Curierul Informativ al Partidului Pentru Patrie anul V, nr. 53-54, noi. — dec. 1999

Sărbători fericite! 


„..Cu ochii gândului ţintă 
la locul acela al peşterii 
din Betleem, să lăsăm, 
fraţilor, “şi noi acum 
simţirea inimilor noastre, 
să dea glas cântării ei de 
preamărire şi de mulţumi- 
toare închinăciune lui 
Dumnezeu, pentru _veni- 
rea Lui la noi în trup 
omenesc, venirea cea 
plină de daruri, pe care o 
prăznuim. astăzi, - glasul 
cântării de taină, cutre- 
murătoare şi adâncă, pe 
care. împreună cu Bise- 
rica o cântă astăzi toată 
creştinătatea din lume. 
„Taină străină văd astăzi şi 
preamărită, Cer se face peştera, 
scaun de Heruvimi, Fecioara; ieslea, 
sălăşluire întru care S-a culcat Cel 
neîncăput,. Hristos-Dumnezeu, pe 
Care, lăudându-L, Îl mărim." 

Cu adevărat, fiecare din noi putem 
zice: „Îţi mulţumesc, Doamne, că Te-ai 
gândit şi la mine şi la mântuirea mea şi 
a fiecăruia din noi, în ziua când Te-ai 
născut prunc şi Te-ai făcut om, în 
peştera din Betleem.” 

Şi cu dreptate, la bucuria aceasta 
pentru om, zicându-le: „Bucuraţi-vă 
împreună cu. Mine, că am aflat şi am 
adus acasă, oaia cea pierdută." 

Dar, oricând ne vom gândi cu 
adevărat la toate aceste tainice daruri, 
câte a făcut Dumnezeu pentru noi, cu 
neputinţă este să nu ne îndemnăm 
spre dragostea lui Dumnezeu şi cu 
neputinţă este să nu ne străduim şi 
noi, ca să facem poruncile Aceluia, 
Care ne-a dat viaţa şi atât de mult ne 


De Crăciun 


Bucurie, bucurie 
La apus Și răsărit, 

Căci a lumii mântuire 
Iată, iată, a sosit! 


Din părinți fără avere, 
Într-un sat Necunoscul, 

Un copil sărman Și gingaş 
Azi, în iesle, S-a născul. 


Omenirea prăznuieşte, 
Cântă Îngerii în cor, 
Iar Fecioara fericită, 
Blând admiră-al ei Odor. 


ee] SUI INFORMATIV |EI 
partidului 


PENTRU PAIRIE 
999; 


CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ LA 
NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU 
IISUS HRISTOS 


18 PAG. 


poartă de grijă. Drept aceea, datori 
suntem, fraţilor, să cinstim pogorârea 
lui Dumnezeu la noi şi prin păzirea de- 
a pururea a poruncilor Lui, că porunci- 
le Lui sunt căi de tainică împărtăşire 
din viaţa Lui cea dumnezeiască şi fără 
de moarte. Deci, cu dragoste, unul pe 
altul să ne cinstim şi, precum Însuşi 
Domnul a scris în Legea Sa, aşa să 
facem, că a zis: „Să nu ucizi, să nu 
furi, să nu fii desfrânat, să nu grăieşti 
minciuni, să cinsteşti pe tatăl tău şi pe 
mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău 
ca pe tine însuţi, pe aproapele nu nu- 
mai pe cel de bun neam cu tine, ci pe 
tot omul în nevoie. din lume, pentru 
care a Sau Dumnezeu la noi şi S-a 
făcut om.” 

Încă, datori suntem să păzim şi alte 
porunci ale Lui, pe cei flămânzi să-i 
hrănim, pe cei străini să-i primim, pe 
cei goi să-i îmbrăcăm; pe oamenii lui 
Dumnezeu în cinste să-i avem, pentru 
că aceia priveghează şi se roagă pen- 
tru sufletele noastre; de Biserică să nu 
ne înstrăinăm şi acolo să ne curăţim 
de păcate şi să ne trezim la bine. Şi, 
aşa cu bună ştiinţă, să ne apropiem de 
trupul şi sângele Domnului, neavând 
spre nimeni vrajbă, iubindu-ne nu cu 
făţărnicie, ci din inimă, cinstindu-ne 
unul pe altul, ca să fim fiii Celui 
Preaînalt, părtaşii vieţii dumnezeieşti a 
lui Hristos-Domnul şi moştenitori 
Împărăției cereşti. Că, pentru a înnoi 
viaţa oamenilor din lume, a venit la noi, 
chemându-ne pe toţi Hristos, 
adevăratul Fiu al lui Dumnezeu; Dum- 
nezeu adevărat şi Om adevărat. A lui 
să fie slava în Treime, Celui de o fiinţă 
cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Amin. 

Proloagele (Vol. 1, 360-361) 


* (1) Vineri, 29/10.1999 se desfăşoară la Bucureşti şedinţa 
Consiliului Politic al Partidului Pentru Patrie. Sunt prezenți, 
din Consiliul Politic, domnii: Constantin Iulian (preşedinte), 
Virgil Totoescu, Dimitrie Paceag (vicepreşedinţi), Corneliu 
Suliman (secretar general), lon Gavrilă - Ogoranu, George 
Ursa, Florin Dobrescu (consilieri); prezență statutară. Alţii: 
Nicolae Mazăre, Constantin Anghelescu, Mişu Dumitrescu 
(filiala Bucureşti), Simon Giurgeca (filiala Timiş), Constantin 
Lucescu (filiala Rădăuți) 

+ Şedinţă destul de vie. 

După rugăciune şi momentul de reculegere, în memoria 
celor dispăruţi, de la trecuta şedinţă şi până la cea de față, 
(Au plecat dintre noi Gigi Grigorescu şi Tiberiu Hentea) 
sunt puse pe ordinea de zi următoarele probleme: 

a) De orientare generală; 


b) Iniţiative politice ale Partidului Pentru Patrie. 
C) Diverse. 
a) În primul rând, problema unității ca orientare politică 


generală („n puşcărie nu-mi amintesc să fi existat 
disensiuni” - Corneliu 


Suliman); există destui de 
mulți ziarişti care cad pe 
capul nostru şi, probabil, 
nefiind stăpâni pe scrisul lor, 
nu fac decât să introducă 
“strâmbe”, cum se spune în argou. Aceştia întreabă care 
este regimul politic pe care-l susțin membrii Partidului 
Pentru Patrie. Ar fi de dat câteva răspunsuri: „regim 
democratic cu autoritatea legii” (Dimitrie Paceag); desigur, 
regim democratic, pentru că „între democrație şi 
autoritatea legii nu există contradicţie... Democraţia este 
un mijloc” (Virgil Totoescu); Partidul Pentru Patrie „doreşte 
să promoveze autoritatea legii (Nicolae Mazăre)”; 
b) Partidul Pentru Patrie va susține, în cadrul legal, 
printr-un dosar, cauza Mişcării Legionare; 
c) Discuţii s-au purtat pe tema evenimentelor lunii 
expirate (oct. '99) şi a diferitelor scrieri, din gazete, 
referitoare la lumea noastră. 
+ Se consideră ca reuşită acţiunea de la Predeal din 
23/10.'99. * 
+ S-a aprobat ordinea de zi pentru Consiliul Director de 
a doua zi. ai 
+ Consiliul Director (sâmbătă, 30/10.1999, orele 10 ). 
Prezenţi (din Consiliul Politic); Constantin lulian 
(preşedinte), Dumitru Paceag, Virgil Totoescu 
(vicepreşedinţi) şi Corneliu Suliman (secretar general), lon 
Gavrilă-Ogoranu, George Ursa, Sorin Olaru (consilieri). 
Şedinţa este condusă de domnul Sorin Olaru; sunt 
prezente 20 de filiale. : 
Ordinea de zi: Rugăciune, moment de reculegere, în 
memoria celor dispăruţi, informare, raportul filialelor, 
diverse, hotărâri, rugăciune, închiderea şedinţei. 
„ Şedinţa debutează cu rugăciunea la Icoană. | “ă 
* Moment de reculegere în memoria celor dispăruți în 
intervalul - sfârşitul lunii septembrie - „sfârşitul lunii 
octombrie — respectiv: Gigi Grigorescu, Tiberiu Hentea. 
* Informare (prezintă dl. Constantin lulian preşedinte). 
Se prezintă programul celor două zile (30-31/10.99). 
10%.12%: Consiliul Director, 
12%.13*%: masa; gs 
13%5-145: curs pedagogie - Simon Giurgeca, 


INFORMARE 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE ee 


14%5-15%5. Istoria Mişcării Legionare- V. Blănaru- Flamură 
45_1645. Curs de Religie - Constantin Bucescu; 

1645-1745: Probleme contemporane (partidele politice 
moderne) - George Ursa. A 

Duminică, 31/10.1999: Cursuri de legislaţie; înainte Şi 
după Sf. Liturghie (Dimitrie Paceag şi Constantin Iulian). 

Se cere celor care au predat să alcătuiască O sinteză de 
întrebări pentru a se putea organiza examinarea de la 
sfârşitul lunii noiembrie. 

+ Comemorările de la Predeal din 23/10.1999 s-au 
organizat în memoria celor asasinați de regimul carlist la 
21-23/09.1939 şi sau desfăşurat fără incidente. 

+ Altă problemă prezentată a fost cea privitoare la 
persoanele care vor gestiona dosarele fostei Securităţi 
Suntem şi noi interesați de aşa ceva. 

* „Luptătorii din munți” vor avea Adunare Generală pe 
19/11.1999 la Casa Studenţilor (Plevnei) între orele 9%. 
1098 

e Bihorul a organizat o filială 
puternică în județ. DI Theodor 
Capriş este cel care s-a ocupat 
de aceasta . 

* În presa locală, de la Sibiu, 
sunt prezentate articole legate 
de lumea noastră. 

» Cei prezenţi sunt rugați să contribuie cu documente la 
alcătuirea dosarului Mişcării Legionare. 

Organizare (punct condus de dl. Corneliu Suliman - 
secretar general al Partidului Pentru Patrie); 

Comentarii: necesitatea măririi numărului de organizaţii. 
Să avem minim 500 de organizaţii pe țară. Fiecare judeţ să 
aibă minim 15-20 de organizaţii, să facem acest lucru cu 
toată credința. „Fără credință nu putem ajunge nicăieri”... 
Tineretul a progresat în această direcție, venind spre noi, 
dar nu sunt organizate cum trebuie centrele universitare; 

Problema sediului : este terminat subsolul şi parterul şi 
se speră că, până la sfârşitul lunii noiembrie să avem 
terminat şi etajul |. A durat mult până am obținut autorizația 
de construcţie, se aduc mulțumiri unor filiale care au fost la 
înălțime în donații (spre exemplu Bacău); la fel unor 
persoane particulare - membri ai Partidului Pentru Patrie. 

* Raportul filialelor (câteva exemple): 

- Bacăul; Activitate mulțumitoare, au organizat, prin 
Fundația Buna Vestire, o manifestaţie la care a participat ŞI 
prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, părintele Constantin 
Galeriu etc. Sigur, oamenii Partidului Pentru Patrie au avut 
un rol aici; 

- Botoşani, Braşov, Brăila, Caraş-Severin, Dol 
(prezente prin delegaţi): oferă amănunte privind activitatea, 
greutăţile, numărul de membri. 

Caraş-Severin: intenționează să organizeze unele 
manifestații; 

Hunedoara: nimic deosebit; 

laşi: se organizează filiala: 

Maramureş: se organizează. Este prezent domnul C. 
Meheş. 3 

(urmare în pagina 4) 
Consiliul Politic." 
al Partidului Pentru Patrie 
George URSA (consilier) 


ii ————— 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


XCVI. - C. Plinius către împaratul Traian 


sult asupra tuturor nedumeririlor mele. Cine ar putea, 

de fapt, să-mi îndrumeze mai bine îndoielile sau să 
mă limpezească în neştiința mea? Eu nu am participat ni- 
ciodată la procesele împotriva creştinilor; nu ştiu deci pen- 
tru care fapte şi în ce măsură să aplic fie pedeapsa fie con- 
tinuarea cercetării. N-am ştiut să decid dacă trebuie să se 
țină seama de vârstă sau dacă copiii nu trebuie tratați altfel 
decât oamenii mari; dacă trebuie să iert pe cel ce se că- 
ieşte sau dacă cel ce a fost cândva creştin nu trebuie să 
găsească nici o iertare; dacă trebuie osândit numai nu- 
mele, chiar dacă este nepătat, sau dacă trebuie pedepsite 
doar crimele legate de numele de creştin. În această igno- 
ranţă, iată regula pe care am urmat-o față de aceia care au 
fost deferiţi tribunalului meu ca creştini. l-am întrebat dacă 
sunt creştini: când-au măriurisit-o mi-am repetat întrebarea 
pentru a doua oară şi pentru a treia oară, amenințându-i cu 
moartea; când am persistat i-am trimis la moarte. Căci, de 
orice natură ar fi fost fapta pe care o mărturiseau, nu mă 
îndoiam că trebuie să pedepsesc mai puţin rezistenţa lor şi 
neînduplecata lor încăpățânare. Am lăsat deoparte pe alții, 
posedați de aceeaşi nebunie, ca să-i trimit la Roma, căci 
erau cetățeni romani. Mai târziu, acuzările înmulțindu-se, 
ca de obicei, datorită atenţiei ce li se dădea de către public, 
crima lor a luat alte forme. A apărut o scrisoare anonimă ce 
cuprindea numele mai multor persoane. Pe cei care negau 
că sunt creştini sau că au fost, şi care urmând formula pe 
care le-o dictam au. făcut închinăciuni zeilor şi-au oferit 
jertfe de tămâie şi de vin chipului tău, pe care am pus să-l 
aducă în acest scop odată cu statuile zeilor, pe cei care în 
sfârşit l-au blestemat pe Hristos, ceea ce se zice că nu fac 
niciodată creştini adevăraţi, am socotit că trebuie să-i achit. 
Alţii, pârâți de vreun denunțător, au zis mai întâi că au fost 
creştini dar îndată au retractat cele spuse, dând asigurări 
că ei fuseseră, este adevărat, dar că încetaseră să mai fie, 
unii de trei ani, alţii de mai mulți ani şi unii de mai bine de 
20 de ani. Toţi aceştia au adorat chipul tău şi statuile zeilor; 
toți aceştia l-au blestemat pe Hristos. Pe de altă parte ei 
afirmau că întreaga lor vină sau rătăcire n-a constat nicio- 
dată decât în aceasta: se adunau la data fixă înainte de 
revărsatul zorilor şi intonau pe rând un'imn'de preamărire 
lui Hristos, ca unui zeu; se legau prin jurământ, nu la vreo 
crimă, dar să nu comită nici furt, nici tâlhărie, nici adulter, 
să nu-şi încalce deloc cuvântul, să nu retracteze o de- 
poziţie făcută justiției, după ce îndeplineau aceste ritualuri 
aveau obiceiul să se despartă, apoi să se adune din nou 
pentru a lua masa, care se compunea de altfel din mâncă- 
ruri cu totul obişnuite şi în consecinţă, curate; de altfel ei 
renunțaseră la toate practicile menționate după edictul meu 


P:: mine, stăpâne, este o datorie sacră să te con- 


Creştinii în antichitatea romană 


(Din corespondenţa lui Plinius cel Tânăr cu împaratul Traian) 
Conduita lui Plinius cel Tânăr faţă de creştini 


prin care, urmând ordinele tale, interzisesem întrunirile. De 
aceea, am crezut necesar, pentru descoperirea adevărului, 
să pun la caznă două sclave, cărora li se zicea preotese 
ale acestui cult. Dar n-am descoperit decât o superstiție 
caraghioasă dusă la extrem; de aceea am suspendat 
ancheta pentru a recurge la sfatul tău. Chestiunea mi s-a 
părut într-adevăr că merită deliberarea ta mai ales datorită 
numărului mare de învinuiți. Căci o mulţime de persoane 
de orice vârstă, de orice rang, chiar şi de orice sex, sunt şi 
vor fi mereu implicate în această învinuire. Molima acestei 
superstiții şi-a extins ravagiile nu numai în oraşe, ci şi în 
sate şi târguri; cred totuşi că este posibil să fie oprită şi vin- 
decată. Ceea ce- este sigur este faptul că templele, care 
erau aproape goale, sunt din nou frecvente şi ca jertfele 
anuale, mult timp neglijate, reîncep; se vinde pretutindenea 
hrană pentru animale ce trebuiesc jertfite; care altădată îşi 
găseau puţini cumpărători. Din aceasta se vede clar, cât de 
mulți oameni s-ar îndrepta dacă |i s-ar da posibilitatea să 
se căiască. 


