Mihai Stere Derdena — Suflete de crin si caractere pilduitoare — 2004

Ml HAI STERE DERDENA 


SUFLETE DE CRIN 

ŞI 

CARACTERE PILDUITOARE 

(treizeci de evocări) 



Editura ELISAVAROS 
Bucureşti, 2004 








Ava, (WvJuJX. •4l4WtAA-e^ 


SUFLETE DE CRIN 

ŞI 

CARACTERE PILDUITOARE 

(treizeci de evocări) 


Mihai Stere DERDENA 


$ 51 63 ^ 
(j? Gfî^oL/ 

SUFLETE DE CRIN 
ŞI 

CARACTERE PILDUITOARE 

(treizeci de evocări) 


Editura ELISAVAROS 
Bucureşti, 2004 


BI 8 LI 91 SCA M.nnil.1 M.Î V£WirAHi 
gl£UEţTl 

cot , jZ 3/£&&-L 


»#» W!\»c>. J 



Editor: Elena SORA 

Coperta a fost realizată de Elena SORA 
Tehnoredactarea computerizată a fost efectuată 

de Alina Sorescu 

© Toate drepturile legale sunt rezervate autorului. 
Bun de tipar: 2004 
Tipărită în regie proprie 


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României 
DERDENA MIHAI STERE 

Suflete de crin şi caractere pilduitoare, Mihai Stere 
Derdena - Bucureşti, Elisavaros, 2004 
ISBN: 973-8400-06-6 

B.C.U. Bucureşti 


C20074006 



ISBN : 973-8400-06-6 


Dedic acest volum nepoţilor mei 
lulia, Christofor, Andrei şi Alexandra 
cu dorinţa cea mai mare ca ei să 
onoreze cât mai mult patronimul 
Derdena şi ca, măcar, unul dintre 
dânşii să devină excelent scriitor. 








































MIHAI STERE DERDENA 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


Cuvânt înainte 


în toamna lui 1956, în plină fierbere studenţească, 
produsă pe fondul eroicei revoluţii maghiare. 
Securitatea a arestat un grup de studenţi de la 
Facultatea de Ziaristică — aflată în structura Universităţii 
bucureştene, dar supravegheată îndeaproape de 
Sectorul de presă al CC al PMR şi de politia secretă, 
incompatibil mai mult decât celelalte facultăţi, cu 
excepţia Filosofiei şi, într-o măsură mai redusă, a 
Istoriei 

Colegii ridicaţi erau Mihai Derdena, Dan Onaca şi 
Dumitru Constantin Cu ei a fost arestat şi profesorul 
nostru de limbă şi de literatură italiană Dumitru D 
Panaitescu, fiul neuitatului editor al manuscriselor 
eminesciene, Perpessicius. Vestea ne-a izbit ca un 
trăsnet Nu bănuiam, atunci, că şi alţi studenţi de la 
Ziaristică, printre care şi semnatarul acestor rânduri, vor 
lua drumul puşcăriei. Ştiam că Mihu, intrat ca mine în 
1953 în facultate, era grav bolnav de plămâni şi fusese 
internat la Sanatoriul studenţesc TBC îmi amintesc că 
un coleg a zis „ n-are cum să reziste, cu plămânii 
distruşi. Poate că e mai bine, nu se mai chinuieşte..." 
Miracolul, însă, s-a săvârşit: nu numai că Derdena nu a 
fost biruit, ci el a învins în acea teribilă încercare, iar 
peste câţiva ani s-a întors din moarte la viaţă. Să nu 
anticipăm însă. 


9 



Mihai Stere Derdena 


După 35 de ani 

L-am revăzut pe fostul meu coleg în vara lui 1991 
la Constanţa Atunci am aflat ce se întâmplase î n 
realitate în preliminariile arestării „lotului" de | a 
Ziaristică, rechizitoriul - nu citit, ci mai degrabă lătrat de 
procuror în sala Trubunalului Militar de pe strada Negru 
Vodă - fiind, de fapt, o cascadă de locuri comune 
întâlnite în toate documentele de acel tip şi din acel 
timp: bandiţi. duşmani ai poporului, denigratori ai 
cuceririlor revoluţionare, năpârci în slujba imperia¬ 
lismului ş a m d. Ce făcuse Derdena fusese un act de 
mare cutezanţă, lovind în chiar bazele regimului 
„ democrat-popula instalat de Kremlin la cârma unei 
Românii aduse la starea de colonie sovietică. 

în sentinţa nr. 302/20.03.1957, se afirmă că 
„Numitul Derdena Mihai s-a făcut vinovat pentru faptul 
că. prin discuţiile purtate în 25 Octombrie 1956 cu alţi 
coinculpaţi, a preconizat organizarea unei manifestaţii 
studenţeşti de masă cu participarea ţărănimii, formarea 
unui grup de iniţiativă înarmat, care să facă agitaţii în 
rândurile studenţilor şi ţăranilor, prin tipărirea şi 
difuzarea manifestului-program arătat în scopul de a 
atrage studenţii şi ţăranii să participe la demonstraţia de 
masă plănuită şi, totodată, preconizând arestarea 
guvernului şi înlocuirea lui cu un alt guvern în frunte cu 
Titel Petrescu, a încercat să pună la cale întreprinderea 
unei acţiuni împotriva formei democratice de 
guvernământ. în plus, prin scrisorile sale adresate lui 
Panaitescu şi prin jurnalul zilnic, lăsat la dispoziţia 
oricăruia, a căutat să facă agitaţie din care ar fi putut să 
rezulte un pericol pentru securitatea statului '. 


10 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


Stilul acestui document îi aparţine preşedintelui 
completului de judecată, căpitanul de justiţie Sitaru 
Valeriu, (Evocând în „Jurnal de ocnă" acel memorabil 
proces, am menţionat momentul în care căpitanul Sitaru 
l-a atenţionat pe marele profesor Tudor Vianu. care-şi 
ţinea mâinile la spate, stând drept la bară, să-şi rectifice 
poziţia: „Martor. îţi atrag atenţia'". Un membru al 
Academiei Române, un savant cu care se putea făli 
oricare mare universitate de pe glob, mustrat ca un 
copil, ca să nu mai spun că depoziţia sa a fost ascultată 
cu o ţâfnă de-abia stăpânită! Chiar, ce va fi devenit acel 
Sitaru? Va fi ajuns şi el general precum Liviu Prună, cel 
care ne-a judecat pe noi, celălalt grup de la Ziaristică, şi 
pe care lliescu l-a avansat şi l-a făcut şeful instanţelor 
militare, în Martie 1990, semn al restauraţiei pe care 
atunci n-am ştiut să-l interpretăm?). 

Ce nu apare în acest extras din sentinţă este 
„crima cea mai gravă săvârşită de grupul Derdena, cea 
care îi va fi făcut să turbeze de furie pe staliniştii din 
Comitetul Central, pe responsabilii ideologiei, pe 
securişti: Principala noastră revendicare, mi-a spus 
Derdena când ne-am revăzut, o revendicare pe care o 
voiam satisfăcută imediat, era retragerea Ruşilor din 
România. Prezenţa lor o consideram intolerabilă, 
contrară oricărei norme de drept! Urmau scoaterea 
marxismului şi a limbii ruse din toate tipurile de şcoală. 
După rezolvarea acestor urgenţe, venea programul 
propriu-zis, de schimbare a regimului în esenţa lui. prin 
alcătuirea unui guvern provizoriu, în frunte cu Titel 
Petrescu, cel care a făcut ani grei de închisoare n-a 
aderat la Congresul de unificare din 1948 şi s-a men- 



Mihai Stere Derdena 


ţinut social-democrat. ceea ce în concepţia bolşevicilor 
însemna a fi «spărgător al unităţii şi mişcării 
muncitoreşti» şi chiar «fascist». De la program ni s-a 
tras eticheta de «social-democraţi de dreapta», ba chiar 
«titoişti». in rechizitoriu procurorul a inventat că am 
avea legături cu ambasada iugoslavă; ţi-aminteşti cât 
era Tito de rău-famat; deşi începuse împăcarea cu el, 
se considera că e un lucru foarte grav să aderi la 
concepţia lui de socialism oarecum mai independent. 
Celelalte lucruri erau adevărate, dar povestea cu 
ambasada iugoslavă era pură invenţie. în viziunea 
noastră, acel guvern care urma să fie condus de Titel 
Petrescu avea . ca principală misiune, organizarea 
alegerilor parlamentare, libere pentru prima dată. fiindcă 
cele din 1946 fuseseră o mascaradă, iar numele lui 
constituia o chezăşie. Ca să fie cu adevărat alegeri 
libere, am prevăzut în program ca guvernul să 
autonzeze toate partidele politice, de la extrema stângă 
la extrema dreaptă. Trebuia să se organizeze o mare 
manifestaţie, rămasă în stadiul de tentativă din cauza 
trădăm (au fost denunţaţi la Securitate de un ins la care 
Onaca s-a dus sâ-i împărtăşească ideile programului- 
n ") Era programata să aibă loc până la 15 Noiembrie 
1956. em prevăzută luarea cu asalt a Palatului Marii 
Adunau Naţionale in timpul proximei sesiuni Am uitat 

Te- ri?JT ,a,ea numai că nu v °«"£i 

ne a nluTl r ’ 3 m ‘ ŞCarea iniilor budapestan, dar 
uit şi ca vrem sa vindem Ardealul!” 

1959. când 9 'TfosTÎTr! *'?' '° St ar6Stat Şi JUdecat în 

artiC0 ' 209 ' în Codu V , P e en 9 [ e r r m tn r fn 1 sITsub' 


12 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


ocupaţie bolşevică şi după ce comuniştii preluaseră 
integral puterea, condamnările ar fi fost altele. Nu cred 
că Mihai Derdena ar fi fost osândit la mai puţin de 25 de 
ani Au fost condamnaţi la câte cinci ani (Derdena şi 
Onaca) şi la un an - Dumitru Constantin Dumitru D 
Panaitescu a fost achitat. 

Miracolul întoarcerii din moarte 

Prima anchetă de Securitate a înfruntat-o 
Derdena pe când era elev de liceu la Tulcea. Luase 
apărarea unui consătean, lovit de un activist de partid. 
A fost rupt în bătăi dar, din fericire, nu i-au întocmit 
dosar penal. Cele „cinci minute”, cât să dea o 
declaraţie, aşa cum i-au spus securiştii care l-au ridicat 
de la Spital, au durat, în realitate, şapte ani şi jumătate. 
După condamnare, a fost ţinut încă doi ani şi şase luni 
în domiciliu obligatoriu. Până la prăbuşirea regimului 
dictatorial a fost ţinut sub permanentă observaţie de 
către poliţia politică, la fel ca toţi foştii deţinuţi. La 
proces a luat totul asupra lui şi, câtuşi de puţin intimidat 
de atmosfera de teroare din sală, le-a spus 
judecătorilor: „în istoria poporului nostru n-a existat un 
alt regim atât de nepopular, de tiranic şi de demonic ca 
regimul actual. Aţi luat de la ţăran totul, până şi cenuşa 
din vatră... Ne-aţi rusificat în limbă. în tradiţii şi în datini, 
în toată fiinţa naţională. Ne-aţi falsificat istoria, ne-aţi 
interzis până şi Duminica!" 

Preşedintele le-a ordonat gardienilor să-l scoată 
din sală. in detenţie a fost la un pas de a-şi pierde viaţa. 
La arestare a fost luat de sub perfuzie. La „Rahova”, 
l-au băgat într-o celulă de 1,5 m lăţime, pe sub uşa 


13 




Mihai Stere Derdena 


de aer singura sursă căci 
căreia venea un curen traverS ată, sus, de ţevi 

fereastră nu exista. s j ng ur do(jă )uni fără 

fierbinţr . A “'l a 1 nici măcar pneumotoraxul la care 
tratament medical săp tămână, in asociere cu 

trebuia supus de doi ' P „„ doctor Mâncarea, 

hidrazin. Nu J-a ^ microsc0 pică. Fiindcă l-au 

mizerabila, i s-a d umilească şi sâ-l 

bărbierit cu un briaşti' b ' C ° tatu | a (ost că l-au bătut 

chinuiască a pro devia ,je de $ept şj otită ţ n 

?960 la Gherla avea să contracteze otoscleroză şi la 
urechea dreaptă in 1958, când l-au dus la marea 
Duscărie d,n Transilvania. în momentul plecări, din 
jZb sergentul Olaru, zis „Bâj/că", din schimbul 
Sinistrului locotenent Ştefan, i-a găsit o cutioara cu 
câteva pastile de hidrazin primite la spitalul-pemtenciar 
Văcăreşti. A fost bătut crunt şi pus în lanţuri fiindcă a 
îndrăznit să culeagă de jos fărâmiturile medicamentelor 
strivite cu cizma de caraliu. Cu lanţurile nituite în carne, 
a făcut, pe trenul-dubă, puroi şi febră Nu i s-a dat nimic 
împotriva infecţiei, Dumnezeu l-a ajutat şi a scăpat cu 
piciorul stâng întreg. „A fost un miracol, puteam să fac 
cangrenă!" 

A fost luat la omor şi la Gherla (al cărei comandant 
era Goiciu, un cretin sadic, prieten cu Gheorghiu-Dej), 
cu parul, de către unul dintre celebrii, prin cruzimea lor, 
fraţi Şomlea în Mai 1961, cu câteva luni înainte de 
expirarea condamnării (dar nu şi de revenirea în „raiul" 
comunist, căci a fost dus în domiciliu obligatoriu la 
Rubla, pe Bărăgan, a fost transferat în lagărul Grindu, 
ca simpatizant legionar. Acolo i s-a întâmplat marea 


14 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


minune a „ întoarcerii din moarte”, dovadă că puterea lui 
Dumnezeu a fost alături de el şi în acel ceas de 
cumplită cumpănă. Având diaree cu sânge şi febră 
foarte mare, a fost băgat la izolator, unde a stat singur, 
fiind lăsat să moară. Jntr-o seară, la număr, sunt predat 
ca mort şi depus la camera mortuară ca să fiu aruncat 
în groapa comună. A doua zi, când să mă ia groparii ca 
să mă ducă la groapă - nu ştiu cu precizie ce s-a 
întâmplat - fui depus la infirmerie. «Domnule, ăsta 
mişcă!» Cu o seară înainte, nici puls, nici febră şi a 
doua zi am mişcat!”, povesteşte Derdena. 

Au trecut anii, deceniile, pe firul unei vieţi trăite cu 
fervoare şi rigoare creştine Mihai Stere Derdena, din 
vânjoasa stirpe a Românilor macedoneni, s-a împlinit şi 
ca publicist şi ca scriitor, printre cărţile sale 
prenumărându-se excelentul volum despre calvarul 
Gulagului, „Mărturisirea unui neînvins”. O viaţă 
exemplară sub raportul dintre crezul omului şi faptele 
sale 


Al MIHALCEA 



Mihai Stere Derdena 


Câteva vorbe lămuritoare 


Cele mai multe dintre aceste evocări se referă la 
oameni simpli. îndeosebi macedoromâni, pe care i-am 
cunoscut cel mai bine Au fost oameni prea puţin şcoliţi, 
dar cu suflete şi cu caractere integre 

Fac menţiunea deosebit de relevantă că. dintre 
sutele de macedoromâni şi de dacoromâni (simpli 


agricultori), pe care i-am cunoscut, ştiind că erau 
membrii ai Mişcării Legionare, nici unul nu avea să se 
facă frate cu dracul prin înscrierea în P.C R., pe 
parcursul lungii perioade de domnie a celui mai inuman 
şi mai satanic regim politic din istoria universală, 
comunismul... 

Puţini sunt intelectualii (deoarece aceştia se 
dovedesc, în număr tot mai mare, versatili, lichele, 
iude), pe care i-am evocat, la loc de frunte, în această 
categorie socială, situându-se Căpitanul (Corneliu Zelea 
Codreanu), personalitate emblematică şi cel mai bun 
român din toate timpurile. 

O preasfântă datorie de prieten şi de admirator al 
celui mai strălucit student din generaţia 1956, Miron 
Chiraleu, sinucis în temniţa din Aiud cu puţine zile 
înainte de expirarea condamnării sale de 6 ani, nu 
putea să nu mă îndemne a-l evoca şi pe acest martir 
pentru “sfânta cruce, pentru Ţară“. 

rrin” ^ t C « T® Să marturisesc că sintagma „Suflete de 
Dient răitH acesteia am P re| uat-o din versul "Cu 
teaionare fale ră' ? ' de crin “ al imnului tinereţii 

egionare (ale cărui st'hun sunt de Radu Gyr cel mai 

mare poet român din secolul al y * 


16 




Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


XX-lea, iar muzica-i de Ion Mânzatu), având text şi 
melodie de frumuseţe inegalabilă, care m-au fascinat de 
când aveam 6 ani. 

în încheiere se cuvine să-mi exprim întreaga 
gratitudine faţă de editorii Elena şi Vasile Sora. precum 
şi faţă de sponsorii Constantin şi Matilda Rodaş 


Autorul 





Corneliul Zelea Codreanu 
(1899-1938) 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


Gânduri despre Căpitan 

Mărire Ţie, Doamne, Mărire Ţie că pot şi eu, 
păcătosul Tău, să-l evoc pe marele mucenic intru Tine. 
Corneliu Zelea Codreanu, de la a cărui naştere - 
petrecută la 13 Septembrie 1899 - se împlinesc 101 

Când s-a săvârşit din viaţa aceasta, abia trecuse de 39 
de ani. La aceeaşi etate se stinsese şi Hyperion al 

literaturii române. . . .. 

Tot un Luceafăr, dar al politicii romaneşti 

interbelice, s-a dovedit a fi şi Corneliu Zelea Codreanu. 
deoarece încă din vremea studenţiei stăvilise la laşi. 
expansiunea comunismului în România 

Pentru mine nu există îndoială că, în ceea ce 
priveşte integritatea de caracter şi concepţia politică, 
este o similitudine perfecta intre inegalabilii barbaţi 
Mihai Eminescu şi Corneliu Zelea Codreanu. Amândoi 
au rămas incoruptibili, nefund atraşi câtuşi de Puţm de 
onoruri, de bani sau de funcţii, pnn care ar fi tradat 
curatele idealuri tinereşti, puse in slujba neamului şi a 

patriei. in ceea ce priveşte teribil de scurtele lor 

vieţi însă prin felul în care a părăsit aceasta lume 
haină Căpitanul se apropie cel ma, mult de Sfantu loan 
Botezătorul. Deşi îi desparte o enorma distanţa 
temporală (de circa 1.900 de ani), totuşi amando, 
sfârşesc cam prin aceleaşi suplicii înfricoşătoare, 
ordonate de aceeaşi ocultă anticreştină Exista aşadar 
o izbitoare asemănare perfectă intre ucigaşii ui 
Botezătorul din anul 27 şi cei ai lui Corneliu Zelea 







Mihai Stere Derdena 


Codreanu din anu : 1938 după H r istos 

Tetrarhui iudeu irod Antipa îl a r e corespondent, 
după 1911 an? pe regele udeo-masonic Ca'ol al II* ea 
de Hohenzollern în vreme ce amante; ncestuoase 
Irodiada îi corespunde metresa Luoeasca S-a r părea 
că doar Salomeea a rămas *â'ă continuatoare 

La drept verb no ro ! ul aceste; adolescente 
inocente devenise şi-aşa superfluu pentru că ea nu ştia 
ce sa* ceară !u» mec Apar în sdr mb ir nou! scenariu 
ma . diabolic elaborat) ccnsi en regali, miniştri 
ce-e r a s alt? caz setos de sânge t 'C'esc ca-e ce- r 
n~ doar un cap - ce a^ Căpitanului - ci paisprezece 
cacete la r modul ch nuitor n ca'e sunt omorâţi ş 
d'strusi ce 14 t nen îegonari în *runte cu Codreanu nu 
0 termen de ccmpa r ate n toată istoua Ter r c' prr 
strangu a r e ş aoo prin mp uscare având mâinile ş 
picioarele egale cu lanţuri de ocnaşi 

Pe urmă In greaca comună în care sjnt 
32 . 3 ' t claie peste c' 3 "aoa se t o a r - a v;tnoi -a o 
t'upunle for ce mucenici nici oasele sa nu rămână 
-.acte La acest iLtim act mişeiric dirstr-un spectacc 
. a—p'esc încred b ca' ’- 'ntregime real particoâ ş 
Noua kodiada 'recte Elena Luoescu) unu dintre 
-umeraş autor mora a cama.ui- sc'e a se oc'. nge 
că se -cep -este totu c-oa cunu- p ; ac c'sceso 

Aveam ocar 6 a- ’n toamna d n '940 cârd —- 
a fost cat să aud pentru prima oară intonându-se 
Sfântătnereţe egic-a-a Ş acu— a an i senectuţii 
sur-t cupnns ce aceiaş flori de bucurie şi ce 
mpârbătare ca 'n cop iârie când se cântă în prea /'3 
— ea —- u t -ere*, egionare” care ncepe cu s rtagma 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


citata în f r aza anterioară 

Mărturisesc c- toată eres* tatea ca - ar- cn t - 
mc nu crec oâ ar e/ sta - a: text a c a:a r de fran-.es ce 
mob; za tor ş ce însufletitor ca poemui-mm S*'â-*â 
tinereţe egionarâ Feeare ;e r s ş *ece sc/a sunt 
înălţătoare de neu:ta* însă ce - ne m-au mpres onat 
se mai putem ic aceste două oe'ec r e/ ca e c n 'e f 'e- 
Garda - Câpitanu şi Tara - Căp tar u 

Tot atunc în 1940 p r -- care rr-a răspuns a 
t-u purâtoarea interogaţie C -e* Căpitanul’? 3 fost 
regretata meu :atâ Pâ'-te e meu m- doeâncsse P'ea 
moce cunoştrte ir. stone - o in poc că ca' ş: a 
ces*-e jcar casa*- astâmpere curiozi tatea ce cop 
-să ce ce avea să -3 neze cep - asupra 
Mişcări Legionare ş a întemeietoruiu aceste a -a * 
oadta Seoas: an Erhar Aceasta s-a '-tâmp at prr ama 
1957-1958 in ce uleie 1-4 ş 9-12 (pentru tebeaşt a e 
secţiei a Iii-a a pentenciaru ^ J ava a— avut n orc cu 
să- cunosc pe acest acm r ac bucovinean prav 
veteran a ueg un Arnangheb.- Miba şi a temr •teior 
pc Lce a=e didatunior carîistâ 3 -tcr.esc. 3 -a ş 

co se. ca De a ei am a* at -ta ceea ce — co- "-a 
acu' 1 "' * : oîcg' 5 r a că -a r e.e martir Ccrre u Zeea 
Ccc'ea-- e r a un bărbat malî. atletic. f '^m;cs ş ; viteaz ca 
un arrargne 

Afirmă adevărul despre f r u—-setea u 

'ngereascâ ş părea*, r^ doar *'e—e? ! e care a- a.ut 
şansa e/tracro-a r â ce a-i vecea şi a- 3 -z vorosrd 
Câc tanu ştia sa 'mp ne in c r .p desăvârşit vorba 
asp r â cu p âncetea şi cu omenia - *acte «u =- 

cunoaşte nic o nepotrivire între promisiunile şi faptele 





Mihai Stere Derdena 


sale. Avea o minte genială. 

Inteligenţa lui, bazată pe harul facerii de bine, al 
construcţiei, nu admitea compromisuri cu politicienii, C u 
cei ce se pretau la înţelegeri satanice, dăunătoare Ţării 
noastre sfinte. Servirea Patriei şi slujirea Crucii,’ ca 
ostaş al lui Hristos, până la jertfirea vieţii, reprezentau 
suprema lege pentru Căpitan. 

Parcă îl aud şi astăzi, după mai bine de 40 de 
ani pe bădia Erhan zicând cu fală: "îi plăcea Căpitanului 
să facă sport. Dar nu unul de maidan, pe care îl practică 
mai toţi copiii şi flăcăii, ci unul de performanţă. Chiar 
multe sporturi. Le practica aproape pe toate cu rezultate 
bune. Era polisportiv ca un German. îndeosebi la schi şi 
la înot, nimeni dintre noi nu-l întrecea. 

Eram şi eu - continuă bădia din negura vremii 
de demult - la Carmen Sylva, când Căpitanul a salvat 
pe un iţic de la înec. Câţiva camarazi l-au certat că şi-a 
riscat viaţa pentru un iudeu nemernic. N-am să uit 
nicicând riposta hotărâtă pe care ne-a dat-o Căpitanul: 
„Am salvat un om. Nu contează că-i Evreu. Şi vă rog să 
reţineţi pentru totdeauna că nu împotriva Evreilor, ca 
etnie, trebuie să se îndrepte lupta necruţătoare a unui 
legionar autentic, ci contra celor ce fac rău României şi 
Bisericii Creştine. 

Crezul acesta umanist şi naţionalist-creştin - 
sublinia venerabilul meu călăuz - s-a confundat cu un 
principiu, de la care nu s-a abătut nici măcar o dată. 
Lângă el - încheie bătrânul meu dascăl legionar — per¬ 
sonalitatea lui impunătoare reprezenta un nu ştiu ce 
ocrotitor. Era ca un scut, ca un înger păzitor, chiar ca un 
arhanghel cutezător şi izbăvitor. Ar fi putut trăi până la 


22 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


bătrâneţe de n-ar fi fost răpus în toiul vieţii de monştrii 
cei mai sângeroşi din istorie. încă pe atât de-ar fi trăit, 
adică până la 78 de ani, ar fi reuşit, cu siguranţă, să 
facă din România o ţară frumoasă ca soarele sfânt de 
pe cer. ideal neagreat însă de oculta mondială, care nu 
va îngădui nici unui popor mic, precum al nostru, să se 
ridice şi să se întărească prea mult... ". 

Vrăjmaşii românismului şi ai creştinismului, 
căutând încontinuu nod în papură, îi reproşează 
Căpitanului nostru că l-a împuşcat mortal pe torţionarul, 
persecutorul şi criminalul prefect al poliţiei ieşene, 
Manciu, deşi se ştie prea bine că atunci a fost vorba nu 
de-o faptă premeditată ci de una comisă în legitimă 
apărare. 

De-altminteri, justiţia l-a achitat, absolvindu-l de 
orice pedeapsă. Aceşti duşmani ai adevărului istoric ar 
trebui să-şi aducă aminte că Moise însuşi s-a văzut 
nevoit să omoare un Egiptean care-l molesta pe un 
sclav evreu. Apoi, când era lider, a ucis sute de iudei. 
Cu toate acestea, nimeni nu l-a calificat pe Moise 
criminal, iar acel omor n-a fost de natură să-l împiedice 
a urca până la cea mai înaltă treaptă a devenirii sociale^ 

Chiar Dumnezeu l-a desemnat pe Moise, după 
omucidere, ca lider politic şi religios al poporului ales 
din era dinainte de Hristos. Ba, îndrăznesc să afirm că 
cinstirea ce i se cuvine lui Corneliu Zelea Codreanu o 
întrece pe a lui Moise, întrucât Căpitanul a intrat in 
veşnicie prin moarte trupească de mare mucenic. 

Mai mult, nutresc necontenit convingerea 
nestrămutată că multă vreme nu va mai^ trece până ce 
pleiada noastră de sfinţi - sărăcuţă în acest veac 


23 




Mihai Stere Derdena 


satanic - se va îmbogăţi cu marii mucenici Steri© 
Ciumetti. loan I Moţa, Vasile Marin şi Corneliu Zelea 
Codreanu, care asemenea Brâncovenilor, şi-au daj 
viaţa pentru Sfânta Cruce 

Cât timp va curge Dunărea şi va exista un spaţiu 
terestru ce se numeşte România, Căpitanul va fi 
pomenit şi omagiat ca liderul politic şi spiritual cel mai 
de seamă al tineretului român din acest al XX-lea secol 
de după Hristos 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


Gioga Arău- Combar 
(1924-1949) 

Trăia, în sătucul meu, pe când eram preşcolar, un 
flăcău ce se numea Gioga Nimic din chipul lui nu 
atrăgea atenţia, însă se spunea despre dânsul că-i cel 
mai curajos sătean. Atunci, în mintea-mi de copil s-a 
cuibărit astfel ideea că toţi oamenii ce se numesc Gioga 
sunt neînfricaţi. însă alt aromân, purtând acest diminutiv 
de la Gheorghe, n-aveam să cunosc până hăt-târziu, în 
anii-mi de liceu. 

Pe Gioga Arău-Combar nu l-am văzut nicicând 
aievea însă straşnica lui jertfă în lupta cu haitele de 
balauri din poliţia veche şi din cea nouă, numită 
eufemistic „securitate”, va fi de-a pururi vie în mintea 
mea şi în amintirea tuturor aromânilor dobrogeni. Prin 
sacrificiul de mucenic, ca ostaş de frunte al Domnului 
nostru lisus Hristos şi ca discipol consecvent al 
legendarului nostru Căpitan, el a intrat în galeria marilor 
eroi anticomunişti ai neamului românesc, alături de 
Gheorghe Pulpa (ucis în aceeaşi noapte din vara anului 
1949), de Gogu Puiu, Dumitru Fudulea, Nicolae 
Fudulea, lancu Cuşa, Hristu Zuba, lancu Ghiuvea, 
lancu Beca, Nicolae Haşoti, Stere Hapa, Stere Grasu şi 
mulţi alţi eroi asasinaţi, ştiuţi şi neştiuţi. 

Moartea lui Gioga Arău-Combar, precum şi cea a 
lui Gheoghe Pulpa, a lui lancu Cuşa şi a lui Hristu Zuba 
a fost şi mai cutremurătoare pentru că toţi aceşti 
mucenici şi alţii, ca Nicoae Hârtu şi Nicolae Geambazu, 
n-au fost loviţi din faţă, în cursul vreunei lupte sau in 
urma vreunei sentinţe judecătoreşti, ci au fost împuşcaţi 



V hai Stere Derdena 


ae 5 SD3 te s în ch pui cei ma miţeinc in to j! nopţii pe 
TI./, 5 rnargnea satelor ar Panduru Safighiol de 


e*dacd ş Ceamu' a de Sus iar u * " doi 
Vn Başch o au fost onorat cu rang e a 
^ana în a,unu expirăn pedepselor kr administrative. 

0 ' spusele u a iancu ijgarou dm Bucureşti 
■■«cs* oc-*or a comune Betdaud d n judeîu- ulcea) ştiu 


Deal B 
ong '3' 

Ar 


os G.oga se născuse n '32^ 'tr-u** sa* d n Macedon 3 
de nord ca^ea ocupată de Bulgaria) frrd aromân 
g'â^ss'es' E r s a patrulea copt 1 a sot or Stere ş 


Mana Cc"ca' Arau Cea* trăiesc ş se numesc 
Zota D"a Dinu) şi Chiraţa 

-i 1930 f 3" 3 S*ere Co"ca' asemenea multor 
macedoromân e' r grezâ : n România ştab 1 ndu-se în 


comuna G 1 * urgteng.c dm .udetu Dumstor La şcoala 
C' Gh.urghengic absolveşte Gioga clasele o mare 
Mar festa mare dragoste de v /ătâtu'â având ş: har 
poe c, da' nu va putea sa-ş cortnue studiile fund 
'e/c* sa cască oile Macedoromân respectă cu 
stnctete cn 3 ' şi 'r z ie e noastre dat na sh'âbură ca fiu' 
se r ' 3 ' " s sa conv etuiasca Cj pârmt să până câne 
aceş* a se mută din viata pământeană 

în 1940, ca urmare a cedăm fără luptă 3 

Cadnateruiu provincie românească afcâtutâ din 

judeţele Ca ac^a şi Durostor) ş 2 aberantu u schimb de 

popula* 'ami a lui Gioga se s + ab:eş*e 'n satul 

Pandun comuna Ba 3 judeţu Constanta raooi , 
Tulcea). w», juueiui 

Ce. ma; înstăriţi şi mai respectat aromâni din sat., 1 
Panduru erau cei din famili e Damasar ( ntre r 
Darnaşan şt G oga Comba se naşte s se d-zr 


26 


Suflete de chn şi caractere pilduitoare 


ma putem'câ pleter e aşa cu" s-a ma ,âzu: 
n că e' niciodată de m -de a' de a Oneste ş> Pi ace 
Ţineau atât de mul* unu a ahu ncât fiecare ar fi fost 
cacao sâ-ş dea , aţa pentru se a a * 

Aşa au dus-o sat .3 3' oânâ a pătrunderea ş a 
noi a ciume ros Jn *"o cm, ar 3 după aceea Va 
constituit mo: > de dezbinare faptu să Gioga aderase 
cmtr-o data a rr şca'ea ce ca'tza'* d' pădurea 
Babadag fi nd ca se*' de cu o m satul său u'u dmre 
ce 1 ma activi lider local a r Gogu rămâne m 
expectat vă Gioga de buna-cred.nîă ca orice egicnar 
autent c şi luptător pentru credinţă. r -a conceput 
circumspecţia fată de 3'"' Su sa- cel ma devotat o 
dimpotrivă l-a considerat ş confident de absoluta 
încredere, destămuindu-; orice secret 

Dracu' necutând sta degeaba începe sa-şi vâre 
coada în prieten a aceasta atât ce adm r ata ce toţi 
pandurenii Şi cum putea fi produsă zâzania mai bine 
intre cei doi tineri pun decât cu a^utonj' une. fete 9 
Fireşte câ nu o fata ae rând ar fi putut duce la caca: 
năstruşnica intenţie a ut Sata r; de a-i învrăjbi pe ce: do: 
amici ci una cât ma' frumoasă in stare să le ia minţile 
N-a trecut mult şi apa r e o astfel de codană cn,a r in satu 
Ier Ce. doi vazând-o (in acelaş timp pentru câ umbl3u 
mereu împreună) s-au mirat intrebându-se cum de a 
crescut şi s-a pârguit atât de repede câ ei o ştiau încă 
fetiţa. Se îndrăgostesc numaidecât de dânsa şi o cer 
amândoi în căsătorie Dracu ştiind prea bine ce es.e 
de făcut, o îndeamnă pe sărmana fată sâ se mânte 
Gogu câ-i mai bogat cu toate câ-l îndrăgea ma. mult 
Gioga. Căsătoria aceasta nu va dura decât câteva iur 


27 


3 & 




Mihai Stere Derdena 


de zile fiindcă Gogu, ros de o gelozie cvasiothelliană, va 
divorţa, acuzându-şi nevasta de infidelitate conjugala 
ceea ce nu era adevărat Se pare că Gioga asta şj a 
dorit ca prietenul său să divorţeze şi să se însoare el 
cu femeia aceasta părăsită, fără de care nu putea trăi 
Astfel duhul răzbunării se instalează in mima celui ce s^ 
dovedise până atunci exemplu de prieten devotat Şj 
pentru ca femeia să nu aparţină nici lui Gioga, pesemne 
că tot dracul l-a îndemnat pe Gogu să devină 
informatorul securităţii, denunţând tot ce ştia despre 
prietenul său, care se afirma ca membru foarte activ al 
mişcării de rezistenţă anticomunistă Căpătând 
informaţii atât de preţioase, securitatea a vrut să se 
convingă asupra veracităţii lor, verificându-le Cum? 
Infiltrând în organizaţia de partizani un securist provenit 
din vechea poliţie Acesta a activat ca partizan circa o 
lună de zile, timp în care a identificat câteva căpetenii 
ce vor fi repede ucise în modul cel mai laş, după 
scenariul siguranţei din groaznicul deceniu al 
sângeroasei domnii a regelui criminal Carol al ll-ea 

L-au ridicat pe Gioga, în miez de noapte de vară, 
din pat, de lângă nevastă, femeia care-l făcuse fericit şi 
pe care pur şi simplu o adora Se grăbeau asasinii Căci 
lista lor neagră cuprindea şi alte nume de buni români şi 
creştini ce trebuiau să fie lichidaţi în cele câteva ceasuri 
de până la ivirea zorilor zilei de 6 iulie 1949 De îndată 
ce ies din Panduru, pe drumul ce duce la Beidaud, îşi 
descarcă pistoalele în trupul tânăr şi curat, de viteaz şi 
drept legionar, descins din armatorii Macedoniei, al lui 
Giga Arâu-Combar Se grăbeau ucigaşii ca să îi răpună 
m acelaşi mod laş, după două ceasuri, şi pe tineri, lancu 


2H 


Sufloto do crin şi caractoro pilduitoare 


Guşa din Beidaud şi Gheorghe Pulpa din Sariahiot de 
Deal 

Aproape toţi pandurenii înclină sa creadă, iar lali 
lancu lugarciu nu are nici un dubiu, că vânzătorul lui 
Gioga n-a fost altul, ci însuşi amicul cel rnai bun, Gogu 
Damaşari Dacă, într-adevâr aşa s au petrecut faptele, 
înseamnă că Gogu, decedat de curând, a fost deja 
osândit de Judecătorul Suprem la ca/ne veşnice, 
vrednice de orice iudă 

In schimb, Gioga Combar (aşa-i cunoscut printre 
aromâni, dar in acte el şi ai lui apar cu patronirnul Arau) 
a ajuns sigur in Rai ca ostaş-mucenic al lui Hristos Iar 
aici, pe pământ, a intrat, incâ din 1949, in istorie şi in 
folclor, fiind imortalizat de poetul anonim ca un erou 
anticomunist de legendă, prin balada culeasă de 
profesoara Olimpia Cotan-Caildereanu Reproducem 
prima strofă din această baladă 
Tu-anlu patrudzâţâ noauâ, 

Jali mari tu durîiauă, 

Optu dzâli di Sum Chetru, 

Cădi Gioga, giom-aleptu 

Securitatea ştiind in chip satanic cât de fricoasă 
este intelectualitatea românească, a reuşit in timp 
record să transforme această pătură sociala intr-o 
adunătură de sicofanţi însă ceea ce amplifică şi mai 
mult mutilarea sufletească a poporului român este 
spaima de securitate (acum, de SRI, care-i „eiusdem 
furfuris" cu securitatea) ce domneşte şi acum, după opt 
am de la Revoluţia din Decembrie 1989, in toate 
straturile sociale, inclusiv in rândul ţăranilor, oameni 


29 




Mihai Stere Derdena 


care până nu de mult erau socotiţi, de un mare poet 
mesianic, „cei mai buni copii ai firii , reprezentând 
nădejdea noastră de mai bine (Octavian Goga) 

Exemplele pe care le voi da, în fugă, înfăţişează 
simptomatic situaţia dramatică a schilodirii pe termen 
lung a sufletului neamului românesc de către securitate 
şi SRI Nici acum, la aproape opt ani de la Revoluţia din 
Decembrie 1989 (al cărei sens radical anticomunist a 
fost imediat deturnat), nu reuşesc să culeg date despre 
eroii anticomunişti Gioga Arău şi Alexandru Gogu, 
asasinaţi de securitate. întâmpin obstrucţii 
insurmontabile chiar din partea celor mai apropiate rude 
ale celor doi mucenici. Se împotrivesc cu îndârjire, 
îndeosebi fratele (el însuşi trecut, în ani mulţi, prin 
temniţele comuniste) lui Gioga şi fiul lui Alexandru. De 
ce cei doi se opun cu cea mai mare înverşunare 
scurgerii de informaţii cu privire la două dintre cele mai 
abominabile crime comuniste? Pentru că se tem , şi în 
1997, de ofiţerii şi de informatorii securişti, 
metamorfozaţi în sereişti. 

