Cuvantul Legionar nr. 135, octombrie 2014

Dacă vom băcea aceia, podelele car Iapa 


A Prangt-4te dun Lea 19 4 
Pi 


CUVANTUL 
LEGIONAI 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 


- în duhul NAȚIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul XI_Nr. 135 OCTOMBRIE 2014 


Apare în ULTIMA ZI a lunii 2,5 lei 


Director fondator: NICADOR ZELEA-CODREANU 


Redactor-şef: Nicoleta Codrin 
RELAȚII CU PUBLICUL: 


Marius Prichici OP 32, CP 157, Bucureşti, tel.: 0746700117, e-mail: cuvantul-legionarQzelea-codreanu.com 


Felzpuiu, Senectutea verde 


Sate, Ce-aţi pierdut din vedere 
Cardul de sănălate 


DEI A aa 


Românii îşi aleg din nou preşedintele. 

De un sfert de secol sunt liberi să-şi 
desemneze conducătorul care să-i 
reprezinte şi care să le aducă bunăstarea 
mult visată în anii comunismului. De un 
sfert de secol îi aleg pe cei care li se par 
cei mai buni ca să-i guverneze şi să 
administreze țara. 

Atunci de ce sunt din ce în ce mai 
săraci, mai plini de griji şi necazuri? 

O fi România un caz patologic de 
"democrație  dâmbovițeană”, cum ne 
persifla Brucan? 

Că doar "democraţia este cel mai bun 
sistem de guvernare din istorie”, "se aplică 
în toate țările avansate” etc. 

Să ne amintim că filosofii cei mai de 
seamă din patria unde s-a născut 
DEMOCRAȚIA remarcau că aceasta e 
unul dintre cele mai proaste sisteme de 
guvernare. 

SOCRATE o considera o “nebunie” 
pentru că în timp ce în orice afacere 
hotărăşte specialistul, în afacerile cele mai 
importante pentru toți, adică în conducerea 
statului, trebuie să hotărască numărul de 
voturi. 


PLATON afima că democrația ari 


funcţiona numai dacă fiecare alegător ar fi 


un filosof, enumerâmd cele cinci forme de || 
guvernare, de la cea mai bună la cea mai |) 
rea şi constatând că democrația este || 
produsul oligarhiei şi anticamera || 


tiraniei. 


O nouă trădare 
Piesă Cezionară interlelică (XI) 


Direrte Istoria leului românesc 


Editorial: 


SITE: www.zelea-codreanu.com 

CUPRINS: 
Direrie Cum se creează banii azi 
Mogtenirea Codeana” NI) 
— Corenondență Câinii nu umblă cu soiul 
- aţi ai cele lev noaitre paid eg 
Caracuri, Vgta Veda 


DE LA PLATON LA LEGIONARI 


ARISTOTEL, întemeietorul — ştiinţei 
politice, observa că mecanismele 
electorale au un rol simbolic, mai degrabă 
formal. Nu determină, ci confirmă 
aşezările de putere din cadrul 
sistemului. Prin intermediul alegerilor 
oligarhia este camuflată, nu destructurată 
(cazul României după 1989). 

Peste două mii de ani CORNELIU 
ZELEA-CODREANU avea să explice pe 
înțelesul tuturor problema democrației: 

"Adevărul nu depinde nici de majoritate, 
nici de minoritate, el îşi are legile sale. 
Găsirea adevărului nu poate fi încredințată 
majorităţilor, după cum în geometrie teoria 
lui Pitagora nu are a fi pusă la votul 
mulțimii, pentru ca aceasta să-i hotărască 
adevărul sau să i-l nege. 

Democraţia, bazată pe principiul 
elecțiunii, alegându-şi ea elita, săvârşeşte 
o fundamentală eroare din care decurge 
întreaga stare de nenorocire, tulburare şi 
mizerie. Este ca şi cum am avea 
pretenția de a determina, prin vot şi 
majorități, poeţii din sânul unei nații, 
șI scriitorii, mecanicii, aviatorii sau atleții. 

Pentru orice idei sau pentru orice 
candidat la guvernare se pot capta oameni. 
Se pot câştiga voturi. De aceea 


(cbtinuare îăipad. 2) 
Wioolta Cad 


DE LA PLATON LA LEGIONARI 


' nu depinde de înţelegerea de către popor a 
acelor idei, legi sau oameni, ci de cu totul altceva: de 
măiestria oamenilor în a capta bunăvoința 
mulțimii. Democraţia va alege pe oameni fără nici 
un fel de scrupul, deci fără morală. Pe cei care vor 
plăti mai bine, deci pe cei cu mai multă putere de 
corupție. Pe scamatori, şarlatani, demagogi, care 


TE iesi mai bine la concursul de scamatorie 

Şarlatanie, demagogie, din timpul eri i 
i oa 

electorale. , & SE, 


Democraţia ne-a creat o <<elită națională>> 
având la bază nu vitejie, nici iubire de țară, nici 
jertfă, ci vânzarea de țară, satisfacerea 
interesului personal, mita, traficul de influență 
îmbogățirea prin exploatare şi furt, hoția, laşitatea, 
adică doborârea adversarului prin intrigă. Această 
<<elită națională>>, dacă va continua să ne 
conducă, va duce la desființarea statului național 
român.” 

Textul pare scris azi. A trecut peste noi un veac 
dar nimic nu s-a schimat în esență. Problemele 
societăţii româneşti contemporane sunt aceleaşi cu 
cele din perioada interbelică 

Soluţia? 

„Platon vedea rezolvarea problemelor societății 
prin crearea unui stat "aristocratic", adică un regat 
condus de oamenii cei mai înţelepţi şi virtuoşi, 
formaţi prin studiul filosofiei şi artelor, Nu se referea 
la o castă de nobili privilegiați prin naştere şi avere, 
ci la o aristocrație a spiritului. E! considera că etica 
este temeiul etem al politicii şi că puterea este o 
sarcină impusă guvernanților, o datorie, şi nu o 
satisfacere a intereselor proprii. 


Platon a fost discipolul lui Socrate şi 
învățătorul lui Aristotel, fondatorul primei 
instituţii de învățământ superior, Academia din 
Atena. În "Republica”, una dintre lucrările sale 
cele mai de seamă, filosoful. tratează despre 
organizarea  statului-model şi analizează 
tipologia regimurilor politice. 


ARISTOCRAȚIA 


Conform lui Platon, este cea mai bună formă de 
guvernare, dar în care domnitorul trebuie să fie 
neapărat un înțelept şi un virtuos, al cărui suflet a 
fost educat prin studierea artelor şi filosofiei pentru 
cunoaşterea virtuţilor adevărate. 

Având în vedere faptul că domnitorul ar fi cu 
adevărat înţelept, el nu ar vrea să obţină putere sau 
să acumuleze avere pentru că el ar şti că oamenii au 
nevoie de el să-i conducă spre prosperitate, 
bunătate şi frumuseţe. : 

Având în vedere faptul că domnitorul ar fi virtuos, 
el nu ar putea să înşele şi să abuzeze cetăţenii. = 

Este foarte important de subliniat faptul că, în 
conformitate cu filosofia lui Platon, aristocrația este 
cea mai bună formă de guvernare doar atâta timp 
cât domnitorul este în totală concordanță şi 
armonie cu populația. 

Pentru Platon - ca şi pentru Socrate - este 
suficient să cunoşti binele pentru a-l practica, iar 
binele este scopul suprem al omului. şi explică 
existența Universului, iar etica este temeiul etern al 
politicii (ca şi pentru legionari)! E 

Platon concepe politica în sensul educației, de 
aceea trebuie să guverneze cei mai buni. 

Prima sarcină a politicii nu are nimic a face cu 
gestiunea administrativă şi economică a afacerilor 
comune. Înainte de toate, politica trebuie să 
convertească cetatea umană la valori 
transcendente, să facă oamenii să fie mai buni. Cel 
care guvemează trebuie să educe poporul . în 
vederea binelui. ş : 

Puterea este văzută ca o sarcină impusă 
guvernanților, un serviciu, o datorie, şi nu ca o 
satisfacţie a intereselor proprii. 


3 i eeaşi 
Şi legionarii aveau să preconizeze aceeaş 


soluție: o aristocrație a spiritului. 
Diferenţa față de Platon constă în fagi Ca eă 
trecut la organizarea şi educarea gineretu Miz "de 
a celor ce aveau să devină sono tu 
mâine” ai țării. Mircea Eliade remarca: În rtfă 
legionar, odată cu alte miracole realizate prin Ia 
elan şi voință creatoare, a pus temeliile a iei 
româneşti care e menită să schimbe sensul Euti 
acestui Neam. (...) A creat conştiinţa unei Mt 
istorice (...). Conştiinţa unei misiuni istorice a În 
întotdeauna caracteristica oricărei japca (9) 
locul aristocrației de sânge, LEGIUNEA CREE 
NOUĂ ARISTOCRAȚIE: A SPIRITULUI. În locu 
elitelor care-şi moşteneau drepturile odată cu vea 
şi păcatele strămoşeşti se naşte o nouă elită care-şi 
cucereşte libertatea învățând să moară şi să se 
jertfească.” ; 
"Voi, legionarii, faceţi ce faceți şi ajungeţi mereu 
la Legiune şi Căpitan” vor spune unii. i 
Aveţi dvs. vreun exemplu mai bun?! A existat 
vreo organizaţie care să se jertfească pentru binele 
colectiv, care să dea eroi şi sfinți? i 
Atunci când pornise Mişcarea Legionară Comeliu 
Zelea-Codreanu realizase că "ţara aceasta piere din 
lipsă de Oameni, nu din lipsă de programe”. Şi 
pentru că omul este definit în principal de virtuțile de 
caracter, a conceput un program de educaţie eroică 
şi creştină, învățând tineretul disciplina, tenacitatea, 
efortul, curajul, cinstea. Practic a început pregătirea 
mijloacelor de guvernare, adică să formeze cadre 
capabile, creatoare, incoruptibile, care să 
acţioneze în terenul politic. Oameni dârji, nepăsători 


kk 


DEGENERAREA POLITICĂ 


Platon afirmă că forma originară a societăţii 
care se aseamănă cel mai mult cu ideea de 
Stat, cu statul, ideal, este un regat. al. 
oamenilor celor nai“ înţelepţi. Este atât de 
apropiat de perfecțiune încât pare greu de 
înțeles cum se poate schimba. Aceasta totuşi 
se produce, dată fiind firea omenească, şi 
urmează cele patru stadii principale ale 


Punctul de plecare al organizării politice 
aristocratice trebuie să fie raţiunea întemeiată pe 
dreptate. 

Platon credea în nemurirea sufletului şi în 
răsplata pe care zeii o pregătesc celor buni şi 
pedeapsa rezervată celor răi, corupți, care au impus 
sisteme politice în defavoarea poporului, gândindu- 
se doar la propriul interes şi prestigiu. 


TIMOCRAȚIA 


Este forma de guvernământ în care conducerea 
aparţine războinicilor, în care toate deciziile politice 
au scopul de a întări puterea militară şi statală. 

Timocraţii pot avea virtuțile aristocraților, dar 
puterea deținută îi poate duce la războaie şi lupte. 

Timocrația este un fel de guvern care apare 
atunci când aristocrația începe să degenereze. 


OLIGARHIA 


Este sistemul de 'guvernare în care puterea 
politică şi economică este deţinută de un număr 
restrâns de persoane privilegiate. 

Cei bogaţi, care sunt mai puţini, conduc, iar cei 
săraci trebuie să se supună. Acest lucru constituie o 
problemă deoarece oamenii bogaţi nu sunt neapărat 
cinstiți, şi atunci când puterea este în mâinile acestor 
persoane bogaţii vor încerca să devină mai 
bogați, iar cei săraci vor deveni şi mai săraci din 
cauza proastei politici. 

Acest sistem este generator de revoluții şi sortit 
decăderii. 


DEMOCRAȚIA 


Este penultima treaptă a degenerării politice, 
copilul OLIGARHIEI şi, de asemeni, regim sortit 
decăderii întrucât "democraţii trăiesc numai pentru 
satisfacerea unor dorințe deşarte şi impure”. 


- nimic nu garantează că un 


de moarte, iubitori de dreptate şi libertate 
care să facă o revoluție creştină. : 

Principiului tacticii amorale "scopul Fie 
mijloacele” eneralizat în politică, legionarii i. | 
deviza "Decât să învingi printr-o mişelie, maj au Opus 
cazi luptând pe drumul onoarei. Pentru îs re să 
schimbă doar persoana învingătorului, miei! se 
sine rămânând neschimbată în lume. "py „ăia î 
orice preț, ci onoare cu orice preţ. 

Problema care se punea atunci Şi care 
pune şi azi - şi de care depind toate celelă se 
este înlocuirea acestei false <<elite>> cu te 
națională. a 

Acest proces durează însă. Trebuie răb, 
şi mai ales tenacitate. 

Dar, aşa cum nu s-a inventat Pastila-minune 
efect instantaneu (exceptând analgezicele . - CU 
însă nu vindecă, ci doar "ameţesc”, păcălesc 
viața socială nu există soluţii care să 
problemele "peste noapte. 

Soluţia pentru redresarea morală 
a noastră ca popor „este Crearea 
româneşti care să aplice principiile 
viața publică. Singura! E 

Ne-a rămas modelul. Să-l urmăm! Attfe| - 
vom continua drumul spre dezastru. Ne vom întreba 
la fiecare patru ani nu cine este cel mai bun, ci Cina 
este cel mai puţin rău pentru noi şi nu vom avea d 
ales decât între Scaraoschi şi Sarsailă, între Dracu şi 


Aghiuţă. 


O elită 


dare, timp 


. re 
), nici în 
Tezolve 


Şi materială 
unei elite 
creştine în 


PLATON 


degenerării politice: timocrația - cârmuire 
exercitată de nobili ce urmăresc onoarea şi 
gloria, formă care apare după distrugerea 
statului perfect, aristocratic, apoi vine oligarhia 
- cârmuirea familiilor bogate, apoi democrația 
- domnia libertăţii (a anarhiei, de fapt); iar la 
urmă tirania, al patrulea şi ultimul “stadiu de 
boală al unei societăţi”. 


Pentru că bogaţi îi 
înşeală şi îi asupresc pe cei 
săraci, aceştia din urmă, fiind 
mai numeroşi, cred că dacă 
îşi aleg pe unul dintre ei care 
să îi reprezinte, interesul lor 
ar prevala. Dar deoarece 
masele nu sunt educate, 


conducător ales este suficient 
de înțelept care să 
reprezinte nevoile lor reale 
şi nu cele iluzorii. Nevoile reale conduc la 0 
creştere spirituală şi la înțelepciune, iar cele iluzorii 
sunt cele care ating simțurile şi creează stări iluzori. 
Deci, cu excepția cazului în care masele sun 
educate, ele nu sunt apte de a-şi alege conducătorul 
Numai un filosof ar fi cu adevărat capabil să ştie 
să acorde prioritate într-o ierarhie a valorilor; pe când 
masele needucate sunt ignorante şi, prin urmare, 
incapabile de alegere corectă, mai ales că mulțimeâ 
este nestatornică şi schimbătoare, cedând în fața 
discursului demagogilor. ; nici nu 
Un politician nu se improvizează şi nici 1 
este desemnat în urma unei trageri la sorți. in 
Democraţia nu face decât să introducă azi 
Stat atunci când intervin în discuţie probleme cap! 
pentru guvernare, de aceea este una dintre cele 
rele forme de guvernare. 
Democraţia degenerează în tiranie. 
TIRANIA istă 
Societatea devine un haos total în care nu zeta 
nici o regulă, nici o prioritate şi nici o lege. PE ternic 
fond se instaurează tirania: cine este mai PU 
conduce şi face ce-i place. : 
Nimeni nu este capabil să elimine un tiran 
putere deoarece nici o lege nu este respectată. 


de la 


P292 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 


Flu 


cu di. Grigore Tărâță 


veteran de război, fost deținut politic, 93 de ani 


SENECTUTEA VERDE 


Domnul Grigore Tărâţă, nepotul Comandantului Diviziei pentru a fi legionar, a fost însă - şi a rămas - un simpatizant activ. 


Regale de Gardă, generalul Dumitru Coroamă care a refuzat să 


A fost pe frontul de Est şi pe cel de Vest, primind distincții, şi a 


tragă în legionari la 3 sept. 1940, este martorul unui veac de îndurat prigoana şi temnița comunistă păstrându-şi sclipirea din 
istorie. În casa părinţilor săi au fost găzduiți Căpitanul şi camarazii ochii albaştri şi verticalitatea sufletească. 


săi când veneau pe plaiurile Bistriţei. Copil în acea vreme, prea mic 


Drumul în spirale lente prin munţii de o 
neasemuită frumusețe ne-a adus la o casă 
gospodărească inundată de verdeață, cu 
măr în curte. Un câine bătrân ca vremea ne- 
a anunţat sosirea hămăind răguşit dar |ă. 
fluturându-şi coada prietenos. 

Născut la 14 febr. 1921 sub geana! 
Ceahlăului, amfitrionul respiră aerul tare al | 
înălțimilor la propriu şi la figurat: a 
împrumutat parcă din dârzenia peretelui de 
stâncă, deşi e senin şi blând ca o zi de 
toamnă pe creste. 


- „Trăiască Legiunea şi Căpitanul! l-am 
salutat cu mâna dusă la inimă şi ridicată spre 
cer, simbol al afecțiunii. 


= Trăiască Legiunea şi Căpitanul! ne-a 
răspuns, cu fața luminată toată de un zâmbet 
tineresc, venit parcă din alte timpuri. 
Discuţia s-a înfiripat firesc, ca şi cum ne 
Ştiam de-o viaţă. 


- Care este secretul longevității dvs.? 


- Am mâncat de toate, n-am băut, n-am 
fumat. N-am făcut exces de nimic. Şi am luat 
mereu partea bună a lucrurilor. Pentru că orice 

„necaz, ori te omoară, şi atunci nu mai ai nici 0 ( 
“problemă, ai scăpat de toate, ori te căleşte! O fi 
şi gena de vină, o fi şi aerul... Nu ştiu. Am iubit | 
natura şi sportul şi mi-am petrecut o bună parte 
din viață în vârful muntelui, la stația (ă 
meteorologică. De fapt nu dețin nici un secret. 


- Acelaşi lucru l-am auzit şi de la Viorel 
Tănase din Sibiu, cel mai bătrân legionar din 
lume, mort la 103 ani. 


- Am citit despre el în ziarul nostru. Colonelul 
Nicolae Badea-Petrescu mi l-a pus prima oară în 
mână (n. n membru al Senatului Legionar şi 
secretarul nostru de redacţie de la început şi până a 
survenit moartea sa neaşteptată, în nov. 2009). Ce 
om extraordinar! Se vedea că fusese militar: om 
dintr-o bucată, serios, modest, inimos. 


- L-am iubit mult. ÎI simțim alături de noi şi în 
acelaşi timp îi simţim lipsa, e un paradox! 

- Îmi pare rău că nu l-am întâlnit niciodată pe 
Viorel Tănase. Ce om, ce vremuri! El l-a cunoscut pe 
Căpitan, a stat de vorbă cu el! Şi eu am vorbit cu el, 
dar la nivel de copil. 


- Ce amintiri aveţi cu Căpitanul? 


- Se purta frumos cu toți, era politicos şi amabil. 
impunea respect şi dragoste în acelaşi timp. Umbla 
îmbrăcat în costum național şi avea un râs plăcut. 
Îmi amintesc că odată mi-a făcut cadou un ceas de 
mână pentru copii. 

Căpitanul era foarte credincios, se ruga, mergea 
la mănăstiri, mergea regulat la biserică. 

Era prieten cu ai mei şi stătea întotdeauna la noi 
când venea prin Moldova. Mama avea o soră 
măritată la Huşi, şi aşa s-a împrietenit cu surorile 
Căpitanului. A participat la nunta lui. Apoi s-a măritat 
cu tata, poştaş în sat, care era legionar. 

Căpitanul venea şi cu prof. Codreanu (n. n.: tatăl 
Căpitanului) şi cu Decebal (n. n.: unul dintre. frați) 
care a stat la noi o vară. 

La început jidanii (n. n.: termenul de 'jidan' era 
folosit până de curând şi nu avea sens peiorativ, iar 
di, Tărâță este 'de modă veche") erau speriaţi 
grozav când îi vedeau pe legionari: se închideau în 

case şi trăgeau obloanele la magazine. 


Acum, la 93 de ani, fostul meteorolog îşi rememorează viaţa. 


Au venit legionarii, care nu le-au dat 
nimic. Doar cântau şi îi ajutau la fân. 

ş Şi ăştia, dom'le, i-au votat pe 

legionari!! Le-am dat de băut de pomană!” 

