la 
„cei doi soldați, Caut loc... dac'ați avea loc... Pentru dom’ căpitan Sculy... 
“Toate casele și toate șurile îs pline de armată... 

— Treci şi îmbie un bət de mămăligă, îi răspunse Făclie, Mai 
Tasă.. . 

— Aveţi loc?, întrebă soldatul spre bătrâne, fără să-l mai asculte. Vă aduc 
un căpitan... Până n zori. Sa oprit aici divizia de cavalerie 

Și nu-şi sfârşi vorba, când în tinda bordeiului intră un ofițer scurt de 
statură, acoperit până la vârful cismelor, într'o manta de cauciuc, 

— Iaca... dom' căpitan Sculy, făcu soldatul, arătându-l în timp ce 
ofiţerul îşi svârlea mantaua de pe umeri. 

Făclie și Cimpoeșu săriră în picioare, căutându-și căștile, 

— Marş afară, spuse ofițerul, cu glas aspru, şuierătur. 

— .., că plouă — maică, rosti bătrâna lui Cârjă. 

— Care e maică +?, se răsti spre ca căpitanul Sculy, la'n căraţi-vă toți 
afară... Hei, babelor.... 

Se duse întins la ferestruică și o repezi, deschizând-o, și toate lumână- 
relele se stinseră: 

— Pute... să intre aer... Toți puțiţi, toată mârlănimea... leşiţi afară... 

— Vai, făcu ordonanța lui, tot chinuindu-se să aprindă un felinar. 

— Ia'n să svârli mămăliga asta de pe masă... Intinde pe ea foaia de 
cort... pune perna... 


114 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


— Cum să svârie sfânta mămâligă?, întrebă din prag, una din cele tre 
bătrâne. Că mămăliga-i sfântă, domnule ofițer, 


— S'o svârl?, întrebă ordonanța cuprinzând mămăliga la piept cu amân= 


dcuă brațele. 

— Svârle-o pe laiţă sau afară. .. Pune perna mai repede. 

Făclie şi Cimpoeşu stăteau sub streașină, ascultând vorba dușmănossă 
a ofițerului, 1 

— Iaca, măi Costane. .. Omul îi ca şi lemnul. Din unii oameni ies lucruri 
de minune, Din alții — ies câni. Din lemn iese și cruce şi par şi raclă şi surcele 
de pus în foc. Hai sub șopron să mai cinstim... 

Cele trei bătrâne se aşezară afară, pe prispa joasă, sub ferestruică, Adânc 
yuia satul de puzderia armatelor. Ca un clocot uriaș venea din spre dealurile 
nevăzute; clocoteau alte răsmii de oameni, csi, tunuri, căruțe şi chesoane, 
intrun mers blestemat prin bezna fără hotare. ° 

— Mârlani... Topårlani, striga căpitanul Sculy către ordonanță. 
Aşterne-mi mai repede... Caută prin crăpăturile mesei, să nu fie mai ştiu 
cu ce gångänii... À 

—... numai fărămituri de mămăligă, domnule căpitan răspunse 
soldatul, hârşiind məsa cu baioneta. Iaca, ușa să-mi sură ochii, 

— Tar mămăligă, neghiobule? Of, Doamne când n'oiu mai auzi de mă- 
măligă... Auzi... mă-mă-li-gă... Pe ce dorm țopârlanii iştia de țărani? 
Dorm jus? Ia’n svârle afară cojocul cela din colț... Afară... 

— Şoureci şi guzani, spuse soldatul, ridicând dintru'n ungher al bor- 
deiului un cojoc vechiu mirosind a fum și niște şoareci prinseră a fugi, chiţ- 
«ăind prin încăpere. 

— Puturoşii... Sfântul mamei lor... li mănâncă şoarecii... "Trage-mi 
cismele... Mămăligă și șoareci... 

Bătrânele îl ascultau cum suduie și una începu a grăi: 

« Spun omul meu că odată, de mult, niște ofițiri meri care tot 
către Rosia mergeau, au nimerit în casa unor bătrâne, într'o noapte ca asta, .. 
Şi i-au îmbiat bătrânii cu o chişcătură de pâne, uscată, așa cum o aveau.. 
Şi unul din ofiţiri a zis: « Asta-i pâne? Nici calul meu nu mănâncă pâne 
ca asta... ». Şi a făcut spre chișcătura de pâne semn de scârbă, Și-au mers 
ofiţirii aceia mei departe cu oștile lor, până la Moscovia și iarnă amarnic 
i-a cuprins. Bătuţi de cei dela Moscovia, au pornit înapoi către țara lor din 
Soare-Apune. Pe drum şi-au mâncat caii și s'au mâncat om pe om... Și 
ajungând ofiţirul acela mare din nou la casa acelor bătrâni, uscat de foame 
s'a repezit la chișcătura de pâne uitată undeva pe blidar și bătrânii casei 
i-au zis: : 

— Tiaduci aminte, domnule ? Când treceai înzolo, mândru, ți-era 
să... 9. 

« Asta o spune Tolstoi într'o carte... În ce carte?,. În ce carte? Sfântul 
lor de țopârlani | De unde știu?.. ». 


NEGURA, JH 115 
Și căpitanul Sculy, întins pe masă, chinuindu-se să adoarmă, se întrebă 
iar: «De unde Sfântul mâne-sa știu niște babe, despre drama armatelor 
lui Napoleon? e, 

— lan Costache. „+ fă vânt babelor de sub fereastră, să tacă. Să dorm... 

— Tăceţi |, spuse ordonanța către cele trei bătrâne. 'Tăceţi —nu poate 
dormi... 

Şi arătă pe fereastră spre încăpere, grăind mzi încet: 

a Aista-i boier mare... mătuşelor... La cl acasă, numai chilote și scor- 
turi... Aţi auzit de Vulturești? Are moșie acolo, cât cuprinzi cu ochii... 
la'n fugiți de sub fereastră... 

Bătrânele se ridicară de pe prispă şi, fără cuvânt, porniră către cimitir, 
la moșnegii lor îngropaţi acolo în amurg, 

— Lângă ei, rosti baba lui Cârjă, dând portița cimitirului într'o latură. 

Se așezară tustrele sub streșina bisericuţei, cu genunchii aduşi la bărbii, 
gåndind: 4 De bună samă, a ajuns la ci apa. Şi i-au ingropat nelăuți, nepri- 
meniţi, cânii... Şi nouă, nu ne rămâne decât să ne întindem lângă ei. Ne-au 
scos străinii din casă. ..+. 

Faţa căpitanului Sculy râdea rău la dânsele: 

—« Păduchivaselor... Răpănoaselor... Atâta aveţi: mămăligă și şoareci...». 

Întorcându-se când pe o parte, când pe alta, pe măsuţa aceea joasă, căpi- 
tanul nu se mai putea desbăra de o vedenie hâdă, vedenia unor armate urizșe 
tårindu-se sdrobite înapoi spre patrie. Vestiţi generali care îngenunchiaseră 
țări după țări, îşi găseau acum adăpost împotriva viscolelor ghemuindu-se 
în cadavrele cailor. Haite de lupi urlau în pustia albă a zăpezilor, mirosind 
urma omului, 

Pe o intindere vânătă, de mii de kilometri se insemnase un drum in- 
spăimântător, drum de schelete de cai și de schelete omeneşti, înapoi către 
porţile Eurcpei. Şi când drumul acela s'ucoperea în giulgiu proespăt de ză- 
padă, veneau din depărtați codri corbii, milioane de corbi, înșirându-se pe 
toate șerpuiturile drumului aceluia, pe o întindere de mii de kilometri. Lupii 
și cânii din lungul unei jumătăți de glob rodeau casele oamenilor așteptați 
să vie acasă. Zările erau cernite — si abia se lumina de ziuă —că noaptea 
venea la loc, cu lupi și cu viscole năpraznice.,. 

— » Sfântul mamei lor de țărănci..., sudui căpitanul Sculy şi de geaba 
se răsucea pe masă, Se ridică în capul oaselor și-l strigă pe Costache, care se 
ghemuise sub foaia de cort pe pragul bordeiului şi dormea tun. 

— Costache... unde dracul eşti? 

— Vai... Mădălină, gemu Costache prin somn, 

e li dau eu Mădăline... Eu strig... și cl visesză Mădăline, mår- 
linut... o. 

Sări de pe masă, inșfăcând cravaşa... 

— Ordonaţi. . . ordonzţi, ţipă Costache și loviturile îl dureau până în 
creier, 


16 VIATA ROMÂNEASCĂ 


=-~ Porcule... De ce nu mi-ai agternut mai bine? Cum să dorm pe scân- 
dura goală, păduchiosule ? Fă la loc bagajul. Marş, mai repede... 

Şi vedenia unei cavalerii sdrobite îi năucea creierii. Tancuri, namile de 
oțel şi de fier porneau împotriva cavaleriei, trăgând din mitraliere şi din tunuri. 
Caii se prăbuşeau unul după altul, unul peste altul, până ce în faţa namilelor 
de fier se dura ca un zid de cadavre. Tancurile veneau scrâșnind și cioloancle 
cailor pâriau sub roţi, la un loc cu capete omenești... 

— Unde sfântul Mâne-sa mi-ai pus casca ? Unde mi-i casca ?, sudui Sculy, 
căutând cu mâinile în lungul lăiţei. 

— Q aveţi pe cap... nu vă supăraţi, bolborosi Costache, privindu-l pe 
sub sprincene, lung. 


Cimpoeşu intră în şopron și inima i se opri. Calul se opri și el din moțăit. 
Râncheză adânc, simțind pe gât brațul bun, prictenesc, al stăpânului. Făclie 
bodogănind la prag, aprinse un chibrit, apoi o lumânărică luată din ferestruica 
praznicului — și întrebă miret: 

m Cesi, măi? 

— Calul meu, oftă Cimpoeşu, cuprinzând mai bine, cu amândouă bre 
tele, gâtul iepuşoarei, 

Iar iepuşoara, prinse a bate din tuspatru picioarele şi a sforăi, înfoindu-și 
coama şi râncheza cald, în timp ce ochii lui Cimpceşu se impăinjeneau în 
niște nouri calzi. - 

— Mare ţi-i minunea, se miră Toader Făclie, adăugând: 

— Hai, atunci, să bem în sănătatea noastră şi a calului... Măi Costane, 
măi... Dacă-i așa vorba, numai cu trifoeș înflorit am s'o ţin. Auzi tu? Şi-am 
să-i culeg pănușiță... Lasă... bine c'a nimerit în mâni de prieten... 

— Prieteni rosti Cimpoeşu. Bade Toadere... să ai grijă de ca. La 
atacuri, ţine-o după dâmburi, bag-o în gropi. Adap'o la vreme, bădică Toa- 
dere... ca şi cum a fi a dumitale... că ea... dacă nu ştie grăi... 

Şi sta neclintit după aceea, cu toată faţa mirată, gândindu-se cum de și-a 
cunoscut calul prin întunerec, Toader Făclie îi trăgea de zor din bidon, ros- 
tind: 

— Să bem, să ne îmbătăm şi să uităm... Acum, cât trăim. Când n'om 
mai putea, ce folos că ne-or desbate gura cu ciocanul şi cu cleștele ca să ne 
toamne un strop de holercă de'ntărire? Hai noroc, Costane. .. 

Prin mintea lui Costan, se perindă iar toată viaţa sbuciumată. Din nou 
îşi aminti de chiaburul Darie, de grădină, de maică-sa și de Măriuca. 'Trebue 
să aibă răbdare şi s'aştepte până la capătul lucrurilor. Când s'o întoarce, 
are să bată, tuturor blestemaţilor din sat, cu pumnul în mási, Ce, nu-i él cel 
care sufere toate greutăţile frontului, toate- primejdiile obuzului ? Şi când s'a 
întoarce în sat, tot cei ce-au stat acasă să fie mari? 


NEGURA, ul uy 

— Năsălia mamei lor, sudui Costan, iar Făclie ad use: 

— » + că-s mari ticăloşi, om bun... Bunăoară neamul Canţârilor. Put de 
atâta avere și s'au lăcomit să-mi mute gardul, să-mi fure un cot de pământ 
Eu, bre, află că nu m'am lăsat ! Am smult gardul şi l-am pus pe locul lui e a 
era din bătrâni. Ei m'au purtat pe la jandari, legat în funie, că parcă mos fi 
prins cu mâna'n sacul lor cu făină. Jandarii, tot lor le-au dat drept; la feg 
şi judecătorii... Şi după aceea, a început între noi duşmănia la cuțite 
Unul dintre Canţâri m'a pândit cu parul, noaptea, la Râpa Răstivanului; 
am avut noroc că m'a pălit numai în umăr.,, altfel nu beam acum rachiul 
ista... Dacă-i așa, mam pus și eu la pândă. Și tot la Râpa Răstivanului 
într'o noapte, l-am îngrămădit pe Canţâr ce! bătrân, tatăl tălharilor. Nu edi 
tras nici cu toporul nici cu parul, ci l-am pus la pământ și mi-zm apăsat odată 
în pieptul lui genunchiul... După aceea a bolit, cânele — parcă-mi părea 
rău, nu știu cum... 

Aveau pe atunci un băiat la școlile cele mari. Băiatul cela a crescut și s'a 
făcut ofiţer, li la 104 și azi mă freacă de moarte, Pricepi? Aşa l-au învățat 
părinţii lui: «Il ai în mână. Fă-l să nu mai vie acasă, . e La început dela Mobi- 
lizare m'au dat la altă companie şi Canţâr m'a cerut la compania lui. Şi mă chi- 
nuește, măi Costane, ca pe lisus Cristos, Iaca, de asta păstrez cu pânea aceea... 

— Bade Toadere. .. bade, rosti Costan, copleșit de toată viața lui din 
trecut, Mi-am văzut calul și parcă m'am întâlnit cu mama, cu cgorul.... 
şi cu tot ce am mai de preţ pe lumea asta... Cel de Sus să te apere de glonț 
și de obuz ! Ai grijă, bade "Toadere, de iepuşoara mea., , 

| Gemu, sprijinindu-se repede pe marginea ieslei plină de lucernă înfloritä. 
Şi mirosea lucerna asta din străine câmpuri, ca și lucerna ogorului de acasă. 
Inimile celor doi soldaţi se încălziră de-odată, inchiseră ochii și se simţea 
ca în grajdurile lor, trăgând în nări mireasma florilor de lucernă proaspăt 
cosită și mirosul iute al bălegarului, Un miros de mămăligă caldă le ajunse- 
la nări din cine ştie ce casă, şi ci parcă eșteptau să fie chemaţi la cină, de 
către ai lor cei scumpi, Sub şopru era cald, o căldură bună, de fân vechiu 
și de animal asudat, căldura care imbie omul la somn. e Oare ce-i acasă 5? 
gândeau amândoi soldaţii, aşezaţi pe marginea ieslei, în timp ce iepuşoara 
ronţăia lucerna fragedă, cu botul cald între ci. Cimpoeșn se gândea la Mä- 
riuca, la serile cu toate răchițile odrăslite colo pe pârâul Alisandroaiei. 
Cântau privighetorile şi racateţii şi fata avea glas tăcut, adânc, când plă- 
nuiau amândoi viaţa lor de mâne. 

— Nafura mamei lor, sudui Cimpoeşu. Cum m'au luat de acasă, 

Indârjit îl privea Toader Făclie. 

— Cine știe... Eu mi-am pierdut curajul, A mers cum a mers, pân' læ- 
glonţ. Acum văd că vor chiar să mă ucidă, Dac'aș ști că hârtia acea de libe- 
rare se află la Canţâr în buzunar... aș fi gata să-l omor şi să i-o iau. Pricepi 
Costane ? Ce i-ar fi să spună într'o zi: « Măi 'Toadere.,. ori Moşu’ Toadere 
„„„ce a fost a fost, N'aţi ordinul — du-te acasă. ..», 


118 VIATA ROMÂNEASCĂ 


Şi soldatul tācu, gåndind ce bine ar fi să fie aşa... I-ar săruta şi mânile, 
acelui câine de Canţăr... și toată compania a patra mitraliere s'ar bucura 
de eliberarea lui, ar chiui de bucurie... Căci tuturora, Toader Făclie le stă 
pe inimă ca un cărbune, Cum pornesc spre marile atacuri soldații îl întreabă: 
« Şi dumneata bădiță Toadere? Păzeşteote. .. ». Sunt la a patra mitraliere 
băictani care i-ar putea spune tată. Cantâr l-a pus la cai. Are grijă de un căluț 
şi, când afeturile și propțiuzisele sunt repezite În salt spre linia întâia, el stă 
cu iepuşoara, ascuns, la câteva sute de metri, în bătaia tunurilor și a bran- 
durilor, în locuri msi pline de primejdii ca întâia linie de luptă, Acum, loco- 
tenentul Canţâr i-a spus-o verde că prea mult a chiulit, La întâiul atac, fi 
` pune pe umăr propriuzisa. . . 7 

lucă de ce trebue să săvârşească numaidecât lucrul acela... Pui pâncea 
in palmă... și tragi... După aceea, postul de prim-ajutor. .. ambulanța... 
ordinul de läsare la vatră... De ce să piară ca un câine, să-l mănânce corbii 
în cine ştie ce câmpuri străine și să-l descalțe de bocanci, să-l desbrace în 
pielea goală — înainte de a-l potrivi intr'o groapă plină de apă, între alți 
cincizeci — şaizeci de morți? Toader Făclie îi în dreptul lui să fie lăsat la 
vatră... Dacă 'n lume nu-i lege, apoi legea și-o va face singur... Pui pânca 
în palmă... şi tragi... După aceea foaia de eliberare. . . ordinul verde îl va 
ocoli în vecii vecilor... 

— Aşa, măi Costane... Aşa am să fac... Hotărit sunt la asta, de mult. 
De aceea şi beau. Beau —că nu mai am răbdare... Dacă m'o prinde. Dar 
cum să mă prindă? Dacă tragi prin pânc, rana arată ca şi cum ar fi venit 
plumb de departe. Numai pânea să fie deasă... Fumul rămâne în miezul 

Anii... 
ý Grăind, o bucurie plină de spaimă il cuprindea. O primejdie scurtă și 
iată-l pe drumul casei, Parcă auzea trenul chiuind la Băneşti la baltă... 
Cine sare jus dintr'un vagon și o ia repede spre satul cu sălcii al Poienilor : 
Omul acela se uită lung peste apa Sucevii, drept în fundul grădinii lui și 
vede cum o mulțime de prunci dintre meri pândesc depărtările, Zăresc 
omul de pe celălalt mal şi unul din ei, Ion cel mai mărişor — fuge repede 
în casă... şi vine iar între meri, întovărășit de o femeie... Omul de pe 
celălalt mal nu-și mai svârle din picioare opincile, nu-și mai suflecă ițarii; 
intră în vad de-a-dreptul. Și, ajuns dincolo, abia poate rosti de bucurie: 

— A dat Dumnezeu... 

+ Rămas bun, compania a patra mitraliere... Locotenent Canţâr, Dumnezeu 
să-ți plătească, după faptă. .. Ori mai bine să te ierte Dumnezeu că şi Toader 
Făclie te iartă... cum iartă pe toți vinovaţii lui... +. 

De a doua zi chiar va începe munca în ogor... 

A umblat acum atâta lume și a văzut multe, 

Din puţin, cu tragere de inimă, gospodăria îi va inflori... 

— Hai noroc, Costane frate... că se zăresc zorile... 

Bău, până-și pierdu răsufletul, 


NEGURA, IH u9 


— De iapă să n'ai grijă, că ne mai întâlnim —şi-om găsi un rost s'o 
“schimbăm cu un alt cal, dela 307. N'ai grijă, am s'o ţin cu lucernă și trifoes, 
cu trifoeş şi lucernă... 

leșind din şopru, Cimpuezu se cumpăni și când intoarse capul, i se păru că 
© vede lângă iesle, alături de iepusoară, pe mătuşa Natalia, făcându-i semn: 

Păzește-te, Costane, să vii sănătos... Şi-și ștergea ochii cu colțul 
basmalei negre, în timp ce Măriuca, în straie de Duminecă, ținea între dinți 
o floare albă de trandafir şi sc uita în urma lui cum se duce. Iapa întoarse 
şi ea botul, rânchezând — și tustrele îl petrecură cu ochii mult, mult, până 
ce se pierdu la cotul unci ulițe strâmte cu tunuri împotmolite unde 
tunarii răeneau suduind de Precistă și întreg satul vuia, cuprins de uraganul 
cavaleriilor, infanterilor, artileriilor, pronite la drum, de-a-dreptul din somn. 

Sărind gardul în cgrada grupei lui, Cimpoeșu se întoarse și privi mult 
cum trece cavaleria. I] cunoscu pe căpitanul Sculy palid ca un mort sub 
cască, galopând în fruntea escadronului. Și ieșeau escadroanele din umbre 
— aşternându-se la fugă unele după altele, ca nişte cârduri de năluci —spre 
-cerul abia deschis în nişte semne turburi, tocmai în zările zărilor. 

Sculy galopa tot mai crunt —și n timp ce, din scuturătura galopului 
soldații simțeau cum le joacă în pântece apa călduță, cu gust sălciu, băută 
din fugă cu un picior în scară —el își urmărea vedenia de peste noapte. 
Nourii uriași din faţă arătau depărtări fără hotar —- Rusia imensă, fără capăt, 
unde atâtea vestite cavalerii îşi prăpădiseră ciolenele. 

Privi în urmă —şi escadronul încetini galopul, privind în urmă, Escadroane 
după escadroane, încetinind galopul, priveau în urmă. 

După aceea caii, mergând la pas, își scăpară boturile în pământ, Soldaţii, 
privind şi ei în pământ, visau la pământul țării lor —simţind că niciodată 
mau să-l mai calce, 


a 


După ce şi căruțele trenurilor de luptă părăsiră satul, oamenii ieșiră 
la poarta țarinilor, privind lung în urma armatelor. Gospodari vechi în sni, 
coborau dintre arborii pădurilor unde stătuseră escunși, neam de neam, ln 
vremea cumpenelor. Cu topoare şi cu puşti pe braţ, priveau lung pe sub 
cuşme cum se scurg viermăriile omeneşti stârnite de pe toată faţa pămân- 
tului, la semnul unui nebun. | 

După ce şi cea din urmă căruță cu coviltir se înnecă în fumuriul depăr- 
tării, un bătrân rosti: - 

— Acum, haidem, bre... Puneţi-vă armele sub sumane,.. Fără cuvânt, 
se urniră către inima satului, spre casa unde stătea de strajă un jandarm cu 
cască şi cu baioneta la armă. 

— Nu-i sdrobim... îl cerem numai pe Spânu, spuse întrun târziu 
bătrânul, cotind în fruntea tuturora spre santinelă, 


SaR VIAȚA ROMÂNEASCĂ | 
Zidul de oameni se opri în poartă și în ogradă intră numai bătrânul, mer- 
gând hotărit, cu capul în pământ, sprijinindu-și fiecare pas în băţul scurt. 

Se opri la prag şi când jandarmul îi puse baioneta în piept, el rosti: 

— Să vie afară cel mai mare... cel îmbrăcat în negru... 

—'Treii paşi înapoi, ţipă jandarmul, înșurubându-și arma la umăr și ochind.. 

Alb la faţă, numai în cămaşă și'n niște papuci, colonelul Vartic ieși în tindă, 
cu pistolul în mână, 

— Ce vreți? Moarte? 

— Il cerem pe Ion Spânu, înălțimea voastră, Uite-te colo la poartă. 
Noi, toți, îl cerem pe Ion Spânu... 

— — Pe Ion Spânu? Care Ion Spânu ? Cel ce va pârit cu hârtiile bolşevice ? 
Şi de ce-l cereți voi pe Ion Spânu? 

— Domnule... Ion Spânu a adus asupra satului moarte... Trei din cet 
mai cinstiți gospodari din satul nostru au fost spânzurați în ştreang, din 
a domniilor voastre mare milă... Și oamenii cei trei, aflați că nu erau vino- 
vați, T-aţi ucis fără judecată —ca pe câinii bănuiţi de turbă... Ion Spânu 
trebue să deie samă, aici pe lumea asta... Pe altă lume, l-a mai judeca 
odată Sfântul Petrea, Aici, în globul ista, cerem să-l judecăm noi... 

Colonelul Vartic îl asculta mâncându-şi unghiile, gândind: « Duma nu-i 
aici. Şi am la îndemână numai un pluton de jandarmi. Oare câţi îs la poartă? 9. 

Privi lung, peste capul bătrânului, numărând în gând cușmele și pălăriile 
negre, socotindu-se mai departe: «Pe Ion Spânu al lor nu-l dau. Ii băiat 
de ispravă şi am să-l porţ cu mine. Cunoaşte satele, gândul oamenilor, ..». 

— Bine, răspunse el într'un târziu, făcând cu ochiul spre santinela care 
ii răspunse printr'alt semn din ochi. Iaca, —îndată vi-l dăm pe Ion Spânu. . . 

— Domnule, îi răspunse moșneagul, care văzuse semnul. Cu noi să 
nu te joci, că pui foc mai rău. Noi, o viață avem —și o cinste. lacă-tă... 
făcu el, trăgându-se un pas înapoi, când santinela veni de după casă cu plu- 
tonul de jandarmi care se rândui cât ai întoarce palma, în linie de ie. 

— Foc, for, foc, strigă colonelul Vartic, ieşit din minţi, descărcându-și 
pistolul în pieptul moșnesgulbii. 

Cele câteva zeci de pusti bufneau într'una, din ce în ce mai repede, către 
zidul celor dela poartă unde cusmele se clătinau într'o parte şi 'n alta —şi 
-~ pe făceau nevăzute, câte una. 

— Foc... Foc... Foc, răcnea Vartic —şi moșneagul bolborosea: 

-— Murim noi... sunt alţii... pe Ion Spânu... 

Puști multe s'arătară îndată prin gard și sus pe poartă bufniturile surde 
se intețiră, mai cu seamă după ce câțiva jandarmi se prăbușiseră peste trupul 
inchircit al moșneagului. 

Colonelul Vartic fugi în fundul tinzii şi după ce focul încetă, după casă 
prinse a dudui, gata de plecare, motorul puternic al unui camion, 

Morţii şi răniții stăteau prăbușiți în poartă și șoferul avu o secundă de 
ezitare înainte de a-i călca şi de a-i sdrobi sub roţi. Lângă el, colonelul Vartic 


NEGURA, IH 12r 


îmbrăcat într'o manta neagră cu gulerul ridicat, ţinea pe genunchi o puşcă- 
mitralieră — şi într'una îl ghiontea să mâie mai tare. Trebuia să-și schimbe 
numaidecât locul, şi-i părea rău că s'a lăsat furat de somn și n'a plecat în zori, 
odată cu toată Divizia. Oare ce va spune generalul, când va afla împușcarea 
țăranilor ? Dar oare nu țăranii veniseră să caute moarte cu lumânarea? Va 
face un raport strașnic, arătând toate amănuntele, arătând cum au venit 
înarmaţi să-l ceară pe Ion Spânu. . . Și cum, intr'un pământ cucerit cu sânge. . 
cu sacrificii de vieți omenești — localnicii, în loc să i se plece la picioare să-i 
lingă cismele —au venit înarmaţi, să-i ceară socoteală... Mai încape vorbă? 

Prindea iar a bura ṣi cu cât bura mai des, pădurea către care mergeau 
se întuneca mai tare, 

— Greu războiul, rosti şoferul cu brațele încordate pe volan până la 
plesnire. Prea mulţi... prea mulți oameni în camion... 

— Mână.,. Mână, se răsti la el colonelul. 

Ce, nu cumva, la gustul șoferului, să coboare oamenii, jos, în mâna 
țăranilor? 

— Ía 'n mână mai repede, mârlane... Mână, că ducă se întâmplă ceva, 
cu mâna mea te 'mpuşc... Auzi... măgarul... 

Motorul duduia surd, botul camionului abia intra printre umerii strâmți 
ai dealurilor. Pe toate întinderile nu se vedea ţipenic; numai pe zări de cenușă 
se târau depărtate armate, ca niște râme. În urmă, în satul părăsit, prinse 
a bate clopotul, lung, —și codrul către care mergea ze umplu de dangăte. 

In camion, sgribulit sub o manta soldățească, Ion Spânu tremura de 
spaimă, uitându-se, cu ochii lui poncişi, când la un jandarm când la altul. 

— Hai, hai, îl tot speria un sergent cu buza de sus ruptă că i se vedeau 
trei dinți ascuțiți, galbeni. Hai, hai, bade loane... parcă ajungem la o 
pădure... dom’ colonel dă ordin: +Coboriţi-l jusle —și te ucide cu 
mâna lui... 

— Doamne fereşte. . . 

— Aşa cum îţi spun... Dacă n'a fi aṣa... Voi, ce spuneţi, măi fraţilor? 

— Il împușcă. ., la sigur, clătinară ceilalți, din mâni și din căşti. Cum să 
nu-l împuște ? 

— Şţii ?, îl întrebă cel cu buza ruptă. Dom’ colonel îl are pe unul Duma... 
cu juvăţul... N'ai auzit? La 'n sauzi....- 

Răzând, buza de sus i se rânji într'un chip oribil, faţa i se încreţi până 
la pleoape, acoperindu-i ochii. 

— Îţi vine a râde, îl dojeni unul cu fața prelungă. 

— De ce să nu râd, bre? Eu râd — râd, și când râd mi se întâmplă ceva 
rău... Totdeauna mi se întâmplă ceva rău... i 

'Tăcură — când îi acoperiră deodată umbrele pădurii, Motorul îşi incetă 
uruitul surd, greu, şi bâzâia depărtat. 

— Hai... hai... de n'ar fi așa, grăi mai departe jandarmul cu buza 
ruptă. Eu, bre Ioane, spun că ai luat foc în mâni şi ți l-ai turnat tu singur 


_—— Pus! 


123 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 
pe gât. Şi-acum te frige... Nu? Nu-ţi stăruie cei trei moșnegi în faţa ochilor, 
cu limbile scoase? lac'asa... 

Și slobozindu-și printre dinţii ascuțiți limba vânătă, prinse a râde din 
toate puterile, către țăranul căzut în muţenie sub manta. 

— lac'așa stăteau, bade... Și ochii —cât cepele... Creierii le ieșeau pe 
nas... cu mucii.... Şi cu vârful opincilor tot căutau sprijin... şi de unde 
sprijin — când se legănau deasupra gropii? 

Deodată, fața-i deveni gravă şi i-o acoperi o umbră. Își controlă arma 
dacă-i încărcată — tocmai în clipa când camionul se opri brusc şi câteva 
împușcături tăiară singurătățile, Pușca-mitralieră scoase câteva hohote 
repezi — geamul din faţă sări în ţăndări spart de un pietroiu și colenelul 
Vartic prinse a răcni, 

— Să fie tăcere, strigă un glas Waternic, şi mulțime de țărani încon- 
jurară camionul cu pușştile îndreptate asupra jandarmilor, Să fie tăcere... 
Jandarmi! Cum trageţi un foc vă curățim... Svârliţi-l jos pe Ion 
Spânu... 

— Doamne, ţipă Ion Spânu, agățându-se de picioarele jandarmilor. 

— Prea târziu te-ai gândit la Dumnezeu, câne, tună glasul —și un 
bărbat înalt, pietros, cu cușmă brumărie, urcă în camion. Dă-te jos, vânză- 
torule... Hai la judecată... nenorocitule... Flăcăi, ia 'n înșfăcați-l... Să 
vă iau armele?, întrebă el spre jandarmi, în timp ce lon Spâpu, tremurând 
ca varga, se svârli cu capul în jos, în mâinile țăranilor. Nu vă iau armele — 
că ați avea de dat prea mare socoteală... Duceţi-vă unde vi-i datul, .. 

Sări jos, şi-un foc de armă îi trăsni drept la ureche. 

— A-ha!, făcu el, căpătându-și, repede, la loc, cumpătul. Care a tras? 
Tu, cel cu gura rânjită? Apoi, dacă-i așa, frățiorule.;. na-ţi... 

Ochi şi trase drept în gura rânjită, 

— Na-ți... să ai... Mânaţi, flăcăi... nu-l loviți, nu-i clintiţi Spânelui 
niciun fir de păr din cap până acolo... 

Și păşind până în fața camionului grăi către colonelul Vartic, care stătea 
cu mânile sus holbat sub cozorocul chipiului: 

— Văd că ai în frunte cumpenele dreptăţii, porcul... Ia'n dă 'ncoace 
șapcă... așa... icni el după ce smulse cumpenele cusute cu fir de aur 
şi le călcă sub opinci, amestecându-le cu glodul. Văd că porţi cumpenele 
dreptăţii, tocmai tu care ar trebui să fi putrezit de mult în fundul ocnei. Eu 
ți-aş putea trage un foc drept în cap —şi gata... Dară te las. Să nu uiti, 
câne ce eşti, câne care mănânci carne de om, —că te așteptăm —nu acum 
— ci la întoarcere... într'o zi... te așteptăm, ¢ domnule colonel e, la întoarcere. 
Şi, la întoarcere, în fiecare loc pe unde treci azi, ai să găsești câte un ștreang.. 
“Mână, camarade, grăi către şoferul înlemnit cu mânile sus, 

— Gata ?, întrebă un sătean și Ion Spânu gemu: 


NEGURA, IH 123 


— Gata... Daţi vânt camionului — şi ne puteţi căuta cu toată jăndărmăria 
depe lume... Imi spune Mitru Pădure... ca să știți pe cine să căutați. Mitru 
Pădure mă chiamă. Și, « domnule colonel », să nu uiţi că te-aștept la întoarcere... 

Camionul prinse a dudui şi porni repede, în timp ce o pâclă vânătă 
cobora asupra arborilor. i 

—Haidem, porunci Mitru Pădure şi sătenii se urniră, suri, ca un 
dâmb. Niciun fir de păr din cap să nu-i clintiți ticălosului, măi oameni... 
Acolo, întâi i-om smulge limba care a pârit... Apoi i-om scoate ochii care-au 
spus cau văzut... 

— Doamne... Doamne... Doamne, răcni Ion Spânu și căzu intrun 
leşin asemănător morţii, 

— Asta nu te seuitește de caznă, rosti Mitru Pădure. Luaţi-l pe puști, 
feciori... 


EUSEBIU CAMILAR 


MÂINILE CARE-ȘI ADUC AMINTE, III 


Slujnicuța cea cacheșă smuci clanța ușii și strigă ascuţit din prag, gâfâind 
speriată: 

— Stăpâne |! Boierule! A venit Căpitan Costache! Ne calcă, Căpitan 
Costache ! å 

— Căpitan Costache?.. se miră clucerul Neagu. Ce prăpăstii i tu, 
zňludo?.. Ai auzit bine?.. ză sabia 

— Căpitan Costache la noi?.. ingăimă Stroe, cu un nod în gâtlej. 

— Da, boierule ! Căpitan Costache dela Agie... ÄI c'un ochi. Tåclopul, 
cum îi zice kir Postolache!.. 

Clucerul Neagu își mușcă musteața, întunecat la chip. 

— Hm!.. Pe cine aștepți, și cine pică l.. Ce să caute Chehaia la mine, 
ba încă la ceasul ăsta?.. In sfârşit! Poftească!.. Să poftească în salon! 
Aprindeţi lumânările în policandre |. . 

Slujnicuța zorea deocamdată să-și ascundă cerceii lungi de mărgean, sub 
coadele răvăşite de agitare. Chiar în ajun îi căpătase, împreună cu o salbă, 
peşcheș de dragoste dela logodnic, țigan rob și fecior în casă la serdăreasa 
Candachia Brancomirului, cum povestise tuturor cu aprindere. Dar ceea ce 
nu împărtă șise nimănui, era că încă de eri nu i s'a părut ei lucru tocmai curat. 
Prea scumpe giuvaiericale ! Prea rânjea uritul și zuliarul de. sufragiu, zicând 
că-i miroase a scumpeturi de furgăsit ! Mai ştii? Oricum, paza bună trece 
primejdia rea de zabetul Agiei. 

— Ce-aștepţi, Pachiţă ?.. N'auziși ? N'ai înțeles ?. . se răati clucerul Neagu. 
Pofteşte-l în salon !.. Aprindeți policandrul ăl mare! 4 

Pachiţa țâșni svârlugă să îndeplinească poruncile, lăsând uşa deschisă. 
Stroe Vardaru a rămas în picioare, palid, cu palma sprijinită pe colțul 
mesei, 

Observă că-i tremură mâna. = 

Mâna care se învrednicise să smulgă gârbaciul gădelui și să-l lovească 
năpraznic, vârtos, cu. a-tot-răzbunătoare sete, acum tremura. 


MÂINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE, II 125 


Ca mâna băiețașului de odinioară, copleșit de asprele judecăți pärinteşti 
din odaia aceasta, aşa tremura. Atunci când părintele său își incheia dojana: 
$ Ridică ochii și priveşte-mă în faţă ! Ce-i fruntea asta plecată de gerb? Ce-s 
degetele astea de piftie? Invaţă-te să răspunzi fără tremur, pentru faptele 
tale !.. s. 

După doisprezece ani, degetele iarăși tremurau, de piftie. 

Umilit, ar fi vrut să le ascundă văzului, cum își dosise Pachiţa cerceii. 
Inciudat, îi venea să le izbească vrăjmaş de muchia colțuroasă a mesei, cu 
încheieturile falangelor îndoite pumn, ca să le sdrelească, să sângere, să su- 
fere durere, să le pedepsească; degete netrebnice și străine de el. N'a mai 
fost însă nevoie, ni „i să le ascundă, nici să le pedepsească. Mâna n'a mai tre- 
murat. Se biruise, 

Stroe își încrucişă brațele pe piept și înălţă capul sumeţ, gata să înfrunte 
toate primejdiile care veneau către el, cu tăria pietroasă a Vardarilor. 

Pașii și glasurile înaintau pe. scări. 

— La dreapta, Inălțimea-Voastră l.. 

— Sărutăm tălpile, Eclambrotate !. . 

— Poftim în salon, Evghenestate L . 

— In salon, Măria-Ta!.. 

— Nu! Nu! Ce salon! Nu venii pentru sindrofie boierească în salon ! 
Slujba ! Datoria | P'acilea e drumul? Aia e ușa?.. Aci e bârlogul arhon ur- 
sului ?.. Bună seara și o mie de ani pace, arhon Clucere! 

Scurt și gros, închingat în uniforma albastră cu lampasuri roșii, fireturi, 
paftale și găictane, Căpitanul Costache se opri icnit în prag, sdrângănindu-și 
sabia şi pocnind din pinteni. Scoțându-şi chivăra din cap își trecu gârbaciul 
subțioară. i 

« Alt gârbaciu le — constată amar Stroe Vardaru, căutând fără voie cu 
privirea la opregul dintre ferestre, sub care se afla trofeul său inutil. «De- 
geaba au fost toate | Are alt gârbaciu, nou, cu mai multe și mai plumbuite 
varvarichiuri | o. 

La spatele mosafirului nepoftit se zăreau îmbulzindu-se capetele slugilor, 
cu părul vâlvoiu şi ochii holbați. 

Degeaba fuseseră toate strădaniile mademoazelei Wanda! Se dusese 
pe copcă dresajul și stilul său castelan. Toate, și-au găsit dela sine, într'o 
clipeală, vechea lor matcă dela marginea orientului: înghesuiala, spaima și 
curiozitatea ploatei, când soseşte capegiul cu arzul Marelui-Vizir de mazilire. 
Câţiva argați, de jos, dela grajduri și acarete, se încumetaseră a urca scara 
cu băâte şi furci, să-şi apere stăpânul la cel dintâi semn. Pachiţa, ţigăncușa, 
făcea schime desnădăjduite, că n'a avut încotro și, că nu-i vina ei, dacă n'a adus 
la îndeplinire poruncile. 

— Picai cu nepusa'n masă, arhon Clucere?.. râse, tresăltat din burtă, 
Căpitan Costache. Ai? Craiu de tobă, pă drum de seară, cu bucurie la aşter- 
nut?.. Să am iertare l.. Nu-i vina mea... Slujba! Datoria! O so și am 


Li 


126 VIATA ROMĂNEASCĂ 


iertarea, când vei afla cu ce fel de veşti am venit! Haha | Hahaha ! Ce s'au 
bilegat toți în bernevici, în halul ăsta?., Ce se holbează toți, de parcă au 
dat năvală cârjalii în casă? . Hahaha ! i-am adus zavera în casă, arhon Clu- 
cere ?.. Aia îţi spuneai ?. .. Vei vedea că nu eu am adus-o! Pot zice că ca 
m'a adus! Haha-haha ! 

Râsul suna răguşit, a doagă. = 

Lui Stroe îi păru încărcat de sinistre ameninţări şi vai ! plin de prea ne- 
indoiclnice înțelesuri, A tras din nou cu ochii la talismanu! de sub opreag. 
Măcar de-ar fi apucat din vreme să se spovedească și să-și cruțe părintele 
de surpriza care-l aşteaptă acum | Ar fi aflat-o din versiunea sa, nu din a 
Căpitanului Costache, Ar fi fost destăinuire fierbinte din a sa voie cum o 
pregătise, să-i ajungă la inimă, nu mizerabile răspunsuri la un interegator 
pentru dosarele Inaltei Curți criminalicești, 

Clucerul Neagu în ăst timp se apropiase de ușă şi intindea mâna mo- 
safirului nepoltit, fără ploconelile şi temenelele straielor țarigrădene de pe 
dânsul. După care vorbi lat, fără să-şi piardă cumpătul. 

— Orice fel de veşti zici că te-au adus, bune ori rele... 

— Mai mult bune, decăt rele, arhon Clucere ! Bune, într'un fel !.. Haha ! 
Vesti bune şi bucurie la așternut, să ai ce visa frumos și măreț până la ziuă, 
athon Clucere ! Haha-ha ! 

Fără să ia aminte la hohotelile și la intreruperea musafirului, clucerul 
Neagu tepetă mai apăsat, 

— Orice fel de veşti te-au adus, bune ori rele, tot bine-venit fii în casa 
mea, după datina noastră, cinstit Căpitane ! Pofteşte în salon. . - Fă-mi cin- 
stea să te lasi primit cu toate rânduielile cuvenite unui oaspe care-mi calcă 
întâia dată pragul. 

— Nici s'aud de salon, arhon Cluzere!.. Ce au toţi din casa dumitale 
cu salonul ?.. Destul cã-ți intru întâia oară în bârlog ca neoamenii la ceasul 
ăsta, mă mai poftești şi în salon?.. Poftește-mă aci! Aci te-am găsit, aci 

— Pofteşte atunci aci, unde m'ai găsit în toiu de lucru! 

— Cunoaştem !.. Știm!.. D'aia mi-am făcut socoteala că te aflu acasă, 
iar nu prin vecini, la sindrofii cu stos şi concină prădată !.. Haha! Mulţi 
sunt cei care joacă stos şi concină prădată pe-un vulcan, arhon Clucere ! 
Joacă pe-un vulcan și habar mau t.: Poate nizi dumneata mai habar pe ce 
vulcan stai cu toate morile şi hambarele dumitale, măcar că nu joci cărț, 
precum o știe întreg târgul Bucureştilor... Haha-ha ! Joacă însă alții pentru 
dumneata și întrucâtva şi pe contul dumitale, arhon Clucere l.. Alţii joacă 
și dumneata te pomenești într'o bună zi chemat după sindrofie, numai li 
mahmureală şi potroc să plăteşti oalele sparte! Haha-ha l.. Așa se învârte 
roata morii .. Haha!,... 

Clucerul Neagu îl lăsă să hăhăiască și bătu din palme, incruntându=se 
spre slugile dela ușă, 


MÂINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE, IH 127 


— Dulceţi ! Cafea ! Ciubuc !.. Şi închideți uşa ! 

Apoi, a doua oară își indemnă musafirul: 

— Dar poftește, stai jos!.. Nu prea imbie la stat scaunele d'aci, insă 
dumneata ai vrut-o. In salon ne-am fi lăfăit mai boierește, în jilțuri care te 
îngroapă. . ; 

Căpitan Costache lepădă chivăra şi gârbaciul cel nou pe-un sipet, lângă 
perete. Pe urmă se instală pe scaun, rășchirându-şi crăcânat picioarele În 
cismele lungi, cu pinteni cât carboava şi bumbi infloriți de alamă la carâmb. 

Plesnindu-se cu latul palmelor pe genunchi, se. declară mulțumit: 

__— Stau foarte bine, arhon Clucere |. Nici mie nu-mi place să mă las 
îngropat în jălțuri moi, care te-adorm... Nici în jâlțuri moi îngropat, nici 
altfel îngropat! Nu mă dau! Nu mă las! Haha-ha ! Mai bine să îngropi tu 
pe alții, decât să te îngroape alţii pe tine... Ce zici, urhon Clucere Neagule ? 

Neagu Vardaru n'a găsit de cuviinţă a răspunde la asemenea întrebare, Nu 
iubea omul. Nu-i iubea slujba, Nu-i iubea întrebările. Nu meritau răspunsuri. 

Luă însă aminte că scăpase din vedere alte reguli ale cuviinței. De ha- 
târul lor, dacă nu de hatârul mosafirului, ținu să le îndeplinească. 

— Până acum, n'ai avut când şi unde să-mi cunoşti feciorul Al mai mare, 
cinstit Căpitane ? 

— Nu. N'am avut această plăcere până acum. 

— Ingăduie-mi să ţi-l înfățișez... Stroe! Stroe, studinte la Paris... 

— Aaa !.. Studinte, care va să zică?.. Studinte la Paris?.. la să vedem 
și noi cum arată la pene, asemenea pasăre rară?., 

Dură o pauză, 

Stroe se înclină ceremonios, fără să-și descleşte brațele încrucișate pe piept. 
Inima i se golise de sânge. Renunţase a se mai întreba ce să creadă. De prisos 
să-şi mai urzească un plan. Aștepta numai să se deslănţuie catastrofa din 
clipă în clipă. . 

Acum ori niciodată era prilejul. 

Prefăcuta ignoranță a Căpitanului Costache, nu ascundea oare cel mai 
sarcastic şi mai perfid înțeles? o Nu! Nu am avut această plăcere pdând 
acum ! ». Ştia el bine că a avut această plăcere chiar astăzi. Și încă, ce plă- 
cere ! Mai poartă și acum semnele plumbilor în obraz, o vânătaie sub ochiul 
scurs, o vârcă piezişă pe frunte... Stroe se înclină deci cu braţele impreu- 
nate pe piept, — iar dela obrazul cu proaspetele suveniruri ale plăcutei lui 
intâlniri de după amiază, strecură un săgetat apel la scula, la talismanul, la 
trofeul de sub opreag. Poate avea să-i mai fie de trebuință. Incă nu-și ispră- 


„vise misia, Nu se va lăsa el ridicat şi dus ca un miel blând la tăietoare, Viu 


mare să-l scoată Căpitan Costache din încăperea aceasta cu atâtea arme și 
junghiere în panoplie. 

Căpitan Costache făcuse insă pauza fără sarcastice gânduri ascunse, Se 
răsucise numai greoi pe scaun, să-și întoarcă partea ochiului teatăr spre ju- 
rele din fundul odăii. 


Ser VIAȚA ROMANEASCA 

Trecu uşurel cu privirea asupra lui şi înclină capul tot atât de cere- 

i-i trăiască, arhon Clucere !.. Imi pare bine că ne cunoaştem, dom- 
nule studinte !.. Câţi flăcăi ai, arhon Chucere? 

— Trei, de toţi. ee 

Einar A IE Sg Mă Antet iat înc. probe, 
ferice tată ! Chipos și voinic fecior. ... Să-ţi trăiască şi să-i jucăm la nuntă ! 

— Mai este pân' atunci, cinstit Căpitane | Ed 

— Ca mâine, ca mâine)... Insurătoarea devreme şi sculatul de dimi- 
meaţă, vorba bătrânească... Ce-i lipseşte?.. Ce să mai aștepte?.. 

— Intâi să-l văd cu patalamalele învățăturii la buzunar. 

— Mă prind eu peţitor şi fără patalamale la buzunar, arhon Clucere !. . 
Ce atâtea teșcherele? Ce atâta Paris?.. Să te pomeneşti că-i vine cu vån- 
turile bonjuriste în cap?.. Răzvrătiri, baricade, respublică?.. 

Ciucerul Neagu îndepărtă asemenea nesăbuite presupusuri, | 

— Din partea aia, n'am nicio grijă! Dorm liniștit. A moștenit cap să- 
nătos de la mine, în care să nu sufle vântul... 

— Nici nu vrusei să spun una ca asta, arhon, arhon Clucere!.. Aruncai 
y — Vorbă în vânt! mormăi clucerul Neagu. Nici în vânt nu-mi place 
$ . Şti mi-am crescut feciorii |. . 
dan eta 1. erode 8 aul sice apohia, stia Clucere, când se sting 
la feciori |! Bine că ţi-am aflat slăbiciunea. 

— Nu-i slăbiciune | Cred că-i tărie... l i 

Căpitanul Costache își răsuci iarăși singuru-i ochiu viu spre Stroe, rå- 
zând înveselit: . 


Cosânzeană, scoate-o din minți şi, la nuntă, nu-l uita și pe Căpitan Costache 
Chehaia !.. Haha-hal.. Să jucăm un cazacioe turbat și să dăm cu tifla pa- 
talamalelor... Ce? De teșcherele ai nevoie în viaţă, când ești nalt ca bradul 
şi-ţi mijeşte mustața ca pana corbului?.. Eu am patalama? Clucerul Neagu 
are patalama?.. Și slavă Domnului că am învârtit fiecare în felul nostru, 
sute de găgăuţi cu patalamale... Haha-ba!.. Dă-le pârlei de ste și 
nu-ți prăpădi tinereţea, că aia nu se mai întoarce, domnule studinte t. 

Prăvălat pe speteaza scaunului tare, Căpitanul Costache hohotea - 
du-și burta şi plesnindu-se cu latul palmelor pe genunchi. 

Aceasta nu mai era prefăcătorie, ` 

+ Domnul studinte » răsuflă cu inima la loc și cu svâcnirile sângelui alinate. 

Aşa dar nu bănuia nimic? Nu-l recunoscuse? Vizita aceasta neașteptată 
=) nu avea aface nici cu legămintele sale de taină, nici cu știrile lui Coco Kon- 


MAINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE. IH 120 
duraky și nici cu isprava-i de după amiază. Atunci?.. Ca măsură de pre- 
vedere, se trase totuși mai în umbră. Işi desfăcu braţele încrucişate pe piept, 
părăsind sumeția teatrală în faţa primejdiei, care nu-și mai avea rost. Frunzări 
hârtiile de pe masă, ca să se afle in treabă, 

Clucerul Neagu a crezut că se pregăteşte de plecare. 

— Poţi să rămâi, Stroe! rosti, împingând un scaun şi așezându-se în 
faţa comandirului dela Agie. Nu e aşa, cinstit Căpitan Costache? 

— La voia dumitale, arhon Clucere |. . 

— Cu dânsul lucrez; el e mâna mea dreaptă. Nu am nimic a-i ascunde. 
lar el câștigă din vreme şi alte învățăminte, în afară de ălea cu pitalamalele 
de care-ţi răzi dumneata. Este? 

— Este !.. Nu ştiu ce-o fi învățând din cărţile școlii, dar în astă seară, 
dela şcoala vieţii cu ascuţite învățături are să se aleagă... Numai că rămân 
taină... 

Stroe ascuți urechea. Clucerul Neagu îl luă pe chezășie, 

— Mai încape vorbă?.. Pe răspunderea meal.. 

— Fiindcă vin trimis de sus, arhon Clucere, de sus de tot!.. vesti Că- 
pitan Costache, aplecându-se spre el cu palmele sprijinite pe genunchi şi 
impungându-l cu sfredelul singurului său ochiu. Vin din partea Inălţimii- 
Sale Marele Vornic, Alecachi Vilara |, . Doreşte să te vadă numaidecât. .. 

— Pe mine?.. 

— Stai-stai | Că încă m'am isprăvit... Și mai vin, trimis încă mai de 
sus! Din partea Măriei-Sale, Vodă Bibescu |. Vrea să te vadă neapărat, 

— Pe mine?.. Vrea să mă vadă pe mine? 

— Da-da !.. Amândoi vor să te vadă pe dumneata şi să te întrebe de 
sănătate, arhon Clucere !.. Crezi că altfel dădeam cu buzna așa în casa du- 
mitale la ceasul ăsta, să-ți bag slugile în boală?, . Slujba ! Datoria | Nu ţi-am 
spus dela intrare, că mă aduc vești mai mult bune decât rele?.. Veşti de mă- 
rire, arhon Clucere l.. La mai mare! 

— Nu te înţeleg, cinstit Căpitane. 

— Vei înţelege !... Un bob zăbavă... Inălţimile-Lor au nevoie de dum- 
neata! De cuvântul dumitale şi de obrazul dumitale. De trecerea dumitale 
în lumea negustorească şi în isnafurile meșteşugarilor de tot soiul... Vaza, 
câșt gată în treizeci de ani printre dânşii, ca nimeni altul, a venit vremea 
so pui la bătaie pentru mântuirea țării, arhon Clucere? Aşa poruncese 
imprejurările, 

Neagu Vardaru se mişcă pe scaun cu neliniște, 

— Tot nu m'am dumirit l... 

— Gândeşte niţel... 

— Ce voiţi să cereți dela mine? 


— Eu? Eu, nimic! Slujba! Datoria l.. | M'au trimis cu solia; am venit 
cu solia. Alţii sunt cei ce doresc, vor si cer. 
— Anume?,,, 


VIATA ROMANEASCA 
130 | | 
— Gândeşte atunci di mul maci 70 me De pre 
să dorească, să voiască și să ceară, clucere Neagule t... 
Siteul Costache a tăcut un timp, uitându-se țintă la mâinile clucerului, 
care frământau boabele mătăniilor de chihlimbar între degete. al EA 
Erau mâini mari şi aspre, ciolănoase, păstrând, ORAE p $ ra 
carne, vestigiile vârtoaselor munci din tinereţe. Un arătător Dura 
i alt vârf de deget ciunt, cicatrici de sa vechi hi, E SE e 
noasă, ii crăpate şi crescute strâmb, ele ieşite în ri 
ca seca radacini de viță. Toate săpunurile gingașe și tot minat pa 
tabieturile cinului de aproape treizeci de ani incoace nu 
moaie înnăspreala obârşiei şi să le subţie înfăţişarea pietroasă. i 
— Ce-ai văzut la mâinile mele, de te uiţi aşa?. . - întrebă cluceru ra 
întorcându-le pe-o parte și pe alta. Am pătimit multe, dar au se te 
pată |... In astă privinţă, le-am păstrat curate ca apa izvorului ne- 
început. 
” Risucindu-și palmele bondoace, Căpitanul Costache va fi vrut poate să 
spună şi el cam tot așa ceva. . 
i t însă seama. Hârâi răgușit alt răspuns: ! 
AA mâini mă uitam. .. Mă holbam la inel... Frumos inel! Aferim 
olmaz l.. De mult il ai? ; 
— Da... Să tot fie vreo cinsprezece ani, 
i i i ami unde ?.. 
— Parcă l-am mai văzut undeva și nu-mi amintesc i 
— Tot ce se poate ! Il cumpărai dela un ont PEPE dela Ian 
„... Adică veni să mi-l vândă din partea lui un 
Seci Aia e! D'acolo îl cunosc. Mă miram eu.. » Haba-ha! aer “mu 
Multe a mai văzut şi multe ar mai avea perie ip e 700 
drumuri a mai bătut amanet dela un zarat la altul; pe multe 2 e 
niceşti s'a mai preumblat, pierdut la cărți de unul şi câștigat de a a 
Până ce-i veni veleatul să-și afle la dumneata odihna, arhon Close: 
pe degetul dumitale ştiu că n'o să-l mai scoată nimeni, nici iza pa ss 
Ha-ha ! Aşa se învârte roata morii | Aia et eter: topo 3 
neata te înălțaşi și mai ești pe calea altor iri încă ln prag: 
răposatul !.. Era de trei ori pe săptămână poftit la masa mirese tre 
Alexandru- Vodă. .. Caleştile la scară, surugii, sali . Pe ge îşi vas 
verea ` atima muierească şi stosul... L-a scos la mezat Hagi 3 
FA care ase mai deunăzi, alţii, şi pe dânsul, tot la mezat. - . L-au merr 
cu pantahuza. Veşnica pomenire | Incă unul la pământ și în pământ... 29% 
ar. fi visat el lancuşor, că inelul său cu olmaz, tot la masă repara mare 
se întoarcă, numai că pe degetul dumitale?... Haha-ba ! Aşa se 
roata morii | Unii în pământ, alţii la masa domnească | ` 
— Care masă domnească? i e 
— Nu te mai face niznai, arhon Clucere, că ai priceput prea bine! 
— Ba nici de fel, Căpitane!... 


i MÂINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE, Jii EET 

— Masa la care te va pofti mâine Märia-Sa Vodă, după ce vei merge 
să stai de vorbă și vei cădea la înțelegere, Roata morii, Clucere, roata morii |.. 
Haha-ha ! Văd că până la masa domnească și la locmalele lui Vodă Bibescu, 
mă tractarisești dumneata împărăteşte. .. Boje moi! Ce tăvi, ce bunătăți, 
ce argintării, ce cleștaruri !.. Se cunoaşte că am intrat În casă mare şi că 
trăgeai a Mare-Vistiernic!.. Bine că ştiu drumul acum... Am să te calc 
mai des, mărite Vistiernice | 

Slujnicuţa cea oacheşă, sufragiul în livrea ṣi un ajutor tinerel în straiv 
gorjan aduceau pe tăvi late de argint șerbeturile şi dulceţurile, cafelele, 
vutcile, baclavalele și sarailiile de datină. In urma lor venea ciubucarul în 
șalvari țărigrădeni, cu narghilele, ciubucele şi chiselele de bectemis. 

După ce-au înșirat mesuțele cărate din salon, s'au pregătit să-şi facă 
datoria. Îndată însă își luară tălpășița, la semnul Clucerului din sprinceană 
către ușă, 


— Nu, cinstit Căpitane ?.. Ne-om sluji singuri, ca să ne lipsim de ureche 
străină, 


— Sfântă vorbă !.. Cu toate că pe vremurile ăstea, au și zidurile urechi. . . 
— La mine nu, Căpitane | 
— Nădăjduiesc. , . 


Stroe Vardaru zâmbea satanic din ungherul său, ascuns în umbră. Clu- 
cerul Neagu îşi îndemnă mosafirul, 


— Pofteşte, cinstit Căpitane !... Dulceţ de chitru, de naramze, de rodic; 
şerbet de nufăr, de sacâz. .. 

Căpitanul Costache se desprinse de pe scaun și făcu înconjurul mesuţelor, 
scuturându-și picioarele şi întinzându-se de şale, să se desmorțească. 

— Șerbeturi şi dulcețuri, nu metaharisesc, arhon Vistiernic ! 

— Lasă-mă cu Vistiernicia dumitale și pofteşte ! Baclavale ? Sarailie ? 

— Nici l.. Am să poftesc din vutcile ăstea care-mi fac cu ochiul. Și gin- 
girlie bine înţeles !.. Ciubuc, iarăși nu!.. Trag numai tabac pe nas, ca 
impăratul Napoleon ! 

A turnat un pahar de vutcă, L-a dat peste cap. A plescăit din limbă, Şi-a 
mai turnat altul, din altă butelcă, A plescăit mai grozav, Și încă unul, din 
a treia garafă, 

— M'am oprit la ăsta, Mărite Vistiernic | 

— Poftește !.. Poftește, mă rog!.. 

— Fii fără grijă, că o să poftesc cam multe la număr... De altminteri, 
trebue să-ţi spun că de azi după amiază, am poftit și am tot poftit, ba vutcă, 
ba rom englezesc, ba mastic grecească, ba coniac franțuzesc, să-mi innec 
necazul... 

— Avuşi vreun necaz, Căpitane?.. 

— Slujba ! Datoria.. Necazurile slujbei... Face să-ți povestesc, până ne 
întoarcem la ale noastre, fiindcă e un necaz în legătură cu solia care mă 
aduce, Cele ce mi s'au întâmplat mie azi, dovedesc încă odată că stăm toţi 


i 


132 VIAŢA ROMÂNEASCĂ E. 


pe-un vulcan: şi eu | şi dumneata! și Vodă! şi țara !.. Da, arhon Clucere, 
a funia la par!.. 
pinul Cotta polvi ai patrulea pala pe gi, ăi tantan deal 

Plescăi din limbă, er peruci i-as be poza unde aaa 
sdrăngănindu-și sabia și zuruindu-şi pintenii începu cu obidă: A 

— Azi, rapire. Treceam călare, pe-aproape de podul din maha- 
laua Gorganilor, după ploaia aia cu grindină și prăpăd... Slujba, datoria t. 
Abia trec de biserică, mă pregăteam s'o iau spre Dealul Spirei, când numai 
iată că dau peste o ceată de derbedei și desculți. Un sacagiu, golani cu furci, 
alte haimanale,.. Săriseră cu toţii la butea Postelnicului Grigoraşcu, să 
înșface surugiul şi arnăutul de pe capră și să-i sfâșie... Cunoşti cutezanța 
la care au ajuns, de când cu vântoasa asta a răzmerițelor |. . Răcnesc la dânşii. 
Pun gârbaciul în’ lucrare, Fac rânduială, .. Din fruntea golănimii, îmi iese 
un haidamac. DT 

Träăgând din ciubuc cu tot dichisul şi sorbindu-şi gingirlia din felegean 
cu tot tabietul, Clucerul Neagu întrebă într'o doară, fără prea deosebit interes, 
numai pentru a arăta că-i ascultă păsul: 

— Ce fel de haidamac?. . OA 

— Un lungan!.. Cum să ţi-l zugrăvesc?.. Aşa, unul înalt și voinic, 
cam ca... aşa, ca... x 

Căpitanul Costache se opri din mers în fața lui Stroe Vardaru, privindu-l 

it de amintirea niei sale. 

Ta se trase Ea anba. Căpitanul după el, poticnindu-se În sabie. 

— Carnacsi |.. Stai nenişorule |., Stai să mă frec la ochiu! Dacă nu 
te-aș vedea acilea în casa Clucerului Neagu, în straiele ăstea de Paris; dacă 
n'aş şti al cui fecior eşti şi cum fuseşi crescut, m'ai pune pe gânduri. De ce 
mă vit mai bine, de ce-mi pare că sament mai ca două picături de apă, cu 
haidamacul de pe uliţă | Erai acasă azi după masă? Xe 

— Nu, răspunse Stroe, zâmbind calm și încrucişându-și din nou brațele 
pe piept, în sumețire teatrală... Nul.. Lipscam de acasă. | 

— Lipseai de acasă?.. Și cam pe unde erai, mă rog? Sar putea să 

iu? 
apă Fără îndoială | M'am întâlnit cu prieteni... Colegii mei dela Paris. 
Pregătesc cu dânșii examenele şi teșcherelele de care-ţi râdeai dumneata, 
domnule Căpitan Chebaia. 

— Nu mă lua cu râsul, că ăstea de te 'ntreb eu, nu-s fleacuri de râs, ca 
teşcherelele și patalamalele dumneavoastră dela Paris !.. Cam ce prieteni, 
dacă s'ar putea să-mi spui? 

— Feluriţi! Bunăoară, ca prietenul meu, Coco Conduraky. . . 

— Care?,. Feciorul răposatului Mare Armaș?. + 

— Exact l.. R 

— Äl care a clironomisit trei moșteniri dela unchi și mătuşe, în mai puţin 
de doi ani? 


MAINILE CARE-ȘI ADUC AMINTE. H1 133 


— Exact |. ` 

— Junele äl fercheș şi mare fante, de e mai toată ziua în saloanele Marelui: 
Vornic Vilara şi la Aga Manu? 

— Exact !.. Suntem prieteni. 

— Prieteni vechi? Prieteni așa, ena mu che ena su?. . 

— Exact | Prietini la cataramă. Prietini vechi, de zece ani, dela Sfântul 
Sava... Tocmai despre aceasta vorbeam astăzi amândoi, braț la braț, cam 
pe vremea când dumneata puneai la respect haidamacul de pe uliţă. ` 

— Hm... Dacă așa este, bine că mă liniștiși, domnule studinte ! 

— Uşor de verificat. - 

— Ce să mai verific? Mi-ajunge cuvântul dumitate. ,. Dacă eşti ena mu che 
ena su cu feciorul răposatului Mare Armaş, nu mai încape nicio verificare. . . 

Căpitanul Costache s'a întors la clondirile de vutcă, să mai tragă de dușcă 
şi al ciricilea pahar pentru înnecarea necazului, 

Tot nu-l slăbea însă pe domnul studinte din ochiul sfredelitor, înălțând 
sprinceana și încrețindu-și fruntea brăzdată de vârca piezișă a propriului său 
pârbaciu. 

— N'o lua în nume de rău, că te înteţii cu întrebările, tinere domnule 
studinte |. ., vorbi, punând paharul la tavă. 

— Înţeleg, domnule Căpitan | Slujba, datoria |. . 

— Da, da ! Nu zâmbi, dumneata ! Slujba, datoria | Mai-mai să cad în păcat 
cu bănuiala. . . Slujba și datoria, — te silesc să nu cruți pe nimeni de bănuială. 
Mai bine să întreacă, decât să n'ajungă... Adineaori imi veni una, acum 
mă bate cu gândul alta. Haha-ha ! Dacă nu l-as cunoaşte pe arhon Clucerul 
Neagu aşa cum il cunosc și cum îl ştie toată lumea, aș mai zice şi alta. Că 
poate în tinerețe, va fi greșit ca omul călcând pe delături cu vreo muiere din 
popor și că poate ţi-o fi făcut vreun frate din flori... Prea îţi semăna leit 
haidamacul äl de azi, cu pălăria de pâslă şi straie de şiac. 
` — Avea straie de şiac ?. întrebă cu nevinovăție, domnul studinte, 

— Straie de şiac, ghioagă în mână, pistol şi cuțit la cingătoare. Pazvangiu 
în toată regula l.. Pazvangiu, zavergiu, parlagiu dela zalhana, dracul să-l ia | 

Clucerul Neagu scoase din gură imameaua de chihlimbar a ciubucului și 
glăsui surâzând, într'un nor de fum: 

— Ei, cinstit Căpitane?.. Te depărtaşi dela povestea și necazul dumi- 
tale |... Văd că până una alta, îmi luași băiatul la refec din senin, mă făcuși 
şi pe mine tată de copil lepădat; cine știe unde te mai poartă slujba şi datoria 
cu bănuielile?., Mai bine spune ce-a fost şi cum a fost... 

— Slut a fost, tămâlia și născătoarea mamei lui de haidamact.. sudui 
cu năduf, Căpitanul Costache. Cum să fie?.. Haidamacul cu poalele lui de 
şiac, iese precum vă spuneam În fruntea desculților; se rățoieşte la mine 
simțindu-se cu ceata de derbedei la spate; îi croiesc vreo două gârbaciuri 
peste råt; el dă să mi-l ia din mână; el trage; eu trag; el smunceşte; eu smun- 
cesc; mă lovesc în obraz; mă sgârâi și mă belesc la față precum se vede; îmi 


134 - » VIATA ROMÂNEASCĂ... 


lunecă gârbaciul jos; el se apleacă, il înhaţă și o rupe la fugă... Până să pun 
mâna pe pistol și să trag, dus a fost... 

— Cu tot cu gârbaciu?.. se minună Stroe. 

— Cu tot cu gârbaciu.. . 

— Neînchipuită cutezanță | 

— Vezi, vezi? Eu ce spuneam, domnule studinte ?. . Neinchipuită cute- 
zanță. .. În asemenea hal am ajuns... Stăm pe-un vulcan, arhon Clucere !.. 
Tragi din ciubuc, pe-un vulcan |. , 

Stroe se uită spre gârbaciul cel nou de pe sâpetul negru, svârlit lângă 
chivără. Cu aceeași nevinovăție îl ispiti pe Căpitan: 

— Observ însă și mă bucur că până la sfârșit, tot ai pus mâna pe gârbaciul 
dumitale îndărăt, domnule Căpitan. Haba-ha ! Ca să râd şi cu ca dumneata. 
Haha-ha ! Nu i-a mers haidamacului ! Scump o fi plătit încumetarea, când 
l-au prins dorobanţii Agiei... N'aş fi vrut să fiu în pielea lui !.. 

Căpitanul Costache îl scormoni iarăși cu sfredelul ochiului. Clătină din 
cap şi pufni pe nări. 

— Numai că n'a fost chiar așa, domnule studinte, ca să mă bucur și să 
râd și cu | Din tot ce spusei, n'ai înțeles că ne-a scăpat haidamacul printre 
degete ?.. A intrat în pământ! 

— Dar atunci gârbaciul de colo? 

— E altul! Alt gârbaciu, 

— Altul? 

— Alt gârbaciu, da !.. Bun o fi, ușor la mână, greu la plumbi! Dar nu 
e ala |.. Şi eu cu ăla cram deprins; ăla îmi purta mie noroc ! 

— Tar ălălalt a rămas să poarte acum noroc haidamacului ?. . zâmbi Stroe 
Vardaru, săgețând o privire de: înduioşată recunoștință talismanului său de 
sub opreag. i 

Căpitanul Costache rânji. 

— Mult n'o să-i poarte noroc!.. Sunt pe urmele lui. Nu-mi scapă din 
ghiare, Deocamdată am pus la obezi sacagiul și alți câțiva derbedei. Am 
făcut proba gârbaciului ăstuia nou pe pielea lor... Nu merge ca äl vechiu: 
dovadă că nu le-am scos nicio mărturie. Imi pare că c amestecat și un ne- 
guţător armean... Din casa lui s'a făcut nevăzut, hoțomanul !.. Jură dânșii... 
ură, se bocesc, se vaicără. Nu și nul! Insă n'a fost o întâmplare... Ceva 
pus mai dinainte la cale, cu amestecul multora şi cu multe ascunzișuri. . . 
Poate că nici nu era român... 

— Cine, fratele meu din flori? 

— Nu mă mai necăji și dumneata, că sunt destul de necăjit domnule 
studinte |.. Bulgar o fi fost, sârb, armean, leah ! Injura într'o limbă pe care 
n'o cunosc, când trăgea din gârbaciu să mi-l smulgă din mână... Ronto- 
ronton, babaron, petapantalon, benga să-l ştie ce bâiguia |.. O să-i scot eu 
rontorontonul şi paraponul pe nas, cu sânge, cristelnița și rondorondonul 
mamei care l-a mai fătat |.. Acesta e necazul pe care l-am tras eu astăzi după- 


MÂNILE CARE-SI ADUCE AMINTE. 1 - i35 


amiază, arhon Clucere ! Trebuia să-l cunoşti ca să-ți dai seama ce fierbe şi ce 
clocoteşte în Bucureștiul nostru. Și să pricepi de ce este nevoie tocmai de 
sprijinul dumitale. 

— Adică să-mi pătez mâinile pe care le-am păstrat curate ? 

— Ce fel de vorbă, arhon Clucere? . . Cine îți cere una ca asta?.. 
— Singur o spuseși acum, Căpitanel.,. Sânge, bătaie, obezi, går- 
baciu... 
— Aia e slujba mea ! Nu de pomană am făcut școală în junețe cu Pazar- 
nicul, cu Bårzof şi cu gheneralul Zoltuchin !.. Hehei!.. Școală mare, fără 
patalamale !.. Golanii ulițelor și haidamacii îi strâng cu în chingi l.. Dum- 
neata vei avea numai a pune cuvânt pe lângă neguțătorii și meșteșugarii cu 
stare, să-și bage minţile în cap şi să nu se lase furați de smintelele franțu- 
zeşti... Să nu dea bani, să nu dea arme, să nu deschidă casa uneltitorilor, 
să nu-i tăinuiască pe ăi urmăriţi de Agie... Asta şi numai asta vrea să ţi-o 
ceară Inălțimea-Sa Marele Vornic Vilara şi Măria-Sa Vodă Bibescu !.. Nici 
mână pătată, nici obraz pătat !., Să-ţi aperi singur ceea ce ai agonisit cu 
osârdie şi cinste în treizeci de ani... Altfel trece pârjolul prin toate, ca focul 
al mare de anul trecut !-. Nu-i datoria dumitale, arhon Clucere ?.. Azi arhon 
Clucere, în trei-patru zile, Marele Vistiernic, ca să ai cuvântul mai greu şi 
să afle mai multă ascultare !.. 

Vorbind și puinind pe nări, Căpitanul Costache măsura cu pașii crăcânaţi 


încăperea în lung și în lat, De câteva ori se apropiase de polița cu oale și talere 


oltenești dintre ferestre, unde se afla sub opreg, scula, trofeul, talismanul 
lui Stroe, 

Odată chiar pusese mâna pe o ulcică de alături, să se chiondorască la smal- 
țul florilor încondeiate. O ridicase, o răsucise, o aşezase la loc. 

Stroe Vardaru, cu braţele încrucișate pe piept, își apăsa svâcnirile ascuțite 
ale inimii, abia stăpânindu-se să nu strige ca surorile sale când erau mai mici, 
in joaca inpământenită de mademoiselle Vanda, pe măsură ce Căpitan Costache 
sc apropia și se depârta de talismanul care schimbase de stăpân: Cald l.. 
Recel.. Călduţ!,. Fierbinte!.. Ardel,, Frigel.. Frige!.. Rece de tott.. 
Ghiaţă |... 

Rece. Rece de tot, Ghiaţă!.. Căpitanul Costache mai deşertă un pahar 
ile vutcă, goli felegeanul de cafea răcită şi conteni cu pernicioasa-i plimbare. 
Incălecă scaunul cu spătarul în față, cum văzuse el poza lui Napoleon. Şi 
tot ca Napoleon a scos o tabachere de baga, să tragă tabac pe nas. Stroe Var- 
daru își spuse că aducea mai degrabă cu Neiperg, generalul cu plasture negru 
pe orbita goală, soțul de al doilea, morganatice, al împărătesei Maria-Luiza, 
deși privit din latura ochiului teafăr, nu-i mai părea atât de hâd și de fioros 
gåde, cum îl văzuse în şea, când l-a croit cu năpraznică sete peste obraz et 
ron, peste ochiu, et ron, et ron, peste frunte, petit patapon! Nu era nici atât 
de ciupit de vărsat. Abia câteva urme. Mai adânci crau urmele proaspăt brăz- 
date de loviturile sale. ` 


136 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Simţindu-se privit, Căpitanul Costache îi răspunse cu un surâs de sim- 
patie şi îi oferi tabacherea deschisă. 

— Nu tragi pe nas? 

— Mulţumesc ! Nu... 

— Din pricina babacului?,, Cer eu voie pentru dumneata, domnule 
studinte. Haha-ha | In noaptea asta poate să dea frâu mai slobod în casă la 
toate cele îngăduite şi neîngăduite, după solia pe care i-am adus-o eu, arhon 
Clucerului !.. Hai!.. Ia, pe a mea răspundere!.. 

— Mulţumesc ! Nu de ochii tatei, dar până acum nu trag tabac, nu trag 
ciubuc, nu fumez țigările care-au ieșit la Paris, de foi... 

— Fată mare, ai?,, Eu o să-i mai trag un tain !.. 

I-a tras încă un tain, strănută din străfundul măruntaielor, de s'a cutre- 
murat scaunul sub el și a stins o lumânare, a lăcrimat, a despăturit o basma 
verde cât un cearceaf, și-a şters fața, nasul, ochiul cel teafăr și ochiul cel scurs; 
apoi vorbi: 

— Tabacul ăsta, mi-l trimite mie un prieten dela Galaţi, din Moldova, 
colonelul și cavalerul Mişcenko... Marfă de pe corăbii englezești... lar 
strănutând mi-adusei aminte ceva... Ai vreo rudă la laşi, arhon Clucere? 

