Ioan Dafin — Iasii Cultural si Social — Vol.II-1929

IOAN DAFIN 


IA SII 


CULTURAL ŞI SOCIAL 


AMINTIRI ȘI INSEMNĂRI 


Li 


PE DRUMUL MARILOR REFORME. — Presa. — Due, 
iul Caragiate—Dr. „Blumenfeld“.—, Viitorul“ junimist.— 
Presa conservatoare. — Lupta între democrație şi cone 
servatori.— Independenţa ziarelor. — O corespondență 
interesantă.— Presa şi răsboiul mondial.—Cenzura Pres 
sei. — D-1 Sebastian Moruzzi. — Frământări acute îns 
tre partide. — Răscoala din 1907. — Rolui D-lui Stere, 
— Alegerea D-lui N. orga. — MIȘCAREA STUDEN. 
ȚIMEI.—VIAȚA POLITICĂ DUPĂ RĂZBOIU. — Pro- 
paganda politică; — Un gest al D-lui C. Stere.—Politi= 
cianul de azi. — Un mare eveniment cultural, — Po, 
ieții Anghel şi Gordon. — Profesorul Al. Popovici. — 
D.rul Stefan Posa.—,„VJAȚA ROMÎNEASCĂ“. — „Mi= 
nerva“ ; P. Andrei. — „Revista Critică“; G. Pascu. — 
TEATRUL DIN IAŞI. — Vechii artişti. — Artiştii Ghi- 
tescu.—Radu Demetrescu. —ARTA PLASTICĂ.—Marele 
tablou : „Comemorarea de la Nicea“. — O figură răz= 
leață : Matei B. Cantacuzin.— Dna Alexandrina 
Gavrilescu.— MUZICĂ. etc. 


IAȘI — EDITURA VIAȚA ROMÎNEASCĂ $. A. — 1929 


www.dacoromanica.ro 


| IOAN DAFIN 


LAŞII 


CULTURAL ŞI SOCIAL 
AMINTIRI ŞI INSEMNĂRI 


IAŞI, VIAŢA ROMINEASCĂ 


www.dacoromanica.ro 


DE ACELAŞ: 


Fără noroc, proză şi versuri. 

De la alţii, traduceri, versuri. 

Muncă şi distracţie, fapte observate. 

Pe vremea mea, versuri ediţia Il-a. 

Povestea unui vis, poem. 

Istoricul Şcoalei de Arte Frumoase şi a 
Pinacotecei din laşi, însărcinare dată de 
Ministerul Instrucţiunei. 

Istoricul Aşezămintelor Caselor Sf. Spiridon, 
Însărcinare dată de Ministerul Sănătății 
Publice. 

Figuri ieşene, ediția Il-a 

laşul Cultural şi Social, partea l-a. 


www.dacoromanica.ro 


Iașii cultural şi social 


Amintiri şi însemnări 


PARTEA Il-a 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA II 


Pe drumul marilor reforme 


Ultimul pătrar al secolului trecut are pentru ţara 
noastră o importanță deosebită, căci în acest răse 
timp a luat naştere adevărata democraţie prin cre~ 
area partidului socialist şi apoi al celui radical, 

De şi ambele aceste partide şi în deosebi cel 
dintâi, au îndurat persecuţiuni, de multe ori sălba= 
tice, din partea guvernelor liberal şi conservator, 
totuși au înfluenţat puternic asupra partidelor noastre 
de guvernământ, silinduele ca să primească, din când 
în când, unele puncte înscrise în programele so- 
cialist şi radical, 

Mai cu seamă partidul Naţionaleliberal care tne 
cepuse să primească, încetul cu încetul, influenţa 
binefăcătoare a democratismului, păşeşte apoi, la un 
moment dat, c'un avânt demn de toată lauda, spre 
infăptuirea acelor mari reforme pe care se razimă 
astăzi întregul edificiu social și politic al statului 
român, 


www.dacoromanica.ro 


8 


Astfel cu secolul al XX-lea începe o nouă eră 
care culminează în timpul războiului mondial cu o» 
cazia căruia s'a împlinit visul de aur al atâtor ge» 
neraţiuni : Unitatea națională a tuturor Românilor 
în graniţile etnice ale vechii Dacii, îndrumându-ne 
spre o rodnică orientare în toate domeniile de ac= 
tivitate, 

În politică, ca şi în celelalte domenii de activi» 
tate, începe a se lua o formă cu totul deosebită 
în ceea ce privește principiile de conducere, căci 
acestea sunt luate din programul democraţiei, de 
şi aplicarea lor din punctul de vedere al sinceri» 
tăţii şi cotectitudinei lasă oarecum de dorit, 

Nu se poate susține că moravurile nu s'au 
schimbat şi ele, dar într'atâta în cât să credem că 
am ajuns la o etapă de la care putem păși cu îns 
credere deplină că nu mai avem de întâmpinat die 
ficultăţi, ar fi o nerozie, 

Războiul prin excepţionala lui desfăşurare, a a= 
vut ca rezultat o transformare aproape radicală a 
mentalităţii noastre a tuturor, în ceea ce priveşte 
mai cu seamă aplicarea principiilor democratice, 
Asupra acestei chestiuni, nu e locul să insistăm 
acum, 

Dacă noi Românii nesam realizat visul de aur 
al atâtor generațiuni, avem, însă, de luptat mult, 
foarte mult și greu, căci dificultăţile pentru realiza= 
rea unităţii sufletești sunt anevoe de înlăturat, din 


www.dacoromanica.ro 


9 


cauza uşurinţei unora cari voesc cu orice chip să 
prepondereze asupra tuturor, numai și numai pen“ 
tru aşi satisface nişte ambiţiuni personale. 

Să lăsăm, însă, şi aceasta pentru altă dată şi să 
revenim la epoca unde ne-am oprit în volumul 
întâi, continuând mai departe ca să vedem cum a 
evoluţionat laşii sub diferite aspecte ale activităţii 
sale sub toate tărâmurile, până în prezent. 


Presa 

Să începem dar cu Presa, căci ea a fost în tot= 
deauna singurul mijloc aproape, prin care s'a răs= 
pândit noile idei, făcând ca opinia publică să=și 
croiască o altă mentalitate în ceiace privește orien= 
tarea politică. Ne referim, însă, la presa serioasă 
şi demnă, iar nu la aceea care uitându=şi adevă= 
rata menire, se lasă cu totul în orgia șantajismului 
ce din nefericire a cuprins astăzi mare parte din 
aşa zisa presă «independentă». 

Sub masca de «independentă», această presă să= 
vârşeşte zilnic adevărate crimi, căci în orbirea ei 
pentru câștig nu se dă în lături absolut dela nici 
un mijloc care să nu friseze chiar codul penal. 
Dacă s'ar face o clasificare a ziarelor care apar 
astăzi, de bună seamă că foarte multe din ele ar 
trebui să dispară, atât de otrăvitor sunt scrise. 

Cu toate acestea, opinia publică românească, 
aceea care simte şi cugetă româneşte, e departe 
de tot de a fi influențată de decăderea morală a 


www.dacoromanica.ro 


10 


presei de scandal care sub forma umanității şi a 
democratismului, răspândește numai ură, invidie şi 
duşmănie contra a tot ce este românesc, 

Presa în adevărata ei concepţiune, e poate, ase 
tăzi, cea mai mare putere prin care se pot propaga 
ideile, E singura școală în care dascălii sunt, din 
nefericire cei mai mulți, recrutați fără absolut nici 
un criteriu, Orice neisprăvit, orice băiat de pră= 
vălie când îl prinde stăpânu=său furând marfă şi-l 
dă afară, găseşte imediat refugiu în presă, şi fără 
nici o greutate se instalează [a masa vreunei redac- 
ţii, luându-şi aere de asanator al moravurilor, de 
îndrumător al opiniei publice, și chiar de condu” 
cător al Statului, căutând să-şi impună părerile 
guvernelor ţării, 

Din nenorocire iarăşi, trebue de relevat că a- 
adesea se găsesc personalități marcante în toate 
partidele, cari se lasă de multe ori influențate de 
asemenea specimene de indivizi, ocrotinduei şi sere 
vinduese de condeiul lor pentru aşi face reclamă 
personală, 

Spun acestea în treacăt, lăsând ca vremea și 
acei ce vor să audă, credem, că se vor îndrepta, 
Să avem speranţă, 


è 
e Lu] 


Din punctul de vedere al technicei cât şi a păr- 
ţii redacționale, presa din laşi, cu inceperea seco” 


www.dacoromanica.ro 


11 


lului al XX-lea pare a lua o nouă îndrumare, 

Ceea ce, însă, se observă totuși, și faptul e des- 
tul de întristător, şi poate că suntem prea cruzi, 
dar spunem purul adevăr, e că presa a perdut 
mult, cu oare care puţine excepțiuni, din autorita= 
tea morală de odineoară. 

O fi şi această decădere morală, pentru unii, un 
progres, dar am fi mult mai bucuroși, dacă am 
putea să fim dispensaţi de o asemenea manifestare 
modernă, 


„Evenimentul“ 


Să ne întoarcem dar la cel mai răspândit ziar 
de atunci, fa «Evenimentul», şi să vedem dacă 
întradevăr a continuat să progreseze, 

Am arătat în partea întâia că «Evenimentul» a 
avut o eră de glorie sub directoratul regretatului 
Gh, A. Scorţescu cu admirabilii săi colaboratori 
despre care am vorbit pe larg, şi cari au lăsat 
amintiri din cele mai plăcute, 

Gh. A. Scorţescu vânzând «Evenimentul» par» 
tidului conservator, noul său conducător, ne- 
uitatul Dimitrie A. Greceanu, a încercat să se 
menţină la apogeul ce se ridicase odineoară, 


Această încercare a reușit, dar numai pentru 
puţină vreme, din cauza unor evenimente dure- 
roase care au avut loc prin moartea năprasnică a 


www.dacoromanica.ro 


12 


lui Spiru Prasin, căruia Dim. A. Greceanu ti in- 
credințase conducerea ziarului, 

Spiru Prasin prin spiritul seu ager, prin cultura 
lui solidă şi vecinic împrospătată, ca și prin pu» 
terea=i de muncă uimitoare, precum şi printr'un ad~ 
mirabil bun simţ, ajunge ca în foarte scurt timp să 
imprime «Evenimentului» o notă nouă, care să a” 
mintească zilele de glorie de sub conducerea lui 
Scorţescu, 

Cum am arătat şi altă dată, Prasin a fost ade- 
văratul gazetar, întrunind multe calităţi frumoase, 
între care, în primul rând o inteligență superioară 
şi mai cu seamă acel dar de ași apropia prieteni 
cât mat mulți, având asupra lor o influenţă covâr= 
şitoare, 

Prasin, om modern, caută să introducă la <Eve= 
nimentul» tot ce se putea face pentru ca ziarul să 
nu lese nimic de dorit în tot ce priveşte, atât par» 
tea redacțională cât şi cea tecnică, 

E ajutat de un cenaclu de prieteni, toți tineri 
buni şi bine înzestrați intelectualiceşte și cu dor 
de muncă, 

Mai întâi, în ce priveşte partea redacțională, 
Prasin o rupe oare cum cu trecutul, căutând să 
introducă noui rubrici care să intereseze cetitorul, 
şi să dee o atenţiune deosebită reportajului și mai 
cu seamă modului de a se redacta informaţiunile, 
căci până atunci acestea lăsau foarte mult de dorit 


www.dacoromanica.ro 


13 


din cauza că nu li se dădea aproape de loc aten- 
ţiunea ce se cuvenea, 

Prasin înțelegea că o gazetă pentru a fi bună, 
nu trebue să se mărginească la un articol de fond, 
ori cât de bine ar fi fost scris, ziarul are nevoe 
să fie redactat în întregime cum se cade, să nu 
lese de dorit nici chiar în redactarea anunciurilor, 
De aceea dânsul dă o importanță deosebită părţii 
informative, căutând ca prin modul în care se ex- 
pune, să intereseze pe cetitor, 

Astfel, în scurtă vreme, «Evenimentul» își 
schimbă cu desăvârșire aspectul, devenind un ade- 
vărat ziar modern care putea să rivalizeze cu ori 
care alt ziar din capitala ţării, 

Succesul ziarului devinea din zi în zi mai ace 
centuat, 

Colaboratorii erau acum, pe lângă cei angajaţi 
ca redactori şi reporteri, şi multe personalităţi de 
seamă din partidul conservator, cari căutau să-și 
deie obolul lor, mai mult din ambiţiune, căci voia 
ca fiecare să se întreacă în a ajuta ziarul, şi a~ 
ceasta datorită numai caracterului blând și impu- 
nător în acealaş timp a lui Prasin, Toţi căutau acum 
să se apropie de tânărul conducător al ziarului, toți 
aveau dorința de a se manifesta întrun jurnal atât 
de bine scris şi cu perspectiva de a deveni unul 
din marele ziare ale presei româneşti, ceea ce ar 
fi reuşit, de sigur, dacă nu s'ar fi întâmplat ne» 
norocirea cu moartea lui Prasin, 


www.dacoromanica.ro 


14 


Trebue de amintim că «Evenimentul» în această 
perioadă nouă, de scurtă durată din nefericire, era 
redactat într'o formă cu adevărat literară, şi în a~ 
ceastă privință, se poate spune, fără a greși, că 
era singurul ziar din țară căruia nu-i puteai găsi 
nici o vină în ceea ce privea redactarea corectă 
din toate punctele de vedere, şi gramatical şi literar, 

Încă o inovaţie, ca să zicem așa,a fost și intro= 
ducerea unui spirit mai democratic în politica sus- 
ţinută de «Evenimentul» condus acum de Prasin. 

Intr“adevăr, Prasin a fost și un democrat con» 
vins, cu toate că făcea parte din partidul conser- 
vator căruia i se presupunea, ~ poate până la un 
punct oare care cu adevărat,—un reacționarism 
mai mult sau mai puţin accentuat. 

De şi acei cari făceau parte din partidul con» 
servator, — vorbind mai ales de bătrânii «boeri»,— 
nu se prea împăcau cu noile idei ale veacului, to” 
tuşi, după cum spun mai sus, n'aveau încotro şi 
se resemnau, —şi cum nu erau să se resemneze 
când conducătorul ziarului partidului, era Spiru 
Prasin, om tânăr dar înzestrat cu atâtea cali- 
tăți admirabile, căruia nusi putea rezista nici cei 
mai autorizaţi și autoritari conservatori, 

Această notă democratică întrodusă la <Evenie 
mentul» a fost păstrată cu sfințenie și după moare 
tea lui Prasin, de și ziarul începuse să decline în 
ce privește modul de a fi redactat, 


www.dacoromanica.ro 


15 


Activitatea lui Spiru Prasin pe tărâmul ziarise 
ticei a fost, de şi de scurtă durată, totuși de o 
rodnicie neinchipuită, ceea ce a făcut ca «Evenie 
mentul» să se bucure de o reputaţiune bine meri- 
tată în presa românească, 

Cu moartea lui Prasin «Evenimentul» iși perde 
din faima sa, şi aceasta pentru că na mai fost 
cine să înlocuiască pe tânărul conducător dotat cu 
atâtea aptitudini sperioare, de și acei cari au con- 
dus mai departe ziarul căutau să-şi deie toate si- 
linţele pentru ael ţinea la nivel. 

Dim. A, Greceanu proprietarul «Evenimentului», 
incearcă după moartea lui Prasin să deie direcția 
ziarului unor persoane marcante din partidul 
conservator, intelectuali cu vază, cum au fost denii 
Ilie Bărbulescu profesor universitar şi Emil Severin 
profesor secundar, 

De şi acești doi intelectuali ş'au dat toate siline 
tele pentru a menţine prestigiul ziarului la nivelul 
lăsat de regretatul Prasin, n'au putut reuși, pe de-o 
parte că nu erau ziariști propriu zis, iar pe de alta, 
că erau prea ocupați cu îndeletnicirile lor profe= 
sionale. Apoi pentru a conduce bine şi cu 
folos un ziar, trebue, înainte de toate, să posezi 
calităţi cu totul deosebite de ceilalți, fie aceştia ori 
cât de savanți, a voi numai, şia nu poseda anu- 
mite calităţi nu e de ajuns, De aceea şi «Evenie 
mentul», o repet, după moartea lui Prasin, n'a mai 


www.dacoromanica.ro 


16 


putut să se menţină de cât regresând zilnic, cu 
toate sacrificiile făcute de mult regretatul Dimitrie 
A. Greceanu. 

De și în declin «Evenimentul» s'a susținut, cu 
mari greutăţi, dar într'o atmosferă mai puţin prielnică 
din punct de vedere gazetăresc, sub conducerea 
lui Rudolf Suţu, care ș'a pus toată inima şi in- 
treaga putere de muncă, căutând pe cât a fost po“ 
sibil omeneşte, să dea viaţă ziarului. 

Pe de-o parte descurajarea celor mai mulţi din 
fostul cenaclu al lui Prasin, din cauza morţii lui, pe 
de altă parte din pricina marilor greutăţi materiale, 
și mai ales, moartea bunului român Dimitrie A. 
Greceanu care susținea cu propriele lui mijloace 
apariţia «Evenimentului», fac la un moment, cu 
toată străduința lui Rudolf Suţu, — singurul după 
Prasin, care înţelegea meseria de gazetar, —să în 
ceteze de a mai apare. 

Pentru laşi dispariţia «Evenimentului», a fost o 
mare perdere, căci acest ziar, cu toate fazele prin 
care trecuse, devenise oarecum un fel de monitor 
al leșenilor și care ne amintea de perioada străluz 
cită când era condus de Scorţescu şi de Prasin. 

„Liberalul“ 

Partidul Naţional-liberal a fost totdeauna la înăle 
time în ce privește presa. Nici odată laşii n'au 
fost lipsiţi de o gazetă liberală, chiar în cele mai 
critice vremuri, 


www.dacoromanica.ro 


17 


Când se întâmplă câte odată ca partidul să nu 
poată, pentru oare care timp, să scoată un ziar al 
seu propriu, avea norocul în tot de=a una, ca să 
se găsească câte cineva care să puie la dispoziţia 
partidului coloanele vre unui ziar ce nu avea nu- 
anță hotărât liberală, dar care nutrea simpatii pen- 
tru acest partid. 

Astfel a fost cu «Drapelul» redactat pe vremuri 
de distinsul publicist Del loan N. Roman, care 
scotea acest ziar pe cheltuiala sa, bine “nțeles a~ 
jutat și de unii corifei liberali, dar ziarul nu era 
al partidului, aducea însă servicii enorme liberali= 
lor, căci tot ce se publica în această gazetă im= 
prima destul de vădit apararea intereselor partidu= 
lui naţional-liberal, cu oare care nuanţă de inde- 
pendenţă, dar slabă de tot. 

Când, însă, partidul își avea ziarul seu propriu, 
atunci conducerea lui era încredințată unui co- 
mitet ales din fruntași și care comitet nu era fic- 
țiune numai pe hârtie, înregistrat întrun Proces» 
Verbal și care să rămâie uitat în arhiva clubului, 
cum se întâmplă, din nefericire astăzi, și aceasta 
o spunem cu toată părerea de reu, dar adevărul 
e adevăr și nimeni nuel poate nega. 

Cu începutul secolului actual partidul național- 
liberal din Iaşi, hotăreşte scoaterea unui ziar zilnic 
«Liberalul» pus sub conducerea unui comitet come 


pus din Petru Poni, care era președintele clubului, 
2 


www.dacoromanica.ro 


18 


N, Gane, Gh. Săndulescu, Raki Vasiliu şi alți 
câţi=va fruntaşi liberali, comitet care dz altfel iși 
dădea toată silința ca jurnalul să apară regulat. 

Direcţiunea e încredinţată lui Gheorghe din 
Moldova, gingașul şi neuitatul poiet. 

Acesta, ajutat atunci de câţi=va tineri căuta să 
facă din «Liberalul» o gazetă serioasă şi bine re~ 
dactată, ceea ce a şi reuşit aproape pe deplin. 

Gheorghe din Moldova, a fost un admirabil zia- 
rist, cu eminente calități şi care a făcut cinste pre» 
sei în general, și în special celei din Iaşi, 

Venia dimineaţa cel dintâi la ziar şi așezat la 
masa lui din redacție, se ocupa amănunţit de tot 
ce privea gazeta, Avea o adevărată pasiune pen- 
tru redactarea cât mai literară chiar a celei mai 
neînsemnate informaţiuni. Toate articolele pe care 
le primea, erau prescrise şi redactate aproape din 
nou de cătră el, fără, însă, să schimbe senzul, bine 
înţeles când acel articol avea o valoare oare care 
şi merita să vadă lumina tiparului. 

Informaţiilor celor mai neînsemnate căuta în tot 
de-a una să le deie o formă cât mai corectă fără 
însă, să caute a le face senzaţionale cu orice preţ. 

Pentru Gheorghe din Moldova, gazetăria era o 
adevărată şcoală pentru public, şi de aceea el ca 
să se conformeze cât mai mult posibil unui bun şi 
cinstit profesor, căuta să-şi îndeplinească meseria cu 
cea mai mare scrupulozitate, nelăsând să se stre= 


www.dacoromanica.ro 


19 


coare nimic care ar fi putut aduce jignire bunului 
simț. 

Articolele scrise de el se distingeau foarte mult 
atât prin fondul lor serios cât şi prin o formă lite” 
rară impecabilă. 

Nu lăsa nici odată să se strecoare în ziar ex» 
presiuni jignitoare, neurbane, de și, de multe ori, 
articolele scrise de dânsul conţineau multă ironie, 
mult sarcasm, dar redate în așa fel, în cât nimeni 
nu i-ar fi putut imputa nici cea mai slabă răutate 
sau expresiuni vulgare. 

Om cult, foarte inteligent și c'un neasămuit bun 
simț, şi mai cu seamă de-o negrăită bunatate de 
inimă, prin conștiinciositatea cu care își așternea 
gândurile lui frumoase, făcea să fie iubit şi res- 
pectat nu numai de acei cu cari se găsea alături 
la masa lui de redacție, dar chiar şi de adver- 
sarii politici, Poet de mare talent, el îşi avea ca 
atare o reputaţiune bine stabilită și meritată. 

Fiind din firea lui de-o blândeţă îngerească, nu 
putea să aibă de cât prieteni și admiratori. 

li plăcea singurătatea şi de aceea chiar când era 
în redacție, stătea par'că stingher la colțul mesei, 
ca şi cum ar fi voit să se ascundă de privirile 
celor din jurusi. Rar când îl auzeai vorbind, era 
mereu absorbit în redactarea şi regularea materiei 
pentru ziar. Totul trebuia să treacă pe sub ochii 
lui , chiar anunciurile le redacta, căci nu voia ca 


www.dacoromanica.ro 


20 


să apară în ziar într'o formă care ar fi putut jigni: 
auzul, 

Singura lui distracţie, în timpul cât se găsea în 
redacţie, era ţigara, fiind un fumător din cei mai 
pasionaţi, 

De şi faţa lui părea prea adâncită în gânduri, 
de şi îți făcea impresia că e un om căruia nui 
place sgomotul nici societatea, totuși în intimitatea 
prietinilor era dero jovialitate și de-un humor a» 
dorabil. 

Gheorghe din Moldova era un om întreg, un 
poiet din rasa celor ce lasă în urmă o pagină ne- 
peritoare, un intelectual de marcă, un gazetar bun 
în toată acceptarea cuvântului, un conştiincios tn- 
zestrat cu simţul respunderii, şi mai presus de toate 
un adevarat prietin, milos pentru cei obijduiţi. 

N'a stat multă vreme la «Liberalul», căci ve- 
nind partidul naţional-liberal la cârma statului, e: 
numit prefect al Judeţului Botoșani, demnitate pe 
care a ocupat=o cu cinste fiind unul din cei mai 
harnici şi buni prefecţi pe care ia avut judeţul, 

Cu plecarea lui Gh. din Moldova, ziarul «Li- 
beralul» continuă să apară, condus fiind de comi- 
tetul de redacţie despre care am pomenit mai sus, 
fără, însă, să mai fie cineva însărcinat anume cu 
conducerea lui, 

Făceau pe atunci parte din redacţie, tinerii frați 


www.dacoromanica.ro 


21 


Neculai şi Ioan Maxim, două temperamente ade- 
vărat gazetăreşti. 

Primul, spirit cumpatat, cu multă putere de 
muncă și un admirabil tnțelegător al chestiunilor 
de fa ordinea zilei, ce se desbăteau atunci în presă. 
Scria uşor, corect şi cu o claritate deosebită în a 
se exprima, 

Pătrundea bine subiectul cesl lua, examinânduel 
în toată complexitatea, şi-l reda apoi într'o formă 
literară aleasă, cu expresiuni urbane ceea ce făcea 
ca articolele sale să fie primite cu simpatie de 
cetitori, 

loan Maxim, se deosebia printr'un temperament 
mai aprins, gata ori când aţi broda un articol po- 
{itic sau unul de pur reportaj. Dar mai cu seamă 
în reportaj, era un element admirabil. Ştia să deie 
proporţia ce se cuvinea articolului, după însemnă“ 
tatea faptului petrecut, 

Din acest punct de vedere, aducea o notă nouă 
în presa din laşi, și aceasta datorită, în primul 
rând, pătrunderei cu care examina chestiunea, 

Articolele sale de reportaj au avut un frumos 
succes pe vremuri, Prin reportaj nu înțelegea nu- 
mai faptul divers petrecut. EÍ 'se interesa de ori 
ce chestiune importantă, fie politică sau din alt do“ 
meniu. Sub sugestiva formă de anchetă, a publicat 
un mare număr de articole de reportaj. 

După plecarea lui Gheorghe din Moldova, Petru 


www.dacoromanica.ro 


22 


Fântânaru este insercinat cu conducerea ziarului, 
mai mult în ce privește partea bănească, căci pe 
atunci, un ziar politic, era întreţinut de club, cum 
de altfel se petrec lucrurile şi astăzi. Din când în 
când, regretatul Fântânaru scria câte un articol, 
dar, mai tot deeauna era inspiratorul nostru celor 
din redacţie fiind un sincer şi neintrecut de bun 
sfătuitor precum și un adânc cunoscător al ches- 
tiunilor politice ce se desbăteau pe atunci, 

Şi, în perioada când Gh, din Moldova condu= 
sese ziarul, și după aceea, «Liberalul» a avut oare 
care succese prin polemicile şi reportagiile sale, cu 
privire mai cu seamă la campania .ce o ducea 
contra regimului Conservator, şi în deosebi contra 
administraţiei comunale, 

Mai scria din când în când şi neuitatul Nicu 
Gane, şi atunci, era pentru ziar adevărată săr» 
toare, De asemenea şi talentatul Petru V. Grigo” 
riu-Buduşcă, la anumite ocaziuni și festivități, cinstea 
coloanele +Liberalului» cu câte o admirabilă odă. 


Duelul Caragiale-Dr. Blumenfeld 


Un enorm succes al «Liberalului» a fost atunci 
când marele lon L. Caragiale a oferit colaborarea 
lui într'o polemică... literară cu D-rul Calman Blu- 
menfeld redactorul «Opiniei», care-l... acuza pe 
neintrecutul literar că ar fi autorul unor «Fabule» 


www.dacoromanica.ro 


23 


publicate în revista «Convorbiri» sub pseudonimul 
de «Un mare anonim». 

Ceea ce a provocat acest... duel e faptul ur- 
mător. 

În revista «Convorbiri» de sub direcţiunea D-lui 
profesor universitar Mihail Dragomirescu, s'a pu~ 
blicat o fabulă semnată «Un mare anonim» iar zia= 
rul «Opinia» din laşi, prin pana Derului Calman 
Blumenfeld cunoscutul și apreciatul ziarist, azi în 
Bucureşti, anunţă cetitorilor că această fabulă este 
scrisă de lon L. Caragiale : 

« Opinia» a fost cea dintâi care a anunțat că 
maestrul Caragiale își reia activitatea literară și că 
va înzestra din nou teatrul cu opere originale. Zia= 
rele din Capitală au adăogat apoi oare cari detalii, 
dând și numele a două piese noi pe care lesar fi 
având gata ilustrul scriitor de a cărui lungă tă” 
cere ţara e cu drept cuvânt îngrijită. Se afirmă 
că piesele vor fi depuse la Comitetul Teatrului 
Naţional din Bucureşti. 

lată însă că maestrul apare, de fapt, pe arena 
publicităţii. Dar întocmai ca în fabula știută s'a 
întâmplat şi de astă dată. S'au cutremurat munții 
şi s'a născut un... șoarece, —adecă o fabulă în lo- 
cul celor două piese originale, Apropierea e cam 
trivială dar decepţia nu e nici ea mică, ori cât de 
drăguță și delicioasă ar fi spirituala producțiune 
a D-lui Caragiale». 


www.dacoromanica.ro 


24 


Aceasţă notiță apărută în «Opinia» prin care se 
divulga numele autorului fabulei din «Convorbiri», 
face pe Caragiale să protesteze prin următoarea 
telegramă trimeasă din Berlin *), ziarului «Opinia» 

«Aţi fost mistificat, nu sânt autorul fabulei, Rog 
stăruitor să desminţiţi. Scrisoarea urmează. Salutări, 

Caragiale», 

Această telegramă, a apărut în «Opinia», dar 
cu oare cari comentarii din partea ziarului cari 
n'au mulțumit, după cum se vede, pe «marele a- 
nonim», căci între altele se spunea: 

«În așteptarea scrisorii D-lui Caragiale, înregi” 
străm dezminţirea cu regretul de a fi făcut o ne~ 
plăcere ilustrului scriitor, dar şi cu mulțumirea de 
a-i fi dat ocaziunea de a desminţi o... fabulă — ca 
să nu zicem o legendă—că d-sa ar fi autorul dră= 
guţei fibule cu pricina», 

Scrisoarea a urmat imediat și ziarul «Opinia» se 
grăbeşte s'o publice, 

lată şi cuprinsul acestei prime scrisori, după 
care a urmat o întreagă polemică, cum se va ve» 


dea mai la vale: 
« Wilmersdorf bei Berlin — Hohenzollernpl » 
Astăzi, Vineri 13/26 Iulie 1907, 


Prea stimate Domnule Prim=Redactor, 
În preţiosul Dv, ziar (numărul 191, Mercuri 11 
Iulie, primit adineaori) găsesc o  notiță destul de 


*) Pe atunci, în 1907, când s'au petrecut aceste fapte, Cas 
ragiale locuia la Berlin 


www.dacoromanica.ro 


25 


-mâhnitoare pentru mine, în care afirmaţi cu cea 
mai senină certitudine că eu aş fi autorul unei mici 
fabule ce o şi publicaţi în întregul ei. Precum tn- 
dată v'am telegrafiat astăzi — aţi fost mistificaţi : 
nwi sunt eu autorul; n'ag putea scrie aşa ceva, 
nu doară că n'aş fi în stare să fac şi eu o fa- 
bulă mediocră (nu se supere adevăratul autor! a 
d-sale tmi pare convenabilă la limită, lege artis, şi 
asta, cred eu, e destul de frumos astăzi în litera- 
tura noastră), ci fiindcă acum lucrez la una din 
comediile mele pe care aș dori s'o prezint pentru 
viitoarea stagiune teatrală, 

Dar, Dv. mai mă și mustraţi, şi încă așa de 
aspru! că nu vă dau chiar acuma, pentru stagiu= 
nea balneară, nu una, ci amândouă piesele, despre 
-cari am avut imprudenta indiscreţiune într'un mo» 
ment de expansiune colegială, să vă vorbesc ceva. 
Să mă ertaţi! până la earnă nu pot, cu toată dra- 
gostea ce aș avea să nu vă contrariez, adică — mai 
bine să spun drept—cu toată teama ce am de a 
vă da motiv, nu numai pretext ca de data asta,să 
mă maltrataţi încă odată, poate şi mai aspru. Dacă 
însă Dv, aveţi neaparat zor de două piese, atunci 
fireşte nu rămâne de cât să vă adresaţi la vre-un 
colaborator al Dv, sau Ía vre un membru al partidului 
al cărui organ autorizat sunteţi, să vi le facă nu- 
mai decât, 

Rugându=vă stăruitor să bine voiţi a publica a~ 
ceste rânduri şi a desminţi categoric că eu aș fi 


www.dacoromanica.ro 


26 


autorul fabulei ce, desigur amăgiţi, mieaţi atribuit, 
vă trimit cele mai distinse salutări. 


Al dv, prea plecat servitor 


Caragiale 
publicist român. 


P. S, «Fac apel la bunele dv. sentimente de co” 
legialitate şi vă rog ami răspunde printr'un cu- 
vânt, la adresa de mai sus, dacă vă convine sau 
nu a accede la rugămintea îndoită cu care termin 
scrisoarea mea», 


«Opinia», publicând această scrisoare, omite, însă, 
câteva rânduri, ceea ce a făcut pe Caragiale să 
riposteze vehement, şi cu drept cuvânt, mai cu 
seamă că ziarul «Opinia», mai publică și un mic 
articol al căru=i cuprins îl dăm aici ; 

«In sfârşit—luna August a sosit şi, odată cu ea, 
apărură și câteva din revistele noastre literare. 
După «Revista idealistă» —în a cărei viaţă vege- 
tativă vacanțele nu joacă rol, avem numere noi, 
destul de interesante din «Convorbiri» şi din «Viața 
Românească», Cea dintâiu — apărută în număr triplu, 
adică tot o combinaţie de vacanţă — cuprinde între 
altele două fabule noi de acelaș «mare anonim» 
care ~ notaţi bine —nu este di, Caragiale, macar că 
sunt datorite tot «celui mai mare scriitor în viaţă, 

Câţi nu vor fi râvnind la acest măgulitor epi- 


www.dacoromanica.ro 


27 


tat! Și iată unul care se leapădă de dânsul... Un: 
fenomen literar», 

Acest articol precum și ciuntirea scrisorii pe: 
care am dato mai sus şi pe care noi o redăm 
întreagă, fac pe Caragiale să nu se mai adreseze 
« Opiniei», ci «Liberalului» care se şi grăbeşte a 
pune coloanele sale la dispoziţia ilustrului scriitor, 

La 28 Iulie 1907, ziarul «Liberalul» primește de 
la Caragiale următoarele pe care le publică tn- 
tocmai : 


Stimate Domnule Confrate, 


Apelând la sentimentele Dv. colegiale, vă rog 
călduros, dacă e posibil, să bine voiţi a publica în 
coloanele «Liberalului» absolut întocmai următoa» 
rea scrisoare, pe care, de teama ciuntirii, nu am. 
curajul s'o adresez unde s'ar cuveni, 


Domniei-Sale Domnului Doctor Blumenberg 
Criticul literar dela «Opinia» — laşi 


Prea stimate Domnule Doctor Blumenberg, 


Daţi-mi voe, mă rog, să vă spun că, publicând 
zilele trecute ciuntită o scrisoare a mea către dl. 
prim redactor al «Opiniei», cu toate scrupulurile 
de înaltă politică ce le puteţi, ca barbat de stat, 
invoca—aţi comis (scuzaţi-mi cuvântul exact!) o 
mare necuviință literară, 


www.dacoromanica.ro 


28 


Cu respectul şi teama datorite de un comun 
publicist unui eminent om de litere, critic, etc., 
sânt, prea stimate Domnule Doctor Blumenberg, 


Al Devoastre servitor 
Caragiale 
publicist român», 


Dar nici Doctorul Blumenfeld nu se lasă bătut 
şi, susține cu îndârjire, că «un mare anonim» este 
“Caragiale, 

Astfel «Opinia» publică mai multe articole în 
această privință, din care reproducem şi noi, pen= 
tru ca cetitorul să=și facă o idee mai complectă 
despre acest eveniment literar care pe vremuri 
stârnise un mare interes în lumea intelectualilor, 

În numărul de la 22 Iulie 1907 «Opinia» reve= 
nind asupra chestiunei publică : 

<Revista «Convorbiri» a publicat mica fabulă 
pe care am reprodus=o: «Tunul și Plugul», indi- 
când într'o notă suggestivă că e scrisă «de cel 
mai mare scriitor român în viață». Primul gând al 
tuturor s'a îndreptat fireşte spre D-l Caragiale, 
După puţine zile în adevăr apăru—și s'a repetat 
apoi în mai multe numere cu literă cursivă —o no= 
tiță în ziarul «Patria» afirmând că în «Convorbiri» 
s'a publicat prima «lucrare» — anonimă încă —a D-lui 
I. L. Caragiale şi că maestrul va colabora și pe 
viitor la această publicaţiune în chip regulat. Fi= 


www.dacoromanica.ro 


29 


reşte, — am crezut, căci lucru nu era din caleafară 
extraordinar, Ni s'a părut însă puţin çam... — eners 
vat— dovadă că maestrul însuşi e enervat cetind 
legenda... fabulei sale—ca în așteptarea în adevăr 
nervoasă a mult doritelor sale piese de teatru, re~ 
vistele şi ziarele să publice reclama... colaborării 
lui Caragiale cu mici fabule şi parodii, 

«lată însă, că desminţirea vine, energică, netin- 
doelnică și categorică, 

De unde, însă, s'a născut şi s'a acreditat fabula,., 
fabulei lui Caragiale ?» 

«Opinia» a mai publicat şi alte notițe relativ la 
această chestiune cu privire la «un mare anonim», 

Caragiale, însă, văzând că «Opinia», prin pana 
D-lui Calman Blumenfeld, susține mereu că un 
mare român ar fi dânsul, trimite «Liberalului», o 
scrisoare, care a şi fost publicată în numărul de la 
4 August 1907: 

«Stimate Domnule Redactor şi Confrate,» 

«Eminentul nostru critic d, doctor Blumenberg, 
după ce mi-a publicat ciuntită o scrisoare zilele 
trecute, — revine în «Opinia» de la 22 lulie asupra 
incidentului cu fabula din «Convorbiri» atribuită 
pe nedrept mie: d=sa susţine, potrivit afirmației 
unui bucureştean, că «cu toate desmințirile mele», 
tot eu aș fi autorul acelei fabule și găseşte mo~ 
mentul oportun spre a «declara incidentul închis», 

<Cu tot respectul, cutez a spune eminentului 


www.dacoromanica.ro 


30 


nostru critic, d. doctor Blumenberg, că apucătura 
d-sale mi se pare cam prea violentă. Nu! După 
regulele cuviinței elementare, incidentul nu poate 
fi declarat închis à la cavalière, până nu spun şi 
eu câteva cuvinte pe care sânt absolut dator a 
le spune. 

Mă rog, stimate confrate, ce pagubă aș fi avut 
eu dacă, scriind acea fabulă, o și iscăleam? De 
sigur, modesta mea carieră literară nu perdea ni- 
mica, dacă publicam câteva rânduri decente mai 
mult. Dar opera? ar fi păgubit ceva? Din contra, 
cred eu, poate, cum criticii noștri (între cari fi~ 
reşte trebue să număr în primul loc pe eminentul 
d, d=tor Blumenberg) au arătat totdeauna oare care 
blândeţe faţă cu ceeace am putut produce, era să 
fie întâmpinată cu mai puţină asprime, dacă nu, 
-ca atâtea altele ale mele, trecută prin extrema a~ 
mabilitate, cu vederea. 

Căci să nu uit a spune şi aci; fabula aceea mi 
se pare mie convenabilă lege artis, la limită, lucru 
-destul de frumos astăzi în vasta noastră literatură ; 
— aminteri nici n'o trimiteam la «Convorbiri», — 
fiindcă de trimis, eu am trimis-o, dar... între tri» 
mis şi comis, este o considerabilă deosebire, 

Vă întreb prin urmare, pe D=v: pot eu lăsa 
fără a protesta din toate puterile, pe eminentul 
nostru critic d, der Blumenberg să afirme mereu 
şi cu necontestata autoritate, să impună la toată 


www.dacoromanica.ro 


31 


lumea credința că nu-i altul care se ascunde sub 
vălul anonimului de cât eu ? Neaparatcă nu, Căci 
oricât de înciudat trebue să fiu de atenţia ce mi-o 
acordă eminentul nostru critic, d. dr. Blumenberg, 
nu pot îngădui, printr'o culpabilă fatuitate, să ni 
se atribue paternitatea operilor altuia, mai ales 
când, cum e cazul, eu le recunosc o apreţiabilă 
valoare. 

Înţeleg bine cât atărnă succesele şi reputaţia 
unui mic publicist de dispoziţia bună sau rea, de 
capriţiile chiar ale unui eminent critic, ca d. D-r 
Blumenberg, care, pe lângă atâtea mari merite, dis- 
pune după plac de oganul unui partid de guver» 
nământ, dar cu toată teama ce trebue să-mi tn- 
spire un aşa barbat—ilustraţiune a vremei—mă 
văd silit de astă dată a-i contraria capriţiul, fiind- 
că, în lumea asta, afară de D=sa şi mine, mai 
este cineva, anume autorul adevarat: aceasta vo- 
ind pentru înalte rațiuni ce=l privesc, să păstreze 
strict anonimul, miza încredinţat mie, pe cuvântul 
de onoare profesională, soarta publicării mai mul- 
tor opere, prin urmare, trebue să am cu atât mai 
multă omenie față cu omul care cunoaşte că nu 
eu sânt autorul operilor lui, cu cât ştiu bine căel 
n'ar putea deocamdată eși descoperit în fața lumii 
să reclame contra vreunei imposturi. 

După ce am spus acestea cum eram dator, cred 
eu că am putea considera incidentul închis, afară 


www.dacoromanica.ro 


32 


numai dacă eminentul nostru critic, D. D-tor Blu=- 
menberg, n'ar voi să-l redeschidă, 

Mulţumindu=vă de ospitalitatea ce-mi acordaţi în 
coloanele Dv. sânt, stimate domnule redactor și 
confrate, 

Indatoratul Dv. servitor 


Caragiale 
publicist român», 


Şi la această scrisoare Del D-tor Blumenfeld, 
respunde prin «Opinia» sub forma unui lung ar- 
ticol cautând să dovedească prin înseși cele spuse 
de marele scriitor, că tot el este autorul fabulelor 
iscălite «Un mare anonim». 

Acest articol admirabil,poate unul din cele mai 
frumoase pe care [=a scris eminentul ziarist, Drul Blu- 
menfeld, merită o deosebită atenţie atât prin felul de 
a fi scris, şi mai ales că acest articol a fost provo” 
cat de marele Caragiale, care, nu cu ori cine stă- 
tea fa cisle literare, chiar și atunci când era vorba 
de o chestiune personală. 

Spicuim câte-va fragmente din acest interesant 
articol care pune în lumină spiritul fin al Derului 
«Blumenberg», 

Mărturisesc, scrie distinsul gazetar, că nu prea 
am indrăzneala— și trebue multă — spre a respunde 
celui mai mare prozator în viață. Dragostea de a» 
devăr—şi d. Caragiale înţelege bine acest lucru — 


www.dacoromanica.ro 


33 


constitue, însă, imboldul puternic şi triumful ei a- 
supra timidităţii îmi dă curagiul să iau condeiul 
în mână. Del Caragiale întrebuințează la adresa 
mea cunoscutasi ironie caustică — lucru nu 'mă sue 
pără, din contra,—desa cinsfește chiar numele — 
lucru ce mă feresc a califica, mai cu seamă când eu 
n'am nici o vină dacă numele meu nu amintește 
pe vr'un scoborâtor al eroilor cari au luptat pen- 
tru Patrida, sau ai acelora cari lau dus în nu- 
mele semilunei lupta contra creştinătăţii ;— ceva mai 
mult, D=sa îmi atribue un rol ce nu-l am la ga= 
zetă, acel de critic literar, lucru ce nu l-am făcut 
în viaţa mea, d-le Caragiale, pentru considerentele 
următoare ; 

N'am pregătirea necesară — ceea ce nu vor re 
cunoaşte atât de uşor mulţi din criticaștrii noștri, 
şi apoi pentrucă, artiștii noștri sânt de multe ori 
de o susceptibilitate atât de exagerată — dacă nu 
cumva susceptibilitatea și talentul formează două 
extreme—în cât o astfel de ocupaţie nu poate su= 
ride unui om care dorește să rămâie cu totul ne” 
cunoscut și pe care, o întâmplare extraordinară, 
ca acea de astăzi, o poate sili doar să semneze 
rândurile pe care le scrie, 

N'am rolul ce miel atribui și deci nu puteam 
influenţa întru nimica asupra modului cum s'a dus 
polemica, Ceva mai mult, dacă aș fi fost întrebat, 
aș fi sfătuit ca scrisoarea să fie publicată în intre- 

3 


www.dacoromanica.ro 


34 


gime, aşa cum ai scris=o, cu toată aluzia răută» 
cioasă la membrii partidului conservator, pe care, 
ori ce s'ar spune, «Opinia» mare nici un motiv 
să-i zeflemisească, Scrisoarea trebuia publicată ai- 
dom, fiindcă o zeflemea a lui Caragiale este bine 
primită, chiar când constitue o vădită nedreptate,..». 

Mai departe, D-{ D-r Blumenfeld caută în lun- 
gul seu articol, scris cu o deosebită fineţă, să a- 
jungă la concluzia că «Un mare anonim» este 
loan L. Caragiale, cu toate protestările acestuia, 

Acum să dăm şi ultima scrisoare a netntrecu= 
tului Caragiale, publicată de <Liberalul» în numă= 
rul de la „/*0 August 1907, şi care a închis, după 
cum se vede din înseși cuprinsul ei, discuţia asu- 
pra paternităţii fabulelor semnate «Un mare anonim : 


Wilmersdorf (Berlin Hohenzollernpl. 4 7/ Aug. 907 


«Stimate Domnule Redactor şi Confrate, 


Vă mulțumesc din inimă pentru atâta buna voință 
ce=mi arataţi şi indrăsnesc a vă supara, pentru 
ultima oară, rugându=vă a mai publica, pe cât posibil 
mai exact, şi această a treia scrisoare alăturată 
pentru răfuirea mea complectă cu Dv. critici dela 
«Opinia,» Vă asigur că după aceasta nu voiu mai 
plictisi pe cetitorii Dv. cu chestiile mele personale, 
și mulțumindu=vă anticipat, vă rog, stimate domnule 


www.dacoromanica.ro 


35 


redactor şi confrate, a primi salutările mele cele 
mai distinse, 
Al Dv. îndatorat servitor 
Caragiale 


Alătur pentru administraţie un timbru poştal, cu 
rugămintea de a'mi expedia două trei numere», 


C. 


lată și respunsul ultim a lui Caragiale cătră 
«Opinia», 


«Stimate Domnule Redactor şi Confrate, 


După informaţiile primite din laşi, pe eminentul 
critic care atâta vreme m'a persecutat cu tachi- 
nările sale malițioase, atribuindu=mi în ruptul ca- 
pului, cu toate dezminţirile mele, nişte opere ale 
altcuiva, eu ştiam că’ cheamă d. doctor Blumen- 
berg şi iată că acuma, prin «Opinia» (212, 5 Aug), 
îmi răspunde dl. doctor Blumenfeld. Păsă-mi=te ~ 
căci aminteri ar trebui să presupun că <Opinia« 
are doi doctori critici, pe dl. dr. Blumenfeld şi pe 
di. dr. Blumenberg, — pasă=mi=te că informatorul 
meu mi-a dat numele criticului, nu ciuntindu”l cum 
(să mă erte!) zice greșit dl. dr. Blumenfeld, ci 
pocindu'l. 

Cu voia d-lui doctor Blumenfeld, pe româneşte 
a ciunti va să zică: a reteza o parte dintr'un tot, 
a împuţina, a mutila un întreg (cum a fost cazul 


www.dacoromanica.ro 


36 


cu publicarea scrisorei mele în «Opinia»), dar, 
pentru: a schimba o parte cu alta, a deforma ceva: 
(cum e cazul cu Blumenfeld — Blumenberg), sau 
pentru: a anina la un întreg o parte străină (cum 
ar fi, d, ex., când, în loc de Blumenberg, am zice 
Blumenbergeanu) se zice, pe româneşte, a poci. 
După această mică dișresiune linguistică, ce nu 
mi se pare nepotrivită aci, mă grăbesc a declara, 
ca să isprăvim odată neisprăvita dispută, că mă 
simt deplin satisfăcut cu răspunsul d-lui dr, Blu- 
menfeld —afară de un singur punct şi anume: desa, 
contrariat, se vede, că, din greșala informatorului 
meu, leam chemat, bona fide, d. dr. Blumenfeld 
face aluziuni răutăcioase la fisionomia numelui 
meu, grecească ori turcească, Aci, d, dr, Blumen- 
feld abuzează de spiritul D=sale prinzându=mă la 
strâmt; D-sa, care poartă un nume de fizionomie 
germană, face cu mine anti=grecism şi anti=turcism, 
ştiind bine, cum știe toată lumea, că eu, care, o 
viață întreagă de publicist, n'am făcut nici odată 
anti=germanism, n'am să m'apuc, firește, a'l face 
acuma de dragul d-sale... Asta nu e de loc gen- 
til din partea d-lui dr, Blumenfeld —tmi pare reu!. 
Încolo ce e drept, respunsul d-sale îmi convine 
nu se poate mai bine. Care va să zică, ne-am in- 
teles: eminentul critic, în sfârșit, mă crede că nu 
eu sânt autorul fabulelor din «Convorbiri».  Sânt 
pe deplin mulțumit.. Cât despre dorinţa d-sale de 


www.dacoromanica.ro 


37 


a afla de la mine numai de cât numele autorului 
anonim, regret că nu i-o pot satisface, şi-l rog, 
foarte respectuos, asupra acestei chestiuni să-mi 
dee bună pace, În definitiv, criticii literaturii, ori 
cât de autorizaţi n'au dreptul, cred eu, să pună 
la tortură pe cineva care tăinuește pe un anonim 
incăpăținat, ca nişte straşnici agenţi ai siguranţei 
pe o gazdă de reu=făcători cărora le=au perdut 
urma, sau ca să vorbim mai dulce, ca niște copii 
râsgâiați pe mama care le ţine ascunsă cheea de 


la dulapul cu zaharicale. 
Nu! numele anonimului nimini n'are dreptul să 


mi»| smulgă, căci eu n'am dreptul să-l destăinuesc 
până el însuşi nu mă desleagă de cuvântul de o- 
noare ce'mi ţine, Desminţind cât mi-a stat prin pu=: 
tință aserțiunea eronată a atâtor mistificaţi, mi-am 
îndeplinit o îndoită datorie: de conştiinţă profesio= 
nală, către mine, de omenie către acela. De a- 
cuma, zică ce vor polti criticii mai mult sau mai 
puţin eminenţi, fie dl, dr. Blumenfeld, fie di. dr. 
Blumenberg, fie, şi di. dr. Blumenthal—eu nu mai 
am nimica de zis... Căci la urmă, am şi alte treburi, 

Mulţumindu»vă, stimate Domnule Redactor şi 
Confrate de larga Dv. ospitalitate, de care, pare» 
mi-se, am cam abuzat, remân 

îndatoratul Dv, servitor 
Caragiale 
publicist român». 


www.dacoromanica.ro 


38 


Cu aceasta se încheie vestita polemică dintre 
Caragiale şi Derul Blumenfeld. 

«Liberalul» s'a putut mândri, de bună seamă, că 
ilustrul scriitor Va ales pe dânsul ca tribuna de 
unde să răspândească spiritualele sale rânduri prin 
coloanele ziarului din laşi, 

Dacă am inzistat așa de mult asupra acestei 
chestiuni, dând aproape întreaga polemică în pagi- 
nile acestui volum, am făcuteo, pentru că, mai in- 
tâi, Caragiale s'a adresat «Liberalului» din lași, şi 
apoi, pentru că această polemică a fost dusă de 
marele Caragiale, c'un publicist ieşan, Dorul Cal- 
man Blumenfeld. 

Cred că facem o plăcere cetitorului, reprodu= 
când aici, fabula «Duel» care a dat loc vestitei 
polemici despre care am vorbit : 


Duel 


Naivul plug odată (probabil, ofensat) 

La un duel odată pe tun l'a provocat 

Dar adversarul ţanţoș răcni cavalerește ; 
«Mişelule “ngenunche !» Şi'n frunte la scuipat... 
Și pe teren, naivul a fost silit fireşte 

Mult umilite scuze să ceară de Ía tun. 


Morală 


Doamne ! fereşte 
Pe. mojicul prost de bcer nebun! 


www.dacoromanica.ro 


39 


Astăzi e pe deplin stabilit că autorul vestitelor 
fabule publicate în revista «Convorbiri» a Delui 
Mihail Dragomirescu, şi semnate «Un mare ano- 
nim», este marele nostru scriitor loan L. Caragiale. 

Ce [ľa tăcut, însă, pe Caragiale ca să-și renege 
paternitatea acestor admirabile fabule, credem că 
a fost mai de grabă un capriciu — şi se ştie că 
mulţi scriitori mari au fel de fel de capricii, 

Dar ori cum fie, această polemică a dat prilej 
lui Caragiale să mai adaoge câte=va pagini pline 
de vervă şi sarcasm la operalui atât de frumoasă. 

