Ioan Dafin — Iasii Cultural si Social — Vol.I-1928

ION DAFIN 


IAŞUL 


CULTURAL ŞI SOCIAL 


AMINTIRI ŞI INSEMNĂRI 


PRIMELE MANIFESTĂRI. — POLITICĂ IAȘULUI: Clu: 
bul Socialist. — Conservatorii şi Liberalii. Intrunirile contra, 
dictorii. Cumpararea conştiințelor. Bătăuşii în alegeri. — 
PARTIDUL RADICAL : Gh. Panu. O afinitate fericită. — 
Opoziția Unită. Gh. Mârzescu. Cum se făceau alegerile. 
PARTIDUL JUNIMISI : P. Carp. — Tinerii junimişti, Cas 
nari, Eugen lonescu, etc. „Era Nouă“. — Junimiştii în ale» 
geri. D-1 Iacob Negruţi. — lon Creangă în alegeri. — Mis- 
carea antisemită. D-1 A. C. Cuza. — Ruptura între Socias 
lişti. — D-1 C. Stere şi studențimea. — Fuziunea radicalo» 
conservatoare. — Epoca lui AJ. A. Bădăreu. — CUM PE. 
TRECEAU POUTAN Bolta Rece. Tinerimea. Epigra= 
mele lui Fântânaru şi Buduşcă. — Vasile Gheorghian. = 
IAŞUL CULTURAL: „Convorbiri Literare“ şi „Contempo= 
ranul“.— Conferințele de la Universitate.—PRESA IESANĂ : 
„Lupta“. — „Evenimentul“. Expluzarea lui Albert Honigman. 
— Gh. A. Scorțescu, Apogeul „Evenimentului“ : Sirius, St. 
R. Scriban, Dan, Belcescu, Caragiale la Speo eu z 
Raki, St. O. Iosif.—V irgi] N. Cişman, N. Beldiceanu. EROAN 
Al. Volanschi. — Raki. IASUL LITERAR SI ARTISTIC : 
Archiva—Reviste efemere. „Epigonii“. „Arta“ „—PICTURA 
SI SCULPTURĂ : C, D. Stahi, Bardasare Em. Th. Buicliu, 
onstanţiu, Gh. Popovici, O. Băncilă, Ilie Burghele. TEA. 
TRUL. atmo, Gr. Manolescu şi Aristitza Romanescu, State 
Dragomir, P. Sturdza, Penel, P. Liciu, Aglaia Pruteanu etc. 
N DRUM SPRE MARELE REFORME. 


IAȘI, — VIAȚA ROMÎNEASCĂ S. A. — 1928 


www.dacoromanica.ro 


IOAN DAFIN 


IASUL 


CULTURAL ŞI SOCIAL 
AMINTIRI ŞI ÎNSEMNĂRI 


WR 


IAŞI, VIAŢA ROMINEASCĂ 


www.dacoromanica.ro 


DE ACELAŞ: 


Fără noroc, proză și versuri, 

De la alţii, traduceri, versuri, 

Muncă şi distracţie, fapte observate. 

Pe vremea mea, versuri ediția II-a, 

Povestea unui vis, poem. 

Istoricul Şcoalei de Arte Frumoase şi a 
Pinacotecei din laşi, însărcinare dată de 
Ministerul Instrucțiunei. 

Istoricul Aşezămintelor Casei Sf. Spiridon, 
însărcinare datà de Ministerul Sănătății 
Publice. 

Figuri ieşene, ediția H-a, 


www.dacoromanica.ro 


Iaşul Cultural şi Social 


Amintiri şi însemnări 


www.dacoromanica.ro 


Cu vre=o patru decenii şi mai bine în urmă, 
Iaşul prezenta un aspect cu totul altul de cât cel 
de astăzi, atât în ce priveşte înfățișarea lui în genes 
ral, cât şi ca parte culturală și socială, 

Pe atunci, îmi aduc aminte, se spunea în Geo” 
grafia judeţului și orașului nostru, că cea mai mare 
casă din laşi era aceea zisă a lui Negruţi din strada 
Academiei, unde acum se găsesc înstalate poșta, 
telegraful și telefonul, iar casa Pașcanului din strada 
Alexandri şi palatul Roznovanului din strada dom= 
nească, treceau ca cele mai boierești şi mai bogate. 

Comerţul se desfăşora, în deosebi cel mare, în 
străzile azi zise Ştefan cel Mare şi Lăpuşneanu, 
unde. se găseau cei mai vestiți negustori, pe când 
în străzile Halei și Veche, azi Anastasie Panu şi 
C. Negri, precum şi la Podul Lung, se găseau 
negustorii mai mărunți. 

Ca şcoli erau: Universitatea pe lângă care era 
alăturată Şcoala Normală Superioară, apoi Școala 
fiilor de militari, Liceul Naţional zis şi Academia 
Mihaileană , gimnasiile Alexandru cel Bun şi Ştefan 
cel Mare, Școala Normală de învăţători «Vasile 


www.dacoromanica.ro 


8 


Lupu» care era în curtea bisericei Trei lerarchi, 
Şcoala de meserii, Școala Comercială, Şcoala Cen- 
trală de fete şi Școala de Belle Arte, precum şi mai 
multe școli primare de fete şi băieţi, Pe lângă aceste 
școli ale statului, se mai găseau şi câte»va şcoli 
particulare, cum erau Institutele Unite pentru băieţi, 
Warlam şi Humpel pentru fete, etc, 

Pe atunci, vechea capitală a Moldovei, era încă, 
recunoscută ca un centru cultural de unde porniseră 
marile manifestări pe toate tărâmurile 

De şi mulţi din fruntașii lașului începuseră ași 
lua sborul spre Bucureşti, de și Iaşul devinea din 
zi în zi tot mai mult un oraș de provincie, nimeni 
par'că nu îndrăznea săsi conteste legitimile=i drepturi 
în ceea ce privea cinstea de a fi pe lângă oraşul 
sacrificiilor, şi metropola de unde au izvorit cele 
mai mărețe manifestări în toate direcţiunile, 

Cu toate că bătrâna capitală a Moldovei începuse 
să decline, cu toate că personalităţile de seamă se 
strămutară în Capitală, nemai voind, cele mai multe 
din ele să se intereseze de nevoile Iașului, totuşi, 
oraşul marilor sacrificii, cum se spunea în tot de-a 
una, și mai cu seamă conştient de perspectiva unui 
viitor strălucit pentru întregul neam românesc, primi 
cu resemnare loviturile ce i se dădeau, contribuind, 
mereu însă, —și contribuie şi astăzi,—la propășirea 
şi mărirea ţării, 

Cu toate că Moldova în general şi lașul în spe- 


www.dacoromanica.ro 


9 


cial dăduse României multe din cele mai ilustre 
figuri cu care neamul întreg românesc se mândreşte, 
cu toate aceste nici odată nu s'a căutat să se facă 
mare caz din aceasta pentru că Românul, fie el 
moldovan, fie muntean, ardelean etc, e îngăduitor 
şi gata la ori ce sacrificiu când e vorba de nea= 
mul seu, 

Românul fie el din ori care parte a provinciilor 
cari formează România Mare, consideră ca frate 
pe care-l iubeşte cu toată dragostea, pe ori care 
alt român, ori unde s'ar găsi rătăcit, 

Cine oare din Moldova sau din laşi mai spune 
astăzi că un Mihai Cogălniceanu, C, Negri, An. 
Panu, Eminescu, Conta, Creangă etc, sânt moldo= 
veni şi numai moldoveni, iar nu români ? Ori un 
loan C. Brătianu, Odobescu, Caragiale, loan Ghica, 
Take lonescu etc, că sânt munteni iar nu români? 

Pentru noi, generaţiile de astăzi a dispărut cu 
desevârşire deosebirea dintre Moldoveni şi Munteni ; 
toți ne ştim că suntem fraţi buni, ori de unde am 
fi, din Muntenia, Moldova, Ardeal, Basarabia, Buco” 
vina, cu toții având aceiași părinţi comuni, 

Cu toate aceste nu se poate, ca un Român din 
Moldova bună=oară, să nu se mândrească în sinea 
lui, că cutare personaj ilustru, cum este un Cogăl- 
niceanu sau Eminescu, e băştinaș din pământul 
Moldovei , tot aşa şi un Român din Muntenia se 


www.dacoromanica.ro 


10 


mândreşte că un loan C. Brătianu sau Odobescu 
ori Caragiale sânt născuţi pe pământul Munteniei, 

Să nu se eie, dar, în nume de reu, dacă în 
paginile cari urmează, mă ocup numai şi numai de 
mişcarea culturală și socială a Iaşului. Aceasta o 
fac pentru că vreau să pun dinaintea cetitorilor 
acea evoluţie petrecută în timpul meu și în orașul 
în care m'am născut şi trăiesc de-o viaţă întreagă, 

Nu voiu căuta, deci, ca prin cele ce voiu po% 
vesti să micșorez câtuși de puţin, importanţa netă” 
găduită absolut de nimeni, a mișcării culturale și 
sociale din celelalte provincii românești. 

Poate că un lucru va părea oarecum curios, a» 
cela că Moldova și Iaşul ar fi dat, după cum sus= 
țin unii şovinişti, un număr mai mare de perso“ 
nalităţi ilustre. 

Mă voiu mărgini, prin urmare, după cum spun 
mai sus, numai [a timpul și locul în care m'am născut 
şi trăesc, preocupat fiind de manifestările în ori ce 
direcție, ce s'au produs și se produc încă, sub 
ochii mei. 


www.dacoromanica.ro 


Iaşul Cultural și Social 


Primele manifestări 


Aripa necunoscutului 


Voiu începe cu manifestările. de ordin intelectual 
căci acestea au fost cele dintâi cari miau atras 
atenţiunea în primii ani, când am început şi eu a'mi 
da oare cum seamă de cele ce se petrec în ju= 
rul meu, 

Miaduc aminte cu câtă râvnă incepusem a ceti 
« Contemporanul», vestita revistă de pe vremuri a 
d-lui Ion Nădejde și V. G. Morţun. 

Nu ştiu, dacă am fost vreodată mai impresionat 
ca atunci când am cetit în această revistă un ar= 
ticol al cărui titlu era : «Este sau nu Dumnezeu ?». 
Din acea clipă, eu, care ca orice copil, eram e~ 
vlavios, începusem a pune la îndoială existența 
Puterei Divine, şi cu cât treceau zilefe cu atâta 
par'că simţiam în mine o schimbare, 

Lupta ce se petrecea atunci în mentalitatea mea, 
îndoiala ce mă cuprinsese, mă făcură să văd toate 
în jurul meu sub un nou aspect. 

Lumea nu mai era așa cum o văzusem până 


www.dacoromanica.ro 


12 


atunci, Necunoscutul își întindea aripele asupra 
mea; o lume nouă apărea acum, iar probleme grele 
din domeniul necunoscutului, căutam cu ori ce 
chip să le desleg, de şi mintea mea de copil nu 
putea să le conceapă. 

Mă interesam de aproape, pe cât mă ajutau 
puterile, de ori ce mişcare ce se petrecea în oraș, 
ajutat fiind la aceasta şi de gazete pe care le cetiam 
cu ardoare, 

Intrasem, dar, într'o nouă fază a vieţii. 

Mă atrăgea, în deosebi, mişcarea politicei socia= 
liste, care*mi inspira, fără să*mi dau seamă de ce, 
o mare încredere, de și nu aveam absolut nici o 
ideie lămurită asupra situaţiei politice din ţară. 

Auziam vorbinduese de alegeri, de scandaluri, 
de deputaţi şi senatori, în sfârşit de o întreagă miş- 
care electorală, căci după cum se vede, era atunci 
perioada alegerilor. Mai auziam că se țin întruniri 
unde se discuta multe de toate, iar din discuţiile 
ce aveau loc, de multe ori, cetăţenii ieșeau dacă 
nu încăerați gata, dar nu pe departe. 


Clubul Socialist 


Nu asistasem, încă, la nici o întrunire politică, 
Eram foarte curios să văd şi eu o asemenea adu“ 
nare. Auzisem că în casele doctorului Pastia din 
str, Sfântul Teodor se strânge în fiecare Duminecă, 
Joia şi Sărbătorile, o mulțime de lume, dela ţară 


www.dacoromanica.ro 


13 


mai ales, şi acolo, domnul loan Nădejde şi Vasile 
Morţun țineau «discursuri», 

Astfel, într'o Duminică dimineața mă duc şi eu 
acolo, și dând mai întâi târcoale pe la poartă, intru 
în ogradă, şi apoi luându=mi inima în dinţi, pășesc 
sfiicios în sală, 

Era un salon mare, în fundo masă și un scaun, 
Văd un domn nalt, gros, c'am smolit pe față, cu 
barba neagră şi rară şi cu ochelari pe nas, 

Vorbea, vorbea mereu, iar cei din sală tf aplaudau 
din când în când, Până atunci nu -ştiusem ce este 
o întrunire, şi nici pentru ce se bătea din palme. 
Despre ce vorbea domnul acesta, habar n'aveam, 
totuși, când aplaudau ceilalți, pleoscăiam și eu din 
palme, 

După ce mai vorbesc și alți domni, între care 
şi vrezo doiztrei țărani, lumea începe a se împrăștia, 
iar la uşă doi tineri iîmpărțiau la toţi o gazetă, 
Am luat şi eu una şi m'am dus acasă întro fugă, 
curios să văd ce se scrie în ea, 

Era ziarul «Muncitorul», redactat de d-l loan 
Nădejde şi Vasile Gh, Morţun. 

L'am cetit odată, lam cetit de două ori, şi nu mă 
mai săturam cetind, Eram fericit că mi s'a dat şi 
mie un ziar ca la toți ceilalți, 

Duminica viitoare mă duc iar la întrunire, dar 
acuma numai eram sfiosul din rândul trecut; n'am 
mai dat târcoale pe la poartă, am intrat de-a dreptul 


www.dacoromanica.ro 


14 


ca un vechiu cunoscut, Începusem chiar a schimba 
Câte=o vorbă, două, cu ţaranii cari erau acolo, Mă 
credeam chiar ca făcând parte de drept din această 
adunare. Ascultam cu luare aminte cele ce se 
spuneau și căutam să pătrund rostul cuvântărilor 
ce se rosteau, Din când în când reflectam și eu, 
părându=mi=se că încep a pricepe cele spuse, 

Am luat, la plecare, iarăşi, un număr din «Mun= 
citorul» şi tl cetiam tot cu aceeaşi aviditate ca și 
numărul trecut, dar cu credinţa că începeam să-mi 
dau seama de cele ce se scria în el. 

Asemenea cetiam regulat «Contemporanul» care 
ajunsese pentru mine o adevărată evanghelie. 

Tot ce era scris în paginile lui, mi se păreau 
cele mai sfinte adevăruri. Socialiștii erau pentru 
mine oameni cu totul superiori, cari întreceau în 
toate pe ceilalți oameni, cari erau rei şi căutau să 
distrugă tot ce e bun şi folositor pentru omenire. 

Nu ştiu cum, dat din zi în zi mă apropiam tot 
mai mult sufletește de socialişti, și mai cu seamă 
de D-l loan Nădejde, pe care de altfel îl cunbş= 
team numai din vedere. Pentru mine Desa era un 
om, nu că toți ceilalți. Se spunea că este cel mai 
învăţat, că ştie tot, că e bun şi blând, şi că de 
multe ori când se duc băieţii de la școală cu 
vre=a problemă sau cu o traducere pe care nu o 
înțeleg, D-l Nădejde ie explică lecţia. Cum să nu 
iubeşti pe un asemenea om! 


www.dacoromanica.ro 


15 


Astfel mi-am făcut, ca să zic aşa, debutul în 
mişcarea socialistă, de care sufletește nici astăzi nu 
mă pot despărţi, de și împrejurările m'au determinat 
mai târziu să mă înregimentez, împreună cu socia- 
liştii noștri de atunci, în partidul burgheziei liberale. 


www.dacoromanica.ro 


Partidele politice 


Conservatorii, Liberalii şi Sociatiştii 


În ultimile două decenii ale veacului trecut or” 
ganizarea partidelor noastre politice, era cu totul 
alta de cât cea de astăzi, 

Pe atunci cele mai puternice partide erau: Na- 
țional-Liberalii, socotiți ca cei mai vechi și mai 
populari, şi Conservatorii, cari treceau drept reac” 
ţionari, 

Aceste două partide pur burghezeşti în realitate, 
de și Conservatorii erau priviţi ca boieri, ca aris» 
tocraţi cum s'ar zice, se succedau la cârma țării; 
Liberalii stând tot dea-una mai mult fa putere, iar 
Conservatorii mai puţin. 

Ceea ce deosebia aceste două partide între ele 
era, că, partidul Naţional=Liberal nu părea de loc 
refractar ideilor nuoi, adecă democratizării, pe când 
Conservatorii erau refractari, sau mai bine zis, dânşii 
credeau că nu trebue să se precipite sub nici un 
motiv evoluţia spre democratism, ci să se lese ca 
această transformare să se facă de la sine, fără 
absolut nici un imbold din partea cuiva. 

Pe lângă aceste două mari și vechi partide cari 


www.dacoromanica.ro 


17 


guvernau ţara, începe să mai apară partidul socia= 
list, c'un program nou, cu idei cari îngroziră pe 
conducătorii partidelor burgheze. 

Persecuţia acestui nou partid se manifestă zilnic 
din partea Liberalilor şi Conservatorilor, dar mai 
cu seamă din a acestora din urmă, 

Casa d-lui lon Nădejde, din Sărărie, era vecinic 
supraveghiată de poliţie şi se nota pe toți acei 
cari intrau acolo, 

Întrunirile lor de asemenea erau veghiate și nu 
de puţine ori, mulţi din acei cari le fregventau erau 
chemaţi Ía poliție şi D-zeu știe ce mai păţiau pe 
acolo, 

Pe vremea alegerilor, însă, mai în tot de=auna 
socialiștii făceau cartel cu liberalii, aşa am apucat 
eu, cel puţin. Socialiștii spuneau, în întrunirile lor, 
că Liberalii şi Conservatorii sânt partide burgheze, 
dar că Liberalii nu sânt așa de reacţionari, căci, 
ei, tot se pretează din când în când la câte o re» 
formă mai democratică. 

Bătăuşii 


În întrunirile publice, oratorii, fie Liberali sau 
Conservatori, se întreceau cari mai de cari să con” 
vingă pe alegători pentru a li da voturile. Nu de 
puţine ori se produceau încăierări între bătăușii 
partidelor, căci pe acea vreme, rolul acestora era 
considerat ca o dogmă, şi dânşii se credeau o putere, 
fără care ori ce partid politic, nu putea să existe. 

? 


- 


www.dacoromanica.ro 


18 


De câte ori, chiar în toiul tntrunirei nu se apucau 
la bataie, nelăsând pe oratori să vorbească, iar 
publicul îngrozit fugea care în cotro putea. Mai cu 
seamă epistaţii și subcomisarii conduceau bandele 
de bătăuși ale guvernului, pe când comisarii, îm- 
brăcaţi civil în asemenea ocazii, rămâneau afară și 
dădeau ordine în consecinţă. 


Propaganda electorală 


Propaganda electorală se mărginea pe acel timp 
ia vizitele pe cari le făceau candidaţii, alegătorilor. 
Regimul censitar, cuprindea un destul de mic nu- 
măr de alegători la Colegiul I, mai mulți ceva la 
Colegiul al doilea. Cât despre alegătorii Colegiului 
al treilea, aceștia au fost consideraţi în tot de=auna 
ca «zestrea guvernamentală», formată în cea mai 
mare parte din țărani, cari foarte puţin votau di- 
rect, iar cei mai mulţi, indirect, prin aşa zişii de- 
legaţi ai comunelor. 


Cumpărarea conştiinţilor 


Işi poate ori cine închipui de ce destrăbălare 
motală era cuprinsă perioada alegerilor. A se cum= 
para voturile alegătorilor era un obiceiu foarte la 
ordinea zilei şi nu făcea absolut nici o impresie, 
nici nu se revolta nimeni, de cât doar visătorii de 
Socialiști, cari nu puteau concepe aşa ceva, în 
curăţenia lor sufletească. 

Ameninţările ori făgăduelile candidaţilor erau la 


www.dacoromanica.ro 


19 


«ordinea zilei. Fie la putere, fie în opoziţie, candi” 
datul se servea de aceleași mijloace de conrupere, 
“ceva mai puţin opoziţia, care nu avea la îndămână 
aparatul polițienesc și fondurile secrete. 

Şi să nu se mire nimeni că acești conrupători 
de conştiinţe nu erau în majoritatea cazurilor oameni 
de rând. Erau personajii sus puse, cari ocupau 
cele mai înalte demnități, erau până şi profesori 
universitari cari nu se sfiau de loc de a se servi 
de mijloacele conrupțiunei celei mai detestabile când 
era vorba de voturi. 

Aşa erau moravurile, aşa erau vremurile. Sănu 
căutăm a ne revolta contra înaintaşilor noştri, săzi 
lăsăm în pace cu păcatele lor, cari pe atunci etau 
considerate ca ceva firesc, ca ceva obicinuit, ca 
ceva înrădăcinat adânc în firea lor, 


Intrunirile contradictorii 


Ceea ce însă caracterizează această epocă de 
reacționarism, în afară de lipsa unei democratizări, 
ce părea ca un ideal mai mult sau mai puţin tn- 
depărtat pentru partidul liberal, iar pentru con~ 
servatori o adevărată utopie, mai e un fapt care 
astăzi ar părea foarte curios dacă s'ar încerca, 
de şi moravurile noastre electorale sau mai îm= 
blânzit puţin, în aparență măcar, în ceea ce pri- 
vește brutalitatea bătăușşilor. 

Vreau să vorbesc de întrunirile electorale con- 
„radictorii, 


www.dacoromanica.ro 


20 


La aceste întruniri, vorbeau pe rând adversarii 
politici, în faţa aceluiaș auditor. Şi e de remarcat, 
când se ţineau asemenea întruniri, oratorii şi dintr'o 
parte şi din alta, păstrau un limbaj cât se poate- 
de urban, afară bine înţeles de dălcăușii impră= 
ştiaţi prin sală, cari întrerupeau din când în când. 
prin câte vre=o expresie nu prea delicată. 

Din aceste întruniri unde se discuta în contra” 
dictorii diferitele chestiuni ce interesau populația 
în general, rezulta şi un folos obştesc, căci, de 
multe ori se întimpla ca cele făgăduite de co- 
rifei, să se înfăptuiască, pentru binele cetăţenilor 
şi orașului. Era un mod civilizat de a se ţinea 
întrunirile politice, exceptânduese bine înţeles scan- 
dalurile ce se produceau în sală din cauza bătău= 
şilor, cari, fie zis în treacăt, nu făceau decât să 
se conformeze moravurilor de atunci. 

Nu se putea concepe o întrunire publică fără 
bătaie, de și oratorii din ambele tabere adverse 
se tratau cu multă curtuazie chiar, fără să intre» 
buinţeze expresiuni jignitoare. 

Dacă n'ar fi fost ceata bătăușilor organizați, 
asemenea întruniri politice s'ar fi putut spune, de 
sigur, că erau ideale. 

Astăzi, când se zice că dălcăușii electorali au 
dispărut, când civilizația s'a întins şi asupra... 
moravurilor noastre, totuși întrunirile cu caracter 


www.dacoromanica.ro 


2 


politic, nu se mai ţin în spiritul de urbanitate şi 
loialitate ca odinioară. 

Cine azistă Ía o întrunire politică din ziua de 
astăzi fără să nu se revolte de graţiozităţile cu 
care sunt trataţi adversarii, ori cât ar fi aceştia 
de superiori prin situaţia ce o ocupă în societate 
şi prin valoarea lor personală? 


www.dacoromanica.ro 


lașul oraș al culturei 


Convorbirele Literare.—Contemporanul 


Iaşul, ca întotdeauna a căutat, prin ori câte- 
împrejurări grele a trecut, să-şi continue tradiția 
de oraşul culturei și de pepinieră de unde se res 
crutează mulți oameni de seamă în ţară. Acesta e 
un fapt ce nu se poate tăgădui. 

Din lași, după cum se ştie, a luat naștere ves= 
tita revistă «Convorbirile Literare» care a fost 
făclia de la razele căreea s'a încălzit și luminat 
întregul neam românesc de pretutindeni, 

In paginile «Convorbirilor Literare» au strălucit 
pentru întăiași dată cele mai ilustre figuri pe tă= 
râmul literar şi ştiinţific. 

E destul numele unui Maiorescu, Eminescu, 
Alexandri, Conta, Creangă şi Lambrior, apoi a 
lui Gh. Panu, Gane, Caragiale, Xenopol, Vlăhuță şi 
alți mulți, pentru a ne da seamă de imensa 
influență ce au avut aceşti scriitori asupra poporului 
nostru. 

Tot din lași a răsărit prima revistă socialistă 
«Contemporanul» care de asemenea a avut o cor 
vârşitoare influență asupra păturei culte din Ro= 


www.dacoromanica.ro 


23 


mânia după 1880. La această revistă au colaborat 
un (Gherea, un Beldiceanu Ctatăl) frații Nădejde 
şi mulți alți scriitori cari ocupă pagini glorioase 
în istoria culturei românești. Atât «Convorbirile 
Literare» cât şi «Contemporanul» au strâns în jurul 
lor o sumă de tineri entuziaști cu care s'a pro“ 
vocat o intensă mișcare intelectuală, a cărei re= 
zultate s'au văzut curând, prin îndrumarea țării, 
spre o nouă fază socială, politică, literară și ştiin” 
țifică. 
Conferinţele de la Universitate 

Conferinţele cari se ţineau în vechea Univer- 
sitate de către membri «Convorbirilor», și despre 
care Gh. Panu şi DI. Iacob Negruzi vorbesc pe 
larg în «Amintirile lor de la Junimea» au avut o 
imensă influență asupra opiniei publice. 

Se începuse prin aceste conferinţi a se schimba 
oare cum mentalitatea multora, căci conferenţiarii, 
oameni bine pregătiți, aduceau o notă nouă în a= 
legerea subiectelor şi în expunere, discutând ches= 
tiuni ce interesau de=opotrivă și pe omul cult și pe 
cel mai puţin cult. 

De şi «Convorbirile» se strămutară la Bucu“ 
reşti, de și Cercul «Junimei» incepuse a-şi mice 
şora numărul membrilor, cu toate aceste confe- 
rințele la Universitate urmau regulat la e anu= 
mită epocă, hotărâtă, 

Ele erau -audiate ca și mai înainte de acelaş 


www.dacoromanica.ro 


24 


public numeros şi avid de a auzi şi învăţa lu- 
cruri noui. 

Conferenţiarii nu mai erau acum un Maiorescu, 
Pogor, Panu, Iacob Negruţi , alții le luaseră locul, 
în afară de Xenopol cari căuta să continue tra- 
diția « Convorbirilor». Acum conferenţiari pe lângă 
vechiul membru al Junimei, Al. D. Xenopol, mai 
erau mulți tinzri cares=şi făcuseră şi ei studiile în 
Străinătate. Astfel Al. A. Bădăreu, Eduard Gruber, 
H. Tichtin, Dim. Alexandresco, Grigore Buţu= 
reanu, şi mulți alții, se perindau regulat la masa 
de unde mai înainte vreme, răsunase glasul lui 
Maiorescu, Gh. Panu, Pogor, Carp etc. etc. 

În acelaș timp, însă, în casa lui Ion Nădejde, se 
adunau mulți tineri, studenţi mai ales, unde aveau 
loc, după cum se spunea, discuţiuni cu caracter 
social şi cultural. 

Intre studenţi era o mişcare foarte serioasă; 
cu deosebire acei de la Școala Normală Supe- 
rioară formaseră un cenaclu socialist, unde se 
ducea o luptă aprigă dar civilizată, contra orga» 
nizării societăţii de atunci. 

Aceşti studenţi, departe de gândul de a pro- 
voca scandaluri, se mărgineau în a ceti, a se in” 
strui cât mai mult şi a fi în curent cu toate ches- 
tiunile ştiinţifice şi literare la ordinea zilei. 

Rar se duceau prin localurile publice, şi atunci, 
întruniți câţi=va la un loc cu câte un pahar de 


www.dacoromanica.ro 


25 


bere sau o cafea dinainte, începeau să discute 
chestiuni serioase şi erau atât de absorbiți în ti” 
radele lor, în cât nici nu observau cum trece vrez 
mea. Tot la Şcoala Normală Superioră, se mai 
formase un cenaclu, acel al studenţilor naționaliști, 
-dar şi aceştia, ca şi colegii lor Socialişti se interesau 
de aproape de ori ce mișcare culturală, citeau mult 
şi se cultivau mereu. 

Discuţiunile ce aveau adesea ori loc între aceste 
două grupuri de studenţi, influențau reciproc a= 
supra lor, 

Colegii socialişti se ţineau mai dârzi, se socoteau 
mai citiţi şi căutau să influențeze asupra celorlalți 
colegi din afară de Şcoala Normală Superioară, 
Astfel cercul studenţilor socialişti începuse să se 
întindă încetul cu încetul, Tot așa şi celalalt cerc, 
al studenţilor naționaliști, își îndreptase privirile 
spre cele două partide politice; Conservator şi 
Liberal, fără, însă să se dușmănească câtuşi de 
puţin între ei, dar nici cu colegii lor socialişti, 

Toată lupta, —și era o luptă destul de pasionată 
—se dădea în chipul cel mai civilizat, Nu de puţine 
ori se încingeau între ei discuţiuni aprinse și fie 
Care căuta să convingă pe celalalt, servindu=se de 
argumentele cele mai serioase, fără să cadă vre=odată 
unii sau alții în pacatul neînțelegerilor scandaloase, 
pentru a provoca conflicte nedemne pentru oameni 
cu pretenţii de cultură, 


www.dacoromanica.ro 


26 


De acolo, din Şcoala Normală Superioară, au 
ieşit multe personalități distinse, cari au ocupat, și 
unii mai ocupă şi astăzi, situații înalte în diferite 
domenii de activitate, 


www.dacoromanica.ro 


Partidul Radical 


Gh. Panu şeful partidului radicali 


Unul din tinerii cei mai culţi, mai inteligenți dar 
în acelaş timp şi de-o îndrăzneală proverbială, 
după ce trecuse prin Cercul „Junimei“ unde se 
manifestase sgomotos și atât de strălucit pe tere= 
nul intelectual, îmbibat cu ideile democratice din 
apus, întorcându-se de la Paris unde făcuse stu= 
dii strălucite de drept și de ştiinți sociale, se ali: 
peşte de partidul Naţional=liberal, şi în special de 
marele democrat C, A, Rosetti, 

Mentalitatea acestui tânăr se deosebia cu totul 
de a celorlalți din generaţia sa. 

De-=o inteligenţă cu totul superioară, având o 
cultură temeinică şi o voință de fier, înzestrat c'un 
puternic bun simţ, prevăzăfor şi de-o sinceritate 
de neinchipuit în manifestările sale, începe să=și 
arăte nemulțumirea față de cele două partide de 
guvernământ de atunci: partidele burgheze, 

El vedea altfel lucrurile, prin o prismă nouă, a= 
ceea a democratismului, neexagerat însă, 

Atunci, înconjurat de câţi=va tineri intelectuali, 
dă una din cele mai puternice lovituri partidelor 


www.dacoromanica.ro 


28 


noastre burgheze, prin înființarea partidului Radical- 
Democrat. 

Acest tânăr revoluţionar era Gheorghe Panu, 
sămănătorul de idei cum i s'a spus mai târziu. 

Lovitura dată de noul partid a fost resimţită a- 
dânc și a avut o influență covârşitoare asupra 
conducătorilor ţării, 

De şi la început se părea că noua grupare din 
jurul lui Gh, Panu nu va avea nici o influență a- 
supra spiritului opiniei publice, cu toate aceste, 
mișcarea aceasta politică a făcut multă vâlvă. 

În jurul lui Panu începuse a se grupa mai întâi 
mulți profesori, avocaţi, medici, precum şi câţi-va 
studenţi. 

Grigore Macri, Al. A. Bădăreu, d-r Rizu, der 
Lebeli, Grigore Buţureanu, der Puşcaru, M. Vlă- 
descu, veterinarul Gh. Jocu, apoi preotul Cornescu, 
Costache Faur, Const. Chirilă şi alți câţiva, toți 
aceștia din laşi, apoi fraţii Dobreni de la Huși, 
Isăcescu din Piatra Neamţ şi alți încă din mai 
multe oraşe din ţară. 

Toţi aceştia erau strânşi uniţi în jurul şefului 
lor, gata la orice sacrificii. 

Programul radical-democrat cuprindea multe pun- 
cte cari nu se deosebeau, sau foarte puţin, de a- 
celea ale programului socialist. 

Ceeace, însă, forma superioritatea radicalilor 
față de socialiști, e, că cei dintăi studiaseră mai 


www.dacoromanica.ro 


29 


bine și mai amănunţit chestiunea organizării noa«- 
stre sociale, economice și politice, căutând astfel 
ca prin programul lor să provoace mai cu ușu= 
rință evoluţia spre democratism. 

Prin aceasta se aduceau la cunoștința cetăţeni» 
lor multe lucruri cari puteau fi realizate spre bie 
nele obștesc, căci se ţinea seamă de adevărata 
stare a poporului, avându=se în vedere tot odată 
şi mijloacele ce se puteau utiliza pentru a se a- 
duce la îndeplinire reformele esenţiale de care ţara 
avea atâta nevoie, 

Odată cu înfiinţarea partidului radical-democrat, 
Gh. Panu face să apară ziarul «Lupta», în for- 
mat mic la început și în coloanele căruia se pu- 
blicau articole ce susțineau ideile democratice ale 
nouei organizaţiuni politice, 

Pe lângă acestea, Panu a mai scris și o serie 
întreagă de articole de o vehemență extraordi- 
nară, ceea ce ia atras urgia guvernului lui loan 
C. Brătianu, 

Această campanie înverșunată dusă cu toată vie 
goarea de Gh. Panu, totuși începuse a prinde în 
opinia publică. 

Intr'adevăr, Panu trecea pe atunci ca un copil 
răsfăţat al publicului. Era iubit pentru curajul și 
sinceritatea cu care se avântase ; apoi democratismul 
seu raţional, departe de a fi utopic pentru a se 
putea re`liza, atrăsese atenţia tuturor. 


www.dacoromanica.ro 


30 


Partidele Naţional-Liberal și Conservator, se re- 
simțeau adânc de campania atât de îndârjită dusă 
de radicali. 

„În înflăcărarea sa Gh. Panu nu cruța pe nimeni. 
Cele mai aspre expresiuni erau întrebuințate la adresa 
Regelui Carol şi a guvernului Liberal. 

Ales în Cameră de colegiul al Il-lea de Iaşi, 
Panu devine unul din cei mai ascultați şi mai de 
temut deputați. 

Cuvântările sale, adesea de-o vehemență uimi= 
toare făceau mult necaz guvernului. Nimeni nuei 
putea rezista, căci prin marea lui inteligență şi pria 
curajul seu neasămuit, putea să ţină piept tuturor, 
de şi de multe ori era nedrept în atacuri, 

O atintiate fericită 


Partidul Naţional-Liberal de şi era atacat de 
Panu, cu toate acestea, se produsese oare care 
afinitate între vechiul partid de guvernământ și tânăra 
organizaţie democrateradicală, afinitate ce se înfăp= 
tuta pe nesimţite, mai cu seamă la laşi, 

Mulţi dintre radicali fuseseră mai înainte liberali, 
și legăturiie personale dintre ei şi cei actuali remă= 
seseră aceleași, fără să sufere absolut nimic, de cât 
doar deosebirea dintre concepţiile politice şi sociale. 

Radicalii îşi aveau clubul lor, programul lor, pre- 
cum şi o activitate foarte asiduă în aşi face proseliți. 

In deosebi, tineritul începuse să se grupeze în 
jurul lui Panu, care ajunsese un adevarat idol, toți 


www.dacoromanica.ro 


31 


din partid căutau să-l imite pe şef, şi reușeau în 
manifestările lui... exterioare, bine “nţeles. 

Fie care căuta să se apropie mai mult de dânsul, 
fie care căuta să dovedească șefului, nemărginitul 
seu devotament. 

Rar, foarte rar, membri unei organizaţiuni politice 
au fost vreodată mai strânși uniţi, mai plin de sin- 
ceritate unii faţă de alţii şi mai conştienţi. de însem= 
nătitea rolului ce trebuia să-l aibă în democratizarea 
opiniei publice, de cum au fost radicalii. 

Tocmai această credință nestrămutată în triumful 
ideilor democratice pe cari le susțineau cu o con» 
vingere ce nimic și nimeni nu le=o putea strămuta, 
a făcut faima partidului democ'ateradical,. 

Acest partid se asemăna cu o familie fericită ai 
-căret membri se iubesc cu toți între dânşii. 

Am spus mai sus că radicalii din cari cei mai 
mulți fuseseră liberali, nu .rupseseră relațiunile per= 
sonale cu aceştia. Legăturile lor prietinești rămă= 
seseră aceleași. Se întâlneau, ca și mai înainte, Ía 
o halbă de bere saula un pahar cu vin, fie pe la 
berăriile de pe atunci, fie la vestita cârciumă cu” 
noscută sub numele de «Bolta-Rece». 

În desele lor întâlniri, cari de altfel aveau loc 
mai în fie care seară, se discutau fel de fel de 
chestiuni în legătură cu interesele sociale, econo- 
mice şi culturale, 

Vizitele la localurile de consumație, erau în pri~ 


www.dacoromanica.ro 


32 


mul rând, mijlocul de a se putea aduna mai mulți 
pentru ași împărtăși unii altora părerile şi cunoşe 
tintele asupra diferitelor chestiuni ce interesau, 
deopotrivă, pe toţi. 

Cu timpul aceste adunări deveniră mai dese şi 
mai numeroase, și nu de puţine ori se prelungeau 
mult până după miezul nopţii, dacă nu chiar şi 
până “n ziuă. 

Aceste adunări de prieteni din taberile politice 
deosebite, au avut o influenţă incalculabilă asupra 
mersului evoluţiei noastre sociale şi culturale. 

Schimbările de păreri, făcură ca să se cimenteze- 
mai adânc multe din ideile ce conțineau reformele: 
democratice, în primul rând chestiunea votului ob- 
ştesc şi îmbunătățirea soartei țărănimei, tormară 
obiectul principal al discuţiunilor, precum şi alte 
diferite chestiuni de ordin cultural, 


Cartelurile 


În alegeri, gruparea radicală se cartela când cu 
socialiștii când cu liberalii sau junimiştii, — căci pe 
atunci, junimiştii formau o grupare independentă 
de partidul conservator. 

Lupta în alegeri era cât se poate de dârză ; mai 
cu seamă când erau conservatorii la putere, libe= 
ralii şi celelalte grupări politice căutau să învingă 
cu ori ce preţ, şi pentru aceasta nu se dădeau în 
lături de [a nici un mijloc uzitat pe acele vremuri 


www.dacoromanica.ro 


33 


în perioada electorală. Dar nici conservatorii nu se 
lăsau mai pe jos, 

Partidul liberal-naţional ori cât de burghez era, 
ori cât de reacţionar părea față de grupările so~ 
cialistă şi radicală, totuşi, când vedea că ajungea 
la mare nevoie, căuta să primească, până la un 
punct oare care, unele reforme democratice, ceea 
ce făcea să se apropie de radicali și de socialişti. 

Din această cauză, lupta cu partidul conserva» 
tor era mai acută, de oare ce aceştia nu voiau, sub 
nici un chip, să se conformeze câtuși de puţin spi- 
ritului democratic care începuse să se răspândea+ 
scă în opinia publică, 

Vestitele întruniri contradictorii nu se mai obi- 
cinuiau acum. În locul lor, se ţineau întruniri se~ 
parate, Limbajul oratorilor începuse să se schimbe. 
De unde până acuma în frumoasele şi mult guse 
tatele întruniri contradictorii, oratorii cari se pe» 
rindeau la tribună căutau să fie cât mai obiectivi 
şi mai urbani în expresiuni, de acum înainte în 
cepe o perioadă de decadenţă a întrunirilor polie 
tice, căci oratorii se întreceau să devină cari de 
cari mai agresivi faţă de adversari, 

Chiar astazi, după atâta... democratizare, întru” 
nirile politice au devenit adevarate scandaluri. Ba 
se poate spune, fără a greşi, că pe vremuri, era 
mai multă sinceritate și mai mult bun simţ la a- 
ceia cari vorbeau, 

3 


www.dacoromanica.ro 


34 


Astăzi, în întruniri nu se discută de cât numai 
chestiuni pur personale, aducându=se acuzări reci= 
proce, fără să se insiste asupra chestiunilor de 
principii, fără să se ţină seamă de interesele obe 
şteşti, 

Totuşi, credem, că vom fi imparţiali dacă vom 
spune că se mai găsesc unii politiciani cari să nu 
se conformeze obiceiului de astăzi de a fi numai 
și numai agresivi față de adversari, Aceștia se 
mai găsesc în vechiul partid naţional-liberal a că- 
rui conducători, în tot de=auna au avut în vedere, 
inainte de toate, interesele vitale ale țării. 

Gruparea radicală și cea socialistă aveau ca 
prim punct de program, interesele generale, şi a- 
ceasta a făcut ca să se apropie mai mult de lie 
berali, căci între aceste două grupări tinere şi bă- 
trânul partid liberal, era o legătură sufletească. 

Astfel vedem de multe ori, îi timpul alegerilor 
cartelări între ei, iar prietenia personală între mem” 
bri acestor trei partide nu s'a dezminţit niciodată, 
de şi radicalii, la un moment dat, au fuzionat cu 
partidul conservator. 