XCVII. - Traian către Plinius 
Aprobarea împăratului 
Ai acţionat cum trebuia, scumpul meu Secundus, în 
anchetarea faptelor imputate celor ce ţi-au fost denunţaţi ca 
creştini. Căci nu este posibil să se stabilească pentru toate 


"cazurile o normă de procedură uniformă şi de neclintit. să 


nu fie căutați; dar dacă sunt acuzați şi sunt convinşi, să fie 
pedepsiți; totuşi dacă vreunul nu recunoaşte că este 
creştin, şi o dovedeşte în mod vădit, vreau să spun, 
rugându-se zeilor noştri, chiar dacă în trecut a trezit bă- 
nuieli, sa fie iertat pentru pocăința sa. În ceea ce priveşte 
listele cu denunţuri anonime, ele nu trebuie să dea curs la 
nici o urmărire. Căci aceasta ar fi un exemplu deplorabil şi 
potrivnic preceptelor epocii noastre. 


„Traducere "din limba latină, de EUGEN BALAŞA după C. PLINII 
SECUNDI, EPISTULAE , 
Paris, Librairie Gamier freres, 
6 Rue des Saints-Peres, 6 1937 


Aqua forte 
Cu cât ne apropiem de alegeri, cu atât se înfierbântă şi 
lupta electorală; activitatea diplomatică va creşte, 


„succesele” se amplifică, iar înfrângerile se ascund şi se 


anihilează; politicienii caută să iluzioneze nivelul de trai 
până la extaz, promisiunile vor curge tumultuos ca şi apa 
râurilor în cascade, după topirea zăpezii, iar alegătorii vor 
aştepta nerăbdători sau indiferenți deznodământul  degrin- 
goladei. : 

Votul e semnatura în alb. 


Simion Giurgeca 


Li 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


(urmare din pagina 2) 

* (INFORMARE) 

Olt, Prahova: treburile merg bine , dar există în continuare 
o ostilitate la oficialități. 

Sibiu: preocupați de alegerile în filială: pe 6/11.1999 se va 
organiza comemorarea a 50 de ani de la asasinarea - de către 
regimul comunist - al grupului Ceoflec; 

Teleorman: filiala merge bine, dar sunt destul de supăraţi 
din cauza atacului (din presă şi Camera Deputaţilor) P.R.M - 
istului Florea Buga (fost activist PCR). S-a dat un răspuns şi 
s-a trimis comunicat; n-a fost publicat de presa locală; dar 
atacul deputatului Buga a fost publicat de „„gazetarii” teleor- 
măneni. 

Dâmbovița: a organizat un dialog cu presa scrisă şi audio- 
vizuală din judeţ. 

Bucureşti: în organizare. 

Raportul comisiilor de specialitate: 

- agricultură (prezintă prof. univ. dr. lon Brad): Problema: 
Despre importanța strategică a cătinei. 

Diverse: se înscriu la cuvânt George Nistoroiu (fil. Bucu- 
sall lon Gavrilă-Ogoranu (fil. Alba), C. Meheş (fil. Baia Mare) 
etc. 

George Nistoroiu solicită urgent rezolvarea problemei con- 
tului pentru susținerea viitoarelor alegeri. 

Simion Giurgeca . (filiala Timiş): cere „să-i stimulăm în ac- 
tivitate pe cei care au foc în ei, capacitate de jertfă”. Pe cei 
care au capacitate de iradiere, indiferent de profesie. 

lon Gavrilă-Ogoranu: anunţă locul şi data întrunirii Adu- 
nății Generale a Luptătorilor din Munţi (19/11.1999) la Casa 
Studenților (str. Plevnei); 

C. Meheş (Baia Mare): cere să ne orientăm în activitate, în 
întemeierea de organizații, după modelul oferit de înaintaşi; să 
avem încredere în noi când pornim pe un astfel de drum. 

* Hotărâri: s-au publicat în numărul anterior al Curierului In- 
formativ. 

* Şedinţa se încheie cu rugăciunea la Icoană. 

* (II) Vineri, 26/11.1999, orele 19% (Sala Coşbuc), se des- 
făşoară şedinţa Consiliului Politic al Partidului Pentru Patrie. 
Prezenţi (din Consiliul Politic): Constantin lulian (preşedinte) 
Virgil Totoescu, Dimitrie Paceag (vicepreşedinţi), Corneliu 


“-Suliman (secretar general), George Ursa , Emilian Tache, Flo- 


rin Dobrescu (consilieri). 

Alții : Simion Giurgeca (filiala Timiş ) lulian Vlad (filiala 
Prahova), Tudor lonescu, Mişu Dumitrescu (filiala Bucureşti) |. 
Grozăvescu (filiala Dolj). 

Probleme: 

-10 / 12 .1999 se intenționează organizarea unei întruniri, 
la laşi, dedicată zilei studențimii; 

- indisciplina în partid; 

- problema activității; 

- comemorarea Căpitanului (sala Batiştei); 

- ordinea de zi pentru Consiliul Director de a doua zi. 

Manifestarea de la laşi (10/12.1999): Trebuie organizat 
destul de temeinic şi să meargă, de la Bucureşti, o delegație 
numeroasă şi vorbitori etc. 

indisciplina: unii acționează fără a se consulta cu con- 
ducerea. Împart chiar afişe care ne pot fi dăunătoare tuturor, 
mai cu seamă că, actuala conjunctură, este complet defavora- 
bilă; să nu se uite că Mişcarea Legionară este o organizație 
bazată pe ordine şi disciplină; noi trebuie (fiecare în parte) să 
fim un model în mijlocul celorlalți (Simion Gurgeca); să nu ui- 
tăm că, într-un fel sau altul, fiecare om, care greşeşte, va plăti; 
să nu neglijăm modul de a acţiona. O idee dă rezultate bune 
doar dacă execuţia şi concepția nu dau rezultate negative 
(Corneliu Suliman). 


Comemorarea Căpitanului (27/11.1999, orele 14% sala 
Batiştei): există aproximativ şase vorbitori: Mitu Banea, Aris- 
tide Lefa, lon Coja, Gheorghe Buzatu, Constantin Bucescu 
Sebastian Mocanu... aa 

Totul trebuie organizat temeinic pentru că această 
comemorare cade peste programul şcolii de instructori şi tre. 
buie să le facem binepeambele. 

Se aprobă ordinea de zi a Consiliului Director de a doua zi 
(rugăciune, moment de reculegere, organizare, diverse, ho- 
tărâri, rugăciunea de închidere a şedinţei, apoi masa, exami- 
narea cursanților, de Ia disciplinele de pedagogie z psihologie, 
deplasare la Batiştei, iar, duminică, 8-9 şi 13%. 17%) 
examen). 

Problema activității: - 

- crearea de noi organizaţii; aceasta trebuie să fie o pre- 
ocupare permanentă; 

Şantierul: i 

- s-a fixat un om de pază. Este nevoie de o sobă pentru în- 
cate a Director (sâmbătă, 27/11.1999, orele 10%), 
şedinţa este condusă de George Ursa (consilier); ordinea de 
zi se aprobă în conformitate cu cele stabilite la Consiliul Politic 
din ziua precedentă. Sunt prezente 21 de filiale (prin preşe- 
dinți sau delegați): 

- După rugăciunea la Icoană se păstrează un moment de 
reculegere în memoria celor dispăruţi: preot loan Florea (Si- 
biu), Filon Lauric (Bucureşti), Marin Naidin (Constanţa). 

* Informare (prezintă di. Constantin Iulian, preşedintele 
Partidului Pentru Patrie): 

- La orele 14%, Sala Batiştei, avem conferință dedicată 
comemorării a 61 de ani de la asasinarea lui Corneliu Zelea 
Codreanu; 

- Se alcătuieşte „dosarul Mişcării Legionare”, dosar ce ur- 
mează a fi înaintat Preşidenţiei, Parlamentului, Presei; 

- Avem un paznic la sediul în construcție, paznic față de 
care trebuie să avem grijă; 

- Partidul a primit o invitație, din partea „Camerei de 
Comerț”, pentru dezbateri pe tema programului de dezvoltare 
al țării; 

- Se propun întâlnirile Consiliului Politic şi Consiliului Direc- 
tor al Partidului Pentru Patrie (vineri, 28/01.2000, orele 19% - 
Consiliul Politic; sâmbătă, 29/01.2000, orele 10% - Consiliul 
Director; vineri, 25/02.2000, orele 19% - Consiliu Politic; sâm- 
bătă, 26/02.2000 - Consiliu Director: toate aceste întâlniri se 
vor desfăşura la sala Coşbuc); 


Se anunţă programul zilelor 27-28/11.1999 (vezi rândurile 
de mai sus); 

Se anunţă programul zilei de 30/11.1999 (Pelerinaj la Tân- 
căbeşti, cu plecare la orele 9%, din Bucureşti, şi Parastas la 
Biserica Sf. Ilie Golgani, la ora 17%); 

Este propusă o „chartă” a partidului (împreună cu Fun- 
dația Sfântul Andrei), chartă elaborată de George Nistoroiu. 

* Organizare (conduce Corneliu Suliman - secretar ge- 
neral - cum am anunțat mai sus); 

-Bacău, Braşov, Caraş-Severin, Călăraşi sunt reprezen- 
tate prin delegați; 

Bacăul stă bine material, activitate mai scăzută; Braşovul 
prezintă raport scris; Caraş Severin a avut o conferință de 
presă pe 4/11. 1999. Consemnează ziarul ,, Timpul” din Reşiţa, 
Călăraşi are multe probleme: bătrânii nu prea vin; invocă 
Legea 51/91. Sediul este bun, dar totuşi tinerii nu se prea 
înghesuie; 

Hunedoara: nimic nou; 

(continuare în pagina 9) 


î , 


a scenă mă nl tal ai E NA ci 


PAGINA SĂTEANULUI 


DE VORBĂ CU SĂTENII 


4 anul 2000 de la Naşterea Mântuitorului Nostru 
[isus în România, vor avea loc alegeri. Alegeri de 

primari, alegeri parlamentare, alegerea preşedinte- 
lui României. Alternanţa la guvernare este una din 
fațetele democraţiei. Vom merge la urne, dacă ne va 
îndemna inima. Votul nu mai este obligatoriu cum era 
între cele două războaie mondiale. Atunci, dacă nu te 
duceai să votezi, plăteai amendă. Votul era obştesc, 
egal, direct, secret şi obligatoriu. În zilele noastre, 
obligativitatea votului a fost înlocuită cu ideea că votul 
este un ceva liber exprimat. Dacă vrei votezi, dacă nu 
vrei, nu votezi, că-i libertate deplină. Este bine să ne 
folosim de libertatea deplină, spre a dezvolta virtuțile 
morale, sădite de Dumnezeu în om, şi a valorifica 
puterea de muncă şi de creație. Dar alternanța la 
putere, ca un corolar al libertății politice, nu are întot- 
deauna efecte benefice. Dacă guvernarea actuală, 
atât cât este cu putință, statorniceşte prin legi anu- 
mite reveniri la normalitate, la ieşirea din întunericul 
celor patruzeci şi cinci de ani de dictatură proletară, 
forțele politice care speră să vină la putere se laudă 
că vor demola ceea ce s-a realizat. Aceasta este, 
după părerea noastră, una din slăbiciunile demo- 
crației; că ceea ce unii fac ceilalți strică, fără să mai 
vorbim de generala manifestare de înlocuire cu parti- 
zani până la cele mai neînsemnate posturi de con- 
ducere. Faptul se datorează aspectului politicianist al 
unora care fac politică în sensul că nu sunt interesați 
de nevoile esenţiale ale Țării ci de aranjamente de 
aşa fel să le aducă foloase materiale lor şi prietenilor 
politici. Pentru aceasta exploatează nemulțumirile 
mulțimilor făcându-le promisiuni pe care ei ştiu că nu 
pot fi îndeplinite doar numai spre a le câştiga voturile. 
Ca să fie curmat acest rău, partidul nostru, Pentru 
Patrie, îşi propune ca, oricât ar fi de anevoioasă as- 
censiunea sa, să nu folosească această cale a pro- 
misiunilor electorale fără acoperire. Vrea să formeze 
un om politic lipsit de pofta de înavuţire pe seama ce- 
lor. mulți şi uşor de păcălit. Un om cu dragoste de 
Dumnezeu şi de Țară în a cărui minte să nu încol- 
țească niciodată necinstea, capabil să jertfească pen- 
tru apărarea Neamului său chiar şi viața sa. Cunoscă- 
tor al intereselor noastre ca Români şi vajnic apărător 
al lor. Noi nu promitem decât legi drepte ca fiecare să 
fie liber, să poată munci cinstit fiind sigur că munca 
sa nu este spoliată, un mediu social în care cinstea şi 
hărnicia să fie la ele acasă. 


ing. Victor ENE 


Pagina 5 


DUPĂ EUROPA ROZĂ VOM 
AVEA O ROMÂNIE ROŞCATĂ? 


Aşa susțin sondajele. Şi uniunea Romo-Ţigănească. 
Dealtfel culoarea Eurbpei a început să se schimbe prin 
1997: stânga revenea la putere în Anglia-cu Tony Blair, în 
Franţa cu Lionel Jospin asociat-din nou- cu comuniştii, în 
ltalia-încă din 1996 cu Romano Prodi-care va lăsa locul 
liderului fostului partid comunist-botezat-ca la noi - PDSR- 
doar în PDS, Massimo d'Alema, iar în Germania cu apariţia 
lui Schroeder. 

Şi când toată lumea spera să-şi reia valsul pe aria In- 
ternaţionalei, s-a stins lumina şi, ce să vezi, muzicienii or- 
chestrei-ne spune J.F. Revel - au început să cânte după 
partituri diferite. 

Ba unii dintre ei au şters-o de pe podium-precum Oscar 
La Fontaine-un social democrat tip Lotar Rădăceanu- parti- 
tura Blair-Schroeder, în favoarea unui socialism-liberal-mai 
mult liberal decât socialist, a tulburat apele stângii franceze. 
în timp ce Romano Prodi s-a vădit a fi fost mai mult demo- 
crat creştin. Şi-a asociat la guvernare liberalii, din guvernele 
anterioare, cărora le-a încredinţat cele mai importante mi- 
nistere şi astfel a reuşit să plieze economia Italiei la criteriile 
Maastricht-ului şi să adopte EURO-lucru pe care nimeni 
nu-l credea posibil. 

Nici măcar d'Alema nu este ceea ce ar fi aşteptat Iliescu 
şi Năstase: crede în economia de piaţă, în OTAN, în 
mondializare, în Europa şi în noua ei monedă. 

Şi a mai zis ceva să îngheţe Neva în toiul verii: „s-a ter- 
minat cu epoca locului de muncă pe vecie” pentru că „nici 
ăla de veci nu-i pentru totdeauna”. 

Apoi, precum stolurile de ciori, care, la începutul iernii, 
anunţă viscolul, au mai venit şi înfrângerile electorale: şi în 
Anglia-dar mai ales în Germania unde, peste tot, se 
votează CDU şi Kholl, încât este greu să fii de acord cu 
acelaş Revel care afirmă că “dacă electoratul ar fi vrut să 
sancţioneze. excesul de liberalism din doctrina socialistă- 
trăgeau cu deştu' mai la stânga; ori, ei, au votat foarte. la 
dreapta”. 

S-au cam dus culorile vechilor partide politice-rozul, 
roşul sau verdele, chiar, al ecologiştilor. 

S-ar putea ca în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, 
Românii să mai greşească odată-ca în 1992 şi să justifice o 
vorbă spusă se pare de Churchill-că “fiecare popor are gu- 
vernul pe care-l merită”! 


