Evanghelia eseniana

EVANGHELIA 
ESENIANĂ 


ORIZONTURI SPIRITUALE 


EDITURA ORFEU 2000 


În 1928, Edmond Bordeaux Szekely a publicat 
traducerea cărţii întâi a Evangheliei eseniene sub 
titlul Evanghelia eseniană a păcii. Aceasta cuprinde 
numai o treime din manuscrisul aramaic descoperit de 
el în Arhivele Secrete ale Vaticanului. 

Versiunea englezească a acestei prime cărţi a apărut 
în 1937 şi, de atunci, micul volum a călătorit în lumea 
întreagă, a fost tradus în numeroase limbi, câştigând 
în fiecare an tot mai mulţi cititori. 

După aproape cincizeci de ani au apărut Cartea a 
doua. Cărţile necunoscute ale esenienilor şi Cartea a 
treia. Manuscrisele pierdute ale  Fraternității 
eseniene. 

În 1981, a fost publicată postum, respectând cerințele 
doctorului Edmond Bordeaux Szekely, Cartea a patra. 
Învățăturile Celui Ales. Aceasta cuprinde un alt 
fragment al manuscrisului care, în aramaică, se află în 
Arhivele Secrete ale Vaticanului, iar în slavonă, în 
Biblioteca Habsburgilor din Viena. 

Lucrarea de față cuprinde textul integral al celor 
patru cărți apărute ca volume separate sub egida 
International Biogenic Society. 

Stilul poetic al traducătorului însuflețeşte frumoasele 
cuvinte ale Domnului lisus şi ale bătrânilor înţelepţi 
din frăţia eseniană. 


Evanghelia Eseniana 


Ed. a Il-a, 
2009 


Edmond Bordeaux Szekely, nepotul lui Alexandre 
Szekely, eminent poet şi Episcop al Bisericii Unite din 
Cluj, este descendent al lui Alexander Csoma de 
Koros (1784-1842), renumit filolog care a compilat 
prima gramatică a limbii tibetane, primul dicţionar 
englez-tibetan şi a scris un inegalabil studiu despre 
cercetătorii asiatici. A fost, totodată, şi bibliotecar la 
Royal Asiatic Society din India. 

Edmond Bordeaux Szekely şi-a luat doctoratul la 
Paris, şi alte titluri academice i-au fost conferite de 
universităţi din Viena şi Leipzig. A fost profesor de 
filosofie şi psihologie experimentală la Universitatea 
din Cluj. Cunoscător a zece limbi modeme, prof. Dr. 
Bordeaux Szekely s-a specializat în  sanskrită, 
aramaică, greacă şi latină. În 1928, împreună cu 
Romain Rolland, a înfiinţat International Biogenic 
Society, un centru de sănătate care pune în practică 
tradiţiile eseniene. Pe lângă traducerile sale cele mai 
cunoscute din Manuscrisele de la Marea Moartă şi 
Evanghelia FEseniană a Păcii (peste un milion de 
exemplare traduse în 29 de limbi), mai trebuie 
menţionate traducerile din Zend Avesta şi a unor 
fragmente din codicele precolumbian al vechiului 
Mexic. Ultimile sale studii despre concepţiile eseniene 
asupra vieţii s-au răspândit în lumea întreagă. 
Edmond Bordeaux Szekely a publicat peste 80 de cărţi 
în domeniul filosofiei şi al culturilor antice, cărţi 
traduse în numeroase ţări. Munca sa de cercetare de 
la International Biogenic Society este continuată 
de Norma Nilsson Bordeaux Szekely. 


Evanghelia Eseniana 


Cartea întâi Evanghelia Eseniană a Păcii 
Cartea a doua Cărţile necunoscute ale Esenienilor 
Cartea a treia Manuscrisele pierdute ale Fraternităţii 


Eseniene 


Cartea a patra învăţăturile Celui Ales 


Texte aramaice şi ebraice traduse şi editate de 
EDMOND BORDEAUX SZEKELY 


Traducerea din limba engleză 
Radu Ilie Mânecuţă 


TITLUL ORIGINAL ÎN LIMBA ENGLEZĂ 
The Essene Gospel of Peace 
Book one The Essene Gospel of Peace Book two 
The Unknow Books of The Essenes Book three 
Lost Scrolls of The Essene Brotherhood Book four 
The Teaching of The Elect 


CUVÂNI ÎNAINTE 


Datorită valorii lucrării de faţă, a aspectelor sensibile 
legate de ea şi a complicaţiilor din context, avertizez 
pe semenul cititor al ei, că acest cuvânt explicativ va fi 
mai dezvoltat decât unul obişnuit. Şi pentru că sunt 
foarte numeroase aspectele pe care trebuie să le 
limpezim, va fi necesar să procedăm sistematic, cu o 
ordine riguroasă maximă. 

Mai înainte de toate, fireşte, trebuie să lămurim ce 
reprezintă această lucrare, apoi cine este autorul ei şi, 
în final, să demonstrăm veridicitatea ei. Vom vedea, în 
cursul acestei prezentări, extraordinarele ei implicaţii. 
Lucrarea de faţă, însumează toate cele patru cărţi 
apărute ca volume separate în Statele Unite, editate 
de International Biogenic Society (IBS) sub titlul 
generic The Essene Gospel of Peace (Evanghelia 
eseniană a păcii), dar având următoarele subtitluri pe 
volume, astfel: 

1. — The Essene Gospel of Peace (Evanghelia 
eseniană a păcii); 

2. — The Unknown Books of the Essenes (Cărţile 
necunoscute ale esenienilor); 

3. — The Lost Scrolls of the Essenes (Manuscrisele 
pierdute ale esenienilor); 

4. — The Teaching of the Elect (Învățăturile celui 
ales). 

Traducătorul şi istoricul lucrării este Edmond 
Bordeaux Szekely, născut la Cluj (probabil în 1905, 
cum rezultă din cartea sa referitoare la descoperirea 
manuscrisului  aramaic după care a efectuat 
traducerea The Discovery of the Essene Gospel of 
Peace (Descoperirea evangheliei eseniene a păcii). 


El a fost nepotul lui Alexandru Szekely, episcop 
unitarian de Cluj. Tatăl său, mare latifundiar din 
Transilvania, având moşii şi în Franţa, a fost de 
asemenea unitarian; mama sa, franţuzoaică, din 
familia de moşieri Bordeaux, a fost catolică. 

Edmond Bordeaux Szekely a fost încă din adolescenţă 
un erudit. După cum mărturiseşte în cartea la care ne- 
am mai referit, la vârsta de 18 ani, el vorbea curent 
latina şi greaca, precum şi 10 limbi moderne, de 
circulaţie. 

Cred că faptul că mama sa a fost catolică a prevalat 
probabil în educaţia lui, aspect care explică decizia 
lui, după terminarea studiilor ia Cluj, să meargă la 
mănăstirea catolică a ordinului Piarist, specializată în 
educaţie clasică, cu accent pe greacă, latină şi 
literatură ecleziastică. Planul său era ca după 
absolvirea acestei şcoli monastice, să meargă la 
Universitatea din Paris, ca să-şi completeze studiile la 
Sorbona, în vederea obţinerii doctoratului în filosofie. 
În vederea obţinerii diplomei de absolvire la această 
şcoală, el şi-a luat teza: Să cânte Sfântul Francisc în 
inima noastră. 

Pentru a obţine materialul biblic necesar, adecvat 
lucrării luate, directorul stareţ al mănăstirii, 
monseniorul  Mondik, îi face o scrisoare de 
recomandare către monseniorul Mercatti, prefectul 
arhivelor secrete ale Vaticanului (fost coleg de şcoală 
cu el). 

Sub îndrumarea directă a Monseniorului Mercatti, 
găseşte mai întâi material bibliografic referitor la 
Sfântul Francisc şi apoi la invitaţia expresă a acestuia, 
descoperă şi sursa: manuscrisele Sfântului Ieronim. 
Având în vedere deosebita importanţă a acestuia, să 
stăruim puţin asupra lor. 

Sfântul Ieronim, născut la mijlocul secolului al IV-lea 


la Stridon (pe teritoriul actualei Yugoslavii), a fost de 
o mare erudiție încă de tânăr. In afară de latină, el a 
învăţat greaca şi aramaica, precum şi ebraica de la 
ermiţii evrei şi rabinii care au trăit în micile localităţi 
din deşert. El a început să descopere fragmente ale 
vechilor manuscrise şi să le descifreze. 

De asemenea, nu departe de valea ascunsă în care se 
afla, el a descoperit o aşezare de anahoreţi, de care 
Ieronim era sigur că sunt descendenţii misterioasei 
Fraternităţi din secolele trecute. Aceştia trăiau în mici 
barăci, cu grădini irigate. Ei mâncau curmale şi 
vegetale din grădinile lor. Aveau de asemenea în 
posesie fragmente ale vechilor manuscrise conţinând 
învăţăturile pe care şi-au bazat viaţa. 

Ca urmare a unui conflict religios, el a părăsit 
deşertul şi s-a dus la Antiohia, unde a vizitat 
nazarinenii de la Beroce pentru a examina copia lor a 
Evangheliei iudaice, presupusă a fi originală. A tradus 
în latină 14 predici din „leremia”, 14 din „lezechiel” şi 
9 din capitolul 6 din „Isaia”. 

S-a înapoiat la mănăstirea sa, însoţit de Innocent şi 
Heliodorus şi un grup de tineri discipoli. De aici a fost 
chemat la Roma de Papa Damasus. 

Papa Damasus, care ulterior a fost canonizat ca 
Sfântul Damasus, a fost poet şi arheolog, fondatorul 
Bibliotecii Papale, iubitor de iluminare; el şi-a scris 
singur manuscrisele. Dar cel mai memorabil serviciu 
pe care l-a făcut culturii noastre a fost invitaţia sa, 
făcută lui Ieronim de a-şi părăsi iubitul său deşert şi 
de a deveni secretarul său particular. Pentru că, 
atunci când Papa a recunoscut profunda cunoaştere a 
manuscriselor din secolul I de către Ieronim, el nu 
numai că l-a făcut secretarul său particular, ci i-a dat 
ca serviciu suplimentar, să traducă Noul Testament. 
Traducerile latine din secolul al II-lea, potrivit Papei, 


prin constanta copiere şi recopiere de către scribi, 
erau „pline de erori şi pasaje dubioase”, astfel încât 
fiecare copie devenea o versiune diferită. Acum 
leronim şi-a pus întreaga putere creatoare pe o 
abundență de material şi sub patronajul Papei 
Damasus, el nu numai că a completat şi revizuit 
Evangheliile, ci a tradus în latină, Septuaginta, 
„Psaltirea”, „Cântarea Cântărilor”,  „Pildele lui 
Solomon” şi „Eccleziastul”. El a tradus de asemenea 
„Cartea Iuditei”, „Cartea lui Tobit” şi un număr de 
documente apocrife printre care şi vechile fragmente 
ebraice şi aramaice ale manuscriselor pe care le 
adunase de-a lungul timpului cu atâta răbdare. 
Acestea din urmă au provocat o furtună de critici şi 
calomnii. 

Ieronim scrisese Papei Damasus: „Cât de mult pot 
rectifica limbajul acestei versiuni, ducând-o înapoi la 
primele zile ale copilăriei sale? Există vreun Creştin 
fie învăţat, fie neînvăţat, care să nu mă acuze cu un 
limbaj violent şi să nu mă denumească falsificator şi 
profanator, pentru că am avut îndrăzneala să adaug 
ceva la vechile manuscrise sau să fac vreo schimbare 
sau corecție?” _ 

Vorbele sale au fost profetice. In timpul vieţii Papei 
Damasus, autenticitatea traducerilor lui Ieronim n-a 
fost pusă la îndoială. Dar odată cu moartea 
protectorului său şi sub presiunea marelui său 
adversar, Fericitul Augustin, vocile care s-au ridicat 
împotriva sa au devenit un tumult, când la denunţarea 
traducerilor lui Ieronim congregaţiile greceşti au 
cerut episcopilor să cheme mărturia rezidenţilor evrei. 
Majoritatea i-au ţinut partea lui Ieronim, dar agitația 
continuă era prea mare pentru un filosof pacifist şi, în 
august 315, Ieronim părăsea „Babilonul” cu inimă 
grea reîntorcându-se în Ţara Sfântă. 


El a luat iarăşi drumul deşertului şi a persistat în 
cercetarea fragmentelor ebraice, adunând tot mai 
multe din povestirile Fraternităţii Eseniene. El şi-a 
continuat lucrarea la Betleem, traducând în latină 
„Vechiul testament”, „Cronicile”, „Cartea lui lov” şi 
lucrări ascetice în limba coptă printre altele. El a 
condus construirea unei mănăstiri în care a încercat 
să pună în practică o parte din Calea Eseniană. Până 
la moartea sa, n-a încetat nici o clipă cercetarea 
pentru adevăr, setea sa pentru cunoaşterea 
atotcuprinzătoare nefiind niciodată potolită. 

După moartea Sfântului Ieronim manuscrisele sale au 
fost împrăştiate, inclusiv traducerile sale din ebraică 
şi aramaică, dar multe dintre ele au ajuns în 
sanctuarul Arhivelor Secrete ale Vaticanului şi în 
mănăstirea Monte Cassino. 

Continuarea „firului” are loc prin Sfântul Benedict. 
Sfântul Benedict s-a născut la Nursia în apropierea 
actualei localităţi Spoleto, Umbria, Italia, în anul 480. 
El s-a stabilit la mănăstirea Monte Cassino, unde a 
introdus „Regula Santa”, după modelul esenian al 
Fraternităţii. O parte din copiile de la Monte Cassino 
s-au pierdut în timpul invaziei lombarde, dar relicvele 
care fuseseră duse la Roma, s-au reîntors aici în 
secolul al VIII-lea, în timpul Papei Zaharia. 

Alte copii au fost distruse în secolul al IX-lea de către 
sarazini şi, în final, în timpul războaielor 
napoleoniene, aproape întreg patrimoniul original al 
Sfântului Benedict s-a pierdut. 

În 1943, înaintea atacului aliat asupra mănăstirii ca 
fortăreață de rezistenţă germană, peste 40000 de 
documente au fost puse de călugări în lădiţe şi 
transportate în Arhivele Secrete ale Vaticanului. 

În sfârşit, reajungem la Sfântul Francisc, care 
reprezenta tema lui Edmond Bordeaux Szekely şi care 


a trăit şi activat în secolul al XII-lea în spaţiul actualei 
Italii, după modelul esenian. 

Eruditul Edmond Bordeaux Szekely a început 
cercetarea în iunie 1923 (când avea 18 ani); 
cercetarea sa a durat 2 ani. In 1925 îşi citea cu voce 
tare (conform tradiţiei), teza sa la Sorbona, asupra 
descoperirilor efectuate la Vatican. 

Să ne reîntoarcem însă la Arhivele Secrete ale 
Vaticanului şi să vedem ce spune Edmond Bordeaux 
Szekely în încheiere: 


„M-am uitat iarăşi printre frumoasele manuscrise ale 
Sfântului Ieronim. Multe dintre aceste lucrări 
inestimabile au fost în general pierdute de multă 
vreme şi am citit şi recitit din comoara incredibilei 
bogății. Am aflat că alte copii ale lucrărilor sale au 
supravieţuit în alte mănăstiri benedictine, cum este 
biblioteca San Salvatore, unde o frumoasă copie a 
rămas timp de secole până la distrugerea abației, 
după care a ajuns la Biblioteca Laurenziană din 
Florenţa, unde este acum clasificată sub denumirea 
de Evanghelia Amiatino. 

Manuscrisele originale ale Sfântului Ieronim crezute 
pierdute în secolul al V-lea, au supravieţuit din 
fericire în mănăstirea benedictină de la Monte 
Cassino şi în Arhivele Secrete ale Vaticanului. Printre 
aceste manuscrise s-a găsit şi textul complet al 
Evangheliei eseniene. 

Găsisem sursa: fragmentele ebraice ale Evangheliei 
eseniene, a cărei versiune în aramaică am citit-o din 
rafturile camerei închise a monseniorului Mercatiti.” 


Ulterior, după cum avea să menţioneze în cuvântul 
înainte la ediţia în engleză de la Londra din 1937, ela 
găsit în biblioteca Habsburgilor de la Viena, un 
manuscris în slavona veche, reprezentând o copie a 
valorosului manuscris aramaic. 


El crede că acest manuscris a ajuns în Europa, odată 
cu retragerea preoţilor nestorieni din faţa invaziei 
hoardelor lui Ghingis-han în secolul al XIII-lea. 

În anul 1928, aflându-se încă la Paris, Edmond 
Bordeaux Szekely publică pentru prima dată, în limba 
franceză, prima parte a manuscrisului aramaic, 
intitulată L’ Évangile de la Paix de Jesus Christ par le 
Disciple Jean (Evanghelia Păcii a Domnului lisus 
Hristos de discipolul loan). 

Tot în 1928, el înfiinţează împreună cu scriitorul 
Romain Rolland, International Biogenic Society, 
(Societatea Internațională Biogenică). 

Prima ediție publicată în Statele Unite a avut titlul 
The Essene Gospel of Peace by John (Evanghelia 
eseniană a lui Ioan), iar în edițiile ulterioare, The 
Essene Gospel of Peace (Evanghelia Eseniană a Păcii), 
titlu generic pe care îl poartă astăzi şi celelalte 
volume. 

Edmond Bordeaux Szekely mărturiseşte că atunci 
când a luat cunoştinţă de inestimabilul conţinut al 
Evangheliei Păcii şi şi-a dat seama de urgenta 
necesitate de a-l pune la dispoziţia semenilor în 
suferinţă de pe întreaga planetă, a hotărât să înceapă 
traducerea cu partea din manuscris care răspunde cel 
mai bine acestui deziderat. 

După publicarea primei părţi a traducerii 
manuscrisului în limba franceză în 1926, Edmond 
Bordeaux Szekely începe să colinde lumea pe toate 
meleagurile pe care le-a considerat purtătoare ale 
izvoarelor de cunoaştere umană şi de spiritualitate. 
Deşi înființase I.B.S. În Statele Unite, el a locuit cu 
soţia sa, Norma Nilsson Bordeaux Szekely, în Orosi, 
Costa Rica (unde a funcţionat şi cea mai importantă 
ramură a I.B.S. - Centro International de Salubridad 
Biogenica, E.I.R.L.). 


După moartea regretatului erudit, soţia sa s-a stabilit 
în Canada, la Nelson, Columbia Britanică, (B.C.), unde 
locuieşte şi în prezent: I.B.S. International Box 849, 
Nelson B. C. Canada V116A5. 

Cele patru cărţi care compun ciclul complet al 
Evangheliei eseniene, nu au un caracter unitar; cartea 
întâi şi cartea a patra fac parte integrantă din 
inestimabilul manuscris aramaic discutat mai înainte, 
în timp ce cartea a doua doar parţial, textul fiind 
completat cu traduceri ale manuscriselor eseniene 
descoperite la Qumran (Marea Moartă), cu care 
Edmond Bordeaux Szekely a avut contact direct la 
faţa locului în 1947. Cartea a treia este alcătuită 
numai din astfel de texte. 

Trebuie menţionat aici că, în toate textele în care 
vorbeşte Domnul lisus Hristos, numele Său apare spus 
în clar, cu doar două excepţii: în fragmentul de text 
intitulat „Din cartea eseniană a Învăţătorului Virtuţii” 
din cartea a doua, unde apare denumirea de „Domnul” 
şi fragmentul de text intitulat „Cele şapte căi ale 
păcii” din cartea a patra, unde apare sub denumirea 
misterioasă de „Maivârstnicul”. 

Faptul că aceste fragmente au neîndoielnic 
continuitate cu acelea în care numele Domnului lisus 
apare în clar, precum şi un mod de exprimare 
asemănător, identifică şi în aceste fragmente de text 
pe Domnul lisus. 

Mai trebuie precizat aici că, Cartea a patra a apărut 
pentru prima oară la Orosi, Costa Rica, în 1981, adică 
la doi ani după moartea lui Edmond Bordeaux Szekely, 
conform instrucţiunilor sale testamentare. 

Având în vedere importanţa textului Evangheliei 
eseniene, nu mi-am permis nici un fel de licenţe 
poetice, ci am tradus lucrarea cu rigoarea necesară 
unei traduceri tehnice, preferând chiar să fac concesii 


topicii englezeşti, pentru a păstra exprimarea cât mai 
exactă, cât mai apropiată de aceea a traducătorului 
din aramaică şi ebraică. De altfel, în prefața la cartea 
a doua, Edmond Bordeaux Szekely arătase că el a 
refăcut textul rigid al traducerii iniţiale la critica 
prietenului său, scriitorul Aldous Huxley, într-o formă 
mai „atractivă”. 

Am mers atât de departe cu exigenţa în această 
direcţie, încât am păstrat atât grafica textului utilizată 
de autorul traducerii, cât şi forma veche a limbajului 
folosit de el, prin aceasta dovedind că a căutat la 
rândul său să fie cât mai apropiat de aura textului 
tradus. 

Cuvintele scrise de Edmond Bordeaux Szekely cu 
majuscule, le-am scris şi eu cu majuscule. 

Trebuie să recunosc aici că, totuşi, mi-am permis o 
licenţă faţă de autorul traducerii din aramaică şi 
ebraică şi anume faptul că, ori de câte ori a fost vorba 
de Mântuitorul lisus, eu L-am scris cu „Domnul lisus” 
şi nu simplu, „lisus”. De asemenea, termenul 
„Master”, l-am tradus prin „Domnul” şi nu prin 
„Maestru”. 

Să trecem acum la partea cea mai dificilă a acestui 
„Cuvânt înainte” şi anume la analiza sumară a ceea ce 
reprezintă textul de faţă sau, cu alte cuvinte, referitor 
la veridicitatea lui. Sau, încă mai clar formulată 
întrebarea: Sunt într-adevăr cuvintele rostite de 
Domnul lisus Hristos, în textele din această carte, 
rostite în limba aramaică şi conţinute în manuscrisul 
de care vorbeşte Edmond Bordeaux Szekely, găsit de 
Sfântul Ieronim în secolul al IV-lea la supraviețuitorii 
esenieni sau urmaşii lor, în zona în care a vieţuit 
Fraternitatea Eseniană? 

În ceea ce mă priveşte răspunsul este în modul cel 
mai categoric afirmativ. Să vedem care ar fi 


argumentele care pledează pentru o astfel de 
categorică susţinere. 

În 1986, când am intrat în posesia lucrării La Vie 
Biogenique, care mi-a prilejuit primul contact cu 
Evanghelia eseniană a păcii, eu terminasem atât 
conturarea modelului  „energiei-sursă de viaţă” 
(bioenergia), cât şi sinteza argumentelor 
fundamentale pentru modelul nutriţional uman corect 
şi anume cel frugivor - crudivor 100%; aceste texte, 
care constituiau conceptele fundamentale pe care am 
elaborat cărţile mele, Bioenergia darul Divinităţii. şi 
Nutriţia omului act sacru, primeau o extraordinară 
confirmare prin spusele Domnului lisus Hristos din 
Evanghelia eseniană a păcii! 

Pentru confirmarea afirmațiilor mele, mă voi referi în 
cele ce urmează la două din aspectele nutriţionale 
fundamentale, din spusele Domnului lisus: 

La cererea expresă a mulţimii de bolnavi, de infirmi şi 
suferinzi de tot felul pe care El îi vindecase, nu în mod 
miraculos (deşi evident ar fi putut s-o facă printr-un 
simplu gest), ci prin explicarea Legii Sfinte a Tatălui 
Ceresc, Domnul lisus le arată faptul, că de atunci 
înainte, ei nu mai trebuiau să mănânce carne şi 
mâncarea ce a cunoscut focul morţii, ci numai 
mâncarea „vie”, care a fost produsă de focul „vieţii”. 
Cu privire la carne, Domnul lisus arată că interdicţia 
de a o consuma aparţine Tatălui Ceresc şi I-a dat-o lui 
Moise, odată cu permisiunea de a mânca „vegetale şi 
seminţele lor, fructele pomilor şi seminţele lor, 
precum şi laptele animalelor din grija lor, cărora El le- 
a dat iarba verde a pământului”. 

Trebuie constatat din aceste spuse că, în mod foarte 
misterios, în „Facerea” sau „Geneza” (I, 29) lipseşte 


1 Editura Miracol, octombrie, 1996. 
2 Editura Miracol, noiembrie, 1996. 


permisiunea de a consuma lapte, dar şi aceea cu 
privire ia interdicţia de a mânca carne! 

Cu privire la mâncarea gătită, Domnul lisus o 
consideră moartă şi provenind de la Satana, care este 
domnul suferinţei, al bolilor şi al morţii. Mâncarea 
„vie” este de la Tatăl Ceresc, Domnul cel Viu, care o 
dă pentru viaţă. 

Marele chimist american, Linus Pauling, arăta în 
cartea sa Chimie generală, că toate organismele vii ce 
există pe planetă, de la virus la om, sunt alcătuite din 
proteine a căror molecule sunt constituite din 
aminoacizi cu chiralitate (adică cu „înşurubare” în 
spaţiu) levogiră (adică spre stânga). 

Într-o valoroasă lucrare privitoare la cancer, dr. D. 
Ionescu Pantelimon, spune că toate tesuturile 
necrozate (adică moarte) au aminoacizii dextrogiri 
(adică având „filetele şuruburilor” în spaţiu, invers 
celor vii, adică spre dreapta). De asemenea dr. Rada 
(1973), arată că după moartea celulelor, moleculele 
levogire se transformă în  dextrogire. Ducând 
observaţiile mai departe, am constatat că toate 
energiile care se manifestă prin unde elicoidale 
dextrogire (cu excepţia celor generate pentru suportul 
material al vieţii ca la momentul Creaţiei) sunt 
malefice, generatoare de suferinţe, boli, distrugere, 
moarte şi aparţin lui Satana. Ele sunt acelea care 
măresc vertiginos entropia generală a planetei, 
ducând-o spre extincţie. Toate sentimentele negative, 
toate gândurile negative, care se manifestă prin unde 
elicoidale dextrogire, sunt malefice şi provin de la 
Satana. 

Sentimentele de iubire, sentimentele pozitive, 
gândurile pozitive, sunt energii care se transmit prin 
unde elicoidale levogire. 

Alimentele vii, fructe şi legume, seminţe, lapte crud, 


miere, etc., sunt benefice, levogire, antientropice; ele 
provin de la Divin, de la Tatăl Ceresc şi dau viaţă şi 
sănătate. 

Alimentele vii supuse încălzirii în procesele culinare 
cunoscute, nu numai că distrug total enzimele 
exogame (la temperaturi de peste 500 *C) şi cea mai 
mare parte din vitamine (cele hidrosolubile, practic 
total), dar, prin procesul bine cunoscut în chimie de 
„racemizare”, 50% dintre moleculele levogire, vii, trec 
automat în dextrogire, adică sunt „omorâte”. La 
această devalorizare, se adaugă faptul, că toate 
substanţele bioorganice, vii, care sunt total solubile şi 
miscibile în orice proporţii cu limfa, sângele, etc., 
devin insolubile şi se stochează în organismele care 
practică o astfel de nutriţie contrară Legii Sfinte, cu 
consecinţele de rigoare: blocaje şi ecrane 
bioenergetice, generatoare de oribile şi grave boli. 
S-ar părea că identificarea acestei  polarităţi 
categorice, decisive, benefic/malefic = 
levogir/dextrogir = viaţă/moarte = Divin/satanic, nu 
poate conduce la o anumită tendinţă maniheană, care 
identifică Conducători Divini separați al Binelui şi al 
Răului. In Evanghelia eseniană a păcii nu există un 
astfel de pericol eretic, deoarece se exprimă clar 
(„Comuniunea cu Tatăl Ceresc” din cartea a treia) că 
Tată Ceresc este Stăpânul Absolut şi al Luminii şi al 
Întunericului. i 

In „Comuniunea cu Ingerul Apei” tot din cartea a treia 
se exprimă clar următoarele: 

„Legea Sfântă (a Tatălui Ceresc) este ca un râu care 
şerpuieşte prin pădure: toate creaturile se adapă din 
acesta. El nu se refuză nimănui (subl. Ns.). 

Acest pasaj este pur şi simplu extraordinar: el evocă 
faptul că Satana foloseşte tot energia Tatălui Ceresc, 
pe care o dextrogirizează, folosind-o în scopurile sale 


malefice, în calitate de ispititor tolerat, fapt ce se 
petrece de la căderea îngerilor luciferici. 

O confirmare că şi în evangheliile canonice, 
Dumnezeu este Domnul Vieţii, o găsim în „Evanghelia 
după Luca” (20, 38): „lar Dumnezeu nu este al 
morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El”. 

De asemenea, o cercetare atentă a Bibliei cu privire la 
nutriţie, confirmă că regimul frugivor-crudivor este 
cel corect şi anume, în afară de „Facerea” (1,29), 
„Isaia” (1,11-15 şi 19; 7, 14-15; 33, 15-16; 66, 17), 
„Psalmii” (1, 3; 22, 2; 26, 19; 80, 15), „Daniel” (1, 8- 
17), „Romani” (14, 2 şi 21) şi „Corintieni” (1, 7-8) - 
texte citate de dr. Ing. Virginia Faur şi profesor Aurel 
Simionescu. 

Este curios faptul că deşi Edmond Bordeaux Szekely a 
scris peste 80 de lucrări, dintre care 20 cu referire 
directă la esenieni, nu apare nicăieri citat în literatura 
de specialitate referitoare la aceştia, deşi printre 
lucrările sale a tradus şi cea mai importantă lucrare 
după părerea mea, în această privinţă. Este vorba de 
The Essene Code of Life (Codul esenian al vieții) în 
care el redă faimoasa discuţie dintre istoricul roman 
Josephus Flavius şi Banus, esenianul, în timpul iniţierii 
lui Josephus, în învăţăturile eseniene. 

Această precizare este necesară deoarece se remarcă 
o mare diferenţă între textele referitoare la esenieni 
date de exemplu de preot Athanase Negoiţă în 
Manuscrisele  eseniene de la Marea Moartă 
(Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1993) şi Noul 
Testament şi manuscrisele de la Qumran şi cele ale lui 
Edmond Bordeaux Szekely. 

Alte argumente puternice privitoare la veridicitatea 
Evangheliei eseniene a păcii sunt următoarele aspecte 
la care se face referire clară în textul ei: structura 
integrală, holistică a fiinţei umane, natura Divină a 


holografiei şi identificarea Luminii Nepătrunse ca 
sălaş al Divinului, prin spaţiul zerodimensional al 
Universului. 

În „Fragmente din Cartea Eseniană a Domnului lisus” 
din cartea a doua în textul intitulat „Cele şapte căi ale 
păcii”, precum şi în textul cu aceeaşi denumire din 
cartea a patra, Domnul lisus explică auditoriului Său, 
felul cum cele trei părţi ale omului, corpul, inima şi 
mintea, trebuie să realizeze pacea înşeptită, pentru a 
se împlini ca Fiu al lui Dumnezeu, prin devenirea 
intermediară, de Copil (Fiu) al Luminii. 

Inima şi mintea se identifică cu sufletul, respectiv 
spiritul, structura integrală, holistică a fiinţei umane 
fiind deci cea trinitară: corp, suflet, spirit. Este de 
altfel, modul cel mai explicit şi corect ai semnificației 
„creării omului după chipul şi asemănarea lui 
Dumnezeu”. A contesta o astfel de structură trinitară 
a fiinţei umane, înseamnă a nega manifestarea 
Trinitară a Divinului. 

Mai mult decât atât, prin incursiunea în lumea supra- 
sensibilă pe care am reuşit să o facem datorită 
observaţiilor clarvăzătorilor, suprasenzitivilor, 
măsurătorilor radiestezice şi altele, expuse de mine în 
cele două cărţi ale mele menţionate, ştim că structura 
fiinţei umane are şapte corpuri energetice- 
informaţionale, sau emoţionale-mentale-spirituale, pe 
şapte niveluri spaţiale diferite, corespunzând şi aici în 
mod uimitor, structurii septenare a Arborelui Vieţii, 
realitate supremă ezoterică, cu cele şapte ramuri ale 
sale spre cer şi şapte rădăcini, de la care pare să fi 
plecat în mod concret întreaga magie reală a 
numărului şapte. Ar fi prea stupid să dea cineva o 
explicaţie materialist-carteziană a realităţii şeptenare, 
bazată pe întâmplare şi coincidenţă. 

În ceea ce priveşte holografia, este uimitoare 


explicaţia simplă dată de Domnul lisus Hristos în 
capitolul intitulat „Cele şapte căi ale păcii” din cartea 
a patra: 

„În tărâmul Tatălui nostru Ceresc, există multe 
sălaşuri şi multe sunt lucrurile ascunse pe care încă 
nu le cunoaşteţi. Adevăr zic vouă, Împărăţia Tatălui 
nostru Ceresc este vastă, atât de vastă încât nici un 
om nu-i cunoaşte limitele. Cu toate acestea, întreaga 
Sa împărăție poate fi găsită în cea mai mică picătură 
de rouă de pe o floare de câmp sau în mirosul ierbii 
proaspăt cosită pe câmpurile de sub soarele verii. 
Într-adevăr nu există cuvinte pentru a descrie 
împărăţia Tatălui Ceresc”. 

Un fragment din „Cele şapte căi ale păcii” din cartea a 
doua, prin Cuvântul Domnului lisus, ne dă un indiciu 
extraordinar la o problemă care a generat numeroase 
discuţii, fără finalitate clară, dar provocatoare de 
dezbinări, privind natura şi Sălaşul Tatălui Ceresc: 


„Vreti să ştiţi mai mult copiii Mei? 

Cum să spunem cu buzele noastre 

Ceea ce nu poate fi exprimat? 

Este întocmai ca o rodie mâncată de un mut, 
Cum ar putea el să descrie gustul ei? 
Dacă noi spunem că Tatăl Ceresc 
Sălăşluieşte în noi, 

Atunci ofensăm cerurile; 

Dacă spunem că El nu sălăşluieşte în noi, 
Este un neadevăr. 

Ochiul care scrutează orizontul îndepărtat 
Şi al Aceluia care vede inimile oamenilor, 
Nu fac decât una. 

El nici nu se manifestă, 

Nici nu se ascunde. 

El nu este revelat, 


Nici nerevelat.” 


În cartea mea Bioenergia darul Divinităţii am discutat 
mai amplu acest aspect. Dar cum se poate ca 
Dumnezeu să fie în noi şi în acelaşi timp să nu fie? 

În numeroasele discuţii care s-au purtat referitor la 
acest aspect, s-au propus diferite răspunsuri, cel mai 
cunoscut fiind acela că Dumnezeu este în noi, este 
spiritul nostru. Este baza panteismului care animă toţi 
gnosticii şi în general filosofia orientală şi extrem 
orientală ca bază a religiilor respective, în care 
Dumnezeu apare ca Principiu şi nu ca Persoană, ca 
Fiinţă Vie. Răspunsul privitor la Spirit în fiinţa umană, 
nu poate fi decât unul singur: el este proiecția 
holografică a Tatălui Ceresc în om; este modelul care 
determină conştiinţa. Fiind o imagine, El este, dar în 
acelaşi timp, nu este în om. 

Tot în cartea mea despre bioenergie am mai arătat cu 
privire la acest aspect al sălaşului Tatălui Ceresc, al 
Divinului, că totuşi mai există o soluţie care ne dă 
răspunsul că Tatăl Ceresc poate, şi există la propriu, 
în om: dar în lumea Sa aparte, a spaţiului 
zerodimensional, care deşi punctual, închide în el 
infinitul. În marele Infinit există o infinitate de 
manifestări zerodimensionale; doar în felul acesta 
Dumnezeu este omniprezent, dar fără a se amesteca 
cu nimeni şi nimic. Acest spaţiu zerodimensional, 
corespunde „Luminii nepătrunse şi neapropiate” după 
cum exprimă Sfântul Ciprian sălaşul Domnului. 

Există încă multe argumente cu privire la veridicitatea 
textului Evangheliei eseniene. Printre acestea, ar fi 
asemănările până la identitate, cu texte ale Noului 
Testament canonic, cum sunt de exemplu: 
„Evanghelia după Matei” (6, 24-26; 23, 27), 
„Evanghelia după Marcu” (12, 27; 12, 30), 


„Evanghelia după Luca” (12, 22-24; 12, 27; 6, 13; 20, 
38), „Evanghelia după Ioan” (1, 1-5 - cu excepţia 
faptului că termenul „Cuvântul” este înlocuit prin 
„Legea” = Legea Sfântă; 7, 19; 14, 27; 16, 12). La 
acestea se adaugă întreg capitolul 13 din „Epistola 
întâi către Corintieni a Sfântului Apostol Pavel” care 
în fapt (aproape identic) este un fragment din ceea ce 
s-ar putea denumi cel mai extraordinar discurs despre 
Iubirea necondiționată a Domnului lisus. Este Legea 
Fundamentală a Tatălui Ceresc. 

Am considerat acest text al Evangheliei eseniene atât 
de important încât am redat discursul Hristic în 
întregime în cartea mea Bioenergia darul Divinităţii. 
Iubirea necondiționată apare în numeroase rânduri în 
Evanghelia eseniană ca Lege fundamentală. Aş putea 
zice că apare ca un laitmotiv. Faptul că textul citat din 
„Epistola întâi către Corintieni a Sfântului Apostol 
Pavel” (13, 1-13) este, după cum am menţionat, 
practic identic, cu cel din Evanghelia eseniană, cum ar 
trebui interpretat? Înseamnă că importanţa textului 
este atât de mare încât, atunci când a luat cunoştinţă 
de el, după acelaşi manuscris al Evangheliei eseniene 
a păcii sau o copie fidelă a acestuia, Sfântul Pavel 
l-a fixat definitiv în conştiinţa şi memoria sa. 

În argumentarea veridicităţii textului Evangheliei 
eseniene a păcii sunt şi unele aspecte, indirecte poate, 
aş zice formale, dar care apar în consens. 

De exemplu, expresia „S-a dus iarăşi în munte El 
singur”, cum apare în „Evanghelia după loan” (6, 15), 
este corespunzătoare modului în care este descrisă, în 
repetate rânduri, apariţia (sau plecarea) Domnului 
lisus, la (de la) mulţimea de oameni care Îl aşteptau şi 
aveau nevoie de El. 

Un alt exemplu: În cartea întâi, Evanghelia eseniană a 
păcii, pentru a explica mulţimii de bolnavi care nu 


reuşise să se vindece după „tratamentul” prescris, 
Domnul lisus le spune parabola „Fiului risipitor”, 
menţionând că rostul parabolelor este de a ajuta pe 
toată lumea să înţeleagă mai bine cele spuse. Este cel 
puţin curios faptul că, în evangheliile canonice, 
parabola „Fiului risipitor” apare numai în „Evanghelia 
după Luca” (15, 11-32), cu doi fii şi cu un înţeles 
destul de confuz şi forţat, în comparaţie cu înţelesul 
clar, logic al parabolei din Evanghelia eseniană a 
păcii. Este curios cum s-a deturnat înţelesul rostului 
parabolelor, de la acela de „ajutătoare de înţeles”, la 
acela de „rebusuri”? 

Printre argumentele  „secundare” s-ar înscrie şi 
observaţia că, în cadrul textelor Evangheliei eseniană 
a păcii, toate denumirile calendaristice (ale lunilor) şi 
ale vegetației din zonă, corespund cadrului geografic 
şi istoric la care se referă acestea. 

Desigur, textul Evangheliei eseniene a păcii cuprinde 
şi unele aspecte foarte sensibile, cum ar fi 
fraternitatea omului cu arborii, îngerii şi mai ales 
acelea privind Maica Pământească. 

Pierderea treptată a sensibilităţii ca urmare a 
practicării unei nutriţii eronate, poluării multilaterale 
şi stresului, precum şi ignorarea structurilor reale ale 
omului şi naturii înconjurătoare, ca efect al unei 
educaţii ştiinţifice şi spirituale reducţioniste, au făcut 
pe omul actual să nu mai simtă şi să nu mai înţeleagă 
legăturile sale strânse cu tot ce este viu şi în primul 
rând cu arborii. Acest lucru se petrece în pofida 
faptului că astăzi există lucrări, cum sunt acelea ale 
autorilor Peter Tompkins şi Christopher Bird (Viaţa 
secretă a plantelor) şi Robert Frederick (Plantele, o 
lume care gândeşte); în plus lucrările privind 
sensibilitatea plantelor ale dr. Marioara Godeanu, 
evocă natura uimitor de afectivă a plantelor faţă de 


om, precum şi inteligenţa lor. Acest aspect, este 
evocat destul de amplu în cartea mea Bioenergia darul 
Divinităţii. 

Problema „Îngerilor”, a „angelologiei” în general, 
fireşte că a preocupat curiozitatea umană din cele mai 
vechi timpuri. 

În prezent, în ciuda progresului tehnologic (sau 
tocmai din cauza lui), situaţia este aceeaşi din 
totdeauna: unii (mai puţini) cred în existenţa îngerilor, 
iar alţii (mai mulţi), nu. Persoanele sensibile, cu o 
anumită „permeabilitate” mistică normală, cred în ei 
şi chiar îi simt; persoanele insensibile, nu. 

Este interesant de remarcat faptul că modul în care 
sunt prezentaţi îngerii în Evanghelia eseniană de 
către Domnul lisus Hristos, se pare că nu este înţeles 
chiar de către autorul traducerii din aramaică, dr. 
Edmond Bordeaux Szekely. Felul cum îi evocă în alte 
lucrări ale sale, pare a se orienta mai degrabă către 
un înţeles simbolic şi dacă ne-am referi la îngerii din 
natura înconjurătoare, fiecare din aceştia (Ingerul 
Apei, Îngerul Aerului, Îngerul Pământului, etc.) evocă 
suma proprietăţilor fizice, chimice şi energetice ale 
mediului respectiv. Dar, atunci cum trebuie să 
înţelegem cele spuse de Domnul lisus, în finalul 
recomandărilor Sale privind modul în care trebuie să 
mâncăm „De asemenea, în timp ce mâncaţi, gândiţi că 
aveţi deasupra voastră pe Îngerul Aerului şi dedesubt, 
pe Îngerul Apei”, iar atunci când se referă la „pâinea 
vie” şi „grâul încolţit”, spune că cei ce le prepară să 
umezească mai întâi grâul, pentru ca Îngerul Apei să 
poată intra în el? 

Când Domnul lisus s-a referit la Arborele Vieţii 
arătând că acesta este „Mister al Misterelor”, spune 
că El se află în mijlocul Grădinii Eternităţii, din Marea 
Eternităţii şi că are şapte ramuri către cer şi şapte 


rădăcini; cele şapte ramuri sunt alcătuite din cei şase 
îngeri ai Tatălui Ceresc împreună cu Tatăl Ceresc, iar 
rădăcinile sunt alcătuite din cei şase îngeri ai Maicii 
Pământeşti, împreună cu Maica Pământească. Cei 
şase îngeri ai Tatălui Ceresc sunt: Îngerul 
Înţelepciunii, Îngerul Puterii, Îngerul Creaţiei, Îngerul 
Vieţii Eterne, Îngerul Păcii şi Îngerul Iubirii. Îngerii 
Maicii Pământeşti sunt: Îngerul Soarelui, Îngerul Apei, 
Îngerul Aerului, Îngerul Pământului, Îngerul Vieţii şi 
Îngerul Bucuriei. Este evident că în această ipostază, 
„îngerii” capătă apoteoza lor şi anume devin mai 
degrabă diversele atribute ale lui Dumnezeu. 

Unii autori par a identifica Arborele Vieţii cu Arborele 
Sefirotic din literatura cabalistică. Noi însă avem 
datoria să încercăm să lămurim aspectele ezoterice în 
noua cunoaştere  sacrală-spirituală, decât să ne 
afundăm mai mult în acestea. De aceea noi trebuie să 
pledăm pentru înfiinţarea acestei cunoaşteri umane a 
mileniului al treilea, cât mai urgent posibil, pentru a 
determina efectele ecumenice cele mai puternice şi 
unificarea (sau mai bine zis, reunificarea) religiei cu 
ştiinţa, în adevărata cunoaştere umană. 

Este interesant de remarcat că în multe fresce de pe 
zidurile Bisericilor Creştine Ortodoxe, în fundalul 
imaginei de prim plan a Sfintei Treimi, apare un 
arbore: Arborele Vieţii. 

În sfârşit, în Evanghelia eseniană mai apar şi alţi 
îngeri, care se apropie foarte mult de imaginea celor 
nouă sau zece categorii de îngeri întâlniți în 
Scripturile canonice. 

Maica Pământească este cel mai sensibil şi delicat 
dintre aspectele care se întâlnesc în Evanghelia 
eseniană. 

Ea apare ca parte a Divinului care este implicată în 
aspectul material ai Realităţii: cu alte cuvinte apare ca 


Stăpână a Materiei, a corpurilor fizice ale tuturor 
fiinţelor vii şi a sănătăţii lor. 

Potrivit unor autori cunoscători ai literaturii ezoterice, 
Maica Pământească s-ar identifica cu Sfântul Duh sau 
Sfântul Duh ar avea implementat în El şi aspectul 
feminin, matern. 

Din Scrisorile lui Thales din Argos către Empedocle 
atenianul, rezultă că Sfânta Maică Maria, Prea Sfânta 
Născătoare de Dumnezeu, a fost din totdeauna „Prea 
Sfânta Pururea Fecioară Maică” chiar de pe vremea 
Atlantidei. 

În apariţiile de la Amsterdam, dintre anii 1945-1959, 
ale Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, Ea s-a 
autointitulat în mesajele transmise, „Maica tuturor 
popoarelor”, cerând să ne rugăm Ei, ca Apărătoarea 
noastră în faţa Fiului, Domnul lisus Hristos. 

Imi face impresia că un anumit misoginism endemic, 
moştenit de la toate cultele Asiei şi Orientului 
apropiat, preluat de către Bisericile Creştine şi în 
Europa şi în America, au făcut ca toate abordările 
femininului în Divin, să fie făcute cu anumite 
prejudecăţi. Acest lucru este în fond destul de curios, 
deoarece în hinduism, în Creaţiune alături de Tatăl 
apare Adi Sakti, principiul feminin, Mama Divină, iar 
la chinezi, după Laozi, Dao, prin xu („vid”), reprezintă 
Mama tuturor făpturilor şi lucrurilor existente, iar 
după tradiţia indiană, Kundalini este reflectarea în 
om, a Marii Zeiţe, a Mamei Divine. 

După cum bine sesizează Dan Costian, referindu-se la 
existenţa Mamei Divine sau Mamei Primordiale, arată 
că de fapt, aspectul feminin este implementat în Tatăl, 
potrivit „Facerea” (1, 27): „Şi a făcut Dumnezeu pe 
om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a 
făcut; a făcut bărbat şi femeie”. 

Pe de altă parte, să nu uităm că orice om simte că în 


el există o Mamă, care este mai mult decât mama care 
l-a născut şi care este prima Fiinţă căreia îi lansează 
strigătul său de ajutor (chiar nemărturisit) în 
momentele sale de necesitate şi de durere. 

In traducere eu am utilizat denumirea de Maica 
Pământească, considerând-o mai potrivită 
creştinismului ortodox. În engleză, denumirea era 
„Eartherly Mother” („Mama Pământească”). 

N-aş putea încheia mai bine referirile la aspectul Divin 
feminin, decât redând cuvintele Sfântului Ambrozie 
(secolul V): „Cine n-are Biserica de mamă, nu poate 
avea pe Dumnezeu de tată”. 

Să trecem însă la noutatea cea mai extraordinară pe 
care o aduce Evanghelia eseniană: 

Cartea a patra începe cu următorul text: „Şi Domnul 
lisus îi adună pe Fiii Luminii pe malul râului, pentru a 
le revela ceea ce le rămăsese ascuns; trecuseră şapte 
ani şi toţi erau maturi pentru adevăr, la fel cum 
floarea se deschide, când Îngerul Soarelui şi Îngerul 
Apei o aduc la timpul înfloririi”. 

Acest text, în afara faptului că suplimentar, constituie 
un argument pentru veridicitatea manuscrisului în 
discuţie, indicând perioada de şapte ani necesară 
regenerării tisulare complete a corpurilor celor 
vindecaţi, care acum deveniseră Fii ai Luminii, indică 
revenirea la ei a Domnului lisus după şapte ani 
de la vindecarea lor, deci cele povestite în 
manuscris în primele două părţi, s-au petrecut 
cu şapte ani înainte de perioada „publică” din 
viaţa Mântuitorului. 

Această constatare are o dublă mare importanţă: 

— Una, că spulberă toate speculaţiile care s-au făcut 
cu privire la anii necunoscuţi din viaţa Domnului lisus 
şi 

—A doua, că precedând perioada publică din 


Palestina a Domnului lisus, nu schimbă cu nimic 
canonul Bisericii Creştine Ortodoxe întemeiat pe 
Jertfa Răscumpărătoare a Mântuitorului. 

Vechimea manuscrisului, dezvăluită prin cele de mai 
sus, arată că „Evanghelia după loan” este, în modul 
cel mai categoric, cea mai veche (şi nu cea mai nouă 
cum se acreditează pe argumente superficiale). În 
felul acesta se confirmă ipoteza evangheliei primitive, 
expusă, printre altele, de Oscar Cullman în cartea sa, 
Noul Testament (Bucureşti: Humanitas, 1993), în care 
se spune că cele trei sinoptice şi-ar avea originea într- 
o sursă comună de origine aramaică de care nu mai 
dispunem. De ipoteza evangheliei primitive e legat 
numele lui Lessing (1775). Eichborn, adoptă şi el 
aceeaşi soluţie. 

Capătă de asemenea consistenţă argumentele 
autorilor care au arătat că „Evanghelia după Ioan” a 
fost scrisă mai întâi în aramaică şi apoi tradusă în 
greacă cum sunt C. F. Burney (1922); Charles C. 
Terrey (1923); W. F. Albright (1925); M. Black (1954); 
C. Daniel (Scripta Aramaica Bucureşti: Editura 
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980). 

În concluzie, nu încape îndoială că manuscrisele pe 
care Edmond Bordeaux Szekely a efectuat traducerile 
din aramaică şi ebraică sunt originale. Ele sunt pline 
de dezvăluiri extraordinare, începând de la rostul real 
al existenţei omului în această viaţă, de modul de 
purificare a lui pentru a deveni Copil al Luminii şi apoi 
Fiu de Dumnezeu. Este înţelesul apropiat pe care l-a 
exprimat şi regretatul nostru părinte Dumitru 
Stăniloaie în capitolul final „Despre Îndumnezeire” în 
cartea sa Spiritualitatea Ortodoxă. 

Dar, după cum am arătat, cel mai extraordinar mesaj 
al Evangheliei Eseniene a Păcii, venind de la Domnul 
lisus, este acela al IUBIRII NECONDIŢIONATE, care 


este prima lege fundamentală a tatălui Ceresc, Legea 
Sfântă. 

Legea Iubirii Necondiţionate ca relaţie între oameni, 
nu este opţională. Nu este o alegere democratică. 
Fiind energia levogiră, benefică, cea mai puternică din 
câte există, ea este singura şansă de reducere urgentă 
a entropiei planetare, la nivelul de a o face în 
continuare viabilă. 

Oricâte am spune despre Evanghelia eseniană a păcii, 
ar fi insuficiente şi inadecvate, şi avea dreptate 
Edmond Bordeaux Szekely când încheia „Prefaţa” la 
ediţia engleză de la Londra din 1937 astfel: 


„Şi adevărul se va mărturisi prin el însuşi”. 


Fie ca Lumina Sfântă a Domnului lisus, care se 
manifestă în fiecare an la Mormântul Sfânt de la 
Ierusalim la slujba de Inviere a Arhiereului Creştin 
Ortodox, Lumina Învierii, să pătrundă în sufletele 
noastre gonind toate răutăţile şi negativităţile din noi 
şi dintre noi şi luminându-ne minţile, să ne conformăm 
IUBIRII NECONDIŢIONATE, care rezolvă toate 
problemele omenirii şi ale Universului. 


Pace vouă! 


Radu Ilie Mânecuţă 
Ucea de Jos 


Cartea întâi 
Evanghelia eseniană a păcii 


Prefaţă 


Se vor împlini în curând două mii de ani de când Fiul 
Omului a învăţat umanitatea calea, adevărul şi viaţa. 
El a adus bolnavilor sănătatea, ignoranţilor 
înţelepciunea, iar celor care erau nefericiţi fericirea. 
Cuvintele Sale au cucerit jumătate din lume şi au 
format civilizaţia occidentală. Acest fapt dovedeşte 
vitalitatea lor eternă, valoarea lor supremă şi 
incomparabilă. 

Această carte nu cuprinde decât o treime din 
manuscrisul aramaic care se găseşte în arhivele 
secrete ale Vaticanului şi a manuscrisului în slavona 
veche păstrat în arhivele regale ale Habsburgilor 
(acum proprietatea guvernului austriac). 

Noi datorăm existenţa acestor două versiuni preoţilor 
nestorieni care, sub ameninţarea hoardelor lui 
Ghingis-han, au fost constrânşi să se refugieze din 
Orient spre Occident aducând cu ei toate scripturile şi 
icoanele lor. 

Textul aramaic datează din secolul al II-lea după 
Hristos, varianta în slavona veche fiind o versiune 
literară a acestuia. Arheologia nu este încă capabilă să 
ne explice cum au călătorit aceste texte din Palestina 
până în interiorul Asiei, pentru a ajunge în mâinile 
preoţilor nestorieni. 

Nu avem de adăugat nici un comentariu acestui text. 
El vorbeşte de la sine. Cititorul care va studia paginile 
următoare cu toată atenţia necesară va simţi în el 
suflul vieţii eterne şi puternica evidenţă a acestor 
adevăruri profunde de care umanitatea de astăzi are o 
nevoie mai urgentă ca oricând. 

„Şi adevărul se va mărturisi prin el însuşi.” 


Londra, 1937 


EDMOND BORDEAUX SZEKELY 


Prefaţă 
La cea de-a 50-a aniversare a primei ediţii 
(1978) 


Cincizeci de ani s-au scurs de la prima ediţie a Cărţii 
întâi a Evangheliei eseniene, şi de la crearea 
International Biogenic Society, dedicată tuturor 
aplicațiilor posibile ale învățământului etern al 
esenienilor în viața noastră de toate zilele din timpul 
secolului al XX-lea. In cursul celor cincizeci de ani 
trecuți, lumea a suferit ravagiile unui război mondial 
şi se găseşte din nou confruntată cu probleme aparent 
insurmontabile: poluarea la scară planetară, criza de 
energie, foamete şi tensiuni crescânde între filosofii şi 
gândiri politice divergente. Totuşi, cuvintele lui Iisus 
continuă să semene grăunţele lor de pace şi iubire în 
această lume tulburată. Din anul 1928 mai mult de 
zece milioane de persoane au primit mesajul 
Evangheliei eseniene şi numărul lor este în continuă 
creştere. Victor Hugo a spus că „nu există putere mai 
mare decât aceea a unei idei căreia i-a sosit timpul”. 
Poate că nu este prea târziu pentru ca puterea de 
transformare a cuvintelor lui lisus, în puritatea şi 
amplitudinea lor iniţială, să-şi producă minunile într-o 
lume care n-a avut niciodată mai multă nevoie de ele. 


EDMOND BORDEAUX SZEKELY 


Evanghelia eseniană a păcii 


Bolnavii şi infirmii veniră în număr mare la Domnul 
lisus şi Îi spuseră: 

„Dacă Tu cunoşti toate lucrurile, spune-ne nouă 
pentru ce îndurăm atâtea suferinţe? Pentru ce nu 
suntem sănătoşi ca ceilalţi oameni? Doamne, vindecă- 
ne ca şi noi să devenim puternici şi ca să ieşim din 
mizeria noastră. Mai ştim că Tu ai puterea să vindeci 
toate bolile. Eliberează-ne de Satana şi de toate relele 
teribile cu care ne acaparează; Doamne, fie-[i milă de 
noi!” 

Şi Domnul lisus le-a răspuns: 

„Fericiţi sunteţi voi ca sunteţi înfometați de adevăr, 
căci Eu vă voi potoli foamea cu pâinea înţelepciunii. 
Fericiţi sunteţi voi că aţi bătut la uşă, căci Eu vă voi 
deschide uşa vieţii. Fericiţi sunteţi voi de a voi să 
scăpaţi de Satana, căci Eu vă voi conduce în împărăţia 
îngerilor Maicii noastre Pământeşti unde puterea lui 
Satana nu poate pătrunde!” 

Foarte surprinşi ei întrebară: 

„Cine este Maica noastră şi care sunt îngerii Săi? 
Unde se află împărăţia Sa?” 

„Maica voastră este în voi şi voi sunteţi în Ea. Ea este 
Aceea care v-a născut şi care v-a dat viaţă. De la Ea 
aţi primit corpurile voastre şi Ei i le veţi înapoia într-o 
zi. Fericiţi veţi fi voi, când o veţi cunoaşte pe Ea şi 
împărăţia Sa, dacă veţi primi îngerii Maicii voastre şi 
vă veţi conforma legilor Sale. Adevăr zic vouă, acela 
care va proceda aşa nu va cunoaşte niciodată boala, 
căci puterea Maicii noastre este mai presus de orice. 
Puterea Ei distruge pe Satana şi împărăţia lui, şi Ea 
domneşte asupra tuturor corpurilor voastre ca şi 
asupra celor ale tuturor fiinţelor vii.” 


„Sângele care curge în noi este născut din sângele 
Maicii noastre Pământeşti. Sângele Său cade din nori, 
țâşneşte din adâncurile pământului, susură în 
pârâurile munţilor, se scurge abundent în râurile 
câmpiilor, dormitează în sânul lacurilor şi vuieşte cu 
putere în mările răscolite de furtuni.” 

„Aerul pe care îl respirăm se naşte din respiraţia 
Maicii noastre Pământeşti. Suflul Său este azurul din 
înălțimile cerurilor; el suspină pe vârfurile munţilor, 
freamătă prin frunzele pădurii, se ridică deasupra 
lanurilor de grâne, se calmează în văile profunde, se 
mistuie în deşert.” 

„Duritatea oaselor noastre provine din oasele Maicii 
Pământeşti, din roci şi din pietre. Acestea se 
înfăţişează goale în faţa cerului pe vârfurile munţilor; 
ele seamănă unor uriaşi aţipiţi pe flancurile costişelor, 
unor idoli ridicaţi în deşert; se găsesc de asemenea 
ascunse în interiorul pământului.” 

„Gingăşia cărnii noastre provine din carnea Maicii 
noastre Pământeşti care se colorează în galben şi în 
roşu când fructele se coc în pomi; Ea ne dă de 
asemenea hrana care izvorăşte din  brazdele 
câmpurilor.” 

„Măruntaiele noastre sunt formate din măruntaiele 
Maicii noastre Pământeşti; ele sunt ascunse privirii 
noastre, ca şi adâncimile invizibile ale Terrei”. 
„Lumina ochilor noştri şi auzul nostru se nasc din 
culorile şi sunetele Maicii noastre Pământeşti; ele ne 
cuprind în întregime precum valurile mării peştii, sau 
curenţii de aer păsările.” „Adevăr zic vouă, omul este 
fiul Maicii noastre Pământeşti şi de la Ea îşi primeşte 
corpul său, în acelaşi mod în care corpul unui copil se 
naşte din pântecul mamei sale. Adevăr zic vouă, voi 
sunteţi una cu Maica Pământească, Ea este în voi şi 
voi sunteţi în Ea. Din Ea v-aţi născut, în Ea trăiţi şi în 


Ea vă veţi întoarce. De aceea respectaţi legile Sale, 
pentru că nimeni nu poate trăi mult timp, nici fericit, 
fără să O respecte pe Ea şi legile Sale. Căci respiraţia 
voastră este respiraţia Ei, sângele vostru, sângele Ei, 
oasele voastre, oasele Ei, carnea voastră, carnea Ei, 
organele voastre interne, organele Ei interne, ochii 
voştri şi urechile voastre, ochii Săi şi urechile Sale.” 
„Adevăr zic vouă, dacă nu respectaţi o singură lege 
din Legile Sale, veţi deveni prada bolilor voastre 
nemiloase şi va fi multă suferinţă cu lacrimi şi 
scrâşnete ale dinţilor. Vă spun că atâta vreme cât nu 
urmaţi Legile Maicii voastre, nu veţi scăpa morţii. Dar 
Maica sa, se va ataşa de aceia care l-a respectat 
Legile. Ea îl va vindeca de toate relele şi el nu va mai 
cunoaşte boala. Ea îi va da o viaţă lungă, îl va proteja 
de toate necazurile, îl va feri de atingerea focului, a 
apei şi de muşcături de şerpi veninoşi. Căci Maica 
voastră Pământească este Aceea care v-a născut şi Ea 
este Aceea care vă menţine viaţa în voi. Ea v-a dat 
corpul vostru şi Ea singură are puterea să vă vindece. 
Fericit acela care îşi iubeşte Maica şi se odihneşte în 
pace la sânul Său. Chiar când v-aţi întors de la Ea, 
Maica voastră vă iubeşte. Şi cât de mult aţi fi iubiţi de 
Ea dacă aţi reveni la Ea! Adevăr zic vouă, mare este 
iubirea Sa, mai mare decât cei mai înalţi munţi, mai 
adâncă decât cele mai adânci mări. Şi aceia care îşi 
iubesc Maica, nu vor fi niciodată abandonaţi de Ea. 
După cum găina îşi apără puişorii, leoaica puii, mama 
nou-născutul, tot aşa Maica Pământească protejează 
pe Fiul Omului de toate relele şi toate primejdiile.” 
„Căci, adevăr zic vouă, numeroase pericole ameninţă 
pe Fiii Oamenilor. Belzebut, prinţul tuturor demonilor, 
sursa tuturor relelor, stă la pândă în corpurile tuturor 
Fiilor Oamenilor. El este moartea, stăpânul tuturor 
calamităţilor şi îmbracă aparenţe atrăgătoare pentru a 


ispiti şi seduce pe Fiii Oamenilor. El le promite bogății 
şi putere, palate magnifice, îmbrăcăminte de aur şi 
argint, o mulţime de servitori; el le promite încă 
renume şi glorie, concubinaj şi senzualitate, lăcomie şi 
betii, viaţă desfrânată, zile de lene şi trândăvie. El îl 
cunoaşte pe fiecare flatând înclinațiile sale personale. 
Şi în ziua în care Fiii Oamenilor au devenit sclavii 
tuturor acestor vanităţi şi abominaţii, atunci ca plată 
el îi despuiază de toate bunurile căpătate de la Maica 
Pământească, pe care Aceasta le-a dăruit lor atât de 
abundent. El le ia respiraţia lor, sângele lor, oasele 
lor, carnea lor, organele lor interne, ochii şi urechile 
lor. Şi respiraţia Fiului Omului devine scurtă şi 
dureroasă, răsuflarea sa e tot atât de urât mirositoare 
ca a animalelor impure. Sângele său se îngroaşă şi 
devine urât mirositor ca apa mlaştinilor, se 
coagulează şi se înnegreşte, asemănător nopţii morţii. 
Oasele sale se pietrifică şi devin noduroase. Ele se 
descompun şi se sfărâmă, ca pietrele care cad de peo 
stâncă. Carnea sa se încarcă cu grăsimi şi cu apă, ea 
se descompune şi putrezeşte şi se acoperă cu cruste şi 
abcese dezgustătoare. Organele sale interne se umplu 
cu murdării abominabile, cu scurgeri împuţite de 
puroi, în care viermi mârşavi îşi stabilesc reşedinţa. 
Vederea sa scade, până ce în final, noaptea profundă 
se instalează în ochii săi; urechile sale nu mai aud, 
până ce domneşte liniştea mormântului. În acest mod, 
la sfârşitul vieţii, prin propriile sale greşeli, deoarece 
nu a ştiut sa respecte Legile Maicii sale şi pentru că a 
acumulat greşeală după greşeală, Fiul Omului îşi 
pierde viaţa. Toate darurile Maicii sale Pământeşti îi 
sunt luate: respiraţie, sânge, oase, carne, păr, organe 
interne, ochi şi urechi şi, în ultimul rând, viaţa, cu 
care Maica Pământească i-a încununat corpul.” 