Despre această fuziune vom vorbi mai târziu. 


www.dacoromanica.ro 


Cum petreceau politicianii 


Bolta Rece 


Incă de pe vremuri membrii «]unimei», se întrue 
-neau Ía câte unul din ei, unde chestiunile cele mai 
„arzătoare la ordinea zilei de pe ori ce tărâm, erau 
„desbătute cu toată competința şi ardoarea. Aceste 
adunări erau animate de spiritul fin şi sarcastic al 
multora dintre cei cari luau parte. 

Membrii <]unimei», sau mai bine zis ai «Con- 
vorbirilor Literare», se mai adunau une ori şi prin 
„câte un local public, cum era, de exemplu, Ía fai- 
moasa cârciumă cunoscută sub numele de Bolta 
Rece. Aici, înaintea unui păhărel cu Cotnar sau 
Uricani, se încingeau cele mai aprinse discuţiuni a» 
supra diferitelor probleme sociale, literare, artistice 
sau ştiinţifice, Nu lipseau nici odată spiritele şi nici 
chiar farsele. Au ramas celebre aceste adunări dela 
Bolta Rece. Mai târziu, începură să vină pe acolo 
şi alte persoane străine cari se împrieteniseră cu 
membrii Junimei. 

Dintre Convorbirişti e destul să amintim că un 
Eminescu, Creangă, Conta, Lambrior, Gh. Panu 


www.dacoromanica.ro 


36 


etc, mergeau regulat acolo, căci Bolta Rece deve- 
nise un fel de Ateneu al intelectualilor, 

Renumele acestui local ajunsese vestit în toată 
țara. Nu era personaj de seamă din Bucureşti sau 
din ori care alt oraş, care trecând prin bătrâna 
Capitală a Moldovei să nu viziteze şi Bolta Rece, 
Era o tradiţie care s'a menţinut ani îndelungaţi, 
până a dispărut această faimoasă cârciumă. 

Am apucat şi eu acest local, dar în decadenţă. 

Auziam că mergeau acolo radicalii şi liberalii 
unde se făceau, pe lângă obicinuitele discuţiuni 
serioase şi chefuri cari ţineau până “n ziuă, fie 
iarna, în odăiţele nu tocmai recomandabile ca apa» 
rență estetică, fie vara în grădinița și chioșcul de- 
acolo, 

Dragostea cu care patronii acestui local primeau 
pe clienţi, precum și vinul bun, cum numai acolo- 
se găsea, atrăsese, de sigur, elita intelectuală, căreia 
fraţii Simion şi Panciu Amira, stăpânii cârciumei, 
ti păstra cea mai mare stimă și condescendenţă, 

Când partidul radical a luat ființă, Bolta Rece 
devine aproape singurul local unde se adunau mem= 
brii acestei grupări, Acolo s'au dezbătut multe 
puncte din democraticul program radical. Şeful, 
Gh, Panu tn mijlocul devotaţilor sei discipoli, era 
ascultat cu o deosebită atenţiune și religiositate, 
căci tot ce spunea dânsul iera izvorit dintr'un sene 


www.dacoromanica.ro 


37 


-timent adânc convingător, dintr'o cultură vastă le- 
-gată deso inteligență covârșitoare. 

Aici, la Bolta Rece, se întreceau în glume, căci 
trebuie de amintit că radicalii, erau cei mai mulţi, 
oameni de spirit, iar şeful lor continua tradiția ve 
-chiului cerc de la «Junimea», unde, după cum se 
ştie, spiritul şi farsele erau privite ca parte inte~ 
grantă în firea Convorbiriştilor, 

Pe lângă radicali, mai veneau acolo şi alți poli= 
ticiani, din celelalte partide, și cu toţii la un loc 
continuau discuţiile și glumele într'o atmosferă de-o 
dispoziție cu adevărat jovială. 

Erau suflete curate, inimi deschise, răutatea şi 
invidia nu-și găseau loc acolo. Toţi erau prieteni, 
și buni prieteni, de şi în acest cerc amestecat, se 
emiteau diferite păreri deosebite, dar, toți, însă, sin= 
ceri în părerile lor şi gata să cedeze unii altora 
când se convingeau. 

s z Ei 

Acolo, la Bolta Rece, în lungile seri de iarnă, 
în modestele odăiţi mobilate cu o masă simplă și 
„cu scaune de lemn de-o rusticitate adorabilă, răsuna, 
adesea, glasul vestitului bohem Budușcă, plin de 
inteligență și spirit, un talent superior, un poiet 
distins, gata ori când să improvizeze o odă admi~ 
rabilă, dar şi o glumă mondenă spusă într'o limbă 
de-o eleganță aristocratică. 


www.dacoromanica.ro 


38 


Toţi ti sorbeau cu lăcomie glumele lui boheme, 
toți ti recunoșteau talentul superior, toţi îl stimau 
şi-l iubiau. Era de-o îndrăzneală uimitoare şi nimeni, 
de cât doar autoritatea necontestată a lui Gh. Panu, 
nu putea să-i reziste, când intra în polemică cu 
vre unul din cei întruniţi acolo. 

Ceea ce-l deosebia de șeful seu și de mai toţi 
radicalii, era naționalismul, în această privinţă se 
putea spune că era un îndărătnic şovinist, şi de 
multe ori avea cu șeful discuţii aprinse. 

Pentru Buduşcă nu exista de cât politică naţio= 
nală bazată pe un democratism sincer și care să 
corespundă intereselor româneşti, Era, prin urmare, 
un naţionalist democrat, nu în senzul cum e cone 
ceput astăzi de politicianii care-și dau asemenea 
titulatură, 

Am spus că Budușcă a fost un bohem, şi nu 
greşim de loc când spunem aşa. El a fost o figură 
a Iaşului de pe vremuri, a fost un talent superior, 
un bun român, un patriot înflăcărat, un om pentru 
căre viața avea rostul ei, iar nu un simplu voiajor 
prin lumea aceasta, ca mulți alții. 

Dacă în generaţia actuală nu se găsesc asemenea 
specimene de intelectuali, a căror viață de bohem 
în adevaratul înţeles bun al cuvântului, era o che= 
zăşie pentru cultură și pentru societate în general, 
că poate să aducă foloase cari să se resfrângă asupra. 
neamului, aceasta se datoreşte, de bună seamă, 


www.dacoromanica.ro 


39 
destrăbălării în care a căzut tinerimea, din cauza 
nepăsării complecte a acelora cari sânt îndrituiţi 
să vegheze la educaţia ei, 


Tinerimea la Bolta Rece 


Tot la Bolta Rece începuse să apară câţi=vatineri 
studenţi cari încunjurau pe şeful radicalilor cu cet 
mai adânc devotament. 

Neuitatul medic D-r Al. A. Lambrior, pe atunci 
tânăr student în medicină, se distinsese între toţi cei 
de vârsta lui, prin inteligență, talent şi cultură. 

De şi urma la facultatea de Medicină unde era 
considerat ca cel mai cult dintre colegi, totuşi dânsul 
se mai îndeletnicea și cu cetirea operilor literare 
și sociale, fiind mereu în curent cu tot ce se pro” 
ducea în ţară și în străinătate pe acest teren. 

De aceea în lungile şi aprinsele discuţiuni ce 
aveau loc în cenaclul de la Bolta Rece, Al. A, 
Lambrior strălucea ca un diamant, prin verva lui, 
prin spiritul seu fin și sarcastic adesea, prin cultura 
lui temeinică şi prin un bun simț desevârșit. 

Nimic nuri iera străin din tot ce se petrecea pe 
terenul intelectual. Putea să ţină piept ori cui, în 
ori ce discuţie, despre ori ce subiect s'ar fi deschis 
vorba. Gh. Panu, după cum auziam, avea o mare 
afecţiune pentru acest tânăr student cât şi pentru 
un altul, Leon Grigorescu care se distingza de a- 
semenea prin o frumoasă inteligență şi prin un dar 
oratoric de neinchipuit. Í se prezicea acestui tânăr 


www.dacoromanica.ro 


40 


un strălucit viitor de politician, dar, împrejurările 
au făcut să se dedice carierei profesoratului, deve= 
nind unul din fruntașii dascăli ai şcoalei secondare- 

Alături de aceşti doi fruntași ai studenţimei ieşene 
de pe atunci, mai iera şi simpaticul Hax, tânăr plin 
de voioşie, inteligenţă şi spirit, pentru care Gheorghe 
Panu era un zeu, iar cele rostite şi susținute de 
acesta, literă de evanghelie. Cultul lui Hax pentru 
şeful radicalilor nu s'a desminţit nici odată, nici 
chiar atunci când Panu se retntoarse în partidul 
naţionaleliberal, iar Hax rămăsese înregimentat alături 
de regretatul om politic Al. A. Bădăreu, în partidul 
conservator, 

Hax, ca şi Buduşcă, a fost și este un bohem 
încorigibil, minus alura aristocratică și talentul literar 
al acestuia din urmă, 

De altfel şi Hax ca şi colegii sei pomeniţi mai 
sus, înfrunta cu aceeaşi îndrăzneață intelige iţă ori 
ce discuţiuni asupra ori cărui subiect, 

Ceea ce distingea foarte mult, încă, de pe atunci, 
pe incorigibilul bohem, a fost sinceritatea lui dese- 
vârşită în prietenia celor din jurul seu, prietenie ce 
şi astăzi, când perii de pe cap au început să se 
argintească, nu se desminte nici faţă de tinerii prieteni 
care-l respectă şi=| admiră, atât pentru trecutul seu, 
despre care aceştia au auzit atâta vorbinduese, cât 
şi pentru dragostea sincer prietenească ce le=o 
manifestă în ori ce împrejurare. 


www.dacoromanica.ro 


41 


Am pomenit numai despre acești tineri, de și mai 
ierau unii ce se distingeau prin inteligență, spirit 
și cultură, căci în jurul lui Panu se strânsese mulţi 
tineri şi maturi cari [au urmat cu devotament până 
când acesta, la un moment dat, de criză politică... 
lera dat dezlegare ca să se ducă în ori ce partid 
‘vor voi, 

& 
®© & 

Am spus că la Boltă Rece mai veneau și alte 
persoane în afară de cei din jurul lui Panu, 

Erau tinerii liberali, în fruntea cărora se găsea 
pe atunci mult regretatul Petru Fântânaru, care de 
pe când era student al Şcoalei Normale Superioare 
se distinsese în discuţiile ce le avea, el ca naţio= 
nalist, cu colegii lui socialiști, 

Intre tinerii liberali şi tânărul partid radical se 
cimentase o legătură strânsă de prietenie personală. 
Fie la Bolta Rece, fie la berăriile de pe acea vreme, 
unde se adunau cu toţii, pe lângă multele chestiuni 
serioase din diferitele tărâmuri, sociale, literare, 
economice etc, ce se desbăteau, membri cari formau 
acest cenaclu amestecat, se mai întreceau între 
dânșii în glume diferite, aruncândueşi unii altora 
săgeți, cari însă, aveau darul să nu sângereze, ci, 
numai, să dispună spre o mai strânsă prietenie, 

Atunci să fi auzit pe sarcasticul Budușcă, pe 
vecinicul tânăr cu inima, D-r Lebell, pe ironicul 


www.dacoromanica.ro 


42 


D-r Al. A. Lambrior, sau pe neastâmparatul Hax, 
aruncând asupra liberalilor şi conservatorilor spiri 
tualele lor săgeți, iar Petru Fântânaru cu spiritul 
seu fin şi îndrăzneţ respunzândusle pe acelaș ton 
din aceeași gamă plină de humor. Era un duel 
simpatic între inteligențele spirituale ale acestui 
cenaclu. 
Epigramele lui Fântânaru 

Pe atunci mersese faima radicalilor de mari băutori 
de și această faimă era mult exagerată, 

Pentru îndrăznețul Fântânaru, această faimă a 
radicalilor a fost un prilej fericit de a o exploata 
prin o serie de admirabile epigrame la adresa lor, 
publicate mai întâi în ziarele liberale de pe vremu-:, 
sub pseudonimul «Vladimir», iar mai târziu le-a 
adunat într'un volumaş sub titlu de «Radicales, in- 
tr'un număr restrâns de exemplare. 

Nu susţin că nu ar fi fost băutori vestiți [a ra- 
dicali, dar nu se poate spune, iarăși, că nu erau şi 
la liberali şi conservatori, şi chiar la pudicii socia= 
liști, dacă ţinem seamă de numărul cel mare al lor 
de Ía ţară pe cari socialiștii intelectuali de la oraş, 
în naivitatea lor îi considerau ca făcând parte din 
partid. 

Se făcea mare haz atunci de lupta aceasta epi= 
gramatică. 

Buduşcă, cu spiritul seu fin, ţinea piept cu vred= 
nicie atacurilor lui Vladimir. Şi unul şi altul se 
întreceau cari mai de cari, şi de multe ori lupta 


www.dacoromanica.ro 


43 


era nedecisă, Totuși Budușcă era mai plin de in- 
drăzneală, și mai brutal une ori, ceea ce îl făcea 
să aibă adesea prioritate asupra lui Fântânaru cari 
de și era și dânsul destul de îndrăzneţ, nu poseda 
însă acea brutalitate cu care Buduşcă, nu de puţine 
ori, dădea lovituri,,, epigramatice cari făceau pe cel 
vizat să se abţină de la ori ce răspuns, 

Am întrebuințat cuvântul «brutalitate» dar nu 
în senzul obicinuit al vorbei de toate zilele, ci în 
acela de o îndrăzneală mai vioaie, mai spontanee. 

De altfel, acei cari au cunoscut pe acești doi 
intelectuali, ştiu că erau de-o desăvârșită urbani- 
tate în expresiuni, căutând numai ca prin spiritul 
lor fin să lovească fără a atinge suscepribilitatea 
cuiva, ci numai a provoca o bună dispoziţie în 
sufletul celui vizat cât şi în acelora cari se dis- 
trau ascultând epigramaticele înţepături, 

Deși aceste epigrame ș'au perdut de mult ace 
tualitatea, totuşi, credem, că vom face o surpriză 
cetitorului, de a reproduce câte=va fragmente din 
volumul lui Vladimir (Fântânaru) pentru ca să se 
vadă cu câtă însufleţire şi talent mânuia arcul cu 
săgețile epigramatice, şi cât umor cuprindeau ele. 
Volumul începe cu definiţia radicalismului pe care 


o dă prin următoarele versuri : 


Cezi radicalismul oare ? 
— Tragedie” ngrozitoare 
Născocită de curând ; 
Ea se joacă noaptea toată 
Ş'abia'n ziuă-i terminată, 
Când eroii cad pe rând, 


www.dacoromanica.ro 


44 


Am avea mănoase holde, 
Dumnezeu numai să dee 
Ploaezatât cât radicalii 
Intr'o noapte pot să beie, 
Am vorbit mai sus că cenaclul se întrunea une” 
ori şi la Hala de vin a lui Rohr care pe atunci 
se găsea în colțul dintre străzile Lăpușneanu cu 


V, Conta, 

Vladimir, de altfel, nu uită nici un local să ci» 
teze, dintre acelea frequentate de radicali, 

Într'o epigramă, adresându-se unui prieten din 


cenaclu ti spune: 


Stând în colţ la Rohr odată 
Biruit de vin şi bere, 
Privind ulița de-alungul 
Ingropată tn tăcere, 


Strigă cum odineoară, 

A strigat şi Galileu : 

Văd pământul că se'nvârte, 
Dar... se 'nvârte ’n jurul meu! 


Unui epigramist radical ti spune : 
Fii cuminte şi ia sama, 
Nu te frământa 'nzadar, 


Nu se face epigrama 
Cum ai soarbe un pahar, 


Şi adresându-se apoi radicalilor în genere, zice: 


Pentru patrie Ía oaste 

Nici odată n'o să'ri eie, 
Căci nu pot ca toată lumea 
La comandă drept să steie, 


www.dacoromanica.ro 


45 


In «Dialog» : 
Eu 
Desi mai bea ca pân'acuma 
Vei ajunge 'n jalnic hal., 
El 
Minţi, habar tu n'ai că vinul 
Duce “n clubul radical, 
Apoi : 
Mările de vin să fie, 
Cine n'a gândit 
Car ajunge radicalul 
Marinar vestit, 

Vladimir, pune unele din epigrame ca auzite din 
gura radicalilor. Sub această formă dă iarăși ad- 
mirabile strofe : 

Când din lume mă voiu duce 
De pomană vin să-mi deie, 
Şi la cap şi la picioare, 

Doi butuci de strajă=mi steie, 

Bolta Rece, după cum se ştie, a fost ca un fe 
de Meca a tuturor celor cari căutau să uite de 
nacazuri dinaintea unui păhărel cu veritabil Cotnar, 
Uricani sau Odobeşti, 

De aceea Vladimir, neuitând acest locaș, spune; 

Cătră sfânta Bolta Rece 
Fiecare să se 'ndrume.,. 
Astazi toată datoria 
Radicalului pe lume. 

De altfel cătră această Meca a băutorilor, se 
îndreptau, împreună cu radicalii, şi liberalii şi ju- 
nimiștii şi chiar socialiștii, 


www.dacoromanica.ro 


46 


Ca să arăte apoi, setea năstruşnică de a bea a 
radicalilor, Vladimir face să vorbească unul din 
ei astfel : 

Cum se ţinezun mânz de eapă, 
Setea grea 

De-al meu gât se ţine grapă 
Să tot bea. 

Dar Vladimir nu e răutăcios, el recunoaşte că 
radicalului nu-i este deajuns numai vinul sau be- 
rea, ci mai are nevoie şi de prieteni, fie aceştia 
chiar liberali sau din ori ce alt partid politic, căci 
iată ce spune un radical mort: 

Cezam greşit, O! Doamne sfinte, 
Sä mă sbucium în sicriu, 

Şi de vin şi de prietini 

Părăsit pe veci să fiu? 

Vladimir, parodiază cu mult duh Somnoroase pă- 
sărele de Eminescu: 

Drăgălaşe păhărele 
Dinainte”mi să se pună, 


Sä se toarne vin în ele — 
Poftă bună! 


Să golim toți în tăcere, 

lar cuiva vin de nu-i place 

Bee-atunci mai bine bere, 
Bee “n pace. 


Cinezi ameţit prea tare 

Pe sub mese să se culce 

Şi în sgomot de pahare 
Doarmă dulce! 


www.dacoromanica.ro 


47 


Să nu fie vorbă lungă 

Doară ştiu ce scurtăzi viaţa, 

Sí bem până să nerajungă 
Dimineaţa ! 

De asemenea a parodiat „Mai am un singur 
dor“ tot de Eminescu şi Fohod nà Sibir a lui 
Alexandri, parodii cari au făcut pe vremuri deli= 
ciul cenaclului de la Bolta Rece. 

Vestitul restaurator Buch, a fost, după cum știu 
ce=i care [au cunoscut, unul din bunii prieteni ai 
chefliilor, precum şi un devotat amic a lui Panu 
şi V. Gheorghian., 

In parodia Pohod, Vladimir nu uită nici pe a” 
cest spiritual restaurator: 

La Buch loc sfânt, nepreţuit, 
Cum altu “n lume nusi, 
Convoiu “ntreg a poposit 
S'aline setea lui, 

Şi “n jurul mesei toți se pun 
Golesc şi glume spun. 


In sanatatea tuturor 

Ridică fiecare 

In sgomotul asurzitor 

De chiot şi cântare, 

Şi dintre ei cel mai cu duh 
Inchină pentru Buch. 


Nu mai puţin pe jos se lasă și mult talentatul 
Buduşcă, care răspundea lui Vladimir cu acelaş 
humor, dar epigramele lui Buduşcă erau mai înțe- 


www.dacoromanica.ro 


43 


pătoare une ori, fără, după cum am vorbit mai sus, 
să sângereze,,, 

În campania eleczorală, însă, Budușcă era de=o 
vehemenţă extraordinară față de adversari. El nu 
cruța aproape de loc, ci, lovea prin spiritualele 
sale epigrame în toți aceia cari nu erau radicali. 
Epigramele sale, în această perioadă, făceau multă 
vâlvă, căci ele erau prea personale, pe când Vla- 
dimireFântânaru, era mai obiectiv, dar și mai puţin 
vehement, 

Mai auziam vorbindu=se că marele cugetător şi 
sămănător de idei, Gheorghe Panu, savura duelul 
acesta epigramatic, la care se unea şi el adesea 
căci Panu era foarte spiritual şi dero jovialitate 
adorabilă în cercul restrâns al amicilor, 

Din când în când își mai făcea apariţia prin lași, 
loan L. Caragiale și atunci cenaclul capata o nouă 
aoreolă prin acest oaspe intelectual a cărusi vervă 
și spirit erau inepuisabile. 

Acela ce n'a asistat la vre una din aceste șe= 
dinți la care lua parte și Caragiale, nusși poate în= 
chipui farmecul ce cuprindeau pe toţi cei de faţă 
cari cu lăcomie sorbeau discuţiile, când mai se~ 
rioase, când mai vesele, provocate, mai întotde=auna 
de Gh. Panu. Și din toate aceste discuţiuni, fie» 
care profita, căci ele aveau la bază subiecte se» 
rioase cari interesau întotdeauna, 

Petrecerile acestea intelectuale nu se mărgineau 


www.dacoromanica.ro 


49 


numai la Boltă Rece, ele mai aveau loc şi prin 
alte localuri, cum era la nu mai puţin vestita de 
odinioară «Hala de vin» a lui Rohr, la „Hala de 
Bere“, iar vara prin diferitele grădini din împreju» 
rimile Iaşului, dar mai cu seamă la grădina Dome 
nească de la Socola. mai târziu Rivalet, La trei 
Sarmale şi la Valea Adâncă de la Galata. 

Se poate spune că pe atunci pătura cultă din 
bătrâna capitală a Moldovei o ducea numai într'o 
petrecere, în care intelectualismul îşi avea întăitatea, 
iar în al doilea rând numai, partea pur distractivă 
care nu era de cât mijlocul de a se putea aduna 
la un loc. 

Vasile Gheorghian 

Am vorbit până acum numai despre tineretul 
care se aduna la diferitele localuri de petrecere. 

Să nu se creadă, însă, că numai aceștia formau 
aşa zisul cenaclu. Intre acești tineri se mai găseau 
şi unii politiciani mai în vrâstă, cari avuseseră și 
aveau încă roluri destul de însemnate în politica 
nu numai a lașului, dar a țării întregi. 

Printre aceşti bătrâni, putem cita pe Vasile 
Gheorghian, fost ministru, primar şi prefect de județ, 
o personalitate aleasă care se bucura de întreaga 
simpatie și stima nu numai a partizanilor lui politici, 
dar chiar a adversarilor celor mai îndâriiţi. 

Vasile Gheorghian trecea ca cel mai frumos barbat 
din- lași, . şi “într'adevăr așa era. 

4 


www.dacoromanica.ro 


50 


Nalt, bine făcut, proporţional în toată înfăţoșarea 
lui, simpatic, serios, cu barba admirabil de bine 
îngrijită, cu mersul marţial, cu vorba blândă şi cu 
mult «vin=o “ncoace», cum spune românul, 

De şi cu mult mai în vrâstă de câtcei din jurul 
fui Panu, totuși lui Vasile Gheorghian ti plăcea să 
se găsească în mijlocul tinerilor, luând parte cu o 
deosebită mulțumire la petrecerile și discuţiunile lor. 

Acest fruntaș al politicei ieșene era de=o bună- 
tate de inimă şi de=o cinste mai presus de ori ce 
închipuire, 

Avusese şi avea încă un rol preponderent în 
partidul Naţional-liberal din laşi, unde era consi- 
derat ca conducător, 

Corect în toată atitudinea lui, era un admirabil 
exemplu de cetățean, manifestându-se în ori ce o- 
cazie ca un democrat sincer, ceeace a făcut să nu 
se depărteze nici odată de cenaclul tinerilor cari 
formau gruparea radicală, și în mijlocul căreia își 
găsea mulțumirea sufletească, 

Era privit şi cu drept cuvânt, ca o ilustrațiune 
a politicei ieșene, Tinerii în mijlocul cărora se gå- 
sea, indiferent din ce grupare politică făceau parte, 
tÍ considerau ca un șef al lor în ceea ce privește 
autoritatea, experienţa şi rolul ce=l avea în socie= 
tate, 

Nu era refractar de loc nici la ideile noui de- 
mocratice care începuseră atunci să fie împrăștiate 


www.dacoromanica.ro 


51 


în opinia publică de cătră grupările socialistă şi 
radicală, nici nu era refractar față de adunările 
tinerimei. 

li plăcea, cum spun mai sus, atmosfera tinerilor. 

De şi în vrâstă față de cei din jurul său, toe 
tuşi nu căuta să se impună prin o atitudine voită, 
nici nu căuta să prepondereze asupra celorlalți. 
El se impunea de la sine, şi aceasta din cauza 
distinselor lui calităţi. Nu se formaliza nici odată 
când tinerii se cam întreceau une ori în exuberan= 
tele lor manifestări înaintea halbelor cu bere şi a 
păhărelilor cu Cotnar. FI işi da seama că așa e 
tinereța, cu contrastele ei și de aceea el iubia 
tinerimea. 

Acei cari erau în contact cu Vasile Gheorghian, 
nu se încumetau nici odată să treacă peste mar- 
ginele bunei cuviinţi. De şi în mijlocul lor, luind 
parte la toate manifestările lor, cu toate acestea 
avea acel dar de a se impunz, de ași pastra au- 
toritatea, şi în acelaș timp de a se conforma cu 
toată inima, modului de a petrece a tinerimei de 
atunci, 

Dintre liberalii mai în vrâstă luau parte la aceste 
petreceri intelectuale, şi regretaţii Ghiţă Săndule= 
scu, Grigorie Buicliu, der C. Botez, Efrem Ma- 
zlim, toţi, personalităţi distinse cari făceau cinste 
Iașului prin inteligenţa, cultura şi situaţia lor soe 


www.dacoromanica.ro 


52 


cială. Deasupra tuturor acestora tronau ; Gh. Panu 
şi Vasile Gheorghian, şi în deosebi cel dintăi, 


X 
4 A 


Nu trebuie trecut cu vederea că pe lăngă ins 
telectualii dinstinşi din jurul lui Panu, se mai gă= 
seau și unii și mai tineri, şi mai în vrâstă, devo- 
taţi şi plini de entuziasm, gata la orice sacrificiu 
pentru șef și pentru partid. Aceștia de şi nu fā- 
ceau parte dintre așa zişii intelectuali puri, cu 
toate acestea au adus și dânșii enorme servicii gru- 
pării radical-democrate, prin bunul lor simț, prin 
entuziasmul lor, prin devotamentul nemărginit fată 
de noile idei și de șef, 

Între aceștia, în primul loc se poate cita, cunos= 
cutul și simpaticul nostru concetățean, del Conse 
tantin Chirilă, și regretatul Manolache Buznea, 
două figuri populare ale Iașului de altă dată. 

D-{ Costică Chirilă, Cotu, cum i se mai spu“ 
nea pe vremuri, a fost unul dintre electorii cei 
mai vestiți, fiind un demn discipol în această prie 
vință al regretaţilot barbaţi politici, Gheorghe Mâr» 
zescu și Al. A. Bădăreu. 

Acei cari au apucat vremurile alegerilor de pe 
când era în vigoare vechiul sistem electoral cu 
cele trei colegii, îşi amintesc, de bună seamă, de 
energia și avântul cu care de-l Costică Chirilă cone 
ducea campania electorală. 


www.dacoromanica.ro 


53 


Era foarte popular şi se bucura de simpatie 
Chiar în rândurile adversarilor. Dânsul ştia pe de 
rost, numele aproape a tuturor a'egătorilor Cole- 
giului al doilea. N'a existat casă prin măhălalile 
Iaşului, pe care energicul elector să nu o fi vizitat 
şi să nu fi cunoscut în deaproape pe alegători. 

Intr'adevăr d- Costică Chirilă a însemnat ceva 
în lumea electorală din lași pe vremuri, căci nir 
meni ca dânsul nu ştia să organizeze mesele şi să 
inflăcăreze pe alegători în toiul tuasturilor, Apoi, 
întrunirile publice ale Radicalilor, și mai târziu ale 
Conservatorilor, erau date, ca să zicem așa, în 
antrepriza d=jui Costică Chirilă, care avea grija 
de a le popula, chiar şi în vreme de opoziţie. 

Cu toată simpatia de care se bucura în cercu- 
rile adversarilor, totuşi s'a dus o aprigă campanie 
contra sa, 'prin presă. 

Aceste atacuri, din cari unele prea vehemente, 
erau, poate, din când în când, îndreptăţite, dar 
cele mai de multe ori n'aveau altă rațiune de cât 
aceea de a lovi, cu ori ce preţ, în adversar. 

Atunci, în perioada electorală, armele cele mai 
puternice erau, pe de=oparte, atacurile înverşunate 
din întrunirile publice de prin măhălăli, iar pe de 
altă parte, campania de presă, 

Prima armă o întrebuința și del Costică Chirilă, 

În privinţa acestui sistem de luptă electorală, 
moravurile nu s'au schimbat nici până astăzi, cu 


www.dacoromanica.ro 


54 


toate că se ţipă pe toate tonurile că democratis- 
mul a pătruns în opinia publică. 

Ba, putem spune, că azi mijloacele de comba- 
tere sânt mai drastice, mai barbare chiar, şi cu 
mult departate de civilizaţia cu care ne împău- 
năm în toate ocaziunile, 

O altă figură a radicalismului a fost și reposa= 
tul Manolache Buznea, iarăși un fanatic discipol 
a lui Gh, Panu, iar mai târziu a lui Al. A. Bă- 
dăreu. Manolache Buznea se ţinea mai tot de-a” 
una de Panu, întovărăşindu=l mai ales, când șeful 
pleca în campanie electorală sau se ducea la Du- 
rău, — locul de odihnă vara și iarna a lui Panu— 
unde îngrijea cu o artă neînchipuită de savuroa= 
sele ospeţe la cari erau invitaţi numeroși şi devo~ 
taţi prieteni. Manolache Buznea era un fel de 
maistru de ceremonie al organizării acestor ospă- 
uri, în care era netîntrecut, 

Del Costică Chirilă și Manolache Buznea erau 
cei doi corifei ai partidului radical în ceea ce pri” 
veşte bucătăria electorală, dar mai ales cel dintâi 
se distingea prin spiritul seu vioiu și prin simpatia 
ce o împrăștia printte alegători. Ori cum, Del Chirilă 
a fost, pe vremuri, o personalitate electorală despre 
care s'a ținut seamă. A fost una din figurile cele 
mai reprezentative în ceea ce priveşte educarea 
maselor de alegători după vechiul sistem al celor 
trei colegii. 


www.dacoromanica.ro 


Presa ieșană 


Iaşul s'a bucurat în tot deauna de o presă bine 
scrisă, mai cu seamă că nici odată nu i-a lipsit 
scriitorii de talent. 

Ziarul «Lupta» la laşi a luat viață sub condu” 
cerea lui Gh, Panu. Acest ziar a fost, se poate 
spune cu drept cuvânt, începutul presei cotidiane 
cu adevarat democratice, În coloanele «Luptei», s'a 
publicat o serie întreagă de articole de doctrină 
democratică, ceea ce până atunci nu se pomenise 
de așa ceva în Capitala Moldovei, Tot în «Lupta» 
a început Panu să publice programul radical demo= 
crat, care a făcut o impresie adâncă în opinia publică, 
şi mai cu seamă asupra politicianilor din partidul 
liberal-naţional şi cel conservator, 

A vorbi pe atunci despre votul universal era o 
îndrăzneală nemaipomenită, Conducătorii celor două 
partide de guvernământ nu credeau cu putință ca 
să se poată schimba o întreagă stare de lucruri, 
și de aceea s'a început și în presa lor o campanie 
contra programului radical, 

Trebuie de recunoscut că talentul gazetăresc se 


www.dacoromanica.ro 


56 


manifesta mult mai puternic la radicali, căci aceștia 
aveau pe un Gh, Panu, Bădăreu şi pe D-{ Costache 
Bacalbașa, cari, de şi poate nu aveau un stil mai 
literar, dar scriau din inimă, susținând cu multă 
îndrăzneală şi c'un deosebit avânt noile idei demo” 
cratice cari prindeau rădăcini adânci, greu la început 
nu-i vorbă, dar unde prindeau, apoi prindeau cu 
convingerea fermă a acelora cari le primeau ca pe 
o slovă de evanghelie. 

Aceasta se şi explică de ce în jurul lui Panu se 
strânsese cea mai mare parte din pătura cultă, ca 
profesori, medici, ingineri, avocaţi, etc, şi cu toţii, 
după puterile lor, își dădeau obolul fie moral, fie 
material susținând ziarul, pentru răspândirea cât 
mai mult a principiilor şi punctelor din programul 
elaborat de marele lor şef. 

Și toţi erau sinceri în manifestările lor, toţi erau 
convinşi pe deplin de adevărul celor cuprinse în 
noul lor crez politic, i 

«Lupta», organul de publicistică al radicalilor 
incepuse să eie un avânt frumos, căci pe lângă 
articolele pur doctrinare, mai ducea și o campanie 
foarte energică contra regimului lui loan C, Bră= 
teanu și chiar contra Dinastiei. 

Publicul cetitor urmărea cu aviditate cele scrise 
în ziarul Lupta, așa că tirajul gazetei începea să 
se mărească din zi în zi, 

Dar pe lângă articolele politice, acest ziar mai 


www.dacoromanica.ro 


57 


“conținea şi unele articole literare şi de artă, astfel 
că, de şi ziarul avea un format mic, la început, 
dar cuprindea o materie destul de variată, ceea ce 
făcea ca publicul să-l citească cu nesaţiu, 

Nu trecu mult și Panu se strămută la Bucureşti, 
şi odată cu el, și ziarul «Lupta», 

În capitala țării, gazeta grupărei radicale îşi mă“ 
reşte formatul și'n acelaş timp şi numărul colabo= 
ratorilor, 

Avântul ce-l luase în această vreme «Lupta», 
popularitatea din ce în ce crescândă a lui Panu, 
precum și mărirea cercului adepților noului program 
politic democrat, fac ca numele şefului radicalilor 
să fie pe toate buzele. El devine, poate, în acel 
timp, una din figurile cele mai cunoscute în țară. 

De şi se s:rămutase la București, totuşi, Panu 
işi pastra domiciliul electoral la laşi, care în atâtea 
rânduri a avut cinstea de a-l trimite în parlament, 


LN & 

„In acelaș timp, apăreau la lași şi alte ziare po» 
litice, cum erau acelea ale partidului naţionaleliberal. 
Despre o presă conservatoare pe atunci în capitala 
Moldovei, nu se pomenia. Partidul conservator 
aproape era inexistent. 

Mai apăreau, însă, alte ziare, mai mult sau mai 
puţin independente, mai mult ori mai puţin umo» 
zistice prin modul lor de redactare. 


www.dacoromanica.ro 


58 


Intre ziarele din urmă, trebuie să amintim, îm 
primul rând, «Curierul» lui Theodor Balasan, care 
apărea, mi se pare, de trei ori pe săptămână. 

Această gazetă era, mai bine zis, un monitor tot 
de-auna guvernamental, el cuprinzând pe lângă câte 
un articol de interes general mai mult știri pur 
oficiale, și în deosebi, anunța în fie care număr, 
procesele ce se desbăteau înaintea tribunalului şi 
Curţii de Apel, 

De asemenea Balasan dădea o mare importanță 
părţii literare. In coloanele ziarului seu, colaborau 
o sumă de tineri începători cu fel de fel de versuri 
şi proză, cari prin naivitatea lor, făcea deliciul 


cetitorilor. 
Foiletonul, aşişderea, avea partea lui în coloanele 


gazetei «Curierul», publicând romane senzaţionale 
și cari erau pe atunci mult gustate de public. 

Unul dintre cei mai harnici colaboratori ai ziarului 
lui Balasan, a fost reposatul Gheorghe Stamatopol, 
care a tradus o serie întreagă de romane, din care 
mare parte din ele le publica şi în broşuri aparte. 

Cu toate că un asemenea ziar, astăzi, ar fi o 
imposibilitate de a apărea în modul cum se prezenta 
atunci în forma lui redacțională, totuşi, trebuie să 
mărturisim, că în ceea ce priveşte partea morală 
a gazetăriei în sine, e cu mult superior, foarte multor 
ziare ce apar astăzi, în forma impecabilă a tecnicei 
și a redactării. 


www.dacoromanica.ro 


59 


Pe atunci nu se pominea de şantaj. Ziarele şi 
cele din laşi şi cele din Capitală, nu adăposteau 
prin redacţiile lor indivizi certaţi cu morala şi cu 
justiţia, nici nu știau ce înseamnă campaniile deşan- 
tate duse contra intereselor țării şi neamului nostru, 

Pe acea vreme-—şi martor sânt înseși gazetele 
de atunci, —jurnalismul era considerat ca un apos» 
tolat, Se scria din convingere, toți având acelaş 
țel, acela de a lumina opinia publică, în mod cinstit. 
fără nici o preocupare de ordin material. 

Nu se pomenea aproape de loc de procese de 
presă. Campaniile contra politicianilor erau duse 
în chip civilizat. Se lovea acolo unde trebuia de 
lovit, dar nici odată fără convingere şi fără probe 
vădite, 


Incă de pe vremuri, presa se mai manifesta ş 
sub forma calendarelor. In fie care a apăreau 
diferite asemenea publicaţiuni cari conţineau o foarte 
variată materie, mai mult ori mai puţin interesantă. 

Unul din aceste calendare cari a avut oare care 
răsunet în public, a fost « Calendarul lui Scaraoschi», 
plin de bucăţi umoristice şi satirice şi care era 
ilustrat cu multe caricaturi de Jiquidi, regretatul 
pictor şi caricaturist de talent, mort de tânăr, 

Trebuie să pomenesc şi despre un ziar care a 
apărut mulţi ani la laşi şi pe care lam apucat şi 


www.dacoromanica.ro 


60 


eu. E vorba despre « Perdaful>, ziar satiric şi umo” 
ristic, ilustrat, Redactor era Manolache  Negruţi, 
fratele cunoscutului maistru de giminastică, reposatul 
Vasile Negruţi. 

Acest ziar săptămânal avea mult spirit și a fost 
pe vremuri o admirabilă armă satirică cu care se 
lovea în mulţi din politicianii de pe atunci fără 
osebire de culoare politică, Aceste lovituri însă, 
nu erau date cu răutatea inerentă apașului gazetar 
de astăzi, 

Murind Manolache Negruţi, fratele seu Vasile 
a continuat să scoată «<Perdafuli», dar fără succes, 

Mai apăreau, din când în când ziare cu carace 
ter politic sau satiric, dar cari nu aveau durată. 

Așa a fost ziarele «Scânteia», «Săgeata», «Stafeta» 
si alte multe cari nau nici o împortanță și cari 
n'au lasat nimic pe urma lor, de cât doar uitarea. 

Partidul național liberal din Iaşi scotea «Libera- 
lul» la care colaborau fruntașii partidului, între 
cari mai mulți profesori universitari ca Andrei Vie 
zanti, Milţiade Ţoni etc, precum și neuitatul Nicu 
Gane, Apoi tinerii P. Fântânaru, Şt, C. loan, etc. 
Mai târziu apare «Drapelul» gazetă liberală, rer 
dactată de loan N, Roman, cunoscutul scriitor și 
ziarist, 

In «Drapelul», cu deosebire, s'a dus campania 
contra radicalilor şi socialiștilor, 

Ziarul acesta era bine scris şi avea, de şi era 


www.dacoromanica.ro 


61 


gazetă liberală, oare care nuanță de independență. 
Mi»aduc aminte că se scrisese pe atunci un arti” 
col în care Andrei Vizanti, fruntaş al partidului, 
era oare cum ironizat. Autorut articolului era d-l 
loan N. Roman. 

Cu această ocazie trebuie să mai amintim pole- 
mica dusă de d-nul Roman cu l. Gherea — Dobro- 
geanu, pe o chestiune literară=socială, polemică 
care a avut ca rezultat recunoaşterea dreptăţii lui 
Gherea de cătra d-l Roman care devine apoi co” 
laborator la revista socialistă «Contemporanul». 

Se mai poate menţiona ziarul «Ciomagul» re 
dactat de d-nii A. C. Cuza şi Ath. Ath. Gheor= 
ghiu, ziar care a avut oare care succes prin, spie 
ritualele sale articole, dar care n'a avut de cât o 
durată scurtă, 

„Evenimentul“ 

Și acuma să venim la «Evenimentul», prima ga” 
zetă cotidiană din lași care a avut o viață de câ- 
te=va decenii şi care a imprimat o epocă strălucită 
pe terenul jurnalistic din Capitala Moldovei. 

Să vedem cum a luat naștere „Evenimentul“. 

Era prin 1892 Nepotul milionarului  Michef 
Haim Daniel, tânărul Jaques Levin, un entuziast 
pe atunci pentru ziaristică, împreună cu ua alt tâ= 
năr, Albert Honigman, gazetar de . meserie şi care 
scria pe la ziarele liberale, fac să apară, într'o 


www.dacoromanica.ro 


62 


bună dimineață ziarul „Evenimentul“, în format 
redus, 

Pe atunci se găseau la cârma țării conservatorii, 
prim ministru fiind bătrânul Lascar Catargiu. Pre- 
fect al județului laşi, Iancu Ventura, cumnatul lui 
Lascar Catargiu, iar al orașului, Sandu Râșcanu. 
Amândoi prefecţii ierau persoane marcante în par- 
tidul conservator şi renumiţi prin dibăcia cu care 
ştiau să-şi îndeplinească misiunea. 

Și Iancu Ventura şi Sandu Râșcanu erau sim- 
patici, şi oameni foarte cum se cade. Dar când 
era vorba de interesele partidului lor, ei nu cu= 
noșteau nici un amenajament faţă de adversari. 