Mult am dorit ca această evocare să fie însoţită de 
o fotografie a lui Gioga, însă n-a fost chip s-o obţin de la 
fratele său Dina sau de la sora sa Chiraţa. 

lartă-mă, Gioga, că-ţi tulbur odihna, pe care sunt 
sigur că o petreci în împărăţia veşnică, rezervată celor 
virtuoşi de Tatăl Ceresc, aducându-ţi la cunoştinţă 
vestea întristătoare că, exceptându-l pe inimosul lancu 
lugarciu din Beidaud, nimeni dintre cei contactaţi de 
mine şi înrudiţi cu tine n-a ajut curajul să-mi vorbească 
de tine în cei aproape şase ani de când am pornit să culeg 
date spre a putea să te evoc măcar în câteva rânduri. 


30 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


Stan Barbu 

(1938-1992) 

Tot în 1992, dar la sfârşitul anului, a părăsit această 
lume (încă nerevenită în totalitate din prea lungul 
coşmar comunist) şi Stan Barbu, Macedoromân după 
mamă. 

L-am cunoscut la Jilava în 1937 şi l-am reîntâlnit la 
Gherla, în 1958 Dată fiind vârsta-i extrem de juvenilă - 
avea doar 21 de ani când a fost arestat - cei apropiaţi îl 
numeau Stănică. 

Stănică s-a născut la 26 Mai 1935 în satul Cetate, 
comuna Rădoieşti din judeţul Teleorman. Revoluţia 
maghiară l-a prins în armată, îşi efectua stagiul militar la 
unitatea de paraşutişti din Buzău, fiind telegrafist. 

în toamna anului 1956, lumea toată din dosul cortinei 
de fier era în fierbere, mai cu seamă după izbucnirea 
revoluţiei din Ungaria. Aceeaşi stare de cazan ce dădea 
în clocot se crease chiar şi în armata noastră Cei mai 
mulţi militari (originari din mediul ţărănesc, unde cuţitul 
ajunsese de mult până la os) aşteptau cu cea mai mare 
nerăbdare scânteia declanşatoare de revoluţie 
anticomunistă şi la noi, la fel ca în Ungaria însă câţiva 
paraşutişti curajoşi nu s-au mulţumit cu şederea în 
expectativă, ci, sfidând concursul aleatoriu şi dirijismul 
ocult, au trecut spontan la fapte, organizându-se din 
mers. Să respectăm concluziile anchetatorilor penali de 
securitate şi să admitem că foarte repede aceşti tineri 
viteji s-au organizat într-un grup de iniţiativă. Acest 
grup, condus de ieşeanul Dan Spiridon, era alcătuit din 


31 




Mihai Stere Derdena 


teleormâneanul Stan Barbu, ialomiţeanul Radu Mus 
nemţeanul Ion Bârgăoanu şi romaşcanul Constant 
Adăscâliţei. Slantln 

Au jurat ca, în cazul în care ţăranii şi studenţii s ar 
răscula, nu numai să nu tragă în poporul răsculat dar 
să treacă de partea revoluţionarilor. Până la izbucnirea 
revoltei populare aşteptate şi-au asumat misiunea 
temerară de a opri trupele sovietice care s-ar fi deplasat 
spre Ungaria, prin valea Buzăului şi prin Transilvania 
pentru represiune şi spre Bucureşti pentru intimidarea 
insurgenţilor potenţiali din rândul studenţimii (căci în 
rândul acestui tineret se manifesta starea cea mai 
explozivă). 


Cum i-ar fi împiedicat pe ocupanţi ca să se 
înmulţească cu noi trupe? Prin minarea şi aruncarea în 
aer a podurilor de pe şosele şi de pe căile ferate 
Acţiunea aceasta începuse să ia forme concrete prin 
procurarea de explozibil. însă, ca urmare a denunţului 
venit din partea unui radiotelegrafist, tatonat pentru a fi 
recrutat, au fost grabnic depistaţi şi arestaţi. 

Prin încadrarea, la recuis, în celebrul articol 209 
aceşti tineri de mare curaj au fost condamnaţi după cum 
urmeaza: Dan Spiridon la muncă silnică pe viaţă, Stan 
Barbu la 25 de ani de muncă silnică, Radu Muşat la 20 
de ani de muncă silnică, Ion Bârgăoanu la 15 ani de 
munca silnică şi Constantin Adăscâliţei la 7 ani de 
închisoare corecţională. Primii doi - Spiridon şi Barbu - 

a prima instanţă a Tribunalului Militar primiseră 
condamnarea la moarte. 


32 


Suflete de cr ' n Şi caractere pilduitoare 


lată cuprinsul uneia dintre cele cinci sentinţe: 
Inculpatul Muşat Radu a participat împreună cu 
Spiridon Dan şi Barbu Stan la audierea posturilor de 
radio imperialiste. în ziua de 28 Octombrie 1956 a luat 
parte la adunai ea din duba aflată în curtea unităţii 
împreună cu Spiridon Dan, Barbu Stan şi Bârgăoanu 
Ion, unde, comentând ştirile auzite la postul de radio 
Paris, au purtat discuţii cu caracter duşmănos la adresa 
regimului democrat - popular din ţara noastră. Cu 
această ocazie Spiridon Dan le-a expus un plan de 
acţiune ce urma să fie pus în practică în cazul în care 
s-ar fi petrecut şi în ţara noastră evenmente similare 
celor din Ungaria, precum şi un plan de atragere a 
celorlalţi militari de partea sa. 

Inculpatul Muşat Radu a fost de acord cu aceste 
planuri ale lui Spiridon Dan, declarând că într-o 
asemenea situaţie va face întocmai ca Spiridon Dan. 
care afirmase că se va alătura rebelilor şi va lupta 
contra comuniştilor. ” 

Iar în răspunsul pe care Stan Barbu l-a primit la 
19 Martie 1990 de la Serviciul Cazier Judiciar al 
Inspectoratului General al Poliţiei se spuneau acestea: 

"Aţi fost privat de libertate în perioada 30.10.1956 
-28.07.1964. fiind în executarea unei condamnări la 25 
ani muncă silnică, pentru pailicipare la organizarea unei 
rebeliuni în armată, pedeapsă aplicată de Tribunalul 
Suprem prin decizia penală nr.284/1957. Pedeapsa a 
fost executată parţial deoarece aţi beneficiat de 
prevederile Decretului de graţiere nr.411/1964 ." 

l-am cunoscut pe toti aceşti cinci eroi, la Jilava, 
iar la Gherla am stat în mult timp cu Barbu 



Mihai Stere Derdena 


în închisori, Stămcă a făcut în tot timpul parte din 
grupul deţinuţilor religioşi care organizau slujbele 
liturgice, participând la ele Având glasul cel mai 
eufonic şi cunoscând la perfecţie replicile de dascăl, a 
fost învestit cu această calitate 

Stănică avea o fire plăcută, jovială şi blândă 
Ştia să se poarte respectuos chiar şi cu cei ce nu 
agreau serviciul divin. 

Nu era capabil să poarte cuiva pică. Nu l-am 
văzut nici măcar o dată supărat Iar, dacă se întâmpla 
totuşi să fie cuprins de vreo mâhnire, o alunga 
numaidecât. Ştia să râdă şi să glumească în orice 
împrejurare. 

Mulţi au zis despre el şi despre camarazii lui de lot 
că au fost copii fără minte. Copii - da. însă nu fără 
minte. Toţi cinci aveau minte destulă şi mai ales 
dragoste de neam şi de ţară, pe care le doreau cât mai 
grabnic dezrobite de sub cizma bolşevică. Era pe atunci 
în România o stăpânire satanică, batjocoritoare, 
ateizantă, ofensatoare şi strivitoare, pe care cei ce 
ţineau încă la onoare, nu puteau s-o tolereze. 

Tinerii aceştia entuziaşti, romantici şi idealişti au 
fost dispuşi să-şi dea chiar viaţa pentru onoarea patriei, 
pentru libertatea poporului şi pentru salvarea 
creştinismului. Doi dintre ei - Dan Spiridon şi Stan 
Barbu - nu s-au speriat nici după ce un complet de 
militari trădători le-a pronunţat pedeapsa cu moartea. 

Au zâmbit ca nişte oameni lucizi, ştiind că prin 
jertfa lor se va scrie o nouă pagină de eroism legendar 
în istoria noastră tot mai terfelită şi falsificată de istoriografi 
comunişti şi corupţi. însă nu au fost executaţi pentru că, 


34 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


la lecurs, pedepsele capitale au fost schimbate în 
muncă silnică pe viaţă, pentru primul şi in 25 de ani de 
muncă silnică pentru al doilea. 

Nu ştiu dacă Dan Spiridon a supravieţuit gulagului 
bolşevic din România, însă despre ceilalţi patru am aflat 
la timp că au ieşit teferi din iad, în 1964, şi că s-au 
rostuit cum au putut, întemeind familii solide 

Stănică s-a însurat încă din 1964 cu o fată frumoasă - 
Georgeta Brâncuş - ce se înrudeşte mai pe departe cu 
celebrul sculptor omonim Abia pe treptele clădirii, în 
care se afla Oficiul de Stare Civilă al Sectorului 4, a 
îndrăznit Stănică sâ-i mărturisească viitoarei soţii ca, 
având antecedente penale ca deţinut politic, îşi asumă 
riscul de a nu duce viaţă uşoară cu dânsul dacă va 
accepta să-i fie nevastă legitimă. 

De aceea, o roagă să reflecteze cât mai adânc înainte 
de a depune actele întru încheierea căsătoriei civile. în 
replică, Geta, ca o olteancă hotărâtă, care ştie ce vrea, 
îi răspunde că orice căsnicie trebuie să fie acceptată şi 
la greu, nu numai la bine. " Văzându-I frumos - îşi 
aminteşte dumneaei şi acum, după 30 de am - ca un 
soare, cu ochii albaştri şi limpezi cum e cerul chipă 
ploaie , nu m-aş fi îndurat să-l las pe Stănică nici de mi- 
ar fi zis că a făcut moaile de om din pi ea mare dragoste 
de ţară." 

Nu numai soţia, ci şi ceilalţi membri ai bogatului neam 
Brâncuş l-au înţeles şi l-au îndrăgit pe Stănică dintru 
început, din 1964. Şi de-atunci încoace n-au încetat să-l 
iubească şi să se mândrească cu el, considerându-l un 
autentic erou anticomunist. De altfel, Brâncuşenii i-au 
cerut Georgetei să-l ocrotească pe Stănică aşa cum 


35 




Mihai Stere Derdena 


înqrijeşte floarea din ghiveci. Şi aşa a făcut _ _ 

Insă nu de aceeaşi căldură s-a bucurat Stanica şi din 
partea surorilor sale. în număr de două. Acestea, dar 
îndeosebi bărbaţii lor, l-au privit pe acest mare erou 
anticomunist ca pe o oaie neagră a neamului din care 
se trăgea, zicându-i mereu că pe toţi ai săi i-a făcut de 
ruşine. De altminteri, una dintre cele mai grave daune 
morale pricinuite pe termen lung poporului român de 
către securiştii şi politrucii regimului comunist a fost 
aplicarea monstruoasei lupte de clasă şi în sânul 
familiei prin învrăjbirea fiilor cu părinţii şi a fraţilor între 
dânşii. Aşa se face că mai ales cei ce s-au încumetat 
să se ia la trântă cu balaurul antihrist nu sunt priviţi cu 
ochi bum nici măcar de fraţii lor, chiar şi acum la 
aproape 5 ani de la Revoluţia Anticomunistă din 
Decembrie 1989. Nu-i exclus ca tocmai această 
vrăjmăşie fraternă, pentru care se fac vinovaţi securiştii 
şi activiştii P C.R să-l fi îmbolnăvit pe blândul, tolerantul 
şi iertătorul Stănică de inimă rea şi să-l fi răpus, în cele 
din urmă, tot în Decembrie, însă la trei ani de la 
evenimentul revoluţionar pe care l-am fi dorit să devină 

aTâ.defals,°,ca.â n ' S '° r ' a a ' â ' d@ Zbuciumată şi- 

ser S afe' n L a n CeS îf a d6Spre ,lne ' iubite Stanică, chip 
tinerele cum nr^h^' daCă 3iCi ' Pe pământ ' n ' ai a ™< 

sas: st 1 ” “* * ■“ 

acolo, sus. te bucuri Ş d versun - in schimb, 
verdeaţă întrucât ca npr ^ ° C luminat ’ un ,oc cu 
multă în ceruri dupâ^um^- 3 Pen,rU Hris,0S ' ai P la,ă 

Fericirilor rostite de Mântuitorul no C stru' n P3f1e3 fin3 ' ă 3 


36 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


Părintele Arsenie Boca 
(?- 1989) 


Nu l-am cunoscut, dar pot să-l evoc slujindu-mă 
de datele pe care mi le oferi Sfinţia sa părintele Nicolae 
Grebenea, care cu peste 23 de ani de temniţă, fiindcă a 
fost membru al Mişcării Legionare (asemenea lui 
Arsene Boca), rămâne veteran absolut al gulagului 
carlisto-antonesciano-comunist. 

Se împlinesc, în 2004, 15 ani de la moartea 
martirică a strălucitului monah Arsenie Boca Fiind 
vorba de o crimă comisă din ordinul paranoicului 
Bâlbâit-cu-Gura-Strâmbă, s-a întreprins totul ca ea să 
rămână necunoscută, pâstrându-se tăcere desăvârşită, 
impusă de Securitatea ceauşistă, poliţia cea mai 
criminală şi mai satanică din istoria lumii. însă trebuie 
să fie dezvelit şi acest adevăr ca să se ştie eroismul 
sublim al unui sfânt monah, care a acceptat conştient 
martiriul, înfruntându-l pe tiranul bolşevic. 

Arsenie Boca. om spiritualizat, avea un dar 
special de la Dumnezeu: cunoştea ce gândeşte orice 
persoană care i se înfăţişa, adică ştia gândul 
neexprimat al omului de rând, ca şi al celui sus-pus. 
Bâlbâitul oligofren, aflând prin antenele sale securiste, 
cine este şi ce poate să facă monahul Boca, îi impune 
acestuia să tacă în mulţi ani, călugărul acesta nu făcea 
altceva decât picta şi tăcea. Picta biserici. Dumnezeu îl 
înzestrase şi cu acest har minunat. 

Prin 1989, Bâlbâitul-cu-Gura-Strâmbă, simţind că i 
se clatină tronul în urma demisiilor succesive ale 
“pretinilor” din “statili” frăţeşti, îl cheamă, într-o zi, la 

37 



dânsul ^ ^ a a ^e? a ce Ce ştii despre 


mne Neezitând in nici o Clipă, Arseme Boca îi răspunde 

^ ^ Nu se vede bine pentru dumnesvoastrâ! 

- De ce? întreabă, tulburat, tiranul satanic 

Nu sunteţi bine văzut de Dumnezeu El nu vă 

crede bun 

- Cum mă vede? Se arată dictatorul bolşevic tot 


mai curios 

- Sunteţi rău înaintea Lui, fu răspunsul lui Arseme 
Urmează o tăcere scurtă Apoi, omul lui Dumnezeu 
izbucneşte cu mânie: 

- Cum mă, m-ai chemat ca să-ţi spun ce se mai 
vede despre tine, iar tu ai hotărât să fiu omorât Fiindcă 
ţi-am spus adevărul, intenţionezi să mă ucizi Dar mai 
ascultă ceva Tu mă omori pe mine, dar vei muri şi tu 
îndată după mine Auzi, mă? 

Bâlbâitul-cu-Gura-Strâmbă, tremurând, îl 
expediază acasă cu o maşină neagră Pe drum. 
inspiratul călugăr îi declară şoferului acestea 


S-a hotărât să mor în maşina dumitale Dacă 
mergem împreună mai departe vom muri amândoi Dar 
dumneata nu trebuie să mori pentru câ ai copii de 
crescut Ca să poţi trăi, eu mă dau jos d»n maşina 

Pn^| l3e f 1 - S a dus mona î 1u l Boca la Mănăstirea 
Prislop, unde îşi alesese loc de îngropăciune 

Acolo, este bătut de nişte securişti supăraţi că le-a 
ost dejucat planul drăcesc al accidentului de circulaţie 
Chinuirea că.ugăru.ui-martir avea să dureze40 de zHe 


38 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


In zilele din urmă, cel mai rnult l-a torturat o 
femeie 

securistă în multă vreme, aceasta nu i-a dat nici apă de 
băut A murit martirul călugăr în chinurile setei şi ale 
rănilor pricinuite de torţionarii securişti. 

La înmormântarea lui au luat parte numeroşi 
creştini, unii veniţi de departe O femeie din Răşinari (de 
unde se trage şi părintele Nicolae Grebeneaj care a 
participat la înmormântarea acestui mucenic, i-a arătat 
părintelui Grebenea o fotografie a mucenicului Arseme 
pe catafalc. Se vedeau prea bine urme de răni pe faţă şi 
pe capul lui Boca. 

Arseme Boca n-a ştiut să mintă nicicând în toată 
viaţa-i monahală întrebat direct, răspundea franc numai 
ce vedea şi ce ştia cu precizie Mărturisind numai 
adevărul, s-a expus torturilor, dobândind moartea de 
martir creştin 

Azi, ne închinăm smeriţi, plini de respect şi de 
admiraţie în faţa sufletului său curat de dincolo de 
lumea aceasta, îngânând această rugă: Primeşte, 
Doamne, jertfa lui curată şi aşeaz-o ca pe toate 
celelalte jertfe, fără număr, la temelia renaşterii 
neamului românesc! 


39 



Dimciu Caracostea 
(1922-2001) 

Al treilea copil din cei patru a, aromânilor 
Al »eiie* „i» n, imitru si Piha Caracostea a fost 
grâmostem „sarbeni ^. . p ji^u; coDii s-au 

Dimciu, alintat cu diminutivul Dimci. Ceilalţi cop 

numit Vanghele, Tana şi Stere asemenea 

Dimciu Caracostea s-a născut, asemenea 

mucenicului Alexandru Gogu, tot în ziua Bunei-Vestiri, 

dar cu opt am mai târziu decât viitorul sau cumnat, 

adică la 25 Martie 1922. A văzut lumina solara in 

comuna Estibanca din actuala Macedonie 

independentă. Avea doar 8 ani când familia Dumitru 

Caracostea emigra în România. Era în anul 1930. 

Dimciu îşi aminteşte perfect de acea lungă călătorie, 

fiind fascinat de tren, de bacul plutitor, şi de oraşe, 

îndeosebi de Bucureşti. Călătoria tcată din Macedonia 

până în Cadrilater s-a derulat, în zilele Postului Mare, 

astfel: cu trenul până la Niş (pe malul sârbesc al 

Dunării), de aici cu bacul până la Turnu-Severin, unde 

au aşteptat, în timp de o săptămână, vagoane 

disponibile care i-au transportat până la Călăraşi, 

trecând prin Gara de Nord a Capitalei. De la Călăraşi, 

tot cu bacul, au traversat Dunărea la Silistra. reşedinţa 

judeţului Durostor, în care fusese repartizată familia 

Dumitru Caracostea Satul se numea Haschioi. Era 

comună mare, în care exista şi şcoală complementară, 

pe langa cea primară. Aici, Dimciu absolveşte 6 clase 

de uce n mr re H aP °'' ! reme de 3 ani ‘ efec 'uează stagiul 
de ucenic, deprinzand meseria de fierar. 


40 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


în septembrie 1940, familia Dumitru Caracostea, 
laolaltă cu toţi românii din Cadrilater, în baza 
monstruosului schimb de populaţii, se refugiază în 
Dobrogea de Nord, după o scurtă şedere în judeţul 
Ialomiţa, stabilindu-se, întâi, în satul Sarighiol de Deal, 
apoi în comuna Beidaud din judeţul Tulcea 

în 1941, Dimciu Caracostea deschide atelier de 
fierărie-rotărie, care se va extinde din ce în ce mai mult, 
astfel încât în 1945 patronul Dimciu avea nouă lucrători 
în subordine. 

Stagiul militar îl efectuează între 1 iunie 1946 şi 
sfârşitul lui 1947, la regimentul 40 de infanterie din 
Medgidia, unitate transferată la Tulcea. Iniţial, fusese 
încorporat ca jandarm. După doar o lună de zile este 
trecut la infanterie, fiind mic de statură. 

A fost arestat în noaptea de 7/8 iulie 1949, ca 
membru cotizant al organizaţiei anticomuniste (de 
partizani) „Pădurea Babadagului” şi va fi condamnat la 
10 ani de muncă silnică pentru „delictul de uneltire 
contra ordinii sociale”. 

Interesant îmi pare textul hotărârii de 
condamnare. De aceea voi reproduce o bună parte 
dintr-însul: „Tribunalul Militar Constanţa, compus 
comform legii, s-a întrunit în şedinţă publică, cu scopul 
de a-l judeca pe DIMCIU CARACOSTEA din comuna 
Beidaud, judeţul Tulcea, învinuit pentru crima de 
uneltire împotriva securităţii interne a R.P.R. ... în fapt, 
în cursul anului 1948, o serie de legionari notorii, 
urmăriţi de autorităţi pentru continuarea politicii lor 
subversive, s-au refugiat în pădurea Babadag din 
judeţul Tulcea şi au constituit acolo o aşa-zisă „mişcare 


41 



nma nizatie subversivă, paramilitară, care 
de rezistenţa, org ^. prjncipj i| or fostei mişcări 

se conforma făsturna regimul actual din 

as fss 51 « 

instaureze puterea legionară la conducerea ţarii. 

Iniţiatorii şi organizatorii acestei „mişcări de 
rezistentă" au fost cunoscutul şef legionar Gogu Puiu 
(mort) legionarii lancu Beca, Stere Hapa, Nicolae 
Haşoti, Nicolae Fudulea, Dumitru Fudulea, lancu Cuşa 
(mort), Dumitru Mihăilescu şi alţii aproape în toate 
comunele de pe întreg cuprinsul Dobrogei, recrutaţi 
dintre foştii legionari, dintre chiaburi, foşti moşieri, dintre 
cei nemulţumiţi de regimul actual, sau chiar dintre 
cetăţenii paşnici, pe care îi ţineau în tot timpul sub 
ameninţări, silindu-i astfel să facă ceea ce vor ei. 

DIMCIU CARACOSTEA, recrutat de coacuzatul 
ALEXANDRU GOGU, care era primarul comunei 
Beid£ud, a participat la două şedinţe organizate de 
către bandiţii Gogu PUIU, lancu, BECA, fraţii FUDULEA 
şi lancu CUŞA... La primele cercetări acuzatul 
recunoaşte că a cotizat suma de 100 de lei pentru 
organizaţie. 

Făcând aplicaţiunea articolului 209, partea a lll-a 
din codul penal, combinat cu articolul I litera C din 
Legea 16/1949 şi cu articolul 157 din codul penal, 
condamnă pe Dimciu CARACOSTEA la 10 ani de 
muncă silnică şi la 3 ani de degradare civică, pentru 
crima de uneltire contra securităţii interne a Statului 

^n, a ? dapli , Ca!iUnea articolului 304, aliniatul 1 din 

jus i iei mutare, îi obligă pe toţi condamnaţii să 

* » 


42 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


plătească fiecare câte 1000 de lei drept cheltuieli de 
judecată. 

Conform articolului 463 din codul justiţiei militare li 
se compută detenţiunea preventivă în întregime. 

Conform articolului 304, aliniatul 2 din codul 
justiţiei militare se confiscă corpurile delicte. 

Dată şi citită în sentinţă publică, astăzi, 28 
octombrie 1949". 

Atât recursul lui Dimciu cât şi cele ale 
coinculpaţilor săi au fost respinse. Mai grav, securitatea, 
considerând că Dimciu Caracostea, ar fi primit 
condamnare mică, îi suplimentează acestuia pedeapsa 
privativă de libertate, cu 48 de luni de domiciliu 
obligatoriu în satul Rubla din Bărăganul brăilean. 

Temniţele prin care acest erou şi martir a trecut, 
cunoscând toate torturile aplicate „bandiţilor politici”, au 
fost cele din localităţile Tulcea, Constanţa, Gherla, 
Poarta Albă şi Aiud. 

Cu toate că a fost schingiuit atât în anchetă cât şi 
în penitenciare, îmbolnăvindu-se grav de anemie şi 
tuberculoză pulmonară, totuşi el şi-a păstrat în chip 
miraculos, chiar intacte, facultăţile mintale şi calităţile 
caracteriale, umorul şi optimismul. 

Era Dimciu scund, dar clocotea de energie, 
încontinuu făcea câte ceva, fiind foarte priceput în 
foarte multe meserii tehnice. N-am cunoscut alt om care 
să ştie şi să practice atât de multe specialităţi ca el. Şi 
în ultimul său an de viaţă, al 80-lea, era în tot timpul 
activ. Avea şi la bătrâneţe, în orice situaţie chip senin, 
foarte plăcut. Nu l-am surprins vreodată încruntat, ci 
mereu ştia să fie jovial, să zâmbească şi la greu, 


43 



^ c ^ sa b -J 3SC3 or ce obstacol c - ca ea ve: sa e 
■ V^sea pe^'* *' stei me ş ' cunoşt 'te de cultură 
\e-a r ojtoscs. ş ne-am '"C'ieîenft pe 
:â':Vs^ cc" c . u 'cs*^ cc gatorj d ' sa*.' ?jb?a 
m ~ deveniseră ş ce a * a r o"iâ r anume 
V-s -AGI s c 'deanu Atacase 
a/cca* 

-*â* sc* a - D' r o. că* ş so'3 acesta a văduva 
"^ce'-eu- AJe/andu GGGU se numeau Sutana ş 
a. *cs* "a^e Arâ'douâ şAau crescut cop cu 


sac^c ' "ac 'ac e *' r .d ne ncetat ce r sec>tate ce c 
cc *ecâcă'â auto r :itui3tâ securiate 

Sc* S "c. ş S.*a'a Ca'aoostea a. ăst ca 
.'"aş cc.a " ce ac" 'ac e r orica ş Marioara) şi e 
'ecc* ce 'ace ce 


44 


suflete de crin şi caractere pilduitoare 


O vorbă de adio 
pentru Nicolae V. Chiacu 

Cuvânta 'O-j-esc dir Apr e '994 3 - 
" 3 * C:j v °Ş-'’t3 cu :isteţe că .1 foarte cRomân 
"acedo'ea" ‘.ccae V Cr acu 3 înceta* de ,3*3 
aceasta 

5 5 cu" -3" cunoscut ce aces: A Tnân 
admirabil va trebui, inevitabil, să spun, în fugă, cum am 
ajuns eu însum in USA 

Dopa ce uecu' *.3*.ea m -3 'e*.za* n numeroase 
rânduri dreptul la un paşaport, nelăsându-mâ să vizitez 
c " a ca' Bu ca'a .':s aş * cort sâ 'e.ac icca ta*.ea- 
"ata a situată n Cadn ater 3" ^at 'ctâ'â'ea ce 3 
ce r e p.eca r ea ce* n tivâ a r pâine dez ce'ai ce. in zece 
■un, de z e mi se r ea zeaza 

Astfe a 25 Martie 1981 ce z-a Bune-/est' 
îmi părăsesc oe r 'C* j ţara. ~*ec pnn Roma ş ajung 3 
Bndgeport din statui Connecticut. Recunosc că 3 " 
fest bine pr;r. t şi tratat oe autorităţile amencane 

Ni s-a ofer * m e ş sete mele, posib; itatea de a 
munci chiar ir, mesena noastră c dacticâ fi nd angajat 
ca supraveghetori a un internat de elev hand capaţi din 
punct de vedere mintal. 

însă din primele z> e trăite în Statele Unite ale 
Americii. m-a reveitat. căt nu pot exprima în cuvinte, 
tratamentul complet deosebit pe care-i aplicau 
autorităţile americane fată de cele două categorii impor¬ 
tante de imigranţi din România şi din celelalte state 
socialiste: comunişti şi anticomunişti. 


45 


Mihai Stere Derdena --—. 

în lor să-i respingă pc cei dintâi şi să-i apropie numai pe 
ce,la«i sau, măcar, să aplice un tratament perfect egal, 
guvernul american proceda exact pe dos, 
manifestându-se ca mamă bună pentru bolşevici şi ca 
maşteră pentru naţionalişti. Astfel, în vreme ce Ion 
Mihai Pacepa şi mulţi alţi comunişti cunoscuţi ori 
anonimi sunt primiţi cu braţele deschise, în acelaşi timp 
Românul naţionalist şi anticomunist VIOREL TRIFA 
este supus unor necontenite şicane şi persecuţii - cu 
nimic justificate - ce vor culmina cu expulzarea sa din 
America. 

întrucât la Rubla, în domiciliu obligatoriu, îi 
cunoscusem pe tatăl şi pe sora marelui patriot şi ierarh 
bisericesc (ecleziastic) Viorel Trifa, mi-a plăcut să am 
cu acesta un schimb de scrisori, aducându-i la 
cunoştinţă că, din solidaritate faţă de dânsul şi din 
protest faţă de guvernul SUA fiindcă practică o 
discriminare revoltătoare, chiar strigătoare la cer, mă 
voi întoarce în România cu orice risc. 

Chiar aşa am şi făcut. Am revenit în patrie în 
acelaşi an (1981), după şapte luni de decepţii trăite în 

cal că no a s 'ed 0 d ată h T P ' iCit ' Cea mai Păcătoasă. Cu 

toate ca posed doua diplome universitare nu m i_o w* 

ruşine să muncesc ca salahor din Octombrie 1981 nână 
in Ianuarie 1990 rânH om < A mone lyol pana 

Eram mulţumit, chiar fenct că TnSÎJ" ! nvăţământ - 
cinstea, la data sorocită de Cel <J -°' 3Vea 

ln Patrie, pentru eliberai de ^ US ’ sa ^ ,u înhumat 

Satan mi-am sacrificat tinerete'Tnnn SUb stapânirea lui 
Pr6CUpeţi nici 2ile ' e Pe care le mai am de trăit' 


46 



In cursul celor şapte luni np rare ^ 

Bridgeport-USA - unde se statnm " am Petrecut in 
• . ui- UMae se statornicise inca din eooca 

! am reîmâlnif nf n T e , roasă comunitate de Aromâni - 
l-am reîntâlnit pe un fost coleg de liceu, care plecase 

d,n Romama prin anii 70. Acest om, Aromân cămine 

nu fusese capabil sa treaca de clasa a ll-a liceală iar 

mai târziu va fi condamnat pentru infracţiuni de drept 

comun, stand caţiva am in închisoare. Acum, la vârsta 

de aproape 50 de am, se fălea prin Bridgeport că este 

francmason. Ştiam de mult că în SUA vieţuiesc cei mai 

numeroşi masoni (aflu târziu din cartea 

“Francmasoneria" de Luc Nefontaine că în Statele Unite 

ale Americii ar exista 16.000 de loji cu 4 milioane de 

membri), însă nu-mi venea să cred că în masonerie pot 

intra neştiutori de carte şi infractori de drept comun. 

Insă cele mai interesante şi mai importante 
personalităţi ale.diasporei aromâne de pe ţărmul 
american al Atlanticului de Nord erau Zahu Pană, Aurel 
Ciufecu şi Nicolae Chiacu. 

Pe Zahu Pană, stabilit în New York, îl 
cunoscusem în Bucureşti şi ştiam destule lucruri privind 
comportarea plină de demnitate, de excepţie, pe care el 
a avut-o în lunga-i trecere prin gulagul bolşevic din 
România. Pe ceilalţi doi urma să-i cunosc chiar acolo, în 
Bridgeport. 

Profesorul universitar Aurel Ciufecu locuia. în 
Fairfield (parte componentă, a conurbaţiei Bridgeport), 
iar Nicolae Chiacu avea domiciliul în Washington, DC. 
Numele lor de alint erau Reli şi Coli. Amândoi aveau 
rude apropiate în Bridgeport, însă motivul frecventelor 
vizite în acel mare port îl constituia, mai cu seamă 


47 


^inarpa la liturghia duminicală, 
pentru Reli ^ ufeC " |e ^ re dată, de tânărul preot imigrant 

ce era oficiata de f frumoasa biserică spaţioasă, 

^ucenic Dimitrie, Iz.orâtoru, 

de M ' r Reli Ciufecu făcea parte din consiliul parohial şi 

era nelipsit de la slujbele religioase. 

insă constanta-i participare la oficierea 
serviciului divin se datora nu atât funcţie, sale 
(Importantă, desigur), cat credinţei profunde pe care o 
nutrea, ca un foarte bun creştin ce este^ Fund şi eu un 
credincios convins, nu mi-a fost greu să frecventez, şi 
acolo, biserica în fiecare zi de sărbătoare (în România 
exista un colonel de Securitate care mă urmărea 
încontinuu şi în biserică, la fiecare liturghie!). Aşa că n-a 
constituit o problemă ca să-l cunosc destul de repede 
pe Reli. M-a impresionat la acest cărturar, îndeosebi, 
lexicul aromân extrem de bogat pe care-l folosea fluent 
în exprimare. Calitatea aceasta devine cu atât mai 
relevantă cu cât se ştie că cei mai mulţi Aromâni din 
Bridgeport, mai ales fârşeroţii, uitaseră cu totul graiul 
matern. 


Nu mult după aceea şi tot la ieşirea din biserică 
de la slujba duminicală, am avut şansa de a-l cunoaşte 
şi pe Coli Chiacu, care, trebuind să parcurgă o prea 
mare distanţă de la Washington la Bridgeport, intra mai 
rar in acel sfânt locaş, construit şi frecventat cu 
precădere de enoriaşi aromâni 


n Onli ^ presia . cea mai puternică pe care mi-a produs 

conde ie S ' nCă d ' n Pnma clipă ' a fost excelent; 
condiţie fizica in care se prezenta la acea dată 


48 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


Analizat după extrem de întinerita-i expresie facială, îi 
dădeai o etate cu 20 de ani mai mică. Părea chiar mai 
tânăr decât mine, eu fiind, în realitate, cu două decenii 
mai mic decât dânsul. 

De-altminteri, el însuşi zicea, vorbind despre 
sine, că se simte, la 67 de ani, mai sănătos decât în 
tinereţe. Performanţa aceasta de invidiat o realizase 
atât prin cumpătarea în alimentaţie, cât şi prin exerciţiul 
fizic, prin cât mai multă mişcare. 

Solicitat încontinuu de tot mai numeroşi 
interlocutori, era aproape imposibil să stai de vorbă cu 
el. Te puteai considera un om norocos, chiar privilegiat, 
dacă reuşeai să-l abordezi măcar 2-3 minute pe cel ce 
se bucura de faima extraordinară de a fi singurul 
Aromân ce lucra la Departamentul de Stat al SUA, 
învăţându-i româneşte pe unii diplomaţi americani. 
Când l-am văzut prima dată nu prea am putut vorbi cu 
el. Apoi, l-am mai văzut o dată tot în faţa bisericii 
"Sfântul Dimitrie" la încheierea sfintei liturghii. S-a 
desprins din mulţimea de admiratori, de rude şi de 
prieterii, venind lângă mine ca să mâ întrebe dacă am 
început să mă adaptez la viaţa-mi nouă din Lumea 
Nouă. Şi tot el, luându-mi din gură vorba abia începută, 
adăugă: 

- Să nu-mi spui că nu-ţi este greu pentru că n-am să 
te cred. lată eu, deşi am de toate şi trăiesc aici de zeci 
de ani, tot un inadaptabil am rămas. Sunt în tot timpul 
înconjurat de străini, ceea ce face să mă simt teribil de 
singur. De aceea umblu aproape mereu şi nu-mi găsesc 
nicicum un loc cât de cât convenabil. Dar, oricât m-aş 
mişca de colo-colo, de singurătate tot nu-i chip să scap. 


* 49 



Mihai Stere Derdena 


. Nu numai că n-am început să mă adaptez în 
această lume oribil de lacomă de dolari şi de mancare. 
îi răspund dar nici măcar nu concep să mai rămân pe 
aici. văzând şi cât de strâmbi se arată Americanii: buni 
cu comuniştii, cu ateii şi răi cu naţionaliştii, cu creştinii. 

