Vasile Posteuca — Dezgroparea Capitanului — 1977

SEMICENTENARUL MIŞCĂRII LEGIONARE 


- 
SS ————— O ———O— OZ = 


1927 - 1977 


VASILE POSTRUCĂ 


DESGROPAREA CAPITANULUI 


EDITURA MIȘCĂRII LEGIONARE 
MADRID 


Sg 


SEMICENTENARUL MIȘCĂRII LEGIONARE 


1927 - 1977 


VASILE POSTEUCA 


DESGROPAREA CAPITANULUI 


EDITURA MIŞCĂRII LEGIONARE 
MADRID, 1977 


Printed in Spain 


Impreso en Espaha 


Depâsito legal: M. 11.383-1978. 
I. S.B.N.: 84-400-4923-4,, 


Marsiega, S. A.—E, Jardiel Poncela, 4—Madrid-16 


VASILE POSTEUCĂ ȘI POSTERITATEA 


Noi toţi, contemporanii și camarazii lui Vasile, l-am 
cunoscut pe scriitor mai mult sub aspectul lui liric. Era 
un om de puternice vibrații interioare și răscolitoarele lui 
sentimente de entuziasm, de durere, de tristeţe şi desnă- 
dejde şi-au găsit expresie durabilă în poezia lui, care a 
întrat definitiv în tezaurul literaturii noastre. Când vorbim 
de creaţia intelectuală a lui Posteucă, ne gândim în primul 
rând la versurile lui nepieritoare. 

Cercetând operele rămase dela Vasile Posteucă, am 
avut uimirea şi bucuria să descoperim şi o altă lature a 
personalitaţii lui, pe gânditorul Posteucă, pe metafizicianul, 
pe filozoful destinului românesc în lume. Abia dupăce vom 
face cunostinţă cu acest Posteucă inedit vom înţelege mai 
bine ce-a fost şi ce-a reprezentat în România contemporană 
acest om extraordinar, acest exemplar de elită al neamului 
nostru. Abia atunci şi poezia lui îşi descopere toate frumu- 
seţile și semnificaţiile ei. 

Publicăm în acest volum un eseu istoric al lui Posteucă, 
scris în exil, început în anul 1957 şi sfârşit, după o mare 
întrerupere, abia în 1970. El are o înterpretare «sui gene- 
Tis» a istoriei româneşti, nemai întâlnită la alţi autori. In 
puţine pagini şi-a concentrat concepţia lui despre un nou 
sens al istoriei românești. Există un mister al existenţei 
româneşti în lume şi numai posedând acest adevăr ultim, 
poţi să înţelegi viața neamului nostru în mijlocul altor po- 
poare. 

Posteucă crede că fiecare neam are un rost de îndepli- 
nit în lume, o misiune dată de Dumnezeu. Istoria, spune el, 
ca şi viaţa neamurilor şi a omenirii întregi nu-i nimic alt- 
ceva decât împlinirea voii lui Dumnezeu. Dumnezeu se îm- 
plineşte prin neamuri. Prin felul cum se comportă neamu- 


E 55 


pe 


: i seî ărtează de El. Şi în contacul 

: e ori se îndepă > L 

Sile ee i rc contează, ci esenţa. Adesaru ! pu nsoli 

Se i iiva insi ai unui neam, sau numai unt : ar, rr 

aa Divină. Aici întervine eroul, martirul, profetul, 

E puteau și provoacă cu dinamita jertfei lui schimba- 
mă 


rea la faţă. i nostru dela cele mai înde- 
â ecutul neamului nos 

= Sea e Pa astăzi, Posteucă constată că are un 

arate, se manifesta în istorie. După secole de 


ific de a UE, : 
oa le i de a-istorie, isbucnește la lumină cu o 
îi elementară, uimind lumea cu măreţia faptelor 


i sebire de alte neamuri, noi nu ne-am întins 
Da E patati făcut expediţii de cucerire şi cutropire 
a altor naţiuni, lacomi de spaţii vitale, ci ne-am învârtejit 
pe verticală, ne-am căutat un sens spiritual de realizare. 
Poporul român a năzuit totdeauna în istorie să nu piardă 
contactul cu eternitatea, să nu se rupă de puterile cerești, 
ci să serveasca pe Domnul în tumultul vieţii pământeşti. 
Cum spune poetul Vasile Alexandri de ginta latina: «O, 
Doamne, în lume cât am stat, pe Tine te-am reprezentat». 

Privite sub acest aspect, istoria românească nu mai e 
o înlănţuire de «nenoroace», cum crede Mircea Eliade, ci 
o eflorescență de momente spirituale care compensează 
larg înfrângerile și robiile. Căci cu aceste împliniri pe ver- 
ticala spiritului, ne-am ridicat mult, mult de tot, deasupra 
altor popoare și din bogata lor roadă ne-am adăpat și am 
rezistat în perioadele de întunerec ale a-istoriei. 

Posteucă descopere cinci răscruci, cinci momente cul- 
minante în istoria neamului nostru, cari dovedesc că nu 
suntem neam de robi, ci «os domnesc», adică împlinitori 
ai planului Divin în destinul omenirii: Sarmisegetuza, Şte- 
fan cel Mare, Eminescu, Unirea cea Mare și Momentul Le- 
gionar. Acestea sunt marile epopei ale istoriei naţionale, 
«când neamul românesc s'a regăsit pe sine însuși în adân- 
curile mistice ale propriului său destin». 

Posteucă cercetează fiecare din aceste momente de ex- 
pansiune românească în lume, arătând cum faptul istoric 
care îl caracterizează e transfigurat de văpaia transcen- 
E pica in asta constă valoarea lucrării şi contribu- 
Tla ilOeti ep i a cade la filozofia istoriei românești. 
dint'o nouă ae ă istorie dintr'o nouă perspectivă, 
Dalia i care pune în valoare tensiunea spiri- 

neamul nostru când s'a avântat să-și 


Def tras 


exteriorizeze elanul creator. Ideea naţională apare perma- 
nent călăuzită de ideea religioasă, îndrumând pașii neamu- 
lui spre Tronul Ceresc. N'am rămas la jumătatea drumului, 
decapitaţi de adevăr, căutându-ne numai satisfacţii materia- 
le sau glorii terestre, ci întotdeauna ne-am ridicaţ privirile 
spre pragul eternității, unde ne-am căutat ultimul sprijin și 
ultima aşezare. 

In aceasta constă adevăratul «miracol» al istoriei româ- 
nești, în continua, servire şi reprezentare a lui Dumnezeu pe 
pământ. Aparţinem unui neam mare şi nobil, conclude Va- 
sile Posteucă, în care Dumnezeu şi-a risipit cuvântul şi lu- 
mina, cântecul şi dorul, bunătatea și înţelepciunea, cu o 
dărnicie de adevărat tată. 

Dupa citirea acestei lucrări, fiecare își va da seama că 
Posteucă ne-a lăsat un adevărat tratat de filozofie a isto- 
riei românești. In aceste pagini, puţine la număr, se reflectă 
Posteucă cel autentic, cel real, cel ce se descopere în toată 
plenitudinea lui. De abia acum îi înțelegem viaţa lui sbu- 
ciumată de luptător naţionalist şi de cântareţ al durerilor 
neamului. 

La începutul acestui volum se află un fragment din 
ziarul său scris la Buchenwald. De ziua Legiunii, 24 Iunie 
1944, a notat amintirile lui despre deshumarea Căpitanului, 
Nicadorilor și Decemvirilor la Jilava. Revelaţiile lui sunt 
sguduitoare şi nu mai au nevoie de niciun comentar. Ge- 
mem de durere şi plângem cu Posteucă, când în fundul 
groapei dela Jilava apare Căpitanul... Am aşezat acest frag- 
ment la început, pentrucă cutremură toarea noapte dela 
Jilava i-a servit ca fir de aur pentru a tâlcui sensul istoriei 
românești. 

Cu prilejul Semicentenarului Legiunii, Vasile Posteucă 
revine în mijlocul nostru, viu şi puternic, cu aceste gânduri 
de foc, care vor străbate până în ţară, risipind negura grea 
a a-istoriei. 

Alexandru E. RONNETT 


Madrid, 24 Iunie 1977. 


|. DESGROPAREA CAPITANULUI 


JURN A L (1944) 
24 Iunie. Ziua Legiunii. 


In 1937, de 24 Iunie, scria Căpitanul: «Paceţi-vă cu băr- 
băţie toate socotelile interioare și pășiţi cu hotărîre în de- 
cada decisivă a luptei legionare. Aceşti zece ani ce vin vor 
mai vedea asupriri și morminte de ale noastre, dar vor ve- 
dea şi pe toţi vrăjmaşii noștri înfrânți şi toate uneltirile 
lor sfărmate. Acești zece ani ce vin vor vedea lupta decisi- | 
vă, vor vedea pe legionari învingând. Invingând și risipind | 
trufaşele puteri întunecate de astăzi. Invingând şi punând | 
temelie nouă nea:nului nostru». 

Decada decisivă! Mai sunt trei ani din ea. Şapte s'au 
dus. Şi, Doamne, amari au fost aceşti șapte ani. O nesfâr- 
şită zare de cruci și morminte. Morminte şi cruci mari cât 
veacurile. Mormântul lui Moţa și Marin. Mormântul Că- 
pitanului. Mormintele elitei legionare. Cu sutele, cu miile... 
Morminte, morminte... E plină ţara, e plină Rusia până în 
Caucaz, de morminte. In curând va fi presărată şi Europa 
de ele. 

Decada decisivă a luptei legionare a cerut la temelia bi- 
ruinţei, însăși jertfa Căpitanului. Şi cine ştie câte alte jertfe 
va mai cere? Lumea se îmbracă în întunerec de nepătruns. 

Mintea, oricât de versată şi născocitoare, nu mai poate ve- 
dea nimic. Şi totuşi biruinţa românismului prin Legiune va 
trebui să vină. Ca istoria să aibă un sens. Pentruca să existe 
un echilibru în lume. Pentruca să existe însuşi Dumnezeu. 

Mintea nu mai poate ajuta la nimic. Suntem avizaţi nu- 
mai la certitudinile pe cari ni le dă inima. Inima credin- 
cioasă. «Crede şi te vei mântui!» Şi credem. Amarnică is- 
toria acestor şapte ani din decada decisivă. Din 1938-1940, 
prigoane fără egal a lui Carol II şi Călinescu... Câţi mai 


— 11 — 


o E Io e EI 4 


ă vom mai birui politic? Căci 
in, nu ne îndoiam niciu- 
astăzi. Şi totuşi am biruit poli- 


ţie. A venit epoca de libertat 
ne strângem din nou rânduril 
venit, peste toate desnădejdi 


ridicat din ozn ŞI să e 

i de- în fr 0 i 
e A Clar sub lespedea dela Jilava, însuşi Căpi- 
tanul, pentru a străbate Bucureștiul care l-a omorit, pentru 
a afirma în veșnicie Că dreptatea nu poate fi niciodată OMo- 
râtă. Ea poate fi prigonită, dar nu, niciodată omorită. Drep- 
tatea îngropată, învie. Precum INVle şi morţii căzuţi pen- 


tru ea, în numele ei. i . î 
Dar cerul s'a întunecat din nou. Din toate părţile s'a 


abătut încăodată asupra Legiunii și neamului nostru, fur- 
tuna prigoanei. 21 Ianuarie 1941... Şi anii s'au scurs repede. 
Indurând batjocura și calomiile vrăjmaşilor, suferind şi 
murind în închisori și lagăre, luptând şi murind pe fron- 
turi de luptă în contra bolșevicilor, suferind şi îndurând 
umilinţa pribegiei. Ne-au mai rămas numai trei ani din 
decada, decisivă. Şi în aceşti ani va trebui să smulgem pi- 
ruinţa. Dar pentru a birui, va trebui să ducem lupte grele 
şi să jertfim mult. Mult cum poate mintea noastră nici nu- 
şi poate imagina. Va trebui să biruim. Şi vom birui. Cum? 
Cine ar putea spune? Nouă ne-a dat Dumnezeu numai pu- 
terea de a crede, nu și aceea de a vedea. Mergem pe calea 
unui destin de dinainte fixat, pe care numai Căpitanul a 
putut-o intui și vedea. Nouă nu ni se cere decât s'o străba- 
tem eroic şi jertfelnic. Noi nu suntem decât instrumentul 
acestui destin de mărire al neamului românesc. Suntem 
numai ceea ce a spus metaforic Căpitanul: «Trâmbiţele de 
aur prin care Dumnezeu va suna neamului românesc bi- 
ruinţay. 

„Mergem printre morminte, prin noapte, spre zarea lu- 
minoasă a biruinţei, pe care nu o vedem, în care credem. 
Mergem, credem şi vom birui. Ce interesează cum? Vom 
ip AIE UA istorie, în Spirit, peste propriile tru 
Lasa zi atei e dureri Şi visuri. Dar vom birui. Şi 

răi din noi, din legenda noastră. 


— 12 — 


Când pi şi mori pentru o 
se poate să nu birui. Şi muri 
Invierea stă în ai guta e oale să nu învii. 
senin consimţită, a mormântului. apăsarea, grea, 

Cine ar fi cutezat să spună în 20 ai ale > 
învia Căpitanul? Cine l-ar fi crezut, iai cana 40, că va 
care ar fi afirmat atunci că Corneliu Codreanu va, Apiniteza 
pună zi, lespedea, de două vagoane de cimenţ la o a, 196. o 
că va mai mărșălui odată biruitor prin mijlocul pa E 
regăsit şi cutremurat de așa măreție, prin faţa, doreau ui 
a călăilor înnebuniţi de groază şi aruncaţi la pământ el 
când peste propria sa moarte? Cine ar fi crezut cine Tera 
putut afirma? Și totuși minunea s'a împlinit. Căpitanul i 


credinţă ca a, noastră nu 


- martirii lui au înviat. Au înviat! Scriu acest cuvânt cu toață, 


îndrăzneala. Căci ridicarea lor din morminte. n? imi 
patos) Face parte din voia lui Iiaiifieo ara şi din esa, 
cia celeilalte învieri, întâmplată acum ) ani 
A fost cu adevărat: fica Îi iau le ari 
E Imi stăruie şi acum în minte, în suflet şi'n sânge, zilele 
şi nopţile acelea ale deshumării dela Jilava. Aş vrea să mă 
adun pentru a putea descrie tot fiorul dumnezeec simţit 
atunci, şi nu ştiu cum să încep. Mă pierd într'o stare de 
evlavie care-mi frânge sufletul şi mă aruncă în genunchi 
pentru a mă închina și a mă ruga lui Dumnezeu. 
i E o noapte de toamnă. Rece. Bate din când în cână, 
câte o șuviţă de vânt tăios, foşnind straniu în frunza uscată 
a salcâmilor. Lucrăm de zor. Peste zi lespedea uriașă a fost 
dată la o parte cu ajutorul tancurilor grele și al macarale- 
lor. Hârleţele, târnăcoapele şi lopeţile hârșâie în pământul 
jilav şi înegrit de acidul sulfuric, ca şi cum ar atinge în 
oase. In lumina stranie a reflectoarelor, feţele celor care 
lucrează se răsfrâng palide, ca și lutul depe lopeţi, iar pă- 
duricea Jilavei pare o armată de duhuri cu braţele tremu- 
rate a rugăciune spre cer. Lângă un mal înalt, la picioarele 
crucii date la, o parte, ard sute de lumânări de ceară, arun- 
când umbre şi lumini pe feţele icoanelor înegrite de vre- 
me. O noapte ireală. Suntem undeva pe-o margine de cer, 
în legendă şi veșnicie. Oprit pentru o clipă din lucru, mă 
copleşesc mii de întrebări: Oare e aevea ceeace văd? Nu 
cumva e un vis? Imi vine să mă reped la camarazii de- 
alăturea, cu frunţile numai picuri de sudoare, săi pipăi şi 
să-i întreb: Voi sunteţi, cu adevărat, măi? Trăiţi? E posibil, 
sau am înnebunit eu? Il desgropăm pe Căpitanul? Nu-mi 


— 13 -— 


PERIE ZOE ae EDER 


Se ea 4 


it mi tent şi cutremurat împrejur şi 
vine să cred. Mă uit mirat, a E minat Aer pigaRa să 
fiece clipă E, lut UTE, si Areal. Imi duc mâna la frun- 
ia a E simt rece, lângă vatra de jar ce-mi incendiază 
i L mintea şi sufletul, şi mă întreb :E oare posibil? 
ge an se lăudau dușmanii în satanica şi ura lor fără 
APUNE b piatră grea. De-acum să pofteas- 


ini: L-am trântit su Ş : aie i 
sur ȘI mai ridice. Să poftească a mai vorbi de biruinţă şi 


înviere! Sari i 
NY moate fantasmele dimprejur sunt numai întrebări, nu- 
mai chinuri. Şi totuşi, e adevărat. Săpăm la deshumarea 
Căpitanului; a Nicadorilor și Decemvirilor. Săpăm chinuiţi, 
mereu mai adânc, într'o tăcere de sfârșit de lume. Zidurile 
negre de noapte care mărginesc lumina reflectoarelor, fac 
din păduricea dela Jilava, o insulă fără legătură cu lumea. 
Suntem undeva departe, dincolo de ţară, de zilele de care 
abia ne-am desprins şi dincolo de lume. Fără aderenţă, în 
materie, fără calendar. Când am început? Când vom sfâr: 
şi? Nu ştim. Săpăm tăcuţi, cu lopeţile, cu căușele palmelor 
înegrite şi însângerate. Mai pe deal, siinx mut al durerii 
româneşti de totdeauna, stă tatăl Căpitanului, Moș Zelea. In 
sumanul lui bucovinean, înalt cât un stejar secular din 
Codrul Cosminului, crește în lumina jucăuşă a reflectoa- 
relor și mai înalt. Până la cer. Ce va fi zicând sufletul 
acestui om, în aceste clipe, când aşteaptă să-şi scoată din 
pământul nesătul, feciorul? Mintea mă doare ca sub cuțite. 
Nu pot să-mi mai răspund nimic. Ştiu că în sufletul bătrâ- 
nului apostol şi tată, stăruie amara întrebare, care ne sfâr- 
tecă şi nouă inima: «Dar dacă mormântul e gol? Dacă i-au 
ars la crematoriu sau i-au aruncat în altă parte, şi aci au 
făcut mormântul, numai pentru a minţi ochii lumii? Du- 
rerea mă frământă în ghiarele ei sălbatece, cum ai frămân- 
ta în mâna aspră un bulgăre de lut. Mi-i rece, mi-i cald. Mi-i 
somn. Aș vrea să dorm. Dar nu pot. Săp mai departe. Mă 
simt ca de piatră. S'a adunat tot universul în mine. Imi 
vine să plâng cu hohote, aud gemete în mine, cari mă în- 
grozesc. E posibil? A murit Căpitanul? Il desgropăm pe 
Căpitan? Imi vine să strig peste toată lumea: Unde sunteţi 
YO! Guginănit, Unde vă e puterea cu care vă lăudaţi mai 
ieri? Unde vă sunt slugile, unde vă sunt santinelele cari 
tar mai ieri păziau la mormântul acesta, la ușile tuturor 
a a pet tatal lagărelor? Unde sunteţi? Unde 

+ Unde e ordinea în numele căreia aţi omo- 


— 314 — 


rît? Mi-i mintea o noapte val i : 

minut. Mă văd pornind, Co pila a i a atit 
pe Căpitanul. Ii văd apostolii cutreerâzia a, UPtă. II văd 
semăna duhul nou al mântuirii româneşti iri pentru a 
mele începuturi, crezând, cântând, întruntând Ala în pri- 
Verde, 1933, prigoana Duca. Apoi anii de Era Strei Casa 
Victoria, formidabilă din Decembrie 1937. 'Toat i di 
de muncă: Rarăul, Carmen Sylva, altele şi altele ri 
fornița din 38. «Căpitanul nu poate fi omorit!» Râdeam de 
dușmani când spuneau că-l vor omori. Şi iată că l-au i. 
rit. Dar nu l-au putut înfrânge. Nu i-au putut fura învierea. 
Acum stau aci și sap pentru a-l desgropa pe Căpitan i 

Săpăm mereu. Sudoarea, depe frunţi picură fierbinte în 
țărână. Inaintăm în adânc și nu dăm de nimic. Suntem 
aproape la doi metri. Desnădejdea că nu vom găsi nimic 
ne anchilozează braţele. Şi noaptea nu se mai sfârseste. O 
noapte fără sfârşit... Caut să mă desbăr de vis. Să mă 
agăţ de realitate. Iau ţărâna'n palme şi-o duc la frunte. 
Sunt cu adevărat? Da! Sunt cu adevărat. E adevărat. Sunt 
adevărate toate. Intre lumânări, cu faţa la icoane, cu ge- 
nunchii'n ţărâna rece şi udă, se roagă doamna Lilica, soţia 
Căpitanului. In vălul de doliu, pare o umbră a mormântu- 
lui pe care-l scormonim... 

Trăesc şi acum clipele acelea și mă înfior. Si vorbesc de 
unul singur cum vorbiam și atunci. Dece l-aţi omorit, măi? 
Dece? Dece aţi însângerat întreaga istorie viitoare a nea- 
mului românesc? Ce v'a făcut acest om? N'aţi știut că prin 
El vorbeşte însăşi istoria românească? Cu ce veţi putea 
plăti crima aceasta care întunecă lumea, care-l întunecă la 
faţă pe însuşi Dumnezeu? 

Da... In noaptea aceea la Jilava s'a împlinit voia lui 
Dumnezeu. Invierea lui Corneliu Codreanu și pedepsirea 
îulgerătoare a călăilor lui. Cei ce cădeau în noaptea aceia 
sub gloanţe, în cazematele de alăturea ale Jilavei, nu cădeau 
din vrerea pământeană, ca rezultat al unei uri sau înseto- 
şări de răzbunare, ci sub biciul implacabil al destinului, al 
voiei lui Dumnezeu, pentru a restaura ordinea și respectul 
dreptăţii în lume. : 

Mă gândesc astăzi după 4 ani la toate acestea, și văd 
cele întâmplate acolo, total desprins de evenimente şi 
oameni. Cei ce loviau în cazematele Jilavei, erau numai 
instrumente ale unei porunci care venia din mormântul 
Căpitanului. Nimic mai mult. Era o poruncă mare, uriașă, 


= 15 — 


ip NE pia a E 0 va 


IPL onjura, căreia nu i se puteau 
pe Careioi e i puiet e palate să fiu răsbunat... 
ee duni convins că în felul acesta veţi face un mare 

= i â Cy. 
citi Erie 3. pi răeâiam lutul cu degetele, alte braţe 
mânate de destin ridicau pietrele depe suiletul Căpitanu- 
lui. Isbiau cu moarte pe călăi. Şi dimineața a venit greu. 
Dar a venit. Albă şi liniștită, cum sunt dimineţile Sfintelor 
Paşti, când pe tot pământul se strigă: Hristos a înviat! Că- 
pitanul! Dar pentru a învia era nevoie ca Iuda să nu mai 
existe. Şi Iuda era acum multiplicat. Nu era numai unul. 
Dar şi crucea, şi mormântul jertfei, erau multiplicate. Nu 
era numai unul. Erau sute. De aceea și Iuda trebuia să is- 
păşească multiplicat. Şi a ispășit. A plătit înainte de a se 
da lespedea la o parte şi de a se ridica fiul neamului... 

Au fost şi mai sunt încă oameni (şi probabil vor mai fi!) 
cari să ne acuze că i-am împușcat pe călăii Căpitanului, fără 
a-i judeca. Dar oare deschiderea mormântului dela Jilava 
n'a fost un proces? N'a fost cea mai teribilă sentinţă, care 
va rămânea în toată istoria românească? Biruinţa legiona- 
rismului în cadrul naţionalismului european nu era cea 
mai formidabilă sentinţă? Mai era nevoie de formalităţi? 
Şi totuşi noi n'am ocolit aceste formalităţi. Cei ce ne-au 
acuzat şi ne mai acuză. Noi am fi vrut ca cei dela Jilava 
să fie judecaţi. Dar dacă judecata formală a putut fi evita- 
tă, cea mai implacabilă, care e mai tare decât vicleniile 
oamenilor, n'a putut fi. Pe cei dela Jilava i-a judecat istoria 
şi tot ea i-a pedepsit prin mâna legionară, la porunca mor- 
mântului care se deschidea în noaptea aceea, pentru a adu- 
ce a doua zi, neamului întreg, ridicat cu fruntea spre cer, 
vestea învierii. 

