Omraam Aivanhov — Yoga nutritiei

Omraam Mikhaël Aivanhov 


YOGA NUTRIŢIEI 


Cap. 1 - Nutriţia priveşte întregul om 


Azi voi vorbi despre nutriţie şi vă voi spune lucruri 
ce sunt de o maximă importanţă. Foarte puţini, chiar şi 
cei învăţaţi şi foarte evoluaţi, ştiu aceste lucruri. Pentru 
început, ar putea să nu pară interesante, dar pe 
măsură ce ascultați şi exersaţi aceste lucruri, veţi 
vedea că sunt extrem de bogate şi darnice, vă pot 
schimba întreaga existenţă. Presupuneţi că pentru un 
motiv sau altul sunteţi lipsit de mâncare câteva zile şi 
sunteţi prea slab, chiar şi pentru a vă mişca. Puteţi fi 
erudit, bogat, dar nimic din ceea ce ştiţi sau posedaţi, 
nu poate egala fructul sau bucata de pâine ce o puneţi 
în gură; o îmbucătură şi reînviaţi! O bucăţică e tot ce 
este necesar pentru a face forţele şi mecanismele 
întregului vostru sistem să înceapă a funcţiona din nou. 
Există anumite elemente în alimente care redau 
sănătatea şi vigoarea , mai eficient decât orice gând, 
emoție sau putere a voinţei dar nu vă daţi seama de 
aceasta, mâncarea are o mică importanţă pentru voi, 
în afară de mijloc de a vă satisface instinctele şi nu 
vedeţi că are vreun efect emoţional sau intelectual 
asupra voastră. Totuşi mâncarea e cea care face 
posibil să faceţi tot ce faceţi, să vorbiţi, simţiţi, gândiţi. 

Iniţiaţii au ştiut întotdeauna importanţa nutriţiei, au 
descoperit de mult timp că alimentele sunt concepute 
şi pregătite în laboratoarele divine de deasupra cu 
infinită înţelepciune şi că ele conţin elemente magice 


care fac posibil ca omul să aibă revelații. Ei mai ştiu că 
trebuie să creeze anumite condiţii înainte de a 
beneficia de alimente. 

Deşi nutriția este la originea războaielor şi 
revoluțiilor, nu se poate spune că lumea o consideră de 
primă importanţă. Oamenii sunt instinctivi în ce 
priveşte mâncatul, ca şi animalele, şi nu au noţiunea 
de beneficiu spiritual ce poate deriva din a mânca într- 
un anumit mod; de fapt ei nu ştiu să mănânce. 

Urmăriţi oamenii, veţi vedea cât de mecanic 
mănâncă, înghițind fără să mestece şi lăsând tot felul 
de idei haotice şi sentimente să se amestece cu 
procesul de digestie, secreție şi eliminare a toxinelor. 
Şi apoi se miră de ce se îmbolnăvesc. E din modul lor 
de a mânca. În familie, toţi sunt ocupați să citească, să 
privească la TV, să muncească până se aşează la masă 
şi atunci încep să pălăvrăgească, să se certe. O masă 
luată în asemenea condiţii te face să nu mai vrei 
altceva după aceea decât să dormi, eşti aşa de greu că 
nu mai ai entuziasm pentru nimic. Dacă mănânci cum 
ar trebui, te simţi în formă, lucid şi gata de lucru după 
masă. 

„Cum ar trebui să se mănânce?”. Vă voi spune ce 
face un inițiat. Mai întâi, ştiind că trebuie să 
pregătească cele mai bune condiţii posibile pentru a 
beneficia de elementele pe care Natura le-a creat, 
începe prin a se reculege rămânând tăcut şi 
închinându-şi gândurile Creatorului (tăcerea la masă 
nu e caracteristică mănăstirilor). Iniţiaţii şi înţelepţi 
întotdeauna au mâncat în tăcere. El mai ştie că prima 
îmbucătură e cea mai importantă (cel mai important 
moment al oricărei acţiuni este primul pas) pentru că 
ea  semnalizează eliberarea forţelor care, odată 
eliberate, nu se opresc, ci continuă până la capăt: 


dacă începi într-o stare de armonie, orice vei face va fi 
armonios până la capăt. 

Apoi, el mănâncă încet şi mestecă bine, nu doar de 
dragul digestiei lui, ci pentru că gura este un laborator 
spiritual care absoarbe energiile eterice subtile înainte 
de a transmite părţile grosiere spre stomac. Gura este 
pentru planurile subtile ceea ce stomacul este pentru 
planul fizic, un instrument foarte perfecţionat cu 
glande pe şi sub limba care captează particolele 
eterice, ceea ce explică de ce poţi fi complet refăcut şi 
bine dispus, când eşti slăbit de foame, de prima 
îmbucătură înainte ca ea să aibă timp să ajungă în 
stomac. Gura absoarbe energia şi o trimite la sistemul 
nervos înainte ca alimentele mai puţin subtile să poată 
ajunge la stomac. 

Să nu vă surprindă să auziţi că elemente eterice 
pot fi extrase din alimente. Fructul, de exemplu, este 
alcătuit din materie solidă, lichidă, gazoasă şi eterică; 
toţi suntem conştienţi de substanţa solidă şi lichidă, 
dar puţini sunt conştienţi de aroma subtilă care 
aparţine zonei aerului. Nimeni nu acordă nici cea mai 
mică atenţie părţii eterice, care are de a face cu 
culoarea şi mai ales cu viaţa fructului şi care este cea 
mai importantă parte din toate, pentru că această 
parte eterică ne hrăneşte corpurile mai subtile. 

Deoarece, pe lângă corpul său fizic, omul are şi 
altele, mai subtile (eteric, astral, mental, cauzal, budic, 
atmic, care sunt sediile funcţiilor fizice şi spirituale ) el 
mai bine s-ar întreba cum să le hrănească, decât să le 
lase să flămânzească. 

Omul ştie cu aproximaţie ce să dea corpului său 
fizic (zic aproximativ pentru că majoritatea mănâncă 
carne, care e dăunătoare atât fizic cât şi psihic),dar nu 
are idee ce să dea corpului eteric (vital), astral 


(emoţional), mental „să nu mai vorbim de cele 
superioare. 

După cum v-am spus e de ajutor pentru corpul fizic 
să masticăm bine, dar pentru corpul eteric e nevoie să 
adăugăm ceva în plus: respiraţia. La fel cum o briză 
animă flacăra (suflaţi pe o scânteie pentru a aprinde 
focul) astfel, respirând profund în timpul mesei ajută la 
combustie. Digestia, respiraţia şi meditaţia sunt forme 
de combustie, singura diferenţă fiind în gradul de 
căldură şi puritatea substanţei. Dacă încetaţi să 
mâncaţi din când în când şi răsuflaţi profund, arderea 
ce are loc permite corpului eteric să extragă particolele 
subtile din mâncarea de care aveţi nevoie şi, cum 
corpul eteric este centrul vitalităţii, memoriei şi 
sensibilităţii, e spre avantajul dvs. să aveţi grijă să fie 
alimentat. Corpul astral este hrănit cu o substanţă 
chiar mai subtilă decât particolele eterice; emoţii şi 
sentimente. Dacă vă concentrați asupra mâncării ce o 
mâncaţi cu dragoste, corpul vostru astral vă extrage 
din ea părţile preţioase de care are nevoie şi ca 
rezultat, se va umple cu dragoste pentru toată lumea 
„Vă veţi simţi fericiţi şi împăcaţi, doar cu o dorinţă - să 
trăiţi în armonie cu natura”. Acest sentiment nu prea 
mai există azi, pentru că oamenii nu mai au acea 
atitudine protectoare de a fi atenţi şi plini de dragoste 
cu obiectele, copacii, munţii, stelele etc. sunt prea 
ocupați de ei înşişi şi se simt ameninţaţi chiar şi când 
sunt în siguranţă acasă sau dorm. De fapt ei nu sunt 
ameninţaţi, sentimentul de a fi abandonat de Mama 
Natură vine din faptul că nu şi-au hrănit corpul astral! 
Când acesta e corespunzător hrănit, aveţi un 
sentiment minunat de bunăstare care te face să fii 
generos şi tolerant în viaţă şi dacă ai probleme 


importante de rezolvat, procedezi cu tact şi înţelegere, 
ştii cum să faci concesii. 

Pentru a alimenta corpul mental, iniţiatul se 
concentrează cu ochii închişi asupra mâncării; cum 
mâncarea este pentru el o manifestare a lui 
Dumnezeu, el încearcă să-i vadă toate aspectele, de 
unde vine, ce conţine, ce calităţi are, ce entităţi au 
îngrijit-o, pentru că există fiinţe invizibile care au grijă 
de plante şi copaci. Mintea îi e preocupată de aceste 
lucruri în timp ce el extrage elemente din mâncare, 
care sunt încă mai subtile decât cele necesare corpului 
astral. O masă luată astfel îl lasă cu o înţelegere pe 
care nu o avea la început, el vede toate lucrurile mai 
clar şi e gata să facă cea mai exactă muncă mentală. 
Majoritatea oamenilor îşi imaginează că prin lectură, 
studiu şi meditaţie îşi dezvoltă capacitățile 
intelectuale....nu, deşi studiul şi meditaţia sunt cu 
siguranţă indispensabile, ele singure nu sunt 
suficiente. Corpul mental trebuie să fie hrănit cu 
anumite elemente în timpul meselor, ca să fie puternic 
şi rezistent pentru a face eforturi prelungite. Trebuie să 
înţelegeţi că corpul astral e cel care susţine emoţiile iar 
corpul mental vă susţine mintea, gândirea; aceste 
două corpuri trebuie să fie hrănite corespunzător 
înainte de a vă aştepta să fiţi egali în faţa sarcinii de a 
vă trăi viaţa. 

Pe lângă corpurile eteric, astral, mental, omul are 
şi alte corpuri alcătuite dintr-o substanţă şi mai 
spirituală, corpurile: cauzal, buddhic şi atmic sau 
centrele raţiunii, sufletului şi a spiritului, care trebuie 
să fie şi ele hrănite. Hrana lor e sentimentul de 
gratitudine faţă de Dumnezeu. Gratitudinea care, de 
asemenea, e pe cale de dispariţie din existenţa umană, 
e cea care deschide uşile spirituale spre toate 


binecuvântările. Totul devine clar, vedeţi, simţiţi, trăiţi! 
Gratitudinea transformă materia grosieră în lumină şi 
veselie. Invăţaţi să fiţi recunoscători. 

Când vă hrăniţi cele trei corpuri superioare, 
particolele subtile desprinse sunt distribuite în creier, 
la plexul solar şi toate celelalte organe. Vă daţi seama 
că aveţi şi alte necesităţi superioare, că lucruri de o 
natură infinit superioară există pentru voi, iar aceasta 
vă deschide poarta spre posibilităţi mai mari. Când aţi 
terminat de mâncat, nu trebuie să vă întoarceţi la 
dispute sau muncă, nici să vă întindeţi. Rămânând 
liniştit un moment şi respirând profund, energiile ce le- 
aţi acumulat vor fi distribuite în tot sistemul şi atunci 
veţi fi gata să efectuaţi orice muncă. Nu uitaţi, 
începutul este cel mai important moment în toată 
activitatea. 


Cap. 2 - Hrani yoga 


În prezent oamenii sunt dezechilibraţi de viaţa 
agitată pe care o duc şi doresc să încerce orice în 
speranţa de a-şi recâştiga echilibrul.... yoga, zen, 
meditaţie transcedentală, relaxare.... Nu am nimic 
împotriva acestora, dar există un mod mai simplu şi 
mai eficace de reechilibrare şi anume cel de a învăţa 
să mâncăm corect. 

Când mănânci neglijent şi indiferent, grăbit, în 
mijlocul gălăgiei a discuţiilor, tensiunii, la ce bun să 
meditezi sau orice altceva după aceea? Teatru! Ar fi 
mai bine să se folosească această ocazie pe care o 
aveţi de două sau trei ori pe zi, zilnic, pentru a face 
ceva, cum e faptul de a mânca, care să pună în regulă 
celulele şi să vă armonizeze întregul sistem. Dacă vă 
cer să faceţi un efort şi să mâncaţi în linişte (reţinându- 


vă nu numai de la a vorbi, ci şi de la a face zgomot cu 
cuțitul, furculiţa, etc.) să mestecaţi fiecare bucăţică 
mult timp şi, din când în când, să respiraţi profund şi 
mai ales să mulţumiţi cerului când mâncaţi, pentru 
toate bogăţiile conţinute în mâncare e pentru ca 
aceste exerciţii, aparent neînsemnate, sunt mijloace de 
dobândire a autocontrolului. Invăţând să controlăm 
lucruri mărunte, dobândiţi control asupra lucrurilor 
mari. Când văd pe cineva că e neglijent şi neatent în 
probleme mărunte, ştiu că viaţa lui a fost dezordonată 
în trecut şi va fi şi pe viitor dacă nu face ceva în 
legătură cu această lipsă, pentru că totul este inter- 
relaționat. 

Ştiu că nu e uşor să stai tăcut în timpul mesei şi să 
te concentrezi numai asupra mâncării, chiar dacă 
reuşeşti să fii liniştit şi să-ţi controlezi gesturile în 
interior faci gălăgie cu sentimentele sau poate ele sunt 
sub control, dar gândurile hoinăresc. Nutriţia este o 
yoga prin aceea că ajungi, când mănânci, să-ţi dedici 
toate eforturile, atenţia, concentraţia şi controlul 
procesului de a mânca. 

Pentru a putea să-ţi concentrezi gândurile în timpul 
mesei, trebuie să fi dobândit obiceiul de a-ţi controla 
gândurile în viaţa zilnică. Dacă ai fost atent mereu să 
nu te laşi cuprins de gânduri şi sentimente negative, 
atunci drumul e pavat şi îţi va fi uşor. Zici „Trebuie să 
petreci o viaţă întreagă să înveţi să mănânci corect?” 
Da şi nu. E clar că nu toate problemele tale vor fi 
rezolvate doar pentru că tu mănânci corect, ci acest 
lucru e un punct de plecare, o trambulină ducând la 
lucruri extraordinar de benefice, dar nu înseamnă că 
nimic altceva nu e important şi că poţi să te relaxezi în 
restul timpului. Pe scurt, e de dorit să mănânci atent, 
cu vigilenţa şi e bine să fii atent şi vigilent şi în timpul 


zilei. Una nu exclude pe cealaltă. Mâncatul este un 
ritual magic în care mâncarea se transformă în 
sănătate, forţă, dragoste, lumină. Observaţi-vă singuri, 
dacă mâncaţi într-o stare de mânie, agitaţie, 
nemulţumit, veţi rămâne cu un gust amar în gură toată 
ziua; vă veţi simţi nervos şi încordat şi, dacă sunt 
probleme de rezolvat, veţi fi negativ în reacţii, deciziile 
vor duce lipsă de corectitudine şi înţelegere, nu veţi fi 
destul de generos pentru a face concesii. Nu are rost 
să vă justificaţi „Nu e greşeala mea, sunt aşa de 
nervos, nu am încotro!” şi apoi să luaţi nişte 
medicamente pentru a încerca să vă calmaţi. Pentru a 
vă ameliora sistemul nervos, trebuie să învăţaţi să 
mâncaţi corect. Orice altceva trebuie lăsat deoparte 
când vă aşezaţi să mâncaţi, chiar afaceri importante, 
pentru că singurul lucru important acum e să vă hrăniţi 
în acord cu regulile divine. Dacă mâncaţi corect, restul 
se va aranja de la sine când veţi fi terminat. Astfel 
economisiţi şi timp şi efort. Nu trebuie să credeţi că 
problemele se rezolvă mai bine şi mai rapid dacă 
sunteţi încordat şi nerăbdător; de fapt inversul e 
valabil; lucrurile vă scapă din mâini, ziceţi lucruri 
nechibzuite, aveţi un efect negativ asupra altora, după 
care trebuie să petreceţi zile pentru a face reparaţiile 
necesare. Majoritatea oamenilor nu văd că şi cea mai 
mică acţiune din viaţa zilnică, este semnificativă, astfel 
cum să te aştepţi ca ei să vadă că modul de a-şi 
dezvolta inteligenţa, dragostea, puterea voinţei, e de a 
mânca în mod corect. 