Asta s-a petrecut cu ocazia alegerilor de 
la Tutova, când prof. Codreanu a fost ales 
deputat în Parlament. 

Mi-a plăcut. Aveam pe atunci 
unsprezece ani. 

Legionarii din sat au mâncat bătaie însă 
la propriu de Ia liberalii furioşi că le luaseră 
voturile. Mai ales că în urmă cu un an 
Căpitanul fusese ales şi el deputat de Neamţ 

Toţi de pe Valea Bistriţei erau 
legionari, mergeau cu plutele pe râu, 
cântând. Veneau şi bucovinenii de la Vatra 
Dornei, era o feerie să-i vezi! 


- Chiar, aprops de "feerie”, care e cea mai 
frumoasă amintire din viața dvs.? 
- O fată de care m-am îndrăgostit când eram 
5! pe front. 
Urmează o tăcere prelungită. 
- Am înțeles: vreţi să trecem la alt subiect... 
- Cam aşa... Dar dacă tot am început... O 
| chema lrina şi era cehoaică. A învăţat 
româneşte - “pentru mine şi _am purtat 
| corespondență după ce m-am întors în țară. A 
venit în România, dar eu eram însurat deja. 
- Acum chiar că am înțeles... 


- N-am avut ce face! Se terminase războiul şi 
(£| trebuia să mă întorc în țară. Nu vroiam să renunţ 


vreo 


"| mama. Credeam că o voi uita pe Irina şi că mă 


dt la Ceahlăul meu şi nici n-o puteam părăsi pe 
P 


Când au văzut că nu le făceau nimic, că nu-i 
agresau, s-au liniştit 
- Căpitanul a stat aici? 


- Nu. Casa părinţilor mei se află azi sub apă, în 
lacul de acumulare creat prin darea în funcțiune a 
barajului, prin 1958. A fost distrusă atunci prin 
inundație jumătate de sat. 


- Vă aduceţi aminte şi de alte personalități 
legionare? 

- Sigur! De prof. lon Zelea-Codreanu, care a tras 
la noi cu ocazia alegerilor de la Tutova, şi care era 
un bun vorbitor, te însuflețea; de Radu Mironovici, 
care oprea aici în drum spre cabana legionară de pe 
Rarău, de gen. Gh. Cantacuzino-Grănicerul, cu 
pieptul plin de decoraţii, care m-a impresionat 
profund cu barba lui mare şi albă şi cu glasul tunător, 
de Nicolae Totu, Bănică Dobre, Petre Țocu care 
veneau să facă propagandă Legiunii, de Nuţu 
Eşanu, personalitate legionară locală. Radu 
Mironovici conducea "Căprioara” (n. n.: maşina 
Legiunii). Îmi aduc aminte că mereu o repara. Era 
blând şi plăcut ca fel de a fi. Mă lua şi pe mine să mă 
plimbe. Eram mândru că mergeam în propagandă 
electorală cu legionarii. Cântau şi le vorbeau 
oamenilor de la suflet la suflet. "Nu promitem să-ţi 
facem ție ceva, ci promitem să aducem dreptate 
în țară” spuneau. Şi oamenii îi urmau. Îmi amintesc 
ce povestea un vecin altui consătean: 

"Au venit liberalii şi le-au dat oamenilor să 
bea, apoi au venit țărăniştii şi le-au dat şi ei. 


«| va uita şi ea pe mine.... 


- Dacă aţi fi ştiut ce va urma, ați fi rămas 
“ acolo? 


- Nu cred. Nu era în spiritul meu să fiu fugar prin 
țări străine. 
- Vă rugăm, povestiţi-ne câte ceva din viața dvs.! 


- În 1939 am terminat liceul şi am dat examen la 
Şcoala Militară de Radiotelegrafişti şi Maiştri 
Militari. Am absolvit şi am fost repartizat în Batalionul 
54 Transmisiuni care deservea Armata a IV-a. 

Războiul m-a prins la Focşani, de unde am 
plecat pe front în cadrul Regimentului IV 
Transmisiuni, urmând traseul Bârlad — Huşi — 
Chişinău - Tighina -— Tiraspol — Odesa, apoi din nou 
Tiraspol - Rostov - Kuban -— Slavinskaia şi 
Timoşevskaia. La Tighina l-am văzut pe Antonescu, 
venise pe front cu regele Mihai. 

Trebuia să facem legătura cu armata lui Rommel, 
dar s-a spart frontul la Stalingrad şi am venit înapoi 
la Rostov. 

M-am îmbolnăvit şi m-am întors la Tiraspol; mi-au 
dat concediu şi am venit acasă. Apoi m-am întors la 
Rostov, de unde am plecat spre Cherson, apoi la 
Bolgrad. Doamne, ce foame grozavă am tras! Nu 
aveam de mâncare decât zeamă de fasole şi fructe, 
multe fructe care erau pe acolo. 

Apoi ne-am deplasat la Cetatea Albă, Ismail, 
Galaţi. Acolo eram când s-au întors armele. Am 
ajuns la Brăila, apoi la Bucureşti, la Regimentul | 


Transmisiuni. (conti 


Î 
i Co/u, 


Miooleta Codin 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 '%:* 


sri 


Realitate 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE 


kk 


y 


TRICOLORUL, REFUZAT DE PONTA ŞI BĂSESCU 


La festivitățile de la Carei din ziua d 
2014, de Ziua Armatei, la 70 de i zece 
eliberarea pământului românesc de sub ocupația 
Ungariei, oficialitățile prezente, inclusiv 
preşedintele şi primul-ministru al României, nu 
au purtat cocarde cu tricolorul românesc. 

Comandantul Suprem al Armatei (Băsescu) şi 
candidatul la aceeaşi funcţie (Ponta) au refuzat 
tricolorul, respectând astfel solicitările venite de la 
Budapesta şi de la UDMR. 

Organizatorii evenimentului de sărbătorire a Zilei 

Armatei Române le-au pus la  butonieră 
participanţilor o floare roşie. 
S Cu ocazia Zilei Armatei românii ar fi trebuit să fie 
informaţi că regimurile post-decembriste au desființat 
aproape toate unitățile militare şi au lichidat 
numeroasele depozite de armament din Ardeal. Un 
exemplu edificator îl constituie jud. Bihor unde au 
existat 22 de unități militare şi trei mari depozite de 
armament, iar în prezent există o singură unitate. 


Legea care permite arborarea steagului aşa- 
zisului "ținut secuiesc” a fost votată de Senat 
luna aceasta, pe data de 13 octombrie. 

Aceasta face parte din politica "paşilor mici” a 
UDMR-ului şi reprezintă un pas important spre visata 
autonomie: "Avem steag recunoscut prin lege, deci 
ținutul e recunoscut ca atare”! 

Inițiativa legislativă fusese depusă la Senat pe 
data de 3 martie 2014 de doi liberali: Marius Obreja 


Pe data de 12 oct. 2014 am 
participat la Marşul pentru revenirea 
Basarabiei la patria-mamă. 

Manifestarea, aflată la cea de-a treia 
ediţie, a parcurs Şoseaua Kisellef pornind 
de la Muzeul Ţăranului Român, trecând 
prin centru (Piaţa Victoriei, Piaţa 
Romană, Universitate) până la Curtea 
Veche. 

Marşul, care loc în fiecare an 
începând din 2012, are ca obiectiv 
transformarea ideii de unitate între cele 
două ţări într-o prioritate şi susținerea |. 
românilor din Basarabia noastră (azi | 
Republica Moldova). A fost organizat de 
Platforma Civică “Acţiunea 2012", o 
coaliție formată din peste 30 de 
organizații nonguvernamentale din 
România, Republica Moldova şi diaspora. 

Noi credem că puterea reunificării stă 
însă în principal pe umerii basarabenilor. 
Dacă ei nu vor sau nu pot, nici noi nu 
putem, deşi vrem! Acestea sunt condițiile 
de astăzi. = 

Este bine însă să le arătămiiă 
basarabenilor că suntem alături de lupta 5 
lor, că îi vrem alături de noi şi că vor fi 
bine primiți. | 

În România - ca şi în Basarabia - 
aproape că nu mai există nimic românesc t 
care să aparţină românilor. Totul a intrat în 
mâinile şi puterea minorităților 
“conlocuitoare” (citiți” înlocuitoare”). Cu toate 
acestea, este mult mai bine să fim 
împreună. 


În timp ce pe teritoriul României au fost lie 
unităţile militare, la granița Ungariei cu Romanie în 
înființat mai multe unități militare şi paramilită Cu 
care sunt pregătiţi etnici unguri din România. Cu 
ştiinţa conducătorilor României. din ultimii. 25 da 
aceştia se pregătesc şi în pădurile retrocedate leg 
către bisericile ungureşti. Unele dintre aceste unități 
din jud. Harghita au fost vizitate de Ponta pe 3 aug, 
2014, când a fost primit cu drapele ungurești ŞI:CU 
imnul naţional al Ungariei! Aceste informaţii şi multe 
altele îi sunt cunoscute fostului director al SIE, di. 
Teodor Meleşcanu, care a fost împins de către 
stăpânii săi străini, unii de peste Ocean, să 
candideze, din nou şi inutii, la funcţia de preşedinte 
al României. 

Ponta s-a lăudat în campania electorală că el 
uneşte, nu dezbină, că este adeptul înţelegerii şi 
bunei colaborări între cei aleşi în funcţii de demnitate 
publică. Nu a reuşit să-i aducă la Carei pe frații săi 


SENATUL TRĂDĂTOR 


(vicepreședintele Senatului, senator PNL de 
Covasna mason în loja "Alutus") și Mircea Dorin 
Dobra (senator PNL de Bistriţa), iar aleşii noştri şi- 
au dat votul într-o majoritate covârşitoare, cu 
toate că legea nici măcar nu figura pe ordinea zi. 

Să ne reamintim că primarii UDMR au pierdut 
toate procesele cu steagul "ținutului secuiesc” 
arborat pe domeniul public datorită prefectului de 
Covasna, tânărul doctor în drept administrativ Codrin 


F $ ț 


MARŞUL PENTRU BASARABIA 


Marşul 


pentru 


ASARABIA 


eliția alll-a 


susținători ai idealului Unirii. 


La manifestare au participat peste 10.000 de 
bucureşteni şi 1.000 de tineri din Basarabia, 


din UDMR, pe care i-a adus însă în iti 
României. 

În cuvântarea de la Carei premierul nu le. 
participanţilor că datorită legilor de retroce 
imobilelor pe care le-au promovat zii 
Tăriceanu şi Ponta s-a ajuns ca peste 50% zl 
clădirile şi terenurile din Carei să apa ină 
Ungariei şi unor persoane juridice şi persoană 
fizice maghiare. Cele mai multe imobile qe -€ 


emyj 


3 Spug 
dare a 


Vernele 


: tai Q Ș 
inclusiv sediul Primăriei, la fel ca în tot Ardealuj i 
fost retrocedate ilegal, iar locuitorii plătesc el 


hoţilor de imobile. 
Armata Română a eliberat pământul românesc 
de sub ocupația Ungariei, iar regimurile post 
decembriste au retrocedat ilegal peste 30.009 i 
clădiri şi peste 2.000.000 hectare de terenuri agricole 
şi păduri, la care se adaugă Vânzarea ilegală de 
către guvernul Ponta a terenurilor agricole. către 

persoane juridice şi fizice maghiare. 
- Comunicatul d-lui Gh. Funar. 


Munteanu care a câştigat în instanță coborârea 
steagului secuiesc de pe frontispiciul instituțiilor 
publice. 

Aşteptăm să vedem dacă legea va trece și prin 
Camera Deputaţilor, cu majoritate parlamentară Psp 
- UNPR — UDMR — PC. Steagul secuiesc va flutura 
pe instituţiile publice din „ţinut'?! 


Sursa: www.ziare.com 


„În contextul geopolitic actual, românii 
din Republica Moldova se simt amenințați 
de politica expansionistă a Federației 
Ruse, iar acest marş pentru Basarabia 
reprezintă un simbol al susținerii şi puterii 
34 de a merge mai departe pe calea uniri” a 
id 1] menţionat Dinu Plângău, preşedintele 
Mişcării Civice Tinerii Moldovei. 

Majoritatea participanţilor au fost 
tineri purtând steaguri tricolore. Unii 
3] aveau pictat tricolorul pe față şi erau 
îmbrăcaţi în straie populare. S-a scandat: 
"Chişinău şi Bucureşti, două inimi 
româneşti”, "Jos hotarul de la Prut'. 

Marşul s-a încheiat prin citirea unei 

] Proclamaţii adresate autorităților şi 
candidaţilor la preşedinţie, în care li se 
cerea acestora să aibă ca obiectiv 
prioritar unirea celor două țări. 
De altfel, pe parcursul ultimului an şi la 
Chişinău au ieşit în stradă mii de persoane 
într-o serie de manifestații pentru reunirea 
României cu Basarabia. Acţiuni similare au 
avut loc şi la Cahul, Bălţi şi Sibiu. 


Observaţie: Nu sunt corecte sintagmele 
“Unirea cu România” sau “Unirea CU 
Basarabia”. Procesul respectiv ar trebui să 
se definească drept o reunificare â 
Basarabiei cu România. a 
] După revenirea Transilvaniei la BE 

mamă, a venit, în sfârşit, şi fân 
Basarabiei, după o sută de ani de ocupat 
aristă (1812-1918). Această unire a căpâ”, 
—— cadru legal la data de 27 martie 1918, can 
în şedinţa Sfatului Țării de la Chişinău s-a peocan 
unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (105 
Basarabie țaristă) cu regatul României. 


Pa9.4 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 


i În cursul verii au avut loc mai multe festivaluri 
dacice la Costeşti (Hunedoara), la Ighiu (Alba), iar 
într-un sfârşit de săptămână superb, decorat cu cer 
albastru şi frunze galbene şi arămii, în zilele de 10, 
11 şi 12 octombrie 2014, ne-am bucurat de un regal 
cultural, ştiinţific şi educativ; Festivalul Dacic. din 
Bucureşti, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român. 

Aflat la cea de-a doua ediţie (prima, anul trecut), 
Festivalul a avut un program bogat care a cuprins 
scurte conferințe, proiectarea de filme istorice şi 
documentare, demonstraţii militare dacice, dar şi 
benzi desenate pentru copii, lansări de cărţi, 
momente artistice cu actori îndrăgiţi, atelier de 
ceramică şi pielărie, şi târg. 

Trebuie menţionat faptul că temele abordate nu 
s-au referit doar la daci, ci şi la perioade mai 
recente din istoria noastră (de exemplu "Regii români 
ai Ungariei”, "Lovitura de stat de la 23 aug. 1944”), 
constituindu-se într-o pledoarie pentru identitate şi 
demnitate naţională. 


sk 


FESTIVAL DACIC 


Ne-a atras atenţia una dintre prelegerile prof. dr. 
Gh. Iscru care a subliniat faptul că tricolorul 
românesc datează din vremea dacilor! 

Spicuim din program ceea ce ni s-a părut mai 
interesant pe parcursul celor trei zile: 

- Deceneu, marele înțelept al dacilor 

- Comori şi locuri enigmatice din România 

- Atelier de benzi desenate pentru copii — Zei, 
eroi, zâne şi animale de legendă” din mitologia 
dacică 

- Atelier de ceramică şi pielărie getică pentru 
copii. 

- Descoperiri arheologice de excepție în situl 
Poiana Cireşului - Piatra Neamț 

- Arheoparcul de la Drăgăneşti, Olt 

- Fabuloasa istorie străveche din Carpaţi 

- Secretele din peşterile României 

- Demonstraţie militară dacică şi antrenamente 
militare cu publicul 

- Identitatea traco-geţilor în memoria legilor lui 
Pitagora 

- Dacia şi dacii în conştiinţa lumii antice 


E ză 


. 


- Columna 
lui Traian, între | 
propagandă şi 
adevăr istoric 

- Conferință 
Burebista 

-  Strămoşii 


FESIIVALU,:Ș 
Adevărul despre BR” 


ii istoria străveche 


noştri reali -— ABEL 

Geţii, .*.<“ Dacii, Ediţia a II-a 

Tracii, Mirii... 10-12 octombrie 
- De la daci 

(avlad IE au EVENiMAtaAe PENT RE COPI 

despre Vlad 4 -vematetect e 

Voievod pe, pizma | 

Drăculea ; y 

români 

Ungariei 


- Lovitura de stat de la 23 aug. 1944 şi implicaţiile 
sale geopolitice şi strategice. 


CARDUL DE SĂNĂTATE 


- De citit şi de răspândit - 


A început trimiterea prin poştă a cardurilor electronice de sănătate. 
Acţiunea, de amploare la nivel naţional, aminteşte de colectivizarea forțată a agriculturii, incompatibilă cu o societate de oameni liberi. 

Cardul se poate refuza foarte simplu: nu se semnează de primire şi poşta e obligată să îl trimită înapoi la Casa de Sănătate. 

Dacă l-aţi luat deja, mai aveţi două soluții: una mai simplă - cardul se aruncă, şi a doua (mai complicată, dar cu impact comunitar) = returnați 


cardul emițătorului (CNAS). 


Ştiţi că... 

OTIȚI CĂ din cauza vulnerabilită Dii sistemului 
informatic în Anglia s-au pierdut datele a 93% din 
asiguraDii sistemului de sănătate? Ă 
sa |» CĂ. informa iia.- stocată. în cardurile. de- 

sănătate electronice poate, fi citită neautorizat de 
către  traficanDii de organe, transformând 
posesorul unui asemenea document într-o pradă 
atractivă? 

OTIȚI CĂ documentele electronice sunt sensibile 
la anumite tipuri de radiaDii Di câmpuri 
electromagnetice, informa Dia digitală stocată în ele 
putând fi deteriorată sau tearsă i astfel 
posesorul documentului să fie pus în imposibilitatea 
de a se legitima sau de a beneficia de servicii 
medicale în situaDiii critice? 

OTIŢI CĂ după patru ani de la implementare, 
Germania a suspendat proiectul cardului de 
sănătate electronic, din cauza lipsei de securitate 
Di  confidenDialitate a sistemului Di: datorită 
obiecDiilor aduse de medici care au manifestat în 
stradă? 

De asemenea: 

OTIȚI CĂ documentele electronice sunt foarte 
nesigure existând posibilitatea de a fi citite, 
modificate Di copiate (clonate) cu uDurinDă de către 
hackeri care pot fura identitatea unei persoane şi pot 
săvârDi infracDiuni în numele acelei persoanei care 
ulterior va suferi rigorile legii pentru fapte pe care nu 
le-a săvârulit? 

OTIŢI CĂ în Anglia s-a hotărât renunDarea la 
buletinele de identitate electronice, iar 2011 a fost 
distrusă baza de date aferentă? ? 

DOTIŢI CĂ din cele 6,5 milioane de palapoarte 
biometrice ce se află în circulaDie în Frana între 
500.000 Di 1.000.000 sunt false ? 


Motivele pentru care avem dreptul de a 
refuza cardul 

- Cardul de sănătate nu este obligatoriu. Nici o 
lege românească, europeană sau internaţională, nu 
prevede aşa ceva. Este un obiect 100% opțional, 
deci a-l refuza este perfect legal. 

- Întrucât orice sistem informatic poate fi atacat şi 
defectat, şi orice informaţie stocată pe cip sau într-o 
bază de date este supusă riscului deteriorării, 


contrafacerii, pierderii, erorilor de introducere, 
informația de pe card poate fi oferită eronat 
medicului,  conducându-l spre diagnostice şi 
tratamente greşite. 

- Posesorul cardului nu are nici un control 
asupra datelor personale care vor fi introduse şi 
actualizate de către persoane necunoscute, fiind 
expus riscului de a deveni victimă a agresiunii 
informatice. 

- Autoritățile româneşti, ca şi cele europene, nu 
pot aduce vreo precizare sau garanție potenţialilor 
deținători de card de sănătate cu privire la informaţia 
stocată. Aparatele de citit sau inscripționat datele 
din card, comercializate pentru medicii de familie, 


“sunt rudimentare din punct de vedere tehnologic şi 


nu pot să ofere vreo informaţie cu privire la 
tehnologia încorporată în card şi nici să garanteze 
securitatea datelor medicale personale care au fost 
inscripţionate! 

- Sistemul de identificare a asiguraţilor pe baza 
cardului cu cip este experimental, în sensul în care 
nu există o experiență probată suficient care să 
ateste că introducerea lui serveşte scopurilor 
proclamate de autorităţi; 

- Se încearcă introducerea actelor „electronice 
treptat, mergând spre actul electronic unic şi cipul 
implantabil. 

