Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0014

*morimat iegal. 


e e a e * 


UEBSVEREOPUL 
SE AREAL 












„PALE VUUA!..* ue N. N. 1UNIIZA 


An. XLII, Nr. 14. “da 


4 Aprilie 1926. Lei 5. 





CHRISTOS A ÎNVIAT! 


In mărturisirea noastră de credință 
există un articol, egal cu celelalte, dar 
suportul tuturor celorlalte, Dela el por- 
pim totdeauna în consţrucţiile noastre 
teologice şi la el ne întoarcem pururea, 
în ceasurile de meditare intimă ca şi în 
cele de mărturisire publică: 

„Și s'a răstignit pentru noi în zilele lui 
Pilat din Poni şi a pătimit şi sa îngropat. 
Și a înviat a treia zi după Scripturi”, 

Invierea Mântuitorului din morți este 
Alfa şi Omega, în credinţa şi în teologia 
noastră. Nu putem concepe creștin și creş- 
tinism, nu putem concepe feologie creş- 
tină, nu putem concepe preot şi preoţie 
— fără învierea lui lisus Christos şi fără 
fericita credinţă în învierea aceasta. 

Christos a înviat dim morţi, cu moartea 
pre moarte călcând și celor din mormân- 
turi viaţă dăruindu-le! 

lată ilamura noastră, iată cântarea noa- 
stră de biruinţă, iată sfărâmarea lanțu- 
rilor acestei vieţi şi eliberarea noastră 
— duhovnicească aici, definitivă dincolo 
(Romani 8, 25). 

Toate celelalte propoziții de credinţă, 
anterioare şi ulterioare: „Şi sa suit la 
ceruri şi şade deadreapta Tatălui şi iarăşi 
va să via cu slavă să judece viii şi morţii, 
a căruia împărăție nu va aveu sfârşit...“ 
—- toate sunt ca nişte ramuri gemene. cari 
pornesc şi se propagă din sora lor, aşe- 
zată printre ele, ca a cincea: Şi a înviat 
a treia zi, după Scripturi 

Acesta este faptul, acesta este strigă- 
tul de bucurie, aceasta este pârghia care a 
făcut să sară lumea veche din țâţâni, a- 
cum o mie nouă sute de ani! Fapt istoric 
este — zice Carl Weizsăcker, la începu- 
tul cărţii sale Das Apostolische Zeitalter 
—— că Apostolii Petru şi Pavel şi toți cei- 
lalţi „erau încredințați că au văzut pe 
Cel ce a înviat“, 

Am oare nevoie, iubite frate, să intru 
cu tine, la lumina făcliilor apoatoleşti, în 
acest palat-minune, din grădina lui Iosif 
din Arimatheia? Am nevoie să îac cu 
tine, ca Sf. Luca, odinioară, cu Teoiil, 
să-ți scriu toate „dela început“ (Luca 
1, 5) ?... Cu ajutorul Domnului, voiu îace 
aecasa (dar pentru alte feţe decât cele 
din casa noastră), în Scrisorile mele către 
Simforoza, 

Cred că eşti, ca şi mine, încredinţat 
până la tăerea capului, că lisus Christos 
a înviaț cu adevărat. Şi atunci vei măr- 
turisi ca mine că învierea lui din morți 
umple cerul şi pământul! 

Invierea Domnului a biruit spaimele 
morții, a dejucat pe Diavolul, ne-a des- 
chis fântânele mântuirii. Invierea Dom- 
nului reconiirmă pe Moise şi garantea- 
ză întreaga Sf. Scriptură. Invierea lui 
lisus Christos din morţi garanfeuză pre- 
țul sângelui vărsat pe cruce, pentru noi, 
dă puteri miraculoase apei Sfântului Bo- 

Marele nostru seritor, prea buuul pă- 
rinte Gala Galaction a cărui activitate 
literară scânteiuză — consokiniă mus- 
trare! — în amintirea cetitorilor asc- 
meni bucății de marmoră de pe Acropole 
despre care vorbeşte Merejkowski, ne 
face deosebita cinste să ne autorize a 
reproduce din culegerea sa de scrisori 
teologice: Piatra-din-capul-unghiului. 

Pledourie doginatică şi vibrantă a or- 
todloxisinului, pe care S$. Sa 7] vede asc- 
diat de nepăsarea autohtonă şi de infil- 
trații străine, culegerea părintelui Gala 
Galaction merită o atenţie mai amănun- 
țită -— pe care o şi promitem, 

Pentru astăzi, suntem fericiţi să auzian 
aceste cuvinte de înălțare de la un stuji- 
tor al Domnului şi mai ales dela o gloric 
a scrisului românesc, (N. R.). : 


de GALA GALACTION 


tez, peceflueşte minunea Sfintei Euha- 
ristii şi toată sfinţenia şi eficacitatea ce. 
lorlalte taine. Invierea lui lisus Christos 
din morți este minunea care ue demon. 
slrează minunea a doua: Pogo:ârea Du- 
hului Sfânt şi petrecerea lui cu noi. până 
la stârşitul veacului. Invierea lui lisus 
Christos din morți justifică infailibilita- 
tea sinoadelor ecumenice şi ne încredin- 
țează, fără de moarte, că viața aceasta 
nu poate să fie bine petrecută decât în 
milițiile Crucii — şi că plata noastră 
multă va îi în ceruri, 

Tăria acestui adevăr o cunosc toţi cei 
ce s'au ocupat, fie chiar şi în măsură mai 
modestă, cu obârşiile creştinismului şi cu 
fenomenul Bisericii Primare. lată mărtu- 
risirca acestui adevăr, în stilul unui pro- 
testant, Adoli Harnack: E o pagină pre- 
fioasă pe care un om cinstit şi un mare 
istoric o scrie, după ce a cercetat şi a în- 
feles. că toată revoluția pentru lisus 
Christos a pornit în lume dela învierea 
lui din morți, 

Adulti Harnack zice, în cartea sa Das 
Wesen des Christontums, pp. 102—103: 
„Orice s'ar fi putut petrece la mormânt 
şi cu arătările (lui lisus), un lucru este 
neclintit: dela acest mormânt şi-a luat 
obârșia credința de nestărâmat (unzer- 
stirbare  Glaube) în biruința asupra 
morții şi într'o viaţă vecinică,. Nu-mi 
puneţi înainte pe Platon, nici religia Per- 
şilor, nici ideile şi scrierile iudaice de 
mai târziu. Toate acestea ar fi apus şi 
au apus. Dar certitudinea învierii şi a 
unei vieţi cterne — care îşi are obirşia 
la mormântul din grădina lui losii — n'a 
murit şi convingerea că Isus trăeșşte stă 
şi. azi ca temelie nădejdilor de cetăţenie 
într'o vecinică cetate, făcând viața pă- 
mântească vrednică de trăit şi suportabi.- 
lă. EI a izbăvit pe acei pe cari frica mor- 
ți? îi ținea în robie toată viața (Ebrei 2, 
15). Aşa este, Şi azi încă (fie şi cu excep- 
ţii) acolo unde, împotriva tuturor inpresii- 
lor pe cari le dă natura. întâlnim o cre- 
dință puternică în pretul infinit al suile- 
tului, acolo unde moartea a pierdut spai- 
mele ci. acolo unde suferințele acestui 
ev sunt puse în cumpănă cu o 'mărire 
ea va să fie — acolo acest fel de a simţi 
viața este legat de convingerea că Isus 
Christos a trecut prin moarte, că Dum- 
nezeu l-a înviat şi că l-a, înnălțat la viaţă 
și la slavă. Şi cum putem să ne îrchipuim 
lucrul acesta altfel decât aşa: că şi pen- 
trm primii ucenici, temeiul cel de pe ur- 
mă al credinfei lor în Domnul cel viu a 
fost — puterea care a icşit din el? Ei au 
simțit ca purcezând din el viaţă de ne- 
zdrobit. Numa: pe scurtă vreme a putut 
să-i zgudue moartea lui. Puterea Domnu- 
lui a biruit totul. Dumnezeu iu l-a sfă- 
râmat în moartea lui. El trăeşie, ca vârga 
celor adormiţi. Siguranța unei vieţi eter- 
ne. în fimv şi dincolo de timp... omenirea 
a dobândit-o... nu prin speculatiuni filo- 
sofice. ci prin contemplarea vieţii. şi a 
morții Ini lisus și prin simțimântul ne- 
peritoarei lui unități cu Dumnezeu (Ein- 
heit mit Gott)“. 


Nu-mi trece, nici o clipă, prin minte; 
că frăția ta, preot în biserica noastră, ai 
putea să ai vre-o îndoială asupra învierii 
Domuului. Dar este necesar să ne amin- 


tim şi să scoatem în evidenţă, în tiecarey— pag aaa RR Root 


zi, pe ce temelii miraculoase ne găsim, 
findcă toate neințelegerile şi toate_rătă- 
cisile vin în primul loc de aici: Uităm că 
tot ce suntem şi lucrăm este pe temelia 
învierii Ii lisus Christos din morți, 


GALA GALACTION 


*  ONIPERSUL LITERAR 


Sărutul lui Isus 


Era la cină Domnul cu ucenicii săi 

Toţi ascultau cu grije poveţele divine 

lar EL plimbându--şi leneş privirile 
[senine 

Ii sfătuia să "'ndrepte, să ierte pe cei răi. 


Cum noaptea se lăsase pe umedele văi 
Se mai vorbi de milă, de patimi de 

[rușine 
De calea care duce spre cer şi către bine 
De alte înțelepte şi fericite căi. 


Se duse-apoi la Iuda, şi pletele-i cărunte 
Le mângăie o clipă îl sărută pe frunte 
Dar sărutarea-i rece ca fierul roş ardea 


Apoi văzând pe luda cum se îngălbenise 

Zâmbi Mântuitorul de spaima lui si zise: 

— „Te-a "'nfricoşat sărutul? Mil vei 
[inapoiar:, 


MIRCEA PAVELESCU 





Floarea de rapiţă 


Te iubesc!... 

Aşi vrea să merg : 
de mână cu tine 

aşa cum fac copiii. 

Haide printre 

florile galbene din câmp, 

să tragem adânc în picpt 
miros de muncă.., 


O, floarea de rapiţă 

ce ţi-a despărţit buzele 
aşa cum ar fi tăiat 

o rodie coaptă, 

mi-a turburat inima, 
Dă-mi-o 

sto răsădese în suflet. 
Ţe iubesc. i 


FLORICA MUMULANU 


Apusuri mari de soare 


ln singurătăţile-mi tomnatice 

uitat ca un buchet de flori din vara ce-a 
[tvecut, 

mă *nduioşez, — visez — şi plâng. 


La ce mai stăruiți în preajma mea 

neodihnite visuri 

ca oile nesăturate 

pe nestârşitul câmp de toamnă, când 

obosiţi de prai și căi şi gânduri — 

au adormit flămânzi păstorii 'm marginea 
(cărării, 


In mine erese — apusuri mari &e soare. 


VALERIU BORA 





F. 


UNIVERSUL LITERAR 


GIOVANNI PAPINI 


Isus pe Cruce 


(din Storia di Cristo) 


Pe culmea măgurei zisă a Ţestei, cele 
Trei Cruci, înalie, mohorite, cu braţele 
desfăcute ca nişte uriași gata să îmbră- 
țişeze, se ridică în văzduhul larg şi în- 
drăgostit al primăverei. Nu aruncă um- 
bre ci sunţ tivite cu răsfrângerile sclipi- 
toare ale soarelui. E atâta de mare fru- 
muscţea lumii, în ziua, aceea. în ceasul 
acela, că nu pare cu putință să se gân- 
dească cineva la chinuri; nu star putea, 
acele braţe de lemnu, să le infloriţi cu 
flori de câmp şi să; atârnaţi, de la una 
la alta, cununi de frunze moui, să ascun- 
deți spânzurătorile sub ziduri de ver- 
deaţă; şi să staţi la umbră, fraţilor, îm- 
păcați şi binevoitori, intreaga după- 
amiază ? 

Dar Preoţii, Scribii, Fariseii, _sudicii, 
răzbunătorii, veniți acolo sășt aţâte 
»olta cu priveliștea celor trei agonii, %e 
frământă de neastâmpăr şi imboldesce, cu 
glume de rând, încetincala Pomanilor. 

Centurionul dă o poruncă. Doi ostaşi 
se apropie de Isus şi-l despoaie, cu miş- 
cări repezi şi grosolane, de toate veşmin- 
tele de pe el. Răstignitul trebue să fie 
gol: ca cel ce iniră în bae, spune un 
vechiu cărturar. 

Abia ce-l văd despoiat, îi trec două 
frângii pe subţiori şi-l trag în sus pe 
Cruce. la jumătatea trunchiului e un 
piron drept scaun și trupul trebue să gă- 
sească acolo o reicmătoare  chimuitoare 
şi dureroasă. Un alt soldat sprijinind 
scara de unul din braţele de-a curmezi- 
şul, se urcii sus cu ciocanul, apucă mâna 
care vindecă leproşii şi mângăie părul 
copiilor, o întinde pe lenin, înfige un cui 
în mijlocul palmei. Cuele sunt cam 
lungi şi cu o capsă lată, să se bată bine. 
Fierarul cel neînvăţat dă o lovitură 
care străpunge pe dată carnea, şi-apoi 
alta şii o atreia, pentruca vârful să intre 
vârtos şi să nu rămână afară, decât 
capsa, Puțin sânge ţâşneşte dinu mâna 
găurită pe mâna oare bate, dar harnicu- 
imi lucrător nu-i pasă şi bate mai de- 
parte, voiniceşte, până ce treaba nu-i 
făoută cum se cade. Atunci se dă jos şi 
face la fel cu mâna cealaltă. 

Taţi au amuţit, cu nădejdea că vor 
auzi urletele  blestematului. Dar Isus 
tace în faţa călăilor, precum a tăcut în 
faţa judecătorilor. 

Acum e rândul picioarelor. E un lucru 
care se poate face de jos, căcii cruaile 
romane nu sunt prea înalte, așa că de 
se lasă acolo multă vreme trupurile o- 
sândiților, pot ajunge până la ele câinii 
şi şacalii să scormoncaşcă măruntatele 
si să le mănânce. ! 

Ţintuitorul ridică în sus genunchii lui 
Isus, pentru ca laba picioarelor să se 
lipească, intiusă bine, de lenn; iar după 
ce Ma măsura, cu tn beţişor, pentru ca 
vârful de fier su se înfigă între două 
oase, repede lovitura; în cel dintâi pi» 
cior şi strânge cuiul până ce nu se înțe- 
peneşte bine. Asemenea face la celălalt 
picior şi în cele din urmă priveşte în sus, 
cu ciocanul în mână, să se iucredinţeze 
că lucrul e făcut cum se cade, că nu 
lipseşte nimic. Şi-a wilat de placa scrisă, 
pe care-o luaseră de la gâtul lui Isus 
ŞI o aruncaseră, jos. O ia, apucă iar scara 
şi cu două ţinte o prinde în vârful trun- 
chiului crucii, de-asupra capului încoro- 
nat cu mărăcini. 

In sfârşit se dă jos, aruncă ciocanul. şi 
se vită dacă tovarăşi au isprăvit. Tâl 
barii sunt şi ei gata, toate trei Crucile 
au jertfa lor de carne.  Ostaşii se pot 
odihni, pot împărți hainele, căci cei de 
sus, de-acuma nu vor mai avea nevoe 


de ele, Rămăşiţele celor despoiaţi se 
cuveneau prin lege călăilor. Patru erau 
ostaşii cari aveau drept la vestmintele 
lui Îsus şi făcură din cele paru părți, 
Rămânea saimh care era fără cusutură, 
ţesut dintr'o bucată; Era păcat să-l taie 
căci pe urmă n'avea să-i mai slujească 
nimănui, Dar unul din ei, bătrân jucător, 
găsi leacul. Scoase zarurile, le aruncă în 
coif, ca. săgetătorii porumbelului  virgi- 
lian, şi saiui fu tras la sorţi. Deacuma 
Regele Judeilor nu mai are pe lume de- 
cât spinii cununei pe care i-au lăsat'o pe 
Cap, spre mui mare ocară. 

Totul e săvârşit; picăturile sângelui 
său cad încete dim mâini pe pământ Sar 
cele din picioare brăzdează cu roşu sa- 
clul cruuci. De acuma nu va mai fugi: 
gura-i blesiemiitoare, peste puțin, se 
va deschide largă de agonie, dar va ră- 
mâne goală de cuvinte pentru totdeauna, 
Ucigaşii pot fi mulțumiți de ei înşişi şi 


EA] A 
[ilie 


fat 


RASTIGNIREA DOMNULUI, 


de spânzurătorii streini. Otrăvitorul no- 
rodului, duşmanul Templului şi al Orân- 
duirii, ec țintuit cu patru piroane zdra- 
vene pe stâlpul neraşinării. Stăpânii din 
Ierusalim, din asiăseară, vor putea dor- 
mi somn mai liniştit. 

O larmă de rânjete drăceşti, de stri- 
găte voioase, de glume crunte, se ridică 
vin mijlocul înghesualii ce se grămăsdea 
în preajma dealului. Iat-o colu, pasărea 
cca afurisită, cobitoare, ca o bufniţă iu- 
tuită cu aripile întinse la uşa ţăranului. 
Săracul care voia numai un suman, a- 
cum e despoiat ; hoinarul care m'avca o 
piatră să'şi odihnească funtca, azi are 
un fruunos căpătâi de lemn ; înşelătorul 
care trăgea pe sfoară cu minunile lui, 
nu mai are mâinile slobode să frămâute 
noroiul ce da vederea orbilor; Regele, 
are drept tron un cui tare de lemn; 
mpizmuitorul lerusalimului e spânzurat 





în fața sfintei cetăți; Invăţătorul atâtor 
xlisoipoli are drept singură tovărăşie doi 
hoţi, care-l suduesc şi patru ostaşi cari 
mor de urât, Chiamă deci pe Tatăl tău 
să te mânimiască, ori un stol de îngeri 
care să te ia de-acolo şi să nc risipească 
cu săbii de foc. Atunci vom crede şi noi 
că erai Cristos şi vom cufunda faţa în 
pulbere să ne închinăm ţie, i 

lar unii dintre preoţi, dând din cap, 
spuneau : | | 

— Tu care nimiceşti Templul şi în trei 
zile îl zideşti din nou, mântueşte-te pe 
tine! Dacă întradevăr cești Fiul lui 
Dumnezeu, coboară-te de pe cruce! 

Este un îndemn ce aduce aminte de- 
acela “al Satanei în Pustiu. Şi ei, la fel 
Sahanei, vor o minune. De câte ori au ce- 
rut ci un semua! Un mare semn ar fi 
dacă tu ai izbuti să desfaci cele patru 
cnie şi să cobori de pe cruce, selipinid în 
văzduh puterea Tatălui, care ar trebui 
sii ne săgcteze ca pa nişte ucigători de 
zei. Dar vezi biue că piroanele sunt tari, 
nn se îndoaie şi că nimeni nu se arată, 
«lua cer ori de pe pământ, înirfaşutorul 
ău. 

De-avalma TI bâsfeau Seribii, Bătrânii. 
până şi soldaţii cari n'aveau nici un a- 


din Triodul dela Buzău, 1700. 


mestec, până şi hoţii, cari totuşi păti- 
meau la fel cu dânsul. 

— A mântuit pe alții şi nu se poute 
mântui pe el! Nu este Regele Israelu- 
lui ? De e Cristos, Alesul lui Dumnezeu, 
coboare de pe cruce, să vedem și să 
credem. Se dă în paza lui Dumnezeu; 
decă Dumnezeu vrea să-i aibă cu tot 
dinadinsul, scape-l acum, căci a spus: 
Lu sunt Fiul lu: Dumnezeu, 

A dat zvon în ţară:că a venit să aducă 
viaţă dar nu e în stare, acuma, să scape 
el însuşi de moarte! Sa lăudui că este 
Fiul lui Dumnezeu iar Dumnezeu nu se 
mișcă să deslipească pe copilul său de 
spânzărătoare. Atunci, ma spus decât 
Minciuni : nu-i adevărat că a mântuit 
pe cineva şi nu-i adevărat că Dumnezeu 
îi e tată; iar dacă a mințit întru acea- 
sta, a minţit şi întru tot şi-şi merită soar- 
ta. N'aveam nevoe de această dovadă dar 


4 


şi dovada sa arătat, limpede, sto poată 
vedea taţi ; mai liniştit decât aşa, sufle- 
tul nostru mu poate să fie. In chpa asta, 
minunea ar fi fost cu putință, nar mal 
fi acolo țintuit să pătimească ; dar ec- 


rul e gol şi soarele, candelă a lui Dum- 
nezeu, ne luminează ca să se vadă mai 
bine încreţiturile feţii lui și  gâfâitul 
greoiu al pieptului. 