„Dar dacă Fiul Omului căzut în greşeală îşi regretă 


păcatele sale şi le dezleagă, dacă el revine către 
Maica sa Pământească, dacă, respectând Legile Sale, 
el se eliberează din ghearele lui Satana rezistând 
ispitelor sale, atunci Maica sa Pământească îl va primi 
din nou la sânul Său. Ea îşi va revărsa iubirea Sa către 
Fiul regăsit şi îşi va trimite îngerii Săi pentru a-l servi. 
Adevăr zic vouă, de îndată ce Fiul Omului rezistă lui 
Satana care sălăşluieşte în el şi încetează să-l asculte, 
chiar în acea clipă, îngerii Maicii Pământeşti sunt gata 
să-l servească cu toată puterea lor şi să-l elibereze din 
ghearele Satanei.” 

„Căci nici un om nu poate sluji la doi stăpâni. Sau îl 
serveşte pe Belzebut şi diavolii săi, sau serveşte pe 
Maica sa Pământească şi îngerii Săi. Sau el serveşte 
moartea, sau el serveşte viaţa. Adevăr zic vouă, fericiţi 
cei care urmează Legile vieţii şi nu rătăcesc pe căile 
morţii. În ei forţele vieţii cresc puternice şi ei scapă 
chinurilor morţii.” 

Toţi aceia care erau în jurul Domnului lisus ascultară 
aceste cuvinte cu uimire, căci ele erau pline de forţă şi 
îi învățau într-un mod cu totul nou decât o făcuseră 
preoţii şi scribii. 

Soarele asfinţise şi totuşi ei nu se înapoiaseră la ei 
acasă. Aşezându-se în jurul Domnului Îl întrebară: 
„Doamne, care sunt aceste Legi ale vieţii? Rămâi încă 
cu noi şi învaţă-ne. Noi vrem să ascultăm învăţătura 
Ta pentru a ne putea vindeca şi a deveni drepţi.” 
Atunci Domnul lisus S-a aşezat în mijlocul lor şi le-a 
vorbit astfel: 

„Adevăr zic vouă, nimeni nu poate fi fericit dacă nu 
urmează Legea.” 

La acestea cei din jurul Domnului Îi spuseră: 

„Noi toţi urmăm legile lui Moise, legiuitorul nostru, 
aşa cum sunt consemnate în scrierile noastre Sfinte.” 
Atunci Domnul lisus le-a zis: 


„Nu căutaţi Legea în Scripturile voastre, căci Legea 
este viaţă, în timp ce scrierea este moartă. Adevăr zic 
vouă, Moise n-a primit de la Dumnezeu Legile Sale 
prin scris, ci prin cuvântul viu. Legea este cuvântul 
viu al lui Dumnezeu cel Viu către profeţii vii, pentru 
oamenii vii. Legea este scrisă în tot ce este viu. O veţi 
găsi în iarbă, arbori, râuri, munţi, păsările cerului, 
peştii lacurilor şi mărilor, dar căutaţi-o mai ales în voi 
înşivă. Căci, adevăr zic vouă, că tot ce este înzestrat 
cu viaţa este mai aproape de Dumnezeu decât 
scrierile lipsite de viaţă. Dumnezeu a creat viaţa şi 
toate fiinţele vii în aşa fel ca ele să poată prin cuvântul 
nepieritor să-l înveţe pe om Legile lui Dumnezeu cel 
Adevărat. Dumnezeu n-a scris Legile Sale pe pagini de 
carte, ci în inima voastră şi în sufletul vostru. Ele se 
află în respiraţia voastră, în sângele vostru, în oasele 
voastre, în carnea voastră, în măruntaiele voastre, în 
ochii voştri, în urechile voastre şi în părţile cele mai 
infime ale corpului vostru. Ele sunt prezente în aer, în 
apă, în pământ, în plante, în razele soarelui, pe 
vârfurile munţilor şi în abisuri. Toate acestea vă 
vorbesc ca voi să puteţi înţelege Cuvântul şi voinţa lui 
Dumnezeu cel Viu. Dar voi închideţi ochii pentru a nu 
vedea nimic şi vă astupaţi urechile pentru a nu auzi 
nimic. 

Adevăr zic vouă, scrisul este opera omului, în timp ce 
viața şi toate gazdele sale sunt opera lui Dumnezeu. 
De ce nu vă îndreptaţi urechile către cuvintele lui 
Dumnezeu înscrise în operele Sale? Pentru ce studiaţi 
voi scrierile moarte, operele mâinilor oamenilor?” 
„Cum putem noi să citim Legile lui Dumnezeu decât în 
Scripturi? Unde sunt ele scrise? Citeşte-ni-le acolo 
unde Tu le vezi, căci noi nu cunoaştem alte Scripturi 
decât acelea pe care le-am moştenit de la strămoşii 
noştri. Spune-ne Legile de care ai vorbit, ca, după ce 


le-am auzit, noi să putem fi vindecaţi şi îndreptaţi.” 
Domnul lisus a zis: 

„Voi nu puteţi înţelege cuvintele vieţii, pentru că trăiţi 
în moarte. Tenebrele vă întunecă vederea, iar urechile 
voastre sunt atinse de surditate. Totuşi, vă spun că nu 
vă este de nici un folos să aveţi ochii fixaţi pe scrierile 
a căror literă este moartă, dacă prin acţiunile voastre 
voi renegaţi pe Acela care v-a dat scrierile. Adevăr zic 
vouă, că Dumnezeu şi Legile Sale apar în ceea ce 
faceţi voi. Ele nu se află nici în lăcomie şi beţie, nici 
într-o viaţă risipită prin excese şi desfrânare, nici în 
căutarea bogățiilor sau în ura contra duşmanilor. Căci 
toate aceste lucruri sunt foarte îndepărtate de 
adevăratul Dumnezeu şi de îngerii Săi. Toate aceste 
lucruri provin din împărăţia tenebrelor şi de la 
stăpânul tuturor relelor. Or, toate acestea le purtaţi în 
voi; şi astfel Cuvântul Lui Dumnezeu şi puterea Sa nu 
pot intra în voi din cauza tuturor gândurilor rele pe 
care voi le cultivați şi a tuturor abominaţiilor care 
sălăşluiesc în corpul vostru şi în sufletul vostru. Dacă 
vreţi să vă pătrundă Cuvântul lui Dumnezeu cel Viu şi 
puterea Sa, nu murdăriţi nici corpul vostru, nici 
spiritul vostru. Căci corpul vostru este templul 
spiritului, iar spiritul este templul lui Dumnezeu. 
Purificaţi de aceea templul vostru pentru ca Stăpânul 
Templului, să poată veni să ocupe acolo un loc demn 
de El.” 

„La toate ispitele corpului şi spiritului vostru, ispite 
care provin de la Satana, retrageţi-vă la adăpostul 
ceresc al lui Dumnezeu.” 

„Regeneraţi-vă şi ajunaţi: Căci adevăr zic vouă, 
Satana şi vrăjile sale nu pot fi înlăturate decât prin 
post şi rugăciune. Înapoiaţi-vă acasă şi postiţi în 
singurătate, nelăsând să se bage de seamă că ajunaţi. 
Dumnezeu cel Viu va vedea acest lucru şi mare va fi 


răsplata voastră. Ajunaţi până ce Belzebut şi toate 
relele sale vă vor fi părăsit şi până ce toţi îngerii 
Maicii voastre Pământeşti vor fi venit pentru a vă 
servi. Adevăr zic vouă, că atât timp cât nu veţi fi 
ajunat, nu veţi fi eliberaţi din ghiara lui Satana şi de 
toate bolile care provin de la el. Ajunaţi şi rugaţi-vă cu 
ardoare, cerând forţa lui Dumnezeu cel Viu pentru a 
ajunge la vindecare. În timpul ajunării voastre evitati 
Fiii Oamenilor şi căutaţi compania îngerilor Maicii 
voastre Pământeşti, căci acela care caută va găsi.” 
„Căutaţi aerul pur al pădurilor şi câmpurilor, căci 
acolo, în mijlocul lor, veţi întâlni. Îngerul Aerului. 
Descălţaţi-vă, dezbrăcaţi-vă şi lăsaţi Ingerul Aerului să 
vă îmbrăţişeze întreg corpul. Apoi respiraţi îndelung şi 
profund ca Îngerul Aerului să pătrundă în voi. Adevăr 
zic vouă, el va goni din corpul vostru impurităţile care 
îl murdăresc la exterior şi la interior şi astfel toate 
mirosurile urâte şi murdăriile se vor degaja de la voi 
ca fumul focului care unduie în aer şi se pierde în 
oceanul cerurilor. Căci, adevăr zic vouă, sfânt este 
Îngerul Aerului, care purifică tot ce este murdar şi 
transformă în parfumuri suave toate substanţele urât 
mirositoare. Nimeni nu se poate prezenta în faţa lui 
Dumnezeu, dacă Îngerul Aerului nu-l lasă să treacă. În 
fapt, totul trebuie să renască prin aer şi prin adevăr, 
căci corpul vostru respiră aerul Maicii voastre 
Pământeşti şi sufletul vostru respiră adevărul Tatălui 
Ceresc”. _ 

„După Îngerul Aerului căutaţi Îngerul Apei. Descălţaţi- 
vă şi dezbrăcaţi-vă, şi lăsaţi-l să vă îmbrăţişeze corpul. 
Abandonaţi-vă cu totul în braţele sale mângâietoare şi 
tot de atâtea ori cât circulaţi aerul cu respiraţia 
voastră, agitaţi apa prin mişcările corpului vostru. 
Adevăr zic vouă, Îngerul Apei va goni din organismul 
vostru toate impurităţile care îl murdăresc atât de 


dinafară, cât şi pe dinăuntru. Tot felul de resturi urât 
mirositoare se vor îndepărta de voi, tot aşa cum 
murdăria hainelor voastre se împrăştie în apa râului şi 
pierde în curentul acestuia. Adevăr zic vouă, sfânt 
este Îngerul Apei, el purifică tot ce este murdar şi 
transformă în parfumuri suave toate mirosurile urâte. 
Nimeni nu se poate prezenta în faţa lui Dumnezeu, 
dacă Îngerul Apei nu-l lasă să treacă. În fapt, totul 
trebuie sa renască prin apă şi adevăr, căci corpul 
vostru se scaldă în fluviul vieţii terestre şi spiritul 
vostru se scaldă în fluviul vieţii eterne. Voi primiţi 
sângele vostru de la Maica Pământească şi adevărul 
de la Tatăl Ceresc.” : 

„Să nu vă închipuiţi că este suficient ca Ingerul Apei 
să vă îmbrăţişeze numai în afară. Adevăr zic vouă, 
impuritatea interioară este încă mai mare decât 
impuritatea exterioară. Or, acela care se purifică 
numai exterior, rămânând impur în interior, seamănă 
mormintelor care pe dinafară sunt acoperite cu picturi 
luminoase, dar care, în interior, sunt pline de tot felul 
de murdării oribile şi de scârboşenii. Adevăr zic vouă, 
suportaţi ca Îngerul Apei să vă boteze de asemenea 
înlăuntru ca să fiţi eliberaţi de toate păcatele voastre 
trecute; veţi deveni şi înlăuntru tot aşa de puri ca 
spuma râului scânteind în razele soarelui.” 

„Căutaţi, deci, o tigvă având o tijă de lungimea unui 
om: goliţi-o de miez şi umpleţi-o cu apă de rău 
încălzită de razele soarelui. Atârnaţi-o de ramura unui 
copac, îngenunchiaţi pe pământ în faţa Îngerului Apei 
şi introduceţi capătul tijei tigvei în anus astfel ca apa 
să poate pătrunde în toate măruntaiele voastre. 
Rămâneţi îngenunchiaţi pe pământ, în faţa Îngerului 
Apei şi rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă ierte toate 
păcatele trecute; rugaţi Ingerul Apei să vă elibereze 
corpul de toate murdăriile sale şi de toate bolile sale. 


Lăsaţi apoi apa să se scurgă afară din corpul vostru ca 
acesta să fie curăţat înlăuntru de tot ce a provenit de 
la Satana, de tot ce este impur sau urât mirositor. Cu 
ochii voştri veţi vedea şi cu nasurile voastre veţi 
mirosi toate scârboşeniile şi impurităţile care au 
murdărit templul corpului vostru; în acelaşi timp vă 
veţi da seama de toate păcatele care se aflau în voi şi 
de toate relele pe care le produceau. Adevăr zic vouă, 
botezul apei vă va elibera de aceste rele. Fiecare zi de 
post va reînnoi acest botez al apei şi persistaţi până în 
ziua când apa care se scurge din corpul vostru va fi 
tot atât de pură ca spuma râului. Atunci cufundaţi 
corpul vostru în râul cu ape mişcătoare şi acolo, în 
braţele Ingerului Apei, mulţumiţi lui Dumnezeu cel 
Viu care v-a eliberat de păcatele voastre. Acest sfânt 
botez făcut de Îngerul Apei înseamnă renaşterea la o 
viaţă nouă. Căci, de îndată ochii voştri vor vedea şi 
urechile voastre vor auzi. Apoi nu mai păcătuiţi, ca 
Ingerul Aerului şi Îngerul Apei să poată locui în voi 
pentru totdeauna şi tot timpul să vă servească.” 

„Şi dacă, după aceasta mai rămân încă în voi câteva 
urme ale păcatelor anterioare, căutaţi Ingerul 
Soarelui. Descălţaţi-vă şi dezbrăcaţi-vă şi lăsaţi ca 
Îngerul Soarelui să vă îmbrăţişeze întreg corpul. 
Respiraţi îndelung şi profund ca Îngerul Soarelui să 
poată pătrunde în voi. El va goni din corpul vostru 
toate substanţele urât mirositoare şi impure care vă 
murdăresc pe dinafară şi pe dinăuntru. Tot ce este 
impur şi urât mirositor se va îndepărta de voi, aşa 
cum întunericul nopţii se împrăştie în faţa strălucirii 
soarelui care răsare. Adevăr zic vouă, sfânt este 
Ingerul Soarelui, el purifică şi  goneşte orice 
impuritate şi transformă în parfumuri suave toate 
mirosurile urât mirositoare. Nimeni nu se poate 
prezenta în faţa lui Dumnezeu, dacă Îngerul Soarelui 


nu-l lasă să treacă. În fapt, toţi trebuie să fiţi încă o 
dată renăscuţi de soare şi de adevăr, căci corpul 
vostru este încălzit de razele soarelui Maicii 
Pământeşti, în timp ce sufletul vostru este încălzit de 
lumina solară a adevărului Tatălui Ceresc.” 

„Ingerii Apei, Aerului şi Soarelui sunt fraţi. Ei au fost 
daţi Fiului Omului pentru a-i servi, pentru ca el să 
poată totdeauna apela la unul sau la altul.” 

„La fel de sfântă este îmbrăţişarea lor. Ei sunt copiii 
invizibili ai Maicii Pământeşti; în consecinţă nu 
separați pe aceia pe care Cerul şi Pământul I-au unit. 
Fie ca aceşti trei îngeri fraţi să vă poată purifica în 
fiecare zi şi ca ei să rămână în voi tot timpul ajunării 
voastre.” 

„Căci adevăr zic vouă, puterea demonilor, toate 
păcatele şi toate murdăriile vor părăsi în grabă corpul 
care este purificat de aceşti trei îngeri. Tot aşa cum 
hoţii fug dintr-o locuinţă, la sosirea stăpânului casei, 
unul părăsind-o pe uşă, altul pe fereastră, cel de-al 
treilea pe acoperiş, fiecare scăpând cum poate, aşa 
fug demonii bolii, toate păcatele trecute şi toate 
murdăriile şi bolile care se află în templul corpurilor 
voastre. Când îngerii Maicii Pământeşti vor fi intrat în 
corpurile voastre ca Stăpânul Templului să poată veni 
din nou, atunci toate mirosurile urâte vor părăsi în 
mare grabă corpul vostru, prin respiraţie sau prin 
piele; apele murdare se vor scurge prin gura voastră, 
pielea voastră, anusul vostru şi organele voastre 
sexuale. Toate aceste lucruri voi le veţi vedea cu ochii 
voştri, le veţi mirosi cu nasurile voastre şi le veţi pipăi 
cu mâinile voastre. Şi când toate păcatele şi toate 
impurităţile vor fi părăsit corpul vostru, sângele 
vostru va deveni tot aşa de pur ca sângele Maicii 
Pământeşti şi ca spuma râului scânteind în lumina 
soarelui. Respirația voastră va deveni tot atât de pură 


ca parfumul delicios al florilor mirositoare, carnea 
voastră tot atât de pură ca şi carnea fructelor care se 
coc printre frunzele pomilor; sclipirea ochilor voştri va 
fi tot atât de vie şi de strălucitoare ca lumina soarelui 
ce străluceşte pe cerul albastru. Atunci toţi îngerii 
Maicii voastre Pământeşti vor fi în serviciul vostru. Şi 
respiraţia voastră, sângele vostru, carnea voastră, vor 
fi una cu respiraţia, sângele şi carnea Maicii voastre 
Pământeşti, iar sufletul vostru va putea atunci să 
devină una cu Spiritul Tatălui vostru Ceresc. Intr- 
adevăr, nimeni nu poate ajunge la Tatăl Ceresc decât 
prin Maica Pământească; la fel cum nici un nou-născut 
nu poate înţelege învăţătura tatălui său atâta timp cât 
mama sa nu l-a ţinut la sânul său, cât nu l-a îmbăiat, 
alintat şi pus în leagănul său pentru a dormi, după ce 
l-a hrănit. Locul copilului de vârstă mică este lângă 
mama sa. Când el este mai mare, tatăl său îl duce la 
câmp să muncească alături de el şi copilul nu revine la 
mama sa decât la ora mesei. Atunci tatăl îl învaţă să 
ştie să lucreze ca el. Şi în ziua în care el vede că fiul 
său a înţeles ceea ce l-a învăţat, şi-şi face bine treaba, 
tatăl îi dă toate bunurile sale. Ele pot deveni 
proprietatea fiului iubit şi astfel el poate continua 
lucrarea tatălui.” Adevăr zic vouă, fericit este fiul care 
acceptă şi urmează sfaturile mamei sale. Şi de o sută 
de ori este mai fericit fiul care acceptă şi urmează 
sfaturile tatălui său, pentru că vi s-a spus: „Respectă 
pe tatăl tău şi pe mama ta ca zilele tale să fie 
îndelungate pe pământ.” Dar vă spun, Fii ai Omului: 
Respectaţi pe Maica Pământească şi urmaţi Legile 
Sale pentru ca zilele voastre să fie îndelungate pe 
pământ şi respectaţi pe Tatăl vostru Ceresc ca viaţa 
voastră să fie eternă în Ceruri. Căci Tatăl Ceresc este 
de o sută de ori mai mare decât toţi taţii prin sămânță 
şi prin sânge la un loc, şi Maica Pământească este mai 


mare decât toate mamele trupeşti la un loc. În ochii 
Tatălui său Ceresc şi al Maicii sale Pământeşti, Fiul 
Omului este încă mai scump decât în ochii tatălui său 
prin sânge şi sămânță şi în ochii mamei sale prin trup. 
Cuvintele şi Legile Tatălui vostru Ceresc şi ale Maicii 
voastre Pământeşti sunt mai pline de înţelepciune 
decât cuvintele şi voinţa tuturor taţilor voştri de sânge 
şi sămânță la un loc şi a tuturor mamelor voastre prin 
trup la un loc. Şi, de asemenea, mai mare este 
valoarea moştenirii Tatălui vostru Ceresc şi a Maicii 
voastre Pământeşti, împărăţia veşnică a vieţii atât 
pământeşti cât şi cereşti, decât a tuturor moştenirilor 
lăsate de taţii voştri de sânge şi sămânță şi de mamele 
voastre prin trup.” 

„Adevăraţii voştri fraţi sunt toţi aceia care ascultă de 
voinţa Tatălui vostru Ceresc şi a Maicii voastre 
Pământeşti, şi nu fraţii voştri de sânge. Adevăr zic 
vouă, că adevărații voştri fraţi după voinţa Tatălui 
Ceresc şi a Maicii Pământeşti vă iubesc de o mie de 
ori mai mult decât fraţii voştri de sânge. Căci de la 
Cain şi Abel, din ziua când fraţii de sânge au încălcat 
voinţa lui Dumnezeu, nu mai există fraternitate 
adevărată de sânge. Fraţi se comportă ca străini faţa 
de fraţii lor. lată pentru ce vă spun: iubiţi pe 
adevărații voştri fraţi după voinţa lui Dumnezeu de o 
mie de ori mai mult decât fraţii voştri de sânge.” 


„CĂCI TATĂL VOSTRU CERESC ESTE IUBIRE” 
„CĂCI MAICA VOASTRĂ PĂMÂNTEASCĂ ESTE 
IUBIRE” 

„CĂCI FIUL OMULUI ESTE IUBIRE” 


„Prin iubire Tatăl Ceresc, Maica Pământească şi Fiul 
Omului sunt una. Căci spiritul Fiului Omului a fost 
creat de spiritul Tatălui Ceresc şi corpul său din 


corpul Maicii Pământeşti. În consecinţă fiţi perfecţi ca 
spiritul Tatălui vostru Ceresc şi corpul vostru de 
asemenea perfect ca al Maicii voastre Pământeşti. 
lubiţi pe Tatăl vostru Ceresc aşa cum El vă iubeşte 
sufletul; iubiţi pe Maica voastră Pământească aşa cum 
vă iubeşte Ea corpul; iubiţi pe adevărații voştri fraţi 
aşa cum îi iubesc Tatăl vostru Ceresc şi Maica voastră 
Pământească. Atunci Tatăl vostru Ceresc vă va da 
spiritul Său cel Sfânt şi Maica voastră Pământească, 
corpul Său Sfânt. Atunci Fiii Oamenilor, ca fraţi 
adevăraţi, se vor iubi unii pe alţii, aşa cum au fost 
iubiţi de Tatăl lor Ceresc şi de Maica lor Pământească. 
Atunci ei vor deveni unii pentru alţii adevăraţi 
consolatori; atunci vor dispare de pe pământ toate 
relele şi toate tristeţele, şi va fi iubire şi bucurie pe 
Pământ. Pământul se va asemăna atunci cerurilor şi 
împărăţia lui Dumnezeu va sosi. Apoi Fiii Oamenilor 
îşi vor împărţi moştenirea lor Divină, împărăţia lui 
Dumnezeu. Căci ei trăiesc în Tatăl Ceresc şi Maica 
Pământească, şi Tatăl Ceresc şi Maica Pământească 
trăiesc în ei. Şi atunci cu împărăţia lui Dumnezeu se 
va ajunge la sfârşitul timpului, căci iubirea Tatălui 
Ceresc dă tuturor viaţă eternă în împărăţia lui 
Dumnezeu. Căci iubirea este eternă. Iubirea este mai 
tare decât moartea.” 

„Chiar dacă eu vorbesc limba oamenilor şi a îngerilor, 
dar nu am iubire, sunt ca alămurile sonore sau 
chimvalul care răsună. Chiar dacă prezic viitorul, dacă 
cunosc toate secretele şi am toată înţelepciunea, chiar 
dacă am o credinţă puternică, capabilă să ridice 
munţii, dacă nu am iubire, eu sunt nimic. Şi chiar dacă 
împart toate bunurile mele săracilor şi le dau tot ce 
am primit de la Tatăl meu Ceresc, dacă nu am iubire, 
eu nu voi obţine nici un profit de înţelepciune. Iubirea 
este răbdătoare, iubirea este tandră. Iubirea nu este 


invidioasă, ea nu face rău, ea nu cunoaşte nici orgoliu, 
nu este crudă; niciodată nu este egoistă, ea este 
înceată la mânie, ea nu-şi imaginează necredinţa, nu 
se bucură de nedreptate, ci de dreptate. Iubirea apără 
totul, iubirea crede în toţi, iubirea speră totul, iubirea 
suportă totul; niciodată ea nu se lasă; scrierile şi 
cuvintele pier, cunoaşterea dispare, dar iubirea 
rămâne. Noi trăim parţial în eroare, parţial în adevăr, 
dar când se va ajunge la plenitudinea perfecțiunii, tot 
ce este parţial va fi şters. La vârsta copilăriei omul 
vorbeşte ca un copil, gândeşte ca un copil, înţelege ca 
un copil. Devenind matur el abandonează toate aceste 
vederi copilăreşti, pentru că noi vedem ca printr-o 
sticlă şi prin maxime obscure. Cunoaşterile noastre 
sunt fragmentare în prezent; dar când vom ajunge în 
faţa lui Dumnezeu nu vom cunoaşte adevărul în parte, 
ci după cum ne va învăţa El. In prezent ne rămân 
acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea; dar cea mai 
mare dintre ele este iubirea.” 

„Şi acum, eu vă vorbesc în limbajul lui Dumnezeu cel 
Viu, prin Spiritul Sfânt al Tatălui nostru Ceresc. Încă 
nu există nimeni printre voi care să poată înţelege tot 
ce vă spun acum. Aceia care vă explică Scripturile vă 
vorbesc într-o limbă moartă, a oamenilor morţi, prin 
corpul lor bolnav şi muritor; toţi oamenii pot să le 
înţeleagă, deoarece toţi oamenii sunt bolnavi şi toţi 
sunt în moarte. Niciunul nu zăreşte lumina vieţii. 
Orbul îl conduce pe orb pe căile întunecate ale 
păcatului, ale bolii şi ale suferinţei până ce toţi 
sfârşesc a cădea în abisul morţii.” 

„Eu sunt trimis de Tatăl pentru a face să strălucească 
în faţa voastră lumina vieţii. Lumina se aprinde de la 
sine şi împrăştie tenebrele, în timp ce tenebrele 
ignoră lumina. Am multe lucruri să vă spun, dar voi 
încă nu le puteţi înţelege căci ochii voştri sunt 


obişnuiţi cu tenebrele; lumina deplină a Tatălui 
Ceresc v-ar orbi. De aceea, voi nu puteţi încă înţelege 
ceea ce vă spun cu privire la Tatăl Ceresc care m-a 
trimis la voi. De aceea, urmaţi mai întâi Legile Maicii 
voastre Pământeşti despre care v-am vorbit. Când 
îngerii Săi vor fi purificat şi regenerat corpurile 
voastre, când ei vor fi întărit ochii voştri, veţi fi 
capabili să suportaţi lumina orbitoare a Tatălui 
Ceresc. Când vă va fi posibil să fixaţi fără să clipiţi 
strălucirea soarelui la prânz, veţi putea privi lumina 
orbitoare a Tatălui vostru Ceresc, lumină de mii de ori 
mai strălucitoare decât mii de sori. Cum aţi putea 
contempla lumina Tatălui vostru Ceresc, când voi nu 
puteţi încă suporta strălucirea soarelui arzător? 
Credeţi-Mă, soarele este comparabil cu lumina unei 
lumânări pe lângă soarele adevărului al Tatălui vostru 
Ceresc. Trăiţi în credinţă, speranţă şi iubire. Adevăr 
zic vouă, că veţi fi recompensaţi. Dacă voi credeţi în 
cuvintele Mele, credeţi de asemenea Aceluia care M-a 
trimis, Domnul tuturor şi căruia toate lucrurile Îi sunt 
posibile, căci tot ceea ce este imposibil oamenilor, le 
este posibil cu Dumnezeu. Dacă voi credeţi în îngerii 
Maicii voastre Pământeşti şi dacă voi urmaţi Legile 
Sale, credinţa voastră vă va susţine şi voi nu veţi mai 
cunoaşte niciodată boala. Speraţi de asemenea în 
iubirea Tatălui vostru Ceresc, căci acela care are 
încredere în El, nu va fi niciodată dezamăgit şi nu va 
cunoaşte moartea.” 

„lubiţi-vă unii pe alţii, căci Dumnezeu este iubire; 
astfel îngerii Săi vor şti că voi mergeţi pe căile Sale; 
aceştia vor veni la voi şi vă vor servi. Şi Satana, cu 
toate păcatele sale, toate bolile sale şi toate 
impurităţile sale va părăsi corpul vostru. Mergeţi, 
feriţi-vă de păcate, botezaţi-vă voi înşivă pentru a 
renaşte şi nu mai păcătuiţi!” 


Apoi Domnul lisus se ridică. Toţi rămaseră aşezaţi, 
pătrunşi de puterea cuvintelor Sale. Luna plină apăru 
printre norii destrămaţi şi scăldă pe Domnul Iisus în 
lumina sa. Scânteieri ţâşneau din părul Său; stând 
drept în mijlocul lor în lumina lunii, El părea să 
planeze deasupra pământului. Nimeni nu mişcă, 
nimeni nu scoase un sunet. Nimeni nu-şi dădea seama 
de timpul care se scursese, căci timpul se oprise. Apoi 
Domnul lisus şi-a întins mâinile şi le-a zis: „Pace 
vouă!” şi astfel îi părăsi, tot aşa de lin ca briza uşoară 
care făcea să freamăte frunzele arborilor. 

Un timp îndelungat ei rămaseră nemişcaţi, şi apoi, 
unul după altul, ei îşi reveniră ca după un vis 
îndelungat. Nimeni nu vroia să plece ca şi cum 
cuvintele Aceluia care îi părăsise continuau să răsune 
în urechile lor, ca şi cum ei încă ar mai fi auzit o 
muzică fermecată. 

În cele din urmă totuşi, cu sfială, unul din ei exclamă: 
„Ce bine e să fii aici!” 

Un altul adăugă: 

„Dacă s-ar putea ca această noapte să nu se mai 
sfârşească.” Alţii, de asemenea: 

„Dacă El ar fi vrut să rămână tot timpul cu noi!” 

„El este Mesagerul Adevărului trimis de Dumnezeu, 
căci El a semănat speranţa în inimile noastre.” 

Nimeni nu se gândea să se ducă la casa sa. Ei ziceau: 
„Eu nu mă mai întorc la casa mea unde totul este 
sumbru şi fără bucurie. Pentru ce să mă înapoiez într- 
un loc unde nimeni nu mă iubeşte?” 

Aşa vorbeau între ei, căci erau aproape toţi săraci, 
şchiopi, orbi, schilozi, cerşetori, fără cămin, dispreţuiţi 
din cauza mizeriei lor; numai mila pe care o stârneau 
le permitea să găsească refugiu pentru câteva zile în 
unele locuinţe. Iar aceia dintre ei care aveau casă şi 
familie spuneau: 


„Noi de asemenea vrem să rămânem cu voi.” 

Căci fiecare simţea cum cuvintele Aceluia care tocmai 
plecase au creat legături invizibile în cadrul micului 
lor grup. Toţi simţiseră că au renăscut şi, cu toate că 
luna era ascunsă după nori, ei vedeau deschizându-se 
în faţa lor o lume de lumină. În inimile tuturor acestor 
oameni îmbobociră minunate flori ale unei frumuseți 
sublime, florile bucuriei. 

Când soarele se ridică la orizont, toţi îl întâmpinară ca 
pe un mesaj anunțând venirea împărăției lui 
Dumnezeu. Cu faţa radiind de fericire, ei merseră la 
întâlnirea cu îngerii lui Dumnezeu. 

Şi numeroşi bolnavi urmară sfaturile Domnului lisus şi 
se duseră pe malul râului susurând. Ei se descălţară şi 
se dezbrăcară; ei ajunară abandonându-se Îngerilor 
Aerului, Apei şi Soarelui care îi îmbrăţişară, luară în 
posesie corpurile lor la interior şi la exterior. Şi toţi şi- 
au văzut relele, păcatele şi necurăţenia părăsindu-i în 
grabă. Şi răsuflarea unora deveni tot atât de urât 
mirositoare ca materiile fecale; alţii avură un aflux de 
salivă abundent şi vomitară resturi cu un miros 
dezgustător. La unii scurgerea murdăriei se făcea pe 
gură, la alţii pe nas, prin ochi sau urechi. Unii vedeau 
o sudoare infectă filtrându-se prin toţi porii pielii 
întregului corp. Pe mai mulţi se formară abcese 
enorme care eliberau un puroi urât mirositor; din 
corpul unora se scurgea o urină abundentă; la mulţi 
aceasta era îngroşată, tot atât de densă ca mierea de 
albine, la alţii ea era de culoare roşie sau aproape 
neagră şi aproape de consistenţa mâlului de râu. Cei 
mai mulţi expulzau din intestinele lor vânturi 
puturoase, asemănătoare  suflurilor demonilor şi 
degajau o putoare insuportabilă. 

Şi când ei se botezară singuri, Îngerul Apei intră în 
corpul lor şi atunci se scurseră toate abominaţiile şi 


toate impurităţile păcatelor lor trecute; cum cade o 
cascadă de la munte, tot aşa, din corpurile lor, se 
scurseră materii abominabile dure sau moi. Şi solul 
unde s-a răspândit acest şuvoi a fost murdărit şi 
mirosul a devenit atât de îngrozitor că nimeni nu 
rezista să stea în acel loc. Şi demonii părăsiră 
măruntaiele lor sub formă de nenumărați viermi care 
se zvârcoleau în acest noroi poluat de toate aceste 
excremente; cu furie neputincioasă, furioşi de a fi 
astfel expulzați din măruntaiele Fiilor Omului de către 
Ingerul Apei. Şi asupra acestor viermi a coborât apoi 
puterea Îngerului Soarelui. Şi ei pieriră în zvârcoliri 
disperate nimiciţi de Îngerul Soarelui. Toţi tremurară 
de teroare când văzură toate aceste abominaţii ale lui 
Satana de care îi eliberaseră îngerii. Şi ei mulţumiră 
apoi lui Dumnezeu pentru a le fi trimis îngerii Săi să-i 
salveze. 

Şi erau unii chinuiţi de mari dureri, de care nu 
putuseră scăpa; şi neştiind ce să facă ei se hotărâră să 
trimită un mesager către Domnul lisus pentru a-L 
ruga să revină. 

Abia plecară doi dintre ei pentru a-L. căuta, că văzură 
pe Domnul lisus apropiindu-se pe malul râului. Inimile 
lor se umplură de speranţă şi de bucurie când auziră 
salutul Său: „Pace vouă!” 

Numeroase erau întrebările pe care ei doreau să I le 
pună dar, spre marea lor mirare, rămaseră tăcuţi, nu 
le venea nici o idee în minte. 

Atunci Domnul lisus le-a zis: 

„Am venit pentru că aveţi nevoie de Mine”. 

Unul din ei exclamă: 

„Da, Doamne, avem nevoie de Tine, scapă-ne de 
durerile noastre!” 

Şi atunci Domnul lisus le-a vorbit în parabole: 

„Voi sunteţi asemănători fiului risipitor care timp de 


numeroşi ani s-a dedat chefurilor şi băuturii, 
petrecându-şi, cu prietenii săi, toate zilele în orgii, 
libertinaj şi desfrâu. In fiecare săptămână, fără ca 
tatăl său să ştie, el contracta noi datorii şi risipea fără 
socoteală totul în câteva zile. Cămătarii îi avansau 
mereu noi sume de bani pentru că tatăl său poseda 
mari bogății şi plătea de fiecare dată, cu răbdare, 
datoriile fiului său. A fost în van ca tatăl său să 
încerce prin  reproşuri blânde să schimbe 
comportamentul fiului său. El nici nu asculta 
îndemnurile tatălui său de a renunţa la dezmăţ, 
pentru a merge în câmp să supravegheze munca 
servitorilor. De fiecare dată fiul promitea tot ce i se 
cerea pentru că datoriile îi fuseseră plătite, dar chiar 
de a doua zi, el începea vechea viaţă. Şi timp de mai 
bine de şapte ani el persistă în această viaţă 
destrăbălată. Dar în cele din urmă tatăl său îşi pierdu 
totuşi răbdarea şi refuză să mai plătească cămătarilor 
datoriile fiului său. «Dacă voi continua să plătesc de 
fiecare dată» îşi zise el «nu va mai exista sfârşit 
pentru păcatele fiului meu». Atunci cămătarii înşelaţi, 
în furia lor îl prinseră pe fiul risipitor pentru a-l face 
sclavul lor, aşa ca prin muncă silnică să poată să le 
înapoieze banii care îi fuseseră avansați. Şi atunci 
festinurile, beţiile şi excesele zilnice au avut un sfârşit 
brusc. De dimineaţă până seara, cu sudoarea frunţii 
sale, fiul trebuia să stropească câmpurile, şi el suferea 
în tot corpul din cauza acestei munci cu care nu era 
obişnuit. El trebuia să trăiască doar cu pâine uscată, 
neavând altceva pentru a o înmuia decât lacrimile 
sale. După ce s-a străduit în căldură şi oboseală timp 
de trei zile, el i-a spus stăpânului său: «Eu nu pot să 
mai muncesc, toate mădularele mă dor. Cât timp vrei 
să mă mai chinuieşti?» «Până în ziua în care prin 
munca mâinilor tale, tu îmi vei fi înapoiat toate 


datoriile; astfel după şapte ani tu vei fi liber.» Fiul, 
disperat, răspunse plângând: «Dar eu nu voi putea 
niciodată suporta această viaţă mai mult de şapte zile. 
Fie-ţi milă de mine, căci toate mădularele mă ard şi 
mă dor!» Cămătarul îi strigă: «Munceşte!»; «Timp de 
şapte ani ţi-ai risipit zilele şi nopţile în orgii, acum tu 
trebuie să munceşti timp de şapte ani. Nu îţi voi ierta 
nimic, până ce tu nu-mi vei fi înapoiat datoriile tale 
până la ultima drahmă».” 

Şi disperat, cu mădularele chinuite de dureri, fiul se 
întoarse la câmp pentru a-şi continua munca. Când 
sosi cea de-a şaptea zi, ziua Sabatului, în timpul căreia 
nimeni nu lucra, el abia se mai putea ţine pe picioare, 
atât de mari fiind durerile şi oboseala. 

Atunci, adunându-şi forţele ce îi mai rămăseseră, se 
îndreptă către locuința tatălui său, mergând 
clătinându-se. Aruncându-se la picioarele tatălui său, 
îi spuse: «Tată crede-mă şi iartă-mi toate greşelile 
mele. Îţi jur că niciodată nu voi mai trăi în orgii; eu voi 
fi de acum înainte un fiu ascultător în toate privinţele. 
Eliberează-mă din ghiarele opresorului meu. Tată, 
priveşte mădularele mele dureroase şi nu-ţi mai 
înăspri inima!» Atunci lacrimi ţâşniră din ochii tatălui; 
îl luă pe fiul său în braţe şi i-a zis: «Să ne veselim, căci 
astăzi o mare bucurie ne-a fost dată; fiul meu iubit pe 
care îl pierdusem, în sfârşit s-a regăsit!» El îl îmbrăcă 
în cele mai frumoase haine şi tot timpul zilei îşi 
sărbătoriră bucuria. A doua zi dimineaţă, tatăl îi dădu 
fiului un sac cu bani ca să-şi plătească toate datoriile. 
Când fiul reveni acasă, tatăl său îi spuse: «Fiul meu, 
vezi cât de uşor este ca printr-o viaţă de orgii să 
contractezi datorii a căror returnare să ceară şapte 
ani de muncă grea.» «Tată, este deja foarte greu de a 
avea de restituit şapte zile.» Atunci tatăl îşi atenţionă 
fiul: «Numai pentru această dată ţi-a fost permis să-ţi 


plăteşti datoriile în numai şapte zile în loc de şapte 
ani. Restul ţi-a fost iertat. Dar vezi ca în viitor să nu te 
îndatorezi din nou. Căci te asigur, tatăl tău nu te va 
mai ierta încă o dată pentru că tu eşti fiul său. Pentru 
oricare datorie nouă tu va trebui să munceşti din greu 
timp de şapte ani aşa cum este prevăzut în legile 
noastre».” 

„Tată, din această zi eu voi fi fiul tău ascultător şi 
iubitor şi nu voi mai face nici o datorie, căci am 
învăţat cât este de greu s-o plăteşti.” 

Fiul se duse apoi pe câmpurile tatălui său şi a 
supravegheat de atunci înainte, în fiecare zi, munca 
lucrătorilor. Niciodată el nu impunea o muncă prea 
dură lucrătorilor, căci el îşi amintea propria sa 
suferinţă. Anii trecură: graţie zelului său, el mări 
averea care îi fusese încredinţată şi îi aduse tatălui 
său de zece ori mai mult decât risipise în cei şapte ani 
de orgii. Şi când tatăl văzu că fiul său se arăta omenos 
cu lucrătorii şi avea mare grijă de toate posesiunile 
sale, îi zise: 

„Fiule, eu văd că toate bunurile mele sunt pe mâini 
bune. Eu îţi dau ţie toate turmele mele, casa mea, 
terenurile mele şi averile mele. Acestea să fie 
moştenirea ta; continuă să le fructifici ca eu să mă pot 
bucura de tine.” Când fiul primi moştenirea de la tatăl 
său, el plăti datoria tuturor debitorilor săi care nu 
puteau s-o plătească, căci el nu uitase că şi lui îi 
fusese iertată atunci când n-a putut-o plăti. Şi 
Dumnezeu îl binecuvântă, dăruindu-i o viaţă lungă cu 
mulţi copii şi multe bogății, pentru că el se purta bine 
cu toţi servitorii şi turmele sale.” A 
Apoi Domnul lisus le-a spus bolnavilor care Il 
înconjurau: 

„V-am vorbit în parabole ca voi să puteţi înţelege mai 
bine Cuvântul lui Dumnezeu. Cei şapte ani de 


festinuri, de beţii şi de orgii reprezintă păcatele 
trecutului. Satana este creditorul cel rău. Datoriile 
sunt bolile. Munca dură simbolizează durerile. Fiul 
risipitor sunteţi voi înşivă. Plata datoriilor se face 
gonind din voi demonii şi bolile pentru a vă vindeca 
corpul. Sacul de bani primit de la tatăl este puterea 
eliberatoare a îngerilor. Tatăl este Dumnezeu. 
Posesiunile tatălui sunt constituite din pământ şi 
ceruri. Servitorii tatălui sunt îngerii. Câmpurile tatălui 
reprezintă lumea care va fi transformată în împărăţia 
cerurilor dacă Fiii Omului vor fi de acord să 
muncească în uniune cu îngerii Tatălui Ceresc. Căci, 
adevăr zic vouă, este mai bine ca fiul să-L. asculte pe 
Tatăl său şi să supravegheze pe servitorii Tatălui său 
în câmp, decât să devină dator cămătarului cel rău şi 
să fie forţat să muncească cu sudoarea frunţii sale, ca 
un sclav, pentru a-şi plăti toate datoriile. Este de dorit 
de asemenea ca Fiii Omului să se supună Legilor 
Tatălui lor Ceresc şi să lucreze împreună cu îngerii 
Săi în Împărăţia Sa decât să devină dator lui Satana, 
domnul morţii, maestrul tuturor păcatelor şi al tuturor 
bolilor, şi să trebuiască să-şi plătească păcatele prin 
dureri şi sudoare. Adevăr zic vouă, mari şi numeroase 
sunt păcatele voastre. Ani îndelungaţi voi aţi cedat 
ispitelor lui Satana. Aţi fost lacomi, băutori, perverşi şi 
datoriile voastre s-au tot adunat. Şi acum, voi trebuie 
să plătiţi datoria şi plata este dură şi dificilă. In 
consecinţă, nu vă neliniştiţi chiar de la începutul celei 
de-a treia zile, cum a făcut fiul risipitor, ci, aşteptaţi 
cu răbdare cea de-a şaptea zi care este sfântă: 
prezentaţi-vă atunci cu o inimă umilă şi supusă în faţa 
Tatălui vostru Ceresc ca El să vă ierte păcatele şi să 
vă plătească datoriile făcute. Adevăr zic vouă, Tatăl 
vostru Ceresc vă iubeşte cu o iubire infinită, căci El de 
asemenea vă permite să vă plătiţi în şapte zile, 


datoriile voastre de şapte ani. Acelora care trebuie să 
plătească datorii de şapte ani, dar plătesc cinstit şi 
perseverent până în ziua a şaptea, Tatăl Ceresc le va 
ierta datoriile pentru toţi aceşti şapte ani.” Un bolnav 
care suferea de dureri teribile întrebă: 

„Dar dacă noi am păcătuit de şapte ori şapte ani?” 
„Chiar şi în acest caz, Tatăl vostru Ceresc vă va ierta 
datoriile voastre în de şapte ori şapte zile.” 

„Fericiţi aceia care vor stărui până la capăt, căci 
demonii lui Satana scriu într-o carte toate faptele 
voastre rele, cartea corpurilor voastre şi a sufletelor 
voastre. Adevăr zic vouă, nu există nici o faptă 
vinovată care să nu fie scrisă şi aceasta încă de la 
începutul lumii, înainte chiar de Tatăl nostru Ceresc. 
Or, dacă este posibil de a scăpa de legile făcute de 
regi, niciunul din Fiii Omului nu va scăpa celor făcute 
de Dumnezeu. Când veţi apărea în faţa Lui, demonii 
lui Satana vor depune ca martori împotriva voastră, 
din cauza faptelor voastre, şi Dumnezeu va vedea 
păcatele voastre înscrise în cartea corpurilor voastre 
şi a sufletelor voastre, şi inima Sa se va întrista. Dacă 
voi vă căiţi de păcatele voastre, şi dacă prin post şi 
rugăciuni faceţi apel la îngerii lui Dumnezeu, fiecare 
zi pe care continuaţi să o petreceţi în ajunare şi 
rugăciune vă va fi înregistrată de îndată, şi îngerii lui 
Dumnezeu vor şterge din cartea corpurilor voastre şi 
a sufletelor voastre un an de fapte rele. Şi când ultima 
pagină va fi astfel ştearsă de toate păcatele voastre, 
ea devenind albă, puteţi să vă prezentaţi în faţa lui 
Dumnezeu, iar Dumnezeu se va bucura în inima Sa şi 
vă va ierta toate păcatele. El vă va elibera din 
ghearele lui Satana şi de suferinţă. El vă va primi în 
sălaşul Său şi va ordona servitorilor Săi şi îngerilor 
Săi să se supună poruncilor voastre. El vă va acorda o 
viaţă lungă şi nu veţi mai simţi niciodată încercările 


bolilor. Dacă, începând din acest moment, vă veţi 
petrece zilele îndeplinind lucrările lui Dumnezeu, 
îngerii lui Dumnezeu vor înscrie toate faptele voastre 
bune în cartea corpurilor şi sufletelor voastre. Adevăr 
zic vouă, nici o faptă bună nu va rămâne ignorată de 
Dumnezeu şi aceasta încă de la începutul lumii. Căci 
de la regii şi guvernatorii voştri veţi aştepta în zadar 
recompensa voastră, în timp ce Dumnezeu recunoaşte 
întotdeauna faptele voastre bune.” 

„Şi, când veţi apărea în faţa Sa, îngerii vor fi martorii 
voştri pentru faptele bune. Şi Dumnezeu le va vedea 
înscrise în corpurile voastre şi în sufletele voastre şi 
se va bucura de aceasta. El va binecuvânta corpurile 
voastre, sufletele voastre şi faptele voastre bune 
dându-vă ca moştenire împărăţia Sa pământească şi 
cerească, ca voi să găsiţi în aceasta viaţa eternă. 
Fericit este acela care poate intra în împărăţia lui 
Dumnezeu, pentru că el nu va mai cunoaşte moartea.” 
După aceste cuvinte se făcu o mare tăcere. Şi aceia 
care erau descurajaţi găsiră în acest discurs o forţă 
nouă; ei vor continua să ajuneze şi să se roage. 
Bolnavul care vorbise primul Îi zise: 

„Eu voi stărui până în ziua a şaptea.” 

Şi, de asemenea, cel de-al doilea Îi declară: 

„Eu, de asemenea, voi stărui până la de şapte ori 
şapte zile.” Domnul lisus le-a răspuns: 

„Fericiţi cei care perseverează până la capăt, căci ei 
vor moşteni pământul!” 

Unii dintre bolnavi nu se mai puteau ţine pe picioare; 
ei reuşiră cu chinuri să se târască în faţa Domnului 
lisus şi să-L. roage: 

„Doamne, suntem torturați de durere, spune-ne ce 
trebuie să facem.” 

Ei li arăâtară picioarele lor diforme, cu oase răsucite şi 
noduroase şi li explicară: 


„Îngerii Aerului, Apei şi Soarelui nu ne-au uşurat 
durerile. Totuşi noi ne-am botezat noi înşine, am 
ajunat şi ne-am rugat, noi am urmat sfaturile Tale în 
toate privinţele.” 

„Adevăr zic vouă, oasele voastre vor fi vindecate. Nu 
pierdeţi curajul. Apropiaţi-vă mai bine de Îngerul 
Pământului, vindecătorul oaselor, căci ele provin din 
pământ şi în pământ se vor întoarce.” 

El le indică cu braţul un loc lângă malul râului unde 
scurgerea apei şi căldura solară transformaseră 
pământul în noroi argilos. 

„Introduceţi picioarele voastre în noroi ca Îngerul 
Pământului să poată alunga din oasele voastre toate 
murdării şi toate bolile. Veţi vedea pe Satana şi toate 
durerile voastre fugind în grabă de îmbrăţişarea 
Îngerului Pământului; nodozităţile oaselor voastre şi 
toate durerile voastre vor dispare şi membrele vor fi 
întărite.” 

Bolnavii urmară aceste sfaturi ştiind că vor fi 
vindecaţi. 

Mai erau încă acolo alţii care îndurau suferinţe 
teribile, cu toate că persistaseră în ajunarea lor. 
Consumaţi de o febră intensă, ei erau la capătul 
puterilor. Când ei căutau să se ridice din locurile lor 
de suferinţă pentru a merge la Domnul lisus, capul lor 
se răsucea, ca şi cum ar fi fost scuturat de un vânt 
puternic; de câte ori încercau să se ridice, recădeau la 
pământ. 

Atunci Domnul lisus merse spre ei şi le zise: 

„Voi suferiţi, căci Satana şi bolile sale chinuie corpul 
vostru. Dar nu vă temeţi, căci puterea lor asupra 
voastră se apropie de sfârşit. Căci Satana este 
asemeni hoţului mânios care a intrat în casa vecinului 
său, pe când acesta era plecat, cu intenţia de a-i fura 
bunurile. Dar, avertizat, vecinul se întoarce în fugă 


acasă. Hoţul care deja adunase tot ce-i plăcuse, îl 
vede pe stăpân alergând în goană. Furios că nu poate 
lua ceea ce-şi alesese, el încearcă să spargă şi să 
distrugă totul, astfel ca nici celălalt să nu se bucure 
de bunurile dorite. Dar stăpânul casei intră imediat şi 
îl împiedică pe vecinul cel rău să-şi ducă intenţia la 
îndeplinire: el îl apucă şi-l dădu afară din casă. Adevăr 
zic vouă, aşa procedează Satana când ia în posesie 
corpurile voastre care sunt sălaşul lui Dumnezeu. El 
pune stăpânire pe tot ce jinduieşte: răsuflarea voastră, 
sângele vostru, oasele voastre, carnea voastră, 
măruntaiele voastre, ochii voştri şi urechile voastre. 
Totuşi, prin ajunarea voastră şi prin rugăciuni, voi aţi 
chemat stăpânul corpurilor voastre şi îngerii Săi. 
Văzând revenind adevăratul stăpân al corpului vostru, 
Satana ştie că sfârşitul domniei sale se apropie. În 
furia sa, el îşi manifestă pentru ultima dată puterea sa 
malefică ca să distrugă corpul vostru înaintea sosirii 
Stăpânului. lată pentru ce el vă chinuie atât de 
îngrozitor, pentru că el simte că i se apropie sfârşitul. 
De asemenea, inimile voastre să nu se mai tulbure, 
pentru că îngerii lui Dumnezeu vor apare de îndată 
pentru a-şi ocupa din nou locurile lor şi de a le 
transforma în temple ale lui Dumnezeu. Ei îl vor 
prinde pe Satana pentru a-l alunga din corpurile 
voastre împreună cu toate bolile sale şi toate 
murdăriile sale. Şi veţi fi fericiţi pentru că voi veţi 
primi recompensa fermităţii voastre, fiind eliberaţi 
pentru totdeauna de boală.” 

Printre cei care ascultaseră pe Domnul lisus, era unul 
care suferea încă mai mult decât ceilalţi. Corpul său 
era atât de uscat ca un schelet şi pielea tot atât de 
galbenă ca o frunză de toamnă. In extrema sa 
slăbiciune el nu putea, chiar ajutându-se de mâini, să 
se târască spre lisus. El se mulţumi să-l strige de 


departe: 

„Doamne, ai milă de mine, căci de când există lumea 
nimeni n-a îndurat dureri ca mine. Ştiu că Tu eşti cu 
adevărat un Trimis al lui Dumnezeu şi sunt sigur că 
dacă Tu vrei, poţi să goneşti pe Satana din corpul meu 
într-o clipă. Îngerii lui Dumnezeu nu trebuie să asculte 
de Trimisul lui Dumnezeu? Vino Doamne, şi goneşte 
pe Satana din corpul meu, căci el se dezlănţuie în 
mine şi teribile sunt torturile sale.” 

Şi Domnul lisus i-a răspuns: 

„Satana te chinuie astfel pentru că tu ai ajunat deja 
multe zile şi nu i-ai mai plătit tributul său. Tu nu-l mai 
hrăneşti cu toate scârboşeniile cu care, până în 
prezent, tu ai murdărit templul spiritului tău. Tu îl 
chinuieşti prin foame; în furia sa, el se răzbună. Nu te 
teme, căci adevăr îţi spun, Satana va fi gonit înainte 
ca să fie distrus corpul tău; pentru că, de când tu ai 
început să ajunezi şi să te rogi, îngerii lui Dumnezeu 
protejează corpul tău; din acel moment, Satana a 
pierdut puterea de a te distruge. Furia sa este 
neputincioasă, fără efect asupra îngerilor lui 
Dumnezeu.” 

Atunci toţi se apropiară de Domnul lisus, implorându- 
L cu ardoare: 

„Doamne, fie-Ţi milă de el, căci el suferă mai mult 
decât noi toţi şi dacă Tu nu goneşti pe Satana din el 
de îndată, ne temem că nu va mai apuca ziua de 
mâine.” 

Domnul lisus le-a răspuns: 

„Mare este credinţa voastră. Fie după voia voastră; 
veţi vedea imaginea oribilă a lui Satana şi puterea 
Fiului Omului. Voi goni din tine pe puternicul Satana 
prin puterea Mielului Nevinovat al lui Dumnezeu, cea 
mai plăpândă creatură a lui Dumnezeu. Pentru că 
Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu îl face pe cel mai slab, 


mai puternic decât cel mai puternic.” 

Şi Domnul lisus începu să mulgă o oaie care păştea pe 
păşune. El vărsă laptele pe nisipul încălzit de razele 
soarelui zicând: „lată, puterea Îngerului Apei a intrat 
în acest lapte. Acum puterea Îngerului Luminii 
Soarelui va intra de asemenea.” Laptele începu să 
fiarbă datorită căldurii soarelui. 

„Şi, iată, Îngerul Apei şi Îngerul Soarelui se vor uni cu 
Îngerul Aerului.” 

Vaporii laptelui în curs de fierbere începură să se 
ridice lent în aer. 

Vino şi aspiră prin gură forţele Îngerilor Apei, 
Soarelui şi Aerului ca să poată pătrunde în corpul tău 
şi să gonească departe pe Satana.” 

Şi bolnavul pe care Satana îl chinuia, începu să aspire 
profund vaporii albicioşi pentru a-i face să pătrundă în 
el.” „Satana va părăsi corpul tău de îndată, căci el 
este înfometat de trei zile, negăsind în tine hrană. El 
va ieşi din tine pentru a-şi potoli foamea cu acest lapte 
în curs de fierbere, sub formă de vapori pregătit 
pentru el, pentru că acest aliment îi place mult. El îi 
va simţi mirosul şi nu va putea să reziste foamei care 
deja îl chinuie de trei zile. Atunci Fiul Omului îi va 
distruge corpul pentru a nu mai putea să chinuiască 
pe nimeni.” Atunci corpul bolnavului fu apucat de 
febră, el vru să vomite dar nu putu. Aerul îi lipsea, el 
căuta cu disperare să respire şi se prăbuşi în braţele 
Domnului lisus. 

„Acum Satana va părăsi acest corp. Priviţi-l.” 

Şi Domnul lisus arătă gura deschisă a bolnavului. 
Atunci toţi văzură cu surprindere şi cu teroare pe 
Satana ieşind sub aspectul unui vierme oribil care se 
îndrepta spre vaporii de lapte. Domnul lisus luă apoi 
două pietre ascuţite în mâini pentru a zdrobi capul lui 
Satana, apoi trase afară din corpul bolnavului corpul 


întreg al monstrului care era aproape tot atât de lung 
cât statura unui om. De îndată bolnavul începu să 
respire şi durerile sale încetară. 

Plină de groază mulţimea privea corpul abominabil al 
lui Satana. 

„Vezi ce animal scârbos purtai şi hrăneai la sânul tău 
timp de ani de zile. Eu l-am scos şi l-am omorât pentru 
a nu te mai chinui niciodată. Mulţumeşte-l lui 
Dumnezeu care a permis ca îngerii Săi să te elibereze 
şi pe viitor nu mai păcătui, ca Satana să nu intre din 
nou în stăpânirea corpului tău. Fie ca de azi înainte 
corpul tău să devină un templu dedicat lui 
Dumnezeu.” Cuvintele şi puterea Domnului lisus îi 
impresionară pe toţi profund. Ei li spuseră: 

„Cu adevărat Doamne, Tu eşti un Trimis al lui 
Dumnezeu şi Tu cunoşti toate secretele Sale.” 

Domnul lisus le-a răspuns: 

„lar voi fiţi Fiii adevăraţi ai lui Dumnezeu, ca să puteţi 
participa de asemenea la puterea Sa şi să fiţi iniţiaţi în 
cunoaşterea secretelor Sale. Căci înţelepciunea şi 
puterea nu pot decurge decât din iubirea lui 
Dumnezeu. lubiţi deci din toată inima voastră şi din 
tot sufletul vostru pe Tatăl vostru Ceresc şi pe Maica 
voastră Pământească. Serviţi-i, dacă vreţi ca la rândul 
lor îngerii Lor să se pună în serviciul vostru; faceţi în 
aşa fel ca toate acţiunile voastre să fie închinate lui 
Dumnezeu. Nu hrăniţi pe Satana, căci plata păcatului 
este moartea, în timp ce în Dumnezeu se află răsplata 
binelui, iubirea, care este cunoaşterea şi puterea vieţii 
eterne.” 

Apoi toţi îngenuncheară pentru a mulţumi lui 
Dumnezeu pentru iubirea Sa. 

Iar Domnul lisus plecă promiţându-le: 

„Eu voi reveni către toţi acei care persistă în 
rugăciune şi post până în ziua a şaptea. Pace vouă!” 


Bolnavul pe care Domnul lisus l-a eliberat de Satana 
se ridică, căci forţa vieţii pătrunsese din nou în el şi 
orice durere îl părăsise. El respira liber şi ochii săi îşi 
regăsiră strălucirea. El îngenunche pe locul în care 
stătuse Domnul lisus şi sărută plângând urmele 
paşilor Săi. 

Pe malul râului mulţi bolnavi începură să ajuneze şi să 
se roage cu îngerii lui Dumnezeu, timp de şapte zile şi 
şapte nopţi. Şi, pentru a fi urmat sfaturile Domnului 
lisus, mare fu răsplata lor. La începutul celei de-a 
şaptea zile, îi părăsi orice durere. Cum soarele se 
ridica la orizont luminând pământul, ei Îl văzură pe 
Domnul lisus venind la ei din munţi, cu capul aureolat 
de lumina soarelui răsărind. 

„Pace vouă!” 

În cea mai profundă tăcere, ei îngenuncheară în faţa 
Lui şi Îi atinseră marginea mantiei Sale, ca semn de 
mulţumire pentru vindecarea lor. 

„Nu Mie trebuie să-Mi mulţumiţi, ci Maicii voastre 
Pământeşti care v-a trimis îngerii Săi vindecători. 
Mergeţi şi nu mai păcătuiţi pentru ca să nu mai 
redeveniţi prada bolilor. 

Faceţi în aşa fel ca îngerii vindecători să rămână 
paznicii voştri.” 

Ei Îi răspunseră: 

„Unde trebuie să mergem, spune-ne Tu care porţi 
cuvintele vieţii eterne, spune-ne care sunt păcatele pe 
care nu trebuie să le mai comitem pentru a nu mai 
cunoaşte niciodată boala?” Domnul lisus răspunse: 
„Fie după credinţa voastră!” 