- De vei sta pe aici mai mult, vei vedea lucruri şi 

mai urâte. 

- Nu, nu voi sta în America în nici un an, ci mă voi 
întoarce cât mai grabnic în România, chiar cu riscul de 
a mătura străzile şi a muri de foame în ţara mea. 

- De vei avea curajul să te repatriezi, eu, Coli 
Chiacu, te-aş înţelege perfect fiindcă am căpătat 
convingerea nestrămutată că America-i bună pentru 
afacerişti, dar nu şi pentru idealişti ca mine. 

Din nefericire, soţia şi fiii mei n-au catadicsit să mă 
urmeze înapoi în România, ci au preferat să vieţuiască 
şi astăzi în SUA, ţara tuturor posibilităţilor de a păcătui, 
a perdiţiei sufleteşti, locul sodomie din care va porni 
sfârşitul lumii acesteia. 


După 1981, Coli Chiacu a venit de câteva ori în 
România ca să-şi vadă sora din Constanta şi fratele din 
Hipera (un sat ilfovean din proximitatea Capitalei) De 


50 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 








. . . ,gvcim ţara-mi natala, mu 

compatriot n-a zis c-aş fi făcut bine. Aproape tot. 

cunoscuţii din ţara şi din străinătate m-au condamnat, 
spunând ca, fugind de la bogăţia americană la sărăcia 
romanească, am comis cea mai mare prostie 

Numai ^ Coli Chiacu m-a înţeles în întregime, 
apreciind că am procedat firesc, ca un creştin ce fuge 
de bogăţii materiale, precum ne învaţă Evanghelia 
Mântuitorului nostru lisus Hristos. lată, aşadar un motiv 
în plus, ca să-L implor pe Părintele Etern de a-i dărui lui 
NICOLAE V. CHIACU odihnă deplină în lumea fără de 
sfârşit a celor drepţi. 


miui un 


51 


Miron Chiraleu 

( 1933-1962 ) 


S-a născut in Bucureşti, la 15 August 1933. Pentru 
că apariţia lui în această lume s-a produs in ziua marii 
sărbători creştine a Adormirii Maicii Domnului, căreia i 
se spune şi Sfânta Maria Mare, iată de ce naşii l-au 
botezat Marin însă, cu timpul, toţi din casă, ca şi cei din 
afara familiei, îl vor numi numai Miron. 

A fost arestat la 1 Iunie 1956, când încheia ultimul an 
de studii la Facultatea de Regie a Institutului de Artă 
Teatrală şi Cinematografică “11 Caragiale" din Capitală. 
A fost condamnat de Tribunalul Militar la 6 ani de 
închisoare pentru delictul de uneltire la ordinea socială. 
Cu alte vorbe, fiindcă s-a opus rusificării şi comunizării 
României. 


Nicicând nu ne-am văzut la faţă (o singură dată, 
atenţionat de un camarad de celulă, i-am zărit doar 
spatele), dar am comunicat prin ţeavă de foarte multe 
ori, m toamna anului 1959, când ne aflam în celularul 

penitenciarului Gherla, eu la etajul II, iar el deasupra 
camerei "mele”. 

orin^qsT dSSPre M ' r ° n ' nCă din 1957 ’ la Jllava - Apoi, 
câţiva 9 tm 8 e ri' n r Came ( ra , 71 3 marelui celular Sherlean. 
™ auvorh h tUSeră prin varij celule cu Miron 
în^i vesw u r, aCeS t ta nUmai la 9 radul superlativ. ' 
cunoştea pe fof/Ldenîb AleXandru lvasiuc ' 
care ' deşi era infatuaflSStt 5 ^!'* 8 * 8 ^" 1956 Şi 
vreunul dintre noi să se înalt nU admitea ca 

intelectual deasupra lui, a fost totuJne'voTsâ^ ^ 

52 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


rwraipn rl h incontestabil că studentul armân 
Chiraleu ne depaşea pe toţi din toate punctele de 

vedere^ fiind considerat cel ma. inteligent, mai cult, mai 
talentat (nu doar ca actor şi ca regizor, dar şi ca 
scenarist, ca prozator şi ca poet), mai blând, mai frumos 
şi cel mai religios dintre studenţii încarceraţi în anul 
1956, fie înainte, fie după Revoluţia Maghiară din 
Octombrie-Noiembrie. 

Ştiind în prealabil atâtea lucruri bune dintr-o foarte 
bogată carte de vizită a lui Miron, e de aceea uşor de 
inţeles de ce ziua în care a fost introdus în celula de 
deasupra mea, a devenit deodată o reală sărbătoare 
pentru mine. 

In seara aceleiaşi zile (dacă nu mă înşel, era pe la 
începutul lui Septembrie 1959), ne-am cunoscut prin 
intermediul cănilor de aluminiu şi al ţevilor verticale ce 
traversau celulele noastre. Obiceiul cerea ca, pentru 
lărgirea şi consolidarea încrederii, să precizăm câteva 
nume ale colegilor de celulă. Astfel, prima taină, pe care 
mi-a încredinţat-o, a fost cuprinsă în aceste vorbe: 
“Fereşte-te de Ivasiuc că-i cel mai periculos informator 
al Securităţii!” Se confirma, astfel, ceea ce ştiam încă 
din 1957, de la Jilava. 

După aceea, am început cel mai instructiv, mai 
fermecător şi mai inteligent dialog din viaţa mea de 
puşcăriaş. însă, datorită auzului meu deficitar, însoţit de 
acufene, nu am putut beneficia cum se cuvine de 
fascinantele lui lecţii de engleză, una dintre 
numeroasele limbi străine pe care le stăpânea cvasi 
perfect. 

în schimb, Miron, posesor şi al unui auz extrafin, 





are 










i /■'înăcrii vestea cutrenuirâtoare câ 

MiroiTs' îfiînl** tn ajunul punerii sale în libertate 

Am refuzat să cred aşa ceva căci nimeni nu ştia 
ma j bine decât mine cât de religios şi de optimist fusese 
^ tânăr de puritate serafică Prin urmare, nu putea, 
simicigându-se. să atenteze la credinţa sa, puternic 
ancorată in filosofia spiritualist-creştină 

De aceea, am reţinut această informaţie ce mi 
se părea incredibilă, doar sub beneficiu de inventar şi 
am continuat să nădăjduiesc in inima-mi tânără şi 


neprihănită câ-i mincinos acel zvon şi câ, prin urmare, 
cel mai scump prieten al meu din închisoare trăieşte 
sau câ, in nici un caz, n-a recurs la suicid. 

După ce rn-am văzut scăpat şi de Rubla, am 
dont cu ardoare să cercetez acest zvon şi să mă 
conving asupra dispariţiei lui Miron Nu-i reţinusem 
adresa din Bucureşti Ştiam din spusele lui că mai trăiau 


numai mamâ-sa şi sorâ-sa Potrivit unor vagi informaţii, 
căpătate după 1964, acestea s-ar fi stabilit în Grecia. în 

consecinţă, nu mai aveam pe cine să caut din familia lui 
împuţinată şi risipită. 


Abia in vacanţa mare din 1993, simtindu-mă mai 
sănătos am luat hotărârea de a merge pe urmele 
Pepene,are ale .ui Miron Chiraleu. insă coleg,, din 

. lumspecti, şi bine intenţionaţi au încercat 
sa ma oprească opinând, câ nu-, prielnică a 

acum unor investigat,, de acest gen ^ de 

mu,re fapt ace,ea ^ 
•ntoarcâ spatele, refuzând ^, de ch,p,un ~ sa nu-mi 

cu 0 adr esâ oficială emisă dT'n 6 f ^e,a ■ ,, ' mă ' narmez 

* 6m,sa de judeţului Neamţ a 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


AFDPR. în sfârşit, mă văd din nou la Gherla (căci acolo 
- zicea Gănescu - s-ar fi produs tragedia lui Miron). De 
această dată, ca un cetăţean nearestat 

Subofiţerii de la poarta celebrei temniţe, ca şi cei de 
la grefă - am fost oprit la intrare pentru că, oricâtă 
tiansparenţă s-ar crea înăuntrul închisorii nu poate 
pătrunde un fost bdndit ca mine - se comportă destul 
de cuviincios. 

îmi dau repede seama că acest comportament 
reverenţios este de suprafaţă, la nivelul unei relaţii 
neimportante cu publicul liber 

Probabil că şi în vremea călăilor bolşevici De] şi 
Ceauşescu, când fraţii Şomlea, bunăoară, tăiau şi 
spânzurau în incinta blestematei puşcării, nu-i deloc 
exclus ca aceşti caralii ucigaşi să fi fost afabili cu cei de 
dincolo de ziduri, cărora numai eufemistic le spuneam 
cetăţeni liberi. 

Că solicitudinea acestor bărbaţi bine hrăniţi nu-i de 
profunzime mă conving îndată ce se prezintă la poartă 
un adjutant de la evidenţă, cu numele Pop şi nu mai ştiu 
cum. care cum aude ce vreau, dă din colţ în colţ, se 
face feţe-feţe. se fâstâceşte, neştiind pe moment ce să- 
mi răspundă Face înadins pauze lungi în vorbire cu 
scopul evident de a trage de timp şi a mă minţi în cele 
din urmă. Nu-şi dă seama cât e de penibil. 

încercând regretul fals că nu-mi poate oferi 
informaţiile solicitate, îmi declară, în final, că dosarui lui 
Chiraleu ca, de altfel, şi al meu. precum şi al oricărui 
deţinut anticomunist, trecut prin penitenciarul Gherla, nu 
se mai află la dânşii, ci la Ministerul de Interne Cum. 
însă eu nu mă grăbesc să fac cale întoarsă, şi nu mă 


57 



Mihai Stere Derdena 


... nouă îl atenţionez pe gardianul - 
d3U inV 'fTcuS uşel că în timpul acela fiecare deţinut 

StiH Contrarevoluţionar, cum eram numiţi de 

Se ofidali) avea cel puţin 3 dosare, care se pastrau 
cu străşnicie astfel: unul la Securitate, altul la Tribunalul 


străşnicie astfel: unul la Securitate, altul la ribunalul 
itar şi al treilea la închisoarea de executare a 

pedepsei. .. „ ... .. 

Drepf care, orice temniţă politica avea obligaţia să-şi 

păstreze propria arhivă, în care să existe nişte registre 

de evidenţă, dacă nu chiar şi dosarele individuale. 

Văzând că nu mă poate păcăli, caraliul mincinos 

consimte să ia lucrurile în serios. Se întoarce la locul 

său de muncă, spre a răscoli registrele de evidenţă şi, 

eventual, dosarele personale. După vreo două ceasuri 

de căutări şi, probabil, de aprobări, revine în cămăruţa 

de la poartă cu acest răspuns, datat 28 iunie 1991: 

“Numitul CHIRALEU MARIN, născut la 15.08. 1933 în 

Bucureşti, fiul lui Miltiade şi Sultana, condamnat la 6 ani 

TiTm? 6 ’ 3 f ° St tranSferdt ' a penitenciarul Aiud la 
După ce citesc aceste rânduri plec cu nânHiii ^ 
£53*5“;s sjr on 4; 

camarad, cu atât mai mul un T PU " d Ca 0rice 

circumstanţe dubioase morit- n amiC ’ decedat în 

partea noastră, chiar dacă Ir asemenea demersuri din 
rezultate sconta,. Mă “"“ S,ea "" se soldează 00 

a resa oficia», eliberaţi tot de «lata S?"’. CU 0 nc>ui 

' ala Neamţ a AFDPR 


58 


Suflete de crin şi car actere pilduitoare 

şi în dimineaţa zilei de Miercuri 14 Iulie iqq* - 
înfăţişez la penitenciarul din oraşul , n l?® 3 ' ma 

sssk ia A s s sşa sa st 

Saîtl tStrs 

adio4Ţ e d : sawias — 
nu-m, poate da mei o informaţie şi im, întoarce'pa,. , 
crezând ca, ramas smgur, im, «oi lua lllplşi,. n P s ” 
nu noma, o-am stal neclintit în acea odăiţă dar l-am o 
tot chemat înapoi, prin ofiţerul de serviciu, nedându-i 
pace maiorului-director. După o jumătate de zi de 
apeluri zadarnice, declar către toţi caralii de la poartă 
(cu care comunic printr-o fereastră) că, dacă domnul 
maior Silaghi nu se întoarce, în cel mult o oră, cu un 
răspuns adecvat, eu mă duc să fac grevă de protest în 

, ţ^^i* La expirarea ultimatumului 

reapare acelaşi ofiţer superior, care catadicseşte, în 
fine, să-mi înmâneze un răspuns dactilografiat, semnat 
şi ştampilat, parţial satisfăcător, lată conţinutul integral 
al acestei comunicări oficiale: 

“Ministerul Justiţiei 
D.G.P., Penitenciarul Aiud 
Nr. 13836/14.07.1993 
Către 

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Filiala 
judeţului Neamţ 

Urmare Adresei Dvs. Nr. 11/01.07.1993, vă 
comunicăm că fostul deţinut CHIRALEU M. MARIN . 
născut la 15.08.1933 a fost condamnat la 6 ani pentru 
uneltire prin sentinţa penală 105/29.01.1957 a 


59 


Mihai Stere Derdena 


.... Rnruresti, dosarul nr. 1132/1956 al 

Tribunalului Militar Bt . ? 

Tribunalului Militai B ^"p/pedepsei la data de 01.06.1956 
A începui execut ^ s / ni yc/s prin strangulare 

Şi la d f. c [ e . llpaistrat ta Statut Popular al oraşului Aiucl 
Decesul a fost ii gsj ^ /r a , n/ /,a decedatului a fost 

cu ur. /y uif' o do ioft? u 

'^T^renunţaHa gândul de a merge la primărie pentru 
câ mi-am dat repede seama că nu acolo puteam găsi 
răspunsul la întrebarea obsedantă - ce-mi răpeşte liniştea 
şi somnul - "S-a sinucis, cu adevărat, adica de bună voie, 
ori a fost ucis de vrăjmaşii securişti, fie direct, fie indirect?" 

Veni-va, oare, vremea unei reale transparenţe, când 
sâ-i ştim cu precizie pe cei ce i-au omorât pe revoluţionarii 
din Decembrie 1989 şi pe toţi deţinuţii politici din 1938 
până în 1989? Va veni, nu se poate să nu vină. Două 
dintre cele nouă fericiri (a 4-a şi a 8-a), aşa cum ni le 
prezintă Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, în capitolul 
5. glâsuiesc astfel. " 4)Fericiţi cei ce flămânzesc şi 
in setează după dreptate căci ei se vor sătura8) Fericiţi 

cei prigoniţi pentru dreptate că a acelora este împărăţia 
cerurilor"'. 

Negreşit, unul dintre aceşti fericiţi este MIRON 

darT a C «r!f nU ) nUmai Că 3 f0St P ri 9° n "' Pentru dreptate,' 
? iw« Ş ' V ' aţa ln ,oiul sfintei sale tinereţi. 

mijească zoriiti^ 61 , astâzi în Rom ânia încep sâ 

ssssrăîtr sr* *» 

aceste fundamentale drepturi departe Vremea când 
pentru Români. Iar DREPTATpT ® V ° r lzbândi de P lin ?' 
stradă din cartierul bucurestean PM “"?■ în,re altele ' ca 0 
numele călăului Alexandri, i n ^ ran 9aşi să nu mai poarte 
numele victimei acestuia an VasiLJC ’ c ' să botezată cu 

• anume MIRON CHIRALEU 

60 



Sterie Ciumeti 
(1905-1933) 

n ăprasn f ic Unt i n r d e în De n M Ul n ,° P,ii Şi vră « mă 5' a unui vânt 
năprasnic, care pe întinsul unei ape stătătoare îsi 

înteţeştei energia, un grup restrâns de legionari ataătutt 

d,n trei batran, şi opt nevârstnici, în frunte cu 'inimosu 

Cristian Neagoe. a comemorat, miercuri. 29 decembrie 

1999 împlinirea a 66 de ani de la asasinarea 

mişeleasca a legionarului Sterie Ciumeti, ridicând o 

cruce de lemn pe malul lacului Fundeni (de la periferia 

estica a Bucureştiului), la circa 50 de metri de stăvilar, 

spre satul omonim, chiar pe locul unde fusese comis 

abominabilul omor de către comisarii ucigaşi Panova şi 

Mateescu, vajnici reprezentanţi ai statului de drept, 

liberal şi democrat (în realitate, terorist), de la sfârşitul 

anului 1933. 

Crucea, de înălţimea unui stat de puber, are, pe 
orizontală, numele şi prenumele martirului legionar, iar 
pe verticală au fost scrise data „29 DECEMBRIE 1933” 
şi versurile „Cei ce-au căzut ucişi de gloanţele 
duşmane, păşesc în rând cu cei ce au rămas”, din 
cântecul „Cu fruntea sus”. 

Manifestarea comemorativă s-a încheiat cu 
intonarea imnului religios „Cu noi este Dumnezeu” şi a 
elegiei „Plânge printre ramuri luna”. însă crucea i-a 
deranjat pe discipolii Diavolului într-atât încât câţiva 
vandali neocomumşti o distruseseră în cursul anului 
următor (2000). 

Pentru cititorii care n-au auzit de acest nume 


61 


• QipHe Ciumeti. absolvent al 
de erou Plecăm «' ; e şti şi fruntaş legionar 
Academiei în lac. în noaptea de 

a fost ^puşcat m spate Ş j panQva şi Mateescu. fund 
'? decembrie 193o deg | e gionar (după Virgii 

croncogic a Pf^JL ' ' N Slae Bălăianu) dintr- 
Teodoreseu N*ă Con«anW^ zeci de mii de 

" a «°" ale Legiunea 

•'formarea editorilor neştiutori, vom 
°* ; D Come . Zelea Codreanu desore 

“^^monumentala carte Pentru legionar 
;!/ *n.T\ scoasă în 'SSS ce editura bucureştearâ 

S:ara A ._. ; _ ar cunoscut pe Sterie Ciumeti. pe 
a n l-a a es pentru su^etu’ său bur şi cu r a: 

-- — - r e r " 1 trac C 3 S 3 nu "0 ş’ ncane cel 
' - = - - = \' scâf Legionare, aî Român e 1 


—" "^3'r ZBZ ~3 w w 


- - ^ 


' f z 

T » -» W-W Wt w w 


tr r. ~ 


iViiaC ws. 


I w w 

- C 


r 

tr c 


se accc e tot ~a rrjlt de r -o 
rs ca aerma. Ne gâ“c ~ 
ne ca "'ase ^acedonerilor d - 
:ac's:5 *- Ga'câ deoarece ac a 
tare a~ eroine-o a c^ea ~-tr 
.e's:a r “sa se nrclează 




'Cc^ea- se gasea. 
:a~ace Zb' 3 " C 3 ş 


- - 




~ T C 

w ^ W w» w « W W 

" 's :e o cec nîa 


w*^ 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


de câine. El devine casierul central al Gărzii. Toate 
zilele câte le va mai avea nu se va gândi decât la 
Gardă nu se va frământa şi nu va acţiona decât pentru 
Gardă nu va trăi viaţa lui decât pentru ea' (pag 346). 

Echipa a plecat ma- departe, a trecut pr r 
Tămiş- Torontal şi a intrat în judeţul Arad. 

Aici. în satul Chier jandamnii împreună cu evreii 
au răsculat pe ţărani, strigând că au trecut bandele r oşr 
din Ungaria 

Ţăranii înarmaţi cu furci cu topoare ş cu 
ciomege s-au nâcustit asupra legionarilor Acest a n u 
au mai avut t mp să exp ice one sunt. lovitun e ;-au 
umplut de sâ^ge. Lu Ciumeti -au rupt mâna dreaptă 
căzând la marginea drumulu; 'n nesimţire. 

Alătur ce el zăcea Adochiţei Toîi au tost râ^ * 


Apoi 3 - tos: arestaţi, t r ansportaţi a Arad şi ntroduşi m 
celule seca r ate în a r estu' dm acest caş 

Dat în udecată pentru rebel ure procesu a avut 
oc peste zece z e -- cedat s.ccatii z “ — '3Z . c.s 
. as e \’3'~ eu. Au fost ach taţi cu toţ Popu’a:a r > 

a manifestate de 


~ — 3 > CS 3 -'3 3 


-3 *33 * c ca 


s - cate C3C 362 


Caracter pe grari Tccnjptib şt -erifreat 

_- . .. ~—rvsră mucer c pert'. Sfs—3 

r _Tară = *:=* Sterie C ^meti ca'e ce 

~~ j r c c -in cer ne .ec^eaza ş ne 

că ă_zes:e '-c's.-â cu castea 'â-ă '-'â' * - 

. j nj _ — 

-^ ^ ^ ^ . __ - • ^ - 


i c' 'c r creşt 




Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


Cornel Corcoţoi 

nacă tin bine minte, încetarea lui din viaţa 
aceasta s-a petrecutpnnl 

.udeţrSa 0 De altfel, acolo ne-am cunoscut, el fiind 

deoist mai vechi decât mine. . 

Cornel Corcoţoi fusese, înainte de arestare, 

profesor secundar de istorie şi se tragea din targuşorul 

vasluian Codăeşti, localitatea natală şi a celebrei 

evreice Ana Pauker, una dintre cele mai crunte, mai 

urâte şi mai vindicative fiinţe bolşevice de la noi, cea 

care împreună cu Dej a băgat spaima nu numai în 

burgheji (cum glăsuia un teribil slogan ce făcuse epocă 

în anii adolescenţei mele) dar şi în toată românimea 

necomunizată. Aşa şi obişnuia să se prezinte domnul 

profesor când făcea cunoştinţă cu un nou deoist : „ ... 

din Codăeşti satul celebrei Ana Pauker”. 

Din prea puţinele date pe care le mai am în 

memorie despre regretatul profesor Corcoţoi, încerc să-l 

evoc printr-o scurtă schiţă portretistică. Era un bărbat 

scund, dar îndesat şi vânjos. Nu cred că depăşea 

vârsta de 50 de ani şi totuşi pe cap nu mai avea păr 

decât pe margini. Chelia foarte întinsă îi dădea o 
superbă distincţie de dascăl. 

Iar în bnfVa T'’ ani încarcerat 'a Aiud şi la Gherla,» 
faciali viz h m P , 0r1 a' de laRub 'a arbora o expresie 
trupească nnma^ 3 T ° adanca ?' cronică suferinţă 

sarrsî ts*- se par *««•*». *» 

zsjsz 4T 

64 


Mihai Stere Derdena 


/^rareori reuşea, să-l abordezi. Atunci ti se revela 
un om deschis, chiar pasionat, plin de înflăcărare şi cu 
multa energie spirituală. Işi susţinea convingerile de bun 
roman cu aplomb, cu hotărâre şi uneori cu umor 
specific moldovenilor. Debordanta-i energie intelectuală 
şi uimitoarea-i volubilitate te îndemnau să te întrebi cu 
ai putut crede despre dânsul că-i tăcut ca un sfinx. însă, 
cel mai adesea, profesorul se strecura discret pe uliţele 
satului, evitând orice comunicare cu excepţia salutului 
Tot în tăcere, dar şi cu bărbăţie, şi-a purtat crucea 
suferinţei pricinuite de ciroza hepatică, boală care l-a 
doborât, pare-mi-se, acasă la Codăeşti, printre ai săi, 
când se afla în permisie. 

A fost un mare patriot. De aceea, cei ce ştiu mai 
multe lucruri despre el sunt datori să mă completeze. 
Pomeneşte-I, Doamne, şi pe dânsul în împărăţia Ta cea 
veşnică! 


65 


Gheorshe Cuţumişa 

,1909-1992) 


_. = . po -- Rcrrâr s -- oc: se- e 

•Vţ: --a-ea a- ?• sta: teţeaaa 2 r.potr .ă se 
^ îocr - 5 > ace 5 - ea a obţrjî o recoită 

_i _ _ - - - ’-jz. — z ' e w.DtSID'" 

5-Cs-s CoS +*= - * 

-A"--- -- —— 3 - e P r ~+je ce râcuş atu ~c s- 

- - -~ sa ~ n - ase c -3 cea 

ErSt'ee 2 - a '3~ 3 * C 5 S 2 OS ’"*3 ~- 


m 1986 câne cm 


r 

SC3V : 




r r ~~ 


iS 2 'r C '.îT- 

- se~ ce" 

Ur Ar~âr c -■ sa:- 2 om :ean Ia ca originar d n 

.'2 :- cea-â Ee-2-c parând tradiţionalist. cl 

2 ~* fost a Tj se 2 coleg ce ce- ş ce c asâ a 

reapare: sâ- sa-: o fată a~nârâ cl cane cr ar 

se" 2*3 care sâ ie potrivea ca nevastă pentru fiu său 

sreascâ: "c re r 
— 

e/s s sâ re* re n ciodatâ petitor ş îemându- 
"2 :e s treacă atât ce ce satâ ş riscantă s-a r putea 

' = C3 -' - - 5 3 acere e - telefon ce tot ma^ 

s.aretsare secezş. m au rol- sencs 

r 4 ' a A- 3_ 3 - r ©poată ce iu a iui Gheorghe 

rr" - * " r a > ! ^ 3nsa - Spre satisfacţia mea şi a 

;C:1 ţ 'i ereSatl tTeni ** piăcut de 'a Prima 

SStort^ ţ ? Jn0S f Ut mai b,ne s - au lo 9°riit. s-au 
Sa ‘ jm " cursui anul ^ 1986. iar acum sunt cât se 


66 




, 2 . — — — ^ * 

‘ w w w- ^ ^ w- l . 


Parcăm .ăc s-ac. 

s 

w ^ Ow ^www -ww — rt ^ cnc s ~ ‘ c 

Ww ' w * — — U'CsJlS 

cartând cu tută " 'ac-a-ş c-.e:a ren 
muşat muşat e -rereru la" Ur c or» muşa: —„sare 
pirifanu... 

Acc tot c~ canea mirese se- - ar crea ce 
asemenea cac- icre cea na vârsm că •'-"'asâ 
:e:a Meşa _upa care ca cântând aceasta rec câ 
adecv ată: u eara - ea re fearăpântora c -*o ~re$ 
di-arbineasâ < o na trup c-a—aa oa~ 


A fost destu ca acest doi decar ce .âreta sa cea 
tonu că ne-am ş re~s 'r ^orâ toţ ce ce ce "are r cu 
r*ic, cu mare. Cer u ung ^du-se câ^â a tre c c e - a' ‘ 
crescut ei ş; ^a : mult de-ar fi fost terenu mai int ns - -a 
cuprins nu numa pe coţi nuntaş» c ş ce muţ dintre 
privitorii c. aromâni ş dacoromâni c ~ sat^ " rese 
--^deni -.Dobroeşti d n proximitatea Cac ta e 
Mulţimea de Armân pnnsă m cor -ere crea 
mpresia că ne aflăm undeva pnn Macedcn 3 Latină pe 
la Călive on la Bachiţa ce ia Avdela or ! a Per voie 
După nuntă, l-am căutat de câteva on p 3 lorg 
pentru cozeriile ce care ie ştia sâ le întreţină -a n mc 
altul. Ne întâlneam mai cu seamă a Ocm sau a 
Biserica Sfântul Dumitru din Colentina. unde se oficiau 


cununii. 


67 


, g mrnhi era no numai un bun cozeur pe teme 
l0 ;f s r u n excelent cunoscător al istone, 
genera e 03 J' d maj tot! Armânii o irezistibila 
jnrversale Macedonie, noastre 

procesiune pe tu! ei jncer t. teritoriu latin, 

-SSiKŞŢSSi ——“ * 

S ^'of ,oamn R a^il59i e c a £ Z m.am mutat cu postul 

; n p ro . nete pana in vacanta de Paşti din 1SS2 nu l-am 
mai văzut pt la» lorghi nici nu .-am putut da vreun 
t e efor, încerc sâ-l contactez telefonic la 2c Aprilie 
1992 ca să-s felicit de ziua sfântului său patron Imi 
răspunde o nepoată de-a lui care-mi dă vestea că 
ojrncu ei a trecut a cele veşnice în urmă cu o lună şi 


jumătate 

p r goana insjportafc â pe care a declanşat-o 
regimul bolşevic al lui Dej împotriva ţăranilor dobrogeni, 
care se opuneau colectivizări fortate mai întâi a regiunii 
o r msâ cu precade r e contra Macedonenilor fiindcă 
aceştia deţineau şi aur nu numa a r me de foc pe care 
e f c.csea. ca partizani anticomunişti a determinat un 
masiv exod aerase 


ua*e întregi de Macedoneni se depopulează în 
a en P r r * r e acestea s-a afiat ş Başchioi (rebotezat 
N l cc!ae ^««cu), comuna lui Gheorghe Cuţumişa ai 
-3 - se stabilesc in satul suburban Fundeni- 

mi^:? ! n Bucjre ^' (cel mic). Ba mai 

numele de f !!?*' f^ 88, este nevort să-şi schimbe 

acesta 6 f ^ 5 M * umi * a in N-cola ca în felul 

a >eie trei m mrc. r\ 

binecuvântat căsnicia să Dumnezeu i-a 

a sa ( x,ata urma studii liceale şi 


(A 


— flete de Crln ?i ca rac*»r» pilduitoare 


Conform unei cutume de la rar» „• • 
bine crescut nu abdică lali Inmh, 3 6 ma un Armâ n 

fiului său mezin, Constantin Cuţumişa T c Ts'" 9 - iirea 
situată pe Şoseaua lancului am fost * 1 \' asa caruia 

£5 C c e efo SS,S 9rafiC€ Şi Sâ SSl? Pe 
langa cele solicitate, am mai căpătat o scrisoare de 

condoleanţe primita din America şi 0 fotograf a ful 

Gioga Parizianu, pe care acesta a oferit-o cu o lungă 

dedicaţie versificată, scrisă in dialectul macedoromân 

I dl'Ox 


Multa vrute lat, lorghi, / Cu multă harauâ-ş multă 
vrean / Ţi dau aestu cadur, / Car, v-a f-aducă amin,, / D , 
anin pitncuţi cu minij Cându eram tinir./Gioni cu anamil 
Tru armânami / Auşaticlu vini, / Dumnidzău ni tăni / Tini 
taifa o-andripseşi, / Papu agiumseşi, io am taifâ ti 
cnşteari, / Fcior ti-ansurari, / Featâ ti martari,/ 
Giuniaticlu s-dusi, / Auşaticlu ri-agiumsi / Nu te-aspari, 
o, Armâne,/ Ci nu cheri ni azi ni mâni /Sbâneadzî 
armânamia! 

24 08.1989, Gioga " 

Ca luptător artticomumst de elită, lali lorghi nu 
putea fi decât legionar Drept care. penitenciarul de 
e/ecutie al anilor săi mulţi de închisoare a fost Aiudul 

♦ I 

unde a stat închis din 1952 pârtâ în 1954 când a fost 
pus în falsa libertate, în baza biletului de eliberare - nr 
4523 emis de Formaţiunea MAI 0622 Aiud 

Lali lorghi, fiind deschis şi extrem de plăcut la 
înfăţişare la vorbă şi în fapte s-a bucurat, pe bună 
dreptate şi în cel mai înalt grad de preţuirea admiraţia 
şi dragostea tuturor celor care au avut şansa de a-l 


69 


Mihai Stere DerdeM 


mai elocventă că aşa a l° s ^ ^ 
cunoaşte. Iar P^tcnsoaTea de condoleanţe adresată lui 

lorghi o reprezintă scrisoare teran a l gulagului 

Constantin Cuţumişa de către djn(r . 0 famil|e 

s« are4 şi condamnaţi ca 

SE# Şu —, In .Cal, adică mama 

dimpreună cu cei trei fii. ^ |g care au subs cris şi 

c coSa, C.Brandi şi P. Barde, este plin de adevăruri, ,1 

,eP “ Vestea încetării din viată a lui lali lorghi Cutumişa ne-a 
întristat pe toţi cei din Statele Unite şi din Canada, cărei- 
am cunoscut, apreciat şi iubit ca pe un mare suflet de 
Armân, iubitor de morală creştină, care a înţeles penect 
sensul cuvintelor lui lisus Hristos "Eu sunt Calea, Adevărul 
şi Viaţa". 

Lali lorghi rămâne un exemplu de bun creştin şi de mare 
erou naţional macedoromân şi dacoromân. 

Lali lorghi a trăit ca să vadă cu ochii lui începutul 
sfârşitului. Păcat că n-a trăit să vadă şi sfârşitul 
începutului. 

Eroii nu se plâng, cii se cinstesc. Aceste cuvinte le-am 
adresat şi Doamnei Caranica pentru regretatul ei soţ. 

Lali lorghi n-a murit decât cu trupul. Sufletul lui va 
rămâne mereu printre cei dragi şi de acolo, de sus, el 
veghează la cei rămaşi ca să ducă mai depaite lupta lui 

^ d T ăr ' Urma ? ilor săi - f " Şi nepoate le 

N ci de l3li l0r9h " Lali ,or ^ '» P a °e!" 

de peste manaT mesa * mai potrivit ca acesta, venit 
peste mari şi ţâri, tocmai din America de Nord 


70 



(iheorjţhe Dragon 
( 1919 - 2000 ) 

în ziua de Joi, 30 Noiembrie 2000, când Românii 
îl prăznuiesc pe ocrotitorul lor, Sfântul Apostol Andrei, 
întâiul Chemat, pe la ora 13, la marginea pădurii 
Tâncăbeşti, pe locul unde se comisese, cu 62 de ani în 
urmă, cea mai abominabilă crimă politică din istoria 
omenirii, în timp ce se desfăşura festivitatea de 
comemorare a martiriului Căpitanului, al Nicadorilor şi al 
Decemvirilor, se produce, la câţiva paşi de noi, o 
zguduitoare tragedie: cunoscutul legionar din Ploieşti, 
inginerul Gheorghe Dragon, la traversarea şoselei, este 
lovit cu toată forţa de un autoturism, care circula cu 
viteză de bolid, fără să-i pese acelui şofer iresponsabil 
că se afla în dreptul unei mulţimi impresionante de 
pelerini. 

Transportat numaidecât la Spitalul de Urgenţă 
Floreasca din Bucureşti, în stare de comă profundă, 
camaradul Gigi Dragon îşi dă duhul după trei zile, 
Duminică, 3 Decembrie, la ceasurile amiezii. 

Un cortegiu numeros, alcătuit preponderent din 
foşti deţinuţi anticomunişti, îl petrecu pe ultimul drum 
teluric în după-amiaza zilei de Joi, 7 Decembrie. Slujba 
de înmormântare fu oficiată de trei preoţi, la Biserica 
Sfântul Gheorghe din Ploieşti, unde distinsul răposat se 
remarcase ca enoriaş pilduitor şi ca bun consi ier 
parohial. Unul dintre preoţi şi doi camarazi - Costei 
Constantinescu şi Constantin Bucescu - evc j c ^ . ’ 

tumultuoasă şi activitatea prodigioasa, re e 
acurateţe meritele legionare ale camara u 

71 


Dragon, ostaş de elită al lui Hristos Mântuitorul şi al lui 
Corneliu Căpitanul. 

Profesorul Constantin Bucescu, orator fara egal, 
citi un amplu şi deosebit de vibrant panegiric. 

L-am cunoscut pe camaradul Gigi Dragon abia 
în Aprilie 1999, la scurt timp după ce devenisem 
prahovean. N-a fost nevoie de vreme îndelungată ca 
să-mi dau seama că inginerul Dragon întruchipa 
legionarul model, cu caracter integru, ce nu putea fi 
corupt nici cu miliarde de arginţi. Era de o modestie rar 
întâlnită. Nici soţia şi nici fiii lui (un băiat şi o fată) n-au 
ştiut vreodată, de la el, câţi ani petrecuse după gratii 
pentru culpa gravă de a fi fost un preabun Român şi 
creştin. Iar eu aflai abia din splendidul omagiu rostit de 
camaradul Constantin Bucescu-Oratorul că Gheorghe 
Dragon avusese şi o condamnare la pedeapsa capitală, 
care-i va fi comutată în muncă silnică pe viaţă, după un 
an şi ceva de supliciu cu lanţuri grele la mâini şi la 
picioare, în celula condamnaţilor la moarte din temnita 
Jilava. _ De-atunci, din această închisoare terifiantă 
dateaza pilduitoarea amiciţie dintre Dragon şi Bucescu. ' 
tra, la 81 de ani, drept ca bradul si nlin Hp 

localităţi Z toaL U td S e1Jte ir patnef Xa îf ate SUte ' e de 

Xfâ'XlS 77^*7 f -âspaU" 

Cuvântul Mântuitorului şţ poveţele moral 3 e9 '° nară ' 
Căpitanului din Cărticica şefSlJde cu i™^ 3,6 

Patimile lui Dragon S f4ţLmâ S Ţ| SeaSCă toate fa P*ele şi 
lrecut acest mam erou atâî 9 " e - PenCOle 9rin "are a 


,nc ei aproape 18 ani de 


72 


Suflete de crin si rara/»* 

- - Ş carac tere pildu itoare 

prizonierat politic, cât si dună r* f 

jumătatea anului 1964? A fost hăit. U > P H S ,n llbertate < la 

intelectual de îxcepţj '^Dobândîse 3 ^^ Un 

neîncetată, întinse cunoştinţe de cultul u , ra 

putând aborda în dialog cu orice cărturar toatemarfe 
teme ale problematicii umane 

Nevârstnicii, nu doar cei prahoven., îl vor t.ne 
m.nte cat vor tra. ca pe un mentor, ca pe un admirabH 
formator de caractere, într-o vreme de ter.bilâ secetă de 
oameni adevaraţi, îndeosebi în rândul intelectualilor. 