LEACUL SOMAJULUI 
S-A VINDECAT. 
Cu condiţia să te tratezi-sau să fii tratat, chiar cu sila, la 
nevoie. Făcând acest lucru Elveţia are azi cel mai mic pro- 
cent de şomeri din Europa-2,4%-având cantoane cu 0,4% 


EXISTA. DOVADA: ELVEŢIA 


din populaţia activă (Franţa are de 5 ori mai mulţi, Anglia de 


2 ori), 

Prima măsură: reluarea activităţii economice. 

Plus o “baterie” de măsuri destinate înfrângerii inamicu- 
lui nr. 1: 

- mobilizarea generală în 1996 când se atinsese un 
record: de la 0,5% se ajunsese la 5%; 

- sau înființat 150 de oficii regionale pentru plasarea 

în locuri de muncă, 
oct.-nov., 1999 
(continuare în pagina 11) 


5. 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE | PP 


9 ÎNCHEIERE 
Să spunem încă 
odată, pe scurt, 
veştile _ pe care 
cărticica aceasta 
vrea să le aducă ţăranilor români de pretutindeni: 

1. Mişcarea Legionară trăieşte şi stă gata de moarte, 
pentru neam, pentru dreptatea lui, pentru izbăvirea. şi 
mărirea lui. 

2. Mişcarea Legionară se întemeiază pe dragoste faţă 
da tot ce e românesc, faţă de tot ce e curat şi frumos în 
ume. 

"3. Mişcarea Legionară urăşte din pricina aceasta 
mişelia şi pe mişei, trădarea şi pe trădători, necinstea şi pe 
necinstiţi, şi tot ce e înfrățit cu Diavolul şi se împotriveşte 
Binelui. 

4. Mişcarea Legionară luptă pentru înfăptuirea unui om 
nou: un om viteaz, de credinţă, corect şi de jertfă. 

5. Mişcarea Legionară luptă pentru o fară românească 
nouă, curată, cinstită, dreaptă, fără oameni care mor de 
foame, fără oameni care trăiesc din munca altora, fără 
oameni care se îngraşă din păcat. 

6. Mişcarea Legionară în lupta ei pentru tot ce e mare şi 
frumos, luptă şi pentru țărănime, pentru dreptate şi ridi- 
carea ei. De aceea b/ruința legionară va însemna şi b/ruința 
fărănimii. 

7. Mişcarea Legionară nu cere în schimbul luptei ei, vo- 
tul nimănui. Ea cere ţăranilor să aibe încredere în soarta 
țării; să nu-şi piardă nădejdea în biruinţă; să lupte din 
răsputeri împotriva răului. Mişcarea Legionară nu cere 
țărănimii voturi, ea îi cere încredere în Dumnezeu, jertfă 
pentru neam, dragoste faţă de Căpitan şi faţă de legionari, 
muncă, cinste, vitejie, credinţă şi voie bună. 

8. Mişcarea Legionară va începe prefacerea ţărănimii 
într-o lume nouă muncitoare, curată, sănătoasă la trup şi la 
minte, împăcată în cuget, plină de credinţă şi gata de jertfă, 
prin fărănimea legionară. Aceasta să aştepte cu credinţă 
hotărârile Căpitanului. Drumul arătat de el va fi drumul bi- 
ruinţei, drumul măririi, drumul mântuirii. Ţăranii legionari să 
urmeze ca şi până acum pe Căpitan, cu fruntea sus, cu 
dragoste şi cu credinţă şi să vestească tuturor apropierea 
biruinţei! 

Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 

(sfârşit) 
? Ţărănimea Legionară 
(Pentru întregirea celor înfăţişate până acum reproducem 
un articol publicat în ziarul „Cuvântul" din 27/X.1940). 

Când am scris broşura „Mişcarea Legionară şi 
țărănimea”, am cerut sfatul şi părerea Căpitanului. Broşura 
a apărut cu schimbările dorite de Căpitan, dintre care îi 
aparține mai ales accentul pe iubirea de oameni, iubire 
care trebuie să caracterizeze spiritul legionar. Cu prilejul 
acela Căpitanul mi-a comunicat şi câteva din ideile lui privi- 
toare la fărânimea legionară, pe care avea de gând să le 
cuprindă într-o circulară. Soarta a hotărât altfel, - de aceea 
sunt dator să dau la iveală cele aflate atunci. 

Pe plan de organizare Căpitanul se gândea la un „Corp 
țărănesc legionar”, ca o completare a „Corpului munci- 
toresc legionar”. Nu pot preciza însă dacă socotea corpul 
acesta ca o simplă măsură de tactică politică sau ca un 
început de organizare profesională a țării. Probabil că alţi 
legionari ştiu mai mult decât mine în privinţa aceasta. 


TĂRĂNIMEA LEGIONARĂX 


Mi-a vorbit însă 
cu străduinţă şi cu 
dragoste despre ță. 
rănimea legionară 
nu despre cea reală, care era în curs de formaţie, ci des- 
pre cea dorită de el pentru ţara căreia îi aşeza cu deplină 
conştiinţă temeliile pentru veacuri. Căpitanul simţea foarte 
lămurit că este creator de istorie, că gândul lui este 
legământul pentru faptă al tuturor generaţiilor de legionari, 
adică istoria însăşi în marşul ei neistovit spre biruinţă. 

Ţărănimea legionară, spunea Căpitanul, trebuie să 
devină elita ţărănimii româneşti, adică model pentru ceilalţi 
țărani şi factor de înaintare şi înălţare pentru neam. Ţăranii 
legionari dintr-un sat trebuie să formeze o singură familie, 
de dragoste şi încredere reciprocă. Ei trebuie să se ajute 
între ei. Cel mai sărac trebuie ajutat cel dintâi. Toţi legio- 
narii dintr-un sat să ajute pe cel mai sărac dintre ei, să-i 
dreagă casa, să-i pună ordine în gospodărie, să-i curețe 
ograda, etc. Şi aşa pe rând până la cel mai bogat. Prin 
străduință comună la o bună stare comuna. Lăsat singur, 
fără dragostea camarazilor, omul sărman luptă şi este 
înfrânt, îşi pierde nădejdea şi este scos din rândul 
oamenilor. De aceea el trebuie ajutat. Nu numai cu banul 
bogatului sau cu mila deaproapelui, ci cu dragostea şi spri- 
jinul fratelui, cu încadrarea lui în camaraderia legionară. 

Prin acţiunea ei solidă țărănimea legionară trebuie să se 
ridice mai presus de ceilalţi ţărani. Căpitanul stăruia în chip 
deosebit asupra gândului acesta: ţăranul legionar trebuie 
să se deosebească de ceilalţi ţărani, să se vadă fără 
putinţa de a greşi că într-adevăr este legionar. Să se vadă 
în înfăţişarea lui, în cuviinţa lui, în firea lui dreaptă şi cins- 
tită, în frumuseţea lui morală. 

Țăranul legionar prin care Legiunea îşi exprimă 
puterea ei de transformare, trebuie să devină la rândul 
său un transformator pentru tot ce este în preajma lui 
sau cade în câmpul său de activitate. O casă legionară, 
o gospodărie legionară, o grădină legionară, un lan le- 
gionar şi cum spunea râzând Căpitanul, un cal legionar, 
o găină legionară - trebuie să se vadă că sunt legio- 
nare; prin toate trebuie să se vadă că un om nou se re- 
alizează pe sine, în cadrul neamului şi în faţa lui Dum- 
nezeu, ca o nouă zidire ivită din libertatea şi puterea de 
creaţie a omului, prin care toate lucrurile şi vietăţile din 
jur participă la duhul legionar. 

Ziditor de istorie, Căpitanul dorea ca fiecare legionar, 
după soarta şi puterile hărăzite lui de Dumnezeu, să fie 
în cercul lui de viaţă un ziditor. Ţăranii legionari trebuie 
să zidească prin dragoste şi prin muncă noua gos- 
podărie legionară, care să nu fie neapărat întinsă, dar 
să fie bine organizată; să nu fie bogată, dar să fie cu- 
rată şi îngrijită; să nu fie un mijloc de risipă şi de lux, dar 
să asigure tuturora un trai omenesc şi să le îngăduie 
bucuria vieţii. 


Traian HERSENI 


X* Extrase din lucrarea „Mişcarea Legionară şi Țaranimea '» 
București, Imprimeriile Cuvântul, S.A.R., 1940, 36 pagini. 


| 
i 
i 


canti sită. ra tir cd) atm dl a a: acte lt 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


DUPĂ 10 ANI 


Nu suntem singurii bănuiți de controversele legate 
de aşa numita "toamnă a popoarelor” care, acum 
zece ani, se termina prin eliminarea comunismului din 
Europa de răsărit. Pentru că el rămânea prezent în 
mintea multora dintre europenii din țările Vestului - 
Franța, Italia mai ales -, țări în care, parafrazând o 
vorbă scrisă de Richard Wagner regelui prieten - şi 
niţel cam nebun - Ludovic al Il lea al Bavariei, am 
putea spune că pentru cei care nu au suferit din 
pricina. acestui „ocean de minciuni, tâmpenie şi 


cinic care zice: „că el nu ar fi decât o marionetă între 
mâinile unei conspirații”. 

Dar dacă şi unii şi alţii sunt marionetele unei alte 
„conspiraţii” - poate chiar aceeaşi care a 
„fătat” comunismul şi l-a asmuţit asupra unei anume 
părți a lumii ca un soi de sancțiune pentru ceea ce 
conspiratorii socoteau o ofensă pentru ei ! 

Nu pare a fi doar o întrebare fără sens dacă ținem 
seama de observaţia istoricului francez mai sus citat: 
„sunt încremenit de straniul succes repurtat de 
rețeaua disparată care protejează din ce în ce mai 
eficace nucleul dur din ceea ce rămâne, cel mai mare, 
cel mai sângeros sistem criminal din Istorie”. 


A „patra întrebare: Unde ne vor duce toate 
acestea? 


plictis” (Pierre Partizanii tranziţiei” 
Chaunu) cred că asistăm la a 
„comunismul doua naştere a 
este o experiență E D) | 3 (O) p | A | capitalismului şi 
şi nu o idee..... democraţiei - fiind 


Dar, în mod 
sigur, suntem singurii care am ieşit - sau doar ni se 
pare? - din comunism plătind cu viața a peste 1000 - 
(dintre cei ştiuți - pentru că mai există şi morții de la 
Străuleşti ascunşi sub cruci fără nume; dar şi cei fără 
cruce) - împuşcaţi sau / şi arşi, ceea ce contrazice 
punctul de vedere pe care îl semnează sociologul 
polonez Piotr Sztompka într-o publicație din Cracovia: 
„schimbarea a survenit în mod foarte diferit față de 
toate. revoluțiile trecutului; fără efuziune de sânge, 
fără violenţă, fără teroare”. 

La noi a fost şi sânge - este adevărat doar al celor 
nevinovaţi pentru că - se ştie - nici un glonte n-a 
nimerit în adunătura în pulovere dintr-un anume 
balcon bine luminat şi televizat; a fost şi violenţă - 
mineri, MGB care face ordine etc., şi teroare - 
anunțată prin megafoanele “spânului” şi goarna unui 
celebru  oltenițan, care semnala prezenţa, 
„teroriştilor”, care trăgeau, din toate pozițiile, cu 
gloanţe cu cap de vidia! 

Şi a mai fost ceva la noi: de atunci se fac comisii, 
se strică hectare de pădure, ca să nu scrie rapoarte - 
„cu două capete” şi fără nici o concluzie -, se cheltuie 
miliarde pentru ca, la anul, să o luăm de la capăt. 

Pentru . sociologul mai sus 'amintit, sfârşitul 
comunismului ar fi restaurat normalitatea; ar fi avut o 
influență revoluţionară. 

Dar nici el, nici noi, nu putem spune cu certitudine 
care a fost „forța ce a animat marea schimbare”: unii 
spun că ar fi vorba de o mişcare spontană a maselor 
venită de jos; alţii că este rezultatul unor decizii luate 
în sferele înalte ale puterii în urma unor tocmeli 
politice. 


Piotr  Sztompka propune două modele; cel 


romantic, care susţine că cetățeanul este un adevărat 


creator şi un subiect conştient al istoriei şi modelul 


vorba să ajungem 
din urmă, cât mai repede, țările aşa zis avansate. 
Deci scopul este clar, direcția este corectă şi procesul 
este ireversibil. 

Pentru cei care preferă teoria „transformării”, 
schimbarea ar avea un caracter deschis, creator cu 
mai multe scenarii posibile. 

Ar fi posibilă chiar o sinteză între capitalismul real, 
contemporan, şi vechiul socialism real, un soi de „a 
treia cale”. 

Dar, controversele nu se opresc aici: se pune 
problema opoziţiei dintre noile instituții - juridice, 
politice, economice. şi mentalități; se poate instala 
noua arhitectură instituțională, fără să ne atingem de 
cultura, viața cotidiană, mentalitățile, „societatea 
civilă”. Şi nu-i suficient să răspundem doar cu DA sau 
NU ci, mai ales, să spunem CUM şi CÂND ! 


Şi mai este ceva: Frangois Furet - în cartea sa 
TRECUTUL UNEI ILUZII - (tradusă la Humanitas) - se 
întreabă dacă sfârşitul comunismului înseamnă şi 
sfârşitul ultimei mari UTOPII. Deşi Cioran susține că 
oameni nu pot trăi fără UTOPII şi DOGME ! 


Şi, în fine, ultima chestiune: este oare vorba de 
„Sfârşitul istoriei” - aşa--cum susține Fukuyama. - 
înțelegând prin asta „victoria definitivă a democrației, 
liberalismului şi capitalismului în toată lumea“. 

„CE ni s-a întâmplat” se întreabă după zece ani 
Tadeusz Mazowiecki - primul ministru al celui dintâi 
guvern non - comunist din blocul sovietic. 

Răspunsul ar fi simplu: după o epocă eroică ne-am 
întors la normalitate - susţine Piotr Sztompka. 

Despre această „,normalitate” însă vom discuta în 


numărul următor. 
Paul Spiru MICHAIL 


N E an 


E 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


UN SONDAJ SEMNIFICATIV 


La zece ani după prăbuşirea „zidului ruşinii” s-a 
realizat un sondaj de opinie, coordonat de Courrier 
Internaţional şi CSA - Opinion, pentru a se „fotografia”, 
post-comunismul. 

Fişa tehnică a sondajului a fost realizat prin telefon 
între orele 22 şi 23 octombrie ac. folosindu-se un 
eşantion de 1002 persoane (Franţa), cu o vârstă peste 
18 ani, utilizându-se metoda cotelor (sex, vârstă, 
profesiunea şefului gospodăriei), în Germania 1008 
persoane, Italia 1000, în Rusia 1600, 1076 în Ungaria şi 
1000 în Polonia. 

Principalele învățăminte, dincolo de diferenţele dintre 
țările occidentale şi cele al fostului bloc de est, s-au 
vădit două tendinţe valabile de la Atlantic la Urali: 

- europenii cred că prăbuşirea Zidului Berlinului 
a avut efecte POZITIVE; în marea lor majoritate ei cred 
că evenimentul şi cei zece ani, care au urmat, s-au 
tradus printr-un progres al democrației, libertăților 
politice, păcii (?7!) 

- în schimb, răspunsurile indică o stare de 
nelinişte în ce priveşte viața cea de toate zilele - în Vest 
ca şi în Est - o destul de marcată respingere a 
capitalismului triumfător de la începutul deceniului şi 
întrebări în ce priveşte mondializarea. 

Aşadar, căderea zidului este o dată majoră în ce 
priveşte eliberarea dar VIITORUL NU ESTE INCA 
PERCEPUT CA UNUL MAI BUN. 

La întrebarea - „pentru fiecare din următoarele 
cuvinte să spuneţi dacă el evocă pentru dvs. ceva 
POZITIV sau NEGATIV” - răspunsurile se repartizează 
astfel: ONU - între 87% pozitiv pentru polonezi şi 55% 
pentru ruşi; UNIUNEA EUROPEANA : 74% Franţa; 54% 
Rusia şi 58% Germania de Est; OTAN: 81%Polonia şi 
21% Rusia; SOCIAL-DEMOCRAȚIA: 69 - ansamblul 
germanilor şi doar 25% în Rusia; MONDIALIZAREA - 
50% pentru Franţa şi 15% Rusia; STATELE UNITE sunt 
cotate POZITIV 79% în Polonia; peste 60% în Germania 
şi 45% - Franţa; - 41% Rusia. 

