Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
NOUL ASEZĂMENT
TRADUS DIN LIMBA ORIGINALA GREACA,
SUB
DOMNIA
M. S. CA ROL J. REGELE ROMÂNII
AIUmiL'ĂSTOIl Şl MITROPOLIT PRIMAT
FIIND DE A DOA OARA
D.
DE
D R - N. N I TZ U L ES C U
PROFESOR LA FACULTATEA DE TEOLOGIE
Tipărit cu spesele Soiii&miU'Abi&zvKz&akice
BUCUREŞTI
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE CAROL GOBL
Furnisor al Curţii Regale
16, Strada Doamnei, ltr
1897
www.dacoromanica.ro
SANTA EVANGHELIE
DUPfî
M AT E I U
CAP. L
Neamul lui Mms Christos âe la Abraam peni
la losef, Naşterea lui Iisus Christos.
1. Cartea facereî Tui Iisus
Christos, fiul lui David, fiul lui
Abraam.
2. Abraam a născut pe Isaak ;
Isaak a născut pe Iacob ; lacob
a născut pe Iuda şi pe fraţi lui ;
3. Iar Iuda a născut pe Fares
şi pe Zara din Tamar; iar Fares
a născut pe Esrom ; Esrom a
născut pe Aram;
4. Iar Aram a născut peAmi-
natlab; Aminadab a născut pe
Naason ; Naason a născut pe Sal-
mon;
5. Iar Salmon a născut pe Booz
din Rachab; iar Booz a născut
pe Obed din Rut; Obed a născut
pe lesse;
6. «Iar Iessea nâxut pe David,
împeratul ; David împeratul a
născut pe Solomon din femeea lui
Uria;
7. Iar Solomon a născut pe
Roboam; Roboam a născut pe
Abia; Abia a născut pe Asa;
8. Iar Asa a născut pe Iosafat;
Iosafat a născut pe Ioram; Ioram
a născut pe Ozia;
9. Iar Ozia a născut pe Ioatam;
Ioatam a născut pe Achaz ; Achaz
a născut pe Ezechia;
10. Iar Ezechia a născut pe
Mânase; Mânase a născut pe A-
mon; Amon a născut pe Iosia;
11. Iar Iosia a născut pe le-
chonia şi pe fraţi lui la strămu-
tarea în Babilon;
12. Iar după strămutarea în
Babilon Iechonia a născut pe Sa-
latiel; Salatiel a născut pe Zo-
robabel ;
13. Iar Zorobabel a născut pe
Abiud; Abiud a născut pe Eli-
achim ; Eliachim a născut pe
Azor;
14. Iar AzOr a născut pe Sadoc;
Sadoc a născut pe Achim; Achim
a născut pe Eîliud;
16/ Iar Eliud a născut pe Ele-
azar ; Eleazar a născut pe Matan ;
Matan a născut pe lacob;
16. Iar Iacob a născut pe losef,
bărbatpl Mariî, din care s'a năs-
cut Iisus, care se zice Christos.
www.dacoromanica.ro
9
MATEIU
17. Deci toate neamurile de la
Abraam pene" la David neamuri
patru-spre-zece, şi de la David
penă la strămutarea în Babilon
neainurî patru-spre-zece, şi de la
strămutarea în Babilon penă la
Christos neamuri patru-spre-zece.
18. Jar naşterea lui Iisus Christos
ast-fel a fost: logodita fiind mu-
ma lui Măria cu losef, maî 'na-
inte de a fi ei împreună, s'a a-
flat avend în pântece din Spirit
Sânt.
19. Iar losef bărbatul ei, drept
fiind şi ne voind s'o vădiască, s'a
hotărî t s'o părăsi ască în ascuns.
20. Acestea cugetând în sine,
iată ângerul Domnului 'i se arată
în vis, zicendu'i: Iosefe, fiul lui
David, nu te teme a'ţî lua femee
pe Măria, pentru că cel zămislit
în ea este din Spirit Sânt.
21. Şi va naşte fiu şi vei chema
numele lui Iisus, căci el va mân-
tui pe poporul sSu de păcatele
lui.
22. Iar toate acestea s'aii făcut
ca să se împliniască ce s'a zis de
Domnul priu profetul care zice:
23. Iată Fecioara în pântece va
avea şi va naşte fiu, şi vor chema
numele lui Emanuel, care se
tălmăceşte cu noi este Dum-
nezeii.
24. Şi deşteptându se Idsef din
somn, a făcut cum 'i a poruncit
ângerul Domnului, şi a luat pe
femeea sa.
26. Şi n'a cunoscut o pe densa
pene* ce născu fiu, şi chemâ nu-
mele lui Iisus.
CAP. II.
Magi de la răsărit* JPuga lui Joaef cu prun-
cul şi Măria în Egipt. Uciderea pruncilor
la Betleem.
1. Şi născut fiind Iisus în Bet-
leemul Iudei, în zilele lui Erod
împăratul, iată Magi de la re-
sărit au venit lalerusalem zicend:
2. Unde este împăratul născut
al Iudeilor? ca noî ani vezut
steaoa lui în resărit şi am venit
să ne închinăm lui.
3. Şi auzind Erod împăratul
s'a turburat, şi tot Ierusalimul cu
densul;
4. Şi adunând pe toţi maî mari
preoţilor şi Cărturari poporului,
a cerut ştiinţă de la denşi unde
se naşte Christos.
6. Iar ei 'i au zis: în Betleemul
Iudei ; căci aşa s'a scris prin
profetul :
6. Şi tu Betleem, pămentul lui
Iuda, nici de cum nu eşti cel
maî mic între povaţuitori lui
Iuda; căci din tine va eşi povă-
ţuitor, care va paşte pe poporul
meu Israel.
7. Atuncî Erod chemând în
ascuns pe Magî, 'i a întrebat cu
deamănuntul despre timpul stelei
apărute.
8. Şi trimiţendu i la Betleem
zice : ducendu vă, cercetaţi cu
deamănuntul despre copil, şi dacă
'1 aţi aflat, daţî mî ştire, pentru
ca şi eu venind să mă închin lui.
9. Iar ei ascultând pe împăratul
s'aii dus; şi iată steaoa pe care
www.dacoromanica.ro
MATE IU
3
o văzuse in răsărit mergea îna-
intea lor, până ce venind a stătut
d'asupra, unde era copilul.
10. Şi vea^nd steaoa se bu-
curară cu bucurie foarte mare.
11. Şi venind în casă văzură
pe copil cu Măria, muma lui, şi
căzend se închinară lui, şi des-
chizând comorile lor, 'i deterâ
daruri: aur şi tămâe şi smirnă.
12. Şi luând înştiinţare prin
vis. să nu se întoarcă la Erod,
pe altă cale s'au dus în ţara lor.
13. Şi ducându se ei, iată ân-
gerul Domnului se arată în vis
lui Iosef, zicând : sculându te îea
copilul şi pe muma lui şi fugi
în Egipt, şi staî acolo pene ce 'ţî
voî spune; căci Erod are să caute
pe copil, spre a'l perde.
14. Iar el sculându se a luat
noaptea pe copil şi pe muma lui
şi s'a dus în Egipt;
15. Şi a stat acolo pene la sevăr-
şirea lui Erod; pentru ca să se
împliniască ceea ce s'a zis de
Domnul prin profetul care zice:
din Egipt am chemat pe fiul meii.
16. Atunci Erod, văzând că a
fost luat în rîs de către Magî,
s'a mâniat foarte; şi trimiţend a
ucis pe toţi copii cei din Betleem
şi în toate hotarele lui de la doi
ani şi maî jos, după timpul de
care luase cunoştinţă cu deamă-
nuntul de la Magi.
17. Atunci s'a împlinit ceea ce
s'a zis de Ieremia profetul, care
zice:
18. Glas în Rama s'a auzit,
plângere, suspin şi ţipăt mult; |
Rachel plângând pe copii ei şi nu
voia să se mângâe, căci nu sunt.
19. Iar săverşindu se Erod, iată
ângerul Domnului se arată în
vis lui Iosef în Egipt.
20. Zicend: Sculându te îea co-
pilul şi pe muma lui şi du te în
pământul lui Israel, căci aii mu-
rit cei care căutau sufletul co-
pilului.
21. Iar el sculându se luâ co-
pilul şi pe muma lui şi veni în
pământul lui Israel.
22. Auzind ânsă că Archelau
domneşte peste ludea în locul lui
Erod, părintele seu, s'a temut a
se duce acolo; şi luând ştire în
vis s'a dus în părţile Galilei.
23. Si venind s'a aşăzat în ora-
şul numit Nazaret; pentru casă
se împliniască ceea ce s'a zis
prin profeţi, că Nazareu se va
chema,
CAP. III.
Ioan Botezătorul predică in pustie» Tisus se
botează dc către Ioan.
1. In zilele acelea vine Ioan
Botezătorul predicând in pustia
Iudei,
2. Zicend: pocăiţi vă, că s'a a-
propiat împărăţia cerurilor;
3. Căci acesta este cel rostit
prin Isaia profetul, care zice: Glas
de strigător în pustie: gătiţi calea
Domnului, drepte faceţi cărările
lui.
4. Şi acest Ioan avea îmbră-
cămintea lui de peri de cămilă
şi încingătoare de pele împreju-
www.dacoromanica.ro
4
MATEIU
rul mijlocului său; iar hrana lui
era locuste şi miere sălbatică.
6. Atuncî eşia la dansul Ieru-
salemul şi toata ludea şi toată
împrejurimea Iordanului;
6, Şi se botezau de către dânsul
în rîul Iordanului, mărturisin-
du'şî păcatele lor.
7. Şi văzend pe mulţi din Fa-
risei şi Saduceî venind la botez,
le zise: pui de vipere, cine v'a
arătat să fugiţi de urgia viitoare ?
Faceţi deci rod vrednic de po-
căinţă.
9. Şi să nu vi se pară a zice
în inşi vă: părinte avem pe Abra-
am; căci vă spun, ca poate Dum-
nezeu din petrele acestea să de-
ştepte fiî lui Abraam.
10. Acum securea stă la rădă-
cina pomilor, deci orî-ce pom, ce
nu face rod bun, se taie şi se
aruncă în foc.
11. Eu vă botez cu apă spre
pocăinţa; iar cel care vine în
urma mea este mai tare de cât
mine, căruia nu H sunt de în-
destul să 'i duc încălţămintea ;
acesta vă va boteza cu Spirit Sânt
şi foc;
12. A cărui lopată este în mâna
lui, şi va curaţi aria sa şi va a-
duna grâul lui în grânar, iar
pleava o va arde în foc nestins.
13. Atuncî vine lisus din Ga-
lilea la Iordan către Ioan, spre
a fi botezat de către acesta;
14. Iar el 'I opri zicend: eu am
trebuinţă a fi botezat de tine, şi
tu viî la mine T
15. Şi respunzend lisus 'i zise:
lasă acum, căci aşa ni se cade
să împlinim orî-ce dreptate ; a-
tuncî l'a lăsat.
16. Iar lisus botezat fiind, în-
dată eşi din apă ; şi iată 'i se
deschiseră cerurile şi văzu pe Spi-
ritul lui Dumnezeu pogorându se
ca un porumb şi venind peste
d6nsul;
17. Şi iată glas din ceruri zi-
cend: acesta este Fiul meu cel
iubit, în care am bine-voit.
GAP. IV.
Iisuf este ispitit de trei ort de diavolul. Stră-
mutarea lui la Capemaum. Chemarea a
patru ucenici din pescari. CxUreerarea
Galilti.
1. Atuncî lisus fu dus în pustie
de către Spiritul, spre a fi ispitit
de diavolul.
2. Şi după ce a postit patru-
zeci de zile şi patru-zecî de nopţi,
a flămânzit apoî.
3. Şi apropiindu se de densul
ispititorul 'i zise: dacă eşti Fiul
lui Dumnezeu, zi ca petrele a-
cestea să se facă pâinî.
4. Iar el respunzend zise: scris
este, nu numaî cu pâine va trăi
omul, ci cu orî-ce cuvent ce ese
din gura lui Dumnezeu.
5. Atuncî '1 duce pe el diavolul
în sânta cetate şi '1 puse pe aripa
santuarului,
6. Şi 'i zice: dacă Fiu eşti ai
lui Dumnezeu, aruncă te jos; căci
scris este, că ângerilor săi va po-
runci pentru tine şi' pe mâini te
vor ridica, ca nu cum-va să lo-
veşti de peatră piciorul teu.
www.dacoromanica.ro
MATEI U
5
7. Zise lisus lui: iarăşi este
scris, nu vel ispiti pe Domnul
Dumnezeul tău.
8. Iarăşi '1 duce diavolul în-
tr'un munte foarte înalt, şi 'i a-
rată toate împărăţiile lumii şi mă-
rirea lor;
9. Şi 'i zise: toate acestea ţi
le voi da, dacă căzend te vei în-
china mie.
10. Atunci 'i zice lisus: mergi
înapoia mea Satana, căci scris
este, Dumuezeului teu te vei în-
china şi numai lui vei sluji.
11. Atunci Ta lăsat diavolul, şi
iată ângerî s'au apropiat de densul
şi 'i sluj iau.
12. Şi auziud că Ioan a fost
pus în închisoare s'a retras în Ga-
li lea;
13. Şi părăsind Nazaretul, ve-
nind s'a aşezat în Capernaum,
lângă mare, în hotarele lui Za-
bulon şi Neftalim;
14. Ca să se împliniască ce s'a
zis prin Isaia profetul, care zice:
15. Pămentul lui Zabulon şi
pămentul lui Neftalim spre mare,
dincolo de Iordan, Galilea nea-
murilor;
16. Poporul care şedea în în-
tuneric a văzut lumină mare, şi
celor care şedeau în ţinut şi în
umbră de moarte le a răsărit lu-
mină.
17. De atunci a început lisus
să predice şi sa zică: pocăiţi vă,
căci s'a apropiat împărăţia ce-
rurilor.
18. Şi umblând pe lângă ma-
rea Galilei a văzut doi fraţi, pe
Simon numit Petru şi pe Andrei
fratele lui, aruncând o plasă în
mare, căci erau pescari.
19. Şi le zice : Veniţi după
mine, şi vă voî face pescari de
oameni;
20. Iar ei îndată lăsând plăşile
'i au urmat.
21. Şi mergend d'acolo înainte,
a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob
al lui Zebedeu şi pe Ioan fratele
lui, în vas cu Zebedeu, tatăl
lor. întoemindu'şî plăşile, şi 'i a
chemat.
22. Iar ei îndată lăsând vasul
şi pe tatăl lor 'i urmară.
23. Şi străbătu în toată Galilea,
învăţând în sinagogele lor, şi
predicând evangelia împărăţii şi
vindecând ori-ce boal* şi ori-ce
neputinţă în popor.
24. Şi a eşit vestea despre dăn-
sul în toată Siria, şi aduseră la
densul pe toţi care se aflau în
suferinţe, coprinşî fiind de feluri
de boale şi chinuri, pe demonizaţî
şi lunatecî şi slăbănogi, şi 'i vin-
decâ.
25. Şi au urmat lui gloate multe
din Galilea şi Decapole şi Ieru-
salem şi ludea şi de dincolo de
Iordan.
CAP. V.
Itsus ţine euvintare pe munte,
1. Şi vezănd gloatele se sui pe
munte; şi şezănd el veniră către
densul ucenici săi;
2. Şi deschizend gura sa 'i în-
văţa zicănd:
www.dacoromanica.ro
6
MATE IU
3. Fericiţi cei seracî cu spiritul,
ca a lor este împerăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei blânzi, că ei vor
moşteni pământul.
5. Fericiţi cei ce plâng, că a-
ceia vor fi mângâiaţi.
6. Fericiţi cei ce. flămânzesc şi
însetoşază de dreptate, căci aceia
se vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, ca aceia
vor fi miluiţi.
8. Fericiţi cei curaţi la inimă,
că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcători de pace, că
aceia fii lui Dumnezeu se vor
chema.
10. Fericiţi cei goniţi pentru
dreptate, că a lor este împerăţia
cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi, când vevor
mustra şi v6 vor goni şi vor zice
împotriva voastră orî-ce reu pen-
tru mine.
12. Bucuraţi ve şi v8 veseliţi,
ca plata voastră multă este în
cerun; căci aşa au gonit pe pro-
feţi cei maî 'nainte de voi.
13. Voi sunteţi sarea pămân-
tului ; iar dacă sarea 'şi va fi
perdut puterea, prin ceva dobîndi
iarăşi puterea ei sărătoare ? pen-
tru nimic nu maî are tărie, fără
numai aruncată fiind în afară să
fie călcată de oameni.
14. Voî sunteţi lumina lumii,
nu se poate ascunde cetatea aşe-
zată d'asupra muntelui.
15. Nici oameni nu aprind lu-
mină şi o pun sub obroc, ci în
sfeşnic, şi luminează tuturor celor
ce $%int în casă.
16. Aşa să lumineze lumina
voastră înaintea oamenilor, pen-
tru ca să vază faptele voastre
cele bune şi să măriască pe tatăl
vostru care este în ceruri.
17. Să nu gândiţi că am venit
să desfiinţez legea sau profeţi;
n'am venit să desfiinţez, ci să în-
deplinesc
18. Căci adever zic voe, pâne
ce va fi trecut cerul şi pământul,
o iotă sau un corn de literă nu
se va perde din lege, pene să se
facă toate.
19. Deci dar, dacă cine-va de-
sfiinţează una din aceste porunci,
care siint foarte mici, şi va învăţa
aşa pe oameni, se va chema cel
mai mic în împărăţia cerurilor,
iar cel ce va face şi va învăţa,
acesta mare se va chema în îm-
părăţia cerurilor.
20. Căci zic voă, că dacă nu
va prisosi dreptatea voastră maî
mult de cât a Cărturarilor şi a
Fariseilor, nu veţî intra întru îm-
perăţia cerurilor.
21. Aţi auzit că s'a zis celor
de demult: să nu ucizi; şi cine
va ucide, vinovat va fi judecăţiî.
22. Iar eu zic voS, că tot cel
ce se mânie pe fratele seu, vi-
novat va fi judecăţii; şi cine va
zice frateluî seu: Raca, vinovat
va fi sinedriuluî; iar cine va zice:
Nebunule, vinovat va fi focului
gheeneî.
23 Decî daca veî aduce darul
teu la altar şi acolo 'ţî veî aduce
aminte, că fratele teu are ceva
împotriva ta,
www.dacoromanica.ro
MAT EI U
7
24. Lasă acolo darul teu îna-
intea altarului şi mergi de te îm-
pacă mai înteiu cu fratele teu,
şi atunci venind adu darul teu.
25. Fiî învoitor cu . împotrivi-
lorul teu curtmd pene* eşti pe
cale cu densul, ca nu cum-va îm-
potrivitorul să te dea judecăto-
rului, şi judecătorul să te dea
slujitorului şi veî fi aruncat* în
închisoare.
26. Adever zic ţie, nu veî eşi
de acolo penS când nu veî fi dai
cel din urmă ban.
27. Aţî auzit că s'a zis: Să nu
severşeştî adulter.
28. Iar eu zic voe, orî-cine se
uită la femee spre a o pofti a şi
severşit adulter cu donsa în ini-
ma lui.
29. Şi dacă ochiul teu cel drept
te sminteşte, scoate'l afară şi'l
aruncă de la tine; căcî maî bine
'ţî este ca să piară unul din mem-
brele tale şi nu tot corpul teu
să fie aruncat în gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă
te sminteşte, tae o pe densa şi
aruncă o de la tine ; căcî maî
bine 'ţî este ca să piară unul din
membrele tale, şi nu tot corpul
teu să se ducă în gheenă.
31. S'a zis, cine va lăsa pefe-
meea sa, să 'i dea carte de de-
spărţire;
32. Iar eu zic voă, că cine va
lăsa pe femeea sa afară de cuvent
de adulter, o face să săverşiască
adulter, şi cine va lua pe cea
lăsată, severşeşte adulter.
33. Iarăşî aţî auzit că s'a zis
celor de demult, să nu jurî strâmb,
ci să daî Domnului jurămintele
tale.
34. Iar eu zic Vo6, să nu jurî
nici decum ; nici pe cer, că este
scaun al lui Dumnezeu;
35. Nici pe pămcnt, că este
aşternut al picioarelor lui ; nicî
pe Ierusalem, că este cetate a
marelui împerat;
36. Nicî pe capul teu să jurî,
că nu poţî face un pSr alb sau
negru ;
37. Ci va fi cuventul vostru :
aşa, aşa; nu, nu; şi maî mult de
cât acestea este de la cel rSu.
38. Aţî auzit că s'a zis: ochîu
pentru ochîu şi dinte pentru
dinte.
39. Iar eu zic vo6, să nu staţî
împotriva celui r6u; ci orî-cine
te va lovi peste falca ta cea
dreaptă, întoarce'i lui şi pe cea-
altă;
40. Şi celui ce voeşte a se ju-
deca cu tine şi a ţî lua cămaşa,
lasă'i şi veştmentul.
41. Şi orî-cine 'ţî va pune an-
gara pentru o milă, du te cu den-
sul doe.
42. Celui care cere de la tine,
dă'i, şi pe cel care voeşte a se
împrumuta de la tine, să nu '1
depărtezî.
43. Aţi auzit că s'a zis: veî iubi
pe aproapele teu şi veî urî pe
vrăjmaşul teu.
44. Iar eu zic voă, iubiţi pe
vrăjmaşi voştri şi rugaţi vă pen-
tru ceî care vS gonesc pe voî.
45. Pentru ca să fiţî fi' ai ta-
www.dacoromanica.ro
8
MATEIU
tăluî vostru cel din ceruri, că
rfisare soarele s6u peste cei r£i
şi peste cei buni, şi ploă peste
ceî drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Căci daca iubiţi pe cei care
ve* iubesc pe voi, ce plată aveţi?
Nu oare şi vameşi fac ast-fel?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi cu iu-
bire pe fraţi voştri numai, ce
faceţi maî mult ? Oare nu şi pă-
gânii fac aceaşî?
48. Drept aceea fiţi voî desfi-
vîrşiţî, dup6 cum tatăl vostru cel
ceresc desevîrşit este.
CAP. VI.
lisua continuă cuvântarea pe munte.
1. Luaţi aminte să nu desfă-
şuraţi virtutea voastră înaintea
oamenilor, spre a fi priviţi de
d6nşi; iar de nu, plată nu aveţi
de la tatăl vostru, care este în
ceruri.
2. Deci când faci milostenie,
să nu trîmbiţezi înaintea ta, dupe
cum fac făţarnici în sinagogi şi
în strade, ca să fie lăudaţi de
oameni; adevfir zic voă, ei 'şîîau
plata lor.
3. Iar tu, când faci milostenie,
să nu ştie stânga ta ce face
dreapta ta,
5. Ca să fie milostenia ta în-
tr'ascuns; şi Tatăl teu, care vede
într'ascuns, 'ţî va resplăti ţie.
5. Şi când ve* rugaţi, iiu fiţi ca
făţarnici, ca iubesc să se roage
stând în sinagogi şi unghiurile
stradelor, ca să se arate oame-
nilor; adever zic voe, ei 'şî îau
plata lor.
6. Iar tu când te rogi, intră în
camera ta şi închizend uşa ta
roagă te Tatălui t6u cel într'-
ascuns, şi Tatăl t6u care vede
într'ascuns 'ţî va resplăti ţie.
7. Rugându v6, să nu sporiţi
multe ca păgâni; căci li se pare
că în vorbirea lor multă vor li
ascultaţi.
8 Deci sa nu v£ asemănaţi lor;
căci ştie Tatăl vostru de ce aveţi
trebuinţă, maî 'nainte de a cere
voi de la densul.
9. Ast-fel dar rugaţi ve* voî:
Tatăl nostru care eştî în cerurî,
sânţiască se numele t6u;
10. Vie împerăţia ta, facă se
voia ta precum în cer şi pe pă-
mânt;
11- Pâinea noastră cea de toate
zilele dă ne o noe* astăzî;
12. Şi ne iartă noS greşalele
noastre, precum şi noî iertăm
greşiţilor noştri;
13. Şi nu ne duce pe noî în
ispită, ci ne scapă de cel r6u.
Că a ta este împerăţia si puterea
si mărirea în veci; amin.
14. Căcî dacă ertaţî oamenilor
greşalele lor, ve* va erta şi voS
Tatăl vostru cel ceresc.
15. Iar dacă nu ertaţî oame-
nilor, nicî Tatăl vostru nu va
erta greşalele voastre.
16. Când postiţî. nu fiţî ca fă-
ţarnici posomorîţî; căcî 'şî în-
tunecă feţele lor ca să se arate
oamenilor că postesc. Adevfir zic
voe\ ei 'şî îau plata lor.
17. Iar tu când posteşti unge 'ţî
capul teu şi spală faţa ta;
www.dacoromanica.ro
MATEIU
9
18. Ca să nu te arăţi oamenilor
că posteşti, ci Tatălui teu care
este într'ascuns; şi Tatăl teu
care vede într'ascuns 'ţî va res-
plăti.
19. Nu vă adunaţi avuţii pe pă-
mânt, unde molie şi rugină le
strică şi unde furi le desgroapâ
şi le fură;
20. Ci vă adunaţi avuţii în cer,
unde nici molie, nici rugină nu
le strică, şi unde furi nu le des-
groapâ, nici le fură.
21. Căci unde este avuţia voa-
stră, acolo va fi şi inima voastră.
22. Luminătorul corpului teu
este ochiul. Deci dacă ochiul teu
este curat, tot corpul tău va fî
luminat;
23. Iar dacă ochiul teu este
rău, tot corpul teu va fi întu-
necat. Deci, dacă lumina, care
este în tine, este întunerec, cu
atât mai mare va ^întuncrccul.
24. Nimeni nu poate sluji la
doi domni; căci sau pe unul va
uri şi pe cel-lalt 7 va iubi, sau
de unul se va ţine şi pe cel-lalt
'l va despreţui; nu puteţi sluji
lui Dumnezeu şi lui Mamona.
25. Drept aceea zic voă : Nu
vă îngrijiţi pentru sufletul vostru,
ce să mâncaţi şi ce să beţi, nici
pentru corpul vostru cu ce sa vă
îmbrăcaţi. Oare sufletul nu este
mai mult de cât hrana, şi corpul
de cât îmbrăcămintea?
26. Uitaţi vă la păsările cerului,
ca nici nu seamănă, nici nu se-
ceră, nici nu adună în grânar,
şi Tatăl vostru cel ceresc le hră-
neşte pe ele; oare voî nu vă deo-
sebiţi mai mult de cât acestea?
27. Şi cine din voî îngrijind
poate adăoga la vârsta sa un
cot?
28. Şi pentru îmbrăcăminte ce
îngrijiţi? UiLaţi vă cu băgare de
seamă la crini câmpului cum
cresc ; nu se ostenesc, nici nu
torc.
29. Şi zic voe, că nici Solomon
în toată mărirea lui nu se îm-
brăca ca unul din aceştia.
30. Şi dacă Dumnezeu îmbracă
ast-fel iarba câmpului, care este
astăzi, şi mâine se aruncă în
cuptor, oare nu cu mult mai
vărtos pe voî, puţin credincio-
şilor ?
31. Deci nu vă îngrijiţi zicend:
Ce să mâncăm, sau ce să bem,
sau cu ce să ne îmbrăcăm ?
32. Că toate acestea păgâni le
caută; căci ştie Tatăl vostru cel
ceresc, că aveţi trebuinţă de toate
acestea.
33. Şi căutaţi maîînteîu drep-
tatea şi împărăţia lui, şi toate a-
cestea se vor adăoga voe.
34. Drept aceea nu vă îngrijiţi
pentru mâine; căci zioa de mâine
va îngriji de la sine; destul este
zilei răutatea ei.
CAP. VII.
Sfârşitul cuvlntărU dc pe munte.
1. Nu judecaţi ca să nu fiţi ju-
decaţi.
2. Căci cu judecata, cu care
www.dacoromanica.ro
10
MAT EI U
judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu
mtSsura cu care mesuraţî vi se
va mSsura.
3. De ce vezi gunoiul ce este
în ochiul fratelui teu, şi nu ză-
reşti bîrna din ochiul teu ?
4. Sau cum vei zice fratelui
teu: stăî să scot gunoiul din o-
chîul teu, şi iată bîrna este în
ochiul teu ?
5. Făţarnice, scoate maî 'nt6îu
bîrna din ochiul teu, şi atunci
vei vedea să scoţi gunoiul din
ochiul fratelui teu.
6. Nu daţi ce este sfânt câi-
nilor, nici nu aruncaţi mărgări-
tarele voastre înaintea porcilor,
ca nu cum-va să le calce cu pi-
cioarele lor şi întorcendu se să
ve sfâşie pe voî.
7. Cereţi şi se va da voe; cău-
taţi şi veţi afla; bateţi şi se va
deschide voe.
8. Căci tot cel ce cere îea, şi
cel ce caută află, şi celui care
bate H se va deschide.
9. Sau care este omul dintre
voî de la care va cere fiul sfîu
pâine, nu cum-va 'i va dapeatră ?
10. Sau dacă va cere peşte,
nu cum va 'i va da lui şarpe ?
11. Deci dacă voî reî fiind ştiţî
să daţî lucruri bune la copii
voştri, cu atât maî vertos Tatăl
vostru cel din cerurî va da cele
bune celor care cer de la densul.
12. Decî toate câte aţî voi să
ve* facă voe oameni, aşa şi voî
faceţi lor; căci aceasta este le-
gea şi profeţi.
13. Intraţi prin poarta cea
strimtă, că largă este poarta şi
lată calea care duce la peire, şi
mulţi sunt care intră prin ea.
14. Că strîmtă e poarta şi în-
gustă calea care duce la viaţă,
şi puţini sunt care o afla.
15. Feriţi v6 de profeţi minci-
noşî, care vin la voî în îmbrăcă-
minte de oî, şi pe din lâuntru
sunt lupi răpitori.
16. Dupe roadele lor 'i veţi
cunoaşte pe denşi; au doar culeg
oameni struguri din spini, sau
smochine din ciulinî?
17. Ast-fel orî-ce pom bun face
roade bune, iar pomul reu face
roade rele.
18. Pom bun nu poate face
roade rele, nicî pom reu nu poate
face roade bune.
19. Orî-ce pom ce nu face rod
bun se tae şi se aruncă în foc.
20. Drept aceea dupe roadele
lor 'i veţi cunoaşte pe denşi.
21. Nu ori-cine 'mî zice mie:
Doamne, Doamne, va intra în îm-
părăţia cerurilor, ci cel ce face
voia Tatălui meu, care este în
ceruri.
22. Mulţi 'mî vor zice în zioa
aceea: Doamne, Doamne, au nu
în numele teu am profetizat, şi
în numele teu am gonit demoni,
şi în numele teu am făcut multe
minuni ?
23. Şi atunci voî mărturisi lor,
că nici odată nu v'am cunoscut;
depărtaţi ve de la mine cei ce
lucraţi fără-de-legea.
24. Decî ori-cine aude aceste
cuvinte ale mele şi le face, '1 voî
www.dacoromanica.ro
MATEIU
11
asemăna bărbatului cu minte,
care 'şî a clădii casa lui pe peatră.
25. Şi a căzut ploae, şi au ve-
nit rîurile şi au suflat vînlurile
şi au bătut în casa aceea, şi n'a
căzut; căci era întemeeată pe
peatră.
26. Şi orî-cine aude aceste cu-
vinte ale melc şi nu le face se
va asemăna bărbatului fără minte,
care 'şî a clădit casa lui pe nisip.
27. Şi a oăzut ploae, şi au ve-
nit rîurile, şi au suflat vuiturile
şi au izbit în casa aceea şi a
căzut şi căderea ei a fost mare,
28* Şi a fost când a sfârşit
Iisus cuvintele acestea, au rămas
gloatele uimite de învăţătura lui;
29. Căci le învăţa, ca unul care
are putere, iar nu ca Cărturari lor.
CAP. VIII.
Iisus insănătoşază pe un lepron ; pe sluga
sutctşuluiţ pe soacra lui Fetru ai alţi.
Spune cine să H urmeze. Linişteşte furtuna
pe mare. Insănătoşază pe doi demonizaţî
din ţinutul Gadarenilor.
1. Şi dându se el jos de pe
munte, 'i au urmat gloate multe;
2. Şi iată un lepros apropiin-
duse de densul 'i se închina zi-
cend: Doamne, daca voeştî poţi
să me curăţeştî;
3. Şi întinzend mâna l'a atins
zicândui: voesc, fii curăţit; şi
îndată fu curăţită lepra lui.
4. Şi Iisus 'i zice: Vczî să nu
spui nimenui, ci mergi de te a-
rată preotului, şi du darul pe
care l'a orânduit Moise spre măr-
turie lor.
5. Şi intrând el în Capernaum,
s'a apropiat de densul un sutnş
rugându '1.
6. Şi zicend: Doamne, sluga
mea zace în casă slăbănog, chi-
nuindu se cumplit
7. Iisus 'i zice: venind eu 1
voî însănătoşi.
8. Şi respunzend sutaşulzise:
Doamne, nu sunt vrednic ca să
intri sub acoperementul meu; ci
zi numai un cuvent şi se va
tămădui sluga mea.
9. Căci şi eu sunt om sub stă-
pinire, avend sub mine ostaşi,
şi zic acestuia: Du te, şi se duce;
şi altuia: Vino, şi vine; şi slugi
inele : Fă aceasta, şi face.
10. Iar Iisus auzind s'a minu-
nat şi a zis celor care 'i urmau:
Adever zic voe, nici în Israel
n'am găsit atâta credinţă.
11. Şi vS zic voS, că mulţi de
la resărit şi de la apus vor veni
şi vor şedea cu Abraam şi Isaac
şi Iacob în împerăţia cerurilor;
12. Iar fii împerăţiî vor fi a-
runcaţî in întunerecul cel maî
din afară; acolo va fi plângerea
şi scârşnirea dinţilor.
13. Şi zise Iisus sutaşului : Du te,
şi precum aî crezut fie ţie; şi
s'a tămăduit sluga lui în acel
ceas.
14. Iar venind Iisus în casa lui
Petru, vezu pe soacra lui zăcend
şi aprinsă de friguri.
15. Şi atinse mâna ei şi o lă-
sară frigurile, şi ea se scula şi 'i
sluj ia lui.
16. Iar făcendu se seară, au a-
www.dacoromanica.ro
12
MATEI U
dua la d6nsul mulţi demonizaţî
şi au scos spiritele prin cuvent
numai, şi a tămăduit pe toţi care
aveau suferinţe.
17. Pentru ca sa se împliniască
ceea ce s'a zis prin Isaia profetul,
care zice: Acesta a luat slăbiciu-
nile noastre şi boalele noastre\e
a purtat
18. Şi vezend Iisus gloate multe
împrejurul seu, a poruncit să
treacă decindea.
19. Şi apropiindu se de el un
cărturar, 'i zise : Invăţătorule,
'ţî voi urma, ori unde vei merge.
20. Dar Iisus 'i zice: Vulpele
au vizuini şi paserile cerului lo-
cuinţe, ânse Fiul omului nu are
unde să'şî plece capul.
21. Iar un altul din ucenici
sei 'i zise : Doamne, dă'mî voie
să mă duc maî 'nteîu şi să îngrop
pe tatăl meu.
22. Dar Iisus 'i zice. Urmea-
ză mî, şi lasa morţi să îngroape
morţi lor.
23. Şi intrând el în vas, 'i ur-
mară ucenici lui.
24. Şi ială furtună straşnică
s'a. făcut pe mare, în cât vasul
se acoperea de valuri; iar el
dormia.
25. Şi apropiindu se de densul
ticenici, Iau deşteptat zicend :
Doamne, scapă ne, perim.
26. Iar el le zice : Ce sunteţi
fricoşi, puţin-credincioşilor ? A-
tuncî sculându se a certat ventu-
rile şi marea, şi s'a făcut linişte
mare,
27. Şi oameni sau minunat
zicend : Ce fel este omul acesta, că
şi venturile şi marea *1 ascultă?
28. Şi trecend el decindea în
ţinutul Gadarenilor, l'au întîm-
pinat doi demonizaţî eşind din
gropi de morminte, foarte înfu-
riaţi, încât nimenea nu putea
trece pe acele căî.
29. Şi iată ei au strigat zicend:
Ce este noe şi ţie, Fiule al lui
Dumnezeu? Aî venit aici maî
'nainte de timp ca să ne chi-
nueşti ?
30. Şi era departe de denşi
păscend o turmă de porci mulţi.
31. Iar demoni '1 rugau zi-
când: daca ne scoţi afară, tri-
mite ne în turma de porci.
32. Iar el le zise: Merge ţî. Şi
ei e^ind s'au dus in turma de
porci; şi iată toată turma de porci
se repezi de pe ripă în mare, şi
muri în apă,
33. Iar păzitori fugiră, şi du-
cendu se în oraş spuseră toate,
şi cele ale celor demonizaţî.
34. Şi îată tot oraşul eşi spre
întâmpinarea lui Iisus, şi vezen-
du'l *1 rugară ca să treacă din
ţinutul lor.
CAP. IX.
Iisus însănătoşază la Gapernaum pe un
slăbănog. Chemarea lui Mateiu. Ucenici
nu postesc. învierea fiicei lui Iair. Femca
bolnavă. Doi orbi si mutul. Secerişul e
mare si secerătorl puţini.
1. Şi intrând în vas trecu din-
coace şi veni în oraşul seu.
2. Şi iată 'i aduseră pe un slă-
bănog, z6cend pe pat; şi vezend
www.dacoromanica.ro
MATEIU
13
Iisus credinţa lor zise slăbăno-
gului: Indrăsneşte, fiule; eartă
se ţie pecatele.
3. Şi iată uni din cărturari
ziseră întru sine : Acesta blastemă.
4. Dar Iisus ştiind cugetele lor
zise: Pentru ce cugetaţi rele în-
tru inimele voastre?
5. Căci ce este maî lesne? a
zice: eartese ţie pecatele. sau a
zice : scoală te şi umblă ?
6. Dar ca să ştiţi că putere are
Fiul omului pe pământ a erta
păcatele, atunci zice slăbănogului :
sculându te ridică patul teu şi
mergi la casa ta,
7. Şi sculându se s'a dus la
casa lui.
8. Iar gloatele vezând se te-
mură şi măriră pe Dumnezeu
care dă oamenilor putere ca a-
ceasta.
9. Şi trecând de acolo Iisus
văzu pe un om şezend la vamă,
Mateu numele lui, şi 'i zice.Ur-
mează'mî. Şi sculându se 'i urma.
10. Şi a fost când şedea el la
masă în casă, iată mulţî vameşi
şi păcătoşi venind şezură la masă
împreună cu Iisus şi cu ucenici lui.
' 11. Şi Farisei vezend, ziceau
ucenicilor lui: Pentru ce învăţă-
torul vostru mănâncă cu vameşi
şi pecătoşi ?
12. Iar el auzind zise: N'au
trebuinţă de doctor cei tari, ci
acei care suferă.
13. Mergând dccî, învăţaţi ce
este: Milă voesc, iar nu jertfă,
căci n'am venitsăchiempe drepţi,
ci pe pecătoşi.
14. Atunci vin la dânsul uce-
nici lui Joan întrebând: Pentru
ce noî şi Farisei postim mult,
iar ucenici tâi nu postesc?
15. Şi le respunse Iisus: Nu
pot fii nunţeî să se întristeze pe
cât timp este mirele cu ei. Vor
veni zile când mirele va fi luat
de la denşi, şi atunci vor posti.
16. Nimeni nu pune bucată de
petec nou la vestmânt vechîu;
căci aceea ce este pus ca um-
plutură rupe din vestmânt, şi o
spărtură maî rea se face.
17. Nici nu pun oameni vin
nou în bordufurî vechi; iar dacă
pun, se sparg burdufurile, şi vinul
se varsă şi bordufurile se strică;
ci pun viu nou în bordufurî noî,
şi amândoă se păstrează îm-
preună.
18. Acestea vorbind el lor, iată
un maî mare venind la dânsul
'i se închină zicând: Fiica mea
muri acum jdarvenindpune mâna
ta peste dânsa, şi va învia.
19. Şi sculându se Iisus 'i urmâ
şi 'i urmară şi ucenici lui.
20. Şi iată o femee cu curgere
de sânge de doisprezece anî apro-
piindu se dinapoi atinse ciucurele
vestmîntului seu;
21. Căci zicea în sine, numai
de voî atinge vestmîntul lui, voi
fi scăpată.
23. Iar Iisus întorcându se şi
vezând'o zise: Indrăsneşte, fiică;
credinţa ta te a scăpat. Şi s'a
tămăduit femeea din ceasul acela.
23. Şi venind Iisus la casa mai
marelui, şi vâzând pe cântători
www.dacoromanica.ro
14
MATEIU
din fluer şi gloata făcând sgomot
zise:
24. Depărtaţi v6: căci n'a murit
fata, ci doarme; iar ei rideau de
dânsul.
25. Şi când gloata fu dată a-
fară, intrând o apuca de mână,
şi se scula fata.
26. Şi s'a dus vestea aceasta
peste tot pământul acela.
27. Şi trecând Iisus de acolo,
'i urmară doi orbi strigând şi zi-
când: Milueşte ne, Fiul lui David.
28. Iar el intrând în case,
s'au apropiat orbi de densul,
şi le zice Iisus: Credeţi că pot
face aceasta? Dânşi 'i zic: Aşa,
Doamne.
29. Atunci atinse ochi lor zi-
când: Dupe credinţa voastră fie
voe\
30. Şi se deschiseră ochi lor;
şi 'i certă Iisus zicând: Vedeţî ?
nimeni să nu ştie.
31. Iar ei eşind, respîndiră
vestea despre densul în tot pă-
mântul acela.
32. Şi plecând ei afară, iată i au
adus un om mut, având demon.
33. Şi izgonit fiind demonul,
grăi mutul, şi se minunară gloa-
tele zicând: Nici o dată nu s'a
ar6tat aşa în Israel.
34. Iar Farisei ziceau: Cu maî
marele demonilor alungă pe de-
moni.
35. Şi străbătea Iisus toate ora-
şele şi satele, învăţând în sina-
gogele lor, şi predicând evangelia
împărăţii , şi vindecând orî-ce
boală şi orî-ce slăbiciune.
36. Iar vezând gloatele 'i se
făcu milă de dânsele, că erau le-
şinate şi părăsite ca oi neavând
păstor.
37. Atunci zice ucenicilor sei:
secerişul este mult, iar lucrători
puţini;
38. Rugaţi ve deci de Domnul
secerişului, ca să scoată lucrători
la secerişul seu.
CAP. X.
Trimiterea celor doisprezece apostoli. Sufe-
rinţele viitoare fi răsplata lor.
1. Şi chemând la sine pe cei
doisprezece ucenici ai sâi le dete
putere peste spiritele necurate,
ca să le dea afară şi să tămă-
duiască orî-ce boală şi orî-ce slă-
biciune.
2. Iar numele celor doisprezece
apostolî sunt acestea: cel dintâiu
Simon, numit Petru, şi Andrei
fratele lui, lacob al lui Zebedeu,
şi Ioan fratele lui.
3. Filip şi Bartolomeu, Toma
şi Mateu vameşul, lacob al lui
Alfeu şi Lebeu, numit Tadeu.
4. Simon Cananeul şi Iuda Is-
cariotul, care l'a şi predat.
5. Pe aceştî doisprezece 'i tri-
mise Iisus poruncindu le lor zi-
când: In cale de păgâni să nu
mergeţî şi în oraş de Samaritenî
să nu intraţi.
6. Mergeţî maî vârtos către oile
cele perdute de casa lui Israel.
7. Iar mergând predicaţî zi-
când : S'a apropiat imperăţia ce-
rurilor.
www.dacoromanica.ro
MATEI U
15
8. Pe neputincioşi tămăduiţi,
pe leproşi curăţiţî, pe morţi în-
viaţi, pe demoni daţi afară; in
dar aţi luat, în dar daţi.
9. Nu câştigaţi aur, nici ar-
gint, nicî arama, la încingetorile
voastre.
10. Nicî traistă in cale, nicî doe
vestminte, nicî încălţăminte, nicî
toeag; căci vrednic este lucrătorul
de hrana sa.
11. In orî-ce oraş sau sat veţi
fi intrat, cercetaţi cine este in-
tensul vrednic; şi acolo remîneţî
pene* când veţi eşi.
12. Iar intrând in acea casă,
uraţi ei bine.
13. Şi dacă este casa aceea
vrednică, să vie urarea voastră
peste densa; iar dacă nu este
vrednică, urarea voastră să se în-
toarcă spre voi.
14. Şi orî-cine nu va 11 primit
pe voî, nicî nu va fi ascultat cu-
vintele voastre, eşind din casa
aceea, sau din oraşul acela, scu-
turaţi praful de pe picioarele
voastre.
15. Adever zic voe, mai uşor
va fi pământului Sodomeî şi Go-
moreî în zioa judecăţii, de cât
oraşului aceluia.
16. Iată eu ve trimit ca oi în
mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi
ca şerpi şi fără reutate ca po-
rumbei.
17. Feriţi ve de oameni; căci
vă vor duce la sinedriî, şi în si-
nagogele lor ve vor bicîui.
18. Chiar şi înaintea Domnilor
şi Imperaţilor veţi fi duşî pentru
mine, spre mărturie lor şi pă-
gânilor.
19. Iar când v6 vor duce pe
voî să nu îngrijiţi cum şi ce să
vorbiţi; căci vi se va da vo6 în
ceasul acela ce veţi vorbi.
20. Că nu sunteţi voî care vor-
biţi, ci spiritul Tatălui vostru este
care vorbeşte pentru voî.
21. Şi va da frate pe frate la
moarte şi părinte pe fiu, şi se
vor scula fii asupra părinţilor şi
'i vor omori pe ei.
22. Şi veţi fî urîţî de totî pen-
tru numele meu; dar cel care
rabdă pene în sfârşit, acesta se
va mântui.
23. Şi când ve urmăresc pe
voî in acest oraş, fugiţî în cel-alt;
căci adever zic voe, nu veţi fi
sfârşit oraşele lui Israel pene* ce
va fi venit Fiul omului.
24. Nu este ucenic mai pe sus
de învăţătorul seu, nicî slugă mai
pe sus de stăpînul sâu.
25. Destul este ucenicului să
fie ca învăţătorul sSu, şi sluga
ca stăpînul seu. Dacă pe stăpînul
caseî l'au numit Beelzebul, cu
cât mai vârtos pe casnici lui.
26. Deci să nu ve temeţi de
denşi ; căci nimic nu este aco-
perit, care să nu fie descoperit,
nicî ascuns care să nu fie cu-
noscut,
27. Aceea ce eu ve zic voe la
întuneric, spuneţi la lumină; şi
ceea ce auziţi la ureche, vestiţi
de pe case.
28. Şi nu vâ temeţi de cei care
ucid corpul, sufletul nu '1 pot
www.dacoromanica.ro
16
MATEIU
ucide; temeţi vă mafvertos de
acela care poate să pearză în
gheenă şi sufletul şi corpul.
29. Au doară nu se vind doe
vrăbii pentru un ban£ Şi nici
una din ele nu va cădea pe pă-
ment fără ştirea Tatălui vostru.
30. Chiar şi peri capului vostru
sunt toţi numeraţî.
31. Drept aceea nu vă temeţi;
voî vS deosebiţi de multe vrăbii.
32. Deci orî şi cine va măr-
turisi pentru mine înaintea oa-
menilor, voi mărturisi şi eu pen-
tru el înaintea Tatălui meu, care
este în ceruri.
33. Şi orî-cine mă va fi tăgăduit
pe mine înaintea oamenilor, voî tă-
gădui şi eu pe densul înaintea
Tatălui meu care este în ceruri.
34. Nu socotiţi că am venit să
pun pace pe pămănt; nu am ve-
nit să pun pace, ci sabie.
35. Căci am venit să învrăjbesc
pe om cu tatăl seu şi pe fată cu
mama sa şi pe noră cu soacra ei.
36. Şi vrăjmaşi ai omului să
fie casnici lui.
37. Cel ce iubeşte pe tată sau
pe mamă mai mult de cât pe
mine nu este vrednic de mine;
şi cine iubeşte pe fiu sau pe fică
mai mult de cât pe mine nu este
vrednic de mine.
38. Şi ori cine nu Tea crucea
sa şi nu 'mi urmează mie, nu
este vrednic de mine.
39. Cel ce va fi aflat sufletul
seu, 1 va perde, şi cine va fi
perdut sufletul seu pentru mine,
acela '1 va afla.
40. Cine ve primeşte pe voi pe
mine me primeşte, şi cine m$ pri-
meşte pe mine primeşte pe care
rn'a trimis pe mine.
41. Cine primeşte profet în nu-
me de profet, plată de profet
va lua, şi cine primeşte pe drept
în nume de drept plata de drept
va lua.
42. Şi cine va fi adăpat în
nume de ucenic pe unul din aceşti
mici numai cu un pahar de apă
rece, adevăr zic voă, nu va perde
plata sa.
CAP. XT.
ibţftt trimite pe ucenici sel la Christm.
Ckristos mărturiseşte pentru Io an, fi asea-
mănă pe Iadei cu copii care stau pe pieţe.
Mustră oraşele care nit se pocăiesc. Laudă
pc Tatăl său; chiomă la sine pe cei în-
tristaţi.
1. Şi a fost când sfârşi Iisus
dând învăţături celor doisprezece
ucenici ai sei, trecu de acolo ca să
înveţe şi să predice în oraşele lor.
2. Iar Ioan auzind în închi-
soare de faptele lui Christos, tri-
miţând, '1 întrebă prin ucenici săi:
3. Tu eşti acela ce are să vie,
sau pe altul să aşteptăm?
4. Şi respunzend Iisus le zise:
Mergend spuneţi lui Ioan cele ce
auziţi şi vedeţi.
5. Orbi ved şi şchiopi umblă,
leproşi se curăţesc şi surzi aud,
morţi se scoală şi săracilor se
binevesteşte.
6. Şi fericit este cel ce nu se
va fi smintit intru mine.
7. Iar plecând aceştia, începu
www.dacoromanica.ro
MATEIU
17
Iisus să vorbiască gloatelor de-
spre Ioan: Ce aţi eşit în pustie
să vedeţi ? O trestie clătinându
se de vânt?
8. Dar ce aţî eşit să vedeţi ?
Un om îmbrăcat în vestminte
moî ? Iată cei care poartă vest-
minte moi sunt în casele împă-
raţilor.
9 Dar ce aţî eşit? Să vedeţi
un profet ? Adevăr zic voă, şi
mai mult de cât un profet.
10. Căci acesta este despre
care stă scris: Iată eu trimit pe
ângerul meu înaintea feţei tale
şi va pregăti calea ta înaintea ta.
11. Adever zic voe, nu s'a ri-
dicat dintre cei născuţi de femei
vre unul mai mare de cât Ioan
Botezătorul; şi cel maî mic în
împărăţia cerurilor este maî mare
de cât densul.
12. Din zilele lui Ioan Bote-
zătorul şi pene acum împărăţia
cerurilor se iea prin stăruinţă,
şi cei care întrebuinţiază stăruinţa
pun mâna pe ea.
13. Căci toţi profeţi şi legea
pene la Ioan au piofetizat;
14. Şi dacă voiţi să primiţi, a-
cesta este Elie cel ce are să
vie.
15. Cine are urechî, să auză.
16. Dar cu cine voi asemăna
neamul acesta? Este asemenea
cu copii care stau pe pieţe şi
strigă către ceilalţi copil.
\ 17. Şi zic: Vani cântat din
fluer şi n'aţî jucat; V am cântat
de jale şi nu v'aţî întristat.
18. Că Ioan a venit nici mân-
când, nici bând, şirfen^zic: Are
demon.
19. A venit Fiul omului mân-
când şi bând, şi denşi zic: iată
un om mâncător şi băutor de
vin, prieten al vameşilor şi pă-
cătoşilor. Şi s'a cunoscut de
dreaptă înţelepciunea de către
fii ei.
20. Atunci începu a mustra
oraşele în care să făcuseră cele
maî multe minuni ale lui, pentru
că nu s'au pocăit.
21. Vaî ţie Chorazin, vaî ţie
Betsaida, că dacă în Tir şi Sidon
s'ar fî făcut minunile ce au lost
făcute în voi, de mult în sac şi
cenuşă s'ar fi pocăit.
22. Dar zic voă: Tirului şi Si-
donului va fî maî uşor în zioa
judecăţii de cât voă.
23. Şi tu Capernaum, care te
aî înălţat penă la cer, penă la
iad te vei pogori; că dacă sar
fî făcut în Sodoma niinunele ce
sau făcut în tine, ar fî rămas
până astă-zi.
24. Dar zic voă, că pământului
Sodomeî va fi mai uşor în zioa
judecăţii de cât ţie.
25. In acel timp Iisus cuvân-
tând zise : Mulţumesc ţie, Părinte,
Domnul cerului şi al pământului
că aî ascuns acestea de înţelepţi
şi pricepuţî, şi le ai descoperit
celor neştiutori.
26. Aşa, Părinte, că aşa a fost
bună-voinţă înaintea ta.
27. Toate 'mi sunt date mie
de către Tatăl meu, şi nimeni
nu cunoaşte bine pe Fiul de cât
www.dacoromanica.ro
18
MATEI U
numai Tatăl, nici pe Tatăl nu'l
cunoaşte bine nimeni dc cât nu-
mai Fiul, şi acela căruia ar voi
Fiul să 'i descopere.
28. Veniţi la mine toţi cei oste-
niţi şi împovăraţi şi eu vS voi
odihui pe voi.
29. Luaţi jugul meu asupra
voastră şi învăţaţi de la mine că
blând sunt şi smerit cu inima,
şi veţi afla repaus sufletelor
voastre.
30. Căci jugul meu este bun
şi povara mea uşoară.
CAP, XII.
Ucenici smulg spice sâmbăta. lisus trutănă-
tosază pe omul cu, mâna uscată. însănă-
toşirea unui demonizat înaintea Fariseilor.
Picatul contra spiritului sânt. Tipul lui
lona. Esemplu cu o regină de la viiază-zi
fi cu un demonizat. Desluşirea privitoare
la mama si fraţi săi.
1. Intr'acel timp merse lisus
sâmbăta prin semănături; şi uce-
nici s6i au flămânzit şi au în-
ceput să smulgă spice şi să mă-
nânce.
2. Iar Faresei vSzend ziseră
lui: Iată ucenici tei fac ce nu se
cade a face sâmbăta.
3. Iar el zise lor: Au n'aţî cetit
ce a făcut David, când a flămânzit
şi cei care erau cu dânsul ?
4. Cum a intrat în casa lui
Dumnezeu şi a mâncat pâinele
punerei înainte, ceea ce nu se
cădea lui să mănânce, nici celor
care erau cu densul, fără numai
preoţilor?
5. Sau n'aţî citit în lege că
sâmbăta preoţi nu ţin sâmbăta
in santuar, şi sunt fără vină?
6. Dar zic voS, că aci este ceva
mai mare de cât santuarul.
7. Şi dacă aţi şti ce însem-
nează: Milă voesc, iar nu jertfă,
n'aţî osîndi pe cei fără vină.
8. Căci Domn al sâmbetei este
Fiul omului.
9. Şi trecend de acolo, a venit
în sinagoga lor.
10. Şi îatâ un om avend mâna
uscată; şi l'au întrebat pe densul
zicend: Oare cade se a tămădui
sâmbăta? pentru ca să '1 invi-
novăţiască pe densul.
11. Iar el le zise: Care om este
intre voi care va avea o oae, şi
dacă aceasta va cădea sâmbăta
in groapă, au nu o va apuca şi
o va ridica?
12. Cât de mult deci se deose-
beşte un om de oae! de aceea
se cade a face bine sâmbăta.
13. Atunci zice omului: întinde
mâna ta; şi el o întinse şi se făcu
sănătoasă ca cealaltă.
14. Iar Farisei eşind se" sfatuiră.
împotriva lui, cum să '1 pearză.
15. Dar lisus cunoscend se* de-
părtâ d'acolo; şi 'i urmară gloate
multe, şi le tămădui pe toate.
16. Şi le certâ ca să nu '1 dea
pe faţă.
17. Ca să se impliniascâ ce s'a
zis prin Isaia profetul care zice:
18. Iată Fiul meu pe care '1
am ales, iubitul meu întru care
a bine-voit sufletul ineu; pune
voi spiritul meu peste densul şi
judecată păgânilor va vesti.
www.dacoromanica.ro
MATEIU
19
19. Nu se va certa, nici va
striga, nicî va auzi cine-va în
strade glasul lui.
20. Trestie sdrobită nu va frân-
ge, şi feştilă ce face fum nu va
stinge, pănă ce nu va fi îndru-
mat judecata spre biruinţă.
21. Şi în numele lui vor nă-
dăjdui neamurile păgâne.
22. Atunci 'i se aduse un de-
monizat orb şi mut; şi '1 tămă-
dui, în cât mutul grâia şi vedea.
23. Şi să mirau toate gloatele
şi ziceau: Nu cum-va acesta este
Fiul lui David ?
24 Iar Farisei auzind ziceau:
Acesta nu scoate afară demoni,
de cât cu Beelzebul, ca stăpin
peste demoni.
25. Dar cunoscend gândurile
lor, le zise: Orî-ce împărăţie des-
binându se în sine este pustiită,
şi orî-ce oraş sau casă dosbinân-
du se în sine nu va sta.
26. Şi dacă Satan scoate afară
pe Satan, s'a desbinat in sine;
deci cum va sta împărăţia lui ?
27. Şi dacă eu scot afară cu
Beelzebul pe demoni, fii voştri
cu cine 'i scot afară ? De aceea
ei vor fi judecători voştri.
28. Iar dacă eu cu spirit dum-
nezeesc scot afară pe demoni, a
ajuns deci la voi împărăţia lui
Dumnezeu.
29. Sau cum poate cine-va să
intre în casa celui tare şi să *i
răpiască uneltele, dacă nu va fi
legat mai 'nteiupe cel tare? Şi
atunci 'i va prăda casa.
30. Cine nu este cu mine îm-
potriva mea este, şi cine nu
strînge cu mine, risipeşte.
31. De aceea zic voă: Orî-ce
păcat şi blasfemare vor fi ertate
oamenilor, dar blasfemarea Spi-
ritului nu va fi ertată oamenilor
32. Şi orî-cine va fi zis cuvent
împotriva Fiului omului, ertat va
fi lui; dar orî-cine va fi zis îm-
potriva Spiritului sânt nu va fi
ertat lui nicî în veacul acesta,
nici în cel viitor.
33. Sau spuneţi că pomul este
bun, şi rodul lui bun; sau spu-
neţi că pomul este rău şi rodul
lui rău: căci din rod se cunoaşte
pomul.
34. Pui de viperă, cum puteţi
grăi cele bune, fiind voi răi ?
Căci din prisosul inimeî grăeşte
gura.
35. Omul bun din comoară
bună scoate afară cele bune; şi
omul rău din comoară rea scoate
afară cele rele.
36. Şi zic voă, că orî-ce cuvănt
nefolositor pe care '1 vor grâi
oameni, vor da despre densul so-
coteală în zi de judecată.
37. Căci din cuvintele tale vei
fi îndreptăţit şi din cuvintele tale
vei fi osîndit.
38. Atunci 'i respunseră uni
din Cărturari şi Farisei zicănd:
Invaţătorule, voim de la tine să
vedem un semn.
39. Iar el respunzănd le zise:
Un neam rău şi desfrinat cere
semn, şi semn nu se va da lui,
de cât semnul lui Iona profetul.
40. Căci după cum Iona fu în
www.dacoromanica.ro
20
MATEI U
pântecele chitului trei zile şi trei
nopţi, ast-fel va fi Fiul omului
în inima pământului trei zile şi
trei nopţi.
41. Bărbaţi din Ninevi se vor
scula la judecată cu neamul a-
cesta şi '1 vor osândi; că ei s'au
pocăit la predica lui Iona, şi iată
mai mult de cât Iona este aci.
42. O împeraleasă de la miază
zi se va ridica la judecată cu
neamul acesta şi *1 va osindi, că
a venit de la marginile pămân-
tului să asculte înţelepciunea lui
Solomon, şi Tată mai mult de cât
Solomon este aci.
43. Iar când spiritul necurat
va fi eşit din om, umblă prin
locuri fără apă căutând repaus,
şi nu găseşte.
44. Atunci zice: Me voi în-
toarce la casa mea de unde am
eşit; şi venind o află deşertată,
măturată şi gătită.
45. Atunci sS duce şi Tea cu sine
alte şapte spirite mai rele de cât
el, şi intrând locuesc aci; şi se
fac cele de pe urmă ale omului
aceluia mai rele de cât cele d'în-
teiu. Aşa să va întîmpla şi a-
cestui neam reu.
46. Ânche grâind el gloatelor,
iată mama şi fraţi lui steteau
afară, căutând să 'i vorbiască.
47. Şi zise lui oare-cine: Iată
mama ta şi fraţi tei stau afară
căutând să 'ţî vorbiască.
48. Iar el respunzând zise celui
care *i spunea: Cine este mama
mea şi cine sunt fraţi mei ?
49. Şi întinzând mâna sa spre
www.dacor
ucenici sei zise: Iată mama mea
şi fraţi mei;
50. Căci ori cine va fi făcut
voia Tatălui meu care este în ce-
ruri, acela 'mi este frate şi soră
şi mamă.
CAP. xin.
Pilda cu semănătorul, aluatul, grăuntele de
muştar şi altele. listts e despreţuit în pa-
tria sa.
1. In acea zi eşind lisus din
casă, şedea lângă mare.
2. Şi să adunară la densul
gloate multe în cât el intră în
vas ca să şază, îar toată gloata
stetea pe ţârm.
3. Şi le cuvîntâ lor multe în
pilde zicând: lată a eşit semă-
nătorul să semine.
4. Şi semănând el unele se-
minţe căzură lângă cale, şi ve-
nind paserele le au mâncat.
5. Iar altele căzură pe loc pe-
tros, unde nu aveau pământ mult,
şi îndată râsăriră pentru că nu
aveau pământ adânc;
6. Resărind ânse soarele fura
arse de arşiţă, şi pentru că nu
aveau rădăcină se uscară.
7. Iar altele căzură peste spini,
şi crescură spini şi le înăbuşiră.
8. Altele căzură peste pământul
cel bun şi deteră rod, una o sută,
alta şai-zecî, alta trei-zeeî.
9. Cine are urechi, să auza.
10. Şi apropiindu se ucenici 'i
ziseră: Pentru ce le vorbeşti în
pilde ?
11. Iar el respunzând le zise:
manica.ro
MATEIU
21
Pentru că voe vi s'a dat să cu-
noaşteţi tainele împărăţii ceru-
rilor, dar acelora nu li s'a dat.
12. Căci cine âre, 'i se va da
şi va avea de prisos; Tar cine nu
are, şi ce are se va lua de la
dânsul.
13. De aceea le vorbesc în
pilde, căci gloatele văzând nu văd
şi auzind nu aud, nici nu pricep.
14. Şi se împlineşte cu dânsele
profeţia lui Isaia ceea ce zice:
Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi
înţelege, şi văzând veţi vedea,
dar nu veţi cunoaşte.
15. Cacî s'a îngrăşat inima a-
cestuî popor, şi cu urechile a
auzit greu, şi a închis ochi lui,
ca nu cumva să vaza cu ochi şi
să auză cu urechele şi să înţe-
leagă cu inima şi să să întoarcă
ca să 'i vindec pe ei.
16. Fericiţi silnt ochi voştri că
văd şi urechele voastre că aud.
17. Căci adevăr zic voe, că
mulţi profeţi şi drepţi au dorit
să vază ce vedeţi şi n'au văzut,
N şi să auză ce auziţi, şi n'au
auzit.
18. Deci voi ascultaţi pilda se-
mănătorului.
19. Orî-cine aude cuvintul îm-
părăţii şi nu înţelege, vine vi-
cleanul şi răpeşte ce este să-
mănat în inima lui; acesta este
la' care s'a semănat lângă cale.
20. Iar ce s'a semănat pe loc
petros, acesta este care aude
cuvântul şi îndată cu bucurie '1
primeşte;
21. Dar nu are rădăcină în sine,
ci este pune la un timp, şi în-
tâmplându se strimtorare sau
gonire pentru cuvânt îndată să
sminteşte.
22. Iar ce s'a semănat în spini,
acesta este care aude cuvântul,
dar grija lumii şi înşelăciunea
bogăţii înăbuşeşte cuvântul, şi să
face neroditor.
23. Iar ce s'a semănat pe pă-
mântul bun, acesta este care
aude cuvântul şi înţelege, care
rodeşte şi face unul o sută, altul
şai-zecî, altul trei-zecî.
24. Altă pilda le a pus lor îna-
inte zicând: Se aseamănă împă-
răţia cerurilor omului care sea-
mănă semînţa bună în ţarina sa.
25. Dar dormind oameni, veni
vrăjmaşul lui şi semăna neghină
între grâu şi să duse.
26. Iar când crescu verdeaţa
şi făcu rod, atunci se arăta şi
neghina.
27. Şi venind slugele stâpînului
casei 'i ziseră: Doamne, oare nu
ai semănat sămînţă buna în ţarina
ta ? de unde este dar neghina ?
28. Iar el le zise: Un om vrăj-
maş a făcut aceasta. Şi dânşi 'i
zic: Voeştî dar să ne ducem s'o
alegem ?
29. Iar el zice: Nu, ca nu cum
va alegând neghina să smulgeţi
împreună cu dânsa şi grâul.
30. Lăsaţi să crească amândoă
împreuna pene la seceriş şi în tim-
pul secerişului voi zice secerato-
rilor: Alegeţi mai 'ntâiu neghina
şi legaţi o snopi ca să fie arsă, iar
grâul strîngeţi '1 în grânarul meu.
www.dacoromanica.ro
22
MATEIU
31. O altă, pilda le puse înainte
zicând: împărăţia cerurilor este
asemenea unui grăunte de mu-
ştar, pe care luându'l un om '1
semăna în ţarina sa.
32. Este mai mic de cât toate
seminţele, dar când a crescut
este mai mare de cât legumele
şi se face pom, în cât vin pa-
serile cerului şi stau în ramu-
rile lui.
33. O altă pildă le vorbi: îm-
părăţia cerurilor este aseminea
unui aluat, pe care luându 7 o
femee '1 a ascuns în trei măsuri
de făină penă ce s'a dospit tot.
34. Toate acestea le vorbi Iisus
gloatelor în pilde, şi fără pildă
nu le vorbia nimic;
35. Ca să se împliniască ce s'a
zis prin profetul care zice: De-
schide voi gura mea in pilde,
spune voi tare cele ascunse de
la întemeiarea lumii.
36. Atunci lăsând gloatele se
duse în casă; şi să apropiară de
densul ucenici lui zicend: Deslu-
şeşte ne noă pilda cu neghina
ţarinei,
37. Iar el respunzend zise: Cel
care seamănă seminţa cea bună
este Fiul omului
38. Iar ţarina este lumea; se-
minţa cea bună, aceştia sunt fii
împărăţii, iar neghina sunt fii
celui rău.
39. Vrăjmaşul care a semănat o
este diavolul; iar secerişul este
sfârşitul lumiT, şi secerători sunt
ângeri.
40. Deci după cum se alege
neghina şi se arde în foc, ast-fel
va fi la sfârşitul lumii.
41. Va trimite Fiul omului pe
ângeri săi şi vor culege din îm-
părăţia lui toate smintelele şi pe
cei care fac fără de legea.
42. Şi 'i vor arunca pe ei în
flacărea focului; acolo va fi plân-
gere şî scrâşnirea dinţilor.
43. Atunci drepţi vor străluci
ca soarele în împărăţia Tatălui
lor. Cine are urechi, să auză.
44. împărăţia cerurilor este a-
seminea unei comori ascunsă în
ţarină, pe care găsind o un om
a ascuns o, şi de bucurie pentru
ea se duce şi vinde toate câte le
are şi cumpără ţarina aceea.
45 . împărăţia cerurilor este
iarăşi aseminea unui om negustor,
căutând mărgăritare bune.
46. Şi găsind un mărgăritar
de mult preţ, ducendu se vendu
tot ce avea şi 1 cumpăra.
47. împărăţia cerurilor este
iarăşi aseminea unui năvod a-
runcat în mare şi care prinde
de tot felul;
48. Pe care când s'a umplut tră-
gendu'l năvodari pe ţărm şi aşă-
z6ndu se au ales în vase ce era bun,
iar ce era rău au aruncat afară.
49. Ast fel va fi la sfârşitul
lumii; vor eşi ângeri şi vor de-
spărţi pe cei răi din mijlocul
drepţilor-
50. Şi 'i vor arunca pe denşi
în flacăra focului; acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
51. Aţi înţeles toate acestea?
Eî 'i respund: Aşa, Doamne.
www.dacoromanica.ro
MATEIU
23
52. Iar el le zise: De aceea,
ori ce cărturar care a fost făcut
ucenic al împerăţiî cerurilor este
aseminea unui om, stăpîn al casei,
care scoate din comoara sa cele
noi şi cele vechi.
53 Şi a fost când sfârşi Iisus
pildele acestea, se duse de acolo.
54. Şi venind în patria sa 'i
învăţa pe denşi în sinagoga lor,
în cât ei steteau uîmiţî şi ziceau:
De unde are acesta înţelepciunea
aceasta şi puterile ?
55. Oare nu este el fiul tesla-
rului? Nu se numeşte oare muma
lui Măria şi fraţi lui Iacob şi
Iosef şi Simon şi Iuda ?
56. Şi surorile lui nu sunt oare
toate la noî? Deci de unde are
densul toate acestea ?
57. Şi se smintiau întru el. Iar
Iisus le zise: Nu este un profet
despreţuit, de cât în patria şi
casa sa.
58. Şi n'a făcut aci multe mi-
nuni pentru necredinţa lor.
CAP. XIV.
Uciderea lai Ioan Botezătorul. Săturarea a
cinci mii de oameni. Iisus umblă pe mare.
1. In timpul acela auzi Erod
tetrarchul vestea despre Iisus;
2. Şi zise oamenilor sei : A-
cesta este Ioan Botezătorul; el
s'a sculat din morţi, şi de aceea
puterile lucrează în el.
3. Pentru că Erod prinzend pe
Ioan '1 lega în închisoare pentru
Erodiada, femeea fratelui seu.
4. Căci Ioan 'i zicea. Nu ţi se
cuvine ţie s'o aîbî pe densa.
5. Şi voind să '1 omoare se"
temu de gloată, că '1 avea pe
dânsul ca pe un profet.
6. Şi serbătorindu se zioa na-
şterii lui Erod, fiica Erodiadeî a
jucat înaintea oaspeţilor şi plăcu
lui Erod;
7. De aceea cu Jurăment fă-
gădui să 'i dea orî-ce ar cere.
8. Iar ea îndemnată fiind de
muma sa, dă'mî, zice, aci pe disc
capul lui Ioan Botezătorul.
9. Şi întristându se domnitorul
pentru Jurăment şi pentru cei
care şedeau împreună cu el la
masă porunci să se dea;
10. Şi trîmiţend tăie capul lui
Ioan în închisoare.
11. Şi se aduse capul lui pe
un disc şi fu dat fetei şi 7 duse
mumei sale.
12. Şi venind ucenici lui luară
corpul şi 1 îmormentară, şi du-
cându se deteră de ştire lui
Iisus.
13. Iar Iisus auzind se depărtâ
de acolo într'un vas în loc pustiu
la o parte, şi auzind gloatele 'i
urmară pe Jos din oraşele lor.
14. Şi eşind vezu gloată multă,
şi 'i se făcu milă de densele şi
tămădui pe bolnavi lor.
15. Şi făcându se seară se a-
propiară de densul ucenici zicând :
Pustiu este locul şi ceasul a trecut
acum; deci dă drumul gloatelor
ca ducându se în sate să 'şî cum-
pere de mâncare.
16. Iar Iisus le zise: N'au tre-
www.dacoromanica.ro
24
MATEI U
buinţă să se ducă; daţi le voî să
mănânce.
17. Dar dânşi 'i zic: Nu avem
aci de cât cinci pâini şi doi peşti.
18. Şi le zise: Aduceţi 'mi a-
cestea aci.
19. Şi poruncind ca gloatele
să şează la masă pe verdeaţă,
luând cele cinci pâînî şi cei doi
peşti, căutând spre cer bine-cu-
vîntâ, şi frângând dete ucenicilor
pâînele, iar ucenici gloatelor.
20. Şi mâncară toate şi se
săturară, şi strînseră prisosul
de frămituri, doesprezece coşuri
pline.
21. Iar cei care mâncaseră erau
bărbaţi ca la cinci mii afară de
femei şi copii.
22. Şi îndată sili pe ucenici
săi să intre în vas şi sa treacă
înaintea lui de cealaltă parte,
pâne ce va fi dat drumul gloatelpr.
23. Şi dupe ce a dat drumul
gloatelor se sui pe munte la o
parte ca să se roage. Şi făcând u
se seară era singur acolo.
24. Iar vasul era acum în mij-
locul mării muncindu se de va-
luri; de oare-ce vântul era îm-
potrivitor.
25. Şi la a patra streajă din
noapte veni la dânşi umblând pe
mare.
26. Vezându '1 dar ucenici um-
blând pe mare se spăîmântară,
zicând ca este o nălucă, şi de frică
strigară.
27. Dar Iisus îndată le vorbi
zicând: Indrăsniţî, eu sunt; nu
ve* temeţi.
28. Şi răspunzându 'i Petru
zise: Doamne, dacă eştî tu, po-
runceşte să viu la tine pe apă.
29. Iar el zise: Vino. Şi dându
se jos din vas, Petru merse pe
apă şi veni la Iisus.
30. Vezând ânse* vântul tare se
temu, şi începând a se afunda
în mare strigâ zicând: Doamne,
scapă mă.
31. AtuncT Iisus îndată întin-
zând mâna '1 apucâ şi 'i zise:
Puţin credinciosule, pentru ce te
aî îndoit?
32. Şi suindu se ei în vas să
potoli vântul.
33. Tar cei din vas venind se
închinară lui zicând: Adeverat
Fiul lui Dumnezeu eştî.
34. Şi trecând veniră în pă-
mântul Genezaret.
35. Dar cunoscându'l oameni
locului aceluia, trimiseră în tot
ţinutul acela şi 'i aduseră pe toţî
bolnavi.
36 Şi '1 rugau ca numaî să se
atingă de cîucuri vestmântului
seu; şi câţi se atinseră fura scă-
paţi cu desăvârşire.
CAP. XV.
Despre spălarea mâinilor. Călcarea datinilor
si ce spurcă într'adevSr pe om. Mica fe-
mei canaanite şi însănătoşirea unor bol-
navi. Ospătarea a patru mii de bărbaţi
afară de femei si copil.
1 Atunci vin la Iisus Cărtu-
rari şi Farisei din Ierusalem zi-
când:
2. Pentru ce ucenici tei calcă
ronduiala bătrînilor ? căci nu 'şî
www.dacoromanica.ro
MATEIU
25
spală mâinele când mănâncă
pâine ?
3. Iar el respunzând le zise:
Pentru ce şi voi călcaţi porunca
lui Dumnezeu pentru ronduiala
voastră ?
4. Căci Dumnezeu a zis: Cin-
steşte pe tatăl teu şi pe muma
ta, şi cine vorbeşte de reu pe
tată sau pe muinâ să moara ne-
greşit.
5. Iar voî ziceţi: cine va fi zis
tatălui sau mumei: Dăruit este
Domnului orî-ce aî folosi de la
mine; acela neapărat nu va cinsti
pe tatăl sSu sau pe muma sa.
6. Deci aţî desfiinţat legea lui
Dumnezeu pentru r6nduiala voa-
stră.
7. Făţarnicilor, bine a profe-
tizat despre voî Isaia zicând:
8. Poporul acesta cu buzele^me
cinsteşte, dar inima lui departe
este de mine;
9. In zadar me cinstesc învă-
ţând învăţături, ce sânt porunci
omeneşti.
10. Şi chemând la sine gloata
zise lor: Ascultaţi şi înţelegeţi;
11. Nu ce intră pe gură spurcă
pe om, ci ce ese din gură, aceea
spurcă pe om.
12. Atunci apropiindu se uce-
nici 'i zic: Ştii că Farisei auzind
cuvântarea s'au smintit ?
13. Iar el respunzând zise:
Orî-ce sad, pe care nu l'a sădit
Tatăl meu cel ceresc, va fi desră-
dăcinat.
14. Lăsaţi 'i pe dânşi; orbi sunt
ar&tătorî de drum la orbi; îar
un orb dacă va areta drumul la
alt orb, amândoi vor cădea îa
groapă.
15. Atunci respunzând Petru 'i
zise: Desluşaşte noS pilda aceasta.
16. Iar el zise: Şi voî nu pri-
cepeţî ânche ?
17. Nu înţelegeţî că orîce intră
în gură se duce în pântece şi se
aruncă în cloaca ?
18. Dar cele ce pornesc din gură
es din inimă, şi acelea spurcă pe
om.
N 19. Căcî din inimă es gândiri
rele, omoruri, adulter, desfrânare^
furtun, mărturii mincinoase, blas-
femiî.
20. Acestea sunt care spurcă
pe om, dar a mânca cu mâini
nespălate nu spurcă pe om.
21. Şi eşind de acolo lisus se
duse în părţile Tirului şi Sido-
mul ui.
22. Şi iată o femee Canaanee
eşind din laturile acelea strigă
zicând: Milueşte m6, Doamne Fiul
lui David; fiica mea este mun-
cită reu de demon.
23. Iar el nu 'i respunse un
cuvânt. Şi apropiindu se de dân-
sul ucenici sâi '1 rugau zicând:
Dă 'i drumul că strigă în urma
noastră.
24. Şi respunzând zise: Nu sunt
trimis de cât la oile cele perdute
de casa lui Israel.
25. Şi venind ea 'i se închina
zicând: Doamne, ajută'mî.
26. Iar el respunzând zise: Nu
se cuvine a lua pâinea copiilor
şi a o arunca câinilor.
www.dacoromanica.ro
26
MATEI U
27. Şi ea zise: Aşa este, Doamne,
dar şi câini mănâncă din frămi-
turile ce cad de la masa stăpî-
nilor lor.
28. Atunci respunzend Iisus 'i
z : se: Femee, mare este credinţa
ta; fie ţie cum voeştî. Şi să în-
sănătoşi fiica ei din acel ceas.
29. Şi trecând de acolo Iisus
se duse lângă marea Galilei şi
sUindu se pe munte şăzu acolo.
30. Şi veniră la dânsul gloate
multe, având cu dânsele şchiopi,
muţi, orbi, strâmbi şi alţî mulţi,
şi 'i aruncară lângă picioarele lui
şi el 'i tămădui.
31. Ast-fel că gloata se minunâ
văzând pe muţi grăind, pe cei
strâmbi sănătoşi, pe şchiopi um-
blând şi pe orbi văzând; şi mă-
riră pe Dumnezeul lui Israel.
32. Atunci Iisus chemând la
sine pe ucenici săi zise: 'Mi este
milă de gloată, că de trei zile
acum aşteaptă lângă mine şi nu
au ce să mănânce; şi a le da
drumul nemâncate nu voesc, ca
nu cumva să leşine de foame pe
drum.
33. Iar ucenici 'i zic: De unde
avem noi în pustie atâtea pâînî
în cât să săturam atâta gloată?
34. Şi Iisus le zice: Câte pâînî
aveţi? Iar eî zic: Şapte şi puţinî
peştişori.
35. Şi porunci gloatelor să şază
jos pe pământ.
36. Şi luând cele şapte pâînî
şi peşti, mulţumind frânse şi dete
ucenicilor, îar ucenici gloatelor.
37. Şi mâncară toate încât să
saturară, şi luară prisosul de fră-
miturî şapte coşurî pline.
38. Iar cei ce mâncară erau
patru miî de oameni, afară de
femei şi copiî.
39. Şi dând drumul gloatelor
se sui în vas şi veni în laturile
Magdalei.
CAP. XVI.
'ftffffff fi Saducei cer un semn ceresc. A-
Iiţatvl Fariseilor. Deosebite părerX despre
Jisus si mărturisirea lui Petru. OhrUtos
spune mai 'nainte moartea sa. Adevăraţi
ucenici.
1. Şi apropiindu se Farisei şi
Saducei ispitind cerură de la
dânsul să le arate un semn din
cer.
2. Iar el respunzând le zise:
Când se face seară ziceţi senin
va fi, pentru că cerul este roşu;
3. Şi dimineaţa zice'i: Astăzi
furtună va fi, pentru că cerul este
roşu şi turbure. Faţa cerului ştiţi
s'o judecaţî, dar semnele timpu-
rilor nu le puteţî judeca ?
4. Un neam rău şi desfrânat
cere semn, şi semn nu se va da
lui, afară de semnul lui Iona. Şi
lăsându i plecâ.
5. Şi venind ucenici lui în cea-
laltă parte uitară să îea pâînî.
6. Iar Iisus le zise: Luaţî a-
minte şi feriţi vS de aluatul Fa-
riseilor şi Saduceilor. "
7. Şi ei se gândiau întru sine
zicând că pâînî nu luarăm.
8 Dar Iisus înţelegând zise:
Ce ve gândiţi în ânşi vă, puţin
credincioşilor, cănuluarăţî pâînî?
www.dacoromanica.ro
MATE IU
27
9. Nu pricepeţi ânchS, nici nu
vS aduceţi aminte de cele cinci
pâînî ale celor cinci miî şi câte
coşuri luarăţî.
10. Nici de cele şapte pâînî ale
celor patru mii şi câte coşurî
luarăţî ?
11. Cum nu pricepeţi că nu
despre pâînî ve ziseîY Ci feriţi
vS de aluatul Fariseilor şi Sa-
duceilor.
12. Atuncî înţeleseră că nu
zise, ca denşi să se feriască de
aluatul pâini, ci de învăţătura
Fariseilor şi Saduceilor.
13. Şi venind Iisus în părţile
Cesarei lui Filip întreba pe uce-
nici seî zicend: Pe cine zic oameni
că este Fiul omului ?
14. Iar ei respund : uni pe Ioan
Botezătorul, alţi pe Elie, şi alţi
pe Ieremia sau pe unul dintre
profeţî.
15. Dar voî, zice el, cine ziceţî
că sunt eu ?
16. Atuncî respunzend Simon
Petru zise: Tu eştî Christosul,
Fiul lui Dumnezeu cel viu.
17. Şi respunzend Iisus 'i zise:
Fericit eştî Simone, fiul lui Iona,
căcî carne şi sînge nu 'ţi au desco-
perit ţie, ci Tatăl meu cel din
cerurî.
18. Şi eu zic ţie că tu eştî
Petru, şi pe această peatră voî
clădi biserica mea, şi porţile ia-
dului nu vor fi maî târî faţă de
densa.
19. Şi voi da ţie cheile împS-
răţiî cerurilor, şi ori ce vei fi
legat pe păm6nt va fi legat în
cerurî, şi orî ce vei fi deslegat
pe păment va fi deslegat în ce-
rurî.
20. Atuncî porunci ucenicilor
ca să nu spună nimenui că el
este Christosul.
21. De atuncî începu Iisus să
spună ucenicilor sei, că trebue,
ca el să meargă la Ierusalem şi
să sufere multe de la bătrâni, şi
de la maî mari preoţilor şi de la
cărturari, şi să fie omorit şi a
treia zi să se scoale.
22 Şi luându'l la o parte Petru
'i zice certând: Milostiv să'ţî fie
Dumnezeu, Doamne; nu va fi pen-
tru tine aceasta.
23. Iar el întorcendu se zice
lui Petru: Mergî înapoia mea,
satană ; sminteală eştî pentru
mine, ca tu nu ai în gând cele
ce stint ale lui Dumnezeu, ci cele
ce s4nt ale oamenilor,
i 24. Atuncî Iisus zise ucenicilor
sei: Dacă voeşte cineva să vie
dupe mine, să se lepede de sine
şi să îea crucea sa şi să 'mî ur-
meze.
25. Căcî cine va fi voit să 'şî
scape viaţa, o va perde pe ea;
dar cine va fi perdut viaţa sa
pentru mine, o va afla.
26. Pentru că ce va folosi omul,
dacă va fi câştigat lumea în-
treagă, iar viaţa sa o va fi perdut;
sau ce va da omul în schimb pen-
tru viaţa sa?
27. Căcî Fiul omului are să vie
în mărirea Tatălui seu cu toţi
ângeri s6i, şi atuncî va răsplăti
fie căruia dupe* fapta sa.
www.dacoromanica.ro
28
MATEIU
28. Adever zic voe, sunt uni
din cei de faţa care nu vor gusta
moarte pene" ce nu vor fi vezut
pe Fiul omului venind în împă-
răţia luî.
CAP. XVII.
Schimbarea la faţă. loan Botezătorul este un
aii Elie, însănătoşirea lunateculul. Necre-
dinţa ucenicilor. Stat irul găsit în peste.
1. Şi dup<§ şase zile Iisus îea
cu sine pe Petru şi pe lacob şi
pe loan fratele lui şi 'i duce pe
dânşi pe un munte înalt la o
parte.
2. Şi se schimba la faţa înaintea
lor, şi străluci faţa lui ca soarele
şi vestmintele lui se făcură albe
ca lumina.
3. Şi Tată li se ar£tâ lor Moise
şi Elie, vorbind împreună cu
densul.
4. Atunci începând Petru zise
lui Iisus: Doamne, este bine ca să
fim aici; dacă voeştî voî face
aci trei colibî, ţie una şi lui
Moise una şi lui Elie una.
5. Vorbind el ânche, iată un
nor luminos 'i umbri pe denşi,
şi iată un glas din nor zicând:
Acesta este Fiul meu cel iubit,
întru care am bine voit; ascultaţi
de dânsul.
6. Şi auzind ucenici, căzură cu
faţa lor la păment şi se temură
foarte.
7. Şi apropiindu se Iisus 'i a-
tinse şi zise: Sculaţi v&şi nu ve"
temeţi.
8. Iar ei ridicându 'şî ochi nu
vezură pe nimeni, de cât numai
pe Iisus.
9. Şi dându se ei jos de pe
muntele acela, le porunci Iisus
zicând: Nimenui să nu spuneţi
vedenia pene când Fiul omului
se va fi sculat din morţi.
10. Şi '1 întrebară pe el uce-
nici zicând: Pentru ce zic dar
Cărturari că trebue să vie mai
'ntâiu Elie ?
11. Iar el respunzând zise: Elie
vine într'ddever şi va întocmi
iarăşi toate.
12. Dar eu ve zic că Elie a şi
venit, anse" ei nu Tau cunoscut,
ci făcură cu dânsul câte au voit;
ast fel şi Fiul omului va suferi de
la dânşi.
13 Atunci înţeleseră ucenici
că el le vorbise despre loan Bo-
tezătorul.
14. Şi mergând ei spre gloată,
veni la dânsul un om cazând în
genuchî la el
15. Şi zicând: Doamne, fie 'ţî
milă de fiul meu, că este lunatic
şi suferă rou; căci de multe orî
cade în foc şi de multe orî în
apă.
16. Şi l'am adus pre el la uce-
nici tâi, dar ei nu putură să '1
tămăduiascâ.
17. Iar Iisus respunzând zise:
Neam necredincios şi sucit, pânS
când voi fi cu voi? Pâne când
ve voi îngădui ? Aduceţi 1 la
mine aci
18. Şi Iisus îl certă, şi demonul
eşi de la dânsul, şi copilul fu tă-
măduit din ceasul acela.
www.dacoromanica.ro
MATEIU
29
19. Atunci apropiindu se uce-
nici de lisus la o parte ziseră:
Pentru ce noi nu puturăm să '1
dăm afarâ pre el?
20. Iar el le zice: pentru ne-
credinţa voastră; căci adever zic
voă, daca aţi avea credinţă cât
un grăunte de muştar, veţi zice
muntelui acestuia: Treci de aicî
colo, şi va trece, şi nimic nu va
fi cu neputinţă pentru voi.
21 Dar acest fel de demoni nu
ese, de cât numai cu rugăciune
şi post.
22. Şi fiind ei în Galilea le zise
lisus: Fiul omului are să fie dat
în mamele oamenilor.
23. Şi '1 vor omorî şi a treia
zi se va scula, iar ei sS întristară
foarte.
24. Şi venind ei în Capernaum,
se" apropiară de Petru cei care
strâng jumătatea de siclu şi zi-
seră: învăţătorul vostru nu plă-
teşte jumătatea de siclu?
25. El zice: Aşa. Şi intrând el
în casă lisus 'i apuca 'nainte zi-
cend: Ce 'ţi se pare, Simone ?
Domnitori pământului de la cine
îeau tribut sau cens? De la fii
lor sau de la streini?
26. De la streini, zice el. A-
tuncî dar, 'i zise lisus, fii sunt
scutiţi.
27. Dar ca să nu le fim spre
sminteală, ducându te la mare
aruncă o undiţă şi peştele care va
fi eşit întcMu îea '1, şi deschizend
gura lui veî afla un statir; pe
acela luându '1, dă '1 lor pentru
mine şi pentru tine.
CAP. XVIII.
Ucenici întreabă pc lisus cine este mai mare,
}*illa despre oaea rătăcită. Despre fratele
care gresaste. Dreptul d'a lega fi deslega.
Tilda despre Domnul care cere socoteală
slugii sale.
1. In ceasul acela se apropiară
ucenici de lisus zicend: Cine este
oare mai mare în împărăţia ce-
rurilor ?
2. Şi chemând la sine pe un
copil îl puse în mijlocul lor,
3. Şi zise: Adever zic voS, daca
nu ve" veţi întoarce şi să fiţi ca
copii, nu veţi intra în împerăţia
cerurilor.
4. Deci dar, orî cine se va smeri
pe sine ca acest copil, acela este
mai mare în împerăţia cerurilor;
5. Şi cine va fi primit pe un
copil ca acesta în numele meu,
pe mine me" primeşte.
6. Iar cine va fi sminteală.
unuia din aceşti neînsemnaţi care
cred în mine, mai de folos 'i
este să se alame de gâtul lui o
peatră de moară şi să fie afundat
în adâncul mării.
7. Vai lumii din pricina smin-
telilor; căci trebue ca smintelele
să vină; dar vai omului aceluia
prin care vine sminteala.
8. Deci daca mâna ta sau pi-
ciorul teu te sminteşte, taie'l şi
aruncă7 de la tine; este bine
pentru tine ca să intri în viaţă
strâmb sau şchiop, de cât avend
doe mâini saudoe picioare săfii
aruncat în focul cel vecinie.
9. Şi daca ochiul teu te smin-
teşte, scoate'l şi aruncă7 de la
www.dacoromanica.ro
30
MATEIU
tine; este bine pentru tine să
intri c'un ochiu în viaţă, decât
având doi ochi să fiî aruncat în
gheena focului.
10. Vedeţi să nu despreţuiţî pe
vre unul din aceşti neînsemnaţi;
căci zic voe, ca ângeri lor în ce-
ruri tot dauna privesc faţa Ta-
tălui meu, care este în ceruri.
11. Căci Fiul omului a venit ca
să mântuiască pe cel perdut.
12. Ce vi se pare ? daca un
om are o sută de oî şi se rătă-
ceşte una din ele, au nu lăsând
pe cele noăzecî şi noa în munţi,
plecând caută pe cea rătăcită ?
13. Şi daca se întîmplâ ca s'o
afle, adever zic voS, că se bu-
cură de ea mai mult, decât de
cele noăzecî şi noă, care nu se
rătăciseră.
14. Astfel fiind, nu este voinţă
înaintea Tatălui vostru, care este
în ceruri, ca să peară unul din-
tr 'aceşti neînsemnaţi,
15. Şi daca 'ţî va fi greşit ţie
fratele teu, mergi şi ceartă '1
între tine şi el singur; daca va
fi ascultat de tine, aî câştigat pe
fratele tău,
16. Iar daca nu va fi ascultat,
îea cu tine ânche unul sau doi,
ca prin gura a doi sau trei mar-
turî să fie statornicit ori ce cu-
vânt.
17. Şi daca nu va fi ascultat
de denşi, spune bisericei; iar daca
nu va fi ascultat nici de bise-
rică, să 'ţî fie ţie ca păgânul şi
vameşul.
18. AdevSr zic voS, câte veţi
fi legat pe pământ, vor fi legate
în cer; şi câte veţî fi deslegat pe
pământ, vor fi deslegate în cer,
19. Iarăşî zic vee, că daca doi
dintre voi se* vor învoi pe pă-
mânt asupra orî cărui lucru ce
vor cere, va fi dat lor de la Ta-
tăl meu care este în ceruri.
20. Căcî unde sunt doi sau trei
adunaţî în numele meu, acolo
sunt eu în mijlocul lor.
21. Atuncî apropiindu se de el
Petru 'i zise: Doamne, de câte
orî 'mî va greşi fratele meu, şi
'i voi erta lui ? pânâ* de şapte orî ?
22. Iisus 'i zice: nuzicţiepâne
de şapte orî, ci pânâ de şapte-
zecî şi şapte de ori,
23. De aceea împărăţia ceru-
rilor este aseminea unui om în>
perat, care voi să facă socoteală
cu slugile sale,
24. Şi începând el să facă so-
coteală, 'i se aduse unul, ce era
dator zece mii de talanţî,
25. Dar ne având el cu ce să
plătiască, domnul sSu porunci,
ca să fie vândut el, şi femeea
lui şi copii, şi toate câte avea, şi
să se plătiască,
26. Deci căzând sluga la păment
'i se închinâ zicând: Doamne,
îngădueşte me, şi 'ţi voi plăti tot,
27. Iar domnul acelei slugî,
având milă de dânsul, 'i dete dru-
mul, şi 'i ertâ datoria.
28. Şi eşind acea slugă găsi,
dintre cei care erau împreună
slugî cu dânsul, pe unul care 'i
datora o sută de denarî, şi pu-
nând mâna pe dânsul îl strîngea
www.dacoromanica.ro
MATEIU
31
de gât zicând: plăteşte 'mi, daca
eştî dator.
29. Deci căzând la pământ cel
împreună cu el slugă 11 ruga zi-
când: îngădueşte mâ, şi 'ţi voi
plăti tot,
30. Dar el nu voia, ci ducându
se îl arunca în închisoare pâne
ce va plăti datoria.
31. Deci slugile cele împreună,
cu densul vezend cele întîmplale
se întristară foarte; şi ducându
se lămuriră domnului lor toate
cele petrecute.
32. Atunci chemându'l la sine
domnul seu, 'i zice: slugă rea,
toată acea datorie 'ţi am ertat o,
fiind că m'ai rugat;
33. Oare nu se cădea ca şi tu
să ai milă de cel împreună cu
tine sluL»ă, dupe cum şi eu am
avut milă de tine ?
34. Şi mâniinduse domnul seu
îl dete pe mâna chinuitorilor,
pene" ce H va fi plătit toată da-
toria.
35. Astfel şi Tatăl meu cel ce-
resc va face voe, daca nu veţi fi
ertat din inimele voastre fie care
fratelui seu.
CAP. XIX.
Răspunsul lui lisus despre despărţire şi
despre famenî. Punerea mâinilor asupra
copiilor, Tenirul avut. Pericolul ce aduce
avuţia. Răsplata viitoare a ucenicilor*
1. Şi a fost când sfârşi lisus
cuvintele acestea, trecu din Ga-
lilea şi veni în părţile Iudei pe
dincolo de Iordan.
2. Şi 'i urmară gloate multe
şi le tămădui pe ele acolo.
3. Şi veniră la dânsul Fa-
risei ispitindu '1 şi zicând: oare
se cade omului să 'şi lase femea
sa pentru ori ce cuvânt ?
4. Iar el respunzând zise: n'aţT
cetit că cel care 'i a făcut din
început, bărbat şi femee 'i a fă-
cut pe dânşi ?
5. Şi a zis: de aceea va lăsa
omul pe tatăl seu şi pe mama sa
şi se va lipi de femea sa şi vor
fi cei doi un corp;
6. In câfc nu mai sunt doi, ci
un corp. Deci ceea ce Dumnezeu
a unit împreună omul să nu
despartă.
7. Ei 'i zic: pentru ce dar Moise
a orinduit a da carte de despărţire
şi a o lăsa?
8. Zice lor: Moise în vederea
învîrtoşeriî inimeî voastre v'a dat
voie să lăsaţi pe femeele voastre;
dar din început n'a fost aşa.
9. Şi eu zic voS: ori cine va fi
lăsat pe femea sa, afară numai
pentru desfrânare, şi se va fi că-
sătorit cu alta, sâvirşaşte adulter;
şi cel care s'a căsătorit cu cea
lăsată sâvirşaşte adulter.
10. Zis au lui ucenici: daca
astfel este starea omului cu fe-
mea, nu e de folos a se căsători.
11. Iar el zise lor: nu toţi pri-
mesc cuvintul acesta, ci aceia
căror le este dat.
12. Căci sunt famenî, care aşa
au fost născuţi din pântecele
mamei lor; şi sunt famenî, pe
care oameni 'i au făcut famenî;
www.dacoromanica.ro
32
MATEIU
şi sunt famenî care s'au făcut
pe sine însuşi famenî pentru îm-
perăţia cerurilor; cel care poate
primi, să primiască.
13. Atunci 'i se aduseră copiî,
ca să 'şi pună mâînele peste dânşi
şi să se roage; iar ucenici 'i a
înfruntat.
14. Dar Iisus le zise : lăsaţi copii
şi nu 'i opriţi a veni la mine;
€âcî împerăţia cerurilor este a
unora ca aceştia.
15. Şi punând maînele peste
dinşi, se duse de acolo.
16. Şi iată unul venind la dân-
sul zise : Invăţătorule bune, ce
bine să fac, ca să am viaţă
vecînică ?
17. Iar el 'i zise: ce* me în-
trebi despre ce este bine ? unul
este bun; dar daca voeştî să intri
în viaţa, păzeşte poruncile.
18. Care? 'i zice; şi Iisus zise:
Nu omorî; Nu sevîrşi adulter;
Nu fura ; Nu mărturisi min-
cinos ;
19. Cinsteşte pe tatăl teu şi pe
mama ta, şi iubeşte pe aproapele
leu ca pe tine ensuţl.
20. Zice lui tenerul: toate a-
ceslea le am păzit din tinereţea
mea; ce 'mi lipseşte ânchS?
21. Zis a Iisus lui: daca voeştî
a fi desevârşit, mergi, vinde a-
verea ta şi dă săracilor, şi vei
avea comoară în cer, şi vino,
urmează 'mi.
22. Iar tânSrul auzind cuvântul,
* acid. Ce mi zic! bun? Nimeni nu e
bun, de c&t numai unul, Dumnezeu.
plecă întristat, căci avea avuţii
multe.
23. Şi Iisus zise ucenicilor
sei: adever zic vo£, că cu greu
va intra un avut în împerăţia
cerurilor.
24. Şi iar zic voe: mai lesne
este pentru o cămilă să treacă
printr'o ureche de ac, de cât
pentru un avut să intre în îm-
perăţia lui Dumnezeu.
25. Şi auzind ucenici lui sS în-
fiorară tare zicând: cine poate
dar a fi mântuit ?
26. Iar Iisus uitându se la densi
le zise: la oameni aceasta este
cu neputinţă, dar la Dumnezeu
toate sunt cu putinţă.
27. Atunci începând Petru 'i
zise: iată, noi lăsarăm toate, şi
'ţi urmarăm ţie; deci ce vom
avea noi ?
28. Iar Iisus le zise: adever zic
voâ, că voi care 'mi aţi urmat
mic, la naşterea din nou când
Fiul omului va fi şezut pe tronul
mării sale, veţi şedea şi voi pe
doesprezece tronuri judecând pe
cele doesprezece seminţii ale lui
Israel.
29. Şi orî cine a lăsat case,
sau fraţi, sau surori, bau tată,
sau mamă, sau femee^ sau copiî,
sau ţarine, pentru numele meu,
va primi însutit, şi va moşteni
viaţă vecînică.
30. Mulţi dar fiind întâiu vor
fî în urmă, şi fiind in urmă vor
fi înteiu.
www.dacoromanica.ro
MATE1U
33
CAP. XX.
r'lda cu lucrători tocmiţi, l'sus prezice iar
moartea sa. Mama fiilor lui sCebedeu. Orbi
de la Ierickon.
1. Căci împărăţia cerurilor este
asemineaunui omstâpîn de casă,
care eşi dis de dimineaţă ca să
tocmească lucrători în via sa.
2. Şi învoinrlu se cu lucrători
pe un denar zioa, 'i trimise în
viea sa.
3. Şi eşind pe la al treilea ceas
vezu pe alţi stând fără lucru în
târg;
4. Şi acelora le zise: Mergeţi
şi voi în viea mea, şi ce este cu
dreptul voî da voe.
5. Şi ei se duseră. Eşind iarăşi
pe la al şaselea şi al noulea ceas
facu ascminca.
6. Eşind apoi pe la al unspre-
zecelea ceas găsi pe alţi stând
fără lucru, şi le zice: Pentru ce
staţi aci toată zioa fară lucru?
7. Ei 'i zic: Pentru că nimenea
nu ne a tocmit. Zice lor: Mergeţi
şi voî în viea mea, fi ce este cu
dreptul veţi primi.
8. Şi făcendu se scară zice
domnul viei către îngrijitorul lui:
Chiamă pe lucrători şi le dă plata
începend de la cei de pe urmă
pen6 la cei d'inteiu*
9. Şi venind cei de pe la al
unsprezecelea ceas primiră câte
un denar.
10. Şi venind cei d'inteiu so-
cotiau că vor primi mai mult,
dar primiră şi denşi câte un
denar.
11. Primind ânsâ cârtiau îm-
protiva stăpînului de casă, zi-
cond:
12. Aceşti din urmă au iăcut
un ceas, şi 'i ai pus d'o potrivă
cu noi care am dus greutatea
zilei şi arşiţa.
Iar el respunzend zise unuia
din ei: Prietene, nu 'ţi fac ne-
dreptate; oare nu te ai învoit cu
mine un denar ?
14. Iea ce este al teu şi pleacă.
Voesc să dau acestui din urmă
ca şi ţie.
15. Or nu mi se cade mic să
fac ce voesc cu ale mele? Or
ochiul teu este reu, pentru că eu
sunt bun ?
16. Astfel vor fi cei din urmă
întcMu, şi cei d'inteiu pe urmă.
Căci mulţi sunt chemaţi, dar pu-
ţini aleşi.
17. Şi mergend lisus Ia Ie-
rusalem luâ la o parte pe cei
doisprezece ucenici, şi pe cale
zise lor:
18. lată mergem la Icrusalem
şi Fiul omului va fi dat mai ma-
rilor preoţilor şi cărturarilor, şi
îl vor osîndi la moarte,
19. Şi îl vor da în mâna pă-
gânilor, ca să '1 bajocoriască, şi
să '1 bicîuiască şi să '1 răstig-
niasca clar a treia zi să va scula.
20. Atunci se apropia de
densul mama fiilor lui Zebedeu
cu fii ei închinându se şi cerând
ceva de la el.
21 Iar el 'i zise: Ce voeştî?
Ea 'i zice: Zi ca să şează acestî
doi fii ai mei, unul d'a dreapta
www.dacoromanica.ro
5
34
MATE IU
ta, şi altul d*a stântra la, în îm-
perăţia ta.
22. Dar Iisus respunzend zise:
Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi bea pa-
harul pe care am să '1 beau eu
fi să fiţi botezaţi cu botezul cu
care me botez eu — ?
23. Putem, 'i zic ei. Şi el le
zice: Intr'adever veţi bea paharul
meu — şi cu botezul cu care ine
botez eu veţi fi botezaţi — ; dar a
şedea d'a dreapta mea şi d'a
stânga mea nu este al meu a da,
ci se va da acelora pentru care
s a pregătit de către Tatăl meu.
24. Şi auzind cei ;aece se mâch-
niră adînc asupra celor doi fraţi.
25. Dar Iisus chemându 'i la
sine zise: Ştiţi că domnitori pă-
gânilor 'i stăpînesc pre ei şi cei
mari întrebuinţează puterea a-
supra lor.
26. Nu astfel va fi între voi;
ci care ar voi să fie mare între
voî, va fi slujitorul vostru,
27. Şi care ar voi sa fie în-
UMul între voî, va fi sluga voastră.
28. Dupe cum Fiul omului n'a
venit ca să fie slujit, ci ca să
slujască, şi să dea sufletul său
preţ de resoumperare pentru
mulţi.
29. Şi pornind ei de la Ie-
richon, *i urmară gloate multe.
30. Şi iată, doi orbî, care şe-
deau lângă cale, auzind că Iisus
trece, strigară zicend: Doamne,
fie 'ţî milă de noî, Fiule al lui
David.
31. Iar gloata 'i Înfrunta ca să
tacă, dar ei mai tare strigau zi-
cend: Doamne, fie 'ţî milă de noî,
Fiule al lui David.
32. Şi stând Iisus M chema, şl
zise: Ce voiţi să ve fac?
33. Doamne, 'i zic ei, să se
deschiză ochi noştri.
34. Iar Iisus petruns fiind de
milă se atinse de ochi lor; şi în-
dată vezură — oclii lor — , şi 'i
urmară.
CAP. XXI.
Asina qi mânzul ei. Intrarea in Itrusalcm-
Curăţirea santuarului. Smochinul uscata
întrebare despre botezul lui Ioan. Pilde
despre cei doi Jil trimişi î i vie. Litcrăfori
care omoară pe moştenitor, Featra an-
gulară.
1. Şi când se apropiară de Ie-
rusalem şi veniră la Betfaghe la
muntele măslinilor, atunci tri-
mise Iisus pe doi ucenici zt-
cându le:
2. Mergeţi în satul ce este îna-
intea voastră, şi îndată veţî afla
o asina legată, şi un mânz cu
dânsa; deslegând aduceţi la mine.
3. Şi daca cine va v'ar zice
ceva, spuneţi că Domnul are tre-
buinţă de ele şi îndată le va tri-
mite.
4. Iar aceasta s'a făcut, ca sa
se împliniască ce s'a rostit prin
profetul care zice:
5. Spuneţi Fiicei Sionuluî: lata
împeratul teu vine la tine, blând
şi calare pe asin, fi pe mânz r
fiul celui de sub jug.
6. Ducendu se dar ucenici, şi
fâcend dupe cum le poruncise^
Iisus.
www.dacoromanica.ro
MATEI U
35
7. Aduseră asina şi mânzul şi
'şi puseră d'asupra lor vestmin-
tele, şi el se aşeza pe densele.
8. Iar partea cea mai mare de
gloată aş temură veştmintele lor
pe cale; şi alţi tăeau ramuri de
copaci şi aşterneau pe cale.
9. Şi gloata care mergea îna-
intea lui şi care venia dupe densul
strigau zicend: Osana Fiul lui
David; bine cuventat este cel ce
vine în numele Domnului; Osana
în cele de sus.
10. Şi intrând el în Tcrusalem
se mişca ţoală cetatea zicend:
Cine este acesta ?
11. Iar gloatele ziceau: Acesta
este profetul, Iisus din Nazaretul
Galilei.
12. Şi Iisus intra în san-
tuarul lui Dumnezeu, dete afară
pe toţi care vindeau şi cumperau
in santuar, şi resturnâ mesele
schimbătorilor de bani şi scau-
nele celor care vindeau porumbei,
şi le zise:
13. Scris este: Casa mea se
cheamă casă de rugăciune; iar
voi o faceţi peşteră de tâlhari.
14. Şi veniră la dansul în san-
tuar orbi şi şchiopi, şi el 'i tă-
mădui.
15. Iar mai mari preoţilor şi
cărturari vezând faptele minu-
nate pe care le făcuse, şi pe copii
care strigau în santuar zicând:
Osana Fiul lui David, se mâch-
nira adine şi 'i ziseră: Auzi ce
zic aceştia?
16. Dar Iisus le zice: Adeverat;
oare n'aţî cetit nici o dată că
www.dac
din gura pruncilor şi a sugeto-
rilor ai întocmit laudă?
17. Şilăsându "i eşi afară din ce-
tate la Letania, şi remase noaptea
acolo.
18. Iar a doa zi întorcOndu
se în cetate flămânzi.
19. Şi vezOnd un smochin lângă
cale se duse la el, dor nu găsi
nimic într'onsul de cât numai
frunze, şi zice lui: de acum îna-
inte rod din tine să nu se facă
în veci.
20. Şi se uscâ smochinul în-
dată. Şi vezend ucenici să mirară
zicend: Cum de se uscâ smo-
chinul îndată?
21. Dar Iisus respunzend Iezise:
Adevăr zic voe, daca aveţi cre-
dinţă şi nu ve îndoiţi, veţi face
nu numai ce s'a făcut cu smo-
chinul, ci chiar dacă ziceţî mun-
telui acestuia: Ridică te şi te a-
runcă în mare, se va face;
22. Şi toate câte veţi fi ce-
rut în rugăciune, crezend, veţi
primi.
23. Şi venind el în santuar se
apropiară de densul, pe când în-
văţa, mai mari preoţilor şi bă-
trini poporului zicend: Cu ce
putere faci acestea ? Şi cine 'ţi
a dat puterea aceasta ?
24. Iar Iisus respunzend le zise:
Ve voi întreba şi eu un cuvânt,
pe care daca mi T spuneţi, şi eu
ve voi spune cu ce putere fac
acestea.
25. Botezul lui Ioan de unde
era? Din cer, sau de la oameni?
Iar ei cugetau întru sine zicend:
>romanica.ro
36
MATE1U
Daca zicem din cer, nova zice:
Pentru ce dar n'aţî crezut lui.
26. Iar daca zicem de la oameni,
ne temem de gloata, pentru că
toţi ţin pe Ioan drept un profet.
27. Şi respunzend ei lui Iiaus
ziseră: Nu ştim. Zise şi el lor:
Nici eu nu ve spun cu ce putere
fac acestea.
28. Ce vi se pare voS? Un
om avea doi fiî; şi ducendu se
la cel d'inteiu zise: Fiule: Du te,
lucrează azi în viea mea.
29. Iar el respunzend zise: Nu
voesc; în urmă anse părendu i
reu se duse.
30. Şi ductmdu se la cel d'al
doilea zise tot astfel. Iar el res-
punzend zise: Eu, Doamne, me
duc, dar nu s'a dus.
31. Care din aceşti doi a făcut
voea tatălui? Cel d'inteiu, zic ei.
Iisus le zice: Adever zic voe, că
vameşi şi desfrânatele merg îna-
intea voastră în împerăţia lui
Dumnezeu.
32. Căci Ioan veni la voi pe
cale de dreptate, şi n'aţî crezut
lui ; iar vameşi şi desfrânatele
crezură lui, şi voî vezend nici
nu v'a părut reu în urmă, ca să
credeţi lui.
33. Ascultaţi altă pildă: era un
om stăpîn de casă, care sădi vie
şi o împrejmui cu gard şi făcu
în ea lin, şi clădi turn, şi o dete
lucrătorilor, iar el se duse de-
parte.
34. Şi când sosi timpul roa-
delor trimise slugele sale la lu-
crători, ca să iea roadele lui:
35. Dar lucrători luând pe slu-
gele lui, pe unul îl bătură, pe altul
îl uciseră, iar pe altul îl omorîră
cu petre.
36. Iarăşi trimise alte slugi mai
multe de cât cele d'inteiu, şi fă-
cură cu acestea aseminea.
37. In urmă trimise la dânşi
pe fiul seu zicend: se vor sfii de
fiul meu.
38. Lucrători anse vezend pe
fiul ziseră între denşi: Acesta este
moştenitorul; veniţi, să 1 ucidem,
şi să avem noi moştenirea lui.
39. Şi luându 5 1 îl aruncară
afară din vie şi îl uciseră.
40. Deci când va fi venit dom-
nul viei, ce va face acelor lu-
crători ?
41. Ei 'i zic: pe cei rSi cu reu
'i va perde, şi viea o va da altor
lucratori, care să 'i dea roadele
la timpul lor.
42. Iisus le zice: n'aţî cetit
nici odată în scripturi: Peatra pe
care n'a luat o în seamă cladi-
tori, aceasta a fost făcută pentru
cap de unghiu; de la Domnul a
fost ea, şi este minunată în ochi
noştri.
43. De aceea zic voS, că se va
lua de la voi împerăţia lui Dum-
nezeu, şi se va da neamului care
face roadele ei.
44. Şi cine va fi căzut pe peatra
aceasta se va sfârîma; iar pe care
va fi căzut ea, pe acela îl va
spulbera.
45. Şi auzind mai mari preo-
ţilor şi Farisei pildele lui, cu-
noscură că vorbeşte despre denşi ;
www.dacoromanica.ro
MATEIU
37
46. Şi căutând ca să pună mâ-
na pe densul se temură de gloate,
pentru că îl ţineau drept un
profet.
cap. xxn.
r"tda cu cei cJiemaţţ la nuntă. Daca se cu-
vine a plăti tribut Cesarulu'. Femea celor
şapte fraţi. Cea mai mare leje, Christos,
Fiul lui David.
1. Şi răspunzând Iisus le vorbi
iar în pilde zicând:
2. Împărăţia cerurilor este a-
seminea unui om împerat, care
facjii nuntă fiului seu.
3. Şi trimise slugile sale ca să
strige pe cei chemaţi la nuntă,
dar ei nu voiră sa vie.
4. Iarăşi trimise alte slugi zi-
când: spuneţi celor chemaţi, iată
prânzul meu stă gata; tauri mei
şi cele îngrăşate ale mele sunt
înjunghiate, şi toate sunt gata;
veniţi la nuntă.
5. Dar ei ne dând luare aminte
se duseră, unul la ţarina sa, al-
tul la negustoria sa;
6. Iar ceilalţi punând mâna pe
slugile sale le înfruntară ruşinos
şi le uciseră.
7. Auzind dar împeratul se
umplu de mânie, şi trimiţând
oştile sale nimici pe acei ucigaşi
şi arse oraşul lor.
8. Atunci zice slugilor sale:
Nunta este gata, dar cei chemaţi
nu fură vrednici;
9. Deci mergeţi pe la eşirile
drumurilor, şi pe câţi 'i veţi găsi,
chemaţi 'i la nuntă.
10. Şi eşind slugile acelea la
drumuri strânseră pe toţi câţi 'i
aflară, şi rei şi buni; şi se umplu
nunta de oaspeţi.
11. Iar împeratul intrând spre
a privi pe oaspeţi vezu acolo un
om ne fiind îmbrăcat în haină
de nuntă;
12. Şi 'i zice: Prietene, cum
ai intrat aci ne având haină de
nuntă ? Iar el tăcu.
13. Atunci împeratul zise slu-
jitorilor: Legându 'i picioarele şi
mâînele aruncaţi 1 în întunerecul
cel mai din afară, acolo va li
plângerea şi scârşnirea dinţilor.
14. Căci mulţi sunt chemaţi,
dar puţin aleşi.
15. Atunci ducându se Farisei
se sfatuiră cum să '1 prinză în
cuvânt.
16. Şi trimit la densul pe uce-
nici lor cu Erodiani zicând: In-
văţătorule, ştjin că eşti adeverat,
şi înveţi în adever calea lui Dum-
nezeu, şi nu 'ţi pasă de nimenea,
pentru că nu te uiţi la faţa oa-
menilor.
17. Deci spune noe, ce 'ţi se
pare ? Se cuvine a da tribut Ce-
sarului, sau nu ?
18. Iar Iisus cunoscând reu-
tatea lor zise: Ce me ispitiţi, fă-
ţarnicilor ?
19 Arătaţi 'mi banul de tribut.
Iar ei 'i aduseră un denar.
20. Şi Iisus le zice: Al cui este
chipul acesta şi inscripţia ?
21. Al Ccsarului, 'i zic dânşi.
Atunci le zice: Deci daţi Cesa-
rului ce este al Cesarului, şi lui
www.dacoromanica.ro
38
MAT EI U
Dumnezeu ce este al lui Dum-
nezeu»
22. Şi auzind se mirară, şi lă-
sându '1 se duseră.
23, In zioa aceea veniră la
dansul Sad u cei, care zic că nu
este înviere, şi '1 întrebară zicând:
24. Invăţătorule, Moise a zis
daca va fi murit cineva ne avend
copii, fratele lui va lua pe femea
lui şi va ridica urmaş fratelui seu.
25. Erau între noi şapte fraţi,
şi cel d'intcMu căsătorindu se
muri, şi ne avend el urmaş lăsă
pe fomea sa fratelui seu,
26. Aseminea şi al doilea, şi
al treilea pene la al şaptelea.
27. Iar în urmă de toţi muri şi
femea.
28. La înviere dar a nărui din
cei şapte va fi femea? cacî toţi
o avură.
29. Atunci rcspunzend Iisus le
zise: Ve rătăciţi, neştiind scrip-
turile, nici puterea lui Dumnezeu.
30. Căci la invicre nici nu se
însoară, nici nu se mărită, ci
sunt ca ângeri lui Dumnezeu în cer.
31. Dar despre învierea mor-
ţilor n'aţî cetit ce s'a rostit voe
de Dumnezeu zicend:
32. Eu sunt Dumnezeul lui
Abraam, şi Dumnezeul lui Isaak,
şi Dumnezeul lui Iacob ? Dum-
nezeu nu este Dumneziu al mor-
ţilor, ci al viilor.
33. Şi auzind gloatele remaseră
uimite de învăţătura lui.
34. Iar Farisei auzind, că
închise gura Saduceilor se adu-
nară lângă densul.
35. Şi întrebă unul din eu în-
văţător de lege, ispitindu '1 fi zi-
cend :
36. Invăţatorule, care poruncă
este mare în lege ?
37. Iar Iisus 'i zise: iubeşte pe
Domnul Dumnezeul leu în toată
inima ta şi în lot sufletul teu şi
în lot cugetul leu
38. Aceasta este porunca cea
mare şi cea dinteiu.
39. Iar a doa aseminea aceştia:
iubeşte pe aproapele teu ca pe
tine ensuţî.
40. In aceste doe porunci se
coprinde toată legea şi profeţi.
41. Şi adunaţi fiind Farisei,,
Iisus 'î întreba zicend:
42. Ce vi se pare despre Chrislos?
Al cui fiu este? Al lui David, 'i
zic ei.
43. Cum dar David, le zice el,
îl numeşte în spirit Domn, zi-
c6nd :
44. Zis a Domnul Domnului
meu, şezi d'a dreapta mea, pene 1
ce voi fi pus pe vrăji/iaşi tei sub
picioarele tale.
45. Deci daca David îl numeşte
Domn, cum este fiul lui?
46. Şi nimeni nu putea să 'i
respunză un cuvent, nici nu în-
drăsni cineva din aceazi să '1 mai
întrebe.
CAP. XXIII.
Iisus mustră pe Farise' si Cărturari pen'rit
făţărnicia şi mândria lor.
1. Atunci Iisus vorbi gloatelor
şi ucenicilor sei zicând:
www.dacoromanica.ro
MATKIU
39
2. Pe scaunul lui Moise au stat
Cărturari şi Farisei.
3. Deci toate câte ve zic voe,
faceţi şi păziţi, dar dupâ faptele
lor nu faceţi; căci ei zic şi nu
fac.
4. Ei leagă sarcini grele şi cu
anevoe de purtat, şi le pun pe
umeri oamenilor, iar ei enşile nici
cu degetul lor nu voesc să le
misce.
5. Toate faptele lor le fac spre
a fi priviţi de oameni, căci fac
filacteriile lor late, şi măresc ciu-
curi veştmentului,
6. Iubesc cele d'inteiu locuri
la ospeţe şi cele d'inteiu scaune
în sinagogi,
7. Şi închinăciunile de pe pieţe
şi a li numiţi de către oameni
Rabi.
8. Dar voî să nu fiţi numiţi
Rabi; căci unul este învăţătorul
vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Şi tată să nu numiţi al vostru
pe păment, căci unul este tatăl
vostru cel ceresc.
10. Nici să nu fiţi numiţi în-
văţători; căci unul este învăţă-
torul vostru, Christos.
11. Cine dar este maî mare
între voi, va fi slujitorul vostru.
12. Iar cine se va fi înălţat
pe sine, va fi umilit; şi cine se
va fi umilit pe sine, va fi înălţat.
13. Vaî voe, Cărturari şi
Farisei făţarnici, că închideţi îm-
părăţia cerurilor înaintea oame-
nilor; căci voi nu intraţi, nici
pe cei care vin nu H lăsaţi să
intre.
14. Vai voe, Cărturari si Farisei
făţarnici, că mâncaţi casele vedu-
vilor, rugăndu ve rugăciuni lungi ;
pentru aceasta veţi lua mai multă
osîndă.
15. Vaî voe, Cărturari şi Fa-
risei făţarnici, că încunjuratî ma-
rea şi uscatul ca să faceţi un
proselit, şi când s'a făcut, îl fa-
ceţi fiu al gheenei îndoit de cât
voî.
16. Vai voe, învăţători orbi,
care ziceţi: Cine va fi jurat pe
templu, nu este nimic: dar cine
va fi jurat pe aurul templului,
dator este.
17. Nebunî şi orbi; căcîcepste
maî mare ? Aurul sau templul
care sânţeşte aurul?
18. Şi: Cine va fi jurat pe altar,
nu este nimic; iar cine va fi ju-
rat pe darul ce este d'asupra lui,
dator este.
19. Orbilor, căcî ce este maî
mare ? Darul sau altarul care
sânţeşte darul?
20. Decî cine a jurat pe altar,
jură pe el şi pe toate ce sunt
d'asupra lui;
21. Şi cine a jurat pe templu
jură pe el, şi pe cel care locueşte
întrensul.
22. Şi cine a jurat pe cer, jură
pe tronul lui Dumnezeu şi pe cel
care stă pe densul.
23. Vaî voe, Cărturari şi
Fariseî făţarnici, că daţî zecîuială
din ismă şi mărar şi chimen, dar
aţî lăsat cele maî însemnate ale
legeî: judecarea dreaptă şi mila
şi credinţa; pe acestea trebuia
www.dacoromanica.ro
40
MATEIU
sa le faceţi, şi pe acelea să nu le
lăsaţi.
24. învăţători orbi, care stre-
curaţi ţânţarul, dar înghiţiţi că-
mila.
25. Vaî voe, Cărturari şi
Farisei făţarnici, că curăţiţi par-
tea din afară a paharului şi a
vasului de mâncare, dar d'inăun-
tru sunt pline din răpire şi ne-
cumpătare.
26. Fariseule orb, curăţa înttMu
partea d'inăuntru a paharului şi
a vasului de mâncare^ ca să fie
curată şi partea lui din afară.
27. Vaî voS, Cărturari şi
Farisei făţarnici, că semănaţi cu
mormintele văruite, care din a-
fară se arată frumoase, dar d'i-
năuntru sunt pline de oase de
morţi şi de orî ce necurăţenie.
28. Astfel şi voî din afară ve
arătaţi drepţi oamenilor ; dar
d'inăuntru sunteţi plini de făţăr-
nicie şi fără de lege.
29 Vaî vo6, Cărlurarî şi Fa-
riseî făţarnicî, că clădiţi mormin-
tele profeţilor, şi înfrumoseţaţî
monumentele drepţilor,
30. Şi ziceţî: Daca eram noî
în zilele părinţilor noştri, n'am
fi părtaşi cu denşi la sîngele pro-
feţilor.
31. Astfel dar mărturisiţî voe
înşive, că sunteţî fii aî celor care
omorîră pe profeţî.
32. Umpleţî şi voî mesura pă-
rinţilor voştri.
33. Şerpî, puî de viperă, cum
să fugiţî de judecata gheeneî?
34. De aceea, iată, eu trimit la
voî profeţî şi inţelepţî şi cărtu-
rarî; Dintr'tmşi veţi omorî şi
veţî rSstigni, şi dintr'enşi veţi
biciui în sinagogile voastre, şi s i
veţî urmări din oraş în oraş ;
35. Ca să vie asupra voastră
orî ce sânge drept, ce este vărsat
pe pământ, de la sângele lui
Abel cel drept pene la sângele
lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe
care îl omorîrăţî între templu şi
altar.
36. Adever zic voe, vor veni
toate acestea asupra neamului
acestuia.
37. Ierusaleme, Ierusaleme,
care omorî pe profeţî şi ucizî cu
petre pe cei trimişî la tine, de
câte orî am voit să adun pe copii
tei, dupe cum adună paserea pui
sei sub aripî, dar n'aţî voit.
38. Iată, vi se lasă casa voastră
pustie.
39. Căcî zic voe, de acum nu
mS maî vedeţî, ptme când veţî
zice: Binecuventat cel ce vine în
numele Domnului.
CAP. XXIV.
Dărîmarea Ierusalemului. Sfârşitul veacului.
Semnele venirii lui Chrisios.
1. Şi eşind Iisus se ducea de
la santuar, şi se apropiară de
densul ucenici s6i ca să 'i arate
clădirile santuarului.
2. Iar Iisus începend le zise:
Nu vedeţi toate acestea? AdevSr
zic voă, nu va fi lăsată aci pea-
tră pe peatră, care nu va fi des-
făcută.
www.dacoromanica.ro
MATEIU
41
3. Şi stând el pe muntele mă-
slinilor, veniră la densul ucenici
la o parte zicând: Spune noe\
când vor fi acestea? Şi care va fi
semnul venirii tale şi al sfirşi-
tului veacului ?
4. Şi răspunzând Iisus le zise:
Vedeţi să nu ve amăgiasoă ci-
neva.
5. Câcî mulţi vor veni pe nu-
mele meu zicend: Eu sunt Chri-
stosul, şi pe mulţi vor amăgi.
6. Şi voi veţi auzi resboae şi
ştiri de rSsboae. Luaţi seama,
nu ve* spăimântaţî; căci trebue
să fie toate, dar nu este ânche
sfârşitul.
7. Căci se va ridica neam peste
neam, şi împerăţie peste împe-
răţie, şi vor fi foamete şi cutre-
mure pe alocurea.
8. Dar toate acestea vor fi în-
ceput de dureri.
9. Atunci ve vor da spre a-
suprire, şi ve vor omorî, şi veţi
fi urîţî de toate neamurile pen-
tru numele meu.
10. Şi atunci mulţi vor cădea,
şi se vor da în mâini uni pe alţi
şi se vor urî uni pe alţi.
11. Şi mulţi profeţi mincinoşi
se vor ridica şi pe mulţi vor a-
măgi;
12. Şi pentru îmulţirea fără
de legii se va reci iubirea mul-
tora.
13. Dar cel care a răbdat pene
in sfîrşit, acesta va fi mântuit.
14. Şi se va predica această
evangelie a împerăţiî în toată
lumea, spre mărturie la toate
neamurile; şi atunci va veni sfir-
şitul.
15. Deci când veţi fi vezut
groaza pustiiri, ce s'a zis prin
Daniel profetul, stând în loc sânt
(care citeşte să înţeleagă),
16. Atunci care sunt în ludea
să fugă la munţi;
17. Care este pe casă să nu se
dea jos, ca să Tea cele din casa
lui;
18. Şi care este în câmp să nu
se întoarcă înapoi, casă îeavest-
mîntul lui.
19. Vai dar celor ce au în pân-
tece şi celor ce dauţîţă în zilele
acelea.
20. Rugaţi ve ca să nu fie fuga,
voastră earna, nici sâmbăta.
21. Căci atunci va fi suferinţă
mare, care n'a fost de la înce-
putul lumii pene acum, nici nu
va fi;
22. Şi daca n'ar fi fost scurtate
acele zile, n'ar fi scăpat ori ce
carne; dar pentru cei aleşi vor fi
scurtate acele zile.
23. Atunci daca ve zice cineva:
Iată, aci este Christosul, sau colo;
nu credeţi.
24. Căci se vor ridica Christoşî
mincinoşi şi profeţi mincinoşi,
şi vor da semne mari şi minuni,
în cât să amăgiască, daca se poate,
chiar pe cei aleşi.
25. lată, v'am spus d'inainte.
26. Deci daca vor zice voe:
Iată, el este în pustie, nu eşiţî;
iată, el este în camere, nu credeţi.
27. Căci precum fulgerul ese
de la resărit şi se arată penă la
www.dacoromanica.ro
42
MATE IU
apus, astfel va fi venirea Fiului
omului ;
28. Orî şi unde este corpul
mort, acolo se vor aduna vulturi.
29. Dar îndată dupe* sufe-
rinţa acelor zile, soarele va fi
întunecat, şi luna nu va da lu-
mina eî, şi stelele vor cădea din
cer, şi puterile cerurilor vor fi
sguduite.
30. Şi atunci se va arăta sem-
nul Fiului omului în cer; şi a-
tuncî se vor jăli toate neamurile
pământului, şi vor vedea pe Fiul
omului venind pe nori cerului cu
putere şi mărire multă.
31. Şi va trimite pe ângeri sei
cu sunet mare de trîmbiţă, şi vor
aduna pe aleşi lui din cele patru
vînturî, de la cea mai depărtată
margine a cerurilor pene la cea-
laltă margine a lor.
32. învăţaţi asemănarea de la
smochin; când ramura lui este
fragetăşi înfrunzeşte, cunoaşteţi
că aproape este vara;
33. Astfel şi voT, când veţi fi
vezut toate acestea, cunoaşteţi
că el este aproape lângă uşî.
34. Adever zic voe, nu va trece
neamul acesta, pene când să fie
toate acestea.
35. Cerul şi pămentul vor trece,
dar cuvintele mele nu vor trece.
36. Iar despre zioa aceea şi
ceas nimeni nu ştie, nici ângeri
cerurilor, nici Fiul, dc cât numai
Tatăl.
37. Şi precum au fost zilele lui
Noe, aşa va fi venirea Fiului o-
mului.
www.daco
38. Căci precum în zilele acelea
înainte de potop erau mâncând
şi bend, însurând şi măritând,
pene* în zioa când intra Noe în
corabie,
39. Şi nu ştiură pene ce veni
potopul şi lua pe toţi, astfel va
fi şi venirea Fiului omului.
40. Atunci din doî cave vor fi
în câmp; unul este luat, şi unul
este lăsat;
41. Din doe rîşnind la rîşniţă,
una este luată şi una este lăsată.
42. Deci privegheaţi, că nu
ştiţi în care zi vine Domnul
vostru.
43. Dar cunoaşteţi aceasta, că
daca stăpînul de casă ar şti în
care streajâ vine furul, ar fi ve-
ţi hiat, şi n'ar lăsa să 'i se sape
casa.
44. De aceea şi voî fiţi aata,
că în ceasul în care nu gândiţi
vine Fiul omului.
45. Deci care este sluga cre-
dincioasă şi cu minte, pe care a
pus o stăpînul peste slugărimea
sa, spre a le da de mâncare la
timp?
46. Fericită este sluira aceea,
pe care venind stăpînul seu îl
va găsi fâcend astfel.
47. Adever zic voe, că îl va
pune peste toată avuţia sa.
48. Dar dacă acea slugă rea
fiind va fi zis în inima sa: stă-
pînul meu hitârziază,
49. Şi va fi început sa bată pe
ceî împreună cu el slugi, şi mă-
nâncă şi bea cu beţivi,
50. Stăpînul acelei slugi va
omanica.ro
MATEltT
43
veni în zioa în care el nu aşteaptă,
şi în ceasul când nu ştie.
51. Şi '1 va despica în doe, şi
partea lui o va pune cu făţarnici;
acolo va fi plângerea şi scârşnirea
dinţilor.
CAP. XXV.
r'lda cu cele zece fec'oare şi cu întrebuin-
ţarea taîanţiîor. Judecata din urmă.
1. Atunci va fi asemănată îm-
perăţia cerurilor cu zece fecioare,
care luând candelele lor eşiră spre
întîmpinarea mirelui.
2. Cinci din ele erau nechib-
zuite, iar cinci cuminte.
3. Căci cele nechibzuite, luând
candelele lor, nu luară unldelem
cu sine;
4. Iar cele cuminte luară unt-
delem în vasele lor cu candelele
lor.
5. Şi întârziind mirele dormi-
tară toate şi dormiau.
6. Iar la mezul nopţii se făcu
strigare: Iată mirele, eşiţî spre
înlimpinarea lui.
7. Atunci se deşteptară toate
acele fecioare şi gătiră candelele
lor.
8. Iar cele nechibzuite ziseră
celor cuminte: Daţi ne din unt-
delemnul vostru, că se sting can-
delele noastre.
9. Dar cele cuminte respunseră
zicend: Nici odată; nu va fi de
ajuns noe şi voe; mai bine du-
ceţi vă la cei care vfind şi cum-
peraţi ve.
10. Şi plecând ele să cumpere
www.daco:
veni mirele, şi cele gata intrară
cu densul la nuntă, şi se închide
uşa.
11. In urmă vin şi celelalte fe-
cioare zicend: Doamne, Doamne,
deschide ne.
12. Iar el răspunzând zise: A-
dever zic voe, nu ve cunosc.
13. Drept aceea vegheaţi, că
nu ştiţi zioa, nici ceasul, când
vine Fiul omului.
14. Căci dupe cum un om
plecând departe chema slugile
sale şi le dete avuţia sa;
15. Şi unuia 'i dete cinci ta-
lanţî, altuia doi, iar altuia unul,
fie căruia dupe puterea sa, şi în-
dată se duse departe.
16. Şi plecând cel care luase
cinci talanţî lucra cu denşi şi
făcu alţi cinci talanţî.
17. Aseminea şi care luase cei
doi câştiga alţi doi.
18. Iar care luase unulducendu
se săpâ în pământ şi ascunse ar-
gintul stăpînului seu.
19. Dupe un timp îndelungat
vine şi stăpînul acelor slugi, şi
face socoteală împreună cu denşi.
20. Şi apropiindu se cel care
luase cinci talanţî aduse alţi cinci
talanţî zicend : Doamne, cinci
talatiţî mi ai dat în mână; iată,
alţî cinci talanţî am câştigat la
denşi
21. Zise lui stăpînul seu: Bine,
slugă bună şi credincioasă, la
puţine ai fost credincios, la multe
te voi pune; intră întru bucuria
domnului tău.
22. Apropiindu se şi care luase
omanica.ro
44
MATEIU
cei doi talanţî zise: Doamne, doi
talanţî mi ai dat în mână; iată,
alţi doi talanţî am câştigat la
denşi.
23. Zise lui stăpinul seu: Bine,
slugă buna şi credincioasă, la
puţine ai fost credincios, la multe
te voi pune; intră intru bucuria
domnului tău.
24. Apropiindu se apoi şi care
luase un talant zise: Doamne, te
am ştiut că eşti om aspru, seceri
unde n'ai semănat, şi adunî de
unde n'ai vânturat.
25. Şi fîindu mi teamă m'am
dus şi am ascuns talantul teu
în pământ; iată, ai ce estevk teu.
26. Iar stăpînul seu răspunzând
'i zise: Slugă rea şi neluătoare
aminte; ştieai că secer, unde n'am
semănat, şi adun de unde n'am
vânturat ?
27. Deci trebuia ca tu să fi pus
argintul meu la schimbători, şi
venind eu aş fi luat cu dobândă
ce este al meu.
28. Drept aceea luaţi de la
dOnsul talantul şi daţî celui ce
are cei zece talanţî;
29. Căci tot la cel ce are se
va da şi va prisosi, iar la cel care
nu are, şi ce are se va lua de la
dânsul;
30. Şi pe sluga cea nefolositoare
aruncaţi o în întunerecul din a-
fară; acolo va fi plângerea şi
scârşnirea dinţilor.
31. Iar când va veni Fiul
omului în mărirea sa, şi toţi ân-
geri cu dânsul, atunci va sta pe
tronul măririi sale,
32. Şi vor fi adunate înaintea
lui toate neamurile, şi le va des-
părţi pe unele de altele, dupe
cum desparte păstorul oile de
capre,
33. Şi va pune oile d'a dreapta
sa, iar caprele d'a stânga.
34. Atunci va zice împăratul
celor d'a dreapta sa: Veniţi, bine-
cuvântaţi Tatălui meu, moşteniţi
împărăţia gătită voe* de la în-
temeerea lumii.
35. Căci flămând am fost şi
mi aţi dat să mănânc; însetat
am fost şi mi aţi dat să beau;
strein am fost şi m'aţîadus la voi.
36. Gol, şi m'aţî îmbrăcat; bol-
nav am fost şi m'aţî căutat; în
închisoare am fost şi aţî venit
la mine.
37. Atunci vor respunde lui
drepţi zicând: Doamne, când te
am văzut flămând şi ţi am dat
demâncare, sau însetat şi ţi am
dat să bei?
38. Când iar te am văzut strein
şi te am adus la noî, sau gol şi
te am îmbrăcat?
39. Şi când te am vezut bol-
nav, sau în închisoare şi am ve-
nit la tine?
40. Şi răspunzând împăratul le
va zice: Adevăr zic voe, întru
cât aţî făcut unuia din aceşti fraţi
aî mei, foarte neluaţi în seamă,
mie 'mi aţî făcut.
41. Atunci va zice şi celor d'a
stingă: Duceţi vă de la mine,
blestemaţilor, în focul cel vecinie
care este gătit diavolului şi ân-
gerilor săi.
www.dacoromanica.ro
MATEI U
45
42. Căci flămând am fost şi nu
mi aţî dat să mănânc, însetat
am fost şi nu mi aţi dat să beau;
43 Strein am fost şi nu m'aţî
dus la voî; gol şi nu m'aţî îm-
brăcat; bolnav şi în închisoare
şi nu m'aţî căutat.
44. Atuncî vor respunde şi ei
zicând: Doamne, când te am vâ-
zut flămând, or însetat, or strein,
or gol, or bolnav, or în închi-
soare şi nu ţi am slujit?
45. Atuncî va respunde lor zi-
•când: Adever zic voă, întru cât
n'aţî făcut unuia din aceşti foarte
neluaţî în seamă, nicî mie nu mi
•aţî făcut.
46. Şi se vor duce aceştia la
pedeapsă de veci, iar drepţi la
vieaţă vecînică.
CAP. XXVI.
JPreoţi şi băirini se sfătuesc. Femea care
unge capul lui lisus. luda. Bsus face
pastele şi înfiinţează, sânta cină. Suferinţele
lui în Ghetsemane. Petru se leapădă de
densul.
1. Şi a fost când sfirşi lisus
"toate cuvintele acestea, zise uce-
nicilor sSi:
2. Ştiţî că peste doS zile va fi
Paştele, şi Fiul omului va fi dat
spre a fi restignit.
3. Atuncî maî mari preoţilor
-şi bătrîni poporului se adunară
în curtea archiereului care se nu-
meşte Caiafa,
4. Şi se sfătuiră împreună ca
prin amăgire să pună mâna pe
lisus şi să 'l omoare.
5. Dar ziceau: Nu în sărbători,
www.daco
ca să nu se facă turburare în
popor.
6. Şi fiind lisus în Betania
în casa lui Simon leprosul,
7. Veni la densul o femee a-
vând un alabastru cu mir foarte
preţios şi turnâ pe capul lui când
şădea la masă.
8. Iar ucenici vâzend se mâch-
niră adînc zicând: Pentru ce per-
derea aceasta?
9. Căcî se putea vinde acest
mir drept mult, şi să se dea să-
racilor.
10. Dar lisus cunoscend le zise :
Pentru ce faceţî supărare femei ?
Căcî a făcut un lucru bun pentru
mine;
11. Fiind că pe săracî 'i aveţi
în totdauna cu voî, dar pe mine
nu mâ aveţi totdauna;
12. Pentru că ea turnând mi-
rul acesta pe corpul meu, spre
înmormîntarea mea a făcut;
13. Adever zic voe, ori unde
va fi predicată evangelia aceasta
în toată lumea, se va spune şi
ce a făcut aceasta spre amin-
tirea eî.
14. Atunci unul din cei doi-
sprezece, care se chiamă Iuda
Iscariotu, ducendu se la maî mari
preoţilor zise:
15. Ce voiţî să 'mi daţî, şi eu
îl voî da în mâînele voastre?
Iar ei 'i cumpăniră treizeci de
arginţî.
16. Şi de atuncî căuta timp
nemerit ca să '1 dea în mâînele
lor.
17. Iar în cea d'inttMu zi a azi-
Dmanica.ro
46
MATEIU
melor veniră ucenici la Iisus zi-
când: Unde voeştî sa 'ţi gătim
ca să mănânci Paştele ?
18. Şi el zise, mergeţi în oraş
la cineva, şi 'i spuneţi: învăţă-
torul zice: Timpul meu aproape
este, la tine fac Paştele cu uce-
nici mei.
19. Şi ucenici făcură dupe
cum le porunci Iisus, şi gătiră
Paştele.
20. Iar făcându se seară, se
puse la masă cu cei doisprezece
ucenici.
21. Şi mâncând ei zise: Adevăr
zic voe, că unul dintre voi me
va da prins.
22. Şi întristându se ei foarte,
începură să 'i zică fie care: Doar
nu cumva sunt eu, Doamne?
23. Iar el respunzând zise: Cel
care a întins cu mine mâna în
vas, acesta me va da prins.
24. Fiul omului se duce dupe
cum stă scris despre dânsul, dar
vai de omul acela, prin care Fiul
omului este dat prins; bine ar
fî lui daca nu s'ar fi născut omul'
acela.
25. Şi respunzând Iuda care
l a dat prins zise: Doar nu cum-
va sunt eu, Rabi? Zise lui: Tu
ai zis.
26. Iar mâncând ei, Iisus luând
pâine şi binecuvîntând frânse, şi
dând ucenicilor zise: Luaţi, mân-
caţi; acesta este corpul meu.
27. Şi luând un pahar şi mul-
ţumind le dete zicând: Beţi din
acesta toţî,
28. Căcî acesta este sângele
meu al legii, el se varsă pentru
mulţi spre ertarea păcatelor.
29. Şi zic voă, că de acum nu
voi mai bea din acest rod al
viţei, până în zioa aceea când ii
voi bea cu voi nou în împărăţia
Tatălui meu.
30. * Şi după ce cântară lăudârî,.
eşiră la muntele măslinilor.
31. Atunci le zice Iisus: Voî
toţi vă veţi da la o parte pentru
mine în noaptea aceasta, căcî
scris este: Bate voî păstorul şi
se vor împrăştia oile turmei.
32. Dar dupe învierea mea, voî
merge înainte de voî în Galilea.
33. Şi răspunzând Petru 'i zise:
Daca toţî se vor da la o parte
pentru tine, eu nici odată nu m&
voî da la o parte.
34. Zise Iisus lui: Adevăr zic
ţie, că în noaptea aceasta, mai
'nainte d'a fi cântat cocoşul, m&
vei tăgădui de trei orî.
35. Zice Petru lui: Chiar daca
ar trebui, ca să mor împreună
cu tine, eu nu te voî tăgădui.
Aseminea ziseră şi toţî ucenici.
36. Atunci veni Iisus cu
dânşi la un loc, numit Ghetse-
mane, şi zice ucenicilor săi: staţi
aci, până ce ducându me colo,,
mă voî ruga.
37. Şi luând cu sine pe Petru
şi pe cei doi fîî ai lui Zebedeu
începu a se întrista şi a se tur-
bura adânc.
38. Atunci le zice: întristat
foarte este sufletul meu până la
moarte; rămâneţi aci şi veghiaţa
cu mine.
www.dacoromanica.ro
MATEIU
47
39. Şi mergând puţin mai 'na-
inte căzu pe faţa sa rugându se
şi zicend: Părintele meu. daca
este cu putinţă, treacă de la mine
paharul acesta; dar nu cum voesc
eu, ci cum voeştl tu.
40. Şi veni la ucenici şi 'i afla
pre ei dormind, şi zice lui Petru:
Aşa, nu avurăţî tărie să vegheaţi
un ceas cu mine.
41. Vegheaţi şi ve rugaţi ca
să nu intraţi în ispită; într'adever,
spiritul este nepregeLător, dar
carnea neputincioasă.
42. Iarăşi ducendu se de a doa
oară se ruga zicend: Părintele
meu, daca nu e cu putinţă să
treacă acest pahar, ca să nu '1
beau! facă se voea ta.
43. Şi venind iarăşi 'i află pre
ei dormind, căci ochi lor erau
îngreuiaţi.
44. Şi lăsându 'i, iarăşi ducendu
se se ruga a treia oară, zicend
acelaş cuvânt.
45. Atunci veni la ucenici şi
le zise: Dormiţi de acum şi o-
dihniţive; iată.s'a apropiat ceasul
şi Fiul omului este dat in mâînî
de pecătoşî.
46. Sculaţi ve, sa mergem; iată,
s 'a apropiat cel care mS dă prins.
47. Şi vorbind el ânche, iată,
veni de la mai mari preoţilor şi
bătrîni poporului Iuda, unul din
cei doisprezece, şi cu densul
gloată multă cu spade şi lănci.
48. Iar cel care avea sa '1 dea
prins pe densul le dete semn zi-
cend: Pe care îl voi fi sărutat,
el este; puneţi mâna pe el;
49. Şi îndată apropiindu se do-
Iisus zise: Bucură te, Rabi, şi îl
sărută.
50. Iar Iisus 'i zise: Prietene,.
fă lucrai pentru ce aî venit. A-
tuncî apropiindu se ei puseră
mâînele pe Iisus şi il apucară.
51. Şi iată, unul din cei care
erau cu Iisus întinztmd mâna
trase spada sa, şi lovind pe sluga
archiereului, 'i a tăiat urechea.
52. Atunci Iisus 'i zice: în-
toarce spada ta la locul ei ; căcî
toţi care îeau spada, de spadă vor
peri.
53. Sau ţi se pare că nu pot
ruga pe Tatăl meu, şi 'mi va
pune în rînd chiar acum mai
mult de doisprezece legiuni de
ângerî?
54. Dar cum vor fi împlinite
scripturile, că aşa trebue să fie ?
55. In acel ceas zise Iisus gloa-
telor: Ca la un făcetor de rele-
aţî eşit cu spade şi lănci să ni&
prindeţi? In iîe care zi stam în
santuar învăţând, şi nu m'aţîa-
pucat.
56. Iar toate acestea sau făcut,
ca să fie împlinite scripturile pro-
feţilor. Atunci toţi ucenici lă-
sându '1 fugiră.
57. Şi cei care prinsese pe-
Iisus îl duseră la Kaiafa archie-
reul, unde erau adunaţi cărturari
şi bătrini.
58. Iar Petru îl urma de de-
parte p6ne la curtea archiereului,
şi intrând înăuntru sta cu slu-
jitori să vază sfirşitul.
59. Iar mai mari preoţilor şi
www.dacoromanica.ro
48
MATEIU
bâtrîni şi tot sinedriul căutau I
mărturie mincinoasă, în protiva
lui Iisus, ca să '1 omoare;
60. Şi nu găsiră, deşi veniseră
mulţi martori mincinoşi. In ur-
mă venind doi martori mincinoşi
ziseră:
61. Acesta a zis: Pot darîma
templul lui Dumnezeu, şi în trei
zile să '1 clădesc.
62. Şi sculându se archiereul
zise: Nimic nu respunzî? Ce
zic aceştia în protiva ta? Iar Iisus
tăcea.
63. Şi archiereul 'i zise: Te
jur pe Dumnezeul cel viu ca sa
ne spui, daca tu eşti Christosul,
Fiul lui Dumnezeu.
64. Zice Iisus lui: Tu aî zis;
afară do aceasta zic voS, de a-
cum veţi vedea pe Fiul omului
stând d'a dreapta puterii şi ve-"
nind pe nori cerului.
65. Atunci archiereul sfâşia
"veştmintele sale zicând că a rostit
blasfemie; ce mai avem trebuinţă
<le martori ? Iată, acum aţi auzit
blasfemia lui. Ce vi se pare
voe ?
66. Iar ei respunzând ziseră:
Este vinovat de moarte.
67. Atunci scuipară în faţa lui
şi 'i deteră palme, iar alţi '1 bă-
tură cu nuele,
68. Zicend: Profetizează noS,
Ohristoase, cine este care te a
lovit ?
69. Iar Petru sta afară în
<surte; şi veni la densul o sluj-
nică zicend: Şi tu erai cu Iisus
-Galileul.
70. Dar el tăgădui înaintea tu-
turor zicând: Nu ştiu ce zici.
71. Şi eşind el la poartă îl
văzu alta, şi zice celor de acolo:
Şi acesta era cu Iisus Nazareul.
72. Şi iarăşi tăgădui cu jură-
mânt că: Nu ştiu pe omul a-
cesta.
73. Iar peste puţin apropiindu
se cei care stăteau ziseră lui
Petru: Cu adeverat şi tu eşti
dintre ei; căci şi vorbirea ta te
dă pe faţă.
74. Atunci începu a se da a-
natema şi a se jura că: Nu ştiu
pe omul acesta. Şi îndată cânta
cocoşul.
75. Şi Petru 'şî aduse aminte
de cuventul lui Iisus care zisese,
că mai 'nainte d'a fi cântat co-
coşul, de trei ori me vei tăgădui ;
şi eşind afară plânse cu amar.
CAP. XXVII.
Iisus înaintea lui Pilat. Căinţa târz'e a lui
Iuda. Judecarea fi răstignirea. Moartea,
îmormentarea si paza mormântului.
1. Iar făcendu se dimineaţă
toţi maî mari preoţilor şi bătrîni
poporului se sfătuiră in protiva
lui Iisus, ca să 1 omoare;
2, Şi dup& ce îl legară, îl du-
seră şi îl deteră în mâînele lui
Ponţiu Pilat procuratorul.
3. Atunci Iuda care îl dase
prins, vezend că fu osîndit, că-
indu se aduse înapoi cei treizeci
de arginţi la maî mari preoţilor
şi bătrîni,
4. Zicând: Am greşit dând
www.dacoromanica.ro
MATEIU
49
prins sânee nevinovat. Iar ei zi-
seră: Ce ne priveşte pe noi? Tu
vei vedea.
5. Şi aruncând arginţi la tem-
plu, se depărta; şi mergând se
spânzura
6. Iar mai mari preoţilor luând
arginţi ziseră: Nu se cuvine a
'i pune în cutiea pentru daruri
Jăgădiiite, de oare ce sunt preţ
de sânge.
7. Şi sfâtuindu se cumpărară
<îu ei câmpul olarului, spre îmor-
mântarea streinilor.
8. De aceea fu numit câmpul
-acela penO în zioa de azi Câmpul
sângelui.
9. Atunci s'a împlinit ceea ce
fusese rostit prin Ieremia pro-
fetul care zice: Şi luară cei trei-
zeci de arginţi, preţul pentru cel
preţuit, pe care denşi îl preţuiră
-de la fii lui Israel,
10. Şi 'i deteră pentru câmpul
-olarului, după cum 'mi a rînduit
mie Domnul.
11. Iar Iisus sta înaintea
procuratorului; şi '1 întrebâ pro-
curatorul zicând: Tu eşti împă-
ratul Iudeilor ?
12. Iar Iisus zise lui: Tu zici.
Şi când se vorbia împroliva lui
de către mai mari preoţilor şi
bătrînî nimic nu răspundea.
13. Atunci Pilat J i zice: Nu
auzi câte mărturisesc ei împro-
liva ta ?
14. Şi nu respunse lui la nici
un cuvânt, în cât procuratorul
se mira foarte.
15. Iar la sărbătoare procu-
ratorul avea obiceîu să dea pen-
tru gloată drumul la un închis,
pe care îl voiau.
16. Şi aveau atunci pe un în-
chis vestit, cnre se numia Ba-
rabba.
17. Deci adunaţi fiind ei îm-
preună, Pilat le zise: Pe care
voiţi să 'i dau drumul pentru
voî? Pe Barabba, sau pe Iisus
care se zice Christos ?
18. Căci ştiea că din ură îl dase
în mâinele lui.
19. Şi stând el pe scaunul de
judecător, trimise la dânsul femea
sa zicând, să nu faci nimic acelui
drept; căci multe am suferit azi
în vis pentru dânsul.
20. Iar mai mari preoţilor şi
bătrîni îndemnară gloatele, ca să
ceară pe Barabba, iar pe lkus să
'1 pearză.
21. Dar procuratorul răspun-
zând le zise: Pe care din cei doi
voiţi să 'i dau drumul pentru
voî? Şi ei ziseră: Pe Barabba.
22. Zice lor Pilat: Dar ce voî
face cu Iisus, care se zice Chri-
stos ? Să fie răstignit, zic ei toţi.
23. Şi el zise: Dar ce rău a
făcut ? Iar ei maî tare strigau
zicând: să fie restignit.
24. Şi văzând Pilat că nimic
nu foloseşte, ci maî mare tur-
burare se face, luând apă 'şî spăla,
mâînile înaintea gloatei zicând:
Nevinovat sunt de sângele acestui
drept; voî veţi vedea.
25. Şi răspunzând tot poporul
zise: Sângele lui asupra noastră
şi asupra copiilor noştri.
www.dacoromanica.ro
4
50
MATE1U
26. Atunci dete pentru ei dru-
mul lui Barabba; iar pe lisus
bicîuindu 1 îl dete ca să fie rS-
stienit.
27. Atunci ostaşi procura-
torului luând cu ei pe lisus în
pretoriu, adunară lângă dânsul
toată cohorta.
28 Şi îmbrăcându '1 'i puseră
o manta roşie;
29. Şi împletind cunună de
spini puseră pe capul lui, şi trestie
în dreapta lui; şi îngenuchind
înaintea lui îl luau în rîs zicând:
Bucură te, împăratul Iudeilor.
30. Şi scuipând pe el, luară
trestia şi îl băteau peste cap.
31. Şi dupe* ce au rîs de el, îl
desbrăcară de manta, şi îl îmbră-
cară cu hainele lui, şi îl duseră
ca să '1 râstigniască.
32. Şi venind afara găsiră
pe un om din Cirene, cu numele
Simon; pe acesta îl siliră ca să
*i ducă crucea.
33. Şi venind la locul numit
Golgota, ce se zice locul căpă-
ţineî;
34. 'I deteră să bea vin ame-
stecat cu fiere; şi gustând nu voi
să bea.
35. Iar dupe* ce l'au restignit
. împărţiră între dânşi hainele lui
aruncând sorţi * ;
36. Şi stând îl păziau acolo.
37. Şi puseră d'asupra capului
sc'u vina sa scrisă : ACESTA
* ca să Be Imnliniască ce s'a rostit de
profetul ; împărţit au hainele mele loruşl,
şi pentru cămaşa mea aruncară BorţI.
ESTE IISUS IMPfiRATUL JU-
DEILOR.
38. Atunci sunt restigniţî îm-
preună cu dânsul doi fâcStorî de
rele, unul d'a dreapta şi altul d'a
stînga.
39. Iar trecători îl înjosiau prin
vorbe, clătinând capelele lor şi
zicând:
40. Cel care dărîmî templul şi
în trei zile îl clădeşti, mântueşte
te pe tine ânsuţî; daca eşti Fiu
al lui Dumnezeu, dă te jos de pe
cruce.
41. Aseminea şi maî mari preo-
ţilor luându '1 în rîs cu cărturari
şi bătrîni ziceau:
42. Pe alţi a mântuit, pe sine
nu se poate mântui. Daca este
împeratul lui Israel," să se dea
acum jos de pe cruce, şi vom
crede într'ensul.
43. S'a încrezut în Dumnezeu,
să '1 scape acum, daca îl voeşte;
căci a zis că sunt Fiu al lui Dum-
nezeu.
44. Acelaşi lucru 'i imputau şi
făcStori de rele care fura restig-
niţî împreună cu el.
45. Şi de la al şaselea ceas
se făcu întunerec peste tot pă-
mântul până la al noulea ceas.
46. Tar pe la al noulea ceas
strigă lisus cu glas mare zicând:
Eli, Eli, lama sabachtani ? adecă.
Dumnezeul meu, Dumnezeulmeu,
pentru ce m'ai părăsit ?
47. Şi uni din cei care stau
acolo auzind ziceau că pe Elie-
il chiamă acesta.
48. Şi îndată alergând unul din
www.dacoromanica.ro
MATEIU
51
ei, şi luând un burete îl umplu
de oţet, şi puncndu'l într'o trestie
il adăpâ.
49. Iar ceilalţi ziceau; Lasă, să-
vedem daca vine Elie să '1 mân-
tuiască.
50. Şi Iisus strigând iarăşi cu
glas mare 'şî dete spiritul.
51. Şi iată, catapetasma tem-
plului fu sfâşiată în doe de sus
pene jos, şi pămentul se cutre-
mura, şi petrele fură desfăcute,
52. Şi mormintele se deschiseră,
şi multe corpuri ale sânţilor a-
dormiţî se sculară.
53 Şi eşind din morminte dupe
învierea lui intrară în sânta ce-
tate şi se arătară multora.
54. Iar sutaşul şi cei care îm-
preună cu densul păziau pe Iisus
vezend cutremurul şi cele ce se
făcuseră se temură foarte zicând:
Cu adeverat Fiu al lui Dumnezeu
era acesta.
55. Şi erau acolo Femei multe
privind de departe, care urmaseră
din Galilea lui Tisus slujindu '1;
56. Intre care era Măria Mag-
dalena, şi Măria muma lui lacob
şi Iose, şi muma fiilor lui Ze-
bedeu.
57. Iar fâcendu se seară
veni un om avut din Arimatea,
cu numele Iosef, care fu şi el
ucenic al lui Iisus ;
58. Acesta ducendu se la Pilat
ceru corpul lui Iisus.
59. Atunci Pilat porunci să se
dea. Şi Iosef luând corpul îl în-
făşură în pânză curată,
G0. Şi '1 puse în mormântul
www.daci
seu nou, pe care îl săpase în
peatră; şi prăvălind o peatră
mare pe uşa mormentului se
duse.
61. Iar acolo era Măria Mag-
dalena şi cealaltă Mărie, stând in
faţa mormentului.
62. Şi a doa zi, care este
după Vineri, se adunară împre-
ună maî mari preoţilor şi Farisei
la Pilat. zicând:
63. Domnule, ne am adus a-
minte că acel amăgitor a zis
ânche fiind viu, dupe trei zile me
scol.
64. De aceea porunceşte ca
mormentul să fie păzit bine pene
a treia zi; ca nu cumva venind
ucenici lui să '1 fure şi să zică
poporului: s'a sculat din morţi;
şi va fi rătăcirea din urmă mai
rea de cat cea d'inteiu.
65. Zise lor Pilat: Aveţi custo-
die, plecaţi, păziţi bine cum ştiţi.
66. Iar ei ducendu se păziră
bine mormântul prin custodie,
dupe ce au pecetluit peatra.
CAP. XXVIII.
învierea. îngerul şi femeile. Custozi mituiţi.
Cele din urmă porunci date ucenic elor.
1. Iar târziu Sâmbăta, când se
luminează de zioa înteia a săp-
tăniîneî, veni Măria Magdalena
şi cealaltă Mărie sa priviască
mormentul.
2. Şi iată, se făcu cutremur
mare; căci ângerul Domnului,
pogorându se din cer şi venind,
prăvăli peatra, şi sta d 'asupra ei
romanica.ro
52
MATEI U
3. înfăţişarea lui ca lumină de
fulger, şi îmbrăcămintea lui alba
ca zăpadă.
4. Şi de spaimă de densul pă-
zitori se cutremurară şi se făcură
ca morţi.
• 5. Iar ângerul respunz^nd zise
femeilor: voi nu ve* temeţî; căci
ştiu că pe Iisus care fu restignit
îl căutaţi.
6. Nu este aicî; căci s'a sculat
dupe cum a zis. Veniţi, vedeţi
locul unde era pus Domnul.
7. Şi repede ducendu ve* spu-
neţi ucenicilor lui că s'a sculat
dintre cei morţî; şi iată, merge
înainte de voi in Galilea; acolo
îl veţi vedea. Iată, v'am spus.
8. Şi plecând ele repede de la
mormânt, cu frică şi cu bucurie
mare, alergară să vestiască uce-
nicilor lui.
9. Şi, când se duceau ele să
vestiască ucenicilor lui, iată, Iisus
le întimpină zicend: Bucuraţi ve.
Iar ele apropiindu se apucară
picioarele lui, şi 'i se închinară.
10. Atunci Iisus le zice: Nuve
temeţî, duceţi ve\ vestiţi fraţilor
mei, ca să plece în Galilea, şi a-
colo me* vor vedea,
11. Iar pe când se duceau
ele, iată, uni ai custodii venind
în cetate vestiră la mai mari preo-
ţilor toate cele ce s'au făcut.
12. Şi dupe" ce se adunară îm-
preună cu bătrîni, şi se sfatuiră,
deteră arginţi destui ostaşilor
zicend:
13. Spuneţi că ucenici lui
noaptea venind l'au furat, fiind
noi adormiţi.
14. Şi daca aceasta se va a-
sculta înaintea procuratorului,
noi îl vom îndupleca, şi pe voi
fără grijă ve vom face.
15. Iar ei luând arginţi făcură
dupe" cum au fost învăţaţi; şi sa
respîndit vorba aceasta între Iu-
dei pene" în zioa de azi.
16. Iar cei unsprezece uce-
nici se duseră în Galilea, la mun-
tele unde le rînduise lor Iisus.
17. Şi vez^ndu '1 se închinară
lui, iar uni se îndoiră,
18. Şi apropiindu se Iisus le
vorbi zicend; Datu mi s'a ori ce
putere în cer şi pe păment.
19. De aceea mergând faceţi
ucenici toate neamurile, bote-
zendu 'i în numele Tatălui, şi al
Fiului şi al Sântului Spirit,
20. Invăţându 'i să păziască
toate câte v'am poruncit; şi iată,
eu sunt cu voi toate zilele p6ne
la sfirşitul veacului.
www.dacoromanica.ro
SÂNTA EVANGHELIE
DUPfi
MARCU
CAP. I.
JioteJLtorul loan. Botezarea st ispitirea lui
Jisus. Chemarea celor patru pescari. Iisus
invaţă la Capernaum şi însănătoşază pe
un demonizat, pe soacra lui Petru şi pe
un lepros.
1. început de evangelia lui Iisus
C'ristos, Fiul iui Dumnezeu.
2. Dupe" cum este scris în Ic-
saia profetul : Iată, eu trimit pe ân-
gerul meu înaintea feţei tale, care
va pregăti calea ta înaintea ta.
3. Glas de strigător în pustie:
Gătiţi calea Domnului, drepte fa-
ceţi cărările lui ;
4. loan era botezând în pustie,
şi predicând botezul pocăinţei
spre ertare de pScate.
5. Şi eşia la densul tot ţinutul
Iudei, şi toţi cei din Ierusalem,
şi se botezau de către densul în
rîul Iordanului, mărturisind pe-
catele lor.
6. Iar loan era îmbrăcat cu
vestmânt de peri de cămilă şi cu
o încingStoare de pele împre-
jurul mijocului seu, şi mânca lo-
custe şi miere selbatică.
7. Şi predica zicând: Vine în
urma mea cel care este maî tare
de cât mine, căruia nu H sunt
de îndestul plecându me să desleg
cureaoa încâlţămintelor lui.
8. Eu ve* botezai cu apă, dar
el ve" va boteza cu spirit sânt.
9. Şi se întemplă în zilele
acelea, că veni Iisus de la Naza-
retu Galilei, şi fu botezat de către
loan în Iordan.
10. Şi îndată eşind din apă vezu
cerurile desfăcute şi pe Spiritul
ca un porumb venind în jos peste
densul;
11. Şi un glas se făcu din ce-
ruri. Tu eşti Fiul meu cel iubit,
în tine am binevoit.
12. Şi îndată Spiritul îl scoate
afară în pustie.
13. Şi era acolo în pustie patru-
zeci de zile ispitindu se de către
Satana, şi era cu fearele, şi ân-
geri îl slujiau.
14. Iar dupe* ce loan fu
prins, Iisus veni în Galilea pre-
dicând evangelia împerăţil lui
Dumnezeu şi zicând:
15. Că împlinit este timpul şi
www.dacoromanica.ro
54
MARCU
s'a apropiat împerăţia lui Dum-
nezeu; pocăiţi vS, şi credeţi în
evangelie.