Ce mure păcat că Romanii nu îngă- 
duc străvechea noastră osândă pentru 
blestemători, căci ne-am fi vărsat focul 
mai bine, unul câte unul, bătându-te cu 
pietre : şi fiecare din noi ar fi avut par- 
tea lui de gust, luând la ochi capul cu 
pietrele bine sparte. să se umplem de 
vânătăi, de sirisituri, de sânge, să te 
imbrăcăm întrun suman de pietre, să 
te ascundem întrun munte de bolovani 
Odinioară în faţa femeii păcătoase, lc- 
aim lăsat jos. pietrele, dar azi n wmeni war 
fi dat îndărăt şi ai fi plătit pentra tine 
şi pentru ca, Și crucea e bună, dar nu 
umple inima privitorilor le mulţumire. 
Dacă cel puţin aceşti streini ne-ar fi 
îngăduit şi nouă să dăm odată cu cioca- 
nul în cuie! Nu răspunzi? Nu mai al 
poftă să propăvăduieşti ? Nu eşti în stare 
să cobori ? De ce nu binevocşti a ne a- 
duce şi pe noi la matca credinţi tale? 
Dacă trebue să te iubim, apoi dovedeşie- 
ne mai intâi ci Dumnezeu te iubeşie pâ- 
nă într'atât încât face o mare minune cu 
să te smulgă morţii! 

Dar Dunnezeescul țintuit lace. Sfâşierea 
frigurilor care incep, nu e atât de cum- 
plită pe cât sunt cuvintele fraților cure-l 
răstignesc a doua oară pe crucea înfri- 
coşetoarei neştiinţe... 

Răsuflarea lui Cristos se făcea tut mai 
greouie. Pieptul i se umilă cu ostenită 
frământare, să bea un sirop de aer mai 
mult ; capul i se lovea de nodurile lem- 
nului: inima--i zvâăcuea cu băiă” repezi 
şi, năvalnice care-l zguduiau, voind par- 
că să-l smulgă ; Krigurile inseluie ale 
răstigniţilor ii ardeau tot trupul. ca şi 
cum sângele i star Ti prefăcut prin vine 
în foc curgător. Trupul intins în acea 
nesuferită aşezare ; țintuit în griuzi fără 
putință de-a schimba locul; ţinut de 
mâinile care se spintecau dacă sc lăsa în 
voie, iar dacă le ţinea în sus, obosecau 
prea tare mijlocul sfâgiat şi bicuuit: u- 
cel teup tânăr şi dumnezeese, care în 
atâtea rânduri pătimise ascunzâna! un su- 
flet prea marc, era acum un rug de du- 
rere pe care ardeuu, “le-avalme, toate 
durerile humii. 

Răstignirea întradevăr, după cum 
mărturisi un retor ucigaș cure muri a- 
sasinai mai înainte de Cristos, era cel 
mai crud şi mai grozav ilintre chinuri 
Acela care dădea cele mai mari dureri 
ŞI pentru mai multă vreme. Dacă se u- 
răta teanosul, o lâncezeală jalnică gră- 
bea moartea : dar erau unii cari se do- 
vedeau mai tari, imdurânidl din ce în ce 
inai mult, până a doua şi chiar a treia 
zi. Setea frigurilor, congestia inimei. în- 
țepenirea vinedor, înţepăturile muste 
lor, umeţeala şi  zvâeniturile capului 
grouza sfâşietoare şi mereu crescândă 
nu erau în stare să-i răptruă. Insă cei 
nai mulţi. după douăsprezece ore, îşi 
dădeau sufletul. a a 

Sângele celor patru râm ale lui Isus 
se închegase în jurul cuclor de fier dar 
orice mişcare făcea să izvorească şirouie 
care se prelingeau încet pe cruce în jos 
şi picurau pe pămâut, Capul i se îndoise, 
de_ințepenirea gâtului, într'o parte; o- 
chii. ochii aceia muritori în care se ară- 
tase Dumnezeu să privească pământul, 
se înecau in sticlirea agonici ; var buzele 
vinete, crăpate de lăcrămi. uscate de 
sete, strânse de răsuflarea grea, arătau 
urmele celei: din urmă sărutări, săru- 
tarea ciumată a ludei, 

Asu moare Dumnezeul care-a scăpat 
de friguri pe bouluuri, care-a dut apu 





(UNIVERSUL LITERAR 





— FRONTISPICIUL DIN TRIODION, 1700 -— 


LUNA 


A ajuns subiect demodat și banal 
Doar în cărţi, dar pe drumul tău nu; 

Ă Nu pe cer strălucit şi mghiţii, de cristal, 
Ci pe drumul pe care mergi tu — - 


Ca o pavăzăți trece “nainte, lucind, 

Peste porţi, peste plopi fără foi, 

Când te-opreşti uudeva, stă şi ca, din colind 
Când porneşii, reporniţi amândoi. 


Slaţi de vorbă, aiurând. peste negre-arăluri, 
Poposiţi lângă pomii bătrani, 

Speriaţi, răsăriți ba răscruci albăstrii, 
Yaplecaţi, lăcrămând, pe iântâni. 


Talmăciţi cotilurile :n câmpu “nverzii, 
Pe când tot e intro ceață îmbrăcat: 


Ochii tăi, sau ai ei. vioriu strălucesc, 


Ca priu fum, luminâud tremurat— 


Când e *alius, ne 'ntrerupt, câmpu' întreg, sub pulei 
Si doar tu îţi ii drumul, stingher. 

Ai simțit: ochiul tău arde *a flacăra ei 

i-l priviți amândoi de pe cer — 


lar când, palidă, ea, ca un chip vestejit, 
Se *nveleşte cu vineții zori, 


Tu, pe masa cu cărți, 


îți laşi capu” aurit, 


Luminând, ca pe-o boltă de nori. — 


- 


vieţii celor însetuţi, cara trezit morţii 
din sicrie şi din morminte, căre-ă făcut 
să umble pe cei încremeniii de dambla, 
care-a izgonit diavolii din sufletele _în- 
dobitocite, care-a plâns cu cel ct „plâng, 
care-a făcut să se mal n iscă odată, | o 
viaţă nouă, cei păcătoşi. ti loc să-l pe- 
dopsească, care a propovăduut, cu vorbe 
de poezie şi cu dovezi „le minune, acea 
iubire desăvârşită pe care brutele smin- 
tite. 'tăvălite în somn. şi sânge, mar fi 
fosi nici odată în stare su descorere. A 
inchis rănile şi î-an rănii Lrupul tub cel 
neprihănit : a iertat făcător lur de „rele 
şi c răstignit, nevinovat. de răufăcători 
în mijlocul rău-făcăioriler ; a ivbt în 
neştire pe taţi oamenii, chiar şi pe acelui 
care nu-i meritau iubirea, iar ura l-a ţin- 
tuit aici, unde ura e pedepsită şi pedep- 
seşte ; a fosi mai drept decât însăg drep- 
tatea şi stu săvârşit, pentru cl, cea mai 


vicleană nedreptate : a chemat vitele cele * 


MINAIL CELARLANU 


mai josnice la cucernicie şi a căzut în 
mâna înjositorilor şi a sliavolilor; a a- 
dus viaţa şi-i dau în schimb mourtea ceu 
mai păcătoasă, 

Se părea că firea însăşi ur li voit să 
ascundă grozăvia acelei vederi. Cerul, 
care fusese senin toată dimineața, se în- 
tunecă pe neaşteptate. O couță deasă, de 
parcă ar fi venit diu sivărcurile ladului, 
se ridică în sputele dealurilor, şi încet- 
încet se risipi în toate colţurile ării. 
Un stol de nori negri se apropie «le soare, 
de acel plăpânud şi limpede 'oure de Â- 
pri! care încălzise mâimile călăilor, îl 
învălui, îl năpusti, şi la urana urmelor, 
îl acoperi cu o perdea groasă de negură. 
„lar până la cel de-al noulea ceas, fost-a 
întuneric peste toi ţinuiul acela“. 


(din italieneşte de) 
ALEXANDRU MARCU 





4 


şi dovada sta arătat, limpede, so poată 
veslea toţi: mai Linăgtit decât aşa, sufle- 
tul nostru mu poate să fie. In chpa asta, 
minunea ar fi fost cu putinţă, nar mal 
fi acolo țintuit să pătimească : dar ce- 
vul e gol şi moarete, candelă a ui Dum- 
nezeu. ne luminează ca să se vadă mai 
bine încrețiturile feții lui şi gâfâitul 
greoim al pieptului. 

Ce mare păcat că Romanii nu îngă- 
due străvechea noastră  osândă pentru 
Dlestemiători, căci ne-am fi vărtat focul 
mai bine, unul câte unul, bătându-te cu 
pietre : şi ficeare din noi ar fi avut par- 
tea buni de gust. luând la ochi capul cu 
pietrele bine sparte, să re umplem de 
vânătăi, de strivituri, de sânge, să te 
iubrăcăm intrun suman de pieire, să 
ie ascundem intr'uu munte de bolovani 
Odinioară în faţa femeii păcătoase, le- 
ain lăsat jos. pietrele, dar azi nui mar 
fi dat îndărăt și ai [i plătit pentru tine 
şi pentru ca, Şi crucea ce bună, cae nn 
suple inima prisitorilur le multumire, 
Dacă cel puţin aceşti streini ne-ar fi 
îngăduit şi nouă să dăm odlaul cu cinca- 
nul în cuie! Nu răspunzi? Nu mat ut 
poftă să propăvăduieşti ? Nu eşti în stare 
să cubari 2 De ce nu Dinevocsti a ue a- 
duce si pe noi lu matea credinți tale? 
Dacă trebue să te iubin, apoi davecdește- 
ne mai întâi cii Dumuezcu ie iubeşte pă- 
nă întratât încat fuve o mare minune ca 
să te smulgă morţii! 

Dar Dumnezeescul țintuit tace. Sfâşierea 
frigurilor care încep nu e atăt de cutu- 
piită pe cât sunt cuvintele fraţilor care-l 
răstiguesc a doua oară pe crucea înfri- 
coşetoarei neştiimțe... 

Răsuflurea lui Cristos se făcea tot mnui 
areouie. Pieptul i se umflă cu ostenită 
frământare, să boa ut serop de aer mi 
mult ; capul i se lovea de nodurile ln 
nului; inima--i zvăcenea cu băii: repezi 
şi năvalnice care-l zguduiuu, voind par- 
că să-l smulgă ; rigurile îusetute ale 
răstigniților îi ardeau tot trupul, ca şi 
cun sângele i sar Ti prefăcut prin vine 
în foc curgător. Trupul întins în acea 
nesuferită aşezare ; țintuit în grinzi făârui 
putință de-a  sehimba locul; (iuut de 
mâinile care se spintecau ducă se isa îi 
ivi, dar dacă le ţinea în sus, oboseau 
prea tare mijlocul sfâşiut şi biciuit : u- 
a. teup_ tânăr şi  dumnvzeese, cure in 
atâtea răuduri pătimise ascunzăral un su 
let prea mare, era acum un rug de du- 


rere pe care, ardeau, de-avalni, toate 
durerile lumii. 
Răstigoirea întradevăr, după cum 


mărturișk un retor ucigas care muti a- 
sasinat mai înainte de Cristos, era cel 
vai crud gi mai grozav intre chinuri 
Acela care dădea cele mai mari dureri 
şi pentru mai multă vreme. Dacă se u- 
văta teanosul. o lâncezeală jalnică grii- 
beu moartea : dar erau. unii cari se do- 
vesleau mai tari, încdurând din ce în ce 
mai unutt, până a doua si chiar a treia 
zi. Netea Frigurilor, congestia inimei, în- 
iepenirea vinelor, înţepăturile muste hfi= 
lor. ameţeala și  zsâcnitarile capului. 
srouză sfâşietoare și mereu crescândă 
un crau în stare să-i răpună. Insă ci 
nat inulţi. după douăsprezere 
dădeau sufletul. 

Sângele celoe patru răm ale Îmi Isus 
se închegase in jurul cnelor de fier dar 
urbe mișcare făcea să iziusească şiroaie 
care se prelingeau încet pe cruce în jos 
şi picurau pe pământ, Capul i se indoise. 
de ințepenirea gâtului, într'o parte: p- 
chii. ochii aceia muritori în care se ară- 
tuse Dumnezeu să privească pământul, 
se inecau in sticlirea agonici ; var buzele 
vinete, crăpate de lăcrăni.  uscule de 
sete, strânse de răsuflarea grea, arătau 


ore, işi 


urmele celei din urmă sărutări, săru 
tavea ciumată a hudei, 
Aga moare Dumnezeul care-a scăpat 


de friguri pe bolnavi, care-a dat apa 


UNIVERSUL LITERAR 





— FRONTISPICIUL DIN TRIODLON, 1700 -— 


LUNA 


A ajuns subiect demodat şi banul 

Doar în carți, dar pe drumul tău nu: 

Nu pe cer strălucit și “nghiţit, de cristal, 
Ci pe drumul pe care mergi tu — 


Ca o puvăzăţi trece “nainte, luciud, 

peste porţi, peste plopi fără foi. 

Când te-opresti undeva, stă si ea din colind 
Când pornesti, reporniţi amândoi. 


Staţi de vorbă, aiurând. peste negre-arături, 
Poposili lângă pemii bătrâni, 

Speriaţi. răsăriți ia răseruci ulbisirii, 
Vaplecaţi, lăcrămâud, pe jăatâni. 


Tahmăciţi cotiturile în câmp "mverzit, 
Pe când toi e “ntr'o ceaţă îmbrăcat: 
Ochii tăi. sau ai ci. vioriu strălucesc, 
Co prin fum, luminând tremurat— 


Când e “utins, ue 'ntrevupt. câmpu” întreg, sub pulci 


Si doar tu îți fii drumul, stingher. 
Ai simțit: ochiul tău arde “n flacăra ci 


Şi-l priviţi amândoi de pe cer -- 


lar când, palidă, ca. ca un «bip vestejit, 
Se 'nveleşte cu vineţii zori, 


Tu, pe masa cu cărți, iți laşi capu” aurit, 
Luminând, ca pe-o boltă de nori. — 


vieţii celor iusetaţi, car trezit morţii 
din serie şi din morminte, care-a făcul 
si umble pe cei încremeniți de dambla. 
care-a izgonit diavolii din sufletele _iu- 
dobitocite. care-a plâns cu cel te plâng. 
care-u făcut să se mai WISd odată, | w 
viaţă nouă, cei păcătoşi. îs loc să-l pe 
depscască. care a propovăâdust, cu vorbe 
de poezie Și cu dovezi se minune, acel 
iubire desăvârșită pe care brutele sm 
tite. 'tăcălite în somn și sânee. mur hi 
fost nici. odată în stare so descarere, Ă 
imaehis rănile şi i-au rău teput lui cul 
neprihanit: i iertat făcător lor de rele 
şi e răstignit. nevinovat, de raufăcători 
în mijlocul rău-făcătorilov = a îrbi în 
neștire pe toți oamenii, cehii si pe aceti 
cari uu-i moerituu iabirea, tat ura l-a țin- 
tut ici, made ura e pedepsilă şi pedep- 
seste : a fost mai deep! Wocăt tsi rep- 


ateu şi sa săvârşit, ponirit el, cra ai 
a chemat vizele cele 


vicleană nedreptate i 


MLELAIL CELARIANU 


mai josnice la cucernicie şi a căzul în 
mâna înjositoritor şi a dinolilur ; a a- 
dus viaţa şi-i dau în schimb moartea cr 
mai păcătos, 

Se părea cit Firea însăşi ar ti voit să 
ascunti grozăvia acelei vederi. Cerul, 
cate fusese senin toată dimineaţă, se În- 
tunecă pe uvaşteplate, O cvaţă deasă, de 
parcă ar fi venit di smâreurile ludului, 
se ridică în spatele dealurilor. st încet- 
încet se risipi în toate colțurile zării. 
Un stoț de nori negri se apropie «le soare, 
de ace plăpână si. Vimprede oare ae A- 
pri? care încălzise mâimile călăilor, îl 
învălui. îl năpusti, și la urina urilor, 
i acoperi cu o perdea groasă de negură. 
„lar până la cel de-al uvulea ceas [ust-a 
intuneric peste tot ţinut acela”. 


(in italieneşte ho) 


ALEXANDRU MARCU 





UNIPERSUL. LITERAR 


MOARTEA LUI DANTE 


de ALEXANDRU MACEDONSKI 





ALEXANDRU MACEDONSKI 


SCENA IV. — Actul II. 
Muzele, Gândul lui Dante. 


— Melopee muzicală — 


(Muzele apar) 
UNA DIN MUZE (recitativ) 


El doarme --— doarme liniştit — 
In somn nu este suferinţă, — 
Inaita soartă și-a 'mplinit, 
Şi viaţa nu l-a biruit — 
Purtat plin slăvi e de credinţă 
Şi dvearme — doarme liniştit. 
MUZELE (cor) 
Inalta soartă şi-a 'mplinit 
O ALTA MUZA (recitativ) 
Mai e, surori, o amâhare, 
Căci Zeii astfel ov voiesc: 
La prea înalta lui cântare 
Terzete, şease, mai lipsesc. 
MUZA EPOPEILA 
Pe mine Muza Epopeiei, 
Aceste versuri mă privesc: 
In rytmul sfânt al melopeiei 
Le simt că n mine înfloresc. 


MUZA PRECEDENTA 


Atunci? 
MUZA FEPOPEIEI 
Intr'una priveghindu-l, 
Aştept, dureri să mi-l frământe, 
Şi când senin îi va îi gândul 
in somnu-adânc să i le cânte. 
(Apare Gândul lui Dante) 
MUZA EPOPIIiEFI (văzându-l) 
Dar ce văd? însuşi el sarată 
Mai luminos ca altă-dată,. 
MUZELE (cor) 
Mai luminos ca altă-dată. 
GÂNDUL 
EL da — căci e furat de-o pace 
Ce firea toată i-o preface 
Şi ce-l tot duce spre-o 'nălţare 
Ce-l pregătește de plecare, 
MUZELE, (cot) 
Tihnită fie-a lui plecare. 
O MUZA 
Dar răni având mereu deschise, 
Bun gând uşor ai fi pulut 
inconjurat să-l laşi de vise. 
MUZELE (cor) 
Uşor = uşor ai fi putut 
înconjurat să-l lași da vise. 


GÂNDUL 
Si tocmai astfel am făcut. — 
EI trece-acum dintr'o poiană 
De 'nvoalte roze de argint 
Către lumina diafană 
A unui verde labyrint, 
Civeşii “n eule-i înfloreşte 
Sub pasul lui lalele crese — 
O adiere-l răcoreşte 
in visul lui Dumnezeesc. 
MUZA POPII 
De visu-i dar te folosezie, 
Si n somnu n care e-adâneil, 
Ascultă — şi adânc strecoară 
AlL Epopeiei lui sfârșit 
Ce şa lui viaţă. o sfârșește 
Pentru ca el să nu mai moară 
GÂNDUL 
Este-o minune cum robeşti... — 
Voi face tot ce potunceşti. 
*MUZELE (cor) 
Strecoară 'n somnu lui —- strecoară. 
AL Epopeiei lui sfârşit 
Şi să-i rămână 'ntipărit. 
Peniru ca el să nu mai moară. 
MUZA LEPOPEIEI 
(apropiindu-se de gând) 
Deci iată-l... 
(soptindu-i lung ia ureche) 
Vine-l minte bine. 
GANDUL 
N'ai grijă... — E de veci în mine. 
(Gândul piere) 


(mişeare a ei ascultand) 


Dar... — Pasuri vin pe neştiute 
Și... (Melopeea muzicală înaintează) 
MUZELE 
Să ne facem nevăzute. 

SCENA V. 


Fiii lui Dante, apoi Dante şi Fiica lui 

INTAIUL FIU. — La urma urmei cinci 
scuzi pentru doi cai la lectica în care 
se vor urca. tatăl şi sora noastră, cât 
şi pentru conducător, şi un scud de 
fiecare cal pentru noi, nu este tocmai 
scump. : - De-aici la Padova e un drum, 
şi bătrânul Bepo ne-a îndreptat bine. 

AL DOILEA FIU, — Mult nu e — dar 
e mult de tot când ţi-este punga aproape 
goală. Ah! mare lucru e și banult Cât 
soare și câtă putere e în el. 

DANTE (Dunte sa arătat sprijinit de 
fiica lui şi a auzit cuvintele din urmă).-- - 


Nu copilul meu — copiii mei -- soarele 
și puterea sunt în suflet — în tinereţe 
si în sănătate — întrun cuget curat. 


(Asezându-se): Nu mai am decât unul 
din aceste trei bunuri, dar tot am mult. 
Cu toate acestea ce frumos era totul în 
mine şi împrejurul meu, când aveam şi 
pe celelalte două. Oh! tinereţea! cum sa 
dus! (mică pauză). Dar sănătatea ?... 
Cum m'a lăsat şi ea! Şi câte puteri su- 
fleteşti nu mi-au dat, - - sufleteşti şi tru- 
pești — şi una şi alta. Dar veniţi mai 
aproape de mine, trageţi câte un scaun 
— Aşa! — Aşa — Nu vam văzut de 
atâta vreme, copiii mei — (îi mânzâie), 
cum vă doream, (sărută pe cel mai ma- 
ve). Pe tine -- O! Cât (sărută pe cel 
de al doilea) Cât — Cât şi pe tine! (să- 
vută pe fiica sa). Dar pe tine? As avea 
oare graiu să-ţi spun ? 

INTAIUL FIU. -- Tată. te  oboseşti 
însă,... 
DANTE. — Nu, rău nu-mi face — bine, 
da. 

AL II-LEA FIU. — Ori cum... cred... 