De sigur că mulţi nu-şi mai aduc aminte de a~ 
ceastă polemică, ea mărginindu=se în coloanele a 
două ziare politice de atunci şi reprodusă în parte 
în revista D-lui profesor Mihail Dragomirescu, 
« Convorbiri». 

Credem că n'am greşit reamintind despre acest 
tapt care are o însemnătate deosebită pentru noi 
leşenii, căci s'a petrecut în lași şi deci în legătură 
cu presa din Capitala Moldovei, 

3 
K Q 

La «Liberalul» mai colaborau Gh. Săndulescu, 
C. B. Penescu şi Georgel Mârzescu care de multe 
ori da şi unele bucăţi pline de umor, 

«Liberalul» a avut câte=va succese din punct de 
vedere gazetăresc dar de cari succese s'ar fi putut 


www.dacoromanica.ro 


40 


dispensa, fără să piardă nimic din demnitatea lui 
de ziar al unui partid de guvernământ. 

Vreau să spun că din lipsa unui control mai se= 
rios se strecurase o campanie deșanțată asupra u~ 
nor adversari politici, campanie care n'avea alt 
scop de cât acela de a satisface pe un individ 
oarecare ce se pretindea ziarist, şi care din neno= 
rocire acaparase cât=va timp conducerea jurnalului. 

Am spus că ziarul acesta a avut câte=va suc- 
cese din punct de vedere gazetăresc, dacă succes 
se poate numi un scandal public fără alt rezultat 
de cât acela de a murdări cinstea unui om, succes 
dezavuat de opinia publică cinstită, 

«Liberalul» începe să decadă din zi în zi din 
cauza neînțelegerilor dintre membrii clubului liberal 
din cari unii voiau să debarce din şefia locală pe 
Petru Poni. De aceea existenţa ziarului era peri- 
clitată tot mai mult până ce, într'o bună dimineață, 
încetează să mai apară, odată cu proclamarea de» 
sidenţei câtor=va membri ai clubului, desidență ce 
nu s'a putut menţine de cât vre=o câte=va luni. 

În acest timp, Georgel Mârzescu care se găsea 
în fruntea acestei mișcări, face să apară ziarul 
«Mișcarea» despre care vom vorbi la timp, 


Gazeta Moldovei 


Prin 1912 pe la sfârşitul anului, un mănunchiu 
de tineri gazetari, breslași de meserie se hotăresc 


www.dacoromanica.ro 


4i 


să scoată un ziar numai de informațiuni. Și cum 
© asemenea gazetă ar fi necesitat cheltueli mari 
dacă ar fi fost zilnică, și cum tinerii breslaşi, în 
entuziasmul lor juvenil voiau cu oti ce chip să se 
manifeste pe terenul ziaristicei arătând că se poate 
lucra şi la laşi o gazetă care să intereseze toate 
păturile sociale, dispune ca ziarul să apară la tn- 
ceput odată pe săptămână, 

Acești tineri erau N. Maxim, loan Maxim, Al. 
A. Brandea şi Vasile Scânteie, care pun bazele a~ 
cestei gazete, și cari erau proprietari redactori, a” 
vând de colaboratori pe regretatul A, Steuerman- 
Rodion, Al. Mavrodi actualul Director al « Viito= 
rului» din București și Giordano epigramistul, pre- 
cum și pe câți=va tineri. Cunoscutul librar şi ti- 
pograf P, Iliescu, se asociază și el cu tinerii po” 
meniţi mai sus, șieşi pune tipogratia la dispoziţia lor. 

Astfel „Gazeta Moldovei“, ziar numai de in- 
formațiuni, începe să apară în fie care Duminică, 
la orele 4 p. m. 

Gazeta se prezintă, din punct de vedere tecnic 
în chip ireproşabil, având pe lângă materia infor- 
mativă şi diferite rubrici interesante, între care 
rubrica literară ocupa un loc de cinste. 

Apariţia «Gazetei Moldovei» este bine primită 
de ieşeni, căci pentru întâiaşi dată laşii aveau o 
gazetă de reportaj și mai mult, încă, scrisă cum 
trebuie. 


www.dacoromanica.ro 


42 


O inovaţie adusă de acest ziar a fost aşazisele 
«Anchete», articole de reportaj ce se ocupau în 
amănunţimi cu descrierea diferitelor instituțiuni pu~ 
blice şi private, contribuind prin aceasta la răse 
pândirea și cunoașterea cât mai mult a chestiunilor 
ce interesau publicul cel mare. 

Nu se ocupa de politica zilei, de cât doar în” 
tâmplător, şi atunci numai ca parte informativă, lă= 
sând la o parte ori ce comentarii ce ar fi putut 
da loc la cine ştie ce atitudine dușmănoasă din 
partea acelora ce ar fi fost vizaţi, 

Pentru a se vedea mai bine țelul ce-i urmărea 
«(Gazeta Moldovei», vom cita câteva rânduri 
semnate de Nicu Maxim, în articolul de fond scris 
cu ocazia aniversării a unui an de la apariţie : 

«E o fericită coincidenţă în această aniversare 
gazetărească, sărbătorită în atmosfera senină şi o» 
dihnitoare a Naşterei Domnului, iar pentru noi e 
de două ori fericit prilejul, să ne cumpănim munca 
unui an şi să vedem dacă în fața acestei munci 
ne putem simţi sufletul mângâiat de întruparea ne- 
înșelătoare a unui vis atât de scump nouă și atât 
de greu de realizat, 

«Acum un an «Gazeta Moldovei» a apărut în 
niște condițiuni, care pentru unii păreau netnţelese, 
pentru alţii stranii şi pentru foarte puţini, originale 
şi conforme cu cerințele publicului cetitor, 

«În adevăr, când a apărut în ţara românească 


www.dacoromanica.ro 


43 


un ziar fără program? Și cu toate astea ziarul 
care=și sărbătoreşte implinirea unui an de existenţă 
în mijlocul simpatiei generale, a apărut fără făi- 
mosul şi indispensabilul program. Şi nu e puţin 
riscant ca în țara prejudecăţilor şi a măimuţăriilor 
— dacă cuvântul nu e prea grav—să cutezi a face 
un asemenea pas, «Gazeta Moldovei» [a făcut 
pentru că în locul tiradelor de o ridicolă inimoșie 
și a frazelor ce păreau căți sfâșie timpanul, din 
articolele programe, acest ziar avea un singur punct 
în programul seu: bunul simţ. Şi acest tainic şi 
modest dar al omului a prețuit în tot dera una 
mai mult de cât ori ce, 

«Gazeta Moldovei» şi-a dat seamă că mult=pu= 
ținul public cititor cât îl avem, e ostenit de cli- 
şeile unei gazetării învechite, care nu-i putea o- 
feri nici un fapt fără să nu-l treacă prin filiera ce- 
lor mai ridicole patimi, pentru a-l da la lumină 
diform şi falș, 

«Gazeta Moldovei» a înţeles că cititorul voeşte 
să găsească în manifestarea muncei gazetărești o 
clipă de odihnă şi de reconfortare sufletească : ori 
ceea cesi trebuia lui nu putea găsi de cât într'un 
ziar, în care pornirile pătimașe nu-și găsesc adă= 
postul și în care faptul redat apare sub lumina 
clară a adevărului și realității, 

«Gazeta Moldovei» a mai înţeles că prea mult 
abuz s'a făcut la noi de principii, idei şi norme 


www.dacoromanica.ro 


44 


«de conduită, fără ca acei ce le propovăduiau cu 
atâta foc să ţie seamă de cea mai prețioasă po- 
doabă sufletească care e baza ori cărei intreprin= 
deri omeneşti: bunul simţ. De aceea ea nu a făcut 
nici odată paradă de aceste tezaure atât de puţin 
preţioase astăzi, neabătândus=se în acelaș timp nici 
odată din drumul modest, însă drept și luminos, pe 
care a pornit de la început». 

Şi mai departe, articolul acesta sfârșește cu fru- 
moasele cuvinte, scrise cu tot entuziasmul și sin= 
ceritatea tinereţii ; 

«Va trece multă vreme, până va veni timpul fe- 
ricit în care munca unui gazetar să capete adevăe 
rata ei apreciare şi răsplata ce i se cuvine, se vor 
risipi multe energii şi se vor risipi multe inteligențe 
până ce marile nostru public cetitor îşi va da pe 
deplin samă şi va pătrunde în taina substilităților 
şi istovitoarelor sforțări sufletești şi materiale poate, 
ale gazetarului profesionist, care dintr'o simplă pa- 
siune pe care nu și-o poate stăpâni şi fără vre«o 
răsplată morală sau materială care să precumpă= 
nească munca lui, aduce cele mai mari servicii, 
răspândindu=și ceea ce-i a lui mai preţios şi mai 
necesar», 

Am reprodus aceste pasagii, pentru că în ele se 
reflectă admirabil sufletul curat şi entuziasmul ne- 
prihănit al adevăratului gazetar, și mai ales al ti= 
-neretului care-şi pusese toată inima și puterea de 


www.dacoromanica.ro 


45 


muncă pentru a corespunde adevaratei meniri a 
presei, 

«Gazeta Moldovei» condusă de asemenea ele- 
mente, era firesc ca să prindă în public şi cu drept 
cuvânt a reușit să=și creieze o atmosferă cât se 
poate de simpatică, nu numai în laşi, dar în Mol- 
dova întreagă, 

A avut multe succese acest ziar cât timp s'a 
menţinut strict în marginile «bunului simţ» cum 
spune cu multă dreptate Nicu Maxim tn rândurile 


citate mai sus, 
Imediat, însă, ce s'a amestecat patima politică în 


conducerea ziarului, acesta a început să piardă din 
simpatia publicului, şi astfel, noile împrejurări ne 
mai fiind prielnice, împrejurări, poate independente 
de voința celor cari conduceau «Gazeta Moldovei», 
fac ca acest jurnal care devenise aproape indis- 
pensabil publicului ieșan, să-şi înceteze apariţiunea 
după ce trecuse, pentru puţin timp, sub o nouă 
direcţie şi propietate, 

Cât timp ziarul s'a menţinut în marginile bunu- 
lui simţ a fost de o viabilitate crescândă, și ime- 
diat ce s'a produs schimbarea, a fost firesc să 
dispară, 

Dacă am inzistat asupra acestui ziar mai mult, 
e că; a avut un rost în presa ieşană, aceea a unei 
gazete pur informative, şi mai cu seamă pentru că 
fusese scrisă cu «bun simţ», şi sinceritate, cu tot 
focul tinereţii entuziasmate, 


www.dacoromanica.ro 


46 


» Viitorul“ 


Un ziar care a avut oare care importanţă în a- 
cest restimp, a fost «Viitorul», organul grupului 
junimist din laşi. Acest ziar apărea zilnic, în for- 
mat mic, și era condus de un comitet alcătuit din 
fruntașii grupării, în fruntea cărora se găsea Matei 
B. Cantacuzin. 

Comitetul nu se ocupa, însă, efectiv de gazetă, 
ci se mărginea să trimeată din când în când, la 
zile mari, cum s'ar zice, câte un articol de doc- 
trină şi care era primit de puţinii cetitori cu o deo= 
sebită simpatie, pentru că aceste articole erau scrise 
bine, şi mai cu seamă că erau semnate de perso” 
nalități marcante, cum erau M. B. Cantucuzin, 
Teohari Antonescu, etc. 

Conducerea efectivă a jurnalului o avea tână= 
rul ziarist de pe atunci, Al. Mavrodi care scria 
aproape toată gazeta, ajutat fiind de doi colegi, 
din care subsemnatului ti era încredinţată partea 
literară, — căci şi atunci ca şi acum nu se putea 
să apară o gazetă, mai cu seamă cotidian, fără să 
nu facă literatură. 

Nu voiu spune că «Viitorul» junimist a impri- 
mat vre=o notă nouă în presa ieşană, dar ceea ce 
merită o atenţiune deosebită e faptul că a fost un 
ziar cinstit din toate punctele de vedere. 

Polemicile şi campaniile care le ducea contra 
regimului liberal, erau pline de urbanitate, fără in- 


www.dacoromanica.ro 


47 


tenţii de a jigni în cinstea cuiva numai pentru ca 
să lovească din spirit de resbunare personală, cum 
se obicinuia Ía alte gazete. 

«Viitorul», din acest punct de vedere a fost un 
ziar de elită, demn urmaş al acelora cari forma» 
seră odinioară vestitul grup al <Junimei». 

Partea informativă de și slabă, totuși se deose= 
bia foarte mult de a celorlalte gazete, căci nu se 
strecura absolut de loc nici o informaţie care să 
deie de bănuit. Totul, fie care rând era controlat 
şi chiar atunci când erai nevoit sa acuzi pe cine=va 
se făcea cu cea mai mare scrupulozitate, pentru 
ca să nu se publice cumva vre un neadevăr. 

„Astfel «Viitorul» junimist a fost la tnălțime in 
ceea ce priveşte partea morală a jurnalului. 

O coincidență: Al. Mavrodi care a fost con~ 
ducătorul «Viitorului» junimist acum vreo două 
zeci şi cinci de ani, se găseşte astăzi conducăto= 
rul «Viitorului», ziarul partidului Naţional-Liberal 
din Capitala țării. 

Restrânsul cenaclu al celora care formau con- 
ducerea zilnică a acestei gazete, şi care cenaclu 
se compunea din patru tineri în care intra şi ad- 
ministratorul editor, Costea Bothezat, era animat 
de cea mai caldă prietenie, toți fiind în acelaş 
gând în privința modului de a se scrie ziarul. 

După aproape un an de apariţie «Viitorul» dis~ 
pare, gruparea junimistă mulţumindu»se să reflec- 


www.dacoromanica.ro 


48 


teze, ca în tot dera una, asupra celor ce se petreceau 
și să privească ironic chiar atunci când lucrurile 
luau o atitudine serioasă. 

Acest ziar a fost, mi se pare, ultimul pe care 
ľa scos gruparea junimistă la laşi. De altfel, au 
mai apărut şi alte ziare junimiste în Capitala Mol- 
dovei, dar numai vremelnic, cu ocazia alegerilor. 
Despre acestea nu mai pomenim căci ele nu au 
absolut nici o importanță. 


& [sui 


Nu se poate trece cu vederea «Ecoul Woldo- 
vei», ziar naţionalist, cu o pronunțată nuanță an- 
tisemită, scos mulți ani, când septămânal, când zif- 
nic, de cătră bătrânul, azi, pensionar al Teatrului 
Naţional, di. Em. A. Manoliu. 

Ziarul acesta, pe lângă nuanţa lui antisemită, 
susținea cu multă căldură şi convingere partidul 
Naţiorial-Liberal. Aceasta nu e de mirare, pentru 
că pe acea vreme proprietarul şi directorul «E~ 
coului Moldovei» fusese un devotat membru al 
clubului liberal. 

Ziarul a avut şi unele succese, mai cu seamă 
când partidul liberal din lași, rămânea, — bine 'n- 
teles pentru puţin timp,—fără gazetă. Atunci «E» 
coul Moldovei» se transforma, ca prin minune, în 
ziar pur naţional liberal, uitând pentru moment 
nuanţa antisemită. Imediat ce liberalii scoteau zia“ 


www.dacoromanica.ro 


49 


rul lor «Ecoul Moldovei» devinea ziarul naționa= 
list şi antisemit, 

De remarcat e faptul, că acest ziar, cu toate 
greutăţile materiale cu care se lupta, a avut o a” 
titudine demnă, a fost un ziar cinstit care lupta 
pentru o ideie, ferindusse în tot de-a una să cadă în 
pacatul acelora cari văd în apariția unui ziar un 
mijloc de câtștig cu ori ce preţ, nesfiindu=se de a 
întrebuința amenințările şi şantajul sub diferitele lui 
forme ale ziaristicei de astăzi, 

Dacă a fost sau nu greşit în atitudinea sa, xE- 
coul Moldovei» are însă marele merit că a fost 
sincer, că ceea ce susținea din punct de vedere 
naționalist sau antisemit, nu era izvorât de cât din 
inimă şi credința nestrămutată a conducătorului a~ 
cestei gazete, bătrânni artist şi gazetar Em. A, 
Manoliu, 

Că n'a putut perzista în atitudinea sa, cauzele 
trebuesc căutate în împrejurările diferite cari au 
schimbat, după războiu mai cu seamă, mentalita= 
tea multora. 

Ori cari a fost şi este modul de a înțelege cele 
ce se petrec în starea noastră socială, nu-i este 
îngăduit nimărui, credem, ca să-şi renege o viaţă 
intreagă de muncă și cugetare, să abdice cu atâta 
ușurință de Ía îndatoririle pe cari le-a păzit și ur- 
mat cu atâta sfințenie, având de luptat, de multe 
ori cu greutăţi peste puterile omenești. 

4 


www.dacoromanica.ro 


50 


Nu vreau să aduc vre=o învinuire cât de mică 
statornicului până mat ieri în principiile sale, Em. 
A. Manoliu, nici să-i contest meritul ce-l are ca 
ziarist , vreau numai să constat faptul, cu toată pă= 
rerea de reu ce o am că sânt nevoit să=l constat. 

Dacă această schimbare petrecută în sufletul şi 
cugetul bătrânului jurnalist, este datorită cu ade- 
vărat unei mature şi îndelungate chibzuiri, ajun- 
gând la concluzia că a fost înșelat în atitudinea 
ce a avut=o, zeci de ani, nu pot decât să-i res~ 
pect situaţia în care se găseşte astăzi, din punct 
de vedere politic, cu atât mai mult -că s'a convins 
că omul ca şi ori ce din natură este supus evo» 
luției... 

Rămâne ca viitorul să deie sau nu dreptate ce~ 
lor ce le urzeşte fie care din noi tn cursul vieții. 

Spun acestea pentru că nu de puţine ori am co” 
laborat cu el alături la «Ecoul Moldovei», tn ches” 
tiunea naţională şi am fost strâns legați și înţeleşi 
perfect asupra diferitelor chestiuni de la ordinea 
zilei, 

Dacă eu am ramas acelaş în ce priveşte doc= 
trina naționalismului pur, şi a politicei naţionaleli= 
berale, e că am trecut cu vederea foarte de multe 
ori peste obstacole de acelea cari ar fi putut să 
mă facă, de m'aș fi lasat influențat de împrejurări, 
să-mi schimb principiile şi să privesc ca dușmani 
pe acei cari=i consideram ca prieteni altă dată, ca 


www.dacoromanica.ro 


51 


şi cum aceștia ar fi avut atâta putere ca să rese 
toarne principiile şi să mă determine astfel ca să*mi 
schimb cu totul firea. 

Ori cine, cred eu, ori câte dificultăţi ar întâme 
pina în cursul vieţii, nu trebuie să dezerteze de la 
țelul ce-l urmăreşte, mai cu seamă dacă acel ţel 
e bine determinat în ce priveşte seriozitatea și ur~ 
mările ce dau loc activităţii viitoare pentru înfăp= 
tuirea unui ideal, dacă într'adevăr credem cu tot 
dinadinsul în acel ideal. 

Să fim mulţumiţi în sufelul nostru că ne-am fă- 
cut datoria cinstit, chiar când am fi nedreptăţiți de 
acei din jurul nostru care ar căuta să ne doboare 
pentru satisfacerea unor meschine interese perso- 
nale. Noi să ştim, însă, că neram făcut datoria şi 
aceasta, credem, că ajunge. 


Presa conservatoare 


Partidul conservator a căutat în tot de-a unasă 
nu se lese mai pe jos, în ce privește presa, ca pare 
tidul liberal. Mai cu seamă de la trecerea «Eve» 
nimentului» Ía Conservatori, aceştia, au avut, se 
poate spune, un ziar care lesa aparat interesele 
ani întregi. 

Trebuie, însă, menţionat, că acest ziar repres 
zenta pătura bătrână conservatoare, sau mai bine 
zis, reacţiunea, de şi nu de puţine ori colaborau 
la el şi elemente conservatoare tinere cari duceau 


www.dacoromanica.ro 


52 


o aprigă luptă, în surdină, contra elementului 
feacţionar. 

Tineritul conservator recrutat în mare parte din” 
tre foştii radicali, ori cât căuta să se conformeze 
disciplinei de partid, nu putea să suporte în totul 
greutatea reacționarismului bătrânilor boeri con= 
servatori, 

Fără se declare desidență, fără să se revolte 
fățiș contra acestui reacţionarism, tinerimea con” 
servatoare căuta, pe căi piezișe să lupte, pentru 
democratizarea partidului. 

Mijlocul cel mai eficace pentru această luptă nu 
era altul, în primul rând, de cât presa. 

De aceea, tinerimea conservatoare, cu tot res~ 
pectul ce-l avea pentru tradiţia și bătrânii condu- 
cători, au căuiat să-şi continue realizarea idealu= 
lui, acela de a introduce în programul partidului 
conservator ideile democratice, ceea ce a reușit de 
multe ori, 

Când Radicalii au fuzionat cu Conservatorii, az 
ceştia din urmă aveau ziarul «Evenimentul», ceea 
ce au făcut pe Radicali să renunţe la ziarul «Jure 
nalul» recunoscând «Evenimentul» ca singurul ziar 
oficial al partidului, 

Fricţiunile, însă, dintre radicali şi conservatori se 
accentuau tot mai mult, de şi fuziunea era un 
fapt stabilit definitiv, 

Tinerii radicali, cu toată dragostea ce aveauca 


www.dacoromanica.ro 


53 


să muncească şi să ridice prestigiul partidului con- 
servator, prin realizarea unor puncte democratice, 
erau priviţi ca niște intruși şi stânjeniți mereu in 
entuziasta lor propagandă democratică. Coloanele 
«Evenimentului» de şi nu li erau închise, totuşi 
reacționarismul era nota care prepondera în acest 
ziar, 

De aceea Radicalii, de și fuzionaţi, îşi aveau 
totuşi şedinţele lor a parte, unde discutau şi cău= 
tau o rezolvare a noii situaţii creată prin fuziunea 
cu partidul conservator, 

Inainte însă de a trece mai departe, trebuie să 
amintim despre «Jurnalul» organul grupărei radicale, 
înființat de Jaque Levin împreună cu Georges Va» 
siliuSportmen, La acest ziar au colaborat regre- 
taţii Gr, N, Macri, Al. A. Badareu, Gr. Buţu» 
teanu, Neculaide precum şi di. Gh. Ghibănescu. 

<Jurnalul» a avut un frumos succes, fiind bine 
scris şi mai cu seamă că susţinea ideile democra= 
ţiei cari începuseră a prinde oare cum rădăcini în 
opinia publică. 

«Jurnalul» a fost înființat, o repet, de Jaque Le- 
win în împrejurarea următoare ; 

După expulzarea lui Albert Honigman, despre 
care am vorbit în volumul întâi, Jaque Lewin ră- 
măsese la «Evenimentul» alături de Gh, A. Scor- 
ţescu care devenise proprietarul şi conducătorul zia= 
rului, sub auspiciile, cum s'ar zice, ale liberalilor. 


www.dacoromanica.ro 


54 


Jaque Lewin simpatiza cu radicalii, ceea ce-f 
făcea să nu se simtă tocmai la locul seu la «E~ 
venimentul» care intrase sub o nouă conducere. 

Intro zi întâlnindu-se cu Gh. Panu pe stradă, — 
acesta de și nu-I văzuse până atunci, de câto sin” 
gură dată, —ti propune lui Lewin ca să primească 
a fi corespondentul «Luptei» la Iaşi. 

Tânărul Lewin entuziasmat de propunerea ce i-o 
face Panu, primeşte cu bucurie, mai cu seamă că 
şeful radicalilor avea un farmec deosebit pentru a 
atrage tineritul în jurul seu. 

Nu trecu mult, însă, şi Jaque Lewin care dis» 
punea materialicește, se hotărește să scoată la lași 
un ziar care să fie organul de propagandă a gru- 
pării radicale, Şi astfel iea naștere «Jurnalul», 

Jaque Lewin a fost un ziarist pasionat, întrunind 
multe calităţi frumoase, şi în primul rând drago” 
stea nemărginită ce o avea pentru presă, pentru 
care nu se dădea în lături de la nici un sacrificiu 
bănesc, căci era posesorul unei averi mari, 

De şi conducerea politică o avea atunci la «Jure 
nalul» regretatul Al. A. Badareu, totuși Lewin era 
sufletul ziarului, Toată ziua era ocupat la gazetă, 
necruţind nici timp, nici bani, pentru ca ziarul să 
apară şi să progreseze. Făcea toată bucătăria ga~ 
zetei , scria de toate: articole politice, făcea re~ 
portaj, scria varietăţi şi se, mai ocupa încă şi de 


www.dacoromanica.ro 


55 


administrație. Totul trebuia să treacă pe dinaintea 


ochilor lui. 
Dar ceea ce făcea ca cei din jurul «Jurnalului» 


să muncească cu toată râvna, era, înainte de toate, 
legătura sufletească dintre colaboratori cari lucrau 
pentru acelaș țel: triumful democraţiei. 

Apoi mai era şi imboldul ce-l dădea Lewin prin 
munca și purtarea lui mai mult de cât colegială. 
Fire liniştită, inimă largă, suflet nobil, iată nişte 
calităţi cari fac pe cineva să-şi apropie cât mai 
mulţi prieteni; de aceea tânărul Lewin n'avea de 
cât prieteni. 

«Jurnalul» a fost un ziar bine scris. Articolele 
sale erau menţionate de multe ori în presa din Ca» 
pitală, fiind scrise cu multă competință de per- 
soane culte și de talent. 

N'a avut, însă, viaţă lungă această gazetă, căci 
împrejurările făcând ca să fuzioneze gruparea ra» 
dicală cu partidul conservator, «Jurnalul» a fost 
nevoit să înceteze, dar nu trecu multă vreme, şi 
foştii radicali, cari de şi deveniseră acum conser- 
vatori, își mențineau, însă, legăturile strânse de mai 
înainte, şi aceasta era firesc, căci, când au fuzio” 
nat, ei urmăreau un scop bine determinat, acela 
de a putea să introducă cât mai multe din punctele 
programului radical în partidul conservator. 

De și partidul conservator avea unziar propriu, 
«Evenimentul», totuşi noile elemente, radicalii, nu 


www.dacoromanica.ro 


56 


se puteau impaca cu reacţionarismul, ori cât cău= 
tau bătrânii boeri conservatori să=l acopere, si” 
lindu=se ca prin formă să se poată salva, față de 
tinerii democrați, 

Foştii radicali, în frunte cu Al. A. Badareu,cu 
toată condescendenţa ce o aveau față de ziarul 
partidului cu care fuzionaseră, «Evenimentul», nu 
se puteau împaca, fiindcă nu puteau în coloanele 
acestui ziar să-şi desvăluie în voe și nestingheriţi 
punctele programului radical, 

De aceea se hotăresc să scoată un nou ziar, 
care sub eticheta de gazetă conservatoare să răs= 
pândească în opinia publică ideile democratice, 

Acela insă, căruia i se datorește şi de rândul a- 
acesta, apariţia noului jurnal, e tot Jacque Lewin, 
care»l susţinea aproape cu întreaga sa cheltuială, 

Voiu face o mică paranteză, 

Se discuta, după ce se hotărâse definitiv apari- 
ţia noului ziar, ce nume să i se deie, Fie care 
pronunța câte un nume, dar nimini nu găsise unul 
potrivit. 

Atuaci, Gh, Panu propune ca ziarul să fie bo- 
tezat «Opinia», ceea ce se primeşte cu entuziasm 
de cătră toţi cei de față, De altfel şi D-rul Lebell 
a fost de mai multe ori nașul a diferite gazete: 
«Evenimentul», «Jurnalul» şi «Mişcarea» lui ti da- 
toresc numele, 

«Opinia», a fost pe vremuri unul din cele mai 


www.dacoromanica.ro 


57 


bune ziare din laşi, căci în jurul ei se grupaseră 
mulţi tineri intelectuali cari vedeau în democratis= 
mul vechilor radicali, idealul lor scump pentru 
care își dădeau întregul obol de muncă și de sa~ 
crificiu, 

In această primă perioadă a «Opiniei», colabo= 
rează cu mult succes pe lângă Lewin şi George 
Vasiliu-Sportsmen, şi tinerii Spiru Prasin, Eugen 
Herovanu și Steuerman-Rodion mai cu seamă, care 
a continuat și în a doua perioadă a «Opiniei» să 
colaboreze. 

Tot atunci foștii radicali ieşeni voind să deie 
noului lor ziar un prestigiu deosebit, apelează la 
cunoscutul şi eminentul gazetar din București, D-1 
Gheorghe Rădulescu- Archibald, ca să primească 
a fi prim redactor, Astfel pentru întâiași dată un 
ziar din lași are ca prim redactor un ziarist de 
meserie, ba incă un ziarist cu mare reputaţiune în 
presă, 

«Opinia» de şi ziar conservator, totuşi se deo= 
sebeşte enorm de «Evenimentul», care era ziarul 
oficial al partidului. 

In coloanele «Opiniei» se publicau articole de 
doctrină democratică ceea ce nu convenia de loc 
bătrânilor conservatori cari luptau acum din res- 
puteri pentru ca să stavilească pe cât s'ar putea 
mai mult, curentul democrat introdus de foştii ra~ 
dicali, 


www.dacoromanica.ro 


58 


Pe lângă partea politică, noul ziar dădea o mare 
importanță şi reportajului precum şi literaturei, căci 
se strânseseră în jurul «Opiniei» un mănunchi de 
tineri talentaţi cari colaborau cu entuziasm. 

Acest mănunchiu de tineri a dat mai târziu na- 
ştere cenaclului în fruntea căruia se găsia Spiru 
Prasin şi despre care am vorbit la timp. 

«Opinia», în prima sa perioadă a fost un ziar 
admirabil, din toate punctele de vedere. Având 
colaboratori eminenţi şi un serviciu de reportaj 
bine condus, se apropia tot mai mult de marile 
ziare din Bucureşti, pe care de multe ori le şi “n= 
trecea, cu toate că această gazetă era din... pro~ 
vincie, 

«Evenimentul» mergea greu de tot acum ceea 
ce a făcut pe Dim. A, Greceanu să caute ca să deie 
o nouă viață ziarului, căci altfel era în primejdie să 
dispară, şi nu convenia de loc bătrânilor conser- 
vatori reprezentaţi atunci prin azi reposaţii Grigo= 
rie Cogălniceanu și Vasile Vlădoianu, ca să vadă 
«Opinia» devenind organul oficial al partidului con- 
servator. 

Împrejurările au făcu ca să înceteze «Opinia» 
și astfel «Evenimentul» să rămâie singurul organ 
de publicitate din laşi care să reprezinte partidul 
conservator, 

Aceasta e a doua perioadă de glorie a «EBve= 


www.dacoromanica.ro 


59 


nimentului» condus fiind acum de Prasin, și des~ 
care s'a vorbit mai înainte, 


Lupta între elementul democrat și reacţionarii 
conservatori se accentua tot mai mult până ce se 
ajunge chiar la o ruptură în sinul partidului, 

Pe de o parte vechii conservatori în frunte cu 
Gheorghe Gr. Cantacuzino şeful partidului, iar pe: 
de altă parte regretatul Take Ionescu care repre” 
zenta acum elementul democratic în partid, încep 
fie care să caute a deveni cât mai independenţi 
față unii de alţii, până ce se ajunge mai târziu la 
o ruptură definitivă între vechii conservatori şi e~ 
lementele progresiste din jurul lui Take Ionescu 
care înființează noul partid Conservator-Democrat, 

In lași mai cu seamă această ruptură, de fapt 
era tăcută mai de mult, căci «Evenimentul» nu de 
puţine ori ducea campanii cam drastice, contra e- 
lementului democrat, şi chiar membrii clubului, a- 
decă foștii radicali și conservatorii de baştină nu 
prea aveau relaţii personale între ei, ori dacă le 
aveau, erau numai de formă. 

Incordarea între vechii conservatori şi elemen- 
tele din jurul lui Take lonescu devine, dar, din ce 
în ce în ce mai acută. Toată lumea vedea şi era 
convinsă că e o imposibilitate de a se mai reface 
partidul conservator, Ori cât sa căutat ca să se 


www.dacoromanica.ro 


60 


găsească o portiță de scapare pentru a nu se a~ 
junge la ruptură, a fost peste putinţă. 

Ruptura făcută, noul partid înființat de Take lo 
nescu «partidul Conservator=Democrat», ~ căci ne= 
uitatul barbat de stat ţinea să nueși înstrăineze tie 
tulatura de «conservator» — începe să strângă în 
jurul seu o seamă de elemente tinere, atrași fiind 
de democratismul ce formase crezul politic al nou~ 
lui partid, 

În laşi, după cum am mai spus, ruptura aceasta 
era făcută de fapt, mai de mult. Prin consacrarea 
ei oficială, elementele așa zise tachiste, se strâng 
în jurul lui Al. Badareu, cel mai puternic și mai 
îndârjit susținător a lui Take Ionescu, și fac să re- 
apară în a doua perioadă «Opinia», dar de râne 
dul acesta ca ziarul oficial al noului partid cone 
servatorzdemocrat. 

Tot Jaque Lewin a fost acela care a contribuit 
cel mai mult la reapariţia «Opiniei», căci dânsul 
a pus la dispoziţie mijloacele băneşti. 

În această a doua perioadă, «Opinia» nu sa 
mai manifestat ca în prima ei apariţie, fiind ne- 
voită, din cauza imprejurărilor politice, să ducă o 
campanie foarte tadârjită şi contra foştilor prieteni, 
conservatorii băștinași, şi contra liberalilor, precum 
şi contra puţinilor radicali cari rămăseseră credin- 
cioși lui Gh. Panu, acum izolat cu totul, nu de 
luptele, ci de partidele politice, 


www.dacoromanica.ro 


61 


La «Opinia» colaborau, pe lângă vechii breslaşi, 
şi Gr. Buţureanu şi Danii Gh. Ghibănescu și Va= 
sile Radu, acești doi din urmă nişte devotați până 
la sacrificii pentru partidul conservator democrat 
și în special pentru Al. A. Badareu. 

Tineritul din partid îşi da şi el obolul la con= 
ducerea şi susţinerea ziarului, dar, nu mai iera 
entuziasmul de altă dată, cu toate că Jaque Lewin 
căuta prin toate chipurile să-l întreţină. 

Singur, dintre breslaşii gazetari care continua cu 
toată râvna colaborarea zilnică la ziar, şi “ncă în 
chip strălucit, a fost nefericitul Sfeuerman-Rodion, 
care, era, putem zice, adevaratul suflet al ziarului. 

Rubrica «Oameni şi Lucruri», pe care a ţinut=o 
ani întregi, scriind în fiecare zi, e o:operă nu nu= 
mai gazetărească, ci o adevărată operă literară şi 
culturală în acelaş timp căci în această rubrică ta= 
lentatul scriitor îşi aşternea gândurile, fără rezervă, 
căutând să pătrundă cât mai mult în sufletul ceti= 
torilor, şi a reuşit, putem spune, aproape pe deplin. 

Nu mai puţin a contribuit zilnic prin articole 
bine cugetate şi bine scrise, D=nii Vasile I. Radu 
şi Gheorghe Ghibănescu. 

Am zis mai sus că acum nu mai era entuzias- 
mul de odineoară. De sigur că prea se osteniseră 
vechii colaboratori, ori că nu mai aveau încrede= 
rea de altă dată în vitalitatea partidului, Trebue 
să spunem, fără încunjor că unii, chiar fruntaşi 


www.dacoromanica.ro 


62 


care mai înainte făcuseră scut în jurul lui Take 
lonescu şi Al. A. Badareu, începură acum să die 
zerteze pe la celelalte partide, unde credeau că 
vor găsi realizarea ambițiilor lor personale, de şi 
până atunci se bucuraseră de toate privelegiile, 
Acest lucru, de altfel se întâmplă zilnic, în toate 
partidele. Asupra acestei chestiuni vom reveni 
când vom vorbi despre mişcarea politică. 

Sfârşind acest capitol, trebuie să amintim că după 
retragerea lui Lewin de la «Opinia», ziarul a fost 
condus de Derul Calman Blumenfeld, vechiu şi e» 
minent ziarist de profesie, Sub conducerea sa, «O= 
pinia» își menţine tirajul şi poate chiar ['a şi mărit 
dar, ori cât era de bine și îngrijit scris, nu mai 
avea faima de pe vremuri, căci acum, o mai res 
pet, nu mai era entuziasmul şi sinceritatea de altă 
dată, nu mai era încrederea în realizarea unui ie 
deal, nu mai erau nici împrejurările poate, care să 
provoace acel entuziasm, 

< Opinia», devinise — şi o spunem, cu riscul de a 
face să se supere, poate, acei cari de şi văd Íu- 
crurile în realitatea lor, dar caută a le deturna din 
diferite motive de sigur personale, —un ziar din ce 
în ce mai comercial, pentru ca să=și mărească ti~ 
rajul cu ori ce preţ. 

Din acest punct de vedere, ziarul conservator= 
democrat «Opinia», începuse din zi în zi să se 
prefacă în ziar.. «independent», firmă sub care a~ 


www.dacoromanica.ro 


63 


pare și astăzi, și care=i dă posibilitatea să-şi mă- 
rească tot mai mult tirajul, 
& & 


„Independenţa“ ziarelor 


Vom face o mică digresiune. Asupra chestiunei 
«independenței» unui ziar e mult de vorbit și mă 
tem, că spunând adevărul adevarat, voiu aprinde 
un foc, de văpaia căruia nu eu mă voiu frige, ci 
mulți din prietenii mei, și pentru aceasta nu vreau 
să pun în discuţie prea mult această «independență» 
a multor ziare ce apar sub această firmă așa de... 
serioasă, 

Totuşi nu mă pot opri de a semnala că această 
«independență», e departe de a se conforma in- 
tocmai înțelesului cuvântului pe care» pronunță 
cu atâta ușurință toți neisprăviţii și toți acei cari 
nu văd în ea de cât cel mai sigur mijloc de a 
profita materialiceşte, și fără a risca să fie traşi [a 
respundere de cât foarte, foarte rar, înjurând pe 
ori cine sau amenințând sub diferite pretexte dacă 
nu sânt satisfăcuţi în cererile lor interesate din 
punct de vedere bănesc. 

Dacă ar fi să inzist asupra acestui fapt, am pu~ 
tea aduce nenumărate exemple din diferitele și nu- 
meroasele ziare zise «independente», ce apar cu 
atâta ușurință mai în fie care zi, și din care unele 


www.dacoromanica.ro 


64 


cu pretenţii chiar de a contribui la... conducerea 
Statului. 

De altfel cetitorul, cred, că nu are nevoie să-i 
aduc exemple, ele producându-se zilnic și atât de 
scandaloase, în cât revoltă ori ce conştiinţă cinstită, 

Cum spuneam şi altă dată, asemenea specimene 
de gazete, publică lucruri ce nu trebuiesc publi- 
cate, și nu publică ceea ce ar trebui să se publice, 

Cauza pentru care o mare parte din presa noa» 
stră a decăzut atât de jos,— cu foarte puţine ex- 
cepţii, — în ceea ce privește moralitatea, trebuie cău= 
tată, în primul rând, în uşurinţa cu care se recru” 
tează gazetarii, Nu e absolut nici o îngrădire pen- 
tru acei nechemaţi cari acaparează redacţiile, sfi= 
dând opinia publică prin tupeul nemai pomenit cu 
care se adresează chiar celor mai înalte per- 
sonalităţi, 

Cel de pe urmă băiat de prăvălie, fără absolut 
nici o cultură, de cât doar aceea de a iscăli, şi 
încă greșit, derbedeul care n'a absolvit de cât cele 
patru clase primare, sau două, trei clase de gim= 
nasiu, se crede apt pentru a se face învățătorul 
masei poporului, 

Observaţi cu atenţie la o festivitate oare care, 
unde iau parte oficialităţile şi persoane de cea mai 
înaltă distincțiune, şi veţi vedea cum mișună în 
jurul lor diferiţi indivizi, unii dezgustător imbracaţi,. 
cari lipsiţi cu desevârşire de ori ce bun simţ, nu 


www.dacoromanica.ro 


65 


se sfiesc să se amestece în discuţii, criticând în reu 
pe acei absenţi, și adulând pe cei de față, ba 
mergând până acolo să deie lecţii bărbaţilor de stat, 

Şi asemenea indivizi se zic gazetari, reprezen- 
tanţii presei, această a patra putere în stat, cum i 
se spune, 

Totuși se strigă în toate părțile că că presa tre» 
buie să fie liberă. Dacă presa este considerată ca 
o şcoală, ba, încă o școală din cele mai supe» 
rioare, cum se face atunci că dascălii ei sânt re= 
crutaţi fără nici un rost din drojdia societății, în 
marea majoritate a cazurilor ? 

Cum? pentru a fi un simplu dascalaş la o școală 
de sat, un institutor în oraş sau un profesor se» 
cundar ori universitar, se cer ca să posedezi anu- 
mite titluri, rezultat al unei învățături mai mult ori 
mai puţin întense, a fi supus apoi unui anumit 
concurs, și abia după aceea putând ocupa o ca» 
tedră, devenind astfel învățătorul tinerimii. Dar, 
a fi învățătorul opiniei publice, a oamenilor ma» 
turi, chiar a acelor învăţaţi, nu se cere nici o 
condiţie, de cât aceea de a găsi un ziar—și slavă 
Domnului că astăzi se găsesc destule, —unde să-ți 
debitezi  însinuările la adresa oamenilor cinstiţi, 
unde să=ți împrăștii veninul și răutatea împroşe 
când în toate părțile pe ori cine nu-ți îndeplineşte 
dorinţa, care în tot dera una se reduce lao sumă 
de bani, 


www.dacoromanica.ro 


66 


lată prin urmare cine sânt marii învățători ai o“ 
piniei publice, iată cine sânt persoanele contra că- 
rora nu ai dreptul nu să te revolți, dar nici ma- 
car să cârteşti câtu=şi de puţin, căci imediat ești 
taxat de reacţionar care cauţi să zugrumi liber- 
tatea presei, sanctum sanctorum. 

Când asemenea elemente formează în cea mai 
mare parte personalul redacțiilor, — bine înțeles că 
sânt şi excepţii, dar acestea sânt astăzi cam rare, 
—nu e permis nici unui om cinsţit şi conştient de 
a nu se revolta și a cere, nu îngrădirea libertății 
presei, în senzul bun al cuvântului, ci îngrădirea 
tuturor indivizilor nepregătiți, urmăritori de câtşti= 
guri fără muncă onestă, apași cari atacă, nestin= 
gheriți de nimeni, ziua mare, în coloanele celor mai 
respândite gazete, 

Contra unor asemenea indivizi, nu sânt legi cari 
să stavilească recrutarea apașilor din presă, Și a» 
tunci ce rost mai au acele strigăte asurzitoare că 
se zugrumă libertatea presei, când guvernul, ~ ori 
cine ar fi la putere, —iea uneori măsuri contra u= 
nor asemenea apași ai condeiului ? 

Știrile cele mai fanteziste, minciunile cele mai 
sfruntate, terfelirea în noroi a cinstei omului şi a 
tot ce are sfânt, cineva, nu pot fi oprite, fără a 
nu striga că ești dușman al libertăţii scrisului, și 
prin urmare un reacţionar. 

Dacă asemenea procedeie gazetărești înseamnă 


www.dacoromanica.ro 


67 


fibertate de presă, atunci nu e de mirare că vedem 
cele ce se petrec zilnic, 

Luaţi multe din ziarele noastre, unele foarte res” 
pândite, având un tiraj enorm, și veţi găsi instalate 
în redacţiile lor, nu puţine din asemenea figuri ga” 
zetărești, tipuri hidoase, inculte, lipsite de bun simţ 
şi de ori ce noţiune cât de slabă de morală, foşti 
pușcăriaşi, tronând în asanatori de moravuri, în 
conducători ai opiniei publice, 

Ar trebui, credem, ca să se facă un adevarat 
triaj în presa de astăzi, şi să se înlăture fără ab- 
solut nici o milă tot ce este putred sufletește şi 
și intelectualicește ; să nu mai aibă drept a mănui 
condeiul ori ce individ suspect din punct de ve» 
dere intelectual şi moral, să se creeze o normă 
anumită, un concurs de exemplu, un stagiu oare 
care, şi în urmă numai să i se recunoască dreptul 
că poate face parte din presă, şi atunci, încă, rese 
punzător personal pentru tot ceea ce scrie. Numai 
așa, credem, că se va putea pune frâu unei stări 
de lucruri care degradează astăezi, întrun hal ne- 
mai pomenit presa, 

Ar fi să inzistăm prea mult dând unele specie 
mene de cum se scrie astăzi în cea mai mare parte 
din ziarele noastre, 

Publicul cetitor cu bun simţ cunoaşte în de a~ 
juns, sântem siguri, pe acești jurnalişti de contra 


www.dacoromanica.ro 


68 


bandă, şi nu mai e nevoie să-i ilustrăm dând e” 
xemple. 

Sântem pentru libertatea deplină a presei, a cu= 
vântului, numai ca să nu se atingă, în mod ten= 
denţios, cinstea cuiva, să nu se insulte morala, să 
nu se sfidese bunul simţ. 

Şi când există Sindicatul Presei, Asociaţia Ge» 
nerală a Presei, şi atâtea alte asociaţii gazetărești, 
de ce să se tolereze cu atâta bună voinţă toţi a~ 
paşii din gazetărie şi nu se pune odată capăt a~ 
cestei stări deplorabile în care se sbate din ce în 
mai reu, presa de astăzi? Atunci de sigur că nu 
se va mai pomeni de loc de <zugrumarea presei». 
cum se strigă acuma de aceşti apași ai condeiului. 

Am inzistat, poate, prea mult asupra acestei che~ 
stiuni, dar am făcut=o cu gând curat, cu inima des- 
chisă şi cu fruntea senină, că mi“am făcut datoria 
de vechiu şi statornic gazetar, rădicând glasul con- 
tra acelora care compromit presa, şi cărora iei 
ruşine să te numeșşti colegul lor, 

Las această chestiune atât de importantă, pentru 
mai târziu, când voiu reveni cu nenumărate amăe 
nunte și voiu ilustra cu exemple vădite modul cum 
înțeleg unii, — şi din nenorocire sânt mulţi aceştia, 
— să-şi facă datoria de gazetari... «independenţi». 


www.dacoromanica.ro 


69 


„Mişcarea“ 

Pentru a se înțelege rostul apariţiei acestei ga~ 
zete e necesar mai întâi să vedem în ce impreju= 
tări a luat naştere, 

Am aratat în partea întâia a acestei lucrări, că 
prin 1908 — 1909 se produsese în sânul partidului 
NaţionaleLiberal din laşi oare care neînţelegeri de 
ordin personal. Erau unii dintre tineri cari nu 
vedeau cu ochi buni pe Președintele Clubului de 
atunci, mult regretatul Petru Poni, Poate că nemul- 
țumirile acestea aveau și ele oare care îndreptăţire 
până la un punct, dar ori cum ar fi fost, nu era 
de folos pentru nimeni, ca să se facă ruptura în 
partid, 

Erau mulţi tineri în club cari, de şi admirabil 
înzestrați ca partizani devotați pentru ideile [ibe= 
rale, n'aveau, însă, răbdarea necesară până să le 
vină rândul de a ocupa primele rânduri în partid, 

Mai cu seamă că mai erau unii intruși, cari voe 
iau cu ori ce preţ să prepondereze în partid, 
fără, însă, a se manifesta pe față contra aşa zișie 
lor «bătrâni» cari formau comitetul de conducere 
al clubului, Acești intruşi stăteau la pândă și se 
foloseau de inexperienţa, naivitatea şi entuziasmul 
tinerilor din club pentru ideile mari generoase, pen- 
tru ai face pe aceştia să reacționeze sgomotos și 
public contra conducătorilor bătrâni, plini de cum- 
patare, disciplină, prevedere și experiență tnde- 
ungată, 


www.dacoromanica.ro 


70 


În asemenea atmosferă, după oare care eveni” 
mente cari au determinat disolvarea clubului na~ 
tional liberal, şi despre care vom vorbi pe larg mai 
la vale când vom ajunge la partea politică, iea na~ 
ştere gazeta «Mișcarea», botezată cu acest nume 
de neuitatul Dr. Lebell, și înființată de Georgel 
Gh. Mârzescu, la 1 Septembrie 1909. 

În cele câte=va luni cari au precedat apariţia 
«Mișcării», când clubul liberal fusese dizolvat și 
ziarul «Liberalul» încetase, această nouă gazetă 
fusese bine venită. 

Tinerimea generoasă din clubul Liberal ieșan, 
în frunte cu dl. C. Stere, de și de formă nu pă- 
răsise pe «bătrânii» conducători ai partidului, Pe- 
tru Poni, Neculai Gane, Const. Climescu, Pandele 
Zamfirescu, Const. B. Penescu, Ath. Ath. Gheor= 
ghiu, Raki Vasiliu şi alții, de şi dl. C. Stere îm= 
preună cu generoşii păreau că nu susțin mișcarea 
desidentă a tinerilor liberali, totuși, de fapt dădea 
acestora tot concursul pe ascuns, căutând să-i în” 
curajeze în mişcarea lor. Era diplomaţia pe care 
o întrebuința tinerimea noastră generoasă pentru 
a da lovitura de moarte conducerei de până atunci 
a clubului NaţionaleLiberal din lași. Şi a reuşit 
căci nu după multă vreme, dl. C. Stere ajunge 
Președintele clubului liberal, şi vom vedea cum. 

Dar să revenim la «Mișcarea». 

Georgel Mârzescu, în sinceritatea lui nebănuită 
de nimeni, credea că apariţia noului ziar va pune 


www.dacoromanica.ro 


71 


capăt unei stări de lucruri cari se petrecea de 
mai mult timp în club, şi prin urmare această de- 
sidență va aduce pentru” viitor o îmbunătăţire în 
moravurile politice de atunci. De sigur că inten- 
țiunile tinerilor liberali, erau din cele mai bune şi 
ca atare cu sorți de izbândă într'un viitor apropiat, 

Trebuie, însă, de menționat că noua gazetă ca şi 
acei cari o conduceau şi aceia care se strânseseră 
în jurul ei, nu se considerau ca o desidență pro~ 
priu zisă a partidului Naţional-Liberal, ci nişte 
membrii ai clubului cari căutau să se pună mai în 
concordanță cu nevoile partidului reclamate de tm- 
prejurări, şi de vremurile noi a unui democratism 
ce nu mai putea fi, nu înlăturat, dar nici macar 
temporizat. 

De aceea apariţia «Mişcării», era privită de o~ 
pinia publică, şi cu drept cuvânt, ca un ziar ofi- 
cial al partidului liberal, ceea ce nu s'a desminţit 
nici o clipă, cu toate că la început, în coloanele 
ei se strecurau, după cum era și firesc, multe a~ 
luziuni cam cu două înțelesuri, ca să ne exprimăm 
așa, la adresa bătrânilor fruntași liberali, Această 
atitudine n'a durat mult timp, căci «Mişcarea» de” 
vine şi de fapt şi de formă ziarul oficial al partie 
dului Naţional-Liberal la Iaşi. 

Se facuse împacarea, 

«Mișcarea» e condusă direct de Georgel Mâre 
zescu, şi zilnic apar în coloanele ei articole 


www.dacoromanica.ro 


72 


semnate de fruntașii partidului. Din redacție fac 
parte poetul M. Codreanu, Neculai şi loan Ma- 
xim, C, Săteanu, loan Bantaş, precum și vecinicul 
cu inima tânără, bătrânul dr. Lebell cari, zilnic la 
masa din redacție, căuta săeşi facă datoria de ga- 
zetar liberal. 

Au mai făcut apoi parte şi scriitorul Al, Gh, 
Doinaru, dar pentru puțin timp, precum şi mai 
mulți tineri, între cari trebuie să menționăm pe M. 
Sevastos şi Dim. Hanganu, admirabile elemente 
gazetăreşti, 

Inceputurile gazetei «Mişcarea» înseamnă pentru 
presa din laşi, ceva nou. 

Modul cum începuse să fie redactată, formatul 
ei, colaboratorii, precum şi entuziasmul sincer cu 
care munceau toți cei din jurul gazetei, aminteau 
vremurile de odineoară când «Evenimentul» și 
«Opinia» erau la apogeul lor, 

Aşa cum se prezentase la început «Mișcarea», 
era o necesitate şi politică, dar şi pentru opinia 
publică, cari începuse a se deprinde ca să vadă o 
presă mai bună, mai modernă. 

Entuziasmul celor cari contribuiau la apariţia ei 
zilnică precum și a cititorilor a căror număr se 
mărea pe zi ce trecea, dovedia până la evidență 
că apariţia acestui jurnal, era într'adevăr o nece- 
sitate, 

Având un format mare, rubrici variate, un re~% 


www.dacoromanica.ro 


73 


portaj excelent, articole scrise de personalităţi mare 
cante a căror nume erau o garanţie, precum și e~ 
xecutarea tecnică a ziarului, ti dădeau dreptul să 
se numere printre cele mai bune gazete din ţară. 

De și «Mișcarea» era un ziar de partid, cu 
toate acestea mulţi din acei cari erau adversari 
politici, nu se se sfiau să trimeată articole semnate 
chiar, cum au fost frumoasele şi admirabilele arti- 
cole ale D-lui loan Petrovici, distinsul profesor u= 
niversitar, care în coloanele «Mişcării» a publicat 
acel excelent studiu filosofico=literar, despre opera 
dramatică a lui Rostand. 