În ceea ce priveşte NAȚIONALISMUL este cotat 
POZITIV cu peste 20% în Franţa; (38) în Italia (28)- în 
timp ce este NEGATIV pentru sub 15% în toate celelalte 
țării - cifra minimă (9) fiind semnalată în Ungaria. 

CAPITALISMUL este evaluat pozitiv în peste 30% în 
două țări: Franţa - (34)- şi Polonia -(48). Restul celor 
interogaţi se situează între 23- Rusia - 24 Ungaria şi 19 
— Italia, 18-Germania de Est. 

RUSIA apare în aspect POZITIV, în 80%, doar la ea 
în Rusia - fireşte, în timp ce pentru toate -celelalte țări 
procentul pozitivități oscilează între 8% - Ungaria şi 
maximum 23% pentru Polonia 

În sfârşit COMUNISMUL este pozitiv - cifra maximă - 
în RUSIA - 35% urmată de Germania de est cu 21%, 


Franta, Ungaria, Italia, Polonia -18% - în timp ce pentru 
Germania de Vest procentul este 8% iar pentru 
ansamblul Germanilor: 10%. 

O altă serie de răspunsuri la întrebarea - CARE 
DINTRE ASPECTELE URMĂTOARE S-AU SCHIMBAT 
ÎN BINE sau în RĂU - merită o atenţie deosebită pentru 
că, în bună parte, se regăsesc şi în evaluările românilor 
dar şi pentru că sunt încărcate cu primejdii evidente. 

De pildă, Ruşii cred că MEDIUL, CULTURA, PACEA, 
TERORISMUL, SITUAȚIA ECONOMICA, EGALITATEA 
între CETĂȚENI, SITUAȚIA SOCIALĂ, cea POLITICĂ, 
SIGURANȚA CETĂŢEANULUI, RASISMUL, INFLU- 
ENTA ARIEI CRIMINALITĂȚII şi CORUPŢIA - s-au 
SCHIMBAT ÎN RĂU, între 88% (terorismul şi siguranța) 
şi 74% (rasismul) şi 76% (cultura). 

Singură DEMOCRAȚIA - afirmă ruşii - că s-ar fi 
schimbat tot în rău, dar numai pentru 49%, față de cei 
34% care cred că s-a ameliorat. 

În toate țările sondate CORUPŢIA s-a agravat - 47% 
în Italia - cel mai scăzut procent, probabil determinat de 
măsurile luate acolo în ultimi 10 ani şi 85% în Rusia. 
(Franța: 64%, Ungaria: 70%, Polonia: 77%, Germania: 
61%). 

Ar fi interesant - fireşte - ca un atare sondaj să 
investigheze situația din România cu condiția ca să nu 
fie un instrument de manipulare ale cărui rezultate să 
servească doar pentru propagandă - cum a făcut recent 
gruparea Iliescu şi ceilalți romi. 

In acest fel am putea confirma - sau infirma - punctul 
de vedere semnat de redactorul şef al redacției 
moscovite OBTSCIALA GAZETA - Egor IAKOVIEV - 
care afirmă că „compatrioții mei notează o degradare a 
celor mai multe din aspectele vieţii cotidiene, iar în ce 
priveşte economia rusească este inutil să vorbim pentru 
că NU EXISTĂ în SENSUL ACCEPTAT în LUMEA 
CIVILIZATĂ. Şi acesta nu-i lucrul cel mai rău. Recent 
am fost stupefiat de un jurnalist al săptămânalului nostru 
care sublinia că în Rusia înfrângerea comunismului a 
cerut sacrificii de o sută de ori, de o mie de ori mai mici 
decât instaurarea democrației sau liberalismului. 

Incapacitatea autorităților de a ameliora viața 
populaţiei îi constrânge să caute „țapi ispăşitori” - să 
explice eşecurile prin descoperirea a tot soiul de 
comploturi, de manevre occidentale.(..) Au trecut zece 
ani de la căderea Zidului dar există unii care! 
reconstruiesc în minţile sărmanilor mei compatrioți. 

Dar asupra acestor aspecte vom reveni. 

Până atunci, însă, fiecare ar trebui să mediteze 
asupra acestor cifre - pentru ca evaluarea lor corectă Şi; 
mai ales, acţiunile ce se impun, pot schimba în bine 
lumea de mâine. 


P. SPIRU MICHAIL 


CE NR E pttnaa aie pu e OS 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE [>] 


CANDIDAȚI LA NAȚIONALITATEA 
ISRAELITĂ 


ititorii operei politice, semnată de Mihail Eminescu, 

îşi amintesc, fireşte, de tămbălăul internaţional 

instrumentat de Alianța Israelită pentru primirea în 
România a supuşilor pravoslavnicei Rusii care fugeau pe 
ruptelea din pricina modului în care hoardele cazacilor, la 
porunca tarului, rezolvau problemele evreimii din Rusia. 

Regele Carol | şi guvernele lui au fost supuse unor 
îndelungate carantine şi sancționată România, căreia nu i 
se acordau titlurile cucerite prin luptă, pentru că ea 
condiționa acordarea naţionalităţii în funcție de două 
condiții: cunoaşterea limbii române şi participarea la 
Războiul de Independenţă. Condiţii pe care, fireşte, evreii 
rusofoni nu le îndeplineau. 

lată modul în care rezolvă azi Israelul, o problemă 
asemănătoare: 

Palestinienii, ORIGINARI DIN ORAŞUL SFÂNT, vor să 
obțină naționalitatea israelită şi, în acest scop, vreo 
cincisprezece mii au depus cereri şi mai multe mii dintre 
aceştia ar fi devenit cetățeni ai acestui stat, între 1994 — 
1996, dar nu se ştie câți au fost naturalizați între 1997 - 
1999. 

Ministerul de Interne recunoaşte că 2133 candidați au 
fost împiedicaţi deoarece, după semnarea acordurilor de la 
Oslo - 1994 -, Israelul a încercat să se debaraseze de 
palestinienii din oraşul sfânt, palestinieni ce trăiau în afara 
limitelor municipalității. 

În acest scop li s-au retras actele de identitate şi au fost 
privați de serviciile municipale şi sanitare de care 
beneficiază rezidenții. 

Nu există decât un singur colac de salvare: să ceri 
naturalizarea, să devii israelit. Unii o fac, fie şi numai pentru 
a-şi uşura formalitățile la trecerea frontierei, pentru că - 
spre deosebire de israeliți - paşaportarii palestinieni sunt 
tratați fără blândeţe când trec frontierele. 

Acordurile de la Oslo n-au dus la apariția democrației în 
regiunile supuse autorității palestiniene - zona în care 
sărăcia s-a accentuat asociindu-se cu absenţa legilor într-o 
societate de tip clanic, profitoare şi coruptă. 

Singura ieşire pentru palestinienii din Ierusalim este 
naționalitatea. Dar Israelul vrea să reducă numărul celor ce 
vor fi naturalizați la 60.000 de persoane; dar ce se vor face 
restul - circa 120.000 de suflete? 

Acordul de la Oslo le interzice obținerea unui paşaport 
palestinian şi nefiind cetățeni iordanieni, nu pot pretinde 
nici această naţionalitate. O singură ieşire: să rămână în 
oraş dar Autoritatea palestiniană ar avea nevoie de un 
MILIARD de dolari pentru a ajuta această populație din 
lerusalimul de Est: şi nu-i ARE! 

Între timp partidele extremiste israelite adună sute de 
milioane de dolari pentru a construi în cartierele arabe şi a-i 
da, oraşului, o identitate iudaică. 

lar această amară realitate - pe care majoritatea o 
priveşte neputincioasă - anunța dezvoltarea crescândă a 
unor primejdii - afirmă, în încheierea dării de seamă din 
AMIN, Said Al - GHAZALI. 

P.S.: În 1986 a fost condamnat la 18 ani de închisoare 
arabul Mordechai Vanunu pentru că a comunicat presei 
programul nuclear israelit. 


El a cerut acum să fie transferat- spune ziarul Ha'Aretz 
- într-o celulă cu deţinuţi arabi şi după o izolare carcerală 
de 11 ani. 

Drept răspuns, autorităţile l-au transferat în luna martie 
a.c. într-o celulă cu deţinuţi de DREPT COMUN - EVREI. 

lar Curtea a respins noua lui cerere de a fi transferat 
printre prizonierii arabi „din motive de securitate”. 

Mă întreb care ar fi fost reacția organizațiilor Amnesty, 
Helşinki etc., de la noi, conduse de Renate Weber, Gabriel 


Andreescu şi alții, într-un caz asemănător? 
TACITUS jr. 


(urmare din pagina 4) 


> (INFORMARE) Maramureş: ne comunică o aniversare, 
din 14/09. 1999, la leud, unde s-a comemorat împuşcarea lui 
Copşa. Delegatul ne spune că, „singura activitate a mea (a 
delegatului; n. red.) este Credinţa!”; 

Neamţ: este reprezentat de delegatul Bacăului, domnul 
Velescu. Activitate îngreunată. 

Satul Mare: ziarul local a vorbit despre noi şi a specificat că, 
partidul, are nevoie de donaţii pentru construcția sediului; 

Sibiul (prezent, prin preşedintele . filialei, di Constantin 
Iorgulescu): Partidul ar trebui să-şi precizeze posibilele alianțe . 
electorale. Aceasta şi ținând cont de ofensiva UFD; 

Suceava (prezentă prin preşedintele filialei): depune raport 
scris; 
Este prezentă, prin domnul Alex. Băncescu, şi organizația 
Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei; 

Teleorman. (prezentă filiala prin părintele Lupu = consilier 
județean): creşte numărul organizaţiilor în judeţ; 

Timiş (prezintă preşedintele filialei Simon Giurgeca): A 
organizat o manifestaţie dedicată dr. Nicolae Paulescu; prin 
Fundația Culturală Buna Vestire; acționează în continuare pe 
teren cu toate că munca de teren este cea mai grea; 

Vaslui: (prezentă filiala prin delegat): înaintează raport. Au 
sediu, dar este foarte degradată clădirea; 

Prahova (prezentă prin preşedinte): există organizații la 
Băicoi, Buşteni etc.; 

Dâmboviţa: Activitate bună. Există program săptămânal la 
sediu. Presa locală titrează: „Cuiburile legionare împânzesc 
județul”...; 

laşi: Este salutat pentru începutul organizării. 

* Există două tendinţe: Cei în vârstă înclină spre temperanţă; 
tinerii sunt nemulțumiți. Este necesară îmbinarea acestor două 
tendințe. Fenomenele neplăcute trebuie aplanate. Anul 1999 a 
fost un an negativ pentru noi. Apar - se pare - şi se statornicesc 
fracțiuni. La Timişoara (Guleş), la Cluj (nu ştiu cine), la laşi un 
altul, la Bucureşti câteva, ba se pare şi la Craiova. Cei în vârstă 
deasemenea sunt constituiți în diverse grupuri. Totuşi, este bine 
să se ştie că cei care nu sunt disciplinaţi se situează, prin însăşi 
acest lucru, în afara lumii noastre etc. 

Diverse. l-au cuvântul: 

1) Mişu Dumitrescu care anunţă lansarea volumului Pentru 
legionari. (sala Batiştei); 

2) Alexandru Băncescu, care, propune, pentru Campania 
Electorală, tipărirea unor fluturaşi cu fraze scurte şi penetrante; 

3) V. Orăşanu (Dâmboviţa): îşi face o scurtă prezentare a 
activității domniei sale din trecut şi ceea ce ar aştepta, domnia 
sa, de la Partidul Pentru Patrie. 

+ Se suspendă Raportul Comisiilor de Specialitate pentru a 
nu se întârzia la comemorarea dedicată Căpitanului. 

Hotărâri: 

1) Se aprobă Calendarul (vezi mai sus) întâlnirilor Consiliului 
Politic şi Consiliului Director al Partidului Pentru Patrie pe 
primele două luni din anul 2000. 

2) Se aprobă ca Dosarul Mişcării Legionare şi Charta 
Partidului Pentru Patrie să fie date în studiu şi analiză, la filialele, 
spre întregire şi completare. 

* Şedinţa se închide cu rugăciunea la Icoană. 


m trăit o jumătate de secol sub 
Ai comunismului şi într-o 

societate pervertită, guvernată de 
oamenii Moscovei, care ne-au stăpânit 
prin minciună, vrajbă, teroare şi crime. 

Îmi amintesc că, în primul război 
mondial, o parte din țară a fost ocupată de 
nemți. Aceştia ne-au jefuit numai bogățiile, 
nu şi sufletul. Dar, bolşevicii odată cu 
predarea bogățiilor naţionale, ne-au atacat 
în esența spirituală a ființei neamului 
nostru, vrând să ne alunge din suflet 
credința în Dumnezeu. Şi astfel să ne 
transforme dintr-un popor drept credincios, 
crescut la umbra Bisericii, într-o gloată de 
oameni fără Dumnezeu, cu mentalitate de 
turmă. Aşa cum a prevăzut Corneliu Z. 
Codreanu, în Memoriul adresat, în 1938, 
regelui desfrânat şi criminal Carol al II-lea 
şi oamenilor politici de la guvernare, au 
dus ţara spre prăpastie şi „răspund cu 
capul”. . Şi din nenorocire, pe lângă 
aceasta, comuniştii prin metode drăceşti 
de propagandă şi teroare, au reuşit să 
deformeze mintea şi “cugetul multor 
oameni din toate categoriile sociale: 
țărani, muncitori, intelectuali, care nu mai 
pot deosebi minciuna de adevăr. Omul, 
fără credință în Dumnezeu, încetează de a 
mai fi om întreg, cu toate componentele 
sufletului său, şi de aceea astăzi asistăm 
la barbarizarea individului şi chiar a unor 
grupuri sociale, care îşi dau frâu liber 
instinctelor primare. 

Citind ziarele, constat că, zilnic, se 
săvârşesc fapte care te înspăimântă: 
furturi, agresiuni, violuri şi crime, comise 
de tineri responsabili, născuţi şi crescuți în 
regim comunist. Aceşti tineri, unii însă la 
vârsta adolescenței, sunt produsul. unei 


societăți bolnave, infectate cu ideile 
ateismului, care au în continuare o 
influență - nefastă pe fondul moral 


individual. În numele unei libertăți, rău 
înțeleasă, . fiecare crede că are dreptul 
să-şi facă de cap. 

O stare de toleranță absolută poate fi 
semnul unei lumi, care nu mai are nimic 
sfânt, în afară de capriciul personal, o 
lume a viciului legalizat. 

Pe noi, fondatorii Partidului „Pentru 
Patrie”, supraviețuitori iadului din temniţele 
comuniste, ne doare sufletul, văzând că, o 
parte din tineretul țării, rătăceşte pe 
drumul vieţii ce duce la neomenie şi fapte 
antisociale. 

Este dureros că şi astăzi, după 10 ani 
de la răsturnarea dictaturii comuniste, 
datorită indivizilor formaţi la şcoala „Ştefan 
Gheorghiu”,  infiltrați în posturi de 
conducere a ţării, viața politică este încă 
bântuită de necinste, corupţie, dezbinare, 
minciună şi diversiune, diversiune menită 
a se ascunde adevărul în neadevăr. 


PENTRU ADEVĂR SI DEMNITATE 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE pp. 


Nu înțeleg de ce ministrul 
Învățământului evită să reintroducă ferm 
religia în şcoli, disciplină scoasă de 
comunişti! Şcoala şi Biserica, stâlpii 
trăiniciei româneşti, trebuie să activeze 
unitar spre a pune puterile minţii şi ale 
sufletului în armonie: intelectul, afectivul, 
voinţa şi iubirea, care îl reprezintă pe omul 
adevărat împlinit. Cu aceste însuşiri alese 
omul merge pe calea adevărului, ce 
întăreşte şi uneşte relaţiile cu semenii săi. 
Cale plăcută lui Dumnezeu şi folositoare 
omului. 