- Cardul de sănătate presupune un risc mare şi 
nejustificat, prezentat cu lux de amănunte în mass- 
media şi în literatura de specialitate românească şi 


internațională. În opoziţie cu această stare de fapt, a 
refuza cardul nu presupune nici un risc şi nu 
reprezintă nici o pierdere pentru persoana 
respectivă! 

stiau Toate persoanele asigurate din sistemul. de 
sănătate beneficiază de aceleaşi servicii medicale 
gratuite, indiferent dacă fac sau nu proba calității 
de asigurat prin intermediul unui card de 
sănătate. Singura condiţie este de a avea achitată la 
zi contribuţia la fondul naţional al asigurărilor de 
sănătate. 

- Alegerea non-dependenței față de un stat cu 
tendințe totalitare nu comportă în nici un caz un 
risc mai mare decât cel de a fi posesorul unui obiect 
străin şi necunoscut titularului în proporţie de aprox. 
99%! Şi 

- Cine refuză nu este pedepsit în nici un mod. 


Cardurile se împart cu miile pe zi în această 
perioadă, de aceea este important ca acest 
mesaj să fie transmis cât mai multor persoane 
până nu este prea târziu! - 

Dacă se vor trezi cu mii sau zeci de mii de 
asiguraţi care nu vor să utilizeze cardurile, 
vor fi nevoiți să facă un pas înapoi şi să 
acorde alternative şi opțiuni. 

Chiar Casa Naţională de Asigurări de 
Sănătate precizează: 

1) "După ce procesul de distribuire va îi 
încheiat, va urma o perioadă de TESTARE a 
cardului de sănătate, în care cele două 
sisteme vor merge ÎN PARALEL”. 

2) "Cardul naţional de sănătate va deveni 
obligatoriu prin lege după ce toți asigurații 
vor intra in posesia lui şi toate eventualele 
probleme care pot apărea în penoada de 
testare vor fi rezolvate”. 

DECI CARDUL NU E OBLIGATORIU! Cel 
puţin nu acum, nu până îl ridică toți! Dacă nu-l 
vom ridica, nu va deveni obligatoriu! 

Refuzaţi această infrastructură totalitară! 
Înviați demnitatea şi dârzenia românească! 


ZA 


CUVÂNŢUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 P25:5 


Pe 


Real 


O NOUĂ TRĂDARE A NAȚIUNII ROMÂNE: 
DISTRUGEREA INSTITUTULUI CANTACUZINO 


În 1904, într-o 
Românie în care mai 
existau încă politicieni 
patrioți (specie azi 
dispărută), junele ION 
CANTACUZINO, nu 
demult reîntors de la 
Institutul Pasteur din 
Paris, înființa un 
laborator de 

medicină 
experimentală în 
= care treptat-treptat 
transplanta pe malul drept al Dâmboviţei procedeele 
microbiologiei Şi imunologiei modeme. Era o ştiinţă 
care. revoluționase medicina, iar în acel moment 
numele lui Pasteur, Robert Koch, lia Mecinikov, 
Emile Roux şi chiar al lui Victor Babeş (autorul 
primului tratat de bacteriologie medicală apărut 
vreodată — "Les Bacteries”, 1885) erau pe buzele 
tuturor slujitorilor lui Hippocrate, ca mari binefăcători 
ai umanităţii. 

Luptei pe baze ştiinţifice împotriva epidemiilor 
care ucideau în România zeci de mii de oameni, 
luptă începută în 1887 de către Victor Babeş, s-a 
asociat de la începutul sec. XX şi tânărul medic loan 
Cantacuzino (era şi absolvent al facultăților de 
Biologie Şi de Litere-Filosofie de la Sorbona). 

incurajat de cei doi mari elevi ai lui Pasteur, Ilia 
Mecinikov (un descendent al lui Apostol Milescu — 
fratele spătarului Nicolae Milescu) şi Emile Roux, lon 
Cantacuzino şi-a conceput ctitoria dâmbovițeană 
după modelul Institutului Pasteur din Paris, 
respectiv ca un centru de cercetări biomedicale 
performante pe plan mondial, ca o unitate de 
învățământ medical studențesc şi de formare a 
specialiştilor - în fine, ca o biofabrică puternică care, 
producând. seruri, vaccinuri şi biopreparate pentru 
diagnostic, avea să satisfacă nevoile prevenirii bolilor 
infecţio-contagioase ale întregii ţări. 

Dotat cu un farmec deosebit, adevărat magnet 
ştiinţific şi cultural pentru tinerii medici, biologi, 
medici veterinari şi chimişti, lon Cantacuzino a creat 
până la moartea sa din ian. 1934 (la 71 de ani) ceea 
ce-şi dorise de la început: un institut complex, 
vestit în întreaga lume medicală prin personalitățile 
ştiinţifice care au lucrat în laboratoarele sale. 
Aceştia, prin cercetările lor, au impus priorități 
mondiale, publicate atât în revistele prestigioase de 
peste hotare, cât şi în propria revistă, aflată până 
după 1990 în atenția specialiştilor de pe toate 
continentele. 

Despre “şcoala ştiinţifică” de la Institutul 
Cantacuzino au scris cu entuziasm o serie de 
mari savanți de peste hotare, de-ar fi să-l citez 
doar pe marele epidemiolog francez Emile Sergent 
care în 1926 scria: “minune de organizare acest 
institut, frumos exemplu de dat atâtor şefi de şcoală”. 

Într-adevăr, într-unul dintre laboratoarele 
institutului, Lidia Mesrobeanu şi chimistul francez 
Andre Boivin au descoperit în premieră mondială 
existența enterotoxinelor bacteriilor care atacă 
mucoasa intestinului. 

Tot aici lon Cantacuzino şi Olga Bonciu au 
semnalat fenomenul de transducţie şi conversie a 
virusurilor, piatra de temelie la constituirea 
geneticii moleculare pe plan mondial. 

În acelaşi domeniu (virusologie - genetică) C. 
lonescu-Mihăieşti a demonstrat, primul în lume, 
existenţa fenomenului de recombinare la virusuri, în 
timpul unei grave epidemii de paralizie infantilă la 
înfrângerea căreia Institutul Catancuzino a adus 
contribuţii esenţiale. 3 

De altfel, lăsând voit la o parte aportul acestui 
Institut la investigaţiile rafinate, de înalt nivel, din 
domeniile microbiologiei, imunologiei şi parazitologiei 
moderne, trebuie să se ştie că Institutul şi 
cercetătorii carei onorau au fost mereu in 
fruntea luptei cu moartea prematură cauzată de 
bolile infecto-contagioase. Încă din 1912-1913, pe 

vremea când era mai modestul “laborator 
de medicină experimentală”, statul român 


a trimis o echipă de cantacuzinişti (C. lonescu- 
Mihăieşti, Mihai Ciucă şi laborantul Dimitrie Ghiaţă — 
cunoscutul pictor de mai târziu lansat tot de lon 
Cantacuzino) în “infernul de la lamboli - Bulgaria”, 
unde se desfăşura cu furie un război balcanic 
(bulgari contra sârbi) şi unde, concomitent izbucnise 
o vastă şi ucigătoare epidemie de holeră. Medicii 
cantacuzinişti au organizat impecabil lupta contra 
bolii, aplicând la zeci de mii de locuitori ai zonei şi 
combatanți, vaccinul românesc preparat la Bucureşti. 
Curând acest vaccin a salvat armata română şi 
sutele de mii de locuitori din sudul României de 
holeră, lon Cantacuzino şi discipolii săi inventând cu 
această ocazie metodologia vaccinării în plin focar 
de boală. În realitate dreptatea (ştiinţifică) a fost de 
partea cantacuziniştilor. Administraţia l-a făcut pe 
marele microbiolog Besredka de la Institutul Pasteur 
din Paris să numească respectiva acţiune 
epidemiologică “marea experienţă românească”. 
Institutul Cantacuzino a mai contribuit esenţial şi la o 
altă celebră reuşită: sub conducerea lui Mihai Ciucă, 
între 1945 şi 1955, malaria (frigurile palustre date de 
un protazoar parazit care atacă globulele roşii şi se 
hrăneşte cu hemoglobină) fiind eradicată de pe 
teritoriul României. De altfel cantacuzinistul Mihai 
Ciucă a fost, între 1924 şi 1938, conducătorul 
luptei împotriva malariei pe întregul mapamond 
(numit de Societatea Naţiunilor). 

Toate aceste succese ale Institutului Cantacuzino 
n-au întârziat să atragă căpuşele financiare. 

Încă din anii '30, curând după moartea 
profesorului, o mafie mozaică, sprijinită probabil 
de amanta regelui Carol al II-lea, Elena Lupescu, a 


înființat “Societatea Standard” care încasa 20% din - 


preţul serurilor şi vaccinurilor doar pentru a le 
transporta vreo 6 - 7 km, cât este distanța de la 
Institutul Cantacuzino la depozitul Armatei şi la cel al 
Ministerului Sănătăţii (Filantropia). Directorul acestei 


“societăți a fost numi un"băiet de-al nostru, Isidor 


Carmitz, fost însoțitor de vagon de dormit pe ruta 
Bucureşti — Paris. 

Prof. luliu Moldovan, secretarul general al 
Ministerului Sănătăţii şi gen. Henri Cihoschi, un mare 
strateg din primul război mondial, ministru de 
Război, au făcut un proiect de lege care suprima 
parazitismul “comunităţii”. luliu Maniu, în calitate de 
prim ministru a fost de acord, dar a fost bruscat şi 
ameninţat cu “dispariţia” de huligani pătrunşi, nu se 
ştie cum, în biroul său. S 

După 1950 s-au iscat alte tipuri de “rechini” , 
gata să distrugă acest bun al națiunii române, 
adevărată mândrie a spiritului său creativ. La 
început au fost doar venalele ambiţii ale unor 
veleitari. Prin 1950 comuniştii evrei Horia Dunăreanu 
(Hamy Mendelsohn) şi Gheorghe Lupaşcu 
(Wolfsohn), ultimul parazitolog fără har ajuns ulterior 
membru al Academiei Române, au făcut o încercare 
de a-l dezmembra, Trei valoroşi savanţi care 
conduceau pe atunci secţii în Institut, C. lonescu- 
Mihăieşti (director), Mihai Ciucă şi Dumitru 
Combiescu s-au dus în audienţă la Gheorghiu-Dej 
care şi-a însuşit doleanţa lor şi l-a înlăturat pe 
impostorul H. Mendalsohn, chiar dacă acesta se 
bătea cu pumnii în piept că a fost “ilegalist”. 

Ruşinea-ruşinilor pentru politicienii noştri din 
prezent: ceea ce necizelatul Gheorghiu-Dej a înțeles 
(că nu se poate distruge o glorie naţională), au 
refuzat să priceapă politicienii venali de după 1990, 
profitorii sângelui vărsat pentru înlăturarea lui 
Ceauşescu. 

Înveşmântaţi într-o armură de neruşinare şi 
trădare a intereselor naţionale (cred, unică în UE) 
aceşti foşti securişti metamorfozaţi în oameni de 
afaceri, în cârdăşie cu o serie de capitalişti străini, au 
început o aprigă ofensivă de anihilare a 
Institutului Cantacuzino. 

Loviturile au vizat două puncte vitale: primul, 
terenul vast aflat într-o zonă rezidenţială a capitalei 
(Cotroceni), tocmai bun de ridicat pe el construcții 
comerciale sau vile; al doilea, anihilarea producției 
de biopreparate made in Romania, care servea de 
minune hoarda de hiene a marilor producători 


străini care astfel acaparau fondurile pe care 
guvernul țării noastre le repartiza din buget 
Ministerului Sănătăţii. Respectivul monopol străin al 
produselor farmaceutice de pe piața românească 
niciodată anchetat de “vigilenta” noastră Justiţie, 
profiturile uriaşe care ies din țară împilează pe omul 
de rând, silit să se supună jafului pentru a asigura 
companiile străine că au piaţă în țară şi că sunt 
libere să spolieze cum doresc acel minim ridicol din 
bugetul de stat (cât i se dă sănătății românilor) 
miniştrii de resort în guvernele Năstase, Boc, Ponta 
etc. (una fiind dr. Daniela Bartoş). Pe vremea cât a 
fost ea ministru PSD al Sănătăţii stăruia: “Să se 
vândă, să se vândă, să se privatizeze etc.”. Printre 
amatorii de a cumpăra şi demola Institutul s-a 
aflat şi Prigoană, regele gunoaielor româneşti, apoi 
un securist plasat prin 1967 în SUA (ce se bate cu 
pumnii în piept că a fost disident) şi care, de altfel, a 
cumpărat pe nimic Institutul Pasteur de la 
Giuleşti pe care ulterior l-a distrus şi a vândut 
terenul de 10-15 ha în parcele, la prețuri 
exorbitante. : 2 

Nu e de mirare astfel că în această perioadăa 
fost silit să demisioneze prof. dr. Andrei Aubert 
Combiescu, expert european în  poliomielită, 
directorul de drept, a fost pensionat grăbit prof. dr. 
Marian Neguţ, specializat în enterobacterii în SUA, 
Constantin Cinfecu, profesor de epidemiologie şi 
alţii. Cunoscuta revistă în limba franceză a 
Institutului, care ne-a făcut cunoscuţi în întreaga 
lume medicală, a fost lăsată să moară “din lipsă de 
fonduri”. Se fură miliarde de dolari şi euro, dar bani 
ca să se redreseze Institutul “cât de cât” nu se află şi 
cu atât mai puţin ca să facă să apară o revistă 
ştiinţifică de mare prestigiu. Este, cred, un caz unic 
de neruşinare a clasei politice în întreaga Uniune 
Europeană. 

Împotriva amestecului brutal al politicului 
venal în ştiinţă aproape nici o voce competentă 
nu s-a auzit. Atât acad. Laurenţiu Popescu, fost 
preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale, 
parlamentar PSD, cât şi prof. Irinel Popescu, actual 
preşedinte, ca să nu mai vorbim de masa 
fremătătoare a academicienilor care-şi urmăresc 
propriile interese. Aceştia nu au avut curajul de a 
rosti un cuvințel ferm în apărarea . Institutului 
Cantacuzino. Această atitudine tip “faceţi-vă de Cap, 
că eu nu vă văd” a permis parveniţilor politici din 
conducerea României să-şi facă mendrele. Ultima 
fantoşă-director, un anume lordăchel, numit politic 
nu pe post de manager, ci de lichidator — terminator, 
este un exemplu. Individul este cunoscut ca maniac 
procesoman ("Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”), s- 
a judecat cu Institutul, fiind periodic scos si repus de 
mai multe ori în funcție de “Justiţie”. Deşi S€ 
recomanda “doctor”, habar n-avea de problemele 
microbiologice şi epidemiologice, fiind doctor în 
tehnologii bio-agricole. 


profesor doctor, 
membru titular al Academiei 
de Ştiinţe Medicale 


„Pe9:6 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 


Piesă Czionană intevlelică (XI) 


DE CE SUNT INTELECTUALII LAŞI 


Aţi văzut 
vreodată un 
intelectual în 
timpul unei crize 
politice sau al 
unei prefaceri 
internaţionale? 
Nu numai că e 
uluit şi 
neinformat, asta 
încă n-ar fi o 
ruşine prea mare. 
Dar e de-a 


EEE 3 dreptul 
înspăimântat, e copleşit de frică, e paralizat de 


panică. Umblă aiurit, pune întrebări oricui, ascultă pe 
oricine îi vorbeşte, are o încredere oarbă în orice 
dobitoc politic şi tremură pentru viața şi libertatea 
lui ca cel din urmă dintre sclavi. Numai atunci îşi 
dă el seama ce puțin s-a “interesat” de viaţa socială 
din jurul său. Şi caută pretutindeni sprijin, adăpost 
încurajare. Renunţă la orice demnitate personală, 
uită cu desăvârşire misiunea lui istorică; frica 
face din el o lichea şi un sclav. 

= De câte ori plutesc în aer psihoze politice, de 
câte ori se întâmplă sau se aşteaptă ceva grav — o 
revoluție, o reformă acerbă, un atentat, o schimbare 
esenţială a ordinei sociale — bietul “intelectual” 
român îşi pierde minţile. (Fireşte, vorbesc numai de 
“intelectualul” pur, de cel fără aderenţe cu partidele 
sau grupările politice). Încearcă atunci să facă cele 
mai umilitoare tranzacţii; şi nu de ordin concret, 
politic, ci tranzacţii fără nici un profit, fără nici o 
eficacitate. Mărturiseşte oricărui om întâlnit că 
aprobă anumite gesturi politice, că şi el a gândit aşa, 
că bine se face ce se face etc. 

_in noaptea insurecției comuniste de la Atelierele 
Grivița (n. n.: greva muncitorească din 1933), am 
întâlnit un excelent romancier care, aflând de cele ce 
s-au întâmplat, mi-a deschis repede ultimul său 
roman, apărut chiar în zilele acelea, ca să-mi arate 
că şi el a promovat o revoluţie socială şi 
antiburgheză! 

Poate că aşa era. Dar nu lucrul acesta e 
semnificativ. Ci faptul că excelentul romancier s-a 
grăbit să-şi caute puncte de contact cu o mişcare 
socială despre care nu ştia nimic, nu ştia cine o face 
şi contra cui, dacă are sorți de izbândă şi de 


CRITERION 


Gruparea Criterion a fost o asociaţie a tinerilor E 
intelectuali români înființată în 1932 la Bucureşti. Era | 


o asociaţie de filosofie, arte şi litere care organiza 
conferințe pe diverse teme, urmate de dezbateri. 

Într-un articol promoţional din „Cuvântul”, M. 
Sebastian releva că numele însuşi al grupului 
conține o declaraţie de principii şi un program: 
instituirea „criteriilor” şi a „Spiritului critic” 
vizând (re)ordonarea valorilor curente ale timpului, 
astfel încât fractura de până atunci în spaţiul cultural 
dintre „mistici” şi „raționalişti” să fie depăşită. 

Cu aceste mari ambiţii, însă, în loc să o 


depăşească, Criterion va reactiva, într-o nouă | 


etapă, polemica ”generaționistă”. se 

Criterion a lansat un format de conferință 
provocator, simpozionul, cu expuneri in 
contradicție şi complementare. Vorbitori foarte 
diferiți ca formaţie şi orientare prezentau tezele pro şi 
contra unui subiect, cu recurs la discipline diverse; 
filosofie, sociologie, economie, critică literară. : 

În numele înțelegerii între generaţii, seria 
simpozion era prezidată de seniori de prestigiu din 
lumea culturală: lon Petrovici, C. Rădulescu-Motru, 
Dimitrie Gusti, M. Ralea, Simion Mehedinţi, lon Marin 
Sadoveanu, Mihail Manoilescu. 


eficacitate etc. Nu ştia nimic. Scos din preocupările 
lui “intelectuale”, i-a fost frică. 

Tot aşa le-a fost frică tuturor intelectualilor creştini 
de succesele Gărzii de Fier şi au început să o 
aprobe nu pentru că le convenea programul Gărzii, 
ci pentru că se temeau să nu fie suspectaţi şi 
persecutați după o eventuală victorie a ei. 

Nu am nimic de zis contra intelectualilor care 
trec de o parte sau alta a baricadei, îndemnați de 
o anumită conştiinţă socială sau naţională. 

Dar îmi repugnă laşitatea intelectualilor 
apolitici care îşi descopăr deodată aderențe cu o 
mişcare socială în pragul izbânzii (sau care numai 
pare astfel). Şi ei nu fac asta din interes, căci cei mai 
mulți n-au nimic de câştigat ca intelectuali dintr-o 
asemenea mişcare. O fac pur şi simplu din frică, din 
laşitate. Frică ce îşi are rădăcina în lipsa de 
conştiinţă “funcțională” (dacă ni se iartă expresia), 
în lipsa conştiinţei că ei, intelectualii, reprezintă — în 
pofida oricărei violenţe şi a oricărei prostii politice — 
Singura forță invincibilă a unei națiuni. 

Dacă orice intelectual şi-ar da seama ce 
reprezintă el în societatea românească, şi mai ales 
pe cine reprezintă el, puţin i-ar păsa atunci de orice 
revoluție, de orice război, de orice criză politică. 

Mare sau mică, biruită sau victorioasă; o 
națiune nu înfruntă eternitatea nici prin 
politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin țăranii 
sau proletarii ei, ci numai prin ce se gândeşte, se 
descoperă şi se creează între hotarele ei. 

Ceasul de azi sau de mâine poate fi stăpânit de 
oricine, fără ca o naţiune să piară. 

