Curierul Informativ al Partidului Pentru Patrie anul V, nr. 51, sept. 1999

[Pe] SSI INFORMATIV 
partidului 


PEN TRU 


PATRIE 


Anul V. Nr. 51. SEPTEMBRIE 1999:20 PAG. 


u doar în România treburile nu 

merg cum trebuie. Şi Franţa, 

de pildă, se plânge că, anul 
trecut — deşi sperase că a ieşit din 
lungul purgatoriu (aşa se cheamă la ei 
tranziţia) declanşat la sfârşitul anilor 
'80. Numai că, 1999, demonstrează 
că-s la fel ca şi la noi — creşterea eco- 
nomică scade amenințând chiar că va 
leşina! 

Ca şi domnul lliescu, mai an, şi ai 
lor azi vorbesc de efectele crizei fi- 
nanciare internaţionale — altfel spus 
vinovată ar fi „conjunctura” şi de 


aceea ar trebui. să aşteptăm 
îmbunătăţirea climatului - economic 
planetar. 

Lozinca: „cetăţeni strângeţi cu- 


reaua până trece furtuna”. 

Evident, explicaţia este insuficientă 
şi deficientă pentru că nu sunt anali- 
zate adevăratele cauze ale maladiei 
europene: creşterea economică este 
frânată - susţin cei „nouă experţi” 
chemaţi la revista Expansion — iar 
această „frânare” invizibilă se află în 
domeniul fiscalităţii, funcţionării pieţii 
muncii, educaţiei, sănătăţii, luptei 
împotriva. excluderii şi reformei statu- 
lui. 

Ca la noi. Diferenţa stă în faptul că 
ei au curajul să spună adevărul. 

Aşa se explică de ce în Polonia 
într-un singur semestru s-au investit 
mai multe miliarde de dolari de către 
străini decât în România în CEI ZECE 
ANI de la „revoluţie! 

Aceiaşi experţi afirmă că, în afara 
“unui diagnostic eronat, guvernele 
Franţei şi mai ales cele ale României 
s-au înşelat — lucru logic şi firesc — şi 
în ce priveşte tratamentul. 


SFÂRŞIT DE MILENIU 


Nu poți stabili cuiva diagnosticul de 
t 3 


gripă când el este bolnav de oftică. 

Cei 9 propun măsuri care să ducă 
la un echilibru între legile pieţii — 
cărora ne închinăm şi noi azi dar pe 
care nici nu le cunoaştem şi habar 
n-avem cum să le folosim corect — şi 
exigenţele solidarităţii naţionale pe 
care, din nou, nici nu le-am definit cum 
se cuvine şi, din această cauză, le 
aplicăm alandala. 

Fireşte, nu trebuie să ne mirăm: 
majoritatea conducătorilor ţării — de la 
Vlădică la Opincă - au fost crescuţi la 
şcoala  centra/ismului comunist. Şi, 
fiind ei la o anumită vârstă, nici nu vor 
şi nici nu pot să se mai recalifice, pen- 
tru că, biologia, ne învaţă, că fiecare 
dintre noi începe să piardă zilnic circa 
100.000 de neuroni pe zi. Şi ăştia nu 
se mai refac. 

Dar, dacă la naştere nu ai primit 
drept zestre genetică decât o masă 
neuronală mediocră iar puţina pe care 
ai avut-o nu ai educat-o şi utilizat-o 
cum se cuvine, rezultatul se vede! 

Cei 9  solicitaţi, de  confratele 
francez, provin din diversele puncte 
cardinale ale profesionalismului 
francez: un premiu Nobel, profesori 
universitari de economie, directorul 
spitalelor din Ministerul Sănătăţii, de la 
Şcoala Normală Superioară etc. 

Şi, ca să ne lămurim asupra con- 
juncturii, în spatele căreia s-au as- 
cuns, în ultimii 10 ani, toţi cei care ar fi 
trebuit să rezolve problemele ţării, vă 
atragem atenţia că, în acelaşi climat 
internaţional, Statele Unite şi-au majo- 
rat avuţia produsă anual cu 25% şi au 
creat 15 milioane de locuri de muncă- 
în timp ce întreaga Europă doar 2 
milioane! 

(urmare în pagina 10) 


Doru MIHAIL 


Democraţia, între 

Ipocrizie ŞI cinism 

Oblăduitorii ţării, de după 1945, 
aprigi apologeţi ai doctrinei lui Marx şi 
luptători pentru o „dreptate socială”, 
înţeleasă într-un mod bizar doar de ei, 
printre alte deficienţe de caracter, 
dădeau dovadă de o crasă ipocrizie. În 
acest sens, să le amintim vestitul citat 
din lucrarea de căpătii a mişcării 
comuniste “Capitalul” care 
spune: “Omul este cel mai prelios 
capital”. dicton pe care bolşevicii. îl 
trâmbiţau, făcând mare caz de el în 
timpul „vi-zitelor de lucru”, prin fabrici 
şi colhozuri, în discuţiile cu „oamenii 
muncii”, la marile conferinţe ori con- 
grese, insistând pe respectarea dicto- 
nului şi disimulând o nemaiîntâlnită 
grijă pentru această făptură cu care 
Dumnezeu a încununat creaţia Sa, şi 
pe care ei, comuniştii, o reduseseră la 
noţiunea de simplu “capital”. Oricum, 
eforturile lor de a-şi arăta grija faţă de 
om se contraziceau flagrant cu practi- 
cile prin care sute de mii de oameni 
erau, exterminați în lagăre şi închisori, 
prin înfometare şi. pauperizare, pau- 
perizare ce contrasta cu luxul şi fastul 
ceremoniilor de adulare a liderilor 
bolşevici, ori cu construirea de clădiri 
faraonice necesitând investiţii financi- 
are fabuloase. 


Ceilalţi oblăduitori, de după de- 
cembrie 1989, fie ei F.S.N-işti, 
P.D.S.R.-işti, P.D.-işti, ţărănişti, libe- 


rali, social-democraţi, toţi înflăcăraţi 
susţinători ai “democraţiei” şi econo- 
miei capitaliste de piaţă, domenii în 
care excelează (măcar că cei mai 
mulţi au un trecut P.C.R.-ist demn de 
invidiat), în fapt, tot un fel de materi- 
alişti, aflaţi însă la celălalt capat al 
(continuare în pagina 10) 


prof.Florin DOBRESCU 


MIHAI DAVID - GHINDĂOANI 


(14 martie 1907 — 17 martie 1999) 
S-a stins din viaţă, la 17 martie 1999, în satul GHINDĂOANI 
din judeţul Neamţ, în a treia zi de la împlinirea venerabilei vârste 
de 92 de ani, învățătorul Mihai David. 

S-a născut în satul în care şi-a petrecut şi ultimele zile de 
Ac la 14 martie 1907 (în actul de identitate este înscris anul 
. După absolvirea, ca şef de promoţie, a Şcoli; Normale de 
învăţători din Piatra Neamţ, funcţionează timp de un an ca 
învăţător în judeţul Sibiu, apoi se transferă pentru doi ani în sudul 
Basarabiei. După acest stagiu în provinciile alipite după Marea 
Unire, începând cu anul şcolar 1930-1931 se transferă în satul 
său natal. 

Se ataşează Mişcării Legionare, încă de la înființarea 
acesteia, în anul 1927, rămânând fidel crezului legionar până în 
ultima clipă a vieţii. 

Este unul din participanţii activi la câştigarea alegerilor 
parţiale de la Neamţ din anul 1931, alegeri care l-au adus pe 
pre Corneliu Zelea Codreanu ca deputat în Parlamentul 

rii. 

Este arestat în noaptea de 9-10 decembrie 1933, la a treia 
dizolvare a aripii politice a Mişcării Legionare de către Guvernul |. 
Gh. Duca. 

In anii 1935-1936 participă la Taberele de Muncă de la Rarău 
şi de la Carmen Sylva; i se atribuie calitatea de comandant ajutor. 

Desfăşoară activitate de organizare şi educare a cuiburilor 
legionare pe raza plasei Târgu Neamţ, fiind în conducerea 
organizaţiilor din judeţul Neamţ împreună cu avocatul lon 
Harghelegiu. _Internarea într-un sanatoriu, la Predeal (se 
îmbolnăvise de TBC), îl salvează de la moarte; camaradul său 
Herghelegiu va fi ucis mişeleşte la Braşov, în împrejurări 
cunoscute, în zilele negre ale lui septembrie 1939. 

A doua arestare survine la 15 mai 1948; este anchetat după 
metodele acelor vremuri, rezistă şi este pus în libertate după 14 
luni, la 29 iulie 1949. 

Încă 50 de ani care au urmat eliberării sale din închisoare 
bădia Mihai David a trăit o viaţă exemplară, în spirit naţional şi 
creştin, fiind un mentor pentru cei care l-au cunoscut. 

A fost mereu un român şi un creştin autentic. În anii grei de 
după al doilea război mondial, învăţător fiind în Ghindăoani, 
asigură spaţiul necesar în propria locuinţă, amenajând o sală de 
clasă cu tot mobilierul necesar. Neavând copii, înzestrează pe un 
copil orfan cu o casă şi 17 prăjini de grădină. Donează frumoasa 
lui bibliotecă fraţilor vitregiţi de soartă de peste Prut. la iniţiativa şi 
contribuie la înfiinţarea punctului muzeistic pe locul casei natale a 
celebrului său consătean Vasile Conta. 

Este un nume în istoria învăţământului nemţean prin 
contribuţiile la activitatea Asociației Învățătorilor din jud. Neamţ, 
prin colaborările la revista APOSTOLUL şi prin cărţile pe care 
le-a scris. Foştii săi colegi, anunțând în presa locală trecerea sa 
în veşnicie, au scos în evidenţă mereu onestitatea acestui 
cărturar şi scriitor, „care şi-a purtat cu cinste timp de 92 de ani 
numele nepătat”. - 

Dar elogiul cel mai semnificativ îl cuprinde necrologul apărut 
în cotidianul local „Ceah/4uw/”, din 22 martie 1999, referitor la 
„cărturarul Mihai David, personalitate. plurivalentă, - scriitor, 
învățător din elita învățământului nemţean, mermoralist, folclorist, 
întemeietor de lăcașuri de cultură dar, mai presus de toate, un 
patriot adevărat” Se fac referiri la perioada de închisoare, „doar 
pentru vina de a-şi fi iubit patria cu patimă, Împotriva falsităţii, 
minciunii, înstrăinării şi denagogiei" 

Pentru camarazii rămaşi în viaţă, la durerea despărțirii de 
bădia Mihai David, asemenea rânduri constituie o mângâiere şi 
semnul că idealurile cărora şi-a închinat întreaga-i viaţă vor fi 
realizate. 

Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să-i fie amintirea 
binecuvântată. 


Neculai POPA (fost deţinut politic) 


2: CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


INFORMARE 


+ (1) În zilele de 25/06- 26/06.1999 s-a desfăşurat la 
Bucureşti Consiliul Politic, respectiv Consiliul Director al 
Partidului PENTRU PATRIE; sâmbătă, 26/06.1999 şi 
duminică, 27/06.1999: cursuri la Şcoala de Instructori. 
Consiliul Politic are loc vineri, 25/06.1999, între orele 
19%-21%. la sediul partidului din P-ţa Coşbuc. Au fost 
prezenţi, din Consiliul Politic, domnii: Constantin Iulian 
(preşedinte), Virgil Totoescu, Dumitru Paceag 
(vicepreşedinţi), Corneliu Suliman (secretar general), 
George Ursa, Emilian Tache, Florin Dobrescu (consilieri). 
Prezenţă statutară. Au mai asistat la şedinţă: Mişu 
Dumitrescu (filiala Bucureşti), lulian Vlad şi lon Stoian 
(filiala Prahova). Consiliul Politic a stabilit ordinea de zi 
pentru Consiliului Director, programul privitor la 
sărbătorirea a 72 de ani de la întemeierea Legiunii (cu 
manifestări la sala Dalles) şi ordinea de desfăşurare a 
cursurilor. Asemenea, au fost dezbătute unele 
evenimente legate de lumea noastră. Cum ar fi: 
manifestările de la Cluj- Napoca, de la Primărie, 
manifestări la care au marşat şi oameni din partidul 
nostru — lon Gavrilă- Ogoranu, Marcel Petrişor. 

*S-au prezentat date despre unele acţiuni de la 
mânăstirea Petru Vodă, acţiuni care s-au desfăşurat fără 
girul partidului. Există tendinţa, la unii tineri şi mai puţin 
tineri, să acţioneze de capul lor, nu informează 
conducerea. Lucru nepermis. 

*S-a citit o circulară venită din exterior, referitoare la 
„Şeful Legiunii”... N-a fost comentată. 

+ ldem, mesajului generalui (r) Constantin Lăţea s-a 
convenit să i se răspundă în scris. 

* Idem, partidul să ia atitudine faţă de aberaţiile unor 
cetăţeni români care se dau lideri de opinie şi cer tot soiul 
de autonomii. 

* Este atinsă şi problema „Ticu” care se pare că se 
auto-eternizează în funcţia de preşedinte al AFDP. 

+ Sâmbătă, 26/06.1999 are loc şedinţa Consiliului 
Director. Participă un număr de 19 filiale prin şefi sau 
delegaţi. 

* Ordinea de zi a Consiliului Director este: Rugăciune, 
Moment de reculegere pentru cei plecaţi, /pformare 
(prezentată de şeful partidului), probleme organizatorice 
(coordonat acest punct de secretarul general Corneliu 
Suliman), raportul comisiilor de specialitate, diverse, 
adoptarea de hotărâri (vezi nr. anterioare ale Curierului), 
Rugăciunea de încheiere. Şedinţa este condusă de 
Corneliu Suliman (secretar general). d 

După debutul şedinţei, după prezentarea „informării , 
s-a trecut la probleme organizatorice (punct condus de 
Corneliu Suliman - secretar general). j 

* Raportul filialelor: filialele prezente, prin şefi sau 
delegaţi, şi-au prezentat rapoartele în scris. Raportu 
filialelor a fost precedat de un comentariu al dlui Suliman 
referitor la existenţa a 10 —15 grupuri pseudolegionare, 
ceea ce nu prea este permis printre noi. Filialele dau 

(continuare în pag. 4) 
Consiliul Politic al 
Partidului PENTRU PATRIE, 
George URSA (consilier) 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


Atât. 

Dar ei reprezintă MAJORITATEA. 

Sau altfel spus „vox populi” care, 

0 se ştie, ar fi echivalentă cu „vox 
dei”. Dar cum pentru atei sau 

0 liber-cugetători — „zeii” — nu există 
deciziile se vor lua de reprezen- 

tanţii celor 51% - aşa numitul 
„patrulater” (sau câte alte laturi 


vor mai fi) roşu. 

În ce priveşte minoritatea — cei 49% - ea urmează să se 
supună. Că aşa-i în „democraţie”. Altfel, vin minerii: cu ta- 
blourile „tovarăşului” — ca mai zilele trecute (pe tovarăşa, 
deocamdată, au lăsat-o la garderobă - „c-a fost rea”), cu 
lozincile „Tribunului” şi cu „posologiile” servantului. 

Plus armamantul din dotare: pietre, lanţuri, topoare, 
casmaua lui Stalin, „molotoave” şi altele asemenea. 

În faţa acestei „stări democratice”, Guvernul a decis să 
înfiinţeze: „zona liberă de capitalism”, „pluri-partidism”, „in- 
telectuali” şi alţi „duşmani ai poporului” — precum presă 
liberă, Academia Caţavencu, toate televiziunile (minus cea 
condusă de Spânu Răzvan). 