16. Şi trecând pe lângă ma-
rea Galilei vtSzu pe Simon şi pe
Andreîu, fratele lui Simon, arun-
când o plasă în mare; căcî erau
pescari.
17. Şi Iisus le zise: Veniţi dupe*
mine, şi vS voî face să fiţi pescari
de oameni.
18. Şi îndată lăsând plăşile lor
'i urmară.
19. Şi mergând de acolo puţin
înainte vezu pe Iacob al lui Ze-
bedeu şi pe loan, fratele lui, şi
ei erau în vas întocmind plăşile.
20. Şi îndată 'i chema; şi lă-
sând pe tatăl lor Zebedeu în vas,
împreună cu oameni tocmiţi, se
duseră dupâ dânsul.
21. Şi ei vin în Gapernaum;
şi îndată sâmbăta intrând el în
sinagogă învăţa.
22. Şi erau uimiţi de învăţătura
lui; căcî 'i învăţa ca unul care
are putere, iar nu ca cărturari.
23. Şi era în sinagoga lor un
om cu spirit necurat, şi striga
tare zicând:
24. Ce avem noî cu tine, Iisuse
din Nazaret? Aî venit săneperzî?
Te ştiu cine eşti, sântul lui Dum-
nezeu.
25. Şi Iisus îl certâ zicând: în-
chisă fie 'ţî gura, şi eşî afară
din el.
26. Şi spiritul necurat după ce
îl scutura şi strigă cu glas mare,
eşi din el.
27. Şi se uimiră toţi, în cât
cercetau împreună între dânşi
zicând: Ce este aceasta? învă-
ţătură noă dupe a ei putere; chiar
spiritelor necurate le porunceşte
şi ascultă de dânsul.
28 Jar ştirea despre dânsul se
râspîndi pretutindeni în toată îm-
prejurimea Galilei.
29. Şi îndată, eşind din si-
nagogă veni la casa lui Simon
şi Andreiu cu Iacob şi loan.
30. Iar socra lui Simon zăcea
aprinsă de friguri; şi îndată 'i
vorbesc despre dânsa.
31. Şi apropiindu se o ridică
apucând de mâna ei, şi o lăsară
frigurile îndată, şi ea slujia lor.
32. Iar fâcându se seară,
când apuse soarele, aduceau la
dânsul pe toţi care aveau sufe-
rinţe, şi pe demonizaţî.
33. Şi tot oraşul era adunat la
poartă.
34. Şi tămădui pe mulţi care
suferiau de feluri de boale, şi
mulţi demoni scoase afară; şi
nu lăsa pe demoni să vorbiască,
că îl cunoşteau că este Christos.
35, Şi a doa zi foarte de
noapte sculându se eşi, şi se
duse într'un loc pustiu, şi acolo
se ruga.
36. Şi îl urmăriră Simon şi cei
împreună cu dânsul,
37. Şi '1 aflară, şi spun lui că
toţi te caută.
38. Şi el le zice: Să mergem
în satele mari învecinate, ca să
predic şi acolo; căcî pentru a-
ceasta am eşit.
39. Şi predica în sinagogile lor
www.dacoromanica.ro
MARCU
55
în toată Galilea, şi scotea afară,
pe demoni.
40. Şi vine la densul un
lepros rugâudu '1, şi higenuchind
înaintea lui, şi zicendu 'i că daca
voeştî, poţi să mă curăţeştî.
41. Şi făcendu 'i se milă lui
listis, întinzend mâna, îl atinse,
şi zice lui; Voesc, fii curăţit.
42 Şi îndată se depărta de la
densul lepra, şi fu curăţit.
43. Şi înfruntându '1 îndată îl
scoase afară, şi 'izice:
44. Vezi, să nu spui nimcnui
nimic, ci du te, arată te preo-
tului, şi du pentru curăţirea ta
cele ce a orînduit Moise, spre
mărturie lor.
45. Iar el eşind începu să spue
în lume multe şi să răspîndiască
vorba, în cât el să nu maî poată
intra pe faţă în oraş; ci sta afară
in locuri pustii; şi veniau la den-
sul din toate părţile.
CAP. II.
însănătoşirea slăbănogului la Capernaum.
Chemarea lui Levi. Ospăţul cu vameşi,
Ucenici nu postesc. Smulgerea spicilor sâm-
băta.
1. Şi intrând iarăşi în Caper-
naum după câteva zile să auzi
că este a casă.
2. Şi îndată se adunară mulţi,
în cât nu maî încăpeau nici pe
la uşă; şi le vorbia lor cuventul.
3. Şi vin aducend la densul pe
un slăbănog purtat fiind de patru
inşi;
4. Şi neputend ei a se apropia
de densul din pricina gloatei,
desfăcură acoperementul casei
unde era, şi scobind lăsară în
jos patul, pe care zăcea slăbă-
nogul.
5. Iar Iisus văzend credinţa lor
zice slăbănogului; Fiule, eartă se
ţie păcatele tale.
6. Şi erau acolo oare care din-
tre cărturari şezend şi gândind
în inimele lor;
7. Pentru ce vorbeşte acesta
astfel ? El blastemă; cine poate
erta păcate, de cât numai unul,
Dumnezeu ?
8. Şi îndată cunoscend Iisus
cu spiritul său, că ei gândesc
astfel în sineşî, zice lor: Pentru
ce gândiţi acestea în inimile
voastre ?
9. Ce este maî lesne ? A zice
slăbănogului; eartă se ţie peca-
tele ? sau a zice: scoală te, şi îea
patul tău şi umblă?
10. Dar ca să ştiţi că putere
are Fiul omului pe păment a erta
păcate, zice slăbănogului:
11. Ţie zic, scoală te, îea patul
teu şi mergi la casa ta.
12. Şi se sculâ, şi îndată luând
patul eşi afară înaintea tuturor,
în cât toţî erau uimiţî, şi măriau
pe Dumnezeu zicend, că astfel
nici odată n'am văzut.
13. Şi eşi iar lângă mare;
şi toată gloata venia la el şi 'i
învăţa.
14. Şi trecend văzu pe Levi al
lui Alfeu stând la vamă, şi T i zice;
urmează mi. Şi sculându se 'i
urmâ.
15. Şi fu când şădea el la masă
www.dacoromanica.ro
56
MARCU
în Cflsa lui, şi mulţi vameşi şi
pScătoşî şSdeau la masă împre-
ună cu Iisus şi cu ucenici lui;
căci erau mulţi şi 'i urmau lui;
16. Şi Cărturari Fariseilor, vS-
z£nd că mănâncă cu pecătoşi şi
vameşi, ziceau ucenicilor lui, ca
cu vameşi şi pScătoşi mănâncă
şi bea
17. Şi auzind Iisus zice lor:
N'au trebuinţă de doctor cei tari,
ci cei care suferă; n'am venit să
chem pe drepţi, ci pe pScătoşî.
18. Şi erau ucenici lui Ioan
şi Farisei care postiau; şi vin şi
zic lui: Pentru ce ucenici lui
Ioan şi ucenici Fariseilor postesc;
iar ucenici tSi nu postesc ?
19. Şi Iisus le zise: Nu pot fii
nunţeî sa postiască întru cât este
mirele cu denşi; pe cât timp au
pe mirele cu denşi nu pot posti.
20. Dar vor veni zile când mi-
rele va fi luat de la denşi, şi a-
tuucî vor posti în zioa aceea.
21. Nimeni nu coase bucată
de petec nou la vestment vechîu;
iar daca coase, aceea ce este pus
ca umplutura noă acelui vechîu
rupe din el; şi o spărtură mai
rea se face.
22. Şi nimeni nu pune vin nou
în bordufurî vechi, iar daca. pune,
vinul cel nou va sparge bordu-
furile, şi vinul se perde şi bor-
dufurile se nimicesc; ci vin nou
in bordufurî noi.
23. Şi se întimplâ ca el să
treacă sâmbăta prin semănături,
şi ucenici lui începură a face
drum smulgând spicele.
24. Şi Farisei 'i ziceau: Vezi,,
pentru ce fac sâmbăta ce nu se-
cuvine ?
25. Şi el le zise: N'aţî cetit nicf
odată ce făcu David, când avu
trebuinţă şi flămânzi el şi cei îm-
preună cu el ?
26. Cum intrâ în casa lui Dum-
nezeu în timpul lui Abiatar ar-
chiereul, şi mâncâ pâînele punerii
înainte, pe care nu se cuvine a
le mânca, de cât numai preoţi,
şi dete şi celor care erau împreună
cu dânsul ?
27. Şi le zise: Sâmbăta a fost
făcută pentru om, şi nu omul
pentru sâmbătă, astfel că Domn»
este Fiul omului şi al sâmbetei.
CAP. III.
Omul cu mâna uscată. Mulţimea vine dupe
densul. însănătoşirile. Cei doisprezece ar
postolU beatul împrotiva sântxdni Spirit-
Muma si fraţi lui Iisus.
1. Şi intrâ iar în sinagogă, şi
era acolo un om avend mâna
uscată.
2. Şi '1 pândiau, daca el îl va
tămădui sâmbăta, ca să '1 învi-
novăţiască.
3. Şi zice omului care avea
mâna uscată: Stăi la mijloc
4. Şi zice lor: s8 cuvine sâm-
băta a face bine sau a face reu ?
a scăpa un suflet sau a omorî?
iar ei tăceau.
5. Şi privindu 'i cu mânie, tot
de odată întristându se de în-
vertoşarea inimei lor, zice o-
mului: întinde mâna ta. Şi în-
www.dacoromanica.ro
MARCU
tinse; şi fu alcătuită mâna lui
sănătoasă ca şi cealaltă.
6. Şi eşind Farisei se sfătuiră
îndată împreună cu Erodiani îm-
protiva lui, ca să '1 pearză.
7. Dar Iisus auzind s6 de-
părta cu ucenici sSi spre mare,
şi 'i urma mulţime mare din
Galilea;
8. Şi din ludea, şi din Ieru-
salem, şi din Idumea, şi de din-
colo de Iordan, şi cei d'imprejurui
Tirului şi Sidonului, mulţime ma-
re, auzind câte făcea, veniră la
dânsul.
9. Şi el zise ucenicilor sei, ca
din pricina gloatei să fie la în-
dămână pentru dânsul o luntre,
ca sa nu '1 strimtoreze;
10. Căci tămădui mulţi, în cât
năvăliau spre dânsul, ca să se
atingă de el câţi aveau răni.
11. Şi spiritele necurate, când
îl zăriau, cădeau la picioarele lui
şi strigau zicând, că Tu eşti Fiul
lui Dumnezeu.
12. Şi 'i certa pre ei mult, ca
să nu '1 dea pe faţă.
13. Apoi se duce sus pe
munte şi chiamă la sine pe care
voi el ensuşi.
14. Şi ei veniră la dânsul. Şi
făcu doisprezece, ca să fie cu
dânsul, şi ca să 'i trimită să pre-
dice.
15. Şi să aîb6 putere a tămădui
boalele şi a scoate afară pe de-
moni :
16. Şi puse lui Simon nume
Petru ;
17. Şi pe Iacob al lui Zebedeu,
şi pe Ioan fratele lui Iacob, şi le
puse nume Boanerges, adecă Fii
tunetului;
18. Şi pe Andreîu, şi pe Filip,
şi pe Bartolomeu, şi pe Mateiu r
şi pe Toma, şi pe Iacob al lui
Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon
Cananeul,
19. Si pe Iuda Iscariotu, care
îl şi dete prins.
20. Apoi vine a casă, şi ia-
răşi se adună gloata, în cât ei
nu puteau nici să mănânce pâine.
21. Şi auzind ai sSi veniră ca
să '1 apuce; căci ziceau ei, că 'şi
a eşit din fire.
22. Iar cărturari care veniră
de la Ierusalem ziceau că are pe
Beelzebul, şi că cu stăpînul de-
monilor scoate afară pe demon.
23 Şi chemându 'i la sine le
zicea în pilde, cum poate Satan
să scoată afară pe Satan ?
24. Şi daca o împerăţie se des-
bină in sine, acea împărăţie nu
poate sta;
25. Şi daca o casă s6 desbină
în sine, acea casă nu poate sta;
26. Şi daca Satan sa sculat
asupra sa şi s'adesbinat, nu poate
sta, ci are sfirşit.
27. Dar nimeni nu poate, in-
trând in casa celui tare să ră-
piască uneltele lui, daca nu va
fi legat mai 'nteiu pe cel tare,,
şi atunci 'i va prăda casa.
28. Adever zic voe\ că toate
pecatele vor fi ertate fiilor oa-
menilor şi blasfemările câte vor
fi rostit ei;
29. Dar cine va fi rostit blasfe-
www.dacoromanica.ro
58
MARCU
mare îm pro ti va Spiritului Sânt,
nu are ertare în veac, ci vinovat
este păcatului de veci.
30. Pentru că ei ziceau: Are
♦Spirit necurat.
31. Atunci vin muma lui şi
fraţi lui, şi stând ei afară tri-
miseră la dansul, ca să '1 chieme.
32. Şi gloata sta împrejurul
lui; şi 'i zic uni: Iată, mama ta
şi fraţi tei afară te caută.
33. Şi răspunzând le zice: Cine
este mama mea şi fraţi mei ?
34. Şi privind la cer care şă-
deau împrejurul lui zice: Iată,
mama mea şi fraţi mei.
35. Căci cine va fi făcut voea
lui Dumnezeu, acesta este fra-
tele meu, şi soră, şi mamă.
CAP. IV.
Pilda cu semănătorul, cu sămânţa fi grăun-
tele de muştar. Itsus linişteşte marea.
1. Şi începu iarăşi să înveţe
lângă mare, şi se adună la dân-
sul gloată foarte multă, în cât
el intra în vas ca să şază pe mare,
şi toată gloata era pe uscat lângă
mare.
2. Şi 'i învăţa multe în pilde,
şi le zicea în învăţătura sa: A-
scultaţî.
3. Iată, a eşit semănătorul să
seinine,
4. Şi se întîmplâ când semăna,
una semenţit căzu lângă cale, şi
veniră pasările şi o mâncară.
5. Şi alta căzu pe loc petros,
unde nu avea pământ mult, şi
îndată răsări pentru că nu avea
pământ adânc;
6, Şi când răsări soarele fu arsă
de arşiţă, şi pentru ca nu avea
rădăcina se uscâ.
7. Iar alta căzu între spini, şi
crescură şpini şi o înăbuşiră şi
nu dete rod.
8 Şi altele căzură pe pământul
cel bun, şi deteră rod înălţându
se şi crescând, şi făcu una trei-
zeci, şi alta şaizeci şi alta o sută.
9. Şi zicea: Cine are urechi,
să asculte cu luare aminte.
10. Şi când fu singur, îl în-
trebară despre pilde cei care erau
pe lângă dânsul împreună cu cei
doisprezece.
11. Şi le zise, voe este dat a
înţelege taina împărăţii lui Dum-
nezeu, iar pentru cei din afară
toate se fac în pilde;
12. Ca privind să priviască, dar
să nu vază, şi auzind să auză,
dar să nu priceapă, ca nu cumva
să se întoarcă şi să li se eiM;e
pecateîe.
13. Şi le zice: voi nu ştiţi pilda
aceasta, şi cum veţi înţelege toate
pildele?
14. Semănătorul seamănă cu-
vântul,
15. Iar aceştia sunt cei de lângă
cale, unde să seamănă cuvântul,
şi când vor fi auzit, îndată vine
satana şi îea cuvântul cel semănat
în inimile lor.
16. Şi aceştia de aseminea sunt
cei semănaţi pe loc petros, care,
când vor fi auzit cuvântul, îndată
îl primesc cu bucurie,
www.dacoromanica.ro
MARCU
59
17. Dar n'au rădăcină în sine,
<ci sunt pene" la un timp, apoi
<îând este strimtorare sau prigo-
nire pentru cuvânt îndată să
.abat.
18. Şi alţi sunt cei semănaţi
între spini; aceştia sunt aceia
<îare auziră cuvântul,
19. Dar grijile lumii aceştia, şi
amăgirea avuţii şi poftele de al-
tele intrând înăbuşesc cuvântul
şi se" face neroditor.
20. Şi aceia sunt cei semănaţi
pe pământul cel bun, care aud
cuvântul şi primesc şi fac rod,
unul treizeci, şi altul şaizeci, iar
altul o sută.
21. Şi el le zise, nu cumva
se aduce luminarea ca sa fie pusă
sub obroc sau sub pat, fi nu ca
sa fie pusă în sfeşnic ?
22. Cacî nu este ceva ascuns,
care să nu fie dat pe faţă; nici
n'a fost ceva ascuns, de cât nu-
mai ca să vie la arătare.
23. Daca cineva are urechi, să
asculte cu luare aminte.
24. Şi zise lor: luaţi aminte ce
auziţi; cu care măsură măsuraţi,
vi se va măsura; şi vi se va po-
trivi.
25. Căci cine are, 'i se va da,
şi cine nu are, şi ce are să va
lua de la densul.
26. Şi zise: Astfel este îm-
părăţia lui Dumnezeu, ca un om
care aruncă sămânţa în pământ,
27, Apoi doarme şi să scoală
noaptea şi zioa, şi sămânţa ră-
sare şi creşte, cum el ânsuşî nu
ştie.
28. Căci pământul de la sine
rodeşte, mai 'ntâiu paîu verde,
apoi spic, după aceea grâu deplin
în spic.
29. Iar când rodul este făcut,
îndată trimite secerea, că a sosit
secerişul.
30. Şi zise: Cum vom ase-
măna împărăţia lui Dumnezeu,
sau în ce pildă s'o înfăţişăm?
31. Este aseminea unui grăunte
de muştar, care, când se seamănă
în pămînt, este semenţă mal mică
de cât toate seminţele de pe pă-
mânt;
32. Dar când s'a semănat, cre-
şte şi se face mai mare de cât
toate legumele, şi face ramuri
mari, în cât paserile cerului pot
locui sub umbra lui.
33. Şi în multe pilde de fe-
luracesta le vorbia cuvântul, după
cum puteau să auză;
34. Şi fără pildă nu le vorbia;
dar ucenicilor săi la o parte 1&-
muria toate.
35. Şi fâcându se seară în
acea zi le zice: să trecem dincolo,
36. Şi lăsând ei gloata, îl îeau
cu dânşi cum era în vas; şi erau
şi alte vase cu dânsul.
37. Şi se făcu o furtună mare
de vânt, şi valurile se prăvăliau
peste vas, în cât mai să se umple
vasul,
38. Şi el era dormind pe câ-
pătăiu în partea din urmă a va-
sului; iar dânşi îl deşteaptă şi *i
zic: Invăţătorule, nu te îngrijeşti
că perim ?
39. Şi sculându se cerlâ vântul
www.dacoromanica.ro
60
MARCU
şi zise mării. Taci, frî liniştită.
Şi să potoli vântul, şi să făcu li-
nişte mare.
40. Şi zise lor: Pentru ce sun-
teţi fricoşi ? Nu aveţi ânchă cre-
dinţă ?
41. Şi să temură cu temere
mare, şi ziceau între dânşi:Dar
cine este acesta, că şi vântul şi
marea ascultă de dânsul?
CAP. V.
Vemonizatul din ţinutul Gherastnilor. In~
viarca fiicei iui Iair. JTemea suferindă.
1. Şi veniră în ceealalta parte
a mării în ţinutul Gherasenilor.
2. Si eşind el din vas îndată
'i eşi înainte din gropi de mor-
minte un om cu spirit necurat,
3. Şi care avea locuinţa sa în
gropi de morminte, şi nimeni nu
putea să '1 lege nici chiar cu
lanţuri,
4. Pentru că de multe ori fu-
sese pus în legături de picioare
şi în lanţuri, dar lanţurile fura
rupte de el şi legăturile de pi-
cioare sfărîmate în bucăţi, şi ni-
meni nu avea putere să '1 supue
5. Şi tot dauna noaptea şi zioa
în gropt de morminte şi în munţi
era strigând şi lovindu se cu
petre.
6. Şi văzând pe Iisus de de-
parte alerga şi 'i se închina,
7. Şi strigând cu glas mare
zice: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul
lui Dumnezeu cel prea înalt ? Te
jur pe Dumnezeu, să nu me mun-
ceşti.
8. Căci el 'i zicea: Eşî, spirit
necurat, din omul acesta.
9. Şi 1 întreba: Cum te nu-
meşti? Iar el'i zice: Mă numesc
Legion, că mulţi suntem.
10. Şi T ruga foarte, ca să nu
'i trimită afară din ţinutul acefa.
11. Iar acolo lângă munte era>
o turmă mare de porci păscând.
12. Şi '1 rugară toţi demoni zi-
când: Trimite ne între porci, ca
să intrăm înlr'ânşi.
13. Şi le dele voe. Şi eşind
spiritele cele necurate intrară în
porci; şi turma se repezi de pe
rîpă in mare, ca la doă mii, şi
se înecară în mare.
14. Şi cei care 'i păşteau fu-
giră şi vestiră în oraş şi la ţară.
Şi veniră să vază ce s'a întâmplat.
15. Şi ei vin la Iisus, şi văd
pe demonizatul, care avusese le-
gionul, stând îmbrăcat şi întreg
la minte; şi să temură.
16 Şi cei care văzură le spu-
seră cum s'a întimplat cu demo-
nizatul şi despre porci.
17. Şi ei începură a '1 ruga ca
să plece din ţinutul lor.
18. Şi suindu se el în vas îl
ruga cel care a fost demonizat,
ca să fie cu dânsul.
19. Dar Iisus nu '1 lăsâ, ci 'i
zice: Du te la casa ta la ai tei,
şi vesteşte le câte 'ţi a făcut ţie
Domnul, şi cum a avut milă de
tine.
20. Şi se duse şi începu a pre-
dica în Decapole câte 'i a făcut
lui Domnul; şi toţi să mirau.
21. Şi trecând Iisus în vas
www.dacoromanica.ro
MARCU
Gl
iarăşi de cealaltă- parte, se* aduna
gloată multă la dânsul; şi era
lângă mare.
22. Şi iată vine unul dintre
mai mari sinagogeî, anume Iair,
şi văzăndu '1 cade la picioarele
lui,
23. Şi '1 roagă foarte, zicând
ca fiica mea este pe moarte, ca
venind să pui mâînele peste ea,
ca să fie scăpată şi să trăiască.
24. Şi pleca cu densul ; şi gloată
multă 'i urma şi '1 strimtora.
25. Şi o femee fiind în curgere
de sânge de doisprezece ani,
26. Şi suferind multe de la
mulţi doctori şi cheltuind tot ce
avea, şi nefolosind nimic, ci mer-
gând spre maî rău,
27. Auzind de Iisus, şi venind
în gloată dinapoi, atinse veşt-
mentul lui.
28. Căci zicea, că daca voi fi
atins numai veştmintele lui, voi
fi scăpată,
29. Şi îndată fu secat isvorul
sângelui ei, şi simţi în corpul ei
că este vindecată de rană.
30. Şi îndată Iisus, cunoscând
în sine puterea ce eşi din el r în-
torcendu se în gloată zise: Cine
1 rni atinse vestmintele ?
31. Iar ucenici săi 'i ziseră, vezi
gloata care te strîmtoreazăşi zici:
Cine mă atinse ?
32. Şi să uita împrejur să vază
pe care făcu aceasta.
33. Iar femea temându se şi
tremurând, ştiind ce 'i se întâm-
plase, veni şi căzu înaintea lui,
şi 'i spuse tot adevărul.
34. Iar el 'i zise: Fiică, credinţa
ta te a scăpat; mergi în pace, şi
fii sănătoasă de rana ta
35. Vorbind el ânchă vin
mii de la mai marele sinagogeî
zicând că fiîca ta a murit; pen-
tru ce mai superi pe învăţătorul ?
36. Iar Iisus ne luând în seamă
cuvântul vorbit zice către maî
marele sinagogeî: Nu te teme,
crede numai
37. Şi nu lăsâ pe nimenea cu
dânsul să 'i urmeze împreună, de
cât numaî pe Petru şi pe Iacob
şi pe Ioan, fratele lui Iacob.
38. Şi el vine la casa maî ma-
relui sinagogeî, şi vede sgomot
şi pe cei care plângeau şi să văitau
foarte.
39. Şi intrând înăuntru le zice:
Pentru ce faceţi sgomot şi plân-
geţi? Copila n'a murit, ci doarme.
40. Dar ei îl luau în rîs. Apoi
dând afară pe toţî îea cu sine pe
tatăl copilei şi pe muma ei şi pe
cei împreună cu dânsul, şi intră
unde era copila.
41. Şi apucând mâna copilei
'i zice: Talita, cumi, ceea ce în-
semnează: Copilă, — ţie zic — ,
scoală te.
42. Şi îndată să sculâ copila
şi umbla; căcî era de doisprezece
anî Iar ei să uimiră cu uimire
mare.
43. Şi le porunci mult, ca ni-
meni să nu ştie de aceasta; şi
zise a H se da ei să mănânce.
www.dacoromanica.ro
62
MARCU
CAP. VI.
Profetul despreţuit în patria sa. Trimiterea
celor doisprezece apostoli. Erod. Moartea
lui loan. Săturarea celor cinci miU lisus
umblând pe mare* însănătoşiri.
1. Apoi eşi de acolo şi vine în
patria sa, şi ucenici lui 'i ur-
mează.
2. Şi fiind sâmbătă începu să
înveţe în sinagogă; şi mulţi a-
scultând râmaseră uimi ţî zicend:
De unde are acesta acestea ? şi
ce însemnează înţelepciunea dată
acestuia şi puterile de felul a-
cesta care se* fac prin moinele
lui?
3. Oare nu este acesta teslarul,
fiul Marii şi fratele lui Iacob şi
Iose şi Iuda şi Simon ? Şi nu
sunt surorile lui aici la noi? Şi
s6 abăteau de la densul.
4. Dar lisus le zise, că nu este
un profet despreţuit, de cât în
patria lui, şi între neamurile lui,
şi în casa lui.
5. Şi nu putea face acolo nici
o minune, de cât punend mâl-
nele peste puţini bolnavi 'i tă-
mădui.
6. Şi se mira de necredinţa lor.
Şi umbla prin satele d'imprejur
învăţând.
7. Şi cheamă la sine pe cei
doisprezece, şi începu a 'i tri-
mite câte doi; şi le dete putere
asupra spiritelor necurate;
8. Şi le porunci ca să nu îea
nimic cu sine pe cale, de cât nu-
mai toiag; nici pâine, nici traistă,
nici aramă la încingfîtoare ;
www.daco
9. Ci încălţaţi cu sandale; şi
sa nu îmbrăcaţi doe* haine.
10. Şi le zise: unde veţi fi in-
trat în casa, acolo rămâneţi, penă-
când veţi fi eşit de acolo.
11. Şi în ori ce loc, care nu
va fi primit pe voi, nicî nu vor
fi ascultat de voî, eşind de acolo-
scuturaţi ţarina de sub picloarele-
voastre spre mărturie lor *.
12. Şi eşind ei predicară ca
oameni să se pocăiască;
13. Şi scoteau afară mulţi de-
moni, şi ungeau cu untdelemn
pe mulţi bolnavi şi H tămăduiau.
14. Şi auzi Erod împăratul, căcî
se făcuse cunoscut numele lui;
şi zicea că loan Botezătorul s'a
sculat dintre morţi, şi de aceea lu-
crează puterile în el.
15. Alţi ziceau că este Elie;.
iar alţi ziceau că este un Profet r
ca unul dintre profeţi.
16. Şi auzind Erod zicea: A-
cesta este loan, al cărui cap eu
'1 am tăeat; el chiar sa sculat
dintre morţi.
17. Căci Erod ensuşl trimiţend
puse mâna pe loan, şi '1 lega în
închisoare pentru Erodiada, fe-
mea lui Fiiip fratele sfîu; că o-
luâ pe ea în căsătorie.
18. Pentru că loan zicea lui
Erod, că nu ţi se cuvine ţie să
aibl pe femea fratelui t$u.
19. Iar Erodiada avea ură pe
el, şi voia să '1 omoare, dar nu
putea;
* AdevBr zic vo6, mal uşor va fi Sodo-
miţilor şi Gomoriţilor la zi de judecata,
de cat oraşului aceluia.
omanica.ro
MARCU
63
20. Căci Erod se temea de
Ioan, şliindu '1 bărbat drept şi
sânt, şi '1 păstra pre el; şi după
ce '1 a ascultat sta mult pe gân-
duri, dar îl asculta bucuros.
21. Şi fiind zi înemerită, când
Erod de zioa naşterii sale fâcu
ospeţ celor mai mari ai s£i şi
căpitanilor şi celor d'inteiu ai
Galilei,
22. Şi intrând fata Erodiadei
şi jucând plăcu lui Erod şi celor
ce şSdeau împreună cu el la
masă, iar împăratul zise fetei:
Cere 'mi orî ce voeştî, şi 'ţi
voi da.
23. Şi jura ei că ori ce vei fi
cerut de la mine, 'ţi voi da,
pâne* la jumState din împerăţia
mea.
24. Şi eşind zise mumei sale:
Ce voi cere ? Iar ea zise: Capul
lui Ioan Botezătorul.
25. Şi intrând îndată cu grabă
la împeratul ceru zicend: Voesc
ca numai de cât să 'mi dai pe
disc capul lui Ioan Botezătorul.
26. Şi întristându se foarte îm-
peratul pentru jurământ şi pen-
tru cei care şSdeau la masa nu
voi s'o înlăture.
27. Şi îndată trimiţend împă-
ratul pe un speculator, porunci
să aducă capul lui ;
28. Şi ducendu se 'i a tăeat
capul în închisoare, şi aduse ca-
pul lui pe disc, şi '1 dete fetei;
iar fata îl dete mumei sale.
29. Şi auzind ucenici lui veniră,
şi luară corpul lui mort, şi '1 pu-
seră în mormânt.
30. Şi se strâng apostoli la
Iisus; şi '1 înştiinţară de toate,
şi câte făcură şi câte învăţară.
31. Şi el le zice: Veniţi voî
înşivă la o parte în loc pustiu,
şi odihniţi v£ puţin. Căci cei care
veniau şi cei care se duceau erau
mulţi, şi n'aveau timp potrivit
nici să mănânce.
32 Şi plecară în vas la un loc
pustiu la o parte.
33. Şi gloatele care se duceau
'i vezură, şi mulţi îl cunoscurâ,
şi alergară acolo pe jos din toate
oraşele, şi sosiră înaintea lor.
34. Şi eşind Iisus vezu gloată,
multă, şi 'i se făcu milă de den-
sele, că erau ca oî neavend pă-
stor; şi începu să 'i înveţe pre
ei multe.
35. Şi fiind acum mult timp
din zi, apropiindu se de densul
ucenici sei ziceau ca pustiu este
locul, şi ceasul târziu acum;
36. Dă le drumul ca ducendu
se în locurile d'imprejur şi în
sate să 'şî cumpere ce sa mănânce.
37. Iar el rSspunzend le zise:
Daţi le voî sa mănânce. Dar ei
zic lui: Ducendu ne oare vom
cumpSra pâînî pentru dofi sute
de denarî, şi le vom da să mă-
nânce ?
38. Iar el le zice: Câte paîuî
aveţi ? Mergeţi şi vedeţi. Şi denşi
ştiind zic: Cinci, şi doi peşti.
39. Şi le porunci să 'i pună pe
toţi să şaza mese mese pe earbă
verde.
40. Şi şSzura cete cete, câte o
sută şi câte cinci zeci.
www.dacoromanica.ro
€4
MARCU
41. Şi luând cele cinci pâînî
■şi cei doi peşti, căutând spre cer,
binecuventâ, şi frânse pâînele; şi
dete ucenicilor ca să le dea în
mâînî, şi pe cei doi peşti 'j îm-
părţi la toţi.
42. Şi inâncară toţi şi se* satu-
rară ;
43. Şi luară frămiturî doispre-
zece coşuri umplute şi de la
peşti.
44. Şi erau cei care mâncară
pâînele ca la cinci miî de bărbaţi.
45. Şi îndată sili pe uce-
nici săi să intre în vas, şi să treacă
înaintea lui de cealaltă parte
spre Betsaida, până ce el dă dru-
mul gloatei.
46. Şi după ce 'i lăsâ pre ei se*
duse pe munte să se roage.
47. Şi fâcându se seară vasul
era în mijlocul mării, şi el singur
pe uscat.
48. Şi văzendu 'i pe dânşi mun-
<îindu se pe când trăgeau cu lo-
peţele, de oare-ce vântul le era
improtivitor, şi câtre a patra
streajă din noapte vine la dânşi
umblând pe mare, şi voia să
treacă |pe lângă dânşi.
49. Iar ei văzându '1 umblând
pe mare li se păru că este o nă-
lucă, şi strigată tare; căci toţi
il văzură şi să spăîmăntară.
50. Dar el îndată vorbi cu dânşi
şi le zice: Indrăsniţî; eu sunt, nu
vă temeţi.
53. Şi se sui la dânşi în vas
şi fee* potoli vântul; şi erau ui-
miţi foarte lare între dânşi şi să
mirau;
52. Pentru că nu pricepură din
pâînî, de oare ce inima lor era
împetrită.
53. Şi trecând veniră spre ţăr-
mul Genesaretului, şi aruncară
ancora.
54. Şi eşind el din vas, în-
dată cunoscându'l,
55. Aceştia cutreerară tot ţi-
nutul acela, şi începură să aducă
bolnavi pe paturi acolo, unde au-
ziau că este.
56. Şi ori unde intra în sate,
sau oraşe, sau locuri, puneau în
pieţe pe neputincioşi, şi '1 rugau,
ca să atingă numai ciucurele veşt-
mentului său; şi câţi '1 atingeau,
erau scăpaţi.
CAP. VIL
Spălarea mâniilor. Întrebuinţarea rea a da-
tinilor, fi adevărata spurcare. Femea Siro-
feniciană. Surdul mut.
1 Şi să adună la densul Fa-
risei şi uni dintre Cărturari fiind
veniţi de la Ierusalem,
2. Şi văzând pe uni dintre uce-
nici lui, că mănâncă pâinile cu
mâini necurate, adecă nespălate.
3. Căci Farisei şi toţi Iudei,
daca nu *şî spală mâinile fă-
cendu le pumn, nu mănâncă, ţi-
nând rînduiala bătrînilor ;
4. Şi de la piaţă venind, daca
nu se îmbăeaza, nu mănâncă; şi
alte multe sunt pe care le au
primit să le ţină, precum, spălă-
rile prin afundare a paharelor
şi urcîoarelor şi vaselor de a-
ramă.
www.dacoromanica.ro
MARCU
05
5. Şi '1 întrebară Farisei şi căr-
turari: Pentru ce ucenici tei nu
umblă dupe rînduiala bătrînilor,
ci mănâncă pâmea cu mâini ne-
curate?
ti. Iar el respunzend le zise, ca
bine a profetizat Isaia despre voi,
făţarnicilor, cuin este scris: A-
cest popor cu buzele nie cin-
steşte, dar inima lor departe este
de mine;
7. In zadar me cinstesc, învă-
ţând învăţături ce sunt porunci
omeneşti.
8. Cacî lăsând porunca lui
Dumnezeu ţineţi rînduiala oa-
menilor *.
9. Şi Ie zise: Foarte bine, des-
fiinţaţi porunca lui Dumnezeu,
ca să păstraţi rînduiala voastră.
10. Căci Moise a zis: Cinsteşte
pe talăl teu şi pe muma ta şi
cine vorbeşte de reu pe tată sau
pe mamă să moară negreşit.
11. Iar voî ziceţi: Daca un om
va fi zis tatălui sau mumei, Cor-
ban, adecă, Dăruit este Domnului
orî ce aî folosi de la mine;
12. Nu '1 maî lăsaţi să facă ni-
mic pentru tatăl seu sau mu-
ma sa,
13. Desfiinţând astfel cuvântul
lui Dumnezeu prin rînduiala voa-
stră, pe care aţi dat o; şi ase-
minea de acestea multe faceţi.
14. Şi chemând la sine iarăşi
gloata Ie zise: Ascultaţi me toţi
şi înţelegeţi.
* Spălările prin afundare a urcToarelor
qi paharelor ; şi alte de asemiaea multe
faceţi.
www.daa
15. Nu este nici un lucru de
din afară al omului, care intrând
într'ensul poate să '1 spurce; ci
cele ce es din om acelea sunt
care spurcă pe om.
16. Daca are cine va urechi, să
asculte cu luare aminte.
17. Şi când intrâ în casă, dupe
ce plecase de la gloată, îl între-
bară ucenici despre pildă.
18. Iar el Ie zice: Astfel dar şi
voi nu pricepeţi? Nu înţelegeţi
că ori ce intră de din afară în
om nu poate să '1 spurce,
19. Că nu intră în inima Iui,
ci in pântece şi ese afară în
cloacă. Curăţind toate bucatele.
20. Şi zise, că ce ese din om,
aceea spurcă pe om.
21. Căci de dinăuntru, din ini-
ma oamenilor, es gândirile rele,
desfrânărî,
22. Furturi, omoruri, adultere,
porniri spre tot felul de înavu-
ţire, reutate, înşălăciune, necum-
pfitare, pîbină, blasfemie, trufie,
necuminţie;
23. Toate relele acestea es de
dinăuntru, şi spurcă pe om.
24. Şi sculându se de acolo
se duse Ia hotarile Tirului şi Si-
donului; şi intrând într'o casă,
voia ca nimeni să nu ştie, dar
nu putu să fie necunoscut;
25. Ci îndată auzind despre
dânsul o femee, a cărei fată avea
spirit necurat, venind căzu Ia pi-
cioarele lui;
26. Dar femea era Elină, de
neam Sirofeniciană, şi '1 rug*a ca
să scoată demonul din fata ei.
T>manica.ro 5-
66
MARCU
27. Şi Iisits 'i zise: Lasă, mai
'nteiu sâ s6 sature copii; câcî nu
este bine a lua pâinea copiilor
şi a o arunca câînilor.
28. Iar ea respunse şi 'i zice:
Aşa este, Doamne; dar şi câini
de sub masă mănâncă din frămi-
turile copiilor.
29. Şi zise ei: Pentru acest cu-
vânt, mergî, şi a eşit demonul
din fata ei.
30. Şi dupe ce se duse la casa
ei, aflâ copila zăcând în pat, şi
demonul eşit.
31. Şi eşind iarăşi din ţi-
nutul Tirului veni prin Sidon
spre marea Galilei prin mijlocul
ţinutului Decapolei.
32. Şi 'i aduc pe un mut-surd,
şi '1 roagă ca să pună mâînile
peste dânsul.
33. Şi luându '1 din gloată la
o parte, puse degetele sale în
urechile lui, şi scuipând atinse
limba lui,
34. Şi căutând spre cer su-
spină, şi 'i zise : Efata, adecă, de-
schide te.
35. Şi îndată se deschise' ure-
chile lui, şi se deslegâ legătura
limbei lui, şi vorbia bine.
36. Şi le porunci să nu spună
nimănui; dar cu cât ensuşi le
poruncia, cu atât maî mult ve-
stiau;
37. Şi se mirau peste mesură
zicând: Bine a făcut toate; şi pe
surzi H face să audă, şi pe muţi
sa vorbiască.
CAP. vin.
Sătitrarea celor patru. mtf. Aluatul Farisei*
lor. Orbul de la Betsaida. Părerile despre
Christos. Apropiarea morţii lui. Adevăraţi
ucenici.
1. In zilele acelea fiind iarăşi
gloată multă, şi ne având ce să,
mănânce, chemând la sine pe-
ucenici sei le zice:
2. 'Mi este milă de gloată, că»
de trei zile acum aşteaptă lângă
mine şi nu au ce să mănânce;
3. Şi daca le voî da drumul
nemâncaţî la casele lor, vor le-
şina de foame pe drum; şi uni
dintr'ânşi au venit de departe.
4. Şi 'i răspunseră ucenici s6i:
de unde va putea cine va să sa-
ture pe aceştia cu pâine aci în
pustie?
o. Şi 'i întrebâ: Câte pâînî
aveţî? Iar eî ziseră: Şapte.
6. Şi porunceşte gloatei să şază
jos pe păment; şi luând cele şapte
pâînî mulţumind frânse, şi dete
ucenicilor săi, ca să le pună îna-
inte; şi Spuseră înaintea gloatei.
7. Şi aveau puţinî peştişori; şi
binecuventându 'i zise să pună
înainte şi pe aceştia.
8. Şi mâncară, în cât se* sătu-
rarâ; şi luară 'prisosuri de frămi-
turî şapte coşuri;
9. Iar ei erau ca la patru miî.
Şi le a dat drumul.
10. Şi îndată intrând în vas cu
ucenici sei veni în părţile Dal-
manutei.
11. Şi eşiră Farisei şi înce-
www.dacoromanica.ro
MARC a
67
pură a schimba vorbe cu dânsul,
cerând de la el un semn din cer,
ispitindu '1.
12. Şi suspinând adânc în spi-
ritul seu zice: Pentru ce neamul
acesta cere semn? AdevSr zic voe,
daca se va da semn neamului
acestuia.
13. Şi lăsându 'i, intrând iarăşi
în vas trecu de cealaltă parte.
14. Şi ucenici uitaseră să
îea pâini, şi nu aveau cu dânşi
in vas, de cât o pâine.
15. Şi le porunci zicând: Luaţi
aminte, feriţi v6 de aluatul Fa-
riseilor şi de aluatul lui Erod.
16. Şi se gândiau întru sine
zicând, că nu au pâînî.
1 7. Dar Iisus înţelegând le
zice: Ce ve* gândiţi că nu aveţi
pâînî? Nu pricepeţi ânchS, nici
nu înţelegeţi? Aveţi inima voa-
stră învirtoşată ?
18. Ochî având nu vedeţi, şi
urechi având nu auziţi?
19. Şi nu ve aduceţi aminte
când am frânt cele cinci pâînî
la cele cinci mii, câte coşuri pline
de frămiturî luarăţî?
20. Doisprezece, 'i zic ei. Iar
când am frânt cele şapte la cele
patru mii, câte coşuri umplute
cu frămiturî luarăţî?
21. Şi dânşi 'i zic: şapte. A-
tuncî le zise : Nu înţelegeţi ânche ?
22, Şi vin la Betsaida. Şi 'i
aduc pe un orb, şi '1 roagă, ca
el să '1 atingă.
23. Şi luând de mână pe orb
îl scoase afară din sat; şi dupe
ce scuipa în ochi lui, punând
mâinile pe dânsul, îl întreba, daca
zăreşti ceva ?
24. Şi uîtându se în sus zise:
Zăresc oameni, că vâz ca copaci
pe cei care umblă.
25. Dupe aceea puse iarăşi
mâinile pe ochi lui, şi vezu bine,
şi fu adus la starea de mai 'na-
inte, şi vedea în depărtare toate
lămurit.
26. Şi '1 trimise la casa lui zi-
când: Nici să nu intri în sat,
nici să spui cuiva în sat.
27. Şi eşi Iisus şi ucenici sâi
în satele Cesarei lui Filip; şi pe
cale întreba pe ucenici sâi zi-
cendu le : Cine zic oameni că
sunt eu '(
28. Iar ei 'i respunseră zicând:
loan Botezătorul, alţi Elie; iar
alţi că eşti unul dintre profeţi.
29. Şi el 'i întreba, dar voi cine
ziceţi că sunt eu? Şi respunzând
Petru 'i zice: Tu eşti Chrislosul.
30. Şi 'i certâ, ca să nu spună
nimenui despre dânsul.
31. Şi începu a 'i învăţa, că
Fiul omului trebue să sufere
multe, şi să nu fie primit drept
bun de către bătrini şi mai mari
preoţilor şi cărturari, şi să fie
omorit şi dup6 trei zile să învieze.
32. Şi vorbia cuvântul pe faţă.
Şi luându '1 Petru la sine începu
a 'i certa
33. Iar el întorcându se, şi vâ-
zând pe ucenici sâi, certâ pe
Petru şi zice: Mergi înapoia mea,
Satana; că nu ai în gând cele
ce sânt ale lui Dumnezeu, ci cele
ce sibit ale oamenilor.
www.dacoromanica.ro
68
MARCU
34. Şi chemând la sine gloata
împreună cu ucenici săi le zise:
Daca voeşte cineva să vie după
mine, să se lepede de sine, şi
să* îea crucea sa şi să 'mî ur-
meze.
35. Căci Cine va fi voit să 'şî
scape viaţa, ovaperde; dar cine
va fi perdut viaţa sa pentru mine,
şi pentru evangelie, acesta o va
scăpa.
36. Căci ce foloseşte, ca omul
să câştige lumea întreagă, şi sa
pearză viaţa sa ?
37. Căci ce ar da omul în schimb
pentru viaţa sa?
38. Căci cine se va fi ruşinat
de mine şi de cuvintele mele în
acest neam desfrânat şi păcătos,
şi Fiul omului se va ruşina de
*el, când va veni întru mărirea
Tatălui seu cu sânţi ângeri.
CAP. IX.
Schimbarea la faţă. loan este un alt Mie.
însănătoşirea lunateculuî.
1. Şi zise lor: Adevăr zicvoă,
că sunt uni din cei de faţă care
nu vor gusta moarte penă ce nu
vor fi văzut împărăţia lui Dum-
nezeu venită întru putere.
2. Şi după şase zile Iisus îea
cu sine pe Petru 'şi pe Iacob şi
pe loan şi 'i duce pe denşi pe
un munte înalt, singuri la o parte.
3. Şi să schimbă la faţă înaintea
lor; şi vestmintele lui să făcură
strălucitoare, foarte albe, cum
înălbitor pe pământ nu poate
înălbL
4. Şi se arătâ lor Elie cu Moise,
şi vorbiau împreună cu lisus.
5. Şi începend Petru zice lui
Iisus: Rabi, este bine ca >să fim
aicî; şî să facem trei colibî, ţie
una, şi lui Moise. una şi lui Elie
una.
6. Căci nu ştiea ce să respunză,
fiind că erau plini de spaimă.
7. Şi se făcu un nor umbrindu
'i pe denşi, şi fu un glas din noi^
zicând : Acesta este Fiul meu cel
iubit; ascultaţi de densul.
8. Şi de odată privind ei îm-
prejur nu văzură pe nimenea, de
cât numai pe Iisus singur cu
dănşi.
9. Şi dânduse ei jos de pe
muntele acela, le porunci ca să
nu spue la nimenea cele ce vă-
zură, de cât numai când Fiul
omului să va fi sculat dintre
morţi. •
10. Şi ei ţinură cuvântul în
şinele cercetând împreună între
dănşi ce însemnează a se scula
dintre morţi.
11. Şi '1 întrebau zicend, pen-
tru ce spun cărturari, că trebue
să vină mai 'nteiu Elie ?
12. Iar el zise: Elie într'adever,
venind mai 'nteîu, întocmeşte
iarăşi toate; şi cum este scris cu
privire la Fiul omului ? Că el
are să sufere multe şi să fie so-
cotit drept nimic.
13. Dar zic voă, cşL Elie a şi ve-
nit, şi făcură cu el câte voiră*
după cum este scris cu privire
la densul.
14 Şi venipd. ei la ucenici
www.dacoromanica.ro
MAROU
69
vezură gloată multă împrejurul
lor, şi cărturari schimbând cu-
vinte împreună cu denşi.
15. Şi îndată toată gloata ve-
zendu '1 rSmase uimită şi aler-
gând spre el 'i se închinau.
16. Şi 'i întrebâ: Pentru ce
schimbaţi cuvinte cu denşi ?
17. Şi răspunse lui unul din
gloată: Invaţătorule, am adus la
tine pe fiul meu, avend spirit
mut;
18. Şi orî unde Ta apucat, îl
sgudue; şi el spumează, şi scâr-
şneşte dinţi şi se usucă; şi am
zis ucenicilor tei să '1 dea afară,
dar nu fură în stare.
19. Iar el respunzendu le zice:
O neam necredincios, pene* când
voi fi cu voi ? Pene când ve voi
îngădui ? Aduceţi '1 la mine.
20. Şi '1 aduseră la densul; şi
vez^ndu '1, spiritul îndată îl scu-
tură tare; şi căzerid el la pământ
se svercolia spumând.
21. Şi întrebâ pe tatăl lui: Cât
timp este de când 'i a venit a-
ceasta ? Iar el zise: Din copilărie;
22. Şi de multe orî Ta aruncat
chiar în foc şi în apă, ca să '1
pearză; dar dacă poţi ceva, a-
jută ne, fîindu 'ţî milă de noi.
23. Iar Iisus 'i zise: Aceasta
«daca poţi» ; toate sunt cu putinţă
celui care crede.
24. Şi îndată strigând tatăl
copilului zise: Cred, ajută necre-
dinţiî mele.
25. Iar Iisus vezend că aleargă
aci gloata, certa spiritul neeurat
zicendu 'i^ spirit mut şi surd, eu
'ţi poruncesc, eşî afară din el,
şi să nu maî intri într'ănsul.
26. Şi strigând şi tare sgu-
duindu '1 eşi afară; şi copilul fu
ca un mort, în cât mulţi ziceau
că a murit.
27. Dar Iisus apucând mâna
lui îl ridica; şi el se sculâ.
28. Şi intrând el în casă, uce-
nici lui îl întrebară la o parte,
Pentru ce noi nu puturăm să '1
dăm afară ?
29. Şi le zise: Acest fel prin
nimic nu poate eşi afara, de cât
numai prin rugăciune şipostire?
30. Şi eşind ei de acolo treceau
prin Galilea, şi nu voia ca să ştie
cineva.
31. Cacî învăţa pe ucenici s£i
şi le zicea că Fiul omului se va
da în mâînî de oamem şi '1 vor
omorî; şi omorît fiind, dupS trei
zile se va scula,
32. Dar ei nu înţelegeau rostul,
şi se temeau să 'l întrebe.
33. Şi veniră la Capernaum^
şi fiind în casă 'i întrebâ : G0
chibzuiaţî pe cale intre voi?
34. Dar ei tăceau; căci se chib-
zuiră între dânşi pe cale, cine să
fie maî mare.
35. Şi şezend chemâ la sine pe
cei doisprezece, şi le zice: Daca
voeşte vre unul să fîelnteiu, va
fi în urmă de toţi, şi slujitor al
tuturor.
36. Şi luând un copil îl puse
în mijlocul lor,
37. Şi dupe $e '1 îmbrăţişâ le
zise: Orî cine va fi primit în nu-
mele meu pe unul din astfel de
www.dacoromanica.ro
70
MARCU
copii, pe mine mS primeşte; şi
orî cine m6 va fi primit, nu mS
primeşte pe mine, ci pe cel care
m'a trimis pe mine.
38. Atunci Ioan 'i zise: In-
văţătorule, ştim pe unul care în
numele t<5u dă afară pe demoni;
•care nu ne urmează- şi '1 opri-
răm pentru că nu ne urma noS.
39. Dar Iisus 'i zise: Nu '1 o-
priţî; căci nu este nimenea care
va face minuni, şi va putea nu-
mai de cât să vorbiască rcu de
mine.
40. Căci cine nu este împrotiva
noastră, pentru noî este;
41. Căci orî cine va da voe" să
beţi un pahar de apă în numele
meu, pentru că sunteţi ai lui
Christos, adever zic voe că nu
va perde plata sa.
42. Şi cine va fi sminteală
unuia din aceşti neînsemnaţi care
cred în mine, mai bine este pen-
tru el, daca este pusă o peatră
de moară împrejurul gâtului sSu,
şi este aruncat în mare.
43. Şi daca te va fi smintit
mâna ta, taie o; este bine ca tu
să intri în viaţă strâmb, de cât
având doS mâînî să te duci în
gheenă. în focul cel nestins.
44. Unde vermele lor nu vioare,
şi focul nu se stinge.
45. Şi daca piciorul tâu te
sminteşte, taie'l; este bine ca tu
să intri în viaţă şchiop, de cât
având doe" picioare să fii aruncat
în gheenă în focul cel nestins,
46. Unde vermele lor nu moare,
si focnl nu se stinge.
www.dacoromanica.ro
47. Şi daca ochiul tSu te smin-
teşte, dă '1 afară; este bine pen-
tru tine să intri c'un ochiu în
împSrăţia lui Dumnezeu, de cât
având doi ochi să fii aruncat în
gheena focului,
48. Unde vermele lor nu moare,
şi focul nu se stinge.
49. Căci fie care va fi sârat cu
foc, si ori ce jertfă ca sare va fi
sărată.
50. Bună este sarea; iar daca
sarea se face nesărătoare, cu ce
o veţi îndrepta? Aveţi sare în
voi enşive, şi aveţi pace uni cu
alţi.
CAP. X.
Despărţirea bărbatului de femee. Punerea
mâinilor peste copii. Tenirul avut. Ităs-
plata ucenicilor. Apropiarea morţii lui
Christos. Dorinţa fiilor lui Ztbedeu. Jiar-
timeu orbul*
1. Şi sculându se de acolo vine
în ţinutul ludei şi anuihe^e din-
colo de Iordan; şi iarăşi se" strîng
gloate spre densul;
2. Si iarăşi 'i învăţa, după cum
avea obiceîu. Şi apropiindu se
Farisei '1 întrebau, daca se cade
bărbatului să lase femea, i&pi-
tindu '1 ei.
3. Iar el respunzându le zise:
Ce v'a poruncit Moise ?
4. Iar ei ziseră: Moise a dat
voie să f i scrie carte de despărţire
şi să o lase.
5. Atunci Iisus le zise: Iii'ţe-
derea învîrtoşăriî inimei voastre
v'a scris această poruncă.
6. Dar de la începutul fapture
MARCU
71
bărbat şi femee 'i a făcut pe
•denşi.
7. De aceea va lăsa omul pe
tatăl său şi pe mama sa, şi se va
dipi de femea sa,
8. Şi vor fi cei doi un corp;
in cât nu mai sunt doi, ci un
corp.
9. Deci ceea ce Dumnezeu a
unit împreună, omul să nu des-
parţă.
10. Şi în casă iarăşi îl între-
bară ucenici despre aceasta.
11. Iar el le zice: Ori cineva
ii lăsat pe femea sa şi se va fi
căsătorit cu alta, săvârşaşte adul-
ter faţă cu dânsa.
12. Şi daca o femee va fi lăsat
pe bărbatul ei şi să va fi căsă-
torit cu altul, săverşaşte adulter.
13. Şi aduceau la densul
copiî, ca să 'i atingă pre ei; dar
ucenici 'i înfruntau.
14. Iar Iisus văzend să măchni
adânc, şi le zise: Lăsaţi copii să
vina la mine., şi nu 'i opriţi; cacî
împărăţia lui Dumnezeu este a
unora ca aceştia.
15. Adevăr zic voe, ori cine nu
va fi primit împărăţia lui Dum-
nezeu ca un copil, nu va intra
intr'ensa.
16. Şi. îmbrăţişându 'i bine-cu-
ventâ punând mamele asupra
lor.
17. Şi eşind el în cale, a-
lergând unul şi îngenuchind îna-
intea lui îl întreba : Invăţătorule
bune, ce să fac ca să moştenesc
viaţa vecînică?
18. Iar Iisus T i zise; Pentru ce
mă numeşti bun? Nimenea nu
este bun, de cât numai unul,
Dumnezeu.
19. Ştii poruncile: Nu omorî;
nu săverşi adulter; nu fura; nu
mărturisi mincinos; nu nedrep-
tăţi ; cinsteşte pe tatăl teu şi pe
mama ta.
20. Iar el 'i zise: Invăţătorule,
toate acestea le am păzit din ti-
nereţea mea.
21. Iisus uitânduse la el, îl
iubi, şi 'i zise: Una 'ţi lipseşte;
du te, vinde toate câte ai, şi dă
săracilor, şi vei avea comoară
în cer; şi vino, urmează 'mi, lu-
ând crucea.
22. Dar el măchnindu se de
cuventul acesta, plecâ întristat;
căci avea avuţii multe.
23. Şi Iisus uitându se îm-
prejur zice ucenicilor săi: Cât de
greu vor intra avuţi în împărăţia
lui Dumnezeu.
24. Iar ucenici erau uimiţi de
cuvintele lui. Dar Iisus iarăşi
respunzend le zice: Copiî, cât de
greu este să intre în împărăţia
lui Dumnezeu aceia care să în-
cred în avuţii.
25. Jlaî lesne este pentru o că-
milă să treacă printr'o ureche
de ac, de cât pentru un avut
să intre în împărăţia lui Dum-
nezeu.
26. Iar ei să înfiorară maî mult
zicând către densul: Şi cine poate
fi mântuit?
27. Iar Iisus uitându se la dăn^i
zice: La oameni este cu nepu-
tinţa dar nu la Dumnezeu; păci
www.dacoromanica.ro
72
MARGU
toate sunt cu putinţă la Dum-
nezeu.
28. Şi Petru începu a 'i zice:
Iată, noî lasarăm toate şi 'ţi am
urmat ţie.
29. Atunci răspunzând Iisus zise :
Adevăr zic voe\ nu este nimenea
care lăsa casă sau fraţi sau su-
rori sau mamă sau tata sau femee
sau copiî sau ţarine pentru mine
şi evangelie,
30. Daca nu va fi luat însutit,
acum în timpul acesta, case şi
fraţi şi surori şi mame şi co-
piî şi ţarine, printre urmăriri, şi
în veacul viitor viaţa vecînică.
31. Mulţi dar fiind înt&u vor
fi în urmă, şi cei din urmă vor fi
înteiu.
32. Iar ei erau pe cale mer-
gând în sus la Ierusalem, şi Iisus
mergea înaintea lor; şi erau ui-
miţi, iar cei care urmau se te-
meau. Şi luând la sine iarăşi pe
cei doisprezece începu a le spune
cele ce erau să 'i se întîmple,
33. Că iată mergem în sus la
Ierusalem şi Fiul omului va fi
dat mai marilor preoţilor şi la căr-
turari, şi 1 vor osîndi la moarte,
şi '1 vor da în mâna păgânilor,
34. Şi '1 vor bajocori, şi '1 vor
scuipa, şi '1 vor biciui, şi '1 vor
omorî, dar dupe trei zile se va
scula.
35. Şi vin la dânsul Iacob
şi Ioan, fii lui Zebedeu. zicându
'i; Invăţatorule, voim să ne faci
orî ce vom cere de la tine.
36 Iar el le zise: Ce voiţi ca
eu să ve fac?
37. Atunci ei ziseră: Dă ne să
şSdem unul d'a dreapta ta şi altul
d'a stânga ta.
38. Dar Iisus le zise: Nu ştiţi
ce cereţi. Puteţi bea paharul pe
care îl beau eu, sau să fiţi bo-
tezaţi cu botezul cu care mă bo-
tez eu?
39. Iar ei J i ziseră: Putem. Şi
Iisus le zise: Intr'adevSr, paharul
pe care îl beau eu îl veţi bea, si
cu botezul cu care mă botez eu
veţi fi botezaţi;
40. Dar a şedea d'a dreapta
mea sau d'a stânga nu este aL
meu a da, ci se va da acelora pen-
tru care s'a pregătit.
41. Şi auzind cei zece începură
a se mâchni adînc asupra lui Ia-
cob şi Ioan.
42. Şi chemându 'i la sine Iisus
le zice: Ştiţi că cei care se par
a domni peste păgâni 'i stăpînesc
pe dânşi, şi cei mari aî lor între-
buinţează puterea asupra lor.
43. Dar nu astfel este între voî;
ci care ar voi să fie mare între
voî, va fi slugitorul vostru:
44. Şi care ar 'voi să fie în-
tâi u între voi, va fi sluga tuturor;
45. Căci şi Fiul omului n'a
venit ca să fie slujit, ci ca să
slujască, şi să dea sufletul seu
preţ de rescumperare pentru
mulţi.
46. Şi ei vin la Ierichon;
şi pornind el de la Ierichon, şi
ucenici lui, şi gloată multă, şg-
dea lângă cale un orb cerşetor»
Bartimeu, fiul lui Timeu.
47. Şi auzind că este Tisus Na-
www.dacoromanica.ro
MARCU
78
zarenul începu a striga şi a zice:
O Fiul lui David, Iisuse, fie 'ţi
milă de mine. Şi '1 înfruntau
mulţi, ca să tacă ;
48. Dar el cu mult mai tare
striga: Fiule al lui David, fie 'ţî
milă de mine.
49. Şi stând Iisus zise: Che-
maţi '1, Şi ei cheamă pe orb zi-
cendu'i: Indrăsneşte; scoală, te
cheamă.
50. Iar el aruncând la o parte
vestmântul său, sărind veni la
Iisus.
51. Şi răspunzând Iisus 'izîse:
Ce voeştî să 'ţi fac? Iar orbul
'i zise: Raboni, să văz.
52. Şi Iisus 'i zise: Du te; cre-
dinţa ta te a scăpat. Şi îndată
văzu, şi 'i urma pe cale,
CAP. XI.
Aducerea mânzului. Intrarea lui Iisus- în
Itrusalem. Smochinul. Curăţirea santua-
rului. Puterea credinţif. Botezul lui Xoan.
1. Şi când se apropie ei de Ie-
rusalem, la Betfaghe şi Betania,
spre muntele măslinilor, trimite
pe doi- dintre ucenici sei, şi le
zice:
2. Mergeţi în satul ce este în
faţa voastră; şi îndată intrând
într'ensul veţî afla un mânz le-
gat, pe care n'a şezut ânchă ni-
menea dintre oameni. Deslegaţi
'1 şi aduceţi 7.
3. Şi daca cine va v'ar zice:
Pentru ce faceţi aceasta? Spu-
neţi, că Domnul are trebuinţă de
el; şi îndată îl trimite iarăşi aci.
4. Şi se duseră, şi aflară mân-
zul legat la uşă afară la drum,
şi '1 desleagă.
5. Şi uni dintre cei care ste-
teau acolo le ziceau: Ce faceţi
deslegând mânzul ?
6. Iar ei le spuseră cum a zis
Iisus, şi 'i lăsară.
7. Şi aduc mânzul la Iisus, şi
pun pe densul vestmintele lor >
şi şezu pe el.
8. Şi mulţi aşternură veştmin-
tele lor pe cale; iar alţi frunze,
pe care le tăeaseră din câmp.
9. Şi cei care mergeau înainte»
şi cei care veniau în urmă stri-
gau: Osana; bine cuvântat este-
cel ce vine în numele Domnului»
10. Bine cuventată este împă-
răţia viitoare a părintelui nostru
David; Osana în cele de sus.
11. Şi intra în lerusalem»
în santuar; şi privind împrejur
toate, târziu fiind acum ceasul,,
eşi la Betania cu cei doisprezece.
12. Şi a doa zi r eşind ei dia
Betania, flămânzi.
13. Şi văzend de departe un
smochin avend frunze, veni, poate-
va găsi ceva într'ensul; şi venind
la el nu găsi nimic afară da
frunze; căci nu era timp de smo-
chine.
14. Şi respunzend Iisus 'i zise:
De acum înainte în veac să nu
mai mănânce nimenea rod din
tine. Şi ucenici lui ascultau.
15. Şi ei vin lalerusalem;
şi Iisus intrând în santuar în-
cepu să dea afară pe cei care
vindeau şi pe cei care cumpărau
www.dacoromanica.ro
74
MARCU
în santuar, şi răsturna mesele
schimbătorilor de bani şi scau-
nele celor care vindeau porumbei,
16. Şi nu îngăduia ca sa duca
cineva vas prin santuar.
17. Şi 'nvăţa şi le zicea: Nu
este scris ca casa mea să cheamă
casă de rugăciune pentru toate
neamurile ? Iar voi aţi fâcut'o
peşteră de tâlhari.
18. Şi auziră mai mari preo-
ţilor şi cărturari, şi căutau cum
să 1 pearză, căci se temeau de
densul, pentru că toată gloata
era uimită de învăţătura lui.
19. Şi când să făcu seară,
eşi afară din cetate.
20. Şi trecând ei dimineaţa vă-
zură smochinul uscat din rădăcini ;
21. Şi aducându 'şî aminte Pe-
tru 'i zice: Rabi, iată, smochinul
pe care '1 blestemaşi s'a uscat.
22. Şi respunzând Iisus le zice:.
Aveţi credinţă în Dumnezeu,
23. Adevăr zic voă, că ori cine
Ta zice muntelui acestuia: Ri-
dică te, şi aruncă te în mare, şi
îiu se va îndoi în inima sa, ci
va crede că se face ce zice, acela
va avea ori ce zice.
24. De aceea zic voă, toate
câte vă rugaţi şi cereţi, credeţi
că aţi luat, şi veţi avea.
25. Şi când staţi rugându vă,
ertaţî daca aveţi ceva împrotiva
cuiva, ca şi tatăl vostru care este
în ceruri să vă erte greşalele
voastre.
26. Iar daca voi nu ertaţt, nici
tatăl vostru, care este în ceruri,
nu va erta greşalele voastre.
27. Şi ei vin iarăşi la Ie-
rusalem; şi umblând el în san-
tuar, vin la densul maî mari
preoţilor şi cărturari şi bătrîni,
28. Şi 'i ziceau: Cu ce putere
faci acestea ? Sau cine 'ţi a dat
puterea aceasta ca să faci a-
cestea?
29. Iar Iisus respunzend le zise:
Vă voî întreba şi eu un cuvânt,
şi respundeţî 'mi, şi voi spune
voă cu ce putere fac acestea.
30. Botezul lui Ioan era din
cer sau de la oameni? Răpun-
deţî 'mi.
31. Şi cugetau întru sine zi-
când: Daca zicem din cer ; va zice:
Pentru ce dar n 'aţi crezut lui?
32. Dar să zicem de la oameni^
— se temeau de popor, căci toţi
ţineau înttf'adevăr pe Ioan, că era
profet.
33. Şi răspunzând lui Iisus zic:
Nu ştim. Şi Iisus le zice: Nici eu
nu vă spun cu ce putere fac a-
cestea.
CAP. XII.
Pilda cu lucrători viei. Teatra angulară.
Tributul de plătit Gesarului. Despre în-
vierea morţilor. Cta mai mare lege. Fiul
lui David. Mândria cărturarilor. Banul
văduvei.
1. Şi dupe aceea începu a le
vorbi în pilde. Un om sădi vie,
şi o împrejmui cu gard şi fâcu
vas sub lin, şi clădi turn, şi o dete
lucrătorilor, iar el se duse de-
parte.
2. Şi la timp trimise la lucră-
www.dacoromanica.ro
MARCU
75
torî o slugă, ca să iea de la lu-
crători din roadele viei.
3. Dar ei luându '1 îl bătură,
şi 7 triuiiseră deşert.
4. Şi iarăşi trimise la denşi pe
altă slugă; dar şi pe acela îl ră-
niră la cap şi '1 necinstiră.
4. Şi iar trimise pe altul; dar
şi pe acela îl omorîră; şi pe mulţi
alţi, pe uni bătându 'i, pe alţi
omorîndu 'i.
6. Avea ânchS un singur fiu
iubit; şi '1 trimise în cele din
urmă la lucrători zicend, că s6
vor sfii de fiul meu.
7. Dar acei lucrător; ziseră
intre denşi, că acesta este moşte-
nitorul; veniţi, să 1 omorîm, şi
moştenirea va fi a noastră.
8. Şi luându 5 1 îl omorîră, şi '1
aruncară afară din vie.
9. Deci ce va face domnul viei ?
Va veni şi va perde pe lucrători,
•şi va da viea la alţi.
10. Dar n'aţî cetit nici scriptura
aceasta: Peatra pe care n'au luat
o în seamă clăditori, aceasta a
fost făcută pentru cap de unghiu;
11. De la Domnul a fost acea-
sta, şi este minunată în ochi
noştri.
12. Şi căutau ca să pună mâna
pe densul, dar se temură de
gloata; căci gloata cunoscu că
pentru denşi zise pilda aceasta;
şi lăsându '1 ei se duseră.
13. Şi trimit la densul pe
uni dintre Farisei şi Erodiani,
pentru ca sa '1 prinză în cuvent.
14. Şi venind 'i zic: Invăţă-
torule, ştim că eştî adeverat, şi
nu 'ţi pasă de nimenea, pentru
că nu te uiţi la faţa oamenilor,
ci cu adevărat înveţi calea către
Dumnezeu. Se cuvine a da tribut
Cesarului, sau nu ? Să dăm, sau
să nu dăm ?
15. Dar el ştiind făţăria lor
le zise: Pentru ce m6 ispitiţi?
Aduceţi 'mi un denar, ca să văz.
Iar ei 'i aduseră.
16 Şi le zice: Al cui este chi-
pul acesta şi inscripţia? Iar ei
ziseră: Ale Cesarului,
17. Atunci Iisus le zise: Daţi
Cesarului ce este al Cesarului, şi
lui Dumnezeu ce este al lui Dum-
nezeu. Şi se mirau de densul.
18, Şi vin la dânsul Saducei
care zic, că nu este înviere, şi '1
întrebau zicend:
19. Invăţătorule, Moise ne a
scris că daca va fi murit fratele
cuiva, şi va fi lăsat femee, şi nu
va fi lăsat copil, fratele seu să
îea femea lui şi să ridice urmaş
fratelui seu.
20. Şapte fraţi erau; şi cel
d'intâiu luâ femee, şi murind nu
lăsâ urmaş;
21. Şi o luâ cel d'al doilea, dar
muri nelasând urmaş; şi cel d'al
treilea aseminea.
22. Şi cei şapte nu lăsară ur-
maş. In urma tuturor muri şi
femea.
23. La înviere, când vor fi în-
viat, a cărui dintre ei va fi
femee ? jCacî şapte o avură fe-
mee.
24. Zise lor Iisus: Oare nu ve
rătăciţi voî pentru aceasta, ne-
www.dacoromanica.ro
76
MARCU
ştiind scripturile, nici puterea lui
Dumnezeu ?
25. Cacî, când vor fi înviat
dintre morţî, nici nu se însoară ;
nici nu se mărita, ci sunt ca ân-
gerî în ceruri.
26. Iar despre morţî că în-
viază ; n'aţî cetit în cartea lui
Moise, cu privire la rug, cum 'i
spuse Dumnezeu zicând: Eu sunt
Dumnezeul lui Abraam, şi Dum-
nezeul lui Isaak, şl Dumnezeul
lui Iacob ?
27. Nu este Dumnezeu al mor-
ţilor, ci al viilor; tare vă ră-
tăciţi.
28. Şi apropiindu se de dân-
sul unul dintre cărturari, ascul-
tându 'i schimbând cuvinte între
dânşi, ştiind că bine le răspunse,
îl întrebâ: Care poruncă este în-
tâia dintre toate?
29. Iisus răspunse că întâia
este: Ascultă Israel ; Domnul
Dumnezeul nostru este unicul
Domn;
30. Şi să iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tău din toată inima
ta, şi din tot sufletul tău, şi din
tot cugetul tău, şi din toată pu-
terea ta.
31. A doa este aceasta: Iubeşte
pe aproapele tău ca pe tine ân-
suţî. Altă poruncă maî mare de
cât acestea nu este.
32. Şi cărturarul 'i zise: Bine,
învăţătorule, adevărat aî zis, că
unul este Dumnezeu, şi nu este
altul afară de dânsul;
33. Şi a'l îubi din toată inima,
şi din toată priceperea, şi din
toată puterea; şi a îubi pe a-
proapele ca pe sine ânsuşî este
maî mult de cât toate arderele
de tot şi jertfele.
34. Atuncî Iisus, văzându '1 că
respunse înţelepţeşte, 'i zise: Nu
eşti departe de împărăţia lui
Dumnezeu. Şi nimenea nu maî
îndrăsnia să 1 întrebe.
35. Şi începând Iisus zicea,
pe când învăţa în santuar: Cum
zic cărturari că Christos este fiul
lui David?
36. Ensuşî David 'i zice în spi-
ritul sânt: Zis a Domnul Dom-
nului meu, şăzî d'a dreapta mea
până voî fi pus pe vrăjmaşi tăi
scaun al picioarelor tale.
37. Ensuşî David îl numeşte
Domn; de unde dar este fiul lui ?
Şi toată gloata îl asculta cu bu-
curie.
38. Şi în a sa învăţătură
zicea: Feriţi vă de Cărturari care'
au plăcere să umble în vestminte
lijngî şi cărora leplac închinăciu-
nile în pieţe,
39. Şi cele d'întâiu scaune în
sinagogi şi cele d'întâiu locurî
la ospeţe;
40. Care mănâncă cu desă-
vârşire casele văduvelor, şi se
roagă într'adins mult, aceştia vor
lua maî multă osîndă.
41. Şi stând el în faţa cutii
pentru daruri privia cum gloata
aruncă bani de aramă în cutia
pentru darurî, şi mujţî avuţî a-
runcau mult.
42. Şi venind o văduvă săracă
www.dacoromanica.ro
MAR CU
77
arunca doe* leptale, adecă un
cuadraut.
43. Atunci chemând la sine pe
ucenici sei le zise: Adever zic
voe\ ca văduva aceasta, care este
săracă, arunca mai mult de. cât
toţi care aruncă în cutia pentru
daruri;
44. Pentru că toţi aruncară
din ce prisoseşte lor, iar aceasta
din lipsa ei aruncâ tot cât avea,
tot din ce trăeşte.
CAP. -XIII.
Dărîmarea santuarului. Gele din urmă în-
tîmplări. Strimtorările. Ghristoşi mincinoşi.
Semnele cereşti. Venirea lui Ohristos.
1. Şi plecând el din santuar,
unul dintre ucenici sei 'i zice:
Invăţătorule, vezi, ce fel de petre
şi ce fel de clădiri.
2. Şi Iisus respunzend 'i zise:
V ezî aceste clădiri mari ? Nu va
fi lăsată aci peatră peste peatră
care să nu fie desfăcută.
3. Şi stând el pe muntele
măslinilor în faţa santuarului, îl
întrebau Ia o parte Petru şi Ia-
cob şi loan şi Andreiu:
4. Spune noe, când vor fi a-
cestea? Şi care va fi semnul,
când acestea au să fie împlinite
toate ?
5. Iar Iisus răspunzând începu
a le zice: Vedeţi să nu ve amă-
rască cineva.
6. Mulţi vor veni pe numele
meu zicând, est eu sunt, şi pe
mulţi vor amăgi.
7. Iar când veţi fi auzit răsboae
şi ştiri de resboae, nu vă spăi-
mântaţi; căci trebue să fie; dar
nu este ânehă sfârşitul.
8. Căci se va ridica neam peste
neam, şi împărăţie peste împS-
răţie; şi vor fi cutremure pe a-
locurea, fi vor fi foamete si tur-
burărl ; început de durere vor fi
acestea.
9. Voi luaţi seama de voi
enşive; căci vă vor da la sinedriî,
şi în sinagogi veţi fi bătuţi, şi
înaintea stăpîni lorilor şi împă-
raţilor veţi sta pentru mine spre
mărturie lor.
10. Şi evangelia trebue mai
'nteiu să fie predicată la toate
neamurile.
11. Şi când ve duc cei care ve
dau, nu îngrijiţi mai 'nainte ce
să vorbiţi; ci vorbiţi aceea ce va
fi dat voă în acel ceas; pentru
că nu sunteţi voi care vorbiţi, ci
Spiritul Sânt.
12. Şi va da la moarte frate
pe frate, şi părinte pe fiu; şi se
vor scula fii asupra părinţilor şi
'i vor omorî pe ei.
13. Şi veţi fi urîţî de toţi pen-
tru numele meu; dar cel care
rabdă penă în sfârşit, acesta se va
mântui.
14. Iar când veţi fi văzut
groaza pustiiri, — ce s'a zis ăe
Daniel profetul — stând unde nU
trebue (care citeşte să înţeleagă),
atunci care sunt în ludea să fugă
la munţi;
15. Iar care este pe casă să nu
se dea jos, nici să nu intre ca
să îea ceva din casa lui;
www.dacoromanica.ro
MARCU
16. Şi care este la câmp să nu
se* întoarcă. înapoi, ca să îea vest-
mîntul lui.
17. Vaî dar celor ce au în pân-
tece şi celor ce dau ţîţă în zilele
acelea.
18. Rugaţi v6 ca să nu fie fuga
voastră earna;
19. Căcî vor fi zilele acelea
suferinţă, aşa cum n'a fost pene
acum de la început de făptură,
pe care a făcut o Duninpzeu, şi
nici nu va fi;
20. Şi daca Domnul n'ar fi
scurtat zilele, nar fi scăpat orî
ce carne, dar pentru cei aleşi, pe
care 'i a ales, a scurtat zilele.
21. Şi atunci daca ve* zice
cineva: Iată, aci este Christosul,
sau iată colo, nu credeţi.
22. Căcî se vor ridica Christoşî
mincinoşi şi profeţi mincinoşi,
şi vor da semne şi minuni, spre
a duce în rătăcire, daca se poate,
chiar pe cei aleşi.
23. Dar voi luaţi seama; iată,
v'am spus d'inainte toate.
24. Şi în zilele acelea, dupe
suferinţa aceea, soarele va fi în-
tunecat, şi luna nu va da lu-
mina sa,
25. Şi stelele vor fi căzând din
cer, şi puterile care sunt în ceruri
vor fi sguduite.
26. Şi atunci vor vedea pe Fiul
omului venind în norî cu putere
multă şi mărire.
27. Şi atunci va trimite pe ân-
geri sii şi va aduna pe aleşi s6i
clin cele patru vînturi de la cea
mai depărtată margine de pământ
p£nS la cea mai depărtată mar-
gine de cer.
28. învăţaţi asemănarea de
Ia smochin; când ramura lui este
fragetă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi
că aproape este vara;
29. Astfel şi voi, când veţi fi
văzut acestea făcfindu se, cunoa-
şteţi că el este aproape lângă uşi;
30. Adever zic voS, că nu va
trece neamul acesta, pânS când
sa fie toate^acestea;
31. Cerul şi pămentul vor trece,
dar cuvintele mele nu vor trece.
32. Iar despre zioa aceea sau
ceas nimeni nu ştie, nici ângeri
în cer,nicî Fiul, fără numai Tatăl.
33. Luaţi aminte, priveghiaţî,
fi rugaţi ve, căcî nu ştiţî când
este timpul nemerit.
34 Ca un om ducându se de-
parte, lăsând casa sa, şi dând
slugilor sale putere, fi fie căruia
lucrul lui, şi porunci portarului
să vegheze.
35. Deci vegheaţî, căcî nu ştiţî
când vine stăpânul casei, seara,
sau la mezul nopţiî, sau la cân-
tatul cocoşului, sau dimineaţa;
36. Ca nu venind pe neaştep-
tate să v6 afle dormind.
37. Iar ce zic voS, zic tuturor,
vegheaţî.
CAP. XI?.
Sfatul mal marilor preoţilor ţi cărturarilor.
Femea care unge capul lui Usus. Iuda.
înfiinţarea sântei cini. Suferinţa în Ohet-
semane ţi prinderea lui Usus. Petru il
tăgădueste.
1. Iar după doS zile erau Pa-
ştele şi azimele ; şi maî mari
www.dacoromanica.ro
MARCU
preoţilor şi cărturari căutau, cum
punând ei mâna pe el prin a-
măgire să '1 omoare.
2. Căci ziceau: Nu in sărbători,
ca să nu fie turburare a poporului.
3. Şi fiind în Betania în casa
lui Simon leprosul, şezând el la
masă veni o femee având un a-
labastru cu mir foarte scump de
nard adeverat.
4. Şi spărgând alabastrul turnâ
pe capul lui. Dar erau uni mâch-
nindu se adânc între dânşi şi zi-
când: Pentru ce s'a făcut această
perdere a mirului ?
5. Căci se putea vinde acest
mir peste trei sute de denarî şi
să se dea săracilor, şi erau mâ-
nioşi pe densa.
6. Iar Iisus zise: Lăsaţi o; pen-
tru ce 'i faceţi supărare ? A făcut
un lucru bun pentru mine.
7. Fiind că pe săraci 'i aveţi
in totdauna cu voi, şi când voiţi
puteţi să le faceţi bine, dar pe
mine nu me* aveţi totdauna.
8. Ea făcu ce putu; apucâmaî
'nainle să 'mi ungă corpul spre
imormentare ;
9. Adever zic voă, in toată lu-
mea, orî unde va fi predicată
evangelia, se va spune şi ce a
făcut aceasta spre amintirea eî.
10. Şi Iuda Iscariotu, unul
din cei doisprezece, se duse la
mai mari preoţilor, ca să '1 dea
lor în mâînî.
11. Iar ei auzind se* bucurară,
şi făgăduiră să 'i dea argint. Şi
el căuta cum să '1 dea la timp
nemerit în mâîhele lor.
12. Şi in cea d'intâia zi a
azimelor, când ei înjunghiau me-
iul de Paşte, ucenici sSi 'i zic:
Unde voeştî ducându ne să 'ţi gă-
tim ca să mănânci Paştele?
13. Şi trimite pe doi dintre
ucenici sSi şi le zice: Mergeţi în
oraş, şi va eşi înaintea voastră
un om ducând un vas de pă-
mânt cu apă; urmaţi lui,
14. Şi spuneţi stăpînului caseU
unde va fi intrat el, că învăţă-
torul zice: Unde este pentru mine
casa de ospeţ, în care să mănânc
Paştele cu ucenici mei ?
15. Şi el ânsuşî va arăta voâ
o încăpere mare sus gătită cu
aşternut; şi acolo pregătiţi pen-
tru noî.
16. Şi ucenici eşiră şi veniră
în oraş, şi găsiră dupe cum le a
spus; şi pregătiră Paştele.
17. Şi făcându se seară, vine
cu cei doisprezece,
18. Şi stând ei la masă şi mân-
când, Iisus zise: AdevSr zic voe,
că unul dintre voî mS va da
prins, cel care mănâncă cu mine.
19. Iar ei începură a se în-
trista şi a 'i zice unul câte unul;
Nu cumva siint eu?
20. Iar el respunzend le zise:
Unul din cei doisprezece, care
întinge cu mine în vasul de mân-
care.
21. Intr'adevSr, Fiul omului se
duce dupe* cum stă scris despre
dânsul; dar vai de omul acela,
prin care Fiul omului este dat
prins; bine ar fi pentru el daca
nu s'ar fi născut omul acela.
www.dacoromanica.ro
80
MARCU
22. Şi mâncând ei, Iisus lu-
ând pâine, binecuvîntând frânse,
apoi le dete şi zise: Luaţi, mân-
eaţi; acesta este corpul meu.
23. Şi luând paharul mulţu-
mind le dete, şi beură din el
toţi;
24. Şi le zise: Acesta este sîn-
gele meu al legii, el se varsă
pentru mulţi.
25. Adever zic voă, că nu voi
mai bea din rodul viţei pene în
-zioa aceea, când îl voi bea nou
în împărăţia lui Dumnezeu.
26. Şi după ce cântară lău-
•dâri eşiră la muntele măslinilor.
27. Şi le zice Iisus că toţi vă
veţi da la o parte pentru mine în
noaptea aceasta; căci scris este:
Bate voi pastorul şi se vor îm-
prăştia oile.
28. Dar după învierea mea, voi
merge înainte de voî în Galilea,
29. Iar Petru 'i zise: Chiar daca
toţi se vor da la o parte, totuşi
eu nu.
30. Şi Iisus 'i zice: Adever zic
ţie că tu azi în noaptea aceasta,
mai 'nainte d'a fi cântat de doă
orî cocoşul, mă vei tăgădui de trei
ori.
31. Iar el mai tare zicea: Daca
ar trebui, ca să mor împreună
ou tine, nu te voî tăgădui. Ase-
minea şi toţi ziceau.
32. Şi vin la un loc, al cărui
nume este Ghetsemane; şi zice
ucenicilor săi: staţi aci penă mă
voi ruga.
33. Şi iea cu sine pe Petru şi
pe Iacob şi pe Ioan, şi începu
www.daco
a se întrista şi a se turbura a-
dânc.
34. Şi le zice: întristat foarte
este sufletul meu penă la moarte;
rămâneţi aci şi veghiaţî.
35. Şi mergencLpuţin mai 'na-
inte căzu la păment şi se ruga,
că, daca este cu putinţă, sa treacă
de la el ceasul,
36. Şi zicea: Aba, părinte, toate
'ţi sunt cu putinţă; dă la o parte
de la mine acest pahar, ansă nu
ce voesc eu, dar ce tu voefti.
37. Şi vine şi 'i află dormind,
şi zice lui Petru: Simone, dormi?
Nu avuşi tărie să veghezi un
ceas?
38. Vegheaţi şi vă rugaţi ca
să nu intraţi în ispită; într'adevăr,
spiritul este nepregetător, dar
carnea neputincioasă.
39. Şi iar ducendu se se ruga
zicend acelaş cuvent.
40. Şi venind iarăşi 'i găsi
dormind, căci ochi lor erau cu
totul îngreuiaţi, şi nu ştiau ce
sa 5 i răspundă.
41. Şi vine de a treia oară şi
le zice: Dormiţi de acum şi o-
dihniţi vă; este destul; a sosit
ceasul; iată, Fiul omului este dat
în mâînele păcătoşilor.
42. Sculaţi vă, să mergem; iată,
s'a apropiat cel care me dă prins.
43. Şi îndată, vorbind el
ânchă, vine de la maî mari preo-
ţilor şi de la cărturari şi bătrînî
Iuda, unul dintre cei doisprezece,
şi cu densul gloată multă cu spade
şi lănci.
44. Iar cel care avea să '1 dea
Dmanica.ro
MARCU
81
prins pe dânsul, dase un semn
învoit zicând: Pe care îl voî fi
sărutat, el este; puneţi mâna pe
densul, şi duceţi 7 cu pază bună;
45. Şi venind, îndată apro-
piindu se de dânsul zice: Rabi,
şi îl săruta.
46. Iar ei puseră mamele lor
pe densul şi '1 apucară.
47. Iar unul dintre cei care
steteau pe lângă dânsul trăgând
spada lovi pe sluga archiereului,
şi 'i taie urechea.
48. Şi răspunzând Iisus le zise:
Ca la un făcetor de rele aţi eşit
cu spade şi lănci să mS prindeţi?
49. In fie care zi eram la voî
învăţând în santuar, şi nu m'aţî
apucat ;
50. Dar se face ca să fie împli-
nite scripturile. Şi lăsându '1 toţi
fugiră.
51. Şi un tânSr oare care
'i urma împreună, înfăşurat fiind
pe corpul gol c'un vestmânt de
pânză, şi ei îl prind;
62. Dar el lăsând vestmântul
de pânză fugi gol de la ei.
53. Şi duseră pe Iisus la
archiereu şi vin o dată cu dânsul
toţi mai mari preoţilor şi bătrîni
şi cărturari.
54. Şi Petru îl urma de de-
parte pâne* înăuntru în curtea
archiereului, şi şSdea împreună
cu slujitori şi se încălzea la foc.
55. Iar mai mari preoţilor şi
tot sinedriul căutau împrotiva lui
Iisus mărturie, spre a 1 omorî şi
nu aflau.
56. Cacî mulţi mărturisiau min-
cinos împrotiva lui, şi mărturiile
nu se potriviau.
57. Şi uni sculându se mărtu-
risiau mincinos împrotiva lui zi-
când:
68. Că noi l'am auzit zicând,
că eu voî dărîma templul acesta
care este făcut de mâînî, şi in treî
zile voî clădi altul nefâcut de
mâînî.
59. Şi nicî aşa nu se potrivia
mărturia lor.
60. Şi sculându se archiereul
in mijloc întrebă pe Iisus zicând:
Nu răspunzî nimic? Ce mărtu-
risesc aceştia împrotiva ta ?
61. Dar el tăcea, şi nu răspunse
nimic, Archiereul iarăşî '1 întreba
şi 'i zice: Tu eşti Christosul, fiul
celui binecuvintat ?
62. Iar Iisus zise: Eu sunt; şi
veţî vedea pe Fiul omului stând
d'a dreapta puterii şi venind pe
nori cerului.
63. Iar archiereul sfăşiind vest-
mintele sale zice: Ce maî avem
trebuinţă de martorî ?
64. Aţî auzit blasfemia; ce vi
se pare voe* ? Iar ei toţî îl osîn-
diră că este vinovat de moarte.
65. Şi uni începură a '1 scuipa,
şi a 'i acoperi faţa şi a '1 pălmui şi
a 'i zice: Profetizează; şi slujitori
îl primiră în bătăî cu nuele.
66. Şi Petru fiind jos în
curte, vine una dintre slujnicele
archiereului,
67. Şi vâzând pe Petru încăl-
zindu se, uitându se la el zice:
Şi tu erai cu Jisus Nazarenul,
68, Dar el tăgădui zicând: Nicî
www.dacoromanica.ro
6
82
MAROU
xlu ştiu, nici nu înţeleg ce zici.
Şi eşi afară înaintea curţii; fi
cântă cocosul.
' 69. Şi slujnica vâzendu'l începu
iar să zică celor care steteau aci
că şi acesta este dintre ei.
70. Dar el iar tăgădui. Şi peste
puţin cei care steteau aci iar zi-
seră lui Petru: Cu adevărat eşti
dintre ei; căci eşti şi Galileu; şi
vorbirea ia se aseamănă.
71. Iar el începu a se da ana-,
tema şi a se jura că nu ştiu pe
omul acesta de care vorbiţi.
72. Şi îndată de a doa oară
cânta cocoşul. Şi Petru 'şi aduse f
aminte de cuvântul, cum 'i zisese
Iisus, că mai 'nainte d'a. fi cân-
tat cocoşul de doe ori, mă vei
tăgădui de trei orj; şi gândindu se
plângea.
CAP. XV.
Jîsus înaintea lui JPUat. Lui Bardbba se dă
drumul. Judecarea şi rSstiynirea lui Gkri-
stoa. Luarea de pe cruce si îmormentarea
iui.
1. Şi îndată dimineaţa sfătuindu
se mai mari preoţilor cuj)ătrîni
şi cărturari, adecă tot; sinedriul,
legând pe Iisus îl duseră şi îl
deteră lui Pilaf'.
2. Şi '1 întreba Pilat: Tu eşti
împăratul Iudeilor? Iar el răspun-
zând 'i zjce: Tu zici.
3. Şi mai mari preoţilor vor-
biau împrotiva lui multe.
4. Dar Pilat iar '1 întreba zi-
când: Nu răspunzi nimic? Iată
câte spun împrotiva ta ?
5. Iar Iisus nu mai răspunse
la nimic, în cât Pilat se mira.
6. Iar la sărbătoare da dru-
mul pentru denşi la un închis,
pe care îl cereau.
7. Şi era unul care se numeşte
Barabba, închis împreună cu cei
răsculaţi, care făcuseră omor în
răscoală.
8. Şi gloata venind sus începu
să ceară a le da, cum le făcea
tot dauna.
9. Iar Pilat răspunse zicândule:
Voiţi să dau drumul pentru voi
împăratului Iudeilor ?
10. Căci cunoştea că din ură
îl dase în mâînele lui mai mari
preoţilor,
11. Dar mai mari preoţilor a-
ţîţară gloata ca să dea drumul
pentru dănşi mai bine lui Ba-
rabba.
12. Iar Pilat răspunzând jarăşî
le zise : Dar ce voi face cu aeesta
pe care 1 numiţi împăratul Iu-
deilor ?
13. Atunci ei iar strigară: Ră-
stigneşte '1.
14. Iar Pilat le zicea: Dar ce
rău a făcut ? Iar ei mai tare stri-
gară: Răstigneşte 1.
15. Şi Pilat voind să facă gloa-
tei pe voie, dete drumul pentru
ei lui Barabba, şi pe Iisus bi-
cîuindu 1 îl dete ca să fie ră-
stignit.
16. Iar ostaşi '1 duseră înă-
untrul curţii, care este pretoriu,
şi chemară, împreună toată co-
horta.
17. Şi '1 îmbrăca în purpură,
www.dacoromanica.ro
MARCU
83
şi împletind cunună de spini 'i
pun pe cap;
18. Şi începură a 'i se închina:
Bucură te, împărate al Iudeilor.
19. Şi '1 băteau c'o trestie peste
cap, şi 1 scuipau, şi punându se
în genuchî 'i se închinau.
20. Şi după ce au rîs de el, îl
desbrăcară de purpură, şi '1 îm-
brăcară cu hainele lui, şi '1 du-
seră afară, ca să '1 răstigniască.
21. Şi silesc pe un trecător
venind de la câmp, pe Simon
Cireneu, tatăl lui Alesandru şi
Rufu, ca să 'i ducă crucea.
22. Şi '1 duc pe locul Golgota,
care însemnează locul căpăţîneî.
23. Şi 'i dedeau să bea vin
dres cu smirnă, dar nu luâ.
24. Şi '1 răstignesc, şi împart
hainele lui aruncând sorţi pe den-
sele, ce să iea fie-care.
25. Şi era al treilea ceas, când
îl restigniră.
26. Şi inscripţia vinei lui era
scrisă: IMPfiRATUL IUDEILOR.
27. Şi împreună cu densul ră-
stignesc doi făcători de rele, unul
d'a dreapta şi altul da stînga lui.
28. Şi fu împlinită scriptura
care zice; Şi cu cei fărădelege fu
socotit.
29. Şi trecători îl înjosiau prin
vorbe, clătinând capelele lor şi
zicend: Vai, cel care dărîmî tem-
plul, şi în trei zile îl clădeşti,
30. Mântueşte te pe tine dân-
du te jos de pe cruce.
31. Aseminea şi mai mari preo-
ţilor luându '1 în rîs între denşi
împreună cu cărturari ziceau: Pe
alţi a mântuit, pe sine nu se
poate mântui.
32. Christosul, împăratul lui
Israel, să se dea acum jos de
pe cruce, ca să vedem şi să cre-
dem. Şi cei răstigniţi împreună
cu el 'i imputau.
33. Şi fiind al şaselea ceas
să făcu întunerec peste tot pă-
mântul până Ia al noulea ceas.
34. Şi la al noulea ceas strigâ
Iisus cu glas mare zicând : Eloi,
Eloi, lama sabachtani? care în-
semnează: Dumnezeul meu, Dum-
nezeul meu, pentru ce m'ai pă-
răsit ?
35. Şi uni din cei care steteau
aci auzind ziceau: lata, chiamă
pe Elie.
36. Iar unul alergând şi um-
plând un burete de oţet, punendu
7 într'o trestie îl adăpâ zicend:
Lăsaţi, să vedem daca vine Elie
să *1 iea jos.
37. Iar Iisus strigând cu glas
mare 'şî dete sufletul.
38. Şi catapetasma templului
fu sfâşiată în doă de sus penă jos.
39. Şi văzând sutaşul care era
aci înaintea lui, că în aşa chip
'şi a dat sufletul, zise: Cu ade-
vărat, omul acesta era Fiu al lui
Dumnezeu.
40. Şi erau şi femei privind
de departe, între care Măria Mag-
dalena, şi Măria muma lui Iacob
cel mic şi a lui Iose, şi Salome,
41. Care când era el în Ga-
lilea 'i urmau şi '1 slujiau, şi al-
tele multe care veniră împreună
cu dânsul la Ierusalem.
www.dacoromanica.ro
84
MARCU
42. Şi pentru că era zi de
pregătire, adecă înainte de sâm-
betă, făcându se acum seară,
43. Venind Iosef cel din Ari-
matea, sfetnic ales care aştepta
şi el împerăţia lui Dumnezeu,
îndrasnind intra la Pilat, şi ceru
corpul lui Iisus.
44. Jar Pilat se miră, daca este
mort acum; şi chemând la sine
pe sutaş '1 întreba daca a murit
de mult;
45. Şi aflând de la sutaş dărui
lui Iosef corpul mort.
46. Şi cumpfirând pânză, lu-
ându '1 jos îl înfăşură cu pânza,
şi '1 puse în mormânt, care era
săpat dintr'o peatră; şi prăvăli
o peatră pe uşa mormântului.
47. Iar Măria Magdalena şi Mă-
ria lui Iose priviau unde este
pus.
CAP. XVI.
Femeile la mormântul lui Christos înviat. La
cine j'a arătat. Ce le a poruncit fi fă-
găduit.
1. Şi dupe ce trecu Sâmbăta,
Măria Magdalena şi Măria lui
Iacob şi Salome cumpSrară aro-
mate, ca venind să '1 ungă.
2. Şi foarte de dimineaţă în
întâia zi a săptămîneî, vin la
mormânt răsărit lîind soarele.
3. Şi ziceau între sine: Cine
ne va prăvăli peatra din uşa mor-
mântului ?
4. Şi uitându se în sus zăresc
că peatra este prăvălită; pentru
că era foarte mare.
www.daco:
5. Şi intrând în mormânt ve-
zurăpe un tâner stând d'a dreapta,
îmbrăcat în vestmânt alb; şi se
spăimântară.
6. Dar el le zice: Nu vS spăi-
mântaţî; căutaţi pe Iisus Naza-
renul, cel restignit; s'a sculat, nu
este aci;
7. Ială locul unde Iau pus.
Duceţi ve dar, spuneţi ucenicilor
sei şi lui Petru, că merge in Ga-
lilea înainte de voî;
8. Acolo îl veţi vedea dupe
cum v'a zis. "Şi eşind ele fugiră
de la mormânt, pentru că tremur
şi uimire le coprinse, şi nu spu-
seră nimenui nimic, căci se te-
temeau.
9. Iar dupe* ce a înviat, se
arătâ dimineaţa, în întâia zi a
aăptămîneî, mai 'ntâiu Marii Mag-
daleneî, de la care scosese şapte
demoni.
10. Aceea ducându se vesti ce-
lor foşti împreună cu el, care se
tânguiau şi plângeau.
11. Şi aceia auzind că este viu
şi a fost vezut de dânsa, nu cre-
zură.
12. Şi dupS acestea se arătâ
în altă formă la doi dintre dânşi,
care umblau ducându se la câmp.
13. Şi aceia ducându se vestiră
la ceilalţi; dar nu crezură nici
acelora.
14. Iar dupe* aceea se arătâ
chiar celor unsprezece, stând ei
la masă, şi înfruntă necredinţa
lor şi învîrtoşarea de inimă, pen-
omanica.ro
MARCU
tru că nu crezură celor care l'au
vezut înviat.
15. Şi le zise: DucănduvS în
toată lumea predicaţi evangelia
la toată făptura.
16. Cel care va fi crezut şi va
fi fost botezat se va mântui.
17. Iar pentru cei care au cre-
zut vor urma aceste semne: In
numele meu vor da afară demoni;
vor vorbi în limbi noî ;
18. Şerpi vor ridica, şi chiar
daca vor fi beut ceva de moarte,
85
nu 'i va vătăma; vor pune mâî-
nele pe bolnavi, şi ei se vor în-
sănătoşi.
19. Domnul Iisus deci, dupS
ce vorbi cu denşi, fu luat în cer,
şi şezu d'a dreapta lui Dum-
nezeu.
20. Iar aceia eşind predicară
pretutindinea, lucrând Domnul
împreună cu denşi, şi întărind
cuvântul prin semnele ce urmau.
AMIN
www.dacoromanica.ro
SANTA EVANGHELIE
DUPfi
L U C A
CAP. I.
Angerul Gabriel vesteşte lui Zaharia naşte-
rea lui Ioan Botezătorul^ fi Marii c'a a-
fiat dar înaintea lui Dumnezeu. Măria ţi
Elxsabeta. Cântarea Marti. Naşterea lui
Ioan Botezătorul. Zdharia profetizează.
1. De oare ce mulţi încercară
să alcătuiască o istorisire despre
faptele adeverite cu desăvârşire
între noi,
2. Dupe* cum ne au dat cei
care de la început au fost mar-
turî cu ochi şi slujitori ai cu-
vîntului,
3. Am găsit şi eu cu cale, dupe*
ce am urmat cu deam8nuntul
toate de la început, ca să 'ţi scriu
ţie pe rind, alesule Teofile,
4. Pentru ca să cunoşti lămurit
tăria privitoare la cuvintele în
care ai fost învăţat.
5. Fost a în zilele lui Erod,
împeratul Iudei, un preot oare
care cu numele Zaharia din de-
spărţirea lui Abia, şi avea femee
din fiicele lui Aaron, şi numele
ei Elisabeta,
6. Amândoi erau drepţi înain-
tea lui Dumnezeu, umblând cu-
raţi în toate poruncile şi hotă-
rîrile Domnului.
7. Şi n'aveau copii, de oare ce
Elisabeta era stearpă, şi amândoi
se găsiau înaintaţi în zilele lor.
8. Dar pe când sSvârşia
înaintea lui Dumnezeu cele preo-
ţeşti în rîndul despărţiri sale,
9. Dupe* obiceiul slujbei preo-
ţeşti căzu sorţul ca să tămâeze,
dupe* ce a intrat în templul Dom-
nului,
10. i?i toată mulţimea popo-
rului se ruga afară în ceasul tă-
mâeri.
11. Şi 'i se arătâ lui un ânger
al Domnului stând d'a dreapta
altarului de tămâere.
12. Şi Zaharia v8z6nd s'a tur-
burat, şi teamă îl coprinse.
13. Iar ângerul 'i zise: Nu te
teme, Zaharia, pentru că rugă-
ciunea ta a fost ascultată, şi femea
ta Elisabeta 'ţî va naşte un fiu,
şi vei numi numele lui Ioan.
14. Şi va fi pentru tine bucurie
şi veselie, şi mulţi se vor bucura
de aceea ce va fi el.
www.dacoromanica.ro
LUCA
87
15. Căci va fi mare în faţa
Domnului, nu va bea nici vin,
nici băutură ameţitoare, şi chiar
din pântecele mumei sale va fi
plin de spirit sânt.
16. Şi va întoarce pe mulţi
dintre fii lui Israel la Domnul
Dumnezeul lor.
17. Şi el ensuşî va fi înainte
mergetor în faţa lui în spiritul
şi puterea lui Elie, ca să întoarcă
inimi de părinţi spre copii şi pe
neascultători în gândul drepţilor;
ca să pregătiască Domnului un
popor întocmit.
18. Şi Zaharia zise către ânger:
După ce voi cunoaşte aceasta?
Căci eu sunt bătrîn şi femea mea
înaintată în zilele ei.
19. Şi răspunzând ângerul 'i
zise: Eu sunt Gabriel, care stau
înaintea lui Dumnezeu, şi sunt
trimis să vorbesc către tine şi
să 'ţi binevestesc aceasta.
20. Şi iată vei fi tăcând şi ne-
putând să vorbeşti până în zioa
când vor fi acestea; pentru că
n'ai crezut cuvintelor mele, care
vor fi împlinite la timpul lor cu-
venit.
21. Şi poporul aştepta pe Za-
haria, şi se mira că întârziază in
templu.
22. Iar după ce eşi, nu putea
să le vorbiască, atunci ei cuno-
scură c'a văzut o arătare în tem-
plu; şi el ânsuşî le întăria prin
semn aceasta, şi rămase mut.
23. Şi fu că după ce să 'mpli-
niră zilele slujbei lui, să duse la
casa lui.
24. Iar după aceste zile Eli-
sabeta femea lui rămase grea, şi
se ascunse cinci luni,
25. Zicând pentru că astfel mi
a făcut mie Domnul în zilele în
care avu grijă să ridice dintre
oameni înjosirea mea.
26. Iar în luna a şasea ân-
gerul Gabriel fu trimis de la
Dumnezeu într'un oraş al Galilei,
cu numele Nazaret,
27. Către o fecioară logodită
unui bărbat cu numele Iosef
din casa lui David; şi numele
fecioarei era Mariam.
28. Şi intrând la dânsa ângerul
zise : Bucură te, cea dăruită ; Dom-
nul e cu tine. Eineciivîntată eşti
ta între femei.
29. Iar ea, dupe ce H vfeu, se
turburâ de cuvântul lui, şi se
gândia în sine ce fel ar fi urarea
aceasta.
30. Şi ângerul *i zise: Nu te
teme, Mariam; căci ai aflat dar
la Dumnezeu.
31. Şi iată vei lua în pântece,
şi vei naşte fiu, şi vei chema nu-
mele lui Iisus.
32. Acesta va fi mare, şi fiu
al celui prea înalt se va chema;
şi Domnul Dumnezeu 'i va da
tronul lui David părintele său;
33. Şi va împărăţi peste casa
lui Iacob în veac, şi sfirşit al îm-
părăţii lui nu va fi.
34. Iar Miriam zise către ân-
ger: Cum va fi aceasta, pentru
că nu cunosc bărbat?
35. Şi răspunzând ângerul 'i
zise: Spirit sânt va veni asupra
www.dacoromanica.ro
88
LUCA
ta, şi putere a celui prea înalt
te va umbri; de aceea şi cel care
se naşte clin tine sânt va fi nu-
mit Fiu al lui Dumnezeu.
36. Şi iată Elisabeta rudenia
ta şi densa a zămislit fiu în bă-
trîneţea ei; şi aceasta este a şasea
luna pentru densa care se nu-
meşte stearpă;
37. Căci la Dumnezeu ori ce
cuvânt nu va fi fără putere.
38. Iar Mariam zise: Iată, roaba
Domnului; fie mie după cuvântul
teu; şi ângerul se duse de la ea.
39. Şi sculându se Mariam
în zilele acelea se duse cu graba
în ţinutul muntos, într'un oraş
ai seminţii lui Iuda;
40. Şi intră în casa lui Zaharia
şi ura Elisabetei.
41. Şi fu când auzi Elisabeta
urarea Marii, sălta fătul în pân-
tecele ei, şi Elisabeta se umplu
de spirit sânt,
42. Şi striga cu glas mare şi
zise: Binecuvântată eşti tu între
femei, şi binecuvântat este rodul
pântecelui teu.
43. Şi de unde pentru mine a-
ceasta, ca să vie la mine mama
Domnului meu?
44. Căci iată, cum veni glasul
urărei tale la urechele mele, sălta
in bucurie fătul din pântecele
meu.
45. Şi fericită este care a cre-
zut că va fi împlinire celor zise
ei de la Domnul.
46. Şi zise Mariam:
47. Măreşte sufletul meu pe
Domnul, şi s'a bucurat spiritul
meu de Dumnezeu mântuitorul
meu;
48. Că a căutat spre smerenia
roabei sale.
Căci iată, de acum me vor fe-
rici toate neamurile;
49. Că 'mi a făcut mărire cel
puternic,
Şi sânt este numele lui;
50. Şi mila lui la neamuri şi
neamuri pentru cei care se tem
de dânsul.
51. Făcut a tărie cu braţul sâu;
Risipita pe mândri în gândul
inimei lor.
52. Data jos pe puternici de
pe tronuri,
Şi înălţata pe smeriţi;
53. Pe flămânzi umplut a de
bunătăţi,
Şi pe avuţi scos a afară deşerţi;
54. Sprijinita pe Israel sluga
sa, spre a 'şî aduce aminte de
mila sa în veac.
55. Precum vorbi către părinţi
noştri,
Lui Abraam şi neamului seu.
56. Iar Mariam râmase împre-
ună cu dânsa ca la trei luni, a-
poî se întoarse la casa ei.
57. Iar Elisabetei 'i se îm-
plini timpul ca să nască, şi născu
fiu;
58. Şi auziră locuitori d'impre-
jur şi rudele ei, că Domnul a
mărit mila lui cu dânsa, şi se
bucurară împreună cu ea.
59. Şi când fu zioa a opta, ve-
niră sa taie împrejur pe copil;
şi 'l nurniau pe numele tatălui
seu Zacharia.
www.dacoromanica.ro
LUCA
89
60. Şi răspunzând muma lui
zise: Nu, ci Ioan va fi numit.
61. Şi ziseră către densa că
nimenea nu este din rudenia ta,
care se numeşte cu acest nume.
62. Iar ei făceau semn tatălui
seu cum ar voi să fie numit el.
P3, Şi cerând o tăbliţa scrise
zicând: Ioan este numele lui. Şi
toţi se* mirară.
64. Şi îndată fu deschisă gura
lui şi limba lui deslegată.
65. Şi teamă fu peste toţi care
locuiau împrejurul lor; şi în tot
ţinutul muntos al Iudei erau
vorbite de uni la alţi rosturile
acestea.
66. Şi toţi care auziră puneau
în inima lor zicând: Ce va fi
oare copilul acesta ? Căci şi mâna
Domnului era cu dânsul.
67. Şi Zacharia tatăl seu fu
umplut de spirit sânt şi profetizâ
zicând:
68. Binecuvântat este Domnul
Dumnezeul lui Israel,
Ca a cercetat şi a fâcut răscum-
părare pentru poporul seu,
69. Şi 'nălţâ noă corn de mân-
tuire,
In casa lui David sluga sa.
70. Precum vorbi din veac prin
gura sânţilor profeţi ai săi,
71. Mântuire de vrăjmaşi no-
ştri, şi de mâna tuturor care ne
urăsc pe noi;
72. Sa facă milă cu părinţi
noştri,
Şi să 'şî aducă aminte de aşă-
zământul seu sânt,
73. De jurământul ce jurâ către
Abraam părintele nostru,
74. Să ne dea ca, scăpaţî fiind
de mâna vrăjmaşilor noştri,
75. Fără temere să 'i slujim
In sânţenie şi dreptate înaintea
lui în toate zilele vieţii noastre.
76. Dar şi tu, copile, profet al
celui prea înalt vei fi numit;
Căci vei merge înaintea feţei
Domnului, ca să găteşti căile lui,
77. Să dai cunoştinţa de mân-
tuire poporului său
In ertare de păcatele lor,
78. Pentru mila duioasă a Dum-
nezeului nostru,
Cu care ne a cercetat răsăritul
din înălţime,
79. Ca să lumineze celor care
stau în întunerec şi în umbră de
moarte ;
Spre a îndrepta picioarele noa-
stre pe cale de pace.
80. Iar copilul creştea, şi
să întăria în spirit, şi fu în pustie
până în zioa arătării sale către
Israel,
CAP. II.
Naşterea lui Iisus la Betleem. Angeri si
păstori. Tăierea împrejur fi aducerea luî
Iisus la templu, Simeon si Ana. Iisus în-
versta de doisprezece arii învaţă în santuar.
1. Şi în zilele acelea eşi po-
runcă de la Cesarul August, ca
să se înscrie toată lumea.
2. Această înscriere să făcu cea
d'intâiu, pe când era Quirin stă-
pînitor al Sirii.
3. Şi se duceau toţi ca să se
| înscrie, fie care în oraşul său,
www.dacoromanica.ro
90
LUCA
4. Plecâ dar şi Iosef din Ga-
lilea, din oraşul Nazaret, în ludea
in oraşul lui David, ce se numeşte
Betleem, pentru că el era din
casa şi neamul lui David,
5. Ca să se înscrie împreună
cu Mariam cea logodită lui, fiind
ea grea.
6. Dar pe când erau ei acolo,
să împliniră zilele ca ea să nască.
7. Şi născu pe fiul ei întâiul
născut, şi '1 înfăşa în scutice, şi
'1 culca Sntr'o esle. pentru că nu
aveau loc în casa de oaspeţi.
8. Şi în acel loc erau pă-
stori stând afară în câmp şi pă-
zind streajă noaptea la turma
lor.
9. Şi iată un ânger al Dom-
nului stătu lângă denşi, şi mă-
rirea Domnului străluci împre-
jurul lor; şi ei să înfricoşară foarte
tare.
10. Şi le zise ângerul: Nu vă
temeţi; căoî iată, vă binevestesc
bucurie mare, care va fi pentru
tot poporul.
11. Că astăzi, în oraşul lui Da-
vid, s'a născut voă Mântuitor,
care este Christos, Domnul.
12. Şi acesta vă este semnul;
veţi găsi un copil înfăşat în scu-
tece, pus într'o esle.
13. Şi de o dată se alătura cu
ângerul mulţime" de oaste ce-
rească, lăudând pe Dumnezeu, şi
zicând :
14. Mărire întru cele de sus lui
Dumnezeu,
Şi pe pământ pace, între oa-
meni bună voire.
15. Şi când să duseră de la
dânşi ângeri la cer, păstori zi-
seră uni către alţi: Să mergem
dar până la Betleem, şi să ve-
dem cuvântul acesta ce s'a în-
tâmplat, pe care Domnul ni'l făcu
cunoscut.
16. Şi veniră grăbindu se, şi
găsiră pe Mariam, şi pe Iosef, şi
pe copil pus în esle.
17. Iar ei văzând făcură cu-
noscut despre cuvântul ce li s'a
vorbit despre copilul acesta.
18. Şi toţi care auziră se mi-
rau de cele vorbite lor de către
păstori.
19. Iar Mariam păstra toate cu-
vintele acestea, cumpănindu le în
inima ei.
20. Şi păstori se întoarseră mă-
rind şi lăudând pe Dumnezeu
pentru toate câte auziră şi vă-
zură, precum s'a zis către dânşi.
21. Şi când se împliniră opt
zile, ca să '1 taie împrejur, se
şi numi numele său lisus, care
fu spus de ânger mai 'nainte d'a
fi el zămislit în pântece;
22. Şi când se împliniră zi-
lele curăţirii lor după legea lui
Moise, îl aduseră la Ierusalem,
ca să '1 pună înaintea Domnului,
23. Cum este scris în legea
Domnului că orî-ce parte bărbă-
tească, deschizând pântecele, sânt
Domnului se va chema.
24. Şi ca să dea jertfă, dupe
cum este zis în legea Domnului,
o pereche de turturele, sau doi
pui de porumb;
25. Şi iată, era un om în Ie-
www.dacoromanica.ro
LUCA
91
rusalem, numele lui Simeon, şi
omul acesta era drept şi temător
de Dumnezeu, aşteptând mân-
gâerea lui Israel;
26. Şi spirit sânt era peste
densul. Şi el era înştiinţat de
spiritul sânt să nu vază moarte
penă ce nu a văzut pe Christosul
Domnului.
27. Şi veni din îndemnul spi-
ritului la santuar; şi când adu-
seră părinţi pe copilul Iisus, ca
să facă ei pentru dânsul după
datina legei,
28. Şi dânsul îl luâ în braţele
sale, şi binecuvântâpe Dumnezeu,
şi zise:
29. Acum laşi pe robul tău,
stăpîne,
In pace dupe cuvântul tău;
30. Că văzură ochi mei mân-
tuirea ta,
31. Pe care ai gătit o în faţa
tuturor popoarelor;
32. Lumină ce se descoperă
neamurilor,
Şi mărire a p oporului tău
Israel,
33. Şi tatăl lui şi muma lui
erau în mirare de cele rostite
pentru dânsul;
34. Şi 'i binecuvântâ pe dânşi
Simeon, şi zise către Mariam
muma lui : Iată, acesta este spre
cădere .şi ridicare a multor- în
Israel, şi*, spre semn împrotiva
căruia se va vorbi.
35. Dar şi sufletul tău îl va
străpunge spadă, ca să fie de-
scoperite gânduri din multe i-
nimi.
36. Şi era Ana profeta, fiea
lui Fanuel, din seminţia lui Aşer
— Aceasta, înaintată în zile multe,
după ce trăise cu bărbat şapte
anî de la fecioria ei,
37. Şi dânsa o văduvă până la
optzeci şi patru de anî — care
nu să depărta de la santuar, slu-
jind Domnului noaptea şi zioa
cu post şi rugăciune,
38 Şi aceasta în acelaş ceas
fiind venită lăuda pe Dumnezeu,
şi cuvânta despre dânsul la toţi
care aşteaptă în Ierusalem răs-
cumpărare.
39. Şi când săvârşiră toate cele
după legea Domnului, se întoar-
seră la Galilea în oraşul lor Na-
zaret.
40. Iar copilul creştea, şi
să întăria în spirit, plin fiind de
înţelepciune; şi bunăvoinţa lui
Dumnezeu era peste dânsul.
41. Şi părinţi lui să duceau
în fie care an la Ierusalem de
sărbătoarea Paştelui.
42. Şi când fu de doisprezece
anî, mergând ei la Ierusalem
după datina sărbători,
43. Şi sfârşind zilele, când să
întorceau băeatul Iisus rămase
în Ierusalem; şi părinţi lui nu
ştiură;
44. Iar ei gândind că el este
între cei împreună călători veniră
cale de o zi, şi *1 căutau printre
rude şi cunoscuţî;
45. Şi ne aflându '1 sS întoar-
seră la Ierusalem căutându '1,
46. Şi după trei zile îl găsiră
în santuar, şăzând în mijlocul
www.dacoromanica.ro
92
luCa
învăţătorilor, şi ascultându 'i, şi
întrebându 'i.
47. Iar toţi care '1 auziau să
mirau de priceperea şi răspun-
surile lui.
48. Şi văzăndu '1 rămaseră ui-
miţi; şi muma lui zise către dân-
sul: Fiule, pentru ce ne ai făcut
noă aşa? Iată, tatăl tău şi eu în-
tristaţi fiind te căutam.
49. Şi el zise către denşi: Ce
este ca mă căutaţi? Nu ştiaţi ca
eu. trebue să fiu în casa Tatălui
meu?
50. Dar ei nu pricepură rostul
pe care îl spuse lor.
51. Şi plecâ împreună cu d6nşi
şi veniră la Nazaret, şi el era
supus lor, şi muma lui păstra
toate cuvintele în inima ei.
52. Şi Iisus sporia în în-
ţelepciune ş\ vârstă, şi în buna
voinţă la Dumnezeu şi la oameni.
CAP. III.
Arătarea lui loan Botezătorul, Predica
hotezul lui, Erod prinde pe loan. Bote-
zarea lai Iisus, Genealogia lui,
1. Iar în al cincisprezecelea an
al domniri lui Tiberiu ca Cesar,
fiind procurator al Iudei Ponţiu
Pilat, şi tetrarch al Galilei Erod,
iar i^ilip, fratele lui, tetrarch al
Iturei şi al ţinutului Trachonitei,
şi Lisania tetrarch al Abilenei,
2. In zilele archiereului Ana
şi Caiafa, fosta cuvântul lui Dum-
nezeu către loan, fiul lui Za-
charia, în pustie.
3. Şi el veni în toată împre-
jurimea Iordanului, predicând bo-
tezul pocăinţei spre ertare de
păcate;
4. Dupe cum este scris în car-
tea cuvintelor lui lsaia profetul:
Glas de strigător în pustie:
Gătiţi calea Domnului,
Drepte faceţi cărările lui; •
5. Ori ce vale adâncă va fi um-
plută,
Şi ori ce munte şi deal va fi
lăsat în jos;
Şi căile strâmbe vor fi drepte,
Şi cele greu de umblat ne-
tede.
6. Şi ori ce carne va vedea
mântuirea lui Dumnezeu.
7. Deci zicea gloatelor care
eşiau ca să fie botezate de el:
Pui de viperă, cine v'a arătat să
fugiţi de uigia viitoare ?
8. Faceţi dar roade vrednice
de pocăinţă; şi nu începeţi a zice
în voi ănşivă: Părinte avem pe
Abraam; căci vă spun, că poate
Dumnezeu din petrele acestea să
deştepte fii lui Abraam.
9. CJiiar acum stă securea la
rădăcina pomilor; deci ori ce
pom, ce nu face rod bun, să taie
şi să aruncă în foc.
10. Şi '1 întrebau gloatele zi-
când: Ce să facem dar?
11. Iar el răspunzând le zicea:
Cel care are doă cămăşi să dea
celui care n'are, şi cel care are
de mâncare să facă de aseminea.
12. Atunci veniră şi vameşi ca
să fie botezaţi, şi ziseră către
dânsul : Invăţătorule, ce să fa-
cem?
www.dacoromanica.ro
LUGA
93
13. Iar el zise către denşi: Nu
cereţi nimic mai mult peste ce
v£ este hotărît.
14. Şi '1 întrebau şi cei care
slujesc în oaste zicând : Dar noi ce
să facem? Şi zise către denşi:
Nu asupriţi pe nimenea, nici nu
năpăstuiţi; ci fîţî mulţumiţi cu
plata voastră.
15. Iar pe când poporul era
în aşteptare, şi toţi cugetau în
inimele lor de Ioan, nu cumva
el ar fi Christosul,
16. Ioan respunse tuturor zi-
când: Eu ve botez cu apă, dar
vine cel care este maî tare de
cât mine, căruia nu H sunt de
îndestul să desleg cureaoa încăl-
ţămintelor lui ; el vS va boteza
cu spirit sânt şi foc;
17. A cărui lopată este în mâna
sa, ca să curăţe aria sa şi să a-
dune grâul în grânarul seu, iar
pleava o va arde în foc nestins.
1$. Dar şi multe altele în-
demnând binevestia poporului.
19. Iar tetrarchul Erod, mu-
strat fiind de el pentru Erodiada
femea lui Filip, fratele seu, şi
pentru toate relele pe care le
făcuse,
20. Erod adăogâ la toate şi
aceasta, adecă, închise pe Ioan
în închisoare.
21. Iar când fu botezat tot
poporul, botezat fiind şi Iisus. şi
rugându se, cerul fu deschis,
22. Şi veni peste dânsul Spi-
ritul sânt în chip adeverat de
porumb, şi se făcu un glas din
cer zicenâ: Tu eşti Fiul meu cel
iubit, în tine am binevoit.
23. Şi Iisus ensuşî era ca de
treizeci de ani, când începu, tiind,
dupS cum se zicea, un fiu al lui
Iosef, al lui Eli,
24. Al lui Matat, al lui Levi,
al lui Melchi, al lui Ionai, al lui
Iosef,
25. Al lui Matatia, al lui Amos,
al lui >aum, al lui Esli, al lui
Nagai,
26. Al lui Maat, al lui Matatia.
al lui Semein, al lui losech, al lui
Ioda.
•27. Al lui Ioanan, al lui Reza,
al lui Zorobabel, al lui Salatiel,
al lui Meri,
28. Al lui Melchi, al lui Adî,
al lui Cosam, al lui Elmadam, al
lui Er.
29. Al lui Iisus, al lui Eliezer 1 ,
al lui Iorim, al lui Matat, al lui
Levi,
30. Al lui Simeon, al lui Iuda,
al lui Iosef, al lui lonam, al lui
Eliachim,
31. Al lui Malea, al lui Mena,
al lui Matata, al lui Natan, al lui
David,
32. Al lui Iesai, al lui Obed,
al lui Booz, al lui Salmon, al lui
Naason,
33. Al lui Aminadab, al lui
Armi, al lui Esron, al lui Pares,
al lui Iuda,
34. Al lui Iacob, al lui Isaac,
al lui Abraam, al lui Tara, al lui
Nachor,
35. Al lui Saruch, al lui Ra-
www.dacoromanica.ro
94
LUCA
gav, al Iui Falec, al lui Eber, al
lui Sala,
36. Al lui Cainan, al lui Ar-
faxad, al lui Sem, al lui Noe, al
lui Lamech,
37. Al lui Matusala, al lui E-
noch, al lui Iared, al lui Maleleel,
al lui Cainan,
38. Al lui Enos, al lui Set, al
lui Adam, al lui Dumnezeu.
CAP. IV.
Ispitirea lui lisus. Mergerea lui in GaliUa.
lisus învaţă la Nazaret ; despreţuit fiind
se strămută la Capernaum } unde tnvaţă
si însănătosază pe un demonizat ; aseminea
pe soacra lui Petru si pe alţi.
1. Iar lisus plin de spirit sânt
să întoarse de la Iordan, şi fu
dus de spiritul în pustie,
2. Patruzeci de zile ispitindu se
de către diavolul. Şi nu mâncâ
nimic în acele zile; iar când să
împliniră ele flămânzi.
3. Şi diavolul 'izise: Daca eşti
Fiul lui Dumnezeu, zi acestei
petre să se facă pâine.
4. Şi răspunse lisus către den-
sul — zicând : — Scris este ca nu
numai cu pâine va trăi omul, —
ci cu ori ce cuvânt al lui Dum-
nezeu. —
5. Şi după ce '1 duse în sus —
pe un munte înalt — 'i arăta în
timp d'o clipeală toate împără-
ţiile lumii.
6. Şi 'i zise diavolul: Ţie 'ţî
voî da toată puterea aceasta şi
mărirea lor, că mie 'mi este dată,
şi o dau cui voesc.
7. Deci dar daca tu te veî fi
închinat înaintea mea, toată va
fi a ta.
8. Şi răspunzând lisus 'i zise:
— Mergi înapoia mea^ Satană,
căci — scris este: Domnului Dum-
nezeului tău te veî închina, şi
numai lui veî sluji.
9. Apoî îl duse în Ierusalem şi
'1 puse pe aripa santuarului, şi
'i zise: Daca Fiu eştî al lui Dum-
nezeu, aruncate de aci jos.
10. Căcî scris este că:
Ângerilor săi va porunci pen-
tru tine, ca să te păziască;
11. Şi că:
Pe mâînî te vor ridica,
Ca tiu cumva să loveştî de
peatră piciorul tău.
12. Şi răspunzând lisus 'i zise,
că zis este: Nu ispiti pe Domnul
Dumnezeul tău.
13. Şi după ce sfârşi orî ce ispi-
tire diavolul să depărtâ de la
dânsul până la un timp nenierit.
14. Şi lisus să întoarse cu
puterea spiritului în Galilea; şi
eşi ştirea despre dânsul în toată
împrejurimea.
15. Şi el învăţa în sinagogele
lor, lăudat fiind de toţî.
16. Şi veni la Nazaret, unde
fusese crescut; şi în zioa Sâm-
betei intrâ, după obiceiul său, în
sinagogă, şi să sculâ să citiasca.
17. Şi 'i se dete cartea profe-
tului Isaia, şi deschizând cartea
găsi locul, unde era scris:
18. Spiritul Domnului peste
mine,
Pentru ca m'a uns ca să bine-
vestesc săracilor;
www.dacoromanica.ro
LUCA
95
M'a trimis să tăintiduesc pe cei
sdrobiţî cu inimă, să vestesc er-
tare celor în robie,
Şi orbilor vedere,
Să dau drumul celor apăsaţi,
19. Să vestesc an plăcut Dom-
nului.
20. Şi închizând cartea, dând o
îndărăt slujitorului, stetejos;iar
ochi tuturor din sinagogă erau
aţintiţi la dânsul.
21. Şi începu a cuvânta către
dânşi, că astăzi s'a împlinit scrip-
tura aceasta în urechele voastre.
22. Şi toţi mărturisiau pentru
el, şi se* mirau de cuvintele plă-
cute, care eşiau din gura lui, şi
ziceau: Nu este oare acesta fiul
lui losef?
23 Şi el zise către dânşi: In-
tr'adevSr 'mi veţi spune pilda
aceasta: Doctore, vindecă te pe
tine ânsuţî; fă şi aci în patria ta
câte am auzit că s'au făcut în
Capernaum.
24. Iar el le zise: Adever zic
voe\ că nici un profet nu este
plăcut în patria sa.
25. Dar adevărat ve spun :
Multe văduve erau în Israel în
zilele lui Elie, când cerul fu în-
chis trei anî şi şase luni, în cât
se făcu foamete mare peste tot
pământul.
26. Şi la nici una dintre ele
nu fu trimes Elie, fără numai la
o femee văduvă în Sarepta Si-
donului.
27. Şi mulţi leproşi erau în
Israel pe timpul lui Eliseu pro-
fetul, dar nici unul dintre dânşi
nu fu curăţit, fără numai Neeman
Şirul.
28. Şi toţi auzind acestea în
sinagogă se umplură de furie,
29. Şi sculându se îl scoaseră
afară din oraş, şi '1 duseră pen6
la sprânceana muntelui, pe care
era clădit oraşul lor, ca să '1 re-
pează în jos;
30. Dar el trecând prin mijlo-
cul lor să duse,
31. Şi veni în jos la Caper-
naum, oraş al Galilei. Şi 'i în-
văţa pre ei sâmbăta;
32. Şi erau uimiţi de învăţătura
lui, pentru că cuvântul lui era
cu putere.
33. Şi în sinagogă era un om
având spirit de demon necurat,
şi striga cu glas mare,
34. Hei, Ce avem noî cu tine,
Iisuse Nazarene ? Aî venit să ne
perzî? Te ştiu cine eşti, sântul
lui Dumnezeu.
35. Şi Iisus îl certâ zicând: în-
chisă fie 'ţî gura, şi eşî afară din
el. Şi demonul aruncându '1 în
mijloc eşi afară din el, nimic vă-
tămându '1.
36. Şi căzu frică peste toţi, şi
vorbiau între dânşi uni către alţi
zicând; Ce este cuvântul acesta?
Că cu tărie şi putere porunceşte
spiritelor necurate, şi ele es afară.
37. Şi pornia ştire despre dân-
sul în ori ce loc d'imprejurime*
38. Apoi sculându se din si-
nagogă veni în casa lui Simon.
Iar soacra lui Simon era prinsă
de friguri mari, şi '1 rugară pen-
tru dânsa.
www.dacoromanica.ro
LUCA
39. Şi stând plecat asupra ei
■certa frigurile, şi o lăsară; iar ea
<le grab sculându se slujia lor.
40. Şi apunând soarele toţi
-căţî aveau bolnavi de feluri de
boale 'i aduseră la dânsul, iar el,
punând mâînele peste fie care
dintre ei, 'i tămădui.
41. Din mulţi eşiau şi demoni
strigând şi zicând, că tu eşti Fiul
lui Dumnezeu. Şi certând nu 'i
lăsa să vorbiască, pentru că ştiau
<;ă el este Christos.
42. Şi fâcenduse zioă eşind
se duse într'un Ioc pustiu ; şi gloa-
tele '1 căutau, şi veniră până Ia
dânsul, şi 'I ţineau ca să nu plece
de Ia dânşi.
43. Dar el zise către dânşi că
eu trebue să binevestesc împă-
răţia lui Dumnezeu şi Ia alte
oraşe, fund ca pentru aceasta
sunt trimis.
44. Şi predica în sinagogile
Galilei.'
CÂP. V.
J*estit'tul lui Petru cit lacob si loan, Lepro-
sul. Slăbănogul. Levi. Ospăţul cu vameşi.
Postirea ucenicilor. Nepotrivirea ctlor vechi
cu cele noi.
1. Şi pe când gloata se* îndesa
spre dânsul şi asculta cuvântul
lui Dumnezeu, şi el sta lângă la-
cul Ghenesaret;
2. Atunci văzu doă vase stând
lângă lac; iar pescari dându se
jos din ele spălau plăşile.
3. Şi intrând într'unul din vase,
care era al lui Simon, îl rugâ ca
să mâne puţin de la uscat; şi
stând învăţa din vas gloatele.
4. Iar când înceta d'a vorbi,
zise către Simon: Mână Ia adânc,
şi lăsaţi în jos plăşile voastre spre
pescuire.
5. Şi răspunzând Simon, zise:
Tnvăţătorule, toată noaptea mun-
cind nu prinserăm nimic; dar
pe cuvântul teu voi lăsa în jos
plăşile.
6. Şi făcând aceasta prinseră o
mulţime mare de peşte; în cât
să rupeau plăşile lor.
7. Şi făcură semn tovarăşilor
din celălalt vas, ca venind să Ie
ajute; şi veniră, şi umplură a-
mân fl oe vasele, în cât ele se a-
fuudau.
8. Iar Simon Petru văzând căzu
la pieîoarele Iui Iisus zicând: Eşî
de la mine, Doamne, ca sunt om
păcătos.
9. Căci frică îl coprinse pe el,
şi pe toţi care erau împreună cu
el, de pescuitul peştelui, pe care
îl prinseră,
10. Asemenea şi pe lacob şi
pe loan, tii lui Zebedeu, care erau
părtaşi cu Simon Şi Iisus zise
către Simon: Nu te teme; de a-
cum veî vâna oameni.
11. Şi trăgând vasele la uscat,
lăsând ţoale, 'i urmară.
12. Şi pe când era el în-
tr'unul din oraşe, ială, un bărbat
plin de lepră. Văzând dar pe Iisus,
şi căzând pe faţa sa, '1 rugâ zi-
când: Doamne, daca voeştî, poţi
să mă curăţeştî.
13. Şi întinzând mâna, îl atinse
www.dacoromanica.ro
IAJCA
9?
zicând; Voesc, fii curăţit. Şi în-
dată lepra să duse de la densul.
14. Şi el 'i porunci să nu spue
la nimeni; ci plecând arată te pre-
otului, şi du pentru curăţirea ta
după cum rîndui Moise, spre
mărturie lor.
15. Dar şi maî mult străbătea
vorba despre dânsul; şi să adu-
nau gloate multe să asculte, şi
sa fie tămăduiţi de slăbiciunile lor.
16. Iar el să trăgea d'o parte
în pustii
Şi^săruga. .
17. Şi fu într'una din zile,
că el era învăţând; şi şedeau
Farisei şi învăţători de lege, care
veniseră din ori ce sat al Galilei
şi ludei şi din Ierusalem; şi pu-
terea Domnului era ca el să tă-
măduiască.
18. Şî iată, bărbaţi aducând în
pat pe un om, care era slăbănog,
si căutau să '1 ducă înăuntru şi
să 'I pună înaintea lui.
19. Şi ne găsind pe unde să '1
ducă înăuntru din pricina gloatei,
îbuindu se pe acoperemânt îl lă-
sară în jos pintre cărămizi cu
patul în mijloc înaintea lui Iisus.
20. Şi văzând credinţa lor zise:
Omule, eartă se ţie păcatele tale.
21. Şi cărturari şi Farisei în-
cepură a se gândi zicând: Cine
este acesta care vorbeşte blasfe-
mii? Cine poate erta păcate, de
cat unul Dumnezeu ?
22. Iar Iisus cunoscând gân-
durile lor, răspunzând zise către
dânşi: Ce vă gândiţi în inimile
voastre ?
www.daci
23. Ce este maî lesne? a zice:
Eartă se ţie păcatele tale ? sau
a zice: Scoală te şi umblă?
24. Dar ca să ştiţi că putere
are Fiul omului pe pământ a erta
păcate, zise slăbănogului: Ţie zic,
scoală te, şi luând patul tău pleacă
la casa ta.
25. Şi îndată sculându se îna-
intea tuturor, luând patul pe care
zăcea, să duse la casa sa lăudând
pe Dumnezeu.
26. Şi uimire coprinse pe toţi,
şi măriau pe Dumnezeu, şi se
umplură de frică, zicând că vă-
zurăm lucruri minunate astăzi.
27. Şi după acestea eşi, şi
zări pe un vameş, cu numele
Levi, şăzănd la vamă, şi *i zise:
Urmează 'rai.
28. Şi Jăsând toate sculându se
'i urma.
29. Şi Levi 'i făcu ospăţ mare
în casa sa, şi era gloata multă
de vameşi şi de alţi, care şădeaU
Ia masă cu dânşi.
30. Şi murmurau Farisei şi
Cărturari lor către.' ucenici lui
zicând: Pentru ce mâncaţi %\ beţi
împreună cu vameşi şi păcătoşi ?
31. Şi răspunzând Iisus zise
către dânşi: N'au trebuinţă de
doctor cei sănătoşi, ci cei care
suferă.
32 N'am venit să chem la po-
căinţă pe drepţi, ci pe păcătoşi.
33. Iar ei ziseră către dânsul:
Ucenici lui Ioan postesc adesea^
şi fac rugăciuni; aseminea şi ai
Fariseilor; iar ai tăi mănâncă şi
beau.
romanica.ro i
98
LtfOA
34. Iar Iisus zise către ei: Nu
cumva puteţi face pe fii nunţeî
sâ postiască pe cât timp este mi-
rele cu dănşi?
35. Dar vor veni zile; şi când
mirele va fi luat de la dănşi, a-
tuncî vor posti în zilele acelea.
36. Şi spuse şi pildă către dănşi,
că nimeni, tăind petec de la vest-
mânt nou nu pune la vestmânt
vechîu; iar daca pune, şi pe cel
nou va rupe, şi celui vechîu nu
se va potrivi petecul care este
de la cel nou.
37. Şi nimeni nu pune vin nou
în bordufurî vechi; iar d&capune,
vinul nou va sparge bordufurile,
şi el va fi vărsat, şi bordufurile
vor fi nimicite;
38. Ci trebue a pune vin nou
în bordufurî noi.
39. Şi nimeni după ce a băut
vin vechiu; voeşte vin nou; pen-
tru că zice: cel vechiu este bun.
CAP. VI.
Ucenici smulg sf.ice sâmbăta* Omul cu mâna
uscată. Alegerea celor doisprezece apostoli,
Cuventarea lui Iisus către popor. Ferici-
rile. Iubirea către vrăjmaşi. Casa clădită
pe temelie bunâ.
1. Şi într'o sâmbăta — a doa
dupe cea d'intăiu — el trecea prin
semănături; şi ucenici lui smul-
geau spice şi frecându le cu mâî-
nele mâncau.
2. Iar uni dintre Farisei ziseră:
Pentru ce faceţi ce nu se cade
a face sâmbăta ?
3. Şi răspunzând Iisus 2ise
«ătre denşi: Nici aceasta n'aţî
www.daco
cetit, ce făcu David, când flă-
mânzi el şi cei care erau ca
densul ?
4. Cum intra în casa lui Dum-
nezeu, şi luând pâînele puneriî
înainte' mâncâ şi dete şi celor cu,
dânsul, pe care nu se cuvine a
le mânca, de cât numai preoţi?
5. Şi le zicea ca Domn al sâm-
betei este Fiul omului. .
6. Şi în cealaltă sâmbătă el
intrâ în sinagogă şi învăţa; şi
era acolo un om, şi mâna lui
dreaptă era uscată,
7. Iar Farisei şi Cărturari îl
pândiau, daca va tămădui sâni-,
băta, ca să găsiască a '1 învi-
novăţi.
8. Dar el ştia gândurile lor,,
şi zise omului care avea mâna
uscată, scoală şi stăî în mijloc;
şi sculându se stătu.
9. Atunci Iisus zise către denşi :
Ve întreb, daca se* cuvine sâm-
băta a face bine, sau a face rău ?
A scăpa un suflet sau a perde?
10. Şi privindu 'i pe toţi 'i ziser
întinde mâna ta, iar el făcu aşa\
şi mâna lui fu alcătuită sănătoasă
ca şi cealaltă.
11. Iar ei să umplură de furie;
şi vorbiau între dânşi uni către-
alţi, ce ar face lui Iisus.
12. Şi în zilele acestea el
eşi la munte ca să se roage şi
petrecea noaptea în rugăciune-
către Dumnezeu.
13, Şi când să făcu zioă chema,
la sine pe ucenici săi, şi după ce
alese doisprezece dintre ei pe*
care 'i numi şi apostoli,
omanica.ro
LUCA
99
14. Pe Simon pe care '1 numi
şi Petru, şi pe Andreîu fratele
lui, şi pe Iacob şi Ioan, şi pe Fi-
lip şi Bartolomeu,
15. Şi pe Mateiu şi Toma, şi
pe Iacob al lui Alfeu şi pe Simon,
numit Zelotul,
16. Şi pe Iuda al lui Iacob, şi
pe Iuda Iscariotu, care se făcu
trădător,
17. Şi dupe ce sedetejos îm-
preună cu denşi, stătu pe un loc
şes, şi stătu gloată multă de u-
cenicî ai sSi, şi mulţime marea
poporului din toată ludea şi din
Ierusalem, şi de pe marginea
mării Tirului şi Sidonului, care
veniră să '1 asculte şi să fie vin-
decaţi de boalele lor;
18. Şi cei bântuiţi de spirite
necurate erau tămăduiţi.
19. Şi toată gloata căuta să '1
atingă, că putere eşia de Ia dân-
sul, şi vindeca pe top.
20. Şi el ridicându 'şî ochi
la ucenici sSi zicea: Fericip voi
cei săraci, că a voastră este îm-
perăţia lui Dumnezeu.
21. Fericiţi voi cei flămânzi a-
cum, că veţi fi săturaţi.
22. Fericiţi cei care plângeţi
acum, că veţi rîde. Fericiţi sun-
teţi, când oameni vS vor urî, şi
când ve vor scoate dintre ei, şi
ve* vor despreţui, şi vor lepăda
numele vostru ca rSu, din^ pri-
cina Fiului omului.
23. Bucuraţi ve* în zioa aceea
şi săltaţi ; căci iată, plata voastră
este multă în cer; pentru că pă-
rinţi lor făceau în acelaşi chip
cu profeţi.
24. Dar vai voe avuţilor, că
v6 luap mângâerea voastră.
25. Vai voS, care sunteţi sătul
acum, că veţi flămânzi; val, care
rîdep acum, că ve vep întrista
şi vep plânge^
26. Vai, când top oameni vor
zice bine de voî; pentru că pă*
rinţiî lor făceau în acelaşi chip
cu profeţi mincinoşi.
27. Dar zic vo6 care ascul-
taţi: Iubiţi pe vrăjmaşi voştri,
faceţi bine la cei care ve* urăsc,
28. Binecuvântaţi pe cei care
ve blestemă, rugaşi vS pentru cei
care ve necăjesc.
29. Celui care te loveşte peste
falca, dă 'i să loviască şi pe cea
laltă; şi pe cel care 'ţî iea vest-
mântul, nu *i opri a 'ţi lua şi că-
maşa.
30. Dă la ori care cere de la
tine; şi de la cel care iea ale tale
nu cere înapoi.
31. Şi dupe* cum voiţi să ve
facă oameni, faceţi şi voi lor a-
seminea.
32. Şi daca iubiţi pe cei care
ve iubesc, ce mulţumire aveţi?
33. Căci şi păcătoşi iubesc pe
cei care 'i iubesc pe denşi. Şi
daca faceţi bine la cei care ve
fac bine, ce mulţumire aveţi?
Căci şi pScătoşr fac aceeaş.
34. Şi daca împrumutaţi pe a-
ceia de la care nădăjduiţi a lua,
ce mulţumire aveţi? Şipgcâtoiţii
împrumută pecătoşilor ca să pri-
miască înapoi d'opotrivă.
www.dacoromanica.ro
100
LUCA
35. Ci iubiţi pe vrăjmaşi voştri,
şi faceţi bine, şi împrumutaţi,
ne perzând nădejdea de nimic;
şi va fi plata voastră multă, şi
veţi fi fii ai celui prea înalt; că
el ensuşî este bun către cei ne-
mulţumitorî şi rei.
36. Fiţi deci miloşi, dupe cum
şi Tatăl vostru este milos.
37. Nu judecaţi, şi nu veţi fi
judecaţi; nu osîndiţî, şi nu veţi
fi osîndiţî; ertaţi, şi veţi fi ertaţî;
38. Daţi, şi vi se va da; me-
sură bună, îndesată, clătinată şi
verfuită vor da în senul vostru.
Căci cu ce mSsură mesuraţî, vi
se va măsura înapoi.
39. Atunci le spuse o pildă:
Nu cumva un orb poate duce pe
cale pe orb? Nu vor cădea a-
mendoi în groapă?
40. Nu este ucenic mai pe sus
de învăţătorul seu; dar adus la
desevîrşire, fie care va G ca în-
văţătorul seu.
41. Pentru ce vezî gunoiul ce
este în ochiul fratelui teu, iar
nu zăreşti bîrna ce este în ochiul
teu?
42. Sau curii poţi zice fratelui
tău, frate, stai să scot gunoiul
ce este în ochiul teu, ne vezend
tu ensuţî bîrna din ochiul teu ?
Făţarnice, scoate mai 'nteiu bîrna
din ochiul t£u, şi utuncî vel* ve-
dea să scoţi gunoiul ce este în
ochiul fratelui tâu.
43. Căci nu este pom bun fă-
când rod rău, nici pom reu pi-
când rod bun.
44. Căci fie care pom sS cu-
noaşte din rodul lui; pentru că
nu culeg oameni smochine din
spini, nici nu adună struguri din
rugi.
45. Omul bun din comoara
bună a inimei sale pune înainte
ce este bun; şi cel reu din cea
rea pune înainte ce este rău;
câcî din prisosul inimei vorbeş Le
gura lui.
46. Dar pentru ce me che-
maţi Doamne, Doamne, şi nu
faceţi ce zic ?
47. Tot care vine la mine şi
ascultă de cuvintele mele, şi le
face, voi arata voe cu cine se a-
seamănă;
48. Este aseminea c'un om,
care clădeşte casă, care săpa a-
dînc, şi puse temelie pe peatră;
şi varsându se apele, riul bătu
în casa" aceea, dar nu fu în stare
s'o clatine, pentru că ea fu bine
clădită.
49. Iar cine va fi ascultat şi
nu va fi făcut este aseminea c'un
om care clădeşte casa pe păment
fără temelie, în care bătu rîul şl
îndată căzu toată, şi dărîmarea
acelei case fu mare.
CAP. VII.
Iwus însănătoşază la Capernaum pe sluga
autasulai. Inviarea tenorului din Nain*
Trimişi lui loan botezătorul. Ftmea care
unge pe Jisus. PUda despre cei doi da-
tornici*
1. Şi după ce sfârşi toate cu-
vintele sale în urechile poporului,
intra în Capernaum.
2. Iar a unui sutaş slugă,
www.dacoromanica.ro
LUCA
101
care era în cinste la densul, bol-
navă fiind era să moară.
3. Şi auzind de Iisus trimise
la el bătrînî ai Iudeilor, rugân-
du l l ca venind să scape pe sluga
lui.
4. Iar ei venind la Iisus îl ru-
gară înadins, zicând că este vred-
niG ca să 'i învoeştî aceasta;
5. Căci iubeşte poporul nostru,
şi el însuşi ne clădi sinagogă.
6. Şi Iisus mergea împreună
cu ei. Şi fiind el acum nu de-
parte de casă, sutaşul trimise la
densul prieteni zicendu'i: Doam-
ne, nu te osteni; căci nu sunt
vrednic ca să intri sub acoperă-
mântul meu;
7. De aceea nici nu m'am cre-
zut pe mine însumi vrednic ca
să viu la tine; ci zi un cuvânt,
şi se va tămădui sluga mea.
8. Căci şi eu sunt om pus sub
stăpînire, având sub mine ostaşi,
şi zic acestuia: Du te, şi să duce,
şi altuia: Vino, şi vine; şi slugi
mele: Fă aceasta, şi face.
9. Iar Iisus auzind acestea s'a
minunat de el, şi întorcându se
zise gloatei care 'i urma: Voe*
ve zic, nici în Israel n am găsit
atâta credinţă.
10. Şi trimişi întorcându >se a
casă allară sluga sănătoasă.
11, Şi în zioa următoare se
duse într'un oraş numit Nain;
şi mergeau împreună cu dânsul
ucenici lui şi gloată multă.
12. Iar când s'a apropiat de
poarta oraşului, iată. se aducea
afară un mort, fiu unic la muma
lui, şi ea' însăşi văduvă; şi gloată
destulă din oraş era cu densa.
13 ; Şi văzând o Domnul 'i se
făcu milă de ea, şi 'i zise: Nu
plânge.
14. Şi apropiindu se atinse
cosciugul; iar cei care '1 duceau
stăturâ, şi el zise: Tinere, ţie 'ţi
zic, scoală te.
15. Şi mortul se ridică în sus,
şi începu să vorbiască. Şi '1 dete
mumei lui.
16. Iar pe toţi 'i coprinse frică,
şi măriau pe Dumnezeu, zicând
ca Profet mare s'a ridicat între
noi, şi că Dumnezeu a cercetat
pe poporul seu.
17* Şi eşi cuvântul acesta de-
spre dânsul în toată ludea şi în
toată împrejurimea.
18. Şi duseră ştire lui Ioan '
ucenici seî despre toate acestea.
19. Şi Ioan chemând la sine
pe doi dintre ucenici sei trimise
la Iisus zicând: Ta eşti acela ce
vine, sau pe altul să aşteptăm?
20. Şi Venind la dânsul bărbaţi
ziseră: Ioan Botezătorul ne a tri-
mis la tine zicând: Tu eşti acela
ce vine, sau pe altul să aştep-
tăm ?
21. Şi în ceasul acela vindecă
pe mulţi de boale^ şi de răni şi
de spirite rele, şi anume la mulţi
orbi dărui vedere.
22. Şi răspunzând Iisus le zise:
Mergând spuneţi lui Ioan cevă-
zurăţî şi auzirăţî; orbi văd, şchiopi
umblă, leproşi se curăţesc şi surzi
aud, morţi se scoală şi săracilor
se binevesteşte,
www.dacoromanica.ro
102
LUCA
23. Şi fericit este cel ce nu se
va fi smintit întru mine.
24. Iar după ce plecară tri-
mişi lui Ioan, începu să vor-
biască către gloate despre Ioan:
Ce aţî eşit în pustie să vedeţi ?
O trestie clătinându se de vent?
25. Dar ce aţi eşit să vedeţi?
Un om îmbrăcat în vestminte
moî? Iată, cei care sunt in vest-
minte alese şi în desfătare se află
în case împărăteşti.
26. Dar ce aţi eşit să vedeţi ?
Un profet? Adevăr zic voă, şi
mai mult de cât un profet.
27. Acesta este despre oare stă
' soris:
Iată, eu trimit pe ângerul meu
înaintea feţei tale,
Care va pregăti calea ta îna-
intea ta.
28. Zic voă, dintre cei născuţi
„ de femei niminea nu este mai
mare de cât Ioan; iar cel mai
mic în împărăţia lui Dumnezeu
este mai maro de cât dănsul.
29. Şi auzind tot poporul şi
vameşi, îndreptăţiră pe Dumne-
zeu, botezaţi fiind ei cu botezul
lui Ioan.
30. Dar Farisei şi legişti, ne
fiind botezaţi dc dânsul, desfiin-
ţară în privinţa lor enşile hotă-
rirea lui Dumnezeu,
31. Deci cu cine voi asemăna
pe oameni acestui neam? Şi cu
cine se aseamănă ei ?
32. Se aseamănă cu copii care
stau pe piaţă, şi strigă uni către
alţi şi zic: Vara cântat din fiuer
www.daco
şi n'aţî jucat; vam cântat de jale
şi n'aţl plâns.
33. Căci a venit Ioan Boteză-
torul nici pâine mâncând, nicî
vin bend, şi ziceţi: Are demon.
34. A venit Fiul omului mân-
când şi bend, şi ziceţi: Iată, om
mâncător şi băutor de vin. prie-
ten al vameşilor şi păcătoşilor.
35. Şi s'a cunoscut de dreaptă
înţelepciunea de către toţi fri ei.
36. Şi unul dintre Farisei
îl ruga ca sa mănânce împreună
cu dânsul; şi intrând în casa Fa-
riseului şăzu la masă.
37. Şi iată o femee care era
în oraş o păcătoasă, inţelegend
că şade la masă în casa Fari-
seului, aducend un alabastru cu
mir,
38. Şi stând dinapoi lângă pi-
cioarele lui, plângend începu să
ude ou lacrâmî picioarele lui, şi
le şterse cu părul capului ei, şi
săruta picioarele lui şi le un'se
cu mir.
39. Văzănd dar Fariseul care
'1 chemase, vorbi întru sine zi-
cănd: Acesta daca era profet,
cunoştea cine şi ce fel este fe-
mea care îl atinge; căci este pă-
cătoasă.
40. Şi respunzănd lisus zise
către dânsul, Simone: Am să 'ţî
spun ceva. Iar el zice: Invăţă-
lorule, spune.
41. Un împrumutător cu do-
bendă avea doi datornici; unul
'i datora cinci sute de denarî, iar
celălalt cincizeci.
42. Ne având ei să plătiaseă,
omanica.ro
LUCA
L
J i ertâpe amândoi; deci dar, care
dintre ei îl va iubi maî mult?
43. Şi răspunzând Simon zise:
gândesc că acela căruia 'i s'a ertat
mai mult. Iar el 'i zise: Drept ai
judecat.
44. Şi întorcându se către fe-
mee, zise lui Simon : Vezi această
femee? 'Ţi intraiu în casă, apă
pentru picîoareie mele nu dedeşî;
dar aceasta cu lacrămî 'mi uda
picioarele, şi cu perul capului ei
le şterse.,
45. Sărutare nu 'mi dedeşî; dar
aceasta, de când intraiu nu în-
ceta sărutându 'mi picioarele.
46. Cu untdelemn nu 'mî un-
seşi capul; dar aceasta cu mir
'mi unse picîoareie.
47. De aceea zic ţie r ertate
sunt păcatele ei cele multe, că
mult a iubit; iar cui puţin 'i se
eartă, puţin iubeşte.-
48. Şi 'i zise: Eartă se ţie pe-
catele.
49. Şi cei care şedeau împreună
la masa începură să zică între
den şi:
50. Cine este acesta care eartă
chiar păcate? Şi zise către femee:
Credinţa ta te a mântuit, du te
în pace.
CAP. VIII.
Femeile care slujesc lai lisus. Pilda cu se-
mănătorul, Mama p fraţi lui lisus. Fur-
tuna de pe marea Genesaret. Demonizatul
din^ Gherasen. Fiica lui Sair. Femea bol-
navă.
. 1 Şi după aceea, el călătoria
din oraş în oraş şi din sat în sat
103
predicând şi binevestind împă-
răţia lui Dumnezeu,
2. Şi cei doisprezece împreună
cu dânsul, şi oare care femei,
care fusese tămăduite de spirite
rele şi de boale: Măria, care se
numeşte Magdalena, de la care
eşise şapte demoni,
3. Şi Ioana femea lui Chuza,
îngrijitorul lui Erod, şi Susana
şi altele multe, care 'i îngrijau
din averea lor.
4. Dar când se adunâ gloată
multă şi din cei care călătoriau
la dânsul de prin oraşe, zise prin
pildă:
5. Eşit & semănătorul să se-
mine sămânţa lui, şi când se-
măna eU una sfaienţă căzu lângă
cale, şi fu călcată, şi pasările ce-
rului o mâncară.
6. Şi alta căzu jos pe peatră,
şi crescând se uscâ pentru că
nu avea umezeală.
7. Şi alta căzu în mijlocul spi-
nilor, şi spini crescând d'impre-
ună o înăbuşiră.
8. Şi alta căzu pe pământul
cel bun, şi crescând făcu rod în-
sutit. Acestea zicând striga: Cine
are urechi, să asculte cu luare
aminte.
9. Iar ucenici săi îl întrebau,
ce ar fi pilda aceasta,
10 Şi el zise: Voe-este dat să
înţelegeţî tainele împărăţii lui
Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde,
ca privind să nu vază, şi auzind
să nu priceapă.
11. Iar pilda este aceasta: Să-
www.dacoromanica.ro
104
LUCA
mânţa este cuvântul lui Dum-
nezeu.
12. Iar cele de lângă cale sunt
cei care auziră; apoi vine dia-
volul şi îea cuvântul din inima
lor, ca nu cumva crezând să fie
mântuiţi.
13. Iar cele de pe peatră siint
cei care, când au auzit, cu bucurie
primesc cuventul; dar aceştia
n'au rădăcină, ei cred câtva timp,
dar în timp de încercare se lea-
pădă.
14. Iar ce căzu înlre spini, a-
ceştia sunt cei care auziră, dar
supuşi fiind la griji şi avuţie, şi
la plăcerile vieţii sunt înăbuşiţi,
şi nu fac rod deplin.
15- Iar ce căzu în pământ bun,
aceştia sunt cei care, după ce
auziră cu inimă curată şi bună,
ţin cuvântul şi rodesc în răbdare.
16. Nimenea aprinzând lu-
minarea o acopere cu vas, sau
o pune sub pat; ci o pune în
sfeşnic, pentru ca cei care intră
să vază lumina;
17- Căci nu este ceva ascuns,
care să nu fie dat pe faţă; nici
n'a fost ceva ascuns, care să nu
fie cunoscut, şi să nu vie la a-
rătare.
18. Deci luaţi seama cum a-
uziţî; căci cine are, 'i se va da,
şi cine nu are, să va lua de la
dânsul şi ce gândeşte că are.
19. Şi vin la dânsul muma
şi fraţi lui, şi nu putea sa se în-
tiluiască cu dânsul din pricina
gloatei.
20. Şi 'i se aduse ştire, muma
ta şi fraţi tei steteau afară do-
rind să te vază.
21. Iar el răspunzând zise către
dânşi: Muma mea şi fraţi mei
sunt aceştia, care ascultă şi fac
cuvântul lui Dumnezeu.
22. Şi într'una din zile, el
intra într'un vas, şi ucenici săi;
şi zise către dânşi: Să trecem
dincolo de lac; şi plecară.
23. Iar mergând ei cu vasul,
el adormi. Şi se lăsa pe lac o
furtună de v6nt ţ şi dânşi erau
umpluţi de valuri şi steteau în
primejdie.
24. Şi venind la dânsul îl de-
şteptară zicând: Invăţatorule, In-
văţătorule, suntem perduţî. Iar
el deşteptându se certâ vântul şi
valul apei, şi încetară şi să făcu
linişte.
25. Atunci le zise: Unde este
credinţa voastră? Iar ei temân-
du se se mirară zicând uni către
alţi: Cine egte oare acesta, pen-
tru că porunceşte chiar vântu-
rilor şi apei, şi ascultă de dânsul ?
26. Şi veniră la uscat in ţi-
nutul Gherasenilor, care este în
faţă dincolo de Galilea.
27. Iar eşind el la uscat îl în-
timpină un bărbat oare care din
oraş, având demoni; şi mult timp
nu se îmbrăcase cu haină, şi nu
sta în casă, ci în gropi de mor-
minte.
28. Văzând dar pe lisus şi ră-
cnind căzu la dânsul, şi cu glas
mare zise: Ce ai cu mine, Iisuse.
Fiul lui Dumnezeu cel prea înalt?
Uogu te, nu me munci.
www.dacoromanica.ro
LUCA
10a
29. Căci poruncia spiritului ne-
curat să iasă din om; pentru că
de mulţi anî îl târise cu dânsul,
şi era legat cu lanţuri, şi păzit
în legături de picioare, dar ru-
pând legăturile era mânat de de-
mon în pustii.
30. Şi Iisus '1 întreba: Cum
te numeşti? Şi el zise: Legion;
că mulţi demoni intrase în tr'ânsuL
31. Şi '1 rugau casă nule po-
runciască să se ducă în abis.
32. Şi era acolo o turmă dc
porci mulţi păscând în munte;
şi '1 rugau ca să le dea voie să
intre în aceia Şi le dete voie.
33. Iar demoni eşind din om
intrară în porci; şi se repezi
turma de pe rîpa în lac, şi se
'necâ.
34. Şi păzitori vezând ce s'a
întîmplat fugiră şi vestiră în oraş
şi la ţară.
36. Iar ei eşiră să vază ce s'a
întîmplat; şi veniră la Iisus, şi
găsiră pe omul din care eşise
demoni, stând, îmbrăcat şi întreg
la minte, la picioarele lui Iisus;
şi se* temură.
36. Şi cei care 1 vSzură le spu-
seră cum fu scăpat cel demo-
nizat.
37. Şi '1 ruga toată mulţimea
ţinutului Gherasenilor, ca să plece
de la dânsi, pentru că erau co-
prinşî de frică mare. Iar el in-
trând în vas se întoarse.
38- Şi bărbatul din care eşise
demoni îl ruga ca sâ fie împreună
cu densul. Dar Iisus îl lăsâ zi-
când:
39. întoarce te la casa ta, şi
spune câte 'ţi a făcut ţie Dum-
nezeu. Şi plecâ prin tot oraşul
predicând câte 'i a făcut Iisus.
40. Şi întorcendu se Iisus>
gloata îl primi bine; căci toţî îl
aşteptau.
41. Şi iată veni un bărbat cu
numele Iair, şi el ânsuşî era maî
mare al sinagogeî; şi căzând la
picioarele lui Iisus îl ruga ca sa
intre în casa lui;
42. Că avea o singură fată ca
de doisprezece anî, şi aceasta era
pe moarte. Şi mergând el, gloa-
tele '1 înghesuiau.
43. Şi o femee fiind în curgere
de sânge de doisprezece anî, care,
dupvce mai cheltui cu doctori toată
averea ei, nu putu fi tămăduită
de nimenî,
44. Apropiindu se de dinapoi,
atinse ciucurile vestmântului sâu ;
şi îndată stătu curgerea sânge-
lui ei.
45. Şi Iisus zise. Cine este care
m'a atins ? Şi tăgăduind toţi, zise
Petru şi cei împreună cu densul :
Invăţătorule, gloatele te 'mpre-
soară şt te 'nghesuesc, şi zici %
cine me atinse?
46. Dar Iisus zise: Cineva m6
atinse: căcî eu simţiî putere eşită
de la mine.
47. Iar femea vezând că nu
râmase ascunsă, tremurând veni,
şi căzând la el spuse înaintea
poporului întreg pricina pentru
care îl atinse, şi cum fu îndată
tămăduită.
www.dacoromanica.ro
106
LUCA
48. Şi el 'i zise: Fiică, credinţa
ta te a scăpat; du te 'n pace.
49. Vorbind el ânche vine
cineva de la inaî marele sina-
gogeî zicând, c'a murit fiica ta;
nu supăra pe învăţătorul.
50. Iar Iisus auzind 'i respunse
zicând: Nu te teme, crede numaî,
şi va fi scăpată.
51. Şi după ce veni a casă nu
lăsa pe nimenea să intre cu den-
sulj de cât numaî pe Petru şi pe
Ioan şi pe Iacob, şi pe tatăl şi
pe muma copilei,
52. Iar toţi plângeau şi se ja-
liau de densa; şi el zise: Nu
plângeţi, pentru că n'a murit, c\
doarme.
53. Dar ei îl luau în rîs, ştiind
c'a murit.
54. Atunci el dând afară pe toţi
şi apucând mâna ei striga zi-
când: Copilă, deşteaptă te.
55. Şi se* întoarse spiritul ei şi
se sculâ -îndată; şl porunci a 'i
se da să mănânce.
56. Şi rămaseră uimiţi părinţi
ei ; iar el le porunci să nu spue
nimenuî ce s'a făcut.
CAP. IX.
Trimiterea apostolilor, JSrod aude de Iisus.
Săturarea celor cinci mit. Mărturisirea lui
Petru. Purtarea crucei. Schimbarea la/aţă.
Părintele cu copUul dtmonizat. Iisus pre-
zice moartea sa. Ucenici gândesc cine e
mai mare între densi. Cele treipedipt d } a
urma Iau
1. Şi chemând la sine pe cei
doisprezece, le dete putere şi m-
puternicire peste toţi demoni, şi
să tamăduiască boale.
2. Şi 'i trimise să predice îm-
părăţia lui Dumnezeu, şi sa vin-
dece pe bolnavU
3. Şi zise către dânşi: Nu luaţi
nimic pe cale, nici toeag, nici
traistă, nici pâine ft nici argint;
nici să nu aveţî câte doe cămăşf.
4. Şi în ce casă veţi fi intrat,
acolo rămâneţî, şi de acolo eşiţî.
5. Şi câţi nu vă primesc pe
voi, eşind din acel oraş, scuturaţi
praful de pe picioarele voastre
spre mărturie împrotiva lor.
6. far ei eşind umblau din sat
în sat binevestind şi tămăduind
pretutindînea.
7. Şi auzi Erod tetrarchul
toate ce se făceau; şi eraîrţne-
domirire despre .ce se spunea de
către uni, că loan s'a sculat din-
tre morţi,
8. Iar de către alţi că Elie s'a
arătat, şi de către alţi ca s'a scu-
lat un profet oare care dintre cei
vechi.
9. Şi Erod zise: Lui Ioan eu
'i am tăeat capul; dar cine este
acesta despre care aud astfel de
fapte. Şi căuta să 1 vază.
10. Şi întorcenduse apostoli
'i spuseră câte făcură. Şi luându'i
cu sine să duse la o parte la un
oraş numit Betsaida.
11. Iar gloatele aflând 'i ur-
mară; şi el primindu 'i le vorbia
despre împărăţia lui Dumnezeu,
şi vindeda pe cei care aveau tre-
buinţă de tămăduire
12. Şi zioa începu ase însera;
www.dacoromanica.ro
LUCA
107
atunci venind la dânsul cei doi-
sprezese 'i ziseră: D& drumul
gloatei, ca duceudu se în satele
şi în locurile d'imprejur să po-
posiască, şi să afle de mâncare;
pentru ca aci suntem în loc
pustiu.