Astfel, adolescenții, o generaţie în 
formare, pe lângă instruirea şcolară, 
trebuie să beneficieze şi de o educaţie 
moral - religioasă. Dar, paradoxal, astăzi 
societatea oferă tineretului filme porno cu 
acțiuni violente, discoteci şi baruri cu 
băuturi. Toate atrăgătoare pentru plăceri 
ieftine, care, în final, din nefericire, îi duc 
pe unii tineri, cu mintea, turmentată de 
băutură, să comită fapte antisociale. 
Păcate care macină sănătatea morală a 
societăţii româneşti. 

Absența principiilor morale, din sufletul 
omului, “consfinţite de religia creştină, 
atrag, de la sine, prezenţa răului. Astfel, 
răul lucrează aproape nestingherit, ba 
chiar încurajat înăuntrul şi în afara 
noastră. 

Partidul „Pentru Patrie”, prin membrii 
săi, are datoria să facă cunoscut 
tineretului adevărul despre lupta şi jertfele 
generaţii noastre, pentru reînvierea 
virtuților strămoşeşti pentru apărarea 
neamului românesc. Dar, totodată, avem 
datoria să-i contactăm şi pe tinerii rătăciţi 
pe drumul vieţii. Pentru schimbarea 
modului lor de viaţă, trebuie să intervenim, 
cu duhul blândeții şi înțelegerii, potrivit 
vârstei lor fragede şi neştiutoare, cu 
dragoste şi răbdare să ne străduim să-i 
sensibilizăm şi să salvăm sufletele acestor 
tineri, cu apucături antisociale, 
îndreptându-i pe calea dreaptă a unei vieți 
decente folositoare lor şi însăşi societăţi şi 
neamului întreg. 

Dragostea şi cinstea sufletească 
constituie liantul unirii şi armoniei între 
oameni, 
construi nimic trainic în viață, „dragostea 


îndelung răbdătoare, este plină de 
bunătate”. Corneliu Zelea Codreanu 
spune: „dragostea aplicată, înseamnă 


pace în suflete, în societate şi în lume. 
Acolo unde nu este dragoste, nu este viață 
legionară”, 

Din dragoste pentru Neam şi Țară s-a 
născut Mişcarea  Legionară; cu rădăcini 
adânc înfipte în virtuțile strămoşeşti de 
unde îşi trage seva. Fără prietenie şi 
dragoste viața nu există. Trebuie să se 
înțeleagă că omul este dator să iubească 
pentru a fi iubit. Intrucât dragostea este 


Fără dragoste nu se poate. 


sentimentul care pe toate le depăşeşte, le 
învinge. 

Noi, membrii Partidului „Pentru Patrie”, 
însuflețiți de dragoste pentru neam şi țară, 
înțelegem că lupta între lumină şi întuneric, 
între bine şi rău, nu va fi curmată. Această 
luptă este o permanenţă a omului cu credință 
în Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este o 
permanentă sursă de putere a omului în luptă 
cu forţele răului. Partidul „Pentru Patrie” luptă 
pentru a ţine trează conştiinţa redeşteptării 
naţionale şi trăirea în spiritul virtuţilor 
străbune, cu care am supraviețuit şi ne-am 
afirmat prezenţa în istorie alături de celelalte 


"popoare. Acum trăim durerea ruperii din 


hotarele Țării şi dorul reîntregirii României 
Mari, aşa cum ne-a hărăzit Dumnezeu din 
vechime. Reprezentanţii României trebuie să 
susțină adevărul în fața  Forurilor 
Internaționale, care pretind că luptă. pentru 
drepturile „popoarelor şi ale omului”. Ei, 
conducătorii Țării, trebuie să demonstreze 
drepturile noastre istorice asupra Basarabiei 
şi a Bucovinei de Nord. Aceste teritorii 
româneşti, rupte. din trupul Țării, de. către 
vecinii lacomi şi nedrepţi, pe criteriul dreptului 
celui mai tare! Vrem să trăim în pace cu 
vecinii noştri, dar respectând adevărul istoric, 
nu pe un compromis cu adevărul. Întrucât 
numai adevărul formează spiritul de dreptate, 
demnitate şi jertfă. 

Noi, membrii Partidului „Pentru Patrie” 
avem datoria să luptăm pentru înfrățirea 
tuturor românilor din țară, împreună cu cei din 
străinătate. Dorim să ne bucurăm, cu toții, să 
viețuim într-o deplină înțelegere şi într-o 
unitate frățească românească. Să trăim în 
pace şi unitate naţională, repet, cu 
reîntregirea  scumpelor + noastre hotare 
româneşti. 

Cu credință, dragoste şi  bărbăţie, 
omenie, demnitate şi respect reciproc, noi 
mergem pe drumul românismului de luptă şi 
onoare, pentru reînsuflețirea - neamului 
românesc, în parte deformat, în mentalitatea 
lui, de stăpânirea comunistă, 

Oricât de grea ar fi lupta pentru 
însănătoşirea morală a vieţii social-politice, 
nu ne pierdem speranța spre mai bine. 

Speranța, ne îndreaptă, întreaga 
noastră ființă, către ajutorul lui Dumnezeu, 
cu rugămintea să ne dea putere de luptă, 
să învingem forțele răului, cuibărite, în 


sufletul omului, prin  îndocrinarea 
comunistă. 
Speranța în dreptatea neamului 


românesc, ne înalță sufletele spre biruinţă. 
Fără speranţă viața ar fi de nesuportat. 

Adevăratele datorii ale legionarului nu 
sunt impuse, decât de propria lui 
conştiinţă de român, şi, dacă nu le 
îndeplineşte, se simte vinovat. 

Românii trebuie să aibă un singur 
suflet şi un singur ideal; Construirea unei 
Patrii puternice, înfloritoare şi ascultătoare 
de poruncile Divine. 

România să fie a românilor, pe care 
străinii să o respecte şi de care duşmanii 
să se teamă! 

Aşa să ne ajute Dumnezeu ! 


Costache BUSUIOC 


PN n cemai 


(continuare din pagina 5) 
+(După Europa...) 

- reguli foarte stricte pentru şomeri: obligaţia de a accepta 
orice muncă CONVENABILĂ. (criteriile pentru “convenabil” 
sunt următoarele: cel puţin 70% din vechiul salariu; restul se 
asigură de casele de asigurare pentru şomaj); locul de muncă 
nu trebuie să fie la o distanţă mai mare de 4 ore pe zi); 
„Indemnizaţia pentru şomaj nu se plăteşte decât cel 
mult 2 ani; activităţile temporare nu dau dreptul la prestații; 

3 interesaţii trebuie să participe -la „programe 
ocupaţionale” cu durată de şase luni - sub forma serviciilor de 
formare sau mici activităţi-pentru a rămâne în contact cu piaţa; 

- când intră în şomaj, fiecare primeşte o broşură din 
care află că „drepturile dvs. pot fi suspendate dacă nu 
faceţi un efort suficient pentru a căuta un nou loc de 
muncă sau refuzaţi unul convenabil sau nu veniţi la 
convorbirea cu consilierul dvs”. 

Măsurile coercitive au fireşte un impact psihologic dar şi 
urmări mai contondente (în 1998, 15% dintre şomeri au fost 
sancţionaţi-în cantonul Geneva — şi s-au pronunţat 7546 de 
suspendări de alocaţii). 

n acelaş timp, s-a creeat un acces la capital cu o dobândă 
foarte mică: 2%. Întreprinderile angajează masiv, încât s-a 
ajuns la insuficienţa mâinii de lucru în unele domenii: le trebuie 
10 mii de informaticieni, salariile bancherilor explodează- 
pentru că sunt puţini, infirmierele vin din Canada. 

Ceea ce nu înseamnă că a dispărut munca la negru. 
Există: şi progresează mai repede decât în restul Europei-(nu 
ni se spune dacă România este luată în calcul). 

În acelaş timp oficiile, înfiinţate în 1996, au început să 
şomeze. 

Şi, odată cu numărul 
funcţionarilor. 


şomerilor, scade şi cel al 


DRUMARII. 

Au dispărut odată cu instalarea comunismului în România. 

Aşa cum. vor dispare toate lucrurile bune: Monarhia, 
cărturarii, cărţile de bună calitate, alimentele, libertatea, 
dreptul de a călători, dreptul de a învăţa, dreptul de a munci 
acolo unde îţi place şi doreşti, dreptul de a vorbi, dreptul de a 
gândi, dreptul de a avea rude în străinătate, cu care să te 
mândreşti şi să nu te fereşti, dreptul de a fi copilul celui mai 
gospodar om din sat, dreptul de a te îmbogăţi prin muncă 
cinstită, dreptul de a asculta postul de radio care-ţi place; şi 
mă opresc, nu fiindcă am terminat, dar breviarul trebuie să fie 
„bref'- cum ar spune Tia Şerbănescu. 

Aşadar, drumarul avea în grija lui 7 km de drum. Cel pe 
care l-am mai „apucat” eu „ţinea” o parte din drumul ce 
mergea de la Haţeg la Sarmisegetuza. Nu era asfaltat. Dar 
puteai să fugi cu maşina pe el precum cei de la cursele de 
formula 1. Pentru că nu exista nici cea mai mică groapă. 

Drumarul nu era obligat să semneze condica. Nu avea ore 
fixe de lucru. Avea o singură obligaţie: starea perfectă a 
drumului. Îi întâlneam la diferite ore ale zilei cu o roabă, o 
greblă, un târn, o lopată şi o sapă. Pe marginea drumului, se 
îngrijea, mereu, să aibă materia primă: nisip şi pietriş. 

Pentru toate astea primea un salariu modest, la care se 
adăuga iarba de pe marginea drumului şi frunzele din pomii 
pe care-i îngrijea. Pentru că, în Ardeal, nu se umbrea 
drumul cu plopi ci cu meri, peri, pruni, nuci sau duzi.. 

„ Într-o dimineaţă, când m-am oprit să ne cercetăm cu 
câteva vorbe prieteneşti m-a întrebat, zâmbind, dacă-i pot 
spune din ce parte a ţării sunt călătorii ce se opriseră, în zare, 
pe marginea drumului. 

-Păi, A eu, or fi de la Caransebeş sau de la Bouțari! 
-Nu. Is regăţeni. Numai aiştia se opresc ca să jupoaie 


Şi aşa am aflat de ce în „Vechiul Regat” nu se pun arbori 
fructiferi şi de ce ardelenii nu-şi prea iubesc fraţii care, în 
1916, au trecut Carpaţii ca să-i elibereze. 

Am rămas prieten cu drumarul meu. Până a dispărut. În 
locul lui au apărut hârtoapele. Care au rămas; până azi. Chiar 
dacă drumul Hațegului s-a asfaltat. 

Mă întreb dacă ar mai-putea cineva să-i reînvie? 

Dar are cineva interes? 

Pe străzile Bucureştiului-asfaltate mai mult sau mai puţin - 
se crapă de-a lungul întregului an şanţuri şi şănţuleţe pentru 
gaze, pentru telefoane, pentru apă, pentru canal, pentru garaj 
etc. Nimeni nu se străduieşte să refacă drumul. Şi pivotul unei 
Dacii costă de le 500 de mii de lei în sus. 

Ce treabă ar fi făcut drumarul care ar fi purtat cu el carnetul 
de amenzi, somaţiile şi, eventual, instalaţia necesară 
reparaţiei. 

Dar cine să ne audă? 


EST — VEST. 


Aşa se numeşte un film apărut recent pe ecranele 
Occidentului, regizat de Regis Wargnier şi aminteşte de o altă 
tragedie asemănătoare, povestită în 1993, de Robert Enrico, 
sub titlul: VÂNT DE EST. Era vorba de supraviețuitorii unei 
armate compuse din voluntarii ţărilor baltice care s-au bătut 
împotriva. agresorului lor —şi al nostru-Uniunea Sovietică 
alături de armata germană. 

Aliaţii i-au predat Armatei Roşii în 1945. Şi au fost 
exterminați. 

Filmul acestui an povesteşte păcăleala sinistră organizată 
de Stalin şi criminalii din subordinea lui care a promis miilor de 
emigranţi ruşi amnistierea, cetăţenia şi raiul comunist. 

Se ştie că, adesea, victoriile, precum beţiile, îţi iau mintea 
şi poate de aceea Alexei Golovine, soţia sa Marie şi fiul lor 
Serioja acceptă nada şi, împreună cu alţi 12 mii de refugiaţi, 
părăsesc Franţa. Ajunşi, la Odessa, familiile sunt separate, 
încep şedinţe de tortură urmate, adesea, de execuţii sumare 
sau deportări. 

Alexei, fiind un medic bun ar putea primi un post într-un 
mare spital dacă se desparte de soţia sa, care, fiind 
franţuzoaică este, fireşte spioană. Refuză şi, drept sancţiune, 
este. trimis într-un dispensar mizer din Kiev şi cazat într-o 
locuință comunitară: bucătărie şi closet comun, 10 mp şi cam 
atât. 

Pentru Marie viaţa devine din ce în ce mai insuportabilă 
mai ales că soţul ei crede că singura ieşire este colaborarea 
cu regimul. 

Pentru că proiectase să facă un alt film în Rusia-a fost 
nevoit să călătorească acolo şi a întâlnit mulţi dintre urmaşii 
acestor refugiaţi iar poveştile lor  înfiorătoare. au fost 
transformate în scenariu de un romancier-Luis Gardel- şi doi 
ruşi-Bodrov. şi Roustam Ibraguimbekev - care l-au ajutat să 
reconstituie viaţa cea de toate zilele sub Stalin. 

Şi a reuşit. Pentru că povestea este suficient de cumplită şi 
nu are nevoie decât să fie povestită calm, fără sublinieri, fără 
accente melodramatice. Nu este nevoie de lacrimi de celofan. 
Vin, cele adevărate. 

Şi este cel mai frumos omagiu adus acestor sacrificați ai 
istoriei care-de vor fi uitaţi-vor fi asasinați a doua oară. 

Pe când cineaştii noştri îi vor lua din mână mistria beteagă 
cu care a zidit atâtea minciuni şi-l vor înlocui pe Sergiu 
Nicolaescu şi alţii asemenea lui cu cineaşti care să vorbească 
despre cumplita vreme a comunismului şi antiromânismului? 


pomii de fructe, Da 


Ruşii despre Rusia 


ăptămânalul ITOGUI: Dacă primii miniştri ai Angliei 
SS za pe terenurile de fotbal de la Eton, colegii lor din 

Rusia sunt cultivați în pădurile lassenevo unde se 
află cartierul general al fostului KGB; acum: „Informaţții”. 
Pentru a doua oară într-un an, moştenim - în chip de şef - 
un spion de profesie; celălalt fiind Evgheni PRIMAKOV. 

Vladimir PUTIN, 47 de ani, a petrecut 15 ani în KGB 
debutând în cariera politică în 1991 în umbra lui Anatoli 
SOBCEAK - primar în Sankt - Petersburg iar când acesta a 
pierdut - în 1996 - alegerile, şi-a luat protector pe Anatol 
CIUBAIS - pe atunci şef al administrației prezidenţiale care 
îl introduce în Kremlin. 

In 1998 este numit în FSB (ex- KGB). 

Şi iată-l reinstalat, în mediul lui natural la Lubianka. ŞI 
ITOGUI afirmă că „noul moştenitor al preşedintelui este un 
aparatcic abil, priceput, în intrigile de culoar, propulsat 
exact acolo unde este cel mai puțin eficace - în apele 
tulburi ale avanscenei politice." 

Cotidianul SEVODNIA, din 13 august: „Carla del 
PONTE (vezi breviarul din acest număr) a fost îndepărtată 
de afacerile ruseşti... luri SKURATOV - procurorul general 
al Rusiei (înlăturat recent) şi-a pierdut o prietenă.” 

Cea care era crainica luptei anti — mafia, pe teritoriul 
elvetic, teroarea  „naşilor” ruşi, devenise şi sursa 
coşmarului nocturn pentru unii dintre locatarii Kremlinului. 
Afacerile MABETEX şi ANDAVA (după numele a două 
societăți elvețiene) au ramificații până în inima puterii ruse. 