Zona va primi denumirea de REPUBLICA SOCIALISTĂ 
A IMBECILILOR  - pe scurt RSI — şi în ea vor locui mai ales 
cei 51%. Pentru a nu fi acuzaţi de niscaiva intenţii denigra- 
toare amintim că imbecillus ar fi cel fără toiag, aşadar „nea- 
jutorat, slăbănog” precum se poate citi în dicţionarul lui G. |. 
Tohănescu. Nuanţa peiorativă adăugându-se cu vremea. 
Să zicem, după ceva zeci de ani, de când ţara este 
stăpânită de cei fără toiag. Aşa s-a ajuns, cu ajutorul ex- 
perienţei, la realizarea unei sinonimii cu: „cretinul, idiotul, 
tâmpitul”. Ceea ce noi nu am vrut deloc să spunem. 

Pentru a se împlini doleanţele celor 51%, care au afir- 
mat că „era mai bine înainte” şi pentru a li se crea lor acea 
stare de beatitudine materială, spirituală şi morală (fai- 
moasa adunătură dintre etică şi echitate) se vor lua 
următoarele măsuri: 

-'se reînființează „raioanele” existente înainte de '67- 
'68; 

- la nivelul fiecărei instituţii se restabilesc toate struc- 
turile de stat, partid, de represiune şi supraveghere etc.; 

- se înființează, pe acelaşi amplasamente, toate IAS- 
urile şi CAP-urile. Responsabil şef: Triţă Făniţă; aghiotant 
şef: Apostolache...; 

- se repun în funcţie toate fabricile, SMT-urile, etc.; 

- se închid toate magazinele - în afara celor de stat- şi 
se împart în trei categorii: alimentare, generale şi mercerii; 

- “alimentele principale — zahărul, uleiul, carnea, lap- 
tele - se vor DA pe cartelă. Neavând pentru toată lumea — 
laptele va fi botezat apă albă iar în rest cine se scoală de 
dimineaţă va primi, cine nu, nu; 

- se reînființează cozile; vor fi reactivaţi „băieţii” 
pentru mişcarea cozilor (nemulțumiri, înjurături, bancuri, 
etc.). Cazurile grave se vor raporta imediat; celelalte la 
raportul de noapte; 

- portocale, banane, lămâi, grepuri etc. se vor da de 
trei ori pe an: cine apucă, bine, cine nu, NU; 

- se reînființează magazinele cu circuit închis care 
vor pune la dispoziţia poporului — prin reprezentanţii săi 
— toate cele necesare; 


- salamul se reduce la un singur sortiment şi se va 
da, feliat, 200 gr. Pe buletin de populaţie de Bucureşti; 

- nimeni nu va mai cumpăra pâine peste raţia la care 
are dreptul — populaţia rurală nu poate cumpăra pâine 
de la oraş; 

- se vor elimina toate sortimentele burgheze — colaci, 
flori, graham, specială, dietetică, cu seminţe etc.); 

- se va lucra 6 zile pe săptămână, plus o duminică 
din două, şi una când te cheamă partidul — adică patru- 
/laterul odată pe lună se va da o sâmbătă liberă - zi în 
care se va organiza învăţământul de patru/ater, mani- 
festaţii pentru conductori, proteste împotriva celor 49% 
etc.; 

- două luni — iarna - se întrerupe circulaţia automo- 
bilelor proprietate personală; în restul anului se va cir- 
cula din două în două duminici; 

- se va ieftini benzina şi motorina dar nu se vor 
găsi decât pe sub mână; 

- se va desfiinţa munca la negru şi se va reînfiinţa 
comerţul la negru; 

- se va stabili ordinea de vânzare a tacâmurilor în 
funcţie de conţinutul lor şi neamul de păsări; cele de 
curcă şi gâscă se vor vinde numai fruntaşilor în pro- 
ducţie; 

- toate paşapoartele se vor preda în termen de 5 zile; 

- stabilirea în oraşele închise se va face numai în /n- 
feres de serviciu; 

- fiecare are dreptul la 10 mp de locuinţă; spaţiul su- 
plimentar va fi pus la dispoziţia sfatur;/or populare pentru 
cazarea celor mai strâmtoraţi; aceste reglementări se 
vor extinde şi în mediul rural; pentru spaţiul excedentar 
se va plăti de 10 ori mai mult; 

- țărănimea va primi pensie de la CAP dacă a depăşit 
vârsta de 65 de ani şi a prestat cel puţin 200 de norme 
anual timp de 35 de ani; 

- oricine produce ceva trebuie să aibă certificat de 
producător pentru a putea să-şi vândă produsul; 

- preţul cerealelor se va stabili de către stat; cerealele 
nu pot fi vândute decât statului; 

- deoarece cei 47% dintre locuitorii țării, ocupați în 
agricultură, nu pot aduna recoltele acest lucru se va re- 
aliza cu ajutorul elevilor, studenţilor, militarilor în termen 
şi a altor grupuri de cetăţeni... de pildă, puşcăriaşii; 

- se vor reînfiinţa upifăți speciale pentru cei care 
gândesc altfel decât este stabilit prin „indicaţii” şi 
„preţioase contribuţii” ale conducătorilor; 

- treptat se va trece la a/mentafia ştiinţifică - 
proiect dr. Mincu; aceasta va fi distribuită prin cantinele 
comunitare în conformitate cu normele stabilite pentru 
toată populaţia. 

Toate aceste măsuri, care vor readuce bună starea 
dinaintea zborului cu elicopterul, vor fi completate cu 
cele ce vor fi comunicate ulterior vizitelor pe care con- 
ducătorii noştri le vor face în ţări mult mai dezvoltate 
precum Coreea de Nord, Cuba sau altele din aceeaşi 
familie. 


Paul M. SPIRACHE 


ţa! CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


(urmare din pag.2) 
(INFORMARE) unele amănunte. 

> La Alba se bate pasul pe loc în privinţa recrutării de 
membri. Aici există: „oameni care pot influenţa pe alţii şi 
există oameni care se lasă influenţaţi”... 

>  Delegatul Bacăului spune că în judeţ sunt mulţi le- 
gionari şi, totuşi, filiala, deşi bună, nu este chiar ceea ce 
ne-am aştepta să fie şi, de aceea -— zice reprezentantul 
Bacăului —, Partidul PENTRU PATRIE se pripeşte cu 
întocmirea listelor de candidaţi pentru alegerile locale; 

>  Călăraşul: are sediu; 

>» Dolj, Gorj: predau rapoarte scrise; 

>  Idem, Hunedoara, Maramureş, Mureş, Olt, Pra- 
hova, Satu Mare, Suceava, Sibiu — cu ambiția de-a re- 
vigora filiala; 

> Idem, Timiş, Teleorman, Caraş Severin, Vaslui, 
Bucureşti, Dâmboviţa (are probleme cu chiria). 

> În închiderea acestui punct, di. Corneliu Suliman 
cere disciplină, şi delegaţii să-şi exprime dorinţa a câte Cu- 
riere preiau la răspândire. 

> Raportul comisiilor de specialitate. un raport mai 
deosebit a oferit di prof. univ. dr. lon Brad, de la Comisia 
de agricultură, cu privire la dezastrul programat din agricul- 
tură; dar, mai cu seamă, din învăţământul agricol superior. 
Studenţii sunt îndemnați — aproape oficial -, de reprezentaţi 
autorizaţi ai MEN, să înveţe cât mai puţin, să frecventeze 
cursurile cât mai rar, să aibe cât mai multe pretenţii, să nu 
ştiie mai nimic. Interesant, de întrebat Andrei Marga... 

> Diverse. Delegatul Bacăului ne vorbeşte despre o 
acţiune, o conferință cu 150 participanţi. A fost prezent şi 
prof. univ. Ghe. Buzatu. leşenii doresc să organizeze ei, la 
laşi, Centenarul Corneliu Zelea Codreanu. Dar, trecând 
peste acestea, constatăm că, progresul, în teritoriu al Par- 
tidului PENTRU PATRIE este minim. Nu „reprezentăm 
mare lucru pe scena. politică, nu avem mesaj atrăgător 
pentru electorat”... Că ne comportăm de parcă ar fi în „ile- 
galitate”. „Partidul PENTRU PATRIE este un club închis 
care are sămânță bună dar dacă nu o va cultiva ea nu va 
da roade”... 

> Răspunde, pe loc, di. Constantin Iulian (dar i s-a 
răspuns delegatului într-o scrisoare; n.red.) că: „noi dorim 
să devenim expresia Mişcării Legionare, dar legea 51/91 
nu ne permite”. 

> DI, Dimitrie Paceag (vicepreşedinte) pune punctul 
pe i: „Problemele, indicate de delegat (C.T), vor fi discutate 
în Consiliul Politic şi o parte din ele vor fi date spre 
execuţie diui C. T. Dar acesta a spus că: „în 3 ani m-am 
lămurit”. 

> La sfârşit, di lon Gavrilă-Ogoranu, anunţă că, în 
prima sâmbătă, după Sf. Ilie, la Mânăstirea Sâmbăta de 
Sus, va avea loc întâlnirea Luptătorilor din Munţi pentru un 
parastas, 

> Şedinţa se încheie cu rugăciunea la Icoană, 

* (11). Vineri, 30/07. 1999, ora 19 , în sala din P-ţa 
Coşbuc s-a întrunit Consiliul Politic al Partidului PENTRU 
PATRIE. Au fost prezenţi domnii; Constantin  lulian 
(preşedinte), Virgil Totoescu, Dimitrie Paceag  (vice- 
preşedinţi), Corneliu  Suliman (secretar general), George 
Ursa, Florin Dobrescu, Emilian Tache (consilieri); prezenţă 
statutară. Alţii: Simion Giurgeca (preşedinte filiala Timiş), 
Eduard Alexandru (delegat filiala Dolj), Mişu Dumitrescu, 
C-tin Anghelescu (filiala Bucureşti), Nicolae Mazăre 
(preşedinte al Comisiei de Etică şi Disciplină). 


Probleme puse în discuțiie: 

- Filiala Braşov a organizat o bună conferință de presă 
Aceasta are un purtător de cuvânt în persoana diui Aurel 
Ursu; 

_ Necesitatea unui „Serviciu de Documentare”. | 
preşedinte înclină spre a-l numi, ca „şef! al acestui serviciu, 
pe dl. Eduard Alexandru de la filiala Dolj. Acesta se şi ofe- 
rise, de altfel, intenpestiv; 

- Se prezintă informaţii despre unele persoane (Suruj, 
asociaţii („Sarmisegetuza'), apoi una de la Vâlcea cu o titu- 
latură ciudată - „Mişcarea Legionară Română”. 
> Partidul va da un comunicat cu privire la „şeful Mişcării 
Legionare” (vezi.nr. anterioare; hotărâri); 
> Se fixează ordinea de zi pentru Consiliul Director de a 
doua zi care va fi condus de dl. Virgil Totoescu (vice- 
preşedinte); 
> Consiliul Director (sâmbătă, 30/07.1999; prezente 16 
filiale): 

- Rugăciune, moment de reculegere; 

- /nformare (punct prezentat de dl. Constantin Iulian — 
preşedinte). lată, telegrafic, punctele prezentate: 

a) Programul zilei de 30-31/07.1999: şcoală, profesori, 
cursanţi, orele de:masă; 

b) Este citit „Comunicatu/, venit din exterior, referitor la 
pretinsul „Şef al Mişcării Legionare”; 

c) Probleme „Dosarul Mişcării Legionare"; 

d) Nevoia ca fiecare filială să-şi numească un coordona- 
tor de campanie electorală; 

e) O scurtă dare de seamă privitoare la contactele poli- 
tice din ultima vreme; 

f) Organizarea manifestărilor de la Sâmbăta cade în 
sarcina Luptătorilor din Munţi; 

9) Dorinţa Fundaţiei prof. George Manu de a se lua 

poziţie publică faţă de di. Şerban Suru. 

> Organizare (conduce di. Corneliu Suliman): 

Unele precizări: 

- Purtătorii de cuvânt să fie desemnaţi la fiecare filială 
pentru a ţine legătura cu mass-media (în marea ei- majori- 
tate ostilă nouă). În lipsa unui purtător de cuvânt numit, 
şeful de filială este cel care preia acest rol. El are rolul de a 
informa opinia publică despre ceea ce facem; 

- Există filiale care doresc să organizeze conferinţe de 
presă şi manifestări publice. (Sibiu, Braşov, Timişoara, 
Bacău, Craiova). Doritorii să anunţe datele şi Conducerea 
Centrală pentru a fi trimişi delegaţi din Consiliul Politic (0 
persoană, două); 

Problemele filialelor: 

- Filialele din provincie nu prea trimit cotizaţii la Centru. 
Bucureştiul stă bine la acest capitol (C. Suliman); 

- La Cluj nu se oferă candidaţi pentru alegerile locale 
(delegatul Cluj); 

Ă Să fie date directive pentru viitoarele alegeri (Hunedo- 
ara); 

- Nu s-a publicat un interviu cu preşedintele Partidu- 
lui PENTRU PATRIE; în septembrie va fi organizată 0 CON- 
ferinţă (filiala Prahova); 

- Interes pentru UFD în judeţ (Satu Mare); 

- 190 de reviste răspândite, Primăria Timişoara Pro- 
mite (cam de mult; n.red.) sediu pentru filială; candidaţii 
pentru alegerile locale au fost selectaţi (filiala Timiş); 


(continuare în pag. 17) 


37 RR ca în 0 ara ba i e iv PANA pp 
i EVA A DAP EP mo mag feeria ele + Moe i pu TE Pi 


9 se + iodat | 


sa) 


AAN Miel - antena 


8 caliaa 


AIBĂ n cina 


pi Gă 


tis BAN - a SON la al, Micu ia 


A E ie ARC i a i ue ia Ai bn VA) “4 
o > Ai tit dle av a ad n zii aa a 


> Vom mai spune câte ceva despre comunism şi de- 
spre ideea de frădare de Neam şi Țară pentru că astăzi există 
o ciorovăială înverşunată pe această temă printre comunişti, 
printre cei ce apără trecutul comunist şi nu se pot despărţi de 
el şi aceia care caută să adapteze comunismul la noile 
condiţii de după încetarea războiului rece. Ceea ce pare de 
neînțeles este că, durii comunişti, îi acuză pe ceilalţi de 
trădare, de Neam şi Jară, erijându-se în apărători ai 


- românismului. Să încercăm să desluşim ce au, sau ce n-au, 


în comun comuniştii cu Neamul şi Ţara. Pentru noi ideea de 

Neam reprezintă trecutul, prezentul şi viitorul Românilor, cei 

ce au fost, sunt şi vor fi pe Pământul Strămoşesc, cu 

ccredinţa lor despre Dumnezeu, lume şi viaţă, cu toate victo- 

riile şi înfrângerile, cultura. şi civilizaţia, tradiţia românească, 

axate pe tot ce omenirea a avut şi are mai valoros. Ori, statul 

„Jegal”, pe care l-au apărat şi îl apără aceşti nostalgici ai 

comunismului, a fost creaţia ocupantului bolşevic, ocupant 

care niciodată nu a văzut cu ochi buni România Mare şi a rupt 

bucăţi însemnate din trupul ei: Bucovina de Nord, Herţa, 

Basarabia şi. Insula Şerpilor. Noi. considerăm frădători. de 
Neam şi Țară pe aceia care s-au alăturat cotropitorilor şi le-au 