Forţele care muşcă din eternitate, forţele care 
susțin istoria unei țări şi-i alimentează misiunea ei, 
n-au nimic cu politicul, nici cu economicul, nici cu 
socialul. Ele sunt purtate şi exaltate numai de către 
intelectualii unei țări, de avangardă care, singură pe 


MIRCEA ELIADE 


Şi ca atare n-au 
de ce să se teamă, 
să intre în panică şi 
să se umilească în 
fața unei mişcări 
politice cu şanse de 
succes. Mai întâi 
pentu că orice 
mişcare politică îşi 
are rădăcinile în 


ideile unui 
intelectual sau a 
unui grup de 
intelectuali. (Nu 


vorbesc, fireşte, nici 
de guverne, nici de 
legislații abstracte; ci 
de revoluţii, reforme şi reacțiuni concrete, istorice). 
Şi, în al doilea rând, pentru că nici o revoluţie şi nici 
un act politic nu priveşte direct pe intelectual. (Poate 
privi, în orice caz, numai interesele lui de breaslă, 
confortul lui, familia lui). În ceasul în care ceva se 
întâmplă politic, deci se consumă, intelectualul se 
află cu mult înainte, ocupat să creeze ceva care să 
muşte din etemitate, sau să facă ceva care numai 
după mulţi ani va fi precipitat în stradă, va căpăta 
valoare politică. 

În ceasul unei revoluţii sau al unei crize, 
intelectualul adevărat se află prea departe ca să se 
mai poată întoarce înapoi; el a trecut demult pe 
acolo. Ceea ce pare nou pentru mase, este demult 
trăit, asimilat, consumat pentru el. 

indiferenţă față de politică, de prezentul 
politic? 

Nicidecum. Ci numai toleranţă şi înțelegere. Dai 
o mână de ajutor şi treci mai departe. Dar în nici 
un caz nu merită să-ți pierzi cumpătul, să-ți ieşi 


"frontierele timpului, luptă corttia neântului: din fire şi să pactizezi cu-oricine, uitând că-nimeni 


Atâtea provincii romane, admirabil civilizate, 
au pierit pentru totdeauna pentru că nu au existat 
acolo creiere care să domine masa amorfă şi 
efemeridele istoriei, să creeze valori sufleteşti, să 
nutrească o cultură. Aproape toate republicile sud- 
americane trăiesc aceiaşi experiență periferică, 
semi-istorică, aşteptând ca timpul să le înghită 
actuala lor viaţă “politică”. 

Deci asta reprezintă intelectualii: lupta contra 
neantului, a morţii; permanenta afirmare a geniului, 
virilității, puterii de creaţie a unei naţiuni. 


Din grupare au făcut parte: Mircea Eliade, Emil 
Cioran, M. Sebastian, M. Polihroniade, Al. Cristian 
Tell, Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Dan Botta, 
Eugen Ionescu, Petru Comarnescu, Constantin 
Noica, H. Stahl, lon Călugăru, Paul Sterian, Mircea 
Vulcănescu, lon Victor Vojen, Zaharia Stancu, Haig 
Acterian, Sandu Tudor ş.a. 

Lipsa discriminărilor este evidentă: sunt împreună 
toate culorile politice şi orientările spirituale: 


nu poate avea dreptul de a pactiza cu tine. 

ți pierzi libertatea? Asta nu ţi-o poate lua nimeni. 

Iți primejduieşti situaţia materială? Asta priveşte 
familia ta, nu pe tine. 

Iţi rişti viaţa? Ei, şi? Acel pe care îl reprezinți, 
nu moare niciodată. 

Dacă crezi altfel, renunţă la “intelectualitate” şi fă- 
te om politic. 


“Criterion” nr. 2, Bucureşti, 1934 


democrați filo-americani sau filo-francezi, "burghezi 
de centru”, comunişti, naționalişti, ţărănişti, 
liberali,  nihilişti, mistici, —plasticieni, literați 
clasicizanți, “ modemişti şi avangardişti, filosofi, 
gazetari. La Criterion "venea cine voia, pleca cine 
voia”. : 

Studențimea de dreapta (Uniunea Naţională a 
Studenţilor  Creştini Români) numea grupul 
"Cretinion”. 

Mircea Eliade, M. Polihroniade, Al. Cristian 
Tell, lon Victor Vojen, Haig Acterian aveau să 
adere la Mişcarea Legionară, iar mai târziu şi 
Constantin Noica. 

La finele anului 1933 cei de dreapta 
(naţionaliştii creştini) au început să refuze 
întâlnirea cu stângiştii şi nihiliştii, iar gruparea s- 
a destrămat. 

Unii foşti criterionişti vor mai conferenția sub alt 
patronaj: Institutul Social Român, Uniunea 
intelectuală Română, revista „Convorbiri literare”. 

O încercare — cu suflu scurt — de a resuscita 
Criterion va duce la editarea revistei omonime în 
oct. 1934. Publicaţia însă nu a avut viață lungă. 


Pagină nealterată de Vath Ddram 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 P2%:7 


Pinepie 


ISTORIA LEULUI ROMÂNESC 


. Leul românesc cu cei aproape 148 de ani de 
istorie ar putea să mai înceteze să existe. Urmează 
să fie abandonat în viitorul apropiat, în favoarea 
monedei unice europene, căci la 1 ian. 2015 
România şi-a propuş să treacă la euro. 

Leul românesc însă nu a fost doar un instrument 
politic, dar şi un simbol al identității naţionale şi al 
dorinței de libertate politică şi economică. 

E suficient să te uiţi la colecția leilor de la prima 
apariție şi până azi pentru a înțelege cum s-a scris 
istoria în spaţiul românesc. 

a Leul există ca monedă din 1867, iar la 19 
ianuarie 1881 începea să circule din mână în mână 
prima bancnotă românească, cea de 20 de lei. 

Leii au fost la început precum francii francezilor. 
Aceeaşi valoare, acelaşi gramaj de aur. Războaiele 
mondiale i-au transformat, i-au  schimonosit, 
ajungând la un moment dat cea mai mică bancnotă 
care a existat vreodată în lume (cât un timbru 
poştal). 

Comunismul care, printre altele, îşi propunea ca 
țel suprem o societate fără bani (foarte 
asemănătoare în fond cu cea de azi, cu bani 
“virtuali”, "electronici", pe card), a avut parte de 
bancnota cu cea mai mare valoare scriptică din 
istoria României: cinci milioane de lei. Era inflația de 
după cel de-al doilea război mondial. Au urmat 
“bălceştii” şi “viadimireştii”, celebrele bancnote de 
100 şi de 25 de lei. 

Apoi liberalizarea pieţei a adus o avalanşă de 
emisiuni monetare. Între 1990 şi 2003 aproape în 
fiecare an au apărut noi monede şi bancnote. 


De ce moneda naţională se numeşte “leu”? 

La mijlocul sec. al XVII-lea, în plin declin politic al 
Ţării Româneşti şi Moldovei, piața monetară era 
invadată de mai multe monede străine (francii 
francezi, lira de aur turcească, imperialii ruşi etc.). 
Cea mai cunoscută a devenit însă talerul olandez 
(leeuvendaalder), care avea gravat pe una dintre 
fețe un leu. - 

“Leii olandezi” au fost 
folosiți mai bine de un 
secol. Popularitatea lor a 
fost atât de ridicată încât, 
chiar şi după retragerea 
din circulație, au fost|i 
identificați în popor cul! 
noțiunea de monedă. 
Asta a durat cam două 
veacuri, până când leul al— 
primit "certificat de naştere”. În 1867 a apărut legea 
care înființa sistemul monetar românesc. Şi tot 
atunci a apărut leul cu subdiviziunile sale în bani, 
şi nu în parale, ca până atunci. 


Un leu echivala cu un franc francez. Monedele 
de 5, 10 şi 20 de lei erau din aur, iar cele de 1 şi 2 
lei, precum şi cele de 50 de bani erau din argint. 

Până la înființarea Monetăriei statului (1870), 
primele monede au fost bătute la Birmingham şi la 
Bruxelles. 

Banca Naţională a României a fost înființată 10 
ani mai târziu. Liberalul Eugeniu Carada (1836 — 
1910) s-a ocupat de începuturile acesteia, de la 
legea de funcţionare (aprilie 1880), până la 
construcția clădirii şi fabricarea primelor bancnote. 
În iulie 1880, de la Paris, el trimitea o epistolă: "Am 
purces la demersele necesare spre a asigura 
fabricarea hârtiei pentru biletele Băncii Naţionale a 
României. Cea dintâi şi cea mai importantă lucrare 
este fabricarea pânzelor,  filigranul . fiind astăzi 


Pe9.5 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 


aproape singura garantă reală a hârtiei fiduciare, cu 
valoare convenţională”. 

De la Paris Carada s-a întors cu un maldăr de 
bani de hârtie. Banii României: 900.000 de bilete de 
20 de lei, 300.000 de bilete de 100 de lei şi 25.000 
de bilete de 1.000 de lei. 2 

Carada a ales culoarea albastră a banilor, efigia 
lui Traian (nu pe a lui Decebal! Oare de ce nu ne 
mirăm?) şi personificarea României ca mamă în 
mijlocul fiilor ei. Desenele au fost realizate de pictorul 
francez Georges Duval, tocmit tot de Carada. 

Vreme de 30 de ani Carada a fost slujbaş al 
BNR, dar nu a deținut niciodată funcţia supremă, de 
guvernator. 


La începutul sec. XX România avea 6,5 milioane 
de locuitori şi era o societate în care banii se 
învârteau aproape exclusiv în marile oraşe. 

În timpul primului război mondial leul a căzut 
în mâinile  armatelor;„ germane, odată cu 
Bucureştiul, la 6 dec. 1916. Între 1917 şi 1918 nemții 
au tipărit lei printr-o bancă cu capital german: Banca 
Generală Română. 

Refugiat la laşi cu întreg pene 
guvernul, Ministerul de Finanțe Ă ' 
a emis la 1917 cea mai mică Bă 
bancnotă din lume 
dimensiuni, recunoscută ca atare 


şi de Cartea Recordurilor: |: 
bancnota de 10 bani, cu efigia[-£ 
regelui Ferdinand.  Aveali 


dimensiunile de 27,5 X 38[ ăi 
milimetri, ceea ce înseamnă că 
era cât un timbru poştal. i 

După Marea Unire au fost unificate monedele 
româneşti şi cele străine care circulaseră în noile 
teritorii româneşti (coroana austro-ungară în 
Transilvania, rubla Romanov în Basarabia şi Lvovul 
în Bucovina). S-a făcut şi paritatea cu leul german 
care a circulat în perioada ocupaţiei germane. Toate 
acestea, dar mai alesspierderile din timpul primului 
război mondial au făcut ca leul să scadă mult 
comparativ cu francul francez. În 1920. francul şi leul 
nu mai erau la paritate: moneda franceză echivala 
cu 2,5 lei. În 1922 preţurile crescuseră de 22 de ori 
faţă de nivelul la care erau în 1916. 

In perioada interbelică şi în timpul celui de-al 
doilea război mondial leul şi-a continuat 
deprecierea. Anii '30 au fost ani negri pentru leu, 
totul culminând cu marea criză financiară. Crahul 
bursier de la New York (oct. 1929) s-a repercutat şi 
asupra leului. Au avut loc falimente răsunătoare, 
printre care şi Banca Generală a Țării Româneşti, 
Banca Marmorosch Blank & Co, sau Banca 
Berkovitz. Populaţia activă a României a fost 
afectată direct prin reduceri salariale succesive: 10 - 
23% în 1930, 15% în 1932, 10% în-1933. 

În timpul celui de-al doilea război mondial au fost 
retrase de pe piață monedele de nichel pentru a fi 
utilizate în industria de armament, fiind înlocuite cu 
monede de zinc. 

Sfârşitul anilor '40 au fost cei mai grei din 
istoria leului, cu inflaţie galopantă. In 1944, odată 
cu intrarea armatei roşii pe teritoriul României au fost 
emişi "leii de ocupație rusească”. Aceasta a adus 


- 
762 


/ sac 

add 3 cazat ISS : i 
la un declin şi mai mare al monedei naţionale. 
Obligarea României la plăți uriaşe pentru 


despăgubiri de război a dus la deprecierea la rate 
astronomice al leului în 1946 - 1947. Atunci au fost 
emise monede de 100.000 lei şi bancnota de 
5.000.000 lei. În 1947“ă fost emisă bancnota cu cea 


mai mare” valoare scriptică din istoria Băncii 
Naţionale a României: cinci milioane de lei. Odată 
cu "reforma monetară” din 15 aug. 1947 românii 
puteau schimba 20.000 lei vechi pentru 1 leu nou, 


însă doar cu o sumă limitată de 5.000.000 lei. 
Datorită pragului extraordinar de mic pentru schimbul 
leilor vechi pentru cei noi pe străzi erau aruncate 
sute de saci cu bani. Negustorii şi țăranii au fost 
ruinați, iar oamenii, muritori de foame, deţineau 
miliarde de lei. 

in 1952 a apărut o nouă lege monetară şi banii 
şi-au schimbat din nou înfăţişarea, iar 1 leu nou era 
calculat la 20 de lei vechi. Au apărut pe bancnote 
muncitorii, țăranii şi personajele istorice care 
conveneau doctrinei comuniste: revoluționarii avant 
la lettre Tudor Vladimirescu (25 de lei) şi N. Bălcescu 
(100 de lei). Pe revers era simbolizat triumful 
industrializării şi mecanizarea agriculturii. În 1966 
BNR a umblat la designul banilor şi l-a introdus pe 
Al. |. Cuza pe hârtia de 50 de lei. Apoi până în 1989 
banii au stagnat. 

în timpul regimului comunist s-a renunțat la 
standardul aur. Leul şi-a pierdut paritatea cu 
monedele străine şi rata de schimb a fost stabilită de 


conducere prin măsuri legislative. În acea perioadă 
nu se putea găsi în țară nici o altă valută, iar 
vânzarea altei valute era o faptă penală care putea fi 
pedepsită cu până la 10 ani de închisoare. Comerţul 
extern era considerat parte a altui circuit economic 
decât cel intern şi i se acorda o importanță sporită. 

Între 1990 şi 2003 s-au emis aproape an de an 
noi monede şi bancnote. Hârtiile au pornit de la 200 
lei (emisie 1992, cu chipul lui Gr. Antipa) şi au ajuns 
la 5.000.000 lei (emisie 2003, cu chipul lui |. L. 
Caragiale). 

In 1999 România a emis bani pe suport de plastic 
- acele bancnote speciale de 2.000 lei, cu ocazia 
eclipsei totale d Este unica ţară din Europa 


| 
cu b p 
bancnote astfel de bancnote fiind Australia, 
Bangladeş, Brazilia, Canada, Chile, Guatemala, 
Nepal, Noua Zeelandă, Nicaragua, Papua Noua 
Guinee, Taiwan şi Thailanda. 

În 2005 10.000 de lei au devenit 1 leu nou. Leii 
vechi au circulat până în la sfârşitul anului 2006. 
Codul ISO a fost schimbat pentru leul nou, RON, față 
de cel vechi, ROL. 


CUM SE CREEAZĂ BANII 


ist Muliag ee căi oancile oferă împrumuturi Pornind de la depozitele strânse de la clienți. Alţii au auzit de m 
ae Dica cele FA BEI e alo seo farg cre lg Tea teva Gri pesioiv ficare o porielar. 
: ! u-i pe cei din industria ă şi ii. fi iari. ste ici 
este generat creditul. bancară şi experții financiari, ştie în mod explicit cum 
Despre a banilor am scris în urmă cu vreo doi ani. Interesant este însă faptul că însăşi Banca Centrală | 
a Germaniei - eutsche Bundesbank - a admis în premieră într-o lucrare intitulată “Banii şi Politica Monetară”, 
în pag 88 — 93, că băncile inventează creditul din nimic. lată capitolul respectiv: Ţ 


Modul în care băncile creează bani 


Atât băncile centrale, cât şi băncile comerciale 
pot crea bani. 

În sistemul monetar european crearea banilor 
survine din acordarea de împrumuturi sau achiziţia 
de active. 

Banii pot apare dacă Banca Centrală oferă un 
împrumut unei bănci comerciale şi creditează suma 
respectivă în contul băncii în cauză. 

Băncile comerciale pot crea, la rândul lor, bani, 
acordând clienţilor împrumuturi pe care şi le vor 
trece în bilanţ drept active. 

În acelaşi timp, sumele în cauză apar la categoria 
pasive, fiind utilizate pentru creditarea conturilor 
curente ale debitorilor, apărând deci: la categoria 
depozite (în acest fel oferta de bani se majorează). 
Astfel, banii sunt creaţi sub formă de intrări din 
achiziţii de active ori credite acordate, în partea 
stângă a bilanţului băncii, iar în partea dreaptă sunt 
trecuți sub formă de depozite. 

Cu alte cuvinte, nu numai că împrumuturile nu 
vin din depozite, ci mare parte din depozite sunt 
de fapt credite! 

În momentul în care sumele sunt returnate ele 
sunt şterse din contabilitatea băncilor. 

Dacă debitorii au probleme, sumele restante sunt 
transformate în pierderi pentru bancă, înghițind hălci 
din capitalul acţionarilor (e nevoie de provizioane) şi 
punând în pericol economiile deponenților. 


Obstacole în crearea de bani 

Descrierea de mai sus ne poate duce cu gândul 
"că băncile comerciale sunt în măsură să dreneze o 
cantitate infinită de bani în conturi. Dacă ar fi cu 
adevărat aşa, fenomenul ar fi imediat inflaționist. 


pa Poza tic a pt tă 


SENECTUTEA VERDE 


Am plecat pe frontul de Apus: Ungaria - 
Pistiani, Tokay, apoi în Cehoslovacia - Brno, 
Moravia, Kurim. Acolo ne-a prins capitularea 
Germaniei şi ne-am întors în țară. 

Am fost decorat cu ordinul "Bărbăţie şi 
credință” cl. a Iil-a şi a II-a pe frontul de Răsărit 
şi cu "Victoria" pe frontul de Apus 


- Ați luptat alături de ruşi. Cum i-aţi 
caracteriza? 


- Beţivi! Toţi. Îi îmbătau şi îi trimiteau pe 
front. Te vindeau pentru băutură. 


- Dar pe nemți? 


- Luptători, dar cruzi. Şi aroganți. Mi-au plăcut, 
totuşi, pentru că s-au purtat frumos în general. Erau 
serioşi, la locul lor, buni organizatori, buni militari, 
cinstiți, cuvântul era cuvânt. Italienii erau mai hoţi ca 
noi, proşti militari şi răi de gură. Nu numai că nu le- 
 aufostde folos nemților, dari-au încurcat grozav.. 

E - Scuzaţi-mă, v-am întrerupt şirul povestirii. 

- Ei, şi, care-i problema? Revin! După ce m-am 
întors acasă m-am specializat la Şcoala Naţională 
de Meteorologie.i Am fost meteorolog la staţiile 
Grumăzeni, Ceahlău şi Fântânele — Neamţ. 

De aici am fost arestat în 1958, împreună cu 
ceilalți patru meteorologi, cu prof. Hotnog, cu av. 
Mircea Marin, cu N. Gheorghiu, Const. Stănică, V. 

“ Izvoranu, preotul legionar Vlad Gavril. Ne-au 
“plimbat” la Piatra Neamţ şi ne-au dus la Bacău 
pentru triere. Am ajuns la Gherla, apoi în Balta 
Brăilei, la Stoeneşti, la săpat şanţuri de 3 - 4 m 
adâncime. La 4 dimineața era scularea, eram ținuți 
două ore şi jumătate în picioare pentru apel şi 
munceam până la epuizare, mâncând mereu bătaie 

pentru neîndeplinire de normă — care era 
imposibil de îndeplinit. Am tras o foame 


Băncile Centrale pot supraveghea însă crearea 
de bani prin pârghia rezervelor minime obligatorii şi a 
dobânzii de politică monetară. 

De unde obțin băncile banii pe care îi acordă 
drept împrumuturi? De la Băncile Centrale, în 
principal. 

Pentru aceste împrumuturi băncile comerciale vor 
trebui însă să plătească dobândă Băncii Centrale. 

Crescând această dobândă (“prime rate”), 
Băncile Centrale vor determina o majorare a 
dobânzilor pretinse clienţilor de băncile comerciale, 
în consecință o scădere a apetitului pentru noi 
împrumuturi şi o scădere a preţurilor pentru zonele 
influențate de costul creditului (de exemplu 
imobiliarele), preţul unui articol solicitat pe piaţă fiind 
cu atât mai mare cu cât costul creditului care 
finanţează obținerea lui este mai mic. 

Băncile comerciale au nevoie de banii Băncilor 
Centrale nu doar pentru a-şi acoperi nevoia de a 
completa rezervele minime obligatorii, dar şi pentru a 
acoperi cererile de retrageri mai mari de "bani- 
gheață” din depozite (doar Băncile Centrale au 
dreptul să emită noi bancnote fizice), ori pentru 
transferurile interbancare mai consistente pentru 
care banca “expeditoare” nu are suficiente fonduri. 