Alegerile făcute sub aceşti doi prefecţi conser- 
vatori au ramas vestite în analele luptelor electo= 
rale, după cum au rămas, nu mai puţin vestite 
şi acelea făcute de prefecţii liberali când aceștia 
erau la putere. Repet, aşa erau vremurile, așa 
erau obiceiurile. Voi vorbi mai la vale despre 
chipul cum se făceau pe atunci alegerile. 

Am spus că „Evenimentul“ a fost înființat de 
Jaques Levin şi Albert Honigman. Acești doi ti- 
neri duceau prin ziarul lor o campanie foarte e- 
nergică contra regimului conservator, campanie a~ 
limentată de liberali în primul rând, căci noul ziar 
de şi nu avea titulatura de gazetă liberală, totuși 
„susținea cu îndârjire acest partid. 

Articolele din „Evenimentul“, cu toate că nu 


www.dacoromanica.ro 


63 


erau semnate, se ştia de cine sânt scrise. Erau 
articole de-o vehemenţă deosebită, şi chiar dacă 
unele nu erau scrise de corifeii liberali, erau, însă, 
„cele mai multe, — inspirate de dânșii. Acest lucru se 
ştia de conservatorii din laşi. Totuşi pentru ași 
răzbuna, macar indirect contra liberalilor, conser= 
vatorii ieşeni, prin prefecţii lor Ventura şi Sandu 
Râşcanu hotăresc expulzarea lui Levin şi Honigman. 

Chestiunea vine la Consiliul de miniştri și ex- 
pulzarea lui Albert Honigman este hotărâtă defi- 
nitiv. Jaques Levin, însă, scapă, poate, pentru că 
æra nepotul milionarului Michel Daniel care se bu- 
-cura de-o deosebită trecere în cercurile politice. 
Aşa cel puţin se șoptea atunci în toate părțile. 

Expulzarea lui Albert Honigman a avut un e- 
norm răsunet în ţară. Presa liberală şi democrată 
începu să protesteze energic contra acestui act de 
samavolnicie a guvernului conservator, De şi era 
libertatea presei, de și articolele incriminate nu 
conţineau nimic contra intereselor vitale ale ţării, 
neamului nostru și siguranţei statului care să tn- 
"drituiască această expulzare, ea s'a făcut, totuși, 
«ca un simplu act de răzbunare contra partidului 
liberal-naţional care ducea campania de răsturna- 
rea regimului conservator, 

În ziua când a plecat Honigman în exil, la Pa- 
ris, i s'a făcut o grandioasă'manifestare. Tot orașul 


www.dacoromanica.ro 


64 


a ţinut săel întovărăşească la gară. Clubul Naţio= 
nal liberal era reprezentat prin toţi membrii sei, 

Pentru ca „Evenimentul” să nu dispară, după 
cum îşi închipuiau conservatorii că prin expulzarea 
lui Honigman, noul ziar nu va mai putea să se 
mențină, partidul liberal din laşi iea asupra sa 
conducerea ziarului, în persoana lui Gh, A, Score 
tescu care devine directorul gazetei, colaboratorii, 
bine “nţeles remânând aceiași, afară de Jaques Le» 
vin care se retrage după puţină vreme, „Eveni= 
mentul“ rămânând în deplina proprietate a lui 
Scorţescu, 


Apogeul „Evenimeniului“ 
Sirius (Iorgu Morţun), Si. R. Scriban, Max-Dan, 
Belcescu 

Gh, A. Scorţescu devenind proprie“arul şi con- 
ducătorul de fapt al « Evenimentului», işi mărește 
formatu!, «ngajând colaboratori nuoi, astfel că acest 
ziar începe să steie pe acelaş picior de egalitate 
cu marele ziare din Capitală, cum erau «Voința 
Naţională», Adevărul», «Timpul» şi Universul». 

Nuoii colaboratori, între cari în primul rând se 
numara lorgu Morţun (Sirius) fost prefect mai 
târziu, se semnalează prin admirabile articole po” 
litice, ce nu de puţine ori erau reproduse de presa 
din Capitală, Numele lui Sirius conta între cei mai 
buni ziarişti din ţară. Dânsul pe lângă o inteligență 
vie şi o cultură destul de variată, avea şi acel dar 


www.dacoromanica.ro 


65 


înăscut de a mânui bine condeiul, bucurându=se și 
de o mare ușurință în scris, 

Articolele sale erau pline de fond, iar ca formă 
nu lăsa nimic de dorit, ceea cezl distingea chiar 
față de renumiţii gazetari din București, cum erau 
pe atunci marele Delavrancea, talentatul Toni Ba- 
calbaşa şi neîntrecutul ziarist D=] Constantin Bacal= 
başa. Acesta din urmă şi astăzi se poaţe spune, 
fără a greşi, că stă în fruntea ziariştilor. 

Sirius (Iorgu Morţun) era o figură simpatică și 
accesibilă mediului gazetăresc în care se găsea 
atunci. 

Mai mult scurt, gras, bine făcut, încadrat cu o 
barbă neagră şi deasă, cu ochii vioi şi plini de 
bunatate, el nu respândea în jurul seu de cât simpatie, 
Prietenos și bun la inimă, se purta cu ceilalți cola- 
boratori ai ziarului ca un eccelent coʻeg, de şi era 
prim redactor, 

Pe atunci primul redactor al unei gazete, era 
Cineva ; nu ori cine putea să ocupe un asemenea 
loc. Pentru aceasta se cereau calități și aptitudini 
deosebite, Trebuia să fii, înainte de toate, un foarte 
bun politician care să mai posezi și cultura nece= 
sară și să ştii a scrie bine şi într'o formă care să 
atragă imediat atenţiunea cetitorului. 

Aceste calități le întrunea cu prisosință [orgu 
Morţun — Sirius. Se poate susține cu drept cuvânt 
că dânsul a fost unul din cei mai mari gazetari ai 

5 


www.dacoromanica.ro 


65 


presei române, cu toate că activitatea lui gazetă= 
reasă a fost de scurtă durată, căci venind apoi 
liberalii la putere, Sirius este numit prefect al ora- 
șului laşi, părăsind cu totul ziaristica. 

Din nenorocire şi pentru presă şi pentru partidul 
Naţional-Liberal, această personalitate distinsă se 
stinge din viață foarte curând. 

Un alt colaborator al Evenimentului care a lasat 
urme destul de frumoase în presa ieşană, este Ştefan 
R. Scriban, distins avocat și fost primar al oraşului 
Dorohoi. 

Ștefan R. Scriban, ca student încă, începu să 
colaboreze la «Evenimentul», fie cu articole politice, 
fie cu articole literare. Stilul acestui fin intelectual 
era elegant, dar une ori lovea în adversari c'o 
vehemenţă puternică, sub o formă, însă, cu totul 
urbană, fără să întrebuințeze expresiuni jignitoare. 
A făcut mult sgomot un articol al seu cu ocazia 
rădicării statuei lui Alexandru Lahovari, articol 
reprodus de întreaga presă adversară conservatorilor. 

Nu știu, dacă a avut dreptate ori nu când a 
scris acest admirabil articol, dar în ori ce caz, pen= 
tru moment, a fost bine venit atunci. 

Scriban nu era un gazetar născut, un gazetar ca 
să zicem aşa, de meserie, EI era şi este şi astăzi, 
un fin intelectual, un idealist de=o îndărătnicie sim= 
patică, care nu s'a dezminţit nici odată. Dar ceea 
ce'| caracrerizează în primul rând, este independenţa 


www.dacoromanica.ro 


67 


de caracter și de gândire care s'a manifestat atât 
de puternic încă din tinereţă. O dovadă despre 
aceasta este articolul ce ['a scris cu ocazia rădicării 
statuei lui Al. Lahovari, precum şi atitudinea demnă 
mai apoi în toate manifestările sale. 

Pe lângă articole politice, Ștefan R. Scriban se 
mai îndeletnicea une ori și cu literatura, dând 
câteva bucăţi, versuri și proză, care ar putea figura 
cu cinste în ori ce pagină de literatură serioasă. 

Sub pseodonimul «Digama», Scriban a scris un 
pastel admirabil, precum şi alte versuri și câte=va 
bucăţi în proză, 

Pacat că n'a continuat să se ocupe şi mai de- 
parte cu literatura, căci ar fi devenit, de bună 
seamă, un scriitor de forţă, căci nici talentul nu-i 
dipsea, nici cultura cu care se îmbogăţea zilnic, 

Împrejurările vieţii l'a făcut să îmbrăţoşeze cariera 
de magistrat la început, iar mai târziu, aceea de 
avocat, devenind și prin această manifestare o pere 
sonalitate distinsă, care ar putea face cinste ori 
cărui barou. 

Secretar de redacţie era bătrânul gazetar de 
astăzi, Max Caufman—Dan, Acesta se distingea 
in primul rând prin conştiințiozitatea cu care-și fn- 
deplinea misiunea ce i se încredințase. Venia cel 
-dintâiu dimineaţa la redacţie și nu se clintea de la 
birou, căutând de zisa bucătărie a ziarului, Era 
ajutat, pe lângă redactori, şi de inevitabilul redactor 


www.dacoromanica.ro 


68 


al ori cărei gazete, faimoasele foarfeci, cari fac 
minuni în vreme de criză de materie, 

Dan se purta admirabil cu cei din redacţie, fiind 
un bun coleg din toate punctele de vecere, dar 
pe nici unul nul avea în mai de aproape ca pe 
colegul... foarfecele, de care nu se despărțea nici 
odată, căci în acesta găsea el pe cel mai sincer şi 
mai devotat colaborator. 

Max — Dan mai avea, pe lângă secretariatul de 
redacție şi calitatea unui bun reporter, singura 
carieră care a îmbrăţoșateo mai apoi și de care nici 
astăzi, cu toată vrâsta lui înaintată, nu se poate 
despărți. 

Max — Caufman — Dan, e tipul cel mai caracte- 
ristic al adevaratului gazetar de breaslă, şi în presa 
din bătrâna Capitală a Moldovei el ocupă unul 
din primele locuri. 

Sub secretariatul de redacție a lui Dan, «Eve= 
nimentul» a repurtat cele mai frumoase şi mai 
strălucite succese. 

Un alt colaborator mai era și Vasile Cernătescu, 
student la drept și care se specializase în politica 
externă, având ca sursă ziarul francez [< Eclaire», 
în primul rând. Era un bun coleg. 

Şeful reporterilor de la Evenimentul a fost regre= 
tatul Vasile Belcescu, absolvent al Şcoalei Normale 
de învățători «Vasile Lupu». 

Acesta avea întinse relațiuni cu toţi învățătorii 


www.dacoromanica.ro 


69 


şi preoţii din judeţ, așa că, reportagiile sale se 
mărgineau cele mai de multe ori la ştirile şcolare 
și cele bisericești, 

Totuși, era dero mare hărnicie. Pentru el repor- 
tajul avea un farmec deosebit, 

Colinda toate instituţiile şi prin modul seu blâna 
şi prietenos, își atrăsese simpatia tuturor şefilor auto= 
rităților din oraș, Prin aceștia el reușise să capete 
şi să afle diferite știri pe care apoi îmbrăcându-le 
sub forma reportajului, umplea coloanele ziarului, 

De şi n'avea cultura necesară unui gazetar, cu 
toate aceste Belcescu avea un nemărginiț bun simţ, 
era omul datoriei, conştiincios în meseria de gazetar, 
şi dornic mereu de ași împrospăta cunoștințele din 
discuţiile ce se încingeau în redacţie între diferitele 
personalități marcante ale politicei liberale de pe 
atunci, Căci trebuie de ştiut că pe acele vremuri, 
redacția Evenimentului era locul de întâlnire al 
celor mai de vază oameni politici din oraș, De multe 
ori, pe lângă partizani politici, mai veneau și mulți 
literați şi alte persoane cari, de şi nu se manifestau 
politicește, aveau, însă, relaţiuni prietenești cu Gh, 
A. Scorţescu directorul ziarului, 

Belcescu ştia să se apropie de fie care devenind 
cu timpul prietenul lor, și în deosebi a lui Vasile 
Gheorghian care=l simpatiza mult. 

larăşi trebuie să menţionez că pe acele vremuri. 
de şi reportajul nu luase avântul de astăzi, deve= 


www.dacoromanica.ro 


70 


nind sufletul unui ziar modern, nu se ştia, însă, 
ce e aceea, şantajul, 

Informaţiile ce se publicau pe atunci, aveau scopuf 
de a înştiința publicul cetitor asupra diferitelor 
întâmplări ce se petreceau în oraș, în județ sau în 
țară. Ori ce informaţie nu era tendenţioasă, era 
dată în deplină cunoștință de cauză, fără a se căuta: 
să se lovească în cineva cu intenţie. Erau infor- 
maţiuni exacte, conştiincios controlate şi fără nici 
un pic de răzbunare personală chiar atunci când 
erau vizaţi adversarii politici. 

Pe atunci nu existau reporteri cari se publice 
lucruri ce nu trebue publicate, sau să nu publice 
ceea ce trebue publicat. 

Era cinstea breslașului gazetar mai presus de 
ori ce și din aceștia făcea parte regretatul Belcescu 
mort înainte de vreme, în plină tinereţă. 

Mai erau și alţi colaboratori la ziar cu mai multă 
sau mai puţină importanţă gazetărească. 

Am vorbit de aceia pe care i-am pomenit până. 
acuma, ca făcând parte din faza primredactoria= 
tului lui Iorgu Morţun=Sirius, căci acesta a tne 
semnat o epocă din cele mai strălucite ale ziarise- 
tice ieșene, 

Gh. A. Scorjescu 


Vom vorbi în rândurile care urmează despre pere 
sonalitatea directorului și proprietarului ziarului 
«Evenimentul», mult regretatul Gheorghe A. Scor= 


www.dacoromanica.ro 


71 


tescu precum și de ceilalți primi redactori şi co” 
laboratori cari s'au perindat după plecarea lui 
Sirius. 

Am spus că Gh. A. Scorţescu, la puțină vrer 
me după expulzarea lui Albert Honigman, luase 
direcția Evenimentului, continuândussă, ca şi până 
atunci politica liberală. 

Scorţescu era o fire foarte entuziastă și de-o 
sinceritate mai presus de ori ce îndoială. Când sus- 
ținea o chestiune, apoi o susținea cu toată inima 
şi era gata la ori ce sacrificii, El îşi dădu imediat 
seamă că un ziar pentru ca să poată avea viaţă, 
trebuie să se conformeze, pe de-o parte, gustului 
cetitorilor, iar pe de altă parte să rupă cu trecutul, 
adecă să devie o gazetă modernă, atât în ceea ce 
priveşte partea pur tecnică, câtși cea redacțională. 

Din aceste două puncte de vedere ela reușit 
să facă din „Evenimentul“ un ziar serios, bine 
scris, şi bine tipărit, aşa, că putea să rivalizeze cu 
marile ziare din București. El cumpără o tipogra= 
fie, mi se pare a lui Balasan, pe careo înnoiește, 
şi astfel devine în foarte scurt tim» una din tipo- 
grafiile bune ale Iașului, în care se putea tipări 
ori ce lucrări atingătoare de arta lui Gutenberg, 

Scorţescu era inteligent, cu o cultură mai mult 
sau mai puţin variată, şi tot deauna stăpân pe 
ceeace susţinea, Era curajos şi nu se dădea în lă= 
turi nici odată, în faţa oricărui adversar. Infrunta 


www.dacoromanica.ro 


72 


cu bărbăţie atacurile ce i se aduceau şi 'nu rămâ= 
nea dator cu răspunsuri, 

Scria zilnic la gazetă. În fie care dimineaţă la 
orele 9 se instala în cabinetul său, unde adusese 
și o frumoasă bibliotecă. 

Avea obiceiul să dicteze articolele, plimbându-se 
de la un capăt la altula! camerei. Articolele sale 
nu erau lungi, ocupau cel mult o coloană jumăz 
tate, și foarte rar dacă trecea această măsură. 

Erau scrise cu o vehemență deosebită şi de 
multe ori întrebuința exp:esiuni puternice cari 
făceau pe adversari să le simtă și să nu mai poată 
riposta. 

Campania dusă de Scosţescu prin «Evenimen= 
tul» contra rezimului conservator, a avut un ră- 
sunet destul de întins şi a contribuit, nu în pu» 
țină măsură, la răsturnarea conservatorilor de la 
putere. 

Pe atunci Conservatorii nu aveau o presă serie 
oasă în lași. Din când în când, în anumite impre- 
jucăsi, scoteau câte un ziar de ocazie, mai cu 
seamă în perioada electorală. Pe când Liberalii au 
avut în tot deauna o presă bine susținută și nu 
s'au lăsat nici odată fără ziar. 

Reforma pe care o suferi „Evenimentul“, era 
prin urmare bine venită, şi a adus un folos enorm 
partidului liberal-naţional. 

Totuși Scorţescu, fire aprinsă, de multe ori ieşia 


www.dacoromanica.ro 


73 


din rezerva ce trebuia s'o aibă un om politic, şi 
mai ales ca membru al partidului liberal, Aceasta 
se explică prin independența caracterului şi prin 
entuziasmul tinereţii. Adesea se întâmpla ca prin 
articolele sale să atingă susceptibilitatea conducă= 
torilor partidului, şi în special lovea, de şi în mod 
indirect, la început de multe ori, în șeful liberali- 
lor, Dim. A. Sturza pe careel considera ca un rez 
acționar, Şi poate că avea dreptate Scorţescu, 
Din această cauză începuse oare cum, ca fruntașii 
partidului liberal să-și caute a-l mai modera în a- 
vânturile sale, dar a fost imposibil. 

Nu era omul care să se intimideze, nici să ce- 
deze, Era un caracter îndărătnic, când apuca pe o 
cale nimeni nu-l mai putea întoarce, pentru mo» 
ment, chiar dacă era greșit şi i se demonstra până 
la evidenţă greşala. Nu era prevăzător, de și a» 
vea multe calițăţi admirabile cu care s'ar putea 
mândri mulţi oameni politici. 

Scorţescu avea o inimă bună și nobilă, un suf- 
let de elită şi era un prietin ideal. Acei cari [lau 
ca oscut mai de aproape, îşi amintesc, de sigur, de 
aceste calităţi sufleteşti ale lui, N'avea, însă, sta- 
tornicie, Aceasta a fost, poate, una din cauzele 
principale care l'a tăcut mai târziu să=și piardă 
locul ce į s'ar fi cuvenit cu drept cuvânt, în po- 
litica ţării, 

Cât timp Scorţescu a condus „Evenimentul“, 


www.dacoromanica.ro 


74 


ziarul ajunsese, se poate spune, fără a greşi, la 
apogeu. Nici odată în lași până atunci nu se: 
pomenise ca un ziar să se poată susţine prin el 
însuși, Avea un tiraj mare, avea o publicitate de: 
anunciuri întinsă, pe cât era cu putință pe acele 
vremuri, | 

Administraţia jurnalului era încredinţată lui Cos- 
tea Bothezat un tănăr simpatic care cu o compe= 
tință și corectitudine mai 'presus de ori ce laudă, 
a căutat să râdice prestigiul ziarului în ceea ce: 
privea partea administrativă, 

Scorţescu se ocupa zilnic de gazetă. A fost 
ziaristul pătimaș de me-erie, lucrând de=avalma cu 
toți colaboratorii cărora li dădea cele mai fru» 
moase şi mai prietenești sfaturi, căutând să facă 
din „Evenimentul“ adevărat ziar modern, 

Repet încă odată: «Evenimentul», atât în ce 
priveşte partea redacțională, cât și în privinţa tece 
nicei, ţinea piept cu vrednicie marilor ziare din 
Capitală, 

Caragiale colaborator la Evenimentul 

Pe lângă colaboratorii din laşi, Gh. Scorțe»cu 
mai angajase şi pe marele scriitor I. L, Caragiale 
care a scris o serie de artico!e cu privire la Teatrul 
Naţional, articole ce au tăcut mult sgomot pe 
vremea ceea. 

Caragiale avea mulţi prieteni în Iaşi, şi mai cu 
seamă pe vechii tovarăşi de la «Convorbiri Litea 


www.dacoromanica.ro 


75 


rare». Când venea în Capitala Moldovei, dânsul 
ca condescendenţă, vizita mai întâi pe Nicu Gane, 
V. Pogor, loan lanov, P. Misir şi pe alţi câţi=va 
ce mai rămăseseră din cercul « Convorbirilor». 

Dupa aceste vizite de rigoare, dânsul căuta să 
se întâlnească și cu ceilalți prieteni. 

Fiind colaborator al «Evenimentului» nu se putea 
ca venind în lași să nu viziteze redacţia. Era primit 
tot de=auna cu cea mai mare bucurie de cătră 
«colegii» din Capitala Moldovei, 

Bun prieten cu Scorţescu, Caragiale era învitatul 
directorului «Evenimentului» şi cele două mult 
trei zile cât stătea în laşi, marele scriitor o ducea 
numai într'o petrecere. Se vizita Bolta Rece despre 
care Caragiale avea vechi amintiri și despre care 
ne povestea cu o duioșie mare, aducându-și aminte 
de vremurile când trăia Eminescu şi Creangă, pe 
caresi cunoscuse şi petrecuse de multe ori cu dânșii. 

Colaborarea lui Caragiale la «Evenimentul» a 
durat aproape un an de zile. Timpul cât a onorat 
cu scrisul seu acest ziar, se poate spune că a fost 
cel mai mare succes al presei ieșene, 


ANI colaboratori 


Intre colaboratorii cari au lăsat amintiri neuitate . 
în redacția «Evenimentului», trebuie menţionat și 
simpaticul nostru concetățean Al, Stroja, pe atunci 
locotenent de artilerie. 

Sub pseudonimul Flişki, d-1 Al, Stroja a publicat 


www.dacoromanica.ro 


76 


o serie întreagă de satire în versuri la adresa con” 
servatorilor, pe care apoi le=a strâns întrun volumaș, 
“care a făcut mult sgomot, 

Epigramele şi satirele lui Flișki erau pline de 
spirit, ușor scrise, întrun stil simplu şi într'o formă 
admirabilă, așa că erau cetite cu multă plăcere de 
ori cine, Chiar adversarii politici făceau mare haz 
de aceste satire care mult timp au făcut deliciul 
cetitorilor, 

Flişki avea mult spirit şi talent, Fire entuziastă, 
dar, ştiind să-şi ţie cumpătul în ori ce împrejurări ; 
nu se lăsa nici odată să cadă în pacatul insultelor, 
chiar atunci când era vorba de cei mai înverşunaţi 
adversari, Era cumpatat în expresiuni, delicat şi 
delicios în acelaş timp, provocând ilaritate prin 
humorul seu, 

În acelaş timp pe când colabora la «Evenimentul» 
Flișki a scos și o revistă umoristică, «Palavra», 
care fusese bine primită de publicul cetitor, precum 
și o revistă literară «Cărticica Săptămânei», împreună 
cu autorul acestor rânduri, la care a colaborat între 
alții N. Beldiceanu bătrânul, Giordano, Steuerman- 
Rodion, Eugen Herovanu şi alţi tineri literați. 

Se înţelege de la sine că viața acestei revistei 
na avut de cât o durată efemeră ca de obiceiu 
cum se întâmplă cu apariția celor mai multe 
reviste, 


www.dacoromanica.ro 


77 


urmaşul lui Sirius: Raki 


După plecarea lui Sirius care fusese numit pre= 
fect al poliției Iașului, Scorţescu angajase ca prim 
redactor pe Raki Vasiliu, profesor la Liceul Naţional, 
un vechiu ziarist diletant, care s'a impus în presă 
prin cultură şi uşurinţa cu care scria. 

Raki, înainte de a deveni prim redactor, a scris 
o serie lungă de articole sub titlul de : „O pagină 
din Istoria Contemporană“, tn care se aduceau a- 
tacuri lui Gheorghe Panu și partidului Radical. 

Raki Vasiliu fusese ca student, socialist, iar mai 
târziu, când s'a format partidul radical-democrat, 
a devenit un fanatic adept a lui Panu, contribuind 
în largă măsură la prestigiul și faima de care se 
bucura această grupare politică. 

Când începuse a se svoni că Gheorghe Panu 
are de gând să trateze fuziunea cu partidul Con- 
servator, Raki îl părăsește brusc și se aproprie de 
liberali. Aceasta a fost cauza atacurilor lui Raki 
contra lui Panu, în seria articolelor amintite mai 
sus, 

Cu toată vehemența, une ori, cu care erau 
scrise aceste aricole şi trebuie să spunem că e- 
rau bine scrise din punct de vedere gazetăresc, 
totuşi n'au avut răsunetul Ía care se aştepta Raki. 

Panu era o personalitate prea mare prin valoarea 
sa întelectuală şi politică pentru a putea fi dobo” 


www.dacoromanica.ro 


78 


tât de niște atacuri ori cât de drastice ar fi fost 
ele, 

Din acest punct de vedere Raki a eșit învins, 
Această învingere, însă, n'a micşorat într'un nimic 
valoarea jurnalistică a noului prim redactor. Raki 
era inteligent, cult, îndrăzneţ și bun vorbitor, 
Avea calități admirabile ca om, bun prieten şi tot 
deauna gata să îndatorească pe cineva, 
` Seria uşor, dar n'avea măsura unui articol de 
ziar, Articolele sale, păcătuiau numai prin aceea 
că erau prea lungi, așa că pentru un ziar cotidian 
asemenea articole rămân foarte adesea ori necitite 
ori cât de admirabil ar fi scrise ; şi Raki avea ta= 
lentul necontestat de a scrie bine şi pe înţelesul 
tuturor, dar fără măsură, cum zic, 

Cu toate aceste, articolele lui erau luate în 
seamă de aceia cari se ocupau serios cu politica, 
Atât partizanii cât şi adversarii recunoșteau fn- 
Raki oy personalitate distinsă care ştiuse să se im= 
pue prin inteligență şi îndrăzneală, încă de pe când 
era pe băncile Universității. 

Sub primredactoriatul lui Raki,. ca şi sub a lui 
Sirius, „„Evenimentul” îşi menţine prestigiul de cel 
mai mare şi mai bun ziar din Moldova, rivalizând- 
chiar cu marele gazete din Bucureşti, 

Raki avea o cultură literară aleasă, şi era o fire 
artistică şi iubea poezia. Rar, toarte rar încerca 
să scrie versuri, dar, cu toată dragostea lui pen= 


www.dacoromanica.ro 


79 


“tru literatură, n'a putut reuși nici odată să lese 
vre-o urmă în această direcţie. O singură dată, 
imi aduc aminte, a reușit cu nişte versuri, o pa“ 
rodie după «Viaţa la fară» a lui Depărăţeanu. A 
avut probabil, un moment de inspiraţie. 

Raki Vasiliu făcea politică liberală acum şi era 
socotit ca un fruntaş al partidului Naţional Libe- 
ral din Iași. 

Cu venirea liberalilor Ía putere, ministru de In- 
strucţie fiind mult regretatul Gheorghe Mârzescu, 
Raki este numit Directorul Invăţământului primar. 
Cu această numire, el părăsește «Evenimentul», 
dar rămâne un devotat şi bun prieten a lui Scor- 
tescu şi al ziarului. 


Șt. O. Iosif ia „Evenimentul“ 


lera toamna prin Noembrie 1897 când într'o 
bună dimineață apare în lași Șt. O, Iosif, pe a- 
tunci un debutant în literatură. Tânăr şi visător 
ca toți din generaţia lui, Iosif după ce îndurase 
mizeriea în capitala țării, crezu că; în lași va găsi 
o atmosferă mai prielnică, şi astfel se prezintă în 
una din zile la redacția'« Evenimentului», unde mă 
cunoștea pe mine, 

Colegii din redacție auzise de dânsul şi despre 
versurile lui publicate prin diferite reviste și unele 
ziare, A fost bine primit de noi, însă a i se da 
un loc în redacție, era o imposibilitate pentru mo» 
ment. Cu mare greutate, după vre'o două luni în 


www.dacoromanica.ro 


80 


urma Străduințelor noastre este angajat ca redac“ 
tor pentru partea literară şi «varietăţi», Iosif era 
harnic și conştiincios şi muncea cu toată inima. 
Traducea din nemțeşte diferite bucăți variate, iar 
din ungureşte poiezii de «Petăfi», 

Colpanele Evenimentului» a avut, dar, cinstea 
mare de a publica proza şi versurile acestui ad- 
mirabil poiet, care pe atunci încă, se manifestase 
ca un talent din cele mai puternice, de și nu era 
apreciat de cât de un cerc restrâns, 

Iosif era bun și blând şi dero naivitate copilă= 
rească. Nu se plângea de mizeria lui pe care o 
suporta c'un stoicism de neînchipuit, Ceea ce prie 
mea de la ziar, nu-i ajungea ca să-şi ţină zilele. 
Totuşi, prietenia cu noi cei de la «Evenimentul», 
precum şi cu aceea a gingaşului literat, profesorul 
universitar de azi, Eugen Herovani, și cu a ver 
chiului corespondent al «Universului», M. Miereanu 
lau făcut pe Iosif să nu se gândescă prea mult la 
neajunsurile vieţii zilnice. 

De»o bunătate 'de inimă de neinchipuit cum a 
fost toată viaţa lui, Iosif nu s'a plâns nici unuia 
din noi despre jena lui financiară, 

Despre bunătatea lui de inimă și dragostea cezo 
avea pentru cei nevoiaşi e următorul fapt: 

Ne plimbam, într'o zi amândoi pe stradă. Iosif 
avea doi lei în buzunar, care trebuia să-i servească 
pentru plata mesei. lată că înaintea noastră apare 


www.dacoromanica.ro 


81 


o bătrână cerând ajutor. losif îi dă cei doi lei și 
plecăm înainte. Era vesel şi mulțumit par'că ar fi 
câștigat cine ştie ce comoară, 

— Dar bine, măi losife, tu ai dat doi lei, singurii 
bani ce-i aveai în buzunar și nu te-ai gândit că 
trebue să mănânci ? 

— Dar bătrânei nu-i iera și ei foame? 

Eu tot mai pot găsi un leu doi la vre'un pri- 
eten, dar ea, D-zeu ştie dacă-i mai dă cine=va. 

Vechiul meu amic M. Miereanu, care după cum 
spun mai sus, a avut o strânsă legătură priete» 
nească cu regretatul poiet cât a fost în lași, păs= 
trează un manuscript cu nişte versuri inedite de 
ale lui Iosif. Amicul Miereanu mira pus la dispo" 
ziție aceste versuri, din care reproduc următoarele 
două strofe ; 

(PE UN ALBUM 
Dragostea=mi, dragă copilă 
E o carte de poveşti, 


Tu o rupi filă cu filă, 
Nici nu vrai ca s'o ceteşti. 


Tu o rupi şi-ţi dau de ştire, 
Ai să te căieşti amar, 
Căci sunt basme de iubire 
Intr'un singur exemplar, 
Așa era sufletul lui Iosif. 
A stat dânsul în laşi până în primăvară când 
a plecat apoi la Bucureşti, unde s'a statornicit, 
Şi astăzi mă'nfior când trec pe lângă cocioaba 
6 


www.dacoromanica.ro 


—8 


în care a stat marele poiet din toamnă şi până 
în primăvară: o magherniță de lemn văruită pe 
dinafară şi prin lăuntru, cu o sobuşoară de fier, la 
un hotel dărăpănat din strada Uzinei. 

Virgil N. Cişman 


De sigur sânt puţini aceia care=şi mai amintesc 
astăzi de tânărul svelt, înalt, cu părul bogat şi 
creţ, cu privirea înduioşătoare şi cu blăndeța în 
vorbă, Şi eu par'că lam uitat, căci vor fi vre=o 
trei zeci de ani de când nu lam mai văzut pe 
gingașul poiet Virgil N. Cişman, care de atâta 
vreme s'a strămutat în Capitala Belgiei, de unde 
imi scrie aproape regulat, de şi eu, leneş cum sunt 
ia răspunsuri, fi scriu din an în an. 

Să-mi deie voie cetitorul să fac o mică paran- 
teză: dacă vrai să-Í superi pe acest poet, atunci 
când ti scrii adresa să nu pui N între numele de 
botez şi cel de familie. El ţine la această literă, 
mai mult ca la ori ce, şi are dreptate, poate, căc 
N. e inițiala numelui părintelui său Nicu Cișman, 
cunoscutul şi regretatul fost om politic din Huși. 

Virgil N. Cişman a urmat cursul secundar în 
laşi, Incă de pe băncile şcoalei a început să=şi 
desvăluiască frumosul său talent, publicând versuri 
prin ziarele din laşi şi cele din Bucureşti, şi în 
deosebi [a „Adevărul lui Alexandru V. Beldiman. 

Duminica, ziarul »Adevărul» era consacrat a” 
proape în întregime literaturei. La acest ziar am 


www.dacoromanica.ro 


83 


început noi, atunci, o serie de tineri din laşi să 
colaborăm cu tot avântul și cu toată dragostea, 
mai cu seamă că bătrânul Beldiman în schimbul 
paginilor noastre, ne gratifica regulat cu câte un 
mandat poştal. 

Virgil N. Cişman scria sub pseodonimul „De la 
Prut“, iar mai târziu adunândusşi versurile într'un 
volum, lesa publicat în editura librarului Samitca 
din Craiova. Volumul acesta azi epuizat complect, 
avea ca titlu „Din anii tineri“ şi conţinea versuri 
dero rară frumuseţă şi gingăşie. In ele se oglin= 
„dește întregul suflet a lui Virgil N. Cişman, cu 
nemărginita lui bunătate de inimă, cu entuziasmul 
tinereţii și cu adâncul cult ce-l are pentru frumos 
şi artă. 

Păcat că nu se mai reeditează acest volum de 
“versuri, căci el ar vorbi generaţiei de astăzi de 
modul cum scriau odinioară tinerii poieți plini de 
entuziasm şi de bun simţ, care-şi puneau tot suf- 
letul, toată inima, toată simţirea și sinceritatea în 
„ceea ce așterneau pe hârtie. 

Nu cred că vechiul şi scumpul prieten, Virgil 
N. Cișman să fi încetat cu totul a mai scrie ver. 
suti. Era prea înamorat de muză pentru ca s'o pă- 
răsească. Dacă n'a mai tipărit până acuma, pricina 
cred eu, e exilul în care s'a retras de vre-o trei 
zeci de ani, și greutatea de a fi în contact cu dis- 
„cipolii din România ai artei lui Gutenberg. 


www.dacoromanica.ro 


84 


Să nădăjduim, însă, că prietenul caută să adauge: 
la activul său literar, volume noi, pe care sânt si~ 
gur că le are gata scrise, căci, repet, un suflet ca 
el, e imposibil să-şi fi încheiat cariera literară aşa 
din timpuriu, 

Colaborarea lui Cișman la «Evenimentul» de 
şi a fost de scurtă durată, totuşi, a lasat amintiri 
din cele mai plăcute şi nu se poate vorbi de 
«Evenimentul» de odineoară, fără să nu ne gândim 
Ja colaborarea gingaşului poiet Virgil N. Cișman, 
care se găseşte în Capitala Belgiei de aproape 
trei decenii. 


Neculai Beidiceanu 


Bătrânu! Neculai Beldiceanu, marele poiet mol- 
dovan, a fost unul din cei mai distinși colaboratori 
literari a «Evenimentului», Din când în când poietul, 
solicitat de noi cei de la ziar, ne dădea câte-o 
poiezie. Nici odată nu ne refuza colaborarea sa. 
Era o fire blândă, simpatic și gata ori când a în- 
datora pe cineva, 

Pentru poporul de la ţară avea o mare dragoste, 
şi aceasta explică democratismul seu, fiind unul 
din harnicii colaboratori ai « Contemp oranului», iar 
mai apoi un credincios adept al partidului radical 
de sub șefia lui Gh. Panu. 

Beldiceanu n'a fost un ziarist propiu zis, li plăcea,- 
totuşi, să scrie la ziare și scria cu toată inima ori 
de câte ori era rugat. 


www.dacoromanica.ro 


85 


La «Evenimentul», Beldiceanu, ne dădea versuri 
adesea, dar mai cu seamă când gazeta apărea în 
număr festiv, cum era la Crăciun, Anul nou sau 
de Paşti. Atunci marele poiet ne dădea bucăţi alese 
și venia singur ca să-și facă corecturile. 

Colaborarea la Evenimentul a bătrânului Beldi- 
ceanu a ţinut până la moartea sa, întâmplată în 


iarna lui 1897. 


+ 


Un alt colaborator al «Evenimentului» a fost şi 
Georges Vasiliu, un ziarist admirabil, dar care după 
scurtă vreme a trecut la «Opinia» şi «Radicalul», 
după care a plecat la București. 

Georges Vasiliu, cunoscut mai ales sub numele 
de Sportsmen, a fost un tânăr cult, foarte inteligent 
şi simpatic; scria cu mare uşurinţă şi în articolele 
sale politice era adesea vehement, ceea ce irau 
atras, nu de puţine ori, neajunsuri din partea ad- 
versarilor. 

Tot între colaboratorii «Evenimentului» mai amin- 
tim şi pe Gică (Gheorghe C. ioan), student pe 
atunci, care-și făcuse o specialitate din rubrica 
«Siluete», și din dările de seamă de fa baluri, serbări 
etc. Ajunsese în lași o figură cunoscută, mai cu 
seamă în cercul familiilor distinse. Nu era bal, nu 
æra reprezentaţie la Teatru, Circ'sau vre-o serbare 


www.dacoromanica.ro 


86 


oare care, fără ca Gică, să nu eie parte şi să nu=șt 
facă datoria lui de cronicar. 

De pe urma lui a ramas un volum de proză, 
impresii și schițe ușoare, sub titlu <Ghiocei», care 
pe acea vreme a avut oare care succes, 

Tot între acei cari au scris la «Evenimentul» 
pe timpul când era condus de Gh. A Scorţescu; 
nu se poate trece cu vederea, tânărul C. A. Teo- 
doru, student Ía litere și unul din cei mai devotați 
partizani ai Delui loan Nădejde, pe atunci șeful 
socialiștilor. 

Const. A. Teodoru, s'a distins în generaţia sa, 
pria inteligenţă şi cultura ce și-o împrospăta zilnic. 

Avea mare dragoste pentru gazetărie și colabo» 
rarea sa la «Evenimentul» a fost una din cele mai 
fericite pentru ziar. Fiind socialist convins, fanatic 
Chiar, Teodoru, prin articolele sale căuta să imprime 
cât mai puternic spiritul democratic, ceea ce sa 
remarcat în deajuns. Scorţescu care a fost un de~ 
mocrat sincer, nu era refractar de loc chiar atunci, 
când C. A. Teodoru, prin articolele lui susţinea 
cu toată puterea şi sinceritatea unele puncte ce se 
deosebiau de programul susținut de «Evenimentul». 

Luându=și licenţa în litere, şin urma unui con- 
curs strălucit, Teodoru, părăseşte gazetăria, dedân= 
du-se cu trup și suflet carierei profesoratului. Atins 
de o boală crudă, blândul şi talentatul gazetar, își 
răpune zilele. 


www.dacoromanica.ro 


87 


Steuerman-Rodion 


Nu se poate vorbi de «Evenimentul» fără a nu 
aminti de Rodion, unul din cei mai talentați gazetari, 
nu numai din lași, dar din ţara întreagă. 

Foarte inteligent, foarte cult şi foarte harnic. Ef 
de tânăr, de pe când era în cursul secondar inferior 
începu să scrie pe la ziare, fiind mulți ani cores” 
pondent al «Adevărului» pe vremea când această 
„gazetă era condusă de bătrânul Al. V. Beldiman. 

Pe atunci Steuerman=Rodion se făcuse cunoscut 
în presă sub pseudonimul «De la lași», scriind 
versuri admirabile și proză, pe la ziarele şi revistele 
ce apăreau în lași, precum și la cele din Bucureşti. 

Acolo, unde a desfășurat el o muncă rodnică 
și unde a început să fie apreciat, a fost la «Eve» 
nimentul», sub conducerea neuitatului Gh. A. 
Scorţescu, 

La acest ziar, RodioneSteuerman scria de toate : 
politică, literatură, articole ştiinţifice şi chiar reportaj 
pe cât îl ajuta timpul. 

Scria cu o ușurință uimitoare. Era de ajuns 
numai, să-i spui să scrie un articol, din ori ce 
domeniu, şi el era gata imediat. Pentru dânsul nu 
era nici o greutate. Fiind. inteligent și cult, cum 
am spus mai înainte, lui Rodion nu-i trebuia multă 
vreme să se gândească până să scrie articolul, și 
era bine gândit, şi bine scris, într'o limbă irepro= 


www.dacoromanica.ro 


88 


șabilă, într'o formă literară care făcea să fie cetit 
cu plăcere, 

In toamna lui 1896 Steuerman pleacă la Paris, 
și de acolo, trimitea « Evenimentului», zilnic, materie 
pentru ziar, așa ca lipsa lui din laşi n'a fost sim= 
țită absolut de loc de cătră cetitori, 

De acolo, de la Paris, a trimis el o serie tn- 
treagă de articole, impresii din Capitala lumei, 
articole, care după întoarcerea lui în ţară au apărut 
într'un volum sub titlu de O toamnă la Faris, care 
a avut un frumos succes, 

Odată cu aceste impresii, dânsul mai scria aproape 
zilnic versuri pe care le împrăștia prin diferite 
ziare şi reviste, pe care mai târziu le-a scos íin 
mai multe volume, 

Colaborarea lui Steuerman la «Evenimentul» n'a 
fost de durată prea lungă, dar a fost foarte variată 
și foarte intensă. Erau zile când singur el umplea 
câte trei patru coloane întregi, fără să se simtă 
obosit, fără să murmure, Pentru el, ori scria un 
sfert de coloană, ori câte=va coloane, era acelaş 
lucru, doar durata timpului care mai avea oare 
care importanţă, căci Rodion era mereu ocupat, fie 
ia facultatea de medicină al cărui student era, fie 
cu numeroasele lecţii particulare, fie la ziar, unde=și 
făcea regulat apariţia la ceas anumit. 