îndeplinit planurile de nimicire a tot ce a însemnat în țara no- 

astră românism. Au abolit Monarhia, au expropriat țărănimea, 

au desfiinţat libertatea şi proprietatea privată, au cultivat ateis- 

mul. Acum, se laudă că au apărat legalitatea şi liniştea 

publică. Care legalitate? O ordine întemeiată pe jaf şi crimă. : 
Ce linişte publică? Cea care a înăbuşit în sânge orice mani- 
festare de protest împotriva crimei şi jafului? Neruşinarea 
acestora este un abuz faţă de slaba reacţie a oamenilor cin- 
stiţi, care, bucuroşi că au scăpat de tiranie, îi tolerează pe cei 
vinovaţi în loc să-i: demaşte şi să-i tragă la răspundere. 
Aceştia sunt vinovaţi de sfâşierea Pământului Românesc, de 
distrugerea adevăratelor valori naţionale, sunt răspunzători de 
greutăţile prin care trece astăzi Ţara. Acum, peste noapte, au 
devenit din apărători de exploatare ai muncitorimii, magnați 
capitalişti, cu averi fabuloase, şi dau lecţii de bună-purtare 
acelora pe care i-au înşelat. Curată neruşinare! Se spune, de 
către aceştia că ei au fost „ordinea de drept” recunoscută pe 
plan mondial, nu poate fi ştearsă o perioadă istorică de cin- 
cizeci de ani. Este adevărat. Nu putem ignora faptul că de-a 
lungul vremurilor au venit peste noi numeroase lifte străine, 
tătari şi altele, că am stat: sub suzeranitate turcească patru 
sute de ani. În această perioadă, mai ales pe vremea fa- 
narioţilor, multe metehne s-au strâns pe trupul nostru, dar nu 
înseamnă că trebuie să ne lăsăm copleşiţi de nenorociri. 
Avem dreptul şi datoria de a ne apăra de toate aceste rele, de 
a scăpa de ele. Dacă la popoarele care în cursul istoriei lor 
n-au trăit sub dominație străină, statul în concepţia lor este 
națiunea, națiunea organizată, la noi, sub ocupaţie străină, 
statul era - este tiranul care încasează birurile, tributul către 
Înalta Poartă. Între stat şi naţiune a existat prăpastia dintre 
cotropit şi cotropitor. Statul „democraţiei populare”, „statul 
socialist”, şi-a păstrat acest caracter. Statul fiind tiranul care 
ne-a cotropit Ţara. Orânduirea politică de după Decembrie '89 
n-a făcut nimic ca să schimbe lucrurile ci a susţinut sus şi tare 
că aceasta a fost ordinea legală şi nu poate fi schimbată 
decât prin legi, legi ce lasă nezdruncinată temelia celor 
aproape cincizeci de ani de dictatură proletară, statomnicind 
jaful..x Democraţie, da, dar „democraţie socialistă”, adică 


PAGINA SĂTEANULUI 
DE VORBĂ CU SĂTENII 


apărătoare a „cuceririlor revoluţionare” ale comuniştilor, 
adaptare a comunismului la noile condiţii geopolitice, de 
azi. Sau la „democraţia” masonică. Urmările guvernării 
comuniste sunt adânci şi greu de înlăturat. Piedica cea mai 
de seamă în calea revenirii la o viaţă politică normală o 
constituie numărul mare al acelora care nu se pot de- 
sprinde de comunism. De aceea trebuie să milităm pentru 
întronarea cinstei şi omeniei, apărării libertăţii şi proprietăţii 
private, pentru statul de drept condus de oameni de carac- 
ter. 

> Să încercăm să desluşim unele lucruri în legătură 
cu statul de drept ce înţeles are şi ce ar putea să 
însemne. 

Aşa cum am mai spus, dreptul cuprinde principiile mo- 
rale minime fără de care o colectivitate umană nu poate 
dăinui, principii pe care dacă orice membru al societăţii nu 
le respectă este pedepsit, deci fiecare cetăţean este obli- 
gat cu forţa să le respecte. Aceste principii sunt prevăzute 
în lege, în Codul Penal, unde se stabileşte ce anume fapte 
sunt interzise şi pedepsite de lege. 

De ce este necesar să spunem „stat de drept"? Da, ca 
să evidenţiem că autoritatea de stat respectă legile. Poate 
fi stat fără să fie întemeiat pe principiile statornicite de 
ştiinţa dreptului? Nu. Statul modern, statul de astăzi, nu 
poate fi constituit decât pe lege. Legile actuale sunt bune 
sau sunt rele? Legile şi procedurile legale, în general, nu 
pot fi decât bune pentru că stabilesc principii morale, dar 
aplicarea lor este făcută de oameni. Deci, pentru ca statul, 
autoritatea de stat, să fie de drept, trebuie ca omul politic, 
omul de stat, să fie drept, să aibă conştiinţă morală. Ele, 
legile, şi statul, autoritatea de stat, sunt conforme cu colec- 
tivitatea care le-a creat. Cu gradul de cultură şi civilizaţie. 
Cu felul cum oamenii au ştiut să folosească experienţele 
trecutului şi cum. îşi închipuie. viitorul. Cu gradul de 
conştiinţă morală -al poporului, calitatea oamenilor care 
formează societatea. 

Statul Naţional Român, România, este, şi poate să fie, 
- ceeace noi, Românii, suntem în stare să facem din ele. 
Felul cum vom şti să scoatem la lumină trecutul de lupte şi 
jertfe ale înaintaşilor noştri, cum vom şti să ne apărăm teri- 
toriul, Patria: Noastră, România, populaţia, Națiunea 
Română şi autoritatea de stat, Statul Român, statul de 
drept. 

Peste capul nostru, al Românilor, multe rele s-au 
abătut. Pacostea de care n-am scăpat încă este comunis- 
mul. Trebuie să vindecăm sufletul Ţării de mentalităţile şi 
deprinderile bolşevice, abuzul, minciuna şi hoţia. Trebuie 
să revenim la valorile create de-alungul timpului de cultura 
şi civilizaţia umană. Statul de drept trebuie să fie rezultat al 
liberei voințe. naţionale, să garanteze libertatea şi pro- 
prietatea privată, dreptatea socială, avuţia să fie câştigată 
prin muncă cinstită. Învățătura creştină să ne fie temelia 
statului de drept. 


ing. Victor ENE 


o 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


(urmare din nr.49/1999 ) 


upă toate 
acestea se 
înţelege 

uşor, de ce au bi- 
ruit până acum 
întotdeauna legio- 
narii şi de ce vor duce biruinţa legionară până la capăt. 
România se desparte azi în două tabere. Unii care o 
nimicesc, alții care vor să o mântuiască. Cei care vor să o 
nimicească, sunt hrăniţi de ură şi de pofte lumeşti; ei 
umblă să se îngraşe şi să se îmbuibe pe spinarea ţării. Ei 
nu cred decât în burta lor, în desfătările lor. Cei care vor 
să mântuiască ţara, adică /egionarii, pornesc la luptă cu 
gând curat, din dragoste pentru neam, din credinţă în 
mărirea Românilor şi sunt gata de orice jertfă, fără să 
ceară pentru ei nimic. Oricine îşi poate da seama de 
partea cui va fi biruința. Mişeii sunt tari până nu sunt 
băgaţi în seamă şi nu li se descoperă mişelia. Ei fug de 
luptă dreaptă, iar când totuşi sunt siliți să lupte o fac din 
frică de moarte, ca să-şi apere pielea, nu din vitejie şi din 
simţul de jertfă. Dimpotrivă, legionarii luptă fără teamă, 
cu credință în Dumnezeu, cu nădejde în dreptate, în dra- 
goste pentru neam gata de orice jertfă, cu sufletul curat şi 
inima împăcată. În luptă făţişă pierde totdeauna cel cu 
sufletul spurcat, cel care din ticăloşie şi sub greutatea 
păcatelor, se teme de moarte, se teme de luptă, se teme 
de răspundere. 

Căpitanul a pornit lupta împotriva tuturor puterilor 
rele din ţară, ajutat numai de o mână de oameni. Azi el 
are 0 legiune întreagă, o oaste de viteji gata să moară 
pentru izbăvirea neamului, iar în curând va avea în jurul 
său pe toţi cei curaţi şi destoinici din țara noastră. Atunci 
neamul românesc va birui. Va birui prin Căpitan şi prin 
Legiune. Minunea aceasta n-ar fi fost cu putinţă dacă 
drumul legionar ar fi fost mânjit de ură, de mișelie, de 
necredinţă ori de necinste. Legionarii biruiesc pentru 
că sunt drepţi, sunt muncitori, sunt viteji, cu credinţă, 


jertfitori şi corecţi — şi pentru că fiind toate acestea ei 


au de partea lor binecuvântarea lui Dumnezeu. Le- 
gionarii ştiu că poartă pe braţele şi umerii lor, soarta 
şi mărirea neamului. Ei ştiu că biruinţa lor va fi bi- 
ruinţa tuturor Românilor. De aceea ei nu doresc v bi- 
ruinţă ieftină. Ei vor să facă din biruinţa lor, biruinţa 
tuturor puterilor cele bune. Ei vor ca biruinţa lor, să 
însemneze 0 ţară nouă, o mare şi O strălucită împărăție 
românească. De aceea legionarii nu dau înapoi în faţa 
nimănui, de aceea drumul lor e drum de biruinţă şi de 
aceea biruinţa cea mare se apropie fără putinţă de a fi 
împiedicată. Legionarii ştiu că mulţi dintre ei vor tre- 
bui să sufere şi mulţi dintre ei vor trebui să cadă - dar 
ştiu tot atât de sigur şi de neclintit că până la urmă vor 
ieşi învingători. 


MISCAREA LEGIONARĂ 
ȘI TĂRĂNIMEA 


ŞI NOI SUN. 
TEM ROMÂNI. 
CE TREBUIE 
SA FACEM? 
„Cele aratate 
până acum, le fu 
legionarii, dar cei 
care nu sunt legionari şi sunt totuşi Români, ce trebuie să 
facă? Unii se întreabă nedumeriţi: „Şi noi suntem Români. 
Ce trebuie să facem?” Răspunsul este limpede şi hotărât. 
Neamul românesc trece poate prin cel mai greu ceas din 
viață. Dacă nu va şti acum Sâ-şi aşeze temelie pentru un 
veac al lui, va pieri în câteva zeci de ani de pe pământ sau 
va fi osândit să trăiască o viaţă ruşinoasă de rob şi becis- 
nic. Prin urmare nici un Român nu mai are dreptul să se 
țină deoparte. Toţi trebuie să lupte pentru biruinţa neamu- 
lui. Dar o bătălie nu se câştigă cu zeci de porunci care se 
bat cap în cap. Cine vrea să biruiască trebuie să se su- 
pună unui singur conducător, unui singur Căpitan. 
Românii au avut norocul ca tocmai în momentele acestea 
grele pentru ei să se ivească din rândul lor un bărbat în 
stare să-i ducă la biruință. E Come/iu Zelea Codreanu. 
Cine nu vede lucrul acesta € orb sau plin de păcate. 
Căpitanul acesta tânăr şi viteaz, care a ridicat sabia 
împotriva tuturor ticăloşilor din ţara noastră şi nu se va 
odihni până nu-i va stârpi pe toţi, şi-a strâns o oaste de 
credincioşi $i luptători, Legrunea. Dar în legiune nu 
poate să intre oricine. Legiunea nu numai că nu trage de 
mânecă pe nimeni, dar nici cel puţin nu-i primeşte pe toți 
care ar vrea să faca parte din rândurile ei. În legiune intră 
numai cei curaţi, cei viteji, cei cu credinţă, cei gatu de 
jertfa şi de moarte. Românul care simte în inima lui ca 
face parte dintre aceştia, fie orice ar fi, lucrător. țăran, 
industriaş, cărturar sau negustor, să intre în legiune şi să 
lupte alături de legionarii mai vechi. Românii ceilalți sa 
nu intre în legiune. Sâ nu strice şi să nu otrâveasca 0 
mişcare tânără şi curată, care a rămas singura nadejde a 
țării. Dar ei nu trebuie nici să lupte împoriva legiunii. 
Ei pot să o ajute din afară şi trebuie să o ajute. cu astfel 
sa-şi faca datoria de Români care să-și rascumpere 
2reşelile mai vechi. Românii care nu se simt in stire Să 
devină nici legionari, nici prieteni ai legiunii. si se Uni 
cel puțin deoparte (s. red.). Dacă nu fac aceasta ei intra 
cu bună ştiinţă sau fără să-şi dea seama în rândurile celor 
care lucrează lu nimicirea ţării. Românii care Se 
impotrivesc Legiunii şi nu înțeleg că lupta ei e cea mi! 
dreapta și sfânta dintre lupte, că fără ea se sfârşeşte chiar 
cu neamul românesc. sunt nişte nemernici care-și vând 
prin prostie sau din ticâloşie neamul şi-i va aşteptă cel 
mai mare blestem din lume. 


(va urmă) 
Traian HERSENI 
Fragmente din lucrarea „Miscare paza 
Țaranimea Bucuresti, Imprimeriile Cu întul.. $ 4R 1940. 
'0 pagini 


a e N NE 


POR), zeta ae e e a e 


CURIERUL INFORMATIV al pariidului PENTRU PATRIE 


TAN sau NATO a ÎMPLINIT 
50 DE ANI. Cine ar fi putut 
prevedea că el va îngropa 


comunismul şi că la vârsta maturității 
va declanşa un război împotriva unei 
țări mici care, aparent, nu l-a agresat. 

Un paradox — care, susţine Michel 
Tatu — ar avea totuşi logica lui afir- 
mând că „Stalin găsea normal ca ar- 
matele care respingeau Wehrmachtul 
să introducă în regiunile cucerite sis- 
temul social. propriu învingătorilor”. 
Aşa ne-am pricopsit noi cu comunis- 
mul. Şi aşa se justifică - în sens opus 
— modul în care coaliția Vestului ex- 
ploatează victoria (geografic şi 
ideologic). Ea se întinde către Est şi 
introduce pretutindeni ordinea sa so- 
cială şi valorile în care crede. 

Astăzi, prin forţă! Dar, de obicei, în 
mod paşnic. 

Singurele precedente ale acestui 
război de ingerinţă sunt intervenţiile 
Pactului de la Varşovia în fostul bloc 
sovietic (exemplele majore fiind Un- 
garia şi fosta Cehoslovacie). 

» Şi Michel Tatu, în „Mouwve/le Econo- 
miste” subliniază: „chiar dacă excres- 
cenţele recente -—  mondializarea 
economiei şi atotputernicia finanţei 
sunt discutabile — valorile occidentale 
majore — democraţia şi drepturile omu- 
lui — au devenit elemente majore ale 
realităţilor. internaţionale. Cel puţin în 
Europa. „Nici un dictator nu se mai 
poate considera proprietarul propriului 
popor pe care poate să-l masacreze 
sau să-l exileze”. 

Există însă şi limite; pătrunderea 
principiului. de moralitate înlocuieşte, 
prin noţiuni nedefinite, subiective şi 
relative, alt principiu de bază al 
relaţiilor internaţionale: cel al suve- 
ranităţii statelor. 

Unde se opreşte dreptul autode- 
terminării — se întreabă editorialistul — 
şi începe naționalismul prezentat ca 
sursa tuturor relelor? 

Şi continuă: „De ce să pedepsim 
Serbia - şi nu şi Turcia sau China 
care-şi oprimă . propriile minorităţi, (şi 
“Israelul am adăuga noi; n. red.)? De 
ce se tolerează de un sfert de secol 
ocupaţia şi divizarea Ciprului? La care 
se adaugă un alt aspect: dacă în faţa 
amenințării sovietice situaţia era clară 
astăzi noţiunea de ameninţare a fost 
înlocuită prin cea de RISC (de. proli- 
ferare a armelor de distrugere în 
masă. a terorismului internaţional, 
traficului de droguri etc.) la care se 


BREVIAR 


adaugă principiul moralității şi, în con- 
secinţă, obligaţia intervenţiei. 

Aceste riscuri ar trebui, însă, 
susţine acelaşi M. Tatu, ar trebui 
tratate de alte instituţii: ONU, OSCE, 
etc. 

Americanii ar dori să completeze 

noul „concept strategic” al alianţei cu 
formula — „să acţionăm cu ONU dacă 
este posibil, fără el dacă este nece- 
sar”. 
Este adevărat că doar trei state — 
Rusia, China şi India au condamnat 
interveţia din Kosovo; dar, susţine 
Tatu, acestea reprezintă jumătate din 
omenire. 

Dar ce nu spune jurnalistul este că, 
până acum, rezolvările prin ONU s-au 
redus la rezoluţii fără consecinţe de 
nici o culoare, mai ales în probleme 
privind. drepturile omului şi:cele care, 
în absenţa oricărui „principiu de mo- 
ralitate”, au invadat, au subjugat şi nu 
au mai acordat libertatea unui număr 
impresionant de neamuri. 