Aceasta dovedea că ziarul «Mişcarea» era a” 
preciat de scriitorii noștri de valoare, din cari unii 
fiind chiar adversari politici, se încumetau să co- 
laboreze cu toată inima, sub proprie iscălitură, în 
coloanele literare ale gazetei național-liberale. E- 
xemplul D-lui profesor loan Petrovici e vădit şi 
clarifică până la un punct oare care, pe de-o parte 
modernizarea moravurilor noastre gazetărești, iar 
pe de alta, superioritatea «Mişcării» faţă de cele» 
lalte ziare ce apăreau atunci la laşi. 

Ceea ce a contribuit în largă măsură ca acest 
ziar să se bucure de atâta influenţă, e şi faptul că 
în fruntea lui se găsea Georgel Mârzescu, poate 
cea mai simpatică figură a Iașului pe acea vreme, 
el care nu avea dușmani personali ci numai ad- 


www.dacoromanica.ro 


74 


versari politici, din cari totuși, unii din ei ti erau 
intimi prieteni, 

Succesul «Mişcării» era prin urmare asigurat, 
din punct de vedere al redactării, cât şi din acel 
al desfacerei căci avea un tiraj ce întrecea cu mult 
celelalte ziare ce apăreau atunci în laşi. 

Acei cari formau redacţia « Mișcărei», de şi tineri, 
unii aveau însă o experiență de câţi=va ani în ga” 
zetărie, şi deci mai în măsură oare cum de as=și 
da seamă ce vrea zică o gazetă bună. Apoi pe 
lângă această experienţă, multă, puţină cât o aveau, 
mai contribuia încă pe lângă entuziasmul tinereţii, 
şi dragostea ce o aveau pentru meseria de ziariste 
şi încrederea mai mult de cât prietenească în con- 
ducătorul gazetei, Georgel Mârzescu. 

De şi ocupa acum o poziţie înaltă în politica 
Iaşului, fiind fruntaş între membrii partidului libe- 
ral, totuși se purta cu cei din redacție mai mult 
ca un coleg: ca un adevarat prieten devotat, ne» 
cruţând nici un sacrificiu pentru cei din jurul seu, 

lată misterul care tăcea pe toți cei din redacţie 
ca să se devoteze cu desăvârșire breslei lor, şi în 
deosebi directorului «Mişcării», Georgel Mârzescu, 

Am spus mai sus că Mârzescu se ocupacu tot 
dinadinsul ca ziarul să meargă bine, din toate 
punctele de vedere, Mai întâi sacrificiile băneşti 1f 
priveau numai pe el, apoi își da tot interesul, lu~ 


www.dacoromanica.ro 


75 


crând de-a valma cu toții în redacţie, inspirind fiee 
căruia dragostea de muncă. 

Scria articole de fond, entrefileuri, informaţii, ba. 
făcea chiar, une ori, și... literatură. 

De şi desidenţa din clubul liberal se manitestase 
cu oare care zgomot, dând prilej presei conserva“ 
toare să o comenteze cu mult succes, cu toate a” 
ceste, în fond, această desidenţă nu exista. Ea se 
reducea pur și simplu la o chestiune de persoane, 
după cum am aratat mai sus. Georgel Mârzescu,. 
de şi era în fruntea celor nemulţumiţi de condu“ 
cerea bătrânilor din club, totuşi, în chiar primul 
număr al «Mişcării», a pus pe frontispiciul ei; 
«ziar Naţional-Liberal», ceea ce însemna că a- 
ceastă gazetă este a partidului. 

Pentru o lămurire mai deplină a cetitorului, cred 
nimerit să reproduc primul articol din primul nu= 
măr al «Mişcării», semnat de însuşi Gh. Gh. Mâr 
zescu şi prin care se clarifică întreaga atitudine 
a.. desidenţei liberale. 

lată acest articol publicat în An. I No. 1 Anul 
1909 Sept. 1/14: 


„ Mişcarea" 


«Linia de conduită a ziarului «Mişcarea» este 
in de ajuns de indicată prin programul partidului 
NaţionaleLiberal, din care facem parte, şi prin mas 
nitestul guvernului liberal de la 12 Martie 1907, 


www.dacoromanica.ro 


76 


pe baza căruia am dobândit increderea concetăţeni” 
lor noștri, 

Ziarul «Mişcarea» este—nu va fi niciodată altă 
ceva,—un organ național-liberal. EI îşi impune tn- 
treita datorie: de a propaga ideile liberale și dee 
mocrate, de a urmări întărirea şi desvoltarea pare 
tidului naţional-liberal prin concentrarea forțelor 
democrate în jurul programului lui de reforme, și 
de a veghea Ía satisfacerea intereselor şi nevoilor 
Iaşului și spre ai recâtștiga cum se zice în actul 
constitutiv al grupărei liberale locale — splendoarea 
de a doua Capitală a României. 

Apariţiunea unui ziar de propagare a ideilor şi 
reformelor liberale, într'o formă accesibilă tuturora, 
mai cu seamă aci, în partea de sus a țării româ- 
neşti, saracă în asemenea organe de propagare, ni 
se pare a fi o necesitate resimţită, — necesitate in- 
discutabilă — pentru toate spiritile încrezătoare în vi= 
itorul partidului naţional-liberal. Evenimentele po= 
litice din decursul ultimilor doi ani, au putut să 
-ne convingă cu prisosință, că reformele cari tind 
la îmbrăţișarea de o potrivă a tuturor intereselor 
şi nevoilor sociale nu se pot desevârşi, chiar in 
urma sguduirilor violente, cum au fost răscoalele 
țărănești, prin coalițiunea, prin conlucrarea comună 
a tuturor partidelor politice, 

Rezistenţa opusă de partidul conservator—cu 
toate nuanțele lui, —la opera de impăciuire socială 


www.dacoromanica.ro 


77 


întreprinsă de partidul naţional liberal pe temeiul 
dreptăţii şi nu a carităţii, după ce într'o şedinţă. 
solemnă de expiare a tuturor greşelilor din trecut, 
s'a recunoscut de toți realitatea suferinţilor și le= 
gitimitatea multor revendicări, ne întăreşte în con» 
vingerea, — ce de alminteri am avut în mod con- 
stant, că -partidul naţional-liberal, că democraţia 
n'are a se bizui de cât pe o singură putere, pu» 
terea opiniunei publice, singura putere în măsură 
să înfrângă interesele individuale sau interesele de 
clasă nejustificate şi provocătoare, 

Făcând dar să apară, în nordul Moldovei, un. 
ziar de propagare al reformelor liberale, bazată pe 
ideea ridicărei culturale şi economice şi a partici» 
pării la o viaţă politică mai largă a claselor de- 
jos, un ziar legat cu toate centrele de acţiune li- 
berală din această parte a ţării, n'avem altă pre- 
ocupare de cât aceea de a contribui cu munca. 
noastră, cu toată puterea convingerei noastre, cu 
toată curăţenia sufletului nostru, la o acţiune ce 
credem din cele mai utile în această epocă însem= 
nată pentru luminarea opiniei publice, «Mişcarea» 
nu înseamnă «resvrătire», nici «agitaţie», «Mişcarea» 
este expresiunea ce istoria” partidelor politice o o- 
pune «rezistenţei», expresiunea proprie a partidului 
liberal, expresiune proprie partidelor progresiste, care 
evoluiază, care=şi determină domeniul acţiunei lor 


www.dacoromanica.ro 


78 


după necesităţile economice, politice, intelectuale şi 
morale a unui popor, 

Aceasta fiind țelul ziarului «Mişcarea», ori cari 
ar fi comentariile ce se vor face în jurul apariţiu= 
nei lui —de altminteri s'au și făcut, ori cari ar fi 
intenţiunile ascunse ce i s'ar atribui,—cea ce ia 
răşi s'a făcut, ori cât de ascuţite şi inveninate ar 
fi săgețile ce i se vor arunca nu ne vom abate, 
nici o clipă, de fa linia de conduită ce nesam tras, 
nu ne vom perde în polemicile meschine, vestigii 
ale luptelor politice sterpe în idei şi bazate în pa~ 
timi, nu vom jertfi discuțiunile de ordin general, 
ce nasc din cele mai splendide inclinaţiuni şi sim- 
timinte sociale, chestiunilor de persoane ce nasc din 
cele mai urâte patimi omineşti, 

Evenimentele dureroase din primavara anului 
1907 cari au provocat din partea partidelor poli 
tice declarațiunea de expiare a greșelilor din tree 
-cut, despre cari am vorbit mai sus, cari au deter- 
minat preocuparea constantă a tuturor asupra a” 
celui mai însemnat problem social ; cari au făcut 
să se nască în rezolvirea lui cele mai variate şi 
mai contrazicătoare soluțiuni, în alegerea cărora 
se cere numai conştiinţa profundă a nevoilor po» 
porului şi grija de viitorul neamului nostru, socos 
tesc că trebuie să indrumeze luptele politice spre 
sinceritate şi seriozitate, spre bună credinţă şi 
muncă hotărâtă, spre un maximum de conștiință şi 
«de răspundere. 


www.dacoromanica.ro 


79 


In această convingere a noastră se găsește nota 
discuţiunilor ce va susţine ziarul nostru». 


G. G. Mărzescu 


Articolul acesta arată că acei cari s'au strâns 
în jurul «Mişcării», nu sânt disidenţi propii zişi, 
ci mai mult nişte nemulţumiţi de o conducere mo- 
mentană a clubului de câtră câțieva bătrâni cari 
acaparaseră totul în mâinile lor, nevoind să lese 
tineretul ca să se manifesteze. «Mişcarea» susţinea 
prin urmare, programul partidului naţional-liberal, 
şi ca atare era ziarul oficial al partidului, de şi 
nu era recunoscut de conducătorii clubului ieşan, 

Nu trecu mult şi tinerimea zisă disidentă, se 
împacă cu restul membrilor clubului, adecă cu bă- 
trânii, şi astfel ziarul înființat de Gh. Gh. Maâr= 
zescu devine nu numai de fapt, dar şi de formă 
oficiosul clubului naţional-liberal din Iaşi. 

Noua atmosferă în care este cuprinsă acum ga” 
zeta «Mişcarea» se întinde tot mai mult, elemen= 
tele tinerimei generoase din jurul d-lui C. Stere, 
incepe a colabora la ziar, dar pentru puțină vre- 
me, şi în deosebi numai pentru perioada electorală, 


O corespondenţă interesantă 
«Mișcarea» a publicat pe lângă multele articole 
politice și literare, şi o importantă corespondență 
dintre bătrânul Gh, Mârzescu şi Mihail Cogălni= 
ceanu, corespondenţă plină de interes pentru aceia 


www.dacoromanica.ro 


80 


care vor să cunoască starea politică de la înce 
putul celei de a doua jumatate a secolului trecut, 

Această corespondenţă a avut loc între anii 
1862 — 1881 şi a fost dorinţa lui Gh, Mărzescu ca 
ea să fie publicată, după cum reesă din rândurile 
scrise de el: 

«Scrisori de ale lui Mihail Cogălniceanu, adre= 
sate mie în diferite chestiuni politice, care trebuesc 
găsite şi recetite, căci unele trebuesc publicate», 
ss, Gh, Mărzescu, 

Unele din aceste scrisori se referă la evenimen= 
tele însemnate ce au urmat pentru biserica noastră: 
de la 1870 încoace, şi în care scrisori se vede în 
ce mod scrupulos înțelegea Cogălniceanu să eie 
apararea drepturilor Mitropoliei Moldovei şi Su= 
cevei, 

Asemenea și Gh, Mârzescu, în scrisorile adre= 
sate lui Mihail Cogălniceenu, aduce pe tapet o 
mulțime de chestiuni politice de o mare însem= 
nătate, 

În 1869 Mârzescu era prefect al Judeţului laşi, 
şi cu ocazia alegerilor, explică singur motivele 
pentru care a primit prefectura Judeţului lași sub 
Ministerul de Interne a lui Mihai Cogălniceanu, 
arătând în acelaș timp ce înseamnă “libertatea a~ 
genţilor» şi «acțiunea guvernamentală» în regimuț 
electoral de atunci : 

«Sub ministerul Dimitrie Ghica, ~ zice Gh, Mâr» 


www.dacoromanica.ro 


81 


zescu, ~ Cogălniceanu fiind ministru de Interne, 
spre a da dovadă Domnitorului că marele barbat de 
stat Mihail Cogălniceanu este sprijinit tn Moldova 
de tinerimea dinastică inteligentă, am primit prefece 
tura județului laşi... 

«In ziua de alegeri mă preumblam braț la braț 
cu profesorul meu Neculai Ionescu spre a-l asi- 
gura că nu fac nici o ingerință, Neculai Ionescu 
care ştia că'mi am împărţiţi alegătorii pe categorii, 
având fiecare gramaticul special care trebuia să-i 
scrie biletul, — şi pe vremea aceea candidaţii n'a- 
veau buletine tipărite, —tmi zicea zimbind: «Am 
să te atac şi'am să te bat la cameră cu biciu de 
foc». — l-am respuns iarăşi cu surisul pe buze; 
«Iubite dascălel Țiam fost elev şi te mândrești 
cu mine, Spune-mi te rog macar esordiul discur- 
sului ce "1 vei ține în Adunare». Neculai Ionescu 
luându=și poza de orator... înfuriat tmi respunde; 
«Iar acel prefect, Mârzescu, june plăcut, elegant, 
cu fața candidă a unei vestale, nu ca a unei 
virgine din templul Afroditei... Acel prefect, jovial 
ca Nerone în bețiile lui»... N'apucă să termine 
fraza și-l apuc în braţe, îl sărut şi=i zic: «frumos, 
frumos de tot, scumpe Dascăle. Dacă vei începe 
așa, reputațiunea mea de mare Elector al Iaşului, 
a doua Capitală a României, va fi şi făcută !» 

«Am triumfat în alegeri pe toată linia, Cogăl= 


niceanu ales cu mare majoritate, stăruie la Sulta= 
6 


www.dacoromanica.ro 


82 


nul, prin colegul seu de la externe, Vasile Boe- 
rescu ca să mă decoreze, Padişahul Imperiului O- 
toman îmi conferă «Medjidia» în gradul de Co- 
mandor. Foarte încântat de această distincțiune 
merg într'o seară la V. Pogor, unde erau adunaţi 
tinerii dinastici: Carp, Maiorescu, Neculai Man- 
drea, N. Culianu, fraţii Leon și Iacob Negruţi, 
Melik, Mihai Corne, etc., chef, bucurie. De odată 
Pogor se ridică în două picioare şi “n ton zefle= 
mist se adresează prefectului zicând : «Ce ai făcut 
Mârzescule de te-a decorat Maiestatea Sa Sul- 
tanul ?... 

Eu, cu gravitatea lui Caton din Republica Ro- 
mană, răspund: „Am calcat un mare principiu 
de esența regimului parlamentar: principiul 
liberilor alegeri“. 

«Bravo! Bravo! Strigă cu toţi în chor, în frunte 
cu Carp, căruia de pe atunci nu-i prea plăcea 
Constituţia», 

Cu privire la aceste alegeri, Gh, Mârzescu, în 
<Prietenul Poporului» de la 3 Decembrie 1900, în 
«mărturisirile politice» ce publica atunci, arată că 
şi Petru Carp solicitase sprijinul prefectului de Iaşi 
pentru un scaun de deputat.—Era în tot dreptul 
seu, zice Mârzescu, «ca di. Petru Carp să ceară 
concursul seu în alegere Prefectului, căci pe acea 
vreme făceau parte din Societatea tinerilor dinas- 
tici dimpreună cu Maiorescu, Th. Rosetti, Írații 


www.dacoromanica.ro 


83 


Leon și Iacob Negruţi, N. Gane, N, Mandrea, 
Mihai Corne etc., sub preşidenţia lui V, Pogor, 
care purta şi numele convenţional de «Miron», 
<Am respuns lui Carp: «Cum crezi că pot să 
te aleg când pe față eşti dușmanul şefului meu de 
la Interne, Mihai Cogălniceanu, Judecă singur dacă 
aşi putea face una ca aceasta fără să fiu taxat de 
trădător», Mai multe telegrame confidenţiale în 
privința acestei candidaturi au fost schimbate între 
ministrul Cogălniceanu și prefectul Mărzescu»,,, 

Am reprodus rândurile de mai sus pentru că în 
ele se arată ce mentalitate era pe acea vreme în 
chestia alegerilor libere, și tot odată faima de 
mare elector de care se bucura încă de pe atunci 
Gh, Mărzescu, precum şi amănuntul interesant că 
Petru Carp cerea sprijinul prefectului Mărzescu 
în alegeri pentru un scaun de deputat. 

Această corespondență dintre marele Cogălni= 
ceanu și Gh. Mărzescu, are o deosebită importanţă, 
căci ea dă la iveală o mulțime de lucruri intere” 
sante pentru istoria noastră politică. 

Pe lângă partea politică a ziarului, «Mişcarea» 
dădea o mare extindere reportajului şi “ntr'adevâr, 
se poate spune cu drept cuvânt că a fost primul 
ziar în laşi care a luat în serios partea informativă, 
astăzi, în preșa modernă, cea mai căutată de cetitori. 

Asemenea, cum spunem mai sus, şi partea lite” 
rară era pusă la contribuţie. Poietul Mihai Co- 


www.dacoromanica.ro 


84 


dreanu, sub pseudonimul «Harold», a întreţinut 
multă vreme, zilnic, o rubrică intitulată «Din sbo- 
rul vremei», în care, într'o formă admirabilă, plină 
de avânt şi poiezie, discuta diferite chestiuni şi im- 
presiuni literare. Dacă am inzistat atât de mult a~ 
supra acestei gazete, am făcut=o din două puncte 
de vedere ; mai întăi «Mișcarea» a fost primul 
ziar din laşi care a apărut având un aspect mo” 
dern, putându-se compara cu cele mai bune ziare 
din Capitala ţării, apoi «Mişcarea», a avut în po» 
litica laşului o mare influenţă, căci în coloanele ei. 
s'au dezbătut o serie întreagă de chestiuni cari 
interesau, în gradul cel mai mare, întreaga viaţă 
culturală şi socială a neamului, şi care au avut o 
mare înrâurire asupra opiniei publice. 

Dar un merit deosebit al «Mişcării», e şi fap- 
tul că în coloanele ei au colaborat cele mai dis- 
tinse pene ale Iaşului, atât în domeniul politic, e- 
conomic şi sccial cât şi în cel literar. 

Din acest punct de vedere ziarul «Mişcarea» a 
fost, —pacat că n'a ţinut multă vreme, —tîn fruntea 
presei nu numai din laşi şi din Moldova, dar pu- 
tea sta alături cu mare cinste cu presa din capi=: 
tala ţării, 

Inceput de declin 


Imprejurări de tot felul, unele mai serioase, ale- 
tele mai puţin, au făcut, ca după câţi=va ani, 
«Mișcarea» să înceapă a perde din activitatea ei 


www.dacoromanica.ro 


85 


adecă să-şi piardă din importanța ce o avusese și 
să devină un ziar ca ori care altul. Aceasta, din 
cauză că nu mai era acum entuziasmul de la tn- 
ceput, şi mai cu seamă că acela care fusese su- 
fletul ei, Georgel Mârzescu, începuse a cam ne» 
glija conducerea jurnalului, fiind absorbit cu munca 
ce i-o impunea calitatea lui de deputat, fiind unul 
din fruntașii parlamentului, 

Unde mai punem că mulți din colaboratorii 
fruntaşi de la început, începuseră și ei a da mai 
rar pe Ía ziar, iar unii chiar se retrăseseră cu totul, 

Cu toate aceste Georgel Mârzescu, în margi= 
nile posibilităţii, pe cât ti îngăduiau împrejurările, 
căuta să întreţină moralicește «Mişcarea», dându-i 
tot concursul, 

Acum conducerea zilnică o avea Nicu Maxim, 
un eminent ziarist, cu mult tact şi cu simţul res- 
punderii în gradul cel mai mare, Lui i se datore= 
şte că «Mişcarea», cu toate enormele greutăți 
prin care a trecut, s'a putut menţine înainte, 

A fost însă, un moment de mare criză, mai cu 
seamă în timpul campaniei din Bulgaria la 1913, 
Nicu Maxim plecase pe front pentru a-și face da- 
toria, În lipsa lui, «Mişcarea», nu mai avea pe 
cine să se razime, și de aceea, din punct de ve- 
dere redacțional o ducea foarte greu, cu toate că 
se făceau sforțări enorme de cătră aşa zisul «co= 
mitet» al ziarului, format din câţiva fruntași po» 


www.dacoromanica.ro 


86 


litici din clubul naţional-liberal, fruntaşi, însă, cari 
se interesau numai și numai de mijloacele băneşti 
care să asigure apariția regulată a «Mişcării», 

Intoarcerea lui Nicu Maxim la ziar, a dat a- 
cestuia o nouă viață, dar greutăţile erau acum 
mai mari, 

Campania din Bulgaria dădu prilej lui jN. Ma- 
xim să-şi aștearnă impresiile din acest marș în co- 
loanele «Mişcării», impresii scrise într'o limbă fru- 
moasă și literară, conţinând multe amănunte inte- 
resante, 

Conducerea efectivă a ziarului o avea acum 
N, Maxim care, împreună cu o parte din vechii 
redactori, se strădănuia să menţină prestigiul ga- 
zetei, depunând cu toţii o muncă uriașă. Cu toate 
acestea, «Mişcarea» părea că scade din zi în zi 
în ce priveşte partea redacțională. Nu mai erau 
acum colaboratorii de altă dată, nu mai era en- 
tuziasmul de odineoară, căci mai toţi care se gru“ 
paseră la inceput în jurul ziarului, dar mai bine 
zis în jurul lui Georgel Mârzescu, nu-și mai dă- 
deau obolul lor, umplând coloanele gazetei, 


Presa şi rezboiul mondial! 

Aşa a mers până ce a izbucnit rezboiul mon- 
dial, Atunci și «Mișcarea» păru că se mai învio= 
rează, Starea de heutralitate a țării noastre, dădu, 
poate, un nou avânt întregei prese. Meetingurile 
cari se ţineau mereu pentru îndrumarea noastră spre: 


www.dacoromanica.ro 


87 


Antantă, ştirile pesimiste cari veniau de pe câm= 
pul de luptă din cauza succeselor militare ale ger- 
manilor, făcură ca presa românească să eie o nouă 
întorsătură, Unele ziare susțineau cu  înflăcărare 
intrarea noastră în rezboiu alături de Franţa şi 
Rusia, iar altele de Puterile centrale. Asemenea și 
barbaţii politici se împărţiră în două tabere, 

Una care susţinea să fim alături de Antantă, 
căci numai așa puteam să ne realizăm unitatea 
naţională, cealaltă să dăm ajutor Germaniei și Au- 
stroLlngariei pentru a putea să scăpăm de o e- 
ventuală invazie din partea Rusiei. 

Din prima tabără făceau parte politiciani din 
toate partidele, căci erau înţeleşi perfect asupra 
realizării aceluiaşi ideal comun, sfânt tuturor ro» 
mânilor. 

Cei din tabăra adversă erau foarte puţini la număr. 
având în frunte pe Petru Carp împreună cu vechea 
grupare junimistă, şi pe D-1 C. Stere c'un foarte 
mic număr de prieteni personali, vechii sei tovarăşi 
şi colaboratori de la revista «Viața Românească». 

La această tabără s'a afiliat, cum era și firesc, 
toţi acei cari erau străini de neamul nostru, şi cari 
vedeau cu ochi rei, înfăptuirea în viitor a idealului 
românesc, 

Dacă un Petru Carp, un Marghiloman sau D-{ 
C. Stere erau convinși întradevăr că România nu 
poate să triumfe în revendicările sale, de cât numai 


www.dacoromanica.ro 


88 


mergind alături de Puterile Centrale, nu mai 
puţin adevarat că cei mai mulţi din jurul lor, și 
cum spun mai sus, cea mai mare parte dintre străinii 
de neam românesc, căutau să profite materialiceşte, 
făcându-se spionii Germanilor şi Austro-Ulngarilor. 

Astfel şi presa din România se împarte în două. 

O parte care iea apararea Puterilor Centrale, și 
alta care susține cu tot avântul şi convingerea, 
Antanta, 

La lași «Evenimentul» şi «Mișcarea», cele două 
ziare ale partidelor de guvernământ, îşi au nota 
lor comună în ceea ce priveşte războiul mondial, 
privind cu simpatie și susţinând Antanta, pe când 
«Opinia» condusă de Al. A. Bădăreu şi D-rul 
Calman Blumenfeld susțin cu multă îndârjire intrarea 
noastră în rezboiu alături de Puterile Centrale. 

Intreaga opinie publică românească, insă, e contra 
Puterilor centrale, şi aceasta se manifesă prin nu= 
meroasele .meetinguri ce se ţin şi la cari iea parte 
o lume imensă, iar oratorii sânt dintre cei mai 
autorizaţi membri ai partidelor politice, în frunte 
cu foşti miniștri şi profesori universitari, 

O parte din tinerimea generoasă împreună cu 
D-1 Constantin Stere, care era și şeful clubului 
liberal, începe a se manifesta sgomotos chiar, pentru 
intrarea în rezboiu alături de Puterile centrale, 

Această atitudine a D-lui Stere if înstrăinează 
cu totul de opinia publică românească, și deci şi 


www.dacoromanica.ro 


89 


de clubul liberal, şi în specia! de ziarul «Mişcarea», 
care de și oficiosul liberalilor, simpatiza fățiș pen- 
tru Antantă, 

«Mişcarea» condusă de Georgel Mârzescu incepe 
a fi ocolită cu totul de tinerimea generoasă, care 
la lași se reducea la grupul din jurul revistei «Viața 
Românească«, 

De acum începe ca ziarul «Mişcarea» să nu se 
mai intereseze de şeful clubului, D-1 C, Stere, pe 
caree| considera ca şi plecat din partid, Georgel 
Mârzescu era privit cu drept cuvânt, de fapt, șetul 
organizaţiei național-liberale din Iaşi, 

De şi partidul liberal era la cârma țării, şi tm- 
prejurările fi dictau să steie în rezervă, România 
declarându-se Ía izbucnirea rezboiului, neutră, totuşi 
«Mişcarea», ziar oficios nu se sfia să aibă o ati” 
tudine binevoitoare, destul de accentuată, față de 
Franţa, și Rusia chiar, ca una ce era aliata celei 
dintâi, 

Din zi în zi, însă, ne apropiam tot mai mult de 
intrarea noastră în rezboiu, şi din zi în zi și «Mie 
șcarea» devinea tot mai părtinitoare Franţei, aşa că 
ziarul condus de Georgel Mârzescu se considera ca 
un fel de monitor al opiniei publice românești cari 
voia ca armata noastră să treacă Carpaţii şi să 
lupte contra Austro-Ungariei, pentru aşi revendica 
drepturile asupra Ardealului, Banatului şi Bucovinei. 

Intrarea noastră în războiu alături de Antantă, 


www.dacoromanica.ro 


90 


a fost primită de întreaga suflare românească c'un 
elan ce nu se poate descrie. «Mişcarea» ca”şi 
«Evenimentul» condus de bunul român D. A. 
Greceanu, scriu articole entuziaste. 

Comunicatele oficiale de pe câmpul de rezboiu 
cari anunțau trecerea armatei noastre peste Carpaţi 
şi înaintarea ei în Transilvania, fac ca tirajul «Mişe 
cărei» să se mărească considerabil, precum şi a 
« Evenimentului». 

Redacţia «Mişcării» era asaltată toată ziua de o 
mare mulțime care căuta să afle ştiri de pe câm= 
pul de luptă. 

Greutățile devineau mai mari acum pentru că 
Puterile Centrale repurtau succese pe toate fron- 
tusile, iar armata noastră, în neputinţă să țină piept 
pe un front atât de mare, Totuși, soldatul român 
s'a luptat eroic ceea ce au recunoscut și dușmanii, 

Împrejurările şi nevoia au făcut ca ziarele să nu 
mai poată apărea în formatul lor obicinuit în patru 
pagini, din cauza lipsei de hârtie, în primul rând.. 
De aceea ele îşi reduc apariţia la două pagini, cari 
se umpleau cu știri de pe câmpul de rezboiu şi cu 
câte=un articol de încurajare, menţinânduese astfel 
entuziasmul publicului şi încrederea  nestrămutată 
în rezultatul final care nu putea fi de cât înfrâne 
gerea definitivă a Puterilor Centrale. 

<Mişcarea» dar, ca şi celelalte ziare a fost și 
ea nevoită să apară în două pagini, şi în această. 


www.dacoromanica.ro 


91 


formă se menţine, din nenorocire și astăzi, după 
zece ani de la rezboiu, 

Nicu Maxim care conduce, «Mişcarea», fiind 
numit prefect al orașului, gazeta continuă să apară 
fără un director care să aibă , ipunderea şi așa 
o duce mai multă vreme, căci acei cari se ocu” 
pau zilnic de ziar, erau vechii colaboratori de la 
«Liberalul»> şi de la începutul apariţiei «Mişcării», 
și prin urmare îndestul de apți pentru a face să 
apară gazeta. Totuşi fiind ziar de partid, și mai a~ 
les al unui partid politic de guvernământ, era ne» 
voie neaparat ca să aibă un director numai de cât, 
Atunci comitetul clubului hotăreşte ca tânărul Vice 
tor lamandi care se manifestase, cu deplin succes 
în ziaristică, ca şi în viața politică, să aibă res~ 
punderea conducerei ziarului, care împreună cu C. 
Săteanu, secretarul de redacţie de atunci, dă un 
nou imbold «Mişcării», 

Victor lamandi se remarcă imediat prin articole 
pline de fond, scrise într'un stil clar şi vehe= 
ment adese ori. «Mișcarea» începe să reînvie par'că,. 
sub noua conducere, ceea ce se se observă uşor, 
mai cu seamă că Victor lamandi în articolele sale 
de polemică era necruţător faţă de adversari, cari 
nu puteau să~i riposteze așa uşor. Curajul și en~ 
tuziasmul cu care “şi îndeplinia misiunea de con~ 
ducător politic al jurnalului, precum şi admirabi- 
lile însușiri gazetăreşti, îl fac să fie recunoscut ca 


www.dacoromanica.ro 


92 


cel mai bun gazetar din lași, devenind în acelaş 
timp un distins membru al presei româneşti, 

Articolele sale au mare răsunet și acei contra 
-cărora îşi indrepta el atacurile, îndreptăţite de alt= 
fel, se recunoștea, ta urmă învinși. 

Singura obiecţiune ce i se poate aduce acestui 
eminent gazetar, e, că articolele sale sânt uneori 
prea lungi faţă de spaţiul restrâns al ziarului, A< 
ceasta e mai de grabă o calitate fa el, căci tre” 
buie de știut că ceea ce scrie dânsul întrun arti 
col mai întins, nu conţine nimic de prisos, 

Conducerea şi colaborarea zilnică a lui Victor 
lamandi la «Mişcarea» ţine câţieva ani, în care 
timp acest ziar pare a trăi vremurile de splendoare 
de Ía începutul apariţiei lui când era condus direct 
de Georgel Mârzescu. 

Mai târziu se formează un comitet de redacție 
compus din Victor lamandi, Valeriu Bulgaru şi C. 
Săteanu, acesta din urmă remânând de fapt singu“ 
gurul conducător al gazetei, ceilalți doi fiind ab- 
sorbiţi cu totul în politica zilnică a partidului, aşa că 
nu se mai pot ocupa de loc de jurnal. 

Victor Iamandi intrând în parlament iar Valeriu 
Bulgaru, un distins intelectual, ocupat cu catedra 
universitară, sânt, dar, nevoiţi să părăsească pentru 
moment, credem, gazetăria, 


www.dacoromanica.ro 


93 


Un breslaş fanatic 


Acela care, însă, a remas neclintit [a postul seu, 
de la «Mişcarea» de la apariţia ei şi până “n pre- 
zent, este C. Săteanu, vechiu ziarist de meserie, 
care-şi înțelege misiunea lui în chip admirabil, fiind 
în această privință un adevarat mucenic, Într“atâta 
s'a identificat cu breasla gazetărească, și în spe- 
cial cu «Mișcarea», în cât nu se poate concepe 
astăzi ca Săteanu să se lese de jurnalistică și 
«Mişcarea» să nu-l mai aibă în redacţia ei, 

C, Săteanu e tipul adevaratului gazetar de me~ 
serie pentru care ziaristica e cea mai înaltă mi~ 
siune căruia i s'a sacrificat cu trup şi suflet, 

A fi gazetar, astăzi mai cu seamă, nu e mare 
lucru ; dar a fi gazetar cinstit, cu dragoste pentru 
ziar, şi conștient de marea menire ce o are presa,. 
e ceva foarte greu şi de aceea corpul gazetarilor 
de rasă este astăzi foarte redus. 

Dintre aceștia foarte puţini, face parte și C, Să- 
teanu, care mai bine de un sfert de veac 1şi în- 
deplineşte meseria c'o perseverenţă îndărătnică, ne- 
ştiind ce este odihna când e vorba de ziar, Zilnic 
la postul seu, el mânuește cu aceiaşi uşurinţă un 
articol politic sau o cronică de actualitate, ca și 
un articol literar, căci Săteanu mai este, pe lângă 
gazetarul breslaș, şi un bun scriitor în înţelesul [i=- 
terar al cuvântului, 

Săteanu nu este un gazetar politic, un doctrie 


www.dacoromanica.ro 


94 


nar, cum este, de exemplu, Victor lamandi sau: 
Valeriu Bulgaru. El este înainte de toate gazetarul de 
vocaţiune, dar gazetar care știe să se respecte şi să 
privească breasla din care face parte ca una din 
cele mai onorabile, din cele mai sfinte, pentru care 
şiea sacrificat întreaga lui viaţă până astăzi, și cone 
tinuă cu acelaș zel şi cu aceiași putere de muncă 
ca și în primele începuturi ale carierei sale ga” 
zetăreşti, 

Am spus mai înainte că Săteanu nu e un gazetar 
politic, nici un doctrinar. 

El nu va scrie nici odată un articol vehement, 
un articol care să taie în carne vie, el nu va dise 
cuta o doctrină politică căutând să se afirme ca 
un savant, nici nu va încerca să se afișeze ca un 
ziarist care să împrăștie ameninţări în dreapta şi'n 
stânga pentru ca să-și satisfacă un capriciu sau mai 
bine zis să urmărească un profit personal. 

Ceea ce scrie el la ziar, interesează pe toţi, căci 
aduce în discuţie totdeauna chestiunele la ordi- 
nea zilei și așa cum le desbate, nu poate produce 
nici o jignire nimărui, şi nu păcătueșşte nici prin 
pedantism, nici prin o formă care să inspire o indie 
ferență sau desavuare a opiniet publice, cum se 
întâmplă cu cei mai mulți ce se cred că sânt 
gazetari pentru simplul motiv că au la dispoziţie 
coloanele vre unui ziar oare care. 

Săteanu este un muncitor intelectual, fără prea 


www.dacoromanica.ro 


95 


tenții, fără să caute să se impună prin sistemul azi 
atit de practicat al admiraţiei mutuale a vreunui ce- 
naclu puţin serios. 

E un harnic şi destoinic mănuitor al condeiului 
în care bunul simț şi sinceritatea ţin locul prim în 
îndeletnicirile lui intelectuale, şi mai presus de ori 
ce, credința nestrămutată că ceea ce produce în 
publicistica română, poate servi, cu bună dreptate, 
credem și noi, la răspândirea culturei adevarate în 
masa poporului. | 

Astfel se prezintă, aproape bătrânul şi cunoscutul 
publicist ieşan, C. Săteanu, a cărui operă culturală 
este deso netăgăduită importanță, mai ales astăzi 
când răsar zilnic nenumărați pretinşi «scriitori», 
cu pretenţii cari de cari mai fantastice şi cari cred 
că prin înşirare de cuvinte plasate fără rost, scrise 
într'o limbă păsărească pot să împrime în publicis- 
tica noastră o epocă care să remarce şi să fie 
pildă viitorimei. 

C, Săteanu nu face parte dintre aceştia şi e fie 
resc să nu facă, ca unul care şiea făcut educaţia 
culturală şi sufletească la școala inaugurată cu a» 
tâta elan de către marele nostru învăţat şi precur- 
sorul democraţiei românești, di. lon Nădejde. 

Aparţinând acelei generaţii în care cumpatarea, 
sinceritatea, bunul simț și cultura serioasă, formează 
crezul său, din primii ani ai mânuirei condeiului în 
„publicistică, el a dovedit că e un admirabil ucenic, 


www.dacoromanica.ro 


95 


înzestrat cu calităţi ce tac pe un tânăr talentat să 
progreseze zilnic, având ca ţintă calea dreaptă şi 
sănătoasă, 

Cultivându=se mereu și luând exemplu de la marii 
dascăli ai generaţiei de acum trei zeci de ani, C. 
Săteanu a căutat să nu se înstrăineze de loc din 
drumul croit de predecesorii sei, și a luptat voini= 
cește și luptă încă, cu multe piedici, ce firesc i 
s'au pus înainte şi le întămpină, poate şizacum, în 
drumul spinos al carierei de publicist, ajungând, 
totuși, astăzi, în plină maturitate a virstei, să o- 
cupe un loc de cinste în publicistica ieşană, de 
care şi sufletul şi inima lui sânt legate puternic, 

Fanatic în credințele sale de ordin artistic și li- 
terar, nu s'a lasat influențat de curentele anarchice 
care caută să pătrundă cu ori ce chip în litera” 
tură și artă, 

Dovada stă în faptul că în alcătuirea «Siluetelor 
literare şi artistice» s'a servit de scriitorul renan 
Eulenberg, a cărui autoritate literară este indiscu= 
tabilă, traducânduel în trei volume în care se vor- 
beşte de cei mai mari scriitori şi artişti ai lumei 
din toate epocile și până astăzi. 

Pe lângă acestea, Săteanu a mai tradus o serie 
de portrete din scriitorul rus Merejkovschi, precum. 
şi mai multe schițe şi nuvele, in mai multe vo» 
lume, din satiricul scriitor Şalom Alechem, 

Săteanu, după cum se vede, nu se mărginește 


www.dacoromanica.ro 


97 


numai la îndeplinirea datoriilor sale de gazetar bre= 
slaș , el se îndeletnicește în afară de gazetăria pură, 
și cu o muncă intelectuală pe tărâmul literaturei, 
căutând să contribue, pe cât îi îngădue timpul, la 
propagarea cât mai întinsă a operilor marilor scri 
itorii străini, muncă pe care o îndeplineşte aproape 
zilnic de un șir de ani. 

Dacă am inzistat asupra lui C, Săteanu, lăsând 
la o parte ori ce spirit de veche şi neclintită prie- 
tenie şi colegialitate, am tăcut=o pentru că n'am 
voit să se treacă sub tăcere munca cinstită şi 
rodnică a unui adevarat ziarist de meserie, care 
ș'a închinat toată viaţa, din tinereţă, breslei gaze- 
tărești, 

C, Săteanu, ori ce s'ar spune, va rămâne în jure 
nalistica din bătrâna capitală a Moldovei, o figură 
simpatică, cinstită, cu simţul datoriei dus până la 
sacrificiu, al respunderei pentru tot ceea ce mun- 
cește, și mai cu seamă un suflet ales şi o inimă 
bună. 

Ar fi de prisos, credem, să mai inzistăm asupra 
apariţiei vremelnice a o mulțime de fiţuici, unele 
cu caracter de politică... independentă, altele de [i- 
teratură, artistic, etc., etc, Acestea n'au putut să 
aibă nici o influență asupra presei, de cât doar 
aceea că au mărit numărul ziarelor, fără să lese 

7 


www.dacoromanica.ro 


98 


în scurta lor durată vre-o urmă macar, care să 
contribuie câtuși de puţin la o propagandă oare 
care pentru folosul opiniei publice. 

Numărul acestor fiţuici, din cari unele de-o crasă 
ignoranță a conducătorilor lor, se mărește din zi 
în zi, dar tot cu aceeași repeziciune dispar de pe 
arena publicistică. De aceea nu ne vom ocupa de 
ele, neavând nici un merit care să le îndrituiască 
de a li se cita macar numele. 

Cu toate acestea şi acestor fiţuici, zise «gazete», 
trebue să li se deie oare care atenţiune în timpul 
cât apar, căutânduese să se atragă luare-aminte a 
publicului de a nu se lăsa indus în eroare de nişte 
neisprăviţi intelectualiceşte, certați cu morala şi cu 
bunul simţ, încurajânduei şi susținându=i în opera 
lor de distrugere a tot ce este corect, bun şi fo= 
lositor pentru public. 

Aceste tipuri carieși fac o meserie rentabilă în 
a scoate din când în când câte un număr două de 
gazetă, sânt o adevarată pacoste a opiniei publice. 

Dacă opinia publică mai cultă, îşi dă seama de 
această decadență a scrisului, remâne, însă, o parte 
din public care iea de bună, din nenorocire, ase» 
minea gazetărie şi de multe ori încurajândeo, ine 
conştient, bine “nţeles. 

Asemenea gazete au ca principiu: şantajul, sin- 
gura sursă de unde=și pot face un venit, căci de 
o muncă cinstită, în ori care alt domeniu de actie 
vitate, nu sânt capabili, 


www.dacoromanica.ro 


99 


Mai sânt și oare care aventurieri cari, fără să 
aibă nici cea mai mică noțiune de ce vrea să zică 
presă, scot câte=o gazetă, dar nu într'un oraș, ci, 
cu apariţia fiecărui număr își schimbă şi orașul, 

Aceşti proprietari şi «directori» de gazetă co- 
lindă toate orașele țării, şi primul gest pe care- 
fac când debarcă unde=va, e să se prezinte auto» 
torităţilor, începând cu Prefectul de Judeţ şi de Po- 
liție şi cerând pe un ton dezzustător de cerşetorie, 
«concursul» prin facere de abonamente la comer» 
cianţii orașului, precum şi o sumă mai mult sau 
mai puţin respectabilă din budgetul instituției la 
care se adresează, 

Şi să nu se mire nimeni, că mai în tot de-a una 
şefii acestor autorităţi cad în cursă, fie din cauza 
slăbiciunei de caracter, sau că se tem să nu fie a- 
tacaţi, fie că vor să se vadă trecuţi în coloanele 
acestor ziare, lăudândueli=se personalitatea, de multe 
ori prea banală, Astfel se încurajează acești mâze 
gâlitori de hârtie, cari când se întâmplă câte-o dată, 
rar de tot, nu e vorbă, să fie dați afară cum lise 
cuvine şi puşi la punct, încep să strige în toate 
părţile că nu mai e de trăit în ţara aceasta, că 
sântem, noi românii, un popor barbar, că nu ştim 
să apreciem presa şi scriitorii, 

Ceea cei caracteristic la acest soiu de gazetari, 
e că sânt în tot de-a una partizanii guvernului, ori 
care partid ar fi la putere. Sânt, totuși şi prevă= 


www.dacoromanica.ro 


100 


zători, căci nu uită să strecoare regulat prin co= 
loanele ziarului și laude la adresa personagiilor 
marcante din opoziţie. O fac aceasta, nu pentru că 
au respect sau admiraţie pentru fruntaşii opoziţio“ 
niști, ci fiindcă ştiu bine că mai curând ori mai 
târziu vor veni la putere, și vor avea nevoie ar 
tunci de dânșii. 

Cunosc un apaș al presei, un derbedeu în toată 
puterea cuvântului, fost băiat într'o băcănie, care: 
când a fost prins de stăpânu=seu, furând, şi dat a~ 
fară, s'a apucat de ziaristică, scoțând pe cont pro“ 
priu un ziar lunar, o fițuică, pe care a botezat=o 
« Capitala», 

Primul număr l'a scos în Capitală, al doilea la 
Galaţi, al treilea la laşi, şi tot aşa fie care număr 
îl scoate în câte=o capitală de judeţ, având aierul 
că ar fi o gazetă ce apare regulat în orașul în care 
se tipărește întâmplător. 

Vreţi să ştiţi cum se prezintă acest ziar? N'are 
absolut nici un criteriu după care să se conducă ; 
nu aparţine nici unui partid politic, sau mai bine 
zis, aparţine tuturor partidelor şi grupărilor poli= 
tice. E un ziar eminamente „independent“, adecă 
pentru deplina libertate a presei, dar aşa cum o 
intelege acești apași ai condeiului, 

Pe aceeaşi pagină, puse faţă “n faţă clișeile unui 
fruntaş guvernamental și al unui fruntaş din opo= 
ziţie, ambii sânt lăudaţi deo potrivă, cu aceleași. 


www.dacoromanica.ro 


101 


fraze aproape, intrebuințând o sumă de calificative 
cari se potrivesc ca nuca “n părete, 

Aceasta nu»l împiedică pe proprietarul director 
al acestui specimen de gazetă, ca în oare care.. 
împrejurări să atace în chip trivial tocmai persoana 
căreia nu cu mult înainte îi adusese cele mai mari 
iaude. Cauza? O înţelege fie care: refuzul aces» 
tej persoane de a da suma ce i s'a cerut pentru 
a fi... lăudat, 

Intr'un asemenea caz, cum remâne oare cu mult 
trâmbiţata «libertate a presei?» Oare aceşti apași 
ai condeiuiui trebuesc să se bucure de libertatea 
presei, sau mai bine zis, să li se îngăduie ca să 
devină deținătorii unui ziar în care se=și plaseze 
toate elucrubaţiunile pentru a şantaja? 

Respundă, în conștiința lor, toţi acei care cântă 
pe toate tonurile această libertate a presei, dacă e 
bine sau nu să se folosească de ea ori ce neis- 
prăvit, ori ce individ fără scrupul care caută să-şi 
facă un venit sigur din insulte și amenințări la 
adresa tuturor acelora cari nu se pretează de a 
deschide baierile pungei acestor bandiți, cari în 
fond nu sunt de cât nişte bandiți ordinari? 


„„Indrumarea' 

Intre revistele cari au apărut în lași înainte de 
războiul cel mare, și cari a lăsat o amintire destul 
de frumoasă în lumea cultă, trebuie să menţionăm, 
în atară de «Viaţa Românească» despre care ne 


www.dacoromanica.ro 


102 


vom ocupa mai încolo, o admirabilă publicaţiune- 
lunară «Indrumarea>» sub  direcţiunea Domnilor 
Sebastian Moruzzi şi Dr, P. Zosin. 

Această publicaţiune se întitula «revistă pentru 
politică, literatură şi ştiinţă». În realitate, ea a fost: 
scoasă pentru a pune pe tapet unile chestiuni poe 
litice şi sociale, cari nu puteau fi discutate în ziarele: 
partidelor politice din diferite împrejurări, 

«Urmărim multe idei comune, zice «Îndrumarea» 
în articolul program,—cu ale multor altora: dar 
urmărim şi unile cari nirs proprii cel puţin prin 
faptul, că credem nimerit a le da în vileag, ceea 
ce ne deosebeşte fundamental de aceia cari poate 
le au ca şi noi, dar le ţin ascunse, Această din 
urmă considerație mai cu seamă îndreptățește a- 
pariţia revistei noastre, de a expune și unele idei, 
pe cari nimeni şi nici o altă revistă nu le expune.. 
Alminteri apariţia noastră nu ş'ar fiavut rost, căci, 
am fi putut găsi ori unde oploşire cu ideile ce fe- 
avem comune cu ale altora... noi pe lângă lite- 
ratură şi ştiinţă, vrem mai ales să facem politică 
şi... Pentru cuvântul de a înălța politica ne ma- 
nifestăm prin revistă». 

Apoi se face destăinuirea, de altfel ştiută de- 
toți atunci, că, conducătorii revistei fac parte din 
partidul conservator=democrat de sub şefia lui 
Take lonescu, dar fiindcă marele barbat de Stat 
în declaraţiunile făcute la 3 Februarie 1918 n'a 


www.dacoromanica.ro 


103 


atins două chestiuni mai cu seamă, şi anume; 
«chestiunea reformei electorale care după noi, spune 
«Indreptarea», constitue un pact imediat şi vital 
de realizat în viaţa politică, și chestiunea conve= 
ţuirei cu evreii prin introducerea şi absorbirea lor 
treptată în sânul naţiunei române». 

lar mai departe se spune: «vom lupta pentru 
cea mai strictă aplicare a legilor şi pentru o să= 
nătoasă îndrumare a moravurilor, convinşi că nu= 
mai bunele moravuri sunt chezășia bunelor legi şi 
riguroasei lor aplicări», 

Din cele citate se vede limpede, că «Îndrumarea» 
a fost o revistă pur politică, iar literatura ce o 
publica, era numai o distracţie, sau mai bine zis 
un obiceiu pentru a nu se pierde tradiţia ziarelor 
politice care rezervă anumite coloane şi produc= 
ţiunilor literare, 

Între colaboratorii acestei publicaţiuni se pot nu= 
măra D=nii:; Gh. Ghibănescu, Eugen Herovanu, 
Dr. I. Duscian, Mihai Codreanu, Artur Gorovei, 
Titus Lapteş, I. Petrovici, August Scriban, Dr. A. 
Steuerman şi alți câţi=va scriitori mai mult ori mai 
puțin cunoscuți. 

De menţionat că această revistă cu caracter 
politic a fost o adevărată îndrumare cinstită pentru 
dobândirea reformei electorale, în senzul votului 
universal, precum și pentru aplicarea strictă a 
legilor, 


www.dacoromanica.ro 


104 


Aceste două chestiuni pe care D-nii Sebastian 
Moruzzi şi Dr. P, Zosin căutau să le discute în 
senz cât mai larg, de bună seamă că nu convenia 
pentru moment conducătorului partidului Conser= 
vator=Democrat, Take Ionescu. 

Chestiunea reformei electorale a fost desbătută 
cu multă competință de De-nii D=ri Zosin și Mo- 
ruzzi precum și de alți colaboratori. 

Entuziasmul şi sinceritatea cu care acești doi 
intelectuali căutau să convingă opinia publică des- 
pre importanţa şi necesitatea reformei electorale, e 
o dovadă și mai mult că acești doi membrii ai par- 
tidului conservator-democrat, recunoşteau o aseme= 
nea reformă, 

In deosebi, [)=l Sebastian Moruzzi, a cărui o= 
bârşie se află în familia foastă domnitoare a Mo- 
ruzzeştilor, şi prin urmare prinț de baştină, crescut 
în atmosfera aristrocratică a oaselor sfinte, rupând 
cu vechea tradiţie boierească, apare pe terenul po~ 
liticei ca un destoinic şi convins democrat, 


Din tot ceea ce a scris la «Indrumarea»,se vede 
pe de=o parte dragostea nemărginită ce o are pen= 
tru poporul cel mult de [a ţară, pe care dorește 
să=| vadă cu totul emancipat de sub dominaţiunea 
burgheziei; iar pe de altă parte, adânca convingere 
că numai prin democratism se poate ajunge la a~ 
ceastă emancipare, 

Cu toate acestea se conturează une ori în frue 


www.dacoromanica.ro 


105 


moasele sale articole și câte=o reminiscență nostal= 
gică, vagă, dacă se poate spune, despre vremurile 
-de odineoară când boierimea era a tot puternică. 

Entuziast ca un adolescent, dar în acelaș timp 
de=o severitate reacționară, dă a înţelege că tot 
-ceea ce face, e. fructul unei îndelungate chibzuiri, 
a unei mature cugetări, adică, că totul prepară mai 
dinainte, și numai după aceea se hotărește. Şi așa 
și este, căci în firea sa se petrece o neîntreruptă 
luptă între reacţionarismul de sânge boieresc. și 
perspectiva reușitei sigure a democraţiei, căreia îi 
închină toată puterea sa de muncă, căutând mereu 
să o servească, fie practic prin manifestarea ce o 
arată față de pătura țărănească pe care o ajută în 
diferite împrejurări, fie teoretic prin mijlocul dis- 
-cuţiilor în presă pentru triumful democraţiei. 

Având o cultură generală solidă, caută să se 
folosească de ea ori de câte ori i se prezintă o- 
cazia. Totuși această cultură ori cât de solidă i-ar 
fi, nu-Í poate face ca să nu să se influențeze de 
anumite împrejurări, ceea ce pare a avea ca rez» 
ultat necontinuitate în ceea ce intreprinde. 

Se poate zice că simpaticul dn, Sebastian Mo- 
ruzzi e un amalgam de reacționarism şi democra- 
tism, în care acest din urmă iese mai tot de-a una 
în evidenţă. 