Şi El se aşeză în mijlocul lor spunându-le: 

„Li s-a spus strămoşilor voştri: «Respectaţi pe Tatăl 
vostru Ceresc şi Maica voastră Pământească şi urmaţi 
poruncile Lor ca zilele voastre să fie prelungite pe 
pământ.» Îndată după acesta poruncă, li s-a dat o a 


doua: «Să nu ucizi!» Căci viaţa a fost dată tuturor de 
către Dumnezeu şi ceea ce Dumnezeu a dat nu îi este 
permis omului de a lua. Adevăr zic vouă, tot ce 
trăieşte pe pământ provine de la o Mamă unică. lată 
pentru ce acela care ucide, îşi ucide fratele. De la 
acest criminal Maica Pământească îşi va întoarce faţa 
Sa: Ea îl va lipsi de sânul Său dădător de viaţă şi 
îngerii Săi vor fugi de la el; Satana va locui în corpul 
său. Carnea animalelor ucise va deveni propriul său 
mormânt. Căci, adevăr zic vouă, acela care ucide se 
ucide pe el însuşi şi acela care mănâncă carnea 
animalelor ucise mănâncă corpul morţii. În sângele 
lor, fiecare picătură din sângele victimelor va deveni 
otravă; în respiraţia lor, respiraţia le va deveni urât 
mirositoare; în carnea lor, carnea le va deveni abcese 
purulente; în oasele lor, oasele lor se vor pietrifica; în 
intestinele lor, acestea vor putrezi; în ochii lor, aceştia 
se vor solzifica şi în urechile lor, acestea vor forma 
secreţii ceroase. Moartea lor va deveni moartea sa. 
Numai dacă-L serviţi pe Tatăl Ceresc, datoriile voastre 
de şapte ani vă vor fi iertate în şapte zile. Satana nu 
vă înapoiază nimic, va trebui să plătiţi pentru tot: ochi 
pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, 
picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru 
rană, viaţă pentru viaţă, moarte pentru moarte, căci 
răsplata păcatelor este moartea. Nu ucideţi şi nu 
mâncaţi niciodată carnea victimelor voastre inocente, 
dacă nu, veţi deveni sclavii lui Satana; aceasta este 
calea suferinţei care duce la moarte. Acţionaţi din 
contră, după voinţa lui Dumnezeu ca îngerii Săi să 
poată să vă servească pe drumul vieţii. Ascultaţi 
aceste cuvinte ale lui Dumnezeu:” 

„lată, v-am dat toate plantele care poartă seminţe de 
pe pământ şi toţi pomii cu fructele lor şi seminţele lor: 
acestea să fie hrana voastră. Animalelor de pe 


pământ, păsărilor din aer, animalelor care se târăsc 
pe pământ, tuturor animalelor în care există un suflu 
de viaţă, Eu le dau iarba verde ca hrană. Laptele 
animalelor care se mişcă şi trăiesc pe pământ va fi de 
asemenea pentru voi o hrană. La fel cum lor le dau 
iarba verde, vouă vă dau laptele. Dar carnea şi 
sângele care însufleţeşte animalele, voi nu trebuie să 
le mâncaţi. Vă voi cere cont pentru sângele lor 
clocotitor, sângele lor în care rezidă sufletul. Vă voi 
cere socoteală de fiecare animal ucis, ca şi de 
sufletele oamenilor omorâţi. Căci Eu, Domnul vostru 
Dumnezeu, sunt un Dumnezeu puternic şi zelos, 
pedepsind pe drept samavolniciile părinţilor care mă 
urăsc până la a treia şi a patra generaţie; şi arătându- 
mi îndurarea faţă de miile de oameni care Mă iubesc 
şi care urmează poruncile Mele. lubeşte pe Domnul 
Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău 
şi cu toată puterea ta, aceasta este prima şi cea mai 
mare poruncă. Şi iată o a doua, care îi este 
asemănătoare: «lubeşte pe aproapele tău ca pe tine 
însuţi.» Nu există porunci mai mari ca acestea două.” 
După ce au auzit aceste cuvinte, toţi rămaseră tăcuţi, 
apoi unul dintre ei întrebă: 

„Doamne, ce trebuie să fac când văd în pădure un 
animal sălbatic sfâşiindu-mi fratele? Trebuie să las să 
piară fratele meu sau să omor animalul sălbatic? Dar, 
dacă îl omor, nu încalc Legea?” 

Domnul lisus i-a răspuns: 

„În timpurile străvechi, li s-a zis strămoşilor: «Toate 
animalele care se mişcă pe pământ, toţi peştii mării şi 
toate păsările aerului au fost supuse puterii voastre.» 
Adevăr zic vouă, dintre toate creaturile care trăiesc pe 
pământ, singur omul a fost creat după imaginea lui 
Dumnezeu. Este motivul pentru care animalele sunt 
pentru om şi nu omul pentru animale. Nu veţi încălca 


deci Legea dacă voi veţi omori un animal sălbatic 
pentru a salva viaţa fratelui vostru. Căci, adevăr zic 
vouă, omul este mai mult decât un animal. Dar, acela 
care, fără motiv, omoară un animal care nu-l atacă, fie 
pentru plăcerea de a-l omori, fie pentru a-şi procura 
carnea sa, pielea sa sau coarnele sale, acela comite un 
act rău, căci se transformă el însuşi în animal feroce. 
Este motivul pentru care sfârşitul său va semăna cu 
acela al animalelor sălbatice!” 

Un altul spuse de asemenea: 

„Moise, care a fost cel mai mare în Israel, a permis 
părinţilor noştri a mânca carnea animalelor pure şi a 
interzis numai carnea animalelor impure. Pentru ce ne 
interzici Tu folosirea cărnii tuturor animalelor? Care 
este Legea care vine de la Dumnezeu? Este a lui 
Moise sau este a Ta?” 

Domnul lisus a răspuns: 

„Dumnezeu a dat strămoşilor voştri, prin intermediul 
lui Moise, zece porunci. «Aceste porunci sunt prea 
dure», declarară strămoşii voştri şi ei nu putură să le 
respecte. Plin de compasiune pentru poporul său şi 
nedorind ca acesta să piară, Moise îi dădu atunci de 
zece ori zece porunci. Căci acela ale cărui picioare 
sunt solide ca muntele Sion n-are nevoie de cârje, dar 
acela ale cărui membre sunt prea slăbite are nevoie 
de acestea pentru a merge. Şi Moise a zis lui 
Dumnezeu: «Inima mea este plină de tristeţe, căci 
poporul meu va pieri. Căci ei sunt fără cunoaştere şi 
nu pot înţelege poruncile Tale. Ei sunt ca şi copiii mici 
care nu înţeleg încă cuvintele tatălui lor. Permite 
Doamne, ca să le dau alte legi ca ei să nu piară. Dacă 
ei nu pot fi cu Tine Doamne, fă în aşa fel ca ei să nu fie 
contra Ta; astfel se vor menţine până în ziua când vor 
fi copţi pentru cuvintele Tale şi când Legile Tale le vor 
putea fi revelate».” 


„Moise sparse atunci cele două table de piatră pe care 
erau gravate cele zece porunci şi le dădu în schimb de 
zece ori zece porunci. Din aceste zece ori zece 
porunci, scribii şi fariseii au făcut de o sută de ori 
zece porunci şi au încărcat umerii voştri cu poveri 
zdrobitoare, poveri pe care ei înşişi n-au ştiut să le 
poarte. Cu cât poruncile sunt mai apropiate de 
Dumnezeu, cu atât mai mic este numărul lor. Cu cât 
se depărtează de Dumnezeu, cu atât numărul lor 
creşte. lată pentru ce scribii şi fariseii au atât de 
multe legi. Acelea ale Fiului Omului sunt şapte, cele 
ale îngerilor sunt trei, iar cele ale lui Dumnezeu se 
reduc la una.” 

„Eu vă învăţ numai Legile pe care voi sunteţi capabili 
să le înţelegeţi pentru a deveni oameni şi să urmaţi 
cele şapte legi ale Fiului Omului. Mai târziu, îngerii 
necunoscuţi ai Tatălui Ceresc vă vor releva de 
asemenea Legile lor, ca în sfârşit, Sfântul Spirit al lui 
Dumnezeu să poată cobori în voi şi să vă conducă la 
Legea Sa.” 

Toţi rămaseră minunaţi de această înţelepciune şi 
ziseră: „Continuă Doamne, învaţă-ne toate legile pe 
care noi suntem capabili să le înţelegem.” 

Şi Domnul Iisus continuă: 

„Dumnezeu a dat această poruncă strămoşilor voştri: 
«Să nu ucideţi.» Totuşi inima lor era împietrită şi au 
ucis. Atunci, pentru ca măcar ei să nu mai ucidă 
oameni, Moise le-a permis să omoare animale. Dar 
inima strămoşilor voştri se împietri şi mai mult şi ei 
omorâră fără alegere, oameni şi animale. Dar, Eu vă 
spun: «Nu ucideţi nici oameni, nici animale şi nici 
alimentele pe care le duceţi la gură. Căci dacă voi 
mâncaţi alimente vii, ele vă vor însufleţi, dar dacă voi 
mâncaţi alimente moarte, ele vă vor omori la rândul 
lor. Căci viaţa provine numai din viaţă, iar din moarte 


nu rezultă decât moarte întotdeauna. Tot ceea ce 
omoară alimentele voastre, omoară de asemenea 
corpul vostru şi tot ceea ce omoară corpul vostru, 
omoară de asemenea spiritele voastre».” 

„Corpurile voastre devin ceea ce este hrana voastră, 
după cum spiritele voastre devin ceea ce gândiţi. lată 
pentru ce voi nu trebuie să mâncaţi nimic din ce focul, 
frigul sau apa au distrus. Căci alimentele gătite, 
îngheţate sau intrate în putrefacție ard, îngheaţă şi 
putrezesc, de asemenea, corpul vostru. Nu fiţi ca un 
ţăran smintit, care ar semăna pe terenul său grăunţe 
fierte, îngheţate sau putrezite. În toamna care ar 
urma el n-ar recolta nimic de pe terenul său şi mare 
ar fi amărăciunea sa. Din contra, fiţi ca ţăranul care 
seamănă în câmpul său grăunţe pline de viaţă, care îi 
vor înapoia însutit sămânţa pe care a semănat-o. 
Adevăr zic vouă, trăiţi numai cu focul vieţii şi nu 
trataţi alimentele voastre cu focul morţii, care omoară 
atât hrana voastră cât şi corpurile şi sufletele 
voastre.” Cineva din mulţime întrebă: 

„Doamne, unde se află focul vieţii?” 

„În voi, în sângele vostru şi în corpurile voastre.” 

Alţii întrebară: 

„Unde se află focul morţii?” 

„Este focul care arde în afara corpurilor voastre, care 
este mai cald decât sângele vostru. Cu acest foc al 
morţii voi gătiţi alimentele voastre în casele voastre şi 
pe câmpurile voastre. Adevăr zic vouă, acelaşi foc 
care distruge alimentele voastre distruge şi corpurile 
voastre, asemănător focului răutăţii care vă răvăşeşte 
gândurile şi vă corupe spiritele. Căci corpul vostru 
este ceea ce mâncaţi, iar spiritul vostru este ceea ce 
gândiţi. Nu mâncaţi, deci, nimic din ceea ce a fost ucis 
de un foc mai arzător decât focul vieţii. Mâncaţi toate 
fructele pomilor, plantele câmpurilor, precum şi 


laptele animalelor, care se potrivesc cel mai bine 
pentru hrana voastră. Toate aceste alimente au 
crescut, s-au copt şi au fost preparate de focul vieţii; 
toate sunt daruri ale îngerilor Maicii voastre 
Pământeşti. Dar, nu mâncaţi niciunul din acele 
alimente care îşi datorează savoarea focului morţii, 
căci sunt ale lui Satana.” Foarte miraţi unii întrebară: 
„Doamne, cum trebuie să coacem fără foc pâinea 
noastră cea de toate zilele?” 

„Lăsaţi îngerii lui Dumnezeu să prepare pâinea 
voastră: umeziţi mai întâi grâul vostru ca Îngerul Apei 
să intre în el. Apoi plasaţi-l la aer ca Îngerul Aerului 
să-l îmbrăţişeze de asemenea. Lăsaţi-l apoi de 
dimineaţa până seara expus la razele soarelui, pentru 
ca Îngerul Soarelui să coboare în el. 

Prin binecuvântarea acestor trei îngeri, germenul 
vieţii se va dezvolta rapid în grâul vostru. Apoi 
zdrobiţi grâul vostru şi faceţi hostiis 

aşa cum făceau părinţii voştri când părăseau Egiptul, 
această casă a robiei. Puneţi-le la razele soarelui de la 
răsărit până în momentul când este deasupra voastră 
pe cer şi întoarceţi-le pe partea cealaltă pentru ca 
Ingerul Soarelui să îmbrăţişeze şi cealaltă faţă şi 
lăsaţi-le până la apusul soarelui. Sunt Îngerii Apei, 
Aerului şi Soarelui care au hrănit şi au făcut să se 
coacă grâul pe câmpuri; ei trebuie, de asemenea, să 
pregătească pâinea voastră. Acelaşi soare, care graţie 
focului vieţii a făcut să crească şi să se coacă boabele 
de grâu, trebuie să coacă pâinea voastră prin acelaşi 
foc. Căci focul soarelui dă viaţă grâului, pâinii şi 
corpului. Dar, focul morţii omoară grâul, pâinea şi 
corpul. Dar îngerii vieţii lui Dumnezeu cel Viu nu 
servesc decât oamenii vii, căci Dumnezeu este 


3 Turtă subţire din aluat nedospit. 


Dumnezeul vieţii, iar nu Dumnezeul morţii.” 

„Astfel mâncaţi tot ce se găseşte pe masa lui 
Dumnezeu: fructele pomilor, grăunţele şi ierburile 
câmpurilor, laptele animalelor şi mierea albinelor. 
Orice alt aliment este opera lui Satana şi conduce la 
păcate, la boli şi la moarte. Din contra, hrana bogată 
care se găseşte pe masa lui Dumnezeu dă corpurilor 
voastre forţă şi tinereţe; de îndată boala va rămâne 
departe de voi. Din această masă a lui Dumnezeu şi-a 
luat hrana bătrânul Matusalem şi, adevăr zic vouă, 
dacă voi faceţi la fel, Dumnezeul vieţii vă va acorda, la 
fel ca şi patriarhului, o viaţă îndelungată pe acest 
pământ.” 

„Adevăr zic vouă, Dumnezeul vieţii este mai bogat 
decât toate bogăţiile pământului, masa Sa este mai 
abundentă şi mai înzestrată decât cele mai bogate 
mese de pe întreg pământul. De asemenea, în tot 
timpul vieţii voastre mâncaţi la masa Maicii voastre 
Pământeşti şi nu vă va lipsi nimic. Când mâncaţi la 
masa Sa, mâncaţi toate cele ce se găsesc acolo. Nu 
mai gătiţi şi nu mai amestecați alimentele unele cu 
altele, ca intestinele voastre să nu se transforme în 
materie putredă. 

Căci, adevăr zic vouă, aceasta este un lucru scârbos în 
ochii lui Dumnezeu.” 

„Şi nu fiţi asemenea servitorului lacom care înhaţă 
porţiile altora de pe masa stăpânului său, devorând 
totul şi amestecând totul în lăcomia sa. Şi când 
stăpânul va observa acest lucru, îl va goni de la masa 
sa, plin de mânie. Şi când ceilalţi vor fi terminat masa 
lor, el va aduna toate resturile şi va chema pe 
servitorul cel lacom, zicându-i: «la acestea şi le 
mănâncă cu porcii, căci locul tău este cu ei în cocină, 
şi nu la masa mea».” 

„In consecinţă, aveţi mare grijă de templul corpului 


vostru şi nu-l murdăriţi cu tot felul de scârboşenii. 
Declaraţi-vă mulţumiţi cu două sau trei feluri de 
alimente pe care le veţi găsi întotdeauna pe masa 
Maicii voastre Pământeşti, şi nu fiţi avizi să devoraţi 
toate cele ce vedeţi în jurul vostru. Adevăr zic vouă, 
dacă voi amestecați tot felul de alimente, în corpul 
vostru războaie fără sfârşit vor avea loc, şi el va fi 
distrus, după cum casele şi împărăţiile divizate unele 
contra altora aleargă la propria lor pieire. Pentru că 
Dumnezeul vostru este Dumnezeul păcii şi nu va da 
niciodată sprijin acelora care sunt divizați. Nu stârniţi 
mânia lui Dumnezeu faţă de voi pentru a nu vă goni de 
la masa Sa şi ca voi să nu fiţi forţaţi să recurgeţi la 
masa lui Satana în care corpul vostru va fi corupt de 
focul păcatelor, al bolilor şi al morţii.” 

„Când mâncaţi, nu mâncaţi niciodată până la 
saturație. Fugiţi de ispitele lui Satana şi ascultați 
vocea îngerilor lui Dumnezeu. În orice clipă, Satana şi 
puterea sa vă duc în ispită ca voi să mâncaţi din ce în 
ce mai mult. Trăiţi prin spirit, rezistaţi dorințelor 
corpului şi să ştiţi că ajunările sunt întotdeauna 
plăcute în ochii îngerilor lui Dumnezeu. Cântăriţi deci 
cantitatea care vă trebuie pentru a vă sătura şi 
reduceţi-o cu o treime.” 

„Aveţi grijă ca greutatea hranei voastre zilnice sa nu 


fie sub o „mină” dar să nu depăşească două „mine: 


”. Atunci îngerii lui Dumnezeu se vor pune pentru 
totdeauna în slujba voastră şi voi nu veţi mai recădea 
niciodată în sclavia lui Satana şi a bolilor sale.” 

„Nu tulburaţi lucrarea îngerilor în corpul vostru, 
luând mese prea dese. Căci adevăr zic vouă, că acela 
care mănâncă de mai mult de două ori pe zi realizează 


+ Mina este o unitate de măsură de pe vremea biblică 
reprezentând 0,575 kg. 


în el opera lui Satana, îngerii lui Dumnezeu vor 
abandona acest corp şi de îndată Satana va intra în 
posesia lui. Mâncaţi numai când soarele este la 
punctul său culminant pe cer şi o a doua oară, când 
apune. Astfel nu veţi cunoaşte niciodată boala, căci 
aceia care procedează după cum v-am arătat, vor găsi 
favoarea în ochii Domnului. Dacă doriţi ca îngerii lui 
Dumnezeu să se bucure de corpul vostru şi ca Satana 
să fugă departe de voi, nu luaţi decât o singură masă 
pe zi la masa lui Dumnezeu. Şi astfel zilele voastre vor 
fi prelungite pe pământ, căci acest mod de 
comportament este agreabil în ochii lui Dumnezeu. 
Intotdeauna nu mâncaţi decât dacă masa lui 
Dumnezeu este întinsă în faţa voastră şi nu mâncaţi 
decât ceea ce se găseşte pe această masă. Căci adevăr 
zic vouă, Dumnezeu cunoaşte bine ceea ce corpul 
vostru are nevoie şi când are nevoie.” 

„Încă de la începutul lunii liars 

mâncaţi orez; în timpul lunii Şivan mâncaţi grâu, cea 
mai perfectă dintre ierburile purtând sămânță. Faceţi 
pâinea voastră zilnică cu grâu ca Domnul să poată 
avea grijă de corpul vostru. În timpul lunii Tamuz, 
mâncaţi struguri acri pentru ca să poată slăbi corpul 
vostru şi ca Satana să fugă de el. În timpul lunii Elul, 


5 Calendarul iudaic, spre deosebire de calendarul internaţional, 
este strict lunar. Ca urmare, corespondenţele lunilor sunt 
aproximative. Începând cu Anul Nou evreiesc care are loc, de 
regulă, în septembrie, denumirile lunilor şi corespondentele lor 
europene sunt: Tişri (septembrie), Heşvan (octombrie), Kislev 
(noiembrie), Tevet (decembrie), Şvat (ianuarie), Adar (februarie), 
Nidan (martie), liar (aprilie), Şivan (mai), Tamuz (iunie), Menahem 
Av, precurtat Av (iulie), Elul (august). Anii bisecți nu au aceeaşi 
periodicitate ca în calendarul internaţional şi se realizează prin 
adăugarea unei luni, Adar II. 


recoltaţi strugurii ai căror suc vă vor servi de băutură. 
În timpul lunii Heşvan, recoltaţi strugurii dulci 
zaharisiţi şi uscați de Îngerul Soarelui: ei vă vor 
fortifica corpul, căci în ei rezidă îngerii Domnului. 
Mâncaţi smochine bogate în suc în timpul lunilor Av şi 
Şvat, iar ceea ce rămâne, lăsaţi să vi le păstreze 
Îngerul Soarelui. Voi le veţi consuma împreună cu 
carnea migdalelor în tot timpul cât pomii nu poartă 
nici un fruct. Utilizaţi ierburile care cresc după ploaie 
în timpul lunii Tevet ca să vă purifice sângele de toate 
păcatele voastre. În aceeaşi lună începeţi să beţi 
laptele animalelor voastre, căci Domnul a destinat 
ierburile câmpiilor tuturor animalelor care dau lapte, 
pentru ca ele să contribuie cu acest aliment la hrana 
omului. Adevăr zic vouă, fericiţi aceia care mănâncă 
numai la masa lui Dumnezeu şi care refuză toate 
scârboşeniile lui Satana. Nu consumaţi alimente 
spurcate aduse din ţări îndepărtate, ci mâncaţi ceea 
ce produc proprii voştri pomi, căci Dumnezeul vostru 
ştie bine de ce aveţi nevoie, când şi unde. Căci El 
acordă tuturor popoarelor, tuturor împărăţiilor, hrana 
care se potriveşte fiecăruia cel mai bine. Nu mâncaţi 
ca păgânii care înfulecă în grabă şi-şi murdăresc 
corpurile lor cu tot felul de scârboşenii.” 

„Forţa îngerilor lui Dumnezeu intră în voi odată cu 
alimentele vii pe care Domnul vi Le oferă pe masa Sa 
regească.” 

„De asemenea, în timp ce mâncaţi, gândiţi că aveţi 
deasupra voastră pe Îngerul Aerului şi dedesubt pe 
Îngerul Apei. De fiecare dată de câte ori mâncaţi, 
respiraţi lent şi profund, pentru ca Îngerul Aerului să 
poată binecuvânta mesele voastre. Mestecaţi bine 
hrana voastră până devine lichidă, ca Îngerul Apei să 
intre în sânge în corpul vostru. Şi mâncaţi încet ca şi 
cum aţi face o rugăciune pe care o adresaţi Domnului. 


Pentru că adevăr zic vouă, puterea lui Dumnezeu va 
intra în voi, dacă veţi mânca în acest mod la masa Sa. 
Celor la care Îngerul Aerului şi Îngerul Apei nu 
coboară în timpul mesei, Satana le transformă 
corpurile lor în materie putrezită şi Domnul nu-i va 
mai accepta la masa Sa.” 

„Pentru că masa lui Dumnezeu este un altar şi acela 
care mănâncă la masa Sa, este într-un templu. Adevăr 
zic vouă, Fiul Omului vede corpul său transformat 
într-un templu şi interiorul său într-un altar, dacă el 
urmează poruncile lui Dumnezeu. Nu puneţi, deci, 
nimic pe altarul lui Dumnezeu când sufletul vostru 
este iritat şi să nu aveţi gânduri mânioase faţă de 
nimeni în templul Domnului.” 

„Nu pătrundeţi în sanctuarul Domnului decât dacă 
simţiţi în voi chemarea îngerilor Săi, căci tot ceea ce 
voi mâncaţi în tristeţe, în mânie sau fără poftă, se 
transformă în otravă în corpul vostru. Într-adevăr, 
suflul lui Satana murdăreşte aceste alimente. Plasaţi 
cu bucurie ofrandele voastre pe altarul corpului 
vostru şi faceţi în aşa fel ca să fie îndepărtate de voi 
toate gândurile rele în timp ce voi primiţi în corpul 
vostru forţa lui Dumnezeu provenind de la masa Sa. 
Nu luaţi niciodată loc la masa lui Dumnezeu înainte să 
fi fost chemaţi de Ingerul Apetitului.” 

„Astfel, la masa Sa regală fiţi bucuroşi cu îngerii Săi, 
aceasta fiind plăcut inimii lui Dumnezeu; iar viaţa 
voastră va fi lungă pe pământ, căci îngerul cel mai 
drag al lui Dumnezeu, Îngerul Bucuriei, vă va servi în 
toate zilele.” 

„Nu uitaţi că a şaptea zi este sfântă şi consacrată lui 
Dumnezeu.” 

„Timp de şase zile hrăniţi corpul vostru cu darurile 
Maicii voastre Pământeşiti, dar cea de-a şaptea zi 
consacraţi corpul vostru Tatălui Ceresc. În cea de-a 


şaptea zi nu luaţi nici o hrană lumească, trăiţi numai 
cu cuvântul lui Dumnezeu. In timpul acestei zile, 
rămâneţi în compania îngerilor Domnului în împărăţia 
Tatălui Ceresc, şi lăsaţi pe îngerii lui Dumnezeu să 
construiască împărăţia cerurilor în corpurile voastre, 
după cum, timp de şase zile voi aţi lucrat în împărăţia 
Maicii Pământeşti. În timpul celei de-a şaptea zi, nu 
permiteţi nici unei hrane să împiedice în corpul vostru 
lucrarea îngerilor. Dumnezeu vă va da atunci viaţă 
lungă pe pământ şi vă veţi putea bucura de viaţă 
eternă în împărăţia cerurilor. Căci, adevăr zic vouă, 
din ziua în care toate bolile vor fi dispărut de pe 
pământ, voi veţi trăi pentru totdeauna în împărăţia 
cerurilor.” 

„Dumnezeu vă va trimite în fiecare dimineaţă Îngerul 
Soarelui pentru a vă deştepta. Ascultaţi de îndată 
apelul Tatălui vostru Ceresc şi nu vă lăsaţi dominati 
de lene, nu mai rămâneţi în patul vostru, căci afară vă 
aşteaptă Ingerul Aerului şi Îngerul Apei.” 

„Lucraţi tot timpul zilei cu îngerii Maicii Pământeşti 
ca să-i cunoaşteţi din ce în ce mai bine pe ei şi pe 
lucrările lor. După apusul soarelui, când Tatăl Ceresc 
vă trimite Îngerul Somnului, dormiţi şi odihniţi-vă, 
rămâneţi toată noaptea cu acesta. Atunci, Tatăl vostru 
Ceresc vă va trimite îngerii Săi necunoscuţi pentru a 
vă ţine companie în tot timpul nopţii.” „Aceşti îngeri 
necunoscuţi vă vor învăţa multe lucruri privind 
împărăţia lui Dumnezeu, după cum îngerii Maicii 
Pământeşti, pe care îi cunoaşteţi, vă vor fi instruit 
despre diverse lucruri ale împărăției Sale, în timpul 
zilei. Adevăr zic vouă, în fiecare noapte veţi fi gazdele 
împărăției Tatălui Ceresc dacă veţi urma poruncile 
Sale şi, când vă veţi deştepta dimineaţa, veţi simţi în 
voi puterea îngerilor necunoscuţi.” 

„Şi Tatăl Ceresc vi-i va trimite în fiecare noapte, ca ei 


să poată construi spiritul vostru, după cum în fiecare 
zi Maica Pământească vă trimite îngerii Săi, pentru a 
construi corpul vostru. Pentru că, adevăr zic vouă, 
dacă în timpul zilei Maica Pământească vă ţine în 
braţele Sale şi în timpul nopţii Tatăl Ceresc vă trimite 
sărutul Său, atunci Fiii Oamenilor devin Fiii lui 
Dumnezeu.” 

„Rezistaţi zi şi noapte ispitelor lui Satana, nu staţi 
treji noaptea, nici nu dormiţi ziua, ca nu cumva îngerii 
lui Dumnezeu să plece de la voi.” 

„Şi nu vă bucuraţi de nici o băutură şi de nici un fum 
de la Satana care vă ţin treji noaptea şi vă fac să 
dormiţi ziua. Pentru că, adevăr zic vouă, toate 
băuturile şi toate fumurile lui Satana sunt abominaţii 
în ochii lui Dumnezeu.” 

„Nu vă prostituaţi nici noaptea, nici ziua, pentru că 
prostituţia este asemenea unui trunchi a cărui sevă a 
fost scursă din ei. Acest copac va pieri înainte de 
vreme şi nici nu va da roade. De aceea, nu vă 
desfrânaţi ca nu cumva Satana să vă usuce corpul şi 
ca Domnul să vă facă sămânţa nefertilă.” 

„Evitaţi tot ceea ce este prea fierbinte sau prea rece. 
Pentru că este voinţa Maicii voastre Pământeşti ca 
nici căldura, nici frigul să nu dăuneze corpului vostru. 
Şi nici nu permiteţi corpurilor voastre să fie mai 
fierbinţi sau mai reci decât le fac îngerii lui 
Dumnezeu. Şi dacă voi respectaţi poruncile Maicii 
voastre Pământeşti, atunci de îndată ce corpul vostru 
devine prea cald, Ea vă trimite Ingerul Frigului pentru 
a vă răcori şi dacă corpul vostru devine prea rece, vă 
va trimite îngerul căldurii pentru a vă reîncălzi. 
Urmaţi exemplul îngerilor Tatălui Ceresc şi ai Maicii 
Pământeşti care lucrează neîncetat zi şi noapte în 
împărăţia cerurilor şi pe pământ. De aceea, primiţi, de 
asemenea, în voi îngerul cel mai puternic al Tatălui, 


Îngerul Creaţiei, şi lucraţi împreună în împărăţia lui 
Dumnezeu. Urmaţi exemplul apei curgătoare, a 
vântului care suflă, a soarelui care se ridică şi apune, 
a creşterii plantelor şi arborilor, a animalelor care 
aleargă şi ţopăie, a lunii care creşte şi descreşte, a 
stelelor care apar şi dispar; uitaţi-vă cum toate se 
mişcă şi îşi îndeplinesc lucrările lor. Tot ce este viu 
trebuie să se mişte şi numai ce este mort rămâne 
imobil. Dumnezeu este Dumnezeu a tot ceea ce 
trăieşte, în timp ce Satana este stăpân a tot ce este 
mort.” 

„Serviţi, de aceea, pe Dumnezeu Cel viu astfel încât 
curentul etern al vieţii să vă poată susţine şi să 
scăpaţi de imobilitatea morţii. Lucraţi fără încetare la 
instaurarea împărăției lui Dumnezeu pentru a nu fi 
aruncaţi în împărăţia lui Satana. O bucurie eternă 
abundă în împărăţia vie a lui Dumnezeu, în timp ce o 
profundă tristeţe întunecă împărăţia morţii a lui 
Satana.” 

„Fiţi de aceea adevăraţi Fii ai Maicii voastre 
Pământeşti şi ai Tatălui vostru Ceresc pentru a nu 
cădea sub jugul lui Satana. Atunci Maica voastră 
Pământească şi Tatăl vostru Ceresc vă vor trimite 
îngerii Lor pentru a vă învăţa, a vă iubi şi a vă servi. 
Ei vor înscrie poruncile lui Dumnezeu în minţile 
voastre, în inimile voastre şi în mâinile voastre, ca voi 
să puteţi cunoaşte, simţi şi aplica poruncile lui 
Dumnezeu.” 

„În fiecare zi, rugaţi-vă Tatălui Ceresc şi Maicii 
voastre Pământeşti, ca spiritul vostru să devină tot 
atât de perfect ca Sfântul Spirit al Tatălui vostru 
Ceresc, şi corpul vostru tot atât de perfect precum 
corpul Maicii voastre Pământeşti. Pentru că, dacă voi 
înţelegeţi, simţiţi şi ascultați poruncile Lor, tot ceea ce 
veţi cere în rugăciunile voastre vă va fi dat, căci 


înţelepciunea, iubirea şi puterea lui Dumnezeu 
depăşesc totul.” 

„Rugaţi-vă, deci, astfel Tatălui vostru Ceresc:” 

„Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se 
numele Tău. Vie împărăţia ta, facă-se voia Ta în cer ca 
şi pe pământ. Dă-ne nouă astăzi pâinea noastră cea de 
toate zilele. Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum 
şi noi le iertăm datornicilor noştri. Şi nu ne duce pe 
noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Căci ale Tale, 
sunt în toţi vecii, împărăţia şi puterea şi mărirea, 
amin.” 

„Şi rugaţi-vă de asemenea Maicii voastre Pământeşti:” 
„Maica noastră Pământească, sfinţească-se numele 
Tău. Vie împărăţia Ta şi fie ca voia Ta să se facă în noi 
ca în Tine. Îngerii pe care îi ai în serviciul Tău, trimite- 
ni-i nouă. lartă-ne nouă păcatele noastre, precum şi 
noi ispăşim păcatele noastre către Tine. Nu permite 
ca să cădem pradă bolilor, ci ne eliberează de orice 
rău. Căci ale Tale sunt Pământul, Corpul şi Sănătatea. 
Amin.” 

Şi toţi, împreună cu Domnul lisus, se rugară Tatălui 
Ceresc şi Maicii Pământeşti. 

Apoi, Domnul lisus le-a mai spus: 

„După cum corpul vostru a fost regenerat de îngerii 
Maicii voastre Pământeşti, fie ca spiritul vostru să fie 
renăscut de îngerii Tatălui Ceresc. Deveniţi, deci, 
adevăraţi Fii ai Tatălui vostru Ceresc şi ai Maicii 
voastre  Pământeşti şi adevăraţi fraţi ai Fiilor 
Oamenilor. Până acum aţi fost în război cu Tatăl 
vostru, cu Maica voastră şi cu fraţii voştri, şi i-aţi 
servit lui Satana. De astăzi voi trăiţi în pace cu Tatăl 
Ceresc, cu Maica Pământească şi cu Fiii Oamenilor. 
Fie ca singura voastră luptă să fie împotriva lui 
Satana, ca el să nu vă mai răpească pacea. Eu vă dau 
pacea Maicii voastre Pământeşti pentru corpul vostru, 


şi pacea Tatălui Ceresc pentru spiritul vostru. Fie ca 
dubla lor pace să domnească între Fiii Oamenilor!” 
„Veniţi la Mine toţi cei obosiţi şi care înduraţi dureri 
şi nenorociri. Pacea Mea vă va întări şi vă va consola, 
căci ea este infinit plină de bucurie. Este motivul 
pentru care Eu vă salut întotdeauna în acest mod:” 
„Pace vouă!” 

„Salutaţi-vă în acelaşi mod unii pe alţii, ca în corpul 
vostru să coboare pacea Maicii voastre Pământeşti şi 
în spiritul vostru, pacea Tatălui Ceresc. Numai atunci 
veţi trăi în pace între voi, căci împărăţia lui Dumnezeu 
va fi în voi.” 

Şi acum, înapoiaţi-vă la fraţii voştri cu care aţi fost în 
război până acum, şi daţi-le şi lor pacea. Pentru că 
fericiţi sunt aceia care caută pacea, căci ei vor găsi 
pacea lui Dumnezeu. Mergeţi şi nu mai păcătuiţi. Şi 
daţi tuturor pacea voastră, după cum şi Eu vă dau 
pacea Mea. Pacea Mea vine de la Dumnezeu. Pace 
vouă!” 

Cu aceste cuvinte îi părăsi. 

Şi pacea Sa cobori asupra tuturor; în inima lor a luat 
loc Îngerul Iubirii, în capul lor înţelepciunea legii şi în 
mâinile lor, puterea renaşterii. Ei se întoarseră printre 
Fiii Oamenilor pentru a aduce lumina Păcii celor care 
luptau încă în tenebre. Şi ei se despărţiră salutându-se 
unul pe altul astfel: 

„Pace vouă!” 


Cartea a doua 
Cărţile necunoscute ale esenienilor 


O, dacă cuvintele mele 

Ar putea să fie gravate în piatră 

Pentru totdeauna! 

Eu ştiu, Creatorul meu este viu. 

El va apare la sfârşitul timpurilor 

Pe pământ şi în ceruri. 

Și chiar dacă viermii vor distruge corpul meu, 
Tot îl voi vedea pe Dumnezeu. 

Psalmi de recunoştinţă 

din Manuscrisele de la Marea Moartă 


Prefaţă 


Prefaţa mea începe printr-o confesiune: această carte 
nu este prima, ci a doua versiune a cărţii a doua a 
Evangheliei eseniene. Într-adevăr, mi-au trebuit câţiva 
ani de muncă riguroasă pentru a elabora o prima 
traducere plină de nenumărate note filologice şi 
exegetice. Într-un elan de entuziasm şi de mândrie am 
prezentat lucrarea prietenului Aldous Huxley. 
Cincisprezece zile mai târziu, i-am cerut părerea. 
„Foarte rău”, mi-a răspuns el, „chiar mai rău decât 
acele tratate de scolastică pe care nimeni nu le 
citeşte! Ea nu-mi dă nici o poftă de cunoaşte cartea a 
treia, atât este de plictisitoare”. Cum eu am rămas 
uluit el a continuat: „Tu ar trebui să o rescrii şi să-i 
insufli viaţa care animă toate celelalte cărţi ale tale. 
Fă-o frumoasă, agreabilă, conformă gustului secolului 
XX. Eu sunt sigur că esenienii nu se exprimau cu 
atâtea note şi trimiteri în josul paginii! În forma sa 
actuală cartea ta nu va interesa decât câţiva cititori 
dogmatici care frecventează seminarele de teologie şi 
găsesc o plăcere masochistă în a citi astfel de lucrări”. 
„În schimb” a adăugat el surâzând, „ea este 
remarcabilă pentru a lupta contra insomniei; de 
fiecare dată când încerc s-o citesc, adorm imediat! Tu 
ai putea face publicitate într-o revistă de sănătate: 
descoperiţi un nou somnifer! Cu această carte, nu mai 
e nevoie de produse chimice nocive, ea te adoarme 
imediat! Ar fi cel mai bun mijloc de a vinde câteva 
exemplare”. 

Această critică mi-a spulberat elanul şi am aruncat 
manuscrisul într-un sertar pentru mai mulţi ani, timp 
în care am continuat să primesc sute de scrisori 
cerând apariţia cărţii a doua şi a treia ale Evangheliei 


eseniene după cum promisesem în prefața cărţii întâi. 
În final, mi-am făcut curaj şi m-am pus pe muncă. Cu 
trecerea timpului, observaţiile prietenului meu mi-au 
apărut într-o lumină nouă şi am rescris întreaga carte 
considerând-o ca un text literar şi poetic asupra 
marilor probleme ale vieţii. 

A rămâne fidel originalului şi a prezenta adevărurile 
eterne într-un stil adaptat pentru oamenii secolului 
XX, nu a fost o sarcină uşoară. Totuşi m-am străduit 
ca să fac cunoscut mesajul exemplar al esenienilor. 
Prietenul meu Aldous Huxley nu mai este în viaţă 
pentru a citi această a doua versiune. Am impresia că 
el ar fi apreciat-o deoarece nu cuprinde nici o 
trimitere. Judecata finală revine totuşi cititorilor mei. 
Dacă cartea a doua şi cartea a treia vor deveni tot atât 
de populare ca prima, atunci toţi anii mei de eforturi 
vor fi recompensaţi. 


San Diego, California 
1 noiembrie 1974 


EDMOND BORDEAUX SZEKELY 


Introducere 


Există trei căi care duc la Adevăr. Prima este calea 
conştiinţei, a doua este calea naturii, iar cea de-a treia 
este experienţa acumulată de generaţiile trecute pe 
care o primim prin capodoperele tuturor timpurilor. 
Din cele mai vechi timpuri omul şi umanitatea au 
urmat toate aceste trei căi. 

Prima cale către Adevăr, calea conştiinţei, a fost 
urmată de marii mistici. Ei considerau conştiinţa ca 
fiind realitatea cea mai apropiată de noi şi cheia 
universului. În cursul mileniilor ei au descoperit că 
legile conştiinţei umane nu erau aceleaşi cu cele ale 
universului material. 

Există în conştiinţa noastră o unitate dinamică şi, în 
acelaşi timp, unică şi multiplă. Într-adevăr, într-o 
fracțiune de secundă, conştiinţa noastră poate fi 
simultan ocupată de gânduri, idei, asociaţii, imagini, 
reminiscenţe şi intuiţii diverse care, toate, fac parte 
dintr-o aceeaşi realitate dinamică. lată pentru ce 
legile matematice, care permit înţelegerea universului 
material, nu sunt valabile în domeniul conştiinţei unde 
doi plus doi nu fac în mod necesar patru. Misticii au 
descoperit de asemenea că măsurile greutăților, ale 
timpului şi spaţiului nu sunt aplicabile conştiinţei 
pentru care secundele pot deveni ore sau orele 
minute. 

Câmpul conştiinţei noastre nu poate fi evaluat în 
dimensiuni „spaţiale” şi noţiunea sa a timpului îi este 
proprie. Misticii au înţeles că ea nu este numai 
realitatea noastră imediată şi profundă, ci şi o sursă 
unică de energie, armonie şi cunoaştere. Pentru 
esenieni pe drumul care duce din totdeauna spre 
Adevăr au apărut marile intuiţii, marile învățături şi 


capodoperele umanităţii. 

Din nefericire, intuiţiile geniale îşi pierd vitalitatea cu 
trecerea generaţiilor. Ele sunt deformate, modificate 
şi, în final, sunt transformate în dogme; adesea aceste 
valori sunt pietrificate în instituţii şi ierarhii 
organizate. Uneori, un căutător al Adevărului le 
redescoperă esenţa originară. 

Exagerarea este marele pericol care îl paşte pe 
călătorul care urmează calea conştiinţei. El gândeşte 
că drumul său este unicul şi neglijează celelalte 
abordări. Adesea el aplică legile conştiinţei umane 
universului material unde acestea nu sunt valabile şi 
ignoră legile proprii acestuia. Misticul îşi creează 
adesea o lume artificială, din ce în ce mai depărtată 
de realitate, şi pierde contactul cu realitate sfârşind 
prin a trăi într-un turn de fildeş. 

Cea de-a doua cale către Adevăr este calea naturii. În 
timp ce prima cale, a conştiinţei, porneşte din interior 
şi pătrunde în întregul univers, calea naturii 
procedează invers. Ea porneşte din lumea exterioară. 
Este calea ştiinţifică care s-a sprijinit întotdeauna pe 
experiment; metodele sale sunt inductive şi deductive, 
ea lucrează cu măsurători riguroase în spaţiu şi timp 
şi face toate corelaţiile posibile. 

Cu telescoapele sale, ea pătrunde adânc în univers 
pentru a atinge diverse sisteme solare şi galactice. 
Prin analiza spectrală ea determină elementele 
constitutive ale diferitelor planete. În sfârşit, prin 
calcule matematice prevede mişcarea corpurilor 
cereşti. Aplicând legea cauzei şi a efectului, oamenii 
de ştiinţă stabilesc un lung şir de cauze şi efecte care 
îi ajută să măsoare şi să explice universul, şi chiar 
viaţa. 

Dar, ca şi misticii, oamenii de ştiinţă exagerează 
uneori. In timp ce ştiinţa a transformat viaţa omenirii 


şi a creat mari valori pentru oamenii din toate 
timpurile, ea a eşuat în găsirea unei soluţii definitive 
pentru existenţa vieţii şi a universului. Oamenii de 
ştiinţă au un lung şir de cauze şi efecte în cele mai 
mici amănunte, dar nu au nici cea mai mică idee ce s- 
a întâmplat la capătul şirului. Ei nu au nici un punct 
solid de care să lege sfârşitul acestui şir. Astfel, calea 
către Adevăr prin natură şi universul material nu 
poate răspunde la marea şi eterna întrebare privind 
începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor. 

Cei mai mari savanţi recunosc că, dincolo de lungul 
şir de cauze şi efecte, există şi altceva. Totuşi, există 
şi oameni de ştiinţă dogmatici care neagă orice altă 
apropiere de Adevăr în afară de a lor şi care consideră 
că ceea ce nu intră în categoriile şi clasificările lor 
este lipsit de realitate. 

Calea către Adevăr, prin natură, nu este calea 
oamenilor de ştiinţă dogmatici, la fel cum prima cale 
nu este calea misticilor unilaterali. Natura este o mare 
carte deschisă în care poate fi găsit orice, dacă 
învăţăm să extragem de aici inspiraţia care a fost 
acordată marilor gânditori din toate timpurile. Dacă îi 
învăţăm limba, natura ne va revela toate legile vieţii şi 
universului. 

De aceea, marii maeştri ai tuturor timpurilor s-au 
îndreptat spre natură: Zarathustra şi Moise în munţi, 
Buddha în pădure, lisus şi esenienii în deşert, ceea ce 
le-a permis să urmărească simultan calea conştiinţei şi 
cea a naturii. Aceste două căi nu sunt contradictorii ci 
se completează armonios una pe alta. Astfel marii 
învăţători au ajuns la minunate şi profunde adevăruri 
care au inspirat milioane de oameni milenii de-a 
rândul. 

A treia carte către Adevăr este reprezentată de 
înţelepciunea, cunoaşterea şi experienţa acumulată de 


marii gânditori ai tuturor timpurilor transmise în 
forma marilor învățături, a scripturilor şi cărţilor 
sacre cât şi a marilor capodopere ale literaturii 
universale care formează împreună ceea ce astăzi se 
numeşte cultură universală. Pe scurt, deci, accesul 
nostru către Adevăr se poate face prin cele trei căi 
simultan: conştiinţă, natură şi cultură. 

În capitolele următoare vom urma această cale 
întreită către Adevăr şi vom studia şi traduce câteva 
din marile scrieri sacre ale esenienilor. 

Există diferite căi de a studia aceste mari scrieri. O 
cale - cea a tuturor teologilor şi a bisericii oficiale - 
este de a considera fiecare text ca unul literar. 
Aceasta este calea dogmatică care a rezultat dintr-un 
lung proces de pietrificare, în care adevărurile sunt 
transformate inevitabil în dogme. 

Când teologii au urmat această cale uşoară, dar 
unilaterală, ei s-au încurcat în complicaţii şi 
contradicții nesfârşite şi au ajuns la concluzii la fel de 
depărtate de Adevăr ca şi interpretările ştiinţifice ale 
acestor texte care le consideră fără valoare şi fără 
valabilitate.  Abordările teologilor dogmatici şi 
oamenilor de ştiinţă exclusivişti reprezintă două 
extreme. 

A treia eroare este de a crede, aşa cum fac câțiva 
simbolişti, că această carte nu are decât un conținut 
simbolic. Cu modul lor de a exagera aceşti simbolişti 
fac mii de interpretări contradictorii ale acestor mari 
scrieri. Spiritul tradițiilor eseniene este opus tuturor 
acestor trei căi de interpretare a acestor veşnic tinere 
scrieri şi urmează un mod de abordare complet diferit. 
Metoda eseniană de interpretare a acestor cărți este, 
pe de o parte, să le plaseze într-o corelație 
armonioasă cu legile conştiinţei umane şi ale naturii 
şi, pe de altă parte, să ia în considerare faptele şi 


evenimentele ţinând cont de timpul şi locul unde 
acestea au fost scrise. Această interpretare ia în 
considerare gradul de evoluţie şi de înţelegere al 
oamenilor cărora li se adresează mesajul. 

Deoarece marii maeştri au trebuit să-şi adapteze 
învăţătura la nivelul ascultătorilor lor, a fost necesar 
ca aceştia să formuleze atât învățături ezoterice cât şi 
învățături publice. Mesajul public a fost inteligibil 
pentru toată lumea şi a fost exprimat în termenii unor 
reguli, forme şi ritualuri variate care răspundeau 
nevoilor de bază ale oamenilor şi perioadei istorice 
corespunzătoare. În paralel, învăţăturile ezoterice au 
supravieţuit de-a lungul timpului, parţial prin scrieri, 
parţial prin tradiţii orale, fără forme, reguli, ritualuri 
şi dogme, fiind păstrate şi practicate de mici grupuri 
de oameni. 

În acest spirit au fost traduse evangheliile eseniene 
respingând atât metodele dogmatice de interpretare 
pur ştiinţifică şi literară cât şi exagerările simboliste. 
Am încercat să traducem Evanghelia eseniană în 
lumina conştiinţei şi a naturii şi, în acelaşi timp în 
armonie cu marile tradiţii ale esenienilor de a căror 
fraternitate aparţineau autorii Manuscriselor eseniene 
de la Marea Moartă. 


Viziunea lui Enoh 


Cea mai veche revelaţie 
Dumnezeu vorbeşte Omului. 


„Îţi spun 
Fii liniştit. 
Să ştii 

Că Eu 
Sunt 
Dumnezeu. 


Ţi-am vorbit 
Când te-ai născut. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Ţi-am vorbit 

La prima ta privire. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Ţi-am vorbit 

La prima ta vorbă rostită. 
Fii liniştit. 

Să ştii 


Că Eu 
Sunt 
Dumnezeu. 


Ţi-am vorbit 

La primul tău gând. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Ţi-am vorbit 

La prima ta dragoste. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Ţi-am vorbit 

La primul tău cântec. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin iarba păşunilor. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin arborii pădurii. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin văi şi dealuri. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin munţii sfinţi. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin ploaie şi zăpadă. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 
Prin valurile mării. 


Fii liniştit. 
Să ştii 

Că Eu 

Sunt 
Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin roua dimineţii. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin pacea serii. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 
Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin splendoarea soarelui. 
Fii liniştit 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin stelele strălucitoare. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 


Sunt 
Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin furtună şi nori. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin tunet şi fulger. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi vorbesc 

Prin misteriosul curcubeu. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi voi vorbi 

Când vei fi singur. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi voi vorbi 

Prin înţelepciunea Părinților 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi voi vorbi 

La sfârşitul timpului. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi voi vorbi 

Când tu vei fi văzut îngerii Mei. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi voi vorbi 

În toată eternitatea. 
Fii liniştit. 

Să ştii 

Că Eu 

Sunt 

Dumnezeu. 


Îţi spun: 
Fii liniştit. 
Să ştii 


Că Eu 
Sunt 
Dumnezeu.” 


Fragmente din Cartea eseniană a lui Moise 


Cele zece porunci 


Şi muntele Sinai se afla în întregime în fum, deoarece 
Domnul pogorâse pe el în flăcări: şi fumul se înălța ca 
fumul unui cuptor şi întregul munte se cutremura 
puternic. 

Şi Domnul pogori pe vârful muntelui Sinai; şi Domnul 
chemă pe Moise la El; şi Moise se duse, urcând la El. 
Şi Domnul îl chemă pe Moise în afara muntelui, 
zicând: „Vino la Mine pentru că vreau să-ţi dau Legea 
pentru poporul tău, care va fi un legământ pentru 
Copiii Luminii. 

Şi Moise merse la Dumnezeu. Şi Dumnezeu îi spuse 
aceste cuvinte: 

„Eu sunt Legea, Dumnezeul tău, care te-am scos din 
adâncimile robiei întunericului.” 

„Tu nu vei avea altă Lege în afară de Mine.” 

„Tu nu-ți vei face nici o altă imagine a Legii nici în 
ceruri, nici pe pământ. Eu sunt Legea invizibilă, fără 
început şi fără sfârşit.” 

„Tu nu-ţi vei face legi false, pentru că Eu sunt Legea 
şi întreaga Lege a tuturor legilor. Dacă tu te vei 
lepăda de Mine, vei avea parte de dezastre generaţie 
după generaţie.” 

„Dacă tu păstrezi poruncile Mele, tu vei intra în 
Grădina Infinită, unde se înalţă Arborele Vieţii în 
mijlocul Mării Eterne.” 

„Tu nu vei încălca Legea. Legea este Dumnezeul tău, 
care te va judeca.” 

„Respectă pe Maica ta Pământească, ca zilele tale să 
fie îndelungate pe pământ şi respectă pe Tatăl tău 


Ceresc ca să ai viaţă eternă în ceruri, pentru că 
Pământul şi cerurile sunt date ţie de Lege care este 
Dumnezeul tău.” 

„Tu vei saluta pe Maica ta Pământească în dimineaţa 
Sabatului.” 

„Tu vei saluta pe Îngerul Pământului în dimineaţa 
celei de-a doua zi după Sabat.” 

„Tu vei saluta Îngerul Vieţii în a treia dimineaţă după 
Sabat.” 

„Tu vei saluta Îngerul Bucuriei în a patra dimineaţă de 
la Sabat.” 

„Tu vei saluta Îngerul Soarelui în a cincea dimineaţă 
de la Sabat.” 

„Tu vei saluta Îngerul Apei în a şasea dimineaţă de la 
Sabat.” 

„Tu vei saluta Îngerul Aerului în a şaptea dimineaţă de 
la Sabat.” 

„Tu trebuie să saluţi toţi aceşti îngeri ai Maicii 
Pământeşti şi să te consacri lor pentru a putea să intri 
în Grădina Infinită în care se înalţă Arborele Vieţii.” 
„Tu te vei închina Tatălui Ceresc în seara Sabatului.” 
„Tu vei face comuniuni cu Îngerul Vieţii Eterne în cea 
de-a doua seară de la Sabat.” 

„Tu vei face comuniuni cu Îngerul Creaţiei în cea de-a 
treia seară de la Sabat.” 

„Tu vei face comuniuni cu Îngerul Păcii în cea de-a 
patra seară de la Sabat.” 

„Tu vei face comuniuni cu Îngerul Puterii în cea de-a 
cincea seară de la Sabat.” 

„Tu vei face comuniuni cu Îngerul Iubirii în cea de-a 
şasea seară de la Sabat.” 

„Tu vei face comuniuni cu Îngerul Înţelepciunii în cea 
de-a şaptea seară de la Sabat.” 

„Tu vei face comuniuni cu toţi aceşti îngeri ai Tatălui 
Ceresc ca sufletul tău să se îmhbăieze în Fântâna 


Luminii şi să intre în Marea Eternităţii.” 

„Cea de-a şaptea zi este a Sabatului; tu îţi vei aduce 
aminte întotdeauna de această zi şi o vei păstra ca 
sfântă. Sabatul este ziua Luminii Legii, Dumnezeul 
tău. În această zi, tu nu vei lucra nimic, ci vei căuta 
Lumina, Împărăţia Dumnezeului tău şi toate lucrurile 
îţi vor fi date ţie.” 

„Să ştii că şase zile tu ai lucrat cu îngerii, dar cea de-a 
şaptea tu o vei petrece în Lumina Domnului tău, care 
este Legea Sfântă.” 

„Tu nu vei lua viaţa nici unei fiinţe vii. Viaţa vine 
numai de la Dumnezeu; Elo dă, Elo ia.” 

„Tu nu vei strica Iubirea. Ea este dar sfânt al Tatălui 
Ceresc.” 

„Tu nu-ţi vei vinde sufletul, dar nepreţuit al lui 
Dumnezeu, pentru că bogăţiile lumii sunt ca seminţele 
care au căzut pe pământ pietros şi, neavând rădăcini, 
trăiesc foarte puţin.” 

„Tu nu vei fi martor fals al Legii şi n-o vei utiliza 
împotriva fratelui tău. Numai Dumnezeu cunoaşte 
începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor pentru că 
ochiul Său este unic şi El este Legea Sfântă.” 

„Tu nu vei râvni la averea vecinilor tăi. Legea îţi dă 
mult mai multe daruri, chiar Pământul şi cerurile, 
dacă tu păstrezi Poruncile Domnului Dumnezeul tău.” 
Şi Moise a ascultat vocea Domnului, şi a încheiat cu El 
legământul dintre Domnul şi Copiii Luminii. 

Şi tablele au fost lucrarea lui Dumnezeu, şi scrierea 
era scrierea lui Dumnezeu gravată pe ele. 

Dar poporul nu ştia ce s-a întâmplat cu Moise şi atunci 
s-au adunat, şi-au scos cerceii de aur din urechi, i-au 
topit şi au făcut un vițel. Şi ei au început să se închine 
idolului şi să-i ofere jertfe. 

Şi ei au mâncat, şi au băut, şi au dansat în faţa 
viţelului de aur pe care l-au făcut ei, şi s-au abandonat 


corupţiei şi răului în faţa Domnului. 

Şi s-a întâmplat ca Moise să treacă aproape de locul 
respectiv, unde el a văzut viţelul de aur, şi dansul, şi 
ticăloşia poporului; şi Moise s-a înfuriat tare şi a 
aruncat tablele din mâini, spărgându-le pe munte. 

A doua zi dimineaţă, Moise a spus poporului: „Voi aţi 
făcut un mare păcat. Aţi negat pe Creatorul vostru. 
Voi urca la Domnul şi voi pleda pentru iertarea 
păcatului vostru.” 

Şi Moise s-a înapoiat la Domnul şi a spus: „Doamne, 
Tu ai văzut pângărirea Legii Tale Sfinte. Copiii Tăi şi- 
au pierdut credinţa, şi se închină întunericului, şi au 
făcut un vițel de aur. Doamne iartă-i, pentru că sunt 
orbi la lumină.” 

Şi Domnul i-a spus lui Moise: „lată, la începutul 
timpului a existat un legământ între Dumnezeu şi om, 
şi flacăra sfântă a Creatorului intra în el. Şi el a fost 
făcut Fiul lui Dumnezeu şi i s-a dat lui păstrarea 
moştenirii, ca prim-născut, şi să facă fertil pământul 
Tatălui său şi să-l păstreze sfânt. Dar cine s-a lepădat 
de Creator, a fost aruncat din drepturile de prim- 
născut şi în ochii lui Dumnezeu nu există nici un păcat 
mai cumplit.” 

Şi Domnul i-a mai spus: „Numai Copiii Luminii pot 
păstra Poruncile Legii. Ascultă-Mă ce-ţi spun: Tablele 
pe care tu le-ai spart nu vor mai fi niciodată scrise în 
cuvintele oamenilor. Aşa cum tu le-ai dat înapoi 
pământului şi focului, ele vor trăi nevăzute în inimile 
acelora care vor fi capabili să urmeze Legea lor. 
Poporului tău, de slabă credinţă, care a păcătuit faţă 
de Creator, chiar când tu şedeai pe pământ sfânt în 
faţa Dumnezeului tău, îi voi da o altă Lege. Ea va fi o 
lege neînduplecată care-i va încorseta pe oameni, 
pentru că ei nu cunosc încă Împărăţia Luminii.” 

Şi Moise a ascuns Legea invizibilă în pieptul său şi a 


păstrat-o ca semn Copiilor Luminii. Şi Dumnezeu i-a 
dat lui Moise Legea scrisă pentru popor, şi a coborât 
la el, şi i-a vorbit cu inimă grea. 

Şi Moise le-a spus: „Acestea sunt legile pe care vi le-a 
dat Dumnezeu vouă.” 


Tu nu vei avea alt Dumnezeu afară de Mine. 

Tu nu-ţi vei face nici un chip cioplit. 

Să nu iei numele Dumnezeului tău în deşert. 

Să-ţi aminteşti ziua Sabatului, s-o păstrezi ca sfântă. 
Respectă pe tatăl tău şi pe mama ta. 

Să nu ucizi. 

Să nu comiţi adulter. 

Să nu furi. 

Să nu depui mărturie falsă împotriva vecinului tău. 
Să nu râvneşti la casa vecinului tău, nici la soţia sa, la 
nici un alt lucru care aparţine vecinului tău. 


Şi a fost o zi de jale şi de ispăşire pentru marele păcat 
faţă de Creator care nu s-a sfârşit. Şi tablele sparte 
ale Legii nevăzute trăiesc ascunse în pieptul lui Moise 
până ce au apărut Copiii Luminii în deşert şi îngerii au 
apărut pe pământ. 


Comuniunile 


Bolnavii şi chinuiţii mergeau pe malul unui râu pentru 
a-L. reîntâlni pe Domnul lisus. Şi asemenea copiilor, ei 
uitaseră Legea şi tot asemenea copiilor, căutau pe 
Tatăl lor pentru a-L ruga să le arate greşelile şi de a-i 
aduce pe calea cea bună. Şi când soarele se ridica la 
orizont, ei Îl văzură pe Domnul lisus coborând de pe 
munte şi îndreptându-Se către ei, cu capul aureolat de 
lumină. El ridică mâna şi le zise zâmbind: 

„Pace vouă!” 

Dar lor le fu ruşine să răspundă la salut, căci fiecare 


în felul său se abătuse de la învăţăturile sfinte şi 
îngerii Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc nu mai 
erau cu ei. 

Un bărbat ieşi în faţă şi declară cu tristeţe: 

„Doamne, avem nevoie de înţelepciunea Ta. Noi ştim 
ce este bine şi totuşi ne ataşăm răului. Noi ştim că 
pentru a intra în împărăţia cerurilor, trebuie să 
mergem cu îngerii zilei şi ai nopţii, dar picioarele 
noastre iau calea răului. Lumina zilei nu luminează 
decât mersul nostru către plăcere şi noaptea cade 
asupra  nechibzuitei noastre  letargii. Spune-ne, 
Doamne, cum putem să vorbim cu îngerii şi să 
rămânem în compania lor, astfel ca Legea să ardă în 
inimile noastre cu o flacără durabilă?” 

Şi Domnul lisus le-a zis: 


„Să ridici ochii la ceruri, 

Când toţi oamenii privesc în pământ, 

Nu este uşor. 

Să adori îngerii 

Când toţi oamenii adoră faima şi bogăţiile, 
Nu este uşor. 

Dar cel mai dificil lucru dintre toate 

Este de a gândi cum gândesc îngerii, 

Şi de a acţiona ca îngerii.” 


Cineva exclamă: „Dar, Doamne, noi suntem doar 
oameni, nu îngeri! Cum putem noi spera să urmăm 
calea lor? Spune-ne ce trebuie sa facem?” 

Şi Domnul lisus le-a răspuns: 


„După cum fiul moşteneşte pământul de la tatăl său, 
Tot aşa, noi am moştenit Pământul Sfânt 

De la părinţii noştri. 

Acest tărâm nu este un câmp de lucrat, 

Ci un loc în sufletul nostru 


Unde noi putem construi 

Templul nostru Sfânt. 

Dar chiar şi un templu trebuie construit 
Piatră cu piatră, 

Tot aşa vă voi da pietrele necesare, 
Pentru a ridica acest Templu Sfânt 

Pe care noi l-am moştenit 

De la Părinţii noştri 

Şi de la Părinţii Părinților noştri.” 


Şi toţi se adunară în jurul Domnului lisus, şi feţele lor 
exprimau dorinţa de a auzi cuvintele ce aveau să le 
pronunţe buzele Sale. El Îşi ridică capul spre soarele 
care răsărea şi strălucirea razelor sale se reflecta în 
ochii Săi, în timp ce El vorbea: 


„Templul Sfânt poate fi construit 

Numai cu vechile Comuniuni, 

Acelea care sunt vorbite, 

Acelea care sunt gândite, 

Şi acelea care sunt trăite. 

Pentru că dacă sunt spuse numai cu gura, 

Ele sunt ca stupul mort 

Pe care albinele l-au părăsit 

El nu mai dă miere. 

Comuniunile sunt o punte 

Între om şi îngeri 

Şi întocmai ca o punte, 

Ele nu pot fi construite decât numai cu răbdare, 
Pentru că iată, chiar un pod peste un râu 

Este făcut piatră cu piatră 

Până ce se poate trece de pe un mal pe celălalt. 


Comuniunile sunt în număr de patrusprezece, 
După cum îngerii Tatălui Ceresc 

Sunt şapte, 

Şi îngerii Maicii Pământeşti 

Sunt tot şapte. 


Şi după cum rădăcinile pomului 

Se afundă în pământ şi sunt hrănite, 

Iar ramurile lor 

Se întind ca nişte braţe spre ceruri, 

Tot aşa omul, asemenea trunchiului copacului, 
Cu rădăcinile sale se afundă 

În sânul Maicii sale Pământeşti, 

Iar sufletul său se înalţă 

Către stelele strălucitoare ale Tatălui său Ceresc. 
Iar rădăcinile Arborelui 

Sunt îngerii Maicii Pământeşti 

Iar ramurile lui, 

Ingerii Tatălui Ceresc. 

Şi acesta este Arborele Sfânt al Vieţii 

Care se înalţă în Marea Eternităţii. 


Prima Comuniune este cu 

Ingerul Soarelui. 

El vine în fiecare dimineaţă 

Şi, asemenea unei logodnice, iese din camera sa, 
Pentru a arunca lumina aurie asupra lumii. 
O, tu nemuritor cursier, scânteietor de lumină 
Înger al Soarelui! 

Nu există căldură fără tine. 

Nici foc, 

Nici viaţă. 

Frunzele verzi ale arborilor 

Te venerează. 