Poate că la adăpostul apărării „su- 
veranităţii” Serbiei se ascunde spaima 
unui juriu internaţional care ar putea 
să-l sancţioneze pe toţi! 


NU TOATE ACŢIUNILE 
UMANITARE SUNT DE OMENIE! 

Se afirmă că 80% din banii injectaţi 
în Bosnia în ultimii doi ani, prin US- 
AID, a intrat în buzunarele unor so- 
cietăţi yankee: că deruta HCR — (Îna/- 
tul Comnisariat pentru Refugiaţi) — este 
determinată de mai mulţi factori; ar fi 
prea mic pentru o treabă aşa de mare; 
că ar fi victima NATO-ului care ar fi 
declanşat un front umanitar botezat 
ABRI aliat — implicând prezenţa a 
8000 de soldaţi în Albania pentru pro- 
tejarea refugiaților; că, deşi este util 
prin logistica şi securitatea asigurate, 
NATO fiind actor în conflict nu trebuie 
să fie şi un factor umanitar; că trebuie 
- spun cei de la Medecine du Monde — 
să se separe diagnosticul umanitar de 
decizia politico- militară; că s-au inter- 


“pus - între activităţile HCR - ajutoarele 


bilaterale între guvernele alianţei şi 
țările care primeau refugiaţi; în acest 
context marile naţiuni s-au preocupat 
de informarea opiniei publice că, grija 


lui cu problemele umanitare este deter- 
minată de promovarea propriilor ONG- 
uri. (Organizaţii Neguvernamentale). 
Aşadar, în spatele acestor „dezor- 
ganizări” se află probleme de imagine şi, 
mai ales, cele legate de „bani. lar 
bătălia, în acest sens, nu-i decât un 
început: fiecare din cei angajaţi în con- 
flict dorind ca propriile. întreprinderi să 
participe la reconstrucţia Balcanilor. Se 
ştie că Statele Unite încă din anii '60 a 
creat US-AID care are ca misiune să 
asocieze. întreprinderi americane la pro- 


„gramele: de reconstrucţie şi printre pro- 


tejaţii acestei agenţii guvernamentale se 
află mai ales societatea de inginerie cali- 
fomniană - PARSONS -— specializată în 
drumuri, poduri şi aeroporturi. 

De aceea, să fie acestea ţinte priori- 
tare? 

PRIMAKOV, IRAKIENII şi 
DEMNITATEA LUI 

Nu suntem siguri dar coincidenţa 
este ciudată: în clipa în care primul mi- 
nistru = de atunci — al Rusiei pleca la 
Belgrad, pentru. o puţin. posibilă conci- 
liere, presa americană, îl acuza că ar fi 
fost cumpărat de Saddam Husein. In- 
formaţia, “venită prin magazinul New 
Yorker şi semnată, de. Seymour Hersh — 
un jumalist galonat al revistei - afirmă că 
în noiembrie 1997 — pe vremea minis- 
teriatului de la Externe -— că, Primakov, 
ar fi primit o recompensă în valoare de 
800.000 dolari. în vederea facilitării pro- 
curării de material tehnologic destinat 
diuselor strategice cu care dorea' Hu- 
ssein să-şi doteze armata. 

Transferul — realizat. prin intermediul 
unui cont alimentat de Tarik-Aziz — ar îi 
fost depistat prin utilizarea — abuzivă - a 
mijloacelor . electronice: instalate la 
UNSCOM -— organizaţia instalată de 
ONU pentru supravegherea dezarmării. 

Primakov, socotit “unul dintre ne- 
irakienii cei mai apropiaţi de Saddam, îl 
cunoaşte pe acesta de pe vremea când 
era corespondentul Pravdei la Bagdad, 
prin anii '60 - în realitate acoperire pen- 
tru spionajul pe care-l practica acolo (şi 
pe care nu l-a ascuns cine ştie cât)! 

Apoi, a fost navetistul lui Gorbaciov, 
în 1991, când s-a încercat evitarea 
războiului din Golf. 

Asta să-i fi supărat pe americani; 
sau, cum susține un Le Po/nt mai vechi, 
de unde ne vin 'aceste informaţii, Bill 
Clinton nu doreşte ca ruşii să reuşească 
ce nu a realizat trimisul său, di. Hol- 
brooke? Cine ştie? 

Dar de ce s-a supărat Elţin? 

mai-lunie-iulie, 99 

. (continuare în pagina 8) 


P. Spiru. M 


= 


E a 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 
E e bl 


(urmare din pagina 7) 


*(BREVIAR)  ŞOMAJUL ŞI SĂNĂ- 
TATEA -— Este un studiu realizat în cinci 
întreprinderi de trei medici (Achard, Chastel şi 
DELL” Accio). Sectoarele studiate fiind cele ale 
minelor, metalurgiei, industriei hârtiei, alimen- 
taţiei şi materialelor plastice. 

Rezultatele i-au determinat să spargă tăcerea ce 
înconjoară această problemă şi să denunțe 
repercusiunile şomajului,  restructurărilor — şi 
amenințării cu licenţiere asupra sănătăţii. 

Este un document care ar trebui să se afle pe 
masa fiecărui om politic implicat azi în această 
reformă care devine pe zi ce trece mai nocivă 
tocmai pentru că nu se face! 

In ce priveşte FACTORII ACESTEI 
EVOLUŢII — dominată de reducerea masei 
salariale care s-a accelerat brusc în anii 90 — 
„evoluţie logică sau necesară sunt amintiţi 
următorii: concurenţa produselor noi, cu preţ mai 
mic sau cu randament mai bun (de pildă cărbunii 
înlocuiţi de produsele petrolifere sau gazul 
metan); schimbarea nevoilor (domeniul hidraulic 
din Franţa fiind total echipat cu turbine trebuie să 
cucereşii pieţele lumii, să creezi filiale, joint- 
ventures, e€tc.), industria hârtiei, alimentelor, 
plasticelor au nevoie de capitaluri altfel sunt 
cumpărate de grupuri financiare, etc. 

MĂRTURIILE MEDICILOR care au asistat la 
aceste evoluţii şi revoluţii sunt copleşitoare: 

„timp de 16 ani am văzut închizându-se puțuri 
de mină şi mineri disperaţi, am asistat la suferinţa 
salariaţilor a căror lume se prăbuşea”; * 

cei două sute de salariaţi ai unei uzine închise 
integral au suferit, susţine medicul care a stat de 
vorbă cu fiecare, un şoc psihologic brutal iar, în 
altă, în care jumătate din personal a fost licenţiată, 
s-a produs un val de violenţe; 

într-o întreprindere de energie hidraulică, care 
făcea obiectul unui nou plan social, după ce mai 
trecuse prin restructurări, s-a declanşat o mişcare 

de rezistenţă de amploare nemaicunoscută reunind 
inginerii, cadrele şi muncitorii! 

DE DOUĂZECI DE ANI asistăm la dispariţia 
unor meserii şi tehnici; mondializarea favorizează 
aşa zisele „delocalizări” câtre zone cu mână de 
lucru mai ieftină iar muncitorii se resemnează cu 
soarta lor de „inutili”, de „neiubiţi” ai economiei. 


În ultimii ani alte domenii sunt afectate: 
cercetarea, dezvoltarea şi studiile: „concurenţa 
domină, priceperea, cunoştinţele şi competențele 
intelectuale sunt recunoscute şi tocmite ca o 
marfă. 

lar excluderea urcă pe scara socială atingând 
acum inginerii şi cadrele. Dar care sunt 
CONSECINȚELE ASUPRA SANATĂŢII? 

Surprinzătoare este asemănarea dintre bolile 
observate în cele S$ întreprinderi: domină 
suferinţele psihosomatice şi mintale; dar acestea 
nu sunt singurele observate. 

- TULBURĂRI PSIHICE: - ale somnului; 
mărirea stării de nelinişte; stării de panică; crize 
de nelinişte cu apariţia fobiilor (frica de a-şi 
pierde locul de muncă); agravarea stării depresive; 

- În SFERA DIGESTIVĂ: crampe epigastrice; 
complicaţii ale ulcerului gastric; recto-colite 
hemoragice; 

- CARDIOLOGIE: infractus de miocard; 

- Agravarea migrenelor; 

- COMPORTAMENT: agravarea frecventă a 
alcoolismului; a fumatului; violențe fizice; 
sinucideri. 

Toate aceste observaţii sunt confirmate şi de 
numeroase studii făcute mai ales de americani şi 
scandinavi. Efectele reducerii personalului se 
repercutează şi în rândul „celor care rămân”; creşte 
absenteismul, din motive medicale; demotivare ce 
atinge toate categoriile sociale; pierderea identităţii 
profesionale (cauza majoră de suferință morală - 
„eşti în plus”, „eşti prea scump”-; încearcă să iasă 
din această stare prin conflict, maladie sau fugă. 

Trebuie să se ţină seama că „munca deţine un loc 
esenţial în construcţia identităţii individuale, în auto- 
împlinirea personală, în sănătatea mintală şi fizică. 
Munca este un operator de sănătate sau, din contră, 0 
constrângere patogenă ea nefiind niciodată neutră din 
acest punct de vedere”. 

CE AR TREBUI SĂ FACĂ MEDICII? 

|. — să-i asculte pe salariaţi, să-i însoţească, să-i 
orienteze pentru a primi un ajutor terapeutic — când 
acesta-i necesar; 

2. — Să considere aceste situaţii ) 
epidemiologice asupra acestor riscuri profesionale noi, 

3. — să facă studii clinice şi epidemiologice asupră 
acestor riscuri profesionale noi; 

4. — să determine legea să le acorde dreptul la 0 
supraveghere medicală particulară. 


clinice $I 


(va urina) 


Pee II a e aa ai a n ec E o e i 


E —O————— OO 


i 


USR sei 0, cate tza 


CU NOICA LA JILAVA 


Am dormit cu C. Noica pe acelaşi prici, la Jilava, 
am visal împreună şi-am flămânzit împreună. 
EI mi-a vorbit despre filosofia cuvintelor, 
eu despre dorința de a fi liberi şi a învinge. 
E] mi-a explicat socratismul platonician, 
eu m-am îndeletnicit cu ce înseamnă să ierți 
Și am plâns amîndoi 
sub mucegaiul din celula patru a Jilavei. 
Odată l-am întrebat cum se conjugă verbul „a urâ” 
Și el mi-a răspuns în şoaptă (vorbea numai în șoaptă): 
„ Trebuie să recunoaştem că am greşit, 
altfel istoria ne va strivi... ne va strivi...” 
Ne-am lepădat de istorie, Constantin Noica, 
Pentru că aici, la Jilava, 
să scriem istoria cu sângele, numai istoria, 
prin ceea ce suferim ca oameni, aici. 
N-am ştiut, Doamne, să stăpânim istoria 
şi istoria ştie să se răzbune crunt. 
Mai crunt ca natura, Constantin Noica, 
de-aceea am fost învinşi... de-aceea greșit-am, 
căci istoria, 
se răzbună şi când nu trebuie, de-a valma, 
şi asta înseamnă blestem, Mathesis, sau bucuriile simple 
Da, blestem... 
Sau Spirit românesc în cumpătul vremii 
ori, poate, o încurajare rostită în șoaptă... : 
V. BLĂNARU —- FLAMURĂ 


DEMAGOGIE 


Când promiţi un lucru mare 

Și-l mai înfloreşti cu crini 

E ca pâinea, Jără sare, „i 

Ca cerneala de pe mâini. 
Când te-acoperi de bizar 
Și „„înoți”, printre ciulini, 
N-ai nici un câștig la zar; 
Parcă tai frunză la câini. 


De ești mare orator, 

Ia și tu o piatră-n gură; 
Te vei face protector, 
Gânditor, de mătrăgună. 


Când promiţi, un lucru mare, 
Și nu ai a-l respecta, 
Pune-ţi limba în cărare 
Să calce lumea pe ea. 
Că e rea! 


25/05.1997 


Constantin LUCESCU 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


PLIMBAREA LUI SĂRSĂILĂ 
- După o idee a lui Byron- 
Când roua dimineţii încă nu-și luase zborul, 
din patul său de smoală, diavolul se ridică 
să facă o plimbare pe jos la ferma-i mică, 
să mai vadă cireada şi ce face poporul. 


Se îmbracă cu grijă ca-n zi de sărbătoare: 
o haină de culoarea steagului bolşevic, 

pantaloni gri-pepit, de credeai că-i Birlic, 
cu gaura la spate, coada să și-o strecoare. 


Colindă munţi şi văi, trecu peste câmpie, 

tot fluturând codița, precum domnii bastonul, 
şi se opri în fața unui tufiș, ca omul... 

Acolo se-mplini o mare bucurie: 


Nişte bancheri destoinici, distinși pedeseriști, 
ascundeau sub țărână tezaurul din bănci; | 
ei puseră de strajă și câteva ţigănci, 

dar cei mai vrednici paznici erau doi țărăniști. 


Trecu apoi prin Otopeni, venind spre București. 
Zări numai palate clădite de confraţi, 

foşti securiști, toți membrii în plen verificaţi 
golind haznaua Țării, ei trăiau ca-n poveşti! 


Lângă aeroportul cu mândre aparate 

îşi aminti măcelul din ultimul război, 

plânse pe comandirul din „ Tigareta doi” 
care-a plătit, sărmanul, doar el oalele sparte! 


Când ajunse la Vamă, o alță dandana: - 
găsi acolo, vere, pe Nini Săpunaru- 

un Corado român ce vrea s-alunge-amarul,; 
hoția din hotar şi Caracatiţa! 


Să se răcorească, din gât să-i piară nodul, 
urcă apoi ca vântul sus la Patriarhie, 

să-și vadă deputaţii, propuși de el, bădie! 

Cum îşi petrec veleatul, cum asupresc norodul? 


Se sui la tribună şi fu aplaudat 

de toți neaveniții, toți fiii de meduze. 

Cu moș Diaconescu și junele Petrică se sărută pe buze. 
Sărutul cel mai dulce Rânjilă i l-a dat! 


Li 


În acea zi, „măi dragă“, forțele reunite 
votară fără murmur o mulțime de legi: 
taxe şi suprataxe pe umerii betegi, 

pentru ei, privilegii, câştiguri nemuncite... 


Când aleşii — aprobară să dea glia străbună 
unor străini de Țară, aproape pe nimic, 
dracul scoase un chiot și jucă din buric 
de credeai că stihia pe lume se răzbună. 
01/03.1999 
Eugen BĂLAȘA 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


(urmare din pagina 1) 

e (DEMOCRAŢIE, ÎNTRE IPO- 
CRIZIE ŞI CINISM) eşicherului politic, 
ne uimesc pe toţi cu sârguinţa ce o 
depun (inconştient sau conştient?) în 
a-i întrece pe predecesorii lor întru 
conducerea ţării, adică în hoţie, 
minciună, corupţie, ipocrizie, 
demagogie, oportunism şi chiar ... 
cinism. Neobosiţii propovăduitori ai 
aşa numitelor „drepturi ale omului”, 
aparători ai „valorilor” occidentale şi ai 
„democraţiei” (în fond o iudeocraţie de 
tip imperialist), cei: mai mulţi din ei 
lepădaţi de Hristos (dacă vor fi fost 
vreodată botezați) şi membrii ai lojelor 
francomasonice sau simpli lefegii ai 
oficinelor _internaţionalismului  anti- 
creştin (un fel de Şabăsgoimi — cum ii 
numea Octavian Goga în presa 
naționalistă a anilor 20 — '30), işi 
manifestă făţiş disprețul faţă de 
oameni şi interesele acestora... 