Excelent amfitrion, îşi deschdea casa şi sufletul 
faţa de oricine il cauta. Iar altruismul lui mergea până la 
a-l lua de mână pe un bolnav ca să-l ducă la medic 

S-a comportat ca un model de creştin, de patriot 
şi de legionar. 

Şi, pentrucă a fost prigonit pentru dreptate nu 
doar în cei aproape 18 ani de temniţă, ci şi după aceea, 
în chip neîncetat, până s-a mutat de pe Pământ, va fi, 
sperăm toţi cei ce l-am iubit, în împărăţia Cerurilor, în 
Legiunea Arhanghelului Mihail. laolaltă cu Căpitanul, cu 
Nicadorii, cu Decemvirii, cu Sterie Ciumetti, cu Victor 
Dragomirescu, cu Valeriu Gafencu, cu Lucia Grecii, cu 
Nicoleta Nicolescu şi cu toţi cei ce, în viaţa 
pământeană, s-au înrolat ca ostaşi ai lui Hristos şi ai lui 
Codreanu, luptând până la moarte pentru Sfânta Cruce, 
pentru Ţară. Aşa să-l ţină Dumnezeu! 


73 


Stingerea familiei Exarcu 

Steaua eŞ S" cercetat la parter lista cu 

SSle <S ginere. în care erau notate toate 

"ume'ede'ocataa în t re gime. în ideea 

ipoteticîde a întâlni vreun nume cunoscut. Astfel, am 
dat de numele EXARCU ALEXANDRINA După mai 
puţin de cinci minute mă şi văd la etajul al IIMea, in a a 
apartamentului cu numărul 47 Sun numaidecât. Imi 
deschide o doamnă vârstnica, având alura de 


intelectuală. Se pregătea să iasă în oraş, pentru 

obişnuitele cumpărături zilnice. 

- Doamnă, zic, am îndrăznit să vă deranjez la 
acest ceas matinal din cauză că numele 
dumneavoastră de familie îmi este cunoscut. Sunteţi, 
cumva, Macedoneancă? 

- Sunt Macedoneancă, dar numai după tată. 

- In acest caz, am putea continua convorbirea în 
aromână, în graiul părintelui dumneavoastră. 

- Ştiţi, mama mea a fost Româncă sadea, din 
Teleorman. De aceea din dialectul patern am învăţăt 
prea puţine vorbe. 


■ Am stat In închisoare cu un bărbat ce s 
numea tot Exarcu. Pesemne că vă este rudă apropiată. 

ANDRFt "rT eVar ', am avut doi fra l' - l0NEL i 
mTaiide -Zi? '° s L C0 ' ,da '"'^' Pentru politică I 

Pe A n d Tn w S C "’ e din,re ei W cunoscut? 
A drei Dar de ce aţi întrebuinţat timpul 


74 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 

' reCUl Femeiaîn'ceDe s'ă 'r 'T NucumvB ™ 

Femeia începe sa planga şi mă pofteşte în casâ 

După ce se linişteşte cât de cat, im, precizează că Ionel 

a decedat ,n 1974, la vârsta de 68 de an,, iar Andrei în 

anu! următor împărtăşeşte aceeaşi soartă, având 

etatea de 64 de am. In pofida marii diferente de vârstă - 

Doamna Dida (aşa mă adresam Alexandrinei Exarcuî 

fiind cu 27 de an. mai mare decât mine - am devenit 

atât de buni prieteni încât aproape seară de seară 

treceam pe la dânsa. Rareori mi-a permis să-i cumpăr 

câte-o pâine. 

Ei a bucuioasă că, dispunând de suficientă 
vigoare, "de picioare bune" (cum ea însăşi se exprima), 
putea ieşi zilnic din casă, cumpărăturile cotidiene 
dovedindu-se un excelent pretext pentru mişcare Iar 
mişcarea, cum se ştie, constituie o bună terapie pentru 
oamenii de vârsta a treia. 

l-am povestit cât am putut de amănunţit cum am 
petrecut cu Andrei timpul cât am stat împreuna în 
penitenciarul din Gherla, prin 1958-1959. 

în aceeaşi cameră din acea închisoare şi în 
aceeaşi perioadă i-am cunoscut pe toţi deţinuţii din lotul 
de Aromâni, condus de avocatul NICOLAE MATUŞU 
(cu excepţia şefului care a fost încarcerat la Aiud): 
medicul GHEORGHE GACHI, avocatul ATANASE 
TANAŞOCA, economistul ANDREI EXARCU şi 
comerciantul (de odinioară) CONSTANTIN TIRONICĂ 
Apoi ne-am spus extrem de multe lucruri din 
vieţile noastre. Astfel, am reţinut, cu oarecare mirare, 
că tatăl Doamnei Dida, purtase un prenume feminin, 
anume ZOE. 


75 


Mihai Stere Derdena 


hinri acest lucru n-ar trebui să stârnească 
La drept vorbind, aces (n vedere ca au existat 

i C nd 0 va ne Î U a.rbârbat, care au purta, nume de botez 

specifice sexu'u, femeiesc. ^ ^ Fecoare Maria 

v 1tim - . ni . i<ţus Hristos - s-a numit Ana. 

■“"''"Tot Ana U s-a numit şi unul dintre cei doi bărbaţi 
ce s-au încumeta. să-L ţudece pe Fiul lui Dumnezeu şi 

Mântuitorul nostru, l.sus Hr^os ramanand de-a^na 

bine cunoscuta expresie de la Ana la Caiafa , 
aplicabilă când eşti purtat de colo-colo de autorităţi care 
nu vor sâ se pronunţe nicicum în chestiuni presante. 
Zoe Exarcu născut-crescut în Macedonia, s-a stabilit în 
România pe la debutul veacului nostru. Căsătoria lui cu 
o frumoasă teleormăneancă, Maria, îl determină să 
rămână în Alexandria, actuala reşedinţă de judeţ, unde 
prosperă simţitor de pe urma negoţului de cereale. Soţii 
Zoe şi Maria Exarcu au avut trei copii ce s-au născut şi 
s-au numit după cum urmează: în 1906 loan, în 1907 
Alexandrina şi în 1911 Andrei. Toţi trei vor urma şi vor 
absolvi cu brio Academia Comercială, devenind 
economişti apreciaţi. 

insă nici unul dintre ei nu s-a căsătorit, astfel încât 
nefiind urmaşi, această veche familie se va stinge o 
data cu încetarea din viaţă a ultimului membru, 

înmH n T a Am ma ' aflal cle ^ ansa că tatăl său se 
ifţqm 3 de aproape ' cu Exarcu Constantin (1836- 

coresDonrtpm | de « ^" n * a ?' diplomat, membru 

Profesor univers'taMa BtTc R ? mâne (d '" 1884> ' 

«-"•—*5KX. &2J w “ 


7b 



Român, edificiu impozant in vecinătatea căruia se află 
o străduţă ce se numeşte de câtva timp "C. Exarcu . 

Zoe Exarcu (1874-1941) era nepot de văr primar 
al cunoscutului ctitor al celui mai important aşezământ 
cultui al destinat cu precădere concertelor muzicale 
Doamna Dida mi-a arătat şi un caiet gros ce conţinea 
exclusiv epigrame scrise de Ionel. Le-am citit pe toate şi 
îmi propusesem sâ le public după căderea regimului 
comunist. 

Nu mi-am putut îndeplini promisiunea, deoarece 
femeia care va fi desemnată, testamentar, ca 
moştenitoare a Doamnei Dida, nu va binevoi să-mi dea 
acel caiet. Astfel va rămâne anonim un mare 
epigramist, care a trăit între anii 1906-1974, trecând şi 
prin teribilele puşcării comuniste ca deţinut politic 
anticomunist. Numele lui este IOAN EXARCU. 

De la o vreme - de fapt încă din Mai 1982, 
îndată ce am cunoscut-o - nu discutam altceva decât 
politică, dorind deopotrivă nimicirea comunismului. 

Ea. ca orice om ajuns la vârsta senectuţii, se 
temea că nu va trăi pânâ-n ziua mult dorită a căderii 
“ Bâlbâitului-cu-Gura-Strâmbâ în schimb, eu mă 
arătam în tot timpul optimist, măcar că sănătatea îmi era, 
în anii ‘80 extrem de şubredă. încheiam pariu în fiecare an 
- între 1982 şi 1989 - zicând fără încetare. 'în acest an. 
până la cel mai târziu 31 Decembrie, vom scăpa de acest 
cretin" Aşteptam, pacient, până în ultima zi a 
anului, când, văzând că nu s-a produs nici o schimbare 
politică, mă achitam conştincios de rămăşagul pierdut, 
ce consta, invariabil, în o sticlă de şampanie. 

Apoi, o dată cu debutul noului an, chiar 
devreme, în primele ore ale Revelionului, ne prin eam. 

77 


mai 


Mi h'4\ bW* 



„ ***** *« * «***"* » 

'^fiElfSS********** ?**> 

-, v . ■■:>•; : '-;% ; ^'v -•* •■" ; ■'••' -'' 

~ "U>Jh tA C/’/H '*' >'" ; î V* 


' ,A '". , ' > ~ "#/l 1/9 W* ** * XI'* XU 

i C*** c*r#i‘'* in ***■ ** , ** aM oţX*m<THM mtu 

v-"AV ■■- M V#- '>■ ' ** *'*'• "' 

frty -r» dttmvi» Ua* c* Ow»»w *»*#&** coreu 
-**■ /«r ' ; ' '' - !; ’ ; >' - - >m 

'4.-/', x's, >/:/St ' / Y4/W >''j, 'A 

VA" v >, v*/ " ^ '//✓ v/C /A '/ 6A *>/'* 

/fr/ 4 *%' i ^ 

^ dt ktg nd$ 4# 

>',^r 'r V; A / ^ Y/',Y '/'/*/'> %*'',' , , '/*>/ 

v*flâxtok (i etojjhj V» 

*44^ VA^>A /. * - V' <?V^ 

V/V* VA/'>, U < >, , 

7 ^/ ^ ^ ^ t4 t>, /> ^ v* 0* '* 

V ,V A ' ',VJ'A V/ , 

s"'*V'4 'A", ''/■#XA 'Jff/l '<4 *//' £:./,/' 
"', VA/"*, V ^ "V*?/4 X', y */tr 

/ 

>5 'O'' * * - d'~s* f* ^ ^ 


/ y/ / 


' V : 'f' f ' *OA*H X, 

SmZâ§m fâaSSti i §mm 


■■ilt X€0 \ 

'' ^ '/**'#// , 


/ 


bitul HI ' ,Hri>fil 

(ion rm, 


rrf "T r / 


' 


" , "'z' / ^' / / < // ;;" 


;; ^;' v *'' \ ***/< v+“ 

' V / 'V/ , ' f./'f 

, toftdfHj 4$ &Ul$$fţ0 

pfmâ fâzkm Mi§m , in u*/ hxmmm 


vti/i',Ufi/fn xa ' 

! />»/ /' 

'ItyA'V'/ 'a 'A ’tV'i : y 


/v x^v :Avfi/*. v/h" Y .r 


"'.//A/J'./', ' 4 ‘*/,/,'*/* \ A , V.///,' , , \ 

/ '&"/ *rtH '*r,•■'* %'* * /& /*/ Vy^// ^ ' 

*+*/," '+' a 


Av^# 1/x * > V "4"* f ,4- f f "vx/ 'a v> f* 

s'"'' ‘'■4'** \ ','*>//'# x V "// fv,* /','« *A 

XA', XV, 'tu ' '//' / / '/ AAV/< 'l' //.'■■ ,. 
/ VW'/ ' 'A 1 '/ X' V Vfo/,S ţ ' A'A4¥b '//* (>XUf ty* 

',//'/ tf*v (',' YS/t v#'* *■ YYv, /■*'■ ■ • * ,/- 

VAX / X 'y " > '//' VA*'*?*# A'V/> t"‘. Vt '//* 

'r/ . VA f VW 

h ir# iUt ţt 1§40 fduhfA $nndmn0 nnhku 

*'/'/##& '.A, '/VX " -X '/*/* ', '/*//'/A 'y*"/ 
WU *// y* 'AYvv YX V O, \'W* / W/yx 'A '/' 
' yw '> ,'Jfrv 'AV/ A b' ţA+'v,* W" *V' a 

4 //*/'/, A V ' A 


/ ,i ,, //■ y ./ ■ '''/', br V/ ^ 

/ ţ V, " 'A ^r"#» V'/'X'A V/V+jX ',*'>* / S*p 
- ■% V 'As VA WU m /r A 1 ' '' W* * V//V^ 
w/ts/vu /> > y*, w/jy, y '/ah '*o / 
VY/S's ! ' , .x ţf&H X IA/** ' 'AW4 

v*-, '4 ‘tt'A* vt ^mpH tbmwKWv'** 

J jA W* '//' />\ *>*/*' V ^ '//■ /' ■’’*/ 



n „i toţi Macedommii. 


_ se lansează 

lntr<»prici f.a , '‘h'jzând^'conducând sinfjur un 

P® 

«hat dfl flUV/ernanţii wmimi- T i,. 

uri timp 


repede In comerţ, 

s^rinanţ.. 

.. V.V.W «. «r:hil. ••• *«- 

Bfoprtol,,, J al unei mari turme de ol Stăpânea şi un 

t, !l(! n ambii pe o supraMţa de 10 hectare 

Naţionalizarea principalilor mijloace de 
producţia efectuată la 11 Iunie 1048 de guvernul 
proROvmtK. al trădătorului (iro/a, îl convinge definitiv c;i 
I Mrtidul Comunist din România, devenit Partidul 
Muncitoresc Român (spre a-i induce în eroare pe 
muncitori şi pe ţărani) manifesta cel mai maro dispreţ 
pentru proprietatea privata 

Iar avalanşa de arestări efectuate în acelaşi an 
demonstra întregii lumi lucide şi nemanipulate ca noua 
ordine socială, a Im Satan, ce se instaura in România în 
ritm vertiginos, dispreţuia şi mai mult Inviolabilitatea 
persoanei si orice drept al omului (abuzuri tolerate şi 
l " cu ’/ , l a "- dln plin do Occidentali) Ştiindu se şi urm,irit 
S | ||nian|;i (pusa în slujbe comuniştilor) pentru ca 

7 * din 1940 ' ,;r,:/ " 1 legionar, laşa toate 
! ;, '' " C;, P Nu se consulta cu nimeni ca 

i-,,erSa^^?rK a ; ! S '’"*?** 

pedas apostolorum luno-hv , Iwersoazâ, per 

u ' l,alla 3t, opreşte a » ,roa P e d<î «raniţ.-. 

Liber 'nest, pe atunci Teritoriu 

Acolo se 

asemenea emigrant 


' | M «IU 

^ngă Triest, 
întâlneşte cu un inginer român, do 


HO 


ifloto Ho c.rin caractoro pilduitoare 

Amândoi apelează la „i,. 

Iugoslav (cunoscut de inginerul români ir,tm ) ' r " , '' , ‘ ;;in 

.. . .. 

itah,, procum fagâdumo. î, d « pe mâna pohţiei 
iugoslave, la ceas de noapte 

Sunt arestaţi şi transportaţi la Belgrad unde 
mint încarceraţi in celule diferite ş. nu se vor mai vede , 
In schimb, iu acea închisoare titoista tace cunoştinţă nj 
Nicu Carnnlca, fugit şi ol din România in penitenciarul 
acela sunt anchetaţi de o comisie al caret scop principal 
ura trierea şi repatrierea tuturor străinilor refugiaţi 
Intrebându I pe Dimciu ce cetăţenie are el a răspuns 
Cinstit ca i Roman, dar ar vrea sa se stabilească iu 
Germania la aceeaşi întrebare Nicu Caramea 
răspunse inspirat ca i Grec şi ca doreşte sa ajungă iri 
(irecia 


Acesta ajunge, într adevăr, in Grecia (cu 
aprobarea acelei comisii) şi de acolo în I ranţa, unde va 
profesa ca medic Aceeaşi comisie (!*• anchetă decide 
expedierea lui Dimciu Garofil in România, fiind predat 
Securităţii proaspăt născută din Siguranţă 

I ste spre sfârşitul toamnei din 1948, când 
începe pentru Dimciu calvarul diri gulagul bolşevic de la 
noi, mai tenbil decât cel de la Ruşi fiindcă torţionarii 
români, au ştiut, ca discipoli, să i întreacă pe magiştrii 
sovietici, învăţând cu brio lecţiile predate cu privin* la 
reeducare, ceea ce însemna batjocorirea şi chinuirea 
Omului de către om până la moarte sau până la 
pierderea minţilor 

Securitatea din timişoara ii transfera, sub st. iu¬ 
de arest, la Securitatea din Constanţa, care*! 
■inchoteuzii sub acuzaţia do legionar spion, trimis do 


XI 


MihaiSţereOer^ 

lui Horia Sima N-a fost 

Anglo-amencani prin mg»* de njcj un judecător că el 

crezut de nici un anche me rgea intr-acolo Este 

nu venea ( d ' n Analul Militar din Constanţa la 7 an, 
condamnat de J,,bu Ţ . e în câ rcă şi o condamnare 

de temmtă grea ( Punandu ise ntonescjană 

din 1941. aplicata d 1 st â n d câteva luni în 

0 eXeCUta nf „ otând pe linia întâia a frontului 
închisoare, iar ap J? d | e gj on ari condamnaţi la 

antibolşevic. intr-un regimen de legiona , 

van, pedepse privative de libertate. La asaltul asupra 
nnpssei este rănit le şoldul drept de schije. 

Lunga internare în Spitalul "Regina Maria" din 
Capitală îl salvează de la moartea sigură de pe front, 
hărăzită de mareşal oricărui legionar condamnat la 

moarte sau doar la închisoare. 

în Ianuarie 1949, Dimciu este transferat de la 
penitenciarul din Constanţa la cel din Gherla. Trece prin 
câteva celule până ce este izolat, împreună cu fostul 
ministru al agriculturii, Mareş, într-o cameră de la etajul 
al lll-lea al marelui celular gherlean. în Decembrie 1950 
este scos din izolare şi dus în camera de reeducare, în 
care activau cu zel satanic vestiţii studenţi torţionari. 

în momentul în care intra în acea celulă de 
tortură, unul dintre schingiuitori l-a lovit cu un lemn de 
brad pe cap. Ca urmare a acestei lovituri năprasnice, 
imci (aşa-i acest prenume în aromână) se prăbuşeşte 

dtrn P' e, J? nc * u 'Ş' cunoştinţa. Este scos în stare 
de coma, decedând a doua zi 

su C nt n sîlit!s d rJ,l C J mi - ir ' ' 0ţi de ' inu <" dl " camera ororilor 

într-o groapă comifnă h"™ eres,re la înmormântarea lui 
groapa comuna d,n apropierea penitenciarului. 


82 


diabolică născocire a politiei secrete h H 1, 0 
bolşevică, oferită Securităţii din România nT" 8 ' 3 
“fructuos schimb de experienţă" Pnntr-un 

Conducerea temniţei din Gherla a avut grijă să 
trea ca pe actul de deces, expediat la Tulcea pă n „| or 
• • — ca mincinoasă cauză de deces menngM 


Dimci, ca 
t.b.c 


lui 


Gheorghe Garofil, fratele cel mai mic al lui Dimci 
şi un veteran al puşcăriilor comuniste, executând din 
1949 (arestat ca membru al organizaţiei de partizani 
Pădurea Babadagului) până în 1964, nu mai puţin de 15 
ani (10 ani prin sentinţă a Tribunalului Militar din 
Constanţa şi 5 ani prin abuzul Securităţii din Bucureşti), 
îşi mai aminteşte şi cele ce urmează: 

“în ajunul Crăciunului din 1949 am ajuns şi eu în 
Gherla, unde bănuiam că s-ar afla fratele Dimci. Eram 
încă în carantină cu tot lotul din duba ce ne luase din 
câteva închisori, când fratele meu a auzit din celula lui 
numele meu strigat de gardianul ce comisese 
imprudenţa de a face pe hol apelul noilor deţinuţi. După 
aceea, Dimci l-a rugat pe medic să-l scoată şi pe el la 
consultaţii o dată cu cei noi, din carantină. Astfel , ne-am 
văzut pentru prima şi ultima oară. 

Şi, măcar că eram supravegheaţi cu stricteţe, în 
sensul de a nu vorbi între noi, tot am putut schimba 
câteva vorbe cu frate-meu. Atunci, el m-a sfătuit să cei 
s fi scos la muncă . pe Canal sau oriunde numai să plec 
din Gherla, fiindcă numai aşa aş putea să nu trec prin 
iadul reeducării. Pe urmă, am căutat să pun în prac ica 


83 







Mihai Stere Derdena 


wp frate mai mare şi ocrotitor. Astfel 
buna lui P° va J a ,. ncesc la Peninsula (unul dintre 
sun i dus sa mu de p& , raseu , Canalului 

numeroasele legare o 

Ounâre-Marea N g ^ ^ pus Jn , a ^ urf 

Ja la Ia de plumb de la Ba,a Spne. Când 
eZ a Peninsula, un student mi-a adus la cunoştinţă 
ca Paiele meu fusese ucis în reeducare, când eu eram 
încă la Gherla şi nu ştiam nimic de Dimci. 

în “ Memorialul ororii', carte ce cuprinde exclusiv 
" Documente ale procesului reeducării din închisorile 
Piteşti, Gherla", apare foarte frecvent numele Dimciu 
Garofii anume în paginile 64, 67, 71, 163, 230-237, 
238. 612, 628, 647, 657, 680, 701, 711, 715, 750, 752, 
756, 772. întrucât toate mărturiile sunt identice, o 
reproducem pe cea de la pagina 163: 

”Dimciu Garofii a decedat în camera 129 de 
infirmerie în urma bătăilor primite la camera nr. 98 din 
partea lui Puşcaşu Vasile şi la camera nr.101, unde 
Popescu C. Gheorghe i-a dat lui Dimciu Garofii un 
pumn în cap, iar acesta, căzând, s-a lovit cu capul de 
mozaic, făcând un hematom cerebral, astfel că după 
câteva zile a intrat în comă şi, fiind dus la infirmerie, a 

decedat în urma aroctai Inutil iri” 


au scris călăii 


y'? ' 

decedat în urma acestei lovituri”. 

lată şi versiunea oficială (ce- 
securişti în acte): 

p , . “ De ţ ln utul Dimciu Garofii născut la 13.11.1917 in 

domîclhn in t ”! M '^ U ^ Chiraţa, plugar cu ultimul 
anartpnpnt ° Ce , a . cun °aştem originea socială şi 

ani cor pentru unell™ Sus ' numitul a f °st condamnat 7 
cor. pentru uneltire contra ordinei sociale prin 


84 


__ SUflete de Crin şi carac tere pilduitor 

sentinţa nr. 66/949 a Tribunalului Militar Constanta 

la 23X11.1955- ,mePUt ' a 23 X ” 1948 Ş ' Uma Să ex P' re 
A decedat în Penitenciarul Gherla în 12 Decembrie 
1950.'' 

Aşa au scris şi au semnat ofiţerii de Securitate 
Stoica llie, locotenent-colonel, şi Gh.’Timofte, căpitan 
Ambii erau şefi în Direcţia Generală a Penitenciarelor. 
Coloniilor şi Unităţilor de Muncă din Ministerul Afacerilor 
Interne. Tot astfel s-au exprimat aceşti ucigaşi (în 
răspunsul pe care l-au ticluit, în 17 VII 1952, la adresa 
nr.812/50798 din 20.VI.1952 a Direcţiei Generale a 
Securităţii Statului) şi cu privire la uciderea, tot în 
temniţa Gherla, a deţinuţilor Cristea Ion, Dumitru 
Andrei, Dincă loan, Tâmpa loan, Popescu Petre 2, 
Dâmbu Vasile şi Radovan Vasile (paginile 70-72 ale 
“Memorialului ororii 1 ' , carte scoasă de editura Vremea 
în 1995). Adică, nemenţionând nici o cauză de deces. 

Până când vei răbda, Doamne, râul de sânge 
nevinovat şi-i vei lăsa nepedepsiţi pe autorii celor mai 
multe crime prin cele mai inimaginabile atrocităţi, care, 
longevivi şi îmbogăţiţi, mai au şi neruşinarea de a se 
erija şi-acum, în 1996, în acuzatori, iar pe cei ucişi să-i 
considere tot bandiţi? Cum îi rabzi, Doamne 7 ! 


85 


MihaiSţe^^- 

Constantin Ghiţa 
(1911-1989) 

, m văzut doar o dată, la nunta nepotulu, său 
Ne rhfă eveniment petrecut in comuna 
Vanghele <fhiţa, |g da(a de 17 sep tembrie 1978. 

constanţeana C ^ noaptea de Duminică spre luni şi 

Eram ia masam vorbjm P despre tre cutul nostru de 
nu se caaed gândeam, atunci, că voi 

'“"ÎS“ a unsfert de veac, o carta da a.ocărt Na 
Sm ™ nimic din biogtafia lui Constantin. De aceea 
aoelat la două surse documentare de toata 
încrederea nepotul său Vanghele şi fiica sa Zoia. 
Aceasta se temea de securitate (recte SRI) şi in anii 
aceştia Temerea ei era că, vorbind despre trecutul de 
detinut politic al tatălui său, ar putea fi prigonit fiul 
dânsei, care devenise student al unei facultăţi de drept, 
însă până la urmă reuşi să-şi reprime frica. 

Constantin Ghiţă se trăgea din viteaza stirpe 
macedoromână, ramura grămostenilor. S-a născut în 
oraşul Giumaia de Sus. cu doi ani înainte de împărţirea 
Macedoniei între hulpavele state vecine Grecia, Serbia 
şi Bulgaria. în urma acestui act odios, legalizat, 
paradoxal, de Pacea de la Bucureşti din 28 iulie-10 
august 1913, localitatea natală a lui Constantin Ghiţă 
intră în componenţa Bulgariei. Puţinele clase 
elementare, pe care le-a putut absolvi, le-a făcut în 
limba bulgară, în Giumaia de Sus, unde avea să 
locuiască până în 1928. 


86 


_ Suflete de crin şi caractere plin.. 

în primăvara anului 1928 soseşte in R„ m v 
s , a bilindu-se cu toată familia Ghiţă în România î a 
Alfatar, un orăşel dobrogean din judeţul Durostor ’ 

La începutul toamnei din anul 1940 ca urmare a 
politicii laşe a guvernanţilor trădători şi a călăului Caroi 
al ll-lea de a ceda Bulgariei fără luptă şi cu schimb de 
populaţii judeţele Caliacra şi Durostor din sudul 
Dobrogei, aşa numitul Cadrilater, familia Ghiţă se 
refugiază în restul ţării, statornicindu-se în comuna 
Cobadin din judeţul Constanţa. Pe la sfârşitul aceleiaşi 
toamne nespus de triste, Constantin Ghiţă participă la 
deshumarea Căpitanului, care fusese ucis împreună cu 
treisprezece camarazi din ordinul regelui românocton 
Caroi al ll-lea. în noaptea Sfântului Andrei a anului 
1938. 

Din 1944 până în 1949 activează în Mişcarea 
Legionară şi face parte din organizaţia de partizani 
„Pădurea Babadagului" din Dobrogea, participând la 
lupta cu securiştii, în 19 iunie 1949, la Cobadin. în acea 
bătălie a partizanilor legionari cu discipolii bolşevici ai lui 
Satan a pierit marele erou Gogu Puiu, care, laolaltă cu 
fraţii Dumitru (Nicea) şi Nicolae (Cuşa) Fudulea au fost 
conducătorii rezistenţei anticomuniste din Dobrogea. 

Fiind urmărit de poterele securităţii, partizanul 
Constantin Ghită abandonează regiunea Dobrogea şi, 
producând acte false de identitate, munceşte ca salahor 

în alte regiuni ale ţării. „ . 

După un scurt popas în Bucureşti, ajunge, in 

din urmă, tocmai în judeţul Roman (devenit, m ’ 
raion), angajându-se ca mulgător de oi la o gospo 


87 


Mihai Ster e Perdena^ 

w ,c* d, » «<„ •» ” a CSpi,S * 

“'"iSdfS'âd'MW .949 S i 1952 ConsIM,,. 

in tim p u nU meroasa (alcatuita din 

cu gândul numai la fam a acesteia |g Coba 

I"S4 ■" «52 es.e trădat 

deLida Veriotti si va fi dus de doi ofiţeri de securitate la 
amstul din Constanţa al acestei instituţii bolşevice. In 
urma unui proces drăcesc, la care nu i s-a permis sa se 
apere iar avocatul din oficiu mai mult l-a acuzat, este 
condamnat la 20 de ani de muncă silnică, din care va 
executa 12 ani şi câteva luni, fiind eliberat în august 
1964. în baza decretului de graţiere, aplicat tuturor 
deţinuţilor politici, indiferent de cuantumul pedepsei 
privative de libertate. A trecut cu demnitate exemplară 
prin temniţele Gherla şi Aiud, precum şi prin coloniile de 
muncă forţată Cavnic şi Periprava. 

Din cauza torturilor şi a răcelilor contractează o 
infecţie renală gravă, care, netratată. îi compromite un 
rinichi, ce-i va fi scos în libertate. în ultimii ani va trăi cu 
un rinichi. 

Securitatea nu s-a mulţumit cu chinuirea doar a lui 
Constantin Ghiţâ. în anii în care acesta avea identitate 
falsă, nefiind de găsit. în pofida căutării lui pretutindeni 
de potere securiste. acestea îi torturau neîncetat pe 
membrii familiei partizanului şi pe cei ai familiilor fraţilor 
acestuia, anume Atanase şi Nicolae Ghiţă. Iar 
comuniştii din comuna Cobadin, îndoctrinaţi până la 

ameninf^ 6 CU teona ascu ţ* r |* luptei de clasă, îi 

sloganul b pe adu| ţ'' din cele trei familii cu 

oganul „la Canal cu voi, bandiţilor.” 


88 


___Su"et, de crin ,t caracte- 

Numai Dumnezeu ştie cât de qreu a h 
soţje a eroului anticomunist Constantin 
goană a îndurat câte bâtă,, lipsuri şi umilinţe a uferrt 
doar pentru v,na de a-ş, f, aşteptat soţul in t,m D dl îs 
an , (între 1949 şi 1964), crescându-ş, ce, şase cop® cu 
sacrifici, inimaginabile ş, cu dăruire maternă p,i du , t "^ 
De aceea plată multă va avea în cer, alătur, de soţul 
său. 


89 


Enache Gima 
(1905-1992) 


r . , t des tul de bine, fiindcă am locuit în 
L-amcuno ceamurlia de Jos (satul 

aceeaşi comuna ti rdQna( comU nei menţionate, în 
meu, Caugagia^ e ^ antlco munist), şi ne înrudeam 

pnrf fratele său Stere, care a fost cununa, de părinţi, 

me ' Re parcursul detenţiunii noastre ne-am văzut in 
1961 doar o dată, dar de departe El se afla in r-un 
arc ia Penprava (lagăr pentru legionar, iar eu intr-un 
lot masiv de tineri simpatizanţi legionar,), eram dus la 


anexa Grind. 

Era de statură mijlocie, cu trasaturi fizice 
meridionale (brunet, cu ochi negri, frumoşi, pătrunzători, 
ce degajau inteligenţă, hotărâre şi temeritate), specifice 
aromânilor. Impresionantâ-i era mustaţa neagră şi 
stufoasă, care-i dădea alură de haiduc. 

Fraţii lui, Stere şi Nicolae, au fost şi ei întemniţaţi, 
fiind condamnaţi la 5 ani şi, respectiv, la un an de 
închisoare Tustrei erau plugari şi oieri, prea puţin 
şcoliţi, dar cu caractere granitice 

Enache a stat închis în 14 ani, între 1949 şi 1963 , 
deşi condamnarea îi era de 10 ani. Fusese căsătorit cu 
Maria (născută Cuşa), care cu sacrificii inimaginabile, 
de reală mamă eroină, avea să crească fiicele lor 
Sultana şi Nastasia. 

Să vedem, în relatarea succintă, simplă, dar 
deosebit de veridică a Sultanei (devenită Păsat prin 
căsătorie), calvarul lui Enache Gima, brav aromân, 


90 


Latine.^ ”-^uoniei 

“în ziua de 20 august 1940 
(diminutive afectiv de la Sultana), | a răsări Sulta 
au venit, în Ceamurlia de Jos, 160 de s * C un« $ ° arelui ' 
cu pistoale şi cu două mitraliere Eu 8 i mam ' PUŞtl 
zgomot de-afarâ Mama a presai, auz " 

curte că " secun,a,ea 

. Unde ţi-e bărbatul ? intreh* 

4 , ,,ureDa mai marele 

securiştilor. 

- E la oi Răspunse mama 


însă tata era ascuns în casa noastră Intrând în 
casă, soldaţii securişti primesc ordin să tragă focuri de 
armă în coşul sobei. Imediat, tata a ieşit afară si s-a 
predat, ridicând mâinile 

Eram mică şi am putut să mă strecor printre 
ostaşi, ducându-mâ peste drum la bunica 


Acolo, la bunica, alţi şase securişti îl bâteau pe 
unchiul Nicolae Atunci, am aflat de la cineva că 
securiştii îl ridicaseră şi pe unchiul Stere împreună cu 
Mataranga Un cumnat de-al lor îi ascunsese în căruţă 
şi i-a scos afară din sat până hăt departe de unde au 
fugit din căruţă, pe câmp, intr-un lan de porumb 
Unchiul Stere şi camaradul său Mataranga s-au ascuns 
ca pe front, iar securiştii trăgeau cu mitralierele reuşind 
sâ-l nimerească, rânindu-l pe Mataranga, după care cei 
doi s-au predat 

La securitate, în celule, l-au anchetat pe Tata, 
intrebându-l cu cine a fost în organizaţie şi dacă i-a 
întâlnit pe fraţii Fudulea El n-a recunoscut 


91 





Mihai Stere Derdena 


După ^ -| ctîa pe umuvcaua, uei 

Nerecunoscând nici ' , numal în galenţi (papuci 

asasinat, iar il ba eau ' n într . un picior. A negat Tata şi 
cu talpă de lemn) şi Pariu a | t erou ucis de securişti. 
întâlnirea lui cu Gog să|bătjcje de neînchipuit. In 

""de doul Îfn, a fost anchetat, fiind tortura, fâră 

încetare , |a 10 ani de temniţă grea, 

pedeapsă executată la Gherla, la Aiud (cea ma, mare 
parte) şîla Jilava Când a sosit în Jilava, împreuna cu 
alţi deţinuţi politici, s-a purtat acest scurt dialog . 

- De unde veniţi ? întreba politrucul. 

- De la Aiud, răspunseră condamnaţii. 

- Asta înseamnă că toţi sunteţi legionari. La omor 

cu voi, bandiţilor! 

Au fost toţi bătuţi cu cruzime doar din pricină că 
erau legionari. La expirarea condamnării de 10 ani, 
administraţia închisorii a cerut referinţe de la tartorii din 
comuna Ceamurlia de Jos. Aceştia vor ca Enache Gima 
să nu fie pus în libertate. în consecinţă, securitatea îi dă 
un supliment de 4 ani, pe care Tata îi va petrece în 
lagărul de la Periprava. 

Revenind acasă, în 1963, după 14 ani, Tata ne-a 
găsit cu doar 15 oi din 150 de capete, câte aveam la 
arestarea lui, în 1949. însă în numai 4 ani am făcut o 
turmă de 120 de oi. Când ieşea cu ele ca să le pască, 
era mereu amendat, chiar şi pe drum, căutându-i-se, de 
fiecare dată, nod în papură. Am tinut oile cu frică, fiind 
mereu ameninţaţi cu nimicirea lor. El le-a păscut în vreo 
15 am Deodată, prin 1978, i-au fost luate, din drum, 


•anuă îi puneau aceeaşi întrebare, 
0 Z d că-l ştia pe Ghiuveaua, cel 


92 


Suflete de crin si 

^_ ?l carac tere pilduim,.. 

toate oile, fără nici un motiv, de către hainul preşedinte 

al c a P- Ţ bia m z,ua «are, ne-au fost înalte 
oile. dar după ce au fost oprite 8 capete ca despăgS 
Atunci, eu şi una dintre fiicele mele (Chirata Mana si 
Nastasia) am scos oile din oborul c.a.p.-ului. Apoi din 
nou ni le-au confiscat, tot fără motiv. De această dată 
imediat ce le-am scos, plătind, ca de obicei, despăqubiri 
enorme, vindem oile toate. Atât Tata (care era mereu 
chemat la securitate), cât şi noi cei ai lui am fost 
încontinuu persecutaţi până în decembrie 1989. dar n-a 
mai trăit în linişte decât până la 18 martie 1992 
încheie plângând Doamna Sulta Păsat. 

Sunt convins, cum i-am mărturisit bravei mele 
interlocutoare, că Enache Gima se află în Legiunea de 
îngeri a Sfântului Arhanghel Mihail, laolaltă cu toţi 
martirii pentru sfânta Cruce, pentru Ţară. 


93 








Alexandru Gogu 

(1914-1950) 

Era aromân grâmostean din ramura sarbenilor 
E c nt numiţi macedonenii care provin din Serbia 
tone spus d,n acea parte din Macedonia. 
Cl % hp Serbia în urma celui de-al doilea război 
balcanic, cea care va deveni independentă în anii '90 ai 
secolului al XX-lea având capitala la Skopje (Scopie). 