13. Iar el zise către dânşi :
Daţi le voi sa mănânce. Şi ei
ziseră: Nu avem mai mult de
cât cinci pâînî şi doi peşti, afară
numai daca, ducendu ne noi, vom
fi cumpărat de mâncare la tot
poporul acesta.
14. Pentru că erau ca la cinci
miî de bărbaţi. Dar el zise către
ucenici săi: Aşăzaţi 'i la masă
cete de câte cinci zeci.
15. Şi ei făcură astfel, şi aşe-
zară pe toţi la masa.
16. Iar el luând cele cincî pâînî
şi cei doi peşti, căutând spre cer,
le "binecuventâ* şi frânse, şi dete
ucenicilor ca să dea în mâini la
gloată.
17. Şi mâncară şi să saturară
toţi; şi se luâ ce le rămase doi-
sprezece coşuri de frămiturî.
18. Şi când se ruga el sin-
gur, ucenici erau €u densul; şi
'i îutrebâ zicend: Cine zic gloa-
tele că sunt eu '(
19. Iar ei răspunzând ziseră:
loan Botezătorul; iar alţi Elie;
şi alţi că s'a sculat un profet
oare care dintre cei vechi.
20- Şi le zise: Dar voî cine
ziceţi că sunt eu? Şi respunzend
Petru zise: Christosul lui Dum-
nezeu.
21. Şi certându 'i porunci să
nu spue aceasta la nimeni.
22. Zicend că Fiul omului tre-
bue să sufere multe, şi să nu fie
primit drept bun de către b'ătrîni
şi maî mari preoţilor şi cărturari,
şi să fie omorît şi a treia zi să
învieze.
23. Şi vorbia către toţi: Daca
voeşte cineva sa vie după mine,
să se lepede de sine, şi să* îea
crucea sa în fie care zi, şi să 'mî
urmeze.
24. Căci cine va fi voit să 'şî
scape viaţa, o va perde; dar cine
va fi perdut viaţa sa pentru mine ?
acesta o va scăpa.
25. Pentru că ce 'şi foloseşte
un om câştigând lumea întreagă,
şi perzendu se pe sine dnsuşî sau
fiind vătămat ?
26. Căci cine se va fi ruşinat
de mine şi de cuvintele mele, de
acesta se va ruşina Fiul omului,
când va veni întru mărirea sa şi
a Tatălui şi a sânţilor ângeri.
27. Şi zic voă: Sunt într'adevăr
uni din cei de faţă, care nu vor
gusta moarte penă ce* nu vor fi
văzut împărăţia lui Dumnezeu.
28. Şi după cuvintele ace-
stea ca la opt zile, luând cu sine
pe Petru şi pe loan şî pe Iacob
se sui pe munte ca să se roage.
29. Şi când să ruga chipul fe-
ţei lui să făcu altul, şi îmbrăcă-
mintea lui albă, strălucind.
30. Şi iată, vorbiau împreună
cu dânsul doi bărbaţi, care erau
Moise şi Elie,
31. Care arătându se în mărire
www.dacoromanica.ro
108
LUCA
spuneau sfârşitul său, pe care
avea sâ '1 împliniascăîn Ierusalem.
32. Iar Petru şi cei împreună
cu dânsul erau îngreoeaţî de
somn; dar veghind ei ănchă vă-
zură mărirea lui, şi pe cei doi
bărbaţi care steteau- împreună cu
dânsul
33. Şi pe când se despărţiau
ei de la dânsul, Petru zise către
Iisus: Invăţătorule, este bine ca
noi să fim aici; şi să facem trei
colibî, una ţie, şi lui Moise una,
şi una lui Elie; neştiind ce vor-
beşte.
34. Zicând el acestea, se făcu
un nor şi 'i umbri; iar dânşi se
înspăimântară, când ei intrară
în nor.
35* Şi să făcu» un glas din nor
zicând: Acesta este Fiul meu cel
ales; ascultaţi de dânsul.
36. Şi când se făcea g'.asul
Iisus să află singur. Şi ei tăcură,
şi nu spuseră în acele zile ni-
menui nimic din cele ce văzuseră.
37. Jar în zioa următoare
dându se ei jos de pe munte, îl
întimpină gloată multă.
38. Şi iată, un bărbat din gloată
strigă zicând : Invăţătorule, te rog,
sa cauţi spre fiul meu, că Tam
numai pe el;
39. Şi iată,, spirit 1 apuca, şi
d'odată răcneşte; şi '1 scutură cu
spumară, şi abia se depărtează
de la dânsul sdrobindu '1.
40. Şi m'am rugat de ucenici
iâi, ca să '1 dea afară, dar nu
putură.
41. Şi^ Iisus răspunzând zise:
O neam necredincios şi sucit,
până când voi fi la voi şi ve' voi
îngădui ? Adu aci pe fiul tău.
42. Dar pe când venia la dân-
sul, îl scutura demonul şi '1 sgu-
dui tare. Iar Iisus certâ spiritul
necurat, şi tămădui pe copil, şi
'1 dete tatălui său.
43. Şi toţi rămaseră uimiţi de
mărirea lui Dumnezeu. Dar pe
când toţi se minunau de toate
câte făcea, Iisus zise către uce-
nici săi:
44. Puneţi voi în urechele voa-
stre cuvintele acestea; căci Fiul
omului are să fie dat în mâini
de oameni.
45. Dar ei nu înţelegeau rostul
acesta, şi era ascuns faţă de dânşi,
ca să nu '1 priceapă; şi să te-
meau ca să '1 întrebe despre a-
cest rost.
46. Şi intra gând în ini-
mele lor, cine dintre dânşi ar fi
mai mare.
47. Dar Iisus cunoscând gân-
dul inimei lor, luând un copil îl
puse lângă sine,
48. Şi le zise: Ori cine va fi
primit pe aceşt copil în numele
meu, pe mine mă primeşte; şi
ori cine mă va fi primit pe mine*
primeşte pe cel care m'a trimis
pe mine. Căci cine este mai mic
între voi toţi, acesta este mare.
49. Şi răspunzând Ioan zise :
Invăţătorule, ştim pe unul care
în numele tău dă afară pe de-
moni, şi '1 oprirăm, pentru că
nu urmează împreună cu noi.
50. Dar Iisus zise către dânsuh
www.dacoromanica.ro
1
LUCA
109
Nu opriţi; căci cine nu este im-
protiva voastră, pentru voi este.
51. Şi când fura împlinite
zilele înălţării sale, el ânsuşî 'şî
'ndreptâ faţa ca să meargă la
Ierusalem,
52. Şi trimise vestitori înaintea
feţei sale; iar ei ducându ăe in-
trară într'un oraş de Samaritanî,
ca să pregătiască pentru dânsul.
53. Şi nu '1 primiră, pentru că
faţa lui era îndreptată spre Ie-
rusalem.
54. Şi văzând ucenici săi lacob
şi Ioan ziseră: Doamne, voeştî
sa zicem ca să se pogoare foc
din cer, şi să 'i mistuiască pre-
cum a făcut şi Elie ?
55. Iar el întorcându se 'i certă.
- Şi zise: Nu ştiţi ai cărui spirit
'sânteţi voi; căct> Fiul omului n'a t
venit să pearză suflete de oameaî,
ci să scape. -
56. Şi să duseră într'alt sat.
57. Şi mergând ei, unul zise
către dânsul pe cale: Voi urma
ţie, ori unde te .vei fi dus.
58. Şi Iisus 'i zise; Vulpele au
vizuini şi pasările cerului locuinţe,
ansă Fiul omului n'are unde să
'şi plece capul.
59. Atunci zise către un altul:
Urmează 'mî. Iar el zise: Doamne,
dă 'mî voie ca mai 'ntâiu ducân-
du mă 'să îngrop pe tatăl meu.
60. Şi el zise: Lasă morţi să
îngroape pe morţi lor, iar tu du-
cându te dă ştire în toate părţile
de împărăţia lui Dumnezeu.
61. Şi un altul zise: 'Ţi voi
urma ţie, Doamne, dar mai în-
tâiu dă 'mi voie să las în rîn-
duială pe cei care sunt în casa
mea.
62. Iar Iisus zise către dânsul:
Nimenea, punând mâna sa pe
plug, şi uitându se înapoi, nu este
potrivit pentru împărăţialui Dunv
CAP. X.
Ţrimiterea celo* fapte zeci de ucenici fi în-
toarcerea lor. întrebarea despre viaţa e-
ternă şi aproapele. Pilda cu Samaritanul
•milos. Mar ta si Măria.
1. Iar după acestea, Domnul
făcu cunoscut şi pe alţi şaptezeci,
şi 'i trimise câte doi înaintea
feţei sale în ori ce oraş şi loc,
unde avea să vie el ânsuşî.
2. Şi zicea către denşi: Sece-
rişul este mult, dar lucrători pu-
ţini; rugaţi vă decî de Domnul
secerişului ca să scoată lucrători
la secerişul său
3. Mergeţi; iată, eu vă trimit
ca miei între lupi.
4. Nu purtaţi pungă de bani,
nici traistă, nici încălţăminte^ şi
nu uraţi la nimenea pe cale.
5. In casa în care veţi fi in-
trat, ziceţi mai 'ntâiu: Pace casei
aceştia.
6. Şi daca este acolo fiul păcii,
va sta asupra lui pacea voastră;
iar daca nu este, se va întoarce
spre voi.
7. Rămâneţi în aceeaşi casă
mâncând şi bând ce sunt ladânşi;
pentru că vrednic este lucrătorul
de plata sa.
www.dacoromanica.ro
110
LUCA
8. Nu vă mutaţi din casă în
casă; şi în ori ce oraş intraţi şi
vă primesc pe voî, mâncaţi ce
ve* este pus înainte,
9. Şi tămăduiţi pe cei bolnavi
în el; şi spuneţi le: A sosit la voî
împărăţia lui Dumnezeu.
10. Dar în ori ce oraş veţi fi
intrat, şi nu ve* primeşte, eşind
în stradele lui ziceţi:
31,. Şi praful ce se lipi.de noi
din oraşul vostru îl scuturăm
voă; dar cunoaşteţi aceasta că
s'a apropiat împărăţia lui Dum-
nezeu.
32. Zic voă, că în zioa aceea
va fi mai uşor pentru Sodoma,
de cât pentru acei oraş.
13. Vai ţie, Chorazim; vai ţie,
Betsaida; că daca în Tir şi Sidon
ar fi fost puterile, care au fost
între voî, de mult stând în sac
şi cenuşă s'ar fi pocăit.
14. Dar pentru Tir şi Sidon va
fi maî uşor la judecată, de cât
pentru voî.
15. Şi tu, Capernaum. nu eşti
ridicat penă la cer? Fenă la iad
vei fi pogorît.
16. Cine ascultă de voi, de mine
ascultă; şi cine vă despreţueşte
pe voî, pe mine mă despreţueşte;
iar cine mă despreţueşte pe mine,
despreţueşte pe cel care m'a tri-
mis pe mine.
17. Şi se întoarseră cei şapte-
zeci cu bucurie zicend: Doamne,
chiar demoni ni se supun în nu-
mele tău.
18. Iar el zise: Zăriam pe sa-
tan ca un fulger căzend din cer.
www.daco:
19. Iată, v'am dat împuterni-
cire să călcaţî peste şărpî şi
scorpii, şi peste ori ce putere a
vrăjmaşului; şi nimic nu va vă-
tăma pre voî,
20 Dar nu vă bucuraţi de a-
ceasta, că spiritele vi să supun;
ci ve bucuraţi că numele voastre
sunt scrise în ceruri.
21. In acelaşî ,ceas se în-
veseli în Sântul Spirit, şi zise:
Mulţumesc, Părinte, Domnul ce-
rului şi al pământului, că ai a-
scuns acestea de înţelepţi şi pri-
cepuţi, şi le ai descoperit celor
neştiutori; aşa 3 Părinte, că aşa a
fost bună-voinţă înaintea ta.
22. Toate 'mi sunt date mie
de către Tatăl meu ; şi nimenea
nu cunoaşte cine este Fiul, de
cât numai Tatăl, şi cine este Ta-
tăl, de cât numai Fiul, şi acela
căruia ar voi Fiul să 'i descopere.
23 Şi întorcendu se la o parle
zise către ucenicî: Fericiţi sunt
ochi care văd ce vedeţî;
24. Căci zic voă, că mulţi pro-
feţi şi împăraţi voiră să vază ce
vedeţi voî, şi nu văzură, şi sa
auza ce auziţî, şi nu auziră.
25. Şi iată, un legist să sculâ
ispitându '1, zicend: lnvăţătorule,
ce să fac ca să moştenesc viaţa
de veci ?
26. Iar el zise către densul: In
lege ce este scris? Cum citeşti?
27. Şi răspunzând zise: Vei
iubi pe Domnul Dumnezeul teu
din toată inima ta, şi în tot su-
fletul tău, şi în toată t£ria ta, şi
omanica.ro
LUCA
in
în tot cugetul teu; şi pe aproa-
pele teu ca pe tine ânsuţî.
28. Iar el 'i zise: Drept ai râ-
spuns; fă aceasta şi vei fi viu.
29. Dar el voind să se îndrep-
teze pe sine zise către Iisus: Şi
cine 'mi este aproape ?
30. Şi respunzând Iisus zise:
Un om mergea în jos de la Ie-
rusalem la Ierichon, şi căzu între
tâlhari, care şi desbrăcându 1 şi
ranindu '1 se duseră, lăsându '1
când era jumetate mort.
31. Din îniîmplare un preot
mergea în jos pe acea cale, şi
vSzendu '1 trecu p'alăturea în
faţa lui.
32. Asemenea şi un levit so-
sind la acel loc, dupe* ce veni şi
vSzu. trecu p'alăturea în faţa lui.
33. Dar un samaritan mergând
pe cale veni la el; şi vezendu^l
'i se făcu milă,
34. Şi apropiindu se legâ ră-
nile lui turnând untdelemn şi
vin, şi punendu '1 pe dobitocul
sSu îl duse la o easă de poposire,
şi purta grijă de dânsul.
35. Iar în zioa următoare dis
de dimineaţă când eşi, scoţând
doi denarî dete celui care *i pri-
mise şi zise: Poartă grijă de den-
sul, şi ce veî fi maî cheltuit ânchS,
eu 'ţî voî da înapoi, când me* în-
torc iar aci.
36^ Care dintre aceşti trei 'ţi
se pare a fi fost aproape al celui
care căzu între tâlhari ?
37. Şi el zise: Cel care făeu
milă cu dânsul. Atunci Iisus 'i
zise: Du te, fa şi tu aseminea.
www.dao
38. Iar când ei mergeau,-el
intrâ într'un sat; şi o femee cu
numele Marta îl primi în casa ei.
39. Şi aceasta avea o soră nu-
mită Măria, care şi stând jos lângă
picioarele Domnului asculta cu-
vântul seu.
40. Iar Marta era la o parte
îngrijind de multe treburi; şi bă-
gând de seamă zise: Doamne, nu
te gândeşti că soru mea me* lăsa
singură ca să slujesc? Zi 'i dar
ca să pue mâna împreună cu
mine.
41. Şi respunzând Domnul 'i
zise: Marta, Marta, pentru multe
îngrijeşti şi de multe te 'ngrijeştî';
42. Dar d'un lucru este tre-
buinţă; căci Măria 'şi alese par-
tea bunăj ce nu va fi luată de
la dânsa.
CAP. XL
Rugăciunea Domnului. însănătoşirea unui
mut demonizaţ. Neamul doritor de semne.
Mustrare îndreptată Fariseilor si învăţă-
torilor de leget
1. Şi pe când se* ruga el în-
tr'un lo6, când încetâ, zise către
dânsul unul dintre ucenici sâi:
Doamne, învaţă ne să ne rugăm,
dupe* cum şi Ioan învăţă pe uce-
nici sSi.
2. Iar el le zise: Când vâ ru-
gaţi, ziceţi: Tată al nostru care
eşti în ceruri sânţiască se nu-
mele t6u; vie împărăţia ta; facă
se voia ta precum în cer şi pe
pământ ;
3. Pâinea noastră de toate zi-
lele dă ne o noS în fie care zi ;
romanica.ro
212
LUCA
4. Şi ne eartă noe* păcatele
noastre, căci şi noi ertămorîcui
ne datorează; şi nu ne duce în
ispită, ci he scapă de la cel ren.
5. Şi zise către denşi: Cine
•dintre voi va avea un prieten, şi
va duce la densul în mezul
nopţii, şi 'i va zice: Prietene, îm-
prumută 'mi trei pâînî,
6. Pentru că un prieten al meu
veni de pe drum la miae şi n'am
ce să 'i pun înainte?
7. Şi acela rSspunzend d'ina-
untru va zice: Nume' dade oste-
neală; acum este uşa închisă, şi
xîopii mei sunţ în pat cu mine;
nu pot sculându mS să 'ţi dau.
8. Zic voă, chiar daca nu 'i va
da sculându se pentru că 'i este
prieten, totuşi, pentru îndrăs-
neala lui sculându se, 'i va da cât
cere.
9. Şi eu zic vo£: Cereţi şi se
va da voS; căutaţi şi veţi afla;
bateţi şi se va deschide voe.
10. Căci tot cel ce cere îea, şi
«el ce caută află, şi celui care
-bate 'i s& va deschide*
ll v Şi de la care dintre voi,
•ca tată, va cere fiul pâl?ie, nu
cumva 'i va da peatră? Sau daca
-şi peşte va cere, nu cumva 'i va
da şarpe în loc de peşte?
12. Sau daca va cere şi un ou,
nu cumva 'i va da un scorpion?
13. Deci daca voi răi fiind ştiţi
să daţi lucruri bune la copii vo-
ştri, cu cât mai vertos Tatăl
vostru cel ceresc va da din cer
Spirit Sânt la cei care cer de la
densul?
www.dacor
14. Şi scotea un demon
mut; eşfnd dar demonul, mutul
vorbi; şi gloatele se minunau.
15. Iar uni dintre denşi ziseră:
Cu Beelzebul domnul demonilor
dă .afară pe demoni.
16. Şi alţi ispitindu '1 cercau
de la densul un semn din cer,
17. Dar el ştiind gândurile lor
le zise; Ori ce împerăţie desbi-
nându se în sine este pustiită, şi
casă peste casă cade.
18. Şi daca Satan s'a desbinat
în sine, cum va sta împărăţia
lui? Pentru că ziceţi, că eu cu
Beelzebul scot afară pe demoni.
19. Dar daca eu cu Beelzebul
scot afară pe demoni, fii voştri
cu cine H scot afară? De aceea
ei vor fi judecători voştri.
20- Şi daca eu cu degetul lui
Dumnezeu scot afară demoni,
a ajuns deci la voî împărăţia lui
Dumnezeu.
21. Când cel tare înarmat fiind
păzeşte curtea sa, în pace sunt
averile sale.
22. Dar îndată ce un maî tare
de, cât densul venind il va fi în-
vins, îea armătura lui, în care
se încrezuse, şi împarte prăzile
luate de la el.
23. Cine nu este cu mine, îm-
protiva mea este, şi cine nu
strânge cu mine, risipeşte.
24. Când spiritul necurat va fl
eşit din om, umblă prin .locuri
fără apă căutând repaus; şi ne
găsind zice: Mă voî întoarce la
casa mea de unde am eşit;
)manica.ro
LUCA
113
25. Şi venind o găseşte mătu-
rată şi gătită.
26. Atunci se duce şi îea cu
sine alte şapte spirite mai rele
de cât el, şi intrând locueş te aci;
şi se* fac cele de pe urmă ale
omului aceluia mai rele de cât
cele d'intâiu.
27. Iar pe când vorbia el
acestea, o femee din gloată ri-
dicând glas 'i zise: Fericit este
pântecele care te a purtat şi ţî-
ţele pe care le ai supt.
28. Şi el zise: Aşa este. Fe-
riciţi care ascultă cuvântul lui
Dumnezeu şi 'l păzesc.
29 Şi adunându se gloate
în grămadă începu a zice: Nea-
mul acesta este neam rSu; cere
semn, şi semn nu se va da lui,
de cât numai semnul lui Iona
profetul.
30. Căci după cum Iona fu un
semn pentru Nineviţî, astfel va
fi şi Fiul omului pentru, neamul
acesta.
31. O împărăteasă de la miază
zi se va ridica la judecată cu
bărbaţi acestui neam, şi 'i va
osîndi; că a venit de la margi-
nile pământului să asculte înţe-
lepciunea lui Solomon, şi iată,
mai mult de cât Solomon este aci.
32. Bărbaţi Nineviţî se vor scula
la judecată cu neamul acesta, şi
T vor osîndi, că ei s'au pocăit
la predica lui Iona, şi iată, mai
mult de cât Iona este aci.
33. Nimenea aprinzând lu-
mină nu o pune în ascunzătoare,
nici sub obroc, ci în sfeşnic,
pentru ca cei care intra sa vază
lumina.
34. Luminătorul corpului este
ochiul tSu; când ochiul tSu este
curat, şi fot corpul tSu este lu-
minat; dar când este rSu, şi cor-
pul teu este întunecat.
35. Iea seama dar ca lumina
care este în tine să nu fie în-
tunerec.
36. Deci daca tot corpul tSu
estel uminat, ne având vreo parte
întunecată, luminat va fi tot, ca
şi când luminătorul te luminează
cu raza sa.
37. Şi pe când vorbia îl
rugâ un Fariseu ca să prânziască
la dânsul. Intrând dar se puse la
masa
38. Iar Fariseul vSzend se mira,
că nu s'a îmbăeat mai 'ntâiu,
înainte d'a prânzi. Şi Domnul
zise către dânsul:
39. Acum voi Farisei curăţiţi
partea din afară a paharului şi
a vasului de mâncare, dar înă-
untrul vostru este plin de răpire
şi rSutate.
40. Nemintoşilor, oare cel care
a făcut ce este din afară, n'a fă-
cut şi ce este d'inăuntru ?
41. Daţi dar cele d'inăuntru
milostenie; şi iată, toate ve* sunt
curate.
42. Deci, vai voe* Fariseilor,
că daţi zeciuială din isma şi ruta
şi din ori ce legumă, şi lăsaţi la
o parte judecarea dreaptă şi iu-
birea către Dumnezeu ; pe acestea
trebuia să le faceţi, şi pe acelea
să nu le lăsaţi..
s
www.dacoromanica.ro
114
LUCAi
43. Vai vo£ Fariseilor, ca iu-
biţi cel d'intâiu scaun în sinagoge
şi închinăciunile de pe pieţe.
44. Vai voe, Cărturari şi Farisei
făţarnici, ca sunteţi ca mormin-
tele ce nu se cunosc, şi oameni
care umblă pe d'asupra nu le
ştiu.
45. Şi respunzend unul dintre
legişfcî 'i zice: Invăţătorule, zi-
când acestea şi pe noi ne în-
fruntezî ruşinos.
46. Iar el zise: Vai şi ^oe le-
giştilor, că încărcaţi pe oameni
cu sarcini anevoie de purtat, iar
voi nici cu unul din degetele
voastre nu atingeţi sarcinile.
47. Vai voe, pentru că clădiţi
mormintele profeţilor, iar părinţi
voştri 'i omorîra.
48. Decî dar sunteţi martori
şi încuviinţaţi faptele părinţilor
voştri; pentru că denşi 'i au o-
morît, iar voî clădiţi -mormintele
lor-,
49. De aceea şi înţelepciunea
lui Dumnezeu a zis: Voi trimite
la denşi profeţi şi apostoli, şi
dintre ei vor omori şi vor ur-
mări.
50. Pentru ca să fie cerut înapoi
de la neamul acesta sângele tu-
turor profeţilor, ce este vărsat
de la întemearea lumii,
51. De la sângele lui AbelpânS
la sângele lui Zacharia, care peri
intre altar şi templu.
52. Aşa este, eu vă spun, va
fi cerut înapoi de la neamul a-
cesta. Vai voe legiştilor, că aţi
luat cheea cunoş taţii; voi enşive
n*aţi intrat, şi pe cei care erau
să intre 'i aţî oprit,
53. Şi când eşi el de acolo,.
Cărturari şi Farisei îucepură a*
'1 urî straşnic, şi a 'i da pricina
să vorbiascâ de mai multe,
54. Pândindu '1 -şi căutând- ca
sâ prinză ceva din gura lui -pen-
tru ca să 'l învinovăţiască - .
CAP. XII.
Aluatul Fariseilor. Blasfemia împrotiva SL
Spirit. Lepădarea de ctle lumeşti. Privi-
ghiarea. împăcarea eu proiivnicul.
1. Şi în acelaşi timp adunân-
du se zecimi de mii de gloată,,
în cât se călcau uni pe alţi, în-
cepu a vorbi mai 'nteiu către
ucenici săi: Feriţi vă pe voi în-
şivă de aluatul Fariseilor, care
este lăţarie.
2. Că nimic nu este acoperit
de. toate părţile, care nu va fi
descoperit, şi ascuns care nu va
fi cunoscut.
3. De aceea câte aţi zis la în-
tuneric, vor fi auzite la lumină;
şi ce aţi vorbit la ureche în ca-
mere vor fi vestite de pe acope*
remintele caselor.
4. Voe ve zic, prieteni mei, nu
ve temeţi de cei care omoară
corpul, şi după acestea nu mai
au ce să mai facă.
5. Ve* voî arăta ânse de cine
să ve temeţi: Temeţi ve de acela r
care dupe* ce a omorît are putere
să arunce în gheenă; aşa este,,
zic voe, de acesta temeţi ve.
6. Au doar nu se vend cincî
www.dacoromanica.ro
LUCA
115
vrăbii pentru doi bani? Şi nici
una din ele nu esfce uitată îna-
intea lui Dumnezeu.
7. Dar şi peri capului vostru
toţi sunt număraţi. Deci nu vă
temeţi; voî vă deosibiţî de multe
vrăbii.
8. Şi zic voă, ori cine va fi măr-
turisit pentru mine înaintea oa-
menilor, şi Fiul omului va măr-
turisi pentru densul înaintea ân-
gerilor lui Dumnezeu
9. Iar cine mă va fi tăgăduit
înaintea oamenilor, va fi tăgăduit
înaintea ângerilor lui Dumnezeu.
10. Şi ori cine va zice cuvent
împrotiva Fiului omului, ertat
va fi lui; dar celui care va fi zis
blasfemie împrotiva Sântului Spi-
rit nu 'i se va erta.
11. Şi când vă duc pe voî la
sinagogi şi dregătorii şi stăpî-
niri, nu îngrijiţi cum sau ce veţi
răspunde, sau ce' veţi zice;
12. Căci Sântul Spirit ve va
învăţa chiar în acel ceas ce tre-
bue să spuneţi.
13* Şi unul din gloată 'i
zise: învăţător ule, spune fratelui
meu să împarţă moştenirea cu
mine.
14. Iar el 'i zise: Omule, cine
m'a pus judecător sau împărţitor
peste voî ?
15. Şi zise către dânşi: Luaţi
aminte şi păziţi vă de orî ce por-
nire spre înavuţire; pentru că
viaţa cuiva nu stă în prisosul ce
are din avuţiile sale.
16. Apoi spuse o pildă către
dânşi zicând: Ţarina unui om
avut rodi bine;
17. Şi se gândiaîn sine zicend:
Ce voî face, că n'am unde să
strâng roadele mele?'
18. Şi zise: Aceasta voî face;
'Mi voî da jos grânarile şi mai
mari voî clădi, şi voî strânge
acolo tot grâul şi bunurile mele;
19. Şi voi zice sufletului meu:
Suflete, ai multe bunuri puse
pentru mulţi anî; odichneşte te,
mănâncă, bea, veseleşte te.
20. Dar Dumnezeu 'i zise:Ne-
mintosule, în noaptea aceasta au
să ceară înapoi de la tine su-
fletul teu; şi cele ce ai gătit ale
cui vor fi?
21. Aşa este cel care aduna
comoară pentru sine ănsuşî, şi
nu se 'navuţeşte in Dumnezeu.
22. Şi zise către ucenici
săi: Drept aceea zic voă, nu ve
îngrijiţi pentru sufletul vostru, ce
să mâncaţi; nici pentru corpul
vostru, cu ce să vă îmbrăcaţi;
23. Căci sufletul este mai mult
de cât hrana, şi corpul de cât
îmbrăcămintea.
24. Priviţi corbi, că nu sea-
mănă, nici nu seceră, ei n'au
cameră, nici grânar, şi Dumnezeu
'i hrăneşte; cu cât mai mult ve
deosibiţî voî de pasări?
25. Cine dintre voî îngrijind
poate adăoga la vărsta sa un cot
26. Deci daca nu puteţi nici
ce este cel mai neînsemnat lucru,
pentru ce îngrijiţi de cele lalte?
27. Priviţi crini, cum cresc:
nu se ostenesc, nicî nu torc; şi
www.dacoromanica.ro
116
LUCA
zic voă, nici Solomon în toata
mărirea lui nu se îmbracă, ca
unul din aceştia.
28. Daca dar Dumnezeu îm-
bracă astfel în câmp earba, care
este azî şi mâine se aruncă în
cuptor, cu cât maî vârtos pe voî,
puţin credincioşilor?
29. Şi voî, nu căutaţi ce să
mâncaţi, şi ce să beţi; şi nu fiţi
necumpăniţi.
30. Căci toate acestea le caută
păgâni lumii; iar Tatăl vostru
ştie, că aveţi trebuinţă de a-
cestea.
31. Deci căutaţi împărăţia lui,
şi acestea toate se vor adaoge voă.
32. Nu te teme, turmă mică;
pentru că Tatăl vostru a binevoit
să vă dea împărăţia.
33. Vindeţî averile voastre, şi
daţi milostenie; faceţi voă ânşivă
pungi ce nu învechesc, comoară
neîncetată în ceruri, unde fur nu
se apropie, nici molie nu strică;
34. Căci unde este comoara
voastră, acolo va fi şi inima
voastră^
35. încinse fie mijloacele
voastre, şi luminările aprinse.
36. Şi voî aseminea oamenilor
care aşteaptă pe domnul lor en-
suşî, când se va întoarce de la
nuntă, ca, venind şi bătând la
uşă, îndată să 'i deschiză.
37. Fericite sunt slugile acelea
pe care venind domnul le va găsi
veghind. Adevăr zic voă, că se
va încinge şi 'i va pune la masă,
şi trecând alăturea 'i va sluji.
38. Şi daca va fi venit în a doa
streajă şi 'n a treia, şi va fi gă-
sit astfel, fericite sunt slugile a-
celea.
39. Cunoaşteţi dar aceasta, că
daca stăpînul de casă ar şti în
ce ceas vine furul, ar fi veghiat,
şi n'ar fi lăsat să 'i se sape ca-
sa sa.
40. Decî şi voî fiţî gata, că în
ceasul in care nu gândiţi vine
Fiul omului.
41. Şi Petru *i zise : Doamne,
către noî vorbeşti această pildă?
Sau către toţi ?
42. Şi Domnul zise: Deci care
este iconom credincios, cu minte,
pe care îl va pune stăpînul peste
slugărimea sa, spre a da la timp
cuvenit demâncarea?
43. Fericită este sluga aceea,
pe care venind stăpînul îl va găsi
făcând astfel.
44. Adevărat zic voă, că '1 va
pune peste toată avuţia sar.
45. Dar daca acea slugă va fi
zis în inima sa: Stăpînul meu
întârziază să vie, şi va fi început
să bată pe slugi şi pe slujnicî,
să mănânce şi să bea şi să se
îmbete,
46. Stăpînul acelei slugî va
veni în zioa în care el nu aşteaptă,
şi în ceasul când nu ştie, şi 'i
va despica în doă, şi partea lui
o va pune cu necredincioşi.
47. Iar slugaaceea care a ştiut
voea stăpînului său, şi n'a gătit
sau n'a făcut după voea lui, va
fi cumplit bătută.
48. Şi cel care n'a ştiut, dar
a făcut fapte vrednice de bătae.
www.dacoromanica.ro
LUCA
117
puţin va fi bătut. De la ori cine,
cui mult s'a dat, mult se va cere
de la densul, şi cui s'a încre-
dinţat mult, vor cere de la densul
mai mult.
49. Foc am venit sa arunc pe
pament; şi cât de mult voesc,
ca acum sa fie aprins !
50. Dar am un botez, spre a
fi botezat; şi cât de neliniştit
sunt pene când se va fi înde-
plinit !
51. Gândiţi c'am venit să dau
pace pe păment? Nu, zic voă, ci
numai desbinare;
52. Pentru că de acum vor fi
cinci întro casă desbinaţî, trei
împrotiva a doi, şi doi împrotiva
a trei.
53. Desbinaţî vor fi: tată îm-
protiva fiului, şi fiu împrotiva
tatălui; muma împrotiva fiicei,
şi fiica împrotiva mumei; soacră
împrotiva nori sale, şi noră îm-
protiva soacrei.
54. Şi zicea şi către gloate:
Când vedeţi nor ridicându se spre
apus, îndată ziceţi, ca vine ploae
mare; şi aşa este.-
55. Şi c&nâ/vedeţi suflând ven-
tul de meaza zi, ziceţi ca va fi
căldură mare; şi este.
56. Făţarnici, faţa pămentului
şi a cerului ştiţi s'o judecaţi, dar
acest timp cum nu ştiţi să '1 ju-
decaţi?
57. Pentru ce dar nu judecaţi
şi de la voi enşîvă ce este drept ?
58. Şi când mergi cu protiv-
nicul teu la judecătorie, dă 'ţî
osteneala pe cale ca să te desfaci
de densul, ca nu cumva să te
tîrască la judecător, şi judecă-
torul să te dea în mâna slujito-
rului, şi slujitorul să te arunce
în închisoare;
59. Zic ţie, nu vei eşi de acolo,
penă ce nu vei fi plătit şi cel din
urmă ban.
CAP. XIII.
Galileeni ucişi, însănătoşirea unei ftmti
sâmbăta. PUda cu grăuntele de muştar şi
cu aluatul. Intrarea in %mp€răţia lui Dum-
nezeu. Pândirea din partea lui Erod.
1. Şi în acelaş timp erau de
faţă uni aducendu 'i ştire despre
Galilei, al căror sânge Pilat îl a-
mestecâ cu jertfele lor
2. Şi răspunzând Iisus Iezise:
Gândiţi voi oare, că aceşti Ga-
lileî au fost maî,păcătoşî, de cât
toţi Galilei, pentru c'au păţit a-
cestea ?
3. Nu, zic voă; dar daca nu
vă veţî fi r pocăit, toţi aseminea
veţi peri.
4. Sau acei optsprezece peste
care căzu turnul în Siloam şi 'i
omorî, gândiţi voi oare că ei au
fost mai greşiţi, de cât toţi oa-
meni care locuesc în Ierusalem ?
5. Nu, zic voă, dar daca nu vă
veţi fi pocăit, toţi aseminea veţî
peri.
6. Si spuse pilda aceasta; Oare
cine avea un smochin sădit în
viea sa; şi veni căutând rod în-
tr'ensul, dar nu găsi.
7. Atunci zise către vier: Iată,
trei ani de când yiu căutând 1 roc(
www.dacoromanica.ro
118
LUCA
în acest smochin, şi nu găsesc;
taie '1; pentru ce face şi pamentul
nefolositor ?
8. Iar el răspunzând 'i zice:
Doamne, lasă '1 şi anul acesta
până când voi fi săpat împrejurul
lui şi voi fi pus gunoiu;
9. Si daca va fi făcut rod în
viitor, bine; iar daca nu, îl vei
tăea.
10. Şi învăţa într'una din
sinagogi sâmbăta.
11. Şi iată, o femee avea de
optsprezece ani un spirit de slă-
biciune, şi era gârbovită, şi nu
putea să se ridice în sus nicî
de cum.
12. Şi văzendo Iisus o chemâ
la sine şi 'j zise: Femee, eşti lă-
sată de slăbiciunea ta;
13. Şi puse mâînele peste densa;
şi îndată se 'ndreptâ în sus şi
măria pe Dumnezeu.
14. Şi răspunzând mai marele
sinagogeî, adânc măchnindu se
că Iisus o tămădui sâmbăta, zicea
gloatei: Şase zile sunt în care
trebue a se lucra; deci într'ânsele
venind tămăduiţi vă, dar nu în
zioa sâmbetei.
15. Dar Domnul 'irespunse şi
zise: Făţarnicilor, fie care dintre
voi sâmbăta nu desleagă boul
său ori asinul de la esle, şi du-
cendu '1 îl adapă?
16. Iar aceasta, fiică a lui A-
braam fiind, pe care o legâ Sa-
tana, iată de optsprezece ani, nu
trebuia să fie deslegată de legă-
tura aceasta în zioa sâmbetei ?
17. Şi zicând acestea se ruşi-
www.daco
nau toţi care steteau împrotiva
lui; şi toată gloată se bucura de
toate faptele măreţe, ce se se-
verşiau de dânsul.
18. Deci zicea: Cu ce este
aseminea împărăţia lui Dumne-
zeu? Şi cu ce o voî asemăna?
19. Este aseminea unuî grăunte
de muştar, pe care luându '1 un
om îl aruncă în ânsăşî grădina
sa; şi crescu, şi se făcu pom mare,
şi paserile cerului locuiră în ra-
murile lui.
20. Şi iar zise: Cu ce voî ase-
măna împărăţia lui Dumnezeu ?
21. Este aseminea unui aluat,
pe care luându '1 o femee l'a a-
scuns în trei măsuri de făină,
pene ce s'a dospit tot.
22. Şi umbla învăţând din
oraş în oraş şi din sat în sat, şi
călătorind la Terusalem.
23. Iar un oare care 'i zise:
Doamne, puţini să fie oare cei
care să mântuesc? Şi el zise către
denşi.
24. Luptaţi vă ca să intraţi prin
poarta cea strimtă, că mulţi, zic
voă, vor căuta să intre şi nu vor
putea.
25. îndată ce stăpînul casei se
va fi sculat, şi va fi închis uşa,
şi voî veţî fi început să staţi a-
fară şi să bateţi la uşă zicend:
Doamne, deschide ne, şi răspun-
zând ve va zice: Nu vă ştiu de
unde sunteţi;
26. Atunci veţi începe a zice:
Am mâncat înaintea ta şi am
băut, şi în stradele noastre ai în-
văţa t ;
Dmanica.ro
LUCA
119
27. Dar va zice: Zic voă, nu
vă ştiu de unde sunteţi. Depăr-
taţi vă de la mine toţi făptuitori
de nedreptate.
28. A c °l° va fi plângerea şi
scârşnirea dinţilor, când veţi fi
văzut pe Abraam şi pe Isaac şi
pe Iacob şi pe toţi profeţi în îm-
părăţia lui Dumnezeu, iarvoîpe
voi aruncaţi afară.
29. Şi vor veni de la răsărit şi
de la apus, de la meaza noapte
şi de la mează zi şi vor sta la
masă în împărăţia lui Dumnezeu.
30. Şi iată sunt în urma care
vor fi înlâiu, şi sunt întâiu care
vor fi în urmă.
31. Şi în acel ceasseapro-
piară de densul nişte Farisei zi-
cându 'i: Eşî şi pleacă d'aci, că
Erod voeşte să te omoare.
32. Şi le zise: Ducându ve spu-
neţi vulpeî aceşteia, iată, dau a-
fara demoni şi tămăduiri săvâr-
şesc astăzi şi mâine, şi a treia zi
sfârşesc.
33. Dar trebue ca eu să călă-
toresc astăzi şi mâine şi în zioa
următoare ; pentru că nu se poate
să piară un profet afară din Ie-
rusalem.
34. Ierusaleme.Ierusaleme, care
omorî pe profeţi şi ucizi cu petre
pe cei trimişi la tine, de câte ori
am voit să adun pe copii tăi,
după cum adună paserea pui săi
sub aripi, dar n'aţî voit.
35. Jată, vi se lasă casa voa-
stră pustie; dar zic voă, că nu
mă mai vedetî, până când veţi
www.dac(
zice: Binecuvântat cel ce vine în
numele Domnului.
CAP. XIV.
lisua însănătoşază pe un bolnav de idropică.
Cere umilinţă si facere de hine. Pilda dt-
spre ospăţul cel mare. Lepădarea de sine.
1. Şi când intrâ el în casa
unuia dintre mai mari Fariseilor
sâmbăta ca să mănânce pâîne, ei
îl pândiau,
2. Şi iată, un om bolnav de
idropică era înaintea lui;
3. Şi răspunzând Tisus vorbi
către legiştîşi Farisei zicând: Se
cuvine oare a tămădui sâmbăta,
sau nu? Iar ei tăcură.
4. Şi apucând îl tămădui, şi 'i
dote drumul.
5. Iar către dânşi răspunzând
zise: Al cărui dintre voi asin sau
boul va cădea în puţ, şi nu îndată
îl va trage în sus în zioa sâm-
betei ?
6. Şi nu fură în stare a ră-
spunde la acestea.
7. Apoi spuse o pildă către
cei chemaţi, după ce luâ seama
cum 'şî aleseră cele d'întâiu lo-
curi, zicând Către dânşi:
8. Când veî fi chemat de cine
va la nuntă, nu te pune la masă
în cel d'inteiu loc ; N ca nu cumva
sa fie chemat de dânsul altul mai
cinstit de cât tine,
9. Şi venind cel care te a che-
mat pe tine şi pe el 'ţi va zice:
Dă locul acestuia; şi atunci cu
ruşine veî începe a ţine cel din
urmă loc,
romanica.ro
120
LUCA
10. Deci când vei fi chemat,
ducându te aşază te în cel din
urmă loc, ca să 'ţi zică, când va
fi venit cel care te a chemat:
Prietene, mută te mai în sus; a-
tuncî vei avea cinste înaintea
tuturor, care stau împreună cu
tine la masă.
11. Pentru că ori cine să înalţă
pe sine va fi umilit; şi cine să
umileşte pe sine va fi înălţat.
12. Dar zicea şi celui care
Ta chemat: Când faci prânz sau
cină, nu chema pe prieteni tăi,
nici pe fraţi tăi, nici pe rudele
tale, nici pe vecini avuţi; ca nu
cumva şi ei să te cheme iar, şi
să ai răsplată.
13. Ci când faci ospăţ, cheamă
săraci, neputincioşi, şchiopi, orbi;
14. Şi fericit vei fî; pentru că
n'âu să 'ţi dea înapoi; dar ţi se
va răsplăti la învierea drepţilor.
15. Şi auzind acestea unul
dintre cei care sta împreună la
masa 'i zise: Fericit este care va
mânca pâine 1n împărăţia lui
Dumnezeu.
16. Iar el *i zise: Un om fâcea
cină mare, şi chema pe mulţi;
17. Şi trimise pe sluga sa la
ceasul ciWei şă zică celor chemaţi:
Veniţi că acum este gata.
18. Şi începură unul după al-
tul toţi să ceară ertare: Cel d'in-
tâiu 'i zise:' Moşie am cumpărat,
şi am trebuinţă sa mă duc s'o
văz; te rog, eartămă.
19. Şi altul zise: Am cumpărat
cinci perechi de boî,'şi me duc
să 'i încerc; te rog, eartâ.mă.
20. Şi altul zise : M'am însurat,
şi de aceea nu pot veni.
21. Şi întorcându se sluga spu-
se domnului său acestea. Atunci
mâniindu se stăpînul casei zise
slugei sale: Eşî îndată în stra-
dele şi cărările oraşului şi adu
aicî săraci şi neputincioşi şi orbi
şl şchiopi.
22. Şi zise sluga, domnule, s'a
făcut ce ai poruncit, şi maî este
loc.
23. Şi zise domnul către slugă:
Eşi la drumuri şi garduri şi si-
leşte H să între, ca sa 'mi fie casa
plină.
24. Căci zic voe, că din acei
bărbaţi care au fost chemaţi nici
unul nu va gusta din cina mea.
25. Şi mergeau împreună
cu el gloate multe; şi întorcân-
du se zise către denşi:
26. Daca vine cineva la mine,
şi nu urăşte pe tatăl său ensuşî,
pe muma sa şi pe femea sa, şi
pe copii set, şi pe fraţi s#i şi pe
surorile sale, şi chiar şi viaţa
sa ânsuşî, nu poate fi ucenicul
meu.
27. Ori cine nu poartă crucea
sa ânsăşî, şi vine dupămine 7 nu
poate să 'mi fie ucenic.
28. Căci cine dintre voi, voind
a clădi un turn, nu stă maî 'n-
t&u şi socoteşte cheltuiala, daca
are pentru desăvârşire ?
29. Ca nu cumva, punând el
temelie, şi ne fiind în stare a să-
verşi; toţi privitori să înceapă a
1 lua în rîs,
30. Zicend că acest om a în-
www.dacoromanica.ro
LUCA
121
ceput a clădi şi n'a fost în stare
să săvârşiască.
31. Sau care împărat, plecând
să se bată în resboiu cu alt îm-
părat, nu stă mai 'ntâiu să se
sfătuiască, daca poate încunj urat
de zece mii să întimpine pe cel
care vine împrOtiva lui cu doăzecî
de miî?
32. Iar daca nu, fiind elânchă
departe trimiţând solie să roagă
pentru cele de pace.
33. Astfel dar ori cine dintre
voî, care nu se leapădă de toate
avuţiile sale, nu poate să 'mi fie
ucenic.
34. Bună este sarea; dar daca
şi sarea 'şî va fi perdut puterea,
cu ce va fi îndreptată?
35. Nu este folositoare nici
pentru pământ, nici pentru gu-
noiu ; oameni o arunca afară. Cine
are urechi, să asculte cu luare
aminte.
CAP. XV.
Pilda despre oaea perdUtă si despre drachma
perdxttă* întoarcerea fiului risipitor la ta-
tăl său,
1. Şi toţi vameşi şi păcătoşi
să apropiau de densul ca să '1
asculte.
2. Dar Farisei şi Cărturari mur-
murau zicând că acesta primeşte
la sine pe păcătoşi, şi mănâncă
împreună cu ei.
3. Iar el ,spuse către dânşi
această pilda zicând:
4. Care om dintre voî având
o sută de oî, şi perzând una din
ele, nu lasă pe cele noezecî şi
noă îm câmpie, şi să duce după
cea perdută până când o va fi
găsit ?
5. Şi găsind o pune pe umeri
săi bucurându se,
6. Şi dup$ ce a venit a casa
cheamă prieteni şi vecini zicen-
du le: Bucuraţi vă împreună cu
mine, că 'mi am găsit oaea cea
perdută.
7. Zic voe. astfel pentrik un
păcătos care se pocăieşte va fi
bucurie în cer mai mult, de cât
pentru noăzecî şi noă de drepţi,
care n'au trebuinţă de pocăinţă.
& Sau care femee având
zece drachme, daca va fi perdut
o drachmă, nu aprinde oare lu-
mină şi măturş, casa, şi caută cu
luare aminte până când o va fi
găsit ?
9. Şi după ce a găsit o, cheamă
prietenele şi vecinele zicând: Bu-
curaţi vă împreună cu mine»
c'am găsit drachma pe care am
perdut o.
10. Astfel, zic voă, este bucurie
înaintea ângerilor lui Dumnezeu
pentru un păcătos, care să po-
căeşte.
11. Şi zise: Un om avea doi fii;
12. Şi cel mai tânăr dintre ei
zise tatălui său: Tată, dă'mi par-
tea de avuţie ce 'mi cade; şi le
împărţi averea.
13. Şi nu după multe zile fiul
mai tânăr strângând toate se
duse într'o ţară depărtată, şi a-
colo risipi avuţia sa veţuind de-
strămat.
www.dacoromanica.ro
122
LUCA
14. Şi dupe" ce dânsul cheltui
tot, se întemplâ foamete mare
prin acea ţară, şi el începu să
fie în lipsă,
15. Şi ducendu se se lipi de
unul dintre locuitori acelei ţări;
şi '1 trimise la moşia sa să pă-
-ziască porci.
16. Şi doria să se sature din
roşcori pe care 'i mâncau porci;
dar nimenea nu 3 i da.
17. Şi venindu 'şi în minţî zise:
Câţi simbriaşî ai tatălui meu au
prisos de pâine, iar eu pier aci
de foame.
18. Sculându me* voî merge la
tatăl meu, şi 'i voî zice: Tată,
am greşit în faţa cerului şi 'na-
intea ta;
19. Nu maî sunt vrednic a fi
numit fiul leu; fâ mS ca pe unul
dintre simbriaşi tei.
20. Şi sculându se veni la tatăl
seu ensuşî; şi fiind el ânche de-
parte tatăl seu îl v£zu, şi 'i se
facu milă, şi alergând se" plecâ
pe gâtul lui şi '1 sărutâ.
21. Iar fiul 'i zise: Tată, am
greşit în faţa cerului şi 'naintea
ta; nu maî sunt vrednic a fi nu-
mit fiul teu.
22. Şi tatăl zise către slugile
sale: Aduceţi curînd un vestment
lung, cel d'inteiu, şi îmbrăcaţi '1,
şi daţî inel în mâna lui şi încăl-
ţăminte în picîoare;
23. Şi aduceţî viţelul cel în-
grăşat, înjunghiaţi, şi mâncând
să ne veselim;
24. Că acest fiu al meu mort
era şi a înviat, perdut era şi s'a
aflat. Şi începură a se înveseli.
25. Iar fiul 1 seu cel mare era
la câmp, şi venind când se a-
propiş. de casă auzi .cântare şi
jocuri.
26. Şi chemând la sine pe una
dintre slugi întreba ce sunt a-
cestea,
27. Şi el 'i spuse că fratele tSu
a venit; şi tatăl teu, pentru că
fa primit sănătos, înjunghiâ vi-
ţelul cel îngrăşat
28. Şi se întărîtâ de mânie şi
nu voia să intre; iar tată seu
eşind îl ruga.
29. Dar el r^spunzend zise ta-
tălui sSu: Iată, d'ată^ia anî 'ţi
slujesd şi nicî o dată porunca ta
n'am călcat; şi mie nicî odată
nu 'mi aî dat un edişor, ca sa
me* 'nveselesc cu prieteni mei.
30. Iar când veni acest fiu al
teu, care 'ţi a mâncat averea cu
desfrânatele, înjunghiaşî pentru
densul viţelul cel îngrăşat.
•31. Şi el 'i zise: Fiule, tu în
tot dauna eştî împreună cu mine,
şi toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia să ne 'nveselim şi
să ne bucurăm, că fratele tSu a-
cesta mort era şi a înviat; per-
dut era şi s'a aflat.
CAP. XVI.
Iconomul nedrept. Nimeni nu poate sluji la
doi domni. Despre Fariseu loan şi legea.
Despărţirea de femee. Avutul si Lazăr.
1. Dar zicea şi către ucenici
sei: Era un om avui, care avea
www.dacoromanica.ro
LUCA
a 23
un iconom; şi acesta fu defăimat
la dânsul ca risipindu 'i averea.
2. Şi chemându '1 'i zise: Ce
este aceasta ce auz de tine? Dă
socoteală de iconomia ta, căci
nu maî poţi fi iconom.
3. Iar iconomul zise în sine:
Ce am să fac, pentru că domnul
meu îea iconomia de la mine ?
A sapa nu sunt în stare, a cerşi
'mi este ruşine.
4. Ştiu ce am sa fac, pentru
ca, daca voî fi fost dat afară din
iconomie, să mă prirmascâ chiar
în casele lor.
5. Şi chemând la sine câte u-
nul pe fie care dintre datornici
domnului s£u zise celui d'inteiu:
Cât eşti dator domnului meu?
6. Iar el zise: O sută de mă-
suri de untdelemn. Şi el 'i zise:
Primeşte 'ţi înscrisul, şi şgzend
scrie degrab cincizeci.
7. Dupe aceea zise celuilalt.
Dar tu cât eşti dator ? Iar el zise:
O sută de măsuri de grâu. Şi el
'i zice: Primeşte 'ţî înscrisul; şi
scrie optzeci.
8. Şi domnul lăudâ pe icono-
mul nedrept, fiind e'a făcut cu
minte; pentru că fii acestui veac
sunt faţă de neamul lor însuşi
maî cu minte, de cât fii lu-
minii.
9. Şi eu v£ zic; Faceţi vS 6n-
şivS prieteni din mamona cel
nedrept pentru ca, daca el va fi
încetat, să vă primiască ei în lo-
cuinţele vecînice.
10. Cel credincios în foarte pu-
ţin este credincios şi în mult, şi
cel nedrept în foarte puţin ne-
drept este şi în mult.
11. Decî dar, daca aţi fost cre-
dincioşi în mamona cel nedrept,
cine vS va încredinţa adevărul?
12. Şi daca n'aţî fost credin-
cioşi în oeea ce este strein, cine
va da voe* ce este al vostru?
13. Nici o slugă nu poate sluji
la doi domni; căcî sau pe unul
va urî şj pe celălalt îl va iubi,
sau de unul se va ţine şi pe ce-
lălalt îl va despreţui; nu puteţi
sluji lui Dumnezeu şi lui Ma-
mona.
14. Şi acestea toate le au-
ziau Farisei, care erau iubitori
ide argint, dar îl luau în rîs de
faţă.
15. Şi le zise: Voi sunteţi oa-
meni care vS faceţi drepţi enşivă
înaintea oamenilor, dar Dum-
nezeu cunoaşte inimile voastre;
pentru că ce este ales între oa-
meni, groază este înaintea lui
Dumnezeu.
16. Legea şi profeţi pene la
loan; de atunci împărăţia lui
Dumnezeu se binevesteşte, şi fie
careprinstăruinţăpătrundeîn ea.
17. Dar maî lesne este ca să
treacă cerul şi pămentul, de cât
să cază un corn de literă din lege.
18. Orî cine lasă femea sa şi
sg căsătoreşte cu alta severşeşte
adulter; şi cine se căsătoreşte cu
cea lăsată de bărbat săvârşeşte
adulter.
19. Era un om avut, şi se
îmbrăca în purpură şi bis, vese-
linduse strălucit în fiecare zi.
www.dacoromanica.ro
124
LUCA
2d. Era şi un sărac cu numele
Lazar care fusese aruncat la
poarta lui, plin fiind de răni,
21. Şi dorind să se sature din
cele ce cădeau de la masa avu-
tului ;
22/ Dar şLcâîni venind lingeau
rănile lui. Şi muri săracul, şi el
fu dus de ângeri în sînul lui A-
braam. Muri ânsS şi avutul şi fu
îmormentat.
23. Şi în Iad ridicându 'şî ochi,
fiind el în chinuri, vede de de-
parte pe Abraam, şi pe Lazar în
sinul lui.
24. Atunci el strigând zise:
Părinte Abraame, fie'ţî milă de
mine, şi trimite pe Lazar, pentru
ca să întingă în apă vârful de-
getului seu şi să 'mi răcoriască
limba, fiind că* în dureri sunt în
flacarea aceasta.
25. Dar Abraam zise: Fiule,
adu'ţî aminte, că 'ţi ai primit cele
bune în viaţa ta, şi Lazar ase-
minea cele rele; acum dar el
este mângâeat aici, iar tu eşti în
dureri.
26. Şi pe lângă toate acestea
între noî şi între voi este stator-
nicită o prăpastie mare, pentru
ca cei care voesc să nu poată
trece de aici la voi, nici de acolo
să nu treacă la noî.
27. Atunci zise: Te rog dar,
părinte, ca să '1 trimiţi în casa
tatălui meu;
28. Căci am cinci fraţi, pentru
ca să le spue adeverul, ca să
nu vie şi denşi în acest loc de
chin.
29. Dar Abraam zise: Au pe
Moise şi pe profeţi, să asculte de
denşi.
30. Şi el zise: Nu, părinte A-
braame; ci daca cineva dintre
morţi se va fi dus la dânşi, să
vor pocăi.
31. Iar el 'i zise: Daca nu a-
scultă de Moise şi de profeţi, nu
vor fi înduplecaţi nici daca se
va fi sculat cineva dintre morţi.
CAP. xvn.
Despre smintele. Ertarea picatelor şi puterea,
creditaţii. Cei zece leprosî. ImpSrăţia lui
Dumnezeu si venirea lui Chriatos.
1. Atunci zise către ucenici:
Este peste putinţă ca să nu vie
smintelile; dar vaî aceluia prin
care vin.
2. Este tnaî folositor pentru
densul, daca este pusă o peatră.
de moară împrejurul gâtului său,
şi a fost repezit în mare, de cât
să smintiască pe unul din aceşti
neînsemnaţi.
3. Luaţi aminte de voi înşivă;
daca /va fi greşit fratele tău,,
ceartă '1; şi daca nu să va fi po-
căit, eartă '1;
4. Şi daca va fi greşit ţie de
şapte ori pe zi, şi de şapte ori se
va fi întors la tine zicând: Mă *
pocăesc, eartă '1.
5. Şi apostoli ziseră Dom-
nului: Dă ne maî multă cre-
dinţă.
6 Iar Domnul zise: Daca aveţi
cr edin ţă câ t un grău nt e d e muştar,
aţi zice acestui sicomor: Desră-
www.dacoromanica.ro
LUCA
125
dacineaza te, şi sădeşte te în mare ;
şi v'ar fi ascultat.
7. Şi cine dintre voi având o
slugă arând sau păstorind, care
fiind veţrită din câmp, 'i va zice :
Trecând îndată şăzî la masă?
8. Şi nu 'i va zice: Găteşte ce
să cinez, şi încingându te slu-
jeşti 'mi până să mănânc şi să
beau, şi după acestea vei mânca
şi vei bea tu?
9. Nu cumva are să mulţu-
miascâ slugei, pentru c'a făcut
ce 'i s'a porunqit? Nu gândesc.
10. Astfel şi voi, când veţi fi
făcut toate cele poruncite voă,
ziceţi că suntem slugi nefolosi-
toare, pentru că ce am fost da-
tori să facem am făcut.
11. Şi pe când mergea la
Ierusalem, dânsul trecea printre
Samaria şi Galilea.
12. Şi intrând el într'un sat,
'i eşiră înainte zece bărbaţi le-
proşi, care stătură de departe,
13. Şi ei ridicară glas zicând:
Iisuse, învăţatorule,fie 'ţi milă de
noi.
14 Şi văzând le zise: Ducân-
du vă arătaţi vă preoţilor. Şi pe
când ei mergeau fură curăţiţi.
15. Iar unul dintre denşi vă-
zând că este vindecat, se *n-
toarse mărind cu glas tare pe
Dumnezeu;
16. Şi căzu cu faţa la picioarele
lui mulţumindu 'i; şi el era un
Samaritan.
17. Şi răspunzând Iisus zise:
Oare nu zece fură curăţiţi? Şi
cei noă unde simt?
18. N'au fost ei găsiţi ca în-
torcându se să dea mărire lui
Dumnezeu, de cât numai acesta
de alt neam ?
19. Şi 'i zise: Sculândutedute;
credinţa ta te a scăpat.
20. Şi fiind întrebat de către
Farisei, când vine împărăţia lui
Dumnezeu, le răspunse şi zise:
împărăţia lui Dumnezeu nu vine
pe văzute cu ochi;
21. Şi nici nu vor zice: Iată,
este aci sau colo. Căci iată împă-
răţia lui Dumnezeu esle în mij-
locul vostru.
22. Şi zise către ucenici:
Vor veni zile, când veţi dori să
vedeţi una din zilele Fiului omu-
lui, şi nu veţi vedea.
23. Şi vor zice voă: Iată colo,
iată aci. Nu vă duceţi, nici nu
grăbiţi după dânşi.
24. Căci după cum fulgerul,
fulgerând din o parte de sub cer,
luminează până la cealaltă parte
sub cer, astfel va fi şi Fiul o-
mului în zioa lui.
25 Dar mai 'ntâiu trebue ca
el să sufere multe, şi să nu fie pri-
mit drept^bun de neamul acesta.
26. Şi după cum a fost ,în zi-
lele lui Noe, astfel va fi şi în zi-
lele Fiului omului;
27. Mâncau, beau, să *nsurau,
să măritau până în zioa când
intrâ Noe în corabie, şi veni po-
topul şi perdu pe toţi.
28. Aseminea după- cum a fost
în zilele lui Lot; mâncau, beau,
cumpărau, vindeau, sădiau, clă-
diau;
www.dacoromanica.ro
126
LUCA
29. Iar în zioa în care eşi Lot
din Sodoma ploâ foc şi pucioasă
din cec, şi perdu pe toţi;
30. In acelaşi chip va fi în zioa
în care se va descoperi Fiul o-
mului.
31. In acea zi cine va fi pea-
coper&mentul casei şi sculele lui
în casă, să nu se dea jos ca să
le îea; şi cine este la câmp, dea-
seminea să nu se întoarcă În-
dărăt.
32. Aduceţi vâ aminte de femea
lui Lot.
33. Cine va fi căutat să câştige
sufletul seu, îl va perde; şi cine
îl va fi perdut, îl va păstra în
viaţă.
34. Zic vo&, în noaptea aceasta
din doi care vor fi pe acelaş pat;
unul vâ fi luat, şi -celălalt va fi
lăsat
35. Din doe* care vor fi rîşnind
împreună, una va fi luată, iar
cealaltă va fi lăsată.
36. Din doi care tor fi în câmp,
unul va fi luat fi celălalt va fi
lăsat.
37. Şi respunzând d6nşi 'izic:
Unde, Doamne? Iar el le zise;
Unde este corpul, acolo şi vulturi
Vor fi adunaţi.
CAP. XVIII.
Judecăotrul şi văduva. Fariseu şi Vameşul.
Maus binecuvintă copii. Avutul care do-
reşte viaţa vecXnică. Iisus prezice suferin-
ţele şi moartea sa. Orbul de la Ierichon.
1. Atunci le spuse o pildă că
ei trebue să se roage tot dauna,
şi să nu pearză răbdarea.
2. Zicând: Intr'un oraş era un
judecător, care nu se temea de
Dumnezeu şi de om nu se sfia.
3. Era ansă o văduvă în acel
oraş, şi venia la dânsul zicând:
Fă 'mi dreptate faţade prolivni-
cul meu, şi el nu voi câtva timp.
4. Dar dupS acestea zise în
sine ensuşi: Deşi de Dumnezeu
nu me' tem, nici de om nu mS
sfiesc,
5. Totuşi, pentru că văduva
aceasta 'mi face supărare, 'i voî
face dreptate, ca' nu în cele din
urmă venind să me înfrunteze
straşnic.
6. Şi Domnul zise: Auziţi ce
zice judecătorul nedrept!
7. Dar Dumnezeu nu va face
oare dreptate celor aleşi ai sel,
care strigă către dânsul zioa şi
noaptea, şi rabdă el oare îndelung
pentru denşi?
8. Zic voe că va face în grabă
dreptatea lor. Dar Fiul omului
când va fi venit găsi va el oare
credinţa pe pământ?
9. Şi zise pilda aceasta că-
tre uni care aveau încredere în
şinele ensuşi că sunt drepţi şi
care despreţuiau pe ceilalţi.
10. Doi oameni se* duseră sus
în santuar ca să se roage, unul
Fariseu şi celălalt Vameş.
11. Fariseul stând se* ruga în
sine ensuşi astfel: Dumnezeule,
'ţi mulţumesc că nu sunt ca cei
lalţî oameni, răpitori, nedrepţi,
necredincioşi în căsătorie, sau şi
ca acest vameş;
12. Postesc de doe orlpesăp-
www.dacoromanica.ro
LUCA
127
tămâria, dau zecimală din toate
câte dobândesc.
13. îpjt vameşul d e depar te
stând nu voia nici ochi să H ri-
dice spre cer, ci 'şî bătea peptul
zicând: Dumnezeule, eartăme pe
mine păcătosul.
14 Zic voe, acesta sau acela
s'a dus la casa sa ca liind cuno-
scut de drept ? Pentru că ori
cine care să înalţă pe sine va fi
umilit, iar care se umileşte pe
sine va fi înălţat.
15. Şi aduceau la densul
copii mici, ca să 'i atingă pre «i,
şi văzând ucenici 'i înfruntau.
16. Dar Iisus 'i chemâ la sine
zicând: Lăsaţi copii să vină la
mine, şi nu 'i opriţi; căci împă-
răţia lui Dumnezeu este a unora
ca aceştia,
17. Adevăr zic voe, ori cine nu
va fi primit împărăţia lui Dum-
nezeu ca un copil, nu va intra
într'ânsa.
18. Şi 1 întrebă un mai mare
zicând : Invăţătorule bune, ce să
fac ca să moştenesc viaţa de veci?
19. Iar Iisus 'i zise: Pentru ce
mă numeşti bun? Nimenea nu
este bun, de cât numai unul,
Dumnezeu.
20. Ştiî poruncile: Nu săvârşi
adulter; nu omorî; nu fura; nu
mărturisi mincinos; cinsteşte pe
tatăl tău şi pe mama ta.
21. Iar el zise: Acestea toate
le am păzit din tinereţea mea.
22. Şi auzind Iisus 3 izise: 'Ţi
mai lipseşte una; vinde toate câte
ai, şi împarte la săraci, şi vei
avea comoara in ceruri; şi vino,,
urmează 'mi.
23. Iar el auzind acestea se în-
tristâ tare; căci era foarte avut.
24. Şi văzând^ '1 Iisus zise: Cât
de greu vor intra avuţi în împă-
răţia lui Dumnezeu.
25. Căci mai lesne este pentru
o cămilă să intre printr'o ureche
de ac, de cât pentru un avut
să inlre în împărăţia lui Dum-
nezeu.
2G. Iar cei care auziră au zis:
Şi cine poate fi mântuit?
27. Şi el zise: Cele ce sunt cu
neputinţă la oameni, sunt cu pu-
tinţă la Dumnezeu.
28. Iar Petru zise: lată, noi
după ce lăsarăm ale noastre 'ţi
am urmat ţie.
29. Iar el le zise: Adevăr zic
voă, că nu este nimenea care
pentru împărăţia lui Dumnezeu
lăsâ casă, sau femee, sau fraţî,
sau părinţi, sau copii,
30. Şi care să nu îea îmulţit
în acest timp, iar în veacul viitor
viaţă vecînică.
31. Şi după ce luâ la sine
pe cei doisprezece zise către dânşi :
Iată, mergem în sus la Ierusa-
lem, şi vor fi împlinite toate cele
scrise prin profeţi pentru Fiul o-
mului.
32. Căci va fi dat în mâna pă-
gânilor, şi va fi luat în rîs, şi
va fi înfruntat ruşinos, şi va fi
scuipat,
33. Şi biciuind îl vor omorî;
dar a treia zi se va scula.
34. Şi ei nu înţeleseră nimic
www.dacoromanica.ro
128
LUCA
din aeestea, şi era rostul acesta
ascuns faţă de dânşi, şi nu pri-
cepeau cele zise.
35. Şi pe când se apropiâ el
la Ierichon, şSdea lângă cale un
orb cerşind;
36. Şi auzind gloată trecând
întreba ce este aceasta.
37. Şi 'i spuseră că trece Iisus
Nazareul.
38. Şi el strigâ zicând: Iisuse,
Fiule al lui David, fie 'ţi milă de
mine.
39. Şi cei care mergeau înainte
1 înfruntau ca să tacă; dar el şi
mai tare striga: Fiule al luiJDa-
Yid, fie 'ţî milă de mine:
40. Atunci Iisus stând porunci
ca el să fie adus la dânsul; şi
după ce el s'a apropiat îl întrebă:
41. Ce voeştî sâ 'ţî fac? Iar el
zice, Doamne, să văz.
42. Şi Iisus 'i zise: Vezî; cre-
dinţa ta te a scăpat
43. Şi îndată văzu, şi 'i urma
mărind pe Dumnezeu; şi tot po-
porul văzând dete laudă lui Dum-
nezeu,
CAP. XIX.
vfoWieu. JPilda despre bani încredinţăm slu-
giior. Intrarea în Ierusalem. Curăţirea
santuarului.
1. Şi intrând trecea prin Ie-
richon.
2. Şi iată, un bărbat numit cu
nume Zacheu, şi el era un maî
mare peste vameşi, şi chiar avut.
3. Şi căuta sâ vază pe Iisus
www.dacoi
cine este, dar nu putea de gloată,
pentru că era mic de stat.
4. Şi alergând înainte să sui
într'un sicomor, ca să '1 vază,
pentru că p'acolo avea să treacă.
>5. Şi Iisus când veni la locul
acela uitându se în sus îl vezu, fi
zise către dânsul: Zacheu, date
jos curînd, căci astăzi trebue să
rămân în, casa ta.
6. Şi curînd se dete jos, şi '1
primi cu bucurie.
7. Şi văzând toţi murmurau
zicând c'a intrat să poposiască
la un om păcătos.
8. Iar Zacheu stând zise către
Domnul: Iată, jumătate din ave-
rea mea, Doamne, o dau săracilor;
şi daca am năpăstuit pe vre unul
cu ceva dau înapoi împătrit.
9. Iar Iisus zise către dânsul
că astăzi s'a făcut mântuire a-
cestei case, de oare ce şi el este
un fiu al lui Abraam.
10. Căci Fiul omului a venit
să caute şi să mântuiască ce era
perdut.
11. Şi auzind ei acestea,
maî spuse o pildă, pentru că el
era aproape de Ierusalem, şi dân-
şi gândiau că împărăţia lui Dum-
nezeu are să se arate îndată.
12. Deci zise: Un om de neam
bun se duse într'o ţară depărtată
ca să îea pentru sine o împărăţie,
şi să se întoarcă.
13. Şi chemâncţ zece slugi ale
sale le dete zece mine * şi zise
* Mina atică. fJivâ ca greutate şi ca mo-
neda = 100 drachrae sau. 85 Iei.
3manica.ro
LUCA
129
către ele: Faceţi negustorie penă
când vin.
14. Dar cetăţeni săi îl urau, şi
trimiseră dupe dânsul o solie zi-
cend : Nu voim ca acesta să îm-
părăţiască peste noî.
15. Şi când veni îndărăt, după
ce luase împărăţia, zise ca să 'i
se cheme aceste slugi, cărora le
a dat argintul, pentru, ca să ştie
ce negustorie au făcut ei.
16. Veni dar cel d'inteiu zi-
când: Doamne, mina ta a adus
câştig zece mine.
17. Şi el 'i zise: Prea bine,
sluga Dună; pentru că te ai ară-
tat credincios în foarte puţin, fii
stăpînitor peste zece cetăţi.
18. Şi veni cel d'al doilea zi-
cend: Mina ta. Doamne, a adus
cinci mine,
19. Iar cl ziso şi acestuia : Fii
şi tu stăpînitQr peste cinci cetăţi.
20. Şi veni un altul zicend:
Doamne, iată mina ta, pe care
o aveam pusă la o parte, întrun
ştergar ;
21. Căci mă temeam de tine,
fiind că eşti om aspru; iei ce n'ai
pus, şi seceri ce n'a^i semănat.
22. Iar el 'i zice: După cuvin-
tele tale te voi judeca, slugărea;
ştiai că eu sunt om aspru, îau
ce n'am pus, şi secer ce n'am
semănat ;
23. Şi pentru ce n'ai dat ar-
gintul meu la masa schimbăto-
rilor ? Şi eu venind cu dobendă
l'aş fi cerut.
24. Şi zise celor care steteau
de faţă; Luaţi -de la densul mi-
na^ şi daţi la cel care are zece
mine,
25. Şi 'i ziseră: Doamne, are
zece mine.
26. Zic voă, ca se va da ori
cui care are; iar de la cel care
n'are, şi ce are se va lua de la
densul;
â7. Iar pe aceşti vrăjmaşi ai
mei, care nu voiră ca eu să îm-
părăţesc peste denşi, aduceţi %
aici, şi înjunghiaţi 'i înaintea mea.
28, Şi zicend >acestea mer-
gea înainte ducendu se în sus ţa
Ierusalem.
29. Şi când s'a apropiat de
Betfaghe şi Befcania spre muntele
numit măşliniş, trimise pe doi
"dintre ucenici sei zicend:
30. Mergeţi în satul ce este în
faţă; în care intrând veţi afla un
mânz legat, pe care nimenea din-
tre oameni n'a şezut ânchă vre
odată; deslegându '1 aduceţi 7.
31. Şi daca cineva v'ar întreba:
Pentru ce deslegaţî? Veţi spune
-aşa: Pentru că Domnul are tre^
buinţă de el.
32. Şi ducendu se trimişi aflară
după cum le a zis;
33. Şi deslegând ei mânzul stâ-
pîni lui ziseră către dânşi: Ce
deslegaţî mânzul ?
34. Iar et ziseră: Pentru că
Domnul are trebuinţă de el.
35. Şi '1 aduseră la Iisus; şi
aruncând vestmintele Jor pe mânz
suiră d'asupra pe lisus.
36^ Şi mergend el, aşterniau
vestmintele lor pe cale.
37. Iar apropiindu se el acum
9
www.dacoromanica.ro
330
LUCA
la coborîşul muntelui măslinilor,
toată mulţimea ucenicilor bucu-
rându se începu să laude cu glas
mare pe Dumnezeu pentră toate
minunile ce văzuseră, zicend:
38. Binecuvântat împăratul, ca-
re vine în -numele Domnului;
pace în cer şi mărire în cele de
sus.
39. Şi oare care dintre Farisei
din gloata ziseră către densul:
Invăţătorule, ceartă 'ţî ucenici.
40. Şi răspunzând zise: Zicvoă
că daca aceştia vor tăcea, petrele
vor striga.
41. Şi când fu aproape, văzend
cetatea plânse de densa,
42. Zicend că daca ai fi cu-
noscut şi tu, în această zi a
ta cele ce s4nt spre pace ţie!
Dar acum sunt ascunse de la
ochi tăi.
43. Căci vor veni zile peste
tine, şi vrăjmaşi tăi vor face în-
tăriri împrejurul tău, şi te vor
împresura, şi te vor strîmtora de
toate părţile,
44. Şi te vor surpa de tot jos
pe tine şi pe copii tei în tine, şi
nu vor lăsa în tine peatră pe
peatră; pentru că n'ai cunoscut
timpul nemerit al cercetării tale.
45. Şi intrând în santuar în-
cepu să dea afară pe cei care
vindeau într'ensul şi ctimperau,
46. Zicendule: Scris este: Şi
va fi casa mea casă de rugă*
ciune; dar voî aţi făcut o peşteră
de tâlhari.
47. Şi învăţa în fie care zi
în santuar. Iar maî mari preo-
www.daco
ţilor şi cărturari şi cei d'inteiu
ai poporului căutau să'lpearză;
48. Şi nu găsiau ce să H facă;
căci tot poporul să ţinea de den-
sul ascultându 'Z.
CAP. XX.
De unde este botezul lui loan. Lucrători de
vie omoară pe moştenitor. Tributul Ceza-
rului. Femea măritată dupe" şapte fraţi.
Fiul lui David. Mândria învăţătorilor de
lege. Avariţia.
1. Şi într'una din zile, învăţând
el poporul în santuar şi bine-
vestind, pâşiră spre dânsul mfaî
mari preoţilor şi cărturari îm-
preună cu bătrîni,
2. Şi întrebară zicend către
densul': Spune noă cu ce putere
faci acestea ? Sau cine este care
'ţi dă ţie această putere?
3. Iar el răspunzend zise către
denşi: Vă voî întreba şi eu un
cuvent, şi spuneţi 'mi;
4. Botezul lui loan era din cer
sau de la oameni?
5. Dar ei cugetară întru sine
zicend că de zicem din cer, va
zice: Pentru ce dar n'aţî crezut
lui ?
6. Iar daca zicem: De la oa-
meni, tot poporul ne va ucide
cu petre; căci este încredinţat ca
loan era profet.
7. Şi răspunseră că nu ştim de
unde era.
8. Atunci Iisus le zise: Nici eu
nu vă spun cu ce putere fac a-
ceasta.
9. Şi începu a spune către
popor această pildă: Un om sădi
omanica.ro
LUCA
131
vie, şi o dete cu învoială la lu-
cratori iar el se duse departe pen-
tru mult timp.
10. Şi la timp trimise la lu-
cratori o sluga, pentru ca să 'i
dea din rodul viei; dar lucrători
bătându'l îl trimiseră deşert.
11. Şi adaose a trimite pe o
altă slugă; dar ei bâtându 'l şi
pe acela şi necinstindu J l îl tri-
miseră deşert.
12. Şi adaose a trimite pe un
al treilea, ansă ei rănind şi pe
acesta îl aruncară afară.
13. Atunci zise stăpînul viei:
Ce să fac? Voi trimite pe fiul
meu iubit; poate de acesta să vor
şfii.
14. Dar lucrători văzându '1
chibzuiau între dânşi zicând: A-
cesta este moştenitorul; să'l o-
morîm ca moştenirea să fie a
noastră.
15. Şi dându '1 afara din vie îl
omorîră. Deci ce le va face dom-
nul viei?
16. Va veni şi va perde pe lu-
crători aceştia, şi va da viea la
alţi. Şi ei auzind ziseră: Să nu
fie!
17. Iar el privind la dânşi zise:
Cq este dar aceasta ce stă scris:
Peatra pe care n'au luat o în
seamă clădi tori, aceasta a fost
făcuta pentru cap de unghiu ?
18. Şi ori cine va fi căzut pe
acea peatră se vasfârîma; iar pe
care va fî căzut ea, pe acela îl
va spulbera.
19. Şi Cărturari şi mai mari
preoţilor căutau să pună mâna
www.daa
pe dânsul în acel ceas, dar să
temură de popor; căci poporul
cunoscu că pentru dânşi zise pilda
aceasta.
20. Şi după ce '1 pândiră tri-
miseră oameni puşi înadins, care
să prefăceau că sunt drepţi, pen-
tru ca să '1 prinză în cuvânt; spre
a '1 da în mâna stăpîniriî Şi pu-
terii procuratorului.
21. Şi '1 întrebară zicând: In-
văţătorule, ştim că drept vorbeşti
şi înveţi, şi nu eşti părtinitor, ci
cu adevărat înveţi calea către
Dumnezeu.
22. Se cuvine ca noi să dăm
Cesarului tribut, sau nu?
23. Dar el pricepând bine vicle-
nia lor zise către dânşi:
24. Ce m$ ispitiţi ? Arătaţi 'mi
un denar; Al cui chip şi inscrip-
ţie are denarul? Iar ei ziseră: Ale
Cesarului.
25. Atunci le zise: De aceea
daţi Cesarului ce este al Cesa-
rului, şi lui Dumnezeu ce este al
lui Dumnezeu.
26. Şi nu putură a '1 prinde
în vorbă înaintea poporului; şi
mirându se de respunsul lui tă-
cură.
27. Atunci venind la dân-
sul uni dintre Saduceî, care zic
că nu este înviere, îl întrebară
zicând :
28. Jnvăţătorule, Moise ne a
scris, daca va fi murit fratele
cuiva având femee, şi anume va
fi murit fără copii, fratele său să
îea femea, şi să ridice urmaş fra-
telui seu.
romanica.ro
132
LUCA
29. Dec; erau şapte fraţi; şi cel
d'mteiu luând femee muri fârâ
copii;
30. Aseminea al doilea şi „al
treilea o luară;
31. Dar în acelaşi chip, şi cei
şapte nu lăsară copii şi muriră.
32. In urmă- muri şi £emeea
33. Deci la înviere a cărui din-
tre ei va fi femee ? Căci şapte o
avură femee.
34. Şi respunzind Iisus le zise :
Fii veacului acestuia se însoară
şi să mărita;
35. Dar aceia care să vor fi în-
vrednicit s'aîbă parte de veacul
acela şi de învierea dintre morţi
nici nu se însoară, nici nu să
mărită;
36. Căci nici nu mai pot muri;
fiind că sunt ca ângerî, şi sunt
fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai
învierii.
37. Iar că morţi înviază, chiar
Moise a făcut cunoscut în locul
cu privire la rug, când numeşte
pe Domnul, Dumnezeul lui Abra-
am, şi Dumnezeul lui Isaae şi
Dumnezeul lui Iacob.
38. Dumnezeu dar nu este Dum-
nezeu al morţilor, ci al viilor;
căci toţi sunt vii pentru dânsul.
39. Şi răspunzend uni dintre
cărturari ziseră: Invăţătorule, bi-
ne ai zis.
40. Căci nici nu mai îndrăsniau
să '1 întrebe nimic.
41. Şi zise către denşi: Cum
zic că Christos este un fiu al lui
David ?
42. Căci ensuşi David zice în
www.dacc
cartea psalmilor: Zis'a Domnul
Domnului meu, şezi d'a dreapta
mea,
43. Penă voi fi pus pe vrăjmaşi
tei scaun al picioarelor tale>
44. Deci David îl numeşte
Domn* şi cum este fiul seu?
45. Şi auzind tot poporul
zise ucenicilor săi:
46. Feriţi vă de Cărturari care
au plăcere să umble în vestminte
lungi, şi iubesc închinăciunile în
pieţe, şi cele d'inteiu scaune în
sinagogi şi cele d'inteiu locuri la
ospeţe;
47. Care mănâncă cu desăvâr-
şire casele văduvelor, şi să roagă
într'adins mult; aceştia vor lua
mai multă osîndă.
CAP. XXI.
Cei doi banî ai văduvei. Dărîmarea leru-
saiemuiuu Străgănirea apostolilor. Venirea
Domnului*
1 Şi ridicând privirea văzu pe
avuţi aruncând darurile lor în
cutia pentru daruri.
2. Şi văzu pe o văduvă săracă
aruncând acolo doă leptale.
S. Şi zise: Adevăr zic voă, că
această văduvă săracă arunca
mai mult de cât toţi;
4. Pentru că toţi aceştia arun-i
cară la daruri din ce prisoseşte
lor, iar aceasta din lipsa ei a-
runcâ tot avutul ce avea.
5. Si vorbind uni despre san-
tuar, că este împodobit cu petre
frumoase şi cu daruri făgăduite,
zise:
'omanica.ro
LUCA
_j ,
133
6. Acestea pe care le priviţi,
vor veni zile în care nu va fi lă-
sata aci peatra pe peatră, care
nu va fi desfăcuta.
7. Şi '1 întrebară zicend: ln-
văţătorule, când vor fi dar ace-
stea? Şi care va fi semnul când
au să fie acestea?
8. Iar el zise: Vedeţi să nu fiţi
amăgiţi. Căci mulţi vor veni pe
numele meu zicend, că eu stint;
şi, Timpul s'a apropiat; nu ve
duceţi dupe* denşi.
9. Şi când veţi fi auzit răsboae
şi turb urări, nu vă speriaţi; căci
trebue ca acestea să fie mai 'n-
teiu; dar sfârşitul nu este îndată.
10. Apoi le zise: Se va ri-
dica neam peste neam, şi împă-
răţie peste împărăţie;
11. Vor fi cutremure mari şi
pe alocurea foamete şi molime,
arătări îngrozitoare şi semne mari
din cer.
12. Dar înainte de toate ace-
stea 'şi vor pune mâînele pe voi,
ve vor urmări dându ve în sina-
gogi şi la închisori, târîţî fiind
înaintea împăraţilor şi stăpînito-
rilor pentru numele meu;
13. Şi se va sfârşi jpentru voi
spre mărturie.
14. Deci dar puneţi în inimele
voastre, nu gândiţi mai d'inainte
a vă apăra;
15. Căci eu vă voi da gură şi
înţelepciune, căreia nu vor putea
sta împrotivă sau răspunde îm-
protivă toţi care vă sunt îm-
protivă.
16. Şi veţi fi daţi şi de părinţi,
şi de fraţi, şi de rude, şi de prie-
teni; şi vor omorî dintre voi;
17. Şi veţi fi uriţî de toţi pen-
tru numele meu;
18. Dar păr din capul vostru
nu va peri;
19. Intru răbdarea voastră veţi
dobendi sufletele voastre.
20. Când veţi fi văzut dar
Ierusalemul încunjurat de ostaşi,
atunci cunoaşteţi că s'a apropiat
pustiirea lui.
21. Atunci cei din ludea să fugă
la munţi, şi cei din mijlocul .ei
să nu plece; şi cei din câmpii să
nu intre într'ensul.
22. Căci zile de răsbunare sunt
acestea, spre a se împlini toate
cele scrise.
23. Vai celor care au în pîn-
tece şi celor care dau ţîţă în a-
cele zile; căci va fi nevoie mare
pe pănient, şi urgie pentru acest
popor;
24. Şi vor cădea de tăişul spa-
dei, şi vor fi duşi robi în toate
neamurile; şi Ierusalemul va fi
călcat în picioare de neamuri
penă când se vor fi împlinit ale
neamurilor timpuri.
25. Şi vor fi semne în soare
şi lună şi stele, şi pe păment
strimtorare a neamurilor în ne-
ştiinţa de vuetul mării şi al va-
lului;
26. Pe când oameni sufletul
'şi vor da de teamă şi de frică
de cele ce au să vie peste lume;
căci puterile cerurilor vor fi sgu-
duite;
27. Şi atunci vor Vedea pe Fiul
www.dacoromanica.ro
134
LUCA
omului venind în nor cu putere
şi mărire multă.
28. Iar când încep acestea să
fie, mişcaţi vă şi ridicaţi capetele
voastre; pentru că s'a apropiat
răscumpărarea voastră.
29. Şi le spuse o pildă : Ve-
deţi smochinul şi toţi copaci;
30. Când înfrunzesc, văzănd,
de la voi enşivă cunoaşteţi că
aproape este acum vara.
31. Astfel şi voî, când veţi fi
văzut acestea întîmplându se, cu-
noaşteţi că aproape este împă-
răţia lui Dumnezeu;
32. Adevăr zic voă că nu va fi
trecut neamul acesta penă să se
facă toate.
33. Cerul şi pămăntul vor tre-
ce, dar cuvintele mele nu vor
trece.
34. Luaţi aminte de voî enşivă
ca nu cumva inimele voastre să
fie îngreueate de îmbuibare şi
de băutură peste măsură, şi de
grijile vieţeî, şi fără de veste să
vie peste voi zioa aceea ca un laţ.
35. Căci astfel va veni peste
toţî care locuesc pe faţă a tot
pămăntul.
36. Vegheaţi dar, în ori ce timp
rugându vă să aveţi putere ca să
scăpaţi de toate acestea ce au să
fie, şi ca să fiţi puşi înaintea Fiului
omului.
37. Şi el învăţa zioa în sau-
tuar, iar noaptea eşind mânea
•afară la muntele numit măsliniş.
38. Şi tot poporul să ducea dis
de dimineaţă la dânsul în santuar,
ca să '1 asculte.
cap. xxn.
Iuda se 'nvoeste să dea prins pe Iisus. In-
fiinţarea sântei cini. Dorinţa ucenicilor.
Rugăciunea luiUsusîn Grhetsemane. Prin-
derea si ducerea lui înaintea archiereului.
Tăgăduirea lui Petru. Luarea in rîs si
ostndirea înaintea sinedriului.
I. Şi se apropia sărbătoarea a-
zimelor, care se numeşte Paşte.
% Şi căutau mai mari preoţilor
şi cărturari, cum să '1 răpue; căci
să temeau de popor.
3. Iar satana intra în Iuda
care se numeşte Iscariotu, fiind
el din numărul celor doisprezece.
4. Şi ducendu se vorbi cu maî
mari preoţilor şi cu căpeteniile
oastei cum să '1 dea lor în mână.
5. Şi să bucurară şi să legară
să 'i dea argint;
6. Şi el se învoi, şi căuta timp
nemerit ca să 1 dea lor în mâini
fără ştirea gloatei.
7. Şi veni zioa azimelor, în
care trebuia săfieînjunghiatwe?»Z
de Paşte.
8. Şi trimise pe Petru şi pe Ioan
zicend: Ducăndu vă gătiţi pentru
noi Pâştele ca să mâncăm.
9. Iar dănşi 'i ziseră: Unde vo-
eştî să gătim ?
10. Şi le zise: Iată, intrând voi
în oraş va eşi înaintea voastră
un om ducănd un vas de pămănt
cu apă; urmaţi lui în casa în care
intră.
II. Şi veţi spune stăpînului
casei: învăţătorul 'ţi zice, unde
este casa de ospăţ, unde sa mă-
nânc Paştele cu ucenici mei?
www.dacoromanica.ro
LUCA
135
12. Şi acela va arata voă o în-
căpere mare sus cu aşternut; a-
colo gâtiţî.
13. Ducându se dar găsiră după
cum le spusese; şi pregătiră Pa-
ştele.
14. Şi când sosi ceasul se
puse la masă, şi apostoli împre-
una cu dânsul.
15. Şi zise către dânşi: Cu dor
am dorit să mănânc cu voi a-
cest Paşte mai 'nainte de păti-
mirea mea;
16. Căci zic voă că nu '1 mai
mănânc, până când va fi desă-
vârşit în împărăţia lui Dumnezeu.
17. Şi luând un pahar, mulţu-
mind zise; Luaţi acesta, şi îm-
părţiţi între voi.
18. Căci zic voă că nu voi mai
bea de acum din rodul viţei, până
când va fi venit împărăţia lui
Dumnezeu.
19. Şi luând pâine mulţumind
frânse şi le dete zicând: Acesta
este corpul meu care să dă pen-
tru voi; aceasta faceţi spre a mea
amintire.
20. Şi paharul de aseminea,
după cinare, zicend: Acest pahar
este legea noă în sângele meu,
care se varsă pentru voi.
21. Totuşi iată, mâna celui care
mă dă prins este cu mine pe
masa.
22. Ca Fiul omului să* duce
după cum a fost hotărît; dar vai
de omul acela, prin care se dă
prins.
23. Şi ei începură a cerceta
împreună între dânşi, cine dintre
ei ar fi care are să facă aceasta.
24. Si să ivi şi pricire între
dânşi, cine dintre ei gândeşte a
fi mai mare.
25. Iar el le zise: împăraţi pă-
gânilor au stăpînire peste aceştia
şi cei care au putere asupra lor
se numesc făcători de bine.
26. Dar voi să nu fiţi astfel;
ei care este mai mare între voi
să fie ca mai tânăr, şi care este
căpetenie să fie ca slujitorul.
27. Căci cine este mai mare?
Cel care stă la masă sau cel care
slujaşte? Nu oare cel care stă la
masă? Eu sunt în mijlocul vo-
stru ca cel care slujaşte.
28. Iar voi suntep aceia care
aţi stăruit cu mine în ispitele
mele;
29. Şi eu întocmesc pentru voi
împărăţie, după cum a întocmit
pentru mine Tatăl meu,
30. Ca sa mâncaţi şi să beţi pe
masa mea în împărăţia mea; şi
veţi şădeâ pe scaune judecând
cele doăsprezece seminţii ale lui
Israel.
31. Simone, Simone, iată, Sa-
tana v'a cerut pentru sine spre
a vă cerne ca pe grâu;
32. Dar eu m'am rugat pentru
tine, ca să nu înceteze credinţa
ta; şi tu, când te vei fi întors,
întăreşte pe fraţi tăi.
33. Iar el zise; Doamne, cu tine
sunt gata să merg şi în închi-
soare şi la moarte.
34. Şi el zise: 'Ţi spun, Petre,
nu va cânta azi cocoşul până vei
www.dacoromanica.ro
LUCA
136
tăgădui de trei orî că nu mă cu-
noşti.
35. Şi le zise: Când v'ara
trimis fără pungă şi traistă şi în-
călţăminte n'aţî avut lipsa de
ceva? Iar ei ziseră de nimic.
36. Şi le zise: Acum dar cine
are pungă să o îea, aseminea şi
traistă; şi cine nu are spada să
venză vestmântul său şi să cum-
pere.
37. Căci zic voe, ca, trebue a
se împlini în mine aceasta ce stă
scris : Şi cu cei fără de lege a fost
socotit; căci jşi cele despre mine
au sfârşit.
38. Iar ei ziseră: Doamne, iată,
aci sunt doă spade. Şi el le zise:
Destul este.
39. Şi eşind să duse dupe
obiceiu la muntele măslinilor; şi
ucenici 'i urmară.
40. Iar sosind la loc le zise:
Rugaţi vă ca să nu intraţi în
ispită.
41. Şi el fu dus la o parte de
la denşi ca d'o aruncătură de
peatră, şi îngenuchînd se* ruga
zicend :
42. Părinte, daca voeştî, treacă
acest pahar de la mine; dar nu
voea mea să fie făcută, ci a ta.
43. Şi 'i se arătâ un ânger din
cer întarindu '1.
44. Şi fiind în luptă cu dure-
rea, se ruga maî stăruitor. Şi su-
doarea lui se* făcu ca picături
mari de sânge ce cădeau jos la
păment.
45. Şi sculându se de la rugă-
ciune, venind la uceniei T găsi
adormiţi din pricina întristăreî,
46. Şi le zise: Ce dormiţi? Scu-
lându vă rugaţi vă, ca să nu in-
traţi în ispită.
47. Şi vorbind el ânchă, iată
gloată, şi ce.1 care se* numia Iuda,
unul dintre cei doisprezece, venia
în fruntea lor; şi s'a apropiat de
Iisus ca săr 1 sărute.
48. Iar Iisus Vzise: Iuda, prin
sărutare dai prins pe Fiul omului?
49 Şi cei care erau pe lângă
dânsul văzând ce are să fie zi-
seră: Doamne, daca vom lovi cu
spada ?
50. Şi unul dintre denşi lovi
pe sluga archiereului, şi 'i taie
urechea dreaptă.
51. Iar Iisus respunzend zise:
Lăsaţi pene aci; şi atingendu 'i
urechea îl vindeca.
52. Şi Iisus zise către maî mari
preoţilor şi căpeteniile santua-
rului şi bătrîni, care veniseră la
densul: Ca la un făcător de rele
aţî eşit cu spade şi lancî ?
-53. Iu fie care zi fiind eu cu
voî în santuar n'aţî întins mâîn
nele asupra mea; dar ceasul a-
cesta este al vostru, şi puterea
întunerecului.
54. Şi prinzendu '1 îl duseră
şi *1 băgară în casa archiereului.
Şi Petru urma de departe.
55. Iar aprinzend ei foc în mij-
locul curţeî şi şăzend împreună
şădea şi Petru în mijlocul lor.
56. Şi o slujnicăvăzendu '1 stând
la foc, şi uitânduse bine la el
zise: Şi acesta era cu densul.
www.dacoromanica.ro
LUOA
13?
57. Dar el tăgădui zicend: Fe-
mee, nu J l cunosc.
58. Şi peste puţin altul văzân-
du 1 zise: Şi tu eşti dintre denşi.
Iar Petru zise: Omule, nu sunt.
59. Şi trecând ca un ceas, un
altul adeveria cu tărie zicend:
Intr'adevăr şi acesta era cu den-
sul, pentru că şi Galileu este.
60. Dar Petru zise : Omule, nu
ştiu ce zici. Şi îndată, vorbind el
ânche, cântâ cocoşul.
61. Şi Domnul întorcendu se
să uitâ în faţa lui Petru; şi 'şi
aduse aminte Petru de cuventul
Domnului, cum 'i zisese că mai
'nainte d'a fi cântat azî cocoşul,
me vei tăgădui de trei ori;
62. Şi eşind afară plânse cu
amar.
63. Şi bărbaţi care îl ţineau
legat îl luau în rîs bătendu'l.
64. Şi acoperindu 'i faţa '1 în-
treba zicend: Profetisează, cine
este care te lovi ?
65. Şi multe altele blasfemând
ziceau către densul.
66. Şi când să facu zioă, să
adunâ bătrînimea poporului, mai
mari preoţilor şi cărturari, şi '1
duseră la sinedriul lor zicend:
Daca tu eşti Christosul, spune
noă.
67. Iar el le zise: Daca vă spun,
nu veţi crede ; şi daca Vă întreb,
nu veţi răspunde.
69. De acum ansă Fiul omului
va şedea d'a dreapta puterii lui
Dumnezeu.
70, Şi toţi ziseră: Eşti tu dar
Fiul lui Dumnezeu ? Iar el zise
cătrş denşi: Voi ziceţi, că eu
sunt.
71. Şi eî ziseră: Ce mai avem
trebuinţă de mărturie ? Căci noî
enşine am auzit din gura lui.
cap. xxm.
Iiaus înaintea, lui Pilot; aseminea fi inaxn*.
tea lui Erod. Oaîndirea şi răstignirea lui
lisus. Tâlharul pocăit. Moartea si îngro^.
părea lui lisuţa.
1. Şi ridicându se toată mul-
ţimea lor îl duseră înaintea lui
Pilat.
2. Şi începură a '1 învinovăţi
zicend: Pe acesta 1'am găsit în-
drumând spre rău neamul no-
stru, şi împedicând a da tribut,
Cesarului, zicend că el este Chri-
stos, împărat
3. Atunci Pilat îl întrebâ zi-
cend: Tu eşti împăratul Iudeilor?
Iar el respunzend 'i zise: Tu zici.
4. Şi Pilat zise către mai mari
preoţilor şi gloate. Nu găsesc nicî
o vină în acest om.
5. Dar ei şi mai mult stăruiau,
zicend că întărită poporul, învă-
ţând prin toată ludea, începend
de la Galilea penă aci.
6. Şi auzind Pilat de Galilea
întrebâ, daca omul este Galileu*
7. Şi înţelegând că este din ţi-
nutul lui Erod, îl trimise sus la
Erod, fiind şi el în Ierusalem în
acele zile.
8. Iar Erod văzend pe Iisua
să bucurâ foarte, cacî de mult
timp doria să '1 vază fiind că au-
zia multe despre el şi aştepta
www.dacoromanica.ro
138
LUCA
să vază vre o minune făcută, de
dânsul,
9. Şi '1 întrebă în multe cu-
vinte, dar el nu 'i răspunse nimic,
10. Iar mai mari preoţilor şi
cărturari erau de faţă învinovă-
ţindu '1 foarte tare.
11. Şi Erod împreună cu ceata
sa de ostaşi despreţuindu '1 şi
luându '1 în rîs, îmbrăcându '1 cu
vestmânt strălucitor, îl trimise
sus la Pilat.
12. Şi 'n acea zi Erod şi Pilat
se" făcură prieteni unul cu altul;
căci maî 'nainte erau în vrăjmăşie
între dânşi.
13. Atunci Pilat chemând
la sine pe maî mari preoţilor, pe
cei mari şi poporul zise către
den şi:
14. Mi aţî adus pe omul acesta
ca turburând poporul; şi iată,
cercetându '1 înaintea voastră, eu
n'am găsit în acest om nici o
vină din câte spuneţi împrotiva
lui.
15. Dar nici Ero'd, căci Ta tri-
mis sus la noî; şi iată, nimic
vrednic de moarte n'a fost făptuit
de densul,
16. Deci dar pedepsindu 1 'i
voî da drumul,
17. Şi avea nevoie ca la sărbă-
toare să dea pentru densi drumul
la un închis.
18. Dar ei strigară tare cu gră-
madă zicând: Iea pe acesta, iar
pentru noî dă drumul lui Ba-
rabba;
19. Care era aruncat în închi-
soare pentru o răscoală făcută
în oraş şi pentru omor.
20. Şi Pilat le vorbi îarăşî, vo-
ind să dea drumul lui Iisus;
21, Dar ei strigau la aceasta
zicând: Răstigneşte 1, răstigne-
şte '1.
22. Şi zise de a treia oară că-
tre dânşi: Dar ce rău a făcut a-
cesta ? Nicî o vină • de moarte
n'am găsit într'ânsul; decî pe-
depsindu 1 'i voi da drumul,
23, Iar ei stăruiau cerând cu
strigăte marî, ca el să fie răsti-
gnit. Şi strigătele lor si ale preo-
ţilor mai mari biruiră,
24, Atuncî Pilat hotărî să se
facă cererea lor,
25. Şi dete drumul la acela care
era aruncat în închisoare pentru
răscoală şi omor, pe care îl ce-
reau; iar pe Iisus îl dete în voea
lor.
26. Şi când îl duceau, pu-
nând mâna pe un oare care Si-
mon Cireneu venind de la câmp,
puseră crucea pe el ca s'o ducă
în urma lui Iisus.
27. Şi 'i urma mulţime mare
de popor şl femei, care se băteau
în pept şi 1 plângeau cu lacrămî.
28. Iar Iisus întorcânduse că-
tre dânsele zise: Fiîce ale Ieru-
salemuluî, nu plângeţi de mine,
ci plângeţi de voî enşivă şi de
copii voştri;
29. Căcî iată, vin zile în care
vor zise: Fericite sfint cele sterpe,
şi pântecele care n'au născut, şi
ţîţele care n'au aplecat.
30. Atuncî vor începe a zice
www.dacoromanica.ro
J.UCA
139
munţilor: Cădeţi peste noi, şi
dealurilor: Ascundeţi ne.
31. Pentru ca daca ei fac a-
cestea cu copacul verde, ce va
fi cu cel uscat ?
32. Şi să duceau şi alţi doi fă-
cători de rele, ca să fie omorîţî
împreună cu dânsul.
33. Şi când veniră la locul
numit căpăţînă, acolo îl răsti-
gniră, asemenea şi pe făcători de
rele, pe unul d'a dreapta, şi pe
altul d'a stînga.
35. Iar Iisus zicea: Părinte,
eartă 'i ; căcî nu ştiu ce fac. Şi
împărţind hainele lui aruncară
sorţi.
35. Şi stetea poporul privind.
Şi mal mari îl luau în rîs zicând:
Pe alţi a mântuit; să se mântu-
iască pe sine ânsuşî, daca acesta
este Christosul lui Dumnezeu, a-
lesul.
36. Dar şi ostaşi veniţi îl luau
în rîs,
37. Aducându 'i oţet şi zicând:
Daca tu eşti împăratul Iudeilor,
mântueşte te pe tine ânsuţî.
38. Şi inscripţia scrisă d'asupra
lui era în greceşte, şi latineşte, şi
ehreeşte: ACESTA ESTE IMPfi-
RATUL IUDEILOR.
39. Iar unul dintre făcători
de rele pironiţi îl defăima zicând:
Nu eşti tu oare Christosul? Mân-
tueşte te pe tine ânsuţî şi pe noi.
40. Şi răspunzând celălalt zise
înfruntându'l: Nu te temi tu de
Dumnezeu, că în aceeaşi osîndă
eşti?
41. Şi noi cu dreptate; căcî
luăm cele cuvenite ce am făptuit;
dar acesta n'a făptuit nimic ne-,
cuviincios.
42. Şi zicea: Iisuse, adu 'ţi a-
minte de mine, când vei fi venit
întru împărăţia ta.
43. Şi Iisus 'i zise: Adevăr zic
ţie, astăzi, vei fi împreună pu
mine în raiu.
44. Şi era acum ca la al
şaselea ceas, şi întunerec să făcu
peste tot pământul până la al
noulea ceas,
45. Perind soarele; şi catape-
tasma templului fu sfâşiată prin
mijloc.
46. Şi strigând cu glas mare
Iisus zise: Părinte, în mâînele
tale încredinţez spiritul meu. Şi
aceasta zicând 'şî dete sufletul.
47. Iar sutaşul văzând ce s'a
făcut măria pe Dumnezeu zicând:
Intr'adevăr omul acesta era drept.
48. Şi toate gloatele venite îm-
preună la această privelişte, după
ce priviră cele făcute, batându'şî
pepturile se întorceau îndărăt.
49. Şi toţi cunoscuţi lui şi fe-
meile, care 'i urmau împreună
din Galilea, steteau de departe
spre a vedea acestea.
50. Şi iată, un bărbat cu
numele Iosef, sfetnic fiind, bărbat
bun şi drept, —
51. — Acesta nu să învoise cu
hotărîrea şi lucrarea lor — , din
Arimatea, oraş al Iudei, şi care
aştepta şi el împărăţia lui Dum-
nezeu,
52. Acesta venind la Pilat ceru
corpul lui Iisus.
www.dacoromanica.ro
140
LUCA
53. Şi luându 1 jos, îl înfăşură
în pânza, şi '1 puse într'un mor-
mânt săpat în peatră, unde ni-
menea nu mai fusese pus,
54. Şi era zi de pregătire, şi
sâmbăta avea să înceapă.
55. Şi urmându 'i femeile, care
veniseră împreună cu dânsul din
Galilea, zăriră mormântul, şi cum
fu pus corpul lui.
56. Şi ' întorcându se îndărăt
pregătiră aromate şi mir; şi sâm-
băta se odichniră după lege.
CAP. XXIV.
.FemeiZe, ângeri şi petru la mormânt. Călă-
tori la Mnaus. Ohristos înviat vine in mij-
locul ucenicilor. Cele din urmă poruncX fi
•înălţarea la cer.
1. Iar în întâia zi a săptămâ-
neî, dis de dimineaţa, veniră la
mormânt aducând aromatele ce
pregătiseră.
2. Şi găsiră peatra prăvălită de
la mormânt.
3. Şi intrând nu aflară corpul
Domnului Iisus*.
' 4. Şi pe când ele erau în ma-
re nedomirire despre aceasta,
iată, doi bărbaţi stătură înaintea
lor în vestminte luminând ca
fulger;
5. Iar ele speriindu se şi ple-
când feţele spre pământ, ei zi-
seră către dânsele: Pentru ce
căutaţi pe cel viu între cei morţi ?
6. Nu este aci, ci s'a sculat;
aduceţi vă aminte, cum v'a vor-
bit, pe când era ânchă în Ga-
lilea;
7. Zicând că Fiul omului trebue
să fie dat în mâini de oameni
păcătoşi, şi să fie răstignit, dar
a treia zi să fie înviat.
8. Şi ele 'şi aduseră aminte de
cuvintele lui,
9. Şi întorcându se de la mor-
mânt vestiră toate acestea la cei
unsprezece şi la toţi ceilalţi.
10. Si erau: Măria Magdalena
şi Ioana şi Măria lui Iacob; şi
altele împreună cu dânsele, care
spuneau acestea către apostoli.
11. Şi cuvintele acestea se pă-
rură înaintea lor ca o poveste,,
şi nu le au crezut.
12. Dar Petru sculându se a-
lergâ la mormânt, şi plecându se
vede fâşiile de pânză singure; şi
se duse a casă minunânduse de
ce s'a fâcut.
13. Şi iată, doi dintre dânşi
se duceau în acea zi Ia un sat,,
depărtat de Ierusalem şaizeci de
stadii, al cărui nume Emanus.
14. Şi ei vorbiau unul către
altul de toate întîmplările acestea.
15. Şi pe când vorbiau ei şi
cercetau împreună, apropiindu se
şi Iisus ânsuşi mergea împreuna
cu dânşi.
16. Iar ochi lor erau ţinuţi ca.
să nu '1 cunoască.
17. Şi el zise către dânşi: Ce?
stint cuvintele acestea pe care
le aruncaţi unul altuia înfere voî
mergând? Şi ei stătură cu pri-
virea posomorită.
18. Şi răspunzând unul cu nu-
mele Oleopa zise către dânsul:
Tu singur stai ca strein în Ie-
www.dacoromanica.ro
LUCA
141
rusalem şi n'aî aflat cele întîm-
^>late în el în aceste ziLe ?
19. Şi le zise: Care? Jar dânşi
M ziseră: Cele despre Iisus Na-
zarenul, care a fost bărbat pro-
fet, puternic în faptă şi în cu-
vânt înaintea lui Dumnezeu şi a
tot poporul;
20. Cum mai mari preoţilor şi
mai mari noştri îl defceră la o-
sîndă de moarte, şi '1 răstigniră.
21. Şi noi nădăjduiam ca el
«ste care avea să scape pe Israel.
Dar cu toate acestea astăzi merge
pe a treia zi de când s'au făcut
acestea.
22. Jntr'adever unele femei din-
tr^'ale noastre ne au pus în ui-
mire, căci fiind duse de dimineaţă
la mormânt;
23. Şi negăsind corpul lui ve-
niră spunând că au văzut ară-
tare de ângerî, care zic că el este
viu.
24. Şi se duseră la mormânt
uni dintre cei cu noi, şi găsiră
astfel dup 8 cum au spus femeile;
dar pe dânsul nu '1 văzură.
25. Atunci el zise către dânşi:
Nepricepuţilor şi cu inima întâr-
zietorî a crede în cele ce au spus
profeţi.
26. Oare nu trebuia ca Christos
să sufere acestea şi să intre în
mărirea lui ?
27. Şi începând de la Moise şi
de la toţi profeţi le tâlcui cele
despre dânsul în toate scrip-
turile.
28. Şi gă apropiară de satul
unde mergeau. Şi el să făcea că
merge mai 'nainte,
29. Dar ei stăruiră de dânsul
zicând: Rămâi împreună cu noi;
pentru că este spre seară, şi zioa
s'a dus acum. Şi intra ca să ră-
mâe cu dânşi.
30. Şi pe când sta el la masă
împreună cu dânşi, luând pâinea
binecuvântâ, şi frângând le dete
in mână.
31. Atunci se* deschiseră ochi
lor şi '1 cunoscură; dar el se* făcu
nevăzut d'inaintea lor.
32. Şi ziseră unul către altul:
Oare nu ne ardea inima în noi
când ne vorbia pe cale, când ne
lămuria spripturile?
33. Şi sculânduse ei în acel
ceas să întoarseră la Ierusalem,
şi aflară adunaţi pe cei unspre-
zece, şi pe cei împreună cu dânşi,
34. Care ziceau, că într'adevăr
a înviat Domnul, şi s'a arătat lui
Simon.
35. Şi ei spuneau cele de pe
cale şi cum li s'a făcut cnnoscufc
la frângerea pâîneî.
36. Şi vorbind ei acestea,
Iisus ânsuşî stătu în mijlocul lor,
şi le zise: Pace voă!
37. Dar ei spăimântându se şi
înfricoşându se gândiau că văd'
un spirit.
38. Şi le zise: Pentru ce sun-
teţi turburaţi? Şi pentru ce să
ridic gânduri în inima voastră?
39. Vedeţi mâînele mele şi pi-
cioarele mele, că eu ânsumi sunt;
pipăiţi mă şi vedeţi; pentru că*
un spirit nu are carne şi oase,
www.dacoromanica.ro
142
LUCA
dupe cum mă vedeţi pe mine că
am.
40. Şi zicend aceasta le arătâ
mâînele şi picioarele.
41. Dar ei de bucurie necre-
zând ânchă şi minunându se le
zise : Aveţi ceva de mâncare aci ?
42. Şi denşi 'i defceră o parte
de peşte fript şi dintr'un fag ar
de miere.
43. Şi luând înaintea ţuturor
mâncâ.
44. Apoi zise către dânşi:
Acestea sunt cuvintele pe care
vi le am vorbit, tiind ânche îm-
preună cu voî, că trebue a fi îm-
plinite toate cele scrise despre
mine în legea lui Moise, şi în
profeţi şi în psalmi.
45. Atunci deschise mintea lor
sa înţeleagă scripturile;
46. Şi le zise că aşa stă scris,
fi că aşa trebuia, ca Christos să
sufere şi să învieze dintre morţi
a treia zi
47. Şi să se predice în numele
său pocăinţă şi ertare de păcate
la toate neamurile, începend de
la Ierusalem.
48. Voî sunteţi marturî de a-
cestea; şi iată, eu trimit făgă-
duinţa Tatălui meu peste voî;
49. Dar voî staţi în oraşul Ie-
rusalem penă ce veţi îmbrăca pu-
tere de sus.
50, Şi 'i duse afară până
spre Betania; şi ridicând mâînele
sale 'i binecuvânta.
51. Şi pe când 'i binecuvânta,
să despărţi de dânşi, şi fu dus
în sus la cer.
52. Iar închinându se lui să
întoarseră la Ierusalem cu bu-
curie mare;
53. Şi* erau neîncetat în san-
tuar, lăudând fi binecuvântând
pe Dumnezeu.
AMIN
www.dacoromanica.ro
SÂNTA EVANGHELIE
DUPfî
I O A N
CAP. I.
lisus Christos este întruparea Cuvântului.
Ioan botezătorul mărturiseşte pentru Chri-
stos* Chemarea lui Andreiu fi acelor cu
densul. Chemarea lui JPetru, Fttip si Na-
tanael.
1. In început era Cuvântul, şi
Cuvântul era la Dumnezeu, şi
Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesla era în început la
Dumnezeu.
3. Printr'ânsul tot a fost fâcut,
şi fără dânsul nimic n'a fost fă-
cut, ce este făcut.
4. Viaţă era într'ânsul, şi viaţa
era lumina oamenilor.
5. Şi lumina în întunerec să
arată, şi întunerecul n'o prinse.
6. Fosta un om trimis de la
Dumnezeu, al cărui nume era
Ioan.
7. Acesta veni spre mărturie,
ca să mărturisiască pentru lu-
mină, ca toţi să creazăr printr'-
ânsul.
8. Nu era acela lumina, ci veni
ca să mărturisiască pentru lu-
mină.
9. Era lumina cea adevărată,
tare luminează pe ori ce om, ve-
nind în lume.
10. In lume era, şi lumea prin-
tr'ânsul fu făcută, şi lumea nu '1
cunoscu.
11. La ale sale veni, şi ai săi
nu '1 primiră.
12. Iar câţi îl primiră le dete
putere ca să fie fii ai lui Dum-
nezeu, adecă celor care crede în
numele lui.
13. Care nu din sânge, nici din
a cărneî voinţă, nicî din voinţă,
de bărbat, ci din Dumnezeu fură.
născuţi.
14. Şi cuvântul carne se facu>
şi locui între noî, şi văzurăm mă-
rirea lui, mărire ca a unui-nă-
scut de la Tatăl, plin de dar şi
adevăr.
15. Ioan mărturiseşte pen-
tru dânsul şi strigă zicând: A-
cesta era despre care am zis:
Cel care vine după mine a fost
înaintea mea; pentru ca era mai
'nainte de mine.
16. Căci din aceea cu ce dân-
sul era plin noi toţi am luat, a-
decă dar pentru dar;.
www.dacoromanica.ro
144
IOAN
17. Pentru ca legea a fost dată
prin Moise, darul şi adevărul prin
îisus Christos a venit.
18. Pe Dumnezeu nimeni nu
î'a văzut vre odatâ; Fiul unul
născut, care este la sînul Tatălui,
-acela a spus.
19. Şi aceasta este mărturia
iui Ioan, când trimiseră la dânsul
Iudei din Ierusalem pe preoţişi
leviţî, ca să '1 întrebe: Tu cine
-eşti?
20 Şi mărturisi, şi nu tăgădui*
•ci mărturisi că nu sunt eu Chri-
^stosul.
21. Şi '1 întrebară: Ce dar?
Eşti tu Elie? Şi zise: Nu sunt.
22. Eşti tu profetul? Şi ră-
spunse: Nu. Deci 'i ziseră: Cine
-eşti ? Ca sa dăm răspuns celor
-care ne au trimis.
23. Ce zici despre tine ânsuţî?
Ziser Eu s^nt glas de strigător
în pustie: îndreptaţi calea Dom-
nului; după cum a zis Isaia pro-
fetul.
24. Şi trimişi erau dintre Fa-
risei.
25. Şi 1 întrebară, şi 'i ziseră:
Pentru ce botezi dar, daca tu nu
•eşti Christosul, nici Elie, nici pro-
fetul ?
26. flăspuse lor Ioan zicând:
Eu botez cu apă; dar în mijlocul
vostru stă acela pe care voi nu 1
•ştiţi,
27. FI este care vine după mine,
-care a fost înaintea mea, căruia
■eu nu sunt vrednic să desleg cu-
reaoa încălţămintei lui
28. Acestea au fost în Betanla
dincolo de Iordan, unde boteza
Ioan.
29. A doa zi vede Ioan pe
Iisus venind la dânsul şi zice:
Iată, Meiul lui Dumnezeu, care ri-
dică păcatul lumei.
30. Acesta este pentru care am
zis: După mine vine bărbat, care
a fost înaintea mea, pentru că
era maî 'nainte de mine.
31. Şi eu nu 1 ştiam; dar ca
să fie adus lui Israel la cunoştinţa,
pentru aceasta am venit eu bote-
zând cu apă.
32. Şi Ioan mărturisi zicend
că am văzut Spiritul pogorîndu se
ca un porumb din cer, şi rămase
peste dânsul.
33. Şi eu nu 1 ştiam; dar cel
care m& trimise să botez cu apă,
acela 'mi a zis : Peste care veî fi
văzut Spiritul pogorîndu se, şi
rămânând peste dânsul, acesta
este care botează cu Spirit Sânt.
34. Şi eu am văzut, şi am măr-
turisit ca acesta este Fiul lui Dum-
nezeu.
35, A doa zi iarăşi sta Ioan,
şi doi dintre ucenici lui;
36. Şi uitându se în faţa lui
Iisus care umbla zice: Iată, Meiul
lui Dumnezeu.
37» Şi cei doi ucenici '1 auziră
vorbind, şi se duseră după Iisus.
38. Iar Iisus întorcându se şi
văzându 'i urmând le zice: Ce
căutaţi ? Şi ei ziseră: Rabi,— ceea
ce însemnează Invăţătorule — ,
unde stai?
39. Veniţi şi .veţi vedea, le zice
el. Deci veniră şi văzură unde
www.dacoromanica.ro
IOAN
145
stă, şi rămaseră la dânsul în zioa
aceea; şi era ca la al zecelea
ceas.
40. Andreiu, fratele lui Simon
Petru, era unul din cei doi care
auziră de la Ioan şi să duseră
după densul.
41. Acesta găseşte maî 'nteiu
pe fratele său Simon, şi 'i zice:
Noî am găsit pe Messia, adecă
pe Christos,
42. Şi 1 duse lalisus. Iar Iisus
uitându se în fata lui zise: Tu
•eşti Simon, fiul lui Ioan; tu veî
€i numit Chefa, care însemnează
Petru.
43. A doa zi Iisus voi să
plece în Galilea, şi găseşte pe
Filip, şi 'i zice; Urmează 'mi.
44. Iar Filip era din Betsaida,
din oraşul lui Andreiu şi Petru.
45. Filip găseşLe pe Natanael
şi 'i zice: Pe acela despre care
au scris Moise în lege şi profeţi
noî Tam găsit, pe Iisus din Na-
zaret, fiul lui Iosef.
46. Şi Natanael 'i zise: Din Na-
zaret poate fî ceva bun ? Filip 'i
zice: Vino şi vezi.
47. Iisus văzu pe Natanael ve-
nind la dânsul, şi zice despre el:
îată cu adevărat un Israelit în
care nu este viclenie.
48. De unde mă cunoşti? 'i
-zice Natanael. Răspunse Iisus şi
M zise: Ter am văzut stând sub
smochin maî 'nainte d'a te striga
Filip.
49. Răspunse Natanael fi H zice:
Habi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu,
tu eşti împăratul lui Israel.
www.dacc
50. Răspunse Iisus şi M zise:
Pentru că 'ţi am zis, că te am
văzut sub smochin, crezi? Maî
marî de cât acestea veî vedea.
51. Adevăr, adevăr zic voă, de
acum veţi vedea cerul deschi-
z&ndu se, şi pe ângeri lui Dum
nezeu suindu se şi pogorându se
peste Fiul omului.
CAP. II.
Prefacerea apei în vin la nunta din Cana
Galilei. Alungarea din santuar a celor
care făceau negustorie acolo.
1. Şi a treia zi a fost nuntă în
Cana Galilei; şi muma lui Iisus
era acolo.
• 2. Şi fu chemat la nuntă şi
Iisus şi ucenici săi.
3. Şi fiind lipsă de vin, muma
lui Iisus zice către densul: Vin
nu mai au.
4. Dar Iisus *i zice: Femee, ce
am eu cu tine ? Ceasul meu n'a
venit ânchă.
5. Zice muma lui către cei ca-
re slujau: FaCeţi ori ce va zice
voă.
6. Şi erau acolo şase vase de
apă făcute din peatră, puse pen-
tru curăţirea Iudeilor, luând fie
care câte doă sau trei măsuri.
7. Zice lor Iisus: Umpleţi va-
sele cu apă. Şi le umplură penă
sus.
8. Şi le zice: Acum scoateţi şi
duceţi nunului, Şi dănşi 'i du-
seră.
9 Şi când gustâ nunul apa fă-
cută vin, şi nu ştia de unde este>
146
TOAN
— iar slujitori oare adusese apa
ştiau — , nunul chemâ pe mire şi
'i zice:
10. Ori ce om pune înteiu vi-
nul bun, şi când s'aur îmbătat,
atunci pune pe cel rău;
11. Dar tu ai ţinut vinul bun
până acum. Acest început al mi-
nunilor îl făcu Iisus în Cana Ga-
lilei, şi făcu cunoscut mărirea sa;
şi ucenici săi crezură într'ânsul.
12. Dupâ aceasta se duse
în jos la Capernaum, dânsul, şi
muma lui, şi fraţi lui, şi ucenici
lui ; 'şi acolo mr râmaseră multe
zile.
13. Şi era aproape Paştele
Iudeilor, şi Iisus se duse în sus
la Ierusalem,
14. Şi găsi în santuar pe cei
care vând boî şi oi şi porumbel,
şi pe schimbători de barrî şă-
zend;
15. Şi făcând un biciu de îm-
pletituri, dete toate afară din san-
tuar, atât oile, cât şi boi; şi vărsa
l>ani mărunţi ai schimbătorilor,
şi râsturnâ mesele lor;
16. Şi zise celor care vindeau
porumbei: Ridicaţi acestea d'aicî;
nu faceţi casa Tatălui meu casă
de negustorie.
17. Şi ucenici lui 'şi aduseră
aminte, că este scris.: Rîvna ca-
sei tale mâ va mistui.
18. Râspuns au dar Iudei şi 'i
ziseră: Ce semn ne arăţi, că faci
^acestea ?
19* Râspuns a Iisus şi le zisei
Surpaţi acest templu, şi în trei
^zile îi voi ridica.
20. Şi Iudei ziseră : Acest tem*
piu fu clădit în patruzeci şi şase
de anî, şi tu îl veî ridica în treî
zile ?
21. Dar el zicea de templu, de
corpul sâu.
22. Deci când se sculâ dintre
morţi, ucenici sâi 'şî aduseră a-
minte, că aceasta zicea, şi cre-
zură scripturei, şi cuvântului pe
care l'a spus Iisus.
23. Iar când era in Ieru-
salem la Paşte, în sărbătoare,,
mulţi crezură în numele lui vâ-
zând semnele lui pe care le făcea.
24, Dar Iisus ânsuşî nu se în*
credea în ei, pentru că el cunoştea
pe toţi;
25. Şi pentru că nu avea tre-
buinţă ca să mărturisiască cine
va pentru om; căci el ânsuşî cu-
noştea ce era în om.
CAP. III.
Convorbirea lui Msue cu Nioodem. loan Bo-
tezătorul mărturiseşte de a doa oară pen-
tru 7i*Uffi
1. Şi între Farisei era un om
cu numele Nicodem, un mai mare
al Iudeilor.
2 Acesta veni la dânsul noap-
tea şi 'i zise: Rabi, ştim t>ă ai
venit învăţător de la Dumnezeu;,
pentru câ nimeni uu poate face
minunile pe care le faci tu, daca
nu este Dumnezeu cu dânsul.
3. Râspunse Iisus şi 'i zise:
Adevăr zic ţie, daca cineva nu
va fi f os t născut de sus, nu
poate vedea împârăţia lui Dum-
nezeu.
www.dacoromanica.ro
IOAN
147
4. Zice către dânsul Nicodem:
Gum poate un om bătrîn- fiind
ca să fie născut? Nu cumva poate
intra de a doa oară în pântecele
mumei satej ca să fie născut?
5. Respunse Iisus: Adevăr zic
ţie: Daca cineva nu va fi fost
născut din apă şi Spirit, nu poa-
te intra în împărăţia lui Dum-
nezeu.
6. Ce este născut din carne,
carne este, şi ce este născut din
Spirit, spirit este.
7. Nu te mira de ce 'ţi am
zia: Voi irebue să fiţi născuţi
de- sus.
8. Ventul suflă unde voeşte, şi
vuetul lui 7 auzi, dar nu ştii de
unde vine şi unde se duce; astfel
este orî cine care e născut din
-Spirit.
9. Respunse Nicodem şi 'i zise:
Cum. pot să fie acestea?
10. Respunse Iisus şi 'i zise;
Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi
nu cunoşti acestea ?
11. Adevăr, adevăr zic ţie, că
noi vorbim ce ştim, şi mărturi-
sim ce am văzut; dar voi nu pri-
miţi mărturia noastră.
12. Daca v'am spus cele pă-
menteştî şi nu credeţi, cum veţi
crede' daca vă spun cele cereşti?
13. Şi nimeni nu s'a suit în
cer, de cât numai cel care s'a
pogorît din cer, Fiul omului, care
este în cer.
14. Şi după cum Moise ridică
fn sus şarpele în pustie, aşa tre-
bue *să fie ridicat în sus Fiul o-
mului ;
15. Pentru ca orî cine crede
într'6nsul să nu piară, ci să aibă
viaţă vecînică.
16. Căci Dumnezeu a iubit
lumea aşa de mult, în cât a dat
pe Fiul său Unul-nascut, pentru
ca orî cine crede într'ensul să
nu piară, ci să aibă viaţă vecî-
nică.
17. Căcî Dumnezeu n'a trimis
pe Fiul său în lume, ca să osîn-
diască lumea, ci pentru ca lumea
să fie mântuită printr'ensul.
18. Cine crede într'ensul nu
este osîndit, iar cine nu crede a
şi fost osîndit, pentru că n'a cre-
zut în numele Unui-născut Fiu
al lui Dumnezeu.
19. Iar osînda este aceasta, că
lumina a- venit în lume, -şi oa-
meni au iubit întunerecul maî
mult de cât luminai pentru că
faptele lor erau rele.
20. Căcî orî cine faptueşte rele
urăşte lumina, şi nu vine la lu-
mină, pentru ca faptele lui să nu
fie mustrate.
21. Iar cine lucrează adevărul
vine la lumină, pentru ca faptele
lui să fie cunoscute, pentru că
sunt săverşite în Dumnezeu,
22. După acestea veni Iisus
şi ucenici săi în pământul Iudei;
şi acolo petrecea timpul cu denşi,
şi boteza.
23. Şi boteza şi Ioan în Enon,
aproape de Salim, pentru că erau
acolo ape multe; şi veniau şi se
botezau.
24. Căci Joaa nu era ânchă a-
runcat îrţ închisoare.
www.dacoromanica.ro
148
IOAN
25. Deci se născu din partea
ucenicilor lui Ioan întrebare c'un
Iudeu despre curăţire.
26. Şi ei veniră la Ioan şi 'i
ziseră: Rabi, acela care era cu
tine dincolo de Iordan, pentru
care tu ai mărturisit, iată, acesta
botează, şi toţi vin la dânsul.
27. Răspunse Ioan şi le zise:
Nu poate un om să îea nimic,
daca nu 'i este dat din cer.
28. Voi ânşivă 'mî sunteţi mar-
tori că am spus: Nu sunt eu
Christosul, dar că sunt trimis
înaintea aceluia.
29. Cine are mireasă este mire,
iar prietenul mirelui, care stă şi
'1 ascultă, se bucură foarte de
glasul mirelui; deci această bu-
curie a mea este împlinită.
30. Acela trebue să crească,
iar eu să scad.
31. Cel care vine de sus
este d'asupra tuturor; cel care
este de pe pământ, de pe pă-
mânt este, şi vorbeşte cele de
pe pământ; cel care vine din cer
este d'asupra tuturor.
32. Şi ce a vezut şi a auzit,
aceasta mărturiseşte; dar nimeni
nu primeşte mărturia lui,
33. Cine a primit mărturia lui
a întărit, că Dumnezeu este a-
deverat.
34. Căci pe cine a trimis Dum-
nezeu, vorbeşte cuvintele lui
Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu
nn dă spiritul după măsură.
35. Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a
dat tot în mâna lui.
36. Cine crede în Fiul are
viaţă vecini că; iar cine nu a-
scultă pe Fiul nu va vedea viaţă,
ci rămâne peste dânsul urgia lui
Dumnezeu.
CAP. IV.
Convorbirea lui Msus cu femeea samaritană.
Ma\ mulţi cred tntr* insul. M însănătosază
pe fiul unui slujitor împărătesc.
1. Deci cănd înţelese Domnul,
că Farisei auzise, că Iisus face
şi botează mai mulţi ucenici de
cât Ioan.
2 Deşi Iisus ânsuşî nu boteza,
ci ucenici săi,
3. Lăsâ ludea, şi se duse iar
în Galilea.
4. Dar trebuia ca el să treacă
prin Samaria.
5. Deci vine la un oraş al Sa-
mariî, numit Sichar, aproape de
locul pe care îl dete Iacob lui
Iosef, fiul său.
6. Şi acolo era puţul lui Iacob.
Iisus dar ostenit fiind de călă-
torie se aşăzâ numai decât lângă
puţ. Era ca la al şaselea ceas.
7. Atunci vine o femee din Sa-
maria ca să scoaţă apă; şi Iisus
'i zice: Dă mî să beau;
8. Pentru că ucenici lui se du-
sese în oraş ca să cumpere de
mâncare.
9. Dar femea samaritană 'izice:
Cum, tu Iudeu fiind, ceri să bei
de la mine, care sunt femee sa-
maritană ? Căci Iudei n'au a face
cu Samaritanî.
10. Răspunse Iisus şi 'i zise:
Daca ştiai darul lui Dumnezeu,
www.dacoromanica.ro
IOAN
149
şi cine este care *ţi zice, dă'mi
să beau, tu ai fi cerut de la dân-
sul, şi 'ţi ar fi dat apă vie.
11. Doamne, 'i zice femea, nici
vas de scos apă nu ai, şi puţul
este adânc. Deci de unde ai apa
cea vie?
12. Nu cumva eşti tu maî mare
de cât părintele nostru Iacob,
care ne a dat puţul, şi ânsuşî el
a băut dintr'ănsul, precum şi Iii
sei şi turmele sale?
13. Răspunse Iisus şi 'i zise:
Orî cine bea din apa aceasta va
înseta iarăşi;
14. Dar cine va fi băut din apa
pe care o voî da eu, în veci nu
va înseta. Şi apa pe care o voî
da lui se va face într'ănsul isvor
de apă curgând în viaţa vecînică.
15. Doamne, zice femea că-
tre densul, da 'mi această apă,
ca să nu însetez, nici sâ nu maî
vin aci să scoţ apă.
16. Iisus 'i zice: Du te, cheamă
pe bărbatul tău, şi vino aci.
17. Răspunse femea şi zise:
N'am bărbat. Iisus *i zice: Bine
ai zis că n'am bărbat;
18. Pentru că cincî bărbaţi ai
avut, şi pe care '1 ai acum, nu 'ţi
este bărbat; adevărat ai spus a-
ceasta.
19. Doamne, *i zice femea, văz
că tu eştî profet,
20. Părinţi noştri să închinară
pe acest munte; şi voi ziceţî că
în Ierusalem este locul, unde tre-
bue a se închina.
21. Femee, M zice Iisus, crede
mă, că vine un timp, când nu
www.daco
vă veţi închina Tatălui, nicî pe
acest munte, nicî în Ierusalem,
22. Voî vă închinaţî la ce nu
ştiţi; noi ne închinăm la ce ştim;
pentru că mântuirea din Iudei
este.
23. Adevărat vine un timp, şi
acum este venit, când adevăraţi
închinători se vor închina Ta-
tălui în spirit şi adevăr; căci şi
Tatăl pe uni ca aceştia 'i voeşte
a se închina lui.
24. Spirit este Dumnezeu; şi
cei care se închină lui, trebue să
se închine în spirit şi adevăr.
25. Zice lui femea: Ştiu că
vine Mesia — adecă Christos — ;
când acela va fi venit, ne va spune
toate.
26. Zice ei Iisus: Eu sunt care
'ţi vorbesc.
27. Intre acestea veniră uce-
nici sei, şi se .mirau că vorbia
c'o femee; dar nimeni nu zise:
Ce voeştî, sau pentru ce vorbeşti
cu dânsa ?
28. Femea decî 'şi lăsâ vasul
de apă şi se duse în oraş, şi zice
oamenilor:
29. Veniţi, vedeţi un om, care
'mia spus toate câte am făcut;
nu cumva acesta este Christosul ?
30. Decî dar ei eşiră din oraş
şi veniau la densul.
31. Intre acestea îl rugau uce-
nici zicănd: Rabi, mănâncă.
32. Iar el le zise: Eu am sâ
mănânc o mâncare, pe care voi
n'o cunoaşteţi.
33. Decî ucenici ziceau între
omanica.ro
f50
IOAIS^
denşi: Nu cumva 'i a adus cineva
să mănânce?
34. Zice lor Iisus: Mâncarea
mea este ca să fac voea celui
care m'a trimis, şi să săvârşesc
lucrul lui.
35. Oare nu ziceţi voi, că sunt
ânchă patru luni, şi vine sece-
rişul ? Iată, zic voe, ridicaţi ochi
noştri şi priviţi că semănăturile
sunt albe pentru seceriş chiar
acum.
36. Secerătorul primeşte plată,
şi adună rod în viaţa vecînică;
ca să se bucure împreună atât
semănătorul, cât şi secerătorul,
37. Căci în aceasta este cu-
rentul adevărat, că altul este se-
mănătorul, şi altul secerătorul.
38. Eu v'ara trimis să seceraţi
ce n'aţî muncit; alţi au muncit,
şi voî aţi intrat în munca lor.
39. Şi din oraşul acela mulţi
dintre samaritanî crezură într'ân-
sul pentru cuvântul femei, care
mărturisia, că 'mi a spus toate
câte am făcut.
40. Deci dar samaritani, când
\tenira la el, îl rugau ca să ră-
mâe la dânşi; şi râmase acolo doS
zile.
41. Şi mult mai mulţi crezură
pentru cuvântul lui,
42. Şi ziceau femei, că nu cre-
dem numai pentru vorbele tale;
căci noi ânşine am auzit, şi cu-
noaştem că el este cu adevărat
Mântuitorul lumeî, Christosul.
43* Şi după doă zile eşi de
acolo fi se duse în Galilea.
44. Câcî Iisusensuşî mărturisi,
www.dacoromanica.ro
că un profet nu are cinste în pa-
tria lui,
45. Deci când veni în Galilea,
îl primiră bine Galilei care vă-
zuse toate câte a făcut în Ieru-
salem la sărbătoare^ căci şi ei
venise la sărbătoare.
46. Deci lîsus veni iarăşi în
Cana Galilei, unde făcuse apa vin.
Şi era un om împărătesc al cărui
fiu bolia în Capernaum.
47. Acesta, auzind că Iisus a
venit din ludea în Galilea, se
duse la densul şi 'l ruga ca să
vie şi să tămăduiască pe fiul său ;
căci era să moară.
48. Dar zise Iisus către dân-
sul: Voî, daca nu veţi fi văzut
semne şi minuni, nu credeţî.
49. Doamne, zise către dânsul
omulîmpărătesc, vino mai 'nainte
d'a muri copilul meu.
50. Du te, *i zice Iisus; fiul teu
trăeşte. Şi omul se încrezu în cu-
vântul pe care 'i l'a zis Iisus, şi
pleca.
51. Şi pe când se întorcea
acum, slugile lui 'i eşiră înainte
si vestiră zicând, că copilul său
trăeşte.
52. Deci ceru ştiinţă de la denşi
despre ceasul, jiu care a fost maî
bine, Şi 'i spuseră, că ieri la ceasul
al şaptelea l'au lăsat frigurile.
53. Şi tatăl cunoscu că în acel
ceas în care 'i zise Iisus: Fiul tău
trăeşte;
54. Şi crezu dânsul şi toată
casa lui. Aceasta făcu Iisus iarăşi
ca al doilea semn, dupe ce veni
din ludea în Galilea.
IOAN
151
CAP. V.
lisus însănătoşază sâmbăta pe un slăbănog
la Bethesda. Iudei urmăresc pe lisus. Cu-
vintele lui în această împrejurare*
1. Dupe acestea era o sărbă-
toare a Iudeilor, şi lisus se duse
la Ierusalem.
2. Şi este în Ierusalem lângă
poarta oilor o scăldătoare ce se
numeşte pe ebreeşte Bethesda,
având cinci portice.
15. In acestea zăcea mulţime
mare de bolnavi: orbi, şchiopi
uscaţi,
4. Aşteptând mişcarea apei ; căci
Jin ânger al Domnului se pogora
la timp nemerit în scăldătoare, şi
iurbura apa; si cel d'inteiw care
intra dupe turburarea apei se fă-
cea sănătos de ori ce boală era
ţinut
5. Şi era acolo un om având
treizeci şi opt de am în boala sa.
6: Pe acesta văzându '1 lisus
zăcând, şi cunoscând că de mult
timp este acum, 'i zice: Voeşlî
să fii sănătos?
7. Doamne, 'i răspunse bolna-
vul, nu am om ca să mă arunce
în scăldătoare, când apa a fost
turburată; căci pe când vin eu,
altul se pogoară înaintea mea.
8. Scoală te, 'j zice lisus, îea
patul teu şi umblă.
9. Şi îndată se făcu omul să-
nătos, şi luâ patul său şi umbla.
10. Dar în acea zi era sâm-
bătă. Deci ziceau Iudei celui tă-
măduit: Este sâmbătă, nu'ţi este
ertat să iei patuL
11. larmei le răspunse: Cel care
mă făcu sănătos, acela 'mi zise:
Iea patul tău, şi umblă.
12. Deci 1 întrebară: Cine este
omul care 'ţi a zis, îea patul teu
şi umblă ?
13. Dar cel tămăduit nu ştia
cine este, căci lisus se dete la a
parte, fiind gloată în acel loc,
14. Dupe" acestea lisus îl gă-
seşte în santuar, şi 'i zise; Iată,
Le ai făcut sănătos; de acum nu
maî păcătui, ca să nu 'ţi fie ceva
mai rău.
15. Atunci omul să duse şi în-
ştiinţâ pe Iudei ca lisus este care
l'a făcut sănătos.
16 Şi pentru aceasta Iudei ur-
măriră pe lisus, şi căutau să } l
omoare, fiind că făcea acestea sâm-
băta;
17. Dar lisus le răspunse: Ta-
tăi meu până acum lucrează, si
eu aseminea lucrez.
18. Deci pentru aceasta Iudei
căutau şi maî mult ca jsă '1 o-
moare, fiind c& nu numaî căde-
slega sâmbăta, dar zicea că Dum-
nezeu este chiar Tatăl său, pu-
nându se pe sine ânsuşi de o po-
trivă cu Dumnezeu.
19. Deci răspunse lisus şi
le zise: Adevăr, adevăr zic voS,
nu poate Fiul să facă de la sine-
ânsuşî nimic, daca nu vede pe
Tatăl făcând ceva; căci cele ce
ar face acela, acestea le face şi
fiul întocmai.
20. Pentru că TatăLiubeşte
pe Fiul şi *i arată toate câte fa-
ce el; şi 'i va arăta lucruri mai
www.dacoromanica.ro
152
ÎOATST
mari de cât acestea, ca să vă mi-
nunaţi voi.
21. Căci după cum Ţatăl de-
şteaptă morţi şi le dâ viaţa, aşa
şi Fiul da viaţa la cei pe care 'i
voeşte.
22. Pentru că nici Tatăl nu ju-
decă pe nimenea, ci judecata
toată a dat T o Fiului, ca toţi să
cinstiască pe Fiul, după cum cin-
stesc pe Tatăl.
23. Cine nu cinsteşte pe Fiul,
nu cinsteşte pe Tatăl care Ta
trimis.
24. Adevăr, adevăr zic voe, că
cine aude cuvântul meu şi crede
în cel care m'a trimis pe mine
are viaţă vecînică, şi la judecată
nu vine, ci a trecut din moarte
la viaţă.
25. Adevăr, adevăr zic voă, că
vine ceasul şi acum este venit,
când morţi vor auzi glasul Fiului
lui Dumnezeu, şi care vor fi au-
zit, vii vor fi.
26. Căci după cum Tatăl are
viaţă în sine ănsuşî, astfel a dat
şi Fiului să aibă viaţă în sine
însuşi,
27. Şi putere 'i a dat ca să
facă judecată, pentru că este Fiu
al omului.
28. Nu vă minunaţi de aceasta;
că vine ceasul, când toţi care
sunt în morminte vor auzi gla-
sul lui,
29. Şi care vor fi lucrat cele
bune. vor eşi în înviere de viaţă,
iar care vor fi făptuit cele rele
în înviere de judecată.
30. Eu nu pot face nimic
de la mine ânsumî; judec dupe
cum aud; şi judecata mea este
dreaptă, pentru că nu caut voea
mea, ci voea celui care m'a tri-
mis pe mine, Tatăl.
31. Daca eu mărturisesc pen-
tru mine ănsumî, mărturia mea
nu este adevărată.
32. Altul este care mărturiseşte
pentru mine, şi ştiu că adevărată
este mărturia pe care o dă pentru
mine
33. Voi aţi trimis la Ioan, şi a
mărturisit pentru adevăr.
34. Dar eu nu primesc mărtu-
ria de la un om, şi zic acestea
ca voi să fiţi mântuiţi.
35. Acela era luminătorul care
ardea şi lumina; şi voi aţi dorit
să vă veseliţi pentru un timp în
lumina lui.
36. Eu am ânsă mărturie maî
mare de cât a lui Ioan; căoî lu-
crurile pe care mi le a dat Tatăl
ca să le săvârşesc, ele chiar, lu-
crurile pe care eu le fac, măr-
turisesc pentru mine că Tatăl
m'a trimis.
37. Şi Tatăl care m'a trimis,
acela a mărturisit pentru mine.
Nici glasul lui nu '1 aţi auzit
vre o dată, nici faţa lui n'aţî vă-
zut o,
38. Şi cuventul lui nu T aveţi
rămăind în voî, pentru că voi nu
credeţi pe acesta pe care l'a tri-
mis acela.
39. Cercetaţi scripturile, căcî
voî gândiţi că într'ensele aveţî
viaţă vecînică; şi acelea sunt ca-
re mărturisesc pentru mine;
www.dacoromanica.ro
IOAN
40. Şi nu voiţi să veniţi la mine,
ca să aveţi Viaţă.
41. Nu primesc mărire de la
oameni.
42. Dar v'am cunoscut, că nu
aveţi în voi enşivă jubirea lui
Dumnezeu.
43. Eu am venit în numele Ta-
tălui meu, şi nu mă primiţi; daca
altul va fi venit în numele său,
pe acesta îl veţi primi.
44. Cum puteţi voi crede, când
primiţi mărire uni de la alţi, şi
nu căutaţi mărirea care vine de
la singurul Dumnezeu?
45. Nu gândiţi că eu vă voi
învinovăţi la Tatăl meu; este cine
să vă învinovăţiasca, Moise în
care voi v'aţî pus încrederea.
46. Căci daca aţi crede pe
Moise, m'aţî crede şi pe mine;
pentru că acela a scris despre
mine.
47. Iar daca nu credeţi scrip-
turile aceluia, cum veţi crede cu-
vintele mele ?
CAP. YI.
S&turarea celor cinci mii. Umblarea lui lisus
pe mare. El este pâinea cerească.
1. După acestea lisus se duse
dincolo de marea Galilei, ce se
numeşte fi marea Tiberiadeî.
2. Şi 'i urma, gloată multă,
pentru că vedea minunele pe ca-
re le făcea la cei bolnavi.
3. Şi lisus veni sus pe munte,
şi acolo stete jos cu ucenici săi.
4. Şi era aproape Paştele, săr-
bătoarea Iudeilor.
5. lisus ridicând dar ochi şi
văzând că vine spre dânsul gloată,
multă, zice lui Filip: De unde sa
cumpărăm pâînî, ca să mănânce
aceştia ?
6. Iar aceasta o zicea cercân*
du '1 ; căci el ştia ce avea sa
facă.
7. Filip 'i răspunse: Pâînî pen^
tru doe" sute de denarî nu le
ajung, ca să îea fie care câte
puţin.
8. Şi unul dintre ucenici săi*
Andreiu fratele lui Simon Petru,,
'i zice:
9. Este aci un băeat, care are
cinci pâmi de orz şi doî peşti;
dar ce sunt acestea pentru a-
tăţia ?
10. Atunci lisus zise: Spuneţt
oamenilor să stea jos. Şi era
earbă multă în acel loc. Deci stă*
-tură jos bărbaţi în număr ca la
cinci mii.
11. Şi lisus luâ pâinile şi mul-
ţumind împărţi ucenicilor şi uce-
nici celor care şădeau; aseminea
împărţi şi din peşfcî cât voiră.
12. Iar după ce să săturara*
zice ucenicilor săi : Strângeţi fră-
miturile ce au rămas, ca să nu
se pearzâ ceva.
13. Deci eî strânseră şi um*
plurâ doisprezece coşuri de frâ-
mituri care rămaseră celor care
au mâncat din cele cinci pâînî
de orz.
14. Iar oameni văzând minu-
nea ce făcu ziceau : Acesta cu a-
devărat eşte profetul care vine
în lume.
www.dacoromanica.ro
154
IOAN
15. Deci Iisus cunoscând ca
au de gând sa vie şi sa'lîeacu
sila, ca s& 1 facă împărat, să
trase iarăşi la o parte în munte,
«1 singur.
16- Şi când se făcu seara,
ucenici săi veniră jos la mare,
17. Şi intrând în vas treceau
dincolo de mare, laCapernaum.
Şi să făcuse întunerec acum, şi
îisus nu venise ânchă la denşi.
18. Şi suflând vent puternic
înarea se întărită.
19. Deci după ce mânară ca
3a doăzecî şi cinci sau treizeci de
stadii, zăresc pe Iisus umblând
pe mare, şi apropiindu se de vas;
şi ei să temură.
20. Dar el le zice;* Eu sunt;
nu vă temeţi,
21. Deci voîau să 'lîea în vas,
şi îndată vasul ajunse la locul la
«are mergeau.
22. A doa zi gloafa eare sta
dincolo de mare văzu că nu fu-
sese alt vas acolo, de cât unul
— acela în care intrase ucenici
ini — şi că Tisus nu intrase în
vas împreună cu ucenici săi, ci
numai ucenici lui plecase,
23. Că alte vase de la Tiba-
fiada venise aproape de locul,
unde au mâncat pâinea după ce
& mulţumit Domnul;
24. Când văzu dar gloata că
îisus nu este acolo, nioî ucenici
lui, intrară ei în vase şi veniră
la Capernaum, căutând pe Iisus.
25. Şi găsindu 1 dincolo de
mare 'i ziserăm Rabi, când ai a-
juns aci ?
26. Răspunse lor Iisus şt zise:
Adevăr, adevăr zic voă. mă cău-
taţi, nu pentru ca aţî văzut mi-
nunile, ci pentru că aţî mâncat
din pâini şi v aţî săturat.
27 f Dobândiţi vă nu mâncarea
cea peritoare, ci mâncarea ce
rămâne spre viaţă vecînică, pe
care Fiul omului o va da voă;
căci Ţatăl, Dumnezeu, pe acesta
'1 a adeverit,
28. Deci ziseră către densul:
Ce să facem ca să săverşim lu-
crurile lui Dumnezeu?
29. Răspunse Iisus şi le zise:
Acesta este lucrul lui Dumnezeu,
ca să credeţi în acela pe care l'a-
trimis densul.
30. ^.tuncî 'i ziseră: Ce semn
faci tu dar, ca să vedem şi să
credem în tine? Ce lucru faci?
31. Părinţi noştri au mâncat
mana în pustie, după cum este
scris: Pâine din cer le dete să
mănânce.
32. Şi Iisus le zise: Adevăr, a-
devăr zic voă, nu Moise v'a dat
pâinea din cer, ci Tatăl meu vă
dă pâinea din cer, cea adevărată.
33. Câcî pâinea lui Dumnezeu
este aceea care să pogoară din
cer şi dă lumeî viaţă.
34. Deci ziseră către densul,
Doamne, dă ne tot dauna această
pâine.
35. Zise lor Iisus: Eu sunt
pâinea vieţeî, cine vine la mine
nu va flămânzi, şi cine crede în
mine nu va înseta nici odată.
36. Dar v'am spus că m'aţî şf
văzut, şi nil credeţi.
www.dacoromanica.ro
ÎOAN
155-
37. Tot ce 'mi dă Tatăr, la mine
va veni; şi pe oel care vine la
mine nul voi da afară.
38. Pentru că m'am pogorît
din cer, nu ca să fac voea mea,
ci voea celui care m'a trimis
39. Şi aceasta este voea celui
care m'a trimis, ca tot ce ? mi a
dat mie, să nu perz ceva din el,
ci să '1 înviez în zioa de apoi.
40. Căci aceasta este voea Ta-
tălui meu, ca ori cine vede pe
Fiul şi crede într'ensul să aibă
viaţă vecînica; şi eu să '1 înviez
în zioa de apoi.
41. Deci Iudei murmurau
împrotiva lui, pentru că zise; Eu
sunt pânea ce s'a pogorît din
cer.
42. Şi ziceau: Nu este acesta
fiul lui Iosef, Iisus, pe al cărui
Tată şi pe a cărui mumă noi 'i
ştim ? Cum zice dar că din cer
m'am pogorît ?
43. Răspunse Iisus şi le zise:
Nu murmuraţi între voi.
44. Nimeni nu poate veni la
mine, daca nu '1 trage Taiăl care
m'a trimis; şi eu îl voi învia în
zioa de apoi.
45. Este scris în profeţi: Şi vor
fi toţi învăţaţi de Dumnezeu. Deci
ori cine a auzit de la Tatăl şi a
învăţat vine la mine.
46. Nu pentru că a văzut ci j
Tie^a pe Tatăl, afara de cel care
este de la Dumnezeu^ acesta a
văzut pe Tatăl.
47. Adevăr, adever zic voă,
cine crede în mine, are viaţă
vecînică.
48. Eu sunt pâinea vieţeî.
49. Părinţii voştri au mâncat
mana în pustie, şi au murit.
50. Aceasta este pâinea care
să pogoară din cer, ca cine va
să mănânce dintr'ensa şi să nu
moară
51. Eu sunt pâinea cea vie ca-
re s'a pogorît din cer; daca mă-
nâncă cineva din această pâine,
în veac va fi viu; şi pâinea pe
care eu o voi da este carnea mea
— 2>e care eu o voi da — pentru
viaţa lumeî.
52. Deci Iudei se certau în-
tre denşi zicend: Cum poate a-
cesta a ne da să mâncăm carnea
lui?
53. Dar Iisus le zise: Adevăr^
adevăr zic voă, daca nu veţţ^fi
mâncat carnea Fiului omului, şi
nu veţi fi băut sângele lui, nu
aveţi viaţă în voi enşivS.
54. Cine mănâncă carnea mea
şi bea sângele meu are viaţă vecî-
nică, şi eu îl voi învia în zioa de
apoi.
55. Căci carnea mea este mân-
care adevărată, şi Sângele meu
băutură adevărată.
56. Cine mănâncă carnea mea
şi bea sângele meu rămâne în
mine şi eu într'ensul.
57. Dupe" cum m'a trimis pe
mine Tatăl cel viu, şi eu sunt
viu pentru Tatăl, aşa şi cine mfi
mănâncă pe mine, acela va fi viu
pentru mine.
58. Aceasta este pâinea care
s*a pogorît din cer; nu după cum
au mâncat părinţi voştri mana
www.dacoromanica.ro
15a
IOAN
şi au murit; cine mănâncă a-
ceastă pâine va fi viu în veci.
59. Acestea le vorbi în sina-
gogă învăţând în Capernaum.
60. De aceea mulţi dintre
ucenici lui auzîndu'l ziseră: Aspru
este cuvântul acesta; cine poate
să '1 asculte ?
61. Şi Iisus cunoscend înşine
ănsuşî câ ucenici săi murmură
despre aceasta le zise: Aceasta
vă sminteşte?
62. Dar daca veţi vedea pe Fiul
omului suindu se unde era mai
'nainte ?
63. Spiritul este care face viu;
carnea nu foloseşte nimic; cu-
vintele, pe care eu vi le am zis,
sunt spirit, şi viaţă sunt.'
64. Dar sunt uni dintre voî
care nu cred. Căci Iisus ştia d'in-
ceput că sunt uni care nu cred,
şi cine- este care avea sa '1 dea
prins.
65. Şi zicea: Pentru aceasta
v'am spus, ca nimenea nu poate
să vie la mine, daca nu 'i este
dat de la Tatăl meu.
66. De aceea mulţi dintre
ucenici săi se duseră îndărăt, şi
nu maî umblau cu dânsul.
67. Deci Iisus zise celor doi-
sprezece: Nu cumva voiţi să ple-
caţi şi voî?
68. Doamne, 'i răspunse Simon
Petru, la cine ne vom duce Y Tu
ai cuvinte de viaţă vecînică;
69. Şi noi am crezut şi am cu-
noscut că Tu eşti sântul lui Dum-
nezeu.
70. .Răspunse lor Iisus: Nu
v'am ales eu oare pe voî doi-
sprezece ? Şi unul dintre voî este
diabol.
71. Iar el zicea de Iuda al lui
Simon Iscări otu, căcî acesta, unul
dintre cei doisprezece, avea să '1
dea prins.
CAP. VII.
Necredinţa fraţilor lui lima. Vorbirea lui
lisna cu Iudei la sărbătoarea corturilor.
1. După acestea Iisus umbla
în Galilea; căcî nu voia să umble
în ludea, pentru că Iudei căutau
să 1 omoare.
2. Şi era aproape sărbătoarea
Iudeilor, înfigerea corturilor.
3. Deci ziseră către densul fraţi
lui: Strămută te de aicî, şi du te
în ludea, pentru ca şi ucenici
tăi să vază lucrurile pe care le
faci.
4. Căcî nimenî nu face ceva
într'ascuns, şi caută el ensuşî a
fi fără sfială. Daca facî acestea,
fă te cunoscut lumei pe tine
ensuţî.
5. Pentru că nicî fraţi lui nu
credeau într'ensul.
6. Deci Iisus le zice: Timpul
meu nu este ânche acum, iar
timpul vostru în tot-dauna este
gata.
7. Lumea nu vă poate urî pe
voî, dar pe mine mă urăşte,
pentru că eu încredinţez despre
densa că lucrurile ei sunt rele
8. Duceţi vă voî la sărbătoare;
eu nu mă duc ânchâ la sărbă-
www.dacoromanica.ro
IOAN
toarea aceasta, pentru ca timpul
meu nu s'a împlinit ânchă.
9, Şi zicendu le acestea rămase
în Galilea.
10. Iar după ce plecară fraţi
săi la sărbătoare, atunci se duse
şi el, nu de faţă, ci cam în a-
scuns.
11. Deci Iudei îl căutau la săr-
bătoare şi ziceau: Unde. este a-
cela ?
12. Şi era nemulţumire mare
despre dânsul printre gloate. Uni
ziceau că este bun; iar alţi zi-
ceau: Nu, ci amăgeşte gloata.
13. Totuşi de frica Iudeilor,
nimenea nu vorbia de dânsul fără
sfială,
14. Iar când fu jumătatea
^sărbătoreî, lisus se duse sus în
santuar şi învăţa.
15. Şi Iudei se minunau zicând:
Cum ştie acesta carte, fără să fi
învăţat ?
16. Dar lisus le răspunse şi
zise: învăţătura mea nu este de
la mine, ci a aceluia care ni'a
trimis pe mine;
17. Daca voeşte cineva să facă
voea lui, va cunoaşte din învă-
ţătura aceasta, daca este de la
Dumnezeu, sau daca eu vorbesc
de la mine ensumî.
18. Cine vorbeşte de la sine
caută mărirea sa; iar cine caută
mărirea celui care Ta trimis, a-
cesta este adevărat, şi nedreptate
nu este într'ensul.
19. Oare nu Moise v'a dat legea,
şi nimenea dintre voî nu ţine
www.daco
legea? Pentru ce căutaţi să mă
omorîţî ?
20. Răspunse gloata şi zise:
Ai demon; cine caută să te o-
moare ?
21. Respunse lisus şi le zise:
Un lucru am făcut, şi toţi vă mi-
nunaţi.
22. De aceea v'a dat Moise tă-
erea împrejur, nu pentru că este
de la Moise, ci de la părinţi, şi
astfel tăeţî împrejur pe om sâm-
băta.
23. Deci daca un om primeşte
tăerea împrejur sâmbăta, pentru
ca sa nu fie călcată legea lui
Moise, pe mine vă mâniaţi, că
am făcut sâmbăta pe un om în-
treg sănătos ?
24. Nu judecaţi după vedere,
ci judecaţi judecată dreaptă.
25. Deci uni dintre Ierusa-
lemitanl ziceau: Nu este oare a-
cesta pe care ei îl caută ca să'L
omoare ?
26. Şi iată, vorbeşte fâră sfială,
şi denşi nimic nu 'i zic. Nu cum-
va cei mari au cunoscut cu a-
devărat, că acesta este Chn-
stosul ?
27. Dar noi ştim pe acesta de
unde este; şi când va veni Chri-
stosul, nimenea nu ştie de unde
este.
28. Deci lisus strigâ învăţând
în santuar şi zicend: Şi pe mine
mă ştiţi, şi ştiţi de unde sunt;
şi de la mine ensumî n'am venit,
ci adevărat este cel care m'a tri-
mis, pe care voî nu '1 ştiţi;
29. Dar eu îl ştiu; pentru că
omanica.ro
158
10AN
de la dânsul sunt, şl acela m'a
trimis.
30. Deci căutau ca sâ '1 prinză,
dar nimenea nu puse mâna pe
dânsul, pentru că nu venise ânchă
ceasul lui.
31. Şi mulţi din gloalâ crezură
într'ânsul, şi ziceau: Christosul,
când va veni, nu cumva va face
mai multe minuni de cât acestea
pe care le a fâcut acesta?
32. Farisei auziră gloata mur-
murând acestea despre dânsul;
-şi mai mari preoţilor şi Farisei
trimisera slujitori ca să '1 prinză.
33. Dar lisus le zise: Puţin
timp maî sunt cu voi, şi m<5 duc
la cel care m'a trimis.
34. Mă veţi căuta, şi nu mă
veţi găsn şi unde sunt eu ţ ^oi
nu puteţi veni.
35. Deci ziseră Iudei uni către
alţi: Unde are sâ se ducă acesta,
ca noi sâ nu '1 găsim ? Nu cumva
are să se ducă la Judei cei îm-
prăştiaţî între Eleni, şi să înveţe
j>e Eleni?
36. Ce «ste cuvântul acesta pe
care Ta zis: Mă veţi căuta, şi nu
mă veţi găsi, şi unde sunt eu,
voi nu puteţi veni?
37. Iar în cea din urma zi
mare a sărbătorei lisus sta şî
striga zicând: Daca însetează ci-
neva, să vie la mine şi să .bea.
38. Cine crede în mine, din
pântecele lui vor curge rîuri de
apâ vie, după cum a zis scrip-
'tura.
39. Şi zise aceasta de Spiritul
pe care avea să '1 primiascâ cei
care crezură îrîtr'ânsul, căci Spi-
ritul Sânt nu era ânchă dat pentru
că lisus nu fusese ânchă ridicat
la mărire.
40. Deci mulţi din gloată au-
zind cuvintele acestea ziceau: Cu
adevărat acesta este profetul.
Alţi ziceau: Acesta este Chri-
stosul.
41. Iar alţi ziceau: Nu cumvav
că Christosul vine din Galilea ?
42. Oare n*a zis scriptura, că.
Christosul vine din neamul lui
David, şi de la Betleem, satul
unde era David ?
43. Deci se făcu pentru dânsul
desbinare în gloată;
44. Şi uni dintre ei veniră ca
să 1 prinză, dar nici unul nu
pus& mamele pe dânsul.
45. Slujitori decî veniră la
mai mari preoţilor şî la Farisei;
şi aceştia le ziseră: Pentru ce nu
Taţi adus ?
46. slujitori răspunseră; Nici
o dată un om n'a vorbit aşa, ca
omul acesta*
47. Iar Farisei le răspunseră:
Nu cumva şi voi aţî fost amă-
git**
48. Nu cumva a crezut într'ân-
sul cineva dintre mai mari, sau
dintre Farisei ?
49. Darg loata aceasta, care nu
cunoaşte legea, este blestemată!
50. Zice către dânşi Nicodem,
cel care venise mai 'nainte la
dânsul noaptea, deşi era unul din-
tre ei:
51. Oare legea noastră osîn-
deşte pe om a daca nu aude mai
www.dacoromanica.ro
IOAN
15£
'ntâiu de la dânsul, şi nu cunoaşte
ce face ?
52. Răspunseră şi ? i ziseră: Nu
cumva şi tu eşţî din Galilea ?
Cercetează şi vezi ca din Galilea
^profet nu se ridica.
{53. Şi se duse fie care la ca-
sa sa.
CAP. vni.
JFemea păcătoasă. Ckristos vorbeşte de sine,
de chemarea sa şi de sfârşitul sffu. Despre
adevSeata libertate şi robie* Iudei sânt ur-
maşi diabolului. iar nu a\ lui Abraam.
1. Iar Iisus se duse la muntele
măslinilor.
2. Şi dis de- dimineaţă veni ia-
răşi în santuar, şi tot poporul
venia la dânsul; şi stând jos 'i
învăţa.
3. Iar cărturari şi Farisei
aduc la densul pe o femee prinsă
în adulter, şi punând o în mijloc,
4. 'I zic: Invăţătorule, această
femee a fost prinsă chiar asupra
faptului de adulter.
5. Şi Moise ne a poruncit în
)ege a omorî cu petre pe unele
ca acestea; deci tu ce zici despre
dânsa ?
6. Şi ziceau aceasta cercându '1,
ea să aibă cuvânt d'a '1 învinovăţi.
Iar Iisus plecându se jos scriea cu
degetul pe pământ.
7. Dar fiind că 1 1 întrebau ne-
încetat, ridicându se în sus zise
către dânşi : Cine dintre voi este
fără păcat, să arunce cel d'intâiu
peatra asupra ei.
8. Şi plecându se iarăşi ]os >
scriea cu dejetul pe pământ.
9. Iar ei auzind, şi mustraţi
fiind de cugetul lor, eşiau unuL
câte unul, începând de la cei
bătrim până la cei din urmă; şi
rămase numai Iisus, şi femea ca-
re era în mijLoc*
10. Atunci Iisus ridicându se,.
fi ne zărind pe nimenea afară d&
femee* 1 zise: Femee, unde sunt
cei care te învinovăţesc? Nu te a
osîndit nimenea ?
11. Şi ea zise: Nimenea, Doam-
ne. Atunci Iisus 'i zise: Nici eu
nu te osîndesc; du te, de acum
să nu mai păcătueştî.]
12. Deci Iisus le vorbi iarăşi
zicând: Eii sunt lumina lumeî;
cine 'mi urmează mie nu va um-
bla în întunerec, ci va avea lu-
mina vieţeî.
13. Şi Farisei 'i ziseră: Tu dai
mărturie pentru tine ânsuţî; măr-
turia ta nu este adevărată.
14. Răspunse Iisus şi le zise:
Chiar când eu dau mărturie pen-
tru mine ânsumî, mărturia mea
este adevărată; pentru că ştiu de
unde am venit, şi unde me duc;
dar voi nu ştiţi de unde vin, sau
unde mă duc.
15. Voi osîndiţî după vedere,
eu nu osîndesc pe nimenea,
16. Chiar când osîndesc şi eu,
hotărîrea mea osînditoare este
adevărată; pentru că nu sunt sin-
gur, ci eu şi cel care m'a trimis,
Tatăl.
17. Şi -chiar în legea voastră
www.dacoromanica.ro
160
IOAN
este scris, că mărturia a doi oa-
meni este adevărată.
18. Eu sunt oare dau mărturie
pentru mine ânsumî, şi pentru
mine dă mărturie cel care m'a
trimis, Tatăl.
19. Deci 'i ziceau: Unde este
tatăl teu? Respunse Iisus: Nici
pe mine nu mă ştiţi, nici pe Ta-
tăl meu; daca m 'aţi şti pe mine,
aţi şti şi pe Tatăl meu.
20. Aceste cuvinte le vorbi
Iisus stând lângă cutiea pentru
daruri, pe când învăţa în san-
tuar; şi nimenea nu '1 prinse,
pentru ca nu venise ânchă cea-
sul lui.