Toţi cred că inteligenţa e ceva ce dezvolţi prin 
lectură şi studiu, judecând tribulaţii când eşti obligat să 
găseşti o cale de ieşire. Ei cred că inima e trezită când 
ai o soţie şi copii de care să ai grijă şi să îi protejezi; şi 
că puterea voinţei o dezvolţi prin efort fizic, sport, etc... 


dar să-ţi dezvolţi mintea şi inima în timpul mesei? Păi 
acest fel de a judeca dovedeşte că nu au început să 
înţeleagă lInvăţătura. E în timpul mesei când faci 
munca reală, cea esenţială, adică să-ţi dezvolţi inima, 
mintea, voinţa. Poate că nu poţi petrece tot timpul în 
bibliotecă şi la universitate, poate nu te căsătoreşti şi 
nu ai copii, poate nu ai ocazia pentru un efort 
prelungit, dar cu siguranţă vei mânca, toţi sunt obligaţi 
să mănânce. 

Vreţi să vă dezvoltați mintea? De câte ori mânuiţi 
ceva pe masă în timpul mesei, făcând-o cu grijă, fără a 
lovi lucrurile unul de celălalt, fără a deranja pe nimeni, 
vă dezvoltați mintea, deveniți inteligent, atent şi 
receptiv. Când văd oamenii scăpând cuţitele şi 
furculiţele, răsturnând lucruri, ştiu imediat că ei duc 
lipsă de inteligenţă. Pot avea tot felul de titluri şi 
diplome, dar pentru mine nu au inteligenţă. La ce bun 
un titlu dacă nu eşti bun să apreciezi distanţele? 

Să zicem că vrei să muţi un pahar; dacă nu măsori 
cu ochiul cât de departe e paharul de alte obiecte, vei 
dobori ceva şi-l vei sparge. Vei zice că acesta este un 
detaliu, o mică lipsă, dar una care poate atinge 
proporţii uriaşe în evenimentele viitoare din viaţă. 
Oamenii care sunt neîndemânateci şi neglijenţi în viaţă 
îşi aduc mari pagube. A nu fi atent, fie pe o scară mică, 
fie pe una mare, a face gafe, a răni oamenii, a deranja 
lucrurile, sunt toate parte a unei atitudini care 
provoacă suferinţă şi resentimente care necesită ani 
pentru a fi reparate. Inainte ca eu să iau această sticlă 
cu apă de pe masă, îmi amintesc că a fost în frigider, 
că e umedă şi alunecoasă. Astfel, o şterg înainte de ao 
lua şi astfel sunt sigur că nu va cădea. Aşa trebuie să 
fie totul, pe masă sau în viaţă. Dacă ceva e în afara 
conştiinţei tale, va fi în afara controlului tău, nu îi vei fi 


stăpân şi nu te va asculta. Pentru a controla ceva, 
trebuie să-l domini în gând. 

Un alt lucru, înainte de a vă aşeza la masă, 
încercaţi să vă asiguraţi că nu lipseşte nimic, astfel că 
nu va trebui să vă ridicaţi să aduceţi sarea, o farfurie, 
un cuţit. Adesea când sunt invitat, gazda trebuie să 
părăsească masa de mai multe ori pentru că a uitat 
ceva; totuşi ar trebui să ştie ce e necesar, ea repetă 
acelaşi lucru în fiecare zi. Dar nimeni nu dă nici o 
atenţie şi astfel o viaţă întreagă e petrecută 
întrerupând masa pentru a aduce ceva ce ai uitat. E un 
semn sigur că nu eşti atent şi grijuliu nici în probleme 
mai mari. Vă duce asta la succes? 

Dacă încerci să mănânci fără a face zgomot sau a-i 
deranja pe cei din jurul tău care au nevoie de linişte 
pentru a se concentra şi medita, îţi va dezvolta inima. 
Oamenii gândesc: „Ceilalţi? Ce sunt ceilalţi pentru 
mine?” şi de aceea lumea întreagă degenerează; 
nimeni nu se gândeşte la ceilalţi. Oamenii nu sunt 
capabili să trăiască împreună, pentru că nu au respect, 
grijă unii pentru ceilalţi. A mânca împreună le dă o 
şansă să-şi dezvolte caracterul şi să-şi lărgească 
conştiinţa. 

De aceea eu zic că la masă poţi învăţa controlul 
supraveghindu-ţi gesturile şi reţinându-te de la a face 
zgomot. Ştiu că vă cer ceva extrem de greu de realizat, 
dar dacă reuşiţi, oricine va veni va fi uimit şi va zice: 
„Dar nu e posibil, nu-mi cred ochilor!” Se poate spune 
cât de departe în evoluţia sa este o persoană după 
faptul că e sau nu conştient că nu-şi aparţine numai 
lui, ci unui întreg şi armonia întregului nu trebuie să fie 
perturbată de acţiunile, gândurile şi sentimentele lui, 
gălăgia lui interioară. Veţi zice : „Ce înseamnă asta , 
gălăgia lui interioară?” Gălăgia e disonanţă, noi facem 


gălăgie în interiorul nostru cu durerea şi neliniştea 
noastră, rebeliunea şi nemulţumirea noastră, şi asta 
perturbă atmosfera psihică a întregului. Nu ne dăm 
seama cât de dăunătoare este această gălăgie pentru 
noi înşine şi pentru oricine altcineva până vine ziua 
când sistemul nostru cedează şi avem de înfruntat 
boala psihică sau fizică. 

In timp ce mâncaţi, trebuie să vă gândiţi la 
mâncare cu dragoste pentru că aceasta o va face să-şi 
deschidă comorile pentru voi „„ când soarele 
încălzeşte florile, ele se deschid; când el dispare, ele se 
închid. Dacă iubiţi mâncarea, o mâncaţi cu dragoste 
adevărată, ea se va deschide şi va emana o aromă 
pentru voi şi vă va da particolele eterice pe care le 
căutaţi. Veţi vedea în ce stare minunată vă veţi afla, 
din momentul în care veţi înceta să mai mâncaţi 
automat, fără dragoste, doar pentru a umple golul din 
stomacul vostru. Ştiu că nu are rost să vorbesc astfel 
despre dragoste, oamenii nu ştiu să se trateze cu 
dragoste, cum să vorbească, meargă, să privească şi 
să respire cu dragoste...Ei nu ştiu! Ei cred că dragostea 
înseamnă a te culca cu cineva, dar rezultatele 
dovedesc că aceasta nu e dragoste, dacă ar şti, într- 
adevăr, să se iubească, Cerul ar fi cu ei. 

In timpul mesei, poţi să-ţi dezvolţi mintea şi inima 
şi voinţa, din moment ce pentru a dobândi obiceiul de 
a face gesturi reţinute, intenţionate, armonioase, se 
foloseşte voinţa. Când eşti nervos, ia următoarea masă 
ca o ocazie de a te calma, mestecă foarte încet şi fii 
atent cu orice gest; în câteva minute vei fi calm din 
nou. Dacă începi ziua în stare de agitaţie şi mergi la 
serviciu sau vorbeşti cu cineva fără a face ceva pentru 
a schimba modul în care te simţi, vei rămâne agitat 
toată ziua şi energia ta se va evapora, ai uitat să 


închizi robinetul . Există un remediu simplu şi eficace 
pentru nervi, anume a te opri din orice şi să rămâi fără 
a vorbi o secundă sau două, în timp ce faci un efort 
conştient pentru a schimba ritul tău, să alegi o altă 
direcţie şi apoi să începi din nou. Când mănânci în 
linişte şi pace interioară, aceeaşi stare persistă toată 
ziua; dacă trebuie să fugi de colo colo toată ziua, dacă 
te opreşti pentru o secundă vei vedea că liniştea e 
acolo. Pentru că ai mâncat corect. Dacă nu, vei fi agitat 
şi tulburat, nervos şi încordat toată ziua, indiferent ce 
încerci să faci pentru a te calma. 

Vine ziua când nutriția va fi cea mai bună yoga, 
deşi nu a fost menţionată mai înainte. Toate celelalte: 
Radja-yoga, Karma-yoga, Hatha-yoga, Jnani-yoga, Agni- 
yoga sunt minunate, dar e nevoie de ani pentru a 
obţine cele mai mici rezultate, în timp ce Hrani-yoga, 
cum zic eu, (Hrani înseamnă mâncare în limba bulgară) 
rezultatele sunt imediate. E cea mai uşoară yoga de 
învăţat, toate creaturile o practică inconștient. Această 
yoga este aşa de puţin cunoscută, aşa de greşit 
înţeleasă, are totul, toată alchimia, toată magia. 

Chiar dacă eşti copleşit de muncă sau lucruri de 
făcut, nu încerca să te ascunzi în spatele pretextului de 
a nu avea timp pentru viaţa spirituală...De trei ori pe zi, 
Zilnic, ai cele mai bune condiţii pentru a comunica cu 
Cerul, cu Dumnezeu. Se poate să nu ai timp pentru 
rugăciune, pentru lectură sau meditaţie, dar oricine are 
timp pentru a mânca. De ce să nu folosim acest 
moment pentru a merge un pas înainte spre 
perfecţiune, trimițând lui Dumnezeu un gând plin de 
dragoste şi recunoştinţă. 

Începeţi azi să faceţi din mesele voastre un 
moment spiritual, ceva ce e aşa de necesar, aşa 
indispensabil. Oamenii cred că ei deja sunt perfecţi 


( de ce nu, ei se conformează legilor societăţii, ei nu 
fac nici un rău, îşi îndeplinesc datoriile profesionale şi 
familiale ) dar dacă nu au şi activitate spirituală, lumea 
divină le va rămâne închisă şi nu va gusta niciodată 
bucuria , fericirea, plenitudinea, lumina pe care viaţa 
divină o aduce. Da, ei sunt perfecţi; dar ce este 
această stranie perfecţiune care nu are timp pentru 
suflet şi spirit? 

Desigur, toţi trebuie să lucreze pentru propria 
existenţă, pentru a supravieţui fără a fi o povară 
pentru alţii, dar fiecare trebuie să găsească şi câteva 
minute pentru a hrăni sufletul şi spiritul. Toţi au venit 
pe Pământ cu o misiune, dar majoritatea sunt prea 
ocupați gândindu-se la succesul lor social, crezând că 
ei sunt perfecţi...De ce nu emană lumina dinspre ei, 
dacă sunt perfecţi? Pentru că nu au timp, fie pentru 
viaţa spirituală sau propriul lor progres. Suntem aici pe 
Pământ, pentru un foarte scurt timp şi când plecăm, nu 
vom putea lua nici una din achiziţiile materiale, maşini, 
case, posesiuni...Tot ce va rămâne în urmă , ni se vor 
permite doar achiziţiile interioare. Acest lucru e ce nu 
aţi înţeles într-adevăr, şi de aceea sunteţi cuprinşi de 
activităţi materiale. Pentru ce? Veţi părăsi totul când 
plecaţi, veţi fi goi, săraci şi nenorociţi. 

Acum ştiţi că trebuie să lucraţi spiritual la masă. Se 
poate ca rezultatele să nu se vadă imediat, poate 
nimeni nu va aprecia ce încercaţi să faceţi, dar mergeţi 
înainte, continuaţi să păstraţi bogății spirituale, 
dezvoltând cele mai bune calităţi şi virtuţi în sinele 
vostru. Când vă întoarceţi în următoarea încarnare, 
Cerul vă va da condiţii mai bune pentru a vă ajuta să 
înfloriţi în continuare, pentru că aţi început munca, 
adevărata muncă, în această încarnare. Acest adevăr, 
luat din Ştiinţa Divină, este pentru voi, să o ştiţi, şi 


chiar dacă nu o acceptaţi, în cele din urmă va triumfa, 
în cele din urmă vă va ilumina şi veţi fi salvat. 


Cap. 3 - O scrisoare de la Dumnezeu 


Luaţi un fruct... pe moment fără a ne preocupa 
gustul, parfumul, culoarea; să ne concentrăm pe ideea 
că e o scrisoare scrisă de Creator cu raze de soare şi 
că viaţa noastră depinde de felul în care citim această 
scrisoare. Dacă nu ştim să o citim, nu vom trage multe 
beneficii din ea; ce păcat! O fată sau un băiat care 
primeşte o scrisoare de la iubit, o citeşte şi o reciteşte, 
cu câtă grijă o mânuiesc, cât de prețioasă este ea 
pentru ei. Noi aruncăm scrisoarea de la El în coşul de 
gunoi... nu merită să fie citită? Omul e singura creatură 
care nu face nici un efort pentru a descifra această 
scrisoare, chiar şi animalele sunt mai interesate, da, 
vitele de exemplu, ele ştiu când nu au citit-o corect şi o 
recitesc. Fructul este o scrisoare de dragoste de la 
Dumnezeu, care trebuie descifrată. Este cea mai 
elocventă, cea mai mişcătoare scrisoare de dragoste, 
deoarece ea zice „Eşti iubit! Cineva ţine la tine aşa de 
mult încât vrea ca tu să ai viaţă şi îţi trimite mijlocul de 
a trăi!” Oamenii preferă să înghită în grabă şi nu fac 
nici o încercare de a citi ce zice El: „Copilul meu, vreau 
ca tu să devii ca acest fruct, gustos şi dulce şi perfect. 
Acum tu eşti tare şi acru, încă necopt şi astfel tu 
trebuie să înveţi. Acest fruct s-a copt prin expunere la 
soare: fii ca el, expune-te la soare, soarele spiritual, şi 
el te va transforma din ceva acid şi indigest într-o fiinţă 
cu culori cereşti”. Asta a pus Dumnezeu în mâncare 
pentru noi, ca noi să auzim şi să acţionăm, se poate ca 
voi să nu-L auziţi, dar eu Il aud. 