Fiind prefect al Judeţelor Suceava și Tulcea sub 
regimul conservator, d-sa s'a comportat admirabil, 


www.dacoromanica.ro 


106 


dând dovezi netăgăduite de multă pricepere, corec= 
titudine, și în deosebi căutând să ajute populaţia 
rurală, căreia, de astfel, în tot dea una i-a aratat 
cea mai desevârşită solicitudine, 

De şi-i un convins şi sincer democrat, e stăpâ=: 
nit cu toate aceste, une ori, de sentimentul a tot 
puterniciei boerului de altă dată, —probabil remi- 
niscență a îndelungatei educaţii boierești a acestei 
familii. 

li place să steie la cislă cu ţaranii, să le=asculte 
păsurile, să-i povăţuească cum e mai bine, să-i lu=: 
mineze asupra diferitelor chestiuni ce interesează 
pătura țărănească, dar în acelaş timp purtând in- 
tr'un elegant portmoneu cărțile sale de vizită pe 
care se vede imprimată vechea coroană princiară 
a Moruzeştilor, Nus=i displace, ba din potrivă, să 
audă zicându»i=se «Prinţule», titulatură pe care o 
consideră ca ceva inerent persoanei sale. 

Aceasta, însă, nu-I impiedecă, ba chiar are o 
mare mulțumire, să întindă delicata sa mână prin=: 
ciară săteanului a cărui palme sânt bătătorite de 
coarnele plugului și ale sapei. 

De aceea nu trebuie să mire pe nimeni că Del 
Sebastian Moruzzi, de și adept convins al demo- 
craţiei, a fost şi este un statornic conservator, de: 
nuanță democrată, dar un conservator. 


Entuziasmându-se de mişcarea cretană, a luat 
parte la rezboiul din Creta, comandând un bata=- 


www.dacoromanica.ro 


107 


lion, când făcu cunoștința marelui barbat de stat 
elen, Venizelos, cu care s'a împrietenit. 

Aceste spuse asupra personalităţii D-lui Seba- 
stian Moruzzi, am dori să trecem mai departe, vo“ 
ind să relevăm din admirabila sa revistă câte=va 
chestiuni asupra cărora ar fi mult de discutat, dar: 
nu aceasta ne interesează pe noi acum, ci voim 
numai să a~ rătăm importanța acestei reviste din 
punct vedere gazetăresc, 

«Îndrumarea» cuprinde o serie de articole doce 
trinare în care se desbat cele mai importante pro” 
bleme sociale şi politice care interesează în primul 
rând opinia publică, 

Chestiunea țărănească ca și aceea a reformii e~ 
lectorale, ocupă locul de cinste în paginile revistei. 


Sânt articole scrise cu multă competință, pline 
de adevăr şi expuse într'o formă pe cât de clară, 
pe atât şi de bine studiate toate chestiunile ce le 
discută, 

Del Doctor P. Zosin, scrie cu avântul seu re» 
cunoscut articole în care tratează «Politica demo» 
crată» și inzistă asupra <Raţiunei istorice a demo” 
cratismului în țara noastră», căutând să releveze 
că «partidul conservator=democrat trebuie să cu~ 
prindă în programul seu de reforme imediate, punc= 
tele cele mai principale, — cum e reforma electorală 
şi chestia țărănească, în primul rând,—spre a res»: 
punde astfel cu drept cuvânt nevoilor şi așteptărie 


www.dacoromanica.ro 


108 


lor, și a face opera cea mai sănătoasă şi cea mai 
potrivită cu timpul şi cu împrejurările în care trăim». 

D-i Sebastian Moruzzi vorbește cu o vădită în- 
durerare amintind multe «din greutăţile vieţii ţă= 
răneşti», arătând cum populaţia rurală este expusă 
mereu la bunul plac al acelora cari ar trebui tocmai 
să-i deie ajutorul şi dreptatea, dar de la cari nu le 
poite capata. 

D-{ Gh. Ghibănescu, bazat pe documente au~ 
tentice vorbește despre «stările sociale din trecut», 
pe când Și. Antim discută despre «origina trustu- 
rilor arendășeşti», 

D-l Sebastian Moruzzi, întrun admirabil articol 
despre «Democraţie şi Antisemitism», pune și D-sa 
vecinica întrebare auzită de nenumărate ori : «dacă 
evreii se pot asimila». 

In afară de probleme politice şi sociale, «Indru- 
marea» mai publică, cum am aratat mai înainte, o 
mulțime de bucăţi literare, în care în primul loc, 
remarcă Mihai Codreanu prin neîntrecutele lui so- 
nete, şi regretatul Dr. A. Steuerman=Rodion, prin 
frumoase versuri şi schițe ușoare în proză. 

Trebuie de asemenea menţionat Dorul I. Dus- 
cian care se distinge prin mai multe articole cri- 
tice, ca şi Eugen Herovanu, care publică câte=va 
observaţiuni asupra «Respunderii mulțimei» şi asu- 
pra unei interpelări a lui Nicu Filipescu cu pri- 
wire la guvernarea partidului naţional-liberal. 


www.dacoromanica.ro 


109 


Sfârşind acest capitol despre «Indrumarea», vom- 
aminti despre o corespondență între di. Ermacov, 
simpaticul nostru concetăţean şi fost comerciant şi 
Lew Tolstoi, patriarhul de la Isnaia-Poliana, cu 
privire la secta Scopiţilor, corespondenţă asupra 
căreia inzistă De=rul P. Zosin, în coloanele revistei 
şi care a fost informat de cătră finul intelectual, 
dl. Christea Malhasovici, cunoscutul avocat ieşan. 

Spaţiul nu ne permite să inzistăm asupra acestei 
corespondenţi, în care se văd în toată lumina lor, 
părerile ce le avea marile scriitor rus asupra sece 
tei scopiţilor, precum şi acelea ale adeptului aces- 
tei secte, un om de altfel, de-o cultură foarte dis- 
tinsă, cu care Tolstoi intrase în corespondenţa dese 
pre care pomenim în treacăt, 


Cenzura Presei 


În timpul neutralității noastre, ca şi în perioada 
rezboiului, au apărut în lași o sumedenie de gazete 
cari, cele mai multe din ele nu urmăreau de cât 
profituri bănești. Toate se întreceau să apară cât 


mai de vreme, pentru a da publicului ştiri de pe 
câmpul de luptă ; de altfel aceste ştiri ierau acele 


transmise oficial de Marele Cartier General, tu~ 
turor ziarelor. 

Ziarul «Lumea» îşi menținea, însă, marele seu 
tiraj, căci trebuie să recunoaştem că era gazeta ce 
se vindea într'un număr de exemplare destul de 
mare, Dar şi acest ziar, ca toate celelalte nu. 


www.dacoromanica.ro 


110 


se mărginea să publice de cât ştirile oficiate şi 
foarte rar câte un articol mai deosebit, 

Cenzura presei a fost decretată, după cum era 
şi firesc, în tot timpul rezboiului şi chiar câtăeva 
vreme după, 

Avea o mare rațiune această cenzură, de şi une 
ori era făcută fără o apreciere serioasă asupra ce» 
lor ce se scriau în presă. 

Un fapt caracteristic ce s'a petrecut în timpul 
rezboiului cu privire la presă, e şi următorul, 

Aproape zilnic apăreau fițuici cu pretenţii de 
ziare umoristice şi satirice, Cele mai multe erau 
scoase de elevii școalelor secundare, cari voiau cu 
ori ce chip să poseze în gazetari, Aceste ziare fi- 
ţuici erau pline de trivialități ordinare, ceea ce a 
făcut ca cenzura să le oprească, 


leram pe atunci însercinat cu cenzură presei, În 
fiecare zi trebuia să citesc zeci de ziare, şi să fiu 
necruţător cu multe din ele, fiindcă voiau să pue 
blice lucruri cari nu conveniau din punct de vez 
dere naţional; Mai cu seamă ziarele scoase de pare 
tida părtinitoare Puterilor Centrale, de și nu in- 
drăzaeau să le susţină fățiș, căutau totuși să stre» 
coare sub diferite forme, aprecieri bine voitoare 
pentru inamicii cu cari eram în rezboiu. Nu rare 
ori eram nevoiţi să pronunțăm suspendarea pe timp 
limitat şi chiar definitiv a unora din aceste jurnale, 
„Sub forma că voiau să atace guvernul în diferite 


www.dacoromanica.ro 


111 


chestiuni, se încercau cum arăt mai sus, să deie 
în vileag o mulțime de fapte neadevarate, și a- 
ceasta numai din spirit de rezbunare, că nu pu- 
teau să susțină pe faţă interesele dușmanilor noștri. 

Cenzura în timpul rezboiului, a fost bine “nţeles, 
destul de aspră, căci altfel iera imposibil. 

De câte ori nu se iveau conțlice între noi cei 
de la cenzură și diferite personalităţi filogermane, 
pentru că ne opuneam Ía publicarea cine ştie a ce 
articole cari nu cadrau de loc cu interesele noastre 
naţionale. 

Ziarele apăreau, din cauza cenzurei cu coloane 
întregi în alb, era și natural, 

Dar voiu să povestesc un fapt. Primesc pentru 
cenzurare o gazetă de format mic. De la primele 
rânduri am văzut că e un ziar cu pretenții satirice 
şi umoristice, dar scris așa de dezgustător și tri 
vial, în cât am remas, pentru o clipă consternat, 
Nu-mi puteam da seamă cum poate cineva să scrie 
asemenea năsdrăvănii mai ales în nişte momente 
atât de dureroase, dar înălțătoare în acelaș timp, 
pentru că soldaţii noştrii îşi vărsau sângele pentru 
întregirea neamului. 

Chiem pe redactorul respunzător al gazetei. Se 
prezintă doi elevi de liceu, cu şepcile pe cap și 
-cărțile în mână, 

— Dumniavoastră scoateţi această revistă? 

— Noi, respund ei c'un ton foarte arogant. 


www.dacoromanica.ro 


112 


— Cum se poate să scrieţi, voi, elevi de liceu, — 
erau din clasa a V-a, —asemenea pornografii? Nu 
vă e ruşine ? 

~ Nu, domnule, ripostează unul din ei foarte- 
mândru, noi facem literatură realistă, cum a făcut 
şi Zola. 

Bine 'nțeles că am procedat în consecinţă, cu a“ 
cești doi tineri îmberbi. 

Asemenea purtare a unor elevi de şcoală a~ 
rată până la ce grad de decădere morală ajunsese 
tineritul din şcoli. 

Trebuie, însă, să nu se treacă cu vederea, că ar 
semenea.,, gazetari nu ierau români, 

O spun aceasta nu din spirit de şovinism, dar 
pentru că mintea unui român, în atari împrejurări, 
tragice, nu se putea preta ca să=şi bată joc, pu- 
blicând un ziar cu conţinut pornografic. 

Că a fost o copilărie, din partea acestor elevi 
de şcoală, nu mă “ndoiesc, dar ori cum, avea un 
substrat foarte problematic în ceea ce privește sime 
tul moral şi naţional. 


Incheindusse pacea forțată pentru noi Românii, 
şi la cârma terii venind un guvern impus de im- 
prejurări, se dădu curs liber tuturor germanofililor 
ca să=şi debiteze prin presă ceea ce până atunci [i 
era interzis de fostul guvern naţional. 


www.dacoromanica.ro 


113 


Nu vreau să mai amintesc cele petrecute atunci 
cu mulți din pretinșii noştri gazetari, căci ar fi să 
deschidem o rană prea dureroasă ; de aceea trecem 
peste această tristă perioadă a unei așa prese care 
numai Cinste n'a făcut breslei gazetărești. 

În acest timp se petrecea o mare frământare intre 
partidele politice. Un mic număr dintre fiberalii cari 
făceau parte din «tinerimea generoasă», în frunte: 
cu profesorul Mihai Carp, concep ideea înființării 
unui nou partid politic, de nuanță pur democratică, 
denuminduel Partidul Muncii, Acest nou partid, 
avea nevoe de un organ de publicitate și astfel 
iea naștere ziarul „Tribuna“ în care s'au publicat 
o serie de articole bine scrise în legătură cu prine 
cipiile nouii grupări politice, 

Acest ziar, însă, n'a putut să aibă viață inde- 
lungată, dar câtă vreme a apărut, a fost la înăl= 
țime în ceea ce priveşte seriozitatea şi avântul cu 
care era scris, 

Sinceritatea nebănuită de nimeni a grupului re- 
strâns din jurul «Tribunei’, entuziasmul cu care 
păşeau aceşti tineri pentru înjghebarea unui nou 
partid pur democratic, precum, poate şi nevoia ce 
se simțea acum de o asemenea grupare, fac ca ea 
să fie apreciată chiar de către conducătorii auto” 
rizați ai celor două partide de guvernământ ; libe= 
ralii şi conservatori, 

Dar asupra acestei grupări politice vom vorbi 
pe larg mai încolo, 8 


www.dacoromanica.ro 


114 


In timpul războiului, a mai apărut la ași ziarul 
România care a fost adevărata publicațiune naţio= 
nală şi care ziar cuprinzând articole entuziaste 
<u privire la viitorul țării, se respândea în tranșee 
soldaţilor noştri, pentru: asi încuraja. 

La această gazetă scriau fruntașii politici şi lite 
raţi ai neamului nostru, fără osebire de culoare 
politică. 

Trebue să spunem că în aceste vremuri în Ro- 
mânia nu există decât un singur partid, al Româ= 
nilor. Conservatorii și Liberalii erau strânşi uniţi în 
jurul aceluiaşi ideal: întregirea neamului. Toate 
animozităţile dispăruseră, aşa că luptele politice 
duse cu atâta patimă până atunci, încetaseră cu 
desăvârșire, 

Era și firesc ca dragostea de ţară să fie mai 
puternică de cât ori care alta, mai cu seamă acum 
când în joc era însăși existența noastră ca stat și 
națiune. 

De aceea și la ziarul «România» colaborau scrii» 
tori de toate nuanțele politice, căci toţi aveau a- 
ceeași ţintă, toți aveau acelaş program pe care 
doreau să-l vadă cât mai curând realizat : unirea 
„tuturor Românilor. 

In asemenea atmosferă de frăție s'a desfășurat 
colaborarea a tot ce era român de sânge și cu 
aspiraţiune naţională. 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA III 


Situaţia partidelor politice la 
începutul sec. al XX-lea 


Frământări acute 


Am spus că începutul secolului actual a produs 
în sinul partidelor noastre politice, o nouă orientare, 
aproape bruscă. 

Cele două vechi partide de guvernământ, liberalii 
şi conservatorii, își epuizaseră programele lor şi 
acum se găseau în situația următoare: sau să dis- 
pară dacă nu vor să accepte nouile idei democra” 
tice, ori să se transforme aproape radical, confor- 
mându=se împrejurărilor şi vremei, 

Partidele socialist şi cel radical suferiră şi ele o 
mare schimbare in existenţa lor, 

Socialiștii înțeleseră acum că aplicarea manifes” 
tului lui Karl Marx și Engels, în ţara românească, 
este cu neputinţă și prin urmare cea mai bună so” 
luţie nu poate fi de cât aceea de a se apropia de 


www.dacoromanica.ro 


116 


cele două partide burgeze şi chiar a fuziona cu 
ele, ceea ce s'a și întâmplat în pragul secolului al 
XX-lea. 

Atât partidele burgheze cât şi grupările demo” 
cratice nu mai puteau să o ducă singure, pe pro“ 
priul lor cont, mai departe. 

Poporul dela ţară începuse şi el oarecum a se: 
manifesta mai dârz, cerând să i se îmbunătățească 
soarta, în primul rând dândusi-se pământ. 

Grupările democratice susțineau cu multă întlă= 
cărate dreptele revedincări ale populaţiei rurale, 
așa că, această populaţiune avea şi un puternic 
sprijinitor. 

Liberalii şi conservatori, însă, de şi nu prea erau 
dispuși să vadă această manifestare a clasei țără= 
neşti, totuși, în deosebi cei dintâi, se resemnară şi 
primiră în programul lor reformele imupuse de îm= 
prejurări şi de vremuri, dar, pentru moment ca un 
ideal mai mult sau mai puţin îndepărtat. 


Această atitudine greoaie a bătrânilor liberali, — 
căci tinerimea din partid vroia cât mai netntârziat 
schimbarea lucrurilor, —făcură pe tineret să ceară 
cu inzistență realizarea reformelor, amenințând 
chiar cu o dizidenţă în partid, 

Dim, A. Sturdza, şeful partidului era, însă, în 
felul său un reacționar tot atât de îndârjit ca şi con” 
servatorii, El se opune fățiș mișcărei tinerimei a» 
menințând=o mereu. Totuşi, văzând că această miș=- 


www.dacoromanica.ro 


117 


care cuprinde tot mai mult partidul și mai cu 
seamă că loan I. C. Brătianu, recunoscut încă de 
atunci ca viitor șef al partidului Naţional-Liberal, 
se pusese în fruntea tinerimei, bătrânul Dim. A, 
Sturdza se vede nevoit, după cum am spus, să 
recunoască dreptele revendicări democratice pe 
care le primeşte să se inscrie în programul partie 
dului. 

Pe de altă parte radicalii cari fuzionaseră cu pare 
tidul conservator, cu toată opunerea băștinașilor 
din partid de a se admite revendicările democra- 
tice, continuau totuși lupta lor aprigă. 

În partidul conservator pur, însă, spiritul reac- 
ţionar copleşise atât de mult pe bătrânii conducă» 
tori, încât aceștia doreau mai de grabă ca partidul 
să dispară, decât să-l vadă îndrumat spre demo- 
Craţie. 

Că ierau, chiar printre acești bătrâni unii în 
“număr infim de mic, cari priveau cu simpatie rez 
vendicările democratice, e de netăgăduit. Dar a- 
„ceastă neinsemnată minoritate nu putea face nimic 
faţă de grosul partidului. 

Lupta însă dintre elementul băștinaș şi tinerimea 
radicală și partizanii personali ai lui Take lonescu, 
devinea prin urmare mai acută, până ce la un mo- 
ment dat se ajunge la o adevărată ruptură. 


Gh. Panu, după cum am mai spus şi altă dată, 
a fost nevoit să părăsească împreună cu foarte pu» 


www.dacoromanica.ro 


118 


tini prieteni personali, partidul conservator, rămâ=- 
nând pentru cât=va vreme izolat în politică. 


În acest timp Panu îşi îndrepta pașii tot mai 
mult spre liberali, căci la aceştia, cu tot reacțio= 
narismul lor, totuși găsește un câmp prielnic pen= 
tru ași semana ideile democratice, fiind sigur de 
altfel, că vor prinde rădăcini, întocmai ca şi cu 
unele puncte socialiste, după cum s'a și întâmplat, 


In clubul conservator 


Ceea ce se petrecea la Centru, adecă acolo 
unde se frâmânta întreaga politcă a terii, se pe- 
trecea în mic, bine 'nțeles, și la lași, ca şi în 
multe alte oraşe. 

Am mai spus în partea I-a că în clubul con- 
servator din lași, tinerimea radicală reprezentată 
prin Al. A. Bădăreu, Gr. Buţureanu, Gh. Ghibă= 
nescu, V. I Radu, C. Chirilă şi alţii, duceau o 
luptă îndârjită contra bătrânilor conservatori, dar 
pe care totuși, nu îndrăzneau să-i lovească până 
'ntr'atâta, în cât să provoace o ruptură în partid. 

Dar și bâtrânii conservatori de atunci, Gr. Coe 
gălniceanu, Vasile Vlădoianu, Dim. A. Greceanu, 
— acesta tânăr, dar conservator de baștină, — pre» 
cum și alți mulți azi dispăruţi, priveau cu ochi rei 
acest tineret care voia să le eie locul în condus: 
cerea partidului. 


www.dacoromanica.ro 


119 


In deosebi Al, A, Bădăreu, era o energie de 
fier, o minte ascuţită şi c'un curaj într'adevăr ui» 
mitor, dar în acelaș timp şi om prevăzător şi de 
bun simţ, căci cu tot avântul seu democratic, știa 
în anumite împrejurări să facă față lucrurilor, nelăsîn= 
du-se stăpânit de o ambiţie deșartă, — cu toate că 
era foarte ambițios, ~ până 'nir'atâta în cât să se 
vadă dezavuat pe faţă de bătrânii partidului. 

Al, A. Bădăreu, după cum se ştie, îşi avea bi~ 
sericuţa lui formată din vechii radicali, Se poate 
spune, și cam așa era, că dânşii își aveau clubul a 
parte, căci se întruneau între ei și puneau la cale 
tactica ce trebuiau s'o aibă față de amicii lor po- 
litici, vechii conservatori. 

In acelaș timp, însă, Al. A. Bădăreu avea 
acel dar de a se infige tot mai mult în partid, și 
sub aparența de soldat devotat şi disciplinat, reușea 
să-şi atragă şi simpatia, dar şi respectul tuturor, 
mai cu seamă Că era gata în orice moment săsși 
pună la dispoziţia membrilor din club întreaga lui 
influență, îndatorind pe fiecare, 

Asemenea purtare îl face foarte popular în lași, 
ajungând unul din barbaţii politici ai Iaşilor care 
să se impună în primul rând. 

O latură caracteristică a acestui mare fiu al Capi- 
talei Moldovei în special, și al țării în general, a 
fost că el a căutat să populeze clubul cu cât mai 
mulţi partizani, neţinând seamă de calitatea lor, ci 


www.dacoromanica.ro 


120 


numai ca numărul să fie cât mai mare şi să 
sporească zilnic. Astfel ajunge în scurtă vreme ca 
organizaţia partidului conservator din lași să cu- 
prindă cel mai mare numâr de membri, 

Intre aceştia, cei mai mulţi erau partizani pere 
'sonali ai lui Bădăreu, căci dânsul știa cum săei a% 
tragă, dar mai ales să-i păstreze pe lângă el. 

Pentru aceasta întrebuința toate mijloacele, și cu 
binele şi cu reul. Pe unii îi atrăgea prin fel de fel 
de făgădueli, şi se ţinea de cuvânt când făgăduia , 
pe alții prin amenințări, mai cu seamă în perioada 
electorală. 

Nu că ar fi fost reu la inimă, dar știa să pro- 
fite de împrejurări pentru aşi atrage voturile şi 
profita de orice mijloc, după cum spun, numai ca 
să ajungă acolo unde vroia. 

Nu-i vorbă, şi alţi politiciani se serveau de a- 
celeași mijloace, dar foarte rar dacă reușeau. Bă- 
dăreu, însă, avea un dar deosebit de a-și apropia 
prietenii şi ai face devotați. 

Din această cauză se ducea o luptă în surdină 
de către bâtrânii conservatori, conducătorii oficiali 
ai clubului, contra lui Al. A. Bădăreu, căci dânșii 
vedeau cum zilnic se mărea popularitatea fostului 
radical. Se temeau că se va ajunge într'o zi când 
clubul conservator va fi cu totul la dispoziţia lui 
Bădăreu, tocmai de ceea ce n'au scăpat mai târziu, 

La această luptă în surdină, dar la care toată 


www.dacoromanica.ro 


121 


lumea asista, se mai adaogă încă și cele două ga- 
zete conservatoare ce apăreau la lași: «Eveni= 
mentul» şi «Opinia» despre care am vorbit pe larg 
la timp. Ele își păstrau oare cum independenţa lor. 
«Evenimentul» reprezenta nuanța reacționară iar 
«Opinia» pe cea democratică, de şi ambele se in- 
titulau ziare «conservatoare», 

Nu de puţine ori în coloanele lor se strecurau 
atacuri reciproce, cu caracter violent, 

Nu mai era, prin urmare pentru nimeni un se» 
cret că în partidul conservator din lași izbucniseră 
certurile, 

Am arătat mai sus că Al. A. Bădăreu de şi de~ 
venise aproape stăpân pe club, totuşi nu căuta să res- 
toarne zgomotos starea de lucruri, Recunoşte pre- 
şidenţia lui Gr. Cogălniceanu, iar după moartea 
acestuia, când irar fi fost ușor să se proclame şef, 
pe aceea a lui Vasile Vlădoianu, 

Aceasta era o simplă tactică. Bădăreu, dacă 
de formă nu era decât vice=președinte al clubului, 
de fapt, însă, avea toată puterea, căci la centru 
cuvântul seu era ascultat şi luat în seamă, fiindcă 
Take Ionescu îl avea ca pe cel mai de aproape, 
și graţie lui, Bădăreu devine în scurtă vreme un 
factor preponderent în partidul Conservator de sub 
şefia lui Georges Gr, Cantacuzino. 


Nu-i vorbă că şi la centru lupta între nuanța 
democratică şi cea reacționară din sânul partidului 


www.dacoromanica.ro 


122 


conservator, era destul de aprigă tot pentru acelaș 
motiv. 
Jjunimiştii 

Pe lângă partidul conservator, însă, trebue să 
mai adăogim şi gruparea junimistă sau constituțio- 
nală, cum i se mai zicea. 

Cu toate că această grupare prin numărul mem- 
brilor ei foarte restrâns, nu avea cine știe ce fn- 
răurire asupra masei celei mari de alegători, de şi 
membrii ei nu se catadicseau să se coboare între 
cetățeni căutând să-i servească, cum făceau bună- 
oară fruntașii celorlalte două partide de guvernă= 
mânt , cu toate acestea, și liberalii şi conservatorii 
recunoșteau junimiştilor până la un punct oare care, 
o preponderență intelectuală, căci gruparea juni= 
mistă era mai mult o calitate de cât o cantitate de 
persoane. 

Vechea societate literară «Junimea», se transfor- 
mase în cursul anilor îndelungaţi într'o grupare po- 
litică, păstrând mereu tradiţia că membrii ei sunt 
superiori ori cărei alte grupări politice. Această 
credință, însă, nu-i îndrituia să fie cu adevărat su- 
periori tuturor celorlați barbaţi politici din celelalte 
partide. 

Că Junimiştii formau o elită intelectuală, e prea 
cunoscut de toată lumea de la noi, dar că erau 
şi elita politică, aceasta par'că nu prea corespunde 
adevărului, 


www.dacoromanica.ro 


123 


Erau, însă, Junimiştii, superiori intr'o privinţă şi 
anume ; dânşii repudiau cu desăvârşire moravu= 
rilor electorale așa cum se prezentau, şi se pre= 
zintă şi astăzi, Nu concepeau ca alegătorul să fie 
un simplu instrument al celor ce conduc țara, cu 
toate că și dânşii se foloseau în alegeri de aceleaşi 
mijloace ca şi celelalte partide politice, 

Păreau să aibă alte păreri în această privință, 
căci, când era vorba de discuţie, atunci tunau şi 
fulgerau contra liberalilor şi conservatorilor cari se 
serveau de mijloace destul de cunoscute pentru a 
căpăta voturile alegătorilor, 

Şi după cum spun mai sus, Junimiștii făceau mai 
mult paradă de vorbă. 

Că erau oameni subțiri culți, şi cu idei tinain- 
tate despre unile chestiuni, e de necontestat. Dar 
că erau politiciani în adevăratul înţeles al cu- 
vântului, nu. 


Erau prea idealişti, prea trăiau din visuri, prea 
priveau lumea de sus, prea își băteau joc de toți 
şi de toate, Se credeau superiori tuturor, de aceea 
erau îngâmfați, 

De altfel, oameni cum se cade, 

N'aveau un program hotărât în politică. Critie 
câu, însă pe toți, criticau organizaţia socială, cri= 
ticau modul de guvernare al celor două partide 
cari se perindau la cârma statului, fără, însă, să: 
deie vre=o soluţie practică, 


www.dacoromanica.ro 


124 


In aşa situaţie se prezentă Junimiştii în arena 
politică. 

Pe vremuri de alegeri, cele mai de multe ori 
erau miluiții guvernului, şi “n deosebi a celui [i 
beral pe vremea regimului de 12 ani a lui loan 
C. Brătianu. 

In lași Junimiştii erau priviţi ca o grupare dizi= 
dentă a partidului conservator. 

Tot de“auna gata a întinde mâna oricărui par- 
tid numai ca să se poată alege în parlament câți- 
va din ei; dar în acelaş timp gata a duce cea mai 
drastică campanie contra adversarilor, cari nu cu 
mult înainte le fusese tovarăşi în alte alegeri, 

De aceea vedem pe Junimişti, aliați când cu [i~ 
beralii, când cu conservatorii, când cu radicalii şi 
chiar cu socialiștii ; dacă ar fi fost pe acea vreme 
comuniştii de astăzi, de bună seamă, că în anu» 
mite împrejurări, s'ar fi aliat şi cu ei. 

Cum se vede, dânșii erau oameni practici. 

În fond erau de un reacționarism, feroce chiar, 
Pentru ei, poporul nu însemna nimic. Nu trebuia 
să i se deie drepturi mai largi ; poporul era con- 
siderat de junimiști ca niște robi, destinați să ră= 
mână în intuneric, să nu li se deie nimic din ceea 
ce ar putea să-i lumineze pentru ca să trăească 
mai bine. 

Cu astfel de principii reacționare, nu e de mirat 
că n'au putut niciodată să parvină a forma un 
partid de guvernământ. 


www.dacoromanica.ro 


125 


Erau, cu adevărat, între ei, personalităţi supe- 
rioare pe toate tărâmurile. Un P, Carp, un Maio” 
rescu, C, Arion, P, Misir, V. Pogor, Theodor și 
Dimitrie Rosetti, Meisner şi alţii câţi=va, formau o 
elită serioasă a intelectualităţii româneşti, Atâta şi 
nimic mai mult.: Nu erau oameni cu vederi largi 
care să vadă în viitor, cari să poată guverna o 
țară, prin propriile lor mijloace de partid politic, 

Dacă un Maiorescu sau un P, Carp s'au dise 
tins în timpul ministeriatelor lor, aceasta e o ex- 
cepţie, 

Junimiștii nu s'au bazat nici o dată pe realităţi; 
nu voiau să țină seamă nici de evoluţia naturală 
la care e supusă lumea, nici nu vroiau să se con- 
formeze mediului, tradiţiilor şi obiceiurilor popo» 
rului în mijlocul cărora trăiau, 

Dânșşii priveau lumea de sus. Ei sunt totul şi 
totul e pentru dânșii, Aceasta e concepția juni” 
mistă, și tocmai această concepţie i-a făcut să dis~ 
pară încetul cu încetul de pe arena politică, ca 
partid, rămânând doar câteva personalități dis- 
tinse, din care unele s'au contopit în partidele de 
guvernământ, iar altele cum a fost un Carp, să 
rămână un izolat, cum l'a cuprins și moartea, 

Am arătat în partea întâia a acestei lucrări cum se 
comportau junimiștii în perioada electorală și cum 
priveau pe alegători în timpul şi după alegeri, 

Să vedem acum ce au făcut dânșii ca grupare - 
politică după 1900 și până astăzi, 


www.dacoromanica.ro 


126 


Mai întăi, trebue să spunem că junimiștii au ră” 
mas în tot de-auna aceeași, în concepţiile lor des- 
pre guvernare. 

In acest restimp au căutat să formeze şi ei un 
mare partid de guvernământ, dar neputând au gă” 
sit de cuviință, sau să fuzioneze cu partidul con- 
servator în cât să poată și ei ajunge acolo unde 
ajunseseră atâţia, cu mult mai puţine merite de 
cât ei, din cele două mari partide de guvernământ ; 
sau, fuzionând să învârtească aşa fel lucrurile, ca 
P. Carp să fie proclamat șeful partidului con= 
servator şi astfel să dispună cum ar vroi Junimiştii 
de partid.i 

S'au întâmplat şi una şi alta, insă numai vre- 
melnic, 

Fuziunea făcută, imediat au inceput intrigile fel 
de fel, 

Se vedea cât colo că această fuziune nu poate 
să aibă viabilitate, de oare ce erau prea deosebite 
gândurile unora de ale celorlalți, 


Junimişti voiau pe de o.parte să acapareze ei 
totul în partid, adecă dânşii să dicteze , elementul 
conservator pur cât şi cel democratic din partid, 
reprezentat prin Take Jonescu şi Al. A. Bădăreu, 
își dădeau seama de intenţiile junimiștilor şi de a- 
ceea căutau să-i ţină pe loc, fie prin intrigi, adecă 
tragerea storilor în culise, cum s'ar spune în lime 
bajul politic, fie prin oare care ademeniri pentru a 


www.dacoromanica.ro 


127 


se desface bisericuţa junimistă, căci trebue de știut 
că de şi fuzionaseră, cu toate acestea îşi menţi= 
neau vechile legături dintre ei în așa fel, că ori 
cine vedea şi înțelegea că o asemenea fuziune, de 
și făcută cu toată solemnitatea oficialităţii, nu era 
de loc sinceră, 

Rezultatul s'a văzut nu după multă vreme. 

La lași Junimiştii, în acest timp, nu se prea bu- 
curau de cine știe ce prestigiu, de oare ce frun- 
tașii de odineoară, unii dispăruseră, alții își stră= 
mutară domiciliul la Bucureşii. Nu remăsese la 
lași de cât foarte puţini junimişti, și incă aceştia 
de mâna a doua, neinsemnând în viața politică altă 
ceva de cât ca ori cari alţi simpli alegători dar 
mai răsăriţi ceva, 

De aceea lupta la laşi între Junimişti și conser= 
vatori, în timpul cât a ţinut fuziunea, n'a avut a” 
proape nici o influență asupra unora sau altora. 


Intre conservatori şi radicali 


După cum se ştie, fuziunea a fost mai trainică 
şi mai sinceră între conservatori și radicali. Aceş= 
tia din urmă, fuzionaţi odată, au căutat să se iden= 
tifice în totul cu partidul conservator, păstrându-şi 
însă, până la un punct, independența de cugetare, 
şi silindu=se a introduce în conducerea partidului 
spiritul democratic al vremei, lucru ce a reuşit în 
mare parte. 


www.dacoromanica.ro 


128 


În bătrâna Capitală a Moldovei, cel mai auto= 
rizat membru al partidului conservator pur, a fost, 
pe atunci mult regretatul și bunul român Dim. A. 
Greceanu, de și ocupa, după cât îmi aduc aminte, 
demnitatea de vice președinte numai, al clubului, 

In realitate dânsul era acela care avea de luptat 
cu junimiştii pe de-o parte şi cu radicalii pe de alta, 

AL A. Bădăreu, spirit practic şi prevăzător, 
căuta prin popularitatea ce și=o făcea între alegă= 
tori, să se impună în partid şi în club, ceea ce a 
și reușit, având, însă, cum e şi firesc, enorme greu= 
tăți de întimpinat, 

A fost ajutat în aceasta și de unele elemente- 
pur conservatoare, între care trebuie să menţionăm 
în primul rând pe di, Nicu Cananău, cari, de și 
Dăștinaş conservator, descendent al unei familii cu 
vechi tradiţii boierești, a îmbrățişat cu suflet şi inie 
mă lupta pentru revendicarea reformelor demo- 
cratice, 

Această atitudine a d-lui Nicu Cananău dove“ 
deşte și mai mult spiritul seu nerefractar faţă de 
noile cerinţi ale vremurilor. Desa işi dădu seamă 
prin urmare, Că în țara aceasta, ori cât am căuta 
să ne menţinem în vechile noastre tradiţii, nu se 
poate impotrivi nimeni, cu succes, contra mersului 
progresiv, contra democraţiei raţionale, 


Din acest punct de vedere di. Cananău, de şi 
n'a avut 0 activitate politică sgomotoasă, totuși prin: 


www.dacoromanica.ro 


129 


modul seu de a privi lucrurile, prin admirabilul seu 
bun simţ, cât şi prin o prevedere clară a viitorului, 
a avut o mare influență asupra clubului conser- 
vator din laşi. De altfel înaltele demnități pe care 
le-a ocupat cu cinste în Capitala Moldovei, i-au 
atras simpatiile tuturor, chiar şi a adversarilor po- 
litici. 

În afară de foştii radicali, putem spune că nu- 
mai dl. Cananău dintre conservatorii puri, a fost 
cel mai apropiat de Al. A. Bădăreu, pe care la 
urmat în revendicările sale democratice. 

Partidul conservator, însă, după cum se ştie, n'a 
putut să reziste multă vreme, de oare ce nu repre= 
zenta acum un partid unitar, c'un program bine 
desluşit. Fruntaşii puri conservatori, în capul că- 
rora se găsea Nicu Filipescu, marele patriot, re= 
pudiau ori ce tendință democratică, aceasta pentru 
că ei considerau partidul conservator ca o clasă 
socială aparte' care trebue să domnească peste toate 
celelalte clase, 

Ori ce tendință spre democratism era conside= 
rată ca o distrugere a vechiului nostru așezământ. 
Boierimea, conservatoare din fire, nu putea con= 
cepe ca să vadă alături de ea pe mojicul de la 
țară mai cu seamă, bucurându=se de aceleași 
drepturi. 

De aceea votul universal era combătut cu tn- 


9 


www.dacoromanica.ro 


130 


verşunare ca şi reforma agrară, ca și ori ce altă 
reformă democratică, 

Reacţionarismul în cel mai larg senz al cuvâne 
tului, formă crezul politic şi social al partidului 
conservator, 

lată adevarata cauză a prăbuşirei acestui partid, 
lată de ce la laşi—pentru că de lași ne ocupăm 
„in special, — elementul radical din partidul conser- 
vator prepondera asupra bătrânilor, pe cari de alte 
fel ti onora prin aceea că li recunoștea dreptul, — de 
formă bine “nţeles, —la președinția clubului, 

Asttel nu e de mirare că vedem pe un Grigore 
Cogălniceanu şi pe un Vasile Vlădoianu ocupând 
înalta demnitate de şefi ai partidului conservator 
din capitala Moldovei. 

Din punct de vedere politic aceste două persoane, 
foarte respectabile de altfel, nu au însemnat ae 
proape nimic, căci nu s'au distins, nici prin acti= 
vitate politică, nici prin altă activitate din vre=un 
domeniu oare care, 

Singurul lor merit a fost că erau oameni bogaţi, 
cu întinse relaţii în societatea înaltă, cinstiţi, sim- 
patici şi respectaţi de toată lumea. 

Erau reprezentanţii clasici ai vechii noastre clase 
boiereşti, Poate că ei au fost şi cei din urmă în 
lași. 

Consequenţi în susţinerea programului reacţionar, 
ei n'au şovăit nici odată în această privință. De 


www.dacoromanica.ro 


131 


aici şi morga cu care acești doi boieri priveau cu 
dispreț spre aceia ce luptau din resputeri pentru 
apropierea claselor sociale. Ei, ca reprezentanţi ai 
clasei boereşti, nu înțelegeau sub nici un cuvint ca 
mujicul de la ţară să voteze alături cu ei, boeri 
a tot puternici , nu înțelegeau că şi ţaranul ori 
micul burghez de la oraş să se poată bucura de 
aceleași drepturi cu descendenţii oaselor sfinte, 

Din această luptă, însă, aceia cari au eşit învin- 
gători, au fost democraţii, indiferent dacă ei se gă= 
seau în partidul conservator sau în cel liberal, 

Cu ocazia resboiului pentru întregirea neamului 
partidul conservator cu toate nuanțele lui s'a pră” 
bușşit pentru totdeauna, 

Această prăbuşire se datoreşte, după cum se 
vede, faptului că partidul conservator era refrac- 
tar ori cărei tendințe spre democratizare, 

Astăzi, nu mai există nici urmă din acest partid, 

Odată cu moartea lui Nicu Filipescu, P, Carp, 
Al. Marghiloman, reprezentanții cei mai clasici, ca 
să zicem așa, ai conservatorismului pur, și ne mai 
fiind alte personalități ilustre cari să li eie locul, s'a 
prăbuşit pentru totdeauna bătrânul partid consere 
vator, cari a avut în ţara noastră un rol mare, 
contribuind de multe ori, în anumite împrejurări, 
la menţinerea statului român precum și la intre- 
girea neamului. 

Nu trebue de uitat niciodată rolul covârșitor 


www.dacoromanica.ro 


132 


jucat de marele patriot Nicu Filipescu, cu ocazia 
resboiului ultim, 

Ceea ce s'a petrecut la București cu partidul 
conservator, s'a petrecu și la lași: partidul con 
servator a fost desfiinţat pentru totdeauna, 

Al. A. Bădăreu cu puţinii devotați ce isau ră- 
rămas când s'a declarat războiul nostru cu Puterile 
Centrale, precum și cei câțiva junimişti, partizani 
ai Germanilor, ne mai pytând să=şi găsească locul 
undeva, într'un partid, au stat rezleţi, așteptând, de 
sigur, vremuri mai bune, dar ele n'au mai venit, 
vremuri cum le înțelegeau aceşti adversari ai in- 
trării noastre în rezboiu alături cu Antanta, şi nici 
vor mai veni 

Astăzi foştii conservatori de altă dată, masa 
cea mare a acestui partid, s'a risipit, apucând 
care'ncotro au putut, unii trecând la Liberali, alţii 
la Averescani şi alţii la dl, Maniu șeful noului 
partid politic Naţional=țărănesc. 

Poate că dacă ar fi trăit un Nicu Filipescu, 
partidul conservator n'ar fi dispărut așa repede; 
poate că acest mare român sar fi convins la urmă, 
după rezboiu, că trebue de făcut concesiuni şi de- 
mocraţiei, și s'ar fi înțeles cu Take Jonescu care 
a fost în totdeauna un sincer şi convins democrat 
pe cât îl ajutau împrejurările ca membru al parti” 
dului conservator, dacă n'ar fi murit, 

Numai aceşti doi mari patrioţi români ar fi putut 


www.dacoromanica.ro 


133 


face ca să menţină partidul conservator, care de 
sigur că s'ar fi adaptat nouilor cerinţi democratice, 
după cum s'a petrecut cu partidul Naţional-liberal. 


Intre liberali 


In partidul Naţional-Liberal curentul democratic 
prindea tot mai mult rădăcini, Elementul socialist, 
în primul rând, în frunte cu denul loan Nădejde şi 
cu regretatul Vasile Gh. Morţun, schimbaseră cu 
totul mentalitatea în mare parte a membrilor par» 
tidului liberal şi în deosebi a tineritului, la care 
începuseră a se alia și mulți din vechii liberali, 
aceia cari treceau până atunci drept reacţionari, 

Ceea ce, însă, a grăbit realizarea reformelor, e 
și faptul că în fruntea acestei mișcări spre demo» 
cratizare, se pusese tânărul loan I, C, Brătianu, 
considerat încă de pe atunci, ca viitorul şef al 
marelui partid Naţional=Liberal. 

Iaşului ia fost dat şi de rândul acesta ca să 
fie adevăratul îndrumător al partidului spre refor= 
mele ce vremurile și împrejurările le reclamau. 

Am arătat altă dată, cum tot din bătrâna capi- 
tală a Moldovei a luat naștere, pentru “ntâia oară 
-curentul democratic, inaugurat de socialiști şi con» 
tinuat mai târziu de radicali și transmis apoi celor 
două vechi partide de guvernământ, liberal şi con- 
servator şi în deosebi cu mai multă putere celui 
dintâi, 


www.dacoromanica.ro 


134 


La laşi mişcarea democratică era considerată ca 
semnalul care să trezească opinia publică din țară. 

Într'adevăr, după fuziunea socialiștilor români cu 
partidul Naţional=liberal, a venit, nu după multă 
vreme, o nouă împrejurare, prin care democraţia 
iea un şi mai puternic avânt, 

Tineritul din partidul Naţional-liberal, făcea o 
propagandă foarte întinsă pentru reforme. Bătrânii, 
însă, de şi nu se opuneau formal, totuşi căutau 
să îinfrâneze cât mai mult entuziasmul tinerimei, 
nu reușeau, însă. Mai mult încă. Un nou curent 
democratic începe să pătrundă în public, acel a! 
poporanism.ului, în fruntea căruia se pusese atunci 
di. C. Stere. 

Incunjurat de câţiva tineri socialişti cari pe 
vremuri urmaseră cu inimă şi suflet pe dl. loan 
Nădejde și pe reposatul V. G. Morțun, începe să 
propage cu mulți sorți de izbândă noul curent. 

Apropierea din zi în zi tot mai mult a d-lui C. 
Stere şi a prietinilor sei de partidul Naţional-libe= 
ral, precum și dorința nestrămutată a tinerimei din 
partid de a vedea cât mai curând înfăptuite re~ 
formele, fac ca ziua succesului să se apropie. 

Elementul bătrânesc liberal, ofta dureros vă” 
zând cum atot puternicia lor din partid începe să 
decadă. De şi nu erau cu totul refractari curen= 
tului democratic, de și se supuneau, mai mult de 
nevoie, tot aveau speranța că aceste reforme se 
vor realiza într'un viitor cât mai îndepărtat. 


www.dacoromanica.ro 


135 

Ei nu se mulțumeau numai cu conducerea de 
fapt a partidului, voiau prin urmare să=și impună, 
in chip deghizat, bine'nțeles, voinţa şi a tot pu» 
ternicia cu cari erau deprinşi până atunci, 

De aici începe să se producă oare care fricţiune 
între bătrânii și tinerii din partid, aceştia din urt- 
mă fiind încurajați de elementele democratice nou 
venite în organizaţie, 

Lupta aceasta în surdină la început, se accen- 
tuiază pe zi ce trece, până ce devine de notorie= 
tate publică. Bătrânul Petru Poni care era preșe= 
dintele organizației naţional-liberale la laşi, încun= 
jurat de un stat major format din personalităţi 
marcante cum erau Nicu Gane, Const, Climescu, 
Pandele Zamfirescu, C. B. Penescu, Ath, Ath. 
Gheorghiu, Gh, Săndulescu etc, căutase pe cât 
iza fost în putință să menţină echilibrul, dar n'a 
putut reuşi, 

Cauza e că tinerimea capata tot mai multă in- 
fluență în club, Georgel Mârzescu începuse să se 
manifeste, dacă nu sgomotos, dar cel puţin, cu 
destul curaj pentru ca să-şi atragă simpatia tutu= 
ror, mai cu seamă că era încurajat de di, C. Stere, 
cari de pe atunci încă nutrea dorința ca să ajungă 
în fruntea liberalilor ieşeni, 

La aceasta se mai adaogă și intrigele țesute de 
unii din aceia cari încunjurau de aproape pe Petre 
Poni, şi cari doriau să-l vadă înlocuit, 


www.dacoromanica.ro 


136 


Se lasase acum la o parte ori ce mișcare pen” 
tru democraţie ; se dădea lupta pentru resturnarea 
bătrânilor din conducerea clubului. 

Intrigi de tot felul se puneau la cale și lucru» 
rile ajunseseră atât de departe, în cât erau rupte 
aproape chiar şi relaţiile personale între bătrâni şi 
elementele tinere. 

Rolul cel mai important în această situaţie, îl as 
vea, în fond, dl, C. Stere. 

Acesta doria din resputeri să-I vadă pe Poni 
resturnat, dar nusi convenia de loc ca el să-i deie 
pe față şi cavalereşte, lovitura. De aceea a găsit 
mijiocul foarte practic, de altfel, în asemenea îm” 
prejurări. 

Se servea pe dero parte de tinerime, pe care 
o încuraja mereu în luptă, iar pe de altă parte 
stând la dreapta lui Poni, ti sugera mereu ca să 
nu cedeze cu nici un chip elementului tânăr. 

DI. Stere, ca formă, părea a fi mai mult un 
arbitru între cele două tabere liberale. 

Această tactică iza priit până la urmă, căci a 
ajuns aceea ce doria: președintele organizaţiei na- 
ţional-liberale din Capitala Moldovei. Acel, însă, 
care lupta din convingere și cu toată sinceritatea, 
având credinţa fermă că îndeplinește o datorie de 
bun liberal când cerea să se facă oare care pri» 
menire în conducerea organizaţiei ieşene, a fost, 
fără 'ndoială, Georgel Mârzescu. 


www.dacoromanica.ro 


137 


Că a fost şi el, une ori, indus în eroare, e Íu- 
cru vădit și trebuie de spus aceasta ori cât s'ar 
găsi unii, cari se simt cu musca pe căciulă, și ar 
voi să protesteze, 

Petru Poni impreună cu bătrânii din club ar fi 
voit să cadă la o împacare cu tinerii, dar lucrue 
rile avansaseră atât de departe, în cât ori ce fne 
cercare de reconciliare, era peste putință, 

Prea mare era ambiția acelora cari voiau să-l 
vadă pe dl. C. Stere în fruntea organizaţiei na” 
tional liberale, dar nici ambiția acestuia nu era 
mai pre jos, 

Partizanii și în special restrânsul grup de inte- 
lectuali cu cari dl. Stere se sfătuia în secret, cău= 
tau prin toate mijloacele ca să nu se ajungă la 
nici o înțelegere cu bătrânii, 

Frământările ajungând din ce în ce mai acute, 
clubul liberal din lași părea un câmp unde se des= 
fășura cea mai cumplită luptă. 

Taberile adverse se lovesc zilnic și cu patimă 
şi se așteaptă din moment în moment rezultatul 
luptei, care nu întârzie, 

Intro ședință a clubului prezidată de bătrinul 
Petru Poni, şedinţă la care a luat parte un foarte 
mare număr de membri clubiști, şi în care a avut 
loc o discuție din cele mai aprinse, se pune la vot 
secret o chestiune deso importanţă ridicolă, 

În urma încercării bătrânilor de a se face tme 


www.dacoromanica.ro 


138 


pacarea, și în urma apelului lui Poni de a nu se 
ajunge la o ruptură în partid, tineritul, în frunte 
cu (Georgel Mârzescu găseşte nimerit acum să 
deie lovitura cu ori ce chip. Poni declară, înainte 
de a se pune la vot propunerea, că dacă un sin- 
gur vot va fi contra, atunci nu-i rămâne de cât 
să se retragă din şefie. 

Rezultatul votului a fost că Poni a întrunit o 
foarte mare majoritate, cu toată lupta dusă de ti» 
neri, şi prin urmare s'ar fi putut împaca lucrurile. 
Poni, însă, spune că el nu poate de cât să fie cone 
sequent cu cele ce a declarat mai înainte şi anu= 
me, că un Singur vot dacă ar fi contra, el nu mai 
poate conduce clubul în actuala lui formaţiune, şi 
prin urmare, se vede nevoit a disolva organizația 
național liberală de la laşi, remânând  fie=cărui 
membru libertatea de acţiune pentru viitor. 

Nimeni nu se aștepta Ía acest rezultat cu atât 
mai puţin tinerimea. Singur dl. C. Stere, care de 
sigur nu era de loc străin de cele ce trebuia să 
se petreacă cum s'a petrecut, sta în rezervă, a” 
vând aierul față de bătrâni că mustră tineretul, dar 
în acelaș timp îl și felicita pentru atitudinea dârză 
şi pentru cele întâmplate. 

De și dizolvat clubul, totuși foştii membri ve» 
niau regulat acolo ca și mai înainte, aşa că părea 
că nu se întâmplase nimic. Marea majoritate a 
membrilor se considerau clubişti, şi ei nu puteau 


www.dacoromanica.ro 


139 


concepe ca să nu existe un partid și mai cu sea= 
mă un club liberal. 

În acest timp de criză Georgel Mârzescu face 
să apară ziarul «Mişcarea» despre care s'a vorbit 
mai înainte, 

Dacă organizaţia național-liberală fusese dizol»: 
vată oficial, în realitate însă partidul liberal din. 
lași continua să existe de fapt. Nici adversarii lor, 
conservatorii, nu luaseră în serios disolvarea clu= 
bului liberal. 

Petru Poni împreună cu fruntașii liberali, ca: 
Nicu Gane, Const. Climescu, P, Fântănaru, P.. 
Zamfirescu, Ath. Ath. Gheorghiu etc., după mai: 
multe conciliabule şi cu asentimentul lui Dim, A. 
Sturdza șeful partidului, hotăresc înființarea unui 
nou club, dar de data aceasta nu sunt primiţi de 
cât numai aceia cari au dat totdeauna dovadă de 
disciplină, 

Astfel după câte=va luni, — trebue să amintim că 
dizolvarea clubului s'a făcut la începtul vacanței 
de vară, —în toamnă, iea ființă noul club naţionale 
liberal, tot în localul vechi. Acum, mulţi din acei 
cari făcuseră parte din mișcarea tinerilor, reveniră 
și cerură inscrierea în club, 

În o nouă atmosferă pare a se cuprinde de data 
aceasta organizaţia liberală din capitala Moldovei, 

Ziarul «Mişcarea», apare ca organ liberal-naţio= 
nal, așa că partidul la Iaşi, pare a nu fi suferit. 
nimic, 


www.dacoromanica.ro 


140 


Cu toate acestea, în sinul partidului, frământările 
şi intrigile urmau mai departe şi poate chiar cu 
mai multă pasiune, 

Steriștii, de şi pe faţă nu aprobau purtarea tine» 
ritului liberal, de și di. Stere nu se despărțise o 
clipă de bătrânul Poni, căruia i se arăta devotat, 
cu toate acestea încuraja pe sub ascuns mişcarea 
lui Georgel Mârzescu, cu credința fermă că tot 
se va ajunge la demiterea definitivă a lui Poni din 
preșidenţie şi prin urmare dânsul, dl. Stere îi va 
lua locul, 

Faptul s'a întâmplat aşa cum îl prevăzuse fostul 
şef al Poporaniștilor, 

Petru Poni hărțuit mereu, este nevoit să lese 
preşidenţia şi astfel di. Constantin Stere deveni 
șeful organizaţiei Naţionaleliberale ieşene. 