21. Decî iarăşi le zise Iisus:
Eu me* duc, şi me veţi căuta,
îşi veţi muri în păcatul vostru;
unde me" duc eu, voî nu puteţi
veni.
22. Decî Iudei ziceau: Nu cum-
va se va omorî pe sine ensuşî?
Pentru că zice, unde me* duc eu,
voî nu puteţi veni.
23. Şi le zise: Voî sunteţi din
cele de jos, eu sunt din cele de
sus; voî sunteţi din lumea a-
ceasta, eu nu sunt din lumea a-
ceasta.
24. Decî v'am spus, că veţî
muri în păcatele voastre; cacî
daca nu credeţî că eu sunt, veţî
muri în păcatele voastre.
25. Atunci 'i ziseră: Tu cine
-eştî ? Şi Iisus le zise: Ceea ce de
la început vă vorbesc chiar voă ?
26. Multe am să zic despre voî
şi sa osîndesc; dar cel care m'a
trimis pe mine adevărat este, şi
eu ce am auzit de la dânsul, a-
cestea le vorbesc în lume.
27. Şi nu înţeleseră că le vorbia
despre Tatăl.
28. Decî le zise Iisus: Când
veţî fi ridicat sus pe Fiul omului,
atunci veţî cunoaşte că eu sunt,
şi de la mine ânsumî nimic nu
fac, ci după cum m'a învăţat pe
mine Tatăl, acestea vorbesc.
29. Şi cine m'a trimis pe mine,
este împreună cu mine; Tatăl
nu m'a lăsat singur; pentru că
eu tot dauna fac cele plăcute lui.
30. Acestea vorbind el, mulţi
crezură într'ânsul.
31. Deci Iisus zicea către
Iudei care crezuse în tr'ânsul: Da-
ca voî rămân eţî în cuvântul meu,
sunteţî cu adevărat ucenici mei;
32. Şi veţî cunoaşte adevărul,
şi adevărul vă va libera pe voî.
33. Noi suntem neamul lui A-
braam, răspunseră către dânsul,
şi nicî o dată n'am fost robi cui-
va; cum zicî tu că vom fi liberî?
34. Respunse lor Iisus: Ade-
văr, adevăr zic voă, că ori cine
făptueşte păcatul este rob al pă-
catului.
35. Şi robul nu rămâne în casă
pentru tot dauna; iar fiul rămâne
pentru tot dauna.
36. Decî daca fiul vă va fi li-
berat, veţi fi într'adevăr liberî.
37. Ştiu că sunteţî neamul lui
Abraam ; dar căutaţi să me omo-
rîţî, pentru că cuvântul meu
n'are loc în voî.
38. Eu vorbesc ce am văzut
de la Tatăl meu; şi voî decî fa-
www.dacoromanica.ro
IOAN
161
ceţî ce aţî auzit de la tatăl 00-
stru.
39. Răspunseră şi 'i ziseră: Ta-
tăl nostru este Abraam. Zice lor
Iisus: Daca aţî fi fii lui Abraam,
aţi face faptele lui Abraam.
40. Dar voi căutaţi acum să
mă omorîţî pe mine, un om care
v'am vorbit adevărul, pe care
l'am auzit de la Dumnezeu; A-
braam n'a făcut aceasta.
41. Voî faceţi faptele tatălui
vostru. Dar ei 'i ziseră: Noi nu
suntem născuţi din ţlesfrănare;
avem un Tată, pe Dumnezeu.
42. Şi Iisus le zise: Daca Dum-
nezeu ar fi Tatăl vostru, m'aţî
iubi pe mine; căci eu din Dum-
nezeu am eşit, şi vin; căcîn'am
venit de la mine ensumî; ci a-
cela m'a trimis.
43. Pentru ce nu înţelegeţi vor-
birea mea? Pentru că nu puteţi
auzi cuvăntul meu.
44. Deci voi sunteţi din tată],
diavolul, şi voiţi a face poftele
tatălui vostru. Acela de la în-
ceput era omorîtor de oameni,
şi nu stetea în adevăr, pentru că
într'ensul nu este adevăr. Când
vorbeşte minciuna, vorbeşte din
ale sale; pentru că este minci-
nos, şi tată al minciunei.
45. Dar pe mine nu mă cre-
deţi, pentru că eu spun ade-
vărul.
46. Cine dintre voî mă mustră
pentru păcat? Daca vorbesc a-
devăr, pentru ce nu mă credeţi?
47. Cine este de la Dumnezeu
asculta cuvintele lui Dumnezeu; [
de aceea voî nu ascultaţi, pentru
că nu stinteţî de la Dumnezeu.
48. Răspunseră deci Iudei şi 'i
ziseră: Nu zicem noî oare bine
că eşti Samaritan şi ai demon?
49. Răspunse Iisus: Eu nu am
demon; ci cinstesc pe Tatăl meu,
şi voî mă necinstiţi pe mine.
50. Eu nu caut mărirea mea,
este cine o caută şi judecă.
51. Adevăr, adevăr zic voă,
daca va păzi cineva cuventul, nu
va vedea moarte în veci.
52. Deci 'i ziseră Iudei: Acum
am cunoscut că ai demon. A-
braam a murit şi profeţi, şi tu
zici: Daca va păzi cineva cu-
vântul, nu va gusta moarte în
veci.
53. Nu cumva eştî tu mai mare
de cât părintele nostru Abraam,
care a murit ? Şi profeţi au mu-
rit; drept cine te dai pe tine
ensuţî ?
54. Răspunse Iisus: Daca eu
mă voi fi mărit pe mine ănsumî,
mărirea mea nimic nu este, este
Tatăl care mă măreşte, despre
care voî ziceţi că este Dumnezeul
vostru, şi nu '1 aţî cunoscut.
55. Iar eu îl cunosc, şi daca
zic ca nu 1 cunos6, voî fi ase-
minea voă mincinos; dar îl cu-
nosc; şi păzesc cuvântul lui.
56. Abraam, părintele vostru,
fu bucuros să vază zioa mea; şi
văzu şi fu mulţumit.
57. Decî ziseră Iudei către dăn-
sul: Cinci zeci de ani nu ai ânchă,
şi ai văzut pe Abraam?
58. Zise lor Iisus: Adevăr, a*
www.dacoromanica.ro
11
162
dever zic voe, mai "nainte d'a fi
fost făcut Abraam sunt eu.
59. Deci luară petre ca sa a-
runce într'ânsul; dar Iisus se
ascunse şi eşi din santuar, tre-
când prin mijlocul lor ; si ast-fel
se duse.
CAP. IX.
Tămăduirea orbului din naştere. Părerile
răutăcioase ale Fariseilor despre tămăduire
în zioa sâmbetei. Mărturisirea şi credinţa
orbului tămăduit.
1. Şi trecând văzu pe un om
orb din naştere.
2. Şi ucenici sei '1 întrebară
zicând: Rabi, cine a păcătuit, a-
cesta sau părinţi lui, ca să fie
născut orb?
3. Respunse Iisus: Nici acesta
n'a păcătuit, nici părinţi lui; ci
pentru ca lucrurile lui Dumnezeu
să fie arătate intr'ensul.
4. Noî trebue să facem pene*
este zioa lucrurile celui care m'a
trimis; vine noapte, când nime-
nea nu poate lucra.
5. Când sunt în lume, lumina
lumeî sunt,
6. Zicend acestea scuipă ^jos,
şi făcu noroiu din scuipat, şi
unse cu noroiu peste ochi or-
bului,
7. Şi 'i zise: Du te, spală te la
izvorul Siloam (ce însemnează:
Trimis). Deci se duse şi s6 spăla,
şi veni vezând.
8. Iar vecini şi cei care îl ve-
deau mai 'nainte ca era cerşStor
ziceaa: Nu este oare acesta cel
care şade şi cerşeşte ?
9. Uni ziceau că acesta este£
iar alţi ziceau: Nu, ci seamănă»
cu densul.
10. Acela zicea ca eu sunt. Deci
1 întrebau: Cum ţi s'au deschis
ochi dar?
11. Răspunse acela si zise: 0-
mul care se numeşte Iisus făcu
noroiu, şi 'mi unse ochi şi 'mi
zise: Du te la izvorul Siloam
şi spală te. Deci ducându me* şi
spalându me am dobîndit ve-
derea.
12. Şi 'j ziseră: Unde este a-
cela? Nu ştiu, zice el.
13. Ei aduc la Farisei pe
care altă dată era orb.
14. Şi era sâmbătă zioa în care-
Iisus făcu noroiu şi 'i deschise
ochi.
15. Deci iar 'l întrebau şi Fa-
risei, cum a dobîndit vederea. IŞi
le zise: Noroiu 'mi a pus pe ochi,
şt m'am spălat şi v6d.
16. Şi uni dintre Farisei ziceau:
Omul acesta nu este de la Dum-
nezeu, pentru ca nu ţine -sâm-
bătă. Iar alţi ziceau: Cum poate
un om păcătos să facă astfel de
minuni ? Şi era desbinare între
d£nşi.
17. Deci iarăşi zic orbului: Tu
ce zici despre densul că 'ţi a de-
schis ochi ? Iar el zise ca este
Profet.
18. Dar Iudei nu!l crezură ca
era orb şi a dobîndit vederea,
penS ce chemară pe părinţi celui
care a dobîndit vederea,
"19. Şi 'i întrebară zicând: A—
- cesta este fiul vostru despre care
www.dacoromanica.ro
10 AN
163
ziceţi că fu născut orb ? Cum
Vede dar acum ?
20. Răspunseră părinţi lui şi
ziseră: Ştim că acesta este fiul
nostru, şi oă fu născut orb;
21. Iar cum vede acum, nu
Ştim; sau cine 'i a deschis ochi,
noî nu ştim; întrebaţi '1; el este
în versla, ensuşT va vorbi despre
sine.
22. Acestea ziseră părinţi lui,
pentru că se temeau de ludei;
căci Iudei se învoiseră, ca daca
va mărturisi cineva că el este
Christos, să fie dat afară din si-
nagogă.
23 De aceea au zis părinţi lui,
că este în Verstă; întrebaţi '1.
24. Deci chemară de a doa oară
pe omul care- era orb şi r i ziseră:
Dă mărire lui Dumnezeu, noi
Ştim că omul acesta este jpS-
cătos.
25. Iar acela resp unse: Nu ştiu
daca este păcătos; una ştiu, că
orb fiind, văd acum.
26. Deci iar 'i ziseră: Ce "ţi a
făcut ? Cum *ţi a deschis ochi ?
27. Răspunse lor. Vam spus
acum, şi n'aţî auzit; ce voiţi să
auziţi iarăşi? Nu cumva, voiţi
şi voi să vă faceţi ucenici lui ?
28. Şi '1 înfruntară aspru şi
ziseră. Tu eşti ucenicul aceluia;
dar noi suntem ucenici lui Moise.
29. Noî ştim că Dumnezeu a
vorbit lui Moîse; dar ~pe acesta
nu 7 ştim de unde este.
30. Răspunse omul ^i le zise.
In aceasta dar este minunea, ca
www.dacoromanica.ro
voî nu ştiţi de unde este, şi 'mi a
deschis ochi.
31. Ştim ansă că Dumnezeu
nu, ascultă pe pecătoşî; ci daea
este cineva temător de Dum-
nezeu, şi face voia lui, pe acesta
'1 ascultă.
32. Din veci nu s'a auzit că
cineva a deschis ochi vre unuia
ce s'a născut orb.
33. Daca acesta nu era de la
Dumnezeu, nu putea face nimic.
34. Răspunseră şi 'i ziseră; Tu
cu totul eşti născiit în pecate, şi
tu ne înveţi pe noî ? Şi '1 deteră
afară.
35. Iisus auzi, că '1 au dat
afară, şi găsindu '1 zise:Crezîtu
în Fiul lui Dumnezeu?
36. Răspunse acela şi zise: Şi
cine este, Doamne, ca Bă crez
într'ensul ?
37. Iisus ! i zise: Şi 'lai văzut,
şi este acela care vorbeşte cu
tine.
38. Iar el zise: Orez, Doamne,
şi 'i se închina.
39. Şi Iisus zise: Eu am venit
în această lume spre a osîndi,
ca, cei care nu văd, să vază, şi
cei care văd, să fie orbi.
40. Şi auziră acestea uni dintre
Farisei care erau cu densul, şi
T i ziseră: Nu cumva şi noî sun-
tem orbi?
41. Zise lor Iisus: Daca aţi fi
orbî, n'aţî avea păcat; dar acum
ziceţi că vedem; decî păcatul vo-
stru rămâne.
164
IOAN
CAP. X.
Păstorul cel bun. Cuvintele lui Jisus la săr-
bătoarea înoirei templului.
1. Adevăr, adevăr zic voă, cine
nu intră pe uşă în staulul oilor,
ci sare pe d'altă parte, acela fur
este şi tâlhar.
2. Iar cine intră pe uşă păstor
este al oilor.
3. Acestuia portarul 'i deschide,
şi oile aud glasul lui, şi cheamă
oile sale pe nume şi le duce a-
fară.
4. Şi după ce a mânat afară
pe toate ale sale, merge înaintea
lor; şi oilej urmează, că cunosc
glasul lui.
5. Dar unui strein nu 'i vor
urma, ci vor fugi de densul, că
nu cunosc glasul streinilor.
6. Această asemănare le spuse
Iisus; dar aceia nu înţeleseră ce
erau ce le vorbia el.
7. Deci iarăşi le zise Iisus:
Adevăr, adevăr zic voă, eu sunt
uşa către oî.
8. Toţî câţi au venit maî 'na-
inte de mine, furî sunt şi tâlhari;
dar oile nu 'i au ascultat.
9. Eu sunt uşa; daca va fi in-
trat cineva prin mine, mântuit
va fi, şi va intra şi va eşi şi pă-
şune va afla.
10. Purul nu vine de cât ca să
fure şi să înjunghe şi să pearză;
eu am venit pentru ca oile mele
să aibă viaţă, şi să aibă de prisos.
11. Eu sunt păstorul cel bun;
păstorul cel bun 'şi pune sufletul
pentru oî.
12 Iar cel tocmit şi care nu
este păstor, ale cărui oî nu sunt
ale sale, priveşte lupul venind,
şi lasă oile, şi fuge; şi lupul le
răpeşte şi împrăştie oile;
13. Pentru că tocmit este, şi
nu are grijă de oî.
14. Eu sunt păstorul cel bun,
şi cunosc pe ale mele, şi ale mele
mă cunosc,
15. După cum mă cunoaşte
Tatăl, şi eu cunosc pe Tatăl; şi
sufletul 'mi pun pentru oî.
16. Dar am alte oî, care nu
ştiut din staulul acesta, şi pe a-
celea trebue ca să le duc, şi vor
asculta de glasul meu; şi să vor
face o turmă, un păstor.
17. De aceea Tatăl mă iubeşte,
fiind că pun sufletul meu, pen-
tru ca iarăşi să '1 îeau.
18. Nimenea nu 1 ridică de la
mine, ci eu îl pun de la mine
ensumî. Putere am ca să '1 pun,
şi putere am ca iarăşi să '1 îeau;
aceasta poruncă am primit o de
la Tatăl meu.
19. Decî iaraşî se fâcu pen-
tru cuvintele acestea desbinare
între Iudei.
20. Iar mulţi dintre ei ziceau r
Are demon, şi nu este în firea
lui; pentru ce '1 ascultaţi?
21. Alţi ziceau: Cuvintele a-
cestea nu sunt ale unui demo-
nizat; nu cumva un demon poate
deschide ochi orbilor ?
22. Şi era atunci în Ieru*
salem serbătoarea reînoirei; era
iarnă;
23. Şi Iisus să preumbla în
www.dacoromanica.ro
IOAN"
165
santuar în porticul lui Solomom
24. Deci Iudei îl încunjurară
şi 'i ziceau: Pene* când ne scoţi
sufletul? Daca tu eşti Christosul,
spune ne fără sfială.
25. Răspunse lor Iisus: V'am
spuSj şi nu credeţi; lucrurile pe
care le fac în numele Tatălui
meu, acestea mărturisesc pentru
mine.
26. Dar voî nu credeţi, pentru
ca nu sunteţi dintre oile mele,
dupe cum v'am spus.
27. Oile mele ascultă de glasul
meu, şi eu, le cunosc, şi 'mi ur-
mează;
28. Şi eu le dau viaţă vecî-
nică, şi în veac nu vor peri, şi
nu_ le va răpi cineva din mâna
mea.
29. Tatăl meu, care 'mi le a
dat, este maî mare de cât toţi;
şi nimenea nu le poate răpi din
mâna Tatălui meu*
30. Eu şl Tatăl suntem una.
31. Deci Iudei luară iarăşi petre,
ca să 1 omoare.
32. Iisus le răspunse: Multe
lucruri bune v'am arătat de la
Tatăl meu; pentru care lucru din
ele mă omorîţî cu petre?
33. Răspunseră lui Iudei zicând:
Pentru lucru bun nu te omorîm
ou petre, ci pentru blasfemie, şi
pentru că tu om fiind te faci pe
tine ânsuţî Dumnezeu.
34. Răspunse lor Iisus: Nu este
oare scris în legea voastră: «Eu
am zis, Dumnezei sunteţi ?»
35. Daca ea a numit Dumnezei
pe aceia către care a fost cu-
www.dacc
vântul lui Dumnezeu, şi scriptura
nu poate fi desfiinţată,
36. Voî ziceţi aceluia pe care
Tatăl Ta sânţit şi l'a trimis în
lume: Tu rosteşti blasfemie, pen-
tru că am zis: Fiul lui Dumnezeu
sunt ?
37. Daca nu fac lucrurile Ta-
tălui meu, să nu mă credeţi.
38. Iar daca le fac, şi daca nu
mă credeţi, credeţi lucrurile; ca
să ştiţi şi să cunoaşteţi, că Ta-
tăl este în mine, şi eu în Tatăl.
39. Deci căutau iarăşi ca să '1
prinză, dar el scăpâ din mâna
lor.
40. Şi se duse iarăşi dincolo
de Iordan, în locul unde era Ioan,
când boteza în înteia dată; şi ră-
mase acolo.
41. Şi mulţi veniră la densul,
şi ziceau că Ioan n'a făcut nici
o minune, dar toate câte a spus
Ioan despre acesta, adevărate
erau.
42. Şi mulţi crezură într'ănsul
acolo.
CAP. XI.
învierea lui Lazar. Sfatul lui Caiafa că tre-
bue omorit unul pentru popor. Iisus se
duce într'un loc pustiu.
1. Şi era un om bolnav, Lazar
din Betania, din satul Marii şi al
sori ei Marta.
2. Iar Măria era aceea care a
uns cu mir pe Domnul, şi 'i a
şters picioarele cu părul ei, al
cărei frate Lazar era bolnav.
3. Deci surorile trimiseră la
'omanica.ro
166.
10AN
dânsul picând; Doamne, iată, pe
care '1 îubeşfcî este bolnav.
4. Şi Iisus auzind zise: Boala
aceasta nu este spre moarte, ci
pentru mărirea lui Dumnezeu,
ca Fiul lui Dumnezeu să fie mă-
rit printr'ensa.
5. Şi Iisus iubia pe Marta şi
pe sora ei şi pe Lazar.
6. Decî dupâ ce auzi cft este
bolnav, atunci mai remase doâ
zile în locul unde era.
7. Apoî dupe aceasta zice uce-
nicilor: S& mergem iar în ludea.
8 Rabi, 'i zic ucenici, ludei
căutau chiar acum sa te omoare
cu petre, şi iar mergi acolo ?
9. Respunse Iisus: Oare nu
doisprezece sunt ceasurile zilei ?
Daca umblă cineva zioai nu se
poticneşte, pentru că vede lumina
acestei lumi;
10. Iar daca umbla cineva
noaptea se poticneşte, liind că
nu este într'ânsul lumină.
11. Acestea vorbi, şi dupe a-
ceea le zice: Lazar prietenul no-
stru a adormit; dar me" duc ca
să '1 deştept din somn.
12. Decî ucenici 'i ziseră : Doam-
ne, daca a adormit va scăpa.
13. Iisus anse* vorbise despre
moartea lui Lazar, şi dânşi gân-
diră că vorbeşte despre adormi-
rea somnului.
14. Atunci Iisus le spuse fără
sfială: Lazar a murit;
15. Şi me* bucur pentru voi,
ca- nu eram acolo, pentru ca să
credeţi ; să mergem dar la dânsul.
16 rf Decî Toma, carş se nu-
meşte geamSn, zise celor îm-
preună cu densul ucenici: Să
mergem şi noî, ca să murim cu
dânsul.
17. Venind dar Iisus îl află
având acum patru zile în mor-
mânt.
18. Şi Betania era aproape de
Ierusalem, ca la cincisprezece
stadii;
19. Şi mulţi dintre Iudei ve-
niseră la Marta şi Măria ca să le
mângâe pentru fratele lor,
20. Decî Marta, îndată ce auzi
că vine Iisus, eşi înaintea lui*;
iar Măria şâdea în casa.
21. Şi Marta zise către Iisus;
Doamne, daca erai aci, n'ar fi.
murit fratele meu.
22. Şi acum ştiu că Dumnezeu
'ţi va da, câte vei cere de la
Dumnezeu.
23. Fratele tâu va învia, 'i zice
Iisus.
24. Ştiu, 'i zice Marta, că va
învia la învierea în zioa de apoî.
25. Eu sunt învierea şi vieaţa,
'i zice Iisus. Cine crede în mine,
-viu va fi, şi daca va fi murit;
26. Şi ori cine, care este viu
şi crede în mine, nu va muri în
veac; crezi tu aceasta?
27. Aşa este, Doamne, 'i zice.;
eu am crezut- ca tu eşLÎ Chri-
stosul, Fiul lui Dumnezeu, care
vine în lume.
28. Şi zicând aceasta, se duse
şi chemâ pe Măria sora ei, spu-
nând în ascuns: învăţătorul este
aci şi te "cheamă.
www.dacoromanica.ro
10AN
16?
20. Aceea, Îndată ce auzi, sS
scula în grabă şi veni la densul.
30. Şi Iisus nu venise ânche'
în sat, ci era în locul unde 'i eşi
Marta înainte.
31. Deci Iudei, care erau fcu
dânsa în casă şi o mângâeau,
vSzând că Măria s'a sculat în
grabă şi a eşit, M urmară, gân-*
dind că se duce la mormânt, ca
să plângă acolo.
32. Marja deci, îndată ce veni
unde era Iisus, vezându '1 'i căzu
la picioare zicându M: Doamne,
daca erai aci, nu 'mi ar fi murit
fratele.
33. Iar Iisus, când o vezu plân-
gând, şi pe ludei care veniseră
împreună cu dânsa plângând şi
ei, gemu de mânie în spiritul seu
şi se cutremură,
34. Şi zise: Unde l'aţî pus?
Doamne, 'i zic ele, vino şi vezî.
35. Iisus lăcrămâ.
36. Deci ziceau ludei: Iată^ cât
de mult îl iubia!
37. Iar alţi dintre dânşi ziceau:
Nu putea oare acesta, care a
deschis ochi orbului, să facă, ca
şi acesta să nu moară?
38. Deci Iisus gemând iar de
mânie în sine vjne la mormânt.
Şi era groapa, şi d'asupra ei era
pusă o peatră.
_39. Ridicaţi peatra, zice Iisus.
Iar ^Marta, sora celui mort, 'i
zice: Doamne, miroase reu acum;
pentru că este a patra zi.
40. Zice ei Iisus: Nu 'ţi am
spus t că daca*crezî veî vedea mă-
tarea luvDumnezeu ?
41. Deci ridicară peatra, unde
era ţms mortul, Iar Iisus ridică
pchi în susj şi zise : Tată, 'ţi mul-
ţumesc că m'ai ascultat.
£2. Eu ştiam că tot dauna mS
asculţi; dar am zis pentru gloata
ce stă împrejur, pentru ca să
crează că tu m'ai trimis.
43, Şi zicând acestea strigâ cu
glas mare: Lazăre, vino afară!
44. Şi eşi mortul, -având pi-
cioarele şi mâînele legate cu
făşiî de pânză, şi faţa lui era
înfăşurată cu un ştergar. Desle-
gaţi '1, le zice Iisus, şi lăsaţi '1 să
meargă.
45. Deci mulţi dintre Iudei,
care veniră la Măria şi vSzurâ
ce a făcut Iisus, crezură intr'-
ânsul.
46. Iar uni dintre dânşi se* du-
seră la Farisei şi le spuse cele
ce a făcut Iisus.
47. Deci maî mari preoţilor
şi Farisei ţinură sfat şi ziceau:
Ce facem ? Pentru că omul a-
cesta face multe minuni.
48. Daca îl lăsăm aşa, toţi vor
crede într'ânsul; şi vor veni Ro-
mani şi ne vor lua şi locul şi
neamul.
49. Iar un oare care dintre
dânşi, Caiafa, archiereu fiind în
anul acela, le zise: Voi nu: ştiţi
nimic,
60. Nici nu cumpăniţi cu min-
tea că ne este de folos ca să
moara un om pentru popor., şi
să nu peară tot neamuL
51. Şi aceasta iio zise âe la
sine ânsuşî; cb archiereu fiind,
www.dacoromanica.ro
168
IOAN
în anul acela profetiza, câ lisus
avea sâ moara pentru neamul
lor ;
52. Şi nu numai pentru nea-
mul lor, ci şi pentru ca sa adune
într'una pe fii lui Dumnezeu cei
împrăştiaţi.
53. Deci din acea zi se* sfâtuiră
ca să 1 omoare.
54. Pentru aceea lisus nu
mai umbla fără sfială printre
Iudeî, ci se duse de acolo într'un
loc aproape de pustie, într'un
oraş numit Efraim, şi acolo râ-
mase cu ucenici sei. •
55. Şi era aproape Paştele Iu-
deilor; şi mulţi de la ţară veniră
sus la Ierusalem maî 'nainte de
Paşte, ca sa se curăţiască.
56. Deci căutau pe lisus, şi
vorbiau între dânşi stând în san-
tuar: Ce vi se pare ? Că n'are
să vie nici de cum la sărbă-
toare ?
57. Iar mai mari preoţilor şi
Farisei dedese porunci, ca, daca
cineva ştie unde este, sâ încu-
noştiinţeze ca să 1 prinzâ.
CAP. XII.
Măria unge picioarele lui lisus in Setania.
Intrarea lui lisus in Jerusalem. Bl spune
mai dHnainte moartea sa.
1. Şi cu şase zile mai 'nainte
de Paşte, lisus veni la Betania,
unde era Lazar, pe care lisus îl
sculase dintre morţi.
2. Deci 'i făcură cină acolo; şi
Marta sluja, iar Lazar era unul
dintre cei care ş&Ieau la masă
împreună cu dânsul.
3. Atunci Măria, luând o litră
cu mir foarte scump de nard a-
devârat» unse picioarele lui lisus,
şi şterse cu pSrul ei picioarele
lui; şi casa se umplu de mirosul
mirului.
4. Şi unul dintre ucenici lui,
Iuda Iscariotu, care avea să '1
dea prins, zice:
5. Pentru ce nu s'a vândut a-
cest mir pe trei sute de denari
şi sa se fi dat la săraci?
6. Dar el zise aceasta, nu pen-
tru că avea grijă de săraci", ci
pentru câ fur era, şi pungă a-
vend da la o parte din cele puse
într'ensa.
7. Deci lisus zise: Las'o casă
J l păstreze pentru zioa îmormen-
tăreî mele.
8. Căci pe săraci 'i aveţi în
tot dauna cu voî, dar pe mine
nu me* aveţi în tot dauna.
9. Şi gloată multă dintre
Iudei află câ este acolo; şi veni
nu numai pentru lisus, ci câ să
vază şi pe Lazăr, pe care îl scula
dintre morţi.
10. Iar mai mari preoţilor se
sfâtuiră ca să omoare şi pe Lazăr;
It. Pentru că din pricina lui
mulţi dintre Iudei plecară, şi cre-
zură în lisus.
12. A doa zi gloata multă,
care era venită la sărbătoare,
auzind că lisus vine la Ieru-
salem,
13. Luară ramuri de fenic, şi
eşiră spre Intîmpinarea luij şi^
www.dacoromanica.ro
IOAN
169
strigau: Osana; binecuvântat este
cel ce vine în numele Domnului,
împăratul lui Israel.
14. Şi lisus găsind un asin te-
năr şăzu pe dânsul, după cum
este scris:
15. Nu te teme, fiica Sionului ;
iată, împăratul tău vine şăzând
pe mânzul asineî.
16. Dar ucenici săi nu înţele-
seră acestea la început; şi când
fu mărit lisus,- atunci 'şi aduseră
aminte, ca acestea erau scrise
pentru dânsul, şi că ei 'i au făcut
acestea.
17. Deci mărturisia gloata care
era cu densul, când a chemat pe
Lazăr din mormânt şi 'la înviat
dintre morţi.
18. De aceea 'laşi întîmpinat
gloata, pentru că auzi, că dân-
sul a făcut minunea aceasta.
19. Astfel fiind, Farisei ziseră
între dânşi: Vedeţi că nimic nu
folosiţi; iată, lumea s'a dus după
dânsul.
20. Şi erau uni Elini din
cei care vin ca să se închine în
timpul sărbătoreî;
21. Aceştia dar veniră la Filip,
cel de la Betsaida Galilei, şi '1
rugară zicând: Domnule, voim
să vedem pe lisus.
22. Filip vine şi spune lui An-
dreiu; Andreiu şi Filip spun lui
lisus.
23. Iar lisus le răspunde zi-
când; A venit ceasul ca Fiul o-
mului să fie mărit.
24. Adevăr, adevăr zic voă,
grăuntele de grâu, ce a căzut pe
www.dacc
pământ, daca nu va fi murit, ră-
mâne jiumaî el % iar daca va fi
murit, aduce rod mult.
25. Cine 'şi iubeşte sufletul îl
perde; şi ciue 'şi urăşte sufletul
în lumea aceasta, îl va păstra
pentru vieaţă de veci.
26. Daca 'mi slujaşle cineva,
să 'mi urmeze; şi unde sunt eu,
acolo va fi şi slujitorul meu; daca
'mi slujaşte cineva, îl va cinsti
Tatăl.
27. Acum sufletul 'mi este tur-
burat; şi ce voi zice? Tată, sca-
pă mă din ceasul acesta. Dar
pentru aceea am venit în ceasul
acesta.
28. Tată, măreşte 'ţî numele.
Decî veni glas din cer zicend: Şi
Vam mărit, şi iar îl voî mări.
29. Iar gloata ce sta şi auzi
zicea, că tunet a fost; alţi ziceau:
ânger 'i a vorbit.
30. Răspunse lisus şi zise: Nu
pentru mine a fost glasul acesta,
ci pentru voi.
31. Acum este judecarea ace-
stei lumi, acum va fi aruncat
afara stăpinitorul acestei lumi.
32. Şi eu, când voî fi înălţat
de pe pământ, voî trage pe toţî
la mine.
33. Iar aceasta o zicea însem-
.nând cu ce moarte avea să moară.
34 Gloata 'i răspunse: Noi am
auzit din lege că Christosul ră-
mâne în veac; şi cum zici tu că
Fiul omului trebue să fie înălţat?
Cine este acesta Fiul omului?
35. lisus decî le zise: Lumina
este ânchă puţin timp între voi-
romanica.ro
170
TOAN^
Umblaţi până când aveţî lumina,
ca sâ nu vă apuce întunerecul;
şi cine umblâ în întunerec nu
ştie încotro merge.
36. Penă când aveţî lumină,
credeţi în lumină, ca să fiţi fiî
ni lumineî. Acestea a vorbit Iisus
şi plecând se ascunse de denşi.
37. Dar deşi făcu atâtea mi-
nuni înaintea lor, tot nu credeau
într'ensul;
38. Pentru ca să fie împlinit
cuvântul lui Isaia profetul pe care
la zis: Doamne, cine a crezut la
cele auzite deja noi?
Şi braţul Domnului cui a fost
descoperit ?
39. De aceea nu puteau crede,
că iarăşi Isaia a zis:
40. Orbit a ochi lor, şi învâr-
toşat a inima lor;
Ga să nu vază cu ochi şi să
nu înţeleagă cu inima, şi sa nu
se întoarcă, şi eu 'i voi vindeca.
41. Acestea zise Isaia pentru
că văzu mărirea lui şi vorbi de-
spre densul.
42. Dar totuşi mulţi chiar din-
tre maî mari crezură într'ânsul,
ânsă din pricina Fariseilor nu
mărturisiau, ca să nu fie daţi a-
Jkră din sinagogă;
43. Căci au iubit mărirea oa-
menilor maî mult, decât mărirea
lui Dumnezeu.
44. Şi Iisus strigă şi zise: Cine
crede în mine, nu crede în mine,
ci în cel care m'a trimis pe mine.
45. Şi cine mă vede pe mine,
vede pe cel care m'a trimis pe
mine.
46. Eu am venit ca o lumină
în hirne, pentru ca oricine crede
în mine să- nu rămâe în întu-
nerec.
47. Şi daca cineva va fî auzit
- de la mine cuvintele şi nu le va
fi păzit, eu nu '1 osîndesc; căci
n'ara venit să osîndesc lumea, cf
ca să mântuesc lumea.
48. Cine nu se învoeşte cu
mine şi nu primeşte cuvintele
mele, are cine să '1 osîndiască;
cuvântul pe care l'am spus, a-
cela îl va osîndi îjazioa de apoi;
49. Pentru că eu n'am vorbit
de la mine ânsumî; ci Tatăl ca-
re m'a trimis, ensuşî el 'mi a-
dat poruncă ce să zic şi ce să
vorbesc.
50. Şi ştiu că porunca lui este
vieaţă vecînicâ. Decî cele ce vor-
besc eu, după cum 'mi a spus
Tatăl, aşa vorbesc.
cap. xni.
Oea din urmă cină cu spălarea jiictoarelor*
Arătarea trădătorului. -JPoruncă noă. În-
crederea lui Fetru.
1„ Iar maî 'nainte de sărbă-
toarea Paştelui Iisus, ştiind că
'i a venit ceasul ca să se stră-
mute din lumea aceasta la Tatăl,
iubind pe ai săi care erau în lu-
me, 'i a iubit penă în sfârşit.
2. Şi pe când era cină, când
diavolul 'şi pusese acum în gând
ca Iuda Iscariotu, fiul lui Simon,
să T dea prins,
3. Iisus, ştiind căr Tatăl f i a
dat toate în mâînî, şi că de la
www.dacoromanica.ro
Dumnezeu a eşlt şi la Dumnezeu
merge,
4. Să scoală de la cină,, şi 'şi
ciesbracă hainele, şi luând un
ştergar se" încinse.
5. Apoi toarnă apa în vasul de
-spălat, şi începu a spăla picioa-
rele ucenicilor, şi a. le şterge cu
ştergarul cu care era încins.
6. Deci vine la Simon Petru.
Acesta 'i zîce: Doamne, tu 'mi
speli picioarele?
1, Respunse lisus şi 'i zise: Tu
nu ştii acum ce fac eu,, dar vei
înţelege în urmă.
8. Petru 'i zice: In veac nu ^mi
vel spăla picioarele. lisus 'i ră-
spunse: Daca nu te spăl, nu ai
parte cu mine.
9. Sîmon Petru 'i zice : Doamne,
nu numai picioarele- mele, ci şi
mâînele şi capul.
10. lisus 'i zice: Cine şa scăldat
nu mai are trebuinţă de cât a 'şi
spăla picioarele, fiind că este cu
lotul curat; şi voî curaţi sunteţî,
<lar nu toţu
11^ Cad ştia pe cel care avea
să*l dea prins; de aGeea zise:
Nu toţi sunteţi curaţi.
12. Deci după ce le Bpâlâ
picioarele, şi 'şi luâ hainele şi se
puse iar la masă le zise: Înţele-
geţi ce v'am fâcut?
13. Voî mă numiţi: învăţătorul
şi Domnul; şi bine ziceţî, căci
sunt.
14. Decî daca v'am spălat pi-
cioarele, eu învăţătorul şi dom-
nul, şi voî datori sunteţî a spăla
picîoarele uni altora.
*71
15. Cacî pilda v'am dat ca să
faceţf şi voî, după cum v'am fă-
cut eu.
16. Adevăr, adevăr zic voS. nu
este sluga mai mare de câtstă-
pînul său, nicî trimisul mai mare
de cât cei care V a trimis.
17. Daca ştiţi acestea, fericiţi
sunteţî daca le veţi 6 fâcut.
18. Nu zic despre voî toţî; eu
ştiu pe care 'i am ales; trebue
ca să fie împlinită scriptura: Cel
care 'mi mănâncă pâinea, ridicat
a călcâiul împrotiva mea,
19. De acum vă zic mai 'nainte
d'a se împlini, ca să credeţî, când
se va fi împlinit Gă eu sunt.
20. Adevăr, adevăr zic voă, cine
primeşte pe ori care îl voî fi tri-
mis, pe mine mă primeşte; iar
cine mă primeşte pe mine, pri-
meşte pe cel care m'a trimis pe
mine.
21. Acestea vorbind lisus
să turbură cu spiritul, şi măr-
turisi şi zise: Adevăr, adevăr zic
voe, că unul dintre voî mă va da
prins.
22. Decî se uitau ucenici uni
la alţi, . nedominţî fiind^ despre
cine vorbeşte.
23. Şi era lângă sînui lui lisus
la masă unul dintre ucenici săi
pe care 1 iubia lisus.
24. Decî Simon Petru 'i face
semn şi 'i zice: Spune cine este
despre care vorbeşte.
25. Şi acela "ridicându se spre
peptul lui lisus Mzice: Doamne,
cine este ?
26. lisus răspunde: Este acela
www.dacoromanica.ro
J72
IOAN
pentru care eu voi întinge îm-
bucătura şi 'i voi da. Deci în-
tingând îmbucătura îea fi da lui
Iuda Iscariotu, fiu al lui Simon.
27. Şi după îmbucătură, atunci
intra Satan în acela. Deci Iisus
'i zice: Ceea ce faci, fă mai cu-
rînd.
28. Şi nimenea dintre cei care
şădeau la masă nu înţelese pen-
tru ce 'i a zis aceasta.
29. Căci uni gândiau, fiind că
Iuda avea punga, oă Iisus 'i zice:
Cumpără cele ce ne trebue pen-
tru sărbătoare; sau sădea ceva
săracilor.
30. Deci luând acela îmbucă-
tura eşi îndată; şi era noapte.
31. Şi când a eşit, zise
Iisus: Acum Fiul omului este mă-
rit, şi într'ensul Dumnezeu este
mărit;
32. Şi Dumnezeu îl va mări
în sine ănsuşî, şi îndată îl va
mări.
33. Copii, puţin timp mai sunt
împreună cu voi. Mă veţlcauta^
şi după cum am zis Iudeilor că
unde mg duc eu. voî nu puteţi
veni, şi voă vă zic de acum îna-
inte.
34. Poruncă noa vă dau ca sa
vă iubiţi uni pe alţi, după cum
v'am iubit; ca şi voî să ve iubiţi
uni pe alţi.
35. Intr'aceasta vor cunoaşte
toţi, că 'mi sunteţi ucenici, daca
aveţi iubire uni către alţi.
36. Doamne, 'i zice Simon
Petru, unde te duci? Răspunse
Iisus: Unde mă du6, nu poţi să
'mi urmezi acum; dar mai în
urmă 'mi vei urma.
37. Doamne, 'i zice Petru, pen-
tru ce nu pot să 'ţi urme& de a-
acum ? Sufletul 'mi voi pune pen-
tru tine.*
38. Iisus 'i răspunse: Sufletut
'ţi vei pune pentru mine ? A-
devăr, adevăr zic ţie, nu va cânta
cocoşul păne ce nu mă vei fi tă-
găduit de trei ori,
CAP. XIV.
Ghristos merge la Tatăl. Făgădueşte trimi-
terea Măngâetorului. Unirea credincioşilor
cu Ghristos. Pacea lui.
1. Sa nu se turbure inima
voastră; aveţi încredere în Dum-
nezeu, şi în mine aveţi încre-
dere.
2. In casa Tatălui meu sunt
multe locuinţe, iar daca n'ar ii ţ
v'aş fi spus. Mă duc să vă pre-
gătesc loc.
3. Şi daca mă voî fi dus, şi
voî fi pregătit voă loc, iar vin şi
vă voî lua la mine ăn.sumî; pen-
tru ca acolo unde sunt eu, să fiţi
şi voî.
4. Şi unde mă duc eu, voî ştiţi
calea
5. Doamne, 'i zice Toma, nu
ştim unde te duci; cum ştim noi
calea ?
6. Iisus 'i zice: Eu sunt calea
şi adevărul, şi vieaţa; nimenea
nu vine la Tatăl, de cât prin
mine.
7. Daca m'aţî fi cunoscut pe
mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl;
www.dacoromanica.ro
IOAN
173
de acum înainte îl cunoaşteţi, şi
*1 aţî văzut.
8. Doamne, 'i zice Filip, ara-
tă ne pe Tatăl, şi ne este de a-
juns.
9. Iisus 'i zice: De atâta timp
sunt cu vof, şi nu m'ai cunoscut,
Filipe ? Cine m'a văzut pe mine,
a văzut pe Tatăl; cum zici tu,
arata ne pe Tatăl ?
10. Nu crezi că eu sân t în Ta-
tăl şi Tatăl este întru mine ? Cu-
vintele pe care le zic voă, nu le
spun de la mine Gnsumî; şi Ta-
tăl care locueşte în mine el în-
suşi face lucrurile.
11. Credeţi 'mi că eu sunt în
Tatăl, şi Tatăl este intru mine;
jar daca nu, credeţi 'mi pentru
£nseşî lucrurile mele.
12. Adevăr, adevăr zic voă,
cine crede in mine, va face şi el
lucrurile pe care le fac eu, şi mai
mari de cât acestea va face, pen-
tru că eu mă duc la Tatăl.
13. Şt ori ce veţi fi cerut în
numele meu, aceasta voi face;
pentru ca Tatăl să fie mărit in
Fiul.
14. Daca veţi fî cerut ceva în
numele meu, voi face aceasta.
15. Daca me iubiţi pe mine,
veţi păzi poruncile mele.
16. Şi eu voi ruga pe Tatăl,
şi va da voă alt Mângâetor, ca
să fie împreună cu voi în veac,
17. Pe Spiritul adevărului, pe
care lumea nu J \ poate* primi,
pentru că nu '1 vede, nici nu '1
cunoaşte; dar Voi îl cunoaşteţi,
www.daco
fiind că rămâne la voi, şi va fi
întru voi.
18. Nu vă voî lăsa singuri în
lume; vin la voî.
19. Ânchă puţin timp şi lumea
nu mă va maî vedea, dar voî mă
vedeţi; căci eu veţuesc, şi voî veţi
veţui.
20. In acea zi voî veţi cunoaşte
că eu sfint în Tatăl meu, şi voî
sunteţi în mine, şi eu sunt în
voi.
21. Cine are poruncile mele şi
le păzeşte, acela este care mă
iubeşte; iar cine mă iubeşte pe
mine, iubit va fi de către Tatăl
meu, şi eu îl voî iubi, şi mă voî
arăta lui GnsumL
22. Doamne, 'i zice Iuda (nu
Iscariotul), ce s'a făcut de gân-
deşti să te arăţi noă pe tine în-
suţi, şi nu lumeî ?
23. Răspunse lisus şi 'i zise:
Daca cineva mă iubeşte, va păzi
cuvîntul meu; şi Tatăl meu îl va
iubi, şi la densul vom veni, şi
locuinţă ne vom face la dânsul.
24. Cine nu mă iubeşte, nu
păzeşte cuvintele mele; şi cu-
vîntul pe care '1 auziţi nu este
al meu, ci al Tatălui care m'a
trimis pe mine.
25, Acestea vi le am vorbit,
fiind ânchă la toi,
26. Dar Mângâetorul, Spiritul
cel Sânt, pe care îl va trimite
Tatăl în numele meu, El vă va
învăţa toate, şi vă va aduce a-
minte toate câte v'am zis.
27. Pace vă las voă, pacea mea
o dau voă; nu după cum dă lu-
omanica.ro
174
TOAN
mea, vă dau eu. Să. nu vi s& tur-
bure- inima, nici să se sperie.
28. Aţî auzit că eu v'ara zis:
Mă duc şi vin la voi. Daca 111$
îubiaţî, v'aţî fi bucurat, că mă
duc la Tatăl; «aci Tatăl este mai
mare de cât mine.
29 Şi acum v'am spus mai
'nainte d'a se face, ca să credeţi
când se* va fi făcut.
30. Nu voi maî vorbi multe cu
voî, răci vine stăpînitorullumeî;
şi îu mine nu are nimic;
31. Dar ca să cunoască lumea,
căjubesc pe Tatăl, şi după cum
'mi a poruncit Tatăl, aşa fac. Scu-
laţi vă, să 'plecăm d'aci.
CAP» XV.
Viţa cea adevărată. Porunca lui Chriştos
si cea mat piare iubire. Trieteni aleşi. Ura
fi vina IttmeU "Mâpgâetorul.
1. Eu sunt viţa cea adevărată,
şi Tatăl meu este lucratorul.
2. Ori ce coardă de "viţa în
mine care nu face rod o desfi-
inţează; şi pe ori care face rod
o curăţă, ca să facă maî mult
rod.
3. Voî sunteţi curaţi acum
pentru cuventul pe care vil am
spus.
4. Remâneţî la mine, şi eu voi
remâne la voî. După cum coarda
de viţa nu poate face rod de la
sine ănsuşî, daca nu va fi rămas
la viţa, aşa nici voî, daca nu veţî
fi rămas la mine.
5. Eu sunt viţa, voî eoardele
viţei; cine tămâne la mine şi eu
la el, acesta face rodjnulî; pen>-
tru că afavă de mine nu puttfţî
face nimic.
6. Daca cineva nu va fi rămas
Ia mine, aruncat a fost afară ca,
coarda de viţă, şi s'a uscat; şi
le strîng şi în foc le aruncă şi
ard.
7. Daca veţi fi remas la mine,
şi Cuvintele mele vor fi rămas
îo voî, cereţi ori ce aţî voi, şi se
t^a da voă.
8. prin aceasta este mărit Ta-
tăl meu, ca să aduceţî rod mult;
şi 'mi veţî fi ucenici
9. După-cum m'a iubit pe mine
Tatăl, şi eu v'am iubita pe voi:
rămâneţi în iubirea mea.
10. DaGa veţî fi păzit poruncile
mele, veţî rămâne în iubirea mea;
după -cum eu am păzit porun-
cile Tatălui meu, şi rămân în iu-
birea luL
11. Acestea vi le am spus, ca
bucuria mea să fie în voî, şi bu-
curia voastră, să fie deplină.
12. Aceasta este porunca mea,
ca să~vă inbîţî uni pe alţi după
cum v'am iubit.
13. O iubire mai mare de cât
aceasta n'are nimenea, ca cineva
să 'şi .pună sufletul pentru prie-
teni săL
14. Voî *mi sunteţi prieteni,
daca veţî fi făcut cele ce eu vă
poruncesc.
15. Nu ve maî numesc slugi,
pentru ca sluga nu ştie ce face-^
stăpinul său j , v'am numit prie-
teni, pentru că v'am făcut cuno-
www.dacoromanica.ro
ioa>t
175
scut tot ce afin auzit de la Tatăl
meu.
lfr Nu voî m'aţî ales pe mine,
ci eu y'am ales mie, şi v'am rîn-
duit, ca voî să vă duceţi şi rod
să aduceţi, şi rodul vostru sa ră-
mâe; pentru ca să vă dau orice
veţi fi cerut de la Tatăl în nu-
mele meu.
17. Acestea vă poruncesc, ca
să vă iubiţi uni pe alţi.
18. Daca lumea vă urăşte pe
voî, cunoaşteţî că m'a urît maî
'jiteiil pe mine de cât pe voî.
19. Daca aţî fi din lume, lu-
mea ar iubi ce este al său; dar
pentru că nu sunteţi din lume,
ci eu v'am ales mie din lume,
de aceea lumea vă urăşte.
20. Aduceţi vă aminte de cu-
vântul pe care vi 1 am zis: O
slugă im este maî mare de cât
slăpînul său Daca mau prigonit
pe mine, şi pe voî vă vor pri-
goni. Baca au păzit cuventul
meu, şi pe al vostru H vor pă^i.
21. Dar toate acestea ie vor
face voă din pricina numelui meu,
pentru 5 că ei nu ştiu pe cel care
m'a trimis.
22. Daca naş fi venit, şi nu
le aş fi spus, păcat n'ar avea, dar
acum nu au cuvent de îndreptare
pentru păcatul lor,
23. Cine mă urăşte pe mine,-
urăşte şi pe Tatăl meu.
24. Daca n'aş fi făcut între
denşi lucrurile pe care altul nu
le a făcut, păcat n'ar avea; dar
acum şi m'au văzut şi m'a uurît -
şi permine şi pe Tatăl meu,
25. Dar ca să fie împlinit cu-
vântul ce este scris în legea lor>
că fără cuvent m'au urît.
26. Şi când va fi venit Mân,*
găetorul, pe care eu îl voî tri-
mite voă de la Tatăl, Spiritul
adevărului, care de la Tatăl pur-
cede, acela va mărturisi pentru
mine;
27. Şi, mărturisiţi şi voî, pen-
tru că de la început sunteţî cu
mine,
€AP. XVI.
Prigonirile viitoare. Ajutorul Mdngâetoru-
întristarea schimbată în bucurie. Ru-
găciunile făcute în niimel& lui Phristas*
Fuga uc&fiiciloK
1. Acestea vi le am vorbit ca
să nu^vă abateţi.
2. Ei vă vor da afară din si-
nagogă; într'adevăr vine un timp
ca ori cine, care v'a omdrît, sa
gândjască că aduce jertfă lui
Dumnezeu.
3. Şi acestea le vor face pen-
tru că n'au cunoscut jpe Tatăl,
nicî pe mine.
4. Dar acestea vi le am vorbit
ca să vă aduceţî aminte de ele,
când va fi venit timpul, că eu
v'am spus. Şi acestea nu vi le am
spus din început, pentru că eram
cu voî.
5. Acum ânsă mă duc la cine
m'a trimis, şi nimenea dintre voî
nu mă întreabă: Unde te ducî?
6. Ci pentru că vain vorbit
acestea, întristarea v'a umplut
inima.
www.dacoromanica.ro
176
IOAN
7. Dar eu vă spun adevărul;
este bine pentru voî ca eu să mă
duc; căcî daca număduc,Mân-
gâetorul nu va veni la voî; iar
daca mă "duc îl voî trimite la
voî.
8. Şi venind acela va mustra
lumea pentru păcat şi pentru
dreptate şi pentru judecată;
9. Pentru păcat, fiind că nu
cred în mine;
10. Şi pentru dreptate, fiind ca
me* duc la Tatăl, şi nu me* maî
vedeţî;
11. Iar pentru judecată, fiind
că stăpînitorul lumiî aceştia este
judecat.
12. Maî am multe de zis voă,
dar nu puteţi purta greutatea lor.
13. Iar când va fi venit acela,
Spiritul adevărului, va arăta voe
calea spre tot adevârul; căcî nu
va vorbi de la sine 6nsu$î, ci va
vorbi câte va fi auzit, şi va vesti
voă cele ce au să vie. *
14. Acela me* va mări pe mine,
pentru că va lua din al meu, şi
va vesti voe.
15. Toate c£te are Tatăl ale
mele sunt; de aceea am zis că
îea din al meu, şi va vesti voă.
16. Puţin şi nu me* maî vedeţî,
şi iar puţin şi mă veţi vedea, că
eu m$ dac la Ta<tăl.
17. Decî ziseră dintre ucenici
sei uni către alţi: Ce este aceasta
ce ne zice: puţin şi nu mă ve-
deţî, şi iar puţin şi me* veţi ve-
dea ? Şi, oă eu mă duc la Tatăl?
18. Decî ziceau: Ce este aceasta
ce zice; Puţin ? Nu ştim ce spune. ,
19. Dar Iisus cunoscu ca voiau
să 1 întrebe şi le zise: Despre a-
ceasta cercetaţi între voî, pen-
tru că am zişr Puţin şi nu mă
vedeţîî şi iar puţin şi mă veţî
vedea?
20. Adevăr, adevăr zic voă, că
voî veţî plânge şi vă veţî jălir
iar lumea se va bucura ; voî vă
veţî întrista, dar întristarea voa-
stră va fî spre bucurie,
21. Femea când naşte întristare
are, pentru că M a venit ceasul;
dar când a născut copilul, nu 'şî
maî aduce aminte de durere, pen-
tru bucuria că s'a născut om în
lume.
22. Aşa şi voî întristare aveţî
acum, dar iar ve voî vedea, şi
inima voastră să va bucura, şi
nimenea nu vă lua de la voî bu-
curia voastră.
23. Şi în zioa aceea nu mă
veţî întreba nimic. Adevăr, ade 1 -
văr zic voă: Ori ce veţi fi cerut
de la Tată), va da voe în numele
meu.
24. Penă acum n'aţî cerut ni-
mic în numele meu; cereţi şi
veţî primi, pentru ca bucuria voa-
stră să fie deplină.
25. Acestea vi le am vorbit
în asemănărî; dar vine^ ceasul
când nu voî Tnaî vorbi voă în
asemănări, ci fără sfială vă voî
da ştire despre Tatăl.
26, In acea zi veţi cere în nu-
mele meu; şi nu vă zic că eu
voi ruga pe Tatăl pentru voî;
27. Căci ensuşî Tatăl ve iu-
beşte ţ jpentru ca voi m'aţi iubit, şi
www.dacoromanica.ro
IOAN
177
aţî crezut că eu de Ia Tatăl am
eşit.
28. Am eşit din Tatăl, şi am
venit în lume; iarăşi las lumea,
şi mS duc la Tatăl.
29. Iată, 'i zic ucenici sSi,
acum vorbeşti fără sfială, şi nu
spui nici o asemănare.
30. Acum ştim că ştii toate, şi
n'ai trebuinţă ca să te întrebe
cineva; de aceea credem că de
la Dumnezeu ai eşit.
31. Acum credeţi, le râspunse
lisus.
32. Iată vine ceasul, şi acum
a venit, ca să fiţi risipiţi fie care
la ale sale, şi pe mine să mS lă-
saţi singur; dar nu sunt singur,
pentru că Tatăl este cu mine.
33. V'am spus acestea, ca să
aveţi pace în mine. In lume a-
veţî strimtorare; dar îndrăsniţî,
eu am biruit lumea.
CAP. xvn.
Muffăciunea lui Christos pentru sine, pentru
apostoli fi pentru toţi credincioşi, t
1. Acestea vorbi lisus, şi ridi-
cându 'şi ochi spre cer zise: Tată,
a venit ceasul; măreşle pe Fiul
tSu, ca Fiul tSu să te mâriască;
2. DupS cum 'i ai dat lui pu-
tere peste orî ce corp, pentru ca
să dea vieaţa vecînică la toţi pe
care tu 'i ai dat lui.
3. Şi aceasta este vieaţa vecî-
nică, ca să te cunoască pe tine
singurul adevăratul Dumnezeu,
şi pe care tu lai trimis pe lisus,
ca Christos.
4. Eu te am mărit pe tine pe
pământ, sev6rşind lucrul pe care
mi l'ai dat să 1 fac;
5. Şi acum măreşte mă şi tu,
Tată, la tine 6nsuţî cu mărirea
pe care o aveam la tine maî 'na-
inte d'a fi lumea.
6. Făcut am cunoscut numele
tSu oamenilor pe care 'mi 'i ai
dat din lume; ai tSi erau şi mie
'mi 'i ai dat ; şi cuvântul tSu '1 au
păzit.
7. Acum au cunoscut că toate
câte 'mi ai dat de la tine sunt;
8. Pentru că cuvintele pe care
'mi le ai dat le am dat lor, şi
denşi le au primit, şi au cuno-
scut cu adevărat că de la tine
am eşit, şi au crezut că tu m'ai
trimis.
9. Eu pentru d6nşi mă rog;
nu pentru lume raS rog, ci pen-
tru care 'mi ai dat, pentru că ai
tei sunt;
10. Şi toate ale mele ale tale
sunt, şi ale tale ale mele; şi mă-
rit sunt într'enşi.
11. Şi eu nu maî sunt în lu-
me, dar aceştia sunt în lume, şi
eu vin la tine. Tată sânte, pă-
strează 'i în numele tău, pe care
'mi 'lai dat, ca să fie una, după
cum suntem noi
12. Când eram cu £6nşi în lu-
me, eu 'i păstram în numele tău»
pe care 'mi 'lai dat; şi '% am pă-
zit, şi nici unul dintre d6nşi n'a
perit, de cât numai fiul peireî,
pentru ca să fie împlinită scrip-
tura.
13. Dar acum vin la tine; şi
www.dacoromanica.ro
12
178
IOAN
A
acestea le rostesc îa lume, ca să
aibă bucuria mea deplina în ei.
14. Eu le am dat cuvântul tău;
şi lumea 'i a urît, pentru că nu
sunt din lume, după cum eu nu
sunt din lume.
15. Nu mă rog ca să 'i îei din
lume, ci ca să 'i păzeşti de cel rău.
16. Ei nu sunt din lume, după
cum eu nu sunt din lume.
17. Sânţeşte 'i în adevărul tfeu;
cuvântul teu este adevărul.
18. După cum m'ai trimis pe
mine în lume, şi eu 'i am trimis
în lume.
19. Şi pentru dânşi eu mă sân-
ţesc pe mine ânsumî, pentru ca
şi ei să fie cu adevărat sânţiţî.
20. Şi nu numai pentru ace-
ştia me* rog, ci şi pentru cei care
vor crede în mine prin cuvân-
tul lor,
21. Pentru ca toţi sâ fie una,
dupe* cum tu, Tată, eşti în mine
' şi eu în tine, ca şi ei să fie în
noî; pentru ca lumea să crează
că tu m'ai trimis.
22. Şi le am dat .mărirea pe
care 'mi ai dat o, ca să fie una,
dupe* cum noî una suntem,
23. Eu sânt într'ânşi, şi tu în
mine, ca să fie desăvârşiţi în-
tr'una, şi să cunoască lumea că
tu m'ai trimis, şi 'i ai iubit, dupe
cum m'ai iubit pe mine.
24. Tată, ce 'mi ai daţ mie,
voesc ca, unde sunt eu, sa fie şi
aceia cu mine; ca să priviască
mărirea mea, pe care mi ai dat o;
pentru că m'ai iubit mai 'nainfce
de urzirea lumeî.
25. Dreptule Tata, şi lumea nu.
te a cunoscut, dar eu te am cu-
noscut, şi aceştia au cunoscut că-
tu m'ai trimis;
26. Şi le am făcut cunoscut nu-
mele tău, şi '1 voî face cunoscut;
pentru ca iubirea cu care m'ai
iubit să fie într'ânşi, şi eu să jiu-
într'ânşi.
cap. xvm.
Venirea lui Iuda si spaima ostaşilor. Prin-
derea lui Esus. Judecarea lui la Ana si
Caiafa. Căderea lui Petru. Judecarea îna-
intea lui Pilat.
1. Acestea zicând Iisus eşi îm-
preună cu ucenici săi dincolo de
părîul Cedron, unde era o gră-
gina în care intrâ el şi ucenici
săi.
2. Şi Iuda, care avea să '1 dea
prinş, ştia şi el locul, pentru ca.
adesea ori Iisus s'a adunat acolo
cu ucenici săi.
3. Deci Iuda, dupe* ce luâ co-
horta şi slujitori dintre ai preo-
ţilor mai mari şi Fariseilor, vine
acolo cu fâcliî şi cu felinare şi
cu arme.
4. Şi Iisus, ştiind toate ce au.
să vie peste dânsul, eşi şi le zice:
Pe cine căutaţi ?
5. Pe Iisus Nazareul. 'i răspun-
seră ei. Eu sunt> le zice fisus.
Iar Iuda, care avea săi dea prins,
era şi el cu dânşi.
6. Deci când le zise: Eu sunt,,
să deteră înapoi şi căzură jos.
7. Şi iar 'i întreba: Pe cine
căutaţi? Şi ei ziseră: Pe Iisus
Nazareul.
www.dacoromanica.ro
IOAN
179
8. Râspunse Iisus: V'am spus
că eu sunt; daca, dar mă căutaţi
pe mine, lăsaţi pe aceştia să se
ducă;
9. Pentru ca să fie împlinit cu-
vântul pe care '1 ă zis că Pe care
mi ni dat, a'am perdut pe nici
unul dintr'ânşi,
10. Atunci Simon Petru, a-
vând spada, o trase si lovi pe
sluga archiereului, şi 'i tăe ure-
chea dreaptă. Şi numele slugeî
era Malchu.
11. Deci Iisus zise lui Petru:
Pune spada în teacă; paharul pe
care mi l'a dat Tatăl, oare nu 1 1
voî bea?
12. Atunci cohorta şi căpi-
tanul şi slujitori Iudeilor prinseră
pe Iisus şi '1 legară,
13. Şi '1 duseră întâiu la Ana,
cacî era socrul lui Caiafa, care
era archiereu în acel an.
14. Şi Caiafa era acela care
sfătui pe Iudei, că este de fo-
los ca un om să moară pentru
-popor.
15. Şi lui Iisus urma Simon
Petru, şi alt ucenic. Şi ucenicul
acela era cunoscut archiereului,
şi intra cu Iisus în curtea archie-
reului ;
16. Iar Petru sta afara la uşă.
Deci ucenicul celalalt, 6are era
cunoscut archiereului, eşi afară
şi zise portăriţeî, şi duse pe Petru
înăuntru.
17. Şi slujnica portăriţa zice
lui Petru: Nu cumva eşti şi tu
dintre ucenici acestui om ? Nu
sunt, 'i zice el.
18. Iar slugile şi slujitori ste-
teau, dupe ce făcuseră jăratec,
pentru că era frig, şi se încălziau ;
şi sta şi Petru împreună cu dânşi
şi se încălzia.
19. Deci archiereul întrebă
pe Iisus despre ucenici lui, şi
despre învăţătura lui.
20. Iisus 'i răspunse: Eu am
vorbit fără sfială lumeî; eu tot
dauna am învăţat în sinagogă
şi in santuar, unde se adună toţi
Iudei ; şi într'ascuns n'am vorbit
nimic.
21. Pentru ce mS întrebi? în-
treabă pe cei care au auzit, ce
le am vorbit; iată, aceştia ştiu
ce am zis eu.
22. Şi zicând el acestea unul
dintre slujitori fiind defaţădete
lui Iisus o palmă zicând: Astfel
răspunzi archiereului?
23. Iisus 'i răspunse: Daca am
vorbit râu, dovedeşte acest râu;
iar daca am vorbit bine, pentru
ce mă baţî?
24. Ana îl trimise legat la Ca-
iafa archiereul.
25. Şi Simon Petru sta şi
se încălzia. Deci 'i ziseră: Nu
cumva eşti şi tu dintre ucenici
lui ? El tăgădui şi zise: Nu sunt.
26. Şi unul dintre slugile ar-
chiereului, rudă fiind cu acela a
cărui ureche o tăe Petru, zice:
Nu te am văzut eu în grădină
cu dânsul ?
27. Dar Petru iarăşi tăgădui,
şi îndată cântă cocoşul.
28. Deci duc pe Iisus de la
Caiafa în pretoriu; şi era dimi-
www.dacoromanica.ro
10AN
180
neaţă; şi dânşi nu intrară în pre-
toriu, pentru ca să nu se spurce,
ci să mănânce Paştele.
29. Atunci Pilat eşi afară la
denşi şi zice: Ce învinuire adu-
ceţi împrotiva acestui om ?
30. Răspunseră ei şi 'i zic: Daca
acesta nu era făcător de rele, nu
'ţi 1 am fi dat.
31. Deci Pilat le zise: Luaţii
voi, şi după legea voastră jude-
caţi '1. Şi Iudei 'i ziseră: Noănu
ne este ertat sa omorîm pe ni-
menea;
32. Pentru câ să fie împlinit
cuvăntul lui Iisus, pe care 1 a zis
însemnând cu ce moarte avea să
moară.
33. Atunci Pilat eşi iar în
pretoriu, şi chema pe Iisus, şi 'i
zise: Tu eşti împăratul Iudeilor?
34. Iisus 'i răspunse: Zici tu
aceasta de la tine ânsuţî, sau alţi
*ţi au vorbit despre mine?
35. Răspunse Pilat: Nu cumva
eu sunt Iudeu ? Neamul tău şi
maî mari preoţilor te au dat în
mâinele mele; ce ai făcut?
36. Răspunse Iisus: împărăţia
mea nu este dia lumea aceasta;
daca împărăţia mea ar fi din lu-
mea aceasta, slujitori mei ar
lupta, ca să nu fiu dat prins Iu-
deilor; acum dar împărăţia mea
nu este de aici.
37. Deci Pilat 'i zise: Astfel
dar nu eşti tu împărat? Răspunse
Iisus: Tu zici că eu sunt împă-
rat. Eu spre aceasta sunt născut,
şi spre aceasta am venit în lume,
ca să mărturisesc pentru adevăr.
Qrî cine este din adevăr ascultă
de glasul meu.
38. Pilat 'i zice: Ce este ade-
vărul? Şi aceasta zicând eşi iar
la Iudei, şi le zice: Eu nu gă-
sesc nici o vină într'ânsul.
39. Dar voi aveţi obiceiucala
Paşte să dau pentru voi drumul
unui închis; voiţi deci ca sa dau
drumul pentru voî împăratului
Iudeilor ?
40. Atunci strigară iarăşi toţi
.zicând: Nu acestuia, ci lui Ba-
raba. Şi Baraba era tâlhar!
CAP. XIX.
Iată omul. M&stignirea lui Iisus. Muma lui
fi loan. losef cu Nîcodem imorm£ntează
corpul lui Esus.
1. Atunci dar Pilat luâ pe Iisus
şi '1 biciui.
2. Şi ostaşi împletind cununa
de spini 'i puseră pe cap; şi '1
îmbrăcară cu un vestmânt de
purpură;
3. Şi veniau la densul şi ziceau :
Bucură te, împăratul Iudeilor; şi
'i dedeau palme.
4. Şi Pilat iar eşi afară şi le
zice: Iată, Vi '1 aduc afară ca sa
cunoaşteţi că nu găsesc nici o
vină într'ânsul.
5. Deci Iisus eşi afară, purtând
cununa de spini şi vestmântul
de purpură. Şi Pilat le zice: Iată
omul.
6. Dar când maî mari preoţilor
şi slujitori îl văzură strigară zi-
când: răstigneşte 1, răstigneşte '1.
Pilat le zice: Luaţi 1 voi şi re-
www.dacoromanica.ro
IOAN
181
stigniţi 1; căci eu nu găsesc vină
într'ânsul.
7. Iudei 'i respunserâ: Noi a-
vem lege, şi după legea noastră
trebue sa moarăt, pentru că s'a
fâcut pe sine Fiu al lui Dum-
nezeu.
8. Deci când auzi Pilat acest
cuvânt, şi mai mult se temu;
9. Şi intrâ iar în pretoriu şi
zice lui Iisus: De unde eşti tu?
Dar Iisus nu 'i dete răspuns.
10. Atuncî Pilat 'i zice: Mie
nu 'mi vorbeşti? Nu ştii că pu-
tere am să 'ţi dau drumul, şi
putere am să te răstignesc?
11. Iisus răspunse: N'ai avea
nici o putere asupra mea, daca
nu 'ţi ar fi fosb dat de sus,*' de
aceea cel care mă dă prins ţie
maî mare păcat are.
12.. Drept aceea Pilat încerca
să 'i dea drumul; dar Iudei stri-
gau zicând: Daca dai drumul la
acesta, nu eşti prieten al Cesa-
rului; oricine se face pe sine
împărat , es te împro Li va Ceza-
rului.
13. Decî Pilat auzind acest cu-
vânt, aduse afara pe Iisus, şi să
aşăzâ pe scaunul de judecător în
locul numit Litostroton, iar e-
breeşte Gabbata.
14. Şi era zi de pregătire pen-
tru Paşte; era ca la al şaselea
ceas; şi zice Iudeilor: Iată, îm-
păratul vostru.
15. Dar ei strigară: leal, îea '1,
răstigneşte '1. Zice lor Pilat. Pe
împăratul vostru să 1 restisnesc?
Maî mari preoţilor răspunseră:
Nu avem împărat de cât pe Ce-
sarul.
16. Atunci îl dete lor, ca să fie
răstignit. Deci luară pe Iisus şi '1
duseră;
17. Şi ducăndu 'şi crucea eşi
la locul numit al Căpăţîneî, ce
se cheamă pe ebreeşte Golgota;
18. Unde îl răstigniră, şi îm-
preună *cu dânsul alţi doi. de o
parte şi de alta, iar în mijloc pe
Iisus.
19. Şi Pilat scrise şi titlu, şi
puse pe cruce. Şi era scris: IISUS
NAZAREUL, IMPfiRATUL IU-
DEILOR.
20. Decî mulţî dintre Iudei ci-
tiră acest titlu, pentru că era a-
proape de oraş locul, unde fu
răstignit Iisus, şi era scris ebre-
eşte, latineşte, eleneşte.
21. Şi preoţi maî mari aî Iu-
deilor ziseră lui Pilat; nu seri:
împăratul Iudeilor; dar că el a
zis: Sunt împăratul Iudeilor.
22. Pilat răspunse: Ceea ce am
scris, am scris.
23. Ostaşi decî, când ră-
stigniră pe Iisus, luară hainele
lui, şi făcură patru părţi, fie că-
rui ostaş o parte, luară şi vest-
mântul lui; şi vestmântul era
necusut, ţesut de sus peste tot.
24. Decî ziseră între denşi: Să
nu '1 sfaşiem, ci să aruncăm sorţi
pentru densul, al cui va fi; pen-
tru ca să fie împlinită scriptura,
care zice:
împărţit au hainele mele loruşT,
Şi pentru vestmântul meu a-
runcarâ sorţi.
www.dacoromanica.ro
182
IOAN
Deci ostaşi făcură aceasta.
25. Şi steteau lângă crucea lui
Tisus muma lui, şi sora mumei
Tui, Măria lui Olopa, şi Măria Mag-
dalena.
26. Deci Iisus, văzând pe muma
sa, şi pe ucenicul stând alături
pe care 1 iubia, zice mumei: Fe-
mee, iată fiul tău.
27. Apoi zice ucenicului: lata,
muma ta. Şi din aoel ceas o lua
ucenicul la sine.
28. După acestea Iisus ştiind
că totul s'a sfirşit acum pentru
ca scriptura să fia îndeplinită,
zice: Mi este sete.
29. Şi era acolo un vas plin
de oţet; deci punend ei într'un
isop un burete plin de oţet îl du-
seră la gura lui.
30. Şi când luâ Iisus oţetul
zise: S'a sfârşit; şi plecând capul
dete spiritul.
31. Deci ludei, fiind că era
zi de pregătire, ca sa nu rămâe
corpurile pe cruce sâmbăta, —
căcî zioa acelei sâmbete era ma-
re — , rugară pe Pilat, ca să le
sdrobiască oasele picioarelor, şi
să fie ridicaţi.
52. Şi ostaşi veniră şi sdrobiră
celui d'intăiu oasele picioarelor,
asemînea şi celui împreună ră-
stignit cu densul.
33. Dar după ce veniră la Iisus,
când îl văzură că era mort a-
cum, nu 'i sdrobiră oasele picioa-
relor;
34. Gi unul dintre ostaşi 'i îm-
punse coasta cu o lance, şi în-
dată eşi sânge şi apă.
35. Şi cel care a văzut a măr-
turisit, şi mărturia lui este ade-
verată; şi ştie că spune adevărat,
pentru ca Voî să credeţi.
36. Căci acestea s'au făcut ca
să fie împlinită scriptura: Os nu
'i se va sdrobi.
37. Şi iar alta scriptură zice:
Privi vor la cel pe care '1 au îm-
puns.
38. Şi după acestea, losef
din Arimatea, ucenic fiind al lui
Iisus, dar într'ascuns pentru frica
Iudeilor, rugâ pe Pilat ca să ri-
dice corpul lui Iisus; şi Pilat 'i
dete voie. Deoî veni şi ridicâ cor-
pul lui Iisus.
39. Şi veni şi Nicodem, care
venise mai 'nainte noaptea la
Iisus, aducând o amestecătură
de smirnă şi aloe ca la o suta de
litre.
40. Deci luară corpul lui Iisus
şi '1 legară in fâşii de pânză cu
aromate, după cum au ludei o-
biceiu să îmormenteze.
41. Şi era grădină în locul unde
fu răstignit, şi în grădină un mor-
mânt nou, în care nimenea n'a
fost pus vre odată.
42. Deci, din pricina zilei de
pregătire a Iudeilor, puseră pe
Iisus acolo, pentru că mormOfibul
era aproape.
€AP. XX.
învierea. Maria^ Petru fi loan la morment.
Doi ăngeri. Grădinarul si Măria. Domnul
în mijlocul ucenicilor. Toma necredinciosul.
1. Iar în cea d'intâiu zi a săp-
tamâneî, Măria Magdalena vine
www.dacoromanica.ro
IOAN
183
la mormânt dimineaţa, întunerec
fiind ânchă, şi vede peatra ridi-
<3atfi de pe mormânt.
2. Deci aleargă şi vine la Simon
Petru şi celălalt ucenic pe care
11 iubia Jisus, şi le zice: Luat au
pe Domnul din mormânt, şi nu
ştim unde '1 au pus.
3. Atunci eşi Petru şi celălalt
ucenic, şi veniră la mormânt.
4. Şi alergau amândoi împre-
ună; şi celălalt ucenic alerga mai
Tepede înaintea lui PetruJ şi veni
-cel d'înteiu la mormânt.
5. Şi plecându se vede fâşiile
-de pânză jos, dar nu intrâ înă-
untru.
6. Deci vine Simon Petru ur-
mându 'i, şi intrâ în mormânt;
şi priveşte fâşiile de pânză jos.
7. Şi ştergarul care era pe ca-
pul lui nu se afla cu fâşiile de
pânză, ci la o parte înfăşurat în-
tr'uh loc.
8. Atunci intrâ şi celălalt uce-
nic, care veni cel d'întâiu la mor-
mânt, şi văzu şi crezu.
9. Căci nu ştiau ânchă scrip-
tura, că el trebue să se sooaîe
dintre morţi.
10. Ucenici deci se duseră iar
la ei acasă.
11. Şi Măria sta plângând
la mormânt afară; şi pe când
plângea se plecâ să se uite în
mormânt,
12. Şi zăreşte doi ângerî îm-
brăcaţi în alb şăzând unul la cap
şi altul la picioare, unde era pus
corpul lui Iisus.
13. Şi 'i zic: Femec, pentru ce j
plângi ? Pentru că 'mi a luat pe
Domnul, le zice, şi nu ştiu unde
l'au pus.
14. Zicând acestea se întoarse
înapoi, şi zăreşte pe Iisus stând,
şi nu ştia că este Iisus.
15. Femee, 'i zice Iisus, pentru
ce plângi? Pe cine cauţi? Dânsa
gândind că este grădinarul, 'i
zice: Doamne, daca tu Tai dus
în altă parte, spune 'mi undel'ai
pus, şi eu îl voî ridica.
16. Măria, 'i zice Iisus. Rabuni,
adecă, Invăţătorule, 'i zice ea în-
torcându ae.
IV. Nu mă atinge, 'i zice Iisus,
căci ânchă nu m'am suit la Ta-
tăl meu; du te dar la fraţi mei,
şi le zi: Me sui la Tatăl meu şi
^Tatăl vostru, şi la Dumnezeul
meu şi Dumnezeul vostru.
18. Vine Măria Magdalena ve-
stind ucenicilor: Am văzut pe
Domnul, şi că 'ia zis acestea.
19. Şi fiind seara în zioa
aceea, în întâia zi a săptămînei,
şi încuiate fiind uşile, unde erau
ucenici adunaţi de frica Iudeilor,
veni Iisus şi stete în mijloc şi le -
zice: Pace voă.
20. Şi zicând aceasta le arătă,
mâînele şi coasta. Deci se bucu-
rară ucenici văzând pe Domnul.
21. Şi Iisus iar le zise: Pace
voă; după cum m'a trimis pe
mine Tatăl, şi eu vă trimit pe
voi.
22. Şi aceasta zicând suflâ a-
supra lor şi le zice: Luaţi Spirit
Sânt-
23. Ale căror păcate le veţi fi
www.dacoromanica.ro
184
IOAN
T-
lăsat j lăsate sunt lor; ale căror
p&cate le ţineţi, ţinute suntj
24. Şi Toma unul dintre cei
doisprezece, numit Geamen, nu
^ra cu denşi când veni lisus.
25. Deci ceilalţi ucenici 'i zi-
ceau: Am văzut pe Domnul. Dar
el Ie zise: Daca nu voi fi văzut
în mâfnele lui semnul cuielor, şi
daca nu voi fi pus degetul meu
în semnul cuielor, şi nu voi fi
pus mâna mea în coasta lui, nu
voi crede.
26. Şi după opt zile iarăşi
erau înăuntru ucenici lui, şi Toma
cu denşi. Veni lisus, uşile fiind
încuiate, şi stele în mijloc şj
zise: Pace voă. Apoi zise lui
Toma:
27. Ad aci degetul tău, şi vezi
mâinele melef şi ad mâna ta, şi
pune o îa coasta mea; şi nu fu*
necredincios, ci credincios.
28. Şi Toma răspunse şi 'i zise:
Domnul meu, şi Dumnezeul meu!
29. lisus 'i zice: Toma, ai cre-
zut, pentru că m'ai văzut; feri--
ciţî sunt care n'au văzut, şi au
crezut.
30. Dar lisus fâcu înaintea
ucenicilor săi şi alte multe mi-
nuni, care nu sunt scrise în car-
tea aceasta.
31. Iar acestea sunt scrise, ca
să credeţi că lisus este Christosul,
Fiul lui Dumnezeu, şi crezend să
aveţi vieaţă în numele lui.
CAP. XXI.
lisus se arătă din nou ucenicilor Z<ţ lacul
Teberiadei. El spune maî d'inainte lui Pe»
tru ce are să H se întâmple.
1. După acestea lisus iar se a-
ratâ ucenicilor la marea Tebe-
riadei, şi se arătâ astfel:
2. Erau împreună Simon Petru
şi 'i oma, numit Geamăn, şi Na-
tanael cel de la Cana Galilei, şi
fii lui Zebedeu, şi alţi doi dintre
ucenici lui.
3. MS duc să pescuesc, le zice
Simon Petru. Venim şi noi îm-
preună cu tine, 'i zic denşi. E-
şiră şi intrară îndată în vas, si
îa noaptea aceea nu prinseră
nimic.
4. Şi fâcenduse dimineaţa lisus.
fu la ţăran, dar ucenici nu ştiau
ca este lisus.
5. Deci lisus le zice: Copii, nu
cumva aveţi ceva de mâncare?
Nu, 1 răspunseră ei.
6. Şi lisus le zise: Aruncaţi
plasa în partea dreaptă a va-
sului, şi veţi afla. Deci aruncară
şi nu maî puteau să o tragă din
pricina mulţime! de peşte.
7. Atunci ucenicul acela pe
care '1 iubia lisus zice lui Petru:
Domnul este. Deci Simon Petru,
când auzi că este Domnul, 'şi în-
cinse haina, căci era gol. şi se
aruncâ în mare.
8. Iar ceilalţi ucenici veniră cu
luntrea, căci nu erau departe de
uscat, ci ca la doă sute de co-
turî, tărînd plasa cu peşte.
9. Deci când eşiră la uscat, văd
www.dacoromanica.ro
IOAN
cărbuni aprinşi acolo şi peşte pus
pe denşi, şi pâine.
10. lisus le zice: Aduceţi din
peşti pe care 'i aţi prins acum.
11. JSîmon Petru s6 sui în luntre
şi trase plasa la uscat, plina de
peşti mari o sută cincî-zecî şi trei ;
şi plasa nu s'a rupt, deşi erau
atât de mulţi.
12. Aidea, prânziţi, le zice lisus.
Dar nici unul dintre ucenici nu
îndrăsnia să'l întrebe; Tu cine
eşti ? ştiind că este Domnul.
13. Şi lisus vine şi iea pâinea,
şi le dă, aseminea şi peştele.
14. Acum pentru a treia oara
se* arăta lisus ucenicilor, după ce
se sculâ dintre morţi.
15. Deci când prânziră, lisus
întreabă pe Simon Petru : Simone
fiul lui Ioan, mă iubeşti pe mine
mai mult de cât aceştia? Aşa
este, Doamne, 'i răspunde; tu ştii
că te iubesc. Paşte meluşei mei,
'i zice el.
16. Iarăşi 1 întreabă de a doa
oara: Simone fiul lui Ioan, m6
iubeşti? Aşa este, Doamne, 'i
respunde, tu ştii că le^ iubesc.
Paşte oile mele, 'i zice el.
17. De a treia oară '1 întreabă:
Simone fiul lui Ioan, m&iubeştî?
Petru se întristâ, oă 'i zise de a
treîa oara: Mă iubeşti? Şi 'i zise:
Doamne, tu ştii toate; tu cunoşti
că te iubesc. lisus 'i zice: Paşte
turmele mele.
18. Adevăr, adevăr zic ţie, când
erai maî tânăr, te încingeai pe
tine jânsuţî, şi umblaî unde voiak
dar când vei fi îmbătrînit, veî
întinde mâînele tale, şi altul te
va încinge, şi te va duce unde
nu voeştî.
19. Şi aceasta o zise însemnând
cu ce fel de moarte va mări pe
Dumnezeu. Şi vorbind aceasta *i
zice: Urmează 'mi.
20. Iar Petru întorcendu se ză-
reşte venind în urmă pe ucenicul
pe care '1 iubia lisus, care sS şi
răzimâ la cină pe peptul lui, şi
zise: Doamne, cine este care te
dă prins ?
21. Pe acesta văzendu 1 Petru*
zice lui lisus: Dar acesta ce
va fi?
22. lisus 'i zice: Dacavoescca
dânsul să rămână penă ce vin,
ce 'ţi este ţie ? Tu urmează 'mi.
23. Deci eşi vorba aceasta în-
tre fraţi, că ucenicul acela nu
moare; dar lisus nu zise că nu
moare ; ci daca voesc ca dânsul
să rămână pănă ce vin, ce 'ţi
este ^ie ?
24. Acesta este ucenicul ca-
re mărturiseşte pentru acestea*
care a scris acestea; şi noi ştim
că mărturia lui este adevărată.
25. Sunt şi alte multe pe
care le făcu lisus, care daca s'ar
fi scris câte una, mi se pare că
chiar lumea nu ar fi încăput în
sine cărţile ce s'au scris.
AMIN
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
' CAP. I.
Jisus înviat făgădueHe apostolilor venirea
Sântului Spirit si se înalţă, la cer. Adu-
narea apostolilor si alegerea lui Matia.
1. Cea d'inteiu istorisire, Teo-
file, am alcătuit o despre -toate
câte începu Iisus să facă şi să
înveţe,
2. Peng în zioa în care fu luat
sus. după ce prin Spiritul Sânt
dete porunci apostolilor pe care
'şi 'i alese;
3. Cărora prin multe semne
netăgăduite li se şi înfăţişă viu
dupS pătimirea sa, arătându li se
în timp de patruzeci de zile, şi
vorbind cele despre împărăţia lui
Dumnezeu;
4 Şi mâncând împreună cu
denşi le porunci să nu se depăr-
teze de Ierusalem, ci sa aştepte
făgăduinţa Tatălui, pe care aţi
auzit o de la mine;
5. Pentru că Ioan botezâ cu
apă, iar voî veţi fi botezaţi cu
Spirit Sânt nu dupS multe aceste
zile.
6. Deci dupS ce s'au adunat
'1 întrebară zicend: Doamne, nu
cumva statorniceşti iarăşi în tim-
pul acesta împărăţia pentru I-
srael ?
7. Iar el le zise: Nu este al vo-
stru să ştiţi timpurile sau vre-
murile potrivite pe care le a a-
şezat Tatăl cu a sa putere.
8. JDar veţî lua virtute când
Sântul Spirit va fi venit peste
voî; şi 'mi veţî fi marturî în Ie-
rusalem, şi în toată ludea şi în
Samaria, şi pene* la marginea pă-
mântului.
9. Şi acestea zicend fu ridicat
în sus, privind ei, şi un nor îl
luâ asupră'şî de la ochi lor.
16. Şi pe când se uitau dânşi
cu ochi neclintiţi spre cer, du-
cendu se el, iată li se înfăţişară
şi doi bărbaţi în vestminte albe,
11. Şi ziseră: Bărbaţi Galilei,
ce staţi uitându ve spre cer ? A-
cest Iisus, care fu luat de la voî
la cer, astfel va veni dupS cum
l'aţî vezut ducendu se spre cer.
12. Atuncî sâ întoarseră la
Ierusalem deja muntele Măsliniş,
ce este aproape de Ierusalem,
cale de sâmbătă avend.
13. Şi când intrară se suiră
în camera de sus, unde stefceau
Petru şi Ioan şi lacob şi Andreiu,
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
187
Filip şi Toma, Bartolomeu şi Ma-
teiti, Iacob al lui Alfeu şi Simon
Zelotul, şi Iuda al lui Iacob.
14. Aceştia toţi stăruiau în-
tr'un cuget în rugăciune d'im-
preună cu femeile, şi cu Măria,
muma lui Iisus, şi cu fraţi lui.
15. Şi într aceste zile scu-
lârrduse Petru în mijlocul fra-
ţilor — şi era mulţime de per-
soane în acel loc ca la o sulă
doezecî — zise:
16. Bărbaţi fraţi, trebuia ca să
fîe împlinită scriptura pe care
mai d'inainte a spus o Spiritul
Sânt prin gura lui David despre
luda, ce se făcu călăuză celor
care prinseră pe Iisus;
17 Intru cât era numerat în-
tre noi şi fa ales la această
slujbă.
18. Dar acesta 'şi dobîndi un
loc din plata fărădelege!, şi că-
zend cu capul în jos crăpa prin
mijloc şi 'i se vărsa toate mâ-
runtaele;
19. Şi fu cunoscut tuturor ca-
re locuesc în Ierusalem, în cât
locul acela se numi în limba lor
Akeldama, adecă loc de sânge.
20. Pentru că scris este în car-
tea psalmilor:
Fie locuinţa lui pustie,
Şi să nu fie el care locueşte
înlr'ensa;
Şi altul să îea însărcinarea lui.
21. Deci trebue ca unul dintre
aceşti bărbaţi, care au venit îm-
preună cu noi în ori ce timp
cât Domnul Iisus a stat între
noi,
22. — începând de la botezul
lui loan — p^nS în zioa în care
fu luat sus de la noî, să fie mar-
tor împreună cu noî al învierei
lui.
23. Atunci puseră înainte pe
doi, pe Iosef numit Barsaba, ca-
re fu supranumit Iustu, şi pe
Matia.
24. Şi rugânduse ziseră: Tu,
Doamne, care cunoşti inimile tu-
turor, arată din aceşti doi pe
unul, pe care Tai ales,
25 Oa să îea locul acestei slujbe
şi apostolii, de la care s'a abă-
tut Iuda spre a se duce la locul
sSu.
26. Şi le deteră sorţi, şi căzu
sorţul pe Matia, şi fu numărat
împreună cu cei unsprezece a-
postolî.
CAP. ÎL
Pogorîrea Sântului Spirit şi darul limbelor.
Petru învaţă că s'a împlinii profeţia lai
loel fi David. Venirea celor trei mit la
credinţă. Vieaţa lor de obşte*
1. Şi când fa împlinită zîoa
cincizecimeî, toţi erau împreună
la un loc.
2. Şi fără de veste se făcu sunet
din cer, ca de un vent ce bate
tare şi umplu toată casa unde
şfideau.
3. Şi li se arătară limbi ca de
foc despărţite, şi se aşeza peste
fie care dintre ei.
4. Şi toţi se umplură de Spi-
rit Sânt, şi începură a vorbi în
alte limbi, după cum Spiritul le
da a se rosti.
www.dacoromanica.ro
188
FAPTELE APOSTOLILOR
5. Şi erau Iudei locuitori în
Ierusalem, bărbaţi temători de
Dumnezeu, din tot neamul celor
care se află sub cer.
6. Deci, după ce se făcu acest
sunet, se strânse mulţime sj să
turbură, pentru că fie care 'i a-
uzia vorbind în limba să' 6n-
saşT.
7. Şi toţi erau uimiţi şi se mi-
nunau zicând: Iată, oare nu sunt
Galilei toţi aceştia care vorbesc?
8. Şi cum auzim noi fie care
ensaşî limba noastră în care am
fost născuţi?
9. Parţî şi Mezî şi Elamiţî, şi
cei care locuesc în Mesopotamia,
ludea şi Capadocia, în Pont şi
Asia
10. In Frigia şi Panfilia, în E-
gipfc şi în părţile Libiei de lângă
Cirene, şi Romani streini care
se află aici, atât Iude! cât şi pro-
seliţî,
11. Cretenî şi r Arabi, 'i auzim
vorbind în limbele noastre mă-
ririle lui Dumnezeu.
12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se
domiriau, zicând unul către altul:
Ce va să fie aceasta?
13. Iar alţi bătendu 'şi joc ziceau
că sunt plini de must.
14. Dar Petru, stând cu cei
unsprezece 'şi ridicâ glasul, şi le
rosti: Fraţi Iudei şi toţi care lo-
cuiţi în Ierusalem, aceasta să vă
fie cunoscut, şi ascultaţi cuvin-
tele mele.
15. Căci aceştia nu sunt beţi,
după cum gândiţi voi; pentru că
este al treilea ceas din zi;
16. Ci aceasta este ce s'a zis
prin profetul Ioel:
17. Şi va fi în zilele din urmă,
zice Dumnezeu»
Voi vărsa din Spiritul meu
peste ori ce carne;
Şi vor profetiza fii voştri şi
fiicele voastre, ^
Şi tineri voştri vedenii * Vor-
vedea,
Şi batrîni voştri vise vor visa:
18. Şi anume peste credincioşi
mei şi peste credincioasele mele
în acele zile
Voi vărsa din Spiritul meu;
Şi vor profetiza.
19. Şi voi face minunt în cer
sus,
Şi semne pe păment jos,
tiânge şi foc, şi abur de fum;
20. tioarele va fi schimbat în
întunerec,
Şi luna în sânge
Mai 'nainte d'a fi venit zioa
Domnului,
Zioa cea mare şi strălucită;
21. Şi orî cine va fi chemat
numele Domnului, mântuit va fi.
22. Bărbaţi Israeliţî, ^scultaţî
cuvintele acestea: Pe Iisua Na-
zareul, bărbat adeverit de la Dum-
nezeu pentru voi cu puteri şi mi-
nuni şi semne, pe care le a făcut
Dumnezeu printr'ănsul în mij-
locul vostru, după cum enşivă
ştiţi,
23. Pe acest Iisus, dat fiind
după sfatul rînduit şi ştiinţa mai
d'inainte a lui Dumnezeu, piro-
nindu '1 prin mâna celor fără de
lege, '1 aţi omorît;
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
189
24. Pe care Dumnezeu, după
<;e deslegâ durerile morţii, '1 a
înviat, pentru că nu era cu pu-
tinţă ca el să fie ţinut de densa.
25. Căci David zice despre
densul:
Zăriam pe Domnul tot dauna
înaintea mea;
Pentru că este d'a dreapta mea,
ca să nu fiu clătinat.
26. De aceea veselitu s'a inima
mea, şi s'a bucurat limba mea;
Chiar şi carnea mea 'şi va pu-
ne locuinţa pe încredere;
27. Pentru că nu vei lăsa su-
fletul meu în Iad,
Nicî nu vei da pe cuviosul teu
sa vază stricăciune.
28. Făcutu mi ai cunoscut cai
de viaţă;
Umplea mă veî de veselie cu
faţa ta.
29. Bărbaţi fraţi, 'mi este ertat
a vorbi fără sfială către voi de-
spre patriarchul David, că şi s'a
săvârşit şi îmormentat fu, şi mor-
mântul lui este între noi penă în
zioa aceasta.
30. Deci profet fiind, şi ştiind
că cu jurământ 'i a jurat Dum-
nezeu că din rodul coapsei lui
va pune pe tronul lui;
31. Mai 'naiîite văzând vorbi
despre învierea lui Christos, că
nicî nu fu lăsat în Iad, nicî car-
nea lui nu văzu stricăciune.
32. Pe- acest Iisus '1 a înviat
Dumnezeu, pentru care noi toţi
suntem martori.
33. Deci înălţat fiind prin dreap-
ta lui Dumnezeu, după ce primi
făgăduinţa Sântului Spirit de la
Tatăl, vărsa acum ceea ce voî
vedeţi şi auziţi.
34. Căci David nu s'a suit în
cerurî, dar ânsuşî zice: Domnul
zis a Domnului meu,
Şăzî d'a dreapta mea,
35. Până ce voi pune pe vrăj-
maşi tăi aşternut al picioarelor
tale.
36. Deci toată casa lui Israel
să ştie neclintit, că Dumnezeu
a făcut, atât Domn cât şi Christos,
pe acest lisus, pe care voî '1 aţi
răstigni t.
37. Iar ei auzind fură stră-
punşi prin inimă, şi ziseră către
Petru şi ceilalţi apostoli: Ce vom
face, bărbaţi fraţi?
38. Şi Petru zise către dânşi:
Pocăiţi vă, şi fie care dintre voî
să fie botezat în numele lui Iisus
Christos spre ertarea păcatelor
voastre; şi veţi primi darul Sân-
tului Spirit.
'âd. Căci pentru voî este făgă-
duinţa, şi pentru copii voştri, şî
pentru toţi cei în depărtare, pe
câţî 'i va chema la sine pomnul
Dumnezeul nostru.
40. Şi prin maî multe alte
cuvinte dovedia şi îndemna zi-
când : Scăpaţi vă de acest neam
sucit.
41. Deci ei primind cuvântul
lui fură botezaţi, şi se adaose în
acea zi ca la trei mii de suflete.
42. Şi stăruiau în învăţătura
apostolilor, şi în împărtăşire, în
frângerea păîneî şi în rugăciuni.
43. Şi fie cărui suflet *i se
www.dacoromanica.ro
19a
FAPTELE APOSTOLILOR
făcu teamă; şi multe minuni şi
semne se" făceau prin apostoli.
44. Şi toţi credincioşi erau la
un loc, şi aveau toate de obşte;
45. Şi f $î vindeau averile şi a-
vuţiile şi le împărţiau la, toţi,
după cum avea cineva trebuinţă.
46. Şi în fie care zi erau în-
tr'uu gând stăruitori în santuar,
şi frângând pâinea din casă în
casă luau partela masa cu bu-
curie şi firească nevinovăţie a
inimeî,
47. Lăudând pe Dumnezeu şi
fiind plăcuţi la tot poporul. Iar
Domnul adaogă la un loc în fie
care zi pe cei mântuiţi.
CAP. III.
Peiru însănătosează pe un şchiop cerşător^
şi cheamă mulţimea la pocăinţă şi credinţă.
1. Iar Petru şi loan sS duceau
sus în santuar la ceasul rugă-
ciune!, al noulea.
2. Şi era purtat un oare care
bărbat, şchiop fiind din naştere,
pe care T puneau în tie care zi
lângă poarta santuarului, numită
poarta Frumoasă ; spre a cerşi mi-
Jostenie de" îa cei care intrau în
santuar;
3. Acesta văzând pe Petru şi
pe loan având de gând să intre
în santuar se" ruga a 'i da mi-
lostenie.
4. Dar Petru pironind privirea
la densul împreună cu loan zise:
Uită te la noi.
5. Şi 'i privi cu luare aminte
aşteptând să primiască ceva de la
dânşi.
6. Atunci Petru 'i zise: Argint
şi^ aur nu am; dar ce am, aceasta
'ţi dau: In numele lui Iisus Chri-
stos Nazareul scoală le şi umblă.
7. Şi apucându '1 de mâna dreap-
tă îl sculă. Şi îndată *i fură în-
tărite picioarele şi glesnele.
8. Şi sărind în sus stătu şi um-
bla; şi intra împreună cu denşt
în santuar, umblând şi sărind şi
lăudând pe Dumnezeu.
9. Şi tot poporul îl văzu um-
blând şi lăudând pe Dumnezeu.
10. Şi '1 cunoşteau că acesta
şădea pentru milostenie lângă
poarta Frumoasă a santuarului;
şi fură umpluţi de spaimă şi
uimire pentru ceea ce 'rse întîm-
plase.
11. Şi ţinând pe Petru şi
pe loan, alergă la denşi tot po-
porul spre porticul numit al iui
Solomon, uimiţi fiind.
12. Dar Petru văzând zise că-
tre popor. Bărbaţi Israeliţî, pen-
tru ce vă minunaţi de acesta, sau
pentru ce pironiţi ouhi la noi, ca
cum cu a noastră putere sau te-
mere de Dumnezeu am fi făcut,
ca el să umble ?
13. Dumnezeul lui Abraam şi
Isaac şi Iacob, Dumnezeul pă-
rinţilpr noştri, a mărit pe sluga
sa lisus, pe care voi '1 aţi dat
prins, şi 'laţi tăgăduit în faţa lui
Pilat, deşi acela găsi cu cale a i
da drumul.
14. Dar voi aţi tăgăduit pe Sân-
tul şi Dreptul, şi aţi cerut pe un
bărbat ucigaş a vi se dărui.
15. Iar pe începătorul vieţei
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
'1 aţî omorit, pe care Dumnezeu
'1 a înviat dintre morţi, pentru
care noi suntem martori.
16. Şi pentru credinţa în nu-
mele luî, pe acesta pe care 7 ve-
deţi şi 7 ştiţi 7 a întărit numele
lui; şi credinţa care este în noi
printr'ânsul 'i a dat întregimea
aceasta înaintea voastră tuturor.
17. Şi acum fraţilor, ştiu că
din neştiinţă aţî făptuit, precum
şi mai mari voştri.
18. Dar Dumnezeu a împlinit
astfel cele ce a vestit mai 'na-
inte prin gura tuturor profeţilor,
că Christosul seu avea să su-
fere.
19. Deci pocăiţi ve" şi întoar-
ceţi vă, spre a fi şterse ale voa-
stre păcate, ca să vie de la faţa
Domnului vremuri potrivite pen-
tru însufleţire,
20. Şi să vâ trimită pe Chri-
stos Iisus cel mai d'inainte rîn-
duit;
21. Pe care trebue sa '1 pri-
miască cerul pene la timpuri de
întocmire din nou a tuturor, de-
spre care timpuri a vorbit Dum-
nezeu din veac prin rostul Sân-
ţilor s&i profeţi.
22. Căci Moise a zis ca Dom-
nul Dumnezeu va ridica voâ Pro-
fet, ca mine, dintre fraţi voştri;
de densul ascultaţi în toate câte
va zice către voî.
23. Şi va fi: Orice suflet, care
nu va fi ascultat de acel profet,
nimicit va fi din popor.
24. Şi toţi profeţi câţi au vor-
bit de Ia Samuel şi cei care au
191
urmat pe rind, au şi vestit maî
d'inainte aceste zile.
25. Voi sunteţi fii profeţilor şi
ai legământului pe care '1 a în-
tocmit Dumnezeu faţă de părinţi
voştri zicând către Abraam: In
urmaşi tâi binecuventate vor fi
toate neamurile pământului.
26. Pentru voî Dumnezeu, în-
viind pe sluga sa Iisus, '1 a tri-
mis maî 'ntâiu ca să vâ binecu-
vinteze, întorcându ve* voi fie care
de la râutăţile voastre.
CAP. IV,
Fetru si Ioan aduşi înaintea Sinedriului
sunt opriţi iVa mal învăţa. Suferinţele a-
postolilor. Punerea la mijloc a averilor.
1. Şi pe când vorbiau ei către
popor li se înfăţişară preoţi şi
căpitanul santuarului şi Saducei,
2. Foarte îngrijaţî, pentru câ
dânşi învaţă poporul şi vestiau
în persoana lui Iisus învierea din
morţi.
3. Şi puseră mâinele pe dânşi
şi 'i deteră în pază pânâ a doa
zi; căci acum era seară.
4. Dar mulţi dintre cei care
ascultară cuvântul crezură; şi se
făcu numârul bărbaţilor ca la
cinci mii.
5. Şi a fost că a doa zi fură
adunaţi la lerusalem mai mari
lor şi bătrînj şi cărturari,
6. Şi Ana archiereul em acolo
şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru,
şi câţi erau din neamul maî ma-
rilor preoţilor.
1. Şi punându'î în mijloc *i
www.dacoromanica.ro
192
FAPTELE APOSTOLILOR
întrebară: Cu ce putere sau 1 în
al cui nume aţi făcut voi aceasta?
8. Atunci Petru plin fiind de
Spirit Sânt zise către denşi: Maî
mari ai poporului şi bătrînî ai
lui Israel,
9. Fiind că noi suntem astăzi
judecaţi pentru o facere de bine
către un om neputincios, prin
care acesta fu scăpat,
10. Cunoscut să vă fie voe* tu-
turor şi la tot poporul lui Israel,
că în numele lui lisus Christos
Nazareul, pe care voi '1 aţî ră-
stignit, pe care Dumnezeu 'i a
înviat dintre morţi, în numele -a-
celuia stă acesta de faţă sănătos
înaintea voastră.
11. Acesta este peatra ce nu
fu luată în seamă de către voî,
clăditorilor, ce a fost faculă pen-
tru cap de unghiu.
12. Şi în nimenea altul nu este
mântuire; căcr nici nu este sub
cer alt nume dat între oameni,
în care noi trebue să fim mân-
tuiţi.
13. Şi văzend ei indrasneala
lui Petru şi Ioan, şi după ce în-
ţeleseră c& sunt oameni fără carte
şi din lumea de jos, să mirau şi
cunoştiau că ei erau împreună cu
lisus.
14. Iar privind pe omul cel tă-
măduit, stând împreună cu denşi,
n'aveau nimic de zis împrotivă.
15. Şi după ce porunciră ca ei
să îasă afară din sinedriu, se sfă-
tuiră împreună între denşi,
16. Zicend: Ce vom face ace-
stor oameni ? Căci este ştiut tu-
turor locuitorilor din Ierusalem
că printr'enşi s'a făcut o minune
cunoscută, şi noî nu putem tă-
gădui i
17. Dar ca să nu să respîn-
diască aceasta mai departe în po-
por, să 'i ameninţăm ca să nu
mai vorbiască în acest nume la
nici un om.
18. Şi chemându ! i le porunci
pa să nu mai fie auziţi pe nicăirî,
nici să nu mai înveţe în numele
lui lisus.
19. Dar Petru şi Ioanrăspun-
zend ziseră către denşi: Judecaţi
daca este drept înaintea lui Dum-
nezeu să ascultăm mai mult de
voî, de cât de Dumnezeu;
20. Căci noî nu putem să nu
vorbim cele ce am văzut şi a-
uzit.
21. Iar denşi, dupe' ce 'i au maî
ameninţat, ie deteră drumul, ne
aflând nimic cum să 'i pedep-
siască din pricina poporului, fiind
că toţi măriau pe Dumnezeu pen-
tru ceea ce se făcuse.
22. Căci mai mult de patruzeeî
de ani avea omul asupra căruia
se făcuse această minune a tă-
maduirei.
23. Şi' lăsaţi fiind să se ducă
veniră la ai lor şi făcură cunoscut
câte au zis către denşi maî mari
preoţilor şi bătrîni.
24. Iar ei auzind ridicară în-
tr'un gând glas către Dumnezeu
şi ziseră: Stăpîne, tu care ai fă-
cut cerul şi pămentul şi marea
şi toate ce sunt într'ensele,
25. Care prin Spirit Sânt ai zis
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
193
prin gura părintelui nostru David,
sluga ta:
Pentru ce s'au întărîtat nea-
muri,
Şi popoare au cugetat cele de-
şarte ?
26. împăraţi pământului s'au
răsculat.
Şi stăpînitori s'au adunat îm-
preuna,
Improtiva Domnului, şi împro-
tiva Unsului seu;
27. Căci împrotiva lui Iisus,
sluga ta cea sântă, pe care '1 ai
uns, s'au adunat cu adevărat în
acest oraş Erod şi Ponţiu Pilat
împreuna cu neamuri şi popoare
ale lui Israel,
28. Spre a face câte mâna ta
^şi sfatul teu au rînduit mai d'ina-
inte ca să fie.
29. Şi acum, Doamne, îea a-
minte la ameninţările lor, şi da
robilor tăi ca fără de nici o sfială
sa vorbiască cuvântul tău,
30. Intinzând tu mâna ta spre
tămăduire, şi spre a se face semne
şi minuni prin numele lui Iisus,
sluga ta cea sântă.
31. Şi rugându se ei se cutre-
mură locul, unde erau adunaţi,
şi toţi fură umpluţi de Spiritul
Sânt, şi vorbiau fără sfială cu-
vântul lui Dumnezeu,
32. Iar inima şi sufletul mul-
ţimei credincioşilor erau una; şi
nici unul nu zicea că din a sa
•avere este ceva al său, ci toate
le erau de obşte.
33, Şi apostoli dedeau cu multă
putere mărturia lor pentru în-
www.dacc
vierea Domnului Iisus Ghristos;
şi peste dânşi toţi era mare dar.
34. Căci nici unul dintre dânşi
nu era în lipsă de ceva; de oare
ce câţi stăpîniau locuri sau case,
vânzându le aduceau preţul celor
vândute,
35. Şi '1 puneau la picioarele
apostolilor; şi să împărţia fiecă-
ruia, după cum avea cineva tre-
buinţă.
36. Iar Iosef care fu numit de
către apostoli Barnaba — ceea ce
însemnează Fiul mângâereî —
levit, de fel din Cipru,
37. Având un loc la ţară îl
vendu, aduse suma de bani şi
puse la picioarele apostolilor,
CAP. V.
Anania fi Sajira. Minunile apostolilor, An-
gcrul dă apostolilor drumul din închisoare.
Ei stint prinşi din nou fi întrebaţi du pi
lege. Sfatul lai Gamalitl.
1. Iar un bărbat cu numele
Anania, împreună cu Safira, fe-
mea sa, vându averea,
2. Şi dete ceva la o parte pen-
tru sine din preţul ei, ştiind şi
femea, şi aducând o parte o puse
la picioarele apostolilor.
3. Iar Petru zise: Anania, pen-
tru ce umplu Satana inima ta,
ca să minţi tu pe Spiritul Sânt,
şi să dai la o parte pentru sineţî
din preţul locului ?
4. Rămânând nevendut, nu 'ţi
ar fi rămas oare ţie, şi vândut
fiind, nu era oare preţul în a ta
putere? Pentru ce 'ţi ai pus îa
romanica.ro 13 #
194
FAPTELE APOSTOLILOR
inima ta acest lucru ? N'ai min-
ţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5. Şi Anania auzind aceste cu-
vinte căzu jos şi muri; şi frica
mare căzu peste toţi care auziră
acestea.
6. Şi sculându se bărbaţi mai
tineri îl ridicară împreună, şi du-
cendu '1 afară '1 îmormentară.
7. Iar după un timp cam de
trei ceasuri", intra şi femealui ue-
ştiin dce s'a întâmplat.
8. Şi Petru zise către dânsa:
Spune 'mi daca aţi vândut locul
pentru atâta. Iar ea zise: Aşa
este, pentru atâta,
9. Atunci Petru zise către densa:
Pentru ce v'aţî învoit împreună
ca sa cercaţi Spiritul Domnului?
Iată, picioarele celor care îmor-
mentară pe bărbatul tău sânt la
uşă, şi te vor duce afară.
10. Şi îndată căzu la picioarele
lui, şi muri; şi intrând tineri o
găsiră moartă, şi ducând o afară
o îmormentară lângă bărbatul ei.
11. Şi căzu frică mare peste
toată adunarea credincioşilor, şi
peste toţi care auziau acestea.
12. Iar prin mâînele apo-
stolilor să făceau multe semne
şi minuni în popor; şi toţi erau
într'un gând în porticul lui So-
lomon.
13. Şi nimenea dintre ceilalţi
nu îndrăsnia să se alăture de
dânşi; dar poporul 'i lăuda,
14. Şi să adăogau din ce în ce
mai mult cei care credeau în
Domnul, mulţime de bărbaţi şi
de femei;
15. Astfel că scoteau la strade
pe bolnavi, şi 'i puneau pe pa-
turi şi aşternuturi, ca venind
Petru umbra lui măcar să um-
briască pe vre unul dintre denşi.
16. Şi venia şi mulţime din
oraşele d'imprejurul lerusalemu-
lui, aducând bolnavi şi bântuiţi
de spirite necurate, şi toţi să tă-
măduiau.
17. Atunci sculându se ar-
chiereul şi toţi cei împreună cu
densul — care sunt secta Sadu-
ceilor — se umplură de pismă.
18. Şi puseră mâînele pe a-
postolî, şi 'i puseră în închisoarea
obştească.
19. Dar ângerul Domnului, de-
schise noaptea uşile închisorei,
şi scoţându 'i afară zise :
20. Mergeţi şi stând vorbiţi în
santuar poporului de toate ro-
sturile acestei vieţi.
21. Şi auzind întrară din ră-
vărsat de zori în santuar şi în-
văţau. Şi venind archiereul şi cei
împreună cu densul chemâ să
se adune sinedriul şi toată bătrî-
nimea fiilor lui Israel, şi trimi-
seră la închisoare, spre a fi aduşi
apostoli.
22. Dar venind slujitori nu 'i
găsiră în închisoare, şi întor-
cenduse încunoştiinţară zicând:
23. închisoarea am găsit o în-
cuiată în toată tăria, şi pe pă-
zitori stând la uşi, deschizând
ansă n'am găsit pe nimenea înă-
untru.
24. Iar căpitanul santuarului
şi maî mari preoţilor, când au-
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
195
ziră cuvintele acestea, erau în
nedomirire despre denşi, ce ar fi
aceasta.
25. Şi venind un oare care le
aduse ştire, că iată: Bărbaţi pe
care 'i aţi pus în închisoare stau
în santuar şi învaţă poporul.
26. Atunci plecând căpitanul
cu slujitori 'i aduse, dar nu cu
silă, căci se temeau de popor ca
să nu 'i omoare cu petre.
27. Şi aducendu 'i, 'i puseră
în sinedriu, iar archiereul 'i în-
treba
28. Zicend: Intr'adins v'am po-
runcit să nu învăţaţi în acest
nume; şi iată, aţi umplut Ieru-
salemul de învăţătura voastră, şi
voiţi să aduceţi asupra noastră
sângele acestui om.
29. Dar Petru răspunzând şi
cei lalţî apostoli ziseră: Trebue
a asculta pe Dumnezeu mai mult
de cât pe oameni.
30. Dumnezeul părinţilor no-
ştri a înviat pe lisus, pe care
voi '1 aţi omorît cu mâinile voa-
stre, atârnându '1 pe un lemn.
31. Pe acesta Dumnezeu prin
a sa dreaptă '1 a înălţat Incăpe-
tor şi Mântuitor, spre a da po-
căinţa lui Israel şi ertare de pă-
cate.
32. Şi noî suntem martori de
aceste rosturi, precum şi Spiritul
Sânt, pe cară 'I a dat Dumnezeu
celor care '1 ascultă.
33. Iar ei auzind erau sfâ-
şiaţi de durere şi să sfătuiau să
'i omoare.
34. Atunci sculându se în si-
nedriu un Fariseu, cu numele
Gămăliei, învăţător de lege pre-
ţios la tot poporul, porunci ca
să dea pe oameni puţin timp a-
fară.
35. Şi zise către denşi: Bărbaţi
Israeliţî, luaţi bine seama ce a-
veţî de gând să faceţi acestor
oameni.
36. Cacî mai 'nainte de aceste
zile să ridică Teuda zicendu se
pe sine ensuşî a fi ceva, la care
să alătură un număr de bărbaţi
ca la patru sute ; acesta fu omorît,
şi toţi câţi '1 ascultară fura îm-
prăştiaţi şi nimiciţi.
37. După acesta să ridică Iuda
Galileul în zilele înscriere!, şi a-
trase popor mulfc după sine. Şi
acela peri, şi toţi câţi '1 ascultau
fura risipiţi.
38. Şi acum vă zic, staţi de-
parte de aceşti oameni, şi lăsaţi 'i f
pentru că daca hotărirea aceasta
sau lucrul acesta este de la oa-
meni, se va desfiinţa;
39. Iar daca este de la Dum-
nezeu, voi nu 'i veţi putea ni-
mici ; staţi dar departe ca nu
cumva să fiţi şi luptători împro-
tiva lui Dumnezeu, Şi ei 1 ascul-
tară;
40. Şi chemând la denşi pe a-
postolî, bătendu 'i le porunciră
să nu vorbiască în numele lui
lisus; şi le dete drumul.
41. Deci ei plecară din faţa si-
nedriului; bucurându se că s'au
învrednicit a fi despreţuiţî pentru
numele lui lisus.
42. Şi in ori ce zi, în santuar
www.dacoromanica.ro
196
FAPTELE APOSTOLILOR
şi a casă, nu încetau învăţând
şi binevestind pe Christos Iisus.
CAP. VI.
Alegerea a şapte diaconi. Ştefan este învino-
văţit că rosteşte cuvinte defăimătoare îm-
protiva lui Moise şi a lui Dumnezeu.
1. Şi îmulţindu se ucenici în
aceste zile, s& făcu murmur din
partea Elenistilor împrotiva E-
breilor, pentru că văduvele lor
erau trecute cu vederea la slu-
jirea în fie care zi.
2. Atunci cei doisprezece che-
mând la denşi mulţimea uceni-
cilor ziseră: Nu este potrivit ca
noî părăsind cuvântul lui Dum-
nezeu să slujim la mese.
3. Deci Fraţilor, căutaţi dintre
voî şaple bărbaţi dovediţi cu bu-
nă purtare, plini de Spirit Sânt
şi înţelepciune, pe care 'i vom
pune la această îndatorire.
4. Şi noî vom stărui în rugă-
ciune şi în slujirea cuvântului.
5. Şi acest cuvânt plăcu la toată
mulţimea; şi aleseră pe Ştefan,
bărbat plin. de credinţă şi de Spi-
rit Sânt, şi pe Filip, şi pe Pro-
chor, şi pe Nicanor, şi pe Timon,
şi pe Parmena, şi pe Nicolau,
proselit din -Antiochia,
6. Pe care 'i înfăţişară înaintea
apostolilor, şi ei rugânduse pu-
seră mâinile peste dânşi.
7. Şi cuvântul lui Dumne-
zeu sporia şi se îmulţia foarte
numerul ucenicilor în Ierusalem;
şi mulţime mare de preoţi veniau
la credinţă
8. Iar Ştefan plin de dar şi
putere făcea minuni şi semne
mari în popor.
9. Şi sâ sculară oare care din
sinagoga zisă a Libertinilor, şi a
Cireneilor, şi a Alexandrinilor,
şi a celor din Cilicia şi Asia, în-
trebându se împreună cu Ştefan,
10. Şi nu erau în stare a se
împrotivi înţelepciuneî şi spiri-
tului cu care vorbia.
11. Atunci puseră înadins băr-
baţi spunând că Noî '1 am auzit
vorbind cuvinte defăimătoare îm-
protiva lui Moise şi a lui Dum-
nezeu.
12. Şi întărîtară poporul şi pe
bătrînî şi pe cărturari, şi venind
fără veste îl tărîră Cu sila, şi '1
duseră la sinedriu,
13. Şi înfăţişară martori min-
cinoşî zicând: Omul acesta nu
încetează d'a rosti cuvinte defăi-
mătoare împrotiva acestui loc
sânt şi împrotiva legeî.
14. Căci '1 am auzit zicând că
Iisus, acest Nazareu, va dărîma
locul acesta, şi va schimba da-
tinele pe care Moise ni le a dat
în priînire.
15. Şi pironind ochi la dânsul
toţi care şedeau în sinedriu vă-
zură faţa lui ca o faţă de ânger.
.CAP, VIL
Ştefan vorbeşte înaintea sinedri >ilui despre
Darul lui Dumnezeu si despre îndărătni-
cirea poporului.
1. Atunci zise archiereul: Nu
cumva a.cestea astfel sunt ?
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
197
2. Iar el zise: Bărbaţi fraţi şi
părinţi, ascultaţi. Dumnezeul mă-
rire! să arăta părintelui nostru
Abraam fiind în Mesopotamia,
mai 'nainte d'a locui în Charan,
3. Şi zise către densul: Eşî din
pământul tău şi din rudenia ta.
şi vino în pământul pe care 'ţi 1
voî arăta.
4. Atunci eşind din pământul
Chaldeilor locui în Charan; şi de
acolo îl strămuta, după moartea
tatălui său, în acest pământ, în
care locuiţi voî acum.
5. ' Şi nu 'i dete aci moştenire,
nici o urmă de picior; dar, pe
când nu avea ânchă copil, făgă-
dui ca să 'I dea lui în stăpînire,
şi urmaşilor săi după densul.
6. Şi Dumnezeu vorbi astfel,
că urmaşi lui vor fi locuitori vre-
melnici în pământ strein, şi 'i
vor robi şi 'i vor înecăji patru
sute de ani.
7. Şi pe poporul, căruia 'ivor
fi robit, îl voî judeca eu, zise
Dumnezeu, şi dupe acestea vor
eşi şi 'mi vor sluji mie în âcest
loc.
8. Şi 'i dete legământ de taere
împrejur; şi astfel născu pe Isaac,
şi '1 tâe împrejur în a opta zi;
şi Isaac pe lacob, şi lacob pe cei
doisprezece patriarchî.
9. Şi patriarchi pismuind pe
losef îl vendurâ spre Egipt; dar
Dumnezeu fu cu dânsul.
10. Şi '1 scoase din toate ne-
cazurile lui, şi 'i dete dar şi în-
ţelepciune înaintea lui Farao, îm-
păratul Egiptului; şi '1 făcu mai
mare peste Egipt şi peste toată
casa sa.
11. Atunci veni foamete peste
tot Egiptul şi Chanaan, şi strim-
torare mare; nu găsiau hrană
părinţi noştri.
12. Şi auzind lacob că în Egipt
sunt grâne, trimise pe părinţi
noştri mai 'ntâiu.
13. Şi a dua oară losef fu cu-
noscut de fraţi lui, şi să făcu
cunoscut lui Farao neamul lui
losef.
14. Atunci losef trimiţând che-
ma la sine pe lacob, tatăl său,
şi toată rudenia, şaptezeci şi cinci
de suflete.
15. Deci lacob veni în Egipt,
şi să sfârşi, el şi părinţi noştri.
16. Şi fură strămutaţi la Sichem,
şi puşi în mormântul pe care 'I
cumpăra Abraam pentru un preţ
în argint de la fii lui Emor în
Sichem.
17. Şi cu cât se apropia tim-
pul făgăduinţei, pe care Dum-
nezeu o d,ete prin jurământ lui
Abraam, pe atât crescu poporul
şi se îmulţi în Egipt,
18. Până când să ridica peste
Egipt alt împărat, care nu ştia pe
losef.
19. Acesta întrebuinţând me-
şteşugire hnprotiva neamului no-
stru, înecăji pe părinţi noştri,
spre a face lepădaţi pe copii lor»
ca să nu fie păstraţi în vieaţă.
20. In acel timp fu născut
Moise, şi era plăcut lui Dumne-
zeu; el fu crescut trei lunî în
casa tatălui său;
www.dacoromanica.ro
198
FAPTELE APOSTOLILOR
21. Şi fiind el lepădat, îl ridica
fiica lui Farao, şi '1 crescu mare
ca fiu al ei.
22. Şi Moise fu învăţat în orî
ce ştiinţă a Egiptenilor; şi era
puternic în cuvintele şi faptele
lui,
23. Iar când 'i se împlini un
timp de patruzeci de anî, 'i veni
în minte ca sa cerceteze pe fraţi
săi, pe fii lui Israel,
24. Şi văzând pe unul nedrep-
tăţit îl apăra, şi răsbunâ pe cel
biruit omorînd pe Egiptean.
25. Deci el gândia că fraţi săi
înţeleg, că Dumnezeu le va da
mântuire prin mâna sa; dar nu
înţeleseră.
26. Şi în zioa următoare li se
arătâ, pe când se băteau, şi 'i
îndemnă la pace zicând: Bărbaţi,
voî sunteţi fraţi; pentru ce vă
faceţi nedreptate unul altuia?
27. Dar cel care nedreptăţia pe
aproapele seu 1 înlătura zicând:
Cine te a pug maî mare şi ju-
decător peste noi ?
28. Nu cumva voeştî sa mă o-
morî, după cum ai omoritîerîpe
Egiptean ?
29. Pentru acest cuvânt Moise
lugi, şi locui vremelnic în pă-
mântul Madiam, unde născu doi
fiî.
30. Şi după ce fură împliniţi
patruzeci de anî, 'i se arătâ în
pustia muntelui Sinaia ângerul
Domnului într'o flacăre de foc a
unui rug.
31. Şi Moise văzând să minună
de vedenie, şi apropiindu se el
www.daco:
ca să ^riviască sS făcu glasul
Domnului către dânsul:
32. Eu sunt Dumnezeul pă-
rinţilor tăi, Dumnezeul lui A-
braam, şi Isaac, şi Iacob. Şi Moise
tremurând nu îndrăsni să pri-
viască.
33. Atunci Domnul 'izise: De-
sleagă încălţămintea picioarelor
tale; căci locul în care stai este
pământ sânt.
34. Am văzut cu adevărat ne-
cazul poporului meu, care este
în Egipt, şi am ascultat suspinul
lor; şi m'am pogorit să 'i scot;
şi acum vino, te trimit în Egipt.
35. Pe acest Moise pe care '1
tăgăduiră zicând: Cine te a pus
mai mare şi judecător? Pe ace-
sta îl trimise Dumnezeu ca să
fie şi maî mare şi răscumpărător
împreună cu ângerul ce 'i se a-
rătâ în rug.
36. Acesta 'i scoase afară fă-
când minunî şi semne în Egipt,
şi în marea roşie, şi în pustie
patruzecî de anî.
37. Acesta este Moise care zise
fiilor lui Israel: Dumnezeu va
ridica voă un profet ca mine,
dintre fraţi voştri, de densul a-
scultaţl,
38. Acesta este care la adu-
narea poporului în pustie a fost
de aproape cu ângerul care 'i
vorbia în muntele Sinai şi cu
părinţi noştri; acesta primi cu-
vinte viî ca sa ni le dea noă;
39. Căruia părinţi noştri nu
voiră a 'i fi ascultători, ci '1 le-
omanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
199
pădară şi se întoarseră cu inimele
lor spre Egipt,
40. Zicând lui Aaron: Fă ne
dumnezei care vor merge îna-
intea noastră; căci acest Moise
care ne a scos din pământul E-
giptului, nu ştim ce 'i s'a în-
tâmplat.
41. Şi făcură un chip de viţel
In acele zile, şi aduseră jertfă
idolului, şi se* desfătau la lucru-
rile mâinilor lor.
42. Dar Dumnezeu se întoarse
de la ei şi 'i dete să slujască o-
ştireî cereşti; dupe* cum este scris
în cartea profeţilor:
Casa lui Israel, Nu cumva 'mi
aţî adus vite înjunghiate şi jertfe
în timp de patruzeci de am în
pustie?
43. Ba ânche' aţi purtat cortul
lui Moloch,
Şi steaoa dumnezeului Refan,
Chipurile pe care le aţî făcut
să ve* închinaţi lor;
Şi vS voi strămuta dincolo de
Babilon.
44. Cortul mărturii era pen-
tru părinţi noştri în pustie, dupe*
cum a rînduit cel care vorbi lui
Moise, ca să '1 facă dupe chipul
pe care 'la vSzut
45. Pe acesta părinţi noştri
după ce '1 au luat în primire, îl
şi aduseră cu Iosua când luară
în stăpînire neamurile, pe care
le fugări Dumnezeu de la faţa
părinţilor noştri pSnS în zilele lui
David.
46. Care aflâ dar înaintea lui
Dumnezeu, şi se rugâ să găsiască
o locuinţă pentru Dumnezeul lui
Iacob.
47. Şi Solomon 'i clădi casă.
48. Dar cel prea înalt nu lo-
cueşte în cele făcute de mâînî;
dupe* cum zice profetul:
49. Cerul 'mi este scaun,
Şi pământul aşternut al pi-
cioarelor mele;
Ce fel de casă 'mi veţi clădi
mie? zice Domnul.
Sau care este locul odihnei
mele ?
50. Oare nu mâna mea făcu
acestea toate ?
51. Cerbicoşilor şi netăeaţilor
împrejur cu inimele şi cu ure-
chile, voî tot d'auna ve* împro-
tiviţî Spiritului Sânt; şi voî&ântefl
ca părinţi voştri.
52. Fe care dintre profeţi nu 'i
urmăriră părinţi voştri? Ba ânche'
omorîră pe cei care- au vestit
maî d'inainte despre venirea Ce-
lui Drept, ai cărui trădători şi
omorîtorî v'aţî făcut voî acum.
53. Care aţî primit legea prin
rînduiala întocmită de ângeri, şi
pe care n'aţî păzit o.
54. Auzind acestea erau
sfâşiaţi de durere în inimile lor,
şi scârşniau cu dinţi împrotiva
lui.
55. Iar el plin fiind de Spirit
Sânt, uitându se neclintit spre
cer văzu mărirea lui Dumnezeu,
şi pe Iisus stând d'a dreapta lui
Dumnezeu,
56. Şi zise: Iată, zăresc ceru-
rile deschise, şi pe Fiul omului
stând d'a dreapta lui Dumnezeu.
www.dacoromanica.ro
200
FAPTELE APOSTOLILOR
57. Atunci ei strigând cu glas
tare 'şi ţinură urechele astupate,
şi într'o unire înăvăliră asupra
lui;
58. Şi scoţendu '1 afara din
oraş '1 omorau cu petre; şi mar-
tori puseră jos vestmintele lor
la picioarele unui tânăr numit
Saul.
59. Şi pe când îl omorau cu
petre pe Ştefan, el se ruga şi zi-
cea: Doamne Iisuse, primeşte spi-
ritul meu.
60. Şi îngenuchind strigâ cu
glas tare: Doamne, nu le pune
păcatul acesta. Şi aceasta zicând
adormi. Iar Saul încuviinţa îm-
preună cu aceia omorîrea lui.
CAP. vni.
Urmărirea Chreştinilor în Ierusalem. Filip
învaţă în Samaria. Simon magu înaintea
lui Petru fi loan. ffilip învaţă pe eunucul
Etiopean si J l botează.
1. Şi în acea zi fu urmărire
mare împrotiva credincioşilor ca-
re erau în Ierusalem; şi toţi, a-
fară de apostoli, fură împrăştiaţi
prin ţinuturile Iudei, şi Samariî.
2. Dar bărbaţi temetorî deDum-
nezeu ridicară pe Ştefan spre a
'1 îmormânta, şi '1 jăliră foarte
mult.
3. Saul anse" bintuia Biserica
intrând prin case, şi târînd băr-
baţi şi femei 'i da prinşi la în-
chisoare.
4. Deci cei împrăştiaţi stră-
bătură din loc în locbinevestind
cuvântul.
5. Şi Filip venind într'un oraş
al Samariî le predica pe Christos.
6. Şi gloatele erau într'una cu
luare aminte la cele zise de Fi-
lip, ascultând şi văzând minunile
pe care le făcea.
7. Căci Spirite necurate, stri-
gând cu glas mare, eşiau din
mulţi care le aveau; şi mulţi slă-
bănogi şi şchiopi fură tămăduiţii
8. Şi fu bucurie mare în acel
oraş
9. Şi era mai 'nainte în oraş
un bărbat cu numele Simon, care
făcea magie şi punea în uimire
poporul Samariî, zicând că el ân-
suşî este un oare cine însemnat.
10. La care toţi de la mic până
la mare erau cu luare aminte
zicând: Acesta este puterea cea
numită mare a lui Dumnezeu.
11. Şi erau cu luare aminte la
cjânsul, pentru că de mult timp
'i scosese din minte cu magiile
sale.
12. Dar când crezură lui Filip >
care binevestia despre împărăţia
lui Dumnezeu şi despre numele
lui Iisus Christos, fură botezaţi
atât bărbaţi cât şi femei.
13. Şi ânsuşî Simon crezu, şi
botezat fiind stăruia lângă Filip,
şi vezend semnele şi puterile mari
ce se făceau rămase uimit.
14. Iar apostoli, care erau
în Ierusalem, auzind că Samaria-
a primit cuvântul lui Dumnezeu >
trimiserăla dânşi pe Petru şi loan;
15. Care venind să rugară pen-
tru ei, ca să primiască Spirit
Sânt,
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
201
16. Căci nu se pogorîse ânchă
peste nici unul dintre denşi; ci
erau numai botezaţi în numele
Domnului Iisus.
17. Atunci apostoli puneau mâî-
nele peste dânşi, şi ei luau Spi-
rit Sânt.
18. Iar Simon văzând că Spi-
ritul Sânt se dă prin punerea
mâinilor apostolilor, le aduse bani
zicând:
19. Daţi 'mi şi mie împuterni-
cirea aceasta, ca pe cine voi fi
pus mâinile, sâ primiasca Spirit
Sânt.
20. Dar Petru 'i zise: Argintul
tău împreună cu tine fie spre
peire, pentru că ai gândit că da-
rul lui Dumnezeu se dobîndeşte
prin bani.
21. Tu n'ai parte, nici sorţ la
cuvântul acesta, căci inima ta
nu este dreaptă înaintea lui Dum-
nezeu.
22. Deci pocăeşte te de această
răutate a ta, şi roagă te de Dom-
nul, poate 'ţi se va erta gândul
inimeî tale.
23. Căci văd că tu eşti în a-
mărăciune de fere şi în legătura
nedreptăţeî.
24. Şi .răspunzând Simon zise:
Rugaţi vă voi către Domnul pen-
tru mine, ca să nu vie peste mine
cele ce aţi zis.
^25. Deci ei, mărturisind şi
vorbind cuventul Domnului, să
întoarseră la Ierusalem, şi bine-
vestiau în multe sate ale Sama-
ritanilor.
26. Si un ânger al Domnului
vorbi lui Filip zicend: Scoală te
şi te du spre ^ miază zi pe calea
ce merge în jos de la Ierusalem
la Gaza; această cale este pustie*
27. Şi sculându se plecâ; şi iată»
un bărbat Etiopean, un eunuc>
un puternic ]a curtea Candaceu
împărăteasa Etiopenilor, care era
peste tot tesaurul ei, venise la
Ierusalem să se închine.
28. Şi pe când se întorcea, şă-
zând în trăsura sa citia pe pro-
fetul Isaia.
29. Atunci Spiritul zise lui Fi*
lip : Apropie te şi ţine te de această
trăsură.
30. Şi Filip alergând '1 auzi ci-
tind pe Isaia profetul, şi zise:
Oare înţelegi cele ce citeşti?
31. Iar el zise: Cum aş putea
înţelege, dacajiu'mî arată cineva?
Şi rugâ pe Filip ca suinduse să
şază cu densul,
32. Şi partea scriplureî pe care
o citia era aceasta:
Ca o oae la înjunghere fu a»
dus;
Şi fără glas ca un mei înaintea
celui care '1 tunde;
Aşa nu 'şi deschide gura sa;
33. In înjosirea lui fu ridicata
judecata lui;
Şi neamul lui cine '1 va spune?
Căci se Tea de pe pământ vieaţa
lui.
34. Atunci eunucul răspunzând
lui Filip zise: Rogu te, despre
cine zice profetul aceasta ? De-
spre sine ensuşî, sau despre ua
altul ?
www.dacoromanica.ro
202
FAPTELE APOSTOLILOR
35. Iar Filip deschizându 'şi
gura sa, şi începând de la scrip-
tura aceasta 'i binevesti pe Iisus.
36. Şi pe când mergeau pe
cale, veniră la o apă; şi eunucul
zise: lata aţrâ; ce mS împedica
ca sa fiu botezat?
37. Şi Filip H zise: Daca crezi
din toată inima, este ertat. Şi re-
-spunzend zise : Cred că Iisus Chri-
-stos este Fiul tui Dumnezeu.
38. Şi porunci să stea trăsura;
şi amândoi se deterăjos la apă,
atât Filip cât şi eunucul; şi Filip
îl botezâ.
39. Iar când eşiră din apa,
Spiritul Domnului răpi pe Filip;
şi eunucul nu '1 max vezu, căci
mergea pe cale bucurânduse.
40. Şi Filip sS aflâ în Azot; şi
binevestia străbătând toate ora-
şele pene* ce dânsul veni la Ce-
sarea.
CAP. IX.
Saul vine la credinţă şi Anania '£ botează
a Damasc. Urmărit de Iudei fuge la le-
•nnsalem si de aci la lars. Fttru însănă-
toaază l& Lida pe Enea, si la Iove înviază
pe Tabita.
1. Iar Saul, însuflând amenin-
ţare şi omor împrotiva ucenicilor
Domnului, venind la archiereu,
2. Ceru de la dânsul scrisori
la Damasc către sinagogi, ca
daca vâ găsi pe vre uni că sunt
în calea Domnului, atât bărbaţi
cât şi femei, să 'i aducă legaţi la *
Ierusalem,
3. Şi mergând s'a apropiat de
www.dacoromanica.ro
Damasc; şi fără de veste străluci
ca un fulger împrejurul lui o lu-
mină din cer;
4. Şi căzând la pământ auzi
un glas zicându 'i:
Saule, Saule, pentru ce mS ur-
măreşti ?
5. Iar el zise : Cine eşti, Doamne?
Şi Domnul zise: Eu sunt Iisus pe
care tu îl urmăreşti; cu greu 'ţi
este să calci cu piciorul peste
ghimpi. Şi tremurând fi speriat
fiind zise: Doamne, ce voeştl să
fac ? Şi Domnul zise către densul :
6. Scoală te dar şi intră în o-
raş, şi 'ţi se va spune ce trebue
să faci tu.
7. Iar bărbaţi care mergeau
împreună cu densul pe cale ră-
maseră încremeniţi, auzind gla-
sul şi nezărind pe nimenea.
8. Şi Saul se scula de jos; şi
deschizându 'i se ochi nu vedea
nimic; şi ducându '1 de mână 1
aduseră în Damasc.
9. Şi trei zile a fost fără ve-
dere, şi nu mâncâ nicf nu beu.
10. Şi era în Damasc un
ucenic cu numele Anania; şi
Domnul în vedenie zise către dân-
sul: Anania, iar el zise, iatăme,
eu sunt Doamne.
11. Şi Domnul zise către dân-
sul: Sculându te du te pe strada
numită Dreaptă, şi caută în casa
lui Iuda pe Saul cu numele, Tar-
sean; căci iată, sS roaşă,
12. Şi el a vezut în vedenie un
bărbat, Anania cu numele, intrând
la dânsul, şi punând mamele pe-
ste el, ca iar să vază.
FAPTELE APOSTOLILOR
203
13. Şi Anania răspunse: Doam-
ne, am auzit de la mulţi despre
acest bărbat câte rele făcu Sân-
ţilor tăi în Ierusalem;
14. Şi aci are împuternicire
de la mal mari preoţilor ca să
lege pe toţi care cheamă numele
teu.
15. Dar Domnul J i zise: Du te,
pentru că acesta 'mi este un vas
ales, spre a duce numele meu
înaintea neamurilor şi împăra-
ţilor şi fiilor lui Israel;
16. Căci eu J i voi arăta cât de
mult trebue să sufere el pentru
numele meu,
17. Deci Anania să duse şi in-
tră în acea casă, -şi punând mâi-
nile peste densul zise : Frate
ŞŞaule, Domnul m'a trimis, Iisus
care 'ţi să arătâ în calea pe care
veniaî, pentru ca iar să vezi şi
să fiî umplut de Spirit Sânt.
18. Şi îndată căzură de la ochi
lui ca nişte solzi, şi iar văzu; şi
sculându se fu botezat;
19. Şi luând mâncare se în-
tări.
Şi Saul fu câte va zile cu uce-
nici în Damasc.
20. Şi apoi predică îndată
în sinagogi pe Iisus, că acesta
<este Fiul lui Dumnezeu.
21. Şi toţi care ascultau ră-
mâneau uimiţi şi ziceau : Nu este
oare acesta care nimici în Ieru-
salem pe cei care chemau acest
nume? Şi pentru aceasta a venit
aci ca să 'i duca legaţi la mai
mari preoţilor.
22. Dar Saul să întăria şi mai
mult, şi punea în încurcătură pe
Iudei oare locuiau în Damasc,
domirindu 'i că acesta este Chri-
stosul.
23. Şi când erau împlinite
zile destule, Iudei se sfătuiră îm-
preună ca să 1 omoare;
24. Dar sfatul lor fu adus la
cunoştinţa lui SauL Şi ei păziau
porţile Damascului zi şi noapte,
pentru ca să '1 omoare;
25, Iar ucenici săi luându *1
noaptea, îl trecură prin zid, lă-
sându '1 jos într'un coş.
26. Şi venind la Ierusalem
cerca să se alăture de ucenici; şi
toţi se temeau de dânsul, necre-
zând că este ucenic.
27. Şi luându '1 Barnaba cu
sine îl duse la apostolic şi le isto-
risi cum a văzut în cale pe Dom-
nul, şi că 'i a vorbit, şi cum a
predicat fără sfială în Damasc
în numele lui Iisus,
28. Şi era împreună cu dânşi
în Ierusalem intrând şi eşind, şi
predicând fără sfială în numele
Domnului;
29. Şi vorbia şi se întreba cu
Elenişti; dar ei erau porniţi ca
să '1 omoare,
30. Şi fraţi cunoscând bine a-
ceasta îl duseră în jos la Cesarea,
şi 1 trimiseră la Tars.
31. Deci Biserica prin toată
ludea şi Galilea şi Samaria avea
pace, întărindu se şi înaintând
în frica Domnului, şi se îmulţia
prin chemarea în ajutor a Sân-
tului Spirit.
32. Şi Petru trecând pe la
www.dacoromanica.ro
204
FAPTELE APOSTOLILOR
toţi sânţi, veni jos şi la sânţi oare
locuesc în Lida.
33. Şi găsi acolo pe un om,
Enea cu numele, care zăcând
de opt anî în pat, era slăbit cu
totul.
34. Şi Petru 'i zise: Enea, Iisus
Christos te vindecă; scoală şi
'ţi aşterne ânsuţî. Şi îndată să
scula
35. Şi '1 văzură toţi locuitori
din Lida şi Saron; dânşi care să
întoarseră la Domnul.
36. Şi în lope era o uceniţă
cu numele Tabita, care tălmă-
cind se zice Dorea; aceasta era
plină de fapte bune şi de mi-
lostenii pe care le făcea,
37. Şi bolnăvindu se ea în a-
cele zile, muri; şi dupe ce o scăl-
darâ, o puseră în camera de
sus.
38. Şi Lida fiind aproape de
lope, ucenici auzind că Petru
este într'ânsa trimiseră doi băr-
baţi la el rugându '1: Nu pregeta
să vii până la noi.
39. Deci Petru sculându se veni
împreună cu dânşi; şi sosind îl
duseră în camera de sus; şi 'i
să înfăţişară toate văduvele plân-
gând şi arătând vestmintele şi
hainele, câte le făcea Dorea, când
era cu densele.
40. Şi Petru dând pe toţi a-
fară, şi îngenuchind se ruga; şi
întorcenduse spre corp zise: Ta-
bita, scoală te. Şi ea 'şi deschise
ochi, şi văzând pe Petru să ridică
în sus.
41. Şi Petru dându 'i mâna o
sculă în sus; şi chemând pe sânţi
şi pe văduve o înfăţişâ lor vie.
42. Şi să facu cunoscut prin
toata lope, şi mulţi crezură în
Domnul.
43. Şi in acele zile el rămase
în lope la un Simon tăbăcar.
GAP. X.
Corneliu, îndemnat fiind de un ânger, tri-
mite la lope să cheme pe Fetru. In urmet
uneî vedenii Fetru vine la Cesarea, unde
botează pe Corneliu şi toată familia lui},
precum şi pe alti,
1. Şi în Cesarea era un bărbat
cu numele Corneliu, sutaş din
cohorta numită Italica,
2. Virtos şi temător de Dum-
nezeu cu toată casa lui, făcând
multe milostenii poporului, şî
rugându se tot dauna lui Dum-
nezeu.
3. Acesta văzu lămurit într'o
vedenie, cam pe la ceasul al nou-
lea din zi, un ânger al lui Dum-
nezeu, intrând la dânsul şi zi-
cându 'i, Cornelie.
4. Iar el pironind ochi la dân-
sul, şi speriat fiind zise: Ce este >
Doamne? Şi ângerul 'i zisei Ru-
găciunile tale şi milosteniile tale
s'au suit spre aducere aminte
înaintea lui Dumnezeu.
5. Şi acum trimite bărbaţi la
lope, şi cheamă să vie Simon,.
care să numeşte Petru;
6. Acesta este primit ca oaspete
la un Simon tăbacarul, a cârui
casă este lângă mare: acesta 'ţi
va spune ce trebue să faci tu.
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
205
7. Iar după ce plecâ ângerul
care 'i vorbia, strigând pe doi
dintre casnici săi, şi pe un ostaş
virtos dintre cei care erau pe
lângă densul credincioşi în slujbă,
8. Şi spunendu le toate 'i tri-
mise la Iope.
9 Şi a doa zi pe când a-
ceia mergeau pe cale şi să apro-
piau de oraş, Petru să sui pe
casă pe la ceasul al şaselea ca
să să roage.
10. Şi flămânzind voia să mă-
nânce; şi pregătind ei, căzu peste
densul uimire,
11. Şi zăreşte cerul deschis, şi
pogorându se un vas, ca o masă
mare de pânză, legată la patru
căpătîe şi lăsându se în jos pe
păment;
12. In care erau toate cele cu
patru picioare, şi tărîtoare ale
pămenlului şi sburătoare ale ce-
rului.
13. Şi să făcu un glas către
densul: Petre, sculându te înjun-
ghe şi mănâncă.
14. Iar Petru zise: Cu nici un
chip, Doamne; pentru că nici o
dată n'am mâncat fie ce spurcat
şi necurat.
15. Şi iar un glas se făcu că-
tre dănsul de a doa oară: Nu zice
că este spurcat ce a zis Dumnezeu
că este curat.
16. Aceasta să făcu până de trei
ori; şi îndată vasul fu ridicat în
sus spre cer.
17. Şi pe când Petru nu să
domiria în sine, ce ar fi vedenia
pe care o văzu, iată bărbaţi tri-
www.daco
mişî de Corneliu, întrebând cu
deamănuntul de casa lui Simon,
sosiră la poartă,
18. Şi strigând întrebară daca
Simon numit Petru se află aci ca
oaspete.
19. Dar pe când Petru să gân-
dia în sine despre vedenia sa,
Spiritul 'i zise: Iată, te caută trei
bărbaţi.
20. Deci sculându te, du te jos,
şi pleacă împreună cu denşi, fâră
a te îndoi de ceva, pentru Că eu
'i am trimis.
21. Atunci Petru dându se jos
la bărbaţi care erau trimişi de
Corneliu la densul^ zise: Iată, eu
sunt pe care 1 căutaţi; ce este
pricina pentru care sunteţi aci?
22. Iar ei ziseră: Corneliu su-
taşul, bărbat drept şi temător de
Dumnezeu, dovedit bun de către
tot poporul Iudeilor, a fost în-
ştiinţat de către un sânt ânger
ca să trimită a te chema la casa
lui, şi să auză cuvinte de la tine.
23. Deci chemându 'i înăuntru
'i ospetâ.
Şi a doa zi Petru sculându se
eşi împreună cu ei, şi uni din-
tre fraţi de la lope veniră cu
dânsul.
24. Şî a doa zi intrară în Ce-
sarea. Iar Corneliu 'i aştepta cu
rudele sale şi cu prieteni săi de
aproape pe care 'i chemase îm-
preună la sine.
25. Şi când fu să intre Petru;
Corneliu eşindu 'i înainte şi că-
zăndu 'i la picioare să închinâ.
26. Dar Petru îl ridicâ zicend:
'omanica.ro
206
FAPTELE APOSTOLILOR
Scoală te; şi eu ensumî sunt un
om.
27. *Şi vorbind cu densul intrâ,
şi găseşte pe mulţi care se" adu-
naseră.
28. Şi zise către denşi: Voî
ştiţi cât de neertat este unui băr-
bat Iudeu, a se pune de o potrivă
sau a merge împreună cu unul
de alt neam ; dar mie 'mi a ară-
tat Dumnezeu, să nu numesc
pe nici un om spurcat sau ne-
curat.
29. Şi de aceea fără a face îm-
protivire am venit, chemat tiind
să viu. Decî întreb pentru care
cuvânt aţi trimis să viu?
30. Şi Corneliu zise: De la a
patra zi penă la ceasul acesta
postiam, şi mă rugam în al noulea
ceas în casa mea; şi iată un băr-
bat în vestmânt strălucitor stătu
înaintea mea,
31. Şi zise: Cornelie, ascultată
'ţi a fost rugăciunea, şi miloste-
niile tale fură aduse aminte îna-
intea lui Dumnezeu.
32. Decî trimite la Iope, şi
chiamă sa vie Simon, care se
numeşte Petru; acesta este pri-
mit ca oaspete în casa lui Simon
tăbăcarul lângă mare.
33. Deci îndată am trimis la
tine; şi tu bine ai făcut că ai
venit. Acum noî dar toţi suntem
aci înaintea lui Dumnezeu, ca să
ascultăm toate cele rînduite ţie
de către Domnul.
34. Şi Petru deschizând gura
zise:
Cu adevărat înţeleg că Dum-'
nezeu nu este părtinitor;
35. Ci în orî ce popor, cel care
să teme de dânsul şi lucrează
dreptate 'i este plăcut;
36. Voi cunoaşteţi cuvântul pe
care l'a trimis Dumnezeu fiilor
lui Israel, binevestind pace prin
Iisus Christos —acesta este Domn
al tuturor —
37. Voî cunoaşteţi cuvântul ce
a mers prin toată ludea, înce-
pând de la Galilea, dupe" botezul
pe care '1 a predicat Ioan,
38. Pe Iisus cel din Nazaret,
cum '1 a uns Dumnezeu cu Spi-
rit Sânt şi putere ; care a umblat
din loc în loc făcând bine şi tă-
măduind pe toţi cei împilaţi de
către diavolul, pentru ca Dum-
nezeu era cu dânsul.
39. Şi noî suntem martori pen-
tru toate câte făcu în ţara Iu-
deilor şi în Ierusalem; pe care
'1 au şi omorît atârnându '1 pe
lemn.
40. Pe acesta Dumnezeu '1 a
înviat a treia zi, şi 'i a dat ca să
fie cunoscut,
41. Nu la tot poporul, ci noă
martorilor, care mai d'inainte
am fost aleşi de Dumnezeu, care
am mâncat şi am beut împreună
cu dânsul după învierea lui din
morţi.
42. Şi ne a poruncit sa predi-
căm poporului, şi să încredinţăm
că el este cel rînduit de Dum-
nezeu judecător al viilor şi al
morţilor.
43. Pentru acesta mărturisesc
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
207
toţi profeţi, că ori cine crede în
el, primeşte ertare de păcate în
numele lui.
44. Pe când vorbia ânchă
Petru aceste cuvinte , Spiritul
Sânt căzu pe&te toţi care ascultau
cuvântul,
45. Şi rămaseră uimiţi credin-
cioşi din tăerea împrejur, câţi
veniră împreună cu Petru, pen-
tru că şi peste neamuri s'a văr-
sat darul Sântului Spirit;
46. Căci 'i auziau vorbind în
limbi, şi mărind pe Dumnezeu.
47. Atunci Petru zise : Nu cumva
poate cineva opri apa, ca să nu
fie botezaţi aceştia, care luară
Spiritul Sânt ca şi noi?
48. Şi rîndui ca ei să fie bo-
tezaţi în numele lui Iisus Chri-
stos. Atunci îl rugară sa rămâe
la dânşi câteva zile.
CAP. XI.
Fetru istoriseşte la Ierusalem vedenia sa la
Iope, si venirea la credinţă a lui Corneliu
şi a familii lui. Apostoli râspîndiţt prin
Femeia, Cipru şi Antiochea. Barnăba şi
Saul. Profetul Agab.
1. Iar Apostoli Şi fraţi care e-
rau prin ludea auziră, că şi nea-
murile au primit cuvântul lui
Dumnezeu.
2. Şi când veni Petru la Ieru-
salem, cei din tăerea împrejur
să întrebau între dânşi împrotiva
lui
3. Zicând: Ai intrat la bărbaţi
care n'au tăerea împrejur, şi ai
mâncat împreună cu dânşi.
4. Şi Petru începând le spuse
pe rînd zicând,
5. Eu mă rugam în oraşul Iope;
şi în uimire văzui o vedenie : po-
gorîndu se un vas, ca o masă
mare de pânză legată la patru
căpătîe lăsânduse jos din cer, şi
veni până la mine;
6. In care, uitându mă cu pri-
virea pironită, deosibiam cu min-
tea şi vedeam cele cu patru pi-
cioare ale pământului, şi feare
şi târîtoare şi sburătoarele ce-
rului.
7. Am auzit şi un glas zicându
'mi: Petre, sculându te înjunghe
şi mănâncă.
8. Şi am zis: Cu nici un chip»
Doamne, pentru că spurcat sau
necurat n'a intrat nici odată în
gura mea.
9. Dar glasul 'mi răspunse de
a doa oară din cer: Nu zice tu
că este spurcat, ce a zis Dum-
nezeu că este curat.
10. Şi aceasta să făcu până de
trei orî, şi iarăşi toate fură trase
sus în cer.
11. Şi iată, de o dată să înfă-
ţişară trei bărbaţi la casa în care
eram, trimişi fiind către mine de
la Cesarea.
12. Şi Spiritul 'mi zise să mă
duc împreună cu dânşi, fără a
mă îndoi de ceva, şi veniră cu
mine şi aceşti şase bărbaţi; şi in-
trarăm în casa omului.
13. Şi ne spuse cum a văzut
pe ânger stând în casa sa, şi zi-
când: Trimite la Iope, şi cheamă
pe Simon numit Petru,
www.dacoromanica.ro
208
FAPTELE APOSTOLILOR
14. Care va vorbi către tine
■cuvinte, prin care vei fi mântuit
tu şi toată casa ta.
15. Şi începând eu sa vorbesc,
căzu Spiritul Sânt peste denşl,
«a şi peste noi la început.
16. Atunci 'mi am adus aminte
de cuvântul Domnului, după cum
aicea: Că Ioan a botezat cu apă,
dar voi veţi fi botezaţi cu Spirit
Sânt. .
17. Deci fiind că Dumnezeu le a
dat acelaş dar ca şi noă, crezură
în Domnul Iisus Christos; şi eu
■ce putere aveam ca să opresc pe
Dumnezeu ?
18. Şi auzind acestea să li-
niştiră, şi măriră pe Dumnezeu
-zicând: Dumnezeu dar dete şi
neamurilor pocăinţă spre vieaţa.
19. Deci cei împrăştiaţi din
pricina strimtorăreî ce veni în
timpul lui Ştefan, ajunseră până
la Fenicia şi Cipru şiAntiochia,
ne vorbind nimănui cuvântul, de
cât numai Iudeilor.
20. Şi dintre dânşi erau uni
bărbaţi din Cipru şi din Cirene,
care fiind veniţi în Antiochia
vorbiau către Elini, binevestind
pe Domnul Iisus.
21. Şi era mâna Domnului cu
dânşi ; şi un număr mare crezând
să întoarseră la Domnul.
22. Iar vorba despre dânşi să
auzi la urecheie Bisericei care
este în Ierusalem; şi trimiseră
pe Barnaba până la Antiochia.
23. Acesta venind şi văzând
darul lui Dumnezeu, să bucurâ
şi îndemna pe toţi ca să stă-
www.daco:
ruiască cu hotărîrea inimei în
Domnul,
24. Pentru că era băi*bat bun
şi plin de Spirit Sânt şi de cre-
dinţă; şi adaose Domnului gloată
din destul.
25. Şi Barnaba veni la Tars ca
să caute pe Saul,
26. Şi după ce '1 găsi '1 aduse
la Antiochia; şi timp d'un an în-
treg ei veniră împreună în Bi-
serică, şi învăţară gloată destulă;
şi ucenici fură numiţi Chreştinî
pentru întâia oară în Antiochia.
27. Şi în acele zile veniră
profeţi de- la Ierusalem la An-
tiochia.
28. Iar unul dintre dânşi, cu
numele Agab, sculându se vesti
prin Spiritul Sânt că o foamete
mare va să fie peste tot pămân-
tul locuit, care să şi făcu în tim-
pul lui Claudiu Cesarul.
29. Şi ucenici hotăriră să tri-
mită, după cum se înlesnia fie
care dintr'ânşi, mijloace de ve-
ţuire la fraţi care locuesc în
ludea.
30. Ceea ce şi făcură trimiţând
la bătrinî prin mâna lui Barnaba
şi Saul.
CAP. XII.
Iacob este omorît. Petru scos din închisoare
de către ânger vine la casa Marii. Moartea
lui Erod.
1. In timpul acela anse Erod,
împăratul, puse mâinile ca să facă
rău la uni din ai Bisericei.
Dmanica.ro
FAPTELE .APOSTOLILOR
ul r-
209
2. Şi omorî cu spada pe Iacob,
fratele lui Ioan.
3. Şi vSzând ca place Iudeilor
mai puse mâna şi pe Petru,
4. Şi erau zilele azimelor. Şi
prinzându 1, îl puse în închisoare,
<lându '1 la patru strejî de câte
patru ostaşi ca să '1 păziască, ho-
tărît fiind ca- dupe* Paşte să 'J
aducă sus înaintea poporului.
5. Deci Petru era păzit in în-
chisoare ; şi rugăciune către Dum-
nezeu se făcea într'una pentru
densul din partea Bisericeî.
6. Şi când avea de gând Erod
ca să '1 scoaţă afară, Petru era
culcat în acea noapte între- doi
ostaşi, legat fiind cu doe lanţuri;
şi păzitori lângă uşă păziau în-
chisoarea.
7. Şi iată un ânger al Dom-
nului stătu do odată, şi o lumină
lumina în casă; şi lovind în coasta
lui Petru îl deştepta zicând: Scoa-
lă de grab. Şi 'i căzură jos lan-
durile din mauri.
8. Şi ângerul 'i zise : încinge te,
şi Jnine 'ţi sandalele în piqîoare,
şi el făcu aşa. Apoi 'î zisei îm-
bracă 'ţi haina, şi urmează 'mi.
9. Şi eşind 'i urma; şi nu ştia
că adevărat este ce se* face prin
■ânger, ci l i se părea că vede o
vedenie.
10. Şi trecând cea d'înteiu
•streajă, şi pe a, doa, veniră la
poarta de fer ce duce în oraş,
care li se deschise de sine ân-
-suşî; şi eşind apucară înainte jn-
tr'o stradă, şi îndată să depărtâ
ângerul de la densul.
www.daa
11. Atunci Petru vpfnindu 'şi
în sine zise; Acum ştiu cu ade-
verat, că Domnul a trimis pe ân-
gerul său şi m'a scăpat din mana
Jui Erod şi din toată aşteptarea
poporului Iudeilor.
12. Şi dându 'şi bine seama
veni la casa Marii, muma lui Ioan
care se numeşte Marcu, unde
erau mulţi adunaţi şi să rugau-
13. Şi bătând el la uşa porţeî,
O slujnică cu numele Rodeveni
să asculte;
14. Şi cunoscând glasul lui
Petru, de bucurie nu deschise
poarta, ci alergând înăuntru spu-
se ca Petru stă înaintea porţeî.
15. Iar ei ziseră câtre dânsa:
Nu eşti în firea ta; dar ea încre-
dinţa cu stăruinţă că aşa este;
şi ei ziceau: Este ângerul sSu.
16. Dar Petru stăruia bătând;
şi deschizând îl văzură şi râma-
seră uimiţi.
17. Şi făcându le semn cu mâ-
na ca să tacă, le spuse cum
Domnul '1 a scos din închisoare;
şi zise: Spuneţi acestea lui lacob
şi fraţilor. Şi eşind să duse în-
tr'altloc.
18. Şi făcându se zioă, era tur-
burare nu puţină între ostaşi, ce
s'a făcut oare Petru.
19. Şi Erodcăutându '1 cu stă-
ruinţă şi negăsindu \ cercetând
cu deamSnuntul pe păzitori, po-
runci ca ei să fie omorîţî; şi ple-
când din ludea la Cesarea, râ-
mase aci.
20. Şi Erod era în mare
lupta cu locuitori din Tir şi Si-
romanica.ro 14 *
FAPTELE APOSTOLILOR
21(3
don; dar ei într'un gând veniră
înainte lui, şi înduplecând pe
Blastu, care era peste camera de
culcat a împăratului, cereau pa-
ce, pentru că ţara lor 'şi avea
mijloacele de veţuire din ţara
împerătească.
21. Şi dupS ce fu hotarîfca o
zi, Erod îmbrâcându se în vest-
minte împărăteşti, şi şSzând pe
tron cuvânta către dânşi.
22. Şi poporul striga la zisele
lui: Glas de Dumnezeu, iar nu de
om.
23. Şi îndată un ânger al Dom-
nului îl lovi, pentru că nu dete
mărire lui Dumnezeu; şi mâncat
fiind de vermî 'muri.
24. Iar cuvântul lui Dumnezeu
sporia şi câştiga în mulţime.
25. Şi Barnaba şi Saul, dupe
ce 'şi împliniră însărcinarea, se
întoarseră din Ierusalem, luând
cu dânşi şi pe Ioan care se numi
Marcu.
CAP. XIII.
JPavel cu Barnaba fi Marcu face. înteia că-
lătorie spre a învăţa neamurile. Elitnaea'e
orbit, Sergiu Pavtl vine, la credinţă. Cu-
vântarea lai Pavel la Antiochia Pisidiel.
1. Şi erau în Antiochia la Bi-
serica în fiinţă profeţi şi învăţă-
tori, Barnaba şi Simeon, numit
Niger, şi Luciu Cireneul, şi Ma-
naen, care fusese crescut îm-
preună cu Erod tetrarchul, şi
Saul.
2. Şi pe când slujau ei Dom-
-nului şi postiau, Spiritul Sânt
zise: Deosebiţi 'mi acum pe Bar-
naba şi pe Saul la lucrul pentru
care 'mi 'i am chemat.
3. Atunci postind şi ruşânduse*
şi punând mâinile peste dânşi 'i
trimiseră.
4. Aceştia dar, trimişi afară,
fiind de către Spiritul Sânt, ve-
niră la Seleucia, şi de acolo ple-
cară pe apă la Cipru.
5. Şi ajungând în Salamina.
vestiră cuvântul lui Dumnezeu îi*
sinagogile Iudeilor, si aveau slu-
jitor şi pe Ioan.
6. Şi străbătând toată insula
până la Pafu găsiră pe un băr-
bat mag, profet mincinos Iudeu r
cu numele Bar-Iisus,
7. Care era cu proconsulul
Sergiu Pavel, bărbat priceput.
Acesta chemând la sine pe Bai*-
naba şi pe Saul căuta cu stă-
ruinţă să auză cuvântul lui Dum-
nezeu.
8. Şi Klima* magul — căci ast-
fel însemnează numele lui — li
se împrotivi, încercând să în-
toarcă cu desăvârşire pe procon-
sul de la credinţă.
9. Dar Saul care se numeşte şi
Pavel, plin fiind de Spirit Sânt„
uitându se neclintit la dânsul
zise:
10. O tu plinule de orice în-
şălăciune şi de orî ce reutate,.
fiule al diabolului, vrăjmaşule aL
oricărei dreptăţi, nu încetezi d'a
strâmba căile cele drepte ale Dom-
nului ?
11. Şi acum iată, mâna Dom-
nului asupra ta, şi veî fi orb, ne
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
211
văzând soarele până la un timp
cuvenit. Şi îndată căzu peste dân-
sul negură şi întunerec, şi um-
blând împrejur căuta cine sa '1
ducă de mână.
12. Atunci proconsulul văzând
ce s'a făcut crezu, mirându se de
învăţătura Domnului.
13. Şi cei de lângă Pavel
trecând de la Pafu veniră la
Perghe a Pamfilii; şi loan despăr-
ţindu se de dânşi se întoarse la
Ierusalem.
14. Iar ei străbătând de la Per-
ghe veniră la Antiochia Pisidiei,
şi intrând în sinagogă în zi de
sâmbătă se aşăzarâ pe scaun.
15. Şi după citirea lege! şi a
profeţilor, mai mari sinagogeî
trimiseră către dânşi zicând: Băr-
baţi fraţi, daca aveţî vre un cu-
vânt de mângâere pentru popor,
vorbiţi.
16. Atunci sculându se Pavel,
şi făcând semn cu mâna zise:
Bărbaţi Israeliţi, şi cei care vă
temeţi de Dumnezeu, ascultaţi.
17. Dumnezeul acestui popor
al lui Israel 'şi alese sieşi pe pă-
rinţi noştri, şi înălţa poporul cât
şăzu vremelnic în pământul E-
giptului, şi cu braţ înalt îl scoase
de acolo.
18. Şi cam patruzeci de ani 'i
purtâ înlesnindu le hrană in pu-
stie.
19. Şi nimicind şapte neamuri
în pământul Chanaan le împărţi
lor spre moştenire pământul a-
celora.
20. Şi după acestea le dete în
timp cam de patru sute cincizeci
de am judecători până la Samuel
profetul.
21. Şi de aci 'nainte cerură îm-
părat, şi Dumnezeu le dete pe
Saul, fiul lui Chiş, bărbat din
seminţia lui Beniamin, patru zeci
de ani.
22. Şi Dumnezeu înlăturându '1,
le ridică împărat pe David, căruia
şi 'i zise mărturisind: Am găsit pe
David, bărbat după inima mea,
care va face toate voile mele.
23. Din urmaşi acestuia, Dum-
nezeu aduse după făgăduinţă lui
Israel Mântuitor pe Iisus,
24. După ce loan predică mai
'nainte de venirea lui botezul
pocăinţei la tot poporul lui I-
srael.
25. Şi pe când loan sfârşia
calea sa, zicea: Ce gândiţi câ
sunt eu? Nu sunt eu; dar iată,
vine după mine, căruia nu sunt
vrednic a 'i deslega încălţămintea
picioarelor.
26. Bărbaţi fraţi, fii neamului
lui Abraam, şi cei care sunt în-
tre voi temători de Dumnezeu,
noă ni s'a trimis cuvântul mân-
tuireî aceştia.
27. Căci cei care locuesc în
Ierusalem şi maî mari lor, ne-
cunosoând pe acesta şi osîndin-
du '1, au împlinit ale profeţilor
rostiri, care se citesc în fie care
sâmbătă.
28. Şi negăsind nici o vină de
moarte, au cerut de la Pilat ca
el să fie omorît.
29. Şi când săvârşiră toate cele
www.dacoromanica.ro
212 FAPTELE APOSTOLILOR
scrise despre densul, luându '1
jos de pe lemn îl puseră în mor-
mânt.
30. Dar Dumnezeu '1 a înviat
dintre morţi pre el,
31. Care să arata în maî multe
zile celor care veniră împreună
cu dânsul de la Galilea la Ieru?
salem, care acum sunt martori
lui înaintea poporului.
32. Şi noi vă binevestim voă
făgăduinţa făcuta către părinţi,
fiind că Dumnezeu pe aceasta a
împlinito pentru copii noştri. în-
viind pe lisus,
33. Dup6 cum ^şi este scris în
psalmul al doilea: Fiul meu eşti
tu, eu astăzi te am născut.