Prin tine, micul bob de grâu 

Se metamorfozează în râuri de fire aurii 
Unduind în bătaia vântului. 

Prin tine înfloreşte floarea. 

În străfundul fiinţei mele, 

Niciodată nu mă voi ascunde 

De tine. 

Inger al Soarelui, 

Sfânt mesager al Maicii Pământeşti, 

Intră în Templul Sfânt din mine 


Şi dă-mi focul vieţii! 


Cea de-a doua Comuniune este cu 
Ingerul Apei. 

El aduce ploaia pe câmpiile însetate 
Şi umple puţurile aride. 

Da, noi te venerăm 

Apă a vieţii. 

Din marea cerească 

Curg şi şiroiesc ape 

Către izvoarele nesecate. 

În sângele meu curg 

Mii de izvoare pure, 

Şi vapori, şi nori, 

Şi toate apele 

Care se răspândesc pe toate cele şapte împărăţii 
Toate apele 

Pe care le-a făcut Creatorul 

Sunt sfinţite. 

Vocea Domnului 

Este deasupra apelor; 

Vocea Sa izbucneşte în tunet. 
Domnul domneşte asupra tuturor apelor. 
Inger al Apei, 

Sfânt mesager al Maicii Pământeşti, 
Intră în sângele care circulă în mine 
Spală-mi corpul în ploaia 

Care cade din ceruri 

Şi dă-mi Apa Vieţii! 


Cea de-a treia Comuniune este cu 
Ingerul Aerului 

Care răspândeşte parfumul 

Suav al câmpurilor, 

Al ierbii de primăvară după ploaie, 
Al mugurilor de 

Trandafiri de Sharon. 

Noi venerăm Suflul Sacru 


Care este mai presus 

De toate lucrurile create. 

Pentru că, iată, spaţiul luminos, 

Etern şi suveran 

În care se deplasează nenumăratele stele 
Este aerul pe care îl inspirăm 

Şi aerul pe care îl expirăm. 

Iar în momentul care separă inspiraţia 
De expiraţie 

Sunt ascunse toate misterele 

Grădinii Infinite. 

Inger al Aerului, 

Sfânt mesager al Maicii Pământeşti 

Intră adânc în mine 

Asemenea rândunicii care împodobeşte cerul, 
Ca să cunosc secretele vântului 

Şi muzica stelelor. 


Cea de-a patra Comuniune este cu 

Îngerul Pământului. 

El este acela care face să ţâşnească 
Grăunţele şi strugurii 

Din plenitudinea pământului. 

El este acela care face să se nască copiii 

În pântecele mamelor, din unirea cu soţii lor. 
Aceluia care cultivă pământul 

Cu cele două mâini ale sale 

li va aduce, 

Din abundentă, fructe şi grâu, 

Spice aurite 

Care cresc pe pământ 

În timpul primăverii, 

Peste tot cât se întinde pământul, 

Peste tot unde curg apele, 

Peste tot unde străluceşte soarele, 

Pentru a dărui oamenilor hrana lor de toate zilele. 
Aduc omagiu acestui pământ întins, 

Ale cărui drumuri duc departe, 


Acestui bogat şi fecund pământ 

Care este Maica ta, plantă sacră! 

Da, aduc omagiu solului 

Pe care creşti tu, 

Tu care împrăştii un parfum atât de dulce, 

Produs bun al Domnului. 

Acela care însămânţează grâu, iarbă şi fructe, 
Seamănă Legea. 

Secerişul său va fi abundent. 

Recolta sa va ajunge la maturitate pe coline. 
Pentru a recompensa pe aceia care respectă Legea, 
Domnul le trimite Îngerul Pământului, 

Sfânt mesager al Maicii Pământeşti, 

Pentru a face să crească plantele, 

Pentru a face ca pântecul femeii să fie fertil 

Şi astfel, Pământul să nu înceteze niciodată să răsune 
De râsul copiilor. 

Să adorăm pe Domnul în El! 


Cea de-a cincea Comuniune este cu 

Ingerul Vieţii 

Acela care dă putere şi vigoare omului. 
Pentru că, iată, dacă ceara nu este pură, 
Cum ar putea lumânarea să dea o flacără constantă? 
Mergi, atunci, către arborii cu ramuri înalte 
Şi înaintea unuia dintre ei, care este frumos, 
Inalt şi majestos, 

Spune aceste cuvinte: 

«Te salut pe tine, O, bunule Arbore al Vieţii, 
Făcut de Creator!» 

Atunci Râul Vieţii 

Va curge între tine şi Fratele tău, 

Arborele. 

Şi, astfel, tu vei avea 

Sănătatea corpului, 

Sprinteneala picioarelor, 

Auzul fin, 

Braţele puternice 


Şi privirea de vultur. 

Astfel este Comuniunea 

Cu Ingerul Vieţii, 

Sfânt mesager al Maicii Pământeşti. 


Cea de-a şasea Comuniune este cu 
Ingerul Bucuriei. 

El este acela care coboară pe pământ 
Pentru a da frumuseţe tuturor oamenilor. 
Pentru că Domnul nu poate fi slăvit cu tristeţe 
Nici cu crize de disperare. 

Abandonaţi plânsetele şi lamentările voastre 
Şi cântaţi Domnului un nou cântec: 
Cântaţi Domnului întreg Pământul. 

Fie ca cerurile să se bucure 

Şi Pământul să se înveselească. 

Fie să se bucure câmpurile, 

Fie ca toate apele să aplaude, 

Şi colinele să se bucure împreună 

În faţa Domnului. 

Pentru că vă veţi naşte în bucurie 

Şi veţi creşte în pace, 

Veţi auzi cântând munţii şi colinele. 
Inger al Bucuriei, 

Sfânt mesager al Maicii Pământeşti, 

Voi cânta pentru Domnul 

Atât cât voi trăi. 

Voi cânta laude Dumnezeului meu 

Cât timp voi exista. 


Cea de-a şaptea Comuniune este cu 

Maica Pământească, 

Care ne trimite îngerii Săi 

Pentru a călăuzi rădăcinile omului 

Şi a le trimite adânc în pământul binecuvântat 
Noi o invocăm pe Maica Pământească, 
Apărătoarea Sfântă! 

Păstrătoarea! 


Ea este Aceea care va reface lumea! 
Pământul li aparţine 

Şi răspunde de deplinătatea lumii 

Şi de toţi cei care o locuiesc. 

Noi adorăm pe buna, puternica, 
Binefăcătoarea Maică Pământească 
Şi toţi îngerii Săi, 

Generoşi, curajoşi 

Şi plini de putere; 

Surse ale stării de bine şi ale sănătăţii. 
Prin strălucirea şi gloria Ei 

Plantele cresc pe pământ 

Datorită izvoarelor inepuizabile. 
Prin strălucirea şi gloria Ei, 
Vânturile suflă 

Antrenând norii 

Către izvoarele eterne. 

Maica Pământească şi cu mine suntem Una. 
Eu am rădăcinile în Ea 

Iar Ea îşi găseşte încântarea în mine 
Potrivit Legii Sfinte.” 


A urmat o îndelungată tăcere, ca şi cum ascultătorii ar 
fi cântărit cuvintele Domnului lisus. Exista o nouă 
putere în ei, iar dorinţa şi speranţa străluceau pe faţa 
lor. Şi atunci un om vorbi: „Doamne, noi suntem plini 
de ardoarea de a începe Comuniunile cu îngerii Maicii 
Pământeşti, Care a plantat Marea Grădină a 
Pământului. Dar care sunt îngerii Tatălui Ceresc care 
guvernează noaptea? Cum putem noi vorbi cu ei, care 
sunt atât de departe de noi şi care sunt invizibili 
ochilor noştri? Pentru că noi putem vedea razele 
soarelui, putem simţi apa rece a râului în care ne 
scăldăm şi strugurii sunt calzi la atingerea noastră, 
când s-au copt în vii. Dar îngerii Tatălui Ceresc nu pot 
fi văzuţi, sau auziţi, sau pipăiţi. Doamne, spune-ne ce 
trebuie să facem?” 


A 


Şi soarele dimineţii aureola capul Său cu glorie, în 
timp ce Domnul lisus privindu-i, le spuse: 


„Copiii Mei, voi ştiţi că Pământul 

Şi tot ce găzduieşte el 

Nu este decât o reflectare a 
Împărăției Tatălui Ceresc? 

Şi după cum voi sunteţi alăptaţi şi îngrijiţi 
De mama voastră când sunteţi copii, 
Dar mergeţi la câmp să vă ajutaţi tatăl 
Când aţi crescut, 

Tot aşa îngerii Maicii Pământeşti 

Vă călăuzesc paşii 

Către Acela care este Tatăl vostru 

Şi către toţi îngerii Săi Sfinţi, 

Ca voi să puteţi cunoaşte adevărata voastră casă 
Şi să deveniți adevăraţi 

Fii de Dumnezeu. 

Când suntem copii, 

Vedem razele soarelui, 

Dar nu Puterea care l-a creat; 

Când suntem copii, 

Auzim susurul pârâului care curge, 
Dar nu lubirea care l-a creat. 

Când suntem copii, 

Noi vedem stelele, 

Dar nu mâna care le-a împrăştiat 

Pe cer, 

Întocmai cum un ţăran împrăştie sămânţa sa pe câmp. 
Numai prin Comuniunile 

Cu îngerii Tatălui Ceresc 

Noi învăţăm să vedem nevăzutul, 

Să auzim ceea ce nu poate fi auzit, 

Şi să rostim cuvinte de nerostit. 


Prima Comuniune este cu 
Ingerul Puterii 
Care dă căldura soarelui 


Şi călăuzeşte mâna omului 

În toate lucrările sale. 

A Ta, O, Tată Ceresc, 

A fost puterea 

Când ne-ai dat o cale fiecăruia dintre noi. 
Prin puterea Ta 

Picioarele mele mă vor purta 

Pe calea Legii; 

Prin puterea Ta 

Mâinile mele vor îndeplini lucrările Tale. 

Fie ca râul de aur al puterii 

Să curgă întotdeauna de la Tine către mine, 
Şi corpul meu să se întoarcă tot timpul către Tine, 
Ca floarea care se întoarce după soare. 
Pentru că nu există putere în afară de aceea 
A Tatălui Ceresc. 

Restul nu este decât un vis neclar, 
Asemănător unui nor care maschează faţa soarelui. 
Nu există nici un om care să aibă putere 
Asupra spiritului, 

Nici asupra sufletului în ziua morţii. 

Numai acea putere care vine de la Dumnezeu 
Poate să-l scoată din 

Cetatea Morţii. 

Călăuzeşte lucrările şi faptele noastre 

O, Înger al Puterii, 

Sfânt mesager al Tatălui Ceresc. 


Cea de-a doua Comuniune este cu 
Ingerul Iubirii, 

Ale cărui ape vindecătoare curg 

Într-un curs inepuizabil Venind din 
Marea Eternităţii. 

Dragilor, să ne iubim unii pe alţii: 
Pentru că iubirea vine de la Tatăl Ceresc 
Şi oricine iubeşte 

Este născut de Ordinea Cerească 

Şi cunoaşte îngerii; 


Pentru că fără iubire 

Inima unui om este uscată şi crăpată 
Ca fundul unui put uscat, 

Şi cuvintele lui sunt goale 

Ca o ploscă goală. 

Dar cuvintele iubirii sunt ca mierea, 
Dulci sufletului; 

Cuvintele de iubire în gura unui om 
Sunt ca apele de adâncime, 

Iar fântâna iubirii ca un pârâu. 

Da, s-a spus în zilele străvechi: 

Tu vei iubi pe Tatăl Ceresc 

Cu toată inima ta, 

Şi cu toată mintea ta, 

Şi cu toate faptele tale, 

Şi vei iubi pe fraţii tăi, 

Ca pe tine însuţi. 

Tatăl Ceresc este iubire 

Şi cine sălăşluieşte în iubire 
Sălăşluieşte în Tatăl Ceresc, 

Şi Tatăl Ceresc în el. 

Acela care nu iubeşte este ca o pasăre rătăcitoare 
Alungată din cuib; 

Iarba îi lipseşte şi 

Apa râului are un gust amar. 

Dacă un om spune: 

„Iubesc pe Tatăl Ceresc, 

Dar urăsc pe fratele meu.” 

El este un mincinos 

Pentru că dacă nu iubeşte pe fratele său 
Pe care îl vede, 

Cum ar putea iubi pe Tatăl Ceresc 
Pe Care el nu l-a văzut? 

Copiii Luminii sunt aceia care 

Merg împreună cu Îngerul Iubirii, 
Pentru că ei iubesc pe Tatăl Ceresc, 
Şi iubesc pe fraţii lor, 

Şi urmează Legea Sfântă. 


Iubirea este mai puternică 
Decât curenţii apelor de adâncime 
Iubirea este mai puternică decât moartea. 


Cea de-a treia Comuniune este cu 

Ingerul IÎnţelepciunii 

Care eliberează pe om de teamă, 

Deschide inima sa 

Şi uşurează conştiinţa sa. 

Sfântă Înţelepciune 

Înţelegere care se desfăşoară 

Continuu, 

Asemenea unui sul sacru, 

Şi care nu provine din învăţătură. 

Întreaga înţelepciune vine 

De la Tatăl Ceresc 

Şi este cu El pentru totdeauna. 

Cine poate număra boabele de nisip ale mării, 
Şi picăturile ploii, 

Şi zilele eternității? 

Cine poate afla înălţimea cerurilor 

Şi dimensiunile pământurilor? 

Cine poate spune când a apărut Înţelepciunea? 
Înţelepciunea a fost creată 

Inaintea tuturor lucrurilor. 

Acela care este fără înţelepciune 

Este asemenea aceluia care spune lemnului: 
„Irezeşte-te!”, şi pietrei mute: 

„Ridică-te şi învaţă!” 

Cuvintele sale sunt goale 

Şi acţiunile sale periculoase 

Ca acelea ale unui copil care agită în aer sabia tatălui 
său 

Şi ignoră tăişul lamei. 

Dar coroana înţelepciunii 

Face pacea şi sănătatea 

Să înflorească, 

Amândouă fiind daruri ale lui Dumnezeu. 


O, Tu, Ordine Cerească! 

Şi tu, Înger al Înţelepciunii! 

Eu vă voi adora şi voi slāvi Tatăl Ceresc! 
Tatăl Ceresc este Acela 

Care permite râului gândurilor din noi 
Să curgă către 

Sfânta Mare a Eternităţii. 


Cea de-a patra Comuniune este cu 
Îngerul Vieţii Eterne, 

Care aduce omului Mesajul eternității. 
Pentru că acela care merge cu îngerii 
Va învăţa să zboare 

Deasupra norilor 

Şi casa sa va fi 

În Marea Eternă 

Unde se înalţă Arborele Sfânt al Vieţii. 
Nu aştepta moartea 

Să-ţi reveleze marele mister. 

Dacă tu nu cunoşti Tatăl tău Ceresc 

În timp ce picioarele tale calcă solul prăfos, 
Nu vor mai exista nimic decât umbre, pentru tine 
În viaţa ce va urma. 

Aici şi acum 

Este misterul revelat. 

Aici şi acum 

Este cortina ridicată. 

Nu-ţi fie frică, O, omule! 

Prinde-te de aripile 

Îngerului Vieţii Eterne 

Şi zboară pe căile stelelor, 

Lunii, soarelui 

Şi ale Luminii nesfârşite, 

Mişcându-te jur împrejur 

În revoluțiile lor circulare eterne, 

Şi zboară spre Marea Cerească 

A Vieţii Eterne. 


Cea de-a cincea Comuniune este cu 

Ingerul Creaţiei, 

Care cântă împreună cu albinele în zumzetul lor 
În timp ce ele fac fără încetare mierea aurie; 
Cu păstorul care cântă la fluier 

Veghind ca turma să nu se risipească; 

În cântecul fetei 

În timp ce mâna sa mânuieşte fusul. 

Şi dacă voi credeţi că acestea 

Nu sunt la fel de minunate în ochii Domnului 
Ca rugăciunea cea mai avântată 

Transmisă de ecoul celor mai înalţi munţi, 
Atunci vă înşelaţi. 

Pentru că munca cinstită a mâinilor umile, 
Este o rugăciune zilnică de recunoştinţă, 

Iar muzica plugului 

Este un cântec vesel pentru Domnul. 

Acela care mănâncă pâinea lenei 

Trebuie să moară de foame, 

Pentru că un câmp de pietre 

Poate produce numai pietre. 

Pentru el ziua este fără nici un rost, 
Noaptea este un trist cortegiu de vise rele. 
Sufletul leneşului 

Este invadat de buruienile nemulțumirii; 
Dar acela care merge în compania 

Îngerului Lucrului 

Posedă în el un câmp întotdeauna fertil, 

În care grâul şi strugurii 

Şi tot felul de ierburi şi flori 

Plăcut mirositoare cresc din abundență. 

Tu vei recolta ce ai semănat. 

Omul lui Dumnezeu care şi-a găsit rostul 

Nu mai are nevoie de nici o altă binecuvântare 


Cea de-a şasea Comuniune este cu 
Îngerul Păcii, 
Al cărui sărut conferă calmul, 


Şi a cărui faţă este ca suprafaţa 

Apelor neclintite, 

În care se reflectă luna. 

Eu voi invoca Pacea, 

Al cărei suflu este prietenesc, 

A cărei mână descreţeşte fruntea. 

În domnia Păcii, 

Nu există nici foame, nici sete, 

Nici vânt rece, nici vânt cald, 

Nici bătrâneţe, nici moarte. 

Dar acela care n-are pacea în sufletul său, 
N-are nici un loc în care să poată construi Templul 
Sfânt; 

Deoarece, cum ar putea lucra tâmplarul 
În mijlocul unei tornade? 

Sămânţa violenţei nu poate aduce 

Decât o recoltă tristă, 

Iar pe un strat uscat 

Nu poate creşte nimic viu. 

Căutaţi deci Ingerul Păcii 

Care este ca steaua dimineţii 

În mijlocul unui nor, 

Ca luna plină, 

Ca un măslin frumos încărcat cu fructe, 
Ca soarele strălucind deasupra templului Celui 
Preaînalt. 

Pacea sălăşluieşte în inima tăcerii 

Fii liniştit şi să ştii că Eu sunt Dumnezeu. 


Cea de-a şaptea Comuniune este cu 
Tatăl Ceresc, 

Care este, 

Care a fost şi 

Care va fi întotdeauna. 

O, Mare Creator! 

Tu ai creat Ingerii Cereşti 

Şi Tu le-ai revelat Legile Cereşti! 
Tu eşti refugiul meu şi cetatea mea. 


Tu eşti din veci de veci. 

Doamne, Tu ai fost Sălaşul nostru 
În toate generaţiile. 

Înaintea formării munţilor 

Sau chiar înainte ca 

Tu să fi făcut Pământul, 

Din veci de veci, 

Tu eşti Dumnezeu. 

Cine a făcut apele 

Şi cine face plantele? 

Cine a unit vântul 

Cu norii furtunii 

De la cele mai blânde la cele mai puternice? 
Cine, O, Mare Creator 

Este izvorul Vieţii Eterne 

În sufletele noastre? 

Cine a făcut Lumina şi întunericul? 
Cine a făcut somnul 

Şi animația orelor zilei? 

Cine a făcut prânzurile 

Şi miezurile de noapte? 

Eşti Tu, O, Mare Creator! 

Tu ai creat Pământul. 

Cu puterea Ta, 

Ai proiectat lumea. 

Prin înţelepciunea Ta, 

Şi ai desfăşurat cerurile 

Cu iubirea Ta, 

Relevă-mi natura Ta O, Tată Ceresc, 
Care este puterea 

Îngerilor Sfintei Tale Împărăţii. 

Tu ai dat imortalitatea şi 

Ordinea Cerească O, Creator, 

Şi cel mai bun dintre toate darurile, 
Legea Ta Sfântă! 

Eu voi lăuda lucrările Tale 

Tot timpul 

Cu cântece de recunoştinţă 


În toate generaţiile timpului. 

În zorii zilei 

Imbrăţişez pe Maica mea, 

La venirea nopţii 

Mă ataşez Tatălui meu 

Şi cu scurgerea 

Tuturor serilor şi dimineţilor, 

Voi respira Legea Lor Sfântă, 

Şi nu voi întrerupe aceste Comuniuni 
Până la sfârşitul timpului.” 


Şi deasupra cerurilor şi pământului se lăsă o mare 
tăcere şi pacea Tatălui Ceresc şi a Maicii Pământeşti 
străluci deasupra capetelor Domnului lisus şi ale 
mulţimii. 


Fragmente din Cartea eseniană a Domnului 
lisus 


Cele şapte căi ale păcii 


Şi văzând mulțimile, Domnul lisus urcă pe un munte, 
şi discipolii Săi precum şi toţi cei însetaţi de vorbele 
Sale, veniră la El. Şi văzându-i adunaţi în jurul Său, le 
vorbi astfel: 


„Pace vă aduc vouă, copiii Mei, 

Pacea înşeptită 

A Maicii Pământeşti 

Şi a Tatălui Ceresc. 

Pace aduc corpului vostru, 

Pacea călăuzită de Ingerul Puterii, 

Pace aduc inimii voastre, 

Pace călăuzită de Ingerul Iubirii; 

Pace aduc minţii voastre, _ 

Pace călăuzită de Ingerul Înţelepciunii. 

Prin Ingerii _ 

Puterii, Iubirii şi Inţelepciunii, 

Voi veţi străbate cele Şapte Căi 

Ale Grădinii Infinite 

Şi corpul vostru, inima voastră şi mintea voastră 
Vor fi o Unitate 

În zborul Sacru către Marea Cerească a Păcii. 


Adevăr zic vouă, 

Căile sunt şapte 

Prin Grădina Infinită 

Şi fiecare trebuie traversată 

De corpul, inima şi mintea voastră 
Împreună în unitate, 

Ca nu cumva să vă împleticiţi şi să cădeţi 


În abisul neantului. 

Pentru că după cum o pasăre nu poate zbura cu o 
singură aripă, | 

Tot aşa, Pasărea Înţelepciunii 

Are nevoie de cele două aripi ale Puterii şi Iubirii 
Pentru a zbura deasupra abisului 

Până la Arborele Sfânt al Vieţii. 


Căci corpul singur 

Este ca o casă abandonată văzută de departe; 
Ceea ce părea frumos 

Nu este decât ruină şi tristeţe 

Când este privit de aproape. 

Corpul singur Este ca un car din aur 

Pe care făuritorul său l-a pus pe un piedestal 
Pentru a nu se uza în contact cu pământul. 
Dar ca idol de aur, 

El este urât şi fără graţie, 

Pentru că numai în mişcare 

Işi revelează rostul. 

Întocmai ca un gol întunecat de fereastră 
Când vântul a stins lumânarea, 

Este corpul singur, 

Fără inimă şi fără minte 

Pentru a-l umple cu lumină. 


Iar inima singură, 

Este ca un soare fără pământ pe care să strălucească, 
O lumină în gol. 

O minge de căldură cufundată 

Într-o mare de întuneric. 

Pentru că atunci când un om iubeşte, 

Acea iubire se îndreaptă numai către 
Propria distrugere 

Dacă nu există mâini pentru îndeplinirea 
De fapte bune 

Şi nici minte pentru a ţese flăcările dorinţei 
Într-o țesătură de psalmi. 


Inima singură 

Este ca o tornadă în deşert, 
Fără corp şi fără minte 
Care o fac să cânte 

Printre chiparoşi şi pini. 


Iar mintea singură 

Este un sul sacru 

Care s-a uzat cu trecerea anilor 

Şi trebuie distrus. 

Adevărul şi frumuseţea cuvintelor sale 
Sunt neschimbate 

Dar ochii nu mai pot citi 

Literele şterse 

Şi se sfărâmă între degetele care îl ţin. 
Aşa este mintea fără inimă 

Pentru a exprima cuvinte, 

Şi fără corp 

Pentru a-şi îndeplini acţiunile sale. 

La ce ar mai fi de folos înţelepciunea 
Fără o inimă care s-o simtă 

Şi fără o limbă care să-i dea grai? 
Mintea singură 

Este sterilă ca pântecul unei femei în vârstă, 
Fără inimă şi fără corp 

Pentru a-l umple de viaţă. 


Pentru că iată, adevăr zic vouă, 
Corpul, inima şi mintea, 

Sunt ca un car, un cal şi un căruţaş. 
Carul este corpul 

Făurit pentru îndeplinirea voinţei 
Tatălui Ceresc 

Şi a Maicii Pământeşti. 

Inima este cursierul înflăcărat, 
Glorios şi curajos, 

Care trage cu curaj carul, 
Indiferent că drumul este bun, 


Sau presărat cu pietre şi 

Barat de trunchiuri de arbori 

În calea sa. 

Iar căruţaşul este mintea 

Care ţine hăţurile înţelepciunii 

Văzând pe deasupra ce se întâmplă 
Până departe la orizont, 

Călăuzind carul prin roţile şi frânele lui. 


Aplecaţi-vă urechea, O, voi ceruri 

Şi voi vorbi; 

Şi ascultă, O, pământule, 

Cuvintele pe care le va rosti gura mea. 
Învățătura mea va cădea în picături ca de ploaie 
Cuvântul meu se va împrăştia ca roua, 

Ca ploaia liniştită 

Pe iarba delicată 

Şi ca aversele pe câmpuri. 


Binecuvântat este Copilul Luminii 

Care are corpul puternic 

Pentru că el a fost în uniune cu Pământul. 

În fiecare zi voi veţi avea ca o sărbătoare 

Cu toate darurile Îngerului Pământului: 
Grâul auriu şi meiul, 

Strugurii purpurii de toamnă, 

Fructele coapte ale pomilor, 

Mierea albinelor de culoarea chihlimbarului. 
Veţi căuta aerul proaspăt 

Al pădurilor şi câmpurilor 

Şi acolo, în mijlocul lor 

Veţi găsi Ingerul Aerului. 

Scoateţi încălţările şi îmbrăcămintea 

Astfel ca Îngerul Aerului 

Să vă îmbrăţişeze întregul corp. 

Respiraţi prelung şi adânc 

Astfel ca Îngerul Aerului să intre în voi. 
Intraţi apoi în apa rece şi curgătoare a râului 


Astfel ca Îngerul Apei 

Să îmbrăţişeze întreg corpul vostru. 
Aruncaţi-vă în braţele sale 

Şi în ritmul respirației 

Deplasaţi apa cu corpul vostru. 

Căutaţi Ingerul Soarelui 

Şi lăsaţi-vă în îmbrăţişarea lui 

Care vă purifică cu flăcări sfinte. 

Toate aceste lucruri aparţin 

Legii Sfinte A Maicii Pământeşti, 

Aceea care v-a dat naştere. 

Acela care a găsit pacea corpului 

A construit un templu sfânt 

În care să poată sălăşlui pentru totdeauna 
Spiritul lui Dumnezeu. 

Cunoaşteţi această pace cu mintea voastră, 
Doriţi această pace cu inima voastră 

Şi îndepliniţi această pace cu corpul vostru. 


Binecuvânt este Copilul Luminii 

Care are mintea înţeleaptă 

Pentru că el va crea cerul. 

Mintea celui înţelept 

Este un câmp fertil 

Care dă o recoltă foarte bogată. 

Dacă voi arătaţi unui om înţelept 

O mână de seminţe de grâu 

El va vedea cu ochiul minţii sale 

Un câmp de grâu auriu. 

Dacă voi arătaţi aceeaşi mână de boabe de grâu 
Unui prost 

El va vedea numai ce este înaintea lui, 
Şi le va trata ca pietre fără valoare. 
Şi, aşa cum câmpul omului înţelept 
Dă recolte abundente, 

Şi al celui prost 

Da numai pietre, 

Aşa este şi cu gândurile noastre. 


După cum snopul de grâu auriu 

Există ascuns în bobul de grâu, 

Tot aşa împărăţia cerurilor este 
Ascunsă în gândurile noastre. 

Dacă ele vor fi pline cu 

Puterea, Iubirea şi Înţelepciunea 
Ingerilor Tatălui Ceresc 

Ele ne vor conduce la Marea Cerească. 
Dar dacă ele vor fi murdărite 

Cu corupţie, ură şi ignoranță, 

Ele ne vor înlănţui picioarele 

De pilonii durerii şi ai suferinţei. 

Nici un om nu poate sluji la doi stăpâni; 
Nici gândurile rele nu pot rămâne într-o minte 
Plină cu Lumina Legii. 

Acela care a găsit pacea cu mintea sa 
A învăţat să zboare dincolo 

De Tărâmul Ingerilor. 

Fie ca să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră, 
Să doriţi această pace cu inima voastră, 
Şi s-o îndepliniţi cu corpul vostru. 


Binecuvântat este Copilul Luminii 

Care are inima curată 

Pentru că Il va vedea pe Dumnezeu. 

Pentru că Tatăl Ceresc v-a dat vouă 

Spiritul Său Sfânt 

Şi Maica Pământească v-a dat 

Corpul Ei Sfânt, 

Tot aşa voi să iubiţi 

Pe toţi fraţii voştri. 

Iar adevărații voştri fraţi sunt toţi aceia care 
Indeplinesc voinţa Tatălui vostru Ceresc 

Şi a Maicii voastre Pământeşti. 

Fie ca iubirea voastră să fie ca soarele 

Care străluceşte deasupra tuturor creaturilor 
pământului 

Nu numai asupra unei frunze de iarbă sau a alteia. 


Şi această iubire va curge ca un izvor 

De la frate la frate, 

Şi pe măsură ce este consumată 

Ea este refăcută 

Pentru că iubirea este eternă. 

Iubirea este mai puternică 

Decât curenţii apelor de adâncime. 

Iubirea este mai puternică decât moartea. 

Şi dacă un om nu iubeşte 

Acela construieşte un perete între el 

Şi toate creaturile Pământului 

Şi acolo va sălăşlui 

În singurătate şi durere. 

Sau el poate deveni asemeni unui vârtej de râu, 
Care atrage în adâncime 

Tot ce pluteşte prea aproape de el. 

Deoarece inima este o mare cu valuri puternice, 
Şi iubirea şi înţelepciunea trebuie s-o tempereze, 
După cum soarele cald străbate norii 

Şi linişteşte marea agitată. 

Acela care a găsit pacea cu fraţii săi 

A intrat în împărăţia Iubirii 

Şi va vedea pe Dumnezeu în faţă. 

Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră, 
Să doriţi această pace cu inima voastră 

Şi să împliniţi această pace cu corpul vostru. 


Binecuvântat este Copilul Luminii 
Care a construit pe pământ 

Împărăţia cerurilor, 

Pentru că el va sălăşlui în ambele lumi. 
Voi veţi urma Legea 

Fraternităţii 

Care spune că nimeni nu va fi nici bogat, 
Nici sărac, 

Şi că toţi vor lucra împreună 

În Grădina Fraternităţii. 

Dar că fiecare va urma propria cale 


Şi că fiecare va asculta de propria inimă. 

Pentru că în Grădina Infinită 

Există multe şi diverse flori. 

Una va spune că ea este cea mai bună 

Deoarece culoarea sa este purpurie. 

O alta, că ea este avantajată 

Deoarece lujerul său este mai lung şi mai delicat 
Deşi fraţii pot fi de rase diferite 

Ei toţi trudesc împreună 

În via Maicii Pământeşti, 

Şi îşi înalţă vocile împreună 

În lauda Tatălui Ceresc. 

Şi împreună rup pâinea sfântă, 

Şi în tăcere împărtăşesc sfânta masă 

A recunoştinţei. 

Nu va exista pace între popoare 

Atâta vreme cât nu va fi o singură grădină 
fraternității 

Pe pământ. 

Deoarece, cum ar putea fi pace 

Când fiecare om îşi urmăreşte propriul său câştig 
Şi-şi vinde sufletul în sclavie? 

Tu, Copil al Luminii, 

Adună-te cu fraţii tăi 

Şi apoi porniţi şi răspândiţi-vă 

Pentru a-i învăţa căile Legii 

Pe aceia care au nevoie să le audă. 

Acela care a găsit pacea 

Cu fraternitatea omului 

A lucrat el însuşi 

Alături de Dumnezeu. 

Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră, 
Să doriţi această pace cu inima voastră, 

Şi să îndepliniţi această pace cu corpul vostru. 


Binecuvântat este Copilul Luminii 
Care a studiat Cartea Legii, 
Pentru că ea îi va fi ca o lumină 


În întunericul nopţii 

Şi ca o insulă de adevăr într-o mare de minciună. 
Să ştiţi, cuvântul scris 

Care vine de la Dumnezeu 

Este o reflectare a Mării Cereşti, 
Aşa cum stelele sclipitoare 

Reflectă faţa cerului. 

După cum cuvintele 

Părinților din vechime 

Sunt gravate cu mâna lui Dumnezeu 
Pe manuscrisele Sfinte, 

Tot aşa Legea este înscrisă în inimile 
Credincioşilor care le studiază. 
Pentru că li s-a spus bătrânilor 

Că la început au existat uriaşi 

Pe pământ 

Şi oameni puternici din vechime, 
Oameni de renume. 

Iar Copiii Luminii 

Vor păzi şi păstra 

Cuvântul lor scris, 

Ca să nu redevenim sălbatici 

Şi să cunoaştem 

Împărăţia Ingerilor. 

Să ştiţi, de asemenea, 

Că numai prin cuvântul scris 

Veţi putea descoperi acea Lege 

Care este nescrisă, 

După cum apa care izvorăşte din pământ 
Are o sursă ascunsă 

În adâncimile secrete ale pământului. 
Legea scrisă 

Este instrumentul prin care 

Este înţeleasă Legea nescrisă, 

După cum ramura mută a unui pom 
Devine fluier cântător 

În mâinile ciobanului. 

Sunt mulţi aceia care 


Ar vrea să rămână în liniştita 

Vale a ignoranței 

Unde se joacă copiii 

Şi fluturii dansează în soare 

În timpul vieţii lor scurte de o oră. 

Dar nimeni nu poate întârzia acolo mult timp, 
Pentru că la orizont se înalţă, sumbri, 
Munţii uceniciei. 

Sunt mulţi aceia cărora 

Le este teamă să-i traverseze 

Şi, de asemenea, sunt mulţi 

Care au căzut poticnindu-se şi rănindu-se 
Pe pantele lor abrupte şi accidentate 

Dar credinţa este călăuza 

Peste prăpăstiile larg deschise 

Şi perseverenţa îi susţine 

Pe parcursul rocilor prăpăstioase. 
Dincolo de vârfurile îngheţate ale acestui efort, 
Se întind pacea şi frumuseţea 

Grădinii Infinite a Cunoaşterii 

Unde înţelesul Legii 

Este făcut cunoscut 

Copiilor Luminii. 

Aici, în centrul pădurii sale, 

Se înalţă Arborele Vieţii, 

Mister al misterelor. 

Acela care a găsit pacea 

Cu învăţăturile Patriarhilor, 

Prin lumina minţii, 

Prin lumina naturii 

Şi prin studiul Cuvântului Sfânt, 

A străbătut locul mascat de nori 

Al Patriarhilor, 

Unde sălăşluieşte Sfânta Fraternitate, 
Despre care nici un om nu poate vorbi. 
Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră, 
S-o doriţi cu inima voastră 

Şi s-o îndepliniţi cu corpul vostru. 


Binecuvântat este Copilul Luminii 

Care a cunoscut-o pe Maica sa Pământească, 
Pentru că Ea este Aceea care i-a dat viaţa. 
Să ştiţi că Maica voastră este în voi 

Şi voi sunteţi în Ea. 

Ea v-a născut 

Ea v-a dat viaţa. 

Ea este aceea care v-a dat corpul vostru, 

Şi Ei Îi veţi reda, într-o zi, 

Acest corp. 

Să ştiţi că sângele care curge în voi 

Este născut din sângele Maicii voastre Pământeşti. 
Sângele Ei cade din nori 

Ţâşneşte din pântecul pământului, 

Susură în pârâurile munţilor 

Se scurge în abundență în râurile câmpiilor, 
Dormitează în lacuri, 

Vuieşte cu putere în mările furtunoase. 

Să ştiţi că aerul pe care îl respiraţi 

Este născut din respiraţia 

Maicii voastre Pământeşti. 

Respirația Ei este de azur 

În înălțimile cerurilor, 

Suspină pe vârfurile munţilor, 

Freamătă printre frunzele pădurii, 

Unduie câmpurile de cereale, 

Se linişteşte în văile adânci, 

Se încălzeşte în deşert. 

Să ştiţi că tăria oaselor voastre 

Este născută din oasele 

Maicii voastre Pământeşti 

Ea, a cărei carne se colorează în galben şi roşu 
In fructele pomilor. 

Lumina ochilor voştri 

Şi auzul urechilor voastre 

Sunt născute din Culorile şi sunetele 

Maicii voastre Pământeşti, 


Care vă scaldă în întregime 

Ca valurile mării, peştii 

Şi ca vârtejul de aer, păsările. 

Adevăr zic vouă, 

Omul este Fiul Maicii Pământeşti, 

Şi de la Ea îşi primeşte Fiul Omului 

intregul său corp, 

Chiar dacă corpul nou-născutului 

Este născut de pântecul mamei sale. 

Adevăr zic vouă, 

Voi sunteţi una cu Maica Pământească; 

Ea este în voi şi voi sunteţi în Ea. 

Din Ea v-aţi născut, 

In Ea trăiţi, 

Şi în Ea vă veţi întoarce. 

Păstraţi, de aceea, Legile Ei, 

Pentru că nimeni nu poate trăi îndelungat, 

Şi nu poate fi fericit 

Decât acela care respectă pe Maica sa 
Pământească, 

Şi urmează Legile Ei. 

Sângele vostru este sângele Ei, 

Respirația voastră este respiraţia Ei, 

Oasele voastre - oasele Ei, 

Carnea voastră - carnea Ei, 

Ochii şi urechile voastre - ochii şi urechile Ei. 
Acela care a găsit pacea 

Cu Maica sa Pământească, 

Nu va cunoaşte niciodată moartea. 

Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră, 
Să doriţi această pace cu inima voastră 

Şi să îndepliniţi această pace cu corpul vostru. 
Binecuvântat fie Copilul Luminii 

Care Il caută pe Tatăl său Ceresc 

Pentru că el va avea viaţă eternă. 

El va sălăşlui în locul secret Al Celui Preaînalt 
Va avea adăpost la umbra Celui Atotputernic 
Pentru că El a dat ca sarcină îngerilor Săi 


De a veghea asupra voastră în toate modurile. 
Să ştiţi că Domnul a fost 

Sălaşul nostru 

În toate generaţiile. 

Înaintea formării munţilor 

Sau chiar înainte ca El să fi făcut 

Pământul şi lumea, 

Chiar din veci de veci 

A existat iubirea 

intre Tatăl Ceresc 

Şi copiii Săi. 

Cum s-ar fi putut desface această iubire? 
De la început 

Şi până la sfârşitul timpului 

Flacăra sfântă a iubirii 

Va înconjura capetele Tatălui Ceresc 

Şi a Copiilor Luminii. 

Cum ar putea atunci această iubire să se stingă? 
Pentru că ea nu arde ca o lumânare, 

Nici ca un foc care distruge pădurea, 

Ci ea arde cu flacăra Luminii Eterne, 

Iar această flacără nu poate fi consumată. 
Voi, aceia care iubiţi pe Tatăl vostru Ceresc 
Conformaţi-vă poruncii Sale, 

Mergeţi cu îngerii Săi sfinţi 

Şi găsiţi-vă pacea voastră cu Legea Sa Sfântă. 
Pentru că Legea Sa este Legea în întregime 
Ba mai mult, este Legea Legilor. 

Prin Legea Sa, El a făcut 

Pământul şi cerurile să fie una, 

Munţii şi marea Sunt lumea Sa. 

El ne-a făcut cu mâinile Sale 

Ne-a plămădit 

Şi ne-a dat înţelegerea 

Ca noi să putem învăţa Legea Sa. 

El este învăluit cu Lumină 

Ca într-o îmbrăcăminte, 

El a desfăşurat cerurile 


Ca pe o cortină, 

El a făcut norii - carul Său; 

El merge pe aripile vântului. 

El a făcut să ţâşnească izvoarele în văi, 

Iar respiraţia Sa este în arborii puternici. 
El ţine în mâinile Sale locurile adânci ale Pământului. 
A Sa este puterea colinelor 

Şi cea a mării, 

Iar mâinile Sale au făcut uscatul. 

Toate cerurile declară Gloria lui Dumnezeu, 
Iar bolta înstelată arată Legea Sa, 

Iar Copiilor Săi i 

Le-a lăsat moştenire Împărăţia Sa, 

Acelora care au mers cu îngerii 

Şi au găsit pacea lor cu Legea Sa Sfântă. 
Vreţi să ştiţi mai mult, copiii Mei? 

Cum să spunem cu buzele noastre 

Ceea ce nu poate fi exprimat? 

Este întocmai ca o rodie mâncată de un mut: 
Cum ar putea el descrie gustul ei? 

Dacă noi spunem că Tatăl Ceresc 
Sălăşluieşte în noi, 

Atunci ofensăm cerurile; 

Dacă noi spunem că El nu sălăşluieşte în noi, 
Este un neadevăr. 

Ochiul care scrutează orizontul îndepărtat 
Şi al Aceluia care vede inimile oamenilor, 
Nu fac decât una. 

El nici nu se manifestă, 

Nici nu se ascunde. 

El nu este revelat, 

Nici nerevelat. 

Copiii Mei, nu există cuvinte 

De a exprima ceea ce este El! 

Noi ştim numai că 

Noi suntem copiii Săi 

Şi El este Tatăl nostru. 

El este Dumnezeul nostru 


Şi noi suntem copiii turmei Sale, 

Oile din grija Sa. 

Acela care a găsit pacea 

Cu Tatăl său Ceresc 

A intrat în Sanctuarul Legii Sfinte, 

Şi a făcut un legământ cu Dumnezeu 

Care va ţine de-a pururi. 

Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră 
Să doriţi această pace cu inimile voastre, 

Şi să îndepliniţi această pace cu corpul vostru. 
Chiar dacă cerul şi pământul ar dispare 

Nici o literă a Legii Sfinte 

Nu se va schimba sau nu se va şterge. 

Pentru că la început a fost Legea, 

Şi Legea era cu Dumnezeu 

Şi Legea era Dumnezeu. 

Fie ca Pacea Inşeptită 

A Tatălui Ceresc 

Să fie cu voi totdeauna.” 


Fragmente identice cu Manuscrisele 
eseniene de la Marea Moarta 


Și Enoh merse cu Dumnezeu; 

şi ei nu mai fu; 

pentru că Dumnezeu il luă la El. 
„Geneza eseniană” 5, 24 


Legea a fost plantată în grădina Fraternităţii pentru a 
lumina inima omului şi a întinde înaintea lor toate 
căile adevăratei virtuţi, un suflet umil, un 
temperament liniştit, o natură generoasă, plină de 
compasiune, bunătate, înțelegere şi  intuiţii 
permanente, şi înţelepciune puternică care crede în 
toate lucrările lui Dumnezeu, o încredere 
nezdruncinată în multele Sale binecuvântări şi un 
cuget de cunoaştere în toate lucrurile Marelui Ordin, 
sentimente loiale față de toți copiii adevărului, o 
puritate radiantă care înlătură orice impuritate, 
discreție privind toate lucrurile ascunse ale 
adevărului şi secretele cunoaşterii interioare. 

Din „Manualul de Disciplină” 

Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă 


Tu m-ai făcut să cunosc 

Lucrurile Tale adânci, misterioase. 
Toate lucrurile există prin Tine 

Şi nimic nu există fără Tine. 

Prin Legea Ta 

Tu ai călăuzit inima mea 

Ca eu să-mi îndrept paşii fără ezitare 
Pe căile virtuţii 

Care duc la Tine. 

Din „Cartea imnurilor” - VII 


Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă 


Legea a fost proiectată pentru a recompensa Copiii 
Luminii cu pace vindecătoare şi abundentă, cu viaţă 
lungă, cu sămânţa roditoare a binecuvântărilor 
eternității cu bucurie eternă în imortalitatea Luminii 
eterne. 

Din „Manualul de Disciplină” 

Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă 


Îţi mulţumesc Ţie, Tată Ceresc, 

Pentru că Tu m-ai condus la izvorul unei ape 
curgătoare, la izvorul viu dintr-un ţinut al uscăciunii 
udând o grădină eternă a minunilor, 

Arborele Vieţii, mister al misterelor ale cărui ramuri 
se dezvoltă etern şi ale cărui rădăcini se alimentează 
din fluxul vieţii dintr-o sursă eternă. 

Iar Tu, Tată Ceresc, protejezi fructele Sale cu îngerii 
zilei şi ai nopţii şi mistui orice cale cu flăcările 
Luminii eterne. 

Din „Psalmi de recunoştinţă” 

Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă 


Îţi sunt recunoscător ie, Tată Ceresc, 

Pentru că Tu m-ai înălţat la nivelul eternității şi am 
întâlnit minunăţiile clarităţii. 

Tu m-ai călăuzit să ajung în compania Ta eternă din 
adâncimile pământului. 

Tu ai purificat corpul meu pentru a mă ataşa armatei 
de îngeri ai pământului şi sufletul meu pentru a 
ajunge în compania îngerilor cereşti. 

Tu ai dat omului eternitatea să laude în zori şi în 
amurguri lucrările şi minunăţiile Tale cu cântece 
vesele. 

Din „Psalmi de recunoştinţă” 


Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă 


Eu voi lăuda lucrările Tale cu cântecele Recunoştinţei 
continuu, de-a lungul timpului în momentele zilei şi în 
ordinea lor firească: cu ivirea zorilor şi cu întoarcerea 
serii şi plecarea luminii, şi plecarea întunericului şi 
venirea zilei, continuu, în toate generaţiile timpului. 
Din „Psalmi de recunoştinţă” 

Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă 


Fie ca Ei să vă binecuvânteze cu toate binefacerile, fie 
ca El să vă apere de toate relele şi să vă lumineze 
inimile cu cunoaşterea vieţii şi să vă acorde 
înţelepciunea eternă. j 

Şi fie ca El să vă dea binecuvântările Inşeptite pentru 
pacea veşnică. 

Din „Manualul de Disciplină” 

Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă 


La venirea zilei îmi îmbrăţişez Maica Pământească; la 
venirea nopţii, mă unesc cu Tatăl Ceresc; şi în asfinţit, 
şi în zori respir Legea Lor; şi nu voi întrerupe aceste 
Comuniuni până la sfârşitul timpurilor. 

Din „Manualul de Disciplină” 

Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă 


El a destinat omului două spirite care îl vor însoţi. 
Există două spirite, al adevărului şi al minciunii: 
adevărul născut din izvorul Luminii, minciuna - din 
adâncimile întunericului. 

Stăpânirea tuturor copiilor adevărului este în mâinile 
Ingerilor Luminii astfel ca ei să poată merge pe căile 
Luminii. 


Spiritele adevărului şi minciunii luptă în inima 
omului, făcându-l să se comporte cu înţelepciune sau 
prostie. 

Şi în funcţie de cum va moşteni adevărul el va evita 
întunericul. 

Binecuvântaţi toţi aceia care au tras la sorţi Legea 
pentru că ei vor merge corect pe toate drumurile lor. 
Fie ca Legea să-i binecuvânteze cu tot binele şi să-i 
păzească de tot răul, şi să le ilumineze inimile cu 
intuiţie pe cărările vieţii, şi să-i răsplătească cu 
cunoaşterea lucrurilor eterne. 

Din „Manualul de Disciplină” 

Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă 


Eu am realizat viziunea interioară şi, prin Spiritul Tău 
în mine, am aflat secretul Tău minunat. 

Prin pătrunderea Ta mistică 

Tu ai produs un izvor de cunoaştere care a creat în 
mine o fântână de putere revărsând ape vii, un potop 
de iubire şi o înțelepciune  atotcuprinzătoare 
asemănătoare splendorii Luminii eterne. 

Din „Cartea imnurilor” 

Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă 


Fragmente din Cartea eseniană a 
Invăţătorului Virtuţii 


Domnul mergea spre malul râului, acolo unde se 
adunase mulţimea avidă de a-l asculta cuvintele. După 
ce i-a binecuvântat pe _ toţi, El i-a întrebat ce îi 
preocupă. Unul dintre ei Îl întrebă: 

„Doamne, spune-ne nouă, care sunt acele lucruri 
cărora trebuie să le acordăm cea mai mare valoare şi 
care sunt lucrurile de care trebuie să ne ferim?” 

Şi Domnul le-a răspuns: 

„Toate nenorocirile suferite de oameni sunt produse 
de acele lucruri care sunt în afara noastră; pentru că 
ceea ce este în interiorul nostru nu ne poate face 
niciodată să suferim. Un copil moare, o avere este 
pierdută, casa şi câmpul au ars şi toţi oamenii sunt 
lipsiţi de ajutor şi se plâng cu voce tare: «Ce mă fac 
acum? Ce se v-a întâmpla de-acum cu mine? Voi scăpa 
de acest lucru?» Toate acestea sunt cuvintele acelora 
care sunt descurajaţi sau se bucură de evenimente pe 
care ei nu le stăpânesc. Dar când noi ne întristăm de 
ceea ce nu este în puterea noastră, ne asemănăm 
copilului mic care plânge când soarele a apus. S-a 
spus strămoşilor voştri să nu râvnească la nimic din 
ceea ce aparţine vecinului şi acum Eu vă spun vouă să 
nu doriţi nimic din ceea ce nu este în puterea voastră, 
pentru că numai ceea ce este în voi vă aparţine; iar 
ceea ce este în afara voastră, aparţine altuia. In 
aceasta constă fericirea: să cunoaşteţi ceea ce vă 
aparţine şi ceea ce nu vă aparţine. Dacă vreţi sa aveţi 
viaţă veşnică, păstraţi eternitatea în voi şi nu vă 
agăţaţi de umbrele lumii oamenilor care poartă 
germenii morţii.” 

„Nu sunt, toate cele ce vi se întâmplă, în afara puterii 


voastre? Ba da. Şi nu există în voi cunoaşterea despre 
bine şi rău? Ba da. Nu este deci în puterea voastră să 
trataţi tot ceea ce vi se întâmplă în lumina 
înţelepciunii şi iubirii, în locul disperării şi tristeţii? Ba 
da. Poate vreun om să vă împiedice să faceţi astfel? 
Nimeni nu poate. Atunci nu vă mai plângeţi: «Ce mă 
fac acum? Ce se va întâmpla de-acum cu mine? Voi 
scăpa de acest lucru?» pentru că orice vi s-ar putea 
întâmpla voi veţi judeca în lumina înţelepciunii şi 
iubirii şi veţi vedea toate lucrurile cu ochii îngerilor.” 
„Pentru că dacă voi veţi cântări fericirea, potrivit 
celor ce vi se pot întâmpla, înseamnă să trăiţi ca 
sclavi. lar a trăi ca îngerii care vorbesc în voi 
înseamnă a fi liberi. Voi veţi trăi în libertate numai ca 
adevăraţi Fii ai lui Dumnezeu şi plecaţi-vă fruntea 
numai la poruncile Legii Sfinte. Dacă voi trăiţi în acest 
mod, atunci când Îngerul Morţii va veni la voi, voi veţi 
putea întinde mâinile către Dumnezeu şi veţi putea 
spune: «Noi n-am neglijat Comuniunile pe care le-am 
primit de la Tine pentru a cunoaşte Legea Ta şi a 
merge pe căile îngerilor; noi nu Te-am dezonorat prin 
actele noastre; vezi cum am utilizat ochiul care vede 
în noi; Te-am blamat vreodată? Am tipat împotriva a 
ceea ce ni s-a întâmplat, sau am dorit ca să fie altfel? 
Am dorit să încălcăm Legea Ta? Pentru că ne-ai dat 
viaţa Iti mulţumim pentru lucrurile Tale pe care ni le- 
ai dat spre folosinţă atât de mult timp şi noi suntem 
mulţumiţi; ia-le înapoi şi pune-le unde doreşti, pentru 
că toate lucrurile sunt ale Tale din eternitate».” 

„Să ştiţi că nici un om nu poate sluji la doi stăpâni. Să 
ştiţi că voi nu puteţi dori să aveţi lumea averilor şi de 
asemenea Împărăţia Cerurilor. Bogăţiile, pământurile 
şi puterea, nu aparţin omului, pentru că ele sunt ale 
lumii. Dar împărăţia Cerurilor este a voastră pentru 
totdeauna, pentru că ea este în voi. Şi dacă voi veţi 


dori şi veţi căuta ceea ce nu vă aparţine, atunci în 
mod sigur veţi pierde ceea ce este al vostru. Adevăr 
zic vouă, că nimic nu este dat pe nimic. Pentru că 
orice lucru, atât în lumea oamenilor cât şi a îngerilor, 
are un preţ. Acela care râvneşte după belşug şi averi, 
trebuie să alerge după ele, să sărute mâinile acelora 
pe care nu-i admiră, să irosească timp şi oboseală la 
alte uşi ale oamenilor, să spună şi să facă lucruri false, 
să dea cadouri de aur, argint şi uleiuri scumpe; toate 
acestea şi încă mai multe, trebuie să facă un om 
pentru a obţine bogății şi favoare. Şi când aţi obţinut 
acestea, ce aveţi? Vă va da acesta bogăţie şi putere 
siguranţă pentru eliberarea de teamă, pace minţii, o zi 
petrecută în compania îngerilor Maicii Pământeşti, o 
noapte petrecută în compania îngerilor Tatălui 
Ceresc? Doar nu vă aşteptaţi să primiţi pe degeaba 
lucruri atât de mari? Când un om are doi stăpâni, fie 
că iubeşte pe unul şi-l urăşte pe celălalt, fie că va ţine 
la unul şi-l va disprețul pe celălalt. Voi nu puteţi servi 
lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să serviţi lumii.” 
„Intâmplător puţul vostru a secat, uleiul preţios s-a 
vărsat, v-a ars casa, grădina s-a ofilit; dar voi trataţi 
tot ce vi se întâmplă cu înţelepciune şi iubire. Ploaia 
vă poate umple din nou puţul secat, casele pot fi din 
nou construite, alte seminţe pot fi semănate; toate 
acestea pot trece şi veni din nou şi trece iarăşi. Dar 
Impărăţia Cerurilor este eternă şi nu va trece. Să nu 
schimbăm, deci, ceea ce este etern pe ceea ce poate 
pieri într-o oră.” 


x x x 
„Când voi sunteţi întrebaţi de care ţară aparţineţi, să 


nu spuneţi că de cutare sau de cutare, deoarece dacă 
este adevărat că săracul corp fizic, aparţine unui 


colţişor oarecare de pe pământ, voi, O, Copii al 
Luminii, aparţineţi Fraternităţii care cuprinde toate 
cerurile şi dincolo de ele şi de la Tatăl vostru Ceresc 
au coborât nu numai seminţele taţilor şi bunicilor 
voştri dar a tuturor fiinţelor care au fost create pe 
Pământ. Într-adevăr, voi sunteţi Fii de Dumnezeu şi 
toţi oamenii sunt fraţii voştri. Şi având pe Dumnezeu, 
Creatorul vostru şi Tatăl vostru şi Păzitorul vostru, 
aceasta nu ne eliberează de toate supărările şi de 
teamă?” 

„De aceea, vă spun vouă, nu vă gândiţi să adunaţi 
bunuri lumeşti, posesiuni, aur şi argint, pentru că 
acestea nu aduc decât corupţie şi moarte. Căci, cu cât 
mai mare va fi tezaurul bogăției voastre, cu atât mai 
groşi vor fi pereţii mormântului vostru. Deschideţi 
larg ferestrele sufletului vostru şi respiraţi aerul 
proaspăt al omului liber! De ce vă preocupaţi pentru 
veşminte? Priviţi cum cresc crinii de pe câmp; ei nu 
trudesc, nici nu deapănă şi vă spun totuşi că nici chiar 
Solomon în întreaga sa glorie n-a fost împodobit ca 
aceştia. De ce trebuie să vă preocupaţi de hrană? 
Priviţi darurile Maicii voastre Pământeşti, fructele 
coapte ale pomilor şi grăunţele aurii ale pământului 
Ei. De ce vă preocupaţi de casă şi de terenuri? Un om 
nu vă poate vinde ceea ce nu-i aparţine şi el nu poate 
fi proprietarul a ceea ce aparţine tuturor. Acest 
pământ întins este al vostru şi toţi oamenii sunt fraţii 
voştri, îngerii Maicii Pământeşti merg cu voi în timpul 
zilei, îngerii Tatălui Ceresc vă călăuzesc în timpul 
nopţii, iar în voi este Legea Sfântă. Fii de rege, 
încetaţi, deci, să mai poftiţi fleacuri. Luaţi, deci, loc la 
masa de sărbătoare şi îndepliniţi-vă moştenirea cu 
respect. Pentru că în Dumnezeu trăim, ne mişcăm şi 
avem lumea noastră. Într-adevăr noi suntem fiii Lui şi 
El este Tatăl nostru.” 


x kK xk 


„Este liber numai acela care trăieşte după cum 
doreşte să trăiască, care nu este împiedicat în actele 
sale şi a cărui dorinţe îşi găsesc finalitatea. Acela care 
nu este împiedicat este liber, dar acela care poate fi 
constrâns este în mod sigur un sclav. Dar cine nu este 
sclav? Numai acel om poate să nu fie sclav care nu 
doreşte nimic din ce aparţine altora. Dar care sunt 
acele lucruri ce vă aparţin vouă? Copiii Mei, numai 
împărăţia Cerurilor care este în voi, unde sălăşluieşte 
Legea Tatălui vostru Ceresc, vă aparţine vouă. 
Împărăţia Cerurilor este asemenea unui negustor în 
căutare de perle bune care, atunci când găseşte una 
de mare preţ, merge şi vinde tot ca s-o poată 
cumpăra. Şi dacă această perlă prețioasă îţi aparţine 
pentru totdeauna, de ce s-o schimbaţi pe pietre şi 
pietricele fără nici o valoare? Să ştiţi, casa voastră, 
pământul vostru, fiii şi fiicele voastre, toate bucuriile 
averii şi supărările nenorocirilor, nu vă aparţin, chiar 
dacă părerile altora v-o confirmă. Dar dacă voi poftiţi 
aceste lucruri, şi ţineţi tare la ele, şi vă îngrijoraţi, şi 
vă bucurati după ele, atunci sunteţi sclavi şi sclavi veţi 
rămâne.” 

„Copiii Mei, nu permiteţi lucrurilor care nu sunt ale 
voastre să vă dezbine. Nu permiteţi atracției lumeşti 
să se dezvolte în voi, ca o viţă repede urcătoare pe 
stejar, ca să nu suferiţi când o veţi desprinde. Voi 
veniţi pe lume fără apărare în pântecele mamelor 
voastre şi tot fără apărare plecaţi. Lumea dă şi lumea 
ia înapoi. Dar nici o putere de pe pământ sau din cer 
nu vă poate lua Legea Sfântă care este în voi. Voi 
puteţi vedea părinţii voştri măcelăriți, iar voi puteţi fi 
izgoniți din ţară. Atunci voi veţi pleca cu inima voioasă 


pentru a trăi într-o altă ţară şi veţi privi cu milă pe 
ucigaşii părinţilor voştri, ştiind că şi ei la fel vor pieri. 
Pentru că voi ştiţi că voi şi Adevăraţii voştri Părinţi 
veţi trăi în siguranţă în adevărata voastră ţară. Pentru 
că Adevăraţii voştri Părinţi sunt Tatăl vostru Ceresc şi 
Maica voastră Pământească. Moartea nu vă poate 
separa de adevărații voştri părinţi şi pentru adevărata 
voastră ţară nu există exil. Şi în voi, ca o stâncă ce 
rezistă tuturor furtunilor, stă Legea Sfântă, fortăreaţa 
şi salvarea voastră.” 


Fragmente din Evanghelia eseniana a lui 
loan 


La început a fost Legea, şi Legea era cu Dumnezeu, şi 
Legea era Dumnezeu. Tot aşa a fost la început cu 
Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute de 
Dumnezeu; şi fără El n-a fost nimic făcut care a fost 
făcut. În El era viaţa. Şi viaţa era lumina oamenilor. Şi 
lumina a strălucit în întuneric, şi întunericul n-a 
cuprins-o. 

Din locuri îndepărtate ale deşertului veniră Fraţii 
pentru a purta mărturia Luminii, ca toţi oamenii prin 
ei să poată merge în lumina Legii Sfinte. Pentru că 
lumina adevărată iluminează pe fiecare om care vine 
pe lume, dar lumea nu cunoaşte acest lucru. 
Asemenea celor mulţi, ei au primit Legea, şi lor li s-a 
dat puterea de a deveni Fii de Dumnezeu şi de a intra 
în Marea Eternă unde se înalţă Arborele Vieţii. 

Iar Domnul lisus i-a învăţat spunându-le: „Într-adevăr, 
adevăr zic vouă, că dacă un om nu se naşte iarăşi, el 
nu poate vedea Împărăţia Cerurilor.” 

lar un om a întrebat: „Cum poate un om să fie născut, 
dacă el este bătrân? Poate el intra a doua oară în 
pântecul mamei sale şi să fie născut?” 

Şi Domnul lisus a răspuns: „Într-adevăr, adevăr zic 
vouă, dacă un om nu este născut de Maica 
Pământească şi Tatăl Ceresc, şi nu merge cu Îngerul 
Zilei şi Ingerul Nopţii, nu poate intra în Împărăţia 
Eternă. Ceea ce este născut din carne este carne; iar 
ceea ce este născut din Spirit, este spirit. Iar carnea 
corpului tău este născută de Maica Pământească, iar 
spiritul din tine este născut de Tatăl Ceresc. Vântul 
bate şi voi auziţi sunetul lui, dar nu ştiţi de unde vine. 
Aşa este şi cu Legea Sfântă. Toţi oamenii o aud, dar n- 


o cunosc, deşi de la prima respiraţie este cu ei. Dar 
dacă ei sunt născuţi din nou de Tatăl Ceresc şi Maica 
Pământească, ei vor auzi cu urechi noi şi vor vedea cu 
ochi noi, şi flacăra Legii Sfinte se va aprinde în ei.” 

Un om a întrebat: „Cum pot fi aceste lucruri?” 

Domnul lisus le-a răspuns: „Într-adevăr, adevăr zic 
vouă, noi spunem ceea ce ştim şi mărturisim ceea ce 
am văzut; şi, iată, nu primiţi mărturia noastră. Pentru 
că omul este născut să meargă cu îngerii şi nu să 
caute pietre preţioase în nămol. Lui i-a lăsat Tatăl 
Ceresc moştenirea Sa, ca el să construiască Împărăţia 
Cerurilor pe pământ, dar omul şi-a întors faţa de la 
Tatăl său şi a început să se închine lumii şi idolilor ei. 
Şi aceasta este condamnarea: lumina să vină în lume, 
dar oamenii să iubească mai degrabă întunericul 
decât lumina, deoarece acţiunile lor au fost rele. 
Pentru că fiecare care a făcut rău, deşi a avut lumină, 
nu a venit la ea. Pentru că noi suntem Fiii lui 
Dumnezeu, şi în noi este glorificat Dumnezeu. lar 
Lumina care străluceşte în jurul lui Dumnezeu şi al 
copiilor Săi, este Lumina Legii Sfinte. Dar acela care 
urăşte lumina neagă pe Tatăl său şi Maica sa care i-au 
dat naştere.” 