Ultima ispravă: la 14 iulie, Ministerul Public din Geneva 
a declanşat ancheta penală, pe problema „spălare: de 
bani”, împotriva a 23 de supuşi ruşi - printre care şi Pavel 
Borodine - patronul afacerilor economice ale Kremlinului, 
soției acestuia, precum şi multor altor membri ai 
administraţiei prezidenţiale care şi-ar fi deschis conturi în 
Elveţia - secrete, evident pentru a-şi depune „şperțurile” 
încasate prin întreprinderea Mabetex (Este vorba de 
coruperea sus - numiţilor pentru a facilita preluarea unor 
contracte de renovări ale construcțiilor Kremlinului, Dumei, 
Curţii de Conturi etc., cu sume ce merg de la 100 de mii de 
dolari la 1 MILION depuse într-o bancă din Gothard). 

Un om de afaceri, care dirijează clanul Elţin - Boris 
Berezovski - este bănuit că a deturnat fondurile companiei 
aeriene Aeroflot şi le-a pasat în contul unei societăți - 
Andava - înființată în Elveţia şi percheziționată la ordinul 
Carlei del Ponte. 

Răspunsul puterii: a fost demis Procurorul General - 
Skuratov - iar succesorul lui se află pe un fotoliu ejectabil; 
dar - scria recent KOMERSANT - “nu prin demiteri se va 
stopa scandalul corupţiei în înaltele sfere ale puterii”. 

PARLAMENTSKAIA GAZETA; Speculă, minciuni şi 
exchrocherii la Banca Centrală, care a spoliat cetățenii şi a 
ridiculizat FMI - ul . 

Tuturor celor care-şi cereau drepturile neplătite - de luni 
de zile - înalții funcţionari le dădeau acelaşi răspuns: NU 
SUNT BANI (Vorbe ce se aud şi prin părțile noastre - în 
timp ce se acordă peste 5000 de miliarde de lei ca să se 
acopere furturile de la băncile cu aşa zise „credite 
neperformante”....). 


În realitate - în Rusia sume colosale, prelevate din 
rezervele de aur şi din rezerva valutară, erau investite într- 
o piramidă financiară sub egida statului. 

Banca Centrală, prin intermediul unei filiale “of - shore”, 
- FI - MACO - înregistrată în Jersey - a delapidat o parte 
din rezervele de aur şi devize ale țării - precum şi credite 
primite de la FMI - sumele ridicându-se, în 1996, la 1,2 
miliarde de dolari. 

Deputatul independent Gonciar aminteşte 
parlamentarilor că, în ciuda cererilor repetate, adresate 
BCR - echivalentul BNR, acesta nu a prezentat un bilanț 
consolidat complet . 

Toate aceste jocuri, aduceau beneficii uriaşe 
speculatorilor din BCR şi Ministerului de Finanţe - cărora 
nu le păsa că aceste profituri veneau direct din buzunarul 
statului - în timp ce, de luni de zile, pensionarii nu-şi mai 
primeau banii iar militarii şi funcționarii erau plătiți cu 
întârziere. 

Dar adevărul iese la lumină indiferent cât de secrete 
sunt documentele băncii: aşa s-a aflat că ea şi-a creat 
propriul fond de pensii;-funcţionarii ies la pensie cu 70% din 
ultimul salariu; că valoarea acestui salariu este un mister; 
iar informaţia judiciară în privința beneficiilor disimulate 
progresează - asemenea celor din România- foarte greu 
pentru că PREA MULTE PERSONALITĂȚI - SUS PUSE- 
AU INTERES SĂ O ÎMPIEDICE. 

Se afirmă, chiar, că demiterea Procurorului General 
Skuratov s-a datorat acestui fapt. 

MOSKOVSKIE NOVOSTI se întreabă „CUI PROFITĂ 
RĂZBOIUL DIN  DAGHESTAN?”. Egor  Stroiev, 
preşedintele Consiliului Federaţiei - echivalentul Senatului - 
afirmă că: „azi mai multe persoane au decis să joace 
cartea Caucazului - ignorând unde ne-ar putea duce acest 
lucru şi de aceea trebuie să ne întrebăm „cui profită aceste 
evenimente ?” 

Şi ziarul răspunde: acest conflict militar coincide cu 
criza politică şi schimbarea guvernului - lucru confirmat de 
miniştrii Forţei (interne şi de apărare). 

Dar există şi o altă versiune: „o intrigă la Kremlin”; ceea 
ce se petrece azi în Daghestanul de Sus ar fi rezultatul 
unei operații ratată de Basaev care ar fi primit acordul mai 
multor membri ai administrației prezidenţiale ruse. EI 
trebuia să cucerească capitala Daghestanului - (de aceea 
drumul fusese eliberat prin retragerea trupelor federale) - şi 
să proclame un guvern islamist. 

In acest fel s-ar fi justificat starea de urgenţă şi alegerile 
ruse ar fi fost puse în discuție. 

Dar milițiile daghestaneze s-au opus şi Elțin a semnat 
decretul pentru data legislativelor: 19 dec. a.c. 

Însă Basaev îşi continuă propriul obiectiv: să devină 
Imamul Ceceniei unificate cu Daghestanul. 

NOVYE IZVESTIA (Moscova) afirmă că ne aflăm în fața 
UNOR PRIMEJDIOASE CAPRICII ALE UNUI MONARH 
SOLITAR care oferă Rusiei, obosită de intrigi şi revoluţii de 
palat, trei surprize şi un cadou: prăbuşirea rublei, 
eliminarea primului ministru Stepaşin şi înlocuirea acestuia 
cu Vladimir Putin; acesta fiind cadoul făcut electoratului 
care a aflat că este omul demn să preia  ştafeta 
prezidenției. 

(va urma) 


JUVENALIS jr. 


DP 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


IGNATZ BUBIS, Preşedintele Consiliului Central al 
Evreilor din Germania dorea - : “ca această segregație - 
aici Germanii, acolo Evreii - să dispară. Cei mai mulți 
dintre oameni E i Ş [a găisia setul înainte de a 

i (14 august a.c.) - u înțeles că pentru 
tă pătut. AM RĂMAS STRĂINI.” f i e 

şi, pentru că se temea, că mormântul îi va fi profanat, 
de aşa zişii neo - nazişti”, el, care nu era nici sionist, nici 
religios şi nici ebraica nu o ştia, a cerut să fie înmormântat 
la Tel Aviv. 

Unde, imediat după înmormântare, un “artist” israelit, îi 
va stropi mormântul cu vopsea neagră declarându-l “HOŢ” 
şi “MINCINOS”. 

TIME - din New York, reproduce punctul de vedere 
exprimat în cadrul unui program 
televizat - 700 — CLUB, de 
preşedintele COALIŢIEI CREŞ- 
TINE din STATELE UNITE: “Nu 
ar fi mult mai judicios să ne 
debarasăm de Miloşevici şi de 
Saddam Husein decât să 
cheltuim miliarde de dolari în războaie ce aduc prejudicii 
populațiilor civile inocente?” 

CARLA DEL PONTE este noul Procuror General al 
Tribunalului de la Haga şi, pe datele furnizate de guvernul 
elveţian, care arată că mafia s-a introdus în 80 de grupuri 
private, afirmă că: “Economia elvețiană este din ce în ce 
mai înecată de mafia rusească”. 

Această elveţiancă are o sarcină cu atât mai dificilă cu 
cât reprezintă un stat care este neutru, izolat politic, nu 
este membru ONU, neangajat, dar care, datorită 
competenţei şi performanţelor profesionale, a fost aleasă 
de Consiliul de Securitate - după un “audit' foarte 
aprofundat- să stabilească vinovăția lui Miloşevici - şi, între 
altele, să răscolească conturile prezidențiale, şi, se pare, 
că aceasta nu place foarte mult părții obscure a societății 
elveţiene. 

Cine ştie, poate că, după ce se sparge, cel puțin 
parțial, secretul bancar va ajunge şi România la conturile 
foştilor şi actualilor ! 

Doamna Cristine BERGMANN este ministrul. FEMEII ŞI 
FAMILIEI în Guvernul Germaniei care-şi are azi sediul la 
Berlin unde, spre deosebire de Bonn, este singurul Land 
care nu-şi închide teritoriul prostituatelor. 

După Bergmann, prostituția “nu trebuie considerată ca 
o profesiune imorală” şi, de aceea, este :nevole de o 
legislaţie care să amelioreze situația juridică şi socială a 
prostituatelor”. : 

Treabă deloc simplă - pentru că, aşa cum s-a văzut şi 
pe la noi, bună parte dintre parlamentari (mulți cu defecte 
morale majore) nu apreciază astfel de propuneri 
legislative. 

Deşi se pare că nici ministrul Justiţiei de acolo nu 
doreşte să modifice Codul Penal, doamna ministru a 
anunțat că, în anul 2000, va depune un proiect de lege 
Care va stabili, între altele, că prostituatele se vor putea 
adresa justiției ca să-şi primească onorariile, aceasta a 
declanşat o avalanşă de telefoane din partea asociațiilor 
de ajutorare a prostituatelor, De pildă, KASSANDRA, 
asociația din Nurnberg afirmă că este «cu totul insuficient» 
să fie scoasă prostituția din «imoralitate» ci tre- 


BREVIAR 


buie să fie recunoscută ca o meserie care să asigure 
dreptul la contracte de muncă şi accesul la măsuri de 
reconversiune oferite de 

ANPE” - pentru cele ce doresc să iasă din profesiune. 

Ultima legislatură, în care s-a deybătut o lege de 
protecție socială a acestor profesioniste, a fost torpilată de 
CDU (Partidul Creştin Democrat), dar prostituatele, sunt 
obligate să plătească impozite fără a avea dreptul la 
asigurare pentru maladie. 

Ministerul de Finanţe refuză să spună cât îi aduc aceste 
contribuabile, dar, dacă ţinem seama că - în Germania - 
numărul clienţilor este de 1 milion pe zi, pentru o cifră de 
afaceri anuală de ordinul a 12,5 miliarde de mărci, se pare 
că veniturile sunt destul de importante pentru bugetul 


statului. fs | 
Nici Franța nu stă mai bine: deşi 


prostituția nu este o meserie 
recunoscută - dar nici nu este un 
delict - spre deosebire de racolarea 
şi, mai ales, proxenetism. 

În schimb, nu există securitate 
socială şi veniturile sunt impozate 
ca “beneficii necomerciale”... A 

CA LA NOI... 

Conducătorul celor trei etnii din Bnosnia - afirmă New 
York Times, au deturnat aproape UN MILIARD de dolari; 
adică o CINCIME din ajutorul internaţional acordat țării în 
ultimii 5 ani. 

Toate aceste afirmaţii se bazează pe un raport publicat 
de UNITATEA de LUPTĂ contra FRAUDELOR care 
lucrează pentru ajutorul internaţional în Bosnia. 

Ca şi la noi, “primari locali, bagă în buzunar banii pe 
care-i redistribuie rudelor şi partizanilor. Anul trecut 
municipalitatea din Tusla a vopsit de patru ori şcolile care 
au fost recent reconstruite la prețuri cu mult mai mari decât 
cele de pe piaţă” (A se vedea la noi construcţia de sedii 
pentru bănci, altfel falimentare, sau revăruirea sistematică 
a sediilor telefoanelor). 

La Santi Mokst banii au fost utilizați pentru construirea 
unui hipodrom; iar finanțarea destinată agriculturii a ajuns 
la fratele primarului care şi-a deschis o bancă” (Asta 
înseamnă că şi _ distribuirea. ajutoarelor are carențe 
organizatorice). 

Ziaristul american, care a acordat un interviu ziarului 
Slobodna Bosna (Bosnia liberă), Chris Hedges, afirmă că, 
“la baza crimei, se găseşte piața maşinilor de ocazie iar la 
vârf birourile membrilor preşedenției colegiale ; nu eu - ci 
Izetbegovici Alija (preşedintele țării) şi fiul său Bakir au 
tâlhărit poporul bosniac”. 

De aceea jurnalistul este socotit de Izetbegovici ca un 
inamic al bosniacilor, iar Parlamentul croat a cerut să fie 
expulzat; a avut numeroase probleme şi cu Miloşevici iar 
de UCK a fost ameninţat ! 

Răspunsul la întrebarea pusă de "un alt săptămânal - 
DANI (“Unde s-au dus toți aceşti bani”) - preşedintele va 
duce răspunsul în mormânt pentru că, „acest răspuns ar fi 
dovada irefutabilă că toți apropiații lui, care au intrat în 
război, ca imami sau băcani, au ieşit mari proprietari 
multimilionari”. 

(continuare în pagina 14) 
Selecţie, traducere şi adaptare de Doru M. 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


(continuare din pagina 13) 


* (IGNATY BUBIS) Ca la noi, ca la noi.... 


P.S. La intervenţia purtătorului de cuvânt al 
Departamentului de Stat, James RUBIN, ziarul american 
a recunoscut ceva erori. Nu ar fi vorba de un miliard de 
dolari ci doar de douăzeci de milioane! 


TOT CA LA NOI... 


Sătul de faptul că japonezii nu-şi dau seama că sute de 
MILIARDE de yeni - adiţionate din impozite - se duc spre 
sectorul bancar, sector amenințat cu scufundarea, scriitorul 
RYU MURAKAMI a publicat o carte intitulată ANO KANE 
DE NANI GA KAETA KA (CE Al FI PUTUT CUMPĂRA CU 
ACEŞTI BANI), carte în care ilustrează cu exemple concre- 
te - însoțite de desene adecvate - cifre a căror importanță 
depăşeşte imaginaţia. 

A început prin a face cumpărături imaginare: cu cei 
2653 miliarde de yeni, care reprezintă creanțele îndoelnice 
ale Băncii Long Term Credit, s-ar putea răscumpăra jumă- 
tate din acțiunile societăţii deținătoare a anuarului Yahoo; 
cu soldul s-ar putea sărbători ziua persoanelor în vârstă 
(fixată la 15 septembrie) şi s-ar asigura fiecărui japonez, de 
peste 65 de ani, masa într-un restaurant pentru 10.000 de 
yeni. - (circa 1 MILION de lei) - adică 200 miliarde de yeni; 
şi ar mai fi rămas fonduri pentru a finanța construcţia a vreo 
350 centre de reciclare a deşeurilor menajere - operaţie 
care ar fi costat 1450 miliarde de dolari (La noi nimeni nu a 
calculat ce s-ar fi putut face cu circa cele 2-3 MILIARDE 
DE DOLARI înghiţiți de sistemul bancar cu aşa - zisele 
“credite neperformante”, credite, care, ați văzut, în Japonia, 
se cheamă 'creanţe îndoielnice”). 


Şi scriitorul afirmă: “dacă aceşti bani ar fi fost utilizați în 
alte scopuri ne-ar fi permis să cumpărăm bunuri. Spiritul 
nostru este închis pentru cifre aşa de mari. De aceea mi se 
pare esențial de a căpăta o cunoaştere coerentă”. 


Şi, la fel, ca la noi, presa nu oferă - pentru că bună par- 
te din “mălaiul” ei vine de la moara hoților - informaţiile ne- 
cesare acestei cunoaşteri şi aceasta este un element pri- 
mordial în ochii lui Murakami. 


Pentru a elimina această lacună romancierul a creat, pe 
INTERNET, un magazin - JAPAN MAIL MEDIA - în care 
analişti financiari, cadre bancare, profesori universitari şi 
alți specialişti, discută chestiuni precum că: “scăderea do- 
bânzilor are vreun efect ?”, sau “unde s-au dus cei 1,2 mili- 
arde de yeni din economiile particulare”, dar şi propunerea 
unui financiar care afirma că “m-am ocupat de creanţele 
îndoielnice de la început până la sfârşit şi aş putea fi util. 

Şi mai crede, Ryu Murakami, ceva: “Este timpul să ana- 
lizăm în termeni economici un număr dintre miturile cultura- 
le.” 

Nu vreţi să-i întrebăm şi pe ai noştri ce s-ar fi putut face 
cu cele vreo TREI MILIARDE DE DOLARI care s-au spul- 
berat cu ajutorul “creditelor neperformante” sau , cu meta- 
fora folosită de japonezi, “creanţe îndoielnice”. 

De ce s-or fi folosind două cuvinte când unul singur ar fi 
fost suficient: FURT |! 