De acum începe o nouă fază pentru liberali. DI. 
Stere, care o viață întreagă a luptat pentru demo” 
craţie, care a suferit rigorile regimului țarist, fiind 
deportat în gheţurile Siberiei, se arată, odată ajuns 
şef, ca un adevărat satrap, nedând aproape absolut 
nici o atenţie membrilor din club, din cari unii erau 
personalități distinse, foşti miniştri şi cari mune 
ciră ani îndelungaţi contribuind la mărirea și prese 
tigiul partidului, 

Membrii erau consideraţi ca nişte cantităţi ne- 
glijabile, 

Singuri cari se bucurau de=o deosebită atenţiune 


www.dacoromanica.ro 


141 


din partea d-lui C, Stere, erau cei câţi=va tineri 
intelectuali care=Í secondau de câțiva ani și cu 
cari a pus bazele eminentei reviste «Viața Româ= 
nească», 

Aceștia formau statul major și toate hotărârile 
ce trebuiau să se eie despre orice chestiune privi» 
toare la clubul liberal, se luau de acest cenaclu 
și di, Stere nu făcea alta de cât aceea a impu- 
nerii voinţei sale. 

Din această cauză se produsese o mare nemulțue 
mire între vechii membri ai clubului, mai cu seamă 
că dl, Stere nu vroia să asculte pe nimeni, iar dacă 
uneori consulta pe vre unul din membri mai de 
seamă, o făcea numai de formă. 

Nemulţumirile creşteau zilnic, dar nimeni nu in- 
drăznea să riposteze, nimeni n'avea curajul să se 
opuie celor ce hotărea comitetul secret format 
din cei câţi=va intelectuali ai «Vieţii Româneşti», 

Starea aceasta a dăinuit până la intrarea noastră 
în rezboiu, când di. Stere nutrind cu totul alte pă- 
reri în ceea ce privea atitudinea opiniei publice 
româneşti față de Puterile Centrale, este nevoit să 
părăsească partidul Naţional-liberal, dându-se cu 
totul de partida germanofililor, 

În restimpul de când devenise președintele or- 
ganizaţiei naţional-liberale din lași și până în mo- 
mentul plecării d-sale din partid, s'au petrecut o 
serie de fapte de-o importanţă colosală pentru ţară 
şi pentru partidul Naţional-liberal. 


www.dacoromanica.ro 


142 


În acest timp are loc la laşi marea întrunire a 
partidului liberal când se pune definiv baza pro“ 
gramului de reforme ce trebuiau să se înfăptuiască 
foarte curând, 


Răscoalele din 1907 


Activitatea desfășurată de dl. C, Stere, pentru 
înfăptuirea marelor reforme, e uimitoare, 

Dar, înainte de a vorbi de această activitate, e 
nevoie să amintim despre răscoalele din 1907, în 
urma cărora numai, liberalii şi mai ales conserva” 
torii au înţeles că nu se mai putea merge înainte 
fără a se da pământ sătenilor şi a se schimba sis” 
temul electoral al celor trei colegii, 

De mult încă, elementul democratic din partidele 
noastre de guvernământ atrăsese atenţiunea condu= 
cătorilor, că e o imperioasă necesitate de a se da 
pământ sătenilor, cari erau speculaţi în chipul cel 
mai neomenos, mai cu seamă de arendaşi, Aceștia 
în cea mai mare parte fiind străini, n'aveau absolut 
nici o tragere de inimă pentru săteni, Ţaranii erau 
consideraţi ca niște robi, munca aproape nici nu 
li se plătea, pe când arendașul de obiceiu căuta 
să profite cât mai mult. 

Dar şi țaranii începuseră aşi da seamă acum de 
starea lor, 

Tinerimea democrată râsipită în cele două vechi 
şi puternice partide, a ajutat foarte mult prin pro= 


www.dacoromanica.ro 


143 


paganda ce o făcea la sate pentru capatarea pă» 
mântului. Nu era o propagandă revoluţionară în 
senzul de a se desfășura o luptă sângeroasă, dar 
săteanul fiind prea din cale afară de obijduit, nu 
mai putea să îndure chinurile şi atunci, ajungân= 
du-i la un moment dat, cum s'ar zice, cuțitul la 
os, râdică nu numai glasul ca să protesteze, dar 
porneşte dela un capăt la altul al țerii într'un marş 
revoluţionar, devastând tot ce “ntilnea în cale, 

S'au petrecut orori înspăimântătoare, 

Nimeni nu-i mai putea opri în cale. Cu deose= 
bire în Muntenia și Oltenia țăranii au comis gro- 
zăvii. 

Era la începutul primăverii anului 1907, prin 
Martie când a izbucnit răscoala. La putere erau 
conservatorii, prim ministru fiind reposatul George 
Gr. Cantacuzino=Nababul, care nu voia să creadă 
ceeace se petrece în ţară. 

Singur elementul democratic din partidul conser- 
vator, cu Take lonescu și Bădăreu îşi dădeau 
seamă de marele pericol. 

Când focul răscoalei se lăţise prea mult, cuprin= 
zând întreaga ţară și nu mai iera nici un chip 
pentru a-Í stinge, când Take Ionescu după sforțări 
uriaşe în sinul partidului reuşeşte să convingă pe 
şeful conservatorilor că nu e alt mijioc de a pune 
capăt prăpădului, de cât venirea la cârma statului 
a partidului Naţional-liberal, singurul în stare de 


www.dacoromanica.ro 


144 


a Stânge acest foc, atunci abia bătrânii conserva» 
tori cari se găseau în fruntea partidului, sunt in- 
vinși, dar nu convinşi şi trec puterea liberalilor. 

Take Ionescu, şi “n această ocazie a dovedit 
marea lui înțelepciune şi nemărginitul patriotism, 
Fiind un factor preponderent, dar cel mai prepon= 
derent în acest moment, în partidul conservator, — 
căci bătrânii conservatori par'că intraseră în pă- 
mânt, — face măreţul şi patrioticul gest, de a pune 
la dispoziţia guvernului lui Dim. A. Sturdza, par- 
lamentul conservator care să voteze fără nici o 
împotrivire nouile legi absolut necesare în aceste 
groaznice împrejurări, 

Şi 'ntr'adevăr, energia guvernului liberal care a 
fost nevoit, —şi altfel era imposibil, —să întrebuin= 
teze ultimul mijloc pentru potolirea răscoalelor, 
pune capăt imediat prăpădului, Nu inzistăm de loc 
asupra modului cum s'au potolit urgia aceasta ; ne= 
cesitatea momentului a cerut=o şi era peste putință 
de a se întrebuința atunci alte mijloace de cât cele 
cari s'au întrebuințat, Să uităm dar ororile petre= 
cute şi dintr'o parte şi din alta. 

Guvernul liberal a propus atunci parlamentului 
care era conservator, anumite legi pentru a fi vo- 
tate, Mulțumită marelui patriot Take lonescu, ele 
au fost votate fără murmur, şi aşa numai a scă- 
pat ţara de cea mai mare nenorocire ce se abă= 
tuse vreo dată asupra ei. 


www.dacoromanica.ro 


145 


S'au găsit şi unii oameni politici cari cereau să 
se intervină la armatele străine pentru a veni în 
țara noastră şi a reprima rescoala țărănească. 

În judeţul laşi rescoala a avut un caracter mai 
puţin tragic decât în restul țerii, Aceasta datorită 
măsurilor înțelepte luate atunci de autorităţile libe- 
rale, prefect de judeţ fiind numit dl. C. Stere, iar 
director al prefecturei mult regretatul Georgel Mâr= 
zescu, 

Energia acestor doi barbaţi, măsurile înțelepte 
cari le=au luat, împrăștiind în tot judeţul elemente 
tinere din partid cari stăteau zi și noapte în mij- 
locul sătenilor povăţuindu=i cum e mai bine, fac 
ca rescoala să nu aibă caracterul cel sângeros care 
ľa avut în celelalte părţi ale regatului, 

Astfel, mulțumită Delui C. Stere şi Georgel 
Mârzescu, județul laşi a fost scapat până la un 
punct de urmările tragice ale răscoalelor, 

Imediat după potolirea lor, partidul și guvernul 
naţional liberal se pun serios pe lucru pentru in- 
făptuirea cu adevărat a marilor reforme. 

Se pune capăt trusturilor arendășeșşti cari în Mol- 
dova mai cu seamă ajunseseră ceva înspăimântător, 
așa că în foarte scurtă vreme starea ţăranului in- 
cepe a se mai ameliora puţin câte puţin, mulțumită 
măsurilor luate cu atâta energie, Nu inzist mai mult 
asupra perioadei răscoalelor, ele intrând cu totul în 
alt cadru decât acela al cărţii aceștia, 

10 


www.dacoromanica.ro 


146 


Mişcarea pentru reforme la laşi. 

Mişcarea pentru înfăptuirea reformelor celor mari 
iea o dezvoltare care începe să pună pe grijă pare 
tidul conservator, căci vedea cum i să năruie fn- 
treaga situaţie de partid boieresc, 

Marii proprietari nu vedeau nici ei cu ochi buni 
reformele ; și când zicem «marii proprietari», înțe= 
legem din oricare partid ar fi fost, 

In deosebi, însă, marii proprietari conservatori 
își puseseră întreaga lor influenţă şi stăruințele cele 
mai inzistente pentru a se temporiza macar reforma 
agrară caresi interesa în primul rând. 

In laşi, rămăseseră foarte puţini mari proprietari 
rurali, luptau şi ei contra reformelor dar erau cu 
totul anihilați, de oare ce curentul democratic în 
cele două partide de guvernământ era prea puternic. 
Prin ziarul «Evenimentul» doar, de se mai ducea 
campania contra reformelor, acest ziar, reprezentând 
elementul vechiu conservator şi prin urmare reac- 
țiunea, 

Campania ziarului n'avea nici o influență asupra 
opiniei publice, âceastă campanie fiind foarte slab 
susţinută pentru că nu era nimeni în partidul con- 
servator care să poată ţinea piept cu succes cu~ 
rentului democratic, Celor câțiva proprietari mari, 
[i era peste putință să susţină prin presă un contra 
curent, pentru simplul motiv că nu aveau cunoșe 
tintele necesare într'o asemenea chestiune, mărși= 


www.dacoromanica.ro 


147 


nindusse numai la o propagandă mai mult verbală, 
fără să aibă vre=o influență practică. Nimeni nusi 
lua în serios. Toată lumea era acum convinsă că 
reformele trebuesc înfăptuite. 

In clubul naţionaleliberal din lași se formează 
un comitet care să se ocupe cu propaganda cât mai 
întinsă a reformelor. 

DI. C. Stere, entuziasmat şi energic, luptă din 
răsputeri căutând să strângă în jurul său cât mai 
mulți partizani ai reformelor. Şi'ntr'adevăr munca 
d-sale nu e zadarnică. 

Membrii clubului liberal toți sunt acum uniţi în 
jurul șefului şi cu toţii caută a face o propagandă 
Cât mai întinsă, 

Şedinţele la club se țin mai des. DI. Stere exe 
plică şi în ședinţi şi prin presă, şi în particular, 
importanța acestor mari reforme. Ziarul «Mișcarea» 
zilnic publică articole scrise cu multă competință 
de elita intelectuală care forma cenaclul dela «Viața 
Rominească», precum şi de mulți membri distinși 
ai partidului liberal. 

Din inițiativa d-lui C, Stere se formează chiar 
o ligă a reformelor, din care făceau parte de drept, 
mai întâi toţi membrii clubului naționaleliberal, pre- 
cum şi orice alt cetățean care socotea că ţara are 
nevoe de aceste reforme, 

Iniţiativa aceasta are mare răsunet nu numai în 
laşi, dar în toată țara. După exemplul dela Iași, 


www.dacoromanica.ro 


148 


încep a se forma şi în alte orașe asemenea ligi. 

Toată politica cealaltă era lăsată la o parte şi 
toți nu se ocupau acum decât de reușita cât mai 
repede a reformelor, 

Clubul liberal uitase pentru moment satrapismul 
delui Stere și acelor câţiva devotați personali cu 
care d=sa se consulta întotdeauna, 

Toţi erau preocupaţi acum cu propaganda pentru 
reforme, Şedinţele la club aveau loc mai des; se 
întruneau cei câţi-va corifei cari se interesau mai 
de aproape de ligă, lucrând aproape în permanență 
la alcătuirea diferitelor proiecte de legi. Tocmai 
când munca era mai în toiul ei, când puţin timp 
mai despărția până să devină reformele fapt tm- 
plinit, isbucnește marele conflict între Serbia și 
Austro-Ungaria care după câte=va zile se trans- 
formă în groaznicul războiu mondial, 

Deşi România nu iea la început parte în acest 
războiu, rămânând în neutralitate, totuși partidele 
politice, liberalii și conservatorii se interesează mai 
mult de mersul războiului, așteptându=se din zi în 
zi ca şi ţara noastră să intervie, astfel că mișcarea 
începută cu atâta elan pentru înfăptuirea reformelor 
pare a nu mai avea importanța dela început, În 
realitate, insă, factorii răspunzători ai celor două 
partide de guvernământ, cugetau serios, căci intrarea 
noastră în războiu depindea în mare parte şi de 
realizarea reformelor, şi în special a reformei agrare, 


www.dacoromanica.ro 


149 


“Țaranului i se făgăduise solemn pământ, şi trebuia 
să i se deie numai de cât, 

Cuvântul Marelui Rege Ferdinand l-iu a fost 
hotărâtor pentru împroprietărirea sătenilor, 

Asupra acestei chestiuni vom vorbi mai târziu. 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA Vl-a 


Mișcarea studențimei 


Cu ce se ocupa odinioară 
studenţimea ? 

Rolul pe care studențimea universitară trebuie 
să=] aibă într'o ţară, e din cele mai importante, tot 
pe atât de important aşi putea zice, ca şi al condu= 
cătorilor de fapt ai statului, 

In ţările cu civilizaţie bătrână, cum e Franţa sau 
Germania, studenţimea universitară s'a bucurat în 
toate timpurile de un mare prestigiu, 

Intr'adevăr, acolo studenţii pe lângă partea pur 
culturală se mai îndeletnicesc şi cu alte chestiuni 
în afară de carte, Ei contribuie în mare parte la 
luminarea poporului prin o propagandă din cele mai 
serioase, luând parte, de multe ori alături cu po» 
porul la diferite manifestaţiuni, care au ca rezultat 
îndreptarea unei stări de lucruri de care foloseşte 
în primul rând ţara, 

La noi, tot studenţimea a fost aceia care în anu” 


www.dacoromanica.ro 


151 


mite împrejurări s'a manifestat cu tot avântul ti~ 
nereții entuziaste când a fost' vorba de mari şi vi» 
tale interese pentru patrie, La 1848 se ştie ce rof 
mare a jucat studenții noştri mai cu seamă, pentru 
câştigarea atâtor drepturi pentru poporul nostru. 
Un Mihai Cogălniceanu, un lon C. Brătianu, V. 
Alexandri, lon Ghica, N. Bălcescu, Alexandru I. 
Cuza Vodă, C. A. Rosetti etc, etc., au fost aceia 
cari au pus bazele României de mai târziu, prin 
neintrerupta lor propagandă în mijlocul poporului, 
căruiasi explica, prin graiu și prin scris drepturile 
ce le avea la o viață demnă de un popor ce ase 
piră să devină un stat independent, respectat în 
lăuntru şi în afară, 

Astfel tinerimei studențești i se datoreşte şi mai 
târziu multe din revendicările democraţiei, revene 
dicări cari astăzi sunt în cea mai mare parte în 
făptuite, 

In ultimul sfert al secolului tredut, studenţimea 
a avut un rol covârşitor pentru îndrumarea popo” 
rului pe calea cea dreaptă a culturei și a întărire 
naţionalităţii noastre, 

Diferitele societăţi studenţeşti cari s'au perindat 
în cursul anilor, aveau ca ţintă, în primul rând edu” 
carea poporului prin cimentarea sentimentului na 
ționalist, 

Această propagandă însă, n'a îndepărtat pe stu» 
dent dela îndatoririle lui de școală, Din contra, l-a 


www.dacoromanica.ro 


152 


făcut mai harnic, mai dârz ca să zicem așa, în a 
studia cât mai mult şi a'și punela contribuţie pentru 
binele obştesc, întreaga lui putere de muncă și in- 
teligenţă. 

Între multele societăți studențești ale Universi« 
tății din Iaşi, trebue să menţionăm în primul rând, 
Societatea Zorile, a cărei înființare se datorește 
tânărului şi inimosului student de atunci—era în 
Aprilie 1902, — Constantin Gh. Toma, actualul vice 
președinte al Senatului şi unul dintre fruntașii ieşeni 
de astăzi, 

«Această societate studențească, inspirată, cum 
zice marele istoric A. D. Xenopol, de aceleaşi 
principii de care fusese condusă şi Societatea Unie 
versitară Română, înfiinţată de mine la universitatea 
din laşi pe timpul rectoratului meu dar care s'a 
desființat prin eşirea mea din conducerea Univer- 
sității — se îndrumează pe o nouă cale sănătoasă şi 
plină de cele mai imbucurătoare speranțe activitatea 
tinerimei universitare, 

«Intr'adevăr, urmează ilustrul istoric, studenții nu 
se pot mărgini numai în ocupațiile lor şcolare. Ca 
tineri le rămâne un prisos de putere, care trebue 
să=| cheltuiască în alte direcţiuni. Și înțelege ori 
cine că acest prisos de energie trebuie să fie abătut 
spre binele neamului, iar nu în frământări sterpe 
sau idei greșite, care pot numai să dăuneze des» 
voltarea noastră în loc de asi fi de folos», 


www.dacoromanica.ro 


153 


Societatea «Zorile» nu s'a mărginit numai la o 
propagandă verbală, ea a căutat să pătrundă mai 
adânc în inima şi sufletul poporului, prin scoaterea 
și răspândirea unei reviste care să se împrăștie, în 
primul rând poporului celui mult dela țară. 

Astfel, la 1 Aprilie 1902 apare primul număr al 
revistei «Zorile», «organ al Societății Stud. Uni- 
versitari «Zorile» din Iași». 

Pentru ca să se vadă şi mai clar dragostea ne- 
mărginită pe care membrii acestei societăți studen- 
teşti o avea pentru țăranul român, vom reproduce 
aici, scurtul dar bogatul în cugetare Apel: 

<Ţaranul nostru, inima poporului românesc, pâr- 
ghia istorică a susținerei noastre naţionale, se gă= 
sește astăzi într'o stare foarte îngrijitoare. Sub po- 
vara istovitoare a sărăciei, sub coasa nemiloasă a 
alcoolismului, pelagrei, malariei şi sifilisului, tăria 
de granit a neamului nostru se fărămițeşte și se 
ruinează de istov. 

«Împrejurările neintrecut de grele prin care a 
trecut poporul nostru, ia înpăinjenit mintea şi 
simţirea în vălul cernit al ignoranței, de nu-şi mai 
vede nici decăderea, nici speranța îndreptării. lar 
în golul ce-l lasă în urmă, se ridică amenințător 
un element străin, otrăvitor, disolvant, cotropitor şi 
al bogăției şi al individualităţii noastre etnice. 

sIn faţa acestor grozave stări de lucruri fiii de 
ţăran, ajunși pe băncile Universităţii, au râdicat 


www.dacoromanica.ro 


154 


steagul unei mișcări sfinte, sincere, pentru trezirea 
simțului naţional, pentru dezvoltarea şi întărirea e» 
conomică a țărănimei, 

«Cârma entuziasmului şi energiei, de care este 
însuflețită Societatea noastră, e experiența şi oţee 
lirea în lupte a însuşi profesorilor universitari, 

«Pentru realizarea măcar în parte a gândurilor 
noastre, se impune o acțiune comună şi mare cu 
toți bunii români, iubitori de neam şi țară, 

«Facem deci un apel călduros la ei toți şi în 
special la voi învățători și preoți, luminători ai sa» 
telor, martiri ai ideei salvatoare, să veniţi cu toții 
în focul luptei, căci mare vă este menirea și sfântă 
datoria, 

«Strâns uniţi, călăuziţi de aceeași idee, încălziți 
de acelaş ideal, vorba şi fapta noastră să ţintească 
numai prosperarea și întărirea poporului român», 

Aceste n'au fost numai vorbe goale, vorbe care 
să stârnească pentru moment entuziasmul. E un 
fapt izvorât din adâncă convingere, din adâncă pă» 
trundere a nevoilor țărănimei, 

În primul rând tânăra societate studenţească 
«Zorile» şia îndreptat privirile asupra păturei 
noastre rurale, Acolo, e nevoia mai mare, acolo 
se plămădește viitorul ţării, acolo, prin urmare e 
menirea studentului român conştient de rolul său, 
să se îndrepte şi să muncească pentru a scoate din 


www.dacoromanica.ro 


155 


intunerec pe aceia pe care se reazămă în orice: 
împrejurare Statul nostru: faranii. 

Preşedintele acestei societăţi C, Gh, Toma, care 
orice s'ar spune a fost factorul principal în această 
mişcare studențească de atunci, a întocmit o serie 
de întrebări privitoare la starea poporaţiei rurale, 

«Unul din studiile principale, spune tânărul şi 
entuziastul student de pe acea vreme, C, Gh. Toma, 
pe care Soc, «Zorile» il întreprinde, e fără'ndoială, 
studiarea condiţiilor de trai ale populaţiei rurale 
prin mijlocul unor anchete agricole parţiale, Aceste 
anchete luate în totalitatea lor, vor forma un studiu 
de-o importanţă extraordinară din toate punctele de 
vedere, deoarece va reprezenta reala şi credincioasa 
stare a poporaţiei rurale», 

De aceea în vederea de a înlesni întocmirea a- 
cestor anchete, s'a tipărit o broșură care conţinea : 
«Intrebări privitoare la starea poporației rurale», 

Aceste întrebări merită să fie cunoscute şi acum, 
căci ele sunt totdeauna de actualitate, mai cu seamă 
astăzi, după ce ţara s'a mărit şi poporul românesc 
de pretutindeni aproape, unit întrun singur stat 
mare şi puternic, 

Aceste întrebări sunt împărţite în patru capitole 
principale: 1) Comăna și administrația ei; 2) Lo- 
cuitorii și averea lor; 3) Starea fizică şi morală a 
locuitorilor ; 4y Dorinţele şi părerile locuitorilor, 

Vom reproduce dar din fiecare capitol, întrebările: 


www.dacoromanica.ro 


156 


cele mai interesante, ele fiind chiar astăzi, cum 
spun mai sus, de-o actualitate vădită. 

Cap. I.—Comuna și administrația ei: Care este 
situaţia satului, departe sau aproape de târg? Câţi 
locuitori are comuna? cum se împart după vârstă, 
Care este natalitatea pe ultimii trei ani? Câţi și ce 
fel de streini trăesc în comună? Câte vite se află 
în comună? De cine se agricultează pământul, de 
proprietar sau arendaș? Care este starea morală 
și materială a preotului, învățătorului, primarului, 
notarului ? Se ţin predici și cuvântări morale? Sunt 
buni gospodari? Cum se poartă cu sătenii? etc, 
Sunt comercianți şi meșteri în comună? Câţi ro= 
mâni şi câţi străini? Există vre=o fabrică şi care 
sunt relaţiile locuitorilor cu dânsa? Există vre=o 
casă de economie? De ce nu se înființează? Există 
vre=o societate de lectură sau altă asociație cul= 
turală ? In ce stare e biserica? In ce stare e şcoala? 
În ce stare e cimitirul ? În ce stare sunt drumurile? 
Sunt plantaţii comunale ? Care e budgetul comunei 
şi cum se întrebuințează? Câte cârciume sunt în 
comună ? Se face contrabandă? Se respectă legea 
repaosului Duminical ? 

Cap. Il, — Locuitorii şi averea lor: Câţi locui- 
tori au pământ şi câte hectare au fruntașii, mijlo= 
caşii, codașii? Câţi locuitori sunt lipsiţi de pământ? 
Cât se plăteşte ca chirie anuală? Cum se împart 
locuitorii după numărul vitelor? Câţi au zălogit 


www.dacoromanica.ro 


157 


vitele lor la Credit? Care este starea locuinţelor? 
Care este starea gospodăriei? Ce mobile se găsesc 
în casă? Există icoane românești sau străine? E- 
xistă în casă portretele suveranilor noştri sau alte 
chipuri de suverani străini? Care e budgetul unui 
fruntaş și a unui codaș? Cât cheltuește fiecare? 
Care este origina venitului bănesc a săteanului şi 
din ce? din munca câmpului, cărăuşie etc ? Femeia 
contribue şi ea la crearea acestui venit altfel decât 
muncind de=avalma cu bărbatul? Face pânză sau 
scorțuri etc ? Există vre-o industrie casnică în lo= 
calitate ? Care este telul sămănăturilor şi al cultu= 
rilor făcute de săteni? Care este prețul cu care se 
vând productele şi vitele? Care e preţul zilei de 
muncă în timpul lucrului și care e cel plătit de cu 
iarnă? Se introduc lucrători străini în comună și 
Care este înrâurirea lor asupra stării muncitorilor 
din comună ? Câte zile lucrătoare stau degeaba lo= 
cuitorii în cursul unui an? Care este numărul săr= 
bătorilor cari le prăznuesc, în afară de cele im- 
puse de lege şi cum se numesc? Câţi locuitori 
sunt datori cu birul, cu munca sau alte datorii? 
În ce condiţii s'au făcut tocmeliie agricole ? 

Cap. III. Starea fizică și morală a locuitorilor : 
Care este înfăţişarea locuitorilor ? Care sunt boa= 
lele cele mai răspândite printre locuitori? Care e 
cauza şi cum se vindecă? Care este hrana locui» 
torilor ? Ce fel de porumb se consumă? Care este 


www.dacoromanica.ro 


158 


îmbrăcămintea ? Se cumpără din târg sau se face 
în casă? Femeile mai poartă costumul naţional? 
Merg locuitorii la biserică? In ce mod înțeleg lo- 
cuitorii datoriile lor religioase? Câţi ştiutori de 
carte sunt în comună? Ce se citeşte? De ce nu 
se citeşte ? Câţi trăesc necununaţi şi pentru ce nu 
se cunună? Câţi sunt despărțiți? Care este mora- 
litatea generală ? Sunt mulți alcoolici recunoscuți ? 
Care este starea lor fizică? Beau și femeile? co- 
piii beau? 

Cap. IV. -— Dorinţele şi părerile locuitorilor. Care 
sunt îmbunătățirile cele mai urgente și mai obşteşte 
cerute de locuitori şi cum cred ei că s'ar putea 
realiza ? Ce zic sătenii despre dările ce le plătesc ? 
Cari sunt părerile preotului, învățătorului, prima» 
rului, proprietarului şi arendaşului cu privire la tm- 
bunătăţirile ce s'ar putea face? Ce cred sătenii 
despre alcool? Ce ar zice dată statul ar lua vân» 
zarea rachiului în mâinile lui? Care este părerea 
preotului, primarului, învățătorului și proprietarului 
cu privire la alcoolism? Cum privesc sătenii pe 
acei care trăesc necununați, pe acei beţivi, pe acei 
cari nu merg la biserică, pe cei osândiţi pentru 
fapte grave? Ce cugetă sătenii despre preot, învă- 
țător, primar, proprietar, arendaş, subprefect? Ce 
respect au față de dânșii? Ce părere au sătenii 
despre folosul învățăturei şi despre cărturari? Ce 
ideie au sătenii de patrie, de naţionalitate, de ţara 


www.dacoromanica.ro 


159 


şi origina lor, de stăpânirea sub care trăim? Ce 
ştiu ei despre frații noştri din. celelalte ţări şi ce 
gândesc despre ei, despre Ruși? Cum privesc să= 
tenii armata? Ce cred despre traiul din armată ?» 


lată o serie întreagă de întrebări puse ţaranului, 
și cărora studentul român de atunci căuta să le 
afle răspunsul. Nu erau nişte simple întrebări puse 
pe hârtie, Studenţii luau în serios rolul lor şi lua 
crau fiecare după puteri pentru ca să aducă la în 
deplinire cele ce-şi propuseseră să tacă. 

Astfel în toată luna se adunau în şedinţi unde 
fiecare îşi dădea seamă de activitatea desfășurată, 
Se citeau și se discutau anchetele agricole. Intre 
multele şi folositoarele anchete ce s'au făcut de 
către studenți, învăţători, preoți etc, s'ar putea cita 
unele ca având o importanță deosebită prin modul 
cum au fost înțelese ca să se facă, 

Activitatea aceasta a studenţimei ieşene în pe» 
rioada de vreme despre care vorbim, a fost una 
din cele mai strălucite, Roadele au fost frumoase, 
S'au înființat cu ajutorul studenţilor ieşeni, mai 
multe cooperative, bănci populare şi case pentru 
cetit, 

Cum se vede, pe atunci, alta era mentalitatea 
studentului nostru, Pe lângă datoria lui de student 
in universitate, el nu-şi risipea plusul de energie 


www.dacoromanica.ro 


160 


decât într'o activitate care să aducă un folos reaf 
pentru obștie, 

Societatea «Zorile» e cel mai strălucit exemplu 
ce se poate aduce studențimei de astăzi, care din 
nenorocire nu corespunde aproape de loc menirei ei, 

A umbla îmbracat în iţari cu cămașa țărănească 
peste ei, a purta ghete de lac, mănuși și pălărie cu 
cordică tricoloră, încins c'un brâu iarăşi tricolor, 
nu e de ajuns să dovedești că eşti student națio= 
nalist, Am fi curioși să ni se arăte ce operă po» 
zitivă au făcut și fac în calitatea lor de studenți, 
ori cu ce au contribuit şi contribuie la propă= 
şirea culturei în pătura dela ţară, astăzi mai cu 
seamă când e atâta nevoie de o asemenea propa= 
gandă? 

Din nenorocire cu nimic. Rezultatele activității 
marei majorități studenţeşti de astăzi se reduc la 
cele ştiute de toată lumea: discreditul studențimei 
prin o activitate care neagă un rezultat satisfăcător 
care să folosească obştei, 

Opera studenţimei de odinioară a avut o enormă 
înrâurire asupra populaţiunei rurale. 

Idealul tinerimei universitare române trebue să 
fie acela a ori cărui bun român: dragostea de ţară 
în primul rând, dragostea pentru poporul cel mult 
dela sate, 

Voiu mai cita un pasaj admirabil din conferința 
ținută la societatea «Zorile» în cursul anului 1902 


www.dacoromanica.ro 


161 


de către studentul de atunci D, Stoicescu, cu pri- 
vire la idealul tinerimei universitare. 

După ce vorbește de starea și nevoile populaţiei 
rurale, tânărul student încheie cu următoarele cu- 
vinte prin care arată rolul ce trebue să-l aibă stu= 
dentul român : 

«Dacă secolul trecut a fost secolul redeșteptării 
naţionale, secolul acesta trebue să fie pentru noi, 
cari suntem tineri, săditorul în inimile noastre a 
idealului naţional: consolidarea poporului, stabilirea 
legăturei sufleteşti dintre clasele sociale, purificarea 
naţiunei de elementele străine, parazite şi turbură= 
toare, punerea în vedere și valoare a noi mijloace 
de producţie naţională, care să alimenteze viața 
neamului și să deschidă perspective fericite gene» 
raţiilor viitoare. 

«Dacă germenii unei melancolii trândave, unui 
scepticism ușuratic au încolțit în sufletul nostru și 
a început a umbri, a întuneca perspectiva lumei 
ideilor noastre, să smulgem această plantă veni= 
noasă și să deschidem porţile spiritului să lumineze 
acolo făclia idealului naţional. Să luam seama să 
nu se înscrie în paginile istoriei noastre vre=o faptă 
nedemnă, căci nu trebue patată istoria unui popor, 
care şi=a iubit ţara și pe sine însuși, care a iubit 
libertatea şi lupta. Care popor putea să aibă o iu» 
bire mai mare de țară decât poporul român? Țara 
lui? Un tezaur de lucruri frumoase, un muzeu de 

11 


www.dacoromanica.ro 


162 


privelişti fermecătoare, un izvor de bogăţie, care 
naşte din duioasa tovărăşie a cerului cu pământul. 
Frumuseţi și bogății, cari i-au pus în suflet iubirea 
pentru ţară, iubirea de moşie şi a dat pieptului său 
tăria aramei ca să reziste potopului de năvălitori, 
aventurieri, cari nu căutau patrie ci pradă. Să ne 
ascultăm inima în care vom auzi răsunând strigătul 
de bărbăţie şi de luptă al generaţiilor trecute, cari 
au murit mușcând țărâna cu mâna pe arme, apă” 
rând pământul sfânt al țării şi mândria numelui de 
Român. Să ne plecăm urechea la voacea cronica» 
rilor, la pământul pe care-l călcăm nepăsători ru= 
megând cine ştie ce gând bolnav şi vom auzi 
povestirea faptelor multor eroi, Avem datoria de 
a ne arăta vrednici de dânşii şi a lupta cu armele 
pe care viaţa modernă ni le pune în mână de a 
duce mai departe, de-alungul anilor renumele po= 
porului din care facem parte. 

«Zori măreţe strălucesc pentru inimile tinere și 
izbucnitoare de căldură, pentru spiritele drepte şi 
libere, cari şi-au păstrat încă dragostea lor de ţară, 
strălucesc pentru aceia cari sunt mândri că există 
şi luptă, să îndeplinească lucruri de cari să fie mult 
mai mândri cei ce vor veni, 

Sunt zorile măreţe ale viitorului naţiunei noastre !» 


Dacă am reprodus acest pasaj e că în el se o7 
glindeşte cât se poate de bine întregul suflet curat 
şi cinstit al studentului român de altă dată, 


www.dacoromanica.ro 


163 


Dragostea nemărginită pentru neam și ţară o a- 
răta studențimea noastră prin munca ce o depunea 
pentru luminarea poporului dela ţară, căutând să=l 
îndrume tot mai mult pe calea cea dreaptă și să-l 
facă a trăi o viață mai omenească, 

Munca desfășurată de studențime a dat roade 
din cele mai frumoase. 

Intr'adevăr, la întrebările privitoare la starea po“ 
poraţiei rurale și pe care le-am reprodus mai sus, 
au răspuns cu succes o mulțime de învăţători şi 
preoţi precum şi alte persoane cari se interesau de 
soarta săteanului, 

S'au făcut mai multe monografii a comunelor, 
unele din ele fiind foarte importante prin amănuntele 
ce cuprind cât și prin comentariile pline de învă- 
ţăminte ce le fac autorii lor, 

Dar propaganda studenţimei ieșene nu se măr- 
ginea numai la ţară printre învățători, preoți, pri 
mari şi săteni. Ea se întindea şi la orașe și cu 
deosebire între elevii Seminarului şi ai Şcoalei Nor- 
male de învăţători, factorii principali de propagandă 
în viitor, 

In aula Universităţii noastre aveau adesea ori 
întruniri cu elevii ultimului an ai Școalei Normale 
şi Seminarului, cari erau puși în curent cu întreaga 
mișcare culturală inaugurată de studenți. 

Profesorii universitari pe atunci ca A, D, Xenopol 
şi dl, A. C. Cuza, îmbrăţoşară cu entuziasm mișcarea 


www.dacoromanica.ro 


164 


studenţească, dând tot concursul lor, studențimei. 

Prelegerile pe care o seamă de profesori univere 
sitari şi secundari le ţineau regulat în aula Uni- 
versităţii noastre, tratând subiecte ce interesau cu 
deosebire populaţia rurală, au avut un mare răsunet 
şi au adus un imens folos. 

Toate chestiunile mari şi cari aveau legătură cu 
nevoile obşteşti erau cercetate şi studiate cu com” 
petență de cătră profesori și studenţi. 

Pe atunci studenţii nu=și perdeau vremea cu agi- 
taţii sarbede, fără folos real. Ceea cesi interesa, în 
primul rând, era ca să muncească serios, să-și chef- 
tuiască energia tinereţii într'o continuă activitate pe 
terenul cultural şi naţional, fără a se lăsa copleșiți 
de idei subversive, sau a se deda unei agitații 
sterpe cari să atragă desconsiderarea din partea 
oamenilor cuminţi și cinstiţi. 

Pe atunci studentul român ducea o luptă îndârjită 
contra elementelor dizolvante ce căutau să provoace 
perturbare în sânul studențimei, și lupta aceasta a 
fost încoronată cu succes, căci la provocările acestor 
elemente turbulente și nepatriotice, studenţimea ser 
rioasă răspundea cu fapte reale: propaganda cea 
mai întinsă în sânul populaţiunei rurale, învățând=o 
cum Să=și cucerească drepturile încălcate de toți, 
şi să trăiască o viaţă omenească, 

Această studenţime a avut un mare merit, acela 
că primul ei gând a fost la ţaran, la acela care 


www.dacoromanica.ro 


165 


duce tot greul și pe munca căruia se razămă in~ 
tregul edificiu al Statului, 

E de ajuns să pomenim că studenţimei se da- 
toresc multe bănci populare din judeţul lași, aceea 
«dela Mânzăteșşti, a luat ființă din iniţiativa şi munca 
depusă de tânărul student de atunci, C, Gh. Toma. 
Tot lui i se datoresc înființarea și a altor asemenea 
instituții precum și a câte=va case de cetit împrăşe 
tiate în diferite comuni din judeţ, 

Alţi studenți cari s'au manifestat cu toată sin” 
ceritatea și dragostea pentru poporul dela ţară au 
fost P. Costin cari se ocupa cu conducerea revistei 
«Zorile» Vasile Bogrea, Toma Lazăr, C. Brumă, 
AI, Batist, I. Popescu, N, Tiron, etc. toți tineri 
plini de avânt cu o nețărmurită iubire pentru pă“ 
tura rurală. 

Ceeace a ușurat mult munca studențimei în des- 
făşurarea activităţii pe terenul cultural și economic, 
a fost concursul necondiţionat al multora din in- 
văţători şi preoţi dela ţară. 

Aceștia au lucrat cu toată râvna alături de stu- 
denţi, căutând să-i ajute în greaua şi spinoasa lor 
muncă. Căci nu era ușor lucru această muncă. 
Au avut multe neajunsuri de întâmpinat, dar da~ 
torită perseverenţei lor, au trecut peste toate greu» 
tăţile. 

Nu putem trece cu vederea peste numele invă- 
şătorilor, d-nii: Ion Dodon. M, Ignat, Gh, Gaspar, 


www.dacoromanica.ro 


166 


M. Lăzărescu, Gh. Brașovanu și alți mulţi cari 
dându-și seama de nevoia ce era de a se lumina 
cât mai urgent pătura țărănească, au mers mână 
în mână cu studenţimea, 

Activitatea studenţilor români ai Universităţii nu 
s'a mărginit numai în judeţul nostru. Ea căuta să 
se întindă şi în restul țării, studenţii ieşeni intrând 
în legături cu mulți din învățătorii și preoții din 
celelalte judeţe, asemenea au avut legături şi cu 
alte persoane dornice de a contribui la răspândirea 
cât mai multa propagandei la sate pentru rădicarea. 
săteanului din punct de vedere moral şi cultural. 

Unul dintre aceia care s'a distins mai mult în 
această privinţă, e DI. Andrei Rădulescu, actual 
membru al Academiei Române și Consilier la Inalta: 
Curte de Casaţie. DI, Andrei Rădulescu a făcut una 
din cele mai splendide anchete economice, alcătuind o 
monografie a Comunei Chiojdeanca, în care D=sa cu 
o răbdare și conștiinciositate mai presus de orice 
laudă, pune în evidenţă, pe de-o parte lipsurile de 
care suferă ţăranul român din cauza tratamentului 
[a care este supus de clasa conducătoare, precum 
şi marile calităţi de care a dat întotdeauna dovadă. 
In primul an al înfiinţării societăţii «Zorile», s'au 
făcut numai de către studenţi peste treizeci de an“ 
chete la ţară, precum şi multe altele făcute de tne 
văţători şi preoți, 

Aceste anchete au o importanță colosală, căci. 


www.dacoromanica.ro 


167 


în ele se oglindeşte întreaga stare a poporaţiei rurale. 

Apoi mulţi studenţi dela Universitatea din Bu- 
cureșşti și dela Şcoala de Agricultură dela Herestrău 
s'au alipit cu căldură şi entuziasm la mișcarea stu» 
denţimei ieşene, 


3 
o Lui 


Cea mai veche societate studenţească din lași 
a fost «Solidaritatea», Ea a avut o mare influență 
asupra studenţimei noastre, căci înainte de toate 
a fost o societate pur studenţească, ocupându-se 
în primul rând numai de chestiuni care interesează 
studenţimea din punct de vedere cultural și naţional, 
politica de partid neavând absolut de loc nici o 
înrâurire asupra ei, 

Congresele studenţeşti anuale la care societatea 
«Solidaritatea» lua parte cu tot avântul tinereței 
studenţimei, se ocupau cu multă însufleţire de di~ 
ferite chestiuni ce interesau pe studenţi. 

Se ţineau conferinţi cu subiecte sociale şi se 
tindea la înfrăţirea studenţilor celor două Univer- 
sități din lași şi București. 

Apoi societatea «Solidaritatea» a avut una din 
cele mai frumoase biblioteci, cuprinzând cărți de 
mare valoare şi care era pusă la dispoziţia tuturor 
studenţilor, 

Mai târziu această societate ş'a întins activitatea 
în pătura țărănească, prin ţinerea de conferinţi cu 
subiecte ce interesau pe săteni, din punct de ve= 


www.dacoromanica.ro 


168 


dere, mai cu seamă naţional și cultural. 

Societatea se bucura de un mare prestigiu la 
început, dar după mulți ani de existenţă, ea începe 
să decadă până ce la urmă devine mai mult o so- 
cietate în care politica zilei o acaparase cu totul, 

Nu studenţii erau de vină, ci, politicianii noștri 
cari căutau să=şi facă un instrument din studenți 
pentru scopuri politice, 

Incetul cu încetul «Solidaritatea» devenise când 
liberală, când conservatoare, după cum erau unii 
sau alţii la putere, 

Oamenii noștri politici au dar pe conştiinţă că 
a făcut din student un instrument de care se fo- 
loseau”şi se folosesc chiar și astăzi, 

Naționalismul așa cum se înțelege acuma de cea 
mai mare parte a studenţimei și conducătorii ei, 
nu poate folosi la nimic, de oarece totul se res 
duce la satisfacerea unor simple ambiţiuni perso- 
nale şi nimic mai mult, 

În ultimii ani ai existenţei sale, «Solidaritatea» 
a căutat să se salveze din ghiarele politicianismului, 
dar a fost în zadar. Prea se înrădăcinase politica 
între studenţi. Chiar dacă erau unii care-şi dădeau 
seamă de pericolul ce ameninţa studenţimea, totuşi 
nu puteau să reziste, deoarece numărul acelora 
dintre studenţi cari se lăsau influențați de politi- 
ciani, forma o mare majoritate, 

A fost o serie de studenţi din ultimii ani ai 


www.dacoromanica.ro 


169 


< Solidarităţii», cari devotați cauzei studențimei ae 
devărate, au încercat să o salveze. A fost peste 
putinţă, 

Intre aceia cari s'au distins prin încercările de 
a da bătrânei societăţi studenţeşti, aoreola de odi- 
nioară, se pot menţiona tinerii studenţi de atunci, 
Nemţanu, lonescu*Darzeu, Gh. Măcărescu, Ed. 
Lăzărescu şi încă vre=o câţi=va. A fost o imposi- 
bilitate, cu toată râvna lor de a vedea pusă so- 
cietatea lor pe calea cea bună. 

Această serie de studenţi căutau să pătrundă la 
țară prin ţinerea de conferinţi folositoare săteas 
nului. Intr'adevăr, activitatea lor pe acest teren a 
avut oarecare influență binefăcătoare, dar din ne= 
norocire, dânșii plecând din Universitate, întreaga 
lor muncă s'a risipit și astfel «Solidaritatea», socie= 
tate care se bucurase de un mare renume, dispare și 
în locul ei apar diferite societăţi, cari însă, nu au 
viaţă. 

A mai fost «Datoria», iarăşi o societate studen“ 
țească care deşi fusese înființată de un mănunchiu 
de tineri plini de dor de muncă serioasă, ocupâne 
duse nu numai de chestiuni pur studenţeşti, dar 
şi de propagarea culturală la sate, n'a putut însă 
trăi decât foarte puţin, 

Cu vechea «Solidaritate», «Zorile», şi «Datoria», 
au dispărut adevăratele societăţi studenţeşti din lași 


www.dacoromanica.ro 


170 


care se poate zice, că odinioară fusese un Heis 
delberg românesc, 

Așa cum sunt astăzi organizate societăţile stu= 
dențești nu mai prezintă acea garanţie serioasă care 
pe vremuri făcuseră din ele adevărate focare de 
cultură şi de propagandă naţională, aducând ţării 
un folos de cea mai mare importanţă, 

Astăzi deşi există o studenţime numeroasă, deși 
are la dispoziţie mijloace imense pentru a putea 
rezista nevoilor zilnice, căci Statul a înfiinţat că» 
minuri în care studentul capătă gratis casă și masă, 
totuşi, cu cea mai mare părere de rău trebue s'o 
spunem, că studențimea nu corespunde aproape de 
loc menirei ei. 

Sub masca unui naționalism rău înţeles, studen- 
țimea se ocupă mai mult de mișcări de acelea care-i 
micșorează prestigiul, care o tac să»și piardă orice 
simpatie din partea şi a autorităţilor şi a bunilor 
români, 

Nu vom intra în amănuntele mișcării studenţeşti 
de astăzi, Ele se cunosc de toată lumea, 

Ceeace, însă, e dureros din cale»afară, e că se 
găsesc chiar printre profesorii universitari unii cari 
aprobă asemenea mişcări dăunătoare tinerimei uni» 
versitare în special și ţării în general. 

Nu e de ajuns, cum arăt mai sus puţin, pentru 
ca să fii student, să te mărginești a te îmbrăca în 
port naţional, să ţii întruniri sgomotoase contra au- 


www.dacoromanica.ro 


171 


torităţilor statului, să provoci greve, să insulţi ş 
să loveşti pe studenţii de altă religie şi să nu-i laş 
să intre la cursuri, 

Apoi, nu e de ajuns numai să=ţi pui tricolorul 
la butonieră, sfidând lumea de prin prejur, pe când 
urmarea regulată la cursuri și trecerea examenelor 
le socoteşti ca ceva fără importanţă, 

Viaţa de student, dar de student adevărat, așa 
cum s'a înţeles odinioară, formează cele mai fru= 
moase şi mai plăcute clipe din viaţa omului cult. 

Inainte de orice, studentul este dator să=și facă 
datoria lui de a învăţa carte, și apoi, prisosul de 
energie să-l întrebuinţeze în opere folositoare cum 
ar fi de pildă, propagarea culturei la sate, prin 
conferinţi şi şezători și diferite serbări cu caracter 
naţionai şi cultural, 

Astăzi studentul îşi pierde energia întreagă în: 
mișcări incompatibile cu viața de student, 

La ţară când se duc, nu se mai ocupă cu ches- 
tiuni de acele care să lumineze mintea săteanului, 
vorbinduz=i despre lucruri folositoare, 

Astăzi li se vorbeşte numai politică de partid 
căutând să le întunece mintea, să-i provoace la 
dezordini, să-i sustragă dela adevărata îndeletnicire 
cu care e deprins ţăranul nostru: munca şi dra~ 
gostea de neam și ţară, 

Totuși să sperăm că acest vânt năprasnic care 


t 
i 


www.dacoromanica.ro 


172 


s'a abătut de o vreme incoace asupra studenţimei 
noastre, va înceta, şi studentul român își va veni 
în fire şi va căuta să tie ceeace trebue să fie; 
student serios, cu adevărată dragoste de ţară și 
de popor, 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA V. 


Viaţa politică după războiu 


Inainte de a vorbi despre viața politică de după 
războiul pentru întregirea neamului, să ne aruncăm 
puţin privirea asupra celor petrecute și să vedem 
ce s'au săvârşit în capitala Moldovei, din punct de 
vedere politic, 

Regimul censitar incepuse să apună și din zi în 
zi se aştepta întroducerea votului universal, 

Era o luptă aprigă între vechii politiciani și ele» 
mentul democratic care prinsese adânci rădăcini în 
sânul celor două mari partide de guvernământ, 

Partidul liberal-naţional, însă, a fost mai puternic 
influențat de democraţie şi aceasta se vede prin 
faptul că se și începuse chiar pregătirea proectelor 
de legi pentru reformele agrară şi electorală, 

La laşi această mișcare pentru reforme cuprinsese: 


www.dacoromanica.ro 


174 


întregul partid liberal, mulțumită, în primul rând 
D-lui Constantin Stere şi Georgel Mârzescu cari 
nu cruțau nimic pentru reuşita reformelor, 

Se dădeau acum ultimile lupte şi se făceau ul- 
timile alegeri după regimul censitar, 

Deşi toată lumea era de acord pentru introdu- 
“cerea votului universal, totuşi ultimile rânduri de 
alegeri de sub vechiuf imperiu electoral nu’ s'au 
deosebit prin nimic în ceeace privește modul cum 
erau făcute în trecut, 

Aceleași ingerinţi sălbatice, aceleaşi făgădueli şi 
amenințări de tot felul, aceleaşi sisteme scanda= 
loase în a conrupe pe alegător, 

Banii se împărțeau fără cruţare și dintr'o parte 
și din alta a celor două partide, Alegătorul era 
torturat ca şi mai înainte deşi eram pe pragul de 
a trece la votul universal, 

Poporul cel mult, adică țărănimea, auzise de mulţi 
ani vorbindu=se mereu despre votul universal, însă 
de priceput tot nu-Í pricepea şi aceasta, şi trebue 
s'o spunem fără rezerve, pentru că nu i s'a făcut 
o educaţiune cum trebue, adică nu s'a ocupat ni” 
meni care să explice în mod serios ce va să zică 
votul universal şi care vor fi roadele lui, 

Toţi propagatorii votului universal la ţară se 
mulțumeau a ţinea discursuri înflăcărate, a spune 
țăranilor că nu mai poate merge aşa înainte, că 
ciocoiul trebue strivit şi toți la un loc, târgovăţ 


www.dacoromanica.ro 


175 


şi sătean să fie o apă, să aibă drepturi egale, să 
voteze laolaltă și cel bogat şi cel sărac, și cel care 
știe carte şi cel care nu ştie, Propaganda aceasta 
era de un demagogism fără pereche. O spun a~ 
ceasta fără înconjur, căci spun purul adevăr, Acei 
care au luat parte la această propagandă mai cu 
seamă la țară, trebue să recunoască că aşa este, 
dacă vor să“şi scruteze puţin conștiința, 

Intrunirile pe la sate nu mai sfârșeau, urmate 
bine'nțeles de mese la cari se tuasta intruna pentru 
succesul reformelor. 

Ceeace, însă, lipsea cu desăvârşire în această 
propagandă, era mai întâi faptul că foarte mulţi 
din aceia cari propagau nu-şi dădeau nici ei sin- 
guri seamă ce înseamnă votul universal, De aici 
şi demagogismul care se propaga şi ca rezultat o 
zăpăceală complectă între săteni. 

La ultimile alegeri cari s'au făcut după vechiul 
regim censitar, tocmai când propaganda pentru 
iul universal și libertatea alegerilor, era în toată 
splendoarea ei, tocmai atunci s'au întrebuințat cele 
mai scandaloase ingerinţi, după cum am spus mai 
înainte, 

Guvernul, nu importă care partid a fost la pu~ 
tere, a uzat de sechestrări de alegători, de ingerinți, 
făgădueli, amenințări, ba poate chiar şi de oare- 
care argumente mai drastice pe spinarea celor... 
recalcitranți, 


www.dacoromanica.ro 


176 


Inchipuiască=şi cineva ce gândeau țăranii când 
pe de-o parte li se vorbea de vot universal şi li~ 
bertatea alegerilor, iar pe de altă parte erau supuși 
aceloraşi metode electorale ca totdeauna. 

De aceea zic, că votul universal deși a fost primit. 
cu oare care satisfacție de sătean, dar în fond nu 
[za convins de loc că sub noul regim este mai bine 
ca înainte, 

Astăzi chiar, când trăim sub regimul votului uni= 
versal, la țară ca şi la orașe se petrec aceleaşi 
fapte, în timpul alegerilor ca și sub regimul censitar. 

Sa schimbat prin urmare numai sistemul elec= 
toral, de a vota cu toții laolaltă într'un singur cə- 
legiu, dar nu s'a schimbat de loc sistemul vechilor 
obiceiuri, 

Nenorocirea, cum am mai spus-o, stă în faptul 
că nici la oraşe nici la sate nu se face adevărata 
educaţie cetățenească, 

A fi şef de sector, nu e de ajuns. Nu prin oa~ 
recare îndatoriri, —mai mult făgădueli — cari se fac 
săteanului, se poate ajunge la un rezultat fericit, 
Nu prin vorbe goale, se poate convinge cineva, 
Trebue muncă serioasă, cinstită şi acel care cu a“ 
devărat vrea să fie prietenul sincer al ţăranului, 
trebue mai întâi de toate să aibă el singur conştiinţă 
de rolul ce vrea să-l îndeplinească, El singur trebue 
să înțeleagă rostul reformelor celor mari, 


www.dacoromanica.ro 


177 


Propaganda trebue să se facă mereu la ţară, 
mereu să fii între săteni, mereu să cauţi a le exe 
plica legile țării şi datoria ce o au ei față de au- 
torităţi, față de toţi acei cu care se află în contact, 

Nu zic că nu se găsesc şi oameni de bună cre» 
dință cari cu tot sufletul şi cu toată inima caută 
să scoată pe sătean din întunerecul în care se află. 