Un alt om a întrebat: „Doamne, cum putem noi 
cunoaşte lumina?” 

Şi Domnul lisus i-a răspuns: „Într-adevăr, adevăr zic 
vouă, Eu vă mai dau o nouă poruncă: Să vă iubiţi unul 
pe altul, aşa cum vă iubesc pe voi aceia cu care lucraţi 
împreună în Grădina Fraternităţii. Prin aceasta 
oamenii vor şti că toţi sunt deopotrivă fraţi, întocmai 
după cum noi toţi suntem Fiii lui Dumnezeu.” 

Un om a întrebat: „Toată povestirea Ta este despre 
fraternitate, dar noi nu putem toţi să aparţinem 
fraternității. Totuşi noi dorim să preamărim lumina şi 
respingem întunericul, pentru că niciunul dintre noi 


nu doreşte răul.” 

Şi Domnul lisus a răspuns: „Inima ta să nu se tulbure. 
Voi să credeţi în Dumnezeu. Să ştiţi că în casa Tatălui 
nostru sunt multe camere şi fraternitatea noastră nu 
este decât o sticlă întunecată reflectând Fraternitatea 
Cerească căreia îi aparţin toate creaturile cerului şi 
ale pământului. Fraternitatea este via, iar Tatăl nostru 
Ceresc este fermierul. Oricare ramură din noi care nu 
produce fructe, este aruncată; iar fiecare ramură care 
produce fructe este curățată de El, ca ea să poată 
produce şi mai multe fructe. Rămâneţi cu noi şi noi să 
rămânem cu voi. Deoarece nu oricare ramură poate 
produce fructe prin ea însăşi, excepţia stă în viţa de 
vie, tot aşa şi voi progresaţi numai dacă rămâneţi în 
Legea Sfântă, care este stânca pe care se sprijină 
fraternitatea noastră. Acela care rămâne în Lege este 
ca acela care adună multe fructe; pentru că fără Lege 
voi nu puteţi nimic. Dacă omul nu rămâne în Lege, el 
este ca o ramură îndepărtată şi se veştejeşte; şi 
oamenii taie şi îndepărtează astfel de ramuri şi le ard 
în foc.” 

„Şi întocmai ca fraţii care au rămas în iubire unul 
pentru altul, aşa cum i-a învăţat Ingerul Iubirii, tot aşa 
noi vă cerem să vă iubiţi unul pe altul. Nu există 
iubire mai mare între oameni, decât de a învăţa Legea 
Sfântă unul de la altul şi de a se iubi unul pe altul. 
Tatăl Ceresc este în noi şi noi suntem în El şi noi vă 
întindem mâinile cu iubire şi vă cerem să fiţi ca unul 
din noi. Gloria pe care ne-a dat-o nouă, noi v-o dăm 
vouă; ca voi să puteţi fi ca unul, aşa cum noi suntem 
ca unul. Pentru că Tatăl vostru din Ceruri v-a iubit 
înainte de crearea lumii.” 

Astfel învățau fraţii Legea Sfântă pe aceia care îi 
ascultau şi s-a spus că ei au vindecat bolnavii şi 
suferinzii cu diverse plante şi cu tratamente minunate 


ale soarelui şi apei. Şi, de asemenea, ei au făcut multe 
alte lucruri, încât cărţile care s-ar putea scrie n-ar 
putea încape în întreaga lume. Amin. 


Fragmente din Cartea eseniană a Revelaţiilor 


lată, Îngerul Aerului Îl va aduce, 

Şi toţi ochii Il vor vedea, 

Şi fraternitatea, 

Întreaga vastă fraternitate a Pământului, 
Îşi va ridica vocea ca unul Pentru a-l cânta. 
Aşa să fie. Amin. 


Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul; 

Care este, care a fost şi care va fi în veci. 

Şi vocea îmi vorbea şi eu m-am întors să văd 

Vocea care îmi vorbea. 

Şi, întorcându-mă, am văzut şapte candele de aur; 

Şi, în mijlocul luminii lor strălucitoare, 

Am văzut pe Cineva asemenea Fiului Omului, 
Îmbrăcat în alb, alb ca zăpada. 

lar vocea Sa umplea aerul ca susurul unei ape 
curgătoare; 

Iar în mâinile Sale erau şapte stele 

Pline de lumina strălucitoare a cerurilor de unde au 
venit. 

Iar când El vorbea, faţa Sa împrăştia lumină, 
Luminoasă şi aurie ca o mie de sori. 


Şi El a spus: „Nu te teme, Eu sunt cel dintâi şi cel de 
pe urmă, 

Eu sunt începutul şi sfârşitul. 

Scrie lucrurile care au fost, care sunt şi care vor fi de 
aici înainte, 

Misterul celor şapte stele care 

Îmi umplu mâinile 

Şi al celor şapte candele de aur luminând cu lumina 
eternă. 


Cele şapte stele sunt îngerii Tatălui Ceresc, 

Iar cele şapte candele, îngerii Maicii Pământeşti. 

Iar spiritul omului este flacăra 

Care se împrăştie între lumina stelelor şi candelele 
strălucitoare: 

O punte de lumină sfântă între cer şi pământ. 

Aceste lucruri ţi le spune 

Acela care ţine cele şapte stele în mâinile Sale, 

Care merge în mijlocul flăcărilor celor şapte candele 
de aur. 

Cel ce are urechi, să audă ce spune Spiritul: 

„Aceluia care va birui, Eu îi voi da să mănânce din 
Arborele Vieţii, 

Care se înalţă în mijlocul Paradisului strălucitor al lui 
Dumnezeu”. 


Şi atunci am privit, şi, iată, 

O uşă s-a deschis în cer: 

Şi o voce care se auzea din toate părţile, asemenea 
unei trâmbiţe, 

Mi-a vorbit: „Vino încoace, 

Şi-ţi voi arăta lucruri care trebuie să se petreacă”. 


Şi imediat am fost acolo, în spirit, 

La pragul uşii deschise 

Şi am intrat prin uşa deschisă 

Într-o mare de lumină strălucitoare. 

Iar în mijlocul oceanului orbitor de raze era un tron; 
Iar pe tron era Cineva a cărui faţă era ascunsă. 

Şi exista un curcubeu în jurul tronului, 

Care avea aspectul unui smarald. 

În jurul tronului se aflau treisprezece scaune înalte. 
Şi pe aceste scaune am văzut şezând treisprezece 
bătrâni, 

Învăluiţi în raze de lumină albă, 


Iar feţele lor erau ascunse de nori de lumină în vârtej. 

Şi şapte lămpi de foc ardeau în faţa tronului: 

Focul Maicii Pământeşti. 

Iar înaintea tronului străluceau şapte stele ale cerului: 
Focul Tatălui Ceresc. 

Înaintea tronului 

Era o mare de sticlă asemenea cristalului: 

Pe aceasta erau reflectate 

Toţi munţii şi toate văile şi oceanele Pământului 

Şi toate creaturile de pe acesta. 

lar cei treisprezece bătrâni care se închinau în faţa 
splendorii Aceluia 

Care şedea pe tron, a cărui faţă era ascunsă 

Din a căror mâini ţâşneau râuri de lumină, de la unul 
la altul, 

Strigau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, 

Domnul Dumnezeul Atotputernic, 

Care a fost, este şi va fi. 

Tu eşti binecuvântat, O, Doamne 

Să primeşti gloria, şi onoarea, şi puterea, 

Pentru că Tu ai creat toate lucrurile”. 


Şi apoi am văzut în mâna dreaptă 

A Aceluia care şedea pe tron, 

A cărui faţă era ascunsă 

O carte scrisă în interior, 

Sigilată în partea din spate 

Cu şapte sigilii. 

Şi am văzut un Înger întrebând cu voce răsunătoare, 
„Cine este demn să deschidă cartea, 

Şi să-i desfacă sigiliile?” 

Şi nici o fiinţă din ceruri, nici de pe pământ, nici de 
sub pământ 

N-a fost capabilă să deschidă cartea, nici să-i desfacă 
sigiliile. 


Şi eu am plâns că n-a putut fi deschisă cartea, 
Nici nu eram capabil să citesc ce era scris. 

Iar unul dintre bătrâni mi-a spus: „Nu mai plânge. 
Ridică-ţi mâna, şi ia cartea, 

Iată, chiar cartea cu şapte sigilii, şi deschide-o. 
Pentru că ea a fost scrisă pentru tine, 

Cel mai de jos dintre cei de jos, 

Şi totodată cel mai de sus dintre cei de sus”. 


Şi am întins mâna şi am apucat cartea. 

Şi iată, coperta s-a deschis, 

Şi mâinile mele au atins paginile aurite, 

Şi ochii mei contemplară misterul celor şapte peceţi. 


Şi am contemplat şi am auzit vocea multor îngeri 
Din jurul tronului, 

Iar numărul lor era de zece mii de ori zece mii 

Şi mii de mii, spunând cu voce răsunătoare: 
„Toată gloria, şi înţelepciunea, şi puterea, 

Şi energia în vecii vecilor, 

Aceluia care va revela misterul misterelor”. 

Şi am văzut vârtejul de nori de lumină aurie 
Întinzându-se ca o punte fierbinte între mâinile mele, 
Şi mâinile celor treisprezece bătrâni, 

Şi picioarele Aceluia care şedea pe tron, 

Şi a cărui faţă era ascunsă. 


Şi eu am deschis primul sigiliu. 

Şi am văzut, şi am contemplat Îngerul Aerului. 
Şi între buzele sale curgea suflul vieţii, 

Şi el îngenunche pe Pământ 

Şi dădu omului suflurile Înţelepciunii. 

Şi omul inspiră. 

Iar când el expiră cerul se întunecă, 

Şi dulcele aer deveni respingător şi fetid, 


Şi nori de fum rău atârnau în părţile joase ale 
Pământului 
Şi mi-am întors faţa de la această privelişte cu ruşine. 


Şi am deschis cel de-al doilea sigiliu. 

Şi am văzut şi am contemplat Îngerul Apei. 

Şi între buzele sale curgea apa vieţii, 

Şi el a îngenunchiat pe Pământ 

Şi i-a dat omului un ocean de Iubire. 

Şi omul s-a băgat în apele limpezi şi strălucitoare. 
Şi când el a atins apa râurile limpezi s-au întunecat, 
Şi apele cristaline au devenit groase ca noroiul, 

Şi peştele s-a sufocat în întunecimea respingătoare, 
Şi toate creaturile au murit de sete. 

Şi mi-am întors faţa de la această privelişte cu ruşine. 


Şi am deschis cel de-al treilea sigiliu. 

Şi am văzut şi am contemplat Îngerul Soarelui. 
Şi între buzele sale curgea lumina vieţii, 

Şi el a îngenunchiat pe Pământ, 

Şi a dat omului focurile Puterii, 

Şi puterea soarelui a intrat în inima omului, 

Şi a luat puterea şi a făcut cu ea un soare fals, 

Şi prin aceasta el a răspândit focurile distrugerii, 
Arzând pădurile, lăsând pustii văile verzi, 
Lăsând numai oasele carbonizate ale fraţilor săi. 
Şi mi-am întors faţa de la această privelişte cu ruşine. 


Şi am deschis cel de-al patrulea sigiliu, 

Şi am văzut şi am contemplat Îngerul Bucuriei. 
Şi între buzele sale curgea muzica vieţii, 

Şi el a îngenunchiat pe Pământ, 

Şi a dat omului muzica Păcii. 

Şi pacea şi bucuria au înflorit în sufletul omului, 
Ca o muzică, 


Dar el a auzit numai discordanţele neînduplecate ale 
tristeţii şi nemulțumirii, 

Şi el şi-a ridicat sabia, 

Şi a tăiat mâinile făcătorilor de pace, 

Şi a mai ridicat-o încă o dată, 

Şi a tăiat capetele cântăreților. 

Şi mi-am întors faţa de la această privelişte cu ruşine. 


Şi am deschis cel de-al cincilea sigiliu. 

Şi am văzut şi am contemplat Îngerul Vieţii. 

Şi între buzele sale 

Curgea sfânta alianţă între Dumnezeu şi Om, 

Şi el a îngenunchiat pe Pământ, 

Şi i-a dat omului darul Creaţiei. 

Şi omul a creat o seceră din fier de forma unui şarpe, 
lar recolta pe care a adunat-o a fost foametea şi 
moartea. 

Şi mi-am întors faţa de la această privelişte cu ruşine. 


Şi am deschis cel de-al şaselea sigiliu. 

Şi am văzut şi am contemplat Îngerul Pământului. 

Şi între buzele sale curgea râul Vieţii Eterne, 

Şi el a îngenunchiat pe Pământ, 

Şi a dat omului secretul eternității, 

Şi i-a spus să deschidă ochii, 

Şi să contemple misteriosul Arbore al Vieţii din Marea 
Infinită. 

Dar omul şi-a ridicat mâna şi şi-a scos proprii ochi, 

Şi a zis că nu există eternitate. 

Şi mi-am întors faţa de la această privelişte cu ruşine. 


Şi am deschis cel de-al şaptelea sigiliu. 

Şi am văzut şi am contemplat îngerul Maicii 
Pământeşti. 

Şi el a adus cu el un mesaj de lumină strălucitoare 


De la tronul Tatălui Ceresc. 

Şi acest mesaj era numai pentru urechea omului, 
Acela care merge între Pământ şi Cer. 

Şi a şoptit acest mesaj în urechea omului, 

Dar el nu l-a auzit. 

Dar eu nu mi-am mai întors faţa cu ruşine 

Ci, iată, mi-am întins mâna spre aripile îngerului 

Şi mi-am îndreptat vocea spre cer spunând: 

„Spune-mi mesajul pentru că eu aş vrea să mănânc 
fructul 

Arborelui Vieţii care creşte în Marea Eternităţii”. 

Şi îngerul m-a privit cu mare tristeţe, 

Şi s-a făcut tăcere în ceruri. 

Şi apoi am auzit o voce care era asemenea vocii 

Care suna ca o trâmbiţă spunând: 

„O, Omule, vrei tu să vezi răul pe care l-ai produs 
Când tu ţi-ai întors faţa de la tronul lui Dumnezeu, 
Când tu n-ai folosit darurile 

Celor şapte îngeri ai Maicii Pământeşti 

Şi ai celor şapte îngeri ai Tatălui Ceresc?” 

Şi o teribilă durere am simţit în mine, ca şi cum aş fi 
simţit 

Sufletele tuturor acelora care au fost orbiţi 

Pentru a nu vedea decât dorinţele lor carnale. 

Şi am văzut cei şapte îngeri care stăteau în faţa lui 
Dumnezeu. 

Şi lor li s-au dat şapte trâmbiţe. 

Şi un alt înger a venit şi s-a aşezat la altar, 

Având o cădelniţă din aur. 

Şi i s-a dat multă tămâie 

Pe care el o va oferi ca ofrandă, împreună cu 
rugăciunile tuturor îngerilor 

Spre altarul de aur care se afla în faţa tronului. 

Şi fumul de tămâie se ridică în faţa lui Dumnezeu 

Din mâna îngerului. 


Şi îngerul luă cădelniţa, 

Şi o umplu cu focul de la altar, 

Şi-l aruncă pe Pământ, 

Şi se auziră voci, şi tunete, 

Şi fulgere şi cutremure, 

Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trompete 
Se pregăteau să sune. 


Şi primul înger sună, 

Şi urmară grindină şi foc amestecate cu sânge, 

Şi acestea au fost aruncate pe pământ, 

Şi pădurile verzi şi pomii au fost arşi. 

Şi toată iarba verde a fost transformată în cenuşă. 


Şi sună şi cel de-al doilea înger împreună cu cel de-al 
treilea, 

Şi un mare munte de foc 

Se prăbuşi în mare, 

Şi vapori de sânge se ridicau de la pământ 


Şi sună şi cel de-al patrulea înger, 

Şi, iată, se produse un mare cutremur de pământ, 
Şi soarele se întunecă ca o pânză groasă, 

Iar luna se făcu ca sângele. 


Şi sună şi cel de-al cincilea înger, 

Şi stelele cerului căzură pe pământ 

Întocmai cum cad curmalele înainte de a le veni 
vremea, 

Când sunt scuturate de un vânt puternic. 


Şi sună şi cel de-al şaselea înger, 

Şi cerul se retrase ca un sul care este rulat, 

Şi pe întregul Pământ nu mai exista nici un pom, 
Nici o floare, nici un fir de iarbă. 


Şi eu şedeam pe Pământ, 

Şi picioarele mele se afundau în solul moale şi gros 
amestecat cu sânge, 

Când eu mă îndreptam pentru a scruta cu privirea 
orizontul. 

Şi o mare linişte se aşternu asupra întregului pământ. 


Şi sună şi cel de-al şaptelea înger 

Şi am văzut o fiinţă puternică coborând din ceruri 
Învăluită într-un nor, 

Şi un curcubeu era deasupra capului său. 

Şi faţa sa era ca soarele, 

Şi picioarele sale ca stâlpi de foc. 

Şi ea avea în mână o carte deschisă, 

Şi îşi puse piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe 
uscat 

Şi strigă cu o voce tare care era minunată de auzit: 
„O, Omule, vrei tu ca această viziune să se realizeze?” 
Şi eu am răspuns: „Tu ştii, O, Prea Sfinte 

Că aş face orice 

Ca aceste lucruri teribile să nu se petreacă.” 


Şi El a spus: „Omul a creat aceste puteri ale 
distrugerii. 

Ele au fost născocite de propria sa minte. 

Omul şi-a întors faţa 

De la îngerii Tatălui Ceresc şi ai Maicii Pământeşti, 

Şi şi-a făurit propria sa distrugere.” 


Şi eu am spus: „Atunci nu există nici o speranţă, înger 
luminos?” 

Şi o lumină orbitoare ţâşni ca un râu din mâinile sale 
Când El răspunse: „Există întotdeauna speranţă, 

O, tu, pentru care au fost create cerul şi pământul.” 

Şi apoi îngerul, 


Cel care şedea cu un picior pe mare şi cu celălalt pe 
uscat, îşi ridică mâinile la cer, 

Şi jură pe Acela care trăieşte din eternitate, 

Care a creat Cerul şi tot ce există în el, 

Precum şi Pământul cu tot ce există în el 

Şi marea cu tot ce conţine ea, 

Că acest timp va înceta într-o zi. 

Ziua în care vocea celui de-al şaptelea înger va 
răsuna, 

Misterul lui Dumnezeu va fi revelat acelora 

Care au mâncat din Arborele Vieţii 

Care se înalţă pentru veşnicie în Marea Eternă. 

Iar vocea vorbi iarăşi spunând: 

„Mergi, ia cartea care este deschisă în mâinile 
îngerului 

Care stă cu un picior pe mare şi cu celălalt pe uscat.” 
Şi eu am mers la înger şi i-am spus: 

„Dă-mi cartea, 

Pentru că eu doresc să mănânc din Arborele Vieţii 
Care se înalţă în mijlocul Mării Eterne.” 

Şi îngerul mi-a dat cartea, 

Şi eu am deschis cartea, şi am citit în ea 

Tot ce s-a întâmplat, se întâmplă 

Şi se va mai întâmpla. 


Am văzut holocaustul care va cotropi pământul, 

Şi marea distrugere 

Care va îneca toate popoarele sale în oceane de 
sânge. 

Şi am văzut, de asemenea, eternitatea omului 

Şi iertarea infinită a Atotputernicului. 

Şi am văzut sufletele oamenilor ca pagini albe în carte 
Totdeauna gata pentru ca un nou cântec să fie scris. 
Şi mi-am ridicat faţa 

Către cei şapte îngeri ai Maicii Pământeşti 


Şi cei şapte îngeri ai Tatălui Ceresc, 

Şi mi-am simţit picioarele atingând sfânta frunte a 
Maicii Pământeşti, 

Şi degetele mele atingând sfintele picioare ale Tatălui 
Ceresc, 

Şi am înălţat un imn de Recunoştinţă: 


„Îţi mulţumesc Ţie, Tată Ceresc, 

Că m-ai condus la izvoarele râurilor curgătoare, 

La un izvor viu într-un ţinut al uscăciunii, 
Alimentând cu apă Grădina Eternă a minunilor, 
Arborele Vieţii, mister al misterelor, 

Care-şi înalţă ramurile nemuritoare în creştere eternă 
Şi îşi trage seva prin rădăcinile sale din râul vieţii 
Provenind dintr-o sursă eternă. 

Şi Tu, Tată Ceresc, 

Protejează fructele sale 

Cu îngerii zilei şi ai nopţii 

Şi cu flăcările Luminii Eterne care arde orice cale.” 


Dar vocea vorbi iarăşi, 

Şi iarăşi ochii mei fură covârşiţi 

De splendorile împărăției luminii: „Atenţie, O, Omule, 
Tu poţi păşi pe calea dreaptă 

Şi poţi merge în prezenţa îngerilor. 

Tu poţi cânta Maicii Pământeşti în timpul zilei 

Şi Tatălui Ceresc în timpul nopţii. 

Şi, prin fiinţa ta, poţi parcurge calea de aur a Legii. 
Dar îi vei lăsa tu pe fraţii tăi 

Să se cufunde în vâltoarea de sânge, 

În timp ce pământul se cutremură de durere şi geme 
Sub lanţurile sale de piatră? 

Poţi tu să bei din cupa vieţii eterne, 

Când fraţii tăi mor de sete?” 

Şi inima mea a devenit grea de compasiune, 

Şi eu am privit, şi, iată, 


A apărut o mare minune în ceruri: 

O Femeie îmbrăcată în soare şi cu luna sub picioare, 
Şi pe capul Său o coroană de şapte stele. 

Şi eu am ştiut că este izvorul apelor curgătoare 

Şi Mama Pădurilor. 


Şi am mers pe nisipul mării, 

Şi am văzut o sălbăticiune ridicându-se din apa mării, 
Iar din nările sale adia un aer respingător şi scârbos, 
Şi unde se ridica din mare, apele limpezi se 
transformau în noroi. 

Corpul său era acoperit cu o carapace neagră şi 
fumegândă, 

lar Femeia îmbrăcată cu soarele 

A întins braţele sale spre fiara 

Care se apropia şi a prins-o în braţe. 

Pielea Ei se înfiora sub suflul viciat al animalului, 
Căruia îi sfărâmă spatele între braţele Ei de stâncă, 

Şi acesta se cufundă în mâl cu lacrimi de sânge. 

Şi din gura fiarei ieşiră armate de oameni 

Agitându-şi săbiile şi luptând unul cu altul. 

Şi ei luptară între ei cu o teribilă furie, 

Şi-şi tăiară membrele, şi-şi scoaseră ochii, 

Până ce căzură într-o groapă de mâl 

Urlând în agonie şi durere. 


M-am apropiat de marginea hăului, şi mi-am băgat 
mâna în el, 

Şi am putut să văd un vârtej de sânge, 

Şi oameni în interior, prinşi asemenea unor muşte în 
pânză de păianjen, 

Şi am vorbit cu voce tare spunând: 

„Fraţilor, lăsaţi săbiile din mâini şi prindeţi-mi mâna 
Încetaţi să mai murdăriţi şi să profanaţi pe Aceea 

Care v-a dat naştere, 


Şi pe Acela care v-a lăsat moştenirea, 

Pentru că zilele târguielilor voastre au trecut 

Şi trecute, de asemenea, sunt zilele voastre de 
vânătoare şi ucidere, 

lar acela care ţine în captivitate va avea parte de 
captivitate, 

Şi acela care omoară cu sabia trebuie să moară de 
sabie, 

Şi negustorii Pământului vor plânge şi vor jeli, 

Căci nimeni nu va mai cumpăra nimic. 

Negustori de aur, argint, de pietre preţioase, 

De perle şi de lenjerie fină, de purpură, de mătăsuri şi 
de vopsele, 

De marmură, de vite şi de oi, de cai, 

De căruţe, de sclavi şi de suflete umane, 

Toate acestea nu le veţi mai putea cumpăra, nici 
vinde, 

Pentru că totul este afundat într-o mare de sânge. 
Pentru că v-aţi întors capul de la Tatăl vostru Ceresc 
şi de la 

Maica voastră Pământească 

Şi pentru că voi veneraţi animalul care construieşte 
un paradis din piatră. 

Aruncaţi săbiile, fraţii mei, şi apucaţi-mi mâna”. 

În clipa în care degetele noastre se uniră 

Am văzut în depărtare un mare oraş 

Alb şi strălucitor, la orizontul îndepărtat lucitor ca 
alabastrul. 

Şi se auziră voci şi tunete, fulgere ţâşniră 

Şi un mare cutremur de pământ se dezlănţui, 

De o amploare încă necunoscută pe pământ. 

Atât de puternic şi de mare a fost cutremurul că 

El împărţi marele oraş în trei 

Şi oraşele noroadelor se prăbuşiră. 

Şi marele oraş veni în amintire în faţa lui Dumnezeu 


Bând până la fund cupa Asprei Sale Mânii. 

Şi insulele porniră în derivă, iar munţii dispărură. 
Şi căzu asupra oamenilor o mare grindină din cer, 
Fiecare piatră având greutatea unui talants 


Şi un Înger puternic luă o mare stâncă asemenea unei 
pietre de moară 

Şi o aruncă în mare spunând: 

„Astfel cu violenţă va fi distrus oraşul cel mare 

Şi nu va mai fi reconstruit. 

Şi sunetele harpiştilor, şi muzicienilor, şi flautiştilor, 
Precum şi a cântăreților, şi a trâmbiţaşilor 

Nu vor mai fi auzite în tine. 

Şi nici un meşteşugar de nici un fel ar fi 

Nu se va mai găsi în tine, 

Şi nici sunetul morilor nu vor mai fi auzite 

Deloc în tine, 

Şi nici lumina vreunei lumânări 

Nu va mai lumina în tine deloc, 

Nici vocile mirelui şi a miresei nu vor mai fi auzite 
Deloc în tine, 

Pentru că negustorii au fost marii oameni ai 
pământului 

Şi prin vrăjitoriile tale au fost înşelate toate naţiunile. 
În înlănţuirea ta a fost risipit sângele profeților, al 
sfinţilor 

Şi al tuturor celor care au fost masacrați pe pământ”. 
Şi fraţii mei îmi prinseră mâna 

Şi cu mare greutate se târâră afară din mâl, 

Şi ei se aşezară rătăciţi, pe plaja de nisip, 

Şi cerul se deschise şi spălă, cu ploaie, trupurile lor 
goale, 


6 Cf. Biblia , „Apocalipsa Sfântului loan Teologul”, Bucureşti: 
Institutul Biblic, 1975. 


Şi am auzit o voce din cer, ca a multor ape la un loc, 
Şi ca a unui mare tunet, 

Şi am auzit vocea harpiştilor cântând cu harpele lor, 
Şi ei cântară un nou cântec în faţa tronului. 

Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, 
Ducând cântecele zilei şi ale nopţii 

Şi Evanghelia Eternă pentru a o predica celor 

Care rămân pe Pământ, 

Acelora care se târâseră din mâl 

Şi şedeau goi şi spălaţi de ploaie în faţa tronului. 

Şi îngerul strigă: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi 
glorificaţi-L 

Pentru că ora judecății Sale a sosit 

Şi închinaţi-vă Aceluia care a făcut Cerul şi Pământul 
Şi marea, şi fântânile de apă.” 


Şi am văzut cerul deschizându-se, şi am contemplat un 
cal alb, 

Şi Acela care era aşezat pe el se numea Credinţa şi 
Adevărul, 

Şi judeca cu Dreptate. 

Ochii Săi erau ca flăcările focului, 

Şi pe capul Său erau multe coroane, 

Şi era învăluit în lumină albă strălucitoare, 

Şi picioarele Sale erau goale, 

Şi numele Său era Cuvântul lui Dumnezeu. 

Şi Sfânta Fraternitate L-a urmat pe cai albi, 

Îmbrăcată în ţesături fine, albe şi curate. 

Şi ei au intrat în Grădina Infinită Eternă 

În mijlocul căreia se înalţă Arborele Vieţii. 

Şi mulţimea de oameni goi, spălaţi de ploaie, veniră în 
faţa lor, 

Tremurând pentru a primi judecata lor 

Pentru că păcatele lor erau multe şi au pângărit 
Pământul. 


Mai mult decât atât, ei au distrus creaturile 
pământului şi ale mării, 

Au otrăvit solul şi au stricat aerul, 

Şi au îngropat vie, pe Maica ce le-a dat naştere. 


Dar n-am văzut ce li s-a întâmplat deoarece privirea 
mi se schimbă, 

Şi am văzut un nou Cer şi un nou Pământ, 

Căci primul Cer şi primul Pământ dispăruseră, 

Şi nu mai exista nici marea. 

Şi am văzut oraşul sfânt al Fraternităţii 

Venind de la Dumnezeu din cer, 

Pregătit ca o mireasă împodobită de soţul ei. 

Şi am auzit o voce puternică din cer spunând: 

„lată muntele Casei Domnului Ridicată în vârful 
munţilor 

Şi înălţată deasupra colinelor.” 

Şi toată lumea se îndreptă acolo. 

„Veniţi să mergem la muntele Domnului, 

La Casa lui Dumnezeu. 

Şi El ne va învăţa căile Sale, 

Şi noi vom merge pe aceste căi 

Pentru că Legea Sa se va înălța din Sfânta 
Fraternitate. 

Iată, tabernacolul lui Dumnezeu este cu oamenii, 

Şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Său, 

Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei şi va fi Dumnezeul lor. 
Şi Dumnezeu le va şterge lacrimile din ochii lor, 

Şi nu va mai exista moarte, 

Nici tristeţe, nici plânsete, 

Nu va mai exista nici un fel de durere, 

Căci ceea ce a fost aparţine trecutului. 

Aceia care se războiseră, transformară săbiile în 
brăzdare 

Şi lănciile lor în cosoare. 


Nici un norod nu va mai ridica sabia împotriva unei 
alte norod. 

Nici nu vor mai învăţa războiul, 

Pentru că ceea ce a fost aparţine trecutului.” 


Şi El vorbi din nou: „Eu reînnoiesc toate lucrurile. 

Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. 

Eu voi da să bea celor însetaţi 

Din fântâna apei vieţii libere. 

Iar acela care va învinge obstacolele va moşteni totul. 
Şi Eu voi fi Dumnezeul lui, iar el va fi Fiul Meu. 

Dar fricoşii şi necredincioşii, 

Şi răii, şi criminalii, şi toţi mincinoşii 

Îşi vor săpa propria lor groapă, unde vor fi îngropaţi 
cu foc şi sulf arzător.” 

Şi din nou imaginea mi s-a schimbat, 

Şi am auzit vocile Sfintei Fraternităţi ridicându-se 
într-un cânt 

Care spunea: „Veniţi să mergem în lumina Legii.” 

Şi am văzut oraşul sfânt, 

Şi Fraţii care au pătruns acolo. 

Şi oraşul nu mai avea nevoie de soare, 

Nici de lună să-l lumineze, 

Pentru că îl lumina gloria lui Dumnezeu. 

Şi am văzut râul pur al Apei Vieţii, 

Limpede ca un cristal, venind de la tronul lui 
Dumnezeu, 

Iar în mijlocul râului se înălța Arborele Vieţii 

Care purta patrusprezece feluri de fructe 

Şi le oferea celor înfometați de el. 

Şi frunzele arborelui servesc pentru vindecarea 
naţiunilor. 

Şi noaptea nu mai exista, 

Şi ei nu mai aveau nevoie de lumânări, nici de lumina 
soarelui, 


Pentru că Domnul Dumnezeu le dădea lumină, 
Şi ei domniră pentru totdeauna. 

Am atins vederea interioară. 

Şi prin Spiritul Tău în mine 

Am auzit secretul Tău minunat. 

Prin intuiţia Ta mistică 

Tu ai făcut ca un izvor de cunoaştere 

Să se dezvolta în mine, 

O fântână de putere antrenând ape vii, 

Un torent de iubire şi o înţelepciune atotcuprinzătoare 
Asemenea splendorii Luminii Eterne. 


Cartea a treia 
Manuscrisele pierdute ale 
fraternității eseniene 


Ne-am îndepărtat cu aroganță de natură şi spiritul zeului 
Pan este mort. Sufletul oamenilor este scindat între 
speranţa unităţii şi sabia credințelor dogmatice care-i 
separă adânc pretutindeni. A trăi în armonie cu universul 
transformă viaţa într-o ceremonie majestoasă; a te ridica 
împotriva acestuia e ca şi cum te-ai târi pe marginea unei 
prăpăstii. Şi, totuşi, în această epocă de orbire, anunţul 
unei schimbări se manifestă iar pe pământ. Conştiinţa 
umană se trezeşte iarăşi şi vocea învăţătorilor din vechime 
răsună divin peste micul nostru pământ. Acesteia îi dedic 
această carte. Evanghelia eseniană reprezintă o cale de 
ieşire din dilema omului modern. 

E.B.S. 


Prefaţa 


Această a treia carte a Evangheliei eseniene este o 
culegere de texte de mare valoare spirituală, literară, 
filosofică şi poetică care rezultă din întrepătrunderea 
a doua tradiţii. 

Cronologic, prima este tributară acelor tradiţii impuse 
poporului evreu în Babilon, de la Epopeea lui 
Ghilgameş la Zend-Avesta zoroastriană. A doua 
conţine tradiţiile Vechiului şi Noului Testament, 
începând cu epoca lui Enoch şi a patriarhilor, trecând 
până la Profeţi şi misterioasa Fraternitate eseniană. 

În uitata bibliotecă a Fraternităţii eseniene de la 
Marea Moartă, acolo unde au fost găsite cele mai 
multe manuscrise, textele celor două tradiţii erau 
amestecate. Ele se urmăreau într-o stranie 
succesiune: extraordinara simplitate cubistă a primei 
cu majestoasa poezie expresionistă a celei de-a doua. 
Textele originale ale acestei colecții pot fi clasificate 
în aproximativ trei grupe: circa şaptezeci la sută din 
ele sunt diferite atât de vechile cărți sacre ale Avestei 
cât şi de Vechiul şi Noul Testament, douăzeci la sută 
sunt similare, iar zece la sută sunt identice. 
Prezentându-le, scopul meu nu a fost nici filologic, nici 
estetic. M-a interesat mai mult valoarea lor poetică şi 
spirituală, mai atractivă pentru omul secolului nostru. 
Sper că această a treia carte să aibă tot atâta succes 
ca prima şi să aducă, la rândul ei, lumină eternă 
secolului nostru dezorientat. 


EDMOND BORDEAUX SZEKELY 


Introducere 


Din cele mai îndepărtate perioade ale antichităţii 
există o învăţătură universală plină de o înţelepciune 
eternă. Ea ne-a parvenit atât prin fragmentele 
hieroglifelor sumeriene, cât şi prin vestigii vechi de 
opt sau zece mii de ani. Unele simboluri precum 
soarele, luna, aerul, apa şi celelalte forţe ale naturii 
provin chiar dintr-o epocă mai veche, anterioară 
cataclismului care marchează limita Pleistocenului. 
Nimeni nu ştie de câte mii de ani datează această 
învăţătură. 

A studia această învăţătură şi a o pune în practică 
înseamnă a face să renască în inima fiecărui om 
cunoaşterea intuitivă capabilă să rezolve atât 
problemele sale individuale cât şi pe cele ale lumii 
întregi. 

Se găsesc urme ale acestei învățături în aproape toate 
religiile. Principiile sale fundamentale se învățau în 
vechea Persie, în Egipt, India, Tibet, China, Palestina, 
Grecia şi în alte părţi. Dar, sub forma sa cea mai pură, 
ea a fost transmisă de către esenieni, această 
Fraternitate misterioasă care a trăit pe ţărmul Mării 
Moarte în Palestina şi pe malul lacului Mareotis în 
Egipt, în perioada secolelor III-II î.Hr. Şi a secolului I 
d.Hr. În Palestina şi în Siria membrii Fraternităţii erau 
cunoscuţi sub numele de esenieni, în timp ce în Egipt, 
ei erau numiţi terapeuţi sau vindecători. 

Partea ezoterică a învăţăturii lor este dată în Arborele 
Vieţii, Comuniunile eseniene cu îngerii şi Cele şapte 
căi ale păcii. |Invăţătura exoterică se găseşte în 
„Cartea întâi” a Evangheliei eseniene şi în recent 
descoperitele Manuscrise eseniene de la Marea 
Moartă. 


Se ignoră originea Fraternităţii şi nu se cunoaşte cu 
certitudine numele ei. După unii, ea ar proveni de la 
Enoh, care ar fi fost fondatorul, căci el a fost primul 
care a primit comuniunile cu lumea îngerească. 

Alţii consideră că numele vine de la Israel, aleşii 
poporului, cărora Moise le-a adus comuniunile pe care 
lumea îngerească i le-a revelat pe muntele Sinai. Dar 
oricare ar fi fost originea sa, este sigur că 
Fraternitatea eseniană s-a perpetuat timp îndelungat, 
poate sub alte denumiri, şi în alte ţări. 

Învățătura a apărut în Zend-Avesta zoroastriană. 
Zarathustra a expus un mod de viaţă care a fost urmat 
timp de mii de ani. Aceasta conţine, printre altele, 
conceptele fundamentale ale brahmanismului, ale 
Vedelor şi Upanisadelor; sistemele yoga din India 
provin din aceeaşi sursă. Mai târziu, Buddha exprimă 
aceleaşi idei de bază şi arborele său sacru evocă 
Arborele Vieţii esenian. În Tibet se regăseşte, de 
asemenea, această învăţătură în Roata tibetană a 
Vieţii. 

De asemenea, pitagoreicii şi stoicii Greciei antice au 
urmat principiile şi o bună parte din modul de viaţă 
esenian. Aceeaşi învăţătură a constituit şi un element 
al culturii adonice a fenicienilor, a Şcolii de filosofie 
din Alexandria, în Egipt, şi a influenţat mai multe 
ramuri ale culturii occidentale precum 
francmasoneria, gnosticismul, cabala şi creştinismul. 
lisus i-a dat expresia cea mai sublimă în cele Şapte 
Fericiri din „Predica de pe Munte”. 

Esenienii trăiau pe malurile lacurilor şi râurilor, 
departe de oraşe şi sate şi împărțeau totul. Ei erau în 
esenţă agricultori şi  arboricultori, marea lor 
cunoaştere a solului şi a condiţiilor climaterice 
permițându-le să cultive, cu un minimum de efort, o 
varietate remarcabilă de fructe şi legume pe 


pământuri aproape deşertice. 

Ei nu aveau servitori sau sclavi şi au fost primii care 
au condamnat sclavia atât în teorie cât şi în practică. 
Ei nu aveau, printre ei, nici bogaţi şi nici săraci, 
considerând aceste două condiţii ca devieri faţă de 
Lege. Propriul lor sistem economic se baza în 
întregime pe Lege, şi ei au demonstrat că toate 
nevoile materiale ale omului pot fi satisfăcute fără 
probleme şi fără lupte prin cunoaşterea acestei Legi. 
Esenienii consacrau mult timp studiului textelor vechi 
şi anumitor domenii ale cunoaşterii cum ar fi educaţia, 
tehnicile vindecării şi astronomia. Li se spunea 
moştenitori ai  caldeenilor şi  perşilor pentru 
astronomie şi ai egiptenilor pentru arta vindecării. Ei 
se pregăteau pentru profeţii prin ajunări îndelungate. 
Erau, de asemenea, experţi în utilizarea plantelor 
pentru îngrijirea oamenilor şi animalelor. 

Esenienii duceau o viaţă simplă şi regulată, sculându- 
se în fiecare zi înaintea zorilor pentru a studia şi a 
face comuniuni cu forţele naturii, se îmbăiau în apă 
rece în mod ritualic şi purtau îmbrăcăminte albă. 
După munca zilnică pe câmp sau în vii, luau mesele în 
comun şi în tăcere. Ei aveau un profund respect 
pentru tot ce este viu: nu mâncau niciodată carne şi 
nu beau băuturi fermentate. Rugăciunile deschideau 
şi terminau aceste mese, iar serile erau consacrate 
studiului şi comuniunilor cu forţele cereşti. 

Seara era începutul zilei, iar Sabatul, sau ziua sfântă, 
începea de vineri seara, prima zi a săptămânii pentru 
esenieni. Această zi era rezervată studiului, 
dialogului, primirii vizitatorilor şi muzicii. Au fost 
descoperite vestigii ale instrumentelor lor muzicale. 
Modul lor de viaţă le permitea să atingă o sută 
douăzeci de ani, chiar şi mai mult, şi li se atribuie o 
uimitoare forţă şi rezistenţă. In toate activităţile lor ei 


exprimau iubirea creatoare. 

Ei au trimis în lume vindecători şi învăţători precum 
Sfântul Ilie, Sfântul loan Botezătorul, Sfântul Ioan şi 
marele Învățător esenian, lisus. 

Apartenența la Fraternitate nu era dobândită decât 
după o perioadă de încercare de un an şi o perioadă 
de iniţiere de trei ani. Mai erau necesari încă şapte 
ani înainte de a avea acces la învăţătura integrală. 

Noi ştim despre  esenieni grație scrierilor 
contemporanilor lor, naturalistul latin Pliniu, filosoful 
Filon din Alexandria, istoricul latin Flavius Josephus, 
şi mulţi alţii. 

O parte a învăţăturii exoterice este conservată la 
Vatican în textul aramaic, un alt text în slavona veche 
fiind descoperit în biblioteca Habsburgilor, în Austria. 
Acesta ar fi fost adus din Asia în secolul al XIII-lea de 
către preoţii nestorieni care au fugit din calea 
hoardelor lui Ghingis-han. 

Ecouri ale acestei învățături există şi astăzi sub 
diferite forme, în anumite ritualuri ale ordinului 
masonic, în simbolul candelabrului cu şapte braţe, în 
salutul „Pace vouă” utilizat din epoca lui Moise şi 
chiar în cele şapte zile ale săptămânii care şi-au 
pierdut de mult semnificaţia lor spirituală. 

O învăţătură atât de veche şi de persistentă de-a 
lungul veacurilor nu putea fi opera unei singure 
persoane sau a unui grup, ci interpretarea, printr-o 
succesiune de mari învăţători, a Legii universului, 
Lege fundamentală, tot atât de eternă şi imuabilă ca şi 
cursul stelelor, identice astăzi cu cele de acum două 
sau zece mii de ani. 

Învățătura expune Legea, arată că devierile omului 
sunt cauza tulburărilor sale şi îi indică calea prin care 
acesta poate ieşi din dificultăţile sale. 


Cele şapte legăminte 


Doresc şi mă voi strădui 

Să trăiesc asemenea Arborelui Vieţii 

Plantat de către marii maeştri ai Fraternităţii, 
Cu Tatăl meu Ceresc, 

Care a plantat Grădina Eternă a Universului 
Şi mi-a dat spiritul, 

Cu Maica mea Pământească 

Care a plantat Marea Grădină a Pământului 
Şi mi-a dat corpul, 

Cu fraţii mei 

Care lucrează în grădina Fraternităţii noastre. 


Doresc şi mă voi strădui 

Să păstrez în fiecare dimineaţă Comuniunea 
Cu îngerii Maicii Pământeşti, 

Şi în fiecare seară 

Cu îngerii Tatălui Ceresc, 

Aşa cum au stabilit 

Marii maeştri ai Fraternităţii noastre. 


Doresc şi mă voi strădui 
Să urmez Calea Păcii înşeptite. 


Doresc şi mă voi strădui 

Să-mi perfecţionez corpul care acţionează, 

Corpul meu care simte, 

Şi corpul meu care gândeşte, 

Potrivit Învăţăturilor Marilor maeştri ai Fraternităţii 
noastre. 

Întotdeauna şi oriunde voi asculta cu respect 

Pe Domnul meu, 

Care îmi aduce Lumina Marilor maeştri din toate 


timpurile. 


Eu mă voi supune Domnului meu 

Şi voi accepta hotărârea Sa 

Privind orice nemulțumiri sau plângeri aş putea avea 
Împotriva oricăruia dintre fraţii mei 

Care muncesc în Grădina Fraternităţii; 

Şi nu mă voi plânge de nici un frate 

Lumii din afară. 


Eu voi păstra totdeauna şi oriunde secretul 
Tuturor tradiţiilor Fraternităţii noastre 

Pe care Domnul mi le va spune 

Şi nu voi dezvălui nimănui aceste secrete 
Fără permisiunea Domnului meu. 

Eu nu voi pretinde niciodată ca fiind a mea 
Cunoaşterea primită de la Domnul meu 

Şi voi crede întotdeauna în El. 

Pentru toată această cunoaştere 

Eu nu voi utiliza niciodată învăţătura şi puterea pe 
care le-am dobândit 

Prin iniţierea primită de la Domnul meu 
Pentru scopuri materiale sau egoiste. 


Eu intru în Grădina Eternă şi Infinită 

Cu venerație faţă de Tatăl meu Ceresc, 
Maica Pământească şi, 

Marii maeştri, 

Veneraţie faţă de Învățătura Sfântă, 

Pură şi Salvatoare, 

Veneraţie faţă de Fraternitatea Celui Ales. 


Rugăciune eseniană 


Prolog 


Când Dumnezeu a văzut că poporul 

Său era pe cale de pieire 

Pentru că el nu vedea Lumina Vieţii, 

El a ales pe cei mai buni din Israel 

Pentru a face să strălucească Lumina Vieţii 
În faţa fiilor oamenilor. 

Aceşti aleşi au fost numiţi esenieni, 
Deoarece ei învățau pe cel ignorant, 

Şi vindecau pe cel bolnav, 

Şi se adunau mereu în seara celei de-a şaptea zile 
Să sărbătorească cu îngerii. 


Rugăciune 


Bătrânul: Maica Pământească, dă-ne nouă Hrana 
Vieţii! 

Fraţii: Noi vom mânca Hrana Vieţii! 

Bătrânul: Înger al Soarelui, dă-ne nouă Focul Vieţii! 
Fraţii: Noi vom întreţine Focul Vieţii! 

Bătrânul: Înger al Apei, dă-ne nouă Apa Vieţii! 

Fraţii: Ne vom îmbăia în Apa Vieţii! 

Bătrânul: Înger al Aerului, dă-ne nouă Suflul Vieţii! 
Fraţii: Noi vom respira Suflul Vieţii! 

Bătrânul: Tată Ceresc, dă-ne nouă Puterea Ta! 

Fraţii: Noi vom construi împărăţia lui Dumnezeu cu 
Puterea Tatălui Ceresc! 

Bătrânul: Tată Ceresc, dă-ne nouă Iubirea Ta! 

Fraţii: Ne vom umple inimile cu lubirea Tatălui 
Ceresc! 

Bătrânul: Tată Ceresc, dă-ne nouă Înţelepciunea Ta! 


Fraţii: Noi vom trăi după Înţelepciunea Tatălui 
Ceresc! 

Bătrânul: Tată Ceresc, dă-ne nouă Viaţa Eternă! 

Fraţii: Noi vom trăi asemenea Arborelui Vieţii Eterne! 
Bătrânul: Pace vouă! 

Fraţii: Pace ţie! 


Îngerul Soarelui 


Trezeşte-te şi roteşte-te 
Deasupra munților 

Inger nemuritor al Soarelui, 
Armăsar strălucitor! 

Adu Lumina lumii! 


Înger al Soarelui, tu eşti Izvorul Luminii; 

Tu destrami întunericul. 

Deschide porţile orizontului! 

Înger al Soarelui, tu sălăşluieşti departe de Pământ, 
Dar razele tale dau căldură şi viaţă zilelor noastre. 
Carul dimineţii ne aduce lumina 

Soarelui care răsare 

Pentru a bucura inimile oamenilor. 

Înger al Soarelui, luminează drumul nostru 

Cu razele splendorii tale. 

Inger al Soarelui, 

Trimite-mi razele tale! 

Fie ca ele să mă atingă şi să mă pătrundă! 

Eu mă abandonez ţie şi îmbrăţişării tale 
Binecuvântată de focul vieţii! 

Un flux de bucurie sacră 

Se scurge către mine 

În faţa ta, Înger al Soarelui! 

Nimeni nu poate fixa 

Soarele cu ochii liberi 

După cum nimeni nu poate privi pe Dumnezeu în faţă 
Fără a fi mistuit de flăcările 

Care protejează Arborele Vieţii. 

Studiază, deci, Legea Sfântă, 

Căci faţa Soarelui şi faţa lui Dumnezeu 

Pot fi văzute numai de acela 


Căruia i s-a revelat Legea. 

Gândeşti tu că moartea este sfârşitul? 

Tu eşti tot atât de neştiutor ca un copil 
Care, în faţa unui cer întunecat 

Se plânge de dispariţia Soarelui. 

Vrei tu să te întăreşti în Lege? 

Fii, deci, ca Soarele la prânz 

Care străluceşte cu lumină şi căldură pentru toţi 
Şi răspândeşte cu generozitate gloria sa aurie. 
Atunci Fântâna Luminii nu te va abandona niciodată, 
La fel cum Soarele care este mereu luminos 
Împrăştie fără oprire razele sale. 

Şi, când Soarele răsare, 

Pământul făcut de Creator 

Este purificat, 

Apele curgătoare devin pure, 

Apele fântânilor devin pure, 

Apele mării devin pure, 

Apele stătătoare devin pure, 

Şi toate Fiinţele Sfinte devin pure. 
Strălucirea şi gloria luminii a trezit 

Pe omul născut să asculte 

Sfintele Cuvinte ale Legii 

A căror Înţelepciune este infinită. 

Prin strălucirea şi gloria lor 

Determină cursul Soarelui pe cer; 

Prin strălucirea şi gloria lor 

Determină cursul Lunii pe cer; 

Prin strălucirea şi gloria lor 

Determină cursul stelelor pe cer. 

Să invocăm cu jertfă şi rugăciune 

Soarele, nemuritor şi strălucitor armăsar. 
Când Lumina Soarelui devine mai intensă, 
Şi strălucirea lui mai fierbinte, 

Atunci forţele cereşti se ivesc. 


Ele-şi revarsă Gloria asupra Pământului, 

Creat de Tatăl Ceresc, 

Pentru dezvoltarea Copiilor Luminii 

Pentru dezvoltarea Soarelui 

Nemuritor, strălucitor armăsar. 

Cel care oferă un sacrificiu 

Soarelui nemuritor, strălucitor armăsar, 

Pentru a rezista întunericului, 

Pentru a rezista morţii care pândeşte din nevăzut 
L-a oferit Tatălui Ceresc, 

L-a oferit îngerilor, 

L-a oferit propriului suflet. 

Cel care oferă un sacrificiu 

Soarelui nemuritor, strălucitor armăsar, 

Se bucură de toate forţele cereşti şi pământeşti. 
Eu voi aduce ofrande acestei prietenii 

Cea mai puternică dintre toate, 

Cea care domneşte între Îngerul Soarelui 

Şi fiii Maicii Pământeşti. 

Eu binecuvântez Gloria şi Lumina, 

Puterea şi Tăria, 

Ingerului Soarelui nemuritor, strălucitor armăsar! 


Îngerul Apei 


Apele Izvoarelor Eterne 
IZvorăsc şi se scurg 
Din Marea Cerească. 


Fraţii l-au dus pe Îngerul Apei 

În deşertul arid şi sterp 

Ca el să poată da viaţă acolo unei grădini înverzite, 
Plină de arbori şi flori parfumate. 

Aruncă-te în braţele Îngerului Apei, 

Lasă-l să te înlănţuie, 

Să te purifice şi să gonească răul din tine. 

Fie ca iubirea mea să urce spre Tine, Tată Ceresc, 
După cum râurile curg către mare, 

Şi fie ca iubirea Ta să vină la mine, Tată Ceresc, 
Ca ploaia blândă care sărută pământul. 

Legea Sfântă 

Este ca un râu care şerpuieşte prin pădure. 
Toate fiinţele depind de el, 

Şi el nu se refuză nimănui. 

Legea este în lumea oamenilor 

Ceea ce fluviul este pentru râuri şi pârâuri. 
Fraţii care învaţă Legea Sfântă pe semenii lor 
Sunt asemănători apei în deşert. 

Tu poţi să-ţi potoleşti setea cu ajutorul apei, 

Dar poţi să te îneci, de asemenea, cu ea. 

La fel, Legea Sfântă este o sabie cu două tăişuri. 
Prin Ea poţi fi distrus, 

Sau poţi să-L. vezi pe Dumnezeu. 

Tată Ceresc! 

Toate apele care parcurg cele şapte împărăţii, 
Se nasc din Marea Ta Cerească 

Şi alimentează continuu pământul cu apă, 


Din vară până în iarnă şi din iarnă până în vară. 
Marea Ta purifică seminţele masculine, 
Organele reproducătoare feminine 

Precum şi laptele matern. 

Marea Ta Cerească se revarsă 

Peste câmpurile de grâu cu spicele ridicate, 
Peste păşunile cu iarba cosită 

Şi peste întreaga Lume Pământească. 

Mii de Izvoare pure curg spre câmpiile 

Care hrănesc copiii Luminii. N 

Dacă cineva îţi face o ofrandă Sfânt Inger al Apei, 
Tu vei aduce frumuseţe şi glorie, 

Sănătate şi vigoare corpului său. 

Şi, în consecinţă, 

Marea Cerească îi va prelungi viaţa. 

Să venerăm apele sfinte 

Care potolesc setea pământului, 

Şi toate apele sfinte pe care Creatorul le-a făcut, 
Şi toate plantele pe care Creatorul le-a făcut, 
Tot ceea ce este sfânt. 

Să venerăm Apa Vieţii 

Şi toate apele pământului 

Care băltesc, sau care curg, sau apele fântânilor, 
Şi cele ale torentelor de primăvară, 

Sau ale picăturilor binecuvântate ale ploii. 
Aducem ofrande bunelor şi sfintelor ape, 
Daruri ale Legii Sfinte. 

Lasă marea să mugească, şi toate apele, 

Şi lumea, şi cei care sălăşluiesc în ea. 

Lasă torentele să se izbească de maluri, 

Şi dealurile să se bucure împreună. 

Vocea Domnului răsună deasupra apelor 

Şi Gloria Divină izbucneşte ca un tunet. 

Tată Ceresc! şi tu, Înger al Apei! 

Îţi mulţumim şi binecuvântăm Numele Tău. 


Un torent de iubire ţâşneşte 

Dintr-un izvor ascuns sub pământ 
Fraternitatea este binecuvântată 
Pentru totdeauna de Apa Sfântă a Vieţii. 


Îngerul Aerului 


Noi glorificăm Suflul Sacru 
Care este mai presus 

De toate lucrurile create; 
Și venerăm 

Înţelepciunea Sa adevărată. 


Tu vei găsi Îngerul Aerului 

În aerul proaspăt al pădurilor şi câmpiilor 
Unde ei aşteaptă cu răbdare ca tu să părăseşti 
Oraşele jilave şi suprapopulate. 

Caută-l atunci şi aspiră adânc 

Suflul său vindecător pe care ţi-l oferă. 
Respiră îndelung şi profund 

Ca Îngerul Aerului să te poată pătrunde, 
Căci ritmul respirației este cheia cunoaşterii 
Care îţi va revela Legea Sfântă. 

Îngerul Aerului 

Planează pe aripi invizibile. 

Urmează calea sa nevăzută 

Dacă vrei să vezi faţa lui Dumnezeu. 

Mai dulce decât nectarul fin 

Al unei rodii cu gust de miere 

Este parfumul vântului dintr-un crâng de chiparoşi. 
Mai dulce încă este parfumul celor cucernici 
Care venerează şi învaţă Legea Sfântă. 
Sfânt este Îngerul Aerului, 

Care purifică orice murdărie 

Şi transformă orice lucru rău mirositor 
Într-o mireasmă plăcută. 

Apropiaţi-vă nori, apropiaţi-vă! 

Prin mii de picături, 

Prin glorie şi strălucire, vânturile suflă, 


Conducând norii, de sus în jos, 

Spre izvoarele inepuizabile ale pământului. 
Vapori se înalţă din văile munţilor, 

Purtaţi de vânt pe calea Legii 

Care măreşte împărăţia Luminii. 

Prin puterea Sa, Tatăl Ceresc a creat pământul; 
Lumea este născută din înţelepciunea Sa. 
Cerurile s-au desfăşurat prin voinţa Sa. 

Când El ridică glasul, 

O multitudine de ape apar în ceruri 

Şi din adâncurile pământului El atrage ceţurile; 
Şi Suflul Său devine vânt. 

După cum marea adună apele 

Care urcă spre cer şi coboară pe pământ, 

Şi urcă din nou spre cer, 

Tot aşa, ridică-te şi urmează mişcarea lor! 

Căci pentru a te ridica şi dezvolta, 

Tatăl Ceresc a creat 

Spaţiul etern şi luminos. 

Nimeni nu se poate prezenta în faţa lui Dumnezeu 
Dacă Îngerul Aerului nu-l lasă să treacă. 

Corpul tău trebuie să respire aerul Maicii Pământeşti 
Şi spiritul tău - Legea Sfântă 

A Tatălui Ceresc. 


Îngerul Pământului 


Să invocăm Pământul îmbelşugat 
Care se bucură de sănătate şi fericire 
Și este mai puternic 

Decât toate Creaturile sale! 


Să aducem omagiu acestui întins Pământ, 
Căilor care duc departe, 

Câmpurilor fertile 

Care sunt mama ta, plantă sfântă! 

Să lăudăm pământul pe care creşti tu, înmiresmată, 
Care creşti repede, 

Produs al Maicii Pământeşti. 

Să lăudăm bunul, puternicul şi binefăcătorul 
Înger al Pământului 

Care se bucură de rouă cerului, 

Fertilitatea pământului, 

Şi de recolte abundente de grâu şi struguri. 
Să lăudăm munţii înalţi, 

Bogaţi în ape şi păşuni, 

Leagăne ale râurilor şi torenţilor. 

Să lăudăm plantele sfinte ale Îngerului Pământului 
Care cresc pe pământ, 

Pentru a hrăni animalele, şi oamenii, 

Şi Copiii Luminii. 

Pământul este Apărătorul puternic, 
Apărătorul sfânt, Susţinătorul! 

Să lăudăm forţa şi vigoarea 

Puternicului Apărător, pământul, 

Creat de Tatăl Ceresc! 

Să lăudăm vindecătorii de pe Pământ, 

Care cunosc secretele ierburilor şi plantelor 
Şi cărora Îngerul Pământului 


Le-a revelat vechile sale învățături. 
Înțeleptul ştie să utilizeze remediile 

Pe care Domnul le-a răspândit pe pământ. 

Şi El a dat unora dintre fraţi darul tămăduirii 
Ca Legea să poată fi onorată şi împlinită. 
Astfel ei pot vindeca oamenii, 

Şi le pot alina durerile, 

Şi munca lor este fără de sfârşit, 

Şi ei aduc pacea pe Pământ. 

Faceţi, deci, loc vindecătorilor şi respectaţi-i, 
Deoarece Tatăl Ceresc i-a creat! 

Păstraţi-i pe lângă voi, aveţi nevoie de ei. 

Să lăudăm, pe aceia care lucrează solul 
Împreună în Grădina Fraternităţii, 

Pe terenurile cu care i-a binecuvântat Domnul. 
Acela care lucrează pământul cu mâinile sale 
Va recolta din belşug fructe, 

Plante şi grăunţe aurii hrănitoare. 

Dulceaţa şi abundența se vor revărsa pe pământ 
Şi acele câmpuri îmbelşugate 

Vor aduce sănătatea şi vindecarea. 

Acela care seamănă grâul, iarba şi fructele 
Seamănă Legea Sfântă şi o face cunoscută. 
Când Pământul va fi o mare grădină, 

Atunci toată lumea nu va mai cunoaşte 
Bătrâneţea şi moartea, corupţia şi degenerarea 
Niciodată! 

Mila şi încrederea vor fi mână în mână, 
Dreptatea şi pacea braţ la braţ, 

Adevărul va izvori din pământ, 

Şi gloria va sălăşlui pe pământul nostru. 


Îngerul Vieţii 


Nu fi nerecunoscător Creatorului tău, 
Căci El ţi-a dat Viaţa. 


Nu căuta Legea în cărţi, pentru că Legea este viaţa, 
Iar Scripturile - numai cuvinte. 

Adevăr spun ţie: 

Moise n-a primit Legile sale de la Dumnezeu în scris, 
Ci prin cuvântul viu. 

Legea este cuvântul viu al lui Dumnezeu cel Viu 
Adresat profeților vii pentru oameni vii. 

Legea este înscrisă în orice lucru în care există viaţă. 
Ea se găseşte în iarbă şi copaci, 

În râuri, în munţi, în păsările cerului, 

În creaturile pădurii şi peştii mărilor, 

Dar, mai ales, ea se găseşte în tine însuţi. 

Tot ce este viu este mai aproape de Dumnezeu 
Decât Scripturile care sunt fără viaţă. 

Dumnezeu a făcut viaţa şi tot ce este viu 

Astfel încât cuvântul nemuritor 

Să înveţe pe fiii omului Legile Tatălui Ceresc 

Şi ale Maicii Pământeşti. 

Dumnezeu n-a scris Legile Sale în pagini de carte, 

Ci în inima ta şi în spiritul tău. 

Ele se află în respiraţia ta, în sângele tău, în oasele 
tale, 

În fiecare părticică vie a corpului tău. 

Ele sunt prezente în aer, în apă, 

În pământ, în plante, în razele soarelui. 

În adâncuri şi pe înălţimi. 

Ele toate îţi vorbesc 

Ca tu să poţi înţelege vorbirea şi voinţa 

Lui Dumnezeu cel Viu. 


Scripturile sunt operele omului 

Dar viaţa şi toate gazdele sale sunt 

Opera lui Dumnezeu. 

La început, O, Mare Creator, 

Tu ai creat Forţele Cereşti 

Şi Le-ai revelat Legile Cereşti! 

Apoi ne-ai dat gândirea, 

Izvorâtă din propriul Tău Spirit 

Şi apoi ne-ai dat un corp fizic. 

Noi Îţi suntem recunoscători, Tată Ceresc, 
Pentru toate darurile Tale ale vieţii: 

Pentru darurile preţioase ale Cerului, pentru rouă, 
Pentru preţioasele fructe coapte de soare, 
Pentru darurile datorate lunii, 

Pentru munţii milenari şi comorile lor, 

Pentru comorile colinelor cu existenţă îndelungată, 
Şi pentru comorile pământului. 

Noi Îţi suntem recunoscători, Tată Ceresc, 
Pentru vigoarea sănătăţii, sănătatea corpului, 
Înţelepciunea luminată şi clară, iuţeala piciorului, 
Auzul fin, braţele puternice 

Şi vederea de vultur. 

Pentru toate darurile Vieţii 

Noi venerăm Focul Vieţii 

Şi Lumina Sfântă a Ordinii Cereşti. 

Noi venerăm Focul, 

Bun şi prietenos, 

Focul Vieţii! 

Binefăcător şi de ajutor, 

Focul Vieţii! 