DANTE. — Crede ce-ţi spun eu, — 
sunt odihnit — vindecat. Venirea voas- 
tră a făcut minunea. Impărăteşie ca a- 
cum n'am dormit de mult — de când 
eram copil — dacă am fost copil vre-o 
dată. Gândiţi-vă: trei ore de somn în 
şit — şi de somn liniştit — dulce glumă 
e asta?,. legănat de aripi, sărutat de a- 


ripi.u. O! şi întrun vis pe care nu-l mai 
țin minte ! dar a cărui frumusețe, a că- 
rui lumină îmi umple încă sufletul... — 
Cuvintele pe care le-am auzit apoi —- 
Vai! de ce nu le ştiu? Sunetele lor se 
dezirau de pe o cordea de aur şi cădeau 
unele după altele ca nişte mărgăritare, 
var armonizându-se întocmeau ca un 
cântec. O! şi ce cântec? Al însusi celor 
sease teriete de pe urmă ale epopeiei 
mele... In sfârșit... Ce « de făcut ? Sune- 
tele vorbelor nu mi-au rămas în minte... 
Mi-a rămas numai ca un parfum al 
lor,. Si cu toate aceste, ceva îmi spune 
că ele nu pot să fie stinse de veci — căci 
s'o știți, copiii mei, cântecul vine de sus, 
dela Zei. Cum mi sa desvelit taina, e 
preu să vă spun, dur tot o să 'ncere.. 
(mângâe pe unul din copii). Chipul tău 
nu sa schimbat mult... (mângâie pece- 
lalt). O, nici al tău! — (Mângăie pe fiica 
sa). Al tău si mai puţin. (In vremea a- 
ceastu copiii lui Dante sau lășat treptat 
în genunchi împrejurul lui) -- O să n- 
cerc dar, deşi e mult de atunci. 
— Știu eu câţi ani aveam ? Cinci-spre- 
ze :e, şeapte-spre-zece ? Poate mai puţin, 
dar peste şeapte-spre-zece, nu, şi... copi- 
lărie curată,.. intro noapte mam deş- 
teptat din somn în hohote de plâns, iar 
când mi-am reluat firea ştiam doar a- 
tât: că-mi vorbiseră glasuri dumneze- 
eşti şi că numai ciuda că nu țineam 
minte spusele lor, imi smulseseră la- 
crămile. 

Ce este însă ciudat de tot, e că, târ- 
ziu —— la începutul vremei când înce- 
pusem să mă duc din cerc în cerc spre 
locul chinuiţilor de veci şi când terzet 
după lerzet se înşiră cu înlesnire sub 
pana mea, nu ştiu de ce-mi veni gân- 
dul că nu le scriu eu — care să fie a- 
cest mister copiii mei ? — şi că vorbele 
ce isvorau de sub pana mea şi ca dela 
sine meşteşugite în versuri, mi-ar fi su- 
flate de altcineva în auz —- de un alt- 
cineva care nu eram eu, dar care putea 
prea bine să fie cel din visul meu de o- 
dinioară — chiar el — chiar el care mi 
le înocia în minte şi că.. 

Aa, FLU. — Cum te obosesti, 
ată. 





INMORMINTAREA LUI CHRISTOS 
din Triodul Penticostar slatoneze (1550). 





UNIPERSUL LITERAR 





MOARTEA LUI DANTE 


de ALEXANDRU MACEDONSKI 





ALEXANDRU MACEDOASRI 


SCENA IV. — Actul II. 
Muzele, Gândul lui Dante. 
= Melopee muzicală = 
(Muzele apar) 

UNA DIN MUZE. irecitativ) 


EI doarme -- doarme liniştit 
la somn nu este suferință. 
Inalta soartă şi-a mplinit, 
Şi viaţa nu l-u biruit — 
Purtat plin slăvi e «le credinţă 
Si duarme — duurme liniștii. 
MUZELE cor) 
inalta soartă si-a "mplinit 
O ALTĂ MUZA trecitativ) 
Mai e, surori, o amâtare, 
Căci Zeii astfel o voiese: 
lua prea înalta lui cântare 
Terzete, sease, mai lipsese. 
MUZA  EPOPERALI 
Pe mine Muza Fpopeiei. 
Aceste versuri Mă privesc: 
In rytmul sfânt al melopeiei 
le simt câ în 1nine înfloresc, 
MCGZĂ PRECEDENTA 


Atunci? 
MUZA  EPOPIII 
lotr'una priveghindu-l, 
Astept, dureri să mi-l frământe, 
Şi când senin îi va fi gândul 
In somnu-adâne să i te cânte. 
(Apare Gândul lui Dunte) 
MUZA EPOPEIREI (văzându-l) 
Dar ve văd? însuşi el sarală 
Mai luminos ca altă-dată, 
MUZET.I: (eur) 
Mai luminos ca altă-dată, 
GÂNDUL 
IL, da -- căci e furat de-o pace 
Ce firea toată i-o preface 
Şi ce-l tot duce spte-o 'uălţare 
Ce-l pregăteşte de plecare. 
MUZEE (cor) 
Vihnită fie-a ui plecare, 
O MIZA 
Dar răni avănd meren deschise, 
Bun gând uşor ui fi putut 
Inconjurat să-l laşi de vise. 
MUZELE (cor) 
Uşor — uşor ai fi putut 
înconjurat să-l laşi de vise. 


GÂNDULUI 
Și tocmai astiel arn făcut. -— 
ki 1vece-acurmn dintro poiană 
De 'uvoulte roze de argint 
Cure lumina «liafană 
A unui verde lahyvrint, 
Ciresii “n cale-i infloreste 
Sub pasul lui lalele vreo = 
1) iuliere-l văcoregte 
in visul lui Dumnnezeese, 
MUZA LPOPLIRI 
De vizsui lar te foloseste, 
Și CH sorunii n cure o-iulâneit, 
Ascultă ŞI atăne strecoară 
AI Epopeici lui afărsit 
tu sa lui Viaţă o Sfârsesle 
Pentru ca el să nu Mai oară 
GANDUL 
ste-o minune cut robesti.., — 
Voi face 1o0l ce poruneesti. 
MUZELLI, fear) 
Strecoară n somnului 
Al Epopeiei lui sfârsit 
ȘI să-i rămână “utipărit 
Penlru cu el să nu mai moară. 
MIZA EPOPEEA 
(aprei iuclu-se «te pă) 
Deci iată-l... 
(contindu-i lung fa ureche) 
Vine-l minte bine, 
GANDUL 
E. «de veci în mine. 
(ândlul piere) 
O MUZA 
Inişeare a ct ascultă ul) 
Dar...  - Pasuri vin pe nestiute 
ȘI... (Melopeca. muzicală înaintează) 
MUZELIE 
Si ue facem nevăzute. 
SCENA V. 
Fiii lui Dante, apoi Dante şi Fiica lui 

INTAIUI, FIU, -- La urma urmei cinei 
scuzi pentru doi cai la lecticu în care 
se vor urcă tatăl si sura noastră, cât, 
si pentru conducător, şi un scuud de 
tiveave cal pentru noi, nu este iocmai 
scump. = Do-aici la Padova e un drum, 
si bătrânul Bopa ne-a îndreptat bine. 

AL DOILEA FIU, Mult nu e - dar 
e multi de toi când ţi-este punga aproape 
coală. Ah! mare lucru ce si banul! Cât 
soare si câtă putere e în ol. 

DANTIE (Dante su arătat sprijinit de 
fiica lui şi a auzit cuvințele din urmă). 
Nu copilul menu copiii mei soarele 
si puterea sunt în suflei în tinereţe 
si în sănătate intrun cuget curat, 
(Asezându-se): Nu muti am decât unul 
diu aceste trei bunuri, dar tot am mult. 
Cu 1vate acestea ce frumos era totul în 
nina şi împrejurul meu, când aveam şi 
pe cetelalte două. Oh! linerețea! cum Sa 
Must (mică pauză). Dar sănătatea ?.., 
Cum ma lăsat şi ea! Şi câte putori su- 
fotozti nu Ini-au dat, suflntesşti şi îru- 


strecoară. 


N'ai grijă... 


pusti şi una și alta, Dar veniţi mai 
aproape de nuine, trageţi câte un scaun 
Asu? Asa, Nu Yam văzut «de 


atâta vreme, copiii mei (ii mângâie), 
"una vă doream, (sărută pe cel mai ma- 
ro), Pe tine 0! Câl. (sărută pe cel 
ale al doilea) Cât -- Cât si pe tine! (să- 
rută po tiica sa). Dur pe tine? Aş aveau 
ovare graiu să-ţi spun ? 

INTAIUL FIU. Tată. fe  ahosesti 
ÎNSĂ e 

DANTE. 
da. 

AL H-LIEA PIU, = Ori cum vred.... 
DANTE, --: Crede ce-ţi spun eu, 
sunt, octibnit. - vindecat. Venirea voas- 
iră a făcut minunea. Impărăteşie cu a- 
cum hau dormit de mult -- de când 
eviun copil - dacă am fost copil vre-o 
dată. Gândiţi-vă: uoi ore de somu În 
şir —- şi de somn )iniştit -— dulce glumă 
e asta?,, legănat da aripi, sărutat de a- 


Nu, rău nu-mi face bine, 


vipi.. O! și intrun vis pe care nu-l mai 
țin minte ! dur a cărui frumuseţe, a că- 
sui tumină îmi umple încă sufletul... -- 
Cuvintele pe care le-am auzit apoi -- 
Vai! de ce nu le ştiu? Sunetele lor sc 
«dezirau de pe o cordea de aur şi cădeau 
unele după altele ca nişte mărgăritare, 
lat armonizându-se întocmeau ca un 
cântec. O! si ce cântec? Al însuşi celor 
snasn tertere de pe urmă ale epopeiei 
mele... In sfârșit... Cese de făcut ? Sune- 
tele vorbelor nu mi-au rămas în Minte... 
Mi-a rămas numai ca un purfum al 
lov... Și cu toate ucesie, ceva îmi spune 
că ele nu pot să fie stinse de veci ..- căci 
su stiţi, copiii mei, cântecul vine de sus, 
dela Zei. Cum mi sa desvelit taina, e 
gieu Să vă spun, dar tol o Să ncere., 
imângâe pe unul din copii). Chipul tău 
nu sa schimbat mult... (mângâie pecc- 
lalt). O, nici al tău! - (Alângâie pe fiica 
sa), Al tău si mai puţin. (În vremea a- 
ceasta copiii lui Dante sau lăsat treptat 
în genunchi împrejurul lui) = O să n- 
cerc dar, deși e mult de atunci. 

Stiu eu câţi ani aveam? Ciuci-spre- 
ze 'e, şcapte-spre-zece ? Poate mai puţiu, 
dur peste şeapte-spre-zece, nu, şi... copi- 
lăvie curată,.. într'o noapte mam des- 
leptat din somn în hohote de plâns, iar 
cănd mi-am reluat firea ştiam doar u- 
lăt: că-mi vorbiseră glasuri dummneze- 
esti si că numai ciuda că nu ţineam 
minte spusele lor, îmi smulseseră la- 
crămile. 

Ce este însă ciudat de tot, e că, târ- 
iu la îmceputul vremei când înce- 
pusern să mă duc din cerc în cere spre 
locul chinuiţilor de veci și când terze! 
după terzet se înşiră cu înlesnire sub 
pana mea, nu ştiu de ce-mi veni gân- 
dul că nu le scriu eu - care să fie a- 
cost mister copiii mei? - si că vorbele 
ce isvorau de sub pana mea şi ca dela 
sine meşteşugite în versuri, Mi-ar fi su- 
flute de altcineva în auz — de un alt- 
cineva. care nu eram eu, dar care putea 
prea bine să fie cel din visul rneu de v- 
dinioură - chiar el — chiar el care mi 
le înoia în minte şi că... 

INTALUL FIU. -- Cum te obosesti, 
tată. 





INMORMINTAREA LUI CHRISTOS 
din Triodul Penticostar slatonese (1550), 


€ 


DANTE. — De loc. — Dacă vă spun 
că suntț vindecat. — Dar să vorbim de 
voi. — de muma voastră — de Genuna 
Donati pe care aţi făcut bine că aţi iu- 
bit-o. — Cele care sau petrecut între noi 
nu vă priveau. Genuna a fost o femeie 
cum sunt puţine: Demnă şi de iubire 
si de respect. A 

Putea însă să mă înţeleagă ? Eram în- 
surat cu alta — cu o nălucă.. Eu ani 
fost vinovatul. , 

Şi, poate nici eu: Nimeni nu poate 
să, fie de cât ce este. Fa, cc-a fost — eu, 
ce sunt... 

FIICA LUL (mângâindu-l). — Destul, 
tată, te rog. 

INTAIUL FIU. — Ţi sa aprins din nou 


obrazul. : 

AL DOILEA FIU. — Și mâna îţi arde 
iar... 

DANTE. — Bine. Mă liniştese. Cât 


despre sănătos — uitaţi-vă la Inine... (se 
scoală fără şovăire). lată: slăbiciunea 
mi sa dus... Nu mai sunt infriguratul 
pe care J-aţi găsit, (Dante se mişcă în 
timpul acesta cu siguranţă printre copiii 
lui). EL se duce apoi spre colonada ce 
da spre mate). Puteţi prin urmare să 
nu mai aveţi teamă. Vedeţi singuri: 
Nevoie n'am de sprijin. Puterile mi suu 
întors (se opreşte lângă coloană uitân- 
du-se spre mare). 
(Efect de lumină tuşie) 

in ce glorie apune! şi ce frumoasă 
e marea — viaţa! şi cum amândouă 
au să se ducă odată cu el, să se înnece 
în întuneric, să nu mai fie. — Da. — bar 
şi cum are să renască și el și totui --- 
mâine. — Aţi auzit, copiii mei — mâine! 
— Căci orice azi are un mâine — îl 
are să no uitaţi. 

„(în extaz) 

Marea ! Soarele! Viaţa! 

(cu linişte către copiii lui) 

Și acum am, să Vă rog şi eu ceva. 

(se aude sunet de clopot ce chiamă la 
masă). 

— Tocmai la asta mă gândeam : Clo- 
potul chiamă la masă. — 0 mulţumire 
— o mare mulţumire faceţi-mi-o... Vai 
sunteţi obosiţi, veniţi de pe drum, sdrun- 
cinaţi de emoţiuni... duceţi-vă fără grijă 
la masă — fără nici una. Mai e în sfâr- 
şit şi aliceva şi am să vo mărturisesc: 
vroi să mă reculeg — să rămân singur-— 
aşa, sunt poeţii... duceţi-vă fără, fără ni- 
ci-o grijă (îi duce binişor spre galerie).—- 

— 0 voiesc — sunt bine — cu totul, 

(după te dispar) 

Singur încă odată, 

(ducându-se spre colonada din drepia) 
în fața mărei, a soarelui, a cerului. 
SCENA VI. 


Dante, Umbra Beatricei, 


BEATRICE. (apărând în stânga lui)— 
Sorele acesta, Dante, marea dinaintea 
căreia te afli, şi ce e aşa de trumoasă. 
cerul spre care ridici ochii și ce-ţi pare 
aşa de dulce şi de adânc, ce te farmecă 
aţâta, nu sunt iubitul meu, decât um- 
bre searbăde pe lângă frumuseţile ne- 
închipuite pe care le văd alţi ochi — pe 
care eu din lumea mea le văd —ce sunt 
în mine — şi pe cure le vei vedea și 
tu — ce vor fi şi în tine. 

DANTE (deşteptându-se 
vis). — O! Beatrice — tu? 

BEATRICE. — Eu — da totdeauna 
eu — eu care nu mai sunt, şi tocmai pen- 
tru aceasta sunt — căci nu trăiesc oare 
acum în tine mai mult ca oricând ? 

DANTE. — Nu, Beatrice, tu ai fi fost 
aceeaş pentru mine chiar dacă ai fi ră- 
mas printre ființele pământeşti — mai 
mult poate... - 

BEATRICE. — Nu, prea iubitul meu, 
nici eu, nici vre-a altă femeie nar fi 
fost pentru Dante decât ce-a fost soţia 
lui '— una sau mai multe alte Genuna 
Donati. Nimic mai mult — nimic mai 
mult — mai puţin poate. 


ca dintrun 


Cântecelor 


In umbră de pădure licurici, 

- O, cânturi dragi crescute 'ntre zăbrele— 
Voi mi-aţi împodobit un cer cu stele 
Şi vaţi pierdat, în umbra deasă, mici, 
Cu visele şi gândurile mele. 


Şi staţi aşă, comori ascunse *n lut 
Vrăijite de zeiască armonic 

Si nimenea pe lume nu vă ştie 
Si nimeni, poate nu v'a cunoscut 
Atât de "'ndurerata melodie, 


În voi o lume-am vrut să învestinâut, 
Dar lumea 'mi piere 'n voi neînțoleasă— 
— O, soarta mea şi-a voastră-i neimiloasă. 
—Ca voi o licărire şi eu sânt 

Și tuinror uitarea ne e casă, 


Dar, poate cerul bun s'o îudură, 

Din moartea mea un câni să se rostire: 
Va plânge'n el o şoaptă de iubire 

Și cu din nonptetmi mă voi bucura 
Că-am mai trăit o clipă 'n amintire. 


EUGEN VICTOR 





DANTE, — Nu, prea iuibta mea, tu 
nai fi fost o Genuna Donati. i 

BEATRICE. — Aş îi fost o femeie ca 
toate — iar dacă nu ca toate — o făp- 
tură supusă intulor legilor vieții pămân- 
teşti. Trecerea unui nor pe cer, ploaia, 
căldura, frigul, dorințele, ispitele -- mai 
puţin de-atâta -— un sgomot, un sunet 
prea ascuţit sau prea aspru — mi Sar 
fi răsfrânt în suflet ca într'o oglindă, 
mi lar fi întunecat — mar fi făcut rea, 
posacă, cicălitoare — şi ce-aş mai fi fost 
eu atunci pentru tine? Şi, iar, chiar da- 
că aş fi urmat să te iubesc, aş mai îi 
fost iubită de tine ? 

DANTE. — Te-aş fi iubit şi atunci, 
Peatrice, ţi-o jur! 

BEATRICE. — l-ai mai jurat, şi Genu- 
noi Donati. — Dar eu nu mam mâhnit 

căci ceva în mine îmi spunea că n'o 
vei iubi... O! Cum nici pe mine nu mai 
fi iubit — iar pentru ca să fii al meu 
în eternilate — şi numai al meu, — m'am 
desbrăcaut de haina trupească, 

Aşa te-am iubit eu Dante, Căci aflo: 
nu boala m'a doborit. Eu m'am lăsat să 
mor. Căci trebue să știi, prea iubitul 
meu, ce nu știu ceilalţi oameni. 

Nimeni nu moare de cât atunci când 
vrea, și nu e om care să nu vrea să 
moară când nu mai are dorinţa să tră- 
iască, 

DANTE. — Dar cu, de ce mai țrăiese 
încă, Beatrice ? 

Mai este vre-o dorinţă, în mine? 

BEATRICE. — Mai este una. Nu ţi-ai 
sfârşit poema. 

DANTE. — E adevărat (meditaţie). Co- 
le șease torzete... 

BEATRICE. — Şi pentru aceasta te 
mai răpește soarele pământesc, cerul a- 
cestei vieţi ce-ţi pare aşa frumos încă, 
marea... 

„DANTE. — Dar ce vezi tu Beatrice, în 
viața ta de dincolo, de accasta, spre a-mi 
vorbi mie astfel ? 

BEATRICE. — Un soare ce nare mar- 
gini. O lumină ce cuprinde în ea nestâr- 


UNIVERSUL LITERAR 





Milton, după ee orhise, sa însurat pen- 
tru a reia oară cu o femeie foarie fru- 
moasă, Într'o ză, un prieten îi spune că 
femeia lui e um trandafir. 

— Aşa e, răspunse Milton, nu știu asta 


după enloare, dar am aflut-o după spini! 
Antoine, celebrul regisar, siirigă unci 
artiste bătrâne care repeta pe scenă: 
— Nu aşa, doamnă! Nu ştiji cum se 
urcă o scară | 
la care primi urmălorul răspuns: 
— Domnule sunt de 32 «le ani de când 
Iecuesc în catul al şeasclea! 


Tristan, Bernard îşi defiui îniro zi pre- 
cum urmează situaţia sa faţă de feciorul 
său din casă : 

— Deosebirea “dintre stăpân și? slugă 
constă în aceia că amândoi fumează a- 
ceiaşi calitate de ţigări, dar că numai 
wnul le plăteşte! |! 


Voltaire, întrebă într'o zi pe un tânăr, 
ec profesie vrea să aleagă, 

— Medicina, răspunse tânărul. 

— Cu ale cuvinte, răspunse Voltaire, 
ve. experimenta cu materii necunoscute, 
pe un curp necunoscut ! 


Danie, fiind numit minisiru  plenipo- 
tenţiar la Roma de către Senatul din 
Florenţa, uu se putu decide :lacă e mai 
bine să plece sau nu. La uu moment dat, 
exclamă :- 

— Cine rămâne aci, dacă plec eu? Ci- 
ne pleacă, dacă rămân aci? 


Lord George ţinea un liscure electo- 
ral, când o cărămilă sbură prin fereas- 
tră şi căzu la picioarele tribunei. Fără 
a se turbura, exclamă, 

— Acesta e unicul argument al adver- 
sarilor mei! 