Aceștia, însă, sunt foarte puţini, Marea majori» 
tate din aşa zișii luminători ai poporului, nu sunt 
decât niște politiciani ordinari cari nu fac alta de 
cât să profite din toate punctele de vedere. 

Aroganţi față de cei mici, linguşitori faţă de su- 
periorii lor, îndrăzneţi peste măsură, apar înaintea 
țăranilor ca singurii salvatori, îndrugindusle tot felul 
de năzdrăvănii, fără a fi în stare, însă, să le poată 
explica cum trebue o chestiune care ar interesa pe 
sătean, 

Toată această propagandă se reduce în a insulta 
pe adversarii politici, în a face gesturi largi, a se 
bate cu pumnul în piept, a lăcrima şi a cere cu 
glas plângător voturile sătenilor, 

Adversarii politici sunt pentru un asemenea pro” 
pagandist, singurul cal de bătaie, 


x 
t & 


În județul laşi se face o propagandă politică din 
cele mai deșanţate, Sătenii sunt adunaţi la cârciumă 
sau la vre unul din ei, şi acolo li se vorbeşte de 

12 


www.dacoromanica.ro 


178 


toate cele de pe lume, dar numai de adevăratele 
lor interese nu li se spune nimic. Vezi câte un o- 
rator, adesea cu glasul plângător, combătând până în 
pânzele albe pe adversari, fără, însă, să pomenească 
un singur cuvânt despre nevoile obşteşti, Dacă [i 
se vorbește, din întâmplare despre vre=o chestiune 
care ar putea să-i intereseze, atunci oratorul, cu 
părul vâlvoiu, bătându=se cu pumnii în piept, cu 
lacrimile în ochi și cu glasul răguşit, în loc să 
explice cum se cuvine chestiunea, el se mărginește 
să acuze pe adversarii politici, spunând, că ţara 
e pe margina prăpastiei, şi pentru a scăpa este ne~ 
voie chiar de revoluţie, 

Așa se tace educaţia politică de către unii po- 
liticiani, a căror demagogism întrece orice închipuire, 

Nu zic, sunt şi unii politiciani care-şi dau seamă 
de importanţa ce o are propaganda politică la ţară, 
şi caută cu bună credință să facă pe ţăran ca să 
înțeleagă rostul atâtor reforme noi cu care este tn- 
zestrată ţara. 

Dacă legile s'au schimbat, dacă reforme bine- 
făcătoare s'au făcut, nu s'a făcut, şi nici nu se 
face cum trebue, educația cetățenească. De aceea 
nici rezultatele nu sunt acum satisfăcătoare. 

Totuşi a inceput oarecare mișcare serioasă, pe 
terenul cultural, despre care vom vorbi mai târziu 
într'un capitol aparte. 

Astăzi, orice opoziţie se reduce în a da jos gu- 


www.dacoromanica.ro 


179 


vernul fără să motiveze într'adevăr dacă e vinovat 
sau nu, Orice lege, orice măsură bună ar face și 
ar lua guvernul, sunt combătute de adversari cu 
cea mai înflăcărată înverșunare, 

La sate, în deosebi, opoziţia, mai cu seamă după 
războiu, e de-o destrăbălare nemai auzită, Tot ce 
a făcut partidul advers e rău, e dezastruos pen= 
tru ţară, 

Alegerile cari s'au făcut dela 1918 incoace, deși 
trăim sub regimul votului universal, nu corespund 
de loc speranţei ce fiecare ş'o pusese în reforma 
electorală. Aceasta nu înseamnă că votul universal 
nu ar fi o reformă salutară, 

Tabloul alegerilor sub acest regim electoral, e 
din cele mai triste, 

Cu toate că partidele noastre politice s'au or= 
ganizat admirabil în ceeace privește propaganda, 
cu toate că în aparență suntem cu mult superiori 
vechii propagande electorale, totuși, în realitate 
suntem enorm de departe de ceeace vrea să zică 
adevărata viaţă politică, 

Să ne inchipuim acum că suntem în perioada 
alegerilor, sub acest regim al votului universal. Ce 
vedem oare? 

Mai întâiu propaganda, Toate partidele se întrec 
prin noi sisteme de a=şi atrage popularitatea mai 
cu seamă a sătenilor și a elementului evreesc de 
la orașe, 


www.dacoromanica.ro 


180 


Administraţia, ca şi mai înainte, e pusă la dis» 
poziţia partidului care e la putere. Candidaţii gu~ 
vernamentali și opoziţionişti se întrec cari mai de 
cari în a convinge pe alegător, dea li da voturile, 
făgăduindu=le marea și sarea. Bine'nţeles, că gu~ 
vernamentalii au întotdeauna succes mai mare, şi 
aceasta nu e de mirat, de oarece au la dispoziţie 
tot aparatul polițienesc și administrativ. Dar şi can- 
didaţii opoziţiei nu se lasă mai pre jos. In locul 
aparatului polițienesc și administrativ cari, firește, 
le lipsește, ei întrebuințează un demagogism extra» 
ordinar. 

Guvernamentalii adună pe săteni, fie la primărie 
sau la școala din comună și li vorbeşte de bine» 
facerile reformelor, le arată apoi uneltirile ce le 
încearcă opoziţia pentru a înşela pe alegători, le 
făgăduește că se vor face noi legi şi noi reforme 
care să încoroneze guvernarea partidului. 

Trebue, insă de recunoscut un fapt foarte im= 
portant, şi anume, că întotdeauna candidaţii guver= 
nului, pe lângă multele şi enormele făgădueli ce le 
fac, mai încearcă să explice sătenilor legile în vi- 
goare, avantagiile ce rezultă din reforme, povăţu= 
indu=i în acelaș timp să se supună legilor țării, şi 
dândueli sfaturile cele mai bune. 

Acest fel de propagandă, chiar dacă nu e sin- 
ceră, — și trebue de ştiut că mulţi dintre candidați! 
o fac, servindu=se de ea numai ca un mijloc pentru 


www.dacoromanica.ro 


181 


a'şi atrage voturile alegătorilor, — totuşi are un 
succes oarecare, căci ori câtă nesinceritate ar fi 
în această propagandă, alegătorului tot îi rămâne 
ceva în înimă, toti se face mai mult ori mai puţin 
o educaţie cetăţenească, dar i se face, 

Din acest punct de vedere candidaţii guverna- 
mentali sunt mult superiori opoziţiei, 

Candidaţii opoziţionişti întrebuinţează în propa- 
ganda lor, pe de=o parte demagogia, făgăduind Íu- 
cruri ce nu se pot nici odată realiza, iar pe de 
altă parte propagând ura cea mai înverşunată contra 
guvernului, oricât de bun ar fi acesta. 

Ceeace e mai trist e că acești candidaţi ai opo= 
ziţiei, nu se sfiesc să îndemne pe sătean la nesu- 
punerea legilor ţării, căutând să-l revolte contra 
autorităților de multe ori. Săteanul, însă, din feri- 
cire, şi pentru cinstea lui, nu prea iea în serios 
asemenea îndemnuri, pe care le socoate, și cu drept 
cuvânt, în contra firei lui, 

De aici nu vreau să trag concluzia că propa- 
ganda guvernamentală ar fi ideală, din punct de 
vedere al educaţiei cetățenești, Candidaţii guver= 
namentali, după cum am spus mai sus, au la dis- 
poziţie aparatul polițienesc şi administrativ, 

Sunt mulţi alegători la țară, cari susțin candidaţii 
opoziţiei, mai cu seamă când aceștia au talentul 
de a juca rolul demagogului, sau mai bine zis a 
şarlatanului politic, 


www.dacoromanica.ro 


182 


Cluburile politice înfiinţate la țară, deşi sunt um 
progres politiceşte vorbind, nu dau tocmai roadele 
la cari ar trebui de așteptat, 

Aceste cluburi, au însă, o mare însemnătate, și 
cu timpul importanța lor va deveni din ce în ce 
mai mare, 

Oricum, cluburile politice dela țară fac să se 
strângă oamenii mai des între ei și să se discute, 
— cu ajutorul bine'nțeles al corifeilor dela oraș, — 
diferite chestiuni mai mult ori mai puţin de actua” 
litate, să se debiteze mai multă ori mai puţină dee 
magogie, dar, ori cum, e un pas înainte spre pro” 
gresul politic, 

Aceasta nu înseamnă că jandarmul în primul rând, 
apoi primarul și notarul să nu-şi facă şi ei datoria 
de agenţi guvernamentali, îndeplinind cu o deose»= 
bită punctualitate şi strășnicie ordinile ce [i se dau, 
ba de multe ori făcând mai mult decât li se cere, 

lată o întrunire guvernamentală la ţară, în timpul 
campaniei electorale. 

Pretorul plășii, primarul, notarul, preotul, învăţă= 
torul, — dacă aceşti doi din urmă sunt de-ai parti” 
dului dela guvern, — sunt cei dintâi în sală,—de o7 
bicei la şcoală, —unde se ţine întrunirea. Ţăranii 
sosiți în număr mare, cu voia sau fără voia lor, 
aşteaptă aproape nepăsători pe candidaţi cari să-i 
lumineze asupra «importanţei acestor alegeri». 

Oficialitățile, în frunte cu pretorul, până la so” 


www.dacoromanica.ro 


183 


sirea oratorilor, dau diferite sfaturi sătenilor şi 
anume, în primul rând să primească cu urale și 
aplauze pe corifeii cari vin dela oraş ca să le vora 
bească, 

Ordine din cele mai strașnice se dau jandarmilor 
pentru a împiedeca pe alegătorii opoziţiei să facă 
scandal la întrunire, 

Se operează, ca de obiceiu câte=va arestări, se 
sechestrează în casă acei dintre sătenii alegători 
opoziţioniști mai zurbagii, în sfârșit se ieau toate 
«măsurile necesare» în «asemenea împrejurări» 
pentru ca întrunirea să aibă un succes desăvârșit, 

Şi'ntr'adevăr că'l are, 

Candidaţii însoţiţi de un numeros stat major de 
la oraș, între cari se găsesc inevitabilii agenţi ea 
lectorali, sunt primiţi încă dela margina comunei 
de numeroşi săteni îmbrăcați în haine de sărbă= 
toare, cu drapele şi cu muzica în frunte, şi sunt 
conduși astfel, în urale, până Ía sala unde urmează 
să aibă loc întrunirea. 

Candidatul sau candidaţii ocupă locul de onoare, 
şeful politic al sectorului, de obicei, prezidează și 
dă cuvântul oratorilor, 

Gravi, impunători, candidaţii desfășură înaintea 
auditorilor, un întreg program de ce au să facă 
dacă vor fi aleși în parlament, 

Li se făgăduesc de multe ori lucruri irealizabile, 
Li explică apoi marile binefaceri ce rezultă din ae 


www.dacoromanica.ro 


184 


plicarea reformelor, îi povățueşte cum să asculte 
de ordinele ce le dă guvernul prin subalternii săi, 
ti îndeamnă să se supună legilor și să nu se ftn- 
creadă în spusele adversarilor politici cari «caută 
să-i ingele», 

Auzindusi vorbind astfel, ai impresia că într'a 
devăr sunt niște oameni ideali, că vor face să se 
reverse pe pământ miere şi lapte, că în sfârşit, dacă 
li se vor da voturile şi vor intra în parlament, a~ 
tunci se va pogori raiul pe pământ, Ţăranii aplaudă, 
strigă ura, făgăduind cu toţii că sunt pentru guvern. 

Mai ia cuvântul şi câte un sătean, partizan al 
partidului guvernamental, cari într'o cuvântare e~ 
nergică şi de multe ori presurată cu mult spirit și 
plină de bun simţ, îndeamnă pe tovarășii săi să 
voteze pentru candidații guvernului. Oratorul ţaran 
e cald apoi felicitat de corifeii dela oraș, îmbră= 
țişat chiar. 

Dar, în această atmosferă caldă de entuziasm 
general, se ridică şi câte un glas răsleț al vreunui 
sătean partizan al opoziţiei, sau chiar din propriul 
său îndemn, punând nişte întrebări oratorilor cari 
sau perindat, încât aceștia nu ştiu ei singuri cum 
să răspundă, căci acele întrebări au mult tâlc şi 
încurcă mult pe candidaţi, 

Dacă nu se poate da un răspuns imediat satis- 
făcător, se întâmplă ca «opozantul» să fie pur și 


www.dacoromanica.ro 


185 


simplu scos din sală, producându-se oarecare zgomot 
şi chiar uneori învălmășeală. 

Atunci intervine și rolul autorităţilor din comună 
care iau măsuri energice ca liniştea să nu mai fie 
tulburată. 

Se ştie de fiecare de ce natură sunt acele mă- 
suri luate, 

Totuși intrunirea a avut succes enorm și aceasta 
se poate vedea din dările de seamă făcute în ziarele 
oficioase ale partidului dela guvern. 

După întrunire, candidaţii ţin cu orice preț să 
petreacă un ceas două la o masă comună, unde 
toasturile se perindează des, făcându-se fel de fel 
de glume, mai cu seamă la adresa adversarilor. 

Sătenii par foarte mulțumiți de cinstea ce fi se 
face de a sta «boierul» la masă cu dânşii, 

Totuşi săteanul, sub această aparenţă de mulțumit 
cu cele ce i se cântase la întrunire și [a masă, îşi 
rezervă o apreciare care nu corespunde aproape 
de loc cu aceea ce şi=o fac boierii, 

Săteanul ascultă, ascultă mereu, te face să crezi 
că lai convins, dar el are alte gânduri despre tine, 
surtucar dela oraş. 

Şi această neîncredere a ţăranului se explică prin 
aceea că întotdeauna i s'a făgăduit marea şi Sarea, 
și foarte de puţine ori a fost satisfăcut în dreptele 
lui cereri. 

Chiar atunci când i se vorbește din inimă, când 


www.dacoromanica.ro 


186 


i se făgăduesc lucruri realizabile, când în sfârşit f 
se dă satisfacție, el, par'că tot se îndoiește, având 
grija ca nu cumva să i se iee ceeace i s'a dat, 

Aceasta provine din cauză, cum spun mai sus, 
că a fost înșelat totdeauna, 


Să vedem acum ce se petrece cu o întrunire a 
opoziţiei în aceeaș perioadă electorală, 

Şeful sectorului politic al opoziţiei, are grija mai 
întâi să acapareze pe un fruntaș doi din comună, 
cu care stă în legătură mereu, Aceşti fruntași au 
trecere pe lângă ceilalţi săteni şi se întâmplă nu 
de puţine ori să-i convingă şi astfel să se formeze 
o opoziţie destul de serioasă care să deie mult de 
lucru guvernamentalilor, 

Vine momentul acum ca şi opoziţia să convoace 
o întrunire, Agenţii sunt trimişi cu multe zile înainte 
prin comună, căutând să îndemne pe săteni ca să 
vină Ía întrunire, 

Pe de altă parte, autorităţile şi în special jane 
darmul care are rolul cel mai principal, în urma 
ordinelor severe primite dela Pretectură, prin pretor 
de obiceiu, întrebuinţează toate mijloacele de a se 
zădărnici întrunirea opoziţiei, Și se reușește, Sătenii 
sunt opriţi de a participa sub diferite amenințări, 

Totuși întrunirea se ţine, numărul celor cari iau 
parte e puţin numeros: fruntașii opoziţiei cari au 
venit să vorbească și să <lumineze» pe alegători, 


www.dacoromanica.ro 


187 


sunt foarte revoltați de măsurile «barbare» luate 
de administraţie, 

Președintele adunărei, e ca şi la ceilalți, şefut 
politic al sectorului, 

Acesta într'o vehementă cuvântare, infierează 
aşa cum trebue pe guvernamentali, arătând cum 
sunt opriţi alegătorii să vină la întrunire, cum Pree 
fectul şi cu tot aparatul administrativ şi polițienesc 
ce-i stau la dispoziţie, întrebuințează «cele mai 
neauzite mijloace», pentru ca să nu se poată alege 
candidaţii opoziţiei. 

Toate legile făcute de guvern sunt rele, ţara e 
pe margina prapastiei , falimentul bate la ușă și dacă 
nu se dărâmă acest guvern, atunci ţara e în prie 
mejdie , dacă guvernul nu vrea să plece de bună 
voie, nu rămâne alta decât revoluţia. 

Și tot așa pe rând, cei care urmează la tribună, 
atacă guvernul în chipul cel'mai vehement posibil, 
incât auzindu=i vorbind astfel ai crede că miniștrii 
sunt niște criminali ordinari, prefecţii niște bandiți, 
că în sfârşit singurii oameni cinstiţi și cu durere 
de ţară nu sunt decât cei din opoziţie. 

Nimic nu li se spune sătenilor de adevăratele 
lor dureri, Şi chiar dacă li se vorbeşte ceva, atunci 
demagogismul cel mai deșanţat este pus la con= 
tribuţie de cătră cuvântători. 

Săteanul, însă, și de data aceasta ascultă, as= 


www.dacoromanica.ro 


188 


cultă, dar chibzuește în sinea lui. După cum nu 
dă crezare la toate cele spuse de oratorii guvere 
namentali, tot așa nici pe cei ai opoziţiei nu-i iea 
în serios, 

Cu toate că în ziua de alegeri, guvernul are cele 
mai multe voturi, aceasta nu înseamnă că alegă= 
torii săteni ar fi numai decât pentru candidații gu- 
vernului, 

Săteanul chiar dacă nu ar voi să voteze lista 
guvernamentală, totuşi intimidat prin amenințările 
autorităţilor, este nevoit să o voteze. El nuaşi dă, 
încă, bine seama de drepturile ce le are. El trăiește 
încă sub frică, căci, după cum se ştie, autorităţile 
îşi țin cuvântul când e vorba să năpăstuiască pe 
un alegător care se arată mai independent, şi mai 
cu seamă când acest alegător e țaran. 

Ceeace am arătat mai sus se petrece nu numai 
în județul nostru, dar în toată țara. 

Apoi nu voim să aducem vre-o învinuire numai 
și numai unui singur partid pentru modul cum se 
procedează în alegeri sub noul regim al votului 
universal. Aceste fapte s'au petrecut și se petrec 
sub toate guvernele şi sub toate opoziţiile. 

Poate că cu timpul se va pune capăt acestei 
metode conruptibile şi barbare de a se face ale- 
gerile. Până atunci, însă, e nevoie de a se face 
educaţia cetățenească, căci fără această educaţiune, 


www.dacoromanica.ro 


189 


nu se poate schimba situaţia în care se găsește: 
alegătorul de astăzi, 


Iașul, în manifestările sale politice, a dat exemplu, 
când deo cumpătare politică invidiată de multe: 
alte orașe, când dero destrăbălare de neinchipuit. 

Astăzi, vechea capitală a Moldovei se găsește 
în perioada cumpătării politice, adică vreau să spun 
că politica care se face acuma, deși nu corespunde 
idealului, totuşi e departe de a se compara cu po» 
[itica făcută înainte de războiu, 

Singur partidul Naţional-liberal a rămas în vechea 
[ui alcătuire, formând acelaş puternic partid ca şi 
altă dată și menţinându=se în fruntea tuturor ce- 
forlalte, 

Aceasta se datorește, cum arătam şi altă dată,. 
unui program serios care corespunde vremurilor și 
căutând mereu să se pună în concordanţă cu ne- 
voile zilnice ale poporului, şi ţinând seamă în a” 
celaș timp şi de spiritul democratic care se întinde 
din zi în zi mai mult, 

In laşi mai cu seamă democratismul s'a mani- 
festat mai puternic, mai intens decât în oricare 
alt oraş, 

Prin democratism nu înțelegem insă acea mișcare: 
anarhică pe care încearcă o seamă de inconştienți 
să o provoace în populaţiune sub firma umanita” 


www.dacoromanica.ro 


190 


rismului, făcând zilnic apologia comunismului prin 
diferite rubrici a unor ziare zise independente. 

laşul n'a scăpat nici el de această buruiană o= 
trăvitoare pe care caută cu orice chip să o răsă- 
dească pe pământul românesc acei streini de neam 
şi lege cari cred că pot să ne tndrumeze pe calea 
rătăcirei pentru a ne perde ca stat independent și 
ca popor, 

Încercările acestor venetici nu prind rădăcini la 
noi, poporul român e destul de conștient, îşi iu- 
beşte prea mult țara pentru ca să se lase influențat 
de o propagandă anarhică care să=| ducă la peire. 

Adevărata democraţie, așa cum se înțelege de 
toată lumea conştientă și de bun simț, democraţie 
care să contribuie cu rost la progresul omenirei, e 
înțeleasă numai de spiritele cumpătate, cari nu uită, 
inainte de orice, decât să-și facă datoria și să in- 
deplinească o misiune de pe urma căreia să folo- 
sească cu toții, 

Răscoalele din 1907 au dovedit şi mai mult, că 
e nevoe de o democratizare reală, iar nu fictivă, 
numai pe hârtie, ori o propagandă prin care să se 
facă făgădueli de acelea care nu se pot realiza şi 
cari nici nu sunt compatibile cu nevoile poporului, 

Partidul naţional-liberal a înţeles perfect rolul ce 
trebue să-Í aibă o democraţie serioasă în condu= 
cerea statului, De aceea a căutat să îndeplinească 
reformele imperios cerute mai cu seamă de popue 


www.dacoromanica.ro 


191 


iaţiunea rurală care fusese despuiată de toate bu~ 
nurile şi drepturile sale, 

Propaganda pe care a făcut=o naţionaleliberalii 
din laşi, în frunte cu DI, C, Stere, a avut un mare 
răsunet în țara întreagă, 

La alegerile care au urmat răscoalelor din 1907 
s'a dovedit în de ajuns că partidul naţional-liberal 
şi cel conservator, erau convinși pe deplin că nu 
se mai poate merge înainte dacă nu se fac oare» 
care reforme prin care să se vină în primul rând, 
în ajutorul sătenilor, 

De aceea s'a văzut atunci că ambele partide de 
guvernământ, recunoscură dreptele și legitimile ce~ 
reri ale democraţiei, de a se face o radicală schim- 
bare în ceeace priveşte chestiunea agrară în primul 
loc, şi cea electorală, prin cea dintâi dându-se 
pământ ţăranului, iar prin a doua schimbându-se 
regimul electoral cenzitar în votul universal, 

Candidaţii şi dintr'o tabără şi din alta, se între» 
ceau acum în a face cele mai sincere fădădueli de 
a aduce la înfăptuire marile reforme, Bine'nţeles 
că partidul conservator făcea oarecare rezerve din 
cauza elementului băştinaş conservator căruia după 
Cum am spus și altă dată, nu-i convenea să-şi 
piardă situaţia ce şi=o creiase în baza reacționa» 
rismului pe caresși clădise întregul program de 
guvernare, l 

Elementul democratic din partidul conservator, 


www.dacoromanica.ro 


192 


insă, reușise să învingă iar nu să convingă pe bă» 
trânii partidului, și astfel, păşirea spre realizarea 
marilor reforme se face mai cu grăbire. 

În laşi, lupta dintre vechii conservatori şi ele» 
mentele democratice a fost destul de aprigă, dar 
au fost învinși cei dintâi, 

DI. C. Stere care a fost sufletul luptei pentru 
triumful democraţiei, a căutat, chiar contra voinţei 
partidului liberal, să întrețină cele mai cordiale re~ 
laţii cu elementele democratice din clubul conser- 
vator ieşan, şi în special cu regretatul AL A. 
Badareu. 

Din această cauză, între membrii clubului na» 
țional=liberal, se auzeau murmure de nemulțumire, 
şi poate că aveau oarecare dreptate, căci Dl. Stere, 
de multe ori trecea chiar peste multe din interesele 
clubiștilor, căutând să satisfacă pe unii partizani 
din jurul lui Al. A. Badareu. 

Această atitudine a D-lui C. Stere, avea de 
sigur o importanță deosebită din punct de vedere 
politic, pentru partidul liberal, dacă se lasă la o 
parte interesele personale ale clubiştilor. 

Deși DI. C, Stere a fost acuzat de această ati- 
tudine, totuşi D=sa nu s'a intimidat nici odată, şi 
prin satrapismul său ajunse să stăpânească clubul 
şi să“și impună voința, 

Numai că autoritarismul său, mergea une ori 
prea departe, cum a fost cazul, menţionat în vo» 


www.dacoromanica.ro 


193 


lumul iu, când la o alegere parţială, D-sa im- 
pune «cheie» membrilor clubului liberal, să voteze 


pe Al. A. Badareu, 


Disciplina, forțată dealtfel, a triumfat, căci abia 
doi sau trei membri ai clubului au protestat contra 
satrapismului D-lui Stere, care a găsit de cuviință 
atunci ca să-şi pună în evidenţă şi mai mult au» 
tocratismul inerent firei sale, prin o serie de mă» 
suri,,, disciplinare față de mulţi din membrii clubului. 


Dar trecând peste toate aceste nimicuri în rea» 
litate, fondul atitudinei D-sale avea un scop mai 
înalt, acela de a servi cât mai mult democraţia, 


Din acest punct de vedere dar, trebue să se 
privească satrapismul D-lui C, Stere, 

Totuși nu trebue de uitat că şi D-sa, în perioada 
electorală, mergea cu demagogismul până a irita, 
ca să nu spunem revolta, pe orice om de bun simţ. 

Cine nu-şi aduce aminte de făgăduelile ce le 
făcea alegătorilor, făgădueli din care unele erau 
irealizabile, şi aceasta numai pentru a căpăta vo= 
turile, Placarde cu tot felul de tăgăduinţi, apoi cu~ 
vântările de pe la întrunirile de prin măhălăli, mă- 
surile cele mai samavolnice luate la ţară, în sfârşit 
întregul sistem întrebuințat de partidele «oligarhice», 
în perioada electorală erau luate pentru reuşita 
candidaţilor partidului, 


13 


www.dacoromanica.ro 


194 


Alegerea D-lui N. Iorga 

La alegerile acestea, din 1907, candida pentru 
prima oară la laşi şi DI. Neculai Iorga, când a şi 
fost ales contra unui candidat liberal. 

Alegerea ca deputat a D=lui Iorga se datorește, 
în afară de meritele sale indiscutabile din punct de 
vedere cărturăresc, fiind socotit, şi cu drept cuvânt, 
una din cele mai frumoase podoabe ale culturei 
neamului românesc, dar mai cu seamă acelei ini- 
moase propagande făcută de tineretul universitar 
român pe chestia naţională, DI. Iorga trecând atunci, 
ca șeful suprem al naționaliștilor. 

Tinerimea universitară română din laşi, în entu- 
ziasmul și sinceritatea ei, cutriera sat cu sat, cău- 
tând să explice sătenilor marele avantaj ce va avea 
țara dacă DI. Iorga va fi ales deputat. 

Această propagandă studențească, deși în fond 
era de un demagogism clasic, totuşi, în împrejurările 
în care se găsea atunci țara, de pe urma groazni» 
celor răscoale, părea a fi o propagandă serioasă. 

Și poate că n'a adus nici un rău, ba poate din 
potrivă. 

lată dar că Iaşi se poate mândri şi de data a“ 
ceasta că el a trimes pentru întăiași dată în pare 
lament pe marele învăţat Di. Neculai Iorga. 

Alegerile acestea nu s'au deosebit de loc de 
alte alegeri în ceeace privește mijloacele guvernului 
cât şi ale opoziţiei, întrebuințate în agitata cam» 
panie electorală. 


www.dacoromanica.ro 


195 


Un gest al D-lui C. Stere 

Naţionaliştii duceau o campanie din cele mai 
energice contra liberalilor cari se găseau atunci la 
putere, şi în special contra D-lui C, Stere. Stu- 
denții dela Facultatea de Drept unde Dl. Stere 
era profesor, nu se sfiiră de loc de a lupta pe față 
şi în chip poate necivilizat contra profesorului lor. 
Profesorul Stere a fost atacat mai mult decât ve~ 
hement de cătră studenți, cari tocmai atunci se 
găseau în perioada... examenelor. 

Un gest mai mult decât măreț a fost acela când 
DI. Stere, în ziua de examen, declară că nu va 
examina pe nimeni, dar că dă drumul Ía toți can- 
didații care se prezintă. 

Gestul acesta a fost comentat în diferite chipuri. 

In fond, însă, DI. C. Stere n'a procedat decât 
cum trebuia să procedeze în asemenea împrejurare, 
orice om serios, și mai cu seamă un profesor care 
se găseşte în luptă... electorală cu proprii lui studenți. 

S'au găsit, bine'nțeles și câţi=va studenţi, foarte 
puţini la număr care să protesteze contra unei a~ 
semenea procedări, ne voind să primească nota de 
trecere fără să fie examinaţi. 

Unii, de sigur au protestat că nu se mulțumesc 
cu nota minimă ce o acordase dl. Stere, susținând 
că ei «ştiu carte», şi prin urmare merită o notă 
mai mare. Alţii din convingere că ar fi ruşinos 
lucru ca să primească o notă de trecere fără a fi 
examinați. 


www.dacoromanica.ro 


196 


Şi unora şi altora, DI. Stere lera satisfăcut do- 
rința : ia examinat fără nici un pic de răzbunare, 
ca şi cum nu s'ar fi petrecut absolut nimic între 
profesorul Stere candidat şi studenţii alegători cari 
luptau fățiș contra sa. 

Această întâmplare pune în evidență destul de 
clar, agitația ce era atunci în toaie spiritele, şi mai 
cu seamă, urmările demagogiei cu care fusese hră- 
nită masa electorală fără osebire de clasă, 


Starea actuală a politicei ieşene 


După războiul pentru întregirea neamului, starea 
spiritelor ddvine din ce în ce mai aprinsă, dând 
loc la noi manifestări de o exuberanţă într'adevăr 
îngrijitoare, 

Vechile partide de guvernământ sufăr schimbări 
enorme in existența lor, 

Partidul conservator, cu toate nuanțele lui, dis- 
pare, rămânând în picioare singur partidul naționale 
liberal, unitar şi disciplinat, cum a fost întotdeauna. 

Pe ruinile bătrânului partid conservator s'au ri 
dicat mai multe grupări politice, formate din câţiva 
transfugi liberali precum şi din rămășițele vechilor 
conservatori, 


ə ü 
& 


Se mai adaugă apoi și încercarea ce au făcuteo 
şi o fac şi astăzi câteva spirite bolnăvicioase dea 
introduce un nou curent, acel al comunismului, 


www.dacoromanica.ro 


197 


Din fericire pentru țara noastră acest curent nu 
prinde, căci românul din firea lui nu este și n'a fost 
nici odată revoluţionar, decât atunci când irau fost 
prea mult încălcate drepturile, speculat fiind de o 
clasă domnitoare care nu urmărea altă ceva decât 
să se susțină din munca poporului celui mult de 
la ţară. 

Comunismul susținut numai și numai de străinii 
de neamul şi legea noastră, nu are sorți de izbândă, 

Cu toate că presa zisă «independentă» încearcă 
să susțină acest curent prin pana câtorva indivizi, 
din cari unii certaţi cu justiţia, alţii simpli agenți 
plătiți ai comuniştilor din Rusia, nu pot să con- 
vingă pe nimeni decât numai pe acele spirite cu 
totul străine de neamul și legea noastră şi cari sunt 
duşmanii noştri. 

Poporul român, o repet, nu se influențează de 
loc de propaganda ce o fac comuniştii și toți acei 
cari caută să-l inducă în eroare. 

În laşi s'au încercat acum câţiva ani să se fn- 
troducă acest curent bolnăvicios, dar n'a reușit, 

Populaţia muncitoare dela oraș, deși pentru mo” 
ment părea că e influențată de acest curent, a 
reacționat, însă, imediat ce a văzut că acei cari 
se găseau în fruntea mişcării, propagă idei anarhice. 
Mulţi din muncitori erau de bună credință, mulţi 
credeau că Íi se vor schimba soarta în una mai 
Þună, dar când au văzut că aceşti propagandişti sunt 


www.dacoromanica.ro 


198 


nişte simpli șarlatani, dușmani neimpăcaţi ai ţării, 
salariaţii inamicilor noștri de peste hotare, și în 
deosebi ai bolcevismului rusesc, pentru a pro» 
voca perturbare în spirite, atunci muncitorimea ‘ro~ 
mânească conștientă, a părăsit pe aceşti îndrumători 
spre anarhie, iar autorităţile în drept au luat mă» 
suri în consecinţă. 

Presa, insă, acea bine'nţeles pusă în slujba străi= 
nilor, a inceput să protesteze că se atacă libertatea 
individuală, căutând să susţie că orice propagandă 
trebue permisă. Și astăzi chiar, în unele ziare, se 
face apologia bolcevismului de către nişte impro» 
vizaţi ziarişti, cari cred că atăcând tot ce avem 
mai sfânt în ţara noastră, vor reuși să-și ajungă 
scopul lor criminal. Acești indivizi se cred în drept 
să ponegrească în chipul cel mai scandalos pe marii 
conducători ai neamului nostru, 

În rubrici cărora le dă diferite denumiri, sub 
pretext că expun «păreri personale» asupra tuturor 
chestiunilor şi întâmplărilor zilnice, nu se sfiesc 
absolut de loc să arunce cele mai grosolane insulte 
asupra stării noastre sociale, asupra tuturor bărba= 
ților politici cari au guvernat, guvernează sau vor 
guverna mâine această țară. 

Obrăznicia acestor indivizi întrece orice margine. 

Vezi câte un tip din aceștia, cari până mai ieri 
mătura cine știe ce prăvălioară de prin mahala, 
erijându»se de odată în «intelectual», dând sfa- 


www.dacoromanica.ro 


199 


turi tuturor şi susținând cu o îndărătnicie maladivă, 
pe toţi criminalii şi borfaşii pe cari autorităţile îi 
prind chiar asupra faptului. 

Pentru asemenea specimene de gazetari «inde= 
pendenţi», acești criminali şi borfași ordinari sunt 
victimile Siguranţei statului ! 

Dacă vrea cineva să se convingă de adevărul 
celor relatate de noi, n'are decât să citească anu» 
mite rubrici fie din unele ziare din laşi fie din Bu- 
curești, și va vedea imediat cu câtă neruşinare 
susțin anarhia pe care vor să o întroducă în po” 
pulațiunea românească. 

E trist că autorităţile în drept nu dau destulă 
atenţie pentru a se pune capăt acestor improvizaţi 
«intelectuali», care sunt o ruşine și o nenorocire 
pentru presă, prin spionajul ce-l fac în favoarea 
dușmanilor țării, cât şi prin atitudinea revoltătoare 
faţă de legile ce ne guvernează. 

Acești pretinşi ziariști pentru a putea să aducă 
cât mai uşor la indeplinire programul anarhic, caută 
să se apropie cât mai mult pe lângă bărbaţii po” 
litici mai cu vază, cărora încearcă să le sugereze 
unele idei așa zise mai democratice, mai umani= 
tariste, pe când în realitate ei nu caută decât să-i 
inducă în eroare, 

Vedem asemenea specimene de gazetari tntronați 
în redacţiile ziarelor partidelor politice, în rubricile 
cărora strecoară de multe ori, cu fineţă, nu-i vorbă, 


www.dacoromanica.ro 


200 


articole cari în loc să susțină programul partidului 
Cărula=i aparţine ziarul, provoacă o nedumerire 
între cetitori. Totuşi, ei sunt toleraţi, ba chiar sus 
ținuți de corifeii politici căci aceştia nu dau aten% 
țiune de loc celor ce se strecoară zilnic prin ziare, 
în dauna însăși a partidului căruia aparţin. 

Mai mult încă, nu de puţine ori zişii gazetari, 
scriu așa fel articolele, încât sunt o armă admi- 
rabilă pentru adversari. Lucrul acesta se observă 
foarte adesea în coloanele ziarelor de partide, dar 
nu i se dă nici o atenţie de cei în drept, 

Atât ştiu de bine să se insinueze secta aceasta 
de gazetari pe lângă marii politiciani, încât aceștia, 
par'că înadins caută să şi-i apropie cât mai mult 
şi discută cu dânşii chestiuni politice intime, tn- 
credințându-le multe secrete ce interesează în de 
aproape partidul, 

Această toleranță din partea politicianilor 1şi are 
o explicaţie, prin aceea că dânșii caută să se fo- 
losească de orice mijloc pentru a lovi în adversari 
şi chiar în unii din propriul lor partid pentru ași 
satisface un simplu capriciu, sau o ambiţiune pere 
sonală,. 

De aceea nu e de mirare când vedem politiciani 
de frunte, miniştri chiar, care se înconjoară de a» 
semenea gazetari, unii din ei redactori Ía ziarele 
adversare sau aşa zise independente». Fruntașul 
politician strecoară prin intermediul prietenului său 


www.dacoromanica.ro 


201 


gazetar, diferite notiți contra cutărui sau cutărui 
amic de partid, ducându-se chiar, de multe ori, 
campanii înverşunate. 

Asemenea mijloc pentru aşi satisface o ambi- 
țiune personală, are întotdeauna urmări foarte ne- 
plăcute cari se resfrâng asupra partidului. 

De aici încep a lua naştere aşa zisele bisericuţi 
în sânul organizaţiei. 

Vedem bunăoară, într'un partid mare, de guver= 
nământ, cum membrii sunt împărţiţi, fiecare fruntaş, 
avându-și partizanii sei, şi formând o grupare prin 
care caută să prepondereze asupra celorlalți fruntași 
din acelaș partid. 

Acești fruntași ta loc să se intereseze în de-a- 
proape de presa partidului lor, o neglijează cu de- 
săvârşire, lăsândeo pe mâna tuturor analfabeţilor 
şi şantajiştilor, care-şi fac, înainte de toate, un mijloc 
de speculă, profitând de toleranța ce le=o acordă 
aceia cari au de drept răspunderea ziarului. 

Nu e nevoe să cităm exemple. Lumea le cu- 
noaşte şi le detestă, dar nu protestează. 

Politicianii noştri de astăzi, cu foarte mici ex“ 
cepțiuni, se interesează în primul rând de situația 
lor personală ca să şi-o facă cât mai comodă, să 
profite cât mai mult şi abia în al doilea rând au 
în vedere interesele partidului. 

Foarte mulţi din corifeii politici, întreţin în sânul 


www.dacoromanica.ro 


202 
IRENE. (= NEI 
chiar a| partidului din care fac parte, o atmosferă 
foarte îngrijitoare pentru însăşi existența partidului. 

Acesţ fapt nu poate decât să aducă dăunare 
organizaţiei politice ceeace se observă de ajtfe] 
aproape zilnic, 

După cele spuse mai sus, se vede destul de 
clar că o organizaţie politică, oricât ar fi ea de 
puternică şi populară prin tradiţie, nu va putea: 
rezista multă vreme dacă conducătorii ei nu vor 
[ua măsurile cuvenite de a se pune capăţ unej 
atare stări de |ucruri, adică de a [ăsa la o parte 
animozităţile dintre ei, de a da atenţiune adevăra= 
telor interese ale partidului, pentru a putea rezista 
dușmanilor şi adversarilor cari nu aşteaptă decât 
să-į vadă cât mai repede distruși, 

Pilde avem în trecutul jstoriei noastre politice, 
când partide vechi, cu adânci tradiţii, partide care 
au jucat un rof preponderent în ţară, au dispărut 
numai din cauza neințelegerilor membrilor lor, carj 
puseseră interesele personale, ~ devenind astfel sclavii 
unor ambiţiuni deșarte, — mai pre sus de interesele 
vitaje ale organizației [or politice şi ale țării chiar. 

Asemenea lucruri se petrec şi astăzi, din neno- 
rocire, în unele organizaţiuni politice. Vedem pună 
oară pe cutare fruntaș din cutare partid, străduin= 
du-se să strângă în jurul său cât mai mulți devo- 
taţi personali, pentru ca să parvie mai ușor și să-și 
întemeeze astfel o preponderență față de alți fruntași 


www.dacoromanica.ro 


203 


ai aceluiași partid. Și tot așa fac şi ceilalți fruntaşi, 
încât se ajunge să vedem un partid politic, în sânul 
căruia nu se mai găseşte acea unitate de vederi, 
acea disciplină şi acelaș avânt, pentru întărirea 
prestigiului partidului. 

Din o asemenea atitudine nu poate rezulta de 
cât un pericol cu atât mai dăunător, cu cât și 
fruntașii sunt mai robiți ambiţiunilor lor pătimaşe.. 
Acest fapt se observă de o bucată de vreme, mai 
cu seamă dela războiu încoace, 

Deși democratismul pare a fi cuprins întreaga 
manifestare politică, deși în toate ocaziile fruntașii. 
şi nefruntaşii politici spumegă cântând osanale po- 
porului, deşi se vorbeşte mereu numai despre bine» 
facerile democraţiei, totuşi, nu e decât o simplă 
farsă, totul reducându-se, în realitate, la satisfacerea 
intereselor personale, 


Politicianul de azi 


Nu rare ori întâlneşti pe demagogul şiret, pe 
adevăratul şarlatan, și cu toate acestea să pozeze 
în faţa lumei ca o personalitate distinsă, să ocupe 
situaţii pe care neam de neamul lui nu le-a visat, 
şi în acelaş timp să sfideze cu o obrăznicie ne 
mai pomenită pe omul cinstit, muncitor, care caută 
să-și facă datoria în toată conștiința. 

Uitaţi-vă de pildă la DI. X mare politician, tm- 
brăcat după ultimul jurnal de modă, cu aier sfi= 
dător, făcând pe urmașul unor oase sfinte, când 


www.dacoromanica.ro 


204 


obârșia lui e într'o căsuță dărăpănată din cine ştie 
ce fund de mahala, când părinţii lui, Dumnezeu 
știe cum s'au chinuit muncind ca vai de dânșii, 
pentru a'şi creşte odrasla şi asi da învățătură ca 
să ajungă om în lume. Şi acest Dn. X azi pere 
sonaj însemnat, jucând rol de frunte în politică, ca 
primă recunoștință față de aceia cari irau dat viaţa, 
crescut şi învăţat, Íe întoarce spatele, lăsândusi în 
mizerie, ori dacă le aruncă din când în când câte 
ceva, Îi este ruşine să deie ochii cu ei, dânșii nişte 
bieţi bătrâni săraci, pe când e! «boierul» ce se lä- 
făește în venituri mai mult sau mai puţin cinstite, 
te priveşte de sus, sfidător, caşi cum s'ar fi coborât 
` cu hârzobul din cer. Dar DI. X mai e şi... demo- 
crat, şi încă ce democrat! Intotdeauna îţi vorbeşte 
cu multă aprindere că a fost, încă de pe băncile 
şcoalei, socialist convins, că «a luptat pentru drep= 
turile încălcate ale celor mulţi şi obijduiţi», că tn 
sfârşit şa sacrificat anii cei mai frumoşi din viață 
căutând să facă poporul fericit. 

Cu toate acestea n'a fost nici odată socialist. 
Ca student se zice că a fost chiar agent la Sigue 
ranță, ba, nu de puţine ori a dat şi dă dovezi de 
un reacționarism vădit, Aceasta nu-l tmpiedecă a 
trâmbița că e democrat și luptă pentru democraţie, 
că iubeşte poporul dela țară şi pe muncitorul. dela 
oraş, —pe cari dealtfel ti speculează în chip revol= 
tător când ti cad în mână, — căci DI. X e și avocat, 


www.dacoromanica.ro 


205 


şi'n această calitate își dă aiere de mare jurisconsult,. 
căutând să imiteze,— la exterior bine'nţeles, — pe 
vestiţii avocaţi. Nu de puţine ori tÍ auzi zicând; 
«Noi avocaţii cei mari, Eu nu-mi bat capul cu 
toate fleacurile de procese, nu pledez decât în. 
procese mari și numai în faţa instanțelor superioare ; 
dacă uneori mă cobor la judecătorie, o fac pentru 
ca să nu se spună că nu vreau să ajut şi să mă 
interesez de cei săraci, căci eu, trebue să ştii, sunt 
democrat, socialist chiar și astăzi», 

Dealtfel marele avocat foarte rar dacă apare la 
tribunal sau la curte, şi atunci nimeni nu-Í întrece 
în aierele cari şi le dă de savant jurist şi pledaat, 
deși nu deschide gura, lăsând pe alți colegi să 
susțină procesul, dânsul mulțumindu=se să aziste 
numai, 

Trece apoi de om corect, şi aceasta o spune el 
însuşi în orice moment. «Eu suntom cinstit, nu=mi 
place să râvnesc la bunul altuia. Am dat probe 
intotdeauna când am ocupat demnități. Nimeni nu 
poate să mă arăte cu degetul». 

Da, e om cinstit dar aceasta nuel impiedecă să 
iee procese şi încă gras plătite, contra instituţiilor 
în fruntea cărora fusese mai înainte. Nuel împiedică 
iarăşi să se folosească de orice venit cari isar 
cădea în mână, în orice împrejurări şi sub orice 
formă, numai atâta ca să nu dee prilej codului. 


www.dacoromanica.ro 


206 


penal să se amestece, Și cine poate spune că DI. 
X nu e om cinstit! E om prevăzător! 

li place să aibă o bibliotecă frumoasă, sculptată 
cu multă artă, dar de umplut o umple cu cărți de 
Drept şi cu codurile în vigoare. Am zis că în 
bibliotecă D-1 X are cărți de Drept. Da, aşa e, 
are mai întâi operile complecte ale marelui nostru 
jurist Dim. Alexandresco, căci se zice că i-a fost 
profesor, apoi codurile Hamangiu, câteva reviste 
juridice ce apar în capitală, precum şi rezumatele 
cursurilor universitare, după care a pregătit şi trecut 
examenele Ía facultate. Apoi foarte multe romane 
în fascicole, romane senzaţionale ; asemenea şi multe 
alte volume de literatură mediocră, română şi fran- 
ceză, cu toate că franțuzeşte nu obișnueşte să dis- 
cute cu nimeni, pentru simplul motiv, că i-ar veni 
greu să caute cuvintele în dicționar și mai apoi 
s'ar face şi de râs, şi iarăși, să umble cu dicțio» 
narul în buzunar! 

Dealttel ştie, la anumite ocazii, să îndruge câteva 
fraze scurte, pe care le plasează și cu rost şi 
fără rost, | 

Pe stradă când merge, ţine în mână totdeauna 
ziare îranţuzești, nemţeşti şi chiar englezeşti; zia= 
telor româneşti nu le dă nici o atențiune, pentru 
că, spune dânsul, «noi românii nu avem o presă 
care să merite a fi cetită de oameni culti». 

Așteaptă ca toată lumea să=l salute şi dacă se 


www.dacoromanica.ro 


207 


întâmplă ca cineva să-l oprească în drum, caută 
să se eschiveze cât mai repede, căci el «omul zilei» 
«deputat și avocatori doctor sau inginer sau ori ce 
ar fi, nu poate să-şi piardă vremea cu toţi acei 
cari” plictisesc, 

li place și pretinde chiarsă i să zică «Cucoane,,. 
ică, — căci numele lui, ca diminutiv se termină în ică», 
unii ar zice că=| chiamă lon, alţii Vasile ori Con- 
Stantin , indiferent cum tÍ chiamă, principalul e ca 
să i se spună «Coane... ică», 

Mai are pretenţia că poate scrie şi la gazetă, 
da, scrie uneori, când e rugat, şi trebue să fie 
mult rugat pentru ca să se hotărască a da un ar- 
ticol, pe careel iscălește, şi dă ordin la adminis- 
trația ziarului ca să se tragă un număr mai mare 
de exemplare,—că nu trebue de uitat că DI. X 
este unul din fruntașii partidului căruia ti aparţine 
şi deci poate avea ori când gazeta la dispoziţie, 
pe care de altfel o şi reprezintă ca unul din con” 
ducători. Articolul apărut, Conu... ică, umblă cel 
puţin o săptămână cu ziarul în mână, și cu câţi se 
întâlnește, fie la palatul justiției, fie pe stradă sau 
la berărie, nu uită să le atragă atenţia asupra are 
ticolului pe care la scris în gazeta partidului. După 
DI. X, numai ziarul în care scrie dânsul din când 
în când, merită să fie cetit, și mai ales atunci 
numai, când publică articolul de fond pe care-l 
iscălește cu litere mai mașcate pentru ca să se 
poată atrage atenţia cetitorului, 


www.dacoromanica.ro 


208 


E veșnic aferat, veşnic plictisit, veșnic gata de 
a plasa o mojicie, pentru că DI. X nu poaţe suferi 
să stee de vorbă cu cori=cine». 

Intotdeauna își dă aiere de protector, Nu admite 
sub nici un cuvânt să fie contrazis. Tot ce spune 
el, trebue să se execute. Vai de cei mai naivi cari 
au nevoe de dânsul; îi umilește şi face așa fel 
ca altă dată să nu-l mai «plictisească». Dealtfel 
vrea să=şi dee aierul că ar voi să te îndatorească. 

Ştie foarte bine să-și facă afacerile și sub masca 
omului cinstit, nu se dă în lături să comită o ne- 
dreptate, să săvârşească chiar o nelegiuire, numai 
săsi iasă lui, bine treburile, 

Fanfaron fară pereche. Dacă se întâmplă să fie 
la o masă cu cineva, în berărie sau cafenea, ori 
la vre=un chef, atunci dânsul se arată darnic plă= 
tind cea mai mare parte din consumaţie, dacă nu 
chiar toată, căutând par'că să sfideze pe toți ceilalți. 

Am spus că DÍ, X se îmbracă totdeauna după 
ultima modă. Căsi stă bine sau nu imbracămintea, 
lui puţin ii pasă, totul e că-i îmbrăcat la modă. 
Dealtfel se îmbracă bine, ştofa hainelor e din cele 
mai fine , cravata deasemenea, ca şi pălăria şi ghetele, 

Cineva îl întreabă într'o zi câta dat pe cravată, 
—o cravată care atrăgea atenţia, — dânsul răspunde 
c'un aier foarte natural; «opt sute de lei», 

-- E prea scumpă Coane,..ică, 

— De loc, e prea ieftină față de fineţa ei, eu. 


www.dacoromanica.ro 


209 


nu port crăvăţi mai ieftine decât 609 lei. Nu-mi 
place să fiu alături de toți parveniţii. 

Şi aceste zicând, îşi aranjează acul din cravată 
uitându-se într'o oglindă de buzunar. 

Când e pe stradă, se oprește foarte des pe la 
ferestrele prăvăliilor, nu doară ca să privească măr- 
furile din galantare, ci ca să-și vadă faţa în ree 
flectarea geamului, acolo unde se întâmplă ca să 
se găsească o oglindă cum e la «Frații Pogor» din 
piața Ulnirei sau la «Smirnov» de pe Lăpușneanu, 
Conu...ică se opreşte mai mult, ca şi cum ar căuta 
să citească reclama de pe oglindă, pe când în rear 
litate se privește ca să-şi admire mutras=i simandi= 
coasă, pe care o crede irezistibilă în faţa sexului 
frumos, E și bărbat frumos, Mustăcioara lui blondă, 
şi o mică bărbuță aranjată admirabil, îl fac să-și 
atragă privirile cucoanelor și a domnişoarelor, mai 
cu seamă când își ia poză de irezistibil, arune 
când și câte=o privire seducătoare, 

E serios întotdeauna şi față cu ori=cine. Pentru 
această seriozitate pe care caută să şi-o imprime 
cu orice preţ, se studiază în fiecare zi câte un 
ceas două în oglindă, aşa că, a ajuns astăzi la 
maximul seriozităţii artificiale. 


> 
e o 


Am mai spus că Conu...ică e fruntaș între po~r 
liticiani și ca atare, când partidul e la putere, ef 


14 


www.dacoromanica.ro 


210 


îşi are locul bine determinat, având să-şi aleagă 
demnitatea pe care i-o reclamă interesele, De o- 
biceiu îşi alege o demnitate care să-i poată renta 
un venit cât mai mare, fie direct, fie chiar şi in- 
direct, dar căutând totdeauna, după cum s'a zis 
mai înainte, să apară ca un om perfect cinstit, 

De obiceiu se alege deputat sau senator, primar 
ori prefect, căci nimeni din partid nu-i contestă 
drepturile.. de vechime şi de statornic clubist. 

Să zicem că e deputat. În atare calitate, Conu 
„mică, pare şi mai grav când îl întâlneşti: mai 
nu te lasă ca să-i vorbeşti, să-ți spui păsurile, tu, 
biet cetățean alegător... Conu...ică e maiaferat, îţi 
spune îndată ca să nu-l plictiseşti, căci e prea o= 
cupat din cale=afară, încât nu-şi mai vede capul 
de atâtea treburi ce are, Acasă dacă-i vin alegă= 
torii cu diferite nevoi, nusi primește, ori dacă-i 
primește, atunci ti expediază cât mai repede, dân- 
dueși aiere de omul cel mai ocupat şi mai aferat. 
Primeşte, însă, cu o deosebită mulțumire clienții 
Care au nevoe de serviciile sale de avocat, și mai 
ales când aceştia ti dau şi onorarul ce i se cuvine 
unei asemenea persoane sus puse, bine'nţeles ono- 
rarii respectabile. Pentru aceștia are totdeauna vreme. 