— Da! Un frate și o soră. De ce întrebi? 

— Răbdare. Cum se numeşte fratele? 

— Profesor Pavel Oprea-Vardaru ! Numele nostru a fost dintru'ntâi 


+ 


Oprea !.. Vardaru vine după numele locului de naştere, Vardarii dân Gorj. ` 


— Copii are? 

— Are, slavă Domnului... Câţi?.. Vre-o șapte, parcă... Șase sau şapte 
sau opt... Un băiat la Paris; alți doi prin țările nemţești, la școlile de ingineri, 
la şcolile de cadeți... 

— L-ai văzut vreodată la chip, arhon Clucere ? 

— Poate că da, poate că nu... Nu mai fusei pe la Iasi, de prin optsute- 
treizecișipatru ori cinci. Așa încât chiar dacă i-am văzut erau pe atunci cât 
cismele dumitale... Nu i-ași mai cunoaște... Pe nepotul ăl dela Paris, îl 
știe însă mai de aproape Stroe... Veri buni. Cam de-o vârstă... 

Căpitan Costache se prăvălă pe spate, ținându-se cu amândouă mâinile 
de speteaza scaunului și răsucind ochiul cel teafăr către Stroe: 

— Cam de-o vârstă, domnule studinte?.. Și cam de-o înălțime?.. Și 
cam de-o geamănă asemănare la chip?.. Nu, domnule studinte? 

— Poate da, poate nu! Ca să fac și eu ca tata... Puțin vom fi aducând 
poate la înfăţişare, fiind din același sânge... 

— Se numeşte Alexandru, da?.. Alexandru Oprea-Vardaru?.. 

— Da | Asta o ştim sigur, amândoi, atât eu, cât și tata! Poartă numele 
străbunicului. .. Clăcaș din Vardari, tatăl lui Mihai sin Oprea. 

— Nu interesează străbunicii | Vorbim despre strănepoți, .. Pe vărul du- 
mitale, de când nu-l mai văzuşi, domnule studinte? 

— De trei luni. .. Trei luni și ceva... 


MÂINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE, Ill 137 


— Sigur? 

— Sigur. L-am lăsat la Paris... Acolo ne vedeam măcar odată pe săp- 
tămână... Dar ce înseamnă toate aceste mistere, domnule Căpitan Chehaie? 

Neagu Vardaru se alătură la întrebarea feciorului, cu altfel de asprime în glas. 

— Adevărat, cinstit Căpitane |!.. Ce noimă au intrebările ăstea, că doar 
nu ești acilea în cancelaria dumitale dela Agic?.. Ești în casă la mine, Vor- 
beşte cum se vorbește în casă la mine, Fără înconjur!.. Spune ce ai de 
spus; întreabă ce ai de întrebat. Neted!.. 

Tartorul cercetărilor dela Agie se scărpină în cap vinovat. 

— Fie-mi iertat, arhon Clucere ! Slujba, datoria | 

— Mă rog, fă cum îți poruncește slujba și datoria, atunci l.. 

— Dacă ar fi ceva neted, aș întreba şi cu neted, Imi trecu însă prin cuget 
numai un prepus. ., lată, anume ce! În luna lui Aprilie primii o însemnare 
dela prietinul meu din Galaţi, colonelul și cavalerul Mişcenko, odată cu 
mai multe cutii din acest sort de tabac. Măcar că suntem din țări deosebite 
şi că slujim altor Domnitori, ne ajutăm unul pe altul. O mână spală pe alta 
și amândouă obrazul. . . 

— Nu întotdeauna |.. îi aminti clucerul Neagu. 

Căpitanul Costache socoti de prisos să mai adâncească problema de igienă. 

Urmă: 

— In insemnarea sa, colonelul Mișcenko, ingira o listă de studenți 
moldoveni dela Paris, despre care avea știri că plecaseră dela învățătura 
lor, legând cartea de gard, pentru a se întoarce, pe ascuns, în 
Moldova... Aduceau dumnealor răzmerița acasă! Un oarecare Scarlat 
Vârnav, un oarecare Răşcanu, Costache Negri, Vasile Mălinescu și omul 
nostru, acest tânăr Alexandru Oprea-Vardaru... Eu am bună ginere de 
mintesla nume... Slujba, datoria | Prietenul meu Mișcenko, după porunca 
şefului său, Hatmanul Moldovei, Dimitrie Sturza, mă ruga deci să fiu cu grijă 
și dacă pun cumva laba pe vreunul, să-l ţin la propeală şi să-l vestesc... 
Rugămintea nu i-am putut-o îndeplini. Până acum nu dădu niciunul p'aci. 7. 
Dar gândindu-mă la asemănarea feciorului dumitale de față, arhon Clucere, 
cu haidamacul despre care vă istorisii, îmi pusei şi eu întrebarea. Au, nu 
cumva o fi fost tocmai acel văr al domnului studinte Stroe; acel nepot a du- 
mitale, arhon Clucere?.. Alexandru Oprea-Vardaru, studinte... "Toate sunt 
cu putință... S'o fi aflând aci, ascuns fără să aveţi ştiinţă, așteptând să treacă 
în Moldova... Haidamacul de pe uliţă, tot așa cra. Nimeni nu l-a mai văzut, 
nimeni nu-l ştie. Străin | Din pământ a ieşit, în pământ a intrat... Se în- 
tâmplă în toate familiile, zănateci cu doaga sărită, care fac neamul şi nu- 

mele de râs... Mai ales în ziua de azi, cu smintelele de azi... Dumneata 
ce zici arhon Clucere?. . 

Clucerul Neagu a strâns din umeri. 

— Eu, ce zic?.. Zic că departe şi prin multe hârtoape, te mai duc năză- 
relile slujbei dumitale, Căpitane !.. Dai cu bănuielile din lac în puț. 


138. io NUNTA ROMANEASCA i i 


— Fără !.. Ajunge cred... 

Nechezând un râs cam mânzesc, Căpitanul Costache se declară bătut. 

— După atâtea vutci, înghiţii capac și o lecție pe subțire în astă seară! 
Fie, că o merit... Haha-ha ! Bine m'ați pus la locul meu, amândoi... Tată 
și fiu într'un glas. Neted, fiindcă fu vorba de neted!.. Haha! Inghite și 
sughite, Căpitane Costache | 

El râdea, sughița, râgâia, 

Ceilalți doi, tată şi fiu, nici nu zâmbeau măcar. 

Stroe plecase ochii în pământ. Il apăsa privirea ciudată și stăruitoare a 
părintelui său. Cu ce-i greşise ? Ce-l posomorise iarăși din senin? 

— Ne-apucă miezul nopții l.. bolborosi solul Marelui Vornic Vilara și al 
lui Vodă Bibescu, oprindu-se bruse din râs, din râgâit, din sughiţat, uitându-se 
chiorâș la ceapa ceasului și înțepenindu-se de șale pe scaun, ca să-și ia, după 
atâtea vutci, înfățișarea solemnă a misiunii cu care a intrat în casă. Ce răspuns 
duc, arhon Clucere? Am căzut la tocmeală?. . 

— Dumneata numeşti aceasta tocmeală ?. . 

— S'o numim altfel, dar tot tocmeală e, arhon Clucere | 

— Mi se cere să-mi pun obrazul meu şi cinstea mea de-o viață întreagă, 
pentru obrazul ălor care nu l-au prea purtat cu cinste tot o viață întreagă. 
Cum adică?.. Obrazul meu e muşama? Mușamaua potloparilor aiunși la 
strâmtoare ? | 

— Grele vorbe, Clucere ! 

— Grele, însă pe cât de grele, tot p'atât de adevărate! Ce-a fost afa- 
cerea Trandafirov? Mai-mai să vedem țara noastră la mezat! Nu era cât 
p'aci? 

— Poveste veche, arhon Clucere ! Ce să mai desgropăm morții... 

— Ce-a fost falimentul lui Hagi-Moscu ?.. Aia e poveste mai nouă. Cine 
a păgubit? Oamenii de bună credință | Cine s'a procopsit? Câţiva tâlhari, 
mai fără de lege ca ăi de codru ! O ştii, ca şi mine... Unde întorci ochii, măs- 
luicli, treburi necinstite, bacșișuri şi huzmeturi, Matrapazlâcul cuibărit până 
sus !.. Astea au scârbit lumea și ăstea duc la desnădejde, ăstea clocesc, stea 
fierb, ăstea stau gata să crape, nu vulcanul dumitale... lar cu să-mi pun 
obrazul şi să cad la tocmeală ? Să le apăr cu obrazul meu, cum le aperi dum- 
ueata cu gârbaciul dumitale?.. Nu, cinstit Căpitane!.. Chiar de-o fi să 

— Ai să primeşti, arhon Clucere | N'ai încotro. 


— Chiar de-o fi să primesc, trebue să-mi iau măsuri ! Măsuri, nu tocmeli. ~ 


Măsurile mele, chezășiile mele |. . 
— Să le luăm! Să le-aud, Să le desbatem, arhon Clucere | Pentru asta 
venii... Pentru asta sunt așteptat cu răspunsul dumitale, până la ceasul 


< 


MAINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE. Ii 139 


unu din noapte, Așa mi s'a dat porunca ! Pe urmă, mâine le vei înfățișa dum- 
neata toate, în-deamănunt, cu viu graiul dumitale... Inălțimea-Sa Marele 
Vornic aşteaptă! Măria-Sa Vodă Bibescu, aşteaptă |.. Ai rămas iarba de 
leac, cea din urmă, arhon Mare Vistiernic |. . 

Clucerul Neagu privi îngândurat la Stroe, frământând mătăniile lucii de 
chihlimbar între- degetele ciolănoase şi aspre. 

Făcu semn din frunte, spre ușă. 

— Poţi să pleci, Stroe !.. Lasă-ne singuri... 

— Tată, primeşti ? 

— Am spus: lasă-ne singuri | 

— Dar, tată... 

— N'ai înţeles? Când voiu isprăvi cele ce am de isprăvit, te chem... 
la-ţi noapte bună, dela Cinstit Căpitanul Costache !. . 


Zarva din casă se potolise, Slugile care au purtat tăvile cu dulceți şi cafele 
“i Vutci, aduseseră vestea că stăpânul stătea foarte prietenos la taclale cu 
gâdea dela Agie. Pachiţa îşi scosese din nou la iveală cerceii lungi de mărgean. 
Argaţii dela grajduri s'au întors la cotloanele lor din bezne, lepădând parii 
şi bâtele, 

Dar lumânările toate erau aprinse, în policandre şi sfeșnice şi fânare, 
pe scări, în odăi, sub bolțile celor mai îndepărtate firide, până la bucătării 
şi cămări. Uşile intredeschise. Ochi și urechi așteptând, Paşi furişaţi în vârful 
degetelor, 

Stroe se strecura către camera lui, 

— Ce este?.. Ce se întâmplă?,.. încercase să-l oprească maică-sa, Oana, 
din pragul ietacului, Intră şi-mi spune l.. 

El a născocit o lucrare grăbită pe care i-o cere Clucerul, trecu înainte și 
răsuci cheia. n 

A suflat în lumânare şi s'a trântit pe divan, cu fața în sus, cu palmele îm- 
preunate sub cap. Nu poate să fie adevărat! Pânăla sfârşit m'are să pri- 
mească, 

Il frământau gânduri, cum frământa Clucerul Neagu boabele mătăniilor, 
intre degete. 

S'a ridicat numai când auzi afară larmă de glasuri și câinii lătrând. Sări 
la fereastră, Alaiul se depărta precum sosise, Masalagiul şi un argat cu fânar 
înainte, luminând calea, călăreți la mijloc, alți rândași în urmă. Voci răvușite, 
Scrâșnetul copitelor în nisip. Un cal strănutând. Zăvozii sbuciumându-se 

vajnic, în lanțuri la poartă, 

Doar că acum ploua, 

Armele luceau ude în noapte şi văpaia roșie a faclei de păcură și câlți, 
așternea pe sub tei dåre de sânge, în care călcau oameni și cai. 

Stroe n'a așteptat să-l cheme Clucerul Neagu. 


140 VIATA ROMÂNEASCĂ 


Işi netezi părul prin întunerec, își imbumbie nasturii hainei și porni grăbit 
spre încăperea mult temutelor judecăți din copilărie, unde intra cu fruntea 


Clucerul Neagu nu l-a auzit intrând. 

Era întors cu spatele. Privea și el, afară, în noapte, pe geamul deschis. Drept 
și înalt, neclintit, astupa ca o stană de piatră aproape întreg pervazul ferestrei. 

Iar el nu se uita în latura din spre alaiul dela poartă, unde argații trăgeau 
drugii și ferecau zăvoarele, în urma solului pe care-l aștepta Bibescu- Vodă, 
cu zornic răspuns. Privea cufundat țintă înainte, în ploaia deasă, măruntă, 
purcesă pe îndelete, impânzită pe soroc îndelung, de nădejde, așa cum o 
cereau lanurile și imașurile svântate de secetă, după amăgcala împroșcatului 
ropot de după amiază. 

' Stroe se înduioşă. 

«N'a primit !— gândi într'o ușoară tresăltare de bucurie. N'a primit! 
I-a făcut răvaș de drum ştafetei cu tocmelile... Cum de-am putut fi atât 
de ingrată odraslă, os din osul lui, să mă îndoiesc și să-mi închipui că avea 
să hotărască altfel?., Mai mult îl fericeşte o ploaie rodnică pentru holdele 
câmpului, decât toate ispitirile deșartelor măriri | e. 

Dar degetele Clucerului Neagu împreunate la spate pe şiragul mătăniilor, 
vânzoleau boabele de chihlimbar, trădând o chinuită luptă lăuntrică sub 
neclintirea stanei de piatră, 

Stroe tuși.., Aşteptă... Mai tuşi... Așteptă iar... A pășit atunci în- 
dărăt în vârful picioarelor până la ușă, o deschise și a închis-o cu vuiet, in- 
trând a doua oară, 

— Tu eşti Stroe?., tresări clucerul Neagu, fără să întoarcă ochii. 

— Eu, tată... 

— Nu te-am chemat! 

— Am crezut că... > 

— Ce-ai crezut? De ce nu crezuși că vreau să mă aflu singur? Singur 
cu mine | Voi fi având și eu acest drept la mine în casă, pare-mi-se? 

— Tată, am văzut c'a plecat mosafirul cel nepoftit, și... 

— Ai văzut şi ai crezut? Nu așa ne-a fost vorba ! Și ce e aia: mosafirul 
nepoftit? Măsoară-ţi cuvintele |. , 

— Nu părea să fi fost poftit, tată... 

— Păstrează-ţi pentru tine părerile | 

— Atunci mă duc şi aştept să mă chemi?.. 

— In sfârșit !.. Fiindcă așa ai crezut și ai văzut, rămâi | 
— Poate că mai bine, mâine dimineaţă, tată?,. 

— Rămâi, am spus! 

Poruncind, clucerul Neagu nici nu s'a clintit din pervazul ferestrei, GIa- 
suise tăios, spre ploaia moale și binecuvântată de afară. 


= 


MAINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE. Ilt 14 


Stroe s'a supus. A rămas. 

A rămas cu fruntea plecată și cu mâinile de-a-lungul trupului, tot ca 
băiețaşul de odinioară copleșit de fiorul zidurilor înalte și reci. Ca să nu mai 
fie același, îşi încrucișă brațele pe piept. Nu se vestea în zodie bună, sărmana 
lui mult pregătită destăinuire ! Și incinta asprelor județe de-atunci își pierduse 
prestigiul. Nu mai avea înfățișarea severă sau sacră, neprihănită, din vremea 
când toate sfârșeau cu invocarea acelor amintiri ale obârșiei lor de clăcași, care 
îi înneca ochii în lacrimi. O pângărise trecerea Căpitanului Costache. Pahare de 
vutcă răspândite pe colțuri de mese, cu urme băloase de buze pe margini. 
Scârnave pete de tabac. Un felegean răsturnat, prelingându-și drojdia alături. 
Bonzăiau roiuri de muște, deasupra tăvilor cu sleite şi grase cofeturi turceşti. 

Ar fi chemat slugile, să curețe şi să ridice tot. N'a îndrăznit, pentru a 
nu turbura neclintirea stanei de piatră. 

Când clucerul Neagu s'a desprins într'un târziu dela fereastră și când 
a inaintat în mijlocul încăperii, mai întâi la acea scârbavnică privelişte şi-a 
aruncat ochii incruntaţi. 

— Puteai chema să rânească ăstea d'aci, în loc să-mi stai cu braţele în- 
crucișate pe piept! 

— "Tată, am crezut... 

— Iarăşi ai crezut? Ce mare osteneală îți cerea?.. Numai să baţi din 
palme ! Așa waţi pomenit. Numai să bateți din palme, că toate vă vin d'a gata 
la picioare | Pietrele de moară eu să le duc! 

— Dar pentru numele lui Dumnezeu, tată].. Uite... Le strâng cu... 
Chem... 

— Lasă acum ! Treci de partea alaltă, măcar să nu le văd în ochi... Și 
ce's brațele ăstea încrucişate pe piept? Intraşi şi tu in pielea lui Napoleon 
cel Mare, ca zabetul dela Agie, ăl de fuse şi se duse? 

Descleştându-și supus braţele de pe piept şi lăsându-le să spânzure, 
Stroe n'a mai roşit de umilință la urzicarea nemeritatelor dojene. I-a tre- 
săltat din nou inima de bucurie. După cum se rostise părintele său despre 

mosafirul nepoftit de fuse şi se duse, i s'a părut a înţelege că totuși Căpi- 
tanul Costache n'a ieşit pe poartă ducând ploconul răspunsului pentru care 
venise la tocmeală. Celelalte ce insemnătate mai au ? Ce însemnătate, o strop- 
şeală nedreaptă, fiindcă el nu-și măsurase cuvintele, cum își îngăduia mai 
cu tâlc, să nu le măsoare stăpânul casei? 

— Nu e așa tată, că n'ai primit?.. 

— De când îmi pui întrebări? Mi se pare că cu aș avea a întreba, și 
tu a răspunde ! Stai! la-ţi locul!.. grăi morocănos clucerul Neagu, făcând 
semn scurt spre scaunul de masă, cu mâna în care ținea mătăniile, Stai, să 
isprăvim ce avem de isprăvit amândoi, în astă noapte! 

— Răvaşele, tată?. . 
= — Cele ce avem de isprăvit, am zis! Se arată nevoie | Si ne găsească 
ziua de mâine, cu toate limpezi și isprăvite în urmă. Nu amânate | 


.- 


— 


142 VIAŢA MOMÂNEASCĂ = “9 . 


Stroe se așeză pe scaun şi scoase hârtiile de sub condici. Era semn bun, 
că părintele său se întorcea — fie și atât de burzuluit !— la răvașele amâ- 
nate. Dovedea hotărirea să rămână credincios numai și numai vechilor în- 
deletniciri, în care nu-și dogorise niciodată obrazul. 

Orândui la indemână sculele de grămătic, cu o înviorată sprinteneală. 
Călimara de bronz, nisipernița, sigiliile şi ceara roşie. Incercă pana de fier. 
Strămută sfeșnicul mai aproape. Sub foaia încă albă a răspunsului către grâ- 
narul din Olanda, potrivi faimosul transparent al lui kir Postolachi, ornat 
cu sumedenia semnăturilor sale caligrafice măiestru în toate slovele Levan- 
tului dela dreapta la stânga şi dela stânga la dreapta, plus scările, parafele, 
cerdacurile și cârlionții de datină. 

Ciucerul Neagu il privea însă ciudat. Așa cum îl urmărise cu ochii, când 
Căpitanul Costache sfârșise povestea peripeţiilor de după amiază și a hai- 
damacului intrat în pământ. 

— Stroe !.. elătină din tâmplele sure, Stroe, n'oiu fi vrând să spui că 
tot ce aveam amândoi mai însemnat a isprăvi în astă noapte, e taman răvaşul 
pe care-l așteaptă onoratul domn Iacob Van Hooft, din Amsterdam, 
Holanda ? 

Glasul sunase ceva mai puțin morocănos. 

Poate că nu era străină de această schimbare, nici multumirea de sine 
a fostului argățel de moară, care a învățat buchiile singur, la opaiț, pe-o bu- 
coavnă flenduroasă, muind pana de gâscă într'o găoace de ou cu zeamă de 
bozi; iar acum atât de fără șovăială și greș, ținuse minte numele grânarului 
dela mările întrapusene, încă nescris în condicile sale. 

— Vrei să spui, Stroe, că mai să poți dormi de grija domnului Iacob 
Van Hooft?.. repetă, alăturându-se de masă. 

Stroe înțelese din blândeţea încă avară a vocii, că se apropie clipa in- 
duplecărilor. O mai simţea venind și după cum degetele părintești prăfirau 
boabele mătăniilor de chihlimbar, într'o ogoire tot mai moleșită, mai desmer- 
dată, mai lină, 

Mărturisi deocamdată cu prudență, 

— N'am vrut să spun aceasta, tatăl.. De altfel, -n'am spus nimic. Nici 
asta, nici altceva... Am tăcut și mi-am pregătit sculele de grămătic, ca un 
sârguincios ucenic al lui kir Postolachi, 

— Și adică, nici n'ai avea nimic a-mi spune? 

— Oh! Mult tată ! Multe aș avea de spus, din câte îmi stau mie pe su- 
flet de acum trei ceasuri | Mai multe încă de trei ceasuri încoace. 

— S'au mai adăogat, va să zică, de trei ceasuri încoace, Stroe? 

— S'au mai adăogat, tată! Multe... 

— In încăperea aceasta, Stroe? 

— In încăperea aceasta... 

— Aşa, care va să zică?.. Tocmai ce credeam |.. Și acum ce te opreşte 


să le spui?.. 


MAINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE, 11 Pu 143 


— Voința dumitale, tată ! Popreliştile dumitale. N'am incercat de două 
ori În această seară?.. M'am lovit ca de-un sloiu de ghiață, tată! Să 
nu întreb. Să nu vorbesc neîntrebat... Numai să răspund la întrebări, ca 
în anii copilăriei, când mă şmotreai, pe drept cuvânt atunci, în camera aceasta 
a judecăților. .. Așa mă simt, Impuţinat și fără glas |.. Puşchiul de-atunci, . . 
Mă doare s'o spun, tată, dar așa este... 

Clucerul Neagu a tras un scaun în fața mesei și rosti cu o abia mijită 
zâmbire: 

— Dacă aşa este, să-mi iau din nou locul în scaunul de judecată şi să 
te mai judec odată, domnişorule Stroe |.. Iar ca să-ţi fie mai ușoară măr- 
turisirea păcatelor, să încep tot eu cu întrebările. Vei avea numai a răspunde. 
Dar, ia aminte! Adevărul curat!.. Să-mi răspunzi fără îngăimeli și fără 
niciun ascunziș |. . 

Stroe nu-și credea auzului. Săgetă privirea la talismanul de sub opreg. 
Nu-şi pierduse puterea | Se mai întâmpla încă minuni, 

Făgădui cu hotărire: 

— Adevărul curat tată ! Pentru multe m'ai judecat şi m'ai muștruluit 
aci... Cu minciuni şi cu viclenii, nu m'ai prins niciodată | Nici n'am cine 
ştie ce merit... E în sângele nostru, tatăl.. Vardarii nu mint şi nu înşeală | 

— Bine, bine!,. ridică palma lată clucerul Neagu, să-l oprească. Mai 
incet, Nu te repezi... Urma alege! Până atunci fii bun şi-mi răspunde, 
de câtă vreme n'ai dat ochii cu vărul tău și scumpul meu nepot, Alexandru ? 

— Alexandru ? 

— Da, Alexandru ! De ce te miri? Răspunde la întrebare | 

— De trei luni, tată. Aproape trei luni... 

— La Paris? 

— La Paris... 

— De atunci, nu l-ai mai văzut? 

— Nu. 

— Şi acum unde e? 

— Cine poate şti?.. Nu mi-a scris! Nu i-am scris... Poate e la Paris.. 
Poate la laşi... 

— Poate la Bucureşti | Zi mai departe! De ce nu spui, Stroe? 

— La București, tată?... Ce să caute la Bucureşti?.. 

— Să-ţi spun eu ce să caute, dacă tu nu știi l.. Să caute mai dintâi un 
oarecare văr, Stroe Vardaru, pe nume, care să-l ascundă şi să-l tăinuiască, 
Domnul din cer să mai ştie pe unde?.. 

— Dar, cum îţi poți închipui una ca asta, tată?.. Doar nu ești Căpitan 
Costache, să te potriveşti la închipuirile luil.. E ceva mai simplu... Să-ţi 
spun, tatăl.. » 

— Aşteaptă | Tocmai că nu-s Căpitan Costache! Până să-mi spui tu, 
așteaptă să afli dela mine, ce-a mai venit să caute, vărul tău Alexandru, la 

Bucureşti | A venit să se inhăiteze cu rebeliștii d'aci, cum a fost crescut de 


i ù e- 


4 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


144 
frate-meu Pavel, în duhul unor asemenea rătăciri frâncești | Să uneltească ` 


impreună cu dânșii! Să cutreere ulițele în poale de şiac, ca toţi derbedeii 
şi Craii de Curte Veche !.. Să-i dai tu sfanți de casă şi masă, din banii pe 
care mi-i tot ceri ca niciodată de când te-ai întors, sub cuvânt că-ți trebuesc 
pentru cărțile tale și ale tale cheltueli tinereşti! Să-ţi pună ție o piatră de 
moară pe inimă, fiindcă din pricina Jui, de atâta vreme mă minţi și mă in- 
şeli și îmi ascunzi... 

Stroe încercă să întrerupă. 

— Tată, pentru numele lui Dumnezeu |. . 

Ridicând palma cu șiragul mătăniilor legănat între degete, clucerul Neagu 
puse stăvilar vorbelor pe buze. 

— Ingădue-mi să sfârșesc eu mai întâi | 

— N'ai ce sfârşi tatā l.. 

— Eu vorbesc! Nu mă scoate din fire! După ce voiu sfârși, iţi voiu da 
rândul tău... Deşi din parte-mi, m'am lămurit prea bine, încă pe când isto- 
risea Căpitan Costache şi a prins să ne cerceteze p'amândoi ca la Curtea 
Criminalicească... Bine mi-a fost? D'aia l-am retezat!.. D'aia iți venii 
într'ajutor ! Să nu-ți scape un cuvânt necugetat, care să-l pună pe urme.. . 
Căci vărul tău și nepotul meu Alexandru, făcându-le toate câte le pomenii, 
te-a făcut şi pe tine tăinuitor la ele. 

— Fäptaş, tată |... Făptaş sunt! Făptaș..- 

— N'am isprăvit, Stroe l... 'Tăinuitor: ajunge și atât l.. Făptaș?.. Ți-aș 
suci gâtul cu mâinile ăstea, de-ai fi făptaş!.. Așteaptă, nu te frământa pe 
scaun, nu te îngălbeni, nu te înroşi, nu te înverzi| Ai să vorbeşti la vreme 
și ai să mă lămureşti, de va mai fi ceva de lămurit... 'Tăinuitor, am zis!.. 
Tăinuitor, dintr'un simțământ al legăturilor de sânge, vrednic de laudă în 
alte împrejurări, pentru care te-aș fi strâns la piept ca pe-un vrednic fecior 
al meu. 'Tăinuitor, dintr'un simțământ pe care într'un fel, îl pricep şi așa! 
Te apără şi aşa până la oarecare măsură de vina urită a minciunilor şi în- 
şelăciunilor tale... Nu te-aș fi crezut în stare să mă înșeli și să mă priveşti 
în ochi, zi de zi, fără să-ţi ardă obrazul de ruşine, după cum te-am crescut 
şi te-am dăscălit de atâtea ori, aci, În camera aceasta |.. Iarăşi te suceşti pe 
scaun ? lar îngălbenești ?. . liniștește-te ! M'am chibzuit, am cântărit și te-am 
judecat în lipsă, iertându-te în parte fără să te mai ascult. Bagă de seamă |. . 
In parte ! Ca să isprăvesc cu tine şi să mă întorc la ale mele, Aveam destule ! 
Mi-au mai venit altele să le duc pe umeri. Văzuși | Auziși l.. la câte am cu 
a afla deslegări în cugetul meu până mâine, numai ăstea ale voastre, adică 
ale tale în deosebi, îmi mai lipseau, colac peste pupăză ! Dușmani de moarte 
să-mi fi fost, şi n'aţi fi nimerit un ceas mai bun ca să mi-l înveninaţi !. . Aveam 
feciori destui, să le port răspunderea. Uitasem că mai am și nepoți, care răs- 
toarnă şi prefac lumea |,. Deci, ca să le facă toate acestea, ca să răstoarne 
şi să prefacă lumea, a descălecat la București, viteazul tău văr Alexandru |. . 
Lăudatul şi slăvitul tău văr Alexandru !.. Lăudatul și slăvitul tău văr Ale- 


=- 


MÂINILE CARE-ŞI oog AMINTE. tit 145 
xandru, cu care mereu mi-ai impuiat urechile că e așa și pe dincolo; vărul 
tău Alexandru, pe care nu-l mai văzuseşi dela Paris, dumneata, domnișorule | 
Haide-hai !.. Stai pe scaun că vine și rândul tău să-mi spui, ce vei fi mai 
având de spus. Cât despre el, ca să le pună vârf la toate, mai săvârși şi ne- 
bunia de azi! Isprava istorisită de Căpitan Costache l.. Ipi plăcu? Numai 
nu te-a umflat și pe tine la Agie, să te pună la obezi, în lipsa lui !.. Frumos 
ti-ar fi stat? Și moale mi-ar fi fost şi miel.. 

Clucerul Neagu se sprijinise cu grumazul voinic pe speteaza scaunului, 
prăfirând mătăniile între degete. Cuta încruntată dintre sprincene era des- 
minţită de mijirea îngăduitoare din colțul buzelor, sub mustățile tunse. Pri- 
virea ochilor verzi cerceta fără răceală obișnuită chipul feciorului vinovat, 
așteptând mărturisirea acum ușoară, odată ce-o iertase pe jumătate, Cântă- 
rise, împărțise, judecase, hotărise. Ca întotdeauna le lepăda acum dela sine, 
pentru a se întoarce la altele, care mai aveau nevoie de cântăreală și de lim- 
pede chibzuinţă, Erau multe şi grele. Tl aşteptau, Il mai aştepta mâine di- 
mineață şi Vodă Bibescu. 

Işi îndemnă deci feciorul, pentru a închide mai grabnic cartea judecă- 
ților cu dânsul. 

— Hai! Acum e rândul tău sä vorbeşti ! Spune dacă nu este aşa, Stroe? 

— Nu, tată! 

— Spune dacă nu s'au petrecut toate, cum le-am descâlcit eu firul? 

— Nu, tată! 

— Spune dacă nu aceasta era piatra care-ţi stătea ţie pe suflet, Stroe, 
băiatule ? 

— Nu! Nu, tată l.. Alta e piatra de pe sufletul meu ! Nu-i ceea ce crezi. . 
Nu, nu, nu și nul.. repetă Stroe, uluit de asemenea închipueli, care nu 
erau departe de basmele plăsmuite de dânsul chiar azi la amiază pentru un 
spârciu de om ca tăinuitorul şi complicele său fără voie, Coco Conduraky; 
dar erau cu totul și cu totul departe de felul cum își inchipuise că va decurge 
mult pregătita şi amânata-i destăinuire, Nu, tată! Nimic din toate acestea, 
nici nu s'apropie măcar de adevăr |.. Nu el, nu Alexandru, le-a făcut toate |. . 

— Dar cine!.. Mitropolitul Neofit? Postolache? Mademoiselle Wanda? 
râse clucerul Neagu, întors la toanele bune. Haide-hai ! Nu-l mai apăra de 
prisos. Cusătură cu aţă albă !.. Ce frate al tău geamăn sau ce alt frate din 
flori, le-a făcut atunci toate, dacă nu el? 

— Eu! 

— Ce îndrugi? Ce bâigui?.. 

— Eu, tatăl.. Nu era nevoie de niciun frate geamăn, De niciun frate 
din flori. De niciun văr, cu care de altminteri seamân ca două picături de 
apă, nu numai la chip... Mai seamăn cu Alexsndru și la altele l.. La cre- 
dințele, la paai, la planurile noastre... E bine s'o știi, tată, 


—E bine s'o ştii, în sfârşit, tată. 


146 | VIAŢA ROMANEASCA 


— N'ai niciun haz, Stroe, băiatule |.. 

— Nu-i vorba de haz, tată. E vorba de adevăr... lar adevărul este că 
cu, nu Alexandru, cu sunt făptaşul tuturor isprăvilor de care se plângea 
Căpitanul Costache | 

— Hail.. Lasă... Pune-i capit!.. Mergi prea departe cu lepădarea 
de sine, pe care nu ţi-o cere nimeni, băiatule!.. 

— Tată, dar... 

Clucerul Neagu îi reteză vorba, strângând din umerii laţi. 

— Ajunge ! Am înțeles. Am fost şi eu tânăr. Mi-am pus și eu capul pentru 
alții... Uite, pentru prietenul din junețe, Pârvu, care se vesti că vine, pe 
care îl aşteptam şi văz că nu mai ajunse | Mi-am pus capul pentru el la Tudor, 
când nu era de glumă. Îndată te înălța în ștrezng, să te ciugule corbii l.. 
Așa că pricep. Pe jumătate te-am iertat. Te voiu forfeca mâine, oltădată, . 


— Acum, tată ! Acum, să se isprăvească.., Mă înnăbuşă. Prea mă apasă 


pe suflet, 

— Acum, nu-mi îngăduie timpul, häistule 1.. Dar înzinte de a te duce 
la culcare, să mă leşi cu ale mele până la ziuă, rămâne să încercăm ceva pentru 
a scăpa dela ananghie pe zevzecul de văru-tău. Să găsesc ceva. Să găsim 
ceva împreună,.. Bagi seamă ce înțelegător şi ce iertător sunt?.. Mă în- 
trebam și mă muncea gândul, Ce e de făcut cu dânsul? La aia chibzuiam 
când ai intrat, de-mi rupseşi firul pe care-l torceam.,. Ce e de făcut cu 
dânsul? Unde să-i aflu adăpost, ca să-i piardă cepăii dâra?.. El, la urma 
urmelor, e mai puţin vinovat decât frate-meu, Pavel... Astea se vântură 
în casa lui Pavel, la I:şi — revoluţii, rebeliuni, constituții, cărvunăriame | — 
ăstea se vântură si în tidvu copiilor săi ! Ce-ai semănat cu brazdă, aia seceri ! 
Aşa îl crescu, aşa îl arel.. Omenește și frățeşte însă, am datoria să încerc 
ceva, ca să nu intre în ghiarele bașbuzucului dela Agie. Prea scump ar plăti-o ! 
Chiar dacă ar merita, prea scump ! Mi-e nepot. Sânge din sângele nostru. 
Poartă numele nostru... Cugetam şi eu ca tine. Aprospe-eproape, gata să 
ajung şi eu tăinuitor ca tine... De hatârul täu, fie ! Numai, cum să-l : jutăm ? 
Unde e? Unde-l poţi găsi, să-l aduci mâine la mine, să-l scutur niţel şi p'ornă 
să-i fac rost de-o ascunzătoare, până o trece vântul ăsta al smintelilor?., 
Hail zi și tu, Dă-ţi părereal,, 

Clucerul Nesgu zâmbea îngăduitor şi sfătos, desmierdând boabele mă- 
tăniilor între degete. 

Rezemat într'un cot de masa cu scriptele pentru grânarii din părțile 
apusene, îşi privea feciorul cu o dragoste îmblânzită, a-toate-ierțătoare. În 
tainițele sufletului, îi plăcea și această lepădare de sine. Băiatul cel mai more 
se dovedea a întruchipa toate virtuțile Vardarilor, neam cu firea tare și dreaptă, 
săritoare la păsurile altora, la care cerea sprijin în ceas de cumpănă Marele 
Vornic al țării şi Vodă. 

Stroe se ridică de pe scaun. Pentru a pune capăt amăgirii în care se în- 
verşuna părintele său, declară cu solemnitate în gles: 


MAINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE. li 147 


— Tată, te rog înţelege-mă ! Ascultă-mă şi mă crede. Alexandru nu are 
pentru ce se ascunde. Nu are nicio vină. Niciuna ! Repet l.. Nu ştiu unde e. 
Nu ştiu ce face... Dar tot ce-ţi închipuești că ar fi făcut el, am săvârşit eu 
şi numai cu! 

— Mai zi odată, Stroe !.. se încruntă Neagu Vardaru, cu degetele oprite 
din molcoma prăfirare a mătăniilor. Msi zi odată, să mă încredințez că nu 
mă înșezlă auzul. 

— Jur! 

— Nu lua jurămintele în deşert, copile | 

— Jur pe mormintele ălea de departe, din Haţeg și din Moldova, pe care 
le știi, tstä l.. Jur, că numai eu sunt de vină, dacă se poate numi o vină și 
dacă este vreo vină ! Jur că cu le-am săvârşit toate, tată L. 

Pătruns în sfârșit de adevăr, clucerul Neagu se ridică şi el în picioare, 
cât cra de înalt şi spătos. 

Rostogolind scaunul, răcni: 

— Tu? Tu?.. Tu, Stroe?,. Ce nebunii bâiguieşti? Nu-ti d:i seama? 

— Imi dau seama prea bine... Numai că nu sunt bâiguieli de nebun, 
tatăl.. Sunt fipte. Fiptele mele! 

— Fiptele tale? Ale tale, Stroe? 

— Da, tată | 

Mâinile clucerului Neagu măcinară scrâşnit mătăniile între degetele piec- 
troase, până ce boabele de chihlimbar s'au <fărâmat ca nucile şi au curs din 
firul rupt, împrăștiindu-se în cele patru unghiuri ale încăperii, 

Stacojiu la f.ţă, cu vinele tâmplelor umflate ca vrejii de viţă, cu bulbii 
ochilor sânger: ți și cu buzele strâmb chinuite, clucerul Nesgu înconjură masa 
și îşi înşfăcă feciorul de piepții cămăşii, 

Gâfâi şi strigă, scuturându-l şi scuturându-l şi scuturându-l: 

— Faptele tale, nemernicule? F:ptele tzle?,. Aceasta ai învățat tu dela 
mine?.. Aceasta simţeai tu nevoia să-mi spui?.. 

Stroe i-a desclesștat minghineauu degetelor cu puterea încordată și pietroasă 
a Vardarilor; i-a îndepărtat mâna încet dela piept. Palid, dar cu o mare 
pac el fără să gâfâie şi fără să strige, rosti rar, stăpânit, apăsat, cu vocea 
joasă: 

— Da, tată!.. Acessta simțeam cu nevoie s'o spun... Te-am mințit 
destul... "Te-am înșelat destul... “Trebuia să-mi uşurez suflet |... 

— Şi la sufletul meu nu te-ai gândit, fizră? 

— Tocmzi că m'am gândit, tată, Acersta mă epăsa. 

Ciucerul Nezgu îşi purtă latul palmei pe frunte. Roti ochii buimaci ku 
încăperea deodată străină, la fecioru-i decedată duşman. 

Se clătină frânt. Se prăvăli, stană ptăbușită, pe scaun. 

Gemu: 

— Ah! Ah!. „ Ce ceas mi-a fost dat să trăiesc ! Ce bucurie îmi pregătea 
copilul meu, ca să-și usureze sufletul?.. 


145 | VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Alungându-și mereu un păinjeniș de pe pleoape cu dosul degetelor, înălță 
privirea turbure la Stroe. - Ì 

— Ce mai aştepți?.. Vrei să mă vezi căzut la pământ?.. Vrei să-mi 
calci stârvul în picioare, cum mi-ai călcat cinstea și neamul?.. Ce mai aştepţi 
acum? Ce mai vrei dela mine?.. 

Stroe îşi netezi piepții cămășii, legătoarea dela gât și şuvițele de păr răs- 
colite pe frunte, - 

Pe urmă răspunse cu acceaşi liniște stăpânită, 

— Aştept să mă asculți, tată, 

— N'am ce asculta !.. Imi ajunge l.. 

— Trebue. .. 

— Trebue?.. Hotărăşti tu, ce trebue şi ce nu? 

— E nevoie, tată, să te lămuresc. N'am săvârșit nicio nemernicie. Nu 
ţi-am călcat în picioare cinstea, nici numele. Am făcut numai ce-mi po- 
runcea inima, 

— Hsha !. . Inima?. . scrâșni clucerul, răpus pe scaun, întrun icnet fioros 
de râs, ca un clănțănit de lup. Inima ta? Cine-mi vorbește de inimă !.. Care 
inimă?.. Inima ta de Iuda, zil.. 

— Altădată, mă ascultai înainte de a mă judeca şi de a mă osândi, tată. 

— Altădată l.. De unde să bănuiesc atunci, că-mi pierdeam vremea cu 
un pui de năpârcă? 

— Pentru mine n'a fost pierdută, tată 

— Se şi vede!.. ; Ad 

—N'a fost pierdută vremea de-atunci, tată! N'au fost pierdute nici 
prejudecățile, nici doj:.nele, nici iertările tale, tată... N'am juns luda Isca- 
riotul, cum crezi; nu-s puiu de năpârcă, cum spui... Am rămss feciorul tău, 
sânge din sângele tău, așa cum m'ai învățat de copil să mă mândresc cu aceasta, 

— Haha l.. Frumoasă învățătură !., Bune roade mi-a venit ceasul să 
culeg !. . j 

pole 5 îndoială, tată! Bună învățătură și bune roade. — Ascultă-mă și 
ai să te încredințezi. Tot ce-am făcut și tot ce fac, dela tine am învățat și de 
aci le-am învățat, tată... Toate pornesc de aci, din camera acesta |. : arătă 
Stroe rotund cu mâna, spre pereții severi, cu panoplia de-arme, cu icoane 

A 3 
si a ego sa încercă să se svârcolească, să răcnesscă, să se ridice din 
nou de pe scaun şi să-l scuture de piept. 

Vlăguit însă, abia îngăimă: 

— Mai cutezi să minţi?. . 

— Nu mint, tată. 

— Din camera aceasta le-ai învăţat?,, Dela mine le-ai invățat?,, 

— Te-am rugat să mă asculți, tată | - 

— Asemenea sfruntate mårşăvii să ascult?,. Pierduși și äl din urmă 
pic de rușine ?. . ` 


MAINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE, 11 149 


— Te rog totuşi să mă asculți, tată. După aceea, vei vedea singur dacă 
mai ai ceva de osândit. 

— Vorbeşte | 

Stroe a tras un scaun aproape. 

După ce s'a așezat, a vrut să apuce mâna părintelui său, Mâna dreaptă, 
sprijinită pe genunchiu, cu degetul sdrobit de roata morii, cu brazdele în- 
crustate în pielea bătătorită și cu vechile-i, spre, cicatrici, 

Clucerul Neagu şi-a ferit-o ca de-o înveninată atingere, 

Zâmbind cu mâhnire, Stroe își trase şi el îndărăt mâna albă, subțiată, 
netedă, de june cărturar. Mâna-i de cocon, cum o identificase băbușca din 
ploaie, cu gluga de sac petecit pe cep. 

— Ce greu este să se înțeleagă oamenii, tatăl.. rosti, fără să-și desprinză 
ochii dela mâna cealaltă, lată şi butucănoasă, de pe genunchiul clucerului 
Neagu. Chiar tată cu fiu, ce greu să se înțeleagă ! Mai ales, tată cu fiu... 
Iţi mai amintești, de câte ori am dus eu la buze mâna aceasta cu pielea sco- 
rojită cu urmele din tinerețea ta, tată? .. „După ce mă dojeneai, mă judecat 
şi mă iertai,.. o duceam la buze cu înduioşare şi cu evlavie, o sărutam și 
nu odată am udat-o cu lacrimi... Adevărat, este?,, 

— 0 fi fost atunci... altădată... erai copil... greșelile tale crau ne- 
vinovate... s 

— Eram copil, într'adevăr |. . Tar în închipuirea mea de copil, mâna aceasta, 
tată, aspră și bătătorită, înfățişa mâinile chinuite ale bunicului, ale bunicii, 
ale clăcaşilor din urmă pe care eu nu i-am cunoscut, dar îi ştiam din spusele 
tale, tată... De câte ori nu mi-ai istorisit atunci, tot ce-ai îndurat ca orfan 
svârlit de întâmplare și de soartă, eci, la morile Dudeştilor de pe Dâm- 
boviţa ?... Orfan de clăcași... Copilul nimănui... Pribeag în lume, să-și 
câștige pâinea, înainte de a împlini nouă ani... Și de câte ori, nu mi-ai isto- 
risit, pentru a trage învățătură, tot ce-a îndurat bunicul meu, Mihai sin Oprea 
din Vardari, bătut și schingiuit de neferii stăpânirii? legat de stâlp? silit să 
rătăcească în lume, fugar, cu nevasta şi cu pruncii?.. De câte ori, tată?,, 

Neagu Vardaru se suci pe scaun. 

Câută din obișnuință cu degetele, şiragul mătăniilor fără de core nu-i 
era acum la indemână să mai asculte și să cugete, să glăsuiască. 

Vorbi încet, poate mai mult către sine: 

— Întâmplări vechi... Trecute... Sfârşite.. . 

=- Și uitate, tată? 

— Uitate, nu l.. 

— Vezi, tată?.. Vechi, trecute, sfârșite, pentru cei care au murit acolo, 
pe drumuri străine; pentru Mihzi sin Oprea ct Vardarii ținutului de Gorj, 
pentru Călina lui Mihai sin Oprea... Pentru dânșii sfðrşite într'un fel, în 
mormintele pe care singur mi-zi spus că nimeni nu le mii ştie unde sunt 
şi pe care în darn le-aţi căutat mai târziu... Sfârşite într'altfel, pentru tine 
şi pentru noi... Pentru întreg neamul nostru de azi, al Vardarilor: tu, unchiul 


“150 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Pavel şi tuşa Simina, dela Iaşi... Fiindcă s'a întâmplat minunea rară, 
să izbutiți tustrei a vă ridica din glotimea clăcaşilor şi să răzbiți în altă 


viață... , 
Clucerul Ne:gu, tresăltă din răpusa-i obidă, cu încordarea vechilor sale 
îndârjiri. 


Işi răsuci pe-o parte şi pe alta palmele de fost ucenic la moară, ca V:sile 
Ciovârf, calfa de tăbăcar, 

— Minune?,. întrebă, Minunea nu s'a săvârșit din senin ! 

— Știu, tată... sa 

— Nu ne-a picat din cer... Am ajutat-o cu mâinile ăstea, puse la trudă, 
la luptă, la zdrobişte și ceznă!.. i 

— Ştiu, tatăl.. Minunea picată din cer a fost pentru noi, copiii voștri, 
care am fost cruțaţi de aceasta, Ne-am născut dintr'odată în altă lume... 
In puf, cum am auzit spunându-mi-se chiar szi... Dar pentru ceilalți?.. 
Pentru sute de mii de suflete, pentru msi mult de-un milicn jumătite de clă- 
ccşi şi de șerbi, gârbeciul, bătsia la stâlp și la secetă, pedvezile, schingivirile, 
foamea, gerul fără vressc În vatră, nu-s întâmplări nici vechi, nici trecute, 
nici sfårsite... Le mii îndură şi astăzi... La dânşii m'si învățet să gândesc 
şi de dânşii să-mi amintese; aci în camera acersta m'si învățat când eram 
copil... La dânșii, la mâinile.Jor gândeam, când sărutem mâna ta, tată, 
cu evlavie... Pe urmă, mei târziu, când am deschis ochii, alte învățături, 
cărţile, altă pricepere a vieţii, scrisele şi spusele unui Bălcescu, unui Kc găl- 
niceznu, ale Goleştilor, ale Câmpinenilor, m'au întărit în învățăturile tale... 
Am înţeles că am o datorie. .. Şi ca să mă alătur la clăcașii din care ne tre gem, 
ca să lupt lângă dânşii şi pentru dânşii, am lisat toate şi m'am întors în țară, 
acum, când nu mai sunt copil... E o atât de mare nemernicie? Să [ie o atât 
de neiertată fără-de-lege?.. Înseamnă că ţi-am călcat numele și cipstea, 
tată?,. 

— Te-ai întors, mințindu-mă ! Inşelându-mă. . . 

— Aci recunosc | E singura-mi vină, tată... Te-am minţit și te-am în- 
şelat, fiindcă mă oprea un legământ să mărturisesc adevărul. Nu puteam 
trăda taina altora... 

— Ce mai taină l.. pufni clucerul Neagu, venindu-și în fire şi în puteri, 
după vlăguiala de mai înainte. Haha | Ce mai taină ! Urlă târgul Bucureștilor 
de așa taină... Un ghidem și doi cârnați!.. Urlă desculții şi zampuregii 
măhălălilor, derbedeii fără căpătâiu... Nu-l auzişi pe Căpitanul Costache ?. . 
Revoluția lui Papuc, cu un ghidem și doi cârnați!,, 

Stroe cobori ochii umiliţi în florile chilimului oltenesc așternut pe par- 
dosea, unde se mai cunoșteau urmele lăsate de Căpitan Costache: fărimituri, 
gunoaie, nisipul și noroiul tălpilor de cisme, 

Il mâhnea şi îl durea gândul că acum părintele său vorbea aidoma ca 
un Coco Kunduraky oarecare seu ca acel scârbavnic Căpit:n Costache, în 
aceeași încăpere unde de atâtea ori îi istorisise cum a cutreierat și dânsul 


MAINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE, îti işi 


ulițele, desculț şi flămând fără căpătâiu, la începutul veacului, Acum des- 
culţii erau și pentru el, de cealaltă parte, Desculţii, flămânzi, robii pământului. 

Două lumi. Mereu aceleași două Jumi, 

Scuturându-și şovăiala din glas, urmă mai repede, mai aprins, dintr'o 
suflare: 

— Dar minţindu-te și înșelându-te, tată, mă susținea credința că ai să 
le înţelegi toate, când va fi să le afli. Că ai să le încuviințezi. Că ai să-mi dai 
dreptate deplină. Și că ai să le socoteşti cea mei firezscă încheiere a învăţă- 
mintelor pe care le-am primit aci, în încăperea acessta |, . 

— Eşti nebun cu desăvârşire?.. strigă clucerul Nesgu. Cum poţr?. . 

De sstă dată Stroe a fost cel care n'a luat seamă la întrerupere, 

Urmă, înlăturând el cu mâna și cu gestul obisnuit £] părintelui său, yor- 
bele străine de cele ce. voia să spună: 

— Lasă-mă să sfârşesc, tatăl.. Aci, în camera acezsta, mi-ri istorieit 
cdată, nosptea dela hénul din Moldova, pro: pe de Căliman... "Ţin minte 
limpede, Aveam doisprezece eni... "Ţin minte şi pentru ce m'si de jenit şi 
m'ai judecat... Fiindcă mă purtzsem wit, stunei, da! Mă purtzsem urit 
şi netrcbnic, ca un puiu de ciccoi:s, cu un băizt dela curte, de jes, dela cdăile 
slugilor, un desculț, un fecior de şerb, un argățel dela gr: jduri, I injurssem, 
il lovisem cu biciul, îl căletem în piciozre.,. M'i muștruluit cum meritem, 
Și ca să-mi intre bine în cp obârşia noastră, ca să nu mă simt ccherit cu 
hârzobul din cer, ca să-mi deu seama ce însemnă pulberea şi nămclul de 
unde ne-am ridicat, de unde ne-ai ridicat tu, tetă, mi-i povestit no: ptea 
de atunci... Uite, stătezi la mrsă, de partea acersta,.. Eu în picioare... 
Istoriseai... Eu ascultam... Ascultam și în aceezşi vreme vede:m, tăiem, 
luam parte... Vedeam, auzeam și simţezm cum ploua în cgrzda unde ți 
poposit pribegi... Simţeam cum picurii din stresșina h: nului i-au mintit 
picăturile dela roata morii din Vardari... Cum zu sunat în copilul care erai 
atunci, glasurile cărăușilor: « Acssă, pă Jii 1». Cum a crescut hotărîrea să 
pleci și să fugi acasă, la satul, la locul nostru de baștină, pe Jii... Cum te-ai 
ascuns sub coviltirul chervanului, lăsându-i în urmă fratele şi sora mai mare... 
Dar mai ales cum, înainte de a pleca, te-ai strecurat să scotocești în desaga 
voastră săracă un talisman... Curezua cu care a fost legat de stâlp, bunicul 
nostru, Mihai sin Oprea din Vardari și pe care a rupt-o cînd a plecat în lume, 
rătăcitor... Ai căutat-o și ai tăiat o bucată, s'o porţi cu tine în lume... Ca 
să nu uiţi; cum o luase şi el, ca să nu uite... Ai tăiat o bucată; cealaltă ai 
pus-o la loc pentru fratele și sora mai mare, unchiul Pavel şi tuşa Simina... 
Era singura moștenire părintească, singura amintire, cu care ai pornit să-ţi 
faci viața... O păstrai. In leda de colo, în sineturi, cu beni şi cu odoare, o 
păstrai. .. Atunci, te-ai ridicat dela masă, ai deschis crpicul, si scos cureaua 
şi mi-ai dat-o s'o pipăi. .. Cureaua cu care fusese legat la stâlp și bătut, schin- 
giuit, bunicul nostru, Mihsi sin Oprea din Virdari !.. Cum putesm so uit 
aceasta, tată?,. Ceasul acela sa întipărit pe vecie... e Acasă, pă Jiile. Cu 


152 IATA ROMANEASCA 


talismanul acela, plecaseşi tu, acasă pe Jii, copil care nu împliniseşi nouă ani. . . 
Iar eu, la rândul meu, copil de doisprezece ani, m'am frământat multe și 
multe nopți, gândindu-mă la tot ce-ai istorisit, visând şi trăind, tot ce-ai 
simţit şi-ai trăit, tu tată... Atât de adânc s'au întipărit, încât întorcându-mă 
în țară astă primăvară, când am ajuns la hotar, nu aci, în București, acasă, 
am venit întâi... Intâi acolo m'am dus, de-a-dreptul!., Acolo, pe Jii, la 
Vardari |. . mat 

Clucerul Neagu se aplecă pe scaun spre fecioru-i mai mare, să-i soartă 

cuvintele cu lăcomie. 

-— Cum? Ai fost tu acolo, pă Jii?.. Ai fost tu la Vărdării noștri, Stroe?. . 

— Da, tată. 

— Şi nu mi-ai spus nimic? 

— Puteam spunc?.. Nu era încă vremea... 

Neagu Vardar ar fi voit să adzoge potop de alte înțpebări: Ce e acolo? 
Cum e acolo?.. Ce-ai găsit?.. Spune-mi, căci cu n'am mai ajuns nicicdată 
acasă, pă Jii!.. 

Dar își înnăbuși nerăbdarea care îi frigea buzele. 

Pentru întâia oară se simțea vinovat faţă de sine, de copilăria lui, de tine- 
gară amar şi copleşit de nimicnicie, își aminti că singura dată când se mai 
gândise în anii din urmă la Vardarii lor de obârşie, a fost nu demult, când 
incepuse să-și împlinească nesaţiul vechiu de pământ, ochind măcar trei 
moșii să pună stăpânire pe ele: una la poale de munte şi la deal, alta la şes, 
ccalaltă la baltă. Dintru'ntâi cu Vardarii se încumetase să înceapă, Acolo 
il mânase nesațiul. Dar Vardarii ajunseseră moșie mânăstirească, de danie. 
Nicio nădejde să-i mai încapă în mână, 

Adevărat, pornise și altă dată, într'altfel, să-şi vadă locul de naştere. 

A In tinerete, când se prenumărase printre pandurii lui Tudor, căpitan 
de poartă. Poate chiar din această pricină, fără să-și lămurească deplin, răs- 
punsese atât de grabnic la chemarea Vladimirescului, 

Nici atunci însă, n'a msi ajuns acasă, pă Jii. L-au mânat sorții luptelor 
şi poruncile lui Tudor, tot spre alte olaturi de țară, Pe urmă, l-a luat visța, 
grijile, luptele lui, biruinţele lui, însurătoarea, copiii, casele acestea ale tagmei 
şi cinului, în care a răzbit. Cum să întrebe? Cum să se mărturisească? Ce-ar 
fi înţeles Stroe din toate? 

Stroe i-a dat însă răspunsuri la toate, fără să mai aștepte întrebări, 

Pustiitoare răspunsuri, 

— Da, tatăl.. povesti. Am fost la Vardarii noștri. Mai cuminte să nu 
mă mai fi dus... Pustiu... Niciun sălaș omenesc... Țipenie... O biseri- 
euță de lemn ruinată. O cucuvea cobind în clopotnița spartă |. Numai movili 
de pământ, bordeie scufundate în bălării, livezi în paragină, cioate, pomi 
siungi... Un cimitir, câteva ctuci putrede... Toţi s'au risipit... Toate 
Van năruit... Satul nu mai este... i 


MAINILE CARE-ŞI ADUÇ AMINTE. IHi 153 


Clucerul Neagu îngână, refuzând să creadă: 

— Satul nu mai este?.. Cum asta?.. Nu se poate, Stroe... 

— Etot ce-am văzut, tată... Un sat care nu mai este... Șters de pe 
fața pământului... Am rămas numai noi să-i purtăm numele, 

— Noi, şi o moșie !.. rosti Neagu Vardaru. Moşia Vardari, trei mii de 
pogoane, pădure, râu, pășuni, luncă, o mic opt sute de pogoane de arătură. . . 
Pământul a rămas. Moșia a rămas... . 

Stroe încuviință, cu un surâs mustrător. 

Acum el se simțea în drept să mustre. 

— Știu, tată l.. Moşia există, Dela tine o ştiu, am auzit acum patru- 
cinci ani, când voiai s'o cumperi. . . 

—N'ar fi fost bine?.. Să ne întoarcem stăpâni, acolo unde neam de 
neamul nostru au fost șerbi ai pământului, legaţi la stâlp, scoși cu harap- 
nicul la plug... 

— Adică să robim noi pe alții, tată l.. Să asude alții, robind pe pământul 
unde au robit bunicii şi străbunii noştri? 

— Ce fel de vorbă e aceasta ?.. se încruntă clucerul Neagu. Iarăşi nu-ți 
dai seamă ce-ţi spune gura?., 

— mi dau seamă perfect, tată l.. Dacă ai fi cumpărat moşia, ce-ar fi 
însemnat altceva ?.. Noi, din neamul robilor de ieri, am fi avut alți robi s'o 
lucreze astăzi, .. N'aveam s'o lucrez doar eu cu palmele melet.. Nici Barbu, 
nici Mihai, nici Zincuța... A purtat însă grijă întâmplarea, să ne apere de 
zsemenea prea ferice întorsătură a soartei... Ne-a cruțat... Nici moşia 
nu-i de vânzare; nici satul foştilor robi nu mai este... Am rămas noi, Var- 
darii, să ne căutăm robi în altă parte, la alte moșii, pe care le-ai cumpăr:t 
şi ai să le mai cumperi, tată l.. Așa cere tagma noastră, de-acum ! 

Cuvintele au căzut greu, fără ocol, apăsate. 

Se lăţi o tăcere încărcată de duhuri vrăjmaşe, amenințătoare, intre tată 
şi fiu, 

Numai flacăra lumânărilor din sfeşnice pâlpâi sinistru, făcând să joace 
pe peretele alb umbrele negre şi uriașe, faţă în faţă. 

Clucerul Neagu işi privi feciorul posomorit. Cât de străin şi îndepărtat 
îi era iarăşi! 

El nu aşa văzuse lucrurile. Și nu se putea opri dela gândul că Stroe are 
totuşi dreptate. Aceasta era „nevoie s'o ierte. 

Inima îmblânzită de înduioșarea amintirilor vechi, se înnăspri din 
nou. Degetele frământau în gol, căutând boabele mătăniilor. 

„Răstit, întrebă: 

— Acum, îmi dai tu învăţăminte?,.. Pe ce lume te crezi?,. 

Stroe îi răspunse calm: 

— Tată, încă n'am isprăvit ! Agteaptă să vezi până la capăt, încheierea 
învățămintelor tale, 

— Sfârșeşte, te-am răbdat prea mah! 


154 ; VIATA ROMÂNEASCĂ 


— Sfârşesc, ., ` 

Päşind repede, sprinten, avântat, Stroe se îndreptă spregpolița dint 
ferestre, unde de patru ceasuri aștepta sub colțul de opreg, scula, talismanul, 
trofeul său. i 

Il ridică, desfășurându-l din scutecul Curirrului lui Heliade Rădulescu 
și îl înfățişă zâmbind: : ! 

— lată, pentru a sfârşi, tată |., . 

— Ce e ăsta?.. întrebă clucerul Neagu, epucându-l în mână, poate fără 
să-și dea seama prea bine, poate, numai fiindcă simţea nevoie să cuprindă 
ceva între degete, în lipsa mătăniilor? Ce e ăsta?.. i 

— Vestitul gărbaciu al Căpitanului Costache, după care suspina atât de 
nemângâiat, tată l.. y 

— Şi ce caută ia tine?.. Cum a ajuns în casa mea?.. 

—] l-am smuls cu din ghiare, N'a povestit?.. 

— Aha !.. Cu ăsta, care va să zică, te-a plesnit când te-ai încumetat 
să te repezi la dânsul, în strsic de derbedeu și în fruntea derbedeilor?... 
Ace: stu si sjuñńs?.. Iar cu, zilele ăstea mi-a fost dat să le trăiesc?,. Copilul 
meu încăct ându-se pe uliţă și bătut în văzul lumii, de-un h:idău al Agiei?,. 
Acestea sunt roadele invățămintelor, pe care le-ai primit dela mine, in încă- 
perea este, nenorozitule ?. . 

Clucerul N& gu înălța glasul treptat, spumegând de înânie, pe măsură 
ce treptat i se lămurea în cuget desfășurarea episodului din uliţă, așa cum 
ii zugrăvise Căpitan Costsche. 

Stroe zâmbea din ce în ce mai senin. 

— Incă te msi rânjești?., răcni clucerul Neagu, vânzolind gârbaciul în 
m ână. Ai sjuns în-cel din urmă hal al nesimţire. 

— Eu cred că te înşeli, tată. 

— Mă înșel?.. Ce altă ocară şi ruşine a bătrâneţelor mele, mă mai poate 
aştepta mâine, după ce copilul meu, care poartă numele meu, a fost șmotrit 
de-a-valma cu zamparegii ulițelor ?.. 

— Te înşeli, tată l.. vorbi, Stroe, dându-și capul pe spate, cu o sumeţie 
juvenilă și cam teatrală, molipsită dela generația sa romantică de bonjuriști 
și duelgii. Mă prețăluieşti cu o măsură prea scăzută. Cum crezi că aș fi în- 
durat ca un obraz al Vardarilor, să fie măcar atins de-o labă a şnapanilor 
dela Agie?.. Unul din noi doi ar fi fost mort: ori eu, ori Căpitanul Costache. . . 
Uită-te la obrazul meu !.. Este vreun semn, vreo vârcă, vreo spârietură?. . 
Curat şi nevătămat, cum mi-e cugetul, tată !.. Iar obrazul lui l-ai văzut?.. 
Am plătit pentru toți cei care-l blestemau și-l blestemă.., Vărgat de sus 
până jos, în dreapta şi în stânga, sângerat de gârbaciul lui, de mâna mea, tată | 

In sufletul clucerului Neagu luptau năvulnic două simțăminte ciudate 
îşi potrivnice, 

Pe de o parte îl ușura încredințarea că obrazul feciorului său nici n'a 
fost atins şi că dimpotrivă, Stroe dăduse sbirului dela Agic o binemeritată 


MAINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE, 1i 155 


'scărmăneală, Pe de altă parte, îl imbulzeau celelalte tâlcuri şi urmări ale faptei. 
Cum se împăcau toate, cu răspunsul pe care îl așteptau a doua zi dela dânsul, 
Marele Vornic Vilara și Vodă Bibescu? 

Stroe arătă pe rând, spre gârbaciul din mâna părintelui său şi spre lada 
ferecată cu încuietori şi cercuri. Visteria sineturilor, a banilor și a scumpe- 
turilor puse la păstrare, 

Le arătă pe rând şi rosti cu aceeaşi sumeție tinerească: 

— Incât tată, acezsta e încheierea învățămintelor tale, din încăperea de 
acil.. N'au fost pierdute !.. Am adus, la odoarele de familie ale neamului 
nostru, al Vardarilor, alt talism:n... Bunicul, Mihai sin Oprez, clăceș din 
satul Vardari, șters satăzi de pe fața pământului, mai mult nu s'a putut în- 
cumeta... A rupt cureaua cu care era legat la stâlp, bătut și schingiuit,.. 
A rupt-o și a plecat în lume să moară priberg... După cincizeci de eni, 
nepotul i-a dus msi departe fapta... A smuls gârbeciul cere lovea şi l-a întors 
în obrazul celui care lovea l.. Aceasta se poate numi o fără-de-lege, tată?.. 
Eu socot că el nu mă blestemă din mormânt, Când am lovit cu sete, parcă 
simţeam că i se întorc oasele ușurate, acolo, unde se sflă în mormântul pe 
care nimeni nu-l știm... lată, ce ccută gârbaciul sci, tată l.. Să-și găsezscă 
loc în sipetul de colo, alături cu crâmpeiul vechiu şi putred de curea... Să 
cresscă hiisoavele, documentele, talismsnele nostre de familie, ale Varda- 
rilor ! 

Clucerul Neagu răsucea gârbsciul în mână, Lupta din el nu-şi afla des- 
legare. 

Poate ar fi rămas așa, s'o macine în sine, până în zori de zi, 

Dar înfierbântat de propriile-i cuvinte, Stroe rosti o necugetată între- 
bare: 

— Și nu e aşa tată, nu e așa că acum nu mai poți primi diregătoria cu care 
te îmbie, Vodă Bibescu şi Vilara? = 

— Aceasta mă priveşte pe mine | se încruntă clucerul Neagu. 

—E cu neputinţă, tată. 

— Am ajuns să-mi dai tu lecții acum?.. 

— Nu tată, numai îţi amintesc... 

— Ce-mi aminteşti ?.. Ce vrei să spui?,. 
— Îţi amintesc învățămintele tale, de aci, din camera aceasta, tată | Le-ai 
călca în picioare... Eu nu le-am călcat... 

— Cum îndrăznești să-mi vorbeşti astfel?.. se înălță clucerul Neagu, 
rostogolind din nou scaunul, 

Stroe se ridică și el. 

Amândoi, stăteau față în faţă, stâncoși cum le era firea Vardarilor, cer- 
cetându-se în ochi, 

— Cum indrăznești?.. repetă clucerul Neagu, strigând. De unde ţi-ui 
luat dreptul şi cutezența să mă infrunți cu poveţe, mucosule ? Șterge-ți mucii 
dela nas şi apoi vorbeşte | 


156 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


— Nu fac decât să-ți amintesc învățămintele tale, tată 1.. Te lepezi atât 
de ușor de ele?.. Nu ţi-e teamă de blestemul celor din mormintele, despre 
care-mi spuneai atunci?. . 

Clucerul Nesgu răsuci gârbaciul Căpitanului Costache în mână. Nu-și 
lovise niciodată feciorul. Il dojenise cu asprime, il muștruluise amarnic când 
era copil, îl mustrase răstit și acum când îi înfierase musteaţa și îl scuturase 
de piept mai adinecri, dar nu-l lovise niciodată, 

Tar în acea clipă, fiindcă nu avea ce-i răspunde, abia se stăpâni să nu-l 
croiască peste obraz cu biciul Căpitanului Costache. Ca să îndepărteze dela 
el ispita, svârli gârbaciul jos, după boabele mătăniilor de chihlimbar. 

Răcni; 

— Am isprăvit | Pleacă din ochii mei !.. Mâine să-ţi strângi calabalăcul 
şi să te pregăteşti de drum. Ai să te întorci la învățătură !.. Ai ințeles?.. 

— Nu plec din ţară, tată. 

— Cum? 

— Rămân aci la datorie! 

— Datorie ?. . Iyi dau ție datorie şi revoluție şi rebeliune, să nu le poți 
duce |.. Te leg burduf și te scot din țară |.. Te smulg eu din mijlocul zam- 
paragiilor şi desculților |. . 

— Cam greu, tată! Mă simt mai bine între dânșii decât ai să te simți 
tu, cu cinstea şi cu vaza de-o viață întreagă, ajuns sluă alături de Căpitan 
Costache la toate stârvurile lumii moarte, pe care le slujeşte el. 

Neagu Vardaru încleștă pumnii, cu vinele tâmplelor din nou umflate şi 
cu albușul ochilor din nou sângeriu. 

— Sfârşeşte l.. mugi. Pleacă din ochii mei, să nu intru într'un păcat! 

Stroe îl privi drept în ochi. 

— Mai bine ar fi să intri în asemenea păcat, decât să-l săvârșeşti pe ce- 
lălalt, tată, atunci când vei primi să fii alături de dânșii, împotriva nogstră. . . 
Acela va fi păcatul de neiertat; fără-de-legea cea mare... Eu însă tot nădăj- 
“duiesc, că n'ai să primeşti până la urmă... i-ai trăda şi ţi-ai pângări 
mâinile care tremură!.. 'Tremură de pe acum... De scârbă tremură, 
tată l.. 

— Ticälosule!.. Cùm cutezi să?.. 

— De scârbă tremură, tată, fiindcă ai să le întinzi atâtor mâini de trântori 
şi de schingiuitori ai neamului nostru ! Ai neamului nostru, de care te lepezi. . . 
Uite, cum tremură, ,. 

— Mâinile clucerului Neagu tremurau într'adevăr. 

Deocamdată de clocotul din el, nu de viitoarele scârbiri. 

— leşi |... gemu, înălțând amândoi pumnii scuturați de spasmuri. leşi ! 
Piei !.. Intră în pământ să nu te fărâm cu mâinile detea, puiu de 
năpârcă | 

Stroe se îndreptă spre uşă, păşind fără să aplece, pocăit, fruntea, ca după 
judecăţile de altă dată, 


MAINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE, I1 157 


Afară, în sală, lumina un opaiț, 

Dintr'un ungher de umbră, se desprinse să-i taie calea umbra fratelui 
mai mic, Mihai, elevul dela Sfântu-Sava, 

'Tresări, 

Il măsură fără prietenie. 

Intrebă fără căldură, cu asprimea Vardarilor: 

-— Ce cauţi?.. Ce vrei?.. Ce umbli ca strigoii?.. 

Dar Mihai il cuprinse de după gåt, destăinuindu-se în şoaptă: 

— Lasă-mă să te îmbrăţișez, bie Stroe! Ce bine-mi pare că şi tu eşti 
de partea lor!,, 

— Nu-i treaba ta ! Acestea nu's de vârsta ta... Du-teela culcare | 

— Cum poţi vorbi așa, bie Stroc?.. Cum nu's de vârsta mea?,. Acestea 
au vârstă? Nu ştiam, nici eu, nici Barbu... Ne temeam;.. Tu nu spuneai 
nimic. Veneai, pleczi, te întorceai, crai afinixul nostru “Te mai şi învi- 
nuiam l.. Acum, am auzit tot. 

— Frumos e să asculți la TA . zåmbi Stroe P SA netezindu-i 
mâna caldă, fräțtesscă, sdusă rotund pe umărul său. Frumos !.. Ce-are să 
spună mademoiselle Vanda, când va afla?.. 

— Nu râde de mine... E ceva mult mai serios, bie Stroe l.. N'am obi- 
ceiul să ascult la uși. Trecea... Tata răcnea... Tu nu te lăsai mai prejos, 
Parcă se băteau munții în capete, ca în poveste. 

— Vardarii !.. zâmbi Stroe. 

— Vardarii, adevărat... Se ciocncau Vardarii în cepete !.. M'am oprit 
să ascult... M'au podidit lacrimile în ochi, când am înţeles. Şi tu, va să zică 
și tu? Eşti şi tu legat de jurământul frăției şi dreptăţii?.. Noi la fel; cu, 
Barbu, aproape douăzeci din şcoală... lar ca niste proşti, ne fercam şi ne 
ascundeam de tine, în loc să căpătăm sfaturi... Hai în odaia noastră! Hui, 
să-ţi spunem tot... 

— Dar trebue să plec, Mihai, 

— Unde să pleci? 

— Unde mi-e rostul, Oriunde, în afară de aci! Mă apasă zidurile ace- 
stea... Mă înnăbuşă... Se surpă tavanul acesta pe mine... 

Mihai suspină, 

— ȘI asta tocmai acum, bie Stroe !.. 

— Lasă, că nu se sfârșește lumea... Abia începe... 

— Drept... Abia începe. De-ar începe mai repede l.. 

— Fii fără teamă, Mihai! Va începe... Se apropie ceasul... 

— lar noi, cui rămânem? 

— Port eu grijă... 

— Nu ne părăsi, bie Stroe !. , Hai, să ştie şi Barbu l., Să te îmbrățişeze și el... 


Sprijinit în coate pe tăblia mesei, clucerul Neagu își astupase ochii şi faţa 
cu palmele. 


158 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Cufundat așa în amarul şi în clocotul mâniilor sale, încerca să se rupă 
de lumea din afară. Să nu mai vadă nimic. Nimic să nu mai audă. 

Incerca să coboare în cl. Să cerceteze în el, Să afle înlăuntru, răspun- 
surile pe care nu le-a putut da feciorului răzvrătit, dintr'odată străin și vrăjmaș. 

Pâlpâirile lumânărilor sfârâind pe sfârşite în sfeșnice, întradevăr nu le 
vedea. Nici umbra sa spătossă, nemăsurat înălțtă pe zid până în tavan şi 
de-acolo aplecată de mijloc deasupra lui, ca o altă făptură a altor tărâmuri, 
urișă, neagră și tainică, parcă întrebătoare, parcă iscoditoare, parcă înduio- 
şată de marea-i singurătate. 

Citeva nu le vedea, căci își căpăcise lumina ochilor, cu latul pal- 
melor, a 

Dar lumea din afară, tot pătrundea în el prin auz. 

Șuroia în ferestre ploaia așternută pe îndelete, pe durată îndelungată de 
belşug, după bezmeticul zăpor dela nămiază. Din cesă, străbăvu bătaia pen- 
dulului sunând ceasurile, Unu... Două... Două şi jumătate, după miezul 
nopţii... Numai atât?.. Ii părea că trecuse nessemuit msi ne sfâ: șită vreme. 
O zi şi o nozpte... "O săptămână... Un an... O viață între: gă... 

O viaţă întrergă, dintr'odată zădărnicită, golită de miez şi de răsplata 
strădeniilor, de roada atâtor îndânjiri, 

Msi sună apoi stăruitor într'un târziu şi o bătaie de deget în ușă. 

Desfăcându-și palmele de pe obtiji, întrebă săstit: 

— Cine-i?.. Nu aţi aciuat, să mă lăs:ți în pece?.. Intrăl,. 

Slujnicuța cea zgâtie, Pschiţa, răsări în prag smultă la cap și somnoroasă, 
îngăimă împleticindu-se în vorbă, 

— Mă iartă, boierule l.. Nu voiam să... Dară.,. Să vedeţi, că... 

— Spune ce vrei?., 

— Vă caută cineva, stăpâne !,. 
= — Iarăşi mă mai caută cineva?.. N'au mai isprăvit?,. Ce-i noaptea 
ces sta, vecernie ?.. Ce-i casa asta, hen? 

— Del.. Eu nu's de vină, stăpâne!.. Dacă așteaptă?.. Vă tot caută 
cineva de trei cezsuri... Zice că ştie Măria-Voasuă |. . Pârvu, îl chiamă... 

— Pârvu... Pârvu Dosotei?,, - 

— Da, stăpâne !.. Pârvu Dosotei, cică îl chiamă. 