Dacă ştim cum să ascultăm, mâncarea ne 
vorbeşte. Ea este lumină şi sunet condensate, dar dacă 
gândurile vă sunt ocupate în altă parte, nu puteţi auzi 
vocea „luminii”. Lumina şi sunetul nu sunt lucruri 
separate, lumina cântă, ea este muzică. Ar trebui să 
ascultați muzica luminii; este Cuvântul sacru. 

S-ar putea, deasemenea, zice că mâncarea este un 
fel de „radiestezie”. Fiecare fiinţă, obiect îşi are propria 
sa radiaţie, iar un radiestezist este cel care prinde 
aceste radiaţii şi le interpretează. Mâncarea pe care o 
mâncăm a primit radiaţii de pretutindeni, din cosmos, 
soare, stele, cele 4 elemente şi toate aceste radiaţii au 
lăsat urme care sunt invizibile, dar totuşi reale, de 
forma forțelor şi  particolelor de energie. S-au 
înregistrat urme ale tuturor fiinţelor care au umblat şi 
au muncit pe câmpul unde a crescut şi vă va spune 
povestea cum Dumnezeu, soarele, îngerii şi oamenii au 
muncit zi şi noapte, umplându-l de proprietăţi care 
sunt de folos oamenilor, copiii lui Dumnezeu. 

Deşi Natura vede cât de ignoranti şi somnolenţi 
sunt oamenii, ea este aşa de generoasă încât zice: „ Ce 
contează. Le voi umple mâncarea cu forţele care îi ţin 
în viaţă, fie că sunt conştienţi sau nu!” Când omul e tot 
aşa de inconştient când mănâncă, ca şi animalele, 
mâncarea îi ajută să crească fizic, îl ţine în viaţă, dar 
nu îi va ajuta spiritual. 

Pentru a primi cele mai subtile particole din 
mâncare, trebuie să fii pe deplin conştient, bine trezit, 
plin de dragoste. Dacă întregul sistem e gata să 
primească hrana în acest mod perfect, atunci hrana e 
determinată să se reverse în bogăţiile-i ascunse. Ca şi 
cineva pe care îl primeşti cu dragoste, se deschide şi îţi 
dă tot ce are; dacă eşti rea, rămâne închis. Expuneţi o 
floare la căldură şi lumină, se va deschide şi vă va da 


parfumul ei, dar dacă o lăsaţi la întuneric, afară în frig, 
nu se va deschide. Hrana rămâne şi ea deschisă sau 
închisă, depinzând de atitudinea celui care o ia; când 
ea se deschide, vă dă tot ce are în modul energiilor 
pure, divine. 


Cap. 4 - Alegerea hranei 


Unii oameni nu văd legătura între ce consumă ca 
alimente şi starea sănătăţii lor. 

Totuşi, omul îşi construieşte corpul cu hrana pe 
care o absoarbe, el e format din ceea ce consumă şi 
pentru aceasta trebuie să încetaţi să credeţi că veţi 
străluci de sănătate indiferent ce înghiţiţi, trebuie să vă 
daţi seama că există un raport între ce mâncaţi şi cum 
vă odihniţi. Când vă îndopaţi cu amestecuri nefireşti, 
sistemul vostru nu va fi capabil să le elimine şi vă veţi 
îmbolnăvi. E important să fiţi atenţi la ce introduceţi în 
corpul vostru. 

Cineva va aduce versul din Evanghelie în care lisus 
zice că nu e important ce intră în om, ci ceea ce iese 
din el... dar acest lucru trebuie interpretat. E raţional 
să gândeşti că dacă pui murdărie în ceva, va ieşi 
puritate? Dacă nu eşti lniţiat cu capacitatea de a 
transforma orice mănânci în lumină. Ceilalţi, dacă vor 
consuma impurități, ele vor şi ieşi. Nu e posibil ca ei să 
le transforme dacă nu sunt nici inteligenţi, nici puri, 
nici iubitori şi nici buni. 

lisus niciodată nu a dat sfatul să se mănânce sau 
bea orice, nici un Iniţiat nu ar face asta. Numai dacă 
ştii cum să lucrezi spiritual, să poţi neutraliza otrava şi 
impuritatea şi să le transformi în lumină eşti liber să 
înghiţi orice doreşti. Şi contrariul, dacă nu ai decis să 
lucrezi spiritual, cea mai bună hrană din lume nu va 


putea să te transforme. Este puternică viaţa interioară 
a gândului şi a sentimentului care este esenţială. 

Ştiu că experţii în regimuri sunt pentru anumite 
alimente în raport cu altele; şi ar putea avea dreptate, 
dar mai întâi e modul în care mănânci. Mănâncă cât îţi 
place, dar numai dacă mănânci într-un anumit fel şi în 
cantităţi rezonabile, vei fi sănătos. Am observat că 
oamenii care urmează un regim macrobiotic sau alte 
regimuri nu devin mai buni sau mai puternici, ci 
dimpotrivă, sunt în stare mai proastă. Nu am nimic 
împotriva macrobioticii, recunosc că e ceva bun în ea, 
dar nu sunt de acord că hrana sau mâncatul trebuie 
pus pe primul plan, ca şi cel mai important lucru în 
viaţă. Hrana e doar un mijloc, lucrul important e viaţa 
psihică, spirituală, din spatele acţiunii de a mânca. 

Nici o mâncare minunată nu a împiedicat vreodată 
pe cineva să fie crud sau rău, sau depravat sau la a 
dori să domine lumea. Aparent, a fi vegetarian nu ajută 
la nimic, Hitler a fost vegetarian! In timp ce alţii care 
au mâncat carne sau orice li s-a dat, au devenit sfinţi şi 
profeţi. Fără educaţie, igienă, hrană, doar ce găseau, 
dar cu ceea ce ei considerau cel mai important, 
spiritul, câteva adevăruri şi dorinţa nestăvilită de a 
realiza aceste adevăruri, ei au făcut minuni! 

Să ne întoarcem la hrana de fiecare zi. Pe plan 
fizic, ea nu va fi absolut pură, de cele mai multe ori nu 
ştim ce ni se dă, dar în domeniul gândului şi 
sentimentului e diferit, poţi alege ce îţi place, 
permiţându-ţi să iei ceea ce e mai bun şi să arunci 
restul. 

Gândurile şi sentimentele sunt substanţa corpurilor 
voastre mai subtile, şi dacă vom construi o cocioabă, 
simbolic vorbind, nu ne va vizita un prinţ sau un înalt 
prelat, ci un cerşetor sau un hoţ. Ne construim singuri 


corpurile eteric, astral şi mental şi destinul nostru 
depinde de materialul pe care îl folosim. Potrivit 
calităţii corpurilor noastre mai subtile, vom fi vizitaţi de 
entităţi strălucitoare sau întunecate, binecuvântaţi cu 
bucurie sau suferinţă, vom realiza adevărata glorie sau 
vom sfârşi în întuneric. 

Viitorul fiecăruia dintre noi depinde de modul în 
care ne hrănim. Când mănânci hrana inferioară pe plan 
fizic, ce se întâmplă? Se vede în felul în care arăţi şi te 
simţi şi oamenii te întreabă ce s-a întâmplat. Dacă 
calitatea hranei îţi schimbă aspectul, de ce nu ar fi la 
fel şi cu gândurile şi sentimentele tale? Unele gânduri, 
unele sentimente te fac frumos şi sănătos, iar altele te 
fac urât şi bolnăvicios; de ce să nu ţinem seama de 
aceasta şi să nu acţionăm în consecinţă? 

Inainte de a se transforma pe sine, omul trebuie să 
dobândească noi particole de o calitate mai bună, mai 
fină. Deci, doar a respecta liniştea la masă nu e 
suficient, trebuie să umplem această linişte cu cele 
mai elevate gânduri şi sentimente, dacă e să avem 
puterea elementului magic care e hrana adecvată 
pentru corpurile noastre mai subtile. Liniştea nu 
trebuie să fie un gol, în Natură nu există aşa ceva, 
fiecare spaţiu e umplut cu forţe şi elemente care devin 
tot mai pure cu cât sunt mai sus şi mai aproape de 
zonele cereşti. Tăcerea este o mină de aur magică şi 
plină de bogății. 

Cele patru elemente ( pământ, apă, aer, foc ) 
corespund celor patru stări ale materiei conţinute în 
hrana pe care o absorbim în fiecare zi. Trebuie să 
comunicăm cu Ingerii acestor elemente când mâncăm, 
Îngerul Pământului, al Apei, al Aerului, al Focului şi să 
le cerem să reconstruiască corpul nostru fizic şi să-l 
facă aşa pur încât să corespundă lui Christos. Fiecare 


Înger reprezintă o virtute anume sau o calitate: 
Pământul - stabilitate, Apa - puritate, Aer - inteligenţă, 
Foc - dragostea divină. 

Dacă, în timp ce mâncăm, omul se leagă de aceşti 
patru Ingeri, particolele ce le primeşte vor fi spirituale, 
cu care el îşi poate construi corpurile sale subtile, 
inclusiv corpul de lumină. Când poate să-şi 
construiască acel corp luminos numit în Scriptură 
Corpul Gloriei, atunci el e într-adevăr nemuritor. Corpul 
său fizic nu durează mult, el trebuie să-l restituie, cu 
toate elementele lui, mamei Pământ de unde a venit. 
Dar în corpul lui de lumină, Corpul Gloriei, omul 
trăieşte etern. 

Corpul Gloriei este un sâmbure eteric, un sâmbure 
minuscul sau electron pe care-l moştenim şi care 
trebuie să îl dezvoltăm, hrănim şi formăm, la fel cum 
mama lucrează luni la sămânţa primită de la tata, 
adăugând cel mai bun material pentru a forma fiinţa 
care să mişte lumea, aşa trebuie să lucrăm noi pe plan 
spiritual. Dacă nu ne gândim niciodată la aceasta, dacă 
nu facem nimic, atunci el rămâne ascuns, aruncat la o 
parte, înmormântat. Din fericire el nu moare, căci e 
fără de moarte, ci aşteaptă ascuns până ni se trezeşte 
conştiinţa să muncim, să-l dezvoltăm, să-l facem 
luminos şi puternic. 

Sunt necesare elemente extrem de pure pentru a 
dezvolta Corpul Gloriei, dar cele mai intense vibrații de 
lumină pot lupta împotriva procesului de boală şi 
moarte, dezorganizare, fermentație, dezintegrare, iar 
când lumina triumfă în om, el este nemuritor. Din acest 
motiv trebuie să învăţaţi să mâncaţi şi să beţi lumina 
când mâncaţi, fiind absolut siguri că mâncarea voastră 
vă aduce noua viaţă. Dacă veţi comunica cu Îngerii 
celor patru elemente când mâncaţi, ei vor deveni 


prietenii voştri şi colaboratori. Uitaţi-vă toate micile 
griji şi gândurile rele care otrăvesc mâncarea şi vă 
îmbolnăvesc şi conectaţi-vă cu Ingerii celor patru 
elemente. Ziceţi: 

„O, Înger al Pământului, umple-mă cu stabilitate! 

O, Înger al Apei, umple-mă cu puritatea ta! 

O Înger al Aerului, umple-mă cu inteligenţa ta! 

O, Înger al Focului, umple-mă cu Dragostea ta 
Divină!” 

Astfel vă veţi naşte într-o nouă viaţă. 


Cap. 5 - Vegetarianism 


Problema nutriţiei e una foarte amplă, cu multe 
ramificații. Noi suntem hrăniţi nu doar de mâncarea şi 
băutura ce o consumăm la masă, ci şi de alte lucruri, 
cum ar fi: sunete, culori, mirosuri. Ideea că în lumea 
invizibilă sunt fiinţe care se hrănesc cu mirosuri 
plăcute (sau rele), dă naştere la ideea tradiţiei de a 
arde tămâie în biserică pentru că mirosul pur şi plăcut 
atrage spirite luminoase, iar mirosul greţos atrage 
entităţi diabolice. Spiritele se hrănesc de asemenea cu 
sunet şi culoare, iar acestea pot fi folosite ca mijloc de 
a le atrage. Marii pictori au ştiut acest lucru, ei au 
pictat Îngerii în culori strălucitoare, cântând muzica 
cerească la instrumentele lor aurii. 

În Evanghelii se zice: „Sunteţi templul lui 
Dumnezeu cel viu”. Dacă acesta e crezul nostru, de ce 
să pătăm acest templu cu impurități? Dacă oamenii ar 
înţelege, în primul rând, cum au fost creaţi, în 
atelierele lui Dumnezeu, ar fi mai atenţi cu materialul 
pe care îl folosesc pentru a construi acest templu în 
care El poate veni şi locui. Faptul că omul mănâncă 


carne îl aseamănă mai mult cu un cimitir plin de 
cadavre în putrefacție decât cu un templu. 

Fiecare creatură, animal sau om, e liber să-şi 
aleagă alimentele, iar alegerea lui este foarte 
semnificativă. Dacă vreţi să ştiţi efectele unei diete 
carnivore, mergeţi la Zoo, priviţi carnivorele şi veţi ştii 
totul despre ele! De fapt nici nu e necesar acest lucru, 
fiinţele umane reflectă fiecare specimen animal 
cunoscut, şi chiar necunoscut la Zoo, ca dinozauri, 
mamuţi, etc. Veţi vedea singuri că marile mamifere 
carnivore sunt animale înspăimântătoare care emană 
mirosuri extrem de puternice, în timp ce ierbivorele au 
obiceiuri paşnice, pentru că hrana lor nu le face 
violente şi agresive. Carnivorele sunt făcute iritabile şi 
violente de dieta lor, şi la fel e şi cu oamenii; cei care 
mănâncă carne sunt mai brutali şi distructivi decât 
vegetarienii. 

Diferenţa între hrana vegetariană şi carnivoră stă 
în cantitatea de raze solare pe care o conţin: fructele şi 
legumele sunt impregnate cu lumină solară în 
asemenea măsură încât ai putea zice că sunt lumină 
condensată. Mâncând fructe şi legume, absorbi lumină 
solară şi nu e implicată materie reziduală. Pe de altă 
parte, carnea e comparativ săracă în energia solară şi 
de aceea se strică repede; orice se strică repede este 
dăunător organismului. Mai există un pericol în a 
consuma carne. Când animalele sunt sacrificate ele 
sunt în panică. Această teamă umple glandele cu o 
secreție letală care pătrunde în sistemul celui ce 
mănâncă... cu efecte dezastruoase asupra sănătăţii şi 
vieţii. 

Ziceţi:” Da, dar carnea e aşa de bună!” lată-vă din 
nou, gândindu-vă numai la gratificarea personală! Tot 
ce te interesează e plăcerea ta, tot ce contează e 


momentul, chiar dacă el înseamnă masacrul a milioane 
de animale... şi al tău. 