Concluzii 

1. Băncile nu creează împrumuturi pentru că 
ar sta pe o grămadă de depozite, procesul este 
exact opus. 

Fiecare bancă generează credite “din nimic”, 
acceptând obligaţii de plată din partea clienților 
şi creând similar obligaţii de plată în bilanț pentru 
sine, în contul banilor vărsaţi pe numele debitorilor 
într-un cont curent. O parte din aceşti bani trebuie 
vărsaţi însă Ja Băncile-Gentrale sub forma rezervelor 
obligatorii. te A6Ă SPERE IBeRae Ra 


= 


cumplită, mâncam iarbă. Bineînţeles că m-am 
îmbolnăvit. Am fost trimis la spital la Galaţi două 
săptămâni, apoi din nou la Gherla, unde m-au pus în 
atelier, la lustruit mobilă. Am fost transferat apoi la 
Jilava, unde ne băteau cu parul peste picioare la 
fiecare două zile, fără nici un motiv. Apoi la Aiud, 
unde am confecţionat arcuri şi de unde m-au eliberat 
odată cu amnistierea deţinuţilor politici. 


- De ce v-au arestat? 


- Primisem un manifest anticomunist cu Garda de 
Fier de la o cunoştinţă, Pamfil Selegean. Acesta a 
fost prins şi la anchetă a recunoscut că mi-a dat şi 
mie. Au intrat "la apă” vreo douăzeci de inşi. Am fost 
condamnat pentru "uneltire contra ordinii sociale”. 

Am uitat să vă spun că aveam antecedente: în 
1948 am fost arestat prima oară, un an la 
închisoarea din Piatra Neamț. Pe vremea aceea 
lucram la stația Ceahlău. Meteorologii de pe munte 
erau suspectaţi de legături cu străinătatea şi cu 
luptătorii din munți. 

După ce am scăpat m-am mutat la staţia 
Băneasa, ca să-mi pierd urma. Norocul a fost că am 


dispune 
nivelul 

reglementat |. 2 
de  rezerve|i 
obligatorii, le 2 
poate pur şi|> 
simplu 4 
împrumuta 
ulterior de la 
Banca Centrală sau o altă bancă. 

3. Banca Centrală creează la rândul său bani “din 
nimic” pe care îi împrumută băncilor comerciale. 
Băncile centrale şi proprietarii lor, băncile comerciale 
(în unele țări Băncile Centrale sunt private) AU 
TURAT DE SECOLE TIPARUL. 

De altfel, într-un discurs Ben Bernanke, şeful 
Fed, a insistat pe necesitatea eliminării rezervelor 
minime obligatorii în SUA. Dacă se acceptă acest 
lucru, băncile americane vor putea să extindă 
creditul cum vor dori, atât cât de mult vor dori, nici nu 
vor mai trebui să apeleze la Fed pentru a împrumuta 
banii pentru rezervele obligatorii. 


Sistemul monetar actual nu se bazează pe 
“active” (ar fi imposibil ca marile bănci să 
devină din vreme în vreme insolvente în acest 
caz). Se sprijină doar pe_ datorii şi pe 
capacitatea de a le rula. 

Guvernele (când Băncile Centrale sunt 
private) şi populația nu au acces la maşina 
de tipărit bani, aşa că trebuie să cotizeze la 
industria bancară, cea care deţine 
monopolul generării lor. 


a E asr ar 


putut să fac schimb cu un jidan de acolo, Ițic 
Vider, care vroia la munte pentru că auzise el 
că se trăia bine, că era mâncare. A tras jidanul 
foamete în Ceahlău şi a venit înapoi: "Mă 
mănâncă lupile în pustietatea aia!” Gheorghiu, 
şeful staţiei, era, la rândul lui, disperat: "Nu ştie 
nimic, îmi strică aparatele!” Aşa că m-am întors 
în judeţul natal. Eu mă păzeam de prietenii 
mei, şi ei de mine. Sistemul dracului! Cu toate 
astea, m-au arestat din nou în 1958. 


- V-am răscolit amintirile mai mult rele decât 
bune. Ne cerem scuze. 


- Mă bucur că aţi venit să mă vedeţi! şi 
viața mea n-a fost rea: am fost sănătos, am iubit, am 
fost iubit, am avut o căsnicie reuşită, am practicat 
meseria care mi-a plăcut şi am trăit unde mi-a plăcut! 
Cezaş fi putut cere mai mult de la viață? 


- Triumful Gărzii de Fier! 
Râdem împreună, cu ochii umezi, şi ne 
îmbrățişăm. 


- Ah, am uitat să vă rugăm să ne povestiţi despre 
generalul Coroamă! 


- Fratele mamei este cel care a refuzat să tragă 

„în legionari: "Majestate, decât să moară ei, mai bine 

mor eu!” Am un articol despre el, apărut în revista 

"Ceahlăul" vara asta. VI-l dau. (N. n.: Î! reproducem 
în pag. 11) 


Ne pune în brațe o pungă cu plăcinte calde cu 
brânză ("Să aveţi la drum, că e lung!) şi ne duce la 
bibliotecă, oferindu-ne vrafuri de cărţi legionare: 
"N-am copii şi n-am cui să i le las. Luaţi-le la 
Bucureşti, să le daţi cui merită, în amintirea mea!” 

Va mai curge însă multă apă pe Bistrița până 
când Lulu Coroamă va deveni doar amintire! 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 P2%:9 


a 


Mgteniea Codeana NN) 


CUI 


/oi începe cu o precizare: titlul nu are sens 
rogativ, ci afirmativ, şi încercăm în cuprins să 
undem unor întrebări de mare actualitate, unor 
Jişti şi îndoieli pe care le surprindem la mulți 
âni care, sub o formă sau alta, năzuiesc la o 
ie, la o apropiere, la o colaborare, începând cu o 
aştere a adevărului despre Mişcarea Legionară. 
1 ce măsură această discuţie este de actualitate 
nu: în măsura în care post iudeo-comuniştii s-au 


fi e o cât de vagă nuanță naționalistă, iar 


definiţie, prin doctrină şi prin aplicarea în viaţă a 
rinei - numim aici Mişcarea Legionară, duşmanul 
noarte a tot ce s-a manifestat ca un pericol la 
sa ființei poporului şi țării româneşti. 

ctualitatea acestei probleme se acutizează pe zi 
irece, pe măsură ce planurile de dominație 
iomică, conducând la impunerea politicii interne 
eu a ţării, prind un contur din ce în ce mai 
il. 


Dar să revenim la subiect; vom împărți în 
»uă părți, în funcție de motivaţie, pe cei ce 
se tem de Legiune, fără a putea preciza 
proporțiile în sensul numeric. 


1. Duşmanii 
românismului 


Fără să stabilim o dată fixă, din motive lesne de 
înteles, odată cu dezvoltarea posibilităţilor de 
transfer a capitalurilor şi cu foamea de lichidităţi, cei 
care prin definiţie deţineau şi manevrau cu abilitate 
banii s-au trezit posesorii mijloacelor de manevră la 
nivel mondial pentru asigurarea unor spații vitale în 
care să îşi poată promova interesele pe poziţia de 
națiune dominantă. 

Ce ar fi trebuit să devină populaţia trăitoare de 
milenii în spaţiul ales de ei pentru viitoarea locaţie: 
cu foarte puţine excepții menite să salveze 
aparențele, ar fi devenit executanţii muncilor fizice 
mai mult sau mai puţin calificate sau ai unor ocupații 
numite în limbajul timpului, cu o nuanță uşor 
peiorativă, servitori. 

Probabil că nu trebuie să precizez că alegerea 
spațiului pentru viitorul stat-refugiu al seminţiei lui 
Israel a căzut ca un trăsnei (sau poate ca o 
încercare divină a puterii credinței noastre) asupra 
României. 

Alegerea a fost dezvăluită pentru prima dată într- 
un tratat bine cunoscut la nivel internaţional, Pacea 
de la Berlin din 1878, după Războiul de 
Independență din 1877, când recunoaşterea 
Regatului României la nivel european de către marile 
puteri a fost condiţionată de încetăţenirea a câteva 
sute de mii de evrei - acesta fiind doar începutul. 
Aceştia proveneau din imperiile german, austro- 
ungar şi țarist, populaţie migratoare în căutarea unui 
spațiu cât de cât ospitalier, cu băştinaşi îngăduitori, 
invadând ca nişte huni blânzi în aparenţă, în căutare 
de păşuni şi de sclavi. 

Aici au găsit ce căutau, o populaţie care să îi 
accepte din milă, o țară blagoslovită de Dumnezeu 
cu loate bogăţiile şi frumusețile, unde au reuşit, în 
mai puţin de jumătate de secol, să ocupe poziţii 
dominante în aproape toate sectoarele de activitate, 
controlând, în dauna poporului român, finanţele, 
comerțul, o mare parte din industrie, stăpânind prin 
arendăşie enorme suprafeţe agricole. 

De pe aceste poziţii dezinleresul manifestat faţă 
de necesitatea unui trai decent sau măcar la nivelul 
supravieţuirii al majorităţii populației, dar în special al 
populației rurale, a atras nemulțumirea şi 
adversitatea celei mai mari părți a intelectualității şi 
studenţimii române care s-a simţit obligată să 
reacționeze. 

Desigur că voi fi acuzat că exagerez atribuind 
toate responsabilităţile situaţiei economice şi sociale 
ale anilor 20-30 dominaţiei economice evreieşti - şi 
în parte pe bună dreptate - dar, atenție: drumul pe 

care se pornise ducea direct spre 
prăpastie! Prăpastia 
îngropată naţia română, spiritul nostru 


creştinismului şi ai 


njurat cu legi împotriva a tot ceea ce li se pare a A 


pioana naţionalismului românesc a reprezentat, | 


în care trebuia - 


I-E FRICĂ DE LEGIUNE 


creştin, singurul sprijin moral în cele aproape două 
milenii de închinare la Dumnezeu. 

Din sțăpâni ai acestor locuri, din stăpâni ai 
spaţiilor începând de la Bug şi a toată Câmpia 
Panonică şi până dincolo de Balcani, urma, conform 
planurilor urzite în cancelariile europene şi la fața 
locului de către aparent inofensivii invadatori, să 
devenim. servitorii unor venetici călcând la fiecare 
pas pe oasele strămoşilor noştri! 

Parcă pentru a confirma temerile românilor de 
totală dominare de către minoritari, situaţia 
participării lor la învățământul liceal şi universitar 
devenise alarmantă prin numărul total 
disproporționat - statistic vorbind - de evrei 
comparativ cu românii: la o proporţie de 8-10% din 
populaţie, numărul lor în învățământul preuniversitar 
şi universitar ajunsese de la 50% până la peste 80% 
la unele facultăţi, cum ar fi Farmacia şi Medicina, şi 
60 - 70% la Drept, Litere, Filosofie etc. 

Care era perspectiva: în următoarele decenii să 
elimine complet din competiţie românii din profesiile 
libere şi nu numai, căci în mod evident administraţia 
statului, marile şi micile companii economice şi 
industriale nu puteau fi conduse de oameni cu patru 


clase primare. De asemenea, predarea 
învățământului urma să devină în parte atribut 
evreiesc, formând generații de atei şi 


internaţionalişti, rupţi de credinţă şi tradiţie, sclavi ai 
interesului personal, ai banului. 

Reacţia de trezire a instinctului de conservare 
naţional nu a fost nicidecum o modă a timpului sau o 
imitație a mişcărilor sociale din Europa. Cei care 
încearcă să acredileze această idee sunt nişte 
vânduți sau duşmani ai adevărului, încercând şi 


Nicador Zelea-Codreanu 


reuşind de multe ori să păcălească nişte naivi - ca să 


nu îi calificăm mai drastic. - i 
Apariţia mişcărilor naţionaliste. în Europa anilor 
20-30 este, cum ziceam mai sus, 0 reacţie inevitabilă 


i la ofensiva iudaismului mondial, din ce în ce mai 


eficientă şi mai ofensatoare prin pretenţiile emise şi 


] prin disprețul declarat faţă de celelalte naţionalităţi! 


Apariţia Mişcării Legionare, din iunie 1927, fusese 


A precedată de marile mişcări studenţeşti începute cu 
cinci ani mai devreme, ca o reacţie disperată la 


invadarea liceelor şi facultăţilor de către tineretul 


israelit. 


Tineretul universitar şi preuniversitar cerea 


i statului român, autorităţilor, o lege prin care să se 


pună capăt acestei anomalii care pe termen scurt şi 
mediu micşora şansele de. realizare a românilor, 


i transformându-i în şomeri cu diplomă universitară, 


îngrădind şi accesul în posturile administraţiei 
publice. 


Revenind strict la întrebare: 

Cine se teme de Legiune? 

În primul rând, promotorii iudaismului, dintre 
care sunt destui care îşi spun "români”. 

Răspunsul punctual este: 

Spre totala deosebire de orice mişcare 
naționalistă, Legiunea "Arhanghelul Mihail” de sub 
conducerea directă şi nemijlocită a lui Corneliu 
Zelea-Codreanu a propus şi promovat rezolvarea 
problemei prin concurență şi nicidecum prin 
violență. Până în ultimele clipe când a putut să se 
exprime, atât timp cât a putut să influenţeze direct 
comportamentul maselor de legionari, cuvântul de 
ordine a fost excluderea violenței în procesul de 
accedere la putere. Era exact ceea ce nu dorea 
iudaismul în planurile sale de dominație 
economică şi socială a României, adică 
recâştigarea poziţiilor dominante în propria țară a 
românilor prin mijloace legale şi creştineşti, 
soluţia propusă de Mişcarea Legionară. Lucrul i-a 
speriat pe adversari, căci era o soluţie fără cusur, de 
necontestat, de necondamnat. 

Vă pun o singură întrebare: 

De ce promotorii. antisernitismului violent - îl 
numesc aici pe prof. A. C. Cuza, ca exemplu - nu 
sunt condamnați pe la toate ocaziile şi pe la toate 
răspântiile? 

De ce, cu tot comportamentul său agresiv, A. C. 
Cuza nu a făcut o zi de închisoare, nu a fost hărțuit 
de autorităţi toată viața, a murit de moarte bună, în 
patul propriu, prin comparaţie cu Corneliu Zelea- 
Codreanu şi ceilalți martiri legionari? 

Pe cei ce conduceau destinele evreimii 
mondiale i-a speriat — repet! - nu violența 
legionarilor, lucru pe care îl trâmbițează tot 
timpul, ci tocmai soluția adevărată, soluția 
valabilă a problemei. : 

Căpitanul a propus numai ridicarea poporului 
român la un nivel de la care să desfidă orice 
concurență în orice domeniu de activitate. în 
societatea românească. 

Putea oare cineva să conteste sau să condamne 
acest comportament? Exclus! 

Atunci care a fost soluția adversarilor (sau, mai 
precis, a duşmanilor): promovarea, prin trădătorii 
intereselor naţionale, a terorii de stat împotriva 
Mişcării Legionare, pentru a o împinge la violență 
- lucru care nu a reuşit, cu câteva excepții, care însă 
nu au putut fi puse niciodată în sarcina Legiunii ca 
organizaţie şi ca organizare. Restul este minciună, 
țesută cu migală, cu grijă, cu perseverenţă şi, foarte 
important, de pe poziția de câştigători ai ultimului 
război mondial. 

La ideea, de multe ori exprimată, că "am mai 
Scris despre această problemă”, voi răspunde: 

"Da, am mai scris în nr. 10 al revistei, oare a 
fost acel număr citit de tot poporul român?” 

Aceste explicaţii şi precizări ar trebui să fie 
cunoscute cuvânt cu cuvânt legionarilor pentru a 
combate oriunde şi oricând propaganda 
duşmănoasă şi mincinoasă a duşmanilor, dar şi 
simpatizanţilor invitați: să promoveze 
adevărul despre Mişcarea Legionară. 


P29-10 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 


Mai de principiu 

adresă: duşmanii no: 

(era să zic 'zi şi noapte”) să ne acuze 

să mintă cu neruşinare la adresa 
jegionarilor şi la adresa oricui îndrăzneşte să îi 
contrazică chiar în acuzaţii grave la adresa poporului 
român, iar unii dintre ai noştri vor să cenzureze 
' repetările! 


||. Propusesem la începutul acestui articol să 
'discutăm şi despre cea de a doua categorie 
de oameni cărora le este frică de Legiune. 
Mulți oameni în țara românească, pe de o 
ate sunt  intoxicați de propaganda 
comunistă şi iudaică, formându-şi o idee 
greşită despre Mişcare sau, pur şi simplu 
ignoră, din lipsă de interes, informaţia 
mulțumindu-se cu  şabloanele devenite lozinci, 
promovate de presa scrisă şi video, tributară în mare 
proporție capitalului evreiesc sau tributară 
mentalităților comuniste supte de Ia țâța mamei, 

Neiniţiaţii se mulțumesc să aplice nişte aprecieri- 
şablon — poate, pur şi simplu, din comoditate. 
Acestora ne _adresăm_în acest articol 
încercând, în puţine cuvinte, să le trezim interesul. 
propunându-le varianta reală a istoriei. 

Tot din această categorie mai fac parte şi cei 
speriați de eventualele represalii din partea unor 
"şefi" mai mari sau mai mici care, oricum, fac parte 
din tabăra adversă; recunoaştem că poate fi un 
argument până la un anumit nivel de adeziune la 
Mişcare, dar există soluții verificate şi pentru 
aceasta. 

Este obligatoriu să nuanțăm problema: acestor 
oameni nu le este frică în sensul duşmanilor, ca de o 
forță adversă sau ca de un pericol potenţial pentru 
naţiune. 


şi „mai puţin cu 
Ştri nu obosesc 


| 
i 
ş 
i 
| 


în legionarii răsculați: 


10 PIE, pr Sarat ap re emaeree 


Anul acesta în 
iulie s-au împlinit 
129 de ani de la 


naşterea 

generalului 

Dumitru Coroamă 

(1885  — 1956), 

mare patriot, 

simpatizant 

legionar, despre 
care se ştiu foarte 


puține lucruri, 
numele său fiind 
d interzis vreme de 


mulţi ani. 

Născut în satul Răpciune din com. Hangu, în 
1885, viitorul general Dumitru Coroamă va avea un 
destin tragic. 

A fost al optulea copil din cei zece ai fam. Toma 
Şi Ecaterina Coroamă. A urmat liceul “Petru Rareş” şi 
a devenit învățător la şcolile din Broşteni, Cotrârgaşi, 
Frumosu (Dreptu) şi Farcaşa. - 

A absolvit apoi Şcoala Militară de Ofiţeri de 
Infanterie şi a devenit ofițer la Regimentul 15 
Dorobanți din Războieni Neamţ. sa 

În primul război mondial a luptat în prima linie 
pe văile Trotuşului, Oituzului şi Uzului, în calitate de 
Comandant al Batalionului 2 Infanterie, fiind 


kk 


„ Elîncasa salarii bune lăudându-se ca e şeful unui 
institut practic desființat chiar sub ochii marilor 
“patrioți” Băsescu şi Ponta, care mereu “s-au făcut 
Că plouă”, | 
Înnebuniţi că până în prezent, după doi ani de 
domnie a  palavragiului Victor Ponta, rechinii 
afacerişti “români” şi străini nu au reuşit să 
pună dinamita finală la temelia gloriei 


O NOUĂ TRĂDARE A NAȚIUNII ROMÂNE 


Sik 


Ce ni se pregăteşte ca națiune 

Printr-un program bine pus la punct, românul 
este ținut la limita supraviețuirii pentru ca toată 
atenţia şi preocuparea lui să se îndrepte spre 
rezolvarea zilei de mâine cu preţuri mari, salarii 
şi pensii mici. Tineretului i se oferă fotbal, ca o 
supapă de refulare a mizeriilor şi neimplinirilor, 
stadionul — şi nu numai - devenind locul de 
descărcare. dirijată a furiei şi a excesului de 
energie. 

Cine se mai gândeşte în ziua de azi la viitorul 
apropiat sau mediu al României, cine pune cap 
la cap toate manevrele aparent fără legătură din 
viața politică a țării? Românilor li s-a dat o coajă 
de pâine şi circ cât cuprinde! 

Presa scrisă, dar mai cu seamă televiziunea, 
îţi serveşte zi şi noapte diversiune şi nu pentru 
audiență, cum se pretinde, ci în baza unei 
campanii de lungă durată, dar de evidentă 
intensitate, pentru a te dirija pe un anumit drum, 
pentru a-ți abate atenţia de la manevrele ce 
țintesc la transformarea României într-o parcare 
iudaică. 

Presa internațională ne acuză tot timpul de 
diverse delicte: închisori americane pentru 
terorişti, baze de antrenament pentru Al Quaida, 
livrăm uraniu  teroriştilor, infracţionalitatea 
transfrontalieră - tot ce se poate pentru a crea o 
imagine urâtă României. 