RUD. A. KNAPP 
CR E A RER REGINEI ERE RE ROOT EEE 


şitul şi ce e întuneric pentru ochi o- 
meneşti, şi aud un graiu ce e tot lumină 
şi ce co şi cântec și mângâiere — un 
graiu din care es toţi fiorii şi toate cu- 
pgetările şi simţirile omenești, iar extazul 
în care mă duc e al neiachipuitelor plă- 
ceri şi pentru el nu e nici timp nici loc, 
prea iubitul meu. 

DANTE. — O lumină ce e întuneric 
pentru ochi omeneşti.. 

(se duce spre masă) 

O lumină ce este şi văzută şi auzită, 
o lumină ce este graiu, cântec, mângâ- 
iere; din care ies toţi fiori... (Către Bea- 
trico). — Beatrice, mai vorbeşie-mi.., 

BEATRICE. — Nu; îţi va spune în 
curând gândul tău ce mai trebue să știi. 

(Beatrice dispare) 

Beatrice ! Beatrice ! (se uită împreiur). 
N'o mai văd. 

(Se așează la masă. — Meâilaliv ia con- 
deiul şi o hârtţie — scrie —) 

„Lumină ce... 

SCENA VII. 
Dante, cei doi fii 

AL DOILEA FLU. — Tatăl... 

INTAIUL (către al doilea). — Pst! 

DANTE (cu condeiul în mână, cu ca- 
pul sprijinit în palmă). — Lumină ce. 

INTAIUL FIU (către al doilea). — Să 
ne retragem. — Își scrie terzeltele. 

Finele actului al II-lea 


ALEXANDRU MACEDONSKI 


UNIVERSUL LITERAR 


Legenda dragostei neprihănite 


Giovanni Molineri era fiarar. Flăcău 
-cu pasul îndesat şi pumnul dur. Ziua în- 
treagă scânteia fierul, şi :lupă dilatarea 
ochilor lui mari sc vedea, că obișnuia 
zile dearândul să privească în para focu- 
lui. Graiul lui Giovanni cra invnca, şi 
îu afară de umbletul mâinilor,  rostea 
puține cuvinte, 

Doar dimineaţa şi scara Giovanni își 
tremura buzele. Dimineaţa, când soarele 
plutitor spunea lumii: — cameni buni, 
veniți să trăiţi, ziua de azi este vred- 
nică să fie trăită, mat ales ziua de azi, 
veţi vedua; — şi când dimineaţa răsuna 
în sutele de clopote ale oraşului, ca » 
chemare de dragoste: Giovanni: se spăla 
şi se ducea în colţul chilici urate, Acol: 
stătea Crist, cu cele cinci răn' sânge- 
rinde, răstignit pe crucea străincitor de 
imwmoasă; acolo, lângă El, sta Maria, 
mama Îaui, în vestmânt albastru, cu ini- 
ma aprinsă. Giovanni îngenunchia şi din 
asțâncul sufletului său se înălța un imn 
„dâne răsunător, ca răsufletul larg al u- 
nei jertfe fericite. Până sus in bolta ca- 
sei, până la bolta crengilor, până sus la 
lulta albastră a marei iubiri aerul se 
umplea de inimă omenească. Și sus îu Rai 
îngeri bueclaţi, cu mânujel: împletite, 
rugară pe Maria: — Maria, dui.ta noastră 
mamă, hai să mergem, jos, să ascultăm 
pe omul acesta bun. 


Maria porni şi în urma mantei sale al- 
bastre, strălucitoare, se rostogolea car- 
nea răzătoare a copiilor-îngeri. Soarele 
îi scălda în razele lui, şi râsetele lor dulci 
eclipiau în aerul dimineţii. In urma cetei 
fericite sburau porunbei cu aripele al- 
bastre şi paserile ținuturilor depărtate. 
Şi Maria şi îngerii se lăsară, cu o furişa- 
re nevăzută, în casă, iar porumbeii şi 
paserile străine se așeazară pe str aşină 
şi cântară un cântece minunat şi nemai- 
auzit, 

Giovanni nu observă nimic, îugenuchie 
şi îşi fărămiţi sufletul în imnuri nespus 
de înflorite şi de bune. Şi alăturea înge- 
nunchie mama lui, o femeie bătrână — 
bătrână, care demult nu mai vedea, nu 
mai auzea, şi cărei chiar şi glasul i sa 
stins în scurgerea timpului ; dar în su: 
fletu-i veşnic ea pipăia mereu glasul co.- 
pilului ei şi își mişca buzele în tremu- 
rarea rugilor de preamărire. Şi pe amân- 
doi o mare căldură îi contopi într'o a- 
ceiaș iubire, şi inima tânără a lui Gio- 
vanni şi dragostea hătrânei devenea o 
iubire nesfârşită. Şi sus în aer, ca în 
fum înălțat de tămâie, trona Maria; şi 
micuţii îngeri se bălăciau în sunete, ca 
trupurile crude ale pruncilor în apă 
cl Au ţă. Râdeau spre Maria, carc sua 
râdea : 

— Ce băiat bun e Giovanni ăsta şi 
cai simplă şi de treabă femeie e mama 
ui. 

Apoi Giovanni lucra toată ziua, Bătea 
fierul şi fierul scânteia ca ochiul iadu- 
lui. Bătea, parcă ar fi bătut un vrăşma 
vechiu, care îl urăşte, îl tulbură şi 5) 
minte. Şi nu mai era deosebire între el 


Desideriu Szabâ este fără îndoială cel 
mai artist dintre seriitorii unguri ai 
gencraţiei noi. Mânueşte limba  ungu- 
rească aşa cum a învăţat dela marele său 
maestru Ady, şi îi dă imflexiuni şi 
posibilităţi de exprimare pe cari nu le 
avea înainte. Uncori îţi pare că a reuşit 
să-i împrumute calitățile limbior neo- 
latine. Atitudinea cinică  oelindită în 
opera lui, arta scrisului şi viața plină 
de coniraziceri pe care o duce au făcut 
pe unii să-l numească un Wilde ma- 
ghiar. Omenescul d'r cărţile lui este 
adânc şi totdeauna general. 


de DESIDERIU SZABO 


și munca lui. Erau o voinţă singură, 
cinstită, 

Când soarele cobora şi lucrurile is- 
plăvite aduceau seara, când cele o sută 
de clopote plângeau înainfea nopţii, ca 
o mare neliniște omenească, Giovanni 
îşi spăla mâinile, îşi ştergea funinginea 
de pe faţa lui frumoasă şi tânără şi 
iarăş îngenunchie în coliul  chiliei 
curate. Şi mama lui îngenunchia iarăş 
lângă cl, ea să scoată cu viaţa ei băirână 
ruga fiului, și ruga fiului se înnălța din 
nou ca o pasăre odihnită. Maria, în- 
gerii şi blândele pascri ale aerului ce- 
resc coborau iarăş să se scalde în baia 
curată a scrii. Şi visurile lui Giovanni 
erau 'curate ca de-o mare lumină şi se 
cufundau în neprihănita odihnă a tru- 
pului, ca lumina lunii în apa de arginti 
a paul 

un era Giovanni. În mâna întinsă spre 
e], punea pomană, de pe spatele gârbo- 
vit al femeilor bătrâne lua povara pe 
umerii lui, drumeţilor veniți de depar- 
te le deschitlea ușa şi lacrimile isvorâte 
le ştergea cu vorbe bune. Căci sufletul 
lui vedea fiecare suferință şi nenorocire 
pe aceiaş față, pe faţa care îl privia 
de pe crucea strălucitoare. 

Intr'o Duminică dimineața Giovanni 
sc duse la biserică. lot atunci se duse 


?7 


la biscrică şi Romarina, fata celui mai 
bogat brutar din oraș. Ochii lui Gio- 
vanni se deschiseră din rugăciuno, şi 
văzu pe Romarina şi prin ea văzu pro- 
pria sa tinereţe, acum întâiaș dată, 
dintr'odată, aşa cum după o perdea 
căzută ar fi văzut un trup tânăr, gol, 
strălucitor, i 


II 


Micuţii îngeraşi deschiseră och miraţi 
în cerul de primăvară. Soarele plutea 
pe lucitoarea apă a cerului cu vântre- 
lele desfăcute şi: cântecul lui Giovanni 
nu venea, nu mai venea. Clipeau miraţi 
spre Maria, apoi priviră unii în ochii 
celorlalţi. Dar Maria tăcea şi nici ei nu 
îndrăsniră să vorbească, Poate că Gio- 
vanni e bolnav —- îşi sovti şieşi unul 
dintre ei. Poate e osivuit — gândi un 
altul, Şi ficare mică uuimioară tertă 
pe Giovanni. 

Dar veni şi scara şi cântecul tot nu-i 
chema. Ingerii aşteptară — aşteptară şi 
priviră lung în jos, prin ferestrele abu- 
rite ale cerului, Dar cum toală ziua se 
sbeguiră cu raze tinerc, şi cum primă- 
vara cea veșnică ji ohosi, adormiră în 
poala caldelor tufişuri ale Raiului, şi 
nu spuseră un cuvânţel Mariei. 

A doua zi dimineaţa iarăș aşleptară 
zadarnic cântecul. Acuma erau murmiut- 
re pe buzele lor bosumflate şi sub mi- 
cile lor hbărbii îmbufnate tremura plâns 
înghiţit. Abea sorbiră cafelua cu lapte. 
unora chiar cornnrile calde şi bine li se 


Ultima clipă 


Demult, o roade-un vierme-ascuns, încet, încet, 
Și umbre negre împrejur coboară, 


E palidă şi simte cto să moară 


Şi-un gând acum o chinueşte, un regret. 


Cât l-a iubit de mult! Şi el, blândul poet, 
Azi unde-i oare? Singur e? Uşoară, 
Diafană — din viaţa-i de fecioară — 
Răsare, floare tristă,-al inimei secret : 


Iubirea. Ar vrea acum să-l aibă-aproape ; 
Ideal, în el iubirea so îngroape, 
Şi inima-i svâcneşte cu putere... 


'L-aude, “1 vtde... scarbădă părere... 
E suflul morţii şi ea încet se duce: 
În urmă: mormânf adânc, o strâmbă cruce, 


AL. T. STAMATIAD 


BATRANII 


Iar sau certat bătrânii — dela cărți 
Pentr'un valet trecut ca fată, 
Şi-acum hătrânul râde sub mustăţi, 


Bătrâna-i tare supărată. 


In totdeauna au sfârșit aşa 

Şi veşnic ea pierdu la tabinet 

Cu încrederea-i prea mare şi încet, 
Işi pune ochelarii să vadă înc'odată, 
Cu-adevărat de-e valet sau fată. 


De mânioasă ce-i, se uită “n altă parte; ; 
Bătrânul rușinat citeşte-o carte 

Şi tace ca un fur ce-a fost surprins, 

Şi totuşi nu vrea să se dea învins! ri 


Intr'un târziu bătrânii s'au apropiat 


Și amândoi privesc înspre băiat ; 
Ce serie 'mtr'un carnet îngălbenit, 
— Crăciunul meu e-atât de liniştit! — 


Şi peste umărul lui aplecaţi 
Bătrânii îşi strâng mâna împăcaţi.., 


—1924— 


insă N ION AL. OVEJA 


îuturnau prin gură. Dar îi chema un soare 
non de primăvară, noi raze şi potirul 
desfăcut ul altor flori, şi se mângăiară 
astfel prin pajiștile cerului.. Scara nu 
sc auzi cântecul şi acuma chiar faţa 
Mariei se întunecă, 

In dimineaţa celei de-a treia zi micile 
şuvițe-budlate se agitau mânioase şi a- 
semenea învăţăceilor, cari au primit de 
învăţat a lecţie prea mare, ridicară spre 
Maria degete pârâtoare. 

— Ce voiţi? — întrebă Maria şi în 
glasul ei era tristeţe. 

— Sfântă Maica Domnului, vezi, vi- 
cleanul cela de Giovanni nici azi nu 
cântă. Te-a părăsi, şi a nitat de cele 
cinci, răni ale Domnului — se  plânse 
unul. 

ingerii murmurară cn glas ture: 

— Nerecunoscătovul ! 

— 'Freticul | 

—  Pedepsește-l ! 


— Pate-l! 
— Să mergem să-l judecăni — zise 
Maria — şi spusa ei se pierdn în adân- 


cimile cerului ca un tunet gren. 

Porni Muria şi în urma ci roiul mâ- 
nios al îngerilor fiemăta, ca freamătul 
pădurei tinere, ca o vijelie de primă- 
vară, Cum fulgerau în sborul lor pră- 
vălitor prin primăvară, de pe vârtiul 
unei stânci siuguratice îi zări unu corh. 
Se înălţă și pluti pe aripile-i grele, în- 
tunecate, după cârdul strălucitor. 

Ajunseră în chilie. Bătrâna lomeie sta 
îugenunchiată acolo, în faţa Mariei cu 
haina  albustră; glasul buzelor cei 
inoarie  murmura  veşnica rugăciune, 
ochii stinşii priveau imima sângerândă, 
urechile ei surde îşi prelungiră tăcerea 
în veşnicie. Dar fiul ei nu cra acolo, 
lângă dânsa. Pe măsuţă aştepta o ulcea 
cu smântână, şi un jngeraș îşi vâri în 
ca degetul pe furig. Prin fereastra «les- 
chisă spre grădină, năvălea primăvara 
si cântecul trandafirilor şi muzica fire- 
lor de iarbă. 

— Să mergem în grădină — zise Maria. 

Şi ceata suprapământească sbură în 
grădina trezită şi sub sborul ei florile 
se plecau, aşa cum se închină fecioarele 
îuaintea altarului. Ajunseră in fundul 
grădinci, unde în ploaia de soare sta un 
mic umbrar acoperit cu trandafiri. Bu- 
zele ingerilor amuţiză într'o aceiaș scan 
dalizare, îşi acoperiră ochii cu mâinile, 
dar printre degetele grăsuţe  furişau 
priviri mânioase şi curioase, ca atunci 
când un copil vede pe un altul mâncând 
dulciuri oprite. 

Printre rozele roşii şi printre ochii 
deschişi ai florilor steteau goi Giovanni 
şi Romarina. Frau îmbrățișaţi, cu buzele 

imbinate într'o  sărutare; cele  domă 
trupuri tinere şi frumoase în sărutul lor 
păreau două râuri de raze topite unul 
într'altul. Steteau nemişcaţi,  dormiau, 
şi totuş trupurile lor erau o năvălire 
vie a năzuinței de fîmbrățişare. Ochii 
Mariei fulgerară şi îngerii îinsălbeniră, 
Corbul se aşeză pe un plop şi croncăni 
ca un grefier la judecată, Ingerii aţâ- 
țaji tunau cuvinte de mânic: 

— Vezi, vezi, pentru asta te-a părăsit. 

— Desfrânaiul ! 

— Neeredineiosul ! 

— În focul cel de veci cu cl! 

Maria deschise buzele, era aproape 
gata să rostească judecata, al cărei fiece 
cuvânt înseamnă un veac de chinuri în 
“focul iadului. Dar copucii se mișcară, 
florile se legănară, firele de iarbă clă- 
tinau capetele, vânt ușor răscoli toată 
grădina, şi această învolburare  primă- 
văratecă aruncă în ochii îngerilor mâ- 
nioşi neaua pestrijă a metalelor roşii 
albe şi liliachii ; parfumul, cântecul, do- 
rința îi învălui ca xârtejul une: ape 
repezi. Maria îşi întoarse privirea spre 
grădina în primăvară. 

Mai şi sărutări era lumea întreagă. 
Glia fragedă îngroșa cărnurile verzi, în 
spuza reavănă a pământului găze mici 


DNIVERSUL LITERAR 


IANCU VACARESCU 


1792 — 1863 


Influenţa franceză introdusă îu Princi- 
palele -Române încă din veacul al 18-lea, 
prin traduceri şi pe altă căi cunoscute, 
incepe si exercite o inrâurire asupra i- 
leraturii româneşti mumai la începutul 
veacului al 19-lea, Scriitorii francezi 
traduși cu multă sârguimță „în orele de 
zăbavă“ de cutare boer de ţară, nu erau 
printre cci mai de seamă și cu toată în- 
suficiența culturii literare diu uvea vre- 
me, ei nu puteau găsi nici un răsunet în 
sufletul modeștilor literați români. 

Veacul al 1-lea însă axluce o schimba- 
re. Acum încep să scrie câțiva scriitori 
care îşi făcuseră studiile în s,răinătate 
şi cunoscuseră acolo pe cei mai populari 
scriitori ai Apusului. Desigur că acei 
scriitori erau romanticii. al căror cureni 
literar atrăsese atenția întregei lumi ci- 
vilizate. Şcoala clasică franceză, dela 
care ar fi învățat multe iucruri bune, 
scriitorii noştri, eru pe acea vreme de- 
mondată. Epoca ei de înflorire, veacul al 
17-lea şi o parte din veacul al tă-lea, nu 
putea găsi ecou în diteratura contiupo- 
rană românească preocupată numai de 
lucrări istorice şi de traduceri biseri: 
veşti. Pe lângă aceasta mai erau şi alte 


„ cauze de ordm politie, graul «te cultură 


a societăţii, etc... care nu îngăduiau cu 
o influenţă literară aşa de superioară 
cum era acea a clasicismului francez, să 


poală pătrunde. în principatele  dună- 
rene, 
Veacul al 19-lea aduce în Principate 


pe larmartine, Victor llugo, ete. dar și 
pe câţiva scriitori clasici: Molwre, Bor- 
leau, Racine, etc... 

Din acest din urmă, cunoseniul hoer 
Iancu Văcărescu, crescut în tabieturi o0- 
rientale şi sub isonul poeziei decadente 
greceşti, traduce cu mult succes, tragedia 
„Britanicu“. 

Este interesant de obsorvat li 
scriitor, influenţele literare 
asupra spiritului său. 

Deoparie literatura grecească din vea- 


acest 
exercitate 


se îmbrăţişau. lremurarea zâmbitoare a 
frunzelor verzi era mişcarea năzuinţei 
spre săruturi a unor trupuri mici. Tran- 
dafirii în dorul lor discret după iubire, 
cântau continuarea veșnică, şi un uriaş 
cărăbuş pântecos sa îmbrățișat cu tova- 
răşa lui într'un Jung sărut diform şi se 
iubeau cu atâta grije: Be vedea, că 
pentru ci era de mare însemnătate, ca 
să mai fie pe lume şi cărăbuşi mititei. 
Mugurii ramurilor se întindeau în aerul 
îndrăgostit, ca nişte mici dorințe  băr- 
hăteşti și sărutare oferită cra gura des- 
chisă a florilor. Gângania cânta gân- 
ganiei epitalamul sărutării şi atom ato- 
mului, şi. grădina întreagă era armonia 
răsunătoare a sărutului, Moartea, tot- 
deauna gata, îngălbeni în lucruri: carne 
vie, dorinţă goală, viitor preamărit în 
cântări era totul. Maria rămase pe gân- 
duri. Răsfăţaţii îngeri o trăgeau mereu 
de mantie, parcă ar fi cerut dulcuri: 

— Judecata ! Judecata ! 

Se iscă iarăş vântul și persicii îşi scu- 
turară petalele purpurii pe mantia al- 
basiră ua Mariei. Vântul aduse parfumul 
tuturor florilor, melodia tuturor sărntă- 
rilor, cântecul tuturor doimțelor. Maria 
privea, parcă ar fi căutat cuvintele unui 
cântec nemaiauzit demult — demuit, şi 
îi părea aşa de cunoscut graiul aromei 
ce se înălța din -pământul  înrourat, 
Zâmbia, glasul îi era iertare nesfârşită şi 
cuvintele ei parcă ar fi fost paseri ne- 
întoarse de departe, Zise : 

—i Şi eu am fost cândva fiica pămân- 


tului, copii. 
rad. de IOAN LUPU 


eul al 18-lea cu toate scăderile ei cu- 
noscute, de alta literaturite franceză şi 
iialiană cu scriitorii lor cei mai de sea- 
mă și în sfârşit literatura națională sau 
mai bine zis populară, reprezentată pe 
acea vreme de lăutarii ţigani, i. ubaduri 
nenorociţi oploşiți pe la casele boereşti. 





IANCU VACARESCU > 


lunca Văcărescu a hat din toţi câte 
ceva, pentru a-şi putea desăvârși opera 
sa, cart poartă în acelaș timp ş,. pecetea 
unei originalități modeste, dar sincere, 

A fost un produs al mediului care l-a 
născut, căutând totuşi să se emancipeze 
de el şi să se impue prin ideile sale noi. 

Sa născui, după ipoteza autorizată a 
d-lui: G. Bogdan-Duică, la 1792, La vârsta 
de 12 uni pleacă la Viena, unde a stat 
piobubil vre-o şase ani. Acolo are prile- 
jul să facă cunoștință din nume cu vesti- 
ți poeţi italieni sărbătoriţi la curtea im- 
perială : Metastasio, etc... şi din opera că- 
ruia traduce mai târziu. Sa spus că de 
acolo ar fi plecat pentru câtva timp la 
Pisa. în Italia. - 

Reîntors în ţară este surghiunit din 
Bucureşti din anumite cauze, desigur din 
pricina firei sale independente care nu 
putea să se adapteze uşor cu viața nmi- 
itoare de pe acea vreme, 

Im 1816 este numit ispravnic la Târgo- 
vişte. 

in atmosfera linigtită din acest oraș, 
începe lancu Văcărescu să-şi  aştearnă 
pe hârtie primele inspiraţii poetice, bine 
înţeles de natură erotică. Peste doi ani, 
prin 1818 revine în București, 

Aici a putut să exreite o influenţă poli- 
tică și culturală asupra contemporanilor 
lui imeculți, bucurându-se de o trecere 
mare pe lângă stăpânitori, dat fiind nu- 
mele familiei sale. 