ÎN PREAJMA MARII ANIVERSĂRI, CHINA ia măsuri nu 
doar în ce priveşte “timpul frumos” dar şi pentru asigurarea 


„moralei proletare”. 


S-a ordonat Poliţiei să “măture” tot ceea ce nu este ori- 
ginar din Bejing (Pekin) începând cu “domnişoarele” care. 
lucrează în „„,stabilimentele plăcerii” - baruri, karaoke, săli 
de dans , etc. Aşa numitele “fete triple” - pentru că îşi 
însoțesc clienţii la masă, la băutură şi la dans au fost 
amendate (4000 yuani = 7,5 milioane de lei) şi închise. 
Pentru a evita închisoarea cele mai multe şi-au făcut 
bagajele iar unităţile s-au închis. 

Dar, marile “stabilimente”, au acționat preventiv: şi-au 
ajutat “fetele” să obțină cele 6 “cărți” (identitate, rezidență 
temporară, calificare, sănătate, loc de muncă, mariaj şi 
concepție) şi au interzis consumul de droguri şi relaţiile 
sexuale în interiorul “instituțiilor”. 

Pentru ca fetele să nu plece cu clienţi, unele dintre ele, 
au construit în mod special un dormitor unde se face “cata- 
logul” în fiecare seară. 


S-a introdus şi uniformă: cămaşe închisă până sus şi 
fustă până sub genunchi. 


Şi pentru că suntem într-un regim comunist circulă o 
glumă: noul secretar de partid al provinciei Guangdong, şi- 
a propus rezolvarea “moralei proletare”. Drept răspuns "fe- 
tele” i-au făcut o manifestaţie: Nu suntem hoaţe, nu suntem 
reacționari şi susţinem mereu Partidul; nu acaparăm 
pământuri, nu ne construim viloaie, munca noastră nu are 
nevoie decât de un pat; fără fată, fără fiu, noi nu căutăm 
râcă Guvernului”. 


Aşadar: Europa încearcă să dea fiecăruia ceea ce i se 
cuvine, lumea comunistă să-i ia şi ceea ce i se pare că ar 
avea. : 


CE-I AL NOSTRU, este AL NOSTRU, 
CE-I AL VOSTRU, e TOT AL NOSTRU. 


Sloganul funcționa, la noi, când comunismul era în floa- 
re. 


Dar, aşa cel puțin reiese dintr-un articol, publicat în zia- 
rul HAARETZ (Tel Aviv), şi semnat de David Rubinştein, 
„grație statisticilor OSTNU (Oficiul de Ajutoare şi Lucrări al 
Naţiunilor Unite pentru refugiații din Palestina au fost locali- 
zați 85.000 de arabi originari din lersulimul de Vest şi care 
trăiesc azi ca refugiați. (...) Când statul Israel a anexat le- 
rusalimul de Est (1967) s-a grăbit să preia toate bunurile ce 
aparținuseră arabilor. Deasemenea au fost confiscate pă- 
mânturi şi locuințe în nord de lerusalim etc”. 


Dat fiind acest precedent, susține sociologul palestinian 
Selim Tamari, şi arabii din lerusalimul de Est au dreptul să 
cOali restituirea bunurilor lor din regiunea vestică a oraşu- 
ui, 

Arabii care, în anii 20, la sosirea britanicilor, s-au insta- 
lat în cartierele noi, făceau parte dintr-o clasă mijlocie ce s- 
a îmbogățit sub mandatul englez, mulți dintre ei fiind creş- 
tini. Astfel o familie, plecată din Bethleem în America Cen- 
trală, s-a întors şi şi-a investit agoniseala în celebrul imobil 
Sansur! — (după numele lor) - cel mai mare şi mai prestigi- 
os imobil comercial din Ierusalim. Dar, pentru că frații 
Sansur locuiau în 1948 în teritoriul străin, au fost declarați 


absenți şi imobilul a fost expropriat ca fiind “bunuri ale ab- 
senților”. 


| 
| 
| 


Ştim că crusta pământului-precum 
coaja unei pâini. - este împărţită în 
ase plăci litosferice principale care se 
deplasează, încet, pe miezul 
ământului, şi această deplasare 
produce tensiuni la nivelul faliilor-acolo 
unde se întâlnesc  faliile  crustei 
terestre-iar atunci când presiunea 
devine prea puternică se produce o 
mişcare violentă-cutremurul. 

În ciuda eforturilor făcute în ultimii 
treizeci de ani, nu ştim să prevedem 


70-80 toţi cercetătorii din domeniu 
credeau că vom reuşi. 

Şi, de aceea, azi, se discută dacă 
ar fi mai bine să folosim banii, mai 
ales, pentru ameliorarea rezistenţei 
construcţiilor şi, în primul rând, să 
încercăm să înţelegem seismele 
înainte de a le prevedea. 

Deci nu ştim încă nici care sunt 
toate condiţiile de  declanşare a 
acestor evenimente ucigaşe. 

Mai ştim că Chinezii au reuşit în 
1975 să prevadă un seism şi să 
evacueze oraşul  Haicheng-evitând 
moartea probabilă a 100 de mii de 
oameni-dar, peste un an, pe cel de la 
Hebei, nu l-au prevăzut. Ori, se ştie de 
totdeauna că „ştiinţa este totalitatea 
rejetelor care reuşesc totdeauna”. 

Cunoaştem şi metoda propusă de 
chinezi: se sapă puțuri de 80 m; în ele 
se introduc captatori ce înregistrează 
intensitatea activităţii pe liniile de 
rupere a scoarţei terestre-aşa zisele 
fali, asta ar permite detectarea 
oricărei activităţi anormale la 3-400 
m; dar occidentalii sunt septici şi de 
aceea în ultimii doi ani s-au folosit 
GPS-sistemul de protecţie globală- 
care permite depistarea mişcărilor fie 
ele şi doar de câţiva milimetrii-ceea ce 
â permis semnalizarea iminentului 
seism de la 17 august de la Izmit 
(15,600 de morţi). 

Şi mai ştim că, dat fiind că falia 
acturată a alunecat către vest-toate 
tensiunile se reportează asupra 
onsonului  vecin-ceea ce indică 


Posibilitatea unui. cutremur major la 
Stambul. 


! 
| 
| 
d 


Pe 


CE ŞTIM ŞI CE NU ŞTIM 
DESPRE CUTREMURE 


seismele-în ciuda faptului că prin anii | 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


Când? Ei bine, asta nu-ştim. 

Dar nu peste prea multă vreme. 

n schimb, ştim ce avem de făcut: 
să construim solid pe terenuri robuste; 
să demolăm ceea ce nu poate fi 
consolidat; şi să consolidăm repede şi, 
mai ales FOARTE BINE (nu ca pe 
vremea „MARELUI CÂRMACI”, cum 
zicea unul din ţucălarii lui Ceauşescu) 
ceea ce merită. 


BREVIAR 


Mai ştim ceva: că există semne 
antemergătoare. Dar nu prea ştim să 
le interpretăm. 

De pildă, pescarii de la Izmit afirmă 
că ar fi văzut o bulă de foc aşa de 
fierbinte încât le-a topit plasele; că, 
două zile, înaintea catastrofei marea 
aducea la mal crabi şi meduze moarte; 
că, observatori, în China, au semnalat 
prezenţa, la suprafaţa apei, a peştilor 
ce, în mod normal, trăiesc la mare 
adâncime; şi, tot aceştia, afirmă că 
animalele se grăbesc să iasă din 
staule în timp ce cântecul păsărilor nu 
mai este cel obişnuit etc. 

Ceva explicaţii s-au propus: de 
pildă mingea de foc din golful Izmit s- 
ar datora comprimării materiilor 
organice în subsolul mlăştinos al zonei 
peste care s-a construit; rezultatul final 
fiind apariţia metanului care s-ar. fi 
putut aprinde, prin frecarea, cu o 
viteză de 2-3 km. pe secundă a 
scoarţei pământului; iar meduzele ar fi 
putut pieri din cauza radonului-un gaz 
toxic-eliberat prin rupturi produse la 
12-15 Km adâncime. 

Deocamdată bilanţul între ce ştim 
şi ce nu ştim nu este favorabil. 
Concluzia: să-l modificăm spre binele 
nostru. 


CONTINENT 


Este o revistă ce a apărut la Paris, 
în 1974, al cărui fondator, Vladimir 
MAXIMOV, propunea 4 teme: 
creştinismul, antitotalitarismul, demo- 


craţia şi independenţa faţă de 
partidele politice şi a făcut din ea 
unul din centrele rezistenţei 


anticomuniste. 

Acum 7 ani revista s-a mutat în 
Rusia. Actualul redactor şef — Vinogra- 
Dov - susţine că „nu au vocaţia să 
placă celor mulţi”, că se adresează 
„elitei” căreia „dorim să-i furnizăm un 
anumit conţinut moral şi articole de 
mare calitate susceptibile să 
determine şi să alimenteze 
reflexiunea. Publicaţia se vrea 
liberală şi democratică dar fără 
orientare socialistă”. 

Precum la noi şi „intelighenţia” 
rusă a priceput azi că societatea nu 
a evoluat'aşa cum s-a crezut cu 
zece ani în urmă când părea că 
problema s-ar fi rezumat la. lichi- 
darea regimului, gonirea bandiţilor 
comunişti, doborârea totalitarismului 
şi comunismului, doborârea acestei 
ideologii, acestei puteri. Au crezut, 
ca şi noi, că „odată ce oamenii ar fi 
liberi totul va fi minunat. Eram, vai, 
foarte puţini cei care am înţeles că 
nu depindea totul de politică ci că 
există un alt factor care decide totul: 


MATERIALUL UMAN. 
Este un lucru pe care noi, cei 
care am ucenicit în lumea 


Căpitanului ştim foarte bine că 
„statul nou presupune, în primul rând 
şi ca un lucru indispensabil, un tip 
nou de om. Un stat nou cu oameni 
cu păcate vechi nu se poate 
concepe. Omul nou sau națiunea 
înnoită presupune o mare înnoire 
sufletească, o mare revoluţie 
sufletească a poporului întreg, adică 
o împotrivire direcţiei spirituale de 
azi şi o ofensivă categorică în contra 
acestei direcţii. În acest om nou vor 
trebui să învieze toate virtuțile 
sufletului omenesc. Toate calităţile 
rasei noastre. În acest om nou vor 
trebui ucise toate defectele şi toate 
pornirile spre rău. (...) Mişcarea 
Legionară, înainte de a fi o mişcare 
politică, teoretică, financiară, 
economică este o ŞCOALĂ 
SPIRITUALĂ, în care dacă va intra 
un OM, la celălalt capăt trebuie să 
iasă un EROU”. : 


(va urma) 


P. S. Michail 


e 


BREVIAR 


(urmare din nr. 51/1999) 
CAILE FERATE: SOLUȚIE A IMPASULUI? * 


e ştie că în toată lumea, dar mai ales la noi, căile ferate 
sunt perdante; se reduc trenuri, se desființează trasee, 
se scumpesc biletele, se menţine subvenţia. 

Dar, iată că, un rutier german, este în discuţii atât cu 
Ministerul Transporturilor cât şi cu SNCF pentru că doreşte ca 
să-şi urce camioanele în tren ca să traverseze cei 900 de 
kilometri ai Franţei. „80% din cifra nostră de afaceri-susţine 
Helmut Unser, patronul lui Roos Spedition - provine din 
activitatea noastră între Spania, Portugalia şi Germania”. 
Creată în 1972, şi dotată cu 100 de camioane, ar urma să-şi 
dubleze efectivele în doi ani iar conducătorul ei doreşte să 
pună la punct un proiect cu impact ecologic pentru că, prin 
urcarea camioanelor în tren, ar debarasa autostrada A 6 de 
110.000 camioane anual. : 

Dar motivaţia esenţială este, ca totdeauna, cea financiară: 
Traiectul Frankfurt-Barcelona poate fi redus de la — 34 de ore 
la 22 iar în timp ce şoferul respectă cele 8 ore de odihnă 
zilnică, marfa continuă să călătorească. 

Există două sau chiar trei impedimente: trebuie investiţii; 
pentru construcţia unor vagoane adecvate — a căror realizare 
este încredinţată celor care au făcut navetele pentru Eurotunel 
- mai trebuiesc modificate câteva tuneluri şi, mai ales, trebuie 
să fie convins SNCF să intre în joc-pentru că nu ar vrea să 
creeze un precedent-din motive lesne de înţeles! | 

Dar, neamţul a depus o plângere la Bruxelles-unde 
proiectul este bine văzut. a 

Om trăi şi om vedea. 

Dar ideea merită să fie luată în colimator. 


RUSIA AR PUTEA PARTICIPA LA AL TREILEA RĂZBOI 
MONDIAL? 

lată ce răspunde o specialistă în materie, Isabel FAGON, 
revistei Expres: 

NU-pentru că, deşi, oficial, Rusia, numără 1,2 milioane de 
soldaţi, (în realitate un milion) ţara nu are azi posibilităţi pentru 
a lua parte la un mare conflict exterior. Între altele şi pentru că 
reforma dezlănţuită în 1992 a rămas în dosare până mai zilele 
trecute când pare că se mişcă. Dar asta nu înseamnă că 
trebuie socotită o armată de mâna a doua şi nu trebuie să-i 
subestimăm capacităţile de intervenţie. Dovada: cei 15-20 de 
mii de soldaţi din Tadjikistan sau Armata 14 din Basarabia. 

În plus, ţara este un deţinător de arme nucleare şi este 
dotată cu un serviciu de informaţii performant; al doilea, în 
lume, după cel al Statelor Unite. 

Are însă o problemă majoră; FINANCIARĂ. Deşi oficial 
armata primeşte 15-20%, din bugetul Rusiei, în realitate, 
alocaţiile sunt neregulate; în 1998, 66% din creditele votate de 
Parlament, în 1997 sub 60% şi de aceea 70% din buget este 
folosit pentru plata soldelor şi hrană şi - de aceea - trupele nu 
se mai antrenează; piloţii nu mai exersează decât 25-40% din 
zborurile prevăzute. Nu s-a mai primit, în 1998, nici un tanc, 
nici un avion şi nici un submarin; doar o treime din 
echipamente sunt întreţinute regulamentar; doar 50% din 
avioane ar fi operaţionale. 

Deşi s-a stabilit concentrarea mijloacelor pentru. menţi- 
nere a 600-700 de întreprinderi militare, creditele au fost 
folosite, din motive politice şi sociale, pentru că cele 8 milioane 
de oameni, legaţi şi întreţinuţi de industria militară (salariaţii şi 
familiile lor), nu puteau fi licenţiaţi. 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE ee | 


Au încercat să exporte; au realizat 2,5 miliarde de dolari în 
1998; dar nu pot face faţă concurenţei occidentale care asigu- 
ră servicii de întreţinere deosebit de eficace. 

În fine, în ce priveşte dezarmarea nucleară se ştie că 
START || nu a fost ratificat de Dumă. Aşadar, existau anul 
trecut 6000 de capete nucleare operaţionale în Rusia şi 756 
Intercontinentale implantate în diverse baze; echiparea. cu 
generaţia nouă de mis//e SS 27 întârzie, iar din cele 42 de 
submarine atomice numai ceva mai mult de jumătate ar fi 
operaţionale dar, din motive de securitate, nici unul nu a ieşit, 
în misiune, între mai şi iunie 1998. 


RUSIA VA RĂMÂNE TOTUŞI VECINA NOASTRĂ. Şi de 
aceea ar fi înțelept să fim cu băgare de seamă şi mai corect 
informaţi despre toate ce se petrec acolo. să nu uităm că 
vecinii şi rudele ţi le dau Dumnezeu; numai prietenii ţi-i alegi. 
lar vecinătatea cu Rusia s-a vădit, dealungul ultimelor două 
secole, mai ales nocivă-culminând cu tristul experiment 
comunist. ze 

Astăzi se poate afirma că totul merge prost în Rusia, că 
situaţia economică este dezastruoasă, că restaurarea libertăţii 
este precară, că mizeria pensionarilor contrastează cu trufia 
observată la „noii Ruşi'- îmbogăţiţii războ/v/w/ rece şi 
beneficiarii dezastrului economic. Şi toate la dimensiuni 
extraordinare, pentru că, afirmă Georges Nivat, un slavizant 
care a publicat o cărţulie în care încearcă să pună ceva ordine 
în talmeş-balmeş de întrebări, îndoieli, nelinişti - nimic nu-i 
normal în Rusia. 