Mă înconjoară şi acum lumina blândă a acelei dimineţi 
tihnite de toamnă târzie. Sunt acolo în păduricea dela Ji- 
lava. Soarele ridicat de-asupra salcâmilor ne-a alungat des- 
nădejdea din suflete. Am dat de trupuri. Luăm ţărâna cu 
grijă, scormonind cu degetele, ridicând-o cu palmele. Des- 
golim încet cele 14 trupuri. Intâi picioarele, apoi spatele şi 
capetele. Au fost aruncaţi în două rânduri, de-alungul gro- 
Pii. Unii peste alţii, cu faţa în jos. Il recunoaştem la mijloc 
pe lor Mai voinic decât toţi. Drept ca un gorun pră- 
tiu furtună, cu fruntea pe umărul lui Niki Constan- 


Căpitanul! Ne cuprinde o durere cutremurătoare. Vic- 


— 16 — 


or Silaghi, paladinul Căpitanului 
t ri cari îi acopăr faţa, apoi suta ae o) Parte ultimii bul. 
vilit şi sărută fără să se mai oprească ada Plâns nestă- 
ia fost nădejde, soare şi Căpitan. Pe Za aceluia, care 
morţi plâng cu hohote. Faţa Doamnei Lilica femeile celor 
mi, în cari plânge însăși soarele. Moş Zelea = e a ANlacri 
rănită şi ochii lui, secătuiţi de plâns, Stztipul. me ca o fiară 
a cere parcă o deslegare, o înţelegere. Mă Siege pentru 
sub bolovanii uriași ai clipelor care trec greu i sl 
prinde teama ca nu cumva tatăl Căpitanului să se Drăbu. 
şească la pământ. Mă tem că-l va stărma durerea. E în el 
nu numai durerea de tată care şi-a pierdut cel mai drag fe- 
cior, ci însăși durerea neamului, care-şi pierde la capătul 
a secole de luptă și îngenunchere pe cel mai mare profeţ 
şi mântuitor. Va înţelege cineva vreodată așa cum trebuie 
măreţia durerii acestui tată, care după patru decenii de 
luptă naționalistă, se înscrie pentru a duce lupta mai de- 
parte în oastea şi sub comanda propriului său fecior? Cred 
că e unicul caz în lume acesta, când un tată se înscrie să 
lupte şi să asculte neşovăitor, până la moarte și dincolo de 
ea, sub comanda politică a copilului său! Mă uit la el și mă 
mir cum poate suporta atâta durere câtă se revarsă din 
ochii lui secătuiţi, din braţele acelea ridicate spre cer ca 
nişte blesteme apocaliptice. Dar n'am timp să mă uit multă 
vreme. Alăturea e trupul Căpitanului, multiplicat în alte 13 
trupuri. Numărăm ca să ne convingem că sunt toţi. Da. 
Sunt 13. Imi trece repede prin minte semnificaţia tainică 
a lui 13. Chiar şi'n mormânt a avut parte Căpitanul de nu- 
mărul 13. A fost îngropat împreună cu «cei 13 înmormân- 
taţi de vii» ai săi: Nicadorii şi Decemvirii. Și a murit la 
39 de ani: de 3 x 13. : oa 
Cu grijă, înftăşurate în cearșafuri, trupurile sunt identifi- 
cate de familii şi scoase pe mal, unde se înșiră lângă cel al 
Căpitanului. 'Țărâna din jurul trupurilor rămâne plină de 
sânge. O scormonim, o frământăm în mâni, o amestecăm e 
lacrimile ce ne curg fără încetare, O sărutăm Și O luăm a 
noi, ca talisman. 'Țărâna Căpitanului, a Nicadorilor, ile 
cemvirilor. «Acum slobozeşte, Doamne, PE O 9 cu 
Plângem cutremuraţi. De minunea pe câtre te E imune 
ochii, de durerea morţii nedrepte, de toată ) ci săi, Plân- 
văduvit de Căpitan şi de cei mai buni Iuptătaf aa zii 
gem. De acum vom merge plângând, CU Ș: sti e şi arse 
grumate în ştreang, ciuruite pe la spate de & 


—u17— 


a E dar SERIE 


O 


i t, pe toate dru- 

: rge cu ele în suflet, d 
cu acid sulfuric, Vor“ Ss mai străbate, până la capătul 
i ele: SE a E a deschis și nu se va mai 
vieţii pac uei e Vom vorbi mereu. Cum ne vorbește acu: 
închide nic10! aula pe care-l sărutăm, prin țărâna ce o 
ma 0, ce e ducem în altarele familiilor, sau 
ascundem în sân, 
ne Ș iezii ae 
so De ca să facă slujba. In urmă vin sicriile. 


uri stau înșirate i SDU 
e E jerbe de flori, steaguri verzi ȘI tricolore. Fu- 
ni?” d cățuile de tămâie se urcă înalt şi drept, spre cer, 


; iuni fără inte. Hainele vărgate, de ocnaşi, 
ca niște rugăciuni fără Se ultimele fire de lut. Feţele şi 
ale morţilor sunt curăța € - 
mânile le sunt negre, atacate de acid. Cineva se apleacă 
şi taie ștreangul dela gâtul Căpitanului. In graba lor, cri- 
minalii au uitat să i-l taie, deși au avut grijă să mai descar- 
ce în cadavre şi gloanţe, pentru a lăsa impresia că la Tân- 
căbeșşti cei 14 au fost împușcați. Dar crimele întunerecului, 
ies totdeauna la lumină şi se acuză. Iată o bucată din 
ştreangul cu care Carol II a vrut să sugrume neamul TO- 
mânesc. Acest capăt de ştreang îl va acuza şi pe el, și pe 
toţi complicii lui, până la sfârșitul istoriei românești. 

Doamna Lilica scoate din buzunarul hainei Căpitanului 
cărticica, de rugăciuni: rugăciunile Sf. Antonie de Padova. 
Apoi taie haina la piept. La gât stau intacte: săcușorul cu 
țărână şi câteva cruciuliţi cu chipul Mântuitorului și al 
Maicii Domnului. Toate sunt intacte, neatinse de umezeală. 
Insăși trupul Căpitanului e parcă astăzi trecut din viaţă. 
Pieptul e bombat, de par'că ar vrea să iasă din haină, iar 
sub pielea albă se deslușesc bine de tot vinele cu sânge 
roz. E în adevăr o minune. Căpitanul n'a putrezit. Pe când 
celelalte trupuri sunt prăbuşite, al lui e întreg, neintrat în 
rin ia i luminoatu Ca de Ga tie 

: lun . e om viu. Privim la el cu- 
Gaia Dal ear a fost un sfânt. EI n'a putrezit şi 
tra şi de acum încolo A pei ee “ plete 
cae nos Lica strânge lucrurile găsite Tep! Siruta 
Corneliu! Măi GpPrabușește într'un strigăt dureros: Măi 

Si lumea înce Pe j ii 
rarea, unei aripi (= ip Ca Saci din nou. Sub înfio- 
galbene, de frunze uscate ca ŞI salcâmii, cu lacrimi mari, 

„ 4 în plânsul Doamnei Lilica du- 


— 18 — 


Pee 


rerea celei mai credincioase şi încercate sotii 

ne străbate pe toți. Nu știu de ce, sii tea PT i 
cum plâng odată cu ea, toate soțiile și mamele neamului 
românesc. Ii urmăresc mânile calde şi mângâietoare, care 
resfiră părul răvăşit al Căpitanului, pentru a se prelinge 
apoi peste faţă înspre pieptul unde inima aceea mare cât 
o istorie nu mai pate. Ii văd lacrimile cum spală faţa, Căpi- 
tanului, a soţului pe care dușmanii nu i l-au cruțat și simt 
cum un potop de durere inundă toată țara... E atâta lacri. 
mă. Atâta plâns. Voi călăilor, când l-aţi omorit pe Căpitan 
aţi râs şi aţi dansat în sabaturi. Iar noi, acum când vam 
pedepsit, plângem. Noi nu ne bucurăm de moartea voastră. 
Căci nu noi vam omorît. Voi v'aţi omorît! 

Asist par'că şi acum la slujba religioasă şi văd cum în 
mijlocul slujbei se ridică cu braţele inălţate spre cer, Moş 
Zelea. Aud rugăciunea lui cutremurătoare. Ceva de apoca- 
lips. Dece nu sunteţi aci, voi vrăjmaşii, ca să-l auziţi: 
«Doamne al Cerurilor şi pământului, care mi-ai luat pe 
Corneliu, trimite foc şi pucioasă peste toţi slujitorii întu- 
nerecului și fă ca neamul nostru să învie prin jertfa Lui». 

Glasul lui uriaș tună peste toată dumbrava Jilavei, peste 
toată cetatea lui Bucur, sodoma care l-a omorit pe Căpi- 
tan... Si va tuna de-acum peste toate veacurile. Căci vorbeş- 
te la mormântul Căpitanului, în ceas cumplit, în ceas de 
înviere. 

Restul lucrurilor îl ştiu desigur mai mulţi dintre noi. 
Eu am vrut să însemn doar în această zi a Legiunii, când 
stăm sub zodia celor mai negre semne de întrebare, sub 
alte prigoane şi alte morminte acoperite de piatră, numai 
minunea, învierii dela Jilava, învierea Căpitanului. 

Stând şi azi sub lumina acestei minuni, comemorând 
ziua de temeinicie a Legiunii, pot rosti cu conștiința împă- 
cată: Legiunea nu mai poate fi întrântă. Condusă de din- 
colo de mormânt de către Căpitan, ea va fi mereu birui- 
toare, oricâte decade de luptă i-ar mai sta în față. 


* * * 


Noi am fost o generaţie nefericită. Da când mă gândesc 
că am avut norocul să-l vedem şi să-l slujim pe Căpitan, nu 
pot crede că altă generaţie se va putea numi mai fericită 
decât noi. Noi l-am văzut pe Căpitan! Şi i-am văzut şi învie- 
rea. I-am sărutat sângele scurs în țărână, trupul ferit de 


— 19 — 


ae SPP ae ia a 


Ei 


reface în ţărână, trupul de sfânt. Și 


legea ţărânei, care Se Î mai trebuie până la capătul 


altă mulţumire și fericire nu ne 


SE Dee iile de mâne, pentru a înţelege mai bine chema- 
rea e alba şi voia lui Dumnezeu, Vor trebui i meargă 
şi să îngenunche la Jilava și la Casa Verde. Să sărute țărâna 
aceea sfințită de cel mai curat sânge al primei generaţii 
legionare. Căci această țărână le va vorbi mai mult și mai 
clar decât toate cărţile de învăţătură și le va da cel mai 
bun sfat cum să creadă, să lupte, să moară și să biruie. 
Noi cei de azi, așa mici cum suntem, cutremuraţi de 
clipele trăite la Jilava, spunem: o istorie este cu atât mai 
mare, cu cât e mai grea de morminte. Si mormintele isto- 


riei se deschid, iar morţii ei învie. 


* Ei * 


Sărbătorim şi de data aceasta, ziua Legiunii, cu sufletele 
chinuite. Departe de ţară şi de rosturile noastre firești. Ne 
adunăm din nou la icoană, ca să ne rugăm, ca să trăim în 
Căpitan şi'n Moţa, să petrecem cu mintea și sufletul bătă- 
liile, biruinţele şi înfrângerile anilor prin care am trecut, 
şi să răzvedim măcar o geană de lumină pe zarea viitorului. 
Dar nu vedem nimic. Drumul duce mereu prin întunerec, 
mergem  bâjbâind, îngenunchind, căzând, ridicându-ne. 
Suntem în prigoană. Toată lumea noastră e înghesuită de 
vrăjmași și ameninţată cu moartea. Pârâie schelele lumii 
naţionaliste şi creștine sub vânt năprasnic. Innotăm până 
la gât în mlaştina desnădejdii. Muntele suferinţii l-am ur- 
cat. Pădurea cu fiare sălbatece am trecut-o. Acum înnotăm 
prin mlaştina desnădejdii. Inapoi nu ne putem întoarce. Și 
malul celălalt nu se vede... 

Scria în Axa de acum doi ani, bădia Corneliu Georgescu: 

«Suntem în toiul celei de a treia încercări proorocită 
de Căpitan: "mlaştina desnădejdii”. Legionarii se luptă din 
greu cu ochiurile puhave ale mocirlei, cu miile de ventuze 
ale smârcurilor fără fund. Doi-trei dintre legionari au și 
ii panic creştet de glodul desnădejdei. Urlă de 

Teiul și cu aliatul său, francmasonul român, 


îmbrăcat de ocazie în cine sti e n! e 
ştie ce h 3 
prumut. i aină politică de îm 


»Dar bucuria lor se dove 


de i i 
prematură. In marea de nor Ag Ii cil f tag ea bet 


oi a mocirlei trup lângă trup 


—20.— 


de legionar, se înșiră punte peste 

mlaștinilor urei îi atrag spre adâncuri ijapaȘă, ventuzele 
credinţei nestrămutate în destinul Legiunii sădită d Cai 
tan în sufletele lor, îi înalță la suprafață, spre der a 
soare, spre lumină. | Ei 

„Aceeași flacără sfântă lăuntrică le 
prin întunecimea desişurilor smârcului 
limanul de verdeață scăldată în soare, ce 
lucească în zare: spre biruinţa deplină 
nică a Legiunii. 

»Mlaştina desnădejdii» va fi străbătută şi Legiunea va 
învinge măreț şi definitiv. Pentrucă așa a proorocit Căpi- 
tanul și Căpitanul nu a greşit niciodată». 

Innotăm prin mlaștina desnădejdii. Nu numai noi. Ci 
însăşi ţara pentru care ne-am ridicat. Insăşi lumea crestină 
şi naționalistă. 


călăuzește drumul 
Şi-i conduce spre 
are începe să stră- 
, definitivă şi veci- 


30 ji 


II. CĂPITANUL IN ISTORIE 


CĂPITANUL IN ISTORIE 
(Despre un sens cornelian al fenomenului românesc ) 


Din testamentul lui Ștefan cel Mare: 

Domnul părinţilor noştri însă se va îndura de lacrimile 
slugilor sale, şi va ridica dintre voi pe Cineva, care va așeza 
iarăși pe urmaşii voştri în voinţa și puterea de mai înainte. 
(Citat din Alecu Russo.) 


Prefaţă cu antene'n vis. 


Sunt fericit întrucâtva că mai sunt capabil de o reală 
comuniune cu nivelurile adânci și curate ale visului. Din 
când în când, în ciuda vârstei care-mi anchilozează încheie- 
turile şi'n ciuda secetei care-mi bântuie inima, deschiderile 
spre zarea visului, această faţă dinspre absolut a cunoaște- 
rii nemijlocite, îmi vin ca o supremă mângâiere și mă 
învrednicesc de metafore noui, reamintindu-mi datorii uita- 
te, poruncindu-mi urcușuri pe care altfel nu le-aş îndrăsni. 
Natural, vorbesc de vis ca de-un isvor de cunoaștere, ca 
de-un plan al realităţii interioare, pe care misticii îl sfințesc 
cu lumina, pe care marii gânditori îl botează, simplu, 
intuiţie. 

Din această împărăție a visului (plan curat și salvator 
al fiinţei mele de dincolo de lut) mi-a venit şi îndemnul 
acestei cărţi despre Căpitan. Poate unde am început să 
uit obligaţii şi jurăminte luate mai de mult. Poate și pentru 
faptul că cei morţi veghează prin rugăciunea lor asupra 
noastră și ne vor drepți împlinitori ai unei chemări de 
generaţie. A unui sfânt testament pe care trebuie să-l lăsăm 
generaţiilor românești viitoare. 


— 25 — 


j-i a, strângându-mă mereu în 

i a cum mii dată, $ i a 
ela nevoilor ei materiale, nu mi-a dat încă răgazul 
sei i oaze de linişte, din care aş fi vrut să scriu această 
E pe am cunoscut şi înțeles pe Căpitanul. 


inimii: Cum | y ai ta ae 
Se pietroaie îmi barează drumul şi noui lovituri mă arun- 
că în alte zone de necaz şi nesiguranţă. De aceea, cred, şi 


enită din vis: «apele morţii te înconjoară. Scrie 
porunca, ii variseata din câmpul de bătălie în care te afli. 
Destinul generaţiei noastre se va împlini dincolo de liniștea 
si bunăstarea condeierilor de altădată. Ia cuvântul scris 


drept cuminecare şi mărturie. Scrie din răscrucea vântu- 


rilor dușmănoase, din creasta furtunii». 7 

Erau multe ape negre, din care veniam. Care mă încon- 
jurau şi mă amenințau. Râuri tulburate, repezi, pline de 
cascade și plise, ridicând un vuiet imens, apropiindu-mi 
neantul de inimă, adunându-se toate într'o imensă prăpas- 
tie. Salvarea părea într'adevăr o imposibilitate. Şi mira- 
colul a binevoit a-mi reînvia glasul tainelor, în inimă: 
«Există o singură punte spre malul celălalt. Implinirea le- 
gămintelor. Cunoşti lumea. Lupţi aprig în contra minciunii 
şi a mişeliei umane. Dece nu ridici, la bara judecății, ple- 
doaria cu care eşti dator pentru a apăra mormintele înain- 
taşilor, pentru a face cunoscută credinţa și învăţătura 
Premergătorilor? Dece nu strigi dreptatea celor ce au avut, 
prea devreme, dreptate? Dece nu scrii? Eternitatea e numai 
în clipa prezentă. Ne împlinim numai făcându-ne datoria 
acum şi aci. Dela un anumit nivel de conştiinţă în sus, orice 
amânare înseamnă trădare». 

Şi glasul mi-a dat indicaţii precise. Prima datorie amin- 
tită a fost cartea despre Căpitan. Alţii ar putea lua totul, 
drept iluzie interioară, autosugestie, pură înşelare. Pentru 
mine însă, care vin de decenii din aceste splendide certitu- 
dini, îndemnul acestui vis o de-o obligaţie testamentară. 

De aceea, riscând caracterul fragmentar al unei aseme- 
nea încopcieri de gânduri, voiu mărturisi. Pentru ca purtă- 
torii steagurilor româneşti de mâne să poată pătrunde la 
un nivel mai adânc al cuvântului şi să se învrednicească 
de o mai curată, mai jertfelnică, și în acest sens mai birui- 
toare, servire şi împlinire a adevărului. 

Liturghisind cuvântul, din clipa care mă ajută, mă văd 
mereu în fața unui tribunal de aspră judecată. Ca atare, 
imi cer iertare pentru accentul prea personal şi pentru 
piruietele neîndemânatece ale spadei pe care, cu mare 


2206 ie 


cutremurare, în tinereţe, am încins-o, î 
Neamul, și pe care şi azi îndrăznesc s'o 
talisman, ca pe-o decorație nevăzută 
mântuie şi depăşeşte, legându-mi mă: 
re, de lumina lui Dumnezeu. 

Voi cei de mâne, veţi privi pes E aiva Ea 
noștri şi peste sfintele tremurătură EIB Ela să irigi 
peste greşelile ce ne-au scoborit adesea în i for rile 
nerec, peste lepădări şi înfrângeri. Asumaţi-vă gener ȘI intu- 
de a privi șirul nesfârşit de morminte prin Gaiei sg 
jalonat trăinicia aspirațiilor. Acordaţi-ne dragostea ip 
rul pod de aur dintre generaţii, peste abisul timpului apei 
privi culmile de ideal și credinţă pe care noi am rlăicat 
steagul românismului etern, învingându-ne scăderile = 
îngenuncherile, în spirit de echipă. >, 

Cinstiţi şi voi Icoana Sfântului Arhanghel, din preajma 
căreia noi ne-am luat drumul fără întoarcere, şi repetaţi în 
voi, împliniţi şi voi, misterul, cu bărbăţie și umilință 
Crezând. i ia 

Exilul şi desţărarea înseamnă rupere în bucăţi. Impăr- 
tăşirea din anafura stelelor, înseamnă nărăvirea la un alt 
timp. La o condiţie a-temporară. De aceea, tonul nostru 
poate fi elegiac, şi rămânerea în lume, sângerare perpetuă, 
viată condensată în moarte care ni se refuză. Primiţi-ne 
darul luminii aşa cum vi-l dăn. Nu ne adunaţi nopțile. Am 
trăit sfânta cutremurare a unui splendid argonautism TO- 
manesc, care nu se poate să nu ne absolve, să nu ajute 
undeva, în istoria necăjitului nostru neam, o altă ridicare 
vitejească în spiritul ceresc al idealului. 

Când vă spunem, plenar, că am atins uneori, cu fruntea, 
orizonturi de legendă şi că am vorbit cu strămoşii, cu 
«atleţii lui Hristos», lângă piatra de hotar a eternității, nu 
vrem să vă înfrumuseţăm mânile numai cu flori de stil. 
Ascultaţi în adâncul propriei noastre vremi, şi veţi auzi 
un cântec mai înalt. Un cântec transfigurător. Care pune 
pe fruntea generaţiei noastre strălucirea unei sume spiri- 
tuale: fenomenul cornelian. Trecerea neamului nostru din 
a-istorie în geografie (Unirea cea mare din 1918) şi apoi 
din așezarea «casei» (un loc al împlinirii în lume). 

Patria coincide pe plan interior cu punctul unde ne 
mângâie şi ne primeşte acasă, Dumnezeu, în «porunca înil- 
mii»: împlinirea naţională şi restabilirea legămintelor Orl- 


n dorul de a-mi sluji 

i 
port la şold ca ne 
„a unui ideal ce mă 
runtul zilelor trecătoa- 


—2]— 


ID ae 


ginare cu cerul, sa petrecut în inimile curate ale generaţiei 
noastre, în generaţia legionară. iunea ei orizontală, s' 
Astfel, geografia, cu dimens! Pap ca, E 
transformat în istorie, învârtejindu-ne pe + i A piritu- 
lui. Şi procesul a luat caracter de mare d enţă. e tunet 
şi cutremurare în neam. Violenţa sacrificiului, a răstignirii. 
Pentru a învia, neamul român â avut nevoie de repeta- 
rea aidoma a Golgotei Cristice. Sin loc de pământenismul 
unei guvernări, generaţia noastră s'a învrednicit de lumina 
iruinţa peste mormânt. De cruce. 


i i supreme. De b A ; n 3 ; 
i** După jertfa lui Ionel Moja şi Vasile Marin în Spania, 
întru apărarea lui Hristos şi a ordinei naturale în lume, 


Căpitanul a fost omorit, după toate riturile omorurilor 
iudaice, numai pentru vina de a fi dat neamului românesc 
o mare școală spirituală: Legiunea Arhanghelului Mihail, 
şi de a fi trezit marile mase ţărăneşti la o admirabilă 
conştiinţă şi mândrie naţională, adunând întregul neam, 
dela studenţi şi plugari, până la intelectuali şi muncitori, 
si de la armată și prelaţii bisericii, până la toţi fiii neamului 
nostru de peste hotare, într'un unic proces de «naştere din 
nou», de botezare cu apă şi cu focul adevărului naţional, și 
de mistică și transfiguratoare întoarcere la Dumnezeu, prin 
rugăciune și faptă, prin credinţă şi jertfă. 

Alte generaţii vor coase în faldurile steagurilor lor alte 
lozinci. Noi avem de-ajuns să scriem pe tot cerul vieţii 
noastre, ca şi pe crucile noastre, un singur nume: Corneliu 


Zelea Codreanu. 


Căpitanul. 


Am fost vrednici să-l urmăm. Am fost contemporani cu 
el. L-am auzit. I-am desgropat trupul de sub lespedea ne- 
dreptăţii dela Jilava, şi, în cutremurarea de bocet a între- 
gului neam, l-am pus la Casa Verde, alături de martirii de 
la Majadahonda. Si acum ne măsurăm mereu viaţa şi fap- 
tele, cu măsura jerfei lui. Şi vedem că el a avut dreptate. 
Că a premers, cu genialitate, svârcolirile mondiale de azi. 
Prin el, neamul nostru şi-a găsit loc de frunte în istoria 
actuală a planetei. Şi, peste toate aparențele contrarii, ora 
biruinţei lui se apropie. Mormântul lui se va deschide. 

Din această obligaţie de adevăr, din această nădejde, 
eri ai din această certitudine a inimii, scriu această 


25008 3 


Si fruntea chinuită de tragedia q i 
C e 
apleacă, pentru a se odihni, pe mânile mai 
lui românesc. Indrăsnesc a vorbi generaţii 


neamului, mi se 
pure ale viitoru- 
lor de mâne. 


Osul românesc ţine. 


Spunea la un moment dat Mai i 
realizările filozofiei noastre, la ri titei erindu-se la 
de a ieși în largul universalului şi de a acoperit retentie 
osul nostru nu ţine. De atunci formula a mai fost tn a, 
De acei cari s'au grăbit la concluzii, înainte de a aie e 
adâncurile folclorului şi ale ethosului nostru sein 
a cunoaşte adevărata faţă a împlinirii românești în is, 
torie, şi mai ales de acei cari și-au permis sentințe inainte 
de a se fi găsit și depăşit pe ei înșiși, prin judecarea situa. 
ției şi acceptarea jertfei. Dar ea a fost și răsturnată, contra- 
zisă, pe bună dreptate, de toţi acei cari, în gândirea și fapta 
lor, s'au cuminecat din adâncurile neamului, care sau 
învrednicit să vadă lumina de peste veac a destinului 
românesc. Dela Bolintineanu, Conta şi Eminescu, până la 
Cuza, N. Filipescu, Dr. N. Paulescu, Gheorghe Brătianu 
Moţa și Corneliu Codreanu, viitorul de aur al românismului 
a fost mereu profeţit ca o sfântă împărăție care va să vină 
peste mormintele luptătorilor și jertfele tuturor generaţii. 
lor, şi a fost botezat şi definit cu cel mai propriu cuvânt: 
un miracol. 

Alături de cuvântul marilor noștri înaintași și de miile 
de morminte ale generaţiei legionare, care au deschis și 
bătut drumul acestei uriaşe încrederi şi credinţe întrun 
«uragan de soare» al împlinirii româneşti pe toate nivelu- 
rile şi dimensiunile, s'au auzit adesea și bocete, sentinţe 
desnădăjduite, apodicticisme pesimiste. Dar ele exprimă 
mai mult durerea, decât convingerile nihiliste. Sunt meta- 
fore negre ale îngenuncherii şi strigăte contra nedreptăţii. 
Nu cred să existe minte şi inimă omenească, și mai ales 
românească, cinstită şi smerită, care meditând un pic asu- 
pra trecutului nostru şi văzând cum ne-am menţinut în 
istorie în contra tuturor năvălirilor și tiraniilor, în contra 
tuturor prigoanelor şi nedreptăţilor, să nu vadă fața de 
lumină a unei mari chemări pe care Dumnezeu ne-a sădit-o 
în inimă. Dacă ar fi numai rezistenţa în contra răului și 
întunerecului care ne-au înconjurat şi atacat, și încă ar fi 
mult şi deajuns. Dar noi am înscris, ca neam, fapte în isto- 


== 0 = 


ria omenirii, care sunt mult mai mult decât îndărătnicia de 
, 


Sa ae ivă. Noi am creiat istorie. 
ge aia e la justa lui valoare, trebuie 

E ae vremurile lui de mărire și să urci culmile 
saci te ale marilor lui înfăptuiri. Si mai ales, trebuie să vii 
meet uţi (tu, judecătorul) din marea lui de sânge şi de 
destin. Din afară, judecata e condamnată la sărăcie și, foar- 
tea adesea, la nedreptate. Pentru a aprecia neamuri, a te 
confunda mistic cu centrul de lumină al destinelor lor, e 
nevoie de gândirea cu inima. Pentrucă istoria nu-i trecut, 
ci însăși viaţa vie a neamurilor. 334 

Neamul are alt timp decât individul. Ceeace ne pare 
nouă negativ, astăzi, poate fi mâne o splendidă implinire. 
Şi nimeni nu ştie câte epoci de aur ale unui destin naţional, 
își au originea, au fost plămădite şi dospite, la subnivelul 
perioadelor negre, de a-istorie, de retragere în apele infi- 
nite ale subconștientului. Când stau să gândesc la fenome- 
nul românesc ca un tot, ieşind din propria mărginire și 
nimicnicie, în largul spațiului miîoritic (dimensiunea fără 
timp a neamului), şi când îmi înving amărăciunile și dure- 
rea rănilor, văd clar, ca la lumina de fulger a unei mari 
certitudini interioare, că retragerile din vremea năvălirilor 
barbare, oricâte secole au durat ele și oricâte ore de ab- 
senţe ne-au înscris în cartea istoriei obiectivate, și-au 
arătat beneficiile pozitive în iureșul unirii dela 1918. Clopo- 
tul dela Alba-Iulia și codrii străvechi de freamăt şi entu- 
ziasm dela Cernăuţi şi Chișinău, au venit într'adevăr din 
adâncuri de istorie. Eu aș zice de a-istorie. Pentrucă viaţa 
neamurilor e într'adevăr bipolară. Intre negativ şi pozitiv. 
Intre nobleţe și tiranie. Intre îndumnezeire și pierzanie. 
Intre noapte și zi. Şi cum dimensiunea timpului în neam 
e alta, e normal ca unele negative să dureze secole și să 
pară, istoricului grăbit, veșnicie. 