Cel mai mare sprijin, cel mai generos, 

Focul care este Casa Domnului! 

Priviţi acum Copilul Luminii 

Care este în comuniune cu Îngerul Vieţii: 
Priviţi puterea spatelui său, 


Şi forţa pieptului său. 

El avansează în pas de gigant. 

Pulpele sale sunt solide, 

Oasele sale sunt ca de bronz, 

Membrele sale sunt ca de fier. 

El se hrăneşte la masa Maicii Pământeşti 

Cu ierburile câmpului şi apele râului, 

Căci munţii îi aduc hrană bogată. 
Binecuvântată este puterea sa şi frumuseţea sa. 
Pentru că el serveşte Legea. 

Corpul în care Focul Vieţii 

Arde cu Lumina eternă, 

Este un sanctuar al Spiritului Sfânt, 

Îţi mulţumim Tată Ceresc 

Că ne-ai condus la izvoarele dătătoare de viaţă, 
Într-un ţinut al uscăciunii, 

Alimentând cu apă o grădină a minunilor, eternă, 
Copacul Vieţii, mister al misterelor, 

Care îşi înalţă ramurile nemuritoare 

Iar rădăcinile se afundă în Fluxul Vieţii 

Care provin dintr-un izvor etern. 


Îngerul Bucuriei 


Cerurile zâmbesc, pământul este în sărbătoare, 
Stelele dimineții îşi unesc vocile lor, 
Și fac să izbucnească bucuria Copiilor Luminii. 


Să cântăm Tatălui Ceresc un nou cântec. 

Să cântăm pentru Maica noastră Pământească, întreg 
pământul. 

Fie ca cerurile să se bucure, pământul să se 
înveselească, 

Fie ca valurile să mugească şi să izbucnească 
plenitudinea Vieţii Eterne! 

Fie ca lanurile şi tot ceea ce este în ele să se bucure 
Şi ca toţi pomii pădurii 

Să se bucure în faţa Legii Sfinte. 

Cântaţi Tatălui Ceresc, 

Voi ceruri ale cerurilor, 

Şi voi ape care sunteţi dincolo de ceruri, 

Toţi munţii şi toate colinele, 

Vânturi ale furtunii care ascultați Cuvântul Său, 

Voi pomi fructiferi şi toţi cedrii, 

Animale sălbatice şi toate vitele, 

Fiinţe târâtoare şi zburătoare, 

Regi ai pământului şi toate popoarele, 

Prinţi şi toţi judecătorii pământului, 

Băieți şi fete, bătrâni şi copii, 

Să cântăm Tatălui Ceresc cu Bucurie. 

Cântaţi pentru Domnul cu harpa, şi vocea unui psalm, 
Cu trâmbiţe şi flaute 

Cântaţi un cântec vesel Ingerilor. 

Fie ca şi câmpiile să aplaude, 

Şi colinele să se bucure în faţa Domnului. 

Cântaţi un cântec vesel în faţa Domnului, voi toate 


ţinuturile. 

Slujiţi pe Tatăl Ceresc şi Maica Pământească 
Cu veselie şi bucurie. 

Veniţi în faţa Lor cântând. 

Spiritul Legii Sfinte este deasupra mea 
Deoarece Bătrânii m-au uns 

Să duc veşti bune celui umil. 

Ei mă trimit să alin inimile zdrobite, 

Să aduc libertatea captivilor 

Şi eliberarea lor din închisorile în care sunt închişi, 
Să alin toate plânsetele, 

Să le trimit sfântul Înger al Bucuriei 

Să le ofere frumuseţe din cenuşă, 

Balsamul bucuriei pentru tristeţe, 
Veşmântul de Lumină pentru greutatea spiritului; 
Chinul să dureze o noapte 

Dar bucuria să apară dimineaţa. 

Aceia care înaintează în întuneric 

Vor vedea o mare lumină, 

lar deasupra celor care sălăşluiesc în ţinuturile 
umbrelor morţii, 

Va străluci lumina Legii Sfinte. 
Deschideţi-vă voi ceruri, 

Lăsaţi să se reverse fericirea 

Asupra oamenilor tristeţii, 

Ca ei să-şi urmeze drumul lor 

În bucurie şi pace. 

Fie ca munţii şi colinele 

Să izbucnească în cântece către ei 

Şi ca ei să ia parte la Sfânta Sărbătoare, 

Şi să mănânce fructul Arborelui Vieţii 

Care se înalţă în Marea Eternităţii. 

Lumina eternă a Legii îi va lumina mai viu 
Decât au făcut-o vreodată soarele şi luna 

Şi vor cunoaşte gloria veşnică 


A Tatălui Ceresc şi a Maicii Pământeşti. 
Pentru ei, soarele nu va mai apune, 

Luna nu va mai părăsi cerul, 

Legea va fi lumina lor eternă 

Şi zilele lor de doliu vor fi terminate. 

Mă voi bucura mult în Legea Sfântă. 
Sufletul meu va fi vesel printre îngeri 
Pentru că ei m-au îmbrăcat în haine de lumină 
Şi m-au învăluit în hainele bucuriei. 

După cum Pământul produce muguri, 

Şi grădina face seminţele să răsară, 
Tatăl Ceresc va face Legea Sfântă 

Să izvorască cu bucurie şi veselie 

În faţa tuturor Copiilor Luminii. 

În Grădina Fraternităţii 

Întreg Pământul sfânt exaltă, 

Căci grăunţele Legii Sfinte au fost semănate în el. 
Legea este cel mai mare bun 

Al Copiilor Luminii. 

Ea le dă strălucire şi glorie, 

Sănătatea şi vigoarea corpului, 

O viaţă lungă în comuniune cu îngerii 

Şi o bucurie infinită şi eternă. 

Noi vom cânta laude Tatălui Ceresc, 

Şi Maicii Pământeşti, 

Şi tuturor îngerilor, 

Atât cât vom trăi în Grădina Fraternităţii. 
Aducem omagiu Legii Sfinte 

Tot timpul în vecii vecilor. 


Maica Pământească 


Respectă pe Maica Pământească, pentru ca zilele tale să fie 
îndelungate pe pământ. 


Maica Pământească este în tine şi tu eşti în Ea. 
Ea te-a născut, Ea ţi-a dat viaţa, 

Ea este Aceea care ţi-a dat trupul 

Şi Ei Îi vei reda acest trup într-o zi. 

Fericit vei fi dacă O vei cunoaşte pe Ea 

Şi împărăţia Ei. 

Dacă tu primeşti îngerii Maicii tale Pământeşti 

Şi urmezi Legile Ei 

Nu vei cunoaşte niciodată boala 

Pentru că puterea Maicii noastre nu are egal. 

Ea domneşte asupra trupurilor tuturor oamenilor 
Şi ale tuturor fiinţelor vii. 

Sângele care curge în noi 

Este născut din sângele Maicii noastre Pământeşti. 
Sângele Ei cade din nori, 

Ia naştere din matricea pământului, 

Murmură în pârâurile munţilor, 

Se scurge abundent în râurile câmpiilor, 
Dormitează în lacuri, 

Şi mugeşte cu putere în mările furtunoase. 

Aerul pe care îl respirăm, 

Ia naştere din respiraţia Maicii noastre Pământeşti. 
Respirația Ei este azurul din înălțimile cerurilor, 
Ea suspină pe înălțimile munţilor, 

Freamătă printre frunzele copacilor, 

Unduie lanurile de cereale, 

Se linişteşte în adâncurile văilor, 

Şi se încălzeşte în deşert. 

Tăria oaselor noastre 


Provine din oasele Maicii noastre Pământeşti, 
Din stânci şi din pietre. 

Ele se înalţă spre ceruri 

Pe vârfurile munţilor 

Şi sunt ca nişte uriaşi care dorm 

Pe pantele munţilor, 

Ca nişte idoli în deşerturi 

Şi ascunse în adâncimile pământului. 
Delicateţea cărnii noastre 

Ia naştere din carnea Maicii noastre Pământeşti 
Care devine galbenă şi roşie 

În fructele pomilor 

Şi ne hrăneşte cu brazdele câmpurilor. 
Lumina ochilor noştri 

Şi auzul urechilor noastre, 

lau naştere din culorile şi sunetele Maicii noastre 
Pământeşti 

Care ne învăluie 

Ca apa mării peştele, 

Şi vârtejul aerului pasărea. 

Omul este fiul Maicii Pământeşti 

Şi de la Ea şi-a primit Fiul Omului trupul, 
Chiar dacă corpul nou-născutului 

Este născut din pântecul mamei sale. 

Tu eşti una cu Maica ta Pământească. 

Tu eşti în Ea şi Ea este în tine. 

Din Ea te-ai născut, în Ea trăieşti 

Şi în Ea te vei întoarce. 

Urmează deci Legile Ei 

Pentru că viaţă lungă şi fericită, poate avea numai 
acela, 

Care respectă pe Maica sa Pământească 

Şi urmează Legile Ei. 

Pentru că respiraţia ta este respiraţia Ei, 
Sângele tău sângele Ei, 


Oasele tale oasele Ei, 

Carnea ta carnea Ei, 

Ochii şi urechile tale 

Ochii şi urechile Ei. 

Maică Pământească! 

Fie ca întotdeauna să fim îmbrăţişaţi de Tine, 
Întotdeauna să fim înconjurați de frumuseţea Ta. 
Noi nu putem trăi departe de Ea, 

Nici nu putem să sondăm misterele 

Veşnic reînnoite ale creaţiei Sale. 

Ceea ce există nu exista, 

Ceea ce exista nu mai există. 

În împărăţia Ei, 

Totul este întotdeauna nou, întotdeauna vechi. 
Noi trăim în Ea fără să O cunoaştem. 

Ea ne vorbeşte continuu, 

Fără ca vreodată să-şi dezvăluie secretele Ei. 
Oricât pregătim pământul şi recoltele, 

Noi nu avem nici o putere asupra Ei. 

Fără încetare Ea construieşte şi distruge 

În locuri ascunse ochilor oamenilor. 


Îngerul Puterii 


Tie, Tată Ceresc! 
Îți aparţine Puterea, când ai trasat 
O Cale pentru fiecare şi pentru toți. 


Ce înseamnă Fapta bine făcuta? 

Este aceea făcută de Copilul Luminii 

Care respectă Legea mai mult ca orice. 

Cel mai preţios dintre toate darurile 

Pe care i-l cer ie, 

Cel mai bun dintre toate Făpturile, 

Tată Ceresc, 

Este ca Legea Sfântă să se împlinească în noi 
Prin al Tău Înger al Puterii! 

Îţi adresez Ţie invocaţiile mele 

Ca marele Tău dar al puterii 

Să protejeze Ordinea Ta Cerească, 

Şi conştiinţa Ta creatoare din noi, pentru totdeauna. 
Noi Te preamărim, O, Tată Ceresc, 

Impărate Atotputernic! 

Şi binecuvântăm mereu puterea Ta. 

Cât timp vom fi în stare şi vom avea putere, 
Vom învăţa mereu pe oameni 

Despre Acţiunile pe care trebuie să le facă, 
Cu credinţă către Tatăl Ceresc, 

Maica Pământească, sfinţii îngeri 

Şi toţi Copiii Luminii 

Care lucrează pământul Grădinii Fraternităţii, 
Şi cu dorinţa viitoarei Ordini Cereşti 

In sufletele şi corpurile lor. 

Căci a Ta a fost puterea, O, Tată Ceresc, 

Cu adevărat a Ta, Creator al iubirii! 

Cu înţelegere şi cu Spirit 


Ne-ai trasat o cale pentru fiecare dintre noi. 
Prin Puterea Ta vom merge la oameni 

Şi-i vom învăţa, spunându-le, să creadă în Lege, 
Şi să meargă pe căile sfinţilor îngeri, 

Şi veţi trăi pe pământ, 

Hrăniţi într-adevăr la masa Maicii Pământeşti. 
Desfată-te cu Puterea Tatălui Ceresc, 

Şi El va îndeplini dorinţele inimii tale. 

Nu permite aroganţei să ajungă pe buzele tale 
Căci Tatăl Ceresc ţi-a dat ca regulă Legea Sfântă, 
Şi El îţi va cântări acţiunile tale. 

El te coboară în mormânt sau te înalţă. 

Puterea Legii te face sărac sau bogat. 

Puterea Sa coboară sau înalţă. 

El îl înalţă pe sărac din praf 

Şi îl poate face pe cerşetorul aşezat pe un morman de 
gunoi 

Moştenitorul tronului Său de glorie. 

Din înaltul cerului El trimite trăsnetul 

Asupra copiilor întunericului. 

Domnul va judeca prin Puterea Sa sfârşitul lumii. 
Ascultaţi vocea Fraţilor 

Care strigă în sălbăticie şi pustiu: 

Pregătiţi calea Legii, 

Neteziţi căile Tatălui Ceresc, 

Şi ale Maicii Pământeşti, 

Şi ale tuturor sfinţilor îngeri ai zilei şi ai nopţii. 
Văile vor fi umplute, 

Munţii şi dealurile rase, 

Sinuozităţile îndreptate, 

Drumurile netezite, 

Şi toate făpturile vor vedea Puterea Legii. 

Noi te preamărim Tată Ceresc 

Pentru că Tu ne-ai înălţat. 

O, Doamne, Tatăl nostru Atotputernic, 


Noi Te-am invocat şi Tu ne-ai vindecat. 

Tu ai eliberat din morminte sufletele oamenilor, 
Tu i-ai păstrat în viaţă Ca să nu cadă în groapă. 
O, Tată Ceresc, Tu eşti Legea. 

Mai devreme sau mai târziu noi vom căuta îngerii Tăi. 
Sufletele noastre sunt însetate de Lege, 

Carnea noastră tânjeşte după Lege. 

Legea este un râu de Putere sfântă 

Într-un ţinut uscat şi însetat unde nu există apă. 
Buzele noastre vor lăuda Puterea Ta cât vom trăi 
Şi ne vom ridica mâinile în numele Tău. 

Noi vom păstra, vom hrăni Ordinea Ta Cerească 
Prin împlinirea Acţiunilor. 

Noi vom invoca şi vom pronunţa zi şi noapte Puterea 
Ta sfântă, 

Şi fie ca Ea să vină să ne ajute; 

Va fi ca şi cum o mie de îngeri 

Ar veghea asupra fiecărui om. 

Ţie, Tată Ceresc, îţi aparţine toată Puterea, 

Şi, de asemenea, iertarea. 

Fie ca Legea Ta să recompenseze pe fiecare om 
Potrivit lucrărilor sale. 


Îngerul Iubirii 


Iubirea este mai puternică 
Decât curenţii apelor profunde. 
Iubirea este mai puternică ca moartea. 


Să ne iubim unul pe altul 

Pentru că iubirea provine de la Tatăl Ceresc 

Şi oricine iubeşte este născut 

De Tatăl Ceresc şi Maica Pământească 

Şi cunoaşte îngerii. 

Să vă iubiţi unul pe altul 

Aşa cum vă iubeşte Tatăl Ceresc, 

Pentru că Tatăl Ceresc este Iubire 

Şi cine sălăşluieşte în iubire 

Sălăşluieşte în Tatăl Ceresc 

Şi Tatăl Ceresc este în el. 

Acela care iubeşte este asemănător soarelui 
Când străluceşte cel mai puternic. 

Fraţilor, să fim toţi într-un cuget 

Şi să avem iubire nesfârşită şi compasiune unul 
pentru altul. 

Să uiţi răzbunarea şi ranchiuna 

Faţă de fiii poporului tău 

Şi să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. 

Dacă un om spune: 

Iubesc pe Tatăl Ceresc, dar urăsc pe fratele meu, 
El minte. 

Pentru că dacă el nu iubeşte pe fratele său pe care îl 
vede, 

Cum ar putea el să iubească pe Tatăl Ceresc 

Pe Care nu-L vede? 

Acela care iubeşte pe Tatăl Ceresc, 

Iubeşte, de asemenea, pe fratele său. 


Să iubiţi, de asemenea, pe străini 

Pentru că şi voi aţi fost străini în Egipt. 

Se spune de către lume 

Că mai bună este o masă de ierburi oferită cu iubire 
Decât o masă îmbelşugată cu carne oferită cu 
indiferenţă. 

Cuvintele de iubire sunt ca mierea, 

Dulci sufletului şi sănătoase oaselor. 

Cuvintele sunt în gura omului ca apele de adâncime 
Şi izvorul iubirii este ca o fântână arteziană. 

Legea Sfântă îţi cere 

Să acţionezi cu dreptate, şi să iubeşti cu compasiune, 
Şi să mergi umil împreună cu îngerii. 

Astfel, noi vom şti că Îngerul Iubirii 

Sălăşluieşte în noi 

Când iubim pe Tatăl Ceresc 

Şi-I respectăm Legea. 

O, Iubire Graţioasă! 

O, Creator al lubirii! 

Revelează-ne cele mai minunate cuvinte 

Prin conştiinţa Ta Divină care trăieşte în noi! 

Spune Copiilor Luminii 

Care cultivă pământul în Grădina Fraternităţii: 

Să respecte pe toată lumea. 

Iubeşte întreaga Fraternitate. 

Supune-te Legii. 


Îngerul Înţelepciunii 


Ascultarea față de Domnul 
Este începutul Înţelepciunii 
Și cunoaşterea Celui Unic 
Este înțelegerea supremă. 
Pentru că prin ea 

Zilele tale vor fi înmulţite, 
Și anii vieţii tale 

Vor fi prelungiți. 


Întreaga Înţelepciune vine de la Tatăl Ceresc 

Şi este cu El pentru eternitate. 

Prin Legea Sfântă Îngerul Înţelepciunii 

Călăuzeşte pe Copiii Luminii. 

Cine poate număra firele de nisip ale mării, 

Picăturile ploilor şi zilele eternității? 

Cine poate afla înălțimile cerului, 

Întinderile şi adâncimile pământului, 

Şi înţelepciunea? 

Înţelepciunea a fost creată înaintea tuturor lucrurilor. 
Te poţi vindeca prin bunătate, 

Te poţi vindeca prin dreptate, 

Te poţi vindeca cu ajutorul plantelor, 

Te poţi vindeca prin Cuvântul Inţelept. 

Dintre toate remediile, 

Cel mai important este acela 

Care vindecă prin Cuvântul Inţelept. 

Acesta înlătură cel mai bine boala 

Din corpurile celor credincioşi, 

Pentru că înţelepciunea este cel mai bun dintre toate 
remediile. 

Să urmezi Legea Sfântă este  încununarea 
înţelepciunii, 


Aducând pacea şi făcând să înflorească sănătatea, 
Amândouă daruri ale îngerilor. 

Noi ne vom apropia de Tine, O, Tată Ceresc! 
Cu ajutorul îngerului Tău al Înţelepciunii, 

Care ne călăuzeşte prin Ordinea Ta Cerească, 
Şi prin acţiunile şi cuvintele 

Inspirate de Sfânta Ta înţelepciune! 

Vino la noi, Tată Ceresc, cu Mintea Ta creatoare 
Şi dă-ne, Tu care eşti deţinătorul darurilor, 
Prin Ordinea Ta Cerească, 

Daruri ca Înţelepciunea eternă Copiilor Luminii 
Ca această viaţă să poată fi trăită în serviciul sfânt 
În Grădina Fraternităţii. 

Prin bunătatea infinită a Minţii Tale, 
Încorporează în minţile noastre 

Calea Înţelepciunii care izvorăşte 

Din Ordinea Cerească 

Unde sălăşluieşte Arborele Sfânt al Vieţii. 
Spune-ne nouă, O, Tată Ceresc, 

În ce mod se manifestă Legea Ta 

O, Tată Ceresc! 

Tatăl Ceresc a răspuns: 

Prin gândul bun 

În perfectă unitate cu Înţelepciunea, 

O, Copil al Luminii! 

Ce este cuvântul bun? N 

Este binecuvântarea cuvântului Ințelepciunii. 
Ce este gândul bun? 

Este acela pe care îl gândeşte Copilul Luminii, 
Acela care poartă Gândirea Sfântă 

Cel mai valoros lucru din câte există. 

Astfel, Copilul Luminii îşi va dezvolta 
Concentrarea şi comuniunea, 

Prin care îşi va spori Înţelepciunea. 

Continuând astfel 


Până ce îi vor fi revelate toate 

Misterele Grădinii Infinite 

În care se înalţă Arborele Vieţii. 

Atunci el va spune aceste cuvinte victorioase: 
O, Tată Ceresc, 

Dă-mi sarcina mea 

Pentru construirea 

Împărăției tale pe pământ, 

Prin gânduri bune, cuvinte bune, acţiuni bune, 
Care sunt pentru Copilul Luminii 

Cel mai preţios dar al său! 

O, tu, Ordine Cerească, 

Şi Tu, Minte Universală, 

Te venerăm pe Tine şi Tatăl Ceresc 

Deoarece a lor este mintea creatoare din noi 
Care face împărăţia nepieritoare să progreseze! 
Sfânta Înţelepciune eliberează toţi oamenii de teamă, 
Linişteşte inimile şi le uşurează conştiinţa. 
Înţelepciune Sfântă, înţelegere infinită, care te 
Dezvolţi continuu, 

Tu nu eşti dobândită din textele sfinte. 
Ignoranţa este aceea care ruinează majoritatea 
oamenilor, 

Atât aceia care au murit 

Cât şi aceia care vor muri. a 

Când ignoranţa va fi înlocuită de Sfânta Inţelepciune 
Blândeţea şi fertilitatea vor reveni 

Pe câmpurile noastre, 

Cu sănătatea şi vindecarea, 

Cu abundenta şi creşterea, 

Şi noi vom recolta legume şi grâne din belşug, 
Şi fluvii ale Păcii vor curge în deşerturi. 


Îngerul Vieţii Eterne 


Și Enoh merse cu Dumnezeu; 
Și nu mai fu, pentru că Dumnezeu îl luă la El. 


Nici un om de pe pământ n-a fost asemenea lui Enoh, 
Pentru că el a fost luat de pe pământ. 

El a fost ca steaua dimineţii în mijlocul unui nor, 
Şi ca luna plină, 

Ca soarele strălucind deasupra templului Celui 
Preaînalt 

Şi curcubeul luminând norii, 

Ca floarea de trandafir primăvara, 

Ca floarea de crin pe malurile râurilor, 

Ca ramurile pinului 

În timpul verii, 

Ca frumosul măslin căruia îi cresc măslinele 
Asemenea chiparosului care se înalţă până la nori. 
Enoh a fost primul care a urmat Legea, 

Primul dintre vindecători, dintre înţelepţi, 
Fericitul, gloriosul, puternicul, 

Care a ştiut să învingă boala şi moartea. 

El a obţinut o sursă de remedii 

Pentru a rezista bolilor şi morţii, 

Pentru a rezista durerii şi febrei, 

Pentru a rezista răului şi infecţiei 

Pe care ignorarea Legii 

Le-a creat împotriva corpurilor muritorilor. 

Noi invocăm pe Enoh, 

Stăpân al vieţii, 

Fondatorul Fraternităţii noastre Omul Legii, 

Cel mai înţelept dintre toate fiinţele, 

Cel mai bun judecător dintre toate fiinţele, 

Cel mai strălucit dintre toate fiinţele, 


Cel mai glorios dintre toate fiinţele, 

Cel mai demn de a fi invocat dintre toate fiinţele, 
Cel mai demn de a fi glorificat dintre toate fiinţele, 
Primul care a gândit ce este bine, 

Primul care a spus ce este bine, 

Primul care a făcut ce este bine. 

El a fost primul Preot, 

Primul Plugar al Pământului, 

Primul care a cunoscut şi învăţat Cuvântul, 

Şi s-a supus Legii Sfinte. 

El a dezvăluit Copiilor Luminii 

Toate secretele vieţii. 

El a fost primul purtător al Legii. 

Iată cuvintele părintelui nostru Enoh 

Aşa cum au fost ele scrise: 

Noi slăvim pe Creator, 

Tatăl Ceresc, 

Îngerii luminoşi şi glorioşi. 

Noi slăvim cerurile strălucitoare, 

Noi slăvim înţelepciunea binecuvântată, strălucitoare, 
prea fericită, 

A sfinţilor Îngeri ai Eternităţii. 

Dă-ne nouă, Tată Ceresc, 

Dorinţa şi cunoaşterea celei mai corecte căi, 
Celei mai corecte deoarece ea aparţine 

Ordinii Cereşti a Vieţii, 

Cea mai bună Viaţă a îngerilor, 

Strălucitoare, mereu glorioasă” 

| 


Dacă sănătatea este perfectă, la fel este şi Viaţa 
Eternă, 
Amândouă provenind din Ordinea Cerească, 


7 Aici „glorios” înseamnă a avea o aură foarte puternică, deci 
foarte sănătoasă şi înalt spirituală. (n.t.) 


Cea care a creat virtutea minţii 

Şi acţiunile vieţii trebuie împlinite cu devoțiune 
Faţă de Creatorul Vieţii Eterne. 

Noi slăvim Cerul Suveran, 

Noi slăvim timpul infinit, 

Noi slăvim oceanul infinit al Vieţii Eterne. 

Noi invocăm cea mai glorioasă dintre Legi. 
Noi invocăm împărăţia Cerurilor, 

Timpul infinit şi îngerii. 

Noi invocăm Legea Sfântă eternă. 

Noi urmăm căile Stelelor, 

Lunii, Soarelui şi Luminii nesfârşite, 
Mişcându-se mereu pe căile lor circulare. 

Şi adevărul deplin în Gând, Cuvânt şi Faptă 
Va plasa sufletul omului credincios 

În lumina infinită a Vieţii Eterne. 

Eu aparţin Tatălui Ceresc 

De la începutul drumului Său, înainte să fi terminat 
vechea Sa lucrare. 

Eu am fost creat din eternitate, de la început, 
Chiar înainte să fi existat pământul. 

Am fost creat înainte de a exista orice fel de abisuri: 
Înainte ca El să fi făcut Pământul sau câmpiile, 
Înainte să fi existat praful lumii. 

Când El a creat cerurile, eu eram acolo, 

Când El a delimitat abisurile, 

Când El a făcut bolta înstelată cerului, 

Când fântâna adâncului a devenit puternică, 
Când El a dat contur mărilor 

Ca apa să nu încalce Legea Lui, 

Când El a marcat fundaţiile Pământului 

Atunci am fost pe lângă El ca supraveghetor. 
Şi eu eram zilnic plăcerea Lui 

Bucurându-mă totdeauna înaintea Sa, 
Bucurându-mă pe pământul său ospitalier, 


Iar bucuria meu fiind compania fiilor oamenilor. 
Tatăl Ceresc domneşte pentru eternitate, 

El este învăluit în majestate şi putere. 

El este din totdeauna! 

Mulţimile se înalţă ca valurile, O, Doamne, 

Şi-şi ridică vocile lor, 

Ca valurile mari ale apelor. 

Tatăl Ceresc din înălţimi 

Este mai puternic decât zgomotul numeroaselor ape, 
Şi chiar decât cele mai puternice valuri ale mării. 
Numele Lui va dăinui în veci, 

Numele Lui va fi de-a pururi, 

Şi toţi Copiii Luminii vor fi binecuvântaţi în El, 

Şi toţi oamenii vor chema binecuvântarea Lui. 
Fie ca întreg Pământul să fie saturat 

Cu gloria Tatălui Ceresc, 

A Maicii Pământeşti, 

Şi a tuturor sfinţilor îngeri. 

Eu am căpătat vederea interioară 

Şi prin Spiritul Tău din mine 

Am aflat secretul Tău minunat. 

Prin pătrunderea Ta mistică 

Mi-ai făcut un izvor de cunoaştere 

Să se dezvolte în mine, 

O fântâna de putere, revărsând ape vii, 

Un torent de iubire şi înţelepciune atotcuprinzătoare 
Asemănătoare splendorii Luminii Eterne. 


Îngerul Creaţiei 


Cine a măsurat apele 

In căuşul palmei Sale, 

Și a măsurat Cerul cu palma, 
Și a adunat praful Pământului 
Intr-o cupă, 

Și a cântărit munţii şi colinele, 
Pe o balanţă? 


Soarele se înalţă şi Fraţii se adună împreună; 

Ei pleacă să lucreze câmpurile. 

Cu spatele lor solid şi inimile lor vesele 

Ei lucrează împreună în Grădina Fraternităţii. 

Ei sunt Făuritorii Binelui, 

Deoarece ei realizează binele Tatălui Ceresc. 

Ei sunt spiritul, conştiinţa şi sufletul celor 

Care învaţă Legea şi luptă pentru Ea. 

Ei lucrează pământul cu ambele mâini, 

Ca deşerturile să se coloreze în verde şi auriu. 
Cu mâinile lor ei aşază temelia 

Pe care se va construi împărăţia Cerurilor pe pământ. 
Ei sunt mesagerii Îngerului Creaţiei: 

În ei este revelată Legea Sfântă. 

O, Tată Ceresc, cât de diverse sunt operele Tale! 
Tu le-ai făcut toate cu înţelepciune; 

Pământul este plin de bogăţiile Tale. 

Tu ai creat izvoarele în văi 

Care curg printre coline. 

Tu potoleşti setea tuturor animalelor pe câmpuri 
Şi faci să crească iarba pentru vite. 

Tu fixezi copacii puternici în locurile lor, 

Ca păsările cerului să-şi facă în ei cuiburile 

Şi să cânte frumos printre ramuri. 


Tu ai pus ierburile în serviciul omului 

Ca el să-şi poată obţine hrana din pământ. 

În mâinile Fraţilor toate darurile Tale dau roade, 
Pentru că ei construiesc împărăţia Cerurilor pe 
Pământ. 

Tu Ţi-ai deschis mâinile Tale pline cu bunuri, 

Tu le-ai trimis Spiritul Tău, prin care ei au fost creaţi 
Şi, împreună cu sfinţii Tăi îngeri, 

Ei vor reînnoi faţa Pământului. 

O, Tu, Tată Ceresc, 

Unicule! 

Revelează Copiilor Luminii: 

Care este locul de pe Pământ 

Unde se află fericirea supremă? 

Tatăl Ceresc a răspuns: 

Este locul pe care unul din Fraţi 

Care urmează Legea Sfântă păşeşte 

Cu gândurile sale bune, cuvintele sale bune şi actele 
sale bune 

Al cărui spate este solid la lucru, 

Ale cărui mâini nu sunt leneşe, 

Care îşi înalţă vocea în deplin acord cu Legea. 

Este sfânt locul în care unul din Fraţi 

Recoltează din abundență grâu, iarbă sau fructe, 
Unde udă solul uscat, 

Sau seacă pe cel prea umed. 

Pentru că pământul a fost dat în grija Copiilor Luminii 
Care îl păstrează ca pe o comoară şi îl îngrijesc, 

Şi aduc din adâncimile lui numai 

Ce este necesar pentru hrana corpului. 
Binecuvântaţi sunt Copiii Luminii 

A căror bucurie este împlinirea Legii 

Care lucrează în Grădina Fraternităţii ziua, 

Şi se unesc cu îngerii Tatălui Ceresc noaptea. 

Din buzele lor s-a povestit istoria 


Care serveşte ca învăţătură fiilor oamenilor. 
Se spune că pomii se adunară cândva 
Să-şi aleagă un rege peste ei 

Şi ei îi cerură măslinului: 

„Domneşte asupra noastră.” 

Dar măslinul le-a răspuns: 

„Trebuie să renunţ la fertilitatea mea 
Demnă de Dumnezeu şi de oameni 
Pentru a deveni regele pomilor?” 

Şi pomii se adresară smochinului: 
„Vino tu şi domneşte asupra noastră.” 
Dar smochinul le-a răspuns: 

„Trebuie să renunţ la dulceaţa şi bunătatea fructului 
meu 

Pentru a deveni regele pomilor?” 
Atunci pomii s-au adresat viței de vie: 
„Vino şi domneşte asupra noastră.” 

Dar viţa de vie le-a răspuns: 

„Trebuie să renunţ la vinul meu, 
Plăcerea lui Dumnezeu şi a oamenilor 
Pentru a vă deveni conducător?” 

Omul Legii care îşi îndeplineşte sarcina 
Nu are nevoie de alte binecuvântări. 


Îngerul Păcii 


Pentru ca pământul să fie umplut cu Pacea Tatălui Ceresc, 
la fel cum apele acoperă marea. 


Voi invoca Îngerul Păcii 

Al cărui suflu este prietenos 

Şi a cărui mână poartă puterea. 

În împărăţia Păcii nu există nici foame, şi nici sete, 
Nici vânt rece, şi nici vânt cald, 

Nici bătrâneţe, şi nici moarte. 

În împărăţia Păcii 

Atât animalele cât şi oamenii vor fi nemuritori, 
Plantele vor fi eterne, apele nu vor seca, 
Hrana vieţii nu vor lipsi niciodată. 

S-a spus că munţii vor aduce Pacea lumii, 
Iar colinele joase - dreptatea. 

Va fi pace cât timp vor dăinui soarele şi luna 
De-a lungul tuturor generaţiilor. 

Pacea va cădea ca ploaia peste iarba cosită, 
Ca aversa ce udă pământul. 

Sub domnia Păcii, Legea va creşte puternic 
Şi Copiii Luminii vor stăpâni pământul 

De la un țărm la altul, până la sfârşitul lui. 
Împărăţia Păcii îşi are izvorul 

În Tatăl Ceresc. 

Prin forţa Lui a fixat trainic munţii 

Şi a făcut zorile şi apusul 

Să se bucure în Lumină. 

El face să curgă spre pământ râul Legii, 
Pentru a-l uda şi îmbogăţi. 

El împrospătează pământul cu ploi bogate. 
Ele stropesc păşunile deşertului 

Şi bucură ambele pante ale colinelor joase. 


Păşunile sunt populate cu turme; 

Văile, de asemenea, sunt acoperite de grâu; 

Ele strigă de bucurie şi, de asemenea, cântă. 

O, Tată Ceresc, 

Adu, pe pământul Tău domnia Păcii! 

Atunci ne vom aminti cuvintele 

Aceluia care i-a învăţat pe vechii Copii ai Luminii: 
Eu dau pacea Maicii tale Pământeşti - 

Corpului tău 

Şi pacea Tatălui tău Ceresc - 

Spiritului tău. 

Şi fie ca pacea lor 

Să domnească printre Fiii Oamenilor. 

Veniţi la Mine toţi cei care sunteţi obosiţi 

Şi care suferiţi în luptă şi chin! 

Pentru că pacea Mea vă va întări şi reface. 
Pentru că pacea Mea este mai mult decât plină de 
bucurie. 

De aceea Eu te salut totdeauna astfel: 

Pace ţie! 

Aşa să faci şi tu, mereu, când vă salutaţi unul pe altul 
Pentru ca pacea Maicii tale Pământeşti 

Să coboare în corpul tău, 

Iar în spiritul tău, 

Pacea Tatălui Ceresc. 

Şi atunci vei afla pacea cu tine însuţi 

Pentru că împărăţia Legii este în tine. 

Întoarce-te la fraţii tăi şi dă-le şi lor pacea 

Pentru că fericiţi sunt aceia care luptă pentru pace, 
Pentru că ei vor găsi pacea Tatălui Ceresc. 

Şi dă pacea ta fiecăruia, 

Aşa cum Eu ţi-am dat ţie pacea Mea. 

Pentru că pacea Mea este de la Dumnezeu. 

Pace ţie! 


Tatăl Ceresc 


În împărăţia Cerurilor 

Există lucruri necunoscute şi minunate. 

Prin Cuvântul Său există toate lucrurile. 

Există lucruri mai mari decât acestea 

Care ne sunt încă ascunse, 

Căci noi nu vedem decât o mică parte din lucrarea Sa: 
Tatăl Ceresc a creat toate lucrurile. 


Frumuseţea cerului, gloria stelelor, 

Luminează locurile cele mai înalte ale Mării Cereşti. 
Santinele ale Celui Preaînalt, ele păzesc ordinea lor 
Şi nu slăbesc supravegherea niciodată. 

Priviţi curcubeul şi lăudaţi pe Acela care l-a făcut; 
El este foarte frumos în strălucirea sa. 

El înconjoară cerul cu un cerc glorios 

Şi a fost făcut de mâinile Celui Preaînalt. 

Prin Legea Sa, El face să cadă zăpada 

Şi trimite rapid fulgerele judecății Sale. 

Toate comorile sunt deschise 

Şi norii zboară ca nişte păsări. 

Prin marea Sa putere, El face să încremenească norii 
Şi împrăştie grindina. 

La privirea Sa, munţii se cutremură 

Şi la dorinţa Sa bate vântul din sud. 

Zgomotul tunetului face pământul să tremure: 

El face furtunile din nord şi viforul 

Şi împrăştie zăpada ca păsările-n zbor, 

Iar ochiul se minunează 

De frumuseaţea albului din ea, 

Iar inima este uimită în faţa ploii. 

Astfel cerurile proclamă gloria lui Dumnezeu 

Şi bolta înstelată arată lucrările Sale. 


Cine a creat apele 

Şi cine a creat plantele? 

Cine a supus vântului norii furtunii, 

Cursurile de apă şi chiar cele mai mici ape? 
Cine, O, Tată Ceresc, 

Este Creatorul Legii Sfinte în sufletele noastre? 
Cine a creat lumina şi întunericul? 

Cine a creat somnul şi orele animate ale zilei? 
Cine face ca soarele şi stelele 

Să-şi urmeze neabătute drumul lor? 

Cine a stabilit cum va creşte luna 

Şi cum va descreşte? 

Cine, dacă nu Tu, Tată Ceresc, 

A creat aceste lucruri glorioase? 

Doamne, Tu ai fost sălaşul nostru 

In toate generaţiile. 

Inainte de formarea munţilor, 

Chiar înainte de crearea pământului şi a lumii 
Din eternitate, Tu ai fost Legea. 

Numele Tău este înţelegerea, 

Numele Tău este înţelepciunea, 

Numele Tău este Binefăcătorul, 

Numele Tău este Inaccesibilul, 

Numele Tău este cel care a făcut Adevărul, 
Numele Tău este Atotvăzătorul, 

Numele Tău este Vindecătorul, 

Numele Tău este Creatorul. 

Tu eşti Păzitorul nostru, 

Tu eşti Creatorul şi Sprijinitorul, 

Tu eşti Cunoscătorul şi Spiritul. 

Tu eşti Legea Sfântă. 

Aceste nume au fost ale Tale 

Inainte de Creaţia Cerului, 

Inainte de facerea apelor şi plantelor, 

Inainte de naşterea sfântului nostru părinte Enoh. 


Înainte de începerea timpului, 

Tatăl Ceresc a plantat Sfântul Arbore al Vieţii, 
Care se înalţă pentru veşnicie în mijlocul Mării 
Eterne. 

Sus pe ramurile sale cântă o pasăre 

Şi numai aceia care au ajuns acolo 

Şi au auzit cântecul misterios al păsării 

Vor vedea pe Tatăl Ceresc. 

Ei îl vor întreba numele Său. 

Şi El le va răspunde: Eu sunt Cel ce Sunt, 

Eu sunt Eternul acum şi întotdeauna. 

O, Tu, Tată Ceresc, 

Ce minunat este numele Tău pe tot pământul! 
Gloria Ta este deasupra cerurilor. 

Când vedem cerurile Tale, lucrarea mâinilor Tale, 
Luna şi stelele care s-au făcut din porunca Ta, 

Ne întrebăm ce este omul pentru care Te îngrijeşti? 
Dar Tu ai făcut o înţelegere 

Cu Copiii Luminii 

Şi ei merg împreună cu sfinţii Tăi îngeri; 

Tu i-ai încoronat cu glorie şi cu onoare, 

Tu i-ai făcut stăpâni 

Peste lucrările mâinilor Tale 

Şi i-ai însărcinat 

Cu hrănirea şi protejarea 

Tuturor celor ce trăiesc şi cresc pe pământul Tău 
verde. 

O, Tată Ceresc, 

Ce minunat este numele Tău pe tot pământul! 
Ascultă vocea care Te imploră: 

Unde să fug de Spiritul Tău? 

Sau unde să mă feresc de prezenţa Ta? 

Dacă mă înalţ la cer, Tu eşti acolo; 

Dacă mă afund în iad, Tu eşti acolo; 

Dacă eu iau vântul dimineţii 


Şi zbor la capătul mării, 

Chiar şi acolo mâna Ta mă călăuzeşte, 

Şi mâna Ta dreaptă mă susţine. 

Dacă eu spun: „Desigur că întunericul mă va 
ascunde”, 

Lumina se va aprinde deasupra mea chiar noaptea; 
Şi întunericul nu m-a ascuns de Tine, 

Căci noaptea luminează ca ziua. 

Pentru Tine întunericul şi lumina sunt tot una, 

Căci Tu le eşti Stăpânul. 

După cum cerbul tânjeşte după apa pârâului 

Tot aşa sufletul meu tânjeşte după Tine, O, Doamne! 
Sufletul meu este însetat de Tatăl Ceresc cel Viu. 
Legea este lumina şi salvarea mea. 

De ce mi-ar fi frică? 

Legea este sprijinul şi puterea vieţii mele. 

De ce ar trebui să mă tem? 

Un singur lucru doresc de la Lege 

Pe care îl doresc tot timpul: 

Acela de a sălăşlui în casa Legii Toate zilele vieţii 
mele 

Pentru a putea privi frumuseţea Tatălui Ceresc. 
Aceia care sălăşluiesc în locul secret al Celui Preaînalt 
Vor fi adăpostiţi în umbra Celui Atotputernic. 

Noi vom spune Legii: 

„Tu eşti refugiul nostru, fortăreaţa noastră; 

Noi avem credinţă în Legea Sfântă.” 

Şi Tatăl Ceresc 

Ne va acoperi cu penele Sale 

Şi noi credem în adăpostul Său. 

Adevărul Său va fi scutul nostru, pavăza noastră. 
Nu ne vom teme de tenebrele nopţii, 

Nici de pericolele care ne pândesc ziua, 

Nici de ciuma care ameninţă în noapte, 

Nici de distrugerea care loveşte la prânz 


Pentru că ziua vom merge 

Cu îngerii Maicii Pământeşti, 

Iar noaptea vom face comuniuni 

Cu îngerii Tatălui Ceresc. 

Iar când soarele va ajunge la zenit, 

Noi vom contempla tăcuţi cele şapte căi ale Păcii 
Şi nici un râu nu ne va mai atinge, 

Nici o nenorocire nu se va apropia de sălaşul nostru 
Pentru că El a dat îngerilor Săi sarcina 

De a ne purta pe calea lor. 

Tatăl Ceresc este refugiul şi puterea noastră. 

De aceea nu ne vom teme 

Dacă pământul s-a mişcat, 

Daca munţii s-au prăbuşit 

În mijlocul mării, 

Dacă apele sunt tumultoase, 

Munţii se cutremură şi se înalţă. 

Există un râu care curge spre Marea Eternă. 

Pe malul râului se înalţă Arborele Sfânt al Vieţii. 
Acolo locuieşte Tatăl meu Ceresc şi locuinţa mea este 
în El. 

Tatăl Ceresc şi cu mine suntem una. 


Legea Sfântă 


Tu, O, Lege Sfântă, 

Arborele Vieţii 

Care te înalți în mijlocul 

Mării Eterne, 

Care eşti denumit 

Arborele Vindecării, 

Arborele uimitoarelor Vindecări, 
Al tuturor Vindecărilor 

Și pe care se sprijină seminţele 
Tuturor invocărilor noastre! 


Aţi cunoscut-O? Aţi auzit de Ea? 

Ţi s-a povestit despre Ea de la începuturi? 
Ridică-ţi ochii în sus şi priveşte Legea Sfântă, 
Care a fost stabilită mai înainte de eternitatea 
Spaţiului suveran şi luminos, 

Care a creat fundaţiile pământului, 

Care este prima şi cea din urmă, 

Care trăieşte în inimile Copiilor Luminii. 

Pentru că Legea este mare 

După cum Tatăl Ceresc este mare, deasupra îngerilor 
Săi: 

El este Acela care ne-a dat Legea, El este Legea. 
În mâinile Sale se află locurile adânci ale pământului, 
A Sa este şi puterea colinelor 

Şi mările sunt ale Sale, El le-a creat. 

Şi tot mâinile Sale au făcut uscatul. 

Vino, să-L preamărim şi să ne plecăm Lui, 

Să îngenunchem în faţa Tatălui Ceresc, 

Pentru că El este Legea, 

Şi noi suntem popoarele păşunii Sale 

Şi enoriaşii turmei Sale. 

Copiii Luminii invocă Legea Sfântă 


Cu cântece de bucurie. 

Boala dispare în faţa Ei, 

Moartea este înlăturată, 

Ignoranţa este îndepărtată. 

Trufia, ura şi furia, 

Bârfa, discordia şi răul, 

Toate neliniştile şi violențele, 

Şi cuvintele mincinoase ale falsităţii, 

Toate sunt îndepărtate de puterea Legii Sfinte. 
Aici este Legea Care va nimici boala, 

Care va nimici moartea, 

Care va nimici persecutorii omului, 

Care va nimici trufia, 

Care va nimici ura, 

Care va nimici furia, 

Care va nimici toate bârfele, 

Care va nimici toate discordiile, 

Care va nimici cele mai mari rele, 

Care va îndepărta ignoranţa de pe pământ. 
Noi binecuvântăm invocarea şi rugăciunea, 
Puterea şi vigoarea Legii Sfinte. 

Noi invocăm spiritul, conştiinţa şi sufletul 
Copiilor Luminii care învaţă Legea, 

Care lupta cu împărăţia întunericului 

Pentru a aduce Lumina Legii fiilor oamenilor. 
Noi binecuvântăm victoria 

Gândurilor bune, cuvintelor bune şi acţiunilor bune 
Care pun baze puternice Împărăției Luminii. 
Fie ca fiii omului care gândesc, vorbesc şi fac 
Gânduri bune, cuvinte bune şi fapte bune 

Să moştenească cerurile drept casă a lor. 

Şi fie ca aceia care gândesc, vorbesc şi fac 
Gânduri rele, cuvinte rele şi fapte rele 

Să locuiască în haos. 

Puritatea este, imediat după viaţă, 


Cel mai mare bun pentru om. 

Puritatea se află în Legea Sfântă 

Care face iarba să crească în munţi 

Şi limpezeşte inimile oamenilor 

Cu gânduri bune, cuvinte bune şi fapte bune. 
Curat va fi focul, 

Curată apa, 

Curat pământul, 

Curate stelele, luna şi curat soarele, 

Curaţi vor fi bărbatul credincios şi 
credincioasă 

Curată Lumina eternă, infinită, 

Curată împărăţia Maicii Pământeşti, 

Şi împărăţia Tatălui Ceresc, 

Curate lucrurile bune făcute de Lege 

Al căror produs este Creaţia Sfântă. 

Pentru a obţine comorile lumii materiale, 

O, fii ai oamenilor, 

Nu încălcaţi lumea Legii. 


femeia 


Pentru că acela care, pentru a obţine comorile Lumii 


materiale, 

Distruge în el lumea Legii 

Nu va avea în el forţa vieţii, 

Nici Legea, 

Şi nici Lumina Cerească. 

Dar acela care merge cu îngerii 

Şi care urmează Legea Sfântă 

Va obţine orice bun. 

El va intra în Marea Eternă 

Unde se înalţă Arborele Vieţii. 
Comuniunile cu Legea sunt perfecte, 
Ducând sufletul din întuneric la lumină. 
Mărturisirea Legii este sigură, 
Aducând înţelepciune celui simplu. 
Regulile Legii sunt drepte, bucurând inima. 


Porunca Legii este pură Luminând privirea. 
Adevărul Legii este limpede pentru totdeauna. 
Fie să triumfe Copiii Luminii pretutindeni 

Între Ceruri şi Pământ! 

Să respirăm Legea Sfântă în rugăciunea noastră! 
Cât de frumoase sunt lăcaşurile Tale sfinte 

O, Tată Ceresc! 

Sufletul meu tânjeşte, chiar dacă e slăbit, 

După Arborele Vieţii 

Care se înalţă în mijlocul Mării Eterne. 

Inima mea şi carnea mea cheamă pe Dumnezeu cel 
Viu. 

Da, vrabia şi-a găsit o casă, 

Şi rândunica un cuib alei 

Unde îşi poate adăposti puii. 

Copiii Luminii 

Care lucrează în Grădina Fraternităţii 

Se adăpostesc în Legea Sfântă. 

Binecuvântaţi sunt aceia care sălăşluiesc în Ea! 


Îngerii 


Tatăl Ceresc 

A dat îngerilor Săi responsabilitatea 
In ce te priveşte 

Și în braţele lor 

Te vor ridica 

Până la Arborele Vieţii 

Care se înalţă în mijlocul 

Mării Eterne... 


Pentru înţelepciunea Legii, 

Pentru puterea de necucerit a Legii, 

Şi pentru vigoarea sănătăţii, 

Pentru gloria Tatălui Ceresc 

Şi a Maicii Pământeşti, 

Şi pentru toate binecuvântările şi remediile 
Păcii înşeptite, 

Să lăudăm sfinţii îngeri. 

Eforturile noastre de a-i întâlni 

Şi comuniunile noastre cu ei 

Ne fac plăcuţi în ochii Tatălui Ceresc. 

Legea este împlinită de îngerii 

Luminoşi şi sfinţi, 

Puternici şi magnifici 

A căror privire le îndeplineşte dorinţele, 

Care sunt nemuritori şi sfinţi 

Care sunt şapte şi toţi şapte, toţi într-un Gând, 
Care sunt şapte şi toţi şapte, toţi într-o Vorbire, 
Care sunt şapte şi toţi şapte, toţi într-o Acţiune. 
Gândul lor este acelaşi, 

Cuvântul lor este acelaşi, 

Acţiunea lor este aceeaşi. 

Tatăl lor este Acelaşi, 


Şi anume Tatăl Ceresc! 

Ingerii care îşi văd sufletele unii altora, 

Aduc împărăţia Maicii Pământeşti 

Şi împărăţia Tatălui Ceresc Copiilor Luminii 
Care lucrează în Grădina Fraternităţii. 

Ingerii sunt Făuritorii şi Conducătorii 
Modelatorii şi Supraveghetorii, 

Păzitorii şi Păstrătorii Pământului îmbelşugat 
Şi al tuturor creaţiilor Tatălui Ceresc. 

Noi invocăm bunii, puternicii, binefăcătorii 
Ingeri ai Tatălui Ceresc şi ai Maicii Pământeşti: 
Acela al Luminii! 

Acela al Cerului! 

Acela al Apelor! 

Acela al Pământului! 

Acela al Plantelor! 

Acela al Copiilor Luminii! 

Acela al Sfintei Creaţii Eterne! 

Noi lăudăm îngerii 

Care, în primul rând, ascultă gândul şi învăţătura 
Tatălui Ceresc 

Ai cărui îngeri au format sămânţa noroadelor. 
Noi lăudăm îngerii 

Care au atins sprânceana 

Părintelui nostru Enoh 

Şi au călăuzit Copiii Luminii 

Pe şapte plus şapte căi 

Care duc la Arborele Vieţii 

Care se înalţă pentru veşnicie în mijlocul Mării 
Eterne. 

Noi venerăm toţi îngerii 

Buni, eroici şi generoşi, 

Ai lumii fizice a Maicii Pământeşti 

Şi aceia ai Tărâmurilor Invizibile, 

Ale Lumilor Ceregşti ale Tatălui Ceresc. 


Noi lăudăm binecuvântaţii îngeri nemuritori 
Cu înfăţişare splendidă strălucitoare, 
Creaturi măreţe şi devotate Tatălui Ceresc, 
Ei care sunt nepieritori şi sfinţi. 

Noi venerăm strălucitorii, glorioşii, 

Generoşii îngeri sfinţi, 

Aceia care conduc drept şi care rezolvă toate lucrurile 
cu dreptate. 

Auziţi vocile vesele ale Copiilor Luminii 

Care laudă sfinţii îngeri 

Când lucrează în Grădina Fraternităţii: 

Noi cântăm cu bucurie apelor, pământului şi 
plantelor, 

Acestui Pământ şi acestor Ceruri, 

Vântului sfânt, soarelui sfânt şi lumii sfinte, 
Eternelor stele, fără de început, 

Şi tuturor creaturilor sfinte ale Tatălui Ceresc. 
Noi cântăm cu bucurie Legii Sfinte, 

Care este Ordinea Cerească, 

Zilelor şi nopţilor, 

Anilor şi anotimpurilor, 

Care sunt stâlpii Ordinei Cereşti. 

Noi venerăm Îngerii Zilei, 

Şi Îngerii Lunilor, 

Precum şi pe aceia ai Anilor şi Anotimpurilor. 
Toţi buni şi eroici, 

Îngeri nemuritori, binecuvântaţi 

Care sprijină şi păstrează Ordinea Cerească. 
Noi dorim să ne apropiem îngerii puternici, 
Toţi îngerii Ordinei Cereşti, 

Deoarece Legea Sfântă 

Este cel mai mare bun dintre toate. 

Noi dăruim aceste gânduri bine gândite, 
Aceste cuvinte bine vorbite 

Şi aceste acţiuni bine făcute 


Generoşilor îngeri nemuritori 

Care îşi exercită conducerea lor dreaptă. 

Noi dăruim aceste daruri Îngerilor Zilei 

Şi Îngerilor Nopţii Nemuritori şi care ajută mereu, 
Care rămân etern cu Mintea Divină. 

Fie ca bunii, şi eroicii, şi generoşii 

Îngeri ai Tatălui Ceresc 

Şi ai Maicii Pământeşti 

Să meargă cu sfintele lor picioare 

În Grădina Fraternităţii. 

Şi fie ca ei să meargă mână în mână cu noi 

Cu virtuțile vindecătoare ale binecuvântatelor lor 
haruri, 

Pe toată întinderea pământului, 

Pe tot cursul râurilor, 

Peste tot unde luminează soarele 

Pentru încurajarea avansării omului 

Şi pentru ampla sa dezvoltare. 

Ei sunt sfinţii îngeri 

Care vor restaura Lumea! 

Ca niciodată de acum înainte să nu mai existe 
bătrâneţe şi moarte! 

Niciodată să nu mai existe putreziciune, ci viaţă 
veşnică şi dezvoltare veşnică. 

Atunci Viaţa şi Nemurirea vor veni 

Şi Lumea va fi refăcută! 

Creaţia se va dezvolta veşnic, 

Împărăţia Tatălui Ceresc va prospera 

Şi răul va fi distrus! 


Fraternitatea 


Priviţi cât de bine şi de plăcut le este 
Copiilor Luminii 

Să sălăşluiască împreună în unitate! 
Pentru Fraternitate, 

Tatăl Ceresc 

A dat Legea. 

Și chiar viaţa veşnică. 


Legea a fost plantată în Grădina Fraternităţii 
Pentru a lumina inimile Copiilor Luminii, 
Pentru a netezi drumul în faţa lor 

La cele şapte plus şapte căi care duc la Arborele Vieţii 
Ce se înalţă în mijlocul Mării Eterne. 

Legea a fost plantată în Grădina Fraternităţii 
Ca ei să poată recunoaşte 

Spiritul adevărului şi minciuna, 

Adevărul născut din izvorul Luminii, 

Minciuna născută din adâncimile întunericului. 
Domeniul tuturor Copiilor Adevărului 

Se află în mâinile puternicilor Îngeri ai Luminii, 
Astfel încât ei merg pe căile Luminii. 

Copiii Luminii sunt servitorii Legii 

Şi Tatăl Ceresc nu-i va uita. 

El le-a şters păcatele lor ca un nor gros 

El a aprins candela Adevărului în inimile lor. 
Cântaţi voi, ceruri, 

Cântaţi umile fragmente ale pământului, 
Izbucniţi în cântece voi, munţilor, 

Voi, păduri cu fiecare copac al vostru 

Pentru că Tatăl Ceresc a aprins flacăra Sa 

În inimile Copiilor Luminii 

Şi glorificaţi-L. în ei. 


Legea Sfântă a Creatorului 

Purifică pe aceia care urmează Lumina 

De toate gândurile, cuvintele şi faptele rele, 

Aşa cum un vânt puternic şi repede 

Curăţă câmpia. 

Lăsaţi Copilul Luminii să înveţe, aşa cum doreşte, 
Cuvântul Sfânt, 

De la primul până la ultimul ceas al zilei, 

De la primul la ultimul ceas al nopţii. 

Mintea lui trebuie să-şi dezvolte inteligenţa, 

Iar sufletul lui să crească puternic în Legea Sfântă. 
Când mijeşte de ziuă 

El va privi cu insistenţă soarele care răsare 

Şi va întâmpina cu bucurie pe Maica sa Pământească. 
Când mijeşte de ziuă 

Îşi va spăla corpul în apă rece 

Şi va întâmpina cu bucurie pe Maica sa Pământească. 
Când mijeşte de ziuă 

El va respira aerul înmiresmat 

Şi va întâmpina cu bucurie pe Maica sa Pământească. 
În timpul zilei 

El va lucra cu fraţii săi 

În Grădina Fraternităţii. 

La vremea amurgului 

El se va aduna cu fraţii săi 

Şi împreună vor studia cuvintele sfinte 

Ale taţilor lor şi ale taţilor taţilor lor, 

Chiar până la cuvintele Părintelui nostru Enoh. 

Şi când stelele se vor înălța pe cer, 

El va face comuniuni 

Cu sfinţii îngeri ai Tatălui Ceresc. 

Şi vocea sa se va înălța cu bucurie 

Către cel Preaînalt, zicând: 

Noi Te slăvim Creatorule, 

Făcătorul tuturor lucrurilor bune 


Mintea Bună 

Şi Legea, 

Nemurirea 

Şi Focul Sfânt ai Vieţii. 

Noi vom oferii Legii Înţelepciunea Limbii 
Vorbirea Sfântă, Faptele şi Cuvintele drepte. 
Binecuvântează-ne Tată Ceresc, 

Ca noi să putem aduce abundență 

Lumii pe care Tu ai creat-o, 

Ca noi să putem înlătura foamea şi setea 
Din lumea pe care ai creat-o, 

Ca noi să putem înlătura bătrâneţea şi moartea 
Din lumea pe care ai creat-o. 

O, bunule, cel mai binecuvântat Tată Ceresc, 
Binecuvântează-ne ca să putem gândi 
Potrivit Legii, 

Ca să putem vorbi 

Potrivit Legii, 

Ca să ne putem comporta 

Potrivit Legii! 

„O, Tată Ceresc, 

Care este invocarea cea mai importantă 

În măreție şi binecuvântare?” 

Este aceea, O, Copil al Luminii, 

Care te face, 

De când te scoli şi până mergi la culcare, 
Tot timpul cât lucrezi, 

Să ai gânduri bune, să spui cuvinte bune şi să faci 
fapte bune 

Şi să respingi gândurile rele, cuvintele rele şi faptele 
rele. 

Primul pas 

Pe care sufletul Copilului Luminii l-a făcut 

Îi aşază în Paradisul Gândului Bun, 
Împărăţia Sfântă a înţelepciunii. 


Al doilea pas 

Pe care sufletul Copilului Luminii l-a făcut 

Îl aşază în Paradisul Cuvântului Bun, 

Împărăţia Sfântă a Iubirii. 

Al treilea pas 

Pe care sufletul Copilului Luminii l-a făcut 

Îl aşază în Paradisul Faptei Bune, 

Împărăţia Sfântă a Puterii. 

Al patrulea pas 

Pe care sufletul Copilului Luminii l-a făcut 

Îl aşază în Lumina Infinită. 

Tatăl Ceresc cunoaşte inimile Copiilor Luminii 
Şi moştenirea lor va fi în veci. 

Pe ei nu-i vor speria vremurile rele 

Şi vor face faţă cu succes zilelor de foamete. 
Cu ei este Fântâna Vieţii, 

Iar Tatăl Ceresc nu-şi abandonează copiii Săi. 
Sufletele lor vor respira tot timpul şi totdeauna, 
Iar formele lor vor fi înzestrate cu Viaţa Eternă. 
Binecuvântaţi fie Copiii Luminii 

Care şi-au împletit destinele cu Legea 

Şi merg cu Adevărul pe toate căile lor. 

Fie ca Legea să-i binecuvinteze cu toate bunurile 
Şi să-i ferească de toate relele, 

Şi să le lumineze inimile 

Cu vederea în interiorul viului 

Şi, graţie acesteia, cu cunoaşterea lucrurilor eterne. 


Arborii 


Mergi către arborii înalți 

Și, în faţa unuia dintre ei 

Care este cel mai frumos, mai înalt şi mai maiestuos 
Spune-i aceste cuvinte: 

Te salut 

Arbore bun al Vieţii 

Făcut de Creator! 


În zilele de demult, când Creaţia era tânără, 
Pământul era plin de arbori uriaşi 

Ale căror ramuri ajungeau deasupra norilor 

Şi în care sălăşluiau Vechii noştri Părinţi 

Care au umblat cu îngerii 

Şi au trăit în Legea Sfântă. 

În umbra ramurilor lor toţi oamenii trăiau în pace 
Înţelepciunea şi cunoaşterea erau cu ei 
Precum şi revelaţia Luminii Infinite. 

Prin pădurile lor curgea Râul Etern, 

Iar în centru se înălța Arborele Vieţii, 

Iar Acesta nu le era ascuns. 

Ei mâncau la masa Maicii Pământeşti 

Şi dormeau în braţele Tatălui Ceresc, 

Şi au făcut un legământ etern cu Legea Sfântă. 
Atunci, arborii erau fraţii oamenilor 

Şi viaţa lor era îndelungată 

Tot atât cât cea a Râului Etern 

Care curgea fără încetare 

Din Izvorul Necunoscut. 

Acum deşertul acoperă pământul cu nisip arzător, 
Arborii uriaşi sunt praf şi cenuşă, 

Iar râul larg - o grămadă de mâl. 

Deoarece legământul sacru cu Creatorul 


A fost încălcat de Fiii Oamenilor, 

Ei au fost izgoniți din casele lor din arbori. 

Acum drumul ducând la Arborele Vieţii 

Este ascuns ochilor oamenilor 

Şi tristeţea umple cerul 

Unde cândva se înălţau ramurile semeţe. 

Acum în deşertul arzător 

Vin Copiii Luminii 

Să lucreze în Grădina Fraternităţii. 

Sămânţa pe care ei o plantează în pământul sterp 
Va deveni o pădure puternică, 

Iar arborii se vor înmulţi 

Şi-şi vor întinde ramurile lor verzi 

Până ce pământul va fi acoperit din nou. 

Întreg pământul va fi o grădină 

Şi copacii înalţi vor acoperi pământul. 

In acea zi Copiii Luminii vor cânta un nou cântec: 
Fratele meu, Arbore, 

Lasă-mă să nu mă ascund de tine, 

Ci să împărtăşim împreună respiraţia vieţii, 

Pe care ne-a dat-o Maica Pământească! 

Mai frumos decât cea mai fină bijuterie 

A artei covoarelor 

Este covorul de frunze verzi sub piciorul meu gol. 
Mai maiestuos decât baldachinul de mătase 

Al unui negustor bogat 

Este coloritul ramurilor deasupra capului meu 
Prin care ajunge la mine lumina strălucitoare a 
stelelor. 