34. Dar că Dumnezeu '1 a în-
viat dintre morţi, spre a nu se
maî întoarce la stricăciune, a zis
astfel, că voi da voă cele sânte
ale lui David, cele încredinţate
prin jurământ.
35. De aceea şi în alt psalm
zice: Nu vei da pe ceL sânt al
tău să vază stricăciune^
36^ Căci David, dupe* ce sluji
pentru neamul său hotărîreî lui
Dumnezeu, adormi şi fu adao-
gat la părinţi săi, şi văzu strică-
ciune;
37. Dar pe care Dumnezeu '1 a
înviat, nu văzu stricăciune.
38. Deci cunoscut să vă fie voă,
bărbaţi fraţi, că prin acesta să
vesteşte voă ertare de păcate;
39. In acesta ori cine crede
este îndreptat de toate de care
voi ii 'aţi putut fi îndreptaţi în
legea lui Moise.
40. Deci luaţi aminte sa nu
vie peste voi ce s'a zis prin pro-
feţi»
41. Vedeţi, despreţuitorilor, şi
miraţi vă, şi periţî: Că eu am să
fac un lucru în zilele voastre,
Un lucru pe care nu '1 veţi crede,
daca cineva vi '1 spune.
42. Şi eşind ei afară din sina-
goga Iudeildr, 'i rugau ca să li
se spună în sâmbăta următoare
rosturile acestea.
43. Şi după ce să desfăcu adu?
narea, mulţi dintre Iudei şi din-
tre temători de Dumnezeu, pro-
seliţî, urmară lui Pavel şi lui
Barnaba, care vorbind către dânşi
'i îndemnau sa stăruiască în Da-
rul lui Dumnezeu.
44. Şi în sâmbăta Viitoare
maî tot oraşul să adunâ ca să
asculte cuvântul lui Dumnezeu.
45. Dar Iudei văzând gloatele
să umplură de pismă, şi să îm-
protiveau Ia cele zise de Pavel,
defâîmându le.
46. Atunci Pavel şi Barnaba
indrăsnind ziseră: Pentru voi era
de trebuinţă ca sa vi se vorbiascâ
maî 'ntâiu cuvântul lui Dumne-
zeu; dar fiind că '1 lepădaţî, şi
nu vă judecaţi pe voî ânşivă
vrednicî de vieaţa vecînică, ia-
tă, noî ne întoarcem către nea-
muri.
47. Oâcî aşa ne a poruncit Dum-
nezeu zicând:
Pusu te am pe tine spre lumină
a neamurilor,
Ca să fii tu spre mântuire până
Ia marginea pământului.
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR 213
48. Şi auzind neamurile se* bu-
curau, şi mariau cuvântul lui
Dumnezeu; şi câţi erau rînduiţî
spre vieaţă vecînică crezură.
49. Şi cuvântul Domnului sâ
împrăştia prin tot ţinutul.
50. Dar luciei întărîtara pe fe-
meile temătoare de Dumnezeu,
pe cele alese şi pe cei de frunte
ai oraşului, şi aţiţâră urmărire
împrotiva lui Pavel şi a lui Bar-
naba şi 'i scoaseră afară din no-
tările lor.
51. Iar dânşi, scuturând praful
de pe picioare împrotiva lor, ve-
niră la Iconia.
52. Şi ucenici erau plini de bu-
curie şi de Spirit Sânt.
CAP. SIV.
Favpl şi Barnaba •predică, fin călătoria lor,
Gonitf fiind din Iconia vin la Listra ^ unde
sânt yrtvifî drept zei. De la Derbe să în-
torc la Antiochia*
1. Şi fiind în Iconia, Pavel şi
Bcvrnaba intrară în acelaş timp
în sinagoga Iudeilor, şi vorbiră
astfel în cât crezu mulţime mare
de Iudei şi Eleni.
2. Dar Iudei ne înduplecându se
întăritară şi înrăutăţiră sufletele
neamurilor împrotiva fraţilor.
3. Deci rămaseră mult timp
vorbind fără sfială în Domnul,
care da dovadă pentru cuvântul
darului seu, dând să se facă prin
mâînele lor semne şi minuni.
4. Şi se desbinâ mulţimea ora-
şului; uni erau cu Iudei, iar alţi
cu apostpli.
5. Şi când să făcu aci o por-
nire a neamurilor şi Iudeilor cu
mai mari lor ca să 'i înfrunteze
ruşinos şi să'i omoare cu petre,
6. Ei dându 'şi bine seama fu-
giră în oraşele Licaonii, Listra şi
Derbe, şi în împrejurime;
7. Şi binevestiau acolo.
8. Şi în Listra sta jos un
bărbat neputincios la picioare,
care nu umblase nici o dată,
şchiop fiind din pântecele mumei
lui.
9. Acesta asculta pe Pavel vor-
bind, care uitându se neclintit la
dânsul şi vezând că are credinţă
spre a fi vindecat,
10. Zise cu glas mare: Scoală te
drept pe picioarele tale, şi făcu
o săritură şi umbla.
11. Iar gloatele vâzând ce făcu
Pavel ; ridicară glasul lor în lim-
ba Licaonă zicând: Zei, asămă-
nându se oamenilor, veniră la
noi.
12. Şi numiau pe Barnaba Joe,
iar pe Pavel Mercur, fiind că el
era călăuza cuvântului.
13. Iar preotul lui Joe, care
este afară înaintea oraşului lor,
aducând tauri şi cununi la por-
ţiLe oraşului, voia să înjunghe
jertfa împreună cu gloatele.
14. Şi auzind apostoli Barnaba
şi Pavel, sfăşiindu 'şi vestmintele
lor, se* repeziră în gloată stri-
gând
15. Şi zicând: Bărbaţi, pentru
ce faceţi acestea ? Şi noî suntem'
oameni, având ca voi aceeaşi fire
şi simţire, care vâ binevestim ca
www.dacoromanica.ro
214
FAPTELE APOSTOLILOR
să vă întoarceţi de la aceste ni-
micuri spre Dumnezeul cel viu,
care făcu cerul şi pământul şi
marea şi toate ce sunt într'ân-
sele;
16. Care în veacurile trecute
îngădui ţoale neamurile ca să
meargă pe căile lor;
17. Totuşi nu se lăsâ pe sine
ânsuşi fără dovadă, lucrând bi-
nele, dându ne din cer ploi şi
timpuri roditoare, umplând de
hrană şi veselie inimile noastre.
18. Şi acestea zicând abia o-
priră gloatele ca să nu le injunghe
jertfă.
19. Atunci sosiră delaAn-
tiochia şi Iconia Iudei; şi dupe*
ce înduplecară gloatele, şi arun-
cară cu petre în Pa vel, îl târau
afară din oraş, gândind că el este
mort.
20. Şi încunjurându'l ucenici,
se sculâ şi intra în oraş; şi a
doa zi eşi împreună cu Barnaba
la Derbe.
21. Şi binevestind în acel oraş,
şi făcând destui ucenici, să în-
toarseră la Listra şi Iconia şi An-
tiochia,
22. Intărin d sufletele ucenicilor,
îndemnându 'i să stăruiască în
credinţă, şi că prin multe sufe-
rinţe trebue să trecem noîcasă
intrăm în împărăţia lui Dum-
nezeu,
23. Şi alegându le prin ridicare
de mâini presbiterî la fie care
biserică, rugându se cu postirî
'i lăsâ Domnului, in care cre-
zuseră.
24. Şi străbătând Pisidia veniră
la Pamfilia.
25. Şi vorbind la Perghe cu-
vântul veniră în jos la Atalia.
26. Şi de acolo plecară pe apă
la Antiochia, de unde fusese daţi
darului lui Dumnezeu pentru lu-
crul pe care '1 săvârşiră.
27. Ajungând dar şi adunând
Biserica, spuseră câte a făcut
Dumnezeu cu dânşi, şi că a de-
schis neamurilor uşă de credinţă.
Şi rămaseră acolo nu puţin timp
cu ucenici.
CAP. XV.
Adunarea apostolilor la Ierusalem pentru
tăerea împrejur a neamurilor. CuvGntarea
lui Fetru. Cuvântarea lui Iacob. Epistola
trimisă clireştinilor din Antiochia. J3ar-
nala călătoreşte cu Marcu, iar J?avel cu
Silă.
1. Şi venind uni de la Ierusa-
lem învăţau pe fraţi, că daca nu
vcţî fi taeaţî împrejur dupe* da-
tina cea rînduiîă de Moise, nu
puteţi fi mântuiţi.
2. Şi făcându se împrotivire şi
cercetare nu puţină din partea
lui Pavel şi Barnaba faţă de a-
ceia, fraţi hotărîră ca Pavel şi
Barnaba şi alţi oare care dintre
denşi să se ducă pentru această
neînţelegere la apostoli şi bătrîni
care erau la Ierusalem.
3. Deci ei trimişi fiind din par-
tea BisericeT, treceau prin Feni-
cia şi Samaria istorisind întoar-
cerea neamurilor; şi făceau bu-
curie mare la toţi fraţi.
4. Şi ajungând la Ierusalem
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
215
fura primiţi de Biserică şi apo-
stoli şi bătrîni, şi spuseră cale a
făcut Dumnezeu cu dănşi;
5. Dar să ridicară uni din secta
Fariseilor, care au crezut, zicend,
că trebue să 'i tae împrejur şi să
le poFunciască să păziască legea
lui Moise.
0. Atunci să adunară apo-
stoli şi bătrîni să cerceteze acest
lucru.
7. Şi după ce se făcu multă
vorbire, Petru sculându se zise
«către denşi:
Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că de
mult timp Dumnezeu 'şi alese
intre noi, ca prin rostul meu să
-auza neamurile cuvântul evan-
geliî şi să creaza.
8. Şi cunoscătorul de inimi
Dumnezeu le dovedi, dându le
•Spiritul Sânt, ca şi noă;
9. Şi nu făcu nici o deosibire
iântre noi şi între denşi, curăţind
prin credinţă inimile lor.
10. Acum dar pentru ce ispi-
tiţi pe Dumnezeu prin aceea că
puneţi pe cerbicea ucenicilor un
jug, pe care nici părinţi noştri,
nici noi n'am fost în stare să J l
purtăm ?
11. Ci credem că suntem mân-
tuiţi prin darul Domnului lisus
Ohristos, după cum şi aceia.
12. Atunci tăcu toată mul-
ţimea, şi ascultau pe Barnaba şi
pe Pavel lămurind câte semne şi
minuni făcu Dumnezeu prin-
ir'enşi între neamuri.
13. Iar după ce tăcură ei, luâ
cuvântul Iacob zicend:
www.dacor
14. Bărbaţi fraţî, ascultaţi mă;
Simeon desluşi cum mai 'nteiu
Dumnezeu 'şi căutâ ca să îea din
neamuri un popor pentru numele
său.
15. Şi ca aceasta conglăsuesc
cuvintele profeţilor, după cum
este scris:
16. După acestea iar mă voi
întoarce şi voi clădi din nou cor-
tul cel căzut al iui David; şi cele
răsturnate ale lui iar le voi clădi
şi '1 voi îndrepta;
17. Pentru ca cei rămaşi ai
oamenilor să caute pe Domnul,
Şi anume toate neamurile peste
care a fost chemat numele meu
asuprăle,
Zice Domnul care face acestea
18. Cunoscute de la începutul
lumeî.
19. De aceea eu găsesc cu cale
a nu supăra pe cei care dintre
neamuri să întorc la Dumnezeu;
20. Ci să li să trimită scrisoare
ca să să ferească de pângăriturile
idolilor şi de desfrânare şi de ce
este sugrumat şi de sânge.
21. Căci Moise are din timpuri
de demult în fie care oraş pe
cei care '1 predică, citit fiind în
sinagogi în ori ce sâmbătă.
22. Atunci apostoli şi bătrîni
împreună cu toată Biserica gă-
siră cu cale, ca alegendu 'şz băr-
baţi dintre dănşi, să trimită la
Antiochia cu Pavel şi Barnaba,
pe Iuda care să numeşte Barsaba,
şi pe Sila, bărbaţi căpetenii între
fraţî.
23. Scriindu Ie prin mâna lor:
omanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
Apostoli şi bătrini fraţi multă să- ,
nătate celor dintre neamuri fraţi,
care sunt la Antiochia şi în Siria
şi în Oilicia^;
24. De oare ce am auzit că Uni
dintre noi v'au turburat cu cu-
vinte, strămutând sufletele voa-
stre, zicând că trebue să fiţi tăeafi
împrejur şi să păziţi legea, cărora
not nu le am poruncit.
25. Nor am găsit cu cale, în-
tr'uu gând fiind, caalegândune
bărbaţi să trimitem la voî îm-
preună cu iubiţi noştri Barnaba
şi Pavel,
26. Oameni care 'şi au pus
sufletele lor pentru numele Dom-
nului nostru Iisus Christos.
27. Deci am trimis pe Iuda şi
Sila, care şi ei ensuşî să încu-
noştinţeze prin cuvânt aceleaşi.
28 Căci a găsit cu cale Sân-
tul Spirit şi noi ca să nu se maî
pună peste voi nici o greutate,
de cât acestea ce sunt de neapă-
rată trebuinţă,
29. Să vS feriţi de cele înjun-
ghiate idolilor şi de sânge şi de
cele sugrumate şi de desfrânare,
de care păzindu vS pe voî enşive
cu îngrijire, bine faceţi. Fiţi să-
nătoşi.
30. Deci trimişi fiind ei, ve-
niră în jos la Antiochia, şi strân-
gând mulţimea deteră scrisoarea.
31. Şi citind se* bucurară de
mângâerea dată.
32. Şi Iuda şi Sila, profeţi fiind
şi ei, îndemnară prin multe cu-
vinte pe fraţi şi l i întăriră.
33. Şi rămânând câtva timp,
fură trimişi cu pace de către fraţi
la cei care 'i au trimis.
34. Iar Siîa găsi cu cale să remâe
acolo.
35. Dar Pavel şi Barnaba râ-
maseră în Antiochia, învăţând şi
binevestind, împreună şi cu alţi
mulţi, cuventul lui Dumnezeu.
36. Şi dupe* câteva zile Pa-
vel zise către Barnaba : Intor-
cendu ne acum săî cercetăm pe
fraţi în fie care oraş în care am
vestit cuventul Domnului, cum
se află ei.
37. Şi Barnaba se* hotărî să îea
împreună cu denşi şi pe Ioan,.
care se numeşte Marcu.
38. Dar Pavel găsia ca este
drept; să nu îea împreună cu.
denşi pe acesta, care sS despărţi
de ei de la Pamfîlia, şi nu veni
împreună cu dânşi la lucru t
39. Şi se* ivi inimoşie, în câk
se despărţiră unul de altul, şt
Barnaba luând cu sine pe Marca
pleca pe apa la Cipru.,
40. Iar Pavel alegendu 'şi pe
Sila se duse, lăsat fiind de către
fraţi în mâna Domnului.
41. Şi străbătea prin Siria şi
Oilicia întărind Bisericile.
CAP. XVI.
A doa călătorie a apostolului Pavel, La Lî-
s'ră primşete pe Urnoteu. Din Asia PavtT
trece în Macedonia kt JPilipi.
1. Şi ajunse la Derbe şi Lisfcra;
şi iată, acolo era un ucenic cu
numele T;moteu, fiu al unei fe-
mei Iudee, credincioasă, şi al u^
nui Tată Elen;
www.dacoromanica.ro
FAPŢELE APOSTOLILOR
2. El era dovedit cu bună pur-
tare de către fraţi din Listra şi
Iconia,
3. Pe acesta voi Pavel ca să
meargă împreună cu densul, şi
luându X tăe împrejur din pri-
cina Iudeilor care erau în acele
locuri; cacî toţi ştiau că tatăl lui
era Elin.
4. Şi când treceau prin oraşe,
le dedeau să păziască poruncile
găsite cu cale de către apostoli
şi bătrîni cei din Ierusalem.
5. Deci Bisericile erau Întărite
în credinţă şi prisosiau la numer
în fie care zi.
6. Şi trecură prin Frigia şi
Galaţia, după ce fură opriţi de
Sâatul Spirit ca să vorbiască cu-
vântul în Asia;
7. Dar venind spre Misia, în-
cercau să meargă în Bitinia; şi
Spiritul nu 'i îngădui.
8. Deci trecând pe lângă Misia
veniră în jos la Troâ.
9. Şi în timpul nopţii să arăta
lui Pavel o vedenie: Un bărbat
Macedonean sta şi '1 ruga zicând :
Treci în Macedonia şi ajută ne.
10. Şi când văzu vedenia, în-
dată căutarăm sa eşim în Mace-
donia, judecând că Dumnezeu
ne a chemat sa le binevestim.
11. Deci plecând din Troa
am mers drept la Samotracia, şi
a doa zi la Neapoli,
12. Şi de acolo la Filipi, care
este întâiul oraş de colonie al
părţii Macedoniî; şi în acest oraş
am rămas câteva zile.
13. Şi în zioa sâmbetei am eşit
217
î
afară din poarta oraşului la un
râu, unde era obiceiu să fie loa
de rugăciune, şi stând jos vor-
biam femeilor care erau adunate.
14. Şi o femee cu numele Lida,
temătoare de Dumnezeu, vânză-
toare de purpură din oraşul Tia-
tira, asculta, a cărei inimă o de^
schise Domnul ca să iea aminte
la cele vorbite de Pavel.
15. Şi după ce fu botezată ea>
şi toata casa ei, ne rugâ zicând:
De oare ce aţi judecat că sunt
credincioasă Domnului, intrând
în casa mea rămâneţi aci; şi stă-
ruind ne înduplicâ.
10. Şi *pe când ne duceam
noî la locul de rugăciune, ne eşi
înainte o slujnică care avea spi-
rit ce vorbia din pântece, şi cara
ghicind aducea mult câştig stă-
pînilor ei.
17. Aceasta urmând lui Pavel
şi noă striga zicând: Aceşti oa-
meni suntslugî ale lui Dumnezeu,,
cel prea Înalt, care vă vestesc
voă cale de mântuire.
18. Şi aceasta o făcea în maî
multe zile. Dar Pavel supărân^
du se şî întorcându se zise Spi-
ritului: In numele lui Iisus Chri-
stos ţie 'ţi poruncesc să eşi afară
dintr'ânsa ; şi eşi afară în acel ceas.
19. Iar stâpîni ei, văzând
că s'a dus nădejdea câştigului
lor, punând mâinile pe Pavel şi
Sila 'i tărîră în piaţa înaintea maî
marilor,
20. Şi aducându 'i căpeteniilor
ziseră: Aceşti oameni care sunt
ludei turbură oraşul nostru,
www.dacoromanica.ro
218
FAPTELE APOSTOLILOR
21. Şi aduc la cunoştinţă da-
tine ce nu ne este ertat a le pri-
mi, nici a le ţine, Romani fiind
noî.
22. Şi s'a ridicat împreună gloa-
ta împrotiva lor; şi căpeteniile
sfaşiindu le vestmintele lor po-
runci să 'i bată cu vergi.
23. Şi după ce le deteră multe
lovituri, 'i aruncară în închisoare
poruncind păzitorului închisoreî
să 'i păziască bine;
24. Acesta primind o astfel de
poruncă, 'i arunca în fundul în-
chisoreî şi le înţepeni picioarele
in lemn.
25. Iar după mezul nopţeî Pa-
Tel şi Sila rugându se lăudau pe
Dumnezeu, şi cei legaţi 'i ascul-
tau cu luare aminte;
26. Şi de odată să făcu cutre-
mur mare. în cât se sguduira te-
meliile închisoreî; şi îndată fură
deschise toate uşile, şi legăturile
tuturor fura desfăcute.
27. Iar păzitorul închisoreî de-
şteptandu se, şi văzând deschise
uşile închisoreî, trăgând spada
era să 'şi repue vieaţa, gândind
că cei legaţi au fugit afară.
28. Dar Pavel strigă cu glas
mare zicend: Nu 'ţî face ţie nici
un rău, căci toţi suntem aci.
29. Şi cerând luminări să re-
pezi înăuntru, şi tremurând căzu
înaintea lui Pavel şi Sila,
30. Şi ducendu 'i afară zise:
Domnilor, ce trebue să fac eu ca
$ă fiu mântuit?
31. Iar ei ziseră: Crede în Dom-
nul Iisus Christos, şi vei fi mân-
tuit tu şi casa ta.
32. Şi 1 învăţară cuvântul Dom-
nului, împreună şi pe toţi care
erau în casa lui.
33. Şi luându 'i la sine în acel
ceas al nopţeî spălâ rănile lor,
şi îndată fu botezat el şi toţi ai
săi.
34. Şi ducendu 'i la casa sa
puse masă şi să veseli fiind că
crezuse cu toată a sa familie lui
Dumnezeu.
35. Iar fâcendu se zioă că-
peteniile trimiseră pe slujitori lor
zicând: Dă drumul la acei oa-
meni.
36. Şi păzitorul închisoreî spuse
către Pavel cuvintele: Au trimis
căpeteniile ca să vi se dea dru-
mul; acum dar eşind afară mer-
geţi în pace.
37. Dar Pavel zise către denşi :
După ce ei ne au bătut în faţa
lumeî fără a fi osîndiţî, cetăţeni
Romani fiind noî, ne au aruncat
în închisoare; şi acum pe ascuns
ne dau afară ? Nu aşa, ci venind
ei ensuşî să ne scoată afara.
38. Şi slujitori aduseră căpe-
teniilor la cunoştinţă aceste cu-
vinte; iar ei auzind că sunt Ro-
mani se temură;
39. Şi venind îî îmbunară, şi
ducendu 'i afară 'i rugau să plece
din oraş.
40. Iar ei eşind din închisoare
intrară în casa Lidiî, şi văzend
pe fraţi 'i mângâeară, şi apoi ple-
cară.
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
219
cap. xvn.
JPavel cu Sila ţi Timoteu la Tesalonic; apoi
la Berea şi Atena. Cuvântarea lui Pavtl
îrt Areopag. Dionisiu fi Damarî.
1. Şi trecând prin Amfipoli şi
Apolonia veniră la Tesalonic, un-
cie era sinagoga Iudeilor;
2. Şi după obiceiul seu Pavel
intra la dânşi, şi în trei sâmbete
"vorbi cu dânşi din scripturi,
3. Descoperind şi lămurind, ca
Ohristos trebuia să pătimiască şi
să învieze dintre morţî, şi că a-
oesta este Christosul, Iisus pe ca-
re '1 vestesc voă.
4. Şi uni dintre ei să îndupli-
cară şi fură daţi prin sorţi lui
Pavel şi Sila, mulţime mare de
Eleni, temători de Dumnezeu,
■şi nu puţine dintre femeile de
frunte.
5. Şi Iudei pismuind şi luând
■cu şinele pe uni bărbaţi rei din
cei de rînd, şi făcând gloata tur-
burau oraşul, şi 'năvălind la casa
lui Iason căutau să 'i scoată a-
fară la popor.
6. Dar negăsindu 'i tîrau pe
Iason şi pe uni fraţi la maî mari
oraşului, strigând că aceştia care
au întărîtat la răscoală pe toată
lumea veniră şi aici,
7. Pe aceştia Iason *i a primit
voios la sine; şi aceştia toţi lu-
crează împrotiva poruncilor Ce-
sarului, zicând că un altul este
împărat, lisus.
8. Şi turburară gloata şi pe
maî mari oraşului, care auziau
acestea.
9. Şi după ce luară îndestulare
de la Iason şi de la ceilalţi le de-
teră drumul.
10. Iar fraţi îndată trimi-
seră noaptea pe Pavel şi pe Sila
la Berea, care sosind se* duseră
în sinagoga Iudeilor.
11. Aceştia erau maî mărini-
moşî de cât cei din Tesalonic, şi
dânşi primiră cuvântul cu toată
voioşia, cercetând scripturile cu
deamânuntul în fie care zi, daca
acestea ar fi aşa.
21. Deci mulţi dintre dânşi
crezură atât dintre femeile Elene
cele cuviincioase, cât şi dintre
bărbaţi nu puţini.
13. Dar când înţeleseră Iudei
din Tesalonic că şi în Berea sa
vestit de către Pavel cuvântul
lui Dumnezeu, veniră mişcând şi
aci gloatele şi turburându le.
14. Atunci fraţi îndată trimi-
seră pe Pavel ca să se ducă spre
mare, şi Sila şi Timoteu răma-
seră acolo.
15. Iar cei care însoţiau pe Pa-
vel îl duseră până la Atena; şi
luând poruncă către Sila şi Ti-
moteu, ca să vie cât maî curînd
la dânsul, plecară.
16. Şi pe când Pavel 'i a-
ştepta în Atena, spiritul lui fu
înăsprit în sine văzând că oraşul
este plin de idoli.
17. Deci vorbi în sinagogă cu
Iudei şi cu temători de Dumne-
zeu, şi în piaţă în fie care zi cu
cei care '1 întîlniau.
18. Şi uni dintre filosofi Epi-
curei şi Stoicî intrau în vorbă
www.dacoromanica.ro
220
FAPTELE APOSTOLILOR
cu dânsul, şi alţi ziceau: Ce vrea
să spue acest vorbăreţ? Iar alţi
ziceau: Se* pare că este vestitor
de zeităţi streine; pentru că le
binevestea pe Iisus şi învierea,
19. Şi luându '1 cu dânşi îl du-
seră la Areopag zicând: Putem
şti ce este această învăţătură
noă ce se vesteşte de către tine?
20. Căci aducî la auzul nostru
ceva strein; deci suntem hotărîţî
să ştim ce va să fie aceasta.
21. — Căci Ateniani toţi şi stre-
ini care se, află de obiceiu acolo
nu aveau timp potrivit pentru
nimic alt, de cât să vorbiască
ceva sau să auză ceva maî nou.—
22. Atunci Pavel stând în mij-
locul Areopagului zise:
Bărbaţi Atenianî, întru toate
v£ văz pe voi mai temetorî de
Dumnezeu.
23. Căcî trecând şi privind de
aproape lucrurile de mare cinste
ale voastre, am găsit şi un altar
pe care este scris: NECUNOSCU-
TULUI DUMNEZEU. Deci ceea
ce voi cinstiţi foarte mult, fără
să cunoaşteţi, aceasta vS vestesc
eu voe\
24. Dumnezeu care făcu lumea
şi toate ce sunt într'ânsa, acesta
fiind Domnul cerului şi al pă-
mântului nu locueşte fn temple
făcute de mâînî;
25. Nici nu este slujit de mâînî
omeneşti ca având trebuinţă de
ceva, el ensuşî dând tuturor viea-
ţâ şi suflare şi toate
26. A făcut dintr'unul tot nea-
mul oamenilor să locuiască peste \
toată faţa pământului întocmind
timpuri hotărîte şi marginile lo-
cuireî lor ;
27. Ca să caute pe Dumnezeu,
doar cel puţin '1 ar pipăi şî '1 ar
afla, deşi nu este departe de fie
care dintre voi;
28. Căcî într'ânsul veţuim şi
ne mişcăm şi suntem, dupe* cum
şi uni dintr'ai voştri poeţi au
zis: Căcî şi noi suntem din nea-
mul lui.
29. Deci din neamul lui Dum-
nezeu fiind, nu trebue să gân-
dim că Dumnezeirea este asemi-
nea cu aur sau argint sau pea-
tră, cioplitură a meşteşugului şi
a gândireî omului.
30. Drept aceea Dumnezeu tre-
când cu vederea timpurile ne-
ştiinţiî, dă de ştire acum oame-
nilor ca toţi de pretutindenea să
se pocăiască;
31. Pentru că a pus o zi în
care va să judece lumea în drep-
tate printrun bărbat, pe care 1 a
rînduit, după ce dete tuturor cre-
dinţă prin aceea că 1 a înviat din-
tre morţi.
32. Şi auzind de înviere de
morţi uni 'şi băteau joc, iar alţi
ziseră: Te vom asculta despre a-
ceasta şi altă dată.
33. Aşa fiind, Pavel eşi din
mijlocul lor.
34. Şi uni bărbaţi alăturându se
pe lângă dânsul crezură, intre
care şi Dionisiu Areopagitul, şi
o femee cu numele Damari, şi
alţi împreună cu dânşL
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
221,
cap. xvm.
Pavel stă la Corint cu Acuila si Priscila.
Galione proconsulul. A treia călătorie a-
postolică a lui Pavel. Apoline la Efes cu
Acuila şi Priscila.
1. După acestea plecând din
Atena veni la Corint.
2. Şi afla pe un Iudeu cu nu-
mele Acuila, de neam din Pont,
venit de curind din Italia, şi pe
Priscila femea lui, pentru că
Claudiu dase poruncă ca toţi Iu-
dei să plece din Roma; la dânşi
veni Pavel;
3. Şi fiind că el era de aceaşî
meserie remase la ei şi lucrau,
căci erau de meserie făcători de
corturi.
4. Şi vorbia în sinagogă în fie
care sâmbătă, şi înduplecă Iudei
şi Eleni.
5. Şi când veniră din Ma-
cedonia Sila şi Timoteu, Pavel
fu cu totul coprins de învăţătură,
aducând dovezi Iudeilor că Iisus
este Christosul.
6. Dar ei împrotivindu se şi
defăimând, Pavel scuturându 'şi
hainele zise către denşi: Sângele
vostru vie pesle capul vostru; eu
sunt curat; de aci 'nainte mâ voi
duce la neamurî.
7. Şi eşind de acolo veni în
casa unuia cu numele Titu Iustu,
temStor de Dumnezeu, a cărui
casa era vecină cu sinagoga.
8. Şi Crispu mai marele sina-
gogeî crezu împreună cu toată
casa lui în Domnul; şi mulţi din-
tre Corintenî auzind crezură şi
fură botezaţi.
9. Şi Domnul zise prîntr'o ve-
denie de noapte lui Pavel: Nu
te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea;
10. Pentru că eu sunt cu tine,
şi nimenea nu va pune mâna
pe tine ca să T ţî facă rău; fiind
că mult popor am eu în acest
oraş.
11. Şi şăzu un an şişaselunî,
învăţând între dânşi cuvântul lui
Dumnezeu.
12. Dar pe când Galione era
procunsul al Achaeî, Iudei păşiră
într'un gând împrotiva lui Pavel,
şi '1 duseră la judecătorie,
13. Zicând că acesta înduplecă
prin cuvinte amăgitoare pe oa-
meni ca să se închine afară din
lege lui Dumnezeu.
14. Şi pe când Pavel era să
deschidă gura, Galione zise către
Iudei: Daca ar fi vr'o nedreptă-
ţire sau faptă vicleană, Iudeilor^
cu drept cuvânt v'aş fi îngăduit.
15. Dar daca sunt neînţelegeri
despre învăţătură şi nume şi de-
spre legea voastră, veţi vedea
voi enşivă, eu nu voesc să fiu
judecător al acestora.
16. Şi 'igoni de la judecătorie.
17. Şi toţi Eleni punând mâna
pe Sostene, mai marele sinagogeî,
îl băteau înaintea judecătorii. Si
lui Galione nu 'i păsa nimic de
acestea.
18. Iar Pavel maî rSmânend
ânchS destule zile, lăsând fraţilor
r6mas bun, se duse pe apă în
Siria, şi împreună cu dânsul Pri-
www.dacoromanica.ro
222
FAPTELE APOSTOLILOR
scila şi Acuila, care 'şi tunde
capul în Chenchre, cacî avea o
juruinţă,
19. Şi ajunseră la Efes, şi 'i
lăsâ pe aceia acolo, iar el intrând
în sinagogă vorbi cu Iudei.
20. Şi rugându '1 ei ca să ră-
mâe maî mult timp la denşi, el
nu se învoi,
21. Ci le lăsâ rămas bun zi-
când: Trebue negreşit ca eu să
fac la Ierusalem sărbătoare ce vine,
şi iar mă voi întoarce la voi,
vrând Dumnezeu; şi pleca de la
Efes.
22. Şi după ce se dete jos la
Cesaria, mergând la Ierusalem şi
făcând urări Bisericei, se duse în
jos la Antiochia.
23. Şi stând câtva timp plecă,
trecând prin Galatia şi Frigia, în-
tărind pe toţi ucenici.
234. Iar un Iudeu cu numele
Apoline, de neam din Alexandria,
bărbat învăţat, tare în scripturi,
veni la Efes.
25. Acesta fusese învăţat în
calea Domnului ; şi ferbând în
spiritul său vorbia şi învăţa cu
deamanuntul cele despre Iisus,
cunoscând numai botezul lui
Ioan;
26. Acesta începu a vorbi fără
sfială în sinagogă. Şi auzindu '1
Priscila şi Acuila îl luară la dânşi,
şi mai cu deamănuntul îl învă-
ţară calea Domnului.
27. Şi hotărîndu se sa treacă în
Achaia, fraţi scriseră către uce-
nici îndemnând casă '1 primiasoă;
care venind ajutâ mult celor ca-
www.daco
re crezuseră prin darul lui Dum-
nezeu,
28. Căci puternic, prin netăgă-
duite cuvinte, dovedi Iudeilor
înaintea lumi, arătând prin scrip-
turi că Iisus este Christosul.
CAP. XIX.
Payel invaţtL în Efes. JS&coaîa împroiiva lui
1. Şi pe când Apoline era în
Corint, Pavel trecend prin păr-
ţile de sus veni la Efes, şi găsi
pe uni ucenici.
2. Şi zise către denşi: Primit
aţi Spirit Sânt după ce aţi cre-
zut? Iar ei ziseră către densul:
Dar nici n'am auzit daca este
Spirit Sânt.
3. Şi le zise: In ceaţiiostdar
botezaţi? Şi ei ziseră: In botezul
lui Ioan
4. Atunoî Pavel zise: Ioan a
botezat botez de pocăinţă, zicând
poporului ca sa crează în cel
care vine după dânsul, adecă în
Iisus.
5. Şi auzind fură botezaţi în
numele Domnului Iisus,
6. Şi după ce 3 şi puse Pavel
mâinile asupra lor, veni Spiritul
Sânt peste dânşi, şi vorbiau în
limbi şi profetizau.
7. Şi toţi bărbaţi erau ca la
doisprezece.
8. Şi intrând în sinagogă
cuvânta fără sfială in timp de
trei luni, vorbind cu ei şi îndu-
plecându 'i la cele despre împă-
răţia lui Dumnezeu.
9. Şi de oare ce uni erau în-
omanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
223
virtoşaţî şi nu s6 înduplecau vor-
bind de rău calea Domnului îna-
intea mulţimeî, Pavel, desparţin-
du se de ei, deosibi pe ucenici
săi, vorbind în fie care zi în scoală
lui Tiranu.
10. Şi aceasta să făcu în timp
de doi anî, în cât auziră cuvântul
Domnului toţi care locuesc în
Asia, atât Iudei cât şi Eleni.
11. Şi Dumnezeu făcea prin
mâinile lui Pavel minuni nu de
cele neînsemnate,
12. In cât şi ştergarile sau
măchramele de la corpul lui
erau aduse peste cei bolnavi,
şi boalele se depărtau de la dân-
şi, şi spiritele cele Tele eşiau a-
tară.
13. Şi oare care dintre Iudei
exorcişti care umblâ din loc în
loc încercară să numiască peste
cei care au spirite rele numele
Domnului Iisus zicând: Vă jur
pe Iisus pe care '1 predică Pavel.
14. Şi erau şapte fii ai unui
Scheva, mai mare preot Iudeu,
care făceau aceasta.
15. Dar spiritul cel rău răspun-
zând le zise: Pe Iisus îl cunosc
şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine
sunteţi ?
16. Şi omul, în care era spi-
ritul rău, sărind asupra lor şi
biruind pe amândoi, avu aşa de
mare putere împrotiva lor, în
cât fugiră din acea casă goli şi
răniţi.
17. Şi aceasta fu cunoscut tu-
turor Iudeilor şi Elenilor care lo-
cuesc în Efes; şi căzu temere pe-
ste dânşi toţi, şi să măria numele*
Domnului Iisus.
18. Şi muHî dintre cei care
crezuseră veniau,mărturisinduse
şi spunând faptele lor.
19. Şi mulţi dintre cei care fă-
cură lucruri de nici un folos a-
ducând cărţile le ardeau înaintea
tuturor; şi socotiră preţurile lor
împreună, şi găsiră în argint cinci
zeci de mii de drachme.
20. Aşa de puternic sporia şi
să întăria cuvântul Domnului.
21. Şi când fură împlinite
acestea, Pavel J şi puse în spirit
ca trecând prin Macedonia şi
Achaia să să ducă la .lerusalem,
zicând că după ce voi fi fost a-
colo, trebue ca eu să văz şi Roma.
22. Şi trimiţând în Macedonia
pe doi dintre cei care 'i slujau
lui, pe Timoteu şi Erastu,, el J şi
îndrepta privirea câtva timp spre
Asia.
23. Şi în timpul acela se
făcu nu puţina turburare despre
calea Domnului.
24. Gâcî un argintar, cu numele
Demetriu, făcând temple mici de
argint ale Dianeî, dedea meşte-
rilor nu puţin de lucru;
25. Adunând pe aceştia şi pe
lucrători pentru unele ca acestea
zise: Bărbaţi, ştiţi că din acest
lucru ne este traiul.
26. Şi vedeţi şi auziţi, că nu
numai la Efes, ci mai în toată
Asia, Pavel acesta înduplecând
abătu gloată destulă zicând că nu
sunt dumnezei aceia care sunt
făcuţi de mâini.
www.dacoromanica.ro
224
FAPTELE APOSTOLÎLOR
27. Dar nu numai această parte
ne este în primejdie ca sa cază
în despreţ, cj şi santuarul mareî
,Zeiţe Diana, să, nu fie socotit în-
tru nimicişi are sa fie chiar ni-
micită măreţia ei, pe care toata
Asia şi toată lumea o cinsteşte
28. Iar ei auzind şi umplân-
duse de mânie strigau zicând:
Mare este Diana Efesenilor.
29. Şi se umplu oraşul de a-
anestecătura; şi într'un gând por-
niră la teatru, răpind cu dânşi
pe Gaiu şi Aristarchu, Macedo-
neni, împreună călători ai lui
Pavel.
30. Şi Pavel hotărîndu se să
intre în popor, nu 1 lăsară uce-
nici.
31. Şi uni dintre căpeteniile
Asii, prieteni fîindu 'î, trimiţând
la dânsul, îl rugau să nu să ducă
la teatru.
32. Deci uni strigau alt ceva;
•căci adunarea era amestecată, şi
■cei maî mulţi nu ştiau pentru ce
să adunaseră.
33. Atunci făcură pe Alexan-
dru să easă din gloată, împin-
gându '1 Iudei înainte. Şi Ale-
xandru, făcând semn cu mâna,
voia să se apere înaintea popo-
rului.
34. Dar ei cunoscând că este
Iudeu, să fâcu un glas din par-
tea tuturor cam doâ ceasuri stri-
gând: Mare este Diana Efese-
nilor.
35. Atunci cancelarul potolind
gloata zise: Bărbaţi Efesenî, cine
■dintre oameni este dar, care nu
www.dacoi
cunoaşte ca oraşul Efesenilor este
slujitor al mare! Diane şi al chi-
pului ei căzut de la Joe ?
36. Deci fâră cuvânt de împro-
tivire fiind acestea se cuvine ca
voi să fiţi Jiniştiţî, şi să nu fa-
ceţi nimic cu pornire nechib-
zuită.
37. Căci aţî adus pe bărbaţi
aceştia, nefiind nici furi de cele
sânte, nici defăimători ai Zeiţei
noastre.
38. Deci dar daca Demetriuşi
cei împreună cu dânsul meşteri
au cuvânt împrotiva cuiva, adu-
nări pentru judecare se ~ţin, şi
proconsuli sunt; să se- cheme în
judecată uni pe alţi.
39. Iar daca cereţi ceva peste
aceasta sâ va lămuri in adunarea
legiuită;
40. Căci suntem în primejdie
d'a fi chemaţi la judecată pentru
răscoala de astăzi, ne fiind nici
o pricină, pentru care vom pu-
tea da cuvânt în privinţa acestei
îngrămădiri.
41. Şi zicând acestea dete
drumul adunăreî.
CAP. XX.
Pavel învaţă în Macedonia şi Grecia. Fiind
la Troa înviază pe Eutichu. La Milet vor-
beşte bătrinilor de care se desparte.
1. Şi dupâ ce încetâ turbura-
rea, Pavel trimiţând să vie uce-
nici săi, şi zicându le râmas bun
plecâ să se ducă în Macedonia.
2. Şi trecând prin părţile a-
3manica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
225
cerea, şi prin multe cuvinte în-
demnându *i veni in Elada.
3. Şi rămânând acolo trei luni,
şi pândit fiind el de către Iudei
când era- să se duca în Siria, găsi
cu cale sa se întoaTcă prin Ma-
cedonia.
4. Şi 1 însoţi până în Asia So-
patru din Berea, fiul lui Piru;
iar dintre Tesalonicenî Aristarch
şi Secund, şi Gaiu din Derbe şi
Timoteu, iar dintre cei din Asia
Tichie şi Trofim.
5. Aceştia ducenduse înainte
ne aşteptară în Troa.
6. Şi după zilele azimelor noî
am plecat pe apă de la Filipi, şi
până în cinci zile am venit la
dânşi în Troa, unde am rămas
şapte zile.
7. Şi în întâia zi a săptă-
mîneî adunându ne noî ca să
frângem pâîne, Pavol" avend de
gând să plec0 a doa zi, vorbi cu
-dânşi, şi întinse cuvântarea penă
la mezul nopţii
8. Şi erau destule lumini a-
prinse în camera de sus, und«
ne aflam adunaţi.
9. Şi un tănăr cu numele Eu-
tichu şăzănd pe fereastră; cufun-
dat în somn adine, pe când Pa-
vel vorbia cu dânşi mereu înainte,
târît liind de somn căzu jos
din al treilea rind, şi fu ridicat
mort.
10. Iar Pavel dându se jos isă
plecâ peste dănsul şi luându '1 în
braţe zise: Nu vă speriaţi, căci
sufletul lui este într'ânsul.
11. Şi venind sus şi frângând
www.daa
pâinea şi gustând, şi vorbind
de îndestul până la zor£ plecâ
apoî.
12. Iar eî aduseră pe băeat
viu, şi să mângăeară peste mă-
sură.
13. Şi noî, plecând înainte
pe vas, ne am dus la Asu, având
a lua de acolo pe Pavel iarăşi
cu noî, căci astfel rinduise, de-
oare ce el avea să meargă pe
jos.
14. Iar când ne întîlni la Asu,
luându 1 iar cu noî am venit la
Mitilene.
15. Şi de acolo plecând pe apă
am ajuns a doa zi îndreptu Chiu-
lul", şi în «ioa următoare ne a-
propiarăm de Samu şi, remânind
în Troghilu, am venit a doa zi
la Milet.
16. Căcî Tavel găsi cu cale să
treacă pe apă pe lângă Efes,
pentru ca să nu întârzie în Asia;
căci se grăbia să fie, daca 'i ar
fi cu putinţă, la Ierusalem în zioa
cinci-zecimeî.
17. Şi de la Milet trimiţând
la Efes chemâ pe bătrîni Kise-
ricei să vie la dânsul.
18. Şi când veniră la dănsul le
zise:
Voî ştiţi cum am fost cu voi
tot timpul din întăia zi de când
am călcat în Asia,
19. Slujind Domnului cu toată
smerenia şi cu lacrămî şi încer-
cări ce mi s'au întâmplat în pân-
dirile Iudeilor;
20. Cum n'am micşorat nimic
din cele de folos, ca să nu vă
romanica.ro 1& *
226
FAPTELE APOSTOLILOR
vestesc voă şi sâ nu vă învăţ în
faţa tuturor şi prin case.
21. Dovedind atât Iudeilor cât
şi Elenilor pocăinţa spre Dum-
nezeu, şi credinţa în Domnul no-
-stru Iisus Christos.
22. Şi acum iată, eu silit fiind
în spiritul meu, mă duclaleru-
salem, neştiind cele ce au să 'mi
se întîmple acolo,
23. De cât numai că Spiritul
Sânt 'mi dovedeşte în fie care
oraş, că lanţuri şi strimtorărî mă
aşteaptă.
24. Dar mie ensumî nu 'mi so-
cotesc sufletul vrednic de nici
un cuvânt, ca să 'mi săvârşesc
calea şi însărcinarea pe care am
luat'o de la Domnul Iisus, spre
a mărturisi evangelia darului lui
Dumnezeu.
25. Şi acum iată, eu ştiu că
nu veţi maî vedea faţa mea
voi toţi, printre care am trecut
predicând împărăţia Iui Dum-
nezeu.
26. De aceea ve mărturisesc în
zioa de astăzi, că eu curat sunt
de sângele tuturor.
27. (Jăcî nu m'am temut să vă
vestesc voă toată hotărîrea lui
Dumnezeu.
28. De aceea luaţi aminte de
voî enşivă şi de toată turma în
care Spiritul Sânt v'a pus epi-
scopî, ca să păstoriţi Biserica
Domnului, pe care 'şi a dobîn-
dit'o prin ensuşî sângele seu.
29. Eu ştiu că după plecarea
mea vor întră între voî lupi gro-
zavi, necruţând turma;
30. Şi dintre voî enşivă se vor
ridica bărbaţî vorbind lucruri su-
cite ca să tragă după dănşi pe
ucenicî.
31. Drept aceea vegheaţi adu-
cându vă aminte că trei anî
noapte şi zi n'am încetat sfătu-
ind cu lacrămî pe fie care dintre
vot.
32. Şi acum ve încredinţez lui
Dumnezeu şi cuvântului darului
său, care poate să vă întăriasca
şi săr vă dea moştenire între toţt
cei sânţi ţî.
33. N 'am dorit argint sau
aur sau îmbrăcăminte de la ni-
menea.
BL Voi enşivă cunoaşteţi că.
aceste mâînî au slujit pentru cele
trebuincîoase mie şi celor împre-
ună cu mine.
35. In toate v'am arătat, că
astfel, ostenindu vă, trebue săt
sprijiniţi pe cei care sunt slabi,
şi să ţineţi minte cuvintele Dom-
nului Iisus, că ensuşî el a zis:
Fericit este a da mai mult, de cât
a lua.
36. Şi acestea zicend, înge-
nuchind să rugâ împreună cu
den şi.
37. Şi plânsul tuturor a fost
de îndestul, şi plecându se pe gâ-
tul lui Pavel îl sărutau,
38. Simţind durere mai ales
pentru cuvântul pe care îl zisese,
că n'au să maî vază faţa lui. Şi
'I însoţiră penă la vas.
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
227
CAP. XXI.
Călătoria lui Pavel la Ierusalem. La Cesa-
ria Agab profetisează lui Pavel că va fi
prins si legat.. In Ierusalem e primit dc
Iacob ; Iudei îl dau afară din aautuar.
Căpitanul Linia îl scapă din gloata întă-
rîtată.
1. Şi după ce ne despărţirăm
de ei, am plecat pe apă fi ţi-
nând drumul drept am venit la
Con, şi a doa zi la Rodu, şi de
acolo la Patara.
2. Şi găsind un vas care era
să treacă în Fenicia, suindu ne
în el plecarăm pe apă.
3. Dar zărind Cipru, şi lăsân-
du '1 la stânga, mergeam spre
Siria, şi neam dat jos la Tiru;
pentru ca în acel loc se descărca
vasul de povară.
4. Şi am rămas acolo şapte
zile, după ce căutând cu dinadin-
sul am gasifc ucenici, care spu-
neau prin Spiritul Sânt lui Pavel,
că nu trebue să se ducă la Ieru-
salem.
5. Şi când am făcut zilele de-
plin, eşind am plecat, însoţindu
ne toţi cu femei şi copii până a-
( fară din oraş; şi îngenuchind pe
ţărm rugându ne,
6. Ne am despărţit uni de alţi,
şi ne am suit în vas, iar dânşi
să întoarseră la casele lor.
7. Iar noî sfârşind de tot
călătoria de la Tiru, am ajuns la
Ptolemaida, şi urând bun găsit
fraţilor am rămas o zi la dânşi.
8. Şi a doa zi eşind am venit
la Cesaria; şi intrând în casa lui
Filip, fiind un evangelist din cei
şapte, am rămas la dânsul.
9. Acesta avea patru fiice fe-
cioare care profetizau.
10» Şi rămânând noî mai multe
zile veni din ludea un profet cu
numele Agab.
11. Şi intrând la noî, şi luând
încingetoarea lui Pavel, legân-
du 'şi picîoarele şi mâînile zise:
Aşa zice Spiritul Sânt, astfel vor
lega Iudei în Ierusalem pe băr-
batul a cărui încingătoare este
aceasta, şi l l vor da prins în mâî-
nile neamurilor.
12. Şi când auzirăm acestea,
noî şi cei care sunfc da loc de
acolo îl îndemnam, ca să nu să
ducă la Ierusalem.
13. Atuncî Pavel răspunse: Ce
faceţî plângând, şi sdrobindu 'mi
inima ? Căcî eu sunt gata pentru
numele Domnului lisus nu nu-
mai a fi legat, ci şi a muri la Ie-
rusalem.
14. Şi ne înduplecându se el,
ne am liniştit zicând: Facă se voia
Domnului.
15. Iar după aceste zile pre-
gătiţi fiind ne am dus la Ieru-
salem,
16. Şi veniră împreună cu noî
şi dintre ucenici de la Cesaria,
care ne au dus la un oare care
Mnasone.din Cipru, ucenic vechiu,
la care furăm primiţi în casa ca
oaspeţî.
17. Şi sosiţî fiind noî în Ie-
rusalem, fraţi ne primiră cu bună
voinţă.
18. Iar a doa zi intrâ Pavel
www.dacoromanica.ro
228
FAPTELE APOSTOLILOR
împreună cu noi la Iacob, şi se*
adunară toţi bătrîni.
19. Şi urând sănătate la toţi
spunea câte una ou deamănuntul
cele ce făcu Dumnezeu între
neamuri prin însărcinarea dată
lui.
20. Şi ei ascultând măriau pe
Dumnezeu; şi 'î ziseră: Frate, tu
vezi câte zecimi de mii sunt cei
care au crezut; şi toţi sunt plini
de rîvnă pentru lege;
21. Dar au fost puşi în cuno-
ştinţă despre tine, că înveţi pe
toţi Iudei care sunt între nea-
muri, ca să se lepede de Moise
zicând ca ei nu trebue să taie
împrejur pe copii lor, nici să um-
ble în datine.
22. Ce este dar? Negreşit tre-
bue să se adune mulţime; căci
vor auzi că ai venit.
23. Deci fă aceasta ce 'ţi zi-
cem; avem patru bărbaţi care au
r asupra lor juruinţă;
24. Pe aceştia luându 'i cu tine
curăţeşte te împreună cu ei, şi
cheltueşte pentru dânşi, ca să 'şi
rază capul, şi toţi vor cunoaşte
că nu este nimic aceea ce au
fost învăţaţi despre tine, ci ur-
mezi şi tu ensuţi păzind legea.
25. Iar pentru neamurile care
au crezut noi am trimis scrisoare
dup& ce am hotărîfc, $a ei să nu
păziască nimic de felul acesta, de
cât numai ca ei să se ferească de
ce este înjunghiat pentru idoli, şi
de sânge şi de ee este sugrumat
şi de desfrânare.
26. Atunci Pavel, luând cu sine
pe bărbaţi aceia, curăţindu se
împreună cu dânşî în zioa urmă-
toare, întrâ în santuar, dând de
ştire împlinirea zilelor dş cură-
ţire, pâne* ce fu adus darul pen-
tru fie care dintre denşi.
27. Şi când erau să sesfâr-
şiască cele şapte zile, ludei din
Asia, zărindu '1 în santuar, în-
tărită toată gloata, şi puseră mâi-
nile pe dânsul,
28. Strigând: Bărbaţi Israeliţî,
daţi ajutor; acesta este omul,
care învaţă pe toţi de pretutin-
dinî împrotiva poporului şi a le-
geî şi a locului acestuia, ba ânchă
şi Eleni aduse In santuar şi a
spurcat acest loc sânt;
29. Căci zăriseră înaintea lor
în oraş cu dânsul pe Trofim E-
feseanul, despre care gândiau că
Pavel 'la adus în santuar,
30. Şi fu mişcat oraşul întreg,
şi se* adună poporul, şi apucând
pe Pavel îl trăgeau afară din
santuar, şi îndată fură închise
uşile,
31. Dar pe când cercau ei ca
să '1 omoare veni veste la căpi-
tanul cohortei, că tot lerusale-
mul este întărîtat;
32. Care de îndată luând ostaşi
şi şutaşi aler#â jos la d6nşi;iar
ei văzând pe căpitan şi ostaşi în-
cetară să bată pe Pavel.
33. Atunci apropiindu se că-
pitanul 'l apucâ, şi porunci să
lie legat cu doe* lanţuri; şi în-
treba cine ar fi şi ce a făptuit.
34. Şi strigau din gloată uni
într un fel, iar alţi într'altul, şl
www.dacoromanica.ro
FÂPTELE APQSTOLTLOR
229
ne putând cunoaşte din pricina
sgomotului ce este temeinic po-
runci sa 'I duca în tabără.
35. Şi când ajunse la trepte
se* întîmplâ ca el să fie dus- de
către ostaşi din pricina silnicii
gloatei;
36. Căcî mulţimea poporului
urma strigând: lea J l,
37. Şi când era să intre în ta-
bără Pa vel zice căpitanului: 'Mi
este oare ertat să spun ceva că-
tre tine? Iar el zise: Ştii Ele-
neşte-?
38. Nu eşti tu dar Egipteanuf,
care maî 'nainte de aceste zile
a întărîtat la răscoală şi a scos
în pustie pe cei patru mii de băr-
baţi sicari?
39. Iar Pavel zise: Eu suntîn-
tr'adevSr om Iudeu, din Tarsul
Cilicn, cetăţean al unui oraş nu
neînsemnat; te rog dar, da 'ml
voie să vorbesc către popor.
40. Şi du pe" ce el 'i dete voie,
Pavel stând pe trepte făcu po-
porului semn cu mâna; şi fâcen-'
du se tăcere mare le vorbi în
limba ebreească zicând:
CAP. xxn.
Pavel vorbeşte poporului despre vedenia ce-
rească fi de tiimi'erca sa la neamuri, Ct-
tăţean^ Roman fiind se tmprotiveste ca să
fie bătut.
1. Bărbaţi fraţi şi părinţi, a-
.scultaţi 'mi- apărarea, către voî a-
cum.
2. Şi auzind că le vorbia în
limba ebreească ţinură şi maî
mult linişte; atunci zice:
3. T3u sunt bărbat Iudeu, nă-
scut într'adevSr în Ţarsul Ciciliî,
dar crescut mare în acest oraş
la picioarele lui Gămăliei, învăţat
după străşnicia legeî părinteşti,
plin de rîvnă fiind pentru Dum-
nezeu, dupS cum sunteţi astăzi
şi voî toţi;
4. JSu am urmărit această cale
jpene* la moarte, legând şi dând
-prinşî la închisoare bărbaţî şi
femei,
6. DupS cum 'mi dă dovadă
atât archiereul cât şi toată bă-
trînimea, de la care primind şi
scrisorî către fraţf m'am dus
de la Damasc, ca şi pe cei care
erau acolo să 'i aduc legaţî la Ie-
rusalem, pentru ca să fie pe-
depsi ţî.
6. Şi pe când mergeam eu şi
ine* apropiam de. Damasc, fără de
veste în mezul zilei străluci din
cer ca un fulger împrejurul meu
o lumină de îndestulă.
7. Şi am căzut în Jocul unde
eram, şi am auzit un glas zi-
cendu'mi: Saule, Saule, pentru
ce mS urmăreşti?
8. Iar eu am răspuns; Cine
eşti, Doamne? Şi zise către mine:
Eu suntlisus Nazareul pe care tu
îl urmăreştî.
9. Şi cei care erau cu mine
zăriră într*adevăr lumina, dar
n'auziră glasul celui care *mi
vorbia.
10. Şi am zis: Ce voî face,
Doamne ? Iap Domnul zise către
mine: sculândute mergî la Da-
masc; şi acolo 'ţi se va spune
www.dacoromanica.ro
230
FAPTELE APOSTOLILOR
despre toate ce 'ţi sunt rînduite
ca sâ le faci.
11. Şi fiind că nu 'mi ridicam
ochi în sus din pricina măririi
acelei lumini, dus fiind de mână
de către cei care erau cu mine,
am venit la Damasc.
12. Şi un Anania, bărbat te-
mător de Dumnezeu după lege,
dovedit bun de câtre toţi Iudei
care locuesc acolo,
13. Venind la mine, şi stând
aproape 'mi zise : Frate Saule,
uită te în sus, şi eu chiar în acel
ceas m'am uitat la el.
14. Şi zise: Dumnezeul părin-
ţilor noştri te a ales pe tine ca
să cunoşti voinţa lui, să vezi pe
cel Drept, şi să auzi glas din gu-
ra lui.
15. Ca vei fi martur pentru
densul la toţi oameni despre cele
ce ai văzut şi ai auzit.
16. Şi acum ce ai în gând ?
Sculându te ; botează te şi spală 'ţi
păcatele tale, după ce vei fi che-
mat numele lui.
17. Şi când mă întorseî la Ie-
rusalem, şi mă rugam în santuar,
eu fui în uimire,
18. Şi 'lam văzut zicendu 'mi:
Grăbeşte şi eşî curînd din Ieru-
salem; pentru că nu vor primi
mărturia ta despre mine.
19. Şi eu am zis, Doamne, ei
însuşi ştiu că eu puneam în în-
chisoare şi băteam prin sinagogi
pe cei care au crezut în tine;
20. Şi când se vărsa sângele
lui Ştefan, martorul seu, şi eu
ânsumî eram de faţă şi încuvi-
inţam, şi păziam vestmintele ce-
lor care '1 omorau.
21. Şi zise către mine, mergi
că eu te voi trimite afară între
neamuri în depărtare.
22. Şi '1 ascultau penă la
acest cuvent, şi ridicară glasul
lor zicând: Iea de pe pământ pe
unul ca acesta; cacî nu se cuvine
ca el sa trăiască.
23. Şi pe când strigau ei, şi
aruncau jos vestmintele lor, şi
asvâriiau ţărîna în aer,
24. Căpitanul porunci ca el să
fie dus în tabără, zicând să '1 cer-
ceteze cu Jovirî de bicîu, ca să
afle pentru care pricină strigau
aşa împrotiva lui.
25. Dar când îl întinseră pen-
tru bicile de curele, Pavel zise
către sutaşul care era de faţă:
Vă este oare ertat să bateţi cu
bice pe un om Roman şi neju-
decat ?
26. Şi auzind sutaşul, ducându
se la căpitan 'i spuse zicând: Ce
ai de gând să faci ? Câcî omul
acesta este Roman.
27. Şi vening căpitanul 'i zise:
Spune 'mi, tu eşti Roman? Şi el
zise: Aşa este.
28. Şi căpitanul răspunse: Eu
cu multă sumă de bani am do-
bîndit această cetăţenie. Şi Pa-
vel zise: Dar eu sunt chiar nă-
scut Roman.
29. Deci îndată să deteră la o
parte de la dânsul cei care aveau
să '1 cerceteze; şi căpitanul se
temu, după ce cunoscu că este
Roman, şi că îl legase.
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
231
30. Şi a cloa zi hotărîndu se
să cunoască ce este temeinic,
- pentru ce este învinovăţit de că-
tre Iudei, îl deslegâ, şi porunci
-ca să se adune maî mari preo-
ţilor şi tot sinedriul. Şi aducând
jos pe Pavel îl puse înaintea lor.
CAP. XXIII.
îPapel înaintea sineăriului. D^sbinarta Intre
Farisei si Saducei. Arătarea Domnului,
Deicoperindu se conjurarea Iudeilor, Pa-
vel e trimis la Oesana.
1. Şi Pavel uitându se neclintit
la sinedriu zise: Bărbaţi fraţî, eu
cu toată ştiinţa bună de mine
însumi m'am purtat în chemarea
mea pentru Dumnezeu p6ne* în
această zi.
2. Iar archiereul Anania po-
runci celor care steteau lângă
dânsul ca să 1 bată peste gură.
3. Atunci Pavel zise către el:
Dumnezeu te va bate pe tine,
zidule spoit; chiar tu şezi jude-
cându me* dupe* lege, şi călcând
legea porunceşti să fiu bătut?
4. Iar cei care steteau de faţă
ziseră: Pe archiereul lui Dum-
nezeu îl înfruntezî tu?
5. Şi Pavel respunse: Nu ştiam,
fraţilor, că este archiereu; căci
este serjs: Pe mai marele popo-
rului t6u nu '1 vorbi de reu.
6. Şi cunoscând Pavel că o
parte este de Saducei, iar alta
de Farisei strigă în sinedriu:
Bărbaţi fraţî, Eu sunt Fariseu,
fiu de Farisei; pentru nădejdea
şi învierea dintre morţi mS ju-
dec eu.
7. Şi zicând el aceasta sS ivi
neînţelegere între Farisei şi Sa-
ducei; şi desbinată fu mulţimea.
8. Pentru că Saducei zic că
nu este înviere, şi nici ânger,
nici spirit; iar Farisei pe am6n-
doe* le mărturisesc.
9. Şi sS făcu strigăt mare; şi
sculându se uni dintre cărturari
din partea Fariseilor să certau
zicând: Nici un rău nu găsim în
acest om; dar daca spirit 'i a vor-
bit sau ânger?
10. Şi facându se mare neîn-
ţelegere, căpitanul temendu se
ca Pavel să nu fie sfâşiat de că-
tre dânşi porunci ca venind oşti-
rea jos să '1 răpiască din mijlocul
lor, şi să '1 ducă în tabără,
11. Iar în noaptea urmă-
toare stând Domnul lângă el zise:
Indrăsneşte; căci dupe* cum ai
mărturisit cele despre mine la
Ierusalem, astfel trebue ca tu să
mărturiseşti şi la Roma.
12. Şi făcând u se zioă Iudei
dupS ce s'au strâns în ceată se
deteră pe ei 6nsuşî anatema, zi-
când nici să nu mănânce nici să
nu bea pâne* când nu omoarâ pe
Pavel ;
13. Şi erau maî mulţi de pa-
truzeci cei care făcură acest ju-
rământ împreună;
14. Care ducându se la maî
mari preoţilor şi la bătrînî zi-
seră: Cu anatema ne am dat pe
noî ânşine anatemă să nu gu-
stăm nimic p6n6 când nu omorîm
pe Pavel.
15. Acum dar voi împreună cu
www.dacoromanica.ro
232
FAPTELE APOSTOLILOR
sinedriul faceţi cunoscut căpita-
nului pentru ca sa '1 aducă jos
Ia voi, ca cum aţi avea de gând
să hotăriţî mai cu deamSnuntul
cele despre dânsul; iar noi, mai
'nainte d'a se apropia el, suntem
gata să '1 rSpunem.
16. Dar fiul suroreî lui Pavel
auzind de pândirea lor, venind
şi intând în tabără, spuse lui
PaveL
17. Şi Pavel chemând la sine
pe unul dintre şutaşi zise: Du
pe acest tenSr la căpitan, căci
are să 'j spunâ ceva.
18. Deci el Iuându '1 îl duse la
căpitan şi zise: Pavel care este
închis chemându me* la sine me*
rugâ să aduc la tine pe acest
t6nSr, având să 'ţi vorbiască
ceva.
19. Şi căpitanul luându '1 de
mână şi ducendu '1 la o parte
întrebă: Ce este ce ai să 'mi
spui ?
20. Şi el zise că Iudei s T au în-
ţeles să te roage ca mâine să a-
ducî jos la sinedriu pe Pavel, ca
cum ar avea de gând sa cerce-
teze mai cu deamânuntul despre
dânsul.
21. Deci tu nu te încrede lor;
căci mai mult de patruzeci de
bărbaţi dintre d6nşi îl pândesc,
ca uni care s'au dat pe jei în-
suşi anatema, ca nici să nu mă-
nânce, nici să nu bea penă când
nu'l vor fi repus; şi acum sunt
gata, aşteptând făgăduinţa de la
'tine,
22. Deci căpitanul dete ten£-
www.daco
rului drumul^ poruncind săr. rin
spue la nimeni, că ai făcut cu-
noscut acestea către mine.
23 Şi chemând la sine pe doi
dintre şutaşi zise: De la al treilea»
Geas dirunoapte, aveţi gata doe
sute de ostaşi, şi şaptezeci de că-
lăreţi şi doe* sute de arcaşi casă.
meargă pene* la Cesaria;
21. Şi să aduceţi dobitoace de
povară ca punând pe Pavel să-
'1 ducă bine la Felix, procura-
torul;
25 Scriind scrisoare ce avea
acest coprins:
26. Claudiu Lisia alesului pro-
curator Felix, multa sănătate.
27. Pe acest bărbat prins fiind
de către Iudei, şi având să fie
omorît de dânşi, venind eu cur
oaste *1 am scăpat, aflând că este
Roman.
28. Şi voind să cunosc bine
vina pentru care îl pârâu J l am
adus la sinedriul lor.
29. 'L am găsit pîrît pentru
nedomirirî ale legeî lor, dar ne
avend nici o vina vrednică de
moarte sau de legături.
30. Şi aducendu 'mi se la cu-
noştiinţă -că are să fie o cursa
din partea Iudeilor împrotiva a-
cestui bărbat, de Îndată 1 am
trimis la tine, poruncind şi celor
care '1 învinovăţesc să spună,
înaintea ta cele împrotiva lui. Fii
sănăto^
31. Deci ostaşi, dupe cum le
fusese rînnuit, luând pe Pavel îk
duseră noaptea la Antipatri.
32^ Şi a doa zi se întoarserăT
omanica.ro
FAPTELE APOSTQLTLOK
23i
în tabără, lăsând pe călăreţi să
^e ducă cu dânsul;
33. Care, intrând în Cesariaşi
dând procuratorului scrisoarea,
'i înfăţişară şi pe Pavel.
34. Şi procuratorul citind, şi
întrebând din care ţinut este, şi
aflând că din Cilicia,
35. Zise: Te voi asculta cu dea-
mânuntul, când vor fi venit şi
cei care te învinovăţesc; porun-
cind ca el să fie păzit în pretoriu
lui Erod.
CAP. XXIV.
Pavel *5 apără înaintea lui Felîx de învi-
novăţirea ce \ se aduc* ăe. Ttrtul ai Iu-
dtsl, fi vorbeşte înaintea lui J^ilix si Dru-
siltl,
1. Şi după cinci zile veni ar-
chiereul Anania cu uni bătrînî
şi cu un retor Terţul, care fă-
cură cunoscut procuratorului îin-
protiva lui Pavel.
2. Şi chemat fiind el, Terţul
începu să '1 învinovaţiască zi-
ccând:
3. Având prin tine parte de
multă pace, şi de întocmiri bune
făcute acestui neam prin îngri-
jirea ta în ori ce parte şi pretu-
tindinea, noî cunoaştem, alesule
Felix, <îu toată mulţumirea.
4. Dar ca să nu te ţin mult
timp, te rojf sa ne asculţi pe
scurt cu a ta bună voinţă.
5. Căci aflând pe bărbatul a-
cesta aducător de peire şi în-
demnând la răscoală pe toţi Iu-
dei care sunt peste tot pământul
locuit, fiind căpetenie a eresiî
Nazareilor,
6. Care a încercat să spurce-
şi santuarul, şi pe care am pus
mâna,
7. Şi am voit să f l judecăm dupe^
legea noastră, dar venind căpita-
nul IAsia f l a dus jos cu mulă sil-
nicie din mâinile noastre, porun-
cind celor care f l învinovăţiau s&
vi& înaintea ţa ;
8. De la care poţi, ânsuţî cer-
cetând cu scumpatate, să cunoştî
cu dearaănuntul despre toate a-
cestea, pentru care noi '1 învino-
văţim.
9. Şi se* învoiră şLIudei, zicânct
că acestea aşa sunf.
10. Şi Pavel răspunse, dup&
ce procuratorul 'i făcu semn să,
vorbiască,
Ştiind că tu de mulţi anî eştî
judecător acestui neam, bucuroa
mă apăr de cele pentru mine ân-
sumî.
11. Putând tu cunoaşte bine,,
că nu am maî mult de doăspre-
zece zile, de când am venit la
Ierusalem ca să mă închin;
12. Şi nici în santuar nu m'ati
găsit vorbind către cineva sau
făcând răscoală de gloată, nict
m sinagogi, nici prin oraş.
13. ^Nicî nu pot dovedi cele-
pentru care mă învinovăţesc ei
acum.
14. Dar 'ţi mărturisesc aceasta,,
că potrivit cu calea, pe care dânşi
o numesc eresie, eu slujesc în-
tr'adever Dumnezeului părintesc*
www.dacoromanica.ro
234
FAPTELE APOSTOLILOR
■crezând toate cele scrise după
lege şi în profeţi,
15. Având în Dumnezeu nă-
dejde, pe care şi aceştia ânsuşf
o au, că are sa fie înviere a drep-
ţilor şi a nedrepţilor.
16. De aceea şi euânsumîmă
ostenesc sa am în tot dauna în-
treagă ştiinţă de mine înaintea
lui Dumnezeu şi a oamenilor.
17. Şi după mai mulţi anî am
venit ca sa fac milostenii pentru
neamul meu şi daruri;
18. La care m'au găsit uni lu-
dei din Asia, curăţit în santuar,
nu cu gloată, nici cu sgomot,
19. Aceia trebuia să fie de faţă
înaintea ta şi să mă învinovă-
ţească, daca ar avea ceva împro-
tiva mea.
20. Sau chiar aceştia să spună
ce nedreptate au găsit, când am
-stat înaintea sinedriului,
21. De cât numai acest cuvânt
pe care '1 am rostit tare, stând
între dânşi, că Pentru învierea
morţilor mă judee eu astăzi îna-
intea voastră.
22. Şi Felix, auzind acestea,
'i amănâ pentru altă dată. ştiind
mai cu deamănuntul cele despre
calea aceasta, zicând: Când va fi
venit căpitanul Lisia, voi hotărî
«ele ale voastre,
23. Poruncind sutaşului ca Pa-
vel să fie ţinut în pază, şi să aibe
linişte, şi să nu opriască pe ni-
menea dintre ai lui ca să 'i slu-
jască.
24. Şi după câteva zile venind
Felix cu Drusila femea sa, care
era Iudee, trimise să cheme pe
Pavel, şi 1 ascultă despre cre-
dinţa care este In Christos.
25. Şi vorbind el cu dânşi d&*
spre dreptate şi înfrânare şi de-
spre judecata viitoare, Felix în-
fricoşându se răspunse: Pentru
acum du te; şi când voi avea
timp potrivit, te voi chema iar,
26. Aşteptând în acelaş timp,
că 'i se vor da bani de către
Pavel, pentru pa să H dea dru*
mul ; de aceea şi mai adesea tri-
miţând să 1 cheme vorbia cu
dânsul.
27. Şi împlininduse doi anî,
Felix avu urmaş pe Porciu Fe*
stu; şi Felix, voind să 'şi dobîn-
diască mulţumire de la Iudei, lăsa
pe Pavel închis.
CAP. XXV.
Pavel s8 apără înaintea lui Festu si a Iu-
deilor vmiţî la Cesaria. Festu apune lui
Agripa despre Pavel, *i el insusX >l aduce
la Agripa si Berenice.
1. Deci Festu, după ce păşi pe
ţinutul său, se duse după trei
zile de la Cesaria la Ierusalem.
2. Şi maî mari preoţilor şi frun-
taşi Iudeilor 'i făcură cunoscut
împrotiva lui Pavel;
3. Şi- '1 rugau, cerând ca în-
datorire împrotiva lui, ca să tri-
mită să '1 cheme la Ierusalem, fă-
când ei din aceasta o cursă ca
să '1 răpue pe cale.
4. Dar Festu răspunse că Pa-
vel este ţinut în pază la Cesaria,.
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
235
şi ca el 6nsuşî stă sâ plece în
curînd
5. Deci care dintre voi sunt în
stare, zise el, venind împreună
cu mine, să '1 învinovăţiascâ, daca
este ceva necuviincios în acest
bărbat.
6. Şi stând între d6nşi nu
maî mult de opt sau zece zile,
"venind la Cesaria, şăzend a doa
zi pe scaunul de judecător, po-
runci ca Pavel să fie adus.
7. Şi venind el, îl încunjurară
Iudei care veniseră de la Ieru-
salem, aducend împrotiva lui
multe şi grele învinuiri pe care
tiu puteau să le dovediască,
8. Pe când Pavel se apăra că
n'a greşit ceva nici faţă de legea
Iudeilor, nicî faţa de santuar, nici
faţă de Oesar.
9. Dar Festu, voind să dobîn-
diască mulţumire de la Iudei,
răspunzând lui Pavel zise: Voeştî
ca mergând la Ierusalem sa fii
judecat acolo înaintea mea pen-
tru acestea ?
10. Şi Pavel zise: Eu stau îna-
intea scaunului de judecător al
Ceşaruluiy unde trebue să fiu ju-
decat; pe Iudei cu nimic nu 'i
am nedreptăţit, după cum şi tu
mai bine cunoşti.
11. Deci dar, daca nu sunt în
drept şi am făptuit ceva vrednic
de moarte, nu mă feresc de
moarte', iar daca nu este nimic
din acelea pentru care aceştia
mă învinovăţesc, nimeni nu poate
să mă dea lor. Cer să fiu judecat
de Cesarul.
12. Atunci Festu chibzuind îm-
preună cu cei chemaţi a se sfă-
tui răspunse: Ai cerut să fiî ju-
decat de Cesarul, la Cesarul te
veî duce.
13. Şi trecând câteva zile
Agripa, împăratul, şi Berenice so-
siră la Cesaria, ca să ureze lui
Festu bun venit.
14. Şi fiind că rămaseră acolo
mai multe zile, Festu istorisi îm-
păratului cele despre Pavel zi-
când: Este lăsat în închisoare de
către F'elix un bărbat,
15. Pentru care, fiind eu la Ie-
rusalem, 'mi au făcut cunoscut
mai mari preoţilor şi bâtrîni Iu-
deilor, cerând hotărîre împrotiva
lui;
16. Cărora le am răspuns, că
Romani n'au obiceiu sâ dea pe
un om, penă când învinuitul nu
are de faţă pe învinui tori lui, şi
nu îea loc de apărare pentru în-
vinovăţire.
17. Deci, după ce au venit ei
aci, ne maî făcend nici o amâ-
nare, şăzend a doa zi pe scaunul
de judecător am poruncit ca să
fie adus bărbatul,
18. împrotiva căruia sculân-
du se învinuitori, nu aduceau nicî
o vină din acele rele pe care
'mi le puneam eu în minte,
19. Ci aveau faţă de dânsul ni-
şte neînţelegeri pentru a lor te-
mere de Dumnezeu, şi pentru un
Iisus mort, despre care Pavel zi-
cea că este viu.
20. Şi eu nedomirindu mă la
cercetarea despre acestea, între-
www.dacoromanica.ro
236
FAPTELE APOSTOLILOR.
bam daca el ar voi sâ meargă, la
Ierusalem, şi acolo să. fie judecat
pentru, acestea.
21. Dar PaveL cerend ca el să
lie ţinut în păstrare pentru ho-
tărîrea Augustului, am poruncit
ca el să fie ţinut în păstrare
până ce '1 voi trimite la Ce-
sarul.
22. -Şi Agripa &ise către Festu;
Aş vrea şi eu 6nsumî să auz pe
acest om. Mâine îl veî auzi, zi-
se el.
23. Deci a doa zi venind
Agripa şi Berenicecu multă pom-
pă, şi intrând ei în audiCoriu îm-
preună cu eăpitani ş\ bărbaţi cei
maî aleşi ai oraşului, şi poruncind
Festu, Pavel fu .adus.
24. Şi Festu zice: împărate A-
gripa, şi toţi bărbaţi care sunteţi
de faţă cu noi, priviţi pe acesta
despre care 'mi a vorbit toată
mulţimea Iudeilor în Ierusalem
şi aci, strigând că el trebue să
nu mai fie ^viu.
25. Dar eu am înţeles că el n'a
făptuit nimic vrednic de moarte;
Şi acesta ănsuşî cerend săfieju-
v decât de Augustul, am hotărît
să '1 trimit.
26. Despre care nu am ceva
temeinic ca să scria Domnului
meu. De aceea '1 am adus înain-
tea voastră, şi mai ales înaintea
ta, împărate Agripa, pentru ca
fâcendu se cercetare cu deamă-
nuntul să am ce să scriu.
27. Căci mi se pare ne mintos,
ca trimiţând pe un încins să nu
arăt şi cuvintele împrotiva lui.
CAP. XXVI.
înaintea lui Ar/ripa Festu Pavel vorbeşte-
de vieaţa sa din, trecut, de vedenia cerească
p de credinţa jto.
1. Şi Asjripa zise către Pavelr
'Ţi este îngăduit să vorbeşti pen-
tru tine ensuţî. Atunci Pavel în-
tinzând mâna rostia cuvinte de-
apărare;
2. împărate Agrjpa, mS cred
pe mine ensumî fericit av6nd să-
mă apăr astăzr înaintea ta de-
toate câte sunt învinuit de cătr&
Iudei,
3- Mai ales- că tu cunoşti toate
obiceiurile şi neînţelegerile dintre-
Iudei, de aceea mă rog sămăa-
sculţî cu mărinimie.
4. Deci dar veţuirea mea din»
tinereţe, care fu de la început în
neamul meu Jn Ierusalem, o ştiu.
toţt Iudei,
o. Pentru t;â ei mă cunosc de
mult, daca voesc sămărturisiască,
că eu am veţuit ca Fariseu po-
trivit cu <iea maî straşnică sectă,
a credinţi! noastre în Dumnezeu-
6. Şi acum pentru nădejdea ia
făgăduinţa făcută de Dumnezeu
către părinţi noştri stau jude-
când urnă,
7. .La care făgăduinţă cele doi-
sprezece seminţii ale noastre, slu-
jind cu stăruinţă noapte şi zi,
nădăjduesc sa ajungă; pentru a-
ceastă nădejde sunt învinuit de
către Iudei, împărate Agripa.
8. Pentru ce să socoteşte de
necrezut la voî, daca Dumnezeu
înviază morţi ?
9. Drept aceea eu nTana gân-
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
237
dit în mine ensumî, că pentru
numele lui Iisus Nazareul Irebue
sa lucrez multe împrotivă,
10. Ceea ce am şi fâcut în Ie-
rusalem, şf pe piuiţi dintre sânţi
•eu 'i am închis în închisori, după
-ce am luat împuternicirea de la
maî mari preoţilor; şi pe când
«erau omorîţî 'mi am dat glasul,
11. Şi resbunându 'mi pedenşi
de multe ori prin toate sinago-
gile *i siliam să defăimeze, şi pe-
ste măsură înfuriindu me asupra
lor 'i urmăriam pene şi în ora-
şele de din afară.
12. In acesLe urmăriri ducen-
-dumă la Damasc cu împuterni-
cire şi cu drept de lucrare de la
mai mari preoţilor,
13. Am văzut, împărate, în
mezul zilei pe cale o lumină în-~
trecend strălucirea soarelui în-
•cunjurându mă ca un fulger din
-cer pe mine şi pe cei care mer-
geau împreună cu mine;
14. ŞL câzend noi toţi jos la
păment, eu am auzit un glas zi-
<?end către mine în limba ebre-
•ească: Saule, Saule, pentru ce
mS urmăreşti? Ou greu 'ţi este
să caLcî cu piciorul pesLe ghimpi.
15v Şi eu am zis: Cine eşti,
Doamne? Iar Domnul zise: Eu
sânt Jisus r pe care tu îl urmă- -
reştî.
16. Dar scoală te şi stăî pe pi- ,
cîoarele tale; căci pentru aceasla
m'am arătat ţie, ca să fii rîrfduit
slujitor şi martor atât de cele ce
aî văzut, cât şi de cele pentru
care mă vot arăta ţie,
17. Scâpându te eu pe tine din
acest popor şi dintre neamurî, la
care eu tre trimit
18. Ca să le deschizi ochii, spre
a. se întoarce de la întunerec la
lumină şi de la stăpînirea lui Sa-
tan spre Dumnezeu, ca să pri-
miască ei prin credinţa în mine,
ertare de păcate şi sorţi între cei
"sânţiţî.
- 19. De aceea, împărate Agripa,
nu m'am fâcut ne ascultător ve-
. denii cereşti;
20. Ci am vestit mai 'ntOiu
atât celor din Damasc şi celor
din lerusalem, cât şi în toată
ţara Iudei 5 şi neamurilor ca să
se pocăiască şi să să întoarcă
spre Dumnezeu, făcend lucruri
vrednice de pocăinţă.
21. Pentru acestea ludei apu-
cându me, fiind eu în santuar, să
încercau să mă omoare.
22. D^ci avend parte de aju-
torul lui Dumnezeu pănă în a-
ceasLă zi stau, dovedit fiind bun
şi de mic şi de mare, fiind că
nu zic nimic, de cât cele ce au
spus atât profeţi, cât şi Moise că
au să fie,
23. Adecă daca Christosul are
să fie supus Ia pătimire, daca el
înLeiiL fiind din învierea morţilor
are să vestîască lumină atât po-
porului, cât şi neamurilor.
24. Şi pe când rostia ace-
stea apârându se, Festu zice cu
glas tare: Ţi ai eşit din fire, Pa-
vele, ştiinţa multa te duce la
smintire.
25. Dan Pavel zise: ISu 'mi am
www.dacoromanica.ro
238
FAPTELE APOSTOLILOR
eşit din fire, alesule Festu, ci ro-
stesc cuvinte ale adevărului şi
ale cuminţii.
26. Căci despre acestea ştie
împăratul, către care şi vorbesc
fără sfială fiind; pentru că nu
sunt încredinţat cu nimic că el
nu ştie ceva din acestea, fiind că
aceasta nu s'a petrecut într'un
unghiu.
27. Crezi profeţilor, împărate
Agripa ? Ştiu că crezi!
28. Şi Agripa zise lui Pavel:
Cu puţin mă îndupleci ca să fiu
Chreştin.
29. Iar Pavel zise: M'aş ruga
lui Dumnezeu, ca şi cu puţin şi
cu mult, nu numaî tu, ci şi toţi
care mă ascultă astăzi să fiţi ast-
fel, după cum sunt şi eu, afară
de aceste legături.
30. Şi se scula împăratul şi
procuratorul şi Berenice şi cei
care şădeau împreună cu denşi.
31. Şi trăprendu se ei la o parte
vorbiau uni cu alţi, zicend că o-
mul acesta nu făptueşte nimic
vrednic de moarte sau de le-
gături.
32. Şi Agripa zise lui Festu:
Omului acestuia putea să 'i se
dea drumul, daca n'ar fî Ger ut
să fie judecat de Cesarul.
CAP. XXVII.
Tavel cu soţi săi porneşte pe apă la Roma.
Incorajarea marinarilor din parte 'i, S/ă-
rîmarea vasului fi scăparea tuturor.
1, Şi când fu hotărît ca noi să
plecăm pe apă în Italia, ei deteră
în primire pe Pavel şi pe oare-
care alţi închişi unui sutaş cu
numele Iuliu, din cohorta Au-
gusta.
2. Şi suindu ne într'un vas d&
la Adramit, care avea să meargă
la locurile de pe lângă Asia, ne-
am dus, fiind cu noi Aristarch
Macedoneanul din Tesalonic.
3. Şi a doa zi ajunserăm la
Sidon; şi Iuliu, purtându se o-
menos cu Pavel, 'i dete voie sâ
se ducă la prieteni ca să aibă în-
grijire.
4. Şi pornind de acolo am mers-
pe lângă Cipru, pentru că vân-
turile erau împrotivitoare.
5. Şi trecend marea de pe lângă.
Cilicia şi Pamfilia am venit jos-
la Mira Licit.
6. Şi acolo căpitanul găsind
un vas Alexandrin mergănd în
Italia ne a suit într'ănsul.
7. Dar fiind că în multe zile
mergeam încet, şi cu anevoie a-
jungând lângă Cnidu, de oare ce
ventul nu ne lăsa să ne apro-
piem, am mers pe lângă Creta
spre Salmone;
8. Şi cu greutate mergănd noî
pe lângă dânsa, am venit la un
loc numit Limanuri Frumoase,
de care loc era aproape oraşul
Lasea.
9. Şi trecend mult timp, şi
călătoria fiind acum primejdioasă,
pentru că şi postul trecuse acum,.
Pavel 'i îndemna
11. Zicendule: Bărbaţi, văd că.
călătoria are să fie cu mare în-
drăsnealâ şi multă pagubă nu
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
23*
numai pentru încărcătură şi vas,
ci şi pentru sufletele noastre.
11. Dar sutaşul asculta mai
mult de cârmaoîu şi de căpitanul
vasului, de cât de cele zise de
Pavel.
12. Şi limanul nefiind bun de
ernat, cei maî mulţi găsiră cu
cale să plece d'acolo, încercând
daca cumva, dupS ce vor fi a-
juus la Fenica, ar putea să er-
neze, fiind aci un liman al Cretei,
aşăzat spre mează zi şi apus, şi
spre mează noapte şi apus.
13. Şi bătând încet vent de
mează zi, pârându li se că sunt
stăpînî pe a lor punere la cale,
ridicând ancora* mergeau mai a-
proape pe lângă Creta
14. Dar nu dupg mult timp se
repezi împrotiva ei vânt furtunos,
care se numeşte Eurachilon.
15. Şi vasul răpit fiind cu totul
şi ne putând să se împrotiviască
vântului, eram duşi lăsându ne
în voea lui
16. Şi trecând pe lângă o in-
sulă numită Clauda, cu anevoie
am fost în stare să prindem lun-
trea,
17. Pe care ridicând o sus, oa-
meni întrebuinţau mijloace de a-
părare încingâud vasul pe de
desubt; şi tenrândusesă nu dea
peste Sirte, lăsând vetrilele jos
erau mânaţi astfel.
18. Şi tare primejduiţi fiind noî
de furtună, aruncară a doa zi
povara;
19. Şi a treia zi aruncară cu
mâinile lor uneltele vasului.
www.daco
20. Şi mai multe zile ne ară-*
tându se nici soare nici stele, şt
furtună foarte mare ameninţând
necontenit, fu luată în cele din
urmă ori ce nădejde de scăparea
noastră.
21. Şi fiind că de mult nu mân-
case nimeni, atunci Pavel stând
în mijlocul lor zise: Părbaţî, tre-
buia ca ascultând de mine să
nu plecaţi de la Creta, şi să fi
cruţat această îndrăsneală şi pa-
gubă.
22. Acum dar vă îndemn să
fiţi cu inimă bună, căci nici o
perdere de suflet nu va fi dintre
voi, afară de a vasuluu
23. Pentru că stătu lângă mine
în noaptea aceasta un ânger al
Dumnezeului, al căruia sunt eu,,
şi cărui slujesc zicând:
24. Nu te teme, Pavele; tu tre-
bue să stai înaintea Cesarului;
şi iată, Dumnezeu 'ţi a dăruit pe
toţi care călătoresc cu tine.
25. De aceea, bărbaţi, fiţi cu
inimă bună; căci am încredere
în Dumnezeu că astfel va fi după
cum 'mi s'a vorbit mie.
26. Dar peste o insulă trebue
să dăm.
27. Şi când fu a patruspre-
zecea noapte, mânaţi fiind noi
încoacî şi încolo în Adriatîca, că-
tre mezul nopţii oameni vasului
'şi dedeau cu bănuiala că o ţara
vine aproape de dânşi;
28. Şi lăsând măsura în jos
găsiră doezecî de stânjeni; şi de-
părtându se puţin, şi lăsând iar
omanica.ro
FAPTELE -APOSTOLILOR
240
măsura în jos, găsiră Gincîspre-
.zece stânjeni.
29. Şi temendu se ca nu cum-
va să dăm peste locuri stâncctase,
-aruncând din partea d'inapoi u
vasului patru ancore doriau să
•se facă zioă.
BO. Dar oameni vasului căutând
-<să fugă din vas, şi lăsând Jun-
trea jos în mare sub cuvânt ~că
-ar avea să întinză ancore de la
31. Pavel zise sutaşului şi osta-
şilor: Daca aceştia nu rămân hi
ya&r voî nu puteţi fi scăpaţî.
32~ Atunci ostaşi tăeară funiile
luntrei, şi o lăsară să cază.
33. Şi păne când era să s"e facă
.zioă, Pavel îndemna pe toţi să
îea parte la masă zicând: Astăzi
■este- a patrusprezecea zi de când
-aşteptând sunteţi într'un&nemân-
•caţî, neluânâ pimic.
34. De aceea vă îndemn să
luaţi parte "la masă; căci aceasta
-este spre scăparea voastră; pen-
tru că un păr al nici unuia din-
tre voî nu ta peri din capul
;seu.
35. Zicend dar acestea, şi lu-
ând pâine mulţumi lui Dumnezeu
în faţa tuturor, şi frângend în-
cepu să mănânce.
36. Şi toţi fiind cu inima bună
luară şi eî să mănânce.
37. Şf eram 1a vas toate sufle-
tele doă sute şaptezeci şi sase.
38. Şi după ce să săturară de
mâncare, uşurau vasul aruncând
afară în mare cele pentru hrana
lor^
39. Şi când să fâcu zioă, nu
cunoştiau bine pământul; dar
zăriau un sin de mare avencL
ţărm, către care să hetărîră, daca
ar putea, să mână vasul.
40. Şi desfâcând ancorele le
lăsară în mare, în -acelaş timp
lăsând în jos legăturile cârmelor,
şi întinzănd vetrila din frunte
la adierea centului ţineau spre
ţărm.
41. Dar dând ei peste un loc
între doă mărî înţepeniră vasul;
şi piscul înfigendu se sta neclin-
tit, iar partea d'inapoi a vasului
să sfârîma de tăriea valurilor.
42. Atunci hotărîrea ostaşilor
fu ca să omoare pe cei Jegaţî,
ca nu vre unul eşind afară în
'not să scape prin fuga;
43. butaşul ânsă hotărît fiind
să $cape pe Pavel 'i împedicâ de
la înţelesul lor, şi porunci ca cei
care pot să înoate, aruncându se
cei d'intăiu, să easă la uscat,
44. Şi ceilalţi uni pe scânduri,
iar alţi pe ceva de ale vasului.
Şi astfel să făcu că toţi fură scă-
paţi la uscat,
CAP. XXVIII.
S/ărîmarea vasului la Melite. Vipera. Lisă-
nătosirea tatălui lui Popli'J,. Sosit ea la Si-
ratusa, Ilegiu fi Poţioli. Intîmpinarca lui
Pavel la Roma, învăţătura fi sgâerea lui
aci doi anX.
1. Şi scăpaţi fiind, atuncr cu-
noscurăm nine că insula se nu-
meşte Melite.
www.dacoromanica.ro
FAPTELE APOSTOLILOR
241
2. Şi barbari ne arătau multă
bunăvoinţă, pentru că aprinzând
foc ne luară pe toţi la denşi
din pricina ploei ce era şi a fri-
gului.
3. Şi Pavel strângând grămadă
■de uscaturi, şi punând pe foc, o
viperă eşind de căldură 1 apuca
de mână.
4. Şi barbari când vSzură ve-
ţuitoarea veninoasă atârnată de
mâna lui ziceau uni către alţi:
Cu adevărat omorîtor este omnl
acesta, pe care Dreptatea nu '1
lăsâ să fie viu, deşi este scăpat
din mare.
5. Dar el scuturând in foc ve-
ţuitoarea veninoasă, nu suferi
nici un r£u.
6. Şi ei aşteptau ca el are să
se umfle sau să cază de o dată
mort; dar aşteptând denşi mult
şi vezând că nu 'i se întîmplă
nici un r6u, schimbânduse ziceau
că el este Dumnezeu.
7. Şi împrejurul acelui ţinut
avea locuri un anume Publiu,
cel d'intâiu al insulei; acesta dupe*
ce ne primi ne ospStâ prieteneşte
trei zile.
8. Şi tatăl lui Publiu zăcea a-
pucat de friguri şi vintre. La
densul intrând Pavel, şi rugân-
du se, punând mâinile asuprâ 'i
îl făcu sănătos.
9. Făcându se aceasta veniau
la densul şi ceilalţi din insulă
care aveau suferinţe, şi erau tă-
măduiţi;
10. Aceştia ne cinstiră şi cu
multă cinste, şi fiind noî să ple-
www.daco
căm puseră cele pentru trebuinţa
noastră.
11. Iar dupe* trei luni ple-
carăm într'un vas Alexandrin, cu
semnul Castor şi Polux, ce ernase
în insulă.
12. Şi ajungând la Siracusa am
râmas trei zile.
13. De acolo încunjurând am
sosit la Regiu; şi dupS o zi bă-
tând vânt de mează zi, am venit
a doa zi la Poţioli;
14. Unde găsind fraţî am fost
îndemnaţî să rSmânem la dânşi
şapte zile; şi astfel am venit la
Roma.
15. Şi fraţi d'acolo, auzind cele
despre noî, veniră spre întîmpi-
narea noastră pânS la Foru lui
Apiu şi la Trei Taberne; pe care
vezându 'i Pavel, mulţumind lui
Dumnezeu, luâ îndrăsneală.
16. Iar când am intrat în Roma,
sutaşul dete căpetenii ostăşeşti în
primire pe cei legaţi iar lui Pavel
'i dete voie să rSmâe singur cu
ostaşul care '1 pazia.
17. Şi dupâ trei zile dânsul
adunâ p£ cei care erau fruntaşi
Iudeilor, şi venind ei împreună
zise către dânşi* Bărbaţi fraţî, eu
ne făcând nimic împrotiva po-
porului sau datinelor părinteşti,
legat fiind în Ierusalem am fost
dat în mâinile Romanilor;
18. Care cercetându mS voiau
să 'mi dea drumul pentru că
nici o vină de moarte nu era în
mine.
19. Dar Iudei împrotivindu se
prin cuvinte am fost nevoit să.
'omanica.ro ie -
242
FAPTELE APOSTOLILOR
cer a fi judecat de Cesarul, nu
că aş avea ceva ca să învinovăţesc
neamul meu.
20. Deci pentru acest cuvânt
v'am chemat ca sa vă văz şi să
vă vorbesc; căci pentru nădejdea
lui Israel mă împresoară acest
lanţ.
21. Iar ei ziseră către dânsul:
Noi n'am primit din ludeea nici
scrisori despre tine, nici venind
vre unul dintre fraţi a dat de
ştire sau a vorbit ceva rău de
tine.
22. Dar găsim cu drept să a-
uzim de la tine cele ce gândeşti;
căoî despre eresia aceasta ne este
cunoscut că pretutindinea se vor-
beşte împrotivă.
23. Şi hotărîndu 'i o zi veniră
mai mulţi la dânsul în casa de
poposire, cărora le spuse, adeve-
rind împărăţia lui Dumnezeu şi
încredinţându 'i de dimineaţa pâ-
nă seara despre Iisus atât din
legea lui Moise, cât şi din pro-
feţi.
24. Şi uni erau încredinţaţi de
cele spuse, iar alţi nu credeau.
25. Şi neînvoinduse între dânşi
plecară, după ce Pavel zise un*
cuvânt, că bine ^, vorbit Spiritul
Sânt prin Isaia profetul către*
părinţi voştri
26. Zicând: Du te la poporul
acesta şi zi: Cu auzul veţi auzi
dar nu veţi înţelege; şi văzând
veţi vedea, dar nu veţi cunoaşte;
27. Căci s'a îngrăşat inima a-
cestui popor, şi cu urechele au.
auzit greu, şi au închis ochi lui,,
ca nu cumva să vază cu ochi, şi
să auză cu urechele, şi să înţe-
leagă cu inima şi să s'e întoarcă,
ca sâ 'i vindec pe ei.
28. Deci cunoscut să vă fie-
voă, că neamurilor s'a trimis a-
ceastă mântuire a lui Dumnezeu;
şi dânşi vor asculta.
29. Şi ditp$ ce zise el acestea.
Iudei plecară având mare neînţe-
legere între dânşi,
30. Iar Pavel rămase doi ani
deplini într'o casă închiriată de-
el ânsuşî, şi primia pe toţi care-
veniau la dânsul,
31. Predicând împărăţia lui
Dumnezeu, şi învăţând cele de-
spre Domnul Iisus Christos fără.
nici o sGalăj fără nici o pedică-
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA APOSTOLULUI PA VEL
CĂTRE
ROMANI
CAP. I.
JPavel laudă Biserica din Borna pentru cre-
dinţa ei, arătând dorinţa d'a veni să o
vază Mântuirea vine din credinţă. Şi nea-
murile si Iudei sUnt căzuţi sub mânia lui
Dumnezeu»
1. Pavel slujitorul lui Iisus
Christos, chemat apostol, deosibit
fiind pentru evangelia lui Dum-
nezeu,
2. Pe care a făgăduit o maî
dinainte prin profeţi ai sei în
scripturi sânte,
3. Despre Fiul s6u, născut dupe*
corp din neamul lui David,
4. Rînduit Fiu al lui Dumnezeu,
cu putere dupe* spirit de sânţenie
prin sculare dintre morţi, Iisus
Christos Domnul nostru,
5. Prin care am luat Dar şi
apostolie spre supunere de cre-
dinţă între toate neamurile pen-
tru numele sSu,
6. Intre care sunteţi şi voî che-
maţi ai lui Iisus Christos,
7. Tuturor care sunteţi în Ro-
ma, iubiţî de Dumnezeu, chemaţi
sânţi, Dar voe* şi pace de la Dum-
nezeu Tatăl nostru şi Domnul
Iisus Christos.
8. Maî înteiu mulţumesc
Dumnezeului meu prin Iisus Chri-
stos pentru voi toţi, că credinţa
voastră se* vesteşte în toata lu-
mea.
9. Căci martur 'mi este Dum-
nezeu, căruia 'i slujesc în spiritul
meu în evangelia Fiului său,
cât de neîncetat 'mi aduc aminte
de voi,
10. Tot dauna în rugăciunile
mele, cerend daca cumva în cele
din urmă voi avea parte prin
voinţa lui Dumnezeu să vin la
voî.
11. Căci doresc să v6 vSz, ca
sa ve* împărtăşesc ceva Dar spi-
ritual, pentru ca voi să fiţi în-
tăriţi,
12. Şi aceasta este, ca eu să
fiu împreună îndemnat între voî
prin credinţa ce este între noî,
atât a voastră cât- şi a mea.
www.dacoromanica.ro
244
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
13. Dar, fraţilor, nu voesc ca
voî sa nu ştiţi, că de multe orî
'mi am pus în gând să vin la
voî, — şi am fost împedicat penă
acum — , pentru ca să am oare
care rod şi între voî, ca şi între
celelalte neamuri.
14. Sunt dator atât la Eleni
cât şi la barbari, atât la învăţaţi
cât şi la neînvăţaţî.
15. Astfel întru cât mă pri-
veşte pe mine, nu este preget ca
să vă binevestesc şi voă care
sunteţi în Roma;
16. Căci nu mă ruşinez de e-
vangelia lui Christoa, pentru că
este puterea lui Dumnezeu spre
mântuire la tot care crede, atât
Iudeu mai înteiu, cât şi Elen.
17. Pentru că îndreptăţire de
la Dumnezeu să descoperă în ea
din credinţă pentru credinţă, du-
pă cum este scris: Dreptul prin
credinţă va fi viu.
18. Căci mânia lui Dumne-
zeu se descoperă din cerîmpro-
tiva orî cărei necucernicii şi ne-
dreptăţi a oamenilor, care ţin cu
silnicie adevărul în nedreptate,
19. Pentru că ce este cunoscut
al lui Dumnezeu arătat este în-
tr'enşi, de oare ce Dumnezeu le a
făcut cunoscut lor.
20. Căci cele nevăzute ale lui
sunt zărite de la facerea lumii,
pricependu se cu mintea prin
făpturi, adecă vecînica lui putere
şi măreţie Dumnezeească, pentru
ca denşi să fie fără cuvent de a-
părare,
21. Pentru că, deşi cunoscu-
seră pe Dumnezeu, nu '1 au mă-
rit ca pe unDumnezeu, nici nu
'i au mulţumit, ci fură amăgiţi
în gândirile lor, şi întunecată fu
nemintoasa lor inimă.
22. Zicend că sunt înţelepţi,
fură nemintoşi,
23. Şi schimbară mărirea ne-
peritorului Dumnezeu cu asemă-
nare de chip de om peritor, şi
de sburătoare şi de dobitoace şi
de tărîtoare.
24. De aceea şi Dumnezeu 'i
a dat prinşi în poftele rele ale
inimilor lor spre necurăţenie, ca
corpurile lor să fie necinstite în-
tre ei ensuşi,
~ 25. Ca uni care au schimbat
adevărul lui Dumnezeu pe min-
ciună, şi au cinstit şi au slujit
făptureî în loc Făptuitorului, ca-
re .este l?inecuventat în vecî.
Amin.
26. Pentru aceasta Dumne-
zeu 'i au dat prinşi în patimi de
necinste; căci şi cele de parte
femeească ale lor au schimbat
întrebuinţarea firească pe cea îm-
protiva fireî,
27, Aseminea şi cei de parte
bărbătească, lăsând întrebuinţa-
rea firească a femei, fură aprinşi
în pofta lor între denşi, săvârşind
ruşinea, parte bărbătească în par-
le bărbătească, şi primind în ei
enşile resplata ce trebuia a rătă-
cirii lor.
28. Şi după cum n'au ju-
decat de bun ca să aibă pe Dum-
nezeu în deplină cunoştinţă, p
Dumnezeu 'i a dat la o gândire
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
245
netrebnică, ca sa facă cele ce nu
se cuvin,
29. Plini fiind de ori ce ne-
dreptate, de desfrânare, de rău-
tate, de pornire spre tot felul de
înavuţire, de înrăire, umpluţi de
pismă, de omor, de ceartă, de
înşălăciune, de viclenie,
30. Şoptitorî, vorbitori de rău,
urîţî de Dumnezeu, sumeţî, în-
gâmfaţi, lăudăroşî, născocitorî de
rele,, nesupuşi părinţilor,
31. Nepricepuţi, călcători de
cuvânt, fără iubire firească, ne-
împăcaţi, fără milă.
32. Ca uni care, cunoscând
bine hotârîrea lui Dumnezeu, că
cei care făptuesc unele ca acestea
sunt vrednici de moarte, nu nu-
mai că fac aceleaşi, dar şi dau
încuviinţare la cei care le făp-
tuesc.
CAP. II.
Judecata lui Dumnezeu este pentru toţi. In
zadar să mândresc ludei cu legea si cu
tăerea împrejur.
1. De aceea eşti fâră cuvânt
de apărare, omule, ori care ju-
deci; câcî în aceea ce judeci pe
altul, pe tine ânsuţî te osîndeştî,
pentru că tu care judeci fâptueştî
aceleaşi.
. 2. Dar noi ştim că judecata
lui Dumnezeu este după adevăr
împrotiva celor care făptuesc u-
nele ca acestea.
3. Şi socoteşti tu aceasta, o-
mule, care judeci pe cei care
făptuesc unele ca acestea, şi care
faci aceleaşi, că tu vei scăpa de
judecata lui Dumnezeu ?
4. Sau despreţueştî bogăţia bu-
nătăţii lui şi a îngăduiriî şi a
îndelung răbdării, necunoscând
că bunătatea lui Dumnezeu te
duce la pocăinţă ?
5. Dar după învîrtoşarea ta şi
inimă nepocăită 'ţi grămădeşti
ţie ânsuţî mânie în zi de mânie
şi de descoperire a dreptei ju-
decăţi a lui Dumnezeu,
6. Care va da fie căruia după
lucrările sale,
7. Celor care, după stăruinţă
de bună lucrare, caută mărire şi
cinste şi neperire, le va da vieaţâ
vecînică;
8. Iar pentru cei care fac za-
vistii, şi nu să supun adevărului,
dar sunt supuşi nedreptăţii, va fi
mânie şi aprindere,
9. Suferinţă şi strimţorare va fi
peste orice suflet de om, care
lucrează cu desăvârşire răul, atât
peste al Iudeului mai 'ntâiu cât
şi al Elenului.
10. Mărire ânsă şi cinste şi
pace va fi ori cui care lucrează
binele, atât Iudeului mai 'ntâiu
cât şi Elenului;
11. Căci la Dumnezeu nu este
părtinire.
12. Căţî dar ne având legea
vor fi păcătuit, ca ne având le-
gea vor şi peri; şi câţi având
legea vor fi păcătuit, prin lege
vor fi judecaţi.
13. Pentru că nu auzitori le-
www.dacoromanica.ro
246
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
giî sunt îndreptăţiţi Înaintea lui
Dumnezeu, ci împlinitori legii
vor fi îndreptăţiţi;
14. — Când dar neamuri care
n'au legea fac din fire cele ale
legeî, aceştia, legea ne avend,
sunt loruşî ensuşî lege,
15. Ca uni care dovedesc lucrul
legii scris în inimile lor, dovadă
dându le împreună a lor ştiinţă
de şinele, şi gândurile învinui-
toare sau şi apărătoare dintre
denşi — ,
16. In zioa când vajudecaDum-
nezeu prin Iisus Christos dupe
evangelia mea cele ascunse ale
oamenilor.
17. Daca tu dar eşti numit
Iudeu, şi te razimî pe lege, şi te
lauzi cu Dumnezeu,
18. Şi cunoşti voea lui, şi în-
cuviinţezi pe cele bane, învăţat
fiind din lege,
19. Şi ai încredere că tu ensuţî
eşti călăuză de orbi, lumină ce-
lor întru întunerec,
20. îndreptător al nemintoşilor,
învăţător al neştiutorilor, avend
icoana cunoştinţei şi adevărului
în lege;
21. Deci tu care înveţi pe al-
tul, pe tine ensuţî 'nu te înveţi?
Care predici: Nu fura, furi?
22. Care zici: Nu severşi a-
dulter, săvârşeşti adulter ? Care
urăşti idoli, jăfueştî templele?
23. Tu care te lauzi cu legea,
necinsteşti pe Dumnezeu prin
călcarea legeî ?
24. Pentru că numele lui Dum-
nezeu din pricina voastră este
defăimat între neamuri, după cum
este scris.
25. Căcî taerea împrejur folo-
seşte într'adever, daca faci legea;
dar daca eşti călcător de lege,
tăerea ta împrejur s'a fâout ne-
tăere împrejur.
26. Deci daca netăerea împre-
jur păzeşte hotărîrile legeî, oare
netăerea lui împrejur nu va fi
socotită ca 'tăere împrejur?
27. Şi cea din fire netăer'e îm-
prejur care împlineşte legea te
va judeca pe tine călcător de
lege în liteţă şi tăere împrejur.
28. Pentru că nu este Iudeu
cel în afară, nici taere împrejur
cea în afară în carne;
29. Ci Iudeu este cel în ascuns
şi tăere împrejur a inimejf este
în spirit iar nu în literă; pentru
care lauda nu este de la oameni,
ci de la Dumnezeu.
CAP. III.
Cuvintele lui Dumnezeu încredinţate Iudeilor
au putere pentru denşi* Credinţa în Qhrif
stos mqntueste. Credinţa nu desfiinţează
legea.
1. Deci care este mai multul
Iudeului, sau care este folosul tă-
eriî împrejur ?
2. Este mult în orice chip. Maî
înteiu că le au fost încredinţate
cuvintele lui Dumnezeu.
3. Cum dar daca uni n'au cre-
zut ? Nu cumva necredinţa lor
va desfiinţa credincioşia lui Dum-
nezeu ?
4. Să nu fie; dar fie Dumnezeu
www.dacoromanica.ro
epistola, către romani
247
iubitor de adevăr, iar ori ce om
mincinos, după cum este scris:
Ca să fii îndreptăţit în cuvin-
tele tale.
Şi să birueştî când vei jude-
ca fu
5. Daca dar nedreptatea noa-
stră învederează dreptatea lui
Dumnezeu, ce vom zice ? Nu
«cumva că Dumnezeu, care cer-
cetează cu mânia sa, este ne-
drept ? — ca un om vorbesc. —
6. Să nu fie; căci cum va ju-
deca Dumnezeu lumea ?
7. Iar daca în a mea minciună
a prisosit adevărul lui Dumnezeu
spre mărirea lui, pentru ce mai
sunt şi eu judecat ca păcătos ?
8. Şi să nu facem cele rele, ca
să vie cele bune, după cum sun-
tem defăimaţi, şi după cum spun
uni că zicem noî ? Osînda lor
-este după drept.
9. Ce este dar? Avem noi
apărare ? Nici de cum, pentru
-că am învinuit mai 'nainte atât
pe Iudei,, cât şi pe Eleni că toţi
sunt eub păcat;
10. După cum este scris că:
Nu este drept, nici unul măcar,
11. Nu este care înţelege,
Nu este care caută pe Dum-
nezeu;
12. Toţi s'au abătut, împreună
netrebuitori s'au făcut;
Nu este care face bunătate, nu
este penă la unul.
13. Mormănt deschis este gâtle-
jul lor,
Cu limbele lor vicleniau
Venin de aspide sub buzele lor,
14. A căror gură este plină de
blestem şi amărăciune;
15. Iuţi sunt picioarele lor spre
vărsare de sânge;
16. Derăpănare şi -silnicie în
căile lor;
17. Şi cale de pace n'au cu-
noscut;
18. Nu este temere de Dum-
nezeu înaintea ochilor lor.
19. Ştim ânsă că tot ce zice
legea, pentru cei care siinţ în
lege, le spune, ca ori ce gură
să fie închisă, şi toată lumea să
fie vinovată lui Dumnezeu,
20. Pentru că din lucruri ale
legii nimeni nu va fi îndreptăţit
înaintea lui; căci prin lege s^dă
cunoştinţă de păcat.
21. Astfel dar afara din lege
s'a făcut cunoscut îndreptăţire
care vine de la Dumnezeu, do-
vedită fiind de lege şi de profeţi;
22. Şi îndreptăţire care vine de
la Dumnezeu prin credinţă în
Iisus Christos fiind pentru toţi
şi peste toţi care -cred; căci nu
este deosibire;
23. Pentru că toţi păcătuiră,
şi au lipsă de mărirea lui Dum-
nezeu,
24. îndreptăţiţi fiind ei prin
dăruire cu al lui Dar prin ră-
scumpărarea care este în Iisus
Christos;
25. Pe care Dumnezeu '1 apus
la privire ispăşitor prin credinţa
în al său sânge, spre arătare a
dreptăţii lui, pentru trecerea prin
îngăduirea lui Dumnezeu a pă-
catelor săvârşite mai 'nainte,
www.dacoromanica.ro
248
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
26. Spre arătarea dreptăţii lui
în timpul de acum, pentru ca
să fie el drept şi îndreptăţind pe
cel din credinţă în Iisus.
27. Deci unde este lauda ? A-
fară fu lăsată. Prin care lege ?
A lucrurilor ? Nu, ci prin lege
de credinţă.
28. Deci socotim că omul este
îndreptăţit prin credinţă fără lu-
cruri ale legii.
29. Sau Dumnezeu este al Iu-
deilor numai ? Nu, şi al neamu-
rilor ? Este şi al neamurilor,
30. De oare ce unul este Dum-
nezeul, care va îndreptăţi tăerea
împrejur din credinţă, şi netăere
împrejur prin credinţă.
31. Deci desfiinţăm noi legea
prin credinţă? Să nu fie; ci sta-
tornicim legea.
CAP. IV.
Abraam ensuşi prin credinţi a fost îndrep-
tăţit. Dană lui Dumnezeu fu dat lui A-
braam când nu era tăeat împrejur.
1. Deci ce vom zice că Abraam
strămoşul nostru a fost aflat dupe"
carne ?
2. Pentru ca daca Abraam a
fost din lucruri îndreptăţit, are
cuvent de laudă, dar nu înaintea
lui Dumnezeu.
3. Căci ce zice scriptura ? A-
braam crezu lui Dumnezeu, şi 'i
se socoti ca îndreptăţire.
4. Ansă celui care lucrează
nu 'i se socoteşte plata cuvenită
dupe" dar, ci dupâ datorie;
5. Iar celui care nu lucrează,
dar crede în cel care îndreptă-
ţeşte pe necinstitorul de Dum-
nezeu, 'i se socoteşte credinţa lui
ca îndreptăţire.
6. Dupe" cum şi David rosteşte-
lauda fericirii omului, căruia
Dumnezeu *i socoteşte fără lu-
cruri îndreptăţire, zicând:
7. Fericiţi ale căror fărădelegi
au fost lăsate,
Şi ale căror păcate au fost a-
coperite;
8. Fericit bărbatul al cărui pS-
cat nu'l va socoti Domnul.
9. Deci lauda acestei fericiri
este pentru tăerea împrejur? sau
şi pentru netăerea împrejur ? Căci
zicem: SS socoti lui Abraam cre-
dinţa ca îndreptăţire^
10. Deci cum să socoti ? Fiind
el în tăere împrejur? sau în ne*
tăere împrejur? Nu în tăere îm-
prejur, ci în netăere împrejur?
11. Şi semn de tăere împrejur
primi ca pecete a îndreptăţirii
credinţei celei în netăerea îm-
prejur, pentru ca să fie el părin-
tele tuturor care în netăere îm-
prejur fiind, cred spre a li se
socoti şi lor îndreptăţirea,
12. Şi părinte al tăeriî împre-
jur pentru aceia care sunt nu
numai în tăere împrejur, dar şi
merg în urmele credinţei celei
în netăere împrejur a părintelui
nostru Abraam.
13. Pentru că făgăduinţa ca
să fie el moştenitor al lumii, n'a
fost făcută nici lui Abraam, nicî
urmaşilor sel prin lege, ci prin.
îndreptăţire din credinţă.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
249
14. Cacî daca cei din lege sunt
moştenitori, zădărnicită este cre-
dinţa, şi desfiinţată este făgă-
duinţa;
1B. Pentru că legea pricinueşte
mânie; căci unde nu este lege,
nu este nici călcare de lege.
16. De aceea din credinţă sânt
moştenitori, ca să fie ei dupS Dar,
pentru ca făgăduinţa să fie te-
meinică pentru toţi urmaşi, nu
numaî pentru cei din lege, ci şi
pentru cei din credinţa lui A-
braam, care este părintele nostru
tuturor,
17. — DupS cum este scris că
te am pus părinte al multor nea-
muri — faţă de Dumnezeu îna-
intea căruia crezu, care dă vieaţă
celor morţi şi cheamă cele ce nu
sunt ca fiind,
18. Ahraam, care împrotiva nă-
dejde!, pe nădejde întemeiat crezu,
oa să fie el părintele multor nea-
muri, după rostirea: Astfel vor
fi urmaşi tăi,
19. Şi fiind că nu fu slab în
credinţă, nu 'şî îndreptă privirea
la ânsuşî corpul seu amorţit —
fiind cam de o sută de ani, —
nici la amorţirea pântecelui Sarei,
20. Şi în vederea făgăduinţei
lui Dumnezeu nu şovăi în ne-
credinţă, ci fu împuternicit în
credinţă, dând mărire lui Dum-
nezeu,
21. Şi deplin încredinţat fiind
câ ceea ce a făgăduit puternic
este să şi facă.
22. De aceea 'i se şi socoti ca
Îndreptăţire.
23. Şi nu s'a scris pentru dânsul
numaî, că 'i se socoti,
24. Ci şi pentru noi cărora are
să ni s6 socotiască; care credem
în acela care a înviat dintre
morţi pe Iisus Domnul nostru*
25. Care fu dat pentru greşa-
lele noastre, şi s'a sculat pentru
îndreptăţirea noastră.
CAP. V.
Mântuirea vine <K,in credinţă. Moartea ai în-
vierea lui Ohristos este pentru noî. Dupff
cum moartea a venit prin Adam, aşa si
vieaţa prin Ohristos,
1. Deci îndreptăţiţi fiind noî
din credinţă avem pace la Dum-
nezeu prin Domnul nostru Iisus
Christos,
2. Prin care am avut şi apro-
pierea prin credinţă la acest Dar,
în care stăm, şi ne lăudam pe
nădejdea măririi lui Dumnezeu.
3. Şi nu numai pe nădejde ne
lăudăm, Ci ne lăudăm şi cu su-
ferinţele, ştiind că suferinţa pri-
cinueşte stăruinţă,
4. Iar stăruinţa încercare, şi
încercarea nădejde;
5. Iar nădejdea nu dă de ru-
şine, pentru că iubirea lui Dum-
nezeu este vărsată în inimile
noastre prin Spirit Sânt, care ne
fu dat noe.
6. Pentru că, fiind noî ânchS
neputincioşi, Christos la timp cu-
venit a murit pentru necinstitorî
de Dumnezeu.
7. Negreşit cu anevoie va muri
cineva pentru un drept; căci pen-
www.dacoromanica.ro
250
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
tru cel bun poate şi îndrăsneşte
cineva sâ moara.
8. Dumnezeu dar învederează
către noi iubirea sa 6nsăşî, pen-
tru că Christos, fiind noî ânchă
păcătoşî, a murit pentru noî.
9. Deci îndreptăţiţi, fiind acum
cu sângele lui, mult mai lesne
vom fi scăpaţi prin el de mânia
Dumnezeească
10. Căci daca, urîţî fiind noî,
am fost împăcaţî cu Dumnezeu
prin moartea fiului seu, mult
xnaî vîrtos, împăcaţi fiind, vom
li scăpaţi prin vieaţa lui;
11. Dar nu numaî vom fi scăpaţi,
ci şi ne lăudăm cu Dumnezeu
prin Domnul nostru Iisus Chri-
stos, prin care am luat acum îm-
păcarea.
12. Drept aceea, după cum
printr'un om intrâ păcatul în
lume, şi prin păcat moartea, şi
astfel moartea străbătu la ioţî
oameni, pentru că toţi păcătuiră ;
13. Căci penă la lege era pă-
cat în lume; dar păcat nu să
trece în socoteală, când nu este
lege.
14. Totuşi moartea a domnit
de la Adam penă la Moise şi peste
cei care nu pecătuiră în asemă-
narea călcări? lui Adam, care
este chip al celui viitor.
15. Ânsă nu după cum este
greşala, aşa şi Darul. Căci daca
cei mulţi au murit prin greşala
unuia, cu mult mai mult a pri-
sosit la cei mulţi Darul lui Dum-
nezeu jii dăruirea prin Darul unui
om, Iisus Christos.
16. Şi Darul nu este ca prin-
tr'unul care păcătui; pentru că
de la unul este judecată spre o-
sîndă, iar Darul este din multe
greşălî spre hotărîre de -îndrep-
tăţire.
17. Căci daca prin greşala u-
nuia domni moartea printr'unul,
cu mult mai mult cei care pri-
mesc prisosirea Darului şi a dă-
ruirii îndreptăţiriî vor domni în
vieaţă printr'unul, Iisus Christos.
18. Deci dar, după cum printr'o
greşală veni osîndă pentru toţi
oameni, tot aşa şi printr'o hotâ-
rîre de îndreptăţire veni pentru
toţi oameni îndreptăţire care dă
vieaţă.
19. Căoî după cum prin nea-
scultarea unui om cei mulţi să
făcură păcătoşi, tot aşa şi prin
ascultarea unuia cei mulţi să vor
face drepţi.
20. Dar să mai alătura legea
ca să se îmulţiască greşala; şi
unde s'a îmulţit păcatul, a pri-
sosit Darul peste măsură;
21. Pentru ca, după cum a
domnit păcatul în moarte,, tot
aşa să domniască şi Darul prin
îndreptăţire spre vieaţă vecînică
prin Iisus Christos» Domnul no-
stru.
CAP. VI.
îndreptăţirea prin credinţa înlătură picatul.
1. Ce vom zice dar ? Să rămâ-
nem în păcat pentru ca să se
îmulţiască Darul ?
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
x
251
2. Să tiu fie. Ca uni care ne
am lepădat de păcat, cun^ vom
maî veţui într'ensul?
3. Sau nu cunoaşteţi că toţi
care am fost botezaţi în, Christos
Iisus, în moartea lui am fost bo-
tezaţi ?
4. Deci îmormăntaţî am fost
împreună cu dânsul prin botezul
în moartea lui ; pentru ca, după
cum Christos fu sculat dintre
morţi prin mărirea Tatălui, aşa
şi noî să umblăm în înoire de
vieaţă. ■
5. Căci, daca ne am făcut îm-
preună părtaşi în asemănarea
morţi lui, vom fi şi în aceea a
învierii lui;
6. De oare ce cunoaştem a-
ceasta, că omul nostru cel vichîu
fu răstignit împreună cu dânsul,
ca să fie desfiinţat corpul păca-
tului, pentru ca noî să nu maî
slujim păcatului;
7. Fiind că cine a murit este
desviriovaţit de păcat.
8. Daca dar am murit împre-
ună cu Christos, credem că vom
şi veţui împreună cu densul,
9. Ştiind că Christos sculat fiind
dintre morţi nu mai moare ;
moartea nu maî are stăpînire
peste el.
10. Căcî ceea ce a murit, a
murit o dată pentru tot dauna
faţă de păcat; iar ceea ce ve-
ţueşte, faţă de Dumnezeu ve-
ţueşte.
11. Aşa şi voî socotiţi vă pe
voî ănşivă, că sunteţî morţî faţă
de păcat, dar veţuind faţă de
Dumnezeu în Iisus Christos, Dom-
nul nostru,
12. Decî să nu domniască
păcatul în corpul vostru cel mu-
ritor, spre a '1 asculta în poftele
lui;
13. Nicî nu înfăţişaţi păcatului
membrele voastre ca arme de ne-
dreptate; ci înfăţişaţi vă pe voî
ânşivă lui Dumnezeu ca fiind viî
dintre morţiş şi membrele voastre
înfăţişaţile lui Dumnezeu ca arme
ale îndreptăţirii;
14. Căci păcatul nu va avea
stăpînire peste voî; pentru că
nu sunteţî sub lege, ci sub Dar.
15. Decî ce este? Să păcă-
tuim pentru că nu suntem sub
leee, ci sub Dar ? Să nu fie.
16. Nu ştiţi voî că, cui vă în-
făţişaţi pe voî ănşivă robi spre a-
scultare, robî sunteţî ai aceluia
de care ascultaţi, fie ai păcatului
spre moarte, fie ai ascuHăriî spre
îndreptăţire ?
17. Dar mulţumită lui Dum-
nezeu, că eraţi robî ai păcatului,
şi aţi ascultat din inimă de al
învăţăturii isvod la care aţi fost
daţi,
18. Scutiţi fiind ansă de păcat,
aţi fost fâcuţî robî pentru îndrep-
tăţire.
19. Omeneşte vorbesc din pri-
cină de neputinţă a cărnii voa-
stre. Căcî după cum aţi înfăţişat
membrele voastre roabe necu-
răţenii şi fărădelegii spre fărăde-
lege, astfel acum înfăţişaţi mem-
brele voastre roabe îndreptăţirii
spre sânţire.
www.dacoromanica.ro
252
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
20. Căcî când eraţî robî ai pă-
catului, eraţi scutiţi de îndrep-
tăţire.
21. Decî ce rod aveaţi atunci
de la acelea de care acum vă ru-
şinaţi? Pentru ca sfârşitul ace-
lora este moarte.
22. Acum dar scutiţi fiind de
păcat, şi robi fiind făcuţi lui
Dumnezeu, aveţi rodul vostru
spre sânţire, iar sfârşitul vieaţă
vecinică.
23. Pentru că plata păcatului
este moarte, iar Darul lui Dum-
nezeu vieaţă vecinică în Christos
Iisus, Domnul nostru.
cap. vn.
Legea jiind desfiinţată, trebue să ne supu-
nem lui Christos. Legea, sântă Jiind, s'a
desfiinţat din pricina înjosirii oamenilor.
Carnea luptă imp rotiva spiritului. Omul
este rob al păcatului*
1. Sau nu ştiţi, fraţilor, — căci
cunoscătorilor de lege le vor-
besc — că legea are stăpînire a-
supra omului, pe cât timp este
el în vieaţă?
2. Căci femea măritată este le-
gată prin lege de bărbatul ei în
vieaţă; iar daca va fi murit băr-
batul, ea este desfăcută de legea
care o lega cu bărbatul.
8. Deci dar, în vieaţă fiind băr-
batul ei, se va numi adulteră,
daca să face femee altui bărbat;
iar daca va fi murit bărbatul ei,
scutită este de lege, spre a nu
fi ea adulteră, fiind femee altui
bărbat.
4. Astfel, fraţi mei, şi voi o-
morîţi aţi fost faţă de lege prin
corpul lui Christos, spre a fi voi
ai altuia, ai celui sculat -dintre*
morţi, pentru ca să aducem roade
lui Dumnezeu.
5. Căci, când eram în carne,
patimile pecatelor care sunt prin
lege erau lucrătoare în mem-
brele noastre, ca să aducă roade
morţiu
6. Dar acum furăm desfâcuţî
■ de lege, morţi fiind faţă de aceea
în care eram ţinuţi cu silnicie,
astfel că noi slujim în înoirea
spiritului, şi nu în vechimea li-
terei.
7. Ce vom zice dar? Este le-
gea păcat ? Să nu fie. Dar pă-
catul nu '1 am cunoscut, de cât
prin lege; căci pofta n'o ştiam,
daca nu zicea legea: Nu pofti;
8. Păcatul dar luând pornire
prin poruncă lucrâ cu desăvârşire
în mine ori ce poftă; pentru ca
fără lege mort este păcatul.
9. Şi eu eram altă dată viu,
fără lege; dar când veni porunca»
păcatul iar a înviat,
10. Şi eu am murit; şi porunca
care era spre vieaţă, aceasta 'mi
să înemeri spre moarte;
11. Căci păcatul luând pornire
prin poruncă mă amăgi, şi prin-
tr'ânsa mă omorî.
12. Astfel dar legea este sântă,
şi porunca este sântă şi dreaptă
şi buna.
13. Deci ce era bun, 'mi a fost
moarte? Să nu fie; ci păcatul
'mi a fost moarte, ca să se arate
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
253
pScat prin aceea că prin ce era
bun 'mi a pricinuit moarte, pen-
tru ca pScatul să fie prin po-
runcă peste mSsură pScătos.
14. Căci ştim că legea este în
sine spirituală; iar eu sunt de
carne, vândut sub pScat.
15. Pentru că ce sSvârşesc nu
cunosc; de oarece nu ce voesc,
aceasta făptuesc; ci ce urăsc, a-
ceasta fac.
16. Iar daca nu ce voesc, a-
ceasta fac, zic împreună cu le-
gea, că ea este bună.
17. Acum dar nu mai săvâr-
şesc eu aceasta, ci pScatul care
locueşte în mine.
18. Cacî ştiu că ceva bun nu lo-
cueşte în mine ; adecă în carnea
mea; pentru că a voi este în
mine, dar a lucra cu desăvârşire
binele nu.
19. Căci nu fac binele pe care
'1 voesc; ci rSul pe care nu '1
voesc, pe acesta '1 făptuesc.
20. Iar daca ce nu voesc a-
ceasta fac, nu mai sSvârşesc eu
aceasta, ci pScatul care locueşte
în mine.
21. Deci găsesc pentru mine,
care voesc legea spre a face bi-
nele, ca rSul 'mi stă înainte.
22. bucur anse* împreună
cu legea lui Dumnezeu potrivit
omului d'inăuntru.
23. Dar vSd în membrele mele
o altfel de lege, luptându se îin-
protiva legii minţii mele, şi ro-
bindu me* pentru a pecatului le-
ge, care este în membrele mele.
24. Muncit om sunt eu! Cine
me* va scăpa de corpul acestei
morţi ?
25. Mulţumesc lui Dumnezeu
prin Iisus Christos, Domnul no-
stru. Deci dar eu ânsumî slujesc
cu mintea legii lui Dumnezeu,
iar cu carnea legii pScatului.
cap. vni.
Carnea şi legea, precum şi spiritul dătător
de vieaţă al lui Christos. Fii lui Dumne-
zeu sânt împreună moştenitori cu Christos.
Făptura suspină. Spiritual mijloceşte pentru
cei tânţh Unirea ctlor aleşi ai lui Dum-
nezeu cu Christos.
1. Nicî o osândire acum dar
pentru cei care sunt în Iisus Chri-
stos, cei care umblă nu potrivit
cărnii, ci potrivit spiritului
2. Pentru că legea Spiritului
care duce la vieaţă în Christos
Iisus m'a scutit de legea păca-
tului şi a morţit.
3. Căci ceea ce era peste pu-
tinţă legii, întru cât era nepu-
tincioasă prin carne, Dumnezeu,
trimiţând pe ânsuşî Fiul seu în
asemănare de carne păcătoasă
şi pentru păcat, osîndi pScatul în
carne,
4. Pentru ca hotărîrea legii să
fie împlinită la noi, care nu um-
blăm potrivit cărnii ci potrivit
Spiritului.
5. Căci care sunt potrivit căr-
nii, gândesc cele ale cărnii, iar
care sunt potrivit Spiritului cele
ale Spiritului.
6. Pentru că gândirea cărnii
este moarte, iar gândirea Spiri-
tului vieaţă şi pace;
www.dacoromanica.ro
254
EPISTOLA. CĂTRE ROMANI
7. De oare ce gândirea cărnii
este vrăjmaşă împrotiva lui Dum-
nezeu; pentru că nu se* supune
legii lui Dumnezeu, căci nici nu
poate.
8. Iar cei care sunt în carne
nu pot să placă lui Dumnezeu.
9. Voi ânse nu sunteţi în carne,
ci în spirit, daca într'adevăr lo-
cueşte în voi Spiritul lui Dum-
nezeu. Iar daca cineva nu are Spi-
ritul lui Christos, acesta nu este
al lui.
10. Şi daca Christos este în
voi, corpul este mort faţă de pă-
cat, iar spiritul este vieaţă faţă
de îndreptăţire.
11. Daca dar Spiritul celui care
scula pe Jisus dintre morţi lo-
cueşte în voi, cel care scula pe
Christos Iisus dintre morţi va
face vii, prin Spiritul său care
locueşte în voi, şi corpurile voa-
stre muritoare.
12. Deci dar, fraţilor, datori
suntem, nu cărnii, ca sa veţuim
potrivit cărnii;
13. Căci daca veţuiţî potrivit
cărnii, aveţi să muriţi; iar daca
în virtutea Spiritului omoriţî lu-
crările corpului, veţi fi în vieaţă.
14. Căci toţi care sunt mânaţi
de Spiritul lui Dumnezeu, ace-
ştia sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Pentru că nu primirăţi
spirit de robie iar spre temere,
ci primirăţi spirit de infiare, în
care strigăm: Abba Tată.
16. Spiritul ensuşî mărturiseşte
împreună cu gpiritul nostru că
suntem fii ai lui Dumnezeu;
17. Iar daca sântem fii, şi mo-
ştenitori suntem; moştenitori ai
lui Dumnezeu, şi împreună mo-
ştenitori ai lui Christos, daca
într'adevăr suferim împreună cu
densul, ca să şi fim măriţi îm-
preună cu el.
18. Căci socotesc, că sufe-
rinţele timpului d'acum nu sunt
de acelaş preţ faţă de mărirea,
ce are să fie descoperită pentru
noi.
19. Pentru că dorul stăruitor
al fâptureî aşteaptă cu nerăb-
dare descoperirea fiilor lui Dum-
nezeu.
20. Fiind că făptura fu supusa
zădărnicii, nu de bună voie, ci
pentru acela care o supuse, pe
temeiul nădejdeî.
21. Căci ensuşî făptura va fi
scutită de robia stricăciunii, spre
a fi stăpînă de sine a măririî
fiilor lui Dumnezeu.
22. Căci ştim că toată făptura
suspină şi este în dureri pene a-
cum.
23. Dar nu numai toată făptura,
ci şi noi, deşi avem pîrga Spi-
ritului, şi noi chiar suspinăm în
noi enşine, aşteptând cu nerăb-
dare înfiarea, răscumpărarea cor-
pului nostru.
24. Căci în nădejde am fost
mântuiţi. Dar nădejde văzută nu
este nădejde; căci cine nădăj-
dueşte ce vede ?
25. Iar daca nădăjduim ce nu
vedem, aşteptăm cu stăruiuţă.
26. Astfel dar şi Spiritul
vine în ajutor slăbiciunii noastre;
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂŢRE ROMANI
255
căci nu ştim ce să cerem, întru
cât trebue, în rugăciunile noa-
stre; dar acelaş Spirit mijloceşte
pentru binele nostru prin suspi-
nurî de nespus.
27. Iar cercetătorul .inimilor
ştie ce este gândirea Spiritului,
că se roagă pentru sânţi, dupe*
cum voeşte Dumnezeu.
28. Ştim ânse* că pentru cei
care iubesc pe Dumnezeu ori ce
lucrează spre bine împreună, ca
pentru uni care sunt chemaţi po-
trivit unei puneri la cale,
29. Că pe care 'i a cunoscut
mai d'nainte, 'i a şi rînduit mai
d'inainte asemănaţi la faţă cu
chipul Fiului sSu, pentru ca să
fie el înteiunăscut între mulţi
fraţi.
30. Iar pe care 'i a rînduit mai
d'inainte, ]5e aceştia *i a şi che-
mat; şi pe care 'ia chemat, pe
aceştia 'i a şi îndreptăţit; iar pe
care 'i a îndreptăţit, pe aceştia
'i a şi mărit.
31. Ce vom zice dar faţă
de acestea ? Daca Dumnezeu este
pentru noi, cine stă împrotiva
noastră ?
32. Care într'adever nu cruţâ
pe ânsuşî Fiul sSu, ci îl dete pen-
tru noi toţi, cum nu Ae va dărui
şi împreună cu dânsul toate ?
33. Cine' va ridica învinuire
împrotiva aleşilor lui Dumnezeu?
Dumnezeu este îndreptăţitor;
34. Cine este osînditor ? Chri-
stos Iisus este cel care muri, dar
mai vârtos fi care fu sculat din-
tre morţi, care fi este de a dreapta
lui Dumnezeu, care şi mijloceşte
pentru noî.
35. Cine ne va despărţi de iu-
birea lut Christos? Suferinţă, sau
strimtorare, sau urmărire, sau
foamete, sau golătate, sau pri-
mejdie, sau spadă ?
36. DupS cum este scris că
Pentru tine suntem omoriţi
toată zioa;
Socotiţi am fost ca oi de în-
j unghere.
37. Dar în toate acestea mai
mult biruim prin cel care ne iubi
pe noî.
38. Cacî sunt încredinţat că
nici moarte nici vieaţă, nici ân-
gerî nici stăpînirî, nicî ce este
nici ce va fi nicî puteri,
39. Nicî înălţime nicî adîncime
nicî vre o altfel de făptură nu
va putea să ne desparţi de iu-
birea lui Dumnezeu ce este în
Christos Iisus, Domnul nostru.
CAP. IX.
Făgăduinţa lui Dumnezeu este nestrămutată*
AdevSraţi urmaşi ai lui Abraam, Darul
lui Dumnezeu. Jacob fi JSsau, M<>ise fi Fa-
rao. Profeţii despre alegerea neamurilor.
1. Adevăr zic eu în Christos,
nu mint, ştiinţa de mine ensumî
dovedindu 'mi împreună cu mine
în Spiritul Sânt,
2. Că mare întristare am, şi
neîncetată durere în inima mea.
3. Căci aş dori să fiu eu 6n-
sumî anatema de la Christos pen-
tru fraţi mei, rudele mele după
carne,
www.dacoromanica.ro
256
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
4. Ca uni care sunt Israeliţî,
oare au înfiarea şi mărirea şi a-
şăzămintele şi darea legii şi slujba
Dumnezeească şi făgăduinţele,
5. Care au părinţi, şi din care
este după corp Christosul, care
este peste toate Dumnezeu bine-
cuvântat în veci, Amin.
6. Dar nu vorbesc de felul cum
a căzut cuvântul lui Dumnezeu,
<3ăcî nu toţi care sunt din Israel,
sunt Israeliţî,
7. Şi nu pentru ca sunt ur-
maşi lui Abraam, sânt toţi fii,
ci: In Jsaak 'ţi se va numi ur-
maş;
8. Adecă, nu fii din carne sunt
fii ai lui Dumnezeu, ci fii din fă-
găduinţă sunt socotiţi drept ur-
maşi.
9. Căci cuvântul făgăduinţei
este: In, timpul acesta voî veni,
şi Sara va avea fiu.
10. Dar nu numai Sara avu
auvânt Dumnezeesc, ci şi Rebeca
având pat de la unul, de la Isaac
părintele nostru,
11. — Căci deşi nu erau ânchă
născuţi copi^şi nu făptuira ceva
bine sau rău, pentru ca găsirea
cu cale a lui Dumnezeu să rămâe
potrivit alegerii, nu din fapte ci
de la cel care cheamă — ,
12. 1 să zise că cel mare va
sluji celui mic;
13. După cum este scris: Pe
Iacob '1 am iubit, iar pe Bsau
1 am urît.
14. Ce vom zice dar? Nu
cumva este nedreptate la Dum-
nezeu? Să nu fie.
15. Căci zice lui Moise: Voî
milui pe orî cine miluesc, şi mă
voî îndura de orî cine mă îndur.
16. Deci dar este nu de la cel
care voeşte, nici de la cel care
aleargă, ci de la Dumnezeu care
^milueşte.
1.7. Căcî scriptura zice lui Fa-
rao că: Pentru aceasta chiar te
am deşteptat, ca să arăt în tine
puterea mea, şi ca să fie dat în
ştire numele meu în tot pă-
mântul.
18. Decî dar, pe cine voeşte
îl milueşte, iar pe cine voeşte îl
învîrtoşază.
19. Dar 'mi veî zice: Pentru
ce să maî plânge? Căcî hotărîriî
lui cine să împrotiveşte ?
20. Negreşit, omule, tu cine
eşti care răspunzi împrotiva lui
Dumnezeu? Nu cumva va zice
plăsmuitura către plăsmuitor ,
Pentru co m'ai făcut astfel ?
21. Sau nu are olarul putere
peste lutul lui, ca din aceeaşi
frământătură să facă un vas spre
cinste, iar altul spre necinste?
22. Cum dar, daca Dumnezeu
voind să 'şî arate mânia şi să 'şi
facă cunoscut puterea, îngădui
cu multă îndelungă răbdare vase
de mânie întocmite spre peire,
23. Şi ca sâ facă cunoscut bo-
găţia măreţiî lui peste vase de
milă pe care maî d'inainte le a
gătit spre mărire ?
24. Astfel noî fiind, ne şi che-
ma nu numai dintre Iudei, ci şi
dintre neamuri,
25. După cum zice şi în Osea:
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
257
Voî numi pe care nu este po-
porul meu poporul meu,
Şi pe care nu este iubită iubită,
26. Şi va fi în locul unde li
să zise t
Voî nu sunteţi poporul meu,
Acolo vor fi numiţî fii ai viului
Dumnezeu.
27. Iar Isaia strigă pentru I-
srael: Daca numărul fiilor lui
Israel ar fi ca nisipul mării, ră-
măşiţa numai să va mântui.
28. Căci scurt alcătuită hotărtre
fiind, Domnul, aducend Ia înde-
plinire şi scurt alcătuind în drep-
tate, va face judecata pe pămănt.
29. Şi după cum a zis maî îna-
inte Isaia,
Daca Domnul Sabaot nu ne ar
fi lăsat o sămânţa,
Ca Sodoma am fi fost, şi cu
Gornora am fi fost asemănaţi.
30, Ce vom zice dar? Că
neamuri care nu aleargă după în-
dreptăţire apucară îndreptăţirea,
şi îndreptăţirea care este din cre-
dinţă;
31. Iar Israel, alergând după
legea îndreptăţirii, nu ajunse la
lege dătătoare de îndreptăţire.
28. Pentru ce? Pentru că a-
iergarea fu nu din credinţă, ci
după cum este din lucruri ale
legii; câcî să loviră de peatra po-
ticniri!,
33. După cum este scris:
Iată, eu pun în Sion peatră
de poticnire şi stâncă de smin-
teală;
Şi cine crede într'ânsul nu va
fi ruşinat.
CAP. X.
In'lreptăţirea din credinţ/î faţă cu îndrep-
tăţind din lege. iVq/l{iî despre Iadei ai
n* amur!.
1. Fraţilor, bunăvoinţa inimeî
mele şi cererea către Dumnezeu
sânt pentru mântuirea lor.
2. Căci le mărturisesc că au
rîvnă pentru Dumnezeu, dar nu
potrivit unei depline înţelegeri;
3. Pentru că necunoscend în-
dreptăţirea de la Dumnezeu, şi
căutând să statorniciască a lor
îndreptăţire, nu s'au supus în-
dreptăţirii de la Dumnezeu.
4. Căci sfârşit al legii este Chri-
stos spre îndreptăţire pentru tot
care crede.
5. Căci Moise scrie despre în-
dreptăţirea care este din lege,
că omul, care va fi făcut acele
rînduelu viu va fi printr* ensele,
6 Iar despre îndreptăţirea din
credinţă astfel zice: Să nu zici
în inima ta, Cine se va sui în
cer ? — aceasta însemnează a a-
duce jos pe Christos; —
7. Sau Cine se va pogorî în
abis? — aceasta însemnează a
scoate afară pe Christos dintre
morţî. —
8. Dar ce zice: Aproape de tine
este cuvântul, în gura ta şi în
inima ta; adecă cuvăntul cre-
dinţei pe care '1 predicăm;
9. Căci, daca vei fi mărturisit
cu gura ta pe Domnul Lsus t şi
vei fi crezut în inima ta că Dum-
nezeu '1 a sculat dintre morţ^
vei fi mântuit;
www.dacoromanica.ro
17
258
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
10. Căci cu inima să crede
spre îndreptăţire, iar cu gura să
mărturiseşte spre mântuire.
11. Pentru că scriptura zice:
Orî cine crede într'ensul nu va
fi ruşinat.
12. Căci nu este deosibire de
Iudeu şi Elen; fiindcă el este
Domn al tuturor, bogat fiind pen-
tru toţi care '1 cheamă;
13. Pentru ca ori cine va fi
chemat numele Domnului, mân-
tuit va fi.
14. Dar cum să cheme pe a-
cela în care nu crezură ?
Şi cum să crează în acela
despre care nu auziră ?
Şi cum să auzâ fără predi-
cator ?
15. Şi cum să predice, daca nu
vor fi trimis? După cum este
scris, Cât de frumoase sunt pi-
cioarele celor care binevestesc pace,
celor care binevestresc cele bune.
16. Dar nu toţi să supuseră
evangeliî. Căci Isaia zice, Doam-
ne, cine crezu la cele auzite de
la noî?
17. Deci credjnţa vine din cele
auzite, şi cele auzite prin cu-
vântul lui Christos.
18. Dar întreb, oare nu auziră
■ei ? Negreşit,
Peste tot pămentul a eşit gla-
sul lor,
Ş la marginile lumii rosturile
lor.
19. Dar întreb, oare nu cu-
noscu Israel ? Moise cel d'inteiu
isice,
www.dacon
Eu vă voî întărită asupra unui
nepopor,
Asupra unui popor neînţele-
gător vă voî aţîţa la mânie.
20. Iar Isaia îndrăsneşte şi
zice,
Aflat am fost pentru cei care
nu mă caută,
Cunoscut m'am făcut celor ca-
re nu întreabă de mine.
21. Şi către Israel zice: Toată,
zioa întinsei mâinile mele către
un popor neascultător şi împro-
tivitor cu vorba-
CAP. XI.
O parte de Iudei sânt aleşi, iar o parte ri-
spintft. Necredinţa Iudeilor este mântuirea
neamurilor. Tot Israelul va ii mântuit o
dată,
1. Deci întreb, oare înlătura
Dumnezeu pe poporul său ? Să,
H fie. Căci şi eu sunt Israelit,
in neamul lui Abraam, din se-
minţia lui Beniamin.
2. Dumnezeu nu înlătura pe
poporul său pe care îl cunoscu
maî d'înainte. Sau nu ştiţi ce
spune scriptura unde să vorbeşte
de Elie, cum să plânge el lui
Dumnezeu împrotiva lui Israel?
3. Zicând : Doamne, pe profeţi
tăi 'i omoriră, altarele tale din
emelie le răsturnară, şi eu am
rămas singur şi caută sufletuL
meu.
4. Dar ce 'i zice răspunsul Dum-
nezeesc ? 'Mi am lăsat şapte mii
de bărbaţî, ca upi care nu 'şi
plecară genuchîu lui Baal.
manica.ro
EPISTOLA CĂTRE ROMANŢ
259
5. Deci astfel şi în timpul de
acum a fost o rămăşiţă potrivit
unei alegeri din Dar;
6. Iar daca este din Dar, nu
mai este din lucruri; altfel Da-
rul nu se" mai face Dar. Şi daca
este din lucruri, nu mal este Dar ;
altfel lucrul nu mai este lucru.
7. Deci ce este ? Israel nu do-
bîndi aceea ce caută cu stăru-
inţă, iar cei aleşi dobîndirâ, şi
ceilalţi fură învîrtoşaţî
8. După cum este scris. Dum-
nezeu le dete spirit de ameţire,
ochi ca sa nu vază, şi urechi
ca să nu auză, p6nS în zioa de azî.
9. Şi David zice:
Facă se masa lor spre laţ, şi
spre vînare,
Şi spre piedica, şi astfel spre
răsplată lor,
10. întunece se ochi lor ca să
nu vază,
Şi încovoae pururea spinarea
lor.
11. Deci întreb, oare nu se-
poticniră ca să cază ? Să nu fie.
Ci prin greşala lor s'a făcut mân-
tuirea pentru neamuri, ca să 'i
facă pe d6nşi rîmnitorî.
12. Daca dar greşala lor fu o
bogăţie a lumii, şi căderea lor o
bogăţie a neamurilor, cu cât mai
vîrtos întreg numerul lor?
13. Voe" neamurilor vă vorbesc.
Deci întru cât sunt eu al nea-
murilor apostol, 'mi laud slujba
mea, 1
14. Poate cumva voi face rîm-
nitorî pe ai mei, şi voî scăpa pe
uni dintrenşi.
' 17.
j
muri
15. Căci daca înlăturarea lor
este a lumii împăcare, ce va fi
adăogirea lor, daca nu vieaţă
dintre morţi?
16. Iar daca pîrga este sântă,
şi frământătura ^ste sântă, şi daca
rădăcina este sântă, şi ramurile
stint sânte.
Şi daca unele dintre ra-
fură rupte, tu ânsg, deşi
măslin selbatic fiind, ai fost al-
toit într'ensele, şi te ai făcut îm-
preună părtaş al rădăcineî şi al
sucului măslinului,
18. Nu te mândri faţă de ra-
muri; iar daca te mândreştî, nu
tu ţii rădăcina, ci rădăcina pe
tine.
19. Dar vei zice: Ramuri fură
rupte, pentru ca eu să fiu al-
toit.
20. Bine; din pricina necre-
dinţei fură rupte, iar tu prin cre-
dinţă stai: Nu fii cu gândul pe
sus, ci teme te.
21. Căci daca nu cruţă Dum-
nezeu ramurile fireşti, nicî pe
tine nu te va cruţa.
22. Deci vezi bunătate şi a-
sprime de la Dumnezeu; asprime
către cei care căzură, iar către
tine bunătate de la Dumnezeu,
daca vei fi stăruit în bunătatea
lui; altfel şi tu vei fi tăeat.
23. Şi aceia dar, daca nu vor
fi stăruit în necredinţă, vor fi al-
toiţi; căci puternic este Dumne-
zeu să 'i altoiască iarăşi.
24. Căci daca tu ai fost tăeat
din firescul măslin selbatic, şi
împrotiva firii ai fost altoit în
www.dacoromanica.ro
260
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
măslin bun, cu atât maî vîrfcos
aceştia, care sunt fireşti, vor fi
altoiţi în al lor măslin.
25. Căci nu voesc, fraţilor,
ca voi sa nu cunoaşteţi taina
aceasta, pentru ca să nu fiţi
înţelepţi dupS a voastră găsire
cu cale, ca invîrtoşare a fost in
parte pentru Israel, penS ce va
fi intrat întreg numerul neamu-
rilor,
26. Şi astfel tot Israelul va fi
mântuit, dupe* cum este scris:
Veni va din Sion Mântuitorul,
înlătura va necucerniciî de la
Iacob.
27. Şi acesta este aşezământul
eşit de la mine pentru denşi,
Când voî fi înlăturat pecatele
lor.
28. Negreşit dupe* evangelie
sunt urîţî de Dumnezeu pentru
voî, dar dupe* alegere sunt iubiţi
pentru părinţi lor;
29. Căci fără părere de râu
siint Darurile şi chemarea lui
Dumnezeu.
30. Pentru că după cum şi voî
n'aţi ascultat altă dată de Dum-
nezeu, iar Acum aţî fost miluiţî
prin neascultarea lor,
31. Astfel şi aceştia n'au ascul-
tat acum, ca prin mila voastră
să fie şi dânşi miluiţi.
32. Câcî Dumnezeu închise îm-
preună pe toţr spre neascultare,
pentru ca pe toţi să 'i miluiască.
33. O, adîncime a bogăţii şi
a înţelepciunii şi a cunoştinţei
lui Dumnezeu; cât de neprimi-
toare de cercetare sunt judecăţile
lui, şi cât de neprimitoare de ur-
mare căile lui.
34. Pentru că cine a cunoscut
gândul Domnului ? Sau cine s'a
făcut sfetnicul lui ?
35. Sau cine 'i a dat întem lui,
şi 'i se va da înapoi ?
36. Că toate sunt dintr'ânsul
şi printr'ensul şi pentru densul;
Lui fie mărire în veci. Amin.
CAP. XII.
îndemnuri la aânţenie, întrebuinţarea folo-
sitoare a tieosidictlor Z>ara*X.
J. Ve îndemn dar, fraţilor, prin
îndurările lui Dumnezeu, ca sa
înfăţişaţi corpurile voastre ca o
jertfă vie, sântă, bineplăcută lui
Dumnezeu, închinăciunea voa-
stră cuvenită gândirii.
2. Şi să nu fiţî în asemănare
cu veacul acesta, ci să vă schim-
baţi prin înoirea minţii voastre^
K pentru ca să cercetaţi voi care
este voîea lui Dumnezeu, binele
şi bineplăcutul şi desăvârşitul.
3. Căci în puterea Darului
care 'mi este dat mie zic ori cui
care este între voî, să nu fie cu
gândul maî pe sus de cât ceea
ce trebue să \. ândiască, ci să gân-
diască ca să fie întreg la minte,
Dumnezeu a împărţit fie căruia
dupe - măsură de credinţă.
4. Pentru că dupe* cum într'un
singur corp avem multe membre,
şi membrele toate nu au aceeaşî
lucrare;
5. Astfel noî cei inulţî unsin.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
261
gur corp suntem în Christos, iar
câte unul suntem membre uni
pentru alţi.
6. Având ânsă deosibite daruri
potrivit Darului care ne a fost
dat noă, fie profeţie după măsura
credinţei, să profetizăm;
7. Fie diaconie, în diaconie să
fim; fie ca este învăţător, în în-
văţătura să fie ;
8. Fie că esLe îndemnător, în
îndemnare să fie; cel care îm-
păriaşaşte cu fireasca nevinovăţie
să împărtăşască ; cel care esle
rînduit mai mare, cu sîrguinţă
să fie ; cel care milueşte, cu blin-
deţe să miluiască.
9. Iubirea să fie fără fâţărie.
Urîţt r£ul, lipiţi vă de bine,
10. In iubirea frăţească uni
către alţi fiţi cu iubire firească,
în cinste fiţî călăuză uni altora,
11. In sîrguinţă nepregeLătorî,
fiţi ferbinţî cu spiritul, slujiţi
Domnului.
12. In puterea nădejdeî bucu-
raţi vă, în suferinţă fiţi statornici,
în rugăciune fiţi stăruitori cu
răbdare,
13. La trebuinţele sânţilor fa-
ceţi vă părtaşi, grăbiţi vă cu ospi-
talitatea.
14. Binecuvântaţi pe cei care
vă urmăresc; binecuvântaţi şi nu
blestemaţi.
15. Să vă bucuraţi cu cei care
să bucură, să plângeţi cu cei care
plâng.
16. Gândiţi aceeaşi uni pentru
alţi; nu gâudiţî la cele înalte, ci
lăsaţi vă a fi duşi de cele sme-
rite. Nu vă faceţi înţelepţi după
a voastră găsire cu cale.
17. Nu resplătiţî nimenui rău
pentru rău; purtaţi grija de cele
bune înaintea tuturor oamenilor;
18. Daca esLe cu putinţă, întru
cât vă priveşte, trăiţi în pace cu
toţi oameni;
19. Nu vă răsbunaţî voi en-
şivă, Iubiţilor, ci daţi loc mânii;
cacî scris este: A mea este ră-
sbunarea, eu voi resplăti, zice
Domnul.
20. Ci daca va fi flămînzit vrăj-
maşul tău, dă 'i demâncare; daca
va fi însetat, dă 'i să bea; căci
făcând aceasta cărbuni de foc vei
grămădi pe capul lui.
21. Nu fu biruit de către rău,
ci birueşte răul prin bine.
CAP. XIII.
Supunerea faţă de atăpivirl. Cu iubire (re-
but să dăm jie căruia ce este al său.
1. Ori ce suflet să fie supus
înaltelor stăpînirî; căci nu este
stăpinire de cât de la Dumnezeu,
iar care sunt de Dumnezeu sunt
rinduite.
2. Astfel cine nu este supus
sLăpîniriî să improtiveşte întoc-
mirii lui Dumnezeu; iar cei care
să împrotivesc vor lua osîndă*
pentru denşi enşile.
3. Pentru că cei Mari nu sunt
o teamă pentru fapia bună, ci
pentru rău. Voeştî dar să nu te
temi de stăpinire? Fă binele, şi
veî avea laudă de la densa.
www.dacoromanica.ro
262
f EPISTOLA CĂTRE ROMANI
4. Căci este slujitoarea lui Dum-
nezeu spre bine ţie; iar dacaveî
fi făcut râul, teme te; pentru că
nu fără cuvent poartă spada; căci
este slujitoarea lui Dumnezeu,
răsbunatoare în privinţa mânii
pentru cel care făptueşte râul.
5. De aceea trebuinţa este ca
să fiţi supuşi, nu numai din pri-
cina mânii, ci şi pentru a voastră
ştiinţă de sinevS.
6. Căci pentru aceasta plătiţi
şi darî; căci ei sunt slujitori ai
lui Dumnezeu, pentru aceasta
chiar sunt stăruitori.
7. Daţi tuturor datoriile; celui
care cere darea, daţi darea, celui
care cere vama, vama, celui care
cere teama, teama, celui care cere
cinstea, cinstea.
8. Nu datoriţi nimenui nimic, de
cât numai a ve* iubi uni pe alţi;
căci cine iubeşte pe un altul a
împlinit legea.
9. Căci: Nu severşi adulter, nu
omorî, nu fura, nu mărturisi
strâmb, nu pofti, şi orî ce altă
poruncă, în acest cuvent este co-
prinsă, în: Iubeşte pe aproapele
t£u ca pe tine ensuţî.
10. Iubirea pentru aproapele
nu severşaşte reu; deci coprinsul
legii este iubirea.
11. Şi aceasta, fiind că ştiţi
timpul cuvenit, că aeum este cea-
sul ca voî sa fiţi deşteptaţi din
somn; căci acum mântuirea este
maî aproape de noî, de cât când
am crezut.
12. Noaptea a înaintat, zioa s'a
apropiat; să lepădăm dar lucru-
rile întunerecului, şi să îmbrăcăm
armele lumineî.
13. Să umblăm cuviincios ca în
timpul zilei, nu în ospeţe desfă-
tătoare şi beţii, nu în culcări ru-
şinoase şi desfrânărî, nu în ceartă
şi rîmnire,
14. Ci luaţi îmbrăcăminte pe
Domnul Iisus Christos, şi nu
purtaţi grijă de carnea voastră
spre pofte.
CAP. XIV.
Cruţare pentru cei slabi în credinţă. Smin-
teala trebue înlăturată îv mâncar* si in
ţintirea zil-lof. Gh'is?os este judtcător. Fie
care să urmeze după credinţa sa.
1. Iar pe cel slab în credinţă
luaţi '1 la voî, nu spre lămurirea
gândurilor.
2. Unul are încredere să mă-
nânce de toate, dar cel slab mă-
nâncă legume.
3. Cine mănâncă să nu despre-
ţuiască pe care nu mănâncă; iar
cine nu mănâncă să nu judece
pe care mănâncă; căci Dumnezeu
'1 a luat la sine, .
4. Tu cine eşti care judeci slugă
streină? Faţă de Domnul său
numai stă sau cade; dar va sta,
pentru că Domnul are putere ca
să '1 facă să stea.
5. Unul alege o zi faţă de altă
zi, iar altul alege ori ce zi. Orî
cine fie pe deplin încredinţat în
al sSu cuget.
6. Cine ţine zioa pentru Dom-
nul o ţine; şi cine nu ţine zioa
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
263
pentru Domnul nu o ţine; şi cine
mănâncă pentru Domnul mă-
nâncă, căci mulţumeşte lui Dum-
nezeu; şi cine nu mănâncă pen-
tru Domnul nu mănâncă, şi mul-
ţumeşte lui Dumnezeu.
7. Pentru că nimenea dintre
noi nu veţueşte pentru sine, şi
nimenea nu moare pentru sine;
8. Căci şi daca veţuim pentru
Domnul veţuim; şi daca murim
pentru Domnul murim; deci şi
daca veţuim. şi daca murim, ai
Domnului suntem.
9. Căci pentru aceasta a murit
şi a înviat Christos, ca să aibă
stăpînire şi peste morţi şi peste
viî.
10. Tu dar pentru ce judeci pe
fratele teu ? Sau şi tu, pentru ce
despreţueştî pe fratele teu ? Căci
loţî ne vom Înfăţişa înaintea scau-
nului de judecător al lui Dum-
nezeu.
11. Pentru că scris este: Viu
sunt eu, zice Domnul, că mie
'mi se va pleca ori ce genuchiu,
şi orice limbă va lăuda pe Dum-
nezeu.
12. Deci dar fie care dintre noi
va da pentru sine cuvânt lui
Dumnezeu.
13. Deci să nu ne mai ju-
decăm uni pe alţi; ci aceasta ju-
decaţi mat vîrtos, ca să nu daţi
fratelui cuvent de poticneală sau
sminteală.
14. Ştiu şi sunt încredinţat în
Domnul Iisus, că nimic nu este
spurcat prin sine 6nsuşî, de cât
numai pentru cel care gândeşte
că este ceva spurcat, pentru a-
cela spurcat este-
15. Căci daca fratele * tău să
mâchneşte din pricina demâncă-
riî, nu maî umbli potrivit iubirii.
Nu pierde din pricina demâncării
tale pe acela pentru care a murit
Christos.
16. Deci să nu fie defăimat bi-
nele vostru.
17. Căci împărăţia lui Dumne-
zeu nu este mâncare şi băutură,
ci îndreptăţire şi pace şi bucurie
în Spiritul Sânt;
18 Pentru că cine potrivit a-»
ceştia slujeşte lui Christos, este
bineplăcut lui Dumnezeu, şi cer-
cat pentru oameni.
19. Deci dar să urmărim cele
ale păcii, şi cele ale întăririi între
noi enşine.
20. Nu dărîma din pricina de-
mâncării lucrul lui Dumnezeu.
Toate sunt curate; dar spurcat
este pentru omul care mănâncă
prin poticneală.
21. Bine este a nu mânca carne,
nici a bea vin, nici a face ceva
de care să poticneşte fratele tău
sau si sminteşte sau slăbeşte.
22. Tu aîbî înaintea lui Dum-
nezeu credinţa, pe care o ai după
tine 6nsuţî. Fericit cine nu să
judecă pe sine ensuşî în aceea ce
încuviinţează;
22. Iar cine şovăeşte, daca va
fi mâncat, osîndit este, pentru ca
nu din credinţă a mâncat; şi
tot ce nu este din credinţă, pâcat
este.
www.dacoromanica.ro
264
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
CAP. XV.
Trfbue să n* Mlim a ne întări uni pe alţi.
Top «ă Alujim lai Dumnezeu. Dorinţa lui
Pan l ca să vază pr Homari). Murffcrea lui
la lf.msal-m cu ce s y a atrîns în Macedonia
fi Achaia,
1. Şi datori suntem noi cei
tari ca sâ îngăduim slăbiciunile
celor neputincioşi, şi să nu ne
plăcem noS ânşine.
2. Fie care dintre noî să placă
aproapelui sSu spre bine pentru
întărire;
3. Căci şi Christos nu a plăcut
sieşi Ănsuşî, ci dupS cum este
scris: Mustrările celor care te
mustra pe tine căzură asupra
mea.
4. Pentru ca toate care fură
scrise mai 'nainte, spre învăţă-
tura noastră fură scrise, ca prin
stăruinţa şi prin mângăerea scrip-
turilor sâ avem nădejdea noa-
stră.
5. Iar Dumnezeul stăruinţei şi
al mângăerii să ve* dea ca să
gândiţi aceeaşi uni în alţi dupe"
voea lui Christos lisus,
6. Pentru ca într'una cu o
gură sâ mâriţî pe Dumnezeu şi
Tatăl Domnului nostru lisus Chri-
stos.
7. De aceea luaţi la voî uni
pe alţi, dupS cum şi Christos ve
lua la sine spre mărirea lui Dum-
nezeu.
8. Căci zic că Christos s'a făcut
slujitor altăeriî împrejur pentru
credincioşia lui Dumnezeu, casă
întăriască făgăduinţele date pă-
rinţilor,
9. Iar neamurile pentru milă
să măriască pe Dumnezeu, dupS
cum este scris:
Pentru aceasta te voî lăuda în-
tre neamuri,
Şi voî cânta numelui tSu.
10. Şi iar zice scriptura:
Veseliţi vS, neamurilor, cu po-
porul sSu*
11. Şi iar:
Lăudaţi, toate neamurile, pe
Domnul,
Şi să '1 măriască pe el toate
popoarele.
12. Şi iar Isaia zice:
Va fi rădăcina lui lesei
Şi cel care se* ridică să dom-
niască peste neamurî,,
Intr'ânsul neamurî vor nădăj-
dui.
13. Tar Dumnezeul nădejde! să
ve* umple de orî ce bucurie şi de
pace în credinţă, ca să prisosiţi
voî în nădejde în puteiea Spiri-
tului Sânt.
14. Dar sunt încredinţat,
fraţi mei şi eu ânsumî despre
voî, că şi ânşive sunteţi plini de
inimă bună, umpluţi cu orî ce
cunoştinţă, în stare câ sS ye* în-
ţelepţiţî şi uni pe alţi.
15. V'am scris ânsS mai ca
îndrăsneală în unele părţi, ca
unul care vă aduc iarăşi aminte,
pentru l. arul care 'mi este dat
de la Dumnezeu,
16. Ca să fiu eu slujitor rîn-
duit al lui Christos lisus pentru
neamurî, slujind preoţeşte evan-
gelia lui Dumnezeu, pentru ca
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
265
jertfa neamurilor să se facă bine-
primită., sânţităîn Spiritul Sânt.
17. Deci am Jaudă în Christos
Iisus ; în cele ce sunt către Dum-
nezeu,
18. Căci nu voî îndrăsni să
vorbesc ceva ce n'a săvărşit Chri-
stos prin mine, prin cuvănt şi
faptă, spre supunerea neamurilor,
19. In putere de semne şi mi-
nuni, în puterea Spiritului Sânt,
în cât de la Ierusalem şi împre-
jur pănă în Iliria am îndeplinit
evangelia lui Christos;
20. Căutând ânsă cinstea mea
astfel ca să binevestesc, nu unde
fu numit Christos, ca să nu clă-
desc pe temelie streină,
21. Ci după cum este scris:
Vor vedea cei cărora nu li s'a
vestit despre dănsul,
Şi cei care nu vor fi auzit vor
înţelege.