In cameră vrea să treacă drept un caracter in- 
dependent, criticând, când pe un ministru, când pe 
altul, dar numai în surdină şi față de adversari, 
cu care caută să stee totdeauna «bine». Cere de 


www.dacoromanica.ro 


211 


multe ori cuvântul în diferite chestiuni la ordinea 
zilei, dar renunţă imediat ce preşedintele i-l acordă. 

Aceasta nu-l împiedică să anunţe prin ziare că 
D-sa, adecă Conu...ică va lua cuvântul în cutare 
chestiune arzătoare la ordinea zilei, când va face 
nişte revelaţiuni de cea mai mare importanţă, care 
vor stârni o adevarată furtună în sânul opoziţiei 
şi chiar a guvernului. 

Ziua anunţării acestei revelaţiuni sosește. Conu... 
ică e absent de la Cameră. Președintele primește 
atunci o telegramă extra urgentă prin care depu= 
tatul Conu...ică se scuză că nu poate fi față la 
ședință pentru a lua cuvântul, cauza e: «grav 
Bolnav». 

Aceasta se întâmplă ori de câte ori anunţă o 
interpelare la care renunță apoi pur și simplu, ori 
se scuză telegrafic că nu poate veni ca să=și facă 
datoria de reprezentant al națiunei. 

Dar Conu...ică, înainte de toate, e bărbat politic, 
şi încă politician cu multă trecere, nu pe lângă 
alegători, — pe cari de altfel ti tratează de sus, — 
nici pe lângă corifeii cei mari din capitala țării, în 
fața cărora nu îndrăzneşte să spună o vorbă, ci 
trecerea sa cea mare se mărginește pe lângă comi- 
tetul executiv al clubului din care face parte. În 
comitet, dânsul, are o îndrăzneală ne mai pomenită. 
Vrea cu ori ce chip să se arăte intransigent în 
toate chestiunile, voind ca părerea sa să predomine 


www.dacoromanica.ro 


212 


asupra tuturor, Aierul ce şi- iea de fruntaş între 
fruntașii clubului, îl fac ridicol, căci în realitate nu 
posedă nici o calitate care să-l poată determina ca 
să se bucure de prestigiul ce=l râvneşte. Cu toate 
acestea, prin șiretenia lui, — care mai degrabă se 
poate numi obrăznicie, — prin aroganţa ce și-o ma» 
nifestă în tot de=auna, a parvenit să se impună și 
să brutalizeze prin îndrăzneală pe mulți din membri 
partidului, pe cari=i consideră ca pe niște simple 
instrumente pentru a profita de pe urma lor, 

De altfel, cu tot tupeul seu scandalos, cu toată 
aroganţa, e de-o lașitate proverbială, Imediat ce se 
simte puţin încolţit, când cineva nu voiește să-l eie 
în serios și-i dă pe față impotența intelectuală și 
ripostează așa cum se cuvine la mojicia lui cio= 
coiască, Dl..„ică îndată se schimbă şi unde mai 
înainte te privea din înălțime, acuma devine cel 
mai blând și nu ştie cum să te îmbuneze. 

Asemenea camelionizare te surprinde în primul 
moment, dar nu e de mirare, 

Tipuri de acestea se întâlnesc în toate părțile, 
parvin să ocupe chiar situaţii înalte, să treacă în 
ochii multora ca cine știe ce personalități marcante, 
pe când dacă-i scuturi puţin, nu sunt în realitate 
de cât niște patente nulităţi cari nu lasă pe urma 
lor în multe cazuri, de cât doar o avere mai mult 
sau mai puţin câștigată cu muncă cinstită, 


www.dacoromanica.ro 


213 


Schiţând acest portret, nu avem în vedere o a~ 
numită persoană, pe DI. X sau Y. In tipul aratat 
de noi, am căutat să punem înaintea cetitorilor de 
astăzi şi mai cu seamă a celor cari vor veni după 
noi, figura caracteristică a parvenitului politic din 
«zilele noastre, concentrând în el, calităţile ce se 
cer pentru a putea să parvii şi să te menţii în 
societatea de astăzi, calităţi în opunere cu acelia 
cari fac patrimoniul omului serios şi cinstit, a o= 
mului cult şi înzestrat cu bun simț. 

Dacă vre unul din prieteni sau din cunoscuţi se 
va simţi jignit prin rândurile de mai sus, nu va 
putea de cât să ne convingă că am putut carace 
teriza până la un oare care punct personalitatea, 
scoțându=le în evidență, pe cât nesa fost în 
putință, însuşirile şi aptitudinile unor indivizi de 
asemenea natură ce se numără din nenorocire între 
conducătorii de azi. 

N'am avut în vedere, după cum spun mai sus, 
un individ din cutare ori cutare partid politic, A- 
semenea indivizi sunt una din caracteristicele tuturor 
partidelor, căci ei se găsesc pretutindeni, în toate 
organizațiunile politice, mai cu seamă astăzi, când 
parvenitismul a ajuns o adevarată dogmă, după 
cari numai, pot să ajungă ceva, 


www.dacoromanica.ro 


214 


€ nt 

Astăzi, situaţia politică la laşi se reduce la o 
aprigă frământare în sânul partidelor. 

Fiecare din ele se încearcă să-şi facă mai mulți 
partizani pentru ca să poată predomina. 

Noile şi tinerile partide politice cari au luat 
ființă după războiu, încearcă să ocupe locul de 
frunte, căutând, mai cu seamă să înfrângă tăria 
și popularitatea vechiului partid de guvernământ, 
naţionaleliberal. 

Partidul Poporului, în fruntea căruia se găsește 
generalul Alexandru Averescu, nu e un partid care 
să aibă la bază un program bine stabilit, serios și 
care program să fie reclamat de vremurile noui și 
de împrejurări. E un partid izvorât din o nevoie 
momentană, atunci, când după războiu, bătrânul 
partid conservator se distrusese din cauza vecinicilor 
neînţelegeri din sânul seu. 

Nici partidul Poporului nu prezintă, pentru timpul 
de față o garanţie că ar putea să devină un par» 
tid puternic în viitor, care să fie o rezervă pentru 
vremuri grele, un partid care să înlocuiască cu 
vrednicie și autoritate, pe singurul azi partid de 
guvernământ, naţional-liberal. 

Partidul Poporului, așa cum se prezintă, e mai 
mult o grupare personală cu veleități de guvernare 
serioasă, a bravului ostaș DÍ, general Averescu. 

Până “n prezent, însă, viitorul acestui partid nu 


www.dacoromanica.ro 


215 


apare de loc fericit. Poate, — ceea ce ar fi mult de 
dorit, va deveni cu vremea,--dacă se va conforma 
unor oare care atitudini reclamate de adevaratele 
interese ale ţării, — o organizaţie politică care să 
precumpănească atotputernicia partidului naţional= 
liberal. 

Ceea ce însă, îngrijorează, e faptul că în par= 
tidul Poporului nu se găseşte nimeni, — ori cât s'ar 
incerca cineva să dezmintă, — care să eie succesiunea 
generalului. Nu zicem că în această grupare nu s'ar 
găsi elemente, unele admirabile, cari fac cinste 
partidului, dar un succesor al generalului Averescu, 
un succesor care să întrunească toate calităţile ce 
se cer unui conducător de organizaţie politică, nu 
se vede până acum. Că se găsesc unii fruntaşi ai 
acestui partid cari se cred în drept de a lua, la 
un moment dat, conducerea, nu se îndoiește nimeni. 
Omul, însă, adevarat, care să facă față unei sie 
tuațiuni de așa natură,-e greu, foarte greu de 
precizat, mai cu seamă că nu se vede nimeni 
care să se bucure de autoritatea indiscutabilă a 
D-lui general Averescu. 

Totuşi, nu se ştie dacă nu seva ivi şi acest om. 

Ar ti de dorit şi ar fi și o fericire pentru țară. 


In lași partidul Poporului nu formează o grupare 
concentrată în jurul unui șef a cărui autoritate să 
fie indiscutabilă. Netnţelegeri de ordin personal 


www.dacoromanica.ro 


216 


pare a frământa această grupare, încă de când ş'a 
luat ființă. 

Cauza nu e greu de gicit, Nu se află o unitate 
de vederi, nu se află disciplină, şi mai presus de 
ori ce,—o spunem aceasta cu riscul de a fi aspru 
dezminţiţi de cei interesaţi în cauză, — lipsește pro= 
gramul în numele căruia să se fi grupat temeinic 
organizația partidului poporului. Adevărul e acesta 
şi dezminţirea ce ni s'ar da e de prisos, de oare 
ce ori cine, dacă voiește numai, vede lucrurile în 
realitatea lor netăgăduită. 

În asemenea situaţie se găseşte partidul Poporului 
în alcătuirea lui, incă de la început, 

Netnţelegeri serioase în organizația averescană 
din laşi ca şi în cea de la Centru, a făcut pe unii 
din membri fruntaşi chiar, să se resvrătească şi la 
un moment dat să părăsească organizațiunea, in- 
scriindu=se în celelalte partide, şi în deosebi în 
partidul Naţional-Liberal. 

Acest fapt, dovedește până la evidenţă, pe dero 
parte lipsa unui program iar pe de altă parte ca 
o consecinţă, indisciplina care se manifestă de altfel 
în ori ce ocaziune, 

Totuși organizaţia averescană din lași, îşi păs= 
trează până la un punct dat, oare care aparenţă 
de afinitate In club, ca o condescendenţă față de 
înalta personalitate a D-lui Constantin Meisner, 


www.dacoromanica.ro 


217 


unul din puţinii bătrâni ce au mai ramas din fru- 
moasa pleiadă de odineoară a politicianilor de rasă, 

Ori cât s'ar părea că nu am fi destul de obiec= 
tivi faţă de unele grupări politice, noi ne simţim 
nevinovați, de sigur că fără voia noastră sântem 
nevoiţi să accentuăm mai tare, une ori, asupra 
diferitelor chestiuni, asupra cărora trebue poate, 
să fim, nu indulgenți, ci mai cu sânge rece. E o 
greșală, pe care, fără “ndoială, nu o putem evita, 
ori cât am încerca, de oare ce firea omenească are 
atâtea și atâtea aspecte peste care nu putem fi 
stăpâni cu desevârşire, 


Dar să urmăm firul mai departe şi să vedem 
cum se prezintă noua grupare naţional-țărănistă, a 
cărei ființă se datorește împrejurărilor isvorite de 
pe urma războiului. 

Am aratat în volumul întâi, cum a luat naştere 
această organizaţie politică, care, în laşi, se pre» 
zintă, ori ce s'ar spune, intro aoreolă destul de 
simpatică pentru mulți din aceia cari nu ş'au perdut 
încă încrederea în idealismul visător de altă dată, 
O parte din vechii conservatori, după ce istoricul 
lor partid s'a dizolvat, rămănând fără nici o 
orientare, s'au alipit pe lângă partidul liberal, 
alţii pe lângă cel al Poporului, iar cei mai mulți 
au fuzionat cu naţionalii din jurul D-lui Maniu, 
formând astfel partidul naţional-țărănist, la cari s'a 


www.dacoromanica.ro 


218 


alăturat şi DI. Ç. Stere impreună cu puţinii săi 
prieteni personali. 

La lași partidul naţional-ţărănist se bucură de 
oare care simpatie şi chiar popularitate, Aceasta se 
datorește, în primul rând, influenţei pe care a a- 
vut=o pe vremuri asupra masei cetăţenilor, idealismul 
celor câţiva din foștii generoşi în frunte cu DI. 
Stere, precum și a popularității de care se bucu- 
rau bătrânii conservatori, 

Dar această fuziune formată din cele trei nuanţe 
atât de deosebite între ele, ori cât sar părea că 
alcătuește un tot cu desevârșire închegat, nu se 
poate admite de oare ce prea sânt opuse între ele, 
în ceea ce privește concepţia despre programul de 
guvernământ, fiind în contrazicere unii cu alții, de 
şi în aparență par cu totul înțeleşi asupra tuturor 
punctelor. 

Nu se poate admite sub nici un chip, bunăoară, 
ca un democrat cum sânt aceia cari se găsesc 
astăzi în partidul naţional=țărănist să fi renunțat cu 
totul la idealul său de odineoară, precum iar nu 
se poate admite ca un pur conservator de ieri să 
fi renunţat și el la crezul său reacționar de altă 
dată, 

Din acest punct de vedere, ori cât s'ar strădănui 
acest partid să apară ca o organizaţie politică o- 
mogenă, este imposibil, mai cu seamă, avându-se 
în vedere intransigența ardelenilor în fruntea cărora 


www.dacoromanica.ro 


219 
se găseşte DÍ. Iuliu Maniu, precum şi îndârjirea 
țărăniştilor conduşi de D-nii C. Stere şi Mihalache, 
ca şi nepăsarea vechilor conservatori reprezentaţi 
până mai dăunezi de regretatul Mihail Gh. Can- 
tacuzino. 

Astfel cum se prezintă partidul naţional-țărănist, 
vine foarte greu de crezut că ar putea să aibă în 
viitor o situaţiune care să-l îndrituească a reven- 
dica în serios conducerea țării, ca un partid netă- 
găduit de guvernământ. 

Poate că se vor petrece oare care schimbări şi 
atunci de sigur că viitorul ti va surâde glorios. 
Și ar fi de dorit pentru binele și liniştea țării. 

Nu ne îndoim că vom fi, de sigur, desminţiţi 
arătând această situaţiune în care se găseşte astăzi 
partidul naţional=țărănist. Faptul însă este exact și 
ori ce dezminţire ni s'ar da se va lovi de realitatea 
faptelor cari vor fi, fără 'ndoială, recunoscute mai 
târziu sau mai curând de chiar aceia care formează 
actualminte organizaţia politicei despre care vorbim. 

La laşi, elementul zis democrat din partidul 
național-țărănist, pare a prepondera asupra tuturor 
celorlalte nuanţe cari alcătuesc această organizațiune 
politică, 

Cu toată aparenţa ce o dă, în prezent, conso” 
lidarea ca să zicem așa, a tuturor membrilor care 
formează partidul de sub șefia D-lor Maniu şi Mi- 
halache, neînțelegerile de şi se aud în surdină, sânt 


www.dacoromanica.ro 


220 


destul de accentuate și nu se știe dacă mâine, poi- 
mâine nu vor izbucni pe față. E şi firesc ca să 
se întâmple așa față de cum se petrec lucrurile în 
netăgăduita lor realitate. 

Totuși, campania înverşunată ce o duce acest 
partid pentru a veni c'un ceas mai curând la cârma 
țării, ca să=și poată valorifica astfel dreptul de a 
fi partid de guvernământ, nu are în fond nici o 
înrâurire cu sorţi de izbândă, 

De sigur tactica ce o duce această organizație 
politică, nu poate de cât să temporizeze tot mai 
mult la cârma statului, partidul naţionaleliberal. 

De altfel cele petrecute până n prezent dovedesc 
spusele noastre. 

N'am făcut de cât să arătăm realitatea faptelor 
şi alt nimic, 

Trebuie însă de recunoscut, că în ce priveşte 
propaganda ce o face acest partid, mai ales în 
sânul populaţiunei de la ţară — vorbesc bine'nţeles 
de judeţul Iaşi, — e din cele mai intense, şi trebue 
iarăşi de recunoscut că în multe părți succesul e 
de necontestat. 

Partidul naţional-țărănist are o admirabilă orga- 
nizare în judeţul Iaşi, întreținând mereu relaţiunile 
cu populaţia rurală. 

Nu-i mai puţin adevarat că în această privință, 
național-țărăniştii au un adversar puternic în na 
ţionali-liberali şi viceversa. 


www.dacoromanica.ro 


221 


Cât despre partidul poporului, acesta a perdut 
enorm din influența ce o avea odineoară asupra 
masei rurale, unde numele D-lui general Averescu 
ajunsese de=o popularitafe, cum poate nimeni n'a 
avuteo. Aceasta s'a petrecut imediat după războiu 
şi faptul e destul de explicabil, după cum astăzi 
se explică foarte ușor impopularitatea partidului 
poporului, la ţară, 


In rezumat situaţia politică astăzi, în judeţul lași 
se mărginește la lupta îndârjită ce se duce de către 
partidul naţionalețărănist contra partidului naţional 
liberal. 

În această luptă, până'n prezent par a fi biruitori 
liberalii, mai cu seamă că se găsesc la cârma țării. 

Cât privește situaţia partidului poporului, e din 
cele mai puţin fericite, 

Nu vrem să intrăm mai în amănunţimi în ches= 
tiunea situaţiei în care se prezintă astăzi partidele 
politice, pentru că am fi acuzaţi că nu sântem destul 
de imparţiali fiindcă şi până acuma am fost acuzaţi, 
cu toate că ne-am forțat pe cât a fost posibil, să 
scăpăm de ori ce influență din afară. Dacă am 
reușit sau nu, cetitorul cu desăvârşire imparţial se 
va pronunţa el singur, dar mai cu seamă cetitorul 
căruiasi va cădea în mână această carte într'un. 
viitor mai mult sau mai puţin îndepartat. 

In tot desa una s'au petrecut multe în sânul 


www.dacoromanica.ro 


222 


partidelor politice; aceleaşi frământări și lupte se 
petrec şi acuma, cu toate că fie care organizație 
politică în parte, dezminte categoric că s'ar pe- 
trece aşa ceva, 

Ori cât am părea că nu sântem imparţiali, vom 
spune, repetând încă odată: astăzi singurul partid 
în care prevederea, răspunderea și disciplina formează 
baza de existenţă, este partidul naţionaleliberal, E 
singura organizaţie politică care are un program 
hotărât, în numele şi pentru realizarea căruia, a 
dat în trecut şi 'dă şi acum lupta, din care a ieşit 
tot de-a una victorioasă. Conştiinţa curată nu ne 
poate acuza de parţialitate, 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA Vl-a 


Cultura și arta la lași 


în Secolul al XX =lea 


Un mare eveniment cultural: 
„Viaţa Românească“ 


De la dispariţia «Contemporanului» D-lui loan 
Nădejde și a lui Vasile Gh. Morţun, şi strămutarea 
la Bucureşti a «Convorbirilor Literare», Iaşul s'a 
putut mândri, pentru puţină vreme, cu «Archiva», 
revista Societăţii literare şi ştiinţifice, apărută, cum 
am aratat în volumul l-iu, din iniţiativa câtorva 
profesori universitari şi secondari, în fruntea cărora 
se găseau atunci marii noștri învațaţi, Grigore Coe 
bălcescu şi Al. D. Xenopol. 

Am vorbit fa timp despre importanţa acestei re 
viste și marele rol ce l'a avut, precum și golul 
umplut de ea în urma dispariţiei «Contemporanului» 
şi a strămutării «Convorbirilor Literare» din Capi- 
tala Moldovei», 


www.dacoromanica.ro 


224 


De şi «Archiva» dăinuește şi astăzi, având o 
vrâstă destul de înaintată, de peste 35 de ani, totuşi 
nu mai are importanța din primii ani ai apariţiei, 
nici n'a lăsat urmă adâncă care să imprime o epocă 
cu adevărat culturală, ca cele două reviste amine 
tite mai sus, 

In «Archiva» nu s'a manifestat nici un talent 
puternic, căci toți cari colaborau Ía ea, pe vremurile, 
să zicem așa, cele bune, cei mai mulți de şi erau 
figuri mari în cultura românească ca Xenopol, Co» 
bâlcescu sau Neculai Beldiceanu bătrânul, n'au 
fost de cât vechii colaboratori ai «Convorbirilor» 
şi «Contemporanului». Talente puternice cari să 
se fi ivit în coloanele <Archivei» şi cari prin urmare 
să fi aparținut numai acestei reviste, n'au fost. 

Că se găsesc în paginile bătrânei «Archive» 
lucruri de seamă, cum sânt numeroasele studii ise 
torice ale lui Al. D. Xenopol, e de necontestat, 
dar Xenopol ca şi Cobâlcescu şi Neculai Beldi» 
ceanu tatăl, aveau deja reputaţia bine stabilită, 
când a apărut «Archiva», 

Ori cât s'ar fi micşorat importanța culturală a 
Iaşilor prin plecarea la București a «Convorbirilor 
Literare» precum şi a multor personalități remar” 
cabile, totuşi, e de netăgăduit că o mişcare inte» 
lectuală s'a menţinut în Capitala Moldovei, cu greu, 
întradevăr, dar s'a menţinut cu cinste. 

Prin 1900 şi până pe la 1907 aveau loc regulat 


www.dacoromanica.ro 


223 


şedinţele «<Archivei», la cari luau parte foarte mulți 
intelectuali, în fruntea cărora se găsea vecinicul 
nedespărțit de ori ce mişcare culturală din Iași, 
marele istoric Alexandru D. Xenopol. 

Aceste ședinţi, cum am mai spus, reaminteau 
pentru cei mai bătrâni, vestitele ședinţi ale «Con= 
vorbirelor Literare» de pe vremuri. 

Al. D. Xenopol și bătrânul etnograf Th. Th. 
Burada erau sufletul acestor neuitate ședinți în 
care se citeau diferite lucrări literare şi ştiinţifice 
de către scriitori reputați, precum şi de tineri, unii 
cu mai mult ori mai puţin talent. 

Erau timpuri frumoase pentru noi tinerii de 
atunci, seri de neuitat, mai cu seamă când Xenopol 
cu ştiinţa lui vastă, Grigore Buţureanu, harnicul 
istoric şi archiolog, bătrânul şi simoaticul Th. Th. 
Burada cu cercetările lui etnografice și mai ales 
neuitatul Petru V. Grigoriu — Budușcă, cu marţiala 
lui atitudine şi cu sclipiri de=o inteligență uimitoare, 
fermecau sufletele noastre când ceteau din operile 
lor, 

Cu câtă timiditate câte unul din cei tineri se 
ridica de [a locul seu, vroind parcă să ceară iertare 
de îndrăzneala sa pentru a da cetire vre unei po- 
iezii, nuvelete sau schiţe literare, 

Și cu câtă dragoste iarăși, bătrânul Al. D., Xe- 
nopol care presida şedinţele «Archivei», nu numai 
că îngăduia ca tânărul să-şi citească bucata, dar 

15 


www.dacoromanica.ro 


226 


Il încuraja mereu, tăcându=l astfel să-și piardă sfii- 
ciunea şi să devină mai îndrăzneţ, păstrânduesși, 
însă, modestia ce se cuvinea, 

Astfel dar ştia acest mare învaţat al Iaşilor să 
încurajeze tinerimea, căutând să o îndrume prin 
sfaturi bune şi folositoare, pe o cale sănătoasă. 

Aceste ședinţi, însă, din nenorocire, începură de 
la o vreme să se rărească. Nu mai erau frequen- 
tate ca altădată, până ce încetară cu totul, 

S'au mai încercat apoi, sub preșidenţia lui Th.. 
Th. Burada să se revie, dar toate străduințele au 
fost zadarnice. Nu se mai îintruneau de cât foarte 
puţini și încă din aceia cari nu mai însemnau a= 
proape nimic, pe terenul cultural. 

Astăzi de și mai apare «Archiva», nu prezintă 
însă nici o importanță din punct de vedere a unei 
propagande culturale. Ā ajuns mai mult o revistă 
personală condusă de eminentul profesor de sla= 
vistică a Universităţii noastre, DI. Hie Bărbulescu, 
care publică interesante studii de slavistică, ce nu 
pot interesa de cât un foarte restrâns număr, de 
specialişti mai cu seamă. 

Ori cât ar fi perdut bătrâna revistă ieșană, « Ar- 
hiva» din popularitatea și importanța ei de odine- 
oară, totuși, are deosebitul merit că se publică în 
paginile ei studii de însemnătatea celora ca a D-lui 
Ilie Bărbulescu, studii de specialitate, bine'nțeles, 


www.dacoromanica.ro 


227 


dar care contribuie, netăgăduit, la rădicarea pres- 
tigiului cultural din Capitala Moldovei. 


Dim. D. AnghelşiG. V. Botez-Gordon 


Lăsăm la o parte mulţimea de reviste literare 
apărute la lași în decursul anilor 1900 până ’n 
prezent, exceptând bine “nţeles, în primul rând, azi 
matura revistă «Viața Românească», a cărei apariţie 
în 1906 Martie, a stârnit o adevarata revoluţie pe 
terenul cultural, nu numai în laşi, dar în toată 
țara, 

Inainte, însă ca să vorbim despre această emi- 
nentă revistă, vom aminti, pe cât ne vor ajuta 
puterile și aducerea aminte despre unele personali- 
tăţi a căror valoare culturală e mai presus de ori 
ce îndoială. 

Sunt multe figuri frumoase în laşii noştri cari 
au făcut şi unii mai fac încă, fala acestui oropsit 
oraş cu o adâncă tradiţie literară şi ştiinţifică. 

E de ajuns, credem, să amintim numele unui 
Mihai Cogălniceanu, V. Alexandri, B. P. Hajdeu, 
M. Eminescu, Matei Milo, Vasile Conta, lon Crean- 
gă, N. Gane sau Al. Lambrior, pentru ași face 
cineva idee despre ce a însemnat Capitala Mol- 
dovei, pe timpul când trăiau aceste admirabile spi- 
rite superioare cu care întregul neam românesc de 
pretutindeni se va mândri în totde-auna. 

Trecând dar peste această perioadă, ne vom 
interesa de personalităţile acelea cari, de şi nu sânt 


www.dacoromanica.ro 


228 


la înălțimea celor citați mai sus, dar au contribuit 
şi contribue la gloria neamului nostru, în largă 
măsură, putând spune că fără dânșii, terenul nostru 
cultural s'ar fi resimțit adânc, 

În literatură, avem câteva nume de tineri cari 
au lăsat pagini frumoase, şi cari ar fi putut proe 
duce, de bunăseamă opere de mare valoare dacă 
moartea nu i-ar fi secerat așa de curând, 

Un Spiru Prasin, despre a cărui activitate ne-am 
ocupat, Gh. V. Botez-Gordon şi Dimitrie D. Ane 
ghel, fii ai Iaşilor, s'au stâns din viață la vârsta 
când talentul lor începuse să pășească spre apogeul 
maturității. 

Gh. V. Gordon (Botez) o figură blajină a cărui 
ochi înotau într'o duioşie dulce şi melancolică, a 
lăsat pe urma lui multe versuri originale precum 
şi traduceri. Ef se deosebește prin o formă impe» 
cabilă, prin o limbă curată şi simţire adâncă. Gordon 
a fost un foarte harnic şi cinstit versificator pentru 
care poezia era înainte de toate, Poeziei g'a în“ 
chinat el cu evlavia unui pustnic, cele mai fru- 
moase clipe din scurta lui trecere pe pământ. 

Volumul său de versuri «Petale» poate servi de 
exemplu tinerilor poeţi de astăzi, ca adevărată 
poezie, iar traducerile-i în versuri, între care se 
remarcă în primul rând «Samariteanca», piesa lui 
Ed. Rostand, poate fi socotită între cele mai bune 
şi mai corecte traduceri în limba românească. 


www.dacoromanica.ro 


229 


De-o modestie fără seamăn, Gordon n'a căutat 
nici odată să parvie prin reclamă, cum și“o fac 
astăzi atâtea tipuri fără talent, dar dotați cu o doză 
de îndrăzneală care întrece orice margini. Retras 
mai mult, rar îl vedeai apărând în mijlocul prieti= 
nilor. A fost unul din colaboratorii simpatici a 
multor reviste şi ziare. 

Moartea lui timpurie a lăsat un mare gol în lie 
teratură. 

Nu se poate trece cu vederea pe gingașul poet 
Dimitrie D. Anghel, ieşan de origină, și care în lașii 
lui drag şa început cariera literară, publicândueși 
primele versuri în «Contemporanul» D-lui lon 
Nădejde şi V. G. Morţun. Plecat de tânăr din 
capitala Moldovei, Anghel a cutrierat Europa sta= 
bilindu-se apoi pentru mai mult timp la Paris, tne 
tovărăşit de poetul Şt. O. Iosif. Împreună cu acesta 
a scris admirabilele două volume de versuri «Ca» 
leidoscopul lui A. Mirea», precum și comedia 
«Cometa» a cărui spirit e de=o mare subtilitate, 
apoi «Legenda Funigeilor», o poemă dramatică 
plină de poezie. 

Asemenea tot în colaborare cu St. O, Iosif a scris 
și un volum de schiţe în proză <Cireșul lui Lu= 
cullus». 

Anghel a scris mult şi bine, atât în versuri cât 
și în proză care e de-o gingăşie aproape femeească. 


www.dacoromanica.ro 


230 


A tradus admirabil un mare număr de poezii din 
limba franceză şi italiană, 

Moartea Î-a surprins, din nenorocire, tocmai când 
era în maturitatea talentului. 

Câtă comoară literară n'a dus cu el în mormânt 
acest distins fiu al Iaşului, şi cât a perdut litera= 
tura românească prin tragica curmare a firului vieții 
lui Anghel! 

Amintim despre aceşti doi tineri poeţi cari s'au 
distins prin lucrările lor conştiincioase, pline de 
simţire şi din a căror multe pagini pot figura cu 
cinste în literatura românească. 


` 
e Eta 


Despre ceilalți literați ieşeni din acest răstimp 
am vorbit la vreme, aşa că acuma nu ne vom o- 
cupa decât de mișcarea culturală ce s'a produs în 
laşi dela 1900 până'n prezent, 

Această mișcare are o importanță deosebită pentru 
orașul nostru, căci ea n'a fost numai o mișcare pur 
culturală. Spiritul naţionalismului cuprinsese tine» 
rimea universitară care ajutată de mulți dintre pro~ 
fesori începu o aprigă şi sănătoasă propagandă 
culturală-naţionalistă, nu numai în oraş, dar mai 
cu seamă la ţară. 

Despre această frumoasă şi binefăcătoare mişcare 
studențească și carea imprimat o admirabilă epocă, 
— scurtă din nefericire ~in istoria Iaşilor, am vorbit 


www.dacoromanica.ro 


231 


pe larg la capitolul «Studenţimea universitară» din 
ac>st volum. 

Vom căuta acum să amintim de câţieva profe- 
sori universitari şi secundari, cari în dragostea lor 
pentru neamul românesc g'au dat tot obolul pentru 
ridicarea nivelului cultural, 


Mulțumită avântului studenţimei universitare pen- 
tru răspândirea în masele româneşti a unui națioe 
nalism sănătos, mulţi dintre profesori se hotărâră să 
țină un ciclu de conferinţi în Aula Universităţii, 
a căror subiecte să intereseze în gradul cel mai 
mare populaţiunea, îndrumând'o spre o muncă rae 
țională în conformitate cu interesele noastre na” 
ţionale. 

Ciclul conferințelor a fost inaugurat de marele 
istoric Al. D. Xenopol sub preşidenţia căruia s'au 
ţinut toate celelalte, 


Profesorul Al. Popovici 


Intre aceste interesante prelegeri, amintim în pri 
mul rînd pe aceea a eminentului profesor de bo» 
tanică dela facultatea de Ştiinţi a Universității ie~ 
sene, d, Alexandru Popovici. 

D-sa este una din podoabele universității noastre. 
Vechiu și distins dascăl, d. Popovici în lunga și 
îmbelșugata sa carieră ştiinţifică de aproape patru 
zeci de ani, a dat dovadă netăgăduită de un foarte 


www.dacoromanica.ro 


232 


conştiincios cercetător pe terenul botanic, având 
la activul seu o sumă de lucrări de mare valoare 
ştiinţifică. Modestia, însă, — care în cele mai multe 
cazuri e o calitate o oamenilor distinși, —f'a făcut 
să steie, aproape în umbră, admirat numai întrun 
cerc restrins de specialiști, dar ale cărui lucrări 
sunt în destul de cunoscute şi de savanții străini. 

Domnul Al. Popovici, e un ieşan de baştină, 
care a făcut studii universitare strălucite în Ger- 
mania, 

Intors în ţară, eminentele fui însușiri îl fac să tie 
numit mai întâiu suplinitor la universitatea din 
București, iar după vre=o câţi=va ani se strămută 
la Universitatea ieșană, ca profesor definitiv la ca- 
tedra de botanică, în locul delui Mihai Vlădescu, 
care trece la București, 

În numeroasele lucrări ştiinţifice ale mult apre- 
ciatului profesor d. Al. Popovici, putem cita ur- 
mătoarele, unele scrise în limba franceză, altele în 
germană sau românește. 

Ca lucrări de anatomie vegetală în limba ger- 
mană putem număra, 

1. Ueber struktur und Enwickelung eigenartiger 
W andverdickungen, Bonn a/Rh, 1893, 

2. Lucrări de fiziologie vegetală: Der Einfluss 
der Vegetationsbedingungen, Leipzig 1990. 

lar ca lucrări de bontanică sistematică : 


www.dacoromanica.ro 


233 


1. Une famille de Phanerogammes qui n'est par 
encore citée dans la flore Roumaine 1901. 

2, Contribution à la flore cryptogamique de la 
Roumanie, laşi 1902. 

3, Idem à l'étude de la flore mycologique du 
mont Ceahlău, Bucureşti 1903, 

4, Idem à la flore mycologique de la Roumanie 
1902, 

5. Idem à la flore de plantes vaisculaires de la 
Roumanie 1908. 

0. Idem à la flore mycologique de la Roumanie 
1910, 

7. Idem 1903. 

8, Idem à la flore de la Dobrogea 1910. 

9, Quelques mots sur la végétation d'une tour- 
bisèr de la Roumanie 1911. 

10. Contribution à la flore mycologique de la 
Roumanie 1903, 

Pe lângă aceste importante lucrări cari îl pun 
pe profesorul de botanică, DI, Al. Popovici, în 
rândul celor mai distinși învăţaţi români, s'ar mai 
putea cita și încă o sumă de lucrări, cum sunt 
cursurile ce le predă la facultate ca: Anatomia 
vegetală, cursul de Cryptogamie: Talofitele şi 
Briofitele , cursul de Fanerogame : Gimnospermele 
şi Angiospermele, precum și câte un curs de Ana” 
tomie vegetală ediţia I-a şi altul de Criptogamie 
ediţia I-a, 


www.dacoromanica.ro 


234 


În afară de cele citate mai sus, activitatea cul- 
turală şi ştiinţifică a D-lui Al. Popovici, se mani- 
festă şi prin o serie întreagă de publicatiuni de 
popularizare precum şi prin conferinţi ţinute la 
Universitate. 

Intre conferințele dela Universitate trebue men= 
ţionată, în primul rând aceea despre «Despădurirea 
României», din ciclul conferinţelor de sub preșidenţia 
istoricului Xenopol, şi cari toate au apărut într'un 
volum sub titlul; «Din nevoile Poporului Român», 

Competinţa cu care profesorul Al. Popovici tra- 
tează subiectele sale, fie în lucrări de pură ştiinţă, 
fie în conferinţi, — dovedesc în de ajuns spiritul său 
superior," cultura sa vastă şi sistematică în dome- 
niul în care se produce, precum şi dragostea ce 
o are pentru răspândirea cât mai mult a nume- 
roaselor sale cunoştinţi și munca continuă ce o 
depune, pentru a fi cât mai folositor, 

In forul Universităţii ieşene, Dl. profesor Al. 
Popovici ocupă un loc de frunte, deşi modestia 
cesi caracterizează întreaga sa lire îl face să steie 
mai mult retras, fără să caute a=şi face reclamă, 
fără să caute a se impune, cum fac atâția parve- 
niţi, dotați numai cu îndrăzneală și lipsiţi de orice 
talent şi cultură serioasă, 


Unul care a lucrat pe tărâmul cultural şi chiar 
ştiinţific, în mod real, aducând servicii destul de 


www.dacoromanica.ro 


235 


însemnate, e desigur şi regretatul profesor Grigore 
C. Buțureanu, a cărui activitate ş'a manifestateo 
în cursul a vre=o trei decenii, ca dascal de Istorie 
şi ca scriitor, lăsând pe urma sa o serie de lucrări, 
unele didactice, altele de arheologie din care și 
făcuse o specialitate a îndeletnicirilor sale. 

Foarte harnic, foarte corect în manifestările sale 
intelectuale, Grigorie C, Buţureanu era într'o veşnică 
activitate, 

Ca profesor de istorie la cursul secundar, a 
lasat amintiri din cele mai adânci. EI este autorul 
unei cărți didactice de Istorie Universală cari mulţi 
ani a fost hrana intelectuală a tinerimei din şcolile 
secundare. 

A mai publicat apoi numeroase studii şi cerce= 
tări arhiologice a căror valoare științifică e mult 
apreciată în cercul specialiștilor, mai cu seamă că 
Grigore C. Buţureanu adunase şi o frumoasă co= 
lecţie de diferite obiecte vechi şi monede găsite 
cu ocazia săpăturilor ce le făcuse în anumite lo- 
calităţi. 

Opera acestui profesor secundar, dacă se ţine 
seamă de împrejurările grele în care a fost nevoit 
să muncească, neavând totdeauna Ía indămână mij- 
loace materiale care să-l ajute în cercetările sale 
archiologice, este destul de importantă, mai cu 
seamă că Grigore C, Buţureanu, din propria fui 
inițiativă, îmbrăţișase cu deosebită râvnă munca 


www.dacoromanica.ro 


236 
grea şi obositoare a cercetărilor archiologice, atât 
de puţin întreprinse pe acele vremuri de puţinii 
noştri specialişti. 

In ciclul conferințelor despre care vorbim, acelea 
ale lui Grigore C. Buţureanu care a avut ca subiect 
chestiunea «Cum stăm la sate», se disting în pri~ 
mul rând prin aprofundarea chestiunei ţărăneşti, pe 
care a desvoltat=o în chip magistral, dând dovadă 
mai mult de marele interes ce-l punea regretatul 
om al şcoalei, pentru ridicarea morală şi econo- 
mică a păturei rurale. 

Activitatea lui Grigore C. Buţureanu, atât ca 
profesor cât şi ca om de ştiinţă a fost din cele 
mai rodnice. 

Tot în acest ciclu de conferinți, putem cita pe 
acelea d-lor Gh. Ghibănescu, despre a cărui acti- 
vitate ne-am ocupat altă dată și dr. Ştefan Posa 
o personalitate distinsă în lumea medicală ieşană, 

Doctorul Posa e un vechiu şi mult apreciat me~ 
dic a cărui activitate pe acest tărâm e din cele 
mai intense, d=sa este unul din medicii cari fac 
cinste Iaşilor şi corpului medical. 

E singurul poate care a mai rămas în viaţă din 
marele cenaclu al vestiţilor. doctori de altădată, 
cum au fost regretaţii deri Negel, C. Botez, Russ, 
Lambrior, Scully şi atâţia alţii a căror faimă era 
cunoscută în toată țara. 

Dorul Ştefan Posa, ca medic a fost şi este încă, 


www.dacoromanica.ro 


237 


o ilustrație, desa posedând în mare grad calități 
care fac pe cineva superior şi întradevăr dânsul 
nu şa desmințit această calitate nici o clipă în 
lunga și frumoasa sa carieră medicală şi de pro- 
fesor, căci d-sa a fost profesor suplinitor la facul- 
tatea de Medicină, şi profeșor definitiv de Anato= 
mie Artistică la școala de Belle Arte. 

În mişcarea culturală a Iaşilor, bătrânul dr. 
Possa, are o parte importantă, activitatea sa fiind 
de-o rodnicie care a lăsat urme ce nu se pot 
şterge. 

La Şcoala de Belle Arte, unde a predat Ana- 
tomia Artistică, până la ieșirea la pensie acum 
vre=o doi-trei ani, d-rul Ștefan Posa, s'a remarcat 
ca unul din cei mai distinși și conștiincioşi profee 
sori pe care ira avut vre=odată această şcoală, 

Nimeni până la el, n'a făcut cursurile de Ana- 
tomie Artistică cu mai multă competență, conştiin= 
ciozitate şi tragere de inimă. Acest curs a fost 
publicat întrun volum, care a avut un mare suce 
ces, fiind pe cât ştiu, singura carte serioasă pe 
acest tărâm. 

Un merit deosebit revine de-rului Posa, prin fap- 
tul că d=sa a făcut o aprigă propagandă pentru 
clădirea în lași a unei Case a Artelor. Ajunsese 
aproape de aşi realiza acest frumos ideal, dar tm- 
prejurări independente de voinţa sa, din cauza iz- 
bucnirei rezboiului pentru întregirea neamului, l'a 


www.dacoromanica.ro 


238 


oprit în loc, așa că astăzi, ar veni foarte greu să 
se continue pentru înfăptuirea acestei Case a Ar- 
telor cheltuelile fiind acum prea enorme. 

Cine va fi oare acela care să=l poată înlocui pe 
profesorul dr. Posa în activitatea lui atât de se- 
rioasă, atât ca medic cât şi ca propagator al cule 
turei ? 


„Viața Rominească“ 


Dacă «Convorbirile Literare» şi « Contempo= 
ranul> au marcat în lași o epocă în care s'au 
manifestat cele mai mari talente ale neamului ro- 
mânesc, dacă această epocă glorioasă înseamnă 
apogeul la care a ajuns literatura noastră, cu Emi- 
nescu, Alexandri, Creangă, Maiorescu, Lambrior, 
Caragiale, I. Gherea, N. Gane, Vlăhuţă, Duiliu 
Zamfirescu, P, Cerna, N. Beldiceanu, Delavrancea, 
Coşbuc şi atâţia alţii, apoi nu mai puţin adevărat 
e, că astăzi, în afară de Dl. M. Sadoveanu în 
proză și Mihai Coureanu în poezie, nu vedem alte 
talente superioare care să fese pagini ce nu se vor 
șterge nici odată din literatura românească, 

După o perioadă de activitate atât de bogată 
ca aceea a «Convorbirilor Literare» şi a «Con» 
temporanului», a urmat apoi mulți ani o altă pe- 
rioadă, activă, nu-i vorbă, în ce priveşte produc» 
tivitatea dar redusă la mediocritatea talentului, 

Încercări, de altfel foarte lăudabile ale unora, 


www.dacoromanica.ro 


239 


mai mult ori mai puţin chemaţi pentru a întreține 
mișcarea culturală, au dat lașilor o aparenţă destul 
de favorabilă, în care vechea tradiţie de «oraşul 
culturei», s'a putut menţine, 

În această perioadă de după «Convorbiri Lite+ 
rare» și «Contemporanul», nu s'a produs nici un 
curent puternic care să fi cuprins mișcarea noastră 
culturală. Se iveau pe ici pe colo câte un talent 
mai apreciabil, dar nu s'a ajuns la înălțimea unui 
Eminescu, Alexandri, Creangă etc. din perioada 
fericită despre care am amintit mai sus. 

Un început, însă, cu oaricari sorți de izbândă 
pare să fi fost apariția «Evenimentului literar», la 
care colaborară mai mulţi tineri ce-şi făcuseră 
educaţia culturală Ja școala socialistă a D-lui Ion 
Nădejde, V. Gh. Morţun și Ion Gherea-Dobro= 
geanu. 

Despre acest inceput ce imprima un nou curent, 
s'a vorbit în volumul tntti. 

Adevăratul factor care a dat o nouă îndrumare 
mişcării noastre culturale e fără îndoială DI. C. 
Stere împreună cu o pleiadă de tineri generoşi cari 
au pus bazele marei reviste «Viața Rominească», 

În jurul acestei reviste s'austrâns câteva talente 
serioase, dornice de o nouă îndrumare, provocând 
un nou curent, acel al Poporanismului. 

În Martie 1905, un cenaclu format din mai mulţi 
tineri cu oarecare reputaţie bine stabilită pe terenul 


www.dacoromanica.ro 


240 
intelectual, în fruntea cărora se găsește DIL C. 
Stere, fac să apară, pentru întâia oară dela «Con= 
temporanul> şi «Convorbiri», o revistă literară 
ştiinţifică, care se deosebește cu totul de cele a” 
părute până atunci, atât în ce priveşte mărimea ei, 
cât şi ca conținut, 

Astfel ia naştere «Viaţa Rominească», sub di= 
recțiunea D-lui C. Stere şi P. Bujor, având de 
colaboratori pe toți marii scriitori în viață atunci, 
între cari se pot număra Al. Vlăhuţă, Delavrancea, 
Nicu Gane, Coşbuc, Caragiale, Gheorghe din Mol- 
dova, D=nii Brătescu Voineşti, Goga şi mulţi alții 
încă, a căror nume erau destul de cunoscute, 

Între cei mai tineri, însă, se disting, în primul 
rând D-nul Mihai Sadoveanu, cel mai productiv şi 
mai puternic talent alliteraturei româneşti de astăzi, 
în proză, și Mihai Codreanu fermecătorul sonetist,. 
ambii ocupând locul întâi în proză şi poezie între 
scriitorii acum în viaţă. 

Totuşi şi DI. M. Sadoveanu şi Mihai Codreanu 
aveau un trecut literar mai mult ori mai puţin a= 
preciabil, dar treceau, în orice caz, între tinerii cu 
talent cei mai distinși, aşa că nu se poate susţine 
că aceste două mari figuri ale actualei literaturi 
româneşti, să fie produsul revistei «Viața Romi- 
nească», 

Asemenea, acela care ocupă astăzi cu o deose= 
bită cinste, locul marilor critici Maiorescu şi Gherea, 


www.dacoromanica.ro 


241 


DI, G. Ibrăileanu, este indestul de cunoscut ca 
critic în momentul apariţiei «Vieții Romineşti», 

Cu toate aceste «Viața Rominească», dacă n'are 
până astăzi un mare scriitor cari să se fi produs 
sub auspiciile ei, cum au fost un Eminescu, 
Creangă, Caragiale, Vlăhuţă etc., la «Convorbiri 
Literare» sau Gherea la «Contemporanul», totuşi 
marea revistă ieșană a imprimat un nou curentîn 
literatură, acel al poporanismului, 

Din acest punct de vedere «Viața Rominească» 
are un merit incontestabil, care se resfrânge în 
primul rând asupra d-lui C, Stere iniţiatorul noului 
curent, 

În introducerea care precedează primul număr al 
< Vieţii Romineşti>, din Martie 1906, se spune între 
altele și următoarele care justifică în deajuns cu~ 
rentul poporanist ; 

<Clasele de sus stau în aer, fără atingere cu 
poporul de jos, care, în ţara noastră, el singur 
este o clasă pozitivă şi a păstrat mai curat sufle= 
tul românesc, Între clasele de sus și popor este o 
prapastie adâncă, care, la noi, desparte aproape 
două nafții. Clasele de sus se ating numai de cul- 
tura apuseană, de care poporul nu se atinge, şi pe 
care, din lipsă de contact cu poporul românesc, 
clasele de sus nu o asimilează, ceea ce e tot una 
a spune că o caricaturizează. Lipsa contactului cu 
poporul românesc ne face ca, în loc să absorbim 

16 


www.dacoromanica.ro 


242 


cultura străină, să ne absoarbă ea pe noi, să ne 
asimileze ea pe noi»... 

lar mai departe, cităm textual; «O cultură „na~ 
ţională“”, de un caracter specific nu se va naşte 
de cât atunci când masele mari populare, adevărat 
româneşti, vor lua parte şi la formarea şi la apre- 
ciarea valorilor culturale — limbă literară, literatură, 
forme de viaţă etc., —şi acest lucru nu se va în- 
tâmpla de cât atunci când, prin cultură, viață po- 
litică mai largă și ridicare economică, țărănimea 
va căpăta în stat valoarea socială proporţională cu 
valoarea sa numerică, economică, morală şi naţio» 
nală, când vom fi un popor, când toate clasele 
sociale vor fi ale aceluiași popor, când trecerea 
dela vârful la baza piramidei sociale se va face 
pe nesimţite. 

Atunci luând parte la viaţa culturală tot popo= 
rul românesc, adevăratul popor românesc vom pu= 
tea avea o cultură națională, dind în armonia cul- 
turii europene răsunetul sufletului nostru. 

Cultura, viaţa politică şi ridicarea economică a 
țărănimii, fiind mijlocul pentru a ajunge la o cul- 
tură adevărat naţională şi de valoare europeană, 
această revistă, lucrând pe câmpul seupropriu, va 
avea în acelaș timp, toată simpatia pentru aceia, 
care luptă pe orice cale, pentru ridicarea cultu- 
rală, politică şi economică a țărănimii şi accentuând 
asupra scopului — cultura naţională — va lupta, pe 


www.dacoromanica.ro 


243 


«cât se poate în cadrul unei reviste literare şi ştiine 
ţifice, şi ea, pentru realizarea mijloacelor cătră a= 
cest scop. 

Şi dacă este nevoe să dăm idealului nostru cul 
tural, naţional şi democratic, un nume cuprinzător, 
numele său este : Poporanismul, 

Dar «Viaţa Romtnească» cu tot avântul cu care 
începuse să apară la început, după câţi-va ani, 
mai ales dela războiu încoace, când şi d. Stere a 
părăsit corducerea revistei, dânsa, nu se mai dise 
tinge decât prin aceiași câțiva colaboratori vechi, 
nuoii colaboratori fiind tineri a căror talent începe 
să se dezvolte, 

Uhn scriitor de mare talent și care este numai al 
« Vieţii Rominești», a fost regretatul Calistrat Hogaș 
care abia la bătrâneţe, indemnat de cei din cercul 
revistei ieşene, se hotări să scrie, dând două vo- 
lume de impresii; «Amintiri dintr'o călătorie» şi 
«In munții Neamțului». 

Hogaș a iubit natura, spune eminentul profesor 
DI. Mihai Carp în volumul său «Limba Română» 
și a înțeles=o ca nimeni altul, surprinzândus=i toate 
tainile şi făcând-o să trăiască, maiestoasă şi eternă, 
în pagini de o rară putere de realizare: furtuni şi 
ploi, răsărituri și apusuri de soare, nopţi cu lună, 
ori după amieze înflăcărate, tainice adâncuri de 
păduri, — toate variatele aspecte ale ei sunt zugră~ 
vite cu o neîntrecută putere de viziune». 


www.dacoromanica.ro 


244 


Un alt talent, deşi tânăr, dar c'un mare viitor, 
care şa început cariera literară şi luptă cu băre 
băţie, la «Viaţa Rominească» este dl. Jonel Teo- 
doreanu, autorul romanului «La Medeleni», care 
are un succes din cele mai frumoase. 

Ziua de mâine va hotări desigur ca Dl. Ionel 
Teodoreanu să ocupe o pagină de reală valoare 
în literatura română. 

Inteligență, cultură, putere de muncă şi fin gust 
literar, DI, Ionel Teodoreanu le posedă cu prisos 
sință, şi atunci viitorul nu poate decât să=l satis- 
facă consacrânduzl între scriitorii aleşi. 


Am spus mai sus, că până'n prezent «Viața Ro~ 
minească» nu are încă scriitorul care să imprime 
o figură măreaţă în galeria iluştrilor scriitori roe 
mâni, cum sunt Eminescu, Creangă etc. la «Con= 
vorbiri Literare». Am mai spus iarăşi, — ceeace ar 
fi contrazicere poate, —că Hogaş este scriitorul de 
mare talent care s'a produs pentru prima oară,— 
deși la o vârstă înaintată,—în coloanele «Vieţii 
Românești». Totuși contrazicere nu există în rea- 
litate, de oarece Hogaș, nici într'un caz nu se 
poate compara cu Creangă, Eminescu sau oricare 
altul din aceia care formează clasicii noştri. Dacă 
ar fi produs din tinereţe și ar fi continuat să scrie 
mereu, desigur că Hogaș ar fi devenit, cu adevărat, 
unul din prozatorii noștri clasici. E, cu toate aceste 


www.dacoromanica.ro 


245 


un scriitor care avea multe calități şi ar fi devenit 
un fruntaș între fruntaşi, dacă, după cum spun, 
S'ar fi găsit cine să-l îndemne să scrie de timpuriu, 


După retragerea D-lui Stere 


Retragerea D-lui Stere dela «Viața Rominească», 
n'a adus nici o schimbare în ceeace priveşte pro- 
gramul după care se condusese până atunci, Re- 
vista urmează înainte, sub conducerea d-lui profesor 
G, Ibrăileanu, având în jurul său un cenaclu re- 
strâns format din câţiva colaboratori vechi, şi mai 
mulți tineri cari se manifestă destul de activ, 

Intre vechii colaboratori, menţionăm în primul 
rând pe marele învăţat, filologul Al, Philippide, 
cea mai măreaţă figură a filologiei noastre moderne, 
Despre d-sa ne-am ocupat altă dată și dacă ar fi 
să mai spunem ceva, n'am putea face decât să ne 
repetăm. 