— Ce msi aștepţi?.. Pofteşte-l acil.. Să intre! 

— Acilea, în cisă?,, 

— Dar unde?... Nu pricepi româneşte?... Mişcă]... 

— Vedeţi, că e un fel de țărsn... Un fel de pandur bătrân, stăpâne !. . 
Tct pe la bucătării şi pe la odăile argsților a stat... 

— Chiamă-l aci, îţi spun! Pofteşte-l îndată !.. 

Pachiţa s'a supus, dând fuga la bucătării, prin firidele lungi şi întune- 
coise, unde fumegzu cprițele cu uleiu de ripiţă, 

Clucerul Nezgu s'a desprins de pe scaun să iasă întru întâmpinarea prie- 
tenului din tinereţe. K 


$ 


MAINILE CARE-ȘI ADUC AMINTE. LUI 159 


Pe chipul său nu mai tresălta însă nimic din neastâmpărul voios de acum 
patru ceasuri, inainte de sosirea Căpitsnului Costache şi încinte de răfuelile 
cu fecioru-i mai mare. "Toată bucuria era stinsă. Se mişcă greciu, cu picioare 
de plumb, cu mădularele si: mac, cu inima seacă. Se abătu în cealaltă încă- 
pere, să scotocească în sertarul dulzpului, alt şireg de mătănii. Măcar să nu 
se mai poticnească la vorbă și la cuget, din lipsa tabieturilor intrate în 
sânge, 

Șiragul celălalt de mătănii era nou, încă nefolosit, adus plocon de kir 
Postolaki, după o raită la neguțătorii din ostroavele și bazarurile Levantului. 
Boabele de chihlimbar atârnau mei greu în nurul de mätsse, lunecau msi 
anevoie la pipăit sub degete, nu căpăteseră încă nicio căldură. Clucerul Nergu 
le prăfiră în silă, cum se plânsese Căpitanul Costache că nu se simte la înde- 
mână cu gârbzciul cel nou, 

Aşa l-a găsit în mijlocul încăperii, prubuluindu-le fără tragere de inimă, 
Pârvu Dosotei când a intrat pe ușă, 

S'au măsurat din ochi. 

lar pornirea să se cuprindă frățeşte peste grumaz, să se strângă în braţe 
ca doi vechi frați de cruce, s'a desghiocat dela sine ca o coajă uscată de pe 
dânşii. Nu-și msi avea rost. Nu mai răspundea la nimic. 

Amândoi au înaintat stânjeniți unul către altul, 

Pârvu Dosotei întinse mâna, 

— Bine te găsii, frate Nezgule | 

. — Bine-ai venit, frate Pârvule ! 

Fostul prictin şi tovarăș din tinerețele clucerului Nezgu, rămăsese tot 
uscățiv, costeliv, ascuţit, cu ochi sgeri de erete, sprepi:ţi de rădăcina n: sului, 
doar cu mustăţile albe acum, doar cu părul şi tâmplele sure, Purta cioareci 
de aba cu găetane negre, botfori de iuft, fermenea scurtă, junghere și pistoale 
la teclit. 

Era scăldat de ploaie, Se scutură ca un câine, 

Roti privirea pătrunzătoare la rămăşiţele clondirelor din care se indes- 
tul:se Căpitanul Costache, la beclevalele şi soriliile bonzăite de muşte pe 
tăvile de argint, la bocbele de chihlimbar împrăștiate pe jos, la gârbaciul cu 
varvarichiurile încolăcite ca un ned de vipere. 

Apoi, semn că s'a dumirit, rosti cu o zâmbire mușcătoare în colțul bu- 
zelor, sub musteața ghimpozsă: v 

— Adică, bine te găsii şi nu prea, Nezgule frate!.. Bine, fiindcă văz 
urme de chef şi veselie ! Bine și nu prea, fiindcă văz urme de încaier și gâl- 
ceavă !.. Mă tem că picai ca musca în lpte.acru... Ce fu?.. 

— Nimic !.. răspunse cu glzs strepezit clucerul Nezgu, intorcând ochii 
dela scârbavnica privelişte, Treci cu vederea !.. Ca la asemenea ceas... 
Stai !.. 

li arătase scaunul pe care șezuse Căpiten Costache. 

Pârvu Dosotei s'a aşezat pe scaunul unde a stat Stroe. 


tto VIATA ROMANEASCA 


__—N'am a sta mult l.. vesti, ștergându-și fruntea de apă cu latul palmei, 
Câteva vorbe... Stătui dest. | pă la grajduri și pă la bucătării așteptând... 

Clucerul Neagu se miră. 

— Cum asta?.. Habar n'avui! Nimeni nu-mi spuse... 

— Ce mai întrebi cum?.. Nu-i lăsai eu să-ți spună, Pentruce brânză 
ți-ar fi spus?.. Aveai ale tale. Lăsai să isprăvești cu cle!.. 

— Dar pe tine te aşteptam, Pârvule !.. vorbi clucerul Neagu, așezat pe 
celălalt scaun și muncind între degete boabele mătăniilor cu care încă nu 
era deprins, Pe tine te aşteptam... 

— 0 fi! Nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru äl de se nimereste... 
Când renii întâi, dădui peste zabetul dela Agie, Căpitan Costache, Chiorul |. . 
Inalți și aleși mossfiri te caută acum cu lumânarea în faptul nopții, Neagule 
frate l.. 

= Nu eu îl chemai... El veni... 

—0 fi şi aia !.. Q fi știind el la cine vine și de ce vine !.. “Te lăsai deci 
cu dânsul şi mă dusei la grajduri. Acolo, dădui peste oameni de teapa mea... 
Stăturăm de cislă și de voroavă... P'ormă când Căgitanul Costache se în- 
dură să plece, încercai din nou să răzbesc până la tine... Imi spuse o pu- 
ştancă de fată, că nu-i chip!.. Măria-sa boierul e în sfat dă noapte cu fe- 
ciorul ăl mai mare !,. Trăsei atunci o fugă la colțul uliței, să-mi vestesc și 
eu feciorii mei, să mai aştepte. Mă întorsei la bucătării... Și mă pusei pă 
vorbă din nou, cu alte slugi... Aflai una și alta... Acum, m'am dus iarăși 
în uliţă să le spun feciorilor dân ploaie, că-mi vine şi mie rândul să intru 
în divan, să nu-și piardă răbdarea... După care mă înfățişeiu, cum te-am ve- 
stit, că o să te calc în noaptea asta la orice ceas o fi !.. Iată-mä-s l.. Ce faci, 
Nezgwle frate?.. Ce facem?.. 

Negu Vardaru înălță sprâncenile: 

— Nu pricep!.. Ce să fac?.. Ce să facem?.. 

Pârvu Dosotei sări în picioare, 

— Nu pricepi?. , Intrebi?.. Atunci dă pomană venii și degeaba așteptai, 
dacă nu pricepi. Pot pleca |.. 

— Stai, Pârvule frate l.. Stai jost.. îşi chinui clucerul Neagu mătăniile 
între degetele noduroase, Stai «A ne lămurim !.. Despre ce e vorba?.. 

— Despre ce alt, decât despre ce umblă în țară, Nesgule?.. Se mișcă 
norodul. .. Din nou umblă morţii noștri noaptea, ca pe vremea lui Tudor... 
Se aud venind, ducându-se, cutreierând câmpurile... Tu ăstea nu le vei 
fi simțind şi auzind d'acilea, dintre zidurile ăstea groase... Noi le auzim, 
dân bordeiele noastre... Ne chiamă morţii noștri, să ne ridicăm iarăşi 
să ne căutăm dreptatea l.. Tu ce faci?.. 

Clucerul Nezgu privi în altă parte. ka, 

Ocolind răspunsul, își aminti de datoriile sale de gazdă: 

— Nu vrei să te încălzeşti cu ceva, Pârvule frate?.. O vutcă?.. Rachiu 
de vişine?,. Ciubuc?., 


MÂINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE. it 161 


— Mulţumesc ! m'au cinstit ăi dela grajduri și hambare, cu prăştină 
d'a noastră... Cât despre ciubuc, nu-i dă nasul meu! Eu am rămas la 
Tulea şi mahorcă,., 

Işi scoase din chimir punga de bășică de bou, cu tutun hăcuit, își umplu 
luleaua de lut ars, scăpară din amnar și trase pâcâind câteva fumuri, 

Apoi, glăsui, 

— Nu mi-ai răspuns | Ce faci?,. Pentru aia venii, să aflu... Eu sunt 
gata, cu feciorii, şase la număr... Gata s'o pornesc ca în leatul opt sute 
douăzeci și unu, să ne găsim alt Tudor... 

— Ca să se isprăvească tot ca atunci, Pârvule frate?.. 

— Atunci Tudor fu de vină !.. El o greşi... In loc să scurteze câteva 
căpăţâni de boieri înrăiți, în loc să jupoaie dă piele doisprezece boieri di- 
văniţi cum spunea şi să-și facă opinci, se dădu cu dânşii... far dânșii i-au 
mâncat capul, . Și au rămas să ne jupoaie ei dă piele, mai departe... Ala 
îi fu păcatul și pentru ăla plăti cu viața l.. 

— Atât nu-i destul, Pârvule frate?.. Nu-i învățământ?.. Cum s'a sfârșit 
atunci, la fel cu proba se va încheia și acum... 

— Chiar de-ar fi să se întâmple la fel cu proba | Ce dove jește?.. Ne-om 
ridica acum şi ne-or dobori... S'or ridica alţii, altădată și, iar or fi do- 
boriţi... Până ce la sfârşit, tot dreptatea norodului are să biruiel,. Stă 
scris !.. Stă scris ca în slova Evangheliei... Pentru care lucru, te întreb încă 
odată... Ce faci?.. Eu stau gata cu feciorii mei... Aud că s'au alăturat 
la noi și oarecare oameni de omenie şi cu evlavia dreptăţii, din tagma ta de 
acum... Tu ce faci?.. Ce-ţi fac feciorii ?., Ai fost căpitan de roată, la pan- 
durii lui Tudor... 

Clucerul Neagu întoarse ochii spre boabele mătăniilor vechi, risipite pe 
jos... Grăi posomorit: 

— Feciorii mei?.. Cu unul dintre dânşii, cu äl mai mare avui răfuială ... 
Imi pregătea bucurie, să-şi ușureze sufletul |, . 

— Avuși necaz cu el? 

—Avui!,. 

— Bănuiesc !.. crezu a înțelege Pârvu Dosotei. Se socoate din cin boie- 
resc. Nu mai va audă de oful clăcașilor și șerbilor, de unde te săltași ?.. 
Asta fu?.. Pentru aia îl răfuiși?,. Astea îţi sunt necazurile ?.. 

Uitându-se mereu în altă parte şi ocolind ochii de erete ai fostului tu- 
varăș din tinerețe, frământând mătăniile cele noi între degete, clucerul Neagu 
mărturisi cu jumătate de glas: 

— Nu, Pârvule frate !.. Dimpotrivă !.. Vorbea ca tine... I-a intrat 
vântul răzmeriţii în capl., 

— Aha !.. Acum mă dumirii!., Și pentru aia il răfuiși?.. Bietul 
băiat ! 

Pârvu Dosotei își băgă luleaua de lut ars în chimir, lângă junghierele 
şi pistoalele de pandur veteran, 


162 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


5 z . >. 

igei mai avem ce ne vorbi, Neagule |.. Imi pare rin ch mepii.. . Era 
mai bine să nu fi știut cum eşti acum și care ţi-e gândurile d acum A A 

— Dar stai, omul lui Dumnezeu !.. Stai să ne înțelegem is 
demnă clucerul Neagu, aproape rugător. Stai; îngăduie-mi să vorbesc a 

— Cum să ne mai înţelegem, când vorbim în două graiuri străine.. 

i Pip t 

N , Neagule !.. Uită-te la mâinile tale . ? 

Moa ceva cu mâinile mele?.. E a treia oară în noaptea aceasta... 
e ai şi le?.. Ce vrei dela ele?.. : 
iar =" lea nu vreau nimic, Neagule!.. Mă uitam la ele... la 
semnul lăsat de glonț, când erai pandur al lui Tudor şi când îmi erai capitan 
de roată... Când mă scăpaşi de două ori dela moarte. Odată de mânia ne- 
dreaptă a lui Tudor... A doua oară în luptă, de te zdreli glonţul arnăuţilor 
pe tine, în locul meu... Aşa vorbeai tu atunci ?,. Aşa gândesi tu?.. Erai 
altul, Neagule !.. Eu la ăla venii... Väz că ăla nu mai este... Cu ăsta care 
eşti acum, n'am ce vorbi. .. Rămâi cu bine și cu sănătate, În căsoaiele- 
tale |.. 

— Pârvule !,. Frate Pârvule |. . i a 

Clucerul Neagu întindea mâinile goa pă el. (e 

Lepădase jos mătăniile tabieturilor de-acum și întindea mâinile goale- 
după tovarășul tinereţelor sale. d 

Pârvu trântise detunat ușa, în urmă-i. 


Afară, în bezna pustie din preceasul zorilor, ploaia şuroia necurmat îm 
streşini, mărunt fără istov, i 

Şuroia, ca într'o anume noapte de departe, undeva la un han de răspântie 
din ţinutul Călimanului, în ţara Moldovei. Ca într'o anume noapte, de de- 
parte în timpi, într'un leat dela inceputul veacului. > 

Tot aşa şuroia ploaia atunci, mărunt, necurmat, fără istov... 


Clucerul Neagu se răsucea în pat acum, fără somn. 

Asculta. Gemea. Ofta. > 

Se frământa, întorcând perna de căpătâiu pe-o faţă şi pe aha. 

Amintirile de-atunci, vechi, depărtate în alte olaturi de țară și în alte 
afunduri de vremi, îl munceau năsâlnic, amestecându-se ca întrun PEENE 
de istravă cu grăunții scrâșnitelor sale mânii de adineaori, care se mai 3 
zoleau încă în cl. Blestemat măciniș! Blestemat ceas | Blestemată noapte 

De când şi-a înălțat el casa aceasta pe temelii sănătoase și tari, apese 
întru meritata pace a bătrânețelor, întotdeauna se gândea cu o înduioșa 
alinare la acea răscruce de drumuri de două ori îndepărtată, de unde a purces 
în viață, s'o înfrunte, băicțaşul orfan, străin și desculţ. 

Toate se legau şi se deslegau în tainice tâlcuri. 

Toate îşi avuseseră un rost binecuvântat, 


MÂINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE. I 163; 


Noaptea de-atunci... Para jucăușă a focului... Feliile de mămăligă rece, 
perpelite la jar, din care și-au astâmpărat foamea tustrei. ,. Picăturile țârâind 
în streaşina hanului, după furtuna năpraznică de peste zi... Clipotul apei... 
Străpungătoarea chemare a morii dela dânșii, din Vardari... Boulenii cher- 
vanelor rumegând moleom, cu ochii umezi întorși spre scânteierele focului 
de popas... Cărăuşii cisluind cu glasul scăzut la vatra de vreascuri: € Acasă 
pă Jii le. Și crâmpeiul retezat cu un cosor într'ascuns, din desagul de sub 
căpătâiul fratelui şi surorii mai mari, Pavel şi Simina, dormind strânși unul 
în altul, în cotlonul unde-au fost îngăduiți din milosârdie. .. Și talismanul 
acela purtat cu cl în sân, de-a-lungul țării Moldovei şi Valahiei, până la mo- ` 
rile Dudeștilor de aci, unde s'a pripăşit... Și anii de crâncenă sărăcie, şi 
lipsurile, și foamea şi frigul şi ghionturile, îndârjirile, învățătura buchilor, 
cele dintâi biruinţi, limanul celor dintâi înstăriri; şi vaza treptată; şi cinstea 
de care s'a bucurat de îndată înălțat în fruntea breslei; şi copiii crescuți cu 
aspră chibzuială pentru a face faţă cinului în care a pășit el; şi mâinile, mai 
ales mâinile păstrate fără pângăriri şi prihană —la toate gândea, pe toate şi 
le amintea întotdeauna, cu o nestăvilită mulțumire de sine. Era mândru de 
toate. I se cuveneau, Insemnau balsamul răsplătirilor târzii, care să-i aline 
sufletul înnăsprit în bătăliile de fieștece zi. Multe îndurase. Multe pătimise. 
Multe i-au muşcat din carne în tinereţe, din voia bună a anilor fragezi, 
la care el n'a dvut parte și drept. Dar până la sfârșit soarta se îmblânzise şi. 
nu se arătase vitregă cu orfanul descult şi pribeag dela hanul Călimanului, 
din noaptea de-atunci, când clipotea ploaia în streaşini, ca la roata morii, 
dela dânșii, în Vardari, acasă, pă Jii. 

Nu-l amenința nimic. Nu se clătina nimic în juru-i. Părcau zidite toate 
pe vecie, înfipte pe temelii de piatră tare, ca acest adăpost de tihnă, unde-și 
aștepta odihna şi pacea hătrânețelor, răsplată. 

Iar acum, nu-și găsea somn în patul deodată asternut cu spini și cu în- 
veninate, arzătoare urzici, Nu-şi găsea loc mâinilor, deodată învrăjbite cu el. 

De trei ori într'o singură noapte, trei perechi de ochi s'au oprit asupra 
lor să le cerceteze şi în numele lor să-i judece viaţa, 

Le cerceta și el, late și noduroase, brăzdate de urme şi cicatrici, încleş- 
tând în gol pumnii neputincioşi, deasupra învelitoarei de țesătură conabie, 
Le ascundea dedesubt, să-i piară din ochi. Le împreuna sub ceafă, uitându-se 
în tavan și înverşunându-se să gândească la altceva... Răspunsul aşteptat 
de Marele Vornic Vilara și de Vodă Bibescu... Răvagele pe care le așteptau 
de sârg Herr Martin Klinger din Hamburg şi domnul Iacob Van Hooft, 
din Amsterdam, Holanda... Bun preț !.. Buni muşterii l.. Bună incepătură, 
pentr a se descotorosi de vechii neguțători ai Levantului, cârcotași, telpizi 
şi răi platnici. Numai că înainte de a apuca să încarce în schelele Dunării 
cea dintâi corabie, pe toate le-ar răsturna la clipeală şi le-ar zădărnici vån- 
toasele răzmeriţilor, cu turburare în ţară şi cu năvală de oști împărăteşti... 
Pentru a sugruma din fașă asemenea sminteli ale samparagiilor şi derbedeilor 


$39 


64 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


care nu uu nimic de pierdut, e nevoie de o mână tare | O mână de fier l.. 
Gândind, se pomeni că mâinile-i ieșeau singure la iveală, de sub ceafă, de 
sub învelitoarea conabie. Mâinile lui... leșeau la iveală. Ti stăteau sub ochi.. . 
Fiecare semn încrustat în piele, în carne, în os, în unghii, îl duceau cu amin- 

stirea la alt ceas din viaţă... La morile copilăriei și tinereții... La anul de 
pendurie... Pe urmă, îl întorceau cu gândul la cele rostite de fecioru-i mai 
mare, scum înstrăinat de el și hain; la cele rostite de fratele-i de cruce de 
cdinioaă, Pârvu pandurul, acum și dânsul străin şi vrăjmaș. 

Blestemate vremi |! Blestemată noapte |... 

Un cocoș trâmbița undeva, răgușit. Al câtelea cântat trâmbiţa? 

Ploaia să contenească, nici când. Șuroiau picăturile ca în streașina hanului 
dela răspintenea de drumuri din ținutul Căliman; ca la moara din Vardari 
care nu mai este, nimicită de pe fața pământului; ca la morile Dudeştilor 
de pe Dâmboviţa, unde a fost pe rând băiat în procopseală, ucenic, ajutor, 
vătaf, orândar, ca să le fie acum stăpân. : 

Blestemată noapte l.. Şi fără de sfârşit noapte... Ce tot trâmbițează 
în van, cocoşul ăla, răguşit și zălud?.. Nu se mai luminează odată de ziuă, 
să poată ieși din asemenea bezne? 

Mâinile înaintau încet pe învelitoare, ca două broaște țestoase. Dege- 
tele căutau ceva... Nu mătăniile de datină ale tabieturilor de-acum. Alt- 
ceva, mai de demult, mai vechiu... Parcă aveau o voinţă a lor. ...Poate 
amintirile lor... Fapt e că nu-l mai ascultau. Căutau în dreapta și în stânga, 
ceva, pe învelitoarea conabie. Urcau, înnintau, coborau, pipăiau, căutau... 


Ca să scape de văzul lor, clucerul Neagu svârli învelitoarea în lături și 
se înălță din pat, în cămașă lungă; de inişor, cu alesături oltenești de arniciu. 
Trecu în cealaltă încăpere, purtând sfeșnicul cu lumânarea aprinsă, pe masa 
scriptelor şi a peceţilor, unde-au rămas răvaşele lui Stroe, neisprăvite. 

Işi sprijini coatele pe margine. Işi astupă din nou obrajii și ochii, în gă- 
vanul palmelor late, bătătorite, pietroase, 

Din nou, umbra-i uriaşă și neagră, s'a deşirat pe zid; din nou s'a înco- 
voiat de mijloc, înclinată din tavan asupra lui în marea-i singurătate, ca o 
tainică făptură a altor tărâmuri și lumi, aplecându-se să-l cerceteze cu răb- 
durie luare-aminte, întrebându-l, așteptând. 

A stat așa îndelung. Ploaia clipotea fără istov în streșini, în crengile clă- 
“inate afară cu foşnete ude, în ferestre, în auz, în amintiri... Era, dal era 
o moară undeva... Era undeva un han... Era cândva un orfan pri- 
beag și desculț... Ersu toate, cdată, demult, la început de veac... 
Și era mai târziu; a fost mai târziu, unul Tudor din Vladimiri... Unul, slu- 
gerul Tudor, care a ridicat noroadele ţării din obidă, să-și ceară dreptate 
şi să şi-o facă singuri dacă alții nu le-o dau... e Ehei! Bă Neagule, bă Var- 
«larule frate, tu eşti nădejdea mea !.. Trei roate de voinici ca tine să simt 
alături, că n'aş mai avea nicio grijă, bre fratel.. Ştiu cu că v'ați învrednici 


Es 


MAINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE. 1 163, 
atunci, să suciți cu mâinile voastre gâtul cloncanilor,.. A noastră ar fi țara 
și dreptatea, Neagule !.. Adică a voastră, că eu îmbrăcai cămașa morții ! e 
— îi suna glasul de departe, din afund de timp, dintr'o noapte ca aceasta, 
spre zori, în tabără, într'o colibă de cetini, în primăvara leatului opt sute; 
douăzeci şi unu, luna lui Mărţişor, Ti suna glasul din afund de fântână pä- 
răsită, unde i-au aruncat leşul după ce l-au ciopârțit cu iataganele să-i piară 
rostirea... A fost unul Tudor din Vladimiri; a fost unul Neagu al lui Mihai 
sin Oprea din Vardari... Pe unul l-au ucis arnăuţii lui Ipsilanti şi i-au 
lepădat leşul în fântâna părăsită... Dar celălalt? când a murit? cine-l 
ucisese ?, , 

Ploaia şuroia necontenit, mărunt, fără istov, ca în coliba de cetină, de- 
atunci, 


Când clucerul Neagu şi-a desprins palmele dela ochi, în ferestre mijea 
un început de zi vånăt și turbure, sleit, mohorit, cu zările perdeluite de 
fuioarele sure ale norilor. 

Acuși, va bate în poartă olăcarul Marelui Vornic Vilara, dacă nu cumva 
e pia Costache în carne şi oase, să capete răspunsul aşteptat de Vodă 

ibescu, - 

Acuşi, se va înfățișa celălalt olăcar, dela consulate, pentru răspunsurile 
pe care le așteptau de sârg grânarii porturilor din mările apusene. 

Mâna clucerului Neagu, mătură cu latul palmei de pe masă, răvaşul ne- 
isprăvit cu adresa domnului Iacob Van Hooft, din Amsterdam, Holanda. 

Foaia pluti în văzduh, Se legănă deasupra tăvilor şi a nenumăratelor 
clondire din care şi-a înnecat amarul și obida Căpitan Costache, din pricina 
întâmplării cu un anume derbedeu al uliţei, care a ieşit din pământ să-l în- 
frunte şi în pământ a intrat, Se legănă, plutind în văzduh şi se asternu oblu, 
peste gârbaciul cu varvarichiurile încolăcite în mijlocul odăii ca un nod de 
vipere, 

Clucerul Neagu nu-și putu strămuta ochii, dela cozile lucii de viperă 
pitulate sub foaia cu adresa domnului Iacob Van Hooft, din Amsterdam, 
Holanda. Se răsuci pe scaun. Era să se ridice. Il împingea o putere străină 
de el. Se înțepeni dârz locului, rezemat de spetează cu palmele pe genunchi. 
Mâinile își frământau degetele în gol. Aveau o voinţă a lor. Le însuflețea o 
viață a lor, Căutau ceva... Nu şiragul mătăniilor de chihlimbar, nu t.. Pentru 
a le ogoi neastâmpărul, clucerul Neagu se înălță în sfârşit, 

Păși într'acolo. 

Se aplecă, iar mâna dreaptă a încleștat lacom gârbaciul de jos, Il răsuci. 
Il pipăi într'amânunt, ca într'o alintare. 

Clucerul Neagu aşeză gârbaciul pe masă, de-a-curmezișul, peste condici, 
răvaşe și peceti. Cozile lucii de viperă se legănau atârnând, pe marginea mesei. 
Șapte, şapte cori. Cumplit trebue să mai lovească; amarnic să usture |! Au 


-166 VIATA ROMÂNEASCĂ 


vârfuri de plumbi, Şi lasă răni adânci, vârci și brazde; cum au lăsat pe obrazul 
Căpitanului Costache. 

Hm! 

Neagu Vardaru, feciorul clăcașului Mihai sin Oprea, care a fost legat la 
stâlp şi bătut la început de veac, într'un sat șters acum de pe fața pămân- 
tului; se apropie de fereastră să priveescă afară, în ploaia ce-i blagoslovea 
grădina sa, livada sa, răzoarele sale cu flori. Toate ale sale. Pe vecie ale sale. 

A deschis geamul, 

L-a răbufnit în obraz, în nări, pe frunte, pe pleoape, în păr; l-a răbufnit 
o suflare răcoroesă, jilavă, udată de stropi. Răsuflul ploii de departe, din 
câmpuri, de pe ogoare și lanuri. Inviorător răsuflu ! Ar mai fi stat așa, să 
privească, să-l soarbă, să-și clătească ochii strepeziți de scârbavnica mărturie 
a blidelor dela spate, gărăfile şi paharele din care Căpitanul Costache și-a 
innecat amarul, fiindcă a fost croit peste obraz cu propriul său gârbaciu 
“smuls de-un oarecare tinerel în strae de giac, din pământ ieșit şi în pământ 
intrat. Dar mâinile se frământau de zor, îndărătnic în gol, cerându-se înapoi. 

Deci, s'a întors iarăși, 

S'a întors şi-a apucat pârbaciul, strămutându-l pe lada ferecată și ghin- 
tuită, cu visteria sineturilor, a galbenilor și a scumpeturilor de familie, printre 
«care se afla la fund și un anume crâmpeiu de curea, mucedă, scorojită, stră- 
veche. 

Işi căută de lucru prin încăpere. Suflă în lumânarea de prisos. Mai aruncă 
ochii pe fereastră. Ar fi trs cu sete câteva fumuri de tutun. 

Grozavă nevoie simțea ! 

Câteva fumuri, nu din ciubucurile cu imamea de chihlimbar, nu din nar- 
ghilea, nu bectemis mărunt și pufos, bălaiu, auriu, ca firele de beteală. Ma- 
horcă neagră, tocată cu cosorul; câteva fumuri dintro lulea de lut ars, ca a 
lui Pârvu Dosoteiu, ca ale sale de altădată. 

Asemenea pipe de lut însă, calice și păcătoase, nu se mai pomeneau în 
casa sa, decât jos, la odăile slugilor. 

Clucerul Neagu tânji după ele. 

Se mai învârti câţiva pași, în bobote, fără țintă. Intră în cealaltă încăpere 
să-şi răcorească fața și ochii în lighesnul de aramă, să-și facă rugăciunea 
de dimineață la icoane. Așa da! Se simte alt om. Vede lumea cu alți 
ochi. 

Veni de dincolo cu obrazul mai luminat. Cu un început de împăciuită 
destindere în trăsăturile chinuite de până acum. 

Dădu târcoale sipetului cu scoabe și cercuri și ținte de fier. 

Stătu în cumpănă. 
Porni să se depărteze. Se clătină şovăind. Pe urmă deodată s'a hotărit. 
S'a supus mâinilor. Le-a lăsat să-și împlinească pohta de-au pohtit. 

Iar mâinile cu mișcări repezi, svâcnite, înfrigurate, au deschis grabnic 

lacăte cu încuietori; au prăvălit de perete izbind capacul ferecat; au răscolit 


MÂINILE CARE-ŞI ADUC AMINTE, III 167 


înlăuntru şi au scos la lumină sărmanul crâmpeiu de curea, vechiu şi muced 
şi scorojit, săltându-l în palmele cupă, alături de gârbaciul cu varvarichiurile 
de plumbi. > 

Gârbaciul cu varvarichiuri de plumbi smuls de altă mână mai tânără - 
şi mai încumetată după o jumătate de veac, să lovească ponciș obrazul celui 
„care era nărăvit să lovească, 

Amândouă mâinile noduroase, pietroase, brăzdate de cicatrici, drămă- 
luiau astfel desmierdat, în neştire, cele două talismane ale neamului Varda- 
rilor, de obârşie clăcași din Gorj, iobagi și șerbi ai pământului până mai 
ieri. Săltându-le în palmă, drămăluindu-le, lăsându-și mâniile să-şi poto- 
Jească nesațiul, clucerul Neagu fluera, Ca fecioru-i mai mare Stroe, fluera. 

Cum de s'a pomenit el fluerând, așa dintr'odată, în tăcerea pustie a în- 
căperilor ? In marea-i, pustie, singurătate? Și din ce adâncuri ațipite, îi iz- 
vorise lui pe buze viersul panduresc și uitat din tinerețe, atât de nepotrivit 
<inului și ighemonicoanelor sale de azi? 

Fiind însă departe de învățăturile, cetaniile şi subtilele analize ale fecio- 
rului său cărturar, departe de lecturile medemoisellei Wanda cu ale sale ro- 
manţioase tălmăciri, clucerul Neagu nu şi-a pus asemenea iscoditoare în- 
trebări. S'a oprit numai din fluerat, stingher oarecum, ruşinat parcă de sine. 

A ticluit cu smerenie, cătinel, amândouă talismanele neamului Vardarilor, 
la loc cuvenit, printre odoarele şi scumpeturile viitoarelor izvoduri de zestre 
ale Elenei şi Zincuței, 

A lăsat capacul deschis. 

Și zâmbind, bucurându-se dinainte de strigătul de bucurie al lui Stroe, 
s'a îndreptat de-a-lungul coridoarelor încă deșarte, întunecoase și mute în 
prea încăpătoarea-i şi măreaţa-i casă încă scufundată în somn; s'a îndreptat 
lăsând în urmă, ușă după ușă deschisă, către ietacul feciorului năpăstuit, 
să-l trezească, să-l cheme, să-i spună, să-i arate, să vadă, să știe —să-l cu- 
prindă la piept. 


Dar în prag, tot surâsul străbătut de impăciuită luminare, i s'a stins in- 
trun geamăt, 

Odaia goală, 

Patul gol. Câteva straie şi cărţi, răvășite în pripa plecării. 

Nimic altceva. Nici măcar o foaie la vedere, cu două-trei rânduri îndu- 
rerate de despărțire. 

Clucerul Neagu s'a clătinat în prag, cât era el de înalt şi spătos, Sa re- 
-zemat de zid, cât era el de dârz şi pietros, cu scâncet slăbinog și răpus în gâtlej. 

A rămas aşa, cu mâinile întinse şi goale; cu mâinile goale întinse în de- 
sert, să cuprindă neputincios golul zilelor de mâine căscat înainte-i. 


CEZAR PETRESCU 


PREMIZELE REVOLUȚIEI DELA 1848 
ÎN ȚARA ROMÂNEASCĂ 


I 


Dacă fenomenul revoluției dela 1848 în țara noastră este azi destul de 
bine cunoscut și explicat, nu tot acelasi lucru se poate spune despre premizele 
acestui fapt politic, Inţelegem prin premizele revoluției atât opera comitetelor 
de acțiune, a ideologilor, cât şi mai ales pregătirea și lupta unor anumite 
straturi sociale, care se ridică atunci, Era firesc ca istoria de suprafață, faptele 
politice de sensaţie, să atragă cele dintâi atenţia istoricilor și să poată uşor 
fi studiate pe temeiul memoriilor, ziarelor vremii și actelor oficiale. Rămâne 
însă opera de pregătire, așcunsă și conspirativă, cu puţine ecouri în acte, 
deformată în parte de memorialiștii care căutau să-şi aroge fiecare un rol 
hoțăritor, să-şi scuze greșelile, să arunce vina neizbândei asupra rivalilor. 

Cât priveşte partea maselor în pregătirea revoluției, ea este și mai greu 
de cercetat din documente; abia anume aluzii sau fragmente de acte ne îngă- 
due să o reconstituim. Fireşte, metoda istorică de cercetare întrebuințează 
și alte mijloace pentru a ajunge la stabilirea faptelor și influențelor: dialectica 
întemeiată pe cunoașterea faptelor economice, care poate da explicația cau- 
zelor și rezultatelor. 

Anul 1848 cade într'o epocă de transformări ale societății românești, 
transformări ale vieţii economice, care-și au rezultatele în viața politică. 

Unul din fragmentele de informaţie din care se pot trage lămuriri pre- 
țioase În această privință este o parte a cuvântării preotului Neagu, repre- 
zentant al țărănimii de clăcași la Comisia pentru proprietate instituită de 
Guvernul Provizoriu revoluționar dela 1843 în "Țara Românească. Produsele 
agricole, spune el, au fost ţinute de proprietari, trei-patru ani în magazii 
(deci nu era vânzare), + până ce a venit vremea să vie Englezi, Francezi și 
alții, să dea câte 2şo lei chila de grâu, 200 cea de porumb, 130 cea de meiu 
şi 75—90 de orz». Acum, toţi proprietarii s'au grăbit să vândă, « să-și umple 
casele de aur și argint » Și adaugă preotul Neagu, « câți proprietari au arat 
cu înşiși plugurile lor? Adevărat di niciunul + 1). 


1) Ahdi 184% în Principatele române, HI, p. 322. 


PREMIZELE REVOLUȚIEI DELA 1443 ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ 169 

Sunt cuvinte, ni se pare, care caracterizează o epocă, De sigur, istoricii 
au dovedit că revoluția dela 1848 înseamnă ridicarea burgheziei şi că această 
ridicare se datorește, pe lângă unele cauze interne, și pătrunderii capitalis- 
mului comercial la noit). Trebuc însă să distingem şi să caracterizăm momentul 
istoric, | 

Cumpărarea produselor româneşti pe bani in occidentul şi în centrul 
Europei a început cu mult înainte de 1848. Socotim că din veacul al XVIII-lea 
capitalul comercial pătrunde în Sud-Estul Europei prin mijlocirea Imperiului 
Austriac, vecinul Imperiului Otoman, după cucerirea "Transilvaniei și Bana- 
tului. Inflorirea marilor târguri de vite bulgărești și aromâneşti dela Kotel 
în Balcani și dela Moscopole în Pind, tocmai în această epocă, se datorește 
cumpărăturilor masive austriace de vite, marelui comerț de import pentru 
toată Europa Centrală. Mijlocitorii acestui comerț au fost companiile greceşti 
şi aromâneşti de negustori, stabilite la Viena, la Pesta, ca și în oraşele din 
"Transilvania. 

De asemenea ridicarea Serbiei lui Cara George şi Miloș Obrenovici, mari 
negustori de porci cu Austria, face parte din acelaşi fenomen economic. Sârbii 
au fost primul popor care s'a ridicat impotriva stăpânirii otomane, la 1804; 
înainte de revoluția Eteriei și a lui Tudor. Marii negustori de vite din această 
țară, îmbogățiţi prin comerțul cu Austria, se pun în fruntea + adunării popo- 
rului » și încep lupta pentru independenţă. 

Comerţul de vite cu Europa Centrală cuprinde în aceeași epocă şi țările 
române, în special Oltenia, cu drumul Sibiului pe Olt. Cel mai mare bâlciu 
de vite al "Țării Românești este în acca vreme bâlciul dela Râureni pe Ol 
(suntem în epoca negoțului de bâlciuri, care incepea abia să cedeze locul 
celui de credit). Lumea bogată de apricultori-comereianţi din Oltenia, din 
mijlocul căreia s'a ridicat Tudor Vladimirescu, s'a format în legătură cu acest 
comerţ. 

Un fapt însă n'a fost destul de subliniat: este vorba pentru această epocă 
de un comerț de vite, nu de grâne. In schimb, exportul românesc al grânelor, 
rezervat până atunci pe prețuri mici numai Imperiului Otoman, începe spre 
Europa Centrală și Apuseană abia după pacea dela Adrianopol, la 1829, când 
Rusia impune Porții Otomane desființarea monopolului «i (comerțul de vite 
era mai puţin interesant pentru Poartă, care dispunea de imense regiuni 
păstoreşti în Peninsula Balcanică, decât cel de grâne, asupra cărora se con- 
centra strictețea monopolului). Istoricii, în frunte cu N. lorga, care au negat 
importanța economică a tratatului dela Adrianopol pentru liberarea comer- 
țului nostru, pe cuvânt că exista şi înainte un comerț cu Europa Apuseană 
şi Centrală, n'au făcut distincția între comerțul de vite, care este mai vechiu 
şi cel de grâne, cu mult mai important, care se deschide abia după 1529, 
şi se desvoltă în preajma revoluției dela 1845. à 


'} CI. ṣi M. Roller, Annt revoluționar 1544 {Probleme de istorie 11), Bucureşti, 1915 


173 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 

Preotul Neagu, care nu cra un economist, vedea însă lucrurile din vremea 
lui așa cum se înfățișau în fața ochilor lui, De curând se produsese o scum- 
pire colosală a prețului grânelor, fapt care rezultă și din multe alte izvoare, 
Atunci încep a veni Francezii şi Englezii cu corăbiile pe Dunăre și marfa 
nu mai rămâne în magazii. Atunci abia se umplu caselor moșierilor și ale 
intermediarilor de bani în numerar, aur şi argint. > 

Dacă revoluția lui Tudor Vladimirescu este urmarea ridicării unei lumi 
care trăia de pe urma comerțului de vite, cea dela 1848 înseamnă în istoria 
burgheziei româneşti o altă etapă, în legătură cu comerțul internațional al 
grânelor. "Țăranii, în special cei din Muntenia, lucrau pentru proprietar 
pământul cu uneltele şi vitele lor, dar situația lor legală și de fapt, cum era 
de așteptat, s'a agravat de pe urma surplusului de muncă la care erau supuși 
ca să producă pentru export. De aceea, dacă revoluţia a fost a clasei burgheze 
ce se ridica, ea a fost urmată de țărani adânciţi în suferință. 

Un alt semn al vremii, din alt domeniu, dar care duce la aceleași concluzii, 
este faptul că principatele până la 1848 nu aveau datorii, nu aveau deci credit 
şi abia de atunci, mai ales sub Cuza-Vodă datoriile statului cresc până la 
suma de Boo.coo.000 de piaştri (în mare parte datorie internă). O broșură 
anțidemocratică tipărită la Florența în 1866, « La révolution roumaine », face 
mare caz de acest lucru și afirmă că suma de mai sus a însemnat « plata fran- 
cizării ţării 21). Explicaţia este fireşte naivă, ea vrea să insinueze că desfrâul 
luxului, a modelor apusene a adus cheltuieli exagerate. In realitate, dela un 
stat patriarhal, fără imprumuturi şi fără relații financiare, acea epocă înseamnă 
trecerea României în politica de credit internaţional. 

Este limpede că revoluţia dela 1848 s'a făcut împotriva boierilor privi- 
legiaţi şi pentru burghezia democrată, care se ridica grație acestor impre- 
jurări. 

Despre rolul clasei burgheze, a negustorilor şi meseriașilor din Bucureşti 
în revoluția dela 1848 s'a vorbit relativ puțin, Când citeşti cărțile mai vechi 
despre revoluţie, ai impresia că intelectualii, fii de boieri veniţi dela carte 
din Franţa, au făcut revoluția. Chiar consulul Franței la Bucureşti, de Nion, 
întrun raport trimis guvernului său trei luni înainte de izbucnirea mişcării 
(14 Martie 1848), crede că muncitorii și negustorii ar fi fost străini de aspi- 
rațiile democratice și că se mișcă numai «un oarecare număr de tineri din 
familiile privilegiate, dar excluși dela beneficiile privilegiilor prin vârsta lor 3%), 
O revoluție pregătită adică de tineri, pentrucă erau prea tineri și grăbiţi, 
explicaţia este simplistă. Faptele se grăbiră să desmintă aceste presupuneri. 
In mișcările lor de stradă din București, în adeziunea orașelor din provincie, 
care formau gărzi naționale și trimiteau adrese de încurajare Guvernului 
provizoriu, în chiar originea și locul în viața socială. a multora din sefii revo- 


1) La révolution Roumaine, Florence, 1866, pp. 88—89. 
t) Anul 1848 în Principatele Române, 1, p. 159, 


PREMIZELE REVOLUȚIEI DELA 1848 ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ 171 
tuției (Tell, Magheru, Heliade, Ipătescu) vedem această participare masivă 
a burgheziei la mişcarea revoluționară. 

In timpul revoluţiei apare la Bucureşti un ziar intitulat «e Amicu] comer- 
cianților +, care revendică întreaga revoluţie pentru negustori: « Izbucnirea 
revoluției dela 11 (Iunie) este netăgăduită că a venit din partea neguțătorilor.. . 
Ca printr'o elccetricitate, focul divin al libertății ca trăsnetul străbătu în ini- 
mile lor, într'o clipă obloanele prăvăliilor înzepură a răpăi și în entusiasmul 
cel mai cutezător porniră cu toţii la palat, Capul dinastiei (Bibescu-Vodă) 
se înfioră, văzând în fruntea mulțimii pe cei mai venerați dintre negustori.. 
La reacţia din rọ (e vorba de lovitura încercată de coloneii Solomon și Odo- 
bescu), corporațiile imitate de popol liberară din ghiarele celei mai infernale 
reacţii... pe membrii guvernului provizor, smulseră tunurile din căzărmi. . 
Veniră după această memorabilă zi dela 30 lunie (când guvernul provizor 
retras la Rucăr, a fost rechemat şi căimăcămia boierească a fost răsturnată). 
Ca un cobitor meteor tiraniei, corpul comerţial se ivi în revărsatul acelei 
zile, Scârnava Căimăcămie, ca ucigașă osândită, tremura ca varga dinaintea 
numelui Dancovici. Mare fu gloria acestui corp într'acea zi și va rămâne 
în veci neștearsă din memoria nației recunoscătoare + 1). 

In aceste rânduri scrise cu patos este o mare parte de adevăr. Bine înțeles, 
nu numai comercianții au luat parte la mișcare. Ziarul lor însuşi vorbeşte 
de « corporațiile imitate de popol». Ce era acest popor, despre care se vor- 
beşte așa de puțin? Meseriași, tăbăcari, măcelari din oraș, primii salariați, 
din vremea aceea, In legătură cu corpul comercial organizat atunci încă în 
bresle erau și breslele de muncitori. Tăbăcarii (tabacii) au avut un rol hotă- 
rîtor în mișcare și e interesant de observat că tot pe ei se bizuiau și conducă- 
torii mișcării neizbutite din 1840 a lui Mitică Filipescu şi N. Bălcescu. 

Și nu se poate spune că aceste bresle din București, în special negustorii, 
au fost numai o masă de manevră în mâna conducătorilor revoluției, tinerii 
intelectuali. Dimpotrivă, capii breslelor au laut parte şi la comitetul revolu- 
ţionar şi la elaborarea conspirativă a revoluţiei. In această privință, în Memoriile 
lui I. Heliade Rădulescu aflăm de un Mărgărit Moșoiu negustor, care inițiază 
pe staroştii breslelor în secretele revoluției, « şi-au luat sarcina să facă pro- 
pagandă între negustori şi meseriași 32), Numele acestor inițiați, staroști de 
meseriași și negustori erau: Lupea, Trifan, Profir, Șișeu (al tăbăcarilor) *). 
Ei au stat alături de acel Dancovici, tribun al maselor, al cărui nume străbate 
fugar numai în articolul de ziar citat mai sus. 

Dar chiar în guvernul provizoriu negustorii şi corporațiile au avut pe 
reprezentantul lor între miniștri. În prima formă a guvernului provizoriu, 
unul dintre miniștri a fost Scurtu (i se zicea şi Scurti), înlocuit apoi în Iulie 


1) Amicul comeretanților, Nr. din 11 August 1848. 

*) 1, Heliade Pădulescu, Mémoires sur l'histoire de la régénération roumaine, Paris 
1851, p. 38. d 

3) L Heliade Rădulescu, Corespondența, publicată de N. Lăcusteanu, p. 2 


172 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


cu N. Mincu, Nu cunoaștem cu siguranță originea acestor cooptări, dar soco- 
tim că prezența acestora, amândoi negustori din București, nu era numai 
simbolică, ei au fost impuși de bresle ca o garanţie a păzirii intereselor lor. 
Și când o delegație trimisă de guvernul provizoriu porni la Constantinopol 
în August 1848 cu N. Bălcescu, Șt. Golescu, Gr. Grădişteanu, iarăși în com- 
punerea e: ia parte un negustor din București, N. Vasiliade. In fața lui Soliman 
pașa, trimisul oficial al Porții, el ţinu o cuvântare înflorită ca stil, moderată 
ca fond: Este o grădină a padișahului, care e "Țara Românească; paraziţii 
au cuprins pomii roditori (adică boierii și exploatatorii fostului guvern), 
guvernul provizoriu este grădinarul care a venit să curețe grădina de omizi 3), 
E un model al felului cum gândeau politic acești negustori; nu voiau o luptă 
pentru independenţă, ci numai « o curățire a pomilor fructiferi +, Luase parte 
acest reprezentant al comerțului în delegația trimisă la Constantinopol pentru 
a dovedi Turcilor că negustorii și breslele sunt şi ele pentru revoluție, sau 
mai de grabă pentru a putea spune punctul lor de vedere, când se va modifica 
proiectul de constituție ? Credem că mai ales ultima explicaţie este cea bună, 
Dar, în acest caz, clasa negustorilor nu numai a participat activ la revoluţie 
dar a şi controlat-o. Aci stă secretul participării acestor reprezentanți ai bur- 
gheziei la conducere. 

Negustorii din București erau conştienţi, ci voiau să se ridice economi- 
ceşte şi politicește. La 31 August 1848, în plină revoluţie, apare În ziare urmă- 
torul avize e Pentru a da un sbor în direcția bogăției publice din România s'a 
constituit în Bucureşti o asociaţie comercială. In sala acestei asociații, află- 
toare în casa domnului Dimitrie Sulaholu, ulița Băcanilor toptangii, se face 
un curs de economie politică de către d. I. Ionescu (este vorba de cunoscutul 
economist și agronom moldovean, colaborator al lui N. Bălcescu), în toate 
zilele dela 5 până la 7 ore. Acești 45 de ingi care până acum s'au subscris 
în listă ca auzitori a acestui curs sânt înştiințaţi de deschiderea cursului, din 
care până acum s'au și predat două lecții. Domnul Sulaholu, casicrul asocia- 
tiei, sloboade biletele de înscriere pe zece lecții, primind câte un leu de fie- 
care lecţie, iar cursul întreg de economie politică este crezut în 30 de lecții » 2). 

Ce poate fi mai caracteristic decât această asociere a negustorilor bucu- 
reșteni, mulți încă îmbrăcați în caftane, care se așezau pe bănci ca școlarii 
și plăteau un profesor, să le deschidă tainele științei banului, în timp ce revo- 
luția se desfășura în țară, Ei înțelegeau că după căderea boierilor începea 
vremea lor și voiau să fie pregătiți pentru aceasta cu tehnica lumii noi. 

Revoluţia dela 1848 din Bucureşti a început în Lipscani. Acolo s'a ridicat 
iuncârul Magheru pe un scaun în stradă, la 11 Iunie și a citit în fața prăvă- 
liilor proclamația dela Islaz şi de acolo a pornit mulţimea spre palatul dom- 


2) 1. Heliade Ităduleseu, Mémoires sur Fhistoire de ta regentration roumaine, pp, 
251—252. 


$) Anul IAA în Principatele Române, TY, p. 14. 


PREMIZELE REVOLUŢIEI DELA 1848 ÎN ȚARA ROMÂNEASCĂ 173 


nesc, negustorii cu calfele lor, corporaţiile cu steaguri. Revoluţia a fost por- 
nită de burghezie, dar nu numai ea singură a luptat și puţin a lipsit ca sensul 
mişcării să fie schimbat. 

Nu este adevărat că revoluția s'a terminat la Dealul Spirei, după ce înce- 
puse în Lipscani. După lupta Turcilor cu pompierii dela cazarma din Dealul 
Spirei, revoluția din Țara Românească a avut o prelungire cu răscoale țără- 
neşti, în mai toate județele, mai ales în cele din răsăritul țării. Ţăranii n'au 
luat parte la pregătirea revoluţiei, care a fost a burgheziei, ei au nădăjduit 
și au urmat. Revoluția le-a dat prea puțin, numai făgăduieli. Un mare număr 
de proclamaţii succesive ale guvernului provizoriu îndemnau pe țărani să 
aibă răbdare și mai ales să muncească mai departe pe moşiile boierilor, să 
nu se strice cumva recolta. Răsplata lor era să fie după Constituantă, la anul, 
când va începe trecerea pământurilor lăsate lor în dijmă, în proprietate de- 
plină. Totuşi, după căderea revoluției, țăranii s'au răsculat. Rapoartele căr- 
muitorilor de județe, ale dorobanţilor (jandarmi) din lunile Septemvrie— 
Nocmvrie 1848 vorbesc nu numai de împotrivirea țăranilor clăcasi de a presta 
muncile datorite după legile de atunci proprietarilor, dar și de alungarea 
celor ce veneau cu proclamații şi porunci ale guvernului instituit după căderea 
revoluţiei (Hodivoaia, Vlașca), lovirea isprăvniceilor (Stănești, Vlașca). Se 
ajunse repede la ciocniri sângeroase; turburări mari s'au produs în Dolj, 

unde o ceată de două sute de țărani înarmaţi luptă cu dorobanţii. Pașa dela 
Vidin trimite trupe turceşti împotriva țăranilor în Octomwrie, căci în părțile 
Calafatului, după un raport oficial, ci e petrec și acum în răzvrătire, nu se 
supun a recunoaște și au tăiat cu totul comunicația cu acea parte a județului ». 
'Turburări şi lupte se semnalează la Islaz pe Dunăre, în mai multe sate din 
Gorj, se întind apoi în Teleorman și Argeş. In Teleorman administrația e 
silită să facă apel la oștile turceşti și prin toate județele străbat acum coloane 
volante de cavalerie turcească, + pentru restabilirea liniștii +. În satul Runcu- 
Argeş, «nu numai că n'au dat supunere, spune un raport al cârmuitorului 
județului, dar s'au revoltat cu arme și lâncii toți locuitorii, care sunt în număr 
de aproape două sute, asupra acestor slujbași, bătând pe dorobanţi și arestuind 
pe toţi dintre care abia a putut să scape cu calul pomenitul subocârmuitor 
al plaiului, iar ceilalți se află toți acolo e. La Comarnic în Prahova, încă la 
14 Noemvrie proprietarul se plânge că sătenii «nu s'au supus a da un ban 
măcar din datoriile proprietății»... "Țăranii din sat au năvălit asupra câr- 
muitorului (prefectului) cu « strigăte sălbatice ». După raportul acestuia, ci 
« îndrăznesc chiar a se împotrivi puterii armate » 1). 

Existenţa unor mişcări de mase țărănești la sfârşitul revoluției, a unor 
răscoale sătești, nebănuite şi neobservate până acum de istorici, pune cu toată 
seriozitatea problema participării ţăranilor la revoluţia munteană dela 1848. 


1) Cf. Aurel Râmniceann, Țăranii in revoluția dela 1848, Bucureşti, 1948, Aşeză- 
mântul pentru cultura poporului. 


T l Se VIATA ROMÂNEASCĂ 


Prin țărani înțelegem aci, nu pe toți sătenii, care, se ştie, nu alcătuesc o uni- 
tate socială, ci numai pe clăcași. Cât priveşte pe moșnenii din “Ţara Româ- 
nească, un raport inedit al unui agent polon se exprimă astfel despre starea 
lor economică în epoca revoluției: « Moșenenii sau țăranii proprietari sunt 
bogaţi în vite și în bani, Se ocupă cu agricultura și cu comerțul, fără a fi 
asupriți de sarcinile ce aduc pe țărani (clăcași) la cea mai neagră sărăcie » 1), 
Era deci atunci o clasă de săteni bogaţi, care participau la comerțul grânelor. 
Partea lor în revoluţie a fost minimă, cel mult putem aminti o proclamaţie 
a guvernului provizoriu către moșneni, dar de rezultatul ci nu știm nimic. 

In schimb, țăranii clăcași, au fost, dacă nu element activ în timpul revo- 
luției propriu zise, totuși un subiect de interes și de luptă pentru capii miş- 
cării, N. Bălcescu, I. Ionescu au fost apărătorii revendicărilor ei, au obținut 
includerea articolului 13 în proclamația dela Islaz, pentru împroprietărirea 
și liberarea clăcașilor. Comisia proprietăţii, încercarea unui parlament de 
țărani și proprietari pentru a rezolvi chestiunea proprietăţii pământului, în 
August 1848, comisarii de propagandă la sate, trimiși pentru explicarea nouei 
constituţii, au fost atâtea încercări, nu numai de a câştiga țărănimea pentru 
io dar de a o integra ca element social activ în noua orientare ce se 
c . 

Dar aceasta n'a izbutit, revoluţia dela 1848 a rămas o revoluţie burgheză, 
n'a putut fi transformată într'o mișcare de mase mari, așa cum a vrut N. 
Bălcescu și se ştie de ce. Interesele burgheziei noi românești în acea epocă 
în care industria marênu începuse și bogăţia ţării stătea numai în exportul 
grânelor, nu erau aceleași cu ale țărănimii; burghezia se folosea de exportul 
grâului și se temea că eliberarea braţelor de muncă, încă rare pe atunci, va 
aduce o scădere a acestui negoț. In realitate însă, munca forțată nu era ren- 
tabilă şi o scădere a producției, ca şi emigrările interne sunt rezultatul ei. 
Raportul polon amintit spune că şi Sârbii și Bulgarii așezați în țară au început 
să-și părăsească vetrele. « Lângă Ploieşti, toți țăranii din satul Breasca au 
fugit din cauza opresiunii, o parte s'a așezat pe pământurile din preajma 
orașului, altă parte în oraşul Alexandria „i fac să înflorească azi aceste două 
oraşe +. 

Dar tocmai pentrucă aceste mase în mişcare, sărăcite, nu au fost interesate 
activ în revoluţie, ca nu a izbutit măcar să dea înainte de cădere o pagină 
mare de luptă ca în Ungaria. Firește că revoluţia burgheză democratică dela 
13848 a vestit, dacă n'a determinat, căderea regimului politic al boierilor, 
deci un progres în istoria poporului nostru, care nu mai putea fi oprit. Prin 
aceasta revoluția rămâne în istorie, cu toate greşelile ci. 

Revoluţia a însemnat nu numai un îndemn la luptă pentru generaţiile 
viitoare şi un program politic, ci ca a fixat şi o etapă în evoluţia politică şi 
socială, față de care nu se mai putea întoarce Înapoi societatea românească, 


') Ms. Museului Crartoryski din Cracovia, Nr. 5.429, serisoare din 18/30 Ianuarie 1848. 


PREMIZELE REVOLUȚIEI DELA 1848 ÎN TARA ROMÂNEASCĂ 175 


Cu toată reîntoarcerea vechiului regim al boierilor, aceștia, pe plan economic, 
nu mai puteau opri înaintarea burgheziei, stăpânirea ei şi a ideilor ei de stat 
naţional. 

Am spus că breselele și negustorii au controlat revoluţia, am putea adăuga 
că au ţinut-o în frâu, ca să nu cadă în mâinile cextremiștilor », a acelor ce 
voiau ridicarea țărănimii şi a maselor muncitoare. Această afirmaţie nu e 
o simplă conjunctură; știm că staroștii breslelor au fost aduşi la comitetul 
revoluționar în preajma mișcării, pie I. Heliade Rădulescu, reprezentantul 
cel mai moderat în comitet. In aceste legături ale lui Heliade a stat puterea 
lui, prin ele a devenit indispensabil comitetului, dar socotim că atitudinea 
lui de înfrânare a revoluţiei nu a fost determinată atât de temperamentul său, 
de ideile şi preferințele lui personale, ci de staroștii breslelor de negustori, 
ce i se adresaseră cu un anume scop. Ei au condus din umbră pe Heliade 
şi nu acesta a hotărît cu ideile lui. Faptul reiese limpede dintr'un pasaj al 
memoriilor sale: a Toate corpurile de negustori en-grosiști, negustorii de marfă 
nouă (prin marfă nouă, noutăți, se înțelegeau modele occidentale, în special 
marfa adusă dela târgul din Lipsca), bancherii şi zarafii, de care depindea și 
restul negustorilor detailiști, alarmați de limbajul oamenilor pervertiți de loan 
Ghica şi sfătuiți de prietenii lui Heliade, care predicau menținerea ordinei, 
se pregăteau să se impotrivească oricărei încercări anarhice » 1). Aşa dar, erau 
negustori mari şi bancheri, care țineau în mână prin mijlocul creditului, pe 
cei detailişti, şi care, de teama anarhiei (citește liberarea clăcașilor, drepturi 
egale pentru toţi) se adresară ei lui Heliade, îl făcură reprezentantul lor, al 
partidei burgheze care lupta împotriva puterii și privilegiilor politice ale 
boierimii, dar nu și împotriva posesiunii latifundiilor. 

Această constatare ne şileşte să privim mai de aproape începuturile con- 
spirative ale revoluţiei, felul cum a fost ea pregătită. 


H 


Societatea Filarmonică, transformată mai târziu în Asociaţie Literară, 
fusese înființată la 1826, când călătorul cu vederi progresiste, Constantin 
Golescu se întoarce în țară. In mijlocul acestei societăţi s'a ridicat I, Heliade 
Rădulescu; el nu se trage spiritualiceşte dela Gheorghe Lazăr, cum i-a plăcut 
adesea s'o spuie, ci ridicarea lui socială, întreprinderile ce a pus la cale, ziarul, 
reușita literară, biblioteca şi în primul rând pătrunderea acestui fiu de ne- 
gustor din Târgoviște la curtea domnească, se trage din legătura lui cu Costache 
Golescu, autorul Amintirilor dim călătorie. Acest boier mare cu vederi occi- 
dentale, tuptător pentru ridicarea țărănimii, pentru civilizarea țării, nu efa 


t} N. Russo, Suite ou supplément & l'histoire peliligua et soelale des prineipantés dann- 
biennes, Bruxelles, 1851, p. 25 (după memoriile intime ale lui I. Heliade Rădaleseu) 


170 VIATA ROMÂNEASCĂ 


fireşte un revoluționar. El înțelegea ca boierimea să ajute la ridicarea orașelor 
“și a satelor, socotind că țara, dar și boierimea, vor câștiga din această situaţie. 

Heliade a fost discipolul lui; devenit apoi proprietarul tipografiei cu 
monopol, redactor cu leafă al foii oficiale, nu putea fi sbcotit altfel, decât un 
aderent al stăpânirii, un burghez cu idei progresiste limitate, 

De aceea, se formează la 1843 o altă societate literară concurentă, repre- 
zentând alte idei. O societate literară însemna atunci un centru ideologic 
pentru toate problemele sociale, politiceipi culturale, așa că o nouă societate 
se poate socoti ca o ruptură politică, o nouă îndrumare. Societatea era a celor 
tineri care nu aveau incredere în Heliade, La început, la primele ședințe, 
care au loc în casele lui Ion Voinescu II, Heliade ia parte, fusese invitat din 
politeță, apoi lucrările continuă fără dânsul, mai ales după ce societatea lite- 
rară este oficial recunoscută cu statut (1845). Care este cauza depărtării lui 
Heliade de întreg tineretul intelectual al "Țării Româneşti ? 

Acesta în Memoriile lui dă un motiv pur literar: Societatea literară dorea 
a să menţie limba într'o stare vecină cu un jargon şi să păstreze, socotindu-le 
ca naționale, ba chiar înmulțindu-le, cuvintele de origine slavă». Vinovatul 
principal pentru această tendință cra după Heliade, Ion Voinescu TI 1). 
Dacă înțelegem bine, e vorba de fapt de păstrarea limbii populare ca limbă 
literară, împotriva rătăcirilor latiniste din Ardeal și mai ales a celor italieni- 
zante preconizate de curând de Heliade. In limba populară a scris Bălcescu, 
Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, tofi adversari ai lui Heliade şi tot în 
această limbă scriau și scriitorii moldoveni ai vremii, Negruzzi, Alecsandri, 
Kogălnicenu, -Al. Russo. 

Credem însă că nu numai această dispută filologică, care însemna literatura 
pentru popor, împotriva tendințelor savante ale unei limbi literare numai 
pentru clasele de sus, a fost cauza despărțirii, ci şi motive politice. Despre 
Societatea Literară care se întrunea la I. Voinescu II s'a publicat de curând 
o scrisoare foarte importantă a lui N. Bălcescu (11 Ianuarie 1844): « De trei 
luni noi am întocmit în toate Miercurile soarele literare», scria el lui Ion Ghica 
refugiat la lași. La ele iau parte: doi Bălcești (Nicolae şi Constantin), doi 
Golești, D. Bolintineanu, Cesar Bolliac, A. T. Laurian, pictorul Negulici, 

“căpitanul Tell, Anagnosti, Predescu, Filitti și Heliade (numai la început). 
+ Stăpânirea ne lasă în pace, căci politică nu facem », subliniază Bălcescu, 
deoarece notița urma să fie publicată în ziare 2). 

“Totuși făceau politică. S'a spus că scopurile literare mascau pe cele po- 
litice, dar în realitate nu se poate face întotdeauna o distincţie limpede între 
ele. Literatura, istoria, nu erau pe atunci, în acea perioadă de luptă, subiect 
cu scop estetic și științific pur, ci rolul lor de educaţie socială era recunoscut 


1) 1. Heliade Rădulescu, Mémoires sur l'Hisloire de la régénération roumaine, p. XV 
(introducerea) şi p. 53. 

=) N, Bălcescu, Corespondenţă inedită, ed. G. Zane, Revista Fundațiilor, XII, 1946, 
Ianuarie, p. 8, 


PREMIZELE REVOLUȚIEI DELA 18444 ÎN ŢARA ROMĀNEASCA - 177 


de toți. Oare când Bälcescu scria despre Starea socială a muncitorilor plu- 


gari, făcea numai știință erudită și nu slujea scopurilor de luptă socială? 


Chiar lupta pentru limbă avea, cum am spus, o latură politică. 

Dar pe lângă acest aspect al Scoietăţii literare, care cuprindea pe prin- 
cipalii conducători ai revoluţiei viitoare, era în adevăr şi o asociație conspi- 
rativă cu aceiași membri: Frăția. E un lucru stabilit că pregătirea revoluţiei 
dela 1848, comitetul revoluționar, se trage din această societate, Ion Ghica 
spune că el, cu Bălcescu și Tell, au înființat-o într'o noapte la Câmpul Fila- 
retului şi că statutele ei se păstrau în scoarțele unui volum de algebră 1). Aceste 
statute, text esențial pentru istoria pregătirii revoluției, sunt azi pierdute, 
mau fost publicate și nu ştim întru cât se deosebeau de Proclamaţia dela 
Islaz. 

De atunci se încep inițierile în societate, după sistemul masonic, mai ales 
între ofițerii din armată. Unul dintre adepți, maiorul Alexandru Christofi 
serie în memoriile sale, o colecție de amintiri scrise naiv, dar cuprinzând 
multe fapte interesante: 4 1844. Am fost inițiat de maiorul Christache Tell 
în soceitatea secretă: Dreptate, Frăție, pe Câmpul dela Filaret... Apoi m'a 
dus la Ion Ghica, de m'a prezentat de achiziţiunea ce făcuse +1). 

Printre ştirile așa de sărace despre premizele revoluției, este una care 
a rămas aproape neobservată și din care putem extrage unele amănunte pre- 
țioase asupra începuturilor conspirative. In timpul exilului, C. A. Rosetti 
a publicat o scrisoare deschisă către Heliade, intitulată Apel la oamenii cei 
liberi, în care îl învinuia că n’a luat parte la pregătirea revoluţiei, venind mai 
târziu, numai ca s'o abată dela drumul schițat la început: è Pe când formarăm 
noi Societatea Literară, te sileai s'o sugrumi în fașe încă » (deci este clar că 
dela Societatea Literară porneşte pregătirea ideologică a revoluției), « Unde 
erai, când noi formarăm societatea pentru teatru și alta pentru a improprie- 
tări pe ţărani... Unde erai, când, după revoluţia Franţei, începurăm a 
forma proiectul pentru revoluție? Unde erai, când după revoluția Vicnii, 
eram gata să ne sculăm și numai venirea unora din confrați fu pricina întâr- 
zierii ? Unde erai, pe când Vilara (ministrul lui Bibescu) zicea lui Golescu 
şi lui N. Bălcescu să nu mai vie la mine și ci răspundeau, d'aci ne ducem 
de-a-dreptul +» Povesteşte apoi cum Goleştii s'au dus la moşie şi au propus 
țăranilor clăcași să-i împroprietărească, dar guvernul sa opus, Numai la 
urmă: «Domnii Golești şi Boliac te aruncară în mijlocul, nostru»). 
Rezultă de aci, fapt de primă importanță, că a fost înainte de 1848 o 
societate pentru împroprietărirea țăranilor, adică a clăcașilor, pusă la cale 
de viitorii conducători ai revoluţiei. Din cele spuse cum că Goleştii au făcut 
o încercare cu țăranii, care însă a fost combătută de stăpânire, conchidem 


3) 1. Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri (Nicu Bălcescu), p. 740. 
) Biograţia domnului Alexandru Christoţi, Craiova, 1896, p. 8. 
) Reprodus In anexe de L Ghica, Amintiri din prihegia după anul 1844, P- s35 —$437. 


178 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


că era vorba de o societate care strânpea fonduri pentru răscumpărarea 
pământului lucrat în dijmă de clăcași, câștigându-se pentru aceasta și anume 
boieri mai luminaţi. Inainte deci de revoluție a existat o societate care a 
căutat mijloacele practice pentru rezolvirea chestiunii desrobirii țăranilor 
clăcași. 

Proiectul concret al unei revoluții a început după izbucnirea mișcării dela 
Paris din Februarie 1848 şi începerea ei în "Țara Românească a fost hotärit® 
după mișcarea dela Viena, adică în Martie, când Europa centrală fiind în 
flăcări, se putea nădăjdui că în țara noastră nu va putea fi o intervenţie străină. 
Aluzia cu «venirea unora din confrați a care fu pricina întârzierii, privește 
pe N. Bălcescu şi pe A. G. Golescu, care sosesc în țară dela Paris în luna 
Aprilie. Ei luaseră parte la revoluția din Franța şi intraseră în înţelegere cw 
guvernul provizoriu francez prezidat de Lamartine, după sfaturile căruia 
amânaseră deslănțuirea mișcării. La această dată, două luni înainte de revo- 
luție, Heliade nu făcea încă parte din comitet, el intră în legături cu dânsul 
abia în Mai 1). 

Societatea Literară dublată de o societate politică-revoluţionară, pregătea 
deci în primul rând lichidarea resturilor feudale; liberarea clăcașilor. La 
aceasta Heliade nu a luat parte, iar la venirea lui în comitet, s'a împotrivit. 
O spune el însuși în memoriile lui intime: « Ion Ghica (în realitate nu numai 
el) făgăduia cu mâinile pline fiecărui clăcaș o parte de 10 pogoane de pământ 
răpit proprietarilor despuiaţi +». Când Heliade intră în comitet, ea fost asi- 
gurat că Ion Ghica nu va fi lăsat să-și realizeze ideile lui exagerate asupra 
împărțirii pământului » 3). Aceasta era deci condiția pusă de Heliade pentru 
participarea lui la revoluţie: înlăturarea proiectului de expropriere a mo- 
şiilor boicrilor, reforma calificată de dânsul ca anarhică. Dar nu numai acesta 
era singurul punct al neinţelegerii; de sigur și o serie de alte puncte, ca votul 
universal pentru alegerea Constituantei și altele au fost puse în discuție. 
Totuşi înțelegerea dintre Heliade Rădulescu și comitetul revoluţionar s'a 
făcut. In ce împrejurări, nu este clar, ştirile sunt contrazicătoare. Am văzut 
afirmația lui C. A. Rosetti că « domnii Golești şi Boliac te aruncară în mij- 
locul nostru », care pare să fie justă, date fiind vechile legături ale lui Heliade 
"cu Goleştii (fiii lui Costache), pe când Ion Ghica vorbeşte de mijlocirea. 
lui Alecu Dedu, personaj puțin cunoscut 9), 

In acest moment, după mai multe schimbări, comitetul era condus de un 
triumvirat, e conducere supremă + o numește Heliade, anume: Ion Ghica, N. 
Bălcescu şi A. G. Golescu $), adică elementele cele mai progresiste. Comitetul 
însuși era compus din 13 membri, socotind și pe Heliade dela intrarea lui 


PREMIZELE REVOLUŢIEI DELA 1848 ÎN TARA ROMÂNEASCĂ 179 


(N. şi C. Bălcescu, A. G. Golescu, N. şi St. Golescu, I. şi D. Brătianu, C. A. 
Rosetti, Magheru, Ion Ghica, Voinescu II, "Tell, Heliade) !). Ei fură nevoiţi 
să primească această colaborare pentrucă, după cum recunoaște fățiș Ion 
Ghica: «el (Heliade) punca la dispoziţia noastră toată influența de care se 
bucura în tinerime și în burghezie »*), 

Putem reconstitui astfel lucrurile: comitetul revoluționar era format mai 
de mult cu idei de egalitate socială, socotind că moșiile boierilor trebuese 
expropriate, In preajma revoluției, dându-și seama că nu au destulă bază 
populară, că încer.Xrile Goleştilor de a câștiga țărănimea cereau o muncă 
îndelungată și că nu se putuse face încă destulă propagandă în oraşe, la sate 
și în armată, membrii comitetului se văd siliți să se adreseze lui Heliade, de 
care până acum se feriseră, un om cu © poziție opusă aspirațiilor lor. Heliade 
era reprezentantul burgheziei bogate, dar a fost nevoie de adeziunea lui. 
Precum am arătat mai sus, Heliade nu era un tribun urmat de entuziasmul 
orășenilor, ci dimpotrivă unelta lor, am putea chiar spune prizonierul lor. 
Prezența lui în comitet era un mijloc de a controla revoluţia, de a o face să 
nu depăşească interesele burgheze. Afirmația aceasta se poate dovedi, 

Pentru susținerea tipografiei şi a ziarului Heliade împrumutase mai multe 
sute de galbeni dela bancherul Davicion din Bucureşti. Bancherul plătise 
polițele poetului şi acesta amanetase tipografia. Aceasta se petrecu în preajma 
revoluției. Datoria a apăsat asupra umerilor autorului Sburătorului până la 
moartea lui, 24 de ani după revoluție şi un proces s'a purtat pentru acești 
bani și după această dată cu familia. 

Davicion avea însă o moșie luată cu arendă în județul Ilfov şi la 2 Iulie 
1848, Heliade ca ministru în guvernul provizoriu seria lui Florian Aron ad- 
ministratorul județului: « Te rog prea mult, nu atât pentru amicia noastră, 
cât în numele principiilor constituției, ca să porunceşti a se da mână de ajutor 
domnului Davicion, spre a se îndatora (adică a sili) pe săteni să-și facă da- 
toriile proprietarice (munca gratuită), căci simte omul o mare pagubă cu 
nestrângerea bucatelor. Și îndatorezi cauza, îndatorind pe al domniei tale 
frate, I. Heliade +2). Ca membru al guvernului provizoriu el cere deci pre- 
tectului să silească pe țăranii clăcași să depuie munca feudală pe o moșie 
care din întâmplare era tocmai a bancherului, creditorul său. Aceşti bancheri, 
mai mult niște zarafi, care împrumutau bani particularilor, au jucat un rol 
în revoluție, de sigur nu prea fericit. Acum înțelegem mai bine care era sensul 
apelului lor făcut hui Heliade în preajma revoluției. Aceasta este explicaţia 
ne tc în care a intrat I. Heliade Rădulescu în comitetul revo- 
uțonar, 


*) Gr. Zosima, Biografii politice ale oamenilor mişeării naţionale din Muntenia la 
It: Gr. Grădişleanu, ed. Il, Bucureşti, 1884, p. 62 nota. 

*) 1. Ghica, Loe. cit. 

”) 1. Heliade Rădulescu, Acte şi serizori, adunate și publicate de E. Vârtosu, București, 
1930, p. 21. Actele privitoare la Imprumut, pp. 7—8. 


180 chaa VIATA ROMANEASCA e 

Abia după cooptarea lui în comitet se începe discutarea + proclamaţiei 
dela Islaz», adică a principiilor de bază ale noii constituții. Există în litera- 
tura istorică o lungă discuție asupra autorului proclamației; Heliade și par- 
tizanii lui susțineau că el a scris-o şi a conceput-o în întregime. Ion Ghica 
o atribue hotărit lui N, Bălcescu, De fapt, proclamația se compunea din 
două părți: un proiect de constituție în 22 de articole, procedat şi urmat de 
o proclamaţie către popor, scrisă pe un ton mistic și retoric, un apel la toate 
straturile sociale. Numai aceasta din urmă e scrisă în stilul lui Heliade şi 
l-ar fi îndreptățit să revendice + proclamația » Dar ceea ce interesează pe 
istoric sunt principiile politice, acestea sunt cuprinse în cele 22 de articole, 
care nu pot fi opera lui Heliade. De sigur, ele au rezultat dintr'o discuţie, 
dar se pune întrebarea, a cui opinie a izbândit în această discuție. 