22 De aceea am şi fost o-
prit în cea mai mare parte ca să
vin la voî.
23. Dar acum ne mat având
loc în aceste ţinuturi, şi de mulţi
anî avend dorinţa să vin la voî,
24. îndată ce plec în Spania
voî veni la voî; pentru că nă-
dejduesc trecând să vă văd, şi să
fiu însoţit de voî acolo, daca mai
'nteiu voi fi fost în parte înde-
stulat de voî.
25. Acum ânsă mă duc la Ie-
rusalem slujind sânţilor.
26. Găcî Macedonia şi Achaia
au binevoit să facă o împărtăşire
la săraci sânţilor care sunt în Ie-
rusalem.
27. Au binevoit adecă şi datori
sunt lor; pentru că daca nea-
murile au avut împărtăşire de
cele spirituale ale lor, datoriază
sa le slujiască şi în cele fireşti.
28. Deci după ce voî fi sever-
şifc aceasta, şi voi fi încredinţat
lor acest rod, voi pleca pe la voi
în Spania.
29. Şi ştiu că venind la voî,
voî veni cu aceea cu ce este plină
binecuvântarea lui Christos.
30. Vă îndemn ânsă, fraţi-
lor, prin Domnul nostru Iisus
Christos, şi prin iubirea Spiritu-
lui să luptaţi împreună cu mine
în rugăciunile voastre pentru
mine către Dumnezeu;
31. Ca să fiu scăpat de nea-
scultători din ludea, şi slujirea
mea rînduită pentru Ierusalem
să se facă bineprimită sânţilor;
32. Pentru ca, după ce voî fi
venit în bucurie la voi prin voea
Iui Dumpezeu, sa mă liniştesc
împreună cu voî.
33- Iar Dumnezeul păcii cu voî
toţi. Amin.
CAP. XVI.
Pavel /ace cunoscut pp Febe. Felurite îmbră-
ţişări trimite la ce.i din lioma. Ferirea de
desbinărî. Doxologie.
1. Vă fac cunoscut pe Febe,
sora noastră, fiind slujitoare a
Bisericeî care este în Chenchre,
2. Ca să o primiţi în Domnul
după cum să cuvine pentru sânţi»
şi să o ajutoraţi în lucrul în care
are trebuinţă de voî; căci şi dânsa
www.dacoromanica.ro
266
EPISTOLA. CĂTRE ROMANI
■a fost îngrijitoare a multora, şi
chiar a mea.
3. îmbrăţişaţi pe Prisca şi
pe Acuila împreună lucrători mei
în Christos lisus,
4. Ca uni care pentru sufletul
meu au pus jos gâtul lor ănsuşî,
cărora nu numai eu le mulţu-
mesc, ci şi toate bisericile nea-
murilor,
5. Uraţi şi bisericeî care este
în casa lor. Îmbrăţişaţi pe Epenet
iubitul meu, care este pîrga Asjî
în Christos.
6. Îmbrăţişaţi pe Mariani, ca
una care să osteni mult pentru
"VOÎ.
7. îmbrăţişaţi pe Andronic şi
îunian rudele mele şi prinşi îm-
preună cu mine, ca uni care sunt
însemnaţi între apostoli, şi care
maî 'nainte de mine au fost în
Christos.
8. îmbrăţişaţi pe Ampliat iu-
bitul meu în Domnul.
9. îmbrăţişaţi pe Urban. îm-
preuna lucrătorul nostru în Chri-
stos, şi pe rttachi iubitul meu.
10. îmbrăţişaţi pe Apelle cel
cercat în Christos. îmbrăţişaţi pe
cei care sunt dintre ai lui Ari-
stobol.
11. îmbrăţişaţi pe Erodion ruda
mea. îmbrăţişaţi pe cei care sunt
dintre ai lui Narcis, care sunt în
Domnul.
12. îmbrăţişaţi pe Trifena şi
pe Trifosa care s'au ostenit în
Domnul. îmbrăţişaţi pe Persida
iubita, ca una care mults'a oste-
nit în Domnul.
13. îmbrăţişaţi pe Rufu alesul
în Domnul, şi pe muma lui şi a
mea.
14. îmbrăţişaţi pe Asincrit, pe
Flcgonte, pe Erme, pe Patrova,
pe Erma şi pe fraţi care sunt
împreună cu denşi.
15. îmbrăţişaţi pe Filolog şi pe
Iulia, pe Nerea şi pe sora lui, şi
pe Olimpan, şi pe toţi sânţi care
sunt împreună cu dănşi.
16. Îmbrăţişaţi vă uni pe alţi
în sărutare sântă, Vă îmbrăţi-
şază bisericile toate ale lui Chri-
stos.
17. Vă îndemn ânsă, fra-
ţilor, să fiţi cu luare aminte a-
supra acelora care fac desbinărî
şi sminteli împrotiva învăţăturii
pe care aţi învăţat o; şi abateţi vă
de la dănşi.
18. Pentru că uni ca aceştia
nu slujesc Domnului nostru lisus
Christos, ci pântecelui lor ănsuşî;
şi prin vorbire bună şi cuvinte
bine puse amăgesc inimile celor
fără răutate.
19. Ascultarea voastră ânsă a
ajuns la toţi; de aceea mă bucur
de voi, şi voesc ca toi să fiţi în-
ţelepţi faţa de bine, şi curaţi faţa
de rău.
20. Iar Dumnezeul păcii va
sdrobi Îndată pe satana sub pi-
cioarele voastre.
Dar ul Domn ului nostru lisus
Christos cu voî.
21. Vă imbrăţişaza Timoteu
lucrătorul împreună cu mine, şi
Luciu, şi Iason şi Sosipatru ru-
dele mele.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE CORINTENÎ
267
22. Vă îmbrăţişez în Domnul,
eu Terţiu, oare am scris epistola
23. V£ îmbrăţişază Gaiu ospS-
tătorul meu şi al bisericeî întregi.
VS îmbrăţişaza Erastu iconomul
oraşului, şi Cuartu fratele.
24. Darul Domnului nostru li-
sus Christos cu voi toţi. Amin.
25. Iar celui care poate să
vă întăriască pe voi pentru e-
vangelia mea şi predicarea lui
lisus Christos, pentru descope-
rirea tainei tăcute în veacuri vecî-
nice,
26. Dar acum făcută cunoscut
prin scripturi profetice după rîn-
duiala vecînicului Dumnezeu, a-
dusa la cunoştinţă între neamuri
spre ascultarea credinţi!,
27. Lui, prin lisus Christos,
unicului înţeleptului Dumnezeu
mărire fie în veci. Amin.
ÎNTEIA EPISTOLĂ
CĂTRE
CORINTENI
CAP. I.
Mulţumiri aduse CorintenUor pentru credinţa
lor, Drsbinările trebuesc .nlăturate. Mân'
tuirea ce vi;& de la Christos nu se înte-
meează pe înţelepciune omenească.
1. Pavel chemat apostol al lui
Christos lisus prin voinţa lui
Dumnezeu, şi Sostene fratele,
2. Bisericeî lui Dumnezeu celei
care este în Corint, sânţiţilor în
Christos lisus, chemaţi Sânţi, tu-
turor care în ori ce loc al lor şi
al nostru cheamă numele Dom-
nului nostru lisus Christos.
3. Dar voă şi pace de la Dum-
nezeu Tatăl nostru şi Domnul
lisus Christos.
www.dacoromanica.ro
268
EPISTOLA I CĂTRE CORÎNTENÎ
4. Mulţumesc Dumnezeului
meu tot dauna pentru voi în pu-
terea Darului lui Dumnezeu, care
fu dat voă în Christos lisus,
6. Că în ori ce aţi lost îmbo-
găţit într'ânsul, în ori ce cuvân-
tare şi în oii ce cunoştinţa,
6. După cum mărturisirea lui
Christos fu întărită în voi,
7. Astfel că voi nu sunteţi ră-
maşi pe urmă în nicî un Dar,
aşteptând cu stăruinţă descope-
rirea Domnului nostru lisus Chri-
stos,
8. Care şi vă va întări pe voî
până la sfârşit ca să fîtî neînvi-
nuiţi în zioa Domnului nostru
lisus Christos.
9. Credincios este Dumnezeu
prin care aţi fost chemaţi la îm-
părtăşirea cu Fiul său lisus Chri-
stos Domnul nostru.
10. V6 îndemn ânsă, fraţi-
lor, prin numele Domnului no-
stru lisus Christos, ca toţi să zi-
ceţi aceeaşi, şi să nu fie între
voi desbinărî, dar să fiţi învoiţi
în acelaş gând şi în aceeaşi pă-
rere.
11. Pentru că despre voî, fraţi
mei, 'mi s'a făcut cunoscut de
către cei ai Chloei, că între voî
sunt pricirî.
12. Şi zic aceasta, că fie care
dintre voi zice: Eu sunt al lui
Pavel, şi Eu al lui Apoline, şi Eu
al Iui Chefa, şi Eu al lui Christos.
13. împărţit este Christos! Nu
cumva Pavel fu răstignit pentru
voî? Sau în numele lui Pavel aţî
fost botezaţi ?
14 Mulţumesc lui Dumnezeu
că pe nicî unul dintre voî n'am
botezat, de cât numai pe Crispa
şi pe Gaiu;
15. Ca să nu zică cineva că
aţî fost botezaţi în numele meu.
16. Am mai botezat şi casa
lui Ştefan; afară de aceştia na
ştiu daca am botezat pe vre un.
altul.
17. Căcî Christos nu m'a tri-
mis să botez, ci să binevestese
nu în înţelepciunea cuvântului,,
pentru ca să nu fie golită crucea
lui Christos.
18. Căcî cuvântul cruciî este-
nemintoşie celor peritorî, iar no&
care avem să fim mântuiţi este
puterea lui Dumnezeu.
19. Căcî scris este:
Perde voi înţelepciunea înţe-
lepţilor,
Şi nimici voî priceperea celor
cuminţi.
20. Unde este înţeleptul? Unde-
este cărturarul ? Unde este pri-
cîuitorul veacului acestuia? Na
făcu Dumnezeu nemintoasă în-
ţelepciunea lumiî ?
21. Căcî, de oare ce în înţe-
lepciunea lui Dumnezeu lumea
hu cunoscu pe Dumnezeu prin
înţelepciunea ei, binevoi Dumne-
zeu prin nemintoşia prediceî să
mântuiască pe cei care cred.
22. De oare ce şi ludei semne
cer, şi Eleni înţelepciune caută*
23. Noi predicăm pe Christos
răstignit, pentru Iudei sminteală,
iar pentru neamuri nemintoşie.
24. Dar pentru cei chemaţi
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE 00 RIN TE NÎ
269
însăşi, atât Iudei cât şi Eleni,
predicăm pe Christos puterea lui
Dumnezeu şi înţelepciunea lui
Dumnezeu;
25. Că ce este nemintos al lui
Dumnezeu este mai înţelept de
•cât oameni, şi ce este slab al lui
Dumnezeu este mai tare de cât
•oameni*
26. Vedeţi dar chemarea
voastră, fraţilor, că nu mulţi sânt
înţelepţi după carne, nu mulţi
sdnt puternici, nu mulţi sunt de
neam strălucit;
27. Ci pe cele nemintoase ale
lumii 'şi le alese Dumnezeu ca
să dea de ruşine pe înţelepţi; şi
pe cele slabe ale lumii 'şi le alese
Dumnezeu, ca să dea de ruşine
pe cele tari;
28. Şi pe cele de neam de jos
ale lumii şi pe cele despreţuiLe
'şi le alese Dumnezeu, pe cele ce
nu sunt, ca să desfiinţeze pe cele
ce sunt,
29. Pentru ca să nu se laude
nimenea înaintea lui Dumnezeu.
30. Dintr'ensul dar sunteţi voî
în Christos lisus, care să făcu
pentru noi înţelepciune de la
Dumnezeu îndreptăţire şisânţire
şi răscumpărare,
31. Pentru ca, după cum este
scris, Cine să laudă în Domnul-
să se laude.
cap. n.
învăţătura lui Christos este cerească, plină
de putere si de Spirit,
1. Şi eu^ când am venit la voî,
fraţilor, am venit aducenduvă
taina lui Dumnezeu la cunoştinţă
nu în măsura unei răvărsărî de
cuvent sau de înţelepciune.
2, Căci n'ara hotărit să ştiu
ceva între voî, de cât pe lisus
Christos, şi pe acesta răstignit.
3, Şi eu în slăbiciune şi în te-
mere şi în multă frică am fost
la voî.
4. Şi vorbirea mea şi predica
mea nu era în cuvinte înduple-
cătoare ale înţelepciunii omeneşti^
ci în dovedirea Spiritului şi a
puterii;
5. Pentru ca credinţa voastră
să nu fie în înţelepciune ome-
nească, ci în puterea lui Dum-
nezeu.
6. Rostim ânsă înţelepciune
între cei desâverşiţî, dar înţelep-
ciune nu a veacului acestuia, nici
a stăpîuitorilor veacului acestuia,
care au sa fie desfiinţaţi;
7. Ci rostim prin taină înţe-
lepciunea lui Dumnezeu, care
esLe ascunsă, pe care Dumnezeu
o rindui maî 'nainte de veacuri
spre mărirea noastră,
8. Pe care înţelepciune nimenea
dintre slăpmilori veacului ace-
sluia n'o cunoacu; căci daca ar
fi cunoscut o, n ar fi răstignit pe
Domnul măririi.
9. Ci după cum este scris:
Cele ce ochiul nu văzu şi ure-
chea nu auzi,
Şi la inimă de om nu să suiră
Acestea le găti Dumnezeu celor
care '1 iubesc.
10. Dar noă ni le descoperi
Dumnezeu prin Spiritul seu; câcî
www.dacoromanica.ro
270
EPISTOLA I CĂTRE CORÎNTENÎ
Spiritul cercetează toate, şi cele
adinei ale lui Dumnezeu.
11. Pentru că cine dintre oa-
meni ştie cele ale omului, de cât
spiritul omului care esteîntr'en-
sul ? Astfel şi cele ale lui Dum-
nezeu nimenea nu le a cunoscut,
de cât Spiritul lui Dumnezeu.
12. Noî dar am primit nu Spi-
ritul lumii, ci Spiritul cel de la
Dumnezeu, ca să cunoaştem cele
dăruite noe* de Dumnezeu,
13. Pe care le şi rostim, nu în
cuvinte învăţate de la înţelep-
ciune omenească, ci învăţate de
la Spiritul Sânt, unind cele spi-
rituale cu cele spirituale.
14. Dar un om firesc nu pri-
meşte cele ale Spiritului lui Dum-
nezeu; căci nemintoşie este pen-
tru dânsul, şi nu poate să le cu-
noască, fiind ca se* judecă cu spi-
ritul.
15. Iar cel spiritualj adecă toate,
dar el de nimenea nu este ju-
decat.
16. Căci cine a cunoscut gân-
dul Domnului ca să '1 judece ?
Noî ânsS cunoaştem gândul lui
Christos.
CAP. m.
Nepriceperea Gorin'enilor s$ vefe din desti-
narea între ăensi. Namat Christos e«te te-
meijea Biserţceî. Chreştini sânt templul lai
Dumnezeu. înţelepciunea lumzî.
1. Şi eu, fraţilor, n'am putut
să ve* vorbesc ca unor spirituali,
ci ca unora de carne, ca unor
de curind născuţi in Christos.
2. Cu lapte v'am chrănit, nu cu
bucate; căci nu puteaţi ânchS.
Dar nici acum nu puteţt ânche.
3. Pentru că tot fireşti sunteţi;
căci de oare ce între voî este
rîmnire şi ceartă şi destinări, nu
sunteţi oare fireşti 1 , şi umblaţi
dup& felul omului?
4. Căci când unul zice: Eu
sunt al lui Pa vel, iar altul: Eu
sunt al lui Apoline, nu sunteţi
oameni ?
5. Deci ce este Apoline ? Şi ce
este Pavel ? Slujitori prin care
ap crezut, şi -dupe* cum Domnul
a dat fie căruia.
6. Eu am sădit, Apoline a u-
dat, dar Dumnezeu a făcut să
crească;
7. Astfel nici care sădeşte este
ceva, nici care udă, ci care face
să crească, Dumnezeu.
8. Cel care sădeşte şi cel care
udă una sunt, iar fie care va lua
plata sa potrivit muuceî sale.
9. Căci ai lui Dumnezeu sun-
tem noi împreună lucrâtorî; al
lui Dumnezeu păment de arat,
a lui Dumnezeu clădire sunteţi
voî.
10. Dupe" al lui Dumnezeu
Dar care 'mi fu dat, ca architect
înţelept am pus temelie; şi altul
clădeşte d'asupra. Dar fie care
să iea seama cum clădeşte d'a-
supra.
11. Căci nimenea nu poate
pune alta temelie de cât cea pusă,
care este Iisus Christos.
12. Iar daca cineva clădeşte
d'asupra pe temelie aur, argint
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE CORINTENÎ
271
petre preţioase, lemne, fân, tre-
stie,
13. Lucrul fie căruia cunoscut
să va face; pentru ca zioava a-
rata, că în foc se* descoperă, şi
ce fel este lucrul fie căruia, focul
ensuşî va încerca,
14. Daca al cuiva lucru, pe
care '1 va fi clădit, va rSmânea,
plată va lua;
15. Iar daca lucru cuiva va fi
fost ars de tot, păgubit va fi de
plata lui; dar el ensuşî va fi
mântuit, ânsă aşa ca prin foc.
16. Nu ştiţi ca sunteţi templul
lui Dumnezeu şi Spiritullui Dum-
nezeu locueşte în voî?
17. Daca cineva dărîmă tem-
plul lui Dumnezeu, pe acesta
Dumnezeu îl va dârîma; pentru
că templul lui Dumnezeu este
sânt, oum sunteţi voî sânţi.
18. Nimenea să nu se amă-
giască pe sine ensuşî; daca ci-
neva gândeşte că este înţelept
între voî în veacul acesta, să
se facă nemintos, ca sa fie în-
ţelept
19. Căcî înţelepciunea lumiî a-
ceştia este nemintoşie înaintea
lui Dumnezeu. Pentru că scris
este:
Cel care prinde cu mâna pe
înţelepţi în viclenia lor.
20. Şi iar: Domnul cunoaşte
gândurile înţelepţilor, că sunt de-
şarte.
21. De aceea nimenea să nu sS
laude între oameni; căcî toate
sunt ale voastre,
22. Fie Pavel, fie Apoline, fie
Chefa, fie lume, fie vieaţă, fie
moarte, fie cele de faţă, fie cele
viitoare, toate sunt ale voastre,
23. Iar voî s&nteţî ai lui Chri-
stos, şi Christos al lui Dum-
nezeu.
CAP. IV.
Slujitori lui Chrisfos. Pavel apostol si cei pe
cart, 'i a <ylus la c-ediuţă in Corint. Ti-
moteu înainte merg&or al lui Pavel.
1. Aşa dar fie care să ne so-
cotiască ca slujitori ai lui Christos.
şi îngrijitori ai tainelor lui Dum-
nezeu.
2. Astfel fiind s6 cere în cele
din urmă de la îngrijitori, ca fie
care să fie găsit credincios.
3. Pentru mine ânsă este ceva
foarte neînsemnat ca să fiu ju-
decat de voî, sau de vre o jude-
cată omenească; dar nici eu pe
mine ensumî nu mă judec;
4. Căcî în a mea ştiinţă de
mine ensumî nu cunosc nimic,
dar nu în aceasta sunt îndrep-
tăţit; Domnul ânsS este care mă
judecă.
5. De aceea nu judecaţi nimic
mai 'nainte de timp, p6nS ce va
fi venit Domnul, care va şi da la
lumină cele ascunse ale întune-
recului,şi va face cunoscut chib-
zuinţele inimilor; şi atunci la-
uda va fi pentru fie care de la
Dumnezeu.
6. Dar acestea, fraţilor, le
am înţeles de mine 6nsumî şi
de Apoline pentru binele vostru,
ca să îuvăţaţî de la noi a nu
www.dacoromanica.ro
272
EPISTOLA I CĂTRE CORTNTENl
trece peste ce este scris, pentru
ca să nu vă faliţi unul în folosul
altuia î in pro ti va unui altuia.
7. Pentru că cine te deosibe-
şte ? Dar ce ai tu ce n'ai luat ?
Iar daca ai şi luat, pentru ce te
lauzi ca cum nai fi luat?
8. Acum sunteţi sătui; acum
v'aţî îmbogăţit; fără noi aţî dom-
nit; şi daca aţi fi domnit măcar,
ca să domnim şi noî împreună
cu voi!
9. Gândesc ânsă: Dumnezeu
ne a arălat pe noi apostoli ca
pe cei din urmă, ca osîadiţî la
moarte, că privelişle ne am făcut
lumii, atât ângerilor cât şi oa-
menilor,
10. Noi suntem nemintoşi pen-
tru Christos* iar voi minloşi în
Christos; noî stintem neputincioşi,
iar voi lari ; voi sUnteţi măriţi, iar
noî despreţuiţî.
11. P&iă în ceasul de acum şi
flămânzim şi înşelăm şi fără îm-
biăcăminle suntem, şi cu pumni
suntem bătuţi, şi nestătatori sun-
tem,
12. Şi ne 1 ostenim lucrând cu
mâinile noastre; înfruntaţi fiind,
binecuvântăm; urmăriţi, suferim,
13. Defăimaţi fiind, ne rugăm;
ca gunoae ale lumii neam făcut
până acum, ca o curăţitură a tu-
turor.
14. Nu ruşinăndu vă pe voi
scriu acestea, ci înţelepţindu vă
ca pe copii mei iubiţi.
15. Pentru că daca aţi avea
zece miî de învăţători în Christos,
nu aveţi ânsă mulţi părinţi; căci
eu v'am născut în Christos lisus
prin evangelie.
16. Deci vă îndemn, luaţi vă
după mine,
17. Pentru aceasta chiar v'am
trimis pe Timoteu, care este fiul
meu iubit şi credincios în Dom-
nul, el vă va aduce aminte căile
mele cele în Christos, după cum
învăţ pretutindinea în ori ce bi-
serică.
18. Dar uni s'au fălit, ca cum
n'aş veni eu la voi,
19. Voi veni ânsă în curîndla
voî, daca va fi voit Domnul, şi
voi cunoaşte- nu cuvântul celor
care s'au fălit, ci puterea lor;
20. Pentru că nu în cuvent este
împărăţia lui Dumnezeu, ci în
puiere.
21. Ce voiţi? Să viu cu toeag
la voi? sau cu iubirea Spiritului
şi a blândeţii?
CAP, V.
Anatematizarea unui neruşinat. Corinteni să
se feriasd ]/de neruşinaţi, de răpi ori fi
de idolatru
1. In sfârşit să aude la voi de
desfrânare, şi d'o astfel de desfrâ-
nare cum nu este nici între pă-
gâni, ca să aibă cineva pe femeea
tatălui său.
2. Şi voî v'aţi fălit, şi nuv'aţi
întristat mai vîrtos, ca să fie dat
la o parte din mijlocul vostru cel
care a făptuit lucrul acesta?
3. Căci eu, nefiind de faţă cu
corpul, dar de faţă fiind cu spi-
ritul, am judecat acum, ca cum
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE CORINTENI
27&
aş fi de faţă, pe cel care astfel
a s6v6rşit aceasta.
4. In numele Domnului nostru
iisus Christos, adunaţi fiind voi
împreună şi spiritul meu cu pu-
terea Domnului nostru Iisus Chri-
MtOSy
5. Să daţi pe unul ca acesta
satanei spre peirea cărnii, pen-
tru ca spiritul lui să fie mântuit
in zioa Domnului Iisus.
6. Nu este bun cuvjântul laudei
voastre! Nu ştiţi că puţin aluat
dospeşte ţoală framthilatura ?
7. Curăţiţi bine aluatul cel
vechiu, ca să fiţi framânlătură
proaspătă, dupe* cum sunteţi fii ră
aluat; căcî şi Paşiele nostru Chri-
stos înjunghiat fu.
8. De aceea să sSrbăm nu cu
aluat vechiu nici cu aluat de rău-
tate şi viclenie, ci cu azime de
-curăţie şi adeve>.
9. V am scris in epistola
mea ca să nu v6 amestecaţi cu
desfrânaţi,
10. Nu cu desăvârşire să nu ve
amestecaţi cu desfrânaţi lumii a-
«eştia sau cu cei porniţi spre tot
felul de înavuţire şi cu răpitori,
sau cu ido.atri, fiind că atunci
trebue să eşiţî din lume.
ÎL Astfel dar vam scris: Să
nu ve* amestecaţi daca vre unul
numinduse frate este desfrânat,
sau pornit spre ori ce fel de îna-
vuţire, sau idolatru, sau infrun-
tător, sau beţiv, sau răpitor; cu
unul ca acesta nici să nu mân-
caţi împreună.
12. Căcî ce am eu să judec şi
pe cei din afara ? Nu judecaţi
voi oare pe cei dinăuntru?
13 Pe cei din afară Dumnezeu
'i judecă. Daţi la o parte pe cel
reu dintre voi 6nşive\
CA?. VI.
Paycl mustră pe cei care s$ judecă pentru
oZp lor înaintea păgânilor* Okrestini sânt
datori să ingrijască de sânţctiia corpuri
lor lor.
1. Indrăsneşte cineva dintre
voi, pîră având împrotiva altuia,
să se judece înaintea nedrepţilor,
şi nu înaintea sânţilor?
2. Hau nu ştiţi că sânţi vor
judeca lumea? Şi daca lumea
este judecată între voi, sunteţi
voi oare nevrednici d'a face ju-
decăţi foarte neînsemnate ?
3. Nu ştiţi că vom judeca ân-
gerî? Necum cele trebuincioase
vţeţiî.
4. Deci daca aveţi judecăţi pen-
tru ceie trebuincioase vieţii, pe
cei care sunt despreţuiţl în bise-
rica voastră, pe aceştia 'i puneţi
judecători ?
5. Spre ruşinea voastră zic.
Astfel nu este intre voî nici un
înţelept, care va putea^otări intre
fratele s6u?
6. Dar frate cu frate se* ju-
decă, şi aceasta înaintea necre-
dincioşilor!
7. Acum dar este însfârşit o
cădere pentru voi, că aveţi ju-
decăţi uni cu alţi. Pentru ce nu
lăsaţi mai bine să vi se* facă ne-
1F
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE CORINTENI
dreptate? Pentru ce nu lăsaţi
maî bine să, vî sS facă pagubă?
8. Ci faceţi voî nedreptate şi
pricinuiţi pagubă ? Şi aceasta fra-
ţilor!
9. Sau nu ştiţi că nedrepţi nu
vor moşteni împărăţia lui Dum-
nezeu? Nu fîţî rătăciţi; nici de-
sfrânaţi, nici idolatri, nici făptui-
tori de adulter, nicî moleşiţi, nici
cei care au pat cu parte bărbă-
tească,
10. Nicî furî, nicî cei porniţî
spre orî ce fel de înavuţire, nici
beţivî, nicî înfrunlătorî, nicî ră-
pitori nu vor moşteni împărăţia
lui Dumnezeu.
11. Şi astfel eraţîiîuni! Dar
v'aţî spălat, dar aţi fost sânţiţî,
dar aţi fost îndreplaţiţî în nu-
mele Domnului Iisus Christos şi
în SpirituL Dumnezeului nostru.
12. Toate 'mi sunt ertate,
dar nu toate folosesc. Toate 'mi
sunt ertate, dar eu nuvoîfistă-
pînit de ceva.
13. Mâncările sunt pentru pân-
tece, şi pântecele pentru mâncări;
dar Dumnezeu va desfiinţa şi pe
acesta şi pe acelea. Corpul anse*
nu este pentru desfrânare, ci pen-
tru Domnul, şi Domnul pBntru
corp.
14. Iar Dumnezeu care a înviat
şi pe Domnul, ne va învia şi pe
noî, prin puterea sa.
15. Nu ştiţi ca corpurile voa-
stre sunt membre ale lui Chri-
stos ? Decî ridicând eu membrele
lui Christos le voî face membre
ale unei desfrânate ? Să nu fie.
16. Sau nu ştiţî că cel care s&
lipeşte de cea desfrânată un corp
este cu densa? Căci vor fi, zice,
cei doi un corp.
17. Iar cel care sS lipeşte de
Domnul este un Spirit cu dânsul,
18. Fugiţi de desfrânare. Orî
ce păcat, pe care- 'l va fî făcut
un om, este afară din corp; iar
cel care lace desfrânare pecă-
tueşte în ensuşî corpul seu.
19. Sau nu ştiţi că corpul vo-
stru este templul Spiritului Sânt
care să află în voî, pe care '1 a-
veţi de la Dumnezeu, şi nu sun-
teţi ai voştri enşivă ?
20. Căcî cumpăraţî aţî fost voî
cu preţ; măriţi dar pe Dumne-
zeu în corpul vostru, şi în spi-
ritul vostru, ca unele care s4nt ale
lui Dumnezeu,
CAP. VU.
Despre căsătorie, nectisăCorie, văduvie, desfa-
cerea căsătorit, căsătoria între chreştinî
fi nechreşliuî* Despre tăerta împnjur*
Despre robie» Despre fecioare» Despre cei
însuraţi si neînsuraţî.
1. Iar despre cele ce 'mi aţî
scris, bine este pentru om să nu
atingă fem.ee;
2 . Din p r i ci na desf rânărilo r
anse fie care aibă femeea sa, şi
fie care aibă bărbatul ei.
3. Bărbatul de?, femei datoria
iubirii; aseminea şi femeea băr-
batului ei.
4. Femeea nu este stăpînă pe
corpul ei, ci bărbatul; aseminea
şi bărbatul nu este stăpîn pe cor-
pul lui, ci femeea.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE COR1NTENI
275
o. Nu ve lipsiţi unul pe altul,
afară numai daca este ceva din
învoială pentru un timp cuvenit,
ca să vS îndeletniciţi cu postul
fi rugăciunea, şi iarâşî să fiţîla
un loc, pentru ca Satana să nu
vS întărite la pScat din pricina
necumpătăriî voastre.
6. Iar aceasta o zic din îngă-
duinţă, nu din poruncă.
7. Doresc ânsS ca toţi oameni
să fie cum sunt şi eu ânsuniî;
dar fie cine are Darul sSu de la
Dumnezeu, unul aşa, iar altul în-
tr'allfel.
8. Iar celor necăsătoriţi le
zic şi mai ales văduvelor, bine
este pentru denşi daca vor fi ră-
mas ca şi mine.
9. Dar daca nu sS înfrânează,
căsatoriască se; căci mai bine
este a se căsători, de cât a se a-
prinde.
10. Iar celor care sunt căsă-
toriţi le poruncesc, nu eu, ci
Domnul, femeea să nu se* desparţă
de bărbat,
11. — Iar şi daca se* va fi de-
spărţit, remâe necăsătorită, sau
să fie împăcată cu bărbatul ei, şi
bărbatul să nu 'şi lase femeea.—
12. Celorlalţi anse le zic eu, nu
Domnul; daca vre un frate are
femee necredincioasă, şi ea încu-
viinţează să locuiască cu dânsul,
să nu 'şi o lase;
13. Şi daca vre o femee are
bărbat necredincios, şi acesta în-
cuviinţează să locuiască cu dânsa,
să nu 'şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios
sânţit este in femeea sa, şi fe-
meea necredincioasă sânţită este
în fratele bărbat; fiind că altfel
copii voştri sunt necuraţi, iar a-
cum sunt curaţi,
15. Daca dar necredinciosul să
desparte, să se despartă; nu este
robit fratele sau sora în unele ca
acestea, în pace ne a chemat
Dumnezeu,
16. — Căci pe ştii tu, femee, daca
vei scăpa pe bărbatul t#u, sau ce
ştii tu, bărbatule, daca vei scăpa
pe femeea ta? —
17. Fără numai să ştie: dupS
cum fie căruia 'i a împărţit Dom-
nul, după cum Dumnezeu a che-
mat pe fie care astfel să umble.
Şi astfel pun eu la cale în toate
bisericile.
18. A fost cineva chemat, fiind
taeat împrejur? Să nu sS facă
netăeat împrejur; este cineva che-
mat, fiind în netăere împrejur?
Să nu se facă tăeat împrejur.
19. Tâerea împrejur nimic nu
este, şi netăerea împrejur nimic
nu este, ci paza poruncilor lui
Dumnezeu este totul.
20 Fie care în chemarea prin
care fu chemat, în această re-
mâe.
21. Ai fost chemat rob fiind ?
Nu 'ţi fie grijă; ci şi daca eşli
in stare să fii de sine stătător,
foloseşte te mai mult.
22. Cacî robul chemat în Dom-
nul, este de sine stătător al Dom-
nului; aseiriinea şi de sine stă-
tătorul, chemat fiind, este rob
al lui Christos.
www.dacoromanica.ro
276
EPISTOLA I CĂTRE CORINT ENI
23. Drept preţ aţi fost cumpă-
raţi; nu vă- faceţi robi ai oame-
nilor.
24. Fie care în ce fu chemat,
fraţilor, în aceasta x^mâe la Dum-
nezeu.
25. Iar despre fecioare n'am
poruncă de la Domnul; 'mi dau
ansă cu părerea ca un miluit de
Domnul ca să fiu credincios.
26. Deci socotesc că pentru
nevoea de acum este bine aceasta,
că este bine pentru om să fie
astfel.
27. Eşti legat cu femee ? Nu
căuta desfacere. EşLî fără femee ?
Nu căuta femee.
28. Dar şi daca te vei fi în-
surat, nai greşit; şi fecioara daca
se* va fi măritat u'a greşit; dar
uni ca aceştia suferinţă vor avea
în carnea lor, eu ânsă vă cruţ.
29. Dar aceasta zic, fraţilor,
timpul este scurt de tot; ca de
aci 'nainte şi cei care au femei
să fie ca cum n'ar avea,
30. Şi cei care plâng ca cum
n'ar plânge, şi cei care să bu-
cură ca cum nu s'ar bucura, şi
cei care cumpără ca cuin n'ar
stăpîni,
31. Şi cei care să folosesc de
lume ca cum n'ar avea folos
de densa; căci faţa lumii acestea
trece.
32. Voesc ânsă ca să fiţi fără
grijî. Neînsuratul poartă griji de
cele ale Domnului, cum să placă
Domnului;
33. iar care s'a însurat poartă
grijă de cele ale lumii, cum să
placă femei.
34. împărţite sunt şi femeea şi
fecioara. Nemăritata poartă grijă
de cele ale Domnului, ca să fie
sântă şi cu corpul şi cu spiritul;
iar care s'a măritat poartă grijă
de cele ale lumii, cum să placă
bărbatului.
35. Şi aceasta o zic spre tolo-
sul vostru chiar; nu ca să arunc
asupra voastră laţ, ci pentru a
spori buna cuviinţa la Domnul,
ne traşi fiind în multe grijî.
36. Iar daca gândeşte cineva
ca să poartă urît faţă de fiica sa,
daca este peste floarea vârstei
nemăritată, şi daca trebue să fie
în astfel de împrejurare măritată,
facă ce voeşte; nu greşaşte, că-
sătoriasca se.
37. Cine stă ânsă nemişcat în
inima sa,, ne având nevoie, dar
are stăpînire peste voinţa sa, şi
în a sa inima a găsit cu cale a-
ceasta, ca să ţină p&fiica sa, bine
va face.
38. Astfel şi cel care mărită
pe fiica ^sa face bine, şi cel care
n'o mărită mai bine va face.
39. Femeea, pe cât timp este
în vieaţă bărbatul ei este legată
de densul; iar daca va fi murit
bărbatUl, este de sine stăpinâ ca
să să mărite cu cine voeşte, nu-
mai în Domnul să se mărite,
40. Dar, după părerea mea, mat
fericită este daca rămâne astfel,
şi gândesc, şi eu am spiritul lui
Dumnezeu.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTttE CORTNTENl
277
CAP. TOI.
Jiu trebue să dăm sminteală luând parte la
jertfite păgânilor.
1. Iar despre cele înjunghiate
idolilor, ştim că toţî avem cuno-
ştinţa. ^~ Cunoştinţa îngâmfă, iar
iubirea întăreşte.
2. Daca cineva gândeşte ca a
cunoscut ceva, n'a cunoscut ân-
chă după eum trebue să cu-
noască,
3. Dar daca iubeşte cineva pe
Dumnezeu, acela cunoscut este
de densul. —
4. DeeI despre mâncarea celor
înjunghiate idolilor, ştim că nu
este nicî un idol ţa lume, şi ca
nu este nicî un Dumnezeu, de
cât numai Unul.
5. *X3âcî şi daca sunt aşa nu-
miţi dumnezei, (ie în cer, fie pe
păment, ca cum ar fi mulţi dum-
nezei şi mulţi domnî,
6. JDar noi avem un singur
Dumnezeu, Tatăl, din care sunt
toate, şi hoî pentru densul, şi
un -singur Domn Iisus Christos,
prin care sânt toate, şinoîprin-
tr'ensul.
7. Dar nu în toţi este cuno-
ştinţa aceasta; uni^ în ştiinţă de
şinele de pene acum desprelriol,
mănâncă ca fiind înjunghiat ido-
lului, şi ştiinţa de şinele a lor
slabă fiind să mânjeşte. •
8. Demâncare anse" nu ne va
pune pe noi înaintea lui Dum-
nezeu; nicî, daca nu vom fi mân-
cat, nu avem lipsă, nici, daca
vom fi mâncat, nu avem mai
mult,
9. Lua ţî ânsă seama ca nu
cumva această stare desinevăa
voastră să fie sminteală pentru
cei slabi.
10. Căci daca te va fi văzut
cineva pe tine care ai cunoştinţă
şăzend la masă în capişte, oare
ştiinţa lui de sine slab tiind et
nu va fi întărită ca să mănânce
cele înjunghiate idolului?
11. Negreşit perdut este prin
cunoşiiin\a ta cel slab, fratele
pentru care a murit Christos,
12. Astfel dar greşind către
fraţi voştri şi lovind a lor slabă
ştiinţă de şinele, greşiţi către
Christos.
13. Chiar de aceea, daca o de-
mâncare aduce sminteală fratelui
meu, nu voi mânca carne în veac»
ca să nu aduc sminteală fratelui
meu.
CAP. IX.
Pavel vorbeşte de apostolatul sSu şi de drep-
tul a&i. 2Pa primi 1 plata datorită pentru
învăţătura «a. Bl e'a făcut tuturor toate.
1. Nu sunt eustăpîn de mine?
Nu sunt eu apostol ? N'am vă-
zut oare pe lisus Domnul nostru f
Nu sunteţi voi în Domnul lucra-
rea mea ?
2. Daca altora nu sunt apostol r
voă ânsă negreşit vă sunt; căci
voi sunteţi în Domnul pecetea
apostolii inele.
3. Aceasta este apărarea mea
www.dacoromanica.ro
278
EPISTOLA I CĂTRE CORINTENl
către cei care mS îeau în cer-
cetare.
4. Nu avem oare drept să mân-
căm şi să bem ?
5. Nu avem oare drept să du-
cem încoace şi încolo o soră ca
femee. ca şi ceilalţi apostoli şi
fraţi Domnului şi Chefa ?
6. Sau numai eu şi Barnaba
nu avem drept să nu lucrăm?
7. Cine slujaşte vre odată ca
■ostaş cu plată de la sine ânsuşi?
Cine sădeşte vie şi nu mănâncă
rodul ei ? Sau cine păstoreşte
turmă şi nu mănâncă din laptele
turmeî ?
8. Nu vorbesc oare acestea ca
om, sau nu spune şi legea a-
cestea ?
9. Pentru că în legea lui Moise
este scris. Nu lega gura boului
care treeră. Oare de boi 'i este
grijă lui Dumnezeu ?
10. Sau pentru noi înadins
zice ? Căci pentru noi s'a scris,
că cel care ară pe temeiul nă-
dejde! trebue să are, şi cel care
treeră pe temeiul nădejde! ca să
>sS împărtăşască.
11. Daca noi v'am semănat
cele spirituale, mare lucru este
daca noi vom secera cele fireşti
ale voastre ?
12. Daca alţi se împărtăşesc
de acest drept asupra voastră,
nu maî bine noi ? Dar nu ne am
folosit de dreptul acesta, ci toate
le suferim, ca să nu punem vre
o piedică evangeliî lui Christos
13. Nu ştiţi t-ă cei care lucrează
cele sânte mănâncă cele din san-
www.daco
tuar ? Cei care stăruesc la altar
'şi îeau partea lor cu altarul ?
14. Astfel a rînduit şi Domnul
pentru cei care dau în ştire evan-
gelîa ca sa trăiască din evan-
gelie,
15. Dar eu nu m'am folosit de
nimic din acestea. Şi n'am scris
acestea pentru ca astfel să se
facă cu mine; căci frumos este
pentru mine mai bine să mor
sau nimenea să nu nimiciască
cuventul laudei mele.
16. Pentru că daca binevestesc,
n'am cuvent de laudă; căci ne-
apărata, trebuinţa me ţine de a-
proape să binevestesc ; şi Vai este
pentru mine, daca nu binevestesc.
17. Căci daca de bună voie fac
aceasta, am cuvenită plată; iar
daca nu de bună voie fac, 'mi
s'a încredinţat o sarcină de în-
grijitor.
18. Deci care 'mi este plata cu-
venită? Ca binevestind să fac
evangeliă a fi primită fără chel-
tuială, pentru a nu face o rea
întrebuinţare de dreptul meu în
evangelie.
19. Câcî stăpîn de mine fiind
faţă de toţî, m'am făcut pe mine
6nsumî rob tuturor, ca să câştig
pe maî mulţi;
* 20. M'am făcut Iudeilor ca Iu-
deu, ca să câştig pe Iudei; celor
i de sub lege, ca sub lege, ne fiind
ensumî sub lege, ca să câştig pe
cei de sub lege;
21. Celor care n'au legea, ca
neav6nd eu legea, nu fitnd eu
fără legea lui Dumnezeu, ci su-
T>manica.ro
EPISţTOLA I CĂTRE CORINTENI
pus legitlui Christos, ca să câştig
pe cei fâra lege;
22. M'am făcut slab celor slabî,
<;a să câştig pe cei slabi; tuturor
m'am fâcut toate, ca cu orî ce
chip să scap pe uni.
23. Toate dar le fac pentru e-
vangelie, ca să mă fac împreună
părtaş al ei,
24. Nu ştiţi că cei care aleargă
3n stadiu, toţi aleargă, dar unul
îea darul de biruitor ? Astfel a-
lergaţi, ca să dobindiţî dărui de
biruitor.
26. Oricare luptător ânsă se*
înfrânează de toate, aceia dar ca
să îea o coroană peritoare, iar
boi neperitoare,
26. Eu dar acum astfel alerg,
nu ca cum aş alerga pe neştiute,
astfel me* lupt cu pumnul, nu ca/
cum aş bate aerul,
27, Ci 'mi învineţesc corpul cu
pumnul şi 'mi '1 târăsc ca pe un
rob, ca nu, după ce am fost al-
tora vestitor, eu însumi să mă
fac neprimit.
CAP. X.
ferirea Iudeilor în pustie este un semn de
asprimea Dumnezeească, Sânta Cină nu
tŢtbue făcută în ospeţe. Faza de cărnuri
jertfite idolilor.
1. Căcî nu voesc, fraţilor, ca
voî să nu ştiţi, că părinţi noştri
toţi erau sub nor, şi toţi trecură
prin mare,
2. Şi toţi în Moise să botezară
în nor şi în mare,
3. Şi toţi mâncară aceeaşi mân-
care spirituală,
279
4. Şi toţi băură aceeaşi bău-
tură spirituală; căcî beau dintr' o
peatră spirituală următoare, iar
peatra jera Christos;
5. Dar Dumnezeu nu bine voi
în mal mulţi dintre dânşi; căcî
fură răpuşi în pustie.
6. Şi acestea au fost semne
pentru noî, ca să nu iim noî
pofiitorî de rele, după cum au
poftit şi aceia.
7. Şi nu fiţi idolatri, ca uni
dintre denşi, după cum este scris:
S'a pus poporul să mănânce şi
să bea ; şi să sculară să joace.
8. Nici sa nu facem desfrânărî,
după cum făcură desfrânârî uni
dintr'enşi şi periră într' o singură
zi doăzecî şi trei de mii.
9. Şi sâ nu punem la încercare
pe Domnul, după cum îl ispitiră
uni dintr'enşi şi periră de şărpL
10. Şi nu cârtiţi, după cum
cârtiră uni dintr'enşi şi periră de
perzătorul,
11. Şi acestea ca semne li să
întîmplau acelora, dar fu scris
spre înţolepţirea noastră, la care
au ajuns sfârşiturile veacurilor.
12. Astfel care gândeşte că stă
neclintit, fie cu luare aminte sa
nu cază.
13. încercare nu v'a apucat,
de cât numai omenească; dar
credincios este Dumnezeu, care
nu va îngădui ca voî să fiţi în-
cercaţi peste ce puteţi, ci va face
de odată cu încercarea şi scă-
parea, ca să puteţi răbda.
14, De aceea, iubiţi mei, fu-
giţi de idolatrie.
www.dacoromanica.ro
280
EPISTOLA I CĂTRE CORINTENI
15. Ca unor mintoşi vă vor-
besc; judecaţi voi ce zic eu.
16. Paharul binecuventărji pe
care 'l binecuvântăm, nu este
oare împărtăşire cu sângele lui
Christos ? Pâinea pe care o frân-
gem nu este oare împărtăşire cu
corpul Iui Christos ?
17. Pentru câ o singură pâîne
este, un singur corp suntem noî,
cei mulţi; căci toţî ne împărtăşim
dintr'o singură pâine.
18. Vedeţi pe Israel cel firesc;
cei care mănâncă jertfele nu sunt
oare părtaşi cu altarul?
19. Ce spun eu dar? Căces'a
înjunghiat pentru idoli este ceva?
Sau că idolul este ceva?
20. Nu, pentru că ce înjunofhe
păgâni, înjunuhe pentru demoni,
şi nu pentru Dumnezeu; nu voesc
dar ca voi să vă faceţi părtaşi cu
demoni.
21. Nu puteţî bea paharul Dom-
nului, şi paharul demonilor; nu
puteţi să vă împărtăşiţi de masa
Domnului, şi de masa demo-
nilor.
22. Sau întărităm pe Domnul?
Nu cumva suntem mai tari de
cât dânsul ?
23. Toate sunt ertate, dar
nu toate folosesc. Toate sunt er-
tate, dar nu toate întăresc.
24. Nimenea să nu caute ale
sale, ci fie care ale altuia.
25. Mâncaţi ori ce să vinde în
măcelărie, ne cercetând ceva pen-
tru ştiinţa de sine;
26. Căci al Domnului este pă-
mântul şi cele cu care este plin.
27. Daca vă va chema cineva
dintre necredincioşi, şi voiţî să.
vă duceţi, mâncaţi ori ce vă este
pus înainte, . necercetând ceva
pentru ştiinţa de sine.
28. Iar daca vă zice cineva:
aceasta a fost jertfită, nu mân-
caţi, din pricina aceluia care a
spus- şi a ştiinţei de sine — căct
al Domnului este pământul fi cele-
cu care este plin —
29. Ştiinţă de sine ansă zic r
nu a ta, ci a celuilalt; câcî pen-
tru ce este judecată starea mea
de sinemî de către o altă ştiinţă,
de sine ânsuşi ?
30. Daca eu sunt părtaş Da-
rului, pentru ce sunt mustrat
de aceea pentru care eu mulţu-
mesc?
3L. De aceea fie că mâncaţî r
fie că beţi, fie că faceţi ceva*
toate faceţi le spre mărirea Iui
Dumnezeu.
32. Fiţi nesmintitorî şi Iudeilor
şi Elenilor şi bisericeî lui Dum-
nezeu,
33. După cum şi eu plac tu-
turor în toate, ne căutând folosul
meu ănsumî, ci pe al multora, ca
să fie mântuiţi.
CAP. XI.
Bărbatul sH sb roage cu capul gol, femeea.
cu capul inuUit. Despre Agape. Ltfiitiţarea-
sântei OinU
1 Luaţi vă după mine, după
cum şi eu m'am. luat după Chri-
stos.
2. Vă laud ansă, fraţilor, că
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA. I CĂTRE CORINTENl
281
în toate vă aduceţi aminte de
mine şi ţineţi dalinele astfel după
cum vi le am încredinţat voă. •
3. Dar voesc ca voi să şC\[\ f
<îa Christos este capul ori cărui
bărbat, iar bărbatul este capul
femei, şi Dumnezeu este capul
lui Christos.
4. Orice bărbat care să roagă
sau vorbeşte profetic, avend ceva
pe cap, necinsteşte capul său.
5. Şi orî ce femee care se* roagă
sau vorbeşte profetic cu capul
neînvelit, necinsteşte capul ei;
căci una şi aceeaşi este cu cea
rasa.
6. Căci daca o femee nu 'şi în-
veleşte capul, şi tunză se; iar
daca urît este pentru femee ca
să se tunză sau să se rază, în-
veliaseă 'şi capul.
7. Căci un bărbat nu trebue
să 'şi înveliască capul, fund chi-
pul şi mărirea lui Dumnezeu;
iar femeea este mărirea bărba-
tului.
8. Pentru că nu este \>ărbat
din femee, ci femee din bărbat;
9. Şi pentru că n'a fost fâcut
v bărbat pentru femee, ci femee
pentru bărbat;
10. De aceea femeea trebue sa
aibă stăpînire asupra capului ei
pentru ângerî.
11. Ânsă nici femee fără băr-
'bat, nici bărbat fără femee nu este
în Domnul.
12. Căci după cum femeea este
din bărbat, abtfel şi bărbatul prin
femee, iar toate sunt dia Dum-
nezeu.
13. Judecaţi în voi enşivă; cu-
viincios este ca o femee neîn-
velită la cap să se roage lui Dum-
nezeu ?
14. Şi nu vă învaţă chiar firea»
că un bărbat daca poartă părul
lung, necinste 'i este,
15. Şi o feme daca poartă pă-
rul lung, mărire 'i este? Pentru
că păi'ul lung 'i este dat drept
învelitoare.
16. Iar daca găseşte cineva ca
cale să fie iubitor de ceartă, noi
nu avem un aslfel de obiceiu, şi
nici bisericile lui Dumnezeu.
17, Poruncind anse" aceasta
nu laud, fiind că nu vă adunaşi
împreună spre mai bine, ci spre
mai râu,
18 Mai 'nteiu pentru că venind
voi împreună în adunare aud ca
sunt desbinărî înLre voî; şi în
parte cred.
19. Căcî deosibirî trebue să fie
între voî, pentru ca cei lămuriţi
să se facă cunoscuţi între voî.
20. Deci când vă adunaţi în a-
oelaş loc nu este cu putinţă ca
să mâncaţi cina Domnului;
21. Pentru că fie care ie a mai
d'inainte cina sa la o parte când
mănâncă, şi astfel unuia 'i este
foame, iar altul este beat.
22. Nu aveţi dar case ca sa
mâncaţi şi să beţi? Sau despre-
ţuiţi biserica lui Dumnezeu, şi
daţi de ruşine pe cei careu'au?
Ce să vă zic 'i Vă voî lăuda V In
aceasta nu ve laud.
23. Căci eu am primit de la
Domnul ceea ce v'ain şi dat, că
www.dacoromanica.ro
282
EPISTOLA I CĂTRE CORINTENI
Domnul Iisus în noaptea când
era dat prins luâ pâine,
24. Şi mulţumind o frânse îşi
zise: Luaţi, mâncaţi, acesta este
corpul meu care pentru voi este
să fie frânt; aceasta faceţi spre a'
mea amintire.
25. Aseminea şi paharul după
cinare zicând: Acest pahar este
noul aşăzăment în sângele meu;
aceasta faceţi ori de câte ori îl
l>eţî spre amintirea mea.
26. Pentru că ori de câte ori
mâncaţi pâinea aceasta şi beţi
paharul acesta, moartea Dom-
nului vestiţi, pănă când va fi
"venit.
27. Astfel cine cu nevrednicie
mănâncă pâinea sau bea paharul
Domnului, vinovat va fi de cor-
pul şi sângele Domnului.
28. Cerce se dar omul pe sine,
şi astfel mănânce din această
pâine, şi bea din acest pahar.
29. Căci cine cu nevrednicie
mănâncă şi bea, osîndă pentru
sine ănsuşî mănâncă şi bea, daca
nu judecă corpul Domnului.
30. De aceea între voî mulţi
sunt slabi şi bolnavi, şi mulţi a-
dorm.
31. Daca ânsă ne am judeca
pe noi ănşine. n'am fii judecaţi;
32. Dar judecaţi fiind, suntem
înţelepţiţî de Domnul, pentru ca
să nu fim osîndiţî de odată cu
lumea. ,
33. Astfel, fraţi mei, când vă
acjunaţî ca să mâncăţî, aşteptaţi
uni pe alţi.
34. Iar daca 'i este cuiva foame,
mănânce acasă; ca să nu vă a-
dunaţî spre osîndă. Cele lalte le
voi rîndui îndată ce voî fii venit.
CAP. XII.
împărţirea fi unitatea Parurilor Sântului'
Spirit. Multe membre sânt într'un corp.
1. Iar despre cele spirituale
daruri* fraţilor, nu voesc ca voî
să nu cunoaşteţi.
2. Când eraţi păgâni, ştiţi că
eraţi duşi spre idoli muţi, ca
cum aţi fi fost mânaţi.
3. De aceea vă fac cunoscut
că nimenea vorbind în Spiritul
lui Dumnezeu nu zice: Anatema
fie Iisus; şi nimenea nu poate
zice: Domn este Iisus, de cât nu-
mai în Spiritul Sânt.
4. Sunt ânsă împărţiri de
Daruri, dar acelaş Spirit este;
5. Şi sunt împărţiri de slujbe,
dar acelaş Domn este;
6. Şi împărţiri de lucrări sunt,
dar acelaş Dumnezeu este care
lucrează toate în toţi.
7. Şi fie căruia 'i să dă arătarea
Spiritului spre folos.
8. Căci unuia 'i se dă prin
Spiritul Sânt cuvănt de înţelep-
ciune, iar altuia cuvent de în-
ţelegere după rînduiala aceluiaş
Spirit,
9. Altuia credinţă în acelaş
Spirit, altuia Darurî de tămăduiri
în acelaş Spirit,
10. Altuia lucrări de puteri,
altuia profeţie, altuia judecări de
spirite, altuia feluri de limbi, al-
tuia tălmăcire de limbi.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE CORINTENI
283
11. Toate acestea anse* le lu-
crează, unul şi acelaş Spirit îm-
părţind fie căruia în parte după
cum hotărăşte.
12. Căci după cum corpul
este unul şi are multe membre,
dar toaLe membrele corpului de
şi multe fiind un corp sunt, aşa
este şi Christos;
13. Pentru că şi într'un singur
Spirit noi toţi am fost botezaţi
spre a fi un singur corp, fieju-
dei, fie Eleni, fie robi, fie stăpînî
de sine; şi toţi cu un singur Spi-
rit am fost adăpaţi.
14. Căci şi corpul nu este un
«ingur membru, ci multe.
15. Daca va fi zis piciorul,
fiind ca nu sunt mână, nu sunt
din corp, nu pentru aceasta nu
este din corp
16 Şi daca va fi zis urechea,
fiind că nu sunt ochiu, nu sunt
din corp, nu pentru aceasta nu
este din corp.
17. Daca corpul întreg ar fi
un ochiu, unde ar ii auzul? Daca
întreg ar fi auz, unde ar fi mi-
rosul ?
18. Astfel dar Dumnezeu a pus
membrele pe fie care dintre ele
în corp, dupS cum a voit.
19. Daca ansă toate ar Ii un
singur membru, unde ar fi cor-
pul ?
20. Astfel dar sunt multe mem-
bre, dar un singur corp.
21. Nu poate ochiul să zică
mâîneî: N'am trebuinţă de tine,
sau capul iarăşi să zică picioa-
relor: N'am trebuinţă de voî.
22. Ci ale corpului membre»
care par a fi mai slabe, sunt cu
mult maî mult neapărat trebui-
toare,
23. Şi cele care par a fi maî
de necinste ale corpului, pe a-
cestea le îmbrăcăm cu mai multă
cinste, şi cele necuviincioase ale
noastre au maî multă bună cu-
viinţă,
2L Iar cele cuviincioase ale
noastre n'au trebuinţă, ci Dum-
nezeu a întocmit corpul, dând
mai multă cinste celui căruia 'i
lipseşte,
25. Ca să nu fie neunire în
corp, ci membrele să îngrijascâ
d'o potrivă unele pentru altele.
26. Şi daca ua membru suferă,
toate membrele suferă împreună;
şi daca un membru este mărit,
toate membrele se bucură îm-
preună.
27. Voi dar sunteţi corpul lui
Christos, şi membre în parte.
28 v Şi pe uni 'i a pus Dum-
nezeu în biserică mal înteiu a-
postolî, al doilea profeţi, al treilea
învăţători, apoi a pus puteri, în
urma Daruri de tămăduiri, aju-
torări, îndreptări, feluri de limbi.
29. Oare toţi sunt apostoli?
Oare toţi profeţi? Oare toţi în-
văţători? Oare toţi au puteri ?
30. Oare toţi au Daruri de tă-
măduiri ? Oare toţi vorbesc cu
limbi ? Oare toţi tălmăcesc ?
31. Rimniţî ansă Darurile maî
marî, şi peste aceasta ve* arăt
o cale peste măsură.
www.dacoromanica.ro
284
EPISTOLA I CĂTRE OOWNTENl
CAP. XIII.
Iubirea este mai presus de toate.
1. Daca vorbesc cu limbile oa-
menilor şi ale ângerilor, iar iu-
bire nu am, m'am făcut aramă
sunătoare sau chimbal sgomotos.
2. Şi daca am profeţie şi ştiu
tainele loate şi lot înţelesul lor a-
dânc, şi daca am toată credinţa
în cât să strămut munţi, iar iu-
bire nu am, nimic nu sunt.
3. Şi daca voi fi dat demân-
care săracilor toată averea mea,
şi daca voi fi dat corpul meu ca
să fiu ars, iar iubire nu am, ni-
mic nu folosesc.
4. Iubirea este îndelung răb-
dătoare, este plină de bunătăţi;
iubirea nu rîmneşte, iubirea nu
este lăudăroasă, nu se* îngâmfă,
5. Nu este necuviincioasă, nu
caută ale sale, nu întărită la mâ-
nie, nu pune în socoteală reul,
6. Nu se* bucură de nedreptate,
se* bucură ânsâ împreună cu a-
deverul.
7. *Toate le suferă, toate le
crede, toate le nădăjdueşte, toate
le rabdă.
8. Iubirea nici odată nu cade;
iar fie profeţii, vor fi desfiinţate;
fie limbi, vor înceta; fie înţele-
sul adânc, va fi desfiinţat.
9. Căci în parte cunoaştem, şi
în parte vorbim profetic;
10. Iar când va fi venit dese*
vârşitul, ce este în parte va fi
desimi ţa t,
11. Când eram copil, vorbiam
ca un copil, gândiam ca un co-
pil, 'mi dam părerea ca un copil;
când m'am făcut bărbat am de-
sfiinţat cele ale copilului.
12. Căci acum vedem printr'o
oglindă într'un chip întunecos,
dar atunci faţă în faţă; acum
cunosc în parte, dar atunci voî
cunoaşte în tot, dupScumamşi
fost bine cunoscut.
13. Acum dar remâne credinţa,,
nădejdea, iubirea, aceste trei;
iar mai mare dintr 1 acestea este
iubirea.
CAP. XIV.
Darul limbilor şi Da-ul profeţit. Intreluin-.
ţarea bană, fi întrt-buinţ ar* a rea a Daru-
rilor in biserică. Jttmeea irebue să tacă în.
biserică.
1. Alergaţi să dobîndiţî iubirea;
rîmniţî âuse' cele spirituale da-
ruri, dar mai vîrj,os să vorbiţi
profetic.
2. Pentru că cine vorbeşte ca
limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci
lui Dumnezeu; câcî nimenea na
înţelege; cu spiritul ânse vor-
beşte taine.
3. Iar cine vorbeşte profetic^
întăreşte şi îndeamuă şi mângâe-
pe oameni prin vorbirea sa.
4. Cine vorbeşte cu limbă s&
întăreşte pe sine ânsuşî, dar cine
vorbeşte profetic întăreşte bise-
rica.
5. Doresc ca voî toţi să vor-
biţi cu limbî, dar mai vîrtos să.
vorbiţi profetic; mai mare este
ânsS cine vorbeşte profetic, de cât
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE COTVINTENI
285
■cine vorbeşte cu limbi, afară nu-
mai daca tălmăceşte, pentru ca
biserica să dobîndiascâ întărire.^
6. Acum dar, fraţilor, daca voî
fi venit la voi vorbind cu limbi,
■ee voi folosi voă, daca nu voî fi
vorbit la voî sau în descoperire
sau în înţeles adânc sau în pro-
feţie sau îa învăţătură?
7. Cele neînsufleţite deşi dau
de la sine sunet, fie fluer, fie
chitară, daca ânsă nu vor fi dat
sunetelor o deosibire, cum va fi
cunoscut ce este cântat cu fiu-
erul sau ce este cântat cu chi-
tara ?
8. Căci daca şi trîmbiţa va fi
dat un sunet neholărît, cine se
va pregăti la bătălie ?
9. Astfel şi voi prin limba voa-
stră daca nu veţi fi dat un cu-
vânt lesne de înţeles, cum va fi
cunoscut ce este vorbii ? f Căci
veţi fi oameni care vorbesc îa
vănt.
10. Sunt mulţime poate de fe-
luri de graîuri în Iunie, şi nici
un fel âe gralu nu este fără în-
ţeles.
11. Decî daca nu ştiu înţelesul
graiului, voi fi barbar pentru cel
care v6rbeşie, şi cel care vorbeşte
va fi barbar la mine.
12. Astfel şi voî, fiind ca sun-
teţi rrmnitori de spirite, căutaţi
pentru întărirea bisericeî, ca sâ
aveţi prisos.
13. De aceea cine vorbeşte cu
limbă, roage se ca să lâlmă-
ciască.
14. Pentru că daca mă rog cu
limbă, spiritul meu să roagă, iar
mintea mea este neroditoare.
15. Ce este dar? Mă voî ruga
cu spiritul, mă voî rugaânsăşi
cu mintea; voi cânta cu spiritul,
voi cânta ansă şi cu mintea.
16. Fiind că daca cu spiritul
binecuvintezî, cel care ţine locul
celui neştiutor, cum va zice A-
min la mulţumirea ta? De oare
ce nu ştie ce zici.
17. Negreşit tumulţumeştîbine,
dar celălalt nu este întărit.
18. Mulţumesc lui Dumnezeu,
eu vorbesc cu limbă mai mult
de cât voi toţî;
19. Dar în biserică voeso să
vorbesc cinci cuvinte cu mintea
mea, ca să învăţ şi pe alţi, de
cât zece mii de cuvinte in limbă.
20. Fraţilor, nu fiţîcopiîla
minte, ci în privinţa răutăţii fiţi
copii, iar la minte fiţi oameni
deplini.
21. In lege este scris că în
oamenî de altă limbă, şi în buze
ale altora voi vorbi poporului a-
cestuia, şi nici astfel nu mă vor
asculta, zice Domnul.
22. De aceea limbile sunt spre
semn nu credincioşilor, ci ne-
credincioşilor, iar vorbirea pro-
fetică este nu pentru necredin-
cioşi ci pentru credincioşi.
23. Deci daca biserica întreagă
se va fi adunat în acelaş ioc, şi
toţî vorbesc cu limbi, şi vor fi
venit înăuntru neştiulori sau ne-
credincioşi, nu vor zice că v'aţî
eşit din fire ?
24 Iar daca toţî vor fi vorbit
www.dacoromanica.ro
286
EPISTOLA I CĂTRE CORlNTENI
profetic, şi va fi venit înăuntru
vre un necredincios sau neştiu-
tor, mustrat este el de toţî, şi
judecat este de toţî,
25. Cele ascunse ale inimeî
sale să fac învederate; şi aşa că-
zând pe faţa lui să va închina
lui Dumnezeu, vestind că cu a-
devărat Dumnezeu este între voi,
26. Deci ce este, fraţilor?
Când vă adunaţi împreună, fie
cine are un psalm, are o învă-
ţătura, are o descoperire, are o
limbă, are o tălmăcire; toate să
fîe spre întărire.
27. Fie că vorbeşte cineva cu
limbă, câte doi sau cel mult câte
trei vorbiască, şi pe rînd, şi unul
tâlmăciască;
28. Iar daca nu este tâlmaciu,
tacă în biserică, vorbiască 'şi ânse
sieşi şi lui Dumnezeu.
29. Profeţi ânse* vorbiască doi
sau trei, şi judece ceilalţi,
30. Dar daca se va fi desco-
perit altuia care stă, tacă cel d'in-
tăiu,
31. Căci puteţi toţî câte unul
sa vorbiţi profetic, pentru ca toţî
să înveţe şi să fie îndemnaţî.
32. Şi spirite de profeţî sunt
supuse la profeţî;
33. Căcî Dumnezeu nu este al
neorînrlueleî, ci al paciî. Ca în
toate bisericile sânţilor,
34. Femeile tacă în biserici,
căcî nu li să dă voie să vorbiască,
ci sa fie supuse, după cum zice
şi legea.
35. Iar daca voesc să înveţe
ceva, întrebe a casă pe bărbaţi
lor; pentru că urît este pentru
femee să vorbiască în biserică,
36, Sau a eşit de la voî cu-
yăntullui Dumnezeu, sau a ajuns
la voî numai ?
37. Daca cineva gândeşte
că este profet sau spiritual, cu-
noască bine ce ve scriu, că este
porunca Domnului,
38. Dar daca nu cunoaşte ci-
neva, să nu cunoască.
39. Astfel dar, fraţi, mei,
rîmniţî vorbirea profetică, şi nu
împedicaţî vorbirea cu limbi;
40. Dar ţoale să se facă cu
bună cuviinţa şi după rînduială.
CAP. XV.
învierea lui Chrisfos este temelia credinţei
noastre* Moartea este cel din urmă vrăj-
maş. Bo esul pentru moiţî* Învierea mor-
ţilor. Noul corp.
1, Vă fac cunoscut, fraţilor, e-
vangelia pe care am binevestito
voă, pe care aţi şi primit o, în
care şi staţî,
2, Prin care şi sunteţî mântuiţi,
daca ţineţi cu tărie cu ce cuvânt
v'am binevestit voă, afară numai
daca în zadar aţi crezut.
3, Căcî v'am dat îu cele d'in-
tăiu aceea ce am şi primit, că
Christos a nlurit pentru păcatele
noastre potrivit scripturilor,
4, Şi că fu îmormăntat, şi că
a învieat a treia zi/potrivit scrip-
turilor,
5 Şi că să aratâ lui Chefa, după
aceea celor doisprezece.
6. In urmă să arătâ de o dată
la peste cinci sute de fraţî, din-
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA. T CĂTRE CORINTENJ
287
tre care maî mulţi sunt rămaşi
până acum, iar uni adormiră.
7. După aceea să arătâ lui
Iacob, in urmă tuturor aposto-
lilor.
8. Iar în urmă de toţî, mi să
arătâ şi mie, naşterii timpurii
oare cum,
9. Căci dintre apostoli eu sunt
cel maî mic, ca unul care nu
sunt de îndestul să fiu numit a-
postol, pentru că am urmărit bi-
serica lui Dumnezeu,
10. Ansă prin Darul lui Dum-
nezeu sunt aceea ce sunt, şi Da-
rul lui faţă de mine nu s'a făcut
nelucrâtor, dar am muncit maî
mult de cât dănşi toţi, şi nu eu,
ci Darul lui Dumnezeu împreună
cu mine.
11. Deci fie c& eu, fie că a-
ceia, aşa predicăm, şi astfel aţi
crezut.
12. Iar daca să predică Chri-
stos că a înviat dintre morţi, cum
zic uni între voi că nu este în-
viere de morţi?
13. Iar daca nu este înviere
de morţi, nici Christos n'a în-
vicat;
14. Iar daca Christos n'a învieat,
deşartă este dar predica noa-
stră, deşartă şi credinţa voastră.
15. Dar suntem aflaţi şi mar-
tori mincinoşi ai lui Dumnezeu,
fiind că am mărturisit împrotiva
lui Dumnezeu că a învieat pe
Christos, pe care nu U a învieat,
daca cu adevărat morţi nu să în-
viează.
16. Căci daca morţi nu se* în-
viează, nici Christos n'a fost în-
vieat;
17. Iar daca Christos n'a fost
învieat, de nimic este credinţa
voastră, sunteţi ânchă în păcatele
voastre.
18. Prin urmare perduţî sunt
şi cei adormiţi în Christos.
19. Daca în vieaţa aceasta sun-
tem numai nădăjduind în Chri-
stos, suntem maî de plâns de cât
toţî oameni.
20. Acum ânsă Christos a
fost învieat dintre morţi, pîrga
celor adormiţî.
21. Căci, de oare ce printr'un
om este moarte, printr'un om este
şi înviere de morţi.
22. Pentru că după cum in>
Adam toţi mor, astfel şi in Chri-
stos toţi viî vor fi făcuţi.
23. Dar fie care în a sa ceată;
pîrgă este Christos, apoi cei ai
lui Christos la venirea sa,
24. După aceea va fi sfârşitul,,
când dă împărăţia lui Dumnezeu
şi Tatăl, când va fi desfiinţat ori
ce domnie, şi ori ce stăpînire, şi
orî ce putere.
25. Căci trebue ca el sa împă^
răţiască penă ce va fi pus pe toţi
vrăjmaşi sub picioarele sale.
26. Moartea, cel din urmă vrăj*
maş, este desfiinţată.
27. Căci toate le a supus sub
picioarele lui. Iar când va fi zis
că toate au fost supuse, învederat
este, că afară de cel care 'i a su-
pus lui toate;
28. Iar când va fi supus lui
toate, atunci şi Fiul ănsuşî va
www.dacoromanica.ro
288
EPISTOLA I CĂTRE CORTNTENI
fi supus celui care 'i a supus
toate, ca să fie Dumnezeu totul în
toate.
29. Fiind că ce vor face ce^
•care se" botează pentru cei morţi?
Insfârşifc daca morţi nu se" in-
viează, pentru ce se" maî botează
pentru denşi?
30. Pentru ce stăm şi noi în
primejdie în fie care ceas?
31. In fie care zi mor, pe lauda
voastră, fraţilor, pe care o am
în Ohriatos lisus Domnul nostru.
32. Daca ca om mani luptat
cu dobitoace sălbatice în Efes,
care 'mi este folosul? Daca morţi
nu să iuviează, să mâncăm şi să
bem, căci mâine murim.
33. Nu fiţi rătăciţi; vorbiri rele
strică obiceiuri bune.
34. Treziţi vS cum se cade, şi
nu păcătuiţi; căci uni au neeu-
noştinţă de Dumnezeu, spre ru-
şinea voastră vorbesc.
35. Dar va zice cineva: Cum
se" Snviează morţi V In ce fel de
•corp vin ei ?
3t>. Nemintosule, tu ce seminî,
nu resare> daca nu va fi pu-
trezit;
37. Şi ce seminî, nu seminî
corpul ce are să fie, ci grăuntele
£oi, daca se ineniereşle, de grâu
sau de ceva din celelalte;
38. Dar Dumnezeu *i da corp
dupâ cum a voit, şi fie căruia
dintre seminţe corpul ei.
39. Nu orî ce carne este a-
ceeaşî carnej ci alta carne de
oameni, alta de vite; alia de pa-
seri, alta de peşte.
40. Şi corpuri cereşti sânt, şi
corpuri pămenteşLî; dar alta este
mărirea celor cereşti, şi alta a
celor pământeşti.
41. Alta este strălucirea soa-
relui, şi alta strălucirea luneţ, şi
alta strălucirea stelelor; căci stea
de stea se" deosibeşle în stră-
lucire.
42. Astfel este şi învierea mor-
ţilor. Este semănat în putrejune,
este deşteptat in nepulrejuhe;
43. Este şemănat îa necinste,
esta deşteptat in mărire; este se-
mănat în slăbiciune, este deştep-
tat în putere;
44. E*,le semănat corp firesc,
este deşteptat corp spiritual; da-
ca este corp firesc este şi spi-
ritual.
45. Astfel şi este scris: S*a fă-
cut îuteiul om Adam spre suflet
de vieaţă. Cel din urmă Adam
spre spirit dătător de vieaţâ.
4t>. Dar nu spiritualul este cel
d'inteiu, ci firescul; dupe aceea
spiritualul.
47. Liteiul om este din păment,
de lut. Al doilea om, Domnul, este
din cer.
48 Ce fel este cel de lut, astfel
sânt şi cei de lut; şi ce fel este cel
cer esc, astfel sunt şi cei cereşti;
4i). i^i dupe* cum ani purtat
chipul celui de lut, vom purta şi
chipul celui ceresc.
50 Aceasta ansă* o zic, fra-
ţilor, că carne şi stânge nu pot să
moşteniască împărăţia lui Dum-
nezeu, nici putrejuiiea nu mo-
şteneşte neputrejunea.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE CORÎNTENI
289
51. Tata, taină vă spun; toţînu
vom adormi, dar toţi vom fi
schimbaţi,
52. Intr'un moment; într'o cli-
peală de ochiu, la cea din urmă^
trîrobiţă ; căci va trîmbiţa, şi
morţi să vor scula fără stricăciune
îşi noi vom fi schimbaţi.
53. Pentru că trebue ca stri-
-caciosul acesta să îmbrace nestri-
■căciune, şi muritorul acesta să
îmbrace nemurire.
54. Iar când stricâciosul acesta
va fi îmbrăcat nestricăciune, şi
muritorul acesta va fi îmbrăcat
nemurire, atunci va fi cuvântul
care este scris; înghiţită fu moar-
tea spre biruire.
55. Unde 'ţi este, moarte, bi-
ruinţa? Unde 'ţi este, moarte,
acul ?
56. Iar acul morţii este păca-
tul, şi puterea păcatului este le-
igea.
57. Dar mulţumită lui Dum-
nezeu care ne dă biruinţa prin
Domnul nostru lisus Christos.
58. De aceea, fraţi mei iubiţi,
fiţi nemişcaţi, neclintiţi, prisosind
tot dauna în lucrul Domnului, şti-
ind că osteneala voastră nu este
deşartă în Domnul.
CAP. XVI.
Strângere de ajutoare pentru Ohreştinî, 'li-
moteu, Apoline, casa lai Ştefan.
1. Cât pentru strângerea de a-
jutoare ce este pentru cei sânţi,
faceţi şi voi astfel, după ctim am
poruneit bisericilor Galaţii.
2. In fie care întâia zi a l 'săp-
tămîneî, fie care- dintre^ vdf să
pue de o parte a casâ^sfcrângând
din aceea ce 'i ar- merge bine,
pentru ca nu, când voî fi venit,
atuucî să se facă strângeri de a-
jutoare.
3. Şi când voî fi sosit la voî,
pe care 'i veţî fi găsit buni, pe
aceştia 'i voi trimite prin epistole,
ca să ducă darul vostru la leru-
salem.
4. Iar daca este cu cale ca şi
eu să. me duc, vor merge împre-
ună cu mine.
5. Voî veni ânsă la voî, când
voj fi trecut prin Macedonia; căcî
prin Macedonia trec;
6. Şi, poate, voî rămâne la
voî, sau şi voî erna, pentru ca
same' însoţiţi voî, unde mă voî
duce.
7. Căcî nu voesc ca să vă văd
acum în treacăt; pentru că na-
dăjduesc să rămân câtva timp
la voî, daca Domnul va fi dat
voie.
8. Voî rămâne ânsă în Efes
penă la Cincizecime;
9. Pentru că uşă mare şi de
înrîurire 'mi este deschisă, şi
mulţî 'mi stau înaprotivă.
10. Daca dar Timoteu va fi
venit, luaţi seama ca să fie la
voî fără teama, căcî lucrează lu-
crul Domnului ca şi mine;
11. ţ)ecî să nu '1 despreţuiască
cineva. însoţiţi '1 dar în pace, ca
sa vie la mine; pentru că '1 a-
ştept cu fraţî.
12. Gât pentru Apoline, fra-
19
www.dacoromanica.ro
290
EPISTOLA II CĂTRE CORINTENI
tele, mult *1 am îndemnat ca să
vie la voi cu fraţi; şi cu totul
nu 'i lipsia voinţa ca să vie a-
cum, dar va veni îndată ce va
fi găsit timp nemerit.
13. Vegheaţi, fiţi statornici
în credinţă, îmbărbătaţi vS, întă-
riţi ve\
14. Toate ale voastre în pace
să se facă.
15. V6 îndemn ânsS, fra-
ţilor, — ştiţi casa lui Ştefana, c&
este pîrga Achaiî, şi s'au rînduit
pe denşi ensuşî spre slujire sân-
ţilor, —
16. Ca şi voi să fiţi supuşi u-
nora ca aceştia, şi ori căruia
■care lucrează împreună şi se* oste-
neşte.
17. Me* bucur de venirea lui
Ştefana şi Fortunatu şi Achaicu,
pentru că aceştia au împlinit lipsa
voastră.
18. Căci au uşurat spiritul mea
şi al vostru. Deci cunoaşteţi bine
pe uni ca aceştia.
19. V8 urează bisericile Asjî.
Ve* urează multe Acuila şi Prisca
împreună cu biserica, care este
în casa lor.
20. Ve* îmbrăţişazâ toţi fraţi,
îmbrăţişaţi vă uni pe alţi în să-
rutare s^ntă. t
21. Urarea mea cu mâna
mea a lui Pavel.
22. Daca cineva nu iubeşte pe
Domnul, anatema fie. Maran a ta.
23. Darul Domnului Iisus cu.
voî.
24. Iubirea mea cu voî toţi în
Christos Iisus.
ADO A EPISTOLA
CĂTRE
CORINTENI
CAP. I.
Pavel Mrueştc eu ajutorul lui Dumnezeu toate
suferinţele, Hotărîrea lui d'a vedea pe Co-
rinteni. Jfăyăduinţile lui Dumnezeu sânt
întărite tn Christos,
1. Pavel apostol al lui Christos
îisus prin voinţa lui Dumnezeu,
şi Timoteu fratele bisericeî lui
Dumnezeu, celei care este în Co-
rint, împreună cu toţi sânţi care
sunt în toată Achaia,
* 2. Dar voe* şi pace de la Dum-
nezeu, Tatăl nostru şi de la Dom-
nul Iisus Christos.
3. Binecuvîntat este Dum-
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA II CĂTRE CORINTENI
291
nezeul şi Tatăl Domnului nostru
Iisus Christos, Tatăl îndurărilor
şi Dumnezeu al orî cărei mân-
gâeri,
4. Care ne mângâe pe noî pen-
tru toată suferinţa noastră, ca,
prin mângâerea cu care ânşine
suntem mângâeaţî de Dumnezeu,
să putem noi mângâea pe cei
care sunt. în oct ce suferinţă.
5. Pentru că dupe* cum pati-
mile lui Christos prisosesc asupra
noastră, astfel prisoseşte prin
Christos şi mângâerea noastră.
6. Fie dar că suntem strim-
toraţî, pentru mângâerea voastră
şi pentru mântuire suntem strîm-
toraţî; fie că suntem mângâeaţî,
pentru mângâerea voastră care
este lucrătoare în suferirea cu
răbdare a aceloraşi patimi, pe
care şi noî le pătimim. Şi nă-
dejdea noastră este tare pentru
voî,
7. Ştiind că după cum sunteţi
părtaşi ai patimilor, astfel silnteţi
şi ai mângâeriî.
8. Căci nu voim, fraţilor,
ca voî să nu ştiţi de suferinţa
noastră, ce ni s'a făcut hrAsia,
câ foarte mult peste putere am
fost îngreoiaţî, în cât noî afla fost
cu desSverşire în nedomirire şi
în privinţa viefeî;
9. Dar chiar în noî ânşine am
avut hotărîrea morţiî, ca să nu
fim încrezători în noî enşine,
ci în Dumnezeu, care înviează
morţi,
10 Caro ne a scăpat pe noî din-
tr'o moarte aşa de mare, şi ne
va scăpa, în care am nădăjduit,
că ne va scăpa şi maî departe,
11. Fiindu ne şi voî de ajutor
cu rugăciunea pentru noî, ca din
multe feţe daruT făcut noS să fie
mulţumit prin mulţi pentru noî.
12. Pentru că lauda noastră
aceasta este: mărturia ştiinţei
noastre de noî ânşine, că în sân-
ţenie-şi curăţie de'la Dumnezeu^
nu în înţelepciune omenească ci
în Darul lui Dumnezeu, ne am
purtat în lume, dar mai ales către
voî.
13. Căci nu altele v§ scriem,
de cât cele ce citiţi sau şi înţe-
legeţi, am ânsS nădejde că pene
în cele din urmă veţi înţelege,
14. — Dup§ cum ne aţî şi în-
ţeles în parte — că noî v§ sun-
tem cuvânt de laudă, dupScum
şi voî no§, în zioa Domnului no-
stru lisus.
15. Şi pe această deplină
încredere eram hotărît să vin maî
'ntem la voî, ca să aveţi un al
doilea Dar,
16. Şi pe la voî să trec în Ma-
cedonia, şi iar din Macedonia să
vin la voî, şi să fiu petrecut de
voî în ludea.
17. Decî aceasta hotărînd, nu
cumva dar am făcut ceva cu
uşurinţă ? Afară numaî, că ceea
ce mS chibzuesc, potrivit cărnii
mS chibzuesc ca să fie la mine
aşa, aşa şi nu, nu.
18. Dar credincios este Dum-
nezeu prin aceea, că cuventul
nostru către voî nu este aşa
şi nu.
www.dacoromanica.ro
292
EPISTOLA II CĂTRE CORINTENI
19. Pentru că al lui Dumnezeu
Piu Iisus Christos care fu pre-
dicat între Voi prin noi, prin
mine şi Silvan şi Timoteu, nu
îu aşa şi nu, ci aşa a fost în
sine.
20. Căci atât de multe făgă-
duinţe ale lui Dumnezeu sânt
într'ensul aşa; de aceea şi prin-
tr'ensul Amin, lui Dumnezeu mă-
rire prin noi.
21. Iar cel care ne face sta-
tornic] împreună cu voi în Chri-
stos, şi care ne unse, este Dum-
nezeu,
22. Care ne şi pecetlui, şi dete
arvuna Spiritului în inimile noa-
stre.
23. Eu anse chem pe Dumne-
zeu martor pentru sufletul meu,
că cruţându ve pe voi n'am mai
venit la Corint;
24. Nu voi zice că avem stăpî-
nire peste credinţa voastră, ci
pentru că suntem împreună ajută-
tori ai bucurii voastre; căci staţi
în credinţă.
CAP. II.
Nevinirea lui Pavel este o cruţare pentru
Oorinteni. Ettarea celui desfrânat* Călă-
toriile lui Pavel si isbănzile sale.
1. In mine ensumî dar am gă-
sit cu cale aceasta, ca să nu vin
la voi iar cu întristare.
2. Căci daca eu ve* întristez,
cine N maî este care me* înveseleşte
pe mine, afară numai de cel în-
tristat de mine.
3. Şi am scris chiar aceasta,
ca nu după • ce voi fi venit, să
am întristare din partea acelora
de care trebuia să mS bucur, a-
vend încredere în voi toţi, că
bucuria mea este a voastră tu-
turor,
4. Pentru că din multă supă-
rare şi strimtorare a inimei v'am
scris printre multe lacrămî, nu
ca să fiţi întristaţi, ci ca să cu-
noaşteţi iubirea pe care o am maî
mult către voi-
5. Daca dar cineva a în-
tristat, nu pe mine m'a întristat,
ci în parte, ca să nu 'l maî în-
greuez ânchS, pe voi toţi.
6. Destul este pentru unul ca
acesta pedeapsa aceasta, care 'i
s*a făcut de către maî mulţi,
7. In cât voi d'împrotivă maî
bine să 7 ertaţi şi să 7* mângâeaţî,
ca nu cumva unul ca acesta să
fie înghiţit de o maî mare în-
tristare.
8. De aceea vS îndemn să ho-
tărîţî iubire în privinţa lui;
9. Căci pentru aceasta am şi
scris, ca să cunosc lămurirea
voastră, daca sunteţi ascultători
în toate.
10. Iar cui M ertaţî ceva, şi eu
H ert ; pentru că şi eu, daca am
ertat ceva, am ertat aceasta pen-
tru voi în faţa lui Christos,
11. Ca să nu fim dobîndiţî de
Satana; căci gândurile lui nu ne
sunt necunoscute.
12. Venit fiind dar la Troa
pentru evangelia lui -Christos, şi
fiindu ; mi uşă deschisă în Dom-
nul,
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA JI CĂTRE CORINTENI
293
13. N'avui linişte în spiritul
meu, fiind ca n'am găsit pe Titu
fratele meu, ci dupe* ce m'am
despărţit de d6nşi am eşit în Ma-
cedonia.
14. Mulţumită dar lui Dumne-
zeu, care tot dauna ne duce în
serbarea biruinţa sale în Chri-
stos, şi face cunoscut prin noî
în ori ce loc mirosul cunoştinţei
lui.
15. Pentru că al lui Christos
bun miros suntem noi lui Dum-
nezeu şi între cei care sunt mân-
tuiţi şi între cei care sunt per-
duţî,
16. Unora miros de moarte spre
moarte, altora miros de vieaţă
spre vieaţă. Şi cine este destoinic
la acestea ?
17. Căci noi nu prefacem ca
cei mulţi cuvântul lui Dumnezeu;
ci ca din curăţie, ci ca de la
Dumnezeu vorbim înaintea lui
Dumnezeu în Christos.
CAP. III.
Pavel sS face cunoscut pe sine ensusi Corin-
tenilor. Litera şi Spiritul. Acoperementul
lui Moise este ridicat în Ghri*to&.
1. începem să ne facem iar
cunoscut pe noî 6nşine ? Afară
numai daca avem • trebuinţă, ca
uni oamenit de epi&tole de cu-
noaştere către voi st-u de la voi.
2. Voi sunteţi epistola noastră,
înscrisă în inimile noastre, cu-
noscută şi cjtilă de toţi oameni,
3. Cunoscuţi fiind voî că sun-
teţi epistolă a lui Christos, slu-
www.daco
jita de noi, înscrisă nu cu cer-
neală ci cu Spiritul viului Dum-
nezeu, nu pe plăci de peatră,
ci pe plăci de carne, pe inimile
voastre.
4. O astfel de încredere avem
dar prin Christos către Dum-
nezeu,
5. Nu voî zice că prin noi 6n-
■şine suntem destoinici să jude-
căm ceva ca de la noî 6nşine, ci
destoinicia noastră es te de la
Dumnezeu,
6. Care ne a şi făcut ai unui
aşSzSmânt nou destoinici sluji-
tori, nu ai literei, ci ai spiritului,
pentru că litera omoară, iar spi-
ritul face viu.
7. Iar daca cea de moarte a-
ducetoare slujire săpată în litere
pe petre s'a făcut în măreţie, îu
cât fii lui Israel nu putură să 'şi
ţină neclintit privirea la faţa lui
Moise din pricina măreţii feţei
lui, care măreţie avea să fie de-
sfiinţată,
8. Cum nu va fî oare mult
mai măreaţă slujirea spiritului ?
9. Pentru că daca îti slujirea
aducătoare de osînda este măreţie,,
cu mult mai mult prisoseşte în
măreţie slujirea aducătoare de în-
dreptăţire.
10. Cacî chiar măreţia nuest&
măreţie în această parte, din pri-
cina măreţii celei peste mesură.
11. Pentru că daca ceea ce are-
să fie desfiinţat este măreţ, cu
mult mai mult este măreţ ceea
ce rernâne.
12. Deci av6nd o astfel de nă-
romanica.ro
294 EPISTOLA II CĂTRE CORINTENI
clejde ne folosim cu multă în-
drăsneală,
13. Şi nu punem acoperement
pe faţa noastră după cum Moise
punea acoperemănt pe faţa sa,
pentru ca fii lui Israel să nu ţină
neclintit privirea la sfârşitul celui
ce avea să fie desfiinţat.
14. Ci învârtoşate fură gându-
rile lor. Câcî până în zioa de
astăzi acelaş acoperemânt ră-
mâne la citirea vechiului aşeze\
ment, nedescoperit fiind că este
desfiinţat în Christos; .
15. Ci până astăzi este acope-
rement pe inimile lor, când este
citit Moise;
16. Dar când să va fi întors la
Domnul inima lor, acoperemântul
este luat la o parte.
17. Domnul ânse este Spiritul,
şi unde este Spiritul Domnului,
acolo este stare de sine.
18. Iar noî toţi, cu faţa desco-
perită în oglindă privind mărirea
Domnului, suntem schimbaţi în
acelaş chip de la mărire la mă-
rire, după cum este de la Domnul
Spirituluit
CAP, IV.
Eoangelia unora este descoperită, altora a~
coperită. Toate suferinţile sunt biruite pe
temeiul nădejdei în mărirea veclnică.
1. De aceea având noî aceasta
însărcinare, după cum am fost
miluiţi, nu perdem răbdarea,
2, Ci am înlăturat de la noî
cele ascunse ale ruşineî, neum-
blând în ^viclenie, nici prefaoând
www.daco
cuvântul lui Dumnezeu, ci prin
arătarea adevărului facendu ne
pe noî ânşine cunoscuţi către
orî ce ştiinţă de sine a oamenilor
în faţa lui Dumnezeu.
3. Iar şi daca este acoperită
evangelia noastră, între cei per-
duţî este acoperita,
4. In care dumnezeul veacului
acestuia a întunecat gândurile
necredincioşilor, ca să nu dea
raze luminarea evangeliî măririi
lui Christos, care este chipul lui
Dumnezeu,
5. Pentru că nu ne predicăm
pe noî ânşine, ci pe Christos lisus
Domnul, iar pe noî ânşine slu-
jitori voştri prin lisus.
6. Fiind că Dumnezeu care po-
runci «Din întunerec lumineze
lumina», el este care a luminat
în inimile noastre, spre lumina-
rea cunoaşterii măririi lui Dum-
nezeu în faţa lui lisus Christos.
7. Avem ânsă comoara a-
ceasta în vase de lut, pentru ca
covârşirea puteriî sâ fie a lui
Dumnezeu, şi nu venind de la
noî,
8. In orî ce chip s&ntem apă-
saţi dar nu strimtoraţî, aduşi în
nedomirire dar nu lipsiţî de nă-
dejde,
9. Urmăriţf dar nu părăsiţi, a-
runcaţî jos dar nu perduţî,
10. Tot dauna purtând pretu-
tindinî în corpul nostru moartea
lui lisus, ca şi vieaţa lui lisus
să fie arătată în corpul nostru.
11. Căci pururea noî cei vîî
suntem daţi spre moarte pentru
omanica.ro
EPISTOLA II CĂTRE CORINTENI 295-
lisus, ca şi vieaţa lui Iisus să fie
arătată. în carnea noastră cea mu-
ritoare.
12. Astfel moartea lucrează în
noi, iar vieaţa în voi.
13. Având dar acelaş spirit al
■credinţei, după cum este scris,
am crezut, de aceea am vorbit,
şi noi avem încredere, de aceea
şi vorbim.
14. Ştiind că cel care a învieat
pe Domnul Iisus, ne va înviea
si pe noî cu Iişus, v şi ne va în-
făţişa împreună cu voî.
15. Căci toate sânt pentru voi,
ca Darul îmulţit fiind prin maî
mulţi să prisosiască mulţumirea
spre mărirea lui Dumnezeu.
16. De aceea nu perdem
răbdarea, ci şi daca omul nostru
din afară este prăpădit, dar cel
d'inăuntru al nostru este înoit
din zi în zi.
17. Pentru că micimea de pu-
ţin timp a suferinţei noastre de-
săvârşeşte pentru noi în chip
peste măsura până a covârşi o
cumpănă vecînică de mărire,
18. Fiind că noî nu îndreptăm
privirea la cele ce sunt văzute,
ci la cele ce nu sunt văzute; căci
cele văzute sunt trecătoare, iar
cele nevăzute vecînice.
CAP. V.
Xrehue să îmbrăcăm haina noă cerească în
locul celei pământeşti. Dorinţa de vieaţa
veclrdcă. Ispăşirea si împăcarea noastră.
1. Căci ştim că, daca va fi fost
desfiinţată casa noastră pămân-
tească de cort, avem în cerurî
clădire de la Dumnezeu, casă
nefâcută de mână, vecînică.
2. Pentru că chiar în aoest
cort suspinăm, dorind a fi îmbră-
caţi pe d'asupra cu locuinţa noa-
stră cea din cer,
3. Daca într'adevăr vom fi fost
găsiţi îmbrăcaţi, nu goli.
4. Căci ca uni care suntem în
acel cort, suspinăm fiind apăsaţi,
pentru că nu voim a fi desbră-
caţî, ci îmbrăcaţi pe d'asupra, ca
ce este muritor sa fie înghiţit de
vieaţă.
5. Iar cel care ne a desăvârşit
spre aceasta chiar este Dumne-
zeu, care ne a dat arvuna Spi-
ritului.
6. Deci având îndrăsnială tot
dauna, şi ştiind că locuind în
acest corp suntem înstreinaţî de
la Domnul;
7. — Căci prin credinţă umblăm,
nu încunjuraţl fiind prin chipul
lui, —
8. Avem dar îndrăsnială, şi ne
place maî bine să fim înstreinaţî
din acest corp şi să locuim la
Domnul.
9. De aceea, fie locuind în a*
cest corp, fie înstreinaţî fiind, ne
şi silim să 'i fim bineplăcuţi.
10. Pentru că noî toţî trebue
să fim daţi de faţă înaintea scau-
nului de judecător al lui Chri-
stos, ca fie care să îea cu sine
cele ce sfint prin corp, potrivit
cu ce a făptuit, fie bine, fie rău.
11, Drept aceea cunoscând
temerea de Domnul înduplecăm
www.dacoromanica.ro
296
EPISTOLA K CĂTRE CORINTENF
pe. oameni, lui Dumnezeu ânsS
suntpm cunoscuţi; şi nădăjduesc
câ şi în a voastră ştiinţă de sineve*
sunt cunoscut,
12. A'u ne facem voă cunoscut
iar pe noi enşine, ci zicem acestea
dându vă prilej la cuvânt de laudă
pentru noi, ca să aveţi cuvent de
laudă către aceia care în faţă să
laudă şi nu în inimă.
13. Căci fie că ne am eşit din
fire, pentru Dumnezeu ne am eşit
din fire, fie că suntem întregi la
minte, pentru voi sfintem întregi
la minte,
14. Pentru că iubirea lui Chri-
stos ne ţine pe noi, după ce am
judecat aceasta, că unul a mu-
rit pentru toţi; deci ,ei toţi au
murit ;
15. Şi pentru toţi a murit, ca
cei vii să nu maî veţuiască pen-
tru ei ensuşî, ci pentru cel ca-
re a murit şi a învieat pentru
denşi.
16. De aceea noi nu cunoaştem
de acum pe nimenea după carne;
chiar daca am cunoscut după
carne pe Christos, acum anse" nu
7 maî cunoaştem.
17. Deci daca este cineva în
Christos, este făptură noă; cele
vechi au trecut, iată toate sau
făcut noi.
18. Iar toate sunt de la Dum-
nezeu, care ne a împăcat sieşi
prin Hsus Christos, şi ne a dat
însărcinarea împăcării,
19. Precum că Dumnezeu era
impâcând lumea sieşi în Christos,
netrecendu le în socotialâ gre-
şalele lor, şi având pus în noî
cuvântul împăcării.
20. Deci pentru Christos
suntem soli, ca cum Dumnezeu
îndeamnă prin noî; ne rugam,
pentru Christos, împăcaţi vă cu
Dumnezeu.
21. Căci pe cel care n'a cu-v
noscut păcat, Ta făcut pentru
noî păcat, ca să fim noî îndrep-
tăţire de la Dumnezeu într'ânsuL
CAP. VI.
Slujitori lui Dumnezeu în toate ai arată, că
sânt ai lui. Christos si Beliar. Sânţi lui
Dumnezeu.
1. Find dar împreună lucrători
cu Christos, vă şi îndemnăm ca
să nu primiţi îndeşart Darul lui
Dumnezeu.
2. — Căci zice:
In timp plăcut te am ascultat,.
Şi în z\ de mântuire te am a-
jutat;
Iată acum timp bineplăcut, iată
acum zi de mântuire; —
3. Ne dând întru nimic nici o
sminteală, ca să nu fie defăimată
însărcinarea noastră,
4. Ci în orî ce chip facându ne
cunoscut pe noî enşine ca ai lui
Dumnezeu slujitori, prin mulţii
răbdare, în suferinţe, în nevoi,
în strimtorărî,
5. In bătăi, în închisori, în tur-
burărî, în osteneli, în vegheri, in
posturi,
6. Prin curăţie, prin cunoştinţă,
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA II CĂTRE CORINTENÎ
29?
prin îndelunga răbdare, prin bu-
nătate, prin Spiritul Sânt, prin
iubire fără făţărie,
7. Prin cuvânt de adevăr, prin
putere de la Dumnezeu; prin
arme^ d'a dreapta şi d'a stânga
ale îndreptăţirii,
&. Prin mărire şi înjosire, prin
defăimare şi laudă; ca amăgitori
şi iubitori de adevăr,
9. Ca neştiuţi şi cunoscuţi bine
fiind, ca murind şi iată trăim, ca
pedepsiţi şi nu omorîţi,
10. Ca întristaţi tot dauna, dar
bucurându ne, ca săraci, dar pe
mulţi înavuţind, ca ne având ni-
mic şi având toate in stăpînire.
11. Gura noastră este de-
schisă către voi , Corintenilor,
inima noastră este lărgită;
12. Nu sunteţi strimtaţi în noi,
dar sunteţi strimtaţi în cele di-
năuntru ale voastre;
13. Fiţi largi şi voî, în acelaşi
chip, ceia ce este aceeaşi răsplată,
— vorbesc ca unor fiî —
14. Nu trageţi cu necre-
dincioşi într'un jug strein voă;
căci ce însoţire are îndreptăţirea
cu fărădelegea? Sau ce împăr-
tăşire are lumina cu întunerecul?
15. Şi care este învoirea lui
Christos faţă de Beliar, sau ce
parte are un credincios cu un
necredincios ?
16. Şi ce unire are templul lui
Dumnezeu cu idoli ? Căci no!
suntem templul viului Dumne-
zeu, după cum a zis Dumnezeu
că voî locui între dânşi şi voî
umbla între denşi, şi voî ii Dum-
nezeul lor, şi ei vor fi poporul
meu.
17. De aceea eşiţî din mijlocul
lor şi fiţi deosibiţî,
Zice Domnul,
Şi necurat nu atingeţi.
Şi eu vă voî primi la mine.
18. Şi voî fi voă drept Tată,
Şi voî 'mi veţi fi drept fii şi
fiice,
Zice Domnul Atotţiitorul.
CAP. vn.
Ştirea adusă de Titu despre Corintent. în-
tristarea mântuitoare^
1. Deci, iubiţilor, având aceste
făgăduinţe, să ne curăţim pe noî
ânşine de ori ce raânjitură a
cărnii şi a spiritului, desăvârşind,
sânţenie în temere de Dumnezeu.
2. Faceţi ne loc în inimile voa~
stre; pe nimenea n'am adus în
stare rea, de la nimenea n'am
luat mai mult.
3. Nu spre osîndă zic aceasta?
căci am zis mai 'nainte că sun-
teţi în inimile noastre spre a
muri împreună şi a trăi împre-
ună.
4. Multă îndrăsneală am faţă
de voî, multă laudă am pentru
voî; sunt plin de mângâere, pri-
sosesc peste măsură cu bucuria
în orî ce întristare a noastră.
5. Pentru că, şi după ce
am venit în Macedonia, carnea
noastră n'a avut nici o linişte,
ci în orî ce chip sd robiţi eramţ
www.dacoromanica.ro
298 EPISTOLA II CĂTRE CORlNTENl
din afară lupte, d'inăuntru te-
me rî.
6. Dar Dumnezeu care mângâe
pe cei smeriţi ne amângâeatpe
noi prin venirea lui Titu;
7. Şi nu numai prin venirea
lui, ci şi prin mângâerea cu care
a fost mângâeat la voî, aducân-
du ne la cunoştinţă dorinţa voa-
stră, plângerea voastră , buna
voinţa voastră pentru mine, în
cât mai mult m'am bucurat.
8. Fiind că şi daca v'am în-
tristat în epistola mea» nu mă
căesc; deşi mat 'nainte mă că-
iam, căci văd că acea scrisoare,
v'a întristat, deşi pentru puţin
timp.
9. Acum mă bucur, nu pentru
că aţi fost întristaţi ci pentru că
aţi fost întristaţi spre pocăinţă;
căci întristaţi aţi fost după voiea
lui Dumnezeu, ca să nu fiţi întru
nimic păgubiţi de către noi.
10. Căci întristarea după voiea
lui Dumnezeu lucrează pocăinţă
spre mântuire de necăit; iar în-
tristarea lumii lucrează moarte.
11. Gâcî iată ; chiar această în-
tristare după voiea lui Dumne-
zeu a săvârşit pentru voî atâta
sîrguinţa, mai ales apărare, mai
ales neplăcere, mai ales teamă,
mai ales dorinţă, mai ales rîm-
nire. mai ales răsbunare. In orî
ce chip aţi dovedit căvoîenşivă
sunteţi curaţi în acea faptă.
12. Astfel (Jar, şi daca v'am
scris, nu v'am scris pentru cel
care a nedreptăţit, nici pentru
cel care a fost nedreptăţit, ci
pentru ca sîrguinţa voastră pen-
tru noi să fie învederată la voî
înaintea lui Dumnezeu.
13. De aceea suntem mângâ-
eaţî; dar pe lângă mângâerea
noastră ne am bucurat peste mă-
sură mai ales de bucuria lui Titu,
că spiritul luî a fost uşurat din
partea voastră tuturor;
14. Pentru că daca m'am lău-
dat lui ceva pentru voî, n'am
fost dat de ruşine; ci după cum
v'am vorbit toate^ în adevăr, ast-
fel şi lauda noastră înaintea lui
Titu adevăr s'a făcut,
15. Şi inima lui este maî mult
pentru voî, când 'şi aduce aminte
de supunerea voastră tuturor,
cum l'aţî primit cu temere şi frică
mare.
16. Mă bucur dar că în orî ce
privinţă am încredere în voi.
CAP. VFI.
Pavel laudă pe Ohreştini din Macedonia pen-
tru strângere de ajutoare, fi îndeamnă pe
Corintenî să facă fi den fi aseminea.
1. Fraţilor, iar vă facem cu-
noscut al lui Dumnezeu Dar care
a fost dat în bisericile Mace-
doniî,
2. Că în multă încercare de
suferinţă a fost prisosirea bu-
curiî lor, şi sărăcia lor adâncă
a prisosit spre bogăţia lămuririi
lor;
3. Mărturisesc, ca de bună voie^
au dat după putere şi peste pu-
tere,
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA II CĂTRE CORINTENÎ
299
4. Cu multSl stăruinţă, rugân-
du ne pentru darul, şi anume
împărtăşirea slujirii celei pentru
sânţi,
5. Şi nu dupe* cum am nă-
dăjduit, ci pe şinele ânsuşî s'au
dat Domnului mai 'ntâiu şi noS
prin voinţa lui Dumnezeu,
6. Pentru ca noi să îndemnăm
pe Titu ca dupâ cum a început
maî 'nainte, aşa să şi săverşiască
între voi şi binefacerea aceasta.
7. AnsS dupâ cum în orî ce
prisosiţi prin credinţa şi prin
cuvânt şi prin cunoştinţă şi prin
orî ce sîrguinţă şi prin iubirea
voastră către noî, să prisosiţi şi
în această binefacere.
8. Nu zic în chip poruncitor,
ci prin sîrguinţă altora încer-
când şi fiinţa adeverată a iubirii
voastre;
9. — Căci cunoaşteţi Darul Dom-
nului nostru Iisus Christos, că
bogat fiind s'a făcut sărac pen-
tru voî, ca voi să fiţi bogaţi prin
acea sărăcie. —
10. Şi părere 'mi dau în a-
ceasta; căci aceasta este bine
pentru voi, ca uni care aţî în-
ceput mai 'nainte d'acum un an
nu numai să fi făcut, ci să şi
voiţî.
11. SSv^rşiţî dar acum a şi
face, ca dupâ cum a fost nepre-
get întru a voi, astfel să fie şi
întru a săvârşi dupe* avere.
12. Pentru că daca este ne-
pregetul, este bineprimit potrivit
cu ceea ce are oare cum, nu po-
trivit cu ceea ce nu are.
13. Căci să nu fie unora uşu-
rare, iar voe* împovărare, ci pri-
sosul vostru în timpul de acum
se face dupe* potrivă la lipsa a-
celora,
14. Ca şi prisosul acelora să
fie la lipsa voastră, ca să fie po-
trivire,
15. După cum este scris: Cine
multul strânsese n'a avut maî
mult, şi cine puţinul strânsese n'a
avut maî puţin.
16. Dar mulţumită lui Dum-
nezeu care dă aceeaşi sîrguinţă
în inima lui Titu pentru voî,
17. Că a primit într'adevăr în-
demnarea mea, dar fiind maî
sîrguitor a plecat de bună voie
la voî.
18. Noî ânsS am trimis împre-
ună cu dânsul pe fratele, a cărui
laudă în evangelie este prin toate
bisericile,
19. Dar nu numai că este lăudat,
ci şi ales a fost de biserici prin
ridicare de mâinî ca soţul nostru
de călătorie cu darul acesta, ca-
re este slujit de noî spre mărirea
Domnului Ănsuşî şi nepregetul
nostru,
20. Ferindu ne prin aceasta, ca
să nu ne facă cineva imputări în
această mulţime de daruri slujită
de noî;
21. Pentru că purtăm grijă de
cele bune nu numai înaintea
Domnului, ci şi înaintea oame-
nilor.
22. Am trimis dar împreună
cu denşi pe fratele nostru pe care
'l am încercat de multe orî în
www.dacoromanica.ro
300
EPISTOLA II CĂTRE CORINTENJ
, . ^_
multe, ca fiind sîrguitor, acum
ânse, este mult maf sîrguitor
prin multa încredere ce are către
voi.
23. Fie că vorbesc pentru Titu,
părtaşul meu şi împreună lucră-
tor pentru voi; fie că sânt fraţi
ai noştri, ei sânt trimişi ai bise-
ricelor, mărire a lui Ghristos.
24. Deci arătaţi către d£nşi în
faţa bisericilor dovada iubirii voa-
stre şi a laudei noastre pentru
voi.
CAP. IX.
Strângerea de ajutoare trebue f&cut& în gră-
bit. BespkUa binefacerilor.
1. Căci 'mi este într'adevăr de
prisos să ve scriu despre ajuto-
rarea cea pentru sânţi;
2. Pentru că ştiu nepregetul
vostru de care me* laud pentru
voi JVlacedonenilor, că Achaia este
gata d'acum un an, şi rivna voa-
stră a însufleţit pe maî mulţi
3. Am trimis dar pe fraţi, ca
lauda noastră pentru voi să nu
fie zădărnicită în partea aceasta,
ca să fiţi gata dupS cum zi-
ceam,
4. Ca nu cumva, când vor fi ve-
nit împreună cu mine Macedoneni
şi vS vor fi găsit negata, să fim
daţi de ruşine noi, ca să nu zic
voi, în această încredere temei-
nică.
5. Deci am gândit de- neapă-
rată trebuinţă să îndemn pe fraţi
ca mai 'nainte să vie la voi, şi
maî 'nainte să pregătiască bine-
cuvântarea voastră făgăduită de
mine maî dinainte, ca aceasta
să fie gata astfel ca o binecu-
vântare, nu ca o pornire spre
înavuţire.
6. Aceasta ansă, cine sea-
mănă în chip cruţător, în chip
cruţător va şi secera, şi cina
seamănă pe temeiul binecuvenr
tării, pe temeiul binecuvântării
va şi secera.
7. Fie care să dea dupe cum
s'a hBtărlt în inima sa ; nu din
supărare sau din silă; pentru că.
Dumnezeu iubeşte pe dătătorul
voiog.
8. Şi puternic este Dumnezeu
să facă a prisosi ori ce dar spre
voi, pentru ca în ori ce tot d'auna
având ori ce îndestulare să pri-
sosiţi spre ori ce lucru bun,
9. Dupe* cum este scris:
Risipit a, dat a celor jinduiţi,
Dreptatea lui remâne în veac.
10. Iar cel care dă semânţă.
semănătorului şi pâine spre mân-
care va da şi va îmulţi semânţa
voastră şi va face să crească roa-
dele îndreptăţirii voastre;
11. In ori ce îmbogăţiţi fiind
spre ori ce lămurire, ca una care-
lucrează prin noi mulţumire lui
Dumnezeu.
12. Pentru ca slujirea acestui
dar nu numai că umple de tot
lipsurile sânţilor, dar şi prisoseşte
prin multe mulţumiri către Dum-
nezeu;
13. Prin adeverirea slujirii a-
ceştia îndemnaţi măresc pe Dum-
nezeu pentru supunerea la măr-
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA II CĂTRE CORINTENl
301
turisirea voastră către evangejia
lui Christos-şi pentru lămurirea
împărtăşirii către denşi şi către
toţi,
14. Şi denşi cu rugăciune pen-
tru voi vă doresc pentru al lui
DumnezeuDar, care este peste
măsură asupra voastră.
15. Mulţumită lui Dumnezeu
pentru Darul lui cel de nespus.
CAP. X.
Pavel este acelaş $i ţiind de faţă , fi Upsmd.
Adevărata mărire.
1. Iar eu ensumî Pavel, vă în-
demn prin blândeţea şi bună-
tatea lui Christos, eu care de
faţa sânt într'adevăr smerit între
voî, dar în lipsa îndrăsnesa către
voi;
2. Mă rog dar ca nu fiind de
faţă sa îndrăsnesc cu tăria în-
crederi! cu care gândesc să cutez
împrotiva unora care ne ţin ca
umblând potrivit cărnii.
3. Pentru că deşi umblând în
carne, nu ne luptăm potrivit
cărnii,
4. Căci armele luptei noastre
nu sânt omeneşti, ci puternice
pentru Dumnezeu spre dârîmare
de locuri întărite,
5. Dărîmând gândirile şi orice
înălţime ee se ridică improtiva
cunoştinţei de Dumnezeu, şi ro-
bind ori ce minte spre supunere
la Christos,
6. Şi gata fiind sa resbunăm
ori ce nesupunere, . când va fi
fost împlinită supunerea voastră.
7. Vă uitaţi la cele ce. sunt
în faţă? Daca are cineva încre-
dere în sine că este al lui Chri-
stos, gândiască aceasta iarăşi de-
spre sine ânsuşi, că după cum
este el al lui Christos, astfel şi
noi.
8. Căci daca mă voi fi lăudat
ceva mai mult de puterea noa-
stră, pe care ne a dat o Domnul
spre clădirea şi nu spre dărî-
marea voastră, nu mă voi ru-
şina,
9. Pentru ca să nu par că v'aş
înfricoşa oare cum prin epistolele
mele.
10. Că epistolele sale, zice
cineva, sunt într'adevăr cu greu-
tate şi tari, dar înfăţişarea cor-
pului s&u este fără putere şi cu-
ventul despreţuit.
11. Unul ca acesta gândiască
aceasta, că ce fel suntem cu
cuventul prin epistole ne fiind
de faţă, astfel sântem cu lucrul
şi de faţă fiind.
12. Pentru că nu indrăsnim
să ne înumărăm, sau să ne pu-
nem d'o potrivă pe noi enşine
cu uni din aceia care să fac. cu-
noscut pe denşi enşuşî; ci depşi,
jnăsurându se pe sine loruşî en-
şuşî, şi punendu se d'o potrivă
pe sine loruşî ensuşî, nu sunt
pricepuţi.
13. Noi ânsă nu ne vom lăuda
în cele fără măsură, ci jdupă mă-
sura margine! trasă noă, cu qare
măsură ne a împărţit Dumnezeu,
ca să ajungem penă şi la vo.î.
14. — CăGÎ nu ne întindem *pe
www.dacoromanica.ro
302 EPISTOLA II CĂTRE COBINTENI
noi ânşine prea mult, ca cum
n'am ajunge la voi, pentru că
şi penă la voi am ajuns în evan-
gelia lui Christos, —
15. Nu ne lăudăm în cele fără
măsură, în osteneli streine, dar
avend nădejde, daca credinţa
voastră creşte, ca să ne facem
marî între voi potrivit margine!
trasă noe" spre prisosire,
16. Ca să vesţim evangelia*la
locuri dincolo de voi, fără a ne
lăuda de cele ce sunt gata înă-
untrul .marginii trasă altora.
17. Iar cine să laudă, laude se
în Domnul;
18. Pentru că nu cine se" face
cunoscut pe sine ensuşî, acela
este dovedit bun, ci acela pe care
Domnul îl face cunoscut.
CAP, XI.
Sirguinţa lui Fauel faţă, de Corinteni ţi ne-
primirea de plată. Pavel arată virtuţile ţi
ostenii le sale faţă de improtivitori set
1. O, daca aţî îngădui ceva pu-
ţin necuminţie de la minei Dar
mă şi îngăduiţi.
2. Căci vă rîmnesc cu rîmnirea
lui Dumnezeu, pentru că v'am
logodit unui bărbat, ca să înfă-
ţişez lui âhrislos o fecioară cu-
rată;
3 Mă tem ânsă ca nu cumva,
după cum şarpele amăgi prin
viclenia lui pe Eva, minţile voa-
stre să fie abătute de la curăţia
cea în Christos.
4. Căcî negreşit, daca cel care
vine predică pe un alt Iisus pe
care noi nu '1 am predicat, sau
primiţi un altfel de Spirit pe ca-
re nu 1 aţî primit, sau o altfel
de evangelie pe care n'aţî pri-
mit o, îngăduiaţî cu drept cu-
vânt;
5. Socotesc ânse* că întru ni-
mic n'am fost mai în urmă de
cei mai înalţi apostoli.
6. Dar deşi silnt neînvăţat în
xnrvent, nu ânsă în "cunoştinţă
neînvăţat, ci în ori ce noi am făcut
cunoscut aceasta între toţî în pri-
vinţa voastră.
7. Sau am iăcut greşală că
v'am binevestit în darevangelia
lui Dumnezeu, smerindu mg pe
pe mine ensumî pentru ca să fiţi
yoî înâlţaţî?
8. Alte biserici am prădat luând
plată pentru a vă sluji pe voî,
şi de faţă fiind la voî şi lipsă
avend n'am fost sarcină nimunui;
9. Căcî lipsa mea a umplut o
cu desăvârşire fraţi după ce ve-
niră din Macedonia; şi în orice
m'am păzit pe mine ensumî ca
să nu cad greu pentru voî, şi mă
voî păzi.
10. Este adevăr al lui Christos
in mine, că lauda aceasta nu va
fi îngrădită pentru . mine în ţi-
nuturile Achaiî
11. Pentru ce ? Că nu vă iu-
besc? Dumnezeu ştie,
12. Iar ceea ce fac, şi voî face,
pentru aceasta fac, ca să taiu pri-
lejul celor care voesc prilej, ca
în ceea ce să laudă să fie aflaţi
ca şi noi.
13. Pentru că uni ca aceştia.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA II CĂTRE CORINTENÎ
303
sunt apostoli mincinoşi, lucrători
vicleni, luând chip de apostoli ai
lui Christos.
14. Şi nu este mirare, pentru
că ensuşi Satana lea chip de ân-
ger al luminii.
15. Deci nu este mare luci-u t
daca şi slujitori lui îeau chip ca
slujitori ai îndreptăţirii; al căror
sfârşit va fi după faptele lor.
16. Iarăşi zic, nu gândiască
cineva că nu sunt cuminte; iar
daca nu, primiţi mă şi ca pe un
fără minte, ca să mă laud şi eu
ceva puţin.
17. Ceea ce vorbesc, nu vor-
besc după Domnul, ci ca în stare
de necuminţie vorbesc cu această
încredere temeinică a laudei.
18. De oare ce mulţi sg laudă
potrivit cărnii , mă voi lăuda
şi eu.
19. Pentru că bucuros îngă-
duiţi pe cei fără minte, fiind voi
cuminţi;
20. Căci îngăduiţî daca vă ro-
beşte cine va cu sila, daca vi
roade cine va, daca vi prinde
cineva, daca să poartă cine va
mândru, daca ve 1 loveşte cineva
în faţă.
21^ In chip de necinste zic,
cum că. noî am fost fără putere!
Dar în ce este cine va oare cum
îndrăsneţ. în necuminţie zic, în-
drăsneţ sunt şi eu.
22. Ebreî sunt ei ? Şi eu. Israe-
liţx sunt? Şi eu. Neamul lui A-
braam sunt ei? Şi eu.
23. Slujitori ai lui Christos
sunt ei ? Eşindu 'mi din minţi
vorbesc l Mai presus atint eu!
Prin osteneli mai mult, prin bă-
tăi mai mult, prin închisori peste
măsură, prin primejdii de moarte
de multe ori;
24. De la Iudei de cinci ori
patruzeci fără una de lovituri am
luat,
25. De trei ori am fost bătut
cu vergi, o dată am fost împro-
şcat cu petre, de trei ori am pă-
ţit spargere de vas, o noapte
şi o zi am făcut la adâncul
mării.
26. Prin călătorii de .multe ori,
prin primejdii de rîuri, prin pri-
mejdii de tâlhari, prin primejdii
din partea neamului, prin pri-
mejdii din partea păgânilor, prin
primejdii în oraş, prin primejdii
în pustietate, prin primejdii în
mare, prin primejdii între fraţi
mincinoşi,
27. Prin osteneală şi muncă ,
prin vegheri de multe ori, prin
foame şi sete, prin posturi a-
desea ori, prin frig şi golătate.
28. Afară de acestea luarea a-
minte ce am în fie care zi, grija
tuturor bisericilor.
29. Cine este slab, şi eu nu
sunt slab? Cine este abătut şi
nu eu mă aprind de durere ?
30. Daca trebue să mă laud,
mă voi lăuda de cele ale slăbi-
ciunii mele.
31. Ştie Dumnezeu şi al Dom-
nului Iisus Tatăl, care este bine-
cuvântat în veci, că nu mint.
32. In Damasc căpetenia po-
porului împăratului Areta păzia
www.dacoromanica.ro
304
EPISTOLA II CĂTRE CORINTENI
oraşul Damascenilor ca să mS
prinză,
33. Şi printr'o uscioară într'un
coş am fost lăsat fn jos prin zid
şi am scăpat din mâinile lui.
CAP. XH.
Vedeniile cereşti ale lui Favcl. Boldvl eărniX.
Venirea în curind a iui Pavel la Corin-
tenl.
1. Este de neapărată trebuinţă
ca să me* laud, dar nu 'mi este
de folos; voi veni ânse* la ve-
denii şi descoperiri ale Dom-
nului. '
2. Ştiu pe un om în Christos,
cu patrusprezece am mai 'nainte
răpit fiind unul ca acesta p6n6
la al treilea cer, daca în corp nu
ştiu, sau fără de corp nu ştiu,
Dumnezeu ştie,
3. Şi ştiu pe un astfel de om,
daca în corp fu răpit, sau fără
de corp nu ştiu; Dumnezeu ştie,
4. Că fu răpit în Raiu şi auzi
cuvinte de nespus, pe care nu
*este ertat omului a le vorbi.
5. Pentru unul ca acesta me*
voi lăuda, dar pentru mine ân-
sumî nu me* voi lăuda, de cât
numai în slăbiciunile mele.
6. Căci daca voi fi voit să me*
laud, nu voi fi fâră minte, pentru
că adevSr voi spune; me* feresc
ânsS de laudă, ca să nu gândiască
cineva în privinţa mea peste
ceea ce me' vede sau aude de la
mine.
7. Şi ca sa nu mS înalţ mai
presus prin mulţimea -peste mă-
sură a descoperirilor, mi s'a dat
bold pentru carnea mea ângerul
Sataneî, ca să mS bată cu pumni,
pentru ca să nu mS înalţ peste
ruSsură.
8. Pentru acesta de trei ori
am rugat pe Domnul, ca acela
să stea departe de la mine.
9. Şi 'mi zise: Ţi este de ajuns
Darul meu, pentru că puterea
mea în slăbiciune sSdesSvârşaşte.
Deci foarte bucuros me* voi lăuda
mai ales în slăbiciunile mele, ca
să locuiască asupra mea puterea
lui Christos.
10. De aceea am plăcere în
slăbiciuni, în mustrări aspre, în
nevoi, în urmăriri, în strimtorărî,
pentru Christos; căci când sunt
slab, atunci sunt puternic.
11. M'am făcut fără minte
lăudându me; voi m'aţî silit. Pen-
tru că eu aveam trebuinţă să
mS fac cunoscut de către voî;
căci întru nimic n'am fost mai
în urmă de cei mai înalţi apo-
stolj, deşi nu sunt nimic.
12. Negreşit, dovezile aposto-
lului fură săvârşite între voî în
orî ce stăruinţă prin semne şi
minuni şi puteri.
13. Căci ce este în ce aţi fost
mal pe jos faţă de celealte bi-
serici, de cât numai că eu ânsumî
nu v'am fost sarcină ? Dăruiţi 'mi
nedreptatea această.
34. Iată eu sunt gata să viu
pentru a treia oară la voî, şi nu
voi fi sarcină; pentru că nu do-
resc ale voastre, ci pe voî. Căci
nu sunt datori copii să strângă
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA II CĂTRE CORÎNTENI
305
pentru părinţi lor, ci părinţi pen-
tru copii lor.
15. Eu ansă foarte bucuros voî
cheltui şi mă voî jertfi pentru
sufletele voastre. Daca vă iubesc
mai mult, sunt iubit mai puţin ?
16. Fie dar aşa, eu nu v'am
împovărat; ci isteţ fiind v'am
prins prin meşteşugire.
17. Nu cumva am luat maî
mult de la voî prin vre unul
dintre cei pe care 'i am trimis
la voî ?
18. Am îndemnat pe Titu, şi
am trimis împreună cu densul pe
fratele; nu cumva Titu a luat
maî mult de la voî? Nu am um-
blat cu acelaşî Spirit ? Nu în a-
celeaşî urme ?
19. De demult gândiţi să
ne apărăm faţa de voî. Jnaintea
lui Dumnezeu în Christos vorbim.
Dar toate, iubiţilor, pentru clă-
direa voastră.
20. Căcî me tem ca nu cumva,
după ce voî fi venit, să vă gă-
sesc nu ca pe uni cum voesc,
şi să fiu găsit pentru voî ca unul
cum nu voiţî, ca nu cumva să
$e găsiască între voi pricire, rîm-
nire, întărîtărî, zavistii, vorbiri
de reu, şoptirî, îngânfârî, tur-
burărî;
21. Ca, după ce iarăşi voî ti
venit, să nu mă smeriască Dum-
nezeul meu faţă de voî, şi să
plâng pe mulţi dintre cei care
au păcătuit maî 'nainte şi nu
să vor fi pocăit de necurăţia şi
desfrânarea şi necumpătarea pe
care le au făptuit.
CAP. XIII.
Venirea în curînd a apostolului la Corint,
îndemnare la vieaţă regulată.
1. De a treia oară astă dată
vin la voî. Pe temeiul spusei a
doi şi a trei martori va fi sta-
tornicit ori^ce cuvănfc.
2. Am zis mai 'nainte când
eram de faţă de a doa oară, şi
zic maî 'nainte şi acum, când
lipsesc, celor care au păcătuit şi
tuturor celor lalţî, că, daca voî
fi venit iarăşî, nu voi cruţa.
3. Fiind că voî căutaţi o do-
vadă acelui care vorbeşte în mine
Christos, care faţă de voî nu este
fără putere, ci este puternic între
voî.
4. Căcî din slăbiciune fu chiar
răstignit, dar din puterea lui
Dumnezeu este viu, pentru că şi
noî suntem slabi într'ânsul, dar
din puterea lui Dumnezeu faţă
de voî vom fi vii împreună cu
densul.
5. Cercaţi vă pe voî enşivă daca
sunteţî în credinţă; dovediţi vă
pe voî ănşivă de buni; sau nu
vă cunoaşteţi bine pevroî enşivă
că Christos Iisus este întru voî?
Afară numaî^daca cumva sunteţî
nedovediţî bunî.
6. Nădăjduesc ansă că veţi cu-
noaşte că noî nu suntem nedo-
vediţî bunî.
7. Şi ne rugăm către Dumne-
zeu ca să nu vă facă nici un rău,
nu pentru ca noî să ne arătau*
www.dacoromanica.ro
20
306
EPISTOLA CĂTRE GALAÎENl
dovediţi buni, ci pentru ca voî
sa faceţi binele, iar noi să fim
ca nedovediţî bunî.
8. Pentru că nu putem ceva
împrotiva adevărului, ci pentru
adevSr.
9. Ne bucurăm ânse când noi
suntem slabi/ iar voî să fiţi pu-
ternici; aceasta şi ne rugăm, în-
tregirea voastră.
10. De aceea nefîind de faţă
scriu acestea, pentru ca de faţă
fiind să nu întrebuinţez asprime
potrivit puterii pe care 'mi a
dat o Domnul spre clădire şi nu
spre dărimare.
11. Insfirşit, fraţilor, bucu*
raţivS, fiţi desâverşiţî, fiţi mân-
gâeaţî, gândiţi aceeaş, trăiţi în
pace, şi Dumnezeul iubirii şi aL
păcii va fi cu voî.
12. îmbrăţişaţi vS uni pe alţi
în sărutare sântă, vS îmbrâţişază
toţi sânţii
13. Darul Domnului Iisus
Christos şi iubirea lui Dumnezeu,
şi împărtăşirea Sântului Spiritjffe
cu voî toţi.
EPISTOLA LUI PAVEL
CĂTRE
GALATENI
CAP. I.
Alunecarea Galatenilor de la adevărul evan-
gelih Pavel istoriseşte vieaţa sa de mal
'nainte si apostolatul său.
1. Pavel apostol, nu de la oa-
meni PÎcî prin om, ci prin lisus
Christos şi Dumnezeu Tatăl, care
la învieat dintre morţi,
2. Şi toţi fraţi împreună cu
mine, bisericilor Galaţii.
3. Dar fie voe şi pace de la
Dumnezeu Tatăl .şi Domnul no-
stru Iisus Christos,
4. Care s'a dat pe sine ânsuşî
pentru păcatele noastre ca, dup&
voinţa lui Dumnezeu şi Tatăl
nostru, să ne scoată afară pe noi
din veacul de faţă cel rSu,
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE GALATENl
307
5. Lui^e mărire în veci vecilor;
Amin.
6, Mă mir câ aşa de repede
vă strămutaţi de la cel care vă
chema prin Darul lui Christos
la altfel de evangelie,
7. Care nu este alta, de cât
numai câ sunt uni care vă tur-
bură şi voesc să restoarne evan-
gelia lui Christos.
8. Dar chiar daca noi sau ânger
din cer va fi binevestit peste
ceea ce am binevestit voă, ana-
tema fie.
9. După cum am zis mai 'nainte,
şi acum zic iar, daca cineva vă
binevesteşte peste ceea ce aţi pri-
mit, anatema fie.
10. Pentru că câştig eu acum
chiar pentru mine pe oameni sau
pe Dumnezeu ? Sau caut să plac
oamenilor ? Daca aş plăcea ânchă
oamenilor, slujitorul lui Christos
n'aş fi.
11. Vă fac dar cunoscut,
fraţilor, că evangelia care a fost
binevestită de mine nu este după
om;
12. Pentru că şi eu n'am pri-
mit o nicî n'am învăţat o de Ia
om, ci prin descoperirea lui Iisus
Christos.
13. Aţî auzit dar de purtarea
mea altă dată în Iudaism, că ur-
măriam peste măsură biserica
lui Dumnezeu şi o duceam la
peire;
14. Şi sporiam în Iudaism peste
mulţi de o verstă cu mine în
neamul meu, fiind mai mult rîm-
nitor de datinele strămoşilor mei.
www.daco
15. Dar când binevoi cel care
mă deosibi de la pântecele ma-
mei mele şi mă chema prin Darul
său,
16. Să descopere pe Fiul său
întru mine, pentru ca sa '1 bine-
vestesc între neamuri de îndată
nu m'am destăinuit către carne
şi sânge,
17. Nicî nu m'am dus la le-
rusalem la apostoli maî 'nainte
de mine, ci am plecat în Arabia,
şi iar m'am întors la Damasc.
18. Apoî după trei ani m'am
dus la Ierusalem ca să cunosc
pe Chefa, şi am rămas la dănsul
cincisprezece zile;
19. Iar pe un alt dintre apo-
stoli n'am văzut, de cât numai
pe Iacob fratele Domnului.
20. Şi cele ce vă scriu, iată,
înaintea 4 lui Dumnezeu, că jiu
mint.
21. După aceea am venit îti
ţinuturile Sirii şi ale Ciliciî.
22. Şi eram neounoscut la faţă
bisericilor Iudeeî, care sunt întru
Christos,
23. Auziani ansă numaî, că ur-
măritorul nostru de altă dată
acum binevesteşte credinţa pe
care oare când o ducea la peire,
24. Şi măriau în mine pe Dum-
nezeu.
CAP. n.
Adunarea apostolilor în Ierusalim. Disputa
lui Pavel cu Petru la Antiocltia. Legea fi
credinţa*
1. In urmă după patrusprezece
am, iar m'am dus la Ierusalem
omanica.ro
308
EPISTOLA CĂTRE GALATENI
cu Barnaba, luând împreună cu
mine şi pe Titu;
2. Şi m'am dus potrivit unei
descoperiri, şi am istorisit îna-
intea lor evangelia pe care o pre-
dic între neamuri, iar la o parte
celor însemnaţi, daca nu cumva
alerg în deşart, sau am alergat.
3. Dar nici Titu care era cu
mine, Elen fiind, nu fu silit ca
să fie taeat împrejur.
4. Pentru fraţi mincinoşî*'ânsă,
furişaţi, ca uni care veniră de
faţă ca să iscodiască starea noa-
stră de sine enşine pe care o a-
vem în Christos Iisus, pentru ca
să ne robiască cu desăvârşire;
5. Acestora nici un ceas mă-
car nu le am intrat în voie cu
supunerea, pentru ca adevărul
evangeliî sa remâe neclintit la
voî.
6. Iar de la cei care să soco-
tesc a fi ceva — orî cum erau ei
altă dată nimic nu 'mi foloseşte;
Dumnezeu nu este părtinitor o-
mului; — mie anse cei însemnaţi
nimic nu 'mi s'au destăinuit.
7. Ci d'împrotivă după ce vă-
zură că 'mi este încredinţată e-
vangelia netăeriî împrejur, după
cum lui Petru a tăeriî împrejur,
8. — Pentru ca cel care a lucrat
pentru Petru faţă de apostolia
tăeriî împrejur a lucrat şi pentru
mine faţă de neamuri, —
9. Şi după ce cunoscură Da-
rul care 'mi fu dat mie, Iacob
şi Chefa şi Ioan, care să soco-
tesc a fi stâlpi, 'mi deteră mie
şi lui Barnaba dreptele lor de
însoţire, pentru ca noi să bine-
vestim între neamuri, iar ei în
tăerea împrejur;
10. Numai de săraci să ne a-
ducem aminte, ceea ce m'am şi
silit să fac chiar aceasta.
11. Iar când a venit Chefa
la Antiochia, de faţă m'am îm-
protivit lui fiind că era învinuit.
12. Căci mai 'nainte d'afi ve-
nit uni de la Iacob mânca îm-
preună cu neamurile; iar când
veniră, să da la o parte şi să
deosibia, temându se de cei din
tăerea împrejur;
13. Şi să fâţărniciră împreună
cu dânsul şi ceilalţi ludei, în cât
şi Barnaba fu amăgit prin fâţăria
lor.
14 Dar când am văzut că nu
calcă drept potrivit adevărului e-
vangeliî, am zis lui Chefa Înaintea
tuturor : Daca tu Iudeu fiind
trăeştî ca neamuri şi nu ca Iudei,
cum sileşti neamurile să trăiască
după datinele Iudeilor ?
15. Noî din naştere sdntem
Iudei, şi nu din neamuri pă-
cătoşi,
16. Ştiind anse că omul nu
este îndreptăţit din lucruri ale
legii, de cât prin credinţa în
Christos Iisus. Şi noî am crezut
în Christos Iisus ca să fim în-
dreptăţiţi din credinţa în Christos
şi nu din lucruri ale legiî, pentru
că din lucruri ale legiî nimenî
nu va fi îndreptăţit.
17. Iar daca noî căutând ca
să fim îndreptăţiţi în Christos
am fost aflaţî şi ânşine păcătoşî,
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE GALATENI
309
oare Christos este slujitor al pă-
catului ? Să nu fie.
18. Căci daca eu, pe cele ce le
am dărîmafc, pe acestea iar le
clădesc, mă învederez ca călcător
al legii pe mine ânsumî.
19. Pentru că eu prin lege am
murit faţă de lege, ca să fiu viu
faţa de Dumnezeu.
20. Am fost împreună răstignit
cu Christos; viu -ânsă nu maî
sunt eu, dar negreşit este viu în
mine Christos; iar ceea ce trăesc
acum în carne, trăesc în credinţa
în al lui Dumnezeu Fiu care m'a
iubit şî s'a dat pe sine ânsuşî
pentru mine.
21. ' Nu leapăd Darul lui Dum-
nezeu, căci daca prin lege vine
îndreptăţire, Christos a murit dar
fără cuvânt.
CAP. IE.
Spiritul este primit din credinţă. Credinţa
lui Abraam şi a fiilor săi. Făgăduinţa iui
Dumnezeu. Legea. Christos. Legea duce la
Christos. Fii creainţeX vânt fii lui Abraam.
1. nemintoşilor Galatenî!
Cine v'a diochiat pe voi ca să
im ve supuneţi adeperului t>oi, că-
rora înaintea ochilor fu scris maî
'nainfce Iisus Christos în inimile
voastre ca răstignit ?
2. Aceasta numai voesc să aflu
de la voî: Din lucruri ale legiî
aţi primit Spiritul sau din ascul-
tarea credinţei?
3. Aşa de nemintoşî sunteţi?
După ce aţi început în Spirit, a-
cum în carne vă desăvârşiţi ?
4. In deşart aţi pătimit atât
de multe, daca şi în deşărt ar fi
numai !
5. Deci cel care vă dă voă Spi-
ritul şi lucrează minuni între voî,
din lucruri ale legii sau din a-
scultarea credinţi!?
6. După cum Abraam crezu
lui Dumnezeu, şi 'i se socoti ca
îndreptăţire.
7. Cunoaşteţi deci că cei care
sunt din credinţă, aceştia sunt
fii lui Abraam.
8. Şi scriptura văzând maî 'na-
inte că din credinţă îndreptăţeşte
Dumnezeu pe neamuri, dete ştire
bună maî 'nainte lui Abraam că
în tine vor fi binecuvântate toate
neamurile.
9. Drept aceea cei din credinţă
sunt binecuventaţî împreună cu
credinciosul Abraam.
10. Căci câţi sunt din lucruri
ale legiî, sub blestem sunt; pen-
tru că este scris ca blestemat este
ori cine care nu stărueşte în toate
cele scrise în cartea legiî ca să le
facă.
11. Iar câ prin lege nimenea
nu este îndreptăţit înaintea lui
Dumnezeu învederat este, fiind
că dreptul din credinţă va fi
viu;
12. Legea ânsă nu este din
credinţă, dar cel care va fi făcut
cele ale legii va fi viu prin ele.
13. Christos ne a răscumpărat
din blestemul legiî după ce să
făcu pentru noî blestem, pentru,
că scris este: Blestemat este ori
cine care este atârnat pe lemn,
www.dacoromanica.ro
310
EPISTOLA CĂTRE GALATENI
14. Pentru ca binecuvântarea
lui Abraam să ajungă la neamuri
în Christos Iisus, ca să luăm
prin credinţă făgăduinţa Spiri-
tului.
15. Fraţilor, ca un ora vor-
besc, nimenea ânsă nu desfiin-
ţează un legământ întărit al unui
om sau adaogă ânchă întocmiri
la el.
16. Iar lui Abraam şi urma-
şului seu fura rostite făgăduin-
ţele. Nu zice: Şi urmaşilor, ca de
mulţi, ci ca de unul: Şi urma-
şului t6u, care este Christos.
17. Aceasta zic dar; legămân-
tul întărit maî 'nainte de Dum-
nezeu, nu 1 desfiinţează legea
venită după patru sute şi treizeci
de anî, pentru ca să facă făgă-
duinţa nefolositoare.
18. Căcî daca moştenirea vine
din lege, nu maî vine din făgă-
duinţă; dar lui Abraam 'i a dă-
ruit Dumnezeu moştenirea prin
făgăduinţă.
19. Deci ce este legea ? Pentru
călcări de lege fu adăogată până
când va fi venit urmaşul căruia
1 i sa făcut făgăduinţa, rînduită
fiind legea prin ângerî, în mâna
unui mijlocitor.
20. Şi mijlocitorul nu este al
unuia, dar Dumnezeu este unul,
21. Deci este legea împrotiva
fâgădumţiLor lui Dumnezeu? Să
nu fie. Căcî daca fu dată legea
ca putând să dea vieaţă, cu a-
devărat îndreptăţirea ar fi din
lege.
22. Dar scriptura închise totul
sub păcat, ca făgăduinţa să fie
data credincioşilor din credinţa
în Iisus Christos.
23. Şi noî maî 'nainte da fî venit
credinţa eram păziţi sub lege ca
închişi spre credinţa ce avea să
fie descoperită.
24. Drept aceea legea s 'a făcut
învăţătorul nostru spre Christos,
pentru ca din credinţă să fim în-
dreptăţiţi.
25. Iar după ce veni credinţa
nu maî suntem sub învăţător.
26. Pentru că toţi sunteţi fii
lui Dumnezeu prin credinţa în
Iisus Christos;
27. Căci câţi în Christos aţî
f6st botezaţi, în Christos v'aţî îm-
brăcat.
28. Nu este Iudeu nlcî Elen,
nu este rob nicî stăpin de sine,
nu este parte bărbătească şi parte
femeească; căcî voî toţi unul sun-
teţi în Christos Iisus.
29. Iar daca voî sunteţi ai lui
Christos, sunteţi dar urmaşul lui
Abraam, moştenitori potrivit fâ-
găduinţiî.
CAP. IV.
Cel mic este moştenitor. Robi legii si jii lui
Dumnezeu. Agara fi Sara sânt cele doă
asăzăminte.
1. Zic ânse, pe cât timp mo-
ştenitorul este copil, întru nimic
nu se deosibeşte de rob, de şi
este stapîn peste toate,
2. Ci este sub veghetori şi în-
grijitori până la zioahotărîtă maî
'nainte de tatăl seu.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE GALATENI
311
3. Astfel şi noî când eram copii,
eram robiţi de începuturile ne-
desăverşite ale lumii,
4. Dar când veni împlinirea
timpului, Dumnezeu trimise de
la sine pe Fiul său, născut fiind
din femee, născut fiind sub lege,
5. Pentru ca sa răscumpere pe
cei de sub lege, ca sa luăm în-
fiarea.
6. Şi fiind că sunteţi fu, Dum-
nezeu trimise de la sine Spiritul
Fiului său în inimile noastre^ stri-
gând: Aba Tată.
7. Astfel dar nu maî eşti rob,
ci fiu; iar daca eşti fiu, şi mo-
ştenitor esti prin Dumnezeu.
8. Atunci ânsă necunoscend
pe Dumnezeu aţi slujit dum-
nezeilor care deşi din fire nu
sunt;
9. Dar acum după ce aţi cu-
noscut pe Dumnezeu, iar mai
vîrtos după ce aţî fost cunoscuţi
de Dumnezeu, cum vă întoarceţi
iarăşi asupra începuturilor ne-
desăvârşite slabe şi sărace, că-
rora iarăşi voiţi a le sluji din
nou ?
10. Păziţi zile şi lunî şî timpuri
hotarîte şi ani?
11. Am grijă de voi ca nu
cumva să fi ostenit în deşart pen-
tru voî.
12. Fiţi ca mine că şi eu
am fost ca voi, vă rog, fraţilor.
Nici o nedreptate nu 'mi aţi fă-
cut.
13. Şi ştiţi că din pricina slă-
biciunii cărnii v'am bineve3tit
înteia oară,
14. Şi încercaţi fiind în carnea
mea nu m'aţi despreţuit, nici nu
m'aţi înlăturat, ci m'aţi primit
ca pe un ânger al lui Dumnezeu,
ca pe Christos Iisus.
15. Deci unde este fericirea
voastră? Cacî vă mărturisesc că
daca cu putinţă ar fi fost ochi
voştri scoţăndu H 'mi aţî fi dat
mie.
16. Drept aceea făcutu m'am
vrăjmaşul vostru vorbindu vă a-
devărul ?
17. Ei să străduesc sa vă câ-
ştige nu cuviincios, ci voesc să
vă despartă, în care stare voî rîm-
niţî de denşi.
18. Este bine dara fi rîmnitor
in bine tot dauna, şi nu numai
când sunt de faţa la voî.
19. Fii mei, pe care iarăşi cu
durere vă nasc penă când Chri-
stos va fi luat ctup întru voî.
20. Şi aş vrea să fiu de faţă
la voi chiar acum şi sa 'mi schimb
glasul, căci sunt în nedomirire
în privinţa voastră.
21. Spuneţi 'mi voi care
voiţi sa fiţi sub lege, nu auziţi
legea ?
22. Căcî este scris că Abraam
avu doi fii, pe unul din cea roabă
şi pe altul din cea de sine stă-
tătoare.
23. Cel din cea roabă ânsă a
fost născut după carne, iar cel
din cea de sine stătătoare prin
făgăduinţă.
24. Ca unele care au alt înţe-
les de cum spun vorbele; pentru
că acestea sunt doă aşăzăminte,
www.dacoromanica.ro
312
EPISTOLA CĂTRE OÂLATENT
unul de la muntele Sinai, născend
spre robie, ca unul care, este
Agara.
25. Căci al Sinai munte este
în Arabia Agara, şi stă în acelaş
rînd cu Ierusalemul de acum,
pentru că el slujaşte cu fii lui.
26. Iar Ierusalemul de sus este
de sine stătător, ca unul care
este mumă a noastră ;
27. Căci este scris:
Veseleşte te tu, stearpă, care
nu naşti,
Isbucneşte în bucurie şi strigă
tu care n'ai dureri de facere,
Că mulţi sunt fii, maî mulţi
ai celei singuratice de cât ai celei
care are bărbat;
28. Voî ânsS, fraţilor, sunteţi
fii făgăduinţa ca Isaac.
29. Dar după cum atunci cel
care fu născut dupe* carne ur-
măria pe cel născut dupe spirit,
astfel şi acum.
30. Dar ce zice scriptura? Dă
afara pe roabă şi pe fiul ei; pen-
tru că nu va moşteni fiul roabei
cu fiul celei de sine stătătoare.
31. De aceea, fraţilor, noi nu
suntem fii roabei, ci ai celei de
sine stătătoare.
CAP. V.
Stăruirea în starea de ji.7c chrestind împro-
tiva amăgitorilor Judaizatortt Legea este
des&virşită prin credinţă, iubire si sân-
ţenie.
1. Pentru starea de sine v'a
făcut Christos pe voi de sine
stătători. Deci staţi şi nu vă prin-
deţi iar în jugul robii.
2. Iată eu Pavel vă zic ; că daca
veţi fi fost tăeaţi împrejur, Chri-
stos nimic nu va folosi voe\
3. Şi mărturisesc iarăşi orî că-
rui om tăeat împrejur că este
dator să împliniască toată legea.
4. V'aţî depărtat de la Christos
ca uni care sunteţi îndreptăţiţi
în lege, aţi căzut din Dar.
5. Pentru că noi în puterea
Spiritului din credinţă aşteptăm
cu stăruinţă nădejdea îndreptă-
ţirii.
6. Căci în Christos Iisus nici
taerea împrejur nu poate ceva,
nici netăerea împrejur, ci cre-
dinţa care se* arată prin iubire.
7. Alergaţi bine; cine v'a
împedicat ca să nu vă supuneţi
adevărului ?
8. Îndemnarea nu este de la
cel care vă cheamă.
9. Puţin aluat dospeşte toată
frământatura.
10. Eu am încredere în voi în
Domnul că nimic alt nu veţi
gândi; iar cel care vă turbură
pe voî va purta osînda, ori cine
ar fi el.
11. Eu dar, fraţilor, daca pre-
dic ânchă tăerea împrejur, pen-
tru ce mai sunt urmărit ? Deci
dar s'a desfiinţat sminteala crucii.
12. Şi daca s'ar tăea măcar de
tot cei care vo întărită pe voi la
rescoală!
13. Pentru că voî, fraţilor,
aţi fost chemaţi ca să fiţî de sine
stătători; numai nu întoarceţi sta-
rea de sine spre pornire pentru
carne, ci slujiţi vă uni pe alţi prin
iubire.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE GALATENI
313
14. Cacî toată legea este îm-
plinită într'un singur cuvent, în:
Iubeşte pe aproapele tău ca pe
tine ensuţî,
15. Iar daca vă muşcaţi uni
pe alţi şi vă mâncaţi, luaţi seama
sa nu fiţi nimiciţi uni de către
alţi.
16. Zic dar, umblaţi potrivit
Spiritului şi nu veţi împlini pofta
cărnii.
17. Pentru că carnea pofteşte
împrotiva Spiritului, iar Spiritul
împrotiva cărnii; căci acestea
stau împrotivă unul altia, ca nu
ceea ce, aţi voi acestea să le faceţi.
18. Iar daca sunteţi mânaţi de
Spirit, nu sunteţi sub lege.
19. Şi lucrările cărnii sunt cu-
noscute, ca unele care sunt de-
sfrânare, necurâţie, necumpătare,
20. Idolatrie, fermecatorie, vrăj-
măşii, pricire, rîmnire, întărîtări,
zavistii, desbinări, deosibirî,
21. Pismuirî, beţii, ospeţe desfă-
tătoare şi cele aseminea acestora,
pe care vi le spun mai 'nainte,
dupS cum maî 'nainte am spus,
că cei care faptuesc unele ca a-
cestea nu vor moşteni împărăţia
lui Dumnezeu.*
22. Iar rodul Spiritului este
iubire, bucurie, pace, îndelungă
răbdare, bunătate, inimă bună,
credinţă,
23. Blândeţe, înfrânare; împro-
tiva unora ca acestea nu este lege.
24. Şi cei care sunt ai lui
Christos Tisus au răstignit car-
nea împreună cu patimile şi pof-
tele ei.
25. Daca trăim cu Spiritul po-
trivit Spiritului şi păşim.
26. Să nu fîm iubitori de mă-
rire deşartă, dând pricină uni al-
tora, pismuind uni pe alţi.
CAP. VI.
Trebue să mângâem pe fraţi rătăciţi. Lauda
lui ţavel este crucea lui Christos,
1. Fraţilor, şi daca un om va
fi fost apucat de vre o greşală,
voi cei spirituali îndreptaţi pe
unul ca acesta prin Spiritul blân-
deţii, luând seama asupra ta en-
suţî, ca să nu fi şi tu încercat.
2. Purtaţi greutăţile uni altora,
şi astfel veţi împlini în tot legea
lui Christos.
3. Pentru că daca gândeşte
vre unul că este ceva, deşi nu
este nimic, să amăgeşte pe sine
ensuşî.
4. Lămuriască dar fie care lu-
crul său ensuşî, şi atunci va a-
vea cuvent de laudă pentru sine
numai şi nu pentru un altul;
5. Căci fie care va purta sar-
cina sa
6. Cel care învaţă cuventul
împartâşiască învăţătorului în ori
ce este bine.
7. Nu fiţî rătăciţi, Dumnezeu
nu să lasă a fi luat în rîs ; căci ce
va fi semănat un om, aceasta va
şi secera;
8. Că cel care seamănă în car-
nea sa, din carnea sa va secera
peire; iar cel care seamănă în
Spiritul sânt, din Spiritul sânt va
secera vieaţă vecînică.
www.dacoromanica.ro
314
EPISTOLA CĂTRE EFESENI
9. S& nu perdem dar răbdarea
fâcend binele, căci la timpul seu
nemerit vom secera, ne fiind o-
bosiţî.
10. Decî dar, dupS cum avem
timp nemerit, să facem binele
către toţi, dar maî ales către cei
ai noştri de o credinţă.
11. Vedeţi cu ce litere mari
v'am scris cu mâna mea.
12. Căţî voesc sâ aibă înfăţi-
şare plăcută în carne, aceştia
ve* silesc ca să fiţi tăeaţî împre-
jur, numai ca să nu fie urmăriţi
pentru crucea lui Christos.
13. Pentru că nici tâeaţi îm-
prejur enseşî nu păzesc legea, ci
voesc ca voi să fiţi tăeaţî împre-
jur, pentru ca să se laude în car-
nea voastră.
14. Pentru mine anse" departe
fie ca să me" laud, de cât numai
în crucea Domnului nostru Iisus
Christos, prin care lumea 'mi este
răstignită şi eu lumii;
15. Pentr*u că nici tăere îm-
prejur nu este ceva nici netăere
împrejur, ci făptură noa.
16. Şi câţi vor merge dupe*
mesura aceasta trasă, pace peste
dânşi şi milă, şi peste Israelul
lui Dumnezeu.
17. De aci 'nainte nimenea să
nu 'mi pricinuiască greutăţi, pen-
tru că eu port în corpul meu sem-
nele împunsăturilor lui Iisus.
18. Darul Domnului nostru
Iisus Christos cu spiritul vostru,
fraţilor; Amin.
EPISTOLA LUI PAVEL
CĂTRE
EFESENI
CAP. I.
Binefacerile, lui Dumnezeu către cei alesî*
Pavel sS roagă ca JSfxseni să ajungă la
cunoaşterea desăvârşită a mântuirii în
Ohristos*
1. Pavel apostol al lui Christos
Iisus prin voinţa lui Dumnezeu
sânţilor, care sunt — în Efes —
şi credincioşilor în Christos Iisus.
2. Dar voe* şi pace de la Dum-
nezeu Tatăl nostru şi Domnul
Iisus Christos.
3. Binecuvântat fie Dum-
nezeu şi Tatăl Domnului nostru
Iisus Christos, care ne binecu-
www.dacoromanica.ro
EPfSTOLA CĂTRE TSFESENI
315
vântâ pe noi prin orice binecu-
vântare spirituală. în cer în Chri-
stos,
4. După cum ne a ales sieşi
într'ensul maî 'nainte de înte-
mearea lumiî, ca să fim noi sânţi
şi desăvârşiţi înaintea sa, în iu-
bire.
5. Rînduindu ne pe noi maî
'nainte spre înfiare către sine
prin lisus Christos, potrivit gă-
sirii cu cale a voinţii sale,
6. Spre lauda măririi Darului
său, cu care ne a dăruit în cel
iubit,
7. In care avem răscumpărarea
prin sângele lui, ertarea greşa-
lelor noastre, potrivit bogăţii ba-
rului său,
8. Pe care '1 a prisosit către
noi prin ori ce înţelepciune şi
pricepere,
9. Făcându ne cunoscut taina
voinţii sale, potrivit găsirii sale
cu cale pe care maî d'inainte 'şi a
pus o în gând.
10. Pentru întocmirea împli-
nirii timpurilor cuvenite: să 'şi
adune iarăşî toate în Christos,
cele din cer şi cele de pe pământ,
într'ânsul,
11. In care am şi dob in dit par-
tea de moştenire rînduiţî fiind
mai d'inaintea după punerea la
cale a celui care lucrează toate
potrivit sfatului voinţei sale,
12. Ca să fim spre lauda mă-
ririi sale noî, care am nădăjduit
maî 'nainte în Christos;
13. ţn care sânteţi şi voi, după
ce aţî auzit cuvântul adevărului,
evangelia mântuirii voastre, în
care şi crezând pecetluiţi aţi fost
cu Spiritul fâgăduinţiî cel Sânt,
14. Care este arvuna moşte-
nirii noastre spre răscumpărare
a poporului dobîndit de dânsul,
pentru lauda măririi lui.
15. Pentru aceasta şi eu,
auzind de credinţa voastră în
Domnul lisus şi de iubirea cea
către toţi sânţi,
16. Nu încetez mulţumind pen-
tru voi aducându 'mi aminte în
rugăciunile mele,
17. Pentru ca Dumnezeul Dom-
nului nostru lisus Christos, Tatăl
măririi, să vă dea Spirit de în-
ţelepciune şi descoperire în cu-
noaştere desăvârşită a lui,
18. Luminaţi avend ochi inimeî
voastre, ca să cunoaşteţi voî care
este nădejdea chemării lui, care
este bogăţia măririi moştenirii lui
între sânţi,
19. Şi cât de peste măsură este
către noî, care credem, mărimea
puterii lui după lucrarea tării
vîrtuteî lui,
20. Pe care a arătat o în Chri-
stos sculându '1 dintre morţi şi
aşăzându '1 în dreapta lui în cer,
21. Sus peste ori ce domnie şi
stăpinire şi putere şt domnire şi
peste orî ce nume ce să numeşte
nu numai în veacul acesta, ci şi
în cel viitor,
22. Şi toate le a supus sub pi-
cioarele lui, şi pe dânsul '1 a dat
cap peste toate biserici,
23. Ca una care este corpul
www.dacoromanica.ro
316
EPISTOLA CĂTRE EFESENI
lui, plinitura celui care împlineşte
toate în toate.
CAP. II.
Păcătoşi sânt mântuiţi prin Darul diu cre-
dinţă în Okristos. Neamurile sânt chemate
la pace în Ghristos.
1. Şi va făcut vii pe voi morţi
fiind prin greşalele şi păcatele
voastre,
2. In care aţi umblat potrivit
veacului lumii aceştia, potrivit
domnului stăpîniriî aerului, spi-
ritului care lucrează în fii ne-
ascultării,
3. Intre care şi noi toţi am pe-
trecut oare când în poftele cărnii
noastre, făcând voile cărnii şi ale
gândurilor, şi eram copii prin
fire aî mânii ca şi ceilalţi;
4. Dar Dumnezeu bogat fiind
în mila, pentru multa sa iubire
cu care ne a iubit,
6. Şi fiind noi morţi prin gre-
şalele noastre ne a făcut viî cu
Ghristos, — prin Dar sunteţi mân-
tuiţi —
6. Şi ne a învieat împreună şi
ne a aşezat împreună în cer în
Christos Iisus,
7. Pentru ca să arate în vea-
curile ce vin bogăţia peste mă-
sură a Darului său prin bună-
tate asupra noastră în Christos
Iisus.
8. Căci prin Darul lui sunteţi
mântuiţi prin credinţă, şi aceasta
nu din voî, Darul lui Dumnezeu
este ;
9. Nu din fapte este Darul, ca
să nu se laude cineva;
10. Pentru oă suntem făptura
lui, făcuţi fiind în Christos Iisus
spre fapte bune, pe care maî
'nainte Ie a gătit Dumnezeu ca
s*ă umblăm într'ănsele.
11. De aceea aduceţi vă a-
minte, că oare când voi, neamu-
rile în carne, care eraţi numiţi
netăere împrejur de către cea
numită tâere împrejur făcută cu
mâna în carne,
12. Că în timpul acela eraţi
fără Christos, înstreinaţi de în-
tocmirea cetăţenească a lui Israel
şi streini de legâmintele fâgă-
duinţiî, ne avănd nădejde şi fără
Dumnezeu in lume;
13. Acum ânsă în Christos Iisus
voî, care alfa dată eraţi departe,
v'aţî făcut aproape prin sângele
lui Christos.
14. Căci pacea noastră este el,
care a făcut cele doă una, adecă
a surpat păretele din mijloc, de-
spărţitura,
15. Vrăjmăşia, după ce a de-
sfiinţat prin carnea sa legea rîn-
duelilor ooprinzătoare de porunci,
pentru ca să facă în sine ănsuşî
pe cei doi un singur om nou fă-
când pace,
16. Şi sa împace cu Dumnezeu
pe amăndoi într'un singur corp
prin cruce, după ce a omorît vrăj-
măşia printrtnsa.
17. Şi venind a binevestit pace
voă celor de departe şi celor de
aproape,
18. Că printr'ănsulavem amăn-
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE EFESBNÎ
317
doi într'un, singur Spirit apro-
pierea la Tatăl.
19. Decî dar nu maî sunteţi
streini şi locuitori vremelnici, ci
sunteţi împreună cetăţeni ai sân-
ţilor şi d'ai casei lui Dumnezeu,
20. Clădiţi fiind voi în sus pe
temelia pusă de apostoli şi pro-
feţi, fiind peatra unghiulară a ei
Christos Iisus,
21. In care orî ce clădire bine
împreunată fiind va spori spre
templu sânt în Domnul,
22. In care şi voî sunteţi îm-
preună clădiţi spre locuinţă a lui
Dumnezeu in Spirit
CAP. IIL
Uaina despre mântuirea neamurilor. Pavel
este apostolul neamurilor. înălţimea evan-
gelit. Locuinţa lui Christos este în inimele
credincioşilor.
L Pentru aceasta eu Pavel le-
gatul lui Christos Iisus pentru
voî, neamurile —
2. Daca negreşit aţi auzit de
întocmirea Darului lui Dumne-
zeu, Gare 'mi a fost dat mie pen-
tru voî,
3. Că potrivit unei descoperiri
'mi s'a dat în cunoştinţă taina,
după cum maî 'nainte am scris
pe scurt,
4. După care puteţi citind să
înţelegeţi priceperea mea în a lui
Christos taină,
5. Care nu s'a dat în cuno-
ştinţă în alte veacuri fiilor oa-
menilor, după cum s'a descoperit
acum sânţilor săi apostoli şi pro-
feţi prin Spirit,
6. Că neamurile sunt împreună
moştenitoare şi împreună un
corp şi împreună părtaşi ai fă-
găduinţei în Christos Iisus prin
evangelie,
7. Al cărui slujitor m am făcut
poţrivit dăruirii Darului lui Dum-
nezeu, care mi a fost dat mie după
măsura lucrării puterii lui. —
8. Mie celui cu mult maî mic
de cât toţî sânţi 'mi a fost dat
Darul acesta ca să binevestesc
neamurilor neprimitoarea de cer-
cetare bogăţie a lui Christos,
9. Şi să lumineze tuturor care
este întocmirea tainei din veacuri
ascunsă în Dumnezeu care a fă-
cut toate,
10. Ca înţelepciunea lui Dum-
nezeu cea de multe feluri să fie
dată acum prin biserică în cu-
noştinţă domniilor şi stăpînirilor
în cer,
11. După punerea la cale de
veacurî pe care a desăvârşit o
în Christos Iisus Domnul nostru,
12. In care avem îndrăsneala
şi apropiere în deplină încredere
prin credinţa într'ânsul.
13. De aceea mă rog să nu
perdeţî răbdarea în suferinţile
mele pentru voî, care sunt mă-
rirea voastră.
14. Pentru aceasta plec ge-
nuchile mele înaintea Tatălui,
15. Din care 'şi trage numele
orî ce neam în cer şi pe pământ,
16. Ca potrivit cu bogăţia mă-
ririi lui să vă dea ca să fiţî în-
www.dacoromanica.ro
318
EPISTOLA CĂTRE EFESENI
tăriţî cu putere prin Spiritul lui
faţă, de omul d'inăuntru,
17. Ca Christos să locuiască
prin credinţă în inimile voastre,
18. Ca în iubire înrădăcinaţi
şi întemeiaţi să puteţi pe deplin
ca să înţelegeţi împreună cu toţi
sânţi care este lărgimea şi Iun-
gimea şi adâncimea şi înălţimea,
19. Şi să cunoaşteţi iubirea lui
Christos cea mai pe sus de cât
ştiinţa, pentru ca să fiţi plini
până la tot cu ce este plin Dum-
nezeu.
20. Iar celui care poate să
facă mai pe sus de toate, mai
de prisos de cât cele ce cerem
sau pricepem potrivit puterii care
se* arată în noî,
21. Lui fie mărirea în bise-
rică şi în Christos Iisus în toate
neamurile veacului veacurilor;
Amin.
CAP. IV.
In mulţimea feluvitt lor daruri trebue pă-
strată unirea credinţei. Biserica este cor-
nul lui Christos. Vieaţa cea noă sS arată
prin curăţie.
1. Deci ve* îndemn eu legatul
în Domnul ca să umblaţi după
cum se cuvine chemării cu care
aţi fost chemaţi,
2. Cu toata smerenia şi blân-
deţea, cu îndelungă răbdare, în-
găduindu ve uni pe alţi în iu-
bire,
3. Silindu ve* să păstraţi unirea
Spiritului în legătura păcii.
4. Un singur corp esU şi un
singur Spirit, după cum şi che-
maţi aţi fost printr'o singură nă-
dejde a chemării voastre;
5. Un singur Domn, o singură
credinţa, un singur botez,
6. Un singur Dumnezeu şi Tată
al tuturor, care este peste toţi şi
prin toţi şi întru toţi.
7. Iar fie căruia dintre noî 'i
s'a dat darul după măsura Da-
rului lui Christos.
8. De aceea zice:
Suindu se la înălţime aduse
robi robime,
Dete daruri oamenilor.
9. Iar «S'a suit» ce este fara
numai că s'a şi pogorît în păr-
ţile mâî jos decât pământul?
10. Cel care s'a pogorît este
ânsuşî şi care s'a suit mai pe
sus de toate cerurile, ca să umple
toate.
11. Şi ânsuşî a dat pe uni a-
postolî, pe alţi profeţi, pe alţi
binevestitorî, pe alţi păstori şi
învăţători,
12. Spre întregirea sânţilor pen-
tru lucru de slujire, pentru clă-
dire a corpului lui Christos,
13. Penă când toţi vom li a-
juns la unirea credinţei şi a cu-
noştinţei lămurite a Fiului lui
Dumnezeu, la bărbat desăvârşit,
la măsură de vârstă a împliniturei
lui Christos,
14. Ca să nu mai fim nevâr-
stnicî, aruncaţi fiind de valuri şi
duşi încoace şi încolo de ori ce
vânt al învăţătureî prin înşălă-
ciunea oamenilor, prin viclenie
spre uneltirea rătăciriî,
15. Ci vorbind adevărul, în iu-
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE EFESENl
319
bire să creştem în toate în pri-
vinţa lui, care este capul, Chri-
stos,
16. Din care tot corpul bine
împreunat şi împreună bine pus
fiind săverşaşfce, prin ori ce sim-
ţire a d&riî, creşterea corpului
potrivit unei lucrări în măsură
a fie cărei parţî, spre clădirea lui
ănsuşî în iubire.
17. Deci aceasta zic şi în-
credinţez în Domnul, ca voi sa
nu mai umblaţi după cum umblă
şi neamurile în deşărtăciune a
minţii lor,
18. întunecaţi fiind în gândul
lor, înstreinaţî de vieaţa lui Dum-
nezeu prin neştiinţa ce este în-
tr'ânşi prin învîrtoşarea inimeî
lor,
19. Ca uni care lipsiţi fiind de
simţire s'au dat pe sine ănsuşi
desfrânăriî spre lucru de ori ce
necurăţenie, în pornire la orî-ce
fel de înavuţire.