Tot aşa retragerea în adâncuri de azi, sub presiunea 
nopţii asiatice, sub tăvălugul tiraniei jidoveşti și bolșevice 
din Rusia. Ea poate părea lungă, poate împinge la concluzii 
desnădăjuite. Pot spune unii: Nu ne vom mai ridica nicio- 
dată. Suntem un neam mic. Am rămas în urmă de căruţa 
istoriei. Singura dimensiune a împlinii noastre poate fi 
numai durerea. Nivelul iobăgiei și al pribegiei. Desţărarea. 
Vărsarea în cosmos. Moartea ciobanului din Mioriţa. 
ce e Pe povilatul unui «tratat de descompunere» (mă 

imele negative ale lui Emil Cioran) perspec- 


tiva poate părea şi mai sumbră. Orice etort va i inuti 
Și nu numai inutil. Ci şi ridicol. Desnădejde. absolută ut 
încă nesublimată în lumină) poate duce 1a atitudini de bles- 
tem şi maliţioasă autoironizare. Atitudine, din care erois- 
mul poate fi văzut ca o imensă «prostie» (lipsă de ataşa- 
ment faţă de conversaţie, de dialog. Eroismul e numai mo- 
nolog!), iar jertfa ca o ieşire din minţi. Zic ieşire din minţi 
în loc de nebunie, pentrucă aş vrea să comentez un pic 
această perspectivă pe de-oparte, şi starea interioară a ne- 
gândirii, a ieşirii din graniţele minţii, pe de alta. 

Pe nivelurile individuale, vârstele spirituale fiind dife- 
rite, noi ne alegem, ca să zic așa, moartea proprie. Chiar 
atunci când se pare că suntem striviţi, că nu murim noi, ci 
că suntem 0-moriţi, noi întindem și ţesem meridianele si 
paralelele unei geografii de destin, pe care, din planul pă- 
mântean, numai puţini o pot vedea şi înţelege. De aceea 
eroismul nu trebuie scos din moartea dată, comună, a omu- 
lui. La fel şi sacrificiul suprem. El e gustul interior al unei 
mari împliniri. Atingând anumite niveluri, conștiința noas- 
tră acceptă jertfa ca pe-o bucurie. E deci nebun, cine nu 
iese din propria sa minte (mărginită) să vadă rostul de lu- 
mină al jertfei. Natural eu vorbesc de jertfa voluntară, 
sfinţită de acceptarea interioară. 

Desigur se poate perora în negativ, cât vrem. Ceeace e 
esenţial, în planul neamului, e acceptarea atitudinii celei 
mai înalte, confundarea cu tensiunile, aproape nimicitoare, 
dar în tot cazul: transfiguratoare, ale epocilor naţionale 
când a fost atins plafonul cerului. Când neamul şi-a dat ade- 
vărata sa măsură, cum a fost de-o pildă, domnia lui Ștefan 
cel Mare pentru noi Românii, când am fost numiţi «atleți 
ai lui Hristos» şi într'adevăr cu vitejia şi sângele nostru 
am salvat civilizaţia şi cultura creștină, dela moarte... 

Dar să nu uităm încă un lucru. Istoria, ca şi viața nea- 
murilor şi a omenirii întregi, nu-i nimic altceva decât îm- 
plinirea voii lui Dumnezeu. Dumnezeu se împlineşte prin 
neamuri. Prin felul cum se comportă neamurile, ele se 
apropie ori se depărtează de El. Și în contactul cu cerul, 
nu masa contează, ci esența. Adevărul! Uneori, numai câ- 
țiva inși ai unui neam, sau numai unul chiar, poartă lumi- 
na divină. Aci intervine eroul, martirul, profetul, mântui- 
torul, și provoacă cu dinamita jertfei lui, schimbarea la 
față. Privit în felul acesta, alesul, individul, are potenţă de 
milioane («Tu sei noi tutti» a spus un italian într'un mo- 


ZI PR 


me e N 


EET DOE | 


ment de mare viziune lui Mussolini), şi viaţa unui neam, 
oricât de mic și strivit de istorie, capătă importanţă, va: 
lenţă de destin uriaş, ridicându-şi catapeteasma frunţii 
până'n pragul lui Dumnezeu. i pi: 

Din această nouă perspectivă, optimistă prin jertfelni- 
cie, întrebarea dacă osul românesc ține, aproape că nu mai 
are rost. Sună a inadvertenţă. Valoarea reală a unui neam 
nu se măsoară prin comparaţie cu altele, ci numai în ra- 
port cu propria sa chemare, cu propriul său destin: o anu- 
mită misiune pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o pe pământ. 

In felul nostru de a privi realităţile, negativismul își are 
numai scuza că el (vrând sau nevrând) nu e nimic altceva 
decât întunerecul greu din preajma zorilor. Golurile, oricât 
de oribile, prefigurează și garantează plinul unei mari rea- 
lizări de forţă, de frumuseţe şi armonie cosmică. 

Dar în afară de negativismul apodictic (uneori sincer 
şi alteori obraznic, constituind o poză a trădătorilor şi sno- 
bilor), lipsa de iluminare individuală găseşte adesea expre- 
sie în plângăroșenie şi pesimism. 

Din viforul dramei naţionale, unii istorici și gânditori 
(artiști), nu se pot ridica la nivelul atemporar al întregului. 
Isbiţi din toate părţile, cântarea lor, adânc iubitoare de 
neam, ia ton elegiac şi se termină în concluzia nedreaptă, 
neînțeleaptă, a resemnării. 

Aci aș vrea să deschid o paranteză şi să dărăcesc o linie 
de gânduri şi afirmaţii ale lui Mircea Eliade. N'am revista 
Indreptar la îndemână ca să citez cu exactitudine, dar mă 
voi strădui să arăt măcar fidelitatea spiritului dacă nu și 
literei, acelui articol, în care autorul lui Maitrey şi al In- 
sulei lui Euthanasius, făcând o largă incursiune în istoria 
noastră dela Geto-Daci și până astăzi, prezintă aistoricismul 
acestui spaţiu ca pe o mare dramă şi nedreptate. Ce s'a 
ales din splendidele neamuri iliro-trace de odinioară? De 
ce am fost noi sortiţi să suferim numai invazii şi nedreptă- 
ţi, cheltuindu-ne substanţa în preistorie? De ce am fi bucu- 
roşi azi, când vestul nu ne înţelege şi ne vinde? 

Neam fără noroc, vrea să spună exclamativ, Mircea 
Eliade. Sub asemenea luceafăr de nenoroc, însăși jertfa 
lui Codreanu şi a generaţiei lui i se pare zădarnică. In loc 
de a încerca o ieşire practică din mlaștina a-istoriei, Căpi- 
tanul s'a ridicat pe verticala idealului, spre jertfă, făcând 
neamul să sângere şi mai mult, slăbindu-ne temeliile fizice, 
ale vieţii în lume. 


Ea e EE 


In cele din urmă ideologul romă 7 
minţi cu adevărat luminate şi nobile i tii puţinele 
încondeiază ca O imensă greşeală faptul că noi LL (geiae, 
ne-am izolat sectar „rupându-ne de generaţia înaint Ela cl 
nevoind s'o ajutăm, să-i împrospătăm cadrele igo 
la idealism şi moralitate, prin aportul de entuziasm și și va 
felnicie al tinereţii noastre. A Jory 

E un punct de vedere acesta. Şi poate fi pe i 
teoretic. Dacă ne este permis însă să e aul ase le ua i 
momentul de faţă (din acest an, 1957, al exilului, ce pare 
că nu se mai termină, și al pribegiei prin toate continentele 
sub ploaia tuturor desamăgirilor și umilinţelor) şi depe 
meridianele democraţiilor vestice, dominate de tehnos-ul 
american, profund materialist şi antispiritual, privind aten- 
ţi îndărăt, suntem obligaţi de toate evidenţele să admitem 
că înrolarea noastră cadrelor corupte ale democraţiei (care 
numai democraţie n'a fost) n'ar fi însemnat decât vărsa- 
rea generoasă a unui ulcior de apă de isvor, în imensitatea 
de apă clocită a unui ocean. Dominaţi de ei materialiceşte 
şi otrăviţi spiritual prin contactul zilnic, noi n'am fi însem- 
nat, cu toată tinereţea şi bunăvoința noastră, decât repeta- 
rea poveştii cu piticii care ieșiau cu miile din pământ, dar 
cărora smeul le tăia capetele, de n'ajungea sângele lor ni- 
ciodată mai sus de glesna ucigătorului. Izolaţi, în opoziţie 
cu hienele și cu slăbănogii, protejaţi şi ajutaţi de cei buni 
din generaţia unirii, și, pe de altă parte, prigoniţi și împin- 
şi întâi spre violenţă, şi apoi spre sacrificiu, noi am creat 
măcar o legendă de eroism spiritual, o şcoală de gând și 
simţire românească. Am ridicat o Cruce pe Rarăul destinu- 
lui nostru naţional, care să ne ajute orientarea în veac și 
să ne servească de centru şi îndreptar al inimii și faptei, în 
vremi de restriște şi întunerec. 

Multe din frământările deceniilor trecute s'au retras 
din arena politică a neamului nostru, fără să lase Doi O 
urmă. La fel partide politice şi oameni. Par'că nici nar îi 
fost. Adevărate umflături ieri, bolnave de glorie şi ame: 
nințând să ne acopere sufletele cu puroiul lor pretențios şi 
contagios, ochiul critic de azi, oricât de semtimenial și 


binevoitor, nu le mai poate acorda nici locul unei incat 
în galeria faptelor cari rămân în altarul icoanelor s a ce 
al unei generaţii. Cu un măturoiu de fier, cursul ied 
telor internaţionale a măturat toată pleava 10, Spre 


le locuri virane ale gunoaielor și rebuturilor. 


— 33 — 


2.—Desgroparea. 


A Ca Pe e 


.—,, 


Dar, iată că în ciuda tuturor temerilor, Școala omului 
nou român nu a putut fi săruncinată de pe temeliile ei du- 
rabile. Legiunea Arhanghelului Mihail stă şi pe mai departe 
ca o mare catedrală de lumină în inima ţării şi istoriei 
noastre. Şi vremea care trece, dușmanii care o ponegresc 
şi o atacă, îi sporesc măreţia și strălucirea. Tot ce a spus 
întemeietorul ei rămâne curat şi adevărat ca litera Evan- 
gheliei, iar mormintele cari au întărit spusa lui de foc, 
constituie un patrimoniu de care generaţiile viitoare vor 
fi mai mult decât mândre. 

Am putea crede, oare, împreună cu Mircea Eliade, că 
linia Căpitanului s'a terminat printr'o greşeală? Poate fi 
justă consideraţia sa, că, trăind, Căpitanul ar fi dat mult 
mai mult decât a dat, acceptând crucificarea din noaptea 
dela Tâncăbeşti? Inţelegem noblețea acestei revolte şi în- 
durerări, dar nu putem impieta splendoarea unei decizii 
care învinge lumea și frânge însăși dinţii morţii. Trăind, 
Căpitanul ar fi fost obligat la compromisuri și manevre 
politice, care ar fi redus mult din aureola Taborului româ- 
nesc. La fel cred și despre ipoteza că ar fi putut să se sal- 
veze în străinătate. Exilul înseamnă moarte pentru profet. 
Ţările care-ţi dau gazdă, nu caută niciodată altceva decât 
să-ţi frângă cerbicia independenței morale şi spirituale, să 
te facă unealtă a lor, să te exploateze în folosul lor și în 
contra naţiei tale. Pe durată lungă orice exilat riscă să de- 
vină un dezertor, dacă nu, direct un trădător. Şi menţine- 
rea în străinătate nu se poate realiza decât ă contre cou- 
rant, cu mare putere de îndurare şi neegalată iscusinţă 
echilibristică. Ajuns în exil, pus de nemți (cum am fost 
închiși noi mai pe urmă) la Buchenwald, sufletul lui de 
haiduc al libertăţii şi al atitudinilor clare, l-ar fi dus la ace- 
laş fatal desnodământ, dar i-ar fi luat supremul privilegiu 
de a muri pe Golgota Patriei sale, cu adevărat nedreptăţit 
şi jertfit, după un proces al caiafelor, care a fost înscenat 
şi a decurs după toate semnele biblice, creindu-i un pedes- 
tal de împlinire în glorie, pe care nici o altă dușmănie ori 
împrejurare nu l-ar fi putut aburca. 

Corneliu Codreanu a fost un chemat al istoriei româ- 
nești. Un mare predestinat. Un profet al măririlor româ- 
neşti viitoare și un creator al religiei naţionale. El a bătut 
un drum care i-a deschis puterile de peste veac. A încerca, 
măcar teoretic, să schimbăm poziţia stelei spre care el a 
mers, sau etapele pe care le-a înscris în lutul şin azurul 


— 34 — 


Y 


României eterne, înseamnă a ne face vânt cu pălăria în 
mijlocul unei furtuni. A nu ști ce gândim şi ce vrem. Şi 
mai ales a nu-l cunoaște, a nu-l fi cunoscut pe Căpitan, și 
pe cei cu el. Nu e nonsens curat a mai discuta azi dacă 
Moţa şi Marin trebuiau sau nu, să-şi jertfească frunţile lor 
de soare la Majadahonda? 

Iată dece nu pot împărtăși amărăciunea de nenoroc a 
lui Mircea Eliade. Il iubesc și-l apreciez cum pe nimeni 
altul, în lumea literelor și filosofiei în generaţia noastră, 
dar asta nu mă poate împiedica să-l contrazic, pentrucă 
faptele îl contrazic. Dar poate că Mircea Eliade nu trebuie 
luat ad-litteram. Ci în context. In tremurul profund uman 
al unei inimi iubitoare, căutătoare de adevăr. El l-a cunos- 
cut pe Căpitan. I-a fost, prin Nae Ionescu, aproape, deși 
n'a fost niciodată legionar cu fișă de cuib și legământ. Și 
dela el posed una din cele mai preţioase informaţii asupra 
naturii şi adâncimii mistice ce stăteau la baza puterii crea- 
toare a Căpitanului. E vorba de-o vizită la Casa Verde a 
profesorului de filosofie, italian, Evola. Acesta îi văzuse 
pe Hitler, Gandhi, Mussolini. Scrisese despre ei. Il intere- 
sau profeţii, marii idoli ai maselor, şefii de mişcări mistice 
şi naţionale. Şi a venit să-l vadă și pe Căpitan. Cum Mircea 
Fliade îi fusese student pe vremuri în Italia, a venit întâi 
la el. Nu pot reda pe larg aci cele relatate de Mircea Elia- 
de (poate le va scrie el undeva), dar mă voiu mărgini să 
subliniez că după o audienţă de aproape zece sau douăs- 
prezece ore, Evola s'a întors total cucerit de forța spiritua- 
lă a Căpitanului, de noblețea credinţei şi ideilor care-l mâ- 
nau în luptă, menţinându-l pe linia onoarei nepătate şi a 
celui mai desăvârşit martiriu creştin. - a 

— Hitler şi Mussolini sunt pitici pe lângă acest Căpi- 
tan al vostru! E un om extraordinar. M'a captivat. Ma ine- 
bunit... caii 

Şi profesorul italian a început să înşire despre E pala 
vorbit. De politică, nici vorbă. S'au afundat în dialec ica 
drumului interior, în mistică şi doctrina creştină. Şi, ua 
de oră, oaspele a uitat de fumat și de foame, și a Beta) tal 
«judecarea situaţiei», elementele unei noui oaza ȘI 
omului român, aşa cum îl voia şi-l visa e core eri dai 
profund creştin, erou social şi învingător al rău We LS 
din ai lui. Un om în care Dumnezeu să-şi recunoasc CR Cr 

Nu voiu uita niciodată orele dela Paris în CARA artei 
Eliade, cu bunătatea şi calmul lui atât de caracteri ş 


— 35 — 


2 RA) 


lui învolburând dangăte de clopot și tristeţi de 
doina relatat acest episod al istoricei întâlniri dela 
Bucureşti. El mi-a confirmat ceea ce știam despre Şetul 
Legiunii, dar într'o lumină și în cuvinte care mie până 
atunci mi se refuzau. IRI - 

Oricât ar pare de deosebit în păreri, şi oricare ar fi 
unghiul lui de vedere, eu cred nestrămutat că Mircea Elia- 
de ar putea scrie o carte minunată despre Căpitan. 

Și acum ca să mă rezum: înțeleg durerea cinstită care- 
și sparge lumina în prisma nenorocului. Nu vreau însă să 
rămân în ea. Pentrucă dincolo, se ivesc zorile unei măriri 
româneşti ce nu-şi are egalul în nicio epocă trecută. 

Destinul românesc e un destin major. De credinţă și 
luptă. De jertfă și creaţie. Am dat omenirii momente care 
rămân unice prin semnificaţia și strălucirea lor spirituală. 
Şi din culmea acestor momente am fost totdeauna premer- 
gători, deschizători de drumuri. Am avut inimă vizionară. 
Inghesuiţi de spaţiul duşmănos și de cotiturile istoriei ne- 
prielnice, ne-am înșurubat pe verticala eternă a spiritului, 
întorcând pământului faţa renunţării, hotărîrea celui mai 
nobil eroism, şi acceptarea mioritică a morţii. 

Vom admite, din cauza uraganelor durerii care ne is- 
besc în noroiu și pe noi, că nu mai este nimic de făcut? 
Că nu ne mai stă la îndemână decât resemnarea? După ce 
ni s'a pus în mâni de către Moţa cea mai puternică armă 
de atac şi apărare, atât în noi cât şi'n afară (cenușa pro- 
priei jertfe), ne vom mai teme de ceva? Ne vom mai lăsa 
abătuţi? Nu! Niciodată. 

Vom certa poate pe cei adormiţi şi pe vânzătorii din 
jurul nostru (asta cred că a vrut să facă, şi M. Eliade, în 
Indreptar), dar, cât ne priveşte pe noi înșine, vom ști tot- 
sune şi pe ce stăm și mai ales spre ce luceafăr mărşă- 
uim. 


Osul românesc ține! 


Celor cuprinși de desnădejde, cu care mi-i dat să mă 
întâlnesc, le reamintesc, dincolo de vreme, câteva răscruci 
ale istoriei noastre care arată într'adevăr că avem os de 
domn: 1) Sarmisegetuza, 2) Ştefan cel Mare, atlet al lui 
Hristos, 3) Eminescu, 4) Unirea cea mare, 5) Momentul le- 
gionar dela 1937 (când neamul românesc s'a regăsit pe sine 
însuși în adâncurile mistice ale propriului său destin). 


DIR a | 


Dacă n'ar fi decât aceste cinci jaloane de foc, în toată 
noaptea care ne-a înconjurat, şi ne ameninţă mereu, şi încă 
am avea suficientă îndreptăţire la optimism, la credința 
încăpăţinată că niciun efort n'a fost și nu va fi inutil pe 
drumul împlinirii românești. Şi mai ales la credința că 
avem în sângele şi în mintea noastră tot ce ne trebuie pen- 
tru a ne împlini misiunea ca neam. De mărturisitori, apă- 
rători şi împlinitori ai lui Dumnezeu. : 

voiu lua deci aceste cinci puncte ale destinului româ- 
nesc pe rând şi voiu încerca să le redau în lumina strălu- 
citoare, pe care ele au dăruit-o inimii mele, în ceasurile de 
meditaţie și rugăciune, de chemare a celor morţi, de sme- 
rită scrutare a viitorului, sperând că până la urmă și ceti- 
torul acestor rânduri se va învrednic de aceeaşi mare bpucu- 
rie şi eliberare interioară, de aceeaşi mare decizie de a mer- 
ge până la mormânt, şi dincolo de el, pe acest drum al 
datoriei, al renașterii noastre ca neam. : 

Şi la urmă, pentrucă mă adresez celor de mâne și ple- 
dez pentru o teză, voiu arăta pe scurt că noi Românii avem 
cel mai valoros exil. Dispunem, pe platforma artistică şi 
spirituală a lumii libere actuale, de o armată de talente, de 
genii, cum nici un alt neam nu a dispus vreodată. Suntem 
prezenţi, prin numele de mare prestigiu, prin creaţiile E 
niale, ale atâtor poeţi, scriitori, filosofi, muzicieni, încă 
n'avem de fapt niciun drept la sfială şi rușine, la resemnare 

i pesimism. a 
= A aTIIBI unui neam mare şi nobil. In care ere 
şi-a risipit cuvântul și lumina, cântecul și dorul, bun 
şi înţelepciunea, cu o dărnicie de adevărat tată. 


— 31 — 


1 
SARMISEGETUZA 


Vor vorbi unii de această Cetate a luminii dacice, ca 
de-un punct geografic, ori istoric, ca de locul unei bătălii 
decisive între două popoare, căutând să găsească antece- 
dente explicative, repercusiuni politice, economice și socia- 
le, într'un anumit spaţiu. Eu voiu privi Sarmisegetuza ca 
un moment al spiritului românesc de totdeauna. Ca o 
răscruce a destinului nostru pe planetă, șin lume. O răs- 
cruce de jertfire a elementelor, și 0 naştere, purtând o 
splendidă menire. 

Alte neamuri au la bază contracte federative, cuceriri 
de suprafaţă, invazii ori colonizări de teritorii, mai mult 
sau mai puţin goale. Ori, iarăşi, refugieri în masă, retrageri 
din faţa unei prigoane, a unui pericol de moarte. 

Nouă ne-a fost dat, dacă ne gândim bine, să ne naștem 
din jertfă, din însăşi cel mai nobil sâmbure al vieţii: 
moartea. Lupta, până la cel din urmă bărbat, a neamului 
dac, şi, ca încoronare, jertfa mândră a lui Decebal, în acea 
cumplit de bărbătească şi cutremurătoare întoarcere în 
Zamolxe, la capătul unei împărăţii pământene, nu e numai 
un accident, o întâmplare de toată ziua. Vorbesc, spre noi, 
din adâncurile tăcerii de atunci, din acea mare simfonie de 
vitejie şi lumină ce s'a împlinit cu prăbuşirea de gorun 
în furtună, a ultimului dac, înţelesuri ce colorează și Con- 
turează însăşi destinul nostru ca neam, cu prezent și viitor. 
Ne-am născut din ceva mai adânc şi mai esenţial decât 
viaţa, așa cum o putem vedea din condiţia noastră pămân- 
teană şi limitată. A intrat, în forma născândă, O dimensiune 
nouă şi rară: seriositatea tragică a eroismului şi lumina 
bucuroasă a jertfei. Aşa cum tot edificiul civilizaţiei șI 


e oi 00 


ii creştine stă pe piatră de unghiu a Golgotei, unde o 

ferilă a0atată cu Îl careă Divinităţii, i-a garantat o 
nouă unitate de măsură în raport cu realitatea ultimă şi 
cu Dumnezeu, deslegând şi eliberând isvoarele eterne ale 
spiritului uman care ţine să-şi restituie Cuvântul în armo- 
nia primară a Fiinţei, tot aşa şi eonul românesc este con- 
diţionat de momentul decebalic, de deschiderea spre 
absolut și veşnicie a acelei ferestre de istorie, credință şi 
luptă, care poartă numele de Sarmisegetuza. Cuvânt, în 
care mai vibrează sonorităţile altor spaţii de jertfe, altor 
milenii: Sarmaţii, Geţii. Realităţi care s'au topit în praguri 
noui, însumând vibrația mântuitoare a luminii cosmice, în 
acel «Z» (tuza) ce ne cuminecă, par'că în armonia divină, 
în simplitatea fericită a tăcerii de peste timp şi om. Zum- 
zet al luminii nepolarizate de dinainte de început. Trăind şi 
înaintând prin noaptea şi ziua istoriei, adăugându-și vibra- 
țiile spiritului, cu smerenie de mari necunbscuţi, la plăma- 
da omenirii, noi am purtat, purtăm şi vom purta mereu, 
cu noi, pe aripile cuvintelor ce ne sunt date, pe braţele 
crucilor pe care ne vom urca, pentru a reface echilibrul 
dintre bine și rău, măcar o parte din lumina Cetăţii, ale 
cărei porţi s'au deschis în veșnicie (şimn veşnicia noastră 
românească) cu gestul regesc al lui Decebal. , 

Ca o modestă paranteză, fie zis, numai: așa cum, după 
crucea lui Hristos, nu ne mai este iertat să afirmăm sau să 
credem că suntem numai oameni, tot aşa nici capetele 
încoronate ce-au urmat şi vor urma în spaţiul și neamul 
nostru, n'au avut şi, mai ales, nu vor avea dreptul la o linie 
de conduită inferioară celei a lui Decebal. Unitatea de mă- 
sură a regalității sau Căpităniei românești nu poate fi alta 
decât cea care ni s'a pus în'mâni şin inimă la naştere. Şi 
dacă suntem cinstiţi, trebuie să admitem că istoriă noastră 
şi tradiţia naţională n'au coroane de glorie decât pentru cei 
aleși dintre noi care s'au străduit să se apropie, cari s'au 
împlinit pe linia Sarmisegetuzei. Ori măcar în drumul ver: 
tical spre ea. dice sit 

Când ne aplecăm pe propria inimă, să ascultăm acel 
spaţiu al momentului Decebal ne invadează întâiu o 
nesfârşită tristeţe. Prestigiile împărăteşti ale tragediei. Dar 
mai din adânc, vine altă vibraţie: tăcerea care- ne transfi- 
gurează măruntul pământean într'o identitate Divină. Ceta- 
tea Luminii se confundă cu misterul ființei pure. Cu majes- 
tatea, cu unicitatea (unul înseamnă tot) lui Dumnezeu. 