Steuerman a fost un mare ziarist. Nimeni ca ef, 
poate, n'avea atâta putere de muncă, atâta ușurință 


www.dacoromanica.ro 


89 


fa scris şi era în articolele sale, tot de=auna de 
actualitate. 

Aceste calităţi au făcut din Rodion figura cea 
mai caracteristică din presa română. 

Azi se resimte lipsa lui, iar acei cari căută 
săe| imiteze, în rubrici speciale zilnice, sânt ca cerui 
de pământ departe de dânsul. 

Al. Volanschi 


Tot în această perioadă de glorie a «E venimen= 
tului», trebuie să menţionăm pe Alexandru Volanschi 
care a luat locul de prim redactor după plecarea 
lui Raki la București. 

Lui Al. Volanschi de şi farmacist de meserie, 
ti plăcea politica și gazetăria. 

li plăcea politica cinstită și democrată. 

A fost unul din cei mai sinceri devotați a lui 
Panu şi partidului radical. Când Panu, însă, a 
fuzionat cu partidul Conservator, Al. Volanschi nu 
ľa urmat, ci s'a alipit de partidul liberal, devenind 
astfel un preţios colaborator al Evenimentului. La 
acest ziar s'a distins ca un bun mânuitor al con- 
deiului. 

Sub pseudonimul Volo, a scris multe articole 
cari se distingeau prin fondul lor şi prin forma în 
care erau scrise, 

Al, Volanschi, înainte de toate, era o fire absolut 
cinstită din toate punctele de vedere și de=o in- 
dependenţă de caracter cum nu sânt mulţi. El nu 


www.dacoromanica.ro 


90 


ştia să facă concesiuni nici celor mai de aproape 
prieteni, când era convins că aceștia n'ar avea 
dreptate. 

Un fapt tipic și care caracterizează perfect firea 
acestui admirabil cetățean e şi următorul: 

Ales consilier comunal pe lista partidului național- 
liberal, Al. Volanschi nu s“a sfiit să se desolidarizeze 
de întregul consiliu în unele chestiuni despre care 
era convins că nu ar corespunde intereselor obștești, 
A mers cu intransigența până ași da chiar demisia 
din consiliu, motivând=o. 

Un astfel de caracter integru nu este de mirat 
că n'a putut să=și găsească locul ce-si se cuvinea, 
în nici într'un partid politic, și de aceea astăzi este 
un izolat, preocupat, după cât aud, numai de di- 
feritele probleme ce interesează nevoile cetăţeneşti. 

După aproape un an ca prim redactor la Eveni- 
mentul, dânsul se strămută cu totul la București 
unde continuă cu conducerea farmaciei sale, 

Acei cari am lucrat cu el în redacția Evenimen= 
tului, nu-l vom putea uita nici odată, căci Al. 
Volanschi era și un devotat prieten, de-o bunătate 
de inimă îngerească şi de-o corectitudine ireproşabilă 
în toate manifestările sale. 

Şi astăzi, după trei decenii îmi aduc cu drag 
aminte de zilele petrecute împreună la masa redac- 
ției, unde prietenia lui, la noi toţi, ni era atât de- 
scumpă. 


www.dacoromanica.ro 


91 


Primredactoriatul lui Al. Volanschi a fost ultimul 
din prima perioadă de glorie a «Evenimentului» 
de sub conducerea lui Gh. A. Scorţescu, 

Vom vorbi mai la vale despre a doua lui pe» 
rioadă de glorie, 


www.dacoromanica.ro 


Politica Iașului 


Regimul de 12 ani a liui Ion C. Brătianu 


Am aratat mai sus, că în laşi politica luase un 
-mare avânt şi Capitala Moldovei era considerată 
-ca un fel de pepinieră de unde se recrutau pentru 
București multe somităţi politice, literare şi științifice, 

În acest capitol vom vorbi, în deosebi despre 
politica şi politicianii Iaşului, despre modul cum 
se făceau alegerile şi mai ales despre situaţia 
oraşului nostru din punct de vedere politic și social. 

După cum am spus la început, Iaşul, cu vre=o 
patru decenii în urmă avea un aspect cu totul 
altul, în toate privinţile, de cum îl are astăzi. 

Pe atunci politica se făceâ de o anumită categorie 
de cetățeni, — vorbesc, bine “nțeles de politica se- 
rioasă, adecă de personagiile marcante ale partidelor 
politice, 

Când am început oare cum să-mi dau seamă 
de cele ce se petrec în jurul meu, când am început 
şi eu a frequenta clubul socialist cum am arătat 
mai sus, se găsea la cârma țării partidul Naţionale 
Liberal în fruntea căruia era marele barbat de Stat 
loan C. Brătianu. 


www.dacoromanica.ro 


93 


Numele acestui ilustru barbat era cunoscut până 
în cele mai umile bordeie din satele ţării noastre, 
Noi copiii de la școală auzisem vorbinduese multe 
despre dânsul şi în mintea noastră tânără de atunci 
el ne apărea ca un gigant, ca o fiinţă supra ome” 
nească. 

Și “ntr'adevăr, impresia colosală ce ne=o pro= 
ducea acest titan al României, avea, de sigur, o 
justificare, Numele lui Brătianu era legat de toate 
actele mari sevârșite în ţară, de la 1848. Acestea, 
in afară din cele auzite, li mai cunoşteam şi din 
Istorie, unde numele seu era citat alături de a 
celorlalți mari barbaţi ai ţării. 

loan C. Brătianu luase parte la Revoluţia de la 
1848 și la Unirea Principatelor din 1859; apoi tot 
sub guvernarea lui se făcuse războiul pentru in- 
dependenţă la 1877, și proclamarea regatului la 1881, 

Regimul lui a ţinut 12 ani, de fa 1876 până la 
1888 când a fost răsturnat. 

În acest restimp, cam pe la sfârşitul regimului 
brătenist, am apucat și eu să cunosc câte puţin 
din mişcarea politică ce se petrecea pe atunci 
în laşi, 

Opoziția Unită 

Mi=aduc aminte că erau mari frământări şi se 
vorbea mereu de căderea guvernului şi de agitația 
ce o făcea Opoziţia*Ulnită, compusă din Conser= 
vatori, Junimişti, Radicali și mulţi Liberaii cari tn- 
cepuseră a părăsi politica lui Ion C. Brăteanu, 


www.dacoromanica.ro 


94 


Mişcarea aceasta era mare şi pe zi ce trecea 
prindea tot mai multe rădăcini. În toate părțile nú 
se auzia vorbindu=se de cât de Opoziţia-Ulnită, de 
marile şi desele ei întruniri, de numele lui Gh. 
Mârzescu cari era unul din fruntașii ieşeni ai a- 
cestei mișcări, de numele lui Gh. Panu, de a lui 
V. Pogor, Petru Misir, lancu Ventura, Mavrocordat, 
şi a atâtor alți politiciani. 

Dar nici liberalii cari rămăseseră credincioși lui 
Ion C, Brătianu nu se lasau mai pe jos. Admi- 
nistraţia liberală ajunsese atunci la o mare decă= 
dere; se spunea, și lucru de sigur că era adevarat, 
că se sevârşiau cele mai neinchipuite abuzuri în 
toate direcţiunile. Apoi, ceea ce ajuta mult Opo- 
ziția Unită în manifestarea ei drastică de a resturna 
guvernul, era şi timpul prea îndelungat al regimului 
brătenist. Toată lumea era, par'că, plictisită şi 
sătulă, având dorința nestrămutată de a vedea şi 
pe alţii la cârma Statului, nu numai pe liberali, 
Sforțările guvernului de a împiedeca mişcarea O~ 
poziţiei Unite au fost zadarnice și nu trece mult 
şi Brătianu prezintă Regelui Carol demisia guver= 
nului care este primită, iar viitorul guvern este 
compus din membri ai Opoziţiei Unite. 

Am citat câteva nume mai sus, cari au fost 
atunci sufletul Opoziţiei Unite, între care şi acel 
a lui Gheorghe Mârzescu, tatăl neuitatului Georgel 


www.dacoromanica.ro 


95 


Mârzescu, a lui Vasile Pogor, Petru Misir, Gh. 
Panu şi alţii. 
Vciu aminti, însă, în primul rând despre : 


Gheorghe Mârzescu 


Cred că n'a fost ieșan pe vremea când trăia 
Gheorghe Mârzescu și care să nu-l fi cunoscut. 

Dânsul a fost cea mai populară figură a Iașului, 
De»o inteligență scăpărătoare, plin de învăţătura 
Dreptului, fiind unul din cei mai mari profesori pe 
care i-a avut Universitatea noastră, — se impusese, 
încă de tânăr, ca un valoros avocat și om politic. 

Simpatia pe care o radia în toate părţile şi bu- 
nătatea [ui de inimă au făcut să fie iubit şi res- 
pectat de toată lumea, 

Ca avocat a fost o ilustraţiune a baroului, iar 
ca jurisconsult a lasat o sumă de lucrări de-o va- 
loare imensă, fiind socotit între fruntașii juriști 
„ai ţării, 

Gh. Mârzescu a avut pe vremuri, pe la tn- 
-ceputul carierei lui, un birou de avocatură în 
“tovărăşia marelui M. Cogălniceanu pentru procesele 
de la Curtea de Casaţie. 

Ca orator a fost iarăși unul dintre fruntași, iar 
ca om politic a jucat un rol covârșitor nu numai 
în Capitala Moldovei, dar chiar în ţară. 

Discipol al marelui Cogălniceanu, Gh. Mâr- 
zescu a urmat în toată viaţa lui brazda trasă de 
Austrul seu şef. 


www.dacoromanica.ro 


96 


În parlamentul ţării, a fost ales netntrerupt. Nict 
nu se putea concepe o Cameră sau un Senat fără 
Gh. Mârzescu. 

Ca parlamentar își avea locul bine rezervat în 
galeria celor mai iluştri barbaţi politici. 

De şi liberal, totuşi, nu de puţine ori îşi mani= 
festa spiritul seu independent, mergând până acolo 
în cât era privit une ori ca un adversar de temut 
al partidului liberal național din care totuși a făcut 
parte până la moartea sa. 

Astfel se explică pentru ce dânsul se pusese 
între cei din fruntea Opoziţiei Unite la 1888 când 
a fost resturnat guvernul lui lon C, Brătianu, şi 
de ce mai târziu făcuse parte din disidenţa liberală 
a așa zişilor Drapeliști, condusă de P. S. Aurelian, 
Emil Costinescu etc. 

Cu toată independenţa lui, nici odată nu s'a 
deslipit de partidul liberal. De şi au fost momente 
când bătrânul Mârzescu părea că se retrăsese cu 
totul din politică, totuși inima lui vibra puternic 
pentru partidul liberal, pe care la slujit cu o dra« 
goste și sinceritate mai presus de ori ce, iar dacă 
une ori manifesta oare care independență față de 
partid și de şef, aceasta o făcea pentru ca să poată 
îndruma partidul liberal pe o cale mai democratică 
şi să-[ scape astfel de reacţionarismul care îl stă- 
pânea în diferite împrejurări, 

Gheorghe Mârzescu, a luat parte la cele mai 


www.dacoromanica.ro 


97 


importante acte ale României de la 1866 înainte, 
fiind în tot de»auna în măsură de a contribui prin 
inteligența, cultura și tactul seu la rezolvarea celor 
-mai grele probleme ce frământau de multe ori ţara. 
Cu ocazia revizuirei Constituţiei, după răsboiul 
pentru independență, Gh. Mârzescu a luat o parte 
foarte activă, fiind unul din aceia cari a redactat 
in multe puncte textul Constituţiei, dându-i o formă 
care a impacat toate spiritile, 

Articolul 7 din vechea Constituţie a fost redactat 
de acest mare om politic, articol care fusese mult 
dezbătut în parlament din cauză că nu se putea 
ajunge la o formă care să împace şi interesele ţării 
şi susceptibilitatea acelora pentru care era introdus 
acest faimos articol în Constituţie. 

Un alt mare succes politic repurtat de Gheorghe 
Mârzescu a fost cu ocazia chestiei Mitropolitului 
Ghenadie, sub guvernul Aurelian.. 

Mârzescu, fiind numit atunci Ministru al Instruc- 
țiunei Publice şi Cultelor, prin dibăcia și prin per- 
fecta cunoaștere a Canoanelor bisericești, a găsit 
formula pentru aplanarea acestei chestiuni de ordin 
bisericesc care începuse să frământe ţara în chip 
foarte dureros, 

Formula lui Gheorghe Mârzescu satisfăcea până 
la un punct oare care pe patriotul mitropolit Ghe- 
nadie, dar mai cu seamă partidul liberal, și în speciaj 
pe șeful seu de atunci, Dim. A, Sturdza. 


www.dacoromanica.ro 


98 


Gheorghe Mârzescu s'a mai distins și ca un 
eminent jurist, scriind şi publicând mai multe opere 
de mare și netăgăduită valoare juridică. 

Dar ceea ce ['a făcut pe neuitatul nostru om 
politic să se bucure de faima cu adevarat meritată, 
e, înainte de toate, nemărginita bunatate de inimă 
ce şi-o manifesta în toate ocaziunile şi faţă de ori 
cine. Gheorghe Mârzescu nu putea concepe în 
mintea lui, ce înseamnă ura, ce înseamnă răutatea. 
Nu știu să fi cunoscut sau să fi auzit vreodată 
de cineva care să-i semene în această privință. 

Se anunţase o întrunire a opoziţiei liberale, în 
foasta sală Pastia. Prefecţii Ventura şi Sandu Râș= 
canu, vestiți prin procedeele lor când era vorba să 
combată pe adversari, dădură ordine straşnice poliţiei 
şi bătăușilor ca să zădărnicească cu ori ce chip 
întrunirea liberală. 

Comisarii, sub comisarii şi ipistaţii erau în păr 
dinaintea uşei de Ía sala întrunirei şi nu lăsau pe 
nimeni să intre. Gheorghe Mârzescu îşi face apa- 
riția încunjurat de mai mulţi fruntași liberali, dar 
sânt opriţi. Un ipistat, cunoscut sub numele de 
Sava Armeanu, vestit agent guvernamental, pune 
mâna în pieptul lui Gheorghe Mârzescu și=| opreşte 
când acesta voia să intre în sală. 

Mârzescu văzând, împreună cu ceilalți fruntaşi 
liberali că nu e chip să se țină întrunirea, se retrage. 

Nu trece nici o lună şi Conservatorii căzând de 


www.dacoromanica.ro 


99 


la putere şi venind Liberalii, Mârzescu în prima 
zi chiar îl chiamă pe ipistatul Sava Armeanul şi-i 
face cunoscut că-l va înainta sub=comisar, ceea 
ce sa și întâmplat. Îpistatul nu ştia cum să se 
scuze și să-i mulțumească în acelaș timp, spunând 
că el nu ga făcut de#ctt doar datoria, în mod 
cinstit, executând ordinile șefilor lui. Se întâmplă 
ca peste câţi=va ani liberalii căzând în opoziţie, 
conservatorii căutau prin toate chipurile să împie= 
dice alegerea vre unui liberal în parlament. Mârzescu 
își pusese, cum era şi natural, candidatura. Sava 
Armeanul, cu toate ordinele drastice date de pre- 
fect, se poartă, însă, faţă numai de Gh. Mârzescu, 
în chipul cel mai liniștit, căutind să nu-l supere 
de loc. Cu ceilalți candidaţi ai liberalilor, dânsul 
își „face datoria în conștiință“, ca bun și cinstit 
subaltern al prefectului Costea Balş. Sava Ar- 
meanul este dat afară din slujbă. 

Astfel știa bătrânul Gheorghe Mârzescu să-şi 
atragă simpatia și iubirea tuturor. 

Gheorghe Mârzescu a fost, poate, cel mai mare 
elector pe care l'a cunoscut vre=odată lașul, dar 
elector în sensul bun și înalt al cuvântului. 

Dânsul cunoștea personal pe toţi alegătorii co- 
legiilor I și II de Cameră și Senat, și se bucura 
de-o popularitate cum nimeni un altul până la el 
și nici după dânsul, nu s'a bucurat. 

In perioada electorală, umbla îmbrăcat c'un mac= 


www.dacoromanica.ro 


100 


ferlan iar pe cap purta o şapcă de cele de voiaj. 
Toată ziua, de dimineaţă și până'n noapte colinda 
din casă în casă pe alegători, căutând să-i con» 
vingă ca să voteze candidaţii liberali. 

In vreme de opoziţie, mai ales, se vedea marea: 
trecere și popularitate ce o»avea, căci întotdeauna 
dânsul se alegea fie la Senat, fie la Cameră, cu o 
majoritate mare, 


Cum se făceau alegerile 


Nu vom susţine că alegerile erau curate, sau 
cum s'ar zice în limbajul de astăzi, libere. Gu- 
vernul întrebuința toate mijioacele posibile şi im- 
posibile, de conrupţiune, de ameninţări, de făgă- 
duinţi şi de multe ori chiar mijloace şi mai tari, 
bătaia, 

Așa erau moravurile noastre electorale și nu 
trebue prin urmare să ne mirăm. 

Conrupţia, în primul rând, juca cel mai mare rol 
în perioada electorală. Voturile se cumpărau cu 
bani, Alegătorii de la colegiul I şi al Il-lea de Senat 
şi de Cameră, îşi vindeau, mulți din ei voturile. 

Aceştia erau porecliţi nobili, adică care-şi vând 
votul, Și numărul lor era destul de mare. De 
multe ori reuşita la alegerile de la Colegiul I 
de Senat depindea de câteva voturi pentru ca să 
poată reuși candidatul, Atunci era o adevărată 
goană, un adevărat mezat. Cum marii electori, fie 
din opoziţie, fie de la guvern, cunoșteau pe der 


www.dacoromanica.ro 


101 


sete firea alegătorilor, nu-și făceau de cât datoria 
pentru cumpărarea voturilor. Unii din acești ale- 
gători se lăsau mai pe tânjală, şi nu se duceau 
la vot de cât chemaţi adhoc de către candidați, 
şi atunci aceşti onorabili alegători profitau de o- 
cazie şi-şi vindeau voturile destul de scump, mai 
cu seamă când știau că cutare ori cutare can= 
didat are nevoie de un număr foarte mic de 
voturi, 

Preţul unui vot atunci, la Colegiul I de Senat 
sa ridica la mii de lei uneori. Și totuşi mulți din 
aceşti onoraţi alegători ai Colegiilor I de Cameră 
și Senat erau persoane distinse, şi se bucurau de 
altfel în societate, de stima tuturor. 


Pontajul 


Seara mai cu seamă se adunau, în perioada e- 
lectorală, fruntașii partidelor şi făceau aşa zisul 
pontaj. Cu listele electorale dinainte fiecare can= 
didat însemna cu creionul rog şi albastru, numele 
alegătorului pe al cărui vot putea sau nu contà ;a= 
semenea erau însemnați şi nobilii, adecă acei ale- 
gători cari obicinuiau să-şi vândă voturile, și nu- 
mărul acestora, după cum am mai spus, era destul 
de râdicat, 

În privinţa pontajului, era neîntrecut Gheorghe 
Mârzescu, Dânsul cunoștea perfect situaţia fie- 
cărui alegător, ştia nevoile tuturor, așa că, atunci 
când se ducea în vizită la vre-un alegător, ştia 


www.dacoromanica.ro 


102 


ce=l doare şi ce-i făzăduia, apoi se ţinea numai 
de cât de vorbă. Mârzescu era, de altfel, foarte- 
franc, nu căuta să făgăduiască ceea ce n'ar fi 
putut aduce la îndeplinire, De aceea se bucura el 
de atâta popularitate şi era iubit şi stimat de toată 
lumea. : 

Chiar în vreme de opoziţie, Gheorghe Mârzescu 
era stăpân pe alegători, căci reuşita lui era tot= 
deauna sigură. 

Pe lângă fruntașii cluburilor care făceau pon- 
tajul, mai asistau şi agenţii electorali care de o~ 
biceiu mai aveau și meseria de bătăuși. Aceştia 
erau foarte interesanţi din punctul de vedere al 
îndrăsnelei lor. 

Fie care dintre ei se credea și voia să facă şi 
pe alți să creadă, că sunt stăpâni cu desăvârșire 
pe masa electorală. 

Se petreceau atunci scene nostime cu totul. 
Bunăoară, era vorba de alegătorul X, dălcăușul 
imediat spunea că-l cunoaşte și chiar că îl vizi= 
tase cu o zi înainte, dând diferite amănunte, cău= 
tând să convingă pe toți că îl are în mână, 

— D'apoi bine, măi, alegătorul X a murit de 
vre=o şase luni; cum Dumnezeu ai fost ieri la 
dânsul, şi spui că-l ai în mână? 

Asemenea scene se petreceau mereu, Nu era 
însă nici o supărare , fruntașii făczau cele de mai 
multe ori haz de îndrăsneala acestor agenți. Ei 


www.dacoromanica.ro 


103 


nu-şi făceau de cât datoria, în toată conștiința 
conform obiceiurilor noastre electorale de pe acele 
vremuri, 

Erau plătiţi în perioada electorală şi prin urmare 
căutau să dovedească că nu primeau banii degeaba. 

De altfel aceşti agenţi umblau toată ziua și toată 
noaptea pe la casele alegătorilor de prin mahalale, 
împărțind buletine cu numele candidaţilor și difer 
rite manifeste. 

Erau sinceri în indeletnicirea meseriei lor, mai 
ales când erau guvernamentali. Atunci erau mai 
îndrăsneţi şi convingeau mai ușor cetăţenii maha” 
lagii, cari de obiceiu votau totdeauna candidații 
guvernului. 

Pentru agenţii opoziţiei, lucrul mergea mai greu, 
căci aveau de luptat cu indiferența alegătorilor 
pe de=oparte, iar pe de altă parte, erau urmăriţi 
şi călcaţi din urmă de agenţii guvernului, cari mai 
erau ajutaţi şi de întregul aparat polițienesc, 

Trebuia ca un candidat opozant să fie foarte 
popular şi iubit pentru ca să poată reuși, 

In laşi, un asemenea candidat a fost numai 
Gheorghe Mârzescu care totde»auna se alegea în 
opoziţie, cu toată teroarea desfășurată de guvern. 

Am vorbit mai înainte că, ori guvernamental ori 
opozant, candidatul mai întrebuința și conruperea 
conștiinţilor prin bani, 

În vizitele pe care le făceau candidaţii pe la 


www.dacoromanica.ro 


104 


alegători, se duceau cu buzunarele pline de bani, 
şi în special de bancnote de 100 şi de 20 lei, rupte, 
însă în două. Când alegătorul era nobil, atunci 
candidatul îi dădea jumătate din bancnotă, iar restul 
trebuia să i=| deie după alegere, condiționat însă, 
că dacă nu va reuşi, atunci nu va mai da cealaltă 
jumătate de hârtie monedă. 

Cei mai mulţi din alegătorii nobili erau practici, 
căci luau bani și de la candidaţii guvernului şi de 
la acei ai opoziţiei. 

Era şi această o meserie ca ori care alta şi se 
practica de foarte mulți cetăţeni, chiar și de unii 
cari aveau stare materială bună. 

Mulţi dintre aceştia așteptau cu mare nerăbdare 
perioada electorală. 

Am cunoscut un cetățean, onorabil de altfel, 
ocupând demnitatea de... profesor care când pri~ 
mea vizitele candidaților, dânsul începea să se je= 
luiasoă că dările sânt mari, că nu mai e chip de 
trăit, că Statul isa mărit fonciarul —onorabilul ce~ 
tățean era şi proprietar, —şi el nu ştie ce să mai 
facă, vremurile fiind atât de grele. 

Și imediat scotea din saltarul biroului un teanc 
de chitanțe de bir, foncieră şi altele. 

Candidatul n'avea încotro şi era nevoit să=i achite, 
dacă nu tot, dar cel puţin o parte din dările cătră 
Stat și Comună. 


www.dacoromanica.ro 


105 


Şi acest alegător avea aceeași tactică față de 
toţi candidaţii. 

Când se ducea, însă, la vot, atunci ca să fie 
împacat în sufletul seu, ori ti vota pe toţi la olaltă, 
„ori dădea plicul gol, ceea ce şi'ntr'un caz şi altul 
atrăgea anularea. Așa că el n'avea nici o mustrare 
de cuget, împăcând în acelaș timp pe toți. 

Sistemul acesta, l'a practicat onorabilul nostru 
“cetățean, ani de-a rândul, până când luându-se 
seama de candidaţi, aceştia începură să=l ocolească, 
aşa că în perioada electorală nu mai era vizitat 
de nimeni, cu toate că era alegător la Colegiul I 
de Cameră şi Senat. 

Mai erau şi alte specimene de alegători nobili. 
Unii se făceau bolnavi în pat chiar în ziua de 
alegeri ; atunci candidaţii trimiteau agenţii lor ca 
sări aducă la votare, dar cetăţeanul fiind... bolnav, 
nu putea, prin urmare, să-și pericliteze sanatatea 
şi chiar viaţa. Ceasul închiderei urnei se apropia; 
«candidaţii erau foarte îngrijoraţi, mai ales când se 
făcea alegerea Colegiului I de Senat, unde numărul 
alegătorilor era atât de restrâns și era nevoie de 
alegători. 

Atunci, unul din candidaţi, se ducea repede cu 
cupeaua la alegătorul... bolnav, şi după multe ru- 
găminţi, făgădueli şi achitare de câteva bancnote 
mai mari, bolnavul se dădea convins, se urca în 


www.dacoromanica.ro 


106 


cupeu și se ducea la alegere, cu riscul de aşi... 
prelungi boala. 

D-zeu ştie, dacă vota cinstit sau anula votul. 
Imediat, însă, după ce ieşia din ghereta de votare 
prea onorabilul nostru alegător al Colegiului I de 
Cameră şi de Senat, se însănătoșa ca prin farmec. 

Erau, cu toate aceste şi alegători cinstiţi, cari 
când iși dădeau cuvântul unui candidat, şi-l ţineau, 

Dintre acești alegători unii erau nobili, dar își 
țineau vorba ; alţii cari nu erau nobili, votau din 
convingere pentru cutare ori cutare candidaţi gu- 
vernamentali sau opoziţionişti. Mai ierau şi unii 
cari aveau simpatiile lor personale și atunci votau 
şi din unii şi din ceilalți. 

Aceştia erau alegătorii independenţi, dar numărul 
lor era destul de mic. 

Să mai vorbim de alegătorli colegiului al III-lea ? 
E de priosos. Aceştia erau în marea majoritate 
ţaranii, dar cari nu votau cu toţii. Cinci zeci de 
săteni trebuiau să aleagă un delegat, şi acest delegat 
era adus în oraș și vota. 

Colegiul al III-lea de Cameră, după cum am 
mai spus și altă dată, și după cum se ştie de toată 
lumea, a fost în tot de=auna zestrea guvernului, 
ori care partid ar fi fost [a putere. 

Delegații săteni erau aduși ca oile și din ajun 
erau sechestraţi pe la diferite hanuri de prin măhă= 
lali, păziți bine de agenţii guvernului. Toată noaptea 


www.dacoromanica.ro 


107 


li se da de mâncat şi de băut, iar a doua zi dimi- 
neața, în ziua de alegere înşirați pe căprării cu 
buletinele date mai dinainte, erau duşi la localurile 
de vot, unde, introduși de agenți, trebuiau să voteze 
candidatul guvernului. 

Să fi ferit sfântul pe acela cari ş'ar fi dat votul 
pentru candidatul opoziţiei, 

Ciolanile lui știau numai ce păţeau. 


In ziua de alegeri 


Să amintim ceva şi din cele ce se petreceau în 
ziua de alegeri, pe la localurile de vot. 

De cu noapte încă, agenţii şi Pătuşii guvernului 
se instalau la intrarea localului unde se făcea ale= 
gerea; ocupau toate intrările şi ieșirile aşa că nici 
un agent sau bătăuș de-a opoziţiei nu putea pă“ 
trunde înlăuntru. 

Alegătorii, din ori ce colegii să ti fost, ierau 
aduşi de dinapoi de agenţi. Dacă alegătorul se tn- 
tâmpla sa fie din opoziţie, atunci huiduelile agenţilor 
guvernamentali nu mai încetau, ba chiar de multe 
ori, bietul alegător opoziționist mai mânca şi câte=o 
sfântă de bataie de o ţinea minte multă vreme. 
Asemenea și alegătorul guvernamental dacă se 
întâmpla să treacă printre agenții şi bătăuşii opo- 
ziţiei, păţia la fel ca cel de sus, din partea acestora, 

Se mai întâmpla de multe ori apoi, ca cele două 
tabere de bătăuși, ale guvernului şi ale opoziţiei, 


www.dacoromanica.ro 


108 


să se incăiere între ele. Atunci să fi văzut teatru! 
Nu-ţi mai trebuia altă distracţie, 

Nevinovatul alegător, însă, era vecinic, în perioada 
electorală şi mai ales în ziua de alegere, la discreţia 
tuturor bătăuşilor, cari erau de-o sălbătăcie nemai 
pomenită, 

Unde mai pui apoi că bietul alegător era buzunărit 
şi cercetat până la piele de cătră agenţi, inainte 
de a intra în sala de votare, asemenea şi după ce 
vota. Aceasta se făcea ca nu cumva alegătorul să 
voteze pe candidaţii opoziţiei, căci pe acea vreme 
a celor trei colegii, buletinele de vot erau tipărite 
de candidaţi şi date apoi Preşedintelui biroului 
electoral, cari [i împărţia alegătorului căruia ti dădea 
şi un plic stampilat şi cu parafa preşedintelui, 

Alegătorul trebuia să între în gheretă să pună 
buletinul sau buletinele în plicul luat de la preşe= 
dinte, şi apoi să i-] deie îndărăt, astfel plicul tn- 
chis, era pus în urnă de cătră președinte, 

Alegătorul când era cercetat de agenți, înainte 
de a intra în sala de vot, i se da buletinele ce 
trebuia să le voteze, îndoite în patru, iar cele pe 
cari i le da preşedintele, erau neîndoite şi trebuiau 
să fie date agentului, aşa cum le primise de la 
președinte, adică întregi. Numai atunci agentul era 
sigur că alegătorul votase candidaţii guvernului, 
şi bietul alegător era scutit de bătaie, dacă nu se 


www.dacoromanica.ro 


109 


întâmpla apoi ca să cadă în mâna bătăuşilor opo- 
ziţiei, 

Aşa se vota pe atunci, şi nimeni, nici guvere 
namentalii, nici opoziţia nu se revolta, căci aceste 
moravuri electorale erau adânc înrădăcinate în 
popor și în lumea care făcea politică. 

Pe atunci nu se putea concepe o alegere fără 
bătaie şi fără conruperea conștiinților, 

De altfel nici astăzi, sub regimul zis al demor 
cratismului, moravurile acestea vechi n'au dispărut 
încă ; ele se mai menţin, dar sub o formă mai... 
civilizată, ca să zicem aşa. 

Și astăzi se petrec scandaluri pe la alegeri, se 
cumpără conştiinţele, se întrebuințează toate mij» 
loacele cele mai desgustătoare, cu toate că trăim 
în sfera votului universal şi a libertăţilor prevăzute 
cu atâta dărnicie în Constituţie. 

Dar despre mecanismul care conduce tn timpul 
de față, aparatul electoral, vom vorbi în partea a 
doua a acestei lucrări, 

Am arătat până acuma chipul în care se des= 
făşura întreaga perioadă electorală sub cele trei 
colegii, regim plin de triste amintiri, dar cari a 
avut, cu toate acestea, farmecul lui, pentru că sub 
acest regim totul se petrecea ca ceva normal, toți 
având conştiinţa împăcată că aşa trebuia să se pe~ 
treacă faptele, iar nu altfel, 

Sântem pe la sfârşitul celei de a doua decadă a 


www.dacoromanica.ro 


110 


secolului al XX-lea când democratismul a luat un 
avânt atât de mare, în cât a devenit chiar o in- 
grijorare. 

Reformele cele mai salutare s'au infăptuit la noi 
în țară, așa că nu se mai poate zice că sântem o 
naţiune înapoiată. Vot universal, împroprietărire 
largă, drepturi politice la străini date din belşug, 
etc., etc., cu alte cuvinte o întreagă gamă pe por” 
tativul civilizaţiei actuale. 

Şi totuşi nu am putea susţine cu conştiinţa împă= 
cată, dacă în privința alegerilor ne-am civilizat şi 
dacă astăzi nu e mai rău, poate, de cât înainte. 


Partidul Junimist.—Petru Carp 


O ramură a partidului Conservator a fost pe 
vremuri și gruparea junimistă care avea ca şef pe 
Petru Carp. Acesta ieșan de origină, s'a strămutat 
la București unde era considerat, și cu drept cuvânt, 
ca și în toată ţara, un mare om politic, 

Inteligența și cultura lui pe de=oparte, iar pe de 
dealta autoritatea ce şi=o crease, îl fac să fie privit 
ca unul din cei mai distinşi bărbaţi de stat a cărui 
faimă trecuse și peste hotare, 

Petru Carp a fost, într'adevăr, o figură măreață 
a politicei românești, Independenţa caracterului său 
ajunsese proverbială. El privea pe toți de sus şi 
părea că-şi bate joc de toată lumea, Chiar pe pare 
tizanii săi ti gratifica cu numele de gogomani, şi 
aceştia fără să se formalizeze câtuși de puţin, îl 


www.dacoromanica.ro 


111 


priveau ca pe un om supranatural, îl respectau, îl 
adorau chiar, 

Intransingent în părerile sale și derun curaj ex- 
traordinar, Petru Carp își avea o linie de conduită 
dreaptă, nimeni și nimic pe lume nu-l putea abate 
din calea sa. Nu se intimida de nimeni, ori cine 
ar fi fost acela, și nu se pleca înaintea nimănui, 
Părerile sale asupra diferitor chestiuni de la ordinea 
zilei erau determinate de o anumită concepțiune 
ce şi-o formulase, și nu admitea sub nici un chip 
să fie combătut, căci autoritarismul său căuta în 
orice împrejurări să şi-l impună, cu riscul chiar de 
a-și pierde o situaţie. Și câte situații nu a pierdut 
acest bărbat superior prin inteligența, cultura și 
onestitatea sa asupra căreia nimeni nu putea săsi 
reproşeze absolut nimic! Era un om dintr'o bucată, 
-cum se zice, şi cu toate acestea singurul lucru ce 
a rămas de la dânsul este numai amintirea ca 
«despre un om superior ca inteligență și cultură, fără, 
însă, să fi lăsat o dungă care să dăinuiască și să 
lumineze în viitor. 

Petru Carp a fost un om extraordinar pentru 
partizanii săi. A fost însă o flacără a cărei inten- 
sitate a luminat câte=va decenii, dar odată stinsă, 
n'a mai lăsat nici o urmă care să cimenteze pen» 
tru posteritate activitatea unei vieţi ce se credea 
că va putea să transforme mersul normal al so- 
cietăței noastre, 


www.dacoromanica.ro 


112 


Dacă ar fi fost mai puţin visător și să fi 
privit lumea în adevarata ei realitate, de bună seamă, 
Petre Carp ar fi imprimat o epocă luminoasă a 
cărei raze S'ar fi resfrâns asupra viitorimei neamului 
nostru pentru vecinicie. 


R 


Am spus că junimiştii au fost o ramură a pare 
tidului Conservator. 

Această grupare, formată din elemente culte, 
inteligente, dar în acelaş timp intransigente, n'a 
putut nici odată, de cât numai în colaborare cu 
alte partide, să-şi afirme superioritatea, şi atunci, 
încă, numai puțin timp, căci nu voiau, acei cari 
urmau această grupare, să se conformeze nici me” 
diului în care intrau, nici obiceiurilor .şi datinelor. 
Ei se credeau cei mai superiori și voiau cu ori 
ce chip să prepondereze asupra tuturor. De aceea 
şi partidul junimist a fost în tot de-auna restrâns 
ca număr. ` 

În laşi, gruparea junimistă a fost reprezentată 
prin elemente de mare valoare. Un Maiorescu, un 
Carp, un Vasile Pogor, Petru Misir, Iacob Negruţi 
— vorbim numai de cei mai bătrâni, — alcătuiau acel 
vestit cenaclu în jurul căruia se adunase o pleiadă 
formată din talentele cele mai mari ale neamului 
românesc, 

Dacă aceste elemente au lasat cele mai adânci 


www.dacoromanica.ro 


113 


urme în cultura românească, nu se poate susţine 
că au imprimat şi în politică asemenea urme. 

Gruparea politică junimistă s'a considerat în tot 
de»auna ca aceeași grupare formată odineoară în 
jurul «Convorbirilor Literare». 

Numărul restrâns al acestei grupări politico=in= 
telectuală, dar mai mult intelectuală, s'a remarcat 
în Capitala Moldovei mai cu seamă după căderea 
regimului lui loan C. Brătianu în 1888. De la a- 
ceastă dată, se poate spune cu drept cuvânt că 
Junimiştii au început să joace un rol însemnat în 
arena politică. 

D-l Iacob Negruţi, îşi păstrase domiciliul politic 
la Iaşi de şi dânsul se strămutase la Bucureşti. 

Vasile Pogor, Petru Misir, C. Meisner, loan 
lanov şi alți câţiva din cei mai în vrâstă nu pără~ 
siră Iaşul, aşa că în jurul lor se strânsese un mă- 
nunchiu de tineri entuziaști, culţi și inteligenţi cari 
voiau cu ori ce preț să joace roluri politice, să se 
afirme că pot conduce frânele Statului. 

De şi unii dintre cei mai în vrâstă, cum a fost 
Tit. Maiorescu, Carp și alți câţiva, se afirmaseră 
puternic pe terenul politic, încă din tinereță, unii 
devenind miniştri sub regimul conservator a lui 
Lascar Catargiu, totuși, gruparea junimistă nu s'a 
putut impune ca un partid de guvernământ. 

Tinerii junimişti urmau în totul linia de conduită 
a bătrânilor lor conducători. 


www.dacoromanica.ro 


__114 


Pe vremuri de alegeri Junimiştii sau Constituţionalii 
cum se numiră mai târziu, căutau în tot desauna 
să colaboreze fie cu Liberalii, fie cu partidul Con- 
servator sau cu Radicalii aşa că reușeau une ori 
câte unul doi din ei să se strecoare în Camerăsau 
în Senat, 

Colaborau mai des cu Conservatorii, căci era o 
mare afinitate între aceste două partide cari mai 
târziu ajunsese chiar să fuzioneze, dar fără durată, 
căci imediat rezultatul s'a văzut : ruptura definitivă 
între Conservatori și Junimiști, chestiune despre 
care vom vorbi mai târziu, 

Tinerii junimişti 


Între tinerii cari s'au remarcat în gruparea juni~ 
mistă se poate menţiona în primul rând Eugen 
Ionescu, fiul marelui orator Neculai Ionescu, Canari, 
Gh. Botez şi alții, 

Aceştia erau considerați ca fruntaşi, 

Eugen lonescu avea un dar oratoric care putea 
să rivalizeze cu ori cari dintre marii oratori ai țării. 
A fost ales deputat al colegiului al II-lea de Roman 
şi s'a remarcat în Cameră prin cuvântarile sale, 

lașul n'a avut norocul să se mândrească mult 
timp cu acest tânăr de mare talent căruia viitorul 
părea că-i surâde atât de strălucit, Surprins de o 
boală care nu iartă, Eugen Ionescu se stinge din 
viață tocmai când începuse să se afirme ca un mare 
orator şi distins politician, 


www.dacoromanica.ro 


115 


Canari, de asemenea a fost un talent remarcabil. 
După ce se distinsese în magistratură, o părăseşte 
şi devine unul din cei mai apreciați membri ai 
Paroului ieşan. 

Și Canari ca și Eugen Ionescu, a lasat frumoase 
amintiri în politica Iaşului, fiind unul din cei mai 
“valoroşi membri ai grupării junimiste. 

Moartea l’a răpus prea de timpuriu. 

Gheorghe Botez, — poreclit mai târziu Sală, din 
cauză că atunci când lua cuvântul în vre=o fn- 
trunire publică, nu se adresa auditorului, ci Sălii, 
“punând: «Onorată Sală», — aproape din aceiaşi 
generaţie ca cei doi pomeniţi mai sus, a fost un 
statornic şi devotat membru al junimismului. El a 
ocupat demnități înalte în laşi şi a fost ales de 
mai multe ori în parlament, când ca senator, când 
ca deputat. 

Ceea ce face gloria lui Gh. Botez şi a cărui 
nume va remânea strâns legat de bătrâna Capitală 
a Moldovei, e avântul cel luase sub conducerea 
lui, instituția Creditului Fonciar Urban din lași. 

La această instituție a pus el toată inima, toată 
puterea lui de muncă şi toată inteligența, făcând 
ca acest institut de Credit să progreseze pe fie 
-care zi. 

Ca primar al Iaşului, în două rânduri, a căutat 
să aducă îmbunătățiri orașului, dând pildă de muncă 
rodnică și de=o cinste exemplară, 


www.dacoromanica.ro 


116 


Am vorbit despre aceşti trei tineri junimiști ca 
fiind reprezentanţii cei mai autorizaţi prin valoarea: 
lor intelectuală şi politică a grupării din laşi a 
lui Petre Carp. 

Bătrânii junimişti ca Vasile Pogor, lacob Negruţi 
loan lanov, D. Rosetti, C, Meisner și alți câțiva, 
îşi aveau reputaţia stabilită de multă vreme, Dânşii 
aveau un trecut mai mult sau mai puţin glorios. 
în politica Iaşului. 