Este de neconceput ca în comitetul ce a ieșit din societatea Frăția, înte- 
meiată cu statute la 1844, să nu se fi pus din vreme in seris principiile con- 
stituționale de bază. Dacă ar fi să credem pe Heliade, ar urma ca întâi să se 
fi hotărit izbucnirea revoluției (Martie 1848) şi abia după intrarea lui în co- 
mitet, în Mai, sar fi gândit membrii acestei adunări să justifice cauzele re- 
voluţiei, ceea ce e de-a-dreptul absurd. De sigur, e cu putință ca statutele 
dela 1844 şi principiile dela 1848 să fi suferit unele modificări cu prilejul 
intrării reprezentantului burpheziei mari în comitet, 

Proiectul apare în adevăr în unele articole ca rezultatul unui compromis: 
mai multe articole sunt scrise evident în interesul burgheziei, ca libertatea 
comerțului cu străinătatea, stabilirea creditului și asigurarea lui. Lupta mai 
mare s'a dat în jurul articolului 13, despre care A. C. Golescu scria în timpul 
exilului către emigranții din Paris: «Oare cine a pus în proclamația dela 
Islaz articolul XIII pentru țărani? Nu datorim acest articol lui Ion Ghica, 
A. G. Golescu şi N. Bălcescu? Aduceţi-vă aminte de discuțiile aprige din 
comitet. lonescu Ton a salvat revoluția; toți îl acuzau ca trădător, instigator. 
N. Bălcescu singur l-a susținut » ?). 

lată dar partida progresistă, care, după o mărturie dutorizată, n'a izbutit 
decât după aprige discuții în comitet, cu acuzaţii de trădare, Nu este greu 
de ghicit cine au fost oponenții: nu numai Heliade şi probabil N. Golescu, 
dar și maiorul Tell, unul din fondatorii societății Frăția, care însă trecuse 
cu totul de partea lui. Heliade "Tell era, zice-se, fiul unui țârcovnic de sat 
din Gorj, s'a distins în comanda voluntarilor care au luptat alături de oștile 
rusești împotriva 'Turcilor la 1828—29. i 

I. Heliade afirmă că Tell nu era numele său adevărat, era dintre acei 
+ ce-şi dau singuri nume de eroi + (adică după eroul elveţian, Vilhelm Tell) 2). 
In privința rolului lui Tell în revoluţie, memoriile lui Al. Christofi ne dau 


) Scrisoare a lut A, C. Golescu din Angust—Septemvrie 1850; publicată de G, Fotino, 
Bulerii Goteşti, LI, pp. 108—100. 
} L Melinte Hădulescu, Corespondenţă, p. 101. 


' martine a trimis în țară pe Nicu Bălcescu și A. G. Golescu 


PREMIZELE REVOLUŢIEI DELA 1848 ÎN TARA ROMÂNEASCĂ 1z 


unele amănunte ce nu se află în niciun alt izvor istoric: 4 1848 April 25. La- 
i i i ; „ Care au debarcat 
la Islaz şi au spus căpitanului Pleşoianu că sunt trimiși de Lazieriine d să 
inceapă mişcarea, iar Plesoianu le-a răspuns că fără maiorul Tell nu face 
nicio mișcare. De aci s'au dus la Giurgiu și au spus lui Tell ce a zis Pleşoianu 
Fell a spus că el nu face nimic fără lon Heliade Rădulescu. Mergeţi la Bu- 
cureşti, le-a zis Tell, de împăcaţi pe Heliade cu lancu Ghica (lon Ghica) 
și să-mi aduceți bani, ca să plătesc mâncarea soldaților » 1). 


i işcarea, comanda 
de un corp de trupă a fost 
reşti. Dar ofițerii crau de fapt 


1 pentru apărarea intereselor lor, au incer i 
de stat coloneii Odobescu și Solomon, în numele lor vorbeşte trb 
custeanu autorul unor memorii scrise în spirit dușmănos asupra evenimentelor 
dela 1848. Tell el însuși, cu toată origina sa, îşi agonisise o moşie, Văcarea 
în județul Gorj :). EI se socotea însă un intelectual, deși în realitate mu îi 
sese nimic, ci numai proiectase publicarea unei Biblioteci Militare în cola- 
borare cu N. Bălcescu. Locul său era in comitet alături de Heliade si după 
rep a terminat prin a trece în partidul conservator, care l-a făcut ministru 
Se fixează în acest chip partidele în re 
burgheziei bogate şi ai ofiterilor cu tiala 
cu N. Bălcescu, A. G. Golescu, 


tie: de o parte reprezentantii 
pa Li de alta revoluția de mase 
cu on ca, i, precum i ră 
ratele deosebiri de vederi, ruptura între vata abate aaa kripa 
timpul exilului, când s'au făcut socotelile pentru neizbânda mișcării. Incă 
atunci, cinci luni după căderea revoluției, Gheorghe Magheru putea să 3 ie: 
a Noi navem nenorocirea ca Polonia, a fi impărțiți în două câmpuri cutie 
aristocratică şi partida democrată. Suntem, gândesc, toți democrați Toţi 
avem aceleaşi sentimente politice și sociale și poate numai în mijloacele og 
tice ar fi puțină diferență +3). , i 
| Este adevărat că toate mișcările revoluționare dela 1848, în Franța, za 
în Polonia şi în Ungaria, Sau împărţit în două, democratică gi moderată 
k Polonia, unde nobilimea luase parte la revoluția dela 1830, deosebirea re 
ireşte mai evidentă, dar ca a existat şi la noi, deși ruptura definitivă s'a arăta 
abia în timpul exilului, Magheru a stat departe de discuţiile politice, n'a luat 
parte activă la comitetul revoluționar, nelocuind în Bucureşti şi de aceea ` 


') Biograjia domnalui Alexandru Christoţi, p. 10, 
*) Actele Tell la Aşezământul M, Kogălniceanu. 
*) G, Fot no, op, eit, I, p- 227—232. 


182 VIATA ROMANEASCA 


spusele lui înfăţişează o impresie generală, o aparență de suprafață. Condu- 
cătorii date nu voiau ok da la iveală diviziunile dintre dânșii, ce se ee 
dela început, era încă o serie de idealuri politice comune, aveau în față duș- 
mani comuni și puternici: boierimea care chema în ajutor forțele i 
streine. De aceea neînțelegerile au trebuit să cedeze într'un compromis. 

să aflăm adevărul trebue să cercetăm rezultatele, să citim cele câteva infor- 
maţii care s'au strecurat asupra începuturilor și să judecăm premizele re- 

iei frământările din vremea emigrației. - 

garzi arat vor vremii, putem să vedem clar existența celor za . 
rente, cu substrat social, care se desprind pe încetul, se cristalizează: unu 
al burgheziei cu Heliade Rădulescu, celălalt cu N. Bălcescu cu o pac 
populară revoluționară. Analiza făcută mai sus a împrejurărilor și a seat 
care au constituit pregătirea revoluţiei, ne îngăduie să avem în față dovezi 
şi argumentele, să cântărim aportul elementelor sociale în luptă, precum și 


rolul personalităților, 


ALEXANDRU GRECU 


SPIRITUL REVOLUȚIONAR DINAINTE DE 1848 
IN ȚARA ROMANEASCA ŞI MOLDOVA 


IH 
(1821—1831) 


Răscoala din 1821 n'a fost în istoria României un instantaneu. Afirmația 
e valabilă nu numai în sensul că ea reprezintă + apoteoza spiritului revolu- 
ţionar » în cele două Principate în perioada 1789—1821, fiind + o mare rebelie 
ce n'au mai fost altă dată e, cum e arătată într'o notiță contemporană (N. 
Iorga). După cum n'a fost un instantaneu în sensul spontaneității, tot așa 
răscoala din 1821 nu s'a redus numai la o străfulgerare, căci cascada revoltei 
a vuit timp de cinci luni de zile, mai mult chiar decât în anul 1848, în T'ara 
Românească, când revoluţia a durat trei luni de zile. 

Tot așa, răscoala din 1821 nu trebue privită ca instantaneu nici în sensul 
unui sfârșit abrupt, strâns legat de firul brusc tăiat al vieții lui Tudor, De 
altminteri, se spune că multă vreme după uciderea acestuia, pandurii săi n'au 


~- olt să creadă că el a fost suprimat. Ei tot credeau că Tudor fusese trimis 


în Rusia spre a se desvinovăţi înaintea țarului și nădăjduiau că se va întoarce 
din nou în mijlocul lor (A. Otetea), fireşte pentru a reîncepe lupta. 

Această luptă este continuată însă surd, pe de o parte de unii foști căpitani 
de-ai lui Tudor, transformați în haiduci, iar pe de alta de poporul pe care 
fostul stegar l-a trezit la rezistență, 

Astfel, în cele două Principate și mai ales în "Țara Românească, mișună 
cete de răzvrătiți, care au apucat calea haiduciei prin desișul codrilor, unde 
beșliii turci îi caută în zadar, căci poporul, solidarizat cu acțiunea lor îi tăi- 
nuește chiar găzduindu-i (A. Oțetea). Pani a de care boierimea cra cuprinsă 
din cauza haiducilor, reiese dintr'un « proiect pentru îndreptarea țării » din 
1822. Aici se cerea printre alte măsuri de ameliorare, ca 4 tot chipul arnăuţese 
să se strice de tot, a nu să mai pomeni în veci şi, eşind fieșcare de supt această 
urătă şi diiavolească mască, să meargă la esnaf, după meșteșugul ce va şti, 
sau la dajdie cu țara, neștiind meșteșug +. Era explicabil să se ceară desfiin- 


La 


d 


184 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


tarea arnăuţilor, fiind că cei mai mulți dintre aceştia porniseră alături de 
Tudor iureşul pentru « dreptăţile țării », iar acum îl continuau ca haiduci. 
In locul lor, se propunea ca « pentru paza și strejuirea țării, să se întocmească 
pă deplin, încă și mai cu prisos, de va cere trebuinţa, ogeacurile slujitorimei 
pământeşti cei din vechime, adică seimenii, fustașii, cazacii, catanele, lefecii, 
dorobanţi, vânătorii, poterașii, plăiașii, slujitorii după la judeţe și alte bresle 
slujitoreşti şi numai aceia să poarte arme în tot ocolul Țării Românești » !). 
lată, deci, cât de îngrijorătoare i se înfățișau în 1822 clasei dominante boie- 
reşti proporţiile acţiunilor haiducești ale foştilor luptători ai Vladimirescului. 
Numeroase sunt documentele care desvălue acțiunea oblăduirii de a pe- 
depsi pe foştii panduri, dintre care unii sunt iertați, după ce li se smulg decla- 
raţii că-şi recunosc € apostasia » şi că se lasă de ca, Unii dintre ei garantează 
oblăduirea în acest sens, asigurând-o că «ne legăm cu gâturile noastre e, 
alţii declarând + să fim răspunzători cu pierdere de viață », sau « să fim noi 
la spânzurătoare s, unii consimţind ca altfel « să fie casăle noastre în jaf şi 
viiața noastră în pierzare », alţii făgăduind: « nici ne vom mai amăgi a face 
vreo pornire spre vreo viitoare răbelie + sau că nu vor mai fi + făcători de 
rele » 2), 
Dar, aşa cum s'a spus, revolta foștilor panduri a continuat să fiarbă în 

sângele haiducilor răsăriți dintre ei și devenind 

Păunaşii (o rilor, 

Voinicii voinicilur, 

YVrăjmasii ciocoilor 3). 


In Aprilie 1823, aflăm că Boboc «cu pandurii » săi se găseau la «iratu 
grosului ù la sud Mehedinți, unde fuseseră aruncaţi după o astfel de acțiune. 

« Sosind eu aici la lalovăț, astă dimineaţă, în vărsatu zorilor, găsii pe 
lovan cârciumariu dela cârciuma din Gura Racovii, fărămat și căznit de 
hoţi şi, văzându-l mi s'a sfârșit inima de frică +, citim într'un raport din 16- 
Aprilie 1823 al unuia Petru către ispravnicul de Mehedinți, căruia îi cere 
să trimită poruncă eîn olac » după Căpitanul Costache « ca să sară cu grabă » 
(N. Iorga). Firește că este vorba tot despre o acțiune haiducească, 

In aceeași vreme, este arătat la « iratul grosului », tot la sud Mehedinţi, 
un anume Miălăiaș, « pentru niște jafuri ale Strâmbeanului », boierinaș din 
partea locului, iar la Cerneţi se afla închis Căpitanul Marcu (brd, fost luptător 
în răscoala din 1821. 

In Martie 1823, se semnalează + călcarea ceaușului Istrate de către apo- 
staţi +, adică de foşti panduri de-ai lui Tudor. 


1) Emil Virtosu, 1881 — Dale şi fapte nvi, p- 179. 

") N, larga, Situaţia agrară, economică şi socială a Qileniei în epoca lui Tudor Viadi- 
apireseu, pi. 193—195. 

:) N, lorga, Un cugetător politie moldovean dela jumătatea secolului XIX (Şlejan Soar- 
lal Dăstălesru), p. 7. é 


SPIRITUI, REVOLUȚIONAR DINAINTE DE r845 185 

Un raport diplomatie austriac, trimis din Bucureşti, insera, în aceeași | 
vreme, svonul că + un căpitan de haiduci s'a arătat fățiș în Valahia Mică, pe 
malurile Oltului și în împrejurimi +, unde ar ieşi la drumul mare, punând în 
primejdie pe călători. Se spune că acesta era sun oarecare Jianu» [Iancu 
Jianu), care conducea o + bandă grozavă +», formată la inceput din vreo « treizeci 
până la șaizeci de oameni », iar apoi majorată è puțin câte puțin până la trei 
sute și mai bine», numărând printre locotenenţii săi + pe doi indivizi care 
figuraseră în revoluţie » [in răscoala din 1821) și anume pe fratele căminarului 
Sava și pe căpitanul Franculea. Raportul mai spune că unii vedeau acum în 
Iancu Jianu pe sun al doilea Tudor Vladimirescu +, Chiar dacă ulterior se 
constată că, in privința lui Iancu Jianu, vestea se datorase unui « svon fals », 
sunt însă de reținut de aici cu certitudine « excesele celorlalți haiduci care bâni- 
tuie țara +, din cauză că + mizeria este mare și oameni fără pâine au împânat 
principatul +» (Hurmuzaki). 

Unui dintre acești haiduci a fost şi un anume Gheorghe, pe care baladele * 
populare l-au alintat cu diminutivele «+ Gheorghiţă » sau + Gheorghelaș ». 
Originar din satul Țoca din plaiul muntos și păduros al Buzăului, flăcăul 
Gheorghelaș alergase printre cei dintâi să se înroleze intre panduri, când 
ecoul chemării lui Tudor străbătuse până în acel fund de munți. El se ară- 
tasc un vajnic luptător pentru crezul isbăvitor al lui Tudor, ilustrându-se în 
luptele date în contra arnăuților stăpânirii la Pătârlage, la Mănăstirea Cârnu, 
la Nişcov și la Mănăstirea Găvanu. După tragicul sfârșit al lui Tudor, Gheor- 
ghelaș adună pe mai mulți dintre tovarășii săi de arme, foști panduri ca și 
el, îşi părăsește soția și casa şi se retrage cu ceata sa în codrii înconjurători, 
de unde băgă spaima în boierii din judeţele Saac (Secueni) și Prahova !). 

+ Frunză verde și-o cerălță! 
Cine ure la Istriţă? 

Este căpitan Gheorghiţă, 

ŞI la brâu cu măciuchiţă 


Din bardă nebărduită, 
Numa! din topor ciopiilă + 


sunt versurile de început din + Cântecul lui Gheorghelașiu » transmis poste- 
rității de graiul popular. Haiducul îşi justifică lupta spunând căpitanului 
Macovei, trimis cu potera să-l prindă: 


* Când eram noi şapte fraţi, 
Pă toţi ne purtai legaţi. 
Tu la bir m'ai așezat; 

Nu mal pus ca p'un copil, 
ŞI m'ai pus ca p'un mazil, 


Eu de frica birnlui, 


t) G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, p. 590—591. 


186 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


La Moldova că-mi treceam. 
Tu In Buzău te duceai 

ŞI armași că rândula', 
După mine că veneal, 

Pe botar că mă găseai, 

Mă băteai, mă chinulni, 
P'ângă cul că mă legai; 


TORA TN O e.n WE T 


M'aduceni până 'n Buzău; 
Ardea suflețelul meu! 

De mă plecam să beau apă 
Tu-mi dădeai cu cisma 'n ceafă 
ŞI beam apă rângerată, 

Cu măsele-amestecată » 1), 


Gheorghela a haiducit mulți ani după aceea, fiind întotdeauna ferit de 
potere de către populația nevoiașă și de ciobanii, care îi erau devotați (G. 
Dem. Teodorescu). 

Cea mai amplă dintre aceste acțiuni, care a avut proporții de început de 
răscoală, a fost aceea din anul 1826, condusă de Simion Mehedințeanu și de 
Ghiţă Cuţui sau Olteanu, amândoi foști căpitani € între apostaţi 3. Scăpând 
cu fuga după uciderea lui Tudor, ei trecuseră granița în Austria, refugiin- 
du-se în apropiere şi anume la Rușava (Orşova), de unde au pus la cale o 
nouă 4 apostasie 9, adică «să iasă aici în țară să mai facă iarăși răzvrătire» 
(Emil Virtosu). In acest scop, au luat legătura, în anul 1825, cu alți conspi- 
ratori, refugiați la Braşov şi porniţi « cu totul spre aceasta . Astfel s'a con- 
stituit în Mehedinți la început un grup de 17 insurgenți, «toți părtași la 
revoluţia din 1822 e (Hurmuzaki), Numărul acestora se ridicase la 40, când 
ispravnicul de Mehedinţi a apărut pe urmele lor cu o poteră de 200 de oameni, 
descoperindu-i în apropiere de Mănăstirea Topolnița. După o mică bătălie 
între poteră și răzvrătiți, în apropiere de râul Motru, aceștia din urmă, ne mai 
putând rezista, au făcut greşeala să se retragă și să se închidă în Mănăstirea 
Topolnița, de unde au fost constrânși să ceară capitularea, (Ibid. ). Media- 
torul acestei capitulări, Strâmbeanu, fost vătaf al plaiului Cloșanilor, i-a 
asigurat pe cei dinăuntru că vor fi iertați de oblăduire, dacă cele două căpe- 
tenii ale lor: Simion şi Ghiţă vor merge la București să ceară aceasta domni- 
torului. Pentru a garanta viața acestora, s'a oferit el ca ostatec. La Bucu- 
reşti, cei doi nu numai că n'au fost primiţi la palatul domnesc, dar au fost 
aruncați la pușcărie, fiecare separat, fiind băgați în fiare. « Oblădurii şi oame- 
nilor săi nu le place să vorbească de această afacere... și vreau s'o facă să 
treacă drept o simplă afacere cu hoți. Totuşi, contra obiceiului, ei sunt închiși 


1) Gr. Tocilescu, Materialari folklorisice, I, 1, p. 155—156. 


SPIRITUL REVOLUŢIONAR DINAINTE DE 184$ 187 


separat de hoţii obișnuiți », notează contrariat consulul Prusiei la Bucrești 
Kreuchely. 
Intre timp, oblăduirea a trimis alți poterași la Topolnița ca să prindă 
+ vii sau morți ə și pe ceilalţi haiduci, în fruntea cărora fusese lăsat căpitanul 
Cristea, apostat din 1821. Aceștia au scăpat însă printr'o stratagemă, făcân- 
du-se nevăzuți din mănăstire, într'o noapte, Printre cei scăpați se afla și 
Macedonski, altă căpetenie cunoscută din răscoala lui "Tudor. Până la urmă 
numărul celor judecați de + criminalion » s'a ridicat la zece. Anaforaua către 
domn a judecătorilor criminalionului, privitoare la culpa celor judecaţi, îi 
acuză că « au vrut să iasă cu toții deodată în țară, pă la mai multe locuri, să 
facă răzvrătire spre îndreptarea norodului cel prost», ceea ce aminteşte 
vechiul alean al Vladimirescului. « Drept aceea, cei mai sus numiți acești 
lude 10, vinovaţi, după porunca pravilii să osândesc la moarte +, decretează 
sentința, dată la 16/28 August 1826. Ea era întemeiată pe cartea 6o, 
titlul ş1, din Pravilele împărăteşti, unde se spunea că «cei ce întărâtă 
norodul spre zorbalăc sau la turburare, după treapta lor sau să pun în 
țeapă, sau să leapădă la heară, sau să surghiunesc la închisoare ». 
Supusă întăririi domneşti a lui Grigorie D. Ghica, pedeapsa cu moartea 
a rămas numai pentru cele două căpetenii: Simion și Ghiţă Cuţui, « fiindcă 
ei au hotărît să urmeze răul acesta şi iarăși de către dânșii s'au întovărășit 
ceilalți pornindu-se spre rele >. Aceştia doi «să se spânzure la marginea ora- 
şului politii, spre pilda altor asemenea lor», hotărăște domnitorul, «iar cei- 
lalți lude opt, bătăndu-să prin târg după obiceiu, să să trimiţă la pedeapsa 
ocnii în toată viiaţa lor, fiindu-le și lor, pedeapsa aceasta osăndă de moarte ». 
In aceeași zi, trecătorul putea observa cum afară din oraș, nu departe 
de Colentina, moșia favorită a lui Grigorie Vodă Ghica, erau înălțate în pripă 
două spânzurători «de o formă nouă şi deosebită » (Hurmuzaki, Doc.). 
Aceasta venea să confirme că ceea ce, încă dela început, fusese prezentat, drept 
un delict civil, era mai mult unul politic. Se putea deduce astfel că acei doi con- 
damnaţi erau vinovaţi cu totul de altceva, decât de a fi fost niște simpli hoţi. Este 
concluzia trasă de un diplomat, care mai dă informaţia că «sistemul [de pedepse) 
al Inălțimii Sale era acela de a nu condamna pe nimeni la moarte », fie el hoț, 
fie el chiar un ucigaș dintre cei ce şi-ar fi pârjolit victimele pe jăratec (Ibid.). 
Ziua de execuţie fixată pentru Miercuri 30 August, a fost amânată, nu 
atât pentru că condamnaţii ceruseră suspendarea, + având de făcut o declarație 
importantă », cât pentru a se primi la Bucureşti din partea Porții răspunsul 
de încuviințarea execuţiei. | 
La 10 Septemvrie 1826, spânzurarea celor doi condamnați era fapt im- 
plinit. (Tbid.). A fost cea din urmă pedeapsă cu moartea înregistrată în istoria 
"Țării Româneşti din veacul al XIX-lea. ' 
In acele zile, se presupunea că şirul spânzuraților va continua, căci + această 
conspirație, pe care oblăduirea n'o poate nega, se întindea în toată Valahia ». 
(Hurmuzaki, Doc.). 


188 5 VIATA ROMÂNEASCĂ 

Tot atunci se mai credea, că poporul a răzbunat curând după aceea exe- 
cutarea celor doi condamnaţi, punând foc în noaptea de 24 spre 25 Septem- 
vrie în apropiere de Mihai Vodă pentru a arde şi reședința domnească din 
vecinătate (/bid.). 

Acesta a fost ultimul omagiu pe care l-au adus memoriei lui Tudor foștii 
săi panduri. 

Nu știm dacă după aceea, Ioniţă Tunsu, ultimul haiduc din Valahia 
cântat de baladele poporane și, se pare, eternizat de Pușchin într'o + Intâm- 
plare adevărată din Valahia » va fi fost mişcat de același suflu al lui Tudor. 
Unele versuri îl arată, de altminteri, că 

In codru ml-a ieşit 
Cu șase 'ntovărişit, 


Toţi voinici, aleși panduri, 
Cu ghebe și cu poturi °). 


Dar, aşa cum s'a spus, și poporul a fost trezit de acest suflu, la o aprigă 
rezistență. 

« Cinstite cocoane, pentru banii porumbului, batem și căznim și nu putem 
scoate... Numai cât plecăm după bani, ne aduc rumânii porunci că să nu-i 
supărăm +, scria la 20 Martie 1822 lui N. Glogoveanui, lanăș isvrăvnicelul 
(N. Iorga). 

+ Pârâle și vrăjmășiile neprietinilor nu s'au precurmat și mai vârtos bleste- 
maţii rumâni Ja multe folositoare au fost împotrivitori, găsind prilej de a pâri 
că nu pot a da în doaoă părţi, adecă şi Impăratului (Sultanului) și dumitale », 
semnala, într'un raport din 17 Aprilie 1822, isprăvnicelul Vasile Pavlovici 
(Ibid. ). 

t Mai toată suflarea este nesupusă și meințelegătoare, ci bine ar fi pentru 
rădicarea bucatelor și adunatu' dijmurilor şi altele de va fi. . ., să să tocmească 
un Turc a-l avea aici la curte..., că m'au veninat și rumânii și tiganii +, se 
alarma Stanciu, logofătul boierului Glogoveanu, la 22 August 1822 (Jbid.). 

« Nu poci ca să scot bani, că foarte m'-e frică... Mă silesc cu blândețe 
printre oameni, până doară ne va scoate milostivul Dumnezău la lumină. 
Și pentru toate câte poci, mă silesc. La fân, cu ajutorul lui Dumnezeu, am 
început a cosi și cu năcaz destul, că oamenii nu dau ascultare, având fumuri », 
dădea de știre, la 9 Septemvrie 1822, aceluiaș boier Glogoveanu, Pătru logo- 
fătul (Ibid.). 

Tot el mai raporta grijuliu că sătenii din lalovăţ, năpăstuiți la cislă de 
niște « sireţi de mâncători 3, s vorbesc ca să fugă » şi, dacă nu vor fi păsuiţi, 
« satul să răsipeşte » (Ibid. ). b 

Printre atâtea vești proaste, una singură bună primea în această vreme 
boierul Glogoveanu și anume că + varza dumisali cuconiţi Sultani s'au acrit e 
(Ibid.). 


*) Ge. Tocilescu, Materialuri Jolktoristice, I, 1, p 301, 


SPINITUL REVOLUȚIONAR DINAINTE DE :345 189 


Rezistența țărănească îngrijorase întratât stăpânirea încât printre niște 
ponturi de după 1822, trimise de isprăvnicatul Mehedinţi către zapciii plășilor 
se poate citi: « Să nu cumva să îndrăzniți a bate pe vreunul din lăcuitori, 
veri pentru ce lucru, mai mult decât până la 25 dice de vina cea mare, iar 
pentru bani domhești, cinci, șase bice cel mult» (Ibid). 

Aşa se explică fuga peste Dunăre a sătenilor din Prestol în primăvara 
anului 1827. Oamenii stăpânirii care i-au urmărit raportează această întâm- 
plare dramatică: « Și așa s'au ridicat cu toții, și noi, când am aflat și am trimis 
[după ei], i-au găsit la marginea Dunării.,., cu tot avutul lor ce-au apucat 
să ia... [și], fiind pe Dunăre furtună mare, s'au ‘necat și din dobitoace și 
din lucrurile sale » (Jbid.) Era încordarea supremă a desnădejdii, care sfida 
valurile spumegânde ale Dunării, umflată de șuvoaiele năvalnice ale primăverii. 

Aşa se explică neputința pe care și-o mărturisesc alți slujitori ai oblă- 
duirii care la 18 Februarie 1827, raportând boierului Glogoveanu că satul 
Crivina « s'au spart 2, adaogă: « noi cu judecătorul judecăm, închidem, batem, 
împlinim, slobozim, trebile ni le căutăm, dar mai bine când dumy, vă aflaţi 
aici cu noi: doarme pământul ». 

Asa se explică prevederea care se ia la moșia Broscari (Mehedinţi), cerân- 
du-se sătenilor de aici să dea zapis « că nu vor da foc fânului, după cum sânt 
obişmuiti » (Ibid. ). 

Hugot, consulă!l Franţei din București, îşi arată compasiunea față de aceşti 
desmoșteniți, în rânduri ca acestea, scrise întrun raport din 22 Octomvrie 
1825: « Atâtea dări sunt stoarse dela o populaţie de aproape goo.oco de su- 
flete, mizerabilă, goală, locuind în bordeie şi ne participând de loc la producția 
al cărei autor este + (Hurmuzaki, Doc.). lar aceasta pentru a sătura sun 
guvernământ monstruos de scump +, care se află în mâinile a « cinci sau șase 
mii de lipitori è (Ibid.). 3 

In acelaşi răstimp şi anume la 12 Aprilie 1823, consulul prusac Kreuchely 
constatase şi el; « Mizeria poporului se măreşte firește dela o zi la alta, pe 
măsură ce bruma lor de bucate se consumă puțin câte puțin + Alături de 
această mizerie a oamenilor este descrisă şi aceea a vitelor lor, căci lipsa de 
pășune a adus caii şi boii într'o stare atât de nenorocită încât ei (țăranii) 
aproape nu-i mai pot mâna și duce dela pădure la târg, dar mi-te să mai facă 
cu ei vreunele cărături care să le aducă câștig, căci ultimele forţe ale vitelor 
lor slabe sunt adeseori sleite de podvezile gratuite ». 

In anul 1825, circulau scrisori anonime, care cuprindeau rânduri ca acestea ; 
+ Avem ciomege. Suntem mai mult de șapte mii, conjuraţi să scăpăm patria 
de opresori +7). A ; 

Dar poporul nu stătea nici acum cu mâinile încrucișate. "pai 

Apoi la 26 Aprilie 1828, într'un raport consular citim: «ceea ce inspiră 
mai multă teamă este o insurecție locală, foarte posibilă, dat fiind numărul 


') Hurmuzaki, Doe., X, p. 318, 321—5253. 


190 E VIATA ROMĂNEASCĂ eS: 


mare de vechi revoluționari care se găsesc aici (în București) și sumedenia de 
oameni fără căpătiiu şi probabil plini de impuls, care se găsesc în această 
capitală » 2), Cu certitudine că aceşti e vechi revoluționari ? făceau parte din 
generaţia lui Tudor, iar € sumedenia de oameni fără căpătâiu > erau, pare-se 
proletarii încă însuflețiți de impulsul dat de el în 1821, * 

Neindoios că răscoala din 1821 a clătinat atât în "Țara Românească, cât 
şi în Moldova concepţia oligarhică a boierimii, impunând acesteia o corijare, 
care a planat ca o mustrare asupra triumfului repurtat. 

A calificat vornicul Alecu Beldiman această răscoală ca « Tragodiea sau 
mai bine a zice jalnica Moldovei întâmplare », Tudor fiind înfățișat ca « învrăj- 
hitoriu de noroade, de răle iscoditoriu » și ca cun viclean înșelătoriu + *). 

A fost înfăţişată de boicrimea din "Țara Românească, după cum s'a arătat, 
când ca o s urmare tâlhărească +», când ca «pieirea îndeobște », pornită din 
« mare vrejmăşie şi răutate », Tot aşa, a fost denigrată ca o emare prăpă- 
denie» (N. Iorga), a dărăpânare», «năpraanică turburare > (Emil Virtosu) 
sau o « mare beznă a piericiunii și de toată jalea vrednică pustiire +2), 

Dar, cu toate aceste denigrări, boierimea se cutremură la gândul că nu 
puțin a lipsit să fie aruncată « în grozava groapă a anului cu leat 1821 5, cum 
scrie sun Român» la 25 Mai 1822 (E. Virtosu). 

De aceea, pentru a nu se adânci această groapă pe care Tudor o începuse, 
boierimea și mai cu seamă boierimea mică schițează vagi gesturi reformiste, 
ceea ce a smuls unor contemporani evocări despre anul 1821 ca aceea a sme- 
ritului monah Casian (Cernicanul) care a văzut în răscoala lui Tudor « feri- 
cirea țării noastre » sau ca aceea a lui Chesarie, episcopul Buzăului, care psal- 
modiază pios: + Tu eşti anul bunătăţii Domnului 1» (Jbid.). 

In Moldova, răscoala din 1821 a făcut să germineze curentul novator sau 
cărvunăresc, al cărui iniţiator şi animator a fost tânărul Ionică "Tăutu, « comis 
de boierie, inginer de meșteșug ». a Ionică "Tăutu e România reinviată, mișcată 
de toate patimile patriotice și giucând tot acelaș rol prin condeiu și stăruinți 
in politică, care îl giuca Vladimirescu cu pușca plăieșească. Pamfletist căl- 
duros şi convins, În corespondențe cu toate partizile, giudecându-le toate 
şi iar singur de o partidă... partida țării», sunt rândurile în care Alecu 
Russo, admiratorul său, caută să-i desprindă figura din uitare, cerând și 
„pentru el « recunoştinţa și răsplătirea » istoriei 4). 

Incă de prin 1821 şi pare-se în aceeași vreme când, pe plaiurile oltenc, 

“Tudor îşi încleștase mâna pe pușca plăieșească, «focosul » Ionică Tăutu, 
cum îi spune N, Iorga (Ist. Rom., VIII: Revoluţionarii, p. 285) scrie acea 


1} Radu Rosetti, Peniru we san råsculal țăranii, p. 55. 

*) Eterie sau jalnicile szene prilejile in Moldova din răsorälirile Grecilor prin şeful tor 
Alezandru Ipsilanti... Editată de Banul și Cavaleriul Aleca Balica, laşi, 1861, p. 63. 

”) 1. C. Fiiitti, Frământăriie politice pi sociale în Principatele Române dela 1821 la 
1828, p. 122—123. 

4) Gh. L Georgescu, Un vechiu propovåduitor al democraţiei: Comisul Ionică Tăutu, p. 8. 


SPIRITUL REVOLUȚIONAR DINAINTE DE i843 191 


filipică intitulată sugestiv « Strigarea norodului Moldovei», în care ridică 
vehement glasul impotriva boierimii mari moldovene, care fugise peste gra- 
niţă în timpul răscoalei. El o mustră aspru pentru acel «interes particular + 
care o caracteriza, recomandându-i să lase « prigonirile şi dihonia s şi, în 
unire cu s toți ceilalți mai mici », să lucreze pentru «interesul obştesc +, pentru 
acele de folosul patriei » (Ibid., pp. ror—11). O acuză apoi pentru « iubirea 
de argint, această matcă de răutăți neadormită în speculații », care a prefăcut 
«ocârmuirea în arendă, slujbele patriei în neguțătorii, cinurile în venit și 
toate în jac e (Ibid.). Un alt capăt de acuzare este acela privitor la abuzurile 
ce se făceau în domeniul justiţiei care, apanaj al boierimii fiind, ajunsese 
un simulacru, căci, constată aici Ionică Tăutu, « pravilele sunt în teorii, iar 
în lucrare interesul și mita şi pătimirea de un chip, cât vai de acela ce se 
judecă și nu ştie deslega sofismele ce i se dau prin hotărire sau mai bine a 
zice vai de acel ce se judecă şi nu are bani să-și cumpere dreptul său ». Celor 
care au ticăloşit « norodul Moldovei », celor care au supt fără mustrare de 
cuget «tot sucul patriei >, acest mic jacobin moldovean le strigă: e Daţi-vă 
averile în lături |» (Ibid.). 

Pamfletul culminează apoi în următoarele rânduri: « Fugiţi, nevrednicilor, 
fugiți | Ascundeţi-vă în întuneric şi acolo, puneţi în acecași cumpănă evghenia, 
singuratica voastră îndeletnicire, păcatul şi ruşinea, singuratecul vostru rod 
a vinovatelor fapte! Fugiţi! Dar osânda vă goneşte| Căci dreapta judecată 
pentru necredința ce aţi arătat și lacrămile celor instrâmbătățiți, a celor jefuiți, 
a văduvii pe care n'aţi căutat, a săracului pe care ați asuprit, a tot norodul 
Moldovei, pe care acum, în sfârşit, l-aţi adus în uimire și primejdie, vor striga 
răsplătiri, până la cele mai depărtate veacuri a vremii viitoare ! 

Apelul la unire « cu toți ceilalți mai mici » pe care Ionică Tăutu l-a făcut 
mai sus este însă lămurit apoi, când el cere să se recunoască drepturi egale 
boierimii de a doua treaptă, din care făcea şi el parte (I. C. Filitti). 

De altfel, această tendință de egalizare a boierimii se reflectează în « Primul 
proeict de constituțiune a Moldovei» dela 13 Septemvrie 1822, care a fost 
conceput de Ionică Tăutu, după cum ne i ează Alecu Russo și la care 
ar fi avut şi concursul cunoscutului jurist al vremii Andronachi Donici, cum 
cred unii cercetători (Prof. Andrei Rădulescu). 

Cuprinzând 77 de + ponturi», acest proiect al « novatorilor» sau « cio- 
coilor » dă contur pentru prima oară la noi unor idei inspirate din principiile 
burghezo-democratice ale Revoluţiei franceze. Astfel sunt prevăzute aici 
libertatea individuală, libertatea muncii și a comerțului, egalitatea inaintea 
legilor, reprezentarea țării intr'un «sfat obştesc», limitarea prerogativelor 

ului 3, tie împărțirii puterii. Sfatul Obștesc tindea să aibă 
putere precumpănitoare asupra prerogativelor domnitorului, atunci când 
între acesta și Sfat s'ar fi ivit vreo neînțelegere asupra vreunei măsuri !). 


1) Gh. IL Georgescu, Op. cil, p. 19-—20. 


| ? 


192 VIAȚA ROMĂNEASCĂ 


Dar, firul conducător al acestei constituții rămâne tot acea preocupare 
a boierimii mărunte de a trece conducerea afacerilor publice din mâinile 
singurei oligarhii a boierimii mari, în acelea ale boierimii întregi, dela logofăt 
mare până la șetrar. Aceasta avea să participe nu numai la alegerea dom- 
nului, nu numai în adunarea reprezentativă sau în sfatul obştesc, dar și în 
divane şi departamente, afară de întâiul divan care singur era rezervat boie- 
rimii mari (I. C. Filitti). Așa dar, cu toată egalitatea în fața legii, enunțată 
în proiect, la temelia lui rămânea încă privilegiul de clasă, căci nivelarea era 
prevăzută numai în sânul boierimii. Această egalitate se reducea la dreptul 


` tuturor. boierilor, fără deosebire de cin, de a conduce. Nici nu se amintea 


de existenţa altor clase sociale, ceea ce face pe Alecu Russo, admiratorul lui 
lonică Tăutu, să scrie contrariat: « Este de mirare că proiectul tace cu totul 
în privința sătenilor » 1), care erau lăsați să rămână mai departe victime ale 
exploatării boierimii mari sau mici şi ale extoreațiunii, căci nu se pomenește 
nimic despre clacă şi despre noianul de dajdii, De aceea, proiectul a fost 
socotit pe bună dreptate ca + o replică foarte revăzută a ideologiei Revoluţiei 
franceze (Ihid., p. 60). Şi cu toate acestea, autorii proiectului au fost acuzați 
de protipendada conservatoare, care număra vreo 20 de familii (I. C. Filitti, 
O. c., p. 153), ca 4 înaintași spăimântători ai cerşetoriei și zdrențe ale mizerii », 
ale căror principii noi «nu pot decât alarma pe oamenii bine cugetători » 
(Gh; I. Georgescu). Chiar aşa cum a fost, proiectul n'a rămas -decât 
ca atare, deși loni Vodă Sturdza, exponent al acestei miti boierimi imi, a ame- 
nințat pe de, proiectului că va lua iva lor «măsuri domnești », 
intrebuințând « topuzul şi sabia e. Prin intrigile lor, aceştia au captat până 
la urmă bunăvoința Rusiei țariste, care le-a dat satisfacție, reprobând pe 
cale diplomatică proiectul lui Ionică Tăutu pentru ca «să nu strice » vechile 
instituții (Ibid.), cărora « şirul veacurilor li-a întipărit un caracter ce nu se 
poate șterge » (I, C. Filitti), cum pretextaseră boierii conservatori, 

Cu mentalitatea lor retrogradă, au înseilat și ei câteva proiecte de reor- 
ganizarea Moldovei, spre a fi opuse proiectului de constituție al cărvunarilor. 

Unul dintre acestea, intitulat « shedion de reformăluirea stăpânirii Molda- 
viei + admitea, printre cele 30 de articole ale sale, că stăpânirea să fie « mo- 
narhicească +, cu domn din neamul moldovenesc, desemnat pe viaţă, dar 
asistat de 6 sau 8 « familii din cele dintâi ale pământului » pentru a se asigura 
astfel interesele protipendadei. E) 

Aceeaşi grijă se observă și într'un alt proiect, intitulat curios + pontul 
popilor +, unde cârmuirea ţării era atribuită domnului, asistat de o « ghe- 
rusie + de 8 boieri din cei dintâi, care se vor reînnoi la fiecare 3 ani. (Ibid.). 

Intrun al treilea proiect, al logofătului Dimitrie Sturza, se propunea 
+ sistema aristo-dimocraticească », care excludea domnul, recomandând «o 
oblăduire republicească ù și încredințând puterea la trei divane neatârnate 


1) E, Lovineseu, Zatoria civilizației române moderne, IIl, p. 59. 
a 


SPIRITUL REVOLUȚIONAR DINAINTE DE 1843 193 
unul de altul, după principiul separațiunii puterilor. Primul divan numit 
A ei nega S TOS tza rea din 15 boieri veliți, al doilea numit è pravil- 

i 15 boieri mari, iar al II-lea sau « divanul de jos e 
avea să cuprindă pe deputaţii de județe, + boieri sau nus (Ibid. ). 

A urmat apoi, în tot timpul domniei lui Ioniță Vodă Sturdza (1822—1828), 
o discordie furibundă în sânul aceleiași clase, împărțită în boieri conservatori, 
care invocau + ciolanele strămoșilor o (Ibid,, p. 156), şi în ciocoi care erau 
socotiți de cei dintâi ca « parveniţi » / Ibid: } sau e tifluiți în râs » ca « șleahtă » 1), 
deși ȘI printre aceștia se găseau descendenţi din familii care fipuraseră în 
divanele Moldovei (I. C. Filitei). 

De aceea, într'o reprimandă severă, Ioniță Vodă Sturdza le aduce aminte 
că scaunul Moldovei + noi l-am pierdut [altădată] prin intrigile noastre şi prin 
goana unuia asupra altuia, de l-au stăpânit străinii atâția ani », Apoi îi întreabă 
admonestându-i: 4 Ce voiţi acum să mai faceţi? Să-l pierdeţi ca să ajungem 
mai rău poate de cum am fost? » 2). 

In lupta dintre cele două tabere boiereşti pentru preponderanţă în con- 
ducerea Moldovei, s'a putut auzi arareori și unele vagi aluzii la uşurarea 
condiţiilor grele de viață ale poporului. 

Astfel, la 16 Noemwrie 1823, boierii conservatori aruncau promisiunea 
că renunță la orice profit din veniturile, titlurile şi lefurile scoase de pe urma 
nenorociților locuitori, cărora le lipsesc « până şi vitele s, ceea ce în treacăt 
fie zis n'a fost decât o frază, care n'a avut altă urmare 3), 

Iată-i și pe cărvunari, în 1824, aducându-si aminte că veniturile boierilor 
din slujbe ar trebui desființate (1, C. Filitti). 

Mai cutezătoare decât aceste munifestări vaporoasc apare însă « inchi- 
puirea » de reforme a marelui boier lordache Rosetti-Rosnovanu. Spre deo- 
sebire de cei mai dinainte, cl cerea nu numai desființarea scutelnicilor, pe 
care n'o mai propusese decât Barbu Văcărescu în Munteriala 1819, dar și 
desființarea privilegiilor în materie de impozite, instituindu-se o dare unică 
pe pământ pe care s'o plătească proprietarii şi sătenii, proporțional cu partea 
lor de folosinţă. + Obşteasca legătură în contribuție, cum o numeste el, va 
face legătura naţionalicească e, căci numai astfel a dela cel mai mic... și 
până ia cel mai mare .., vor fi legaţi a sprijini cu un deopotrivă interes și 
durere aşezarea aceasta... şi cine va putea atunci să biruiască neamul unit ? » 
(1. C. Filitti). 

Și în + sistema aristodimocraticească » menționată mai înainte, se flutu- 
rase această idee a unei singure dajdii pe care fiecare « republicane » ar fi 
fost s'o plătească, «fiind tot un trup cu republica +, iar aceasta ar fi urmat 
s'o făcă «de bună voe» şi după ce s'ar fi încredințat că este + adevărat tre- 
buincicasă republicei » (Ibid.). 

) Manaroete Drie, Istoria Moldopei, II, p. 165—166. 


*) Manolache Drăghici, Op. ciL, I, p. 167—168. 
) Xenapul, Istoria partidelor politice, |, 2, p. 598, 


4 


Acolo însă, au dat peste o altă mustrare şi anume peste duhul ineluctabil 


194 VIATA ROMÂNEASCĂ 
Dar toate acestea n'au fost decât postulări iluzorii, care amintesc de fata 
morgana. 


O propunere care atrage în deosebi atenția pentru desfăşurarea viitoare 
a evenimentelor este aceea privitoare la «libertatea negoțului a: (Ibidem), 
propunere repetată în 1825 şi de Nicolae Roznovanu, care mai năzuia în 
plus la « deschiderea portului Galaţi tuturor pavilioazelor » (Ibid.). 

Dar iată că această boierime, până acum desbinată, este gata să se unească, 
După încheierea convenției dela Akerman, când marii boieri pribegi se intorc 
în Moldova, ci se arată dispuși la o « primă încercare de legătură » cu acei 
cu care se învrăjbiseră până atunci. In declaraţii inflăcărate către a maica 
patrie » pe care continuă a o confunda cu clasa boierească, deoarece au despre 
ea impresia că «tu ești noi și noi suntem tu », ci jură a dragostea cea cu cre- 
dință şi râvna cea cu stăruială » In acest sens, se arată gata să se lepede de 
+ interesele cele în parte » şi de « îmbunările cele mârșave » (Ibid.). Rezultatul 
acestei « legături » este concretizat numaidecât în faimoasa «anafora pentru 
pronomiile Moldovei + din Aprilie 1827, menită nu numai să confirme vechile 
privilegii, dar să le dea şi o extindere pe care n'o avuseseră vreodată {Ibid.}. 
Era măsura de prevedere pentru întărirea pozițici clasei respective, acum 
când se întrezărea ivirea unei clase concurente: burghezimea a cărei 
desvoltare şi tendință nu mai constituia o enigmă nebuloasă, erté 

Și în Tara Românească, vifornița stârnită de Tudor a aruncat boierimii 
drept în obraz cumplita mustrare a unui trecut negru de „care era făcută vino- 
vată. In Braşovul de dincolo de Carpaţi, boierii bejeniţi au poposit având 
mereu în față « grozava groapă a anului cu leat 1821 », lăsată în urma lor. 


al veacului, pătruns din Apus în practicele burghezo-democratice ale lui 
Iosif al II-lea. r - 

Intre aceste două realităţi stringente, această protipendadă reacționară va 
avea o clipă de tresărire, încercând să se gândească la o corectare a intereselor 
ei de clasă. Dar roadele acestei tresăriri s'au redus la simple tribulații, îm- 
pregnate doar de un naționalism xenofob, care era departe de a constitui 
remediul anului 1821 sau e îndreptarea țării », cum le plăcea boierilor să 
vestească (Emil Virtosu). Toate aceste elucubraţii sunt străbătute de aceeași 
alarmă pentru înlăturarea elementelor alogene, în speță a Fanarioţilor, făcuţi 
vinovaţi că «au hrăpit pâinea din mâinile pământenilor . « stingând neamul 
pământenilor +, adică al boierilor autohtoni (I. C. Filitti). Or, constatase 
Tudor recent, scrutând realitatea, că + boierii greci și români, unindu-se cu 
toţii, ne-au prădat şi ne-au despuiat, încât am rămas numai cu sufletele ». 

Altfel, boierimea se arată mereu preocupată de interesele ei de clasă. 

e Negoţul să ne fie slobod. .., să nu fim popriţi de nimeni a scoate peste 
granițe, în orice parte vom putea găsi folosul alișverişului nostrus; 

« Să putem deschide fabrice de orice fel de meșteșug şi să-ne-neguțătorim 
cu cele ce vor ieși din lucrarea lor +; 


SPIRITUL REVOLUȚIONAR DINAINTE DE 1848 195 

«Să deşchidem căte metale va da pământul nostru, să le lucrăm şi să să 
folosească ţara prin negoțul lor slobod +; 

+ Vinurile si rachiurile din Țara 'Turcească să fie poprite a nu intra nici- 
decum în "Țara Româneasză ca să să treacă vinul și rachiul țării, pentrucă 
domnii greci şi această pagubă făcea ţării, dând voie vinului și rachiului strein 
de intra în țara noastră și scădea preţul celui de pământ sau rămânea ne- 
vândut o, 

Acestea şi multe alte doleanțe egoiste ale boierilor sunt așternute într'un 
lung memoriu adresat + către Rusia + şi intitulat « pentru reorganizarea "Țării 
Românești e. Ei nu ezită să ceară aici chiar dublarea zilelor de clac dela ra 
la 24 pe an «de fieșcare lăcuitor al moșiei » (Emil Virtosu). 

Nici între « Cererile boierilor munteni duşi la "Țarigrad » în Mai 1822, 
nu se găseşte vreuna care să arate vreo renunțare la vechile lor privilegii 
(Ibid.), ci dimpotrivă, așa cum se observă şi într'un 
îndreptarea țării è (Ibid.), 

Tagma boierească de a doua gi a treia treaptă este și ea preocupată de 
aceleaşi interese egoiste, singurul ei țel fiind acela de a i se face loc în rån- 
durile boierimii mari, care continua să o ţină la o parte, făcând + o osebire 
din totimea trupului compatriaţilor » (Ibid.). Nu are alt sens acea « herbinte 
râvnă spre învierea și îndreptarea patriei noastre » care apare într'un è înscris » 
propus boierilor mari de către cei mici, « pentru unirea spre binele țării e 
(Ibid.), cum pretind ei. 

Unirea dintre ei credeau boierii mari și mici că era singurul imperativ 
al clipei, « Unirea știm că au zidit stâlpi neclătiți şi neunirea vedem că au 
săvârşit atâtea derăpănări (aluzie la răscoala lui Tudor), câte sânt şi răotățile 
ei. Unirea este de mare lipsă la rana cea cangrenisită a trupului românese ! 
Unirea să cuvine a fi doftorul său, unirea lecuirea sa și prin unire va ajunge 
la cele mai dulci puncturi ale fericirii ə», citim într'un astfel de e îndemn la 
unire, în care interesul boierimii pentru menţinerea poziţiei ei, adică a acelor 
« dulci puncturi ale fericirii », este transparent. Numai astfel «corabia cea 
putredă și despre toate părțile găurită a neamului românesc ù, cum constată 
înşişi boierii, va avea sun corăbier iscusit», în speță această boierime unită, 
« carele să ştie a o purta după bătaia vânturilor, care astăzi de pretutindenea 
suflă înponcișat » (Ihid.). Era semnalul de alarmă, tras de boierime în fața 
pericolului din ce în ce mai intens al ideilor burghezo-democratice, care 
aveau să se intensifice după răscoala din 1821. Aceasta era realitatea pe care 
boierii o vedeau « în oglinda anului cu leat 1821 +, care le stătea în perma- 
nență în faţă (Ibid.). $ 

Şi li se atrăsese atenția: « Judecaţi bine, fraților, că acei puțini, carii cu 
nedreptăţi să slujesc de patrie, nu pot fi patrie ! lar glotișul tot, ce prin silnicie 
să află supuşi la cei puţini, aceia — şi fireşte și pravilniceşte — sânt patriie 
și orice putere care să oblădueşte cu pravili și dreptate, așa îi poate numi» 


(Ibid, ). 


alt + proiect pentru 


196 z) VIATA ROMÂNEASCĂ 


Pe bună dreptate, deci, se constata, în acest timp, întrun apel « Pentru 
unirea blagorodnicilor » din 20 Iunie 1822, că è blagorodnicii — adică bo- 
ierii — au căzut în cea desăvârşită uriciune a patriaților, aducându-i la des- 
nădăjduire ». Aceasta «au silit pă Theodor Vladimirescu, cu tăudata râvnă 
a patriei sale, să strângă pă cei obidiţi şi năpăstuiţi fii ai patriei și să ceară 
dreptăţile obștii ţării » căci + patriaţii nu sânt datori a să aduce jărtvă trufiei, 
lăcomiei şi desfătărilor lor (ale blagorodnicilor) » (Ibid. Ta 

Şi apelul izbucnește: 4 Blagorodnicilor | Cunoaşteţi odată adevărul, că nu 
puteți fi blagorodnici până nu veţi fi mai întâi patrioți | Nu pot face blago- 
_ rodnicii patrie, ci patriia face pă blagorodnici. Patrioţii vă plăteşte ca să pri- 
veghiați pentru dânşii, să grijiți pentru folosurile lor, să-i iubiţi şi să-i cin- 
stiți ca pă nişte frați, iar nu pentru ca să-i huliți, să-i defăimaţi și să-i des- 
puieţi !» (ibid.). Fii 

e Priviţi în oglinda anului 1821 și înțelegeţi la ce prăpastie v au adus... 
şi câtă mare dejghinare este între cei ce să numesc blagorodnici 1 Nu vă para- 
ponisiți la aceasta, pentrucă ingivă sånteți pricina, aducându-i la desnădăj- 
duire. Cunoaşteţi blagoridiia cea adevărată, aceia ce să urmează și în Evropa, 
iar nu cea după fandasie, căci fandasiile să răsipesc înaintea adevărului ! Nu 
socotiți pă patrioții voştri dă dobitoace ! Au trecut vremea dobitociei, Acum 
fiii patriei au dobândit simţiri è. (Tbid.). pi 

Făcând apoi aluzie la această oligarhie boierească, autorul apelului scrie: 
+ Cu aceste urite şi vrednice de toată hula fandasii, osebindu-să de sineşi 

icii din trupul neamului și făcându-să o sistimă trufaşă și cu” totul 
slobodă de netăgăduitele datorii și legături ce să cuvenea să aibă cu simpatrioţii 
lor, au ațâțat toată scârba, uriciunea și nestinsa vrajbă a neamului asupra lor, 
cu cât și ei s'au arătat mai cu asprime și cu multe chipuri de posomorite 
silnicii și deflimări cătră fraţii lor patrioți ». (Ibid.). 

Rechizitoriul dă apoi în vileag desconsiderarea poporului de către blago- 
rodnici, care, « socotind că goți ceilalți simpatrioţi neblagorodnici sânt zidiţi 
de o altă Dumnezcire numai pentru ca să fie organe măririi lor, jucăree pati- 
milor lor și jărtvă lăcomiei lor, de aceea și niciun chip de tiranicească pornire, 
nici mijloc de sălbatecă jăfuire n'au lăsat de a-l pune în lucrare cu deadinsul, 
desfătându-să şi înbogăţindu-să cu sângele simpatrioților | Nu poate nimeni 
să acopere acest mare şi luminat adevăr, fiindcă s'au dat de față şi altor nea- 
muri mari și slăvite ! Nu să pot ascunde lucrătorii, săracii neamului românesc, 
fiindcă să pot arăta cu degetul ». {Ibid.). | 
E acea venin, este desvăluită în următoarele rânduri pactizarea dintre 
boierimea ânteană şi cea fanariotă: 

sei nat blagorodnicii din trupul patriaţilor şi călcând cu picerele 
pă fraţii lor, nici ei n'au rămas fericiţi, pentrucă interesurile läcomici răz- 
vrătindu-i și pă dânșii, au fost siliți a să alătura pă lângă streinui stăpânitori, 
ce avea deplină tiranicească putere să facă orice vor voi. Şi aşa, blag 
țării ajunsese la altă ticăloşic necinstită, căci la fraţii lor simpatrioți să arate 


SPIRITUL REVOLUȚIONAR DINAINTE DE 1843 197 
ca niște Dumnezei, ocărindu-i şi ponosluindu-i, ier la streinii stăpânitori, cu 
o foarte proastă cucerie, zmerenie şi lingușire, încât nu să deosebea din cele 
mai mici slugi, făcând încă şi acelora destule colachii (lingușiri], cu cât blago- 
rodnecul, cel sălbatec și mândru cătră simpatrioţii Imi, de multe ori să vedea 
zmerindu-să la un basciohodar ». (Thid, ). 

Cele șapte ponturi propuse aici pentru e îndreptarea patriei noastre » 
sunt, spre deosebire de celelalte proiecte din această vreme, pătrunse de un 
spirit reformist, 

« Plagorodnic să să numească numai acela ce să va arâta cu mai multă 
dragoste și cinste, după cuviinţă, cătră simpatrioţii lui și cu mei multă slujbă 
cătră obșteştile folosuri » se cere la punctul TI (ibid. ), care respinge boieria 
de naștere, bazată pe ascendenți sau, cum se spune, izvorind e din cutare 
şi din cutare, adecă din sălașul fandasiilor şi zădarnicilor păreri ale stră- 
moşilor +». /Tbid.). , 

In acest sens, la punctul ITI, se precizează: « Să fie drumul deschis tuturor 
patrioților de orice treaptă sau stare va fi, ca fieşcare, cu învățătura, cu silința 
şi cu vredniciia sa, folosind obştea, să dobândească dela patrie cea după 
cuviință cinste și înălțare stării lui, ca cu acest mijloc să să îndemneze toţi 
fiii patriei a să sili spre sporire la învăţătură şi slujbe vrednice, fiind încre- 
dințați că-ș vor lua răsplătirea ostenelilor, după cum să urmează şi la celelalte 
luminate neamuri ale Evropei, iar nu să fie trecuţi cu vederea, depârtaţi i 
câlcați cu picerile de blagorediia ce au fost până acum e, (Ibid. ). 

La punctul VII se cere să se alcătuiască o «pravilă a ţării, întocmită 
a cu sfatul si priimirea a tot neamului românesc >, (Zid. ). 

Deosebit de semnificativ este avertismentul ce se dă blagorodnicilor, 
să se îndrepteze, «ca nu cumvas obida și desnădăjduirea neamului să nască alți 
Theodori») (Ibid). « Patrioţii să vă cunoască de blaporodnici când veți 
fi uniți cu dânșii, cinstindu-să, iubindu-să și folosindu-să de voi, iar nu voi 
să vă arătați de blagorodnici, cu trufii, cu defăimări și nebăgări de seamă 
către ei, căci, în adevăr să ştiţi că nu veţi mai fi » ! (Ibidem), intrevelea autorul 
sau autorii acestui apel, pornind dela constatarea că e cei multi sånt mai des- 
toinici a să apăra de sălbăticiia celor mai puţini ». (Ibid.,). 

Impotriva acestei stări de lucruri începură a se ridica acum și alte glasuri 
izolate, care au luat grai din lectura literaturii apusene, îmbibată de ideile 
Revoluţiei franceze, 

lată astfel pe Barbu Paris Momuleanu, care, desi recunoaşte că nu e un 
a talant » şi mai puţin o «jenie 9, că n'a învățat științele şi filosofia 2, incearcă 
să biciuiască protipendada, în a su culegere de poezii satirice, intitulată Carar- 
teruri şi tipărită cu un oarecare lux la tipografis dela Cișmeava lui Mavrogheni, 
în anul 1825. « Aceste obiecte: satire prin care arăt schite caracteruri si rele 
moravari », scrie poetul, «nu defăimând neamul și persoanele oamenilor, 
ci diferitele caracteruri, pentru că eu nu zic că este Constandin, Alexandru, 
Frideric, Vlaicu sau Maria, ci numai pe singură patimă o defaim » 


198 VIAŢA ROMÂNEASCA j 


'Trufia marei boierimi e prinsă de el în versuri, e drept stângace, dar reá- 
liste, ca acestea: i 
+ Pe cei mici Îl socolese 
Viermi, nu oameni ce trălese: 
Dau cu câleştile lar = 
Peste eri mici de-i omor » 
Snobismul aceleiași boierimi este satirizat cu aceeași stângăcie în versurile : 


„Ce vită, co dobitoc 
Omul bogat ceu noroc! 
Nu e alt ucest bărbat 
Decât un bou ne 'nvāțat, 
Umbiă, varută fălos 
Ca un taur cu gât gros; 
Umblă pe nas butuind 

+ Pralții nimic socotind I» 


Dar, cum observă N. Jorga, mult mai mare preț are prefața la aceste 
e Caracteruri », unde, în nu mai puţin de 8o pagini de proză, Barbu Paris 
Momuleanu face «o critică socială întreagă, aspră totdeauna, dreaptă dela 
un capăt la altul, luminată de un ideal de îndreptare și încălzită de o inimă 
curată și bună, în stare a se înduioşa de lucruri duioase ». 

El vede înalta societate contemporană plină de « relele năravuri, care aduc 
moliciunea și destrânarea + și condamnă a lucsusul ce molipseşte și turbură 
odihna şi fericirea şi ațâţă ambiția, care dărapână toată odihna lor ». Acestea 
sunt nenorociri abătute asupra patriei ca « o ceață prin munți », acestea au atins 
de tot lumina fericirii omenești, făcând pe fiecare să umble «prin noaptea 
poftelor s. El dă alarma că, « beți toți de beţia ambiției, vrem fieșcare a fi 
nobil, cinstind numai rangurile şi dregătoriile şi mesocotind meșteșugurile și 
lucrarea pământului, din care iese îndestularea și fericirea neamului omenesc ». 
Respinge noblețea rangurilor, pentru a fi înlocuită cu aceea «a sufletului ». 
El recomandă învățătura, care + numai singură este și ne va fi îndreptarul 
vieţii noastre. . ., iar nu averile cele multe, care ne moleșesc și ne fac trântori 
în soțietate », Pe boierii bogați, caută să-i trezească la sentimente generoase, 
sfătuindu-i ca, + din agonisirile sale ce au câștigat din bunul patriei, să facă 
vreun monument santimantal, precum o casă pentru săraci ce să tăvălesc 
pe ulițe, vreo zidire pentru copii ce să arunc pe la răspântii sau ceva cărți 
„de ştiinţe în limba patriei pentru luminarea neamului ». « Tot patriotul orice 
agonisește din bunul patrici sale, dator este a cheltui în folosurile ei jumă- 
tate, căci ca este muma lui și neamul, frații săi și poate că sânt mulți care 
ar putea face și asemenea lucruri și să lase din destul și fiilor săi ». « Acestea 
sânt datoriile moralității +, + acestea sânt faptele cele ce caractirisesc noblețea, 
iar nu desfătările, lenevirea și lucsusul », proclamă Barbu Paris Momuleanu 1), 


1} N. Iorga, Istoria literaturii române în veacul al XIX-lea, |, p. 79—86; L Bianu, 
Nerva Hodoș şi Dan Simonescu, Bibliograjiu româneasea veche, III, p 4447. 


SPIRITUL REVOLUȚIONAR DINAINTE DE vai 199 

Din Parisul, unde în vremea aceea fuseseră trimisi la învățătură cei dintâi 
4 bursieri, fii din popor din Muntenia 1}, unul dintre ci, care urma studii 
înalte de filosofie: Eufrosin Poteca, cuteza a serie celor din ţară rânduri de 
sfat ca acestea: « Voiţi să vă faceți slăviți cu adevărat?... Izgoniţi nedrep- 
tatea din Valahia, adunați-vă cu toții în Sf. Mitropolie, faceți o rugăciune 
către Dumnezeu, ca să primiţi iertarea de păcatele cele trecute şi apoi faceți 
o lege politicească, prin care să se hotărască dajdiile de acum înainte asupra 
veniturilor fiecăruia, fără deosebire, de la divanit până la plugari și la hrânitori 
de dobitoace și așa, fără a sărăci cineva de tot, sc va aduna lesne cu ce plăti 
toate cheltuielile statului œ. Cuteza astfel acest simplu bursier să dea lecții 
boierimii conducătoare. Prin urmare, el propunea egalitatea înaintea dărilor, 
iar acestea tocmai în momentul când, pentru a plăti datorii de 2.300.000 de 
piaștri, se puneau la cale noui urcări de dări, se înțelege cu cruțarea privi- 
legiaților. (I. C. Filitti). Ba, cuteza a pomeni chiar de « liberarea robilor » 
(N. Iorga). 

lată tot atunci ridicându-se astfel de glasuri şi dintre unii feciori de boieri, 
care, adăpați la ideile revoluționare burghezo-democratice ale Parisului, își 
consternau părinții cu metamorfoza ce se petrecea în acest sens în concep- 
țiile lor. Unul dintre ei, Const. N. Filipescu, care îşi va lua acolo, în 1829, 
bacalaureatul în drept, nu se sfia să vorbească despre abuzurile boierilor, 
care erau « depozitari ai intereselor și fericirii naţiei », nu trecea sub tăcere 
€ arbitrarul » din ţară, arătându-se gata să colaboreze la toate proiectele ce 
s'ar alcătui « pentru prosperitatea și neatârnarea țării v., (Ibid.). 

Dintre membrii acelei societăți secrete politico-literare, fondată la Brașov 
de boierii bejeniți, unul singur s'a dovedit a fi o excepţie printre ceilalți care 
n'au lăsat alte urme decât acele tribulații egoiste, despre care s'a vorbit și un 
plan pentru îmbogățirea culturii prin traduceri, prin teatru, prin scoaterea 
unui ziar. (N. lorga). Este vorba de Dinicu Golescu, marele logofăt, care 
avea să înfioreze boierimea din care făcea parte, prin acea trâmbiţă a pocăinţei 
pe care a sunat-o în + Insemnare a călătoriei mele, făcută în anul 1824, 1825, 
1826». Intradevăr, aşa cum avea însuși autorul convingerea, aceasta a fost 
o carte cum nu mai cunoscuseră Românii. In paginile ei se face rechizitoriul 
cel mai realist și deci cel mai aspru, ce-i fusese dat păturii dominante să audă 
până atunci. « Am rămas în urma tuturor neamurilor », constată el desamăgit, 
după ce a văzut « adevărata fericire a altor neamuri v. Vinovaţii, marii vino- 
vați, pentru aceste « nedrepte urmări şi nepomenite peste tot pământul w 
erau fireşte, boierii, care aduseseră poporul « într'o sărăcie și într'o ticăloșie 
atât de mare, încât un străin este peste putință să crează această proastă 
stare +2), Cumplita exploatare la care era supusă țărănimea, număra două 
sute de zile de clacă pe an și totuşi clăcașii nu se alegeau cu nimic. (Thid). 


') Xenopol, Istoria parlidelor politice, l, p. 118—119. 
3) Constantin Golescu, Insemnare a eilâlariei mele. tipărită de Nerva Hodos, P- 58- 


Viaţa lor, locuința lor, mintea lor, adesea e ca la cei mai înapoiaţi sălbateci. 
+ Intrând cinevaş într'aceste locuri unde să numesc sate, nu va vedea nici 


~ biserică, nici casă, nici gard,... nici car, nici bou, nici vacă, nici oaie, nici 


pasăre, nici pătul cu semănăturile omului pentru hrana familiei lui, ci numai 
niște odăi în pământ, ce le zic bordeie, unde, intrând cinevaș, nu are alt a 
vedea decât o gaură numai în pământ, încât poate încăpea cu nevasta și cu 
copiii imprejurul vetrei şi un coş de nuiele-scos afară din fața pământului 
şi lipit'cu balegă » (ibid), iată imaginea halucinantă a satului din + Insemnarea » 
boierului din Golesti. Prin sate, oamenii umblă desculți și în sdrențe, după 
o căldare pentru mămăligă, pe care şi-o trec una alteia, cinci-șase familii, înto- 
vărășite în acest scop. Despre fiscalitatea spolietoare, Dinicu Golescu exclamă: 
a O! se cutremură mintea omului, când își va aduce aminte că făptura Dum- 
nezeirii, omenirea, fraţii noştri, au fost câte zece așternuţi pe pământ, cu 
ochii în soare și o bârnă mare și grea pusă pe pântecele lor, ca, muşcându-i 
mustele și țânțari, nici să poată a se feri!». 

Şi despre deposedarea țăranilor de pământuri de către boieri, prin fel de 
fe! de mijloace jăcmănitoare, Dinicu Golescu notează acele «luări nepravilnice 
dela acest norod, care nu-şi are nici hrana-de toate zilele », amintindu-și cum 


ii se înfățisaceră lui însuși odată « 20 de moșneni, cu sânurile pline de hrisoave 


de câte doao și trei sute de ani», pentru a-și justifica dreptatea cauzei lor, 
adică pentru a înlătura cutropirea boierească. 

Acest boier « filosof », care ştia că deoportivă e cenușa bogatului şi cea a 
săracului, năzuia la « o prefacere a temeliilor societății », schițând chiar un pro- 
gram În vederea europenizării țării. (N. lotga). 

Același colorit sumbru, întâlnit în fresca de mustrări, lăsată de Dinicu 
Golescu, aflăm, în aceeasi vreme si în prefața la ¢ Starea de arum din oblă- 
d irea grograjicească, ovdşene-scd - și poli icească a prințipaturilor Valahiei 
şi a Moldaviei v, scrisă de « Thomas Thornton englezul», în 180% și tradusă 
acum — în 1826— de sun Român poftitoriu de îndreptarea neravurilor 
neamului românes” și a sa luminare, spre mărire și buna fericire » cum sem- 
nează traducătorul anonim, pe care N, Torga îl presupune a fi Eufrosin 
Poteca. 

Acest traducător a avut, în orice caz, o obârşie de jos, poate a fiului de sătean 
dela Nucşoare, din muncelele Prahovei!) căci vorbeşte de + adâncul întune- 
rec, care și până astăzi, supt aceeași cutropire şi jalnică întunerecime » a 
e cutropit ù pe părinții săi și e ţine pre ticâlosul neamul nostru », (Î. Bianu, 
Nerva Hodoș şi Dan Simonescu, O. cit, II). 

« Cele vrednice de defăimare si hulă » scrise de Thornton + în această 
prea scurtă încondeiere », privitoare la starea Principatelor, + văzându-le şi 
cetindu-le și eu, m'au aprirs văpaia rusinii, m'au pătruns pilda ticăloșiei 
neamului meu +, serie tiimăcitorul, (Ibid.). - 


i N. Iorga, Op. cil, I, p: 61. 


SPIRITUL REVOLUȚIONAR DINAINTE DE 1348 201 


El înșiră apoi o întreagă gamă de note decadente, oglindind pătura domi- 
nantă, ca: e ruşini, obide, defăimări, ticăloșii, năravuri scârhoase, leneviri, 
trândăviri, amăgiri, adormiri, înșelăciuni, despoieri, răpiri, jefuiri, pedepse, 
chinuri si nieaplecarca la dulcile, folositoarele, luminătoarele învățături şi 
meşteşuguri o (Ibid.). : 

Constatând că a Românii sânt orânduiţi de triştea lor să fie supt jug 
murciţi, jefuiți și în veci să muncească goli, despoiaţi s, traducătorul e cate- 
goric în a conchide că această exploatare se cerea « spre desfătările și desfrå- 
tările celorlalte neamuri și celor din păcate mai mari ai lor carii numai după 
cei să zic patrioți, dar în faptă-s mai cumpliţi decât lupii cei turbaţi s. 
Nu e deci greu de ghicit că e vorba de clasa dominantă boierească. Aceasta 
e arătată ca interesată să țină poporul ola întunerecul ncînvățăturilor e, căci, 
+ de să vor lumina cu învățături, unde vor mai găsi norod orb să-l jupoae 
če piele și el, gemând şi suspinând să tacă, neștiind ce să vorbească » ! cum 
se întreabă traducătorul (Ibid ). 

De altfel el se explică numaidecât, căci, întrebând « cine este vinovat s 
de «hula și ticăloşia acestui dosădit norod + — cuvintele sunt luate parcă din 
vocabularul lui Tudor — face vinovaţi pe + boierii cei ce sânt în diregătorii 
şi cu puteri în mâinile lor », care chinuesc + pre ticălosul norod cu toate chi- 
purile de tiranii s. (Ibid ). lar ln aceasta este arătat complice și e cliroaul bise- 
ricesc +, e dela Vlădică până la opincă +, căci clerul este « vârful tuturor pute- 
rilor asupra celorlalți lăcuitori e Ibid). 

Toate acestea pricinuesc + cutremur și pârlirea părului e, căci poporul 
este ca o turmă fără păstor, lăsată pradă lupilor și câinilor, termeni de com- 
paraţie pentru oblăduire. « Cânii turmei să uită numai când să mai rămâe 
ceva din gurile lupilor, să apuce şi dânșii. Ce este mai firesc: că lupii mănâncă 
numai carnea depre oi, iar cânii turmei mănâncă și casele, Intocma să urmează 
și la noi, că cci cu puterea stăpânirii mănâncă carnea şi oasele cele mai fragede, 
Tar cei ce sânt pre supt stăpânitori şi ecârmuitori rod şi oasele, ling încă și 
bătătura ticălosului lecuitoriu, să nu i se mai ulme nici urma unde l-a mâncat » 
(Ibid.). 

'Traducătorul spune străveziu că schimbarea domniei prin aducerea unui 
pământean în scaun, rezultat pentru care în treacăt spunând, boierimea 
purta o recunoștință nemărturisită răscoalei lui Tudor, n'a îndreptat starca 
de lucruri de sub Fanarioţi și astfel cei răspunzători sunt și mai aspru jude- 
cați de către străini. 

In acest sens traducătorul serie: + încă sânt alți Evropei, carii scriu cele 
de acum curgătoare în pământurile noastre mai cumplit, prisosind altă pată 
mai mare şi otrăvită, hulind că acum să stăpânesc amândoao Prințipaturile 
de neamurile sale şi că văd mai rele urmări în toate chipurile şi mai deslră- 
nate si rele năravuri, când ar fi putut să le direagă și să le aducă la bună stare, 
în vreme ce pildele cele rele și peadecele cumplite Fanarioţi, cu a cărora pri- 
cinuire, zic scriitorii, că până acum ne apăram și ne indreptam; acum dar ce 


SPE > 


202 "VIAȚA ROMÂNEASCĂ 

îndreptare ne mai rămâne? decât, de nu să vor deştepta din somnul cel îm- 
petrit să se direagă și să să pună la o bună orânduială, alta nu mai rămâne, 
decât să creape pământul și să ne înghiță pre toţi de vii». (Ibid.). lar ceea 
ce-i este acestui tâlmăeitor anonim + mai de mirare, mai de obidă şi de lä- 
crămat » este că a ceale reale mai niciuna nu este minciună, ci toate adevă- 
rate » şi are impresia că cei ce le-au scria + încă multe le-au trecut cu vedearea 
tăcându-le, poate din neștiință sau scârbindu-să » (Ibid.). 

El mai sesizează că « toate cele din fire podoabe și îmbunătăţiri ale locului 
şi ale pământului » românesc, sunt tânguite că au încăput pe mâna acestui 

-e feliu de câni de stăpânitori, oblăduitori şi cârmuitori è (Ibid ). 

Și încheind, anonimul îndeamnă pe cetitorii săi compatrioți « să lapede. . . 
din neamul românesc toate neravurile şi faptele cele rele câte să văd defăi- 
mate de neamurile streine v. | 

Ca măsuri de îndreptare recomandă acestora + învățăturile de tot feliul +, 
căci altfel vor rămâne o în veci cufundați în întunerecul nestiințelor și în lațu- 
rile ticăloşiei ù». Apoi le dă sfaturi de cumpătare, argumentând că + economia 
este părăsirea lucsului. .., îngrijirea cu osârdie a moșiilor şi a altor avuturi. 
In sfârșit, anonimul reflectează la « punerea în lucrare a neguțătoriei p, căti 
prin mijlocirea acesteia + toate neamurile și toate împărăţiile să înalță şi să 
îmbogăţesc s». (Ibid., pp. 522—523) de unde reiese că anonimul ar fi un 
apologet al burgheziei. 

Dar iată, în același sens, o manifestare certă a lui Eufrosin Poteca, bur- 
sierul filosof, care din Parisul de unde așteptase agitat să se întoarcă în patrie, 
fiindcă Epitropia şeoalelor din București întârzia să-i trimită bani pentru 
drumul înapoi, scrisese că, așa cum nu se rușinează că e om de jos, + născut 
mai aproape de pădure decât de curtea domnească +», e gata să vină în ţară 
să semene «sau puţinele idei ce le-au cules pe acolo, sau grâu pe întinsele 
ei şesuri ù. Pentrucă, se consola monahul din el, « părinții mei cei adevăraţi, 
din care se trage tot ntamul omenesc, sunt cerul şi pământul, iar Dumnezeu, 
împăratul lumii, adeseori obicinuește de scoate din noroiu pe cel umilit și-l 
așează printre fruntașii norodului +. (Xenopol). 