Tăcerea de acolo, în odăjdiile ei de vestală a veşniciei, 
ne deschide porţile de aur ale adevărului. Ne redă condiţia 
edenică, Ne întoarce în raiul din care am fugit. Ne duce 
acasă! si , 

Pentrucă aşezarea noastră de aici, ca indivizi şi nea- 
muri, ca planete sau galacţii, nu e completă, n'are centru, 
nici echilibru stabil, fără închiderea cercului, fără conto- 
pirea paralelelor. A spune «sunt acasă» într'un cuib pămân- 
tean, fără a privi prin fereastra larg deschisă a jertfei, spre 
pragul și dimensiunea cealaltă, fără a-ţi condiţiona și co- 
lora, în fiecare clipă, viaţa de aci, cu poruncile de dincolo, 
fără a-ţi menţine pașii în cadenţa muzicii din zarea abso. 
lutului, e o mare rătăcire. O dezertare din condiția ome- 

ească. 
“ Momentul decebalic n'a fost încă meditat și interpretat 
în filosofia noastră, nici aplicat suficient în spiritul practic 
românesc. In rânduiala vieţii noastre naţionale. Am avut 
culmi, izolate sau comunitare, în care «antenele au auzit 
şi salutat antenele». Răbufniri furtunoase spre cer, care 
au atins grindarul Icoanei. Dar nimeni n'a stat să încon- 
deieze exegeza . Sarmisegetuzei, așa precum, bunăoară, 
Lucian Blaga, a reușit să surprindă ritmul de colină şi plai 
al destinului românesc în «Spaţiul mioritic». Vasile Pâr- 
van a fost doar un superb început de preoţie în marea 
rânduială a tăcerii dacice. El n'a avut norocul să închidă, 
în timpul de aci, fraza largă, cu minunate paranteze, pe 
care a deschis-o. E adevărat că dela el încoace, ştim mai 
mult despre noi înşine (şi sunt convins că de-ar fi trăit în 
pas cu noi, el ar fi fost cel dintâiu care să-l urmeze pe 
Căpitanul) şi putem săsi mult mai multe justificări pentru 
«îndulcirea cu dor de moarte» a vieţii. Dar cuvântul lui n'a 
coborit încă, întreg, în tabăra de muncă şi educaţie a nea- 
mMului. | i A 

Misterul de peste veac al Sarmisegetuzei va trebui 
fructitficat, înviat, în generaţiile româneşti viitoare. Tăcerea 
pe care străbunul Decebal a împlinit-o cu spada şi otrava 
din cazan va trebui să prindă carne şi os în spiritualitatea 
românească, de mâne. Weltanschaung-ul nostru va trebui 
să se hrănească din lumina de dincolo ca dintr'o taină a 
tainelor. 


PRE ai 


a Holywood, un film, uSarmisegetuzay. 
ui va fi chiar acesta; şi nu pot spune 
e inspiraţia fericită a A cra TO- 
ân Negulescu. Din reportagiile de până acum însă, reiese 
me E film de mari proporţii, ca Quo Vadis, Ivanhoe, 
Cele zece porunci, ori Cânt Povestea Bernadetei (The Song 
of Bernadetta) şi va încerca să reînvie, în adevărata lumină, 
o lume care, pentru popoarele vestului, a fost până acum 
totalmente necunoscută, confundându-se cu noaptea is- 
toriei. 
M'a impresionat profund şi m'a făcut să simt o nespusă 
mândrie de român mai ales reportajul unui francez, care, 
se pare, a fost în România, sub regimul comunist pentru 
a filma rămăşiţele Sarmisegetuzei, munţii și codrii din jur, 
peisagiile măreţe ale Carpaţilor. Redând fundalul istoric, 
legenda marilor bătălii romano-dace, el citează mărturii 
istorice şi reinterpretează apărarea dacică, terminată în 
moarte, ca şi efortul aproape suprauman al lui Traian de 
a cuceri Cetatea, în termeni foarte favorabili nouă, ono- 
rând, în grad înalt, adevărul. 

Destinul a vrut să pună în faţa lui Decebal pe cel mai 
mare şi mai viteaz împărat al Romanilor. Timp de sute de 
ani Dacii zădărniciseră orice încercare de înaintare romană 
în nordul Dunării. Legiunile, pretutindenea biruitoare, se 
întorceau mereu înfrânte, decimate, de oştile de ţărani 
carpatini, purtând steagul balaurului şi primind cu seni- 
nătate moartea, când viaţa nu le mai putea garanta liber- 
tatea şi dreptul de a stăpâni în propria lor cetate. In cuibul 
Carpaţilor. 

Insemnătatea pe care Senatul Roman a acordat-o expe- 
diţiei lui Traian se poate deduce din faptul că Traian, în 
momentul biruinţei, dupăce fusese cât pe ce să se retragă 
şi să renunţe la luptă, a proclamat, pentru sărbătorirea 
victoriei, o sută cincizeci de zile libere în Roma, fără să 
mai consulte Senatul, dupăcum era uzul. O sută cincizeci 
de zile, capitala romană a celebrat o victorie care era cât 
pe ce să fie cea mai rușinoasă catastrofă. O sută cincizeci 
de zile de sărbătoare, de jocuri publice şi părăzi. De sgo- 
motoase, fanatice aclamații, pentru tribunul care a învins 
pe Daci, cei mai dârji dușmani pe care Legiunile romane 
i-au întâlnit vreodată. Si-apoi Columna lui Traian! Colum- 
na care a mărturisit în piatră legenda vitejiei dace şi ului- 
toarea soluţie decebalică! Soluţie pe care biruitorul n'a 


Se toarnă acum | 
Nu ştiu dacă titlul | 
dacă el e în întregim 


E 4) 


——...— 


| 


bănuit-o. Pe străzile Romei au fost i alea 
de războiu, câţiva ţărani daci, ori Cai e Ep eenieti 

Tai : : Fei 0 i în viață 
prin cine ştie ce coclauri de munţi, păzind stânile Căpetenia 
Dacilor însă na putut fi arătată Romanilor decât prin 
emblema supremei tăceri. Prin respectul pe care bace 
naţiune vitează îl acordă morţii. Prin bucuria fără egal, pe 
care a înregistrat-o în toate inimile romane ştirea că vultu- 
rii Carpaţilor au fost doboriţi. 

Felul acesta de a vedea lucrurile nu vrea să diminueze 
cu nimic victoria lui Bădica Traian, ctitorul noului neam 
românesc. Și pe partea lui, a învins, lumeşte, iscusința 
tenacitatea, disciplina legiunilor imperiale, numărul lor 
copleşitor. Cu siguranţă însă, decizia de destin dela Sarmi- 
segetuza a înregistrat în eternitate doi biruitori: Traian și 
Decebal. 

Timp de aproape un an, spune reporterul francez, repro- 
ducând isvoare istorice, Cetatea a fost apărată de femeile 
dace. Decebal mai rămăsese înconjurat de câțiva căpitani 
ai oștilor sale. Soldaţii toţi îi căzuseră. Atacurile îndârjite 
ale legionarilor erau respinse de femei, purtând straie 
bărbătești. Un spirit de sacrificiu, un eroism uman, cum 
istoria rar a cunoscut. Şi din aceste femei dace, măritate 
cu legionarii romani, s'a plămădit neamul românesc de 
astăzi: Oare numai de astăzi? E o îndrăsneală a spune: de 
totdeauna? Celor care iau accent de bocet în judecarea 
vremilor de mare cumpănă de azi, le-aș răspunde, că nu e 
deloc o îndrăsneală a vorbi despre o veșnicie a neamului, 
a fenomenului românesc. Nu ştim exact de câte milenii 
trăim pe aceste meleaguri. Toate neamurile din jurul 
nostru au venit de undeva. Numai noi n'am venit de nicăeri. 
Herodot şi ceilalţi istorici ai antichităţii ne-au găsit aci; 
fraţi cu stejarii şi brazii, străjuind culmile Rarăului şi ale 
Detunatei, bătând vadul Dunării. Dar chiar dacă nu ne-am 
începe istoria decât dela acest prag de orbitoare lumină al 
Sarmisegetuzei și încă am avea dreptul să înfruntăm veşni- 
cia şi să dispreţuim noaptea trecătoare, prisoanele şi ura- 
ganele dușmăniei. E atâta măreție, atât accent divin în mân- 
dria gestului decebalic, încât nu cred că poate exista inimă 
românească (şi nici nu va exista vreodată) să nu simtă un 
fior de mare regăsire şi biruinţă interioară, de mare bogăţie 
spirituală, în contemplarea epopeii dela Sarmisegetuza. 

Legiunile din Dacia nu veniau depe maidanele Romei 
îmbogăţite şi decăzute. Ci dela marginile imperiului, adu- 


E UI 


20 RR 


Ra ICE TI 


când cu ele multă sănătate morală şi fizică, simplitatea dis- 
ciplinată a vieţii de legionar, eroismul fără paradă, însă 
aspru şi de mare ţinută, al tipului de om războinic ce-a 
ridicat marele dom al imperiului roman. Spiritul acestor 
ostaşi a înviat rând pe rând în Arcaşii lui Stefan cel Mare, 
în revoluționarii Căpitanilor și Crăişorilor, pe obcinele de 
sânge şi foc ale revoluțiilor noastre naţionale, în ostașii 
care ne-au dat unirea cea mare, în legionarii lui Corneliu 
Codreanu, care au primit moartea, în Ciucuri, Vasluiuri şi 
Jilave, cu aceeași seninătate de Sarmisegetuză și, în cele 
din urmă, în ostaşii români ai generaţiei legionare (căci 
ostașii pe care i-a trimis Ion Antonescu în Rusia erau copiii 
spirituali ai lui Corneliu Codreanu și ai lui Moţa) care i-au 
bătut pe Rușii comuniști dela Prut şi până'n stepele Cal- 
muce și Stalingrad. Atitudinea mioritică în fața morţii şi 
a nedreptăţii istoriei, trebuie căutată tot acolo. In inima 
Carpaţilor. In lumina şi seninătatea morţii decebalice. Ce- 
tatea dela Sarmisegetuza e, într'adevăr, Cetatea Luminii. 
Şi neamul care vine din această cetate nu poate fi decât 
Neamul Luminii. 

Se poate că nu vom mai avea şanse de extindere ori- 
zontală, de a deveni o mare putere istorică şi de a înscrie 
în cartea planetei un ev politic românesc. Zic: se poate. 
Dar cine poate să știe? Vreau să vorbesc însă de dimensiu- 
nea verticală a posibilităților româneşti viitoare. In spirit, 
granițele unui neam sunt limitate. In competiţia culturii, 
a onoarei, a geniului creator şi a perfecțiunii spirituale, e 
loc infinit şi pentru noi. Şi, pe acest plan, valorile nu pot 
fi acoperite, date la o parte. Nu există forţă în lume care 
să învingă, să distrugă lumina. Aşa cum ne-am impus aten- 
ției omenirii în trecut, aşa vom continua să facem și'n vii- 
tor, până când calitatea noastră de Premergători ai istoriei, 
ne va da şi dreptul la un cuib pământean temut şi respec- 
tat. In care liniștea să se împerecheze cu bunăstarea, ru- 
găciunea cu pacea interioară, creaţia noastră cu voia lui 
Dumnezeu, ridicând stâlpul de mijloc al «Impărăţiei» de 
care vorbește Mântuitorul. 


Gândesc adesea la simplitatea și ospitalitatea ţăranilor: 


noștri, la felul lor unic de a se resemna în faţa încercărilor 
şi de a vorbi cu Dumnezeu, la splendida noastră omenie, 
la miraculoasa nostră putere de a ne marca prezenţa în 
toate momentele de răscruce ale istoriei, și nu pot să-mi 
opresc o smerită îngenunchere în inimă, o lacrimă fierbin- 


2 A de Se 


te, de mulţumire și mândrie, în colţul ochilor cari văd 
Lumina. 


* * * 


Curând filmul Sarmisegetuzei va fi rulat în i 
oraşe ale Vestului. Se va vorbi iar de neamul erei 
ciobani din Carpaţi. De neamul atât de mișeleşte vândut 
la Ialta. De neamul crucificat de fiara comunistă. Şi odată 
cu dâra de mirări și întrebări stârnită de imaginile cinema- 
scopice, tridimensionale, ale peliculei, își va face loc în 
lume, mai adânc, dreptatea românească, apropiind ziua eli- 
perării. Ziua biruinţei. 


II 
ATLETUL LUI HRISTOS 


Alte neamuri își scriu istoria orizontal. In planul șesu- 
lui, al câmpului. Noi ne-o scriem (după cât se poate des- 
cifra până acum) vertical. In planul muntelui. Isbucnind, 
condensat, spre cer. Implinindu-ne în unicitatea unei cres- 
te; pentru ca apoi, prin alte sute de ani, să mărşăluim prin 
valea plângerii, prin întunerecul fazelor negative. La ni- 
velul marilor prigoane şi al îndelungilor îndurări. 

Așa trebuie privit şi înţeles momentul românesc al Mol- 
dovei Domnului Stefan. Culme, care înseamnă secole de 
viață naţională la subnivel. Provincie, care acoperă geogra- 
fia întregului românism. Şi nu numai geografie a noastră, 
ci a însăşi împărăției creştine din acea vreme. 

Intregul edificiu al lui Hristos s'a rezimat la un moment 
dat pe umărul unui singur atlet: Domnul Ştefan. Par'că 
citesc: «Io, Ştefan Voevod, Domn Moldovei și atlet Creş- 
tinătăţii»... 

Când i-a scris «cartea» de mulţumire, Papa dela Roma 
a definit însuşi destinul neamului românesc în lume: atle- 
ție întru Hristos. Serviciu lui Dumnezeu. Implinire a vieții 
pe dimensiunea eternă a spiritului. 

Biruitori în Ierusalim, de-alungul cruciatelor, musul- 
manii visau, acum, cucerirea Europei. Gurile Dunării erau 
poarta spre această catedrală a umanităţii. Aşa cum altă- 
dată ele au fost piatra de încercare a oștilor romane, punc- 
tul de mărire şi decădere al imperiului roman. Aşa cum 
ș: fi în zilele noastre direcţia de ză i contact cu 

editerana, pentru oștile imperialiste ruseşu. . 

De fapt E dahațiitieă Rusiei comuniste de astăzi nu în- 

seamnă nimic altceva decât aceeași sălbatecă tendinţă a 


— 41 — 


eee melc 0 


E 5 


i 


ii asiatice de-a cuceri Cetatea Luminii, locul unde 
ei binevoit să se reveleze mai plenar în om. 

Pe vremea lui Ştefan cel Mare, pericolul de moarte pen- 
tru cetatea creștină îl constituia Semiluna. Războinici, tari 
în credința lor, bine organizaţi, Turcii ţineau în dorul lor 
de expansiune Viena, Berlinul, Parisul. Dacă acest uriaș 
car de războiu, de groază şi moarte, n'a strivit în năvalnica 
lui înaintare domurile evului mediu şi pristolul sfânt de la, 
Roma, faptul se datoreşte buturugii, ciotului românesc, 
ca să ne exprimăm în limbajul lui Mircea cel Bătrân. In- 
treg Aliotmanul s'a împiedicat de ciotul creştinătăţii ro- 
mâneşti şi s'a răsturnat. N'a putut trece mai departe. Lo- 
vindu-se de domnii şi oștile românești, în Muntenia şi Mol- 
dova, Turcii au repurtat biruinţe ă la Pyrrhus şi şi-au con- 
sumat în atâta substanţa războinică, încât atunci când au 
atins Viena pe la 1680, ei nu mai reprezentau decât umbra 
şi amintirea puterii de altă dată şi au putut fi ușor şi defi- 
nitiv respinşi. Dar și aci, la Viena, fie notat în treacă, cio- 
tui românesc a fost prezent întru apărarea lui Hristos. 
Voevozii Moldovei şi Munteniei au continuat linia tradi- 
țională și creștină, au împlinit testamentul spiritual al lui 
Ștefan cel Mare: s'au dus să oprească păgânătatea, CONş- 
tienţi că-şi îndeplinesc o supremă chemare, că-şi apără la 
Viena propria ţară. 

Dar să ne întoarcem la Domnul Ştefan. El a însemnat o 


i * * 


Se întâmplă să se 
bryn, în drum spre Europa 


jură cu ade i ate 
plaiurile Moldovei, în toate suflotene ate pttincie n bo 


— 48 — 


DR 


m — 


Se împlinesc anul acesta 500 de ani d 
tron. Jumătate de mileniu de destin ro 
piatra de unghiu a credinţei, vitejiei ş 
Ştefan cel Mare. £ i 

Azi, cu ţara încălcată de alţi păgâni, dușmanii lui Dum- 
nezeu şi creştinătăţii, cu neamul Tobit și ameninţat cu ge- 
nocidul, aniversarea aceasta ia, în Spaţiul românesc, forma 
unui uriaş dangăt de clopot. Dangăţ de jale, de rugăciune, 
de moarte... : 

Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea din nou 

uterea de atleți ai crucii pentru a ne menţine viața şi a 

e împlini destinul. Misiunea pe care El ne-a dat-o la porţile 
nopţii asiatice, la poalele Rarăului. 


ela urcarea lui pe 
mânesc, clădit pe 
1 înţelepciunii lui 


Ei * * 


stăm să răzvedim bine acea vreme, câştigăm con- 
Aa că luptele lui Ștefan cel Mare cu Ungurii, polii 
Tătarii şi chiar cu Muntenii, nau fost nimic altceva căt 
truda de a clădi o cetate puternică din care x, Ure 
poată opri înaintarea, turcească. Această inimă C : ai 
român n'a râvnit niciodată ţara nimănui, n'a încă E , ia 
pentru a se apăra şi a împinge îndărăt. EL SE aa ca gas 
mai nevoile şi neamul. Și, în faţa năvălirii m ai 
Dunăre, şi-a dat seama că «de va Cădere gene poa ra 
Moldovei, va cădea toată creştinătatea şi to ze ace e 
aceea, ascultând de porunca lui Dumnezeu, e e rea shi E 
siunea de apărător al cetăţii, ţinând mereu ai 
cerul prin rugăciune şi prin ctitoriri de gre Sieeăose PER 
tiri, după fiecare bătălie. Şi Dumnezeu a îi ale is n: 
trul lui de atletică putere, iar mintea lui « Eee ie 
ziune, cuminecându-i inima în dragoste și a Ca taieti 
lepciune. Timp de 50 best cerul Europei s'a răzim: 
un stâlp de mijloc: Moldova. Fa e Pai 
Ali Cori i îi căpitani de oști birulț oaie Ep 
lumne de marmoră în aur. EL şi-a lăsat aia în genunchi. 
vit pe-o copertă de Evangheliar: Dibângia te si potrecut 
Romanii când i-au învins pe Daci au aid Mare, după fie- 
150 de zile în şir. Moldovenii lui Ştefan SE. se adtinau ca să 
care victorie (ca şi după fiecare i gar 24 cioplină altare 
clădească biserici, cărând şi dăltuind p urmând clopote. 
Şi uşi împărăteşti, zugrăvind icoane $ 


— 49 — 


i i eine 


Stâna de vorbă cu cerul. O mare diferență în înţelegerea 
misiunii pe pământ, în cetirea semnelor istoriei, între noi 
i alte popoare. 

= ez ass a scris cuvintele «Atleta Christi», n'a expri- 
mat decât o evidenţă, n'a dat curs decât unei nestăpânite 
admiraţii, dându-și seama că neamul moldovenilor, dela 
marginea cetăţii creştine, a arătat încăodată adevăratul 
drum al biruinţei întru Hristos. Iar Dlugosz, cronicarul po- 
lon, când l-a numit Prinţ, pe Domnul Ştefan, demn să con- 
ducă bătălia tuturor popoarelor în contra Turcilor, n'a fă- 
cut decât să recunoască geniul de uriaşă forță spirituală a 
voevodului nostru. 

Ne-am plasat prin El la o răscruce a istoriei, de care 
vom fi mereu mândri. La care va trebui mereu să ne în- 
toarcem, pentru a lua lumină, încurajare, putere. 

Genial în organizarea socială (a creat o elită româneas- 
că, vrednică să se menţină timp de patru secole) şi'n pur- 
tarea războaielor, el a transformat Moldova în Mănăstire, 
dedicând-o lui Dumnezeu, legând viața neamului de aci, cu 
legile sfinte ale cerului, garantându-i astfel eternitatea. 


E ușor astăzi să ne dăm seama că respectând Testamen- 
tul lui, noi nu vom muri ca neam, prin oricâte încercări am 
mai trece. 

Geniile recunosc geniile. Mihai Eminescu a slăvit în 
Domnul Ştefan cea mai înaltă culme de împlinire româ- 
nească de dinaintea lui, arătând că pe plan social noi n'am 
avea nevoie să imităm maimuţărește, apusul, ci numai să 
continuăm, să desăvârşim ordinea socială înfăptuită în 
Moldova glorioasă dintre 1450 și 1504. Iar când decăderea 
contemporană îi întuneca sufletul, Ipoteșteanul a invocat 
în Doina pe voevodul credinţei şi luminii noastre: 


«Ștefane, Măria Ta, 

Tu la Putna, nu mai sta... 
Tu te'nalță din mormânt 

Să te-aud din corn sunând, 
Și Moldova adunând... 

De-i suna din corn odată»... 


7502 


ED ii 


Recităm versurile Doinei, azi, şi: ZI 
inundă ochii se frânge strălucirea iau pei ai ne 

ini i A umini eşnicie. 
In inimă, Moldova ni se face cât lumea, și coroana Domn: 
lui Ştefan acoperă tronul «impărăţiei lui Dumnezeu» E 
devine simbol sfânt, al spiritului care suferă, unul du ă 
altul, asalturile turbate ale satanismului materialist de asa 
deauna. : 

E uşor să ne dăm seama în ce constă măreţia Moldovei 
Jui Ştefan cel Mare. Dar nu vom greși niciodată dacă ne 
vom aminti, cu mare conştiinciozitate și smerenie, jertfa de 
vieţi omeneşti pe care această apărare a lui Hristos a ce- 
rut-o. La Valea Albă Ștefan n'a ezitat să-și arunce în foc 
toată elita şi întreaga oaste. Moldova i-a rămas, după aceas- 
tă bătălie, literalmente decimată, pustiită. Şi totuşi, tocmai 
pentru faptul că n'a cruțat nimic, Dumnezeu i-a prefăcut 
înfrângerea în victorie. 

După asemenea confruntare cu spiritul de jertfă întru 
apărarea unei credinţe, Turcii n'au mai știut ce să facă 
cu biruinţa repurtată. S'au întors, obosiţi şi zăpăciţi, acasă. 

Forţele care conduc lumea nu sunt numai de ordin ma- 
terial. Ceeace vedem noi în istorie, e numai a treia parte a 
realităţii. Cine ştie să-şi asigure ajutorul lumii nevăzute, 
poate trânti la pământ forţe pământești cu mult mai nu- 
meroase decât ale sale. In faţa cantităţii materiale, contea- 
ză, în luptă, calitatea jertfei. 

Aceasta e lecţia splendidă pe care ne-a dat-o Ştefan cel 
Mare, Sfântul lui discurs din urmă. A 

Să ne întrebăm acum cinstit, cu smerenie, judecând la 
rece. E, oare, posibil, ca un neam care a trăit o asemenea 
culme de spirit, de împlinire în destin, să fie distrus, ori 
aruncat la periferia istoriei? : 

Stăm cu smerenie în faţa lui Dumnezeu şi spunem: nu. 
Atâta vreme cât nu vom uita testamentul vulturului dela 
Suceava, cât vom fi vrednici să auzim și să înțelegem glasul 
care ne vine din mormântul dela Putna, și vom împlini voia 
lui Dumnezeu, nu avem a ne teme de nimic. seri nic a să 
va ajuta să ieşim biruitori din toate încăerările cu dușmaă 
nii. Pentrucă noi suntem ostași ai luminii şi adevărului. 


+ * * 


poate fi cuprinsă în 
de fiecare minte şi 


Dar istoria lui Ştefan cel Mare nu 
cuvinte. Ea trebuie meditată îndeluns, 


— 51 = 


o peer 2 aia 


inimă mân, până la confundare şi iluminare. Pentru 
ş a ca otita cu sufletul Domnului Ștefan, e nevoie 
de-o adevărată iniţiere. De-un pelerinaj continuu la locurile 
pătăliei lui, la altarele mănăstirilor pe care el le-a Tidicatţ 
drept mulţămită lui Dumnezeu, la mormântul în care-i 
odihnesc osemintele. = zau a | 

Noi, generaţia legionară, ne-am împărtăşit din lumina 
lui Ştefan cel Mare, prin Căpitan. Mai mult decât orice 
profesor de istorie, Căpitanul a ştiut să ne predea istoria 
românească în mod nemijlocit, purtându-ne pe locurile 
sfinte, învățându-ne să cerem, în ceasurile de nevoie și 
restriște, ajutorul celor morţi, să facem apel la spiritul 
marilor noştri străbuni, convingându-ne că ei stau mereu 
gata să ne ajute în lupta noastră pentru neam și Dumnezeu, 
şi că ne pot fi isvor viu de îmbărbătare şi biruinţă, în toate 
încercările. Intru aceeași strădanie, de a atrage ocrotirea şi 
ajutorul strămoşilor în balanţa Legiunii, el a ţinut ca jură- 
mântul primilor legionari să fie depus pe ţărâna adusă 
depe toate locurile marilor noastre bătălii istorice, pe ţă- 
râna sfinţită cu sângele soldaţilor noştri căzuţi vitejeşte în 
lupte. Obligaţi să poarte săcușorul cu această ţărână la gât, 
ca pe cea mai înaltă distincţie, legionarii jură să-și țină 
inima deschisă în faţa poruncilor cari vin din adâncul isto- 
riei şi pământului românesc. Să ne ajute Dumnezeu ca 
acest jurământ să nu fie întrerupt şi uitat niciodată. 