Să ştie care a fost sprijinul lui la în- 
fiinţarea școalei lui Gh. Lazăr. 

Revoluţia dela 1821 îl sileşte, din cauza 
prieteniei sale cu Tudor, să fugă în 
Transilvania la Brașov, unde a stat mai 
mult timp. Acolo în cercul unor prieteni, 
şi-a făurit boerul muntean, planul unei 
organizaţii independente a ţării sale u- 
nite, pa care dacă n'a putut să-l realizeze, 
a încercat însă, de câte ori avea prilejul, 
să şi-l manifesteze contra adunării ru- 
seşti din 1831, generalul Kisselei îl exi- 
lează la o moșie Moţăeni (Dâmboviţa) 
sau la Câmpulung. Acolo a ztut vre-o 
şase luni, 

Activitatea lui laneu Văcărescu a fosi 


UNIVERSUL LITERAR 


fuarte rodnică şi diversă. El a conuribuit 
la clădirea teatrului, a prezidat, Asocia- 
ţia literară întemeiată la 1844, a sprijinit 
şi ajutat cu îndemn şi mută drigoste în- 
ceputurile literare ale ser 'itorilor tineri 
de pe acea vreme: Eliade, Gr. Alexan- 
drescu, Cârlova etc. care aveau un deo- 
sebit cult pentru acest boer ce se în- 
deletnicea și cu literatura, 

A murit în anul 1863 la 5 Martie. 

Panegericul lui Eliade ţinut la înmor- 
mântarea poetului a fost cel mai frumos 
prinos de recunoştiihță din partea ace- 
lora care l-au cunoscut şi au avut feri- 
cirea să se folosească de intei.gența a- 
cestui boer. 

Prin opera sa poetică, destul de  mo- 
destă ca valoare literară, lancu Văcăies- 
cu,a fost precursorul. unui curent care va 
ajunge prin talentul lui Cârlbva şi A- 


lexandrescu la o închegare sigucă și hine - 


cunoscută. 

In cunoscula poezie „Primăvara Amo- 
șului“, |. Văcărescu ne-a dat primul pas- 
tel din Muntenia şi tot aici apare pen- 
tru prima oară sentimentul irecutului 
glorios al neamului păstrat în ruine; 
sentiment desvoltat mai târziu de Gr. A- 
lexandrescu, Eliade, Cârlova etc... Dar 
despre acest fapt destul de interesant 
voi avea prilejul să vorbesc mai pe larg 
în altă parie. 

Sentimentul naţional a fost și mai bine 
concretizat în vestita lui poezie „La pe- 
cetea țării“ scrisă în 1818, 

In afară de sentimentul naţional şi e- 
rotie [. Văcărescu abordează și genul sa- 
tiric ; iar uneori şi preocuparea filosofi- 
că cum este în  Ceâsoraienl înrreptat“* 

Ținând seama de influenţele literare 
străine cum şi de aceea a poeziei popo- 
rane, poetul Iancu Văcărescu, a realizat 
la începutul poeziei româneşti, câteva 
încercări demne oricărui poet «de talent. 


Gil. CARDAŞ 


A. — OPERA, EDIȚII: 

1) Rasin, Britanicu, traducere, Buc. 1972, 
Ed. Il Buc. 1861. _. 

2) Poezii alese, Buc. 1830, 

3) Rexul, tragedie din limba germană, 
Buc. 1834. 

4) Ermiona sau mireasa lumei ceilalte, 
tragedie, traducere din nemţeşte de la 
Ciegler. Buc. 1834. 

5) Grădinarul orb san aloiul înflorit, 
traducere din Kotzebue, Buc. 1856, 

6) Napoleon la Șoen Brun şi Santa Ele- 
na, Buc. 1847, 

7) Colecţii de poezii, Buc, 1848 (Sunt şi 
de-a celorlalji Văcăreşii). 

8) Poezii edit. de Alexandru Odobescu, 
Buc. 1878. 

9) Poeziile Văcăreştilor în „Bib. Rom. 
„Socec“ Buc. 1908. 





ESOP 


Trei acte în versuri de Theodoit de Banvilie 


(După ce ca sfetnic al regelui Cresus, a zat ţar 
temelii sănătoase, după ce cinsiea lui a şi pre 
calomniile asvârtite în faţă-i tocmai de aceia cari erau 
plini de toate păcatele cu cari acuzau, Esop cere regelui 
său voia să plece de la. Curte, într'o atmosferă mai curată, 
— făcând şi sacrificul de a se despărți — în folosul mo- 
narhului său — de prietena lui de zile bune şi zile rele: 
Rhodopa). 


Act III. — Scena VI-a (finală) 
CRESUS, ESOP, RHODOPA 
ESOP (cu insistenţă rugătoare.) 


De cea din urmă oară încearcă-a mă *nfelege: 

Mi s'a 'ncheiat chemarea, te părăsesc, o, Rege, 
fatr:un desert sălbatec, de stânci adăpostit, 

Căci nu-i aşa ? Cu cinste, sunt slobod, însfârşit! 
Voi merge bând din apa ghețoaselor cisterne, 

Voi odihni pe paturi de piatră, prin caverne, 

Şi voi găsi pe drumuri înguste, cum dorese, 

Un pisc golaş şi virgin de pasul omenesc, 

Acolo unde aprig domneşte numai fiara 

Ce prada când şi-o' prinde îşi încordează shiara. 
M'oi mângâia cu spinii, măcieşii şi răsuții 

Știu cum sunt curtizanii! — Vreau fiarele păturii. 
Simțit-am în cocoaşe şi unghia lor, şi ura 

M'au lingnşit — şi astăzi mi-e strepezită gura! 
Mai schimb un cânt molatec ce sângele-mi înmoae, 
Pe urletul sălbatec din munți, când vin $avoac... 


Adio... 

CRESUS (cu prietenie) 

Nu, tu nu poți să pleci. Căci vezi, furtuta 
S'a dus! A mea puttre şi glasul tău, sunt una. 
Asemeni unor tigrii sunt curtizanii? Da, 
Aşa-i, dar am nevoe de cuminţia ta. 
Rămâi aci! la fața mulțimii fermecate 
Voi 'napoia orgoliul vieții insnitate. 
Da, vei putea păstrându-ți iar treapta orbitoare, 
Si mi te-aşezi la poale, — când regi stau în picioare! 
Te fac ia fel cu cei mari! De-acuma, liber eşti. 
Îţi dau ce vrei, — dar numai să nu-mi ceri să trăeşti 
Cu lupii şi cu spinii deșertului, Te-ascult, 
Ce vreai să-ţi dau ? 
RHODOPA 


O! Rege, îmi pare dai prea mult! 
Căci ce-ar vrea Înțeleptul sunt eu, şi nu gregesc: 
El mă iubeşte pururi. . 
CRESUS (sombru) 


RHODOPA 
Eu? Ii iubesc. 


CRESUS po 
Ah! N iubeşti ? 
RHODOPA (privind pe Esop.) 


CRESUS (furios se plimbă cât-va timp) 
Bine. — Să tremure atunci! 

i RHADOPA | 
Nu! Moartea nu 'mspăimântă pe sclav, nici chin, nici maci? 
De mult îrifruntă dânsul pe-această rea cățea. 
Deci, dacă vreai, — ia-i viața, dar ia-o şi pe-a mea, 
Şi ceasul morţii, dulce va fi pe-a groapei mnche. 

CRESUS 


ESOP (regelui) 
Mă lasă dă-i spun en, în genuche. PERI 
(în genuche, apoi se :ntoarce cu faţa spre Rhodojpa) 
Rhodopa, ce ţi-e m suflet, nici sufletul nu ştie, - 
Căci râvna care-ai pus-o să-mi aperi viața, mie 
Şi care pentru sclavul lovit se deştepta, 
Nu, nu era iubirea, ci însăşi mila ta! 
Ast chip, pe care cern! urgia și-o brăzdează, - 
Ilozia-ți divină ţi-l idealizează ! 
Azi, de-am porni, în voe, sub cerul luminos, 
Tu m'ai vedea odată aşa cum sunt, hidos, 
Ursit să stau în umbră ca după o perdea; 
Dar ceeace mândria-ți de sclavă nu vedea, 
Tu liberă, vei crede... şi-l vei iubi nespus 
Văzându-l cât de mare-i şi cât ţi-e de supus, 
Stăpânul plin de slavă ce mâinile-ți întinde! 
Den adevăr, cu mintea tu ai putat cuprinde 
C'ai fi putut vre-odată să-mi împlineşti dorinţa, 
Supune»te Rhodopa, şi fă-mi acum voinţa. 
(se zidică) : 


Şi ta? 


Aşa, primesc. 





Li] 


PAGINI ENGLEZE 


Poezie engleză tradiționalistă 


Poezia engleză rămâne încă profund 
tradiționalistă. Se poate asemui unei ca- 
se de iară, pierduti în linişte şi pomet, 
podidită de pasări, şi pentu cre zarva 
oraşului e un basm. Curente expresio- 
niste, dadaiste, integraliste nu o ating; 
şi celor câţiva poeţi francezi de azi ale 
căror specimene de versuri, E. $. Flint le 
comenta în Octombrie 1919 în revista de 
avangardă Fhe Chapbook — răvosată sub 
povara noutăței — tinărul critie nu era 
în stare să le opună niciun semen niciun 
echivalent indigen. Un William Turner, 
»oet divers, cronicar muzical şi aspirant 
pi îndrăzneață glorie dramatică ar putea 
aduce cu Cocteau, însă un Cocteau pus 
sub interdicţie, minor şi provincial. 

Nici vechii simbolişti p'an lăsat urme. 
Școala „estetică“, precum vroia să o rea- 
biliteze, numind-o, Walter Pater în cele 
trei faimoase eseuri („Aesthetie Poetry”) 
şi care apropie pe Yeats de Oscur Wilde 
şi pe ambii, de Ernest Dowson — le pau- 
vre I6lian al Angliei — Lionel Johnson, 
John Davidson, Arthur Symons, moşte- 
nea curentul, artistic mai mult decât li- 
terar, dela The Yellow Book (Cartea 
Galbenă), revistă repauzată la finea lui 
1895 — când, coincidenţă semnificativă, se 
da tocmai curs procesului lu Wilde şi 
trecea în 1896 la revista The Savoy (Sa- 
voia) a lui Arthur Symons. Inchegată şi 
afirmată acolo cu nume nouă această 
şcoală nu avea să lase posterităței decât 
un singur nume mare şi acela al unui 
artist, genialul „visionar al răuiui”, dese- 
matorul Aubrey Beardsley, care, la critici 
recenți dă chiar denumirea epocei (cf. 
The Beardsley Period, Oshbert Burdeti). 

Pocticeşte curentul — simbolis. în pri- 
miele surse şi apucături — va deriva cu- 
rând în şcoala irlandeză a lui teats, ale 
cărei două. mari aporturi la literatura 
vremei, streine de dogma franceză a va- 
gului sugesiiv, a versului. liber, amorali- 
tăţei decadente, şi reținând din „„priinci- 
piul artei pentru artă“ numai cultul fru- 
mosului autentic, vor fi de fapt: reînvie- 
rea fotkorului celt şi a teatrului irlan- 
dez. In cadrul acestui autohtonism vor sta 
bine alături Yeats de James Stephens şi 
Synge de Lord Dunsany sau de A. E. 

Câte cinci însă aproape că mau înrâu- 
rit întru nimic poezia sau teatrul englez 
contemporan. Dinpoirivă a fost salutat 
cu un chiot de veselie la 1896 ţărănosul 
volum The Shropshire Lad (Elăcăul din 
Shropshire): cu balade scurte, vânjo, se, 
aspre şi informe, aruncate ca nişte bul- 
gări de ţărână în geamurile scăldate în 
iună ale şcoalei franco-celte. Autorul, 
profesorul universitar A. E. Housman, 
vorbea acolo în grai şi metru poporan de 


flăcăi năstruşnici 'şi marinari întorşi în 


sut cu sarea mărilor pe ei, Gestul suna 
a eliberare. 

Până azi muza unor Davies, Drink- 
water, Shanks Freeman, Bullen, face es- 
cepade pe iarba verde cu flăcăul dela 
1896... 

Apucând drumul prozei, după cel al 
poeziei, îndrăsnelile şcoalei celte, alar- 
mante de mult în romanele lui George 
Moore —-până azi ostracizat în cercuri 
literare idin pricina estetimnului său a- 
moral şi cinic, tip irlandezo-parisian, au 
dat up asalt cu cel mai recent copil te- 
ribil al literaturei, James Joyce, autorul 
lui Ullysses. De curând The Criterion 
publica un fragment de roman al său, 
din care virgulele şi punctele dispar — 
că în scrisorile de tinereţe ale glumeţu- 
lui Sir Walter Raleigh — nexul sintactic 
devinc farsă şi totul sc reduce Ja un ga- 
limatias de cchivocuri ki calambururi. 
Dacă profesor Cazamian a închinat anul 
trecut în „Revue Anglo-Americaine“ pri- 
mul articol doctoral, rebelului irlandez, 
Londra îl ţine încă în carantină şi e pro- 
babil ca omul să trebuiască să aleagă 
ivtre snobism şi platitudine mai nainte 
ca un Englez să-l ia în serios, 

Cert e că poezia şi chiar proza, ca şi 
drama engleză, se menţin încă teafăre şi 
exponentul acut al revoluţionarismului 
celt nu e încă în stare să ridice la vre-o 
putere nouă cifra precisă a creaţiei an- 
glo-saxonc. 

Dacă un James Flroy Flecker, W. H. 
Dawies. uneori, şi mai des Walter de la 
Mare, sau resimţit întrucâtva în „noul 
grad de mai nrmultă pasiune“ în imstan- 
taneismul tineresc sau Misticismul grav, 
de așa zisul simbolism de la 1595 at „Clu- 
bului Stihuitorilor“, e prin acel joc al 
relativităţei care făcuse să se rălăcească 
si la „Cartea Galbenă“ un poet clasicist 
ca Edmund Cosse, sau nu raționalist ca 
romancierul Henry James. 

Realismul îusă — faţă; de care mânia 
sec, 19 a fost numită — cu celebrul cu- 
vânt — mânia lui Calibam care îşi vede 
<hipul în oglindă”, stăpânește încă cele 
mai întinse domenii ale poeziei engleze 
de azi înflorind la bătrâni ca Hardy, 
Bridges, Belloc, Binyon, la tineri ea in- 
voaltul John “Masetield, Freeman, sau 
Blunden. | 

Jar tradiționalismul englez nu se revelă 
în mimic mai mult ca în canonizarea pe 
care o suferă înainte de moarie, un poet 
ca Hardy, în faima lui Robert Bringes 
seu Fdmund Blunden, — spre a prinde 
în trei nume încăperea acestei scrisori. 

Thomas Hardy e un Jupiter Siator al 
poeziei engleze de azi, Despre dânsul ca 
poeti am scris ceva în „Gândirea“, în vre- 
me ce dl. G. Ibrăileanu ne-a dat în „Via- 


Mă duc; pe frunte-ți trebui lucirea unei steme, 
Deci, ca să te'nfăşoare splendorile supreme, 


Dă tristului sclav voia 


cu teamă se'nțelege 


“Și ruşinat, — să-ți spue: Regină, ia-l! Ţi-e Rege! 
CRESUS (eu adânc regret) 
Pleci tn, al biruinţii umil făptuitor 


Ce-atât de sus urcat-ai al 


ândurilor sbor, 


Cât timp n'ai dat ființă splendidelor năluci ? 
lar fericirea, nouă ne-o laşi, şi fugi? ” 
RHODOPA (induiogată) 


Cu 'ntreaga-ți suferință, dr 
“Târând nemărginirea dureri 


Te duci 


Sp oaspe'nchis în tine, 


or divine, 


Cu toată izolarea ce nimbu-l dă ideii, 
Cu noaptea, cu tăcerea, cu spaimele î... 
ESOP (ridicând braţele) 


Ca zeii! 


(Cortina) 


Trad. de D, NANU 


ONIVERSUL LITERAR 





INVIEREA DOMNULUI 
Triod-Penticostar slavonesc 1550. 


ESI 


ţa Râmânească“ cu admirabilă pătrunde- 
re critică o îmbrăţişetoare visiune a pe- 
șimismului romanelor sale. 

„În nu mai puţin deunan (1925) au apă- 
rut trei cărți mari despre dânsul, o volu- 
minoasă „Viaţă“ scrisă de Ernest Bren- 
necke, o colecţie de eseuri şi scrisori ale 
maestrului publicată cu o introducere de 
acelaş şi „Drumurii şi Poteci în Werssexul 
lui Hardy“ în care autorul, Herman Lea, 
îrcearcă să identifice cu un zel de 5i8 
pagini, toate localitățile şi tăpşanurile 
districtului favorit, citate deghizat de 
Hardy în romanele sale. i 

Însuşi nc-a dăruit de curând cu un nou 
velhum: Human Shows: Far Fantasies; 
Songs and Trifles (Macmillan, îs. 6 d.) 
— „Privelişti omeneşti, Fantezii indepăr- 
tate, Câniece şi Fleacurit, 

E o culegere de vreo. 150 poezii publi- 
cate în ultimii ani prin reviste în deo- 
sebi în „The London Mercury“, de unde 
chiar ia poczioara pe care o pune în 
fruntea volumului și pe care am throdu- 
s-o şi eu în „Gândirea“ (an V)' „Așteptând 
amândoi”, 

Poezia lui Th. Hardy e profund lirică. 
Aceasta chiar în ciuda descripției — 
milaştina prosaică în care sa  înfundat 
vremi dearândul poetismul englez, în ciu- 
da victorianismului său ideolog, Fiindcă 
prin vârstă — 86 de ani — şi tehnică, 
lardy e ultimul mare victorian, din li- 
nia lui Meredith, Tennyson, Browning 
Totuşi câtă tinereţe şi mobilitate interioa- 
ră la octogemăarul bard, câtă voieșie, a- 
cuitate şi lipsă! de convenționalism la 
meşteşugarul care işi urmăreşte cu fie- 
care vers bătăile inimei, 

Ideia tranzitoriului, a morţei, a desti- 
nului, împreună cu aspectul serios sau i- 
renic-social şi uneori tehnic al omului 
se topesc deopotrivă în sufletul său, ca- 
prcitatea sa lirică asimilând cu o egală 
ușurință un schelet de strigoi ca şi un 
autobus... Nu e în volumul acesta descrie- 
rca unui automobil în viteză? Câtă dis- 
tanță însă de Verhaeren şi mai ales de 
mecaniciştii moderni? Niciun sgomot de 
cilindre, nici o apologie a volanului. Lu- 
mina dihamiei care fuge cade pe un co- 
pec. E pentru poet ciocnirea tragică între 
mecanik şi vital, o mesalianță de metal 
irecător şi vieaţa deapururi. Când auto- 


UNIPERSUOL LITERAR 


mobilul a trecut liniştea se reaştenne şi 
poetul singur şi mut, rămas în poartă ca 
un copac se întreabă: cine mă mişcă şi pe 
mir.e? i . 

Pe scheletul lucrurilor moarte sau 
ideilor fundamentale Hardy are astfel o 
superioară aptitudine de a pune, din ba- 
trâreţea lui, un trup înfiorat, F, aici e- 
nigma impunătoare a geniului său poetic, 
despre care s'a spus că a găsit Elixirul în. 
potriva senilităţei! 

'Tâmplele: moşneagului intră astfel dea- 
binelea în gluga trubadurului şi cetace 
ne dă mai ales ultimul său volum sânt 
cântece: 


Orice cântec cât de mie 
Mie'mi merge 

De-ar spune bucurii ce-au fost 
Ori au să vină, 

Sau despre chipuri cu atâi 

Mai dragi cu cât le vezi. 


Teme noi eu nu doresc 
Pe coarde îine 
Și nu palpit după fiori 
De cântec nou: 
Din turburările din noi 
Vreau una doar: cea mai comună.— 


Și comunul acesta devine uneori li 
Hardy straniu prin transfigurare, un fel 
de ricauare, de zimbeb omenesc întârziai 
pe um chip de craniu. 

Robert Bridges e un alt ipochimen. Cu 
cinei ani mai.., june ca Th. Hardy, dân- 
svl e în plus, Poet Laureat. Cunoaşreţi 
funaţia aceasia de atașat literar al Co- 
roanei, demnitaie în care s'a învrednicit 
de pfuunzii anuali şi damigeana de rachiu 
«le pe vremuri — cadou al monarhului — 
rabelaisianul Chaucer,  incomparabilul 
Ben Jonson“, în care a strălucit, mai 
târziu, Dryden sau, mai deunăzi lenny- 
son. 

Bridges n'are însă; nimic din poetul 
dinastic. A primii distincţia al cărei rost 
este : o odă, cel puţin, ocaziomală, pe an, 
cu condiția să nu serie niciuna. Condiţia 
i-au fost respectată şi Bridges e numit azi: 
Tăentul. Poet Laureat. Când la alegerea 
sa fotografii sau prezentat omul n'a so- 
cotit să ia o mai laurcată poză decât răs- 
turnat în. fotoliu, cu picioarele sus pe 
poliţa chemincului. Aşa a apărut dânsul 
în fruntea revistelor îmbrăcate festiv în 
cinstea sa, Lucrul a ajuns până în Parla- 
ment, anul său fiind şi anul războiului 
1914. Un deputat l-a atacat că tace şi un 
corespondent de ziar la  interviewat 
imediat ca să afle ce părere arc despre 
victoriile aliate, Bardul a răspuns: 
habar n'am!“ (| donit care a damn)). 