Trebuie să ştiţi că tot ce absorbiți ca hrană, devine 
un fel de antenă internă ce captează diverse unde... 
carnea vă leagă cu zonele inferioare ale lumii astrale şi 
cu fiinţele ce se devoră ca animale sălbatice. Carnea 
este o legătură invizibilă cu teama, cruzimea, 
senzualitatea, lumea animală. Oricine poate vedea 
spectrul, ar fi tulburat de culorile din aura 
dumneavoastră. 

În sfârşit, este o gravă responsabilitate să iei viaţa 
unui animal. Nu numai că încalcă porunca „Să nu 
ucizi!”, ci îi fură animalului şansa de a evolua în 
existenţa prezentă. A omori un animal e nu numai a-i 
lua viaţa, ci şi şansa ce i-a dat-o Natura. Sufletul 
animal nu e la fel ca sufletul uman, dar totuşi e suflet, 
iar persoana ce mănâncă carne poartă suflete de 
animale în jurul ei, ce se manifestă prin ea în mod 
sălbatic. 

În lumea invizibilă, sufletele animalelor omorâte şi 
mâncate de om se ataşează de el şi cer să fie 
compensate: „Ne-ai lipsit de posibilitatea de a evolua 
şi acum tu trebuie să ne dai educaţia ce ne-ai furat-o!”. 
Aşa se explică de ce mulţi oameni au reacţii animalice 
şi, dacă încearcă să-şi dezvolte natura superioară, vor 
fi împiedicaţi să o facă de celulele de animal din 
interior, care refuză să asculte. 

În Geneză se zice că, înainte de cădere, când 
Dumnezeu crea susţinerea fizică a omului, El a zis 
simplu: „Priveşte, ţi-am dat toate seminţele purtătoare 
de iarbă de pe Pământ, şi orice copac pe care e un 
fruct ce are sâmburi, ţie îţi va fi carne”. 

În ceea ce priveşte peştele, problema e diferită. De 
milioane de ani peştii au existat fără condiţii adecvate 


evoluţiei, ei au sistem nervos foarte rudimentar, astfel 
că s-ar putea spune că mâncându-i, îi facem să 
evolueze... Pe lângă faptul că peştele conţine un 
element numit iod, care a fost destinat pentru această 
epocă. 

Mâncarea ce o mâncăm intră în sângele nostru, şi 
de acolo extrage entităţi care îi corespund în Natură. 
Evanghelia zice: „Oriunde este stârv, vor fi şi vulturi 
adunaţi” şi acest adevăr se aplică pe toate planurile: 
fizic, astral, mental. Dacă doriţi să fiţi sănătos, nu 
atrageţi vulturi cu stârvuri, pe nici un plan! Cerul nu se 
va manifesta prin nimeni care e deschis impurităţii 
fizice, astrale sau mentale. Carnea corespunde unui 
anumit element în gândurile, sentimentele şi acţiunile 
noastre. De exemplu, dacă visaţi că veţi mânca carne, 
trebuie să fiţi foarte atent, pentru că asta înseamnă că 
veţi înfrunta o tentaţie de un anumit fel, ducând la acte 
de violenţă, sentimente senzuale şi egoiste, gânduri 
nedrepte; carnea reprezintă violenţa pe plan fizic, 
senzualitatea pe plan astral şi egoism pe plan mental. 

Tradiţia zice că înainte de Cădere, Adam avea o 
faţă frumoasă şi strălucitoare, şi era îndrăgostit de 
animale, care îl respectau şi îl ascultau. După Cădere, 
el şi-a pierdut faţa pură şi strălucitoare, iar animalele i- 
au devenit duşmani. Animalele nu au încredere în om, 
păsările zboară la apropierea lui, toată Creatura se 
gândeşte la el ca la un duşman şi trebuie să existe un 
motiv: pentru că a căzut din înălțimile spirituale. Acum 
el poate să-şi  recâştige splendoarea originală, 
supunându-se legilor lubirii şi Înţelepciunii, cum o 
făcea cândva, şi să se reconcilieze cu Creaţia. Când o 
va face, va aduce Regatul Domnului pe Pământ. 

In aparenţă, războaiele sunt cauzate de probleme 
economice, politice, etc. dar de fapt sunt rezultatul 


felului în care oamenii taie animalele. Legea dreptăţii 
este implacabilă. Omul trebuie să plătească cu sânge, 
pentru tot sângele vărsat, omenesc sau animal. 
Milioane de litri de sânge cerând răzbunarea Cerului s- 
au absorbit în Pământ, evaporarea lui atrage nu numai 
microbi, ci şi larve şi entităţi mai joase din lumea 
invizibilă. Aceste adevăruri vă sunt încă necunoscute 
vouă şi majorităţii oamenilor şi nu vor fi, probabil, 
acceptate, dar sunt obligat să vi le dezvălui fie că le 
acceptaţi sau nu. 

Şi aşa noi continuăm să ucidem animalele. Nu ne 
dăm seama că Natura e un organism vast, un sistem a 
cărui funcţionare e perturbată de uciderea atâtor 
celule, se creează un dezechilibru şi nu trebuie să fim 
surprinşi când izbucnesc războaiele. Da, milioane de 
animale sunt măcelărite de noi pentru consum, fără a 
şti că în lumea invizibilă aceste animale sunt legate de 
oameni şi, deci, ucidem oamenii: ucigând animale, 
ucidem oameni. Toţi vorbesc de a scoate războiul în 
afara legii, şi să aducem pacea cu orice preţ, dar pacea 
nu poate rezista pe Pământ cât timp omorâm 
animalele. 


Cap. 6 - Aspectul moral 


Oamenii îşi imaginează că trebuie să mănânce 
mari cantităţi de mâncare pentru a fi puternici şi 
sănătoşi, dar de fapt, obosiţi sistemul când îl 
supraîncărcaţi, procesul digestiv este stânjenit, şi, când 
sistemul nu poate elimina corespunzător, apare 
boala... Totul din cauza ideii eronate că trebuie să 
mănânci mult pentru a fi sănătos. 

De fapt, puţină foame prelungeşte viaţa. Dacă 
întotdeauna mănânci cât poţi şi eşti îmbuibat după 


fiecare masă, îţi lipseşte energia, eşti greoi şi 
somnolent şi nu ai chef să faci munca de a te 
perfecționa. Dacă, pe de altă parte, părăseşti masa 
uşor flămând, refuzând alte câteva îmbucături care ți- 
ar fi plăcut, corpul eteric, pentru a compensa, merge în 
zone mai înalte după elementele de care ai nevoie. In 
loc de a fi flămând, eşti vioi şi uşor, gata de lucru, 
pentru că corpul eteric a absorbit elementele care sunt 
superioare mâncării obişnuite. Mâncând pe săturate, 
dacă sunteţi din cei cărora le place să mănânce în 
exces, vă dezechilibraţi sistemul şi niciodată nu veţi 
avea destul. 

Pe lângă îngreunarea sistemului când mănânci 
prea mult, de asemenea împiedicaţi corpul eteric să 
funcţioneze aşa cum trebuie, ceea ce deschide uşa 
entităţilor din planul astral inferior: văzând abundența 
de hrană pe care în mod inconştient le-aţi oferit-o, se 
reped la banchet. După câteva minute sunteţi din nou 
flămând. Golul este acolo, mereu, întotdeauna cerând 
mai mult, şi de fiecare dată nedoriţii apar din nou. Voi 
înşivă sprijiniți furtul, elementele nedorite înfometate 
din planul astral inferior fiind bine hrănite pe socoteala 
voastră. Când zic să părăsim masa uşor flămânzi, chiar 
asta vreau să zic, pentru că dacă îi refuzaţi sistemului 
vostru totul, corpul eteric nu poate completa diferenţa. 
Dar, dacă, să zicem, renunţaţi la 20 grame din fiecare 
kilogram, atunci din cauza efectului eteric care se 
adaugă, vă veţi simţi uşor şi dornic de muncă. Veţi 
zice: „Dar e aşa de tentant să iei!” Ştiu, dar ce ziceţi de 
puterea voinţei, de hotărârea voastră; acesta e 
momentul să o încercaţi. 

La petreceri şi recepții trebuie să învăţaţi să 
refuzaţi, cum fac eu. Ori de câte ori sunt invitat la cină, 
chiar dacă îi spun gazdei, înainte, să nu prepare nimic 


special, ci doar să-mi dea nişte salată, legume şi 
fructe, nimic mai mult, nimeni nu dă vreo atenţie; şi 
când văd cât de puţin mănânc, sunt dezamăgiţi. Ar 
trebui să asculte ce le spun. 

De mult am înţeles că, mâncând prea mult, 
pierdem ceva preţios şi mai subtil decât hrana zilnică 
de oferit, indiferent cât de suculent e felul de mâncare. 
Trebuie să învăţaţi să refuzaţi când vi se oferă prea 
mult, altfel veţi fi prea plin, prea somnoros să faceţi 
ceva meritoriu, munca spirituală e pusă la o parte şi 
acolo aşteaptă. Nu dormiţi, e muncă de făcut. Desigur, 
depinde de fiecare să ştie câtă mâncare să mănânce, 
nu toţi au aceeaşi capacitate. Am văzut câţiva 
gurmanzi fenomenali în viaţa mea. Dar voi tot trebuie 
să ştiţi că prea multă mâncare este dăunătoare 
sănătăţii. In plus, când mâncaţi mai mult decât e 
necesar susţinerii, iei de la alţii, şi dacă toţi ar face 
astfel, ar dezechilibra lumea. Neînţelegeri, revoluţii, 
războaie au un lucru la originea lor: lăcomia, 
cupiditatea oamenilor care îşi pot permite să 
acumuleze tot felul de lucruri, alimente, pământ, 
obiecte, în dezavantajul altora. Conştiinţa colectivă nu 
este încă suficient trezită pentru a realiza aceasta, nici 
ca să prevadă consecinţele lăcomiei excesive. 

Nevoia de a lua şi absorbi mai mult decât e nevoie, 
mai mult decât partea sa, e ceea ce face oamenii să 
vrea să subjuge totul şi să domine, chiar să-i ucidă pe 
alţii. Nesemnificativ şi mărunt cum poate să pară, 
acesta e punctul de pornire pentru toate catastrofele. 
Trebuie să fim învăţaţi de la cea mai mică vârstă să 
controlăm, măsurăm şi ordonăm acest instinct; dacă 
nu, va atinge proporţii uriaşe în fiecare domeniu al 
existenţei noastre şi va fi pentru noi o sursă de mare 
nefericire. 


Acesta e motivul pentru care un discipol trebuie să 
înveţe să nu treacă de anumite limite când mănâncă, 
să se oprească înainte de a se sătura. Neştiind când să 
se oprească, îşi hrăneşte dorinţele nenaturale şi devine 
ca oamenii cu prea mulţi bani care vor să posede totul; 
ei deja au tot ce au nevoie, dar ambiția lor şi lăcomia 
sunt astfel încât vor să înghită toată lumea. 

lisus a zis că e mai uşor să treacă o cămilă prin 
urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui 
Dumnezeu. 2000 de ani această imagine a rămas 
neexplicată şi dacă nu vedeţi înţelesul ascuns, e o 
imagine ciudată într-adevăr. De fapt, lisus se referea 
nu la corpul fizic, ci la cel astral; corpul astral al unui 
bogat, corpul dorinţei, când este dilatat de lăcomie 
excesivă devine o tumoră, una imensă care îl 
împiedică să treacă prin porţile Impărăţiei, aşa de largi 
cum sunt ele. Corpul astral al cămilei e mic, dorinţele 
ei sunt puţine, ea se mulţumeşte cu foarte puţin. Acest 
lucru îi dă posibilitatea să traverseze deşertul, să 
meargă mai departe când toţi au renunţat. 

Şi astfel, vedeţi, asta e ce se întâmplă; cei care nu 
gândesc în acest mod, care mănâncă prea mult pe 
fiecare plan, îşi dezvoltă tumori în corpul astral care îi 
împiedică să treacă prin porţile spre lIniţiere. Ei, de 
asemenea fac datorii, luând ceea ce aparţine altora, o 
atitudine care e împotriva legii lumii spirituale care 
cere o distribuire a lucrurilor organizată, armonioasă, 
justă şi echitabilă. 

Dacă fiinţele superioare văd că mentalitatea ta e 
egoistă şi dură, ele nu te vor accepta printre ele, ci vor 
zice „Stai acolo cu animalele ce se devoră unele pe 
altele... acolo aparţii”. Chiar dacă te plângi că eşti 
devorat, nimic nu te va ajuta, va trebui să suferi. Până 
când vei adopta filozofia marii Filozofii Universale, uşile 


Cerului îţi vor fi închise. Tu trebuie să înţelegi că 
nutriția nu e numai o problemă de alimentare fizică, 
aceleaşi legi există şi în domeniul gândurilor şi 
sentimentelor. Indrăgostiţii care mănâncă până la 
saţietate îşi formează tumori pe corpurile lor astrale, 
care vor închide porţile Cerului pentru ei. Dovadă că 
Cerul nu este cu ei e că ei sunt curând dezgustaţi, 
inspiraţia îi părăseşte, ei se despart sau chiar se ucid 
unul pe celălalt. 

Acum, părăsiţi ideea că trebuie să mâncaţi mult 
pentru a fi sănătoşi. O mamă ar trebui să-şi înveţe 
copilul să măsoare lucrurile cu atenţie, să înţeleagă că, 
luând prea mult pentru el, lipseşte pe altcineva de acel 
ceva, dacă nu pe plan fizic atunci pe planurile astral 
sau mental. Trebuie să ne gândim la alţii. Câţi dintre 
noi îşi împart bogăţia după ce o dobândesc, vreau să 
zic bogăţia gândurilor şi sentimentelor? Când sunteţi 
într-o stare minunată, când vă simţiţi bogat şi fericit în 
legătură cu ceva ce vă provoacă bucurie, vă gândiţi să 
împărtăşiţi acea bogăţie celor de lângă voi, care sunt 
nenorociţi, sau o păstraţi toată? Când debordaţi de 
fericire, daţi puţin din această abundență şi ziceţi:” 
Dragi fraţi şi surori din lume, ce am eu e aşa de 
abundent şi minunat că vreau să o împărtăşesc cu voi; 
luaţi puţin din această fericire, din această bucurie, din 
această lumină!” 

Dacă puteţi face asta, dacă conştiinţa vă e 
dezvoltată suficient ca să simţiţi astfel, atunci numele 
vostru va fi înscris în registrele cereşti ca fiind 
inteligent şi iubitor. Ceea ce dai va fi creditat în contul 
tău de unde vei lua când ai nevoie, iar bucuria ta 
rămâne întreagă, nimeni nu ţi-o poate lua pentru că ai 
pus-o la loc sigur. In plus dacă te vei observa, vei 
vedea că atunci când ai o bucurie şi o ţii pentru tine, i 


se va întâmpla ceva , fiinţele răuvoitoare din lumea 
invizibilă (care urmăresc constant) ţi-o iau prin cineva 
sau ceva apropiat ţie. 