La 1826, întors în ţară, el scria episcopului de Argeș: + Dajdie, zic Bucu- 
reştenii, să plătească numai ţăranii proști... Oh! Dumnezeule, dacă ești 
drept, şi iubești dreptatea, pentru ce nu stingi pe asupritori de pre fața pä- 
mântului ? Şi săracii asupriţi să te slăvească | Săracii Rumâni !, Ei, dacă au oi, 
plătesc pentru ele, dacă porci, dacă stupi, dacă vii, tutun. . . Iar d-lor,, . dacă 
au vii, le lucrează poslușnicii...; 20.000 de Rumâni aleși le dă dajdie grea 
şi d-lor își poleesc caleșcele... Dacă sunt în slujbe politicești, au destulă 
plată și încă cea mai bună treabă o fac logofeţii și zapciii; treaba lor este să 
stoarcă pe Rumâni s. (Xenopol) e Ticăloasă inima mea să topește de focul 
în care să frig bieții rumâni!» (E. Virtosu). 

In anul următor, într'un « proect » al său, în care pune accentul pe reor- 
ganizarea școalei, Eufrosin Poteca preconizează un învățământ naţional, 


SPIRITUL REVOLUȚIONAR DINAINTE DE 184 203 
uniform pentru e toată tinerimea » la care, deci, să vină, alături de copiii celor 
mici şi săraci è și feciorii de boieri, izolați până atunci « pe la casele d-lor », 
unde părinții lor le chiverniseau învățătura cu dascăli angajaţi pentru ei, 
Inchisă în carapacea ei de egoism cultural, această boierime făcuse să pălească 
flacăra ideilor de deşteptare națională şi de libertate socială întreținută prin 
glasul lui Gheorghe Lazăr, în limba maicii sale ò, la şcoala + academiceascăs 
pentru + științele filosoficești și matematiceşti » din chiliile m-rii Sf-Sava, 
șecală înviată de el, susținut de boierul Constantin Bălăceanu, în anul 1818, 
După răscoala din 1821, care a pticinuit închiderea școalei dela Sf, Sava, 
Gheorghe Lazăr, întâmpinat cu neincredere de boieri, când încercase s'o 
redeschidă, părăsise bolnav şi desamăgit Bucureştii în anul 1822, întorcându-se 
în Avrig, satul său natal, unde a murit, sărac şi părăsit, în anul următor *}. 

Pârtia în sensul proiectului lui Eufrosin Poteca, fusese deschisă de Dinicu 
Golescu, care recent — în 1826 — făcuse să răsară prima luminiţă pentru 
subțierea beznei neinvăţăturii în care erau ținuți să zacă fiii de țărani, înfiin- 
find cea dintâi şcoală rurală pe pământul României, la Golești, unde a fost 
adus ca profesor celălalt transilvănean: Aron Florian. (Xenopăl). 

In proiectul amintit, Eufrosin Poteca trece şi la + alegerea unui cârmuitor 
politicesc +, care trebuia să slujească pentru + binele norodului +, iar nu norodul 
« pentru cârmuitor +. Altfel, « norodul poate să-l scoată şi să aleagă pe altul », 
năzuieşte Eufrosin Poteca, tinzând la principiul revocării acestui « cârmuitor b, 
(I. C. Filitti). 

După cum își aduce aminte Eliade, la întoarcerea în țară a logofărului 
Dinicu Golescu și din iniţiativa acestuia, au fost puse bazele acelei societăţi 
secrete, care și ea își propunea să constitue un organ de progres pe tărâmul 
culturii 3), Din statutele acestei societăți secrete, devenite statute ale Societăţii 
literare sau « de faţă », care o dublă pe cea secretă, se desprinde un program 
atent la desvoltarea acelei culturi naţionale, menită să creeze so nouă gene- 
raţie cu idei democrate burgheze progresiste şi cu o puternică conștiință 
națională +3), corolar al desvoltării schimbului «le mărfuri în Principate 
(Ibid.), 

Astfel, pe lângă şcoala dela Sf. Sava, proiectată a fi + împlinită şi + înăl- 
ţată » la gradul de colegiu, se prevedea creierea unei a doua asemenea școale 
la Craiova, înființarea de şcoale normale în capitala fiecărui județ și de şcoale 
primare în fiecare sat. Apoi, se făcea mențiune despre « fondarea de jurnale 
sau gazete în limba română +, despre abolirea monopolului tipografic deținut 
de tipografia dela Cișmeaua lui Mavrogheni a doctorului Caracaș, despre 


*) Istoria României. Manual nnie pentru el. XI-u medie, Reductor responsabil Mihail 
Roller. Ed. IV, p. 301—302. 

3) 1. Heliade Rădulescu, Equilibru Între antithesi san spiritul şi materia, Bucuresti, 
1859—1869, p. 77—78. 

:) Istoria României. Manual unic pentru clasa XI-a medie, Ediţia n IV-n. Redactor 
responsabil Mihail Roller, p. 302, 


204 - VIATA ROMÂNEASCĂ 


încurajarea traducerilor în limba patrici şi tipărirea lor, despre « formarea 
unui teatru național». (1. Heliade Rădulescu). Tocmai la sfârşitul statu- 
telor, se pomeneşte vag şi despre o estăruire spre ieşirea din regimul 
fanariot, prin reforme înțelepte sau reinoirea primelor instituțiuni ale 
"Țării s. (Iiid).. Aceasta însemna menţinerea statu quo-ului suprastruc- 
tural, ceea ce e ușor explicabil, dacă se ține seama că la Societatea lite- 
rară + luară parte mai toți boierii din Capitală, cum şi câte trei frați ai dom- 
nitorului Grigorie Ghica », care veneau la adunările ce se ţineau în casele 
lui Dinicu Golescu de pe podul Mogoşoaei, transformate într'un fel de 
« cazinu +, (Ibid,). Numărul acestora a sporit cu boierii întorși dela Brașov 
din pribegie, printre care se afla și lon Câmpineanu, depozitarul statutelor 
celeilalte societăți secrete dela Brașov, căruia i le transmisese fratele său, 
Constantin, decedat acolo de curând. (Ibid.). Cele două ramuri « plecând 
din aceeași sorginte din Brașov » și având același scop naţional +, cum ne 
comunică Eliade, își dădură astfel mâna pentru «a continua mai departe 
fapta » (Ibid.). Dar războiul de atunci ruso-turc a dus, spune Eliade, la « des- 
fiinţarea sau risipirea » Societăţii literare. (Ib'd.), 

lată însă că în acest timp și datorită tocmai războiului, a fost posibilă 
realizarea unui deziderat exprimat în statute și anume, scoaterea primelor 
gazete în limba română, atât în Principatul de dincoace de Milcov, cât şi 
în Moldova. Din iniţiativa cartierului general al armatei ruse, care înregistra 
victorie după victorie împotriva Turciei, a putut apărea în București primul 


-numär din 4 Curi rul Romd escs, la 8 Aprilie 1820. Astfel, Eliade, chemat 


dela Sibiu, de Dinicu Golescu, care se bucurase de înţelegerea comandanților 
ruşi, a putut publica aici, alături de știrile de pe front și veşti din ţară şi din 
străinătate, la care avea să adauge apoi un «adaos literal e. (Ibid.). Aceasta 
venea după celălalt rod al lui Eliade, tipărit la Sibiu în 1828, adică după 
+ Gramatica limbii române», care va fi un îndreptar pentru perfecționarea 
limbii literare românești. (Istoria României... p. 338). 

Și în Moldova, sămânţa desvoltării culturii naţionale în sensul amintit, 
fusese aruncată în proectul Cărvunarilor din 1822. Aici au fost prevăzute 
+ şcoli obşteşti în Iași și pe la toate târgurile din țară +, dar nu s'a putut face 
decât o biată școală primară în chiliile dela 'Trei Ierarhi, unde lecţiile le dădea 
«un oarecine +, şcolar mai înaintat dela Socola. (N. Iorga). Lipsea de aici 
vechiul animator Gheorghe Asachi, « innoitorul acelorași idei prin cultură 
în Moldova, aflat la Viena, unde fusese numit agent de Icâniţă-Vodă Sturdza. 
Intors în 1827, Asachi a fost numit, la 5 Ianuarie 1828, «director la școala 
națională » sau « școala publică » dela Trei lerarhi, reorganizată pe baze noui 
şistrainice « pentru predarea științelor începătorae în limbile românească și 


latinească », (Ib dem.). Cât priveşte satele, acolo psalții bisericilor continuau . 


să fie dascălii improvizaţi ai copiilor de țărani. (Ibidem), 
Ecouri răzlețe, care să ne amintească accentele din "Țara Românească, 
din paginile lui Dinicu Golescu, ale lui Barbu Paris Momulcanu sau ale auto- 


SPIRITUL REVOLUȚIONAR DINAINTE DE 1345 205 


rului anonim al prefeţei la traducerea lucrării Jui Thornton, nu se întâlnesc 
în Moldova, din această vreme, tot așa după cum n'au existat nici societăți 


"secrete. 9 


La 1 Iunie 1829, a apărut și aici gazeta « Albina Românească», carc a avut 
acecași geneză ca și + Curierul românesc o. Editorul ei, Gheorghe Asachi, 
îi va adăuga acel supliment literar, intitulat cu rezonanță « Alduta Romă- 
nească e. 

Moldova rămăsese de data aceasta în urmă, mult în urmă, pentru o întreagă 
generaţie, cum o priveşte cu regret N, Torga. 

Intr'un astfel de climat, în "Țara Românească și Moldova, a venit Regu- 
lamentul Organic, conceput să constitue un pas înainte pentru cele două 
Principate şi pus în aplicare respectiv în Iulie 1831 și Ianuarie 1832. 


GH. L GEORGESCU-BUZĂU 


DESPRE OPERA LUI V. I. LENIN 
«MATERIALISM ȘI EMPIRIO-CRITICISM» 


Acum 40 de ani pe malurile lacului Leman la Geneva, începu Vladimir 
Ilici Lenin să scrie opera sa à Materialism și empirio-criticism », care apăru 
în editura Zveno din Moscova un an mai târziu în Mai 1909. 

Dacă redactarea acestei mari lucrări n'a durat decât din Februarie până 
în Octombrie 1908, pregătirea ei, studierea tuturor operelor importante ale 
filosofici din antichitate și până în veacul al XX-lea l-a preocupat pe Lenin 
ani dearândul, în deosebi în perioada de după revoluţia burghezo-democra- 
tică din 1905, din Rusia. P 

Dar nu numai filosofia a fost studiată şi prelucrată de Lenin, ci şi prin- 
cipalele cuceriri ale ştiinţelor precum și noile concepţii din domeniul fizicei 
şi științelor naturale din perioada de după moartea lui Engels până în 1908. 

Felul declarat al lucrării lui Lenin este acela de a apăra tezaurul filosofic 
al marxismului» leninismului, arma teoretică a clasei muncitoare, împotriva 
renegaților, revizioniștilor și a tuturor acelora care sub diferite forme încer- 
cau să introducă prin contrabandă idealismul în sânul marxismului. 

In fapt însă, pe lângă această strălucită apărare Lenin desvoltă în mod 
genial materialismul dialectic analizând însemnătatea progreselor ştiinţifice 
şi combătind tendințele idealiste apărute la unii oameni de ştiinţă, necunoscă- 
tori ai dialecticei materialiste. 

Opera lui Lenin + Materialism și empir o-criticism » este o lucrare măreață, 
care îmbogățește și desvoltă mai departe materialismul filosofic marxist. 

Istoria Partidului Comunist Bolşevic al Uniunei Sovietice (Curs scurt) 
referindu-se la apariţia lucrărei lui Lenin expune în primul rând condi- 
țiunile istorice care au determinat redactarea şi publicarea ei, 

Este caracterizată perioada reactiunii stolipiniste numită astfel după 
şeful guvernului țarist din acea vreme, călăul Stolipin. Guvernul țarist înce- 
puse o acțiune intensă de nimicirea organizaţiilor politice și economice ale 
proletariatului, Zeci de mii de revoluționari fură aruncaţi în închisori, deportați, 
iar mulți dintre dânșii executaţi. Spânzurătorile căpătară în acea vreme de- 
numirea de ¢ cravate ale lui Stolipin » Rusia evolua tot mai accelerat spre 


i 
| ERE 


DESPRE + MATERIALISM ŞI EMPIRIO-CRITICISM + 207 
capitalismul monopolist, imperalism. Numărul marilor bănci şi rolul 
lor în industrie sporea neincetat, Se creeau primele trusturi și sindicate 
ale capitaliştilor, Odată cu desvoltarea capitalismului spre imperialism, 
odată cu apariția monopolurilor, cartelurilor, țarismul a căutat să-şi întă- 
rească baza sa în sate, Prin legea agrară promulgată în g Noembrie 1907 
a urmărit creearea unei pături puternice de chiaburi, sprijinitori ai auto- 
crației la ţară, 

Politica stolipinistă agravă şi mai mult situația țărănim i sărace, determi- 
nând o accelerare a procesului de diferențiere între țărănimea muncitoare 
şi culaci. 

In aceste condițiuni — după înăbuşirea revoluției burghezo-democratice 
din 1905-1007 — în perioada celei mai crunte terori, a pogromurilor. și 
asasinatelor, a diversiunilor însclătoare, se manifesta o tendință puternică 
de dezagregare și descompunere în rândurile tovarășilor de drum ai mişcării 
muncitorești, mai cu seamă a intelectualilor de origină burgheză şi mic bur- 
gheză. Părăsind revoluția ei tindeau să se supună reacțiunei, ţarismului. 

t Ofensiva contra revoluției se a se şi pe frontul ideologic. Apăru o 
droaie întreagă de scriitori la modă car? « criticau » şi + executau » marxismul, 
împroşeau cu noroi revoluția, își băteau joc de ea, ridicau în slavă trădarea, 
ridicau în slavă desfrâul sexual în numele + cultului persoanei o. Se înmulțiră în 
domeniul filosofiei tentativele de «critică», de + revizuire» a marxismului z 
apărură deasemenea tot felul de curente religioase care se ascundeau în dosul 
wnor argumente cică științifice. Criticarea marxismului deveni o modă, Toți 
aceşti domni cu toate marile deosehiri dintre ei, urmăreau un scop comun: să 
abată massele dela calea revoluției +. (Cap. IV). 

Astfel caracterizează a Istoria Partidului Bolșevic » diferitele curente reac- 
țonare idealiste, sceptice care se manifestau în rândurile intelectualității 
tuse din anii 1907—1912. 

Dar această situație influență chiar şi în rândurile Partidului, mai cu 
seamă pe intelectualii care aderaseră în timpul când valul revoluționar era 
in ascendență, 

Acești « viteji luptători » cum îi ironizează Lenin căutau să se refugieze 
care încotro în perioada reacţiunii stolipiniste. Unii luaseră în brațe empirio- 
ctiticismul lui Mach și Avenarius; alţii se ascundeau sub aripile frânte ale 
+ pozitivismului ultra-modern »; iar câţiva alunecaseră până în mocirla fide- 
ismului, ajungând să propovăduiască «zidirea de- Dumnezeu ». Toţi acen 
Bazarov, Bogdanov, Berman, luşehevici, Valentinov, care ei pretindeau 

[i roi ițiile marxismului, tre- 
marxişti dar care niciodată nu stătuseră ferm pe poziţ e pis 
cuseră în acelaș timp la o «critica» a bazelor teoretice ale marxismului adie 
materialismul dialectic şi a bazelor lui istorice științifice, materialismul istoric, 
Încercarea de a submina marxismul se făcea dinlăuntrul câmpului maris- 
mului, cu fățirnicie. Ei afirmau cu nesinceritate că n'ar voi decât să s imbu- 
nătățească » marxismul, să-l modifice pe ici pe colo, în punctele esenţiale, 


208 VIATA ROMÂNEASCĂ 


Marxiştii aveau marca și urgenta sarcină de a da răspunsul necesar acestor ` 


renepgați, de a le smulge masca şi de a-i arăta în adevărata lor înfățișare. Ple- 
hanov — conducător al menșevicilor — se eschivă, preferând să scrie două 
foiletoane fără importanţă, Această sarcină o îndeplini cu măreție Vladimir 


Ilici Lenin în celebra sa lucrare « Materialism și empirio-criticism » — note. 


critice despre o filosofie reacționară. 

Into scrisoare către Maxim Gorki din 25 Febr. 1905, Lenin scria: 
« La începutul lui 1006 Bogdanov scrise o carte, cred că a 3-a parte a empirio- 
maonismului. În vara anului 1006 mi-a prezentat-o și am inceput să o studiez 
temeinic. După ce am citit-o m'am înfuriat grozav. Imi devenise și mai clar că 
apucase pe o cale absolut falsă și nemarxistă. I-am seris atunci «o declaraţie 
“de dragoste » o epistolă filosofică care cuprindea trei caiete ». lar după lectura 
volumului « Esscuri asupra filosofiei marxismului », Lenin spunea: e Am citit 
toate articolele cu exceptia articolului lui Suvorov (pe care-l citesc tocmai acum ) 
și cu fiecare articol citit creşte și indignarea mea. Nu, aceasta nu este marxism ! 
Empirio-criticii, empirio-moniștii și empirio-simbolişhii noştri se târăsc de-a- 
dreptul în mociriă. SA asiguri cititorul ga credința în realitatea lumii exterioare 
este « misticism » (Bazarov), să eci materialismul și hantianismul într'un 
mod ne mai pomenit {Bazarov şi Bogdanov), să predici o varietate de agnosti- 
cim (empirio-criticism) și idealism (emipirio-monism), să-i vorbeşti muncito- 
rului de + ateismul religios» și de + dumnezeirea » celor mai inalte potente ome- 
nești, ( Lunacearski ), să declari învățătura lui Engels despre dialectică, misticism 
(Bermann), să te adapi la izvorul împuțit al unor oarecare è pazitiviști » agno- 
sticişti sau metafizicieni francezi — ducă-se pe pustii împreună cu teoria simbolică 
a cunoaşterii (Iușhevici) ! Nu, asta depășește orice b. a 

In Apus, Karl Kautzk: printr’o scrisoare pe care Friedrich Adler a publicat-o 
în Iulie 1909, îşi anunța oportunismul și trădarea marxismului. La întrebarea 
pusă de un muncitor georgian, Bendianidze, asupra relației dintre marxism 
şi machism Kautzk: răspundea: « Intrebaţi: este Mach un marxist? Depinde 
de 'ce se înțelege prin marxism. Eu nu înţeleg prin aceasta o filosofie ci o 
ştiinţă a experienței, o concepție deosebită asupra societăţii. Această concepție 
este ncgreșit incompatib.lă cu teoria cunoașterii a lui Mach... Eu însumi 
nu găsesc între concepția lui Marx și cea a lui Dietzgen o deosebire esenţială; 
iar Mach este foarte apropiat de Dictzgen ». 

Mai departe Kautzki își arăta părerea de rău pe care o resimțea d spre 
“discuția ivită între social-democrații ruși privitor la concepțiile lui Mach 
întru cât asemenea chestiuni nu intră în sarcinile Partidului. Ba mai muit, 
declară că filosofia machistă este o chestiune particulară. lată poziţia ponti- 
fului social-democraţiei din acea vreme, poziţie neprincipială, oportunistă, 
senegată. În acest timp când teoreticienii renumiți ai marxismului pr 
Kautzki trădau sau părăseau lupta, conducătorul partidului bolşevicilor 
— Vladimir Ilici Lenin — fu acela care ridică și mai sus, ținând puternic 
în mână steagul materialismului dialectic, steagul marxismului. 


DESPRE e MATERIALISM ȘI EMPIRIO-CRITICISM + 209 


Poziția principială a lui Lenin o arată următorul pasaj dintr'o scrisoare 
către Gorki din 24 Martie 1908: « Trebue să intelegeti și veți înțelege că un 
om de partid are datoria să se ridice împo'riva unei învățături imediat ce s'a 
convins de completa ei injusteță și că este dăunătoare. Nu aș fi dat alarma dacă 
nu m'as fi convins absolut și în măsura în care cunosc sursele originale ale lui 
Bazarov, Bogdanow, etc., mă conting din ce în ce mai mult că lucrarea lor este 
dela un capăt la celălalt, dela A la Z, de sus până jos până la Mach și Avenarius, 
un lucru neghiob, dăunător, filistin şi popesc... De ce împăcare mai poate fi 
vorba aci, dragă A. M.? Vă rog, ar fi caraghios să pierdem pentru aceasta măcar 
un cutânt. Bătălia este absolut de neinlăturat şi oamenii de Partid nu trebue să 
năzuiască o muțamalizare, o amânare sau o ocolire și trebue să aibă grijă ca 
munca practică de Partid necesară să nu sufere... Cum trebue ajuns la aceasta? 
Prin neutralitate? Nu. Intro asemenea problemă nu poate să existe și nu va 
exista neutralitate ». 

O luare de poziție publică a lui Lenin împotriva acestor devieri se produse 
în 1908 cu prilejul comemorării a 25 ani dela moartea lui Marx, Bolșevicii 
publicară o colecție de articole care conținea şi o contribuţie a lui Lenin, 
întitulată: « Marxism și revizionism s. (Studiul acesta este tradus în volumul 
II din + Operele Alese » ale lui Lenin, pag. 80). Intr'insul Lenin caracterizează 
curentele revizioniste ale marxismului și analizează cu o profunzime deose- 
bită bazele și cauzele economice, precum și rădăcinile de clasă ale revizio- 
nismului, 

+ În fiecare țară capitalistă există totdeauna alături de proletariat pături 
largi mic burgheze de mici patroni. Capitalismul s'a născut și ia mereu naștere 
din mica producție. Anumite pătur' mijlocii sunt în mod inevitabil din nou create 
de capitalism. Aceşti noui mici producători sunt tot atât de inevitabil aruncați 
din nou în rândurile proletariatului. E cu desăvârșire firesc deci faptul ca ideo- 
logia mic-burgheză să pătrundă iar și iar în rândurile largi ale partidelor mun- 
citorești +». Aceasta fiind baza economică Lenin caracterizează minunat reflexul 
său pe tărim ideologic, filosofic: e In domeniul filosofiei, recizionismul s'a târit 
la remorca + științei » profesorale burgheze. Profesorii proclamaseră formula 
« înapoi la Kant » și iată că revizionismul se târa în urma neo-Rantienilor ; pro- 

fesorii repetau impotriva materialismului filosofic bamalitățile popeşti de mii 
de ori spuse și repetate, şi iată că zâmbind cu indulgență, revizioniştii bombăneau 
(cuvânt cu cuvânt după ultimul Handbuch) că materialismul a fost de mult 
« desminţit »: profesorii îl tratau pe Hegel ca pe un « cdine mort» și propăă- 
duiau ei înșiși idealismul, un idealism însă de o mie de ori mai mărunt și ma! 
banal decât cel hegelian, ridicau cu dispreţ din umeri vorbind despre dialectică, 
— și iată că revizioniştii se tărau în urma lor În mocirla banalizării filosofice 
a științei, înlocuind « subtila » (și revoluționara) dialectică prin «simplas ( F 
tihnita) « ie»; profesorii îşi câștigau leafa lor dela Stat, adaptându-și 
sistemele lor idealiste și « critice » «filosofiei» medievale dominante ( cu alte 
cuvinte teologiei) şi iată că revizioniștii se rânduiau alături de ei, tinzând să 


Li 


210 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


facă din religie o è chestiune particulară ù, nu în raport cu Statul contemporan, 
ci în raport cu partidul clasei înaintate. o 

Şi într'o notă adăugită acestui articol. Lenin demască pe Bogdanov, Ba- 
zarov şi alţii: + Voiu arăta în viitorul apropiat într'o serie de articole sau într'o 
broșură specială că tot ce se spune în text în legătură cu revizioniștii neo- 
kantieni se adresează în fapt acestor noui revizioniști neo-humeiști şi neo- 
berkeleyeni ». 

In aceiaşi perioadă în Caucaz — la Tiflis, Georgia — I. V. Stalin a pu- 
blicat o serie de articole între Iunie 1906 ṣi 10 Aprilie 1907 întitulate « Anar- 
hiem sau socialism » în care a dat o expunere amplă a concepției despre lume, 
a partidului muncitoresc revoluționar, In această lucrare a sa tovarășul Stalin 
apără materialismul dialectic ca fundament teoretic al socialismului, desvoltă 
bazele filosofice ale marxismului și urmăreşte acelaș țel ca și Lenin în + Ma- 
terialism și empirio-criticism »: înfrângerea sdrobitoare a revizionismului şi 
consolidarea pozițiilor materialismului filosofic marxist. 

Combătând teoriile anarhiste ale grupulețului înființat în anul 1905 în 
Georgia de elevii lui Kropotkin, Cerkezişvili, Mihaco Tereteli, Salva Go- 
ghelia și alții, tovarășul Stalin face o strălucită expunere asupra desvoltării 
naturii şi societății și prezintă cu o genială claritate principiile fundamentale 
şi legile materialismului dialectic, 

În acest moment crucial când în urma înfrângerii revoluţiei burghezo- 
democratice în Rusia, marxismul era atacat din toate părțile, nu numai din 
afara dar chiar și din lăuntrul lagărului său, au stat alături întru apărarea 
materialismului dialectic și istoric desvoltându-l, aceste două mari genii ale 
omenirii Lenin și Stalin. Deși la depărtări de mii de kilometri — Lenin în 
Elveția și Stalin în Caucaz — cei doi făuritori ai bolșevismului au luptat cu 
aceiași principialitate și consecvență revoluționară împotriva renegaţilor mar- 

„ xismului, pentru apărarea tezaurului ideologic lăsat de Marx și Engels şi 
pentru desvoltarea acestuia (n nouile condițiuni istorice. k 


După ce în introducerea + Materialismului și empirio-criticismului + Lenin 
arată filiaţiunea empirio-nioniştilor și empirio-criticilor şi înrudirea concep- 
ţiei lor gnozeologice cu aceca a episcopului filosof George Berkeley expusă 
în 1710 în «+ Tratat asupra principiilor cunoașterii umane » reproduce felul 
cum încă vechii materialisti francezi Diderot, Holbach, Helvetius, au com- 
bătut concepţiile false și mistificatoare ale lui Berheley care susținea că 4 esse 
est percipi» adică nega existența lumei obiective şi reducea la percepții şi 
senzații cunoașterea omenească. Berkeley susținea că obiectele sunt combi- 
naţii de senzații subiective, iar non-eul este în fond o proectare a eului, 
Materia nu există « puteţi să întrebuințaţi cuvântul materie în sensul în care 
alţii întrebuințează cuvântul «e ncant». Această concepție de a considera 


Pry 


DESPRE + MATERIALISM ŞI EMPIRIO-CRITICISA s ati 
lumea exterioară — natura — ca o combinaţie de senzații stă la baza teoriei 
cunoaşterei a empirio-criticismului, empirio-monismului, etc. 
Și Lenin trece după aceea la o analiză profundă în decursul a 3 mari 
Apea a teoriei cunoașterii empirio-criticismului față de cea a materialismului 
ialectic. Lenin arată că « sofismul filosofiei idealiste constă în faptul că sen- 
zaţia nu este considerată ca o legătură dintre conștiință și lumea exterioară ci 
ca eg ca un zid ce desparte conștiința de lumea exterioară. Nu ca 
imaginea fenomenului exterior core iei, ci i 
See: spunzător senzatiei, ci ca singurul lucru 
Spre deosebire de acest punct de vedere care duce la solipsism și la ne- 
garen existenței universului în afara conștiinței, adică la negarea lumei, mate- 


“mal i 
rialismul arată că existența materiei nu depinde de senzații, că primordială 


este materia iar senzați ândi 
Ruieni dna suzi Pa BOR Sra decåt un produs superor al 

Friedrich Engels a desvoltat în + Ludwig Feuerbach » concepția gnozeo- 
logică a materialismului dialectic. Pentru aceasta el definește problema fun- 
damentală a filosofiei în felul următor: « Marea chestiune fundamentală a ori- 
cărei filosofii, îndeosebi a filosofiei moderne este problema relației între cugetare 
și existență «+ « După felul cum răspundeau la această întrebare, filosofii s'au 
împărțit în două mari tabere. Acei care susțineau primordialitatea spiritului 
față de natură și care deci admiteau în ultimă instanță creearea lumii în vreun 
fel oarecare — și această creațiune este adeseori la filosofi, de pildă la Hege!, 
cu mult mai încurcată pi mai imposibilă decât în creștinism, alcătuiau tabăra 
idealismului. Ceilalți care priveau natura ca elementul primordial, aparțin dife- 
ritelor şcoli ale materialismului. l 

s Problema relàției dintre cugetare și existentă mai are însă şi o altă latură: 
în ce relație stau ideile noastre despre lumea ce ne înconjoară, față de această 
lume însăși? Este oare, cugetarea noastră în stare să cunoască lumea adevă- 
rată? Suntem noi oare capabili, în ideile și noțiunile noastre despre lumea reală, 
să dăm o oglindire adevărată a realităței? » (e Ludwig Feuerbach și sfârșitul 
filosofiei clasice germane +, pag. 20—21). 

La întrebarea aceasta, unii filosofi precum Hume în lucrările sale « Cer- 
cetări asupra cunoașterii umane +» şi a Tratat asupra naturei umane ia 0 
poziţie agnostică negând p: sibilitatea cunoașterei reale a lumei, afirmând că 
nu putem cunoaște decât propriile noastre percepțiuni, impresii sau idei. 
lar Immanuel Kant în lucrările sale « Critica rațiunei pure », a Critica raţiunei 
practice » şi « Prclegomene la orice metafizică viitoare » afirmă existența unui 
lucru în sine care există în afara senzațiilor, gândirei, conștiinței noastre, 
dar — şi aici se întâlnește cu Hume — oamenii nu pot cunoaște nici odată 
acest lucru în sine. Ei trebue să se mulțumească a cunoaște doar aparența 
și nici decum lucrul în sine. Numai fenomenele, aparențele conatituesc după 
Kant obiectul experienţei umane, iar lucrurile în sine, noumenele, reprezintă 
esențe incogroscibile, 


s 


202 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Separaţia aceasta artificială între « lucrul în sine + şi aparență, între noumen 
şi fenomen, este o greșeală fundamentală a filosofiei kantiene. Materialismul 
dialectic neagă vulabilitatea separaţiei și combate această falsă teorie a 
incognoscibilităței lucrului în sine. Lucrul în sine există și poate fi cunoscut 
de om. Mai mult, el este cunoscut tot mai profund şi tot mai amplu 
de óm. | 

Marx în tezele sale asupra lui Feuerbach A pe ee în e 

anului 1845, arăta (prima teză: « Neajunsul princi ntregului 
apis de Aia po inclusiv acel al lui Feuerbach, este că obiectul, realitatea, 
“sensibilitatea este concepută numai sub forma obiectului sau întuițier, şi nu ca 
activitate omenească sensibilă, ca activitate practică, nesubiectică. Deaceea s'a 
întâmplat că partes activă, în opunere cu materaialismul, a fost desvoltată de idea- e 
lsm — dar numai abstract, deoarece idealismul, fireste, nu cunoaște activitatea 
-reală, sensibilă, ca atare. Feuerbach doreşte obiecte sensibile diferențiate, în rea- 
litate, de obiectele gândirei, dar el nu concepe activitatea omenească însăți ca a 
activitate obiectivă », a FĂ 
De asemenea, Engels scrie în această privinţă: « Cea mai decisivă desmin- 
tire a acestor, ca și a tuturor celorlalte fantezii filozofice, este practica. Anume, 
experiența şi industria. Când putem dovedi justeța concepției noastre despre un 
fenomen natural, veproducându-l noi înşine, producându-l din condițiile lui, 
ba pe deasupra făcându-l să servească scopurilor noastre, sa sfârșit cu 4 lucrul 
în sine ý de necunoscut, al lui Kant. ((L. F. pag. 22). ` 
In felul acesta, Marx și Engels au răspuns concepțiilor agnostice ale lui 
Hume şi Kant. Engels, care la sfârșitul vieții sale, a văzut apariția curentului 
4 zurück zu Kant +, — « înapoi la Kant » al profesorilor şi filistinilor germani, 
i-a demascat ca retrogazi « Dacă neo-kantienii încearcă să reinsuflețească con- 
cepţiile lui Kant în Germania, iar agnostici concepțiile lui Hume în Anglia 
(unde mau dispărut niciodată) cu toate că aceste concepții au fost atât în teorie, 
câ! și în practică de mult desmințite, apoi aceasta reprezintă din punct de vedere 
științific un regres, iar în practică o încercare rușinată de a primi materialismul 
pe ușa din dos pi a-l tăgădui în ochii lumii ». Această caracterizare a lui Engels 
este valabilă atât pentru școala lui Herman Cohen din Marburg, cât şi pentru 
empirio-criticii lui Mach, Avenarius sau imanenţii Schuppe, ete, Aceștia 
însă şi-au desvoltat teoriile lor după moartea lui Marx şi Engels, la începutul 
veacului 20 îndeosebi. Pe aceştia îi combate Lenin în « Materialism şi empirio- 
criticism »: « Diferitele moduri de a se exprima ale lui Berkeley în 1710, ale lui 
Fichte în 1801, ale hui Avenarius în 1891—1804, nt schimbă intru nimic fondul 
chestiunii, adică linia filozofică fundamentală a idealismului subiectio. Lumea 
este senzația mea; mon-eul este presupus (creat, produs) de eul nostru. Lueru- 
rile sunt în indisolubil conexiune cu conștiința ; coordonarea indisolubilă a eului 
nastru și a mediului, constitue coordonarea principială empiriocritică ; toate acestea 
nu sunt decât unul și acelaș postulat, aceleați vechi boarfe prezentate sub o firmă 
mai mult sau mai puțin revopsită » (pag. 68). 


DESPRE « MATERIALISM ȘI EMPIRIO-CRITICIM s 213 
Lenin arată apoi, că astfel de ¢ teorii» duc la obscurantism filosofic și la 
absurditatea idealismului subiectiv şi a solipsismului. Empiriocriticii rusi 
Bogdanov şi ceilalți, întorc + acul otrăvit » al lui Avenarius şi Mach, pier 
impotriva materialismului, spre inima partidului proletariatului revoluționar 
din Rusia, 
Lenin trage trei importante concluzii zeologi i iti 
Engels o făcuse lui Hume și Kant: 1) Luati dată. rafie de kag 
ştiinţa noastră, indeper'ent de senzațiile noastre; 2) Nu există și niei nu s 
exista absolut nicio decscbire princip ală între fenomen“şi lucrul în sine: Ta 
domeniul teoriei cunoaşterii, ca și de altfel în toate celelalte domenii șia ştiin- . 


jei, trebue să raționăm în mod dialectic, «sä nu considerăm adică cunoștințele 
noastre ca ceva definitiv și invariabil, ci să analizăm în ce mod apare cunoaşterea 
din necunoaştere, în ce mod cunoțtiințele incomplete, neprecise, devin mai com- 
plete și mai precise w 

Prin activitatea practică a oamenilor, prin munca de zi cu zi a omenirii 
muncitoare, « lucrurile în sine» devin « lucruri pentru noi e, lar prin activi- 
tatea științifică și practică, adevărurile relative înaintează tot mai mult, tin- 
zând spre adevărul absolut. Teoria materialistă dialectică a cunoasterii arată 
că percepțiunile și reprezentările noastre sunt imagini ale obiectelor existente 
în afara noastră. lar verificarea acestor imagini, pentru a stabili valabilitatea 


_ lor, ne este dată de activitatea practică. 


Lenin a desvoltat teoria materialistă a reflectării, a oglindirii obiectelor 
în gândirea noastră. El a expus din punct de vedere dialectic intregul proces 
al cunoașterii, definind senzaţia ca o legătură între conştiinţă și lumea exte- 
rioară, ca o transformare a acțiunii lumii exterioare, într'un fapt al conștiinței, 
dovedind conformitatea percepțiunilor noastre cu natura materială a lucru: 
rilor percepute, Lenin întărește și desvoltă principiile gnozeologice ale marxis- 
mului. În acelaș timp, consolidează legătura indisolubilă dintre cunoaştere şi 
activitatea practică: practica verificând valabilitatea datelor cunoașterii, iar 
convingerea conf rmității percepțiunilor noastre cu natura exterioară, funda: 
mentează practica. Transformarea «lucrurilor în sine» în «lucruri pentru 
noi», aceasta este cunoaşterea. 

Lenin combate şi spulberă fala teorie a empiriocriticilor că adevărul e 
subiectiv şi că ar fi «o formă organizatoare a experienței ideologice +, ară- 
tând că aceasta deschide ușa fideismului, clericalismului, mistucismului, 

Adevărul este obiectiv şi din punctul de vedere al materialismului modem 
adică al marxismului, scrie Lenin + condiționate din punct de vedere istorie 
sunt limitele apropierii cunoștințelor noastre de adevărul absolut, obiectiv. Ne- 
condiționată este însă existența acestui adevăr, necondiționat este faptul că noi 
me apropiem de ele. 

Şi mai departe: e dialectica materialistă a lui Marx şi Engels include fără 
îndoială relativismul. Ea nu se reduce însă la acesta, adică ca recunoaște relati- 
titatea tuturor cunoțtințelor noastre, nu în sensul megării adevărului obiectiv, 


214 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
ci în sensul caracterului condiționat din punct de vedere istoric al limitelor apro- 
pierii de acest adevăr al cunoștințelor noastre + (pp. 146—147). e A 
lar concluzia principală pe care 0 tragem din studiul ret pem 
a cunoaşterii este faptul că numai mergând pe această ne v sea 
tot mai mult de adevărul obiectiv fără a-l epuiza vreodată. Pe tari cea 
am merge, ne-am rătăci și ne-am prăbuși în prăpastia fără fund a fideismu 
i bigotismului. . 
a = a excepțională are cap. II-lea în care Lenin se ocupă 2 ; 
Ce este materia şi ce este experiența; despre cauzalitate şi necesitate in natură; 
despre iu şi timp, libertate și necesitate. a 
Cu DP i pa iuti de o scrisoare a lui Engels către Conra ! vam aia 
trimisă la 5 August 1890 şi publicată în a Studii filosofice s p. 121: sh 
+ Concepţia noastră, a istoriei, este imainte de toate o directivă pentru st iu 
į nu o pårghie servind la construcții în felul celor ale lui Hegel +. panana sar 
adaos este, într'o măsură, valabilă și pentru concepția erezie ne: bă aie 
nici Engels și nici Lenin nu au urmărit să dea o definiție absolută a sa 
teriei, pentrucă fiecare nouă cucerire ştiinţifică în domeniul pers x 
biologici, desvoltă şi adâncesc aa or ksa RETE ARE 
i i izabilă. Fizica nuc și descoperiri ale i 
e dain ela Pierre Curie și până la Louis de Broglie, dela scai 
şi până la savanții sovietici Alibanian confirmă pe deplin i iesi 
lecție, tocmai pentrucă Marx, Engles, Lenin au arătat că materia este per 
anentă mișcare, transformare şi este inepuizabilă. 
7 Cecace este esențial în concepția materialist-dialectică despre ra 
se vădeşte a fi faptul că materia este o realitate obiectivă care acione 
lor noastre de simțite. AN ; 
+" Mipearea este modul de existență pi felul de a fi al materiei: Niciodată și 
micăieri nu a fost și mu poate fi materie fără mijeare. Materia pini mienie t 
mişcarea fără materie sunt tot atât de neînțeles» (Engels, + t 
she 5 a +. - s 
Ma e este o realitate obiectivă care există ez ga cent ks 
independent de ea, este factorul prim, izvorul sensațiilor şi concept 
Nouile descoperiri ştiinţifice nu numai că nu pot să sdruncine materia- 
tismul dialectic, dar prin însăși faptul că sunt gop pee ei 
materiei i i fac decât să irme 
tura materiei anorganice sau organice, nu 
grena pomenire e la sa lucrare despre materialismul cert i Îmi 
smul istori i ndamentale ale materialismului ofic 
rialismul istoric arată trăsăturile fu 
marxist. 
I. Materialitatea lumii. ; s 
IL Caracterul primordial al existenței. 
JLI. Cognoscibilitatea sa. 


DESPRE « MATERIALISM ŞI EMPIRIO-CRITICISM s 215 

Tovarăşul Stalin defineşte materialismul filosofi 
opoziție cu idealismul, și arată însemnătatea eno 
principiilor sale la studiul vieții sociale. 

Analizând problema cauzalității și a necesității în natură, Lenin combate 
concepţiile empirio-criticilor şi ale tuturor idealiștilor care neagă cauzalitatea 
și determinismul, sau încearcă să-l înlocuiască cu diverse surogate fără nicio 
valoare. 

Pornind dela expunerea lui Engels despre noțiunile de cauză și efect care 
sunt reprezentări cu valabilitate numai când sunt aplicate la cazul individual 
« dar indată ce privim cazul individual în conexiunea sa generală cu întregul cos- 
mosului, ele se reunesc contopindu-se în reprezentarea inter-acțiunii universale 
în care cauzele şi efectele își schimbă mereul locul, ceea ce acum sau aici este efect, 
devenind acolo sau atunci cauză şi vice-versa » (e Anti-Diihring s, p. 60). 

Lenin arată că problema importantă nu este aceea de a ști ce grad de 
precizie a atins descrierea raporturilor de cauzalitate, ci aceea de a ști cae e 
izvorul cunoaşterii acestor raporturi: legile obiective ale naturii sau insușirile 
minţii noastre. lată ce deosebește fundamental pe materialiştii Marx, En- 
gels, Feuerbach de agnosticii Avenarius și Mach. 

Cauzalitatea în forma ei de multilaterală conexiune există în natură, în 
mișcarea materiei. Mintea omenească, cel mai înalt produs al naturii, este 
în stare să cunoască, să reflecteze legile naturii. 

Despre timp şi spaţiu Lenin, după Engels, afirmă că sunt formele existenței 
materiei şi că a. un caracter obiectiv. 

« Nu există în lume nimic în afară de materie în mișcare, iar materia în mi- 
şcare nu se poate mișca decât în spațiu şi timp. Ideile omului asupra spațiului 
și timpului sunt relative. Din aceste idei relative ia naştere însă adevărul ahb- 
solut. Aceste idei relative pășind în descoltarea lor pe linia adevărului absolut, 
apropiindu-se de acesta, Variabilitatea ideilor omeneşti asupra spaţiului și timpu- 
lui desminte tot atât de puțin realitatea obiectivă a acestora, pe cât de puțin 
desminte variabilitatea cunoștințelor ştiinţifice asupra structurii și formelor 
mişcării materiei, realitatea obiectivă a lumii exterioare », (pag. 193). 

Această genială idee a lui Lenin a fost pe deplin confirmată de teoria 
relativității a lui A. Einstein, de mecanica quantică întemeiată de Planck, 
și de fizica nucleară. 

Prin aceasta s'a dat o lovitură mortală concepției idealiste care consideră 
timpul și spațiul ca nişte categorii apriorice ale minţii omeneşti, forme aprio- 
rice ale cunoștinței noastre, 

Dimpotrivă Lenin arată că experiența și cunoașterea noastră se adaptează 
din ce în ce mai mult spaţiului şi timpului obiectiv, reflectându-le din ce 
in ce mai just şi mai profund, A - 

Trecând apoi la analiza raportului dintre libertate și necesitate este re- 
luată și desvoltată teza hegeliană, că oarbă e necesitatea numai in măsura 
în care nu este înțeleasă. Engels arată că libertatea constă în dominația asupra 


c marxist în permanentă 
rmă pe care o are extinderea 


a16 VIAȚA ROMĀNEASCĂ 


ET îi S ităţilor na- 
noastră înşine și a naturii extenoare, bazată pe cunoaşterea necesită 
turale, iar Lenin conchide că dominarea naturii realizată de practica omenească 


este rezultatul reflectării juste, obiective, în mintea omului, a fenomenelor . 


i proceselor naturii, ea constitue dovada că această reflectare reprezintă 
À adevăr obiectiv, absolut, etern (în limitele celor arătate de practică). : 
Trecând apoi la demascarea filosofilor idealişti ca tovarăși de arme și 
succesori ai empirio-criticismului, Lenin examinează criticarea kantianismului 
dinspre stânga şi dinspre dreapta, dovedind că în fond critica pe care Mach 
şi Avenarius, Bogdanov și Bazarov o fac lui Kant este o critică dinspre dreapta, 
adică din partea idealistă şi care se înfundă în mlaștinile obscurantismului, 
isticiemului şi agnosticismului. XE: 
ea arată că trăsătura esențială a filosofiei lui Kant constă în compro- 
misul pe care încearcă să-l stabilească între materialism şi idealism. Recu- 
noaşterea lucrului în sine de către Kant „adică a lucrului care există în afara 
conștiinței noastre ca realitate obiectivă este un element materialist la Kant. 
In schimb teza incognoscibilității lucrului în sine este idealistă şi întunecă 
acest element materialist. PY 
Empirio-critieii ca și toți idealiştii critică tocmai grăuntele de materialism 
în concepția lui Kant. Prin aceasta ei se solidarizează cu întregul lagăr al 
clericalismului. Sf RĂI f | 
« lată întradevăr pur idealism, căci nemij prea poa i crasa nara 
conștiința, reprezentarea, senzația, etc., far fizic e s din psihic, 
stituit acestuia. Lumea este non-Eul creat de Eul nostru — spunea Fichte. Lumea 
este ideea absolută — spunea Hegel. Lumea este voință — spunea Schopenhauer. 


` este conştiinţă — spune imanentul Schuppe. Fizicul e substituirea psihicului — 


prin porțiuni determinate și nu încontinuu. Aceste porţiuni de energie el 
je denumise quante. În anul 1905 Fistein desvoltând teoria lui Planck a pre- 
supus că energia radiantă — lumina — se propagă sub forma „de particule 


Mai târziu, fizicianul danez Niels Bohr a arătat că electronul se mișcă 
în jurul nucleului atomic numai pe anumite orbite, lar când electronul sare 
de pe orbita obișnuită pe alta, el pierde energie care trece în quanta energiei 
radiante, Mult mai târziu, în 1924, savantul francez de Broglie a propus o 
nouă mecanică ondulatorie, susținând că alături de noțiunea de particolă 
trebue introdusă şi noțiunea de undă. lar în perioada 1932—1946 a urmat 


DESPRE « MATERIALISM ŞI EMPIRIO-CRITICISM s 217 
o adevărată serie de noi descoperiri, neutronul, materializarea energiei, radio- 
activitatea artificială, mezonul, diviziunea nucleelor uraniului sub influența 
radiațiilor cu neutroni şi în fine eliberarea energiei atomice, 

Lenin şi-a scris lucrarea sa înainte de aceste descoperiri, dar tot ce a 
spus acolo cu referințe la criza fizicei contemporane s'a confirmat intocmai. 

a Esenţa » lucrurilor seu + substanța v sunt pi ele relative ; ele mu constitue 
decât o expresie a aprofundării cunoașterii de către om a obiectelor, și dacă ieri 
această aprofundare nu depășea atomul iar azi nu depășește electronul şi eterul, 
materialismul dialectic insistă tocmai asupra caracterului provizoriu, relativ și 
aproximativ al tuturor acestor jaloane ale cunoașterii naturii de către știința 
umană care progresează. Electronul este tot atăt de imepuizabil ca și atomul, 
natura este infinită și ca are o existență infinită și tocmai această recunoaștere, 
singura categorică, singura necondiționat ?, a existenței ei inafara conștiinței și 
a sensaţiilor omului, deosebește materialismul dialectic de agnosticismul relativist 
și de idealism» (p. 325). 

Lenin a arătat că necunoașterea dialecticei de câtre fizicieni poate să ducă 
pe unii dintre ei în fundătura idealismului. Constatând că legile mecanicei 
clasice nu mai sunt valabile pentru microcosm și pentru mişcarea universului 
unii fizicieni şi astronomi ca Eddington, James Jeans au început să pre: ice 
concepții religioase theiste care îi aruncă îngărăt cu ş.oco de ani la vechile 
mituri ale Bibliei. Lenin a arătat în « Materialism și empirio-criticism + 
că numai însuşirea dialecticei materialiste de câtre fizicieni, astronomi, 
matematicieni şi în general de toți oamenii de știință, poate să-i ajute să 
iasă din criză şi să deschidă noi drumuri bogate în rezultate fizicei contem- 

Lenin combate tezele spiritualistului James Ward, a'e lui Herman Cohen, 
ale lui Eduard von Hartmann, ale lui Leroy, Poincaré, Abel Rey, sprijinindu-se 
pe cercetările marilor oameni de ştiinţă Hertz, Boltzmann, Mendelejev, Wil- 
liam Ramsay. 

In încheierea operei sale Lenin supune unei critici sdrobitoare părerile 
empirio-criticilor asupra societății și istoriei, şi arată că teoriile lor asupra 
identității existenţei sociale și a conştiinţei sociale nu sunt decât pure inepţii, 
teorii net reacționare. 

a Conştiinţa socială reflectă existența socială — iată doctrina lui Marx. 
Reflectările pot fi copii fidele aproximative ale celor reflectate de ele ; ar fi absurd 
însă să se vorbească de identitate În acest caz. Congştiința reflectă in general 
existenta — iată teza generală a întregului materialism; ar fi imposibil să nu 
se vadă legătura ei directă şi indisolubilă cu teza materialismului istoric în sensul 
că conștiința socială reflectă existența socială » (pp. 364—365). | 

In fond, în domeniul politicii militante Bazarov, Bogdanov, Jușchevici, 
Valentinov se întâlneau cu otszoviştii şi lichidatoriştii care susțineau nece- 
sitatea lichidării partidului muncitoresc revoluţionar, făcând astfel jocul 
țarismului. 


218 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Lenin îi loveşte pe lichidatorişti fără cruțare nimicind tezele lor, demasci 
legăturile dintre aceştia și empirio-critici sau empirio-moniști, 

« Materialism și empirio-criticism » de Lenin a însemnat pregătirea teo- 
retică a Partidului Bolsevic, consolidarea sa în jurul steagului invincibil al 
lui Marx și Engels, călirea sa pentru noile lupte ce vor urma. 

è Cartea lui Lenin este o pildă clasică de spirit parti ic bolșevic în filosofie, 
care arată cum trebue dusă cu succes lupta împotriva ideologiei reacționare. 
Este o pildă genială de marxism creator care arată cum trebue desvoltată 
filosofia materialismului dialectic pe baza noilor date ale științei și ale prac- 
ticei sociale » (M. Mitin, e Despre materialism și empiriocrit'cism », o lucrare 
genială a lui V. I. Lenin). 

Minunate sunt paginile în care Lenin vorbeşte despre a Partidele în filo- 
sofie și acefalii filosofiei s. Nu există filosofie deasupra claselor şi deasu pra 
partidelor. Clasele fundamentale ale societății noastre poartă fiecare con- 
cepția lor despre lume şi viaţă, concepția lor filosofică: materialismul dia- 
lectic şi istoric — proletariatul şi idealismul cu toate nuanțele sale dela Kant 
şi până la Sartre — burghezia. 

Şi așa cum lupta de clasă se accentuează tot mai mult, devine tot 
mai înverşunată, tot astfel și lupta pe frontul ideologic devine tot mai 
ascuțită, 

Purtătorii de cuvânt ai proletariatului pe tărim teoretic trebue să lupte 
fără cruțare împotriva tuturor varietăților idealismului, impotriva tuturor 
acelor + mizerabile ciorbe eclectice » despre care vorbește Engels în prefața 
sa la e Ludwig Feuerbach » și a + mizerabilului terci filosofic » despre care 
vorbeste Lenin referindu-se la concepţiile empirio-critice, empirio-moniste, etc. 

o Sarcina pe care trebue să și-o pună marxisti este de a ști să retexe tendin- 
pelë reacționare, de a ști să-și desfășoare linia lor proprie și să lupte împotriva 
întregii linii a forțelor și claselor adverse * (pag. 387). 

lar în încheierea sa Lenin arată din ce puncte de vedere trebue să pur- 
ceadă un marxist la aprecierea unei filosofii adverse după ce indică necesi- 
tatea de a face o comparaţie între bazele teoretice ale acelei filosofii şi cele 
ale materialismului dialectic, după ce arată necesitatea de a preciza locul 
filosofici respective în câmpul filosofici contemporane, după ce subliniază 
nevoia de a lua în considerare toate cuceririle ştiinţelor şi de a le supune unui 
studiu în lumina materialismului dialectic, Lenin insistă asupra luptei de 
partide în domeniul filosofiei. « Filosofia modernă este tot atât de pătrunsă 
de spirit de partid, ca și cu două mii de ani în urmă. In fond — fapt disimulat 
prin noi etichete savanto-șarlatanești sau netoate declarări de atitudine inde- 
pendentă de partid — partidele aflate in luptă sunt materialismul și idealismul » 
- (pag. 404). 

In acest sens sunt deosebit de interesante și instructive cele 10 întrebări 
pregătite de Lenin către un referent care susținea într'o conferință la Geneva 


empirio-criticismul. 


DESPRE « MATERIALISM ŞI EMPIRIO-CRITICISM > 219 
Pentru noi clasa muncitoare şi intelectualii din Republica Populară Română 
cartea lui Lenin este o puternică armă teore ică pe care ne-o dă Partidul. 

Ea ne va ajuta în lupta pe care o ducem şi pe care trebue s'o intensificăm 
impotriva ideologiilor reacționare. 

Intr'o scrisoare a lui Engels către Frantz Mehring din 14 lulie 1893, 
găsim: 4 ideologia este un proces pe care așa zisul gânditor îl îndeplinețte cu 
conștiință, însă cu o falsă conștiință. Adevăratele forțe motrice care îl mișcă îi 
rămân necunoscute. Altfel nu ar fi de loc un proces ideologic. In felul acesta el 
Își imaginează forțe motrice false sau aparente ». 

Sunt mulți ideologi în ța-a noastră care lucrează și azi cu o falsă conștiință, 
Unii o fac din nepricepere, alţii pentrucă sunt în slujba dușmanului de clasă, 
Pe prim i trebue să-i lămurim, printr'o critică tovărășcască: « să ne războim 
cât mai există teren pentru o războire tovărășească + cum spunea Lenin. Pe 
ceilalți însă trebue să-i combatem până la capăt, iar ideologia lor fal ă, duș- 
mană, înveninată de obscurantism, rasism, naționalism, să fie nimicită, 

Pentru a putea îndeplini această sarcină purtătorii de cuvânt ai proleta- 
riatului in filosofie trebue nu numai să studieze profund lucrările filosofice ale 
lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, dar să învețe a mânui arma criticei în filo- 
sofic, armă de clasă şi s'o mânuiască în spirit de partid. Lucrările adversa- 
rilor noştri ideologici trebue supuse unui studiu amănunțit, conținutul lor 
trebue să fie desfăcut bucată cu bucată, arătat limpede mistificarea şi inşe- 
lăciunea care formează miezul acestor ideologii, 

Trebue examinate cărți ca « Despre imposibilitatea unei teorii atomiste 
a lumii fizice e de Florian Nicolau, apărută în 1947, ca « Misticism și cre- 
dință » de Mircea Florian apărută în 1946, sau « Ce este cunoştiința » de acelaş 
autor apărută în 1047, cărți bazate pe o ideologie fală care trebue demascată 
şi înlăturată. 

Aceștia sunt epigonii, trebue luată însă opera maeștrilor lor, Rādu- 
lescu Motru, Ion Petrovici, Lucian Blaga, Nae Ionescu şi trecută prin ascu- 
ţişul criticii marxiste. 

Mai multe generaţii de intelectuali s'au format sub în-durirea acestor 
ideologi și a o teoriilor » lor. Pai 

Influența aceasta persistă încă, voit sau involuntar, la mulți din cârtu- 
rarii noştri, mai cu seamă la cei de origină burgheză, sau mic-burgheză. o 

Unii, opunåndu-se materialismului dialectic mai recurg la panoplia idea- 
listä a personalistă » mistică a ide logilor citați, alții cu buna intenție de a 
cunoaşte și însuși concepția despe lume a proletariatului, din cauza rămăți- 
telor idealiste, mistice, nu se pot desbăra de vechile superstiții ale filosofiei 
medit vale, SRR Sep e 

Odată cu făurirea unei noui intelectualităji crescută din rândurile clasei 
muncitoare şi țărănimii muncitoare, odată cu munca de difuzare în massă a 
măreţelor idei ale marxismului-leninismului va trebui dusă o acțiun? sep 
nută de combatere şi lichidare a influenţei nefaste a filosofiei reacponare. 


M 


C T. ae aopa a aS KIA ET 


220 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Este caracteristic faptul că ideologii menţionaţi mai sus au fost inspi- 
ratorii și purtătorii de cuvânt ai partidelor burgheze reacționare și că unii 
şi-au schimbat ideologia după partidul care era la putere, Astfel Rădu- 
lescu Motru care în perioada 1922—1934 era « țărănist » devine + românist » 
În timpul dictaturii regale carliste, legionar în 1940 și antonescian după aceea. 
In teoriile sale + personaliste + îmbracă haina misticismului în « Vocaţiae şi 
a fascismului în « Românismul ». 

Nae Ionescu, acest şarlatan al ideilor, aventurier al filosofiei, anarhist în 
tinerețe devine subit mistic și naționalist odată cu desvoltarea fascismului în 
România anilor 1934—1040. 


lar Ion Petrovici, patronul « Societății de Filosofie », gânditor raționalist _ 


la început, propagator al fideismului, agent fascist mai apoi, devine ministru 
în guvernul Antonescu organizând campania de minciuni și calomnii contra 
U.R.S.S. şi încercând să otrăvească poporul nostru cu mârșavul venin al 
hitlerismului. 

In fine, Lucian Blaga cel care proclama în versuri că + sporeşte misterele 
lumii», iraționalistul și nitz:cheanul, popularizator al lui Spengler și-Be diaeff, 
filosofii decrepitudinii burgheziei, a făurit un sistem mistico-literar menit 
să împingă gândirea românească în abisul disperării, + angoisselor + şi ale 
fascismului, 

Caracterul reacțianar — mistificator şi mistic — al acestor ideologii trebue 
demascat, iar influența lor asupra poporului nostru, asupra scriitorilor, artiș- 
tilor, oamenilor de știință fizicieni, matematicieni, naturaliști, trebue lichidată. 
cu desăvârșire, Numai în felul acesta ne vom putea îndeplini cu cinste sarcina 
de luptători ai frontului ideologic şi vom putea asigura și pe tărâmul ideilor 
izbârda realizată pe tărimul politic şi militar, victoria luminii marxismului- 
leninismului asupra întunericului misticismului fascist care a dăinuit atâta 
vreme în ţara noastră. : 


MIRON CONSTANTINESCU 


TEORIE ŞI CRITICĂ 


LENIN 


ŞI PROBLEMELE ŞTIINŢEI LITERATURII 


Amploarea şi multilateralitatea enciclopedică a activității lui Vladimir 
Ilici Lenin este cunoscută tuturor, Din sfera preocupărilor marelui conducător 
al revoluţiei proletare făceau parte, atât problemele filosofiei, ale economiei 
politice, ale științelor naturii, ale istoriei, cât și problemele literaturii, 
Profunda şi fecunda influență a ideilor leniniste se manifesta cu putere 
mereu crescândă în toate domeniile practicei şi teoriei. 

"Toată activitatea lui Lenin este pătrunsă de patosul inovației revoluțio- 
nare. În cuvântarea sa «Despre Lenin e (1924), IL. V. Stalin a amintit cum 


în timpul unei conversații, la observația unuia dintre tovarăşi că « după 
revoluție trebue stabilita ordinea normală +, Lenin a declarat sarcastic: « E 
o mare nenorocire dacă oamenii care doresc să [ie revoluționari uită că cea 
mai normală ordine din istorie esile ordinea revoluției » '). 


Aceste cuvinte caracterizează admirabil stilul leninist, atât în lupta 
politică cât şi în ştiinţă. Convingerea pasionată că «ordinea cea mai normală 
în istorie este ordinea revoluţiei » este proprie tuturor operelor lui Lenin. 
Indiferent de aspectul vieţii sociale pe care îl aborda, Lenin lumina întot- 
deauna în chip nou orice problemă, cu lumina actualității revoluționare; 
cl ştia să descopere în fiecare fenomen ceea ce este esenţial, putând să dea 
— uneori în câteva cuvinte — o definiție atât de sigură prin rigoarea logicii, 
incât răsturna ideile, încetățenite de timp de decenii, ale vechii ştiinţe. Aceste 
trăsături ale lui Lenin s'au manifestat în mod strălucit în concepţiile sale 
despre literatură. 

Cercetându-se concepțiile literare ale lui Lenin, trebue, înainte de toate, să 
se observe amplitudinea întradevăr colosală a intereselor sale. In lucrările lui 
Lenin se oglindesc fenomenele literare ale diferitelor epoci şi popoare, pro- 
blemele teoriei literare, ale istoriei literaturii, ale esteticei. În ediţia în mai 


1) L V. Stalin, Opere, vol. ©, pag. 60 ed. rusă. 


222 ” VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


multe volume a Operelor lui Lenin şi în cele 35 de volume ale + Culegerii 
leniniste » (a Leninskii sbornik»), cuprinzând publicațiile din arhiva sa, găsim 
ecoul celor mai diverse fapte literare, incepând cu operele celor mai însemnați 
scriitori clasici: Radișcev, Puşkin, Belinski, Herzen, Nekrasov, Cernișevski, 
Dobroliubov, Turgheniev, Șcedrin, L, ‘Tolstoi, Gorki — și terminând cu 
operele scriitorilor astăzi uitaţi, Despre cunoașterea profundă și multilaterală 
a literaturii artistice vorbeşte însăși abundența de trimiteri la clasicii ruși, 
Astfel, de exemplu, operele și personagiile lui Saltikov-Şcedrin se citează sau 
sunt amintite la Lenin de mai mult de trei sute de ori, ale lui Griboedov 
cam de şaptezeci de ori, ale lui Krilov de şaizeci de ori, ale lui Pușkin şi ale poe- 
ţilor din jurul său de douăzeci și şase de ori, etc. Și observaţiile lui Lenin 
despre jurnalistica rusă dovedesc un orizont deosebit de vast. Găsim în lucrările 
sale, sub o formā sau alta, aprecieri, nu numai asupra revistelor secolului al 
XIX-lea, ca «Sovremennik ù, « Otecestvennie zapiski», + Russkii vestnic », 
« Russkoe bogatstvo», ci și asupra nenumăratelor ediții din provincie, În 
lucrările sale, Lenin a ținut seama pe larg de presa revoluționară ilegală a 
secolului al XIX-lea, cuprinzând nu numai « Kolckol», al lui Herzen, ci și 
publicațiile tipografiei ruse libere dela Londra, precum și restul literaturii 
revoluționarilor emigrați din secolul al XIX-lea. 

După Marea Revoluţie Socialistă din Octomvrie, îndeplinind munca 
imensă de conducător al Statului Sovietic, Lenin a continuat să urmărească 
cu atenţie literatura și a încurajat cu simpatie creşterea nouii arte sovietice. 
Lenin a studiat, a lămurit şi a folosit faptele şi fenomenele variate ale 
câmpului literar în scopul luptei revoluționare, în practica sa cotidiană 
de conducător al Partidului bolșevic. 

In « Amintirile ẹ despre Lenin, Gorki serie: « De multe ori am observat la 
el trăzătura mândriei pentru arta rusă o. Această trăsătură este caracteristică 
tuturor aprecierilor lui Lenin asupra marilor reprezentanți ai literaturii ruse, 
asupra rolului acesteia în mișcarea revoluționară. Despre importanța univer- 
sală a literaturii ruse, Lenin a scris încă din anul 1902, în lucrarea e Ce-i de 
făcut în, — amintind pe Herzen, Belinski, Cernişevski ca premergători ai social- 
democraţiei ruse. Artieolul lui Lenin : «Despre mândria națională a velicoruşilor», 
unde numără între cei mai mari reprezentanţi ai culturii ruse pe Radiscev, 
pe decembrişti, pe revoluționarii raznocinţi din anii 70, este pătruns de un 
profund patriotism. Cu pătrundere lirică a vorbit Lenin despre limba rusă, 
limba mare şi puternică a lui Turgheniev și Tolstoi, Dobroliubov şi Cerni- 
şevaki. Lenin a arătat cu mândrie că literatura progresistă rusă a trăit întot- 
deauna în strânsă legătură cu interesele poporului, că Belinski, în « Seri- 
soarea către Gogol », a oglindit starea de spirit a țăranilor iobagi, că Cernişevski 
a dus prin bariera cenzurii ideca de luptă a maselor pentru răsturnarea tuturor 
vechilor autorităţi, că Nekrasov şi Scedrin au învățat societatea rusă să deo- 

- sebească, sub înfăţişarea sp ilcuită a moșierului-stăpânitor de iobagi, interesele 
sale hrăpărețe. Pe Radişcev, Belinski, Herzen, pe democraţii-revoluționari ai 


LENIN ŞI PROBLEMELE ȘTIINȚEI LITERATURII 223 
anilor 60, pe Șcedrin, Lev Tolstoi, Maxim Gorki — acesti reprezentanți 
adevărați ai culturii naţionale ruse — Lenin i-a opus pseudo-culturii reacțio- 
SEERNE ae Kavelin şi Katkov, Rozanov şi Merejkovski, — tuturor duş- 
manilor democrației și socialismului. 

Una din bazele teoriei științifice a literaturii este teoria leninistă a 
celor două culturi naţionale, coexistând în lăuntrul societății de clase, teoria 
luptei dintre cultura democrată și socialistă și pseudo-cultura minorității 
exploatatoare. Lenin a delimitat cu cea mai mare claritate această opoziție 
a două culturi de-a-lungul intregii istorii a luptei social-politice și a mişcării 
literare. Abundenţa de motive şi figuri, luate din literatura clasică rusă, 
cuprinse, dela prima până la ultima pagină, în moştenirea lui Lenin, dove- 
dește cât de mult prețuia el rolul acesteia ca instrument de cunoaștere 
şi forța ei de revoluționare. Și dacă, luând în considerare vastitatea preocu- 
părilor literare ale lui Lenin, încercăm să definim gradul în care ne-am 
însușit moștenirea sa sub aspectul + Științei literaturii » trebuc să declarăm 
că în acest domeniu mai rămâne mult, foarte mult de făcut. 

Din punctul de vedere al ştiinţei literaturii, studiul moștenirii leniniste 
a trecut prin câteva etape. La început, în anii 20, a avut loc strângerea intre- 
gului material scris de Lenin cu privire la cultură și artă, Anii 30 cuprind 
lucrări cu caracter general şi lucrări metodologice referitoare la aceeași pro- 
blemă, între care cea mai amănunţită a fost studiul academicianului A. V. 
Lunacearski: « Lenin şi știința literaturii » (1932). Totuși, cea mai mare parte 
a acestor lucrări avea caracterul unci priviri generale sau al unor informații 
tematice. In timp ce însăși Lenin se ține de un istorism strict în studiul ideo- 
logici, aprecierile sale literare erau de obiceiu considerate în afara luptei social- 
literare şi în afara curentelor filosofice şi estetice ale secolelor XIX-XX. Stu- 
diul moștenirii leniniste relative la ştiinţa literaturii era cel mai adeseori 
inlocuit de cercetări în cercul restrâns al diferitelor lui articole, ba chiar al 
diferitelor fragmente din antologii. Aici este însă nevoie de un studiu mo- 
nogratic. 

Din cercul imens, întradevăr de necuprins, al problemelor legate de tema 
«Lenin și ştiinţa literaturii », se vor aborda aici numai unele probleme, — 
legate în mod nemijlocit de studiul literaturii ruse... ne vom da silința să 
prezintăm unele din concluziile lucrării noastre asupra temek: « Lenin și pro- 
blemele literaturii ruse dela sfârșitul sec. al XIX-lea și inceputul sec. al XX-lea ». 

Misiunea acestei lucrări constă în studierea concepțiilor leniniste asupra 
literaturii, în strânsă legătură cu condiţiile istorice ale luptei social-politice și 
literare contemporane lui Lenin, Încercarea unui astfel de studiu a cerut 
aplicarea unei metodologii variate, elaborată de ştiinţa sovietică a literaturi, 
cuprinzând principiile unei analize filosofice, propriu zis istorice și isto- 
riografice, a «istoriei creaţiei n adică a istorici creării diverselor arti- 
cole ale lui Lenin, etc. Totodată, trebuia recurs — paralel cu studiul 
lucrărilor lui Lenin — la cercetarea întregului masiv al literaturii, publici- 


224 i VIAȚA ROMANEASCA 


sticei și presei zilnice ruse, adică a întregii producţii Mterare, care, sub o 
formă sau alta, şi-a” găsit oglindirea în operele lui Lenin. Unele lucrări au 
trebuit să fie lămurite și prin recurgerea la diferitele arhive literare. Necesi- 
tatea unui asemenea studiu multilateral era dictată de preceptele lui Lenin 
însuşi, care serie: 

«întregul spirit al marziamului, întregul său sistem cere ca fiecare 


teză să fie examinată : a) numai istoriceşte, b) numai în legătură cu cele- 
lalte (teze), c) numai În legătură cu experiența conerelă a istoriei » î). 


Numai urmând această cale se pot lămuri principiile fundamentale ale 
modului leninist de a aprecia fenomenele şi condițiile literare, principii care 
au determinat diversele luări de poziţie ale lui Lenin faţă de problemele 
literaturii. 

Baza filosofică și estetică a științei literaturii este, după cum se ştie, teoria 
oglindirii, desvoltată şi demonstrată în pemuritoarca lucrare a lui Lenin: 
e Materialism și empiriocriticismn ». In această lucrare, Lenin a arătat că cu- 
noaşterea de către om a varietăţii infinite a fenomenelor naturii și vieții 
sociale este un proces unitar ce se supune, în toate formele sale, unor legi 
gnostologice unice, De aceea, Lenin, motivând teoria oglindirii, a inclus 
în examinarea problemelor gnoseologice și observaţii asupra problemelor 
esteticei. Fără a părăsi din vedere specificitatea artei, tocmai ca o cunoaştere 
artistică a lumii, Lenin a subliniat totodată că legile teorici cunoașterii şi 
cele ale esteticei sunt comune. 

De aici a urmat o serie de concluzii foarte importante: privitoare la artă, ca o 
formă de oglindire a realităţii obiective; privitoare la complexitatea şi caracterul 
contradictoriu al însuși procesului reflectării vieții în artă; privitcare la carac- 
terul activ al percepției artistice, — arta ca mijloc al transformării lumii; privi- 
toare la practică,— criteriu al adevărului prezentării artistice; privitoare însfârșit 
la apartenența de partid, atât a creației artistice, cât şi a percepției estetice. Toate 
aceste teze au distrus în mod definitiv bazele teoriei vălorii « în sinc», a auto- 
norniei artei şi au stabilit legătura esteticei materialiste cu un cerc întreg de 
probleme ale vieţii sociale, desvoltării istorice și luptei politice. In + Mate- 
rialism și empiriocriticiem +, Lenin, care a supus gnoseologia machietă, în 
întregul ci, unei critici distrugătoare, a examinat și concepțiile machiştilor 
asupra artei. In special, are o importanţă principială crtica făcută de Lenin a 
încercărilor lui Losif Petzoldt (elevul lui Mach și Avenarius) de a-afirma carac- 
terul arbitrar al fanteziei poetice și de a motiva teoria reacționară a « stabilităţii 

~ estetice», Această latură a criticii leniniste a machismului se observă mai ales 
în studierea concepției estetice a lui Petzoldt, identificată ca o expresie clară 
de tratare subicctiv-idealistă a problemelor artei. In lumina criticii leniniste 


———— 


YY Dim scrisoarea câtre Inez Armand (Decemvrin 1910). Vezi + Sub steagul marxis- 
mulul s (Pod rnamenem marksizma), cartea V, 1940, p- 23, 


LENIN ȘI PRORLYMELE ȘTIINȚEI LITERATURII 223 
aplicată machiștilor apuseni şi ruși, procesul creaţiei artistice apare, nu ca o con- 
templare pasivă, separată de viaţă, ci ca o tendință de a influenţa realitatea 
în mod activ. Marea importanță pentru ştiinţă și artă a cărții + Materialism 
și empiriocriticism G constă în faptul că ea demonstrează în mod amănunțit 
principiul apartenenței de partid a tuturor formelor ideologiei, caracterul 
practic şi social al cunoaşterii omeneşti. 

Ideea apartenenţei de partid este, după cum se ştie, principiul fundamental 
conducător în tratarea leninistă a literaturii. După cum a observat A, A. 
Jdanov: «... principiul leninist al apartenenţei de partid a literaturii este 
aportul cel mai însemnat al lui V. 1. Lenin la știința literaturii e :), Acest prin- 
cipiu a fost desvoltat mai departe în definiţia stalinistă a literaturii sovietice 
ca literatură a realismului socialist. "Totodată, în virtutea principiului aparte- 
nenței de partid sunt continuate în mod nou cele mai bune tradiţii ale criticei 
progresiste ruse. Belinski, pentru prima dată în istoria gândirii estetice 
mondiale, a arătat caracterul politic reacţionar al teoriei « artei pure » Imediat 
după el, Dobroliubov şi Cernişevski au demonstrat ideea marelui rol al artei 
în evoluția socială. In timp ce estetica burgheză a Europei apusene s'a hrănit 
de-a-lungul întregului secol al XIX-lea cu ideile lui Kant asupra autonomiei 
criteriului estetic, estetica rusă a supus criticei — încă din anii 40 — con- 
cepţiile idealiste in acest domeniu. Faptul că teoria « artei pure » a fost sub- 
minată tocmai în Rusia nu este o simplă întâmplare, Literatura progresistă 
rusă era puternică prin legătura sa fățişă cu masele, prin apărarea cu adevărat 
revoluționară a intereselor vitale ale poporului. Pentru marii scriitori ruși, 
literatura era o tribună a celor mai scumpe și mai intime gânduri despre 
căile desvolțării istorice, despre viitorul patriei lor. 

Aceste particularități ale literaturii ruse au găsit cea mai înaltă genera- 
lizare şi motivare teoretică la Lenin în principiul apartenenței de partid a lite- 
raturii. In articolul lui Lenin « Organizaţia de partid şi literatura de partid +, 
precum şi în alte lucrări ale sale, se arată imensa importanţă a orientării 
ideologice conştiente a scriitorului în ceeace priveşte desvoltarea literaturii. 
Activitatea marilor scriitori ruşi, dela Radișcev la Gorki, a oferit lui Lenin 
multe exemple pentru a arăta rolul literaturii ca mijloc puternic de educare 
a poporului, de cunoaștere și transformare a lumii. Lenin a subliniat că În li- 
teratură, politica nu poate fi identificată în mod mecanic cu cea din alte do- 
menii ale muncii de partid, că e necesar să luăm în considerare și comple- 
xitatea și particularitățile specifice ale creației artistice. Dar Lenin a arătat 
că formulele individualiştilor burghezi relative la « libertatea absolută . şi la 
independenţa scriitorului faţă de popor şi societate sunt numai prefăcătorie, 
Acest lucru este evident mai ales în epoca noastră: arta socialismului este 
o mare artă a poporului, Literaturii fățarnic libere şi de fapt legată de 


1) A. A. Jdanov: Raport asupra revistelor „„Zvezda* + și „„bLeninurac 
21 Septemvrie 1946. 


je, tn Pravda +, 


226 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


rghezie, i in îi opune « literatura fntr’a- 

d dentă de « sacul cu bani t, Lenin i 

a-i iai, orati în mod deschis de proletariat jat +, care Se ee agriră 

vească enu „celor zece mii“, care se plictisesc și suferă de r A 

melor si zecilor de milioane de muncitori, care aledtuesc floarea p pipe, 

viitorul ei +1). Individualiştii burghezi au crezut că o astfel de tratare a p 

blemei ar îngrădi libertatea creaţiei artistice. 
Dar, la vremea sa, Belinski însuși scria: 

lei se acordà foarte ușor cu servirea contemporaneităţii y 

tea pepe pote să te sileşii să serii asupra unor teme, să-ți con- 


pentru [imi soetetă- 
ia ; aceasta trebue numai să fii cetățean, 
mpa ping să-ți însuşeşti interesele ei, dă-ți contopeşti năzuințele lale 


eu măzulințele ei a. 5 

incipiuiui I i de partid pentru desvol- 

rtanța principiului lemnist al apartenenței d | et 
er A iaai; pentru înțelegerea principiilor realismului sociali 

bine cunoscută. ' > À i 

e iucigial leninist al apartenenței de partid a însemnat o Kaala > 

numai în istoria gândirii estetice ci și în ştiinţa literaturii. ape 
sică dată de Lenin deosebirii dintre obiegtivist şi materialist-marxist poa 

fi aplicată pe deplin și în știința literaturii: 
« (abiectivistul) dovedind necesitatea unui anumit gen de fapte, riscă Intot- 


deaun al unui apologet al acestor Japte ; 
să ă pe panetul de vedere 
ups dn contradicţiile de clasă şi, prin aceasta, dejineşte pune 


tul său de vedere » '). 