Aceasta la Robert Bridges nu e tine- 
rească sfidare. E grija bătrână de o Re- 
publică a Literelor intactă : Aprigul înte- 
meietor al Societăţei pentru Puritatea 
limbei ţine mai mult la aceasta decât la 
nt pletu colonial şi autorul de studii e- 
rudite asupra versului alb englez inţe- 
lege că rostul lui e mai precis în metrică 
decât în rândul retorilor cocardieri. 

Deşi tăcut îni mod oficial, sau chiar pu- 
blicistic, a scris mereu, a scris vast, Din- 
tre volumele din urmă : October and ot- 
her Poems (Octonore şi alie poeme). 
De curând la Oxford University Press 
(6 s.) ne-a dat New Verse (Vers nou). 
Lubia prosodică — singura căreia pare 
să-i fi rămas fidel — îl urmărește şi aici. 
In volumul de 100 de pagimi compact 
aşternute cu; o poemă, de respiraţie lungă 
şi de o virtuozitate ciclopică, dânsul dis- 
tinge singur : „Versuri neomiltoniene'“, 
„Metru accentuat“, „Versuri in stil ve- 
chi“ etc,.., 

Dar aceasta nu irebuie să i-o luăm în 
nume de rău. La dânsul metrica nu e 
un procedeu, e o achiziţie, Stăpâhită am- 
pi de divers, dintr'un adânc înstinct al 
imbei engleze, ea îşi desfăşoară formale 


A. E. Honsman 


Balada Spânzuratului 


Când tată-meu ma zămislit 
Sărmanul se gândea la alte; 
Na socotit încalte 

Ce îel de fiu 

Cu vremea am să fiu. 


Când mama ma făcut 
Era să-şi piardă minţile 
De bucurie că silințele 
Au dus ca prin făcut 
La chipul meu de lut. 


Acuma tată, mamă, 

Zac dincolo de-apns. 

Nici gând să vină ci la judecată: 
Ci numai eu adus 

Oi atârna pe sus! 


CÂNTEC 


Oamenii de-apururi de-ar fi beţi 
De luptă, nuri, sau băutură, 

Ar fin picioare dis-de-dimineţi 
Ba ar dormi sin bătătură. 


Dar oamenii din când în când sunt treji ; 
Ţresar la o idee minimă 

Şi cugetă: apoi, viteji 

Pun mâna vag pe inimă! 


Din vol. The Stropshire Lad. 
Trad. de DRAGOȘ PROIOPOPESCU 





dealungul volumului în o somptuoasă or- 
chestraţie în care vrga_ lăuntrică înghite 
accesele mecanice iar silaba scumpă maes- 
trului îşi pierde cul în cercuri mari de 
undă simfonică. Da 

Din linia mare a lui Hardy, Kipling, 
Doughiy — epic autor al „Zorilor Bri- 
taniei“, Robert Bridges e, dincolo de mai 
țimeri ca Freeman, sau, mai ales, Blun- 
den, poate cel mai: mare poet descriptiv 
nl Angliei de azi, | 

Edmund Blunden e un poet din ge- 
ncrația tânără, un poet georgian, deşi nu 
e inclus în colecţii de poezie cu acelaş 
nume. 

Consacrarea — încă nu definitivă — 
i-au adus-o mai ales volumul din ulti- 
mii trei sau patru ani: The Shepherd 
(Păstorul), 1922, Masks oi Time (Măştile 
vremei), — 1995 English Poems (Poeme 
engleze) — 1926, 

Î cel dintâi se revela ca un poet al 
pastoralei şi pastelului englez. În cel 
de al doilea, volum tras în 400 de exem- 
plare a câte 25 şilingi, de o rară artă 
tehnică, găsim în partea |: „motiaitaţi, 
“cflecţii, și fantezii“; îni partea IL: „oa- 
recari poezii referitoare la experiența 
răsboiului şi la străfulgerările lui, ver- 
suri intenţionate să ocupe loc în o serie 
care ar fi o vedere; de ansamblu a mare- 
lui şi ciudatului lor subiect, în măsura 
în care autorul e chemat să.o redea“. 

Negreşii dintre ele nu lipsesc bucăţi 
rurale, de o virtuozitate recunoscută. 

In sfârşit volumul din urmă ((Cobdea- 


i 


Sanderson, 6 s, net) e o culegere de poe- 
me în ediţii limitate şi menite să inte- 
rrseze massa cetitorilor prin caracterul 
lor pur englez, înţelegându-se prin a- 
sceasta nu atât de mult torma lor — ade- 
sea prea liberă — cât fondul racial, 
trudiţionalist al experienţei sale poetice. 

E natura engleză care se cântă acolo 
(„Lines «o Nature”) sunt psalmi cu mi- 
reasmă de strană anglicană, e turna en- 
gleză care se gudură, aşa cum e vrabia 
şi copilaşul englez care se joacă în ver- 
suri (spre a-i intoarce cuvântul): 


Prietenoase ca şi stelele cârmaciului în 
[toiul mărei] 

De tot ce e englez se ocupă poetul, 

Versul său. care descinde din Bridges, 

pe alocurea, asimilează până şi imateria- 

lul cel mai prozaic, De un singur lucru 

I-dmond Blunden mare habar: de noutate. 


Pentru unii? gânduri care sboară în 
- megura viitorului ; 

Pentru unii: sarbede verificări ce-şi bat 
A [joc de timp și spaţiu ; 

Pentru unii: enigma  gloatelor de azi 
- răguşite ; 

Fiecare cu al lui: Eu (în) Pa ca 
[viteză înapoi. 


DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Sir Patrick Spence 


— Baladă scoțiană — 


Colo 'n castel la Dumferling 
Stă Regele şi bea: 

„Ei, unde-i un cârmaci acum, y 
„Să-mi poarte nava mea?“* 


La dreapta lui se “nalță-acum 
Şi zice-un vechiu boier: 

„In Scoţia Sir Patrick Spence 
»E cel mai bun năier“, 


Și Regele scrisoare-a scris 
„Şi-a pus peceţi pe ea, | 
Şi-un sol porni la Patrick Spence 

Pe țărm unde stetea. 


Ceti Sir Patrick primul şir 
Şi rise n hobot blând; 

Ceti apoi al doilea şir 
Şi zise lăcrămând: 

A a eta 

„Vai, ce vrăjmaş a stăpânit 
„Pe “naltul meu stăpân, 

„Să mă trimită “n larg acum, 
„Pe-un timp aşa păgân? 


„Grăbiţi, grăbiţi, ortacii mei: 
„ln zori plecăm pe mări“, 

— „Stăpâne, sufletul mi-e plin 
„De negre “ngrijorări. 


„Aseară luna veche sta 
„In brâul lunei noui: 

„Mă tem, stăpâne, că *n vâltori 
„Ne prăpădim şi noi“... 


Și s'au luptat năierii mei; 
Dar marea i-a înghiţit: 

Doar pălăriile-au rămas 
Pe valul năzvrătit. 


Zadarnic vor veghea pe mal 
Nevestele de-acum, 

Să vadă cum se ntoarce Spence 
Din blestematu-i drum; 


Zadarnic marea vor scrufa 
„Cu ochii plini de jind, 
Să vadă pe iubiții lor 
Din fund de zări sosind: 


Departe către Aberdour, 
Afund ja mii de coţi, 
Acolo doarme Patrick Spence 
Şi oamenii lui toţi. 
VASILE STOICA 


Din condica Logofătului Gheorgachi 
— 1762 — 


A DOUA INVIERE 


La opt ceasuri din zi iară este obi- 
ceiu să se afle toţi boierii la curte; şi 
icgind Domnul la bisenică la slujba cea 
obicinuită de seară, ce se chiamă a doua 
înviere, când sărută crucea şi Evanghe- 
liea „se slohod iarăși toate tunurile și 
începe şi mehterhaneaoa. Și după ce ies 
din biserică şi merg în spătărie, se dă 
dulceţi, cafea, la Domn și la toată boie- 
rimea ; după cafea merge bDomuul în- 
năubruw şi boderii pe la casele lor. A doua 
zi, luui, eră vechiu obicei, care sa 
urmat și până la Grigorie-Vodă, că 
vrând Domnul ca să facă oarecare glu- 
me cu boierii, nu dă răspunsul de cu 
seară pentru vremea bisericii către ui- 
nenea, şi Domnul se scula de noapte şi 
ieşia la biserică şi câţi boieri nu se a- 
flau îu biserică, rânduiau boiernaşi de 
mergeau pe la gazdele lor şi le lua câte 
un cal şi-l aducea la grajdul domnesc. 
Și tot întraceastă zi eșind Domnul din 
biserică, toate rufeturile 1) aștern pe 
jos. dela uşa bisericii şi până la ușa spă- 
tiiiei, năfrămile lor ; iară în spătărie şi 
la uşa spătăriei în divanul mic se aştern 
de copit din casă covoare, şi înaintea 
Domnului mergând vel visit. dă bacşișu- 
rile ; dură la partea slujitorească se rân- 
desc bacşişurile dela visterie cu catas- 
tii domnesc, Deci, după ce intră Domnul 
în spătărie şi şeade în scaunul domnesc 
şi mitropolitul cu arhiereii de fac cu 
Domnul iarăşi sărutarea sfântei Invieri, 
cum şi boierii toți pre rânduială merg 
de sărută mâna Domnului făcându-se 
şănlâc 2) cu slobozirea tunurilor şi meh. 
turhaneaoa încă zice dinăuntrul Curţii. 
Şi după vutcă, confeturi şi cafea, g. logo- 
iăt îndată aduce pe dascăli cu ucenicii 
lor în spătărie de spun engomiile 5) că- 
tre Domn, spre lauda şi bucuria sărbă- 
turii, luându-și şi bacşișul lor după cum 
sau arătat mai sus. După săvârşitul en- 
pumiilor, Mitropoliul cu arhiereii şi cu 
boierii cei mari merg la Doamna şi la 
beizadele asemenea, făcând sărutarea 
sfântei Invieri ; și îndată după aceasta 
boierii merg pe la casele lor, dânduli-se 
întru această zi volnicie 4) la Curte să 
nu vie, odihnindu-se şi bucurându-se 
fieşte-carete la casa lui şi cu ai săi. Toi 
inwmaceastă zi au fost obiceiu de se uda 
cu apă şi se trăgea la văi cu apă unii pe 
alții, și mai în toate breslile era această 
ohicimuință, până la vremea domniei lui 
Antiohie-Vodă (care obiceiu până acum 
la 'Ţara-Românească se păzeşte şi se şi 
urmează, a doua zi după Bobotează în 
ziua sfântului Ioan. Şi cum s'au purtat 
cuvântul din oamenii bătrâni, cum că 
boierii îndrăzniau a zice şi Domnului 
că-l vor irage in vale, şi pe acei ce-i 
trăgeau la vale ca să le toarne cofe de 
apă din cap. ei se împăcau cu trăgătorii, 
unii dându-le vedre de vin, alții paşte şi 
ouă, și mai vârtos femeile se adunau la 
un loc câte douăzeci, treizeci şi trăgeau 
pe bărbaţi ; iară din zilele lui Antiohie- 
Vodă, din pmrina trasului în vale, au 
născut gâlcevi foarte mari şi sau și o- 
morât câţiva oameni; şi atunceu din 
porunca domnească sau tăiat ca nici de 
cum obiceiul acesta să nu mai fie (mă- 
car că femeile aşa oareși-ce tot îl ţin). 


1) Corporaţiunile, rangurile. 
2) Se face sărbătoare, i 
3) „face engomion către Domn, adică 


ji, 
4) Petiminiuua, 


PARADA IN JOIA MARE 


Şi în Joia cea mare a sântelor patimi, 
după liturghie sau mai vârtos după 
prânz, însuşi Domnul eșşia la un loc de 
bună priveală unde socotia, de. făcea 
ciiutare la toată slujitorimea, strigându-i 
cămărașul de isvoade pe isvod şi ei mer- 
gând pe rânduială, întâiu zapciii, upoi 
slujitorii, cu puștile în mână, sloboziau 
pușca trecând şi a căruia nu-i lua puşca 
foc se rădeu dela îsvod ; care era bătrân, 
la vârsiă neputimaios, se ierta dela sluj- 
bă, dându-i cămăragul de isvoade cartea 
Domnului, să fie scutit de bir. Şi întâiu 
se petreceau simenii 5) de Curte, apoi 
vânătorii, apoi simenii  bătmăneşti, cu 
zapeiii lor şi dărăbanii, carii sunt în sea- 
ma căp. de dărăbani şi toată slujitorimea 
ue lua haine dela domnie. Atuncea, 
căutare, trebuia să se afle toţi îmbrăcaţi 
în haimele cele noui. Incă această rân- 
duială de gătirea straelor cu cheltuiala 
domniei numai la vremea lui Grigorie- 
Vodă au fost; iară la domnii cei mai 
vechi, li se dau numai postaji şi ei îşi 
gătiau hainele ; dară dela domnia a doua 


a lui Constantin-Vodă Mavrocordat, sau 


făcut şi steagul arnăuţilor şi apoi aceş- 
iia au intrat la slujbele cele mai de tre- 
buinţă a Domnilor, carii sânt iu seama 
hatmanului. lară când au născut muca- 
relul 6), s'au tăiat acele cheltuieli de po- 
doabele Paştilor, prea puţin urmându-se. 


(Din O. DENSUŞIANU ; Povestiri din 
Cronicari. Bibl. pentru toți). 





5) Corp de armată, compus din lefegii 
străini. 

6. Obiceiul de a se da de Poartă, în fie 
care an sau la trei luni, confirmarea în 
domnie, ceeace aducea mul:e cheltueli 
din partea Domnului. 





ARATAREA LUI CHRISTOS INAINTEA 
MARIEI 


Telod.Penticostar slavonesc, 1530 


UNIVERSUL LITERAR 


Ce-a scris Caragiale? 


Ii. Opera definitivă 


Enumerarea anterioară (î) ne duce 
la cocluziunea că adevărata operă a 
Jui Caragiale este închisă în cuprinsul 
celor 3 volume definitive, editate de 
Minerva, plus broşura — cu caracter 
politic — 1907, comunicată din nou, 
în 1921, prin colecţiunea „Foi vo- 
lente“. În felul acesta. un bibliograf 
modest e dator — dacă nu poate 
merge mai departe cu eclectismul să 
se închidă în ea — mulţămindu-se (în 
cazul cel mai bun) să enumere con- 
ținutul fiecărui volum. În liniamente 
generale o astfel de bibliografie 
sar prezenta cum urmează : 

|. In primul volum Caragiale în- 
suşi şi-a ales din teatru următoarele 
piese : 

a) O noapte furtunoasă, comedie în 
2 acte; 

b) O scrisoare pierdută, comedie în 
4 acte; 

c) D'ale Carnavalului, 'comedie în 
3 acte; 

d) Conu Leonida față cu reacţiu- 
nea. comedie întrun act; 

e) Năpasta, dramă în 2 acte; 

f) 1 Aprilie. monolog. 

UI. În „Nuvele şi povestiri, găsim 
20 de bucăţi şi anume: 

O făelie de Paști ; Păcat; Două lo- 
turi; La hanul lui Mănjoală; Că- 
nuță, om sucit; La conac; Reportaj; 
Boris Sarafoii !; Groaznica sinucidere 
din strada Fidelităţii; Tren de plă- 
cere ; Înspecţiune; 25 de minute; Art. 
214; Între două poveţe; Poveste (i- 
mitație) ; Om cu noroc; grand-Ho- 
tel „Victoria Română“ ; Norocul cu- 
legătorului ; O invenţie mare ; Noap- 
iea învierii. 

III. Ca ultim volum Caragiale a 
adunat 39 de bucăţi pe care le-a in- 
titulat Momente, schiţe, amintiri şi 
care — în aceeaş ordnie a pagina- 
ției — sunt: i 

Telegrame ; O zi solemnă; Bobo- 
rul! ; Baioneta inteligentă; Ultima 
oră ; Amicul X...; Caut casă; De în- 
chiriat ; Proces Verbal;  Urgent..; 
DL. Goe ; Vizită... ; Triumful talentu- 
lui ; Intârziere ; Petiţiane...; Lanţul 
Slăbiciunilor ; Atmosferă încărcată ; 
lempora..; O lacună.. ; Situaţiunea ; 
1 Aprilie; Five-O'elok; High-Life; 
Cadou ; Diplomaţie ; Mici economii ; 
Ultima emisiune ; Amici ; La moși...; 
Justiţie; Un artist; Căldură mare; 
Bubico. ; C.F.R; Câteva păreri; Nir- 
vana ; Jronie; Două note; O vizită 
la castelul „lulia MHașden“; Politică 
şi cultură; Notiţe risipte ; Con ul 
cooperativ român ; Reformă... ; Bene- 
Merenţi ; Statistică ; Temă și variaţi. 
uni ; A zecea muză; Din carnetul u- 
nui vechiu soufleur ; Literatura şi 
artele române în a Il-a jumătate a se- 
colului al XIX-lea 

* 


Aci — la aceste 65 de opere (mari 
şi mici, diferite ca inspirațiune şi 
meegale ca valoare) sa oprit Cara- 
giale, când s'a gândit să aleagă. din 
tot ce-a scris şi publicat, partea via- 
bilă şi definitivă, fragmentul demn 
de talentul său uimitor, 


UNIVERSUL LITERAR 





L'Bxposition des artistes franțais 


O poveste chineză glăsuteşte astfel : 

Trăia, cândva, iu partea de miază noap- 
te a Indiei, un dulgher, meşter ciophitvr 
de chipuri. 

Intr'o zi, îi veni în gând meşterului 
să cioplească o femeie întreagă, toată 
ke lemn. 

O izbuti aşa de frumoasă, că nu avea 
pereche în lume. 

După ce a gătit-v cu fuste alese, cu 
brâu înflorit şi cu mărgele scumpe — pă- 
rea muiere aievea : uwbla de ici, colo, slu- 
jea la masă şi grijca de oaspeţii casei. 

: Dar avea un cusur: nu putea să gră- 
iască, j 

lot pe ucele timpuri trăia, în partea de 
Miază zi a Indiei, un alt mare meşter, în 
ule zugrăviturii. 

Dulgterul cioplitor de chipuri, tot au- 
ziud vorbindu-se, despre acela, lucruri 
minunate, se hotări să facă ospăț mare şi 
să l poftească. 

Când veni zugravul, porunci meşterul 
cioplitor femeei de lemn, să-l îndestuleze 
pre acesta, până la vecernie, cu vin şi fe- 
luriie bucate. pe ales. 

Neştiind nimica din taiun cioplitorului, 
zugravul socotea că femeia aceia este cu 
adevărat fencie şi tut privind la ea — că 
era nurlie — se niscură intrinsul pofte 
nefrâuate. 

După apusul soarelui, prinse a piroti «de 
sctun gazda şi, pregătindu-se a merge în 
jelac, rugă pe zugrav să mână peste noap- 
te sub coperigul său — şi porunci femeei 
de lemn să nu se clintească dela căpă- 
1âiul ouspetelui, ci să-i stea de veghe şi 
să-l slujească, lu vre-o trebuință, până în 
zori. 

Apoi şopti zuvravului : „Ți-o las anuruc, 
pentru aşternut“.., 


Iu ele ur trebui căutat — priu 
urmare, — adevăratul autor al „Scri- 
scrii pierdute“ şi al „Făcliei de 
Paşti“, cu cei doi poli, — comicul şi 
tragicul, — ai inspirației sale. lată 
din ce cauză nu putem decât, — pe 
deoparte, — lăuda pe editorii cari, — 
readucându-l în aicuţiunea publică, 
—- ni-l prezintă aşa cum a vrut el, — 
pe de alta. insă, — blama pe ceilalţi, 
cari nu se dau înapoi să imprime 
prelucrări neisbutite şi încercări o- 
cazionale, pe cari marele maestru 
le-a socotit nedemne de numele său 
şi le-a lăsat în manuscris sau în pu- 
blicaţiuni forţate. 

Şi ca să exemplificăm: în prima 
categorie se găsește editura ,„Emi- 
nescu“, Bucureşii, căreia nu-i putem 
ierta însă greşeala de a fi făcut (prin 
mijloacele tehnice cari-i stau la dis- 
poziţiune) din 3 volume, 5. Socotim, 
prin urmare, această împărţire a vo- 
lumelor 1 şi III, o greșeală, şi credem 
că ea nu Sar fi produs, dacă şi opera 
amintită ar fi primit avantagiile ac- 
tualei legi de proprietate literară. 


PAUL I. PAPADOPOL 


Aşa era pe acele vremuri cuviinţa ospe- 
tării : cu de toate. 

Plecând dulgherul, femeia 'de lemn ră- 
mase, deodată, încremcenită. 

Zugravul se codi o clipă, apoi începu a-i 
face semne — să se apropie. 

Ea sta însă locului, fără suflare. 

Gândi zugravul: „...e rușinoasă nuie- 
rea !*... 

Merse atunci către ea, o apucă de mână 
-- Şi strânse. 