* * * 


Am pornit să vorbesc de Domnul Ştefan, poposind câ- 
teva momente pe culmea acestui munte de lumină care a 
fost Moldova în a doua jumătate a sec. al XV-lea, pentru a 
ajuta pe unii confraţi să învingă desnădejdea exilului de 
astăzi. Ii aud uneori vorbind negru de viitorul românesc 
şi m'ar durea mult să știu că atitudinea lor vine din necu- 
noașterea istoriei, din lipsa contactului direct cu jertfel- 
nicia şi gloria străbunilor noștri. Lumina dela Putna ne 
învaţă că neamul nostru nu poate muri. Să luăm seama să 
nu murim noi, lăsându-ne disperării, neajutându-l, trădân- 
du-l. Pentrucă de vom face așa, în ciuda acestor formida- 
bile evidențe, vom muri moartea cea fără înviere. 


203 


DIR 


III 
LUCEAFĂRUL 


Acest de-al treilea moment al afirmării românești în 
eternitate, în ciuda pesimismului pe care unii critici și în- 
terpreţi l-au cetit în opera lui Mihai Eminescu, aduce atâta 
lumină spirituală și o atât de evidentă biruință pe seama 
neamului nostru, încât esenţa gândirii și simţirii eminescie- 
ne se suprapune cu însăşi geniul în definiţia lui pură și 
ctitorește frunte de cer românismului de totdeauna. 

Frânt de timpuriu în ceea ce numim noi viața pămân- 
teană, maturitatea creaţiei sale poetice, înțelepciunea gân- 
dului său politic și incandescența dragostei sale de neam 
și ţară, îl vădesc de-o esenţă cu adevărul revelat și-l plasea- 
ză în panteonul neamului pe treptele cele mai înalte ale 
riscului spiritual, în drama umană a luminii și a regăsirii 
Divine. = FA 

"Prin Mihai Eminescu noi ne-am validat în faţa a 
cosmice. Unul dintre noi a avut comunicare aia in = 
mintea, sa şi nesfârșitul Divin, nesfârşit căruia îi p Ei 
se'ntruchipeze'n poezie, în gândirea înțeleaptă, în sa = 
social, naţional și politic, şi să'nveşnicească EA 5 
istoria neamurilor cu superbe dimensiuni i i p E 
datorită lui, ne-am mântuit şi înveșnicit și RE a ve ra 
creat genial între 1850 şi 1950 în neamul nos i = TIBI 
mare, deschisă de Eminescu: folclor, artă serie ăi hdi 
nicie, şi cu tot fanatismul şi desnădejdea ca fior pilcva 
nostru în lume, naționalismul în tot ce aia Si Social, și 
gândire și mai eroic şi creator pe plan po raniuni: ct în: 
filosofia trăirii şi libertăţii interioare, a a cadă te botei: 
tregul, cu lumina mistică şi prestigiile talist tăcerii Divine, 
ză în flăcările cunoașterii și'n raiul liniştii $ 


e e dă 


= 03 — 


totul a fost continuat şi potenţat în limitele trasate de el. 
Spaţiul mioritic al lui Lucian Blaga răspunde undeva 
Doina şi'n Scrisoarea a treia. Curentul Gândirii porneşte 
de undeva din articolele lui politice și se revarsă, după 
distanţe colosale în câmpul ortodoxiei româneşti, din nou, 
în sferele de foc ale Ipoteşteanului, întregind icoana de 
peste veac a neamului. 

E într'adevăr, în poezia eminesciană, ca și-n gândirea 
lui politică, un spaţiu atât de magnific, o lumină atât de 
densă și mântuitoare, încât studierea lui intensă e mai mult 
decât o datorie pentru orice suflet român de-acum încolo. 
E o condiţie a învierii şi a eliberării interioare. Contactul 
îndelung și profund cu apa vie, de gândire și simţire a 
acelui pe care-l numim Luceafărul, e poarta de aur a cerului 
Orice firimitură din el, e un univers în sine. Un vers, ori 
de unde l-am lua, deschide ferești largi spre eternitate. 
Inima cuprinsă'n dangătul de jale al plângerii eminesciene 
ne redă conștiința raiului şi ne miruie fruntea cu nemurire. 
Iar mesagiul gândirii și al luptei sale politice, ne iniţiază 
întru neam. Străbunii, la cutremurătoarea lui chemare de 
corn, se mută'n noi, ca să fie mai prezenţi și mai vii, ca să 
ia parte cu noi în furtuni şi'n logodirea cu moartea. Iar 
munţii, codrii, plaiurile şi apele ţării, îşi înalţă crestele, îşi 
înfig rădăcinile, îşi leagănă holdele, și-și adâncesc albiile, 
în noi, în imensitatea bulgărului pe care-l purtăm întru 
plinirea voii lui Dumnezeu. 

Personal, am fost poate de-o sensibilitate mai vădită, 
când, cetindu-l, am simţit că Eminescu mă judecă, mă 
învaţă a fi şi a muri, şi mă schimbă la faţă. Unele locuri 
din poemele lui cum e catrenul: 


«Mai departe, mai departe, 
Mai încet, tot mai încet, 
Sufletul nemângăiet. 
Indulcind. cu dor de moarte», 


ori versurile: 


«Si se duc pe rând, pe rând, 
Zarea lumii'ntunecând»..., 


au avut totdeauna pentru mine o incantaţie de dincolo de 
orice descripţie. Dorul de moarte, chemarea liniștii de veci, 


2:s Age 


e Pag 


confundarea lutului de aici cu ve 
sufletului nemângâiet, deoarece a, 
absolut, de bucuria întregului, au găsit î i rapa 

de largi, atât de tulburătoare, încât Temisan aa 
trecut dincolo de ceeace numim în deobște artă, mult mai 
departe, în rugăciune şi'n împărtăşirea din cuvântul biblic 
din Lumină. La fel, şi cu «zarea lumii», întunecată de flu. 
turarea, aripilor, de cârdurile păsărilor pornite toamna spre 
țări mai calde, în timp ce codrul se leagănă bătut de ploaie 
şi de vânt, cu crengile la pământ. Lumea'ntunecată s'a întins 
în conștiința mea mult mai departe decât zarea româ- 
nească, într'un timp, altul decât cel al calendarului nostru, 
pătând marginile de foc ale altor mii și mii de sori, și 
provocând în mine o transcendere, o posibilitate de eva- 
dare, de întâlnire faţă'n faţă cu natura Divinului omenesc, 
atât de puternice încât ritmul din poem, acoperindu-se cu 
un nou univers, revelat de infinitul inimii aprinse și al 
gândirii intuitive, m'a ajutat să-mi regăsesc centrul, să mă 
ştiu, să mă simt vindecat de toate rănile foamei și ale 
patjocurii omeneşti, şi să pornesc curajos pe drumurile 
româneşti ale afirmării, ale creaţiei şi plinirii, în toate 
domeniile. Pe drumurile legionare, deschise, întru româ- 
nism, cu târnăcopul unei nemaipomenite puteri de credință 
şi de jertfelnicie, de către Căpitan și Moţa. | 

Dar, să nu vorbesc numai de mine. Eminescu ne cuprin- 
de pe toţi. Cine nu s'a întors, din Scrisoarea a treia, mai 
român decât a fost? Cine, ascultându-l pe Mircea cel Bătrân, 
n'a venit acasă, în timpul său, hotărit să-și apere mai dârz 
şi mai jertfelnic, moșia, nevoile și neamul? Care din noi 
sau din cei de mâne, cetindu-l pe Eminescu, în limbile 
străine, şi comparându-l cu marile genii ale altor neamuri, 
nu se va simţi mândru că e român? Și intuindu-i cu Imi le 
pe care s'a măsurat cu zările de foc ale experienței inte- 
rioare, care din fiii neamului nostru de mâne nu Se i 
simţi vindecaţi de pesimisme și de toate complexele de 
inferioritate? 

Ceeace a putut fi pesimism pentru g 
rescu şi pentru cei de la 1900, căt ue 
dimensiunea eminesciană era prea pasul : 
revers. Maiorescu a spus amărit că na ge A te 
Eminescu (gândindu-se poate şi la cel al cană perspecti- 
adevărul e că osul generaţiei de atunci, Fenzlunne înaltei 
vele şi distanţa necesară, nu ţinea el la 


Şnicia, undeva pe zarea 
cesta e ars de setea de 


eneraţia lui Maio- 
în fond decât că 
insuportabilă. Un 


— 595 — 


la incadescenţele eminesciene. Lumina prea puternică or- 
bește, pare întunerec. Zările de foc consumă şi nimicesc. 
Luceafărul venia cu atâta atotcuprindere şi cu o vibraţie 
aşa de uriaşă, încât dela răscrucea nervilor lui sfărmaţi, 
nu putea nimeni înţelege dialogul cu Dumnezeu: «atâta 
foc, atâta aur, în inimi tu ne-ai pus»! Nu putea nimeni 
depăşi durerea proprie, pentru a se prosterna, cu desnă- 
dejde, în faţa majestăţii eterne și a setei de repaos, dacă 
nu, măcar cu bucurie şi jertfelnică dăruire în faţa acestui 
splendid jurământ al condiţiei şi luptei pământene: «Toa- 
te-s praf, lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi». 
Generaţia noastră însă, de sub presiuni de trăiri şi dureri 
mult mai mari, dela răscruci de istorie mult mai grăitoare, 
a putut să-l vadă pe Ipoteştean urcând zarea eternității 
româneşti, metaforizat în Luceafăr. Astru care privește, 
totuși cu intensă grijă, la felul cum ne petrecem noi noro- 
cul, şi cum ne petrece norocul pe noi îngenunchind cu noi, 
scăpărând în cremenea luptei şi ridicându-se, odată cu 
răsmeriţele noastre de faptă, gând și credinţă, tot mai sus, 
pe bolta nesfârșită a vieţii ce nu cunoaște oprire și moarte. 

Pentru generaţia legionară Eminescu a devenit biblie 
de artă şi nationalism. Frazele articolelor din Timpul au 
găsit în noi răsunet de goarnă şi ne-au obligat la legăminte 
testamentare, la revizuirea coordonatelor de conștiință și 
la însăşi schimbarea radicală a vieţii, a atitudinii faţă de 
mediul înconjurător, faţă de fericire și moarte, şi, în cele 
din urmă, la restructurarea a ceeace s'a numit concepţie 
despre lume și viaţă: Weltanschauung. El ne-a dat un 
Weltanschauung românesc, pe care Căpitanul a vrut să-l 
împlinească într'o profundă trăire mistică, pe plan indivi- 
dual şi naţional, crescând pe meridianele doctrinei lui un 
român erou, capabil de înaltă creaţie şi dăruire întru neam, 
țintind binele, frumosul și adevărul, și interpretând istoria 
drept o desfășurare a voinţei Divine. 

In general, se crede (cel puţin aşa ţin să afirme unele 
religii) că omul, ca individ (nu ca specie), se poate mântui 
căutând un raport direct cu Dumnezeu. Cultivând un dialog 
interior cu întregul, ademenind lumina în plaiurile de 
întunerec ale inimii. Dar, misticii, deci, tocmai aceia cari 
au trăit lumina dinlăuntru, stau mărturie că noi ne mân- 
tuim numai odată cu neamul din care facem parte, şi, în 
cele din urmă, vom învia odată cu omenirea (împreună cu 
toate neamurile) la judecata de-a-poi. Poartă obligată a 


E DR A e 


mântuirii e deci neamul, Viața socială, grii 5 
jertfa pentru mărirea şi mântuirea ei” grija de cetate și 
individualismul feroce, oricât q 


i ţ . Vâltori nise 
interioare ne scot din găoacea indiviăua israel e Auminii 
pria singurătate, şi ne aruncă în singurăta , pro- 


DE : ; Ce tea mulţimi 
acelaşi sânge și destin cu noi, în sbaterile lor Seria i e 


care ele le crează pentru a 

i a continua sfânta trudă a lui 
Dumnezeu din cele șapte zile de început. Şi învăţătura pe 
care ne-o aduce Mihai Eminescu e tocmai aceasta: nu există 
mântuire în afara neamului. De aceea, la el arta se confun- 
dă cu politica, filosofia cu religia, rostind acelaș nume ma- 
jestos pe care-l îndrăznește şi rugăciunea cea mai curată 
și umilă: Dumnezeu. 

Ne-a trebuit poate acest exil, cu toate nădejdile şi 
desamăgirile, toate ororile şi splendorile lui, ca să vedem 
mai bine, mai detașat, adevărul mesagiului eminescian. Ieri 
versurile: «Cine-a îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima cânii», 
puteau părea unora dintre noi, drept șovinism şi exagerare, 
derogare dela umanitate şi contrazicere a poruncilor aduse 
de Mântuitorul. Azi însă, dupace am văzut şi suferit pe 
propria carne ceeace fac, în viaţa lor de toate zilele, tocmai 
neamurile care predică umanitarismul și cosmopolitismul, 
şi mai ales dupăce ne dăm seama că răul din omenire (de- 
căderea, morală și exploatarea omului de către om) se dato- 
reşte tocmai perversităţii de a ataca legile naționalismului 
în exterior şi a le aplica cu habotnicie şi suprem egoism 
acasă, calea spre înţelegerea mărturisirilor și profețiilor 
dela Timpul, ni-i mult mai deschisă. Iar versurile citate 
mai sus, nu ne par deloc neomenoase şi rănind adevărul. Ci 
din contră, ele pun blestem pe cei ce calcă lumina!n picioa- 
Te, pentrucă străinismul se confundă, pe planul mare, cu 
păcatul, cu întroducerea microbilor ucigători în organisme- 
le sănătoase. Si cine favorizează pe străin, trădează sănă- 
tatea, lumina. Il batjocoreşte pe Dumnezeu. Ii aruncă cu 
noroiu şi întunerec în obraz. 

Cred. azi, nestrămutat că Eminescu va crește pe cerul 
destinului românesc în raport direct proporţional air 
mărul deceniilor și secolelor. Și vreau să se ştie: tite 
cari fac atâta caz de umanitate și ne acuză pe ha tiziul 
ganism când îndrăsnim să ne Scutul SAU e E CEIil6 
străin, merg la ele acasă, în sânul comunității = 


= 87 = 


spirituale şi politice, tocmai pe adevărurile formulate și 
sfinţite de tatăl poeziei românești. Pe legile ordinei natu- 
rale. Pe poruncile ethosului naţional. 

Tot ce ni s'a spus de către Dimineaţa şi Adevărul la noi 
acasă, e minciună sfruntată. Neamul care a ţipat umanita- 
tea, cu obrăznicie de măscărici, la toate răscrucile planetei, 
şi-a întemeiat acum o Patrie. Israelul. Ovreii care nu l-au 
scos pe Eminescu din nebunul şi huliganul gândirii, îi aplică 
acum doctrina în pământul Palestinei. 

Ce vom face noi? Vom asculta de cutare Nuhăm, bolbo- 
rosind fraze şiret ticluite «ce din coadă au să sune», ori ne 
vom pune, credincioşi, fruntea sub patrafirul marelui 
patriarh al gândirii româneşti de totdeauna și vom purta 
neînfricaţi, precum strămoșii noştri traci, steagurile măririi 
româneşti, peste prigoane și morminte, spre un Rarău al 
unei sfinte noastre împliniri. 

Răspunsul e clar şi e în inima tuturor acelora care-și 
zic Români. Si cu asta suntem pe-o linie atât de formida- 
bilă, cu atâta acoperire în aur la băncile adevărului, încât 
nu trebuie să ne mai fie teamă decât de păcatul și laşitatea 
din noi şi de Dumnezeu care s'ar putea supăra dacă n'am 
înţelege şi urma chemarea și testamentul politic şi spiritual 
al lui Eminescu. 

E atât de complet Eminescu în gândirea sa, atât de pro- 
fetic rotunjit în verb, încât nimic nu i-a scăpat din proble- 
mele ce se pun astăzi. El a preamărit conservaţionismul și 
linia curată a tradiţiilor româneşti, în faţa invaziei străine 
şi formelor politice şi sociale de import. Şi a spus un cuvânt 
stătător pentru spiritul românesc, voevodal, apropiindu-se 
foarte mult de ceeace a însemnat, pentru generaţia legio- 
nară, Căpitănia. Undeva, el vede chiar generaţia noastră 
par'că urcând Golgota cutremurătoarelor ei jertfe (citez 
din memorie): «vor veni alte mâni mai pure să ridice stea- 
gurile măririi româneşti spre culmi de glorie, spre lucea- 
fărul tainei de pestea veac. Și totuşi maturitatea gândirii 
lui n'a admis dictatura, tirania. El n'a putut vedea nea- 
murile la discreţia unei singure voințe. Intre tiran, pe care 
neamurile l-au doborit totdeauna cu preţ de cutremurătoare 
însângerări, şi'ntre democraţia coruptă, bazată numai pe 
elecţiune, el a văzut o cale de mijloc, a selecţiunii şi a repre- 
zentării populare. Exact ceeace Căpitanul îndrăznia să defi- 
nească prin ecumenicitatea naţională. 


ge 


Pa ua ee 


Dar să pita eta, la rostul 
ceafărul pe planul exilului. Si ia ; 

Ci şi'n altele care ar putea e eter exilul de acum. 
pe cei de mâne. Ci și'n orice fel de altă Ol incerca și căli 
ce s'ar putea abate asupra neamului cibstira ŞI nenorocire 
unul din marii noştri morţi, străbunul pentu pa In inescu e 
a însemnat înviere, şi al cărui cuvânt ne e tag. moartea 
fi cu atât mai mult mâne), pânea noastră cea de ic SI ALE 
Bând din isvoarele lui de apă vie, chiar dacă iritat Ea 
sunt acolo, unde munţii pericolelor se ciocnesc deea 
coamă, nu vom fi doboriţi niciodată de sete. si eee 
pânea lui frământată cu lacrimi și dospită cu dor capta 
pe vatra dogorâtoare a destinului românesc, nu vom eg 

niciodată atât de flămânzi încât să cădem pe drum, sat să 
întindem mâna 1a blidul de linte oferit de străin, drept preţ 
pentru neluptă și trădare. j , 

Prezenţa eminesciană în neamul nostru, în secolul 
nostru şi'n noi, ne salvează din toate neputințele, ne admo- 
nestează demisiile, și ne obligă la mers înainte, la afirmaţie 
și jertfă. Căci nu este jertfă mai mare decât aceea de a te 
sfărma pe tine pentru fraţi, de a-ţi ucide mecanismul pro- 
priei tale minţi, prin aventurarea în zările de foc ale inimii 
şi eternității. Prin jocul riscat de-a uitarea şi pierderea pro- 
prie în infinitul şi majestatea minţii cosmice. 

Spune Rilke undeva, că acolo unde se mântuie unul 
dintre noi, se mântuie și secolul și lumea. Cum ne-ar mai 
putea fi frica de neant, după victoria lui Bădia Mihai? Si 
cine ar putea visa victorie mai mare ca a lui? 

In fond el ne-a învăţat, în mod definitiv, că nu se poate 
muri. «N'am crezut că voiu putea să'nvăţ a muri vreodată», 
vrea, precis, să'nsemne că el a învăţat a muri cufundăndu- 
se în abisurile infinite ale inimii şi că ştiind muri, ni-i dat 
a birui moartea, a-i rupe ghiarele și colții. De asta trăim 
şi facem experienţa în lume: ca sănvățăm a muri, ca să 
nu murim, murind. Ca să «trecem» conștienți şi vii, conti- 
nuând procesul gândirii, miracolul conștiinței. 

Jertfa numai pe slăbănogi îi îngrozește și-i întunecă. 
Isus n'a fost înfrânt prin urcarea pe cruce. Spiritul lui Emi- 
nescu n'a fost dat ca să desmoștenească sfântul său mesa- 
giu, n'a putut desfigura faţa adevărului. E | 

Eminescu înseamnă o mântuire. Și așa fiind, spațiul 
Spiritual al neamului românesc s'a cuminecat din această 
mântuire. 'Trăeşte şi înfloreşte din ea, însumând-o altor 


acestei confruntări cu Lu- 


— 09 — 


2 nt aII ae e 


culmi, altor «treziri», altor crucificări, altor stingeri lumi- 
noase. 

Nu-i nici locul aicea, şi n'am nici timpul, să vorbesc de 
Luceafăr aşa cum aş fi vrut. Ce mă interesează e numai 
punerea faţă'n faţă: a noastră cu el. Pentru a judeca aspru 
şi drept, dacă mai e îndreptăţită desnădejdea care uneori 
ne întunecă sufletele şi ne paralizează puterea de luptă și 
jertfă. Cred că după evidenţa atât de strălucitoare a împli- 
nirii lui, plângerile noastre nu mai rezistă, ne condamnă la 
ridicol şi neseriozitate. Glasul lui vine spre noi de unde vin 
tainele tainelor şi ne îndeamnă, spre înainte, spre creasta 
muntelui. 

Ca să putem duce mai bine lupta întru neam, să nu 
uităm nici tehnica inimii nici împrospătarea de fiecare zi 
la sursă. Insula lui Euthanasius nu e în nuvela lui, numai 
o găselniţă literară. Ea e un archetip uman al centrului. 
Ca, și împărăţia lui Dumnezeu, insula poate fi găsită numai 
în noi. In inima şin conștiința noastră. Şi ea presupune 
acceptarea sărăciei şi smereniei, ascultarea tăcerilor cari 
ne revelează muzica infinitului şi rugăciunea împăcată cu 
simplitatea şi pacea din natură. Noi suntem insula, dar ne 
înconjoară oceanul. Și numai având conştiinţa reală a ocea- 
nului suntem cu adevărat insulă. 

Mulţi au ajuns la desnădejde în acest exil şi stau pe 
marginea drumului și plâng, dar, mai rău, au intrat în 
solda străinilor şi o duşmanilor noștri de moarte, tocmai 
fiindcă nu-l cunosc pe Eminescu, sub acest aspect al însulei, 
deși ştiu poeziile și articolele politice aproape pe de rost. 

Poate da, în luptă şi'n viaţă, numai cel ce are. Şi pentru 
a avea, pentru a ne ţine bateria spiritului mereu încărcată, 
e nevoie de contactul permanent, clipă de clipă, zi de zi, 
cu adâncurile inimii, cu tăcerea și pacea depe insulă, pe 
care furtunile oceanului nu le scot din sărbătoarea lor 
minunată, din efectul lor mântuitor. 

Vorbesc, mai puţin pentru cei de azi. De sub lespedea 
pusă pe piepturile noastre de «conspirația tăcerii», de in- 
ternaţionalele jidovite şi masonizate, va fi greu ca această 
carte să vadă, degrabă, lumina tiparului şi să ajungă sub 
ochii căutători de adevăr ai contemporanilor mei. Voi, cei 
de mâne, însă, dupăce mânile mele nu vor mai fi capabile 
să poarte şi să, înflăcăreze peniţa, vă veţi întâlni poate cu 
aceste certitudini și sfinte jurăminte ale mele. Si veţi ceti 
şi veţi judeca. Să nu rămâneţi nicicând descoperiţi în lupte. 


20002 


Nu daţi tot ce aveţi în inimă, Si mai : 
ce nu aveţi. Adesea suntem ispite rel pretindeţi a da 
inepţii, să facem gălăgie în numele golului aa, uni afurisite 
că Isus Hristos ne-a în văţat să zicem Tata i Nu uitaţi 
şi chiar de mai multe ori pe zi. Şi ce e 'ostru» zilnic, 
pească decât reîncărcarea, bateriei erat nea dom- 
najul la sursă și adăparea repetată, zi de zi. o ir : IS iza 

Ni fiţi luptători fără să vă fi adoptat și perteata 
tehnică o contactului cu Dumnezeu. Un te de Sura :0 
zilnică. O contactare a infinitului, cu ajutorul inimii SE 
rite. Tineţi mereu cumpăna dreaptă între câmpul de matale 
al neamului şi'ntre insulă. Odată pe zi retrageți-vă în na, 
colţ al tăcerii, al meditaţiei şi contemplației interioare 
Invăţaţi ritmul larg al respirației plantelor şi stelelor Nu 
rămâneţi în respiraţia grăbită a fricii sau urii. Luati-vă 
zalele răbdării şi păcii interioare. Rugaţi-vă inainte de a 
porunci sau a da sfaturi altora. Nu intraţi în destinul co- 
lectiv fără să vă îi găsit pe voi, fără să ştiţi cum să tineţi 
luminile dinlăuntru aprinse. i 

Există sute de metode şi tehnici în acest scop. Studiin- 
du-l pe Eminescu, oricine poate vedea clar tot ce vreau eu 
să exprim. 

Rostul acestor rânduri de îndemn, din preajma Lucea- 
fărului, e numai să înfigă câteva jaloane de certitudine în 
veacul nostru desmăţat şi desorientat, în exilul nostru 
exploatat de toţi şi înţeles numai foarte puţin, în sufletele 
noastre chinuite şi adesea părăsite de credință. 