Acel, însă, care s'a manifestat mai intens şi care 
era considerat ca doctrinarul grupării junimiste din: 
Capitala Moldovei, a fost del Petru Misir, distinsul 
profesor universitar şi avocatul bine cunoscut, 

D-l Petru Misir a înființat şi condus mai mulţi, 
ani ziarul «Era Nouă», Acest ziar, de şi în. 
format mic, totuși conţinea admirabile articole, 
cele mai multe de doctrină, scrise de d-Í Petru: 
Misir şi de alţi câţiva fruntași intelectuali ai gru- 
pării, 

Din punctul de vedere al seriozităţii cu care era 
scrisă «Era Nouă», acest ziar, a fost, de sigur cel; 
mai bun din tozte câte au apărut în laşi, 

Era mai bine zis o revistă de politică științifică, 
în care partea pur gazetărească era aproape cu totul 
neglijată, Din această cauză «Era Nouă» era scoasă 
întrun număr destul de restrâns de exemplare, dar 
era cetită, in schimb de toţi intelectualii, indiferent 
din ce partid politic făceau parte, 


www.dacoromanica.ro 


117 


D-{ Petru Misir a: fost sufletul acestei gazete, 
care de și apărea săptămânal, totuşi prin valoarea 
ei politică ajunsese să steie în fruntea multor ziare 
din Capitala ţării. 

Lin asemenea mod de a face astăzi gazetărie n'ar 
mai putea prinde. «Era Nouă» a fost o gazetă 
prea serioasă şi era scrisă, par'că numai pentru o 
anumită categorie de cetitori, adecă pentru in- 
telectuali. 

Ori cât de serios a fost acest jurnal totuşi n'a 
putut pătrunde aproape de loc în opinia publică. 

Cu toate aceste «Era Nouă» va remâne ca un 
"monument gazetăresc, care reprezintă quintesența 
politică a unui partid compus în marea lui majori- 
tate numai din intelectuali, putem spune, fără a 
greşi, de mâna întâi, 

De bună seamă, gruparea junimistă a influențat 
până la un punct oare care, mersul politicei româ= 
mești şi în special politica partidului Conservator. 

Polemicile conducătorului «Era Nouă» cu so~ 
cialiștii, au avut un mare resunet. 

D-l Petru Misir a fost şi este, înainte de toate, 
un reprezentant de marcă al intelectualității românești. 
Cultura sa vastă nu numai în domeniul juridic, în 
care este considerat ca un fruntaș între fruntaşi, 
ci şi în celelalte domenii, literar, social și economic, 
a fost.pusă la contribuţie în nenumarate rânduri. 

Şi dacă n'a reuşit tot de=auna să fie învingător, 


www.dacoromanica.ro 


118 


a fost însă un luptător curajos, care cu cinste a 
făcut față împrejurărilor ori de câte ori interesele 
grupării junimiste erau puse în cumpănă. 

Se poate spune că D= Petru Misir și mai târziu: 
D- P. Negulescu, valorosul profesor universitar, 
azi la Bucureşti, —au fost singurii cari au luptat 
aproape neintrerupt pentru susținerea prin presă a: 
doctrinei junimiste. In deosebi D=] Petru Misir, a 
fost gazetarul partidului constituţional Ía lași. 

Nu zic că la «Era Nouă» n'au mai fost şi alții 
colaboratori şi încă de seamă.. 

Aceştia însă, erau mai mult nişte mosafiri cari; 
din când în când căutau să-și deie Ía iveală proza 
în care închegau articole fie de nuanţă politică, 
literară sau economică, scrise cu mai mult sau mai: 
puţin talent, dar cari articole, cele mai multe: au 
fost trecute cu vederea. 

Acela însă, în afară, bine'nţeles de Denii P. Misir- 
şi P. Negulescu cari s'adistins din punct de vedere- 
gazetăresc între colaboratorii de la «Erta Nouă», 
a fost D-1 A. C. Cuza, cari a scris o serie tn- 
treagă de articole sociale şi economice şi cari au 
avut un netăgăduit succes pe acele vremuri, 

D-1 A. C. Cuza vedea lucrurile mai clar şi era 
şi mai prevăzător asupra mersului evoluţiei popo” 
rului nostru. Aceasta se datoreşte fără îndoială, 
influenţei socialiste sub care a debutat în viaţa sa. 
politică, socială și chiar literară. 


www.dacoromanica.ro 


119 


Că D-l Cuza n'a putut sta multă vreme în 
gruparea junimistă, se explică destul de uşor prin 
faptul că Desa fiind un spirit mai independent, 
având şi o cultură a cărei bază se găsea la Şcoala 
Socialistă, nu se putea împaca cu doctrina junimistă 
care în privința reacționarismului nu se deosebia 
aproape de loc de partidul Conservator," 

De aceea lam văzut pe D-l Cuza părăsind pe 
junimişti şi căutând apoi să devină cu totul inde- 
pendent de ori ce partid politic, până când a reușit 
să strângă în jurul seu o seamă de cetăţeni cu 
ajutorul cărora încercase să pună baza unui partid 
antisemit, 

Dar despre aceasta vom vorbi mai la vale, 

Ori cum ar fi, însă, D- Cuza remâne unul din 
aceia care a contribuit în destul de largă măsură 
la gloria gazetei junimiste «Era Nouă», 


v 
a 2 


Partidul junimist a avut de sigur oare care bine- 
făcătoare influență asupra spiritului românesc, a~ 
ceasta e de netăgăduit, 

Puţinii sei membri, erau, însă, personalități mar- 
cante din toate punctele de vedere, fiind ca niște 
reminiscenţe ale vechei manifestări intelectuale de 
la « Convorbirile Literare», 

Cu toată superioritatea celor mai mulți dintre 
junimişti, aceştia n'au putut să se afirme ca un 


www.dacoromanica.ro 


120 


partid de guvernământ, cum a fost partidul con- 
servator şi partidul liberal care este şi astăzi cel 
mai puternic şi singurul partid serios de guvernă= 
mânt din ţară, 

Ceea ce însă a influențat în chip covârșitor 
asupra politicei noastre, nu partidul junimist a pu= 
tut influența, ci anumiţi junimişti, cari prin perso” 
nalitatea lor superioară din punct de vedere înte= 
lectual şi social, cum au fost Maiorescu, Carp, 
Marghiloman, V. Pogor, au contribuit, prin cola= 
borarea lor cu partidul conservator la gloria de 
odineoară a acestui partid de guvernământ care 
astăzi a dispărut cu totul. 

Iaşului isa fost dat să se bucure de onoarea că 
tot din sânul său a luat naştere şi gruparea juni= 
mistă, ca şi grupările ‘socialistă şi radical-demo= 
crată, 

Junimiştii in alegeri 


Junimiştii au fost aproape în tot de-auna nişte 
rezleţiți cari așteptau mereu să strângă rândurile 
unui partid mare pentru ca să poată deveni în stare 
ca să guverneze țara. 

Au fost nişte visători cari cu tot întelectualismul 
lor superior şi recunoscut de toţi, n'au putut nici 
odată să devină un partid de guvernământ statore 
nic cum a fost partidul conservator și cum este 
şi astăzi partidul Naţional-Liberal. 

Adversari când ai liberalilor, cind ai conserva» 


www.dacoromanica.ro 


121 


torilor, Junimiştii încercau să profite de împrejurări 
pentru a căpăta când şi când câte un loc în pare 
lament. De aceea și erau recunoscuţi pe vremu= 
rile lui loan C, Brătianu, ca miluiţi ai partidului 
şi guvernului liberal. 

Repetăm, că un Maiorescu, Carp, Marghiloman, 
C, Arion au fost dintre marile figuri ale parlamen- 
tului român, Aceștia, și în deosebi cei doi dintâi, 
și mai cu seamă Maiorescu, au lăsat urme adânci. 
m conducerea ţârii, 

Niciodată, însă aceste personalități ilustre nu s'au 
putut manifesta prin propria lor forță de partid, ci 
în colaborare tot de-auna cu partidul conservator. 

Pe vreme .de alegeri, Junimiştii căutau colabo= 
rarea cu celelalte partide. Ei stăteau la. pândă și 
căutau să vadă unde trage mai greu balanţa. 

l-am văzut colaborând în laşi la alegeri, când 
cu liberalii, când cu conservatorii mai des, când 
cu radicalii și cu socialiștii, dar păstrândueşi în tot 
de=auna independenţa, în ceea ce privește mani- 
festarea lor ca partid, imediat după alegeri. 

Junimiştii erau oameni subțiri, fini cum s'ar zice 
şi de aceea în perioada electorală, de şi în cola- 
borare cu alții, totuşi căutau să se poarte mai de- 
licat mai cu mânuși, având aierul de a condemna 
moravurile electorale de pe atunci, ceea ce, tâsă, 
nusi'impedeca să profite de aceste moravuri pen” 
tru ca să se poată strecura în parlament, 


www.dacoromanica.ro 


122 


La laşi cartelurile electorale dintre junimişti și 
cu celelalte partide se făceau în tot de-auna. Nu 
țiu minte, dacă vre=odată Junimiștii s'au prezentat 
în vre'o alegere, bazaţi numai pe propria lor forță 
electorală. 

Tot desauna ti vedeai când cu liberalii, când cu 
conservatorii, când cu radicalii sau socialiștii. 

În întrunirile la cari luau parte junimiştii în tim= 
pul perioadei electorale dânșii căutau să-și moti= 
veze mai întâi cauza ce isa făcut să se carteleze- 
şi apoi încercau să facă teorii asupra modului cum 
trebuie guvernată ţara, ferindu=se în tot dera una 
de a da vre=o soluţie practică, cum făceau bună=- 
oară conservatorii, liberalii şi radicalii. 

Ei voiau să planeze deasupra tuturor dându-și 
aiere de superioritate față de celelalte partide. 

De şi se arătau refractari, în aparenţă bine'nţeles, 
când discutau cu membrii altor partide, cu privire- 
la mijloacele ce se obicinuiau pe atunci pentru 
«convingerea» alegătorilor, totuși, nu se dădeau la 
o parte şi întrebuințau şi ei aceleași mijloace, - 
conrupţiunea sub toate aspectele ei şi aceasta, fără 
a roşi de alrfel, 

In discuţiile lor, academice în formă, tunau și 
fulgerau contra decăderei morale în care se găsea 
alegătorul român, dar cu toată această protestare,- 
nu scăpau prilejul că atunci când aveau nevoie 


www.dacoromanica.ro 


123 


de alegători, să se supună și ei, repet încă odată, 
moravurilor noastre electorale. 

e altfel nici nu căutau să facă școală cu ale= 
gătorii pentru ai lumina şi scapa de decadența în: 
care se găseau sub regimul de tristă memorie a 
celor trei colegii de odineoară, 

Şi Junimiştii rupeau bancnotele în două şi dă” 
deau jumătate alegătorului sub rezerva că io va: 
da şi cealaltă jumătate dacă-i va vota «cum tre» 
bue», 

Asemenea făceau fel de fel de făgădueli ale- 
gătorilor, aşa că în această privință de conrupere 
nu se deosebiau de loc de bătrânele noastre par= 
tide de guvernământ, ba, spuneau unii, că de multe- 
ori chiar le şi întreceau, 

Această purtare, însă, nu-i impiedeca de loc ca 
după ce treceau alegerile să privească de sus și 
cu dispreţ pe cinstitul alegător cari=i votase, 


D-l Iacob Negruţi 


Dintre candidaţii de pe vremuri ai junimiştilor,- 
acela care înţelegea mai bine politica şi se ocupa 
cu tot dinadinsul de alegători căutând să-i cultive 
pentru ca să-i aibă în tot de»auna Ía dispoziţie -în. 
timp de alegeri, a fost fără'ndoială, DI, Iacob Ne- 
gruți, 


Acesta de şi junimist de marcă, fiind chiar unufi 


www.dacoromanica.ro 


124 


dintre înființătorii acestei grupări, totuși în materie 
electorală avea alte păreri cu desăvârșire opuse de 
a celorlalți junimişti, 

DI. lacob Negruţi, înainte de a părăsi Iaşul, şi 
chiar după ce l’a părăsit, a căutat să steie în strân- 
să legătură cu alegătorii, Era, după cum se spu= 
nea, omul cel mai îndatoritor, simpatic și gata ori 
când să vină în ajutorul cuiva. Deaceea şi ajunse 
o figură populară. 

De cum începea perioada electorală, dânsul se 
găsea neîntrerupt, ziua și noaptea, într'o febrilă 
agitaţie. 

De dimineaţă şi până seara căuta să viziteze 
pe alegători, convingânduei pe unii cu vorba și cu 
făgădueli, pe alţii cu mijlocul bancnotelor rupte în 
«două, DI. Iacob Negruţi se conforma în această 
privinţă, fără absolut nici o rezervă, moravurilor 
electorale de pe atunci, D-sa era omul practic cu 
desăvârşire. Nu se uita la ce spuneau ceilalţi ju- 
nimiști, care după ce treceau alegerile nici nu mai 
voiau să ştie de bieţii alegători. 

DI. Iacob Negruţi continua înainte să se ocupe 
de interesele alegătorilor, 

Ca deputat s'au senator, dânsul era în perma- 
nentă acțiune pe la diferitele ministere şi alte 
autorităţi, căutând să servească pe aceia cărora [i 
ceruse votul. 


www.dacoromanica.ro 


125 


În această privință, după cum am spus, se deo” 
sebia cu totul de ceilalți din gruparea junimistă. 
Desa, o repet, era om practic. Se gândea şi la 


«ziua de mâine» nu numai la cea de azi, când a» 
vea nevoie. 


După cum se vede, bătrânul nostru academician 
a fost, pe vremuri, în ce priveşte bucătăria electo» 
rală, un admirabil şi veritabil coleg al marilor e» 
lectori liberali și conservatori. 

Se poate afirma cu drept cuvânt că DI. Iacob 
Negruţi a fost singurul adevărat elector în toată 
puterea cuvântului, a grupării junimiste din laşi, 

Fără D=sa, alegerile pentru junimiști n'ar fi tn- 
semnat absolut nimic. Deprinși a colabora cele mai 
de multe ori cu guvernul, ori care din cele două 
partide de guvernământ ar fi fost la putere, dânșii 
nu se interesau de cât numai în cele câte=va zile 
ce precedau alegerea, iar apoi nu mai voiau să 
ştie de nimic. 

Această linie de conduită a junimiștilor, e poate 
şi una din cauzele impopularităţii lor. 


2 d 
La] 


Gruparea junimistă, cu tot intelectualismul de 
care făcea atâta caz, n'a putut parveni nici odată 
ca să se afirme, cum am mai ziseo, ca un partid 
serios de guvernământ, 

Aceasta s'a văzut şi mai târziu, când Petre Carp 
a fost insercinat cu formarea guvernului, şi când 


www.dacoromanica.ro 


126 


a fost ales chiar şeful întregului partid conservator. 
N'a putut rezista, pentru motive bine cuvântate, şi 
în primul loc acela că nu s'a încrezut nici odată în 
masa poporului. 

Incheind acest capitol al politicei junimiste, putem 
spune că gruparea aceasta nu s'a ilustrat nici o~ 
dată ca un partid, ci numai prin personalitatea uri= 
așă a unui Tit Maiorescu, Petre Carp, și ma târ- 
ziu prin aceea a unui Ghermani și Costică Arion, 

Totuși în politica generală a ţării noastre, grupul 
junimist a avut un loc de onoare prin aceea că 
membrii săi făceau parte dintre cei mai iluştri ine 
telectuali pe cari iza avut neamul românesc, 


Ioan Creangă în alegeri 


Ion Creangă, marele prozator moldovan a fost 
„considerat ca făcând parte din gruparea junimistă, 
ca unul ce fusese colaborator al <«Convorbirilor 
Literare». 

De sigur că inima şi sufletul seu erau mult mai 
apropiete de această grupare politică, de cât de ori 
care alt partid, 

Cu toate acestea, în perioada electorală Ion 
Creangă se manifesta în chip sgomotos, luând parte 
[a toate întrunirile de prin măhălăli, indiferent de 
cine erau ele convocate. 

Dânsul iubia poporul de jos pe care-l ajuta în 
itot dezauna, umblând pe la toate autorităţile pen- 
tru ca să-i caute dreptatea, 


www.dacoromanica.ro 


127 


Pentru Creangă iera indiferent dacă un alegător 
de prin măhălăli era partizanul unui partid sau 
altul, EI se interesa de fie care şi făcea o gălăgie 
nemai pomenită când vre un demnitar de la vre=o 
autoritate nuel asculta și nu-i dădea dreptate, pe 
care de altfel, nu pentru el o cerea, ci pentru cei 
nevoieși, 

La întruniri lua regulat cuvântul și vorbea în 
graiul lui popular, despre nevoile și nacazurile celor 
oropsiţi. El nu se intimida, şi ce avea de spus, o 
spunea pe şleau, căci era deplin încredințat că 
rosteşte adevărul, şi nu cerea altă ceva de cât să 
se facă dreptate, 

De multe ori întrunirile electorale la care azista 
Creangă, erau un deliciu. Intreruperile sale cu rost 
și cu humor în acelaș timp, făceau de multe ori 
pe orator să=și peardă cumpătul și să nu mai poată 
continua cuvântarea, 

Atunci, însă, când marele povestitor lua cuvân= 
tul, sala if asculta cu atenție, căci toți știau că el 
vorbește pentru interesul obştesc, Săzl fi ferit D-zeu 
pe vre un adversar să-l întrerupă, c'apoi Creangă 
nu mai avea rezerve, îl făcea să-şi eie lumea în 
cap și să apuce Ía fugă fără a se mai uita inapoi. 

Creangă era, nu un agent electoral în înţelesul 
obicinuit al cuvântului, ci un cetățean conștient de 
drepturile sale. El căuta ca să dezvolte în alegători 
sentimentul conștiinţii, și să-i facă să-și deie seamă 


www.dacoromanica.ro 


128 


că a fi alegător, nu înseamnă a fi un simplu ine 
strument al guvernului sau al vre unui alt partid 
politic. 

De aceea Creangă făcea atâta tapaj. 

In perioada electorală el era în elementul seu. 
Atunci să-l fi văzut pe burtăhănosul fost diacon, 
cum de dimineaţă şi până'n noapte cutriera măhă= 
lălile, căutând să convingă pe alegători ca să vo» 
teze candidaţii pe cari ti credea el că merită să 
fie aleşi. 

Dânsul avea mare trecere și de multe ori ale- 
gătorii vizitaţi de Creangă, ti urmau sfatul când 
se duceau la vot. 

Nici odată, insă, Creangă n'a ocupat vreo dem= 
nitate politică , n'a fost nici consilier comunal, nici 
județan macar. EÍ nu umbla după asemenea lohe 
male, cum s'ar zice, şi se mulțumea numai cu 
dăscălia lui de la şcoala primară, 

Dacă făcea politică, o făcea din convingerea 
intimă că trebuie să-și îndeplinească o datorie 
sfântă de cetățean, conştient de drepturile sale, 
dar nu râvnea profituri materiale. 

Din acest punct de vedere loan Creangă a fost 
adevaratul cetăţean, cum foarte puţini se găseau 
şi atunci prin Capitala Moldovei. 

Colaborarea radicalo—junimistă 


La alegerile comunale din 1892 radicalii în co- 
Iaborare cu junimiștii pun mâna pe Primărie, fore 


www.dacoromanica.ro 


129 


mând un consiliu comunal care a făcut epocă tn 
analele politice ale Iaşului, 

S'au ales în acel consiliu comunal mulţi tineri 
radicali şi junimişti, cu toții dornici de muncă și 
gata a întâmpina ori ce, numai ca să poată aduce 
orașului o îmbunătăţire reală şi a pune bazele unei 
gospodării cinstite și folositoare, 

Primar este ales Vasile Pogor unul din bătrânii 
junimişti care odineoară, împreună cu Maiorescu, 
Carp și cu Del lacob Negruţi, a înființat «Cone 
vorbirile Literare» precum și Cercul Junimea. 

Între consilierii junimiști se disting Eugen lonescu, 
Mavrodin, Jean Ghica şi alţi câţiva, iar dintre ra- 
dicali cităm pe Al. Bădăreu, C. Faur, Dr. Rizu 
și alţii. 

Vasile Pogor era o figură cunoscută în laşi, 
căci fusese, până atunci, ministru şi în mai multe 
rânduri ales în parlament, 

Ca primar se împunea, pe de-o parte prin marea 
lui personalitate de om cult, prin cinstea lui și prin 
autoritatea de care se bucura în toate părțile, 

Având un admirabil bun simţ, Vasile Pogor a 
căutat să contribuie cât mai mult la realizarea 
punctelor programului comunal pe care şi-l impu- 
seră ambele grupări colaboratoare. 

Una din cele mai principale opere pe care a 
înfăptuit=o acest consiliu al Comunei laşi, a fost 
clădirea şcoalelor primare, în urma inzistenţilor 

9 


www.dacoromanica.ro 


130 


depuse mai cu seamă de radicali şi în special de 
regretatul Constantin Faur, care în tot de-auna 
după aceea, își făcea un titlu de glorie, 

Asemenea, tot sub acest consiliu, după propu= 
nerea veterinarului comunei, Gh. Jocu, se hotă- 
reşte construirea. unui abator model care a şi 
fost mai apoi clădit după toate indicațiile date de 
Jocu, astfel că acest abator, făcut după toate ce~ 
rințele moderne de atunci putea să rivalizeze cu 
ori care altă clădire similară din apusul Europei. 
Opera aceasta se datorește în totul lui Jocu, care 
prin activitatea şi stăruința ce şi le pusese, ajunge 
să-şi vadă realizat visul său, impodobind bătrâna 
Capitală a Moldovei c'un adevarat monument care 
poate şi astăzi servi ca model tuturor oraşelor 
din ţară. 

Tot sub acest harnic consiliu Comunal, s'au 
mai adus multe și reale îmbunătăţiri orașului nostru, 

Una din cauzele acestei îmbelșugate activități 
comunale, e, fără îndoială, şi aceea a entuzias” 
mului tinerilor radicali și junimişti, cari prin idea= 
fismul lor sincer și dorinţa de a se manifesta ca 
elemente creatoare, au căutat să aducă la îndepli- 
nire un întreg program de gospodărie comunală, 
şi putem spune, în toată conștiința, că au reuşit 
pe deplin. 

Rar s'a mai văzut după aceea un consiliu co” 
munal care să fi lucrat cu atâta tragere de inimă 


www.dacoromanica.ro 


131 


şi să fi adus oraşului laşi atâtea îmbunătăţiri. Doar 
consiliile comunale de sub primariatul lui Nicu 
Gane, care a fost unul din cei mai mari primari 
pe care l'a avut Iaşul vre=odată, se pot compara 
cu acela de sub colaborarea junimisto“radicală, 
Mişcarea antisemită.—D-l A. C. Cuza 

D-l A. C. Cuza, după ce a părăsit pe Socia“ 
lişti unde fusese unul din principalele elemente 
distingându-se ca un talentat poiet în paginile «Con= 
temporanului», în care a publicat vestitele sale 
monoloage care au făcut pe vremuri mult zgomot, 
precum şi câte=va poiezii lirice şi mai cu seamă 
sociale, între care s'a remarcat pe atunci versurile 
cari aveau ca titlu: «La mormântul meu», în care 
se găseşte și faimoasa strofă: 

«<La mormântul meu prieteni lasaţi popii toţi să vie, 
Dar le spuneţi că 'n viață gândul meu a fost ateu, 
C'am privit religiunea ca o goală comedie, 
Spovedania minciună şi prohodul o prostie, 
Şi că cerul pentru mine a fost fără Dumnezeu», 
1şi schimbă cu totul părerile de altă dată, devenind 
un bigot chiar, al creștinismului. 

Trebuie de remarcat că D-i A. C. Cuza este 
primul și singurul până azi, poiet român care a 
cântat cu atâta uşurinţă şi talent ateismul, în 
versuri admirabile ca formă. 

Ín această privinţă, adică în ce priveşte poiezia 
„ateistă, Desa e un novator în literatura românească, 


www.dacoromanica.ro 


132 


După ce a părăsit apoi pe Socialiști, trecând în 
gruparea junimistă în care de asemenea s'a mani- 
festat ca un factor însemnat, colaborând cu mult 
succes la «Era Nouă», gazeta junimiștilor ieşeni, 
după ce iarăși, după câţi=va ani, părasind şi a- 
ceastă grupare, şi rămâne câteva timp un izolat, 
D=i Cuza îşi formulează un program politic având 
la bază doctrina naţionalismului sub forma celui 
mai aprig antisemitism, 

În jurul său încep a se strânge tineri studenţi, 
precum şi câţiva profesori şi mai mulți cetăţeni 
și înjgheabă astfel, cu timpul, un partid cu velei= 
tăți chiar de guvernământ. 

Încetul cu încetul propaganda zisă naționalistă 
dar sub aspectul antisemitismului, începe a se in- 
tinde, fără însă, să prezinte vre-un caracter grav, 
cu toată încercarea unor pescuitori în apă tulbure 
de a da o formă accentuată prin manifestări ce a~ 
veau drept consecință spargerea de geamuri și mo- 
lestarea câtor=va evrei, 

Acei însărcinați cu menţinerea liniştei şi a si- 
guranţei cetăţenilor, nu prea dădeau mare impor” 
tanță acestor încercări de manifestaţie antisemită, 
mai cu seamă că nici unul din cele două partide 
de guvernământ nu priveau lucrurile decât ca niște: 
simple copilării, sau încercări neputincioase ale 
unor naționaliști prea svăpăiaţi, cari nu puteau fi 
|uaţi în serios. Această propagandă antisemită, 


www.dacoromanica.ro 


133 


prindea totuşi rădăcini în lumea creştină de pria 
măhălălile mărginașe ale oraşului, până ce în ziua 
de 16 August 1899 s'au produs evenimente de 
așa natură în cât a dat de gândit serios condu- 
cătorilor Satului, 

In acea zi are loc în sala Circulut Sidoli o 
mare întrunire publică convocată de un comitet 
adhoc în fruntea căruia se găsia răposatul maior 
Manolescu — Miadian, D-1 A. C. Cuza, considerat 
atunci ca şeful antisemiţilor, stadentul Lascar Tă= 
răbuţă precum şi alți câţiva cetățeni şi studenți, 

Intrunirea a fost populată cu foarte mult popor 
și in special cu mahalagii de la periferia orașului. 

Oratorii cari s'au perindat la tribună au fost 
deso vehemenţă netnchipuită la adresa populaţiunei 
evreeşti, 

Cu toate acestea, nimeni nu credea că această 
intrunire va avea imediat ca rezultat o manifestaţie 
zgomotoasă pe străzile orașului, urmată cu spar= 
gerea geamurilor de la prăvăliile și casele evreilor. 
Au fost de asemenea mai mulţi răniți și dintro 
parte şi din alta. 

La cârma ţării se găseau atunci conservatorii ; 
prefect al Poliţiei ieșene era D-1 Nicu Cananău. 

Autorităţile de și au fost înştiințate din vreme 
despre această întrunire cu caracter antisemit, totuşi 
nu puteau crede că se va ajunge Ía un așa rezultat 
care să amenințe pentru moment [iniştitul nostru 


www.dacoromanica.ro 


134 


oraș, şi'ntr'adevăr lucrurile luaseră o întorsătură 
ingrijitoare. 

Întervenind autoritățiie în drept, de și după ce 
se produsese scandalul, s'a pus capăt tulburărilor, 
prin arestarea a câtorva studenţi şi mahalagii cari 
au şi fost daţi în judecata Curţei cu juri, care, 
însă isa achitat, cum se întâmplă mai tot de-auna 
în asemenea împrejurări. 

Cu toate că această manifestaţie cu caracter 
anarchic n'a produs efectul la care, de sigur, se 
așteptau aceia cari lau provocat, totuşi, a avut un 
mare răsunet în ţară şi în străinătate, unde anumiţi 
interesaţi căutau să ponegrească țara prin anunțarea. 
în presa străină că s'ar fi ucis un număr mare de 
evrei şi s'ar fi devastat sute de case. 

E de prisos să mai adăogăm că și'n oare care 
presă din Bucureşti, aceea cu caracter zis indepen= 
dent, s'au anunţat multe neadevăruri, dându=se o 
proporţie exagerată mișcărei antisemite de la lași. 

Ziarele străine au dus atunci o campanie vio” 
lentă contra României ca și cum s'ar fi petrecut 
lucruri de aşa natură în cât să fi pus în cumpănă 
înseși existența Statului, 

De altfel, asemenea campanii s'au dus şi se duc 
și astăzi, contra ţării, de cătră anumiţi interesați 
ce caută să speculeze şi să profite pentru aşi sa- 
tisface interesele pur personale. 

Aceasta e fapt precis, ori cât ar căuta zişii 


www.dacoromanica.ro 


135 


«independenţi» să se ascundă sub masca democra= 
tismului și a umanitarismului. 

Asupra acestei chestiuni vom vorbi pe larg mai 
la vale. 


i 
bei w 


Naționalismul aşa cum trebuie să fie înțeles de 
ori ce bun cetățean, cu dragoste de pământul a- 
cestei țări, este de cele mai multe ori confundat cu 
antisemitismul care, nu trebuie privit ca o doctrină 


serioasă. 
Nu se poate concepe ca un bun şi serios cetă” 


tean să nu fie, înainte de toate, naţionalist, adică 
să ţină la pământul în care s'a născut, crescut și 
trăit toată viaţa. Ar fi o crimă pentru acela care 
n'ar corespunde acestui sentiment. 

La noi s'a confundat mai tot de=auna naționalismul 
cu antisemitismul, și din această cauză s'a produs 
foarte de multe ori o confuziune care a avut drept 
rezultat manifestări ce nu cadrau de loc cu firea 
blândă și îngăduitoare a Românului. 

Nu putem susține că mulţi din antisemiţii de la 
noi n'ar fi sinceri în modul lor de a vedea, dar 
aceștia sânt tocmai acele spirite care sânt departe 
de a avea o concepție serioasă, bazată pe tapte 
concrete care'ntr'adevăr să-i îndrituiască de a pro- 
paga ura și disprețul cătră aceia cari li se par că 
ar căuta să distrugă tot ce este băștinaș, naţional 
şi românesc în această țară, 


www.dacoromanica.ro 


136 


Că sânt şi dușmani cari caută să ne zugrume, 
aceasta este un adevăr ce nu poate fi pus la tn- 
doială. Dar în contra acestora, avem, slavă Dom- 
nului, destule legi, sântem destul de îngrădiți, aşa 
că pericolul nu este atât de groaznic după cum 
incearcă să ni-l arăte unii dintre antisemiţi,. 

Sânt, însă, şi unele spirite cu pretenţii de cultură, . 
de savanţi chiar, cari orbiţi de patimă sau calculaţi 
mai de grabă pentru a ajunge la oare care situaţii 
şi ași face popularitate, nu vor cu nici un chipsă 
privească problema socială, economică și culturală 
a neamului nostru, de cât numai prin prisma an- 
tisemitismului, 

Aceștia, îşi dau perfect seamă că antisemitismul 
propagat de dânșii e o platformă pentru aşi satisface 
anumite interese personale, iar nici de cum fa 
folosul neamului nostru. 

Ceea ce e trist, însă, această plantă otrăvitoare 
prinde rădăcini şi se aclimatizează cu multă uşu= 
rință în pătura incultă de prin măhălăli, mai cu 
seamă. 

Asemenea şi o parte din tineritul nostru studios, 
păşeşte pe această cale periculoasă, în loc să=şi 
caute de carte şi să lucreze în spiritul adevaratului 
naționalism, prin propagarea în pătura de jos a 
sentimentelor noastre cu adevarat naţionale, 

Ce n'ar putea face pentru popor această tine» 
rime dacă ş'ar înţelege cum trebuie menirea ei! 


www.dacoromanica.ro 


137 


A sparge geamurile de pe la casele acelora cesi 
crede că ni sunt dușmani, ai molesta când ne 
-cad la îndămână, ai opri să asculte cursurile pro- 
fesorilor la Universitate, a face grevă atunci când 
autorităţile în drept intervin pentru a se pune capăt 
unei stări de lucruri cari numai cinste nu ni pot 
face, ca popor civilizat cum ne pretindem, nu e o 
soluţie, nici din punct de vedere naţional, nici din 
punct de vedere umanitar, 

Inainte de toate se cere ca să nu se provoace 
in ţară perturbare, ceea ce, din nefericire, de o 
bucată de vreme, avem, şi aceasta datorită, bine 
'nţeles acelora cari caută să folosească personal, 
fără să-şi deie seamă că prin asemenea procedee 
se aduce stânjenire bunului mers al treburilor din 
făuntrul țării, şi amenințări din partea dușmanilor 
de peste hotare, 

Tinerimea, cea universitară mai cu seamă, ar 
trebui să cugete mai serios şi să caute cu tot 
- dinadinsul ași da seamă de pericolul ce poate să 
aducă o asemenea manifestare care nare la bază 
altă ceva de cât îndrumarea spre decaderea morală, 
socială, economică şi culturală a poporului nostru. 

Astăzi, mai cu seamă, în urma rezboiului care 
ne-a strâns pe toţi Românii în hotarele noastre 
etnice, avem nevoie mai mult de cât ori când să 
trăim în liniște şi armonie şi să căutăm a nereface 
pentru ca să ajungem cât mai repede la normalizare. 


www.dacoromanica.ro 


138 


Şi pentru aceasta se cere bun simț înainte de: 
ori ce, se cere cultură serioasă, dor de muncă şi. 
dragoste adevarată pentru neam și ţară, 

În asemenea condițiuni, putem spune numai, că 
ne îndeplinim datoria de buni români, de buni na- 
ţionalişti, și atunci nici aceia pe caresi socotim 
dușmanii noştri din lăuntru, nu vor mai da ocazia 
ca să se pună în gardă socotindu=ne pe noi ca 
dușmanii lor, 

A munci pentru rădicarea morală, economică şi 
culturală a poporului, 'înseamuă a face naționalism 
și acest naționalism trebuie să fie călăuza ori cărui 
bun cetățean român, 

Altfel cădem în ridicol, ne distrugem şi rămânem 
în urmă cu progresul, cu civilizaţia. 

Aceste spuse, să trecem mai departe şi să vedem 
cum s'au perindat diferitele evenimente în Capitala 
Moldovei. 


Ruptura între socialişti 


Partidul socialist condus de D=l loan Nădejde şi 
de mult regretatul Vasile Gh. Morţun, începuse 
de câtva timp să se cam sdruncine, mai cu seamă 
că Del I. Nădejde plecase la Bucureşti unde luase 
conducerea ziarului «Lumea Nouă», prima gazetă 
socialistă română cotidiană. 

Intre conducătorii loan Nădejde și V. Gh. Mor= 
tun pe de o parte, şi alte câte=va elemente ce 
pretindeau că sunt şi ele conducătoare, pe de altă 


www.dacoromanica.ro 


139 


parte, se .iveşte o gravă neinţelegere care duce la 
o ruptură definitivă între socialişti. 

Intre acei cari au provocat ruptura în partid, 
trebuie menţionat în primul rând Del Dr. Ghelerter 
care și astăzi, încă, continuă să lupte în rândurite- 
grupărei socialiste moderate, 

Dorul Ghelerter împreună cu Max Wexler și 
alți câţiva tineri din laşi, scot ziarul <Lumina», 
organul de publicitate a disidenţei socialiste. Acest 
ziar, însă, cum era și firesc, n'are viață lungă, 
căci după cât=va timp dispare, 

Asemenea nici «Lumea Nouă», ziarul cotidian 
oficial al partidului socialist român, nu mai poate- 
rezista, După câţi=va ani e nevoit, dar, să-și Ince- 
teze aparițiunea, mai cu seamă că D-nul lon Nă- 
dejde şi reposatul Vasile Gh. Morţun se convin- 
seseră că, în împrejurările de atunci, o luptă ori 
cât de îndârjită contra partidelor de guvernământ, 
Liberal şi Conservator, nu poate duce la nici un 
rezultat favorabil, ceea ce ti face ca împreună cu 
majoritatea partidului socialist să încerce a se a» 
propia de partidul liberal în care vedeau, și se 
convinseră, că numai prin acest partid se poate 
ajunge la o soluţiune care să satisfacă până la un. 
punct oare care revendicările democratice ale so- 
cialiştilor români. Ramura socialistă în frunte cu 
D=rul Ghelerter a continuat lupta şi o continuă şi 
astăzi cu multă patimă contra partidului naţional 


www.dacoromanica.ro 


140 


liberal, cu toate că acest mare și vechiu partid de 
guvernământ a înfăptuit cele mai salutare reforme 
democratice în ţara aceasta, dând votul universal, 
făcând împroprietărirea țărănimei şi egalând în toate 
drepturile Românilor, pe străini, 

Ceea ce au înţeles pe deplin adevărații socialişti 
români, cu D=] loan Nădejde și V. Gh, Morțun, e 
faptul că evoluţia socială nu se poate face de cât 
pe cale normală, iar nici de cum prin revoluții sau 
încercări anarchice cum vor comuniștii și bolcevicii, 

Acest lucru, pare că nusl prea înțeleg, sau poate 
Chiar nu vor să-Í înţeleagă socialiștii zişi moderați 
de la noi din ţară, în fruntea cărora se găsesc 
Denii Dr, Ghelerter şi Ilie Moscovici, 

În lași mișcarea socialistă începe să decadă, 
mărginindu=se numai și numai la recrutarea ele= 
mentelor inculte formate din porecliţii funcţionari 
comerciali, sau mai bine zis din băieţii de prin 
prăvălii. Cu asemenea elemente socialismul de a~ 
stăzi nu poate avea alt rezultat de cât al celei 
mai dezgustătoare privelişti, când vezi pe toți ne- 
chemaţii, pe toți inculții căutând să răstoarne 
starea socială existentă prin mijloace de multe 
ori criminale. Că se găsesc printre aceste speci- 
mene de inconştienţi şi unele elemente culte, dar 
acestea din urmă urmăresc scopuri subversive, cei 
mai mulți fiind în solda dușmanilor ţării noastre. 

Atentatul de la Senat în care şa găsit moartea 


www.dacoromanica.ro 


141 


bunul român Dim. A. Greceanu, și alţi câţiva 
nevinovaţi, nu este de cât rezultatul funest al miş- 
cării zise socialiste condusă de acei cari caută să 
servească interesele străinilor, dușmani ai țării și 
neamului românesc. 

Că unii din acești conducători nu admit mije 
loace de luptă, criminale, se prea poate, dar nu 
e mai puţin adevărat, că la școala lor au învăţat 
elementele distrugătoare să devină periculoase, căci 
neințelegând adevărata doctrină socialistă așa cum 
au formulato marii cugetători de odinioară, se 
dedau, unii conștient alţii inconştient fa acte re- 
probabile de ori ce minte sănătoasă. 

Nu e de mirare, dar, când vedem astăzi o 
seamă de nenorociţi care=și zic socialiștisrevoluţie 
onari, sau mai bine spus, bolcevici sadea, stând la 
ordinile bandiţilor care conduc actualmente fostul 
imperiu rusesc, şi de Ía cari se inspiră şi vor să 
introducă și la noi în ţară teroarea sub toate ase 
pectele ei singeroase, pentru a se putea întrona 
apoi un regim anarhic care să ne distrugă și țara 
şi neamul, aşa cum se petrece astăzi în Rusia. 

Cu toate aceste sunt unile spirite cu pretenţii 
de cultură care să găsească îndreptăţite apucătu= 
rile unor asemenea detracaţi. Din fericire aceștia 
nu sunt români, ci străini, şi în contra cărora avem, 
slavă Domnului, destule legi care să ne ocroteastă 
şi să-i impiedice de la criminalele lor scopuri. 


www.dacoromanica.ro 


142 


Intre Socialişii şi Liberaii.—D-i C. Siere 


Am spus că odată Socialiştii divizați, ramura 
„condusă de D-1 Ion Nădejde şi regretatul V. Gh. 
Morţun începe să se apropie de partidul Național- 
Liberal, cu care de altfel, în vreme de alegeri se 
cartelau cu el. 

Donul Ion Nădejde și Vasile Gh. Morţun, la 
început în entuziasmul lor tineresc, crezură că i 
deile socialiste vor priide repede în România și 
că în curând starea socială a ţării se va schimba 
„conform punctelor din programul socialist. 

Cu timpul s'au convins că omenirea își ur- 
mează evoluţia în mod normal și că nimic în lume 
nu poate face ca s'o oprească în loc sau să o 
accelereze prin întrebuințarea mijloacelor ori cât 
ar fi acestea de revoluţionare şi sângeroase. 

Apropierea Socialiştilor români de partidul li- 
beral, precum și influența indirectă a radicalilor, 
au resfrins asupra acestui bătrân partid de guver= 
nământ o mare binefacere, căci cu tot reacţiona» 
rismul unora din conducători, a trebuit să pri 
mească multe reforme democratice pe cari le re- 
clamau împrejurările și timpul. 

În lași în această vreme își face apariţia un 
tânăr student, venit din Basarabia, care aduce o 
nouă îndrumare in corpul studenţimei noastre. 

E D-l Constantin Stere, foasta victimă a regi» 


www.dacoromanica.ro 


143 


-mului țarist care l'a trimis în Siberia unde a stat 
mai mulți ani ca proscris politic. 

Venind în lași Desa a fost îmbrățoșat cu toată 
căldura de tineretul nostru de atunci, în fruntea 
căruia se pusese, căutând să deie o nouă îndru= 
mare mişcărilor studențești. 

Şi a reușit, căci prin inteligența și cultura lui 
superioară, prin simpatia ce o radia în toate păr“ 
tile, ca român basarabean şi ca om, prin infăţo= 
şarea lui originală, purtând o barbă bogată, mus= 
tăţi stufoase, şi cu greutatea de a se exprima în 
româneşte, atrăgea asupra sa toate privirile şi toți 
-căutau să se apropie de el. 