ştii iectivistă burgheză a literaturii n'a putut merge mai departe 
de ema oc R şir de fapte. In locul unui proces ora 
necesar, istoria literaturii se prezintă, in lucrările ip go e a esa 
caleidescop de fenomene deosebite. Știința pre-marxistă a au. 
tat, încă de pe la începutul secolului al XIX-lea, că, în anumi pe ak ad 
= fenomene, precum înflorirea sau decadenţa artei, cultul persona se: Ag 
rose totală față de individualitate, tendința spre cea maistr tă 
îsi viaţa sau visul despre «floarea albastră» și slumea de dincol ris 
ara e ik a literaturii nu a putut să dea nicio tepe l 
i fenomene. De aceea,se poate afirma că istoria literaturii a devenit 
o ştiinţă numai atunci, când Marx a descoperit legea pers afara 
caiet stabilind că mersul ideilor este determinat de mersu crurilor 


departe, de către Lenin şi Stalin, istoria literaturii ca za i ă pe rons 
idä : irii, î ii scă, a lumii materi 
idă, prin teoria oglindirii, în conştunța omenea ; le încos 
ara şi prin ramas dialectic-materialistă a legilor procesului istoric, 
PMR, 
1} Lenin, Opere, vol. VIII, p. 300, cd. rusă, Lenin despre lleratură, Editura 


1948, sm, 
” ii Opere, vol. 1, ed. IV, p. 380 cd, rusă. 


LENIN $I PROBLEMELE ȘTIINȚEI LITERATURII 227 

Studierea lucrărilor lui Lenin, in cadrul mişcării social-politice și literare 
a timpului său, scoate în evidenţă influenţa imensă a ideilor leniniste asupra 
soarte i culturii și literaturii ruse, Importanța lor se observă şi în acea acțiune 
istorică de distrugere, din partea lui Lenin, a ideologiei narodnicilor, care a 
avut loc în anii go ai secolului al XIX-lea. Lenin a dovedit în mod incon- 
testabil, că teoria narodnicilor, 4 sociologia » lor subiectivă a adus o pagubă 
directă atât luptei politice, cât și desvoltării literaturii, Aplicată creaţiei 
artistice «sociologia subiectivă » însemna ignorarea vieții reale şi a contra- 
dicțiilor ei, înlocuirea prezentării omului real, prin prefăcătoria schematică 
a + iintențiilor » narodnicilor. 

Probleme, care au făcut atunci obiectul unei polemici acute Între mar- 
xişti şi narodnici, au găsit o reflectare largă şi în literatura acelui timp, În 
operele unor scriitori ca Gleb Uspenski, Veresaev, Karonin, Zlatovratski, 
Mamin-Sibiriak şi alții. In lumina aprecierilor leniniste, e clar cât de diferit 
s'au reflectat aceste probleme în creaţia diferiților scriitori, în funcţie de 
concepția lor, Și aici, Lenin a descoperit o lege foarte importantă. El a ob- 
servat că, în creația artistică a unor scriitori narodnici, concepțiile lor nu se 
oglindeau în mod direct, In măsura în care acești scriitori erau realisti, ci 
au distrus involuntar — în ciuda convingerilor lor — iluziile narodniciste. In 
scrierile sociologice ale narodnicilor se idealiza viața patriarhală, pe când 
tablourile vieţii prezentate de beletriştii narodnici convingeau de multe ori 
pe cititor de deplina descompunere a așa numitelor + temeiuri ù patriarhale. 
Această contradicție era consecința legilor prezentării realiste a vieții în artă, 
legi care cer alegerea faptelor celor mai tipice, mai caracteristice ale vieţii 
însăși. Iar viața respingea complet toate teoriile narodnicilor. 

La anii go se referă şi începutul acelei lupte a lui Lenin pentru o inţele- 
gere justă, revoluționară şi marxistă a problemelor moştenirii clasice, luptă 
dusă de Lenin de-a-lungul întregei sale activităţi și care, în nouile condiții, 
este continuată și desvoltată de Stalin. 

Pericolul pe care-l prezentau concepțiile narodnicilor asupra literaturii 
apare deosebit de clar dacă luim în considerare situația mişcării sociale și 
literare din acel timp. In anii So—go s'au făcut încercări din toate părțile 
pentru a « dizolva » sau + revizui > marea moștenire a literaturii progresiste 
revoluționar-democrate din anii 40—60. În campania impotriva ideilor ilumi- 
nismului revoluționar și a artei revoluționare s'au unit și liberalii burghezi 
şi reacționarii înverșunați (V. Rozanov) şi decadenţii (D. Merejkovski, A. 
Volinski şi alţii). "Totodată, revizuirea moştenirii clasice a fost începută şi 
de pe un alt front cu totul diferit: al narodnicilor. In opoziție cu decadenții, 
care negau moștenirea anilor 6o și propovăduiau plecarea în lumea « fru- 
museţii pure +, narodnicii au încercat să se prezinte ca detașamentul de frunte 
al societăţii ruse şi au afirmat că ei sunt singurii păstrători adevăraţi ai mo- 
ștenirii ideilor literaturii ruse. De fapt însă —așa cum a arătat Lenin — 
narodnicii au banalizat şi denaturat ideile lui Belinski, Dobroliuboy, Cer- 


` 


228 i VIATA ROMĂNEASCĂ 


nişevski, In articolul său: « De care moştenire ne lepădăm? + şi în alte lucrări, 
Lenin a desvăluit completa lipsă de fundament a pretențiilor lui N. K. Mi- 
hailovski şi a altor narođnici la rolul de păstrători ai «moştenirii clasice » și a 
arătat că numai marxiștii sunt continuatorii autentici ai tradiţiilor culturii 
Tot aik Lenin a formulat celebra deviză: « Păstrarea moștenirii nu 
inseamnă de loc a te märgini la moștenire s Lenin a precizat că marxiştii păstrează 
moştenirea «nu ca arhivarii, care păstrează hârțoage vechi» '). El insuşi 
a dat exemplu de atitudine activă, creatoare, față de moștenirea clasică, con- 
tinuând şi desvăluind în mod nou cele mai bune tradiţii ale trecutului. orei 
atitudine a lui Lenin faţă de literatura rusă a fost concretizată în mai multe 
feluri. In special, ea se exprima şi prin felul cum erau interpertate figurile 
_artistice ale clasicilor ruşi. In paginile lucrărilor lui- Lenin, cititorul întâl- 
neşte des figura lui Famusov, Molcialin, Repetilov, Hlestakov, Dobcinski și 
Babcinski, Manilov, Nozdrev, Sobakevici, Arkadii Kirsanov, Oblomov, 
Balalaikin, ludușka Golovlev $i multe alte personaje literare. 
Nu este o simplă amintire tradițională a unor eroi, cu scopul de 
«a inviora + textul. Nu. Păstrând toate trăsăturile tipice ale eroilor literari, 
Lenin îi actualizează în mod magistral, transpunându-i în nouile condiții 
ale luptei actuale. Prin pana publicistului, el continuă parcă biografia lor 
într'o etapă nouă a 'desvoltării sociale. Şi iată că Molcialin al lui Griboedov, 
care în o Prea multă minte strică + pronunţă cuvintele + moderație și punc- 
tualitate », îşi manifestă caracterul — în nouile condiții — într un fel nou. 
Transformat în liberal sau menșevic, el nu mai este omul servil și lingușitor, 
liniștit şi pasiv, ci un complice activ al reacţiunii, El tinde så impună 
deviza sa — « moderație şi punctualitate + — mișcării revoluționare. Lenin 
desvălue într'un fel nou și potenţele psihologice ale lui Manilov. In timpul 
lui Gogol, Manilov, un boer dulceag până la extrem, sentimental, tindea să 
stea departe de viaţă, în o templul cugetării singuratice +. Aspiraţiile sale nu 
mai departe de proectele goale şi inutile ca, pe moșie, s să-și facă un 
drum subteran dela casă, sau să construjască un pod de piatră peste gârlă +. 
Şi iată că Lenin desvălue în articolele sale cum sunt Manilov şi cei de teapa 
lui Manilov în condițiile luptei de clasă a secolului XX. Lenin descoperă 
trăsăturile lui Mjnilov la dușmanii direcți ai poporului: social-revoluționarii, 
menşevicii și alții, — arată aie ale claselor, care se adăpostesc 
e năzuin şi suspin cege. KEAR 
3 ase cere, ae ea de cât un aspect particular al atitudinii active, 
creatoare, față de moștenirea literară a trecutului. Lenin a apreciat mult 
imensa forță educativă a moștenirii culturii clasice progresiste ruse, apre- 
ciind-o ca alcătuind un punct de plecare pentru desvoltarea ulterioară. 
Această linie şi-a găsit continuarea în activitatea lui Lesin, posterioară 


1) Lenin, Opere, vol. it, pp. 331—332, ed. rusă. 


* 


LENIN ȘI PROBLEMELE ŞTIINŢEI LITERATURII 229 
Marei „Revoluții Socialiste din Octomvrie, când s'a ridicat, atât impotriva 
negării nihiliste de Către . Organizaţia de luminare a proletarilor » (Proletkult) 
a vechei culturi şi împotriva subaprecierii mlădițelor spiritului nou în tânăra 
literatură sovictică, cât şi împotriva ploconelii de rob în fața culturii bur- 
pn: 

+ Trebue luală toată cultura pe care a lăsat-o capitalismul şi construit cu 


ea socialismul. Trebue luală toată şiiința, lehnica, toate cunașiiințele, 
arta » 1). 


lar cu prilejul încercărilor de tot felul, ale moderniștilor, de a arunca 
peste bordul corăbiei contemporaneităţii arta veche şi de a o înlocui cu 
pseudo-inovaţiile lor, Lenin a indicat că nu trebue să întoarcem spatele lucrului 
cu adevărat frumos, lepădându-ne de el, ca de un simplu punct de plecare 
pentru desvoltarea mai departe, — numai pentru că este e vechi e, şi inchi- 
nându-ne în faţa lucrului nou, ca în fața unui zeu căruia trebue să ne 
supunem, — numai pentrucă este «nou». După indicaţia lui Lenin, o astfel 
de poziție ar fi o nebunie curată, dictată de o stimă inconștientă faţă de 
moda artistică ce domnește În Apus. 

Această teză leninistă sună cât se poate de actual acum, când arta noastră 
trebue să înfrângă definitiv orice recidive ale ploconirii faţă de Apusul burghez, 
orice influențe moderniste antipopulare și să desvulte, pe baza celor mai 
bune tradiţii, un spirit inovator cu adevărat revoluționar. 

Studierea considerațiunilor leniniste asupra literaturii, în legătură cu 
desfășurarea luptei social-politice și revoluționare dela sfârșitul secolului al 
XIX-lea și începutul secolului XX, arată modul în care principiile generale 
literare ale lui Lenin şi-au găsit reflecția concretă în fiecare etapă istorică 
nouă. 

Punerea problemei apartenenței de partid a literaturii se referă la lu- 
crările lui Lenin din perioada anilor go; dar Lenin a dat acestei probleme 
o deosebită atenţie în perioada primei revoluţii ruse. Tocmai în această pe- 
rioadă, în anul r905, a fost scris articolul care a devenit programatic pentru 
noi: « Organizcția de partid și literatura de partid +. Lupta pentru o litera- 
tură cu un înalt nivel ideologic şi cu o bine determinată finalitate de partid, 
demescarea « apolitismului » aparent și a individualismului anarhic în artă, 
demascarea teorici burghezo-liberale a culturii, educarea și sprijinirea tinerei 
literaturi proletare și a intelectualității artistice progresiste, iată conţinutul 
lucrărilor lui Lenin cu privire la problemele culturii și literaturii în anu 
1905—1907- $ 
Un asis deosebit il prezintă istoria redactării de către Lenin a primei 
reviste bolşevice legale: «Novaia jizn» (Viaţa nouă) (1905), care a jucat un 
rol foarte mare şi în mişcarea Jiterară. Materialele arhivistice, descoperite 


t) Lenin, Opere, vol, XXIV, p- 65, od, rusă, 


230 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


şi pubicate de mine, întregesc tabloul luptei consecvente și neîmpăcate a lui 
Lenin împotriva oricăror încercări de pătrundere în revistă a influențelor sim- 
boliste și estetizante. 

Problemele literare și estetice cele mai importante au fost puse de Lenin 
în perioada anilor 1908—1910, perioada reacţiunii, care a urmat după infrân- 
gerea primei revoluţii ruse, In aceşti ani, cei dela revista « Vehi » au de 
sus şi tare că istoria publicisticii ruse, începând cu Belinski, este «un mare 
coșmar». Fraza plutind în aer a lui Fedor Sologub, care pretindea că artistul tre- 
bue să creeze din viața grosolană o legendă plăcută, a căpătat pentru simboliști 
importanța unei lozinci, In literatura burgheziei se propaga amoralismul, se justi- 
ficau provocările şi renegarea, In această perioadă, Lenin desfășoară lupta cu 
toţi acei care au încercat să denatureze, să defăimeze marea literatură rusă și 
să răspândească în societatea rusă filosofia și estetica decadentismului; el apără 
şi desvoltă teoria marxistă a culturii proletare socialiste, impotriva acelor 
care, sub pretextul « culturii proletare +, propovăduiau machismul, empirio- 
criticismul şi alte teorii reacționare. Un interes deosebit prezintă fermitatea 
şi consecvența cu care Lenin a criticat greşelile lui Gorki. Importanța acestei 
critici recse în modul cel mai deplin din discuţia filosofică din anii 1908— 
1910. 

Imi permit să mă opresc mai amănunțit asupra ciclului articolelor lui 
Lenin cu privire la Lev Tolstoi — articole ce reprezintă un model clasic 
de cercetare ştiinţifică, marxistă, a creației literare, 

Tolstoi a fost, precum se știe, unul din scriitorii iubiţi de Lenin. Lenin 
s'a interesat de creaţia, concepțiile şi soarta social-literară a lui "Tolstoi în 
tot cursul activității sale. Lenin i-a închinat lui Tolstoi șapte articole şi câteva 
prelegeri publice. Principiile subtilei analize dialectice făcută de Lenin crea- 
ţiei și concepției lui Tolstoi sunt fundamentale pentru ştiinţa sovietică a 
literaturii. De aici provine actualitatea cercetării acestui ciclu de articole 
ale lui Lenin şi a punerii în lumină a problematicei lor. 

După cum se ştie, din punct de vedere cronologic articolele lui Lenin 
despre Tolstoi sunt legate de două date importante din viața socială şi po- 
litică a Rusiei: jubileului de 8o ani al lui Tolstoi (1908) și moartea marelui 
scriitor (1910). Tocmai în acești ani şi în anii următori, lupta în jurul lui 
Tolstoi s'a desfăşurat cu o deosebită intensitate. Studiul istoriei apariției arti- 
colelor leniniste, pe fondul acestei lupte, ne permite să caracterizăm cut mai 
multă temeinicie marele merit al lui Vladimir Ilici în apărarea moştenirii 
tolstoiene de banalizarea şi denaturarea liberalilor şi a altor protivnici ai 
revoluției. 

Prin analiza multilaterală a concepțiilor și a creației lui Tolstoi, Lenin 
a deschis ştiinţei literaturii căi noi. Până la Lenin, toate încercările de a de- 


_ fini importanța lui Tolstoi s'au terminat cu un eşec, În multe sute de cărți, 


broşuri și articole despre Tolstoi, scriitorul era înfățișat ba drept « pustnicul 
dela lasnaia-Poliana », ba drept un rătăcitor în căutarea lui Dumnezeu, ba ca un 


LENIN ŞI PROBLEMELE ŞTIINŢEI LITERATURII 231 
boier care s'a dat cu prostimea, ba ca un revoluționar convins, ba ca un reac- 
ionar desăvârșit. "Toate aceste definiții erau, de sigur, în completă mâne 
dicţie cu figura reală, complexă a lui Tolstoi. Și numai Lenin a putut pătrunde 
în esența doctrinei și creaţiei lui Tolstoi, l-a putut explica în întregime, a 
ne găsi factorul care să definească și părțile slabe şi părțile puternice 
pu og vară S zeta o concepție bazată, nu pe informaţii din di- 

istor, ci pe intreaga varietate, complexă, a ideilor sale. 

In articolele lui Lenin s'a oglindit și mândria pentru Tolstoi, ca mare re- 
prezentant al artei ruse și închinarea în fața forței gigantice a artistului 
Şi recunoaşterea profundului și organicului caracter popular al creației sale, 
După Lenin, Tolstoi este un scriitor genial, care a dat ẹ neasemuite tablouri 
ale vicții ruseşti + 1), scriitorul care a știut să pună, în lucrările sale, atâtea 
probleme mari, ridicându-se până la o astfel de vigoare artistică, încât «operele 
sale ocupă unul din primele locuri în literatura mondială » *). Lenin a distrus 
legenda despre un Tolstoi servil sau sfânt, cum îl prezentau tolstoienii. Lenin, 
primul, a stabilit esența revoluționară a demascării şi a protestului tolstoian, 
protest ce exprima năzuințele poporului. In acelaş timp, obetvând cu per- 
spicacitate democratismul de mujic al lui Tolstoi, Lenin n'a lăsat în umbră 
nici laturile reacționare ale ideologiei acestuia. Numai Lenin a știut să arate în 
virtutea căror cauze Lev Tolstoi, + înflăcăratul protestatar, acuzatorul pasio- 
nat, marele critic... »2) a fost totodată și propovăduitorul principiului neim- 
potrivirii față de rău prin forţă. 

De care legi au fost determinate contradicţiile lui Tolstoi? 

La această întrebare a răspuns primul articol al lui Lenin despre Tolstoi, 
intitulat «Lev Tolstoi ca oglindă a revolutiei ruse», apărut în Septemvrie 1998, 
în ziarul bolşevic ilegal « Proletarul», în zilele când toată presa legală, 
cum a spus Lenin, era plină de fățărnicii oficiale şi liberale faţă de Tolstoi. 
Toată presa aceasta, după cuvintele lui Lenin, încerca prin + tunete si trăs- 
nete verbale să fnøJbuçe necesitatea unui răspuns direct şi limpede la între- 
barea: prin ce sunt provocate stridentele contraziceri ale «tolstoismului» 4), 
Desvăluind sensul de clasă al scrierilor democraţilor constituționali de fe- 
lul lui Balalaikin, Lenin a dat un răspuns clar și precis la această întrebare, 

Studiul istoriei realizării articolului « Lev Tolstoi ca oglindă a revoluției 
ruse s-arată că el a fost scris în perioada în care Lenin lucra la s Materialism 
și empiriocriticism ». Acest articol trebue considerat ca o aplicare directă a 
principiilor fundamentale ale « teoriei aglindirii ù la analiaza creației literare: 

') Lenin. Opere, vol. XII, p. 332, ea. rusă. Lenin despre lileratură. Ed. PME, 1948, 

. 65. 

R 1) Lenin, Opere, vol. XIV, p- 400, ed, rusă. Lenin despre literatură, Ed. PMR. 
1945, pp. 70—71. . 
”) Lenin, Opere, vol, XIV, p. 401, ed. rusă. Lenin despre literatură, Ed. PMR, 

. 73. 
r *) Lenin, Opere, vol. XII, pp. 331—332, ed. rusă. Lenin despre literatură, p. 65. 


i Li 
va rebel 


K 32 | VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Articolul începe cu punerea problemei care are o mare valoare metodo- 
logică pentru știința noastră. Lenin scrie: 


. + A pune laolaltă numele marelui artist şi revoluția pe care vădit et nur 
a a infeles-o, dela care vătit s'a dat în lături, poate să pară, la prima vedere 

etudat şi artificial. Doar nu se poale numi oglindă ceea ce în mod evident 
ma oglindește just Jenomenul | Revolnţia noastră este însă un fenomen foarte 
complex ; În mulțimea celor e* au jăurit-o în mod nemijlocit şi a partici- 
panţilar-ei exislă numeroase elemente sociale, care în mod vădit nu înțele- 
geau nici ele cele ce se petreceau, care se dădeau în lături şi ele dela ade- 
păratele probleme istorice pe care mersul evenimentelor le aducea În faja lor. 
noastră un artist cu adeväral mare, atunci măcar unele 


Dacă avem În faţa 
| iz mamen esenţiale ale revoluției Irebue să se fi oglindit în opera sa + '). 


Mai departe, Lenin arată că contradicţiile din concepţiile lui Tolstoi 
pu sunt întâmplătoare, ci constitue o oglindire a condiţiilor contradictorii 
ale vieții ruseşti dela sfârșitul sec. al XIX-lea, contradicţiile unei epoci de criză. 
Caracterizând epoca lui “Tolstoi, Lenin serie: 

+ Satul patriarhal, eliberat abia eri de iobăgie, a jost literalmente lăsat 
pratà guvoiului capitalismului jejuitor şi țisentei. Vechile temelii ale 
gospodăriei şi ale mieţii țărâneşii, temelii care dăinuiseră într'adevăr 
veacuri de-a-rândul, sau dus de râpă cu +o repeziciune neobişnuită. Şi 
cantrazicerite din ideile lui Tolstoi trebuesc apreciate . . din punctul de 
redere al protestului împotriva capitalismului căre se apropie, împotriva 
ruinării şi a despământenirii maselor pe care o făcea satul patriarhal 
rits e 1). 


nimii. În urma analizei lui Lenin, Tolstoi a apărut ca exponent al ideilor 
şi al stării de spirit a țărănimii ruse din perioada dintre 1861 și 1905. În această 


crație şi de tendința spre distrugere prin revoluție a guvernului țarist şi a 


nehotărirea, inconsecvența, slăbiciunea mișcării ţărăneşti, — abţinerea și de- 
părtarea de politică, Impletirea elementelor de contradicție din ideologia 

s'au reflectat ca într'o oglindă în activitatea creatoare a lui Tolstoi, 
în care, alături de demascarea pasionată a intregei alcătuiri a vechei Rusii, 
se găsea şi chemarea la « nonviolență e. Lămurind imensa importanță a crea- 
tiei la Tolstoi, în părțile sale puternice, Lenin a desvăluit în același timp pe 


t) Lenin, Opere vol. XII, p. 331. Lenin despre literatură, p. 64- 
) Lenin, opere, vol. XH, pp. 332—333, ed, rusă. Lenin despre literatură, pp. 80—67. 


LENIN ŞI PROBLEMELE ŞTIINŢEI LITERATURII 233 
larg prejudiciile politice ale teoriilor tolstoiene privitoare la + nonviolenţă », 
caracterul dăunător al idealizării, atât liberale, cât și menșevice, în interpretarea 
lui Tolstoi. 

Prin ce metode a realizat Lenin analiza sa genială? 

Studiul istoric al creării întregului ciclu leninist de articole despre Tot- 
stoi ne duce la concluzia că aprecierea de către Lenin a concepțiilor și creației 
lui Tolstoi s'a format pe baza mai multor factori: 

1. pe baza studiului aprofundat a tot ce a scris Tolstoi, cuprinzând nu nu- 
mai operele ci şi diferitele ediții din ilegalitate ale operelor sale, precum și 
materiale biografice şi materialele imense ale presei despre Tolstoi; ~ 

2. pe baza studiului concomitent al particularităților istorice ale revo- 
luției ţărăneşti ruse, adică a acelei realităţi care a determinat contradicţiile 
lui Tolstoi; 

3. pe baza verificării de către Lenin, a corespondenţei de fapt între con- 
cepţiile lui Tolstoi şi concepțiile și starea de spirit a țărănimii. Aici Lenin a 
obținut un material bogat, în special din cercetarea atentă a stenogramelor 
cuvântărilor deputaţilor țărani din a doua şi a treia Dumă de Stat; aceste 
discursuri ale țăranilor — uneori aproape fără știință de carte — reflecta, ca 
şi operele lui Tolstoi, aceeași ură faţă de moșieri, aceeași tendință de a distruge 
complet toată ordinea veche; în același timp, aceste discursuri se disting prin 
naivitatea şi inconştiența lor politică, curat tolstoiană; la o comparaţie a cuvân- 
tărilor țăranilor cu operele corespunzătoare ale lui "Tolstoi, asemănarea se 
observă cu atâta claritate, încât uneori cuvântările par o re-povestire directă 
a lui Tolstoi, , 

Acestea sunt metodele pe care Lenin le-a aplicat în cercetarea operei 
lui “Tolstoi. Analiza leninistă poate servi drept ilustrare strălucită a tezei 
potrivit căreia adevărata atitudine bolșevică, de partid, în cercetarea științifică 
este, în acelasi timp, și forma superioară a adevăratei obiectivităţi. Ua interes 
deosebit îl prezintă, din acest punct de vedere, următorul fapt. Concluzia 
principală a lui Lenin —că Tolstoi a fost exponentul concepțiilor țărănimiu — 
este confirmată de mărturisirile intime ale lui Tolstoi, necunoscute de Lenin, 
fiind publicate mult mai târziu. Astfel, într'una din scrisorile din anul 1901, 
Tacltoi scria: 


+ Eu privesc de jos din partea a 106 milioane (de oameni) ». 


Şi mai edificatoare încă este următoarea mărturisire a lui Tolstoi, în sert- 
soarea către V, V. Stasov, din 18 Aprilie 1905: 
In toată această revoluție, eu am rangul, luai benecol și cu dela sine 


putere, al avvcatului norodului de 100 milioane de pluguri. Tal ce contribue 
sau poale contribui la bunăsarea sa mă bucură, fol ce nui are acest scop 


principal pi distrage di'a el mi-e antipatic ». 
Istorismul analogiei leniniste s'a vădit şi în aprecierea importanţei cr 
diale a lui Tolstoi. Lenin a arătat că problemele actualității ruse, puse 


234 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Tolstoi, sunt actuale pentru întreaga omenire contemporană. Importanţa 
mondială a lui Tolstoi a reflectat importanța mondială a primei revoluții 
ruse, care a trezit la luptă masele, nu numai ale muncitorilor ci și ale făra- 
nilor din toate țările globului pământesc. Originalitatea naţională a lui Tol- 
stoi constă în faptul că el a oglindit cu toată puterea sa de artist genial forţa, 
nevăzută încă în nici o ţară a lumii, a protestului revoluționar al maselor 
ţărăneşti de multe milioane din Rusia. Această importanță a lui Tolstoi era 
şi este negată de criticii literari reacționari ai Apusului, care tălmăcesc tocmai 
ideea tolstoiană a « nonviolenţei » ca o însușire pretins imanentă a + sufletului 
russ, Totodată, în lumina analogiei leniniste, ideea de a nu te împotrivi rău- 
lui prin forță este, în general, tipică pentru diferitele țări ale lumii, în epota 
trecerii dela feudalism la capitalism, adică în epoca în care rămășițele 
patriarhale nu sunt încă lichidate. Și, din acest punct de vedere, « non- 
violența + tolstoiană nu este, nici o trăsătură națională specifică, nici o 
descoperire originală a sa. Noi găsim această idec și în filosofia Răsări- 
tului și la scriitorii Europei Apusene și ai Americii din timpurile moderne. 
- "Totodată, prin forța criticiamului și protestului profund împotriva ne- 
dreptății sociale, nici un scriitor din lume nu poate fi comparat cu Tolstoi. 
Tocmai în această forță s'a arătat trăsătura specifică și originalitatea lui 
Tolstoi. 

Pe măsură ce-l studiem pe Tolstoi, găsim confirmări mereu noui ale pre- 
ciziunii necondiționate a definiţiilor leniniste, Ilustrarea cea mai interesantă 
a termenilor lui Lenin, afirmând că figura la Tolstoi este împletită din con- 
tradicții stridente, se găseşte în e Jurnalul » scriitorului, publicat nu de mult, 
Acest jurnal distruge complet acea figură idealizată a lui Tolstoi, care s'a 
fixat în ştiinţa burgheză a literaturii, Se ştie că Lenin a râs la timpul său de 
orice fel de idealizatori care afirmau că Tolstoi este « încarnarea unui prin- 
cipiu unic» (principiul unic era socotit principiul « nonviolenței 2). « Jur- 
nalul + lui Tolstoi arată că sub influenţa giganticelor evenimente istorice 
apar la el cele mai crunte îndocli în privința adevărului învățăturii morale 
şi religioase, apar, deși dualiste, șovăitoare, totuşi pe deplin determinate, 
elemente de acțiune activă. Culmea acestor îndoeli este nota din 1910, 
care observă că îndeplinirea legii veșnice, care nu permite + violența», ar 
putea duce la urmări îngrijorătoare, ca de exemplu + robia sub jugul japonezului 
sau ncamţului ». Şi noi vedem că Tolstoi, care s'a lepădat de acțiunea 
revoluționară în creația sa, sa închinat totuși legii vieții însăși, legii 
acțiunii active. 

. 
In cele de mai sus n'am putut să luminez decât foarte fragmentar rezul- 


tatele cercetărilor îndelungate, reprezentând încercarea de a desvălui prin- 
cipiile leniniste de apreciere a creaţiei literare. Știința noastră a literaturii 


LENIN ŞI PROBLEMELE ŞTIINŢEI LITERATURII 235 

nu poate merge înainte fără studierea și elabora 

n k rea permanentă, cotidi 
a moștenirii leniniste. Marele continuator al lui Lenin, S PIE 
opere reprezintă desvoltarea creatoare a leninismului în nowile condiții, 
pA i nă pe savanții sovictici tocmai la o astfel de muncă. E in afară 
= KATERE că, pornind pe această cale știința sovietică a literaturii va 

gistra succese importante și va reuşi să răspundă i 
pepe piesă $ pundă cerințelor Înalte 


talin, ale cărui 


B. S. MEILAH 


ÎN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII 
LITERATURII BURGHEZE 


A discuta problemele culturii burgheze în perioada imperialistă a capita- 
lismului este neîndoielnic lucrul de cea mai stringentă actualitate, este subiectul 
cu ajutorul căruia intrăm în însuși miezul unor probleme care se agită pretu- 
tindeni în momentul de faţă, a problemelor cărora trebue să le facem față 
la tot pasul. În momentul construirii unei gulturi noui, populare, o cultură 
care să fie expresia vie a existenței și aspirațiilor maselor noastre populare 
şi care să li se adreseze în mod direct, trebue în primul rând să fim lămuriţi 
asupra a tot ce aparține lumii vechi, nedrepte şi exploatatoare împotriva 
căreia lupta noastră este în întregime îndreptată. l 

Manevrele reacţiunii din țară ca și a celei internaţionale în domeniul 
economic și politic ne sunt astăzi destul de lămurite și putem să le facem 
faţă în mare măsură, ştim ce arme să folosim pentru a le combate cu mai 
multă eficacitate. Dar domeniul culturii se plasează într'o zonă aparte, în 
care avem de a face, în mod aparent, cu imponderabilele manifestări ale spi- 
ritului. Primejdia care ne paşte în această zonă, — denunțată mai de mult 
de Marx — este aceea de a opera cu o falsă conștiință, este primejdia de a 
ne lăsa tării de un curent comun şi vulgar care limitează manifestările cul- 
turale la o activitate pur spirituală și de a nu cobori în adâncime pentru a 
surprinde rădăcinile de unde răsar și cresc toate aceste manifestări. 

Un marxist, un om format la lumina învățăturilor lui Marx, Engels, Lenin 
şi Stalin, nu se oprește însă la aparența lucrurilor, ci caută să coboare În 
adâncimea lor şi nu operează cu o falsă conștiioță, ci cu o conștiință ade- 

“vărată şi fermă care caută să facă legătura nimerită între activitatea spirituală 
şi activitatea socială şi politică a oamenilor dintr'o epocă dată. 

Impotriva maselor care luptă pentru libertate şi pentru bunăstare mate- 
rială imperialismul nu utilizează numai aparatul polițienesc și militar, ci şi 
atracţia culturală și deruta pe care o anumită cultură o poate provoca și împră- 
ştia, Epocii imperialiste îi corespund anumite forme culturale pe care le 
vom vedea de îndată şi care traduc pe plan suprastructural descompunerea 
structurală a lumii burgheze. 


IN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII LITERATURII PURGHEZE 237 

Dar după cum imperialismul nu a apărut brusc în preajma anului 1900, 
ci este rezultatul unui lung proces evolutiv, tot astfel aspectul decadent al 
culturii burgheze de astăzi nu este un fenomen născut peste noapte, ci este 
şi el rezultatul unei maladii care macină de mult spiritualitatea burgheză şi 


care s'a dovedit a fi incurabilă în cadrul relațiilor de producție ale lumii 
capitaliste. 


Burghezia a avut o fază ascendentă, revoluționară, care exprima lupta ei 
pentru sfărâmarea relațiilor de producție strâmte ale feudalității, lupta ei 
pentru doborirea societății feudale. In această perioadă cultura burgheză 
este plină de avânt, de combativitate şi de optimism. Caracteristic pentru ea 
în această perioadă este puternicul raționalism care o animă, raționalism care 
o face să privească şi să cerceteze lumea înconjurătoare prin prisma clară 
a materialismului. Filosofii şi oamenii de cultură burghezi, în această 
perioadă care precede preluarea puterii din - mâna aristocrației, sunt 
materialisti şi sunt atei, ei privesc adânc în viitor şi vorbesc de progresul 
necesar pe care lumea trebue să-l realizeze, vorbesc de gloria viitoare şi stră- 
lucirea umanității. Aceste idei sunt pentru dânșii nu numai simple satisfacţii 
spirituale, ci sunt arme de luptă împotriva idealismului mistic al epocii feu- 
dale, împotriva teologismului neînfrânat, împotriva anti-umanismului spc- 
cific evului mediu feudal, sunt arme de luptă, arme revoluționare împotriva 
feudalismului însuşi, 

Să ne gândim numai la epoca de glorie a literaturii franceze din perioada 
luptei revoluționare a burgheziei, epocă în care Rouget de l'Isle compune 
acea Marssilieză care va deveni cântecul revoluționar al maselor populare 
şi în care este vorba de lupta impotriva tiraniei, de zilele glorioase ale unui 
viitor luminos, de dragostea de patrie şi lupta pentru libertate, de acel elan 
patriotic şi revoluționar concretizat în îndemnul s Aux armes, citoyens ! 
Formez vos bataillons ù. Sau de poemele lui Marie-Joseph Chénier și în spe- 
cial de acel « Chant du départ » intrat în tradiţia poetică a maselor franceze, 
care închide întrun mod admirabil toată frământarea poporului F ranţei 
pentru câștigarea libertăților civice şi care se termină cu invocarea corului, 
invocarea întregului popor: 


La république nous appelle; 
Sachons vainere, ou sachons périr ; 
Un Francais doit vivre pour pile, 
Pour elle un Français doit mourir *) 


*) Republica ne cheamă; să ştim så "nvingem, sau să ştim să murim; francezul trebue 
să trăiască pentru Republică, pentru Hepublică francezul trebue să moară. 


238 j VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Câteva decenii mai târziu lira poeţilor scoate cu totul alte sunete. Dacă 
luăm poeziile celor doi Alfrezi, de Musset și de Vigny trebue să ne întrebăm 
ce s'a întâmplat între timp, care a putut să schimbe într'atâta atmosfera 
liricii franceze. 

Luaţi-l pe Alfred de Vigny şi citiți la întâmplare finalul din + La mort 
du loup »: 


» Hélas! ai-je pensé, malgré ce grand nom d'Hommes 
Que j'ai honte de nous, débiles que nous sommes)! 
Comment on doit quitter la vie et tous ces muux, 
C'est vous qui le saver, sublimes animaux! 

A voir ce que l'on fut sur terre et ce qu'on laisse, 
Seul le glence est grand; tout le reste est falblesse. 
— Ab, je Vai bien compris, sauvage voyageur, 

Et ton dernier regurd m'est allé jusqu'au cour! 
Gâmir, pleurer, prier est également lâche, 

Fais énergiquement ta longue et lourde tache, 

Dans la vole où le sort a voulu t'appeler, 

Puis après, comme moi, souffre et menrs sans parler s, `) 


Poezia lui Vigny este guvernată de o idee centrală pe care o găsim redată 
în « Jurnalul unui poet s şi care este reluată ca un fir conducător în Întreaga 
sa lirică: ruptura dintre om și creator, refuzul de a admite lumea şi natura 
așa cum sunt, 

Incepând cu Eloa, un poem mitic în care este explicată atitudinea poetului 
în fața + rdului » care este răspândit pretutindeni în lume, atitudine care după 
Vigny trebue să se rezume la sentimentul de milă față de cei atingi de acest 
« râu ù, poezia lui Vigny este o grandioasă frescă a simbolurilor suferinței 
umane, față de care poctul are o atitudine pasivă, sau o activă atitudine de 
părăsire a lumii și de refugiu în lumi imaginare, mai drepte, mai bune. 

Intreaga sa poezie este impregnată cu o profundă melancolie, un pesi- 
mism care nu-și găsește decât soluții imaginare sau nu-și găsește soluții deloc, 

Atât Vigny cât şi Musset fac parte din marele curent al romantismului, 
care îmbrățișează o epocă istorică mare și are o influență covârșitoare asupra 


1) e Vai! um cugetat, cu lot acest mare nume — Oameni 
Ruşine ce mi-e de noi, plăpânzi ce suntem. 
Cum trebule să fie părăsită viaţa și toate aceste rele, 
Vol doar o ştiţi, sublime animale! 
Când vezi ce-ai fost pe-acest pământ și ce rămâne (din tine) 
Numui tăcerea este mare; tot restul — slăbiciune. 
— A, ce bine te-am înțeles, sălbatec peregrin, 
Şi ultima-ţi privire mi-a mers până lu inimă! 
Să gemi, să plângi, să rogi —— este la fel de laş 
Indeplinește lunga și greua-ţi trudă cu hotărire 
Pe calea pe care soarta a voit să te cheme, 
ŞI după aceea — ca și mine ——suteră și mori fără să scoţi e vorbă». 


IN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII LITERATURII BURGHEZE 239 
poezii reale pn apese seg Sarac feer care istoricește 
ez iti pi Micu e en urghezici, În iturării dominaţiei de clasă 
ristocra zace propria sa dominație de clasă. Cum se explică 
prezența acestui pesimism adânc în literatura romantică, acestei atmosfere 
sumbre în care rațiunea este Înnecată pentru a face loc exclusiv afectivității, 
sensibilităţii, psihologismului celui mai întunecat şi mai acut? 

Revoluţia franceză a constituit un moment important în istoria umanității, 
dar ea a provocat omenirii și o mare desamăgire. Enciclopediştii în opera lor 
premergătoare marei revoluţii propovăduiseră că oamenii, încredințați rațiunii, 
pot crea o societate perfectă. Lozinca Revoluţiei fusese libertate, egalitate, 
fraternitate, Dar la începutul sec. al XIX-lea societatea a putut constata că 
tezele enciclopediștilor, umanismul şi generozitatea lor nu aveau decât un 
foarte slab corespondent în realitatea socială. Oamenii au început să vadă 
că enciclopediştii nu fuseseră în stare să arate calea pentru crearea unei socie- 
tăți ideale, şi să vadă faptul că revoluția fluturase o lozincă fără un conținut 
real, De fapt, burghezia nu făcuse altceva decât să înlocuiască o formă de 
exploatare prin alta, 

Din momentul în care revoluția nu a justificat speranțele pe care 
oamenii şi le puseseră în atotputernicia rațiunii, o parte a societății a 
început să fie desgustată de raționalism. Reîntoarcerea la misticismul intu- 
necat al evului mediu nu mai era însă cu putință. Invăţătura enciclopediștilor 
lovise puternic în bazele acestuia și-i desvăluise toată artificialitatea. Artiştii 
şi chiar gânditorii aleg atunci o cale de mijloc: se inchid în ei și în locul cer- 
cetării febrile a realității înconjurătoare, pe care o practicase raționalismul 
enciclopediştilor, ei instaurează epoca îndelungată, ajunsă până în zilele 
noastre, a cercetării febrile, epuizante a cului, a acestui for interior, 
despărțit de foarte mulţi artiști prin ziduri chinezeşti de hâda realitate 
înconjurătoare. 

Societatea burgheză evoluiază în secolul al XIX-lea tot mai mult pe linia 
unei reacțiuni crude. Această împrejurare a inoculat lumii artiştilor fie o indi- 
ferență şi un dispreț față de problemele sociale și politice, fie, unora dintre 
ei, imboldul unei participări active la festinul burgheziei, Problemele artiștilor 
devin probleme strict individuale: iubirea, moartea, revelația frumosului, 
analiza stărilor sufleteşti. Romanticul își transformă sufletul într'un adevărat 
centru al universului, 

Nu trebue să se creadă că aceasta a fost nota generală a romantismului. 
Acest curent este mult mai complex decât ar putea lăsa să se creadă cele spuse 
până aci. In romantism îşi dau întâlnire toate clasele și straturile societății 
din secolul al XIX-lea aducând fiecare în cadrul acestui curent aportul său 
specific. Dar nota dominantă o dă clasa dominantă: burghezia, clasa liberei 
concurenţe, clasa individualismului neinfrânat. Artiştii şi scriitorii societăţii 
burgheze, începând cu această epocă, rareori mai exprimă în roadele muncii 
lor artistice aspiraţiile întregului popor, sau când fac aceasta atunci er sunt 


240 i VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
siliți să înfrunte clasa dominantă, să înfrunte exploatarea și nedreptatea socie- 
în ce mai evidentă a căilor rațiunii și orientarea pe căile noui ale aid 
ale afectivului, ale muzicalităţii, totul îmbrăcat în hiina iraționalului LI 
Această tendinţă va căpăta o bază teoretică mai accentuată în cadrul sim- 
bolismului. | A 
Dacă faci un salt în poezia franceză dela Musset la Baudelaire, îţi e 
seama de rolul din ce în ce mai mare pe care sensibilitatea şi grep 
capătă în opera de creaţie. In Baudelaire se întretaie două drumuri: el est 
ultimul mare romantic prin patosul și retorismul versurilor sale, prin ara 
tudinea lirismului său, prin exagerarea voită a subicctivităţii şi primu pară 
bolist prin accentul pe care-l pune pe muzicalitatea voită, construită după 
iu al versului. | 
za age EPRA se accentuiază și mai mult această tendință de 
conversiune, de orientare și scufundare către interior a poetului. Poezia sa 
este în mod esenţial o poezie tragică, fundată pe conştiinţa era sa 
mediabil pe care poetul îl denunță — pe alocuri —a fi un rău social, e 
'neputând să-i ofere o soluție justă, îi dăruieşte o aureolă metafizică. e faw 
răului s sunt astfel o viziune caleidoscopică a nedreptăţii, a murdăriei, josnici 5 
uritului acestei lumi, ridicate prin generalizare la rangul de forţe mu cate : 
Pretutindeni poetul vede descompunere, agonie, putreziciune. ee a 
imagină a unei lumi care putrezește este atât de puternică nr rapire 
iubita lui el vede mai mult forma hidoasă a viitorului cadavru, t st 
irea formei prezente. i i AN 
Ta me aa sita în acest elogiu patetic al morţii, văzută în Sprm o 
succesivele trepte ale descompunerii prin nebunie, prin viciu, prin c auz 
nu a văzut Baudelaire, și anume: descom punerea însăși a societă ie gà pa 
a trăit. Cât de puternică este apăsarea și influenţa conștiinței unci A A 
nante se poate măsura la Baudelaire. Poetul a fost un scurt ca o oy 
ştiinţă revoluţionară. El a luat parte la luptele de stradă din Fe roe qi 
împotriva regalității, a fost redactor al unui ziar revoluționar « Le sa public ks 
a fost deci în contact direct ca suferințele și cu sbuciumul trai a 
lupta dreaptă şi aspră a poporului Franței pentru câștigarea drep K gina 
Dar totul a durat numai o «lipă. Infrângerea revoluției a insemna ei 
parte şi înfrângerea poetului care a coborit treptele existenței, în etape din 
ce în ce mai întunecate, până la tragica lui moarte, care a fost aidoma morții 
„o lentă descompunere. | 
ra minei ca şi a atâtor alţi « disperaţi» ca și dânsul este o 
poezie socială, în măsura în care traduce tendințe limpezi, ale clasei sociale 


ère 
') Tendinţă mâărturisită de Valéry în alorismul: + La raison veut pe pe Ne 
ln rime à la raison a (Haţiunea vrea ca poctul să prelere rima in locul ruj A 


IN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII „ITERATURII BURGHEZE 24i 
pe care o reprezintă, Este vorba de o poezie, tipic burgheză, care din sbu- 
ciumul realității înconjurătoare desbracă vestmântul acțiunii, luptei hotărite 
pentru transformarea lumii și lasă scheletul hidoșeniei, al pesimismului, al 
răului fără de soluție. 

: Ce a însemnat de fapt simbolismul nu ne putem da seama în cadrul poe- 
ziei lui Baudelaire. 'Trebue să trecem mai departe la Mallarmé pe de o parte, 
la Verlaine şi Valery pe de alta. 

O definiție a acestui curent literar nu poate fi enunțată cu preciziune și 
nici nu cred să existe vreo definiţie cuprinzătoare, pentrucă temerara 
incercare a poeticii simboliste a fost să cuprindă inexprimabilul, esența lucru- 
rilor şi a sentimentelor, 

Simbolismul este aidoma dragonului din Alca (din Insula Pinguinilor a 
lui Anatole France) sau șarpelui monstruos din Lochness, pe care toți acei 
care pretindeau a-i fi văzut, nu erau în stare de a-i descrie. Aceasta se referă 
la teoreticienii mișcării simboliste care au turnat valuri de cerneală pentru 
a lămuri ce este un «simbol». De fapt nu era vorba de a lămuri misterul 
+ simbolului s, devenit o fantomă neliniștind visurile poeților, un fetiş atot- 
puternic în stare de a rezolva orice. Era vorba de a demonstra că rea- 
litatea obiectivă nu este nimic, pentrucă în întregimea ei poate fi modelată 
ca o pastă informă, căreia numai + simbolul » poetic îi acordă o semnificaţie 
și o personalitate, Teoreticienii simbolismului ajungeau astfel să acorde unei 
ficțiuni, o însemnătate mai mare decât realității concrete, palpabile. a Sim- 
bolul » devine o zeitate modernă, prevăzută cu tot potențialul mistic, anti- 
rațional al oricărei zeități. 

Marcel Raymond care în lucrarea 4 De Baudelaire au Surrialisme ùo Coor- 
donează întregul arsenal al decadentismului burghez, aplandă entuziast defi- 
niția dată simbolului de Jean Barnyi în « Saint Jean de la Croix et le Problème 
de [Experience mystigue »: « nefiind niciodată o traducere (a realității obiec- 
tive — I. V.) el nu poate fi astfel tradus niciodată ». 

Şi Marcel Raymond adaogă: « De aici greșeala comună atâtor cititori și 
comentatori care, puşi în prezența unor poeme moderne, nu au linişte până 
ce nu le atribuc un sens logic, excluzând orice altă interpretare. Este nein- 
doelnic că multe opere din ultimii cincizeci de ani, a căror elemente au luat 
naştere într'o zonă puţin luminată a conștiinței, sunt polivalente +. Op, cit. 

51). 

s Esate azeastā polivalență? Ea este un blazon al literaturii, după con- 
cepția burgheză, un stimulent al imaginației si al inteligenței. Nu este în fond 
însă decât şarlatanie burgheză, dorința de a arunca un văl gros de misticism 
peste aspectele inegalităţii sociale, peste aspectele luptei de clasă. In nota 
pe care a adăogat-o în 1919 la prima + Introducere la metoda lui Leonardo 
da Vinci», Valéry afirma că « totul este egal», că în realitate lucrurile se pot 
substitui, fără ca prin aceasta să se modifice ceva, fără ca prin aceasta reali- 
tatea să sufere sau”să fie prejudiciată. Pierre Gucgen, un apologet al deca- 


242 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 
dentismului burghez, teorctiza această atitudine în faţa realităţii, mi cerea 
că + Imaginea nu este decât o formă magică a principiului identității » ), 
In amintirile sale cu privire la Valery, Georges Duhamel aminteşte de o 
călătorie făcută împreună cu acesta în Ungaria şi la capătul căreia, în pa 
în care în faţă li se deschidea perspectiva mirifică a văii Dunării, Va cry 
exclamă plictisit, adresându-se lui Duhamel care era topit de entuziasm: 
e Dragul meu, pretutindeni mi se arată de fapt acelaşi peisagiu s — 

Această poză a impasibilității burgheze în fața realității, poză a conștiinței 
“în imutabilitatea lumii, în forța de nemăsurat a clasei dominante, apare din 
ce în ce mai des în literatura burgheză a veacului nostru, Ea caută de fapt 
să acopere agitația care frământă societatea, lupta dintre clasa ee 
şi burghezie, lupta acesteia din urmă pentru a-şi menține dominația sf ps 

De aici invitația de a crede în «mister », de a căuta « necunoscut 9, 

a nu căuta în cuvântul scris un sens anumit. « Versurile mele — serie Valéry, 
în N.R.F. din r Februarie 1930 —au sensul care le este împrumutat de 
cititor. Este o greșală contrarie naturii poeziei, care i-ar putea fi chiar mor- 
tală, de a pretinde ca oricărui poem să-i corespundă un sens veritabil, unic 
şi conform sau identic unui gând oarecare al autorului RE at 

De cât prestigiu se bucură această concepție în lumea intelectua mara 
burgheze stă mărturie o scrisoare a lui ]. Riviere, fondatorul lui Nouve! 
Revue Frarçaise către Alain Fournier, în care primul scrie: e Mi-am surprins 
de nenumărate ori preocupări meschine, ca aceea de a ști ce au vrut să spună 
în mod precis Rimbaud sau Laforgue. Am căutat sensul cuvintelor în loc să 
caut senzația » (citat de Julien Benda în s Franța Bizantină .). 

Poetul simbolist nu vrea să facă sensibilă şi inteligilă o anumită zonă a rea- 
lităţii prin imagini raționale, ci pretinde să pătrundă în însăși esența lucrurilor, 
în acea zonă bănuită îndărătul lumii obiective, Poetica simbolistă se strădu- 
eşte să pătrundă misterul lucrului în sine kantian, Mijlocul prin care încearcă 
acest lucru nu este rațiunea, pe care o desconsideră cu totul, ci intuiţia, ERN 
interioară, pe care căutatele și ciudatele alăturări de cuvinte sunt singu 

evoce. IRIE: 
a ae e teoreticienii simbolismului — de cele mai multe oi poeți i înșiși — 
au căutat în permanență să ascundă sub vălul « Marelui Mister » care nu poate 
fi pătruns de ori și cine, a fost desvăluit cu destulă limpezime de oameni 
de ştiinţă, aparținând uneori chiar burgheziei. Ribot în « Logica sentimentelor! 
supune unei analize serioase procedeele şi tendinţele poeților regat 
Astfel, Ribot arată câteva procedee esențiale ale acestui curent literar: DAN 

— dăruirea cuvintelor cu o valoare nu raţională, ci exclusiv emoția 
prin extragerea potenţialului raţional și logic al cuvintelor și pene oale 
acestora în sunete, cuvintele nemaiacționând astfel ca semne, ci ca simp 
elemente ale muzicalităţii; 


1} In Nouvelles Littéraires din 1 Iunie 1929 (citat de M. Raymond), 


IN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII LITERATURII BURGHEZE 243 

— utilizarea cuvintelor uzuale însă nu în sensul lor obişnuit, ci într'un 
sens oferit ad-hoc de poet și într'o asociere nouă de cuvinte, care să le confere 
o nuanță de mister, de nepătruns; 

— utilizarea cuvintelor vechi, ieşite din limbajul comun. Acestora poetul 
le oferă sensul misterios pe care îl vrea cu mai multă ușurință decât cuvin- 
telor uzuale care rezistă la asemenea operaţii poetice. 

Ribot ajunge la următoarele concluzii. + Simboliștii profesează în marea 
majoritate o estetică rafinată şi o metafizică animistă al cărei fond este acesta: 
ceeace simțurile noastre ne aduc la cunoștință, cecace este vizibil, tangibil, 
rezistent, nu este decât simbolul unui necunoscut şi vălul unui mister, Ei se 
așează în fața naturii, nu pentru a o cunoaște, ci pentru a face să țâşnească 
din ea, emoţii. Arta simbolică admite că toate fiinţele sunt « forțe » şi că noi 
nu le cunoaștem decât prin acțiunea lor asupra noastră, adică prin senti- 
mentele pe care ni le sugerează, Această artă şterge contururile lucrurilor 
şi aparențele lor sensibile, pentru a le transforma în «izvoare de emoţii e. 
Simbolismul nu caută să descrie, ci să transmită starea de suflet prin care, 
după el, noi comunicăm cu fiecare lucru... In fond, din spectacolul pe care 
lumea îl prezintă, simbolistul elimină pe cât posibil ceea ce poate fi cunoscut, 
determinat si localizat în timp și spaţiu, el alege tot ce poate fi simțit, impul- 
siunile, tendințele, dorințele, tot felul de modificări afective pe care le gru- 
pează sub denumirea vagă de « forță » și de « viaţă », Trebuie să recunoaştem 
că sub o formă foarte rafinată reînvie (cu simbolismul — I. V.) concepția 
animistă a primitivilor, populând universul cu entități vii şi în acţiune. 

Oricum ar fi, prin scest procedeu semi-natural, semi-artificial, tratând 
fenomenele ca niște simboluri, « simple reprezentări ale misterului e, trans- 
mutația este săvârșită, cu totul despuiată de formele sale, a devenit afectivă, 
elementul sensorial dispare, lucrurile sunt înlocuite prin emoția lucrurilor 
(op. cit., pag. 164). 

Literatura burgheză, creiază prin simbolism o întreagă tehnică a dispariției 
realității ca atare, tehnică ce se va desăvârși în mod continuu până ce va atrage 
în acest vârtej al desființării a tot ce este real, concret, coherent, însăși lim- 
bajul uman, desființându-l. Fără îndoială aceasta traduce creşterea din ce 
în ce a impasurilor realității sociale, a luptei de clasă din sânul societății 
burgheze, impasuri împotriva cărora burghezia utilizează arme foarte variate. 
Una din aceste arme — și nu una dintre cele mai de neglijat — este această 
orientare a literaturii către abstract, către necunoscut, către muzică şi pasiune 
formală, pentru a o smulge unei realități care nu conferă nicio strălucire bur- 
ghezici, care îi este potrivnică, dușmănoasă. 


Cu poezia simbolistă şi cu Mallarmé în special, alunecăm din domeniul 
fizicii în acela al metafizicii, din domeniu! raţionalului în acela al iraţionalului. 


ser 


R r 


pa Au De- g p. Bd a E 1 
IAN T Is 9 . a S 
Ta 


244 VIATA ROMĂNEASCĂ 
Cu Mallarmé începe în poezie dictatura cuvântului. Atitudinea sa faţă 
de realitatea înconjurătoare și-a fixat-o el însuși într'o mărturisire de credinţă 
în care spune lămurit: «In fond consider epoca contemporană ca un iniereet 
pentru poet, care mu trebue să se amestece aci câtuţi de puțin; ea este pret a 
desuetudine și în efervescenţă preparatorie Pentruca să poți face altceva 
să muncești cu râena misterului în vederea unui viitor sau a unui miciodată pi 
să trimiți din când în când celor vii carta ta de vizită poetică, stanje sau È 
iat de S a | 

zale rai intepat cimp tă Cousin, filosoful hepelian, enunțase fai- 
moasa teorie a artei pentru artă, desăvârșită expresie a reacționarismului 


burghez care caută să cliveze şi să despartă viața socială de manifestările spi- ` 


ritului, Poezia lui Mallarmé este o traducere în concret a ceea ce vrea să fie 
tru artă e. | = 

"Scopul mărturisit al lui Mallarmé era de a pune bazele unei poezii pure, 
pusă la adăpost de interese, de pasiuni, de frământări, o poezie glacială sus- 
ceptibilă de a trezi plăcerea estetică numai prin muzicalitate, fără niciun e 
stec din partea ideii. Munca sa a constat în special în această preocupare 
a alunga din poezie orice amintire comună a Vieţii exterioare, saame a 
aplicat cu o râvnă, demnă de o cauză mai bună, asupra cuvântului și posibili- 
tăţilor sale. Ambiţia sa era ca să ajungă să creieze cuvinte poetice in sine, 
evocatoare prin simpla lor prezenţă şi fără niciun amestec al vieții dinafară. 
Pentru aceasta el își făcuse, în ani de muncă grea, un fişier de cuvinte rare, 
vechi, sau de cuvinte obişnuite cărora le păstra numai sensul etimologic, sau 
fişe de cuvinte cu semnificație deturnată, sau cuvinte cu semnificații rare, 
neobișnuite. Cuvintele erau pentru Mallarmé nu modalităţi de comunicare 
intelectuală, ci alegorii care puteau avea pentru fiecare individ o valoare 
ii Mallarmé este astfel rece, sibilinic, depărtat de ecourile lumii 
exterioare. Când poetul scrie: 

+ Le vierge, le vivace et le bel nojoură'hui 

Va-t-il nous déchirer avec un coup Walle ivre, 

Ce tac dur oublié que hante sous le givre 

Le transparent placier des vols qui n'ont pas fui? 


Un cygne d'autrefois... 1) 


trebue să faci un efort mintal, să cunoşti adânc modalitatea mallarmeană de 
a figura ideile, pentru ca să poţi spune că în aceste versuri este vorba de poetul 
ale cărui dorințe şi eforturi nu au reuşit să-şi ia la timp sborul lor poetic (les 


1) «+ Feclorelnicul, vivacele şi frumosul astăzi 
Stârteca-ne-va cu-o lovitură de-aripă beată, 
Acest uitat lac tare pe carel frământă, sub pojebița nghețată 
Ghețarul transparent al sborurilor ce m'au fugiti 
O lebădă de-altădai.,. 


IN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII LITERATURII BURGHEZE 245 
vols qui n'ont pas fui) şi au rămas 
timpului rece, crud, neîndurător. 

Citând aceste versuri, un comentator, B. Fay, — în « Panorama literaturii 
franceze contemporane + — scria despre poezia lui Mallarmé că + ficcare din 
poemele sale este o tentativă posibilă către absolut v, 

Cu acest fel de literatură păşim într'o etapă nouă în care, 
sacrificată pentru muzicalitate (Verlaine nu exclamase oare i 
deplină: Muzică înainte de orice!) în care poctul este despărţit de lumea încon- 
jurătoare nu numai prin draperia afectivității, dar și prin aceca a unui nou 
limbaj, care caută să rupă punțile cu inteligibilul. Se creiază o artă pentru 
inițiați, pentru un cerc restrâns de rafinaţi degustători ai neinţelesului. 

Sunt deosebit de interesante şi ilustrative teoretizările pe care le fac corifeii 
simbolismului, pentru mentalitatea în literatură — şi în cultură —— în genere — 
a burgheziei în descompunere. 

Mallarme declara categoric (după cum mărturisește H. Delacroix): « Nu cu 
idei se fac versuri, ci cu cuvinte », iar Edmond de Goncourt amintește de urmă- 
torul aforism mallarmean: « Un poem este un mister căruia cititorul trebue 
să-i găsească cheia ». 

Disprețul faţă de viață, tendinţa de a respinge tumultul ei, de a-i acoperi fi- 
gura învăpăiată de luptă, de a ascunde mai ales asaltul lumii noui a proletariatu- 
lui impotriva exploatării burgheze, împotriva josniciei sale morale, la aceasta 
se rezumă hieratismul simbolismului şi acela al lui Mallarmé şi Valery în 
special. 


prinse în poleiul plictisului sub ghiața 


raţiunea este 
ntr'o euforie 


Conştiința că aparţine unei lumi în agonie este exprimată de Mallarmé 
in aceste rânduri din « Plainte d'Automne » care traduc corespondenţele inte- 
lectuale ale poetului: e Literatura căreia spiritului meu îi cere voluptatea 
va fi poezia muribundă a ultimelor momente ale Romei e. 


- 


Dacă Mallarmé a fost mai mult poet şi mai puţin teoretician, dimpotrivă 
Valery a fost cantitativ, mai puţin poet şi mai mult teoretician, Poetul a lăsat 


“în urma lui o cantitate impresionantă de proză filosofică, proză care a exercitat 


o influență considerabilă în lumea intelectualității burgheze. Valery a fost 
poetul cel mai indrăgit al burgheziei. Nici Hugo, nici Goethe şi nici alți literați 
nu s'au bucurat la timpul lor de gloria cu care a lost înconjurat Valéry. Fiecare 
cuvânt al lui, enunțat, este adevărat — cu o poză de nobleţe nespusă, era tăl- 
măcit, studiat, interpretat în fel și chip, răspândit în publicaţii. Valery era 
chemat la congrese literare, filosofice, ştiinţifice. Prezida mișcări ale intelec- 
tualității burgheze, Lua parte la lucrări ale filosofilor, îimpărtăşindu-le acestora 
a lumina » lui proprie. 

Ce spunea Valéry? Ce anume stârnea un asemenea entuziasm în sânul 
intelectualității burgheze? 


246 y VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


spunea, de exemplu: | 
krek serios art Cilie idei. Un om cu idei nu este niciodată serios + 
(e Mauvaises pensées»). € -.. ideia care se prelungeşte ceva mai mult decât ar 
trebui, alterează curând spiritul, o adevărată gândire nu durează decât o singură 
clipă, întocmai ca și plăcerea amanţilor » (e L'Idée fixe +). Aforisme de acest 
gen au stârnit un entuziasm de nedescris în sånul intelectualității burgheze, 
pentrucă un duşman un inverșunat al societății burgheze sunt şi ideile noui ale 
omenirii şi îndărătul acestora purtătoarea lor revoluţionară: clasa ast 
toare. Bapatelizarea ideilor este manifestarea unei oribile politici cultu 
de diversiune. Asemenea aforisme nu le găsim numai la Valery. € = Vezi) 
Gabriel Marcel, existențialistul catolic, este de părere că marii artiști 
sunt purtători «ai unui mesagiu fără conținut intelectual». Joe atasa 
un scriitor al generației tinere, afirmă că: + O carte mare, este o erai a 
limbajului +. Henri Michaux, poetul lansat de André Gide cu surle şi ir te 
declara în post fața la volumul + Plume e: « Să ne ferim de a urmări gândirea 
unui autor. . .. De altfel, ce ştie el despre gândirea sa? 9. lar Ramon papal 
un teoretician al literaturii în « Tableau de la littérature française au XVIl-e 
siècle » serie: a Marea greșeală a multor esteticieni și critici constă în a p 
țelurile unui autor — și deci izvorul operei sale — în inaltele regiuni ale 
conştiinţei, chiar ceeace este derizoriu într'o înlănțuire de idei A a ÎN 
Şi pentru a nu crede că asemenea € idei + sunt apanagiul numai al eee n 
franceze, vom aminti de o scenă din romanul « Mosquitoes » al scriitorului 
american William Faulkner în care, în atelierul unui sculptor cineva gr 
ce anume reprezintă o lucrare, care este semnificația pe care o poartă 
tcineva îi răspunde: 
MiA dn să însemne? Să presupunem că aceasta reprezintă un câine 
sau o îngheţată cu frişcă, care ar putea fi diferenţa ? Din moment ce este frumos, 
T Eas oder, se grăbi să intervină Mr. Talliaferro. .- semnificaţia 
obiectivă nu este câtuși de puţin necesară. Noi trebue s'o acceptăm pia 
de artă |. V.) ca o formă pură pe care nu o limitează nicio legătură cu un o iectiv 
familia de uz curent ». =: 
Faulkner nu ironizează pe nimeni în acest dialog. ÎI scrie cu toată seriozi- 
tatea. Dar lucrul interesant începe dincolo de asemenea discuții a puriste » 
in opera însăși a lui Faulkner, care încearcă să cuprindă viața în ce a are ea 
mai ascuns și mai original, însă o a viată » aidoma definiției din op cet 
(scena V din actul V): « It îs a tale told by an idiot, full of sound and ry, 
signifing nothing » (este o poveste istorisită de un idiot, plină de piere 
mânie, neînsemnând nimic). Definiţia aceasta Faulkner a socotit-o atât 
esenţială, încât unul din romanele sale cate au făcut vâlvă în mediile de inte- 
lectuali ai burgheziei este intitulat: « The sound and the fury», El redă în aere 
carte aspectele vieţii așa cum sunt văzute de idiotul Benjy. Dacă burg 
a salutat cu atâta entuziasm creația lui Faulkner (și dacă nu ne înșelăm Valery a 


IN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII LITERATURII BURGHEZE 247 
fost și el printre aceia care s'au asociat elogiilor aduse scriitorului american) — 
este desigur pentru faptul că Benjy — cazul clinic al idiotului din naștere — 
reprezintă eroul «serios»! El este într'adevăr tipul insului fără idei, visat de 
Valéry în aforismul său. 


Dar îndărătul unor asemenea enunțuri, care ar putea fi luate drept butade, se 
ascunde totuşi un fond de idei, foarte serios. Valéry spune astfel în altă parte: 
e Ceea ce a fost crezut de toți, şi întotdeauna, şi pretutindeni, are toate şansele 
de a fi fals o. (Tel quel, I). In stilul său sibilinic el nu spune mai mult. Dacă 
ar fi fost întrebat care este semnificația acestui aforism fără îndoială că surăzând 
enigmatic, poetul ar fi răspuns că are semnificația pe care vrea să i-o acorde 
cititorul. Dar aforismul acesta plasat în contextul ideologiei valcriene, are o 
semnificaţie foarte lămurită. Pentrucă în epoca lui Valéry, singurul lucru 
« crezut de toți şi pretutindeni » este numai lupta de eliberare a clasei munci- 
toare din exploatarea capitalistă, purtată pretutindeni în lume, pretutindeni 
unde există și exploatarea omului de către om. lar credința într'o societate 
ideală lipsită de această exploatare este cecace a fost crezut şi dorit din tot- 
deauna de elementele progresiste ale umanității, Valéry nu atacă deschis. 
El rămâne un maestru al perfidiei. El a atacat credinţele cele mai nobile ale 
omenirii în versuri și aforisme deschise tuturor interpretărilor. Numai din 
când în când el este ceva mai categoric, ca atunci când serie: « Nimic mai 
literar decât să omiţi esențialul s». (Tel quel vol. II). Literatura burgheză a 
țărilor supuse imperialismului nu a făcut altceva decât să omită esențialul: 
viața adevărată a oamenilor, cu contrazicerile şi antagonismele ci profunde 
de clasă, cu sfâșierile interne, inerente unei lumi care-și bazează strălucirea ei 
pe mizeria neagră a milioanelor de oameni. 

Nu avem încă un studiu complet asupra operei lui Paul Valéry, un studiu 
care să denunțe întreaga ei goliciune şi platitudine, ascunsă îndărătul cuvin- 
telor elegante, un studiu care să denunțe reacționarismul său acut. 

O încercare neizbutită — în acest sens —a făcut Jean Larnac în cadrul 
unui eseu amplu cu privire la opera lui Valéry, publicată în revista «La 
Pensée » (Nr. 5/1945). Eseul criticului francez se limitează a arăta formalismul 
operei lui Valéry și izolarea ei de viață. Tonul acestui eseu — servil în mare 
măsură — precum şi faptul că se oprește la aspectele de suprafaţă ale operei 
lui Valéry, arată în schimb că în jurul acestuia s'a creat un mit pe care se 
tem să-l dărâme chiar spiritele înaintate, ca acela al eseistului francez Larnac. 
Dărâmarea mitului Valéry, desvăluirea resorturilor sale ascunse, este menită 
a arunca o lumină limpede, puternică, asupra mecanismului însuși al gån- 
dirii burgheze. 


248 x VIATA ROMANEASCA 


Cu acest gen deosebit de manifestări artistice, intrăm istoriceşte în perioada 
imperialistă a societății capitaliste. ? 

Nu este o simplă coincidență acest fapt, că pe măsură ce bunurile mate- 
riale sunt din ce în ce mai puţin accesibile maselor, care traversează o epocă 
istorică de maximă ex tare şi mizerie materială, apare o literatură care 
şi ea nu mai este pentru mase, ci numai pentru publicul restrâns al burgheziei. 

Dictatura cuvântului începută cu Mallarmé și continuată cu Valéry şi 
toată şcoala simbolismului abstract și glacial (a existat şi un simbolism popular 
al lui Verlaine, cu o poezie inteligibilă, exprimând sentimente comune, dar 
punând accentul pe muzicalitate, după cum a existat şi un simbolism social 
care-și găseşte întruchiparea în poezia lui Verhaeren) izbucnește în forme 
violente în curentul dadaist, cubist și futurist apărute în preajma și după 
primul războiu mondial. 

Ce a fost dadaismul? Credem că nu greşim definindu-l ca o literatură 
a hazardului şi a cuvintelor « în libertate ». Creatorul acestui curent este Tristan 
“Tzara, un compatriot al nostru, refugiat în Elveţia, care împreună cu pictori 
şi poeţi, de naționalități diverse, lansează la Zürich dadaismul sub lozinca 
« Jos literatura, moarte literaturii». Creaţia dadaistă comportă și dânsa o 
tehnică anumită, care este astfel recomandată de Tzara: se scriu pe bucăți 
de hârtie separate diferite cuvinte, hârtiile sunt puse apoi într'o pălărie, sunt 
amestecate şi pe măsură ce sunt scoase, conţinutul lor e trânscris. În acest 
mod ia naștere poemul dadaist. 

De ce a dat acestui curent literar numele de dadaism ? Tot printr'o pură 
întâmplare. Tzara a luat un Larousse, a înfipt un cuţit la o pagină oarecare 
şi ucolo a găsit cuvântul « Dada » (căluț) — şi atunci curentul literar a fost 
botezat dadaism. 

Unul din manifestele dadaismului spune lucrurile următoare: « Să nu 
mai existe pictori, scriitori, muzicieni, nici sculptori, mici religii, nici republicani, 
nici regaliști, anarhiști, socialiști, bolșevici, nici oameni politici, nici proletari, 
nici burghezi, nici aristocrați, nici armată, nici poliție, ete. In fine, să se termine 
cu toate aceste imbecilități, să nu mai fie nimic, nimic, nimic. d. 

Dadaismul este expresia desăvârşită a depersonalizării în domeniul scri- 
sului şi al artei. Nu mai este vorba aci deo muncă de creaţie, ci de un joc 
al hazardului. Curentul este lansat cu o deosebită vehemenţă și combativitate. 
Au loc întruniri publice în care sărmanii spectatori sunt pur și simplu vio- 


_ tentaţi de corifeii dadaiemului și pleacă uluiţi sau injurând. Pentru dadaişti 
- toată această acțiune avea un caracter « revoluționar +, menit să răstoarne 


canoanele de până atunci ale artei. Dar după expresia atât de plastică a lui 
Kemenov nu era vorba de fapt decât de o revoltă în genunchi, în fața bur- 
gheziei pe care căutau să o violenteze, dar ale cărei scopuri totuși le serveau. 
Dadaismul apare într'o perioadă în care masele sub impulsul Marei Revoluții 
Socialiste ridicau capul pretutindeni, o perioadă de mare ascuţire a luptei 
de clasă. Este clar că într'un astfel de trup agitat de mari frământări sociale, 


= 


IN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII LITERATULI NURGHEZY 

249 
e ati er git burgheze, dadaismul nu era decât o diversiune ideologică 
> răstoarne concepția despre literatură și artă a burgheziei, da 
prin completa detașare a artistului de realitatea socială și prin oarba | ypa 
QEPE upu mecanic hazard, să sustragă adevăratei revolte o serie i asi d. 
intelectuali avizi de ceva nou, de răsturnări, de schimbări, a ceea se pasaet 
epai să se agite în jurul unei pure inutilități. Dadaismul nu făcea decât 

ajute şi mai mult ceea ce de fapt burghezia câuta pri ij 
in această perioadă: să ascundă puternica luptă d tea REA 
ia RE: p e clasă care se desfăşura 
ÎI n aioczezrovimeee z Spa ba gena a daduismului. E vorba tot de o 
pomană onika 1 Irii le, dar o ibertate mai aproximativă decât în 
r ; şti există totuși o oarecare coherenţă în construcția 
poemului sau a tabloului. Caracterul de clasă al acestei pseudo-revolte este 
scos sii p mult decât la dadaiști. Sub aparenţa luptei împotriva 
i lui, a to parține trecutului, pentru afirmarea unei «culturi dina- 
mice a viitorului», sub masca poemelor închinate electricității, vitesei, aero- 
planului, mijloacelor nouă mecanizate și tehnicii moderne, futurismul lansează 
lozinca tipic imperialistă: + Slavă războiului. Războiul este singura igienă a 
lumii . De altfel futurismul devine literatura oficială a Italiei fasciste, iar 
Marinetti, e marele luptător » impotriva paseismului naufragiază într'un comod 

scaun de academician. 

Mergând mai departe pe acest drum pe care cultura burgheză îl străbate 
în preajma anului 1924, o echipă despărțită din curentul Dada, pune bazele 
mișcării suprarealiste. Această echipă care își dă seama că curentul Dada 
este ceva care nu poate fi comunicat, care nu poate prinde într'un cerc mai 
larg de amatori de artă, pornește pe un alt drum, pe drumul pe care il tra- 
sase mai înainte Lautrtaumont, unul din cei mai puternici exponenţi ai 
romantismului francez în perioada lui de completă descompunere, Opera 
acestuia « Cântecele lui Maldoror + nu exprimă ceea ce se întâmplă în reali- 
tatea imediată, ci ceea ce se întâmplă în starea de vis sau în stările de reverie, 
intermediare între trezie şi vis. 

In preajma acestei epoci, în cercurile intelectualității burgheze, un cuvânt 
foarte greu are de spus și Freud, a cărui operă prin extinderea pe care 
o dă cercetării subconştientului stă la baza unei întregi literaturi dintre cele 
două războaie. De aici André Breton şi ceilalți membri ai grupului supra- 
realist extrag premizele literaturilor. 

Caracteristic pentru suprarealism este tendința lui de a exprima puritatea 
gândului. In manifestul pe care Breton îl scrie pentru punerea bazelor noului 
curent literar şi artistic, el dă o serie de definiţii. De pildă, el spune: + Supra- 
realismul este un automatism psihic pur prin care ne propunem să exprimăm 
fie verbal, fie în scris, fie în orice altă manieră, funcţia reală a gândirii. Dicteu 
al gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune, înafară de orice 
preocupare estetică sau morală. Suprarealiștii se bazează pe credinţa în realitatea 


250 VIATA ROMÂNEASCĂ 


superjoară a anumitor forme de asociații neglijate până la el, în atotputernicia 
visului, în jocul desinteresat al gândirii. El tinde să ruineze definitiv orice alte 
mecanisme psihice şi să se substitue lor în rezolvarea principalelor probleme 
ale vieţii b. 