Dacă, în demonica lor perse- 
verenţă, comuniştii vizau distrugerea 
naţiunilor, acţionând, - în - special, 
asupra factorului moral — spiritual, şi, 
în plan secund, asupra - fondului 
biologic, prin înfometare şi mizerie 


materială, ei bine, „democraţii, 
urmăresc, în acelaşi “timp şi cu 
aceeaşi intensitate, “ dezintegrarea 


structurii morale cât şi a celei biologice 
ale acestor entităţi umane. Intenţia 
satanică a. Guvernului mondial, care 
coordonează cu minuţiozitate acestea 
şi ai cărui executanţi sunt conducătorii 
noştri de azi, aceea de a ucide creaţia 
lui Dumnezeu atât sufleteşte cât şi 
trupeşte, nu este surprinzătoare. 
Diavolul este duşmanul Lui Dumnezeu 
şi al creaţiei. Sale, supreme — omul, 
cel atât de iubit de Părintele 
Atotputernic şi înzestrat cu viaţă 
veşnică, pe care el, Satana, nu o va 
avea niciodată, fiind sortit pedepsei 
veşnice, de unde şi invidia lui faţă de 
om. 

Dar, pe lângă intenţia distructivă, 
se desluşeşte şi o subtilă şi perversă 
viclenie. Ei sunt conştienţi că, atunci, 
când constituţia organică a omului 
este deficitară, şubrezită, patologic, 
omul este mai predispus căderii în 
păcat. Trupul este casa sufletului, 


dar când trupul este bolnav şi 
slăbit, puterea de a se opune pornirilor 
păcătoase ale sufletului este mică sau 
chiar nulă. Ispitele sunt mult mai greu 
de înfruntat atunci când omul este ros 
de boli şi  inaniţie, stresat de 
nesiguranța unui adăpost sau de 
muncă. lată încă un motiv pentru care, 
alături de factorul moral, cel biologic 
este foarte important pentru sănătatea 
unei naţiuni. lar o naţiune nu va putea 
fi sănătoasă cât timp indivizii. săi sunt 
subnutriţi, hrăniţi cu înlocuitori 
chimizaţi, când consumă cantităţi mari 
de băuturi alcoolice de proastă calitate 
şi fac aceasta în lipsa hranei tot mai 
scumpe. Când practică consumul de 


droguri, avortul, prostituţia,  homo- 

sexualitatea, lesbianismul. 
Concluzionând, constatăm că, 

diferențele - dintre comunişti şi 


„democrați“ sunt puţine (mă refer. la 
diferenţele de fond, de caracter, şi nu 
la. cele ideologice. şi de formă). 
Aceeaşi ipocrizie, acelaşi opor-tunism, 
aceeaşi “demagogie, . hoţie. Dar de 


-multe ori, cei din urmă, arată un 


cinism rar întâlnit. Nu e cazul decât să 
amintim afirmaţia unui prim - ministru, 
de după 1996, prin care, acesta, 
încerca să justifice luarea-unor măsuri 
social:- economice radicale, cerute cu 
insistenţă __ de forurile  finanţei 
internaţionale, dar  resimţite ca 
dureroase” de categoriile sociale 
defavorizate (bolnavi, şomeri şi în 
special pensionari): „mai bine să 
moară acum câteva zeci de mii, decât 
mai târziu 22 milioane”... (era doar 
ministru — M. Ciumara; n. red.) Atunci 
care este diferenţa dintre 
raţionamentul “acesta  mercantil - şi 
extremist de pragmatic şi cel 'al 
blamaţilor. „nazişti”, de pildă, care, în 
numele unor. deziderate ideologice, se 
pretinde că trimiteau la moarte 
anumite categorii de oameni? Sau cel 
al bolşevicilor stalinişti care, în numele 


„construirii socialismului,  exterminau 


zeci de milioane de oameni? 


Răspunsul nu poate fi decât 
acesta; nici. o diferenţă. Este şi 
democraţia o „religie politică”, străină 
de Dumnezeu, una din multele care au 
bântuit Europa şi lumea în acest secol 
îndoliat şi au lăsat în urma lor durere 
Şi dezastru 


| patologii atât individuale cât şi sociale! 


(urmare din pagina 1) 

e (SFÂRŞITDE MILENIU) 

Statele Unite nu mai au şomaj în 
timp ce Europa atinge cele mai mari 
procente şomaj din Istoria ei. Cauza? 

Logica guvernanţilor SUA este: „un 
loc de muncă este cea mai bună 
protecţie socială”. 

Europa se laudă, în schimb, cu 
ajutorul de şomaj care, în realitate, 
frânează crearea de noi locuri de 
muncă. 

Dar, hai să tragem cu urechea la 
sfaturile date Franţei şi, dacă suntem 
de acord cu ele, să le impunem şi în 
România. 

Cum? 

Cu ajutorul „democraţiei”. Să fie şi 
ea bună la ceva. Democraţie, bine 


înţeleasă şi exprimată, prin 
DESCENTRALIZARE, FAVORIZA- 
REA „SINERGIILOR”, CIRCULAŢIA 
INFORMAŢIILOR, INVENTAREA 


UNOR FORME NOI DE ACŢIUNE. 
Pentru că, susţine — unul dintre 
experţi — autor al-unei cărţi intitulate — 
„Richesse du Monde, pauvretes' des 
Nations" (Bogăția lumii. - sărăcia 
nafiunilor), = funcţia-publică trebuie să 


'se adapteze unei lumi în care „statul 


providenţial” s-a modificat profund. 
Ceea ce este în joc în capitalismul 
actual este articularea progresului 
tehnic cu dinamica pieţelor; produsele 
fiind mult mai diferenţiate, talia pieţelor 
trebuie să crească - pentru că, altfel, 
investiţiile nu mai sunt rentabile. 

Mai intervine şi viteza crescută a 
reînoirii proceselor tehnice care 
implică rolul strategic al pieţelor 
financiare. 

Ceea ce nu înseamnă - aşa cum 
se întâmplă “în România! - că 
intervenţia. publică “ar. fi condamnată 
sau exclusă “de „legile  pieții. 
Dimpotrivă: - victimele. restructurărilor 
trebuie să beneficieze de o solidaritate 
de altă calitate: nu de MILĂ ci de 
SPRIJIN prin crearea unor noi forme 
de acţiune care să nu-i transforme în 
excluşi cu statut permanent. Această 
formă de şomaj este creatoare de 


(continuare în „pa 20) 


e pe o leit E pe d aa i a Da a 
CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


u trebuit să treacă un număr 
A maeseran de ani pentru ca 

să apară o serie de denunţuri în 
presă şi să ajungă, în fine, până la 
urechile preşedintelui ţării, informaţii 
despre sumele fabuloase pe care le 
încasau diverşi „feneanţi” — sau, pe 
româneşte, „muşte la arat” — din 
veniturile inexistente ale unor 
întreprinderi care trăiau din oblojelile 
financiare propuse de Guvern şi 
aprobate de Parlament — pentru ca, în 
sfârşit, să auzim că se va interzice 
anumitor cumularzi, ai țării, 
introducerea  botului şi în hârdăul 
aproape gol al întreprinderilor cu 
capital de stat. 

Asta nu înseamnă că vor suferi toţi 
cumularzii; există un număr imens de 
sugative financiare care primesc 
salarii de la Parlament, de la 
Universitate, de |a facultăţi particulare, 
de la diverse comiţii şi comitete — 
başca Vlaşca şi Teleormanu — sub 
forma aşa ziselor „comisioane”. 

Există însă o întrebare la care am 
dori chiar un răspuns: cum majoritatea 
acestor cumularzi se aflau sub ochii 
marilor  confederaţiilor sindicale  — 
care, în ultima vreme, uitându-şi 
menirea, fac de toate (- mai puţin 
adevăratul sindicalism) — de ce oare 
nimeni dintre vajnicii şi valoroşii lideri 
nu au crâcnit dealungul atâtor mii de 
zile? 

Sau poate erau şi dânşii pe listele 
de plată? 

Pricina tuturor acestor întâmplări 
se află altundeva: în incultura politică 
şi economică a celor care se află azi 
în posturi ce ar trebui să fie de 
conducere dar, în realitate, ei nu sunt 
decât pe jecmănire. 

Toate cele ce se petrec azi se află 
limpede descrise în articolele semnate 
de Mihail Eminescu acum mai bine de 
120 de ani şi este suficient ca să 
schimbi o vorbă sau două ca să pară 
scrise azi. lată: 

” „Posibilitatea dată unor nulităţi şi 
unor parveniţi de a trăi din buget, din 
întreprinderi. din arenzi, din păsueli, 
posibilitatea constituţională dată unor 
oameni de provenienţă incertă de a 
exploata munca poporului fără nici o 
compensație. iată răul, INCURABIL, 
poate, al organizaţiei noastre. 

E evident că averea nu se poate 
câştiga decât sau prin muncă directă, 


TERIIUM NON DATUR 


deci prin întrebuinţarea de forță 
musculară sau nervoasă, sau prin 
fructificarea muncii capitalizate prin 
capital. Când vedem milionari ROŞII: 
Stolojan (nu cel de azi), Carada, etc., 
făcând avere fără muncă şi fără 
capital nu mai e îndoială că ceea ce ei 
au, AU PIERDUT cineva şi au pierdut- 
o fără compensație. Tertium non 
datur. Nu există alt izvor de avuţie 
decât sau munca fie actuală fie 
capitalizată sau  SUSTRAGEREA, 
FURTUL, fie legal, fie ilegal. 

Clasele dominante cată deci să 
compenseze prin muncă intelectuală 
onestă şi intensivă, cheltuiala de 
muncă manuală ce le susţine. 

Cu totul altfel sunt raporturile la 
noi. 

Trecerea din clasele de jos în cele 
de sus nu e reglementată prin nici un 
fel de organizaţie. Chiriţopol din slugă 
se face prefect; oameni inculţi, 
incapabili de-a muncii, incapabili de a 
pricepe un adevăr, fac demagogie, 


„fură prin amăgire voturile alegătorilor, 


devin oameni politici şi dau iamă 
bugetului: fără ştiinţă, fără merit, fără 
muncă...” 

De-ar fi citit mai marii ţării de azi 
adevărurile pe care timpul nu le poate 
altera poate că nu am fi asistat azi la 
reluarea aceleaşi piese cu alte măşti... 

În schimb, ei îşi iau consilieri dintre 
cei ce gândesc cam aşa: „Interesul lui 
Caragiale sau al lui Eminescu pentru 
politică nu poate fi echivalat cu o 
reflecţie politică. Dealtfel incoerenţa 
raţionamentului unui Eminescu a făcut 
posibilă recuperarea sa atât de către 
socialişti, cât şi de către naţionalişti 
(...) Eminescu trebuie contestat şi 
demitizat, dar nu pentru rudimentele 
sale de gândire politică. Din acest 
punct de vedere, el e realmente nul. 
Nu ai obiect”. 

Să ne mai mirăm atunci că, actualii 
conducători având în jurul lor 
asemenea  sfetnici treburile merg 
precum se vede cu ochiul liber şi că 
un vechi proverb rămâne mereu de 
actualitate: „Cum 7 turcul şi pistolul"? 


P.S.M. 


*N.R.: T.N.D.-— altă cale nu există 


COMUNICAT 


Refenitor la Dec/arafia rostită, în 
Plenul Camerei Deputaţilor, în ziua de 
21/09.1999, de către deputatul Parti- 
dului România Mare de Teleorman, dl. 
Florea  BUGA, Partidul PENTRU 
PATRIE face următoarele precizări 

1. Nici un membru al Partidului 
PENTRU PATRIE nu a afirmat „peste 
10 ani, cel mult, legionarii vor fi la putere 
în România...”; 

2. DI. Şerban SURU nu a fost şi nu 
este membru al Partidului PENTRU 
PATRIE. În consecinţă, declaraţiile 
domniei sale nu angajează partidul 
nostru; 

3. Aşteptăm ca deputatul PRM de 
Teleorman, dl. Florea BUGA, să-şi 
retragă toate afirmaţiile nefondate la 
adresa Partidului PENTRU PATRIE În 
caz contrat, vom apela la Justiţie 
Consiliul Politic al Partidului PENTRU PATRIE 

dr. ing. Constantin IULIAN 


ÎN LUPTĂ 


În lupta izbăvirii noastre, 
Cu o lume-ntreagă de păcal, 
Nici azi sub cheia-nchisorii, 
De atâta ură-nconjural 

Și de blestem, cu toți fiorii, 
Prigoana nu s-a terminat. 


Din ce în ce mai crunt tâlharii, 
Privese vicleni cum mă frământ 
Și râd de un crez în suferință. 
Supus teroarei și răsfrânt, 

De val dușman de ingerință, 
Sub grava vină de prea sfânt. 


Durere grea copleșitoare, 
Continuă, fără răgaz, 
Furtuna-n Zodii de armindeni, 
Talaz, talaz după talaz, 

Ce-l simte fiinţa pretutindeni, 
Puhoi de lacrimi pe obraz. 


Înrobitoarea lor gândire, 
"Fărâma vieţii încâ-n noi, 
Virtuoasă-ngenunchiată-n rugă, 
Nu vreau Să zacă în noroi, 

În râtăcirea lor nebună, 
Barbari şi de răsuflet goi. 


Prea plinul suferinței grele 
„1 vrea ca sfânta năzuinţă, 
Cucernică ca ultim dar, 
Să vadă a crezului credinţă, 
Pe tron mirific de cleştar. 
Încoronat în biruinţă! 


loan D.MITREA 


Panoul de afişaj. din. Municipiul Rădăuţi, panou unde este 
expus buletinul nostru alături de importante reeditări din lucrările 
conducătorilor şi membrilor Legiunii. 


13 Septembrie 1899, moment de glorie şi de biruinţă 
pentru neamul nostru, căci în această zi s-a născut marele 
şi nemuritorul nostru' Căpitan. E ziua când Biserica 
sărbătoreşte pe Sf.Corneliu Sutaşul, cel dintâiul suflet 
dintre neamuri care a primit botezul noii legi. Numărul de 
13 corespunde oastei duhovniceşti ce şi-a ales-o Hristos 
cât a fost pe pământ. Erau 12 apostoli şi cu El, Căpetenia 
acestei oşti, 13. 

Simbolizând aceste date, Corneliu Codreanu a fost 
Corneliu Sutaşul al poporului Român. A fost un nou născut 
duhovniceşte, nu în sensul că n-ar fi fost botezat creştin, ci 
că o reîmplantare a creştinismului în poporul nostru, cu 
elanul primelor începuturi. E! a fost omul providenţial care a 
dat un nou impuls spiritual neamului nostru, scoţindu-l din 
materialism şi degradare politică şi morală. 

Numărul 13, fiind considerat de Căpitan un număr 
consacrat de noua religie prin existenţa primului nucleu de 
creştini, sub conducerea lui Hristos, l-a pus la baza 
organizaţiei legionare. Cuibul este o unitate care cuprinde 
minimum 3 legionari şi maximum 13. Spiritul în care se 
organizează şi se întruneşte cuibul se aseamănă cu fră- 
țietatea care domnea în primele comunităţi creştine. 


interesele sunt date deoparte pentru a face loc dăruirii de 
sine şi colaborării la o operă comună, în serviciul Neamului 
şi a lui Dumnezeu. 

Lucrarea Căpitanului în mijlocul neamului nostru a rodit 
însutit şi  înmiit. Adâncimea fenomenului legionar, 
originalitatea lui şi perpetuarea lui până în zilele noastre, se 
explică prin fundamentele lui creştine şi prin forma lui 
superioară de organizare. Doctrina creştină constituie 
izvorul care inspiră doctrina legionară. Sistemul de cuib 
reuneşte şi transformă forțele individuale într-o unitate 
coerentă de mare eficacitate. 

Cu toate încercările şi cu toată neînţelegerea, nimic nu 
s-a clintit până în ziua de astăzi din linia inaugurată de 
Căpitan. Nici asasinate, nici masacre, nici manevre de 
captare n-au reuşit să modifice nimic din ceea ce el a lăsat. 
Suntem exact acolo unde a fost el, când le vorbea tinerilor 
liceeni în Pădurea Dobrina. 