20. Dar voi n'aţî învăţat astfel
pe Christos,
21. Daca într'adevăr '1 aţi auzit
şi aţî fost învăţaţi într'ănsul după
cum este adevăr în Iisus,
22. Ca voî să lepădaţi de la
sine vă faţă cu purtarea de maî
'nainte pe omul cel vechiu, care
este perdut potrivit poftelor în-
şelăciunii,
23. Să fiţi darînoiţîîn spirituL
minţii voastre,
24. Şi să vă îmbrăcaţi în omul
cel nou, care este făcut după
chipul lui Dumnezeu în dreptate
şi sânţenie a adevărului.
25. De aceea, lepădând de
la voî minciuna, vorbiţi adevărul
fie care cu aproapele său, pentru
că suntem membre uni ai al-
tora.
26. Mâniaţi vă şi nu păcătuiţi;
soarele nu apue peste întărîtarea
voastră,
27. Nici nu daţî locdiabolului.
28. Furul nu mai fure, ci mai
vîrtos munciasca lucrând cu mâi-
nile sale binele, ca să aibă să
dea celui care are trebuinţă.
29. Orice cuvânt rău nu easă
din gura voastră, ci daca este
vre unul bun la clădirea trebu-
inţei, ca să dea un dar celor care
ascultă,
30. Şi nu întristaţi pe al luî
Dumnezeu Spirit Sânt, în care
aţî fost pecetluiţi pentru zioa ră-
cumpărării.
31. Ori ce amărăciune şi aprin-
dere şi mânie şi strigare şi de-
făimare înlăturată fie de la voî
împreună cu ori ce răutate.
32. Faceţi vă dar bunî uni către
alţi, miloşi, ertători uni altora,
după cum şi Dumnezeu v'a ertat
în Christos.
CAP. V.
Trebue să urmăm iubirea lui Dumnezeu fi
a lui Christos. Sirguinţa către vieaţă curată.
Jtoduî îumi.iei. Datoria ca să ne purtăm
cu mfyte fi potrivii învăţăturel evangeîice.
Sfătuiri către femei fi bărbaţi. Taina că-
sătorii.
1. Drept aceea fiţi următori
lui Dumnezeu, ca copii iubiţi,
www.dacoromanica.ro
320
EPISTOLA CĂTRE EFESENI
2. Şi umblaţi în iubire, după
cum şi Christos v'a iubit şi s'a
dat lui Dumnezeu pe sine ensuşî
pentru noi ca prinos şi jertfă
spre miros bineplăcut.
3.' Iar desfrânare şi ori ce
necurăţenie sau pornire spre ori
ce fel de înavuţire nici să nu se
numiasca între voi, după dum se*
cuvine sânţilor,
4. Nicî uriciune, nicî vorbire
neroadă, nici vorbă glumeaţă,
care nu să cade, ci mai vîrtos
fie mulţumită;
5. Căci cunoaşteţi aceasta, ca
ori care desfrânat sau necurat
sau pornit spre ori ce fel de îna-
vuţire, care este idolatru, nu are
moştenire în împărăţia lui Chri-
stos şi a lui Dumnezeu.
6. Nimenea să nu vă amă-
giască cu vorbe goale ; căci pen-
tru acestea vine mânia lui Dum-
nezeu peste fii neascultării.
7. Deci nu vă faceţi părtaşi cu
denşi.
8. Căci alta dată eraţî întune-
rec, acum ânsă lumină în Dom-
nul, umblaţi ca copii ai luminii,
9. — Pentru că rodul luminii
sta în orî ce bunătate, şi in în-
dreptăţire şi în adevăr, —
10. Dovedind de bun ce este
bineplăcut Domnului,
11. Şi nu fiţi părtaşi Ja lucru-
rile neroditoare ale întunerecului,
ci mai vîrtos şi mustraţi le.
12. Căci cele făcute în ascuns
de către denşi este ruşinos a le
şi spune;
13. Toate ânsă daca sunt mu-
strate să fac cunoscute de lu-
mină, pentru că tot ce este făcut
cunoscut lumină este.
14. De aceea zice: Deşteaptă te,
tu care dormi şi scoală te dintre
morţi, şi Christos 'ţi va lumina.
15. Deci luaţi aminte cu
deamănuntul cum umblaţi, nu
ca neînţelepţi, ci ca înţelepţi,
16. Cumpărându vă cu desă-
vârşire timpul nemerit, căci zilele
sunt rele.
17. De aceea nu vă faceţi fară
minte, ci înţelegeţi care este voia
Domnului,
18. Şi nu vă îmbătaţi de vin
în care este desfrânare, ci fiţi
plini de Spirit,
19. Vorbind între voi în psalmi
şi lăudărî şi cântări spirituale,
lăudând şi cântând în inima voa-
stră Domnului;
20. Mulţumind tot dauna pen-
tru toate lui Dumnezeu şi Tatăl
în numele Domnului nostru lisus
Christos,
21. Supuşi fiind uni altora în
frica lui Christos.
22. Femeile să fie supuse
bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că un bărbat este
cap al femei sale, după cum şi
Christos este cap al Bisericii. El
ensuşî este mântuitorul corpului.
24. Ci dupe cum Biserica este
supusă lui Christos, aşa şi femeile
să fie supuse bărbaţilor în toate.
25. Bărbaţilor, iubiţi femile
voastre, după cum şi Christos a
iubit Biserica şi s*a dat pe sine
ensuşî pentru densa.
www.dacoromanica.ro
EPIST6LA CĂTRE efeseni
321
26. Ca să o sânţiască prin cu-
vânt dupe cea curăţit o prin^spă-
lare de apă,
27. Ca să o înfăţişeze el sieşi
Biserică măreaţă, ne avencj pata
sau încreţitura sau ceva de felul
acestora, ci să fie sântă şi desă-
vârşită.
28. Astfel dar bărbaţi sunt da-
tori sa 'şi iubiască femeile lor ca
corpurile lor ensăşî. Cine 'şi iu-
beşte pe femeea sa pe sine să
iubeşte;
29. Pentru că nimenea nu *şi a
urît vre o dală corpul său ănsuşî,
ci fie care '1 hrăneşte şi '1 încăl-
zeşte, după cum şi Christos Bi-
serica,
30. Căci suntem membre ale
corpului său din carnea lui fi din
vasele lui;
31. Pentru aceea va lăsa omul
pe tatăl său şi pe muma sa şi se
va lipi de femeea sa şi vor fi cei
doi un singur corp.
32. Taina aceasta este mare,
dar eu zic cu privire la Christos
şi Biserică.
33. Ânsă şi voî, fie care astfel
sa 'şi iubiască femeea sa ca pe
sine ensuşî, iar femeea sa se tea-
mă de bărbat.
CAP. VI.
Datoriile copiilor către pdrinţl si ale părin-
ţilor către copii, Datoriile slugilor către
stăpî-nX si ale atăpînUot către slugi. Ar-
matura ^Spiritului. Oştirea lui Christos.
Tichia. Făgăduinţa,
1 P Copii, ascultaşi în Domnul
www.dacoromanica.ro
pe părinţi voştri; căci aceasta
este drept;
2. Cinsteşte pe tatăl tău şîpe
muma ta, cate este întâia po-
runcă în făgăduinţă,
3. Ga să 'ţi fie bine şi vei trăi
ani mulţi pe pământ.
4. Şi voî taţilor, nu întărîtaţi
la mânie pe copii voştri, ci cre-
şteţi '4 în învăţătura şi înţelep-
ţirea Domnului.
5. Slugilor, ascultaţi pe stă-
pîni voştri fireşti cu temere şi
frica în curăţenia inimeî voastre
ca pe Christos,
6. Nu slujind numai în faţă ca
uni care caută să placă oamenilor,
ci ca slugi ale lui Christos fâ-
cend din suflet yoîea lui Dum-
nezeu,
7. Slujind cu bună voinţă ca
Domnului şi nu oamenilor,
8. Ştiind că fie care daca va
fi făcut ceva bun, aceasta va lua
cu sine de la t)omnul, fie sluga,
fie stăpîn de sine.
9. Şi voî stăpînilor, faeeţîace-
leaşî faţa de denşi, încetând cu
ameninţarea, ştiind că şi Domnul
lor şi al vostru este în cer şi
părtinire nu este la dănsul.
10. Insfirşit, fiţi puternioî
în Domnul şi în tăria vîrtutei lui.
11. îmbrăcaţi vă cu toata ar-
mătura lui Dumnezeu, ca sa pu-
teţi voî sta împrotiva uneltirilor
diabolului,
12. Câ nu avem lupta împro-'
tiva sângelui şi a cărnii, ci îm-
protiva domniilor, împrotiva stă-
pînirilor, împrotiva stăpînit orilor
21
322
EPISTOLA CĂTRE EFESENl
lumii întunereoului acestuia, îm-
protiva puterilor spirituale ale
răutăţii în locuri cereşti.
13. Pentru aceea luaţi cu voi
toată armătura lui Dumnezeu,
ca să puteţi sta împrotivă în zioa
cea rea, şi dupe* ce veţi fi săvârşit
toate să rămâneţi statornici.
14. De aceea staţi având încins
mijlocul vostru cu adever, şi îm-
brăcându vS cu platoşa îndrep-
tăţirii,
15. Şi încalţânduve* picioarele
cu gătirea evangeliî păcii,
16. Mai luând cu voi la toate
scutul credinţei, prin care veţi
putea stinge toate săgeţile celui
reu, cele arzetoare,
17. Şi luaţi coiful mântuirii, şi
a Spiritului spadă, care este cu-
vântul lui Dumnezeu,
18. In ori ce rugăciune şi ru-
găminte rugându ve* în Spirit la
oricare timp potrivit, şi cu pri-
vire la aceeaşi veghind cu ori ce
stăruinţă şi rugăminte pentru
toţi sânţi,
19. Şi pentru mine, ca să 'mi
fie dat cuvânt la deschiderea gu-
rii mele, ca fără sfială să lac cu-
noscut taina evangelif,
20. Pentru care sunt sol în
lanţuri, €a într'ânsa să vorbesc
fără sfială dupe* cum trebue ca
să vorbesc.
21. Iar ca să ştiţi şi voi cele
ale mele, ce tac, Tichie, iubitul
frate şi credincios slujitor în
Domnul, va face voe* toate cu-
noscut,
22. Pe care '1 am trimis la voi
chiar pentru aceasta, ca să cu-
noaşteţi cele despre noi şi să
mângâe inimile voastre.
23. Pacele fraţilor şi iubire
cu credinţă de la Dumnezeu Ta-
tăl şi Domnul Iisus Ghristos.
24. Darul fie cu toţi care iu-
besc în chip neperitor pe Domnul
nostru Iisus Ghristos.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE FILIPENI
323
EPISTOLA LUI PAVEL
CĂTRE
FILIPENI
CAP. I.
Pavel arată iubirea sa către Filipenu Roa-
dele lanţurilor lui. Numai pentru Biserică
voeste să mal trăiască. El trebue să sufere
pentru Christos.
1. Pavel şi Timoteu slujitori
ai lui Christos lisus tuturor sân-
ţilor celor care sunt în Filipi
împreună episcopilor şi diaco-
nilor,
2. Dar voă şi pace de la Dum-
nezeu Tatăl nostru şi Domnul
lisus Christos.
3. Mulţumesc Dumnezeului
meu în toată a mea aducere a-
minte de voi,
4. Tot dauna în ori ce ce-
rere a mea pentru voi toţi fâ-
cându'mi cu bucurie rugămintea,
5. Pentru unirea voastră în
evangelie din cea d'inteiu zi-pene
acum,
6. încredinţat fiind de aceasta
chiar, că cel care începu în voî
lucru bun îl va sfirşi penă în zioa
lui Christos lisus,
7. După cum este drept pentru
mine ca să gândesc aceasta pen-
tru voî toţi, pentru că eu vă am
în inima mea atât în legăturile
mele, cât şi în apărarea mea, şi
în întărirea evangeliî, părtaşi fiind
voi toţi împreună cu mine ai
Darului.
8. Căci martur 'mi este Dum-
nezeu cât vă doresc pe voî toţi
în inima lui Christos lisus.
9. Şi aceasta mă rog, ca iu-
birea voastră să prisosiascâ ânchă
mai mult şi mai mult în cuno-
ştinţă şi în ori ce pricepere,
10. Pentru ca voî să încuviin-
ţaţi pe cele bune, ca să fiţî lă-
muriţi şi nesmintitorî pentru zioa
lui Christos,
11. Plinî fiind de al dreptăţii
rod, care este prin lisus Christos,
spre mărirea şi lauda lui Dum-
nezeu,
12. Voesc ansă ca voî să
ştiţi, fraţilor, că Gele ale mele
s'au întors maîvîrtos spre înain-
tarea evangeliî;
13. Astfel că legăturile mele să
făcură cunoscute în Christos în
tot pretoriul şi tuturor celor
lalţî,
14. Şi mai mulţi dintre fraţi,
încrezendu se în Domnul legă-
turilor mele, îndrasnesc maî mult
ca să vorbiască fără teamă cu-
vântul lui Dumnezeu.
15. Uni negreşit şi din ură şi
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE FIL1PENI
324
pricire, iar alţi şi din bună voinţă
predică pe Christos;
16. Alţi ânsă din iubire, ştiind
că gunt hotărît la apărarea evan-
geliî,
17. Iar alţi din zavistie vestesc
pe Christos nu cu gând curat,
socotind să deştepte suferinţă le-
găturilor mele.
18. Cum dar ? In orî ce chip
ânsă, fie prin cuvânt netemeinic,
fie prin adevăr, Christos să a-
aduce la cunoştinţă, şi de acea-
sta mă bucur. Dar şi me voi bu-
cura,
19 t Pentru că ştiu că aceasta
să va sfârşi pentru mine spre
mântuire prin rugăciunea voastră
şi prin dare a Spiritului lui Iisus
Christos,
20. Potrivit aşteptării stărui-
toare şi nadejdeî melecănuvoî
fi dat în nimic de ruşine, ci cu
toată îndrasneala oa tot dauna
şi acum mărit va fi Christos în
corpul meu fie prin jvieaţă, fie
prin moarte.
21. Căci pentru mine a trăi
este Christos şi a fi murit câştig.
22. Daca dar a trăi în carne,
aceasta chiar 'mi este un folos
de lucru, şi pe care clin doă să
'mi aleg nu fac cunoscut.
23. Sunt ţinut ânsă de amân-
doă: dorinţa având ca să mă
despart de corp şi să fiu împre-
ună cu Christos, căcî este cu
mult mai bine;
24. Dar a mai rămânea în car-
nea mea este mai trebuincios
pentru voi,
25. Şi încredinţat fiind de a-
ceasta, ştiu ca voî rămânea, şi
voi rămânea aci cu voî toţi pen-
tru înaintarea voastră şi bucuria
credinţei,
26. Pentru ca cuvântul vostru
de laudă să prisosiască în Chri-
stos Iisus în mine prin venirea
mea iarăşi la voi. •
27. In chemarea voastră pur-
taţi vă numai într'un chip vrednic
de evangelia lui Christos, ca fie
că voî fi venit şi vă voî fi văzut,
fie că nu sunt de faţă, să auz
cele despre voî. că staţî într'un
spirit, luptânduvă împreună în-
tr'un suflet pentru credinţa evan-
gelii,
28. Şf ne speriinduve întru ni-
mic de cei împrotivitori, ceea ce
este pentru dânşi un semn de
peire, iar pentru voî de mântuire,
şi aceasta de la Dumnezeu;
29. Pentru ca voă vi s'a dat
Darul pentru Christos, nu numaî
ca să credeţi într'ânsul, ci sa şi
suferiţi pentru dânsul,
30. Având aceeaşi luptă după
cum aţi văzut o la mine şi acum
auziţi la mine.
CAP. II.
Trebue să avem iubire uni către al i dup&
exemplu lui Okristos. Smerenia şî mărirea
lui Christos. Trebue să ne silim a dobîndi
mântuirea. Timoteu fi Epafrodit Bunt de
laudă.
1. Deci daca' este vre un în-
demn în Christos, daca este vre
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE FILIPENI
325
o mângâere de iubire, daca este
vre o J-mpărlăşire a Spiritului,
daca este vre o inima şi îndurare,
2. împliniţi 'mi bucuria ca să
gândiţi aceeaşi, având aceeaşi iu-
bire, într'un cuget gândind a-
ceeaşî,
3- Ne gândind nimic în măsura
zavistii nici a măririi deşarte, ci
cu smerenia uni pe alţi socotind
mai pe sus de cât pe sine în-
seşi,
4. Nu căutând fie care ale sale,
ci fie care şi cele ale altora.
5. Simţiţi în voi aceasta ce fu
simţit şi în Christos Iisus,
6. Care în formă de Dumnezeu
fiind, nu socoti drept o răpire a
fi d'o potrivă cu Dumnezeu,
7. Ci să goli pe sine ânsuşî
luând formă de rob, în asemă-
nare de oameni arătându se şi
în înfăţişare aflat fiind ca om,
8. S'd. smerit pe sine ascultător
fiind până la moarte, moarte ânsă
de cruce.
9. De aceea şi Dumnezeu '1 a
înălţat foarte sus şi 'i a dăruit
numele care este mai presus de
ori ce nume,
10. Ca în numele lui Iisus să
se plece ori ce genuchiu al celor
cereşti şi al celor pământeşti şi
al celor de sub pământ,
11. Şi orice limbă să mărtu-
risiasca spre mărirea lui Dum-
nezeu Tatăl, că Domn este Iisus
Christos.
12. Astfel dar, iubiţi mei,
după cum tot dauna m'aţî ascul-
tat, desăvârşiţi cu teamă şi frică
mântuirea voastră nu numai ca
fiind eu de faţă, ci cu mult mai
vîrtos acum în lipsa mea;
13. Căci Dumnezeu este care
lucrează în voi şi să voiţi şi sa
lucraţi pentru buna sa voinţă.
14. Faceţi toate fără murmure
şi fără îndoelî,
15. Ca să fiţi curaţii şi fără rău-
tate copii ai lui Dumnezeu, de-
săvârşiţi în mijlocul unui neam
strâmb şi sucit, între care vă a-
rătaţî ca luminători în lume,
16. Având la voî cuvântul vie-
ţeî, spre laudă pentru mine la
zioa lui Christos, că nu în de-
şărt' am alergat, nici în deşărt
m'am ostenit.
17. Ci şi dtvca 'mi să varsă
sângele la jertfirea şi slujirea
preoţească a credinţii voastre,
mă bucur şi vă urez bine voS
tuturor;
18. Şi chiar de aceasta bucu^
raţi vă şi voî şi uraţi 'mi bine.
19. Nădăjduesc dar în Dom-
nul Iisus ca să vă trimit îndată
pe Timoteuj pentru ca să fiu şi
eu cu inimă bună după ce voi
fi cunoscut cele ale voastre.
20. Căci nu am de acelaş gând
cu mine pe nimenea, care va în-
griji in fiinţa adevărului de cele
ale voastre;
21. Pentru că toţi caută cele
ale lor, nu cele ale lui Christos.
22. încercarea lui ânsă o cu-
noaşteţi, ca, ca un copil părin-
telui, a slujit împreună cu mine
pentru evangelie.
23. Pe acesta deci nădăjduesc
www.dacoromanica.ro
326
EPISTOLA CĂTRE FILTPENI
să '1 trimit îndată ce voi fi văzut
oarecum cele pentru mine;
24. Am ânsă încreder&în Dom-
nul că şi eu voî veni în curînd,
25. Am socotit dar de tre-
buinţă să trimit la voî pe Epa-
frodit, fratele şi împreună lucră-
torul şi împreună luptătorul meu,
iar al vostru trimis şi slujitor
preoţesc al trebuinţei mele,
26. Fiind că vă doria pe voî
toţi şi era foarte turburat, pen-
tru că aţî auzit că a fost bolnav.
27. Şi într'adever bolnav a fost
aproape de moarte; dar Dum-
nezeu avu milă de dânsul, şi nu
numai de dânsul, ci şi de mine,
ca să nu am întristare peste în-
tristare.
28. Deci '1 am trimis maî în
grabă, ca văzându '1 să vă bucu-
raţi iarăşi şi eu sa fiu maî neîn-
tristat.
29. Primiţi '1 dar în Domnul
cu toată bucuria, şi aveţî în cin-
ste pe uni ca aceştia,
30. Fiind oă pentru lucrul lui
Christos s'a apropiat până la
moarte, după ce s'^. pus cu su-
fletul în primejdie, pentru ca să
împliniască lipsa voastră în slu-
jirea preoţească la mine.
CAP. III.
P avei îndeamnă pe ffîliperit să se ferească
de protivnici Iudei si să H urmeze lui în
purtarea Ghrestină,
1. In sfârşit, fraţi mei, bucu-
raţi vă în Domnul. Ca să vă scriu
aceleaşi mie nu 'mi este cu pre-
get, iar voă de temeinicie.
2. Vedeţi câini! Vedeţî lucrăm
tort răi! Vedeţî scrijilătura!
3. Căcî noî suntem tăerea îm-
prejur, noi care slujim prin Spi-
ritul lui Dumnezeu, şi ne lăudăm
în Christos Iisus şi nu ne încre-
dem în carne,
4. Cu toate că eu am încre-
dere şi în carne. Daca vre un
altuia 'i se pare că are încredere
în carne, mie maî mult,
5. Prin tăere împrejur de opt
zile fiind, din neamul lui Israel,
din seminţia lui Beniamin, ebreu
din ebreî, în măsura legii fa-
riseu,
6. In măsura rivneî urmăritor
al bisericeî, desăvârşit fiind în
măsura îndreptăţirii ce este în
lege.
7. Ca unele care T mi erau câ-
ştiguri, acestea le am socotit pen-
tru Christos pagubă.
8. Dar într'adever şi socotesc
că toate su nt pagubă pentru
înălţimea cunoştinţn lui Christos
Iisus, Domnul meu, pentru care
toate 'mi fură păgubite, şi le so-
cotesc ca gunoae, ca să dobîn-
desc pe Christos,
9. Şi să fiu aflat într'ânsul, nu
având îndreptăţirea mea cea din
lege, ci pe cea prin credinţa în
Christos, îndreptăţirea de la Dum-
nezeu pe temeiul credinţeî,
10. Ca să '1 cunosc pe dânsul
şi puterea Învierii lui şi împăr-
tăşirea patimilor lui, asemănat
fiind d'o potrivă morţiî lui,
11. Daca cumva voî ajunge la
învierea cea dintre morţi.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA €ĂTRE FILIPENI
327
12. Nu zic că am dobîndit
acum darul de biruitor sau sunt
acum desăvârşit, alerg ansă spre
darul de biruitor daca cumva 'l
<lobîndesc, pentru că şi eu am
fost dobîndit de Christos lisus.
13. Fraţilor, eu nu mă socotesc
ânchă pe mine ânsumî să fî do-
bîndit;
14. Dar una socotesc : uitând
pe cele din urmă, şi întinzându
mă mal mult spre cele d'inainte,
alerg la semn către darul de bi-
ruitor al chemării de sus a lui
Dumnezeu în Christos Iisue.
15. Deci. câţi suntem desăvâr-
şiţi, aeeasta să gândim, şi daca
gândiţi ceva de altfel, şi aceasta
o va descoperi voă Dumnezeu;
16. Dar la aceea ce am ajuns,
potrivit cu aceeaş păşiţi.
17. Fraţilor, fiţi împreună
cu alţi următori ai mei, îndrep-
taţi privirea la cei care umblă
astfel după cum ne aveţi pildă
pe noi.
18. Căci umblă mulţi pe care
<3e mai multe orî vă 'i numiam,
iar acum şi plângând spun, că
sunt vrăjmaşi crucii lui Christos,
19. Al căror sfârşit este peire,
al căror Dumnezeu este pânte-
cele şi a căror mărire este în ru-
şinea lor, care gândesc cele pă-
mânteşti.
20< Căci fiinţa statului nostru
este în cerurî t de unde şi aştep-
tăm cu stăruinţă ca Mântuitor
pe Domnul lisus Christos,
21. Care va schimba la chip
corpul smereniî noastre, asemă-
nat fiind la faţa cu corpul mă-
ririi lui, potrivit lucrării că dân-
sul este în slare şi să 'şi supue
toate.
CAP. ,IV.
Sfătuirt. Dărnicia FilipenUor este de lăudat*
Dorinţe fi urărî,
1. De aceea, fraţi mei iubiţi şi
doriţi, bucuria şi coroana mea,
astfel staţi în Domnul, iubiţilor.
2. îndemn pe Evodia şi pe
Sintiche o îndemn ca să aibă a-
celaş gând în Domnul.
3. In adins te rog şi pe tine,
adevăratule Sizighe, pune mâna
împreună cu dânsele, ca unele
care au luptat împreună cu mine
în evangelie, în unire şi cu Cle-
ment şi cu ceilalţi împreună lu-
crători ai mei, ale căror nume
stint în carte de vieaţţi.
4. Bucuraţi vă în Domnul
tot dauna; iar voi zice, bucu-
raţi vă.
5. Blândeţea voastră să fie cu-
noscuţă de toţi oameni; aproape
este Domnul.
6. Nu îngrijiţi de nimic, ci în
ori ce prin rugăciune şi prin
rugăminte să fie cunoscute cu
mulţumire cererile voastre către
Dumnezeu.
7. Şi a lui Dumnezeu pace care
este mai pe sus de orî ce minte
va păzi inimile voastre şi gân-
durile voastre în Christos lisus.
8. Jn sfârşit, fraţilor, câte
sunt adevărate, câte sunt de cin-
ste, câte sunt drepte, câte sunt
www.dacoromanica.ro
328
fiPISTOLA CĂTRE PILI PENI
curate, câte sunt foarte de iubit,
câte sunt bine de auzit, daca este
vre o virtute, şi daca este vre o
laudă, acestea socotiţi le;
9. Şi cele ce aţi învăţat şi aţî
luat de la mine şi aţî auzit şi aţî
văzut la mine, acestea faceţi le,
şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
10- M'am bucurat foarte ânsă
în Domnul, ca în sfârşit aţî a-
juns o dată iar în stare de înflo-
rire ca să vă gândiţi la cele pen-
tru mine; pentru care -şi vă gân-
di aţî, dar nu aveaţi timp po-
trivit.
11. Nu gândesc că zic in ve-
derea lipsei mele; pentru că eu
am învăţat în cele ce sunt să fiu
mulţumit cu ce am.
12. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu
să am şi de prisos; sunt deprins
să fiu în ori ce şi în toate şi să-
turat să fiu şi flămând, sa am
şi de prisos să fiu şi în lipsă.
13. Toate le' pot în cel care
mă întăreşte pe mine.
14. Aţî făcut ânsă bine luând
parte împreună cu mine la strim-
torarea mea.
15. Dar ştiţi şi voî, Filipenilor,
că la începutul evangeliî, când
am eşit din Macedonia, nici o
biserică n'a fost în împărtăşire
cu mine în socotială de dare şi
primire, de cât numaf voi sin-
guri,
16. Pentru ca şi în Tesalonic
şi odată şi de doă ori 'mi aţî tri-
mis pentru trebuinţa mea.
17. Nu pentru ca cer darul vo-
stru, ci cer rodul care prisoseşte
pentru socotială voastră,
18* Am anse toate de îndestul
şi am de prisos, sunt plin după
ce am primit de la Epafrodit
cele de la voî, miros bineplăcut,
jertfă primită , bineplăcută lui
Dumnezeu.
19. Şi Dumnezeul meu va um-
plea de mărire în Christos Iisus
orî ce trebuinţă a voastră potrivit
cu bogăţia lui.
20. Iar lui Dumnezeu şi Tatăl
nostru fie mărirea în veci vecilor,
Amin.
21. îmbrăţişaţi în Christos
Iisus pe orî care sânt. Vă îmbră-
ţişază fraţi care sunt împreună
cu mine.
22. Ve îmbrăţişază pe Voî toţi
sânţi, dar maî ales cei din casa
Cesaruluu
23. Darul Domnului Iisus Chri-
stos fie cu spiritul vostru.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE JDOLDSENI
329
EPISTOLA LUI PAVEL
CĂTRE
COLOSENI
cap. r.
Pavel laudă pe Coîoseni sfătitinău H să spo-
riască in credinţă. însemnătatea rescum-
'pSrăioare a lui C'Aristas* Pavel se* bucură,
în suferinţele sale.
1, Pavel apostol al lui Christos
Iisus prin voinţa lui Dumnezeu
şi Timoteu fratele,
2. Sânţilor care sunt în Colose
şi credincioşi fraţi în Christos.
Dar fie voS şi pace de la Dum-
nezeu Tatăl nostru.
3. Mulţumim tot dauna lui
Dumnezeu şi Tatăl Domnului no-
stru Iisus Christos rugându ne
pentru voi,
4. După ce am auzit credinţa
voastră in Christos Iisus şi iu-
birea ce aveţi către toţi sânţi.
5. Pentru nădejdea care ve* este
păstrată în ceruri, pe care aţi
auzit o mai 'nainte în cuventul
adevărului evangeliî,
6. Care ajungând la voî ca şi
în toată lumea este aducătoare
de rod şi creşte ca şi Intre voî,
din zioa în care aţi auzit o şi
aţi cunoscut cu adevărat Darul
lui Dumnezeu;
7. După cum aţî învăţat de ia
Epafra, iubitul împreună slujitor
cu noî, care este pentru voî cre-
dincios slujitor al lui Christos,
8. Şi care ne a încunoştiinţat
despre iubirea voastră în spirit
9. De aceea şi noî, dinjzioaîn
care am auzit, nu încetam ru-
gându ne pentru voî şi cerend
ca sa fiţi plini de cunoştinţă a-
dâncâ a voinţei lui prin ori ce
înţelepciune şi pricepere spiri-
tuală,
10. Ca să umblăm cum se cu-
vine înaintea Domnului spre orî
ce plăcere, aducând rod în orî ce
lucru bun şi crescend prin cu-
noştinţa desăvârşita a lui Dum-
nezeu,
11. Prin orî ce putere intariţî
fiind potrivit tării măririi lui spre
stăruinţa şi îndelungă răbdare,,
cu bucurie.
12. Mulţumim Tatălui care v'a
făcut destoinici prin lumină pen-
tru partea sorţului sânţilor.
13. Care ne a scăpat din stâ-
pînirea întunerecului şi ne a stră-
mutat în împărăţia Fiului iubirii
sale,
14. In care avem răscumpă-
rarea, ertarea păcatelor,
15. Care este chipul lui Dum-
www.dacoromanica.ro
mo
EPISTOLA. C&TRE COLOSEXr
nezeu celui nevăzut, mai întâiu
născut de cât orî ce făptură,
16. Pentru că într'ânsul au fost
făcute toate în ceruri şi pe pă-
mânt, cele văzute şi cele nevă-
zute: fie tronuri, fie domnii, fie
căpetenii, fie stăpînirî. Toate sftnt
făcute printr'ensul şi pentru dân-
sul,
17. Şi el ânsuşî este maî 'nainte
de toate şi într'ânsul toate stau
împreună,
18. Şi el ânsuşî este capul cor-
pului, al Bisericii ; el este în-
ceput, întâiu născut dintre morţi,
ca să se facă densul în toate cel
■d'inteiu,
19. Pentru că într'ânsul a bine
voit Dumnezeu ca să locuiască
toată plinitura,
20. Şi printr'ânsul să împace
toate faţa de sine, făcând pace
prin sângele crucif sale, prin-
tr'ensul să împace fie pe cele de
pe pământ fie pe cele din ceruri.
21. Şi pe voî fiind oare când
înstreinaţî şi urîţî prin gândirea
în lucrurile cele rele, v'a împăcat
ansă acum
22. In corpul cărnii lui prin
moarte, ca să vă înfăţişeze pe
voî sânţi şi nevinovaţi înaintea
lui,
23. Daca într'adevăr rămâneţi
în credinţă întemeeaţî şi întăriţi
şi ne fiind clintiţi de la nădejdea
evangeliî pe care aţî auzit o, care
fu predicată la orî ce făptură ce
este sub cer, al cărei slujitor
ra'am făcut eu Pavel.
24. Acum mă bucur de su-
ferinţele pentru voî şi umplu cu
totul lipsurile suferinţilor lui Chri-
stos cu carnea mea pentru cor-
pul lui, care este Biserica,
2^. Al cărei slujitor m'am fă-
cut potrivit însărcinăriî de la
Dumnezeu, ce mi s'a dat mie faţa
de voî ca să împlinesc cuvântul
lui Dumnezeu,
26. Taina cea ascunsă din vea-
curi şi din neamuri, iar acum fu
descoperită sânţilor săi,
27. Cărora Dumnezeu a voit
să le facă cunoscut care este bo-
găţia măririi tainei aceştia între
neamuri, care este Christos între
voî, nădejdea măririi.
28. Pe care noi îl vestim în-
ţelepţind pe orî care om şi în-
văţând pe orî care om prin ori ce
înţelepciune ca să înfăţişăm pe
orî care om desăvârşit în Chri-
stos;
29. Pentru aceasta mă şi oste-
nesc luptându mă potrivit lu-
crării lui ce să lucrează în mine
cu putere,
CAP. H.
Improliva învăţătorilor mincinoşi. Imormen-
taţl fiind noi cu Ohristos, am învieat, Şter-
gerea înscrisului împroiiva noastră.
1* Voesc dar ca voî sa ştiţi cât
de mare luptă am pentru voi şi
cei din Laodicea şi câţi n'a vă-
zut faţa mea în carne,
2 . Ca să fie mângâeate inimile
lor, uniţî fiind în iubire şi pen-
tru orî ce bogăţie a încrederii
depline a priceperii, spre cunoa-
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE OOLOSENI
331
şterea desăvârşită a taineî lui
Dumnezeu al lui Christos,
3. In care taină sunt toate co-
morile ascunse ale înţelepciunii
şi cunoştinţei.
4. Aceasta zic ca nimenea să
nu ve înşale prin vorbire îndu-
plicătoare.
5. Pentru că şi daca sunt de-
parte cu corpul, dar cu spiritul
sunt cu voi împreună, bucurân-
du mă şi văzând a voastră rin-
duială şi întarituca credinţi! voa-
stre în Christos.
6. Deci dupe cum aţî primit
pe Christos Iisus Domnul, umblaţi
într'ensul,
7. înrădăcinaţi şi clădiţi fiind
într'ânsul şi întăriţi prin credinţă
după cum aţî fost învăţaţi, pri-
sosind în ea cu mulţumire.
8. Luaţi aminte, nu cumva va
fi cineva care vă răpeşte, potrivit
datineî de la oameni, potrivit în-
ceputurilor nedesăvârşite ale lu-
mii, prin4»losofi© şi amăgire de-
şartă, şi nu potrivit lui Christos,
9. Pentru ca într'ensul locu-
eşte în corp toată plinitura Dum-
nezeiriî,
10. Şi sunteţi plini Într'ânsul,
care este corpul ori cărei domnii
şi stâpînirî,
11. In care şi tăeaţi împrejur
aţî fost cu tăere împrejur nefă-
cută de mână, prin desbrăcarea
corpului cărniî, prin taerea îm-
prejur a lui Christos,
12. Imormentaţî fiind în botez
împreună cu dânsul. în care şi
sculaţi aţî fost împreună prin
credinţa în lucrarea lui Dum-
nezeu care '1 a sculat pe el dintre
morţi;
13. Şi pe voî, morţi fiind în
greşalele voastre şi în netăerea
împrejur a cărnii voastre, v'a
făcut viî împreună cu dânsul,
după ce nea ertatnoă toate gre-
şalele;
14. După ce ştersese ce este
îraprotiva noastră cu poruncile
de mână scris, care ne era îm-
protivitor, şi '1 a ridicat din mij-
loc, pironindu 1 la cruce.
15. Desbrăcând domniile şi pu-
terile le scoase fără sfială la a-
rătare, ducându le în sărbarea
biruinţei sale prin ea. '
16. Deci să nu vă judece
cineva în mâncare sau în bău-
tură sau în parte de sărbătoare
sau de lună noă sau de sâmbătă,
17 Caro sunt o umbră a celor
viitoare, iar corpul este al lui
Christos,
18. Nimenea să nu vă facă să
perdeţî darul de biruitor, voind
să facă aceasta prin smerenie şi
slujirea ângerilor, călcând peste
cele ce a văzut, îndeşărt fiind
îngâmfat de gândirea cărnii sale,
19. Şi neţinend capul, de unde
tot corpul luându şî îndestulat e
şi bine pus fiind prin simţiri şi
legături sporeşte creşterea de la
Dumnezeu.
20. Daca aţî murit împreună
cu Christos faţa de începuturile
nedesăvârşite ale lumii, pentru
ce, ca cum aţî trăi în lume, vi
se porunceşte:
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE COLOSENI
j .
332
21. Nu pune mâna, şi nu gusta,
şi nici nu atinge,
22. — Care toate sunt spre peire
prin întrebuinţare — după po-
runcile şi învăţăturile oamenilor ?
23. Ca unele care sunt avend
negreşit nume bun de înţelep-
ciune prin slujire aleasa de bună
voie şi smerenie şi necruţare de
corp, dar nu prin oare care cinste
faţă de saţiul cărnii.
CAP. III.
Meşi lui Dumnezeu trebue să caute cele ce~
reafT. Omul cel nou trebue să îmbrace vieaţa
cea no#. Datoriile soţilor^ copiiîor, părin-
ţilor t slugilor, stăpînilor.
1. Deci dar, daca aţî fost scu-
laţi împreună cu Christcs, căutaţi
cele de sus, unde este Christos
şezând d 'a dreapta lui Dum-
nezeu ;
2. Gândiţi cele de sus, nu cele
de pe pament.
3. Căci aţi murit şi vieaţa voa-
stră este ascunsă împreună cu
Christos în Dumnezeu;
4. Când se* va fi arătat Chri-
stos, vieaţa voastră, atunci şi voî
împreună cu densul vă veţi arăta
în mărire.
5. Deci dar amorţiţi mem-
brele voastre cele de pe pământ:
desfrânare , necuraţie , patimă ,
pofta rea şi pornire spre îna-
vuţire ca una care este idolatrie,
6. Prin care vine mânia lui
Dumnezeu.
7. Intre care şî voî aţî umblat
altă data, când trăiaţî în ace-
stea;
8. Lepădaţi dar acum şi voî 1
toate; mânie, aprindere, răutate,
defăimare, vorbire despreţuitoare
din gura noastră,
9. Nu ve* minţiţi uni pe alţi,
fiind că v'aţî desbrăcat de omul
cel vechiu d'impreună cu faptele
lui,
10. Şi v'aţî îmbrăcat cu cel
nou care să înoîeşte, spre cu-
noştinţă deplină după chipul ce-
lui care '1 a făcut pe el,
11. Unde nu este Elen şi Iudeu,
tăere împrejur şi netăere împre-
jur, barbar, Schit, rob, stăpîn de
sine, cî toate şi în toţi este Chri-
stos.
12. îmbrăcaţi vă dar, ca a-
leşî ai lui Dumnezeu sânţi şi iu-
biţi cu inimă de îndurare, cu
bunătate, smerenie, blândeţe, în-
delungă răbdare,
13, Ingăduindu vă uni pe alţi
şi ertând uni altora, daca are
cineva vre o plângere împrotiva
cuiva, după cum şi Christos v'a
ertat, aşa şi voî,
14. Iar peste toate acestea îm-
brăcaţi ve cu iubire care este în-
cingetoare a desăvârşirii
15. Şi pacea lui Christos ho-
tărască în inimele voastre, la ca-
re aţî şi fost chemaţi într'un
singur corp; şi faceţi vă mulţu-
mitori.
16, Cuvântul lui Christos locu-
iască în voî cu bogăţie, în orî ce
înţelepciune învâţându vă şi în-
ţelepţindu vă pe voî enşive prin
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE COLOSEM
333
psalmi, laudărl, cântări spirituale,
în bucurie cântând în inimele
voastre lui Dumnezeu,
17. Şi tot ori ce faceţi în cu-
vânt sau în lucru, faceţi toate
în numele Domnului Iisus, mul-
ţumind printr'ensul lui Dumne-
zeu Tatăl.
18. Femeilor, fiţi şupuse
bărbaţilor, după cum să cuvenia
In Domnul.
19. Bărbaţilor, iubiţi femeile
voastre şi nu fiţi aspri faţă de
ele.
20. Copiilor, ascultaţi pe pă-
rinţi voştri intru toate; căci a-
ceasta este bineplacutîn Domnul.
21. Taţilor, nu întarîtaţî pe co-
pii voştri, ca să nu fie mâhniţi.
22. Slugilor, ascultaţi întru toate
pe stapîni voştri fireşti, nu slu-
jind numai în faţă, ca uni care
caută să placă oamenilor, ci în
curăţia inimeî, temendu vă de
Domnul.
23. Ori ce faceţi, lucraţi din
suflet ca Domnului şi nu oame-
nilor,
24. Ştiind că de la Domnul veţi
primi răsplata moştenirii. Slujiţi
Domnului Christos;
25. Căci cine face nedreptate
va lua cu sine nedreptatea ce a
făcut, şi nu este părtinire.
CAP. IV.
Bug&ciunea este de trebuinţă. Trebue să ne
purtăm înţelepţesle. Tichie si Onesim.
1. Stăpînilor, daţi slugilor ce
este drept şi ce este potrivit,
ştiind ca şi voi aveţi stăpîn îu
cer.
2. Stăruiţi în rugăciune, ve-
ghind într'ânsa cu mulţumire,
3. Rugându vă tot de odată şi
pentru noi ca Dumnezeu să ne
deschiză uşa cuvântului spre a
spune a lui Christos taină pen-
tru care şi legat sunt,
L Ca să o fac cunoscut cum
trebue să vorbesc.
5. In înţelepciune umblaţi faţă
de cei din afară, răscumpărân-
du vă timpul nemerit.
6. Cuvântul vostru să fie tot
d'auna plăcut, cu sare dres, ca
să ştiţi cum trebue voi să ră-
spundeţi fîe căruia.
7. Cele ale mele toate vi
le va face cunoscut Tichie, iu-
bitul frate şi credincios diacon şi
împreună slujitor cu mine în
Domnul,
8. P9 care U am trimis la voi
pentru aceasta chiar, ca să cu-
noaşteţi cele despre noi şi să
mângâe inimile voastre,
9. } L am trimis împreună cu
Onesim, credinciosul şi iubitul
frate, care este dintre ^vol; ei vă
vor face cunoscut toate cele de
aici.
10. Vă îmbrăţişază Aristarchu
prins împreună cu mine, şi Marcu
nepotul lui Barnaba, despre care
aţî primit porunci, — daca va fi
venit la voi, primiţi 1, —
11. Şi Iisus care se numeşte
Iustu, care sunt din tăerea îm-
prejur, aceştia singuri sunt îm-
preună lucrători cu mine pentru
www.dacoromanica.ro
334
EPISTOLA I CĂTRE TESALONICENI
împărăţia lui Dumnezeu, ca uni
care 'mi au fost mângâere
12. Vă îmbrăţişază Epafra care
este dintre voi, slujitor al lui
Ghristos Iisus, tot dauna luptân-
du se pentru voi în rugăciunile
sale, ca să staţi desăvârşiţi şi pe
deplin încredinţaţi în ori ce voie
a lui Dumnezeu.
13. Căci 'i mărturisesc că are
multă ostenialâ pentru voî şi
pentru cei din Laodicea şi cei din
Ierapole.
14. Vă îmbrăţişază Luca me-
dicul iubit şi Dema.
15. îmbrăţişaţi pe fraţi din Lao-
dicea şi pe Nimfa şi biserica care
este în casa lor.
16. Şi când va fi fost citită
la voî epistola, faceţi ca să fie
citită şi în biserica din Laodicea,
şi pe cea din Laodicea sa o citiţi
şi voî.
17. Şi spuneţi lui Archip: Vezî
de diaconia pe care ai luat o în
Domnul, ca să o împlineşti,
18. Urarea mea cu mâna
mea a Iui Pavel. Aduceţi vă a-
minte de legăturile mele. Darul
•Jîe Cu voT.
ÎNTÂIA EPISTOLĂ A LUI PAVEL
CĂTRE
TESALONICENI
CAP. I.
Tesaîoniceni sânt ele laudă pentru credinţa
lor. •
1. Pavel şi Silvan şi Timoteu
bisericeî Tesalonicenilor în Dum-
nezeu Tatăl şi în Domnul Iisus
Christos. Dar fie voă şi pace de
la Dumnezeu Tatăl nostru şi de
la Domnul Iisus Christos.
2. Mulţumim lui Dumnezeu
tot dauna pentru voî toţî, adu-
cându ne aminte de voi în rugă-
ciunile noastre,
3. Neîncetat aducendu ne a-
minte înaintea lui Dumnezeu şi
Tatăl nostru de lucrul credinţei
voastre şi de ostenialâ iubirii
voastre şi de stăruinţa nădejdeî
voastre în Domnul nostru Iisus
Christos,
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE TESALONTCENT 33
4. Ştiind noî, fraţi iubiţi de
Dumnezeu, alegerea voastră;
5. Căci evangelia noastră nu
s'a tăcut la voi în cuvânt numai,
ci şi în putere şi în Spiritul Sânt
şi în multă deplină încredere, —
după cum şi ştiţi ce iei ne am
făcut între voi pentru voî. —
6. Şi voi v'aţî făcut următori
ai noştri şi ai Domnului, primind
cuventul în multă strimtorare cu
bucuria Spiritului Sânt,
7. In cât voî v'aţî făcut pildă
tuturor credincioşilor din Mace-
donia şi din Achaia.
8. Pentru că de la voi a ră-
sunat -cuventul Domnului; nu
numai în Macedonia şi în Achaia,
ci în ori ce loc a pătruns cre-
dinţa voastră în Dumnezeu, în
cât noi n'avem trebuinţă să spu- .
nem ceva;
9. Căci chiar ei spun ce fel de
intrare am avut la voî, şi cum
v'aţî întors la Dumnezeu de la
idoli ca să slujiţi viului şi ade-
văratului Dumnezeu,
10. Şi să aşteptaţi pe Fiul său
din ceruri, pe care 1 a sculat
dintre morţi, pe Iisus care ne
scapă pe noi de mânia ce vine.
CAP. II.
Mivna lui Pavel pentru preăicarea evangtlîi.
Credinţa statornică a Te&alonicenilor. Do-
rinţa lui Favel ca iar sii voză pe Tesalo-
niceni.
1. Dar voi enşi vă ştiţi, fraţilor,
că intrarea noastră la voî n'a fost
în deşărt,
www.daco
2. Ci deşi am suferit maî 'na-
inte, fiind ruşinos înfruntaţi în
Filipi, după cum ştiţi, am în-
drăsnit în Dumnezeul nostru să
spunem către voî cu multă luptă
evangelia lui Dumnezeu.
3. Căci îndemnarea noastră nu
este din rătăcire, nici din necu-
răţie, nicî în înşelăciune,
4. Ci după cum am fost în-
vredniciţi de Dumnezeu ca să ni
să încredinţeze evangelia astfel
vorbim, nu căutând să plăcem
oamenilor, ci lui Dumnezeu care
lămureşte inimile noastre.
5. Pentru că nici odată nu ne
am arătat cu cuventare de lin-
guşire, după cum ştiţi, nici sub
cuvent pentru pornire spre îna-
vuţire, Dumnezeu este martor,
6. Nicî căutând mărire de la
oameni, nicî de la voî, nicî de
la alţi, deşi putem să fim în cin-
ste ca apostoli ai lui Christos;
7. Ci ne am arătat blânzi în
mijlocul vostru ; după cum o
mumă încălzeşte pe copii eî,
8. Astfel, plini de iubire pentru
voî, eram ■ bucuroşi să vă dăm
nu numai evangelia lui Dumne-
zeu, ci şi sufletele noastre chiar,
pentru că v'aţî făcut iubiţi noă.
9. Căci vă aduceţi aminte, fra-
ţilor, de osteniala noastră şi ue
munca noastră; noapte şi zi lu-
crând spre a nu împovăra pe
cineva dintre voi, am predicat
către voî evangelia lui Dum-
nezeu.
10. Voî sunteţi martori şi Dum-
nezeu, cu câtă sânţenie şi drep-
romanica.ro
336
epistola i către; ţebaloniceni
tate şi desăvârşire ne am arătat
voă care credeţi,
11. După cum ştiţi cum ne am
arătat îndemnându vă şi povă-
ţuind pe fie care dintre voi ca
un tată pe copii săi,
12. Şi rugânduvă cu stăru-
inţă să umblaţi cum s$ cuvine
Înaintea lui Dumnezeu care ve*
chiamă la împărăţia şi mări-
rea sa.
13. Şi pentru aceasta şi noî
mulţumim neîncetat lui Dum-
nezeu, ca luând voi cele auzite
•de la noî, cuventul Tui Dumne-
zeu, aţi primit nu al oamenilor
cuvent, ci după cum este ade-
vărat al lui Dumnezeu cuvent,
■care să şi lucrează în voi care
credeţi.
14. Căci voi, fraţilor, v'aţî fă-
cut următori ai bisericilor lui
Dumnezeu care sunt în ludea în
CJiristos Iisus, pentru că aţi su-
ferit şi voi aceleaşi de la cei de
un neam cu voi, după cum şi ei
de la Iudei,
15. Oare şi pe Domnul '1 au
omorît, pe lisus, şi pe profeţi lor,
şi pe noî ne au urmărit şi lui
Dumnezeu nu sunt plăcuţi şi tu-
turor oamenilor împrotivitorî,
16. Oprindu ne pe noî să vor-
bim neamurilor ca să fie mân-
tuite, pentru ca ei să împliniască
tot dauna păcatele lor. Dar a a-
junâ peste denşi mânia penă la
sfârşit.
17. Iar noi, fraţilor, departe
fiind de la voi foarte puţin timp
cu faţa, nu cu inima, mai mult
www.dacc
ne am silit cu mult dor ca să
vedem faţa voastră.
18. De aceea am voit să venim
la voi — eu Pavel — şi o dată şi
de doă orî — şi ne a împedicat
Satana.
19. Căci care este nădejdea
noastră sau bucuria sau coroana
laudei, sau nu stinteţl şi voi îna-
intea Domnului nostru Iisus la
venirea lui ?
20. Negreşit, voî sunteţi mă-
rirea' şi bucuria noastră.
CAP. in.
Pavel ne putând veni la Tesaloniceni le tri-
mise pe Timoteu, care întorcendu se înapoi
aduce ştiri bune,
1. De aceea ne mai răbdând
ne am hotărît să rămânem sin-
guri în Atena,
2. Şi am trimis pe Timoteu,
fratele nostru şi slujitorul lui
Dumnezeu şi împreună lucrător
cu noi în evangelia lui Ohristos,
ca să vă întăriască şi să vă îm-
bărbăteze pentru binele credinţei
voastre,
3. Ca nimenea să nu fie sgu-
duit în strimtorârile acestea; căci
enşivă ştiţi că spre aceasta sun-
tem puşi;
4. Pentru că şi când eram Ia
voî, vă spuneam mai 'nainte că
avem să fim strimtoraţî, dupe
cum şi a fost şi ştiţi.
5. De aceea şi eu ne mai răb-
dând am trimis ca să cunosc
credinţa yoastră, nu cumva v'a
'omanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE TESALONICENÎ
337
ispitit ispititorul şi in deşărfc să
fie osteniala noastră.
6. Acum ânsS, fiind că Timoteu
a venit la noi de la voi şi ne a
adus ştire bună despre credinţa
şi iubirea voastră şi ca aveţi de
noi amintire bună tot dauna, do-
rind ca să ne vedeţi, după cum
şi noî pe voi,
7. De aceea, fraţilor, în toată
nevoîea şi strimtorarea noastră
am fost mângâeaţî faţă de voî
prin credinţa voastră,
8. Că acum trăim, dacă yoî staţi
in Domnul.
9. Pentru că ce mulţumire pu-
tem da în schimb lui Dumnezeu
de voî în toată bucuria cu care
ne bucurăm pentru voî înaintea
Dumnezeului nostru,
10. Noapte şi zi rugându ne
peste măsură ca sa vedem faţa
voastră şi să împlinim lipsurile
credinţei voastre ?
11. Iar ensuşî Dumnezeu
şi Tatăl nostru şi Domnul nostru
lisus să neteziasqâ spre voî dru-
mul nostru;
12. Şi pe voî sa vă înavuţiasca
Domnul şi să ve facă să prisosiţî
3a iubirea sa pe uni către alţi şi
către toţi, după cum şi noî sun-
tem avuţi fi prisosim în iubire
către voî,
13. Spre a întări inimile voa-
stre ca să fie desăvârşite în sân-
tenie înaintea lui Dumnezeu şi
Tatăl nostru la venirea Domnu-
lui nostru lisus cu toţi sânţi săi.
Amin.
www.dacc
CAP. IV.
Trebue să stăruim în curăţie fi iubire. De-
spre cei rrţorţl si despre cei remasî v%X la
venirea DomnuZuu
1. Dar în cele din urma, fra-
ţilor, vă rugam şi vă îndemnăm
în Domnul lisus, ca după cum
aţi luat de la noî cum trebue
voî să umblaţi şi să plăceţi lui
Dumnezeu, după cum şi umblaţi,
să prisosiţi mai mult.
2. Căci ştiţi ce porunci v'am
dat prin Domnul lisus.
3. Pentru că aceasta este voîea
lui Dumnezeu, sânţirea voastră,
ca sa vă feriţi de desfrânare,
4. Fie care dintre voî să ştie
a*şî dobîndi vasul săuînsânţire
şi cinste,
5. Nu în patima pofteî ca şi
neamurile care nu cunosc pe
Dumnezeu,
6. Bă nu treacă peste margi-
nile hotârîte şi să nu îea mai
mult în treburile sale de la fra-
tele său, pentru ca răsbunător
este Domnul de toate acestea,
după cum şi v'am spus mai
'nainte, şi dovezi v'am dat.
7. Căci Dumnezeu nu ne a
chemat pentru necurâţie, ci în
sânţi re.
8. De aceea despreţuitorul nu
despreţueşte pe om, ci pe Dum-
nezeu, care şi dă Spiritul său
cel sânt la voî.
9. Iar despre iubirea* fră-
ţească nu aveţi trebuinţă ca să
vă scriu; pentru că voî enşivă
~omanica.ro 22
338
EPISTOLA I CĂTRE TESALONFCENI
sunteţi învăţaţi de la Dumnezeu
ca să vă iubiţi uni pe alţi;
10. Căci şi faceţi aceasta către
toţi fraţi dir\ Macedonia întreagă.
Vă îndemnăm dar, fraţilor, să
prisosiţîî maî mult,
11. Şi să căutaţi cinstea voa-
stră în a trăi liniştit şi a face
cele ale sale şi a lucra cu mâi-
nile voastre, dupe* cum v'am po-
runcit noî,
12. Ca să umblaţi cuviincios
faţă de cei din afară, şi să n'aveţî
trebuinţă de nimenea.
13. Fraţilor, nu voim ca
voi să nu ştiţi despre cei ador-
miţi, ca să nu vă întristaţi ca şi
ceilalţi care n'au nădejde.
14. Căci daca credem ca lisus
a murit şi a învieat, aşa şi Dum-
nezeu pe cei adormiţi 'i va aduce
prin lisus împreună cu dânsul.
15. Dar aceasta vă spun în cu-
vântul Domnului, că noî cei vii,
cei care rSmânem p6n£ la ve-
nirea Domnului, nu vom întrece
nîcî de cum pe cei adormiţi,
16. Căci ânsuşî Domnul în în-
demn: în glas de archanghel şi
în trîmbiţa lui Dumnezeu să va
pogori din cer, şi cei morţi întru
Christos vor înviea înteiu,
17. Apoi noî cei viî, cei care
remânem, vom fi răpiţi în aer
pe nori împreună cu denşi spre
întîmpinarea Domnului; şi astfel
vom li tot dauna împreună cu
Domnul.
18. De aceea mângâeaţi vă uni
pe alţi pe temeiul acestor cu-
vinte.
CAP. V.
Venirea Domnului va ji în curînd. Fii lu-
minii trebue să vegheze. Supunere către
mai mari noştri* Sfătuiţi si urări.
1. Iar despre ani şi despre tim-
purile nemerite, fraţilor, n'aveţT
trebuinţă să vi se scrie;
2. Căci voi ânşivă ştiţi prea
bine ca zioa Domnului ca un fur
în noapte, aşa vine.
3. Când'şi zic «pace şi linişte,»
atunci fără veste le vine peirea
ca durerea de facere celei care
are în pântece, şi nu vor scăpa
nici de cum.
4. Dar voî, fraţilqr, nu sunteţi
în întuneric ca să vă apuce zioa
ca un fur;
5. Pentru că voi toţi sunteţi
fii ai luminii şi fii ai zilei; nu
suntem ai nopţii, nici aiîntune-
recului;
6. Deci dar să nu dormim ca
ceilalţi, ci să veghem şi să fim
treji;
7. Pentru că cei care dorm,
noaptea dorm, şi cei care să îm-
bată, noaptea să îmbată;
8. Dar noi fiind ai zilei să fim
trezi, îmbrăcând ca platoşă cre-
dinţa şi iubirea şi ca coif nădej-
dea de mântuire,
9. Că Dumnezeu nu ne apus.
spre mânie, ci spre dobîndirea
mântuirii prin Domnul nostru
lisus Christos,
10. Care a murit pentru binele
nostru ca, fie că veghem, fie că.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA, ir CĂTRE TESALONICENl
339
dormim, să trâim împreuna cu
dânsul,
11. De aceea mângâeaţi vă uni
pe alţi şi clădiţi vă unul pe altul,
dupş cum şi faeeţî.
12. Vă rugam dar, fraţilor,
sa cunoaşteţi pe cei care ^oste-
nesc între voi şi rinduiţî mai
mari voştri în Domnul şi înţe-
lepţitori voştri,
13. Şi sâ 'i aveţi în iubire mai
pre sus pentru lucrul lor. Trăiţi
în pace uni cu alţi.
14. Vă îndemnăm dar, fraţilor,
înţelepţiţî pe cei fără rînduialâ,
mângâeaţi pe cei mici la suflet,
sprijiniţi pe cei slabi, fiţi îndelung
răbdtorî către toţî.
15. Luaţi seama să nurăsplă-
tiască cineva rău cuiva pentru
rău, ci tot dauna căutaţi binele
Uni către alţi şl către toţi.
16. Bucuraţi vă tot dauna,
17. Rugaţi vă neîncetat,
18. Mulţumiţi în orice; căci
aceasta este voinţa lui Dumnezeu
în Christos lisus pentru voi.
Î9. Nu stingeţi Spiritul,
20. Nu despreţuiţî profeţiile;
21. Lămuriţi ansă toate, ţineţi
binele.
22. Feriţi vă de orî ce fel de
rău.
23. Iar ănsuşî Dumnezeul pâciî
să vă sânţiascâ desăvârşiţi, şi să
fie păzit întreg spiritul vostru şi
sufletul şi corpul fără pată la
venirea Domnului nostru lisus
Christos.
24. Credincios este cel care vă
cheamă, care şi va face.
25. Fraţilor, rugaţi vă pen-
tru noi.
26. -îmbrăţişaţi pe fraţi toţî în
sărutare sântă.
27. Vă jur pe Domnul ca să
fie citită epistola la toţî fraţi.
28. Darul Domnului nostru
lisus Christos fie cu voî.
ADOA EPISTOLA A LUI PAVEL"
CĂTRE
TESALONICENI
CAP. I.
Pavel laudă credinţa TesalonicenUor. Chri-
stos răsplăteşte fi la buni si la râu *
1. Pavel şi Silvaa şi Timoteu
bisericeî Tesalonicenilor în Dum-
nezeu Tatăl nostru şi în Domnul
lisus Christos.
2. Dar voă şi pace de la Dum-
nezeu Tatăl nostru şi de la Dom-
nul lisus Christos.
www.dacoromanica.ro
340
EPISTOLA II CĂTRE TESALONICEXI
3. Datori suntem sâ mul-
ţumim tot dauna lui Dumnezeu
pentru voi, fraţilor, după cum se*
cuvine, că credinţa voastră creşte
peste măsură şi se* îmulţeşte iu-
birea fie căruia dintre voi toţi de
la uni la alţi.
4. In cât noî ânşine ne lăudăm
cu voî în bisericile lui Dumne-
zeu pentru statornicia voastră şi
credincioşia în toate urmăririle
voastre şi în strimtorările pe care
le suferiţi,
5. Semn învederat al dreptei
judecăţi a lui Dumnezeu, ca voî
sâ fiţî învredniciţi de împărăţia
lui Dumnezeu pentru care şl pă-
timiţi,
6. Daca cu adevărat drept este
la Dumnezeu ca să dea în schimb
strimtorare celor care vă strim-
torează pe voî
7. Şi voă care sunteţi strin?-
toraţî uşurare cu noi, la desco-
perirea Domnului Iisus din cer
cu ângeri puterii sale
8. In văpae de foc, dând osîndă
celor care nu cunosc pe Dum-
nezeu şi celor care nu ascultă
de evangeiia Domnului nostru
Iisus,
9. Ca uni care vor lua pe-
deapsă, peire vecînică, de la faţa
Domnului şi de la mărirea tă-
riî lui,
10. Când va fi venit ca sa fie
mărit între sânţi săi şi sâ fie pri-
vit cu mirare în zioa aceea între
toţî care au crezut, — că crezută
a fost mărturia noastră către
voî, —
11. Pentru care ne şi rugam
tot dauna pentru voî, ca Dum-
nezeul nostru sa vă învredni-
ciască de chemarea sa şi să îm-
pliniască cu putere ori ce găsire
cu cale spre bunătate şi lucrul
credinţei,
12. Ca să fie mărit al Domnului
nostru Iisus nume în voî si voî
într'ănsui potrivit Darului Dum-
nezeului nostru şi Domnului Iisus
Christos.
CAP. H.
Antichrist sg arată înaintea venirii lui Chri-
stos. Stăruirea în credinţa cea bună.
1. Vă rugăm dar, fraţilor, în
privinţa venirii Domnului nostru
Iisus Christos şi a adunăriî noa-
stre împreună la densul,
2. Ca voî să nu vă lasaţî a fi
clătinaţi îndată din minte, nici
nu vă spăimântaţî nicî prin spi-
rit, nici prin cuvânt nicî prin
scrisoare ca fiind de la noî, cum
că ar fi aproape zioa Domnului.
3. Să nu vă amăgiască cineva
cu nicî un chip, că nu este a-
proape zioa Domnului daca nu
va fi venit mai 'nteiu apostasia
şi nu va fi fost descoperit omul
fâră de legu, fiul peiriî,
4. Improtivitorul şi care să
înalţă mai pe sus de tot ce se
numeşte Dumnezeu sau ce este
de mare cinste, în cât ănsuşî să
aş&ză în templul lui Dumnezeu,
arătându se pe sine că este Dum-
nezeu.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA II CĂTRE TESALONICENl
341
5. Nu vă aduceţi aminte că
fiind ânchă la voî vă spuneam
acestea ?
6. Şi cunoaşteţi ce f l opreşte
acum, ca el s& fie descoperit la
timpul seu potrivit,
7. Pentru că taina fărădelegii
se* lucrează acum, numai că pane*
să fie înlăturat din mijloc este
cine sa opriască chiar acum;
8. Şi atunci va fi descoperit
cel fâra de lege pe care Domnul
lisus îl va nimici cu suflarea gu-
reî sale şi îl va sfârîma prin a-
ratarea venirii sale,
9. Pe acela a cărui venire este
în ori ce putere şi în ori ce semne
şi minuni ale minciunii, potrivit
lucrării lui Satan
10. Şi în ori ce amăgire a ne-
dreptăţii pentru cei care merg
spre peire, pentru can'au primit
iubirea adevărului, spre a fi ei
mântuiţi.
11. Şi chiar de aceea le trimite
Dumnezeu lucrarea rătăcirii ca
ei să creadă minciunii,
12. Ca să fie osîndiţi toţi care
nu crezură adevărului, ci încu-
viinţară nedreptatea.
13. Iar noi datori suntem
să mulţumim lui Dumnezeu tot
dauna, fraţi iubiţi de Domnul, că
ne a ales Dumnezeu pe noi de
la început spre mântuire în sân-
ţirea Spiritului şi în credinţa a-
deverului ;
14. La care v'a şi chemat prin
evangelia noastră, spre dobîndi-
rea măririi Domnului nostru lisus
Christos,
www.dacc
15. Deci dar, fraţilor, staţi târî,
şi ţineţi bine datinele în care aţi
fost învăţaţi fie prin cuvent, fie
prin epistola noastră;
16. Iar ensuşî Domnul nostru
lisus Christos şi Dumnezeu Ta-
tăl nostru, care ne a iubit şi ne
a dat în dar mângâere vecînică
şi nădejde bună,
17. Să mângâe inimile voastre
şi sa v& întăriască în orî ce lucru
şi cuvent bun.
CAP. HI.
Îndemn la rugăciune pentru răaptndirea cu-
vântului evangtlii, Tesaîoniceni trebue să
se feriască de cei fără rtnduială.
1. In cele din urma, fraţilor,
rugaţi ve pentru noi, ca cuventul
Domnului să se răspîndiascâ şi
să fie mărit ca şi la voi,
2. Şi să fim scăpaţi de oameni
necuviincioşî şi răi; căci credinţa
nu este a tuturor.
3. Dar credincios este Domnul
care vă va întări şi vă va păzi
de ce este rău.
4. Avem încredere în voi în
Domnul, că faceţi şi veţi face
cele ce poruucim.
5. Iar Domnul să îndrepteze
inimile voastre spre iubirea lui
Dumnezeu şi spre statornicia lui
Christos.
6. Fraţilor, vă poruncim în
numele Domnului nostru lisus
Christos, ca să vă feriţi de ori ce
frate care umblă fără rînduială
şi nu potrivit învăţăturei pe care
a primit o de la noi.
'omanica.ro
342
EPISTOLA I CĂTRE TfMOTEIU
7. Pentru că enşive* ştiţi cum
trebue să ne urmaţi noă, ca- n'am
fost fâră rînduială între voi,
8. Nici n'am mâncat în dar
pâine de la cineva, ci în oste-
nială şi muncă noapte şi zi lu-
crând ca să nu împovăram pe
cineva dintre voî;
9. Nu zic că nu avem drept,
ci ca să ne dăm pe noi enşine
voS pildă spre a ne urma noă.
10. Căci când eram la voî şi
aceasta v'am poruncit, c*ă daca
cineva nu voieşte să lucreze, nici
să nu mănânce.
11. Pentru că auzim pe uni
umblând fâră rînduială între voj,
şi ne lucrând nimic, ci ostenin-
du se în lucrurî fără folos;
12. Dar unora ca aceştia le po-
runcim şi H îndemnăm în Dom-
nul Iisus Christos ca lucrând în
tăcere să 'şi mănânce pâinea lor.
13. Voî ânsă, fraţilor, nu per-
deţî răbdarea făcend binele.
14. Iar daca cineva nu ascultă
de cuventul nostru prin epistola
aceasta, însemnaţi vă pe acesta;
nu vă amestecaţi cu densul, ca
să fie ruşinat;
15. Şi nu 7 socotiţi ca pe un
vrăjmaş, ci înţelepţiţi 7 ca pe un
frate.
16. Iar ensuşî Domnul păcii să
vă dea pacea tot dauna în ori ce
loc. Domnul cu voî toţi.
17. Urarea mea cu mâna
mea a lui pavel, care este un
semn în orice epistolă; astfel
scriu.
18. Darul Domnului nostru^
Iisus Christos cu voî toţi.
ÎNTÂIA EPISTOLĂ
CĂTRE
TIMOTEIU
CAP. I.
Învăţătura evangeliX trebue ferită de învăţă-
turi deşarte. Legea si Darul lui Christos,
Pavel să dă pe sine pildă. Imeneu H Ale-
xandru.
1. Pavel, apostol al lui Christos
Iisus după" porunca lui Dumnezeu
mântuitorul nostru şi al lui Chri-
stos Iisus nădejdea noastră,
2, Lui Timoteu, adevăratul fiu
în credinţă, Dar, milă, pace de
la Dumnezeu Tatăl şi de la Chri-
stos Iisus Domnul nostru.
3. După cum te am îndemnat
ca să rămâi în Efes, când plecaiu.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA T CĂTRE TIMOTEIU*
343
1
în Macedonia, pentru ca sa po-
runceşti unora să nu înveţe în-
tr altfel,
4. Nici să nu 'şi îndrepteze
luarea aminte la istorisiri închi-
puite şi la înşirărî ale neamului
■ce n'au margine, ca unele care
pricinuesc cercetări mai mult de
cât întocmirea lui Dumnezeu cea
în credinţă, aşa fă;
5. Iar ţintirea poruncii este iu-
bire din inimă curată şi din şti-
inţă de sine bună şi din credinţă
fără fâţărie,
6. La care uni neînemerind s'au
abătut la vorbire deşartă,
7. Voind să fie învăţători de
lege, nepricepănd cu mintea nici
cele ce spun, nici cele despre care
cu încredere să rostesc.
8. Ştim ânsă că legea este bună,
daca, să foloseşte cineva de ea
potrivit legii,
9. De oare ce ştiu că lege nu
este pusă pentru cel drept, dar
pentru cei fără lege şi nesupuşi,
pentru necinstitori de Dumnezeu
şi păcătoşi, pentru necuvioşî şi
lumeşti, pentru omorîtorî de tată
şl omorîtorî de mumă, pentru
omorîtorî de oameni,
10. Pentru desfrânaţi, pentru
cei care au pat cu parte bărbă-
teasca, pentru vînzătorî de oa-
meni, pentru mincinoşi, pentru
cei care jură strâmb, şi pentru
orice de altfel ce este împrotiva
Învăţăturii sănătoase,
11. După evangelia măririi fe-
ricitului Dumnezeu, care 'mi a
fost încredinţată mie.
12. Mulţumesc celui care m'a
întărit, lui Christos Iisus Domnul
nostru, că m'a socotit credincios,
punendu mă spre slujire,
13. Deşi mai 'nainte eram de-
făimător şi urmăritor şi sumeţ;
dar am fost miluit, că necuno-
scend am făcut în necredinţă,
14. Şi a prisosit peste măsură
Darul Domnului nostru, cu cre-
dinţă şi iubire ce este în Chri-
stos lisus.
15. Credincios este cuventul şi
vrednic de ori ce primire, că
Christos Iisus veni în lume ca
să mântuiască pe păcătoşi, dintre
care în teiul sunt eu;
16 Ci pentru aceasta am fost
miluit, ca în mine mai înteiu să
arate Iisus Christos toată înde-
lunga sa răbdare, spre pildă a
celor care au să crează într'ănsul
spre vieaţă vecînică.
17. Iar împăratului vecilor, ne-
peritorului, nevăzutului, unicului
înţeleptului Dumnezeu, fie cinste
şi mărire în veci vecilor; amin.
18. Această poruncă 'ţi pun
înainte, fiule Timoteu, potrivit
cu profeţiile ce au fost mai 'na-
inte asupra ta, ca să lupţi în-
tr'ănsele lupta cea bună,
19. Avend credinţă şi ştiinţă
de sineţî bună, pe care uni în-
lăturând o au suferit spargere de
vas în ce priveşte credinţa;
20. Dintre care este Imeneu şi
Alexandru, pe care 'i am dat lui
satana ca să fie înţelepţiţî, să nu
defaime.
www.dacoromanica.ro
344
EPISTOLA I CĂTRE TIMOTEIU
CAP. ÎL
MugăciunX pentru to0> Dumnezeu este unul
şi Mijlocitorul unul. Guviincioşia celor car$
se* roagă* Femeea în Biserică*
1. Deci mai 'nainte de toate în-
demn ca să se facă cereri, ru-
găciuni mijlociri, mulţumiri pen-
tru toţi oameni,
2. Pentru împăraţi şi pentru
toţi care sunt în stăpînirî înalte
ca să petrecem vieaţă lină şi li-
niştită în ori ce temere de Dum-
nezeu şi în ori ce bună cuviinţă.
3. Aceasta este frumos şi bine
primit înaintea Mântuitorului no-
stru Dumnezeu,
4. Care voeşte ca toţi oameni
să fie mântuiţi şi să vie la cu-
noştinţă deplină a adevărului.
5. Căci unul este Dumnezeu,
unul este şi Mijlocitorul lui Dum-
nezeu şi al oamenilor, un om
Christos lisus,
6. Care s'a dat pe sine"preţ de
răscumpărare pentru toţi, do-
vada pentru timpurile sale cu-
venite,
7. Pentru care dovadă eu am
fost pus predicator şi apostol, a-
devăr spun, nu mint, învăţător
al neamurilor în credinţă şi a-
devăr.
8. Deci hotărăsc ca bărbaţi
să se roage în ori ce loc ridicând
mâînî cuvioase, fără mânie şi
fără gând de cearta;
9. Asemenea voesc ca femeile
să se roage în îmbrăcăminte cu-
viincioasă, cu sfială firească şi
cu minte întreagă, să se gătească
nu, cu împletituri ale părului şi
cu aur sau mărgăritare sau vest-
minte foarte scumpe,
10. Ci prin fapte bune cum să
cuvine femeilor care făgăduesc
temere de Dumnezeu.
11. Femeea înveţe în tăcere în
orî ce supunere ;
12. Tar femei nu 'i dau voie
să înveţe, nici sa stăpîniască pe
bărbat, ci să fie în linişte.
13. Pentru că Adam a fost plă-
smuit înt&u, apoi Eva.
14. Şi Adam n'a fost amăgit,
iar femeea amăgită fiind a căzut
în călcare de poruncă,
15. Dar va fi mântuită prin
naştere de copii, daca ele rămân
cu minte întreagă în credinţă şi
iubire şi sânţire.
CAP. IE.
Bpiscopi si diaconi. Taina credinţei desco-
perite.
1. Credincios este cuvântul:
Daca doreşte cineva episcopie,
bun lucru pofteşte.
2. Deci trebue ca episcopul să
fie fără nici un fel de vină, băr-
bat al unei singure femei, bă-
gător de seamă, cuminte, cuviin-
cios, primitor de oaspeţi, înde-
mânatec să înveţe,
3. Nu dat vinului, nu deprins
să bată, nu dat la câştig urît. ci
blând, nu gâlcevitor, nu iubitor
de argint,
4. Rînduindu 'şî bine casa sa,
având copii în supunere cu toată
buna cuviinţă,
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I CĂTRE TIMOTEIU
345
5. — Daca dar cineva nu ştie
să rinduiască casa sa, cum va
purta grijă de biserica lui Dum-
nezeu ? —
6. Nu de curînd sădit, ca nu
întunecat fiind de mândrie să
cază în judecată de vre un îm-
protivitor.
7. Dar trebue să aîbă şi do-
vadă bună de la cei din afară,
ca să nu cază în mustrare şi în
cursă de vre un împrotivitor.
8. Aseminea diaconi trebue să
fie cuviincioşi, nu cu cuventul în
doă feluri, nu daţi la vin mult,
nu daţî la câştig urit,
9. Avănd taina credinţei în
ştiinţă curata de şinele.
10. Dar şi aceştia să fie maî
întăiu cercaţi, apoî să slujiască,
daca sunt fără vină;
11. \Avend femei aseminea cu-
viincioase, nu zavistuitoare, bă-
gătoare de seamă, credincioase
în toate.
12. Diaconi să fie aseminea băr-
baţi ai unei singure femei, rîn-
duindbinepe copii lor şi casele
lor.
13. Pentru că cei care au slu-
jit bine dobîndesc pentru denşi
treaptă bună şi multă îndrăsnială
în credinţa care este în Christos
lisus.
14. Acestea 'ţi scriu, deşi
nădăjduesc să vin la tine mai
curînd;
15 Iar daca întârziez, să ştii
cum trebue să se poarte cineva
în a lui Dumnezeu casă, ca una
care este a viului Dumnezeu bi-
serică, stâlp şi temelie tare a a-
deverului.
16. Şi învederat, mare este taina
crediuţeî descoperite; El să făcu
cunoscut în carne, fu îndreptăţit
în spirit, să arăta ângerilor, fu
predicat între neamuri, fu crezut
in lume, fu luat sus în mărire.
CAP. IV.
învăţători mincinoşi ce au să vie. Porunci
date lui Timoieu.
1. Spiritul ânsă spune lămurit,
ca în timpurile din urmă uni să
vor depărta de la credinţă, în-
dreptând luarea aminte la spirite
amăgitoare şi învăţături de de-
moni,
2. La învăţături de mincinoşi
prefăcuţi, inferaţi în a lor ştiinţă
de şinele,
3. Oprind casătorirea, porun-
cind a se feri de mâncări pe care
Dumnezeu le a făcut spre îm-
părtăşire cu mulţumire pentru
cei credincioşi şi care au cuno-
scut pe deplin adevărul.
4. Pentru că ori ce făptură a
lui Dumnezeu este bună, şi ni-
mic nu este de lepădat daca se
iea cu mulţumire;
5. Căci este sânţit prin cu-
vântul lui Dumnezeu şi rugă-
ciune.
6. Acestea supunendu le fra-
ţilor vei fi al lui Christos lisus
bun slujitor, fiind că te hrăneşti
cu cuvintele credinţei şi ale în-
www.dacoromanica.ro
346
EPISTOLA T CĂTRE TIMOTE1U
vaţatureî bune pe care ai ur-
mat o;
7. Iar de istorisiri închipuite
lumeşti şi băbeşti fereşte te; şi
■deprinde te pe tine ânsuţî la te-
mere de Dumnezeu.
8. Pentru Că deprinderea cor-
porală este spre puţin de folos;
iar temerea de Dumnezeu este
spre toate de folos, având făgă-
duinţă de vieaţa de acum şi de
cea viitoare.
9. Credincios este uuvântul şi
vrednic de orice primire.
10. Căci pentru aceasta ne o-
stenim şi ne luptăm, că avem
nădejde în viul Dumnezeu, care
este mântuitorul tuturor oame-
nilor, mai ales al credincioşilor.
11. Porunceşte aoestea şi
învaţă.
12. Nimenea să nu despreţu-
iască tinereţea ta, ci fă Le a cre-
dincioşilor închipuială în cuvânt,
în purtare, în iubire, în credinţă,
în curăţie.
13. Până ce vin eu, îndrep-
tează luarea aminte la citire, la
îndemnare, la învăţătură.
14. Nu fi nepăsător de Darul
care este în tine, care ţi a fost
dat prin profeţie cu punerea mâi-
nilor preoţilor.
15. Acestea cugetă Ze, fii în a-
cestea, ca înaintarea ta să fie a-
rătată tuturor.
16. îea aminte de tine ânsuţî
şi de învăţătura ta, rămâi în a-
cestea; căci făcând aceasta şi pe
tine ânsuţî te veî mântui şi pe
cei care ascultă de tine.
CAP. V.
Cam trebue a îndemna. Care văduve trebueso
ajutate. Despre preoţt. Despre păcătos?.
1. Nu înfrunta pe mai bătrîn,
ci îndeamnă 'l ca pe un tată, pe
mai tineri ca pe fraţi,
2. Pe mai bătrîne ca pe mume,
pe mai tinere ca. pe surori în
ori ce curăţie.
3. Cinsteşte pe văduve care
sunt într'adevăr văduve.
4. Dar daca vre o văduvă are
copii sau urmaşi, ei să înveţe a
cinsti în temere de Dumnezeu
mai 'ntâiu casa lor şi a da răsplă-
tiri părinţilor; pentru că aceasta
este bine şi primit înaintea lui
Dumnezeu.
5^ Iar cea într'adevăr văduvă
şi rămasă singură are nădejde
în Dumnezeu şi stărueşte noapte
şi zr în cereri şi rugăciuni;
6, Dar aceea, într'adever veduvă
fi remasă singură, care trăeşte
în desfătare a murit de vie.
7, Şi acestea porunceşte le ca
să fie fără nici un fel de vină.
8, Iar daca cineva nu poartă
grijă de ai săi şi mai ales de ai
casei, a tăgăduit credinţa şi este
mai rău de cât un necredincios.
9. O văduvă să fie trecută
în catalog, daca nu este mai
mică de şaizeci de ani; daca a
fost femeea unui singur bărbat,
10. Daca are dovadă de lucruri
bune, daca a crescut copii, daca
a primit streini oaspeţi, daca a
spălat picioarele sânţilor, daca a
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA T CĂTRE TIMOTE1U
347
venit în ajutor celor strimtoraţî,
daca a fost următoare de aproape
în orî ce lucru bun.
11. Iar de văduve mai tinere
fereşte te; căci când se* vor fi a-
prins împrotiva lui Christos, do-
resc să se mărite,
12. Avend osîndă fiind că au
desfiinţat încredinţarea cea d'in-
teiu;
13. Dar în acelaş timp şi fără
plăcere de lucru învaţă umblând
din casă îri casă, dar nu numai
Iară plăcere de lucru, ci sfint şi
limbute şi sîrguitoare în lucruri
fără folos, vorbind cele ce nu se
cade.
14. Deci hotărăsc ca veduve mai
tinere să se mărite, să nască co-
piî, să fie stăpîne de casă, să nu
dea împrotivitorului nici un cu-
vent de înfruntare..
15. Pentru că acum unele s'au
abătut după Satana.
16. Daca vre un credincios sau
v,re o credincioasă are văduve,
să le vie în ajutor, şi să nu fie
îngreoeată biserica, ca să vie în
ajutor celor într'adevâr vâduve.
17. Preoţi care rînduesc bine
să fie învredniciţi de îndoită cin-
ste, maî ales cei care se ostenesc
în cuvent şi în învăţătură.
18. Pentru că scriptura zice:
boului care treeră nu 'i lega gura,
şi: vrednic este lucrătorul de
plata sa.
19. Împrotiva preotului nu pri-
mi învinuire, de cât numai în
faţa a doi sau trei martori.
20. Mustră înaintea tuturor pe
cei care pScătuesc, ca şi ceilalţi
să aibâ temere,
21. Dau dovadă înaintea lui
Dumnezeu şi a lui Christos Iisus
şi a tuturor ângerilor aleşi ca
sa păzeşti acestea fără hotârîre
maî d'inainte, ne fâcend nimic
dupS părtinere.
22. Nici nu pune îndată mâi-
nile peste nimenea, nici nu te
face părtaş de pecate streine. Pă-
strează te curat pe tine ensuţî.
23. Nici nu mai bea numai apă,
*ci foloseşte te de puţin vin pentru
stomacul tău şi pentru desele tale
slăbiciuni.
24. Păcatele unor oameni sunt
prea învederate, mergend înainte
spre osindă, iar altora le şi ur-
mează de aproape ,
25. Asemenea şi lucrurile bune
sunt prea învederate, şi cele ce
sunt într'altfel nu pot fi ascunse.
CAP. VI.
Purtarea robilor OhreştinX. învăţători min-
cinoşl. Despre cei daţi la ori ce fel de îna-
vuţire. Despre datoriile avuţilor.
1. Câţi sunt robi sub jug so-
cotiască pe stăpînî lor vrednici
de orî ce cinste, ca să nu fie de-
făimat numele lui pumnezeu şi
învăţătura.
2. Iar care au pe credincioşi
de stăpînî, nu 'i despreţuiască,
fiind că sunt fraţi» oi slujiască 'i
maî mult, fiind că sunt credin-
cioşi şi iubiţi cei care sprijină
facerea de bine. Acestea învaţă
şi porunceşte.
www.dacoromanica.ro
348
EPISTOLA I CĂTRE TIMOTE1U
3. Daca cineva învaţă în-
tr'altfel şi nu sS apropie de cuvin-
tele sănătoase cele despre Dom-
nul nostru Iisus Christos şi de
învăţătura potrivit temerii de
Dumnezeu,
4. Ingânfat este, ne ştiind ni-
mic, ci bolind de cercetări şi
lupte de cuvinte, din care naşte
pismuire, ceartă, defăimări, bă-
nuelî rele,
5. Ciocniri întruna de oameni
stricaţi la minte şi lipsiţi de a-
devăr, gândind că temerea de
Dumnezeu este un mijloc de câ-
ştig. Stăi departe de uni ca a-
ceftia.
6. Dar este întfadev%r un mij-
loc de câştig mare temerea de
Dumnezeu cu îndestulare.
7. Pentru ca noi nimic n'am
adus în lume, că nici nu putem
duce ceva afară cu noi;
8. Având hrana de toate zilele
şi îmbrăcăminte, vom fi îndestu-
laţi cu acestea.
9. Iar cei care hotărăsc să fie
bogaţi cad în ispită şi laţ şi în
multe pofte nebune şi vătămă-
toare, ca unele ce afundă pe
oameni în perzare şi peire.
10. Căci rădăcină a tuturor re-
lelor este iubirea de argint, pe
care uni cu înfocare dorind o să
rătăciră de la credinţă şi se* stră-
punseră cu dureri multe.
11. Dar tu, o omule al lui
Dumnezeu, fugi de acestea; şia-
1 leargă să dobindeşti îndreptăţire,
temere de Dumnezeu, credinţă,
iubire, răbdare, blândeţe îngădui-
toare.
12. Luptă te lupta bună a cre-
dinţei, apucă vieaţa vecînică, la
care ai fost chemat şi ai mărtu-
risit mărturisirea bună înaintea
multor martori.
13. Poruncescînaintea lui Dum-
nezeu dătătorul de vieaţa la toate,
şi înaintea Iui Christos Iisus care
mărturisi înaintea lui PonţiuPilat
mărturia bună,
14. Ca tu, curat, fără nici un
fel de vină, să ţii porunca p6n§
la arătarea Domnului nostru Iisus
Christos,
15. Pe care o va arăta la tim-
purile sale cuvenite Fericitul şi
singurul Stăpinitor, împăratul
celor care împărăţesc şi Domnul
celor care domnesc,
16. Care singur are nemurire,
locuind în lumină de neapropiat,
pe care nu '1 a văzut nimenea
dintre oameni, nici nu '1 poate
vedea; Lui fie cinste şi stăpînire
vecînică, amin.
17. Bogaţilor în veacul de
acum porunceşte le ca să nu
gândiască de ei lucruri înalte,
nici să aibă încredere în nesta-
tornicia bogăţii, ci în Dumnezeu
care ne dă toate cu bogăţie spre
folosire,
18, Ca să lucreze binele, să fie
bogaţi în lucruri bune, să fie dar->
nicî, împărtăşitorî,
19. Punându 'şî comoară la o
parte o temelie bună pentru vi-
itor, ca să apuce într' adevăr
vieaţa.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA II CÂT RE TIMOTETU
20. O Timotee, păzeşte ce 'ţi
s'a încredinţat, abătându te de
vorbirile deşarte lumeşti şi de
împrotivirile ştiinţeî mincinoase,
349
21. Pe care uni lăudând o n'au
înemerit în ce priveşte credinţa.
Darul cu vor.
A D O A EPISTOLĂ
CĂTRE
TIMOTEIU
CAP. I.
Pavel laudă pe Timoteu. Xoida si Etnice,
Credinţa si învăţătura sănătoasă trebuesc
păzite. Laudă adusă casei lui Onesifor.
1. Pavel, apostol al lui Christos
Iisus prin voinţa lui Dumnezeu,
potrivit făgăduinţei de vieaţace
este în Christos Iisus,
2. Lui Timoteu, iubitul fiu,
piice de la Dumnezeu Tatăl şi
de la Christos Iisus Domnul no-
stru.
3. Mulţumesc lui Dumnezeu,
căruia 'i slujesc de la strămoşi
în ştiinţă curată de sinernv, cum
am noapte şi zi neîncetată adu-
cere aminte de tine în rugăciu-
nile mele,
4. Dorind să te vez, aducân-
du 'mi aminte de lacrămile tale,
ca să me" umplu de bucurie,
5. Luându 'mi aducere aminte
de cea fără fâţărie credinţă ce
este în tine, ca una ce a locuit
mai 'nteiu în bunica ta Loida şi
în muma ta Eunice, şi sunt în-
credinţat că şi în tine locuefte.
6. Pentru care cuvent 'ţi aduc
aminte ca să înflăcărezi Darul
lui Dumnezeu, care Dar este în
tine prin punerea mâinilor mele.
7. Căci Dumnezeu nu ne a dat
spirit de sfială, ci de putere şi
iubire şi cuminţie.
8. Deci nu te ruşina de dovada
Domnului nostru, nici de mine
legatul lui, ci suferă reul împre-
ună cu mine pentru evangelie
potrivit puterii lui Dumnezeu,
9. Care ne a mântuit şi ne a
www.dacoromanica.ro
350
EPISTOLA II CĂTRE TIMOTElU
chemat cu chemare sântă, nu
dupe* lucrurile noastre, ci dupS
a sa găsire cu cale şi dupe Da-
rul lui ce ne a fost dat noe* în
Christos Iisus înainte din veacuri
vecînice,
10. Iar acum făcut cunoscut
prin arătarea Mântuitorului no-
stru Christos Iisus, care desfiinţa
moartea, dete la lumină vieaţă
şi nemurire prin evangelia sa,
11. La care eu am fost pus
predicator şi apostol şi învăţător;
12. Pentru care cuvent şi sufer
acestea, dar nu me* ruşinez; pen-
tru că ştiu cui m'ara încrezut,
şi sunt încredinţat că puternic
este să păziască ce mi s'a în-
credinţat pentru zioa aceea.
13. Aibî închipuială de cuvinte
sănătoase pe cete ce le ai auzit
de la mine în credinţă şi iubire
ce este în Christos Iisus;
14. Aceea ce bine 'ţi s'a în-
credinţat păzeşte prin spirit sânt,
care locueşte în noi.
15. Ştii aceasta, câ 'şi au
întors faţa de la mine, cei care
sunt în Asia, dintre cară este
Figel şi Ermogene.
16. Sa dea Domnul milă casei
lui Onesifor, cade multe ori m'a
însufleţit şi de lanţul meu nu s'a
ruşinat,
17. Cî când fu în Roma a cer-
cetat cu sîrguinţâ de mine şi m'a
aflat.
18. Să 'i dea Domnul ca să afle
milă de la Domnul în zioa aceea.
Şi tot ce a slujit în Efes, tu mai
bine cunoşti.
CAP. II.
Coroana oastiî lui Christos. Ouvintul ade-
vărului trebue urmat drept. Improliva lui
Iminm si alti care învaţă lucruri deşarte.
Purtarea slujitorului Domnului.
1. Deci tu, fiul meu, împuter-
niceşte te în Darul care este în
Christos Iisus,
2. Şi cele ce ai auzit de la
mine prin mulţi martori, acestea
încredinţează le la oameni cre-
dincioşi, ca uni care vor fi de-
stoinici să înveţe şi pe alţi.
3. Suferă rSul împreună cu
mine ca bun ostaş al lui Christbs
Iisus.
4. Nimenea slujind ca ostaş nu
se* încurcă în lucruri ale vieţeî,
pentru ca sa placă celui care a
strâns oaste
5. Iar şi daca se lupta cineva,
nu este încoronat daca nu se va
fi luptat potrivit legii.
6. Trebue ca plugarul care se
osteneşte să se împărtăşască el
mai 'nteiu. de roade.
7. Pricepe ce zic; căci Domnul
'ţi va da pricepere în toate.
8. Adu 'ţî aminte de Iisus Chri-
stos învieat dintre morţi, fiind
dintre urmaşi lui David, după
evangelia mea,
9. In care sufer răul pâne* la
legături ca un fâcStor de rele,
dar cuvântul lui Dumnezeu nu
este legat.
10. Pentru aceasta rabd toate
pentru cei aleşi, ca şi dânşi să
aibă parte de mântuirea ce este
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA IL CĂTRE TIMOTE1U
351
în Christos Iisus cu mărire vecî-
nică.
11. Credincios este cuvântul;
căci daca am murit împreună
cu dânsul, şi viî vom fi împreună
cu densul;
12. Daca răbdăm, vom şi îm-
păraţi împreună eu dânsul; daca
îl vom tăgădui, şi el ne va tă-
gădui;
13. Daca 'i suntem necredin-
cioşi, el credincios remâne, pen-
tru că nu poate a se tăgădui pe
sine ânsuşî.
14. Acestea adu 'ţi le aminte,
spunând adevărul înaintea lui
Dumnezeu să nu faci lupta de
cuvinte, la nimic folositor, la dă-
râmarea celor ce ascultă.
15. Sileşt&te ca iui Dumnezeu
să te înfăţişezi pe tine ânsuţî do-
vedit bun, lucrător ne dat de ru-
şine, urmând drept cuvântul a-
devârului.
16. Iar de lumeştile vorbiri
deşarte fereşte te; pentru că ei
vor înainta maî departe necu-
cernicia,
17. Şi vorbirea lor ca gangrena
va afla hrană. Dintre care este
Imeneu şi Filet,
18. Ca uni care n'au înemerit
în ce priveşte adeverul, zicând
că învierea s'a făcut acum, şi
restoarna credinţa unora.
19. Dar temelia tare a lui Dum-
nezeu sta, având pecetea aceasta:
Cunoscut a Domnul pe cei care ,
sunt ai sâi, şi: Depărteze se de
la nedreptate ori cine numeşte
numele Domnului.
20. Intr'o casă mare nu sunt
numai vase de aur şi de argint,
ci şi de lemn şi de lut, şi unele
sunt spre cinste, iar altele spre
necinste;
21. Deci daca cineva sS va fi
curăţit pe sine bine de acestea,
va fi vas spre cinste, sânţit, stă-
pinului folositor, gătit spre ori ca
lucru bun.
22. Iar de dorinţele tinereţii
fugi, şi aleargă să dobîndeştî în-
dreptăţire, credinţă, iubire, pace
cu cei care cheamă din inimă
curată numele Domnului.
23. Şi de cercetările nemin-
toase şi lipsite de învăţătură fe-
reşte te, de oarece şti că ele nasc
lupte;
24. Şi un slujitor al Domnului
nu trebue să se lupte, ci să fie
către toţi blând, învăţător înde-
mănatec, răbdător de rele,
25. Inţelepţind cu blândeţe pe
cei care sâ împrotivesc, nu cumva
le ar da Dumnezeu pocăinţă spre
cunoaştere deplină a adevSrului,
26. Şi să se treziască spre vo-
inţa lui scăpând din laţul diabo^
lului, vinaţî fiind de dânsul.
CAP. ni.
Răutatea ai pgcătosia timpurilor din urmă,
'limoteu urmaş credincioc al lui Pavel.
Scriptura insuflată, de Dumnezeu.
1. Cunoaşte ânse aceasta, ca
în zile din urmă vor veni tim-
puri primejdioase.
2. Pentru că vor fi oameni iu-
bitori de ei ânseşî, iubitori da
www.dacoromanica.ro
352
T
EPJStOLA II CĂTRE TIMOTEIU
-7
argint, lăudăroşî, îngânfaţî, de-
făimători, nesupuşi părinţilor, ne-
mulţumitorî, necuvioşî
3. Fără iubire firească, nepri-
mitori de învoire, zavistuitorî,
neînfrânaţî, neîmblânziţi, neiubi-
torî de bine,
4 Trădători, porniţi fără chib-
zuială, întunecaţi, maî mult iu-
bitori de plăceri, de cât iubitori
de Dumnezeu,
5. Având înfăţişarea temereî
de Dumnezeu, dar care au tă-
găduit puterea ei; şi de aceştia
depărtează te,
6. Căci dintr'aceştia sunt care
se" vîră în case şi robesc feme-
îoare încărcate de păcate, duse
de felurite pofte,
7. Tot dauna învăţând, şi ne-
putând veni nici o dată la cuno-
ştinţă deplină a adevărului.
8. Şi după cum lane şi lambre
să împrotiviră lui Moise, astfel
şi aceştia se împrotivesc adevă-
rului, oameni prăpădiţi la minte,
nelămuriţi în ce priveşte credinţa.
9. Dar nu vor înainta maî de-
parte; pentru că nebunia lor va
fi învederată tuturor, cum a fost
şi a acelora.
10 Tu ânsă 'mi ai urmat de
aproape învăţătura, felul vieţeî,
holărîrea, credinţa, răbdarea în-
delungă, iubirea, îngăduinţa,
11. Urmăririle, suferinţele ce
fel 'mi s'au făcut în Antiochia,
în Iconia, în Listra; ce fel de ur-
măriri am răbdat, şi din toate
m'a scăpat Domnul.
12. Şi toţi dar cara voesc să
trăiască cu temere de Dumnezeu
în Christos Iisus urmăriţi vor fi.
13. Oameni răi ânsă şi amă-
gitori vor înainta spre maî rău,
ducând în rătăcire şi fiind duşi
în rătăcire,
14. Iar tu rămâi în cele ce ai
învăţat şi în cele ce ai fost întă-
rit, de oare ce ştii de la cine ai
învăţat,
16. Şi fiind că de mic copil
cunoşti scrieri sânte, care pot sa
te facă înţelept spre mântuire
prin credinţa care este în Christos
lisus.
16. Orice scriptură insuflată
d& Dumnezeu şi folositoare este
spre învăţătură, spre mustrare,
spre îndreptare, spre înţelepţirfr
care este în dreptate,
17. Ca omul lui Dumnezeu să
fie desăvârşit, gătit depJin spre
orî ce lucru bun.
CAP. IV.
însărcinarea de evangelist trebue îndeplinită.
Pavel aşteaptă moartea şi coroana sa. Soţi
săi. Cărţile şi pergamentele sale. Inteia a*-
părare. Urări.
1. încredinţez înaintea lui Dum-
nezeu şi a lui Christos Iisus care
are s& judece vii şi morţi, încre-
dinţez atât pe arătarea lui, cât
şi pe împărăţia lui,
2. Predică cuvântul, stăi de a-
proape la timp cuvenit la timp
necuvenifc, mustră, ceartă, în-
deamnă cu orî ce îndelungă răb-
dare şi învăţătură.
3. Căci va fi un timp, când nu
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA. lt CÂTRE TIMOTEU
353
vor suferi învăţătura sănătoasă,
ci dupe" ale lor pofte 'şî vor gră-
mădi învăţători, gâdilaţi fiind la
auz»
4. Şi de la adevăr, 'şi vor în-
toarce auzul, dar să vor abate
la istorisiri închipuite.
5. Tu ânsS fii treaz în toate,
suferă râul, fă lucru de evange-
list, adevereşti 'ţi cu desSverşire
slujba.
6. Pentru că acum. am să
1 mi vărs sângele, şi timpul de-
spărţirii mele este aproape.
7. Lupta bună m'am luptat,
drumul 1 am făcut, credinţa am
păzit ;
8 Insfirşit 'mi este păstrată a
îndreptăţirii coroană, pe care 'mi
o va da în zioa aceea Domnul,
dreptul Judecător, dar nu numai
mie, ci şi tuturor care au iubit
arătarea lui,
9. Sileşte-te sa vii curînd
la mine.
10. Căci Dema m'a părăsit,
fiind că a iubit veacul de acum,
şi a plecat la Tesalonic, Crescente
în Galatia, Titu în Dalmaţia;
11. Luca numai este cu mine.
Pe Marcu luându'l adul cu tine;
pentru că 'mi este folositor spre
slujba.
12. Pe Tichie 1 am trimis la
Efes.
13. Venind, adu 'mi felonul pe
oare '1 am lăsat în Troa la Carp,
şi cărţile maî ales pergamentele.
14. Alexandru arămarul multe
rele 'mi a făcut; Domnul 'i va da
dupS lucrurile lui.
15. Păzeşte te şi tu de densul;
pentru că tare s'a împrotivit cu-
vintelor noastre.
16. In înteia mea apărare ni-
menea nu 'mi a venit în ajutor,
ci toţi mau părăsit; să nu li se"
pună în socoteală;
17. Dar Domnul 'mi stete în
ajutor şi mă întări, ca prin mine
să fîe cu desSverşire adeverită
predica şi să auză toate neamu-
rile; şi am fost scăpat din gura
de leu.
18. Domnul mS va scăpa de
ori ce lucru rău şi mS va mântui
mutându tn$ în împărăţia lui cea
cerească; Lui fie mărirea în veci
vecilor, amin.
19. Urează de bine Prischi
şi lui Acuila şi casei lui Qne-
sifor,
20. Erastu a remas în Corint,
iar pe Trofim '1 am lăsat în Milet
fiind bulnav,
21. Sileşte te sâviîmai 'nainte
de earnă. 'Ţi urează de bine Eu-
bul şi Pudente şi Linu şi Claudia
şi fraţi toţi.
22. Domnul Iisus Christos cu
spiritul tSu.
Darul cu,voî. Amin.
www.dacoromanica.ro
354
EPISTOLA CĂTRE TITU
EPISTOLA LUI PAVEL
CĂTRE
TITU
CAP. I.
Dumnezeu nădejdea mântuirii nu este min-
cinos. Cum trebue Titu să lucreze in Cretu.
Oreteni sunt mincinotft*
1. Pavel slujitor al lui Dum-
nezeu, apostol ânsă al lui Iisus
Christos, potrivit credinţe! ale-
şilor lui Dumnezeu şi cunoştinţei
depline a adevărului care este
în măsura temeri! de Dumnezeu,
2. Pe temeiul nădejdei de vieaţă
vecînică, pe care a făgăduit o mai
'nainte de veacuri vecînice ne-
mincinosul Dumnezeu,
3. Iar la timpurile sale cuve-
nite a făcut cunoscut cuventul
său în predică, ce 'mi a fost
încredinţată mie după porunca
Mântuitorului nostru Dumnezeu,
4. Lui Titu adevăratul fiu în
măsura credinţe! de obşte. Dar
şî pace de la Dumnezeu Tatăl şi
de la Christos Iisus Mântuitorul
nostru.
5. Pentru aceasta te am lă-
sat în Creta, ca să întocmeşti
maî departe cele rămase înapoi
şi să pui în fie care oraş preoţi,
«um eu 'ţi am rînduit,
6. Daca este cineva fără vină,
bărbat al unei singure femei, a-
vănd copii credincioşi, nu în în-
vinuire de desfrânare sau ne-
supuşi.
7. Pentru că episcopul trebue
să fie fără vină ca iconom al lui
Dumnezeu, nu placend sieşi, nu
pornit la mânie, nu dat vinului,
nu deprins să bata, nu dat la câ-
ştig urit,
8. Ci primitor de oaspeţi, iu-
bitor de bine, cuminte, drept, cu-
vios, înfrânat,
9. Ţînendu se de cuventul cre-
dincios potrivit învăţături!, ca să
fie în stare atât ca să îndemne
pe temeiul învăţăturii sănătoase,
cât şi să mustre pe vorbitori îm-
profcivă.
10. Căci nesupuşî, vorbitori în-
deşărfc şi amăgitori sunt mulţi,
maî ales cei din tăerea împrejur^
11. Cărora trebue a le astupa
gura, ca uni care dărăpănă toate
casele învăţând pentru câştig u-
rît cele ce nu trebue.
12. Unul dintre denşi, ensuşt
un profet al lor a zis: Creteni
sânt tot dauna mincinoşi, feare
rele, pântece nelucrătoare.
13. Dovada aceasta este ade-
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE T1TU
355
vfirată. Pentru care cuvânt mu-
strează 'i aspru ca sa fie sănătoşi
în credinţă,
14. Ne îndreptând ei luarea a-
minte la istorisiri închipuite Iu-
deeştî şi la porunci ale oamenilor
care 'şi întorc faţa de la adevăr.
15. Toate sunt curate celor
curaţi, iar celor necuraţi şi ne-
credincioşi nimjc nu este curat;
ci necurata Ie este atât mintea
lor, cât şi ştiinţa lor de şinele.
16. Ei mărturisesc că ştiu pe
Dumnezeu, dar tagădueso prin
lucrurile lor, uricioşî fiind şi ne-
supuşi şi spre or! ce lucru bun
nelămuriţi.
CAP. IL
Sfaturi 'pentru bătrinT, bătrîne, tinerî, slugi.
Darul lui Dumneseu a*a arătat tuturor.
1. Dar tu vorbeşte cele ce să
cuvin învăţătureî sănătoase:
2. Ca bătrini să fie trezî, cin-
stiţi, cuminte, sănătoşi la cre-
dinţă, la iubire, la răbdare;
3. Ca bătrînele să fie in înfă-
ţişare cuviincioase, nu zavistui-
toare, nici robite de vin mult;
învăţătoare de bine
4. Ca să cuminţiascâ pe cele
tinere să \\ iubiască bărbaţi, sâ
'şi iubiască copii,
5. Să fie cuminte, curate, ca-
snice bune, supuse la ai lor băr-
baţi, ca să nu fie defăimat cu-
vântul lui Dumnezeu.
6. Asemenea îndeamnă pe mai
tinerî sâ fie cuminte
7. In toate, arătându te pe tine
ensuţî ca chip de lucruri bune,
ca nestricăciune în învăţătura, ca
bună cuviinţă,
8. Ca cuvânt sănătos neprimi-
tor de învinuire, pentru ca cei
care este împrotivă sa se ruşi-
neze, neavend să zică nimic rău
despre noî.
9. îndeamnă pe slugi sâ fie su-
puse la ai lor stăpînî, să fie în
toate bineplâcute, să nu răspunză
împrotivă,
10. Să nu dea ceva la o parte
pentru densele, ci să arate orî
ce bună credinţă, pentru ca să
împodobiască în toate învăţătura
care este a Mântuitorului nostru
Dumnezeu.
11. Căci Darul mântuitor ai
lui Dumnezeu s'a arătat tuturor
oamenilor,
12. Invăţându ne ca lepădând
necucernicia şi poftele lumeşti
să trăim înţelepţeşte şi drept şi
cu temere de Dumnezeu în vea-
cul de acum;
13. Aşteptând fericita nădejde
şi arătarea măririi a marelui
Dumnezeu şi Mântuitorul nostru
Christos Iisus,
14. Care s'a dat pe sine pentru
noi ca să ne scape de ori ce fără-
delege şi să 'şi curăţiască sieşi
un popor al său, rîmnitor de lu-
cruri bune.
15. Acestea spune şi îndeamnă
şi mustră cu orî ce punere la
cale. Nimenea să nu te despre-
ţul as ca.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA .CĂTRE TITU
356
CAP. III.
Cam trebue să fie cei care sunt înoiti prin
Spirit. Desbiaătorul trebue ocolit. Felurite
însărcinări,
1. Adu le aminte să fie supuşî
stăpînirilor, dregatoriilor, să &-
sculte, să iţe gafca spre orî ce lu-
cru bun,
2. Să nu defaime pe nimenea,
sa fie negâlcevitorî, învoitori, a-
rătând ori ce blândeţe către toţi
oameni.
~ 3. Pentru că şi noi eram altă
clată nepricepuţi, neascultători,
fiind duşi în rătăcire, slujind pof-
telor şi feluritelor plăceri, petre-
când vieaţa în reutate şi pisinu-
Ire, urîţî fiind, uni pe alţi urin-
du ne;
4. Dar când s'a arătat bunăta-
tea şi iubirea de oameni a Mân-
tuitorului nostru Dumnezeu,
5. Nu din lucrurile cele din
dreptate pe care Le am făcut noî
ci dupS a sa mil& ne a mântuit
prin baie de naştere de a doa
oară şi de înoire a. Spiritului
Sânt,
ti. Pe care la vărsat peste noî
cu bogăţie prin Iisus Christos
Mântuitorul nostru,
7. Ca îndreptăţiţi fiind prin
Darul lui să ne facem potrivit
nadejdeî moştenitori de vieaţă
veoJnică.
8. Credincios este cuventul, şi
hotărâse ca tu să te rosteşti cu
încredere despre acestea, ca cei
care s'au încrezut lui Dumnezeu
să poarte grijă a ocroti lucruri
bune. Acelea sunt bune şi folo-
sitoare pentru oameni.
9. Iar de cercetări nemintoase
şi de înşirărî ale neamului* şi
ceartă şi lupte legiste fereşte te;
pentru că sunfc nefolositoare şi
deşarte.
1CL De omul desbinător dupe"
înteia şi a doa mustrare fereşte te,
11. De oare ce ştii ca unul ca
acesta s'a abătut şi pecătueşte
fiind de sine osîndit.
12. Când voî trimite pe Artema
la tine sau pe Tichie, sileşte te să
"vii la mine în Nicopole; căci a-
colo am găsit cu cale să ernez.
13. Pe Zena legistul şi pe A-
poline trimite } i mai 'nainte cu
îngrijire, ca să nu le lipsiască
.nimic.
14. Şi să înveţe şi ai noştri ca
să îngrijască de lucruri bune pen-
tru trebuinţele neapărate, ca să
nu fie neroditori.
15. Te îmbrăţişază toţi care
sunt cu mine. Fă urări de bine
celor care ne iubesc în credinţă.
Darul cu voi toţi. Amin K
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA tîĂTRE FlLEMON 367
EPISTOLA LUI PAVEL
ClTRE
FlLEMON
Pavel laudă pe -JPilemon si mijloctste ca să
erte pe Onesim robul său,, primîndu *l ia~
răşl ca pe un frate în Domnul.
1. Pavel,. legat al lui Christos
Iisus, şi Timoteu fratele lui Fi-
lemon, iubitul şi împreună lucră-
torul cu noi,
2. Şi Appiî sora noastră şi lui
Archip, oşteanul nostru împreună
cu noî, şi bisericeî în casa ta,
3. Dar voă şi pace de la Dum-
nezeu Tatăl nostru şi de la Dom-
nul lisus Christos.
4. Mulţumesc tot; dauna
Dumnezeului meu, aduc£ndu 'mi
aminte de tine în rugăciunile
mele,
5. Auzind de iubirea ta şi de
credincioşia pe care o ai către
Domnul Iisus şi către toţi sânţi,
6. Ca împărtăşirea cu credin-
cioşia ta să se facă lucrătoare
pentru Christ03 în cunoaşterea
deseverşită a orî-carui bine ce
este întru voi.
7. Cacî multă bucurie şi mân-
gâere am avut în iubirea ta, fiind
că inimile sânţilor au fost uşu-
rate prin tine, frate=
8. De aceea, deşi având în-
drăsnială în Christos ca să 'ţi po-
runcesc ce se cuvine,
9. Te rog mai mult pentru iu-
bire. Astfel fiind eu, 6a Pavel bă-
trîn, iar acum şi legat al lui Chri-
stos Iisus,
10. Te rog pentru copilul meu,
pe care" '1 am născut în legăturile
mele, pe Onesim,
11. Care altă dată 'ţi era ne-
folositor, dar acum şi ţie- şi mie
folositor, pe care 'ţi '1 am trimis
înapoi,
12. Pe dânsul, adică inima mea.
13. Eu voiam să '1 ţin la mine,
ca să 'mi sluj iască pentru tine în
legăturile evangeln,
14. Dar fără încuviinţarea ta
nimic n'am voit să fac, pentru
ca binele de la tine să nu fie ca
de silă, ci de bună voie;
15. Căci poate pentru aceasta
s'a despărţit puţin timp, ca să
aibî vecînic,
16. De acum nu ca rob, ci maî
sus de rob, ca frate iubit, mai
vîrtos mie şi cu atât mai mult
ţie şi în carne şi în Domnul.
17. Deci daca mă ai părtaş,
primeşte '1 la tina ca pe mine.
18. Iar daca te a păgubit îa
ceva sau datorează, pune acea-
sta în socotiala mea.
19. Eu Pavel am scris cu mâna
www.dacoromanica.ro
358
EPISTOLA CĂTRE EBREI
mea, eu voi plăti, ca să nu 'ţî
zic ca chiar tu ensuţî 'mi rSmâi
mie ânche' dator.
20. Aşa, frate, eu aş avea folos
de tine în Domnul; uşurează 'mi
inima în Christos.
21. încredinţat fiind de a-
scultarea ta 'ţi am scris, ştiind
că vei face şi peste cele ce zic.
22. In acelaş timp ânsS gă-
teşte 'mi şi casa de poposire; căci
nadăjduesc că prin rugăciunile
voastre voi fi dăruit voe\
23. Te îmbrăţişază Epafra
cel prins împreună cu mine în
Christos lisus,
24 Marcu, Aristarchu, Dema,
Luca, împreună lucrător cu mine.
25, Darul Domnului lisus Chri-
stos cu spiritul vostru.
EPISTOLA
CĂTRE
EBREI
CAP. I.
Dumnezeu a trimis oamenilor pe Mul
care este peste toate, mult mai pe sus de
cât ângeri chiar.
1. Dupe* ce în multe părţi şi
în multe chipuri vorbi Dumne-
zeu de demult părinţilor în pro-
feţi, la sfârşitul acestor zile ne
vorbi în Fiul,
2. Pe care '1 a pus peste toate
moştenitor, prin care a şi făcut
veacurile,
3. Care fiind strălucire a mă-
ririi lui şi chip al fiinţei lui şi
ducend toate cu cuvântul puterii
sale, dupe* ce sevârşi curăţire de
păcate, a şezut d 'a dreapta marii
în cele de sus,
4. Fiind făcut cu atât maî bun
de cât ângeri cu cât a moştenit
nume maî deosibit de cât denşi.
5. Căci cărui dintre ângeri a
zis vre odată:
Fiul meu eşti tu,
Eu azi te am născut?
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE EBREI
359
Şi iarăşi:
Eu 'i voi fi Tată,
Şi el 'mi va fi Fiu ?
6. Şi când va fi adus iar în
lume pe întâiul născut zice:
Şi să se închine lui toţi ângeri
lui Dumnezeu.
7. Şi de ângerî zice:
Cel ce face pe ângeri sSi vân-
turi,
Şi pe slujitori săi pară de foc,
8. Iar de Fiul zice:
Tronul teu, Dumnezeule, este
în veacul veacului.
Şi sceptrul dreptăţii este scep-
trul împerăţiî tale.
9. Iubit ai dreptatea şi ai urît
nedreptatea;
De aceea, Dumnezeule, Dum-
nezeul tSu te a uns pe tine
Cu untdelemn al bucurii mai
pe sus de părtaşi tSi.
10. Şi:
Tu Doamne, în început înte-
meiat ai pământul,
Şi lucruri ale mâinilor tale sunt
cerurile ;
11. Ele vor peri, dar tu rămâi
pururea;
Şi toate ca o haină se* vor în-
vechi,
12. Şi ca pe un vestmânt le
veî schimba şi schimbate vor fi,
Dar tu acelaş eşti,
Şi ani tăi nu vor înceta.
13. Şi către cine dintre ângeri
a zis vre odată:
Şezi d'a dreapta mea
Până ce voi fi pus pe vrăjmaşi
tăi scaun al picioarelor tale ?
14. Nu sunt oare toate spirite
slujitoare trimise spre slujbă pen-
tru cei care au să moşteniască
mântuirea ?
CAP. n.
Treime să ascultăm de Fiul lui Dumnezeu
mat mult de cât âe legea mijlocită prin
ângeri. Ohristos s'a făcut om si a pătimit
pentru binele nostru.
1. De aceea trebue ca noi cu
atât mai mult să luăm aminte Ia
cele auzite, ca nu cumva să ne
strecurăm pe lângă ele.
2. Căci daca cuvântul vestit
prin ângerî a fost temeinic şi
ori ce abatere şi neascultare a
luat dreaptă răsplătire,
3. Cum vom scăpa noi, daca
vom fi fost nepăsători la o astfel
de mântuire ? Ca una care, ve-
stită fiind din început prin Dom-
nul, fu adeverită între noi de cei
care auziră,
4. Dând Dumnezeu dovadă la
aceasta împreună cu dânşi prin
semne şi minuni şi felurite pu-
teri şi prin ale spiritului sânt
împărţiri dupe* a lui voinţă.
5. Pentru că nu ângerilor a
supus Dumnezeu lumea viitoare
despre care vorbim.
6. Dar a mărturisit oare cine
undeva zicând:
Ce este omul că 'ţî aduci a-
minte de dânsul?
Sau Fiul omului că te uiţi cu
luare aminte spre el?
7. Pusu '1 ai puţin timp maî pe
jos de ângerî,
www.dacoromanica.ro
360
EPISTOLA CĂTRE EBREI
Cu mărire şi cinste '1 ai încu-
nunat,
Şi 7 ai pus peste lucrurile mâi-
nilor tale,
8. Toate Ie ai supus sub picioa-
rele lui. Dar prin aceea că a su-
pus lui toate, nimic n'a lăsat ne-
supus lui; acum ânsă nu vedem
ânchă pe toate supuse lui,
9. Dar vedem pe cel pus puţin
timp mai pe jos de ângerî, pe
Iisus, cu mărire şi cinste încu-
nunat pentru patima morţii, cum
prin Darul lui Dumnezeu gusta
moarte pentru fie care.
10. Căci se* cuvenia lui, pentru
care silnt toate şi prin care silnt
-toate, fiind că duse mulţi fii la
mărire, să desăverşiască prin pa-
timi pe începetorul mântuirii lor.
11. Pentru că şi care sunţeşte
şi care sunt sânţiţî dintr'unul
sânt toţi, de aceea nu se ruşi-
nează ca să 'i numiască fraţi,
12. Zicend:
Spune voi fraţilor mei numele
teu,
In mijlocul bisericii te voî lauda. '
13. Şi iar: Eu mă voî încrede
într'ensul; şi iar: Iată eu şi copii
pe care 'mi 'i a dat Dumnezeu.
14. Deci fiind că copii au avut
împărtăşire de sânge şi carne, şi
el se* împărtăşi de ele în chip
foarte apropiat, ca prin moartea
sa să desfiinţeze pe cel care are
stăpînirea morţii, adecă pe dia-
Dolul,
15. Şi să scape pe aceştia câţî
de frica morţii în toata vieaţa
erau ţinuţi în robie.
16. Căci negreşit nu de ângerî
are grijă, ci de urmaşi lui A-
braam .are grijă,
17. De aceea trebuia ca întră
toate să fie asemănat fraţilor, ca
să fie milos şi credincios archi-
ereu în cele către Dumnezeu,
spre a ispăşi păcatele poporului.
18. Căci pentru aceea că a su-
ferit fiind ensuşî ispitit, poate sa
ajute celor care sunt ispitiţi.
CAP. HI.
Ghriatoa este mai mare de cât Moise. Daca
abaterea de la legea lai Moise nu rămâne
nepedepsitâf cu atât mai puţin nu rămâne
nepedepsită abaterea de la legea iui Qkri-
stos.
1. De aceea, fraţi sânţi, părtaşi
ai chemării cereşti, îndreptaţi
luarea aminte la trimisul şi ar-
chiereul mărturisirii noastre, la
Iisus,
2. Care este credincios celui
care îl rîndui, după cum şi Moise
era credincios în toată casa luL
3. Pentru că acesta a fost în-
vrednicit de mai mare mărire de
cât Moise, după cum are mai
multă cinste de cât casa cel care
a clădit o desăvârşit,
4. Căci orî ce casă este desă-
vârşit clădită de cineva, dar Dunw
nezeu este care clădi desăvârşit
toate.
5. Şi într'adevăr Moise era cre-
dincios în toată casa lui ca slugă,
spre a da dovadă de cele ce erau
să fie vorbite r
6. Christos anse ca Fiu este ere*
www.dacoromanica.ro
"EPISTOLA CĂTRE ERREI
B&1
Hineios peste casa luj, a cărui casa
suntem noî, daca vom fi ţinut
până la sfârşit nesfiiala temei-
nică şi cuvântul de laudă al nă-
dejde!,
7. De aceea, după cum zice
Spiritul Sânt:
Astăzi daca veţi fi auzit glasul
lui,
8. Nu învîrtoşaţî inimile voa-
stre ca în întarîtare,
Ca în zioa ispitirii în pustie,
9. Unde me. ispitiră părinţi vo-
ştri sore încercare 5
Şi văzură lucrurile mele pa-
truzeci de anî.
10. De aceea m'am supărat pe
neamul acesta,
Şi am zis: Tot dauna sunt ră-
tăciţi cu inima.
Dar ei nu cunoscură căile mele,
11. Cum am jurat în mânia
mea K
Daca vor intra în repausul
meu.
12. Luaţi aminte, fraţilor, nu
cumva va fi în cineva dintre voi
inimă rea a necredinţei ca să se
depărteze de la viul Dumnezeu,
13. Ci îndemnaţi vă uni pe alţi
in fie care zi, pene ce să zice
ânchă: «Astăzî» 5 ca să nufieîn-
vîrtoşat cineva dintre voi prin
înşelăciunea păcatului;
14. Căci ne am făcut părtaşi
ai lui Christos, numai daca vom
fi ţinut începutul temeinic al în-
crederii până Ia sfârşit.
15. Prin aceea ca să zice:
Astăzi daca veţî fi auzit glasul
Iui,
Nu învîrtoşaţî inimile voastre
ca în întarîtare,
16. Cine întărîtară dar, deşi a-
uziră? Dar n'au fost toţî, care
eşiseră din Egipt prin Moise?
17. Şi pe cine se supărâ patru-
zeci de anî? Nu oare pe cei care
pecătuiseră ale căror corpuri că-
zură în pustie ?
18. Şi cărora să jurâ că n'au
să intre în răpausul lui, daca nu
celor care nu ascultară ?
19. Vedem dar că nu putură
să intre pentru necredinţă.
CAP. IV.
liSpausul făgăduit Iudeilor este dat ctlor-
care cred în Christos. Puterea cuvântului
lui Dumnezeu. Despre arckieria lui Ckri-
stos.
3. Deci, fiind ca rămâne ânche"
făgăduinţa spre a intra în ră-
pausul lui, sa ne temem ca nu
cumva să pară cineva dintre voi
că a rămas în urmă.
2. Căci făgăduinţă avem ne-
greşit, după cum şi aceia; dar
cuvântul ce fu auzit nu le folosi,
fiind că n'a fost amestecat cu
credinţă la cei care auziră.
3. Căci intrăm în răpaus cei
care am crezut, după cum a zis:
Cum am jurat în mânia mea,
Daca vor intra în repausul
meu,
Deşi lucrurile erau iăcute de
la întemeerea lumii.
4. Pentru că a zis under va de-
spre zioa a şaptea astfel:
Şi s J a repausat Dumnezeu în
www.dacoromanica.ro
362
EPISTOLA CÂTRB EBREÎ
zioa a şaptea de toate lucrurile
lui.
5. Şi în acest loc iarăşj:
Daca vor intra în răpausul
meu.
6. Deci fiind că rămâne ânche*
să intre uni într'ânsul, şi cei maî
d'inainte care avură făgăduinţă
n'au intrat pentru neascultare,
7. Astăzi iar hotărăşte o zi,
zicând în David după atâta timp,
cum s'a spus mai 'nainte:
Astăzi daca veţi fi auzit glasul
lui,
Nu învîrtoşaţî inimile voastre.
8. Căci clasa Iisus 'i ar fi dus
la repaus, n'ar vorbi Dumnezeu
după acestea de altă zi.
9. Deci dar rămâne ânche re-
paus de sâmbătă pentru poporul
lui Dumnezeu.
10. Căci cine a intrat în re-
pausul lui. acela s'a şi repausat
de lucrurile sale, după cum Dum-
nezeu de ale lui,
11. Să ne sârguim dar ca
să intrăm în acel rSpaus, ca ni-
menea să nu cază în aceeaşi pildă
a neascultării.
12. Pentru că viu este cuvân-
tul lui Dumnezeu, şi lucrător şi
maî tăietor de cât orî ce spadă
cu do6 tăişuri şi pătrunzând pânS
desparte suflet şi spirit, rosturi şi
măduve, şi judecător al gândiri-
lor şi al gândurilor inimeî;
13. Şi nu este făptură ascunsă
înaintea lui, chiar toate silnt goale
şi descoperite ochilor lui, câtre
care avem cuvântul.
14. Deci având archiereu
mare care străbătu cerurile, pe
Iisus Fiul lui Dumnezeu, să ţi-
nem cu tărie mărturisirea.
15, Pentru că nu avem archie-
reu, care nu poate suferi împre-
ună la slăbiciunile noastre, dar
archiereu ispitit fiind în toate po-
trivit asămăriî noastre, afară de
păcat.
16. Deci, să ne apropiăm cu
încredere de tronul Darului, ca
să luăm milă şi Dar să aflăm
spre ajutor la timp cuvenit.
CAP, V,
Qhristos este archiereu, în vccT, preot ca MeV-
chisedec. Peniru cei mari este trebuinţă
de hrană tare, pentru cei mici de lapte.
1. Pentru că orî ce archiereu,
fiind luat dintre oameni, este pus
pentru oamenî în cele către Dum-
nezeu, ca să aducă darurî şi jertfe
pentru păcate,
2. Putând fi îngăduitor către
cei neştiutori şi rătăcitori, fiind
că şi el ânsuşî este împresurat
de slăbiciune,
3 Şi pentru aceasta dator este,
după cum aduce pentru popor,
aşa şi pentru sine să aducă pen-
tru păcate.
4. Şi nimenea nu 'şi îea sieşî
cinstea aceasta, ci chemat fiind
de Dumnezeu, dupe* cum şi Aa-
ron.
5. Astfel şi Christos nu să mări
pe sine ânsuşî ca să fie făcut
archiereu, ci cel care vorbi către
dânsul:
Fiul meu eştî tu,
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE ERREl
363
Eu azî te am născut;
6. După cum şi în alt loc zice;
Tu eşti preot în veac
După rînduiala lui Melchisedec.
7. Oare în zilele cărneî sale,
fiind că aduse cereri şi rugăciuni
stăruitoare cu strigăt tare şi la-
crămî către aceela care putea să
'1 «cape din moarte, şi ascultat
fiind pentru temerea sa de Dum-
nezeu,
8. Deşi Fiu fiind, învăţa ascul-
tare din cele ce pătimi,
9. Şi desăvârşit fiind să făcu
tuturor care ascultă de dânsul
pricinuitor de mântuire vecînică,
10. Numit fiind de Dumnezeu
archiereu după rînduiala lui Mel-
chisedec.
11. Despre care avem mult
să vorbim şi cu anevoie să spu-
nem lămurit, fiind oă v'aţî făcut
întârzietorî cu auzurile.
12. Căci voi trebuind chiar să
fiţi învăţători de mult timp, iarăşi
aveţi trebuinţă ca cineva să vă
înveţe cele d'intâiu începuturi ale
cuvintelor lui Dumnezeu, şi v'aţî
făcut având trebuinţa de lapte,
nu de hrană tare.
13. Pentru că cine se împăr-
tăşeşte numai din lapte este ne-
ştiutor de cuvântul de dreptate,
căci este copil;
14. Iar hrana tare este a celor
desăvârşiţi, care prin deprindere
au simţurile destoinice spre deo-
sibirea binelui şi a răului.
CAP. VI.
Trebue să tindem către desăvârşire. Credinţa
lui Abraam fi jurământul Itti Dumnezeu»
1. De aceea lăsând învăţătura
începătoare despre Christos să
înaintăm cir sîrguinţă spre desă-
vârşire, ne punând vot iarăşi te-
melie cu pocăinţă de lucruri
moarte, şi cu credinţă în Dum-
nezeu,
2. Cu învăţătură despre bo-
tezuri, şi punerea mâinilor, şi
învierea morţilor, şi judecata vecî-
nică.
3. Şi aceasta o vom face, nu-
mai daca Dumnezeu dă voie.
4. Căci este cu neputinţă pe
cei care au fost luminaţi odată
şi au gustat darul ceresc şi s'au
făcut părtaşi ai Spiritului Sânt
5. Şi au gustat cuvântul bun
al lui Dumnezeu şi puterile vea-
cului viitor,
6. Şi care au căzut, a 'i înoi
iarăşi spre pocăinţă, fiind că ei
răstignesc din nou loruşî pe Fiul
lui Dumnezeu şi '1 dau de pildă.
7. Pentru că pământul care a
băut ploaea ce vine adesea peste
dânsul şi care naşte verdeaţa fo-
lositoare acelora pentru care şi
este lucrat, Tea parte la binecu-
vântare de la Dumnezeu;
8. Iar făcând spini şi pălămidă
nu este găsit bun şi aproape de
blestem este, sfârşitul lui este spre
ardere.
9. Dar suntem încredinţaţi
despre voi, iubiţilor, de mai bune
www.dacoromanica.ro
864
EPISTOLA CĂTRE EBtfEl
lucruri şi care ţin de mântuire,
şi daca vorbim astfel.
10. Căci Dumnezeu nu este
nedrept ca să uite lucrul vostru
şi iubirea pe care aţî arătat o
pentru numele lui, prin aceea că
aţî slujit sânţilor şi slujiţi.
11. Dorim dar ca fie care din-
tre voi să arate aceeaşi rîvnă
pentru încrederea deplină a nă-
dejdeî penă Ia sfârşit,
12. Ca să nu fîţî întârzietorT, dar
următori ai celor care prin cre-
dinţă şi îndelungă răbdare mo-
ştenesc făgâduinţile.
13. Căci Dumnezeu gând a dat
făgăduinţă lui Abraam, fiind că
nu avea să jure pe nimenea mai
mare, jurâ pe sine,
14. Zicend: Cu adevărat bine-
cuvântând te voî binecuvântaşi
îmulţind te voi îmulţi;
15. Şi astfel, fiind că avu în-
delungă răbdare, dobîndi făgă-
duinţa.
16. Pentru că oameni jură pe
cel care este mai -mare, şi jură-
mântul le este sfârşit spre sta-
tornicire a orî cărui cuvent de
împrotivire;
17. In aceasta Dumnezeu, vo-
ind să arate maî mult moşteni-
torilor făgăduinţei nestrămutarea
hotărîriî lui, mijloci prin jură-
mânt
18. Ca prin doe fapte nestră-
mutate, în care este cu neputinţă
ca Dumnezeu să fi minţit, să a-
vem îndemnare noî care, am scă-
pat" ca sa ţinem cu tărie nădejdea
pusă înainte,
19. Pe care o avem ca ancora
neclintită şi temeinică a sufle-
tului şi intrând înăuntrul catape-
tasmeî,
20. Unde a intrat pentru noî
Iisus, ca înainte mergător, fiind
făcut după rînduiala lui Melchi-
sedec, archiereu în veac.
CAP. vn.
Milchisedec este mar mare de cât Abraam sî
Levint. Qkristos este archiereul nostru dt-
sgvirşit în veac*
1. Căci acest Melchisedec îm-
păratul Salemului, preotul Iui
Dumnezeu, Celui prea înalt, care
întîmpinâ pe Abraam întorcân-
du se acesta de la tăierea împă-
raţilor, şi J l binecuvântâ,
2. Căruia şi zecluială din toate
'i împărţi Abraam, însemnează
mat 'meiu împăratul dreptăţii,
iar apoî şi împăratul Salemului,
care este împărat al păcii,
3. Fără tată, fără mumă, fără
istorisire de neam, ne având nici
început al zilelor, nici sfârşit ai.
vieţei, dar cu totul asemănat fiind
Fiului lui Dumnezeu ; rămâne
preot pururea.
4. Vedeţi dar cât de mare este
acesta, căruia chiar zeciuială l i
dete Abraam din cele mai bune,
el patriarchul!
5. Şi într'adevăr cei din fii lui
Levi care primesc preoţia au po-
trivit legii poruncă ca să iea
zeciuială de la popor, adecă de
la fraţi lor, măcar că fi aceştia
au eşit din coapsa Iul Abraam;
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE EBREl
365
6. Iar cel care nu l şi trage nea-
mul dintr'ânşi aluatzeciuialăde
la Abraam, şi a binecuvântat pe
cel care are fâgăduinţile.
1; Fără. vreun cuvânt de îm-
prolivire dar, cel mic este bine-
cuvântat de cel mare.
8. Şi aci oameni muritori îeau
zeeîueli, iar acolo unul care este
dovedit că trăieşte luâ zecluială\
9. Şi, cum am zice, prin Abra-
am a dat zecîuiala şi Levi care
îea zecîuelî;
10. Pentru că era ânchă in
coapsa tatălui său, când r l întim-
pinâ Melchisedec.
11. Deci dar, daca era de-
săvârşire prin preoţia levifcică,
— pentru că poporul pe temeiul
ei ^ primit legea — , ce trebuinţă
mal era ca după rinduiala lui
Melchisedec să se ridice un altfel
d& preot şi nu să zicepreot după
rinduiala lui Aaron ?
12. Preoţia dar fîicid schimbată,
este de neapărată trebuinţă să
se facă şi o schimbare a legii.
13. Găcî acela, cu privire la
care sunt zise acestea, s'a împăr-
tăşit de o altfel de seminţie, de
la care nimenea n'a slujit alta-
rului;
14. Pentru că este foarte în-
vederat că din Iuda a răsărit
Domnul nostru, cu privire la care
seminţie Moise nu zise nimic
despre preoţi.
15. Şi ânchă cu mult mai cu-
noscut este, daca după asemă-
narea- lui Melchisedec să ridică
un altfel de preot, -
16. Care s'a făcut nu după le-
gea unei porunci carnale, ci dupe-
puterea unei vieţi neperitoare.
17. Căci este dovedit că:
Tu eşti preot în veac
După rinduiala lui Melchisedec.
18, Pentru că o desfiinţare
a unei porunci ce a fost mai
'nainte se face din pricina slă-
biciunii şi a nefolosului ei,
19. — Căci lega n'a desăvârşit
nimic — şi să face o intrare peste
densa a unei nădejdi mai bune,
prin care ae apropiem de Dum-
nezeu.
20. Şi întru cât s'a făcut preot
nu fără săvârşire de jurământ,
— pentru că aceia au fost făcuţi
preoţi fără săvârşire de jură-
mânt,
21. Iar el cu .săvârşire de ju-
rământ a fost făcut preot prin cel
care zice către dânsul:
Jurat a Domnul şi nu să va căi ;
Tu eşti preot în veac dupe rin-
duiala lui Melchisedec, —
22. Intru atât s'a lăcut lisus
chezaş ai unui mai bun aşeză-
mânt.
23. Şi aceia într'adevăr au fost
mai mulţi făcuţi preoţi pentru
aceea că sunt împedicaţî prin
moarte ca să rămână;
24. Dar. el pentru aceea că ră-
mâne în veac are preoţia nestră-
mutată.
25. De aceea poate şi să mân-
tuiască cu desăvârşire pe cei care
să apropie printr'ânsul de Dum-
nezeu, fiind tot dauna viu spre a
mijloci pentru dânşi.
www.dacoromanica.ro
366
EPISTOLA CĂTRE EBREI
26. Căci astfel de archiereu se*
cuvenia pentru noi, curat, fără
răutate, fără pată, deosibit de
păcătoşi, şi fiind mai sus de cât
cerurile,
27. Care nu are în fie care zi
neapărată trebuinţă să aducă, ca
arcbierei, jertfe maî 'ntâiu pentru
păcatele sale, apoi pentru ale po-
porului; cacî a făcut aceasta o-
dată pentru tot dauna aducen-
du se jertfă pe sine ensuşî.
28. Căci legea pune arcbierei
oameni care au slăbiciune, iar
cuvântul jurământului săvârşit
care fu în urma legii pune pe
Fiul desăvârşit în veac.
CAP. VIII.
Arehiereul nostru ceresc este mijlocitorul unui
nou OfSzement mult mai bun de cât ctl
vechia.
1. Iar vârf la cele ce zicem
este: Avem astfel de archiereu
care s'a aşăzat d'a dreapta tro-
nului mării în ceruri
2. Ca preot jertfitor al san-
tuarului adeverat şi al cortului a-
devărat, pe care '1 a înfipt Dom-
nul, iar nu om.
3. Căci ori care archiereu este
pus ca sa aducă daruri şi jertfe,
de aceea era de neapărată tre-
buinţă ca şi acesta să fi avut
ceva, ce să aducă.
4. Daca dar ar fi pe pământ,
nici n'ar fi preot, fiind că sunt
cei care aduc potrivit legii da-
rurile,
5. (Ja uni care slujesc unei în-
chipuituri şi unei umbre a san-
tuarului ceresc, după cum a pri-
mit Dumnezeească poruncă Moise
când era să înfiinţeze cortul, căci
zice: Iea seama, vei face toate
potrivit chipului ce 'ţi a fost a-
rătat pe muntele Sinai;
6. Acum âns£ a dobîndit slujbă
preoţească maî deosibită cu cât
este şi mijlocitor al unui aşăză-
ment maî bun, ca unul care este
legiuit pe temeiul făgăduinţilor
maî bune.
7. Pentru că daca acela întâiul
aşezământ era desăvârşit, nu să
căuta loc pentru al doilea.
8. Dar mustrându 'i zice:
Iată, vin zile, zice Domnul,
Şi voi alcătui un nou aşăză-
mânt faţă de casa lui Israel şi
faţă de casa lui Iuda,
9. Nu ca aşăzemântul pe care
îl făcui părinţilor lor,
In zioa când 'i am apucat de
mână ca să 'i scot din pământul
Egiptului ;
Că ei nu stăruira în aşăzămân-
tul meu,
De aceea şi eu nepăsător am
fost de dânşi, zice Domnul.
10. Că acesta este aşăzământul
pe care '1 voi întocmi casei lui
Israel
După acele zile, zice Domnul,
Punând legile mele în gândul
lor,
Şi pe inima lor le voi înscrie
Şi voi fi lor Dumnezeu,
Şi ei 'mi vor fi popor.
11. Şi n'au să maî înveţe fie
care pe cetăţeanul său,
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE EBREI
367
Şi fie care pe fratele său zicând,
cunoaşte pe Domnul,
Că toţi mă vor cunoaşte
De la mic până la mare ai lor.
12, Ca voî fî milostiv la ne-
dreptăţile lor,
Şi nu 'mi voi mai aduce aminte
de păcatele lor şi de fărădelegile
lor.
13. Prin aceea că zice un Nou
aş&emânt, a învechit pe întâiul
aşfaemânt ; iar ce este învechit şi
bătrîn este aproape de perire.
CAP. IX.
Deosebirea între santuarul pămînteec ai cel
eeresc. Ispăşirea dupS legea lui Moise nu
este desăversitoare ; dar ispăşirea făcută
de Cfiristos este desăversitoare,
1. într adevăr avea şi înteiul
aşezemint hotărirî pentru slujba
Dumnezeească şi santuarul pă-
mântesc.
2. Căci fu întocmit un cort în-
tâiul, în care se află sfeşnicul şi
masa şi punerea înainte a pâi-
nilor, care cort să cheamă loc
sânt.
3. Iar după a doa catapetasmă
fu întocmit un cort care să chea-
mă loc prea sânt,
4. Având tămâetoare de aur
şi chivotul aşezământului ferecat
peste tot cu aur, în care era un
vas de aur având mană, şi fcoea-
gul lui Aaron care odrăslise şi
tablele aşăzământuluî,
5. Iar d'asupra lui Cherubimi
măririi umbrind ispăşitorul; de-
spre acestea nu este acum de
vorbit cu deamănunlul.
6» Astfel fiind întocmite acestea»
preoţi intră tot d'auna în întâiul
cort săvârşind slujbele Dumne-
zeeştî,
7. Iar în al doilea odată pe an
numaî archiereul, nu fără sânge
pe care '1 aduce pentru sine şi
pentru ale poporului greşăli din
neştiinţă,
8. învederând Spiritul Sânta-
ceasta: că calea locului celui prea
sânt să nu fie ânehă arătată, pe
cât timp mai stă întâiul cort,
9. Ca unul care este o asemă-
nare faţa de timpul de acum,
potrivit căruia cort să aduc da-
ruri şi jertfe ce nu pot desăvârşi
în ştiinţa de sine pe cel care face
slujbă Dumnezeească,
10. Fiind pe lângă mâncări şi
băuturi şi felurite spălări, numai
întocmiri ale cărnei, puse până
la timp de îndreptare.
11. Iar Christos venit ar-
chiereu al bunurilor viitoare, prin
cortul mai mare şi mai desă-
vârşit, nu făcut de mână, adecă
nu al acestei făpturi,
12. Nici prin sânge de ţapi şi
viţei, dar prin sângele său intrâ
odată pentru tot dauna în locul
cel prea sânt, după ce dobîndi
răscumpărare vecinică.
13. Căci daca sângele de ţapi
şi de tauri şi a j unicei cenuşă,
ce stropeşte pe cei spurcaţi, sân-
ţeşte spre curăţirea cărnii,
14. Cu cât maz mult sângele
lui Christos, care prin spirit veci-
www.dacoromanica.ro
368
EPISTOLA CĂTRE EBREÎ
nic să aduse pe sine desăvârşit
lui Dumnezeu, va curaţi ştiinţa
de sineve a voastră de lucruri
moarte, ca să slujiţi viului Dum-
nezeu.
15. Şi pentru aceasta este
mijlocitor al unui aşăzăment nou,
ca prin aceea, că să făcu moarte
spre răscumpărare de abaterile
de sub întâiul aşăzăment, săîea
cei chemaţi făgăduinţa moşteniriî
vecînice.
16^ Căci unde este diată, este
de neapărată trebuinţă ca să fie
moartea celui care face diată;
17. Pentru că o diată este te-
meinică la cei morţi, fiind că nici
odată nu are tărie când trăieşte
cel care face diata.
18. De aceea, nici înteiul af8-
zement n'a fost sărbătorit fără
sânge.
19. Căci, după ce fie care po-
runcă potrivit legii fu spusă de
Moise la tot "poporul, dupe ce
luâ sângele viţeilor şi al ţapilor
cu apă şi lâna boită roşu şi isop,
stropi atât cartea ensăşî cât şi
tot poporul,
20. Zicend: Acesta este sângele
aşăzSmentului pe care '1 a po-
runcit voe Dumnezeu.
21. Şi stropi aseminea cu sânge
cortul şi toate vasele pentru slujba
Dumnezeească.
22. Şi aproape toate sunt prin
sânge curăţite potrivit legeî, şi
fără vărsare de sânge nu să face
ertare.
23. Deci este într'adevăr de
neapărată trebuinţă ca închîfmi-
tura celui ce este în ceruri să fie
Curăţită prin acestea, iar ensuşi
cerescul santuar să fie serbătorit
prin mai bune jertfe de cât a-
eestea.
24 Pentru că Christoă intrâ
nu în locul cel prea sânt fâcut
de mâini, închipuitura a celui a-
devărat, ci chiar în cer, ca să se
înfăţişeze acum pentru noî îna-
intea feţei lui Dumnezeu.
25. Nieî nu intrâ în cer ca sa
se aducă de maî multe orî jertfă
pe sine ensuşT, după cum intra
archiereul în fie care an cu sânge
strein în locul cel prea sânt;
26. Fiind că altfel trebuia ca el
să fi pătimit de maî multe ori de
la întemeerea lumii, acum dar
la sfârşitul veacurilor, s'a arătat
o singură dată spre desfiinţarea
păcatului prin jertfirea sa.
27. Şi întru cât este hotărît
oamenilor să moară o singură
dată, iar dupe aceea judecată,
28. Astfel şi Christos, fiind o
singură dată adus- jertfă ca să
înlăture păcatele multora, de a
doa oară fără păcat să va arăta
celor care cu stăruinţă '1 aşteaptă
spre mântuire.
CAP. X,
Legea este umbra as&z&mSntului nou, Jertftle
ispăşitoare ale legii si adevărata jertfă
ispăşitoare a lui Christos, Jertfele sunt
desfiinţate. Mare este pedeapsa celor care
se abat de la învăţătura evangelîî. Lauda
credinţei statornice.
1. Pentru că legea avend <3
umbră a bunurilor viitoare, nu
www.dacoromanica.ro
EPISTQLA CĂTRE EBREI
369
ensăşî icoana lucrurilor, nu poate
nici o dată prin aceleaşi jertfe în
fie care an, pe care le aduc ne-
încetat, să desăverşiasca pe cei
-care să apropie;.
2. Căci n'ar fi încetat oare jert-
fele aduse, pentru aceea că cei
care fac slujbă Dumnezeească,
curăţiţi fiind odată, nu mai au
nici o cunoştinţă de păcate?
3. Dar într'ânsele este în fie
^are an q aducere aminte de pă-
cate;
4. Pentru că este cu neputinţă
ca sânge de tauri şi de ţapi să
înlăture păcate.
5. De aceea intrând în lume
zice:
Jertfă şi prinos n*ai voit,
Dar corp *mi ai întocmit,
Arderi de tot şi jertfe pentru
păcat n'ai binevoit;
7. Atunci am zis; iată eu vin,
— în volumul cărţeî este scris
pentru mine —
Ca să fac voinţa ta. Dumne-
zeule !
8. Zicend mai sus, că jertfe şi
prinoase şi arderi de tot şi
pentru păcate n^i voit, nici n'ai
l)inevoit,
— ca unele ce sunt aduse po-
trivit legeî —
9. Atunci a zis; iată eu vin ca
să fac voinţa ta, desfiinţează dar
ce este zis înteiu ca să stator-
niciască ce este zis a doa oară,
10. In care voinţă suntem sân-
ţiţî odată pentru tot dauna prin
prinosul corpului lui lisus Chri-
stos.
11, Şi înţr'adevăr ori care
preot stă liturghisind în fiecare
zi şi aducând de- mai multe ori
aceleaşi jertfe, ca unele care nu
pot nici odată să înlăture cu to-
tul păcatele;
12. Acesta ansă, după ce aduse
jertfă pentru păcate, să aşăzâ
pentru tot dauna d'a dreapta lui
Dumnezeu,
13. Aşteptând de acum până
ce vor fi puşi vrăjmaşi săi scaun
al picioarelor sale.
14. Căcî printr'un singur pri-
nos a desăvârşit pentru tot dauna
pe cei care sunt sânţiţî.
15. Dar şi Spiritul Sânţ ne dă
dovadă; căci după ce a zis:
16. Acesta este aşăzămentul pe
care 'l voi alcătui faţă de denşi
După acele zile, zice Domnul;
dând legile mele în inimile lor,
le voi scrie şi în gândul lor,
17. Şi de păcatele lor şi de
fărădelegile lor nu 3 mi voi mai
aduce aminte.
18. Unde este dar ertare a a-
cestora, nu maî esiejertta pentru,
păcate.
19. Deci, fraţilor, având în
sângele lui lisus încredere te-
meinică spre intrarea în locul cel
prea sânt,
20. Pe care intrare o deschise
pentru noî ca o cale noa şi vie
prin catapetasmă, adecă prin car-
nea lui,
21. Şi avind mare preot peste
casa lui Dumnezeu,
22. Să ne apropiem cu inimă
adevărată, în desăvârşită cuno-
www.dacoromanica.ro
24
370
EPISTOLA CĂTRE EBREI
ştinţă de credinţă, fiind că sun-
tem curăţiţi în inimele noastre
de ştiinţă rea de noi enşine.
23. Şi, fiind că suntem spălaţi
la corp cu apa curata, să ţinem
cu tărie mărturisirea statornică
a nădejdeî noastre, căci credin-
cios este cel care a făgăduit,
24. Şi să îndreptăm luarea
aminte uni asupra altora spre
întraripars de iubire şi lucruri
bune,
25. Ne părăsind adunarea noa-
stră, dupe cum au uni obiceiu,
ci îndemnându ne, şi cu atât mai
mult cu cât vedeţi zioa apro-
piindu se.
26 Căci daca noi de bună
voie păcătuim, dupe ce am luat
cunoştinţa adevărului, nu mai
rSmâne jertfa pentru pScate,
27. Dar remene o înfricoşătoare
aşteptare a judecăţii şi o iuţime
a focului viitor ca sa mistuiască
pe împrotivitorî.
28. Cine a lepădat legea lui
Moise moare fără mila pe teme-
iul spusei a doi sau trei martori;
29. Gândiţi, de cât mai rea pe-
deapsă va fi învrednicit cel care
a călcat în picioare pe Fiul lui
Dumnezeu şi a socotit de necu-
rat al aşSzSmentului sânge, prin
care fu sânţit, şi a întîmpinat cu
despreţ Spiritul Darului.
30. Pentru ca cunoaştem pe cel
care a zis : A mea este r esbunarea ;
eu voi resplati; şi iar: Domnul
va judeca pe poporul sSu.
31. înfricoşător este a cădea
în mâinile viului Dumnezeu.
32. Aduceţi ve" dar aminte
de zilele de mai nainte în care y
dupe* ce aţi fost luminaţi aţî
răbdat o mare luptă de suferinţe,
33. Pe de o parte prin mustrări
şi strimtorărî fiind puşi spre pri-
velişte; iar pe de altaiăcendu vS
părtaşi ai. celor care sS aflau
astfel.
34. Pentru ca aţî suferit îm-
preună atât cu cei închişi, cât şi
răpirea averii voastre aţî primit o
cu bucurie, cunoscend ca aveţî
pentru voi o avere mai bună şi
stătătoare.
35. Deci nu daţi la o parte în-
drăsniala voastră, ce are negreşit
răsplătire mare.
36. Cacî aveţî trebuinţă de răb-
dare ca, dupS ce aţî făcut voîea
lui Dumnezeu, să luaţi cu sine vă
făgăduinţa.
37. Pentru ca puţin timp maî
este, foarte puţin,
Şi cel care este sa vie va veni,
şi nu va întârzia;
38. Iar cel drept al meu va fi
viu prin credinţă,
Şi daca din sfială sS va fi dat
la o parte, sufletul meu nu bine-
voieşte într'ensul.
39. Dar noi nu suntem ai sfieleî
spre peire, ci ai credinţei spre
dobîndirea sufletului.
CAP. XI.
Credinţa şi roadele ei dovedite de cei de
mal 'nainte.
1. Iar credinţă este încredere
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE EBREI
371
temeinică despre cele ce sunt
nădăjduite, dovadă dobîndită de-
spre lucrurile ce nu sunt vă-
zute.
2. Căci în aceasta avură do-
vadă bătrîni.
3. Prin credinţă pricepem că
veacurile au fost întocmite prin
cuvântul lui Dumnezeu, ca ceea
ce este văzut să nu fie făcut din
cele ce se arată.
4. Abel credinţă având, aduse
lui Dumnezeu maî bună jertfă
de cât Cain, prin care credinţă
primi dovadă că este drept, dând
Dumnezeu mărturie la darurile
lui, şi printr'ânsa vorbeşte ânchă,
deşi a murit.
5. Pentru a sa credinţă Enoch
fu strămutat ca să nu vază moar-
tea, şi nu fu aflat, pentru că
Dumnezeu îl strămutase. Căci
mai 'naînte de strămutarea sa a
fost dovedit că plăcuse lui Dum-
nezeu.
6. Fără credinţă dar nu este
cu putinţă a plăcea lui Dumnezeu;
pentru că cel care se apropie de
Dumnezeu trebue să crează că
este şi că se* face răsplătitor celor
care '1 caută.
7. Noe, după ce fu înştiinţat
de Dumnezeu despre cele ce nu
erau ânchă văzute, credinţă a-
vând făcu cu luare aminte o co-
rabie pentru scăparea casei sale,
prin care credinţă osîndi lumea,
şi să făcu moştenitor al îndrep-
tăţirii potrivit credinţei.
8. Pentru a sa credinţă Abra-
am chemat fiind se supuse ca să
easă la locul pe care avea să 1
îea hi moştenire, şi eşi neştiind
încotro merge.
9. Credinţă având stătu vre-
melnic în pământul făgăduinţei
ca în păment strein, locuind în
corturi cu Isaac şi Iacob, îm-
preună moştenitori aceleeaşî fă-
găduinţî;
10. Pentru că aşteptă cetatea
ce are temelii, al cărei meşter şi
întemeetor este Dumnezeu.
11. Şi chiar Sara credinţă a-
vend primi putere spre întemeere
de urmaşi şi afară din timpul cu-
venit al verstei, fiind că socoti
credincios pe cel care făgădui.
12. Pentru aceea şi de la unul,
şi ânchă amorţit fiind, fură nă-
scuţi în mulţime ca stelele ce-
rului, şi ca nisipul cel nenumărat,
ce este pe ţărmul măriî.
13. Potrivit credinţei au mu-
rit aceştia toţi, ne luând cu sine
făgăduinţele, ci de departe vă-
zândule şi zicând bun venit, şi
mărturisind că streini şi trecători
sunt pe pământ,
14. Pentru că cei care zic u-
nele ca acestea arată că caută
cu stăruinţă o patrie.
15. Şi într'adevăr, daca aveau
în minte pe aceea din care eşiră,
aveau timp ca să se întoarcă;
16. Dar acum doresc mai bună,
adecă cerească. Pentru aceea
Dumnezeu nu să ruşinează de
dânşi ca 3ăfie numit Dumnezeul
lor; căci le a gătit cetate.
17. Abraam având credinţă
a adus jertfă pe Isaac, când fu
www.dacoromanica.ro
372
EPISTOLA CĂTRE EBREI
încercat, şi el care primi în sine
fagăduinţile aducea jertfă, pe u-
nicul născut,
18. El către care fu zis câ în
Isaac 'ţi se va numi urmaş,
19. Gândind în sine că puter-
nic este Dumnezeu a scula şi
dintre morţi; de aceea îl luâ cu*
sine şi din punerea în primejdie.
20. Credinţă având despre cele
viitoare binecuvânta Isaac pe Ia-
cob şi pe Esau. -
21. Credinţă având Iacob bine-
cuvânta, când era să moarâ, pe
fie care din fii lui Iosef şi să ru-
gâ rgzimat pe vîrful toeagului său.
22. Credinţă având Iosef făcu,
pe când era să se sfârşiască, a-
ducere aminte despre eşirea fiilor
lui Israel şi dete poruncă în pri-
vinţa oaselor sale.
23. Credinţă fiind, Moise după
ce fu născut a fost ascuns trei
luni de către părinţi lui, pentru
că '1 au văzut copil plăcut şi nu
se temură de porunca împăra-
tului.
24. Credinţă având Moise, nu
primi când fu mare, ca să fie
numit fiul unei fiice a lui Farao,
25. Alegând mai bine să sufere
reul în acelaşi timp cu poporul
lui Dumnezeu, de cât să aibe o
plăcere trecătoare a păcatului,
26. Socotind înfruntarea lui
Christos drept mai mare bogăţie,
de cât comorile Egiptului; pentru
că 'şi îndrepta privirea la re-"
splatire.
27. Credinţă având părăsi E-
giptul, ne temându se de mâniar
împăratului; pentru că suferi cu
statornicie ca zărind pe cel carş
nu este zărit.
28. Credinţă având a rînduit
Paştele şi stropirea sângelui, ca
perzătorul celor întâiu născuţi ai
lor să nu *i atingă.
29. Credinţă având trecură prin
marea roşie ca pe pământ uscat,
pe când Egipteni, făcând încer-
care cu ea, fură înghiţiţi.
30. Credinţă fiind zidurile Ie-
richonului căzură, după ce fură
încunjurate şapte zile.
31. Credinţă având Raab de-
sfrânata nu peri împreună cu
cei neascultători, fiind că pri-
mise cu pace pe iscoditori po-
porului.
32. Şi ce mai zic ânchă ?
Căci timpul nu 'mi va ajunge
spunând despre Ghedeon, Barac,
Samson, Ieftai, David şi Samuel
şi despre profeţi,
33. Care în puterea credinţei
biruirâ împăraţii, făcură dreptate,
dobîndiră fâgăduinţî, astupară
guri de lei,
34. Stinseră putere de foc, scă-
pară de ascuţişuri de spadă, să
împuterniciră din slăbiciune, se
făcură tari în răsboiu, înfrânseră
tabere de streini;
35. Femei primiră prin înviere
pe morţi lor; iar^alţî întinşi pe
roată fură chinuiţi ne primind
scăparea, pentru ca să dobîn-
diască mai bună înviere;
36. Iar alţi suferiseră bajocorirî
şi biciuiri, ba ânchă. legături şi
închisoare ;
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA. CĂTRE EBREI
373
37. Fură ueişî cu petre, fură
ispitiţi, fură herăstruiţî, muriră
der moarte cu spada, umblară
încoacî şi încolo îmbrăcaţi în peî
de oae, în peî de capră, în lipsă
fiind, apăsaţi, suferind răul,
38. Ei, de care lumea nu era
vrednică, rătăciră în pustii şi în
munţi şi în peşteri şi în crăpă-
turile pământului.
39. Şi aceştia toţi, deşi pri-
miră în puterea credinţei lor bună
dovadă, nu luară cu sine făgă-
duinţa,
40. Rînduind maî 'nainte Dum-
nezeu ceva maî bun pentru noî,
ca să nu fie ei desăvârşiţi fără ,
noî.
CAP. XII.
Christos este încep&orul si des&uirşitorul cre-
dinţei. Dumnezeu înţelepţeşte prin suferinţe
pe fii săi. Căinţa târzie a lai J2*au Sinai
şi Sionul ceresc. Temtiul si însemnătatea
noului aşezământ.
1. De aceea şi noî, fiindcă a-
vem împrejurul nostru un aşa
de mare nor de martorî, lepă-
dând orî ce greutate şi păcatul
ce lesne împresoară, să alergăm
în lupta ce ne sta înainte,
2. îndreptând privirea la înce-
pătorul şi desăverşitorul credin-
ţeî, Iisus, care după ce despreţul
ruşinea, suferi crucea pentru bu-
curia ce *i sta înainte, şi şade
d'a dreapta tronului lui Dum-
nezeu.
3. Uitaţi vă dar bine la cel care
a suferit în sine de la cei păca- -
toşî o aşa de mare împrotivire
cu vorba, pentru ca să nu obo-
siţi, fiind în sufletele voastre o-
steniţî.
4. Nu v'aţî împrotivit ânchă
- până la sânge luptându vă îm-
protiva păcatului,
5. Şi aţî uitat de tot îndemnul
care vă vorbeşte ca unor fiî ?
Fiul meu, nu socoti drept pu-
ţin înţelepţirea de la Domnul,
Nicî nu osteni, când eştî mu-
strat de dânsul;
6. Căcî pe care '1 iubeşte Dom-
nul, '1 înţelepţeşte,
Şi biciueşte pe orî care fiu pe
care densul îl primeşte Ja sine.
7. Spre înţelepţire suferiţi,
Dumnezeu se poartă cu voi ca
cu fiî. Căcî care fiu este pe care
nu '1 înţelepţeşte tatăl ?
8. Iar daca sunteţî fără înţe-
lepţire, de care toţî s'au împăr-
tăşit, sunteţî dar fiî fireşti, şi nu
sunteţî fiî adevăraţi.
9. Apoî aveam înţelepţitorî pe
părinţi noştri după carne şi ne
sfiiam, nu ne vom supune cu
mult maî vîrtos Tatălui spiritelor
şi vom fi viî ?
10. Pentru că ei după a lor
găsire cu cale ne înţelepţiau pen-
tru puţine zile, iar acesta spre
folosul nostru ca să ne împărtă-
şim de sânţenia lui.
11. Orî ce înţelepţire la starea
de acum nu pare într'adevăr că
este de bucurie, ci de întristare,
dar maî în urmă dă celor deprinşî
prin ea rod de pace al dreptăţii.
12, De aceea îndreptaţî iar
www.dacoromanica.ro
374
EPISTOLA CĂTRE EBREI
mâinile obosite şi genuchile slă-
bănogite,
13. Şi faceţi urme drepte cu
picioarele voastre, ca ce este
şchiop să nu să abată, ci mai
vîrtos să fie vindecat.
14. Căutaţi pace cu toţi şi sân-
ţirea, fără care nimenea nu va
vedea pe Domnul,
15. îndreptând cu îngrijire lu-
area aminte ca nu rămânând
vre unul în urmă de la Darul lui
Dumnezeu, ca nu vre o rădăcină
de amărăciune crescând în sus
să bântue şi printr'ânsa mulţî să
fie molipsiţi,
16. Ca să nu fie vre un desfrâ-
nat sau vre un lumesc ca Esau,
care pentru o singură mâncare
a dat dreptul său de întâiu născut,
17. Pentru că ştiţi că şi mai
în urmă, când dori să moşte-
niască binecuvântarea, nu fu luat
în seamă; căci nu afla loc pentru
schimbare de gând, deşi cu la-
crămî o ceru.
18, Căci nu v'aţî apropieat
de munte ce să pipăe şi aprins
de foc, şi de nor întunecos, şi
de întunecime şi de furtună,
19. Şi de sunet de trîmbiţă şi
-de al cuvintelor glas, pe care
auzindu '1 ei să rugară ca să nu
li să mai vorbiască;
20. — Câcî nu suferiau porunca:
chiar dobitoc daca va fi atins
muntele, va fi omorîfc cu petre
sau cu săgeată va fi străpuns ;
21. Şi — astfel de înfricoşătoare
-era arătarea! — Moise zise: în-
spăimântat sunt şi tremur-; —
22. Ci v'aţî apropiat de mun-
tele Sion şi de cetatea viului
Dumnezeu, de Ierusalemul ce-
resc, şi de zecimi de mii de ân-
gerî,
23. De adunare spre sSrbare
şi de adunare de întâiu născuţi,
scrişî în ceruri, şi de judecător,
Dumnezeul tuturor, şi de spirite
ale drepţilor desăvârşiţi,
. 24. Şi de Iisus mijlocitorul a-
şezământului de curînd şi de al
stropirii sânge care vorbeşte maî
bine de cât Abel.
25. Luaţi seama, nu părăsiţi
pe cel care v8 vorbeşte; căci daca
aceia n'au scăpat când părăsiră
pe cel care rosteşte pe pământ
cuvinte dumnezeeştî, mult maî
vîrtos noî nu vom scăpa, noi
care ne întoarcem de la cel care
rosteşte cuvinte dumnezeeştî din
cer,
26. Al cărui glas sgudui atunci
pământul, iar acum făgădui zi-
când, eu voi clătina ânche o
dată nu numai pământul, ci şi
cerul.
27. Jar acest ânche o dată a-
rată schimbarea celor ce sunt
sguduite ca a unor lucruri făcute,
pentru ca să rămâe cele ce nu
sunt sguduite.
28. Pentru aceea, fiind că pri-
mim împărăţie neclintită, mul-
ţumim prin care mulţumire să
slujim lui Dumnezeu cu bună
plăcere, cu luare aminte şi sfială;
29. Căci şi este Dumnezeul no-
stru foc mistuitor.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA CĂTRE EBREI
375
CAP. XIII.
Jfelurite afaturl* Ohrietos este unul si acelas
UrărY de Mne*
1. Iubire frăţească să remâe.
2. Nu uitaţi ospitalitatea, căci
prin aceasta uni fără să ştie pri-
miră oaspeţi pe ângerî.
3. Aduceţi vă aminte de cei le-
gaţi ca legaţi împreună cu voî,
de cei care suferă răul ca fiind
şi voî ânşive în corp.
4. De cinste să fie căsătoria în
toate şi patul curat; căci pe de-
sfrânaţi şi pe adulteri 'i va judeca
Dumnezeu.
5. Gândirea şi purtare** să fie
neiubitoare de argint, fiţi înde-
stulaţi de cele de acum; căcî el
însuşi a zis: nici de cum n'am
să te las, în nici un chip nu te
părăsesc,
6. Astfel noi îndrăsnind zi-
cem:
Domnul 'mi este ajutor, nu mă
voî teme;
Ce 'mi va face omul ?
7. Aduceţi vă aminte de maî
mari voştri, ca de uni care v'au
vorbit cuvântul lui Dumnezeu,
al căror sfârşit al vieţeî privin-
du '1 de aproape urmaţi credinţa
lor.
8. Jisus Christos acelaş este şi
în vecî.
9. Prin învăţături felurite şi
streine nu vă amăgiţi; căcî este
bine ca prin Dar să fie întărită
inima, nu prin demâncărî din
care n'au avut folos cei care um-
blă cu dânsele.
10. Avem altar de la care
n'au drept să mănânce cei care
slujesc cortului.
11. Căcî corpurile dobitoacelor
al căror sânge este pus pentru
păcat în locul prea sânt prin ar-
chiereu, corpurile acestora sunt
arse afară din tabără.
12. Pentru . aceea şi Iisus, ca
să sânţiască prin sângele său po-
porul, pătimi afară din poartă.
13. Decî dar să eşim la dânsul
afară din tabără, suferind înfrun-
tarea lui;
14. Căcî nu avem aci cetate
stătătoare, ci căutăm cu stăruinţă
pe cea viitoare.
15. Decî printr'ânsul să aducem
tot dauna lui Dumnezeu jertfă
de laudă, adecă rod de buze care
laudă numele lui.
16. Nu uitaţî dar facerea de
bine şi împărtăşirea; căcî la jertfe
de acestea găseş te Dumnezeu
bună plăcere.