Manifestul suprarealist este foarte clar. In locul problemelor pe care viaţa 
le ridică, suprarealismul afirmă problema unei gândiri care să nu fie supusă 
censurii pe care rațiunea o exercită. Dela libertatea totală a cuvintelor, 
ajungem prin suprarealism la o libertate totală a gândului; haosul cuvintelor 
în libertate este înlocuit cu haosul dicteului pur sau al înregistrării visului, 

Suprarealismul a însemnat o întreagă modă, în literatură. Ani de-a-rândul 
s'a afirmat şi s'a răspândit în cercurile intelectualității burgheze. De altfel, 
nu putea fi răspândit și gustat decât de burghezie pentrucă revistele și 
cărțile suprarealiste erau tipărite în ediţii de lux și costau uneori o întreagă 
avere. Un text suprarealist de foare multe ori nu era accesibil decât snobului 
cu foarte mulți bani. 

Linia pe care a dat-o Breton mişcării suprarealiste nu era numai aceea 
expusă în manifestul suprarealist, care nu. este decât mărturia de credință 
a curentului literar. Cei din mișcarea suprarealistă au avut şi o atitudine 
politică. S'au afirmat așa zis « marxist » și + revoluționar ». Insă e marxismul » 
lor era foarte ciudat și mirosea puternic a reacționarism, pentrucă Breton 
şi o serie de suprarealişti care au rămas credincioşi atitudinii lui literare și 
politice, au devenit curând duşmanii deschişi ai U.R.S.S. şi ai mişcării comu- 
niste din Franţa, ceea ce a şi produs de altfel o ruptură în rândurile supra- 
realiştilor. Eluard, Aragon și o serie de alți suprarealiști au evoluat către 
comunism, către o literatură realistă pentru mase, În timp ce Breton şi cei- 
lali din jurul lui au continuat pe drumul lor antimarxist. Ei au eşuat 
in mod lamentabil, Breton continuă să fie astăzi un dușman Înverșunat 
al U.R.S,5. şi un servitor docil al imperialismului american și al reacţiunii 
franceze, construind o « nouă teorie socială », o întoarcere la Fourrier, un 
ncofurierism, 


S'ar părea din cele spuse până acum că literatura burgheză a ultimelor 
decenii este o manifestare nu culturală, ci clinică, o manifestare de alienaţi 
mintali incurabili. Omul simplu care privește în calitate de observator 
activitatea culturală de acest gen și care ignoră baza sa așa zis teoretică, nu 
este prea departe de adevăr atunci când răsfoind o carte cu poeme supra- 
realiste, sau vizitând o expoziție de artă modernă își pune întrebarea dacă 
oamenii care pot crea asemenea lucruri sunt normali. 

Dacă astfel stau lucrurile cu poezia şi cu plastica, cu romanul burghez 
s'au petrect alte fenomene, 

Romanul care are legi mai categorice, care comportă în construcția lui 
o anumită tehnică rigidă, a decăzut în alt sens. "Traiectoria decadenţei sale 


IN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII LITERATURII WURGEZE 251 
s'a făcut în sensul detaşării conținutului său de viața reală a societăţii, dar 
păstrând argumentarea unei logici aparente, adică putând fi citit de toată 
lumea, putând fi gustat de către mai mulţi oameni, convingând conștiințele 
slabe, corupându-le Fără îndoială că acest gen de literatură este în mâna bur- 
gheziei o armă cu mult mai puternică și utilizată cu mult mai multă perfidie. 

Romanul francez, de exemplu, părăseşte în epoca imperialismului linia 
realismului critic dăruită de genialul Balzac. El nu se mai interesează de viața 
oamenilor, așa cum au făcut Balzac, Maupassant, Zola şi Flaubert, ci își 
construește temele pe datele vieții sufletești a individului, speculând la 
maximum bogăția lui de reacții psihice. Așa a făcut Proust, care a fost, 
dacă nu fondatorul, dar cel puţin propagatorul priceput al psihologismului 
literar, cel care a reuşit cu abilitate să ridice un stratepic obstacol între 
om şi viața socială: sufletul. Pe linia lui Proust şi Joyce, sau pe cea a lui Gide 
din « Pivniţele Vaticanului » și a + actului său gratuit » s'a angajat majoritatea 
romancierilor burghezi dintre cele două războaie. S'a născut o literatură a 
cazurilor ciudate, a sensualității fără limite, a erotismului obscen, o lite- 
ratură ignorând cu totul multiplele legături dintre oameni în cadrul vieții 
sociale, o literatură care ocoleşte la distanță problema spinoasă pentru bur- 
ghezie, a luptei de clasă. 

Ultimele exemplare ale unei asemenea literaturi sunt romanele existenţia- 
liste ale lui Sartre, Camus, Simone de Beauvoir, ș.a., a căror temă este inutili- 
tatea luptei oamenilor, inutilitatea oricărei acţiuni şi oricărui sbucium din 
momentul în care la capătul eforturilor îi așteaptă pe toţi oamenii același 
lucru: moartea. 

Literatură a exaltării erotice pe de o parte, a demobilizării si a pledoariei 
pentru indiferență, pe de altă parte, romanul burghez din zilele noastre a 
devenit un instrument perfid în lupta antidemocratică, antipopufară a impe- 
rialismului. Dar aceasta mai este încă o marfă pentru intelectuali. Milioanelor 
de oameni simpli li se oferă o literatură şi o artă aparte. Sunt romanele ameri- 
cane de tip «best seller» (cartea cea mai căutată) tipărite în milioane de 
exemplare, cuprinzând poveşti siropoase în care totul este cât se poate de 
bine în cea mai bună dintre lumi, sau filmele cu «happy-end» și cu fastul 
unei lumi de huzur, cu personaje care din lustragii devin miliardari şi cu 
vânzătoare de magazin care se mărită cu regi ai trusturilor, 

Literatura burgheziei, în epoca noastră, putem spune fără menajament 
„că oscilează între doi poli de atracţie categorici: pe de o parte rafinamentul 
vecin cu nebunia, pe de altă parte platitudineă cea mai idioată, 


Acestea sunt în linii generale aspectele cele mai sesizante ale culturii 
burgheze din epoca imperialistă. Ce observații putem face pe marginea 
acestor aspecte? 


252 | L VIATA ROMÂNEASCĂ i 


In primul rând dela raționalismul epocii revoluționare a burgheziei, 
cultura burgheză trece la o valorificare a afectivității în dauna rațiunii în 
epoca sa ascendentă, perioadă de tranziție literară și artistică către o atitu- 
dine iraţională, antiintelectualistă şi antiștiințifică în epoca imperialistă, epoca 
decăderii şi agoniei capitalismului. 

— Inal doilea rând, dela o cultură, traducând aspirațiile maselor și insufle- 
ţindu-le elanul de luptă în epoca sa revoluționară, cultura burgheză se izo- 
lează de mase, devine o frână în realizarea aspirațiilor lor şi chiar un instru- 
ment de luptă împotriva lor, în epoca imperialismului. 

Ne aflăm în mod hotărît în fața unui fenomen de descompunere a culturii 
burgheze, în fața unei crize profunde a acestei culturi care astăzi nu mai 
are nicio perspectivă de redresare, deoarece nu se prezintă ca un fenomen 
accidental, ci ca o traducere pe plan suprastructural a crizei adânci a siste- 
mului capitalist în general. 

“Trecând în revistă diferitele aspecte ale culturii burgheze de astăzi, am 
putut vedea în general care sunt simptomele acestei decadenţe și descompuneri. 
O bună sistematizare şi explicare a lor ne-o oferă V. Kemenov în cele două 
studii publicate recent « Decadenţa artei burgheze » şi « Caracteristicile a două 
culturi +, care deşi cuprind observaţii cu privire la artele plastice burgheze în 
epoca imperialistă, sunt valabile pentru întreaga artă și literatură a burgheziei. 

"Trăsăturile fundamentale ale descompunerii culturii burgheze și ale carac- 
terului său antipopular şi net reacţionar sunt după V. Kemenov: 

1. Antirealismul “său — cultura burgheză a epocii imperialiste neagă 
valoarea realităţii obiective, neagă existența sa, neagă legile care conduc 
această realitate şi mijloacele prin care le-am putea cunoaște, 

2. Antiumanismul său — omul nu mai constitue preocuparea esențială 
a acestei culturi. Ea nu mai e centrată pe om și pe problemele sale esenţiale, 
ca în epoca burgheziei revoluționare, pentrucă o asemenea atitudine im- 
plică cercetarea sau refunoașterea contradicţiilor sociale, or tocmai acest 
lucru, întreaga cultură burgheză a epocii imperialiste caută să-l evite. Omul 
apare complet desfigurat sau caricaturizat, redus la manifestări și aspirații 
neesenţiale, nimicit în cadrul acestei culturi. 

3. lraționalismul său — cultura burgheză de astăzi neagă rațiunea, neagă 
puterea conştiinţei, respinge limperimea logică a ideilor, « pentru a înlesni 
triumful misticii, al subconștientului, al maladiilor psihice și al dehrului ridicat 
la rangul de principiu » (V. Kemenov). í 

4. Individualismul — propagarea prim mijloacele artei a ideii reacționare 
că omul ar fi prin însăși firea lui antisocial, și că arta adevărată ar reprezenta 
o inanifestare a acestei individualităţi în absolută independență de societate, 
în absolută detaşare de interesele vitale ale poporului. Ca un accent parti- 
cular al acestui individualism este apolitrsmul său declarat. Am văzut însă 
că acest lucru este numai o mască mincinoasă care ascunde în fond ideile 


politice cele mai reacționare, 


IN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII LITERATURII HURGHEZP 253 
$ Naționalismul tradus prin concepția că ceea ce este made in Franța 
Anglia U.S.A. de ex. este cu mult superior oricărei manifestări culturale 
similare din altă țară, aceasta chiar atunci când este vorba de inepţiile filo- 
sofiei personaliste americane sau de filmele cu gangsteri, 

6. Pesimismul său — cultura burgheză a epocii imperialiste este plină 
de neincredere în valorile vieții şi în progresul societății umane, în viitorul 
omenirii. Ea concepe viața ca un triumf al morții, ca un proces de putrefacție. 


La asemenea concluzii nu au ajuns însă numai gânditorii marxisti. Ele- 


- mentele avansate ale intelectualității burgheze au ajuns și ele-să vadă, cu 


destulă ascuțime uneori, această destrămare a literaturii şi artei burgheze, 
Unul din documentele cele mai interesante în această privinţă este lucrarea 
lui Julien Benda e La France Byzanthine ou le triomphe de la littérature 
pure», (ed. Gallimard 1945). 

In acest «eseu al unei psihologii originale a lteratorului è cum își sub- 
intitulează Benda lucrarea, eseistul și filosoful francez analizează trăsăturile 
cele mai caracteristice ale literaturii franceze dela Mallarn € la suprarealiști 
(Mallarmé, Gide, Proust, Valery, Alain, Giraudoux, Suarės, suprarealiștii). 
Benda ajunge la concluzia că trăsătura fundamentală a literaturii franceze 
moderne este «voința ca literatura să constituie o activitate specifică, 
cu scopuri și legi specifice, rupând cu scopurile și legile intelectua- 
lismului », 

Principalele aspecte ale acestei voinți de autonomizare a artei și literaturii, 
sunt după Benda: 

— refuzul literaturii de a exprima idei limpezi şi utilizarea unei serii 
intregi de artificii care pot sfărâma contururile precise ale unci gândiri. 
(Benda numește această tendinţă « criza afirmării »); 

— voinţa ca literatura să utilizeze ca instrument de lucru nu unaliza 
obiectivă a realității ci + unirea mistică a subiectului ( creatorului, L V.) și 
a obiectului » (a realității, I. V.); 

— aplecarea cu predilecție către individual; 

— voinţa ca gândirea artistului să nu-i aparție decât lui insuşi, să nu 
poată fi comunicată mulțimii, de aci o sete neistovită după originalitate cu 
orice preţ, un adevărat războiu declarat locului comun, dar în acelaşi timp 
afirmarea puternică a ideii că un gând valorează nu prin potenţialul lui de 
adevăr, ci prin faptul că este personal (original) sau nu; 

— prin antiintelectualismul, antiraționalismul ei, literatura franceză a fost 
apucată de o adevărată « furie a misticităţii » cum spune Benda; 

— domnia afirmațiilor gratuite, fără nicio bază adevărată şi în disprețul 
raţiunii obișnuite; lipsa unei organizări a materialului în opera scrisă care 
poate fi citită tot atât de bine dela început la sfârșit ca și dela sfârşit la inceput; 


>] 


254 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


— voința ca literatura să fie obscură, hermetică, înțeleasă numai de « spi- 
ritele înalte »; 

— voința ca valoarea literaturii să sălășluiască în mod exclusiv în expresia 
ei verbală, în disprețul oricărei conformități cu realitatea, de aci formalismul 
puternic, care domină literatura; 

— preponderența acordată inconştientului; 

— antiumanismul literaturii, absența oricărui sentiment larg uman, ori- 
cărei simpatii pentru oameni, oricărei preocupări pentru viața lor de toate 
zilele, în ce are ca mai caracteristic. 

Mai lipsit de sistematizare, Benda ajunge deci aproape la aceleași con- 
cluzii la care a ajuns şi V. Kemenov. 

Dar între lucrările acestor doi autori este o deosebire ca dela cer la pă- 
mânt, în ceea ce priveşte interpretarea fenomenelor și a concluziilor practice 
care trebuesc trase dintr'o asemenea analiză critică. s 

V. Kemenov enunţă limpede: « Logica faptelor și legile realității obiective 
sunt îndreptate impotriva burgheziei. Iată cauza pentru care în epoca impe- 
rialismului, burghezia reacționară privește cu groază viața reală, încercând 
cu ura celui ce se simte condamnat, să conteste toate legile obiective. lată 
scopul urmărit de ideologia decadentă a burgheziei, atât în domeniul ştiinţei 
cât și în cel al artelor +. 

Benda este în schimb de o naivitate, pe alocuri plină de umor. Vorbind 
de ceca ce determină furia mistică a literaturii contemporane, Benda enu- 
meră cauzele următoare: j 

1. O cauză educațională: dispariția din programele școlare, a logicii, al 
cărei tip este logica dela Port Royal, sau a studiilor teologice; slăbirea, chiar 
în familiile catolice, a învățământului catolicismului care ca dogmă definită, 
pe bază de definiţii și raționamente, se opune misticismului. 

2. O cauză economică: faptul că bărbaţii fiind din ce în ce mai conda- 
mnaţi, în special în mediile cultivate, să câștige bani, exercițiul lucrurilor 
spiritului este în întregime părăsit pe seama femeilor şi a tinerilor ». 

Şi Benda mai continuă cu încă trei cauze tot atât de « semnificative » ca 
şi primele două. 

De asemenea + Franţa bizantină » lasă impresia dezolantă a unei descom- 
puneri totale şi iremediabile a literaturii franceze contemporane. Benda nu 
suflă un cuvânt despre lupta de idei care există în Franța, nu suflă un cuvânt 
- despre scriitorii francezi care duc, în condiţii grele, o luptă admirabilă îm- 
potriva ideologiei reacționare, 

"Totuși sunt în cartea lui Benda o serie de observaţii interesante, care 
pun în valoare elementele progresite ale gândirii escistului francez, 

Astfel Benda subliniază fondul ipocrit al literaturii burgheze contem- 
porane, faptul că formalismul merge, în mod necesar, mână în mână cu ipo- 
crizia. « Această grijă a formei, inerentă esenței literatorului, face ca să-i fie 
inerentă acceptarea ocolirii adevărului, dacă această ocolire trebue să ser- 


IN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII LITERATURII BURGHEZE 255 
F, . è 
E ma (et, weba paie idee, daet o att se 

îi dt ci dia e sk tru acceptarea ocolirii sincerității. . 9, 
dili Ma rie de aforisme ale puriştilor, care fac elogiul ipo- 
vizie, daogă : «eu cred că aceste proclamaţii, cu toată dorința roman- 
tică, pe care o conţin, de a uimi, pun mâna pe adevărata natură a literatorului, 
cr ei morala burgheză îl împiedică de secole să capete o conștiință 
; De asemenea, vorbind de literatura formalistă, Benda adaogă: «Este 
limpede că în timp ce te legeni în ritmuri frumoase sau imagini amintind 
de misterul pădurilor, al nopţii sau al femeii, în timp ce te minunezi de 
misticile uniri ale Fiinţei cu Viaţa, sau te întrebi dacă limbajul permite sau 
nu literatura, nu te mai gândești la problemele morale sau sociale teribil 
de precise care pentru Franţa de astăzi sunt toate subiecte de profundă 
teamă », 

Extrem de preţioase sunt concluziile etice care reies din operele scrii- 
torilor Franței burgheze și pe care Benda le enumeră în felul următor: 

« apologia machiavelismului, a tuturor mijloacelor care servesc măreția 
Statului și menţinerea «ordinei», oricât de imorale ar fi aceste mijloace 
(Maurras, Bainville); 

apologia adeziunii mistice la dogma catolică, cu descalificarea legături: 
dintre om și spiritul de analiză sau al libertății alegerii, adică al libertății sale 
intelectuale (Maritain, Massis), anatema aruncată asupra acestei legături 
(Claudel); 

exaltarea abjecțiunii umane care ne-ar putea oferi supraabundența mize- 
ricordei divine (Peguy, Mauriac); 

proslăvirea non-rezistențèi în fața răului, cu consecința sa logică, nemăr- 
turistiă: acceptarea servituții (Alain); 

exaltarea vieţii pentru viața în sine, chiar atunci când este lipsită de orice 
demnitate (Giono); 

exaltarea activităţii artistice, considerată ca valoare supremă și aproape 
unică (Valery); 

indemnul de a ne bucura de toate pozițiile morale fără a ne supune niciu- 
neia (Gide), de a exercita « actul gratuit», adică de a afirma cul său in dis- 
prețul raţiunii şi în afară de orice consideraţie a dreptului altora; îndemnul 
de a acţiona dincolo de orice morală, de a practica « imoralismul +; 

exaltarea moralei războinice în disprețul oricărei idei de dreptate (Mon- 
therlant); 

indiferentismul (Giraudoux). 

“Terminând această enumerare, Benda adaogă: « Se vede cesa ce poate 
fi, din punct de vedere moral, o societate crescută de astfel de maeştri. Se 
vede şi s'a văzut ». 


wi 
~g 
t 


= i] a 9 


B ibm: d G PI ; £ ÉA s 


256 : VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


Dacă vrem acum să definim pe scurt ceea ce aceste trăsături funda- 
recurgem la epitetul lui Lenin caracterizând imperialismul, epitet laconic, 
atât de plin de conţinut și anume: « reacțiune pe toată linia », TAE 

Cultura burgheză a cpocii imperialiste devine din ce în ce mai eae 
ATE POSNE TAE AEO EAE OE P Ea dt - 

iat, mai josnic, mai reacționar în lumea pă ; A 
az ame ai Fi ventilate de cultura burgheză, conţinutul selâme 
Pbediaaă sat de: pretió dalimitat nr are; dapăt um singur senp: JA Peer 9 
justifice şi să permanentizeze exploatarea din ce în ce mai puternică tz 
asupra maselor populare, baza însăși de susținere a sistemului capitalist. 

D. 1. Chişinevschi într'o lucrare recentă + Ideologia sovietică și vară 
vitatea ei faţă de ideologia burgheză +, precizează că: «ideologia burg 


întregime, precum şi fiecare din variantele ei, are ca scop fundamental men- - 


i exploatării muncitorilor de către capitaliști, menținerea capitalismului, 
pa să-l saloeze dela pieire inevitabilă, să-l întărească sau măcar să-i 
prelungească existența, se zace agenta tre ES 
a menţine ceea ce trebue să moară, pentrucă acest lucru e determinat Însuși 
mersul istoriei. De aceea și prin ideologia sa face totul pentru a împiedica cunoaș- 
terea adevărului științific de către masele populare » (p. 15): ; 

Iar în ce privește caracterul ei, configurația ei etică, ce putem spune mai 
mult decât că un capitalism muribund, aflat în plină descompunere nu poate 
figură de ! ; qf , 
Pee e noi a cunoaşte aspectele i din domen iul ratei 
pe care le poate îmbrăca agonia capitalismului celui mai înaintat : imperia 
Pentrucă așa cum arată Kemenov + de aceste miasme cadaverice este infectată 
uneori chiar și acea parte a intelectualității, care Sid M EEP apti 
dar se găseşte în captivitatea denaturărilor monstruoase ale burgheziei, 
pepe e în perioada unei lupte înverşunate intre forțele ape 
rialiste, reacționare şi antidemocratice, coalizate În jurul U.S.A. și ca 
democraţiei de pretutindeni, având în fruntea lor acest invincibil piye 
păcii, al bunei înţelegeri între popoare și al bunei stări materiale care e 
U.R.S.S. In acțiunea lor expansionistă forțele imperialismului nu eaaa 
numai calea economică. sau, strătegico-militară, ci ca un facor ineeranat 
planul lor de dominație a lumii, utilizează şi expansiunea Aih RS 
 triva acesteia trebue să luptăm la fel de activi, să-i dăm lovituri tot 
i i i. 
i e i i rasă par mr imperialismului este absolut 


necesară pentru ducerea cu succes a acestei adevărate lupte ideologice, des- 


" Hânţuite pretutindeni împotriva purtătorilor de cuvânt culturali ai reacţiunii, 
"die atașați clasei muncitoare şi Partidului ei de avanteardă din 
Republica noastră Populară, scriitorilor, în special, le incumbă în poen 


IN JURUL FENOMENULUI DECĂDERII LITFAATURII BURGHEZE 257 
privință o răspundere însemnată, care a fost lămurit 
Gheorghiu-Dej, secretarul general al Partidului Muncitoresc Român în raportul 
politic general făcut la Congresul Partidului Muncitoresc Român : 

« Influențele străine se refugiază cu d-osebită ușurință în domeniul idro- 
logiei, în literatură, în artă, în ştiinţă. De aceea continuarea activă a luptei 
pe frontul ideologic impotriva influențelor imperialiste, împotriva atitudinii 
admiratie în faja culturii în putrefacție din țările capitaliste, reprezintă o 
sarcină extrem de însemnată a partidului nostru v. 


precizată de Gheorghe 


ION VITNER 


iF vii A Y é ` e wi A mg e - 
a. d . r 3 
dr - 4 
. 
* 


COMENTARII 


ACADEMICIENII DE DINCOLO DE MORMÂNT 


i Academia R.P.R. a restituit unui număr de scriitori, 
la pr Ei ştiinţă, intrați mai de mult sau mai de curând în necro- 
pola istoriei, laurii frustraţi ai consacrării, este ceva mai mult decât un act 
de simplă justiție. El se cere nu numai consemnat dar gi glosat în conse- 
cință. Căci, ar putea zice oarezine, inspirându-se din chiar atitudinea con- 
secventă a încununaţilor de după moarte, ce ține de cald: lui Eminescu, 
Caragiale, Vlahuţă, Gherea și celorlalți de o vârstă cu ei sau mai tineri, dacă 
“de azi înainte, în acele dumbrăvi elyseene, în care bunul nostru dascăl de 
estetică, Mihail Dragomirescu, îi vedea peripatetizând cu ardoare, își vor 
fi adaos şi atributul acesta incoruptibil, al laurului pururi verde, mai ales 
când e şi postum? Ce mângăieri târzii le-ar putea aduce inimii lor împie- 
trite, când n'au venit la timpul lor, în această trecătoare, dar singură sigură, 
vale a lacrămilor? Cu ce ar spori indreptățita recunoaştere de azi gloria câtă 
şi-au câștigat-o și 'n „care însăşi nedreptățile suferite au încrustat câteva 
amăgitoare lumini sidefii ? i š F 

Şi totuşi greşeşte, cel ce judecă astfel. De sigur: Fericească p paR 
toată lumea recunoască-l — Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl? 
sunt doar două din multele versuri, în care Eminescu a gravat nu numai 
propriile sale profeţii și deziluzii, dar şi pe cele ale confraților săi de breaslă. 
De sigur, niciun izvor termic, indiferent de ce intensitate, nu va putea infuza 
nici cea mai infimă calorie tărâmului de dincolo de Styx, în care penații lite- 
raturii dorm nealterați în sarcofagiile lor de ghiațā. De sigur, gloria lor își 
trage rădăcina din opera lor, din câte virtualități au sădit ei într'insa și nu 
din opinia, convențională oricum, fie în plus fie în minus, a contemporanilor 
TRASAR PR pot să fie adevărate. Însă dincolo de ele, veghea, chiar dacă 
acoperită de neguri vremelnice, steaua polară a justiției populare. Recunoa- 
şterea postumă de care vorbim e una din manifestările ei categorice şi 
eñ nu numai răscumpără şi reintegrează eclipsa destinelor individuale, dar, 
mai ales pune în locul arbitrarului, capricios dela natură, o normă etică de 


ACADEMICIENII DE DINCOLO DE MORMÂNT 
259 


multe și generoase consecințe, în umbra căreia astracismul academi 

ticat cu patimă, ca o natură de a doua, de Academiile îndepărtate de ces ale 
mast br, se conturează și mai pregnant, Și este tocmai cazul unci bune părți 
din laureaţii de după moarte, proclamați zilele acestea, 

Fost-a Eminescu un ostracizat al Academiei Rom 
întru câtva mai dificilă, la care răspunsul nu poate fi 
în cazul lui Caragiale, Vlahuță şi Gherea, A reface ist 
după părerea lui Sainte-Beuve, o operaţie din cele mai hazardate. Ce s'ar 
fi întâmplat dacă Poetul nu se prăbuşea, în floarea vârstei, şi dacă odată cu 
progresul operei sale lirice, ziaristul vehement, ce vituperase şase ani înche- 
iați in coloanele Timpului, ar mai fi continuat încă multă vreme să isbească 
pilaștrii edificiului liberal ? Independența de spirit a pamfletarului mar fi 
constituit, oare, cel mai impenetrabil baraj în drumul spre Academie 
acea instituție și 'n acea vreme, când degetul autoritar al lui Dimitrie Sturza, 
secretarul general prin vocație, dicta legile şi împărțea certificatele de « bun 
român »? Pe de altă parte, prin câteva din etapele biografiei lui, Eminescu 
stârnise înverșunarea a mai multe din corpurile noastre constituite, în slujba, 
cărora dovedise, totuși, superioare calități de pricepere şi trudă. Revizoratul 
a două judeţe, direcţia Bibliotecii din capitala Moldovei, redactoratul Curie- 
rului de aşi, sau cel de mai vaste răspunderi al Timpului, întrețesute cu tot 
atâtea evenimente: revocări, procese în justiție, demisii provocate sau impuse, 
arată, dimpreună cu ostila primire ce presa din acel timp făcuse operei lui, 
dificultățile cu care a avut de luptat cel mai original, poate, dintre scriitorii 
noştri. N'ar fi fost aşa dar, de mirare, şi poate în ordinea lucrurilor, dacă 
în lanţul acesta de inimiciții, Academia Română şi-ar fi avut şi ea inelul 
predestinat. Dar zeii au hotărit altfel. In 1883, omul şi poetul se frângeau 
deodată, cu mare durăt, ca o catapeteasmă trăznită sau ca un munte alune- 
când în prăpastie, cu stâncile și codrii de pe el şi cei şase ani până la moarte, 
ai grelci agonii, făceau să amuţească, în bună măsură, adversităţile, Căci 
cine ar putea uita memorabila ședință a consiliului judeţean, de Botoşani, 
din 1887, când ajutorul de 120 lei lunar, pentru el și soră-sa, amândoi bolnavi, 
apărea celor mai mulți dintre consilieri, «incorect» câtă vreme județul avea 
nevoic de cazărmi și, pe deasupra, un precedent periculos, pentru viitorii 
solicitatori. În 1902, Titu Maiorescu dăruia Academiei toate manuscrisele 
Poetului şi, de îndată, funcţionari pioți ai instituției, un Nerva Hodoș, un 
Chendi, semnalau importanța materialelor, inaugurând încă de jumătate de 
veac, tra acelui cult, căruia recunoaşterea postumă de deunăzi, îi adaogă 
aureola cea mai de preț. 

Cu mult mai clară e situaţia lui Alexandru Vlahuţă. In 1893, când 
e ales membru corespondent al secțiunii literare, atitudinea Academiei 
Române față de dânsul se conturase. Ea luase aspectul unui categoric ostra- 
cism, manifestat în două rânduri, cu prilejul a două premii la care Vlahuţă 
candidase. Raportul din 27 Martie 1887 al lui A. Roman găsea nuvelele 


âne? lată o întrebare 
tot atât de spontan ca 
oria prin ipoteză este, 


, în 


17* 


- om pe ro imediate 


a m 


e ai ue 


— Á 


a 


. în a t a. 
260 VIAȚA ROMANEASCA ` 


« bunişoare + dar « alunecând a compromite simțul moral h deoarece crimele 
şi nefericirile povestite par să fie prezentate ca modele de imitat. Cât despre 
stil, el e mult prea popular, încât « limba degenerează ici, colo într'un fel de 
jargon ». Incredinţat că scriitorul va da în viitor lucrări de mai mare valoare, 

încheia cu opinia că nuvelelor e mu li se poate Încuviința » premiul 
literar Eliade Rădulescu. Şi nu li s'a încuviințat. Un an mai târziu, în 1888, 
Vlahuță prezintă la premi 1 Năsturel, Poeziile și are cel puţin consolarea 
provizorie a unui referat elogios. Raportorul era Hasdeu, care, de e să credem 
analelor, (deoarece fie că nu și le redacta, fie că nu punea preț pe ele, rapoar- 
tele sale nu se publicau mai niciodată) pledase + cu multă putere de convicţiune + 
în favoarea tânărului poet. Dar, după ce în comisiunea de ġ întrunește 4 
voturi albe și 3 negre, în plen dobândeşte numai 10 față de cele 12 contra. 
Şi premiul merge la « Elementele de fizică + ale lui Bacaloglu. Cele două 
experiențe îl lecuesc și, pe bună dreptate, definitiv. lată însă că în 1893, 
Academia Română află cu cale să-l aleagă membru corespondent, ceea ve 
îndeamnă pe poet să decline onoarea într'o caustică scrisoare deschisă, publi- 
cată, între altele în Constituţionalul din 16 (28 Martie) 1893 și în Moftul 
Român al lui Caragiale. Pentru valoarea lui documentară, pentru informaţiile 
cuprinse, pentru logica strâhsă cu care surprinde contradicţiile academice, 
ca şi pentru ținuta întru totul justificată, reproducem miezul acestui « docu- 
ment +, pentru a vorbi În caracterizarea lui Caragiale: 


Am îndrăznit într'o vreme să-mi pun Nuvelele şi Poeziile la unul din premiile 
Academiei noastre, crezând în naivitatea mea de atunci, că, nemuritarii, la chib- 
zulnţa cărora generoșii donatori şi-au lasat averile pentru a premia scrieri romà- 
nești vor gâsi că merit și en, printre atâţia alții, un sprijin p'an Indemn la muncă, 
în cariera asta de literat, care se știe cât e de tristă până acum. A fost o iluzie, 
y'a trecut ca toate iluziile. Academia mi-a respins volumul de nuvele și volumul 
de poezii. Ea a găsit că n'am talent şi, judecând după cărţile pe care le-a premiat 
atunci, ea a gåsit că n'am de loc talent. De atunci mam mai publicat nimic. O 
colecție de articole de gazetă (« Din goana vieţii ») nu poate fi privită ca o lucrare 
literārā, ŞI azi, când citese adresa ce mi se trimite: « Academia Romûnā apre- 
ciând scrierile şi activitatea domniei-voastre literară, ,. + mă 'ntreb, sincer nedul 
merit: care serileri? Nuvelele? Poeziile? Dar acelea sunt proaste. au fost respinse 
dela un premiu de 5000 Jei; și dac' atunci am înțeles verdictul Academiei, azi am 
rămas uimit. Cum? Aceleași scrieri, judecate de același oameni, sunt proaste 
pentru un premiu de 5000 lei, și minunate pentru un loc de academician? Dar 

ral Ta ce reflechi triste mă duceţi, domnilor nemuritori... 

Nu, nu pot să primesc gloria pe care-mi-o daţi, nu vot să întrunt privirile pro- 
tectoare a atâtor celebrităţi. Lăsaţi-mă obscur şi muritor cum sunt. Voju munci 
inainte, cât voiu putea, Ce să caut eu acolo? 

De-alară e vede mai bine și mai departe. 


Aventura în care Academia Română intrase, cu ochii închişi şi din prop 
inițiativă, ca într'o adevărată groapă de lup, întrecea cu mult propori 
unui incident oarecare. De aceta, în şedinţa dela 23 Martie 1893, prezidată 


+ 


ACADEMICIENI DE DINCOLO DE MORMÂNT sili 
de lacob Negruzzi, secretarul general Dimitrie Sturza expune cazul Vla- 
huță, semnalând îndeosebi scrisoarea deschisă din + Constituţionalul », după 
care + în urma discuțiunii urmate, se decide cu unanimitate de a se consi- 
dera d-l Vlahuță ca neales și locul de membru corespondent vacant s, 
Ceea ce înlesnea Maftului Român prilejul unei excelente mistificări: în acelaşi 
număr al revistei și după epistola lui Vlahuţă, Caragiale tipărea o scrisoare 
“le ofertă din partea lui Nicolae Petrașcu, care-si declina titlurile pentru locul 
de membru corespondent, devenit vacant. Vlahuţă însuși, s'ar zice, îşi îngă- 
duia o glumă la adresa Academiei, câțiva ani mai târziu, când, în 1897, can- 
dida cu volumul « În vâltoare », la un nou premiu de şooo lei, Dar ochiul 
raportorului, de astă dată Anton Naum, veghiă. Amintind in identul din 
1893 cu respingerea titlului de membru corespondent, raportorul afla în 
atitudinea lui Vlahuţă o contradicție, cu atât mai mult cu cât la una din 
filele volumului, vorbind de + încoronarea Academicis ca de una din incu- 
rajările ipotetice ale literaților, Vlahuţă scria textual: «Nu-i aşa că de această 
blagoslovenie vă vine să râdeți? Și mies, Și premiul, de bună seamă, n'a 
venit. Fost-a el însă, solicitat, de astădată, în serios? 

Intre Caragiale şi Academie, războiul e nu numai de mai lungă durată, 
dar, cum se cade unei maestru al genului, și cu episoade dramatice. Întâm- 
plările sunt consemnate în desbaterile şedinţei dela 14 Aprilie 18g1 și ele 
ilustrează în deosebi ceea ce, încă de acum două decenii, ne plăcea să numim: 
estetica lui Mitiţă Sturdza. Prezidează Haşdeu, care şi citește raportul pentru 
doi din autorii prezentați la premii: Gherea cu « Studii critice » şi Caragiale 
cu 4 Teatru » şi « Năpasta e. Nu cunoaștem raportul, de asemeni netipărit, 
dar el de bună seamă nu-şi cruța victimele, după cum se poate deduce atât 
din intervenţia lui G. Sion, care subscrie concluziile defavorabile pentru 
Caragiale, nu însă şi pe cele referitoare la Gherea, cât mai ales aceea a lui 
Iacob Negruzzi, ale cărui judecăţi de bun simţ sunt remarcabile. Cum ceea 
ce reproşa raportorul era preferința dramaturgului pentru tipurile rele, 
Negruzzi amintea exemplul lui Molière și sfârş a cu observaţia, oricând vala- 
bilă şi normă oricărei literaturi realiste: e Societatea își are elementele sale 
rele şi artistul poate alege tipurile care îi convin pentru compunerea si +. 
Dar scânteia aprinde zelul secretarului general, Dimitrie Sturdza, care vede 
în opera lui Caragiale o lucrare satanicească, de vreme ce oamenii răi ai lui 
Shakespeare sunt respingători, Richard III, de pildă, în timp ce ai lui Cara- 
giale ispitesc și atrag. Și, pe deasupra, ceea ce e mai grav (și-l și s revoltă $), 
opera aceasta el o vede participând la un adevărat complot — identificat 
+ în nuvelele lui Brociner, în scrierile Mitei Kremnitz și ale altor străini rău 
voitori + — al cărui scop cate acela de «a denigra tot ce este românesc, pentru 
a face să se crează peste tot locul că ce e românesc, e depravat, şi înrăutățit, 
şi stricat». (Şi pudoarea de cele naționale și mai ales grija ca ele să nu fie 
cunoscute străinilor, sub aspectul lor urit, chiamă în memorie diatriba su 
care Gogol stigmatiza în + Suflete moarte», pe aceia dintre contemporani! 


Wd 


z262 A i VIAȚA ROMĂNEASCĂ 


azi, «patrioți» din vocaţie, care-l învinuiau că oferă străinătății o imagină ` 


deformată a Rusiei). Dar dacă, adăoga Dimitrie Sturdza, Mite Kremnitz, 
pe care en'o leagă nimic de națiunea română » şi ale cărei relațiuni cu noi 
sunt trecătoare, îşi poate permite luxul să denigreze, nu tot astfel stau lucru- 
rile cu Caragiale: 


Când e vorba de un Român însă, lucrurile se schimbă. D-na Kremnitz și d-l 
“Brociner pot să facă ce vor; însă d-l Caragiale nu, Şi Academia nu poste încu- 
raja nici pe d-l Caragiale, care vine de ne arată societatea românească ca tipul 
unei societăţi corupte, fără nicio tendință morală și Inaltă, nici pe critici ca d 
Diaconovici, care vine de vorbeşte de scrierile d-nei Kremnitz cu mănuși de må- 
tase... Oameni ràl se găsesc foarte mulți în toate țările, și prin urmare și printre 
Români; dar se găsesc şi mulți oameni buni, căci altfel națiunile s'ar descom- 
pune repede printr'un fel de putrezăre morală. Un artist, un pott, trebue să iubească 
adevărul, frumosul și binele; el nu poate şi nu trebue să în elementele rele din 
societate şi a le prezenta cu tipuri, sau do urmărit, sau care înfățișează națiunea 
sa proprie, pe cart cu intențiune o înnegreşte şi astiei face de-şi pierde misiunea 
şi speranţa. Academia are datoria de a nu deprinde pe scriitorii noștri să meargă 
pe această cale, ci mal vârtos să-i îndemne a luu o direcțiune bună, şi folositoare ; 
iar când se întâlnesc astfel de defecte, trebue să căutăm a le îndrepta, nu a le 
încuraja. D- Caragiale are talent, dar ar trebui să-l întrebuințeze în lucrări bune, 

“DA Caragiale să înveţe a respecta națiunea sa, lar nu să-şi bată joc de ea. Aca- 
demia trebue să încurajeze tot ceea ce poate să Inalţe pe poporul nostru, lar nu 
ceea ce-l prezintă Intr'un mod nereal şi neadevărat, şi ceea ce poate contribui la 
corupțiunea lui. D-sa va vota În contra acordării premiului d-lui Caragiale, atât 
ca Român, cât şi ca membru al Academiei, 


Şi rezultatul votului e cu adevărat dezastruos: Gherea 8 voturi pentru, 
16 contra; Caragiale, 3 pentru, 20 contra. La ce se reduce însă temeiul este- 
ticii lui Mitiţă Sturdza şi în ce măsură autorul « Scrisorii, pierdute » își bate 
joc de națiunea sa, abia dacă mai e nevoie să precizăm, astăzi, după atâta 
trecere de timp, când atâtea s'au lămurit și când teatrul lui Caragiale s'a 
verificat în probele de foc ale atâtor spectacole. Dar Caragiale nu era omul 
să uite, nici să ierte. Și el a plătit rând pe rând, tuturora, în acea monetă 
“multiplă şi variată, a ironiei, mergând dela șicană până la pamflet. Moftul 
Român din 1893 e plin de cronici rimate, inspirate de dicționarul lui Hasdeu, 
+ Magnum mophtologicum + și din practicile spiritiste ale magului dela 
Câmpina. Șarjele, pe care lesa dedicat « Rrromânului 2, « Rrromâncei +, ce-și 
au origina în excesul patriotard, și care vizează de bună seamă și pe Dimi- 
trie Sturdza (nu-l decretase Haşdeu drept cel mai mare Român într'o ședință ?) 
tot în Moftul Român se publică. Insăși vizita ce face lui Ha:deu, în 1897, 
la castelul din Câmpina şi a cărei relațiune constitue un veritabil model al 
reportajului literar de mare amploare, nu e lipsită de anumite accente iro- 


nice, abil insinuate. Cât despre toastul ce ridică, în același an, cu prilejul 


banchetului în onoarea lui Coşbuc, premiat de Academie, cu marele Năs- 
turel, în valoare de 12.000 lei pentru traducerea Eneidei lui Virgiliu, el îm- 
parte cu aerul cel mai nevinovat din lume, ironii, armonios impletite şi unora 


2 ACADEMICIENII DE DINCOLO DE MORMÂNT 263 
ee ai $ m eat te ra pe acest mare poet, a arătat că stie a 
Ani E ţii români în genere; ea a dat dovadă pipăită 
Jr ARBOCocește a + spunea despre Academie, iar despre Hasdeu, 
al cărui nedrept raport de trei rânduri cerea respinger'a lui e : 
ditirambi, în cel mai i s pingerta lui Coşbuc, aceşti 
i, în cel mai patent stil caragialesc: « , .. Dati-mi voie să beau acest 
pahar pentru cea mai frumoasă podoabă a Academiei și fală de căpetenie; 
în sănătatea celui mai celebru academician, în sănătatea bărbatului de talent 
prodigios, care va covårşi cu numele lui mişcarea intelectuală românească a 
unui veac întreg, în sănătatea ilustrului Bogdan Petriceicu Hasdeu ». O gene- 
rozitate, În orice caz mai suspectă decât virulentul pamflet ce închina bătrâ- 
nului om de stat Dimitrie Sturdza, în editorialul Epocii dela 23 Februarie 
1897, unul din cele mai corosive din portretele inspirate cândva de fostul 
şef al partidului liberal și al cărui venin din coadă poate da o vagă idee de 
tonul întregului: + Nu mă pot încă mira îndestul, seria dânsul, cum alal- 
tăieri, când noul prezident al Senatului a pupat coram populo pe Aurelian, 
acesta a scăpat cu urechea nemușcată e. 

Raporturile lui Gherea cu Academia Română sunt și multiple şi conclu- 
dente. Am amintit mai sus de respingerea dela premiu, a primului volum 
de « Studii Critice », cu toate bunele cuvinte pe care le-au avut despre dânsul 
şi Sion şi Negruzzi. « Studii Critice », spusese Sion, « pot să aibă unele defecte; 
Academia însă este chemată a judeca mai întâi calităţile scrierilor » și, după 
aceea, «cartea d-lui Gherea a căpătat aprecieri unanime în public + — ẹ presa în 
genere a lăudat-o, iar publigul și-a manifestat mulțumirea aşa că a trebuit să 
scoată o a doua ediţiune s. lar Negruzzi: e Gherea și Caragiale sunt scriitori 
de mare merit şi cu mult talent; ei vor lăsa o dungă luminoasă în literatura 
română ». Acestea se petreceau în ședința dela 14 Aprilie r8ọ: și scepticii 
în curent cu evenimentele ar putea ceti în căldura acestor aprecieri o ten- 
tativă de a compensa eşecul pe care Gherea îl suferise, două săptămâni mai 
de vreme, la alegerile de membru corespondent al secțiunii literare. Intr'a- 
devăr: la 28 Martie 1891, secţia literară propune 4 membri corespondenți: 
O. Schrader, « distinsul linguist dela Iena» Teodor Speranţă, cunoscutul 
anecdotier, V. Iorgulescu, autorul unui dicţionar al districtului Buzău şi 
Gherea. Primii trei sunt aleși în secție cu unanimitate, în timp ce Gherea 
cu 5 voturi pentru şi 2 contra. In ședința plenară dela 30 Martie 1891, primii 
doi sunt acceptaţi cu mari majorităţi, pe când Gherea şi autorul dicționarului 
districtual respinși cu ro voturi pentru şi 11 contra. In condițiile acestea, 
orice nouă întâlnirea a lui Gherea cu Academia era, se înțelege, sortită ce- 
cului. Ocazia se ivește, a treia şi ultima oară, cu prilejul celui de al Il-lea 
volum de « Studii Critice», prezentat la premiile din 1898. Raportor, de 
astă dată, e Grigore Tocilescu şi dacă raportul siu manifestă netă incom- 
prehensiune, dreptatea totuşi cere să recunoaștem acestui text o certă ele- 
ganță, fie în tonul general, fie în unele recunoașteri, precum, indiferent de 
unele stridenţe, mai ales, aceea a valorii excepţionale a studiului ce Gherea 


264 VIATA ROMANEASCA 


inchinase lui Georghe Coșbuc, «poetul țărănimii s. Ceea ce nu se poate, în 
niciun caz, spune despre raportul general al lui Olănescu-Ascanio. Merituos 
istoriograf al Teatrului și mediocr tălmăcitor al lui Horațiu, Olănescu- Ascanio 
še dovedeşte, în cazul cel mai fericit pentru el, un foarte neglijent rapo rtor 
general, de astă dată. Parafrazând cu aproximaţie raportul lui Tocilescu, 
Ascanio cemite un veritabil fals,câ nd, intervertind planurile, trage concluzii 
eronate, pe care raportul originar nu le autoriză. Cât despre elogiul binemeritat 
pentru studiul consacrat lui Coşbuc, raportorul general, pur şi simplu, îl 
escamotează. Dar poate că e preferabil să desprindem câteva crâm- peie 
demonstrative din raportul lui "Tocilescu: 


Acum, spunea acesta, pricepem multe, care până la dI Gherea ne rămăsese 
neînțelese ; astfel acum ştim pentru ce d-lui P, P. Carp «nu-l plac poesiile lul Emi- 
nescu », ci ele plac d-lui Maiorescu; pentrucă + d-l Carp e representantul caracte- 
ristie al claselor stăpânitoare » lar d-i Maiorescu se un proletar intelectual prin 
origina d-sale s” Mal departe ştim de ce d-l Caragiale, ajuns «până la prietenie 
cu Carmen Sylva, a ieșit din Palat berar în strada Gabroveni, pe când Alecsandri 
din același palat a ieşit Ambasador la Paris: pentrucă primul «s'a Jucat, când 
era mic, pe stradele Ploeștilor în arșice şi turei eu copiii desculți ai mahalalelor + 
şi n purtat upol întreaga amărăciune a vieţii, pe când Alecsandri 4 dus cu totul 
altă viaţă. Tot acum allim că poetul Coşbuc, «fiu de popă dintr'un sat de pe 
Jângă Năsăud, crescut cu copiii de țărani, singur el copii al satului, poet deja 
format al țărănimii bine înţolite », îndată ce trece munţii în Țara- Românească 
Se să devină sun artist proletar intelectual, în spirit eminescian ». 


o maior pi A A 
'.'.,.vpooti:e. e. p' a I E sepia E . 


.. . . . . 
. .._9.. . 11. + a... 4. a 
© s-e gio o a . . . . enne . . . . . . 


Regret că din când în când reapar pare act te economico-sociale, proletarismu) 
intelectual, societatea capitalistă, burghesă, ele.; reapar și Ruşii cu sep, seta 

J lor, care sunt citați In multe pirti mai cu seamă în articolul de polemică cu d- 
Panu. 


bs pr oea 6» 
AAT O Ava TN VTE a R_ o... TF AIN AT E EOI E 


Acest studin (s Poetul päränimii » este poate cel mai de valoare din câte a seris 
până scum neobositul nostru critic literar. Impresiunea ce-ţi lasă cetirea lui este 
din cele mai favorabile; simţi că zespiri un aer mai sănătos, mal înviorător, aerul 
de munte şi de țară, în tocul aerului stricat de prin atelierele şi adunările uvrie- 
rilor siel). Autorul serie cu iubire și interes despre poetul Coşbuc, analizează 
cu ochiu pătrunzător şi în maestru opera lui; erotica Ini Coşbuc şi zugrăvirea 
satului, procedeul personiticăriler, Coşbuc ca poet epic, caracterele interne ale 
ereațiunii Iui Coșbuc, tehnica şi elementele lor în crențiunea acestui poct, în scurt, 
studiul poate cel mal complet și mai adânc, până acum a noi, asupra unui poet 
român, 


Vorbind de Gherea, s'ar cuveni însă să ne referim în primul rând la excepţio- 

nalul text al scrisorii către Dimitrie Anghel din 1909, când n'ă fost primit, din 
A lipsa actului de naştere, în Societatea Scriitorilor Români, atunci înființată. 
Nu odată ne-am oprit la savuroasa ironie a acestui document, semnificativ 
„Comana Maat e tite întrun moment dat și semni- 


“ficativ pentru structura generoasă a bătrânului om 


ACADEMICIENII DE DINCOLO DE MORMÂNT 


z u str de litere, A reveni asupra 
lui ar depăşi limitele acestor însemnări, a căror intenţie nu era câtuşi de puţin 


să epuizeze întreaga listă a Jaureaților post-mortem ai Academiei R.P.R. Să 
spunem, totuși, în încheiere, că tabelul acesta de onoare infrățeşte în aceeași 
egală recunoaștere postumă, toate generaţiile și toate talentele, și că prezența 
lui Alexandru Sahia, de pildă, secerat atât de timpuriu, în pragul celor mai 
promițătoare secerişuri literare, confirmă şi ilustrează acea justiţie imanentă, 
care îmbrățișează cu aceeași căldură pe veteranul ca și pe adolescentul, deo- 
potrivă de martirizaţi: pe Nestor ca şi pe Linos. 


PERPESSICIUS 


rr e 


MIHAIL ŞERBAN: + CÂND DOARME 
“PĂMÂNTUL » *). 
” Volumul d-lui Mihail Şerban, cuprinde 
trei nuvele cu subiect rural. Umbrele tare 
locuesc cartea poartă strae țărânești — în 
primele două nuvele — şi iau aspectul 
unui institutor în cea do-a treia. 
Subiectele sunt uşor de rezumat: 
Dinu Simion pleacă — iarna — la på- 
“dure, după lemne, Insaţit de băiatul său 
— Teofil. Pe drum sunt atacați de lupi. 

Se apără amândoi, eroic, cu toporul. Un 
“dup e weis, celuilalt i se retează coada. 
Prima nuvelă. 

A doua nuvelă, « La az, la Nimerceni » 
este o + povestire » stranie, în cursul căreia 
se întâmplă «+ lucruri + ciudate: poetul-ţă- 
ran Florea Doncea citește autorului o 
compoziție literară, în care este vorba 
despre turburătoarea frumuseţe a unel fete 
de morar. După mulți ani, autorul desco- 
peră Intâmplătar că povestirea era + never» 
şi că turburătonrea fală se mărituse cu 
Florea Donces, — care renunțase la ftn- 
văţătură pentru bucuriile simple ale vieţii 
de morar. Despre ultima nuvelă, vom vorbi 
separat. | 
“Când doarme pământul » şi «La iaz, 
Ju Nimereeni», ne înfăţişează un țăran 

dulos, s însingurat » şi atemporal, 

Să urmărim, de exemplu, pe Dinu 

Simion, personajul principal al primei nu- 
vele (acţiunea s'ar petrece cam prin 1930), 


Dima Simion vorbeşte «în şoaptă» cu 


nevasta lui, deși + în singurătatea aceca a 


i) Ea, Socec, Bue., 1948. 


RECENZII 


eternității + nu le-ar fi putat auzi vorba 
+ decât liniştea sau vântul » (pag. 4). 

Ei nu sunt niciodată obosiţi și muncese 
s cu surâsul pe faţă şi cu cântecul pe buze » 
(pag. 7). 

Sunt, bineinţeles, toţi, « ehipeşi s 

Tată însă că, la pagina 14, Dinu Simion 
începe «să-și depene firul amintirilor», 
povestindu-și tinerețea, 

Aflăm cu ocazia aceasta, lucruri cu ado- 
vărat stranii: 

"Țărânimea era împărțită (înnainte de 
actuala reformă agrară) în două clase: 
deoparte plugarii cu pământ, gospodari 
care «Jucau Dumineca la hor», de 
alta clasa orfanilor, paria sutului, cure 
+ nici In horă nu veneau». Dinu Simion 
făcea parte din clasa ţăranilor lipsiți de 
părinţi și deel lipsiţi de pâmânt; suferea 
cumplit că nu e și el « în rând cu oamenii ». 

Dar + problema agrară » se poate rezolva 
ușor, chiar pentru orfani: Dinu Simion, 
răpește. ziua 'namiaza mare, unica fiică 
a unul e gospodar» (țăranii d-lui Şerban 
au totdeauna un singur copil) şi în felul 
acesta primește şi el partea lui de pământ. 

Incepând din ziua aceea, Simion va fi 
s voios n participând la o religie a ogorului: 
+ Par'că un glas al acelui pământ N striga 
şi mâini nevăzute se întindeau după el 
să-l prindă, să-l oprească... Cum simțea 
şi trăia el bucuria pământului, pe care-l 
înțelegea ca pe o fiinţă, tot așa îl putea 
simți şi träl odată cu el și pământul, bu 
curiile lui de om!» (pag. 90). 

"Țăranul d-lui Şerban este o fiinţă izolată, 
melanholică, şi plină de « dureri înăbușite +. 
Astfel, Teolii, care se o mândrețe de fA- 


MIHAIL ŞERBAN; s CÂND DOARME PĂMÂNTUL + 


câu s are o suferință ascunsă. + Satul nu-i 
bănuia suferința aceasta » (pag. 7). 

In general, se întâmplă pe-aici lucruri 
ciudate. Ţăranii au presimțiri, aud + voci », 
țin monologuri liric-filosofice; la război, 
Simion e ocolit de gloanțe, «findea t 
pâzea Dumnezeu! » (pag. 27) Grajdul arde 
« fiindcă aşa a vrut domnul», 

Ciodată, deasemeni, este şi povestea cu 
pușca. 

In timpul primului râzbol mondial, Si- 
miom este până la urmă rânit. Primul său 
gând, când îşi revine din leşin, este: « unde 
mi-e pușca! e. Apoi, când infirmiera i-o dă 
“începu să râdă printre lacrimile care 
încă-l mal curgeau pe obraji». (pag 29). 

Plerdută în încăerareu cu lupii, pușca 
este din nou regăsită în primăvară, + Gă- 
sise pușca! Oare nu era un vis?.., n 
«Avea iar puşcă! Viaţa lui era iar în- 
treagă + (89). + O bucurie cum era bucuria 
lui în clipa aceea, poate înebuni un om.» 
(pag. 90). 

+ La iaz, la Nimerceni e — ne introduce 
pe «tărâmul lumii vrăjitei», cu aceleași 
mijloace ale micului romantism. 

Cosânzeana nuvelei se numeşte Dochia 
şi este descrisă astfel: 

“In glasul el cântă susurul apelor şi 
foşnetul frunzelor e (137). 

Frumuseţea; « numai visul ar N putut-o 
plăsmui aşa». 

Intr'acelaș mod era pictată și Saveta, 
nevasta lui Dinu Simion: «dar ochii ei 
şi chipul ei! Un vis.. » Visul este, de 
altfel, o culoare mult folosită: « Nopțile de 
iarnă sunt de vis.. » (40), ete. 

+ lazul dela Nimerceni +, această + taină 
nedeslegată, tulburătoare » — este o invi- 
taţie la stagnare, la vegetallzare, ca dealt- 
fel toate cele trei nuvele ale d-lui Şer- 
ban. Florea Doncea, Lânâr deosebit, re- 
nunţă la învățătură pentru a se retrage 
lângă zmârcul sturburător e ul Nimerce- 
ilor, Oraşul este privit cu spaimă şi din 
tranșeele acestui ral rural râsună apelul 
reintoarcerii la natură, 

Narodnicismul retrograd al d-lui Mihail 
Şerban, îşi pune intreaga su speranţă în 
+ țăran +, conceput vag drept +o forţă a na- 
turii», sun mit e. 


267 


Trâind În afară de timp, necunoseñne 
deloc luptele sociale, țâtanul este singura 
forţă la care face apel învățătorul Vasile 
Borza, intelectualul volumului, Vasile Borza 
«făcuse o descoperire care-l uluise.._ In 
viaţa pe care o ducen și pe care o duseseră 
şi strămoșii lui, ţăranul căpătase conștiința 
că înuintea ţării nu mai ai niciun drept, 
ci numai datorii ., 

s Ce forţă pentru relnoieea ţării vedea el 
în masa poporului dela sate, atât de nrup- 
sită și uitată de cel care conduceau des- 
tinele ţării,,, In zilele acelea şi-a dat 
seama că aici, lingă brazda aburindă, 
era una din nădejdile de biruinţă n nea 
mulul .. 

sA fost o revelație... » (pg. 188—0), 

D-i Şerban gândeşte metafizic: un tânăr 
în sine, Ţara eternă, e biruința Neamului » 
etern, ete. 

D-sa nu cunoaşte clasele și decl, firese, 
nici lupta de chise. 

Lipsă ce apare şi în ultima nuvelă: 
s Inviere », în care autorul s'a câznit să fie 
actual și dinamic. 

Invăţătorul Vasile Borza şi sația lui, 
Zamfira, n'au post. 

Reuşese totuşi să fie numiţi, dând mită 
deputatului demagog, Pădureanu, In snt 
la Hreasca, el fac un copil şi reclădese 
şcoala, ajutaţi fiind de cârelumar, popă 
şi primar, Acolo încep ei un apostolat 
idilic, curmat de două incidente. Primul 
este moartea copilului — durere reparată 
prin facerea unul alt copil, — «rodiro» 
descrisă în acevaș orchestrație de religie u 
ogorului: 

e Apoi, bărbatul, simțind în nări abmul 
şi mirosul pământului, se pândra ci apa 
cum rodeu pământul în fiecare an, mal 
putea să rodească și trupul ei .. 

« Gândindu-se la ceca ce nven să se fn» 
tâmple în viitor, o bucurie nouă u ow- 
prinse și începu să cânte ca nitădată 
când muncea... +. 

"Cu această apoteozi, se termină nuvela 
şi volumul. 

Vasile Borza, ca și țăranul Dinu Simion, 
trăeşie intro dulce armonie socială. E 
drept, Dinu Simion nu are pământ (e 
orfan) dar, îndată cel primeşte (dela 


265 VIATA ROMÂNEASCĂ | 


nevastă-sa) e mulţumit și munceşte cân- 
tânăd, 

E drept, Borza nu are slujbă, Dar dă 
mită, primește stujbă şi atunci munceşte 
cântând, 

+ Muncă și Volo Bupå +. 

Al doilea incident cure turbură cursul 
«s Iavierei s — este intervenţia revoluţiona. 
ruħi Ştetan Lucaci. 

De fapt, ei n'are ce căuta În acest volum, 
în care clasele sociale au fost desființate 
şi în care oamenii muncesc valoşi, Flindcă 
totuși există, să-l cercetăm puţin. Este 
fratele + părintelui Gheorghe Lucaci », care-l 
sprijină şi-l ascunde. Probabil, fu de fåran 
bustărit. Luptând pentru ţărani și impo- 
triva guvernului (care guvern?) e arestat, 
Evadeuză și pleacă lar în sutul lui, Greaca, 
unde fusese Invăţălor. Acolo provoacă o 
nouă răscoulă ţărâneâscă, care e reprimată 
de armată, +A curs sânge mult s, comen- 
tează autorul, Ştefan Lucaci este aşadar 
un fel de anarhist-narodnicist, care ac- 
ționează singur, provoacă răscoale, ete, — 
în numele unui vag ideal social, formulat 
astfel: e Toţi trebue să se bucure de bu- 
nurile pământului, în mod egal .. » (196). 

Confuzia ideologică a scriitorului este 
prea evidentă, pentru a o mai sublinia. 

Semânătorismul îintârziul se munilestă 
printr'un stil + neaoțist » de slabă calitate, 

Dâăm numai câteva exemple: «prim 
cenușa inserärii care începuse să se 
cearnă...» (5). Teofil suleră «ca un 
câine s iar când durerea crește, + suleră ca 
un câine turbat e, 

O «coloană de soldaţi » trece În marş: 
s Parcă era o vânzoleală cumplită în må- 
runtacle pământului, .. + (127); iar ire- 
cerea nourilor pe cer este: +o vânzoleală 
de urieși şi de balauri + (40), 

Acesta este in general stilul cărții. 

Mai întâlnim, deasemeni, numeroase 
fraze greşit construite, din care dàm dea- 
semeni puține exemple: +o crispare œ su- 
ferinţei interioare » (8); + uneori, pur'că se 
trezea în el nişte animale + (5); + trăia din 

câștig, câștig pe care-l trăgea din munca 
lui» (12); «Nu f a zis Simion... Orice 
var întâmpla, tu vel fi a meas (114). 
Un deputat sse trăgea din țărani; lo 


pg. 28 —se confundă agonia cu Jetargia, 
ete, ele. 

Am insistat asupra lipsurilor cărții, pen- 
trucă, realmente, sunt predominante. 

Credem că cele mai multe dintr'aceste 
lipsuri, sunt pricinuite de necunoașterea le 
pilor de desvoltare ale societăţii, de nelin- 
ţelegerea realității, 

Printr'o muncă serioasă de ridicare a 
nivelului ideologic, d-l Mihail Şerban poate 
evita cen mai mare, poate, dintre detec- 
tele observate, 


Puul ticorgescu 
$ 


VICTOR NEKRASOV: + IN TRANŞEELE 
STALINGRADULUI». 5). 


De cele mal multe ori, gândim eveni- 
mentele militare în termeni cu totul ab- 
stracţi: elemente motorizate, intens bom- 
bardament, luare de contact cu inamicul, 
ete. Chiar cuvinte plastice ca + zdrobiţi e, 
s inaintare vijeliaasă + (seu suavul + învă- 
luire »), nu mul trezesc În mintea noastră 
decât imagini peometrice: hârți hașurate, 
pline de săgeți, cercuri, linii. 

ŞI totuși, războiul e purtat cu oameni 
şi importanța calităţii morale a soldatului 
este astăzi unanim recunoscută, ` 

Cè face, ce gândeşte, ce simte omul 
sub tirul artileriei, în timpul unui atac san 
intr'un ostenitor marș forțat prin noroale 
şi plosie ? 

La întrebarea aceasta răspunde scriito- 
rul, omul care a luat parte la bătălie, 

Unui asemenea scriitor | se puu insă 
câteva probleme tehnice extrem de dificile. 

In primul rând este tenlația de a nota 
schematic marele evenimente militare, ceea 
ce ar transforma romanul intrun manual 
de istorie, Însemnări ca: «ne repliem s, 
«inamicul atacă puternie punctul X» 
ete, n'au importanţă — pentru lteratură— 
decât In măsura În care influenţează asu- 
pra personagiilor, 


1) Ed. Cartea Rusă, Buc., 1048. 


VICTOR NEKRASOV: e TRANŞEELE STALINGRADULUI + 


Victor Nekrasov înțelege acest fapt și 
consideră drept cunoscut mersul operaţiilor, 
mârginindu-se la aluzii, amintindu-le doar 
când sunt în strânsă legătură cu viața 
eroilor săi. 

In al doilea rând, o asemenea carte — 
enre urmărește intotdeauna să ne emoția. 
neze puternic — riscă să treacă de ceva ce 
psihologia comună numeşte pragul su- 
perior al sensibilităţii, 

Excesul de morţi, de catastrofe şi de 
e scene tari s, întrun cuvânt naturalismal, 
duce la tociren sensibilităţii cititorului, 
care nu se mai emoționează, 

Iată dece un artist lucid (şi Nekrasov 
poate fi socotit ca atare) se fereşte de na- 
turalismul sângeros, de efectele brutale și 
artistic-iettine, 

La inceputul cârții, Victor Nekrasov 
descrie retragerea din faţa inamicului su- 
perior numericeşte, care se folosea de ele- 
mentul surpriză, 

Rätäcirea prin stepă, foamea, oboseala, 
tristețea și în cele din urmă — mânia. 

Mânia, i-a oprit pe nemți, Soldaţii so- 
vietici gândeau: « Multe o mai vrea și 
neamțul (...); dar noi mai departe nu 
putem merge... Am ajuns la capăt, La 
capâtul pământului, Mal departe nu se 
poate... +. 

Inainte de izbucnirea războiului, Victor 
Nekrasov era arhitect. 

In timpul luptelor dela Stalingrad, e 
şi-a notat faptele şi senzațiile şi gândurile 
altora, Sunt însemniiri din trangeele Sta- 
lingradulni, nu sub forma seacă a unui 
jurnal, ci a unel posveliri scrise la per- 
soana întâia. Povestirea aceasta este In- 
treruptă câteodată de izbucniri lirice — 
cum ar fi descrierea Kievului pașnice — des- 
erierea Stalingradului înainte de atac, ete. 

Figura lui Victor Nekrasav cunoaște de 
multe ori un surâs ironic — nu ironin pos- 
tului Nekrasov și nici a lui Saltâcov-See- 
drin — tătoasă, agresivă. Surâsul lui Victor 
Nekrasov este al unul om extrem de sen- 
sibil, bun, prietenos — care plumeşte uneori 
pentru a-şi ascunde emotia. 

Nekrasov iubeşte descrierile. « Luna Au- 
gust se târăște încet, înnăbușitoare, senini, 
plină de praf » — + exploziile de vată ale 


2690 


obuzelor antiaeriene ». Un nvion de ob- 
servație, «dispare încet spre apps, ase- 
menea unui fantastice pește cu conda bi- 
fureată », 

Tată trecerea Donului: 

* Apoi vine Donul, mic, gălbui, pierdut 
printre roți, radiatoare, caroserii, trupuri 
goale; și pretutindeni praf, sunete de 
clacsoane și vuetul neîntrerupt al masi- 
nilor care urlă și al gâtlejurilor omeneşti 
care răchese. Totul e învâlnit de un nur 
gros de praf. Pâlnii de obuze, Lesuri de 
cai, umflate, cu picioarele răşehirute, ¢o- 
paci spintecaţi, masini  râstamnate cu 
fundul în sus. Feţe roşii, nădușite, furioase, 
voci răgusite », 

Victor Nekrasov nu ne înfățișează o bä- 
tālie pitorească, cromolitogratică. 

Primul război mondial a fast precedat 
de tobele literaturii demagogice-patriotice 
şi a sfârșit cu strigătele de groază, pe care 
soamenii în război» le scoteau în «mâcol». 

Cel de-al doilea război mondial, a mur- 
prins literatura sovietică preaslăvind munca 
şi pacea şi s'a isprâvit insotit fiind de su- 
netul grav al patriotismului sovietic. Patri- 
otismul unar oameni care nu suferit intens, 

Deosebirile acestea oglindesc, de fapt, 
deosebirile fundamentale care există Între 
cele două războnle mondiale, 

Personnagiile lui Nekrasov nu unt niel 
fatate, nici dilatate. Kabyski «cu o bluză 
nouă şi cu un chipiu cu o vipușeă splen- 
didă, s'a aranjat ca şef al aprovizionârii, 
pe Mingă unul din spitalele de zond inte- 
rioară +. E drept, Kabyski e un ticâlas. 
Dar nimeni nu depășește aici limita obiş- 
nuite? umanitatii. 

Liusea este sentimentală și cântă ia plan 
melodii romanţioase, Lui Şapiro «li plae 
foarte mult cifrele și tot felul de calcule + — 
socotește mereu » dacă ar deschide focul 
toate tunurile dela Stalingrad, ar trage cel 
puţin 750 de proectile pe minut s 

« Sedâh e lacom de cunoștințe până la 
ridicol, 

+ Se aşează jos, îşi cuprinde genunchii eu 
mâinile și ascultă, cu gura întredeschisă, 
aşa cum useuită copil basmele ». Citeste cu 
pesat sun manual de geowahle al Iui 
Kruber, jurnalul « Niva + din 1912... 


ao. E II VIAȚA 


ŞI tot despre Ședăh: «toate le face cu 


plăcere, cu poltă. Când se spală, privindu-l 
ÎŞI vine să te speli şi tu, tot așa, împroşcând 
cu apă în un kilometru distanţă și ples- 
nindu-te ca palmele peste umeri... +, 

Aceştia sunt — după expresia lui Boris 
Polevoi — onmeni udevăraţi. 

sunt eroi fără să-și dea seama, spontan. 

Fuc cele mal extraordinare lucrari fără 
tăudăroșenie. 

Dacă oamenii dela Stalingrad — perso- 
nagiile lul Simonov sau Nekrasov — ar f 
semizei, supraoameni, nol i-am admira, 
desigur, dar probabil că nu i-am lubi, 

Cărțile de acest fel, ne demonstrează 
însă — încăodată — că eroismul este o stare 
pasibilă pentru oricare om care ştie pentru 
ce trăește. 


P, G. 


* = 
NORA DIAMANTSTEIN: + VIAŢĂ, RE- 
PRIMEŞTE-MĂ1 » 1). 


Războlul a însemnat pentru fiecare om 
în parte o concentrare de + întâmplări », 
de multe ori uluitoare, 

Este deci foarte explicabil faptul că, 
după Incetarea luptelor, a inceput să se 
tipărească în toate ţările numeroase « în- 
semnări 3, «note e, «jurnale» şi romane, 
În care deportaţi, prizonieri, combatanți, 
partizani sau deținuți politici îşi consem- 
nau excepționale experienţe, 

Valoarea literară a cârților acestora cra 
uneori scăzută. Alteori însă, prin ele s'au 
relevat sensibilităţi artistice remarcabile 
cum or fl aceea a lui Victor Nekrasov, 
Boris Polevoi, Vera Panova, Bubalevski, 
Kusakeviel şi atâţia alţii, — în Uniunea So- 
: vietică ; Vercors și Salacrou — în Franța, 

Stepan Heim-—1n Cehoslovacia, Priestley — 
în Anglia, ete. 

Asemenea cărți s'au tipărit și la nol, — 

nu intenţionăm să le comentăm aici. 
Vrem numai să ridicăm o problemă în 
 Negătură ca această literatură scrisă de ne- 
 seriitari, pornind dela un caz concret: 


 —— 1mm 


1) Ed, « Universul œ» Buc., 1948. 


cartea d-rel Nora Diamantstein, intitalată 


patetic: + Viaţă, reprimeşte-mă » Autonrga, - 


clujană, a fost deportată împreună cu in- 
treaga ci familie în Germania —— ln Aus 
schwita, apoi în lagărul Malhof. 

Intr'adevâr, sunt sicil (cum serie d-sa 
In prefaţă) « Incruri ce e necesar să fie 
cunoscute ». 

Tată phettoul din Cluj, amenajat de 
ħortişti: 

» Cå! cuprindeai cu prinirea era o singură 
clădire. 

Bra o șură fără niciun perele, care servea 
la aerisirea cărămizilor. In acest loc erau 
Ingrâmădiți 13.000 de oameni, copii, femei 
şi bătrâni, în praf, ploaie şi vânt + (36). 

Chemaţi într'un birou pentru interoga- 
toriu, deportații sunt obligaţi să stea cu 
faţa In perete (56), 

Evadând din lagăr, Nora e prinsă de 
un $.5 Târită pe drumuri, într'un marş 


neîntrerupt de 6 zile, fără mâncare, aproape 


fără putință de a se odihni, 

+ Spre seară am ajuns la un sal, S.S. ul 
a intrat Într'o casă, s'a Întors, m'a legat de 
gåt cu o sârmă, a kgat sârma de clanța uşii, 
atei a iniral din non, a mârcal şi s'a culcat, 
Am jost trezită cu o lovitură de cisma. 
M'am scula şi am pornit...» 

Valoarea informativă a cărții este reală. 
Valoarea el literară este în schimb foarte 
redusă, 

Se pune ntunci intrebarea: cineva, care 
a trăit întâmplări excepţionale, nu are 
vole să le transcrie, să le comunice, dacă 
nu are talent literar? Literatura nelitera- 
ilor trebe aşa dar suprimată? 

Evident că nu. Dar cel care face intrem- 
nările, în cazul nostru «d-ta Nora Diamant- 
stein, trebue să se ferească de romanjare, 
In prefață, d-sa serie: « Dela inceput ţin 
să precizez că rindurile ce urmeuză nu 
sunt literatură +. ŞI totuși, d-sa nu se 
poate Impiedeca de a + face literatură > — 
de această calitate: « Am scos câteva bom- 
boane dintr'un pachet pe care îl adusesem 
cu mine și le-am intins enlului. Acesta 
le-a luat, apoi m'a mângăiat cu botul, 
Am rămas uimită, Cât suflet poste avea 
uneori un animal! e (45), Sau: + mare forță 
egoismul, ce să spuni» (252). 


MELIUSZ JOZSEE: « CÂNTEC DESPRE ANUL 17373 d 


Autoarea ar fi trebuit să noteze simplu, 
direct — sec chiar — faptele şi sä renunțe 
la melodramă, la ironii, la comentarii, care 
prin calitatea lor nu ridică deloc nivelul 
cărții, 

Observnţia aceasta, credem că s'ar po- 
trivi tuturor acelora care, având de comu- 
nicat fapte excepţionale, trăite, nu dispun 
de capacitatea de a le reinterpreta urtistie, 
Şi ar fi foarte simplu de pus in practică 


„acest lucru, dacă — lipsiţi de spirit auto- 


critic — unii martori ai dramei n'ar fi 
cuprinși de explicabila dorință de a deveni 
+ artiști ». 

Ingreunând povestirea sa, d-ra Diamant- 
stein pune în calca cititorului numeroase 
obstacole inutile: considerațiuni generale 
despre viaţă şi despre oameni, descrieri 
s poetice » sau digresiuni nesemnificative. 

Un alt obstacol neplăcut este stilul în 
care a fost scrisă cartea, «M'a cuprins o 
durere » — eam rămas tablou s», — am 
subtilizat-o » (pentru «am furat-o +) — + în 
momentul de a mă întoarce înăuntru », ete. 

Evident, autoarea nu cunoaște bine 
limba şi nu pentru asta o ucuzăm, ci 
pentru faptul (care ține de acelaşi nejusti- 
ficat orgoliu artistic) de a nu corecta textul, 
ajutată de altcineva, Era o chestiune de 
decenţă. 

Şi tot în legătură cu volumul acesta, 
mai putem adăuga câteva observaţii: 

Mai întăi, critica nazismului este super- 
ficială. 

Hitleriștii sunt nişte brute care-i per- 
secută pe evrei. Atât, 

Apol, d-ra Nora este nepoata unui 
mareşal ungur și afară de asta, fată bo- 
gată. De alci, rezultan unele mici avan- 
taje personale asupra altor deportați, avan- 
taje pe care le amintește cu o plăcere pe care, 
în cel mal bun eaz, am putea-o numi puerilă. 

Spiritul combatiy lipsește cu desăvârşire. 
Avem impresia că până la sfârşitul volu 
mului, autoarea nu a înţeles sensul politie 
al războiului și nu n priceput de ce el sa 
stârşit prin victoria Uniunii Sovietice şi 
mu invers, ceea ce înseamnă ln fapt, a ti 
trăit o experiență excepțională, lâră a N 
înțeles logien evenimentelor. 

P, G. 


271 


MÉLIUSZ JOZSEF: + CÂNTEC DESPRE 
ANUL 17370), 


Dedieaţia înscrisă de Méliusz în fruntea 
Cântecului este semnificativă In ceca ce 
priveşte orientarea poetului, unul dintre 
cei mai interesanţi reprezentanţi ni litera- 
turii maghiare din Ardeal: 


+ Inchin acest poem muncitorilor, fära- 
nilor şi intelectualilor români, jugoslavi, 
cehoslovaci și maghiari, care luptă pe meled- 
gurile dunărene peniru libertatea noroadelar, 
ctutând căile păcii. 

s Fie să se împlinească în fapiä pilda ce 
li se imbie popoarelor noastre de cinci 
veacuri. 