Îţi pierzi bucuria pentru că nu te-ai gândit să o dai 
lui Dumnezeu, Mamei Divine zicând: „O, Doamne! O, 
Hrană Divină, sunt prea prost să ştiu cum să împart 
această bucurie aşa că ţi-o dau ţie să o împarţi cum 
crezi că e potrivit”. Ei vor vedea-o şi o vor depune în 
băncile cereşti. Astfel, nu numai că vei fi ajutat, dar 
faci să beneficieze întreaga lume. 

De acum înainte, nu uita să păstrezi în limite 
rezonabile mâncarea ce o mănânci şi nu uita că 
mâncatul nu e doar fizic. In plus dacă înveţi să 
mănânci conştient şi cu dragoste, chiar dacă reduci din 
cantitate , vei extrage o cantitate incredibilă de 
energie. O singură bucăţică mâncată aşa dă suficientă 
energie pentru a trimite un tren în jurul lumii... 


Cap. 7 - Postitul 


|. Postitul ca purificare 

Ştiţi că atunci când mâncaţi, sistemul vostru 
absoarbe ce îi este necesar şi încearcă să se 
debaraseze de ce e străin sau dăunător. Sistemul nu 
poate face această eliminare când e supraîncărcat sau 
când mâncarea ce îi este dată conţine prea multe 
impurități. Reziduurile atunci se acumulează în diferite 
organe, mai ales în intestine. Cum putem distinge 
hrana pură de cea impură? Hrana care putrezeşte 
repede şi lasă multe rămăşite în sistem nu este pură, 
chiar dacă e spălată şi gătită. Hrana care nu se 
degradează repede, ca fructele şi legumele care sunt 
pline de energie solară, e pură. Chiar şi când e pură, 
hrana lasă în urmă multe reziduuri în sistem, şi de 


aceea _lIniţiatul recomandă postul din când în când 
pentru a elibera corpul fizic de impurități. Postitul e 
recomandat de Natură, animalele ştiu instinctiv că 
trebuie să postească şi ele mănâncă iarbă pentru a le 
purifica atunci când sunt bolnave. 

Când mobila e acoperită de praf o ştergeţi, dar 
când se pune problema de a ne curăța propriul 
organism cel puţin o dată pe săptămână astfel că 
milioane de muncitori, celulele corpului nostru, să 
poată să se odihnească, nu faceţi nimic. Câteodată 
aveţi febră, vă curge nasul, erupții pe piele; este o 
purificare. Oamenii sunt prea încăpăţânaţi să se 
purifice singuri, iar organele sunt obligate să o facă 
singure. 

Eu sugerez 24 de ore de post în fiecare 
săptămână; 24 de ore nu consumaţi nimic altceva 
decât apă fierbinte. În acest timp lucraţi spiritual, vă 
gândiţi la fiinţele superioare, ascultați muzică bună şi 
citiţi cărţi ce inspiră, pentru a vă purifica gândurile şi 
sentimentele ca şi corpul fizic. Dacă faceţi acest lucru 
regulat veţi constata că reziduurile ce le evacuaţi nu 
au nici un miros; nu fiţi şocat, gândiţi la mine pe 
moment ca la un doctor; dacă reziduurile eliminate de 
intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros 
neplăcut, puteţi fi sigur că sau sunteţi bolnav sau veţi 
fi, fizic sau psihic. Veţi răspunde că mirosul depinde de 
hrana ce o consumati; nu, dacă vă veţi urmări cu 
atenţie, veţi vedea că atunci când sunteţi anxios sau 
supărat, furios sau gelos, mirosul se schimbă. Mirosul 
unei persoane este foarte revelator. 

Primesc foarte multe scrisori ( mai ales de la 
femei ) zicând: „Eu vreau să postesc, dar când o fac 
devin urâtă!”. Da, poate la început, dar asta dovedeşte 
doar prezenţa unui mare refuz de care trebuie să 


scăpăm. La început puteţi avea şi dureri de cap, 
palpitaţii, senzaţii de leşin, dar nu aveţi de ce vă teme, 
e normal. Nimeni nu a murit din a posti din când în 
când, dar mii şi mii mor din supraalimentare. Poate fi 
nou şi deranjant pentru sistem la început, dar e doar 
momentan, şi de fapt e un semn bun. 

Dacă puteţi suporta puţină neplăcere şi să 
continuaţi postul, veţi vedea că în o zi sau două 
tulburările interne dau loc unei linişti extraordinare. Nu 
trebuie să judecaţi postitul după primele efecte, nu e 
implicat nici un pericol; dimpotrivă, oamenii care sunt 
tulburaţi sunt chiar cei care au cea mai mare nevoie de 
post, tulburarea e dată de reziduurile supraabundente 
vărsate în sânge. Oamenii cred că postul îi slăbeşte şi 
le dă un aspect nesănătos, ceea ce poate fi adevărat la 
început, dar când devii mai uşor, pielea ţi se luminează 
şi eşti mai plăcut la privire. Dacă nu cunoşti limbajul 
Naturii, te poţi speria de moarte de un mic disconfort. 
Crezi:” Cu aceste palpitaţii pot să mor, mă simt slăbit!” 
şi începi să mănânci din nou, congestionânducţi 
sistemul cum a fost la început. Cum perturbările dispar 
când începi să mănânci, tragi concluzia că ai avut 
dreptate la întreruperea postului, dar nu e aşa. 

Oamenii care sunt serios interesaţi de post, trebuie 
să înveţe să gândească altfel. Dacă sunt tulburaţi, nu 
trebuie să acorde atenţie, ci să continue până 
încetează tulburările, ceea ce va fi în scurt timp. 
Tulburările sunt rezultatul Naturii ce încearcă să 
elibereze organismul de depuneri, iar cel mai bun lucru 
e să aşteptăm până se face acel lucru. Refuzând să 
aştepţi, faci aceeaşi greşeală ca oamenii care iau pilule 
pentru a opri febra. Aceasta îi poate face să se simtă 
mai bine pe moment, dar a cobori febra pregăteşte 


calea pentru o boală mult mai serioasă. E mai bine să 
lăsăm sistemul să reacționeze singur. 

Când sistemul este supraîncărcat, reacţionează 
făcând tot ce se poate pentru a elimina reziduurile şi 
acest proces de a te dizolva şi elimina vă dă 
temperatura, e curățirea interioară. Cum puteţi ajuta 
sistemul să o facă? Dacă beţi apă, apă fierbinte. 
Câteva ceşti succesive vor cobori febra imediat: 
canalele se dilată şi sângele circulă liber, ducând 
impurităţile afară din corp pe canale normale... 

Apa fierbinte e esenţială când postiţi. Aduceţi-o la 
punctul de fierbere ca să ucideţi germenii şi lăsaţi-o să 
se aşeze. Când spălaţi vasele cu apă rece, farfuriile 
sunt încă unsuroase; apa fierbinte e necesară şi în 
organism pentru a dizolva substanţe pe care apa rece 
le lasă intacte, şi le scoate din organism prin pori, 
rinichi, etc. şi veţi fi întinerit. Aţi putea bea apă 
fierbinte în fiecare zi, înainte de micul dejun; este un 
excelent remediu împotriva arteriosclerozei, 
reumatismului, etc. 

Apa fierbinte poate să nu fie apetisantă la început, 
dar puţin câte puţin veţi începe să simţiţi că devine o 
plăcere. Apa fierbinte este un remediu excelent, dar e 
aşa de simplă, ieftină, că nimeni nu o ia în serios. Unul 
din fraţi s-a vindecat de o boală nevindecată de un 
doctor. Când postiţi, corpul vostru eteric lucrează 
pentru a aduce puritatea corpului fizic, mai multe 
elemente subtile, veghează asupra corpului fizic şi îi 
redă energia când e nevoie; postul face corpul eteric 
să lucreze, timp în care corpul fizic se odihneşte. Dacă 
postul ţine prea mult, corpul eteric e epuizat, are de 
rezolvat prea multe. Corpul fizic şi cel eteric sunt 
parteneri şi dacă doar unul lucrează, balanţa e 
dezechilibrată. 


V-am spus că una din cele mai importante reguli 
de nutriţie e de a înceta să mâncaţi înainte de a fi 
sătui. De ce? Pentru că dacă vă ridicaţi de la masă încă 
flămând, sistemul vostru reacţionează la această 
insuficienţă, iar corpul eteric asigură ceea ce lipseşte; 
de aceea dacă aşteptaţi puţin, nu vă mai e foame şi vă 
simţiţi mult mai bine decât dacă aţi fi mâncat pe 
săturate. Totdeauna părăsiţi masa uşor flămânzi. 
Oamenii cred că e mai bine să mănânci mult, dar nimic 
nu te face să îmbătrâneşti mai repede decât a-ți 
încărca stomacul. Şi când zic uşor flămânzi, aşa e. 

Dacă vă lipsiţi sistemul de ceva ce are nevoie o 
perioadă lungă de timp, corpul eteric nu poate avea 
grijă de el, dar dacă mâncaţi puţin mai puţin decât 
obişnuiţi, vă veţi simţi mai uşor şi mai binedispus din 
cauza elementului eteric adăugat. Dacă mâncaţi prea 
mult, vă simţiţi greoi şi somnoros. De ce? Pentru că 
somnul e necesar în timp ce corpul eteric eliberează 
sistemul de hrana împovărătoare. Dacă surplusul 
trebuie îndepărtat, de ce să-l mai acumulăm? 

Credeţi că ceea ce vă spun nu este foarte 
important şi cu siguranţă nu e un subiect inițiatic, dar 
dacă părăsiţi masa de fiecare dată simţindu-vă uşor 
gol, dacă postiţi şi beţi apă fierbinte din când în când, 
veţi vedea binefacerile extraordinare chiar şi în viaţa 
dvs. spirituală. 

Voi adăuga câteva cuvinte despre cum trebuie să 
terminaţi un post care a durat câteva zile... dacă 
mâncaţi normal brusc, poate fi fatal. Prima zi, luaţi 
câteva căni de bulion; ziua a doua, supă şi biscuiţi; a 
treia, începeţi să mâncaţi normal, dar nu prea mult. 
Astfel, nu riscaţi nimic; după un asemenea post sunteţi 
plin de sentimente şi revelații noi, subtile şi minunate, 
vă simţiţi şi arătaţi mai tânăr, mai liber, ca şi cum ceva 


greu din sistemul dvs. a fost ars odată cu impurităţile. 
Frica şi ignoranţa au împiedicat oamenii să postească 
şi să se regenereze. 


II. Postul ca formă de hrană 

Problema postului e mult mai amplă decât pare a 
fi. Omul atrage nenorocirile asupra lui din cauza 
impurităţii din el, rămasă din vieţile anterioare. Fiecare 
păcat, greşeală şi-au lăsat semnul, drojdia încă acolo. 
Postind, eliminaţi aceste impurități, iar lumina poate 
străluci, făcându-vă să vă simţiţi mai uşor şi mai fericit. 
Din acest motiv, marii Învăţători spirituali din toate 
religiile au recomandat întotdeauna postul. 

A posti nu înseamnă a te lipsi, ci e mai puţin o 
formă de renunțare decât de hrănire. Când corpul fizic 
e lipsit de hrană, celelalte corpuri (eteric, astral, 
mental ) trebuie să muncească. Există un principiu în 
fiecare om ce îl obligă să facă un efort pentru a se 
împiedica să moară, iar când corpul fizic nu e hrănit 
corect, alarma se întinde la entităţile din zonele 
superioare pentru a veni în ajutor cu elemente mai fine 
din atmosferă. Dacă persoana care posteşte îşi 
întrerupe respiraţia în acel moment, pentru o secundă, 
entităţi din zone şi mai înalte vor aduce cea mai înaltă 
formă de hrană. 

Iniţiaţii ne spun că primul om s-a hrănit cu foc şi 
lumină. În cursul involuţiei omului, a căzut tot mai jos 
în materie, iar nevoile lui au devenit treptat mai grele 
şi mai dense până a fost obligat să se hrănească aşa 
ca azi. De aceea, Iniţiaţii, realizând că modul în care 
mâncăm acum e rezultatul involuţiei, fac toate 
încercările să ne întoarcem la starea originară a 
omului, învăţându-ne cum să captăm şi absorbim 
elementele cele mai subtile şi fine. Ei îşi controlează 


consumul, ca şi când, temporar, ar respinge mai întâi 
stomacul şi apoi plămânii, pentru a-şi elibera 
gândurile. Acest lucru necesită disciplină îndelungată, 
chiar în India foarte puţini au control asupra respirației. 
Cei care au acest control, pot zbura în Akasha, eterul 
cosmic şi să dobândească cunoaştere totală, pentru că 
ei sunt liberi. 

Omul a coborât din zonele celeste prin involuţie. 
Cum a coborât în materie şi a intrat în zonele reci la 
periferie, corpul lui a devenit mai greu şi mai dens 
până a devenit corpul fizic ce îl ştim. Facem la fel iarna 
când punem haine mai groase pentru a ne proteja de 
frig. Acum, înainte ca omul să o ia pe calea ascendentă 
înainte de a se întoarce sus, el trebuie, simbolic 
vorbind, să scape de tot ce îl trage în jos. Postul este 
mijlocul de a deveni uşor din nou, de a-şi redobândi 
puritatea şi uşurinţa. 

Scopul postului totuşi, nu e doar de a te abţine de 
la hrana fizică, ci şi de la anumite sentimente, gânduri 
negative. În loc să vrem mereu să absorbim, înghiţim, 
acumulăm, să luăm prea mult din toate, trebuie să 
învăţăm să renunţăm, să fim detaşaţi. Această 
acumulare ne face să mergem în jos. Fiecare gând, 
sentiment, dorinţă care nu e de natură sentimentală ne 
trage în jos. Avem nevoie de soarele cald şi să fim noi 
înşine. Când am respins toate acumulările inutile în 
noi, atunci ne vom simţi transformați, aduşi la viaţă de 
suflarea divină. 

Dacă veţi continua să acumulaţi lucruri în cap sau 
inimă, nu mai aveţi loc pentru Dumnezeu şi îngerii lui. 
Să nu înţelegeţi greşit; eu nu zic să nu vă folosiţi de 
stomac, plămâni, intestine; nu distrugându-vă corpul 
fizic veţi înţelege adevărul. Corpul trebuie să fie intact, 


cap, inimă, plămâni, stomac, etc. Important este să fie 
în armonie; acesta este scopul postului. 