17. Ascultaţi de mai mari
voştri şi supuneţi vă; pentru că
ei veghează pentru sufletele voa-
stre ca uni care dau seamă; ca
să facă aceasta cu bucurie şi nu
suspinând; căcî aceasta vă eşte
nefolositor.
18. Rugaţi vă pentru noi,
căcî socotim că avem ştiinţă bună
de noî enşine, fiind că dorim să
fim bine în toate.
19. Şi maî mult ve îndemn să
faceţi aceasta, ca să fiu maî cu-
rînd înapoîeat voă
20. Iar Dumnezeul păcii cel
care a scos afară dintre morţi
www.dacoromanica.ro
376
EPISTOLA LUL IACOB
pe marele pastor al oilor prin
sângele unui aşezSment vecînic,^
pe Domnul nostru Iisus,
31. Să ve* aducă la deseverşire
în orî ce lucru bun ca să faceţi
voîea lui, lucrând în noî ce este
bineplăcut înaintea lui, prin Iisus
Christos, căpuia fie mărirea în
veci vecilor. Amin.
22. Vă îndemn ansă, fraţilor,
îngăduiţi cuventul îndemnări;
căci şi pe scurt v'am scris.
23. Aflaţi că s'a dat drum fra-
telui Timoteu, cu care vă voî
vedea, daca vine maî curînd.
24. Uraţi bine la toţi maî mari
voştri, şi la toţi sânţi. Vă urează
bine cei din Italia.
25. - Darul cu voî toţî.
EPISTOLA
LUX
IACOB
CAP. I.
Jspi'ele sânt de folos. Atfuţixle sânt treci'
toare. Ascultarea şi împlinirea letfiî. Limba
trtbue înfrânată.
1. Iacob slujitor al lai Dum-
nezeu şi al Domnului Iisus Chri-
stos celor doesprezece seminţii,
ce sunt în împrăştierş, multă să-
nătate.
2. Fraţi mei, socotiţî drept orî
ce bucurie, când veţi fi căzut in
felurite ispite,
3. JŞtiind că încercarea voastră
în credinţă lucrează stăruinţă;
4. Iar stăruinţa aibă lucru de-
plin, ca să fiţî desăverşiţî şi în-
tregi, ne avend lipsă de nimic.
5. Daca dar cineva dintre voî
are lipsă de înţelepciune, ceară^
de la Dumnezeu care dă tuturor
d'adreptul şi nu înfruntă, şi 'i să
va da.
6. Să ceară anse în credinţă,
neîndoindu se de* nimic.; pentru
că cine se îndoieşte seamănă cu
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA LUI TACOB
37?
valul marii mişcat de vent şi a-
runcat încoacî şi 'ncolo.
7. Adecă să nu gândiască că
va lua ceva de la Domnul acel om,
8. T3ărbat îndoelnic, nestatornic
în toate căile sale.
9. Fratele înjosit laude se dar
de înălţimea lui,
10. Iar bogatul de înjosirea lui,
că va trece ca o floare a erbeî.
11. Pentru ^ă răsări soarele
împreună cu arşiţa şi uscâ earba,
şi floarea ei căzu şi podoaba fe-
ţei peri; astfel şi bogatul va peri
cu încetul în umbletele sale.
12. Ferici tr este bărbatul
care rabdă ispita, că lămurit fiind
va lua avieţeî coroană, pe care
a făgăduit o Domnul celor care '1
iubesc.
13. Nimenea ispitit fiind să nu
zică că «unt ispitit de la Dum-
nezeu; pentru că Dumnezeu este
necercat de rele, şi dânsul nu
ispiteşte pe nimenea
14. Dar fie care este ispitit,
fiind tras şi momit de a sa poftă.
15. Apoî pofta după ce a ză-
mislit naşte păcat, iar păcatul
după ce a fost desăvârşit naşte
moarte.
16. Nu fiţi rătăciţi, fraţi meî
iubiţi.
17. Ori ce dare bună şi ori ce
dar desăvârşit se pogoară de sus
de la al luminilor Tată, la care
nu este schimbare sau umbră
făcută de mutare.
18. Binevoi nd ne a născut prin
cuvânt de adevăr, ca să fim noi
o pîrgă a făpturilor sale.
19. Sa ştiţi, fraţi mei iubiţi;
Ori ce om fie ager Ja auzire, în-
cet la vorbire, încet la mânie.
20. Căci a bărbatului mânie
nu lucrează dreptatea lui Dum-
nezeu.
21. De aceea lepădând orî ce
necurăţie şi prisosire de răutate
primiţi cu blândeţe cuvântul să-
di t, care poate să mântuiască
sufletele voastre.
22 Faceţi vă dar împlinitori
ai cuvântului, şi nu numai au-
zitorî, înşelându vă pe voi ânşivă.
23. Că daca cineva este auzitor
al' cuvântului, şi nu împlinitor,
acesta seamănă bărbatului care
priveşte în oglindă faţa firii sale;
24. Căci s'a privit pe sine şi a
plecat, şi îndată a uitat ce fel
era.
25. Cine s'a uitat ânsă de a-
proape în legea desăvârşită a
stării de sine, şi a stăruit la ea,
ne făcându se auzitor uituc, ci
îndeplinitor al lucrului, acesta va
fi fericit în îndeplinirea ei.
26. Daca gândeşte cineva a fi
slujitor lui Dumnezeu, ne ţinân-
du 'şî în frâu limba sa ci amă-
gindu 'şî inima, slujirea de Dum-
nezeu a acestuia este deşartă.
27. Slujirea lui Dumnezeu cu-
rată şi fără pată la Dumnezeu
şi Talăl este aceasta: a cerceta
pe orfani şi văduve în strimto-
rarea lor, a te păzi pe 'tine ân-
suţî curat faţă de lume.
www.dacoromanica.ro
78
EPISTOLA LUI IACOB
CAT. II.
JVu, trehue a despreţui pe săraci. In iubirea
către aproapele este împlinită legea. Cre-
dinţa trebue dovedită prin fapte. Abraam
şi Maab*
1. Fraţi mei, să nu aveţi cu
părtinire credinţa Domnului no-
stru Jisus Christos, a măririi.
2. Căci daca va fi intrat în a-
dunarea voastră un bărbat avend
inel de aur în deget, îmbărcat în
veştment strălucitor, şi va fi in-
trat şi un sărac în veşment soios,
3. Şi vă veţi fi uitat cu luare
aminte spre cel care poartă vest-
mântul cel strălucitor şi veţî fi
zis: Tu şăzî aci bine, şi săra-
cului 'i veţî fi zis: Tu stai colo
sau şăzî la picioarele mele,
4. Nu v'aţî îndoit oare în voi
6nşive şi v'aţî făcut judecători
de gândiri rele ?
5. Ascultaţi, fraţi mei iubiţi,
oare Dumnezeu nu 'şi a ales pe
săraci pentru lume ca să fie bo-
gaţi şi moştenitori ai împăraţii,
pe care a făgăduit o celor care '1
iubesc?
6. Iar voi aţi despreţuit pe să-
rac. Oare nu bogaţi vă împilează
pe voî, şi ei ve târăsc la ju-
decăţi ?
7. Nu defăimează ei numele
bun care fu chemat peste voî ?
8. Daca într'adevăr împliniţî
legea împărătească: «Iubeşte pe
aproapele teu ca pe tine ensuţî»,
potrivit scriptureî, bine faceţî.
9. Iar daca sunteţi părtinitori,
lucraţî păcat, mustraţi fiind de
lege ca călcători.
10. Pentru ca cine va fi păzit
toată legea, dar va fi păcătuit
într'o singură poruncă, s'a făcut
vinovat de toate poruncile.
11. Pentru că cine a zis «nu
severşi adulter», a zis si «nu o-
morî» ; iar daca nu severşăştî a-
dulter, dar omorî, te aifâcut căl-
cător de lege.
12. Astfel vorbiţi şi astfel fa-
ceţî, ca cei care au sâ fie jude-
caţi prin legea stării de sine.
13. Căci judecata este fără milă
pentru cel care nu face milă;
mila se mândreşte faţă de jude-
cată.
14. Care este folosul, fraţi
mei, daca zice cineva că are cre-
dinţă, iar fapte nu are? Oare
credinţa 1 poate mântui?
15. Daca un frate sau o soră
sunt goli şi au lipsă de hrana
trebuincioasă în fie care zi,
16. Şi cineva dintre voi le va
fî zis : Mergeţî în pace, încălziţi ve,
şi săturaţi ve, dar nu le daţî cele
trebuincioase corpului, care este
folosul ?
17. Astfel şi credinţa daca nu
va fi avut fapte moartă este în
sine.
18. Dar va zice cineva: «Tu
ai credinţă, şi eu am fapte» ; a-
rată 'mi credinţa ta fără fapte şi
eu 'ţi voî arăta din faptele mele
credinţa.
19. Tu crezi că unul este Dum-
nezeu? Bine faci; şi demoni cred
şi se înfiorează.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA LUI IACOB
379
20. Voeştî dar sa cunoşti, o-
mule deşărfr, că credinţa fără
fapte este nelucrătoare ?
21. Abraam tatăl nostru nu fu
îndreptăţit din fapte, fiind ca a-
duse jertfă pe Isaac fiul seu pe
altar?
22. Vezi că credinţa lucrează
împreună cu faptele lui, şi din
fapte fu desăvârşita credinţa,
23. Şi fu împlinită scriptura
care zice: Iar Abraam crezu lui
Dumnezeu, şi 'i se socoti spre
îndreptăţire, şi fu numit prieten
.al lui Dumnezeu.
24. Vedeţi ca din fapte este
îndreptăţit omul şi nu din cre-
dinţă numai.
25. Dar aseminea şi Raab de-
sfrânata tiu fu îndreptăţită din
fapte, fiind că primi pe vestitori
^i 'i scoase afară pe altă cale '(
26. Căci, după cum corpul fără
.spirit este mort, astfel şi credinţa
fără fapte moartă este,
cap. in.
Cititori nu trebue s& aibă, învăţători mulfi.
Cu greu este a înfrâna limba. Adevărata
înţelepciune.
1. Nu fîţî mulţi învăţători, fraţi
mei, ştiind că mare osinda vom
lua.
2. Pentru că toţi mult păcă-
tuim; daca cineva nu pecătueşte
în cuvânt, acesta este bărbat de-
săvârşit, în stare să înfrâneze şi
tot corpul.
3. Daca noî dar punem frânele
în gurile cailor ca să ni 'i su-
punem, ducem după noî şi tot
corpul lor;
4* Iată, chiar vasele, deşi sunt
aşa mari şi mânate de vânturi
iuţi, sunt duse de cârmă mică
încotro hotărăşte pornirea celui
care îndrepteazâ;
5. Astfel şi limba mic membru
este şi vorbeşte lucruri mari. Iată
ce foc, ce pădure aprinde
6. Limba, foc, lumea nedrep-
tăţii! Limba să rîndueşte între
membrele noastre, şi mânjaste
tot corpul şi arde în flacăre roata
firiî şi în flacăre este arsă de
gheenă.
7. Pentru că orî ce fire de feare
şi paseri, de târitoare şi de ve-
ţuitoare în mare este domolită
şi a fost domolită de firea o-
mului.
8. Dar limba nimenea dintre
oameni nu poate să o domoliască,
este un rău fără încetare, plină
de venin aducător de moarte.
9. Cu densa binecuvântam pe
Domnul şi Tatăl, şi cu densa
blestemăm pe oameni care sunt
făcuţi dupe asemănarea lui Dum-
nezeu;
10. Din -aceeaşi gura ese bine-
cuvântare şi blestem. Nu trebue,
fraţi mei, ca acestea să fie astfel.
11. Nu cumva isvorul aruncă
din aceeaşi deschizătură dulcele
şi amarul?
12. Oare poate, fraţi mei, un
smochin să facă măsline sau o
viţă smochine? Nici apă sărată
nu poate da apa dulce,
13. Cine este înţelept şi în-
www.dacoromanica.ro
380 E PISTOLA LUI IACQB
— ■ j ^ * ■
ţelegător între voî? Acela arate
din purtarea bună faptele lui cu
blândeţe de înţelepciune
14. Iar daca aveţi rimnire a-
mară şi zavistie în inima voastră,
nu vă mândriţi faţă de adevăr,
şi minţiţi.
15. Această înţelepciune nu
vine de sus, ci este pămentească,
fireasca, demonicească.
16 Căci unde este rîmnire şi
zavistie, acolo este neorînduială
şi orî ce lucru reu,
17, Iar înţelepciunea de sus
este mai 'nteiu curată, apoi pacî-
nică, învoitoare, ascultătoare, pli-
nă de milă şi roade bune, neîn-
doelnică şi fără fâţărie.
18. Şi semînţă de dreptate este
în pace semănată de cei care fac
pace.
CAP. IV.
Ttebue să fugim de plăceri deşarte. Impro-
tiva vorbitorilor de rău si celor care să în-
cred în şinele.
1. De unde sunt răsboae şi de
unde lupte jntre voî ? Nu de aci,
din poftele voastre care se oştesc
în membrele voastre?
2. Poftiţi, şi nu aveţi; omorîţî
şi pismuiţî, şi nu puteţi dobîndi;
ve luptaţi şi vă răsboiţî. Şi nu
aveţi pentru că voî nu cereţi;
3. Cereţi şi nu primiţi, pentru
că cereţi reu, ca să cheltuiţi în
poftele voastre,
4. Desfrânaţilor, nu ştiţi că
prietenia lumeî este vrăjmaşă lui
Dumnezeu? Deci cine se va fi
hotărît să fie prieten al lumii,
să face vrăjmaş lui Dumnezeu.
5. Sau gândiţi că îndeşărt zice
scriptura? Cu pismă doreşte spi-
ritul care locui în noi,
6. Ânse dă mai mare Dar. De
aceea zice: Dumnezeu să împro-
tiveşte mândrilor, iar smeriţilor
le dă Dar.
7. Deci supuneţi vă lui Dum-
nezeu, dar împrotiviţi vă diabo-
lului, şi va fugi de la voî;
8. Apropieaţi vă de Dumnezeu,
şl se va apropiea de voî. Cură-
ţiţi ve mâinile, păcătoşilor, şi sân-
ţiţî inimile, îndoelnicilor.
9. Simţiţi durere şi întristaţi ve\
plângeţi, rîsul vostru prefacă se
în întristare ş\ bucuria în ruşine
de voî înşivă.
10. Fiţi smeriţi înaintea Dom-
nului, şi el vâ va înălţa.
11. Nu vorbiţi de rău uni pe
alţi, fraţilor, cine vorbeşte de reu
pe fratele său, orî judecă pe fra-
tele seu, vorbeşte de reu legea
şi judecă legea; iar daca judeci
legea, nu eşti împlinitor al legii
ci judecător.
12. UnuLeste legiuitor şi ju-
decător, cel care poate să mân-
tuiască şi sâpearzâ; cine eşti dar
tu, care judeci pe aproapele ?
13. Veniţi acum cei care
ziceţi : Astăzi sau mâine vom
pleca la oraşul şi la oraşul şi vom
face acolo anul şi vom face ne-
gustorie şi vom câştiga,
14. — Ca uni care nu ştiţi cele
de mâine; căci cum este vieaţa
voastră ? Pentru Că sunteţi abur
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA LUT IACOB
381
ce puţin timp se" arată, apoi şi
dispare; —
15. In loc ca voî să. ziceţi daca
Domnul voeşte, vom şi trăi vom
şi tace aceasta sau aceea.
16. Acum lăudaţi ve* dar în mân-
dria voastră deşartă; orî ce laudă
de felul acesta este rea.
17. Deci cine ştie să facă bine
şi nu face, acela pecat are.
CAP. V.
JŞfaturl către avuţi, Jiăbdarea temStorilor de
J)u,mnezeu. Jftt trebue a jura. îngrijirea
bolnavilor^ puterea rugăciunilor. Despre
cei căzuţi.
1. Veniţi acum ceî care sunteţi
bogaţi, plângeţi jălindu ve" de
muncile ce vin peste voî.
2. Bogăţia voastră a putrezit,
şi veştmintele voastre au fost
mâncate de molii,
3. Aurul vostru şi argintul sunt
pline de rugină, şi rugina lor va
fi dovadă împrotiva voastră şi
ca foc va mânca cărnurile voa-
stre. V'aţî adunat comoară în zi-
lele d'apoî!
4. Iată, plata lucrătorilor care
au secerat ţarinile voastre, plata
ce rămâne în urmă strigă dintre
voî 5 şi strigătile secerătorilor au
intrat în urechele Domnului Sa-
baot.
5. V'aţî desfătat pe pământ şi
y'aţî desmerdat, aţi hrănit inimile
voastre în zi de înj unghere.
6. Aţî osîndit, aţi omorît pe
cel drept, nu vi se împrotiveşte.
7. Deci fiţi îndelung răbdă-
tori, fraţilor, pene la venirea
Domnului. Iată plugarul aşteaptă
rodul pentru densul pene* ce pri-
meşte ploae timpurie şi târzie";
8. Fiţi şi voî îndelung răbdă-
tori, întăriţi inimile voastre, că
s'a apropieat venirea Domnului*
9. Nu suspinaţi uni împrotiva
altora, fraţilor, ca să nu fiţi ju-
decaţi; iată judecătorul stă îna-
intea uşilor.
10. Luaţi, fraţilor, ca pildă a
suferinţei şi a Îndelung răbdării
pe profeţi, care vorbiră în nu-
mele Domnului.
11. Iată fericim pe cei care
răbdară cu statornicie; de răb-
darea lui lob aţi auzit şi sfârşitul
de la Domnul, vedeţi că foarte
milos este Domnul şi îndurător.
12. Dar înainte de toate,
fraţi mei, nu juraţi, nici pe cer
nicî pe pământ nici pe orî ce alt
jurăment; ci fie al vostru aşa,
aşa, şi al vostru nu, nu, ca să
nu cădeţi sub judecată.
13. Suferă cineva între voî?
Să se roage; este cineva cu ini-
mă bună ? Să cânte.
14. Este cineva bolnav între
voî ? Să cheme la sine pe preoţi
bisericeî, şi ei să se roage peste
densul, unghendu 'leu untdelemn
în numele Domnului.
15. Şi rugăciunea credinţei va
scăpa pe cel bolnav, şi Domnul
îl va scula; chiar daca a făcut
păcate^ 'i se va erta.
16. Deci mărturisiţi vă uni al-
tora păcatele, şi rugaţi vă uni
pentru alţi, ca să fiţi tămăduiţi;
www.dacoromanica.ro
382
EPISTOLA I A LUI PETRU
mult poate rugăciunea dreptului,
de oare ce ea lucrează.
17. Elia era om aseminea noă
la fire, şi cu rugăciune se ruga
ca să nu ploă, şi n'a ploat pe
păment trei anî şi şase luni;
18. Şi iarăşi se rugâ, şi cerul
dete ploae şi pămentul odrăsli ro-
dul lui.
19. Fraţi mei, daca cineva în-
tre voî se va fi rătăcit de la a-
devăr, şi cineva îl va fi întors,
20. Să ştie că cel care a în-
tors pe păcătos din rătăcirea căii
lui va scăpa sufletul lui din
moarte, şi va acoperi o mulţime
de păcate.
ÎNTÂIA EPISTOLĂ
A LUI
PETRU
CAP. I.
Christos este mântuirea si nădejdea noastră.
Credinţa treime dovedită. Profeţi au fost
la no\. Cuvântul lui Dumnezeu este vieaţa
noastră.
1. Petru apostol al lui Iisus
Christos aleşilor, locuitori trecă-
tori ai împrăştieriî în Pont, Ga-
latia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2- După ştiinţă de mai 'nainte
a lui Dumnezeu Tatăl, în sânţi-
rea Spiritului, spre ascultare şî
stropire cu sângele lui Iisus Chri-
stos. Dar voă şi pace să fie îmul-
ţită.
3. Binecuvântat este Dum-
nezeu şi al Domnului nostru Iisus
Christos Tata, care după mare
mila sa ne născu iarăşi spre nă-
dejde vie prin învierea lui Iisus
Christos dintre morţi,
4. Spre moştenire neperitoare
şi fără pată şi neveştejită, pă-
strată în ceruri pentru noi,
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I A LUI PETRU
383
5. Care suntem în puterea lui
Dumnezeu păziţi spre mântuire
gata ca sa fie descoperită în tim-
pul d'apoî.
6. De care vă veseliţi, deşi pu-
ţin timp acum, daca să cuvine
sunteţi întristaţi în felurite ispite.
7. Pentru ca a credinţei voastre
lămurire maî preţioasă de cât a
aurului cel peritor, lămurit ânsă
prin foc, să fie aflată spre laudă
şi mărire şi cinste la descoperi-
rea lui lisus Christos,
8. Pe care deşi nu '1 aţî văzut
îl iubiţi, în care, deşi nu '1 vedeţi
acum, dar crezend, vă veseliţi
ca bucurie de nespus şi mărită,
9. Luând voî d'aci sfârşitul
credinţei voâstre, mântuirea su-
fletelor.
10. Despre care mântuire cău-
tară cu stăruinţă şi cercetară cu
deamănuntul profeţi care profe-
tizară despre darul rînduit pen-
tru voî,
11. Cercetând ei la ce sau la
ce fel de timp învedera spiritul
lui Christos, care spirit era în-
tr'ânşi dovedind maî d'inainte
patimile rînduite pentru Christos
şi măririle după acestea;
12. Cărora le fu descoperit că
nu pentru dănşi ensuşî, dar pen-
tru voî slujiau aceleaşi care a-
cum fură vestite voă prin cei
care ve binevestiră în Spiritul
Sânt trimis din cer, la care lu-
cruri ângeri doresc să să uite de
aproape.
13. Pentru aceea încingân-
du vă mijloacele gândirii, fiind
deştepţî, nădăjduiţi desăverşit în
Darul ce vi se aduce în desco-
perirea lui lisus Christos.
14. Fiind că sunteţi fiî ai ascul-
tăriî, ne asemănându vă poftelor
de maî 'nainte în neştiinţa voa-
stră,
15. Ci după Sântul care v'a
chemat, fiţî şi voî sânţi în orî ce
mers al vieţeî,
16. Pentru că scris este: Fiţî
sânţî, pentru că sânt sunt eu.
17. Şi daca voî chemaţî în a-
jutor ca Tată pe cel care cu ne-
părtinire judecă după lucrul fie
căruia, petreceţî în temere timpul
vremelniciî voastre,
18. De oare ce ştiţi că nu prin
cele stricăcioase: argint sau aur
aţi fost răscumpăraţi din mersul
vostru deşărt în vieaţa dat de la
părinţî,
19. Ci cu sânge preţios, ca al
unui mei desăvârşit şi fără pată,
al lui Christos,
20. Cunoscut fiind într'adevăr
maî 'nainte de înteineerea lumiî,
dar la sfârşitul timpurilor arătat
pentru voî,
21. Care printr'ensul aţî crezut
în Dumnezeu care îl sculâ dintre
morţî şi 'i dete mărire, astfel că
credinţa voastră şi nădejdea este
în Dumnezeu.
22. După ce aţî curăţit su-
fletele voastre în ascultarea a-
devărului prin Spirit spre iubire
frăţească fără fâţărie, iubiţi vă
dăinuitor din inimă uni pe alţi,
23. Născuţi fiind iarâşî nu din
sămînţă peritoare ci neperitoare,
www.dacoromanica.ro
384
EPISTOLA r A LUI PETRU
prin al lui Dumnezeu cuvânt viu
şi stătător în. veac.
24. Pentru că:
Orice carne este ca o earbă,
Şi ori ce mărire a ei ca o floare
a erbeî;
S'a uscat earba, a căzut şi
floarea,"
25. Iar cuvântul Domnului re-
mâne în veac.
Şi acesta este cuvântul care
fu binevestit către voi.
CAP. n.
Să îie apropiem de peatra cea vie* Preoţie
împărătească, Vieaţa curată. Supunerea
către viat marî. Trebue să suferim ţcvend
pildă pe Ohristos,
1. Deci lepădând ori ce răutate
şi ori ce viclenie şi fâţăriî şi pi-
smuirî şi orî ce vorbiri de rău,
2. Fiind că sunteţi copii născuţi
de curînd, doriţi cu înfocare lap-
tele cuvântător neprefăcut, ca în
el să creşteţi spre mântuire,
3. Daca aţî gustat că bun este
Domnul.
4. Către care apropiindu vă,
către peatra cea vie, ne luată
într'adevăr în seamă de oameni,
dar la Dumnezeu aleasă, pre-
ţioasă,
o. Şi voî fiind că sunteţi petre
vu clădiţi sunteţi casă spirituală
spre preoţie sântă, ca să aduceţi
jertfe spirituale bineprimite lui
Dumnezeu prin Iişus Christos.
6. Pentru că să coprinde în
scriptură:
Iată eu pun în Sion peatra un-
ghiulară aleasă^ preţioasă,
Şi cine crede într'ânsa nu va
fi ruşinat.
7. Deci voă care credeţi este
cinstea, iar necredincioşilor,
Peatra pe care n'o luară în
seamă clăditori,
Aceasta fu făcută pentru cap
de unghiCL,
Şi:
Peatră de poticnire şi stâncă
de sminteală,
Ş. Acelora care neascultând
cuvântul se" lovesc, pentru care
şi puşi au fost.
ă. Dar voî sunteţi seminţie a-
leasă, preoţie împărătească, neam
sânt, popor al său dobîndit, ca
să vestiţi afară virtuţile celui care
v'a chemat din întunerec la lur
mina lui minunată;
10. Voi care altă dată eraţi nu
popor, dar acum popor al lui
Dumnezeu, care eraţi nu miluiţi,
dar acum aţî lost miluiţi.
11 Iubiţilor, vă îndemn
fiind că sunteţî vremelnici şi lo-
cuitor! trecători să vă feriţi de
poftele fireştî, ca unele care să
oştesc împrotiva sufletului,
12. Având mersul vieţeî voastre
bun între neamuri, ca în aceea
ce vă vorbesc de rău ca pe fă-
cători de rele ? pentru lucrurile
bune vezându le cu ochi să la-
ude pe Dumnezeu în zi de cer-
cetare,
13. Supuneţi vă pentru Dom-
nul oricărei întocmiri omeneşti,
fie împăratului fiind că este înalt
stăpînitor,
14. Fie dregătorilor pentru că
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I A LUI PETRU
386
sunt trimişi de dânsul spre pe-
depsirea fâcătoritaf de rele şi
spre lauda făcătorilor de bine;
1 5. Că astfel este voea lui Dum-
nezeu, ca voî făcend bine să lă-
saţi fără cuvânt neştiinţa oame-
nilor fără minte;
16. Ca stătători de sine, şi anu-
me nu ca cum aţi avea starea de
sine drept acoperement al răută-
ţii, ci «a robi ai lui Dumnezeu.
17. Cinstiţi pe toţi, iubiţi frăţia,
temeţi vă de Dumnezeu, cinstiţi
pe împăratul.
18. Voî ai casei, supunendu vă
în ori ce temere stăpînilor, nu
numai celor buni şi blânzi, ci şi
celor suciţi.
19. Căci aceasta este plăcut,
daca cineva pentru ştiinţa ce
Dumnezeu are de dănsul suferă
întristări pătimind pe nedrept.
20. Pentru că ce fel de laudă
este, daca greşind şi pălmuiţi
fiind veţi răbda? Ci daca făcend
bine şi pătimind veţi răbda, a-
ceasta este plăcut la Dumnezeu.
21. Căci pentru aceasta aţi fost
chemaţi, ca şi Christos a pătimit
pentru voî, lăsându vă pildă ca să
urmaţi de aproape în urmele lui,
22. Care păcat nu facu, nici
nu să afla viclenie în gura lui,
23. Care fiind aspru înfruntat
nu răspundea împrotiva prin a-
spre înfruntări, pătimind nu a-
meninţa, dar să da pe sine celui
care judecă drept,
24. Care păcatele noastre el le a
dus la corpul lui pe lemn, ca
după ce am murit faţă de păcate
să trăim pentru dreptate, prin
ale cărui semne de lovituri aţi
fost vindecaţi.
25. Pentru că eraţi ca oi ră-
tăcite, dar cum v'aţî întors la
păstorul şi veghetorul sufletelor
voastre.
cap. in.
Sfaturi către femei fi bărbaţi, îndemnuri la
iubirea frăţească, compilare, la i ăbdare.
Suferinţa lui Ukrystos si ducerea la spi-
ritele din închisoare. Futerea botezului.
1. De aseminea, voî femeilor,
supunăndu vă bărbaţilor voştri,
ca chiar daca uni nu ascultă cu-
vântul să fie dobîndiţi prin pur-
tarea fără vorbă a femeilor lor,
2. Văzend de aproape a. voastră
purtare curăţită în temere de
Dumnezeu;
3. A căror podoabă să fie nu
cea din afară a împletirii părului
şi a punerii de scule de aur sau
a îmbrăcării de haine;
4. Ci omul ascuns al inimei în
neperitoarea podoabă a spiritului
blând şi liniştit.
5. Pentru că astfel altă dată şi
sântele femei nădăjduind în Dum-
nezeu se împodobiau, supunen-
du se la bărbaţi lor,
6. După cum Sara asculta de
Abraam, numindu'l domnulei,ale
cărei fiice v'aţî făcut făcend bine-
şi ne temându vă de nici o frică
7. Voî bărbaţilor, de asemenea
trăind înţelepţeşte împreună cu
făptura femeească ca cu o făp-
tură mai slabă, dând cumsăou-
www.dacoromanica.ro
25
386
EPISTOLA I A LUI PETRU
vine cinste ca şi unor părtaşe de
darul de vieaţă, ca să nu fie cur-
mate rugăciunile voastre.
8. In sfârşit toţî de acelaş gând,
împreună pătimitorî, iubitori de
fraţî. miloşi, smeriţi,
9. Ne răsplătind rău pentru reu
sau aspraînfruntare pentru aspră
înfruntare, d'improtivă bine-cu-
vĂntând, că spre aceasta aţi fost
chemaţi ca să aveţi parte de bine
cuvântare.
10. Pentru că cine voeşte să
iubiască vieaţă
Şi să vază zile bune
Opriască 'şi limba de la rău
Şi buzile să nu vorbiască vi-
clenie,
11 Abată să de la rău şi facă
bine,
Caute pace şi alerge s'o dobîn-
diască,
12. Că ochi Domnului sânt peste
drepţi
Şi urechele lui spre rugăciu-
nea lor
Iar faţa Domnului asupra fă-
cătorilor de rele.
13. Şi cine este care să ve
vatăme pe voi, daca vă faceţi rîm-
nitori de bine?
14. Dar şi daca aţî suferi pen-
tru dreptate, fericiţi sienteţt.
Şi de teama lor nu vă temeţi
nicî nu vă turburaţi,
15. Ci sânţiţî pe Domnul, pe
Christos, în inimile voastre, fiţi
gata tot dauna spre a da răspuns
la ori cine vă cere socotială de
nădejdea voastră, ânsă cu blân-
deţe şi temere de Dumnezeu,
16. Avend ştiinţă bună de voi
Ănşivă, ca în ceea ce sunteţi vor-
biţi de rău să fie daţi de ruşine
cei care despreţuesc purtarea voa-
stră bună în Christos.
17. Pentru că mai folositor este
ca făcend bine să suferiţi, daca
astfel ar fi voea lui Dumnezeu,
de cât fâcend rău.
18. Că şi Christos suferi pen-
tru păcate o singură dată, drept
pentru nedrepţi, ca să ne apropie
de Dumnezeu, omorît fiind în car-
ne, dar făcut viu în spirit.
19. In care şi ducendu se pre-
dică spiritelor în închisoare,
20. Neascultătoare altă dată
când aşteptă îndelunga răbdare
a lui Dumnezeu în zilele luî Noe
pe când se întocmia corabia, în
care puţini, adecă opt suflete, fură
scăpaţi prin apă,
21. Care apă desăvârşit închi-
puitoare vă scapă acum şi pe voi
ca^ botez, nu lepădare de necu-
răţie de carne ci cerere de ştiinţă
buna de sine către Dumnezeu,
prin învierea lui Iisus Christos,
22. Care este d'a dreapta lui
Dumnezeu, dus fiind în cer, su-
puşi fiindu 'i ângeri şi stăpîniî
şi puteri.
CAP. IV.
Vieaţa noastră trebue să o dăm lui Dumne-
zeu şi fraţilor, bă ne bucurăm de încer-
carea su/erinţiîor.
1. Deci fiind că Christos a su-
ferit în carjie înarmaţi vă şi voi
cu aceeaşi gândire, pentru căcine
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I A LUI PETRU
387
a suferit în carne a încetat de la
păcat,
2. Ca să nu mai trăiască timpul
rămas în carne după poftele oa-
menilor, oi după voinţa lui Dum-
nezeu.
3. Căcî destul este ca în timpul
trecut aţî făcut cu desăverşire
voea neamurilor, umblând în de-
strămării, în pofte, în nesaţiu de
beţii, în ospeţe desfătătoare, în
petreceri cu băuturi şi în idolatrii
neertate,
4. De care să miră, că voi nu
alergaţi împreună la aceeaşi ră-
vărsare a desfrânării, defăimând
5. Cej care vor da socotială celui
care este gata să judece pe vii
şi morţi.
6. Căcî spre aceasta să bine-
vesti şi morţilor ,ca să fie judecaţi
potrivit oamenilor în carne, dar
să trăiască în spiriţ potrivit lui
Dumnezeu.
7. Dar sfârşitul tuturor s'a
apropieat. Deci cumpătaţi vă şi
treziţi vă spre rugăciuni,
8. Avend înainte de toate iu-
bire dăinuitoare uni către alţi,
pentru că iubirea acopere mul-
ţime de păcate,
9. Fiţi primitori de oaspeţi uni
către alţi fără murmur,
10. Fie care după cum a primit
darul, slujindu vă cu dânsul uni
pe alţi ca îngrijitori buni ai da-
rului felurit al lui Dumnezeu;
11. Vorbind ca cuvinte ale lui
Dumnezeu, daca cineva vorbeşte,
slujind ca din puterea pe care o dă
Dumnezeu, daca slujaşte cineva,
pentru ca în toate sa fie mărit
prin Iisus Christos Dumnezeu,
căruia 'i este mărirea şi stăpîni-
rea în veci vecilor. Amin.
12. Iubiţilor, nu vă miraţi
de focul aprins întră voi, făcut
voă spre încercare, ca cum vi s'ar
întîmpla ceva strein,
13. Ci întru cât sunteţi părtaşi
la suferinţele lui Christos bucu-
raţi vă, ca şi la descoperirea mă-
ririi lui să vă bucuraţi veselin-
du vă.
14. Daca sunteţi mustraţi în nu-
mele lui Christos, fericiţi sunteţi,
pentru că Spiritul măririi şi al
lui Dumnezeu stă asupra voastră,
dupe denşi ânse numele lui Chri-
stos este defăimat, iar dupe vot este
mărit.
15. Adecă să' nu sufere cineva
dintre voi ca omorîtor sau fur
sau răufăcător, sau ca veghetor
de cele streine.
16. Iar daca suferă cineva ca
chreştin, sa nu să ruşineze, ci să
măriască în numele acesta pe
Dumnezeu.
17. Că este timp nemerit ca sa
înceapă judecata de la casa lui
Dumnezeu; şi daca începe întăiu
de la noi, care va fi sfârşitul celor
care nu ascultă de evangelia lui
Dumnezeu?
18. Şi daca dreptul abia este
scăpat, necinstitorul de Dumne-
zeu şi păcătosul unde să va arăta,?
19. Astfel şi cei care suferă după
voinţa lui Dumnezeu să dea spre
pază credinciosului întemeetor
sufletele lor în facerea binelui.
www.dacoromanica.ro
388
EPISTOLA I A Lui petru
CAP. V.
Datoriile presbiterilor si ale celorlalţi, Tre-
bue să ne împrotivim diabolului. Urări de
bine fi îmbrăţişări.
1. Deci pe presbiteri d'intre voi
'i îndemn eu împreună prebister
cu eî şi martor al patimilor lui
Christos şi părtaşul măririi ce are
să fie descoperită;
2. Pâstoriţî-cea între voî turmă
a lui Dumnezeu, veghind nu cu
silnicie, ci de bună voie potrivit
lui Dumnezeu, nici pentru câştig
urît, ci cu nepreget,
3. Nici ca cum stăpîniţî cu apă-
sare pe cei daţi prin sorţi, ci fă-
cendu ve pilde ale turmei;
4. Şi când să va fi arătat Archi-
pâstorul veţi lua cununa de ama-
rant a măririi.
5. De aseminea voî tinerilor,
supuneţi vă presbiterilor, şi toţi
îmbrăcaţi vă uni pentru alţi cu
smerenia, că Dumnezeu se îm-
protiveşte mândrilor, iar smeri-
ţilor le dă Dar.
6. Deci smeriţi ve* sub mâna
cea tare a lui Dumnezeu, ca să
vă înalţe la timp cuvenit,
7. Aruncând toată grija voastră
pe dânsul, că el îngrijaşte de voî.
8. Treziţi vă, priveghiaţî.
Improtivitorul vostru, diabolul,
ca un leu răcnind umblă căutând
pe cine să înghiţă;
9. Acestuia împrotiviţi vă în-
tăriţi în credinţă, ştiind că ace-
leaşi suferinţe sunt săvârşite fră-
ţiei voastre în lume.
10. Dar Dumnezeul orî cărui
Dar, care v'a chemat pe voî la
mărirea lui vecînică în Christos,
după ce veţi fi suferit puţin timp,
el vă va aduce la desăvârşire, vă
va întări, vă va împuternici^ vă
va întemeea.
11. A lui este mărirea şi stă-
pînirea în veci vecilor. Amin.
12. Prin Silvan credinciosul
frate, după cum socotesc, v'am
scris prin puţine 6uvinte, îndem*
nând şi dând dovadă că adevăra-
tul Dar al lui Dumnezeu este
acesta, în care staţi.
13. Vă îmbrăţişază împreună
aleasa din Babilon şi Marcu fiul
meu.
14. îmbrăţişaţi vă uni pe alţi
în sărutare de iubire.
Pace voă tuturor care sunteţi
în Christos Iisus. Amin.
www.dacoromanica.ro
A D O A EPISTOLĂ
A LUI
PETRU
CAP. I.
Ia credinţă trebue să adăogăm virtute, iar
învirtute ştiinţă. Petru este martor al schim-
bării la faţă. Cuvântul pro/etic.
1. Simeon Petru slujitor şi a-
postol al lui Iisus Christos celor
care dobîndiră credinţă deacelaş
preţ cu a noastră în dreptatea
Dumnezeului nostru şi a Mântui-
torului Iisus Christos.
2. Dar voe" şi pace să fie îmul-
ţită în cunoştinţă deplină a lui
Dumnezeu şi a lui Iisus Domnul
nostru.
3. Cum că dumnezeasca lui
putere ne a dăruit toate cele spre
vieaţă şi temere de Dumnezeu
prin cunoştinţa deplină a celui
care ne chemă prin mărirea şi
virtutea sa,
4. Prin care a dăruit făgăduin-
ţele preţioase noSşi mari, caprin
acestea să ve faceţi părtaşi de fire
dumnezeească, fugind de strică-
ciunea din lume în poftă,
5. Şi chiar pentru aceasta pu-
nând voî ori- ce sîrguinţă, mai
adăogaţî în credinţa voastră vir-
tutea, iar în virtute cunoştinţa,
6. Iar în cunoştinţă înfrânarea,
iar în înfrânare răbdarea stărui-
toare, iar in răbdarea stăruitoare
temerea de Dumnezeu,
7. Iar în temerea de Dumnezeu
iubirea frăţească, iar în iubirea
frăţească iubirea.
8. Căci acestea avâadu le voi
şi prisosind ele vi fac nu nelu-
crătorî, nici neroditorî spre cu-
noştinţă deplină a Domnului nos-
tru Iisus Christos;
9. Pentru că cine nu are acestea,
este orb slab la vedere, uitând
curăţirea picatelor sale de demult.
10. De aceea cu atât mai mult,
fraţilor, sîrguiţi ve" să faceţi te-
meinică chemarea şi alegerea voa-
stră; căci fâcend acestea nu veţi
greşi nici odată.
11. Căci astfel vi se" va da cu
bogăţie intrarea în împărăţia veci-
nică a Domnului nostru şi Mân-
tuitorul Iisus Christos.
12. Pentru aceea voi îngriji
tot dauna ca să ve" aduc aminte
de acestea, deşi ştiţi şi sunteţi
întăriţi în adevărul de faţă.
www.dacoromanica.ro
390
EPISTOLA II A LUI PETTRU
13. Şi socotesc câ este drept
ca, pe cât timp sunt eu în acest
cort, să vă deştept prin aducere
aminte,
14. Fiind că ştiu că grabnică
este lepădarea cortului meu, după
cum şi Domnul nostru IisusChri-
stos 'mi a făcut cunoscut.
15. Dar mă voi şi sergui ca
voî să puteţi în orî ce tîmp dupâ
eşirea jnea să ţineţi minte de a-
cestea.
16. Pentru că noî, nu urmând
istorisirilor închipuite născocite
cu iscusinţă, v'am făcut cunos-
cut puterea Domnului nostru Iisus
Christos şi venirea lui, ci fiind
singuri văzetorîai măreţiiaceluia.
17. Adecă luând de la Dum-
nezeu Tatăl cinste şi mărire când
'i să aduse acest glas de către
mărirea cea măreaţă: «Acesta este
fiul meu cel iubit, în care eu am
binevoit.»
18. Şi acest glas noî '1 am auzit
adus din cer, fiind noî împreuna
cu dânsul în muntele cel sânt.
19. Şi avem mai temeinic cu-
vântul profetic, la care bine faceţî
luând aminte ca la o lumină lu-
minătoare într'un loc pâclos, până
să lumineze zioa şi luceafărul
dimineţeî sa răsară în inimile
voastre,
20. Cunoscând întăiu aceasta,
că nici o profeţie a scripturii nu
să face din tâlcuirea ei.
21. Pentru că nicî odată prin
voinţă de om nu fu adusă pro-
feţia, ci mânaţî de Spiritul sânt
oameni vorbiră de la Dumnezeu.
CAP. n.
Vtnirea învăţătorilor mincinoşi. Pilde de pe-
deapsa ce aşteaptă pe desfrânaţi şi amă-
gitori. Greşala celor care sS leapădă de
credinţă.
1 . Dar au fost în popor şi pro-
feţî mincinoşi dupe cum şi între
voî vor fi învăţători mincinoşi, ca
uni care vor băga pe furiş eresuri
de peire, tăgăduind chiar pe stă-
pînul care 'i a răscumpărat, adu-
căndu 'şi lor grabnică peire,
2. Şi mulţî vor urma după de-
strămările lor din a căror pricină
este defăimată calea adevărului,
3. Şi în pornire spre orî ce tel
de înavuţire vor căuta de la voî
câştig prin cuvîntărî plăsmuite,
pentru care osînda nu întârziază
de demult, şi peirea lor nu dor-
mitează.
4. Câcî daca Dumnezeu nu
cruţâ pe ângeri care au greşit,
ci aruncându 'i în tartar 'i dete
lanţurilor întunerecului, păstraţi
fiind spre judecată,
5. Şi nu cruţâ lumea veche, ci
păzi pe Noe, al optulea predica-
tor de dreptate, când aduse po-
top peste lumea netemâtorilor
de Dumnezeu,
6. Şi oraşele Sodomei şi Go-
morei, după ce le prefăcu în ce-
nuşii, le osîndi la răsturnare, pu-
nându le pildă a celor care au
sa fie netemătorî de Dumnezeu,
7. Şi scăpâ pe dreptul Lot tare
muncit de petrecerea in desfrâ-
nare a celor fără de lege;
8. Pentru că locuindîntre dânşi
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA II A LUI PETRU
391
dreptul acesta prin vedere şi au-
zire chinuia din zi în zi cu lu-
cruri nelegiuite un suflet drept.
9. Ştie Domnul să scape din
ispite pe temStorî de Dumnezeu,
iar pe nedrepţi să 'i păstreze pe-
depsiţi pentru zi de judecată,
10. Şi maî vîrtos pe cei care
umblă după carne în poftă de
necurăţenie şi despreţuesc stâ-
pînirea. îndrăsneţîîngânfaţî.ei nu
sS cutremură defăimând măririle,
11. Pe când ângeri, fiind mai
mari în tărie şi putere, nu aduc
înaintea Domnului judecată de-
făimătoare împrotiva lor;
12. Aceştia anse, ca dobitoa-
ce necuvântătoare născute fireşti
spre prindere şi stricăciune, de-
făimând cele ce nu ştiu, stricaţi
vor fi şi ei în a lor stricăciune,
13. Avend sa îea cu d6nşi răs-
plată de nedreptate, socotind plă-
cere desfătarea zi cu zi, pete de
necurăţenie şi pete de ruşine, des-
merdându se în înşelăciunile lor
ospetând împreună cu voî,
14. Având ochi plini de adulter
şi nesăţioşi de păcat, momind su-
flete neîntărite, având inimă de-
prinsă la lăcomie, copii ai bles-
temului !
15. Părăsind calea dreaptă să
rătăciră, urmând calea lui Ba-
laam fiul lui Bosor, care a iubit
plată de nedreptate,
16. Şi primi mustrare pentru
a lui călcare de lege; asin fără
glas grăind în glas de om opri
nebunia profetului.
17. Aceştia sunt puţuri fără
apă şi neguri mânate de furtună,
pentru dânşi este păstrată întu-
necimea întuuerecului;
18. Căci rostind cuvinte trufaşe
de desărtăciune, momesc în pofte
de carne prin desfătări pe cei care
abia fug de cei care veţuesc în
rătăcire,
19. Făgăduindu le stăpînire de
sine, fiind ei ânsăşî robi ai stri-
căciunii; pentru că de cine eate
biruit cineva, aceluia 'i este fi
rob.
20. Căci daca. după ce au fu-
git de necurăţeniile lumii prin
cunoştinţă deplină a Domnului
nostru şi Mântuitorul Iisus Chris-
tos, dar iarăşs'au încurcat într'a-
cestea, sunt biruiţi, li s'au făcut
cele de pe urmă mai rele de cât
cele d'înleiu. *
21. Pentru că maî bine era pen-
tru dânşi să nu fi cunoscut deplin
calea dreptăţii, de cât după ee
o cunoscură deplin să se întoarcă
din sânta poruncă dată lor în
primire.
22. Lor li s'a potrivit ceea ce
să potriveşte cu pilda adevărată:
«câine care s'a întors la vărsă-
tura sa», şi: «porc care s'a spălat
în tavălitură de mocirlă.»
CAP. ni.
Ardtrea lumiî şi înoirea ei; venerea pe ne-
aşteptate a lui Ghristos. Greutatea înţele-
gerii unor lucruri din epistolele apostolului
Pavel.
1. Iubiţilor, vS scriu această
epistolă acum ca a doa, în care
www.dacoromanica.ro
392
EPISTOLA II A LUI PETRU
deştept în aducere aminte lămu-
rită voastră, gândire,
2. Ca să vă aduceţi aminte de
cuvintele zise mai d'inainte de
sânţi profeţi şi de a apostolilor
voştri poruncă a Domnului şi
Mântuitorului,
3. Cunoscând întâiu aceasta,
că vor veni cu bajocură în zilele
de pe urmă bajocoritorî umblând
potrivit cu ânsâşî poftele lor,
4. Şi zicând: unde este făgă-
duinţa venirii lui ? Căci de când
adormiră părinţi, toate rămân tot
astfel de la început de făptură.
5 Pentru că ei dorind aceasta le
este necunoscut că cerurile erau
de demult şi pământul este în-
chegat prin cuvântul lui Dumne-
zeu din apă şi prin apă.
6. Prin care lumea de atunci
peri potopită fiind cu apă;
7.1arceruriledeacum şi pămân-
tul sunt prin acelaş cuvânt păstra-
te, ţinute fiind pentru foc la zi
de judecată şi de peire a oame-
nilor necinstitori de Dumnezeu.
8, Şi aceasta una să nu vă fie
necunoscută voă, iubiţilor, că o
singură zi la Domnul este ca o
mie de ani şi o mie de anî ca o
singură zi,
9. Domnul nu întârziază cu fă-
găduinţa sa, după cum uni so-
cotesc întârziere, ci rabdă înde-
lung pentru voi, nevrând ca uni
să peară, ci toţi să vie la pocăinţă.
10. Va veni ânsă ca un fur
zioa Domnului, în care zi ceru-
rile vor trece cu iuţeală vâjiitoare,
iar stichiile arse fiind vor fi des-
fiinţate, $i pământul şi lucrurile
de pe dânsul vor fi arse de tot.
11. Deci fiind că toate acestea
sunt desfiinţate, ce fel trebue să
fiţi voîînmersurilesânteal vîeţeî
şi în temeri de Dumnezeu,
12. Aşteptând şi grăbind veni-
rea zilei lui Dumnezeu, pentru
care zi cerurile aprinse fiind vor
fi desfiinţate şi stichiile vor fi
nimicite arse fiind.
13. Dar noi aşteptam potrivit fâ-
găduinţilor lui ceruri noi şi pă-
mânt nou, în care locueşte drep-
tate.
14. Pentru aceea, iubiţilor,
aşteptând acestea, sîrguiţi vă ca
să fiţi pentru dânsul aflaţîîn pace
nepătaţi şi fără greşală,
15. Şi îndelunga răbdare a Dom-
nului nostru socotiţi o drept scă-
pare, după cum şi iubitul nostru
frate, Pavel, v'a scris potrivit în-
ţelepciunii date lui,
16. Cum Va scris şi în toate
epistolele, când vorbeşte într'în-
sele despre acestea, în caise epistole
sunt greu de înţeles unele, pe care
cei neştiutori şi neîntâriţî le în-
tortochează ca şi pe celelalte scrip-
turi spre peirea lor ânsuşî.
17. Deci voi, iubiţilor, fiind că
ştiţi mai d'inainte păziţi vă, ca
nu lăsându vă a fi duşi de ră-
tăcirea celor fara de lege să că-
deţi din întărirea voastră,
18. Ci creşteţi în darul şi cu-
ndştinţa Domnului nostru şi Mân-
tuitorul Iisus Christos. Alui este
mărirea şi acum şi în zioa vea-
cului. Amin.
www.dacoromanica.ro
ÎNTfîlA EPISTOLĂ
A LUI
I O A N
CAP. I.
Dovadă despre Cuventul vieţel. Dumnezeu ente
lumină si ceX care sânt ai lui umbli in
lumină. Sângele lui Christos ne curătes'e
de pScat.
1. Ce era de la început, ce ani
auzit, ce am văzut cu ochi noştri,
ce privirăm şi mamele noastre
pipăiră, despre Cuvântul vieţei;
2. Şi vieaţa să arata, şi am
văzut şi mărturisim şi vestim voă
yieaţa vecînica, care era la Tatăl
şi se arăta noă;
3. Ce am văzut şi am auzit,
vestim şi voă, ca şi voî să aveţî
împărtăşire cu noi. Şi împărtă-
şirea noastră este cu Tatăl şi cu
Fiul său Iisus Christos.
4. Şi acestea scriem noi ca
bucuria noastră să fie împlinită.
5. Şi aceasta este soliea pe
care am auzit o de la densul şi
pe care iarăşi o vestim voă, că
Dumnezeu este lumină şi într'ân-
sul nu este nici un întunerec.
6. Daca zicem că avem împăr-
tăşire cu dânsul, şi umblăm în
întunerec, minţim şi nu făptuim
adevărul ;
7. Iar daca umblăm în lumină
fiind că el ănsuşî este în lumină,
avem împărtăşire uni cu alţi şi
sângele lui Iisus Fiul său ne cu-
răţeşte de ori ce păcat.
8. Daca ziceau că nu avem pă-
cat, ne amăgim pe noi înşine şi
adevărul nu este în noî.
9. Daca mărturisim păcatele
noastre, el este credincios şi drept,
ca să ne erte păcatele şi să ne
curâţiască de brî ce nedreptate.
10. Daca zicem că n'am păcă-
tuit, îl facem mincios. şi cuvân-
tul lui nu este în noi.
CAP. II.
Christos este mijlocitor nostru către Tatăl fi
ispăşirea noastră. Porunci pentru a ne
iubi uni pe alţi. Iubirea lumii. Antichristi
sunt mulţi. Mincinos este cine tăgtidxteste
că Isus este Christos. Ungerea adevărată.
L Copii mei, acestea vi le scriu
ca să nu păcătuiţi. Şi daca va fi
păcătuit cineva, avem mijlocitor
la Tatăl, pe Iisus Christos drept;
2. Şi el însuşi este ispăşire de
păcatele noastre, dar nu numai
de ale noastre, ci şi de ale lumii
întregi.
3. Şi în aceasta ştim că lam
www.dacoromanica.ro
394
EPISTOLA I A LUI IOAN
cunoscut, daca păzim poruncile
lui.
4. Cine zice că 1 am cunoscut,
şi poruncile ]ui nu le păzeşte,
mincinos este, şi adevărul nu este
în acesta;
5. Iar daca păzeşte cineva cu-
vântul lui, iubirea lui Dumnezeu
este într'acesta cu adevărat de-
săvârşită. In aceasta cunoaştem
câ suntem într'ânsul.
6. Cine zice că rămâne întrân-
sul este dator ca şi el ensuşîsă
umble astfel după cum a umblat
acela.
7. Iubiţilor, nu poruncă noa
vă scriu, ci poruncă veche, pe
care o aveaţi de la început; po-
runca cea veche este cuventul
pe care 1 aţî auzit de la început.
8. Iarăşi ca poruncă noă vă
scriu ceea ce este adevărat într'ân-
sul şi în voi, fiind că întunerecul
trece şi lumina adevărată să arată
acum.
9. Cine zice ca este în lumină
şi urăşte pe fratele său, acela este
până acum în întunerec.
10. Cine iubeşte pe fratele său
rămâne în lumina, şi smintială
nu este într'ânsul;
11. Iar cine urăşte pe lratele
său este în întunerec, şi umblă
în întunerec şi nu ştie încotro se
duce, pentru că întunerecul a or-
bit ochi lui.
12. Vă scriu voă, copiilor,
fiind că pentru numele lui v'au
fost ertate păcatele.
13. Ve" scriu voă, părinţilor,
fiind că aţî cunoscut pe Cel de
la început. Vă scriu voă, tineri-
lor, fiind că aţî biruit pe cel rău.
V'am scris voă, copiilor, fiind că
aţi cunoscut pe Tatăl.
14. V'am scris voă, părinţilor,
fiiind că aţî cunoscut pe Cel de
la început. V'am scris voă, tine-
rilor, fiind ca sunteţi tari şi cu-
vântul lui Dumnezeu rămâne în
voî şi aţî biruit pe cel rău.
15. Nu iubiţî lumea, nici cele
ce sânt în lume. Daca cineva iu-
beşte lumea, iubirea Tatălui nu
este într'ânsul,
16. Fiind că tot ce este în lume:
pofta cărnii şi pofta ochilor şi
mândria deşartă a vieţei, nu este
de la Tatăl, ci este din lume.
17. Şi lumea trece, şi pofta ei;
dar cine face voea lui Dumnezeu
rămâne în veac.
18. Copiî, este ceasul de pe
urma, şi dupe cum aţî auzit că
vine Antichrist, şi acum mulţi
s'au făcut antichriştî, de unde cu-
noaştem că este ceasul de pe
urmă. %
19. Dintre noî au eşit, dar nu
erau dintre noî; căcî daca ar fi
fost dintre noî, ar fi rămas între
noî, ci ca să să arate că nu sunt
toţi dintre noî.
20. Şi voî aveţi ungere de la
cel Sânt, şi toţi ştiţi.
21. Nu v'am scris voă fiind că
nu ştiţî adevărul, ci pentru că '1
ştiţi, şi eă orî ee minciună nu
este din adevăr.
22. Cine este mincinosul daca
nu cel care tagădueşte că Iisus
nu este Christosul? Acesta este
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I A LUI IOAN
395
antichristul, cel care tăgădueşte
pe Tatăl şi pe Fiul.
23. Orî cine care tăgădueşte pe
Fiul nu are nici pe Tatăl; cine
mărturiseşte pe Fiul are şi pe
Tatăl.
24. Voî ce aţî auzit de la în-
-ceput, în voî să rămâe; daca va
ii rămas în voî ce aţî auzit de
la început, veţi rămânea şi voî
în Fiul şi în Tatăl.
25. Şi aceasta este făgăduinţa
pe care ânsuşî ne a făgăduit o
noă, vieaţa vecînică.
26. Acestea v'am scris despre
cei care vă amăgesc pe voî.
27. Şi voî, ungerea pe care aţî
luat o de la dânsul rămâne în
voî, şi nu aveţi trebuinţă ca sa
vă înveţe cineva, ci după cum
ungerea lui vă învaţă despre toate,
şi adevărat este şi nu este min-
ciuna, şi după cum v'a învăţat
rămâneţi într'ânsul.
28. Şi acum, copii, rămâ-
neţi într'ensul, ca daca să va fi
arătat să avem îndrăsnialâ şi să
nu fim daţî de ruşine de către
dânsul la venirea lui.
29. Daca ştiţi că el este drept, cu-
noaşteţi că şi ori cine care făp-
tueşte dreptatea este născut din-
tr'ânsul.
cap. in.
Mi lui Dumnezeu sunt fericiţi prin nădejdea
într'ensul, curaţi depScat*, iubitori de fraţ),
urîţi de lume. Iubirea către aproapele si
către Dumnezeu.
1. Vedeţî ce fel de mare iubire
ne a dat noă Tatăl ca să fim nu-
miţî fiî ai lui Dumnezeu, si sun-
tem. Pentru aceea lumea nu ne
cunoaşte, fiindcă nu Ta cunoscut
pe dânsul.
2. Iubiţilor, acum suntem
fiî a lui Dumnezeu, şi nu s'a arătat
ânchă ce vom fi. Ştim daca să
va fi arătat că vom fi aseminea
lui, fiind că 1 vom vedea după
cum este.
3. Şi orî cine care are nădej-
dea aceasta într 'ânsul să curăţeşte
pe sine, după cum acela curat
este.
4. Orî cine care fâptueşte pă-
catul, săvârşeşte şi călcarea legii,
şi păcatul este călcarea legiî.
5. Şi voî ştiţî că acela s'a arătat
ca să ridice păcatele, şi într'ânsul
nu este păcat.
6. Orî cine care rămâne în-
tr'ânsul nu păcătueşte; orî cine
care păcătueşte nu 1 a văzut nici
nu 1 a cunoscut.
7. Copiî, nimenea să nu vă
amăgiasoâ. Cine fâptueşte drep-
tatea este drept, după cum şi
acela drept este;
8. Cine săvârşeşte păcatul este
de la diabolul, pentru că de la
început diabolul păcătueşte. Pen-
tru aceasta s'a arătat Fiul lui
Dumnezeu, ca să sfărâme lucru-
rile diabolului.
9. Orî cine care este născut din
Dumnezeu nu săvârşeşte păcat,
pentru că sămânţa lui rămâne
într'ânsul; şi nu poate păcătui,
fiind că este născut din Dumnezeu.
10. In aceasta sunt învederaţi
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I A LUI IOAN
396
fii lui Dumnezeu şi fii diabolului :
or! pine care nu fâptueşte drep-
tate nu este din Dumnezeu, adecă
cine nu 'şî iubeşte pe fratele său,
11. Pentru că aceasta este so-
liea pe care aţi auzit o de la în-
ceput, ca să ne iubim uni pe alţi,
12. Nu după cum era Oain de
la cel rău şi ucise pe fratele seu;
şi pentru ce '1 ucise? Fiind că
lucrurile lui erau rele, iar ale
fratelui său drepte.
13. Şi nu vă miraţi, fraţilor,
daca lumea vă urăşte.
14. Noi ştim că ne am stră-
mutat din moarte la vieaţă, că
iubim pe fraţî; cine nu iubeşte
pe fratele seu rămâne în moarte.
15. Orî cine care urăşte pe fra-
tele seu este omorîtor de oameni,
şi ştiţi că orî ce omorîtor de oa-
meni nu are vieaţă vecînică ră-
mânând într'ânsul.
16. In aceasta am cunoscut iu-
birea, că acela 'şi a pus sufletul
său pentru noi; şi noi datori sun-
tem să punem sufletele pentru
frăţî.
17. Iar cine are avutul lumii
şi priveşte pe fratele său care are
trebuinţă 'şi 'şî închide inima în-
torcendu se* de la dânsul, cum ră-
mâne într'ânsul iubirea lui Dum-
nezeu?
18. Copii, să nu iubim cu
vorba nici cu limba, ci în faptă
şi adevăr.
19. Şi în aceasta vom cunoaşte
că suntem din adevăr, şi vom li-
nişti inimile noastre înaintea lui
Dumnezeu
20, De orî ce ne învinueşte inima
noastră, fiind că Dumnezeu este
mai mare de cât inima noastră
şi cunoaşte toate.
2 1 . Iubiţilor, daca inima noa-
stră nu ne învinueşte, avem în-
drăsnială la Dumnezeu,
22 Şi orî ce cerem primim de
la dânsul, pentru că păzim po-
runcile lui şi facem cele plăcute
înaintea lui.
23. Şi aceasta este porunca lui,
ca să credem numelui Fiului său,
Iisus Christos, şi să ne iubim uni
pe alţi după cum ne a dat po-
runcă.
24. Şi cine păzeşte poruncile
lui într'ânsul rămâne şi el în-
tr'ânsul ; şi în aceasta cunoaştem
că rămâne în noî, din Spiritul
pe care ni '1 a dat.
CAP. IV.
Trebue să ne ferim de spirite dmăgitoare.
Iubirea lui Dumnezeu către noi cere iu-
birea noastră către fraţX,
1. Iubiţilor, nu credeţi orî că-
rui spirit, ci cercaţi spiritele daca
sunt din Dumnezeu, fiind că mulţi
profeţî mincinoşi au eşit în lume.
2. Cunoaşteţi în aceasta Spiritul
lui Dumnezeu; orî ce spirit care
mărturiseşte pe Iisus ca Chri-
stos venit în carne este din Dum-
nezeu.
3. Şi orî ce spirit care nu măr-
turiseşte pe Iisus ca Christos venit
in carne, nu este din Dumnezeu;
şi acesta este al fiinţei lui an-
tichrist, despre care fiinţă aţi au-
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA 1 A LUI IOAN
397
zit că vine, şi acum este în lume
ânchă.
4. Voî sunteţi din Dumne-
zeu, copiî, şi 'i aţi biruit, pentru că
mai mare este cel care este în voî
de cât cel care este în lume.
5. Ei sunt din lume; pentru
aceea vorbesc din lume şi lumea
'i ascultă.
•6. Noî suntem din Dumnezeu;
cine cunoaşte pe Dumnezeu ne
ascultă, cine nu este din Dum-
nezeu nu ne ascultă. Din aceasta
cunoaştem spiritul adevărului şi
şi spiritul rătăcirii.
7. Iubiţilor, să ne iubim uni
pe alţi, pentru că iubirea este din
Dumnezeu, şi orî cine care iu-
beşte este născut din Dumnezeu
şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8. Cine nu iubeşte n'a cuno-
scut pe Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu este iubire.
9. In aceasta fu cunoscută iu-
birea lui Dumnezeu către noî că
Dumnezeu a trimis în lume pe
Fiul seu unul născut, ca să trăim
printr'ănsul.
10. In aceasta este iubirea, nu
pentru că noî am iubit pe Dum-
nezeu, ci pentru că el ne a iubit
şi a trimis pe Fiul său ispăşire
de păcatele noastre.
11. Iubiţilor ; daca Dumne-
zeu ne a iubit astfel, şi noî datori
suntem să ne iubim uni pe alţi.
12. Pe Dumnezeu nimenea nu
'1 a văzut vre odată; daca ne iu-
bim uni pe alţi, Dumnezeu ră-
mâne în noî şi iubirea lui desă-
vârşită este în noî.
13. In aceasta cunoaştem că
rămânem într'ensul şi el in noî,
fiind că ne a daţ din Spiritul lui.
14. Şi noî am privit şi mărtu-
risim, că Tatăl a trimis pe Fiul
Mântuitor al lumii.
15. Cine va fi mărturisit că
Iisus este Fiul lui Dumnezeu,
Dumnezeu rămâne în el şi el în
Dumnezeu.
16. Şi noî am cunoscut şi am
crezut iubirea pe care o are Dum-
nezeu către noî. Dumnezeu este
iubire, şi cine rămâne în această
iubire rămâne în Dumnezeu şi
Dumnezeu rămâne în el.
17. In aceasta este desăvâr-
şită iubirea între noî, ca să avem
îndrăsnialăînzioajudecâţei-, fiind
că ce fel este acela astfel suntem
şi noî în lumea aceasta.
18. Temere nu este în iubire,
ci iubirea desărerşită dă afară
temerea, fiind că temerea are chin
de pedeapsă, şi cine să teme nu
este desăvârşit în iubire.
19. Noi iubim, pentru că el cel
înteiu ne a iubit.
20. Daoa zice cineva că iubesc
pe Dumnezeu şi urăşte pe fra-
tele său, mincinos este, căci cine
nu iubeşte pe fratele său pe care
'I a văzut, nu poate iubi pe Dum-
nezeu pe care nu Ta văzut,
21. Şi această poruncă avem
de la densul, că cine iubeşte pe
Dumnezeu iubeşte şi pe fratele
său.
www.dacoromanica.ro
398
EPISTOLA I A LUI IOAN
CAP. V.
Prin credinţă si supunere iubim pe Dum-
nezeu. Treî mărturisesc si aceşti trei sunt
unul. Puterea rugăciunii.
1. Ori cine care crede că Iisus
este Christosul, este născut din
Dumnezeu, şi ori cine care iu-
beşte pe cel care a născut, iu-
beşte şi pe cel născut dintr'ensul.
2. In aceasta cunoaştem că iu-
bim pe fii lui Dumnezeu, când
iubim pe Dumnezeu şi facem po-
runcile lui.
3. Căci iubirea lui Dumnezeu
este aceasta, să păzim poruncile
lui; şi poruncile lui nu sunt grele,
4. Pentru că ori ce ce este năs-
cut din Dumnezeu birueşte lu-
mea; şi biruinţa care a biruit lu-
mea este aceasta, credinţa noastră .
5. Cine este care birueşte lu-
mea daca nu cel care crede că
Iisus este Fiul lui Dumnezeu?
6. Acesta este cel care veni prin
apă şi sânge, Iisus Christos; nu
în apă numai, ci in apă şi îu
sânge; şi Spiritul este care măr-
turiseşte, fiind că Spiritul este
adevărul.
7. Căci trei sunt care mărtu-
risesc — în cer: Tatăl, Cuvântul şi
sântul Spirit, şi aceftia trei sânt
wnal.
8. Şi trei sunt care mărturisesc
pe pământ — Spiritul şi apa şi sân-
gele; şi aceşti trei pentru unul
sunt.
9. Daca primim mărturia oa-
menilor, mărturia lui Dumnezeu
este mai mare, căci aceasta este
mărturia lui Dumnezeu, că a măr-
turisit pentru Fiul său*
10. Cine crede în Fiul lui Dum-
nezeu ar&mărturia în sine ânsuşî;
cine nu crede lui Dumnezeu '1 a
făcut mincinos, pentru can'a cre-
zut în mărturia pe care a mărturi-
sit o Dumnezeu pentru Fiul s&u
11. Şi aceasta este mărturia,
că Dumnezeu ne a dat vieaţă
vecînică, şi această vieaţă este în
Fiul său.
12. Cine are pe Fiul are vieaţă;
cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu
nu are vieaţă.
13. Acestea v'am scris voe
care credeţi în numele Fiului lui
Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţî
vieaţă vecînică, fi să credeţi.
14. Şi aceasta este nesfiala pe
care o avem la dânsul, că daca
cerem ceva potrivit cu voinţa lui
ne ascultă.
15. Şi daca ştim că ne ascultă
ceea ce cerem, ştim că avem ce-
rerile pe care le am cerut de la
densul.
16. Daca vede cineva pe fra-
tele sâu pâcâtuind pecat nu spre
moarte, va cere şi 'i va da vieaţă,
celor care pâcătuesc nu spre
moarte. Este păcat spre moarte,
nu zic ca să se roage pentru pe-
catul acela.
17. Ori ce nedreptate este pe-
cat Şi este pecat nu spre moarte.
18. Ştim că ori cine care
a fost născut din Dumnezeu nu
pecătueşte, ci care fu născut din
Dumnezeu sS păstrează pe sine
şi cel Rău nu '1 atinge.
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA I A LUI IOAN
399
19. Ştim ca din Dumnezeu sun-
tem, şi lumea întreagă zace în
cel Rău,
20. Ştim iarăşi ca Fiul lui Dum-
nezeu a venit, şi ne a dat minte
ca să cunoaştem pe cel adevărat;
şi suntem în cel adevărat în Fiul
său Iisus Christos; acesta este
adevăratul Dumnezeu şi vieaţă
vecînică.
21. Copii, păziţi vă de idoli.
A D O A EPISTOLA
A LUI
IOAN
Iubirea către Dumnezeu silă în păşirea porun-
cilor lui. Trebue si fugim de amăgitori.
1. Bâtrînul alesei Doamne şi
copiilor ei, pe care eu 'i iubesc
în adevăr, şi nu numai eu, ci şi
toţî care au cunoscut adevărul,
2. Pentru adevărul ce rămâne
în noî, şi cu noi va fi în veac,
3. Cu noi va fi Dar, milă, pace
de Ja Dumnezeu Tatăl şi de la
Iisus Christos Fiul Tatălui, în ade-
văr şi în iubire.
4. M'am bucurat foarte că
am aflat dintre copii tăi umblând
în adevăr după cum am primit
poruncă de la Tatăl.
5. Şi acum rogu te, Doamna >
nu scriindu 'ţî ca poruncă noă,
ci pe care o aveam de la început,
ca eă ne iubim uni pe alţi.
6. Şi aceasta este iubirea, ca
sa umblăm potrivit cu poruncile
lui; această poruncă este, după
cum aţi auzit de la început, ca
să umblaţi într'ănsa —
7. Că mulţi amăgitori au eşit
în lume, care nu mărturisesc pe
Iisus ca Christos venit în carne;
acesta este amăgitorul şi anti-
christul.
www.dacoromanica.ro
400
EPISTOLA II A LUI IOAN
8. Luaţi seama de voî enşivă,
ca să nu perdeţî cele ce aţî lu-
crat, ci sa primiţi plată deplină.
9. Orî cine care înaintează mai
departe şi nu remâne în învăţătu-
ra lui Christos nu are pe Dumne-
zeu ; cine rămâne în învăţătura lui,
acesta are şi pe Tatăl şi pe Fiul.
10. Daca vine cineva la voî şi
nu aduce învăţătura aceasta, nu
'1 primiţi în casă, şi nu 'i ziceţi
bun venit;
11. Căci cine 'i zice bun venit
să face părtaş cu lucrurile lui
cele rele.
12. Multe avend a vă scrie,
n'am voit să le scriu pe chârtie
şi cu cerneală, nădăjduesc ansă
să vin la voî şi să vorbesc gură
către gură, ca bucuria noastră
să fie deplină.
13. Te îmbrăţişează copii su-
rorei tale cea aleasă.
A TREIA EPISTOLA
A LUI
IOAN
Ospitalitatea lui Qaiu este lăudată, Diotre/e
si Demelriu,
1. Bătrânul lui Gaiu iubitul, pe
care eu '1 iubesc în adevăr.
2. Iubitule, doresc ca tu să
aibî parte în orî ce şi să fiî să-
nătos, după cum are parte su-
fletul tău.
3. M'am bucurat foarte când
veniră fraţi şi deteră dovadă pen-
tru adevărul teu, după cum umbli
tu în adevăr.
4. Nu am bucurie maî mare de
cât aceasta Ca să auz că copii mei
umblă în adevăr.
5. Iubitule, cu credincioşie
săverşeştî orî ce faeî pentru fraţi
şi anume streinî,
6. Care au dat înaintea bise-
ricei dovadă de iubirea ta, pe care
trimiţendu'i maî 'nainte bine vei
face dupe cum se cuvine înain-
tea lui Dumnezeu.
7. Căcî pentru numele lui Chris-
tos au plecat neluând nimic de la
neamuri.
8, Decj noî datori suntem să
ocrotim pe uni ca aceştia, ca să
ne facem împreună lucrători pen-
tru adevăr.
9, Am scris ceva bisericei; dar
www.dacoromanica.ro
EPISTOLA A LUI IUDA
401
Diotrefe, oare nazueşte sa ra-
piască întâetatea peste dânşi, nu
ne primeşte.
10. Pentru aceea, daca voî fi
venit, 'i voî aduce aminte lucru-
rile pe care le face, flecărind de
noî cu vorbe rele, şi nemulţumit
fiind de acestea» nici el nu pri-
meşte pe fraţi, şi împedică pe cei
care voesc să f i primiască şi 'i
dă afară din biserică.
11. Iubitule, nu urma rSul,
ci binele. Cine face bine este din
Dumnezeu; cine face reun'avS-
zut pe Dumnezeu.
12. Lui Demefcriu 'i s'a dat buna
dovadă de către toţi şi de către
ensuşî adevărul; şi chiar noî dăm
dovadă, şi ştii că dovada noastră
este adevărată.
13. Multe aveam să 'ţi scriu,
dar nu voesc să 'ţi scriu cu cer-
neală şi condeiu.
14. Nădăjduesc ânse 1 să te vSz
în curînd şi vom vorbi gură către
gură.
15. Pace ţie. Te îmbrăţişază
prieteni; îmbrăţişază pe nume pe
fraţi.
EPISTOLA
A LUI
IUDA
CAP. I.
Iuda îndeamnă pe cititori să lupte pentru
credinţa ce s'a dat celor sânţi. Pildă de
pedeapsă a celor greşiţi; Iudei , ângerl,
sodomiţi şi Qomori0 t Archanghelul Michael
şi satan. Cuvintele lui Ino&h şi ale aposto-
lilor.
1. Iuda slujitor al luilisus Chri-
stos, frate anse al lui Iacob, celor
chemaţi care sunt iubiţi în Dum- I
nezeu Tatăl şi păstraţi pentru
Iisus Christos.
2. Milă voS şi pace şi iubire să
fie îmulţitâ.
3. Iubiţilor, când puneam
toată silinţa sS vS scriu despre
mântuirea de obşte a noastră,
avuî nevoe să v6 scriu îndem-
nând ca să luptaţi pentru credinţa
dată sânţilor o singură dată.
I 4. Pentru că s'au vîrît pe ascuns
www.dacoromanica.ro
26
EPISTOLA A LUI IUDA
402
uni oameni, care de demult sunt
scrişî mai d'inainte spre această
judecată, netemetorî de Dumne-
zeu, schimbând darul Dumnezeu-
lui nostru în desfrânare şi tăgă-
duind pe unicul Stăpîn şi pe Dom-
nul nostru Iisus Gnristos.
5. Voesc dar să ve* aduc
aminte, fiind că ştiţi odată toate,
că DomnuL după ce a scăpat pe
popor din Egipt, a perdut de a
doa oară pe cei care n'au crezut,
6. Şi pe ângeriî care nu 'ş au
păzit stăpînirea, ci au părăsit lo-
cuinţa lor, T i a păstrat sub întu-
neric în vecînice legături spre
judecata zilei celei mari,
7. După cum Sodoma şi Go-
mora şi oraşele d'imprejurul lor,
fiind că s'au dat cu totul la des-
frânare în acelaş chip ca aceştia
şi au umblat dupe carne streină,
stau înainte dovadă suferind pe-
deapsă de foc vecinie,
8. Aseminea dar şi aceştia vi-
sând pângăresc carnea, despre-
ţuesc stăpînire, defăima măriri.
9. Dar Michael Archanghelul,
când pricindu se cu diabolul se*
certa despre corpul lui Moise, nu
îndrăsni să aducă o judecată de
defăimare, ci zise: certa te ar
Domnul.
10. Aceştia âns£ defaîmă cele
ce nu cunosc, iar cele ce ştiu
din fire ca dobitoacele necuvân-
tătoare, în acestea se prăpădesc.
11. Vai lor, că umblarâ în calea
lui Cai n, şi pentru plată sSdeteră
cu totul în rătăcirea lui Balaam,
şi periră în împrotivirea lui Cora.
12. Aceştia sunt petele de ne-
curăţenie în mesele voastre ob-
şteşti, ospătând fără teamă îm-
preună cu voi, păşunându se* pe
sine însăşi, nori fără apă mânaţi
înainte de venturî, pomi tomna-
tici tără rod, de doe ori uscaţi,
desrădăcinaţî fiind,
13. Valuri fioroase ale mării
spumegând ruşinea lor, stele ră-
tăcitoare, pentru denşi este păs-
trată în veac întunecimea întu-
nerecului.
14. Dar şi Enoch, al şaptelea
de la Adam, a profetizat pentru
aceştia zicend: lată venit a Dom-
nuf în zecimi de mii de sânţi ai
lui,
15. Ca să facă judecată împro-
tiva tuturor şi să mustre pe toţî
netemători de Dumnezeu pentru
toate lucrurile netemeriî lor de
Dumnezeu pe care le au făcut
cu netemere de Dumnezeu şi
pentru cuvintele aspre pe care
le au vorbit împrotiva lui păcă-
toşi netemătorî* de Dumnezeu
16. Aceştia sunt cârtitori ne-
mulţumiţi de a lor soartă, deşi
umblă potrivit cu poftele lor, şi
gura lor vorbeşte cuvinte trufaşe,
deşi dau cinste unor feţe pentru
folos.
17. Voi ânse, iubiţilor, adu-
ceţi ve* aminte de cuvintele zise
mai d'inainte de către apostoli
Domnului nostru Iisus Christos,
18. Că ve spuneau: în timpul
de pe urmă vor fi bajocoritorî
umblând potrivit cu ale lor pofte
de netemători de Dumnezeu.
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
403
19. Aceştia sunt care fac deosi-
birî oameni fireşti, neavând Spirit.
20. Dar voL iubiţilor, cladin-
du vă pe credinţa voastră prea
sântă, rugându văîn Spiritul sânt,
păstraţi ve în iubirea luî Dum-
nezeu, aşteptând mila Domnului
nostru Iisus Christos spre vieaţă
vecînică.
22. Şi pe uni şovăitori mu-
straţi 'i,
23. Iar pe alţi scăpaţi 'i ră-
pindu 'i din foc, iar pe alţi mi-
luiţi 'i în temere, urând şi cămaşa
mânjită de carnea lor.
24. Iar celui care poate sâ
vă paziascâ pe voi fără ereşală
şi să vă pună înaintea măririi lui
desăverşiţî în veselie.
25. Unicului înţeleptului Dum-
nezeu Mântuitorul nostru prin
Iisus Christos Domnul nostru mă-
rire, mărie, tărie şi stăpînire maî
'nainte de tot veacul şi acum şi
în toate veacurile. Amin,
APOCALIPSUL
LUI
IOAN
CAP. I.
loan trimite urări ăe hine la fapte MserieX.
In Tatmu are vedenie cerească. El vede
pe Fiul omului intre şapte sfeşnice fi cu
şapte stele.
1. Descoperirea lui Iisus Chri-
stos, pe care 'i o dete Dumne-
zeu, ca să arate slujitorilor săi
cele ce trebue sa se facă în cu-
rînd, şi pe care trimiţând prin
angerul său le însemnă lui loan
slujitorul său,
2. Care mărturisi cuvăntullui
Dumnezeu şi mărturia lui Iisus
Christos, câte văzu.
3. Fericit cine citeşte şi cei care
ascultă cuvăntul profeţii şi pă-
strează cele scrise într'ănsa; căci
timpul cuvenit este aproape.
4. loan celor şapte biserici
care sunt în Asia; Dar voă şi
pace de la cel care este şi care
era şi care vine, şi de la cele
şapte spirite care sunt înaintea
tronului său,
5. Şi de la Iisus Christos, mar-
torul credincios înteiul născut
dintre morţî şi Domnul împăra-
ţilor pâmăntului. Celui care ne
iubeşte şi ne deslegâ din păca-
catele noastre în sângele său,
www.dacoromanica.ro
404
APOCALIPSUL LUI IOAN
6. Şi ne fâcu pe noi împărăţie,
preoţi lui Dumnezeu şi Tatăl său,
Lui este mărirea şi stăpînirea în
veci vecilor. Amin.
7. lata, vine cu nori, şi ori
ce ochiii îl va vedea şi cei care
'1 împunseră, şi să vor jăli toate
seminţiile pământului,
Aşa, amin.
8. Eu sunt Alfa şi Omega, zice
Domnul Dumnezeu, care este, şi
care era şi care vine, Atotţiitorul.
9. Eu loan, fratele vostru şi
împreună părtaş în strimptorare
şi în împărăţie şi în răbdare stă-
ruitoare în lisus, am fost în in-
sula numită Patmu pentru cu-
vântul lui Dumnezeu şi pentru
mărturia lui lisus.
10. Am fost în spirit în zioa
Domnului, şi auzii în urma mea
glas mare ca de trâmbiţă
11. Zicend: Ce vezi scrie în
carte şi trimite celor şapte bise-
rici: la Efes şi la Smirna şi la
Pergam şi la Tiatira şi la Sarde
şi la Filadelfia şi la Laodicea.
12. Şi mă întorseî să văz glasul
care vorbia cu mine; şi întorcân-
dumăvăzui şapte sfeşnice de aur,
13. Şi în mijlocul sfeşnicilor
asemuit pe Fiul omului îmbră-
cat în veştmfint lung până la
picioare şi încins la pept cu în-
cingătoare de aur;
14. Iar capul lui şi pârul alb
ca lâna alba, ca zăpadă, şi ochi
lui ca flacăre de foc,
15. Şi picioarele aseminea cu
aramă lucitoare ca în cuptor ars,
şi glasul luî ca vuet de ape multe,
16. Şi avea în mâna lui dreaptă
şapte stele, şi din gura lui eşia
o spadă ascuţită cu doă tăişuri,
şi înfăţişarea lui cum luceşte soa-
rele în puterea sa.
17. Şi când îl văzui, am căzut
la picioarele lui ca mort, şi puse
mâna lui dreaptă asupra mea zi-
cend: nu te teme; eu sunt cel
d'intâiu şi cel din urmă,
18. Adecă cel viu, şi am fost
mort şi iată sunt viu în veci ve-
cilor, şi am cheile morţii şi ia-
dului.
19. Deci scrie cele ce ai văzut
şi cele ce sunt şi cele ce au să
fie după acestea,
20. Taina celor şapte stele pe
care le ai văzut pe dreapta mea,
şi cele şapte sfeşnice de aur. Cele
şapte stele sunt ângeri celor şapte
biserici, şi sfeşnicile sunt cele
şapte biserici.
CAP. n.
Epistola înteia către Efeseni. Nicolaiti. Epi-
stolă a doct către Smimeni. Epistola a treia
către Pergameni. Antipa t Balaam, Nico-
laiţi. Epistola a patra către Tiatireni.
Jezabela.
1. Scrie angerului bisericei din
Efes: Aceştia "zice cel care ţine
cele şapte stele în dreapta lui,
cel care umblă în mijlocul celor
şapte sfeşnice de aur;
2. Ştiu lucrurile tale şi oste-
niala şi răbdarea ta stăruitoare
şi ca nu poţj suferi pe răî, şi ai
cercat pe cei care să zic pe sine
apostoli şi nu sunt, şi 'i ai aflat
mincinoşi;
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
405
3. Si ai răbdare stăruitoare, şi
ai suferit pentru numele meu,
şi nu te ai obosit.
4. Dar ara împrotiva ta că ai
părăsit iubirea ta cea d'inteiu.
5. Deci adu 'ţî aminte de unde
ai căzut, şi pocăeşte te şi fă lu-
crurile d'inteiu; iar daca nu, vin
curînd la tine şi voi mişca sfeş-
nicul teu din locul lui, daca nu
te veî fi pocăit.
6. Dar ai aceasta, că urăşti lu-
crurile Nicolaiţilor, pe care şi eu
le urăsc.
7. Cine are ureche asculte ce
zice bisericilor Spiritul: Biruito-
rului H voi dărui să mănânce din
al vieţeî lemn, care este în raiul
lui Dumnezeu.
8. Şi ângerului bisericei din
Smirna scrie 'i: Acestea zice cel
d'înteiu şi cel din urmă, care fu
mort şi fu viu.
9. Ştiu strimtorarea ta şi să-
răcia, — dar eşti bogat — , şi de-
făimarea de la cei care sS zic pe
sine că sunt Iudei, şi nu sunt, ci
sinagogă a Satanei.
10. Nu te teme nici de cum de
cele ce ai să pătimeşti. Iată dia-
bolul are să arunce dintre voi în
închisoare ca să fiţi ispitiţi şi veţi
avea strimtorare zece zile. Fiî
credincios penă la moarte şi 'ţi
voî da cununa vieţei.
11. Cine are ureche asculte ce
zice bisericilor Spiritul: Biruito-
rul nu va fi nici de cura vătă-
mat de a doa moarte.
12. Şi ângerului bisericei din
Pergam scrie 'i: Acestea zice cel
care are spada ascuţită cu doS
tăişuri;
13. Ştiu unde locueştî; unde
este tronul Satanei; şi ţiî numele
meu, şi n'ai tăgăduit credinţa mea,
fi în zilele acelea era Antipa, mar-
torul meu credincios care fu o-
morît la voî, unde locueşte Sa-
tana.
14. Dar am puţine împrotiva
ta, fiind că ai acolo pe care ţin
povaţa lui Balaam, care învăţa
pe Balac să pue pedică înaintea
fiilor lui Israel, ca ei să mănânce
înjungheate idolilor şi să facă de-
sfrânârî.
15. Astfel ai şi tu pe care ţin
învăţătura Nicolaiţilor aseminea.
16. Pocăeşte te; iar daca nu,
vin curînd la tine şi mS voî res-
boi cu denşi cu spada gurei mele.
17. Cine are ureche asculte ce
zice bisericilor Spiritul: Biruito-
rului 'i voî da din mana cea as-
cunsă, şi 'i voî da o petricică albă,
şi pe petricică un nume nou scris,
pe care nimenea nu 1 ştie decât
numai primitorul.
18. Şi ângerului bisericei din
Tiatira scrie 'i: Acestea zice al lui
Dumnezeu Fiu, care are ochi sSi
ca flacăre de foc* şi picioarele
sale sunt aseminea aramei luci-
toare ;
19. Ştiu lucrurile tale şi iubi-
rea şi credinţa şi îngrijirea şi răb-
darea stăruitoare, şi lucrurile tale
din urmă sunt mai multe de cât
cele d'inteiu.
20. Dar am împrotiva ta că
laşî pe femeea Iezabela, care zi-
www.dacoromanica.ro
406
APOCALIPSUL LUI IOAN
căndu se pe sine profetă şi în-
vaţă, şi rătăceşte pe slujitori mei
ca să facă desfrânărî şi să mă-
nânce înjungheate idolilor.
21. Si 'i am dat timp să se po-
căiască, şi nu voeşte să se po-
căiască de desfrânarea ei.
22. Iată o arunc în pat. şi în
strimtorare mare pe cei care fac
desfrânărî cu dănsa, daca nu să
vor pocăi de lucrurile ei.
23. Şi pe copii ei 'i voî omorî
negreşit, şi vor cunoaşte toate
bisericile că eu sunt care cercetez
rărunchi şi inimî, şi voî da voă
fie căruia potrivit ou lucrurile
voastre.
24. Iar voă vă zic celor rămaşi
în Tiatira, câţi nu aveţi învăţă-
tura aceasta, ca uni care n'aţî cu-
noscut adâncurile Satanei, după
cum zic ei, nu pun peste voî altă
greutate ;
25. Dar ceea ce aveţi ţineţi penă
ce voî veni.
26. Şi cine birueşte şi cine pă-
strează pene la sfârşit lucrurile
mele, 'i voî da stăpînire peste nea-
muri,
27. Şi le va păşuna cu toeag
de fer, ca vasele de păment sunt
sfărîmate, după cum şi eu am
luat de la Tatăl meu,
28. Şi 'i voi da steaoa cea de
dimineaţă.
29. Cine are ureche asculte ce
zice bisericilor Spiritul.
CAP. III.
Epistola a cincea către Sardiani^ a şasea
către Filadelfeni. Numele noului Ierusalem.
Epistola a şaptea către Laodiceni.
1. Şi ângerului bisericei din
Sarde scrie 'i: Acestea zice cel
care are cele şapte spirite ale lui
Dumnezeu şi cele şapte stele;
Ştiu lucrurile tale, că ai nume
că trăeştî, şi eşti mort.
2. Fiî veghetor, şi întăreşte pe
cele ce erau să moară. Căci n'am
găsit lucrurile tale depline înain-
tea Dumnezeului meu.
3. beci adu 'ţî aminte cum ai
primit şiai auzit, şi păstrează şi po-
căeşte te. Deci daca nu veî fi ve-
gheat, voî veni ca un fur, şi nu
veî cunoaşte nici de cum în ce
ceas voî veni la tine,
4. Dar ai in Sarde puţine nume,
care nu 'şi au mânjit vestmintele
lor, şi vor umbla cu mineinves*-
minte albe, fiind că sunt destoinici.
5. Biruitorul astfel va fi îmbră-
cat în vestminte albe, şi nu voi
şterge nici de cum numele lui
din cartea vieţei, şi voî mărturisi
numele lui înaintea Tatălui meu
şi înaintea ângerilor săi.
6. Cine are ureche asculte ce
zice bisericilor Spiritul.
7. Şi ângerului bisericilor
din Filadelfia scrie 'i: Acestea zice
Sântul, Adeveratul, care are cheea
lui David, care deschide şi nime-
nea nu va închide, şi care închide
si nimenea nu va deschide;
8, Ştiu lucrurile tale; iată am
lăsat înaintea ta uşă deschisă, pe
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
4Q7
care nimenea nu poate să o îu-
chiză; fiind că ai putere mică, şi
ai păstrat cuventul meu şi nai
tăgăduit numele meu.
9. Iată, amsă dau din Sinagoga
Satanei dintre cei care se" zic pe
sine că sunt Iudei, şi nu sunt ci
mint; iată 'i voîface ca să vie şi
să se închine înaintea picioarelor
tale, şi să cunoască că eu te am
iubit.
10. Fiind că ai păzit cuventul
meu al răbdării mele stăruitoare,
şi eu te voî păzi de al încercării
ceas, ce are să vie peste lumea
întreagă, ca să încerce pe locui-
tori de pe păment.
. 11. Viu curînd; ţine ce ai, ca
nimenea sa nu îea cununa ta.
12 Biruitorul, îl voî face stîlp
în templul Dumnezeului meu, şi
nici de cum nu va mai eşi afară,
şi voî scrie pe el numele Dum-
nezeului meu şi numele cetăţeî
Dumnezeului meu, noul lerusa-
lem, care se pogoară din cer de
la Dumnezeul meu, şi numele meu
cel nou.
13. Cine are ureche asculte ce
zice bisericilor Spiritul.
14. Şi ângerului bisericei
din Laodicea scrie 'i: Acestea
zice Aminul, martorul credincios
şi adeverat, începutul fâptureilui
Dumnezeu;
15. Ştiu lucrurile tale, că nu
eştî nicî rece,nicîferbinte.O, daca
ai fi rece sau ferbinte!
16. Astfel fiind că eştî încropit,
adecă nicî ferbinte, nici rece, am
să te vărs din gura mea.
17. Pentru că zicî că sunt bo-
gat şi am fost îmbogăţit şi n'am
trebuinţă de nimic, şi nu ştii că
tu eştî muncitul şi vrednic de
plâns şi sărac şi orb şi gol,
18. Te sfătuesc să cumperi de
la mine aur lămurit de foc ca să
fiî bogat, şi vestminte albe ca să
fiî îmbrăcat şi să nu fie arătată
ruşinea goliciuniî tale, şi alifie de
ochî să 'ţî ungi ochi că să vezi.
19. Eu pe câţi 'i iubesc 'i mu-
stru şi 'i înţelepţesc; deci rîv-
neşte şi pocăeşte te.
20. lată, stau la uşă şi bat; daca
va fi auzit cineva glasul meu şi
va fi deschis uşa, şi eu voi intra
la densul şi voî cina cu dânsul
şi el cu mine
21. Biruitorul, lui 'i voî da să
şazăcu mine pe tronul meu, fiind
că şi eu am biruit şi am săzut
cu Tatăl meu pe Tronul seu,
22. Cine are ureche asculte ce
zice bisericilor Spiritul.
CAP. IV.
Priveliştea cerească* Tronul lui Dumnezeu cu
doSzeci fi patru de b&trînl fipatru i*Yinţe.
1. După acestea văzui şi iată
uşă deschisă în cer, şi în teiul glas
ca de trimbiţa pe care '1 auziî
vorbind cu mine, zicend : sue te
aci, şi 'ţi vctf arăta cele ce trebue
să se facă după acestea.
2. îndată am fost în 'Spirit, şi
iată un tron era pus în cer, şi
pe tron unul şăzând,
3. Şi cel care şadea era la ve-
www.dacoromanica.ro
408
APOCALIPSUL LUI IOAN
dere aseminea petrei de iaspe şi
de sardiu, şi curcubeu de jur îm-
prejurul tronului la vedere ase-
minea smaragdului.
4. Şi de jur împrejurul tronu- |
lui vezui doăzecî şi patru de tro-
nuri, şi pe tronuri doezeci şi
patru de bătrînî şăzend îmbrăcaţi
în vestminte albe, şi pe capetele
lor cununi de aur.
5. Şi din tron eşau fulgere şi
vuete şi tunete; şi şapte făclii de
foc arzînd înaintea tronului, care
sunt cele şapte spirite ale lui
Dumnezeu,
6. Şi înaintea tronului ca o mare
sticloasă aseminea cristalului, şi
în mijlocul tronului şi împreju-
rul tronului patru fiinţe pline de
ochi dinainte şi dinapoi.
7. Şiinteia fiinţă aseminea leu-
lui, şi a doa fiinţă aseminea vi-
ţelului, şl a treia fiinţă avend faţa
ca de om, şi a patra fiinţă ase-
minea vulturului sburător.
8. Şi cele patru fiinţe, avend
fie care din ele câte şase aripi,
sunt pline de ochi de jur împre-
jur şi de dinăuntru, şi răpaus nu
au zi şi noapte zicând: Sânt sânt
sânt Domnul Dumnezeul Atotţii-
torul care era şi care este şi care
vine.
9. Şi de câte ori fiinţele vor fi
dat mărire şi cinste şi mulţumită
celui care şade pe tronul celui
viu în veci vecilor,
10. Cei douăzeci şi patru de
bătrînî vor cădea înaintea celui
care şade pe tron, şi se* vor în-
china celui Viu în veci vecilor
şi vor arunca cununile lor înain-
tea tronului zicĂnd:
11. Vrednic eşti, Doamne şi
Dumnezeul nostru, să primeşti
mărirea şi cinstea şi puterea, pen-
tru că tu ai făcut toate, şi pen-
tru voea ta erau şi fura făcute.
CAP. V.
Cartea cu fapte peceţX să dă Meluluî, care
este lăudat cu cântări cereftl.
1. Şi văzui pe dreapta acelui
care şade pe tron carte scrisă pe
d'inăuntru şi pe d'inapoî, pecet-
luită cu şapte peceţî.
2. Şi văzui ângrer puternic ve-
stind cu glas mare: Cine este de-
stoinic să deschiză cartea şi să
desfacă peceţile ei?
3. Şi nimenea în cer nicî pe
pament nicî sub păment nu putea
sâ deschiză cartea nici să se" uite
în ea,
4* Şi plângeam tare, că nime-
nea nu fu găşit destoinic să de-
schiză cartea nici să se uite în ea.
5. Şi unul dintre bătrînî 'mi
zice: Nu plânge; iată a biruit
Leul care este din seminţia lui
Iuda, rădăcina lui David, să de-
schiză cartea şi cele şapte peceţî
ale ei.
6. Şi văzui între tron şi cele
patru fiinţe şi între bătrîni un
Meluşel stând ca înjungheat, a-
vend şapte coarne şi şapte ochi,
care sunt cele şapte spirite ale
lui Dumnezeu trimise în tot pă-
mîntul.
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
409
7, Şi veni şi luâ cartea din dreapta
celui care şade pe tron,
8, Şi când luâ cartea, cele patru
fiinţe şi cei doăzecî şi patru de
bătrînî căzură înaintea Meluşă-
lului, având fie care chitară şi
cupe de aur pline de tămâă, care
sunt rugăciunile sânţilor.
9, Şi cântă cântare noă zicând:
Vrednic eşti să îeî cartea şi să
deschizi peceţile ei, fiind câfuşî
înjungheat şi răscumpăraşî pen-
tru Dumnezeu în sângele tău din
ori care seminţie şi limbă şi po-
por şi neam,
10, Şi 'i făcuşi Dumnezeului
nostru împărăţie şi preoţi, şi vor
împăraţi pe pământ.
11 Şi văzui, şi auzii ca glas
de ângeri mulţî împrejurul tro-
nului şi al fanţilor şi al bătrîni-
lor, şi numerul lor era zecimi de
mii de zecimi de mii şi miî de
mii,
12. Zicend cu glas mare: Vred-
nic este Meluşelul cel înjungheat
ca să îea puterea şi bogăţie şi
înţelepciune şi tărie şi cinste şi
mărire şi laudă.
13. Şi pe ori ce făptură care
este în cer şi pe pământ şi sub
pământ şi pe mare, adecă pe toate
dintr'ânsele le auzii zicând: Cel
care şade pe tron şi Meluşălul
are lauda şi cinstea şi mărirea
şi stăpînirea în veci vecilor.
14. Şi cele patru fiinţe ziceau:
Amin, şi bătrîni căzură şi să în-
chinară.
CAP. VI.
Desfacerea celor dHntîiu sase peceţt. Cea
dHnteiii vesteşte biruinţa lui Ohrtstos, cele
care urmează vestesc omoruri şi suferinţe ;
a şasea pecete vesteşte judecata.
1. Şi văzui când deschise Me-
luşălul pe una din cele şapte pe-
ceţî, şi auzii pe una dintre cele
patru fiinţe zicând ca vuet de
tunet: vino fi uită te.
2. Şi văzui, şi iată cal alb, şi
cel care şadea pe dânsul avea arc,
şi M să dete cunună, şi eşi bi-
ruitor şi să biruiască.
3. Şi când deschise pecetea
a doa, auzii pe a doa fiinţă zi-
când: Vino şi uită te.
4« Şi eşi alt cal roşu ca focul,
şi celui care şădea pe dânsul 'i
să dete să îea pacea de pe pă-
mânt şi să se înjunghe uni pe
alţi, şi 'i să dete cuţit mare.
B. Şi eând deschise pecetea
a treia, auzii pe a treia fiinţă
zicând: Vino fi uită te. Şî văzui,
şi iată cal negru, şi Cel care şă-
dea pe dânsul avea cumpănă în
mâna sa.
6. Şi auzii ca un glas în mij-
locul celor patru fiinţe zicând:
o măsură de grâu un denar, şi
trei măsuri de orz un denar! Şi
nu păgubi untdelemnul şi vinul.
7. Şi când deschise pecetea
a patra, auzii glasul fiinţei a patra
zicend: Vino fi uită te.
8. Şi văzui, şi iată un cal gal-
ben verde, şi cel care şădea dea-
supra lui, avea numele Moartea,
şi iadul urma împreună cu dânsa,
www.dacoromanica.ro
410
APOCALIPSUL LUI IOAN
şi li să dete stăpînire peste a
patra parte a pământului, ca să
omoare cu spadă şi foamete şi
moarte şi prin fearele pământului.
9. Şi când deschise pecetea
a cincea, văzui sub altar sufletele
celor înjungheaţî pentru cuvân-
tul lui Dumnezeu şi pentru măr-
turiea pe care o aveau.
40. Şi strigară cu glas mare
zicând : Până când, stăpîne sânte
şi adevărate, nu judeci şi nu ră-
sbunî sângele nostru faţă de lo-
cuitori pământului ?
11. Şi li să dete fie căruia vest-
mânt alb, şi li să zise să se maî
repauseze puţin timp. până să îm-
pliniasca numerul şi cei împreună
slujitori ai lor şi fraţi lor care au
să fie omorlţî ca şi ei.
12. Si văzui când deschise
pecetea a şasea, şi se făcu cu-
tremur mare, şi soarele se făcu
negru ca un sac de păr, şi luna
întreagă să făcu ca sânge,
13. Şi stelele cerului căzură pe
pământ, după cum un smochin
scuturat de vânt mare 'şi aruncă
smochinele sale ernatice,
14. Şi cerul să desfăcu ca o
carte înfăşurată, şi ori ce mun-
te şi insulă să mişcară din lo-
curile lor.
15. Şi împăraţi pământului şi
mai mari şi căpitani şi bogaţi şi
puternici şi ori care rob şi stă-
pîn de sine să ascunseră în pe-
şteri şi în stâncile munţilor,
,16. Şi zic muniţilor şi stânci-
lor: Cădeţi peste noi şi ascun-
deţî ne de faţa celui care şade
pe tron şi de mânia Meluşălului,
17. Că a venit zioa cea mare
a mânii lor, şi cine poate să stea ?
CAP. TO.
Pecetluirea a o sută si patruzeci m patru de
miî din seminţia lui Israel. Mulţimi în
vestminte albe laudă pe Dumnezeu si pe
Mehtsăl.
1. Şi după aceasta văzui
patru ângerî stând la cele patru
unghiuri ale pământului, ţinând
cele patru vânturi ale pământu-
lui, ca să nu sufle vânt pe pă-
mânt, nici pe mare nici peste ori
ce arbore.
2. Şi văzui alt ânger venind
de la răsăritul soarelui, având
pecetea viului Dumnezeu, şi stigâ
cu glas mare celor patru ângerî
cărora li se dase să/ vatăme pă-
mântul şi marea,
3. Zicând: Nu \ătămaţi pămân-
tul nici marea nici arbori, până
ce vom fi pecetluit pe frunţile lor
pe slujitori -Dumnezului nostru.
4. Şi auzii numeriil celor pe-
cetluiţi, o sută patruzeci şi patru
de mii pecetluiţi din ori ce se-
minţie a lui Israel:
5. Din seminţia lui Iuda doă-
sprezece miî pecetluiţi,
Din seminţia lui Ruben doă-
sprezece mii, *
Din seminţia lui Gad doăspre-
zece mii,
6. Din seminţia lui Aşer doă-
sprezece miî,
Din seminţia lui Neftalim doă-
sprezece miî,
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
411
Din seminţia lui Mânase doi-
sprezece mii,
7. Din seminţia lui Simeon doi-
sprezece mii,
Din seminţia lui Levi doispre-
zece mii,
Din seminţia lui Isachar doi-
sprezece mii,
8. Din seminţia iui Zebulon
■doisprezece mii,
Din seminţia lui Iosef doispre-
zece mii,
Din seminţia lui Beniamin doi-
sprezece mii pecetluiţi.
9. Dupi acestea vizuî, şi
iată gloată multă, pe care nime-
nea nu putea -s'o înumere, din
ori ce neam şi seminţii şi po-
poare şi limbi, stând înaintea tro-
nului şi înaintea Meluşelului, îm-
brăcaţi în vestminte albe şi ra-
muri de fenic în mâinile lor;
10. Şi strigă cu glas mare zi-
când : Mântuirea este a Dumne-
zeului nostru care şade pe tron şi
a Meluşelului.
11. Şi toţi ângeri steteau îm-
prejurul tronului şi al bătrânilor
si al celor patru fiinţe, şi căzură
pe feţele lor înaintea tronului şi
si închinară lui Dumnezeu,
12. Zicând: Amin, lauda şi mă-
rirea şi înţelepciunea şi mulţu-
mită şi cinstea şi puterea şi tă-
riea sunt ale Dumnezeului nostru
în veci vecilor, amin.
13. Şi unul dintre bătrîni luâ
Cuvântul zicându 'mi: Aceştia îm-
brăcaţi în vestminte albe cine
sunt şi de unde veniră?
14. Şi 'i am zis; Domnul meu,
tu ştii. Şi 'mi zise: Aceştia sunt
care vin din mare strimtorare şi
spălară vestmintele lor şi le al-
biră în sângele Meluşilului.
15* Pentru aceasta sunt înain-
tea tronului lui Dumnezeu şi 'i
slujesc zi şi noapte în templul
siu, şi cel care şade pe tron va
locui peste dânşi
16. Nu vor mai flămânzi nici
nu vor maî înseta, nici nu va că-
dea asupra lor soarele nici ori ce
arşiţă,
17. Pentru că Meluşilul care
este în mijloc spre tron 'i va pă-
şuna şi 'i va călăuzi la ale vieţeî
isvoare de ape, şi va şterge Dum-
nezeu ori ce lacrâmă din ochilor.
CAP. VIII.
A şaptea pecete. Şapte ângeri cu şapte trâm-
biţe. Cei patru d'inteiu cântă.
1. Şi când deschise a şaptea
pecete, si fâcu tăcere în cer ca
o jumătate de ceas.
2. Şi vizuî cei şapte ângeri,
care stau înaintea tronului, şi li
se deteră şapte trâmbiţe.
3. Şi alt ânger veni şi stete la
altar, având tămâetoare de aur,
şi 'i si dete tămâe multă, ca să
o dea rugăciunilor tuturor sân-
ţilor pe altarul cel de aur înaintea
tronului.
4. Şi rugăciunilor sânţilor si
sui fumul tămâiî din mâna ân-
gerului înaintea lui Dumnezeu.
5. Şi ângerul aluat tămâetoarea
şi o umplu din focul altarului şi
aruncâ pe pământ; şi si făcură
www.dacoromanica.ro
412
APOCALIPSUL LUI IOAN
tunete şi vuete şi fulgere şi cu-
tremur.
6. Şi cei şapte ângeri având
şapte trâmbiţe să gătiră să trâm-
biţeze.
7. Şi întâiul trâmbiţă; şi să făcu
grindină şi foc amestecat în sânge
şi fu aruncat pe pământ, şi a treia
parte din pământ fu arsă de tot,
şi a treia parte din arbori fu arsă
de tot, şi orî ce earbă verde fu
arsă de tot.
8. Şi al doilea ânger trâm-
biţâ ; şi ca un munte mare aprins
de foc fu aruncat în mare : şi a
treia parte din mare sefăcu sânge,
9. Şi muri a treia parte din făp-
turi ce sunt în mare, care au su-
flare, şi a treia parte din vase
fură stricate.
10. Şi al treilea ânger trâm-
biţă, şi căzu din cer stea mare
aprisă ca o făclie, şi căzu peste
a treia parte din rîurî şi peste
isvoarele apelor.
11. Şi numele stelei să chiamă
Amărăciune. Şi să prefăcu îna-
mărăciune a treia parte din ape,
şi mdlţî dintre oameni muriră de
ape, fiind că să făcuse amari.
12. Şial patrulea ânger trâm-
biţă, şi* fu isbită a treia parte din
soare şi a treia parte din lună şi
a treia parte din stele, ca sâ fie
întunecată a treia parte a lor şi
zioa să nu lumineze a treia parte
a ei, şi noaptea aseminea.
13. Şi văzuT, şi auzii un vultur
sburând în înălţimea mezului zi-
lei zicând cu glas mare : Vai, vai,
vai locuitorilor de pe pământ din
pricina celorlalte glasui î ale trâm-
biţei celor trei ângeri care au sâ
trâmbiţeze.
CAP- IX.
Trâmbiţa. a cirtcea şi a şasea, lăcuste din
abis arată oştile vrăjmaşilor cu împSrattid
Abaăon. Patru ângeri sânt ăeslegaţl ci*
oastea ce are să pearză oameni.
1. Şi al cincelea ângrer trâm-
biţă; şi văzui o stea căzuta din
cer pe pământ, şi 'i se dete cheea
puţului abisului.
2. Şi deschise puţul abisului ;
şi să sui fum din puţ ca fum de
cuptor mare, şi soarele şi aerul
fură întunecate de fumul puţului.
3. Şi din fum eşiră locuste pe
pământ, şi li să dete putere cum
au putere scorpiile pământului.
4. Şi li să zise să nu vatăme
earba pământului nici vre o ver-
deaţă nici vre un arbore, fără
numai pe oameni ca uni care nu
au pecetea lui Dumnezeu pe frun-
tea lor,
5. Şilisădetecasănu'i omoare*
ci să fie munciţi cinci lunî; şî
muncirea lor ca muncire de scor-
pie, când va fi înţeapat pe om.
6. Şi în acele zile oameni vor
căuta moartea şi nu o vor găsi,
şi vor dori să moară şi moartea-
fuge de dânşi.
7. Şi chipurile locustelor ase-
minea cu cai gătiţi spre răsboiu,
şi pe capetele lor erau ca cununi
aseminea aurului şi feţele lor ca
feţe de oameni,
8. Şi aveau per ca perul de
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
413
femei, şî dinţi lor lor erau ca de
lei,
9. Şi aveau platoşe ca platoşe
de fer, şi vuetul aripilor lor ca
vuet de care de caî mulţi aler-
gând la rSsboiu.
10. Şi au coade aseminea scor-
piilor şi ace, şi in coadele lor
puterea lor spre a vătăma pe oa-
meni aceia cinci luni;
11. Au peste dânşi împSrat pe
angerul abisului, care pe ebreeşte
are nume Abadon, şi în eleneşte
are nume Perzătorul.
12. Vaiulîntem trecu; iată maî
vin doe vaiurî dup6 acestea.
13. Şi al şaselea ânger trâm-
biţa; şi auzii un sunet din cele
patru cornurî ale altarului de aur
ce este înaintea lui Dumnezeu,
14. Zicând celui al şaselea ân-
ger care are trâmbiţa: Desieagă
pe cei patru ângeri care sunt le-
gaţi la rîul cel mare, Eufrat.
15. Şi fură deslegaţî cei patru
ângerî care erau gătiţi pentru
ceasul şi zioa şi luna şi anul, ca sa
omoare a treia parte din oameni.
16. Şi numărul oştilor de că-
lăreţi doe" zecimi de mii de ze-
cimi de mii; auzii numărul lor.
17. Şi astfel în vedenie vezuî
cai şi pe cei care şadeau pe denşi
avend platoşe ca de toc şi de ia-
cint şi de pucioasă; şi capetele
cailor ca capete de lei, şi din gu-
rile lor ese foc şi fum şi pucioasă.
18. De acestea trei — plăgi —
fură omorîţî a treia parte din oa-
meni, de focul şi de tumul şi de
pucioasa ce ese din gurile lor.
19. Pentru că puterea cailor
este în gura lor şi în coadele
lor; căci coadele lor sunt asemi-
nea şărpilor, avend capete, şi cu
densele vătăma.
20. Şi cei râmaşi dintre oa-
meni, care nu fură omorîţî în a-
ceste plăgi, nici nu se" pocăirâ
de lucrurile mâinilor lor, ca să
nu se închine la demoni şi la
idoli cei de aur şi de argint şi
de aramă şi de peatră şi de lemn,
care nu pot nici să vază nicî să
auză nicî să umble,
21. Şi nu s6 pocâiră de omo-
rurile lor nicî de fermecătoriile
nicî de desfrânarea nicî de fur-
turile lor.
CAP. X.
Angerul cu cartea deschisă» Săvârşirea tainei
H apropie. loan mănâncă cartea angerului.
1. Şi vezuî pe alt ânger tare
pogorîndu se din cer, încunjurat
de nor, şi curcubeiul peste capul
lui, şi faţa lui ca soarele şi pi-
cioarele lui ca stâlpî de foc,
2, Şi avend in mâna lui căr-
ticică deschisă. Şi puse piciorul
lui cel drept pe mare, iar pe cel
stâng pe păment,
3, Şi strigă cu glas mare dup6
cum mugeşte un leu. Şi când
strigă, cele şapte tunete spuseră
glasurile lor.
4, Şi când spuseră cele şapte
tunete, eram să scriu, şi auziî
glas din cer zicend : Pecetlueşte
cele ce spuseră cele şapte tunete,
şi nu le scrie.
www.dacoromanica.ro
414
APOCALIPSUL LUI IOAN
5. Şi ângerul, pe care 'lvSzuî
stând pe mare şi pe păment, ri-
dica mâna lui dreapta spre cer,
6. Şi jurâ pe Cel viu în veci
vecilor, care făcu cerul şi cele ce
sunt într'ensul şi pămentul şi
cele ce sunt pe densul şi marea
şi cele ce sunt întrtnsa, că nu
va mal fi timp,
7. Ci în zilele glasului celui d'al
şaptelea ânger, când are să trâm-
biţeze, atunci este severşită taina
lui Dumnezeu, cum a binevestit
slujitorilor se*i profeţi.
8. Şi glasul pe care '1 auzisem
din cer iarăşi vorbind cu mine,
şi zicând: du te, iea cărticica cea
deschisă în mâna ângerului, care
stă pe mare şi pe pâment.
9. Şi mă dusei la ânger, zi-
cendu 'i să 'mi dea cărticica. Şi
'mi zice: îea şi mănâncă o de
tot, şi 'ţi va amărî pântecele, dar
în gura ta va fi dulce ca miere.
10. Şi luaiu cărticica din mâna
ângerului şi o mâncaiti de tot,
şi era in gura mea ca miere dulce;
şi când o înghiţi!, amărî L fu pân-
tecele meu.
11. Şi 'mi zic: Trebue ca tu
iarăşi să profetizezi pentru po-
poare şi pentru neamuri şi pen-
tru limbi şi pentru mulţi împăraţi.
CAP. XI.
Măsurarea templului. Doi martorX omorîţi de
feară înviează fi aS înalţă la cer. trâm-
biţa a şaptea. Cântarea* Templu lui Dum-
nezeu în cer.
1 . Şi mi se dete o trestie ase-
minea unei vărgî, zicând: scoală
şi mesoara templul lui Dumnezeu,
şi altarul şi pe cei care se" în-
chină într'ânsul.
2. Şi curtea cea din afară a.
templului scoate o afară şi n'o
măsura, pentru că fu dată nea-
murilor, şi vor călca sânta cetate-
patruzecî şi doe de luni.
3. Şi voî da celor doî martori
ai mei, şi vor profetiza îmbră-
caţi în sacî o mie doe" sute şaizeci
de zile.
4. Aceştia sunt cei doi măslini
şi cele doe" sfeşnice care stau înain-
tea Domnului pământului.
5. Şi daca voeşte cineva să 'i
vatăme, foc ese diu gura lor şl
mistue pe vrăjmaşi lor; şi daca
ar voi cineva să 'i vatăme, el
trebue astfel să fie omorît.
6. Aceştia au putere să închiză
> cerul, ca ploae să nu ploâ in zi-
lele profeţii lor, şi putere au peste-
ape să le schimbe în sânge şi sâ
loviască pamentul cu ori ce plagă
ori de câte ori vor fi voit,
7. Şi când vor fi sfârşit măr-
turia lor, feara care s6 sue din
abis* va face cu denşi r^sboiu şi 'i
va birui şi 'i va omori.
8. Şi corpurile lor moarte «or
stape strada cetăţii celei mari, care
spiritual să numeşte Sodoma şi
Egipt, unde fu restignit şi Dom-
nul lor.
9. Şi din popoare şi seminţii şi
limbî şi neamuL vor vedea trei
zile şi jumătate corpurile lor moar-
te, şi nu vor lăsa să fie puse în
mormânt corpurile lor moarte.
- 10. Şi locuitori de pe păment
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
415
să bucură de denşi şi se veselec,
şi daruri trimit uni altora, pentru
că aceşti doi profeţi munciră pe
locuitori de pe păment.
11. Şi după cele trei zile şi ju-
mătate intra într'enşi spirit de
vieaţă din Dumnezeu, şi steteră
pe picioarele lor, şi teamă mare
căzu peste cei care 'i privesc.
12. Şi auziră glas mare din cer
zicendu le: Suiţi vă aici; şi se*
suiră în nor spre cer, şi vrăj-
maşi lor 'i priviră.
13. Şi în acel ceas se* făcu cu-
tremur mare, şi a zecea parte
din cetate căzu, şi periră în cu-
tremur nume de oameni şapte
miî, şi cei râmaşi să temură şi
deteră mărire Dumnezeului ce-
rului.
14. Şi al doilea vai trecu; iată
al treilea vai vine curînd.
15. Şi al şaptelea ânger trâm-
biţa; şi să făcură glasuri multe
în cer, zieend: împărăţia lumii
sa făcut a Domnului nostru şi
a Christosului său, şi va împă-
răţi în veci vecilor.
16. Şi cei doezecî şi patru de
bătrînî d'inaintea lui Dumnezeu,
care sad pe tronurile lor, căzură
pe feţele lor şi să închinară lui
Dumnezeu,
17. Zicend:Mulţumim ţie, Doam-
ne Dumnezeule Atotţiitorule, care
eşti şi care erai — şi care vii — }
fi pentru ca ai luat puterea ta
cea mare şi ai împărăţit,
18. Şi neamurile furăîntăritate,
şi veni mânia ta şi timpul celor
morţi să fie judecaţi şi să dai
plată slujitorilor tăi profeţilor şi
sânţilor şi celor care să tem de
numele tău, celor mici şi celor
mart, şi să prăpădeşti pe cei care
strică pămentul.
19. Şi se deschise al lui Dum-
nezeu templu care este in cer,
şi să arătâ chivotul aşăzămentu-
lui său în templul său, şi să fă-
cură fulgere şi vuete şi tunete
şi cutremur şi grindină mare.
CAP. XII.
Femeea si Balaurul. Balaurul biruit deMi-
chael urm&reşte pe femee si pe cei din&e**
mânţa ei.
1. Şi semn mare să arata in
cer, o femee înfăşurată de soare,
şi luna sub picioarele ei, şi pe
capul ei cunună de doăsprezece
stele,
2. Şi avănd în pântece, şi strigă
fiind în dureri de facere şi muri-
cindu se să nască.
3. Şi să arătâ alt semn în cer,
şi iată balaur mare roşu ca fo-
cul, avend şapte capete şi zece
coarne, şi pe capetele lui şapte
diademe,
4. Şi coada lui târăşte a treia
parte din stelele cerului, şi le a-
runcâ pe păment. Şi balaurul stă
înaintea femei care este să nască,
ca să înghită pe copilul ei când
va fi născut.
5. Şi născu fiu bărbat, care să
păşuneze cu toeag de fer toate
neamurile; şi copilul ei fu răpit
la Dumnezeu şi la tronul său.
6. Şi femeea fugi în pustie,
www.dacoromanica.ro
416
APOCALIPSUL LUI IOAN
unde are loc gătit de la Dum-
nezeu, ca acolo să o hraniască
timp de o mie doă sute şaizeci
de zile.
7* Şi se făcu resboiii în cer,
spre a se resboi Michael şi ân-
geri lui cu balaurul. Şi balaurul
să resboi şi ângeri lui,
8. Şi nu isbutiră, nici locul lor
nu mai fu aflat îd cer.
9. Şi fu aruncat balaurul cel
mare, şarpele cel din început,
care să numeşte diabolul şi Sa-
tana, care rătăceşte lumea în-
treagă, fu aruncat pe pământ, şi
ângeri sei cu dânsul fură arun-
caţi.
10. Şi auzii glas mare în cer,
zioend: Acum se* făcu mântuirea
şi puterea şi împărăţia Dumne-
zeului nostru şi stăpînirea Chri-
stosului său, pentru că fu arun-
cat invinuitorul fraţilor noştri,
care 'i învinueşte înaintea Dum-
nezeului nostru zi şi noapte.
11. Şi ei îl biruiră pentru sân-
gele Meluşălului şi pentru cu-
vântul mărturii lor, şi nu iubiră
vieaţa lor până la moarte.
12. Pentru aceea veseliţi vă,
ceruri şi cei care locuiţi într'en-
sele ; vai de pământ şi de mare,
fiind că să pogorî diabolul la voi,
având mânie mare, ştiind că pu-
ţin timp are.
13. Şi când văzu balaurul
că fu aruncat pe pământ, urmări
pe femeea care născu pe bărbat.
14, Şi fură date femei cele doă
aripe de vultur mare, ca săsboare
în pustie la locul ei, unde este
hrănită acolo timp şi timpuri şi
jumătate de timp departe de faţa
şarpelui,
io. Şi aruncâ şarpele din gura
lui în urma femei apă ca un rlu,
ca să o facă dusă de apă,
16. Şi pământul veni femei în
ajutor> şi deschise pământul gura
sa, şi înghiţi rîul, pe care îl a-
runcase balaurul din gura lui.
17. Şi s'a mânieat balaurul pe
femee, şi plecâ să facă Tesboiu
cu cei rămaşi din sămânţa ei care
păstrează poruncile lui Dumne-
zeu şi au mărturia lui Iisus.
18. Şi statui pe nisipul măriî.
CAP, XIII.
Feara care aă sue din mare, defăimând pe
Dumnezeu si dând rSsboiă sânţilor. Altă
feară a/Htuind pe locuiiori pământului să
se închide ei. Numărul fearei este sase sute
şaizeci si sase.
1. Şi văzui suindu se din
mare o feară, având zece coarne şi
şapte capte, şi pe coarnele ei zece
diademe, şi pe capetele ei nume
de defăimare.
2. Şi feara pe care o văzui era
aseminea unei pantere, şi picioa-
rele ei ca de urs, şi gura ei ca
gură de lei; şi *i dete balaurul
puterea lui şi tronul lui şi stă-
pînire mare.
3. Şi vezui unul din capetele
ei ca înjunghieat spre moarte, şi
rana morţii ei fu vindecată. Şi
tot pământul să minunâ urmând
fearei,
4. Şi să închinară balaurului,
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
417
fiind ca dete fearei stăpînirea, şi
să închinară fearei zicând: Cine
este aseminea fearei, şi cine pote
să se resboiasca cu dânsa?
5. Şi 'i se dete gură să vor-
fciască lucruri mari şi defăimări,
şi 'i se dete putere să lucreze
patruzeci şi doă de luni.
6. Şi deschise gura ei spre de-
făimări împrotiva lui Dumnezeu,
sa defaime numele lui şi locuinţa
lui, şi pe cei care locuesc în cer.
7. Şi *i să dete să facă răsboiu
cu sânţi şi să 'i biruiască, şi 'i
să dete stăpînire peste ori ce se-
minţie şi popor şi limbă şi neam.
8. Şi se vor închina lui toţî lo-
cuitori de pe pământ, al căror
nume nu este scris de la înte-
meerea lumii în cartea vieţei
mieluşelului celui înjunghîeat
9. Daca are cineva ureche, a-
sculte.
10. Daca cineva duce în robie, în
robie să duce; daca va omorî ci-
neva cu spadă, trebue ca el să fie o-
morît cu spadă. Aci este răbdarea
stăruitoare şi credinţa sânţilor.
11. Şi văzui altă feară suin-
du se din pământ, şi avea doă
-coarne aseminea unui meluşăl şi
vorbia ca balaur.
12 Şi toată stăpînirea celei
d'inteiu feare o săvârşeşte înain-
tea ei. Şi face pământul şi pe
locuitori de pe el ca să se în-
chine fearei celei d'intâiu, a cărei
rană de moarte fu vindecată.
13. Şi face semne mari că face
să se pogoare şi foc din cer pe
pământ înaintea oamenilor.
14. Şi rătăceşte pe locuitori de
pe pământ pentru semnele ce 'i
fura date să le facă înaintea fea-
rei, zicend locuitorilor de pe pă-
mânt să facă chip pentru feara,
care are rana spadei şi fu vie,
15. Şi 'i se dete să dea spirit
chipului fearei, ca şi să vorbiască
chipul fearei, şi să facă să fie
omorîţî câţi nu să vor fi închi-
nat chipului fearei.
16. Şi face pe toţî, pe cei mici
şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi
şi pe cei săraci, şi pe cei stă-
pînî de sine şi pe cei robi, ca ei
să 'şî pună semn pe mâna lor cea
dreaptă sau pe fruntea lor,
17. Ca să nu poată cineva cum-
păra sau vinde afară de cine are
seninul numele fearei sau numă-
rul numelui ei.
18. Aci este înţelepciunea. Cine
are pricepere socotiască numărul
fearei; căci este număr de om.
Şi numerul ei este şase sute şai-
zeci şi şase.
CAP. XIV.
Mtlusilul stă pe muntele Sion cu cei însem-
naţi. Trei ăngeri vestitori, Evangelia veci'
nieă. Paharul mânii lui Dumnezeu. Feri"
ciţî cei morţi în Domnul. Ăngeri seceră-
tori si culegători de vie.
1. Şi văzul, şi iată Meluşă-
îul stând pe muntele Sion, şi cu
dânsul o sută patruzeci şi patru
de miî având scris pe frunţile
lor numele său şi numele Tată-
lui său.
2 Şi auzii glas din cer ca vuet
www.dacoromanica.ro
418
APOCALIPSUL LUf IOAN
de ape multe şi ca vuet de tu-
net mare, şi glasul pe care 1
auzii ca al chitarişlilor cântătorî
cu chitarele lor;
3. Şi cântă cântare noă înain-
tea tronului şi înaintea celor pa-
tru fiinţe şi a bătrînilor; şi ni-
menea nu putea sâ înveţe fără
numai cele o sută patruzeci şi
patru de mii, cei răscumperaţî
de pe pământ,
4. Aceştia sunt care nu avură
a face cu femei; căci sunt curaţi'.
Aceştia sunt, care urmează Me-
luşălului ori unde ar merge. A-
ceştia fură răscumperaţî dintre
oameni pârgă lui Dumnezeu şi
Meluselului,
5. Şi în gura lor "nu fu găsită
minciună; pentru că sunt desă-
vârşiţi.
6. Şi văzui alt ânger sbu-
rând în mijlocul cerului, avend
evangelie vecînică ca să bineve-
stiască pentru cei care şăd pe
pământ şi pentru orî ce neam şi
seminţie şi limbă şi popor,
7. Zicând cu glas mare: Te-
meţi vă de Dumnezeu şi daţi 'i
mărire, fiind câ veni ceasul ju-
decăţei lui, şi închinaţi vă Celui
care fâcu cerul şi pământul şi
marea şi isvoare de apă.
8. Şi alt ânger al doilea urmâ
zicend: Căzu, căzu Babilonul cel
mare, care a adăpat toate nea-
murile din vinul aprinderii de-
sfrânăriî sale
9. Şi alt ânger al treilea le urmâ
zicând cu glas mare.- Daca sâ în-
chină cineva fearei şi chipului ei.
şi primeşte semn pe fruntea sa
sau pe mâna sa,
10. Şi el va bea din vinul a-
prinderii lui Dumnezeu ce este
turnat neamestecat în paharul
mânii lui, şi va fi muncit în foc
şi pucioasă înaintea ângerilor
sânţi şi înaintea Meluşălului.
11. Şi fumul muucei lor în veci
de veci să urcă în sus, şi n'au
repaus zi şi noapte cei care se
închină fearei şi chipului ei, şi
daca primeşte cineva semnul nu-
melui ei.
12. Aci este răbdarea stărui-
toare a sânţilor, care păstrează
poruncile lui Dumnezeu şi cre-
dinţa lui Iisus.
13. Şi auziî glas din cer zi-
când: Scrie; fericiţi morţi care
în Domnul mor de acum, aşa
zice Spiritul — că se vor repausa
de ostenelile lor; căci lucrurile
lor urmează cu denşi.
14. Şi vezuî, şi iată nor alb
şi pe nor vezici sazend asemuit
pe fiul omului, avend pe capul
lui cunună de aur şi în mâna lui
secere ascuţită.
15. Şi alt ânger eşi din templu,
strigând cu glas mare celui care
şade pe nor: Trimite sece rea ta
şi seceră, că veni ceasul să se-
ceri, fiind că s'a copt secerişul
pământului.
16. Şi arunca cel care şade pe
nor secerea lui pe pământ, şi
secerat fu pământul.
17. Şi alt ânger eşi din templu
ce este în cer, având şi el cosor
ascuţit ;
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
419
18. Şi alt ânger eşi din altar,
avend putere asupra focului, şi
striga cu glas mare celui care
are cosorul ascuţit, zicend: Tri-
mite cosorul tău cel ascuţit şi
culege struguri viei pământului,
fiind că sunt în puterea coptului
broboanele ei.
19. Şi arunca ângerul cosorul
seu pe păment, şi culese viea pă-
mântului şi aruncă în linul cel
mare al mânii lui Dumnezeu.
20. Şi linul fu călcat afară din
cetate, şi eşi sânge din linpâne
la frânele cailor, departe o mie
şase sute de stadii.
CAP. XV.
Cântarea biruitorilor fearei, Şapte ângerî cu
şapte cupe ale mânii.
1. Şi văzui în cer alt semn
mare şi minunat, şapte ângerî
avend şapte plăgi cele din urma,
fiind că în acestea fu severşită
mânia lui Dumnezeu.
2. Şi văzui ca o mare sticloasă
amestecată cu foc, şi pc birui-
tori asupra fearei şi a chipului
şi a semnului ti şi a numărului
numelui ei stând pe marea cea
sticloasă, având chitare ale lui
Dumnezeu.
3. Şi cânta cântarea lui Moise
slujitorul lui Dumnezeu şi cân-
tarea Meluşălului, zicend: Mari
şi minunate sunt lucrurile tale,
Doamne Dumnezeule Atotţiito-
rule; drepte şi adevărate sunt
căile tale, împărate al neamurilor;
4. Cine nu se va teme de tine,
Doamne, şi nu va mări numele
tău? Că singur eşti cuvios, că
toate neamurile vor veni şi să
vor închina înaintea ta, că ho-
tărîrile tale fură cunoscute.
5. Şi după acestea văzui, şi
se deschise templul cortului măr-
turii în cer,
6. Şi eşiră din templu cei şapte
ângerî care au cele şapte plăgi,
îmbrăcaţi în in curat strălucitor
şi încinşi împrejurul pepturilor
cu mcijugetorî de aur.
7. Şi una din cele patru fiinţe
dete celor şapte ângerîşapte cupe
de aur pline de mânia lui Dum-
nezeu celui viu în veci vecilor.
8. Şi templu fu umplut de fum
din mărirea lui Dumnezeu şi din
puterea lui, şi nimenea nu putu
să intre în templu peaă vor fi
sfârşite cele şapte plăgi ale celor
şapte ângerî.
CAP. XVI.
Vărsarea celor şapte cupd ale mânii; fiicele
şapte plăgi ce vin asupra pământului,
1. Şi auzii glas mare zicend
celor şapte ângerî : Mergeţi, văr-
saţi pe păment cele şapte cupe
ale mânii lui Dumnezeu.
2. Şi se duse cel d'inteiu şi
vărsa cupa lui pe păment; şi să
făcu rană rea şi pricinuitoare de
durere pe oameni care au sem-
nul fearei şi care să închină chi-
pului ei.
3. Şi al doilea vărsâ cupa
lui în mare ; şi să făcu sânge ca
www.dacoromanica.ro
420 APOCALIPSUL LUI IOAN
de mort, şi orî-ce suflare de vieaţă
muri, cele ce sunt în mare.
4. Şi al treilea vărsâ cupa lui
in rîuri şi în isvoarele apelor; şi
sS fâcu sân^e.
5. Şi auzii pe ân^erul apelor
zicend: Drept eşti tu, care eşti
şi care erai, cuviosule, fiind că
ai încuviinţat acestea,
6. Fiind-că eivărsară sânge de
sânţi şi de profeţi, şi sânge le ai
dat să bea; vrednici sunt.
7. Şi auziî altarul zicând: Aşa
Doamne Dumnezeule Atotţiito-
rule f adeverate şi drepţe sunt
judecăţile tale.
8. Şi al patrulea vărsâ cupa
lui pe soare, şi 'i să dete sădo-
goriască pe oameni în foc.
9. Şi dogoriţi fură oameni de
arşiţă mare, şi defăimară numele
lui Dumnezeu care are puterea
peste plăgile acestea, şi nu se"
pocăiră ca să 'i dea mărire.
10. Şi al cincelea vărsâ cupa
lui p8 tronul fearei, şi se făcu
împărăţia ei întunecoasă, şi ei
'şî muşcau limbile de durere,
11. Şi defăimară pe Dumne-
zeul cerului de durerile lor şi de
rănile lor, şi nu se" pocăiră de
lucrurile lor.
12. Şi al şaselea vărsâ cupa
lui în rîul cel mare, Eufrat; şi
secată fu apa lui, ca să fie gă-
tita calea împăraţilor celor de la
resarit de soare.
13. Şi vezuî din gura balau-
rului şi din gura fearei şi din
gura profetului mincinos trei spi-
rite necurate ca broaşte;
14. Căci sunt spirite de demonî
făcetoare de semne, care spirite
se* duc Ia împeraţi lumii întregi,
ca să 'i adune la resboiul zilei
celei mari a lui Dumnezeu Atot-
ţiitorul.
15. lată viu ca un fur; fericit
cine veghează şi păstrează vest-
mintele sale, ca să nu umble
gol şi să vază ei ruşinea lui.
16. Şi 'i aduna la locul numit
ebreeşte Armaghedon.
17. Şi al şaptelea vărsâ cupa
lui în aer, şi eşi din templu de
la tron glas mare zicend: S'a făcut.
18. Şi s6 făcură fulgere şi vuete
şi tunete, şi cutremur se făcu
mare, cum nu se fâcu de când
să fâcu om pe păment, atât de
tare cutremur aşa mare.
19. Şi se făcu cetatea cea mare
în trei părţi, şi cetăţile neamu-
rilor căzură. Şi Babilonul cel mare
fu adus aminte înaintea lui Dum-
nezeu ca să 'i dea paharul vi-
nului aprinderii mânii lui.
20. Şi orî ce insulă fugi, şi
munţi nu fură aflaţi.
21. Şi grindină mare ca de greu-
tatea unui talant se pogoară din
cer peste oameni; şi defăimară
oameni pe Dumnezeu de plaga
grindinei, pentru că foarte mare
este plaga ei.
cap. svn.
Desfrânata cea mare numită Babilonul cel
mare umblă^ beată de sânge, peQfsară cu
şapte capete si zece coame.
1. Şi veni unul dintre cei şapte
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
421
ângerî, care au cele şapte cupe,
şi vorbi cu mine zicend: Vino,
îţi voi arata judecata desfrânatei
celei mari, care şade pe apele
cele multe,
2. Cu care făcură desfrânări
împăraţi pământului, şi cei care
locuesc pământul fură îmbătaţi
de vinul desfrânam ei.
3. Şi mă duse în spirit în pu-
stie. Şi văzui o femee şăzend pe
o feara roşie, plină de nume de
defăimare, avend şapte capete şi
zece coarne.
4. Şi femeea era înfăşurată în
purpuriu şi roşu, şi împodobită
cu aur şi peatră preţioasă şi măr-
găritare, avend pahar de aur în
mâna ei plin de grozăvii şi ne-
curăţeniile desfrânâriî ei,
5. Şi pe fruntea ei nume scris:
Taină, Babilonul cel mare, mama
desfrânatelor şi a grozăviilor pă-
mântului.
6. Şi vezuT femeea îmbătată de
sângele sânţilor şi de sângele
martorilor lui Iisus, şi vezend o
mă minunaiu minune mare.
7. Şi 'mi zise ângerul: Pentru
ce te minunaşi? Eu 'ţi voi spune
taina femei şi a fearei care o
poartă care are cele şapte capete
şi cele zece coarne.
8. Feara pe care o vezuşî era
şi nu este, şi are să se sue din
abis şi să meargă spre peire; şi
să vor minuna cei care locuesc
pe pământ, al căror nume nu
este scris pe cartea vieţii de la
întemeerea lumii, deşi văd feara
că era şi nu este şi de faţă va fi.
9. Aci este mintea care are în-
ţelepciune. Cele şapte capete sunt
şapte munţi, unde şade femeea
asupra lor,
10. Şi împăraţi şapte sunt; cei
cinci căzură, unul este, altul nu
mai veni, şi când va fi venit, trebue
ca el să remâie puţin timp.
11. Şi feara care era şi nu este,
şi el este al optulea, şi din cei
şapte este, şi merge spre peire.
12. Şi cele zece capete pe care
le văzuşî sunt zece împăraţi, ca
uni care nu luară ânche* împă-
răţie, ci ca împăraţi primesc stă-
pînire un singur ceas cu feara.
13. Aceştia au un singur gând,
ei dau fearei atât puterea cât şi
stăpînirea lor.
14. Aceştia să vor răsboi cu
Meluşelul şi Meluşelul 'i va birui,
pentru că este Domn al domni-
lor şi împărat al împăraţilor, şi
cei împrennă cu densul chemaţi
sunt şi aleşi şi credincioşi.
15. Şi 'mi zice: Apele pe care
le văzuşî, unde şade desfrânata,
popoare şi gloate sunt şi nea-
muri şi limbi.
16. Şi cele zece coarne pe care
le vezuşî şi feara, aceştia vor urî
pe desfrânata, şi o vor face pu-
stie şi goală, şi vor mânca căr-
nurile ei, şi de tot o vor arde Cu
foc;
17. Căci Dumnezeu dete în ini-
mile lor ca să facă gândul ei şi
să facă o singură părere şi să dea
fearei împărăţia lor, penă vor fi
săverşite cuvintele lui Dumnezeu.
18. Şi femeea pe care o văzuşî
www.dacoromanica.ro
422
APOCALIPSUL LUI IOAN
este cetatea cea mare care are
împărăţie peste împăraţi pămen
tului.
CAP. XVIII.
SS vesteşte căderea desfrânatei celei mar?,
Babilonul. Poporul lui Dumnezeu primeşte
poruncă să easă de acolo. Cei care s$jă-
Icsc şi cei care sS bucură decădere. Urgia
rostită de ânger.
1. După acestea văzuî pogo-
rîndu se din cer alt ânger, având
stăpînire mare, şi pământul fu
luminat de mărirea lui.
2. Şi'strigâ cu glas tare zicând:
Căzu, căzu Babilonul cel mare,
şi se făcu loc de locuit al de-
monilor şi închisoare a orî că-
rui spirit necurat şi închisoare
a orî cărei păsărele necurate şi
urîte.
3. Pentru că din vinul aprin-
derii desfrânariî ei au băut toate
neamurile, şi împăraţi pămăntu-
lui cu densa făcură desfrânărî,
şi neguţători pământului se îm-
bogăţiră din puterea desfătării ei.
4. Şi auzii alt glas din cer
zicând; Eşiţî dintr'ânsa, poporul
meu, ca sâ nu fiţi părţaşî cu pă-
catele ei, şi să nu luaţi din plă-
gile ei,
5. Pentru că păcatele ei ajun-
seră pene la cer şi Dumnezeu
aduse aminte nedreptăţile ei.
6. Daţi 'i înapoi cum ve dete
şi ea, şi îndoiţi îndoit potrivit cu
lucrurile ei; în paharul în care
turnâ, turnaţi 'i îndoit ;
7. Câte o măriră şi o deşfâ-
www.dacc
tară, atât daţi 'i muncire şi în-
tristare. Fiind că în inima ei zice
că şăd împărăteasa şi văduvă nu
sunt şi întristare nici de cum nu
voî vedea,
8. Pentru aceea într'o singură
zi vor veni plăgile ei, moarte şi
întristare şi foamete, şi în foc va
fi arsă de tot; pentru că tare este
Domnul Dumnezeu care o judecâ.
9 Şi vor plânge şi să vor
jăli de dânsa ai pământului îm-
păraţi care făcură desfrânărî cu
ea şi să desfatără, când vor vedea
fumul arderii ei,
10. De departe stând de teama
munciriî ei, zicând: VaL, vai, ce-
tatea cea mare, Babilonul cetatea
cea tare, că într'un singur ceas
veni judecata ta.
11. Şi neguţători pământului
plâng şi se întristează de dânsa
pentru că nimenea nu maî cum-
pără marfa lor,
12. Marfă de aur şi argint şi
peatră preţioasă şi mărgăritare
şi de bis şi purpură şi mătăsă-
rie şi roşu, şi orî ce lemn mi-
rositor bine şi orî ce vas de fil-
deş şi orî ce vas din lemn pre-
ţios şi arama şi fer şi marmoră,
13. Şi scorţişoară şi mirodeniî
şi mirosuri şi mir şi tămâe şi vin
şi untdelemn şifăinădegrâu curat
şi grâu şi vite şi oi, şi caî şi că-
ruţe şi robi, şi suflete de oamenî.
14. Şi rodul poftei sufletului tău
se duse de ia tine, şi toate cele
grase şi cele strălucite periră de
la tine, şi nici de cum nu le vor
maî afla.
'omanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
423
15. Neguţători. de acestea, care
s6 îmbogăţiră de la dânsa, vor
sta departe de teama muncirii ei
plângând şi întristându se,
16. Zicând: Vai, vai! cetatea
-cea mare, cea îmbrăcată în vest-
mânt de bis şi purpură şi roşu,
şi împodobită cu aur şi peatră
preţioasă şi mărgăritar, că în-
tr'un singur ceas fu pustiită bo-
găţia aşa de mare.
17. Şi orî care cârmaciu şi orî
cine merge pe apă la un loc şi
marinari şi câţi lucrează marea,
de departe steteau
18. Şi strigau vezând fumul
arderii ei, zicând: cine estease-
minea cu cetatea cea mare?
19. Şi puseră ţărînă pe capetele
lor şi strigau plângând şi intri-
strându se, zicând: Vai, vai! ce-
tatea cea mare, în care se îm-
bogăţiră din preţioasele ei toţi
care au vasele pe mare, fiind ca
într'un singur ceas fu pustiită.
20. Veseleşte te de dânsa, ce-
rule, şi sânţilor şi apostolilor şi
profeţilor, pentru că Dumnezeu
judecâ judecata voastră faţă de ea,
21. Şi un ânger virtos ri-
dica o peatră ca o peatrâ mare
de moară, şi aruncă în mare zi-
când: cu repeziciune astfel va ti
aruncat Babilonul, cetatea cea
mare, şi nici de cum nu va mai
fi aflată.
22. Şi glas de chitariştî şi de
cântăreţi şi de cântătorîdin fluer
şi de trâmbiţaşi nu va mai fi au-
zit nici de cum în tine, şi orî
care meşter de orî ce meşteşug
nu va mai fi aflat nici de cum
în tine, şi uruit de peatră de
moară nu va maî fi auzit nici de
cum în tine,
23. Şi lumină de sfeşnic nu
se va maî arăta nicî de cum in
tine, şi glas de mire şi de mi-
reasă nu va maî fi auzit nicî de
cum în tine, fiind că neguţători
tei erau maî mari pământului,
fiind că în fermecătoria ta fură
rătăcite toate neamurile,
24. Şi în ea fu aflat sânge de
profeţi şi de sânţî şi de toţî cei
înjungheaţî pe pământ.
CAP. XIX.
Cântare de biruinţă. G-ătirea nunţei Melu-
şeluliti. Chri3tos cu ai s€i birueşte feara
fi pe închinători ei. Ospăţul paserilor.
1. Dupâ acestea auzii ca glas
mare de gloată multă în cer zi-
când : Alleluia, mântuirea şi mă-
rirea şi cinstea şi puterea sunt
ale Dumnezeului nostru!
2. Pentru că adeverate şi drepte
sunt judecăţile lui, pentru că ju-
decâ pe desfrânata cea mare ca
una care strică pământul în de-
sfrânarea ei, şi resbunâ sângele
slujitorilor lui din mâna ei.
3. Şi de al doilea ziseră Alleluia,
şi fumul ei se sue în veci vecilor.
4. Şi căzură bătrîni cei doe-
zecî şi patru şi cele patru fiinţe,
şi se închinară lui Dumnezeu care
şade pe tron, zicând: Amin, Alle-
luia.
5. vŞi eşî din tron glas zicând :
| Lăudaţî pe Dumnezeul nostru,
www.dacoromanica.ro
424
APOCALIPSUL LUI IOAN
toţi slujitori lui, care vă temeţi
de dânsul, cei micî şi cei mari.
6. Şi auzii ca glas de gloată
multă şi ca vuet de ape multe
şi ca vuet de tunete tari, zicând:
Alleluia, pentru că împăraţi Dom-
nul Dumnezeul nostru Atotţii-
torul.
7. Să ne bucurăm şi să ne ve-
selim, şi să 'i dăm mărire, fiind
că veni nunta Meluşălului şi fe-
meea lui se găti,
i$. Şi 'i se dete să se îmbrace
în vestmânt de bis strălucit cu-
rat. Căcî vestmântul de bis sunt
răsplăţile sânţilor.
9. Şi 'mi zice, scrie: Fericiţi
cei chemaţi la ospăţul nuntei Me-
luşălului. Şi 'mi zice : Aceste cu-
vinte sunt adevărate ale Iui Dum-
nezeu.
10. Şi câzuî înaintea picioare-
lor lui ca să mă închin lui. Şi
'mi zice: vezi sa nu faci; sunt
împreună slujitor al teu şi al fra-
ţilor t6i care au mărturia lui Iisus ;
lui Dumnezeu închină te; căci
mărturia lui Iisus este spiritul
profeţii.
11. Şi văzui cerul deschis,
şi iată un cal alb, şi cel care şade
pe dânsul este numit credincios
şi adevărat, şi în dreptate judeca
şi să răsboeşte.
12. Iar ochi lui flacăre de foc,
şi pe capul lui diademe multe,
având nume scris pe care ni-
menea nu '1 ştie de cât numai el,
13. Şi îmbrăcat în haină stro-
pită cu sânge, şi să cheamă nu-
mele lui Cuvântul lui Dumnezeu.
14. Şi oştile în cer 'i urmau pe
cai albi, îmbrăcate în haine de
bis alb curat.
15. Şi din gura lui eşia spada
ascuţită, ca cu easăloviasca nea-
murile; şi el 'i va păşuna cu toeag
de fer şi el va călca linul vinu-
lui aprinderii mânii lui Dumne-
zeu Atotţiitorul.
16. Şi are pe haina şi pe coapsa
lui nume scris: împărat cţe îm-
păraţi şi Domn de domni
17. Şi văzui un ânger stând
în soare, şi strigâ cu glas mare
zicând tuturor pasărilor care sboa-
ră în înălţimea mezului zilei:
Aidea, adunaţi vă la ospăţul cel
mare al lui Dumnezeu,
18. Ca să mâncaţi cărnuri de
împăraţi şi cărnuri de căpitani
şi cărnuri de viteji şicărnuride
cai şi ale celor care şăd pedânşi,
şi cărnuri de toţi stăpîni de sine
şi de robi şi de micî şi de mari.
19. Şi văzuî feara şi pe împă-
raţi pământului şi oştile lor adu-
nate să facă răsboiu cu cel care
şade pe cal şi cu oastea lui.
20. Şi prinsă fu feara şi cu
dânsa profetul mincinos care fă-
cuse înaintea ei semnele, în care
rătăci pe cei care luară semnul
fearei şi pe cei care să închinară
chipului ei; vii fură aruncaţi cei
doi în al focului lac care arde
în pucioasă.
21. Şi cei rămaşi fură omoriţî
în spada celui care şade pe cal,
care spadă eşise din gura lui, şi
toate pasările fură săturate de căr-
nurile lor.
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
425
CAP. XX.
Balaurul este legat. Sânţi sg scoală la îm-
părăţia de o mie de ani. Gog si Magog.
Diabolul este perdut. Judecata din urmă.
1. Şi văzui ânger pogorîndu se
din cer, având cheea abisului şi
lanţ mare pe mâna lui.
2. Şi apuca pe balaur, şarpele
cel din început, care este dia-
bolul şi satana, şi 'i lega pe timp
de o mie de am,
3. Şi '1 arunca în abis, şi în-
chise şi pecetlui d'asupra lui, ca
să nu mai rătâciască neamurile,
până vor fî sfârşiţi cei o mie de
anî ; după aceştia trebue ca ei
să fîe deslegat puţin timp.
4. Şi văzuî tronuri, şi şăzură
pe ele, şi li se dete judecarea, şi
vezuî sufletele celor tăeaţî cu se-
curea pentru mărturia lui Iisus
şi pentru cuvântul lui Dumnezeu,
ca uni care nu să închinară fearei
nici chipului ei şi nu luară sem-
nul pe frunte şi pe mâna lor; şi
învieară si împerăţiră cu Christos
o mic de anî.
5. Cei rămaşi dintre morţi nu
învieară până vor fî sfârşiţi cei
o mie de anî. Aceasta este întâia
înviere.
6. Fericit ţi sânt cine are parte
în întâia înviere; asupra acestora
a doa moarte nu are stăpînire
cj vor fî -preoţi ai lui Dumnezeu
şi ai lui Christos, şi vor împă-
raţi cu dânsul o mie de anî.
7. Şi când vor fî sfârşiţi
cei o mie de anî, deslegat va fî
satana din închisoarea sa.
8. Şi va eşi să rătăciască nea-
murile care sunt în cele patru
unghiuri ale pământului, pe Gog
şi Magog, ca să *i adune la ră-
sboiu, al căroror numer este ca
nesipul mării.
9. Şi se suiră pe faţa pămân-
tului şi încunjurară tabăra sân-
ţilor şi cetatea cea iubită; şi să
pogorî foc din cer şi 'i mistui;
10. Şi diabolul care 'i rătăceşte
fu aruncat în lacul focului şi pu-
cioasei, unde este atât feara cât
şi profetul mincinos, şi vor fi
munciţi zi şi noapte în veci ve-
cilor.
11. Şi vezuî tron mare alb
şi pe cel care şade pe dânsul, de
la a cârui faţă fugi pământul şi
cerul, şi nu fu aflat loc pentru
dânsele.
12. Şi văzuî pe morţi cei mari
şi pe cei mici stând înaintea tro-
nului, şi cărţile fură deschise ; şi
altă carte fu deschisă, care este
a vieţei; şi fură judecaţi morţi
din cele scrise în cărţî potrivit
cu lucrurile lor.
13. Şi dete marea pe morţi
care sunt în ea, şi moartea şi
iadul deteră pe morţi care sunt
într'ânsele, şi fura judecaţi fie
care potrivit cu lucrurile lor.
14. Şi moartea şi iadul fură
aruncate în Iacul focului. Aceasta
este moartea a doa, lacul focului.
15. Şi daca cineva nu fu aflat
scris în cartea vieţei, aruncat fu
în lacul focului.
www.dacoromanica.ro
426
APOCALIPSUL XUI IOAN
CAP. XXL
Cerul cel nou; pămintul cel nou. Noulleru-
salem. Doisprezece porţi si temelii. Lumina
cerească,
1. Şi văzui cer nou şi pă-
mânt nou; căcî întâiul cer şi în-
tâiul, pământ să duseră, şi marea
nu mai este.
2. Şi v6zm cetatea sântă, noul
Ierusalem, pogorîndu se din cer
de la Dumnezeu, gătită ca o mi-
reasă pentru bărbatul ei.
S. Şi auzii glas mare din tron
zicend: Iată cortul lui Dumnezeu
cu oameni, şi va locui cu dânşi,
şi ei vor fi poporul lui, şi el va
fi Dumnezeu cu dânşi,
4. Şi va şterge ori ce lacrămă
din ochi lor, şi moarte nu va mai
fi, nici întristare nici strigăt nici
durere nu va mai fi, fiind că să
duseră cele d'intâiu.
5. Şi zise Cel care şade pe tron:
Iată voi face toate noi! Şi zice:
scrie, fiind ca aceste cuvinte sunt
credincioase şi adevărate.
6. Şi 'mi zise: S'a făcut. Eu
sunt Alfa şi Omega, începutul şj
sfârşitul. Eu 'i voi da însetatului
din izvorul apei vieţei în dar.
7. Biruitorul va moşteni ace-
stea, şi 'i voi fi Dumnezeu şi el
'mi va fi fiu.
8. Iar fricoşilor şi necredincio-
şilor şi uricîoşilor şi omorîtorilor
şi desfrânaţilor şi fermecătorilor
şi idolatrilor şi tuturor mincino-
şilor partea lor le va fi în lacul
ce arde cu foc şi pucioasă, ceea
ce este moartea a doa. ,
9. Şi veni unul din cei şapte
ângerî care au cele şapte cupe
ce sunt umplute cu cele din urmă
şapte plăgi, şi vorbi cu mine zi-
când: Vino, 'ţi voi arăta pe mi-
reasa femeea Meluşălului.
10. Şi mă duse în spirit pe un
munte mare şi înalt, şi 'mi arăta
cetatea sântă, Ierusalemul, pogo-
rîndu se din cer de la Dumnezeu,
11. Având mărirea lui Dum-
nezeu, luminătorul ei aseminea
cu peatră foarte preţioasă, ca pea-
tră de iaspe sticlind ca cristal;
12. Având zid mare şi înalt,
având doăsprezece porţi, şi la
porţi doisprezece ângerî, şi nume
scrise d'asupra, care sunt ale celor
doăsprezece seminţii ale fiilor lui
Israel.
13. Despre răsărit trei porţi,
şi despre mează noapte trei porţi,
şi despre mează zi trei porţi, şi
despre apus trei porţi.
14. Şi zidul cetăţii având doă-
sprezrece temelii, şi pe dânsele
doăsprezece nume ale celor doi-
sprezece apostoli ai Meluşălului.
15. Şi vorbitorul cu mine avea
măsură o trestie de aur, ca, să
măsoare cetatea şi porţile ei şi
zidul ei,
16. Şi cetatea este în patru un-
ghiuri, şi lungimea ei cât şi lă-
ţimea, şi măsura cu trestia ce-
tatea peste doăsprezece mii de
stadii; lungimea şi lărgimea şi
înălţimea ei sunt d'o potrivă.
17. Şimesurâ zidul ei o sută pa-
truzeci şi patru de coturî, măsură
de om, care este a ângerului.
www.dacoromanica.ro
APOCALIPSUL LUI IOAN
427
18. Şi ziditura pe d 'înăuntru a
zidului ei era de iaspe, şi cetatea
de aur curat aseminea cristalu-
lui curat.
19. Temeliile zidului cetăţii erau
împodobite cu orî ce peatră pre-
ţioasă; întâia temelie era de iaspe,
a doa de safir, a treia de chal-
«hedon, a patra de smaragd,
20. A cincea de sardonix, a
şasea de sardiu, a şaptea de chri-
solit, a opta de berii, a noa de
topaz, a zecea de chrisopras, a
unsprezecea de iacint, a doaspre-
zecea de ametist.
21. Şi cele doesprezece porţi
erau doisprezece mărgăritare; fie
care dintre porţi era dintr'un
mărgăritar. Şi strada cetăţii era
de aur curat ca cristal luminos.
22. Şi templu nu vezuî într'ânsa,
pentru că Domnul Dumnezeu
Atotţiitorul este templul ei, şi
MeluşSlul.
23. Şi cetatea n'are trebuinţă
de soare nici de lună, ca să o
lumineze; fiind că mărirea lui
Dumnezeu o lumină, şi sfeşnicul
ei este Meluşelul.
24. Şi vor umbla neamurile
prin lumina ei, şi împeraţi pă-
mântului aduc mărirea lor la
densa,
25. Şi porţile ei nu sunt nici
de cum închise zioa, căci noapte
nu va fi acolo.
26. Şi vor aduce la dânsa mă-
rirea şi cinstea neamurilor,
27. Şi nu intra nici de cum
într'ensa ori ce este spurcat şi
cine face Tirîciune şi minciună,
www.daco
afară numai cei scrişî în cartea
vieţei Meluşelului.
CAP. XXII.
Itiul si pomul vieţei. Fericirea vecXnică, Joan
este martorul credincios. Făgăduinţa «
judecata lui Dumnezeu, Venirea lui Ghri-
stos.
1. Şi 'mi arătâ un rîu de apă
de vieaţă curat ca un cristal,
eşind din tronul lui Dumnezeu
şi al MeluşSlului.
2. In mijlocul stradei ei şi al
rîului de o parte şi de alta lemn
de vieaţă fâcend doesprezece ro-
durî, dând pe fie care lună ro-
dul lui, şi frunzele lemnului sunt
spre tămăduire a neamurilor.
3. Şi orî ce blestem nu va mai
fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi al
MeluşSIului va fi într'ânsa, şi
slujitori lui 'i vor sluji
4. Şi vor vedea faţa lui, şi
numele lui pe frunţile lor.
5. Şi noapte nu va mai fi, şi
nu au trebuinţă de lumină de
sfeşnic şi de lumină de soare,
pentru că Domnul Dumnezeu va
lumina peste dânşi, şi vor îm-
păraţi în veci vecilor.
6. Şi 'mi zise: Aceste cuvinte
sunt credincioase şi adevărate,
şi Domnul Dumnezeul spiritelor
profeţilor trimise pe ângerul sâu
să arate slujitorilor sâi cele ce
trebue să se facă în curînd.
7. Şi iată viu. curînd. Fericit
cine păstrează cuvintele profeţii
cărţii aceştia.
8. Şi eu sunt loan care pri-
omanica.ro
428
APOCALIPSUL LUT IOAN
vesc şi auz acestea;^şi când auzii
şi privii, căzui same închin înain-
tea picioarelor ângerului care
'mi arată acestea.
9. Şi 'mî zice: Vezi sâ nu faci;
sunt împreună slujitorul tâu şi al
fraţilor tăi profeţi şi al celor care
păstrează cuvintele cărţii aceştia;
lui Dumnezeu închină te.
10. Şi 'mi zice: Nu pecetlui cu-
vintele profeţii cărţii aceştia; căci
timpul este aproape.
11. Cine face nedreptate, mai
facă nedreptate, şi mânjitul să
să fie ânche mânjit, şi dreptul
dreptate să mai facă, şi sântul
sa fie ânchâ sânţit.
12. lată viu curind, şi plata
este cu mine, ca să dau fie că-
ruia dupe cum este fapta lui.
13. Eu sunt Alfa şi Omega,
cel d'înteiu şi cel din urmă, în-
ceputul şi sfârşitul.
14. Fericiţi care spală îmbra-
camintele lor, ca sa fie stapîni-
rea lor peste lemnul vieţei şi prin
porţi să intre în cetate.
15. Afară câini şi fermecători
şi desfrânaţi şi omorîtori şi ido-
latri şi orî cine face şi iubeşte
minciună!
16. Eu lisus trimisei pe ân-
gerul meu să ve mărturisiască
acestea în faţa bisericilor. Eu
sunt rădăcina şi neamul lui David,
steaoa luminoasă cea de dimi-
neaţă.
17. Şi spiritul şi mireasa zic:
Vino! Şi cine aude zică: Vino! şi
cine însetează să vie, şi cine do-
reşte să îea apă de vieaţâ în dar.
18. Eu mărturisesc ori cui
ascultă cuvintele profeţii cărţii
aceştia; daca cineva va fi adăo-
gat la ele, Dumnezeu va adaoge
asupra lui plăgile ce sunt scrise
în cartea aceasta.
19. Şi daca cineva va fi înlă-
turat din cuvintele cărţii profeţii
aceştia, Dnmnezeu va înlătura
partea lui de la lemnul vieţei şi
din cetatea sântă, din cele scrise
în cartea aceasta.
20. Zice cel care mărturiseşte
acestea: Aşa, viu curînd. Amin,
vino, Doame lisuse!
21. Darul Domnului lisus cu
toţi.
SFÂRŞIT.
www.dacoromanica.ro
EAMENTUL SFANŢ
MAS T U IT OK \ FLV I JTGSTRlî
compus mai cu snm& cfaipS
cercările fondului
pentru explorarea Fa) oşti noi
«daţii prin
DLCWYH] Hon.KC.B.>'JU}.Capt-CondcrRK
si Rţyvirrend p.W.Wri^lrtD.D. -p, r ^.
SotiytAtoa- biblicâpmitru Britania
şi slrâumtute . Q
h * TETRARCHIA
Ploloi
ti
ti AM I, K *X J ''*"'* "'"*'•" 1 . ,
M 1
Ţ RAC HON I A
1 V
r~u i f^rnH p
A.U DANI A.
:.u;>ijiir.-a vt-stic» gafa Urot uwich 36°
www.dacoi'oinaiiica.i'u
LitliL J&-aatz .B erlm
10 ' ™° M° ~
|3
t& i| - ! ? ~
Harţi pentru explicarea ^* —
IS TORTEI ŞI EPISTOLELOR
APOSTOLILOR
etlal&prin
DL C .Vnţfla oiuKCB.JF.R-.S.C'ipt. Condor RP .
şl Row«ndjW.Tftight DD.
Sf<ciirtm<s a "biblici pentru B litania
şi Strămutate.
a c i a
^Sinope
~h
Ml» roigloj
Milo goor£raflc«t asat junrul»
1- I B I A
/ . ĂntiocSua in Siria. Ut derby fi înapoi. £ . _
H .- la Corihis Ţ J
J. .. ./ ,. ... Iti Ji'^ .laihrtru.tnapcila. ^.
£fet la. Oprind la Jcruitahm. .{
4-. JirBjraKm htHanva. J _ fc
www.dacoromanica.ro
l.nh-I. jjaaii.B erbn
GREŞĂLÎ SCĂPATE DIN VEDERE LA TIPĂRIRE.
MATEIU
Pag.
verB.
rind
Să se citiascl
ln loc de
di
s bus in jos.
3
în voî.
Ucll LI li VU1.
17
25
2
Te laud
Mulţumesc ţie.
18
7
3
Şi daca aţi fi ştiut
Si daca aţi şti n'aţî
n'aţî fi osîndit
■ ricin n \ t
39
23
G
credincioşia
credinţa
47
59
2
adecă toi
şi tot
MARC TJ
81
65
Şi uni începură a '1
Şi uni începură a '1
scuipa, şi a i' a-
scuipa şi a *i zice
coperi faţa şi a 1
pălmui şi a 'i zice:
84
44
1
că este mort
daca este mort.
LUCA
102
39
3
Acesta daca ar fi
Acesta daca era
profet,
profet,
102
39
4
ar cunoaşte
cunoştea
107
25
4
păgubit?
vătămat?
110
21
3
Te laud
Mulţumesc
www.dacoromanica.ro
480
Pag.
vers.
rind Să se citiascft,
ln loc de
de sus in jos.
J £U
Q
O
2
zicând:
zicând i
139
35
14
34
35
142
52
1
Iar ei iiichinandu se lui
Iar inchi nandu se Iui
T A i V
1 U A ^\
143
16
Q
O
Dar pebte Dar;
dar pentru dar;
144
19
»J
ii* ;
lui
iui
148
34
1
■i
nu
nn
161
4 ^
9
şi tată al mincinosului
şi tata al minciuneî
162
3
4
la densul
într'ensul
1 IO
1 Q
2
nu me mai vede
nu m 6 va ro aî ve d q<h>
173
19
o
O
căci eu sunt viu, şi voî
căci eu veţuesc, şi veţi
veţî fi viî.
veţui.
FAPTELE APOSTOLILOR
194
7
9
O
neştiind ce
neştiian ce
198
29
1
J.
La acest cuvânt
Pentru acest cuvent
214
27
28. Şi ... .
Şi .. .
216
40
3
in Darul Domnului.
în mâna Domnului.
220
28
4
(Jacî şi noî «un tem
Taci şi noî suntem din
neam al acestuia
neamul lui.
229
5
o
la Damasc
de la Damasc.
239
12
5
ajuns
ajuus
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
254
25
2
stăruinţa
stăruiuţa
IXTEIA EPISTOLA CĂTRE
CORINTENI
276
31
3
acesteia
acestea
www.dacoromanica.ro
431
EPISTOLA CĂTRE GALATEXI
Pag. vers. rînd Sa se citiaeci tn loc de
de sus în joa.
307 23 1 Auziau Auziam
EPISTOLA CĂTRE EFESEXI
317 21 2 sporeşte va spori
ADOA EPISTOLA CĂTRE TIMOTE1U
350 5 2 nu este încununat nu este încoronat.
ÎNTEIA EPISTOLA A LUI PETRU
383 6 2 daca se cuvine, daca se cuvine
APOCALIPSUL
416 1 3 cipete capte.
www.dacoromanica.ro