La întrunirile studenţeşti, simpaticul băsărăbean 
se impusese mai mult ca ori cari altul. Cuvân= 
tările sale erau rostite din toată inima, și convine 
gerea adâncă a celor ce susţinea era dovada cea 
mai bună că tineretul nostru universitar trebuie 
să-şi schimbe îndrumarea de până atunci și să 
intre într'o nouă fază, aceea a studentului serios 
care să contribue și el la rădicarea nivelului so~ 
cial şi cultural al țării, iar nu această îndrumare 
să fie apanajul numai a celora ce guvernează ţara. 

Prin urmare, D=l Stere aducea o notă nouă, care 
face o enormă schimbare în viața studențească. 

Până la venirea D-lui Stere în Iași, studențimea 
noastră împărţită în două tabere, socialistă şi na» 
ționalistă, nu se manifestase încă de cât în rare 


www.dacoromanica.ro 


144 


ocaziuni, dar și atunci prea puţin pentru ca să 
merite adevarata admiraţie. 

Congresele anuale studenţeşti, făceau să se mai 
vorbească de ei, și ti bine și în reu une ori. 

Era totuși o viaţă studenţească mult mai serioasă 
de cât cea de astăzi, a cărui program se mărgi= 
nește acum, în primul rând, a provoca mereu greve 
și a căuta să impună factorilor responsabili cari 
conduc ţara, să se conformeze moţiunilor ce le vo- 
tează în întruniri clandestine de multe ori, și cu 
caracter anarhic, 

Despre viaţa studențească de astăzi, se va găsi 
de sigur, mâine, cine să vorbească şi să opună în 
adevarata ei lumină, fără pic de părtinire, fără nici 
o influență, fără să caute, nici a o ponegri din rea 
voinţă, nici a-i aduce laude care nu le-ar merita, 

Viitorul e cel mai imparţial judecător ; să lăsăm 
dar această sarcină viitorului ascuns în ziua de 
mâine, ca să se pronunţe în toată libertatea despre 
viața studenţească de acuma, după cum, credem, 
și noi astăzi, că ne pronunțăm în deplină libertate 
și imparţialitate despre studenţimea trecutului. 

Aceste spuse, să trecem mai departe la epoca 
studențească ieșană, marcată prin personalitatea 
extraordinară a studentului de atunci, Constantin 
Stere, 

Am zis că D-l Stere aducea o notă nouă în 
mișcarea tinerimei noastre studioase, aceea de a 


www.dacoromanica.ro 


145 


face din student un factor conştient de menirea lui 
şi de responzabilitatea ce trebuie s'o aibă pentru 
viitorul țării, 

Până atunci studenţimea noastră, de şi serioasă 
până Ía un punct în ceea ce privea îndatoririle 
de a învăţa şi trece examenele regulat, nu se 
înteresase aproape de loc, în afară bine'nţeles de 
cei câţiva studenţi socialişti, — de a contribui fa rădi= 
carea păturei de jos a populaţiunei, sau mai bine 
zis a ţărănimei, 

Singurul lucru ce=l făceau atunci studenţii a 
fost că ţineau aprinsă facla naţionalismului sincer 
şi serios, luând parte în tot de»auna la diferitele 
meetinguri ce adesea le provocau ei pentru a se 
protesta contra asuprirei românilor de peste Car= 
paţi şi Prut, 

Nimic de obiectat contra unei asemenea pro= 
cedări, ba merită chiar toată admiraţia şi recunoşe 
tinţa întregului neam românesc, 

Faza în care intrase tinerimea universitară din 
laşi prin noua orientare dată de Del C. Stere, e 
cea mai splendidă din toate fazele prin care a trecut 
vre=odată tineretul universităţii noastre, 

Tânărul student de atunci, C, Stere, avea un 
plan bine şi real alcătuit în ceea ce privea rolul 
studentului ca factor al răspândirii culturii în pă- 
turile de jos, şi mai cu seamă în pătura țărănimii, 

Desa însă, vedea şi mai departe, era omul cu 

10 


www.dacoromanica.ro 


146 


vederi largi de tot şi ceea ce=l preocupa în primul 
rând era viitorul ţării, era democratizmul care=l 
obseda în ori ce moment, era schimbarea organi= 
zaţiei sociale într'o alta mai bună, în care să nu 
mai fie apasaţi şi apăsători, toți să muncească şi 
toți să se bucure de binefacerile muncii lor. 

D-1 C, Stere înțelegea starea de fapt de Ía noi 
în ţară, şi de aceea gândul seu mergea până a se 
uni cu partidele burgheze contra cărora de altfel 
avea o aversiune destul de pronunţată, — numai ca 
să poată realiza, în parte macar, şi cu încetul, u= 
nele puncte democratice din programul ce şi-l al- 
cătuise, — căci trebue de recunoscut, că D= C. 
Stere, de şi socialist— revoluționar în tinereţă şi 
ca dovadă exilarea sa de cătră regimul țarist, 
în Siberia, — totuși avea o concepție proprie asupra 
doctrinei socialismului, 

Privirile sale se indreptară atunci spre junimişti 
şi iată-Í într'o bună zi că se trezeşte colaborând la 
«Era Nouă» prin o serie de articole care au 
atras, într'u cât=va, atenţia oamenilor noştri politici, 

Nu trece, însă, mult timp și d=sa probabil con- 
vingându=se că gruparea junimistă nu are nici o 
şansă de a guverna, şi prin urmare, alăturându-se 
de această grupare, nu=și va putea realiza nici o7 
dată visul seu scump de a contribui efectiv la 
democratizarea țării, se retrage de la «Era Nouă» 
şi-şi indreaptă privirile şi gândul spre partidul de 


www.dacoromanica.ro 


147 


guvernământ, Naţional-Liberal care reprezenta a» 
devărata burghezie românească. 

In acelaş timp se grupează în juru=i o pleiadă 
de tineri culți și devotați cu desevârșire cauzei 
democratismului, cu care pune bazele unei gru= 
pări, sau mai bine zis, unui cenaclu poporanist, 
fără însă a rupe legătura cu partidul Socialist con- 
dus: de D-[ Ion Nădejde şi regretatul Vasile Gh. 
Morţun. 

Dintre tinerii de pe acea vreme cari s'au strâns 
în jurul D-lui C. Stere, trebuie menţionat în pri 
mul rând D-nii : G. Ibrăileanu, Ion Botez, M. Carp, 
Dim. Patraşcanu, rezretaţii Raicu Ionescu — Rion C, 
A. Teodor şi alți câţiva încă. 

Acest cenaclu avea mai mult un caracter literar, 

Atunci apare şi «Evenimentul literar» la care 
scrie tinerimea din jurul D-lui Stere. 

«Evenimentul literar» a avut un mare răsunet 
în țară, Articolele d-lor C. Stere şi Ibrăileanu 
precum şi acelea ale mult regretatului Rion, au 
adus o notă nouă, când sa ivit şi cunoscuta po» 
(emică dintre Vlăhuţă şi D-r Ureche pe de-o parte, 
şi Anton Bacalbașa pe de alta, cu privire la 
problema: Artă pentru artă, sau Artă cu tendinți. 

Despre influența ce=a avut=o revista «Eveni= 
mentul literar» asupra mișcării noastre literare de 
„pe acele timpuri, vom vorbi mai târziu. 

„Să venim dara acţiunea politică a D-lui C, 


www.dacoromanica.ro 


148 

Stere și să vedem marele aport adus de d=sa în 
partidul libecal-naţional, căci, fostul şef al popo= 
raniştilor, prin superioritatea necontestată de ni~ 
meni a personalității sale, a avut o influență co~ 
vârşitoare, alături de aceea a D-lui Ion Nădejde 
şi Vasile Gh. Morţun, asupra întregei politici roe 
mânești, 

Am spus mai sus că D=] C, Stere începuse 
să-şi îndrepte privirile spre conducătorii burgheziei 
noastre, şi'n special spre partidul Naţional-Liberal, 
urmând în această privință pe D-[ lon Nădejde şi 
pe V. Gh. Mortun. Dal C. Stere de şi încă ne~ 
înregimentat oficial în partidul liberal, totuşi înce= 
puse a se manifesta pe faţă, fie prin presă, fie 
prin întruniri publice, Mai mult încă, d-sa pri- 
meşte să figureze pe lista Consiliului comunal lie 
beral, şi este ales chiar ajutor de primar în care 
demnitate s'a remarcat în chip deosebit, fiind unul 
din cei mai buni membri ai administraţiei pe care 
ira avut comuna lași, 

Odată făcut acest pas, nu mai era nici o îndo= 
ială pentru nimeni că drsa se va înscrie în par- 
tidul Naţional Liberal împreună cu socialiștii cari 
urmau pe V, Gh. Morţun şi D-1 Ion Nădejde. Şi 
întradevăr faptul se îndeplineşte curând. 

O nouă viaţă începe par'că a trăi vechiul şi 
marele 'partid Naţional»Liberal. Influenţa Socialiş- 
tilor este uimitoare, totul începe a se transforma, 


www.dacoromanica.ro 


149 


în acest partid, O altă mentalitate se produce, 
mai ales în tineretul partidului care începuse să 
vadă zorile unei noi îndrumări spre o viaţă cu 
totul alta de cât cea de până atunci, 

Curentul democratic introdus de socialişti pore= 
cliți cu numele de tinerimea generoasă, începe a 
cuprinde tot partidul, şi însuşi Dim. A. Sturdza, 
care ori ce s'ar spune a fost un reacţionar, începe 
a se convinge mai de voie, mai de nevoie, că de- 
mocratizarea partidului şi a ţărei se impune şi 
„ori ce împotrivire este de prisos, 

Totuşi, Dim, A. Sturdza împreună cu mai mulți 
fruntaşi, unii din ei foşti pe vremuri colaboratori 
ai marelui Ion C. Brătianu, încearcă să temporie 
zeze cât mai mult curentul demoaratic, prin tel 
de fel de chipuri, dar fără să poată reuşi, căci 
-democratismul se încuibase adânc în partidul liberal. 

In acelaş timp Gh, Panu fuzionează cu partidul 
“Conservator şi caută să introducă şi în acest 
partid reacţionar, curentul sănătos al democraţiei 
şi trebuie de recunoscut că s'a reuşit, Marele ro- 
mân și barbat de stat Take Ionescu, pe atunci un 
factor preponderent în partidul Conservator, nu se 
arată de loc refractar noului curent, ci din potrivă 
il ajuta pe cât îi sta la îndămână, 

Trebuie de ştiut că în partidul conservator, 
zeacționarismul forma adevarata doctrină politică, 
de la care bătrânii conducători, în frunte cu neuie 


www.dacoromanica.ro 


150 


tatul Lascar Catargiu, nu voiau: cu nici un chip» 
să se abată câtuși de puţin. 

Take Ionescu prin superioritatea inteligenţei şi. 
spiritului seu modern, privea situaţia dintr'un punct 
de vedere mai înalt şi era convins că o schimbare- 
se impune în conducerea partidelor, cari trebuiau 
să se călăuzească după cerinţele timpului, să pri- 
mească oare care reforme şi să se pună în cone 
cordanță cu noile idei democratice. 

Faptul că şi în partidul conservator, începuse, 
graţie lui Gh. Panu şi Take Ionescu să pătrundă 
oare care spirit de democratizare, a dat imbold și 
mai mare tinerimei generoase din partidul Naţional 
Liberal spre a păşi cu paşi repezi spre noile re= 
forme binefăcătoare pentru ţară. 

Tinerii liberali din partid, în frunte cu în veci 
neuitatul loan I. C. Brătianu, se pun chezășie pen“ 
tru a se accelera cât mai curând de a se aduce la 
îndeplinire punctele mai principale ale democratise 
mului, 

Din acest moment situaţia politică a lui V. G. 
Morţun şi a D-lui C. Stere începe să prepondereze 
în partid, 

Se pun bazele unui nou program de guvernământ 
şi cu toată opunerea îndârjită a lui Dim. A. Sturdza 
şi a câtorva din bătrânii noştri reacționari, totuși 
se reuşeşte, şi astfel marele partid Naţional Liberal 
îşi înscrie în program reforma electorală prin in= 


www.dacoromanica.ro 


151 


troducerea votului obştesc, împroprietărirea și alte 
câteva reforme democratice, 

De şi Sturdza reuşise până la un punct să teme 
porizeze aceste reforme, căci el privea realizarea 
lor într'un viitor prea îndepărtat, totuși tinerimea 
liberală nu se descurajase, ci, dimpotrivă iea un 
avânt și mai mare pentru aducerea fa îndeplinire 
a noului program. 

La lași în special, curentul democraţiei se ace 
centuiază din ce în ce mai puternic. 

Personalitatea D-lui C. Stere se impune din zi 
în zi tot mai mult, atât la București cât şi la laşi. 

De şi înregimentat în partidul Naţional Liberal, 
totuşi: D=] Stere nu-şi uită cenaclul literar, pe care, 
de altfel începe a-l transforma într'o bisericuță 
politică, formând, nu o disidență, ci un fel de stat 
major care privea prea de sus organizaţia Jiberală. 

Incunjurat numai de intelectualii foști socialişti, 
d=sa aproape nici nu voia să ştie de ceilalți membri. 

Blândul şi neuitatul Petru Poni, președinte pe 
atunci al clubului liberal din laşi, om cu multă 
prevedere, bun simţ și cu tact, este, încetul cu 
încetul minat de pretinsul stat major al liberalilor 
din laşi, 

Intrigi peste intrigi, cancanuri peste cancanuri se 
petrec zilnic pentru ca Petru Poni să lese şefia 
partidului, ceea ce s'a şi întâmplat mai târziu íin- 
tr'o atmosferă destul de sgomotoasă. 


www.dacoromanica.ro 


152 


Nu voiu căuta să inzist asupra acestei chestiuni, 
lăsând ca alții, întrun viitor mai mult ori mai puţin 
Andepărtat, să vorbească cu nepărtinirea omului 
neînfluențat de sfera de acţiune în care se petrec 
faptele, 

D-l Constantin Stere devine, prin urmare, nu 
șef al organizaţiei Naţional-Liberale la Iași, ci mai 
mult: un adevarat stăpân, un satrap—ierti=mi=se 
expresia, — înaintea căruia nici un membru din club, 
chiar dintre cei mai bătrâni, - din cari unii erau o 
glorie a neamului românesc, cum au fost un Nicu 
Gane, un Poni, un Pandele Zamfirescu etc.—nu 
puteau să-și spună cuvântul în toată libertatea, 
cum fusese până atunci sub șefia unui Gheorghian, 
Gh. Mârzescu şi Petre Poni. 

D=l C. Stere trona prea de sus, considerându-se 
ca un Joe Olimpicul, pentru care toți muritorii de 
pe pământ nu însemnau nimic, 

Inchis în cabinetul revistei « Viața Românească, — 
revistă despre a cărei influenţă binefăcătoare asupra 
mişcărei noastre culturale vom vorbi mai încolo, — 
şi încunjurat de cei cinci=șase intelectuali de marcă, 
hotărea și dispunea de întregul partid de la Iași, 
al cărui șef era. 

Autoritarismul și-l impusese mai mult prin un 
fel de teroare, căci D-sa nu voia să cunoască nici 
macar membri clubului, pe carezi considera ca nişte 


www.dacoromanica.ro 


153 


“simple instrumente de care să dispună după bunul 
seu plac. 

De altfel, D-1 Stere nu inceta să-și facă aureola 
de mare democrat, de om providenţial, de cel mai 
mare politician al neamului românesc. Pentru d-sa 
părea că fruntașii partidului Naţional Liberal, acei 
-cari au dus pe umerii lor toată greutatea şi cari au 
contribuit la rădicarea ţării prin marile lor servicii, 
nu înseamnă nimic, şii considera ca pe nişte simple 
cantităţi neglijabile, de care nu voia să ţină absolut 
de loc seamă. 

D-l C. Stere începuse să se creadă singurul 
om din ţara românească în stare de a o conduce; 
singurul democrat, singurul maistru care să deie 
direcția încotro trebuie să meargă Statul. Toţi cei= 
lalți nu preţuiau în ochii sei absolut nimic. Se 
credea, prin urmare, unicul, zeul înaintea căruia 
nimeni nu trebuia să i se opuie. 

Că a avut o intluență destul de mare asupra 
conducătorilor țării, e de netăgăduit. Spiritul seu 
autoritar, cultura sa vastă și în multe direcţiuni, 
inteligența=i superioară şi mai ales curajul cu care 
aborda ori ce chestiune şi pe ori cine, au făcut 
din d-sa un om de temut, un om de care trebuia 
să se ţină seamă în ori ce împrejurări, şi poate că 
aceste” calități cu care este înzestrat, au fost, până 
Ja un punct oarecum de folos şi pentru partidul 
Liberal-Naţional, şi pentru ţară. 


www.dacoromanica.ro 


154 


Nu putem contesta și nu se va găsi nimeni 
care să-i conteste marile sale calități, Dar nu e 
mai puţin adevarat că această atitudine de satrap, 
a avut şi o influență dezastroasă, din multe puncte 
de vedere, 

Am spus mai sus că Dal C., Stere considera 
membrii clubului Naţional-Liberal al cărui preșe» 
dinte era, ca pe nişte simple manechine cari trebuiau 
să se supuie capriciilor sale, fără absolut nici o- 
împotrivire cât de slabă. 

D-sa decreta după bunul seu plac şi după al 
celor câţiva devotați personal, situaţia ce trebuia 
să o aibă ifruntaşii clubului, oameni bătrâni, cu 
experiența îndelungată şi cu o importanță deosebită 
în partid, 

D-l C. Stere prin satrapismul seu, ajungea une- 
ori să insulte chiar demnitatea de om, de cetățean 
și de membru al partidului. 

Astfel a fost,—și o putem spune astăzi, căci a 
trecut atâţia ani de atunci, și va interesa de sigur 
viitorimea — faptul că Desa, cu ocazia unei alegeri 
parțiale la Senat mi se pare, a impus tuturor 
membrilor din club ca să voteze cu cheie, căci 
toți membri clubului Naţional Liberal nu agreau 
de loc pe candidatul impus de D-i Stere. Acest 
candidat era un adversar politic, unul din cei mai 
îndârjiți Conservatori, a cărui candidatură o dorea 
Dol Stere pentru motive pur personale. 


www.dacoromanica.ro 


155 


Acest fapt ajunge ca să se vadă până unde: 
mergea autoritarismul Desale. 

Am amintit aceste fapte petrecute odineoară, nu 
dintr'un spirit tendenţios, ci pentru ca: cei cari vor- 
veni după noi cei de astăzi, să fie clarificaţi pe- 
deplin despre chipul în care se putea conduce un 
club politic sub domnia elor trei colegii censitare, 
când nici voinţa alegătorului, nici libertatea de a 
se exprima în voie, nu erau respectate. 

Repet incă odată, că D-{ C, Stere, cu tot au» 
toritarismul ce-Í desfășura întrun chip atât de re- 
voltător faţă de membrii clubului Naţional-Liberal 
din lași, a avut şi o influență binefăcătoare, căci 
ori ce sar spune și ori cum se va comenta atitu» 
dinea sa despotică, a introdus în partidul liberal: 
de la ași spiritul democratic în ceea ce priveşte 
reformele cari s'au înfăptuit mai târziu. 

Aceeaşi atitudine prea independentă o avea 
față şi de centru, față de însuşi şeful partidului 
liberal, Dim. A. Sturdza care de altfel nu-I prea. 
avea la inimă, 

Serviciile pe care le-a adus D-1 C. Stere ţării 
în general și partidului Naţional-Liberal în special,. 
nu vor putea fi nici odată întunecate, căci ele 
vor trăi şi vor face admiraţia generaţiilor viitoare 
care vor judeca faptele, fără rezerva mintală pe: 
care noi cei de astăzi o avem, ori cât am încerca 
să ne arătăm imparţiali. 


www.dacoromanica.ro 


156 


Odată cu strămutarea la Bucureşti a D-lui C. 
Stere, cei din laşi cari fau urmat până atunci 
fără nici o rezervă în acţiunea sa de conducător 
al partidului liberal, i-au perdut orice urmă și de 
sigur, nu la puţini le va părea rău, că nu-l vor 
mai putea întâlni vre=odată. 

Încheem acest capitol repetând înţeleptele vorbe 
ale vestitului cronicar moldovan Miron Costin: 

Nu vremurile sânt sub cârma omului, ci bietul om 
Sub vremi», 
Fuziunea radicalo-conservatoare 

Aproape îa acelaș timp cu trecerea socialiştilor 
români în partidul Naţional-Liberal se petrece şi 
fuziunea radicalo=conservatoare, despre care am 
amintit mai sus, în treacăt. 

Gheorghe Panu, urmat de foarte mulți radicali, 
în frunte cu marele moldovan Al. A. Bădăreu, Dr. 
Puşcaru, M. Vlădescu, Gh. Lascar etc. etc. intră 
în partidul conservator, cu gândul bine “nţeles de 
a aduce o notă nouă în acest partid, considerat, 
şi cu drept cuvânt, ca partidul cel mai reacţionar 
din ţară. 

Şi întradevăr Gh. Panu prin covârşitoarea lui 
personalitate, de şi era reu văzut de cea mai mare 
parte de conservatori, reușește, cu mare greutate, 
să imprime oare care democratism, ca formă macar, 
în atmosfera atât de reacționară în care dăinuia 
marele partid Conservator. 

După cum am mai spus, Take Ionescu, acest ie 


www.dacoromanica.ro 


157 


lustru fiu al țării, care atunci avea o influență co” 
losală în partid, de şi vedea în Panu un adversar 
personal de care trebuia să ţină seamă în ori ce 
moment, totuşi contribue în cea mai largă măsură, 
pe cât il ajutau împrejurările, la opera de trane 
sformare a partidului conservator, într'un partid cu 
aspirații democratice pe care le-a imprimat pentru 
întâiași dată Gh. Panu la Conservatori. 

Panu era privit aproape de întregul partid con- 
dus de Lascar Catargiu, şi mai apoi de Nababul 
ca un intrus, căutând să i se pună piedici în tot: 
de-auna la ori ce manitestare a sa democratică. 

În această privință, cei mai încarnaţi reacționari 
şin acelaş timp și cei mai cu influență în partid,. 
ca Nicu Filipescu şi Denii Mişu și Gr. Cantacuzin, 
fiii fostului şef de mai târziu ai Conservatorilor, 
Gheorghe Gr. Cantacuzino, căutau prin toate 
mijloacele ca să oprească acțiunea lui Panu şi a 
lui Take lonescu de a introduce democratismul 
în partid. 

Mai târziu au izbucnit grave neînţelegeri între 
Take Ionescu și Gh, Panu, neintelegeri de ordin 
pur personal în realitate, şi cari iau despărțit apoi, 
pentru tot desauna, Panu, trecând, cum am aratat 
mai sus, la Liberali, iar Take lonescu, râmănând 
înainte în partidul Conservator unde avea de luptat 
şi unde a luptat din răsputeri cu reacționarii, căci 
acest mare şi ilustru barbat de stat, era considerat 


www.dacoromanica.ro 


158 


de boierii conservatori ca un dușman al clasei zise 
aristocratice, în fruntea căreea tronau Nabalul, Nicu 
„Filipescu și feciorii celui dintâi, 

Această chestiune o lăsăm la o parte, şi trecem 
la cele ce s'au petrecut la Iași, cu fuziunea radi- 
calo=conservatoare, 


Epoca lui Al. A. Badareu 


Acel care l'a urmat pe Gh. Panu, în noua lui 
orientare politică, ca factor principal și care a jucat 
un rol preponderent în politica conservatoare din 
laşi, e, fără îndoială Al. A. Bădăreu. 

Acesta cât timp a fost radical s'a remarcat, în 
primul rând ca un mare elector și un muncitor în 
meseria lui de avocat, căruia nimeni nusi putea 
face concurență. Puterea lui de muncă extraordi- 
nară, ľa făcut să fie privit ca cel mai mare poli» 
tician al radicalilor și mai apoi al Conservatorilor 
din Iaşi. 

Intrând în partidul Conservator, a început să se 
remarce încă de la început prin inteligența lui sue 
perioară, prin chipul de a înţelege lucrurile și prin, 
o repet, munca lui extraordinară. 

Se ştie că vechii conservatori nu- prea ve= 
deau cu ochi buni pentru că Al, A. Bădăreu prin 
calităţile lui deosebite se impusese, devenind i~ 
mediat cel mai principal factor al partidului Con- 
servator din lași. Totuși șefia clubului nu putuse 
să o capete, fiindcă vechele elemente Conserva= 


www.dacoromanica.ro 


159 


toare nu vroiau cu nici un preț să vadă în fruntea 
lor pe noul venit,.ori cât acesta începuse să se 
remarce în toate împrejurările, 

Presa conservatoare pe atunci era condusă foarte 
slab şi ziarele Conservatoare nu se distingeau prin 
nimic, ele apărând la anumite ocaziuni, cum era 
bună oară în perioada electorală, 

Cu venirea radicalilor în partid, această presă 
incepe să aibă o importanţă din ce în ce crese 
cândă, și aceasta grație elementului radical şi în 
special lui Al. A. Bădăreu care ştia şi=și. dădea 
seama de nevoia neapărată pentru un partid politic, 
şi mai cu seamă de guvernământ, ce înseamnă un 
ziar bine condus care să apară regulat. 

Bădăreu strânse în jurul său câţi=va tineri de 
talent, buni mânuitori ai condeiului şi astfel pune 
“bazele primei gazete Conservatoare serioase, în 
lași, prin apariţia ziarului Opinia. 

La această gazetă au colaborat pe lângă A. A. 
Bădăreu, şi regretaţii Gr, Buţureanu, Gh. D. Şer- 
ban, George Vasiliu — Sportmen, apoi Jac Lewin, 
şi alți mulți tineri, din cari cei mai mulți foștii 
radicali. 

« Opinia», de şi era gazeta oficială a partidului 
Conservator, cu toate aceste ramura Conserva= 
toare băștinașe în fruntea căreea se găsea atunci 
Dim. Greceanu, Gr, Cogălniceanu, Vladoianu şi 
-alții cu mai multă sau mai puţină autoritate, de şi 


www.dacoromanica.ro 


160 


în aparenţă şi formal recunoșteau acest ziar ca exe 
presia partidului, totuşi se aratau oarecum indife+ 
renţi, de şi une ori colaborau şi dânşii. 

Gruparea radicală care fuzionase cu conserva” 
torii căuta, bine'nţeles, să impună multe din ve= 
derile lor democratice bătrânului partid boieresc. 

De aici şi răceala, și mai târziu o luptă mai 
accentuată în sinul acestui partid. 

Al, A. Bădăreu, însă, încrezător în forțele sale 
căuta să-şi apropie cât mai mulți partizani perso” 
nali, şi încetul cu incetul formează o așa zisă bie 
sericuţă, în sinul partidului în care intrase, 

În primele alegeri generale la care au luat parte 
şi foștii radicali acum inregimentaţi în partidul 
conservator, rolul lui Al. A. Bădăreu a fost pre= 
ponderent, 

Cunoscător adânc al maselor populare, care 
formau colegiul al doilea de Cameră, abil în mâ- 
nuirea mecanismului electoral al regimului celor 
trei colegii de pe aceea vreme, îndrăzneţ fără pe= 
reche, și mai presus de toate un admirabil psy” 
cholog al sufletului alegătorului, i-a fost ușor ca 
să acapareze demnitatea de elector şi să conducă 
el alegerile în numele partidului Conservator. 

Atunci s'a ales Al. A. Bădăreu pentru prima 
oară în parlament şi ca primar al orașului lași. In 
parlament Bădăreu s'a remarcat imediat devenind. 


www.dacoromanica.ro 


161 


în scurt timp unul din fruntașii Camerei Conser= 
vaţoare, 

Bădăreu când a intrat în partidul condus de 
Lascar Catargiu, a intrat cu tot sufletul, gata la 
ori ce sacrificiu, punându-și la dispoziţia partidu- 
lui, toată inteligenţa superioară, extraordinara=i pu= 
tere de muncă şi tot avântul barbatului ajuns la 
maturitate, 

Din acel moment, Bădăreu se apropie din zi în 
zi tot mai mult de marele Take lonescu, căruia 
în curând ti devine cel mai intim dintre toţi pare 
lamentarii. 

Legătura lui Bădăreu cu Panu, fostul seu şef, 
începe a se desface încetul cu încetul, până când 
într'o bună zi Bădăreu se vede cuprins cu totul 
în atmosfera lui Take Ionescu, care se convinsese 
că întradevăr fostul radical este cineva, o perso= 
nalitate cu totul superioară şi pe concursul căruia 
poate să se sprijine în ori ce ocazie, 

Intr'adevăr, Take lonescu nu s'a înşelat. Bădăreu 
devine din zi în zi un personaj tot mai important 
în partidul Conservator, cu toate că bătrânii pare 
tidului ti opuneau oare care rezistență pe care 
Bădăreu, cu ajutorul lui Take Ionescu a putut să 
o înfrângă de multe ori spre folosul chiar al in- 
tregului partid. 

Bădăreu ca şi Take Ionescu avea viziunea clară 
că viitorul țării şi deci şi al partidului Conservator, 

11 


www.dacoromanica.ro 


162 


nu se poate sprijini de cât pe democratism, după 
cum în partidul Naţional-Liberal o aveau loan I. 
C. Brătianu şi tinerimea generoasă. 

Dacă în București Al. A. Bădăreu începuse să 
facă umbră multor dintre Conservatorii băștinași ai 
partidului, în lași, unde=şi avea domiciliul, devine 
atot puternic, de și, din motive de condescendență 
recunoștea șefia clubului în persoana lui Grigore 
Cogălniceanu şi apoi a lui Vlădoianu. 

Aceasta nu-Í împiedeca, însă, ca în club cuvântul 
şi voința sa să fie hotărâtoare în toate chestiunile. 

Ca şi neuitatul Ghiţă Mârzescu, Al. A. Bădă- 
reu se interesa foarte mult de alegători. El era 
vecinic în contact cu dânşii şi prin mijloacele i- 
nerente vremei de atunci, cauta să-și apropie cât 
mai mulţi. 

Cunoştea perfect pe toți alegătorii Colegiilor I 
şi II de Cameră şi de Senat, ştia nevoile fiecăruia, 
aşa că fi venea destul de uşor ca să convingă pe 
cetățean când avea nevoie de votul lui. 

Era şi o mare deosebire între Ghiţă Mârzescu 
şi Bădăreu în ceea ce priveşte chipul de a vedea 
pe alegător. 

Pe când cel dintâi arăta o nemărginită bunătate 
de inimă față chiar de cetăţenii cari pe faţă i se 
arătau adversari şi-l combăteau cu înverşunare în 
alegeri, Al. A. Bădăreu, din potrivă, pe cât era 
de bun şi îndatoritor, mergând până la cele mai 


www.dacoromanica.ro 


163 


mari sacrificii pentru aşi susține un partizan de» 
votat, chiar dacă nu merita în realitate atâta a- 
tențiune, dar numai să-i fi fost credincios, pe atât 
era de intransigent față de cetăţeanul care avea 
altă părere politică de cât a sa. Pe acesta îl ur- 
mărea până'n pânzele albe, Nu o făcea, de sigur, 
din răutate căci Bădăreu ori ce s'ar zice a avut, 
în fond, o inimă largă şi bună, ci din calcul mai 
de grabă, dintr'un calcul pur electoral. Era şi a- 
ceasta o metodă... politică. 

Pe câţi partizani devotați nu isa rădicat Bădă= 
reu Ía situaţii înalte, de şi poate nu meritau, dar 
pentru că-i erau prea devotați, dânsul trecea peste 
ori ce considerente de capacitate, de muncă și de 
cinste chiar. EÍ voia să-și satisfacă partizaaul cu 
ori ce chip, şiel satisfăcea. De aceea a avut dân- 
sul o aşa popularitate, mai cu seamă în lași, unde 
ajunsese ca un idol. Mulţi, foarte mulți erau ade- 
varaţi fanatici în stare să-şi pue viaţa în risc pentru 
Bădăreu, 

Al. A. Bădăreu când era vorba de alegeri, nu 
se da în lături absolut nici de la unul din mijloa= 
cele de atunci, la ordinea zilei, 

Pe de oparte tmpărția partizanilor sei toate bu- 
nătăţile, pe când pe adversari căuta să-i distrugă 
fără cruțare. 

Mai spun încă odată, că aşa erau moravurile 
noastre politice pe atunci, şi nu acei cari le tntre« 


www.dacoromanica.ro 


164 


Puinţau erau vinovaţi, ci împrejurările îi făceau să 
fie așa cum au fost. 

Activitatea desfășurată de acest eminent fiu al 
Iaşului pe toate țărâmurile, şi în special pe cel 
politic, este prodigioasă. 

Take lonescu îşi dăduse imediat seamă de ma- 
rile calităţi ale lui Bădăreu şi de aceea a căutat, 
Chiar de la început, să-l atragă pe lângă dânsul 
dându-i toată încrederea şi considerându-l, fără să 
se fi înșelat o clipă macar, ca singurul element 
din partid pe care se poate bizui în ori ce îm- 
'prejurare, 

Și cum am mai spus, Take lonescu avea mulți 
dușmani chiar în propriul lui partid, dar mai cu 
seamă din momentul când Bădăreu devine cel mai 
apropiat prieten al său, această dușmănie se ac- 
centuiază şi mai tare. Atacurile încep să se pro= 
ducă, nu numai în surdină, ca până atunci, ci, fățiș 
Chiar, şi în deosebi acelea îndreptate contra lui 
Bădăreu iau o formă cu desăvârşire revoltătoare, 

Elementele pur conservatoare cu Nicu Filipescu 
în frunte —expresia cea mai clasică a conservato= 
rismului român, —se pun în avant-gardă contra de- 
mocratismului ce vor să-l introducă în partid Take 
Ionescu și Bădăreu. 

Lupta e mare, crâncenă, e dezastruoasă pentru 
partid, iar rezultatul final al acestei lupte n'a. 
întârziat mult .ca să se arate, 


www.dacoromanica.ro 


165 


Dacă Take Ionescu se bucura de oare care me= 
majamente, în aparență bine'nţeles, din partea ele= 
mentelor reacționare din partid, în schimb Bădăreu 
nu era cruțat absolut de loc. 

Acestuia din urmă i se aduceau acuzări din 
cele mai grave ca şi cum ar fi fost o piază rea 
pentru partid. 

La lași, situaţia lui Bădăreu este mai bună, căci 
elementele reacționare din club adecă băștinașii 
partidului Conservator, nu erau oameni de mâna 
întâi, n'aveau autoritatea indiscutabilă a unui Nicu 
Filipescu de la Bucureşti. 

De aceea și situația lui Bădăreu a fost mai 
ușoară Ía lași şi a putut aduce enorme foloase 
bătrânei Capitale a Moldovei, fie ca primar, fie 
ca deputat, fie ca ministru. 

Ca primar, a căutat să facă gospodărie serioasă, 
interesându=se în de aproape şi în mod efectiv de 
nevoile urgente ale orașului. 

Sub marele seu primariat s'au adus Iaşului 
îmbunătăţiri de acelea cari nu se pot uita nici 
odată şi pe care generaţiile viitoare le vor avea 
tot de=aua înaintea ochilor, 

E destul să amintim că şi lui i se datorește în 
mare parte alimentarea oraşului nostru cu apă 
potabilă, căci el a fost unul din aceea care a dat 
o deosebită atenţiune acestei probleme atât de 
vitale, In privința asanării, iarăși, Iaşul îi este 


www.dacoromanica.ro 


166 


recunoscător, Râpa Galbănă, unde înainte fusese 
un focar de infecții, devine, mulţumită lui Bădăreu, 
o înfrumusețare de care Iașul se poate mândri cu 
drept cuvânt. In locul prăpastiei unde se aruncau 
toate gunoaiele orașului, astăzi se ridică un admi- 
rabil monument de artă care face admiraţia tuturor.. 

Am amintit de aceste două opere mari înfăptuite 
sub rodnicul primariat a lui Bădăreu, pentru că 
ele, în primul rând, indică în deajuns interesul e- 
norm ce-l punea pentru bătrâna Capitală a Mol- 
dovei. 

Cu toată urgia desfăşurată de reacționarii sau 
mai bine zis de boierii din partid contra răzeșului 
de fa laşi, totuşi energia și munca acestuia pentru 
rădicarea prestigiului partidului Conservator, învinge 
de multe ori reacţiunea, şi Bădăreu devine astfel, 
chiar, un factor preponderent, reușind puţin mai 
târziu, cu concursul bine'nţeles a lui Take lonescu, 
să se urce până pe banca ministerială unde s'a 
remarcat ca unul din marii miniştri pe care î»ai 
avut ţara românească. 

Ceea ce a făcut dânsul în calitate de ministru 
al Justiţiei, e opera care nu se va putea uita; 
contenciosul administrativ, contra căruia se rădicase 
nu numai opoziția liberală de atunci, dar chiar 
mulți din propriul seu partid. 

Bădăreu a fost un spirit creator și constructiv, 


www.dacoromanica.ro 


167 


ceea ce-l făcea să se deosebiască de cea mai mare 
parte din clubul Conservator, 

Pentru laşi, Bădăreu a fost un adevarat părinte, 
fie ca primar, fie ca parlamentar, fie ca ministru. 

Nu mulţi au fost dintre marii demnitari ai Iașului 
cari să se fi interesat atât de mult și cu atâta 
dragoste de interesele Capitalei Moldovei, cum a 
fost neuitatul A. A. Bădăreu, 

Unul din bunii și devotaţii sei prieteni, D-{ Vasile 
Teodoreanu, profesor, întrun moment de entuziasm 
şi de inspiraţie cu ocazia unui banchet, îl proclamă 
pe Bădăreu Vulturul Moldovei, poreclă care a 
prins şi a făcut turul ţării. 

Dânsul a fost, înainte de toate, nu numai un 
mare român, dar şi un mare ieșan, şi nu e nevoie 
să mai înzist asupra activităţii atât de binefăcătoare, 
pentru că opera sa e durabilă şi generaţiile viitoare 
se vor folosi multă vreme de ea, 


www.dacoromanica.ro 


Iaşul literar și artistic 


„Archiva“ 


«Convorbirile Literare» strămutându=se la Bu- 
cureşti odată cu plecarea D-lui Iacob Negruţi, 
care a fost sufletul acestei reviste, iar mai târziu 
dispariţia « Contemporanului», făcură ca Iaşul să-şi 
peardă din importanța lui culturală. 

In locul acestor eminente reviste care au făcut 
epocă pe tărâmul intelectual, nu numai în lași, 
dar în țara întreagă, nu mai apare câţi=va ani, de 
cât din când în când câte» revistă neînsemnată, 
fără să se ivească vre ın nou talent care să atragă 
atenţiunea, 

Era o lâncezeală complectă, mai cu seamă că 
ultimii doistrei ani ai «Contemporanului» nu mai 
erau la înălţimea de odineoară, Această revistă in- 
cepuse să decadă aproape cu totul, cu toate că 
apărea voluminoasă, pe când în timpul epocei glo- 
rioase, revista cuprindea două trei coli de tipar 
cel mult. Colaboratorii de altă dată nu mai dădeau 
concursul, D-1 Teodor Speranţă, Const, Mille și 
alți câţi=va care făcuseră faima acestei reviste, se 
strămutară şi ei în Capitală, uitând aproape cu de- 


www.dacoromanica.ro 


169 


săvârşire de vechile legături cu « Contemporanul», 
unde debutaseră în cariera lor literară, 

D-l loan Nădejde și D-na Sofia Nădejde, des- 
pre a cărei activitate literară vom vorbi mai târziu, 
— erau singurii care duceau acum tot greul la re- 
vistă, ajutaţi și de câţi=va tineri care începuseră 
atunci să se manifeste. În primul rând se poate 
cita Dim. A. Teodoru, un înflăcărat muncitor pe 
ogorul literar, dar fără ca talentul seu să egaleze 
entuziasmul și dorința ce o avea de a deveni un 
scriitor mare. 

Singurul talent puternic care începuse atunci să 
„ocupe paginile « Contemporanului», în cei doi trei 
ani înainte de dispariţie, a fost Păun-Pincio, un 
tânăr care promitea să ajungă un fruntaș între po= 
ieții noștri, dar care, din nefericire, s'a stins prea 
de timpuriu din viață. 

Doar prin ziarele politice ce apăreau atunci în 
laşi, se mai strecura din când în când câte-o bu~ 
cată literară a vre unui scriitor de talent, 

Iașul, însă, nu putea să sufere multă vreme a- 
ceastă lâncezeală literară. 

Un mănunchiu de profesori universitari şi se- 
cundari în frunte cu Al. D. Xenopol şi Gr. Co- 
bâlcescu, pun bazele unei societăţi literare și şti= 
înțifice, cu scopul mai întâi de a se continua ve= 
chiul ciclu al conferințelor la Universitate. 

Încercarea reuşeşte pe deplin şi astfel iea ființă 


www.dacoromanica.ro 


170 


această societate, În jurul celor doi mari condu= 
cători Xenopol şi Cobâlcescu se strânge tot ce 
era în laşi, mai cult şi mai de talent, părând, tn 
primul moment, că începe să reinvie vremurile de 
odinioară ale «Convorbirilor Literare» şi «Cone 
temporanului». Mulţi din vechii colaboratori ai a” 
cestor două reviste, devin membri ai noei Socie= 
tăţi literare şi ştiinţifice. 

Iaşul intelectual nu se mulțumea numai cu e= 
xistenţa acestei societăți, nici cu instructivele şi in- 
teresantele Conferinţi ce se ţineau în aula vechei 
Universităţi, 

Intelectualii ieşeni simt acum nevoia unui organ: 
de publicitate în care să-și răspândească cugetă= 
rile lor pe tărâmul literar, istoric şi ştiinţific. 