Vântul, printre frunzele chiparoşilor, 

Produce un sunet asemănător unui cor de îngeri. 
Prin stejarul masiv şi cedrul regal 

Maica Pământească a trimis un mesaj de Viaţă Eternă 
Tatălui Ceresc. 

Rugăciunea mea porneşte de pe arborii înalţi: 


Ramurile lor care se îndreaptă către cer 
Vor duce vocea mea la Tatăl Ceresc. 

Pentru fiecare copil, tu vei planta un arbore 
Pentru ca pântecul Maicii tale Pământeşti 
Să-şi aducă viaţă puternică, 

După cum pântecul femeii aduce viaţă. 
Acela care distruge un arbore 

Şi-a tăiat propriile sale mădulare. 

Aşa vor cânta Copiii Luminii 

Când pământul va deveni din nou o grădină: 
Arbore sfânt, dar divin al Legii, 

Maiestatea ta reuneşte pe toţi aceia 

Care şi-au pierdut adevărata lor casă, 

Care este Grădina Fraternităţii! 

Toţi oamenii vor deveni din nou fraţi 

Sub ramurile tale întinse. 

După cum Tatăl Ceresc îi iubeşte pe toţi copiii Săi, 
Tot aşa noi iubim şi îngrijim toţi copacii 
Care cresc pe pământul nostru. 

Să-i păstrăm şi să-i îngrijim, 

Ca ei să poată creşte înalţi şi puternici 

Şi să umple din nou pământul cu frumuseţea lor, 
Pentru că arborii sunt fraţii noştri, 

Şi ca fraţi ne vom păzi şi iubi unii pe alţii. 


Stelele 


Stele îndepărtate, 

Albe, sclipitoare! 

Stele îndepărtate, pătrunzătoare, 
Aducătoare de sănătate! 

Razele lor strălucitoare, 
Strălucirea şi gloria lor 

Sunt toate, prin Legea Ta Sfântă, 
Vorbitorii slavei Tale 

O, Tată Ceresc! 


Pe faţa Cerului 

Tatăl Ceresc şi-a arătat puterea: 

Şi iată! El a răspândit un Râu de Stele în urma Sa! 
Noi invocăm strălucitoarele şi glorioasele Stele 
Care înlătură toate temerile fiinţelor 

Şi aduc sănătate şi viaţa întregii Creaţii. 

Noi invocăm strălucitoarele şi glorioasele Stele 
Cărora Tatăl Ceresc le-a dat 

O mie de simţuri, 

Glorioasele Stele care poartă în ele 

Sămânţa Vieţii şi a Apei. 

Strălucitoarelor şi glorioaselor Stele 

Noi le facem o Invocare: 

Cu înţelepciune, putere şi iubire, 

Cu vorbe, fapte şi cuvinte potrivite, 

Ne sacrificăm strălucitoarelor şi glorioaselor Stele 
Care zboară către Marea Cerească 

Asemenea săgeţii Aruncate spre Spaţiul Ceresc. 
Invocăm strălucitoarele şi glorioasele Stele 
Care îşi arată frumuseţea 

Şi răspândesc alinare şi bucurie 

Când se împărtăşesc între ele. 


Lucrurile Sfinte, 

Stelele, Sorii, şi coloratele Aurore 

Care aduc Lumina Zilelor, 

Toate sunt, prin Ordinea Cerească, 
Grăitorii slavei Tale, 

O, Tu, mare ctitor, Lege Sfântă! 

Invocăm Domnul Stelelor, 

Înger al Luminii, 

Veşnic-treazul! 

Care este în posesia 

Frumoasei, necuprinsei Legi, 

Cu măreție şi putere 

Şi a cărui faţă priveşte 

Cele şapte plus şapte împărăţii ale Pământului. 
El este iute printre cei iuți, 

Generos printre cei generoşi, 

Puternic printre puternici, 

Dăruitor al Roadelor Pământului, 
Dăruitor al Suveranităţii, 

Dăruitor al Bucuriei şi Fericirii. 

Noi invocăm Domnul Stelelor, 

Îngerul Luminii, 

Care este grăitor al adevărului, 

Cel cu o mie de urechi şi zece mii de ochi, 
Cel cu o cunoaştere deplină, puternic, veşnic-treaz. 
Ordinea Cerească străbate toate lucrurile pure, 
Care sunt Stelele, 

În a căror lumină sunt îmbrăcaţi 

Îngerii glorioşi. 

Mare este Tatăl nostru 

Ceresc şi mare este puterea Sa! 
Înțelegerea Sa este infinită. 

El spune numărul stelelor, 

El le cheamă după nume. 

Priviţi la înălţimea stelelor! 


Cât de sus sunt ele! 

Şi totuşi, Tatăl Ceresc le ţine în palmele Sale 
Aşa cum cernem noi nisipul într-ale noastre. 
Cel care nu cunoaşte Legea Sfântă 

Este ca o stea rătăcitoare 

În întunecimea unui cer necunoscut. 

Ştii că există doar o cale 

De a vedea bolta înstelată? 

Închipuieşte-ţi stelele ca nişte găuri în cer 
Prin care gloria cerească este revelată 

În fragmente de lumină înflăcărată! 

În noaptea purpurie, 

Străbătută de Stelele eterne, 

Sufletele Copiilor Luminii 

Se vor înaripa şi se vor alătura îngerilor Tatălui 
Ceresc. 

Apoi, Marea Eternă 

Va reflecta gloria strălucitoare a cerurilor 

Şi ramurile Arborelui Vieţii vor atinge stelele. 
Atunci împărăţia Cerurilor 

Va umple pământul cu glorie 

Şi stelele strălucitoare ale Celui Preaînalt 
Vor înveseli inimile Copiilor Luminii 

Şi vor încălzi şi alina fiii cercetători ai oamenilor. 


Luna 


Lunii luminoase 

Care păstrează în ea 
Sămânţa multor specii 
Să-i facem invocarea 

Cu respect şi rugăciune. 


Când Lumina Lunii creşte devenind mai prietenoasă, 
Plantele colorate în auriu cresc pe pământ. 
În timpul primăverii, 

Noi o lăudăm de la Luna Nouă 

Până la Luna Plină. 

Secera Lunii Noi este plină de Pacea Sfântă: 
Noi lăudăm Îngerul Păcii. 

Luna strălucitoare şi luminoasă 

Păstrează în ea sămânţa: 

Strălucitoare, glorioasă, 

Dătătoare de apă, 

Dătătoare de căldură, 

Dătătoare de înţelepciune, 

Dătătoare de de meditaţie, 

Dătătoare de prospeţime, 

Vindecătoarea, Luna Păcii! 

Cu lumina tăcută şi dătătoare de pace 
Luna luminează 

Păşunile, locuinţele, 

Apele, pământurile şi plantele 

Grădinii noastre pământeşti. 

Luna şi Soarele, 

Vântul sfânt şi Stelele fără început, 
Autodeterminate şi automişcătoare, 

Toate stabilesc Ordinea Sfântă 

A zilelor şi nopţilor, 


A lunilor şi anilor. 

Faţa lunii nu-şi schimbă aspectul; 

Rămâne totdeauna aceeaşi 

După cum Legea Sfântă nu arată o faţă diferită 
Fiecărui Copil al Luminii, 

Ci rămâne neschimbată în Esenţa sa. 

Noi invocăm Luna Nouă şi Luna în creştere, 
Precum şi Luna Plină care înlătură noaptea. 

Şi sărbătorile anului şi anotimpurile Tatălui Ceresc, 
Pentru că El a fost Acela care a dat Lunii 
Creşterea şi descreşterea ei 

Putând cunoaşte prin ea 

Mişcările zilei şi ale nopţii. 

Tu, lună de argint luminoasă, 

Noi suntem recunoscători că putem privi la tine 
Şi că vedem în reflectarea ta 

Faţa binecuvântată a Maicii noastre Pământeşti! 
În lumea fiilor omului, 

Fraţii Luminii sunt flăcări de strălucire, 

Iar stelele pălesc în prezenţa 

Lunii luminoase şi strălucitoare. 

Luna călătoreşte strălucitoare de-a lungul cerului, 
Şi veselă în Legea Sfântă umple inimile noastre. 
Pace! Pace! Pace! 

Sfânt Înger al Păcii, 

Luminează luna argintie cu sfinţenia ta, 

Căreia toată lumea îi priveşte frumuseţea 

Şi îi simte Pacea ta eternă. 

Cerul gol este albastru noaptea 

Şi noi vedem prima rază a Lunii Noi 

Castă şi frumoasă! 

Atunci Fraţii se felicită unul pe altul 

Cu iubire şi recunoştinţă 

Spunând: „Pace tie!’ „Pace ţie!” 


Psalmi de laudă şi recunoştinţă 


Îţi sunt recunoscător, Tată Ceresc, 

Pentru că m-ai ridicat la înălțimea Eternităţii 
Și merg în mijlocul minunăţiilor simple. 

Tu m-ai călăuzit 

Să ajung la compania Ta eternă 

Din adâncimile pământului. 

Tu ai purificat corpul meu 

Pentru a mă alătura armatei îngerilor pământului 
Iar sufletul meu să ajungă 

În însoţirea îngerilor cereşti. 

Tu ai dat omului eternitatea 

Pentru a lăuda în zori şi la amurg 

Lucrările şi minunăâţiile Tale 

În cântece vesele. 


O, voi toate lucrările Ordinii Cereşti, 

Binecuvântaţi Legea! 

Lăudaţi şi slăviţi Legea mai mult ca orice, pentru 
totdeauna. 

O, voi ceruri, binecuvântaţi Legea! 

Lăudaţi şi slăviţi Legea mai mult ca orice, pentru 
totdeauna. 

O, voi îngeri ai Tatălui Ceresc, 

Şi voi îngeri ai Maicii Pământeşti, 

Binecuvântaţi Legea! 

Lăudaţi şi slăviţi Legea mai mult ca orice, pentru 
totdeauna. 

O, voi ape, care sunteţi deasupra cerurilor 
Binecuvântaţi Legea! 

O, voi puteri ale sfinţilor îngeri binecuvântaţi Legea! 
O, voi soare şi lună, binecuvântaţi Legea! 

O, voi stele ale cerului, binecuvântaţi Legea! 

O, voi picăturilor de ploaie şi rouă, binecuvântaţi 


Legea! 

O, voi vânturilor, binecuvântaţi Legea! 

O, voi focurilor şi căldurilor, binecuvântaţi Legea! 
O, voi iarnă şi vară, binecuvântaţi Legea! 

O, voi lumină şi întuneric, binecuvântaţi Legea! 
O, voi ceaţă şi furtuni de zăpadă, binecuvântaţi Legea! 
O, voi nopţi şi zile, binecuvântaţi Legea! 

O, voi fulgere şi nori, binecuvântaţi Legea! 

O, voi munţi şi coline, binecuvântaţi Legea! 

O, voi lucrurilor care creşteţi pe pământ, 
binecuvântaţi Legea! 

O, voi fântâni, binecuvântaţi Legea! 

O, voi mari şi râuri, binecuvântaţi Legea! 

O, voi balene şi tot ce se mişcă în ape, 
Binecuvântaţi Legea! 

O, voi păsări ale aerului, binecuvântaţi Legea! 

O, voi animale sălbatice şi vite, binecuvântaţi Legea! 
O, voi copii ai oamenilor, binecuvântaţi Legea! 

O, voi spirite şi suflete ale Copiilor Luminii, 
Binecuvântaţi Legea! 

O, voi lucrători sfinţi şi umili 

Din Grădina Fraternităţii, binecuvântaţi Legea! 
Fie ca întreg Pământul să binecuvânteze Legea! 
Aduceţi mulţumiri Tatălui Ceresc 

Şi binecuvântaţi Legea Sa! 

O, voi, toţi aceia care slăviţi Legea, 

Lăudaţi pe Tatăl Ceresc 

Şi Maica Pământească, 

Şi toţi sfinţii îngeri 

Şi aduceţi-le mulţumiri 

Pentru ca Legea să fie pentru totdeauna! 

Noi slăvim Legea zi şi noapte. 

Slavă Tatălui Ceresc! 

Slavă Maicii Pământeşti! 

Slavă îngerilor sfinţi! 


Slavă Copiilor Luminii! 

Slavă sfântului nostru Părinte Enoh! 

Slavă întregii Creaţii Sfinte 

Care a fost, este şi va fi în veci! 

Noi lăudăm stelele luminoase şi glorioase, 

Noi lăudăm cerul suveran, 

Noi lăudam timpul infinit, 

Noi lăudăm Legea bună, 

A închinătorilor Creatorului, 

A Copiilor Luminii 

Care lucrează în Grădina Fraternităţii. 

Noi lăudăm calea Legii Sfinte. 

Noi lăudăm toţi îngerii sfinţi 

Ai lumii nevăzute. 

Noi lăudăm toţi îngerii sfinţi 

Ai lumii materiale. 

Aduceţi mulţumiri Tatălui Ceresc pentru că El este 
bun, 

Aduceţi mulţumiri Dumnezeului îngerilor, 
Aduceţi mulţumiri Domnului Luminii 

Pentru mila sa veşnică. 

Celui care singur a făcut marile minuni, 

Celui care prin înţelepciunea Sa a făcut cerurile, 
Celui care a ridicat pământurile deasupra apelor, 
Celui care a făcut marile lumini ale cerurilor, 
Celui care a făcut soarele pentru a stăpâni ziua, 
Şi luna, şi stelele pentru a stăpâni noaptea, 
Aduceţi laudă nesfârşită şi recunoştinţă fără margini, 
Ca mila Sa să dureze veşnic. 

Şi venerăm vechea şi sfânta religie 

Care a fost statornicită la Creaţie, 

Care a fost pe pământ în timpul Arborilor uriaşi, 
Religia sfântă a Creatorului 

Splendidă şi glorioasă 

Revelată de Părintele nostru Enoh. 


Noi venerăm Creatorul, 

Şi Focul Vieţii, 

Şi Apele bune care sunt sfinte, 

Şi Soarele splendid, şi Luna, 

Şi stelele strălucitoare, glorioase. 

Şi mai mult ca orice, noi slăvim Legea Sfântă, 
Pe care Creatorul, Tatăl nostru Ceresc, 

Ne-a dat-o nouă. 

Ea este Legea care face sfânt sălaşul nostru, 
Care este întinsul Pământ verde. 

Slăviţi Legea! 

Legea vindecă inimile zdrobite 

Şi le alină rănile. 

Mare este Legea şi de mare putere. 
Înţelepciunea Legii este infinită. 

Ea îl înalţă pe cel blajin 

Şi-l ţine legat de pământ pe cel păcătos. 

Cântaţi Legii cu recunoştinţă, 

Cântaţi laude cu harpa Legii 

Care acoperă cerul cu nori, 

Care aduce ploaie pământului, 

Care face să crească iarba pe munţi. 

Noi lăudăm cu voce tare 

Gândul bine gândit, 

Şi Cuvântul bine rostit, 

Precum şi Fapta bună. 

Vom veni la voi, O, nemuritori generoşi, 

Vom veni la voi preamărindu-vă şi invocându-vă, 
Îngeri ai Tatălui Ceresc şi ai Maicii Pământeşti! 
Noi venerăm Domnul Sfânt al Ordinii Cereşti 
Creatorul tuturor făpturilor bune ale pământului. 
Noi venerăm cele rostite de Părintele nostru Enoh 
Şi vechea, pura sa religie, 

Credinţa sa şi cunoaşterea sa, mai veche decât 
începutul timpului. 


Vom cânta Legii atât cât vom trăi, 

Vom aduce laude Tatălui Ceresc 

Atât cât vom trăi, 

În Grădina Fraternităţii. 

Comuniunile noastre cu îngerii vor fi plăcute; 
Vom fi fericiţi în Lege. 

Binecuvântează Legea, O, sufletul meu! 

Lăudaţi Legea Sfântă! 

Copii ai Luminii, iubiţi Legea, 

Deoarece Legea aude vocile voastre 

Şi rugăciunile voastre! 

Legea are, aplecată către noi, o ureche care aude 
orice. 

De aceea noi vom chema Legea atât cât vom trăi. 
Legea a eliberat sufletele noastre de moarte, 
Ochii noştri de lacrimi şi picioarele noastre de 
primejdii. 

Noi vom merge în faţa Legii în ţara vieţii 

Pe cărările Grădinii infinite a Fraternităţii. 

Zilele fiilor oamenilor sunt ca iarba. 

Ei înfloresc ca florile câmpului 

Pentru că vântul trece peste ei şi ei sunt duşi. 
Dar mila Legii este nemărginită 

Şi aduce nemurirea celor care o urmează. 
Binecuvântaţi pe Tatăl Ceresc şi pe toţi îngerii Săi 
Voi, preoţi ai Săi, care li faceţi plăcerea! 
Binecuvântaţi pe Domnul şi toate lucrările Sale 
În toate locurile împărăției Sale! 

Binecuvântează pe Domnul, O, suflete al meu! 

O, Tată Ceresc, Tu eşti foarte mare! 

Tu eşti învăluit în onoare şi măreție 

Care Te acoperă cu lumină ca o hlamidă, 

Care se întinde de-a lungul cerului ca o cortină, 
Care lasă nimbul de raze a camerelor Sale în ape, 
Care face din nori caleaşca sa, 


Care merge pe aripile vântului, 

Care face spiritele îngerilor Săi, 

Copiii Săi ai Luminii, un foc orbitor 

Să aprindă Adevărul în inimile fiilor oamenilor, 
Care a pus temeliile Pământului, 

Binecuvântează pe Tatăl Ceresc, O, suflete al meu! 


Bocete 


Din străfunduri am tipat către line, O Doamne. 
Doamne, ascultă-mi vocea! 


Ascultă rugăciunea mea, O, Doamne 

Şi lasă strigătul meu s-ajungă la Tine. 
Nu-[i ascunde faţa de la mine 

În ziua în care am necazuri. 

Apleacă-Ţi urechea către mine. 

În ziua când Te chem, răspunde-mi repede. 
Pentru că zilele mele se duc ca fumul 

Şi oasele mele sunt arse ca un rug, 

Inima mea este lovită şi veştejită ca iarba 
Aşa că am uitat să-mi mănânc pâinea. 
Din cauza geamătului vocii mele 

Oasele îmi despică pielea. 

Sunt ca un pelican în sălbăticie, 

Sunt ca o bufniţă în deşert. 

Mă trezesc şi sunt ca o vrabie, 

Singură pe acoperiş. 

Zilele mele sunt ca o umbra în scădere 

Şi mă veştejesc ca iarba. 

O, Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele. 
Cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 

Ele vor pieri, dar 

Tu vei rămâne. 

Primul pas făcut 

De sufletul omului păcătos 

Este să rămână în iadul gândului rău. 

Al doilea pas făcut 

De sufletul omului păcătos 

Este să rămână în iadul cuvântului rău. 
Al treilea pas făcut 


De sufletul omului păcătos 

Este să rămână în iadul faptei rele. 

Al patrulea pas făcut 

De sufletul omului păcătos 

Este să rămână în întunericul fără sfârşit. 
Eu ştiu că Tu poţi să faci orice lucru 

Şi că nici o hotărâre a Ta nu poate fi împiedicată. 
Acum ochiul meu Te caută pe Tine, 
Deoarece eu mă urăsc pe mine însumi 

Şi mă târăsc în praf şi cenuşă. 

Deoarece fiii păcătoşi ai oamenilor 

Au păcătuit împotriva lor înşişi 

Şi iadul lor de gânduri rele, cuvinte rele şi fapte rele 
Este un iad al propriei lor creaţii. 

Dar durerea mea şi lacrimile mele amare 
Sunt pentru strămoşii noştri 

Care au păcătuit faţă de Creator 

Şi au fost izgoniți 

Din împărăţia Sfântă a Arborilor uriaşi. 
De aceea eu plâng şi-mi ascund faţa în tristeţe 
După frumuseţea Grădinii Pierdute 

Şi dulceaţa cântecului Păsării 

Care cânta în ramurile Arborelui Vieţii. 
Ai milă de mine, O, Dumnezeule, 

Şi curăţă-mă de păcatul meu. 

Bucuria inimilor noastre a încetat, 
Dansul nostru s-a transformat în doliu, 
Coroana a căzut de pe capul nostru. 

Vai şi amar nouă care am păcătuit! 

De aceea inima noastră este ofilită 

Şi vederea noastră este slabă. 

Tu, Tată Ceresc, îţi păstrezi pe vecie 
Tronul Tău din generaţie în generaţie. 
Pentru ce ne-ai uitat 

Şi ne-ai părăsit atât de multă vreme? 


Întoarce-te la noi, O, Doamne, 

Reînnoieşte-ne zilele, ca altădată. 

Unde nu există dreptate sau compasiune, 

Totul va deveni deşert, cu animale sălbatice, 

Iar casele oamenilor vor fi pline de creaturi jalnice. 
Şi acolo vor sălăşlui bufniţele, 

Şi vor dansa satirii, 

Iar sălbăticiunile vor urla în casele lor dezolante. 
Spală-mă O, Doamne, şi voi fi mai alb ca zăpada! 
Fă-mă să aud numai bucurie şi veselie! 
Întoarce-Ţi faţa de la păcatele mele, 

Şi şterge-mi toate nedreptăţile mele! 

Creează în mine o inimă curată, O, Doamne 

Şi reînnoieşte un spirit drept în mine! 

Nu mă lipsi de prezenţa Ta 

Şi nu-ţi lua Spiritul Tău Sfânt de la mine! 

Refă în mine bucuria Grădinii Tale Infinite 

Şi susţine-mă cu îngerii Tăi sfinţi! 

Lasă-mă să alung tot răul 

Şi toată murdăria 

Din foc, apă, 

Pământ, arbori, 

De la bărbatul credincios şi femeia credincioasă, 
Din stele, lună, soare, 

Din Lumina infinită, 

Din toate lucrurile bune, 

Create de Tine, Tată Ceresc, 

Al căror tipar este Legea Sfântă. 

Pe zidurile Babilonului 

Ne aşezăm şi plângem, 

Când ne amintim de Sion. 

Ne atârnăm harpele noastre în sălcii. 

Cum am mai putea cânta cântecul Domnului 
Într-o ţară păcătoasă? 

Dacă te voi uita, o lerusalime, 


Mâna mea dreaptă să-şi piardă îndemânarea. 
Dacă nu-mi voi aminti de tine, 

Să mi se despice limba de la rădăcină 

Pentru că Babilonul înseamnă sclavia în lume, 
Iar Sionul este libertatea în Fraternitate. 

O, Doamne, către Tine voi striga 

Pentru că focul a devastat păşunile Sălbăticiunilor, 
Iar flăcările au ars toţi arborii ținutului. 
Vitele ținutului au strigat şi ele după Tine 
Pentru că apele râurilor au secat, 

Şi focul a devastat Păşunile sălbăticiunilor. 
Toţi locuitorii ţării tremură 

Pentru că ziua venirii Domnului 

Este atât de aproape: 

O zi de întuneric şi tristeţe, 

O zi înnourată şi de un întuneric dens, 

O zi când pământul se va cutremura 

Şi cerurile vor tremura. 

Soarele şi Luna vor fi întunecate, 

Iar stelele îşi vor întrerupe strălucirea. 

Din adâncuri strigăm către Tine, 

O, Doamne! Doamne, ascultă-ne glasurile! 


Profeţii 


Ascultă-mă poporul meu 

Și apleacă-ţi urechea către mine! 
Ridică-ţi ochii către ceruri 

Și priveşte în jos la pământ: 

Pentru că cerurile vor dispărea ca fumul, 
Iar pământul va arăta ca o haină veche, 
Iar cei care îl locuiesc 

Vor pieri în acelaşi mod. 

Dar împărăţia mea va fi veşnică 

Și Legea Mea nu va fi desfiinţată. 


Şi în acea zi iadul îşi va lărgi dimensiunile, 
Şi-şi va deschide gura fără măsură, 

Şi gloria, mândria şi parada răului 

Va cobori în ea. 

Omul obişnuit va fi doborât, 

Iar omul puternic umilit. 

Aşa cum focul va devora miriştile 

Iar flăcările vor consuma paiele, 

Rădăcinile lor vor fi consumate de putrezire, 
Iar florile lor vor fi împrăştiate ca praful. 
Aceasta deoarece ei au respins 

Legea Sfântă a Ordinii Cereşti 

Şi au disprețuit cuvântul Copiilor Luminii. 

Şi în acea zi, cine va privi peste pământ 

Va vedea numai întuneric şi tristeţe, 

Iar lumina în ceruri va fi stinsă. 
Conducătorii popoarelor le vor duce în păcat 
Şi acestea vor fi distruse. 

Lumea va deveni ipocrită şi făcătoare de rele 
Şi gura fiecăruia va spune nebunii. 

Răutatea va arde ca focul 

Şi va devora ghimpi şi spini. 


Ea se va aprinde în hăţişurile pădurii 

Şi se va înălța ca fumul. 

Prin pedeapsa Legii, 

Pământul va fi în întuneric 

Şi omul va lucra asupra sa. 

Şi oamenii vor deveni lemne pentru foc: 
Nimeni nu-şi va cruța fratele. 

Vai celor care n-au respectat Legea Sfântă! 

Vai celor îngâmfaţi! 

Vai celor ce poftesc lucruri lumești 

Şi sunt corupti prin voia lor de fapte rele, 

Care au vederi greşite şi păcătuiesc în judecată 
Pentru că ei sunt oameni răzvrătiți, oameni mincinoşi, 
Oameni care nu vor auzi Legea Domnului, 

Care spun clarvăzătorilor să nu arate ce văd 

Şi Profeţilor să nu spună adevărul, 

Ci să spună fapte îndulcite, profeţii mincinoase! 
Vai celor care dau hotărâri nedrepte 

Şi scriu nenorocirile pe care le-au impus! 

Vai celor care unesc casă de casă 

Şi leagă câmp de câmp, 

Până ce în dorinţa de a se izola 

Nu-şi mai găsesc loc pe pământ! 

Vai celor ce se trezesc în zori, 

Nu pentru a face comuniuni cu îngerii, 

Ci pentru a bea băuturi tari şi a continua până 
noaptea 

Până îi aprind aburii vinului! 

Vai celor care numesc răul bine şi binele rău, 
Care iau întunericul drept lumina, şi lumina întuneric! 
Vai acelora 

Care, lăsând de-o parte judecata, 

Iau dreptul celui sărac, 

Care jefuiesc văduvele şi înrobesc orfanii! 

De aceea, în vremurile ce vor veni, 


Mâna Domnului va curăța uscăturile 

Prin judecata Legii, 

Iar cei înalţi vor fi micşoraţi 

Şi cei trufaşi - umiliţi. 

Ţipaţi voi de durere, pentru că ziua Legii este 
aproape. 

Ea va veni ca o distrugere de la Atotputernic. 
De aceea, toate mâinile vor fi slabe 

Şi inimile oamenilor vor fi înmuiate, 

Şi ei vor fi îngroziţi. 

Privirea lor va vedea numai dureri şi tristeţe; 
Ei vor trăi în chinuri ca femeile care nasc; 

Ei vor fi uimiţi unul faţă de altul; 

Feţele lor vor fi ca flăcările. 

Priviţi, ziua Domnului soseşte 

Crudă, cu furie şi urgie, 

Pentru a lăsa pământul pustiu 

Şi El va distruge şi goni păcătoşii din el. 

Şi aceasta se va întâmpla într-o zi când 
Domnul va pedepsi gazda celor înalţi, 

Şi regii de pe pământ. 

Ei vor fi adunaţi împreuna 

Şi închişi ca prizonieri în puțuri, 

Şi vor fi aruncaţi în puşcării, 

Şi Domnul va apare din sălaşul Său, 

Şi va cobori, 

Şi va porunci de pe înălțimile cele mai mari ale 
Pământului 

Şi munţii se vor topi sub El, 

Şi văile vor fi ca ceara în faţa focului, 

Şi apele vor cădea în prăpastie. 

Atunci luna şi soarele se vor întuneca, 

Iar stelele cerului şi constelaţiile lor 

Nu vor mai lumina. 

Soarele se va întuneca de atunci înainte, 


Iar luna nu-şi va mai lăsa lumina să strălucească. 
Domnul va cutremura cerurile, 

lar pământul se va îndepărta de la locul său, 

În ziua urgiei Legii, 

În ziua groaznicei mânii a Domnului. 

Oraşele strălucitoare vor rămâne pustii, 

Şi vor fi invadate de fiarele sălbatice ale deşerturilor. 
Fânul se va ofili, iarba va dispare, 

Şi pe întreg Pământul nu va mai exista nici un pic de 
verdeață. 

În acea zi, oraşele puternice 

Vor fi scuturate ca o creangă, 

Iar o furtună de grindină 

Va mătura orice adăpost 

Şi ape groaznice 

Vor inunda locurile ascunse ale răilor. 

Apele râurilor şi fluviilor 

Vor fi deasupra fiecărui munte, 

Deasupra fiecărei coline, 

În ziua marelui masacru 

Când turnurile se vor prăbuşi. 

În acea zi, lumina lunii 

Va fi la fel ca lumina soarelui, 

Iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică. 
lată, numele Legii va veni de departe 

Arzând cu mânie fierbinte 

Şi povara este grea: 

Buzele Domnului sunt pline de indignare, 

Iar limba Sa un foc distrugător. 

El îşi va arăta puterea braţului Său 

Cu flacăra distrugătoare a focului, 

Răvăşind totul cu furtuni şi ploi de pietre. 
Pământul va fi complet pustiit şi distrus. 

Pentru că Fiii Oamenilor şi-au întors faţa de la Lege. 
Oraşele rătăcirii vor fi dărâmate: 


Fiecare casă se va închide 

Şi nici un om nu va putea intra în ea. 

Pe străzi se vor auzi ţipete şi vaiete. 

Va dispărea orice bucurie, orice veselie pe Pământ. 
Cel care va fugi de zgomotul fricii 

Va cădea în abis, 

Iar cel ce va reuşi să iasă din abis 

Va cădea în capcană 

Pentru că ferestrele spre înalt vor fi deschise, 
Iar temeliile Pământului se vor cutremura. 
Pământul se va prăbuşi în întregime, 

Se va topi 

Şi se va mişca cu o viteză foarte mare. 

Atunci Luna se va răsturna, 

Soarele se va ascunde 

Şi pământul se va deplasa într-o mişcare de dute-vino 
ca un om beat, 

Se va prăbuşi şi nu se va mai ridica. 

Toţi cei din ceruri vor pieri, 

Iar cerurile se vor înfăşură asemeni unui rulou 
Şi toţi se vor prăbuşi 

Ca o frunză de viţă de vie, 

Şi ca o smochină din smochin. 

Apele se vor revărsa din mări, 

Iar râurile vor fi părăsite şi uscate. 

Fluviile se vor transforma în mlaştini, 

Iar praful - în pucioasă 

Şi întreg pământul va deveni o mlaştină în flăcări. 
Fumul nu se va opri zi şi noapte 

Şi nici un om nu va putea trece prin el. 
Cormoranii şi buhaii de baltă 

Vor stăpâni Pământul. 

Bufniţele şi corbii îl vor popula de asemenea. 
Peste el se va întinde 

Dezordinea şi pietrele pustiului. 


Ei vor chema nobilii din împărăție, 

Dar nimeni nu va fi acolo 

Şi toţi prinții nu vor fi nimic. 

Palatele ei vor fi cuprinse de mărăcini. 

Muri şi urzici vor creşte în fortărețele lor 

Şi vor deveni o locuinţă pentru dragoni 

Şi o curte pentru bufniţe. 

Ambasadorii păcii vor plânge amarnic 

Şi străzile largi vor fi pustii. 

Nu va mai exista gloria pădurilor 

Şi a câmpurilor rodnice. 

Da, copacii vor fi atât de puţini 

Încât un copil îi va putea număra. 

lată, va veni ziua când toate acestea 

Se vor petrece pe pământ 

Şi tot ce v-au lăsat părinţii în cămară 

Se va transforma în fum, 

Pentru că voi n-aţi ascultat pe Tatăl vostru Ceresc 
Şi Maica voastră Pământească 

Şi aţi distrus Legea Sfântă. 

Oh, Tu vei despica cerurile 

Şi vei cobori 

Şi munţii se vor topi puternic în prezenţa Ta. 
Când mâna Ta va arăta puterea Legii Tale, 

Tu vei cobori furios. 

Munţii se vor topi în prezenţa Ta 

Şi focuri insuportabile vor arde. 

Iată, Tu eşti mânios pentru că noi am păcătuit. 
Noi suntem asemănători mării tulburate, când nu este 
liniştită 

Ale cărei ape adună noroi şi murdărie. 

Noi credem în vanitate şi am spus minciuni; 
Picioarele noastre aleargă spre rău; 

Pustiirea şi distrugerea sunt în drumul nostru. 
Noi orbecăim asemenea orbului, 


Ne împiedicăm în miezul zilei ca în toiul nopţii. 
Noi ne aflăm în locuri dezolante ca nişte oameni 
morţi. 

Dar acum, O, Tată Ceresc, 

Tu eşti Tatăl nostru. 

Noi suntem argila, Tu eşti Olarul, 

Şi noi toţi suntem poporul Tău. 

Oraşele Tale sfinte sunt un pustiu, 

Pădurile Tale sunt distruse, 

Întregul Tău Pământ este devastat. 

Sfânta şi frumoasa noastră casă 

Unde părinţii noştri Te lăudau pe Tine 

Este arsă de foc. 

Chiar vechea cunoaştere a Părintelui Enoh 
Este călcată în picioare în praf şi cenuşă. 

Şi eu privesc Pământul şi, iată, 

El este fără formă şi gol. 

La fel, şi cerurile sunt fără lumină. 

Eu privesc munţii şi, iată, ei tremură 

Şi toate colinele se mişcă uşor. 

Eu privesc şi, iată, nu zăresc nici un om. 

Şi toate păsările cerului au plecat. 

Eu privesc şi, iată, grădinile sunt o pustietate 
Şi toate oraşele sunt prăbuşite 

La prezenţa Domnului, prin mânia Sa grozavă. 
Pentru că Domnul a spus: 

„Întreg Pământul va fi pustiit, 

Dar acesta nu va fi sfârşitul tuturor lucrurilor.” 
Iată, braţul Legii nu s-a scurtat, 

Nimeni nu se poate salva, 

Nimic nu îi este prea greu urechii Legii 

Să audă. 

Din afara deşertului Eu aduc o sămânță 

Şi aceasta va fi plantată 

În Grădina Fraternităţii, 


Şi ea va încolţi, 

Şi Copiii Luminii vor acoperi pământul pustiu 
Cu iarbă înaltă şi pomi purtători de fructe. 

Şi ei vor reconstrui, din ruine, locurile pustii: 
Ei vor reclădi oraşele pustii, 

Tristeţea multor generaţii. 

Ei se vor numi cei care îndreaptă încălcările Legii 
Şi restauratori ai căilor de urmat. 

Ei vor fi încununarea gloriei Domnului 

Şi o diademă regală în mâna Legii. 

Sălbăticia şi locurile pustii 

Vor fi vesele pentru ei 

Şi deşertul se va bucura înfloritor ca un trandafir. 
Va înflori abundent, 

Şi se vor veseli cu bucurie şi cântece. 

Ochii orbilor vor vedea, 

Urechile surzilor vor auzi, 

Şchiopii vor putea alerga precum cerbii, 

lar muţii vor putea să cânte. 

În sălbăticie, apa va izvori 

Şi apele vor curge în deşert. 

Se vor forma rezerve de apă subterană, 
Izvoarele vor potoli setea pământului însetat. 
Şi o stradă largă va fi trasată 

Care se va numi Calea Legii. 

Cei necuraţi nu vor putea să o folosească. 

Ea va fi rezervată Copiilor Luminii 

Ca ei să treacă Râul Etern spre locul ascuns 
Unde se înalţă Arborele Vieţii, 

Iar copiii oamenilor vor reveni pe Pământ, 

Şi vor intra în Grădina Infinită 

Cântând, şi cu o infinită bucurie deasupra capetelor 
Ei vor cunoaşte bucuria şi fericirea, 

Departe de regrete şi tristeţe. 

Şi în ultimele zile se va întâmpla, 


Ca muntele unde se înalţă sălaşul lui Dumnezeu 
Să domine toţi ceilalţi munţi 

Şi să se înalțe peste dealuri, 

Şi Fiii Oamenilor se vor scurge spre el. 

Şi mulţi vor merge şi vor spune: 

„Veniti, să mergem spre muntele Domnului, 

La templul Sfintei Legi 

Şi sfinţii îngeri ne vor învăţa 

Căile Tatălui Ceresc 

Şi ale Maicii Pământeşti. 

Şi noi vom merge pe cărările celor drepţi, 

Căci din Grădina Fraternităţii 

Apar Legea 

Şi Cuvântul Domnului spre Copiii Luminii. 

Şi Domnul va judeca noroadele, 

Şi va dojeni un mare număr de oameni, 

Şi ei îşi vor transforma săbiile în pluguri, 

Şi lănciile în prăjini de adunat fructe. 

Nici un norod nu va mai ridica sabia împotriva 
celuilalt, 

Nimeni nu va mai învăţa arta războiului. 
Ascultaţi vocea Fraţilor 

Care strigă în deşert: 

Pregătiţi calea Legii! 

Neteziţi în deşert cale largă Dumnezeului nostru!” 
Văile vor fi înălțate, 

Munţii şi dealurile vor fi micşoraţi, 

Drumurile întortocheate - îndreptate, 

Şi neregularităţile - netezite. 

Şi se va auzi atunci glasul Tatălui Ceresc: 

„Eu, într-adevăr, sunt Legea; şi nu există alta în afara 
Mea. 

Eu eram în zorii timpurilor 

Şi nimeni nu poate fi salvat fără Mine. 
Ascultaţi-Mă, voi Copii ai Luminii! 


Eu sunt Cel ce Sunt; Eu sunt Începutul şi Sfârşitul. 
Mâna mea a pus temeliile pământului, 

Şi mâna Mea dreaptă a întins cerurile. 
Ascultaţi-Mă, Copii ai Luminii! 

Voi care cunoaşteţi ceea ce este drept, 

Copiii Mei ale căror inimi sunt pline de Legea Mea: 
Fiţi fericiţi şi în pace! 

Munţii şi dealurile 

Vor izbucni în faţa voastră în cânt, 

Toţi arborii câmpiei vă vor aclama, 

Ridicaţi-vă şi străluciți, O, Copii ai Luminii, 

Căci Lumina Mea a coborât asupra voastră, 

Şi prin voi, gloria Legii 

Va domni asupra noului Pământ!” 


___ Cartea a patra 
Invăţăturile celui ales 


Prefaţa 


Era în anul 1928 când Edmond Bordeaux Szekely a 
editat pentru prima dată traducerea „Cărţii întâi” a 
Evangheliei eseniene, un vechi manuscris pe care l-a 
descoperit în arhivele secrete ale Vaticanului. Această 
traducere a fost rodul unei răbdări infinite, al unei 
erudiţii şi al unei intuiţii tot atât de sigure pe cât şi, 
admirabile. Versiunea în limba engleză a apărut în 
1937 şi de atunci acest mic volum a călătorit de-a 
lungul lumii, apărând în diferite limbi şi atrăgând din 
ce în ce mai mulţi cititori, fără să fi avut nevoie de 
vreo publicitate comercială. Până în prezent au fost 
vândute peste un milion de exemplare în Statele 
Unite. A trebuit să se aştepte aproape cincizeci de ani 
de la prima traducere în franceză pentru ca să apară 
„Cartea a doua” şi „Cartea a treia”. Ele au devenit de 
asemenea clasice ale literaturii eseniene. 

„Cartea a patra” a venit ca o surpriză pentru cititorii 
care aflaseră de moartea dr. Bordeaux Szekely în 
1979. Dacă aş avea erudiţia sa, dacă aş fi arheolog sau 
filolog ca el, aş da aici câteva explicaţii, dar eu nu 
sunt decât fidela sa secretară, căreia el i-a lăsat 
moştenire instrucţiuni clare şi anume de a edita 
„Cartea a patra” a Evangheliei eseniene la doi ani 
după moartea sa. Aceasta a fost totul şi eu îndeplinesc 
acum dorinţa sa. 

„Cartea a patra” constituie încă o parte a 
manuscrisului în limba aramaică păstrat în arhivele 
secrete ale Vaticanului şi în limba slavonă veche în 
Biblioteca Regală a Habsburgilor (proprietate actuală 
a statului austriac). De ce a întârziat aşa de mult 
apariţia ei? Eu nu pot decât să presupun că dr. 
Bordeaux Szekely dorea ca realitatea vie a acestor 


adevăruri eterne să se afirme prin ea însăşi, fără 
mijlocirea traducătorului. În 1937, el declara în 
prefața primei ediţii londoneze a „Cărţii întâi”: „Noi 
am editat această parte înaintea celorlalte texte, 
deoarece este partea de care umanitatea în suferinţă 
are cea mai mare nevoie astăzi”. In acelaşi mod, 
poate, la patruzeci şi patru de ani după aceasta lumea 
noastră tulburată are nevoie de această „Carte a 
patra”. 

Dr. Bordeaux Szekely declară de asemenea: „Noi nu 
avem nimic de adăugat acestui text. El vorbeşte de la 
sine. Cititorul care studiază atent paginile următoare 
va resimţi vitalitatea eternă şi puternica dovadă a 
acestor adevăruri profunde mai imperativ necesare ca 
oricând pentru umanitatea de astăzi”. 

„Şi adevărul se va mărturisi prin el însuşi”. 


Orosi, Costa Rica 
1981 


NORMA NILSON - BORDEAUX SZEKELY 


Comuniunile eseniene 


Şi Domnul lisus îi adună pe Fiii Luminii pe malul 
râului, pentru a le revela ceea ce le rămăsese ascuns; 
trecuseră şapte ani şi toţi erau maturi pentru adevăr, 
la fel cum floarea se deschide când Îngerul Soarelui şi 
Îngerul Apei o aduc la timpul înfloririi. 

Şi toţi difereau unul de celălalt; unii erau în vârstă, 
alţii păstrau încă prospetimea tinereţii pe chipurile 
lor, unii fuseseră educați potrivit tradiţiilor părinţilor 
lor, iar alţii nici nu-şi cunoscuseră tatăl şi mama. Dar, 
la toţi strălucea limpezimea privirii şi se remarca 
supleţea corpurilor, acesta fiind semnul că, timp de 
şapte ani ei au mers cu îngerii Maicii Pământeşti şi i- 
au ascultat Legile. Şi timp de şapte ani îngerii 
necunoscuţi ai Tatălui Ceresc i-au învăţat în timpul 
orelor de somn. Şi acum a sosit ziua când ei vor intra 
în Fraternitatea Celui Ales şi vor învăţa învăţăturile 
ascunse ale Bătrânilor, chiar şi pe acelea ale lui Enoh 
sau de mai înainte. 

Şi Domnul lisus îi conduse pe Fiii Luminii la un arbore 
bătrân de pe malul râului şi îngenunche acolo, la locul 
unde rădăcinile acestuia, noduroase din cauza vârstei, 
se întindeau spre cursul apei. Şi Fiii Luminii 
îngenuncheară de asemenea, atingând cu respect 
trunchiul bătrânului arbore, pentru că ei învăţaseră că 
arborii sunt Fraţii Fiilor Oamenilor. Pentru că mama 
lor este Aceeaşi, Maica Pământească, al cărei sânge 
curge în seva arborelui şi în corpul Fiului Omului. Şi 
tatăl lor este Acelaşi, Tatăl Ceresc, ale cărui Legi sunt 
scrise în ramurile arborelui şi ale cărui Legi sunt 
gravate pe fruntea Fiului Omului. 

Şi Domnul lisus Işi îndreptă mâinile spre arbore şi 
spuse: „lată Arborele Vieţii care se înalţă în mijlocul 


Mării Eterne. Nu priviţi numai cu ochii corpului fizic, 
ci vedeţi cu ochii spiritului Arborele Vieţii în izvorul 
apelor curgătoare, în izvorul viu dintr-un ţinut al 
însetării. Vedeţi Grădina Eternă a minunilor şi, în 
centrul său, Arborele Vieţii, mister al misterelor, 
înălţându-şi în veci ramurile şi afundându-şi rădăcinile 
în râul vieţii care provine dintr-un izvor etern. Vedeţi 
cu ochii spiritului Îngerii Zilei şi Îngerii Nopţii care-i 
protejează fructele cu flăcările Luminii Eterne şi 
închizând cu foc orice cale.” 

„Vedeţi, O Fii ai Luminii, ramurile Arborelui Vieţii 
îndreptându-se către împărăţia Tatălui Ceresc. Şi 
vedeţi rădăcinile sale coborând în sânul Maicii 
Pământeşti. Şi Fiul Omului este ridicat la înălţimea 
eternității şi merge printre minunăţiile câmpiei pentru 
că numai Fiul Omului poartă în corpul său rădăcinile 
Arborelui Vieţii, aceleaşi rădăcini care sug la sânul 
Maicii Pământeşti şi numai Fiul Omului poartă în 
sufletul său ramurile Arborelui Vieţii, aceleaşi ramuri 
care se îndreaptă spre cer, spre împărăţia Tatălui 
Ceresc.” 

„Şi timp de şapte ani voi aţi lucrat tot timpul zilei cu 
Ingerii Maicii Pământeşti; şi timp de şapte ani, voi aţi 
dormit în braţele Tatălui Ceresc. Şi acum răsplata 
voastră va fi mare pentru că vi se va da darul graiului 
ca voi să puteţi folosi întreaga putere a Maicii voastre 
Pământeşti şi să ordonati Îngerilor Săi şi să stăpâniţi 
toate împărăţiile Sale; şi ca voi să vă puteţi atrage 
gloria orbitoare a Tatălui vostru Ceresc, să puteţi 
ordona Îngerilor Săi şi să intraţi în viaţa veşnică a 
împărăţiilor cereşti.” 

„Şi timp de şapte ani nu vi s-au dat aceste cuvinte, 
pentru că acela care utilizează darul vorbirii pentru a 
căuta bogății sau pentru a-şi înfrânge duşmanii, acela 
nu mai poate fi un Fiu al Luminii, ci o progenitură a 


răului şi o creatură a întunericului. Pentru că numai 
apa pură poate oglindi bine lumina soarelui, iar apa 
care a devenit mocirloasă şi întunecată nu mai poate 
reflecta nimic. Dar când corpul şi sufletul Fiului 
Omului au mers împreună cu Îngerii Maicii 
Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc timp de şapte ani, 
atunci el este asemănător apei râului sub soarele de 
prânz, reflectând bine luminile orbitoare şi jucăuşe ca 
ale briliantelor.” 

„Ascultaţi-Mă Fii ai Luminii, Eu vă voi împărtăşi darul 
vorbirii, ca vorbind Maicii voastre  Pământeşti 
dimineaţa şi Tatălui vostru Ceresc seara, să puteţi 
realiza din ce în ce mai strâns unitatea împărăției 
pământului şi a cerurilor, unitate la care Fiul Omului a 
fost destinat de la începutul timpului.” 

„Vă voi face cunoscute lucruri adânci şi misterioase. 
Pentru că „adevăr zic vouă, toate lucrurile există prin 
Dumnezeu şi nimic în afara Lui. Îndreptaţi-vă, deci, 
inimile ca să puteţi merge pe căile drepte în prezenţa 
Sa.” 

„Când vă deschideţi ochii dimineaţa, chiar înainte ca 
Ingerul Soarelui să vă cheme corpul, spuneţi-vă vouă 
înşivă aceste cuvinte şi permițându-le să producă ecou 
în spiritele voastre, deoarece cuvintele sunt 
asemănătoare frunzelor moarte, când în ele nu mai 
există viaţa spiritului. Spuneţi deci aceste cuvinte: 
«Eu intru în Grădina Infinită şi eternă a misterelor, 
spiritul meu în uniune cu Tatăl Ceresc, corpul meu în 
uniune cu Maica Pământească, inima mea în armonie 
cu fraţii mei, Fiii Oamenilor, dedicându-mi spiritul 
meu, corpul meu şi inima mea ÎInvăţăturii sfinte, pure 
şi salvatoare, acea Învăţătură care în vechime era 
cunoscută lui Enoh.»” 

„Şi, după ce aceste cuvinte au intrat în spiritul vostru, 
în prima dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste 


cuvinte: «Maica Pământească şi cu mine suntem una. 
Respirația Ei este respiraţia mea; sângele Ei este 
sângele meu; oasele Ei, carnea Ei, organele Ei 
interne, ochii şi urechile Ei sunt oasele mele, carnea 
mea, organele mele interne, ochii şi urechile mele. 
Niciodată nu mă voi despărţi de Ea şi totdeauna Ea 
îmi va hrăni şi susţine corpul meu.» Şi voi veţi simţi 
puterea Maicii voastre Pământeşti curgând prin 
corpul vostru asemenea râului când apele sale sunt 
umflate de ploi şi este puternic şi face zgomot mare.” 
„Şi în a doua dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste 
cuvinte: «Înger al Pământului, fă fecundă sămânţa 
mea şi cu puterea ta dă viaţă corpului meu.» Intocmai 
cum sămânţa voastră creează o viaţă, tot aşa are loc 
scurgerea în pământ a seminţei Îngerului Pământului: 
în iarbă, în sol, în toate fiinţele vii care cresc pe sol. 
Aflaţi, O, Fii ai Luminii că acelaşi Înger al Pământului 
care transformă sămânţa voastră în fiii voştri, 
transformă, de asemenea, mica ghindă în acest măreț 
stejar şi face grâul purtător de sămânță să crească 
pentru pâinea Fiului Omului. Şi nu este nevoie ca 
sămânţa corpului vostru să intre în corpul femeii 
pentru a crea viaţă; pentru că puterea Îngerului 
Pământului poate crea atât viaţa spiritului cât şi viaţa 
corpului fără ea.” 

„Şi în a treia dimineaţă, după Sabat, spuneţi aceste 
cuvinte: «Înger al Vieţii intră şi dă putere membrelor 
corpului meu.» Şi cu aceste cuvinte îmbrăţişaţi 
Arborele Vieţii, aşa cum îmbrăţişez Eu acest stejar şi 
veţi simţi puterea Îngerului Vieţii curgând prin braţele 
voastre, picioarele voastre, şi toate părţile corpurilor 
voastre; la fel cum seva curge în arbori primăvara, 
scurgându-se chiar şi în afara trunchiului, tot aşa 
Ingerul Vieţii inundă corpul vostru cu puterea Maicii 
Pământeşti.” 


„Şi în a patra dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste 
cuvinte: «Inger al Bucuriei coboară pe pământ 
revărsând frumuseţe şi bucurie tuturor copiilor Maicii 
Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc.» Şi vă veţi duce în 
câmpurile cu flori după ploaie şi veţi aduce mulţumiri 
Maicii Pământeşti pentru mirosul plăcut al acestora; 
pentru că, adevăr zic vouă, o floare nu are alt scop 
decât să aducă bucurie în inima Fiului Omului. Şi voi 
veţi asculta cu urechi noi cântecele păsărilor şi veţi 
vedea cu ochi noi culorile Soarelui la răsărit şi la 
apus; şi toate aceste daruri ale Maicii Pământeşti vor 
face ca bucuria să izvorască în voi la fel ca un izvor 
care apare brusc într-un loc pustiu. Şi voi trebuie să 
ştiţi că nimeni nu poate veni în faţa Tatălui Ceresc 
dacă Îngerul Bucuriei nu-l lasă să treacă; pentru că în 
bucurie a fost creat Pământul şi în bucurie, Maica 
Pământească şi Tatăl Ceresc au dat naştere Fiului 
Omului.” 

„Şi în a cincea dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste 
cuvinte: «Inger al Soarelui, intră în corpul meu şi mă 
îmbăiază în focul vieţii.» Şi voi veţi simţi razele 
Soarelui intrând în centrul corpului vostru, centru în 
care Ingerii Zilei şi ai Nopţii se amestecă; şi puterea 
Soarelui poate fi a voastră şi voi o puteţi îndrepta spre 
oricare parte a corpului vostru pentru că Îngerii 
sălăşluiesc în el.” 

„Şi în a şasea dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste 
cuvinte: «Înger al Apei, intră în sângele meu şi dă Apa 
Vieţii corpului meu.» Şi voi veţi simţi, asemenea 
curentului repede al râului, puterea Îngerului Apei 
intrând în sângele vostru; şi asemenea pâraielor ce se 
revarsă într-un râu, trimiteţi puterea Maicii 
Pământeşti prin sângele vostru, tuturor părţilor 
corpului vostru. Şi ea va contribui la vindecare, 
deoarece puterea Îngerului Apei este foarte mare; şi 


când voi îi vorbiţi, el îşi va trimite puterea sa ori de 
câte ori îi cereţi, pentru că atunci când îngerii lui 
Dumnezeu sălăşluiesc în Fiul Omului, toate lucrurile îi 
sunt posibile.” 

„Şi în a şaptea dimineaţa după Sabat, spuneţi aceste 
cuvinte: «Înger al Aerului, intră în mine împreună cu 
respiraţia mea şi dă Aerul Vieţii corpului meu.» Să 
ştiţi, O, Fii ai Luminii, că Îngerul Aerului este 
mesagerul Tatălui Ceresc şi nimeni nu poate merge în 
faţa lui Dumnezeu dacă Îngerul Aerului îl opreşte. 
Pentru că noi nu ne gândim la Îngerul Aerului când 
respirăm, căci respirăm fără să gândim, tot aşa cum 
fiii întunericului îşi trăiesc viaţa fără a gândi. Dar 
când puterea vieţii intră în cuvintele voastre şi în 
respiraţia voastră, atunci, oricând veţi invoca Îngerul 
Aerului, veţi invoca, de asemenea, Ingerii necunoscuţi 
ai Tatălui Ceresc şi veţi fi din ce în ce mai apropiaţi de 
împărăţiile Cereşti.” 

„Şi în seara Sabatului spuneţi aceste cuvinte: «Tatăl 
meu Ceresc şi cu mine suntem una.» Şi închideţi ochii, 
Fii ai Luminii şi, în somn, veţi intra în tărâmurile 
necunoscute ale Tatălui Ceresc. Şi vă veţi îmbăia în 
lumina stelelor şi Tatăl Ceresc vă va ţine în braţele 
Sale şi va face să apară în voi un izvor de cunoaştere 
pentru a dezvolta o fântână de putere revărsând ape 
vii, o revărsare de iubire şi de înţelepciune 
atotcuprinzătoare, asemănătoare splendorii Luminii 
Eterne. Şi într-o zi, ochii spiritului vostru se vor 
deschide şi voi veţi cunoaşte toate lucrurile”. 

„Şi în prima seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: 
«Înger al Vieţii Eterne, coboară în mine şi dă viaţă 
eternă spiritului meu.» Şi închideţi ochii, Fii ai 
Luminii, şi în somn contemplaţi unitatea vieţii de 
pretutindeni. Pentru că, adevăr zic vouă, în timpul 
orelor zilei picioarele noastre sunt pe Pământ şi nu 


avem aripi să putem zbura. Dar spiritele noastre nu 
sunt legate de pământ şi, odată cu venirea nopţii, noi 
ne rupem de legăturile noastre cu pământul şi ne 
legăm de ceea ce este etern. Fiindcă Fiul Omului nu 
este deloc ceea ce pare şi numai cu ochii spiritului 
putem vedea acele fire aurii care ne leagă cu viaţa de 
pretutindeni.” 

„Şi în a doua seară după Sabat, spuneţi aceste 
cuvinte: «Înger al Creaţiei, coboară pe Pământ şi dă 
belşug tuturor Fiilor Oamenilor.» Pentru că acest cel 
mai puternic dintre Îngerii Tatălui Ceresc este cauza 
mişcării şi numai în mişcare există viaţă. Lucraţi Fii ai 
Luminii în Grădina Fraternităţii pentru a crea 
împărăţia Cerurilor pe pământ. După cum veţi lucra, 
tot aşa Îngerul Creaţiei vă va hrăni şi va desăvârşi 
sămânţa spiritului vostru, astfel ca voi să puteţi vedea 
pe Dumnezeu.” 

„Şi în cea de-a treia seară după Sabat, spuneţi aceste 
cuvinte: «Pace, pace, pace, Inger al Păcii, să fii 
întotdeauna pretutindeni.» Caută pe Îngerul Păcii în 
tot ceea ce trăieşte, în tot ceea ce faci, în fiecare 
cuvânt pe care îl spui. Pentru că Pacea este cheia 
întregii cunoaşteri, a tuturor misterelor, a întregii 
vieţi. Unde nu există Pace, domneşte Satana. Şi fiii 
întunericului se străduiesc în mod deosebit să fure de 
la Fiii Luminii pacea lor. Mergeţi de aceea în această 
noapte la fluxul de aur al luminii care este 
îmbrăcămintea Îngerului Păcii. Şi aduceţi înapoi 
dimineţii pacea lui Dumnezeu, pace care depăşeşte 
înţelegerea, deoarece cu această pace perfectă voi 
puteţi linişti inimile Fiilor Oamenilor.” 

„Şi în cea de-a patra seară după Sabat, spuneţi aceste 
cuvinte: «Înger al Puterii, coboară în mine şi umple cu 
putere toate acţiunile mele.» Adevăr zic vouă, aşa cum 
fără Soare nu există viaţă pe Pământ, tot aşa nu există 


viaţă spirituală fără Îngerul Puterii. Ceea ce gândeşti 
şi ceea ce simţi sunt întocmai ca scripturile moarte 
care sunt numai cuvinte pe hârtie, sau ca vorba fără 
viaţă a celor morţi. Dar Fiii Luminii, nu numai că vor 
gândi şi vor simţi, ci vor acţiona, iar acţiunile lor le 
vor umple gândurile şi sentimentele aşa cum fructele 
aurii ale verii dau sens frunzelor verzi ale primăverii.” 
„Şi în cea de-a cincea seară după Sabat, spuneţi 
aceste cuvinte: «Înger al Iubirii, coboară în mine şi 
umple cu iubire toate simţurile mele.» Pentru că, prin 
iubire, Tatăl Ceresc, Maica Pământească şi Fiul 
Omului devin Una. Iubirea este eternă. Iubirea este 
mai puternică decât moartea. Şi în fiecare noapte Fiii 
Luminii se îmbăiază în sfânta apă a Îngerului Iubirii, 
cu care dimineaţa ei îi botează pe Fiii Oamenilor cu 
fapte blânde şi cuvinte tandre. Pentru că atunci când 
inima Fiului Luminii este botezată în iubire, ea 
exprimă numai blândeţe şi tandreţe.” 

„Şi în cea de-a şasea seară după Sabat, spuneţi aceste 
cuvinte: «Înger al Înţelepciunii, coboară în mine şi 
umple cu înţelepciune toate gândurile mele.» Să ştiţi, 
Fii ai Luminii, că gândurile voastre sunt puternice ca 
fulgerul din timpul furtunii care loveşte şi distruge 
arborele puternic şi singuratic. Acesta este motivul 
pentru care a trebuit să aşteptaţi şapte ani să învăţaţi 
să vorbiţi cu Ingerii; pentru că voi nu cunoşteaţi 
puterea gândurilor voastre. Utilizaţi, deci, 
înţelepciunea în tot ceea ce gândiţi, spuneţi şi faceţi. 
Pentru că, adevăr zic vouă, ceea ce este făcut fără 
înţelepciune este ca un cal fără călăreț, cu gura 
înspumată şi ochi sălbatici, alergând nebuneşte spre 
hăul unei prăpăstii. Dar când Îngerul Înţelepciunii 
guvernează actele noastre, atunci calea către 
tărâmurile necunoscute este fixată, iar ordinea şi 
armonia guvernează vieţile voastre.” 


„Şi acestea sunt comuniunile cu Îngerii care au fost 
daţi Fiilor Luminii. Aceştia, cu corpurile purificate de 
Maica Pământească şi spiritele purificate de către 
Tatăl Ceresc, pot ordona şi sluji Ingerilor, mereu, de-a 
lungul timpului, în toate momentele zilei şi în ordinea 
ei firească; de la primirea luminii din sursa sa până la 
venirea serii şi de la plecarea luminii la plecarea 
întunericului şi venirea zilei, mereu, în toate 
generaţiile timpului.” 

„Adevărul este născut din izvorul Luminii, minciuna 
din puţul întunericului. Tărâmul tuturor copiilor 
adevărului este în mâinile Îngerilor Luminii, astfel că 
ei pot merge pe căile Luminii.” 

„Binecuvântaţi sunt toţi Fiii Luminii care şi-au 
încredinţat soarta Legii, care merg cu adevărul deplin 
pe toate căile lor. Fie ca Legea să vă binecuvânteze cu 
tot binele său, şi să vă ferească de rău, şi să vă 
ilumineze inimile cu vederea interioară a lucrurilor 
vieţii, şi să vă dea cunoaşterea Eternă a lucrurilor.” 

Şi pacea ca o lună plină se ridică deasupra munţilor şi 
îşi trimise lumina argintie să se reflecte în apele 
râului. lar Fiii Luminii, ca unul, îngenunchiară cu 
respect şi recunoştiinţă pentru cuvintele Domnului 
lisus, care îi învățase cum să meargă pe vechile căi 
ale strămoşilor lor, precum a fost şi Enoh învăţat 
cândva. 

Şi Domnul lisus a spus: „Legea a fost făcută pentru a 
răsplăti pe Copiii Luminii cu vindecare şi pace din 
belşug, cu viaţă lungă, cu seminţe fertile ale 
binecuvântării veşnice, cu bucurie eternă în 
nemurirea Luminii Eterne.” 

„În zori, îmbrăţişez pe Maica Mea, cu venirea nopţii 
Mă alătur Tatălui Meu şi, cu alternanţa serii şi a 
dimineţii, Eu voi respira Legea Lor şi nu voi întrerupe 
aceste Comuniuni până la sfârşitul timpului.” 


Darul Vieţii în firul ierbii 


Era în luna lui Tevet, când pământul era acoperit cu 
iarba ieşită după ploaie şi învelişul verde smarald era 
tot atât de gingaş ca puful de pui. Şi era într-o 
dimineaţă deplin însorită când Domnul lisus adună în 
jurul Său pe noii Fraţi ai Alesului ca ei să poată auzi 
cu urechile lor şi să înţeleagă cu inimile lor 
învăţăturile Părinților lor aşa cum i-au fost date lui 
Enoh în vechime. 

Şi Domnul lisus se aşeză sub un arbore bătrân şi 
noduros, ţinând în mâinile Sale o mică ulcică de 
pământ ars în care se aflau mlădiţe de grâu, cea mai 
perfectă dintre plantele purtătoare de sămânță. Şi 
gingaşele fire din ulcică împrăştiau viaţă asemenea 
ierbii şi plantelor care acopereau dealurile până 
dincolo de orizont. Şi Domnul lisus atinse plantele din 
ulcică cu mâinile Sale tot atât de delicat ca şi cum ar 
fi atins capul unui copilaş. 