Pe plan intern trebuie creată impresia că nu 
reuşim să ne guvernăm şi că eventual ar trebui 
să aducem miniştri străini — cum, mai în glumă, 
mai în serios, spunea cineva la o emisiune 


ÎNTÂLNIRE CU ISTORIA 


În completarea interviului cu dl. Grigore Tărâţă prezentăm reperele biografice ale unui mare Român, comandantul Diviziei de Gardă Regală, care a 
rămas ca model în istorie pentru că nu a executat ordine criminale, deşi era militar de carieră: a refuzat ordinul regelui (Carol al II-lea) de a trage 


DUMITRU -GOROAMĂ-- 


decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul” (înmânat de 
gen. Eremia Grigorescu) şi alte decorații franceze, 
engleze şi ruseşti, şi înaintat în grad. 

După război a venit la Piatra Neamţ, ca ajutor 
de comandant al garnizoanei, apoi comandant. A 
luat parte cu regimentul său la manevrele militare 
regale din anii 1932-1933 şi a fost avansat, devenind 
general de brigadă. A fost numit apoi comandantul 
Diviziei de Gardă Regală. În această calitate a 
refuzat să asculte ordinul lui Carol al II-lea şi să 
tragă în legionarii răsculați împotriva acestuia la 
3 sept. 1940 ca urmare a cedărilor teritoriale 
(Basarabia, Transilvania şi Nordul Bucovinei): 

- Majestate şi d-le general, nu pot să trag în 
tineretul țării. Decât să omor atâția, mai bine mor 
eu! 

Generalul din fața sa era lon Antonescu, pe care 
îl chemase Carol al II-lea de la Bistriţa (jud. Vâlcea), 
unde avusese domiciliu forțat, şi îl numise prim- 
ministru. În această situație nici Antonescu nu a 
tras, evitându-se astfel un dezastru național. 

Gen. Coroamă a fost îndepărtat din Capitală şi 
trimis de Antonescu la laşi, la comanda Armatei a IV- 
a: nu avea nevoie de generali luminaţi care treceau 
ordinele primite prin. filtrul moralității, şi nici de 
prieteni ai legionarilor. Coroamă a stat la laşi până la 
rebeliunea din 21 ian. 1941. 


naţionale care este Institutul Cantacuzino, deşi au 
reuşit să-i interzică producţia şi să-l stranguleze 
financiar, au inventat o  ghilotină de o rară 
perversitate. Au propus Parlamentului şi Senatului 
scindarea instituției. Cercetarea să plece la 
ministerul de resort, unde bugetul nu prevede nici o 
para pentru asemenea activitate (unde să se facă 
microbiologie, pe  birouri?), iar producția de 


Să 


despre eşecul gestionării încălzirii 
locuinţelor la nivel naţional. 

Băsescu şi Tăriceanu au 
transformat guvernarea într-un meci 
de box desfăşurat într-un ring numit țara 
românească, ring în care nu contează unde 
calci, pe cine calci, pe câţi calci, singura lor 
preocupare fiind să pareze şi să lovească. A 

În următorii cinci - zece ani veţi fi convinşi că 
ne trebuie o altă Constituţie - lucru în parte 
adevărat — dar, mirare! vor lipsi unele prevederi: 
cu discreţie, dacă ar fi posibil aşa ceva, va 
dispare articolul prevăzând "România este stat 
unitar” şi altele “învechite”, şi se va demonstra 
că, fiind membri în UE şi că globalizarea - bla, 
bla, bla! Ne vom trezi iarăşi că suntem 
moldoveni, munteni, ardeleni, la dispoziţia 
vecinilor cărora bineînţeles, le va fi mult mai 
uşor să ne impună dictaturi şi “tratate”. 


Până unde trebuie ”să ne ajungă cuțitul la 
os” pentru a ne trezi din indiferența față de 
soarta acestui pământ, a acestei țări, pentru 
care până mai ieri părinții şi bunicii noştri au 
făcut proba  supremului sacrificiu în 
războaie, în puşcării, vânaţi pe străzi sau în 
munți şi păduri? - 

Oare” Deşteaptă-te, române!” ar trebui 
cântat din oră în oră, pe toate posturile, 
pentru ca noi să recepționăm mesajul? 


"Cuvântul Legionar” nr. 


Aflându-se în dezacord cu gen. lon Antonescu 
pentru că susținea războiul doar până la Nistru, iar 
dincolo de acesta doar cu un corp expediționar, 
Coroamă şi-a dat demisia din armată şi s-a retras la 
Piatra Neamţ. 

In mai 1948 a fost arestat odată cu miile de 
legionari, şi condamnat. Deţinut întâi la Suceava, 
apoi în beciurile Ministerului de Interne, apoi la 
Jilava, la Văcăreşti, la Ocnele Mari, la Gherla, a fost 
transferat la Aiud cu un lot de legionari fruntaşi 
(printre care Al. Constant, preot lon Dumitrescu- 
Borşa, lon Victor Vojen). A fost eliberat după de opt 
ani de detenție, paralizat şi foarte bolnav, adus cu o 
dubă a MAI şi lăsat la o rudă din Bucureşti, unde a 
murit imediat. În 1964 rudele i-au adus osemintele la 
Piatra Neamţ şi le-au reînumat la cimitirul 
“Eternitatea”. 

Dârzul general Coroamă a rămas în memoria 
camarazilor de temniţă ca “un bătrâne scund, blând, 
plăcut, sfătos care nu era în stare să supere pe 
cineva”. "Ne îndemna la linişte şi pace. Nu vorbea 
niciodată despre el. A avut parte de umilințe 
groaznice din partea unui sublocotenent al cărui 
nume nu-l ştiu. Când era acesta de serviciu, avea o 
plăcere diabolică să facă culcări cu generalul în 
văzul tuturor. Şi bietul om executa, spunându-ne că 
nu te poţi pune cu nebunii”. 


biopreparate care altădată era socotită a fi 
“strategică pentru națiune” să fie îngropată fără 
ceremonie, în nesimţirea şi trădarea politicienilor 
prezentului - mă refer la preşedintele țării, la primul 
ministru UTC-ist şi la întreaga ierarhie de profitori ai 
acestei prăbuşiri. Să le fie ruşine că-şi aduc 
contribuţia la această operă ignobilă! 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 P29:11 


Când am hotărât să părăsesc România, acum 
patru ani, şi să ajung într-un loc unde să fiu tratat 
"normal", ca om”, ştiam că lucrurile nu sunt în regulă 
în țară, dar nu înțelesesem cât de rea este situația. 
Când ni s-a aprobat dosarul credeam că l-am apucat 
pe Dumnezeu de picior, dar, vorba aia: “Ai grijă ce-ţi 
doreşti, că Dumnezeu s-ar putea să-ți dea”. 

Acum că sunt aici, în Canada, tot ceea ce-mi 
doresc este să mă întorc acasă, Deşi din punct de 
vedere material o duc mai bine ca acasă (şi asta cu 
un venit dintr-o salarizare minimă versus România 
"venit din salarizare medie”), sunt multe lucruri ce 
lasă de dorit şi mă refer în principal la decăderea 
condiției umane, absența aproape totală a 
Spiritualității, superficialitate şi multă discriminare. 

Mai multe detalii mai jos, în special pentru cei 
ce cred că emigrarea este o soluție. 

Da, este o soluție pentru cei ce vor depopularea 
României, lipsirea ei de brațe de muncă şi de creiere 
- Nu numai de moment, ci şi cu bătaie lungă, de 
viitor, prin copiii noştri care vor munci pentru alt stat 
şi nu pentru țara lor - prin blocarea talentului şi 
inovativităţii românilor în slujbe de calitate inferioară, 


Coreponule Că 
MESAJ DIN CANADA 


prinderea lor în capcana  internaţionalismului și 
legarea lor de alte glii etc. “ 

Dar, cred că această călătorie face parte din 
planul ce-mi era destinat mie şi familiei mele şi fără 
de care nu mă redescopeream şi nu deveneam ceea 
ce sunt acum, un român patriot ce încearcă prin 
micul lui ajutor să-şi ajute țara. Căci asta este calea, 
să începem să făptuim. 

Am descoperit ce probleme avem, am trecut prin 
lehamite, deznădejde, constemare şi furie. 

Ştim cine ne sunt duşmanii. Sunt mulţi, 
puternici, bine organizați, bine disimulaţi, cu finanțare 
enormă şi neobosiţi. De cam 200 de ani lovesc 
neincetat şi putemic. Ai zice că n-avem nici o 
şansă. Dar au o problemă, ei sunt de partea 
Răului. Noi suntem în tabăra Binelui şi ne punem 
sub ajutorul bunului Dumnezeu. 

Sincer să fiu, mari realizări nu cred că se pot 
face atâta timp cât jandarmul mondial este încă la 
butoane, dar cum nimic nu este veşnic şi totul e 
în continuă Schimbare, noi trebuie să fim 
pregătiți. Când acesta va cădea - şi va cădea sigur 
(deja scârțâie şanaramaua) - poporul român 
trebuie să fie pregătit să-şi reia țara. 


Dacă facem comparaţia cu o curte (România) în 
care este un cățeluş (poporul român), acesta din 
urmă nici nu se mai sinchiseşte (acum) de hoţii care 
sar gardul, ba poate se mai şi gudură pe lângă 
intruşi. Însă cei ce încă mai conştientizează pericolul 
trebuie să transforme cățeluşul într-un dulău ce ține 
lanţul întins la maxim, cu dinţii rânjiţi, gata să sară pe 
intruşi când se rupe lanţul. 

Ce-i cu noi? Duşmanii sunt mult mai puţini 
numeric decât noi, doar că sunt ascunşi şi nu pot fi 
identificaţi uşor de către oricine. Dacă ar fi aşa de 
puternici precum lasă impresia că sunt, nu s-ar mai 
ascunde de ochii publicului, ci ne-ar râde în nas. 
Deci, în realitate, sunt vulnerabili. Câţi ştim, de fapt, 
cine ne sunt adevărații duşmani? 

Se pot face mici realizări de către mulţi oameni, 
sau mari realizări de către suficienți oameni 
inteligenţi UNIȚI. Ideea principală este să NU 
renunțăm la luptă, să ne informăm cu privire la 
SITUAȚIA REALĂ în care ne aflăm (noi, românii, şi 
omenirea în general) — sclavi muncitori exploataţi din 
umbră, şi să începem "să făptuim”. 


oa (ROmân din CAnada) 


CÂINII NU UMBLĂ CU COVRIGI ÎN COADĂ 


Când eram în România, toți, într-un moment 
sau altul, ne-am gândit să plecăm undeva 
departe. Mulţi dintre cei care am trăit în România 
comunistă sau în perioada de după căderea 
comunismului am visat să ajungem într-o “țară a 
minunilor”, unde se spunea că oamenii sunt egali, 
că nu există nedreptăţi, că poți să exprimi fără frică 
tot ceea ce gândeşti. Visam să plecăm ca să avem 
ceea ce ne lipsea în România: “dreptatea, libertatea, 
egalitatea”... E ulii la ga ac a i 

Sărăcia şi condiţiile precare de trai, dar şi 
dezamăgirile unei societăţi în care nu au reuşit să se 
afirme pe plan profesional, sunt motivele pentru 
care numeroşi intelectuali aleg varianta emigrării. 

Şi unii dintre noi, mai devreme sau mai târziu, 
am ajuns într-una din acele “țări minunate”. Unii 
s-au- oprit în bătrâna Europă, iar alţii au ajuns pe 
pământul promis al Americii sau al Americii de Nord. 


Canada este în mod declarat un stat-țintă 
pentru emigranți. Aceasta acceptă anual în jur de 
200.000 de cetățeni noi. Printre ei sunt şi persoane 
de origine română care de multe ori cu greu reuşesc 
să se adapteze unui nou sistem de valori. Gândul că 
vor putea câştiga într-un an cât în zece în țară îi face 
însă pe români să treacă peste sacrificii şi să încerce 
să meargă mai departe. 

Statisticile arată totuşi că politica de acceptare a 
imigranţilor este în continuă schimbare, şansele de a 
pătrunde pe teritoriul canadian fiind din ce în ce mai 
mici. Într-o țară unde şomajul este în medie de 8 la 
sută se oferă locuri de muncă doar acelora care pot 
aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea unui 
stat care în principal se bazează pe industrie. 

Odată ajunşi pe “pământul făgăduinţei” cei mai 
mulţi au început noua viaţă sub semnul sărăciei, al 
umilinței şi nedreptății. Dar nu mulți au avut curajul 
să recunoască. Cei mai mulți, deşi poate nu aveau 
ce mânca, se împrumutau să ajungă în România ca 
să se laude cu realizările lor. Arătau poze făcute în 
cartierele bogate, lângă maşini luxoase. Acest lucru 
avea două scopuri: în primul rând de a-i asigura pe 
cei apropiaţi cât de bine le merge şi în al doilea rând 
pentru a se amăgi ei înşişi că într-o zi vor ajunge la 
acest nivel. 

Un studiu făcut anul trecut arată că imigranții sunt 
discriminați, fiind plătiți cu mult mai puțin decât 
salariaţii de origine canadiană. 

Există discriminare chiar şi între categoriile de 
imigranți, cei care au limba maternă engleza sau 
franceza fiind favorizați din start. 

În provincia canadiană Quebet, unde emigrează 
cei mai mulţi români, o jumătate de milion de 

oameni trăiesc din ajutor social. 


RI) 


Dacă ţinem seama de faptul că populația totală 
este de 7.1 milioane, nu este greu de tras 
concluzii privitoare la starea economiei şi la şansele 
ca un nou venit să-şi găsească de lucru. 

Cei aprox. 5000 emigranţi români la care se 
adăugă alte câteva zeci de mii din alte țări, îngroaşă 
an de an rândul celor fără serviciu. 

In plus, persoanele care visează să ajungă în 
Canada trebuie să ştie că acest lucru costă câteva 
mii de dolari-americani. Anul trecut, de exemplu, un 
aplicant pentru provincia Quebec trebuia să 
plătească taxe de 13.000 de dolari americani pentru 
el, 6.500 pentru soț sau soţie şi 3.500 pentru fiecare 
copil. 

Pentru un câştig care, în medie, este de 3.200 de 
dolari canadieni, se poate munci şi până la 18 
(optsprezece) ore pe zi. Îți mai rămân doar 6 în total 
pentru a te transporta la locul de muncă şi înapoi, 
pentru dormit, pentu familie, activități casnice, 
destindere etc. — toate la un loc în doar 6 ore! 

Realitatea canadiană diferă substanțial de 
aşteptările celor mai pesimişti români. Prin ziare, 
internet şi la târgurile de joburi găseşti doar agenții 
de plasament. 

Pentru unii ar putea să pară ciudat faptul că 
având meseria de brutar, măcelar, zidar sau 
strungar, cu o şcoală terminată acum 16 ani din care 
n-au profesat decât unul singur, cu franceza ştiută la 
nivel de 5 şi engleza de 1 (maximul este 12 la 
ambele limbi), te califici fără nici un fel de probleme 
pentru emigrare. 

Dacă eşti absolvent al facultăţii de Electronică şi 
Telecomunicaţii din Bucureşti, de exemplu, pe care 
ai absolvit-o acum 10 ani, ai 8 ani de experienţă în 
domeniu, probată prin cartea de muncă, la care se 
adaugă franceza la nivelul 6 şi engleza de 4, eşti 
respins! 

Limbile străine sunt apreciate doar la partea 
de înțelegere şi vorbire, scrisul şi cititul nu se 
consideră — fapt ce spune multe despre ce te 
aşteaptă cu adevărat. 


Unele dintre cele mai nocive lucruri care apar 
în presa românească sunt articolele pro- 
emigrare. 

Din păcate foarte mulți sunt înşelați, şi nu mă 
refer doar la cei care dau bani degeaba pe la 
agenții, ci la majoritatea doritorilor de Canada. 

O prezentare presărată cu date false, unele chiar 
minciuni grosolane, trezeşte speranțe în minţile 
multor indivizi (printre care m-am numărat personal) 
şi încet-încet se  înfiiipează ideea traversării 
Oceanului. La un moment dat începi să trăieşti doar 
pentru a pleca, asta devine prioritatea ta supremă. 


Abia după. aterizarea în Țara Arţarului îţi dai 
seama că ţi-ai făcut vise degeaba. Chiar de la 
coborârea din avion dai peste o lume pe dos de cum 
ţi-ai imaginat-o. 

in câteva cotidiene din România au apărut 
articole despre “Locuri de muncă în Quebec 
pentru cei cu calificare”. 

Din multitudinea de REACȚII o să citez câteva: 

“Într-adevăr, locuri de muncă câte vrei pentru 
cei cu studii superioare în toată Canada, adică la 
spălat maşini, la împachetat în fabrici sau oriunde 
unde este nevoie de muncă subcalificată!!... Asta 
nu spun domnii respectivi? Să informeze corect 
despre ce este lumea a treia în Canada, unde nu ai 
un loc de muncă corespunzător pregătirii tale în nici 
un caz. Inginerii români lucrează ca muncitori, 
strungari ş. a., deşi vorbesc limbi străine şi sunt 
super-calificați. Banii munciţi acasă o viață 
întreagă se cheltuie în 2-3 luni pe chirii, taxe 
pentru examene. Românii iau diplomele dar apoi 
se uită la ele căci tot nu-i angajează nimeni, că nu 
au EXPERIENȚĂ CANADIANĂ care nu se poate 
căpăta lucrând la alimentară 200 ore / lună ca să 
plăteşti chiria.” 

Ce este această multitrâmbițată “EXPERIENȚĂ 
CANADIANĂ?” 

Un fost coleg spunea că în Canada nu eşti lăsat 
nici să cari găleți cu apă pe şantier dacă nu ai 
experiență canadiană. 

Un inginer specializat în telecomunicații. 

“Dacă mi-ar fi spus cineva acum cinci ani: <<Dă- 
mi 1.000 de dolari ca să-ţi spun ce te aşteaptăl>>, 
sau <<De ce te grăbeşti cu emigratul, mai ales în 
Canada?>>, sigur l-aş fi categorisit imediat ca făcând 
parte din vechii sau noii securişti, sau aş fi râs cu toți 
prietenii. Acum poate aş plăti de câteva ori mai mult! 
Eu credeam că mai rău decât în România nu se 
poate, că o experiență de ani în telecomunicațiile de 
Vârf, 12 brevete de invenții şi inovaţii şi 
şcolarizări în trei țări din Vest nu se dau 
aşa de uşor la o parte! 


Pa912 CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 


După peste o mie de ore petrecute pe 
internet, special pentru a culege informații 
despre Canada, credeam că nu voi avea 
nici un fel de probleme! 

La prima tentativă de angajare am fost 
spins ca fiind supracalificat. 
fe: la a doua tentativă a fost preferat un localnic 
3 dacă avea o calificare mai slabă. Rezervele 
păneşt se SubfAu. cercări 
multe încercări m-am hotărât să mă 
ngajez ca simplu electrician. 
al Sindicatul mi-a spus că mă angajează dar trebuie 
fac un curs de calificare în cadrul organizaţiei. 
cam un an şi trebuia să plătesc aproape 3000 
Du dola ri. Cursul consta şi în a învăța elementele 
E pază ale electricității, începând cu legea lui 

7] 

Apoi trebuia să lucrez câteva luni neplătit 
pentru a căpăta experiență. După aceea aveam 
Freptul să lucrez ca ajutor şi, dacă o da Domnul, voi 


sa. 
Era ca aproape doi ani să stau fără venit şi 
şă mai şi plătesc bani buni din buzunar. 

Pierd eu pentru că nu mai îmi fac meseria în care 
am investit şi eu şi alţii, şi pierde Canada un 
specialist în care nu investise nimic şi de care ar fi 

ut să profite. Dar nimănui nu-i pasă. 

Totuşi pierderea nu este prea mare pentru 
Canada, având în vedere faptul că am adus doi copii 
crescuți şi educați timp de 10 ani nu pe banii 
- Ganadei, dar care vor deveni <<carne de tun>> în 
 feritoriile de Nord." 

Oleksi Nazarov: 

"Mama are un PhD în Psihologie, lucrând în 
învățământ mai mulți ani. 

Unde lucrează de când am venit în Canada? 

La Coffee Time în ture de noapte, cinci nopţi pe 
săptămână. 

pe ce oamenii cu educaţie şi ani de experiență 
trebuie să lucreze în servicii inumane şi degradante 
numai pentru că nu s-au născut în Canada? De ce 
canadienii se bucură văzând 'un profesor universitar 
din Rusia servind cafea unor şoferi de basculantă 
sau de ce un doctor de familie din Polonia spală 

podelele la McDonald's pentru un salariu mizerabil? 
Canada alege cei mai buni din cei buni din 
“ Europa şi Asia. Punctele acordate la emigrare se 

"bazează pe educația şi slujbele avute în țara de 
“origine, iar când ajungi aici, constaţi că nu mai este 
nimic valabil, forțând oamenii să lucreze în cele mai 
proaste servicii. 