S a născut in satul Velis. la 25 Martie 1914. aşadar 
de ziua Bunei-Vestiri. Ca multe alte localităţi romaneşti 
din toată Macedonia, nici în Velis nu exista vreo şcoală 
românească. De aceea şcolarul Alexandru (cunoscut cu 
diminutivul afectiv Santa) este nevoit să înveţe carte în 
limba sârbă. Dar, nesuportând şovinismul slavofonilor 
(bulgari şi sârbi), puberul Santa abandonează şcoala 
primară la terminarea clasei a Il-a însă dragostea de 
învăţătură îl va însufleţi în tot timpul prea scurtei sale 
treceri prin viaţa terestră. Singur se instruieşte, exclusiv 
în limba română Citeşte atât de mult încât, la 
maturitate, devine săteanul cel mai luminat din comuna 
tulceanâ Beidaud. 

Ca să scape de etnocidul declanşat de sârbi, de 
bulgari, de greci şi de albanezi, tot mai mulţi 
macedoneni latini se refugiază, în valuri succesive, din 
ţara lor ancestrală în România, făcând din acest stat o 
patrie adoptivă. Exodul macedoromânilor şi al 
meglenoromânilor din statele balcanice sud-dunărene 
atinge apogeul în anii 1929 şi 1930. Tot atunci vine în 
România şi familia Zicu Gogu. din care făcea parte şi 
Santa, stabilindu-se în localitatea Garvăn-Cioara din 


94 


Cadnlater (Dobrogea de Sud) 
căsătoreşte, la 4 septembrie ig^ C \ Santa se 
Caracostea, sora lui Dimciu Caracosto CU Sultar >a 
crin prezent în cartea aceasta de evooL . $Uflet de 
acestei căsnicii binecuvântate se ni „T ,ar roadele 
Aurica şi Florica Tustrei sunt de m ®?. C f Va "? hele 
locuiesc în marea comună ilfoveanâ Şl 

proximitatea Capitalei. na Volunlar > din 

între 1939 şi 1944 Santa îşi face c Pn ,ir. . ... 
batalionul 1 de grăniceri din Balcic şi ano^ in' 
regală. Intr-un instantaneu fotografic. în care jc,! 
îmbrăcat ostăşeşte, Santa pare descins din soare intr 
atât de strălucitor era. 


In 1940, ca urmare a cedării către Bulgaria a 
Cadnlaterului, act oribil al guvernanţilor noştri carlişti şi 
trădători (iar cel mai mare istoric, afirmat şi ca trădător 
fără pereche, îi sugerează regelui românocton ca 
judeţele Caliacra şi Durostor să fie oferite cu schimb de 
populaţii, ceea ce îi face pe cotropitori să zburde, iar pe 
români să se întristeze de-a pururi deoarece schimbul 
acesta extrem de ruşinos face imposibilă retrocedarea 
acestui teritoriu strămoşesc), românii (adică 
dacoromânii, macedoromânii şi meglenoromânii) îşi 
abandonează casele şi pământurile, mutându-se în 
restul României, care totaliza mai puţin de două treimi 
din suprafaţa pe care o avusese între 1 Decembrie 
1918 şi 26 iunie 1940. în consecinţă, Santa. împreună 
cu familia sa şi cu părinţii săi Zicu şi Agora Gogu^ s-a 
refugiat, întâi, în judeţul Ialomiţa (spre a se da răgaz 
bulgarilor din judeţele Constanţa şi Tulcea ca să se 


95 




in 


- raHrilater) apoi, se stabileşte definitiv 

C ° m Era a MÎSrii^ionare, fără să aibă 

d ffteJn din sat De aceea este ales primar al comunei 
Beidaud în 1948, succedându-l, în această funcţie, pe 
Gheorghe Garofil, care-i arestat în acel an, o dată cu 
vanahele Caracostea. Vanghele Caracostea, frate al lui 
Dimciu Caracostea, avea să fie condamnat la 3 am, dar 
va sta închis aproape 5 ani, fiind pus in libertate abia în 


1953. 

Santa este arestat la 14 mai 1949 şi-i condamnat la 
15 ani de muncă silnică fiindcă s-a afirmat ca unul 
dintre capii mişcării de rezistenţă anticomunistă din 
Dobrogea. Securitatea, ca în multe alte cazuri, este 
nemulţumită de această condamnare şi îl ucide în 
celebrul tren al morţii, pe ruta Caransebeş-Timişoara, la 
data de 10 martie 1950. în acelaşi tren sunt asasinaţi 
încă 40 de legionari dobrogeni, dintre care cel puţin trei 
sferturi erau macedoneni. Nici unul dintre cei 41 de 
martiri nu fusese condamnat la moarte de vreo instanţă 
judecătorească. Masacrul acesta s-a comis după 
scenariul celui din 29-30 Noiembrie 1938, constând în 
simularea unui obişnuit transfer de deţinuţi politici de la 

penitenciarele din Aiud şi din Gherla la cel din 
Timişoara. 


Soţia eroului martir anticomunist Alexandru Gogi 

nnVnica 6 ^ * S | ă S c, ere Că San,a es,e în viată, cu toate că 

înstiintarp 6 f- a - tU Popular al oraşului Timişoara o 

decedat fn'temn t ’ n , Care Se mem ' ona că soţul său ar fi 

• a in aces t oraş. Zvonul că bărbatul ei 


96 


ar trăi era întreţinut de înşişi ucioasii u . 
inutarea-i din această viaţă, petrecutăK' la 
1991, Sultana Gogu a nădăjduit în revpnir ebruarie 
scumpului său soţ Alexandru Gogu ea acasă a 

Ca să se vadă cât de perfid mnv 
manifeste Ministerul de Interne şi după dJri^ - Să se 
Jici nu se poate altminteri în câtă 
însU l foştii securişti comunişti) reproduc răspS 
pe care această instituţie păgână j |. a da t 

văduve a mucenicului creştin Alexandru Goau iTh ?' 
de 3 mai 1991: ° gu ’ la da *a 

„Doamnei Gogu Sultana, comuna Voluntari str 
Gării Pantelimon, nr.30, sectorul agricol Ilfov 

La cererea dumneavoastră, înregistrată cu 
nr.897.664 / 1990, vă comunicăm următoarele- 

Gogu Alexandru, fiul lui Zicu şi (al) Agora,' născut la 
data de 25.03. 1914, în Iugoslavia, a fost arestat la data 
de 14.05.1949 pentru că a făcut parte dintr-o bandă 
teroristă din Dobrogea şi condamnat prin sentinţa nr 
570 / 27.10.1949 a Tribunalului Militar din Constanţa la 
15 ani de muncă silnică pentru uneltire contra securităţii 
statului. Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea 
recursului, conform Deciziei nr. 539 / 15.02.1950 a 
C.M.C.I. Nu deţinem data eliberării". 

Aşadar, discipolii ocultei demonice mint, scriind că 
nu deţin data expirării pedepsei celui care de dânşii 
fusese ucis ca un câine. 

Te implor , Stăpâne, nu-i lăsa nepedepsiţi pe 
criminalii comunişti, care i-au omorât pe cei mai buni 
români creştini! 


97 









Mihale Hagi 

( 1921 - 1992 ) 

în primăvara anului 1992, cam în acelaşi timp Cu 
Gioqa Parizianu, din falnica falanga macedoneană a 
mai căzut un erou anticomunist: Mihale Hagi din satul 

constănţean Sinoe. ^ 

S-a născut la 8 Octombrie 1921 in satul Georgica din 
Macedonia, nu departe de Săruna (Salonic). între 1930 
şi 1940 a trăit în Cadrilater, iar după aceea, până 
aproape de moarte, în satul Sinoe din judeţul 
Constanţa. Avea puţină carte, dar multă omenie. 

Fiind nespus de milostiv, a oferit merinde unor 
oameni bravi şi hăituiţi, despre care nu avea cum să 
ştie că activau ca partizani prin Pădurea Babadagului 
din judeţul Tulcea. Dar şi de-ar fi aflat dinainte acest 
straşnic adevăr, Mihale Hagi, ca bun ostaş al lui lisus 
Hristos. ce se învrednicea să fie, tot aşa ar fi acţionat, 
nedezminţind creştineasca ospitalitate a nobilei stirpe 
grâmostene din care se trăgea. 

Insă pentru nişte specimene securiste - certate cu 
Dumnezeu şi trecute definitiv în solda lui Satan, care le- 
f inspirat între atâtea alte monstruozităţi, şi inumana 
eone a luptei de clasă, adică a omului cu om - un 

un âtonf f^ eSt de omen ' e constituia o adevărată crimă, 

care intentio^au^'^ă ^ d ' abo . lica lor ordine socială, prin 
urmă în Sa ,mp,n 9 a omenirea cu milenii în 

Dr ept care ICa - pre ' storiej ’ a comunei primitive. 

' ze oş " Judecători de la Tribunalul Militar 

98 


Suflete de crin şi carar , 
- - - Pilduito; 


Constanţa, dirijaţi de Securitatea deiisti 
pe ţăranul Mihale Hagi. prin sentinţa nr ->rV, COndamnă 
ani muncă silnică “pentru uneltire contra 952 la 6 
deoarece “în primăvara anului 1949 a ai ™ sociale 
persoane ce au făcut parte din bandei* L. e9ă,un cu 
acţionat în munţii Dobrogei”. Aşa ca să « ° nSte 06 au 
altruism, de dragoste faţă de aproapele nostm de 
mal urmeze pilda samarineanului mi«J ISanu 

Evanghelie, care-i fusese de atâtea ori citită înrl d | n 

» « ** "u « o"“ ? .r s ' a 2 

sperie. Şi. pentru ca ,n închisoare, descoperind că 
legionar,, sunt ce, mai buni Români şi creştini, ce, m ai 
demni, mai neînfricaţi şi mai încercaţi deţinuţi ce, m 
vechi şi mai consecvenţi luptători anticomunişti Mihale 
a devenit fara şovăire simpatizant al acestora motiv r a 
să primească, la expirarea pedepsei de 6 ani un 
supliment punitiv, concretizat, în 5 ani de domiciliu 
obligatoriu în localitatea bărăgăneană Rubla, sat clădit 
cu trudă de dislocaţii bănăţeni. Că era fără judecată, 
asta n-avea nici o importanţă pentru teribila Securitate 
bolşevică a cărei unică lege o constituia bunul plac. 

însă calvarul din Bărăgan i-a fost sensibil uşurat prin 
prezenţa continuă a soţiei sale Zoiţa (IŢA), care, ca o 
veritabilă Penelopă şi ca o autentică Armână n-a 
conceput în nici o clipă, în cei 11 ani de persecuţii şi 
privaţiuni inimaginabile, să divorţeze, ci l-a urmat pe soţ 
şi la rău, nu doar la bine. 

Abia acolo, la Rubla, mi-a fost dat să-l cunosc pe 
Mihale Hagi. în prima-mi noapte de deoist am fost 
găzduit de studentul medicinist Mihai Serdaru, pe care-l 


99 






Mihai Stere Derdena 

cunoscusem la Gherla. Acesta, ştiind din închisoare că 
eu sunt Macedonean latin, mi-a dezvăluit din primul 
ceas că, nu departe de dânsul, pe aceeaşi ulicioară, 
locuieşte Mihale Hagi, nume ce-mi devenise familiar 
dinaintea arestării mele (pe când mă aflam în satul 
Caugagia şi frecventam cursurile Liceului "Spiru Haret" 
din Tulcea). Auzind această veste preţioasă, mai că-mi 
venea să plec numaidecât la dobrogeanul meu, chit că 
nu-l ştiam decât din auzite. însă, dându-mi pe loc 
seama că nu se cade să deranjezi pe cineva la un ceas 
de noapte adâncă, mai cu seamă în acea vreme tulbure 
şi terifiantă, a trebuit să mă abţin. Greu, teribil de greu 
s-a scurs noaptea cea dintâi. 

N-am închis o clipă ochii. După o noapte ce-mi păru 
fără sfârşit (insomnia s-a datorat atât bucuriei că mă 
vedeam, în sfârşit, nepăzit de nici un gardian, cât şi 
nerăbdării de a mă întâlni cu primul Armân deoist), mă 
duc la familia Mihale Hagi, care mă primeşte cu braţele 
deschise. Am stat la Hagi mai bine de o săptămână, 
pana ce mi se dădu şi mie o casă liberă, de fapt un 
bordei, intrând astfel in rând cu toţi bordeienii deoişti Şi 

dupa aC !T' ba Chiar des,ul de des > m -am bucurat de 
admirabililor^ ° Sp ! lallta j'' în casa mereu primitoare a 
vreme !ea m2-i M ' hale " s P u "eam, de la o 

vârstnic decât mine! Ca era CU 13 ani mai 

insă anumitelrasaturf si'f 60 ^' P6Ste trei decemi ' 

ui 'ate nici intr-un veac îm'i 6 a e . celor din J ur nu pot fi 
neastâmpărul (î n sensul h amia esc cel mai bine că 
însuşirea dominantă a Iu, Mihale^ag?^' ‘ ermen) 6fa 

100 


ji venea acest neastâmpăr de | a 
dreptul vulcanică. Dispunea de 0 vivarL ?®' 9 ' 6 de ‘ a 
comun. Te minunai văzând cum un om ml! '!f tă dln 
clocotea de energie, de vigoare, de vitalitate n 9 trup ' 
ridice singur o jumătate de căruţă plină *!’ putand să 
jean Valjean al lui Victor Hugo ^ot 'tim!T nea lui 
nevoia să umble, să se mişte, să facă ceva p ™ 63 
argintul viu, mereu activ, într-o perpetuă mişcare C3 
Când pornea la drum “per pedes“, ritmului alert pe 
care-l impunea ca intr-o cursă contra cronometru P 
unul, Reus, îi făcea faţă cu brio. Pe întinderile nesfârşite 
ale G A S. Rubla - metamorfozată mai apoi in i a s 
însurăţei - unde eram siliţi să muncim ca să nu murim 
de inaniţie, mă întreceam adesea cu el la prăşit la 
culesul florii-soarelui sau al porumbului, la tăiat coceni 
însă niciodată n-a fost chip să ajung înaintea lui la 
capătul tarlalei. Când l-am văzut ultima dată - în vara 
anului 1991, la biserica Sfântul Dumitru din cartierul 
bucureştean Colentina, unde se oficiază cununiile 
mirilor macedoromâni, fiind totodată şi un predilect loc 
de întâlnire pentru cei vârstnici - avea un facies 


cadaveric. 

O boală incurabilă îl rodea încet, pe nesimţite. 
Numai ochii mai aruncau ceva văpăi din vulcanul Hagi 
de odinioară. Chiar şi un ageamiu în medicină, privindu- 
I cu luare aminte şi-ar fi dat pe loc seama că Mihale nu 
mai are într-însul decât puţină viaţă. 

Mi-a mărturisit atunci, cu vădită satisfacţie, că 
,T, utându-se în Bucureşti, şi-a văzut unicul fiu realizat 
Profesional şi familial, că tot în Capitală a putut să-şi 
completeze toţi dinţii pe care i-i zdrobiseră securiştii în 


101 



(III) 


:|wla ,*'[" l !!,!h!StIi wiNinia. 


lllrtll M"Ml | * ,, '‘ 


I *1 llll |MI| fehl ml ,^ ( {)( 

:'71 «I ,|p |iiimii"i m,,,w " M i"g im 

,l " " l " H , ^/rittllfMNl I" l'IIMti.l • nl, „ ,| ln , 

lllini,,r iuMi)ii«iili)r HIm IwjIiimw 1 A, li f ini|htt|iii 

.... .. . »■««,,! 

îSîii |, .MMMl.n 1 l.il ini |I «• «. . .. laiaiH. 

... . . 


* 

Siiviuiliil mm(|| Ku tt , (l 

(I 'Ml*, |<| ţ.»| ' 


.li'' 1 , .‘ l , " n,IMl1 1 '«Ml 1 MMI.i>i ,V‘ 

..... .. mmm .. ' 

. ... ..MII Ulii.. mim. . 

liiMlIin vl | 'li' I* ii*'" ii ■ ■. .linii.. .-mi > > . n| mmIiii Mi ' 1 


llllngiii vl | .li' li III. n.i > >, MimImi 
mini... IimII, I|i.|»imhi|»I vll|.|nnţl 


MVHl hi 
r. ..mi . Mlr|i |n|h 

" Irtilm >h% «, fU , 


i iiii't'illnl't «lliiinl im i mu | \/m,i |^|' /)(( )| ( 

UIUIIIM ' ll ll*?llll!lţn Mll »ln lumii mn «h vtllllţu »i || ,h VM „|( 

I iiiimii lmili.il, P»imIi‘ * liiiii Imn.i.ti „I in..muilm ih|n,| 
|imil|ll ' lllllll^i 'I" H ni H inul • iii m» iril In u v/mihUi >ilnl i|n 
lmi.uu, illiM'l *iMm Hi pIiiim m livihh i imihnm 

iiiiiiiiiiii'lii hu 'i"|ii i H mi «rtvuni ihiiin du |iniiiiiiiii mii o 

rt||i inlupBflIti, iliipil < mn iiriiimi/ii 

Junli.il I III|"II, uulnlmil In I umili ih . luinin 
MillfilrjijH it Vl tJM "l"< lini lilliih * In h piiuiln Ph||Mim|i li 
illll lini iluzii (Uliii) hi Ihiuiilil in I iulie KHft Iu 
/muticii liiiiiimi « hlmiul, ||i«nţ|iil ul f ,nulii IhliMmiiu illn 
/Cilii,h. ui pi 7 Inului iimJIHiI," iii Iliilvnmll.i|ii'llu Pmh 


(Iuifjililin ) III P*ill « i|in|u i mililliiilh In |il*'|n!UiMin 
ii|iii linlllli il n bHlliniiII plln*|ililln ( ill POfHIVHil, 

|HM" (I l|i |(,lupul||ii MnillAllN, I 'lllnin » IKJwIrtlttM, 
Iliii.1111111 PHD, pm|IIH 'I Iftj rtillniul ni MbM I •" 


nbln I IU |.iii I '|iii|iiH! 11) 

MeniţlUMHIII liil, In HH»*»I«I«, HfU 'l"h .Uti* 
illilvuinlliii Iu l 4 n inilu I ‘nlllnlmli H ‘Hll lh'nu •' 




nuDă 60 de ani, mistificarea adevărului 
ln - Ca Tui foloseşter, marele caracter Dumitru 
continua ^ ul cerat ş | e l în lagărul de la Vaslu, 
Tache Funda. Militar din Braşov, ca bolnav 

apoi transferat a Spita u|os din ace| 

ktnriseste că Eugen Ionică era vizitat de soţia sa, care 
venea insolită de copila lor. Această fetită, in vârstă de 
doar un an la asasinarea tatălui, se numeşte Anca. Va 
f, nevoită această orfană din pruncie sa-şi însuşească 
patronimul Neculce, purtat de măicuţa sa înainte de 
căsătorie, ca, astfel, să nu fie privata de dreptul 
elementar la învăţătură, ştiindu-se^ ca, printre 
numeroasele crime comuniste, figurează şi prigonirea 
odraslelor de „bandiţi politici”, în virtutea satanicei lupte 
de clasă, concretizată în interzicerea dreptului de a 
studia în ciclul liceal şi, mai ales, în cel universitar. 
Numai renunţând la patronimul „banditesc" Ionică, va 
putea Anca Neculce să treacă peste nenumăratele 
obstacole cvasi-insurmontabile, puse de regimul 
comunist, în cadrul drăceştii sale lupte de clasă, şi va 


absolvi, chiar cu brio, toate ciclurile de învăţământ, 
devenind actriţă talentată şi îndrăgită a Teatrului Odeon 
din Bucureşti. 

Insă şi mai mult ne cucereşte, stârnindu-ne cea 
mai notabilă admiraţie, această Doamnă a scenei prin 
faptul rarisim că a rămas devotată, în chip exemplar, 
martirului său părinte, pe care îl evocă în splendida 
scriere „ atălui meu, scrisoare târzie". Şi de oţel de v-ar 
nervii, preastimaţi cititori, tot n-aţi putea să vâ opriţi 


104 


torentul ^ .., uc-a» Cltl ace . 

emoţionantă evocare, inclusă în a doua L £ em de 
cavant legionar Duiliu Sfintescu volum marelui 
intitulat „Răspuns la întrebări ale tinerilor care h? 0 ' 03 ''' 
afle tot adevărul despre Mişcarea Legionam Să 

Crater, 19 9 6). Evocarea „Tatălui meu, scrisoare târzie* 
apare la paginile 225-245, e ,arz, e 

Din această scrisoare luăm cunoştinţă că Viorica 
ionică, soţia marelui mucenic pe care-l evocăm, a făcu, 
demersuri la gazu României din anii 1938 şi 1939 
(dirijaţi de regele satanic), spre a obţine graţierea 
soţului său, care era condamnat la şapte ani de 
închisoare (pentru „vina" de a fi fost legionar) şi se afla 
internat în Spitalul Militar din Braşov. Regele 
mefistofelic este de acord cu graţierea solicitată, dar 
numai cu condiţia ca Eugen Ionică să renunţe în scris la 
ideile legionare. Eroica nevastă, pildă maritală 
nemuritoare, aleargă la Braşov ca să-i dea soţului 


această veste, pe care ea o considera profund 
îmbucurătoare. Dar, spre mâhnirea ei perpetuă (în anii 
comunismului va fi umilită într-atât, încât, neţinându-se 
cont că era licenţiată, va fi angajată pe post de „femeie 
de serviciu”, ca astfel, să se cancerizeze şi să 
decedeze în scurt timp, la vârsta de doar 54 de ani), 
Eugen nu acceptă acest târg diabolic al lui Irod al 
României, ci va urca demn şi eroic, până la capăt, drumul 
Golgotei, care, pentru el şi pentru camarazii săi, va fi cel 
dintre Braşov şi pădurea de lângă Râşnov, unde avea să 
fie ucis cu sălbăticie de către conaţionalii săi mioritici. 


105 




s - 

/ 


(xr&M '/"/V* ' ** ‘" f ' ' ;, '^y V. 

In _■««* d# » ** ***** &***$ AMlftl J 

. ;'••.<• v/- ; 4 v * 

y.:, /v 

. / -'i; "A ' • ' ", / rt/; 

>, 4<* W ** 't* * ' ' * *** 4 - vC 

Pff#v joţpmif ojfofutiifte tfMt \toate pttoc fcup^ 

^ / 4; V ^ ''A V//^y ^ ^ W ^ 

>/ //AS A A v 'A, V; '■ % V; "v;rv A/;,'., ^ '* 

*4 V; OXr¥'/’t '/'SA//?, >SASS>, "W/W, ', Vfr>y x * 

' 'AAXA', '<AVH ' '//>, '>/>, - ( ', /A ^ 

'Ai ' * tSASH 'At*'' *' '>, }/Atk >, &, "/' A,' \ţ^ 

'<, Vyţf /y 'y 'AA*i /'• *As/S >/ VA> 'Av ' ''/ V/^i^ 

'■'¥'? A,; V ** AA/SHX V /frţ,,, j' 

'J&24& '**■/#OS s '/ •'***£ W4 , '*>/, v 

'te&lTWA 'Ai f/ÂA 'AA'Vy, , /, ' '*, ' 'S*/, /* ţ, 14 v 

^ ^ "î4 "•■'%*y „ "/"*?''/]// 

/AAA, /Wy '4 v ' rV'*, te# XA'A, V; ^ tfr,' 

V' r&& '//&/A 'y "<s'<)/<" ' /'& vs/' '/ 

'■ ^-'A" SA'ftty IfjkASS, 'Ar //" >/ } '/(('SAS \ 

' A yt/S, 'A, VAASXX, 'A?A, £%, "/"/>&, 'Si ¥" ^i '/p ///' A / 

''A'*" y^y A ' '/</ ' ™ ^ 

'*s/s'*a& A ^/, A '4 // ^ / 


1 A X 


^ iprşMe&ţ - t% 


ZZ-Vt ^ * 

vsy/"/'& ' *?"*? < '* o*/ 


V/// "/"yf 

AA<' ' y 'T<y, r ry fJt 
'A'AAAf/A, SA A, > 
'AA'Sr'Ss^ţ .. 

*' +As}<A '* y 


'sS' A' "A> AfW 'A 
^A'AtA 'A, 0 /}*A>+s'Â "/'Ay 'A 
* ***& V*tf , *%s*ăf4 'A 

' f '** f S *#**, % XAAAAi S s 
O <'<&<’*, 'Y*,'/SAr 


'•a 4UM (Ut lAift , M 

- Z u 4 


w 


y.tM V VA , ') * Uiy^h^ 4 


«v/y/s* us/t# ' ' s‘.*i > 

*, j/mAA 'tţ/l/tţ 


A Sy 


+. ^ *u 

A'tji, 

** J * ** 4 

'st to/m* ţm t k§ , #teT ]? / 

'4//"#' 'WMt** v *as'A ¥M*/&a 

f 'A >. a ,‘ y ,, ,. A * ' A 


a/Ah#*** 

ţt($t&( A ' - ■■■- ■ •- , *» wwm, , 

w»***■'''" ■■ '"'* <,'< 

■'** ■ '*&?g**t v ' ,[ "’ "•<'>■'></*.;.'■ 

"S* '' ' - / * '* ' -y* 'a,,,-, v v . ... , 

^ w ,VA/4, 's, ‘W+/, V ^ 0fi/4 \ 

'Wr'W'bV V V AV- / 

^A,ţ '/ A A AA A/^; /Jff y , - ^ f'4* *» V/H 

V? '*,■/*,*/A yyA y, i** t /AA> 

'/«Â "4** &'*' **'* ** >‘ • * A <4 V/^ y / «+,., 

'"4Af V-7//V/ A '/ <’YyA f'/yj+h'* Wjfr 

x^a^a Hwfr t tw*0b$ Wft'frftfUlş 

'/m* '/Vy>w 3 ^'Vy^, 'ity/A'A ■//-^ > , : 

^ '//tA /#* AS* '/**(* #•/, 4 '//*■'**■ h'A 
'SAAr A//ASAl A JA'+Pf* V f l^ <*A'A vty 

W**'**&>'(+ 'AS*, V/W* ''/&?<"* *,SSA'a/M '4 


A*/*S' Aj "4S%S '■ s/A 'SAA 

: S/-S '/ <• A* 4 'V/X a Ai; **'SS\ '/'/ 4 S'** /' 
'SA S/t A'S/ v "*> // *, % A % /AS ';V4 ' '/s/r ţ/ ' 
'SAMA, 4 V 1 S'/ *Y ţţ* '* / /// '///‘/'y", 'A/' 

‘s/xt/v y y VuAiA 4 '//'SS4 > 'SYS?* '¥/>**' 

S**fW y ' Y'/r y VS<*S" A ' ''/ ’* 

>\M~y ^ ^ A;/,/* ^ //^ V 

'/ssy'4 '/>y tv , y 'Af\< ,4S/V**4 ¥■ 




MihaiŞţereBî^- 

• i ahoratorul de Chimie al Monetăriei Naţionale 
înfiinţează Ubor jnte | ectu ală a Mişcării Legionare a 

Făcând P art ^ â de corneliu Zelea Codreanu, a f 0S t 

anil0r f -n nolote de 21/22 septembrie 1939, la 34 o ' 
asasinat in v 250 de tinerL Era căsătorit cu 

TJXZe i auTfatâ, Anca (subsemnata), născut 
^° nd e) era in închisoare, iar la data asasinării lui, ea 

im p lineaunan u ^ pau|jnej şj g| , u| , on | onlcă a fos , , on , 

Ionică (Nelu). născut şi eMn Zarneşti în 1907. jurist şi 
sociolog De curând, in 20 februarie 1997, la Muzeul 
Satului? a fost lansată, după peste 50 de ani, sub egida 
Academiei Române, lucrarea lui de doctorat «Dealul 
Mohului». Academicieni, profesori, specialişti, etnografi, 
sociologi au elogiat-o ca pe una dintre cele mai 
importante şi de referinţă lucrări, fără să înţeleagă 
necunoaşterea ei în timp de o jumătate de veac. A fost în 
tot timpul remarcat europemsmul autorului, pe lângă 
profunda cunoaştere a tradiţiei Din păcate, a fost şi el 
asasinat, in 1944. în condiţii neelucidate încă, la vârsta de 
37 de ani. făcând parte din aceeaşi elită legionară a anilor 
30 Cei doi fraţi. Eugen şi Ion I. Ionică, au înfiinţat, 
împreună cu alţi intelectuali marcanţi, cercul «Rânduiala» 
şi apoi. revista «Rânduiala»,.. «arhivă de gând şi faptă 
românească" la care au colaborat înalte spirite ale 
penoad e| interbelice, precum Emest Bernea. Haig 

5 i ,3 a c ort ' , ai Pollhron| ade Constantin Noica. Radu Gyr 
că' odată - U C ra . in CaSa ln 9 inerulul Eugen Ionică. Poate 
curajul necesar ^seDar"”' . Sociol ° 9i - P siholo 9' vor găsi 
dramatic moment de ,stone ^ 

V6m d3t0na de a le s Pune cititorilor neinformati, 

% 


108 


r.im şi ce,or dezinforma t‘. Că inocentul om d* - 
£ail polihroniade^ menţionat de Doamna Anca 
! excelentul sau stud.u genealogtc a fos, de asemenea 
omorât în noaptea de 21/22 septembrie 1939. din ordinul 
aceluia?' ucigaş ..rege al cui,un.”, Carol al ll-iea un ins 
Subdezvoltat mintal, destrăbăla, şi fără Dumnezeu un 
eq e impostor care va vinde. în 1940. peste o treime d,n 
teritoriul României, din vina căruia nu se va mai rea: za 
nicicând România Mare. deoarece Cadrilaterul va fi cedat 
Bulgariei cu schimb de populaţii, făcându-i pe bulgari să 
ţopăie de jubilaţie. 

Să vedem, acum, ce mare om a fost Eugen Ionică si 
în politică, nu numi în ştiinţă, afirmându-se. în chip 
admirabil, ca fiu spiritual al poetului naţional inegalabu 
Mihai Eminescu (aşa îi definise pe legionari reputatul om 
de ştiinţă Simion Mehedinţi, membru al Academ-e; 
Române). întru dovedirea acestui adevăr esenţial, vom 
reproduce un pasaj al studiului său „Evreii şi românii": 

„Aici. în spaţiul dintre Carpaţi şi Dunăre şi la graniţa 
dintre Est şi Vest. evreii ne-au declarat război şi vor să 
ajungă clasa conducătoare şi stăpânii statului român. 

A-i calomnia şi a-i lovi este un drum care duce mai 
degrabă la înfrângere decât la victorie Pentru a-i învinge 
pe evrei, noi, românii, trebuie. întâi, sâ-i cunoaştem: sâ-i 
cunoaştem pentru a le neutraliza armele şi sâ-i cunoaştem 

pentru a-i întrece în virtuţi. 

Dacă n-ar fi planul imperialist de a ne ocupa Patna şi 
n-ar exista acest război pe viaţă, şi P© moarte, noi. 
Românii, n-am putea fi decât admiratorii şi prietenii lor. 
este exact cum. tot de 2000 de ani. şi aici. noi. Romanii, 
ne apărăm existenţa neamului, pământul Dacilor şi a 
Romanilor şi dreptul la libertate. (Ci* a * d ' n ca ea 
Comentar la Monografia oraşului Corabia de Alexan rj 




c (p , â nescu Editura Babei. Bacău, 2003. Cartea aceasta 
Ştefane®? ' (ur et altera pars ). 

are SU E â, e vorba, aşadar. în eseul ..Evrei, şi românii", nu 
a» «Kisul antisemitism, ci de dreptul fundamental a | 
Icâreî etnii majoritare pe spaţiul sâu predestinat de a fi 
stăpână asupra acestui teritoriu sacrosanct, întocmai Ca 
Norvegienii in Norvegia, ca Francez,, ,n Franţa, Ca 
Uaandezii în Uganda, ca Israelienu in Israel şi ca orice 
altă naţionalitate preponderentă într-o anumită ţară. De ce 
n-ar fi la fel şi pentru Români?! 

Revenind la obsedanta sintagmă falsă „rege al 
culturii”, cu care îl caracterizează unii istorici pe Carol al ||. 
lea, opinăm că această pidosnicie este perfect 
asemănătoare cu calificativul „cel Mare”, acordat 




Irod, în pofida faptului cutremurător că acest criminal fără 
egal a ucis 14.000 de prunci, crezând că, astfel, l-a răpus 
şi pe Domnul nostru lisus Hristos. Cum i-ai putut răbda. 
Doamne, pe aceşti ucigaşi monstruoşi cum rabzi 
încontinuu apologiile necontenite ce li se fac?! 


110 


Traian Mirică 
( 1929 - 1993 ) 


de ,a eliberarea noastră, prin decretul de” g^iere d^n 
1964 , ci doar înclin sa cred că, socotind şi periei a 
dci ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, a staHncSs 
în timp de cel puţin zece ani, adică între vârstele « ! 
de 25 şi de 35 de ani, fund arestat după circa un an de 
activitate la catedra, in specialitatea chimie 

Ne-am cunoscut în satul nou Rubla din judeţul 
Brăila, aşezare efemeră în care securitatea ne fixase 
amândurora domiciliu obligatoriu, fiecăruia câte 36 de 
luni, în urma executării integrale a condamnărilor 
primite din partea instanţelor judecătoreşti militare. Ne 
vedeam rareori pentru oă lucram amândoi mai în fiece 
zi, iar locurile noastre de muncă erau diferite. 

După punerea noastră în libertate (în 1964). 
aveam să ne revedem foarte târziu, abia în martie 1981 
Plecând din Rubla (sat ce nu mai există), Traian 


se stabili, întâi, în satu-i natal, apoi, în Capitală. 
Mutarea lui în Bucureşti s-a produs ca urmare a 
căsătoriei sale cu o bucureşteancă. în aproximativ 15- 
16 ani de căsnicie, pare-mi-se, nu va avea nici un copil. 
Dar nu sterilitatea soţiei constituise motivul de divorţ, ci 
refuzul femeii de a-l însoţi în plecarea definitivă din ţară. 
La 25 Martie 1981, dacă-mi amintesc bine, Traian 


Mirică reuşeşte, după numeroase demersuri neizbutite, 
să plece definitiv în Statele Unite ale Americii, trecând 
prin centrul de refugiaţi de la Roma. Se stabileşte în 
cartierul Ridgewood din New York. 


111 






_ ^/// ~ r 

r+ff '' ' y /^' y 


C^TZ*y'â 


prrj 
''/"< '' 
y* X"' 

'/Ss^X, y 

VQ 


ie ^ 

- ' ^ 


yffc ' ‘b'SXX i > -î C '•/ y ' ' CCCer 

imn* Vi &&**&& 9¥U l/V Z* - 


- j 

V> 

y 


r 

Aoet^ 


„ ^ ţ// ';7 

'jz&x* ' - ' 

tt' t cop 


" C- î- 


^ '/ 


: 


z ''~r"<" s" " 

r/xvav* " * % 

^ V; ' s'j r ~rz 
"ii 'f SA&L * 'X*& 


h ' ' 


✓ y y y ^ «/ y 


r / <• y ^^ <V >" 

/ > > y > ' 


/ C' 


v , C3 Tra e' 


v^. ' ceroer' 

"i r os> X. - C re V 

'rt/yjfe "/'&& c' 




Ce e' "' e C -5 

";"XX''XS* " 3^&/<s e' 

|.C* '^*V CeC.' 3 f ^ v Ce'C 
CCe/»VCC 


* ' ' > ' 


-ţ 


> C a > X foeca 


»' y y 
< / 


< / > % % V."ee A*'Ol " vxe o. adr re*e 
>xx'j>;h cec:/e eree '/x/, / -/'te c cerc*! 

e"/*' r' v&jyy/ e re^ee r Ssjy&& re r?rece; ^ 
r^e '.ce re r.'cerce c' v*S*x a ’ 3 t£ ce " 'e 
V/e 1 Jf A*'C/C 

0 . cere re e'e o .r''e v/>v 

Vy ; ; y ' /# ' ' >" " v y, y ^ 

' ' ' ' ' ' * , S, , t/V / ^ ^ yy y y ^ / 

' re 'x^'/x/ e ree " e ' CCec e e e ec C'e'. . 
"', '/ V' c£ H/ 'WJ& ce'e " '4 //, & 7 c r A f 

v/ ' 'JVX'Xi V /Â"%7^ 0' " y/Xb b '"/i ^ 'X/Hi 

■'' '" ‘ "" H '~ ** V' Vy'y ce C'y 3' V ce 

'' <1 '' ''*** ' , .A /ec 

'/’ ' / ' ^ ' '' ,; î"ye r /4Z&;} o ' ' " '/y^'e 

- ^X /*'' /<J ^ v ^ ^ CyCor v e > gr»jrt c ce 
" ' v ^ (1^3.1978> e Ar a (1900^ 

112 


v \ "> H vv *\ 


Suf ! ete ce cr r ; ca^y/>f{., 



, - / 


y y * y. y y 




e e' s 


y > 

* y y.y # 


y y , 
■y y’ 


> y - 


C # y yy y 
y > y 


e ee 


f î , * X y y Ay y 

/ >< i ^ ^ >y. 


y -y y'-' ' 

y y > 


'C > 




'e 

« 


ee 'e 


y y< 


,e// / c v v 


; 


ve" v - 


y y y y y^ - 
V ’ y v' 


^ec 


y y^y -c y ' y y < 

y* ' C^ - — y 


«> sar' 

y V »y ^ 


y y y 
y yy 


^ y 


a .ee 

' 'C-"'< 


'e a' f aces 


ce* 


^ y / 
> y y 


C y *y ' 

< > 


r c ' ' "' - 

y > v v y “C 


^ . y ♦ y A y*y y y,y y* 'A ' y *y * 

<epa c<? ^ s .s'i - ' -4 

*y y^ y s r S'i- ^ y ' ' 

^ — > 


y > 


y y, 
y ' 


yy y S r 


ca cce e ce ce e cr /c 


C2 


^ze cecec- - 


e cce' ce e' 


< - e 


" ' ^ 


y '1 ' 


-y$ 'ece cce 

s^azâ^oare c /e c 


y y y yy > y y ^ “C 


^ y 


" ' y ' ' y y A ' y y y y> 

> y > yC C ^ C C ^ ^ ^ 


Sper ca *'ec'. 


ce ce e' /o 'ee e ' ' *'- 


c>y ^ .c'ce 

, x. ^ r ^ y ceee ee dt /ec*e ' c e e ee re ec ta 

y “> y ✓ y -y y 


> / / y y'y ' 

y^> 


-'./er z eee 


-y > 


' CA' 

-y v 


yy y, y yy 


.z'e - 


Acere e " 'e e c e eceee 


_ 

e" ez 


y -y -y 


y / y < ' ' ’ S ^y S ^ 

. ,C > > ^ 


^ y y y f y S ' y ' Cf C< 

y 11 y* 


e e. e ccc^ ^ 

■*'">' '’4 c re'/ c - «e / er * ee" e e 

/ y y y y ' ' ^ 

X. . A Ce r^. ru< î. ;7"* 'A: e 


y y y yy 


y y ' ' c ^ ^ 
y A yv y 


■y rece ' se re ar e>Z'c ce 


y y' ♦ 
y > y 


-a co _ 

y /^y / A y y, y / ♦ ' ' * 'A- ^ ^ ^ ^ y ^ *y 

Ve coct - r*e'C ce c re'r /e 0e" c^ce 'e - ^ ^ 
ce ceas cerere r e> ' ce*e ce ' e "C'e ^ 
'"ec ce ce n-a intrat î r ccc nta ^ ee 

- *»■> scrr /a C r r e e ^acnt '^'ecee e ce e > ' 

' cecâ^ 


11 


CV)' V\' 








- ■ - 9 ~~ 

' 1 - COf> 


^decur» ’.'^ e Doamr-a ts pr 
* n-a poW cu stă', 'ta :a' e 

că nu se " “^caracter de-o scruputaz.^ 

Aşadar u 3 ~ 

«♦•âirîriâ - -_:__ 


Sirtc 


-:3 r <ta 

Sâ"â:a:e 5 H 

gr e"- ca z -5 
'rO" T *âfî*u J 


l_r- C'S3 C'e03'3 -- 5 - 

- - -ce—c'e211 z sâ "â rec-.s- 

şrjp* '* 2 -" '2 5 ” cî r '’ă-"" 


— Der~- se 2- 


• z : _ — 

Ternar:- - ?'“*'* - 

'•'ârzierea ^rc'-ta ce coa 2 


IU 


( n 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


Radu Muşat 

(1935-199 "1 




c'62 — a'e 'târze'e a~ 


u<*i curoştirrta s- 
___„,- e 3 aceste jptâtc' 2 ".c: jt s* c ~ orara - * 
Vjşaî A'c-'â- tt.câ tată mujaf 

J ’frL rr OS " - 2 2 ^- ^ S 2 „ pgţgm - 

I^Snar c-ca - 2-2 se '2ss.se >cr-o sase s '2 

^ " e • C — - — — ' — . - s S S ~ — — atn _ 

iâ-gă Dracer ; 

... -;'e3 . tr ^5 - s 5- -Z"_'2 Secete 

_g : e sâ:-" -sre a-cee sa:e - ~ 2 "s s Fsctr- 
2 asate ’n succrfl 'ea co-.-e -câ'sasa s- 
j!‘ a J „se: ac- ţa câncr.a ^âc^serâ caie toate ce* 
^ s3 te c ' ,-deţi *'c. 