Se îngălbeni zugravul, pipăi, tremurând, 
şi braţe, şi pulpe, şi sâni: toate cele erau 
de lemn. : 

işi zise, în sine, necăjit tare: „...ma în- 
selat dulgherul! Se cuvine să-l înşel şi eu!”, 

Atunci închipui el o trăsnaie. 

Seoase din sac sculele sale şi se zugrăvi 
pe perete, intocmai, cu straiele ce purta, 
şi cu un juvăţ în jurul gâtului, ca un 
spânzurat. 

Potrivi upoi, în preajma zurii căscate 
şi a ochilor holbaţi, sumedenie de muște 
ce bâzâiau împrejur, precum şi nişte pă- 
sănii urâte cari ciupeau din carnea lui, 
vânătă. 

Hoit curat ! 

Se privi pe zid, zâmbi hoțeşie şi se as- 
cunse sub pat. 

La ziuă veni gazda, să dea binețe musa- 
firului. 

Deschis» binişor uşa şi — Doamne! — 
musafirul spânzurat, cu limba afară, de-un 
cot ! 

Repede la cuţit, si taie sfoara. 

Dar atuuci se ivi zugravul, ieşind de sub 
pat — şi zâmbi a râde, văzându-i spaima. 

Sti spuse: m..mă vere, mă înşelaşi tu, 
dar şi eu pe tine!"... i 

Aşa, văzând ei că nici unul ware mai 
mare biruinţă asupra celuilalt, în înşelă- 
ciune, — unu rămaseră cu sită în suflet, ci 
se prinsecă prieteni, zicându-și : 

„Pe pământul acesta, de mii de veacuri, 
oamenii nt hrănesc alt gând de cât să se 
iragă pe sfoară. Făcurăm şi noi aceiași ti- 
căloşie. Haram de capul nosiru !“.., 

Cugetând ei, cu adâncă amărăciune, la 
deșertăciunea omenească — şi scârbiţi pes- 
te măsură de cele lumești, luară drumul 
unei ţărişoare îndepărtate, fiecare din ei 
purtând nădejde nemărturisilă. că vor afla 
prin acele locuri multă mulţime de neştiu- 
iuri, cari să se aprindă după vre-o femeie 
de lemn, ori să dăruiască turte cu orez, de 
sufletul spânzuraţilor — vopsiți. 


E . - . . . - 


Aşa e povestea chinezească — si vă jur 
că nare nici o legătură cu expoziția artiş. 
tilor plastici din Franța, deschisă actual- 
mente la Bucureşti. 

Povestea asta e numai un pretext: am 
nevoie de o coloană şi jumătate — jar 
cronica mea asupra francezilor din piaţa 
Lahovari, dacă aş fi scris-o, sur fi rezu- 
mat cam la atâta : 

Nu se află oare în Bucureşti nici un o- 
braz de veritabil Francez, care să roșen- 
scă în faţa incalificabilei manufacturi, ce 
ni se serveşte sub eticheta „arţ. francais“... ? 

Pressa românească, aşa de sensibilă în 
francofilia ei — pe alte tărâmuri — n'are 
nimic de țipat, când Franţa e terfelită ast- 
fel pe tărâmul ariei ? 

Ministrul Franţei dela noi, nu re- 
prezintă el, oare, și bunul gust al Repu- 
blicei ? 

De ce îngăduie asemenea exhibiţii ? 

Francomanii noştri — imbecili, tocmai 
fiindcă nu sunt francofili — nu pot fi v- 
priți de a încuraja asemenea scandaloase 
eialări negustoreşti, cari deservesc o cauză 
frumoasă, dar... 

Dar noi avem prea mult respect pentru 
bunurile sufletești ale Franţei, prea sin- 


cer entuziasm pentru nobila vi istețime spi- 
rituală, prea neclintită convingere în te- 
meiniciai renumelui ei artistic, mondial, ca 
să nu strizăm — fără înconjur şi fără 
frică — indignarea noastră grea. 

Fireşte, cetitorule, nas fi îndrăznit să 
scrii un astfel de articol, 

Sunt chestiuni de bună cuviinţă şi re- 
suli, neclintite, în materie de ospitalitate— 
peste cari nu se poate trece. 

Deaceia am apelat — cu îngăduinţa du- 
mitaie — la povestea chinezească a celor 


doi misiificatori. 
N. N. TONITZA 
Erată 


In cronica noastră precedentă asupra 
„Contemporanilor“ —- pe lângă alte greşeli 
de tipar, pe cari lecturul le va fi îndreptat 
singur — e frază a fost complect nimicită. 

O reconstituim : „Rațiunea singură c o 
suverană rece şi oarbă, ale cărei porunti 
nu le urmăm, dacă nu-și îngăduie volup- 
tatea unei îmbrăţişări cu sentimentul“... 





CINEMATOGRAFUL 
Cinema Buievard - Palace. — 


„Trandafirul Parisului“* cu Marie 
Phi.bini 


Un film foarte bine sucat. frumos mon. 
tat. şi inteligeni pus în scenă, Aceste 
trei calități — în special cea dintâi — 
îţi dau impresia unui film bun prin a- 
coea că remediază sau în tot cazul as- 
curml slăbiciunea scenariului. Defeciele 
lui îusă sunt greu de precizat deoarece 
sunt mat mult de ansamblu decât de de- 
taliu: ar avea aerul că este „un coup 
d'essai“ care e însă departe de a fi „un 
coup de maitre“ în primul rând o naivi- 
tate ce merge uneori lu exirem. 

Apoi lipsă vădită de experienţă tel- 
nică, de prudenţă chiar: unele lucruri 
se explică prea uşor, altele nu se ex- 
plică de loc, cele mai multe uu prea mult 
aerul „cinematograf“, 

Totuși defeciele acestea nu supăr prea 
mult deoarece totul pare natural praţie 
felului aproape desăvrşit în care Marie 
Philbini şi-a înteles rolul. „Mărgeluş” e 
o creaţie minunată care sprijineşte tot 
restul filmului, i 


Cinema Pathe Lipstani, „Vo- 
iajul imaginar“, cu Dolly Davis și 
Jean Borlain. 


O destul de rcuşită fantezie specu- 
lând un caz de nutosugestie. Un fel de po- 
veste cu zâne care în felul foarte fin: 
în care e alcătuită, distrează, interesea- 
ză chiar, nu numai pe copii dar și pe 
spectatorii maturi. Interpretarea coreclă, 
montarea foarte bună, fotografia  per- 
fect de clară. , 


Cinema Lux. — „Domnișoara cu 
protecţie“ cu Ossij Oswalda 


O comedie cam trasă de păr care to- 
iuşi te face să râzi datorită însă numai 


14 ] 


Cronica muzicală 


Al doilea concert simfonic dirijat de Alfonso Castaldi 


Nu ne putem opri să arătăm părerea 
de rău pentru faptul că „Uniunea artiş- 
tilor instrumentişti din România“ trece 
cu vederea peste nevoile prime ale mem- 
brilor ce o alcătuesc: ridicmea presti- 
pinlai lor social, promovarea educaţiunei 
or profesionale şi deşteptarea conştiin- 
ței lor culturale. Dar iarăşi, nu putem 
nesocoti dârzele încercări de a organiza 
concerte siinfoinice la cure „Uniunea“, 
este ajutată de larga experienţă profe- 
sională a maestrului Castaldi., Căci, cum 
este de alifel ştiut, maestrul Castaldi de- 
ine ca titular, la conservatorul nostru 
ucureştean, pe lângă catedra de compo- 
ziţie, şi clasa de ansamblu orchestral. 
Aşa în cât, mulţi dintre exccutanţii ce 
vin acum, ca membri ai „Uniunei“, sub 
bagheta lui Castaldi, cunosc în maestrul 
lor dirigent pe profesorul lor de odini- 
oară. lar Castaldi, — excepţie făcând o 
arte din elementele pe care le întâlnim 
a mai toate înjghebările simfonice de la 
noi, — are de interpretat programele 
ce-şi propune cu o orchestră formată din 
elemente cam de aceiaş capacitate tehni- 
că şi maturitate artistică muzicală ca 
elevii săi mai rulinați și mai talentaţi. 
ar. 


jocului interpreţilor : comicul situaţiilor 
e diluat de precipitarea acţiunei şi toc- 
mai din această cauză de neverosimili- 
tatea supăfătoare a acelor situaţii, 


Cinema Select. «Tânărul Maha- 
radiah» cu Rudolph Va'entino. 


„Stăvilarul“ d-lui Carapancea prefect 
de Vlaşca. 

Aceeaş idee—lupta între Amor şi Da- 
torie şi mai cu seamă aceeaş factură. O 
câmpie întinsă, fără ridicături şi fără a- 
dândituri. Nici calităţi, nici defecte, ceva 
cenușiu, uniform, neînsemnat:  metio- 
crul prin excelenţă. De data aceasta Va- 
lentino — cu atât mai mult că ultima sa 
creație M. Beaucaire, era încă prea vie 
în mintea înturor — a decepționat chiar 
şi pe cei mai fervenţi admiratori şi mai 
cu seamă admiratoare ale sale. 


PUPU IG, 


Prin calitatea muncii şi felul serviciului 
îndatoraţi sau soriiţi să presteze, mulți 
dintre intrumentişti, membri ai „„Uniu- 
vei”, pierd din abilitatea căpătată în 
studiile de conservator. Şi astlel, ca posi- 
bilități de, interpretare, orchestra for- 
mată de „Uniunea artiștilor instrumen- 
tişti, apare cu imerente lipsuri de omo- 
genitate şi de unitate. Peste aceste _lip- 
suri nu se poate trece cu uşurinţă și, de 
sigur, nemai un încercat muzician și om 
de şcoală, cum este Casialdi își poale 
lua asupră-şi grija de a dirija 0 aseme- 
nea formaţiune orchestrală. Castaldi o 
dirijează, de fapt, în acelaş spirit, în care 
îşi face cursul său, conştient de rolul său 
cultural muzical, cu o desăvârşită probi- 
tate artistică şi cu cea mai încordată 
atențiune pentru puritatea stilistică a 


pieselor din care-şi compune programul. 


Chiar în alcătuirea programelor ce di- 
rijează Castaldi confirmă cu prisos ati- 
tudinea şi “tendinţele sale dirijorale ce 
relevăm aci. Al doilea concert bunăoară, 
— cel care prilejeşte rândurile de față — 
conținea în program o foarte sintetică 
schiță de stiluri. Mozart (simfonia în sol 
minor), Beethoven  (Eroica) şi Berlioz 
(Uvertura, Benvenuto Cellini). 

Este deajuns să privim ce înfăţişare 
diferă ia rotirea baghetei lui Castaldi în 
cele trei piese peniru a ne da seama 
asupra liniilor de stil caracteristice ur- 
mărite de dirigeni. Realizările rchestr le 
sunt abia schemuatice indicaţiuni pentru 
ceiace s'ar putea obţine cu elemente mai 


“hârşite, mai diligenie şi mai contopite 


în intenţiunile de interpretare alc macs- 
trului. Ă 

Să nu încheiem însă, fără să însem- 
năm şi să stăruim asupra desvoltării e- 
ducațiunii muzicale lu care  contribuese 
cu atât de binefăcăloare îuvățăminte 
concertele dirijate de Cuastaldi, O mai 
bună orgunizare a plasării biletelor ar 
spori și veniturile „Uniunii, dar. mai 
ales, ar aduce un mai numeros auditoriu 
şi deci un mai întins câmp de posibilităţi 
pentru  educaţiunea muzicală  româ- 


 neaseă, 


G. BREAZUL 


UNIVERSUL LITERAR 


BULETINUL NOUTAŢILOR LIBRARIEI 
FRANCEZE 

Liste publicate, săptămânal, de „Cen- 

trala Cărţii“, Societate generală de li- 
brărie, Bucureşti, str. Paris, Nr. 1. 


LITERARE, ROMANE, POVEŞTI, NU- 
VELE, POESII 

Almdras H.: La femme amoureuse dans 
la vie, fr. 9. i 

Arland M.: Monique prâcâde de Terres 
trungăres. 

Benoit P.: Alberie, 9 fr. 

Benson N. H.: Les Necromencicns, 10 îv. 

Audisio G. : 'Frois hommes et un Mina- 
ret, fr. 7,50, 

Caretle M-me : Histoire de ma Vie, «le 
George Sand, fr. 9. 

II. de Balzac : Pages choisies, fr. 9. 

Avermaeile R.: Une rivalit6 farouche 
fr. 9, 

Bailon A.: Chalet 1, 9 fr. 

Daudet L.: Le râve &veili6, 10 fr. 

Boutet F.: La scene tournante, În. 9. 

Branton:e : Recueil des dames, În. 12. 

Fosca F.: Les Duames de  Boisbrulou, 
În, 12, 

Kahn G.: Lu Childebert. fr. 9. 

Mayran C.: Hiver, Îr. 10. 

Mayran C.: Hiver (Cahiers Verts), îr. 45. 

Vioies „i.: le Limon, în. 9. 

Un Farisien : Llistoires parisiennes, Îr. 9. 

Follivat M.: Choix de poesies, fr. 8,50 

ftomains ].: Lai vie unaninie, În, 10,50. 

Geraldy P.: Robert ei Muzianne, fr. 7,50. 

Chkloroski V.: Voyage sentimental, 
îs. 15,50. 

“Bjarne 1.: Maison de joie, îr. 9. 

Reymont L.: Les Paysans T. Il. Le 
Printemps, fs. 10. 

Chack P.: On se bat sur mer, 10 fr. 

Feval P.: l.a Chasse au roi, îÎr. 5. 

Touchard A.: L'Abordage, fr. 10. 

FILOSOFIE 
Vachet dr. P.: La Pensie qui gucrit, 


„10. 

ȘTIINȚE, POLITICE ŞI SOCIALE 
Fedoroff M.: La Russie sous le regime 
communiste fr. 30, : 

ŞTIINŢE FISICO-CHIMICE ȘI NATU- 

RALE 

Daujou A.: Ieseription du Ciel, îr. 1 

Duval: Le probleme de Chimie, fr. 10. 

Thorason : I'Electrou en Chiinie, fr. 16. 

“INDUSTRIE 

Barbillon L.: Couplage des alternateurs, 

În, 25, 


fe 


5. 


La aia ..—..—..—.—.—..._ 
Buletin bibliografic săptămânal ” 


9 OPERE GENERALE. BIBLIOGRAFIE. 
GRAFOLOGIE. ACADEMII, PRESA. 
Academia Română. — Anale. 'Tomul 
XLV. Şedinţele din 1924—1925. Bucu- 
Leul Aaneatia Română, 1925, 224 p. 

ei 80, 

Stahl (llenric). — Grafologia şi experti- 
zele în scrieri.  Anonirmul—Falşul. 
Cu 204 autografe şi documente grafo- 
logice. Bucureşti, Cartea Româneas- 
că, [1926], 136 p. Lei 140. 

Lupaş (Dr. Ioan). — Contribuţiuni la is- 
toria ziaristicei româneşti ardelene. 
Sibiu, Editura „Asociaţiunii“, 1926, 
122 p. Lei 30. (Biblioteca „Astra“ 
Nr. 11). 

Lupaș (1.). — Din activitatea ziaristică 
a lui Andrei Mureșanu. Bucureşii, 
Academia Română, 1925. 166 p. Lei 60. 

2 RELIGIE. TEOLOGIE. 

Comşa (Dr. Grigorie Gh). — Veniţi la 

Hristos. Predici la toate Duminicile 


+ A se vedea iabloul elasificațiunii zeci. 
male în numărul 1. 


de AL. SADI-IONESCU 


anului bisericesc. Arad, (Tip. Diece- 
zană), 1926, 300 p. Lei 100. 
31 STATISTICĂ. 

Glicsman (Dr. 1.. — Morbiditatea şi mor- 
talitatea în România. Studii de sta- 
tistica demografico-sanitură. Bucu- 
rești, (Tip. Fundaţiei culturale Prin. 
cipele Carol), 1925, 36 p. + 4 tabele, 
Diagrame. . 

32 POLITICĂ. 

Lupa (Dr. N.). —, Noi şi Sârbii. Problema, 
croată, țărănismul croat, Stjepan Ra- 
dic, chestiunea Banatului, Românii 
paie Visa Timiiouliii o politică de îm- 

Cluite. București, Cultura Naţio» 
nală, (1926), 48 p. Lei 25. i - 
= „pati. p. Lei 25. (Colecţia Ac 
oidovan ([.). — Biopolitica. Cluj. Edi- 
tura Institutul de igienă şi igienă 
socială, din Cluj, 1926, 96 p. (Biblio: 
teca eugenică şi biopolitică a „As- 
trei“ II), ? 

33 ECONOMIE POLITICĂ 

Cunescu (Ing. Stavri C.). — Mâna de lu- 
cru şi Producţia Naţională. (Bucu- 


reşti, Institutul economic românesc, 
196, 26 p. Diagrame. Lei 15. 

Ghinlea (N.). — Ocrotirea clasei de mil- 
loc. Chestiunea meseriaşilor. Arad, 
Librăria Discezană, 1926, 63 p. Lei 5. 
(Biblioteca Semănătorul Nr. 138). 

Barna (Paul). — Cartea de adrese 'tele- 
prafice a bănclor românești şi indi- 
catorul băncilor românești și indica- 
torul institutelor financiare. Rumă- 
nisches Bankadressbuch und Tele- 
grammadressverzeichnis... Arad (Tip. 
Rethy), 1928, 263 p. 

Chivulescu (Chivu C.). — Calculator pen- 
tru impozitul pe salarii la lucrători, 
Tabela l-a cu impozit de 4%, 
Tabela Il-a cu impozitul de 4 
şi 8%. Târgovişte, (Tip.  Viito- 
rul, Petre G. Popescu), [1926], 371 p.: 
Lei 300. 

34 DREPT. LEGISLAȚIE. . 

Dobrescu (Dem, 1.). — Lepiferarea româ- 
nă. Raport prezentat Congresului A- 
vocaţilor din Bucureşti în şedinţa 
dela 9 Ianuarie 1926. București, (Tip. 
Curierul Judiciar), 1926. 23 p. 

Marcovici (Vizante). — Călăuza tuncţio- 
narului necesară oricărui: cetăţean, 
jandarm, primar, poliţist, secretar, 
notar, etc. A. 7-a ediţie (corectată şi 


UNIVERSUL LITERAR 


„Janii“ din Braşov 


Conferinţa d-lui Radu D. Rosetti 


Defilarea „Junilor“ din Braşov este 
o tradiţie locală. Ei sunt o ceată de ti- 
neri cari se constituesc în suburbiul Schei 
din Braşov, în sărbătorile Paştelui, spre a 
serba un obiceiu vechiu. lată ce spune 
despre dânşii Enciclopedia. 

Se primese numai feciori şi, au în frun- 
te conducători : un vătaf, 2 armaşi (unul 
mare şi altul mic), un surlaş şi un sameş. 

Constituirea se face în ziua de Paşti 
inaintea protopopului; petrec intreaga 
săptămână luminată făcând anume es- 
cursiuni în anumite puncte din Brașov, 
şi cântă „Cristos a înviat“ jucând hora 
fără neveste sau aruncând din când în 
când buzduganul. Ziua cea nai însemnată 
e a treia a Paştelui, când însoţiţi de ro- 
mânii din Schei merg între Pietre, un 
loc romantic în partea de sus a Braşo- 
vului, de unde se întorc întrun frumos 
şi impresionant alai, având înainte sur- 
laşul. 

Origina acestui frumos obicei  ostă- 
şesc şi voinicese n'a putut fi stabilită pâ- 
nă acum. Atât se ştie că e um obicciu 
foarte vechiu. Tânărul filolog Nicolae 
Sulică face legătura junilor cu Gionii 
din Macedonia, căutând să dovedească 
astfel originea macedoneană a românilor 
din Schei. 

După ce arată de unde şi-a procurat is- 
voarele conferinţei, şi anume din cerce- 
tările d-lor G. ]. Pitiş, dr. Alexi, Sterie 
Stinghe şi Diaconovici, auzite şi de ei „de 
la băţrâni iscusiji cititori: în diferite pri- 
veghiuri“, d. Rosetti aduce contribuţiile 
sale personale. 

Conferenţiarul caută să fixeze cu atât 
mai mult serbarea junilor, cu cât ea a 
început să degenereze puţin, strigându-se 
după împrejurări : „Lrăiască partidul na- 
ționa!“, sau „Jos jidanii“. 

Intâi citeşte Regulamentul junilor, păs- 
trat cu sfinţenie în biserica Sf. Nicolae 
din Braşov. după care a scos o copie le- 
galizată. Se prevede acolo că dacă unul 
din juni nu-şi va ține angajamentul de 
onoare, Epitropia are dreptul a-l amenda 
şi a încasa pedeapsa pe cale judecăto- 
'rească, recaleitrantul fiind șters din lista 
junilor. Paragrafele sunt uncle mai inte- 
resante de cât aliele. 

Tot aşa documentele date conferen- 
parului de parohul Prişcu, din cari ce 





adaosă). Bucureşti, (Tip. lupta, Ni- 
colae Stroilă), 1926, 255 p. Lei 30. 

Pașcanu (Mihail). — Invăţământul drep- 

i comercial la București. Prele- 
re inaugurală... la Universitatea 

“din Bucureşti. Bucureşti, (Tip. Gul- 

tura Naţională), 19926, 17 p. Lei 25. 