Două slogane critice au întunecat opera lui Eminescu 
multă vreme: pesimismul şi ateismul. Despre acuza de 
pesimism, nici nu vreau să mai amintesc, deoarece nu este 
optimism mai real, nici în inima omului şi nici în veac, 
decât recunoaşterea destinului superior al neamului, întru 
care suntem chemaţi să credem, să luptăm, să jertfim, să 
Ati Şi Eminescu în lumina măreaţă a neamului a cres- 
cut şi s'a împlinit. Sz, n i 

Dar ateismul, s'ar părea că are oarecare justificare în 
câteva fraze izolate măcar, dacă nu în toată opera lui, pri: 
vită sub aspectul întregului, de concepție filosofică, despre 
lume şi viaţă. 

«Pe palida-ţi frunte, nu-i scris 
e scris undeva mai în adânc. Nivelul în 
e inima. Pruntea e un nivel. Unul mai 
dirii cu inima. Unde simţirea dublează gân 


Dumnezeu». Nu. Dar E! 
întâlnirii cu Dumnezeu 
valabil, e cel al gân- 
dul și deschide 


— 61 — 


Piti aaa oo e 


larg ferestrele intuiţiei. Dar, în afară, de această posibilă 
interpretare, autorul Melancoliei, spune în altă parte clar: 
«Fără eu, nu există Dumnezeu». Si exegeza acestei afirmaţii 
n'a fost făcută încă în toate implicaţiile și consecinţele ei. 
Dumnezeu se revelează și-şi plineşte lumina în eu. Proble- 
ma noastră e eul. Dar acesta e greu de găsit. El presupune 
naşterea din nou, ajungerea pe insulă. Si pentru naşterea 
din nou, condiţiile sunt grele. Si dacă ajungerea la centru, 
la isvoare, e grea, atunci, e bine să se ştie, că menţinerea 
contactului cu isvoarele e şi mai grea. Cine e pe culme, 
cade în prăpastie mult mai uşor, decât cel din vale. Si 
căderea de sus înseamnă distrugere. Pentru a fi eu, e nevoie 
de rugăciunea perpetuă, fără încetare. Altfel, eul ni 
se'nstrăinează. Şi fără eu, nu există Dumnezeu. Nu e vorba 
aci de existenţa lui Dumnezeu în sine. Care-i nebunul, să 
discute acest lucru? Ci de coborirea lui Dumnezeu în eu, 
de prezenţa, lui vie, de ajutorul divin la tot pasul, de sfin- 
ţirea vorbei, şi de rodul pe care ni-l vrem faptelor, de 
învierea spre care trecem pe sub pietrele apăsătoare ale 
mormântului. 

Eminescu a grăit cu Dumnezeu în inimă. In inima care 
i s'a deschis spre zările de foc şi l-a scrumit. 

Iată, dece cred, total, în piscul de lumină al lui, în isto- 
ria românească. Si dece cred că acest pisc ne poate mân- 
gâia, certa, îndemna și arăta calea spre mâne. Urmași ai 
fenomenului eminescian, nu mai avem dreptul să ne în- 
doim, nici să desnădăjduim, nici să ne facem vânt cu pălă- 
ria negaţiilor, nici să demisionăm. 

Pe drumul lui Eminescu mergem spre altarul neamului 
şi spre Dumnezeu. Ne clădim urcușul spre cer. Care neam 
mar fi mândru de fruntea, cât bolta cerească, a geniului 
lui? Cine dintre noi n'ar vrea să biruie ca el şi să fie cinstit 
ca el, crescând ca un stejar al gloriei cu mii de rădăcini în 
DIR ua adevărului și ridicându-şi coroana în azurul eter- 
nităţii? 

E neamul nostru condamnat a-istoriei? Cine s'o creadă 


după ce se cuminecă din vinul şi anafora eonului emi- 
nescian? 


= 162-= 


n... INI IEEE 


IV 
UNIREA CEA MARE (1918) 


De câte ori mi-i dat să vorbesc despre Unirea cea Mare 
din 1918, îmi aduc aminte de-un Zece Mai al copilăriei, în 
care am avut într'un fel ciudat, mistic, viziunea neamului. 
Eram la şcoala primară, într'antâia. Dimineaţa, toată școa- 
la, și tot satul, într'o atmosferă de mare solemnitate, am 
sădit în curtea școlii, pomul unirii. Așa s'a gândit Domnul 
Gheorghe, directorul şcolii, că e bine ca pomul unirii să fie 
roditor. Am sădit un măr domnesc. Cu roada pela Sfântul 
Ilie. Când preotul a gătat slujba, stropină cu aghiasmă po- 
mul, ograda și pe noi, Domnul Gheorghe ne-a vorbit despre 
unirea cea mare. Unirea de veci, îi zicea el. «De-acum, că 
ne-am găsit toţi fraţii același loc sub soare, la ia rr 
şi Patrii, oricâţi dușmani ar veni să ne încalce pămân Le 
inimile noastre icoana ei de lumină nu va putea fi în ne- 
cată niciodată. Mormintele celor cari au căzut pentru sfân- 
ta unire, ne stau mărturie în faţa istoriei şi a lui Dumnezeu, 
că noi ne-am tencuit pietrele de hotar cu BincoRitț 3 DUE 
povestea el cum a trecut Molniţa în 1915, ca să FER = at. 
luntar în România liberă și să lupte apoi pentru e ee 
Bucovinei şi a Ardealului, în armata ri e a 
locuri de aprige bătălii şi nume de camarazi m mean 
tea le-a sărutat fruntea, mi-aduc aminte Psoeci uri ee 
de faţă plângea. Ceva, venind mai din & Ș e ati 
tele lui, topise răceala şi distanţele, și dă pie ac da e 
tul zilei depe isvoarele calde şi binefăcătoare E up. 
Era în acel ceas, în jurul pomului unirii, un A Era 
Tie udată!n lacrimi, cum mai văzusem Ana 
pentru prima dată armata română în sat. 


— 63 — 


zinc ORI ee 


Oamenii cuprinși de-o stranie frenezie, îşi aruncau pă- 
lăriile în aer strigând: «Veniţi, măi, c'o'ntrat România la 
noi!y». Iar femeile plângeau cu hohote şi-şi ştergeau lacri- 
mile cu tulpanele. Şi lacrimile lor nu exprimau numai du- 
rere. Printre ele, se urca spre cerul inimii lor, în mintea tu- 
turora, soarele împlinirii și al bucuriei. Biruise Dreptatea 
Românească. Ca la sunetul unei trâmbiţe de Arhanghel, toa- 
tă suflarea românească ştia o lege, un adevăr sfânt, pe care 
numai puţini îl pot rosti în cuvânt: chemarea neamului. 
Măreţia adevărului naţional. Eternitatea destinului ro- 
mânesc. 

Dumnezeu trimitea în acele clipe, lângă un măr care 
avea să fie simbolul unirii la noi în Stănești, o lumină bună, 
vindecătoare de răni şi desnădejdi, de umilinţe şi neputinţe. 
Și inima mea de copil, imens clopot de aramă, multiplica 
glasul ce venia din morminte şi din trecătorile munţilor, 
pe unde batalioanele române au trecut Carpaţii, şi-mi îm- 
părtășia o ştire pe care n'o avusem până atunci, pe care 
de-atuncea niciodată n'am mai putut-o uita şi pe care, cred, 
nici ţărâna mormântului nu mi-o va putea acoperi. Inima 
mea intrase cu bătaia ei slabă în ritmul uriaș, splendid, 
numai lumină şi cântec, al inimii neamului. Vedeam până 
departe, câmpuri cu morţi înviind, luându-și armele şi de- 
filând, şi undeva, în pragul zării albastre, alte cârduri ti- 
nere, luându-le armele și steagurile din mâni, şi continuând 
urcușul pe munţii luminii. Prins cantr'un şivoi al minunii 
şi al visării, nu mai eram într'un sat, ci'n largul ţării, şi 
mânile mele scriau pe cer cu mii de zori un nume prea 
sfânt: România. 

Dar oricât aş încerca să descriu emoţiile şi viziunea ace- 
lei dimineţi, îmi dau seama că miezul acelei vâltori de lu- 
mină e inexprimabil. Cuvintele şi frazele îl risipesc, în loc 
să-l împărtăşească. Spunea un mistic apusean că fiecare 
om, oricât de refractar luminii, măcar odată în viaţă e îm- 
pins de destin în largul veșniciei, dincolo de graniţele vie- 
ţii de rând, pământene. Ca la lumina unui fulger, ne pome- 
nim undeva și cândva, dincolo de noi înşine, într'o împără- 
ție care ne uimeșşte și ne face să uităm decenii întregi de 
necaz şi temniţă, scoțând un imens chiot de bucurie, un 
magnific da în faţa vieţii ca atare. Aşa s'a întâmplat în acea 
dimineaţă de Zece Mai și cu mine. Am trecut dincolo. Intr'o 
dimensiune mult mai cuprinzătoare a condiţiei omeneşti, 
a conştiinţei. Şi starea aceea de știre s'a prelungit și poten- 


aia i 


ână târziu spre seară, când m'am întors 

ia E net, îndurerat, neîndemânatec, pe E a Galei 
i și lucruri, rănindu-mă de praguri, de colţul vetrei, ca și 
cum n'aş mai fi fost de decenii in casa părintească, parc'aș 
ți venit dintr'o îndelungată înstrăinare. 

După amiază trebuia să ducem cununi la țintirim, la 
mormântul eroilor. Acasă n'am găsit pe nimeni să-mi dea 
de mâncare. Mama, se vede, plecase dela sfințirea mărului 
ârept în țarină, la lucru. M'am pierdut prin fânețe șin pă- 


“dure după flori şi crengi de stejar și brad și, pela orele 


două, eram în cârd cu ceilalţi școlari, purtând, arcește, 
cununa grea, pe care aveam s'o pun pe crucea dela mor- 
mântul eroilor (în mintea mea, asta însemna: crucea tatei). 
Şi ceeace a încoronat pentru mine acea zi însorită și caldă, 
plină de flori şi cântec, a fost ideea învăţătorilor de a ne 
duce la ţintirimul cel vechiu. Printre merii, perii, prunii și 
cireşii bătrâni (la noi se pune la căpătâiul fiecărui mormânt 
un pom roditor), am găsit morminte vechi, prăbușite, aco- 
perite de iarba înaltă, cu crucile putrede, aplecate, căzute. 
Şi'n mijloc, undeva între cruci, O stranie frumuseţe, care 
însemna locul unde a stat biserica veche şi altarul, altădată. 

— Vedeţi? A început Dl. Gheorghe, cu glasul lui puter- 
nic, dar totuşi înduioşător şi cu accent de amintire și po- 
veste, aicea împrejurul crucilor acestora a fost odată satul 
nostru, vatra strămoşilor. Locurile pe care le numim azi 
Lanul vechiu și Dumbrava, au fost odată sat. Dar în ai 
cu dușmanii cotropitori, acum câteva sute de ani, sapate 
biserica au ars, şi străbunii no Sau pareri E în , 
în codru, pe locurile unde e eşti ma»... E 

Noi îl e IEEE vrăjiţi, aşezaţi pe margini Ender 
în iarbă, şi vor fi trecut multe ceasuri până ce e rr în i 
nat povestea moşilor noştri, alunecând pe tite răi 
toria neamului întreg, ducându-ne până caii ra: 
şeşti şi Valea Albă desființând veacurile şi ee erei 
mile de glorie ale lui Ştefan cel Mare şi cu eter 
jerttă dela Sarmisegetuza, arătând cum Dumr i i cibatţa. 
pus în calea răutăţilor, ca să-i apărăm lumin SEA 

Era atâta pace în cimitir şi atâta n i lângă po- 
imensa, deschidere interioară, pe care O ii e total într'o 
mul unirii, nu mi-a trebuit mult ca să DE st Simţire in- 
stare de și mai adâncă visare, fără gân viii, deodată, 
candescentă și comuniune cu morţii DĂ calitate Supe- 
cu sufletul neamului de peste veac. Cu a 


— 65 — 


3.—Desgroparea. 


i A 


Dee poe 7 ai 


i e care, în termeni normali, n'o putem cunoaște, 
poa cele mai multe ori, suntem înclinați s'o negăm, 
deoarece ea ne incomodează poftele mărunte, mobilizându- 
ne pentru eforturi ce ne depăşesc, întru jertfe care numai 
prin frângerea trupească pot fi împlinite. 

Eram una cu iarba, cu mormintele, cu văzduhul albastru 
şi cu soarele. Cu istoria vie din povestirea D-lui Gheorghe 
şi cu tot neamul care nu mai era în afară, ci numai în mine, 
în atotcuprinderea aceea care mă maturiza şi-mi cerea le- 
găminte. Stam undeva pe-o geană a firii, unde numai ra- 
reori am mai fost de-atunci, și vorbeam cu cineva care mă 
ținea'n palme şi-mi lămurea lucrurile, oamenii, războaiele 
și veacurile, mănăstirile şi stelele, altfel decât știa mintea 
mea de până atunci să le măsoare, să le judece, să le pre- 
ţuiască. La un moment dat, mi-aduc aminte că tot farmecul 
din mine şi lumina din jur s'au topit într'un șivoiu fierbinte 
de lacrimi. Un plâns care-mi făcea bine. Și printre lacrimi, 
din adâncul unei nespuse bucurii, am depus legăminte în- 
tru neam, care nu m'au părăsit de-atunci niciodată. Care 
mi-au ieşit în faţă şi m'au certat amarnic, oridecâteori, sub 
presiunea păcătoasă a cărnii şi a fricii, am încercat să de- 
misionez, să dezertez. Clipa aceea din cimitir, ca o icoană 
sfântă, aureolată de lumină aurie, mi-a apărut, mereu, la 
toate răscrucile grele, în vis, ca şi'n trezie, şi m'a ridicat 
din noroiu, întorcându-mă pe calea cea dreaptă, învăţându- 
mă că nu interesează decâteori cazi, ci numai dacă te ridici 
din fiecare cădere, și mai ales dacă te ridici și din cea din 
urmă, cădere, pentru a-ţi primi crucea. 

Când i-a pus pe ceilalţi în cârd, pentru întoarcere acasă, 
DI. Gheorghe a trebuit să vină de două ori pentru a mă 
rupe de lângă piatra aceea neagră și strălucitoare care-mi 
lua ochii. Jurământul pe care-l depuneam, lângă sufletul viu 
al strămoşilor, era simplu și mare: «Mă voiu sbate toată 
viața să fiu vrednic de numele şi gloria strămoșilor şi voiu 
îngenunchia la Dumnezeu, ca şi ei, pentru a-i cere ocrotirea 
şi ajutorul. Voiu lupta şi voiu primi moartea...» 

„In praful drumului, ţinând pas cu ceilalţi, călcam par'că 
din cer. Tăceam. Inima mea simţea că vorbele profanează. 
Timpul dispăruse din mine. Şi spaţiul era al meu, cuprins 
între graniţele minţii mele, întregindu-mă. Scoborirea pe 
pământ a fost dureroasă. Nu e locul s'0 descriu aici. 


RE a 


Ceeace s'a întâmplat cu mine în acea zi, se va fi întâm- 
plat de bună seamă cu atâţia alţii din generaţiile înaintașe 
şi din generaţia mea (din generaţia legionară) care și-au 
consumat viaţa în aceeași sfântă flacără a dragostei de 
neam şi ţară; cu atâţia alţii în faţa cărora eu nu mă pot 
arăta decât umilit şi socotindu-mă nevrednic. Dar ceeace 
vroiam eu să subliniez cu această mărturisire, ţinteşte mult 
mai departe decât propria mea persoană. Unirea neamului, 
care mi s'a revelat lângă acel pom și la cimitir, a fost un 
moment de adevărat miracol în istoria românească. Spun 
un moment, desemnând momentul unei splendide împlini- 
ri, dar acest moment a fost pregătit, prin credință, luptă și 
jertfă, de-alungul a sute de ani. L-a început Mihai Viteazul, 
pentru o clipă numai, într'un act politic, la 1600. Il va fi 
purtat în inimă, ca pe-o biblie de aur, și Ştefan cel Mare, 
care, consumat de luptele cu Semiluna, apărându-l pe Hris- 
tos, n'a mai avut timp să se dedice rosturilor interne româ- 
nești. Şi desigur l-a visat în toată măreţia generaţia dela 
1848 care a unit cele două principate: Moldova și Munte- 
nia, creind o bază fizică unirii de mai târziu. Dând un for- 
midabil exemplu de abnegaţie. | 

E poate bine să cunoaștem în toată amploarea lui actul 
unirii dela 1859, pentru a înţelege miracolul dela 1918. Mi- 
racolul, care vorbește atât de formidabil în favorul geniu- 
lui şi destinului major românesc, încât orice jelanie în noi, 
oricât de îndreptăţită omenește, ar trebui să amuţească pen- 
tru totdeauna. apă 

Generaţia Bălcescu, Russo, Ghica, Alecsandri şi Ale- 
xandru Ioan Cuza, a fost cu adevărat generaţia de premer- 
gători, de titani care au frământat în inimile lor, nu atât 
prezentul, cât viitorul neamului românesc. 

Dar Unirea dela 1918 a fost răscrucea la care neamul 
jostru s'a arătat vrednic de propriul său destin, de marea 
sa chemare istorică. Adunând toate provinciile la sânul pa- 
triei mame şi înfăptuind întregirea geografică, generația 
Mărășeștilor a ridicat neamului întreg un cuib pământean, 
din care accesul la trezirea spirituală, la cultură și la isto- 
Tie, a devenit posibil. Fără geografie, eram mereu ţinuţi la 
nivelul subistoriei, dacă nu chiar al aistoriei. Geografia Ro- 
mâniei Mari însă, ne-a deschis poarta de aur spre «centru», 
spre revelaţia mistică a fiinţei noastre naţionale, a ethosu- 
lui românesc. Ne-a deschis drum larg spre cerul creaţiei, 
sădindu-ne în inimi dorul perfecțiunii, mărindu-ne foamea 


Eat Ada E e aa. d 38 A 2 8 DIN 


si setea de absolut, trezindu-ne conştiinţa Divină. Numai 
depe acest piedestal al împlinirii şi întregirii geografice, al 
Statului românesc, a fost posibilă naşterea generaţiei Co- 
dreanu-Moţa, și plinirea cutremurătorului ei mesagiu poli- 
tic și spiritual. 


* * * 


Aşa cum mi sentâmplă mie să-mi simt ochii inundaţi 
de lacrimi, când mă gândesc la Unire şi la acel Zece Mai care 
m'a scos în largul neamului, am văzut întâmplându-li-se de- 
atâtea ori la atâţia alţii cari au fost martori la serbările 
Unirii dela Alba-Iulia (1918), ori la adunările naţionale dela 
Cernăuţi şi Chișinău, adunări cari au proclamat unirea Ar- 
dealului, Bucovinei şi Basarabiei cu Ţara Mamă. Incep a 
povesti şi deodată glasul li se îneacă'n plâns, iar în ochii 
li s'aprind lumini ce vin de departe, dintr'o catedrală de 
taină şi veșnicie. Hotărit, Actul Unirii celei mari a fost o 
vădită intervenţie divină, o sguduire din adâncuri, un mo- 
ment de ecumenicitate naţională. In gestul plinit al unei 
generaţii, s'a scoborit jertfa și lumina a zeci de generaţii 
trecute. Rugăciunea şi măreţia tuturor generaţiilor româ- 
neşti viitoare. 

Cei optsute de mii murind, au ridicat la suprafaţa des- 
tinului nostru un miracol. 

Vorbind azi de Unire, de unitatea neamului românesc 
ca de ceva dela sine înţeles şi în greul care ne'mpresoară, 
în robia rusească și pe drumurile exilului, o ridicăm la rang 
de sfântă poruncă: Numai uniți vom învinge. 

Dar actul dela 1918 trebuia să ne fie şi isvor de încre- 
dere în noi înşine, ajutorul celor morţi, în vitalitatea româ- 
nească, în destinul de măreție al neamului nostru. De n'ar 
fi fost loc sub soarele istoriei pentru noi, Dumnezeu nu 
ne-ar fi dat Unirea. Tocmai pentrucă am fost vrednici s'o 
trăim, să-i vedem împlinirea cu ochii, e semn răsvedit că 
ne aşteaptă și-o împlinire istorică, o verticală a spiritului 
și a culturii, o epocă de splendidă omenie românească pe 
care vom da-o istoriei, cu jertfelnicia şi generositatea ce 
ne-a caracterizat totdeauna. 

„Ca indivizi putem dispera. Cine să ne înţeleagă însă 
disperarea şi vegetarea, în lumina Actului Unirii? Am dat, 
la 1918, dovadă de-o vitalitate și de-o grăire cu cerul atât 
de directă și categorică, încât chiar dacă ne-am trudi să 


oprim azi carul de foc al istoriei românești, n'am putea 
face decât să ne măcinăm sub roţile lui uriașe, în plină 
învârtire. 

Actul dela 1918 e mai mult decât un războiu câștigat, 
decât o conjunctură favorabilă a istoriei politice. Mai mult 
decât o izbândă diplomatică și o iscusită folosire a echili- 
brului de forţe. Pe niște forme şi dimensiuni exterioare, 
noi am montat un proces de trezire naţională, o bărbăteas- 
că. prezentare la tribunalul Providenţei pentru a ne trasa 
drumul spre Inviere. Singuri, oamenii politici n'ar fi putut 
face nicio ispravă cu convingerile şi iscusinţa lor, dacă uni- 
rea n'ar fi existat ca act de conştiinţă, și ca adevăr intuit 
în inima mulțimilor românești, în milioanele de ţărani, în 
ciobani şi muncitori, în dascălii școlilor şi preoţii biserici- 
lor noastre. i 

Faptul că 1918 a fost posibil, vorbeşte nu atât pentru 
trecut, cât pentru prezent şi viitor. El e sfântă chezășie a 
viitorului nostru de aur. Rostite din pragul lui 1918, cu- 
vintele lui Bolintineanu găsesc în noi răsunet şi mai puter- 
nic decât la 1848: «Viitor de aur ţara noastră are şi prevăd 
prin secoli a ei înălţare». Soldaţii dela Coţi, Oituz şi Mără- 
şeşti, dela Tabla Buţii şi Cireșoaia, au prevăzut şi ei, cu 
sângele lor, schimbat în lumină, înălţarea României de 
Mâne. Măreţia neamului românesc de totdeauna. 

Pregătindu-mă să scriu despre Căpitan și fenomenul le- 
gionar, şi să mă achit de cea mai înaltă datorie de conștiin- 
ţă a vieţii mele, m'am gândit că revoluţia legionară și școa- 
la omului nou român trebuiesc ancorate în oceanul adânc 
al destinului românesc. Fără o viziune a întregului fenomen 
românesc şi a răscrucilor lui cu adevărat luminoase, con- 
sideraţiile noastre ar putea sfârși în pesimisme şi renun- 
ţări, în jelanii şi vinovată resemnare. Noi n'am fost singura 
generaţie prin care Dumnezeu a binevoit să-și arate fața în 
neamul nostru. Au mai dat şi alte generaţii jertfe. Si jertfe- 
le în decursul veacurilor se convertesc în lumină. Ele con- 
sumă negativul durerii şi al nedreptăţii, sublimează geme- 
tele din închisori şi depe cruce, şi totalizează eforturile de 
credinţă şi faptă, în sens pozitiv, dându-le valoare de eter- 
nitate. Bi 

Dumnezeu ascultă dorurile drepte, fierbinţi, ale indivi- 
zilor şi neamurilor. Un ideal nutrit cu credinţă şi nădejde, 
plătit cu sângele celor mai buni fii dealungul veacurilor, 
devine «vis neîmplinit», cum spune Goga, şi se scoboară în 


25 Bd a 


a e Ia 


âncurile fiinţei naţionale, în nesfârşitul minţii colective 
ai lijceăză aaa căpătând intensitate, forţă. Si la anumită 
răscruce favorabilă, de istorie, vâltorile lui rup digurile 
potrivniciilor şi, electrizând mulțimile, dându-le acea unică 
iluminare a ecumenicităţii naţionale, isbucnesc la supra- 
faţă, devenind sărbătoare, «sfântă nebunie», lege obligato- 
rie pentru toţi şi toate. Așa a fost la 1918. Nu numai noi 
copiii şi bătrânii plângeau lacrimile «visului neîmplinit» 
care se împlinea, nu numai noi eram atrași de magnetul 
uriaș al acelei porunci mistice, ci și munţii și codrii și 
plaiurile. Frunza şi iarba. Toată ţara românească, din cel 
din urmă cătun, până la București, dela cioban și văcar, la 
vlădică şi ministru, toţi spuneam cu febră nemai întâlnită, 
o singura rugăciune: Unirea. 

La Alba-lulia au fost momente de entuziasm colectiv 
și de lacrimi, de iluminare şi jurământ ce numai cu greu 
se pot descrie. Când un preot a cântat «Colon munţii 
'Ţebei, unde Horia odată» cele câteva sute de mii de Români 
au îngenunchiat şi au mulţumit lui Dumnezeu plângând cu 
hohote. Cu siguranţă era un moment în care graniţele fizice 
ale lumii erau desființate şi Avram Iancu, eroul-tribun, era 
cu ei, de faţă. Prin cerul deschis larg, Dumnezeu se uita la 
ei, dându-le binecuvântarea. In asemenea momente, depe 
asemenea niveluri de trăire, Unirea nu mai însemna o fa- 
cere, un vot. Ci o revelaţie. Un proces de edenică știre şi de 
mântuitoare comunicare cu Dumnezeu. Luminoasă ecume- 
nicitate naţională. 