:„:â ce acsc .este şac:e sase e-enenare 2 

CC—-"2 3 cn PatTL.-"* 

tCşat s cca' 15 an "e'-c ' 

-- -3 na. et st. a BtiGo'eş: 

" ces: se ^ . ~ — ~ — — —■ 

:r - ^:e' se a cc. ce ~-'câ Es:e c's*es 2 ce ca'e s 
,î s'ar.sa ' toată ce'saca ce -.'ca câ'â a 
-js's:' 3 r e. ş '."a a 'meprncer c.s-'eş:e'e. 

'corcora: *' '955 că's a.ea 21 ce a' 2 *ss: 
esa'ca: sc'e a satsface se', c. - :a' 2 cunos Cuta 
s sa'r-- -se -' ca -' sate ce ca'aş-ts- c ' :aă 2 
E.câ. AcctO se împrieteneşte ck. toen ca'aş-t şt ce 
sea ~2 „ Ia' Sc'CC' Star Ea'C- or Bâ'câ.a'- ş 
a".' ădâscă :e ca'e c'c.e'ea. c' j^*ce:ee 
eeorrr.at Nean: şi Romar 


— -ac. 

~ ~ ~ w ^ ^-3 c c î 


ccc —ese'a ce ăcât-s 


:r; j 


115 






0 ' 

>> t,\0* 
" 'VxK 

\ a 

IM 


0 ,• ,u. WW $' **> *“ C *' l ' Un *•«* «kr 

, ' •' cu • ! ^' v '*' autentic Ronijrk 

* ** w imu «iese v iwprihtnîte fcrwtc* fe, 
O.i uct* - 5 , .., ,.. v > 0 ».* >,>$c ce ma s,* > ,y^ 

: A?V ; ! '.w- -,vc - comunist p.-frunsese c, 

' v "■::.,.... w ’#* ? < v «•** tvso-*wn,\«.x 
"'' C- - .;.,v.: •• V C.v: ,v v' *• ?'- M-WIOO SC w , 
mJk M«k oeupa* 4 * Rusnoe» barbari, car» $ 

::.o : >;cV CC OxKi OKV\*t frVOOSO? , 
»V- ».vt - 1 u^*ţi pnr> cred *>ta fo 

y > , - -cc vV neo n ^ do o o p m p,. 

*> v ^:' ..' v ţ s ,C$t ' COC ' >’ t<î» v»' y 

^nftictrtt lui Dam Spiridon soldat şi acesta, dar ce* 

• $cc t cooc coc: ,wc',. $ v te,*.- c eo, - 

\\î •, ’\v' c.Vc :c' ce o.} >c se c, 'C fu' * 

dIK in slujba dezrobiri Patriei, hărtumcăH pe 

muMoM perfid, nesăţios şi batjocoritor Aşteptau 
,\\- c co ,' ccco cc $c tro,},\- oo o \o*tv o *cc:o c 
.' o. c.cco \ fo ;tSst coc : o$;oo:c: c $o v 

CC V ; VOOOC, C CC 'C.î C ' C ' Stâg , •" ‘ te 'C"C' 

o > V ' X % \* S,*x' "c c ( Octc "C e c " 195c 

,<c cccc'se .-:,î asvo ,.t o A"t cc ", ' ste c ' L 'c,rc 
"C CCfV CC* SC ac* C 'OCO — " ' " 'C VS8 s 
^' cc ,\v. c .v cc cc o v cto s oe co seseee 
,v cc c r cccc, :\coo sc\ orco nccctcc c cc c 
' * v ‘o c<: * c, c.,: co't\ 

V s ' : cc C ,' ,'C ' cct O 0 C C 'CCSt 

J^ă atea de no» membri sunt depistaţi, arestaţi s 

'' V '' ^ ' > r ' " 5 oc tc ",t cooocso c ac: vo cc 
ce‘-tete 

credem m®, nimerie să vedem sentinţe 


RcdU 

-irtci ilp«M Muşti Rtiki a ptuiicmt b>***. . 

jaaWo»» Dan ?t Barbu stan la auSS; «* 

Î.W O w*"*** *> 

tn iU> 28 Octomtwi^ f 956 a hiv 
,k*k* mm» <*n •>> curtea wuu; ,wC* .f 

St****' °* n ; ® w6w ® an î* W»9toaiw teTwS 
contant*** $l«te auitte ta postul de radto PtnTm, 
purtat cfccufi cu caracter duşmtaos le ednsa nrtuZ 
^olnocrat popular c*n ţara noastre 

Cu aceasti oc im Spmdon Dan ^ w 
plen de acţiune ce urma să te pus m pracăcă ăi ceai 
ăi care s*ar ă penecuf şt i>> ţara noastră evenunente 
imitare cetor cftn Ungari* pracum şt un plan de 
c; coo o c Ct'tot'J t " :,r co cc cc 

w ,\îf{. Vuşat acc, c dsf ce acorc a c,v,<f 
planari ala tur Sptridon Dan. care afirmase că se ve 
cc:,. c oro o c vc cc \* c ,v.", <: o 

• ccc \7 cc cc:,. *oc ct * : o ,< c : ' ci' O *99 ,c 
c ,a'c de c " vV- cc • ?c co <c >c,\ c 
.v, ccoo co c ' ", vo c 'cc c : or "C .v,/v*c ;' 
"x\\* ac Soc, w "o c a •'0 o., coc»cc o cc 

c c, ",<C '.V C,V \.C",V 

Sentinţa va rămăne definitivă prin respingerea 
scursa ui. 

lată < co eta :o conde i c 
Sptndon - muncă sinică pe veţi. Barba ^ 25 de 
ani, Bărgăuanu -15 ani ş» Adăscălfiet' ^am 

'te ooc >t $ cecscc * co c ocvc 't ,'C(, 

?c ' So co ' ^ St,v' Bc oi. x ^cfc c oc vc " * 
o "c -'otc"tc c cooocccc ccc :c c 


II 





Mihai 


Stere Derdena 



Pe ,ob aceşf tineri excepţional de temerari ,. 3m 
. incâ din primăvara anului 1957. i n cameră 
a lll-a a temniţei Jilava Pe doi dintre dân şl f 
Radu Musai şi Stan Barbu - aveam sa-, revăd, în £ 
filo, la Gherla, petrecând împreună, î n ace nu J 
onscărie multă vreme. Astfel ne-am putut cunoal 
bine şi am devenit prieteni pe vecie (socotind şi V i a ţ a de 

3pJ ° Intrând în camera 36 din reduitul Jilavei, pe , 
m ,o ZU i une. nopţi viforoase de Martie, în 1957, Pnm(j| 
care s-a apropiat de mine. când ma aflam înc- | a Uşâ 
ezitând sâ avansez în bezna dintre paturile suprapuse 
luându-mâ. apoi, ca vecin cu patul, a fost Radu Muş a t 
Mustata mare, stufoasă şi neagrâ, cu care venisem de 
la penitenciarul - spital Văcăreşti, îl impresionase atât 
de puternic pe Radu încât acesta mă porecli, chiar din 
clipele acelea, “ haiducul ", 

Slaba lumină electrică. întunericul nopţii viforoase 
şi culoarea închisă a tenului, nu doar a părului îmi 
creau asemenea alură 

Nu era înalt acest Radu. dar avea energie cât un 
vulcan nedomolit. Asemenea calului de curse, era greu 
de strunit în clocotu-i de vigoare Ca să-şi astâmpere 
pofta de muncă, se oferea zilnic sâ ajute la curăţenie pe 
deţinuţii de serviciu sau chiar să-i înlocuiască pe cei 
vârstnici la treburile din celulă. Nu pretindea vreo plată. 

bucătirTa ' 56 oferea in P lus Puţină mâncare ori o 
neîncetatei ^ rnămăll 9â sau de turtoi), pentru 

fiecare zi, nu refuza SUpllmen,are ' P e care le efectua in 

A rămas în am ' n tirea camarazilor săi ca un 


118 


Suflete de crin şi caracter 


- Pilduitoare 


strălucit exemplu de vrednice, de curăţenie 
ordine Se mirau orăşeni, şi nu le venea Z, t de 
un fiu de ţăran din prea înapoiatul sa , p antn ; eada « 
apare pe mei o hartă geografică, poate fi i a 1?^ nu 
i jg ordonat ca un German e de '9>enic 

Cât de mult il detesta Radu pe turnători avea^ - 
,nâ conving in camera 71 a celularului Gherle? 

1959 . când îl stalceşte in bătaie pe un informator " 
numele lanoşevic, care ne denunţase l a l tru " 
Oomokoş pe cei ce organizam, cu risc continuu s che 

religioase. 1D - 

Deşi clocotea de uri ma, cu seamă împotriva 
gardienilor bestiali (precum fraţii Şomlea) şi a cozilor de 
topor (a iudelor dir rândul nostru ca lanoşevici Ivasiuc 
şi alţii), totuşi ştia nu numai sâ râdă din când în când 
dar şi să păstreze mai mereu o mină jovială 
confirm ându-şi prenumele (care în vechea limbă slavă 
semnifica “bucuros"). Păstra de la mama şi acest din 
urmă dar, nu doar hărnicia 

în schimb, de la celălalt părinte moştenise forţa 
hotărârea, curajul, demnitatea, spiritul justiţiar şi o minte 
ascuţită, deosebit de organizată şi de receptivă. Cele 
două însuşiri din urmă i-au înlesnit învăţarea cu 
uimitoare rapiditate a zeci de mii de versuri, aparţinând 
unei impresionante varietăţi de autori români şi străini, 
din felurite curente literare, începând cu Homer şi 
terminând cu Dumitru Iov. pe care l-a cunoscut în 
temnită. 

Insă preferinţele i s-au îndreptat - aidoma celor 
mai numeroşi prizonieri anticomunişti - către Mihai 
Eminescu, Nichifor Crainic şi îndeosebi, către Radu 


119 




Mihai Storc Derdena 


Gyr, cel mai îndrăgit şi mai cunoscut p 0e t h 
gratii. e ^Pâ 

Având prea mare vechime în muncă M, n 
câ începuse sâ lucreze încă din toiul adolesce 
putut sâ se pensioneze la 55 de ani î n i 9 
încadrându-se perfect în prevederile unui deciet " 0 ' 
cobora vârsta de pensionare cu 7 am pentru Care 
sexe, dacă era satisfăcuta condiţia sine qua ! mbele 
vechimea în activitate sa fie de minimum 30 h p . Ca 
barbaţi, şi de 25 de ani la femei. " fc an,( ,a 

Astfel, avea sâ heneficieze de mai mult timo i,h* 

pe căre i va folosi vizitându-şi mai des rudele aom ' 
din salu-i natal. ufcle apropiate 

Cum salul Panţoi se afla în proximitafop, 
comunei ,n care eu îmi exercitam profesia de dasTl? 

sa, raHr? -î 

Şi Crainic ' ^asemuiţilor poeţi Eminescu, Gyr 

Q j % 

discipolii mei care ni," ^ ° e ' ma ' numer oşi dintre 
'"acar micul fragment d in U <; CaPabl,i Să memore ze nici 

manualul de lecturi literare ,i Cr |' SOarea IM ' re P rodus in 

R; >du sâ recite, î n i n t rpn C ‘ isei a Vl ‘ a . '' rugam pe 
e minescianâ 9'me, această capodoperă 

^ ca P la coadâ, ,ecitat împreună, tot de 

codmiui fără / )a En l'' 1escu - amplele poeme 
( - ambele de Radu r ^ ^ a ^ acfa clopotarului din 
Kadu Gyr. precum şi 'Baidovin şi 

120 


Călina" de Nichifor Crainic. 

^Elevii jubilau şi ne tot cereau astfel de nutriment 

Spir ' tU Dar aflând directorul acestea, s-a mâniat cumplit 
interzis lui Radu să mai intre in şcoală, iar pe mine 
Şl ' ameninţat, tot în faţa clasei, cu "o nouă îndepărtare 
™,n învăţământ" de voi continua să fac elevilor “ educaţie 

legi0n cu toate că nici un vers dintre cele declamate de 
noi nu era "expresis verbis". legionar, noi am luat 
directorului comunist ca o lauda. 

, enbil de mâhnită şi în mare pagubă spirituala va 
- a «^colărimea în urma măsurilor coercitive 
SSJZZŞ* adoptate • conducerea n.pe.n, 

şi stupidă a şcolii aceleia. afecţiunea 

La puţini an, după sceea^ 

gastrointestinala de ca cauza deceS ului, 

se agraveaza, dând m ca de 62 de am, 

produs m Aprilie us'. 

neîmpliniţi. amintirea camarazilor de 

Radu Muşat va rai in putinii tineri din 

crez, care l-au îndrăgit ca, pe unul MJ . rf nu se 
anii comunismului care întruchipat in 

înfrăţească, ci să dea piept 

balaurul roşu, bol ? evlc . ch | a r certitudinea, ca 

Ne mângâie nade)dea, jLidecă , orul Supr em Ş' 

Părintele Luminii Şi a • gu | upta t pentru Stan 

a sta Zs.’Si nsJM 

3Sţ5S,îrSS--— 


121 





Mihai Stere Derdena 


Prinţul Zahu Pană 
(1921-2001) 

Din pricina solitudinii cvasimonahale, p e Care 
mi-am impus-o de la schimbarea domiciliului urban cu 
unul rural, chiar şi veştile rele îmi parvin cu întârziere 
Aşa se face că de moartea preabunului meu prieten 
Zahu Pană am aflat abia în Săptămâna Patimilor. în 30 
martie 2001 îi trimisesem obişnuitul mesaj pascal, ca în 
fiecare an din ultimul deceniu, ca apoi, să iau cunoştinţă 
că el era mutat din viaţa aceasta încă din 11 martie. 

Ştiam, de vreo 6-7 luni, că-l măcina un cancer 
hepatic, astfel încât vestea încetării sale din viata 
terestră nu mă surprinse. 

S-au scris şi se vor mai scrie - n-am nici o 
îndoială - multe superlative şi pe deplin meritate despre 
acest strălucit poet. publicist, luptător şi OM DP 
CARACTER. 

Se obişnuieşte pe la noi, poate că şi la alte 
neamuri, sa nu se rostească aprecieri rele la adresa 
celor răposaţi, ci să fie vorbiţi numai de bine. 

noştri dlnDarSaT a î easta habitud ine, de la străbunii 
de ? duh "De mnrt U ' T ?! an ’ care îşi însuşiseră sentinţa 
artceva decâTd^h "f* 1 bene " (des ? re nimic 

bine ar T d acă T-r - f SParta " Ul Chi '° n ' Şl mai 

substantivul veritas (sHp* ' n ocui adverb ul bene cu 
nihil nisi veritas" Astfel n ^ ? ' S ' 3r Z ' Ce De mortuis 

şi răufăcătorii ce f fi du P ă d eces, 

Pământeană ca Homn h^ m S a , U com P ortat în viata 
om). H ° mo hom '"' lupus (omul e lup pentru 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 

7 ahu Pană oricât de frumos s-ar scrie şi 
!nS â despre Zanu ns pen tru că el a constituit un 

rvo fbll0tn ; a ,m de Român, de legionar de OM. 
po del de r: se poate de limpede ca Homo res 

facra do^'P' (°rnut fos( ţnsu%jrile alese de-a 

sa Menumarate dintre e le le-am relevat in 

SŞ «jj» - 

arorT\3 ne * ^ ^ 

august 1997. r int al culturii (pnn opera- 

39 îl consider nu doar uPP ._ nai( . va , oare pnn 

• •asîxrts *,?asssfi « 

•ferss?»»* * •“ * 

s" al Căpitanului. _ doar unu | dintre meritele 

5 Acum. vreau sa sub iţ îngrijitor a 

sa fe excepţionale. anume » Tara armânească' din 

prestigioasei şi longevwei p 9 răspândită publicat a 

cea mai îndrăgită ş' . , Ro manesc Pen 

dtasporei române ci Cuvânt fragmente din 

aceasta voi fi ^ octombrie 2000 căde^etenul 

nostru (al meu ş^a unărea nu). evo lutia bolii 

pSeUd °«umesc că mă ţii la g e rabnic a lui 

J fu în tot timpul, sper y progre sele 

însănătoşire, b ^ d ^p e ş «a 

medicinei academice, emo ns trând ca, de la an ^j mi 


123 





Mihai Stere Derdena 


cel mei bun medic curent din lume Nu in ultimul rânri 
rtârtdul ml se îndreaptă şi către Cel-de-Sus, Car e hu ' 
poate să ignoreze adevărul, ştiut şl de noi, că *ahu 
un credincios exemplar şi un luptător din pu ma 9 
Pentru Sfânta Cruce, pentru Ţara] împotriva /," 
Antihrist 

Revenind la Zahu, iţi mărturisesc că nu-mi D , 
reprima acest cuget tulbui ător După ce el se va muta ii 
Cer, nu se va găsi nici un Aromân in Lumea Nouă, caiP 
sa ţină, cu aceeaşi pricepere, pagina Vai a 
armânească din Cuvântul Românesc Nu-i adevărat 
aşadar, că orice om folositor poate fi înlocuit Sau, mai 
bine spus, nu întotdeauna se adevereşte aceasta 
zicere" 


Având in vedere că prea a fost prigonit pentru 
dreptate in această lume haină, tot mai satanizată, sunt 
de aceea, sigur că Zahu se află deja in împărăţia 
Cerurilor, lângă soţia-i adorată - serafica Marica - şi 
amândoi, in preajma Căpitanului, a lui Moţa, Marin 
Ciumetti. a lui Pihu şi a miilor de mucenici din Legiunea 
Arhanghelului Mihail N-am nici o îndoială şi că fiind 

, j cu 9 ura aur de maestru al barei, Zahu va şll să 
ptedeze in lata Adevăratului Judecător pentru iertarea 
noastra a tuturor păcătoşilor din neamul românesc 

nolnr - V3 " T U ' ,or de ,ine ' Zahule - »l voi regreta 

Sâ le wt er Ip = n ' al P °'', Venl in Tarâ ca Bâ ,e a»tepl apoi 
darul la,, a B ® roporl ' jl 1 ''upeni, că nu mă vel fascina cu 

partener Hs dl.lnnT , r)esâvâr ?"' da cel mai fermecător 

acesta Preglleş^ede«am ' T pânâ in ceasul 

Grădină a Cer, ii.?, • "" fl rjhld ' dhld prin nesfârşita 

a a «fWUl. Când voi veni şi eu acolo' Amin! 


ş U fietP de crin şt caractere pilduitoare 



„„«„fere» l«> ’“ , ‘® 


. mltiatlva Fundaţiei “Cuza-Vodâ" şl a 
pn . u, române. tn după amiaza zilei de |0l, 

godetâW ^ ac , setMu | Vetrei Româneşti de pe strada 
2 0 a prtlle . 'fV r (|n , „ adur ,a,e comemorativa 

U* 1 *" Sulul poet şi Publicist Zahu Pane 

Tecertt '"utat bin viata terestră (la vârsta de 80 de ani 

m 5 lunD omagială a debutai cu pâstraiea 

Manifestat » mP moria marelui dispăru» 

U r»ui minut de reculege n Bralu (Preşedintele 

Un Apoi, D» CP X, i Aromânii Ion Zeana. Hh.tU 
Fundaţiei g| e fe Derdena l-au evocat pe 

glrtdfOVtWU ■' . -.«fUţtr, Iul Wcepl.al' 

•.,i,ti i’nnâ ' Ml , ( | a riibotul noitru 

lupt*»' n ^îSS£i 3 *? fi* lupt* ... 

cfânt din anii 1941-1* ■ ^e i e mnita grea) 

. pntru care va executa - r a ( jndrăqit de cititori mat 
aromân f In "- ba a r °^or d« ţ lnUţl 

•sss^S^r»^*' 

fusese modei ato , 




Mihai Stere Derdena 


îngrijit, de la întemeiere până în acest an, pagin 
armâneascâ' din Cuvântul Românesc' Cea Făr a 
răspândită publicaţie a exilului românesc şi a d iaţrN ma 
române editată în Canada, de George Bâlaşu SPOre ' 
naţionalist şi cărturar de pnm-rang. Patr [ >t 

S-au recitat poezii din volumele Cu aCu] 
săpun şt Avnânghipsiri şi au fost citite numeroa ^ 
omagii apărute în numărul din Aprilie 20^1 * eie 
prestig osuiu pe-odic Cuvântul Românesc 


Zahu va rămâne în amintirea cititorilor s , 
P^eten or sâi ca pilduitor discipol de elită al lui ii! ! 
Hnstor şi al u. Comeiiu Codreanu, ca om de caracţi 
care n-a tăcut nici un compromis cu duşman 
Cru: ai Adevărului şi ai României. Absenţa lui se l 
'es mţi în mulţi am de acum încolo. în cultura noastră 


126 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


Gioga Parizianu 

(1925-1992) 

incâ din închisoare am auzit unul de altul, dar 
nple au făcut ca să ne intălmm după mulţi am, abia 
destin măx/ara Era pe-atunci. in prospera comuna 

omteană Dndu. o doctoriţă stomatolog d,n Bucureşti 
lalomiţeana Ma noara Osiceanu 

Aroma ifdănsa mergea atunci Gioga. ca să-ş. trateze 

• rămăseseră în urma interminab'.eicr 
puţinii dinţi ce-i m su bnutntiei cronice Eu 

anchete schingiuitoare şi ^ ^ invătământ pnntr .un 

fusesem de ^ ur , a f-Il S ora si funcţionam la gimnaziul 
ordin al M.n.strulu.lUiha Şoiă şi^ eirtrem de agreabilă 

din acel sat frum ■ B cureş ti Nord - Urzicem. 

navetă cu trenul, pe niă Buc ^ comune , 

Drumul de la gara f , dispensarul 

unde sunt amplasate şcoa a, departe), măsoară circa 
medical (biserica e ceva •_ ° P de f(ecare datâ . par o 

do, kilometri, care P*e«* £ excelent tonic neuro-toc 

"" avet,s,a 

ea mi-l prezintă pe G '°9 a _ . ca binetul stomatologic. 
Ş Ape de 'agaraP ana la ^' r n s „ orele amiezi, 

7 33 s j 8 00 Şl in sens m - dmlâuntrul 

intre orele t 1 - Hpcnre toate ceie u'" ,a 

am sporovăit împreuna desp din tinereţile 

L-am lasat pe n tjmi penitenciare d , ntre 


127 








Mihai Stere Derdena 


întâmplările cutremurătoare prin care a trecut ca deţ, n , lt 
. miner la Cav mc şi la Baia Sprie 

Reţin perfect câ. m urma bătăilor şi a tortunir 
la care a fost supus, la Cavmc, in zilele celebri 
evadări, a pierdut un ochi, pe care, in libertate, pare-rj-J 
se, il va înlocui cu unul de sticlă Culmea a fost r a 
groaznicul tratament ce i s-a aplicat, in timp îndelungat* 
s-a datorat exclusiv nedenunţării punerii la cale a 
evadăm, despre care, insă, atât el cât şi ceilalţi deţinut! 
neevadati nu ştiau absolut nimic 

Doi dintre protagoniştii r. .arii evadări din mina 
Je la Cavmc, Ion loamd şi Ion Pantazi, autori a , 
excelentelor memoriale ' 1 închisoarea noastră cea de 
toate zilele" şi respectiv "Am trecut prin iad" evidenţiază 
sufletul ales şi caracterul integru ale neînfricatului 
Aromân legionar, Gioga Panzianu 

Ion loamd, de pildă, îşi aminteşte despre Gioqa 
câ avea “mimă de aur Iar foştii deţinuţi politici Pintilie 
lacob şi Laurenţiu Popovici, din Piatra-Neamţ. işi 
amintesc despre Gioga câ s-a comportat în tot timpul ca 
un desăvârşit camarad faţă de or,ce detmut politic 
indiferent de convingerile îmbrăţişate, că era un om de 
absoluta încredere Sper mult ca Gioga insusi să fi 

* *“"*“» '■Mi ">â=ar MMa 

convorblh evorafL U ? e ' a dintre ,un 9 |,e noastre 
amplu poem d e i T, e am,n * in triste, mi-a recitat un 

Gioga Regret 0^ 0. “' lntitu,at ch,ar "Odă lui 

n am să uit că este vorhaT' ^ nume,e autorului, dar 
este vorba despre un poet înzestrat, care 


128 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


mitor de exact, relevându-i câteva calităţi 
l-a <* scr ? “T specifice, cred Macedonenilor latin, 
de câpe nctea curajul, sinceritatea încrederea, 
rU vântu' ^ sointul de jertfa, credinţa dreptatea, 
deV otamentul. P ismul genef0Zltatea şi HMţ 

d jrzenia. rămas in amintire ca un trist .hip 

punata'e Iar mie de guferjn , â ce emana 

de S,âM ^' sceptic^m decât încredere intr-un viitor 
mai de 9 ,3 , ba ma j creştin De asemenea nu-i pot uita 
mai moral. câ n . a fosl ares tat mai târziu, după 

tulburătorul ^9'^ de Me dicina din laşi. pe care 

frecventase cloar^ paria m a "^ || " rea | men te de factură 

pentru ca Dumne: z . - împărăţia Sa 

oameni îi ta sigurlaDa^uUn P..^ m . ar mvrednic, 

ru 0 

£>» rssmsss-—'—“* 

-—"rST*. ^ 




Mihai Stere Derdena 


Dinca PATAŞA 
(1918-1907) 

Se ştie prea bine, dar nu se ia des¬ 
considerare, ci este ascuns în mod premedit ' n 

adevărul cutremurător că una dintre marile perform 
drăceşti ale regimului comunist a fost burdus"^ 
inchisorilor cu deţinuţi politici din toate straturile social* 
Insă. se pare că nu-i cunoscut îndeajuns faptul 
ponderea cea mai mare o deţineau ţăranii Aceştia ora 
in majoritate, analfabeţi. Doar uni,' aveau câte Datr “ 
clase primare. Aşadar, o performanţă comunistă dini e 
cele mai ruşinoase şi mai oribile, constând în 

Moartoa” 63 un ° r 0ameni Sirnpli ’ ne Ş , 'UtOri şi puri CU 

r,%nTu m cXa z: e Jrr% 

murfde ££ Ş ' neUC ' ?i ' 

supravieţuind terorii ifrJ nS3 pentru ţ ăran '' care, 

pedepsele privative de libertate ? *' 3 ^ ® xecutat inte 9 ral 
în temnita din Aiud in f 3 6 ’ m inchlS0ri ’ îndeosebi 

calvarul elita ime,ec ua,i«ă«i Care ducea 

politică a reprezentat ci ' noastre ). detenţiunea 
întrucât ei au putut fi lumi^T ,. 0are “ re ca S<'9 spiritual, 
Nichifor Crainic Radu r, 3 '? car,urari străluciţi ca 
Vulcănescu, Constantin k?' Geor 9 e Man <J, Mircea 

p fe că ce, se°oş?de cuitfa Tf Tu ' ea * a 't" 

autodidacţi în libertate dacă ar r ' ° St Şl mai buni ' ca 

instruiască sau de-ar’fj «?., /' avut de la cine să se 

ert este că închisoarea DO |it ® • blblloleci necenzurate. 

Ia A| ud. a fost pentru mulţi tă i?' ^ CU seama cea de 

mulţi ţaram o reală Sorbonă 

130 


Pataşa a lost unul dintre benetloltutl 

' Miii aiudene l oata condamnarea de 12 ani (din 
univers* 1 - . ■ (C)l)Q p&na 1962 )., axecutet o in temnlţ-i 

24f a'uI După ieşirea din penitenciar şi revenirea 
din A in satul tulcean Camena. îi uimea pe toţi 
> al f...,, '.in consăteni, ou ounoţtltlţele sale extrem de 
.ntelecU. Urr , ba engleza, In istorie « -n 

in " <?. m literatura (nu ..>t**n»)... 

geografie, u ace8t brav aromân sa impartn 

, , iuccesiv cu legionarul Petre Ţuţen. eu prinţul 

celula succesiv, intelectuali dintru 

e "I'. 'u. an' -" 

cei mai pţ oşti I t . ale c;il or opere poetice 

Gyr şi Nichifor Ciain ,_ #Ui chiar daca n-am 

învăţase mu de versur, uz Ş puşc aria din Aiud, 
avut norocul sa stau inel > • 5 numeroase versuri 
memorând, ca orice ţ«-‘ de ' Georqe Mânu, Nan 

ale celor doi poeţi I , ^ ^ cioran, Mircea 

lonescu, Mircea Ehade, Ţuţea şj de prinţu 

Vulcânescu, Constant ^ au2 , jt întâia oarâ 

Ghica de la Dinca P ş înrântare şi ni 3 minunam, 
ascultam cu delectare, sătean, având 

nevenindu-mi sa ere J, făcute în libertate) şti., 

"doar ciclul Primar (studii m.nirf«.^' e despre Kanb 
despre Socrate, Anetrtel şi ^ mal multe 

Nietsche, Nae lonescu 5 P ost j n amte de arestai,, 
decât mine, cu toate ca eu a ™ ^ la Filosofia din 

între anii 19 53 ^ (acuitate bolţevizata, c ® 

Bucureşti, care insa era de indivir 9 9 




Mihai Stere Derdena 


Altă şansă extraordinară, de fapt 0 ade - 
minune dumnezeiească, trăită de acest 
dobrogean (participant activ la Mişcarea de partiza^ 0 
pădurea Babadagului), a fost eliberarea sa din \ ' d ' n 
morţii de la Timişoara, cu puţine minute înaint^ 00 ' 
înfăptuirea masacrului mişelnic. O dată cu el 6 de 
întors din drum (pare-mi-se, de la Lugoj) şj m e . ste 
Ciolacu, cel care. în anii ’90 ai veacului al XX-I C ° ae 
publica emoţionantul memorial „Haiducii Dobroqei" Va 
va călugări la Mănăstirea Sâmbăta de Sus imn!' Se 
înceta din viaţa aceasta. ’ Unde Va 

L-am cunoscut pe Dinca Pataşa, prin 1965 rhu 
in casa lui din Camena Ca si rânri ar 

»pe d, rS ma liîl. 5 ‘ Sl 9“ r « tot el 

» l mai i rS'S'T" 4 '""! 1 

memorii mei ca discipol al | Pf l , an eCului ' unul dintre 

^ fecare dTntre n m 9 , UlUl n ° Stm Că P ltan 
toate, cu excepţia celei dint? & ri me * e viz ' te (efectuate 
altceva decât cântam inie'’ d , UPa 1989 >’ nu făceam 
create de Nelu Mânzatu ® rpretam exc| usiv cântece 
(versurile), precum , a ' u ™ z| ca) şi de Radu Gyr 
repertoriul' oricât ar fj de hn® 9 .' 0 "® 1 Şi, pentru că 
. L e arn Până osteneam - ^ 9a ' se epuizează 

sfm 9 tea ară " Şi " Ştefaa Vodă 3î°u bi ' ” Sfân(ă Tinereţe 
Ş mteam că redeveneam î,*° ldover - Ne bucuram şi 

dar ' <=ând îl vedtarr-'L 01 ^ 9 era de 

f re gu-i ^ip se |i im car| tand, îmi părea 
p se lumina, , ar frunza i..i ^ 


132 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


ernine sciană. strălucea, părându-mi că tot 
nnă i de fapt sufletul lui pur, de heruvim, emana 
capu ' . jne ooamne, cât de fericiţi eram în momentele 
be l a de jubilatie înălţătoare pe care ne-o dădeau 
3C !tPcele şi poeziile legionare' 

cant C(J eroism ca demn ostaş al Domnului lisus 

, • mc ci al lui Cornel iu Zelea Codreanu, a luptat Dinca 

pmâsa în Războiul Sfânt din 1941-1944. mergând până 

ufcotul Donului. Apoi, se va căsători cu aromanca 

a °° Pari^ (1921-2003) din comuna tulceana 
E'ena Paris O gvea doar un copi |. 0 fată numită 

Zorită în formă afectivă), născută in 1949. cu arca 6 
Zoiţa [na, n 1 înceapă a urca Golgota 

luni înainte ^ a a , ce | 0r Canide condamnare, 

penitenciara, pe p bărbatul întocmai ca 

Elena îşi va . cp nicicând la divorţ, 

îngriji copila Iţa ca P eo f '°p® 2a 9 manifestând amândoi 

Apoi, împreuna cu Dinca,^m au educal . 0 

iubire părinteasca ieşit fjc de frumoasa, 

pe Iţa ca pe o Pnn^^^flleasâ. princiară, se va 
Si tot cu educau ân descins din Fat- 

prezenta şi Taşcu N'aoala ( o t nQrocos şj , e r,c,t 
Frumos), cel ce avea^ sa-, fie ^ ^ un lu atat de 
Extrem de rar mi tradiţionalist ca Iţa Ş' ? 

strălucitor, de virtuos ş^t ^ bine cuvântata de Tatal 

Nicioala. Iar casn c odras | 6i d0 ua fete şi u 






Mihai Stere Derdena 


Fetele, numite Ţuca şl Lenuţa, sunt, la rândul 
mame, având soţi admirabili. Iar mezinul, bot ^ 
Constantin, dar numit afectiv Dinca (asenie 
bunicului său matern) este licenţiat al Academiei ^ 3 

Studii Economice. Toţi locuiesc în Constanţa. ‘ e 

Nu se poate spune cât de satisfăcuţi au fost Di 
şi Elena Pataşa, văzând-o pe Iţa atât de bine realizar 
şi de fericită, alături de un soţ iubitor, devotat activ 
întreprinzător ca nimeni altul dintre câţi aromâni cunos^ 
N-a trăit Dinca pe Terra până la a-l vedea pe neootni 
omonim cu diplomă universitară, dar nu se poate să n, 
se bucure acolo, sus. în Legiunea Arhanghelului Mihail 
m care se înrolase încă din 1937 la chemară 

Căpitanului adorat de aromâni chemarea 


1 I 


Suflete cie crin şi caractere pilduitoare 


(; eo r ge 1 -ea n d r u- Pi v i u 
(1922-1995) 


Nu l-am cunoscut, dar pot să-l evoc pentru ca 
mi săi Paul lonescu şi Neculai Popa din Piatra 
w'amt rni-au furnizat suficiente dale biografice despre 
let martir rotionallst-creştin. 