Cap. 8 - Comuniunea sfântă 


Un lucru esenţial la biserica creştină e sacramentul 
Sfintei Comuniuni, deşi nu lisus a fost cel care a fondat 
această instituţie. Geneza zice că, secole înainte de 
lisus, Melchisedek, preot al celui Prea Inalt, a venit să-l 
întâmpine pe Abraham cu pâine şi vin. Dar 
comuniunea nu trebuie limitată la a înghiţi, din când în 
când, câteva pişcoturi binecuvântate de preot. Fiecare 
din noi e un Mare Preot, e vocaţia noastră să ne 
înfăţişăm înaintea celulelor noastre, în fiecare zi, ca 
oficiant ce le aduce pâine şi vin. Dacă jucaţi acest rol 
conştient, celulele vor primi o reală comuniune, adică 
elementul sacru le va sanctifica munca, iar bucuria ce 
o simt în faptul că pot să-şi facă munca, se va reflecta 
în voi. Pentru a înţelege misterul Cinei Domnului, 
trebuie să începeţi cu mâncarea, cu hrana. Desigur, 
toate exerciţiile spirituale, respiraţie, contemplaţie, 
identificare sunt o formă de comuniune, dar pentru a 
înţelege, trebuie să începeţi înțelegând nutriția. Nu e 
uşor pentru toţi să mediteze sau să contemple, 
oamenii pot să nu aibă condiţii sau ocazii bune, sau 
chiar darul. Dar toţi mănâncă şi în fiecare zi. Felul în 
care înţelegeţi comuniunea e să începeţi pe plan fizic. 

Pentru a comunica se face un schimb: dai ceva şi 
primeşti ceva în schimb. Zici că tot ce faci când 
mănânci e să iei, dar greşiţi, de asemenea daţi ceva. 
Dacă nu, nu comunicaţi. Denumirea adevărată e de 
schimb divin. Eucaristul Sfânt îţi aduce binecuvântare, 
dar dacă iei fără a da dragoste şi respect, nu e 
comuniune, e necinstit. Când iei, trebuie să dai. Dacă 


dai cu dragoste şi respect credinţa ta, vei primi 
elementele divine. Cei care se împărtăşesc din Sfântul 
Eucarist fără această atitudine sfântă, nu se vor 
transforma niciodată, pentru că nici un obiect nu 
acţionează asupra noastră, ci încrederea şi dragostea 
ce o punem în obiect ne influenţează. 

Pentru a comunica cu Dumnezeu, trebuie să-i dai 
Lui dragostea, gratitudinea, loialitatea. Nu că El ar 
avea nevoie de orice l-ai putea da tu, El e aşa de bogat 
că nu ar avea nevoie de nimic, ci eşti tu cel care, vrând 
să-i dai ceva din inimă şi suflet trezeşti anumiţi centri 
spirituali, iar calităţile şi virtuțile divine încep să curgă 
abundent. 

Acum să ne întoarcem la nutriţie. Chiar şi când 
găteşti o masă trebuie să te gândeşti când atingi 
mâncarea că o impregnezi cu dragoste. Vorbeşte cu 
ea:” Tu care îmi aduci viaţă de la Dumnezeu, te iubesc 
şi te apreciez, ştiu ce bogăţie extraordinară e în tine. 
Am o familie, milioane de locuitori în mine pe care să-i 
hrănesc, aşa că te rog dă-le ceva din viaţa abundentă 
pe care o ai”. Dacă îţi formezi obiceiul să vorbeşti 
astfel mâncării când mănânci, ea se va transforma în 
putere şi lumină, pentru că tu comunici cu Natura. 

E inteligent să crezi că doar când primeşti Sfântul 
Eucarist comunici cu Dumnezeu? Totul depinde de 
faptul dacă eşti conştient sau nu că El şi-a pus viaţa în 
mâncarea pe care o mănânci. Când o mănânci în 
aceste condiţii eşti ca preotul care a binecuvântat 
pâinea şi vinul şi în fiecare zi când mănânci, intri în 
comunicare cu viaţa divină. 

Cred în înţelegerea şi respectarea lucrurilor sacre 
şi de aceea vă invit să practicaţi aceste lucruri. Ştiu că 
vine timpul când fiecare din noi va fi preot în faţa 
Eternului. Preot e cel care înţelege creaţia lui 


Dumnezeu, care o iubeşte şi o onorează cu toate 
creaturile ei. Preot e cel dedicat lui Dumnezeu; El e mai 
presus de toate, nu primeşte ordine de la nimeni, nu 
poate fi luat cu forţa şi închis într-un pişcot pentru toţi. 
De ce să-l forţăm, când El intră de bunăvoie în 
mâncarea noastră în primul rând? Nu-i place să fie 
obligat. Adesea când credem că El e aici, El nu e. 
Exagerând importanţa Sfintei Comuniuni, oamenii au 
neglijat importanţa hranei, nutriția noastră zilnică şi 
comuniunea. Am uitat că această mâncare ne leagă de 
Dumnezeu. Doresc să vă deschid ochii asupra faptului 
că mâncarea ce o mâncaţi este tot aşa sacră ca şi 
Gazda, pentru că este Natura pe care El a preparat-o 
cu chintesenţa lui. Poate binecuvântarea unui preot 
adăuga ceva la asta? 

Biserica a informat oamenii aşa greşit că acum e 
greu să-i faci să înţeleagă minunile pe care Dumnezeu 
le-a creat. Ce au creat ei, dar ce a creat El... ei sunt 
mai presus de asta. Dacă întrebaţi un preot el nu va 
zice că se consideră superior lui Dumnezeu, dar în 
practică e exact ca şi când s-ar plasa deasupra. În loc 
să zică: „Respectaţi viaţa, copii, pentru că totul e 
sacru, totul în Natură e talisman pe care El l-a pus 
pentru noi”, contează biserica, comuniunea, rozariul, 
etc. 

Nu micşorez rolul preoţilor, sau a comuniunii, eu 
vreau să deschid noi orizonturi pentru voi, ca voi să 
vedeţi că Sfânta Comuniune este un act indispensabil 
care trebuie repetat în fiecare zi. Comunicând de 2-3 
ori pe an, ce credeţi că se schimbă în voi? Nimic, să 
vibreze cu tine şi viaţa ta, te bucuri întorcându-te la ea; 
a devenit acasă. 

La fel şi la mâncare. Curios, nimeni nu se gândeşte 
că mâncarea are nevoie să fie tratată într-un anumit 


fel pentru a se forma o legătură între voi, ca ea să fie 
familiarizată cu tine şi nevoile tale. Inainte de a fi pusă 
pe masă, a fost mânuită şi împachetată de tot felul de 
dacă (celelalte) celulele voastre rămân aceleaşi, veţi 
rămâne ceea ce sunteţi. Pentru a schimba corpul, 
corpul fizic care e aşa de încăpățânat, trebuie să faci 
eforturi să-l transformi în fiecare zi cu tot gândul, 
dragostea, credinţa şi în final această carcasă veche şi 
dură va începe să vibreze. Ritualurile religioase 
instituite de biserică nu trebuie să ascundă religia. 
Adesea ne limităm la o viziune îngustă a religiei şi 
lăsăm tot restul în umbră. Ce bine face dacă religia 
căreia îi aparţii ascunde creaţia lui Dumnezeu şi îi 
împiedică pe oameni să se întoarcă la El? 


Cap. 9 - Înţelesul binecuvântării 


Azi, cea mai mare parte a alimentelor ce le 
mâncăm a fost otrăvită cu tot felul de produşi chimici. 
Practic, e imposibil să găseşti ceva comestibil care să 
fie realmente proaspăt şi pur. Fructele şi legumele sunt 
cu fertilizatori, peştii sunt în ape poluate; cât timp vor 
mai putea oamenii să supravieţuiască într-o asemenea 
lume? Totuşi tot de ce pare să le pese sunt afacerile şi 
profitul, iar dacă murim sau nu otrăviţi, prezintă puţin 
interes. 

E important ca noi să ştim că hrana noastră poate 
fi afectată, alterată de modul nostru de a gândi la ea în 
timp ce o mâncăm. Rațiunea rugăciunii, scopul 
binecuvântării înaintea mesei o să ne situeze în cea 
mai bună condiţie pentru a primi hrana. Rugăciunile şi 
binecuvântările nu pot adăuga nimic Hranei ca viaţa 
sau forţa vitală, acest lucru deja a fost făcut de 
Dumnezeu şi slujitorii săi, soarele, vântul, stelele, apa, 


pământul. Dacă am putea adăuga viaţă hranei prin 
simpla binecuvântare, de ce să nu binecuvântăm o 
bucată de lemn sau piatră sau metal şi s-o mâncăm? 
Nu, binecuvântarea nu poate adăuga viaţă hranei. 

„Atunci ce rost are să binecuvântam hrana?” veţi 
întreba. Da, cuvintele şi gesturile binecuvântării sunt 
importante pentru că ele învelesc hrana în fluide şi 
emanaţii subtile care umplu pe oricine le mănâncă cu 
armonie şi corpurile sale subtile vor putea accepta 
bogăţiile pe care le conţine hrana. 

Când doi oameni se întâlnesc, la început ei 
vibrează diferit, nu e întotdeauna uşor să fii armonios 
de îndată. Totuşi, cum trece timpul, ei încep să facă 
schimb şi are loc un fel de rezonanţă care îi face să 
vibreze la unison. E la fel şi cu mâncarea; dacă 
mănânci distrat, fără pregătire, mâncarea rămâne 
străină, dar dacă stabileşti o relaţie cu ea la început, va 
avea un efect total diferit. Aţi văzut cum ţin un fruct în 
mâini înainte de a-l mânca; o fac pentru a-l încălzi, a-l 
familiariza cu mine şi să-i fac corpul eteric să i se 
deschidă spre mine şi să mă hrănească. 

Când vrei să îmblânzeşti un animal sălbatic, mai 
întâi încerci să te împrieteneşti cu el; zâmbeşti şi îi 
vorbeşti blând. Animalele, plantele, chiar şi oamenii au 
nevoie să simtă dragoste înainte de a accepta să fie 
îmblânziţi. La fel e cu mâncarea şi de asemenea cu 
medicamentele; trebuie să lucrezi asupra materiei 
eterice înainte ca ea să poată acţiona favorabil asupra 
sistemului tău. O piatră în mână, dacă e făcută să 
vibreze în mod prietenos devine protectoare, poate 
chiar să te vindece. Şi această lege există în toate 
domeniile. 

Când cumperi o nouă pereche de pantofi, la 
început sunt prea strâmţi şi ţepeni; dar puţin câte puţin 


se lasă şi devin purtabili; au fost folosiţi de tine. Când 
te muţi într-o casă nouă, o cameră străină; la început 
te simţi nelalocul tău; eşti străin acolo. În timp, începe 
să vibreze cu tine şi viaţa ta. Te bucuri întorcându-te la 
ea; a devenit acasă. 

La fel şi la mâncare. Curios, nimeni nu se gândeşte 
că mâncarea are nevoie să fie tratată într-un anumit 
fel pentru a se forma o legătură între voi, ca să fie 
familiarizată cu tine, cu nevoile tale. Înainte să fie pusă 
pe masă, a fost mânuită şi împachetată de tot felul de 
oameni, sunteţi străini, nu există nici o legătură. Dar 
dacă culegi un fruct şi îl ţii în mâini cu drag, cu respect, 
va începe să vibreze diferit, va deveni prietenul tău. 
Secretul de a face mâncarea să dea tot ce are mai bun 
e de a o încălzi, de a o umple cu dragostea ta înainte 
de a o mânca. Se va deschide ca o floare şi îţi va da 
parfumul. Dacă nu-ţi place mâncarea dinaintea ta, nu o 
mânca, pentru că îţi va fi duşman şi sistemul tău nu o 
va putea absorbi. Niciodată nu mâncăm mâncarea ce 
ne displace. 

Acum încercaţi acest exerciţiu: luaţi un fruct în 
mână şi mental, vorbiţi-i. Cum faceţi asta, ceva din 
măr este transformat şi când îl mâncaţi, vă va da cea 
mai bună parte din sine şi vă va hrăni în toate felurile. 
Există o putere în voi care a fost mereu acolo, a 
supravieţuit secole de inerție şi stagnare. Dacă 
începeţi să faceţi aceste exerciţii, să meditaţi şi să vă 
rugaţi, această putere va începe să se mişte. 
Concentraţi-vă pe dorinţa de a adăuga ceva în plus 
vieţii dvs., ceva mai subtil şi pur decât orice aţi ştiut 
vreodată. 


Cap. 10 - Scopul mâncatului 


Fructele şi legumele pe care le mâncăm sunt pline 
de energie solară concentrată. Trebuie să învăţăm cum 
să extragem această energie şi să o trimitem centrilor, 
ca sistemul să o distribuie. Acest lucru poate fi făcut 
doar gândind, participând în gând când mănânci; 
numai prin gând conştient şi concentrat veţi face 
mâncarea să elibereze această energie închisă. 
Procesul e la fel ca într-un centru nuclear. De fapt, 
dacă aţi şti cum să mâncaţi câteva îmbucături ar fi 
suficiente pentru a extrage destulă energie pentru a 
mişca tot universul. 

Procesul fisiunii nu e limitat doar la stomac, el are 
loc şi în plămâni şi în creier. În creier? veţi întreba. Da, 
un Iniţiat adâncit în meditaţie, extaz trimite curenţi şi 
unde şi flăcări în spaţiu. De unde vine toată această 
energie? Din creier. Şi totuşi greutatea mesei rămâne 
aceeaşi. Câteva particole de materie se dezintegrează 
în creier iar această dezintegrare eliberează energia 
psihică pe care o trimite în lume. 

Oamenii de ştiinţă contemporani cred că ei au 
făcut descoperirea fisiunii, sau a scindării atomului, dar 
procesul a fost cunoscut Iniţiaţilor de mii de ani. Ei nu 
şi-au dezvăluit cunoştinţele din cauza pericolului, ei 
ştiau că omul nu e încă stăpân al instinctelor sale şi că 
va folosi această descoperire pentru a distruge lumea, 
ceea ce s-a şi întâmplat. În viitor, când oamenii vor fi 
mai evoluaţi şi vor avea acces la marile mistere ale 
Naturii, ei vor şti cum să extragă energie din ocean, 
aer, minerale, copaci, etc. şi vor putea avea realizări 
uimitoare. 

Pe moment, ar fi suficient să-şi dea seama câtă 
energie se poate obţine din mâncare, gândind într-un 
anumit mod în timp ce mănânci. Nutriţia nu e altceva 
decât un război între organismul uman şi materie, 


elementele de asimilat: ceea ce e acceptabil e asimilat, 
restul e respins. Ca sistemul să absoarbă hrana corect, 
trebuie să descompună hrana, pentru a construi 
trebuie mai întâi să distrugi. Acest lucru se face 
automat, inconştient, dar participând în gând într-un 
anumit fel putem acţiona asupra mâncării pentru a o 
face să se deschidă şi să ne permită să extragem 
energia de care avem nevoie pentru a ne realiza 
munca materială şi spirituală. 

Omul mănâncă, toate creaturile mănâncă, dar ce 
mănâncă? Toţi ştiu de ce, e pentru a trăi. Dar e acesta 
singurul motiv? Există mai mult de un motiv, scop, în 
tot ce facem, şi a mânca e mai mult decât a rămâne în 
viaţă. 

Râmele mănâncă solul şi făcând asta îl fertilizează 
înainte de a-l elimina, îi dau noi calităţi. La fel e cu noi 
şi mâncarea ce o mâncăm. Oamenii sunt mai evoluaţi 
decât materia, hrana, sunt dotați cu viaţă şi puterea de 
a gândi şi simţi şi trecând mâncarea în corpul lor ei o 
transformă în ceva mai viu, mai rafinat, mai spiritual. 