La fel povestesc acei care au fost la 27 şi 28 Noembrie 
1918 la Cernăuţi, în sala Palatului Mitropolitan, unde s'a 
consfințit Unirea Țării Fagilor cu România. Nici pomeneală 
de condiţii. Ci numai rugă, lacrimi, cântece, căderi în ge- 
nunchi și chiote de bucurie. Toate străzile marelui oraş 
erau numai joc, cântec și înfrățire, la umbra steagurilor 
tricolore. Am auzit aceste evenimente pe larg povestite de 
Dl. Vasile Iasinschi şi de Dl. Prof. Grigore Nandriș. Amân- 
doi au fost voluntari în armata română eliberatoare. Am 
cetit de atâtea ori dările de seamă asupra acestor zile. Si 
trebuie să mărturisesc că totdeauna povestași şi ascultători 
au sfârşit în botezul sfânt al lacrimilor. Sunt intensităţi în 
aceste evenimente cum e lumină și strălucire'n astre, iar 
cel ce se apropie de ele, le simt căldura și vibraţiile pate- 
tice, sguduitoare și copleșitoare. Cu nimic mai prejos a 
fost şi sărbătoarea Basarabiei la 1918. Prutul care purtase 


— 10 -— 


lacrimile a o sută de ani de robie şi ohrană, de despărţire 
şi dor, în valurile sale, se făcea pod și trăsătură de unire, 
amestecând fraţi şi sraiu, cer şi zâmbete, jurăminte şi înal- 
te clarităţi de conştiinţă, bucuria de copil care a venit 
acasă, cu dragostea părintească, ocrotitoare şi înţeleaptă, 
care primeşte şi mângâie. 

E dureros pentru mine să însemn tocmai acum aceste 
evidențe, din exil şi din robia neamului, când Basarabia ni-i 
iar luată de Rusia, şi odată cu ea și Bucovina de Nord. 
Scriu, şi rănile gâlgâie'n inima mea. Ochii mi se umplu de 
lacrimi şi cerul minţii mi se întunecă de norii grei ai ne- 
dreptăţii. Dar istoria şi viaţa neamului nostru nu se mărgi- 
neşte la câteva decenii ori la un secol. «ui a bu, boira». 
Tocmai pentrucă Dumnezeu ne-a dat Unirea cea mare, în 
toată amploarea şi majestatea ei, întunecarea de azi nu va 
dura. Ea ni s'a dat ca să ne călim inimile, să nu uităm, să 
tinem contactul viu cu adâncurile şi cu Dumnezeu. Victo- 
riile pot narcotiza și împinge la uitare şi trădare. Pe când 
înfrângerile şi suferinţele lămuresc fața unui neam, îi mi- 
ruiesc fruntea cu azurul veşniciei. Reîntregirea de mâne 
depinde numai de noi. De felul cum vom medita unirea, 
cum vom dialoga, pe planul rugăciunii, cu Dumnezeu. De 
cum vom şti să ne chemăn în ajutor morţii și forţele ne- 
văzute ale lumii. Pentrucă Unirea ne-a fost dată; ea ea 
noastră. Pentrucă Isus, fiul lui Dumnezeu, şi-a împlinit 
taina şi mesagiul pe cruce, fiecare din noi avem dreptul să 
devenim fii ai lui Dumnezeu. După El, nimeni n'are dreptul 
să nege raportul «fiu-tată», dintre om şi creator. La fel (deși 
pe alt plan) îi cu miracolul unirii românești. De-acum va 
depinde numai de noi să menţinem nivelul la care am fost 
atunci vrednici să ajungem. Să ne întoarcem mereu la el, 
reparând greșelile, intensificând credinţa, îmulţină jertfele. 

Unirea cea Mare a fost un moment de atâta splendoare, 
încât e bine să ne întoarcem la altarele ei de lumină, oride- 
câteori ne cuprind tristeţile, desnădejdile, pesimismele. In 
orice împrejurare grea, vom găsi în ea, îmbărbătare, mân- 
gâiere, isvor de forţe noui. Din interiorul unui asemenea 
moment se poate vorbi cu strămoşii şi cu Dumnezeu. 


— 1 — 


V 
MOMENTUL 1937 


S'au scurs ani dela încheierea capitolului precedent. 
Avem totdeauna ceva mai important, mai urgent, de făcut. 
Ne lăsăm furaţi şi duşi de şivoiul vieţii, amânăm, uităm. 

Mă întorc la aceste însemnări despre Căpitan şi mira- 
colul revoluţiei legionare, cu un sentiment de vinovăţie, cu 
conștiința de a fi neglijat cea mai esenţială datorie a inimii 
și a metaforei mele. 

Ajute-mi Dumnezeu ca măcar de-acum încolo, să mă ţin 
mai aproape acestor mărturii, ce-mi aprind şi limpezesc 
sufletul. Ce mă mântuie. Stau să descriu momentul 1937. 
Un moment în eternitatea destinului românesc. Un chinuit 
şi glorios deceniu în tinereţea mea, în visul meu românesc. 
Zic un moment, înțelegând: un miracol. O schimbare la 
faţă, la inimă, a întregului neam românesc. Fenomenul 
Spiritual al acestei schimbări s'a întâmplat între 1922 și 
1937. Inceputurile eu nu le-am cunoscut. Eram copil pe- 
atunci. Eu am intrat în şivoiu în 1930, deși ochii minţii au 
început să vadă drumul tragic și luminos al neamului de 
prin 1928. Dar am fost binecuvântat de cer să fiu părtaș și 
purtător de steag în anii de apogeu şi biruinţă ai acestei 
mari transfigurări românești. “ 

Am ales anul 1937, pentrucă în alegerile acelui an, nea- 
mul nostru a dat şi a trecut examenul cel mare. Si-a dovedit 
găsirea de sine, ajungerea acasă, schimbarea la faţă. Com- 
parate cu imensele etalări de corupţie şi ignoranță din 
campaniile electorale dintre 1920 și 1936, când votanții 
desfundau butoaiele de rachiu și vin, puse pentru ei, la 
marginea drumurilor, îmbătându-se şi sfârșind ziua ca ani- 


asi Ş —= 


e ie uda „a au te 


ri, fără să ştie pentru cine au votat și 
d partidul dela guvern folosia jandar- 
tru a fura urnele, arestând oamenii 
politici din opoziţie şi maltratânduri până la nerecunoaș- 
tere şi imbecilizare; când masele largi ale poporului nu 
aveau nici cea mai vagă idee despre felul cum e guvernată 
și exploatată țara întreagă; când neamuri ȘI forţe străine 
puneau stăpânire pe bunurile cele mai de seamă ale nea- 
mului nostru, lăsându-ne săraci ca degetul, în propriul 
nostru pământ; comparate cu acest trecut Tuşinos şi jalnic, 
alegerile din 1937 au însemnat o mare biruinţă pentru nea- 
mul românesc. Ca rezultat al educaţiei legionare, ţăranii 
şi muncitorii n'au mai ieşit la băut şi la spart capete de 
adversari politici, la vinderea ignorantă, animalică a ţării, 
a propriilor lor drepturi şi destine. Ci au ieșit în ordine, 
în coloane de marş, cântând ca să-şi exprime voinţa, să 
aleagă, să dea votul, exercitând cel mai elementar şi sfânt 
drept democratic. Dreptul de a-i alege pe conducători. Si 
drept rezultat al acestei votări conștiente (alegătorii nici 
n'au atins butoaiele cu băutură. Le-au înconjurat. In multe 
comune şi centre de votare le-au spart cu toporișca, lăsân- 
du-le să curgă în şanţuri, asistând la spectacol, cu demni- 
tate şi mândrie. Cu o amenințătoare trezie!) a fost pentru 
prima dată în istoria României moderne că guvernul care 
a prezidat; alegerile nu a împlinit majoritatea cerută de lege 
şi a fost trântit dela putere. E adevărat că această biruinţă 
ne-a fost spre mare nenorocire pe plan naţional. Am fost 
ca o grădină de zarzări care a înflorit prea devreme. Con- 
diţiile sudest-europene nu erau deloc favorabile acestei for- 
midabile schimbări la faţă. Văzându-se ameninţat, în fără- 
delegile sale, regele scelerat Carol al II-lea a abolit Consti- 
tuţia şi a proclamat dictatura regală. Cu acest act de mare 
trezire, care se datorește în întregime Căpitanului și şcolii 
lui legionare, neamul nostru a stârnit ura satanică a regelui 
criminal şi dement, a mafiei iudaice, şi, prin acestea, a fost 
lovit în moalele capului. Si-a pierdut ultimul dram de liber- 
tate politică. Căpitanul, marele educator, a fost târiît în 
procese nedrepte și apoi omorit. Tineretul ţării, care a vă- 
zut, lumina, a fost scoborit în prigoane şi'n întunerecul 
temniţelor, iar marile mase ale poporului, țărănimea şi 
muncitorimea, au fost scoborite în cea mai neagră robie. 


malele, prin şanţu 
dacă au votat; cân 
meria şi armata pen 


ocazie să-şi demonstreze trezia și i 
înscris şi dovedit în Decembrie pomi lia, ga ala 
Cele mai multe voturi atunci le-au o 
care au făcut pact cu Mişcarea Legi i 
pentru Ţară). In al doilea rând peri ut ini po 
voturi şi de mandate electorale, noi, Legionarii m puii 
uneltele regelui mișel, au suferit cea mai ruşinoasă, titrare 
gere din analele istoriei noastre politice. “pa 
Vreau să subliniez aci, pentru cei de mâ ă birui 
momentului 1937 nu a constat în voturi, Că, Si tara 
tiranului și cetelor lui de corupători, de politicieni Senat 
şi trădători. Si mai ales în demnitatea comportării lived 
alegătoare. N'au mai fost mase de ignoranţi, de bătăusi și 
beţivi, cu pânea subţioară şi clondirul de trăscău în mână 
Nu. Au fost coloane de ostași ai unei formidabile credințe, 
pâlcuri şi cete de arcași, hatmani şi crăişori, venind par” că 
din străfunduri de istorie, pentru a plini un moment unic 
de sărbătoare a neamului românesc înviat. Un moment de 
mare iluminare mistică, până'n cele mai îndepărtate colțuri 
ale pământului şi fiinţei româneşti. Un moment în care 
neamul se vede și-şi ceteşte chemarea de destin, datoriile 
omenești şi spirituale date lui de Dumnezeu pe planetă. 
Alegerile din 1937! Au fost sute de cazuri când sate si 
sectoare întregi nu au votat. S'au oprit în faţa secţiilor de 
votare. Au ţinut ore de tăcere şi demnitate, refuzând să 
ridice mănușa provocărilor jandarmereșşti. Apoi în aceeași 
imensă și grăitoare tăcere sau întors acasă. In această 
ţinută de trezie și mândrie legionară, a fost mai mult decât 
o votare. Mult mai mult decât un câştig electoral. Prin 
această comportare, cu totul nouă, necunoscută și nepre- 
țuită mai înainte, neamul nostru și-a găsit centrul spiritual. 
__ Cu zece ani înainte, prin 1927-1930, nimeni n'ar fi crezut 
că deșteptarea şi educarea, disciplinarea ţărănimii române, 
vor fi, vreodată, posibile. Crearea omului nou a fost mira- 
colul la care eu am fost părtaş şi martor, în anii tinereții 
mele, din România. Omul nou român a biruit în 1937. Atun- 
CI nu s'a dat numai o bătălie electorală oarecare. A fost o 
bătălie de destin. Un examen prin care ne-am dovedit drep- 
tul la viaţă, omenie şi adâncă teamă de Dumnezeu, pe plan 
istoric. Mai mult: pe plan de veşnicie. 


bţinut 'Țărănișţii, - 


9 Şi această robie continuă și azi. S'au schimbat numai | * atit 
fn tiranii. Robia a rămas aceeaşi. Poporul nostru n'a mai avut 


— MA — —D— 


rumos şi cu mare îndreptăţire, ipoteza 
avea, privilegiul istoric al câtorva 
decenii de pace, din conștiința înaltă a acelui moment 1937, 
neamul nostru s'ar fi putut mântui, creindu-și un cuib pă- 
mântean, puternic şi stând de exemplu viu altor neamuri, 
făcând visul milenar al împărăției cerurilor printre oameni, 


posibil. 


Ar putea ţinea, î 
că de-ar mai fi putut 


„—— Condiţiile externe însă ne-au tost profund defavorabile. 


a că 


32 
77 L 
& r 


Vecinătatea imediată şi hrăpăreţia Rusiei bolșevice, care 
sta gata să ne invadeze, la cel dintâiu pretext, l-a obligat 
pe Căpitan să renunţe definitiv la ideea unei lovituri de 
stat, la cucerirea puterii pe cale violentă, revoluţionară. 
Inaintea alegerilor din 1937, el a făcut declaraţia aceea 


— de politică externă, care i-a fost atât de des criticată chiar 


de unii legionari şi admiratori, anume că în 48 de ore, 
dela venirea Legiunii la guvern, România se va alinia Axei 
Roma-Berlin. Această declaraţie nu trebuie văzută ca un 
act de profeție ori de politică practică, cu scopuri imediate. 
Cu dușmănia satanică a lui Carol-Lupeasca-Călinescu în 
interior şi înconjurați de dușmani la hotare, prin acea 
declaraţie, Corneliu Zelea Codreanu a trimis un S.0.8. 
unui frate naţionalist, lui Adolf Hitler, dându-i credit, recu- 
noscându-l. Si l-a trimis în speranţa că-şi asigură măcar 0 
inimă de prieten, o voce de susținere în politica europeană, 
un braţ de ajutor pentru vremuri de cumpănă. Prin aceas- 
ta, Căpitanul vroia să asigure un loc de demnitate şi onoare 
neamului nostru, într'o Europă naționalistă. 

Blestemul a fost însă că Hitler nu a înţeles situaţia şi 
aspiraţiile drepte ale neamului românesc și cu atât mai 
puţin ridicarea vitează a Căpitanului, valoarea lui ca om. 
Hitler a fost şi a rămas până la urmă un semidoct, repre- 
zentantul mediocru al unui neam mare, capabil, flămând 
de spaţiu vital și de glorie politică. Când ar fi putut să-l 
salveze pe Căpitanul, printr'o declaraţie tare în faţa lui 
Carol, care i-a cerut mână liberă în România (şi Hitler 
putea, să ştie că mână liberă pentru Carol în ţara româneas- 
că înseamnă numai consemnul tacit de lichidarea lui Cor- 
neliu Codreanu!), Hitler era preocupat de grâu și petrol, 
în acest ceas de crâncen destin, pentru el însuși și pentru 
toată Europa. I-a dat, la Berchtesgaden, mână liberă lui 
Carol în politica internă a României. I-a vândut, adică, pe 
Corneliu Codreanu. Și-a trădat un camarad de luptă, de 
Weltanschauung, pentru petrol. Mai târziu, când uciderea 


2070 = 


lui (goreauia a fost fapt împlinit, Hitle 
de crima abominabilă a Regelui C : 
acces de revoltă. Adevărul soLzolit pri a A ii ia un 
rat ştrangularea lui Codreanu, primind, pentru pF, a tole- 
mântul său de semidoct, imense cantităţi de grâu onsimță, 
Se va spune că Hitler a făcut acest joe i reda 
deschide drum spre Rusia. Scopul lui principal dat a-şi 
tirea la pământ a comunismului. Faţă de scopul cel ia 
desinteresarea de Codreanu era un mijloc de Mistica 
ajungere. Scopul scuză mijloacele. Dar iată că sunt zi 


T S'a arătaţ surprins 


mijloace care ucid scopul. Din acest moment al vinderii — 


Căpitanului şi al desconsiderării neamului românese 

(peştele cel mare îl înghite pe cel mic!), Hitler a început a 
merge de-a berbeleacul spre prăpastia propriei sale distru- 
geri, trăgând cu el, devale, spre nenorocire şi întunerec, tot 
neamul german, cu toată gloria și istoria lui. . 

Căpitanul nu a greşit făcând declaraţia sa de politică 
externă. Nu. El a mizat pe cărţile destinului. A acordat 
încredere unui mare luptător. S'a bazat pe cinstea şi înțe- 
lepciunea formidabilului neam german. 3 își 

3 Iarna în care am înflorit în 1937, n'a cedat deloc, din 
nici O parte. A continuat cu ninsori grele și înghețuri, cu 
vifore turbate, cărora li s'a adăugat şi blestemul prostiei 
lui Hitler, dinspre singura parte de lume de unde aşteptam 
Austrul cald, primăvara. 

Primăvara n'a mai venit. A venit doar un desgheţ, în 
1940-41, de s'au topit troienele şi sloiurile de ghiaţă. Si 
când pometele au început a da în muguri, frigul s'a lăsat 
din nou, să continue cu turbare până astăzi, sub tirania 
politrucă a lui Nicolae Ceauşescu, care dictează, storcând 
neamul de vlagă, spălându-l la creier, descreștinându-l, la 
umbra baionetelor rusești. 

„_N'am avut condiţii favorabile. Nu ne-am putut sălta din 
a-istorie. N'am putut ieşi din blestemul de neam mic, pus 
in calea tuturor răutăţilor şi năvălitorilor. Biruinţa trezirii 
din 1937, ne-a dat direcţie verticală, nea împins în jertfă 
ŞI martiriu. 

„Aici, în acest punct, a fost Căpitanul cu adevărat profet: 
Şi-a văzut şi prezis biruința prin martiriu. Cu ziduri de 
iarnă, ură şi hrăpăreţie satanică împrejur, n'am avut în- 
cotro creşte decât înspre cer, spre ziua cea mare a învierii 
neamurilor. SaEpili 

Noi, Românii, am realizat măcar atât: am fost jertfiți, 


EI E 


i na a 8 


i a ne trăda. Hitler nu are drept la înviere, 
Aria Peipre mânia lui Dumnezeu pentru mișelii şi 
trădări, pentru ucideri de oameni fără judecată. Căpitanul 
însă a primit crucea martiriului pe drumul unei mari, lu- 
minoase și drepte credinţe, oferindu-și jertfa ca pe-un preț 
al ispăşirii în numele întregului neam românesc. 
Momentul 1937 ne-a pus în contratimp cu istoria, dar 
ne-a botezat într'o splendidă şi supremă conștiință de neam 
a] lui Dumnezeu, de neam care se vrea plinitor al dragostei 
lui de Hristos. 


* * * 


Am numit momentul 1937 un miracol, deoarece ridica- 
rea ţăranului român la un asemenea nivel de conştiinţă şi 
demnitate, nu părea în niciun chip, posibilă. Atât prietenii 
cât şi duşmanii, toţi politicianii corupți ai acelor vremi, ne 
taxau drept idealiști incurabili, visători, nebuni. Ei se 
mândreau cu înţelepciunea de a vedea şi accepta realitatea. 
Noi eram pentru ei desaxaţi, huligani, extremiști. A le striga 
adevărul în faţă şi a vedea o mântuire prin schimbarea 
oamenilor, prin creşterea unui alt om român, era pentru ei 
deranjare mintală, crimă, lipsă de simţ patriotic. Regelui 
criminal şi preacurvit, dominat total de Esthera Elena Lu- 
pescu și de camarila ei satanică, guvernele de înstrăinaţi 
şi trădători, dacă nu deadreptul de străini de neamul și 
sângele nostru, partidele politice compuse din trepăduși şi 
levantini, din degeneraţi morali, dornici de măriri şi afaceri 
oneroase, pe spinarea neamului, și de desubtul acestora 
infinita şleahtă de tineri imorali, de ţinători de paltoane, 
stâlpi de cafenele și pierdevară, de puturoase cocote mascu- 
line și pervertituri degenerate, toţi aceştia formau pătura 
suprapusă, gata să sugă și ultima picătură din sângele 
neamului, să vândă ţara oricui ar oferi un ban mai mult, 
gata de dezertare și fugă în faţa oricărui pericol, în faţa 
oricărei obligaţii la muncă sau la jertfă. 

„De la această clasă de ciocli, de stârpituri iudaizate 
și levantine, nu se putea aștepta la o trezire, o schimbare 
de direcţie în administrarea politică și economică a naţiei 
noastre. Cu atât mai puţin se putea aștepta dela ei, o schim- 
bare la faţă, o revoluţie interioară, creșterea unui om nou. 
Un om de curaj și muncă, de incandescentă dragoste pentru 
neam și ţară. 


fi pe 


aaa 


pe da altă parte, nici ţăranii și nici e Aa 
vedeau nicio zare de lumină şi refera ra 15 ia 
de sărăcie și jandarmi, storși de biruri până 1 lor. Bătuţi 
laţi și desamăşiţi de toate partidele politice Băi d TAI 
toate averile neamului în exploatarea nemiloasă a străiz Se 
(străini ce-au năvălit pe trupul ţării ca stolurile de ti 
peste cadavrele din pustie), ei nu mai îndrăzneau e Si 
ridice privirile din pământ, nici să mai nutrească nădejdă 
Iar cât despre îndrăzneala de a mai protesta, nici FOB 

Buni din fire, muncitori, plini de credinţă în Dumnezeu 
stăpâni mândri pe bucăţica lor de pământ, priceputi crea. 
tori de folclor, perfectându-și de-alungul secolelor o rân. 
duială a lor proprie şi un splendid fel de a vedea lumea și 
viaţa, ei au rămas total desarmaţi în faţa invaziei jidoveşti 
în a-i robi prin bani şi băuturi alcoolice, prin minciună si 
necinste. Prin ei înşiși, prin propria lor putere, ei nu sar 
fi ridicat nici în câteva sute de ani. 

Aci, a trimis Dumnezeu profetul. Invăţătorul care a 
făptuit miracolul deşteptării. Codreanu i-a deșteptat și 
organizat întâi pe studenți. Si, prin ei, apoi a împlinit marea 
misiune a regăsirii țărănești şi muncitoreşti, pe linia mare, 
eternă, a destinului românesc. Pornind dela icoană și sme- 
rită rugăciune, el a şcolit întâiu studenţii, informânduii, 
deșteptându-i, înviindu-le în inimă şi-n gânduri idealul inde- 
pendenţii şi măririi românești, desvoltând în ei omul de 
caracter şi onoare, luptătorul corect şi jertfelnic, și alcă- 
tuind, din ei, cu răbdare şi mare pricepere, o elită a nea- 
mului, Cruciații, care mai târziu aveau să cutreere plaiurile 
Şi şesurile româneşti, pentru a-i trezi și îndoctrina pe ţărani 
şi muncitori, pentru a da alarma în faţa pericolului de 
moarte al invaziei și corupţiei jidovești, strigând pe toate 
drumurile şi potecile, ca'n vremuri de furtună: Patria! 
Patria!! Patria!!! 

Vorbind de momentul 1937, am pomenit epoca dela 
1922 până la 1937. Adevărata educaţie şi luptă legionară n'a 
luat decât un deceniu plin, pentru a marca biruința din De- 
cembrie 1937. Infiinţată la 24 Iunie 1927, Legiunea a pornit 
în mod intens educaţia spirituală în cuiburi și garnizoane. 
(E adevărat că frăţiile de cruce, au fost pornite de Ionel 
Moţa, cu ani înainte (1924), dar ele nu vor lua parte directă 
la luptele politice, la marile bătălii electorale, la pătrunde: 
rea în masele ţărăneşti şi trezirea lor, la repunerea lor pe 
linia de demnitate şi conştiinţă românească din vremile 


ca 70) es 


ud au ace 87 0 


: jertfelnică răzmeriţă pentru liber. 
de Elotici e ea an aare = întors neamul pe dos. In aceasta 
iale) i olul trezirii ţărăneşti dela, 1937. O Schimbare 
ae, a unui neam, înfăptuită în zece ani de cântece şi 
ai de prigoane şi închisori, de credință şi moarte. 
Marele suflet al Căpitanului a înfăptuit imposibilul. 

Se laudă Americanii (povestea vine dela trupele de eli- 
tă ale marinei americane) că, la ei, problemele grele de tot 
sunt rezolvate imediat, iar cele de-adreptul imposibile iau 
puţin timp. Dacă aplicăm această zicală luptei de refacere 
spirituală a Americii, ea devine o amară ironie, Problemele 
grele iau o eternitate, iar imposibilul trebuie trecuţ în 
seama lui Dumnezeu. 

Sunt în Statele Unite sute de mișcări de renaştere spi- 
rituală, de mântuire naţională, mii de comitete de combate- 
re a ateismului şi a comunismului, mii de mari predicatori, 
care ţin imense meetinguri şi întorc pe oameni la Biserică 
şi Hristos. Dar în ciuda tuturor acestor sgomotoase Şi pom- 
poase eforturi, rezultatele sunt zero. Zero tăiat în două 
şi ridicat la patrat. Pomii lăudaţi ai reinvierii și redeștep- 
tării americane, nu au dat încă nicio roadă. Nici un măr pă- 
dureţ măcar. Aceleași grozave slogane ca'n 1940 şi 1950. și 
iată suntem acum în 1970. Şi profeţii apar şi dispar ca ciu- 
percile pe gunoaie. Şi nicio urmă de îmbunătăţire ori re- 
găsire spirituală în America. 

Care să fie explicaţia acestui blestem de ariditate şi pa- 
ragină? Dece le aplică Dumnezeu Americanilor această pe- 
deapsă a inutilului, a zădărniciei? Răspunsul poate fi numai 
unul. Stăm în faţa negustorilor de vorbe, a impostorilor 


gălăgioşi, a falșilor profeţi. Vânturătorii de vorbe isusnice, 
nu cred în ce spun și ce pretind a înfăptui. Vântură vorbe 
goale. Ori şi mai r 


ău: plinesc operă de confuzie, ridicând 
faţade elegante dar mincinoase, servind pe Anticrist. 

In fond, o mişcare sănătoasă ar putea schimba Statele 
Unite la faţă în cel mult 20 de ani. Cu credinţă și jerttă, 
cu ajutorul mijloacelor moderne de propagandă, trezirea 
maselor americane, la omenie şi dragoste cristică, ar fi 
posibilă, 

„In tot cazul știind exact ce-a voit şi neprecupeţind nicio 
jertfă, Căpitanul a reușit să înscrie, în istoria sbuciumată 
a neamului românesc, momentul 1937. 