Şi totuşi Canada se plânge că productivitatea 
este din ce în ce mai proastă şi nu se găsesc 
oameni calificați. 

Oameni calificaţi sunt peste tot, Canada! Trebuie 
să te uiţi doar în cele mai apropiate cafenele şi 
magazine alimentare." 

La CTv a fost prezentat cazul unui emigrant 


"disperat care lucrase câțiva ani în Germania, 
- uneori chiar la proiecte internaționale inițiate de 


Canada. Acum este în pericol de a deveni muritor de 
foame împreună cu familia sa (vorba vine, căci, în 
Canada nu se moare de foame, dar nici de trăit nu 
poți sune că trăieşti!). Iniţial nu I-a angajat nimeni, 
iar după echivalarea studiilor un angajator i-a 
spus să se ducă să lucreze unde a studiat! 

Deci fenomenul este generalizat. 

Venit nou în Canada intri într-un cerc vicios. 
Nu eşti angajat pentru că nu ai experiență 
canadiană şi nu poți căpăta experiență dacă nu 
lucrezi. i 

De ce acest fenomen? Cine îl susţine? În parte 
guvemul, în parte sindicatele. Poţi să-ți echivalezi 
Studiile dar nu înseamnă că vei fi angajat. 


"Cantitatea diminuează calitatea”, Spun 
fealizatorii site-ului ce poate fi accesat la adresa 
http:/Aww.geocities.com/casamede2005 şi care se 
intitulează "Site dedicat celor care vor să vadă 
adevărata față a Canadei înainte de a fi prea 
târziu”, 

În secţiunea "Magaziile din Montreal. Despre 
modul în care sunt construite casele în Canada", 
realizatorii scriu: 

"95% din imobilele destinate locuirii sunt 
construite. din zăbrele de lemn ce constituie 
Structura de rezistență, plus foi de rumeguş 
Presat groase de 1 - 1,5 centimetri care formează 


ONU şi pe care “l-a împins curiozitatea” să vină în' 


pereții, poaeaua şi plafonul." 

"Cărămizile pe care le vedeam eu erau doar un 
Strat subţire ce îmbracă clădirea pe dinafară, 
având mai mult rol ornamental şi, de ce nu, de 
inducere în eroare a unuia ca mine." spune mai 
departe un alt român nemulțumit de construcțiile 
canadiene. 

"Ataşamentul față de o casă, modul în care o 
Populezi, este altfel în Canada față de România”, 
explică Gabriela Savu, de profesie arhitect. "Aici 
oamenii se mută foarte des. Eu cred că m-am mutat 
o dată pe an, în funcție de adresa locului de 
muncă. Casele închiriate sunt dotate cam cu toată 
aparatura electrocasnică: frigider, aragaz, maşină de 
spălat rufe, maşină de spălat vase şi toate celelalte. 
Poţi să te muţi numai cu valiza. Stai într-un loc atât 


timp cât e aproape de serviciu. Ţi-ai schimbat locul - 


de muncă, în general îți schimbi şi locuinţa, mai 
aproape de noul serviciu”. 

"Cu munca de 2-3 ani îţi cumperi o casă. În Țara 
Arțarului părinții nu lasă imobilele moştenire copiilor 
Şi nu îi ajută în nici un fel cu locuința deoarece nu 
este necesar atâta vreme cât în 2-3 ani de la 
absolvire copilul este capabil să-şi achiziţioneze 
propria casă, câştigând un salariu mediu”. Nu o spun 
eu, ci "Jurnalul Naţional”. Obrăznicia ziarului merge 
însă mai departe, înştiințându-ne că plata ratei la 
bancă (vreme de zeci de ani!!) este benefică, faci 
economie forțată, ratele nu sunt altceva decât bani 
cheltuiţi cu folos; dacă nu ar fi ele, cine ştie pe ce 
prostii ai arunca banii! 

Revenind la realitate, articolul nu este altceva 
decât o mizerabilă reclamă la emigrare, ce caută să 
te inducă în eroare sugerând existența în Canada a 
unor locuinţe ieftine accesibile oricărui absolvent fără 
nici un fel de ajutor din partea nimănui. Este 
adevărat, urmând un model tipic escrocheriilor, 
articolul strecoară şi informaţii subtile privitoare la 
dezavantaje, însă fără să fi stat o vreme în Țara 
Arţarului nu percepi importanţa lor, te laşi furat de 
ambalaj, şi când vezi ce se ascunde în spatele lui e 
prea târziu, te afli deja în Canada şi începi să te 
întrebi cum de ai putut fi aşa prost, cum de nu ţi-ai 
dat seama, cum de ai citit doar că "în 2-3 ani se 
poate cumpăra o casă" şi nu te-ai uitat la restul 
frazelor. 


Ataşament minim față de spațiul în care locuieşti, 
o “mulţime “de “opţiuni la îndemâna potenţialului 
cumpărător, casa care nu'se lasă moştenire copilului 
sunt numai câteva dintre cutumele lumii canadiene 
cu care românul emigrant trebuie să se obişnuiască. 


Sunt selectați cei mai buni candidați la 
emigrare ştiind dinainte că imensa majoritate vor 
deveni nişte ratați din punct de vedere 
profesional. Care este scopul? 

Ca ţară francofonă, Canada se află în impas 
deoarece, din cei 250 de mii de imigranţi care sunt 
primiţi în fiecare an, mai mult de un sfert vin din Asia. 

Apoi emigrarea este o mare afacere. În primul 
rând, vii cu bani, căci altfel nu eşti primit. Un 
număr bun de luni nu primeşti ajutor şi îți consumi 
proprii bani obținuți din vânzarea apartamentului din 
România (eşti consumatorul perfect care împinge 
economia înainte). 

Canada are mare nevoie de populație pentru 
teritoriile sale imense. Sunt preferate familiile cu 
copii. Aici naşterile sunt în declin, femeile sunt 
foarte independente, aducerea de copii pe lume fiind 
considerată un act de adevărat eroism. 50% din 
căsătorii se desfac. Să mai adăugăm şi faptul că 
numărul de naşteri se micşorează şi din cauza 
homosexualității. şi lesbianismului, răspândite şi în 
continuă creştere. 

Emigrantul este dispus la compromisuri pe 
care canadianul autohton nu le-ar accepta. 
Avantajul pentru statele Americii de Nord este acela 
că, odată ajuns aici, îți cheltuieşti puţinele resurse şi 
apoi este mai greu să pleci în altă parte fără cheltuieli 
substanțiale. 

După cum spunea o personalitate de aici, din 
Canada,. "emigrantul nu trebuie să lucreze în 
meseria lui”. Simpla extragere a unui calificat din 
ţara de origine înseamnă slăbirea concurenței pe 
piața globalizată. 


De fiecare dată informaţiile concrete — ceea ce ne 
aşteaptă peste Ocean - sunt trecute cu vederea sau 
mascate în fraze meşterite. Fără să fi stat luni de zile 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 P29.13 


în Canada este greu să întrevezi ce stă 
de fapt în spatele unui text ca acesta: 

"Noi ne uităm la experienţa de muncă 
în România şi încercăm să fie trataţi egal 
cu canadienii. Dar ceea ce vrea angajatorul 
depăşeşte controlul nostru. Angajatorul poate să 
vrea experiență anterioară canadiană, ceea ce este 
destul de greu de obținut. Nu spunem însă că este 
imposibil.” - Kent Francis - consilier pe probleme de 
imigrare Quebec (Canada) 

Adică: Fără experiență canadiană nu te 
angajează nimeni pe o poziție cât de cât onorabilă, 
iar experienţa nu o poți căpăta atâta vreme cât nu 
eşti angajat. Uite aşa ajungi la munca de jos şi acolo 
rămâi toată viața. 

Un alt exemplu de înşiruire literară, din panoplia 
cu mesaje aparţinând aceloraşi consilieri, este 
următorul: 

"Dacă se aşteaptă ca în Canada să primească 
acelaşi job şi o salarizare mai mare, atunci s-ar putea 
dovedi dezamăgiţi. Dar, dacă emigrantul este 
motivat, un tip care ştie să o ia de la zero şi îşi 
spune: lată, aceasta este ocazia de a-mi îmbunătăți 
propriul meu statut şi al familiei!, atunci poate avea 
un start reuşit." - Kent Francis. 

Nene Francis, sigur că mă aştept la o 
salarizare mai mare ca în România: din cauza 
asta am plecat! i 

Dacă tot îndemnați oamenii să o ia de la zero, 
nu ştiu de ce nu aduceţi doar indivizi care sunt 
deja pe nul! Băgaţi în Canada numai persoane care 
să nu poată scădea! 

Cum să-mi îmbunătățesc situaţia dacă mă 
aruncaţi cu ani în urmă, "la nivel zero”, cum vă place 
vouă să spuneţi? Am venit cu o mesene căutată, am 
luat 12 puncte pentru ea, am întrunit punctaj maxim 
pentru studii şi experiență. Ştiu engleză, ştiu 
franceză. Ce mai vreţi!? 


S-ar putea face o paralelă cu situația de pe 
vremea comunismului. 

Atunci, la întreprinderea “Comunistul român”, erau 
oameni mulţumiţi cărora le convenea ce câştigau: 
aveau un apartament, o maşină Dacia, ca toți ceilalți, 
cu care mergeau la mare în concediu - ce mai, îl 
prinseseră pe Dumnezeu de picior. Pentru ei era 
raiul. 

Cei care îşi tociseră coatele şi mintea prin şcoli nu 
erau. prea. fericiţi. Simţeau-că. pot face. mai mult dar 
sistemul îi ținea pe loc. 

Ambele pături formau clasa muncitoare, cu 
excepţia unor mici categorii. 

O a treia pătură, cea a oligarhilor comunişti, nu 
era accesibilă oricui. Aceştia aveau grijă să le creeze 
primilor iluzia că ei conduc şi că munca de orice fel 
înnobilează şi că de fapt munca l-a creat pe om. Cei 
de la “munca de jos” nu aveau acces la magazinele, 
vilele de vacanţă şi mediul de viaţă al oligarhilor, iar 
drumurile lor se intersectau arareori. 

Acum, la întreprinderea 
canadian”, e cam la fel. 

Piaţa canadiană este saturată de emigranți 
calificați şi supracalificaţi. Trebuie să ai o tenacitate 
de oţel pentru a reuşi să faci un ban. 

Dacă ai pe cineva cunoscut la o firmă, eşti 
angajat imediat cu salariu onorabil şi poziţie 
neumilitoare pentru calificarea avută. Cei ce prind o 
slujbă se consideră OAMENI REALIZAȚI (7). Unii 
emigranţi l-au prins pe Dumnezeu de picior cu un 
serviciu - deci mâncare, îmbrăcăminte, maşină, casă 
în rate, mersul la mare mai greu (pe aici nu prea sunt 
concedii de odihnă), dar se simt REALIZAŢI (?)). 
Pentru ei este raiul. Această categorie va susţine 
până în pânzele albe că orice muncă este bună. 

Pătura de emigranţi cu calificare superioară este 
ținută în loc de sistem. Chiar dacă au un serviciu, dar 
în care nu-şi folosesc cunoştinţele acumulate în ani 
de şcoală şi muncă, nu cred că toți ajung în extaz 
numai datorită banilor câştigaţi. Mai vor să aibă şi 
o minimă satisfacție sufletească. 

Şi aici oligarhia financiară are grijă să le spună 
că “nici o muncă nu e degradantă”. Dar credeți că 
o veţi vedea vreodată pe lady X frecând podelele la 
McDonald's? 

Aşa că reflectați înainte de a face pasul. Şi nu 
vindeți nimic de acasă, să aveţi unde să vă 
întoarceți! 


“Capitalistul 


Notă: Informațiile pot fi verificate la adresa: 
http://emigrare-canada .blogspot.ca 


rulate 


SFINȚI Al ZILELOR NOASTRE (XVI) 
SF. GHEORGHE KARSLIDES 


1901 — 1959 


Cunoscut şi cinstit ca Nou/ Mărturisitor din Drama, de multă vreme cinstit şi iubit pentru viața lui sfântă şi pentru nenumăratele minuni 
săvârşite la mormântul său, a fost canonizat în 2008. 

Moaştele sale se află în Mânăstirea "Înălțarea Domnului” din Sipsa, în Drama, nordul Greciei, cunoscută azi sub denumirea de Taxiarches, 
mănăstire întemeiată de el. Craniul sfântului poartă imprimat pe el, din naştere, fără nici o intervenţie ulterioară, semnul Crucii. 


5, PI 
Gheorghe Karslides 


cer & 


ăscut în localitatea 


s-a n 


Argyroupolis, în Pont, Asia Mică, din părinţi 


binecredincioşi. La primirea Tainei Sf. Botez pruncul 
a primit numele de Atanasie. 

Pe când era copil a rămas orfan de părinți, fiind 
crescut de către bunici, împreună cu ceilalţi doi fraţi 
ai săi. Fratele mai mare nu avea grijă de el, de multe 
ori făcându-i răutăţi. Pentru aceasta bunicii l-au dat 
pe micuțul Atanasie în grija unei familii de turci. 


Este mai mult decât încurajator faptul că 
sfinți există şi în zilele noastre, în ciuda 
vremurilor. perfide pe care le trăim, în ciuda 
creştinării în formă şi descreştinării în fond. 
Moaştele lor sunt palpabile, expuse în locuri 
publice. 

IOAN MAXIMOVICI, episcopul care umbla 
desculț să-i cerceteze pe bolnavii din spitale şi 
pe cei din închisori, SILUAN ATHONITUL, 
călugărul atât de reprezentativ pentru omul 


e o componentă 


Cinstirea  moaştelor 
a vieţii Bisericii 


fundamentală a credinței şi 


.. Ortodoxe dintotdeauna şi de pretutindeni. 


Istoria din primele veacuri consemnează 
ridicarea de biserici pe mormintele martirilor. 

Plecând de la această tradiție, s-a impus 
rânduiala ca la temelia ridicării unei biserici 
să se aşeze moaşte. lar suportul săvârşirii 
Liturghiei este în mod obligatoriu Antimisul care 
are incorporat o bucăţică de moaşte. Istoria 
Bisericii noastre româneşti stă mărturie a 
jertfelor materiale pentru aducerea de moaşte. 


Când Gheorghe avea şapte ani, bunica lui, o 
creştină trăitoare, l-a luat cu ea într-un pelerinaj la 
vechea şi renumita mânăstire din Pont, Sumela. 

Sfântul va primi tunderea în monahism în 1919, în 
Georgia, în Mânăstirea Izvorul Tămăduirii. 

În 1930, la vârsta de 29 de ani, el s-a întors 
definitiv în localitatea natală, în Sipsa Drama. Aici a 
vieţuit aproape de vărul său, bătrânul Grigorie 
Kiourtsides. 

Sfântul nu avea cine ştie de lucruri materiale. El 
purta cu sine numai câteva cărți liturgice, veştmintele 
preoțeşti, câteva icoane şi o parte din rămăşiţele 
surorii lui, Ana. (Aceasta murise la o vârstă fragedă, 
iar din mormântul ei se ivise o lumină puternică; în 
momentul în care a fost dezgropată s-a constatat că 
rămăşiţele ei păstraseră o culoare tare plăcută, 
precum cea a sfintelor moaşte.) 

In 1936 Gh. Karslides a mers într-un pelerinaj la 
lerusalim, unde a vizitat toate marile mânăstiri. La 
una dintre sihăstriile din apropierea Mânăstirii Sf. 
Sava cel Sfinţit de lângă Betleem, sfântul a întâlnit un 
ascet bătrân care îi era unchi. 

In 1938 Ministerul Agriculturii a dăruit lui 
Gheorghe o bucată de pământ în localitatea 
natală. Cu ajutorul sătenilor sfântul a zidit. pe 
acest pământ o biserică, închinată Naşterii Maicii 
Domnului. s 

Cu ajutorul. neîncetat al locuitorilor din Sipsa 


mânăstirii a avut loc în data de 14 sept. 1939, de 
Înălțarea Crucii. 

În 1941 soldaţii bulgari l-au luat prizonier şi pe 
bătrânul Gh. Karslides din Drama, ducându-l în 
închisoare, spre a fi executat. Sfântul a mers după ei 
fără nici cea mai mică urmă de revoltă. Ajuns la locul 
de execuţie, sfântul şi-a făcut rugăciunea în pace, 


xăăk 


modern care ba crede, ba se îndoieşte, 
episcopul LUCA AL CRIMEEI, eminentul 
chirurg fără arginţi, MARTIRII ROMANI DIN 
ÎNCHISOAREA. AIUD şi mulți alții 
PREZENTAȚI ÎN ULTIMII DOI ANI în cadrul 
acestei rubrici fac DOVADA că Biserica 
Ortodoxă nu a căzut! 

În vremuri smintitoare pentru credincioşi, 
cu slujitori nedemni ai altarului, Biserica a 


kk 


CINSTIREA MOAŞTELOR 


În centrele monahale de îndelungată tradiţie 
a Răsăritului Ortodox (Muntele Athos, 
Mănăstirea Sinai, Constantinopolul) cele mai de 
preț odoare ale mănăstirilor sunt moaştele 
sfinților. În vremurile de restrişte din istoria 
athonită călugării părăseau totul, dar moaştele 
le luau cu ei. 

Cinstirea moaştelor stă mărturie credinței 
că şi trupul, deci materia, se împărtăşeşte şi 
se imprimă de harul dumnezeiesc, devenind 
după moarte purtător de har dumnezeiesc. 
Acesta este motivul pentru care râvnesc atât de 
mult credincioşii să sărute şi să se atingă de 


4 
1. 
| 
|, 


„parcă nevăzând nimic din cele din jurul lui., apoi le-a 


spus soldaţilor să termine treaba ce o aveau de 
făcut, adică executarea lui. Ei l-au abandonat şi au 
fugit. 

Sf. Gh. Karslides din Drama a fost canonizat de 
către Biserică pe data de 2 nov. 2008, moaştele sale 
aflându-se în Mânăstirea "Inălțarea Domnului” din 
Sipsa. 


Sursa: www. crestinortodox.ro 


mers mai departe printr-un singur om, SF. 
IOAN GURA DE AUR. 

IAR ACUM, prin aceşti sfinți ai zilelor 
noastre, avem DOVADA că instituția lăsată 


de_Insuşi lisus Hristos pentru mântuirea 


noastră, Biserica, nu poate fi "biruită nici de 
porţile iadului”! ORICÂT DE NEDEMNI AR FI 


MAJORITATEA SLUJITORILOR EI. 


moaşte sau să fie.în preajma acestora: credința 
profundă că se împărtăşesc de Dumnezeu 
Insuşi prin mijlocirea harului Său dumnezeiesc, 
de care s-au împărtăşit sfinții şi trupurile lor. 

După Marea Schismă numai Biserica de 
Răsărit a continuat cu consecvență cinstirea 
moaştelor, în timp ce în Biserica Apusului 
aceasta s-a redus mult, aproape până la 
dispariție. Am putea chiar să spunem că între 
cele câteva lucruri importante care fac diferența 
între Răsăritul şi Apusul creştin se numără şi 
atitudinea față de sfintele moaşte. 


Pugină realivată de Corneliu Na 
Pag. 14 CUVÂNTUL ILIEGIODRAR OCTOMBRIE 2014 


i Condiţii de participare: vârsta m 
| i dresa sediului, sau se pot da 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAR 


_ afost dat de Cătălin Popa din Alba 
doar cenuşa! — Pamfil Şeicaru. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


În limbajul "de plastic” de azi (care l-a î i 
cel "de lemn”), a fi "corect politic” isaac i 
aci şi să nu spui ceva ce altcineva ar putea 
considera ca fiind ofensator, înseamnă să păstrezi 
tăcerea despre convingerile proprii dacă acestea 
a utea fi considerate de alţii ca jignitoare. 
jar această "tăcere" e sever îngrădită prin LEGI 
(în termeni juridici aşa-numitul DELICT DE OPINIE. 