Toate creaturile, plantele, animalele, oamenii fac 
materia cu care se hrănesc să evolueze, pentru că o 
impregnează cu noi elemente. Este datoria fiecăruia 
din Natură să hrănească domeniul de sub el astfel să 
poată evolua. Aşa se întâmplă şi cu noi, sunt fiinţe 
deasupra, mai sus şi mai avansate decât noi, a căror 
menire e să ne devore, ca noi să putem fi transformați. 
Viaţa e o serie neîntreruptă de schimbări între limitele 
organică şi anorganică, schimburi care au loc la fiecare 
nivel. Astfel oamenii care sunt mai inteligenţi îi educă 
pe ignoranţi, cei care sunt buni şi generoşi au grijă de 
delicvenţi şi criminali, cei puternici îi ajută pe cei slabi, 
cei bogaţi dau săracilor... De ce? De dragul evoluţiei, 
pentru ca aceia ce sunt în urmă să avanseze. 


Pentru ca evoluţia să aibă loc, trebuie să existe un 
schimb între doi poli opuşi. Acesta e motivul real 
pentru a mânca, motivul din spatele nevoii de nutriţie. 
Inteligența Cosmică ar fi putut, fără îndoială, să 
găsească alte mijloace să-şi facă creaturile să 
evolueze, dar El a ales aceasta. Pentru a evolua, 
fiecare creatură trebuia să fie absorbită mai sus decât 
ea. Vedeţi, oamenii şi râmele au aceeaşi datorie, ei 
sunt colaboratori fie că îşi dau seama sau nu. Înainte 
de a cobori pe Pământ, ei au semnat contracte, 
promițând să muncească pentru a transforma, a-i da 
viaţă. 

Corpul uman e alcătuit din particole de materie 
care, când moare corpul, se întorc la cele patru 
elemente: pământ, apă, aer, foc. Dacă în timpul vieţii 
omului aici pe Pământ, aceste particole devin mai vii şi 
inteligente, mai expresive, vor fi folosite pentru a 
forma creaturi de un ordin mai ridicat; dacă ele, în 
schimb, au degenerat în loc de a se ameliora din cauza 
vieţii de animal sau criminal pe care corpul a dus-o, 
atunci vor servi să formeze doar creaturi inferioare, 
naturi din cele mai grosiere si animale. Acum vedeţi 
cât de departe merg responsabilităţile umane? 

Omul este răspunzător în timpul vieţii pe pământ şi 
chiar după moarte, de particolele de materie din corpul 
său, dacă ele sunt impregnate cu lumină, dragoste, 
bunătate şi puritate sau dacă sunt impregnate cu 
vibrații rele, emanate de egoism, activităţi criminale 
sau viaţă degenerată. Chiar după moarte, el continuă 
să fie responsabil. Nu va fi urmărit de nimeni pentru 
crimele comise, datoriile făcute; cum ar fi prins? 
Moartea rezolvă multe probleme în lume, dar pe de 
altă parte ea nu ajută la nimic, omul e responsabil 
pentru gândurile rele, sentimentele rele, acţiunile rele. 


Acesta e adevărul, deşi majoritatea dintre noi nu 
suntem conştienţi de asta şi nu avem idee cât de 
departe merge responsabilitatea noastră. 

Mâncatul, băutul, respiratul, munca, în fiecare din 
activităţile noastre putem transforma materia 
umplând-o cu ce avem, adică îi dăm mai multă viaţă, 
mai multă dragoste, mai multă inteligenţă şi lumină. 
Plantele se hrănesc cu minerale şi făcând asta le ridică 
la nivelul de plante; animalele mănâncă plante şi le 
ridică la nivelul de animal; oamenii mănâncă animale şi 
le ridică la nivel uman. Întrebarea pe care nu aţi pus-o 
niciodată e: cine mănâncă oamenii? 

Două feluri de creaturi se hrănesc cu fiinţe umane. 
Aşa cum unii oameni mănâncă , nu animale , ci 
produse animaliere ca lapte şi ouă, aşa entităţi 
invizibile mănâncă nu fiinţe umane, ci emanaţii ale lor, 
gânduri şi sentimente. Depinzând de faptul dacă ele 
sunt bune sau rele, adică gânduri înălţătoare sau 
josnice, sentimente nobile sau grosiere, ele servesc să 
hrănească fie îngeri, fie entităţi josnice. Trebuie să 
înţelegeţi în ce fel îngerii hrănesc arhanghelii, aceştia 
principalităţile şi aşa mai departe până la Serafim a 
cărui emanaţie e hrană pentru Dumnezeu. 

Din cele mai vechi timpuri, lniţiaţii au ştiut că 
ştiinţa lor va fi greşit interpretată de neiniţiaţi, de 
mase, şi aşa au îmbrăcat fiecare mare adevăr, fiecare 
revelaţie în imagini de descifrat doar de cei pregătiţi 
suficient. De exemplu Biblia zice că lui Dumnezeu îi 
face plăcere dulcele miros de sacrificiu şi ofrande 
arzând, înseamnă asta că îi place mirosul de friptură, 
sau nu e mai degrabă o imagine pentru a ne arată că 
emanaţiile spirituale venite dintr-un sacrificiu oferit Lui 
îi servesc ca hrană pentru toate entităţile superioare, 
inclusiv Dumnezeu. Pentru că şi El acceptă hrana. Cum 


sunteţi creaţi după imaginea lui şi mâncăm, trebuie că 
şi El mănâncă. Poate nu exact în acelaşi mod, cu dinţii, 
stomac şi intestine. El e aşa pur şi aşa sublim că nu ni- 
L putem imagina mâncând. Dar ar fi acest lucru 
menţionat în Biblie dacă nu ar fi un adevăr profund 
ascuns în spatele imaginii? 

Sarcina omului e să absoarbă materie şi să-i dea 
viaţă, trecând-o prin corpul lui. Acesta e adevăratul 
scop al mâncatului. 

Toată omenirea mănâncă de milioane de ani şi 
puţin câte puţin lumea s-a schimbat, mai ales pentru 
că sunt aşa de mulţi oameni conştienţi, făcându-şi 
munca aşa de generos încât mănâncă şi de 5-6 ori pe 
zi; contribuind la transformarea materiei. 

Lumea ar trebui să răsplătească şi să încurajeze 
asemenea oameni pentru munca lor. Gândiţi-vă la toţi 
acei porci, curcani, pui şi iepuri care dispar datorită lor! 
Asemenea nerăbdare de a îmbunătăţi lumea, ce 
aberaţie! In timp ce săracii vegetarieni cu frunzele lor 
de salată, cum să-i pui pe piedestal? 

De fapt nu e o problemă de a introduce materie în 
stomac ci de a o face să treacă prin plămâni, inimă, 
creier. Viaţa nu stă neclintită odată ce am primit-o, ea 
curge înainte şi noi primim constant mai multă viaţă, 
mereu nouă, proaspătă. De aceea, nu doar mâncând 
îmbunătăţim materia, ci prin acţiunile noastre, felul în 
care vorbim, privim, mergem, muncim; da, nutriția 
cuprinde şi toate aceste lucruri. Pentru a servi creaţia, 
a fi folositor lumii introducând un element divin în ea, 
trebuie să avem o viaţă perfectă şi să fim impregnati 
cu lumină, astfel ca vieţile noastre să umple pe toţi şi 
toate din jurul nostru cu lumină. Şi atunci, acest ideal 
de a face tot cu ce venim în contact, mai viu şi 
luminos, mai frumos, deci transformat, ne va 


transforma şi pe noi. În noi va fi o mobilizare totală, iar 
lumea invizibilă ni se va alătura ca să putem învinge. 


Cap. 11 - Legea interschimburilor 


E surprinzător de observat că oamenii care se 
mândresc că ştiu marile mistere ale Creaţiei, au trecut 
cu vederea un proces aşa important ca nutriția, 
alimentaţia zilnică pe care Dumnezeu a umplut-o cu 
dragostea şi înţelepciunea lui. Dacă ar trebui să 
studiaţi legile nutriţiei, aţi vedea că aceleaşi legi 
controlează toate schimburile de peste tot în univers, 
între soare şi planete şi mai ales în domeniul dragostei. 
Da, aceeaşi lege ce guvernează concepţia şi gestaţia e 
aceeaşi lege ca în nutriţie. 

Tot ce mâncăm, peşte sau fruct, legumă sau 
brânză, are o parte ce trebuie îndepărtată înainte de a 
o mânca, fie oase, piele, crustă, oricum, trebuie 
spălate şi verificate înainte de a le mânca. Asemenea 
precauţii sunt necesare pentru a proteja palatul, dinţii 
şi stomacul. De ce nu ar fi la fel şi cu nutriția noastră 
psihică? Inainte de a accepta ceva în inimă şi în suflet, 
nu ar trebui să vă asiguraţi că e în stare 
corespunzătoare pentru a fi absorbit şi digerat fără a 
produce răni? „Dar e dragoste” ziceţi. Ştiu că aşa 
gândiţi, dar dragostea care este oarbă nu este 
dragoste adevărată. Dragostea adevărată este 
iluminată, e condusă de înțelepciune, nu de nebunie. 

De cele mai multe ori când oamenii se întâlnesc, ei 
fac schimb, se îmbrăţişează fără nici o pregătire, 
acoperiți de funinginea acumulată în inimă şi suflet, 
datorită trecerii prin coşul omenirii. Un Iniţiat nu face 
asta; când întâlneşte pe cineva, îl priveşte ca pe un 
fruct delicios, dar, ca şi la un fruct, acesta trebuie 


spălat şi curăţat înainte de a-l mânca. Aceasta este 
diferenţa între Inițiat si oamenii obişnuiţi care fac 
schimburi şi asociaţii orbeşte fără a folosi înţelepciunea 
sau cunoştinţele. Ei sunt ca pisica, care înghite 
şoarecele întreg, cu piele cu tot. Şi apoi se plâng: „Sunt 
aşa de nefericit cu soţia mea” sau „Priveşte ce am 
cules ca soţ”. De ce să ne grăbim să mâncăm acel 
bărbat/femeie înainte de a verifica să vedem care e 
gândirea lor, simţirea, respiraţia, în alte cuvinte, aura. 

Acum e timpul să vă analizaţi şi să vă revizuiţi 
viaţa. Veţi vedea că v-aţi concentrat mereu asupra 
detaliilor şi aparenţelor, fără a privi să vedeţi care sunt 
idealurile persoanei, cum gândeşte şi ce simte în 
legătură cu viaţa. Iniţiaţii sunt mai greu de satisfăcut şi 
ei au dreptate. Ei au învăţat lecţia pe care Natura 
trebuie să ne înveţe despre mâncarea noastră şi ei o 
aplică şi nutriţiei psihice. 

Oamenii realizează că mâncarea pe care o 
mănâncă trebuie să fie verificată şi curățată înainte de 
a fi servită, dar ei nu au realizat că lecţia pe care 
Natura încearcă să ne înveţe, se aplică şi pe plan 
psihic. O mamă îşi iubeşte copilul mai mult decât orice 
pe lume, dar când este murdar îl spală înainte de a-l 
săruta. 

Acordaţi o mare atenţie alegând mâncarea ce o 
mâncaţi de trei ori pe zi, vă asiguraţi că e bună, dar 
veţi accepta pe oricine vă apare în viaţă. Ca rezultat, 
viaţa vă e otrăvită. Dumnezeu e singurul pe care Îl 
puteţi iubi fără a mai trebui să-l cunoaşteţi. Nu îl veţi 
şti pe Dumnezeu dacă nu îl veţi iubi, şi e la fel şi cu 
marele Stăpân Învățător: dacă nu începeţi iubindu-l, va 
rămâne închis. Dar oamenii trebuie cunoscuţi înainte 
de a-i iubi, adică, înainte de a-i mânca sau a-i accepta 
în sanctuarul intern. Problema e cum să iubeşti un 


Stăpân/invăţător. Oamenii pot să gândească la un 
stăpân ca la un lac în care te speli şi scapi de 
murdărie, fără să se gândească că alţi oameni beau din 
apa lacului, aşa că ce rămâne pentru ei? Oamenii vin 
să vadă un Stăpân/lnvăţător pentru a-şi vărsa toată 
murdăria ce au adunat-o în viaţa lor, aşteptând de la el 
să-i spele de impuritate, sau s-o transforme, astfel 
adăugând la agenda lui încărcată. Dacă un 
Stăpân/Invăţător simte nevoia de a purifica, nu la fel să 
facă şi alţi oameni. Sau ei cred că sunt fără de pată, nu 
văd murdăria pe care au lăsat-o diavolii şi demonii cu 
care au fost? 

Dar să lăsăm asta şi să ne întoarcem la lecţia 
despre mâncat. Oamenii sunt ca fructele sau orice alt 
aliment, adică au o parte care nu e digerabilă şi una 
care e delicioasă si gustoasă. Aceea e cea de păstrat. 
Fiecare din noi are o scânteie în interior, pusă acolo de 
Dumnezeu şi deci acea scânteie trebuie căutată la 
ceilalţi. Dacă priviţi scânteia în loc să priviţi doar la 
exterior, veţi descoperi că toţi şi toate o au, animale, 
plante, pietre chiar şi criminalii. Şi dacă puteţi anima 
această scânteie,  adresându-vă ei, veţi putea 
comunica cu toată lumea chiar cu criminalii. 

lniţiaţii nu vor să intre în legătură cu natura 
inferioară a omului, personalitatea lui; ştiind că 
şobolanii şi altele asemenea lucruri trăiesc în pivniţa, ci 
preferă să rămână deasupra la nivelele cele mai înalte. 
Spre deosebire de ceilalţi oameni care se interesează 
de defectele celorlalţi şi îşi petrec timpul vorbind de ele 
când se întâlnesc, un lniţiat caută scânteia în alţii, 
pentru a-i lega de Tatăl Ceresc şi haina divină. El astfel 
lucrează asupra oamenilor, şi într-o zi va veni lumina şi 
ei vor fi iluminaţi de ea, mulţumită muncii pe care a 
făcut-o. Astfel un Învățător lucrează pentru progresul 


discipolilor lui întotdeauna adresându-se doar scânteii 
din fiecare. De aceea ei îl iubesc şi îi permit să scoată 
tot ce e mai bun în ei. 

Şi voi, când întâlniți pe cineva, ar trebui să vă 
gândiţi să descoperiţi scânteia divină din interior, 
Sinele Suprem, pentru că astfel îl ajută să formeze o 
legătură cu Dumnezeu. Aceasta e dragoste în forma 
cea mai înaltă, cea mai evoluată, a putea să faci 
legătura cu scânteia divină din fiecare creatură, să o 
alimentezi şi să o întăreşti. Nu e nevoie să fii atent 
dacă o faci, nu e nevoie să pierzi timp studiind 
persoane înainte de a-ţi îngădui să o iubeşti şi să o 
accepţi, pentru că scânteia este total pură. In timp ce, 
dacă e o problemă a personalităţii, e mai bine să ştii 
înainte de a o accepta. Scânteia divină ce străluceşte 
în fiecare poate întotdeauna fi acceptată fără ezitare. 