Şi Domnul lisus a spus: „Fericiţi sunteţi voi, Fiii 
Luminii, pentru că aţi intrat pe calea nemuririi şi 
mergeţi pe calea adevărului, aşa cum Părinţii voştri au 
fost învăţaţi de Cei Mari. Cu ochii şi urechile sufletului 
veţi vedea şi auzi imaginile şi sunetele împărăției 
Maicii Pământeşti, cerul albastru unde sălășluieşte 
Ingerul Aerului, râul înspumat unde pluteşte Ingerul 
Apei, lumina aurie ivită din Îngerul Soarelui. Şi, 
adevăr zic vouă, toate acestea sunt în voi ca şi în jurul 
vostru; pentru că respiraţia voastră, sângele vostru, 
focul vieţii din voi, toate sunt una cu Maica 
Pământească.” 

„Dar mai presus de orice, cel mai preţios dar al Maicii 
voastre Pământeşii este iarba de sub picioarele 
voastre pe care voi o călcaţi fără să vă gândiţi, Ingerul 


Pământului este umil şi blând pentru că el nu are aripi 
să zboare şi nici raze aurite să străbată pâcla. Dar 
mare este puterea sa şi vast domeniul său pentru că el 
acoperă întreg Pământul cu puterea sa şi fără el Fiii 
Oamenilor n-ar exista, pentru că nimeni nu poate trăi 
fără iarba, pomii şi plantele Maicii Pământeşti. Şi 
acestea sunt darurile Îngerului Pământului către Fiii 
Oamenilor.” 

„Dar acum vă voi vorbi despre lucruri misterioase 
pentru că, adevăr zic vouă, umila iarbă este mai mult 
decât hrană pentru om şi pentru vite. Sub aspectul 
său umil, iarba îşi ascunde gloria asemenea acelui 
rege despre care se spune că îşi vizita supuşii 
deghizat în cerşetor; el ştia că aceştia ar povesti mai 
multe unui cerşetor, dar ar cădea în genunchi cu 
spaimă în faţa regelui lor. Tot aşa plină de umilinţă, 
iarba ascunde puterea sa sub un simplu înveliş verde. 
Fiii Oamenilor merg peste ea, o ară, îşi hrănesc vitele 
cu ea, fără a se gândi că ea deţine, printre secretele 
ei, pe cel al vieţii eterne în împărăţiile cereşti.” 

„Dar Fiii Luminii vor cunoaşte ce este ascuns în iarbă 
pentru că ea a fost dată să le aducă alinare Fiilor 
Oamenilor. Intocmai cum ne învaţă Maica 
Pământească, cu această mică mână de grâu într-o 
simplă cană, aceeaşi este ulcica pe care voi o folosiţi 
ca să beţi lapte şi să adunaţi miere de albine. Acum 
ulcica este umplută cu sol negru, îngrăşat cu frunze 
moarte şi umezit cu roua dimineţii, cel mai preţios dar 
al Îngerului Pământului.” 

„Şi Eu am umezit o mână plină de grâu, ca Îngerul 
Apei să intre în el. Îngerul Aerului l-a îmbrăţişat de 
asemenea; tot aşa şi Ingerul Soarelui şi puterea celor 
trei Îngeri, a trezit Îngerul Vieţii din grâu şi tulpiniţa 
şi rădăcinuţa s-au format la fiecare bob.” 

„Apoi am pus grâul, astfel trezit, în solul Îngerului 


Pământului şi puterea Maicii Pământeşti şi toţi îngerii 
Săi au intrat în grâu şi, după ce Soarele a răsărit de 
patru ori, grăunţele au devenit fire de grâu. Adevăr 
zic vouă, nu există minune mai mare ca aceasta.” 

Şi Fraţii priviră cu respect la gingaşele fire din 
mâinile Domnului lisus, iar unul îl întrebă: „Doamne, 
care este secretul plantei pe care o ţii în mână? Care 
este diferenţa dintre aceasta şi iarba care acoperă 
dealurile şi munţii?” 

Şi Domnul lisus le-a răspuns: „Nu este nici o 
diferenţă, Fiu al Luminii. Toate ierburile, toţi pomii, 
toate plantele din oricare parte a lumii fac parte din 
împărăţia Maicii Pământeşti. Dar Eu am separat în 
această ulcică o mică parte din împărăţia Maicii 
Pământeşti ca voi s-o puteţi atinge cu mâinile 
spiritului şi ca puterea Ei să poată intra în corpul 
vostru.” 

„Pentru că, adevăr zic vouă, există un Flux Sfânt al 
Vieţii care dă naştere Maicii Pământeşti şi tuturor 
Ingerilor Ei. Invizibil este acest Flux al Vieţii ochilor 
Fiilor Oamenilor pentru că ei merg în întuneric şi nu 
văd Îngerii Zilei şi Îngerii Nopţii care îi înconjoară şi 
care planează deasupra lor. Dar Fiii Luminii au mers 
timp de şapte ani cu Îngerii Zilei şi Îngerii Nopţii şi 
acum li s-au dat secretele comunicării cu Îngerii. Şi 
ochii sufletului vostru se vor deschide şi voi veţi vedea 
şi auzi şi pipăi Fluxul Vieţii care a dat naştere Maicii 
Pământeşti. Şi voi veţi intra în Fluxul Sfânt al Vieţii şi 
el vă va conduce cu infinită tandreţe la viaţa 
nemuritoare din împărăţia Tatălui Ceresc.” 

„Cum vom face aceasta, Doamne?”, întrebă cineva 
nedumerit. „Ce secrete trebuie să mai cunoaştem 
pentru a vedea şi auzi şi pipăi acest Sfânt Flux al 
Vieţii?” 

Şi Domnul lisus nu a răspuns. Dar El îşi puse mâinile 


în jurul firelor de iarbă în creştere din ulcica de 
pământ ars, cu delicateţe, ca şi cum ar fi fost fruntea 
unui copilaş. Şi El închise ochii şi în jurul Său apărură 
valuri de lumină sclipind în Soare, întocmai cum 
căldura verii face să tremure lumina sub un cer senin. 
Şi Fraţii îngenunchiară şi-şi plecară cu respect 
capetele în faţa puterii Îngerilor care se revărsa din 
figura Domnului lisus Hristos, aşa cum El era aşezat 
în tăcere, cu mâinile închise într-o atitudine ca de 
rugăciune, în jurul firelor de iarbă.” 

Şi nimeni nu ştia dacă s-a scurs o oră sau un an, 
pentru că timpul se oprise şi era aşa ca şi cum 
întreaga creaţie şi-ar fi ţinut respiraţia. Şi Domnul 
lisus Îşi deschise ochii şi mireasma înfloririi umplu 
aerul în timp ce El vorbi: „Aici este secretul, Fii ai 
Luminii, aici în umilele plante. Aici este locul de 
întâlnire a Maicii Pământeşti şi al Tatălui Ceresc; aici 
este Fluxul Vieţii care dă naştere întregii creaţii; 
adevăr zic vouă, numai Fiului Omului îi este dat a 
vedea, a auzi şi a pipăi Curentul Vieţii care curge între 
împărăţia Pământească şi cea Cerească. Puneţi-vă 
mâinile în jurul delicatelor plante ale Îngerului 
Pământului şi veţi vedea, auzi şi pipăi puterea tuturor 
Îngerilor.” 

Şi unul câte unul, fiecare dintre Fraţi se aşezară cu 
respect înaintea puterii Îngerilor, ţinând în mâinile lor 
gingaşele plante. Şi fiecare simţi Fluxul Vieţii intrând 
în corpul său, cu o forţă ca a unui torent după o 
furtună de primăvară. Şi puterea Ingerilor curse prin 
mâinile lor, în sus, prin braţele lor şi-i scutură 
puternic, aşa cum vântul de nord scutură ramurile 
copacilor. Şi toţi se minunară de puterea umilelor 
plante care putea cuprinde toţi îngerii şi împărăţiile 
Maicii Pământeşti şi a Tatălui Ceresc. Şi ei se aşezară 
în faţa Domnului lisus şi fură învăţaţi de El. 


Şi Domnul lisus spuse: „lată Fii ai Luminii, umilele fire 
de plante. Vedeţi că în interiorul lor sunt cuprinşi toţi 
îngerii Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc. Acum 
voi aţi păşit în Fluxul Vieţii şi curenţii săi vă vor 
transporta în timp la viaţa nemuritoare din împărăţia 
Tatălui vostru Ceresc.” A 
„Pentru că în plante sunt toţi îngerii. Aici este Îngerul 
Soarelui, aici în strălucirea culorii verzi a firelor de 
grâu. Pentru că nimeni nu poate privi Soarele când 
este el sus pe cer, deoarece ochii Fiului Omului sunt 
orbiţi de strălucirea luminii. Acesta este motivul 
pentru care Îngerul Soarelui schimbă în verde orice 
plantă căreia li dă viaţă, ca Fiul Omului să poată privi 
multele şi variatele forme de verde şi să găsească 
putere şi sprijin în aceasta. Adevăr zic vouă, tot ceea 
ce este verde şi cu viaţă are puterea Îngerului 
Soarelui în interior, chiar aceste gingaşe mlădiţe de 
grâu.” N 

„Şi, de asemenea, Ingerul Apei binecuvântează 
plantele, pentru că, adevăr zic vouă, Ingerul Apei este 
mai mare decât oricare alt Inger al Maicii Pământeşti. 
Pentru că dacă voi zdrobiți plantele în mâna voastră, 
veţi simţi apa vieții, care este sângele Maicii 
Pământeşti, şi de-a lungul zilelor, când voi atingeţi 
plantele şi intraţi în Fluxul Vieţii, voi daţi câteva 
picături de apă pe care plantele le pot folosi pentru 
reînnoire, prin puterea Îngerului Apei.” 

„Să ştiţi de asemenea că, Îngerul Aerului se află în 
interiorul plantelor, pentru că tot ce este viu şi verde 
este casa Îngerului Aerului. Apropiaţi-vă faţa de 
plante, respiraţi adânc şi lăsaţi Ingerul Aerului să 
pătrundă adânc în corpul vostru. Pentru că el se află 
în plante, aşa cum se află stejarul în ghinda şi peştele 
în mare.” 

„Ingerul Pământului este acela care dă naştere 


plantelor după cum copilul din pântecul mamei 
trăieşte cu hrana acesteia; tot aşa pământul dă din el 
însuşi bobului de grâu făcându-l să încolţească pentru 
a îmbrăţişa Îngerul Aerului. Adevăr zic vouă, că 
fiecare bob de grâu care ţâşneşte spre cer este o 
victorie asupra morţii, unde domneşte Satana. Pentru 
că Viaţa reîncepe mereu.” 

„Este Îngerul Vieţii acela care circulă prin firişoarele 
plantelor în corpul Fiului Luminii, scuturându-l cu 
putere. Pentru că planta este Viaţă, şi Fiul Luminii 
este Viaţă, şi Viaţa curge între Fiul Luminii şi plante, 
făcând o punte cu Sfântul Flux al Luminii care dă 
naştere întregii creaţii.” 

„Şi când Fiul Luminii ţine între mâinile sale lăstarele 
plantelor, Îngerul Bucuriei îi umple corpul cu muzică. 
Pentru a intra în Fluxul Vieţii trebuie să fii una cu 
cântecul păsărilor, cu culorile florilor din natură, cu 
mirosul spicelor de cereale proaspăt apărute pe 
câmpuri. Adevăr zic vouă, când Fiul Omului nu simte 
bucurie în inima sa, el lucrează pentru Satana şi 
pentru copiii întunericului. Nu există tristeţe în 
împărăţia Luminii, ci numai Îngerul Bucuriei. Învăţaţi, 
deci, de la tinerele lăstare cântecul Îngerului Bucuriei 
cu care Fiii Luminii pot merge întotdeauna să aline 
inimile Fiilor Oamenilor.” 

„Maica Pământească este Aceea care are grijă de 
corpurile noastre, pentru că noi suntem născuţi de Ea 
şi ne trăim vieţile în Ea. Aşa procedează şi atunci când 
ne dă ca hrană foarte tinerele fire de plante, pe care 
noi le pipăim cu mâinile noastre. Pentru că, adevăr zic 
vouă, nu numai sub formă de pâine ne poate hrăni 
grâul. Noi putem mânca, de asemenea, gingaşele fire 
de plante ca puterea Maicii Pământeşti să poată intra 
în noi. Dar mestecaţi bine plantele pentru că Fiul 
Omului are dinţi diferiţi de aceia ai vitelor şi numai 


când noi mestecăm bine firele vegetale poate Îngerul 
Apei să intre în sângele nostru şi să ne dea putere. 
Mâncaţi, deci, Fii ai Luminii, din această cea mai 
perfectă plantă de pe masa Maicii noastre Pământeşti, 
ca zilele voastre să poată fi îndelungate pe Pământ, 
pentru că astfel de lucruri sunt binecuvântate în ochii 
lui Dumnezeu.” 

„Adevăr zic vouă, Îngerul Puterii intră în voi când 
atingeţi Fluxul Vieţii prin firele de plante. Pentru că 
Îngerul Puterii este ca o lumină sclipitoare care 
înconjoară orice fiinţă vie, întocmai cum luna plină 
este înconjurată de o aureolă de lumină şi ca ceața 
care se ridică de pe câmpuri când Soarele se înalţă pe 
cer. Şi Îngerul Puterii intră în Fiul Luminii când inima 
sa este pură şi dorinţa lui este numai de a consola şi a 
învăţa pe Fiii Oamenilor. Pipăiţi, deci, firele de plante 
şi simţiţi cum Îngerul Puterii intră în buricele 
degetelor voastre, urcă prin corpul vostru şi vă 
scutură până ce voi tremuraţi cu uimire şi înfiorare.” 
„Să ştiţi, de asemenea, că Ingerul Iubirii este prezent 
în firele plantelor pentru că iubirea este în dăruire şi 
mare este iubirea dată Fiilor Luminii de către 
gingaşele firişoare de iarbă. Pentru că, adevăr zic 
vouă, Fluxul Vieţii circulă prin orice fiinţă vie şi tot ce 
trăieşte se îmbăiază în Sfântul Flux al Vieţii. Şi când 
Fiul Luminii atinge cu iubire firele de plante, acestea 
îi înapoiază iubirea sa şi îl conduc la Fluxul Vieţii unde 
el poate găsi viaţa veşnică. Şi această iubire nu se 
epuizează niciodată, deoarece sursa ei este în Fluxul 
Vieţii care curge în Marea Eternă şi, indiferent cât de 
departe s-ar afla Fiul Omului de Maica sa 
Pământească şi de Tatăl său Ceresc, atingerea 
lăstarelor îi vor aduce întotdeauna un mesaj de la 
Îngerul Iubirii şi el va fi din nou îmbăiat de Fluxul 
Vieţii.” 


„Iată, Îngerul înţelepciunii este acela care guvernează 
mişcarea planetelor, ciclul anotimpurilor şi ordinea 
creşterii tuturor fiinţelor vii. Astfel, Îngerul 
Înţelepciunii prescrie comuniunea Fiilor Luminii cu 
Fluxul Vieţii prin gingaşele fire de iarbă. Pentru că, 
adevăr zic vouă, corpul vostru este sfânt, deoarece el 
se îmbăiază în Fluxul Vieţii care este de Ordin Etern.” 
„Pipăiţi firele de plante, Fii ai Luminii, şi pipăiţi 
Îngerul Vieţii Eterne în acelaşi timp. Pentru că dacă 
voi priviţi cu ochii spiritului veţi vedea, într-adevăr, că 
plantele sunt eterne. Acum ele sunt tinere şi gingaşe 
având strălucirea nou-născutului. Curând ele vor fi 
înalte şi graţioase ca puietul la primele sale fructe. 
Apoi ele se îngălbenesc cu vârsta şi îşi pleacă capul cu 
răbdare până la seceriş. În final se usucă deoarece 
mica ulcică de pământ ars nu poate conţine întreaga 
cantitate de viaţă necesară grâului. Dar el nu moare, 
pentru că frunzele brune se reîntorc la Ingerul 
Pământului, care ţine planta în mâinile sale şi-l invită 
să doarmă. Şi toţi îngerii lucrează în interiorul 
frunzelor veştejite şi, iată, ele s-au transformă şi nu 
mor apărând, din nou, sub o altă înfăţişare. Aşa se va 
întâmpla şi cu Fiii Luminii, niciodată nu vor vedea 
moartea, ci îşi vor găsi singuri transformarea şi se vor 
înălța spre Viaţa Veşnică.” 

„Şi, astfel, Îngerul Creaţiei nu doarme niciodată, ci 
trimite rădăcinile grâului adânc în Îngerul 
Pământului, ca  încolţirea gingaşei plante să 
depăşească moartea şi împărăţia lui Satana. Pentru 
că, viaţa este mişcare şi Îngerul Creaţiei nu stă 
niciodată, ci lucrează fără încetare în via Domnului. 
Închideţi ochii voştri când atingeţi plantele, Fii ai 
Luminii, dar nu adormiţi pentru că a atinge Fluxul 
Vieţii înseamnă a atinge ritmul etern al împărăţiilor 
nemuritoare şi a te îmbăia în Curentul Vieţii, 


înseamnă a simţi din ce în ce mai mult Puterea 
Îngerului Creaţiei în voi, creând pe Pământ, împărăţia 
Cerurilor.” 

„Pacea este darul Fluxului Vieţii către Fiii Luminii. De 
aceea, ori de câte ori ne întâlnim unul cu altul ne 
salutăm: «Pace vouă!» Tot aşa face şi planta când 
salută corpul vostru cu Sărutul Păcii. Adevăr zic vouă, 
Pacea nu este numai absenţa războiului pentru că 
foarte repede poate râul liniştit, plin de pace, să se 
transforme într-un torent răvăşitor şi aceleaşi valuri 
ale mării care poartă liniştit corăbiile le pot sfărâma 
repede de stânci. La fel acţionează şi violenţa care stă 
la pândă în Fiii Omului când ei nu veghează asupra 
Păcii. Pipăiţi aceste fire de plante pentru că prin ele 
pipăiţi Fluxul Vieţii. În el veţi găsi Pacea; Pacea este 
construită cu puterea tuturor Îngerilor. Tocmai cu 
această Pace, razele Sfintei Lumini vor goni 
întunericul în întregime.” 

„Când Fiii Luminii sunt una cu Fluxul Vieţii, atunci 
puterea firelor vegetale îi va călăuzi către împărăţia 
nepieritoare a Tatălui Ceresc. Şi voi veţi cunoaşte mai 
multe din aceste mistere cărora nu le-a venit încă 
timpul să le auziţi. Pentru că mai există şi alte Fluxuri 
Sfinte în împărăţiile nemuritoare. Adevăr zic vouă, 
împărăţiile cereşti sunt intersectate mereu şi mereu 
de curenţi de lumină aurie, arcuindu-se departe, 
dincolo de bolta cerească şi neavând sfârşit. Şi Fiii 
Luminii vor călători cu aceşti curenţi pentru 
totdeauna, necunoscând moartea, călăuziţi de iubirea 
eternă a Tatălui Ceresc. Şi, adevăr zic vouă, toate 
aceste mistere sunt conţinute în firele umile ale 
plantelor când le mângâiaţi cu tandreţe şi vă 
deschideţi inima către Îngerul Vieţii interioare.” 
„Adunați, deci, grăunţe de grâu şi plantaţi-le în mici 
ulcele de pământ ars; şi, în fiecare zi, cu inima 


deschisă faceţi comuniuni cu Îngerii, ca ei să vă poată 
călăuzi către Sfântul Flux al Vieţii şi ca voi să puteţi 
aduce din sursa sa eternă alinare şi putere pentru Fii 
Oamenilor. Pentru că, adevăr zic vouă, tot ceea ce 
învăţaţi, tot ceea ce văd ochii spiritului vostru, tot 
ceea ce aud urechile spiritului vostru, toate acestea 
sunt ca o gaură făcută de o săgeată în vânt, dacă voi 
nu trimiteţi un mesaj de adevăr şi lumină Fiilor 
Oamenilor. Pentru că, prin fructe, putem cunoaşte 
valoarea pomului. Şi a iubi este o învăţătură fără 
sfârşit. Pentru că aşa au învăţat şi părinţii voştri de la 
Părintele Enoh. Acum mergeţi. Pace vouă!” 

Şi Domnul lisus, ţinând înainte ulcica de pământ ars 
cu tinerele lăstare de grâu ca în binecuvântare, porni 
către dealurile însorite de pe malul râului, aşa cum 
era obiceiul tuturor Fraţilor. Şi ceilalţi Il urmară, 
fiecare păstrând în el cuvintele Domnului ca pe o 
comoară de preţ în inima sa. 


Cele şapte căi ale păcii 


„Pace vouă!” spuse Maivârstnicul salutând Fraţii care 
erau adunaţi pentru învăţătură. 

„Pace ie” răspunseră ei şi merseră împreună pe 
malul râului, aşa cum era obiceiul când Fratele mai 
mare îi învăţa pe Fraţi ca ei să poată împărtăşi 
învăţăturile cu Îngerii Maicii Pământeşti: Îngerul 
Aerului, Îngerul Soarelui, Îngerul Apei, Îngerul 
Pământului, Îngerul Vieţii şi Îngerul Bucuriei. 

lar Maivârstnicul spuse Fraţilor: „Aş vrea să vă 
vorbesc despre pace, pentru că dintre toţi îngerii 
Tatălui Ceresc, Îngerul Păcii este acela după care 
omenirea tânjeşte cel mai mult, după cum un bebeluş 
obosit este nerăbdător să pună capul pe pieptul 
mamei sale. Lipsa păcii tulbură împărăţiile, chiar dacă 


nu sunt în război. Pentru că violenţa şi starea de 
război pot domni într-o împărăție, chiar fără să se 
audă zăngănitul săbiilor. Chiar dacă nu sunt armate în 
marş, una împotriva celeilalte, încă nu este pace dacă 
Fiii Oamenilor nu merg cu îngerii lui Dumnezeu. 
Adevăr zic vouă, mulţi sunt aceia care nu cunosc 
pacea pentru că ei sunt în război cu propriul lor corp; 
ei sunt în război cu gândurile lor; ei nu sunt în pace cu 
taţii lor, mamele lor, copiii lor; ei nu sunt în pace cu 
prietenii lor şi vecinii lor; ei nu cunosc frumuseţea 
Manuscriselor Sfinte; ei nu lucrează în timpul zilei în 
împărăţia Maicii lor Pământeşti; nici nu dorm în 
braţele Tatălui lor Ceresc. Pacea nu domneşte în ei 
pentru că ei sunt avizi pentru ceea ce la sfârşit le 
aduce numai mizerie şi durere, acele capcane ale 
bogăției şi faimei, prin care Satana îi ispiteşte pe Fiii 
Oamenilor; şi ei trăiesc în ignorarea Legii Sfinte prin 
care trăim: calea Îngerilor Maicii Pământeşti şi a 
Tatălui Ceresc.” 

„Cum putem atunci să aducem pacea fraţilor noştri, 
Invăţătorule?” Il întrebă careva pe Maivârstnic, 
„pentru că ar trebui ca toţi Fiii Oamenilor să 
împărtăşească binecuvântările Îngerului Păcii.” 

Şi El a răspuns: „Într-adevăr, numai acela care este în 
pace cu toţi îngerii poate răspândi lumina păcii 
celorlalţi. De aceea, mai întâi fiţi în pace cu toţi îngerii 
Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc, pentru că 
vânturile unei furtuni agită şi tulbură apele râului şi 
numai liniştea care urmează le poate calma iarăşi. 
Aveţi grijă, când fraţii voştri vă cer pâine voi să nu le 
daţi pietre. Trăiţi mai întâi în pace cu toţi îngerii 
pentru că atunci pacea voastră va fi ca o fântână care 
se reumple singură dăruind şi cu cât mai mult veţi da 
cu atât mai mult veţi primi pentru că aşa este Legea.” 
„Trei sunt sălaşurile Fiului Omului şi nici unul dintre 


ele nu poate să apară în faţa lui Dumnezeu dacă nu-l 
cunoaşte pe Îngerul Păcii în fiecare dintre ele. Aceste 
trei sălaşuri sunt corpul fizic, gândurile sale şi 
sentimentele sale. Când Îngerul Înțelepciunii 
călăuzeşte gândurile sale, când Îngerul Iubirii purifică 
sentimentele sale şi când faptele corpului său reflectă 
atât iubire cât şi înţelepciune, atunci Îngerul Păcii îl 
călăuzeşte în mod neabătut către tronul Tatălui său 
Ceresc. Şi el se va ruga fără încetare ca puterea lui 
Satana, cu bolile şi murdăriile sale, să poată fi 
îndepărtată din toate cele trei sălaşuri, ca Puterea şi 
Înţelepciunea şi Iubirea să poată domni în corpul său, 
în gândurile sale şi în sentimentele sale.” 

„Mai întâi de toate, Fiul Omului trebuie să caute 
pacea cu propriul său corp; deoarece corpul său este 
ca un lac de munte care reflectă Soarele când este 
liniştit şi limpede; dar când el este plin de noroi şi 
pietre, el nu mai reflectă nimic. Trebuie ca, mai întâi, 
Satana să fie înlăturat din corp pentru ca îngerii lui 
Dumnezeu să poată reintra în el şi să sălăşluiască 
acolo. Într-adevăr, nici o pace nu poate domni în corp, 
dacă acesta nu se comportă ca un templu al Legii 
Sfinte. De aceea, când cineva suferă dureri şi chinuri 
groaznice şi vă cere ajutor, spuneţi-i să se regenereze 
prin ajunare şi rugăciune. Spuneţi-i să invoce Îngerul 
Soarelui, Îngerul Apei şi Îngerul Aerului ca ei să intre 
în corpul său şi să gonească puterea lui Satana. 
Arătaţi-i botezul interior şi botezul exterior. Spuneţi-i 
ca întotdeauna să mănânce la masa Maicii Pământeşti 
aşternută cu darurile Sale: fructele pomilor, plantele 
câmpurilor, laptele vitelor bun de mâncat, mierea 
albinelor. Să nu invoce puterea lui Satana, mâncând 
carnea animalelor, pentru că cine ucide, îşi ucide 
fratele şi cine mănâncă carnea animalelor omorâte, 
mănâncă corpul morţii. Spuneţi-i să-şi prepare 


alimentele sale cu focul vieţii, nu cu focul morii, 
pentru că Ingerii vii ai lui Dumnezeu cel Viu servesc 
numai oamenii vii.” 

Şi, deşi, el nu poate să-i vadă, nici să-i audă şi nici să-i 
pipăie, el este înconjurat în orice moment de puterea 
Ingerilor lui Dumnezeu: „Deoarece ochii săi sunt 
închişi şi urechile sale sunt închise din cauza 
necunoaşterii Legii şi lăcomiei la plăcerile lui Satana, 
el nu-i vede, nu-i aude şi nu-i poate pipăi. Dar dacă el 
ajunează şi se roagă lui Dumnezeu cel Viu să-i 
îndepărteze toate bolile şi murdăriile lui Satana, 
atunci ochii şi urechile sale se vor deschide şi el va 
găsi pacea.” 

„Dar nu suferă numai acela care adăposteşte bolile lui 
Satana în el, ci şi mama sa, tatăl său, soţia sa, copiii 
săi, tovarăşii săi vor suferi de asemenea, deoarece nu 
este o insulă cu sine însuşi şi puterea care curge prin 
el fie că este de la Îngeri, fie de la Satana, îi afectează 
pe ceilalţi în bine sau rău.” „Având aceasta în vedere, 
rugaţi-vă astfel Tatălui vostru Ceresc, când Soarele 
este sus pe cer, la miezul zilei: «Tatăl nostru care eşti 
în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor Îngerul Tău 
al Păcii şi trimite corpului nostru Îngerul Vieţii pentru 
a sălăşlui în acesta pentru totdeauna.»” 

„Atunci, Fiul Omului va căuta pacea cu propriile sale 
gânduri: este Ingerul Inţelepciunii acela care îl 
călăuzeşte. Pentru că, adevăr zic vouă, nu există 
putere mai mare în ceruri şi pe pământ decât 
gândurile Fiului Omului. Deşi nevăzut de ochii 
corpului, orice gând are o mare putere, chiar atât de 
mare că poate cutremura cerurile.” 

„Pentru că nici unei alte creaturi din împărăţia Maicii 
Pământeşti nu i s-a dat puterea gândului, pentru că 
toate animalele ca şi păsările care zboară, nu trăiesc 
pe baza propriei lor gândiri, ci a Legii Unice care 


guvernează totul. Numai Fiilor Oamenilor le este dată 
puterea gândului care sfărâmă lanţurile morţii. Să nu 
credeţi că, dacă nu se vede, gândul n-are putere. 
Adevăr zic vouă, fulgerul care distruge stejarul măreț 
sau cutremurul care produce crăpături în scoarţa 
pământului sunt jocuri de copil în comparaţie cu 
puterea gândului. Într-adevăr, oricare gând al 
întunericului, fie că este de răutate, de mânie sau de 
răzbunare dă frâu liber distrugerii, asemenea unui foc 
năvalnic în uscăciuni sub un cer fără vânt. Dar omul 
nu vede carnagiul, nici n-aude ţipetele sfâşietoare ale 
victimelor sale, pentru că el este orb la lumea 
spiritului.” 

„Dar când această putere este călăuzită de Sfânta 
înţelepciune, atunci gândurile Fiului Omului îl conduc 
la împărăţiile cereşti şi astfel este paradisul construit 
pe pământ: atunci gândurile voastre sunt acelea care 
ridică sufletele oamenilor aşa cum apele reci ale unui 
curs de apă răcoresc corpul vostru în căldura verii.” 
„Când o pasăre zburătoare încearcă pentru prima 
oară să zboare, aripile n-o pot ţine şi ea cade la 
pământ, iarăşi şi iarăşi. Dar ea încearcă mereu şi, într- 
o zi, se ridică în înalt, părăsind pământul şi cuibul său 
rămâne departe în urmă. Aşa se întâmplă şi cu 
gândurile Fiilor Oamenilor. Cu cât omul merge mai 
mult timp în compania Îngerilor şi păstrează Legea 
lor, cu atât mai puternice devin gândurile sale în 
Sfânta Înţelepciune. Şi, adevăr zic vouă, va veni acea 
zi când gândurile sale vor depăşi chiar moartea şi vor 
zbura la viaţa veşnică în împărăţiile cereşti; pentru că 
gândurile sale călăuzite de Sfânta Inţelepciune îi face 
pe Fiii Oamenilor să construiască o punte de lumină 
prin care ajung la Dumnezeu.” 

„Pentru aceasta, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când 
Soarele este la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în 


ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor Îngerul Tău al 
Păcii şi trimite gândurile noastre Îngerului Puterii cu 
care noi putem sfărâma lanţurile morţii.»” 

„Atunci, Fiul Omului va căuta pacea cu propriile 
sentimente; familia sa se poate bucura de tandreţea 
sa iubitoare: tatăl său, mama sa, soţia sa, copiii săi şi 
copiii copiilor săi. Pentru că Tatăl Ceresc este de o 
sută de ori mai mare decât toţi taţii de sămânță şi de 
sânge la un loc şi Maica Pământească de o sută de ori 
mai mare decât mamele prin corpul fizic la un loc, iar 
adevărații fraţi sunt aceia care fac voia Tatălui vostru 
Ceresc şi a Maicii voastre Pământeşti, şi nu fraţii 
voştri de sânge. Chiar aşa, voi veţi vedea pe Tatăl 
Ceresc în tatăl vostru prin sămânță şi pe Maica 
Pământească în mama voastră prin trup, pentru că nu 
sunt ei, de asemenea, copii ai Tatălui Ceresc şi ai 
Maicii Pământeşti? Chiar aşa, voi veţi iubi pe fraţii 
voştri prin sânge, aşa cum vă iubesc pe voi adevărații 
voştri fraţi care merg cu Îngerii, pentru că nu sunt ei 
de asemenea, copii ai Tatălui Ceresc şi ai Maicii 
Pământeşti? Adevăr zic vouă, este mai uşor să iubeşti 
pe cineva nou întâlnit, decât pe aceia din propria 
noastre case, care ne-au cunoscut slăbiciunile, ne-au 
auzit vorbele de mânie şi ne-au văzut în goliciunea 
noastră, pentru că ei ne cunosc aşa cum ne cunoaştem 
noi înşine şi suntem ruşinaţi. Atunci noi vom chema 
Îngerul Iubirii să intre în sentimentele noastre ca ele 
să fie purificate. Şi tot ce înainte a fost nerăbdare şi 
discordie se va transforma în armonie şi pace, precum 
pământul pârjolit absoarbe apa unei ploi liniştite şi 
devine verde şi moale, gingaş, cu noua viaţă.” 

„Pentru că multe şi chinuitoare sunt suferinţele Fiilor 
Oamenilor când ei nu rămân credincioşi Îngerului 
Iubirii. Într-adevăr, un om fără iubire aruncă o umbră 
întunecată asupra celor pe care îi întâlneşte, în 


special asupra celor cu care el trăieşte; vorbele sale 
aspre şi mânioase cad asupra fraţilor săi asemenea 
aerului puturos care se înalţă dintr-o mocirlă. Şi el 
suferă cel mai mult, deoarece întunecimea care îl 
învăluie îl invită pe Satana şi pe diavolii săi.” 

„Dar când el cheamă Îngerul Iubiirii, atunci 
întunecimea este împrăştiată şi lumina fericirii pleacă 
de la el şi culorile curcubeului se învârtesc deasupra 
capului său şi o uşoară ploaie cade din degetele sale şi 
el aduce pace şi putere tuturor celor care se află în 
apropierea lui.” 

„De aceea rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când 
Soarele este în înalt, la prânz: «Tatăl nostru care eşti 
în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger 
al Păcii şi trimite celor care sunt de o sămânță şi de 
un sânge cu noi Îngerul Iubirii ca armonia şi pacea să 
poată sălăşlui în casa noastră pentru totdeauna.»” 
„Atunci Fiul Omului va căuta pacea cu ceilalţi Fii ai 
Oamenilor, chiar şi cu fariseii şi preoţii, chiar cu 
cerşetorii şi cei fără de adăpost, chiar cu regii şi 
guvernatorii, pentru că toţi sunt Fii ai Oamenilor, 
indiferent de condiţia lor socială, indiferent de 
calificarea lor, indiferent dacă ochii lor sunt deschişi 
pentru a vedea împărăţiile cereşti sau dacă ei merg în 
întuneric şi ignoranță.” 

„Pentru că justiţia oamenilor poate să recompenseze 
pe un vinovat şi să pedepsească un nevinovat, dar 
Legea Sfântă este aceeaşi pentru toţi, indiferent că 
este cerşetor sau rege, păstor sau preot.” 

„Căutaţi pacea cu toţi Fiii Oamenilor şi lăsaţi-o să fie 
cunoscută şi de Fraţii Luminii, pentru că noi trăim 
potrivit Legii Sfinte încă din timpul lui Enoh sau mai 
dinainte. Pentru că noi nu suntem nici bogaţi, nici 
săraci. Şi noi împărţim toate lucrurile noastre, chiar 
îmbrăcămintea şi sculele cu care lucrăm pământul. Şi 


lucrăm în câmpuri împreună cu Îngerii Maicii 
Pământeşti pentru a produce darurile pentru toţi, 
necesare a le consuma ca hrană.” _ 

„Pentru că cel mai puternic dintre Ingerii Tatălui 
Ceresc, Îngerul Creaţiei, binecuvântează fiecare om 
să lucreze în modul cel mai bun pentru el şi atunci nu 
va cunoaşte nici pofta, nici excesul. Într-adevăr, există 
abundență pentru toţi oamenii în împărăţiile Maicii 
Pământeşti şi ale Tatălui Ceresc, când fiecare om 
lucrează la munca sa, pentru că, dacă cineva se 
sustrage de la sarcina sa, altul trebuie să-i ia locul, 
pentru că nouă ne sunt date toate lucrurile în 
împărăţia cerească şi pe Pământ ca preţ al muncii.” 
„Întotdeauna Fraţii Luminii au trăit acolo unde se 
bucură Îngerii Maicii Pământeşti: în apropierea 
râurilor, în apropierea pomilor, în apropierea florilor, 
în apropierea muzicii păsărilor, unde Soarele şi ploaia 
le pot îmbrăţişa corpul, care este templul spiritului. 
Nu vrem să avem de-a face cu decretele 
conducătorilor; nici nu-i susţinem, pentru că legea 
noastră este Legea Tatălui Ceresc şi a Maicii 
Pământeşti; nici nu ne opunem lor; nici o lege nu te 
salvează de voinţa lui Dumnezeu. Mai degrabă noi ne 
străduim să trăim în acord cu Legea Sfântă şi să 
îndreptăm întotdeauna ceea ce este bun în toate 
lucrurile; atunci, împărăţia întunericului se va 
transforma în împărăţia luminii; pentru că, unde este 
lumină, cum ar mai putea rămâne întunericul?” 
„Pentru aceasta, rugaţi-vă Tatălui Ceresc când soarele 
este în înalt, la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în 
ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger ai 
Păcii şi trimite întregii umanităţi Ingerul Creaţiei, ca 
având o sarcină sfântă, noi să nu mai cerem nici o altă 
binecuvântare.»” 

„Atunci, Fiul Omului va căuta pacea prin cunoaşterea 


vârstelor trecutului; pentru că, adevăr zic vouă, în 
Manuscrisele Sfinte este o comoară de o sută de ori 
mai mare decât toate diamantele şi tot aurul din 
bogăţiile împărăţiilor şi chiar mai preţioase, pentru 
că, în mod sigur, ele conţin toată înţelepciunea 
revelată de Dumnezeu Fiilor Luminii, chiar acele 
tradiţii care provin de la Enoh sau de mai înainte, pe 
calea fără de sfârşit în trecut, învăţăturile Celor Mari. 
Şi acestea sunt moştenirea noastră, întocmai cum fiul 
moşteneşte posesiunile tatălui său, când el se arată 
demn de binecuvântarea acestuia. Într-adevăr, prin 
studierea învățăturilor a căror înţelepciune este fără 
vârstă vom ajunge să cunoaştem pe Dumnezeu, pentru 
că, adevăr zic vouă, Cei Mari L-au văzut pe Dumnezeu 
faţă în faţă; de aceea când noi citim Manuscrisele 
Sfinte, noi atingem picioarele lui Dumnezeu.” 

„Şi când am ajuns să vedem cu ochii înţelepciunii şi să 
auzim cu urechile înţelegerii adevărurile fără vârstă 
ale  Manuscriselor Sfinte, atunci noi trebuie să 
mergem printre Fii Oamenilor şi să-i învăţăm, pentru 
că, dacă noi ascundem cu gelozie învăţătura sfântă 
pretinzând că ea ne aparţine numai nouă, atunci noi 
suntem ca aceia care descoperă un izvor în înălțimile 
munţilor şi decât să-l lase să curgă la vale pentru a 
potoli setea omului şi a vitelor, îl îngroapă sub pietre 
şi praf, lipsindu-se ei însuşi de apă. Mergeţi printre 
Fiii Oamenilor şi vorbiţi-le despre Legea Sfântă, 
spuneţi-le că ei se pot salva ei înşişi şi că pot intra în 
împărăţiile cereşti. Dar vorbiţi-le în cuvinte pe care să 
le înţeleagă, în parabole din natură care vorbesc 
inimii, pentru că fapta trebuie mai întâi trăită ca 
dorinţă în inima trezită.” 

„Pentru aceasta rugaţi-vă Tatălui Ceresc, când soarele 
este în înalt, la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în 
ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al 


Păcii şi trimite-ne nouă cunoaşterea Îngerului 
Inţelepciunii ca noi să putem merge pe calea Celor 
Mari care au văzut faţa lui Dumnezeu.»” 

„Atunci Fiul Omului va căuta pacea cu împărăţia 
Maicii Pământeşti, pentru că nimeni nu poate trăi 
îndelungat, nici să fie fericit, decât numai acela care 
respectă pe Maica sa Pământească şi Legile Sale. 
Pentru că respiraţia voastră este respiraţia Ei; sângele 
vostru - sângele Ei; oasele voastre - oasele Ei; carnea 
voastră - carnea Ei; organele voastre - organele Ei; 
ochii şi urechile voastre - ochii şi urechile Ei.” 

„Adevăr zic vouă, voi sunteţi una cu Maica voastră 
Pământească; Ea este în voi şi voi în Ea. Din Ea v-aţi 
născut, în Ea trăiţi şi în Ea vă veţi întoarce. Sângele 
Maicii noastre Pământeşti cade din nori şi curge în 
râuri; respiraţia Maicii noastre Pământeşti este aceea 
care împrăştie frunzele pădurii şi suflă cu putere 
dinspre munte; dulce şi solidă este carnea Maicii 
noastre Pământeşti în fructele pomilor; puternice şi 
ferme sunt oasele Maicii noastre Pământeşti în 
stâncile şi pietrele gigantice care stau ca santinele ale 
timpurilor trecute; într-adevăr, suntem una cu Maica 
Pământească şi aceluia care este credincios Legilor 
Maicii sale şi Ea îi va fi credincioasă de asemenea.” 
„Dar va veni o zi când Fiul Omului îşi va întoarce faţa 
de la Maica sa Pământească şi chiar o va renega, 
precum şi dreptul Său de naştere. Atunci el o va înrobi 
şi carnea Sa va fi răvăşită, sângele Său poluat, 
respiraţia Sa înăbuşită; el va aduce focul morţii în 
toate părţile împărăției Sale şi furia sa va devora toate 
darurile Ei şi în locul lor nu va mai rămâne decât un 
deşert.” 

„Toate aceste lucruri se vor datora ignorării de către 
el a Legii şi ca om muritor, cu încetul, el nu-şi va mai 
putea mirosi propria duhoare şi, astfel, Fiul Omului va 


deveni orb la adevăr şi el îşi va jefui, răvăşi şi distruge 
pe Maica sa Pământească, ceea ce înseamnă că el se 
va prăda, şi răvăşi, şi distruge pe el însuşi. Pentru că 
el a fost născut de Maica sa Pământească şi el este 
una cu Ea, şi tot ceea ce i se întâmplă Ei, i se întâmplă 
lui însuşi.” 

„Cu mult timp înaintea Marelui Potop, Cei Mari 
mergeau pe pământ şi arborii giganţi, care au rămas 
în prezent o legendă, erau casa lor şi împărăţia lor. Ei 
trăiau mai multe generaţii, pentru că ei mâncau la 
masa Maicii Pământeşti şi dormeau în braţele Tatălui 
Ceresc şi nu cunoşteau boala, nici bătrâneţea, nici 
moartea. Ei lăsară Fiilor Oamenilor, prin testament, 
toată gloria împărăţiilor lor, chiar cunoaşterea 
ascunsă a Arborelui Vieţii care se înalţă în mijlocul 
Mării Eterne. Dar ochii Fiilor Oamenilor fură orbiţi de 
imaginile lui Satana şi prin promisiunile puterii, chiar 
acea putere care se cucereşte prin forţă şi cu sânge. 
Şi atunci Fiul Omului a rupt firul care îl lega de Maica 
sa Pământească şi de Tatăl său Ceresc şi a abdicat de 
la Sfântul Flux al Vieţii unde corpul său, gândurile 
sale şi sentimentele sale erau una cu Legea şi a 
început să utilizeze numai propriile sale gânduri, 
propriile sale sentimente şi propriile sale acte făcând 
sute de legi unde înainte nu exista decât Una.” 

„Şi, astfel, Fiii Oamenilor s-au exilat ei înşişi din 
propria lor casă şi s-au îngrămădit în spatele zidurilor 
de piatră, nemaiauzind vântul în arborii înalţi ai 
pădurii dincolo de oraşele lor.” 

„Adevăr zic vouă, Cartea Naturii este un Manuscris 
Sfânt şi voi dacă vreţi să se salveze înşişi Fiii 
Oamenilor şi să găsească viaţa veşnică, învăţaţi-i să 
citească iarăşi paginile vii ale Maicii Pământeşti. 
Pentru că în fiecare fiinţă în care există viaţă este 
înscrisă Legea. Ea este înscrisă în iarbă, în arbori, în 


râuri, munţi, păsările cerului şi peştii mărilor şi, 
înainte de orice, în Fiul Omului. Numai când el revine 
la sânul Maicii sale Pământeşti îşi va găsi viaţa 
veşnică şi Fluxul Vieţii care îl conduce la Tatăl său 
Ceresc; numai aşa imaginea întunecată a viitorului 
poate fi oprită.” 

„Pentru aceasta, rugaţi-vă Tatălui Ceresc când soarele 
este în înalt, la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în 
ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al 
Păcii şi trimite împărăției Maicii noastre Pământeşti 
Îngerul Bucuriei ca inimile noastre să fie pline de 
cântec şi bucurie, aşa cum suntem cuibăriţi în braţele 
Maicii noastre.»” 

„În sfârşit, Fiul Omului va căuta pacea cu împărăţia 
Tatălui său Ceresc pentru că, într-adevăr, Fiul Omului 
nu este născut numai de tatăl său de sămânță şi de 
mama sa de corp, ci el îşi poate găsi adevărata sa 
moştenire şi poate cunoaşte în sfârşit că el este Fiul 
Regelui.” 

„Tatăl Ceresc este Legea Unică, care a creat stelele, 
soarele, lumina şi obscuritatea şi Legea Sfântă din 
sufletele noastre. El este peste tot şi nicăieri. Tot ceea 
ce cunoaştem şi tot ceea ce nu ştim este guvernat de 
Lege. Căderea frunzelor, curgerea râurilor, muzica 
insectelor din noapte, toate acestea sunt guvernate de 
către Lege.” 

„În tărâmul Tatălui nostru Ceresc, există multe 
sălaşuri şi multe sunt lucrurile ascunse pe care încă 
nu le cunoaşteţi. Adevăr zic vouă, împărăţia Tatălui 
nostru Ceresc este vastă, atât de vastă încât nici un 
om nu-i cunoaşte limitele. Cu toate acestea, întreaga 
Sa împărăție poate fi găsită în cea mai mică picătură 
de rouă de pe o floare de câmp sau în mirosul ierbii 
proaspăt cosită pe câmpurile de sub soarele verii. 
Într-adevăr, nu există cuvinte pentru a descrie 


împărăţia Tatălui Ceresc.” 

„Într-adevăr, glorioasă este moştenirea Fiului Omului 
pentru că numai lui îi este dat să intre în Fluxul Vieţii 
care îl conduce la împărăţia Tatălui Ceresc. Dar, mai 
întâi, el trebuie să caute şi să găsească pacea cu 
corpul său, cu gândurile sale, cu sentimentele sale, cu 
Fiii Oamenilor, cu cunoaşterea sfântă şi cu împărăţia 
Maicii Pământeşti. Pentru că, adevăr zic vouă, acesta 
este vasul care îl poartă pe Fiul Omului pe Fluxul 
Vieţii la Tatăl său Ceresc. El trebuie să aibă o pace 
înşeptită înainte ca el să poată cunoaşte pacea unică 
ce depăşeşte înţelegerea, chiar pe aceea a Tatălui său 
Ceresc.” 

„Pentru aceasta, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când 
soarele se află cel mai sus, la prânz, astfel: «Tatăl 
nostru care eşti în ceruri trimite tuturor Fiilor 
Oamenilor al Tău Înger al Păcii şi trimite împărăției 
Tale, Tatăl nostru Ceresc, al Tău Înger al Vieţii 
Eterne, ca noi să putem zbura dincolo de stele şi să 
trăim pentru totdeauna.»” 

Şi apoi Maivârstnicul tăcu şi o mare linişte se aşternu 
asupra Fraţilor şi nimeni nu dorea să vorbească. 
Umbrele după-amiezii târzii jucau pe râul liniştit şi 
argintiu ca sticla şi pe cerul în curs de întunecare abia 
se putea observa secera de filigran a lunii păcii. Şi 
marea pace a Tatălui Ceresc îi învălui pe toţi într-o 
iubire nemuritoare. 


Fluxul sacru 


„Aţi ajuns la partea cea mai interioară a cercului, la 
misterul misterelor, care era vechi deja când Enoh era 
tânăr şi umbla pe pământ. Voi aţi ajuns din ce în ce 
mai aproape în călătoria voastră de mai mulţi ani, 
totdeauna urmând calea dreaptă, trăind potrivit Legii 
Sfinte şi a legămintelor Fraternităţii şi aţi făcut din 
corpul vostru un templu sfânt în care sălăşluiesc 
îngerii lui Dumnezeu. Mulţi ani aţi împărtăşit bucuria 
orelor petrecute cu Îngerii Maicii Pământeşti; mulţi 
ani aţi dormit în braţele Tatălui Ceresc învăţaţi de 
Îngerii Săi necunoscuţi. Aţi învăţat că legile Fiului 
Omului sunt şapte, ale Îngerilor trei şi a lui Dumnezeu 
una. Acum voi veţi cunoaşte cele trei legi ale 
Îngerilor, misterul celor trei Fluxuri Sacre şi vechea 
cale de a-i traversa; astfel, voi vă veţi îmbăia în lumina 
cerului şi în cele din urmă veţi contempla revelaţia 
misterului misterelor: Legea Lui Dumnezeu care este 
Una.” 

„Acum, cu o oră înainte de răsăritul soarelui, chiar 
înainte ca Îngerii Maicii Pământeşti să respire viaţă în 
pământul încă adormit, voi intraţi în Fluxul Sfânt al 
Vieţii. Fratele vostru, arborele, este acela care deţine 
misterul acestui Sfânt Flux şi este Fratele vostru 
arborele acela pe care voi îl veţi îmbrăţişa în gândul 
vostru, aşa cum în timpul zilei îl îmbrăţişaţi ca salut, 
când mergeţi de-a lungul malului lacului. Şi voi veţi fi 
una cu arborele, pentru că la începutul timpului aşa 
am făcut toţi când ne-am împărtăşit din Sfântul Flux 
al Vieţii care a dat naştere întregii creaţii. Şi aşa cum 
îmbrăţişaţi Fratele vostru arborele, veţi simţi în 
întregul corp puterea Sfântului Flux al Vieţii şi veţi 
tremura în faţa puterii sale. Atunci, respiraţi adânc 


Îngerul Aerului şi spuneţi cuvântul «Viaţă» odată cu 
expiraţia. Atunci, voi veţi deveni într-adevăr Arborele 
Vieţii care îşi trage rădăcinile sale adânc în Sfântul 
Flux al Vieţii, dintr-o sursă eternă. Şi pe măsură ce 
soarele încălzeşte pământul şi toate creaturile 
uscatului, apelor şi aerului, bucuraţi-vă în noua zi, aşa 
cum o vor face corpul şi sufletul vostru în Sfântul 
Curent al Vieţii care curge la voi, prin Fratele vostru 
arborele.” 

„Şi, când soarele este în înaltul cerului, atunci căutaţi 
Sfântul Flux al Sunetului. În căldura prânzului, toate 
creaturile sunt liniştite şi caută umbra; Îngerii Maicii 
Pământeşti sunt tăcuţi pentru o perioadă de timp. 
Atunci este momentul ca voi să lăsaţi să vă intre în 
urechi, Sfântul Flux al Sunetului pentru că el nu poate 
fi auzit decât în tăcere. Gândiţi la râurile care se 
formează în deşert după o furtună bruscă şi sunetul 
zgomotos al apelor care dau năvală pe lângă voi. Intr- 
adevăr, aceasta este vocea lui Dumnezeu, dar voi n-o 
ştiaţi. Pentru că aşa cum s-a scris, la început a fost 
Sunetul, şi Sunetul era cu Dumnezeu, şi Sunetul era 
Dumnezeu. Adevăr zic vouă, când noi ne naştem, 
intrăm în lume cu sunetul lui Dumnezeu în urechile 
noastre, chiar cântecul unui vast cor al cerului şi 
sfântul cântec al stelelor în ciclurile lor fixe; Fluxul 
Sacru al Sunetului este acela care traversează bolta 
stelelor şi intersectează împărăţia nesfârşită a Tatălui 
Ceresc. El este chiar în urechile noastre, dar noi nu-l 
auzim. Pentru aceasta ascultați în tăcere la prânz; 
îmbăiaţi-vă în el şi lăsaţi ritmul muzicii lui Dumnezeu 
să bată în urechile voastre până ce sunteţi una cu 
Sfântul Flux al Sunetului. Acest sunet a fost acela care 
a format Pământul şi lumea, şi a născut munţii, şi a 
pus stelele pe tronurile lor de glorie în cele mai înalte 
ceruri.” 


„Şi voi vă veţi îmbăia în Fluxul Sunetului şi muzica 
apelor sale va curge asupra voastră; pentru că la 
începutul timpului noi toţi ne-am împărtăşit din 
Sfântul Flux al Sunetului care a dat naştere întregii 
creaţii. Şi forţa năvalnică a Curentului Sacru al 
Sunetului va umple întregul vostru corp şi voi veţi 
tremura în faţa forţei sale. Atunci, respiraţi adânc 
Îngerul Aerului şi deveniți Sunetul însuşi şi Fluxul 
Sacru al Sunetului vă poate transporta către împărăţia 
fără de sfârşit a Tatălui Ceresc, acolo unde ritmul 
lumii se înalţă şi coboară.” 

„Şi, când lăsarea întunericului închide uşor ochii 
Ingerilor Maicii Pământeşti, atunci când voi, de 
asemenea, adormiţi, este momentul ca sufletul vostru 
să se alăture Ingerilor necunoscuţi ai Tatălui Ceresc. 
Iar în momentele de dinainte de adormire, veţi gândi 
la stelele luminoase şi glorioase, stelele albe, 
sclipitoare, din depărtări pătrunzătoare. Pentru că 
gândurile voastre înainte de adormire sunt ca arcul 
arcaşului dibaci care îşi trimite săgeata unde doreşte. 
Permiteţi gândurilor voastre, înainte de a adormi, să 
fie împreună cu stelele; pentru că stelele sunt Lumină, 
şi Tatăl Ceresc este Lumină, chiar acea Lumină care 
este de o mie de ori mai strălucitoare decât 
strălucirea a o mie de sori. Intraţi în Fluxul Sacru al 
Luminii ca lanţurile morţii să se desfacă pentru 
totdeauna şi, eliberaţi de înlănţuirea pământului, să 
urcați pe Curentul Sacru al Luminii către razele 
orbitoare ale stelelor, în împărăţia infinită a Tatălui 
Ceresc.” 

„Intindeţi-vă aripile voastre de lumină şi cu ochiul 
gândirii voastre zburaţi cu stelele în cele mai 
îndepărtate părţi ale cerului, unde sori inimaginabili 
orbesc cu lumina lor. Pentru că la începutul timpului, 
Legea Sfântă a zis «Să fie Lumină» şi a fost Lumină. Şi 


voi veţi fi una cu ea şi puterea Fluxului Sacru al 
Luminii vă va umple întregul corp şi voi veţi tremura 
în faţa puterii sale. Spuneţi cuvântul «Lumină» în timp 
ce respiraţi adânc Ingerul Aerului şi veţi deveni una 
cu Lumina însăşi; şi Fluxul Sacru vă va transporta 
către împărăția infinită a Tatălui Ceresc, ea 
pierzându-se acolo în Marea Eternă a Luminii care a 
dat naştere întregii creaţii. Şi veţi fi una cu Fluxul 
Sacru al Luminii totdeauna înainte să adormiţi în 
braţele Tatălui Ceresc.” 

„Adevăr zic vouă, corpul vostru a fost făcut nu numai 
pentru a respira, şi mânca, şi gândi, ci, de asemenea, 
pentru a intra în Fluxul Sacru al Vieţii. Şi urechile 
voastre n-au fost făcute numai pentru a auzi vorbele 
oamenilor, cântecul păsărilor şi muzica ploii, ci, de 
asemenea, au fost făcute pentru a auzi Fluxul Sacru al 
Sunetului. Şi ochii voştri n-au fost făcuţi numai pentru 
a vedea răsăritul şi apusul soarelui, unduirea lanurilor 
de cereale şi cuvintele Manuscriselor Sfinte, ci ei au 
fost făcuţi, de asemenea, pentru a vedea Fluxul Sacru 
al Luminii. Într-o zi, corpul vostru se va reîntoarce la 
Maica Pământească, ca şi urechile şi ochii voştri. Dar 
Fluxul Sacru al Vieţii, Fluxul Sacru al Sunetului şi 
Fluxul Sacru al Luminii, n-au fost născute niciodată şi 
nu vor muri niciodată. Intraţi în Fluxurile Sacre, acela 
al Vieţii, acela al Sunetului şi acela al Luminii care v- 
au dat naştere ca voi să ajungeţi în împărăţia Tatălui 
Ceresc şi să deveniți una cu El aşa cum râul se varsă 
în marea îndepărtată.” 

„Mai mult de atât nu poate fi spus, deoarece Fluxul 
Sacru vă va conduce în acel loc unde nu mai există 
cuvinte şi despre a căror mistere cuprinse în el, nici 
Manuscrisele Sfinte nu mai pot relata.” 


CUVÂNT DE ÎNCHEIERE 


Iubite semen cititor, sper că lectura cărţii de faţă ţi-a 
confirmat cele spuse de mine în „Cuvântul înainte”. 
Dacă citind-o ai simţit fiorii unei extraordinare bucurii 
traversându-ţi corpul, sau chiar ai plâns de bucurie, 
înseamnă că ai o sensibilitate normală, o 
„permeabilitate” mistică normală. 

Punând această sensibilitate în slujba adevărurilor 
care ţi-au fost revelate prin spusele Domnului nostru 
lisus Hristos în această carte, înseamnă că ai toate 
şansele să devii Copil al Luminii, un factor activ al 
construirii împărăției Tatălui Ceresc pe pământ. 
Conformându-te Legii Sfinte înseamnă că te 
conformezi Creatorului tău şi că Il iubeşti cu adevărat. 
Dar supunerea faţă de Legea Sfântă înseamnă să te 
supraveghezi continuu ca în tine să nu încolţească nici 
un gând negativ, nici un sentiment negativ şi să le 
înlături la orice tendinţă de manifestare. 

Sper că ai înţeles că Iubirea Necondiţionată atât de 
bine evocată în această carte de Domnul lisus Hristos, 
este Legea fundamentală a Tatălui Ceresc. Ea stă 
deasupra oricărui alt concept elaborat de oricine 
altcineva, deasupra oricărei violenţe de orice fel, de 
orice grad şi de orice nivel. 

Iubirea  Necondiţionată rezolvă toate problemele 
omenirii, ale Universului. Ea trebuie să fie deasupra 
noţiunilor de stat, naţiune, etnie, religie, sex, rasă. Ea 
desfiinţează armele şi armatele, graniţele, violențele 
de orice fel (inclusiv cele de limbaj). 

Supunerea faţă de Iubirea Necondiţionată înseamnă 
desfiinţarea poluării multilaterale a planetei, 
înlăturarea pericolului de sfârşit al lumii (care se 


poate produce, în orice clipă, în condițiile 
nerespectării ei). 

Acceptarea Iubirii Necondiţionate ca Lege Supremă a 
existenţei noastre înseamnă refuzul conştient şi 
permanent al maleficului în viaţa noastră, înseamnă 
reducerea lucidă şi voluntară a entropiei personale 
care, prin efect holistic, înseamnă reducerea celei 
planetare. 

Iubirea Necondiţionată înseamnă toleranța totală, aşa 
cum trebuie să caracterizeze orice creştin adevărat, 
după cum bine a mărturisit recent, I.P.S.Corneanu, 
Mitropolitul Banatului. 

Iubite semen cititor, nu te lăsa înşelat de dezvoltarea 
tehnologică actuală care, în general, este în slujba 
maleficului, prin crearea unei imagini, unei realităţi 
„virtuale” mincinoase, false, aparţinând întunericului. 
Dezvoltarea tehnologică nu înseamnă desprinderea 
omului de animalitatea la care tot ea are tendinţa de 
a-l conduce. 

Nu uita că Iubirea Necondiţionată pleacă de la Divin 
în cadrul „bioenergiei” şi trebuie restituită Lui, la fel 
de pură ca la plecare. 

Ţine seama de faptul că pentru a te conforma Legii 
Sfinte a Tatălui Ceresc, adică Iubirii Necondiţionate, 
viaţa ta trebuie să se desfăşoare asemenea omului din 
perioada ancestrală, a purității lui, de chip asemenea 
Creatorului său, când nutriția, munca şi sexualitatea 
au fost acte sacre. 

Cred că ai reţinut faptul, exprimat cât se poate de clar 
de Domnul lisus Hristos în Evanghelia eseniană, că 
Duminica (Duminica vine de la Dominus Deii = Ziua 
Domnului), respectul faţă de Tatăl Ceresc trebuie să 
meargă până acolo (în mod necondiţionat) încât să Ii 
acorzi tot timpul acestei zile, renunțând la mâncare. 
Este exact contrariul a ceea ce se întâmplă în mod 


concret în  Duminicile noastre, ale civilizaţiei 
„tehnologice”, când omul sporovăieşte cel mai mult, 
cu mâncarea în gură, „înfundân-du-se” pe săturate: 
Egoul poate fi mulţumit, s-a înclinat încă o dată 
maleficului. 

Iubite semen cititor, Iubirea Necondiţionată este 
deasupra tuturor religiilor, pentru că ea înseamnă 
unitatea tuturor oamenilor sau chiar a tuturor fiinţelor 
din întregul Univers. 

Prin legiferarea „iubirii aproapelui”, în afară de aceea 
către Dumnezeu, religia creştină ar vrea să fie cel mai 
mare beneficiar al ei. Din păcate, această legiferare 
are un caracter formal, în loc ca noţiunea „aproapele 
nostru” să se confunde cu întreg „viul” Universului, 
situaţie în care religia creştină ar deveni „Religia 
Iubirii Necondiţionate”, aşa cum de fapt o doreşte 
Domnul lisus Hristos. 

În mod curios, se pare că tocmai religia creştină care 
ar trebui să fie „religia unităţii”, are numărul cel mai 
mare de dezbinări, prin numeroasele ei culte şi secte. 
Să nu se uite însă că orice dezbinare este împotriva 
Legii Sfinte a Tatălui Ceresc, adică în ultimă instanţă, 
împotriva lui Dumnezeu Însuşi. 

Primul şi cel mai mare efect al Iubirii Necondiţionate 
este Pacea! 

Dar Pacea, în înţelesul clar din Evanghelia eseniană 
înseamnă mai mult decât înţelesul politico-militar, 
acordul dintre două state sau popoare. După cum 
desigur ai văzut în comuniunea cu Îngerul Păcii din 
„Comuniunile”, Pacea este Viaţă eternă pentru întreg 
viul benefic pe Pământ. Acest termen, „Pace”, 
condensează în el tot de la Tatăl ceea ce poate dori 
Dumnezeu omului sau tot ce-şi poate dori omul 
Ceresc. De aceea, salutul Domnului lisus Hristos era 
Pace ţie! sau Pace vouă! 


În termenii ştiinţei holistice, sacral-spirituală, Pacea 
înseamnă echilibrarea perfectă între entropie şi 
negarea ei, între energiile dextrogire şi cele levogire, 
între malefic şi benefic. 

Supraviețuitorii Apocalipsei nu pot fi decât aceia care 
respectă Legea Iubirii Necondiţionate. 

Fie ca Pacea înşeptită să se dezvolte în noi şi între noi, 
între noi şi Sfânta Treime! 


Pace ţie, iubite semen! 
Radu Ilie Mânecuţă 


Ucea de Jos 
08.07.1997