Toate infamiile şi atacurile ce s-au dezlănţuit şi în timpul 
vieţii şi după moarte contra lui Corneliu Codreanu n-au 
putut să-i umbrească amintirea. Astăzi, mai mult ca 
oricând, Căpitanul trăieşte în poporul nostru cu o strălucire 
deosebită. Se aşteaptă un nou miracol legionar care să 
alunge cetele de trădători. 

Dar, dincolo de hotarele ţării noaslre, câtă glorie n-a 
acumulat Căpitanul. În toate neamurile, se ivesc intelectuali 
şi grupuri de tineri care se intreabă asupra semnificației 
vieţii şi morţii lui Corneliu Codreanu. El a devenit o taină a 
lumii, un nou izvor de împrospătare a energiilor unei 
umanităţi obosite de confort şi probleme materiale. 

Căpitanul domină cu uriaşa lui statură spirituală 
evenimentele contemporane mai mult decât efemerele 
figuri care se agită pe scena politică a lumii. 

lată de ce pe urmele acestei fâşii de lumină şi de 
adevăr, ce emana neîntrerupt din personalitatea 
Căpitanului, la capătul celor 100 de ani de la naşterea lui, 
păşim şi noi cu aceeaşi încredere în Învierea Neamului. 


SORIN PANTELIMON 


Aqua forte 


E: Odinioară, în vremea vechilor democrații, 
politicienii (profitori) alergau Ia plăcinte îndată ce Ii se 
oferea ocazia, acum, în noua democrație, fiind mai 
rutinați, prin meserie, vin şi se îndreaptă spre ele 
adulmecând mirosul şi speculând mărimea cuptorului. 

- Interesele nu respectă morala, ele sunt viciate de 
cele mai multe ori de instincte, egoism şi au un 
discernământ subiectiv, pe când principile se 
bazează pe virtuți şi au întotdeauna orientare morală, 
nepărtinitoare. 

- Umilința uneşte, orgoliul îndepărtează. 

- Valoarea este expresia spiritului creator. 


Simion GIURGECA 


SUNTEM... 


S U N T E M dintre cei pentru care viaţa trebuie trăită în spiritul moralei creştine, 


pentru care conştiinţa naţională este cea care ne călăuzeşte urmărind prosperitatea întregii 


societăţi româneşti, pentru instaurarea dreptăţii sociale şi pentru respectarea libertăţii 
nenocive. 


SUNT EM pentru asanarea radicală a clasei politice româneşti, prin 
promovarea numai a acelor oameni care oferă garanţii. morale şi profesionale, pentru 
introducerea votului uninominal, dar împotriva promisiunilor electorale nerealizabile, împotriva 
clientelarismului politic, împotriva  subordonării conştiinţei. celor aleşi unor interese 
conjuncturale de partid şi care au efecte grave, irecuperabile, asupra viitorului neamului şi 
societăţii româneşti. 

SUNTE M pentru dobândirea demnităţii umane a cetăţenilor României, prin 
asigurarea de către stat a condiţiilor de viaţă, sănătate şi învățământ, dar împotriva considerării 
omului ca o simplă unealtă de producţie la discreţia unora care, fără a munci cinstit, au ajuns 
stăpâni. 

S UN T E M pentru revigorarea economiei româneşti prin generarea de către 
stat a condiţiilor de afirmare-a potenţialului uman şi material de care dispunem, declarându-ne 
ferm împotriva jefuirii avuţiei naţionale prin vânzări necontrolate la preţuri minime, împotriva 
unor falimente provocate, direct sau indirect, dar nepedepsite, împotriva unor acorduri şi 
contracte oneroase. 


SUNTEM pentru redresarea agriculturii din ţara noastră prin implicarea 


efectivă a statului în sprijinirea ţărănimii şi împotriva politicii de distrugere a potenţialului agricol 
şi zootehnic servind doar intereselor străine. 


SUNTEM pentru un parteneriat economic cu capitalul străin fără ca acesta să 
poată conduce la o subordonare necontrolabilă a intereselor naţionale celor externe. 


S U N T E M pentru o strânsă colaborare cu Occidentul fără ca aceasta să 
însemne capitularea în faţa lui şi importul violenţei, a decadenţei morale, a homosexualității, a 
consumului de droguri, împotriva renunţării la istoria, limba, cultura şi tradiţia românească. 


SUNTEM pentru întărirea Armatei Române astfel încât aceasta să poată 
apăra eficient independenţa, suveranitatea şi integritatea Statului Naţional Unitar Român. 


S UNIT EM pentru respectarea dreptului cetăţenilor români de altă etnie de a-şi 
păstra identitatea, fără ca aceasta să ducă la segregări teritoriale sau etnice. 


SUNTEM pentru sprijinirea reală a, întregului potenţial uman al societăţii 
româneşti, mai ales în cercetarea ştiinţifică, utilizându-l pentru prosperitatea acestei ţări. 


S U NTE M pentru conlucrarea cu toţi cetăţenii de bună credinţă, indiferent de 
formațiunea din care aceştia fac parte, pentru atingerea obiectivelor comune care se impun, 
necesare. înlăturării efectelor dezastruoase ale guvernărilor iresponsabile de până acum şi 
redresării societăţii româneşti pe plan moral, social şi economic. 


SUNTEM PARTIDUL PENIRU PATRIE 


Stăpâne-nsângerat, Domn al luminii 
şi Veşnicie limpede, lisuse! 

Tu, care ai primit pe frunte spinii 

şi cuie-adânci în mâinile-Ţi supuse - 


Tu, Domn al Răstignirii şi-nvierii, 
Care din cruce ne-ai făcut lumină 
şi Răsărit din rănile tăcerii 

şi cântec din osânda-[i fără vină- 


dă-ne-ncleştarea Ta, dă-ne puterea 
din ceasul pironirii-nsângerate, 
să ne primim şi cuiele şi fierea 
ca Tine-n marea Ta singurătate 


Pe fruntea ţării zâmbetul ţi-l pune 
şi Neamul care-acum osânda-şi duce 
învaţă-l tu amara rugăciune 

din clipele suirilor pe cruce 


Cu mâna Ta ca borangicul lunii, 

din răni opreşte sângele fierbinte, 
închide-n piepturi geamătul furtunii, 
sărută-i ţării lacrimile sfinte! 


Şi sus, pe crucea crâncenă, pe care 
stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie, 
lisuse, un aprins inel de soare, 

Ca semn.al. Invierii ce-o.săuvie. 


Şi spune morţilor din lut să nu blesteme, 
ci sub trifoi, sub dâmburi. sub secară, 
s-aştepte paşii Tăi călcând prin ţară 

şi semnul munţilor ce vor aprinde steme. 


Şi spune morţilor de sub troițe sfinte 
că va veni cândva o dimineaţă 

când Neamu-ntreg va fulgera la viaţă, 
cuminecat prin sfinţii din morminte. 


RADU GYR 


scai) dând rit 


oi NR, vrteng — m  pie Eroi Aid Dai a Fiat, >= 


JUDECAT 
E DOMNUL 


Cetatea-i brăzdată de groază şi ură, 
țesută de Ana. 

lisus e Icoana 

pe care Caiafa, s-o rupă, se jură. 


Pilat în Pretoriu, cu Legea în mână, 
stă drept şi măsoară 

pe cine doboară 

urzeala minciunii şi ce-o să rămână. 


Ancheta porneşte mizând pe dreptate; 
strunită fiind însă 

de plasa întinsă 

cu strâmba cutumă, rămasă'n cetate. 


lisus stă pe lespezi, cu fruntea senină. 

Pilat se încruntă 

că vorba-i măruntă 

e strânsă ca'n cleşte de cei ce 
se'nchină 


puterii terestre. Romanul se scoală 
şi-ancheta aspreşte. 

Şi cnutul pocneşte, 

croind urmă lată pe spata cea goală. 


„Acesta vi-i Rege şi vină nu are!” 
grăit-a pretorul. 
Ţipat-a poporul: 
„Pe cruce cu Dânsul! De nu eşti 
în stare 


să aperi nici Roma, ne facem noi jude. 
Pe mâini dă-ţi cu apă 

şi astfel te scapă!” 

„Vreţi moarte? Hai, luaţi-L! Am mâinile 


ude!” 
„[i-e frică de sânge? Pe noi va 
să cadă. 
Ba încă şi fiii 
Şi morții şi viii 


să-L aibe pe cuget! Şi Cerul să Vadă!” 


Emanoil PARASCHIVAŞ 


COMEMORAREA 
DE LA 
MIERCUREA CIUC 


Implinindu-se, anul 
acesta, 60 de ani de la 
asasinarea celor 44 eroi, 
din elita legionară cât şi a 
35 de ani de la eliberarea 
femeilor legionare, luptă- 
toare, s-a organizat, de 
către doamnele din filiala 
Sibiu, O : comemorare 
comună în ziua de 6 
august 1999. 

Lăudabilă iniţiativa 
doamnelor - în special 
Maria Constantinescu şi 
Maria  Brahonschi - şi 
foarte regretabilă absenţa 
bărbaţilor din judeţele 
Sibiu şi Braşov, a 
bărbaţilor care nici măcar 
nu au participat la 


comemorare darămite să 


pună umărul la organizare. 

Comemorarea a inceput 
odată cu Sfânta Liturghie 
oficiată la Catedrala 
Ortodoxă a Municipiului. 

După Slujbă, delegaţiile 
din Bucureşti, Bacău, Alba, 
Ty. Mureș, Galaţi şi Brăila, 
în frunte cu Prea Sfinţia Sa 
Părintele Alexandru Capo- 
tă, un preot local şi doi 
preoţi de la Sfânta 
Mânăstire Petru Vodă, au 
mers în Cimitirul Muni- 
cipal. 

Aici, la monumentul 
ridicat în memoria celor 
rămaşi să-şi doarmă som- 
nul cel de veci, la 
Miercurea Ciuc, s-a ţinut 
tradiționala slujbă de 
pomenire. 

Ceremonia s-a încheiat 
cu „Imnul  legionariloi 
căzuţi”. 

Misu DUMITRESCU 


CEVA NU-I 
ÎN REGULĂ... 


Se fac două trei târguri de carte pe 
an. Faţă de 1989 numărul editurilor 
s-a înmiit. Acelaşi lucru în ce priveşte 
numărul titlurilor apărute. Oferta de 
carte, faţă de anii comunismului, este 
uriaşă. Calitatea grafică a publicaţiilor 
este, cu foarte rare excepții, cu totul 
deosebită. Calitatea traducerilor - în 
acest caz cu ceva mai multe excepţii - 
este bună. lar textele sunt tipărite aşa 
cum le-a gândit autorul nu cum se 
cerea de „consiliul socialist” al nu ştiu 
cui. 

La toate acestea se adaugă, însă, 
degradanta prăbuşire  economică-în 
parte efect al imbecilităţii comuniste 
dar şi al lăcomiei, neghiobiei şi 
incompetenţei post-comuniste. 

Spre deosebire de alte sectoare 
economice produsele editurilor au 
depăşit indicele mediu de creştere faţă 
de 1989:1000. De pildă o revistă ce 
costa atunci între 3 şi 5 lei — costă azi 
3 — 5000; acelaş lucru s-a petrecut cu 
1 kg de zahăr, de ulei, sau o pâine. 

Şi, totuşi, se petrece, în lumea 
editorilor din România cam ceea ce se 
petrece în Franţa unde, ne spune 
LExpress (17.06.99), că, „precum 
ţăranii după recoltă, fenori editurilor 
au obiceiul de a suspina în legătură cu 
duritatea vremurilor, duritate ce nu-i 
împiedică să-şi schimbe BMW-ul la 
fiecare trei ani”. 

Fireşte, este vorba de cei care au 
înţeles să facă „jocurile”; „să dea 
lovituri”; „să facă combinaţii” cu 
mediile, să publice rapid, la cel mai 
mic cost, şi să găsească „locomotive”. 

Dar, mai are cartea un viitor? 

Nu este ea ameninţată de celelalte 
mijloace — internet, CD-uri, televiziune 
etc.? 

Ar fi necesar să punem şi noi 
întrebările pe care le-au lansat în Franţa 
cei interesaţi — şi poate că Fundaţia 
Buna Vestire sau Pariaw/ PENTRU 
PATRIE vor iniţia un astfel de sondaj. 

lată cele şase întrebări: 

1. Se află lectura în scădere? 
Răspuns: peste 91% dintre francezi — 
față de 73% în 1973 — au cărţi acasă; 
34% citesc între 1 şi 9 cărţi pe an (24% 
în 1973); dar, 25% nu deschid nici o 
carte într-un an în timp ce marii cititori 
(între 25-30 cărţi pe an au scăzut de la 
22 la 14%). lar tinerii citesc mai puţin; 
(urmare în pagina 16) 
P. SPIRU MICHAIL 


Da | . 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


Mulţumim domnului 
Virgil Procopovici 


are mi-a fost surpriza dar şi bucuria când în 

ziua de 31 iulie 1999 şeful filialei Suceava a 

Partidului „PENTRU PATRIE”, dl. Virgil 
TOTOESCU îmi spune că de curând u fost deschis 
depozitut de carte legionară constituit şi păstrat în 
mare taină de dl. Virgil PROCOPOVICI şi camarazii 
lui... 

Am tresărit la auzul numelui, dar mai ales de al 
faptei de care a fost în stare. 

Să păstrezi, în plină prigoana, zeci de cărţi, sa le 
închizi într-o ascunzătoare bine gândită, să nu se afle 
de ele la nici o anchetă, este un fapt deosebit, iar 
autorul denotă că a fost un om de mare curaj şi merită 
toată consideraţia noastră. 

Se ştie că atât Siguranța regimului Antonescu, cât 
şi Securitatea regimului comunist vânau orice 
publicaţie legionară pentru a o distruge. O broşură sau 
o revistă interzisă, găsite la percheziţie, atrăgeau după 
sine ani grei de temniţă. Dar, mai putea să însemne 
distrugerea întregii familii care locuia în acea casă, ea 
era torturată pentru a se afla şi alte ascunzători, urmă 
pierderea sănătăţii şi uneori chiar a vieţii. O broşură, o 
revistă, dar un depozit întreg?! 

Cu emoție am luat în mâini „Cranii de lemn” de 
lon 1. Moţa, „Crucificaţii”. de Bănică Dobre, 
„Tineretul şi Politica” de Ernest Bernea, toate din 
acest depozit desfăcut după mai bine de 50 de ani. 

„Cranii de lemn”. şi „Crucifiații” aveau filele 
netăiate, îngălbenite de vreme, dar. intacte, bine 
conservate. Întorceam câte o pagină şi mă gândeam la 
cei care nu mai sunt, dar care au fost şi au rămas 
exemple de virtute şi curaj, figuri de legendă. 

Cred că tinerii de azi au ce învăţa de la înaintaşi: să 
făptuieşti fără să te auzi, fără să faci zgomol, fără să te 
baţi cu pumnul în piept. Legionarul trebuie. să. fie 
curajos dar modest şi cu foarte mult bun simț. 

Pentru lecţia care a dat-o, pentru cărţile care au 
ajuns la noi astăzi, după mai bine de 50 de ani și de 
care avem atâta nevoie, mulţumim, cu toţii, d-lui 
Virgil PROCOPOVICI. 


09./08.1999 
Constantin IULIAN 


(urmare din pagina 15) 


e (CEVA NU-I ÎN REGULĂ) lectura fiind azi pe 
locul 7 între ocupațiile timpului liber. 

A crescut frecventarea bibliotecilor de la 13% la 21%. 
Să fie şi la ei semnul diminuării veniturilor? 

2. A doua întrebare: este ameninţată cartea de multi- 
media? Sa 

Pare, cel puţin pe termen scurt, neglijabilă. 