Dacă îi priviţi pe oameni ca pe fructe, cum am 
sugerat, veţi descoperi, când îi veţi privi, asculta şi le 
veţi vorbi, că puteţi de fapt să îi gustaţi. De obicei 
vedeţi doar exteriorul, hainele ce le poartă, bijuteriile, 
faţa lor şi părul, dar nu şi viaţa ascunsă a sufletului şi 
spiritului lor. De fapt, asta e ce ar trebui să vă 
intereseze. În schimb, vă opriţi repede la impresie, 
suprafaţă, luaţi instantanee „lată o fată cu care mi-ar 
plăcea să dorm”. Ce ştii despre ea? Picioare, siluetă, 
nas; interesul e limitat la dorinţa ta de distracţie şi 
satisfacţie. 

Unui Iniţiat îi place să mănânce, dar el preferă 
hrana divină, el caută viaţa divina în oameni. Când 
găseşte fructe şi flori, adică oameni care vibrează de 
viaţa divină, atunci e fericit, mulţumit să le admire 
formele şi culorile frumoase, să le respire emanaţiile, el 
nu are nevoie să le devore. Totuşi, el e mulţumit, 
pentru că acest fruct, aceste flori l-au apropiat de Cer. 


Dacă puteţi înţelege nutriția, nutriția reală, veţi 
vedea că ea rezolvă toate problemele, inclusiv sexul. 
Da, oricine a decis să nu atingă hrana de loc, adică să 
evite bărbaţi sau femei pentru că se presupune că e 
calea spre a fi pur şi cast, e în drum spre moartea 
spirituală, poate chiar moartea fizică. Poţi mânca orice 
dacă ştii în ce fel să mănânci. 

Secretul constă în a lua doze homeopatice, adică a 
te limita la a privi, asculta, respira. Nu vei deveni Sfânt 
renunțând la mâncat, nu vei şti niciodată nimic astfel, 
şi cel mai puţin pe Dumnezeu. Viaţa te va abandona 
dacă vei face asta, nu vei avea inspiraţie, vervă, 
bucurie. Sfinţenia e ea însăşi nutriţie, acesta e drumul 
inițiatic de a o privi. În loc de a mânca hrana impură, 
densă, sfinţii mănâncă hrană divină. În domeniul 
sexualităţii, oamenii merg la extremităţi, fie că se 
înfometează de moarte, fie că abuzează. 

Când începi să studiezi nutriția, vei vedea că sunt 
diferite moduri de a mânca pe fiecare din planuri. Vei 
vedea că nu e posibil să trăieşti fără a mânca şi chiar şi 
Îngerii şi însuşi Dumnezeu trebuie să mănânce. 
Dumnezeu mănâncă chintesenţa subtilă din copacii ce 
i-a plantat: creaturile sale. Da, el mănâncă şi e 
sănătos, pentru că El nu absoarbe niciodată impurități. 
El lasă pe alţi să-şi transforme puritatea înainte de a i 
se oferi Lui. 

Întrebaţi cum e posibil să se arate diferenţa între 
cineva care mănâncă corect şi cineva care nu o face? 
Nu e uşor de văzut diferenţa între un cerşetor care 
caută hrana în gunoaie şi prinţul care stă zilnic la masa 
încărcată cu feluri delicioase? În lumea spirituală e la 
fel! Iniţiaţii au o altă comportare care îi distinge de 
oamenii comuni, dovedind că sunt bine „hrăniţi”, în 
timp ce omul comun nu acordă atenţie la ce mănâncă. 


Criteriul meu e ca atunci când văd pe cineva a 
cărui faţă nu are lumină, ştiu imediat că el e subnutrit. 
Ziceţi: „Ei bine, el merge mereu la biserică, dă 
săracilor, îşi coboară privirea în prezenţa femeilor..”. 
Posibil, totuşi eu văd că el preferă hrana decadentă, 
aşa arată el. Când întâlnesc pe cineva care radiază 
lumină, indiferent ce îmi spune despre el, gândesc: 
„Mă întreb care e secretul lui, e ca un izvor care 
curge!” Ziceţi: „Dar l-am văzut privind fetele pe plajă!” 
Asta nu e important, important e ce vede, cum le 
priveşte. Dacă cineva se înalţă spre Dumnezeu ca 
rezultat al admiraţiei lui când vede frumuseţea 
feminină, de ce să nu-l primim? 

Schimburile formează baza vieţii, schimburile ce le 
facem cu hrana, apa, aerul, cu semenii noştri şi alte 
creaturi din univers, cu Îngerii şi Arhanghelii şi cu 
Dumnezeu. Nu doar când mâncăm şi bem facem 
schimburi sau mai degrabă atunci facem schimburi 
care ne aduc viaţa, care ne ţin vii pe toate planurile, nu 
numai pe plan fizic. Când zic că nutriția e prima, 
mâncarea ce o mâncăm şi schimburile ce le facem în 
toate zonele din univers hrănesc întregul om, nu numai 
corpul fizic, ci toate corpurile subtile. Dacă insist mereu 
asupra nevoii de purificare psihică la fel şi cea fizică, e 
pentru ca puritatea restabileşte comunicarea, şi odată 
ce e restabilită comunicarea cu zonele superioare, 
primiţi curenţi luminoşi de energie care circulă în 
spaţiu. 

Rugăciunea, meditaţia, contemplaţia, extazul sunt 
toate forme de nutriţie, glorioasă nutriţie numită 
ambrozie celestă. Fiecare religie vorbeşte de această 
băutură nemuritoare pe care alchimiştii au numit-o 
Elixirul Vieţii Eterne. Acest elixir poate fi gustat pe plan 


fizic, dar numai cu o condiţie, să mergi şi să-l găseşti în 
zonele cele mai pure şi elevate. 

Motivul nostru de a contempla răsăritul de soare e 
să-i bem ambrozia pe care soarele o distribuie aşa 
generos peste roci, plante, animale, oameni şi toată 
creaţia. Plantele sunt mai inteligente decât oamenii, 
ele ştiu că dacă fac legătura cu soarele, vor fi 
rezultate. Oamenii preferă să doarmă până la amiază, 
sau să privească apusul, ei nu sunt atraşi de ceva ce 
urcă, se extinde şi înfloreşte, ci preferă lucrurile care 
cad, mor şi dispar. Legea zice că, în cele din urmă, 
semeni cu ceea ce priveşti şi admiri, şi astfel, 
concentrându-te asupra apusului de soare, devenim tot 
mai slabi în interior, până ne stingem. 

Veţi descoperi că sensul vieţii se ascunde în 
nutriţie, dacă hrana pură, particole strălucitoare, 
chintesenţa celestă, eternă se găseşte în soare. 
Concentrându-ne pe soare în fiecare dimineaţă şi 
încercând să-i inspirăm chintesenţa, sănătatea se va 
ameliora, vom deveni mai strălucitori şi cu o voinţă 
puternică şi inimă veselă. 

Ziceţi că priviţi răsăritul de ani de zile şi nu aţi 
observat nimic. Asta pentru că nu ştiţi cum să priviţi la 
soare. E modul în care faceţi lucrurile, dragostea 
intensă şi gândul ce-l pui în aceasta, ceea ce aduce 
rezultate, nu timpul dedicat. Ori de câte ori te simţi viu 
şi împlinit, azi de exemplu, e pentru că ai luat câteva 
picături de viaţă de la sursă, izvorul nesecat al 
soarelui. E aşa de greu de înţeles? 

Soarele e nutriţie, nu uitaţi asta, e cea mai bună 
hrană din toate. De ce să ne limităm la elementele de 
pe pământ, apă şi aer? Există un alt element şi trebuie 
să învăţăm să ne hrănim cu focul, lumina. Asta e ceea 
ce facem la răsăritul soarelui. Când Zoroastru l-a 


întrebat pe Ahyra Mazda cu ce s-a hrănit primul om, 
Ahyra Mazda a răspuns: „El a mâncat foc şi a băut 
lumină” spunând că s-a hrănit cu razele soarelui, a 
primit viaţa de la soare şi astfel a putut înţelege 
Misterele Universului. 

Dacă ar fi să vă spun că legile guvernând nutriția 
sunt aceleaşi ce guvernează concepţia, veţi fi surprinşi 
şi nu veţi vedea legătura. Există legătură. In minutul 
când vă aşezaţi să mâncaţi creaţi condiţii care vor 
afecta naşterea gândurilor, sentimentelor, acţiunilor. 
Nu puteţi crea fără a mânca. Starea părinţilor în 
momentul concepției determină destinul copilului; 
starea în care eşti determină natura comportamentului 
tău fizic şi psihic. 

Mâncarea e sămânţa vie ce produce un copil, 
copilul gândirii, simţirii, acţionării voastre. Care vor fi 
forţele care vor urma unirii voastre? Voi sunteţi tata, 
deoarece contribuiţi cu hrana, iar corpul fizic e mama; 
dacă nici mama, nici tata nu este inteligent, atent, 
rezonabil, sănătos la minte şi trup, rezultatul va fi 
catastrofal. 

Când mănânci înfuriat, nemulţumit sau stresat 
înainte de a merge la serviciu, vei fi prost dispus toată 
Ziua, vibraţiile tale haotice şi tot ce vei face va fi 
afectat. Chiar dacă pari calm, emanaţiile tale vor trăda 
agitația şi tensiunea internă, indiferent cât încerci să le 
controlezi. 

În timp ce dacă mănânci în condiţii armonioase vei 
rămâne toată ziua armonios, indiferent cât ai de 
alergat, sub cât stres eşti, în tine va fi linişte. Nu lua 
nelininiştea şi problemele tale la masă, lasă-le la uşă, 
pentru a fi reluate când ai terminat de mâncat, dacă 
trebuie. Dacă mănânci armonios, îţi va da soluţia la 
problemele tale. Repet, masa e o ocazie pentru 


exerciţiu spiritual; începe-o curăţându-ţi mintea de 
orice te-ar împiedica să mănânci în linişte şi armonie şi 
dacă nu poţi imediat, aşteaptă până te calmezi, pentru 
că altfel îţi vei otrăvi sistemul, hrana va fi contaminată 
de nelinişte şi tu vei fi într-o stare haotică, rezultat al 
mâncatului în condiţii incorecte. 

Dar, cum va înţelege omul vreodată importanţa 
stării în care se află când mănâncă, dacă el nu poate 
crea un copil fără a se uni unul pe celălalt? Au ei idee 
ce lucruri îngrozitoare dau ei viitorului copil astfel, cât 
va suferi acesta? Şi apoi, el va fi plin de venin şi îi va 
emana pe cei din jur. Nutriţia este o formă de 
concepţie, iar dragostea e o formă de nutriţie. Cerul te 
va face răspunzător pentru ce ai pus în sufletul şi inima 
partenerului tău. Restul nu prezintă interes. Dar dacă 
îmbrăţişezi pe cel drag când eşti nefericit şi descurajat, 
pentru a te face să te simţi mai bine (lucru frecvent) , 
faci ceva ce e criminal; contaminezi cealaltă persoană 
cu toată mizeria şi murdăria ta. Nu trebuie să alegi acel 
moment. lubeşte pe cine îţi place, sărută pe cine îţi 
place, dar nu înainte de a te asigura în inimă şi suflet 
că nu le dai decât dragoste şi lumină. În aceste 
condiţii, Cerul va fi de partea ta. Oamenii te pot 
condamna pentru asta, dar Cerul va aplauda. Un copil 
petrece 9 luni în pântecul mamei şi când se naşte, 
cordonul ombilical e tăiat şi e lăsat să se hrănească 
independent. E adevărat că nu mai e în pântecul 
mamei, ci în acela al Mamei Naturi şi e hrănit prin alt 
cordon ombilical, plexul solar. În ţări ca India, China, 
Japonia există tehnici vechi de a te hrăni prin plexul 
solar. Ştiu că aţi vrea să vi le descriu, dar la ce bun 
dacă nu puteţi mânca nici măcar în spiritul drept? 

E imposibil să nu fii plin de admiraţie pentru modul 
frumos în care Inteligența Divină a aranjat lucrurile. 


Prin simplul gest de a mânca un fruct, pui viaţă în 
întregul tău organism. Inteligența Divină a ştiut ce are 
nevoie fiecare organ, celulă, mic atom din corpul 
nostru, pentru a face întregul să funcţioneze. 
Mulțumită hranei ce o mâncăm, continuăm să vedem, 
să auzim, respirăm, gustăm, atingem, vorbim, cântăm, 
etc. Nu poţi să nu te miri şi să te umpli de admiraţie. 
De acum încolo, trebuie să vă gândiţi puţin mai des la 
a vă lega de Inteligență, la a vă arăta recunoştinţa. Aţi 
putea oare să ajutaţi Natura în muncă şi, când sunteţi 
gata, veţi fi acceptat în diferite puncte de lucru, vi se 
va arăta cum să munciţi, fie asupra voastră sau jos în 
pământ asupra mineralelor, metale, cristale şi pietre 
preţioase. Veţi face descoperiri extraordinare. Unde 
credeţi că îşi are originea această Ştiinţa Iniţiatică ? A 
fost dată omenirii de fiinţe superioare care şi-au putut 
dezvolta facultatea de bilocaţie şi astfel au putut vizita 
centrul Pământului, adâncimea oceanului, celelalte 
planete şi chiar soarele. Au văzut ţinuturi 
inimaginabile, populate cu creaturi foarte evoluate, 
luminoase; „Aretz ha Haim” din psalmi, ţara Vieţii, 
Soarele. 

Aceste spirite foarte evoluate ne-au lăsat Ştiinţa 
Iniţiatică drept moştenire, şi aceasta v-o prezint acum. 
Daţi-mi voie să vă spun repede că şi eu ştiu prea puţin 
despre ea, dar am încredere că în timp voi şti mai 
mult. Nu-mi luaţi această speranţă! 


CUPRINS 


Cap. 1 - Nutriţia priveşte întregul om..........ceeeeeeee. 1 
Cap. 2 - Hrani yoga......s.sssssssssresrrrsrrsrrrrrrrrrerrrrrrerrrrrrere 6 
Cap. 3 -O scrisoare de la Dumnezeu..................... 15 


Cap. 
Cap. 
Cap. 
Cap. 
Cap. 
Cap. 
Cap. 
Cap. 


4 - Alegerea hranei............ ceea eee 17 
5 - VegetariăhSIMisitea tit aaa de za ea cca aaa a e e aa 22 
6 - Aspectul POLL; ziceai cai aaa a iai aaa 27 
Pe POSE DULI ss poiectoare să Sate at aa 32 
8 - Comuniunea sfântă... eee 39 
9 - Înţelesul binecuvântării... eee 43 
10 - Scopul mâncatului... ns ee ante aa mata 46 


11 - Legea interschimburilor............ccneneeeei 52