Intre colaboratorii tineri de odinioară, dar cari 
azi sunt maturi, amintim în primul rând pe DI, 
Octav Botez, unul din cei mai harnici şi mai con= 
ştiincioşi critici, care din zi în zi câştigă tot mai 
mult teren, impunându-se ca o reală valoare în 
ceeace priveşte critica, 

Ultimul său studiu asupra lui «Alexandru D, 
Xenopol», îl consacră, fără'ndoială între primii noştri 
Cugetători critici,- 

Asemenea și tânărul profesor universitar Dl. M. 


www.dacoromanica.ro 


246 


Ralea prin studiile și cercetările sale filosofice se 
luptă voinicește impunândusse din zi în zi tot 
mai mult în fruntea revistei « Viaţa Românească», 
devenind astfel cugetătorul pătrunzător pe care 
viitorul nu poate decât să-l aşeze în rândul celor 
aleși, 

In poezie, între cei tineri din jurul excelentei res 
viste ieșene, se remarcă DI, Demostene Botez, un 
talent viguros a cărui activitate literară se desfă= 
şoară intens şi tot mai calitativ, impunânduese astfel 
în fruntea generaţiei din care face parte. 

Humorul adevărat, lipsit însă cu desăvârşire de 
banalitatea flecăreţilor caresşi zic scriitori humorişti, 
e reprezentat prin, DÍ. G, Topârceanu, finul şi apre” 
ciatul literat, a cărui scrieri, ocupă cu cinste un 
loc în rafturile unde se găsesc operele celor mai 
distinși scriitori de astăzi, 

Ceeace se remarcă, în primul rând, pe lângă 
neîntrecutul său humor, e forma impecabilă în care 
DI. Topârceanu îşi cizelează versurile, Desa a ob- 
ţinut marele premiu naţional ca şi Mihai Codreanu 
și DI, M. Sadoveanu, 

Între cei mai tineri dintre tinerii colaboratori ai 
« Vieţii Româneşti», menţionăm pe DI. Gh. Bărgăuanu 
care în volumul de versuri «Pământ și Soare», as 
părut în cursul acestui an, se relevă prin o pue 
ternică inspiraţie şi luptând voinicește cu forma, 


www.dacoromanica.ro 


247 


ne poate făgădui opere care, de bună seamă îl vor 
consacra în viitor ca un real şi viguros literat, 

Un admirabil talent care începuse să se impună 
in coloanele «Vieții Românești», prin proză, care 
cu timpul ar fi ajuns să se ridice fa nivelul literar 
al scriitorilor de rasă, a fost şi Stejar Ionescu, care 
făgăduia opere măreţe pentru viitor, dacă judecăm 
după singurul seu volum «Domnul de la Murano» 
care atrăsese atenţia tuturor, 

Din nenorocire Stejar lonescu îşi perde viaţa in- 
trun banal accident, lăsând un gol adânc simţit în 
galeria marilor literați. 


Importanța marei reviste ieșene «Viaţa Româe= 
nească» este de netăgăduit. Condusă de cel mai 
autorizat critic al literaturei noastre de astăzi, DI, 
G, Ibrăileanu, ea stă în fruntea tuturor revistelor 
din ţară, fiind continuatoarea + Convorbirilor Lite- 
rare» și «Contemporanul», conformânduase, însă, 
bine “nţeles cerinţelor actuale fără să alunece, până 
“n prezent, într'o atmosferă care să-i micşureze 
importanța de primă revistă serioasă din țară, 

Mişcarea culturală ieșană datoreşte enorm de 
mult acestei reviste cari, prin rodnica ei activitate 
pe terenul pur literar și critic mai ales, a adus și 
aduce un imens folos întregii culturi naţionale, 

Modul cum e redactată, de ia apariţie chiar, ne 


www.dacoromanica.ro 


248 


îndrituește să vedem și 'n viitor o tot mai mare 
influență în bine asupra întregei noastre literaturi, 
îndrumândeo pe o cale sănătoasă şi ferindo de 
apucăturile nesăbuite ale unor scriitori cari nu sânt 
de cât derbedeii unei literaturi decăzute ce se în“ 
cearcă să lovească bunul simţ şi talentele adevarate. 
Astlel dar «Viaţa Românească», rămâne singura 
revistă română actuală înaintea căreea dispar toate 
celelalte cu pretenții mai mult ori mai puţin bizare, 
« Viaţa Românească» e o revistă în sens euro” 
pean, putând face cinste ori cărei țări din apus. 


Iaşii în fruntea mişcării culturale 

din fară. 

Oricât s'ar părea că laşii nu mai prezintă as- 
pectul de odinioară în ceeace privește mişcarea 
culturală, totuși vechea Capitală a Moldovei n'a 
încetat un singur moment de a fi, cu toată tradi” 
ționala ei modestie, în fruntea întregei mişcări cul- 
turale din ţară. 

Astăzi cea mai mare şi mai serioasă revistă ro” 
mânească, care poate sta alături cu oricare altă 
revistă similară din străinătate, — vorbim de « Viaţa 
Rominească>, ~ apare tot la Iași, ca pe vremuri 
«Convorbiri Literare» şi « Contemporanul», sau ca 
«Arhiva» care apare şi azi. 

Dar pe lângă aceste două reviste, care, orice 
s'ar spune, stau în fruntea revistelor serioase, mai 
apar fără sgomot, fără reclamă, fără pretenții, o 


www.dacoromanica.ro 


249 


sumă de alte reviste, în mare parte de specialitate, 
{a care colaborează cei mai distinși profesori uni» 
versitari, cari tac cinste culturei românești. 

Între revistele noui cari apar în laşi, menţionăm 
în primul rând «Minerva» şi «Revista Critică». 

«Minerva» e o revistă de pură specialitate filo- 
sofică şi sociologică condusă cu o deosebită ingrijire 
de unul din cei mai eminenţi profesori universitari 
de astăzi, DI, Petru Andrei, titularul catedrei de 
Sociologie de la Facultatea noastră de Litere. 

În această revistă admirabilă, ca formă şi ca 
tecnică tipografică, colaborează pe lângă cele mai 
distinse personalități ştiinţifice din ţară, şi un număr 
de savanţi din străinătate cu renume mondial. 

DI. Petru Andrei, de şi tânăr relativ, are o ac» 
tivitate ştiinţifică destul de bogată, numele seu 
îizurând cu cinste în galeria învăţaților din străină» 
tate, în domeniul Sociologiei. 

Dovadă e, că eminentul nostru profesor DÍ, Petru 
Andrei a fost ales membru corespondent al Socie“ 
tăţii Sociologice din Berlin, cinste de care până 
acum, între străini, nu s'a bucurat de cât numai 
Al. D. Xenopol. 

E destul, credem, acest fapt pentru ca să ne 
arăte de câtă autoritate științifică se bucură pro= 
fesorul ieșan în rândurile marilor învățați din străi» 
nătate, care își fac o cinste de a colabora la revista 
din Capitala Moldovei, «Minerva». 


www.dacoromanica.ro 


250 


Intre colaboratorii din laşi ai acestei reviste, în 
primul rând se găseşte eminentul profesor Dl. 
loan Petrovici, a cărui studii filosofice tf pun cu 
drept cuvânt între cugetătorii de seamă de azi ai 
țării noastre, 

Activitatea culturală mai bine de două decenii 
a acestui învăţat ieșan e recunoscută în de ajuns 
şi colaborarea sa la marele reviste de specialitate 
din ţară și străinătate dovedeşte și mai mult va» 
loarea operei sale filosofice, 

Despre personalitatea atât de distinsă a D-lui I. 
Petrovici, neram mai ocupat şi în alte rânduri, 

Un alt colaborator, dero hărnicie rodnică, dar 
în acelaș timp şi cel mai bine înzestrat intelectua” 
liceşte din toată generaţia mai tânără de astăzi, ie, 
fără “ndoială DI. Gheorghe I, Brătianu, profesorul 
atât de apreciat al Facultăţii noastre de litere, 

DI. Gh. I. Brătianu, de şi e cel mai tânăr dintre 
tinerii profesori universitari, are, însă o frumoasă 
activitate pe tărâmul istoric, putându=se socoti, ~ 
şi o spunem fără a greşi, credem, — între cei mai 
serioși istorici actuali. 

Colaborarea sa la «Minerva» nu poate de cât 
să mărească prestigiul acestei reviste, DI. Gh. |. 
Brătianu, relevânduese din zi în zi tot mai mult şi 
mai apreciabil prin lucrări de o mare valoare, şi 
caresi prezic un viitor din cele mai strălucite în 
cariera sa ştiinţifică. 


www.dacoromanica.ro 


251 


O revistă iarăşi de o mare însemnătate pentru 
trecutul neamului românesc, este «Joan Neculcea», 
buletinul Muzeului Municipal Iaşi, pusă sub direc- 
țiunea cunoscutului și harnicului profesor DI, Gh, 
Ghibănescu, 

În această revistă care apare odată pe an în 
format mare şi voluminos, se publică studii istorice 
și arheologice, precum şi acte de proprietate sau 
de interes public care privesc Iaşii, inscripții la~ 
pidare, acte ale bisericilor din laşi, vederi fotogra” 
fice ale monumentelor din lași, hărţi, planuri, face 
simile, genealogii, documente de importanţă istorică 
sau economică, ce privesc Moldova întreagă, 

Colaboratorii acestui buletin sunt Denii Al, Bå- 
leanu, profesor secundar, M, Costăchescu, C, 1. 
Caradja, Dr, Eufr. Simionescu, Traian Ichim. şi 
alți specialişti, 


O revistă de specialitate filologică şi care are 
o importanță netăgăduită, fiind în acelaş timp și 
prima revistă ce apare în acest gen e «Revista 
Critică» de sub direcţiunea savantului filolog ieșan, 
DI, George Pascu, profesor la Facultatea de litere 
a Universităţii noastre, 

Această revistă, a cărei apariţie datează numai; 
de doi ani e menită să umple un mare gol în ise 
toria limbei și literaturei româneşti, 

Până acum, «Revista Critică», s'a impus în lumea 


www.dacoromanica.ro 


252 


specialiştilor şi tinde tot mai mult să devină un 
adevărat buletin filologic a cărui autoritate ştiin= 
țifică se datorește, în primul rând învățatului nostru 
profesor DI, George Pascu, 

DI, George Pascu e unul din cei mai de seamă 
filologi şi reputaţiunea sa în acest domeniu nu poate 
fi de nimeni contestată, 

Numeroasele sale lucrări asupra limbei şi lite= 
raturei românești, au o mare valoare şi până în 
prezent e singurul care poate înfrunta cu bărbă= 
tească erudiție polemicile cu privire la diferitele 
chestiuni filologice. 

După ilustrul nostru savant DI. Al, Phillippide, 
DI. George Pascu e primul care s'a relevat în 
chip strălucit pe terenul filologic. 

Opera sa, ţinând seamă de cantitatea dar mai 
cu seamă şi de calitatea ei, este vastă, 

Intre lucrările sale dero netăgăduită importanță 
putem cita: «Despre cimilituri», care, mi se pare 
e teza sa de doctorat în litere, este o operă cu totul 
originală şi care a fost elogios primită în cercul 
specialiştilor români şi străini, unde numele D-lui 
profesor George Pascu ocupă un loc de frunte, 
Apoi «Etimologii Româneşti», «Sufixele Româneşti», 
<Gligorie Ureache», «Miron Costin», şi mai cu 
seamă marele monument: «Istoria literaturei române 
«din secolul al XVII şi din secolul al XVIII care 


cuprind; 1) Cronicarii moldoveni și munteni, 2) 


www.dacoromanica.ro 


253 


Viaţa şi operele lui D. Cantemir, 3) Epoca lui 
Clain, Şincai şi Maior, putem zice că stă în fruntea 
operelor de această natură, 

Erudiţia atât de adâncă a acestui eminent pros 
fesor, noua concepție ce o are asupra diferitelor 
chestiuni ce privesc limba şi literatura românească, 
şi filologia în general precum şi impulsivitatea cu 
care tratează aceste chestiuni, dar mai ales puterea 
de muncă ce o desfăşură din care rezultă o actie 
vitate cu adevărat rodnică, fac din DI. George 
Pascu, o personalitate distinsă cu care Universitatea 
ieșană îşi mărește şi mai mult prestigiul. 

Di. George Pascu, pe lângă operele scrise în ro” 
mâneşte, mai are multe scrise în limbi străine, 
Astfel în limba germană: «Beiträge zur Geschichte 
der rumänischen Philologie», — Leipzig. «Rumanische 
Elemente in den Balkansprachen», ~ Genève. In 
limba franceză : «La Philologie Roumaine dans les 
pays germaniques et en France». ~ Leipzig. Biblio” 
graphie Roumain, Archivum Romanicum, şi <Rape 
ports linguistiques albano=roumains», in Archivum 
Romanicum vol, 9. «Dictionaire étymologique ma“ 
cedoroumain», două volume, precum și multe are 
ticole filologice şi literare răspândite prin «Viața 
Românească», «Archiva» ca și prin marele reviste 
din străinătate, 

Activitatea D-lui George Pascu e mai presus 
de orice indoială, dar această activitate nu se res 


www.dacoromanica.ro 


254 


duce numai la o simplă muncă brută, ea este cu 
adevărat de o importanţă covârșitoare pentru ştiinţa 
filologică română, şi aceasta o dovedeşte nume» 
roase'e sale opere publicate până'n prezent, precum 
şi munca ce o depune in coloanele publicaţiunei 
«Revista Critică», ce o conduce cu atâta vioiciune, 


Intre tinerile reviste cari apar cu regularitate de 
câţiva ani este și «Gândul Nostru» de sub di- 
recţiunea talentatului literat și artist dramatic DI, 
Sandu Teleajen. Fără pretenţii mari, totuși revista 
aceasta contribuie în măsură destul de frumoasă 
la mișcarea noastră culturală. 


O revistă care, deşi modestă, dar având un scop 
bine determinat pentru răspândirea culturei naţio» 
nale în pătura ţărănească, „este «Brazda», jurnal 
de educaţie cetățenească care apare lunar sub di- 
recțiunea D-lui Eugen Pavelescu, doctor în Drept 
dela Paris, avocat. 


Pe terenul pur științific, în lași apar mai multe 
reviste între cari se pot menționa următoarele, a 
căror reputaţiune în lumea ştiinţifică e îndestul de 
cunoscută. 

Revista Medico-Chirurgicală>, buletin al Socie= 
tăţii de Medici şi Naturalişti», se găseşte astăzi 
în al 39-lea an de apariţie şi e pusă pentru anul 
1928 sab conducerea unui comitet, în fruntea că” 


www.dacoromanica.ro 


255 


tuia se află eminentul medic chirurg D-rul N, Hor- 
folomei profesor la Facultatea de Medicină. 

<Buletin de la Societe roumaine de Neurologie, 
Psichiatrie, Psychologie et Endocrinologie», sub 
direcțiunea marelui nostru savant Profesor Dr, I 
C, Parhon. 

Apoi Revista Stiinţifică «V, Adamachi» care e 
în al 14-lea an şi se află sub îngrijirea Delor |. 
Simionescu, P. Bogdan și C, Motăș cu colaborarea 
mai multor specialişti. 


Am pomenit numai o parte din revistele care 
apar în lași, și în deosebi pe acelea cari au o în” 
râurire culturală vădită, şi a căror prestigiu se 
datoreşte, fără'ndoială distinselor personalităţi ce le 
conduc, 

De altfel în lași mai apar multe reviste, unile 
menţinânduese la o durată oarecare, altele dispărând 
după un număr două, cel mult trei dela apariţie. 
E şi firesc să se întâmple așa, de oarece aceia 
cari se încumetează a le scoate nu sunt decât niște 
neisprăviţi, nişte copii cari au legat cartea de gard 
şi cred că sunt sortiți ca să revoluţioneze literatura, 
publicând toate năzdrăvăniile de pe lume, Unii 
dintre acești neisprăviţi se mai cred apți pentru 
gazetărie, inunând redacţiile ziarelor, undesși pierd 
timpul în zădar căci nu ajung la alt rezultat decât 


www.dacoromanica.ro 


256 


a=şi pune în practică cu o îndemănare firească 
aptitudini caresi fac perfecţi șantagişti. 

Ulitaţivă în redacţiile ziarelor de astăzi unde 
cu foarte mici excepțiuni, veţi găsi tot soiul de 
indivizi certaţi, în primul rând cu bunul simţ, cu 
inteligenţa şi cultura, precum și cu cinstea, 

Acești indivizi, după cum am mai spus și altă 
dată, nu aduc, în realitate, decât un rău imens pu~ 
Plicului cetitor mai întâi, pentru că nu ştiu să scrie; 
întrebuințând o limbă care numai românească nu 
este, apoi, ahtiați după câştiguri, nu se dau în 
lături dela nici o necuviinţă, atăcând fără ruşine 
persoanele care ocupă situaţii înalte, numai pentru 
că aceste persoane nu li satisfac lăcomia de bani, 

De altfel, exemple se văd zilnic, 

Asupra acestei chestiuni, e de- prisos să mai re” 
venim acum, șantagismul fiind tn prezent singura 
armă cu care pot parveni anumite tipuri ce-şi dau 
calitatea de gazetari. 


Teatrul din Iaşi 


Teatrul Naţional din lași s'a bucurat până la 
începutul războiului pentru întregirea neamului, de 
un mare prestigiu, căci elementele care-l compuneau 
erau incontestabile talente, din care unele cu totul 
superioare şi cari ar fi putut face cinste ori cărei 
scene din apusul Europei. 

Numele unui Arceleanu, Pekea S. Alexandrescu, 
C, lonașcu, Mitru Constantinescu, Dim. Pruteanu, 


www.dacoromanica.ro 


257 


Dragomir, Momuleant, apoi a unei Elena Botez, 
Athena Georgescu, Elena Laşcu=Evolschi şi altele, 
sunt o dovadă de excelentele elemente cu care era 
înzestrat Teatrul din Iași, 

Acei care au avut norocul să vadă pe aceşti 
artiști jucând, desigur că nu vor putea să-i com- 
pare cu elementele de astăzi cari au pus stăpânire 
pe scena teatrului, în afară de câte-va excepții, 
rămase din splendida pleiadă de actori de altă dată, 

Dacă astăzi mai întâlnim pe un Cuzinschi, Pee 
troni, Boldescu, Profir și Radu Demetrescu, ori 
D-na Cuzinschi şi D-na Profir, sau pe bătrânul 
artist Vernescu= Vâlcea care numai de câţi=va ani 
s'a stabilit în lași ca societar al Teatrului nostru 
Naţional, toți aceștia sunt actori vechi cari odi- 
nioară, împreună cu cei pomeniţi mai sus, făceau 
faima artei dramatice la laşi, 

Noile elemente artistice cari apar astăzi pe scena 
teatrului, sunt departe de a se compara cu cei de 
eri, în afară de tânărul Ghifescu care merită o 
deosebită atenţiune şi despre care ne vom ocupa 
mai jos puţin. 

Oricât s'ar incerca Direcţiunea ca să refacă 
faima de odineoară a Teatrului ieșan, credem, că 
pentru moment, este peste putință. 

Nu ne trece câtuşi de puţin prin minte ca să 
aducem vre=o învinuire Directorului actual al Teas 
trului Naţional. DI. M, Codreanu, e înainte de 

17 


www.dacoromanica.ro 


258 


toate un adânc cunoscător al artei dramatice, un 
fin literat şi mai cu seamă un îndrăgostit de scenă 
pe care ar vroi să vadă jucând numai artişti care 
să facă cinste cu adevărat teatrului. DI. Mihai 
Codreanu îşi dă toate silințile posibile pentru a 
putea forma tinerii de astăzi ca să joace dacă nu 
în chip ireproşabil, dar cel puţin pasabil, 

Că reușește uneori sau nu reuşeşte, aceasta de~ 
pinde de dragostea mai multă sau mai puţină ce 
o are tânărul ce se crede că poate păşi pe scenă 
ca să culeagă laurii, 

Nu ajunge numai dorința de a deveni artist, se 
mai cere și talent, și încă mult talent și acesta 
nuel poţi căpăta decât odată cu naşterea, dacă ai 
noroc. Apoi mai trebue și cultură, să ai focul sacru 
al artei, să ai putere de muncă și dragoste deo- 
sebită pentru teatru. 

Neuitatul P. V. Grigoriu=Buduşcă a definit ad- 
mirabil Artistul, prin următoarele versuri: 


Unui artist de teatru se cer însușiri multe: 

Să fie altul veşnic, fiind tot el în rol, 

Adânc bun simț în toate, de public să asculte, 
Să aibă focul sacru chiar când e teatrul gol... 
Să fii artist mai trebui ca să'ntrupezi în plin 
Talent, organ, figură şi... celelalte vin !... 


Aceste versuri ale lui P. V. Grigoriu=Budușcă, 
ar trebui să fie adânc săpate în inima fiecărui tânăr 
care doreşte să devină artist, 


www.dacoromanica.ro 


259 


Marele istoric Al, D. Xenopol, unul din cei mai 
harnici propagandişti ai culturei naţionale, vorbind 
de teatru spune următoarele cuvinte : 

«Teatrul este mijlocul cel mai energic de a in- 
troduce idei şi simţiri în mintea mulţimei. Unde 
teatrul naţional e puţin gustat, acolo pulsul vieţii 
naţionale bate amorţit., Era o vreme când teatrul 
românesc era îmbrățișat și sprijinit de intreaga 
noastră societate şi mai ales de clasele conducă- 
toare, Pe atunci era vremea actelor mari, a jerte 
felor în folosul neamului. Acuma teatrul lâncezește, 
clasele înalte se desinteresează de mersul lui. Cauza 
este că tot înstrăinându=ne graiul prin folosirea 
limbilor străine, nici mai simţim, că mai gândim 
româneşte», 

Cât adevăr cuprinde vorbele lui Xenopol! Aceste 
le spunea marele istoric prin 1903 când, orice s'ar 
spune, scena teatrului nostru naţional era cinstită 
prin marii artiști de atunci, State Dragomir, C. 
Ionescu, M. Arceleanu, Pekea S, Alexandrescu, 
Athena Georgescu, Elena Lașcu-Evolschi, Elena 
Botez, M, Popovici şi mai cu seamă de netntrecuta 
D-na Aglaia Pruteanu, care singură rămasă as“ 
tăzi, mai face faima teatrului ieșan, 

Dacă pe atunci, cu asemenea artişti, teatrul 
nostru naţional nu corespundea pe deplin adevă= 
ratei lui meniri, cum trebue să-l judecăm astăzi, 


www.dacoromanica.ro 


2C€0 


când pe artiştii amintiţi, nu-i poate încă nimeni 
înlocui ? 

Ne lipsesc artiștii adevăraţi, adevărații apostoli 
cari să introducă idei şi simţiri în mintea mulțimei.. 
Aceștia au dispărut .aproape cu totul. 

Cu toate că astăzi teatrul naţional nu mai stă 
la înălțimea artistică de odineoară, totuşi nu trebue 
să ne perdem orice nădejde. 

Se mai găsesc câţi=va artiști, -- rămaşi din trecuta 
pleiadă, —pe atunci tineri, — cari mai ţin oarecum 
prestigiul scenei din Capitala Moldovei. Deşi a» 
ceştia apar numai din când în când pe scenă, rea= 
mintesc, cu toate acestea vremurile frumoase de 
altă dată. 

Un Petroni, Cuzinschi, Profir, Boldescu, Ver- 
nescu- Vâlcea dar mai cu seamă Radu Dimitrescu, 
— singurii urmaşi demni ai celor de eri,—ne fac 
să retrăim clipe multumitoare, căci focul sacru şi 
bunul simț ti stăpânește pe deplin, ceeace face ca 
să trezească în mintea mulţimei, idei şi simţiri, cum 
spune Xenopol. l 

Nu numai stăpâni pe rolurile ce le joacă, dar 
conștienți de menirea unui adevărat actor, dânșii 
apar pe scenă degajaţi de orice veleități decât numai 
de aceea a datoriei şi a tmplinirei idealului artistic. 

Corecţi în atitudinea lor artistică, dar mai cu 
seamă plini de dragoste pentru scenă, ei joacă nu 
pentru a=şi împlini numai o simplă datorie ca orie: 


www.dacoromanica.ro 


261 


care slujbaş, ei joacă având un ideal mai înalt, 
acel al artei şi al împlinirei unei datorii faţă de 
neam şi ţară. 

Cine nu rămâne mulțumit sufleteşte când vede 
apărând pe scenă pe Cuzinschi, Petroni, Boldescu, 
Radu Dimitrescu, Profir sau bătrânul Vernescu» 
Vâlcea, cari înainte de orice, încearcă, pe cât îi 
ajută puterile să se identifice în rolurile ce le ine 
terpretează ! 

O figură frumoasă a teatrului de astâzi este 
Radu Dimitrescu, vechiu societar şi unul din pu” 
tinii actori pentru care arta este idealul suprem. 

Inzestrat cu talent puternic, Radu Dimitrescu s'a 
obișnuit încă din tinereță cu munca, ceeace face 
ca jocul său să fie natural, corect şi plin de viață 
în acelaş timp. Când apare pe scenă, dela primul 
pas pe caree| face și dela primul cuvânt rostit, 
vezi că ai inainte nu un oricare actor de duzină, 
ci un artist, conştient în totul de răspunderea ce 
o are, fără să se intereseze dacă sala e plină ori 
goală. El joacă cum trebue să joace, îşi face nu 
numai datoria, dar mai pre sus de toate el caută 
să îndeplinească o misiune sfântă, aceea de îndru= 
mător al publicului spre frumos. El îşi închipuie, 
şi cu drept cuvânt, că a juca pe scenă, nu e de 
ajuns numai a învăţa rolul pe de rost, fără să-l 
pricepi, fără să-ți dai seama ce răspundere ai, 
mărginindu=te numai în a recita frazele, crezând că 


www.dacoromanica.ro 


262 
prin aceasta ai pus mâna pe secretul artei drama“ 
tice. Radu Dimitrescu caută, și reuşeşte totdeauna, 
să pătrundă mai întâi gândul autorului, să cunoască 
în totul piesa și să-şi deie seamă de importanţa şi 
rolul fiecărui personaj, Personajul pe care-l joacă 
el însă, îl studiază până'n cele mai mici amănunte, 
El se indentifică complect cu rolul și de aceea 
apare pe scenă în chip așa de natural şi atât de 
simpatic, fără să afecteze nimic. 

Talent, muncă conștiincioasă, simţul răspunderii, 
dragoste de artă, iată ceea ce face din Radu Di- 
mitrescu un artist de seamă, o personalitate artis” 
tică cu care scena ieșană se poate mândri, 

Cele spuse despre Radu Dimitrescu se pot foarte 
bine spune şi despre ceilalți artişti pe cari iram 
pomenit mai sus, 

Acum, însă, să zicem câteva cuvinte despre DI. 
Ghiţescu, tânărul cel mai talentat dintre toți tinerii 
din generaţia sa, şi care s'a impus publicului printe'o 
atitudine admirabilă, dovedind dela început un frumos 
talent, o puternică personalitate artistică, 

Tânărul Ghiţescu se distinge, în primul rând prin 
talent; aceasta e cea dintâi calitate care se cere 
unui actor de a fiartist, iar nu un simplu figurant 
pe scenă care să îndruge papagaliceşte rolul învăţat 
mecanicește fără să priceapă nimic din piesa în 
care joacă. 

Rolurile pe care le-a abordat până acum tânărul 


www.dacoromanica.ro 


263 


artist Ghiţescu — ti spunem artist iar nu actor, pentru 
că are acea mare calitate de a pricepe arta și a 
o servi ca un adevărat discipol, —sunt o dovadă 
netăgăduită că dânsul când s'a hotărât să joace un 
rol într'o piesă clasică ca și în una modernă, șa 
dat dela început seamă de marea răspundere ce o 
are. Conștient de talentul său, harnic fără'ndoială, 
studiind, nu numai învățând pe de rost rolul pe 
care»| joacă, dânsul se manifestă pe scenă în toată 
splendoarea, așa că aproape nimic n'ai ce-i reproşa. 
Vezi imediat că ai în față un artist de mare va» 
loare, care, dacă s'ar găsi într'un mediu mai con- 
form cu aptitudinile artistice ale unor actori de 
talent serios, tânărul Ghiţescu ar deveni, de bună 
seamă fruntaşul între fruntași, ridicând astfel teatrul 
nostru naţional la rangul ce-l avea odineoară pe 
vremea marilor artişti Arceleanu, Dragomir, Con- 
stantinescu, Ionescu, Athena Georgescu etc, etc. 

Exceptând cei câţi=va bătrâni artiști care au mai 
rămas astăzi în teatru, şi a căror nume s'au po~% 
menit mai înainte, teatrul ieşean posedă încă un 
artist de adevărată valoare, şi acesta este DI, Ghi- 
tescu. Deşi tânăr, are însă un trecut frumos și 
astăzi se muncește mult ca să devină din ce în ce 
mai folositor teatrului, dar, o spunem cu toată pă= 
rerea de rău, că e mult stingherisit din cauza lipsei 
colegilor cari să- poată seconda cu talent, 

Acest artist, însă, muncește mereu, se cultivă, 


www.dacoromanica.ro 


264 


cetind şi studiind, de sigur, tot cesi poate folosi în 
cariera sa artistică, 

Autoritatea sa în teatru se mărește zilnic, și fără 
îndoială că va veni timpul, cât de curând, când i 
se va recunoaşte şi oficial, şi de public mai cu 
seamă, întreaga şi necontestata sa valoare artistică. 
consacrânduel de cel mai puternic talent dramatic 
al scenei actuale a teatrului naţional din laşi. 


Artele plastice şi muzica 


Cu privire la artele plastice, pictura şi sculptura, 
Iaşul, actualmente, nu se poate făli «decât tot cu 
bătrânii artişti de ieri, a căror opere fac să tră= 
iască în Capitala Moldovei, încă, o viaţă artistică, 
mai mult sau mai puţin interesantă. Tot operile 
unui Em. P. Bardasare, Gh. Popovici, Băncilă ori 
Burghelea, preponderează astăzi, noua generaţie 
neputându-se ridica fa nivelul artistic al acestora 
citați mai sus, 

E un simptom care nu ne poate deloc bucura, 
ci din potrivă. 

Că se găsesc în laşi câţiva tineri cu oarecare 
talent, nu contestă nimeni, dar aceștia în primul 
rând, se cred că sunt desăvârşiţi, că nu mai au 
nimic ce învăţa şi că prin urmare sunt meniţi de 
a reprezenta numai ei singuri arta picturei, 

Noua concepţie ce g'au făcut-o aceşti tineri 
despre arta picturei, căutând să deie prioritate 
numai impresionismului, neglijând în totul celelalte 


www.dacoromanica.ro 


265 


calități ce se cer unei picturi serioase și de valoare, 
nu poate duce decât la decadenţă, 

Nu trebue să se uite că la lași a stat mai mulți 
ani talentatul pictor C. Artachino, ca profesor de 
Desemn și Pictură la Şcoala de Belle Arte. 

În răstâmpul cât a stat în Capitala Moldovei, 
pictorul Artachino, îndestul de cunoscut până atunci 
prin excelentele sale lucrări, fiind unul din marii 
noștri pictori, a lucrat o mulţime de pânze cu di- 
ferite vederi din laşi şi din împrejurimi, precum şi 
mai multe portrete. Tot dânsul este autorul fru- 
moasei picturi dela Capela Şcoalei Normale «Vasile 
Lupu», Opera artistică a acestui distins maistru 1l 
pun fără 'ndoială în rândul marilor artişti români, 
iar leșenii se pot mândri şi ei că Artachino șa 
consacrat câţi=va ani în oraşul lor, unde a lăsat 
urmele unei rodnice activităţi artistice. 

Asemenea vom menţiona, —lăsând ca mai târziu 
să vorbim pe larg, — numele artiştilor Ştefan Dimi- 
trescu şi loan L, Cosmovici, două admirabile ele- 
mente, profesori la Şcoala de Arte frumoase din 
lași, precum și pe tânărul Clavel, un harnic și con- 
ştiincios viitor maistru, 

Cât despre ceilalţi pictori cari se manifestă prin 
diferite și dese expoziţiuni unde=și expun nume- 
roase pânze, lăsăm ca viitorul să se pronunţe, 

Vom sfârşi acest scurt capitol cu marele tablou 
«Comemorarea dela Nicea», al maistrului netntrecut 


www.dacoromanica.ro 


266 


Gh. Popovici fostul profesor şi actualul director 
al Şcoalei de Belle Arte. 

Acest tablou de mari dimensiuni, este o operă 
de=o neasămuită valoare artistică şi poate fi pusă 
fără rezerve în fruntea operilor clasice ale picturei 
româneşti, 

Modestia, care de obiceiu e caracteristică spie 
ritilor superioare, a făcut pe acest maistru desă= 
vârşit să steie retras, şi cum spuneafn şi altă dată, 
retras de orice manifestări sgomotoase ce ar fi putut 
face în jurul operei şi numelui său, câștigând mi- 
lioane, numai dacă ar fi voit să-şi mercantilizeze 
talentul, 

Conştient de marea sa valoare, Gheorghe Popoe 
vici m'are, şi n'a avut nici odată altă ceva în ve= 
dere, decât arta pură, frumoasă şi utilă în acelaş 
timp, 

Pe dânsul nuel interesează ce se spune în jurul 
său, nici în bine, nici în rău. El îşi caută de munca 
sa artistică, cu acelaş entuziasm, cu aceeași putere 
de muncă uimitoare, cu aceiaşi neclintită dragoste 
ca în vremurile tinereţei, deşi astăzi a ajuns la 
vârsta când alţii cred, şi au dreptate, că trebue să 
se odihnească pentru restul zilelor ce mai au de 
trăit, 

Ziua de mâine va arăta cu siguranță că Gh. 
Popovici e cea mai desăvârșită manifestare artistică 
nu numai a laşului și a Moldovei în special, dar 


www.dacoromanica.ro 


267 


Chiar a întregului neam românesc, alături cu marele 
Grigorescu, 


lin rezlej: Matei B. Cantacuzin 


In partea din volum în care vorbim despre miş- 
carea politică și culturală a Iaşului, n'am pomenit 
numele unui ilustru fiu al vechii Capitale a Mol- 
dovei, a regretatului Matei B, Cantacuzin, pentru că 
el apare în toată această mișcare cao figură reze 
leaţă, ca une intrus, ca să zicem aşa, în mijlocul 
unei societăţi despre care el avea o concepție cu 
totul aparte, Tocmai din această cauză, apare şi 
dânsul un rezleț. 

In politică a fost o personalitate de mâna întâi, 
dar în acelaş timp un îndărătnic inconsequent în 
ceeace privește modul de a se manifesta. 

lată=| pe Matei Cantacuzin, cu trup şi sufiet tn- 
regimentat în gruparea junimistă, unde în scurt timp 
se înalță deasupra multor fruntași, şi apărând când 
prin scris, când la tribuna parlamentului sau prin 
întruniri publice, concepţia politică junimistă, c'un 
talent remarcabil, cu o vervă de neinchipuit. Sin- 
ceritatea convingerilor sale nimeni n'a îndrăznit să 
iso pună vresodată Ía îndoială. 

Cultura sa temeinică şi vastă, inteligența sa pus 
ternică şi calitatea de a se exprima într'un chip 
dero claritate desăvârşită, îl făceau respectat şi 
admirat chiar de cei mai recalcitranţi adversari po» 


www.dacoromanica.ro 


____ 268 

lirici, Autoritatea pe care ştia să şi-o impună în 
orice împrejurări, n'a fost decât rezultatul inerent 
al firei sale pe care știa să şi-o stăpânească în di~ 
ferite împrejurări, dar, în acelaş timp și de=o exu= 
beranţă tinerească, când era vorba să apere o nouă 
concepţie despre vre=o chestiune politică mai ales, 
căreia îşi subjuga întreaga lui personalitate, 

Am spus că regretatul Matei Cantacuzin era 
de-o îndărătnică inconsequenţă. Tocmai această in- 
cosequenţă il făcea să apară mai superior în toate 
manifestările sale de ordin politic, în deosebi. Ştia 
aşa de bine să iasă din orice încurcătură încât 
totdeauna se ridica deasupra tuturor, convingând 
pe oricine, prin puterea argumentării şi a modului 
de a se exprima mai cu seamă. 

În numeroasele sale salturi politice, Mateiu Can- 
tacuzin n'a apărut nici odată ridicol, cum apar toți 
ceilalți jongleuri ai politicianismului. 

Dânsul când a fost junimist, era convins că ju» 
nimismul este cea mai superioară doctrină politică 
și privind pe șefii acestei doctrine, nu ca pe niște 
zei, dar ca pe nişte muritori cari pot greşi uneori, 
Āicea stă tocmai superioritatea sa, Nu idolului se 
închina dânsul, ci la aceea ce reprezenta acel idol. 
Când însă, în anumite împrejurări, avea prilejul să 
intre într'o nouă atmosferă de intelectuali sau po~ 
liticiani, Matei Cantacuzin, datorită firei sale exe 
pansive, se indentifica în totul noului mediu și căuta 


www.dacoromanica.ro 


209 


nu să se convingă mai mult pe dânsul, ci, tocmai 
pe aceia în atmosfera cărora se găsea acum. Orice 
aluzie i se făcea despre îinconsequența sa, dânsul 
nu rămânea nici odată dator cu răspunsul. Inteli- 
gența lui puternică şi argumentările ce le aducea, 
o repet, făceau să-Í scoată din orice impas, şi să 
dovedească, convingând pe ori=cine, că ceeace făcea 
dânsul în noua lui îndrumare, era ceva firesc şi 
logic ca să se întâmple aşa. 

Aceasta explică, cum am mai spus, voiajurile 
sale politice. 

Și când a fost junimist, şi când conservator, de= 
mocrat sau liberal, Mateiu Cantacuzin a fost sincer ; 
nu şa vândut nici odată, în viaţa lui, nici sufletul, 
nici inima pentru un blid de linte. 

De aceea dânsul a fost şi va rămâne o perso 
nâlitate cu totul superioară, dar resleață în acelaș 
timp, căci prin întreaga lui manifestare, oricum s'ar 
lua, s'a deosebit cu desăvârşire de toți «ceilalți». 

Pentru laşi, în deosebi, Mateiu Cantacuzino, 
apare ca o figură aparte, un îndărătnic în nestas 
tornicia lui de=o naivitate sublimă, dotat cu cel 
mai excelent bun simţ, oricând trebuia să sus- 
țină ceva, 

Chiar atunci când greşia uneori, — noi nu credem 
dar mulți spun că a greşit în toată viaţa lui politică 
— recunoștea greșala, imediat ce era cuprins în o 
nouă sferă de noui amici, în care trebuia să se 


www.dacoromanica.ro 


270 


manifeste și să-şi pună Ía contribuţie puternica şi 
vasta sa inteligență cultură şi talent, 

Dacă după dânsul n'a rămas ceva pozitiv care 
să supraveţuiască vremurilor, rămâne, însă, în Istoria 
Iaşilor, tipul cel mai reprezentativ al unei mari in- 
teligenţi, a unei personalități intelectuale superioare, 
a cărui amintire se va păstra în paginile scrise de 
contemporanii lui despre dânsul, 

Iată pentru ce l'am pus pe” Mateiu B. Cantacuzin 
într'un capitol aparte, căci a fost o mare persona» 
litate, care nu putea fi cuprinsă în sfera obişnuită 
ca mulți alții. 


te 


Un harnic muncitor pe terenul culturai, care 
însă, în lunga lui activitate, a făcut ca să zicem 
aşa, o notă discordantă față de diferitele cercuri 
intelectuale, e cunoscutul scriitor DI. N, A. Bogdan, 

Fire retrasă; nu-i place, par'că, sgomotul prie- 
tenilor; a muncit intens, ocupându-se când cu ga- 
zetăria în tinerețe, când cu literatura propriu zisă» 
când cu cercetări şi monografii. 

Lucrările sale de monografii, între cari, în primul 
rând menţionăm «Orașul lași», au o importanță 
deosebită, de oarece sunt, până'nprezent singurile 
lucrări în acest gen, cari s'au ocupat de vechea 
capitală a Mo'dovei în chip amănunţit, dând la 
iveală o mulţime de lucruri şi fapte cari până a~ 


www.dacoromanica.ro 


271 


tunci stăteau ascunse în diferite hrisoave de prin 
rafturile autorităţilor, 

DI. N, A. Bogdan a mai scris Jașul sub domnia 
«Regelui Carol» un volum mare în care se cuprind 
cuvântările și actele marelui Rege, în legătură cu 
Iașii, 

A mai alcătuit apoi o minuțioasă monografie a 
Societății de Medici şi Naturaliști şi a Muzeului 
Natural» din lași, lucrare care ca și «Orașul lași», 
are o mare importanţă culturală. 

Harnicul monografist DI, N. A. Bogdan mai are 
la activul său o sumedenie de lucrări literare, piese 
de teatru, originale și traduceri, apoi o serie de 
poveşti și anecdote, toate scrise într'o curată și 
frumoasă limbă românească. 

Ca ziarist, a redactat pe vremuri «Era Nouâ» 
organul grupării junimiste, iar mai acum câţiva 
ani în urmă a scos revista «Lupta pentru viață», 
scrisă în întregime numai de Desa. Activitatea cul- 
turală a D-lui N. A. Bogdan e foarte mare şi 
destul de importantă, Desa e unul din rarii scriitori 
români cari a muncit şi munceşte neintrerupt, cău= 
tând să îmbogăţească literatura cu lucrări folosi» 
toare, şi a reușit în cea mai mare parte, 


Desa poate fi luat ca un exemplu de muncă şi 
perseverenţă, care a trecut peste multe obstacole, 


ajungând astăzi să=şi lege numele pentru totdeauna 
de mișcarea culturală a Iașilor, 


www.dacoromanica.ro 


272 
3 


laşii dacă s'a manifestat în trecutul său glorios 
şi se manifestă şi acum destul de intens pe tărâmul 
cultural, mai are încă o importanță deosebită în 
ce priveşte educarea copiilor în şcolile profesionale. 

Una din aceste şcoli şi care se bucură de o 
reputaţiune bine meritată, nu numai în laşi, dar în 
toată ţara, este «Scoala profesională «Elena Gh. 
Mârzescu» a Femeilor Române», actualmente sub 
conducerea emine ntei Directoare, D-na Alexandrina 
Gavrilescu. 

Această școală înființată cu câteva zeci de ani 
în urmă, prin stăruința mai multor Doamne din 
lași, în fruntea cărora se găsea mult regretata D-na 
Elena Gh. Mârzescu, a continuat sub diferite di~ 
recțiuni să se dezvolte și să se pună la nivelul 
cerinților reclamate de împrejurări şi de vremuri. 

Actuala Directoare D-na Alexandrina Gavri= 
lescu, prin neîntreruptele sale stăruinţi, şi prin o 
conducere admirabilă în tot ceeace privește școala 
ca parte pedagogică şi pur profesională, a ajuns să 
deie acestei instituțiuni o aoreolă care face cinste 
și Directoarei, şi Iaşilor în special. 

Rezultatele pe care le dă această școală sunt 
dintre cele mai îmbucurătoare, căci multe dintre 
absolvente ocupă astăzi posturi de maestre și pro” 
fesoare Ía diferite şcoli similare din ţară, iar altele 


www.dacoromanica.ro 


273 


își au propriile lor ateliere cari rivalizează cu cele 
mai renumite din capitală. 

Munca stăruitoare ce o depune D-na Gavrilescu 
pentru a ridica din ce în ce mai mult prestigiul 
şcoalei ce o conduce, merită nu numai laudă dar 
şi admiraţia tuturor, 

«Şcoala profesională «Elena Gh. Mâ'zescu» a 
femeilor române» poate fi luată ca pildă! din toate 
punctele de vedere, şi aceasta datorită, astăzi, în 
primul rând eminentei conducătoare_ D-na Alexan- 
drina Gavrilescu, care=şi depune toată puterea de 
muncă, tot zelul şi toată inteligența. 


K s 
Asemenea pentru băieți e «Scoala de` Arte și 
Meserii» care se bucură și ea de un mare prese 
tigiu fiind condusă de un distins inginer, D-1 Casetti, 
a cărui activitate pe acest teren este îndestul de 
cunoscută şi credem că nu mai e nevoie să inzistăm. 


X 
< & 


Ín privința Muzicei, lașul are meritul de a avea 
câțieva profeori apreciați, din cari unii ş'au căpătat 
o mare reputaţiune, 

Conservatorul de muzică şi declamaţiune condus 
odinioară de Gros, Caudela, Gavril Muzicescu, 
Th. Th. Burada, Enrico Mezetti, Cirilo iar astăzi de 
tânărul şi distinsul violoncelist, profesorul N. Teodo= 
rescu, se poate mândri cu drept cuvânt că din stnul 
săua apărut elemente care fac cinste țării întregi. 


18 


www.dacoromanica.ro 


274 


Asemenea. în privinţa maeștrilor compozitori, Laşii 
numără o serie destul de frumoasă, între cari unii 
cu renume european, cum este de exemplu regre- 
tatul Eduard Caudela, Apoi între compozitorii a 
căror lucrări se bucură de-o întinsă popularitate, 
menţionăm pe neuitaţii Gavril Muzicescu şi Anto- 
nio Cirilo, precum şi pe D=l Enrico Mezetti un 
valoros maistru și profesor, a cărui bucăţi muzicale 
sunt de o valoare incontestabilă, Mai menţionăm şi 
pe bătrânul C, Bernstein un modest şi talentat com- 
pozitor, precum și pe excelentul executant, cunos= 
cutul profesor de muzică Del Leon Brill, Dintre cei 
mai tineri se pot cita Raul Scully şi Basile Lupu, 
doi harnici compozitori, cari se luptă voiniceşte pe 
terenul artei muzicale, 


2 
€ Li) 


Sfârșind acest volum trebuie să mai menţionăm 
câte»va fapte cari s'au petrecut în lași cu ocazia 
marelui războiu, şi cari au o legătură strânsă cu 
noi leșenii din punct de vedere cultural mai cu 
seamă, 

Se ştie că bătrâna capitală-a Moldovei în timpul 
războiului a fost refugiul unei populațiuni nume» 
roase din Muntenia şi în special din Bucureşti, 

Unul din cei mai mari scriitori şi oratori fără 
pereche, Barbu Delavrancea, se află înmormântat 
în cimitirul Eternitatea din lași, 

Moartea l'a surprins în timpul refugiului, tocmai 
când ţara de peste Milcov era ocupată de armatele 


www.dacoromanica.ro 


275 


duşmane, iar în [Iaşi sosiseră, câteva din autori» 
tățile germane, era pe timpul când se încheiase 
faimoasa pace de la Buftea, 

Guvernul de atunci sub presiunea de sigur a 
dușmanilor care începuseră să-și arăte a tot puter- 
nicia și disprețul către Români, n'a permis ca ră” 
mășiţele lui Delavrancea să fie expuse în catedraia 
mitropolitană, nici să i se facă funeraliile naţionale 
la care avea dreptul acela care fusese marele orator 
şi dăruise neamului românesc superbe pagini de li- 
teratură, 

Iașul românesc însă, cu toți refugiații români, a 
ținut să petreacă la mormânt rămășițele ilustrului 
defunct, formând un cortegiu cum rar s'a văzut, 

Astăzi corpul marelui Delavrancea se odihneşte 
în Cimitirul din laşi, pe mormântul căruia s'a ri- 
dicat un bust de bronz, operă a sculptorului Ioan 
Mateescu, profesor de sculptură, şi despre care vom 
vorbi în volumul viitor, ca şi despre tânărul sculptor 
Richard P. Hette. Tot in cimitirul de la laşi odih= 
nește și ilustra artistă dramatică Aristitza Roma- 
nescu, săvârşită din viaţă în timpul refugiului, 

Pe mormântul ei, doamnele din laşi au ridicat 
un modest monument, 

Se ştie că marea artistă iubia Iașii şi 'ntotdeauna, 
ori de câte ori avea prilejul spunea cu toată mân- 
dria, că cele mai tnălțătoare clipe de mulțumire ar- 
tistică lesa simţit în manifestările publicului ieșan, 
Asemenea la «Eternitatea» din laşi se află îngropat 


www.dacoromanica.ro 


276 


și neîntrecutul artist comic, loan Niculescu, fostul 


societar al Teatrului Naţional din București, 


% 
e Lei 


De sigur că n'am putut menţiona în acest volum 
tot ce trebuia, multe din faptele petrecute scăpân- 
dune din vedere, 

Am povestit totuși, de tot ce am putut să-mi 
aduc aminte, şi am multumirea şutletească că n'am 
spus decât despre cele văzute şi cunoscute de mine 
însumi, fără a fi recurs la cele auzite de la alții. 

Poate că nu voiu fi putut mulțumi pe toţi ; poate, 
în unele locuri am fost prea aspru, dar n'am făcut 
de cât să spun adevărul, și ştie ori cine că de 
multe ori adevărul doare. Poate mi se va imputa 
că prea am fost indulgent cu acei despre care ar 
ti trebuit să vorbesc mai aspru, 

În asemenea caz n'am făcut alta decât să nu țin 
în seamă de unele manifestări ale acestora cari au 
surprins, la un moment oarecare critic, sentimentele 
noastre naţionale, Am trecut peste aceste neplăceri 
și am inzistat numai asupra manifestărilor lor din 
împrejurările cari au adus un folos neamului ro» 


mânesc, 

Greşeiile trebuesc uitate și să ne aducem aminte 
întotdeauna despre opera binefăcătoare a acelora 
cu care trăim împreună. Ea e mai puternică decât 
orice și poate rezista vremurilor. 

In volumul viitor vom căuta să adăogim tot ceea 
ce, fără voia noastră, am omis, 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


PARTEA II 

Pagina 
Pe drumul marelor reforme . . . o. aoaaa’ 7 
Presa soa ai ay ee ee e ai e Aa ae m a de e 9 
„Evenimentul“ -. i. 11 
„Liberalul“ . s s c os a aria g e 16 
Gh. din Moldova . . . i apt A io cite n 18 
Duelul Caragiale-Dr. Blumenfeld ko sorok 3 22 
„Gazeta Moldovei“ . . . . ,. a aa aa 40 
„Viitorul“ junimist . . cc... 46 
„Ecoul Moldovei“. . . . . a a 48 
Presa Conservatoare. . . . . . . a a e 51 
„Jurnalul“ şi „Opinia“ . . . se a testa d 53 
Lupta între democrați şi conservatori se fr dna Dau 59 
„Independenţa“ ziarelor. . . . . . . . .... 63 
„Mişcarea“ . . . te 200 ao NE a Ce i A 69 
O corespondenţa interesanti d a E de. E e ae câ a 79 
Inceput de declin . . . . cc... 84 
Presa şi războiul mondial. . . . . . . . 86 
Un breslaş fanatic. . . . . . cc... 93 
„indrumarea“, . . . ee O 
Sebastian Moruzzi, . . , . . e. cc. a. e. 104 
Cenzura Presei. , . . „eee + 109 


www.dacoromanica.ro 


278 


PARTEA III 


Situaţia partidelor politice . 
Frămintări acute 

In clubul conservator. 

Junimiştii 

Intre Conservatori şi Radicali. 
Intre Liberali . ; 
Răscoalele din 1907 . 

Mişcarea pentru Reforme la laşi 
Rolul D-lui C. Stere . 


PARTEA IV 


Mişcarea studenţimei. 


Cu ce se ocupa odinioară studentimea A 


Societatea „Zorile“ p 
Societatea „Solidaritatea“ etc. 


PARTEA V 


Viaţa politică după războiu 
Propaganda politică în laşi 

Intrunirile partidelor . x 
Intre DI. C. Stere şi AI. A. Badaren 
Alegerea D-lui N. Iorga 

Un gest al D-lui C. Stere . 

Starea actuală a politicei ieşene. . 
Politicianul de azi . 

Frămiîntarea între partide 


PARTEA VI 


Cultura şi Arta la Iaşi 
Un mare eveniment cultural 


www.dacoromanica.ro 


„Pagina 


115 
115 


214 


223. 
223 


279 


Pagina, 
Dim. D. Anghel şi Gh. V. Botez-Gordon . . . . 227 
Profesorul Alexandru Popovici . . . , . . . „ 231 
Gr. C. Buţureanu . , . . . „e 235 
D-rul Ştefan Posa. . . . . . . „ . . „ . „ 236 
„Viața Rominească“ . . . . . „ . . „238 
După retragerea D-lui Stere. . . . „245 
laşii în fruntea mişcărei culturale din tară >.. 2 
„Minerva“ şi DI. P. Andrei . . . . , „ „ . . 249 
„loan Neculcea“ . . . 256 
„Revista Critică“ şi Dl. George Pascu Eos waa a, 2l 
Alte reviste . . . . eee 254 
Teatrul din laşi, . . o 256 
Radu Dimitrescu . . . „e ss e 261 
A. Ghiţescu . . , pe e e 262 
Artele plastice . . . dt ua cae a dea 2GA 
„Comemorarea dela Nicea“ g m a a ee a eoa 3200) 
Un rezleţ: M. B. Cantacuzin . . . . . . . . 267 
N.A. Bogdan .. . . e pe cu e d fa SDU 
D-na Alexandrina Gavrilescu n eoe aa a ai 212 
Muzica . . e M 
Erata o ea eo eana n r ap e 280 


www.dacoromanica.ro 


ERATĂ 


La pagina 150 să se citească Partea IV-a în 
loc de Partea VI, 

Asemenea cetitorul este rugat a îndrepta singur 
micele greșeli strecurate. 


www.dacoromanica.ro