Georae" i-eandru-Pivin s-a născut la 1 noiembrie 

1072 în comuna Horecea din judeţul Cernâuţr Acum, 

1922 Knrhîp 'î marelui municipiu din Bucovine 

Horecea este lburb ' e ,® de Ucraina Tatăl 

de nord, provincie ion ‘ . a l comunei Horecea până în 
său, Dumitru, fusese p storojineţ şi Rădăuţi (o 

iunie 1940, câijdiudeeie Cernăuţi, |«o£IJ »^ 

parte din acest al tre . ) ■ . . uniunea Sovietica 

Ş, loatâ Basarabia au I° s ' guvernanţi carlişti ai 

prin neîmpotrivirea tradatorho g < Dumitru 

României, La 13 deportată in Siberia, 

Pivin cu excepţia ui oeorg , 1 b Motivul acestei 

unde aveau sa deeedeze Pţ P ^ jmar burg hez 

mârşăvii bolşevice l-a constituit , 

a lui Dumitru. turnarea bolşevică fiindcă se 

George a scăpat d- ur jie Liceului Teoretic 

afla în Botoşani, unde urma ţ clasa finală, in anul 

August Treboniu Laurean Era -n c pau) lon escu 

aminteşte acest ^ 

oJSii rs- 

din Bucovina, cizmele ş bogat şi ocn 

impunător Avea un P-w 
pătrunzători 

135 






Mihai Stere P erdena 

A rămas de neuitat recitarea de către Georg e 


Pivin, 
Cotruş: 


-\ -- — - —- ^ oeorqe 

la o serbare şcolară, a acestor versuri de Aro n 

ş: 

«De jos / te-ai ridicat drept, pietros, viforos / 
pentru moţi / pentru cei săraci şi goi, pentru toţi... / Ş j’ ai 
despicat în două istoria / ţăran de cremene, / cum n-a 
fost altul să-ţi semene, / Horia!» 

Dar nu i-a fost dat să termine liceul botoşenean în 
anul şcolar 1940-1941”. 

La începutul primăverii din anul 1941 toţi elevii 
cazaţi în internatul liceului au intrat în greva foamei 
protestând în acest fel împotriva administraţiei vinovate 
de condiţiile rele de viaţă şi de învăţătură. Replica 
directorului liceului a fost dură. George, asumându-şi 
responsabilitatea organizării grevei, este eliminat din 
liceu pe toată durata acelui an şcolar şi deferit 
siguranţei din Botoşani. în consecinţă, George va fi 
nevoit să absolvească liceul în anul următor la laşi. Tot 
în capitala Moldovei va fi student al Facultăţii de 
ilosofie a Universităţii Alexandru loan Cuza La 

nemtP^ r est r r f partizat la ? coa| a clin comuna 

cHlte L f ^ nU Va profesa deloc din P^ină 

lustfe mîl farf h S ' 9Uranţa bol ? eviza >ă. primind de la 
15 ani de temn r asemenea c °munizată, pedeapsa de 

ieşirea din închisoareTn aC, ' Vitate le 9 ionară La 
9ură, fiind cadaveric W ™ ^ n ' C ' Un dinte în 
penitenciar Piteşti urvJ Şl pnn terlfiantul 

Ţurcanu îi scosese fnti h ? vesll,ul torţionar Eugen 
a-l putea reeduca dunăni" Ş ' t0ate maselele ' fără 'nsă 
Piteşti, ci şi i n celelalte Pacu ‘! dracesc Nu numai la 

trecut a avut o comDorta ^ uşcarii Politice prin care a 
comportare demnă, de toată lauda. 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


^ ,• «ap în libertate, mărunte slujbe 

jndephneş . g la Bacău Prjn căsătorie 

fun cţi° năre ^ jn Comuna băcăuană Gârleni, unde va 
s e stabil®^’ 8 gprilje 1995 Ş j va fi înhumat in ţintirimul 

dinaceastâ local't at ® rdra | la popa işi aminteşte că eroul 

Camaradul Necuia^ ^ tglent ljlerar din 

legionar Geroge de un cun oscut critic şi istoric 

nu concepea să fie sub 

nîo formă discipol al diavolului. 


137 





Mihai Stere Derdena 


Laii Halciu al Preffi 

Prin anii '40 şi '50 ai veacului al XX-| ea 
Hristos, satul tulcean Caugagia, aparţinând sucr ' Upâ 
comunelor Ceamurlia de Jos, Slava Rusă şi Bai CeS ' V ’ 
dacă număra 100 de case locuite. Cam in 
acestea locuiau colonişti macedoromâni, iar în rpi^u 6 
traiau 60 de familii de dacoromâni băştinaşi a,te 

Ţăranii băştinaşi s-au adaptat destul de r «n ^ 
regimului bolşevic de colectivizare a agriculturi,??® 
in ometare, dar nu prin aderarea la partidul m de 
(pe atunci acesta se denumea "muncitoresc"?^ 13 ' 
acceptarea tara împotrivire a jugului de robi De. ' Pnn 
nimeni dintre dânşii n-a fost arestat ca W, ° , Ceea 
Insă macedonenii n-a i Z , - andlt P ol 't'c". 
de colectivizare, ci s-au opus?ât au ™ P °" ,ica 
comunist Cei mai buni ^ 8U putut Partidului 
Derdena, OumitT P reft 9 s ? P ? da " D dl " - stere 
categorisiţi chiaburi (duşmani i ?' 7 au 

sistemurdemonl 9 ' afStetof oW aZn ' CeC P"'" 

ZT* ?i anima "-). -form ZlZoiTei I^Te 

8lJ da. Mihaie Gan? Mih ( , macedor °mâni) - Nicolae 
aut , oriJ ' aceste, evocări - ? Prefti ’ Stere I. Sertu ? 

1 ? 3ni de temniţă gr ea p??' C0ndar nnaţj, politic, | a 
detfnuţ?po/m area Rom âniei dI? 02 ' 5 ' 8 lor dârz ă fată 
M ' h a,e Preft?' * evoc, 

138 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


jn vremea aceea cei mai numeroşi dintre oamenii 
rjQ 40 de ani, născuţi şi crescuţi în Macedonia, 
treCU tiau carte nici cât să-şi poată scrie numele şi 
nU Urnele Iscălitura pentru aceste persoane o 
pre ctituia amprenta degetului mare de la mâna dreaptă. 
?° nS cel p r ea însetaţi de învăţătură şi fascinaţi de 
[ n ^ na tiparului nu s-au lăsat până ce au desluşit - 
IU au n căci n-aveau pe nimeni care sâ-i îndrume 
Unicul învăţător, Gheorghe Himciu, şi preotul Sârbu 
muriseră pe frontul antibolşevic) - tainele alfabetului 

3tin Proba cea mai elocventă, în acest sens, ne-o 
nfpr.se lali Halciu. în satul Caugagia nu exista in anii 
Smutu, mare război, n,c, un aparat ^ o 

publicaţie nu ajungeai pan a la noi ^ 

publica sau P ar,l ^' ar c a at Hatâ cum. prin ce surse 
aceea nu mi-am e P să se documenteze, 

de informare, reuşea la curent cu 

Şi se inf0 /^\ n R ă / b o,ul nostm Sfânt, cu tot ce 

ZgZZiZ*** "°“ lP ”" c ' 51 

ap o u ,' s?s •• ssrt issrs 

dornici să-i 9° leas H Ca e ce l rusesc, unde sute de mii de 

fronturi, lnde°s e b. ele p cg |elj cu flil lui Satan. 

români, tineri şi bra • f|ecare dată, orice cunoz '* ate u 
el le satisfăcea. ^ Halciu şi ai mei) auze 

Caugagienii ^ geografică "Oceanul 

pentru prin» oara 


139 







Mih.il Storo Dordona 


«;i pentru cft nu nurrmi şcolfifii, ol şi ficiultii 
pricep In ntrlbuiniii cin porecle (nu m n cmi gaglan \ ’ l( ’ 
„o fia poreclit), dn - 'lunci nu I se spune,, lui | (| |,,, 
în nit lai docărOceanul I .iciflc , ** 

I Hniciu nu numai că nu s supârut „ U/|f 

cum aste pornclit, dai, mai mult, s .i simţii chiar mnuil 
cu beneficiu do un supranume caru l Impune,, ( . 
sătean uutodidact, cum , de altfel, şi ora '' 

II rodea pe Inii Halclu un nesfârşit regret p„ f( , (l|| 

se ort avea şase copil, I iau patru băieţi şi cjouri foto < 
aceste prenume Gheorgho, Dumitru, Nicolae, chir;it;i 
Mana şi Stern Insa ceea ce ţin minte cu certitudine «r!i„ 
(.;• nici una dintre odraslele sale nu manifest;, dragon,! 
dn carte De aceea se considera om nereali/al 
implicit, nefericit, * 9 ' 

(inoa morţiş ca, măcar, unul dintre băieţii săi să 

inv...|- carto «i dup;, absolvirea ciulului prin,a, a soora 

si,imanul, al treilea bfliat ;,l ii V ;i lace lurlcll' 

Au.'M iu su num.,., Nicolae, dar I se spunea Nlcuşoi iar 

( "* lecl *««« diminutivul afectiv Coli (numu ce 
pronunţa in doua silabe) ,e 

pnsten lacat*r»m« % ,J ° de cla,â în ^oala primară şl 

00 , 1 1 ‘ 1; 'merou pu!,nlul S r ' mUl în ,oa, « c| a^'e. Iar 

P«ntru nfect'vui ,V""" p ' a/l,nl;l importanţă 
elevi ^ 01 c * 080 U,;| de maximum 8 10 

Învăţătorul clj , * 

Pdmară (în anul - r r i , /* lnc(, pU8em prima clasă 
1‘: " 1941 1M2). Ghootgher Himclu, 
'•""'"corporal şl trimis pe f r0 n,, la Cotul 


Mo 


Su1tot« do crin şl caractero pilduitoare 


ln vu cădea «olc ca ostaş de oliţă at lui 
D^’aSSdeu discipolii bolşevici ai Diavolului, 

)Ci , rf , întârziere, învăţătorul erou avea să 
A „,’,i„ tânăra Aurelia Vlădiraanu din Constanţa 
llB,n se va .ilirnia tot ca un cadru didactic de dăruire 

apC»tOj|djr mi a :m de eloqlos 

învăţători - c„ să mă dea să mvaţ 

încât a t, a lăsat uşor convinsă dar lata se 

mai dopai tu • plina de copil şi de bătrâni 

.-".sr/pSrssff.« 

(opţ odr.icl ’v I , ()|;) vajjd doar dânsul 

persoane), iar pen r ' ( )(J ru „ r gumentul 

Numai când int Hr ^® n ' ^j n oraşul Tulcea, cu 
că băiatul lui va mergo a un ^ a(uno) p4r | n tel* 

v r'*lu 

meu se corw ♦, (/ i„ifl ia ciclul liceal 

fiul său as-»i continue « udijela^ va ,. 0 des ,ui da 

Claaa întâia de a ^ re p me ce Coli a râma» 

ţiiou, insă fără c0 " ,,on '' ’ de învăţământ t’ânâ •' 
roriaent la două disclplm n Liceului de 

SSKl vedem amândoi m * 

Bâ.eţi din rulcea # ^ u " C |a9 „| e se numerotau de 
anii de studiu erau opt (« 

“-gras.. —«* *srrs«-- 

•nul şcolar 104 ? n1 10 ţ 4 n 7 'particular (aşa •* nunriea ' 
aceasta) o ur u | || C eal fără frecvent _ «tudiutui 

vremea aceea, cur»u ' pnelnlce 

Condiţiile netww pe uW), 

Individual <*$ ^ ^ 

„-a mal făcui faţa 






Mihai Stere Derdena 


repetent, spre necazul perpetuu al lui lali Halciu. Vis 
lui de a avea urmaş cu multă carte i se va u 

realiza prin nepotul său Mihai (fiul lui Gheorghe) C a 
va dobândi licenţă în litere şi va deveni bun n 0 f 
cunoscut de mulţi aromâni ca scriitor în dialect. 

Nu ştiu când lali Halciu s-a născut, nici când 
încetă din viaţa aceasta. 

îmi părea egal în etate cu Tatăl meu, ceea ce 

înseamnă că s-a născut în 1898, în Macedonia, şi înclin 

să cred că a decedat prin anii 70 ai secolului trecut 

trăind cu vreo 10 ani mai mult decât Tata (care sp 

mutase din viaţa aceasta la vârsta de 65 de ani) si b 

circa 10 am de la ieşirea din închisoare (în care nu ştiu 
câţi am a stat). " u Ştiu 

Era lali Halciu un bărbat înalt şi slab cu nasul 
mare şi cu obrajii supţi. Dacă la cunoaşterea istoriei a 

săteni care-l întreceau StatUră erau câ t' va 

mare măsură 6 ^chia^hor C0 . nSătean şi P. entru că m 
continuarea studiilor Avea^ ° are ^ lui '' datorez 
Tatălui meu, pe care cum mare as cendent asupra 
mă dea la liceu. ’ am mai S P US . '-a convins să 

dialectul aromân ^laj™ în C '!f 0r " dac °r°mâni că în 

Halciu constituie diminutivul a , na Unchi ' nene 'V iar 

Mihale (Mihail). de allr| t al numelui de botez 


142 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 

Gheorghe Sichim 
(1921-1976) 


Potrivit habitudinii noastre, vrem şi de aceasta 
, ată S ă evocăm un martir, care, tot pentru vina de a fi 
fost* legionar, a pătimit în 23 de am, pnn temniţe ca 

d Ca să arătăm cum am luat cunoştinţa de acest 

■ întm Hnstos va trebui să prezentăm, macar in 
mucenic intru Hrist , ... - e |_ am cunoscut 

foarte puţine fraze, mo u' fiindcă acest 

pe maistrul pensionar Cons a P noastră sursă 

consătean _ constituiEea^cestui articol evocator, 
documentară intru scrie duminicale - e mai puţin 

La sfârşitul unei Unghii du ™^in naos, am fost 
de un an de atunci - 

abordaţi de un enoriaş . , fotogra fic de pe o carte din 

Semănaţi cu chipul t g ^ cărţjj $e numeşte 

biblioteca noastră c ° muna ,, cum va chiar el sau vreun 
Mihai Stere Derdena. Sunteţi 


frate de-al lui? Htitor ţinu minte înfăţişarea 

S'»P*S; “ “ 5 con fi,marăm cu .«os» «“!' ■ 

vEs? *a 

Chiar vreau fosti d etinuţi anticomunişti 
^prietenesc cu 
nostru- 


143 





yîfra Stere Derdena 


5 * - aesa : 


î 

' c 


■vg^varrâ c 4 ' c , 
^ ^ v n-a*. 




pyş 

^ ' ' " -v a ,/ ff 

J -• - " ' r ^ cv v*- 

JC - ' " ' ' " i 3 eţ e ^ ^ rr-*. 

? - 5 - orosc-f 


- " - ' ,' i : '* v 






z *~z~z-z - zaz ~ -~z 


^ T - 
- " 


— c 


'5 ' :.SC'C "Aa -, 

" * — ' — — -r. -r.— ^ ^^ ^ ^ 

"' ---^r--; - y t -5 , -/ ^ 

'- -c^ev : CL'vsv-râr' w 5>c,,v a-./- 


■Bsr 


' - -' ■s W VC 'V 5 ' ■< 

'-" r'~ ts - ce v :sxz'e cv-v acre ~ ^ 

!/ " * 63 1 - e*vcares vc _ > vZ 

5523 s '- r ^ ^ ^ 

C 4 * ' / ' î / 4ţ *-„■-* y S «re. j - 

_rr ^' 6 - -' *-* « ' - ~. - 

- ' ;; * ' ' ' 5 sr-J ' 32 ' J.err: e* 

V - ?; ^ .. ^ 

., - 4 4 « » 5 ^ ^ .>»:. . 

? î * ' car Ş s ifere -...- .. ' • r - 

Ka V.a,-^ ' ^ ~"= - ' - " - 5 ZS 

> ... '.'^ ■ ' -î'" ':-- -rî-i- - j . .. . 

^ f* ~ - ^ ^ r Z ^ ^ ' V." 

; îr -- ^ ^ ^ Cr - 








- ^ 


'"'V ir 

' -"V er '"^ r - ^^' ' ' 

' ' *C* 22 r;ȣ 


^ Ci 


_ ^ ~ ^ ? 'CCvr v' ^ - 

-_.T ' ;,; " -^"* < r. 

^^Xirvg i iVi-ZV5 

^4 


»>’ — ' ■ —" — - -. , 

- rr r 


-Sufivriv *3^ crin v< caf«cter^ v c **fs#H 


'/S’/'tV", '//'/<"'#*', W&&& 
' '.- '.' '/rf'o"*', W "*•/'’<'/ 'Jt 

jr_ __ 


vv t^at 


' vvr r 


M *4 


V fyt&îs* (WA* 

, (&MA&& mwp* ^ ^ fite020 O 

c-'" ' ;?,; v.c -ccv^ ^ ^ M 

< '" ' ^ ', ^ 5^;-/ a *Af,s r & 

'="■'■ ■”’^. . Vi '<"‘* ''■ w** ''** '* 

-' - •%.%/* >* *>*" 
-'' ' ... '.fefc ^X '■■■?V*r* •■/‘ i 

_ y /rr / /*r. > - / < - v> s ' ' ' 

'" '/ /. . ^,r * V^ f ^ 'rCi >V 

''' -. " '/'y/- y' y '' » •'' 


' ** * * 1 *• s d ■ ’ * A 

'' i'^' , >vr/^ " " ^' v 

, ,S' ' ' S, ' ' d~ ' ' . i v > r< ' < ' 

’ * f" " , f î/y <; ■ C 

•^TÎT nîi' y^' : ; V* «* ^ 

m ■! ^ ^ f 1 . ^ ^ r 


w 


'A " ' 




vy 'Yv V***- '■’*' ■ ' ^ ' 


VC.C.V 


-r , '• 




,<"V' 


O'y? '•' 


V * 


> 


/O 




V 




x c^T 


r v 


- - '>yir7^ - ^ - >•/" 

/5 ^ ^ <v 

ţ-i ' <CV- ^ V ^ C< ' 


r' y% 7 f •■'^ 4 " 

< -V-v^ 4 -yy"^ -* 

, - r r / >' y ^ C 

r «*• y-C r<- 

' ^ ' yy' 

'^rt yy"-^ 

^ C' 


' ? 
* 




Mihai Stere Derdena 


Ca urmare a torturilor din anchetă şj d 
închisoarea Aiud (în care a executat pedeapsa j n j t jar 
de 20 de ani), a netratării nici uneia dintre numeroasei 8 
răceli, gripe şi infecţii contractate pe parcursul | Ur J 
sale detenţiuni, capătă o boală foarte gravă la creier' 
Soţia îl internează în Spitalul nr. 9 din Bucureşti, unde 
este operat. După circa 30 de zile de la internarea î n 
stare foarte gravă, decedează în maşina ambulantei 
care îl ducea acasă, în compania soţiei. Era în i? 
august 1976. 

Doamna Amca Sichim ne mărturisi si 
următoarele fapte oribile, săvârşite de monstruoasa 
Securitate comunistă. Din 1964 până în 1976 
Gheorghe Sichim a fost chemat în fiecare săptămână’ 
la postul comunal de miliţie, de un maior de Securitate 
Nu l-a lăsat în pace Securitatea nici în cele 45 de zile 
de spitalizare, uimindu-i pe medici 

dună n^r! dece ! ul lul Gheor 9 he ' securiştii, luîndu-se 
Anica tot rfr 6 ® d6nunţ ' au an chetat-o pe văduva 
locuinţa DomrS “ ? ' ^ 3F Şedinţe de Cuib în 

martirului* Gheorg^es'ichfm Că CaU2ă de deC6S 3 
Prin iradiere de către !l m a fost ucider ea lui lentă, 

comunist, numită Securita^ 0 '?"^ 3 cnminalului re 9' m 
drăcesc au fost lichiHet a e ‘ n ace l a Şi chip perfid, 
^ s?^ d ? r PUZderi 5' de 'egionari. 

Gheorghe Sichim - , ln UfTI arata cum se manifesta 
Puţin instruit, trecut doarTri 6Xtrem de s 'mplu şi prea 
ed ucat in şcoala ineaabh M lnvă t ăm ântul primar, dar 

eroice , care a fost Corneliu '7 ^ formator de caractere 

ea Codreanu - îi dăm 


146 


. , nomnului Constantin Oprea ca să-l prezinte pe 
cuvântul W ic care j. a fost subordonat in vreme 

acest mar® t|e că locul de muncă este mediul cel 

de fonice de exprimare a personalităţii umane din mai 
nia 'te punctele de vedere (profesional, intelectual, 

moral) . ^tomhrip 1967 - cuvântează Domnul 

'"rtSSndT,. 1 amintirii. *sp« 

Oprea, depananou ş ^ ma ,stru |g sectoru , 

S,chim - a™ ° ( La p U tine zile de la acest 
echipament de injec . , ^ unde f|lj se aduC e la 

transfer, sunt chem puşcăriaşi, unul de 

cunoştinţă că am ir ondamn ? a , pentru că tăiase un 
drept comun, ton D interzicea sacrificarea 

vitei, încălcând legea car ^ proprie tar al unor 
cornutelor tinere, chia i d \ Gheorghe Sichim. 

asemenea vite), iar cela lt, de gnj din motive 

stătuse închis în timp de peste 

politice.^nnd legăna zile, Datcu.^bun^eledncian^ 

^ u rSat 

Gheorghe Sichim Aces a păr negm , şi bog^ 

având înălţimea de^ ş| trăsături generale 

mustaţă neagra, ren ulamentului 


dVcl,,u ■ r x ten ^ 

mustată neagra. filamentului 

bărbat frumos Şi eraU , n s P ,ri ^ - d j S tante, ca 

2 VSS-5- 5 ^"' s ' , “ n^a, ' Br “ * 

profesionale erau 


mecanic 



Mjhai Stere Derdena 


Puteam să-mi dau seama cum munceşte, cât de 
mare-i este competenţa şi d,n s P u ® e, ®. teh nolog U | U j 
rare opina cu convingere deplina ca Sichim era Un 
meseriaş foarte bun. Se iniţiase prea bine Sichim şi în 
desenul tehnic, precum şi în multitudinea de calcule 
necesare prelucrării metalelor. 

Amplele noţiuni teoretice, pe care le poseda, îj 
fuseseră transmise, după propriad mărturisire, de un 
inginer cu care a împărţit, în multă vreme, o celulă a 


temniţei din Aiud. 

în cei 9 ani cât a muncit în sectorul meu, nu ne-a 
consultat pe mine şi pe tehnologul sectorului la nici o 
lucrare, oricât de complexă ar fi fost aceasta. Ba mai 
mult, s-a afirmat ca autor, împreună cu mine şi cu 
tehnologul Florescu, al unei inovaţii, pentru care am 
primit tustrei prime consistente. 

Menţionez că, în primii ani, cam la o lună, apoi. 
la două-trei luni, eram invitat la biroul nr.1 al marii 
noastre întreprinderi, de câte un ofiţer de Securitate ca 
să dau relaţii despre Sichim. Căpătând treptat 
încredere, dar păstrând şi teamă, începui să-l 
destăinuiesc subordonatului meu că Securitatea se 
interesează încontinuu de dânsul. 


premierea, la care mă referii, cât şi 
ezvaluirea întâlnirilor mele confidenţiale cu ofiţeri de 

Dutemiră 6, mereu la sol ' citar ea acestora, au produs o 
P termca impresie plăcută asupra lui Sichim. 

Securitate"™ Cunos îrni păru fa ptul că nici un ofiţer de 

altminteri, nicT' ei^nu ^ 0 ?^ inf ° rmare scrisă De_ 

înregistrau tot ce spuneam^ n ' m ' C Presupun că 

P neam, la un aparat minuscul şi 


148 


s ,, f —o de crin şi caractere pilduitoare 

• mP le De la maiorul Păun, care era mai 
runs ^^'Trkt ceilalţi ofiţeri de Securitate, ce ma 
se cret0S fl-m prima oară, că foarte mulţi legionari 
Interogă' aflam. P ani pnn închisori şi pm 

să se desfăşoare n m (eoretjc cât ş , practicau 

fie cât mai preg g 3 rul Sichim sa ! ţ 0 t ce 

Oprea îl ruga pe meşteşug acegt ucenic . sl rungar 

Program ca sa- Această meserie ((Je la 15 la 

trebU ' e fntTmp de patru ore suge toate 

19) Gheorghe Sichim arătându . se exce ® n l6 şi că 

subtilităţile strunga^ c văzând ca-i_° se ândi 

îSţS'tW ui » " 






Mihai Stere Derdena 



atinse de mâncare, ci o dârui în întregime ucenicului 
care-l perfecţiona. La concursul de la Arad, tânărul Pe 
strungar, pregătit suplimentar de meşterul Sichim es t 
distins cu premiul I pe ţară, la strungărie. Apoi, în cad ® 
unei scurte şedinţe de lucru cu toţi salariaţii din secto 
ucenicul premiant îi mulţumi profesorului său Sichim 
îmbrăţişându-l în aplauzele pline de entuziasm al 
tuturor celor prezenţi. Domnul Oprea regretă că nu- 6 
mai aminteşte numele ucenicului. ^ 

Din nefericire, Doamna Anica Sichim căreia 
cuvântul ” Securitate ” încă-i stârneşte şi spaimă, nu 
numai repulsie, regretă convorbirea purtată cu noi în 
casa Domniei sale, fiindu-i teamă că va avea neplăceri 
din partea vreunui sereist, fost securist. 

Aşadar, şi după 13 ani de la prăbuşirea 
regimului comunist, numeroşi Români, îndeosebi din 

* S “”<* Sara» 

“ ps ea, « pricinuit poporului roman 

Securitate P ° ' e "■*■«*• ««Mfc Ml 
lupilor în pie!' 3 de^ o^’ SlU ^ torii Secuntă ţii, asemenea 

sas “ ssj «w&a 

comunistă, precuirf c ; SaU . an 9 a J at ' n Securitatea 
siguranţa democrată carMst'ă “ făcusera Parte din 
ara nici o excepţie nişte n Ş ' antone sciană au fost, 
ara Dumnezeu şi f ără Ş / leoamer 'i, neduşi la biserică, 

P'uc. ciîlSEt P r m 0 sa “ « 
sporeau lefurile - şi aşa cele mai 


150 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


• j n tară - aceste fiare bipede au torturat şi au ucis 
e rece ca veritabili călăi. 

cU Camarade Gheorghe Sichim, nutrim convingerea 
- nentru prea lungul martiriu pe care l-ai indurat pe 
Ornant ai tot dreptul să te bucuri de viaţă veşnică. 
d nă te Preasfintei Treimi şi Maicii Domnului pentru 
,Mi confraţii tăi de idei şi de patimi, care încă vieţuim în 
mea aceasta iar soţiei tale iartă-i lipsa de curaj şi de 
Şedere ^'oamenii de bună-credmţă şi bine 

intenţionaţi! 






Mihai Stere Derdena 


Afanase Ţanaşoca 

încă din copilărie tata mi-a vorbit despre Tana 
despre Bucovală ca de nişte apărători ferve°| Ca ?l 
Macedonenilor şi ai Regăţenilor colonizaţi în c h' ai 
şi aflaţi în frecvente litigii cu Bulgarii hrăpăreţi 3 nlaler 
Pe primul dintre cei doi cunoscuţi caval» 
barei dobrogene aveam să-l întâlnesc abia nrm ?», 31 
1959 in închisoarea din Gherla, unde isnăc 958 ' 
condamnare de 3 ani. Făcea parte dintr-un lot rrfrT ° 
de Aromâni care-l avea ca lider pe un alt mar “ P3Cl 
recidivistul anticomunist Nicolae Mâtuşu Mă l 1 
astfel, zicând “recidivistul", spre a subliniat Pnm 
trecuse încă o dată prin iadul Închîsori o r ° aC6S,a 
anume pe la începutul anilor '50 când t ™ Un,S,e ' 
bolşevica din România ajunsese la paroxism ^ 

r iTiroSsroa t ™ a “ a “ 

Tiranică. Cu excep^S? i n a ' tadată > C °"s'ant,n 

toarte periculos legionar si de ar PreC ' at de secur, ?t» ca 

unde se afla elita rezistentei - f 63, mcarcerat ta Aiud, 
au trecut prin Gherla locuind , n IC0 ' Tluniste . toţi ceilalţi 
de câteva Iun, După 6ea?i Celulă cu mine 

de mult această lume P Ş mea tuscir >ci au părăsit 

J ruga mereu ^PărinSe^f mă pretind ' lL ro 9 ?'' L 

Dâraf?" in 'btpărătia S 11* Ca ^ PnmeascI şi 

«. S4fioJ Sf 1 " 0 *' 9 li 

POrtat ca foarte buni Li" n ' C ' 0 exce Pţ'e. s-au 

' Romani ?i ca extrem de 


voi 

Pe 


152 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 

I h ici creştini ortodocşi (de altfel, printre Macedonenii 
i Vfedn j C j nu s-au ivit vreodată cazuri de sectanţi, de alt 
' a ' ,n L apostaţi religioşi sau de atei), ca excelenţi 
marazi de suferinţă faţă de toate categoriile de 
demnităţi din vremea aceea satanic-bolşevică. totuşi 
10 oameni nu se poate să nu fi păcătuit nici o dată. Căci 
numai unul, Dumnezeu, e fără cusur şi fără de prihană 
p 0 Ţanaşoca l-am cunoscut cel mai bine, 
Hpnarece am petrecut şi cel mai mult timp împreuna. 
Mi-a fost dat să-l întâlnesc şi la Rubla (în 1961). unde el 
executa un supliment de pedeapsă, cadou al Securităţii 

dejiste ^ sta e nd n ^ a ^ şel , cam de aceeaşi vârstă cu 

tatăl meu, născut, aşadar, prin 1898 !T;^ *1 ? a ™ 
ma, vârstnic decât rnine î' spuneam de 
Tanasachi, abaadonand «UI ^ 
ceremonioase, ca spre p t A nien jt 0 are pentru cei 

domnule Ţanaşoca, vocabu ^ ^ sea mâ, pentru 

ce vor să se irT, P r "' te " ase menea englezei, nici nu 
Aromâni, a căror limba, asemen _ 

conţine vreun pronume două nepoate de 

N-a fost căsătorit, dar P^ _ |g jubea ca pe 

soră - Nela Căciula Ş' *.' e la creşterea lor Sora şi 









Mihai Stere Derdena 


Tanasachi. Cred că aceasta-i virtutea care-l def 
mai bine. Pentru mine a rămas ca un aricf J nea Ce l 
neam. de viţă veche. ns,0cra t d e 

S-a născut la Veria. orăşelul din care a - 
cam în aceeaşi vreme dintre veacuri, o întreaqă r f Sari * 
de intelectuali ce au ilustrat pe multiple planuri 0r,â 
mândrului popor macedo-latin. la loc de frunte siti ^ 6niUl 
se savantul de talie mondială Elie Carafoli andu ' 

După strălucite studii primare şi liceale în i/., 
natala şi la Săruna (Salonic), se stabileşte în Rom/' 3 ' 1 
la Bucureşti, unde urmează Dreptul, devenind c,™ ' 

menţionat în introducere, unul dintre cei mai m 
mai îndrăgiţi apărători ai intereselor legitime "Ml' 
co omştilor români din Durostor şi din Caliacra L 1 

T '“ a,e de « SS a ' 0,1 * 

Tanasachi Ta„"oca 2?î^rta “ 

STL-MS î PICI T 

9'aam lui d„ e „ ea "„„„f “ as,, J * atunci 
impresionantă căoăta h ’ statura-i, şi a şa 

caşului din povestVFata?Th SIUnile strivitoare ale 

mai puţin măslinie decât a ..n - ~ Sau ’ mai bine zis - 
Pacea să mă poreclească - Clpan ca min e. cum îi 
prea multă surescitare cnnn e . venea de odată roşie, de 

artp 3 -^ - încat cre deai că-i — r 9 atLJ î 1 se um ^ a 

conlrt • lnsă Cum pătarea Plesnească vreo 

rar îl puteai s de ° bŞte felul 'ui de C aV, b d Ul ? ' pacifismul 
pu eai scoate. e a fl - d| n care extrem de 


154 


încă din primele-mi zile de D.O., lali Tanasachi mi-a 
dăruit o maşină de bărbierit marca Gillette. Şi astăzi, 
după 31 de ani, mă bărbieresc tot cu ea şi o păstrez cu 
aceeaşi grijă ca la Rubla, ca pe o scumpă amintire, dar 
nu pentru că a fost fabricată de o celebră firmă 
americană, ci fiindcă are încrustată într-însa numele 
Atanase Tanaşoca, un nume pe care nu-l voi uita nici 
de-ar fi să trăiesc 1000 de am. 

Regret însă că n-a fost chip să-l petrec şi eu pe 
ultimul drum pământean. Când s-a săvârşit din viaţa 
aceasta telurică era, pare-mi-se, pe la sfârşitul lui 
Ianuarie 1969. eu mă găseam în comuna constănţeană 
Cobadin, luând parte la logodna uneia dintre fetele 
fratelui meu mai mare. îndată ce am revenit acasă, în 
Bucureşti, am aflat că lali Tanasachi era deja 

înmormântat de câteva zile. 

Deşi trecut de 70 de ani părea destul de vânjos 
si se prezenta drept şi semeţ ca brazii din Macedonia , 
Printre care a crescut, păscând oile şi desluşind s ovete 
f 1 iată laie că n-am fost ingrat şi nu te-am uitat. Ş 
31 ' fia!m să te uit când, - după ce m-am strecurat 

cum P^ tea ^ sa halte de secunşti şi de informatori, 
miraculos P r ' ntr ® ul şi nefirescul dicton "Homo 
adeverindu-se pr fntre cei ce mi-au dezvăluit şi 

homini lupus - > u omu | pQa(e fi şj ceva sfân t (nu numai 

rm-au doved rHomo res sacra homini est"), cum atat 
lup) pentru om t ( mora | lstu | seneca şi cum. 

debinea Tmvătlt Mântuitorul lisus Hristos prin 
"Stoarea sa Să neprihănită şi plină de învăţăminte 

Moralizatoare . Dăm ânt. îţi plăcea, laie, să arborezi 


155 






Mihai Stere Derdena 


faţă de mai orice gâlceava omenească 0 m 
stăpânire, un imperturbabil calm olimpian şi 0 deta"^ 6 
de înţelept, nu-i greu să-mi închipui că printre înqe^ 6 
,e poţi simţi decât în elementul tău. Căci sufletul ° nU 
făcător de pace pe acest pământ (care-i încont' UnUi 
scăldat de sângele ce curge-n râuri din războaie s'h^ 
crime izolate ce nu se mai termină), cum ai fost t 
iubite laie Tanasachi, nu poate fi, acum derâ! - 
împărăţia Păcii celei Veşnice Aşa să ti ' n 

Dumnezeu! * a_tl a l u( e 


Preotul martir Gheorghe Tarcea 

(1890-1963) 

Nu am avut cinstea să-l cunosc, dar cutez a-l 
evoca pe baza datelor pe care mi le-a oferit fiul său 
Mircea cu multă solicitudine. 

Sfinţia sa părintele Gheorghe Tarcea, odraslă a 
ţăranilor agricultori Dumitru şi Ana Tarcea, s-a născut la 
5 noiembrie 1890, în comuna Mag din judeţul Sibiu. în 
satu-i natal a parcurs ciclul primar de învăţământ, iar la 
Sibiu a urmat clasele liceale. Tot în oraşul de pe 
malurile Cibinului absolveşte Institutul Teologic 
Andreian (numit aşa întru neuitarea întemeietorului sau, 
mitropolitul Andrei Şaguna, cel mai bun prelat ortodox 
român), mstitutie prestigioasă care-i pregătea pe tinerii 
transilvăneni în ambele ipostaze de luminator, a, 
sătenilor români din Transilvania, anume ca preoţi şi ca 

învăţători în acelaşi timp. _ . qi Hp 

'între 1913 şi 1918 participa cu regimentul 31 de 
infantei din Sibiu la I .piele din Galiţia, de unde se 

inalt Preasfinlitul 

ZX* S 8 ™ - ss 'SZZSS? S 

întru răspândirea ţred. Va păstori, consecutiv, 

luminarea poporulu Bjhor Mânerea din 

TudetiArafisani, Râcăştia şi Nandru din judeţul 
J 157 






Mihai Stere Derdena 


Hunedoara, fund lucrător neobosit pe ogorul Iul lisus 
wricitn^ Mântuitorul nostru. 

H A functionat ca învăţător titular la Şcoala Centrală 
de Stat din municipiul Hunedoara între anii 1918 şi 
1945. fiind şi director al acesteia între anii 1940 şi 1945. 
în paralel a predat limba română istoria şi geografia la 
Şcoala de Ucenici Industriali din cadrul Uzinelor de Fier 


Hunedoara. 

încă din primii ani ai Legiunii Arhanghelul Mihail. 
preotul-învăţâtor Gheorghe Tarcea se înscrie în această 
Şcoală de Eroi. fiind convins că unicul român care 
poate eradica atât corupţia, laşitatea, trădarea, 
lichelismul cât şi indigenţă caracterială din rândul 
politicienilor şi din sânul intelectualităţii, este Corneliu 
Zelea Codreanu. Astfel, poate să se dedice şi politicii 
oneste, naţionalist-creştine. nu numai Bisericii şi Şcolii. 