+ De-am [i destul de pulernici să Infăptuim 
după pilda dela Bobâlna, mâreața misiune 
ce ni-e dală l» 


Inchinatea e datată 1937, an în care au 
fast scrise — lâră a fi putut vedea, fireşte, 
lumina tiparului — aceste poeme, De altfel, 
cuvântul introductiv cure Insoţeşte vo- 
lamul este lâmoritor, explicând in proză 
ceca ce portul manifestă vădit în versuri, 
Actualul secretar general al Asociaţiei 
scriitorilor maghiari din România şi re- 
dactor al revistei e Uiunk », este şi un 
colaborator al revistei ardelene de orien- 
tare marxistă, « Korunk i. O utate direc- 
ţionare ideologică nu putea face din poezia 
Jul Méliusz Iózsef decât un cald mesnj 
adresat multimilor muncitoare, vorbindu-le 
despre necesitatea de n se întrâți și a lupta 
laolaltă, români şi magblari, pentru sou 
turarea jugului exploatării. 

Incadrarea istorică a poemului — 1437, 
Bobâlna — este semnificativă, trecând din- 
colo de faptul pur comemorativ, adică 
acela de a [i fost seris cu ocnzia jubileului 
de cinci secole al răscoalei țârănești dela 
Bobâlna. Pe dealul Bobâlnei sau unit 
pentru prima oară, intr'o mişcare de mare 
amploare, masele ţărăneşti româno-ma- 
ghiare, deschizând calea deplinei prietenii 
dintre naționalități. In exemplul Bobålnei, 
Meliusz Jozsel recunoaște îndreptarul Iu- 


1) Editura de Stat, Buc., 1948. 


ara = aa i as 
` “UI 


272 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


minos pentru « glontele » române și ma- 
ghiare din Ardeal, 


Freamală sub- lacăl, 
Geme-apusa vreme ; 
Se ivesc din beznă 
Taine ardelene 


Snonuri de răscoală 
Crese din amintire 
De necaz iscate 
ŞI de asuprire ! 


Scrieți, ptituire, 
= Vătnătala "n zare 
S'o sărrască gloale 
Române, maghiare. 
f+ In loe de invocație +) 


în perspectiva istorică a lul Mellusz, 

Bobâlna devine astfel un simbol, o «stea 
a sorții », 

Se ‘nalja RaMina 

Neagră călre zare : 

Ea-i azi steaua sorții 

Gloatei muneitoare. 

fs Românii, maghiarii +) 


De remareat că poetul foloseşte cu sufi- 
cientă insistență cuvântul + gloată », lucru 
semnificativ, Pe vremea Bobâlnel, masete 
populare dih Ardeul, stoarse şi năpăstulte 
de aristocrația feudală, corespundeau tni- 
tocmai a ceea ce se înțelege prin gioată, 
mulțime nediferențiată, cu energiile vag. 
înmănunehiate doar în clipa luptei pentru 
pâine şi dreptate. Singura clasă antago- 
mistă nobilimii ern pe vremen actea 
Vărânimea  pălmașă, iobag. Elementul 
meșteșugăresc mic burghez nu conta ca 
clasă, şi prin urmare nu putea fi un aliat 
al revoltelor ţărâneşti, necum un condu- 
cătar, De aceea, numai gloata țărănească 
' ayen putinţa, cu tot caracterul el amorf, 
să poarte steagul răzmeriței. Simbolul Bo- 
Dålnei este totuşi nepicritar, întrucât — 
Jucru amintit la în ceputul acestor rânduri — 
pe dealul ei și-au dat mâna în tolul acelorași 
revendicări, țăranii români şi maghiari. 


Siau la sjatul mare 
In denâimășie 
Romänii, maghiarii, 
Frați în sărăcie. 


Căei același jug și 
Lani ti cellueşte 
ŞI şiiu că aceeaşi 
Stea-i călăuzește. 
` (+ Românii, maghiarii +) 
Astfel centrat istoriceşte, Cântecul despre 
anul 1437 reuseste să înfâțișeze o aripă 
evocatoare (a se vedea + Şi stălură 'n faţă +, 
4 Steaua *nsingerală », ş. n.) a unni poet de 
autentice resurse. Apariția acestul volum 
în colecția «+ Biblioteca de buzunar» a 
+ Editurii de Stat», reprezintă o contri- 
buție la adâncirea prieteniei româno- 
maghiare, dar și un capitol însemnat în 
antologia poeziei de limbă maghiară din 
Ardeal. De altfel, un capitol pe care 
— mulțumită traducerii lul F, Păcurariu — 
însăşi literatura română l-ar putea re- 
vendica, 


Marin Sårbuleseu 
* 


BORIS POLEVOI: s POVESTEA UNUI 
OM ADEVĂRAT»). 


Eroul cărții tul Polevoi, locotenentul Me- 
resiev, a căzut cu avionul, departe, în dosul 
liniilor dușmane și și-a zdrobit în cădere 
picioarele. Intr’o situaţie ca aceasta, în care 
mulţi alții s'ar fi socotit pierduţi, aviatarul 
sovietic răspunde obstacolelor care se opun 
salvării sale cu un optimism viguros: 
« Lasă că o să jie bine» şi începe lupta: 
o odisee tragică gi eroică în care, timp de 
zece zile, chinuit de foame şi sete sfâșie- 
tonre, Meresiev se târăște până dincolo — 
în țara libertăţii — îm zona sovietică. ŞI 
în tot acest timp, în momentele în care 
totul părea pierdut, ceva tresărea în el 
ca o forţă nouă: s Lasă că o să fie bine» 
şi-l Impingea Înainte. 

+ Povestea unui am adevâral » e o epopee 
a optimismului sovietic, a biruinții morale 
a omului comunist asupra tuturor obsta- 
colelor care | se pun în față. 

Biruinţă impotriva morţii, în primul rând. 
s Comisarul », acel prototip al s omului ade- 


*) Ed. «Cartea Rusă», Buc., 1948, 


BORIS POLEVOI: 4 POVESTEA UNUI OM ADEVĂRAT + 


bărat » pe care Merestevy Îl întâlneşte în 
spital şi pe care şi-l propune ca model, 
suteră de o boală care nu inrtă. El știe 
aceasta și totuși bucuria sa de viață este 
nealterată, Pentrucă ea se brâneşte din 
activitatea continuă pe care comisarul o 
duce în slujba oamenilor ţării sale, in 
slujba socialismului. De pe patul de sute- 
rinţă, sub umbra tot mal deasă a morți, 
el scrie serisori în toate colțurile Uniunii, 
dând staturi oamenilor celor mai feluriți, 
dela mici școlărițe până la soldaţii de pe 
front, căutând să îndrepte greşelile, acolo 
unde află că se produc, Comisarul dă un 
ajutor neprețuit camarazilor săi de spital 
şi mai ales, celui mai lovit din toţi: lacote- 
nentul Meresiev. 

Disperarea acestuia după ce | se ampu- 
tează picioarele, el a curmă, povestindu-i 
despre aviatorul rus cure în primul râzbolu 
mondial şi-a pierdut un piclor și a putut 
totuși după aceea să zboare, Şi ċcûnd Mere- 
siev îi răspunde că acelui aviator îi lipsea 
numai un singur picior, comisarul fi spune 
cuvintele hotâritoare: s Dar tu eşti un om 
sovietic! ». 

Meresiev nu le va uita niciodată, aşa cum 
nu-l va uita nici pe omul care i le-a spus. 
El obţine o pereche de proteze speciale, 
cu care cu încetul și cu eforturi extraordi- 
nare învață să meargă. ŞI nu numai atât; 
el ajunge să se poată deplasa fără cârje, 
să danseze, condus numai de năzulnța de 
a ajunge să fie reprimit în aviația de vână- 
toare, de a lupta pentru patria sovietică, 
de a fi şi el un om adevărat. El va trebui să 
dea nol lupte:, să spargă crusta biurocratică 
a unor oameni care nu mni cun scuseră 
un caz ca nl lui, să înfrângă rigiditatea 
picioarelor sale postişe și să stăpânească 
munevra atât de delicată a noullor avioane 
pe care trebue să le piloteze. Şi Meresiev, 
izbutește să facă toate ncestea, să învingă 
dificultăţile unice pe cure le întâmpină, să 
ajungă din nou un bun pilot de vânitaare 
— mai mult, un as — şi prin toate aceste 
etape să devină și el «un om adevărat ». 

Cum de a reuşit? lată + o enigmă » pe care, 
așa cum ne relatează și autorul în Posifaţă, 
nici Göring n'a înțeles-o și n'o vor înţelege 
nici cel care Încearcă să-i urmeze drumul, 


273 


Răspunsul însă ni l-a dat în carte acel 
minunat om şi bolşevic, comisarul: pen- 
trucă e eun ọm sovietic» și pentrucă 
« omul sovietice poale face orice », 

Alături de Mereslev și de comisar Întăl- 
nim în + Povestea unui om adevărat + și ulte 
impresionante, figuri de oameni sovietlel, 
impresionante prin forța lor morală, prin 
puterea de a pune mal presus de orice 
cauza patriei și a poporului sovietic, Este 
chirurgul Vasiti Vasilievici, care şi-a pierdut 
unicul fiu pe front şi care, deși prăbuşit 
de durere,nu accepti gândul câ ar f trebuit 
să-l împiedice să plece, deşi avea dreptul 
så facă acest gest, Sunt ofițerii râniii din 
jurul lui Meresiev: Kokoshin, Gvozdio și 
Strucikov. Flecare din ci are o slăbiciune, 
o tară care-l face să sufere, dar el știu să 
se întrângă și să alimenteze mereu cu entu 
ziasmul lor, flacăra iubirii de patrie și 
dorinţa de a se arunca din nou în luptă 
Este chiar acea bilrânică din cătunul 
pierdut în pădurea în care eșuează Meresiev 
şi care-și sacrifică, după puţină codeală, 
singura găină pentru aviatorul rânit, 

Sunt acele fete încântătoare în femini 
tatea lor și atât de umane, Aniuta, Olia, 
care asemeni eroinei Wandel Wasiliowska 
din + Numai din dragoste » continuă să-și 
iubească cu aceeaşi pasiune logodnicii inva- 
Vai, pentrucă iubirea lor are izvoare mal 
adânci decăt perimetrul unui trup. 

Bucuria de viaţă, optimismul utât de 
viguros care este propriu Ivi Polevoi, iiti- 
minează toate paginile cărții sale, le im- 
pregnează un partum de sânâtate și seni 
nătate care apropie de noi și umanizează 
scenele cele mai cutremurâtoare, lată de 
ce, momente ca cel al prăbuşirii lui Mere- 
siev şi răticireu sa prin pădure, sau moartea 
comisarului, impresionează adânc pe cititor, 
dar Ii şi Inuiţă arâtându-i că in cele mul 
grave situaţii, omul poate, dacă vrea, să 
învingă şi să-şi Indeplinească umanitatea, 
chiar împotriva Invalidității, chiar Im po- 
triva morții. Şi mai este, ca o expresie A 
vitatităţii, proprie acestei + Povegii @ unii 
om adevărat e si humorul subtil pe care 
Pulevol ştie să-l țeasă în desenul tålt de 
drecis ul tipurilor de oameni pe care-i 
crează. în legăturile dintre acestia, tn 


UIA 


„274 VIAȚA ROMÂNEASCĂ 


cuvintele lor. El nu apasă cu tăișul ascuțit 
al ironici asupra lipsurilor earicaturale ale 
oamenilor, ci îi învâlue pe aceștia întrun 
zâmbet cald, înțelegător, care știe să vadă 
dincolo de stângăciile, de fapt mărturii 
ale unei autentice purităţi sufleteşti, sub- 
stanța măreață omenească la care el par- 
ticipă. 

Căldura aceasta cu care Polevoi iși pri- 
veşte eroii, trece dincolo de cadrul propriu 
gis uman al cărții sale. Ea cuprinde vietä- 
tile necuvántátoare, natura întreagă, o 
urmărim și în pasiunea cu care se 
apleacă asupra celor mal neinsemnate amă- 
munte ale vizții de tonte zilele, cu care le 
ridică până la nivelul atenţiei noastre, 
transtormându-le în obiecte zugrăvite în 
colori vii şi grele de înțeles. Aceeaşi exu- 
beranță vitală o regăsim şi în stilul care 
esta cel al « Poveștii unul om adentrat ». 

Am spune: o carte încântătoare, care 
seduce prin virtuozitatea cu care este 
scrisă — dacă nu i-am descoperi valoarea 
întrun înţeles mai înalt pe care talentul 
seriitorului îl servește — s Povestea unui 
ont adevărat + este povestea eroismului vre- 
milor noastre, a creşlerii și îndeplinirii 
acelor adovărați oameni care sunt oumenii 
sovietici, 


J. Popper 
+ 


BERTOLD BRECHT: : ROMANUL DE 
CINCI PARALE » 1), 


Unul din numeroșii bandiți, escroci și 
asasini care folese în cartea lul Bertald 
Brecht, d-l Peachum, decanul cerșetarilor 
din Londra și președintele onorabile e Sa- 
cietăji pentru valorificarea vaselor de trans- 

>, N spune la un moment dat solda- 
tului Fewkoombey pe care-l Însărcinase 
să comită o crimă, următoarele cuvinte 
pline de adevăr: « E o chestiune comereială. 
E o ojocere care enntinuă cu alle mijloace. 
Gândeşiete lo război. Deta eşli soldat: când 
oamenii de afaceri sunt la capătul Ințelep- 
ciunii lor, e rândul soblalului. E adevărat 
— 

1) Ed, de Stat, Buc., 1948. 


că în viaja comerelală uzăm de obicel de 
alte metode, pașnice. Dar aceasta nu fn- 


seamă decât că pentru a-ți ajunge seopul 


mal există astăzi alle posibilitäți decit un 
cuţit bine răsucit. Sunt însă din nefericire 
şi cazuri excepționale », 

întregul « Roman de cinel parale» îşi 
află rostul în demonstrarea viguroasă a 
acestei legi cenre stă la baza societății ca- 
pitaliste şi care ne arată că în această 
societate « afacerile » cinstite și onorabile 
sunt de fapt strâns legate de ceea ce dreptul 
burghez definește limitat, crimă, delict, 
că între cele două categorii de activităţi 
există o profundă unitate, semnificația lor 
fiind la fel de duşmănoasă unei drepte 
aşezări n colectivități omeneşti. 

Filiația stabilită în inteligenta prefaţă 
a d-lui Petra Dumitriu între romanul 
picaresc spaniol şi cartea lul Bertold Brecht 
este pe deplin justificată, Intr'adevăr, Im 
« Romanul de cinci parale » ca și în « Laza- 


rillo de Tormes» sau în e Novelas erem- ` 


plaros + ale lui Cervantes, ca să nu amin- 
tim decât două opere capitale ale genului, 
suntem aruncați dela început în mijlocul 
haimanalelor şi hoţilor, a tot felul de 
oameni certați cu legea, suntem iniţiaţi 
treptat, cu o savantă minuţie, în secretele 
operațiilor lor veroase. Numal că semni- 
ficaţia acestui ultim exemplar al literaturii 
picarești depăşeşte cu mult granițele tra- 
diționale ale genului, De fapt romanul suu 
nuvela cu picaros (pungași; purta cititorul, 
ca într'o excursie, întrun sector mocirlos, 
dar limitat, al societăţii, De aici carac- 
terul palpitant, de aventură, al întâmplă- 
rilor iscate în această regiune, întâm- 
plări care îmbrăcau haina atrâybtoare, 
plină de pitorescul noutăți, pentru cititorul 
care le privea de dincolo, din lumea con- 
venților respectabile, apărate de lege, prin 
erăpătura îngustă practicata de scriitor. 
Cu totul altceva este « Romanul de cinei 
parale », Bertold Brecht nu ne invită să 
privim prin paura choil întra cameră 
izolati unde copiii răi al omenirii își să 
vârşesc păcatele. El rupe cu brutalitate 
masca onorabilă pe care Întreaga societate 
capitalistă şi-o pune pe față şi ne arată 
că Intreaga ordine capitalistă este o imensă 


BERTOLD BRECHT; «ROMANUL DE CINCI PARALE + 


pungișie, tot aşa cum pungășiile și crimele, 
definite ca atare de legi nu sunt decât 
e afaceri care continuă cu alle mijloace ». 

E drept că primul plan al romanului lui 
Brecht, acela cu care cartea debutează, 
aparține piearos-ilar, pungaşilor şi derbe- 
deilor, autentici, mărturisiţi, în uniformă 
am spune, E acen vastă societate de cer- 
şetori organizați în care soldatul invalid 
Fewkoombey, este silit să pătrundă, şi 
care sub conducerea lui Jeremiah Peachum, 
escroc puritan şi ipocrit, îşi comercializează 
după sistemele cele mai moderne, plăgile, 
diformitățile și sdrenţele. E Eldarado-ul 
unor cavaleri de industrie lipsiţi de siru- 
pule cum e Coax, al asasinilor şi spărgă- 
torilor de meserie de tipul lui Atacheatb, 


„deveniți respectabili conducători de tru- 


sturi comerciale și directori de bancă. Pri- 
vipi însă mai de aproape imaginea tntu- 
necată u acestei lumi interlope. Pe mâsură 
ce se destășoară acțiunea romanului, cutele 
ei murdare se desfac și acoperă întreaga 
societate burgheză. Intriga « Romanului de 
cinei parale» este țesută din tribulațiile 
celor trei pungași amintiţi mai sus, într'o 
perioadă de expansiune imperialistă a 
Marei Britanii, în timpul războiului cu 
Buril. Macheath, care conduce un concern 
de magazine universule, prin care-și des- 
ace mărturile furate de banda sa, se luptă 
prin toate mijloacele — dintre care nu Nip- 
sește nici șantajul și nici crima — cu alte 
două concernuri pe care până la urmă 
reuşeşte să le învingă şi să şi le supună. 
Peachum, patronul cerșetorilar, vinde gu- 
vernului vase de transport pentru trupe, 
vase îinutilizabile care se sculundă, provo- 
când moartea a mil de oameni. El îi ucide 
pe celălalt escroc, Conx, atunci când fyi 
dă seama că acesta e singurul mijloc pentru 
a-și realiza afacerea. Dar cangrena care 
începe În aceste regiuni ède funde ale socie- 
tăţii se întinde până în etajele «superioare», 
unde locuese oamenii cleganţi şi distinși, 
burghezii «cinstiți» care conduc Intregul 
edificiu capitalist. In afacerile murdare 
ale lui Peăchum şi Machenth sunt ameste- 
raţi lorzi, funcționari superiori din mini- 
stere și din prefectura poliției, conducători 
al unor bânci de străveche tradiție și cu 


275 


reputație stabilită şi recunoscută, Aici stă 
forja cu care Brecht demască turpitudinea 
capitalismului. Care este de fapt deosebirea 
între Macheath, asasinul și spirgătorul, şi 
domnii reprezentanţi al marii burghezii cu 
care vine în contact? Aceștia sunt niște 
bandiți le fel de lloroşi cu și el, care însă 
+ uzează de obicetu de alte metode, mai pap 
nice ». Cu o ironie amară și feroce în acelaşi 
timp, cu mijloace de stil simplu și lipsită 
de ostentație, dar sub a căror simplitate, 
revolta și ura clocotese, Bertold Trecht 
me invită în birourile și apartamentele 
luxoase ale acestora şi ni-i arută aya cum 
sunt: niște fiare lipsite de orice urmă de 
umanitate, care sunt capabile să strivească 
pe oricine, numai pentru a-și Inmolpi 
câștigurile. 

s Romanul de cinci parale» este fär 
îndoială un roman picaresc, poate cel mai 
complet şi mal semnilieativ din toate, 
Şi tocmai prin întinderea pe care o cu 
prind înțelesurile sale, el se situează ln 
timita genului, îl epulzenază, PFixându-și 
obiectivul asupra unel epoci şi asupra uhet 
țări în care capitalismul intrase în putre- 
factie — în care agenții săi nu mni erau 
decât o imensă bandă de piearos, de tontu 
culorile şi nuanțele, dar Ia fel de mârșavi 
şi lipsiți de scrupule, —— însă în care forţele 
innoitoare ale proletariatului nu erau Incă 
destul de coapte pentru a porni o ofensivă 
hotăritoare și a curăța şi insânătoşi socie- 
tatea, Brecht a putut să formuleze unul 
din cele mal necruțătoare și viguroase acta 
de acuzare Impotriva chisel burgheze eon- 
ducâătoare a acestei societăți, Dincolo de 
cartea sa, și de revoltu care clocotește în 
paginile ei, dincolo de revolta tuturor ace- 
lora, care, ca și Brecht, sunt conștienți de 
profunda putreziciune n capitalismului, 
începe acțiunea revoluționară de dârâmare 
a edificiului cariat şi de ridicare n unuia 
nou, aşezat pe buze puternice și sănătoase. 
ŞI odată cu această acţiune vu creșle o, 
literatură nouă în care vor ocupa th joe 
tot mai mare forțele progresiste ale pro- 
Jetariatului, ale unei aşezări omenești, din 
care plearos-li de felul lui Peachum sau 
Macheath vor fi izgoniți, + Romanul de 
cinei parale + condamnă o epocă şi-l con- 


pe 


éi 


semnează, într'un rechizitoriu literar foarte 
amănunțit, sfârşitul iremediabil. In era 
nonă, care va începe, literatura picareseă 
nu va mal fi posibilă, deci! ca gen istoric, 
Cartea lui Bertold Brecht are ca tonali- 
tate dominantă megral tragic, sarcasmul 
nemilos- O ironie amară ca ficrea se pre- 
linge din frazele scurte, usente ale pove- 
atirii, ca şi din admirabilele monologuri în 
care pirații capitalişti sunt puși să-și mâr- 
turisească singuri păcatele, să-și batjoco- 
rească cu candidă inconștiență viciile yi 
ipocrizia, ca şi în poemele vibrante care 
pretațează capitolele. S'ar părea că în 
această lume întunecată, viermuind de 
bandiți în redgotă şi târte cu principii, 
speranța nu are ce căuta, tot așa cum 
n'an ce căuta oamenii curat si drepți care 
vor prinde în pământ rădăcinile speranței. 
Intr'adevăr, muncitarimea, despre cure 
alám la un moment dat că a făcut o grevă 
de protest impotriva samavolnieiei patro- 
ilor — grevă de altfel eşuată — nu ocupă 
decât puțin spaţiu în roman, iar singurele 
personaje cinstite care-și atrag, ca atare, 
simpatia noastră, soldatul  Fewkoomhey 
şi mica negustoreasă Mary Swayer, sunt 
niște victime care vor fi până la urmă 
strivite de maşina capitalistă, $i totuşi, 
sub uscâlunea aparentă a cuvintelor cu 
care ni se adresează Bertold Brecht, sub 
scrâşnetul sarcasmului care domină „+ Ro- 
manut de cinci parale », arde dragostea re 
oameni, aspirația fierbinte spre dreptate, 
în + Visul soidatuini Feuwkoombeg » cu care 
se termină cartea, scriitorul construește 
imaginea solemnă u judecății, în care, în 
sfârșit, capitalismul va avea să răspundă 
pentru crimele sale, în care condamnarea 
va cădea definitivă usupra unei societăți 
în agonie, lăsând să ţâșnească zorile unei 


„Nu putem incheia aceste scurte notații 


despre o carte care ar cere mult mai mult 
spațiu, pentru a | se putea analiza satis- 
făcător substanța atât de densă, fără a 
câteva cuvinte despre autorul ei, 
„destul de puţin cunoscut la nol. Seriitorul 
german Bertold Brecht, care şi-a câștigat 
în țara sa a reputație strălucită de autor 
dramatic, yi care a stârnit vâlvă în toată 


ai 
` 


VIAȚA ROMANEASCA 


lumea eu n sa s Operă de cinei parale» —-a 


fost silit să emigreze după venirea la putere 
a lui Hitler; « Ronanul de cinci parale »a 
apărut puțin timp după Instaurarea repi- 
mulai nazist: În 1934, Astăzi Brecht triveşte 
încă în exil, unde activează epurate pia 
te, după cum rezultă 
ie feo ate celor învinuiți 
de + actieilăți antiamerieane » Poemele pe 
care le publică în revistele progresiste din 
Viena dovedeze că ura împotriva societății 
burgheze continuă să domine şi în plâs- 
muirile sale artistice. 


Constant lomescu 


* 


JORGE ICAZA: + GROAPA CU IN- 
DIENI +1), 


In perioada dintre cele două rizbonie 
mondiale și mai târziu, anumite reviste 
literare din Occident au publicat recenzii 
și au tradus fragmente din opera câtorva 
scriitori al Americii Latine, scriitori des- 
prinşi de realitatea ţărilor lor, promovând 
o literatură rarefiată, de un rafinament 
morbid. Dintre aceștia s'au bucurat, în 
special, de simpatia publicaţiilor occiden- 
tale + pentru iniția è Allonsa Reyes, şi 
fantezistul George Luis Berges, ale cărui 
recenzii despre romane fictive au părut 
anumitor cercuri o culme de artă rafinată. 
Ca peste tot, astfel de scriitori vorhese 
în numele unei minorităţi, cu atât mai dis- 
puse să evadeze în regiuni eternte cu cât 
realitățile societății în care trăiesc sunt 
stringente (în țările Americii latine această 
minoritate exploatutoare avea şi mal are 
incă un enracter accentuat feudal). 

Astăzi creşte În ţările Americii de Sud 
o literatură hotărit realistă şi se desvollă 
o pleiadă de seriitori revoluționari. Ei şi 
nu Tanteziștii ralinați sunt cel care, anali- 
zând realităţile tn mijlocul cărora trăiese 
și militând pentru o nonă orânduire socială, 
trebue să reprezinte ţările Americii latine 
pe firmanentul literaturii universale. Aşa 


1) Ed. de Stat, Buc, 1943, 


JORGE ICAZA: s GROAPA CU INDIENI e 


se și întâmplă. Ajunge, en să înţelegem 
această deplasare a centrului de greutate 
în lumer scrisului, să pomenim de poezia 
infiăcârată n unui Pablo Nermdu, sau de 
cuvintele rostite de romancierul brazilian 
large Amado la congresul intelectualilar 
din Wroclaw, cuvinte care anu zugrăvit 
exploatarea nemiloasă ln care e supusă 
clasa muncitoare braziliană şi nu arătat, 
in chip lămurit, ca literatura Braziliei de 
astăzi nu ponte exista decât sub semnul 
realismului critic și că orice produs literar 
care captează cititorii printrun etalaj de 
exatism rafinvt e un fabricat fără valoare 
al unor oameni, care refuză să privească 
# să înțelengă realitatea, 

In Ecuador, această exploatare a ma- 
selor muncitoare de către o minoritate 
privilegiată are un caracter specific, Se 
îmbină aci exploatarea marilor lntifundari 
d» tip feudal cu exploatarea enpitalistă, 
exercitată pe de a parte de marii capitalişti 
renadorieni, pe de alta de reprezentanții 
trusturilor nord-americane, venit: aei pen- 
tru a « detrișa » terenul, adică pentru a se 
imbogăţi pe wama localnicilor ținuți intro 


„ indescriptibilă mizerie. Tonte acestea se 


combină cu un fioros rasism și o crâncenă 
exploatare colonială, deslânțuită impotriva 
populaţiei băstinase, formată din Indieni, 
Negrii, Choloşi. 

Aceasta este atmosfera pe care n zugră- 
veşte, în scrierile sule, ccl) mai proeminent 
dintre seriitori ecuadorieni de astăzi, Jorge 
lenza. A debutat printr'o culegere de 
nuvele « Noroiul Muntelui » pentru a con- 
tinua piintr'o serie de romane: e Pământ 
Indian » e Groape cu Indienii. În toate 
urmăreşte ucelasi lucru: redirea unul ta- 
blou al vieţii indienilor cenadorieni şi 
analizarea diferitelor interese exploata- 
toare, cure se Imbină pentru a ține această 
populație în starea în care se mai artă 
încă. 

+ Groapa cu indieni » este pòotesten des- 
chiderii une! sosele pentru automobile, care 
să facă accesibil unui capitalist ecuadarian 
și Yankeului, care furnizează maşinile, un 
teren bogat în pâduri şi eventual şi în 
zăcăminte petrolilere. Pentru eroirea acestei 
sosele trebucse distruse colibele Indienilor 


277 


(* buasipungo s-urile), 


care stau în drum; 
binetntetes 


că måna de lucru va fi a In- 
dienitor, singurii care pot Incra în condis 
țiile « igienice » impuse de teren și de mâna 
spăârcită a exploratorilor, Santierul se 
transformă curând întra e Gronpå cu 
Indieni + căci muncitorii cul sterrati de 
frizuri, din pricina hranei proaste Na 
muncii istovitoare. Astfel de dificultățs 
nu înspăimântă pu cel care au interes cm 
lucrul să fie dua la bun stârșit. Când biciul 
supraveghetarulul nu ajunge, se intrebi- 
țează un rachiu făcut din sue de aguve, 
Şi, pentru ca băutura sa fermenteze mai 
repede, se aruncă înăuntru câteva vase de 
urină, niște carne stricată și câte o pereche 
de phete vechi, 

Mal există un factor, pe care capita. 
lismul nu-l neglijează atunci când vrea să-și 
asigure sclavia băstinnşitor. Slujitorul bise- 
rieii entolice din sat patronează orgtile 
stăpânului, justifică faţă de Indieni toote 


' nelegluirile acestuia și vinde måntuirea 


pe bani. In schimb e direct interesat ln 
explontările forestiere din ţinut Hâscoala 
indienilor exasperaţi, cu cure se închele ro- 
manul, e înnăbușită de batalionul adus dela 
centru de don Alfonso Pereira, mașierul, 
şi de Mr. Chaupy, finantatorul exploatării. 
Peste cadavrele indienilor secerați de mitra- 
licere și peste colibele făcute una cu på- 
mântul, aceştia infig drapelul exploatării, 

«Groapa cu Indienis e scrisă într'un 
stil de o simplicitate vxcesivă, Autorul e 
atât de urmărit de gândul de a nu reda 
decât esenţialul, incât pe alocuri, povestirea 
pare simplistă, devine schematică şi supără 
prin goliclunea ci. Procedeul nu e lipsit 
de înţeles. Jorge Icazu vrea să lase faptele 
să vorbească prin patetismul lor şi se fe- 
reşie de price comentariu sentimental, 
intenționind. să dea tabloului severituten 
şi preriziunea unul #qva-forte. Până şi 
as cetele scabroase și scutulogicu sunt po- 
tate cu exactitate, Unele pagini vădese 
accentuate influenţe naturaliste, Ajunge 
să amintim de scena desgropråli hoituluă 
de bou, cu care indienii vor să-si poti- 
lenscă lonmen, pentru ca să ne dim seamă 
că autorul confundă uneori viziunea rea 
listă cu răuturea amânuntului hidas. 


278 - NINŢA ROMÂNEASCĂ 


Totuşi, dacă privim spre nuvelele dela 
începutul carterii literare a lui Jorge Icaza, 
nuvele În care elementul crotico-morbid 
ocupă un loc preponderent, ne dám seama 
că aceste reminiscențe naturaliste se tm- 
puținrază pe măsură ce romancierul se 
desăvârșește, conturându-și personnlitatea 
Țiterară. Așa cum îl desprindem din romanul 

“e Groapa cu Indieni +, lcaza este un elocvent 
reprezentant al realismului critic în litera- 
tura sud-americani, 


Ven Cilin 


+ 


MAXIM GORKI: <AZILUL DE 
NOAPTE»). 


Se recunoaşte, în deobște, că una dintre 
principalele realizări ale teatrului sovietic, 
când a ajuns, după 1930, la deplina stă- 
pânire a mijloacelor sale specifice, este 
+ redescoperirea lui Maxim Gorki». Piesele 

-ui se jucau mai înainte sporadic, ermu 
socotite ca fiind- sprea puțin teatru». 
Atunci's'a pus în valoare tot dramatismu! 
interior, tot vuictul surd care răsună în 
operta teatrală a lul Gorki. 

Dar dacă valoarea scenică a acestor piese 
a fost discutată, «calitatea lor de lectură + 

mămâne neatinsă şi la o jumătate de venc 


dela ivirea operei (1902) rezonanța ei 


umană este acecași. Faptul se datorește 
poate, în primul rând, unicei simplităţi a 
dialogului, Dela prima replică, pătrundem 
imediat într'o lume cu trel dimensiuni, 
în care oamenii ni se desvălue cu amestecul 
lor de hàd, — aşa cum i-a creat o societate 
hàd organizată — și de luminos. Ca și în 
nuvele, o frază e de ajuns pentru a face 
să trăiască un personaj. 

A Piesele lui Gorki cuprind fiecare un alt 
aspect al societății timpului şi, luate im- 
preună, aduc o oglindire aproape completă 
a lumii ţariste din preajma revoluției, 

In « Duşmanii s, cele două clase în luptă, 
muncitorimea şi burghezia, se înfruntă 
fățiș, cu prilejul unei greve. În «Cei din 
urmă » apar aspectele: cele mai tragice, de 


S-ren 
2) Ed. de Stat, Buc., 1948. 


descompunere, din lumea instrumentelor 
de represiune ale burgheziei — poliția pa- 
pistă. «Copiii soarelui» zugrăvește pe intelec- 
tuali. « Azilul de noapte + sondează fundul 
societății — lumea declasaților, unde osi 
svâriiți afară de mecanismul implacabil 
al sorietiiții capitaliste se egalizează într'o 
injosire comună. Fostul baron, fostul actor, 
fostul meseriaş se svărcolesc În aceeași 
mocirlă cu prostituata şi hoţul. 

Păturile acestea sociale deosebite, rugră- 
vite în fiecare piesă explică şi ceea ce s'ar 
putea numi « distribuția inegală a luminii + 
în opera lui Gorki, dacă o asemenea 
caracterizare n'ar contrasta cu simplitatea 
operei lul. Nu există pagină din Gorki 
lipsită de nădejde și de zare, nu există 
operă care să nu se deschidă spre schimbă- 
rile viitorului, Pentrucă Gorki n'a fost un 
decepționist confuz, ci un realist-socialist. 
A văzut putinţa schimbării, a făcut parte 
din clasa care avea menirea istorică de a 
realiza societatea fără clasă. A rămas tot 
timpul credincios mișcării revoluționare și 
ideologiei ei. Toate acesta caractere npar 
puternic în operă și toemal ele o fac să 
depăşească realismul critic, Nicio sebiță, 
roman sau piesă nu se rezolvă În ireme- 
diabil, în tristeţea fără ieşire., In tonte — 
rostită în şoaptă sau afirimată răspicat — 
râsună Increderea în om, în toate străbat 
direct sau indirect semnele pozitive, 

Direct san indirect, — după clasa socială 
pe care o zugrăvese. In « Duşmanii » lumina 
e tare, directă, Soluţia se arată numai în 
luptă, chiar dacă v grevă, o bâtâlie va fi 
vremelnic pierdută. Dar în « Cei din urmă » 
soluţia nu poate veni decât indirect, din- 
afară. Chiar cel mai buni dintre cei de pe 
scenă nu sunt In stare decât să vadă ori- 
bilul vieţii lor şi să se lamenleze a nepu- 
tință, Un personaj mai lucid are viziunea 
revoluţiei, care Îl va asvârii la o parte din 
cale, ca pe un bolovan, ŞI nici intelectualii 
depărtaţi de viață din « Copiii soarelui e 
nu sunt în stare să găsească singuri dru- 
mul. ŞI nici vagabonzi din «Azilul de 
noapte +». 

«Azilul de noapte» e piesa lumpen- 
proletarilor, a declasaţilor. Lumpen-pro- 
letarii, asvârtiți înafară de clasa lor, ajungi 


CLAUDE MORGAN: s PECETEA OMULUI s 


«la fund » n'an nici suficientă conştiinţă 
de clasă, nici putinţa unel revolte orga- 
nizate. Sbaterea lor e zadarnică şi fără ţel, 
Câte unii încearcă fără vigoare să se smulgă 
din mociriă, dar până ln urmă cad din nou 
la fund, Alţii se ascund în vis şi mitomanie, 
ca prostituata Nastia sau în amintirea 
bogățiilor trecute ca «Baronul», Chiar 
Satin, cel mai lucid şi cu mai mult resort 
sufletesc, care şi-a pierdut incroderea în 
om, ajunge doar ln revolta vagā. 

Piesa lul Gorki explorează omenescul 
care sălăşlueşte încă în aceste strătunduri 
sociale. Realismul Iui e tot atât de departe 
de viziunea naturalistă, care transpune 
totul în meschin, ca și de siroposul + umani- 
tarist » Oamenii aceştia sunt arătaţi în 
toată decăderea Jor — ruşi de alcool, trăind 
dela o zi iz alta, Dar totuși, singurul cu 
adevărat abject — şi faptul își are tâlcul 
lni — este «+ Baronul», fostul aristocrat 
gata să latre în patru labe pentru un pahar 
de votcă. In opoziţie cu groaznica pereche 
a patronilor azilului, vagabonzii aceștia 
au păstrat trăsături luminoase. Sunt soli- 
dari şi sinceri cu el înşişi, Ei încearcă za- 
darnic să lasă la liman, fără să-și dea seama 
că nu se pot salva izolaţi, ci numai prin 
marea înnoire a Hevoluţiei, la care ci sunt 
prea puţin în stare să contribue. 

Piesa e construită tocmai pe eşuarea unei 
asemenea Încercări greşite. Luca, perso- 
najul care Imparte o amăgitoare ulinure 
are şi el Încredere în oameni. E plină de 
semnificație povestirea lul din netul al 
treilea, în care arată cum a trăit o larnă 
întreagă laolaltă cu cel doi tâlhari, veniţi 
să-l ucidă, Luca iubeşte oamenii şi îi tra 
teazi ca pe oameni, « Omul» — însă dacă 
învață. Omul ponte învăța multe pe altul, 
fără bătaie de cap. Dar tontă căldura cu 
care Luca Încearcă să ajute oamenii se 
dovedeşte stearpă. Pentrucă mijlocul folosit 
e greu și primejdios. Luca se slujeşte de arma 
cu două tăișuri a iluziei. Pe actorul ajuns 
în ultimul grad de alcoolism Îl convinge de 
existența orașului în care sunt vindecaţi 
alcoalicii. Ascultă cu răbdare aventurile 
imaginare ale Nastiei. I întâreşte pe Pepel 
n hotărirea de a-şi schimba viaţa. Și In- 
tr'adevăr, răspândeşte în bezna Inghoţatiă 


279 


din jurul Iui puţină lumină și căldură, 
Dar acțiunea aceasta iluzorie nu poate 
tine mult, Ea se spulberă odată cu ple- 
carea lui Luca. ŞI cei supusi n tratamentul 
Huziei se lovese mai dureros de odiosul 
realităţii pe care o trâlose. Nastia îşi strigà 
desnădejdea, Pepel ajunge la erimt. Ac- 
torul se spånzură, Pentru oamenii din azil 
nu există scăpare dinăuntru. 

Vechea traducere a lul losit Nădejde, 
înafară de câteva mici scăpâri, ponte fi 
luată en pildă pentru firescul și purita 
tea limbii. 


Silvian fosijescu 


* 


CLAUDE MORGAN: + PECETEA OMU- 
LUE» +). 


Chaude Morgan este unul dintre cei 
scriitori francezi care nu vor să wite râs 
baiul şi ororile sale și care caută cu mljloa= 
cele seriitoricești proprii să Impledece și 
eventualele namnezii ale oltora, Aceasta, 
pentrucă, prin suferinţă și luptă, el a des- 
coperit cå multe din problemele pe rare le 
punen timpul odinioară erau și ale lul, frä 
să-l fi vizat direct, pentrucă rezistânul fas- 
cismulul împreună cu mulţi concetâțeni 
de-al săi, n ajuns să se Identilice cu con- 
ştiinţa marei majorităţi a semenilor să, 
In fond „e Pecelea Omului » e un tel de jurnal 
retrospectiv de «criză» a unul intelectual 
francez — criza sufletească n unui mic 
burghez care simte la un moment dat 
pintenul german în pale, după ce H făcuse 
ia Inceput câteva mute temenele. + Libe- 
ralul e, resemmatul primului poc, se des- 
meticeşte cu încetul şi începe să udă cres 
când ideea eliberării, câștigând oamenii 
împrejurul lui, materializându-se în acţiuni 
şi gesturi măreţe, în eroisme nehânnite. 
Rezistenţa I va câștiga și prin convingerea 
pe care © exercită faptele asupra sa, dar 
şi prin e“ectul transformării profunde ope- 


1; Ed, de Stat, Buc., 1948. 


rate în structura intimă a individului, 
Alaturi de prietenii comtniști, intelectualul 
şovăitar şa găsit un drum cert, o cauză 
pentru care merită să trăieşti și să Iuppi. 
Găsirea unui sens al existenței este con- 
cluzia vozitivă a acestei cărţi, cu atât mai 
mult cu cât sensul descoperit este acelaşi 
ca şi al tuturor celor ce se sbuclumă pentru 
pâine şi libertate. 

E explicabil cn Hteratura post-belică, 
născută pe noile coordonate ale unci gån- 
diri sistematie grefată pe realitate, să dea 
şi în sectorul progresist al peisajului ewl- 
tural apusenn, acea creație În care dra- 
gostea să apară ca un fenomen pazitiv, ca 
un stimulent categorie In lupta pentru Im- 
plinirea idealurilor mărețe, 

+ Pecelea Omului» cuprinde deocdm» 
dată- schițată această împletire a iubirii 
pentru o femele cu dragostea grundioasă 
de oameni, şi faptul e explicubil, deoarece 
societatea burgheză nici nu poate cunoaşte 
o asemenea situație în viața de tonte zilele, 
Literatura sovietică ne oferă exemple md- 
mirabile de ceea ce se poate înfăptui 
artistic cu modelul unor astfel de Impreg- 


nări, Dar pentrucă acest roman — mai 


mult un reportaj psihologic, poate prea 
+ obicetiv + pe alocuri — se structurează pe 
relevaţiile obţinute şi prin intermedia lunci 
femei, el este în întregime un document 
de valoare mai restrânsă, deși cazul deseris 
“nu e nici întâmplător nici foarte personal, 
Socotelile şovăitoare ale lui Claude Morgan 
cu el însuşi, s'au terminat şi sfârșitul volu- 
mulni desemnează pentru erol un semafor 
roşu ce indică drumul precis spre o izbiindă 
a umanităţii. Dar și aici ca şi la Ello Vitto- 
rini, pluteşte vag încă printre rânduri, 
parfumul) vechiu, insupartabil pentru 
nal lecturii de alel, al tuturor fndoielilor 
trecute. Cartea e începută în 19041 și 
terminată în 1043, ceea ce ar constitui o 
“explicaţie; din anul respectiv, pentru unii, 
viitorul apărea încă destul de lipsit de 
contururi, văzut prin ceața evenimentelor, 
"Se ponte observa însă că anumite incerti- 
țudini se datorese şi limitării orizontului 
“eroului Bermont ; personajul centrai al fn- 
tâmplărilor, îşi expune cazul personal cu 
atâta stâruință, încât rămâne uneori im- 


VIAȚA ROMĂNEASCĂ. e 


presia că transformarea individutai s'a 
efectuat numai datorită celor doi trei oa- 
meni cu cate a venit în contact și femeii 
iubite. De fapt, acesta e cazul apostaziilor 
incomplete. Trecut dela o situaţie câlduță 
şi o existenţă insignifiantă Ia o postură de 
rezistent pasiv și apoi mult mal activ, eroul 
fnregistrează cu participare frazele acestei 
treceri, dar nu dă dovezi peremptorii că 
se leapădă de trecut şi că se inglobează 
definitiv în rândurile luptătorilor. De altfel, 


contactele cu mişcarea de rezistenţă sunt x 


descrise foarte sumar, autorul stăruind cu 
o deosebită insistenţă asupra schimbărilor 
interioare. Dar, în felul acesta, inliuenţa 
condiţiilor determinante ale acestor sehim- 
bări apare mai puţin clară, Mereu în planul 
întâi, eroul suportă în preajma lui două- 
trei figuri şterse, care nu fac decât de ase- 
meni să-l caracterizeze numai pe el. 

Jurnalul rămâne totuşi foarte interesant, 
definitoriu fiind pentru o categorie largă 
de intelectuali burghezi care au fost con- 
vinşi de tapte și oameni să facă un viraj 
de atitudine politică. Este definitoriu de 
asemeni pentru diferitele socluri de + neu- 
tralitates în interiorul cărora se îngrașă 
viermii vechiului și noului fascism, e lämu- 
ritar în sfârşit pentru poziţia unci însem- 
nate părți a scriitorilor francezi de astăzi 
care Îşi dau seama acum foarte bine ce a 
însemnat hitlerismul şi cum trebuește luptat 
impolriva încercărilor de a-l renaşte. 

E păcat eu atât mai mult, deci,că romanul 
a fost prezentat cititorilor români de câtre 
Editura de Stat în traducerea crâncenă a 
cuiva care semnează L Igiroșanu, Versiunea 
ra zònes à abundă n cacotonii, constracții 
sintactice imposibile și acorduri de timp 
la verbe, care demonstrează un comerţ 
foarte redus cu gramatica oliciulă a limbii 
noastre. O bună parte din poezia unor stări 
sufleteşti sondate cu migală de autor, se 
evaporă în tratarea traducătorului şi rămân 
numai să fie ghicite de perspicacitatea citi- 
tarului român, care refuză platitudinea din 
principiu şi din optimism, Ar fi de dorit 
aşa dar ca alegerea traducătorilor să fio 
făcută cu cel puţin tot atita grijă cât şi 
a unutorilor. 


Valentin Sitwestru 


oa 


=. 


TURGHENIEV: 4 NUVELE + 


TURGHENIEV: „NUVELE" :) 


Nuvelele, -adunate In Editura de Stat 
de traducătoarele Lucia Demetrius și Elena 
Culacov sunt, în raport cu sensul literar 
(convențional) al termenului, niște pseudo- 
nuvele, Compunând «în secrete, adică 
fără voia mârturisită a creatorului lor, 
un mle elelu, nuvelele sale umplu un tablou 
mural, completează un perete, precum 
o serie de nuanțe, regrupate, dau un ton. 
Pe această frescă se urmăresc scene din 
viața micii boierimi rurale ruse, la Jumă- 
tatea secolului al XIX-lea, penultimul secol 
țarist. Scenele ar putea primi numele bal- 
zacian de «Scene din viata de tară», 
pentru realismul lor portretistie, 

Turgheniev, prin origine, a ieşit ca o 
ramură dintr'un arbore nobiliar foarte 
vechi, arbore cu rădâcini masive la țară. 
In mod semnificativ, el însul şi-a Intitulat 
un roman == arhicitit în special ln sfârșitul 
secolului trecut, — e Un cuib de nobili», 
Deci, cunoscător direct, e din ou +, al acestei 
spete sociale, a bolerimil rurale, Turghe- 
niev îi face portretul în colori prudente 
şi uşor aburoase. Figurile anemice ale 
boertiaşilor apar ca într'o cromolitogrulie 
de un gust superior, lucrate cu mâna 
sigură a unui miniaturist delicat, dar 
ferm. Turgheniev nu e însă numai un 
pastelist ; el fixează net şi definitiv, ca pe o 
hartă, conflictele intime care agită eroii lul 

Eroii lui Turgheniev sunt nişte pro» 
prietari care-și. consumă lute, într'o sin- 
gură experienţă, sufletul lor minor, închis 
parcă el insuşi între limitele moşiei, Na- 
tural, ci îşi inchipuie că pot cultiva aşa 
zisele relaţii de «+ patriarhalitate socială + 
cu exploataţi lor, aflaţi în condiția ab- 
jectă de șerbi. Ignorând energia revolu- 
ționară a robului — care stă deocamdată 
în stare de somn, ici când doar turburat 
de vise, respectiv sgudult de revoltă, — 
boiernaşii înmoaie întrun fel de teamă 
superstițioasi disprețul lor de clasă pentru 
pirani. Urechea lor fiind nesimţitoare la 
sgomotele surde sau chiar la erupțiile 
sociale ce anunțat Marea Revoluție, gen- 


t} Ed. de Stat, Buc., 1048. 


tiloanii viețuiesc într'un climat moral tem- 
perat și aproape idilic din punct de vedere 
social (natural iluzariu), De aceen el-se 
consacră lor înşişi, mişcûndu-se Intre wănă- 
toare, pescuit, ospăț, bal, excursii cu tră- 
sura, es o satisfacție lentă și greoaie, 
intrun fel de vagă ugituție lenevonsă, spre 
a se feri de plictis sau abezitate, 

In asemenea condiţii sacinle și psihala- 
pice creşte o singură preocupare: amorul, 
Dragostea e un element capabil să disloce 
sau cel puţin să pună în derută, fe chiar 
numai momentán și Turgheniev subli- 
niazi aceasta — inimile senate sau min- 
țile seci ale boernaşilor. Fără a culmina 
tragic, dragostea implineste rolul el de 
expresie elementară, de forţă naturală care 
sparge sau cel puțin elatină apatia conaru- 
rilor. Dragostea e văzută ca n aventură, 
en o încercare de iesire din cercul constrån- 
gåtor al medioerităţii, isbueniml Insă ca o 
explozie., , fără sgomot., E vorba deci de 
o aventură destinată să +s» realizeze în 
secret, târă ca «societatea» să o afle, spre 
a nu-i impiedica destişururea interioară, 
Cum s'ar spune în limbajul lui Flaubert, 
cu care Turgheniev era denltminteri fonrte 
prieten, dragostea are un conținut bovaric ş 
exprimă adică nevoia evadării din lumea- 
burgheză pentru Pinubert, mopiercasră 
pentru Turgheniev, Aga se Intâmplă eu 
Maria Pavlovna din nuvela «Liniştea », 
care se înnencă, din disperare amoroasă — 
Ema Bovary luase arsenic, Alta, din nuvela 
« Trei portrete e (cu numele deci tipic 
pentru vocabularul romantic), tind pără- 
sită, dispare tantomatic, Tonte aceste ca- 
zuri au valoarea conținută, implicită a 
unei atitudini critice faţă de mentalitatea 
Uiranică şi meschină In același timp la 
domeniul moralei erotice a claselor exploa 
tatoare. Nimeni deci nu se va mira atunci 
că, între personajele lui Turpheniev, femera 
este un erou pozitiv sau, cel puţin, singuru 
imagine de simplitate pură într'o lume 
opacă și ntupidă, E udevârat că femena 
nu conduce arţiunra epică propriu zis, 
dar coasta e explica, devreme ce, M 
socletutea structurată În cime, ea este 
aşezată, ca valoare creatoare, În ultimul 
rând. Dar femeca inspiră o acţiune, carriu 


: Sa VIAȚA ROMÂNEASCĂ . 


îi şi pune conturul ci specific. De asemenea, 

se mal observă lesne că femelle, nu numai 

din nuvele dur şi din alte opere + grele + 

ale lui Turgheniev, se diferentiaza prea 

puțin individual, ele grupându-se (palid) 
în jurul a doi pull nfectivi: femeen e bună 
sau rea, violentă sau palid-candidă ; amantă 
capricioasă, frivolă, sau devotată și cu 
resurse de sacrificiu, Cu alte cuvinte, Ima- 
ginen ideată a femeii ascitează între tipul 
impulsiv si de crudă cochetărie, dar nesu- 
perticială — căci este capabilă de con- 
ficte interioare —și tipul de vivacitate și 
naivitate Incântătoare. Eroinele cure exem- 
piitică primul tip se nase în saloanele 
mari, deci ca niște produse de seră fru- 
monas dar otrăvitoare, ale marii moșie- 
imi, în care a înflorit fora descompunerii 
morale (ca Nadejda Alexeevna dis 
+ Linişte »). 

Celelalte crese Insă cu spontaneitate castă 
în răsadul mai puţin stricat al boierimii 
de țari. Pentru acestea din urmă, victime 
ale fanților de provincie sau ale vicioşilor 
sosiți din Capitală, amatori de inncență 

“Vocală, dragostea e totăcauna ceea ce un 

romantie numește o pasiune, smu ceea ce 

un cinic scriitor burghez a denumit «o 

afacere serioasă +. Ca o consecință logică, 

dragostea lor —n Mariei Pavlovna de 

pildă, din nuvela Intitutată Inadins, cu o 

calmă ironie, + Linişte +, şi care este şi o 

replică la « Liza » din + Un cuib de nobili +, 

se striveşte, piere violent, Femeile se veste. 
jese brusc, ca Ofelin, sau mal degrabă ca 

+ Jeanne» din romanul câmpenese al lui 

George Sand, — scriitoare apreciată mult 

de Turgheni ev. 

Turgheniev, în ciuda viziunii sale fntris- 

» tate despre condiția umană, descoperită cu 
deosebire în aceea a femeii, nu cade în 
greșala funciară a naturalismului, anume 
determinarea pesimistä a naturii umane. 

Realismul lui târă a avea ceva din sub- 

stanja acidă a realismului eritie balzacian, 

sau din acela de mai tărziu allui Gorki, 
nu se încrucișează nici cu artu sumbră a lui 

Zola, Şi în acest sens, el este superior lul 

Flaubert şi Muupussant, Turgheniev se 

întâlneşte cu creatori ca Dickens, Vietor 
i Hugo şi George Sand, al câror contact, 


literar cel puțin, îl cñuta «i însuși cu fer- 
voare, după cum mârturiseşte. Cu alte 
cuvinte, arta lui, impregnută de umanita- 
rismul acela specific romanticilor semi- 
revoltați san «revoltați în genunchi » cum 
i-a caracterizat Lenin, este vocea unui 
artist care lucreuză cu procedee realiste, 
un material de sentimente +i aspirații pro- 
prii micului romantism, Acesta se înfăţi- 
şează tandru, compătimitar și nostalgie, 
nesguduit de vibraţiile orchestrale ale ma- 
rilor spirite revoluționare. De alel provine 
şi Inclinația creatorului rus câtre o des- 
criere atentă a realității, dar practicată 
cn o mişcare de reținere, nestrăbătută de 
curente masive, de vânturi epico, atmos- 
fera la Turgheniev este calmă, — firește 
la supralaţă — şi corespunzătoare elortului 
său constant de a se situa pe sine în afara 
evenimentelor, Muzie desigur, căci ca și la 
Flaubert, Turgheniev are optica clasei 
sale. ŞI în adevăr, Turgheniev este mare 
scriitor, nu când se detuşează de universul 
personajelor sale, ci când participă emaţi- 
onat la destinul lor. Atunci și stilul i se 
colorează, o tuşe caldă dar diseretă, «suflat», 
cum spun gravorii, animă „peisajul, cadrul 
natural în caro se refugiază de altfel 
Intotileaunu, în  imprejurările decisivo, 
eroii lui, 

Acțiunea, redusă ia dimensiuni strict 
necesare, nu se destişoari direet şi im- 
punător. Ea pare așezată la distanță, la 
mare distanţă de oobiul observatorului, în 
perspectiva timpului, pentru el monoton 
şi consumator de energii. Turgheniev awer- 
tizează asttel asupra înstrăinării omului de 
el însuşi, asupra pericolului de măcinare 
a vieţii sale, de disparilie în aburii de fum 
ai timpului, E semnificativ câ unul din 
romanele sale poartă numele de + Fum s 
cu un fel de motto general, sau un epitaf 
al lumii eroilor Jul, al clasei din care făcea 
parte. Ca cioclu al acestei lumi, și ca ve- 
stitor în ucelaş timp al viitorului, Tur- 
phenlev i-a creeat pe Bazarov, eroul unul 
alt roman s Părinți și copii » pelmul nihilist 
din literatura rusă, lar pentru vina de a 
fi deschis ochiul critic Inte'o lume care se 
vola inviolabilă, Turgheniev a și fost 
exilat, 


AUGUST IACOBSOHN: e VIAŢA IN CITADELA s 


Chiaz dacă nu sunt ale unul critic social 
manifest, ale unui protestatar militant, 
s Nuvelele e conțin elemente critice și 
profilcază, palid încă, desenul viitorului, 

Turubeniev împlineşte rolul de martor 
subtii al derutei interioare ce biutuia 
clasa care l-a isgonit, aristocrația țaristă, 


Mihail Pelroveanu 
* 


AUGUST IACOBSOHN: + VIAȚA IN CI- 
TADELĂ s 1}. _ 


Fistinsă cu premiul Stalin pe anul 
1047, piest aceasta se situiază pe linia de 
luptă a dramaturgiei socialiste contem- 
porane. Autori ca Simonov, Fadeev și 
Ehrenburg ne-au arătat ce înseamnă 
această direcție In creaţia dramatică a 
vremii, 

« Povestirea dramatică » a lui lacobsohn, 
așa cum se subintitulează Viaţa în eita- 
delă, e o incursiune în realitatea imediată, 
în pelsaglul social al vremii noastre, 

Problema pe care o pune piesa lui In- 
cobsohn este problema izolării omului în 
noua colectivitate. Teoreticienii culturii 
burgheze, din epoca ei de criză, au creiat 
formula «turnului de fildeş», încercând 
să acrediteze ideia că artistul, poetul, sa- 
vantul, pentru a creia opere nemuritoare, 
trebue să urce scările acestul turn, tăindu-și 
toate punţile care l-ar putea lega de 
frământările cetăţii, de colectivitate, de 
acel + vulg » desconsiderat care reprezenta 
realitatea Insäși. 

Tematica din piesa lul lacobsohn este 
relația inversă, de convertire a izolatului 
In participarea socială, la o prezenţă activă 
în colectivitate. 

Dacă ar fi să o rezumăm într'o formulă 
telegrafică i-am spune: pericolul zonelor 
neutre. 

Intro asenienea zonă neutră vrea să 
trăiască profesorul August Milas, om de 
știință, filolog renumit, figură totuși 


1) August Iacobsohn: + Viaţa în Cita- 
delă +, Editura de Stat, Buc., 1948. 


283 


onorabilă, care se claustrează între, zidurile 
casei, atunci când țara şi poporul său sån- 
gereazi, în ultima fază a luptei pentru 
isgonirea invadatorilor nemți, Instaurarea 
regimului democratie în Republica estonă 
eliberată, frământarea cure animă tonte 
conştiinţele dincolo de zidurile ciladelel tul 
Milas şi chiar Innâuntrul lor, nu trezeste 
nici un sentiment în conștiința eronlui. 
Dimpotrivă, comoditatea lui burgheză resc- 
ționcază prompt pentru = reprime orice 
încercare de utingere cu renlitatea. 

In această atitudine dârză și egală H 
vom vedea pe profesorul Milas până În 
sfârșitul piesei, când toată construcția tur- 
nului său de fildeș va căden în ţândări, 
silindu-i să coboare la realitate, la viaţă, 
la participare. 

Conflictul picsel constă în lupta profe- 
sorului Milas cu mediul său cashic, care 
reprezintă marea colectivitate, patria și 
umanitatea, De fapt, casa profesorului 
Milas este această colectivitate Insăşi, În 
diagramă, surprinsă în acţiunile şi renc- 
iunile individualităţilor care o compun, 
dar şi în mișcarea ej de ansamblu, în dru- 
mul spre progres, Conflictul se rezolvā la 
sfârșit, când Milas îşi dă seama, nu numai 
de  absurditatea poziţiei wale neutrale, 
dar și de râul care poate decurge dintro 
atare poziție. 

In fabula plesei, citadela tul Milas de: 
vine. adăpostul celor dol criminali, foşti 
conducători nl unui lagăr de exterminare în 
timpul ocupaţiei naziste, Privind lucrurile 
mal adânc, în înțelesul lor, se învederează 
că însăşi conștiința neutră a profesorului 
Milas este — sau poate deveni — locul de 
refugiu ul ideilor potrivnice progresului 
De aici concluzia, că pozițiile neutrale ny 
reprezintă un punct de echilibru pe linia 
ce desparte cele două tendințe, progrenul 
social de obscurnatismul reacționar. Dimi- 
potrivă, poziția neutră, apolitică, e peri- 
euloasă — pentrucă, contuzionistă și retrac- 
tili, va adăposti microbul şi-l va perpetua, 

Desigur, piesa lui August Iacobsohn a o 
piesă de idei sau, mai bine ai, o Gomon- 
straţie de Idei operată cu material dra- 
matic şi cu tehnică de teatru. Conflictul 
se simte, pulsează, pretutindeni, dde-a-lun- 


284 i VIAȚA ROMANEASCA 


gul color patru acte, EI crește In măsura 
în care Inţreaga colectivitate din jurul pro- 
tesorului evoluiază, angajându-se în râs 
punderi legate de cealaltă familie, din 
afara zidurilor casei, marea familie a uma- 
uit iți, -Milas rămâne la acelaș punct inert, 
in rezervă și confuzie, din ce în ce mai 
departe de propria sa familie şi deci de 
umanitate, până în momentul demascârii” 
celor doi criminali — fiul și nepotul 
său — aciuați în zona neutră a cita- 
delel. 

Ca technică, piesa este o largă desfa- 
purtare de situaţii şi personaje, operată, nu 
numai cu scopul de m reprezenta realist 
un pelsagiu uman, ci tocmal pentru a 
vehicula, cu ajutorul lor, ideile cure se 

„confruntă în piesă, Forţa acestor Idei e 
cu utât mal mare cu cât personajele lui 
Iacobsohn îşi găsesc identitatea In reali- 
tatea imediată, reprezentând, fiecare, cate- 
gorii sociale, mentalități și structuri sufle- 
teşti deosebite. Personagiile din Viaja în 
citadeiă ne sunt chiar familiare, pentru că 
însăşi colectivitateu românenacă trăește, din 
1044, un proces de transformări sociale, 
economice, politice şi morale aproape 
identic cu cel din Republica estonă. 

Piesa e străbătută de o fervoare și de 
o umanitate pe care numai paginile lite- 

_raturii socialiste o pot realiza: o anume 
poezie u cotidianului, a lucrurilor mărunte, 
a bucuriilor și emoţiilor simple nu poate 
scăpa nici lectorului, nici spectatorului, 

Personajele principale ale piesei, dacă 
reprezintă flecaro valori individuale de 
caracter și temperament, sunt în acelaş 
timp și reprezentări tipice ale categoriilor 
și claselor soctule, Profesorul Milas ocupă 
planul de fund ai scenei; este intelectualul 
burghez, încorsetat in tormalismul rigid 
nl clasei prins în păienjenişul prejudecățilae 

“pontru care orice tulburare a ușa numitei 
+ ardini » devine o amenințare, Este de 
lapt poziţia marel burghezii exploatutoare, 
deși în speţă profesorul Milas nu é nici 
fabricant, nici bancher, nici armator; 
acceptând sistemul, el n trebuit să-i ady- 
pte şi disciplina, să devină apârătorul 
sistemului, Font bun, onest, asupra căruia, 
însă, societatea burgheză a îngrămâdit 


molozul prejudecăților sale, Noua societate 
nu-l va câștiga pe profesorul Milas înainta 
de a-l sdruncina eșafadajul şubred al 
poziției sale aparent neutră, dar, în fond, 
ungujată vechiului sistem. Trezit la reali- 
tate, Milas va deveni o valoare pozitivă, 
Casu și conştiinţa lui nu vor mai adăposti 
oameni şi idei criminale. 

Destâgurarea celor patru acte marchează 
scenic procesul de destrămare a certitu- 
dinilar sale, şubrezirea până la dispariție a 
eşafodajului pe care se sprijină în apă- 
rarea sacrosanctei citadele. 

Soţia profesorului, Eva Milas, aparţine 
aceleiaşi clase, dar din contactul mal direct 
cu realităţile ea va gâsi curând drumul 
spre lume. Femeie de casă, bună soție 


și mamà, tribuțară și ea, până la un 


punct, formalismului burghez, e capabilă să 
rupă după o uşoară șovăire cu acest forma- 
lism și să evolueze. 

Lidia și Karl, copili gemeni ai familiei 
Milas, prin opoziție cu profesorul, se situ- 
enzå în planul prim al nouei societăţi socla- 
liste. La douăzeci de ani ei n'au fost încă 
prinşi în pătenjenișul nefast, urzit de clasa 
stăpânitoare, și de aceea pot păși cu hotă- 
rire pe poziția avansată, de unde oamenii 
progresului angajează răspunderi şi aptă 
pentru marile idealuri, 

Ei reprezintă pegeraţia nouă, aliniată 
pe direcția luptătorilor Ans Kuslap şi Ian 
Sander, patrioți estonieni, care nu luptat 
în partizanat şi au îmbricat apoi uniforma 
Armatei Roșii, eliberatoare. 

Ralf — fiul din prima căsătorie a profe- 
sorului Milas —e o excrescență a socie- 
täpi burgheze în declin, omul fără serupule, 
aventurier, spirit neorientat și contur. El 
a devenit unenita criminală a asupritarului 
nazist, executantul funesteior masacre din 
lagărele de exterminare, Cinic, amoral, 
turmentat de găunoasa mistică à întune- 
ricului hitlerist, profitar al regimului de 
uzurpare naționali introdus de hitlerişti, 
Ralf reprezintă nu un caz pur şi simplu, 
ci o categorie întreagă. El e prototipul 
acelul tineret, din rândurile cârula fas- * 
cismul a recrutat batilloane de asalt, 


formaţiuni SS, fascii și altele organizaţii 
criminale. 


AUGUST IACOBSOHN - «VIAȚA IN CITADELĂ + 


Rait e unul din acei merecenari zeloși, 
trăind şi activând sub Inzinea s vivere 
pericolosamente » El va părăsi scena în 
lanţuri, după ce a fost demascat, far 
dincolo, în viața care se continuă peste 
gândirea convențională a pereţilor de 
carton, îl va aștepta judecata şi platanul 
de execuție, Noun societate socialistă 
ponte ierta pe «cei ce au greşit, dar nu 
pe criminali şi pe jefuitori », cum spune 
unul din eroli piesti Jut Iacobsobn. 

Doctorul Richard Milas, nepotul profe- 
sorulu] ¢ portretul tipic al omului fără 
voinţă, nehotärit, şovâltor, ambiguu, fu- 
gind mereu de răspunderi, totuși incapabil 
să se sustragă alunecării spre rău, Richard 
e condus de Ralf, Lărit în aventură. 

Reancţiunile lui sunt pur animalice: frica, 
lăcomia, teama de pericol, ete. Indată după 
instaurarea regimului "sovietic, Richard 
Milas, fost până jeri doctorul lagărului 
hitlerist de exterminare dela Klooga, se va 
e aranja + într'un post de medic sindical, va 
Vine conferințe cu titlul + bolile venerice — 
un instrument ticălos al! celui de al trellea 
Reich », va lua zelos cuvântul la întrunirile 
populare şi va lăuda cu pathos noul regim, 
El e viermee societății burgheze, cure 
a lunecat, cu onctuozitatea Jul, pe trupul 
nouei societăţi socialiste. Dar de aci va fi 
stârpit curând, pentru că noua societate 
socialistă «e un organism tânăr și viguros 
care știe să înlăture paruziţii crescuți din 
putreziciunea lumii burgheze. 

Scriitorul Lilac aparţine aceleaşi clase 
şi e din aceeaşi generație cu profesorul 
Milas. Mentalitatea lui, însă, este alta. In 
momentul când agresiunea germană l-a 
încălcat şi i-a subjugat patrin, Lilac a 
înțeles ce însemna nowa ordine» predi- 
cată de hitleriști şi, dacă vârsta și inerția 
lui burgheză l-au ţinut în pasivitate şi nu 
s'a înregimentat în rândurile luptătorilor 
din partizanat, el va intra în luptă acum, 
după îsgonirea hitleriștilor de pe solul 
estonian. Va lupta cu hotărtre împotriva 
rămășițelor fasciste, a colabořnționiştilor, 


285 


împotriva acelei mentalități periculoase a 
izolării în zona neutră, în cenre se complag 
oameni ca profesorul Milas. Suflet entu- 
ziast, vibrant, ei îşi caută locul lângă 
generația nouă, luptâtoure, Astenia vechii 
societăţi, devitalizarea ei, manifestată in 
artă prin curentele decadentiste, prin gustul 
pentru morbid şi patologic, n fost trăită 
şi de Lilac. Reatităţile noul adue însă o 
înviorure. lată-l pe Lilac, mărturisindu sei 
s Abia cu două luni în urmă credeam că 
nu mai am despre ce serie. Astăzi, günitese 
eu totul aitjel s. 

Arhitectul Viarihein și soția sa, Emilia, 
incarnează lumea veche, pe reprezentanţii 
lagărului imperialist în poziție de lupta 
împotriva progresului: auperfielali, for- 
malişti, mistici şi rapaci, el persilleuză 
tot ce e nou, rombat tot ce e pozitiv și 
îşi pun nădejdiite Intr'o revanșă a intu- 
nerieului. Este cuplul comice al plesel, 

Ans Kuslap și lan Sander fac parte din 
galeria numeroasă a eroilor revolu(lonuri, 
a oamenilor nonl, formați în lupta de 
partizanat și încadraţi apoi în frontul 
armatei eliberatoare. (Ceea ce tH ruracte- 
rizează, este profunda lor umanitate, simțul 
datoriei și Wl răspunderii în lumea care se 
fâurește, hotâriren și vitalitatea celor care 
au biruit lagărele, închisorile, persecuțiile 
şi pericolele frontului. 

Omul din popor: simplu, sobru, mun» 
citor, este crelonat de apariţiile liniștite 
aje Anei, mama inginerului maior Kusiap, 

Imn bătălia care se dă după zidurile 
înalte ale citadolei profesorului Silas 
(intre ordinea udevărului, a progresului 
şi mentalitatea (întârziată — surprimbem, 
aşa dar, șapte poziţii distincte, marcate 
de: Kuslup și Sander, Ann, Karl şi Lidià, 
Lilac şi Eva, Profesorul Milas, Soții Yiari- 
hein, Ralf şi Richard. Ele reprezintă nuan 
tele, atent examinate, ale celor daws 
atitudini fundamentale aje omului în so- 
cictate şi deserirrva lar adâne realistă foce 
din Viaţa în ciiadeit un document critic 
de o înaltă ţinută ideologică. 


Viateu Birna 


ANSAMBLUL DE DANSURI POPU- 
LARE GEORGIENE 


Din Georgia indepârtată ne-au venit 
soli ai unei vechi civilizaţii, în cure dansul 
şi-a păstrat rosturile sociale şi e practicat 
îndeohște, 

Ansamblul de dansuri populare al R.S.S. 
Georgia a dat la Bucureşti câteva repre- 
zentanţii caracterizate prin noutatea, spoti- 
tancitatea și perteeţiunea lor, Spectatarul 
a fost surprins de ivirea pe scenă a nobilelar 
doamne, drapate în lungi tunice asemănă- 
toare cu ale statuilor grecesti din epoca 
primitivă, dar păstrând în înfățișarea lor 
semne datentice ale Orientului. Această 
îmbinare de cjemente orientale şi occiden- 
tale constitue unul din farmecele popo- 
rului georgian, cure s'a menținut de-a- 
lungul secolelor în regiunea Caucazului. 

Dansul elementului feminin al ansam- 
blului consistă din mișcări încete zi mai 
mult din atitudini, în care jocul mâinilor 
lungi și de un desen perfect, are un rob 
precumpănitar, 

In contrast cu acest joc static, stă 
- dansul bărbaţilor, care alcătuește ele- 
mentul dinamic al ansamblului, i 

Intrările vijelloase ale dansatorilor, jocu- 
rile violente cu săbiile, mimarea unor 
lupte nimicitoare cu arme albe, constitue 
tat atâtea momente artistice culminante. 

Elementele populare ale dansurilor sunt 
aparente la tot pasul: ele conferă acestor 
- producții o reală valoare documentară. 

Concepute pentru popor, dansurile an- 
samblului R.S.S. Georgia îmbină arta cea 
mal subtilă cu un realism robust, Fepre- 
zentațiile date dovedesc odată mai mult 


că folkliorul constitue un prețios izvor de 
inspiraţie, atunci când oameni pricepuţi 
știu să extragă dintr'însul elementul carac- 
toristic şi de artă, 


AL. ROSETTI 


* 
GUVERNUL LA TE\TRU 


Dela 13 Nocmvrie 18854 până ln 2 Or 
tomyrie 1930, adică în decurs de 55 de ani, 
Scrisoarea  Pierdută se  reprezentase de 
200 de ari. De atunci şi până În toamna 
nevasta, ritmul reprezentărilor nu sa 
schimbat fundam ntal, Acum, pentru ca 
sä poli obține un bilei la această comedie 
devenita clasică, trebue să faci coadă ore 
întregi, putând obţine astfel loc abia pentru 
“Aptâămâna următoare. Abia astăzi, siră- 
inciten mereu stalornică a acestei cupodo- 
pere, cu Intretălerile subiilitățilar ei, pål- 
pâind ca faţetele unui diamant, îsi capătă 
deşlinătatea semnificațiilor sale. Sua o 
vrmărește Inscinată. La reprezentația, spo- 
ciali, dată ca o pre 4, privese în ob- 
scuritatea Lăiată de fâșii de lumină, a sălii 
inţesate, o lume care aşteaptă replicele 
celebre cu a atenţie sporită, cu surâsul an= 
ticipat. : 

Membrii guvernului, veniţi aproape toţi, 
Işi comanică manifest unii altora plăcerea 
câte unui mament semnificativ, napinudă 
călduros, amuzaţ!, odată cu sala, + potrive» 
lile» suvaroase ale textului, subliniat de 
d echipă de interpreți, care întruneşte cele 
mai mari nume ale teatrului nostru con- 
temporan de camedle, 


s ~ 


NOTE 287 


De altfel, anul acesta, în trunte cu 
Președintele şi Primul vice-președinte al 
Consiliului, membrii guvernului Băsese timp 
să vie punctual la toate premierele, a- 
proape  bisăptămânale, pe cure Teatrul 
Naţional le dă pe rând, în cele patru săli 
ale sale, 

Pe vremuri, oamenii politici «se lăudaus 
că ei nu merg la teatru, Despre un faimos 
istorie preșecinte de consiliu se spunea că 
nu fusese văzut, într'o viață de om, decât 
O singură dată lu Teatrul Naţional, venit 
și atunci fiindcă nu putuse să scape de 


ia! e TI 
— 


stăruința unui actor popular, pe care mu 
avea cum să-l refuze, — căci lancu Bre- 
zeanu îşi putea îngădui multe, 

De altfel, același istoric persnnaj să lânda, 
cu o seninătate pe care am comentat-o în 
acel ani, că sel nu citeşte niel o gazeti s 
Niciadată n'am priceput de ve poate fi 
cineva mândru că nu citeşte gazetele, MI 
se părea că această laudă, indiscretă în 
vanitatea ei naivă, explica multe. 

Explică de ce Caragiale este mereu pe 
firmamentu] vieții românesti. iar omul 
nostru — acolo unde ešte, 


CAMIL PETRESCU 


CITIŢI ŞI RĂSPÂNDIȚI 
COLECŢIA 


CARTEA POPORULUI 


AU APĂRUT: 


1. AL. SAHIA Uzina vie — Ploaia din lunie 
2. PETRU DUMITRIU... Dușmănie 
S: PETRE NOSIR ce e ee Na a aia oo EN Cifrul 
4. AL. JAR Moartea lui losif Clişci 


5. MARIN PREDA O adunare liniștită 
6. PETRE DRAGOȘ i Campania 
7. EUGEN VOROBIEV Vreau sä träesc 
8. GEO BOGZA Moartea lui lacob Onisia 


9. V. MAIACOVSKI Lenin (traducere de Cicerone 
Theodorescu) 


10. MIHAIL SORBUL 
11. CONST. ARGEȘEANU 


+ 


EDITURA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ 
39 B-DUL ANA IPĂTESCU 39 
BUCUREŞTI 


a m td 


Rugăm pe colaboratorii noştri să 
ne trimită, odată cu manuscrisele, 
adresa exactă unde să li se expedieze 
onorariul. 
Manuscrisele primite vor apărea 
în ordinea dictată de necesitățile 
redacționale. 
Manuscrisele neapărute nu se 
înapoiază. 
Rugăm stiruitor pe colaboratorii 
noştri să ne trimită manuscrise citefe 


şi corectate.