Dar, în Franţa, invazia microordinatoarelor a dus la 
prăbuşirea. unui mare sector editorial: enciclopediile şi 
dicționarele. Se pare că, din Statele Unite, vine o nouă 
ameninţare; s-a cerut introducerea pe internet a tuturor 
lucrărilor universitare - ceea ce va da posibilitatea 
fiecăruia să-şi editeze la domiciliu lucrarea dorită. 

3. A treia întrebare priveşie publicitatea. pentru cărţi: 
în Franţa este interzisă prin lege; la noi prin costuri. Dar 
s-ar putea face presiuni prin CNA să se impună tuturor 
reţelelor de. televiziune emisiuni — la ore decente — 
destinate cărţii. die 

4. A patra întrebare: preţul. În reţeaua de distribuirea 
cărţii nimeni - în Franţa — nu are voie să facă un rabat 
mai mare de 5%. 

La noi situaţia este ceva mai delicată: intervine 
inflaţia al cărei impact este de durată: o carte — de la 
editare la vânzarea ultimului exemplar — parcurge un 
timp lung. Aceasta ceea ce duce la recuperarea 
costurilor cu reducerile impuse de inflaţie. 

La toate acestea se adaugă reţeaua de desfacere: în 
Occident există baze de date, depozite funcţionale, 
publicaţii periodice cu tot ce este disponibil, unde, la ce 
preţ. Facilităţile de mai sus permit fiecăruia să-şi 
găsească cartea dorită. 

5. A cincea întrebare este legată de situaţia 
bibliotecilor de împrumut - care influienţează negativ 
numărul cărților vândute. Şi de aceea editorii fac 
presiuni pentru înfiinţarea unei taxe: aşa cum plăteşti să 
parcurgi o autostradă va trebui să plăteşti pentru 
„parcurgerea” cărţilor din bibliotecile de împrumut. 

6. În. situaţia financiară a majorităţii populaţiei din 
România, bibliotecile ar trebui încurajate şi transformate, 
indirect, în surse de venituri pentru edituri. 

Mai ales într-o ţară - ca a noastră - unde există peste 
1000 de edituri şi unde tipărirea unui volum de 150 de 
pagini costă 15 milioane de lei! : 

Ceva nu-i în ordine la noi: în timp ce se asigură 1 
miliard de dolari pentru a scoate din marasm o bancă nu 
se poate rezolva dorinţa oamenilor de a se cultiva la un 
preţ rezonabil. 

Regele. Carol | — cel care din caseta personală a 
construit şi dotat Fundaţia Regală - Carol | — şi care azi 
nu-i mai poartă numele — era de altă părere: când 
bibliotecarul şef a cerut să se mărească schema pentru 
că se furau cărţi el a răspuns: 

-- Bun, bun, asta înseamnă că se vor înmulţi 
bibliotecile în ţară. Vă voi da bani să cumpăraţi mai 
multe cărţi. 

6. Ultima întrebare — nerezolvată încă în Franţa şi nici 
măcar pusă în România - fotocopierea. 


PIETII => 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


re din Pag. 4) 

47 s.a obţinut sediu şi un grup de intelectuali ne 
simpatizează (Vaslui); 

_Să se dea replică dlui Suru (Caraş Severin); 

Curierul Informativ nu este la înălţime, nu-l prezintă la 
adevărata lui valoare pe dl. Leontin Auziac (filiala 
Dâmboviţa)- = 

> Raportul Comisiilor de Specialitate (C-tin Iulian): 

- Să se facă distincţie între „alianţă electorală” şi 
alianță politică”. A doua se înregisrează la TMB; 

"_  Alianţele electorale se fac la nivel de judeţ, oraş, 
comună, circumscripție electorală. 

> Diverse: 

- Dolj (E. Alexandru): legea 69 are 
amendamente. Exemplu: viceprimarii se votează; 

- Argeş (Ştefan Prală) Să ieşim /2 bătaie. De aceea, se 
oferă unii a fi „şefi' pentru că locul este liber, apoi să ne 
facem legături directe cu structurile statului; necesitatea 
unor mape cu instrucţiuni venite de la Centru; comisiile să 
devină operative; cei care nu lucrează să fie traşi la 
răspundere; se oferă, personal, să doneze un fax; vrea să 
scoată o foaie; 

- Prahova (Iulian Vlad): să i se publice interviul cu 
preşedintele; să se multiplice în teritoriu comunicatele; să 
cerem drept la replică imediat ce suntem atacați etc.; 

- Cluj (di. Maxim) să se ia atitudine faţă de 
interminabilele  imixtiuni majore în Transilvania (vezi 
Universitatea de la Balvanyos şi declaraţiile lui Orban); 

- Vaslui: Să vizităm pădurea Dobrina. Există angajat 
un autocar în acest sens; 

- Timiş (Simion Giurgeca): a contactat majoritatea 
mijloacelor de informare locale. Există interes pentru noi. 
Legea SRI este anticonstituţională; partidele actulale se 
tem de Mişcarea Legionară pentru că n-au ideologie; 

- Bucureşti (Vasile Afilie): primele. locuri, pe. listele 
electorale, să fie ocupate de persoane ce au un trecut 
ireproşabil; baracă pentru ofiţerul de serviciu de la şantierul 
unde se construieşte Sediul Central; 

- Hunedoara (V. Biju): să se elibereze legitimaţii; să 


unele 


„ facem un demers pentru ca veteranii de război să fie scutiţi 


de plata abonamentului telefonic. 

> Încheiere (Corneliu Suliman): Faxul, pe care se 
oferă să-l doneze d! Ştefan Prală, va fi montat în Veseliei 
nr. 21, sector 5 (sediul nostru în construcţie). Îl aşteptăm. A 
avansa idei de mare avengură este egal cu zero. Trebuie 
să dispui de forțe umane pe măsură. Deocamdată nu e 
cazul... Omul şi fapta, propunerea şi execuţia ei; 
problemele prioritare trebuie rezolvate şi apoi pierderea în 
celelalte; în proiecte vagi. 

> Şedinţa se încheie cu rugăciunea la Icoană. 

*(III) Vineri, 27/08. 1999, ora 19, Sala P-ţa Coşbuc, 
Consiliu Politic. Prezenţi: C-tin lulian (preşedinte - al 
Partidului PENTRU PATRIE), D-tru Paceag, Virgil 
Totoescu (vicepreşedinţi), Corneliu Suliman (secretar 
general), George Ursa, Florin Dobrescu (consilieri); 
prezenţă statutară. Alţii: Simion Giurgeca (filiala Timiş), 
lulian Vlad (filiala Prahova), Mişu Dumitrescu (filiala 
Bucureşti). 

„Probleme: Nemulțumirea faţă de nr 24-25 al 
Publicaţiei F.CBV. să se reediteze acest număr; 
retragerea de la citit a cărţii „ Fără Căpitan”; da 

- Sediul se află în impas în privinţa ofertelor de pameni; 


Elaia de la Sediul Central să fie condusă de cineva (C-tin 
Ulian); 


- Scopul acestei Tabere este în primul rând educativ; de 
comuniune sufletească; accent pe modelul legionar; cântecul, 
iubirea între camarazi, evitarea cuvintelor jignitoare la adresa 
camarazilor, a urii (Simion Giurgeca); 

- Să ne inspirăm din Taberele de pe vremea Căpitanului 
(Virgil Totoescu); 

- > Organizarea, în primul rând, şi ea ţine şi de bucătăria 


măruntă (paturi, pături, programare, periodicitate de oferte 


pentru muncă - Corneliu Suliman); 

- Centenarul Căpitanului: cei din „Grupul Naționalist 
Creştin”, condus de C. Neagoe, se vor ocupa de afişaj. Aici 
se zice că ar exista reticienţe faţă de partid; dar se va 
discuta cu ei şi cu mentorul lor. 

- Ordinea de zi pentru Consiliul Director este cea 
obişnuită: Rugăciune, Moment de reculegere, Informare, 
propuneri pentru adoptarea unor hotărâri, raportul filialelor, 
diverse, încheiere şi rugăciune. 


> Consiliul Director (sâmbătă, 28/08.1999, sala 
Coşbuc, ora 10%; conduce Dimitrie  Paceag 
(vicepreşedinte); prezente 15 filiale. 

- Rugăciune; 


- Moment de reculegere în memoria celor dispăruţi; 

> formații. hotărâri, spre aprobare: 

- Retragerea nr. 24-25 al Bunei Vestiri; 

- Trierea cărţilor din Bibliotecă; 

- Tabăra de muncă va avea comandanţi de tabără în 
mod succesiv în funcţie de oferte; 

-- Centenarul Corneliu Zelea Codreanu: Libertate tuturor 
filialelor să organizeze simpozioane, conferinţe, 
manifestări. Cu obligaţia de a anunţa conducerile Partidului 
PENTRU PATRIE şi Fundaţia Culturală Buna Vestire; 

- Se întocmeşte agenda cu datele privind conducătorii 
filialelor (dl. George URSA). 

Altele: La sediu a fost ridicat demisolul; 

- Partidul PENTRU PATRIE dispune de 10 paturi şi 
pledurile de rigoare. 

>» Organizare “(conduce dl. Corneliu  Suliman): 
camarazii lipsesc... Şi datorită  suprapunerilor de 
manifestări. În. ciuda criticelor. primite. de la diverşi, noi 
suntem, prin ceea ce facem, de 100 de ori mai buni ca ei. 

Cei prezenţi raportează problemele: 

- Braşov: raport scris, n-a trimis cursanţi; : 

- Caraş: raport scris, prezintă ziarul local unde s 
vorbeşte despre noi; ne atrage atenţia că în cadrul 
educaţiei legionare „nu se discută cu o să...” 

- Dolj: (delegat) fără ceva deosebit; 

- Idem, Mureş, Hunedoara, Olt, Prahova, Sibiu, Satu 
Mare, Suceava, Teleorman, Timiş, Vaslui, prezintă 
rapoarte, persoane pentru şcoala de cadre, oferte pentru 
Tabără. Sibiul prezintă preocupările filialei pentru 
manifestările de la Târgşor (4/09.1999); 

- Curierul Informativ. Lipsesc fonduri pentru tipărire; 

- 11/09.1999: Pelerinaj la Tâncăbeşti; 

- 121/09.1999: Conferinţă la Sala Dalles (ora 15); 

ă 13/09.1999: parastas la Biserica Sfântul 
Gorgani (ora 17%), 

> Diverse: 

a) Olt (C. Bobică) „Să punem mâna pe oraş!... Să 
câştigăm în această competiţie” a afişajului; 

b) Timiş (Simion Giurgeca) cere modele de „declaraţii” de 
acceptare a candidaturii. „Noi vrem să devenim legionari”... 
„Noi trebuie să fim un exemplu..."; face demersuri pentru a 
obţine aprobarea, în Timişoara, unei străzi cu numele Moţa- 
Marin; 


Ilie 


(continuare în pagina 19) 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


A general, în proporţie de 
| poss. fiecare dintre noi s-a 

născut într-o anume limbă. 
Dar, nu doar s-a născut ci s-a şi 
zămislit şi a fost zămislit. Ca şi 
animalele şi chiar nevertebratele de altfel. Căci ce este 
un cod de comportament devenit instinct? Cu cât este 
mai mică o fiinţă cu atât funcţionează mai exact 
organismul ei. Chiar şi fiinţele unicelulare, cele 
micro-organice etc. Toate au o limbă (limbaj) al lor. O 
limbă de bază - o limbă matcă, mamă. Numai omul 
are, pe lângă limbă, limbaje, metalimbaje. De la 
argou, care este şi el o metalimbă şi, de la el, la 
metalimba universală, care este metalogica, disciplină 
unde termenii sunt definiţi univoc, fără posibilitate 
interpretativă. Limba naturală, în care ne naştem fiecare 
dintre noi, este, de regulă un ceva istoric. Apare, se 
dezvoltă şi dispare. În funcţie de neamul care o vorbeşte. 
„Dispare” este un fel de a spune. Adică ea nu se mai 
vorbeşte curent.de un grup mare de oameni. Pentru că de 
este vorbită de un savant, doi, nu se poate spune că ar fi 
limba unor „grupuri mari”. Metalimbile, ca şi metalogia, 
sunt, au devenit limbi absolute, discipline 
globalizatoare. Fiind organizări, ierarhizări de semne, 
ele cuprind, tind să cuprindă întreaga existență 
cunoscută şi posibil inventată. Mai mult, ele devin 
generatoare de subuniversuri lingvistice sau semantice, 
logice. Multe din aceste adevărate universuri 
globalizatoare s-au născut în sec. XIX — XX şi noi ne 
mirăm degeaba azi văzând că politica devine 
mondializantă, că ţările devin... o fară, că, conducerea, 
devine unică, mondializantă şi ea, că însăşi gândirea 
devine o gândire arestată. Că tot ce nu este globalizant 
este tratat de suspect, că orice acțiune — de obicei 
criminală - este întâi îmbrăcată într-o limbă, o 
metalimbă valabilă pentru o serie de iniţiaţi, că termenii 
acesteia devin un corset „pentru restul. Că, dacă n-am 
uitat, metalimba — de pildă -, materialismului dialectic şi 
istoric, şi cea a socialismului ştiinţific era (u) un ţarc 
înlăuntru căruia ne mișcam „natural”. Că astăzi 
metalimba (artificială și fără acoperire) a lozincilor 
capitalismului financiar mondialist este un corset la fel 
de dur şi, mai cu seamă, se vrea, ca şi celălalt, ştiinţific 
şi democratic. Adică, cum că eu aş fi acela care decid 
pentru mine să mă supun matricii acestor termeni. 
Politica, termenii acestei discipline, politologia este la 
rându-i o metalimbă şi, de regulă, îmbroboditoare. Ea nu 
este altceva — mai nou — decât o metalimbă a dozării 
promisiunilor. Liderul, bun de gură, simpatic la public, 
blindat artificial cu titluri academice şi alt soi de 
diplome (cu „curiculum de vită” cum spunea un înalt 
funcţionar de la Camera Deputaţilor), asamblează 
proporţii şi le debitează unor ascultători. Face religie 
minoră cu alte cuvinte. Fraierii, care vor gusta limba — 


LIMBĂ N ATURALĂ - 
METALIMBA 


Motto: „Cu cât se spun mai multe cuvinte, cu 
atât este mai multă deşertăciune” (Ec. VI, 11) 


metalimba- sunt cei care dau 
banul. Căci, parafrazând ca un 
păcătos, boul trebuie să trăiască 
din munca sa. Tot astfel, şi 
făuritorii de limbi, trebuie să 
trăiască din „activităţile” lor. Şi nu 
trebuie să ne mirăm pentru aceasta. Fiind fiinţă 
asemenea lui Dumnezeu, omul este creator şi de realităţi 
spre deosebire de Diavol care este producător doar de 
iluzii, de năluci. Cum în momentul istoric, de faţă, noi 
trăim în era confuziei absolute a conotaţiilor adevărate, a 
termenilor limbilor, a termenilor metalimbilor, este puţin 
probabil, psihologic, ca un om de caracter să poată 
întemeia o formă fermă de cunoaştere a realităţii 
imediate sau inventate. Lipseşte întemeierea fermă. Şi 
cum o cunoaştere în afara lui Dumnezeu nu este cu 
putință şi ne duce la schizofrenie individuală sau 
colectivă (cum ar fi spus Petre Ţuţea) nici noi nu ne 
putem lăsa antrenați într-un nou demonism. Preferăm 
teama şi iubirea de Dumnezeu. În consecinţă, de Sfânta 
Treime (Tatăl Fiul şi Sf. Duh). Că a existat şi o prelimbă 
şi că aceea a fost a popoarelor preeuropene şi că noi am 
fost acel popor devine, cu timpul, ca o certitudine de 
neînlăturat. Dar, problema nu este a lui ce a fost, ci a lui 
este pentru că Domnul aşa spune: „Fu Sunr Cel ce 
Sunt”! Adică Eu sunt veşnic. Tu, popor trac (cu ramurile 
tale), ce eşti azi? Bulgar, sârb, cosovar (mai nou) turc, 
ungur, ucrainean în parte etc. Unde-i limba ta? Unde-i 
producția ta scrisă? Nuzi! Azi eşti slugă la o altă 
metalimbă. Dar nu de azi. Nu. De peste 2000 de ani. 
Acum, că eşti slugă, fi măcar slugă credincioasă. Mergi 
pe linia aceasta (dat fiind că universul este rotund) şi ieşi 
din iad pe partea cealaltă, opusă găurii pe care ai intrat. 
Refă, în Românitate, imperiul pierdut. Mera/imba! 
Limba! De eşti în stare se înţelege. De nu, 
îngenunchează şi roagă-te să primeşti, iarăşi, harul 
pierdut prin trădare, prin abatere de la menire, de la 
drumul pe care mergeai. Căci ar fi dureros să chiar te 
convingi că trăiai ca o plantă. A venit X-ulescu, te-a 
tăiat, te-a ars şi te-ai dizolvat în elementele din care ai 
crescut, respectiv, pământ, aer, apă şi lumină. Şi apoi, 
dacă ne gândim, după aparenţe, ce suntem dacă nu 
produsul soarelui? Apoi, am venit de la Dumnezeu şi la 
el trebuie să ne întoarcem. Acolo există cunoașterea 
directă şi o singură dimensiune emoţională — pacea 
iubirii lui Dumnezeu. O singură limbă cu alte cuvinte, 
limba primordială, adamică dacă vreţi. Ca zice 
Eclesiastul: „Toate fluviile curg în mare, dar marea nu 
se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au 
plecat”. Corect... 