Nu cu multă greutate, Societatea ştiinţifică şi 
literară, în urma propunerei, mai cu seamă a lui 
Al. D, Xenopol, care ori ce sar spune, era sufletul 
ei, hotăreşte apariţia unei reviste, care a şi fost 
botezată cu numele de «Archiva Societăţii literare: 
și Știinfifice din laşi», pusă sub conducerea lui 
Grigore Cobâlcescu, unul din cei mai mari învaţaţi 
pe care i-a avut ţara românească, 

Apariţia acestei nuoi reviste a fost foarte bine- 
primită nu numai de ieşeni, dar chiar și în restul 
țării, 

Acei cari colaborau erau bine cunoscuţi publicului 
pentru că cei mai mulți din ei își aveau reputaţia. 


www.dacoromanica.ro 


171 


stabilită încă de la «Convorbiri» și «Contemporanul». 
Aşa erau A. D. Xenodol, N. Beldiceanu, N. 
Volenti, Gh. Ghibănescu, Th. Burada, D-na Matilda 
P. Poni, Ed. Gruber. Petru V. Grigoriu*Buduşcă: 
etc, apoi Gr, Cobâlcescu, Gr. Buţureanu, Der 
Eugen Rizu, Gr. Alexandrescu şi alții. 

In deosebi Xenopol, Th. Burada și Gr. Buţureanu 
se disting dintre toţi prin harnica lor colaborare, 

Articolele istorice ale lui A. D. Xenopol au 
avut un mare resunet, căci dânsul a fost, cu drept 
cuvânt, cel dintâi după uriașul Hajdeu, care a 
privit Istoria ca o ştiinţă, iar nu ca o simplă tn- 
şirare de fapte în mod cronologic şi mecanic, Partea 
critică a istoriei a fost principala preocupare a 
lui Xenopol. 

Tot lui i se datorește cea dintâi Istorie complectă 
a Românilor, bazată pe date și documente certe, 
în care partea critică ocupă primul loc, 

Alături de dânsul au mai scris studii istorice 
loan Tanoviceanu, distinsul penalist fost profesor 
la facultatea noastră juridică. 

Jon Tanoviceanu s'a mai ocupat şi cu strângerea 
de documente vechi ce interesau istoria Românilor, 
contribuind astfel foarte mult Ía desvoltarea cât 
mai complectă a studiului istoric, 

Asemenea şi Grigorie Buţureanu care a fost 
multă vreme sufletul <Archivei», s'a distins prin 
cercetările sale istorice și archiologice, fiind alături 


www.dacoromanica.ro 


172 
de Neculai Beldiceanu, singurul care s'a ocupat 
în Chip serios cu archiologia. 

Neculai Beldiceanu, în deosebi, prin propriile lui 
mijloace, fără a fi ajutat absolut de nimeni, a făcut 
o serie de săpături prin diferite localităţi, descope= 
rind multe obiecte din perioada preistorică, precum 
și diferite monezi străine și românești. 

Săpăturile de la Cucuteni din judeţul lași precum 
și acelea de la Buda-Rafaila din judeţul Vaslui, 
au dat la iveală o întreagă comoară archeologică, 
asupra căreea Beldiceanu a scris o serie de studii 
de un mare interes pentru știință și istorie, 

Colecţia lui de obiecte găsite în diferite săpături, 
se află, parte la Universitate, dar cea mai mare 
parte a dispărut la moartea sa. 

Beldiceanu pe lângă importantele sale studii 
archeologice, mai este însemnat, cum am aratat cu 
altă ocazie, şi ca poiet de mare talent a cărui 
manifestare pe tărâmul literar, [a făcut să fie ae 
preciat cu mulți ani înainte în coloanele «Convor= 
birilor Literare», unde a publicat o serie de pas» 
teluri, fiind în această privinţă, atunci, singurul şi 
demnaul urmaș al bardului de fa Mircești. 

In «Archiva» Beldiceanu începe a publica ves- 
titul poiem «Pământul» în care ştiinţa este redată 
sub forma cea mai frumoasă a poleziei și a ver- 
sulut maiestru. Din nefericire poiemul n'a fost 


www.dacoromanica.ro 


173 


sfârşit căci moartea surprinse pe neașteptate marele 
poiet şi om de știință. 

De și nu s'a făcut mult sgomot în jurul acestui 
talentat literat și în acelaş timp şi om de știință, 
dânsul rămâne, însă, una din cele mai frumoase 
figuri intelectuale ale Moldovei. 

Asemenea şi Petru V. Grigoriu=Buduşcă a pub- 
licat în «Archiva» multe din admirabilele sale ode 
şi câteva traduceri din clasicii moderni francezi. 

Dânsul, impreună cu N. Beldiceanu se poate 
spune că au fost singurii mari poieţi cari au rădicat 
prestigiul revistei pe tărâmul poieziei. 

Partea pur ştiinţifică a fost reprezentată în co- 
loanele Archivei prin multe articole datorite marelui 
savant Grigorie Cobâlcescu, în primul rând, apoi 
Derului Eugen Rizu, D-r Lebell şi alţii. 

Dar, ceea ce s'a relevat mai mult în această 
revistă, a fost partea istorică, căci A. D. Xenopol, 
inepuizabil în această materie ocupa cea mai mare 
parte din coloanele <Archivei» cu numeroasele sale 
studii istorice, contribuind enorm la rezolvarea 
diferitelor probleme din acest domeniu. 

Nu trece multă vreme şi numeroșii colaboratori 
de la început încep a dezerta, aşa că nu remân 
care să o susțină de cât, în primul rând A. D.. 
Xenopol, Gr. Buţureanu şi Teodor Burada, apoi 
câţiva nuoi membri dar fără vreo importanţă mai 
deosebită. 


www.dacoromanica.ro 


174 


Astfel «Archiva» devine mai mult un monitor 
istoric și prea puţin literar şi ştiinţific, 

Entuziasmul cu care s'a pus bazele Societăţii 
literare și ştiinţifice din laşi, precum și organul 
ei de publicitate «Archiva», a fost de scurtă du” 
rată, de și A, D. Xenopol muncea din resputeri 
ca să menţină acest entuziasm, prin şedinţele ce 
se ţineau în fiecare săptămână, 

Conferințele membrilor acestei societăți se ți” 
neau totuşi regulat în aula vechei Universități, 
Al, A, Bădăreu, N. Beldiceanu, Ed. Gruber, H. 
Tichtin, Gr, Buţureanu, D-1 N. lorga şi alți câţi= 
va s'au distins prin importanţa subiectelor şi a mo» 
dului de expunere în conferințele lor, 

Acel, însă, care a făcut epocă prin conferințele 
sale, a fost tot A, D, Xenopol, Dânsul, ori de 
câte ori se întâmpla ca un conferenţiar să nu poată 
să-și ţie prelegerea anunţată, el era acela care-l 
înlocuia cu succes nelăsând ca să se ştirbească 
seria conferinţelor hotărâte. 

Xenopol vroia să introducă sistemul vechii «Ju~ 
nimi» și a Convorbiriştilor în ceea ce privea şe- 
dințtele săptămânale ale membrilor și conferințele ; 
până la un timp a reușit, 

Cum am mai spus, entuziasmul începuse să dis- 
pară incetul cu încetul, până ce într'o bună zi Xe” 
nopol se găs=şte aproape singur care să se inte» 


www.dacoromanica.ro 


175 
reseze de revistă, făcând sacrificii enorme pentru 
ca 5'o poată menţine. 

Dacă partea materială se putea găsi cu sforțări 
enorme bine'nţeles, rămânea cealaltă parte, acea a 
colaboratorilor care să umple paginile Archivei, şi 
aceasta a fost chestiune de viaţă și moarte pentru 
revistă. 

Vechii colaboratori nu mai scriau, alții noi nu 
se aratau, de cât doar din când în când câte vre 
un tânăr începător căruia revista îi punea cu multă 
bună voință la dispoziție câte=o pagină două. 

Singuri, o repet, cari munceau cu tragere de i- 
nimă şi căutau ca revista să apară regulat, au 
fost Xenopol, Grigore Buţureanu și Toader Burada. 

Ceea ce însă, aşi vrea să constat şi o fac fără 
absolut nici un pic de ostilitate, căci şi eu am 
fost unul din vechii colaboratori ai acestei publi- 
caţiuni şi mar putea deci prin urmare, nici să-mi 
treacă prin gând veodată că ași voi să fac vre=o 
aluzie răutăcioasă — constat însă faptul următor : 
tot entuziasmul şi dragostea cu care Ía început s'a 
manifestat cenaclul ce a luat parte la apariţia «Are 
Chivei», cu toate că un Xenopol, Beldiceanu și un 
Grigoriu-Buduşcă erau elemente care iși aveau 
bine stabilite reputaţia lor încă de la «Convorbi= 
rile Literare», de și în jurul <Archivei» se strân- 
seseră mulți din aceia cari ar fi putut face destulă 
Cinste revistei, totuşi, «Archiva» nu s'a ilustrat 


www.dacoromanica.ro 


176 


de loc prin vre=un curent ca să atragă atențiunea, 
sau prin colaboratori nuoi cari să imprime o er 
pocă, cum au fost cu «Convorbirile Literare» şi 
« Contemporanul», 

Aceste două reviste au lasat urme adânci în 
istoria noastră culturală. E de ajuns să pomenim 
de un Eminescu, Alexandri, Conta, Lambrior, Xez 
nopol, Creangă, Maiorescu, Caragiale, Vlăhuță, 
Gherea, Speranţă, pentru a nu cita de cât pe a» 
cești giganţi ai cugetării și literaturei româneşti, 

Fără aceștia, de sigur, literatura noastră n'ar fi 
însemnat aproape nimic astăzi. 

În paginile «Archivei», nu se găseşte un nume 
care ar putea să steie pe un picior de egalitate cu 
vre unul din cei sus amintiți. sÂrchiva», a fost o 
revistă bună până la un timp, dar nu se poate 
compara absolut de loc nici cu «Convorbirile» 
nici cu « Contemporanul». 

Cu toate acestea Iaşul își poate face un titlu de 
glorie și cu această revistă, căci cu toate vitre- 
giile vremurilor, totuşi ea se menţine şi astăzi după 
trei decenii și mai bine de la apariţia ei. 

Că n'a avut nici o influență asupra mersului li- 
teraturei și ştiinţei noastre, aceasta nu înseamnă că 
în «Archiva» nu s'au scris lucruri bune și care 
interesară în de aproape pe mulţi din cetitori. 

Am voit să arăt numai ca în revista aceasta nu 
s'a produs nimeni care să ilustreze neamul româ= 


www.dacoromanica.ro 


177 


nesc, Dacă ni s'ar pune înainte numele unui Xe» 
nopol, vom răspunde că acesta era deja produsul 
« Convorbirilor Literare». Când a venit la «Ar» 
chiva», Xenopol era cineva, şi prin urmare nu se 
poate vorbi de dânsul că g'ar fi făcut stagiul a- 
colo, că în această revistă ş'ar fi dat el la iveală 
pentru prima oară eminentele lui calităţi de mare 
istoric care face gloria neamului românesc. 


G w 
Li 


În afară de revista «Archiva», organul Socie» 
tății literare şi ştiinţifice din lași, orașul nostru s'a 
mai bucurat şi de alte publicaţiuni literare și ştiin 
țifice de mai multă sau mai puţină importanță. 

O revistă pur ştiinţifică şi care apare de câte- 
va zeci de ani este «Buletinul medicilor şi natura- 
liştilor». In acest Buletin se publică regulat, mai 
cu seamă observaţiile medicilor cliniciani obţinute 
în spitale, şi de la bolnavii particulari, 

Asemenea mai apar la ași în restâmpuri, diferite 
reviste, mai mult literare în care debutează tineri 
din cari cei mai mulți fără nici o pregătire seri= 
oasă şi lipsiţi cu desăvârşire de talent. 

E de prisos, cred, a le mai menţiona căci ase- 
menea producţiuni literare nu trebuie să fie socotite 
de cât ca niște simple încercări. 

Ceea ce interesează, însă, înainte de toate, e 
faptul, că de şi în lași nu mai apar în această 

12 


www.dacoromanica.ro 


178 


perioadă despre care vorbim, reviste care să strângă 
în jurul lor personalităţi literare şi științifice și care 
să deie un avânt mișcărei intelectuale, cu toate 
astea se desfășura o mare energie pe tărâmul cul- 
tural, 

Chiar încercările unor tineri fără pregătirea tre= 
buincioasă, sânt un simptom destul de bun pentru 
că arată entuziasm și dor de muncă. Aceasta e 
o dovadă iarăși că bătrâna Capitală a Moldovei 
nutrește încă via dorință de a contribui la desvol- 
tarea culturală a țării. 

Dacă în această perioadă de timp, rezultatele 
nu sânt destul de satisfăcătoare şi nu corespund 
dorinţii celor ce se strădănuiesc ca să dezvolte o 
eră de propășire intelectuală, totuşi, nu se poate 
spune că în lași, activitatea pe acest tărâm lânce= 
zeşte, 

Încercările acestea de şi modeste, au însă un 
mare merit, acela de a ţinea mereu mai mult ori 
mai puţin aprinsă facla culturei și a menţine în 
public gustul pentru cetit, 

Scriitorii consacraţi ai Iaşului se mărginesc a- 
cum, unii să steie în expectativă așteptând vre- 
muri mai bune pentru ași putea da partea lor de 
contribuție, alţii se lasă ușor convinși de a cola= 
bora Ía ziare, fie cu articole, politice, fie literare 
şi ştiinţifice, 

In special «Opinia» și «Evenimentul» sânt a- 


www.dacoromanica.ro 


179 


proape singurile ziare ce întrețin pe lângă partea 
politică, şi partea literară, 

In jurul acestor două ziare, dar mai cu seamă 
a «Opiniei» încep a se strânge încetul cu încetul 
un mănunchiu de tineri talentaţi, în fruntea cărora 
se găseşte Steuerman-Rodion, despre care am mai 
vorbit, 

Nu mai amintesc de Giordano, talentatul epi- 
gramist, nici de Gr. Buţureanu, nici de D-1 V. I. 
Radu cari își dădeau obolul lor zilnic la «Opinia», 
precum nici de acei colaboratori benevoli cari de 
şi netnregimentaţi în partidul conservator, ce sube 
venţiona ziarul citat, totuşi, contribuiau efectiv 
umplând coloanele «Opiniei». 

La «Evenimentul» acelaș lucru se petrecea, dar 
acest ziar începuse să decline mai cu seamă că 
Gh. A. Scorţescu avea intenţia să treacă în pare 
tidul conservator, după cum s'a și întâmplat nu 
după multă vreme. 

Vechii colaboratori ai «Evenimentului», din 
cauza multor împrejurări se văzură nevoiţi de a-l 
părăsi şi astfel, ziarul lui Scorţescu ajunge la un 
moment dat să se mărginească numai la colabo- 
rarea redactorilor, situaţie din cele mai grele, căci 
tirajul ajunse la minimum posibil. Apoi mulți din 
vechii redactori cari mai înainte făcuseră gloria a- 
cestui ziar, plecaseră, aşa că nu mai era nimeni 
«care să contribuie la menţinerea prestigiului pe 


www.dacoromanica.ro 


180 


care=| avusese pe vremea unui Sirus, Raki, și 
Volanschi, 


ə D 
e 


«Evenimentul» este vândut de Scorțescu parti“ 
dului Conservator, pe numele regretatului Dim. A. 
Greceanu, care devine astfel directorul politic af: 
ziarului. 

O nouă eră se deschide în presa ieșană cu a- 
ceastă ocaziune. 

Greceanu era omul care=şi dădea seamă perfect 
că un partid politic serios are neaparată nevoie: 
de o presă bună, condusă de elemente de valoare. 

Astfel «Evenimentul», graţie lui Dim. A. Gre- 
ceanu, întră în o nouă perioadă de glorie, din ne- 
norocire, însă, pentru puţină vreme, 

Devenind organul oficial al partidului Conser= 
vator, acum fuzionat cu partidul radical, «Eveni- 
mentul» începe, ca şi odineoară sub direcţia lui 
Scorţescu, să strângă în jurul seu cele mai de 
valoare elemente gazetăreşti, şi să retrăiască tim- 
purile sale de altă dată. 

Bătrânul /. Grigoriu-Havas şi Spiru Prasin sânt 
cele două figuri gazetăreşti cărora Greceanu le-a 
dat conducerea zilnică a jurnalului, și în special 
Spiru Prasin care devine foarte curând sufletul 
gazetei, 

Mult regretatul Prasin, a fost, după cum se ştie, 


www.dacoromanica.ro 


181 


“un spirit fin, o inteligență superioară și înzestrat 
“cu o putere de muncă care uimea pe toată lumea. 

Cultura lui era vastă și spiritul de observaţie 
foarte desvoltat. 

Ca ziarist, Prasin a fost o glorie a laşului. Ca 
literat, un talent puternic care făgăduia pentru 
viitor să aibă un succes strălucit, dacă un glonte 
ucigaș primit în inimă, într'un duel pentru o ches= 
tiune stupidă, nu i-ar fi curmat zilele la o vârstă 
tânără încă, abia împlinind 30 de ani. 

Prasin a fost o fire foarte simpatică și comu= 
nicativă, dar în acelaș timp avea şi acea calitate 
pe cari puţini o poseda, aceea de a se impune, 
fără să caute prin mijloace artificiale ca să apară 
o personalitate care să se distingă. 

Dânsul prin marea lui calitate de a se face 
simpatic de Ía prima vedere chiar, atrage în foarte 
scurtă vreme câți=va tineri de talent, şi chiar per- 
soane mai în vrâstă, şi fără să proclame oficial și 
cu reclamă cum se face în asemenea ocaziuni, 
Prasin dă naștere unui cenaclu prietenesc, care 
însă, se transformă pe negândite într'un adevărat 
-cenaclu literar. 

El concepuse planuri mari, vedea prea departe, 
«căci ochiul minței lui agere pătrunzând adânc, 
«căuta să rezolve diferite probleme din domeniul 
diteraturei universale, şi avea dreptate să nutrească 
„asemenea planuri, dânsul simțindu-se în destul de 


www.dacoromanica.ro 


182 


în stare pentru ca să se poată avânta cu succes 
în vastul domeniu al literilor, 

Despre activitatea ziaristică a lui Spiru Prasin 
se poate spune fără greș, că a fost de o rodnicie: 
mai presus de ori ce închipuire, 

El nu era ziaristul comun care să=şi facă datoria 
umplând o coloană două fără să nu se gândească 
că ceea ce scrie trebuie să corespundă unei nece- 
sități imperioase izvorită din nevoia de a susține 
o ideie sau un principiu după care să se poată 
călăuzi partidul căruia îi închinase tot entuziasmul 
tinereţii, inteligenţa, cultura și puterea de muncă, 

Articolele sale străluceau pe lângă un fond az 
dânc cugetat şi prin o formă literară impecabilă, 
în cât nu ştiai ce să admiri mai mult, fondul cuge- 
tării sau forma cu care așternea pe hărtie gândirea, 

Lăsăm pentru mai târziu activitatea gazetărească 
a lui Prasin, când vom vorbi pe larg în volumul 
al doilea a acestor însemnări și amintiri, 

Ne ocupăm acum de influența pe carea avutee 
Prasin asupra tineretului cult ieşan, în scurtul timp 
cât a trăit, şi condus ziarul «Evenimentul». 

Am spus că în jurul seu începuse să se strângă 
un mănunchiu de tineri, în fruntea cărora se găsea 
distinsul meu prieten, Eugen Herovanu, astăzi pro- 
fesor universitar la facultatea juridică. 

Prasin, prin înaltele [ui calități se impusese imediat 
și astfel dă naștere acelui vestit cenaclu intelectuali, 


www.dacoromanica.ro 


183 


care de şi a dăinuit puţină vreme, totuşi a im- 
primat o epocă în viaţa lașului şi care nu poate 
fi trecută cu vederea, 

Tinerimea din jurul lui Prasin se distingea prin 
cultura şi talentul celor mai mulţi. 

Până atunci apăruseră câteva reviste conduse de 
niște începători entuziaşti, dar cărora le lipsea 
pregătirea necesară, cultura și mai ales talentul. 

In aceste reviste, apăreau însă şi câte un nume 
cunoscut şi cu oare care reputaţie, dar nu însemna 
că Iaşul cultural se putea mândri. 

Cu toate astea, trebue de relevat că făclia ine 
telectualismului ieșan nu se stinsese cu desevârşire ; 
ea tot mai lumina puțin, şi aceasta dovedea încă 
odată mai mult că vechea Capitală a Moldovei 
îşi păstrase tradiția de oraş al culturei. 

Cenaclul dia jurul lui Spiru Prasin nu se măr= 
gineşte dar numai la ședințele lui zilnice aproape, 
la schimbul de cunoștinți literare, la prietenia ce 
se legase între acei care- formau, El, adecă Ce- 
naclul acesta avea nevoie Sa=şi exteriorizeze cuges 
tările și mijlocul a fost găsit de Prasin, care face 
să apară revista «Epigonii», unde colaborează toți 
cei din jurul tânărului conducător, 

«Epigonii» în scurta ei viaţă, aduce o notă nouă, 
amintind întrucâteva vremurile fericite de altă dată 
ale «Convorbirilor» și « Contemporanului», 

Cu toate că la această revistă nu apar nume 


www.dacoromanica.ro 


184 


consacrate în literatură, totuşi acei câţiva tineri 
intelectuali, prin seriozitatea materialului ce=l puneau 
la dispoziţia nuoei publicaţiuni, erau o chezăşie 
admirabilă pentru un viitor strălucit al tinerilor 
scriitori. 

În această revistă, al cărui format și cuprins 
atrăsese, încă de la apariţia primului număr, aten- 
ţiunea lumei culte din lași și din Bucureşti, Spiru 
Prasin începe ași dezvălui marele lui calități de 
literat, distingându-se între toţi cei din cenaclu. 

În perioada aceasta dânsul dă la iveală mai 
multe opere cum e romanul «Calea Robilor», 
«Miriam din Magdala» pentru teatru, precum şi 
diferite articole cu conţinut literar. 

Pe lângă dânsul se disting M. Codreanu şi Eugen 
Herovanu în primul rând, apoi Eugen Petit, epi= 
gramistul Giordano singurul colaborator cu veche 
reputaţie literară bine stabilită, George Volenti, 
precum și alți câţiva tineri. 

Revista «Epigonii», n'a avut de cât o viaţă 
foarte scurtă, dar bine apreciată și care a făcut 
cu toate acestea o mare impresie şi ar fi ajuns 
cu siguranţă să se bucure de o mare faimă, dacă 
glontele ucigător nu ar fi răpus pe nefericitul 
Prasin. 

Cu moartea lui dispare vestitul cenaclu intelec- 
tual şi acei care-l formaseră se rezleţesc unul câte 
unul, căci nu mai era personalitea puternică şi a~ 


www.dacoromanica.ro 


185 


trăgătoare prin înaltele calităţi ale lui Spiru Prasin 
Care să-i poată ţinea la un loc. 

De şi a avut o viaţă atât de scurtă, revista «E= 
pigonii», prin cele trei sau patru numere câte a 
apărut, s'a impus ca o revistă bună și serioasă și 
a fost primită de public cu o deosebită simpatie şi 
apreciere în bine. 

Cu moartea lui Prasin și dispariţia revistei «E- 
pigonii», Iaşul reintră în lincezeală, doar numai 
«Archiva», cu tot anemismul ei, mai amintea u- 
nora că vechea Capitală moldovenească își mai 
păstrează încă tradiţia de oraș cultural. 


“ “ 


Ei 

În acelaș timp cu «Epigonii» începe să apară 
«Arta», revistă închinată mai mult artei, conducă- 
torul ei fiind amicul meu C. Săteanu, cunoscutul 
și apreciatul nostru publicist. 

De şi fără pretenţii, totuşi această revistă care 
a apărut mai bine de un an, s'a manifestat în chip 
destul de interesant şi îmbucurător, căzi colabo- 
ratorii ei erau aproape aceeași de la Epigonii. Au 
publicat în «Arta», diferite articole de artă şi Íi- 
teratură tinerii de pe atunci, Eugen Herovanu, 
Steuerman=Rodion, M, Codreanu, C. Săteanu, apoi 
D-nii Gh. Gh. Nădejde, Giordano epigramistul, şi 
alți câţiva publicişti ale căror nume ne scapă din 
“vedere. 


www.dacoromanica.ro 


186 


Cât timp a apărut «Ārta» se putea spune ou 
oare care drept cuvânt, că ea a fost, mai mult orf 
mai puţin, continuarea revistei «Epigonii». 

Lipsea, însă, acela care dădea viaţă, acela care 
prin inteligența, cultura şi uşurinţa cu care se 
manifesta în scris, făcea ca lașul să=și amintească 
vremurile de intelectualism îmbelșugat al «<Con= 
vorbirilor Literare» şi «Contemporanul», lipsea 
neuitatul Spiru Prasin. 

Nu se poate trece cu vederea nici «Curierul de 
Luni», ziar=revistă redactat și condus de Giordano, 
impreună tot cu aceiași colaboratori despre care 
am pomenit mai sus și cari erau acum singurii 
care=și mențineau reputaţia de publiciști cu talent. 

Dispărând şi acest ziarerevistă, Iașul remâne nu= 
mai cu «Archiva», despre care am vorbit la timp. 

Astfel se încheie o perioadă scurtă din nefericire, 
care a dat Iaşului o aoreolă deosebită după un 
restimp de inactivitate literară. 

Cu încheierea acestei perioade, bătrâna Capitală 
a Moldovei nu mai are nici o activitate serioasă 
pe tărâmul literar, Scriitorii care se mai găseau prin 
lași, încep să-și publice lucrările lor prin revistele 
din Bucureşti şi se continuă astfel până când apare 
marea revistă «Viața hRomânească», despre care 
vom vorbi pe larg în partea a Ilva a lucrărei 
noastre, 


www.dacoromanica.ro 


187 


Pictura şi Sculptura 


Vom vorbi mai întâi despre arta plastică, repre» 
zentată în laşi prin câţieva artiști pictori şi sclup= 
tori cari s'au manifestat în chip strălucit şi cari 
fac parte din cea mai frumoasă pleiadă de artiști 
ai țării. 

C. D. Stahi, Em, P. Bardasare, llie Constanțiu, 
Teodor Buicliu și Gh. Popovici, din cei mai bă= 
trâni, apoi, Octav Băncilă și llie Burghelea din 
tinerii de acum trei decenii, precum şi alții cari 
sau răzleţit prin ţară, sânt pictori de mare talent, 
a căror pânze pot face cinste ori cărei pinacoteci. 

În ceea ce privește sculptura, lașul nu are alt 
artist care să merite cu adevarat acest nume, de 
cât pe mult regretatul Tronescu. 

Pânzele unui Stahi, T, Buicliu şi Ilie Constan- 
tiu împodobesc cu cinste pereţii pinacotecii noastre 
şi a multor saloane din lași și din alte orașe ale 
țării, 

În deosebi Stahi s'a distins prin natura moartă 
în care a devenit un maistru neîntrecut, 

Operile sale sânt foarte numeroase, căci bă- 
trânul C. D., Stahi a fost un muncitor harnic fără 
pereche. El nu ştia ce înseamnă odihnă. Muncea 
cu dragoste, neîntrerupt, căutând să se perfecționeze 
tot mai mult, 

N'a avut, însă, concepţiuni înalte, n'a fost un 
pictor compozitor, dar a fost un talent distins şi 


www.dacoromanica.ro 


188 


pânzele sale ce reprezintă natură moartă pot face 
cinste ori cărui muzeu din străinătate, Asemenea 
dânsul a lasat un număr enorm de portrete, în care 
a reuşit până la un punct, mai cu seamă prin a~ 
semănarea perfectă a acelor pe caresi picta. 

Teodor Buicliu s'a distins prin peisage ca şi Ilie 
Constanțiu care a fost un frumos talent dar care 
a lasat foarte puţine pânze. 

Se mai poate menţiona şi Ştefan Șoldănescu 
care din nefericire s'a stins de tânăr din viaţă, dar 
după cele câteva lucrări remase de la el, viitorul 
izar fi suris cu mult succes, 

Din cei în viață menţionăm pe bătrânul fost di- 
rector şi profesor al Şcoalei de Belle Arte, D-f 
Em. P, Bardasare, un talent superior care a tm- 
bogăţit arta picturei cu multe pânze, în care se 
vede, pe de=o parte fineța coloritului, iar pe de 
altă parte exactitatea desenului şi a perspectivei. 

Muncitor fără preget, el a fost în totedeauna 
un abil mânuitor al penelului. 

Pânzele sale destul de numeroase dar puţin 
respândite față de ale altor pictori cu mult inte- 
tiori, sânt o comoară nepreţuită şi aceasta o va 
apreciao cum se cuvine, generaţiile cari vor veni 
după noi. 

D-1 Gh. Popovici, actualul director al Şcoalei 
de Belle Arte, e din acea pleiadă de mari pictori 
cu care o naţiune se poate îăli în tot deauna, 


www.dacoromanica.ro 


189 


D=sa n'a căutat nici odată să-și impună opera 
prin manifestări reclamagioase, şi'n această privinţă 
e un admirabil tovarăș al bătrânului şi veneratului 
maistru Em. P. Bardasare. De aceea mulți cred 
că D-1 Gheorghe Popovici n'a prea lucrat, 

Se înșeală însă aceştia. Dânsul a fost şi este şi 
astăzi Ía vrâsta sa care-l numără printre cei bă= 
trâni, un muncitor harnic și destoinic pentru care 
arta este cea mai înaltă manifestare a omului. 

Artist desăvârşit, D-1 Gh. Popovici se remarcă 
în primul rând prin admirabilele compoziţiuni şi ca 
portretist neîntrecut, 

Modest ca toţi acei care=şi dau seamă de me- 
nirea artei, dânsul n'a căutat să=şi facă situații 
punând la contribuție reclama operei sale, 

Nu multe sânt pânzele sale rezieţiie pe la per- 
soane particulare sau prin muzee. 

EI n'a căutat nici nu caută, ca şi bătrânul Bar= 
dasare, să facă avere din opera sa. 

Maistrul Popovici e mulțumit că a putut şi mai 
poate încă produce opere de artă. 

Dacă acestor doi din urmă lesar fi trecut prin 
minte să-și expună în expoziţii lucrările lor, de 
sigur că lesar fi desfăcut pe prețuri destul de 
mulțumitoare, mai cu seamă astăzi când asemenea 
expoziţii stau aproape în permanență deschise cu 
opere lipsite aproape cu totul de talent şi de bun 
simţ estetic. Dânşii, însă nu s'au pretat nici odată 


www.dacoromanica.ro 


190 


fa asemenea negustorie pentru ași precupeţi talentul 
și opera lor artistică, 

Din generaţia ajunsă astăzi în deplină maturitate, 
se deosebesc Denii Octav Băncilă şi Ilie Burghelea. 

Cel dintâi e destul de cunoscut iubitorilor şi a= 
preciatorilor de artă serioasă, D-{ Ilie Burghelea e 
un talent viguros, dar de-o rară modestie, căci nu 
a căutat să se releveze de cât întrun cerc prea 
restrâns de admiratori, Abia mai anul trecut, după 
multe inzistenţi s'a hotărât să-și expună pânzele, 
Publicul ieșan, puţin acum, mai ales după războiu, 
care să poată aprecia cum trebuie o operă de artă 
totuşi s'a grăbit să-i vadă şi să-i laude pânzele” 
fără, însă, să-l recompenseze materialicește cum 
se cuvinea, 

Aceste spuse, menţionăm că lașul nostru, și în 
privinţa artei picturei poate să înfrunte pe toţi a7 
cei care cred că numai prin reclamă sgomotoasă 
pot deveni artiști adevarați, 

Capitala Moldovei posedă şi o pinacotecă în care 
se găsesc numeroase pânze ale celebrilor artişti cla- 
sici străini, precum şi a pictorilor români, 

Această pinacotecă are o valoare artistică in- 
caleulabilă, căci în ea se află originale de ale lui 
Murillo, Van Dyk. Rembrandt, Le Sieur, Rubens, 
Philipoteaux, Coreggio precum și a altor pictori cea 
lebri străini din diferite şcoli, 

Pictura românească este reprezentată în primul 


www.dacoromanica.ro 


191 


rând prin marii noștri artişti: Thedor Aman, N. 
Grigorescu, Andriescu, Gh. Panaiteanu, apoi Em: 
P. Bardasare, Mirea, Gh. Popovici, C. D. Stahi, 
Octav Băncilă, C. Artachino, Costin Petrescu etc. 

De şi Iaşul este atât de bogat reprezentat în 
ceea ce priveşte arta picturei, cu toate acestea, 
aceia cari ar trebui şi li se incumbă datoria de a 
avea o atenţiune dacă nu deosebită după cum s'ar 
cuveni, dar cel puţin cât de mică pentru pinaco= 
teca ieșană, nu se interesează aproape de loc. 

Aceasta e un adevăr care-l spun, căci dezinte» 
resarea oficialităţii se accentuează din ce în ce tot 
mai mult cu cât trec anii. 

Școala de Belle Arte din lași a dat artiști mari 
ţării cum sânt bunăoară Panaiteanu, Gh. Popovici, 
Em. -P, Bardasare, Octav Băncilă, C, D. Stahi, 
pentru a nu cita de cât pe acei cari sânt consi” 
deraţi ca pictori clasici ai Capitalei Moldovei, 

Asemenea în Sculptură, nu trebuie de uitat pe 
Tronescu, un artist de netăgăduit talent, dar care 
a avut o viață din cele mai sbuciumate, fiind cu 
totul nesocotit câtă vreme a trăit. Abia cu câţiva 
ani înainte de moarte, în urma intervenţiei directe 
a marelui nostru rege Carol I, i sa dat lui Tro” 
nescu, —care până atunci era aproape muritor de 
foame, — catedra de sculptură de la Școala de Arte 
Frumoase, Nu inzist asupra celor cari se făcuseră 
vinovaţi că nu au dat la timp atenţiunea şi nu au 


www.dacoromanica.ro 


192 


voit să-i recunoască dreptul ce avea de a nu fi 
lasat să moară de foame un asemenea artist care 
face cinste neamului românesc, 

Tot aici e locul să mai amintim şi despre ma~ 
rele caricaturist Jiquidi, despre care a scris un 
admirabil articol în « Adevărul Literar», nu de mult, 
D-1 Arthur Gorovei excelentul folclorist şi scriitor 
fălticinean, scoțând în relief, prin o serie de amin- 
tiri calităţile artistice ale acestui pictor şi caricaturist, 

Jiquidi, care a fost ieșan, e cel dintâi caricatu= 
rist de [a noi, și lucrările sale sunt o dovadă stră= 
lucită de marele seu talent. 

Astăzi se găsesc foarte puţine din operile lui, 
iar Pinacoteca noastră posedă câteva bucăţi de 
ale sale, 

Cu aceasta încheem acest capitol, rămânând ca 
în partea a doua să continuăm cu mersul artei 
plastice în laşi, 


Teatrul şi literatura dramatică 


În ultimile două decenii ale Secolului trecut, 
Teatrul Naţional din lași tot mai număra în sânul 
seu artişti de mare talent, Un Luchian Galino, 
Arceleanu, Costache Bălănescu, Hasnaş, Athena 
Georgescu, apoi Mitru Constantinescu, Pekea A- 
lexandrescu, Ghiţă Dimitrescu, Const. Ionescu, D, 
Pruteanu, Evolschi, D-na Elena Lascu, Luţa Botez 
și alţii încă, sânt talente superioare cari au dat 
scenei teatrului nostru un avânt din cele mai mari, 


www.dacoromanica.ro 


193 


rădicânduel la o situațiune artistică despre care 
nu se poate vorbi de cât cu admiraţie, 

Marii artiști Luchian, Galino, Bălănescu, Arcee 
leanu și Hasnaș își aveau reputaţia bine stabilită 
în toată ţara. 

Dânşii erau elevii lui Matei Millo şi a gene- 
raţiei sale, 

Toţi aceştia aveau focul sacru al artei, Pentru 
dânșii Teatrul era un templu, o școală înaltă, iar 
nici de cum un mijloc pentru ca să se poată îm» 
bogăţi, 

Plătiţi ca vai de dânşii, ei nu=şi precupeţeau nici 

odată talentul, Ca buni români patrioţi, căutau să 
dezvolte în public sentimentul artistic, considerând 
scena ca mijloc de a răspândi în popor, pe de=o 
parte frumuseţea graiului românesc, iar pe de altă 
parte să moralizeze pe cât se putea și să ţie mereu 
aprinsă facla culturei, 
.. Din punct de vedere pur artistic, actorii noștri 
de atunci nu lăsau nimic de dorit, toți căutând să 
fie la înălțime, Ei nu se uitau dacă sala era plină 
sau nu, ei își făceau datoria în toată conştiinţa, 
Nu veneau nepregătiți pe scenă, cu rolurile ne» 
învăţate si netnțelese, Fie care din ei era stăpân 
pe rol, 

Apariţia unui Galino, a unui Bălănescu, Luchian 
sau Arceleanu pe scena teatrului, era privită în 
tot desauna ca o sărbătoare, 

13 


www.dacoromanica.ro 


194 


Și să nu se creadă că aceşti actori nu jucau 
roluri mari şi grele, 

Repertorul clasic şi modern străin, precum şi 
piesele noastre și în deosebi teatrul lui Alexandri, 
era interpretat admirabil, 

Publicul ieșan şi el la rândul seu, ştia să răs= 
plătească cum se cuvine pe marii artiști ai teatrului 
nostru naţional, 

Reprezentaţiile date la teatrul de la Copou erau 
gustate foarte mult şi sala era mereu plină, căci 
se juca bine și cu dragoste, iar publicul pleca 
mulţumit, i 

leşenii știau pe acea vreme să aprecieze pe 
artiști în adevarata lor valoare, iar artiştii şi ei la 
rândul lor, nu se lăsau mai pe jos dându-și toate 
silințele pentru ca să corespundă adevaratei meniri 
a aftei dramatice, precum şi încrederei ce lero 
arata publicul. 

Trecerea prin laşi a diferiților artişti celebri din 
străinătate, era o adevarată binefacere pentru actorii 
noștri, cari învaţau multe de la ei, 

Publicul ieşan știa să aprecieze marele talente, 
și când Sarah Bernard, un Rossi etc, dădeau 
câte o reprezentaţie toată pătura cultă din Capitală 
Moldovei lua parte cu cea mai mare bucurie şi 
răsplăteau pe marii artişti cu ovațiuni nesfârşite, 

De altfel Iaşul avea reputaţia, îndreptăţită, de a 
aprecia adevarata valoare artistică a celebrităților 


www.dacoromanica.ro 


195 


“Străine, şi acestia rămâneau mulțumite şi încântate 
tot odată, de modul cum erau primiţi de ieşeni 
şi apreciaţi, 

Cine nu-şi mai aduce oare aminte de entuziasmul 
de nedescris cu care a fost primită în atâtea rân- 
duri celebra Sarah Bernard, sau Rossi, Adelina 
Pati, Mounet, Sully etc. etc! 

lașul nu=şi perduse încă tradiţia de centru inte= 
lectual și cultural al ţării, cu toate că mulți din 
“marii noştri intelectuali se strămutară în Capitală. 

Vreau să arăt, însă, că Iaşul, cu toată faima 
lui literară, totuşi, în ce priveşte literatura dramatică 
sta destul de slab. Excepţie, bine'nţeles de Vasile 
Alexandri, ale cărui opere teatrale au fost primele 
cari au ocupat decenii întregi scena teatrului ieşan 
precum şi a celorlalte teatre din ţară, 

In afară de piesele bardului de la Mirceşti, Iaşul 
“nu se poate făli cu autori dramatici. 

Traducerile ocupau un loc de frunte în reper» 
torul teatrului, dar aceste traduceri, în afară de 
-câteva, foarte puţine, erau cât se poate de slabe, 
-căci acei cari traduceau nu aveau pregătirea neces 
sară pentru a corespunde terințelor literare. 

Mai târziu începură să apară şi traduceri mai 
bine făcute, dar totuşi nu se putea spune că se 
ajunsese într'o fază mulțumitoare. 

Ceea ce lipsea unei traduceri bune, era înlocuit, 
în schimb, prin jocul admirabil al actorilor noștri, 


www.dacoromanica.ro 


196 


Unii dintre actori se ocupau şi cu traducerile: a 
diferite piese străine, cele mai multe din acestea 
fiind, însă, de o valoare artistică şi literară pro” 
blematică, 

Cu tot talentul, uriaş chiar, dacă se poate zice, 
în ceea ce privea jocul pe scenă a actorilor noștri, 
dânșii n'aveau, insă, cultura necesară, Ei nu căutau 
să citească, să se cultive, Se mulțumeau numai să 
interpreteze rolurile, dar interpretau admirabil, 

Erau conștiincioşi, căutau să priceapă ceea ce 
jucau, erau harnici și nelacomi după câştiguri ma~ 
teriale, 

Actorul de atunci se considera nu ca un slujbaș 
salariat, așteptând să se sfârșiască cât mai repede 
luna pentru ași încasa leafa, ci ca un adevarat 
apostol al neamului, contribuind cu toate darurile 
ce=| înzestrase Dumnezeu, ca să fie de folos so» 
cietăţii și să ridice arta dramatică la înălțimea ce 
i se cuvinea, 

Actorul pe atunci nu se revolta contra Direcţi= 
unei că nu i se da cutare ori cutare rol, elprimea 
să joace rolul ce i se dădea, chiar dacă n'avea 
cine ştie ce însemnătate în piesă, 

De câte ori Costache Bălănescu, Neculai Luchian, 
Galino și alții din generaţia lor, nu apăreau pe 
scenă de cât în nişte roluri mici, și cu toate ae» 
cestea jocul lor era la înălţimea chiar a celui mai 
puternic rol, 


www.dacoromanica.ro 


197 


Artistul adevarat, talentul superior, orice rol ar 
juca pe scenă, fie cât de neinsemnat, îl interpre= 
tează cu aceiaşi dragoste, cu aceiaşi încredere şi 
mai cu seamă cu conștiința tmpacată că-și face 
datoria așa cum trebuie să şi-o facă un bun artist, 
ca şi cum ar interpreta un rol mare, un rol în 
semnat. 