A trecut cu demnitate prin calvarul temniţelor şi al 
lagărelor cunoscând din plin teroarea siguranţei 
bolşevizate. apoi a securităţii comuniste, fiind arestat 
chiar în toamna nefastului an 1944 şi internat în lagărul 
de la Slobozia din judeţul Ialomiţa. înainte de această 
arestare a fost îndepărtat din învăţământ (la scurt timp 
de la înfăptuirea marii trădări naţionale de către regele 
bâlbâit şi liderii partidelor înfrăţiţi toţi cu discipolii 
stalinişti din România 

Rearestat în primăvara anului 1952. trece prin 
închisoarea din Deva şi prin lagărul Ghencea din 
Bucureşti, fiind eliberat în august 1954. dar fixându-i-se 
domiciliul obligatoriu pe doi ani în satul bărâgânean 
Râchitoasa Aici. beneficiind de sprijinul bănăţenilor 


tocat» construieşte din chirpici o biserică. Abia în 

1956 fa 2^ e MaM958. in timp ce oficia sfânta liturghie la 

rira din Nandru în cinstea marilor împăraţi creştini 

blSe + antin si Elena este arestat din sfântul altar de 

“3"",.a încarcerat la ****** «• »«*. 

securişu s aplicarea tortunlor greu de 

“"*£ f VTn Sna-iu spe* a* **»■> « 

s? «-jjs- ssr.sss 

70 de membri arestaţi. Majori pa tru au fost 

ţăranii Şi muncitorii Dintre ^®^ P Q 0 uăzeci de 
condamnaţi la rnoa .®. j . . M sV (muncă silnică pe 
inculpaţi au fost osa ce( jepse cupnnse intre ?' 
viată), iar ceilalţi proces toti acuzat., din 

25 de ani de temniţa 9 j mDţ jse cu violenţa 
boxă au denunţat fapte |e impuse ^ acestora . 
anchetatorii penali de securi ^ După 

rare erau prezenţi m saia u i in ,maginacp- 

„presau „„abile » „nan U"* 

adevăruri n j pe u nn judecate Dănn tele 

cutremurându-i 9 resa iiilor cumplite 3 au , z bit 

SS* '■*“ smul * M,M 5 

Tarcea. căruia 
capul de pereţi 


Mihai Stere Derdena 


Revenind la proces, precizăm că acesta s-a 
desfăşurat în ziua de 24 decembrie 1958 (în Ajunul 
Mani Sărbători a Naşterii Domnului). A fost un proces 
tjpjc comunist, „judecat” de un tribunal militar, care avea 
menirea de a-l incrimina pe cel din boxă. Acesta era 
considerat întotdeauna, din start, duşman înrăit al clasei 
muncitoare şi, implicit, al regimului comunist, un 
trădător, o unealtă abjectă a statelor capitaliste. Era 
pronunţată o sentinţă drăcească, în dezacord total cu 
normele de drept, o hotărâre prestabilită de satanicul 
PMR (alias PCR), prin braţul său lung numit eufemistic 
securitate. O astfel de sentinţă lua în considerare 
persoana inculpatului, originea socială şi trecutul lui 
politic, ci nu faptele sale penale, care de cele mai multe 
ori nu existau decât în ficţiunea securiştilor şi a 
activiştilor. 

Apărarea inculpaţilor contrarevoluţionari (aşa erau 
denumiţi toţi arestaţii şi deţinuţii politici) era 
reprezentată, aproape în toate cazurile, de avocaţi din 
oficiu. Aceştia pledau, îndeobs^, nu pentru invocarea 
circumstanţelor atenuante, ci în favoarea acuzăni 

Ca parodia judiciară să fie completă erau aci.j în 
sa a de judecată şi martori. Aceştia proveneau din 
ran u prietenilor, al colegilor de serviciu şi chiar al 

undi*® C60r aresta -'- Ş rau chemaţi, întâi, la securitate 

la nrnr raU | l ? S fU Ce s P una - ma * bine zis ce să mintă 
la procesul la care vor compărea. 

părintelui )ă rh Cena u Ul tipic S ~ a des ^Ş ur at şi procesul 
martori a H?c 60r9he Tarcea Numa ' că unul dintre 

arama pe fată întreba?^ 3CeSt proces Şl ' a dat 

ebat de preşedintele instanţei de 




Suflete de crin şi caractere pilduitoare 



,jdecată dacă îşi menţine declaraţia dată la securitate. în 
care preciza „L-am auzit pe preotul Tarcea cum îndemna 
enoriaşii să nu se înscrie în gospodăria agricolă colectivă" 
şi dacă a fost în sală, martorul acesta răspunde, ceea ce îl 
determină pe preşedinte să dea replica „Dacă nu ai fost de 
fată cum ai putut să-l auzi?!” însă această încurcătură n-a 
contat câtuşi de puţin, nefiind singura mărturie 
mincinoasă. 

în seara aceea nespus de tristă a terminării 


procesului cu pronunţări de sentinţe monstruoase, în locul 
colindelor vestitoare ale celui mai mare miracol terestru - 
întruparea lui Dumnezeu în Pruncul născut din Preasfânta 
Fecioara Maria - se auzea în Deva plânsul mamelor, al 
soţiilor şi al copiilor celor condamnat! pe nedrept la 

Tarcea, sunt ridicaţi, de ace ® aş '* e care fuseseră închişi 

M ' rcea ?i SUS 'Câ o aSetă securistă extrem de 
şi in anii 1948-I9t>a u p am()jj sunt con damnaţi. m 

dură, pe Parcursul 16 ^ sj|njca (adlcă închisoare 

1959, la cate 20 de am u |g ord|nea socia | a 

de temut) pentru cri ig5 g părintele Tarcea este 

Spre sfârşitul u jfjant d ,n Aiud. unde va fi ucis 

transferat la penitenciar comandan tului-calau 

la 30 septembrie 1963 P medicală pentru grava 

JU a* a-i acorda îngere meu banditul 

Crăciun de a i _ suferea din cauza ca „ 

f<tr r 

nânsuf'e» «' “n.u.ul Ort 

groapa comuna 


161 


Stere Perdena --- 

. Raoa Robilor” din Aiud, ca astfel sâ nu se 
numele de , h gf| . osern j n tele sale, în ipoteza că 

rSumat vreodată spre a fi înmormântat după 

^""pănnSe Gheorghe Tarcea, luminător ca sacerdot 
ca j nv ătător al multor generaţii de enoriaşi, de şcolari 
de pe plaiurile sud-vestice ale Transilvanie,, apo, al 
devistilor din satul bărăgănean Rachitoasa şi, ma, apoi, 
^ deţinuţilor politici, creând atmosfera de altar în 
celulele de temnită prin care a trecut, a intrat in istoria 
neamului românesc ca unul dintre martirii creştini d n 
vea-ul al XX-lea, fiind răpus de discipolii bolşevici ai lui 
Satan, de oameni fără Dumnezeu, fără nimic sfânt într- 

înşii. 


Suflete de crin 


Şi caractere pilduitoare 


Mihai St. Tutungiu 

(1915-2001) 

S-a născut in Macedonia, din părinţi aromâni, la 
un an de la începerea Primului Război Mondial. Pe 
când avea 15 ani, familia Stere Tutungiu se stabileşte în 
România, o dată cu exodul de Aromâni, locuind, întâi, 
într-un sat din Cadrilater, apoi, la cedarea, fără luptă, a 
acestui teritoriu, într-un cătun din judeţul Tulcea. în cele 
din urmă, Mihai St. Tutungiu se statorniceşte în 
Bucureşti, unde, în prima zi de vară a anului 2001, 
încheia această viaţă, fiind înhumat în Duminica 
Pogorîrii Sfântului Duh (03 Iunie), la cimitirul Capra. 

Timp de 13 ani a stat închis, îndeosebi în 
fpmnita de la Aiud, fiindcă uneltise împotriva ordinii 
soaale df o satanic Fusese condamnat la 18 an, de 
muncă silnică şl la confiscarea totală a aven,. 

La înmormântarea lui am rostit cuvântarea de 
adio, pe care o reproducem in extenso. în cele ce 

urmează: . _ 

întristată asistenţa. _ _ 

mulţumesc lui Dumnezeu ca ma aflu şi eu 
' ' îl petrec pe ultimul drum pământean pe 

printre cei ce ' u naţjona | jst Mihal S t. Tutungiu 

marele carac e besc despre acest foarte curajos luptător 
şi că pot sa vo |i n j ej adevărat erou şi martir. 

anticomunist 0 '^ ef0U Mlhal Tutungiu pentru că şi- 
A f°s’ m în puşcăriile comuniste, ca luptător 
a petrecut ,ine ^ ce pen tru Tară. opunându-se politicii 
pentru Sfânta c •. comunlst de ate izare a neamului 
demonice a re | |jndca f u prigonit şi după ce ieşi din 
românesc , b3 



Mihai 


Stere Derdena 


. tnti anii până în Decembrie1989. 

închisoare, m w născoclton a i diabolicei lupte de 

Comuni?' • j nvr ăjbirea dirijată a oamenilor, nu 
clasă, care inse |tarea cu torturarea (a fost atât 

s . au mulţumi încâ , acestea ît vor durea până 

de bestial bătut ||ber1ate C u hăituirea lui Mihai, ci 
, a moarte) şi. cu bestja | lta tea, tratându-i ca pe 

au mers ma P ^ p@ soţje cat Şl pe C ei doi fii a j 
duşmani d • |gf ca | varu | copiilor, martiri încă din 
nlc e Si al nevestei nu poate fi descris întrucât nici nu 

există cuvinte îndeajuns de potrivite. 

Să răpeşti prin aberante cote obligatorii de 
oroduse agroalimentare până şi pâinea de la gurile unor 
flinte inocente, aflate la început de viaţa, şi sa le negi 
acestora chiar şi dreptul elementar de a invaţa carte, 
iată cele mai monstruoase forme ale barbarului modus 
vivendi “Homo homini lupus" (omul este lup pentru om), 
pe care numai bolşevicii, discipolii cei mai zeloşi ai lui 
Satan, le-au putut imagina şi înfăptui. 

însă soţia lui Mihai, bătându-se ca o leoaică 

I 

pentru creşterea copiilor săi, nu numai că a rezistat 
' eroic puzderiei de năprasnice lovituri primite din partea 
unui regim hain şi inuman, cum nu mai cunoscuse 
omenirea creştină în istoria-i bimilenară, dar a şi ştiut 
să-i îngrijească şi să-i educe pe Lenuţa şi pe Stelică în 
chip desăvârşit şi să-şi aştepte bărbatul din prea lunga 
lui cruciadă anticomunistă, în demnitate şi în 
neprihănire, ca o veritabilă Penelopă. Faptul în sine de 
a nu divorţa, rămânând devotată unui bandit - aşa era 
calificat orice luptător anticomunist - constituia un act de 
cel mai mare curaj şi, totodată, pretext ca acea soţie să 



fie cât mai persecutată de regimul crunt de opresor 

- . .^ en î rU c Ca . S "! comporta t’ î nc â din adolescentă 
(când intra in Fraţia de Cruce), ca un om ales. ca patriot 

şi creştin statornic, netemător de patimi şi de moarte 
Mihai fu binecuvântat cu soţie nobilă (tot de obârşie 
macedoromână), care şi-a urmat bărbatul în toate 
circumstanţele, dintre care cele mai multe erau din cale- 
afară de grele, adevărate obstacole ce păreau 
insurmontabile. Iar celor doi soţi excepţionali le dărui 
Părintele Etern doi fii admirabili, dintre care unul va 
deveni profesor eminent, făcând onoare învăţământului 
românesc. 

Acum, Mihai, mutându-se din viaţa terestră şi 
regăsind-o pe viteaza-i nevastă Chiraţa (1919-1999), 
păşeşte cu ea în legiunea de îngeri a Sfântului 
Arhanghel Mihail, al cărui nume s-a învrednicit să-l 
poarte. Nu există nici o îndoială că cei doi soţi 
exemplari, care în această viaţă au fost prea prigoniţi 
pentru dreptate, ca soldaţi de elită ai Mântuitorului 
nostru lisus Hristos, la Adevărata Judecată vor trece la 
dreapta Judecătorului Suprem, în rândul oilor, şi vor trăi 

veşnic în împărăţia Cerurilor. „ 

Camarazii, care au fost prezenţi, 

1997 la pelerinajul de la Tâncăbeşt, şi de la Ţigăneşti, 

nrileiuit de a 70-a aniversare a celei mai pure mişcări de 

P UrtiP creştină şi naţională, au ramas uimiţ 
resurecţie «eşt 5, Mjhaj Tutungiu , absolvent 

auzindu-l P e 9 - c ji an( j fără greşeală şi fără 
doar al şcolii pnmare^ recitând,^ J ^ ^ |g 

ezitare, P Mir0 novici, unul dintre întemeietori, 

mormântul ui Rad N(j vom ulta nicicând 




165 


an#a cj hotărârea cu care rosti fiecare vers din 
siguranţa ? ^ dg poetu | ce furn jzase prizonierilor 

5°Tnr-iintă cel mai straşnic nutriment spiritual, Un 
iZk ' panaceu intru supravieţuirea noastră. 

Camaradul Mihai Tutungiu a trăit cum ne-au 
îm/ătat Mântuitorul şi Căpitanul, adică în duh şi în 
' d ’ ăr în cinste şi în smerenie, ca făcător numai de 
bine şi ca neînfricat luptător pentru dreptate, pentru 
apărarea tuturor valorilor cretine şi a celor naţionale, 
iertfindu-şi tinereţea, chiar cea mai mare parte a vieţii 
pământene, în lupta nespus de grea şi de îndelungată, 
ca ostaş pilduitor al lui lisus Hristos şi al lui Corneliu 
Codreanu, pentru biruinţa binelui, a ideilor purificatoare 
şi mântuitoare ale creştinismului. 

La fel ca fiecăruia dintre noi cei ce-am fost 
deţinuţi anticomunişti, şi lui Mihai Tutungiu i-a fost dat 
să audă, adesea, întrebarea zeflemitoare, perfidă şi 
drăcească: u Ce-ai realizat, ridicându-te împotriva 
regimului comunist? Că doar nu tu puteai să schimbi 
cursul istoriei!” lată răspunsul cuvenit, pe care nu doar 
o dată şi Mihai l-a rostit. 

Românii deţin, şi-aşa, înspăimântătorul record de 
a fi fost cel mai comunist popor din lume, dând cel mai 
ridicat procent de membri ai satanicului partid comunist. 
Tot ei, numai ei, au ca modus vivendi, amoralul dicton 
Tă-te frate cu dracul până treci puntea!'' Or, de s-ar fi 
înfrăţit cu Satan tot Neamul Românesc, Dumnezeu ar fi 
nimicit România, aşa cum distrusese, odinioară, 
°™ 3 ’ G° rnora şi alte cetăţi, ai căror locuitori, prea 
1 3 p 3u } oc Petele Etern şi de trupurile lor. 

reş mi ca Mhai Tutungiu, având curajul de a-i 


166 


Suflete de crin 

--—- C Ş ' carac tere pilduitor 

înfrunta pe slujitorii conaţional - • 
frunzele şl ca firele de iarbă numero S i ca 

fi înduplecat pe Dumnezeu J dobandlt meritul de a-L 
pedeapsa nimicirii în i unau i t,mo C ' ute pe Rom ani de 
şi 1989, când se ajunsei pc ? pnns intre anii 1944 
locaşuri sfinte au fost transformi aCOl ° încat multe 
magazii sau au fost dărâmate a 9rajJuri ori in 

strâmbe, ucenici ai lui Antihrist ^ Pa9ani cu 9 un 

Odihneşte-te, de-a pururi i, Rai „„ a 

soţie, preaiubit confrate de idei si^ ( dor , ata ‘ h 

Tutungiu! Vegheaţi amândoi ? de patlm1, Mlhai 
m , • ~ y " • amando1 asupra noastră a 

Neamului Romanesc, împreună cu mai mucenici 
creştin, ş, roman, Corneliu Codreanu, Ion l Moţa VasTe 
Marin, Stene Ciumetti, Gngore Pihu, V^or 
Dragomirescu, Nicoleta Nicolescu, Lenuţa Bogdan 
Constanţa Grecu, Titi Gâţă, Valeriu Gafencu şi alţii, mii 
şi mii de martiri legionari! Aşa să vă ajute Treimea 
Sfântă, Preacurata Maică a Domnului şi Sfântul 
Arhanghel Mihail! 


167 




Ştefan Verşescu 


(1919-1994) 


A părăsit această viaţă, mergând la cea veşnică 
. fi Maj 1994 de ziua Izvorului Tămăduirii, chiar în 

Săotămâna Lum.natâ Funeraliile i s-au făcut pe data de 
8 Mai in Duminica Tomei A decedat în Eucureşti, dar. 
conform ultimei sale dorinţe, a fost înmormântat in 
cavoul părintesc din cimitirul municipiului Piatra-Neamţ. 
localitate in care a văzut lumina zilei, în 1919, şi a trăit 
prima treime din cei 75 de ani, pe care-i avea când îşi 
dădu duhul 

Partea cea mai intinsâ din viaţă a trăit-o în 
Bucureşti, unde s-a afirmat ca un bun avocat şi ca un 
admirabil cetăţean. 

Printre cei ce l-au condus pe ultimu-i drum 
pământean s au aflat rude, prieteni, cunoscuţi şi foşti 
deţinuţi politici anticomunişti. 

Slujba înmormântării a fost oficiată de părintele 
paroh al bisericii patronate de Sfinţii Arhangheli Mihail şi 
Gavril. Sfinţia sa a rostit, în încheiere, un amplu şi 
documentat necrolog evocând, îndeosebi, prodigioasa 
activitate naţionalist-creştmâ a celui dispărut, începută 
în anii adolescentei, când era elev al prestigiosului liceu 
pietrean “ Petru Rareş u 


sa 


Ştefan Verşescu avea doar 14 ani, în 1933, când 
~~ remarcat ca bun Român şi creştin, în cadrul Frăţiilor 
e ruce, ajungând, în 1937, şeful acestei organizaţii 
pe o ju eţul Neamţ. Datorită talentului şi priceperii cu 

înuătătn^^cft atra 9 ă ' n F.D.C. mulţi elevi fruntaşi la 

Liceul "Pp/ 30 Ver $ escu a fost exmatriculat din 
Liceul Petru Rareş • taman când începea clasa finală. 


168 


Din cauza prigoanei antinaţionaliste din „statul de drepr 
guvernat de liberali şi condus de regele-călău Carol al 
ll-lea. elevul exmatriculat va fi silit să-şi isprăvească 
studiile liceale şi să-şi dea bacalaureatul tocmai la 
Tighina. Apoi. a urmat cursurile Facultăţii de Drept a 
Universităţii din Bucureşti, devenind un avocat 
cunoscut. 

Era student când i s-a încredinţat importanta 
funcţie de şef al poliţiei legionare din judeţul Neamţ 
demnitate pe care a deţinut-o din Septembrie 1940 
până în Ianuarie 1941. Şi-a făcut datoria în spiritul 
onoarei legionare şi al legilor ţării, necomiţând şi 
nepermiţând nici un abuz, nici o atacare şi nici o 
incorectitudine. Astfel, a câştigat şi stima adversarilor 
politici. Cu toate acestea, va suferi şi el destule 
persecuţii, fiind prigonit, atât de regimul militar personal, 
cât şi, îndeosebi, sub satanica dictatură a 
proletariatului. A stat închis sub comunişti în vreme de 
aproape 7 ani, între 1948 şi 1955. la Ocnele Mari şi la 
Aiud. însă fără să fi fost condamnat In ceea ce 
priveşte detenţiunea lui, este cât se poate de grăitoare 
mărturia zguduitoare a avocatului Virgil Mateiaş_ un 

uptpran al aulagului bolşevic din Romama, din cartea 
căruia Anii de groază din România comunistă" mi-am 
permis să citez măcar 17 rânduri din cele aproape 100, 

dediCa Făn l /cf ^Verşescu^ost trimis in judecată pentru 
„Famca verşebL e/ a taga( j Ul t 

acuzaţia că ar fi omor * , a pănă / a nebunie. Cum 

mereu. A fost chinuit P ■ pen t ru că nu se putea 

lucTacuz'al'ide faţă este una şi aceeaşi persoană 


mereu 
nu 
stabili că 


169 


Mihai Stere Derdena 


cu cel trimis în judecată prin rechizitoriul procurorului, 
procesul a fost amânat. Instanţa a admis cererea 
apărătorului de a fi citată familia acuzatului în speranţa 
că atunci, prin declanşarea unui şoc psihic, s-ar trezi şi 
ar ieşi din lumea ce-i întunecase mintea. A venit 
bătrânul protopop cu barba albă, s-a apropiat de fiul său 
din boxă, l-a chemat pe nume, i-a vorbit de toate, apoi, 
mama lui. apoi soţia lui care i-a pus în braţe copilul lor 
mic ce-i mângâia obrazul şi-l mai ruga să vină acasă. 
Dar Fânică sta împietrit, străin de tot ce se petrecea în 
jurul lui. Publicul din sală plângea şi chiar unii dintre 
magistraţi lăcrimau discret. La 25 Martie, de ziua Bunei- 


vi /Ut 


Vestiri, acest Fănică a fost judecat şi achitat 
penalitate. Aşa mi-a spus Petrică Pandrea 

însă Securitatea nu s-a conformat sentinţei 
judecătoreşti de achitare, ci l-a mai ţinut câţiva ani pe 
Ştefan Verşescu în temniţă, terorizându-l şi | n 
continuare. 

Fiind fecior de preot - părintele paroh ştie cu 
ypnoLrn C ' Zle Că ' foarte ramif 'catul neam 

V 5 R / ESCU ' au exlstat nu mai P u ? in d e 72 de preoţi 

sa hmtifnât Fanlca Verşescu a dovedit prin exemplara 
lupta naţional-creştmâ că " Din stejar, stejar răsare". 

« „ 0dlh "eşte-te in pace, camarade Fănică în 

SofatleTalY' ? dCă ' e ' al învrednicit să fii un 
Mare al cărui num' | HriS 0S ' dln stlr P e a lui Ştefan cel 
1 Carui nume '- ai P^at cu cinste şi cu fală ! 


170 


Suflete de crin si caractere pilduit^ 

Scurtă biografie a autorului 

Mihai_Stere Derdena s-a născut la 7 martie 1934 în 
satul STANA CADANEI din judeţul Caliacra Este al 
cincilea dintre cei nouă fii ai ţăranilor macedoromâni 
STERE şi ZOIŢA DERDENA. în 1940. ca urmam a 
cedării, fără luptă (ba şi cu schimb de populaţii ceea 
ce-i făcu pe bulgari să ţopăie de fericire), a judeţelor 
româneşti Caliacra şi Durostor (care constituie aşa- 
numitul Cadrilater sau sudul Dobrogei) de către 
trădătorii guvernanţi carlişti, familia Stere Derdena s-a 
refugiat, întâi, în satul ialomiţean PRIBEGI, iar apoi, în 
aceeaşi toamnă, în cătunul tulcean CAUGAGIA, unde, 
între anii 1941 şi 1945, Mihai frecventează clasele 
primare. La îndemnul tinerei sale învăţătoare AURELIA 
VLĂDĂREANU, el urmează, din 1945 până în 1952, 
cursurile Liceului Teoretic Spiru Haret din Tulcea. fiind 
elev mediocru, dar făcând parte dintr-o promoţie cu 
mulţi elevi eminenţi şi având profesori de elită ca 
Măndita Grigorescu! Ion Stratulat. Gheorghe lliescu şi 
Nicolae Gâlcă. Din cauza “originii sociale nesănătoase 
nu i se permite. în 1952, să susţină examenul de 
admitere la Facultatea de Ştiinţe Juridice a Universităţii 

din Bucureşti Apoi se înrolează ca brigadier voluntar la 
din Bucureşti. Ap Hidroce ntralei Stejaru-Bicaz 

şantierul Tunel-leşire (a ^ admite re. student al 

Facu'tăţii '"fST a ‘din 

secţie a > student eminent. 

Bucureşti. Se afirma ca stu ^ ţn două rânduri, 

în timpul st t ud " l r °^ e l p^cursul stagiului de brigadier 
bătut de securişti, iar pe p 


t 71 


Mihai Stere Derdena 


voluntar devine ţinta unei tentative de asasinat din 
cauza opoziţiei sale ferme la colectivizarea forţată a 
agriculturii. Teroarea aceasta cumplită, bazată pe 
drăceasca luptă de clasă încetează o dată cu înscrierea 
tatălui său (trecut şi el prin comă în urma altei tentative 
securiste de omor) în colhoz (gospodărie agricolă 
colectivă purtând numele unui hoţ). 

La 8 Noiembrie 1956 (de ziua sfântului său patron 
“Arhanghelul Mihail u ), când era student în anul al IV-lea 
şi se afla internat în Spitalul Studenţesc de TBC, a fost 
ridicat de sub perfuzie “pentru 5 minute", care au 
însemnat, în realitate. 5 ani de închisoare (condamnare 
executată în temniţele Jilava, Gherla şi Periprava) plus 
2 ani şi 6 luni de domiciliu obligatoriu în satul 
bărăgănean RUBLA, pentru tentativă de manifestaţie 
studenţească antiguvernamentală (anticomunistă) şi 
pentru întemeierea în temniţa Gherla a unei organizaţii 
contrarevoluţionare. Este vorba de reînfiinţarea 
organizaţiei„România Tânără”. 

în vara anului 1961, în timpul unei epidemii de febră 
tifoidă din lagărul de la PERIPRAVA-Grind, Mihai a fost 
declarat mort la un număr de seară, pentru ca în 
dimineaţa următoare, când era programat să fie ars şi 
arunca m groapa comună, să aibă din nou puls şi 

,aaănHi| ie C6 T Ce deten ™ nă internarea sa în infirmeria 

milostiv Aifrprfr^o 3 Să f ' e ' n 9 ri j rt de samarineanul 
18 ani dp m - P rac k. german cu o condamnare de 

„î 

mirwlfde tolezaTisri 196 -' Mit1ai îşi însu ? e ă le * 

tatălui sau ca, în acest fel, să se 


Suflete de crin şi caractere pilduitoare 


deosebească de un nepot de frate (botezat tot Mihai ca 
să-l pomenească onomastic pe unchiul său, despre 
care se zvonise că decedase încă din 1957 de 
tuberculoză pulmonară, în penitenciarul Jilava) îşi 
continuă, din 1967 până în 1969, studiile superioare la 
Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, prin 
cursuri fără frecvenţă, devenind profesor de limbă şi de 
literatură română. între anii 1975 şi 1980 este din nou 
student al Universităţii din Bucureşti, dobândind licenţă 
şi în specialitatea limba şi literatura franceză. Din 1964 
până în 1969 şi din 1981 până la 13 februarie 1990 a 
lucrat, îndeosebi, ca salahor. Iar din februarie 1990, 
când a fost reintegrat în învăţământ, până la 
pensionare, în 1998, a activat ca profesor titular de 
limbă şi de literatură română. 

Din pricină că nici una dintre numeroasele solicitări 
de plecare temporară în străinătate nu i se aprobase 
(cu toate că avea avizul favorabil al Ministerului 
Sănătăţii, ca să-şi trateze otoscleroza în Franţa), în mai 
1980 a cerut şi i se va aproba, plecarea definitivă, 
împreună cu familia, din ţară. La sfârşitul lunii martie a 
anului 1981 se stabileşte în SUA, la Bndgeport Timp de 
7 luni. că. trăieşte în exil, constată cu amarac^ne 
uciaătoare că America-i pentru comunişti (ca Pacepa) 

1^. iar pan» nţn-g 

(arăI.« 

ZJZZ&JSSS** *'« * ■"* ■ 


Mihai Stere Derdena 


lucra la munci inferioare, îndeosebi ca salahor, clin 
noiembrie 1981 până în februarie 1990 In toată 
această vreme e urmărit pretutindeni (chiar şj f n 
biserică pe toată durata slujbelor religioase, de un 
colonel), in două rânduri este grav rănit de maşN 
securiste, pentru că, printre altele, ultimului tiran 
comunist nu-i spunea decât Bâlbâitul - cu -Gura - 


Strâmbă. 

Ultima prigoană comunistă are consecinţe grave 
pentru toată viaţa lui Mihai, întrucât anii de activitate ca 
muncitor necalificat i-au diminuat pensia cu cel puţin o 
treime faţă de colegii săi, având aceeaşi vechime în 
muncă (43 de ani) şi acelaşi grad didactic (I), fjj n d 
pensionaţi tot în 1998. 

Este divorţat şi are doi fii căsătoriţi, care, din 1981 
se află, cu mama lor, în Statele Unite ale Americii. 


Mihai Stere Derdena nu s-a înfrăţit sub nici o formă 
cu dracul: n-a fost membru al P.C.R., nici informator al 
securităţii şi nici nu şi-a făcut proces de reabilitare 
juridica. De altminteri, el opinează statornic că acei 
confraţi ai sai de temniţă, care au cerut şi au obtinut 

autoexclud dm^VTf 0861 * SUb re 9 imul comu ™st. se 
nuîeste rnn ? randu ' f0Ş,Hor de tinuţi anticomunişti. El 

si loaic nu m n9erea errr *ă că acest raţionament este 
şi logic, nu numai moral. 

1992, la' vârsta |? erd< C na a ' nce Put să scrie abia în 
permanent al Dubltat 'T 9ni ' deven ' nd colaborator 
d'n Hamilton CanaH ’ n- Unare " Cuvantul Românesc" 
cultivare a iSiM^ Dln , mai 199 3 are o rubrică de 
Neamţ mb " ' a revista 'unară Asach, din Piatra- 


— f ' 6te de Crin ^ractere pilduitoare 


A mai colaborat sau mai rniah^ 
continuare la revistele bucureştene Albina^Bana 
armeneasca, Deşteptarea. Dimândarea vJh 
învăţământului, Buciumul, Permanente, Memorl etc 
precum şi la cotidianele Acţiunea (din PiatraZln 

?': da ,i din „ Bucu,e5,ii ' w mcSSS 

Prahova (din Ploieşti) ele Semneaa ş, ce pseudonime 
Laitmotivul activităţii sale publicistice îl constituie 

« , . . că pieirea neamului 

romanesc devine inevitabilă prin degradarea morală la 

maximum a intelectualităţii, clasă alcătuită, îndeosebi 
după 1944, exclusiv din lichele şi din iude. 

Debutează editorial la etatea de 64 de ani, în 2 
februarie 1998, la Editura bucureşteană „Elisavaros", cu 
cartea de eseuri „Trei teme literare" (1. Ideea 
romanităţii noastre la cronicarii moldoveni; 2. 
Evenimentele de la 1821 oglindite în literatura română; 
3. Tema metempsihozei în literatura română), despre 
care s-au pronunţat favorabil criticii şi publiciştii David 
Alexandru, Romeo Bran, Hristu Cândroveanu, Răzvan 
Codrescu, Alexandru Firescu, Alexandru Mihalcea şi 
Gherasim Rusu Togan. lată, spre pildă, ce-a scris 
cunoscutul critic, publicist, poet şi romancier Hristu 
Cândroveanu în numărul 3/1998 al revistei aromâne 

“Deşteptarea":^ carte a profes oruiui MS. 

Derdena abordează în întregul “ 

română, închegând în paginile sale P ° fI U " ^^ 
npste 20 de personalităţi ale culturii roaiane ' ue f 
cronfearii moldoveni la junimistul Vasile Pogor ş, de la 


cminpscu - această figură tutelară a destinului nostru - 
nana la Delavrancea. Rebreanu şi Mircea Eliade “ 
p La doar două luni şi ceva de la debut, anum_ î n 21 
aprilie 1998 (în ziua a treia de Paşti), vede lumina 
tiparului, la editura Dimândarea Părintească, după 6 ani 
de tribulaţii, pricinuite de directoarea securistă a editurii 
Albatros, a doua sa carte, intitulată "Mărturisirea unui 
neînvins", volum primit de asemenea, cu aprecieri 
elogioase de criticii literari şi publiciştii Hristu 
Cândroveanu, Răzvan Codrescu, Constantin Cucu, 
Alexandru Firescu, Alexandru Mihalcea, Nicoleta 
Moraru, Dumitru Perceli, Zahu Pană, Luiza Rădulescu, 
Eugen Simion, Gheorghe Stănescu, Lucian Strochi şi 
Gherasim Rusu Togan. 

Credem că-i de ajuns să-l cităm doar pe cel mai 
cunoscut critic şi istoric literar contemporan, Eugen 
Simion, preşedintele Academiei Române: "...îl 
regăsesc, după atâţia ani, în această carte de 
confesiuni. Este istoria unui coşmar. Mai lung, parcă, 
pentru Mihai Derdena decât pentru alte victime ale 
totalitarismului şi cu consecinţe morale şi sociale, mai 
grave, O viaţă, n-aş putea spune pierdută, dar o viaţă 
trăită la marginea pierderii de un caracter dârz şi de un 
om drept, neresemnat în suferinţă ...Cine vrea să afle 
ceva, adevărat, despre disidenţa românească să 
ateasca această carte, în care toate figurile de stil sunt 

Autnni| Q ^ ăm ân doar faptele goale şi atroce, 

limba mm* pro ^ esorul Mihai Stere Derdena, predă azi 
" mba romana ln,r " un sa. de lângă Piatra-Neamţ. 


— flete de crin * caractere . . 

Este de origine aromân şi viata l„i „ , 
roman,) este repet, un coşmar fără' capăt^^văn" 

_ Mihai Stere Derdena, şi după revenirea-i in tară a 

eesst sufâ 00 ^ 

El este adeptul măsurilor radicale pentru lichidarea 
criminalilor, a corupţiei şi a hoţiei, a homosexualilor şfa 
drogaţilor, a iudebr şi a mincinoşilor, pentru 
însănătoşirea morală a intelectualităţi, noastre care 
sărăceşte încontinuu în caractere. 

Mihai Stere Derdena trăieşte cu mâhnirea 
nesfârşită că nu se ma .ase lideri politici ca dreptul 
Vlad Ţepeş şi ca incoruptibilul Corneliu Zelea 
Codreanu, care să oprească oieirea neamului 
românesc. 


c 


CUPRINS 


Cuvânt înainte 
Câteva vorbe lămuritoare 
Gânduri despre Căpitan 
Gioga Arău - Combar 
Stan Barbu 
Arsenie Boca 
Dimciu Caracostea 
Nicolae Chiacu 
Miron Chiraleu 
Sterie Ciumeti 
Cornel Cortoi 

i 

Gheorghe Cuţumişa 
Gheorghe Dragon 
Stingerea familiei Earcu 
Dimciu Garofil 
Constantin Ghită 
Enache Gima 
Alexandru Gogu 
Mihale Hagi 
Eugen Ionică 
Traian Mirică 
Radu Muşat 
Zahu Pană 
Giga Parizianul 
Dinca Pataşa 
George Leandru-Pivin 
Lali Halciu al Prefti 
Gheorghe Sichim 


9 

16 

19 

25 

31 

37 

40 

45 

52 

61 

64 

66 

71 

74 

79 

86 

90 

94 

98 

103 

111 

115 

122 

127 

130 

135 

138 

143 


Atanase Tanaşoca 
Gheorghe Tarcea 
Mihai St. Tutungiu 
Ştefan Verşescu 
Scurtă biografie a autorului 
De acelaşi autor 


152 

157 

163 

168 

171 

180 


Editura ELISAVAROS nu-şi asumă afirmaţiile şi 
opiniile exprimate de domnul Mihai Stere Derdena în 
acest volum. 

Răspunderea de orice natură îi revine în totalitate. 


De acelaşi autor: 


1 t rei t^me literare, editura f LISAVAROS Bucureşti, 

1998 

2 Mărturisirea unui neînvins, editura DIMÂNDARf /, 
PĂRINTE ASCĂ, Bucureşti, 1998 


3 Cronici literare la cârti foarte rare, editura 
ELISAVAROS, Bucureşti, 2004 


4 Ştim oare să vorbim?, editura FUSAVAROS, 
Bucureşti, 2004 


5 Scrieri de atitudine civică (articole politice), editura 
ELISAVAROS, Bucureşti, 2004 


volurn^ Urmâ,03re ' e 

1 ^crieri felurite 

2, Mărturisirea unui neînvins, ediţia a ll-a 
o ^omoară cea mai preţioasă 

4 Contele de Caugagia 

5 Margmalizarea 

6 Scrieri despre Mihai Stere Derdena 

7 Oodecameronul aromânesc 

8 Providenţial medic uman 


Tiparul: Tipografia EDITURII ELISAVAROS 
Str. LUDUŞ nr.32, sectorul I, Bucureşti 
Telefon/Fax: 223.84.60 
Mobil: 0724/028703 


[email protected] 



A 


„Acolo i s-a întâmplat 
marea minune a „întoarcerii 
• din moarte ”, dovadă că 

^ \ puterea lui Dumnezeu a 

L ^ fost alături de el şi în acel 

; ceas de cumplită cumpănă. 

Având diaree cu sânge şi 
febră foarte mare, a fost 
băgat la izolator, unde a 
stat singur, fiind lăsat să 
moară. 

A 

„Intr-o seară, la număr, 
sunt predat ca mort şi depus la camera mortuară 
ca să fiu aruncat în groapa comună. 

A doua zi, când să mă ia groparii ca să mă 
ducă - nu ştiu cu precizie ce s-a întâmplat - m- 
au dus la infirmerie. « Domnule , ăsta mişcă!» 
Cu o seară înainte, nici puls . nici febră şi a doua 
zi am mişcat!”, povesteşte Derdena. 

Au trecut anii, deceniile, pe firul unei vieţi 
iiăite cu fervoare şi rigoare creştine. Mihai Stere 
Derdena, din vânjoasa stîrpe a Românilor 
macedoneni, s-a împlinit şi ca publicist şi scriitor, 
printre cărţile sale prenumărându-se excelentul 
volum despre calvarul Gulagului, «Mărturisirea 
unui neînvins». O viaţă exemplară sub raportul 
dintre crezul omului şi faptele sale”. 

(Din „Cuvânt înainte” de Al. Mihalcea) 



ISBN: 973- 8400- 06-6