Popovici (Dr. Nicolae). — Manual de 
drept bisericesc ortodox oriental cu 
privire specială la dreptul particular 
al Bisericii ort. române (inclusiv 
noua lege pentru organizarea biseri- 
cească din anul 1925). Vol | Partea I 
şi II. Arad, (Tip. Diecezană), 1926, 
320 p. Lei 90. 

37. INVĂŢȚĂMÂNT. PEDAGOGIE. 

Dobrian (1.). — Şcoala primară în des- 
voltarea culturală a neamului româ- 
nesc. Craiova, (Tip. Scrisul Româ- 
nesc), [1996], 12 p. 

Părimituri.. 'cu prilejul serbărei jubi- 
leului de 60 ani a liceului „Unirea“ 
Focşani, (Tip. Cartea Putnei), 1926, 
90 p. Fig. Lei 40. 

a) Manuale didactice pentru învăţămân- 

tu! primar. 

Cocişiu (Toma). — Istoria Românilor 

pentru clasele V—VI primare -(pro- 

&rama veche) şi pentru cl. IV A 

grama nouă), pentru şcolile de uce- 


"vede că vechii braşoveni au lăsat „acte 
cu blestem“ pentru aceia cari cumpărân- 
du-le proprietăţile după moarte, nu vor 
tăsa junii să petreacă pe locurile lor. 

Ungurii au văzut totdeauna cu ochi răi 
acest alai ostăşesc, şi de aceea! junii nu 
aveau voe să intre în procesiune în cetate, 
iar când se apropiau, jandarmii închideau 
perţile. Poate-i turbura şi vestea  trans- 
mișă din tată în fiu că atunci când călă- 
reţii aceştia împodobiţi cu flori vor în- 
conjura Sfatul, Braşovul va cădea în mâi- 
nile Românilor. 

Terminând, d. Radu D. Rosetti poves- 
teşte şi legenda Junilor, Cică un „împă- 
rat român” fugărit de Turci, a trecut Car- 
paţii şi a ajuns cu oștile lu poalele Tâm- 
pei, Ajuns aci, e încolţit de turci şi atunci 
se retrage la locul numit Intre Pietre. Ca 
să nu fie prins, dă pinteni calului și sare 
peste stâncile numite azi ale lui Solo- 
mon. Numai picioarele dinainte ating 
pământul, unde se poate vedea şi azi ur- 
mele copitelor armăsarului. Impăratul se 
wprăvălește. In momentul când să-și dea 
sulletul, soseşte fiul său, căruia îi spune 
unde a ascuns coroana. pe care o va găsi 
în săptămâna luminată. 

Şi de-atunci a tot venit fiul împăratu- 
lui cu românii să.caute coroana, fără s'o 
găsească. Sunt strămoșii Junilor de azi. 

Au mai căutat-o şi străinii, cari auzi- 
seră de comoara ascunsă — până au gă- 
sit-o nişte copii, din întâmplare. De aci 
şi numele cetăţii: Kronstadt, oraşul co- 
roanei. 

Dar s'a implinit tot zisa legendei, fiind- 
că adevărata coroană a fost găsită. de 
Ferdinand |. care şi-a pus-o pe cap la 
Alba-lulia, iarJunii întorși dim Budapesia 
unde intraseră biruitori, au înconjurat şi 


Sfatului Braşovului, devenind stăpânii ce- 
Lu ÎXĂL, 


tăţii. E) 


Structura socială a Brăilei 


— Conferinţa delui B. Cecropide — 


Duminică, la 11 dim. în sala teatrului 
comunal din Brăila, d. B. Cecropide şi-a 
desvoltai conferința despre „Structura so- 
cială a Brăilei“, din ciclul de conferinţe 
organizate de biblioteca populară „Petre 
Armencea“, 

In faţa unei alese asistenţe formată în 
deosebi de intelectuali, conferenţiarul a 


nici și de adulţi. Blaj, (Tip. Semina- 
rului), 1926, 76 p. Fig. Lei 15. 

Vasiliu (D. G.). — Manual de agricultură 
practică pentru cursul primar supe- 
rior clasa V. Ediţia IL revăzută și 
întregită, cu ilustraţii în text. Bucu- 
reşti, (Tip. Cultura Naţională), 1926, 
116 p. Fig. Lei 30. 

b) Manuale didactice pentru învățămân- 

tul secundar. 

Klett (Dr. Stefan). — Deutsche Handeis- 
korrespondenz fur românische Han- 
delsmittelschulen. Nach dem ol- 
fiziellen Schulprogramm zusammen- 
gestellt. Sibiu, In  Selbsverlag des 
Veriassers, 1926, 9% p. 

Lukâcs (Emil). — Wegweiser fur die 
deutsche Handelskorrespondenz. A- 
rad, (Tip. Corvin), (1926), 208 p. 

8. LITERATURĂ. 
JI. LITERATURĂ ROMÂNĂ. 
a) Poezie, 

Nemţeanu (B.). — Scriitorii români. Pa- 

Rini alese. B. Nemţeanu. Antologie 


făcută de M. Dragomirescu.  Bucu- 
ai Casa Şcoalelor, 1926, 282 p. 
pl. 


b) Teatru. 
Maior (Gheorghe). — Mânăstirea Arge- 
șului .(In cinci acte). Arad, Lihră- 


%5 


făcut o clară expunere asuprea elemente- 
lor sociale componente, ale Brăilei, 

Oraş comercial, Brăila e alcătuit de 
mari capitalişti, — de provenienţă variată 
ca timp şi întreprinderi, — din muncitori 
cu braţele, din intelectuali, exercitându-și 
profesiunea în genere în funcţie de ucti- 
vitatea, mai intensă ori ma: domoală, co- 
mercială, din o foarte vărgată categorie 
de muncitori şi slujbașşi, între mari capi- 
tatiști şi producători, precum şi dintro 
harnică, mică şi mijlocie burghezie, spe- 
cific românească, formată din elemente 
pur naționale, pornite cu' dor de muncă şi 
râvnă de progres, dela ţară. 

Flementele sociale sunt într'o continuă 
sbatere, în strânsă dependenţă de posi- 
bilităţile de export, căci Brăila e redusă 
îndeosebi la acest rol, al portului de ex- 
port. 

Ori, cum în ultimii ani, exportul a tre- 
cut printr'o criză, care a avut la origină 
şi un regim de taxe în valută forie, în- 
treaga viaţă a Brăilei sa resimţit de 
clătinarea crizei. 

A făcut conferenţiarul o largă expu- 
nere asupra stării sociale din trecutul 
Brăilei, cercelând lucrările lut Radu Ro- 
setii, Zeletin, şi ale prof. lorga. Multă 
vreme Brăila a fost raia turcească. 

După pacea dela Adrianopol sa dat 
putință exportului liber şi aici h Brăila 
Sau încrucişat vapoare din Occident să 
încarce cereale şi alte produse peniru 
Frunţa, Italia, dar mai ales pentru An- 
glia. Toate acestea aduceau nu numai 
un spor de înstărire, ci și un aport de 
civilizaţie. A , 

Din documente, rezultă că'n rândurile 
populaţiei. acestui oraş, de a cărui exis- 
ienţă se pomeneşte din veacul al XIV-lea, 
sau aşezat turci, greci, bulgari şi evrei 
exercitându-şi comerțul de' intermediari 
şi cămătărie. 

Totuş în adâncul ei, populaţia a rămas 
românească, propagând cultura şi ideo- 
logia naţională prin legăturile de comerț, 
cu negustorimea românească din Braşov 
în special, şi prin elementele româneşti 
revărsate dela sate. 

A contribuit în mare măsură la accas- 
ta și curentul naţional susținut în Brăila 
şi prin şcoală şi prin asociaţia tinereas- 
că „Avântul“, care a crciat  biblioieca 
populară „Petre Armencea”. 

IN. 


RER NE ERE N E E E E SRI SEE 


ria Diecezană, 1926, 63 p. Lei 5. (Bi- 
hlioteca. Semănătorul Nr. 139). 
roică, într'un act, şi două tablouri, în 
versuri. Bucureşti, Casa Şcoalelor, 
1926, 117 p. + erata. Lei 50. 

c) Roman. Nuvelă. 

Iacobescu (Al.). — Icoane şi privelişti. A- 
rad, Librăria. Diecezană, 1926, 63 p. 
Lei 15. (Biblioteca Semănătorul Nr. 
136—137). 

Pascu (Adrian). — Domnul Şef... (Schițe 
din viaţa funcţionarilor). Bucureşti, 
Adeverul, (1926), 70 p. Lei 6. (Biblio- 
teca Dimineaţa. Nr. 51). 

Teodorescu (D. N.). — Radeş. Bucureşti, 
Adeverul, [1926], 72: p. Lei 6. (Biblio- 
teca Dimineaţa Nr. 49), 

II. LITERATURĂ STRĂINĂ. 

Franyâ (Zoltân.) — Hindu erotika. Az 6 
ind irodalombâl kivalotita et kiad- 
ta. Arad, Ul Gânias, [1996], %p.-+5 

Moşoiu (Alfred). — Striaha. Comedie e- 
pl. Fig. 

III. LITERATURĂ STRĂINĂ TRADUSA. 

Shaw (Georg Bernard). — Profesiunea 
d-nei Warren. Comedie neplăcută în 
patru acte.  Pusă pe românește de 
Victor Ion Popa. Bucureşti. Adeverul, 
[1926], 126 p. Lei 10. (Biblioteca Dimi- 
neaţa Nr. 52—53). 








16 


UNIVERSUL LITERAR 


E CO URI 


REDACȚIONALE 

D Abundența de materie și necesităţi 
de tehnică pascală au făcut ca o bună 
parte din chiar această literatură fes- 
tivă să nu încapă în nuinărul de faţă. 

Fa va apare în numărul următor, îm- 
preună cu Menţiuni critice şi celelalte 
rubrici sacrificate. 

Cerem scuze pe această cale d-lor 
autori şi-i consolăm cu cuvântul celui 
ce sa răstignit pentru noi oamenii: în 
faţa posterităţii, cei din urmă cu şi cei 


dintâiu. 
PREMIUL DE PROZA 
ș UNIVERSUL LITERAR 

_D Comisiunea literară, ce s'a oferit să 
chiească, să trieze şi să decearnă premiul 
de proză de 5000 lei — „Universul lite- 
rar' — neputând iucra în timpul vacan- 
joi Paştilor, se va întruni imediat după 

uminica Tomei, când va hotări în con- 
secinţă. 

GRAVURI 

D Miununatele gravuri ocazionale din 
numărul de faţă sunt reprodus din 
Bibliografie veche româncască de Ion 
Bianu și Nerva Hodaş. 

VOX POPULI 
Craiova, 27/111/926 

0), Onor Redacţia „Universul Literar” 

Stimate Domnule Perpessicius, 

Vă rugăm să binevo'ţi a publica în 
„Universul l.iţerat“ lucrări de eminen- 
tul scriitor Iox Minnlescu. Credem, că 
veţi lua în consideraţie aceste rânduri, 
Să ne răspundeţi la rubrica „Ecouri“. 

Cu deosebii respecii vă salută 
Un grup de cititori din Craiova. 
LITERATURA ROMANA 

IN ESPERANTO 

CJUltimul număr al revistei lunare 
„Literatura Mondo”, căre apare în limba 
esperanto, aduce traducerea în limba es- 
peranto a unei nuvele din volumul Icoa- 
me Şierse de Vlăhuţă, datorită d-lui Ti- 
berin Morariu. 

EXPOZI 


0] Pictorul Poitevin-Skeletti şi sculpto- 
rul Lidia de  Koizebue fac  cunoscul 
că au deschis Expoziţit de tablouri şi 
sculptură în sala „Mozarit din Culea 
Victoriei, palatul „] pa“. Ex- 

ziția e deschisă dela 1 Aprilie la t5 

aiu între orele 9—4 şi 3—7 seara, 
REVISTE 

DO VIAŢA LITERARA -(î. 6. 27 Martie) 
publică începutul unei serii de comen. 
tarii la actualitatea literară: Pe răbojul 
vremii de d. G. Murnu, Ă 

Un interviu cu d. Eugen Lovinescu; 
4Pogzia şi Massa“, obserwmţiuni para 
doxale de d. Vl. Streinu şi o amuzantă 
gazetă rimată de pseudonimul Tartacot:" 4 
critici are Ţara!", diu care extragem: 

Cel de-al doilea 'nlinzându-şi 

ciocul, ca pe-un patrafir 
hirotonisește genii, 

pentru asta, dând şi-un „Gyr! 


Şi subțire-apoi dectară: 
e “apodoperu, e az 

Ca o mare 'n care, simgur, 
Se avântă un „lalaz”!... 

E] ADEVARUL LITERAR ŞI ARTISTIC 
(VIL ar. 277, 28 Martie) publică o con- 
vorbire cu d. G. Topârceanu, şi luxu- 
Want, ca de obiceiu, în scrisul său așa 
de personal: O poveste de dragoste de 
Sărmanul Klopgtoek. 

0Q SBURATORUL (IV. 2. | 
Aprilie) aduce un editorial: Poporanis- 
niul anacronic de d. E. l.ovinescu, poezii 
de d-nii:' Vladmir Sţreinu, G. Nichita şi 
Camil Baltazar.—Duplex, admirubila poe- 
zie a d-lui VL. Sineinu, ar trebui repro- 
dusă în întregime: 


sepie nouă, 


Pe-acelaş pisc din care printre cremeni 
Mi-am răsucit eu trunchiul de gorun, 
De o potrivă cerw'ţi supse-asemoni 
Mijlocul cald în mladă de alun. 


D-na Hortensia Papadat Bengescu con- 
tinuă cu fragmente inedite: Prinţul 
Maxenţiu, romanul său; d. F. Adreca o 
elogioasă glosă ja literatura d-nei Ben- 
gescu. Revista Cărţilor şi Revista Re- 
vistelor, diversă; di ipounpetenţă. 
_„Aspectele vieţii literare” scrise de d. 
E. Lovinescu, prea interesante şi pole- 
mice, pentru a nu reveni, în numărul 
viitor. 


CARȚI PRIMITE 
(asupra cărora vom reveu:) 

„HENRIC STAHL: Gratologia și exper- 
tizele în scrieri. Anonimul-Falsul. Cu 
2v4 autografe şi documenie graivlogice. 
Editura „Cartea Românească”, 1926. 
Preţul lei 140, 

HENRIC STAHL: Un Român în lună, 
roman astronomic ilustrat de pictorii 
Stoica şi Murnu, ed. M-a; lei 4. 

ION P. CONDIESCU: Dortrina admi- 
nistrativă, (Problemele zilei, 4), ed. „Re- 
vistei imdustriale”», 1936; lei 10. 


I. GIIEREA (C. DOBROGEANU): Studii 


critice, vol. IV, prima ediţie, ed. „Uui- 


versala”, preţul 40 lei. 
CONCURS DE POEZII 

_D Prezidenţia Corului „Gutenberg“ din 
Cluj publică concurs pentru : a) Textul u- 
mei poezii pentru un „Cântec de vin“ (ve- 
selie) în ritm săltăreț, limbă clară, curgă- 
toare, care să se poată pune pe note. Ex- 
tensiunea între 12 si 16 rânduri; b) pen- 
tru textul nnui cântec funebru, potrivit 
Î se cânte la înmormântările muucitori- 
lor. 

Terminul de concurs: 15 Mai 1926. Lu- 
crările se vor trimite în dublu plic, unul 
va conţine poezia prevăzută cu motto, al 
douilea, pe care va fi scris motto-ul, va 
conține numele autorului. Pe plicul cu a- 
dresa Corului : (Corul „Gutenberg“, Clui, 
strada Memorandului 23) se va indica vi- 
zibil „Lucrare pentru concurs“. Pentru fie- 
care text în parte se stabilesc câte două 
premii : Premiul I 300 lei; Premiul II 150 
lei, de fiecare poezie. Toate lucrările in- 
trate la concurs devin proprietatea corului 
„Gutenberg“ indiferent dacă sunt sau nu 


premiate, 
TEATRALE 

D Premiera piesei „Tinerețe fără bă- 
trâneţe“ de d-nii Ion Pillat şi Adiiau Ma- 
piu sa hoiărit definitiv pentru Vineri: 
9 Aprilie. 

() „Manechinul Sentimental“ de d. lon 
Minulescu va Îi în curând jucată de tru- 
pa ilin Vilna. 

ia Featrul Noţional se repetă „Mitu 
Boeru!” de d-nii Setescu şi B. Alinescu. 

DI Ucenicul vrăjitor piesa «d-nei Ste- 
fania Zoltoviccanu se va reprezenta la 
“Veatrul Naţional în cursul lunei Aprilie. 
În rolurile principale vor apare Dida So- 
lomon, Sonai Cluceru, G. Calboreanu şi 
Băltăţeanu. 

0 Premiera operii .Salumea“ de Ri- 
chard Sirauss a fost definitiv fixată peu- 
tru Sânibătă 17 Aprilie. 

C] Prima reprezentaţie a tenorului P. 
Raiceff va avea loc la 15 Aprilie cu Manon 
«le Massenet, 

Se va relua şi Bohema to! cu tenorul 


Raicelf. : 
OPERA, CONCERTE 

DI În turneul ce] va face în țară în 

cursul lunei Mai, Opera Română, se var 


Redactor : PERPESSICIUS 





cânta operele „Faust“, :„Bărbierul din 
Sevilla” şi „Manon”, Ş 

O Miercuri ? Aprilie se va da la Ateneu 
recitalul de pian cu A. Rubinstein. 

D Concertul „Filarmonicei“ are loc 
Vineri, ? Aprilie la Ateneu. 

D Vineri 23 Aprilie tot la Ateneu va 
avea loc concertul simfonic al tiuiunci 
artiştilor instrumentişti. 

(] Ziarele franceze comentează cu viu 
interes succesul obținut de „Boris Godu- 
nov“ la Acadenria Naţională de muzică 
unde a fost cântat de actorii ruşi în lim- 
ba rusă. 

Cu acest prilej unii susțin că unumnite 
opere nu pot fi reprezentate in tradu- 
cere fără u nu li se pierde culoarea spe- 
cifică. Se cilează ce pildă Carmen, Pelleas 
et Melisande, Penelope  peniru limba 
franceză. 

O Jean Morâas lăsase prin testament 
cu fondurile ce vor reveni dinu vâuzarea 
volumelor sale să fie vărsate unei case 
speciale din care să se iustituie un pre- 
mit de poezie anuală. 

Maurice Barres şi Henry de Regner 
fuseseră însărcinaţi de Mureus cu decer- 
marea acelui promit. | 

Azi el va fi decernat numai de |. Re- 
gnier, căruia i se va remite săptămâna 
aceasta un cek de 40.000 franci, totalul 
sumei depuse peniru fondul premiului 
„Jean Mor&as”. 

Timoţia ce a produs printre pouţii fran- 
cezi vestea acestui frumos premiu, no 
pot simţi mai viu decât poeţii. 

D] In afară de premiul pentru poezie 
„Jean Moreas” în Franţa stau mai tustie 
init două premii: Premiul „Jules Verne” 
de 5000 franci care se va decoraa în 
fiecare an în luna Noembrie uuri lu- 
crări ce se publică în „Lecture pour tuas* 
şi premiul Sindicatului Romancierilor de 
1000 franci, ce se va decerne anual unui 
roman ales de comitetul sindicatului, 

D Oraşul Montpeller orgamizcază un 
campionat artistic cuprinzând categoriile 
cele mai variate: cântăreţi de operă, de 
operă comică, comici, acrobaţi, cipleiişti 
«tc. etc. : 

Vor fi admişi însă numai artiștii ama- 
tori de ambele sexa şi de toate naţionali- 
tățile, fără limită de vârstă. 

fiecare conenreni va fi autorizat să 
execute două numere după placul său. 
Organizatorii avizează pe candidaţi că 
nici un „bis” nu va fi acordat, oricare ar 
fi succesul, obținni,. i 

Concurenţii premiaţi vor fi recompea- 
saji, dacă voesc cu angajamente la dife- 
ritele Music-halluri din sudul Franţei, 

TI] Un frumos succes a obținut by f)deon. 
„Discipolul Dracului“ de Bernard: Sshaw 
care sa jucat la noi pe scena Veatrului 
Regina Maria. 


BIBLIOGRAFIE 
Publicaţiile Academiei- Române, __ apă 
rute dela 1925: Andrieşescu Î. „Piscul 


Crasani“, 40 lei ; Mihailescu V. „Aşeyeză- 
rile omeneşti în câmpia română”, 25 li; 
Panaitescu P, P. „Influenţa polonă în o- 
pera şi personalitatea. cronicarilor Ureche 
şi Miron Costin“, 60 lei ; lorga N. „Dom- 
niţei Auca şi patronajul ei literar”, 25 
lei ; Babeş Dr, V. „Louis Pasteur”, 12: 
lenescu-Bujor Dr. „Studiul petrografic şi 
tehnic al rocei: de trass", 18 lei; Istrati 
Dr. şi Mihăilescu, „Chilimbarul din O- 
lăneşti”, 3 lei ; Marinescu Gh. Dr. „Viaţa 
şi apera lui Cajal”, 35 lei ; Panaitescu Ge- 
meral „Ştiinţa fortificaţiei în Românie”, 6 
tei ; Rick Iulian, „Climatografia câmpiei 
dintre râul Olt şi râul Argeş“, lei 25.