De câte ori un Bălănescu, care a fost un frun= 
taş între fruntașii actori de pe vremea lui, nu a“ 
părea pe scenă în roluri cu totul neînsemnate, dai 
prin chipul cum ştia să-l interpreteze, atrăgea a~ 
“enţia publicului care-l răsplătea cu nesfârșite a- 
plauze, pe când actorul care juca rolul principal, 
de era un actor puţin talentat, — rămânea cu totul 
în umbră, 

Astfel se petrecea faptul şi cu ceilalți mari are 
tiști ai noştri. 

Grigorie Manolescu şi Aristitza Romanescu 


Pe lângă artiștii cari formau Societatea Drama- 
tică a Teatrului Naţional şi care jucau întreaga 
stagiune, se mai abăteau prin Iaşi şi alți actori de 
prin celelalte teatre din țară. 

„Astfel, în primul loc trebue să menţionăm pe 
marii Grigorie Manolescu și Aristitza Romanescu, 
pe care noi ieşenii eram deprinşi pe atunci să%i 
considerăm ca făcând parte direct din teatrul nostru. 

Intr adevăr, Grigorie Manolescu şi Aristitza Ro~ 
manescu veniau regulat la laşi şi jucau când cu 


www.dacoromanica.ro 


198 


câte vre=o trupă înjghebată de ei, când cu actorii 
ieşeni, Nicăeri nu se simţiau ei mai în casa lor de 
cât. la lași, lubiau din toată inima Capitala Mole 
dovei, căci publicul ieșan ştia să-i aprecieze și le- 
dădea tot concursul ce»l meritau acești doi ce~- 
lebri artiști, 

Repertorul lor se compunea în cea mai mare- 
parte din piese clasice, și în special piesele lui Sha- 
kespeare au fost interpretate de ei, cei dintâi dinr- 
tre actorii români, 

In Hamlet, Romeo și Julieta, Macbeth, Othelo: 
etc., şi Grigore Manolescu și Aristitza Romanescu 
aduceau o notă nouă prin o îinterpeetare cu totul: 
originală, 

De atunci nimeni până astăzi nu s'au putut ri” 
dica la înălţimea jocului lor, exceptând bine”nțeles 
pe D-na Aglaia Pruteanu şi regretatul State Dras- 
gomir, cari mai târziu, au adus şi ei o notă nouă. 
în teatrul nostru, şi despre care vom vorbi puţin. 
mai la vale. 

Manolescu şi Romăneasca de și fuseseră socie= 
tari ai Teatrului Naţional din Capitala ţării, n'au 
putut trăi multă vreme acolo din cauza multor 
neajunsuri ce li se făceau, pentru că mediocrităţile: 
nusi puteau suporta alături de ele, De aceea au 
fost nevoiţi ca mai toată viaţa lor artistică să coe 
linde prin diferite orașe ale țării, dând reprezentații 


www.dacoromanica.ro 


199 


c'un repertor format din piese vestite şi pe care 
nu ori cine putea să le joace, 

In laşi, însă, o repet, își găseau dânşii in tot 
deauna locul unde se simţiau ca la ei acasă, 

De și n'au făcut oficial parte din teatrul nostru, 
noi ieşenii, acei cari iram Cunoscut și văzut pe 
amândoi jucând de nenumărate ori, fi reven- 
dicăm cu drept cuvânt ca făcând parte dintre ar- 
tiştii teatrului Naţional din a doua Capitală a ţării. 

Atât de mult ce iubiau dânşii Iașii, se poate vedea 
după următorul fapt: ani îndelungaţi, Grigorie Ma» 
nolescu și Aristitza Romanescu petreceau în tot 
de-auna Paştile la noi cu care ocazie dădea şi re- 
prezentaţii. 

Şi unul şi altul nu se bizuiau numai pe talentul 
lor, ei căutau să se cultive tot mai mult, cetind 
mereu şi studiind cu patimă tot ce se atingea de 
arta dramatică, După Matei Millo, singurii actori 
culți şi în curent cu tot ce se petrecea pe tărâmul 
scenic au fost dânşii, 

Şi Manolescu şi Aristitza Romanescu nu abor- 
dau un rol principal, până mai întâi nu- studiau 
vreme îndelungată, căutând să pătrundă cât mai 
mult spiritul autorului piesei, şi să caute a reda 
apoi personajul ce»l jucau în adevarata interpretare 
a rolului, De aceia reuşiau ei în tot de-auna, căci 
atunci când se aratau pe scenă, ni se păreau nouă 
celor carii priveam, că erau cu desăvârşire in- 


www.dacoromanica.ro 


200 


dentificați cu personajul ce=l interpretau, şi astfel 
admiraţia publicului devenia din ce în ce mai mare, 
așa că, după reprezentaţie ierau duşi în triumf 
până acasă, 

Nici odată lașul n'a văzut triumfuri mai mari ca 
acelea ale lui Manolescu şi Romaneasca. 

Jocurile lor erau originale, ei nu căutau să imi- 
teze pe cutare ori cutare artist celebru. 

Când interpretau un rol îl interpretau după con» 
cepția lor proprie, în urma unei îndelungate stu= 
dieri, şi a piesei în general, şi a personajului ce=l 
jucau. Fie care intonaţie, fie care gest sau miș= 
care îşi aveau rostul lor şi nu puteau fi redate de 
cât aşa cum le înțelegeau ei că trebuiesc redate. 

Din nefericire pentru teatru, Grigorie Manolescu 
s'a stins din viață prea tânăr, la vrâsta abia de 33 
ani, şi cu toate acestea a fost, împreună cu Matei 
Millo, cea mai înaltă expresie actoricească a tea= 
trului românesc, 


v o 


E:ză 

Tot în această perioadă apar la laşi câte=va ta» 
lente remarcabile, 

Mai întâi D-na Aglaia Pruteanu despre a cărei 
activitate teatrală ieşenii îşi amintesc de sigur, şi 
despre care vom varbi mai jos, precum şi despre 
Mihai Popovici Junior, astăzi... Senior. 

Apoi, mai târziu ceva încep a se remarca ti~ 


www.dacoromanica.ro 


201 


nerii de atunci: Petru Liciu, State Dragomir, C, B, 
Penel, Petru Sturdza-Doria şi D-ra Maria Maxim, 
Aceştia de şi urmau la Conservator Ía clasa de 
declamaţie, atraseră atenţia publicului încă de fa 
producţiile ce aveau loc de două ori pe an, 

Petru Liciu se manifestase fiind elev la Con» 
servator ca un talent remarcabil în comedie și ma- 
rele Galino profesorul de declamaţie ti prezicea 
un succes strălucit şi nu s'a înşelat, 

Intr'adevăr Liciu rămâne unul din cei mai mari 
„artişti ai țării, Sfârşind Conservatorul din Iaşi, 
-dânsul se duce la București și intră în Teatrul Na- 
ţional de acolo, devenind curând un fruntaș, 

La lași, Liciu de și a stat puţin timp, totuși a 
lasat urme care nu se pot şterge, Talent extraor= 
dinar, dânsul ne aminteşte de marele Matei Millo, 
jucând repertorul acestuia în chip strălucit. Se 
poate spune că Petru Liciu a fost demnul şi sin= 
gurul urmaş al bătrânului Millo, 

Astăzi nu avem pe nimeni care să-l poată in- 
locui cu succes, 

Asemenea Petru Sturdza-Doria, e un artist de 
mare valoare, un muncitot harnic care a căutatsă 
se deosebească de ceilalți artişti prin modul cum 
înțelegea să interpreteze rolurile, Elev şi el al ma- 
reflui Galino, a invaţat de la acesta multe lucruri 
bune, dar îşi pastra în tot de=auna originalitatea 


www.dacoromanica.ro 


202 


și prin aceasta a ajuns mai târziu, chiar inainte de 
a se strămuta la Bucureşti, un fruntaş al scenei. 

Având o cultură solidă, o putere de muncă ui” 
mitoare și dotat cu inteligență, Petru Sturdza se 
dezvoltă pe zi ce trece, căutând să se apropie cât 
mai mult de realitate, căci pentru el a ti actor în” 
seamnă nu a maimuţări pe șcenă, ci a reda întoc= 
mai rolul, fără să cauţi, nici a-l face ridicol, nici 
a] imita după alţii, ori cât ar fi aceştia de mari 
artişti, P. Sturdza își păstrează personalitatea în tot 
ce joacă , el caută să fie original, dând personajului 
ce=| joacă, o justă interpretare, ţinând seamă de 
toate împrejurările în care se petrece acţiunea, 
precum şi partea sufletească a personajului ce-i 
reprezintă. 

De aceea, Petru Sturdza a ajuns un mare artist. 

Am vorbit despre aceşti doi mari actori ai near 
mului românesc, pentru că pe noi ieşenii ne inte= 
resează în primul rând, din cauză că dânşii, sânt 
înainte de toate băştinaşi din Capitala Moldovei 
şi cariera lor artistică ş'au început=o tot aici Ía noi. 

Ne mândrim că dânşii au ajuns pe prima scenă 
din Capitala ţării, fruntași admiraţi de toată su~- 
flarea românească. 

Din nenorocire, Petru Liciu s'a stins din viaţă 
tocmai lą vârsta la care ajunsese la apogeu, lăsând. 
un gol care nu se va putea umplea cu uşurinţă, 

Petru Sturdza, de şi retras, mi se pare, din Teatrul 


www.dacoromanica.ro 


203 


Naţional din Bucureşti, continuă încă să joace,. 
spre norocul scenei şi multumirea generală. 

Nu putem trece cu vederea nici pe D-ra Maria 
Maxim. pe atunci tânără elevă a Conservatorului, 
un talent real și care ar fi ajuns cu siguranță o 
stea a scenei noastre, dacă ar fi continuat cariera 
teatrală. 

Păcat că a părăsit teatrul. După cum se prezenta 
atunci, abia elevă, arăta o deosebită aplicare şi 
dragoste pentru scenă, Elevă a lui Galino, acesta 
ti prezicea un succes strălucit, dar care din nefericire 
nu s'a putut realiza fiindcă a părăsit teatrul foarte 
curând, 

State Dragomir 


Şi acum să trecem la State Dragomir, artistul 
care aproape trei decenii a cinstit scena teatrului 
din lași. 

Ca și ceilalți mai sus amintiţi, State Dragomir: 
a fost un talent deosebit, manifestându-se încă din 
copilărie aproape, ca un viitor mare artist, 

Născut pe pământul Basarabiei, Dragomir vine 
de tânăr în lași, unde urmează la Liceul Naţionaf 
iar în ultimii doi ani de școală se înscrie şi la 
Conservator la clasa de declamaţie a lui Galino, 
având de colegi pe C. B. Penel, Petru Liciu, Petru 
Sturdza şi D-ra Maria Maxim, formând o serie 
de elevi cum n'a mai existat de atunci încoace, 

Ceea ce se remarcă, încă de la început la State- 


www.dacoromanica.ro 


204 


Dragomir a fost, în primul rând, o extraordinară 
putere de muncă şi dorința neîntreruptă de a se 
cultiva, 

Sfârşind Liceul se înscrie la Facultatea Juridică, 
«dar peste un an o părăseşte în urma unui incident 
despre care voiu aminti mai jos, și trece la 
Facultatea de Litere devenind unul din cei mai 
străluciți studenţi, În acel timp continua şi cursurile 
-clasei de declamaţie, 

Incidentul despre care pomenesc e următorul : 

Se dăduse o reprezentaţie în Sala Sidoli, în care 
Dragomir juca rolul unui avocat, Dânsul, pentru 
a face de sigur mai mult efect, se dighizează in- 
“tocmai ca neuitatul om de stat și mare avocat 
Ghiţă Mârzescu, cari la acea reprezentaţie luase 
parte cu familia într'o lojă. 

La un moment dat apare pe scenă Dragomir 
având poza întocmai ca Mârzescu, vorbind puţin pel- 
tic ca dânsul, Tunete de aplauze în sală. Mârzescu, 
departe de a se supara, aplauda şi dânsul, Unul 
din copiii lui Ghiţă Mârzescu. un băieţel de vre=o 
cinci şase ani, începe a striga: <laca tata! iaca 
tata |», 

Sala izbucneşte din nou în aplauze furtunoase, 
Succesul piesei a fost desevârşit, 

Peste vre-o două zile Dragomir era la Cursul 
de Drept Civil predat de Ghiţă Mârzescu, Acesta, 


www.dacoromanica.ro 


205 


foarte calm, fără absolut nici o intenţie de rezbu» 
nare, întreabă: «Cine mă rog e Dol Dragomir ?» 

— Eu, respunde studentul State: Dragomir, 

— Am voit să te cunosc, ai un talent mare şi 
de sigur dacă vei continua cu teatrul ai să ajungi: 
un artist de seamă. Eu te felicitez, 

Şi zicând aceste cuvinte, profesorul își continuă: 
prelegerea, fără să pară câtuși de puţin suparat. 

Din acea zi, Dragomir n'a mai dat pe la Facul 
tatea de Drept şi s'a înscris la Litere. După câtva- 
timp întâlnindu=l pe Dragomir, îl întreabă Mâr= 
zescu:—De ce nu vii fa cursuri tinere? Crezi 
poate că m'am suparat ? Din contra, mi-ai făcut o 
mare plăcere, mai cu seamă că ai talent și poți 
să ajungi artist bun, 

Totuși Dragomir părăsise pentru tot de-auna 
Dreptul, 

Acest neinsemnat incident l'a făcut pe marele 
artist de mai târziu, să se consacre, după ce şi-a 
luat licenţa în Îstorie şi Filosofie, cu totul carierei 
artistice şi profesoratului ocupând catedra de Fie 
losofie de la Liceul Naţional. 

State Dragomir, după cum spun mai sus puţin, 
era deso putere de muncă de neinchipuit, 

Inzestrat şi cu o inteligență superioară, dânsul 
căuta să pătrundă cât mai mult în tainile artei 
dramatice, 

Pentru dânsul, ca. şi pentru marii artişti, nu era: 


www.dacoromanica.ro 


208 


de ajuns să înveţe pe de rost rolul şi săsl rostească 
papagaliceşte ca cea mai mare parte dintre actori , 
el căuta să pătrundă în toate amănunţimile rolul 
cel juca studiinduel zi și noapte, cetind mereu și 
exercitânduese neîntrerupt, aşa că atunci când apărea 
pe scenă, era stăpân desevârşit pe toată acțiunea 
ce o desfășura interpretând rolul, 

De şi fizicul lăsa puţin de dorit, totuși această 
lacună era înlocuită prin chipul cum știa să se pro» 
ducă pe scenă, 

Incă de pe când urma cursurile școalei de de~ 
<lamaţie, Dragomir își făurise planul unei activi 
tăți artistice cari mai târziu şi=l realizase aproape 
în totul, 

Primul lui gând a fost ca să-și alcătuiască un 
repertor serios, căutând să rupă cu trecutul ve» 
chiului repertor compus în cea mai mare parte din 
melodrame şi piese fără valoare, nici: literară, nici 
artistică, 

Dânsul abordează, încă de pe când abia ince- 
puse cariera actoricească, roluri mari şi grele pe 
care până atunci le jucase neuitatul Grigorie Ma- 
nolescu, 

Indrăzneala aceasta a uimit multă lume la în” 
ceput, când Dragomir anunţase că va juca rolul 
lui Hamlet, 

Publicul ieșan, îl cunoştea de altfel de pe când 
tânărul artist era încă elev la Conservator, şi=l a~ 


www.dacoromanica.ro 


207 


precia foarte mult de pe atunci, aşa că în ziua a» 
-nunțată, sala teatrului gemea de lume. 

Până atunci rolul lui Hamlet fusese jucat la noi 
n ţară, dintre artiștii români, numai de Grigorie 
Manolescu, care=i dăduse o interpretare cu totul 
originală şi-l jucase admirabil, așa că publicul nos= 
tru, cu toată dragostea şi admiraţia ce-o avea 
pentru Dragomir, nutria oare care scepticism până 
în clipa când tânărul artist apare pe scenă. 

De la primii pași făcuţi pe scenă și de la pri- 
mele vorbe, sala întreagă care era archiplină, se 
convinge că întradevăr are înainte un mare artist 
şi nu s'a înşelat, 

Dragomir reuşise să redeie un Hamlet după o 
nouă concepțiune, căutând să se identifice cât 
mai adânc cu personajul fui Shakespeare, pe care 
de altfel tÍ studiase câţiva ani şi cetise tot ce se 
scrisese până atunci despre Hamlet şi interpretarea 
lui. Dânsul văzuse jucând şi pe celebrităţiie euro» 
pene în acest rol. Văzuse şi admirase pe Mounet 
Sully şi pe Rossi, admirabifii interpreţi geniali. 

Succesul obţinut la prima reprezentaţie cu Ham- 
let a fost colosal, publicul răsplătindu=l cu ovaţi= 
uni și aplause nesfârşite, încurajând astfel pe tâ- 
mărul artist, căruia acum i se deschidea cu ade- 
“vărat un larg drum artistic, 

Dragomir, însă, ca marii artişti, nu se mulțu= 
mește cu succesul repurtat. Ef tot era convins că 


www.dacoromanica.ro 


208 


mai are mult încă de studiat până când să redeie- 
un Hamlet cu desăvârşire după concepţia lui pro“ 
prie. Îşi era singur profesor şi critic, Presa ieșană 
nu mai contenea cu laudele, dar ele nu-I îngâm= 
fau de loc pe artist, le primea cu oare care ră= 
ceală, căci işi dădea seama perfect că aceste la“ 
ude sânt mai mult o încurajare, De aceea continuă 
a studia înainte și din ce în ce caută să se a- 
propie tot mai mult de adevărata interpretare, în 
cât după câţiva ani ajunge să creeze acest rol 
după propriile lui vederi, 

- Am înzistat asupra acestui punct din cariera ar” 
tistică a lui Dragomir, pentru că el pune în evir 
dență pe de-o parte dragostea nemărginită ce=o 
avea pentru Teatru, iar pe de altă parte, conști=. 
ința deplină că prin muncă serioasă, prin studiere 
şi bună voință se poate ajunge 'ca să-ți vezi rea“ 
lizat idealul, chiar dacă ai de luptat une ori cu 
talentul care nu se arată desodată la înălțimea la 
care socotești că te poţi ridica cu uşurinţă, 

Ceea ce lipsea într'u câteva lui Dragomir, ca 
talent, el ajunsese să înlocuiască prin muncă și 
studiu neintrerupt, 

Și aceasta este iarăşi un mare merit, 

Odată păşind cu piciorul drept pe scenă, suce 
cesele încep săsi surâdă din zi în zi, cu toate că 
peste: câţiva ani unii chiar din aceia careel lăudase- 
[a început şi=| consacrase de artist desevârşit, căutau 


www.dacoromanica.ro 


209 


acum să-l micșureze contestându=i ori ce talent, 
ori ce merit artistic, 

Această campanie furibundă dusă contra marelui 
Dragomir, îşi are origina în faptul că dânsul a 
voit să fie în tot de-auna un bun român şi mai 
cu seamă un bun moldovan, 

E de prisos, cred, să inzist mai mult asupra 
acestui fapt, el neavând din punctul de vedere în 
ce priveşte arta lui Dragomir, absolut nici o im- 
portanță. De aceea trecem mai departe, 

Am spus că Dragomir începuse să-și alcătuiască 
un repertor din cele mai bune piese, rupând astfel 
cu trecutul în care melodramele şi bufonăriile îşi 
aveau întăitatea, 

El se serveşte, în primul rând, de marele reper” 
tor a lui Grigorie Manolescu care a fost cel dintâi 
dintre toţi actorii români care s'a avântat cu atâta 
elan şi succes necontestat, în repertorul serios, 
clasic şi modern, 

Dragomir intrând în Teatrul Naţional, începe a 
deschide o eră cu totul nouă, râdicânduei prestigiul 
ca pe vremurile neuitate ale lui Millo, Galino, 
Bălănescu, Hasnaş, Luchian, Arceleanu. Deosebirea 
consta numai în repertor, căci în afară de Gallino 
şi Hasnaş, cari jucau tragedii şi drame clasice, toţi 
ceilalți se distingeau în comedie. 

Cu Dragomir, însă, lucrurile se schimbă aproape 
cu totul, Dânsul întocmeşte un nou repertor, după 

14 


www.dacoromanica.ro 


210 


cum am mai spus, scoțând vechile piese fără va- 
oare, cum erau bună oară melodramele şi dând 
o atenţiune deosebită pieselor originale bune ro- 
mâneşti, şi în special teatrului lui Alexandri şi 
Caragiale în primul rând, 

Astfel alcătuit repertorul, pentru care a avut de 
luptat din greu cu mentalitatea câtorva actori cari 
nu voiau cu nici un chip să se despartă de ve- 
chiturile teatrale, publicul ieșan începe să guste cu 
adevarat teatrul. 

Dragomir pe lângă Hamlet, mai joacă în Mac- 
beth, Otello şi Romeo şi Julietta. 

In această din urmă piesă, de şi juca cât se 
poate de conştiincios, dând o interpretare admirabilă 
rolului, totuşi, trebuie să fim drepţi şi să spunem 
adevărul: nu-l ajuta fizicul cu toată strădania ce 
o punea dânsul pentru a fi la înălțime, 

Cu toate aceste, Dragomir era bine şi nici un 
actor din laşi care a încercat să joace apoi pe 
Romeo, n'a putut nu săsl întreacă, dar nici săsl 
ajungă macar pe departe. 

Şi să nu se uite că acei actori cari se avân= 
taseră să joace acest rol, aveau fizicul care corese 
pundea rolului. Lipsea însă priceperea, lipsea cali- 
tățile care se cer unui bun artist. 

În Ovidiu şi Fântâna Blanduziei, cele două piese 
clasice ale lui Vasile Alexandri, Dragomir a avut 
creaţiuni splendide. 


www.dacoromanica.ro 


211 


Asemenea şi în piesele lui Victor Hugo, Do- 
stoievschi, Turghenef, Schiller, etc. etc, dânsul a 
ramas neîntrecut până astăzi, 

Încă un merit mare a lui Dragomir a fost acela 
-cum știa să reciteze versurile. În această privință 
era desevârșit şi putea ţinea piept ori cărui artist 
celebru din străinătate. 

Cine mai putea recita ca dânsul satirile lui E- 
minescu | 

Dragomir s'a mai distins pe lângă frumoasa lui 
carieră actoricească și ca profesor al clasei de 
declamaţie la Conservator, ocupând catedra marelui 
Gallino. 

În această calitate dânsul a fost un demn urmaş 
al maistrului seu, şi sub conducerea lui, clasa de 
declamaţie se relevă prin câteva elemente de va- 
Hoare, 

State Dragomir a fost un mare actor, a fost 
un îndrăgostit de artă, un muncitor deso hărnicie 
de neînchipuit, a mai fost şi un bun român. 

Amintirea lui nu se poate uita uşor. Răpus 
înainte de vreme; tocmai în plină maturitate când 
putea să fie de folos încă mult timp pentru scenă. 
El a fost o figură frumoasă şi bogată în calități 
înalte a bătrânei Capitale a Moldovei. 


5 
a 


Nu se poate trece cu vederea nici peste tânărul 
de acum vre=o trei zeci și cinci de ani şi mai 


www.dacoromanica.ro 


212 


bine, Mihai Popovici cunoscut pe atunci sub numele- 
de Junior pentru a se deosebi de bătrânul actor 
Mihai Popovici. 

Popovici=]unior, —astăzi el a ajuns Senior,— a 
interpretat în deosebi rolurile de amorez, înzestrat 
fiind pentru aceasta cu fizic şi cu voace, ceea ce 
a făcut să devină, de multe ori, aproape un in- 
dispensabil scenei ieșene. 

Conştiincios şi harnic, el iubia teatru mai presus- 
de ori ce, se simţia atras cătră scenă pe care a 
onorat=o ani îndelungaţi, simțindu-se tot de-auna 
tânăr şi gata ori când a juca pe amorezul. 

In Romeo, mai ales, a avut o reuşită destul de 
mulțumitoare, căci ştia să apară pe scenă în toată 
măreţia rolului, interpretândue=l corect şi simpatic 
fără a căuta să afeoteze. 

Asemenea s'a distins în «Fântâna Blanduziei», 
«Ovidiu», în Răzvan şi Vidra şi mai cu seamă 
în repertorul modern, în care, împreună cu Con- 
stantin Ionescu au avut admirabile creaţiuni. 

Mitru Constantinescu, a fost şi el un puternic 
talent şi mai ales în piesele noastre cu caracter 
naţional, a fost neîntrecut. 

De la moartea lui, nu mai avem pe nimeni în 
teatrul ieşan, care să-l poată înlocui. Încercările 
unora din tinerii actori, de a juca asemenea roluri, 
cu părere de reu trebuie s'o spunem, nau reușit 
aproape de loc, în afară de Vasile Boldescu care 


www.dacoromanica.ro 


213 


dacă ar fi mai harnic s'ar putea menţine şi astăzi 
epertorul lui Vasile Alexandri, cu piesele sale 
naţionale. 

Un bun artist şi care de vre=o două decenii 
aproape se menţine la înălțimea ce i-o dă un talent 
real şi apreciat mult de public, e Radu Dimitrescu, 
care când pășeşte pe scenă, vezi că ai înaintea 
ochilor un actor de rasă, care=și dă seamă perfect 
de ce inseamnă teatru, de ce înseamnă artă. Despre 
acesta vom vorbi mai pe larg în Partea Ilea. 

Aceste spuse cred că e de prisos a inzista mai 
mult asupra actorilor noştri, fără a nu pomeni şi 
de Vlad Cuzinschi şi D-na Verona Cuzinschi, 
doi din cei mai apreciaţi actori cari pe vremuri 
g'au făcut întreaga datorie relevându=se în tot 
de-auna prin o justă interpretare a numeroaselor 
roluri pe care le=au jucat cu mult succes făcând 
une ori adevarate creaţiuni. 

Şi acum să încheiem acest capitol, cu cea mai 
mare artistă pe care a avut=o vre=odată Teatrul 
Naţiona! din laşi, D-na: 


Aglaia Pruteanu 


A vorbi despre această artistă, înseamnă a face 
istoria Teatrului nostru Naţional de acum patru 
zeci de ani şi până astăzi, 

Ne vom mărgini însă, la câteva cuvinte numai, 
pentru că altfel ar trebui să facem un adevarat 
studiu, de oare ce e prea mare personalitatea are 


www.dacoromanica.ro 


214 


tistică a acestei femei, şi intenţia noastră este de: 
a vorbi, după cum se constată din lucrarea de: 
faţă, în mod sumar, despre mișcarea culturală şi 
socială a Iașului în restimpul acestor patru zeci de 
ani din urmă, 

D-na Aglaia Pruteanu este înainte de toate, 
personificarea desevârşită a actorului, 

Talent extraordinar, inteligenţă vie, cultură adâncă, 
de-o frumuseţă răpitoare, Dumnezeu par'că anume 
a creiat=o, după cum am spus şi altă dată, pentru 
a fi o mare ș; desevârşită artistă, 

Numai acei cari au văzut=o jucând pot să-şi 
deie seamă de superioritatea acestei ilustre artiste 
nu numai a lașului, dar a țării întregi, 

Nenorocirea, poate, a fost că dânsa n'a căutat 
să se înstrăineze de orașul pe care [a iubit şi-l 
iubeşte cu o adâncă pasiune, şi să se ducă prin 
alte părţi, unde de sigur succesele iar fi adus pe 
lângă gloria artistică şi o recompensă materială care 
ar fi pus-o la adăpost de ori ce griji, 

D-na Aglaia Pruteanu s'a mulțumit să rămână 
la Iaşi si să=și desvăluie pe scena Teatrului nostru 
Naţional superbele=i aptitudini artistice care a 
consacrat=o de cea mai strălucită actriță, alături 
de mult regretata Aristitza Romanescu, a neamului 
românesc, 

Numerosul repertor pe care l'a interpretat fn 
cursul atâtor ani, creaţiunile atâtor roluri şi chipul 


www.dacoromanica.ro 


215 


în care=şi manifesta marile ei calităţi pe scenă, 
sânt o dovadă şi mai mult că teatrul ieșan, putea 
să rivalizeze cu multe din principalele teatre de 
peste hotare, 

Când apărea pe scenă, Dena Pruteanu părea 
că o stăpâneşte cu totul şi toți cei din jurul ei 
par'că nu mai existau, Privirile şi atenţia spec- 
tatorilor erau concentrate numai asupra ei. 

Dânsa, nu era ca multe din celelalte artiste care 
să se mulțumească că știe rolul perfect pe de rost 
şi să»l repere papagalicește, fără să=şi deie seamă 
de toate nuanțele în rostire şi de starea sufletească 
a personajului ce=l interpreta. 

Cultura ei aleasă și sistematică dublată prin o 
inteligență şi bun simţ neasămuite, apoi, fizicul ei 
de=o proporționalitate admirabilă, ca şi simpatia ce 
radia din întreaga ei alură cu care se prezenta, îi 
dădeau acea marţialitate ce numai o artistă dese» 
vârşită o poate avea. 

In marele repertor clasic ca şi în cef modern, 
precum şi în cel românesc, dânsa nu făcea nici o 
deosebire. Ea ştia numai să joace, făcând din rol, 
chiar dacă era neînsemnat, o creaţiune proprie, în= 
tunecând cu totul pe acei cari jucau rolul principat 
din piesă, 

Având norocul să aibă colegi şi colege o pleiadă 
de actori buni şi conștiincioși, o generaţie din care 
astăzi n'a mai ramas aproape nimeni, Dena Pru- 


www.dacoromanica.ro 


216 


teanu ridică prestigiul teatrului moldovenesc dân- 
dusi o aoreolă strălucită. 

Totul căuta par'că să se 'ntreacă în această. 
artistă; talent, frumusețe, dicţiune, simpatie, inte= 
ligenţă, bun simţ, toate în sfârșit, toate marile daruri 


cu care poate fi înzestrată o ființă omenească su- 
perioară, 

Am avut și în vremuri mai vechi actrițe mari 
cari au strălucit în epoca lor, dar nici una nu 
se poate rădica la înălțimea artistică a Denei A- 
glaia Pruteanu. 

Nu sunt laude cele ce spun despre dânsa, e 
purul adevăr care nu poate fi nici odată la fn- 
doială pus, 

A vorbi despre această artistă, ar însemna să 
se facă un studiu întreg care ar cuprinde atâtea 
amănunte încât ar fi peste putință dea le reda în 
câteva pagini. Noi nu facem decât să ne mărginim 
numai la niște palide aprecieri despre personalitatea 
artistică a acestei neîntrecure stele a scenei ro- 
mânești, 


9 a 
e 


Am uitat să amintesc despre un mare artist al 
nostru, despre Pekea S. Alexandrescu care a avut 
o mare înrâurire asupra mișcărei teatrale şi mai 
cu seamă asupra răspândirei graiului românesc în 
provinciile noastre de sub dominaţiunea străină, 


www.dacoromanica.ro 


217 


până acum zece ani, când au revenit din nou la 
patria mumă, 

Pekea S. Alexandrescu, a fost înainte de toate 
un excelent artist pe care natura tÍ înzestrase cu 
frumoase calități. 

EI, însă, are un mare merit, acela că vreme de 
câte=va decenii, dânsul, în vacanţie, după inchi- 
derea stagiunei, își înjgheba câte o trupă cu care 
colinda apoi prin Bucovina şi Basarabia mai ales, 
dând reprezentații cu piese naţionale românești, 
menţinând astfel graiul moldovenesc în provinciile 
subjugate. 

La aceste reprezentații veneau românii în masă, 
pentru a vedea jucând actorii din regat și asculta 
muzica noastră naţională. 

Acest fapt face ca numele lui Pekea S. Ale- 
xandrescu să nu se uite nici odată, el fiind unul 
din modeștii susţinători ai graiului nostru în popu” 
laţia românească de peste Prut mai cu seamă. 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA Il-a 


În drum spre marile reforme 


În timp ce «Evenimentul» devenise organul de- 
publicitate al partidului Conservator, Liberalii ne~ 
mai având un ziar cari să=i susțină, fac să apară 
« Propaganda» sub conducerea lui Gh, Mârzescu 
care era şi preşedintele clubului Naţional Liberal 
din laşi. 

Raki Vasiliu ca director al ziarului, împreună cu 
Mihai Codreanu, C, A. Teodor, Gheorghe Sta- 
matopol, subsemnatul, și câţiva tineri începători 
într'ale ziaristicei, duc o campanie destul de ine 
dârjită contra «Evenimentului» și a partidului con- 
servator care atunci se găsea în opoziţie, 

La acest ziar mai colaborau cu mult succes 
Eugen Herovanu, regretatul Dr, Lambrior şi Hax 
precum şi câţiva membri ai clubului, între care 
în primul rând putem aminti pe neuitatul Nicu 
Gane şi jovialul Ghiţă Săndulescu. 

Dar acela care dădea adevărata viață ziarului a 
fost Gheorghe Mârzescu, 

Deși nu scria regulat, totuşi dânsul prin arti 


www.dacoromanica.ro 


219 


colele sale pe care le publica din când în când în 
coloanele «Propagandei», cu toate că nu le iscălea, 
erau imediat relevate de întreaga presă din Capi- 
tală, 

Mi-aduc aminte de un frumos articol intitulat: 
«De la mânie cădere», care incepea cu fraza: 
Dulcii noștri confrați de la Drapelul acum disiz 
denţii din jurul D-lui P. S. Aurelian etc. etc... în 
care era vorba de foasta disidenţă liberală de pe a- 
tunci, cunoscută sub numele de «Drapeliști», in 
fruntea căreia se aflau P. S. Aurelian, Emil Cos= 
tinescu, Delavrancea, Em, Porumbaru etc, 

Acest articol a avut un răsunet colosal şi a fost 
comentat de ziarele din București câte=va zile în şir. 

În laşi nu erau Drapeliști, de și unii din membrii 
Clubului Liberal simpatizau oare cum cu dânşii, 
dar nu recunoşteau nici unul disidența. 

Gheorghe Mârzescu, a fost, după cum spun, a= 
cela care dădea viaţă ziarului «Propaganda». Dân- 
sul, de şi scria rar, totuşi nu înceta de loc ca să 
se intereseze în deaproape, dând directiva. 

Raki, cu toate că era directorul ziarului, de şi 
era un vechiu și bun gatetar, nu se prea interesa 
de ziar, ocupându-se mai mult de politica clubului, 
Dânsul, se plictisise, de sigur, de viaţa gazetărească 
pe care o dusese la «Evenimentul», unde=şi dese 
văluise toată puterea lui de muncă. Părea un obosit. 

In “afară de articolele lui Gheorghe Mârzescu şi 


www.dacoromanica.ro 


220 


ale lui Nicu Gane, «Propaganda» n'a marcat a- 
proape nimic, A fost un ziar, în ceea ce priveşte 
partea pur jurnalistică destul de slab, căci nu mai 
era nimeni care să se ocupe zilnic în mod serios 
şi să- îndrume prin entuziasm cum fusese «Eve= 
nimentul, sub directa conducere a lui Scorţescu, 

Ceea ce se poate spune în bine de «Propa= 
ganda», e numai partea literară, într'atâta, că in 
coloanele ei a publicat mult apreciatul şi distinsul 
nostru poiet, Mihai Codreanu, în admirabilă ver- 
siune românească, celebra dramă a lui Richepin, 
«Martira», și «Princesa îndepărtată», 

De asemenea nu pot trece cu vederea nici pare 
tea satirică cu care D=rul Lambrior și Hax cola- 
borau în coloanele «Propagandei», de și nu făceau 
parte din partidul Naţional-Liberal, dânşii rămâ- 
nând personal credincioși lui Gh, Panu, 

Din partea lor era mai mult un sport gazetăresc, 
căci găsiseră în acest jurnal locul unde-și puteau 
arunca în libertate săgețile la adresa Conservato= 
rilor, ceea ce de altfel convenia şi liberalilor, cu 
toate că aceşti doi colaboratori ai Propagandei ur- 
maseră pe Panu, șeful lor, în noua lui orientare 
politică conservatoare, 

«Propaganda» n'a apărut de cât un an șia dis- 
părut, din cauza unor oare care neințelegeri în 
sinul partidului liberal din laşi, până când ia pre~ 
şidenţia clubului Petru Poni, iar bătrânul Gheorghe 


www.dacoromanica.ro 


221 


Mârzescu, rămâne izolat aproape complect, ceea 
ce face ca să fie considerat ca plecat din partid. 

Gh. Mârzescu duce atunci o campanie contra 
directivei partidului liberal, prin coloanele unui 
ziar săptămânal «Prietenul Poporului» scos de D=l 
Gh. Butman, fost tipograf, şi un devotat credin= 
cios al marelui barbat politic. 

E foarte interesantă această campanie, căci Ía 
baza ei nu era dușmănia, nu era răzbunarea, ci 
din contra, bătrânul Mârzescu căuta să lămurea= 
că greșelile pe care le credea dânsul că le săvâre 
șește partidul Liberal, 

În fămuririle sale, el a mers până a pune în 
discuţie persoana Regelui Carol ceea ce [a tnde- 
părtat și mai mult de partidul Liberal, 

Cu toate acestea Gheorghe Mârzescu a fost un 
liberal convins și nimeni și nimic pe lume nu lar 
fi putut întoarce din cale, 

Ceea ce ľa făcut însă, să fie considerat de alții 
ca retras din partid, a fost, de sigur, puternica [ui 
personalitate, independenţa caracterului şi părerea 
ce o avea de a fi condus altfel partidul, ceea ce 
nu putea să convină multora, 

El s'a considerat până în ultima clipă a vieţii ca 
liberal, şi pentru că a fost prea bun liberal, de 
aceia a avut să îndure atâtea neplăceri. 

Astăzi nimeni nu mai îndrăznește de a bănui 
câtuși de puţin sinceritatea și buna lui credință ce 


www.dacoromanica.ro 


222 


a manifestat=o în totdea-una față de partidul pe 
care ['a servit toată viaţa, cu riscul de aşi perie 
clita situaţia lui politică, cum s'a și întâmplat, 

Gh. Mârzescu a fost și va fi pentru partidul 
Naţional-Liberal una din cele mai strălucite glorii 
ale sale. 


N, B.— Vom continua mai departe în volumul 
-al lalea care va apare in curând de sub presă. 

Rugăm tot odată pe cititor să bine voiască a 
îndrepta singur greșelile de tipar ce se vor găsi 
-strecurate fără voia noastră. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA DE MATERII 


"Introducerea . 
Primele manifestări: Aripa necunoscutului 
Clubul socialist 


“Partidele politice: Conservatorii, Liberalii și i 


Socialiştii 
Bătăușii . 
Propaganda electorală « . 
Cumpararea conştiinţilor, 
Intrunirile Contradictorii. 


Iaşul oraş al culturei : „Convorbirile Literare”, 


„Contemporanul 
Conferințele de la Universitate. 


Partidul: Radical: Gheorghe Panu şeful partidul i 


O afinitate fericită 
Cartelurile 
Cum petreceau politicianii : Bolta Rece. 
Tinerimea la Bolta Rece 
Epigramele lui Petru Fântânaru. 
Vasile Gheorghian, mp 
Presa ieşană i 
„Evenimentul" . 


Apogeul Evenimentului : " Sirius, ‘St. R. 


Scriban, Max-Dan, Belcescu. 
Gh A. Scorțescu g 
Caragiale colaborator la Evenimentul 
Alți colaboratori; Stroja-Flişchi, 
Urmașul lui Sirius, Raki . 
St, O. Iosif la Evenimentul . 
Virgil N. Cişman ă 
Neculai Beldiceanu (tatăl) 
Steuerman-Rodion 


Al. Volanschi . 


www.dacoromanica.ro 


. . . . . . E 


224 


Pag, 
Politica laşului : Regimul de 12 ani a lui [. C. Bratianu. 92 
Opoziția Unită. A , . 93 
Ghenrghe Mârzescu . 3 ; . 95 
Cum se făceau alegerile J i . 100 
Pontajul . A š ) „101 
In ziua de alegeri . 3 . . 107 
Partidul Junimist —P. Carp . i . 110 
Tinerii Junimişti a i : . 114 
Junimiştii în alegeri . A . . 120 
D-1 Iacob Negruţi . 3 , . 123 
lon Creangă în alegeri. A ; . 126 
Colaborarea Radical-Junimistă . . . 128 
Mişcarea antisemită D-1 A, C. Cuza. „131 
Ruptura între Socialişti . 138 
Intre Socialişti şi Liberali. —D-1 C. Stere, . 142 
Fuziunea radicalo-conservatoare. A „156 
Epoca lui Al. A, Bădăreu i i „ 158 
laşul literar şi artistic: „Archiva”. i ` „168 
Buletinul medicilor şi naturaliştilor à „177 
„Evenimentul“ vândut Conservatorilor . . 180 
Havas şi Spiru Prasin , , . 180 
„Epigonii“ |, . , | , 183 
„Arta“ ; pe „185 


Pictura şi Sculptura : C. D, Stahi, Em. 
P. Bardasare, lie Constanțiu, Teodor 
Buicliu, Gh. Popovici, Octav Băncilă, 


Ilie Burghelea, Sculptorul Tronescu . „ 187 

Teatrul și literatura dramatică, A „192 

Gr, Manolescu şi Aristitza Romanescu . . 197 

State Dragomir ; ; i „203 

D-na Aglaia Pruteanu. P . „213 

Partea Il-a: In drum spre marele reforme, A „218 


www.dacoromanica.ro 


A 
EŢUL !