Tăranii din slugi şi umbre timorate ce erau sub teroa- 

rea și batjocura lăcustelor politicianiste, conduși din um- 


— 80 — 


pră de masonerie şi exploataţi până 1a sânge şi măduvă de 


ardele jidoveşti, nemiloase, s'au putut ridica din nou la 
9 ] de stăpâni pe ogoare, pe munţi, pe ţară. 
0 ntru prima dată, dela, 1859 încoace (dela alegerea lui 
andru Ioan Cuza, ca domn al Principatelor Unite) ță- 
Aaa s'au dus la urnele de vot cu mândrie şi demnitate. 
scie: Cu răspundere faţă de morţii neamului și față de 
Si raul viitoare. Cu credinţă în Hristos, cu adâncă, tea. 
de Dumnezeu. Şi au votat. Au ales pe cine au știut şi 
du a. 705 dat neamului nostru mic, smerit şi necăjit, bân- 
it de ţoate calamităţile şi nedreptăţile istoriei, să se cu- 
i e din acest sbor pe verticală, din acest mare moment 
paie tică naţională, de cutremurător extaz, pentru a-şi da 
ee 4 Dumnezeu i-a deschis şi hărăzit adevărata dimen- 
să împlinirii de destin: dimensiunea verticală a, cre- 
dinţei şi omeniei, a onoarei şi luptei jertfelnice, a marilor 
i e oieă nelimitat, cu toate flăcările inimii, în 
i jor al neamului românesc. - 
E ara ra “ca învățătorii şi POREsoTiI ra ap zeau 
nia lui Bismarck în 80 de ani de predică - 
era învățământ luminat, pus în slujba Patriei. zi aaa 
Momentul 1937 ne-a luat nouă, Românilor, un sar: de 
ceai de cu erele ein ae ora e 
j pucurie acceptate. Un dece ă , 
Locul pa lăsat educată Și disciplinată, dusă la luptă de 
ini tică a Căpitanului. z & 
ft stea, din era convingerilor pai aa dn 
neamul care a putut înscrie momentul 1937, 5 ; niiodată. 
istoria lumii şi'n voia lui Dumnezeu, nu i A ETERA realizări 
EI are dreptul la un viitor de libertate și Seat Di 
culturale şi spirituale. Intru acest neam foarte de 2 06: 
nezeu. Şi va binevoi şi de-acum încolo, i AS AI CU 
niei şi vredniciei noastre, miluindu-ne De etate 
pitanului şi al lui Ionel Moţa, miruincu- 
premergători între popoarele lumii. 


Ls E Et 


: conştiinţă 

Apogeul acestui moment de Seti reale plebiscitul 

naţională şi umană, lau atins țărani fete: e ntru patala- 
Regelui Carol II pentru noua constituţie, 


— 31 — 


maua lui de dictator și tiran, de abominabil Scelerat şi 
criminal. 5 

In primăvara lui 1938, poporul român a fost chemaţ 
să spuie da sau nu, în faţa nouiei forme de Stat și de gu- 
vern. Votarea a avut loc sub cea mai odioasă presiune a 
armatei, scoboriîtă la rolul ruşinos de instrument electoral 
unealtă de intimidare a maselor și de furare a urnelor, 
pentru a da regelui ticăloşit, ajuns slugă a masoneriei şi 
timorat amant al Elenei Lupescu, satisfacția unei victorii 
plebiscitare de o sută de procente. De votai contra, nouii 
constituţii, care ucidea sistemul libertăţii democratice, în- 
semna, în limbajul plebiscitar, că ești contra regelui. Şi 
în ţara noastră, cu o splendidă tradiţie monarhică, a fi con- 
tra regelui era considerat ca o crimă. Deși luaţi în pripă, 
| prin surprindere, nepregătiți mintal şi sufletește ţăranii 
au reacţionat formidabil de demn, de conştient. Deşi ame- 
nințaţi şi scoși cu forţa din case, ei nu s'au dus la votare. 
S'au dus la lucru, în câmpuri. S'au ascuns în păduri. Iar 
cei ce s'au dus, s'au purtat eroic. Au votat cu zu, sau opus 
| regelui, deși ştiau că sunt spionaţi şi că dacă votează nu, 
| la ieşirea afară, vor fi snopiţi în bătăi, umpluţi de sânge, 
acuzaţi de comunism, arestaţi. 

Au votat cum le-a dictat conștiința lor curată, primind 
batjocură, prigoană, bătăi nimicitoare, cu zeci de paturi 
de pușcă şi năgăici. De disperare şi revoltă, mulţi ţărani 
şi-au rupt cămăşile depe ei şi-au strigat tare că de-abia 
constituţia nouă îl va alunga pe Maiestatea Sa din tron şi-l 
va ucide. 

A fost o încercare de iad, acest plebiscit. Şi-a fost 
într'adevăr condamnarea la moarte, auto-condamnarea, la 
moarte a regelui Carol II. In ziua aceea lungă, de apoca- 
lips și satanică batjocură, s'a terminat. Soarele a asfinţit și 
peste ea. Dar din acest prag ruşinos, istoria românească a 
apucat-o în jos, spre prăpastie și desintegrare. 

Cu acest act de demenţă şi trădare, din partea neregelui, 
momentul 1937 a luat sfârșit. De aci începe o altă mergere 
prin tunelul blestemat al istoriei, al timpului și locului 
uitat de Dumnezeu, ocolit de soare şi stele. 

Scoși din principiile de drept și libertate, şi aruncaţi iar 
în principiul de forţă, de minciună și violenţă, ţăranii s'au 
scoborit din nou în tăcere, în dimensiunea a patra, în Tă- 
dăcini. Pentru a plânge şi a se ruga. Pentru a aştepta răsă- 


Sp 


soarelui şi alte vremi. Pe-o geană mai favorabilă a 


ritul şi a voii lui Dumnezeu. 


viitorului 
+ * * 


Am ţinut să analizez şi acest moment, scriind despre 
Căpitan, din profunda credinţă că neamul nostru, având 

menea praguri de iluminare, de afirmare în Dumnezeu, 
za dreptul la un destin major în lume şi'n istorie. [1 aș- 
AL ţă undeva un viitor de aur. Nu în sensul lumesc al 
sal imperiu politic, de forţă, de distrugere şi colonizare, 
pi asimilare a altor neamuri. Ci mai degrabă în sens de 
sbor pe verticală, de împlinire în dragoste, de creaţie cul- 
ală, de a încerca plinirea împărăției lui Dumnezeu pe 
n sensul înalt al omeniei şi Divinităţii omului, 
ţiric, adevărul care ne face liberi. 


tur 
pământ. 1 
plinit, mar 


— 33 — 


VI 
CĂPITANUL PRINTRE NOI 


Sub semnul acesta înalt al eternității neamului româ- 
nesc, al chemării lui la o superbă împlinire de omenie și 
dragoste creştină, la un fel românesc de a interpreta și vi- 
ziona viaţa şi lumea, am înţeles noi venirea Căpitanului, 
petrecerea lui printre noi, împlinirea sfintei lui misiuni şi 
purtarea Crucii spre Golgota ispăşirii şi învierii românești. 
Cine noi?, se va întreba. Noi, contemporanii lui. Noi, puii 
de români, care ne-am văzut la 1918 visul unirii geografice 
împlinit şi ne-am deschis ochii inimii spre dimensiunea is- 
toriei. Poate nici istoria nu-i adevăratul termen al ridicării 
noastre fanatice, mistice, paroxiste. N'am visat o istorie de 
forţă şi glorie pământeană, de cuceriri şi averi, de imperii 
de mii de ani care, din cauza trufiei şi a îndepărtării de cer, 
să se prăbușească lamentabil în zece. 

Intâlnindu-l, ascultându-i cuvântul de foc, noi ne-am dat 
seama de semnificaţia lui de Trimis, de profet, de Căpitan. 
In felul acesta l-am văzut şi primit între noi. In felul aces: 
ta, de mit și legendă, a trecut el printre noi. El, luceafărul 
adevărului și omeniei noastre, şi noi ostașii lui, adesea 
petrecuţi de noroc, în cerc străin, incapabili de trezie şi 
vedere. 

„Căpitanul printre noi! Vor trece deceniile şi veacurile, 
ni se vor vântura vieţile în moriştele eternității şi el va 
deveni tot mai depărtat, tot mai mare, tot mai divin. Nu 
va avea praguri omenești. Nici biografie precisă, nici mor 
mânt, Va fi o pretutindenie românească. Un fel precis al 
dorului. O splendidă şi mângâietoare nuanţă de lumină 
lină, un reproş plin de dragoste şi un îndemn la trezie, la 
plinirea lui Hristos în povestea unui neam. 


— 35 — 


aa 


Când a venit la noi, printre noi, era par'că venit din 
pustie, după patruzeci de zile de post negru, de grele încer- 
cări în faţa lui Satan. Iubia oamenii, viaţa, lucrurile mici. 
Animalele îi treceau prin preajmă pentru a se știe, pentru 
a creşte din harul umilinţei lui. Oamenii îl priviau cu mi- 
rare speriată, cu dorul de-a se regăsi şi a se dărui unor 
chemări de dincolo de veac. 

Cuvintele lui aveau strălucirea şi greutatea tăcerii, pur- 
tau splendorile din adâncurile Bibliei. Avea şi sfinte mânii, 
dar nu era nici un pic de răutate'n ele. Nici pedeapsă, nici 
dorinţă de răsbunare. Uneori viziunea lui lua grandori de 
tunet, umplea cerul sufletelor noastre de fulgere. Ne uitam 
în ochii lui, de-un albastru îmbinat cu verde, şi vedeam 
furtuni venind, simţiam că mergem spre ora propriei 
noastre întâlniri cu tainele neamului, cu destinul, cu 
Dumnezeu. 

EI, eremitul depe Rarău şi marele însingurit al închiso- 
rilor, el marele iniţiat al morţii, ne-a chemat în tabere de 
muncă, în crâncene bătălii, pentru a ne creşte, oferindu-ne 
împărtășania curăţitoare şi transfiguratoare a Sfântului 
Potir românesc, ţinând să facă din noi, oameni noui, cru- 
ciaţi, legionari, patrioţi, români adevăraţi. Poate că nu l-am 
văzut bine, cât a fost printre noi. Cât am putut fi noi, cu 
el. Dar îl vedem mai limpede acum. Ne dăm seama că a 
fost printre noi. Prin imensitatea neamului românesc, Că- 
pitanul a trecut ca o binecuvântare a cerului. 

Ştim, putem spune și mărturisi, că EI a fost printre noi. 
Si vrem s'o facem, cu smerenie şi credinţă, în faţa genera- 
țiilor românești viitoare. Să-l descriem pe El, aşa cum a 
fost, cum l-am văzut şi iubit. Cum ne-am lepădat de El, 
petrinic, în momente de prigoană şi cumpănă, pentru ca 
apoi să revenim, să ne pară rău, să ne întoarcem plângând 
la lumina mângâietoare a adevărurilor pe care El ni le-a 
împărtășit, la linia de românism şi onoare pentru care el 
ne-a crescut şi înarmat. 

L-am văzut. L-am recunoscut. I-am stat sub comandă 
şi poruncă. A fost ca Luceafărul printre noi, și s'a dus. 
Azi îi sărutăm urmele rămase'n lutul veacului pe asfaltul 
vitreg al istoriei. Mâne, şi aceste urme se vor șterge. Cum 
i-a fost risipit mormântul, cum i se vor nega şi batjocori 

adevărurile pe care le-a predicat și tencuit cu propriul său 
martiriu. 


Vrem să mărturisim despre Căpitan printre noi, pentru- 


— 36 — 


nu cumva cei de mâne să se lase ademeniţi de satanele 
Că tivismului, de hienele materialismului şi ateismului, 
DEE it să arunce îndoială asupra acestei sfinte Evan- 
E a românismlui de totdeauna: Invăţătura legionară 
S lui Corneliu Zelea Codreanu. 


* * * 


Imi vine așa dintr'o dată evidenţa că în Căpitan, ur- 
mându-i paşii politici și viziunea spirituală, nu puteai ni- 
ciodată să fii demagog. Orice ai fi îndrăznit, cu inima, și 
mintea spre ţărmul ceresc al Binelui, orice ai fi promis 
țăranilor în numele lui, totul era adevărat. EI, EI, tot binele 
lumii, era adevărat. Pe cei ce-au zidit pe pietre de unghiu 
a vrerii lui româneşti şi creştine, el nu i-a înșelat niciodată. 
Fl era înainte, singur, «furthest out», în bine, adevăr şi 
Divinitate. Poate şi de aceea i-a fost scrisă biruința prin 
martiriu. Impărăţia lui nu era din lumea aceasta. 


PI 


Căpitanul a ştiut de puterea misterioasă a rugăciunii. 
A ştiut să se roage. A practicat cu smerenie, cu ardoare, cu 
severă disciplină, rugăciunea. Se scula dimineața, înainte 
de răsăritul soarelui şi se retrăgea pentru meditaţie și 
cetitul rugăciunilor. Se ruga. Indelune. Intens. Se ruga nu 
numai pentru sine ca suflet de om, ci şi pentru mișcare, 
pentru neam. In vederile sale, individul nu are dreptul de 
a acţiona dacă ceeace face şi plănuiește el nu este bun şi 
pentru societate, pentru neam. Si mai mult, acţiunile aces- 
tea trebuie să placă lui Dumnezeu. - > i 

Pentru a înţelege nevoile și chemările neamului, ca și 
pentru a cunoaşte şi descifra voia lui Dumnezeu, avem 
nevoie de rugăciune. g 

Căpitanul a ştiut şi de lumea forţelor vasale pă 
morţi. S'a rugat lor. A învăţat să vorbească cu ei, săi e să 3 
în ajutor, la vreme de nevoie, în marile bătălii, când duș 
nul dispunea de forţe materiale infinit superioare. cea 

Căpitanul se ruga. Si ne-a învăţat și pe noi să ne ici 
Să devenim oameni noui prin interiorizarea, i e a 
rea tăcerii, prin rugăciune. In felul lui, de a n eriia = 
credea şi făptuia, de voia lui Dumnezeu, puii dure Se 
cetatea românească, a devenit, can vremea lui $ 


— 31 — 


o 2 si Rea ci na eee 


Mare, o comuniune a neamului cu cerul, cu 
ierarhiile şi tronurile lumii de dincolo. 

Fără această temelie de rugăciune în mişcarea lui, pro- 
fundele minuni de schimbare a oamenilor, de mobilizare a 
celor buni, de desfundare a virtuţilor noastre strămoșești 
nu ar fi fost posibile. Marile biruinţe pe care le-a repurtat! 
pot fi explicate numai ca fruct al rugăciunii curate, asiduie. 
plină de ardoare. Fără rugăciune, Legiunea Arhangelui 
Mihail n'ar fi devenit şcoală spirituală. In cele din urmă 
nici jertfa lui Moţa-Marin, la Majadahonda, nu ar fi avut 
sens. Nu ar fi fost posibilă. 

Căpitanul a fost conducător spiritual. Si arma lui de 
afirmare şi luptă a fost rugăciunea. Se ruga deseori, intens. 
Din rugăciune își trăgea inspiraţia şi forţa. Spre sfârșitul 
vieţii, cred că știa de rugăciunea perpetuă, fără încetare. 
Tot ce gândea şi făptuia era rugăciune, dialog cu Dumne- 
zeu. Ştia de marea putere a postului negru, a abstinenţei. 
Era ascet. Se ruga cu inima. De aceea, Dumnezeu i-a dat 
biruinţa prin martiriu. Din starea lui de periecţie interioară, 
orice alt soiu de biruinţă, nu i-ar fi stat bine. L-ar fi Înco- 
modat şi diminuat. 

Rugându-se şi având clare intuiţii, el ştia încă din 1934 
că va fi omorit. Iar în 1938, din închisoarea dela Râmnicul 
Sărat, a strecurat afară o notă pentru Alecu Cantacuzino, 
care se sbătea să-i pregătească evaderea. «Nu încercaţi să 
mă scoateţi de aici. Pe piedestalul pe care m'au urcat 
duşmanii mei, eu nu m'aş fi putut sui, singur, niciodată». 
Căpitanul scria aceste rânduri depe piedestalul martiriului. 
Ştia bine ce-l aşteaptă. In fond, ce splendid sfârşit pentru 
un om de rugăciune! Ce splendidă incoronare! 

Depe treptele cereşti ale rugăciunii, orice alt fel de bi- 
ruinţă ar fi însemnat retrogradare, cădere. Dintr'un punct 
de vedere etern, Dumnezeu a binevoit întru neamul româ- 
nesc, primind jertfa Căpitanului. Si a binevoit, cu infinită 
milă, şi întru neamul românesc, primind martiriul Căpita- 
nului ca o ispășire de păcate, drept garanţie a unui viitor 
de creaţie spirituală, libertate şi mărire. 


Morţii, cu 


* * %* 


Stiam de rugăciune, de nevoia de a vorbi cu Dumnezeu, 
de a plânge în faţa Lui şi a-i cere ajutor, încă de mic copil. 
Dar, în vremea studenţiei, în vremea când l-am văzut pentru 


Ep 


DE O 


rima oară pe Căpitanul nu m'aș fi gândit la aplicarea ru- 
E ciunii în interprinderile depe planul social şi politic. L-am 
Sat pe Căpitanul pentru prima oară, faţă la faţă, în 1933, 
de Sfântul Gheorghe. Fusesem în 1932, toată vara, în echipa 
de propagandă a lui Stelescu, în judeţul Rădăuţi. Il întâl- 
nisem şi cunoscusem pe Moş Zagreb, profesorul Ion Zelea 
Codreanu. Mă apropiasem sufletește de Doru Belimace şi 
Puiu Traian, care au petrecut și ei toată vara în echipa lui 
Mişu Stelescu. Dar pe Căpitan nu-l cunoșteam decât din 
manifeste și broșuri, din relatările lui Nicolae Spânu şi 
Simion Lăzăreanu. Iar, în vara lui 1932, din povestirile de 
legendă ale lui Nicolai Strugariu, din Părtești, care fusese 
în închisoare cu preotul Lucaci și Simion Lăzăreanu, pentru 
revoluţia Colonelului Neculce, dela Suceava din 1928. Ni- 
colai Strugariu, cu adevărat tigru, în sensul terminologiei 
literare a lui Dragoș Protopopescu, se alăturase echipei lui 
Stelescu, și cum ne-am împrietenit repede, el mi-a umplut 
inima de chipul de peste veac al Căpitanului. 

Dar, personal, mi-a fost dat să-l cunosc pe Căpitanul, 
în 1933, Aprilie, în casa lui Vasile Iasinschi şi apoi în Casa 
Germană, unde Căpitanul a ţinut o mare, istorică, întrunire 
politică. Era în ziua de Sfântul Gheorghe 1933. Sfântul 
Gheorghe cădea într'o zi în decursul săptămânii. 

Venisem cu o camionetă, un grup de studenţi dela Cer- 
năuţi, între cari Filon Lauric şi George Macrin. Inainte de 
adunare, am fost ospeţiţi în casa mare ca un palat a dom- 
nului Iasinschi. Așteptând să se scoboare Căpitanul, din 
camera lui de sus, nu ştiu pentru ce motiv, am urcat scările 
Şi prin ușa întredeschisă l-am văzut în genunchi, rugându- 
se. Nu m'a observat, nu ma auzit. Era adânc în rugăciune. 
Faptul acesta m'a şocat. A trecut prin mintea şi inima mea 
ca un fulger, despicând cerul în două. Noi, jos, cântam, 
Tâdeam, povesteam năsdrăvănii din viața studențească dela 
Cernăuţi. Ne lăudam. Căutam să ne impunem, cu toată 
puterea elanului nostru tineresc. Măsuram încă lumea și 
Viaţa cu prăjina pasiunilor, cu cotul intereselor imediate. 

| însă se ruga. Stătea într'o bătălie. Angaja destinul unui 
neam întreg. Avea nevoie de ajutorul direct al lui Dumne- 
Zeu. La adunare aveau să vină cuziștii, fanaticii bătăuși ai 
lui Nichifor Robu. Si el trebuia să-i desarmeze fără scandal, 
fără capete sparte şi fără cadavre. Dușmanii și poliţia ne-ar 
îi vrut compromiși şi înfrânți în felul acesta. Căpitanul însă 
Voia să se bată din săbii fără săbii, numai cu puterea rugă- 


= (89 -— 


m. ii 


ciunii şi cu marele ajutor al forţelor nevăzute. De aceea se 
ruga cu ardoare. 

Faptul m'a cutremurat. M'a întors pe dos. M'am sco. 
porit la parter, între ceilalţi camarazi, dar nu am vorbit. S'a 
lăsat peste sufletul meu o grea şi mult grăitoare tăcere. 
Căpitanul aducea un element nou în luptă. Nu numai cura- 
jul şi fermitatea convingerilor, nu numai oratoria iscusită 
şi suportul tinereţii noastre nevinovate. Ci o armă nouă. 
O formidabilă dinamită, rugăciunea. 

In sala Casei Germane, ticsită de ţărani, cei mai mulţi 
cu măciuci şi toporiști sub sumane şi cojoace, gata de 
bătaie şi vârsare de sânge, mi-am dat şi mai bine seama 
de puterea de rugăciune a Căpitanului. S'au perindat la 
cuvânt Dl. Iasinschi, Stelescu şi alţii. Dar mulţimea a rămas 
rece, ostilă. Era o zi rece, mohorâtă. Burniţa. Cuvântul 
Căpitanului, fără peroraţii, liniştit, însoţit de lacrimi, adu- 
când mai mult a spovedanie şi a dialog frăţesc, a plinit 
miracolul. Sala s'a încălzit. 'Țăranii au început a plânge şi 
a uita de ei înșiși. Ciomegele de sub sumane, cădeau, cu 
sgomot, pe podeală. Deveniseră inutile. Erau vestigii ale 
unei mari ruşini. 

Ziua s'a afârşit cu o mare biruinţă. O zi de mari desco- 
periri interioare pentru mine. Politica devenia religie. Și 
propaganda electorală, rugăciune. Căpitanul nu doria nea- 
mului nostru o biruinţă politică oarecare. Nu-i doria numai 
bunăstarea economică şi libertatea. Ci mântuire, prin Tu- 
găciune şi facerea voii lui Dumnezeu. 


% * %* 


Rugăciunea, ca armă de educaţie şi luptă, în câmpul 
politic, a fost cu totul necunoscută în vremea noastră. 
Avem ştiri precise că strămoşii noștri Daci credeau infinit 
în Zamolxe şi iubeau moartea; o doreau ca pe-o înaltă eli- 
perare din cătușele pământului. Si mai știm precis că toată 
viaţa, lor era şi se împlinia ca fapt de credinţă, afirmându-se 
prin luptă, practicând tăcerea, și adorând moartea în luptă, 
apărând neamul şi ţara. 4 z 

'Tot aşa, ne-a rămas ca mare pildă de credinţă în Hris- 
tos, domnia și formidabilele lupte ale lui Ştefan cel Mare, 
Domn al Moldovei şi sfântă icoană a neamului românesc 
întreg, de totdeauna. Ne-au atestat cronicarii că Domnul 
Ştefan poruncia întreg natului moldovean să ţină post Și 


zeii 


rugăciuni, cu luni de zile înaintea marilor bătălii cu Turcii. 
Iar, după războaie, îi mulțumia lui Dumnezeu prin ridicări 
i ctitoria de mănăstiri şi biserici. EI știa că dispune de 
forţe mult mai Mici Și slabe decât Turcii. Se angaja totuși 
în luptă cu ei, ca «atlet al lui Hristos», cum l-a numit cu 
justeţe şi admiraţie, istoricul polon Dlugosz. Se arunca în 
luptă contând pe ajutorul lui Dumnezeu, pe concursul for- 
telor nevăzute, pe morţii înviaţi ai neamului nostru. 
“ Credinţa strămoşului nostru Ştefan a fost pentru Cor- 
neliu Codreanu isvor şi icoană de permanentă inspiraţie și 
rugăciune. 

Trezit de tânăr copil la puterea miraculoasă a interio- 
rizării și rugăciunii, preţuind clar superioritatea numerică, 
de echipament şi educaţie, a duşmanilor și asupritorilor 
neamului românesc, împotriva cărora se ridica, hotărît să 
lupte pe viaţă şi pe moarte, Căpitanul a făcut apel la rugă- 
ciune, la trăirea creștină prin asceză şi meditaţie, la sco- 
borîrea adevărului cristic în viaţa de toate zilele, în munca 
oamenilor, în politică. Practicând mereu tăcerea şi singu- 
rătatea, exercitând renunţarea la bucuriile pământești și 
moartea de lume, el a ajuns la gândirea cu inima şi la ru- 
găciunea perpetuă. La acel «eu şi tatăl din ceruri suntem 
una» al Domnului nostru Isus Hristos. Una în toate clipele 
vieţii, frâgându-şi mereu inima şi gândul pentru a cere şi 
obţine, cu infinită smerenie, mila lui Dumnezeu. 

Sunt sigur acum, la distanţa de trei decenii și mai bine, 
dela uciderea lui, că puterea lui de dragoste şi comandă 
asupra oamenilor, îi venia din adâncurile pline de pace, de 
umilinţă şi renunțare, ale rugăciunii. 
şi a SE PCA postul și rugăciunea în viața noastră politică 
iaca a pentru a opri răul Şi corupţia și a creşte o 
“ereu ezite oameni noui, capabili de muncă și credinţă, 

ȘI martiriu. 


sa (0 se 


CUPRINSUL 


Vasile Posteucă și Posteritatea, de Alexandru E. Ronnett ... 


I. DESGROPAREA CAPITANULUI 


Jurnâl: 10447597 aia ae a aere Deagu TIE Ia da caza 


II. CĂPITANUL IN ISTORIE 


Prefață curanteneini vis: ee ae 


CĂDILANUL E ese e ee a aa E RE 2 Zis 
OSuleromânesciține Seaca sait E aa a 


Osul românesc ţine! ... ....... 
I 

SARMISECETU ZA ee 
II 


ATL TUL LUI: HRISTOS a ae 


III 

LUCEAFĂRUL ............. 
IV 

UNIREA CEA MARE ......... Sa ZE a rece au aice aaa 
vV 


MOMENTUL 1937... ... EEE pa E zei EEE DEI CEE al 


VI 


CĂPITANUL PRINTRE-NOIEEE ee a 


a 3-a 


Pag. 


11 


25 
28 
29 
36 


39 


47 


53 


63 


73 


85 


NOTĂ FINALĂ 


Fiind vorba de niște texte inedite, Vasile Posteucă nevoind 
să fie publicate decât după moarte sau în alte împrejurări decât 
acelea în care trăia, am păstrat întocmai ideile lui. 


A.E.R.