George URSA 
Academia Dacoromână 
- comunicare — 
miercuri, 28/04.1999 


+ 
+ 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


(continuare din pag. 17) e 
(INFORMARE) c) Suceava (Virgil  Totoescu): Atacurile 
murdare la adresa noastră să nu le lăsăm fără replică; 

d) Comeliu Suliman: este „contraindicat să ne lăsăm 
antrenați în “subiecte pe care nu le cunoaştem în 
deajuns. Mai bine să ne informăm înainte de a ne lăsa 

rovocaţi”: : 

e) Sibiul va organiza o manifestare dedicată Centenarului 
Comeliu Zelea Codreanu la care invită Bucureştiul şi alte 
filiale. 

>  Hotărâm. a) Filialele să comunice în 2 săptămâni 

urtătorii de cuvânt şi adresele şefilor; 

b) Ofertele de Comandanți de Tabără să fie anunţate tot în 
2 săptămâni; 

c) În viitor, atunci când se înaintează rapoartele, să se 
treacă şi numele purtătorilor de cuvânt şi al coordonatorilor de 
campanie electorală. 

"> Se stabilesc componenţii „Biroului Central de Presă” 
al Partidului PENTRU PATRIE: George URSA (şef), 
Constantin Aurel Dragodan, Petre Simionescu, Eugen Bălaşa, 
Sile lordache, Viorel Mezei, Tudor lonescu (membri). 

> Şedinţa se încheie cu rugăciunea la Icoană. 

> Urmează cursurile Şcolii de instructori 
29/08.1999). 

* (IV). Consiliul Politic (vineri, 24/09.1999, ora 19, sala din 
P-ţa Coşbuc). Prezenţi: Constantin lulian (preşedinte al 
Partidului PENTRU PATRIE), Dumitru Paceag, Virgil Totoescu 
(vicepreşedinţi), Comeliu Suliman (secretar general), lon 
Gavrilă - Ogoranu, George Ursa, Florin Dobrescu (consilieri). 
Alţii: Constantin Anghelescu, Mişu Dumitrescu (filiala 
Bucureşti). S 

> Discufii: 

- Suntem slab dezvoltați (lon Gavrilă - Ogoranu); 

- Nu trebuie să ne irosim timpul cu unii, cu alţii (Ticu 
Dumitrescu, Suru, Guleş etc.). Să ne organizăm. Avem două 
priorităţi acum: sediul şi Şcoala de cadre (Corneliu Suliman); 

__ -laşulva executa un bust al Căpitanului. Au adunat o parte 
din fonduri; există şi o machetă a viitorului bust; cineva, din 
străinătate, se oferă să ne doneze un autoturism (spune 
Dimitrie Paceag); 

- Problema reviziurii legii 51/91; problema alcătuirii 
„Dosarului Legiunii” pentru a putea fi scoasă de sub rigorile 
legii mai sus pomenite (Constantin Iulian); 

- Ordinea de zi, pentru a doua zi, se aprobă, după cum 
urmează: Rugăciune, Moment de reculegere, Informare, 
Raportul filialelor, Diverse, Hotărâri, Încheiere, Rugăciune. 

> Consiliul Director (sâmbătă, 25/09.1999, ora 10%, 
sala din P-ţa Coşbuc). Prezente 14 filiale. Conduce şedinţa di. 
lon Gavrilă - Ogoranu (consilier). 

> Rugăciunea la Icoană. 

> Moment de reculegere în memoria celor dispăruţi 
(Petre Baicu — Braşov, Nicu Popescu — Vorkuta (Ploieşti), loan 
Comea (Chisindia Arad). 

> /nformare (prezintă di. Constantin Iulian): 

- Se anunţă programul Şcolii de instructori; 

-  Comunicările, prezentate cu ocazia Centenarului 
Căpitanului (Bucureşti, Sibiu, laşi, Braşov, Timişoara), se vor 
publica într-o broşură. Publicarea acestei broşuri se va face 
sub egida Fundaţiei Culturale Buna Vestire; 

- Problema amplasării bustului Căpitanului, al locului unde 
va fi amplasat rămâne o problemă de viitor. |. Caramitru ar fi 
de acord cu existenţa unui bust al Căpitanului în Capitală; 

_ Sediul: există Tabără în strada Veseliei nr. 21, sector 5. 
Am ieşit din pământ cu sediul. S-au stabilit comandanţi de 
Tabără până la 30/10.1999; 

- Iniţiativa întocmirii „Dosarului Mişcării Legionare”: sunt 


(28- 


citite capitolele acestui dosar; 

- Problema definitivării membrilor activi; 

- Şcoala de instructori: se vor seminariza la sfârşitul anului 
cursanţii; 

- Filialele să se conformeze hotărârilor Consiliului Director: 
adresele şi telefoanele membrilor Comisiilor de Specialitate să 
se înainteze la Centru; 

- Cotizaţii; 

- Donaţii pentru sediu etc.; 

- Problema racordării gazelor la sediul din Coşbuc. 


avea loc la jumătatea lunii noiembrie 1999. 

> Organizare (conduce dl. Corneliu Suliman): 

- Prezenţă mai slabă de data aceasta (14 filiale 
prezente; cu şefi sau delegaţi; 4 învoite; 10 absente 
nemotivat); 

_ Filiala Teleorman este printre cele mai bine cotate (de 
aceea, probabil, îl stă în cale deputatului P.R.M. de 
Teleorman; n.red.); 

- Alba, Brăila, Dolj, Hunedoara, Satu-Mare staţionează. 
Prezintă rapoartele, nu aduc noutăţi; 

- Timiş: „Greu e să organizezi oamenii. Toţi aşteaptă de 
la alţii să o facă” (Simion Giurgeca; 

- Vaslui: s-a organizat o manifestare dedicată 
Centenarului Căpitanului, la Huşi, şi o comemorare a celor 
trei legionari asasinați pe 21-22/09.1939. Delegatul filialei 
Vaslui propune să intensificăm propaganda prin ziare 
locale, pliante, emisiuni la radio...; 

- Bucureşti: în reorganizare; se propune un grup de tineri, 
sub coordonarea spirituală a d-lui Emanoil Paraschivaş. lată 
noul grup operativ (propus la sugestia di. Corneliu Suliman): 
George Nistoroiu (prof.), Constantin Zdrobiş (subing.), Barbu 
lonescu (prof.), Sile lordache (student), Tudor lonescu 
(student). Secretar general, rămânând pe mai departe, di. 
George Ursa; problema se va discuta luni la şedinţa operativă; 

- Dâmboviţa: întâmpină greutăţi şi necazuri. Se mai 
adaugă faptul că. întemeietorul acestei filiale, di. loan D. 
Mitrea îşi prezintă verbal demisia din cauza vârstei 
înaintate; 

- DI. C. Suliman (secretar general), solicită delegaților şi 
şefilor de filială, prezenţi, să se gândească la organizarea unor 
întruniri publice lunare şi, până la sfârşitul anului, listele cu 
candidaţi la alegerile locale să fie definitivate conform legii; să 
depunem efort pentru a achita cotizaţiile şi a face donaţii 
pentru sediu, pentru a participa la Tabără. 

»  Hotărâri(ale Consiliului Director): 

„1. Se va tipări broşura cu materialele şi comunicările 
dedicate Centenarului Corneliu Zelea Codreanu. Toate 
comunicările se vor transmite d-lui George Ursa. Broşura 
va apare sub egida Fundaţiei Culturale Buna Vestire; 

2. Se va deschide un număr de cont special — şi se va 
pu-blica acest număr de cont în buletin — destinat donațiilor 
pentru sediu. | 
> Consiliul Director lasă la decizia Consiliului Politic 
întocmirea, cu ajutorul tuturor, „Dosarului Mişcării Legio-nare”. 
De asemenea, rămâne în sarcina Consiliului Politic alcătuirea 
unui comunicat, ce urmează a fi dat publicităţii, privitor la 
„declaraţiile” deputatului P.R.M. de Teleorman -— dl. Florea 
Buga. Comunicatul va fi difuzat în mass-media scrisă şi audio- 
vizuală şi, ca „drept la replică”, publicaţiilor care l-au găzduit, 
personal deputatului PRM în cauză, şi, spre ştiinţă, dlui lon 
Diaconescu preşedinte al Camerei Deputaţilor. 
>» Şedinţa se încheie cu rugăciunea la Icoană. 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


CAPETALUEL UMAN 


răim într-o vreme dominată de schimbări 

insuficient definite şi delimitate; pentru unii ar fi 

vorba de un „neocomunism” neasumat dar 
susținut cu jumate de voce de toţi cei care au făcut 
parte din marii beneficiari ai sistemului care şi-a 
demonstrat, cu vârf şi îndesat, incapacitatea 
economică şi criminalitatea generală; pentru alţii este 
vorba de întoarcerea la capitalism care ar trebui să 
poarte numele de „neoliberalism”, impus odată cu 
mondializarea şi care ar avea ca efect major reducerea 
eficacităţii statului şi restaurarea primatului pieţelor. 

Există, însă, şi cei care cred că suntem pe cale de a 
experimenta o nouă „paradigmă” productivă, că am fi 
martorii unei noi revoluţii industriale care he va duce 
spre o reinstaurare a progresului economic şi social. 

Nici una din ultimele două teze nu ar fi falsă - 
susține profesorul Daniel Cohen, profesor la Școala 
Normală Superioară, autor al câtorva cărţi — dintre 
care „„Bogații lumii, sărăciile naționale”, „Încotro 
merge munca omului?” şi - în cadrul colectiv — 

„Franţa, revoluțiile invizibile”. 

În schimb, el susţine că, în capitalismul actual, este 
prezentă o anticirculaţie nouă între progresul tehnic şi 
dinamica pieţelor de bunuri şi capitaluri. 

Cauzele? 

a. — produsele sunt mult mai diferenţiate decât în 
trecut şi, pentru a asigura rentabilizarea investiţiilor, 
este nevoie de pieţe cu o talie mult mai mare. 

b. — dat fiind că reînoirea permanentă a procedeelor 
de fabricaţie este norma vremii noastre pieţele 
financiare joacă un rol strategic pe care nu-l aveau 
altădată. 

Efectul? 

Se pare că se crează sub ochii noştri o economie 
diferită în viitor de cea din secolul XX, o economie 
care va fi mai deschisă la riscurile determinate de 
pieţe. Dar aceasta nu înseamnă că intervenţia publică 
ar fi comandată, şi asta nu pentru că victimele 
restructurărilor industriale au nevoie de mai multă 
solidaritate, ci şi pentru că, în acest domeniu, trebuie 
să inventăm forme noi de acţiune, forme care să evite 
transformarea exc/uderii într-o stare permanentă. 

Toate acestea fiind legate de dezvoltarea „capitalului 
uman”, sunt legate, în esenţă, de sănătate, de educaţie, de 
sistemul pregătirii profesionale şi se află în „inima 
capitalismului modem”! 

Iar toţi aceşti factori sunt cei asupra cărora puterea 
publică joacă un rol dominant — şi acest rol nu este repus 
în cauză de „legea pieţelor”. 

Există, însă, o condiţie: statul trebuie să-şi însușească 
noua formulă productivă şi, asemenea economiei, să în- 


veţe să mobilizeze rezervele productivităţii pe care ni 
le pune la dispoziţie revoluţia informatica - ceea ce 
înseamnă „să înveţe să descentralizeze, să facă drum 
informaţiei venite de jos pentru a duce la soluţionarea 
problemelor, să favorizeze sinergiile orizontale”. 

Din nefericire - ceea ce este adevărat în Franţa 
(unul din statele cu cea mai puternică organizaţie 
piramidală) - este cu atât mai frapant de adevărat în 
România (unde, de pildă, primarul unui sector ul 
Bucureştiului, sector cu o populaţie echivalentă cu a 
unui județ) are mai puţine împuterniciri decât primarul 
celei mai mici comune — primar care moşteneşte 
sistemul sovietic, adică: partid unic, dictator pe viaţă, 
absenţa libertăţii de exprimare, mentalitate de lefegii 
fără răspundere, fără justiţie şi fără libertate! 

În consecinţă, dacă nu vom şti să luăm aceste viraje 
„reformiste” atunci creşterea economică va deraia! 

Istoria, susţine autorul mai sus citat, nu este 
niciodată scrisă de mai înainte — nici într-un sens, nici 
în celălalt - şi pentru a face să se urnească pe drumul 
cel bun este nevoie de vigilenţă. 

Şi nu doar de atât! 


Observator 


(urmare din pagina 10) 


(SFÂRȘIT DE MILENIU) Capitalismul modern are 
nevoie de un „capital uman” sănătos, educat şi pregătit 
profesional — iar pentru asta puterea publică joacă un rol 
dominant şi „legile pieţii” nu l-au pus niciodată în discuţie. 

Dar, pentru asta, fiecare trebuie să-şi înveţe rolul: 

- să fie mobilizate rezervele de producţie pe care le-a 
adus revoluţia informatică; 

„- să înveţe să descentralizeze (primarul unui sector din 
Bucureşti — cu o populaţie cât a unui judeţ — are mai puţine 
abilităţi decât primarul celei mai mici comune din ţară); 

- să faciliteze circulaţia informaţiilor, de jos în sus, 
adecvate soluționării oricărei probleme; 

- să favorizeze sinergiile orizontale. 

Toate aceste noi exigenţe se vădesc greu de acceptat 
într-o ţară dominată de sistemul piramidal. 

Istoria, susţine Daniel Cohen (autorul cărţii mai sus 
citate), nu este niciodată scrisă dinainte; dar asta nu 
înseamnă că, noi, suntem scutiţi de a sta - precum în 
parabola evanghelică - cu candelele aprinse. Ca-să ne 
luminăm drumul vieţii şi al spiritului. 


Editor: Partidul „PENTRU PATRIE“ 
Secretar general de redacție: George URSA 
Corector: Mircea RAŢIU 
Redactor, cap limpede: Sile IORDACHE 
Tehnoredactare : Elena SORA 
Administrația (610. 46.71):Mişu DUMITRESCU 


Articolele neacceptate, pentru publicare. nu se restituie. 
Opiniile exprimate în articole aparţin autorilor. 
Corespondenţă: Partidul „PENTRU PATRIE“ C.P. 8-27. Buc. 
Tiparit la Tipografia EDITURII „ELISAVAROS”. 
telefon: 223.84.60 


L.S.S.Ns 1224 - 5852