Nivat a străbătut Rusia şi Ucraina în condiţii dificile, 
vizitând între altele, la 600 de km de Moscova, mănăstirea 
Ferapontova construită în secolul 14, a că:ei frescă aparţine 
unui „pictor de geniu”-Dionissi. 

Dar ceea ce l-a emoţionat pe Nivat este istoria salvării de 
la distrugere a acestor edificii şi, mai ales, de comportarea 
restauratorilor de azi: o echipă redusă de bărbaţi şi femei, 
care, în ciuda absenței confortului, a unei ierni aspre, apa fiind 
adusă din lac, fără bani, fără nici un ajutor, repun lucrurile la 
loc, amenajează un muzeu, amenajează o bibliotecă sau 
redau strălucirea unui altar. 

Nivat mai spune ceva: după înlăturarea compresorului 
comunist, societatea civilă îşi manifestă prezenţa prin iniţiative 
individuale, energiile fiind  canalizate către activităţi 
dezinteresate: religie, artă, literatură. : 

În acelaşi timp, noua clasă afaceristă transformă Moscova 
într-o capitală plutocratică. Şi, astfel, ansamblul tabloului este 
format din contradicții strigătoare la cer: în debitul Rusiei 
continuă să se înscrie sărăcia şi sclavajul persistent al 
maselor, . disprețul drepturilor persoanei, sabotajul muncii, 
lenea, alcoolismul, în timp ce capitolul credit înscrie un înalt 
potenţial intelectual şi cultural, spirit de invenţie, soridaritate 
socială, pasiunea pentru ce este frumos şi mare, curaj, 
răbdare. 

Astfel România râmâne ţara misterioasă, despre care 
Eminescu afirma că este „mama fanatismului şi lipsei de 
măsură” iar recenzentul cărții lui Nivat afirmă că este „o țară 
misterioasă, încâlcită ca un roman de Dostoievski: întunecată 
de apăsătoare amintiri, care continuă să hrănească speranţa 
unei vieţi mai bune chiar dacă această speranţă riscă să 
rămână la fel de himerică ca pentru Ce/e trei Surori descrise 
de Cehov." 

Cred că am adus suficiente argumente pentru a susţine că 
liniştea noastră depinde de neliniştile acestei lumi imense, 
prea aproape şi încă prea puternică. 


* Adapfări, adnotate şi completate de Pavel S. M. 


a ae ee e E i m i PR i i i i 


ACUM PATRU ANI A MURIT S.E.FINER după ce de-a 
lungul anilor a predat ştiinţele politice la Machester, Keele 
ş Oxford şi ne-a lăsat moştenire cele 36 de capitole ale 
unei trilogii intitulată The History of Governement from the 
earlest TIMES (Istoria guvernării din cele mai vechi 
timpuri), 1776 de pagini, editată de Oxford University 


Press. | 

Este vorba de o dare de seamă asupra tuturor formelor 
de guvernământ ce au existat pe planeta noastră de când 
dispunem de atestarea existenţei unor forme statale-ceea 
ce înseamnă de prin 3200 înainte de Hristos-în Egipt şi 
Mesopotamia. 

Vor fi prezentate vechile state din Sumer, Persia, Asiria- 
cele clasice -Grecia, Roma, Bizanțul şi Califatele, precum 
şi regimurile Han, Tang şi Ming din China, Japonia lui 
Tokuzawa precum ŞI 
apariția aşa numi- 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


17 


de-abia cunoscută până acum 200 de ani. O astfel de 
guvernare poate să nu fie „democrată” ci poate lua, precum 
în Franţa  post-revoluţionară, forma unei  dictaturi 
plebiscitare. Dar ele toate au în comun faptul că autoritatea 
este conferită - precum lui Hitler, de pildă - de jos în sus, şi 
ceea ce poporul a dat tot el poate lua. Principiul dominant 
este „responsabilitatea” în timp ce metoda dominantă - cel 
puţin în faza iniţială a instalării unei atari guvernări - este 
mai ales presiunea şi nu forţa. 
Oriunde s-ar afla hotarele şi oricare ar fi compoziţia lui, 
acest tip de guvernare este, cu vorbele autorului, 
„proprietatea propriilor cetăţeni şi a nimănui altuia”. | 
Această formă statală a fost dominanta ultimei părţi a 
acestui veac dar arhetipul este vechea Atenă şi, Finer, 


luând apărarea acestei cetăţi prototip pentru guvernarea de 
azi, scrie unele 


dintre pasajele cele 


telor state moderne - x mai mişcătoare şi 
dn Europa şi CITIND CA NTe STRAINA emoţional încărcate 
America de Nord. din trilogia sa. 

“Dar, FINER nu Şi răspunde lui 


este doar un cronicar 3 

sau un povestitor; el ajunge la concluzia că în spatele unor 
quasi — infinite forme de guvernare se pot deosebi doar 
câteva tipuri fundamentale: PATRU. 

Dintre acestea cea mai puţin obişnuită a fost cea 
“nobiliară” în care un grup de familii aristocrate domină 
statul — mergând până la excluderea monarhului — (dacă 
există) şi a poporului de rând. 

Atari organizaţii sunt, în mod firesc, instabile — pentru 
că, aşa cum se ştie din piesele lui Shakespeare - între — 
familiile nobliare se iau la trântă până ce una ajunge în vârf 
- şi poate de aceea o noblime pură la conducerea unei ţări 
nu găsim decât în Polonia secolelor 17 — 18 pentru că, în 
America Latină, moşierii locali, ce vor reprezenta puterea 
dominantă nu'sunt decât nişte pseudo — nobili. . 

La fel de rară a fost şi „guvernarea bisericească” în care 
un cler organizat — diferențiat de lumea laică - va exercita 
puterea în stat. Vechile state papale — conduse de papa de 
la Roma asemenea celor din Tibet — unde lamaseriile au 
condus din 1642 până în 1949 — când China comunistă le- 
a invadat patria — sunt exemplele cele mai clare. In rest — şi 
aproape peste tot - influenţa Bisericii s-a manifestat prin 
intermediul nobilimii şi mai ales a monarhilor a „căror 
instalare la putere nu se putea împlini decât prin ritualul 
„ungerii”. i 

Finer insistă asupra acestui aspect: nu poate exista o 

adevărată „guvernare bisericească” (church polites) decât 
dacă există o corporație organizată a clerului. 
__ Atreia formă - şi cea care este dominantă de-a lungul 
istoriei - este cea care se numeşte „regimul de palat — 
adesea mixată cu elemente clericale şi nobile. În regimurile 
de palat puterea supremă - în ce priveşte luarea deciziei se 
află în mâna unui singur individ — MONARHUL — dar 
acesta îşi poate delega unele dintre atribuţii şi obligații. 

Regimurile de palat au fost autocrate sau monocrate şi 
orma pe care o iau — prinţ, rege, împărat, tiran, dictator, 
este fără importanţă: vechiul Egipt, regatele Mesopotamiei, 
Imperiile persan, roman, bizantin, islamic sau chinezesc — 
Cate au fost „regimuri de palat” (palace polities). Şi tot în 
acest tip se înscriu monarhiile absolutiste din Europa 
Secolului XVIII. 

Ultimul tip — „forum polity” — „guvernarea forumului” era 


James Madison — 
care, în „Federalist Papers" — la sfârşitul secolului XVIII, 
afirma că democraţia directă a Atenei a fost „tot atât de 
scurtă în ceea ce priveşte durata ei pe cât de violentă i-a 
fost moartea” - că Atena a fost bine condusă pentru 
standardele vremii ei durând 188 de ani şi nefiind înlătuară 
decât prin violenţe externe. „Sparta, scrie el, şi nu Atena, a 
fost zona dezastrului politic al antichităţii”. 

Finer era un democrat liberal — care credea cu pasiune 
în guvernul constituţional. Dar, nu credea în „progres. 
Ceea ce îl apropie de Nae lonescu. 

Nu există nici urmă de teleologie — (preocupare. în 
legătură cu. finalitatea istoriei) - în paginile trilogiei: 
guvernările vin şi se duc, iar statul „modern” este modern 
numai pentru că întâmplarea face ca noi să-i fim 
contemporani. 

Cu certitudine vor apărea noi forme statale — aşa cum, 
cu mulţi ani în urmă, ne avetiza Căpitanul. lar atunci când 
ele dispar — rămâne un legat de invenţii politice: China a 
inventat. birocraţia; evreii monarhia. limitată - pentru că 
numai Dumnezeu deţine puterea supremă; romanii au 
descoperit controlul şi echilibrul iar Europa medievală 
parlamentarismul şi ideea reprezentării. 

Ceea ce nu înseamnă că aici se termină istoria şi nu ar 
mai fi nimic de schimbat. 

Finer nu era un admirator incompetent al Po/fici; lui 
Aristotel şi neagă că ideile lui Aristotel ar fi influenţat 
Florenţa sau alte oraşe -— state ale Italiei şi refuză să dea 
unele din definițiile cheie ale lui Aristotel — pentru că sunt 
„niţel cam confuze”. 

Ceea ce nu înseamnă că - ţinând seama de toate 
acestea - lucrarea monumentală, lăsată nouă de Finer, nu 
s-ar afla în tradiţia aristotelică în care autorul combină 
teoria politică, taxonomia şi istoria, cu o fervoare morală 
deloc deghizată. 

Şi de aceea se poate afirma că: „istoria guvernării din 
cele mai vechi timpuri” va fi citită tot atât precum cea a lui 
Aristotel. 

Pentru că nu s-a publicat, în acest secol, o lucrare mai 
„faină” de. ştiinţă politică decât cea semnată de Finer — 
(fainer)iar jocul de cuvinte aproape că este inevitabil. 


P. TACITUS jr. 


CURIERUL INFORMATIV al partidului PENTRU PATRIE 


CHEILE UNEI REVOLUȚII ECONOMICE 


(urmare din nr. 52/1999) 

In schimb, RDG a demonstrat că gradualismul se 
plăteşte scump: s-a pornit de la ideea că trebuie mărite 
veniturile locuitorilor din noile landuri-pentru a se evita 
brutalitatea tranziţiei - şi s-a ajuns la un somaj de 18%. 

Pentru că, schimbând, în 1990, o marcă Est contra 
una Vest, s-a produs o închidere în cascadă a 
întreprinderilor din Est şi a fost nevoie de transferul, 
anual, a 100 miliarde de mărci din Vest în Est! 

c. dacă „terapia de şoc” s-a vădit eficientă în schimb 
privatizarea de masă-tip Văcăroiu-nu a fost niciunde 
reţeta miraculoasă care ar fi trebuit să ducă la apariţia 
unei clase de mijloc, formată de mici acţionari, eficace şi 
puternică: toate tentativele generoase de a distribui 
populaţiei acţiuni sau „cupoane” s-au soldat în cazul cel 
mai bun —afirmă Vincent Koen de la OCDE-cu diluarea 
capitalului, lucru nefast pentru gestionarea 
întreprinderilor, iar cel mai rău cu apariţia unor 
proprietari cu origini foarte puţin transparente”. 

Poate că adevărata explicaţie a eşecului acestui tip 
de privatizare se află în acţiunea combinată a băncilor 
ce deţineau participări în întreprinderile alese pentru 
privatizare-ceea ce a determinat o avalanşe de 
împrumuturi neproductive . (aşa zisele „credite 
neperformante” după care aleargă AVABUL azi) - a 
grupurilor de salariaţi care au frânat şi restructurarea şi 
apariţia unui, asociat major (vezi cazul Semănătoarea) 
sau/şi organizaţiile sindicale care erau mai interesate de 
menţinerea locurilor de muncă, a subvenţiilor de la 
buget şi, deloc, de o gestionare riguroasă a bunurilor. 

d. nociv a fost sloganul „NU NE VINDEM ŢARA” 
pentru că „VREM SĂ O FURĂM NO!” Toate ţările, care 
au acceptat asocierea corectă, bine controlată şi 
supravegheată cu capitalul străin, precum Estonia (40% 
din activele industriale şi 90% din cele bancare se află 
în mâini străine) şi mai ales Ungaria (27.500 societăţi cu 
capital străin - ele realizează 32% din PIB şi folosesc 
25% din mâna de lucru din domeniul privat; Ungaria 
având un şomaj de 8% din populaţia activă). 

S-a dovedit că existenţa capitalului străin joacă mai 
multe roluri: investiţia de portofoliu acoperă deficitele 
curente; investiţia curentă finanţează înlocuirea 
tehnologiilor învechite; se deschid noi pieţe spre Vest; 
singurele întreprinderi cehe care s-au restructurat sunt 
cele trecute sub control străin: Skoda, vândută 
concernului Volswagen, Karosa lui Renault, Danone a 
cumpărat Cokoladovny etc. 

Fireşte-ca toate în această lume- şi dependenţa de 
capitalul străin are un preţ: în caz de răsturnare a 
conjuncturilor se poate produce secarea capitalurilor- 
dar, acest lucru, nu s-a mai produs, cum se temeau unii, 
odată cu apariţia crizei ruseşti de anul trecut. 


Vechiul adagiu - „că, atunci când strănuta Moscova, 
toată Europa de Est face gripă”- nu mai este adevărat 
pentru că, graţie reorientării comerţului şi spre alte pieţe, 
epidemia nu s-a mai propagat. 

Ceea ce nu înseamnă că trebuie făcut tot ce este 
necesar pentru crearea unui capital autohton. Dar, 
recente întâmplări din România, au demonstrat că toţi 
cei care, fiind de ai casei, ar fi trebuit să participe la 
această creaţie, s-au fofilat cu banii spre diverse 
paradisuri fiscale, evacuând şi puţinii bani care ar fi 
putut contribui la restructurarea economiei naţionale. 

e. alternanţa la guvernare nu influienţează negativ 
ameliorarea situaţiei economice cu condiţia existenţei şi 
menţinerii unei continuaţii în ce priveşte reformele 
radicale. Exemple: la un capăt al spectrului se află 
Estonia, care nu a încetat să impună valul de reforme 
radicale, instaurate între 1992 — 1994, şi, la celălalt 
capăt, România unde fiecare Guvern, nou, desfinţa, în 
mod sistematic, ceea ce înfinţase predecesorul său. Mai 
ales în ce priveşte privatizarea, României a suferit un 
adevărat „stop and go” (opreşte-porneşte) începând cu 
1990. 

„S-a pierdut foarte mult timp, planurile de stabilizare 
au rămas ineficace în absenţa reformelor structurale, 
care cer o voinţă politică stabilă”, susţine Joaquim 
Oliveira Martins de la OCDE. lar cuvintele de ordine, 
lansate, de preşedintele Constantinescu, la preluarea 
puterii-în  1996-după 6 ani de PUTERE 
NEOCOMUNISTĂ au rămas literă moartă. 

Din ambițiosul program de privatizare, anunţat cu 
surle şi trâmbiţe, nu s-a ales mare lucru-pentru că 
vânzarea telecomunicaţilor nu pare a fi un succes. 

Se pare că şi Bulgaria va reuşi să decoleze înaintea 
noastră pentru că Ivan Kostov, deşi a luat cârma în 
momente de criză financiară majoră, se bucură de o 
majoritate absolută în Parlament şi de o politică 
economică bazată pe privatizări, luptă contra corupţiei- 
pe bune, nu ca la noi - şi a pus sub control strict băncile 
- fără a permite finanţarea. hoţiile din banii 


contribuabililor, precum în România. 


Paul Spiru M. 


Editor: Partidul „PENTRU PATRIE“ 


Secretar general de redacţie; George URSA 
(PR: Corector: Mircea RAŢIU 
Redactor, cap. limpede: Sile IORDACHE 


Administraţia (610, 46.71):Mişu DUMITRESCU 


* Articolele neacceptate, pentru publicare, nu se restituie. 
Opiniile exprimate în articole aparțin autorilor. 
Corespondenţă: Partidul „PENTRU PATRIE“- C.P. 8-27, Buc. 
Tipărit la Tipografia EDITURII „ELISAVAROS". 
telefon: 223.84.60 


LSS.N.: 1224 - 5852