Unora chestiunea le poate părea o chestiune 
umanitară, pacifistă, sublimă etc. 
Dar, aşa cum observă şi Jurgen Habermas 

filosof contemporan, "pe baza drepturilor 
- egale ale cetățenilor şi a respectului reciproc 

nimeni nu are privilegiul de a stabili limitele 
toleranței din punctul de vedere al preferințelor 
şial orientărilor axiologice proprii". = 

"CORECTITUDINEA POLITICĂ” a fost definită de 
mai mulți autori ca "miliţie a gândirii" şi "terorism 
intelectual”. 
> Analiştii afirmă că acest curent de gândire al 
corectitudinii politice îşi are originile în Şcoala de 
“la Frankfurt, întemeiată pe ideologia marxistă în 
1923. La început numele acestei şcoli, care a dat pe 
câţiva dintre cei mai cunoscuţi filosofi ai sec. XX, s-a 
“dorit a fi "Institutul-pentru-Marxism'-şi-avea-ca 
model Institutul Marx-Engels din Moscova. i 

Iniţiatorul—şi-finanţatorul acestui "Institut pentru 
cercetare socială" a fost un marxist de origine 
“evreiască, Felix Weil, primii doi directori ai acestui 
institut fiind coreligionarii săi, Carl Grunberg şi Max 
- Horkheimer. Din acelaşi mediu mozaic proveneau şi 
majoritatea gânditorilor afiiliaţi acestei instituţii: Th. 
„  Adomo, Walter Benjamin, Erich Fromm, Herbert 
 Marcuse şi alții. 

E Această Şcoală, ai cărei membri au activat şi în 
Statele Unite la un moment dat, a ajutat la apariția 
aşa-numitului manxism vestic, despre care ştim că 
este până în zilele noastre apreciat în universităţile 
occidentale. 


Se doreşte, după cum se şiie prea bine, 
- impunerea unei noi ordini mondiale, care să nu 
mai fie bazată pe principiile creştine pe care a fost 
clădită întreaga societate europeană timp de 1000 
de ani şi mai bine, iar una dintre modalitățile 
aparent mai neviolente de a distruge această 
veche ordine este "corectitudinea politică”. (Mai 
- neviolentă deoarece cealaltă metodă prin care s-a 
încercat distrugerea vechii ordini creştine a fost 
comunismul care prin mijloacele cele mai brutale şi 
mai directe a încercat distrugerea fizică a 
creştinismului, omorând preoții şi dărâmând bisericile 
Şi mănăstirile.) = 

Ambele (şi comunismul, şi "noua ordine 
mondială”) sunt feţe ale aceleiaşi ideologii şi ale 
aceluiaşi program care doreşte instaurarea unei noi 
înțelegeri a lumii, care să excludă orice menţiune 
despre Dumnezeul cel adevărat, Sf. Treime. 

Deci "corectitudinea politică” nu este decât 
Varianta "democratică", aproape de 
nerecunoscut a ideologiei comuniste (spre 
deosebire de "francheţea" comuniştilor care luptau 


ax. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 


Sau ca. Ş personal, la sediu, până 10 a lunii următoare (.«$ 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la ie daci cala E ala-48 3 


CORECT LA | EA LU 
„Ce înseamnă "corectitudinea politicăn> NI SEPTEMBRIE: 


Corzouaru 


| ISTORIE NECENZURATĂ 
i - Premii în cărți - 


lulia, 30 de ani, care a câştigat cartea "Dot /a! Să rămână * 


pe față împotriva Bisericii), variantă ce -a "virusat" 
deja lumea occidentală şi spre care se doreşte să ne 
îndreptăm şi noi, ca spre un mare izbăvitor la care 
fugim ca să scăpăm de mentalitatea comunistă din 
care am ieşit. 

Celor care vor fi de altă părere li se va spune 
că sunt "intoleranţi”, "habotnici”, 
"fundamentalişti”,  "extremişti”,  “ignoranți”, 
"exclusivişti”, "înguşti la minte”, "rigizi”, “cu 
prejudecăţi", "superstițioşi”, "fanatici", după cum, 
pe vremea comunismului, erai acuzat de 
"obscurantism" sau "misticism". Acum s-au găsit alte 
sărmane cuvinte care să fie diabolizate. 

Dar tradiţionalismul este de lăudat, după cum 
spuneau unii dintre intelectualii cei mai profunzi ai 
secolului, Rene Guenon şi Mircea Eliade. 


Aparenta libertate de gândire şi exprimare a 
lumii de azi, despre care ni se vorbeşte atât de 
mult, nu este decât o amăgire. Aşa-zisa 
"libertate de exprimare" este de fapt foarte 
îngrădită de legi. Şi va fi din-ce în ce mai 
îngrădită. : 

"Corectitudinea politică” este, de fapt, un 
totalitarism pe planul gândirii: nu ai voie să 
spui „altfel. „decât “s-a stabilit. de ideologii 


corectitudinii politice, pentru că eşti pasibil chiar. 


de pedeapsa cu închisoarea. 

Ideologii acestui curent lucrează cu foarte 
mare tenacitate, încercând, pe nesimţite, să ne 
schimbe mintea prin schimbarea înţelesurilor 
cuvintelor. 

Modalitatea specifică de control social al 
gândurilor (prin interzicerea anumitor 
cuvinte ori expresii) pe care o promovează 
ideologia corectitudinii politice, nu. diferă cu 
nimic de vechiul ideal comunist de ideologizare 
forțată a societăţii. 

Câteva exemple prin care ni se încearcă 
inocularea unui nou fel de a gândi: 

- nu trebuie să vorbim despre avort ca 
despre ucidere de prunci, ci pur şi simplu 
despre "drepturile femeii”, despre "libertatea de 
alegere" sau "întrerupere voluntară de sarcină", 
folosindu-se un limbaj pur tehnic care să nu 
rezoneze în conştiinţa omului şi să nu-l facă 
astfel să se simtă prost când comite o infamie, 
aşa încât nu va fi vorba de crimă, ci doar de 
"planificare familială” sau "drepturi 
reproductive”; 

- în loc de adulter se spune "relaţie non- 
monogamă"; i 

- în loc de secte sau religii mincinoase se 
spune "religii non-tradiţionale” sau "alternative"; 

- despre homosexualitate se vorbeşte ca 
despre "non-conformism sexual" sau, pur şi 
simplu, "diversitate sexuală”; 

- Biserica a devenit deja, 
"european", "spaţiu de cult", 

- bordelul este "casă de ... toleranță”! 


în limbaj 


ÎNTREBAREA LUNII OCTOMBRIE: Ce ştiţi despre rezistența în munţi? 
PREMIU: "Jurnalul unui partizan” — Vasile Motrescu. 


1 


[ON "0 triptic, 


Dar cine a fost mai tolerant decât lisus 
Hristos, Care a spus să iertăm la infinit pe cei ce 
ne greşesc (Matei 18, 22), DAR, în acelaşi timp, 
să nu le aprobăm NICIODATĂ păcatul din pricina 
unei false iubiri, numită, mai nou, “toleranță”! 


Aşa cum se încearcă rescrierea istoriei pentru a 
sluji intereselor unora şi altora, la fel se incearcă şi 
crearea unei noi limbi în care cuvintele vechi să 
capete noi înțelesuri sau chiar să dispară, fiind 
înlocuite de unele noi care să nu aibă in spate o 
istorie a sensurilor. Scriitorul GEORGE ORWELL 
vorbea despre aceasta încă din anul 1948, când 
descria în romanul său, "1984", dezvoltarea "Nou- 
Vorbei”: : 

"Noi desființăm cuvintele - cu toptanul, cu sutele 
în fiecare. zi! Tu ştiai că Nou-Vorba este singura 
limbă din lume al cărei vocabular scade în fiecare 
an? Nu-nţelegi că singurul scop al Nou-Vorbei este 
de a limita aria de gândire?!" = 

El nu făcea decât să descrie o realitate a vremii, 
întrucât comuniştii au jonglat totdeauna cu sensul 
cuvintelor; denaturarea semantică se află în însăşi 
esenţa limbajului comunist, iar tactica actuală de 
redefinire a cuvintelor a fost folosită foarte mult în 
trecut de propaganda comunistă. Dintre toate 
monopolurile-de-care-se-bucura statul sovietic, nici 
unul nu era atât de crucial ca monopolul în ce 
priveşte definirea cuvintelor. Dicţionarul era arma 
supremă a controlului politic. Este interesant de 
notat în acest sens activitatea extraordinar de 
intensă, după 1950, în scrierea şi rescrierea de 
dicționare în Uniunea Sovietică, aşa cum se 
întâmplă şi azi în “minunata” Uniune Europeană 
masonizată şi iudaizată! 

Ideologii corectitudinii politice sunt, din nefericire, 
doar nişte purtători de clişee cu care îi ştampilează 
la tot pasul pe cei care nu sunt de acord cu ei. 
Creştinismul, care schimbă omul până în adâncurile 
subconştientului şi îl învaţă iubirea față de aproapele 
care e chipul lui Dumnezeu, a fost dat la o parte. De 
cine? De cei care vor să legifereze toate aspectele 
vieţii şi gândirii prin încercarea de a învăţa pe 
oameni cu sila, prin poliție împotriva "CRIMĂ- 
GANDITULUI" care a fost profeţit de George Orwell 
încă din 1948. 

"Uniunea Sovietică a fost un stat condus prin 
ideologie. Ideologia de astăzi a Uniunii Europene 
este social-democratică, etatistă, şi o mare parte din 
ea ia forma corectitudinii politice. Sunt foarte atent 
cum. corectitudinea politică se răspândeşte şi 
devine o ideologie opresivă." (cunoscutul disident 
rus Vladimir Bukovsky). 

"Adeseori toleranța degenerează. în tolerantism, 
adică în sincretism şi indiferența faţă de adevăr, bine 
sau frumos, iar atunci când este impusă de stat - ca 
în cazul laicismului modern - este de fapt practicată 
ca o reprimare a creştinismului în spaţiul public, 
invită nu la conviețuire, ci la expulzare, ducând la 
paradoxul unei impuneri sau practici intolerante a 
toleranței'. (loan Ica - "Reflecţii filosofice şi teologice 
asupra ideii de toleranță”) 


CUVÂNTUL LEGIONAR OCTOMBRIE 2014 P29.15 


ea 


N? 


tă 


ABONAMENTE PE ADRESA 

Marius Prichici OP 32, CP 157 Bucureşti 
Tel.: 0746 700117 

Prețul unui abonament pentru un an 


50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie); 70 RON 


pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia 
e pol face abonamente pentru minim jumătate de an 
CONT lei: RO07CECEB10008R0N3751727 
CONT euro: RO52CECEB100B82EUR3751731 


Vasile Apetrei — Botoşani: În BE 
numărul trecut am pomenit în treacăt 
faptul că şi cel de-al doilea fondator fă A 
al Legiunii înmormântat la Ciolpani, [53 
Corneliu Georgescu, a fost asasinat, [E 
ca şi Radu Mironovici. N-am intrat în 
detalii pentru că nu acesta erafă 
subiectul, ci reînhumarea lui Nelu 
Mânzatu în pământul țării, şi ar fi 
însemnat să divagăm. Vă satisfac 
curiozitatea acum, mai ales că foarte 
puţini cunosc acest episod nebulos. 
Corneliu Georgescu a fost asasinat 
pe munte în 1945, încercând să 
treacă frontiera spre Roma pentru a 
se întâlni cu vechiul său camarad, IN 
llie Gârneaţă. Corneliu Georgescu a 
fost însoțit în drumul spre frontieră 
de doi simişti - Mailat şi Gorănescu - 
care povestesc că l-ar fi condus pe 
Georgescu până la poalele munților, 
deşi trebuiau să-l treacă granița 
peste munți. Cică l-ar fi lăsat singur, 
iar când s-au întors, Corneliu 
Georgescu "dispăruse". Ulterior a fost găsit trupul său neînsuflețit. Ciudat, nu?! 
Fuseseră desemnaţi special de către Sima ca să-l însoțească pe munți, tocmai 
pentru a-l proteja, dar l-au lăsat baltă la poalele muntelui şi au plecat care 
încotro. Apoi s-au întors după câteva zile la locul respectiv, cică să-l caute! Nu |- 
au mai găsit, evident. Abia peste câțiva ani au fost descoperite — nota bene: tot 
acolo! - osemintele lui Corneliu Georgescu! Oricine se sesizează de această 
poveste cusută cu aţă albă, dar nu şi simiştii. Un alt asasinat în cârca lui Sima? 
Exista vreun motiv? Sima şi acoliţii lui nu agreau întâlnirea dintre. cei doi 
comandanţi ai Bunei Vestiri şi fondatori ai Legiunii, Corneliu Georgescu şi |li 
Gârneaţă, despărțiți temporar de evenimentele care împrăştiaseră legionarii pi 
Europa, întrucât llie Gârneaţă se pronunțase hotărât împotriva lui -S 
întrunirea Forului Legionar de la Dachau din 1943. Corneliu Georgescu fusese 
până atunci de partea lui Sima, trecându-i cu vederea greşelile (intrase chiar şi 
în guvernul-fantomă de la Viena, pe când Gârneaţă refuzase). Or, această 
întâlnire însemna trezirea lui Georgescu la realitate. Sima se cramponase mereu 
de recunoaşterea ca şef de către fondatorii Legiunii şi se temea că şi acest ultim 
fondator rămas de partea lui vroia să-l părăsească. Era acesta un motiv pentru a 
ordona un asasinat? Pentru un om normal, nu; pentru Sima, însă... Să ne 
amintim faptul că septembriştii lui Sima (noii "legionari" făcuţi "peste noapte” 
odată cu instalarea lui la şefia Legiunii) încercaseră să-l asasineze pe preotul lon 
Dumitrescu-Borşa, comandant legionar al Bunei Vestiri, încă în nov. 1940, atunci 
când acesta se pronunțase împotriva lui Sima (detalii în cartea preotului, "Cal 
troian intra muros”). Să ne gândim că încercaseră să-i asasineze şi pe fraţii 
Căpitanului (Decebal şi Horia Zelea-Codreanu)!! Că l-au sechestrat pe însuşi 
tatăl Căpitanului! Şi pe instructorul legionar economist Emil Ciorogaru care era 
împotriva imposturii simiste! Să ne gândim că tatăl Căpitanului a fost întâmpinat 
cu focuri de revolver de către simişti în noiembrie 1940, la sediul legionar central! 
Să ne aducem aminte şi de faptul că alt preot comandant legionar, Ştefan 
Palaghiţă, a fost împuşcat zece ani mai târziu în propria tipografie după ce a 
tipărit cartea "Garda de Fier spre reînvierea României” în care-l acuza pe Sima 
de trădare şi complicitate cu Seviciul Secret de Informaţii la asasinarea 
Căpitanului şi a elitei legionare... (Septembristul Ovidiu Găină, şeful "Gărzilor 
încazarmate”, omul lui Sima, a avut grijă să-i trimită scrisori de ameninţare lui 
Palaghiţă, să se “potolească”. Cum acesta nu l-a ascultat, Găină I-a ciuruit.) Deci 
crimele nu au constituit ceva neobişnuit pentru mentalitatea lui Sima şi a 
oamenilor lui. El a ordonat din umbră şi a găsit executanţi, oameni după chipul 
lui. (De asta nu ne plac simiştii, că prea seamănă cu el! Nu degeaba există 
proverbul: "Spune-mi cu cine te însoțeşti ca să-ți spun cine eşti!”). Sima lansează 
ideea în memoriile sale că Georgescu ar fi căzut "victimă unui grup de bandiți în 
perioada tulbure din primăvara anului 1945”. Se impun câteva întrebări logice: 1) 
De ce l-ar fi asasinat nişte "bandiți" pe Corneliu Georgescu care era sărac şi nu 
avea bunuri asupra lui? 2) De ce acoliţii lui Sima l-au lăsat singur pe Corneliu 
Georgescu la poalele munţilor, când ar fi trebuit să-l însoțească? 3) De ce s-au 
mai întors după asta, doar ca să "constate” că Georgescu "dispăruse"?! 4) Cum 


ISSN 1583-9311 
Nicoleta Codrin 


Redactor-şef: 
Colegiul de redacţie; 


Relaţii Tel; 0746 700117 
cu publicul: 


e-mail: cuvantul-leg 


la 


Corneliu Mihai, Marius Prichici, Viorel Bîrzeanu, Vasile Păduraru 
Secretar redacţie: Corneliu Mihai 


Marius Prichici OP 32, CP 157, Bucureşti 


de a avut loc asasinatul tocmai când 
Corneliu Georgescu vroia să ia 
legătura cu vechiul lui camarad care- 
| sancţionase pe Sima? 5) Cum se 
face că Sima, "marcanta 
personalitate”, a peregrinat tot în 
acea perioadă tulbure, şi încă timp 
de doi ani, şi totuşi n-a pățit nimic? 
(explicația  puerilă cu "mâna 
Providenţei” este ridicolă) Şi, în final, 
o întrebare-cheie: de ce Sima -— care 
îşi trimisese oamenii special ca să-l 
însoțească peste munţi pe Corneliu 
WGeorgescu — nu i-a sancţionat 
pentru că nu-şi  îndepliniseră 
imisiunea, ba încă îi şi scuză? 
WRăspunsul e extrem de clar şi 
fi simplu: tocmai că oamenii au 
executat ordinul lui! Dar acesta nu 
era de apărare!! 

Dan Vintilă — laşi: Hamas este o 
organizație paramilitară palestiniană 
islamistă, este un acronim 
semnificând în arabă “Mişcarea de 
Rezistență Islamică”). Scopul său declarat este cucerirea teritoriilor aflate în 
prezent în cadrul statului Israel, Cisiordania şi Fâşia Gaza. Hamas este 
considerat grup terorist de către Uniunea Europeană, Statele Unite şi Israel. 

Ilie Popescu — Timişoara: Organizaţia B'nai Birith despre care am pomenit 
în răspunsul pe care vi l-am dat luna trecută, a fost înființată în 1843, la New 
York, de 12 emigranţi evrei din Europa - conform informațiilor oficiale. În timp a 
devenit cea mai puternică organizaţie evreiască din lume, deţinând 
reprezentanţe în peste 50 de state şi fiind prezentă în mai multe organizații 
internaţionale, printre acestea amintim doar ONU, UNESCO şi Consiliul Europei. 


„Neoficial, B'nai B'rith este însă o organizație masonică (cea mai influentă). . "5 
— Cristian Nedelcu - Miercurea Ciuc: Programul secret de monitorizare a 


comunicaţiilor electronice, cunoscut sub numele de “Prism”, a ieşit în lumina 
reflectoarelor după dezvăluirile făcute de Edward Snowden, angajat al unui 
subcontractor american în domeniul Apărării, "Naţional Security Agency”, NSA. 
Poreclită "No Such Agency” ('Nu există o astfel de agenţie”), agenţia secretă 
americană se ocupă cu decriptarea şi spionarea comunicaţiilor. Snowden a 
dezvăluit ziarului "The Guardian” informaţii despre programele de supraveghere: 
"Majoritatea comunicațiilor umane sunt interceptate fără o ţintă anume. Nu vreau 
să trăiesc într-o astfel de societate”. Snowden a întors armele împotriva Agenţiei, 
considerând că trebuie făcută publică monitorizarea continuă la care toți suntem 
supuşi: "NSA minte în mod curent în legătură cu motivele supravegherii în SUA. 
NSA este în aproape toate țările din lume. Nici măcar nu vă dați seama de ce e 
în stare NSA, nimeni nu va mai fi în siguranță", spune fostul angajat care în 
prezent locuieşte în Hong Kong. Este perfect conştient de faptul că şi-a asumat 
un risc enorm: "Nu poți să te pui cu cele mai puternice servicii secrete. Sunt 
convins că nu mă voi întoarce niciodată acasă, deşi aş vrea asta”. Dar a făcut-o 
pentru că "se distruge Vela privată, libertatea Internetului şi libertățile 
fundamentale ale cetățenilor”. În schimb, un sondaj de opinie comandat de ziarul 
"The Washington Post” sugerează că majoritatea americanilor ar considera 
programul un mijloc "acceptabil" de anchetă asupra amenințărilor "teroriste", 
chiar dacă aduce atingere vieţii private! În halul acesta de tâmpire să se fi 
ajuns?! Sau e doar manipulare media? Cert este că dezvăluirea lui Snowden a 
provocat reacții dure atât în SUA, cât şi peste Ocean: a devenit clar că se 
spionează sistematic şi extins internetul. "Prism" permite supravegherea 
profundă, în timp real, a comunicaţiilor electronice şi a tuturor informaţiilor 
stocate pe internet: emailuri, transferuri de fişiere, conferințe video, notificări cu 
privire la logarea la un serviciu, detalii private din rețelele sociale etc. Programul 
a început în 2007, primul care a permis accesul la servere fiind Microsoft. Au 
urmat Yahoo, Google, Facebook, YouTube, Skype, AOL, Apple. 

Florin Cojoc — Hunedoara: Îi votăm pe amândoi deodată! Ca să nu se 
supere nici unul... Oricum sunt "aceeaşi Mărie cu altă pălărie”! Ce mi-e Loja X, 


ce mi-e Loja Y, să fim serioşi! 


Il] 


0053 


14010