Viata Rom. (R.), 1928, 20.4

ay a É E >: PE 
: t 7 SE i , 
pa Se~ Li e F p sI E a SE fri 

Pe ASSE e 342 e ces tt PN RIE SRA z 

À an pa AF i N 


$ 
4 
-~ 
G a 
a 
© 
m 
A 
=- Q $ 
© 
= 
à a 
be es, 
s = = 
S A ` 
a e 
pa 
~“ | 


Viaţa Romînească 
“a. 16 


Viaţa Rominească 
Revistă literară şi ştiinţifică 


VOLUMUL LXXVI 
ANUL XX 


IAŞI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 
VIAŢA ROMINEASCĂ 
1928 


— 1... .. cca... usa vo.boroş 


întrat înainte : 


Anari) 1933. 


pinic dunaidh] ag 
——-- —— < 


- 


Sentimentul răzbunării 
şi 


supranaturalul în Hamlet 


„Hamlet nu e o piesă, e o lume“. 

„Hamlet e drama care a preocupat aproape tot ce-a fost mai 
profund în viaţa lui Shakespeare, pînă la data creaţiei ei“, 

„Hamlet a provocat mai multă nedumerire şi discuţiune decit 
oricare alt caracter din întregul domeniu al artei”. 

„Hamlet concentrează în el toate interesele umanităţii”. 
„Hamlet e fără sfirşii, ca Natura înseși“. 

lată constatări şi aprecieri, asupra piesei şi caracterului eroului, 
făcute de oameni de geniu. Nici unuia nu i se impută exagerare. 
Asupra nici unei capodopere a omenirii nu s'a scris atit de mult, 
Patruzeci de ani de studiu, declară un mare scriitor, nu i-au fost 
deajuns ca să pătrundă pe Hamlet,—căci Hamlet e adînc ca viaţa. 

Astfel Hamlet ocupă o situaţie unică în literatura lumii, iar 
critica capodoperei trete de hotarele literare în domeniul analizei şi 
al interpretării vieții umanităţii. 

In asemenea perspective, Hamlet e o intimidare şi totuși... e o 
tentaţie şi o fascinaţie, 

Hamlet trece peste timpuri și hotare. E totdeauna actual pen- 
trucă psihologiceşte e etern. 

Forţa artistică supraomenească care l-a creat ne face să sim- 
tim dramatic „aceiaşi gamă“, în sufletul omenesc de pretutin- 
deni şi de oricând, 

Hamlet trăieşte atît de viu şi de conform cu legile imuabile 
ale sufletului omenesc, încit devine un reprezentativ şi un simbol. 
In sufletul lui se oglindeşte viaţa noastră a tuturora după cum în 
picătura de rouă se oglindește universul întreg. 


5 VIAȚA ROMÎNEASCA 


Hamlet trăieşte în fiecare din noi, pentrucă omenirea nu e 
decit o continuă şi infinită multiplicare a eternului omenesc. 


In studiul de faţă, mă voiu baza numai pe analiza textului lui 
Shakespeare, făcînd tabula rasa de teoriile marilor autorităţi, care 
nu vor mai fi citate sau confruntate în subsolul articolului. 

Impresia e generală că în Hamlet nici un cuvânt nu-i pus la 
intimplare ; apoi deosebitele variante ale dramei, înainte de înche- 
garea formei ei definitive, întăresc părerea că Shakespeare a pre- 
lucrat materialul din această tragedie mai mult decit în oricare alta. 
Nici într'o piesă din repertoriul shakespearean, caracterul eroului nu 
e atit de bogat şi de complex deliniat. 

Asupra concepției acestui caracter, cel mai enigmatic şi mai 
fascinant din galeria lui Shakespeare, criticii şi interpreţii se deose- 
besc şi se războiesc de două sute de ani, Hamlet răminind totuşi 
otproblemă. 

Interesul criticii moderne pentru Hamlet e în continuă creştere. 
Azi, Hamlet tentează mai mult decit oricind: se vede din apariţia, 
aproape în fiecare săptămină, a unui studiu de revistă, a unui volum, 
sau măcar a unui foileton de ziar asupra caracterului neînțeles al 
nemuritorului erou. Şi din ce repertoriu teatral lipseşte şi cite confe- 
rinți despre Hamlet nu se ţin în lumea marilor literaturi. 

Hamlet a ajuns un criteriu de dozaj al preocupărilor înaltelor 
intelectualităţi, în ţările civilizate. 

Hamlet singur e o întreagă literatură, atit de vastă, că o viață 
de om nu e destul de lungă să o străbată. 


In acest studiu, voiu analiza sufletul lui Hamlet numai din punct 
de vedere al sentimentului răzbunării şi al supranaturalului. 

Intreaga critică asupra lui Hamlet urmăreşte descifrarea ca- 
racterului său prin observarea strictă a atitudinilor eroului în în- 
deplinirea unei răzbunări obligatorii. Pe această cale şi cu un 
metod riguros detectiv se stabilesc diferite categorii de deficite, 
slăbiciuni sau maladii în sufletul acestei gigantice personalităţi din 
teatrul lui Shakespeare,— „a celei mai generoase şi mai încrezătoare 
firi“, de care Claudius se temea atit de mult, tocmai pentrucă-i 
cunoştea tăria !, 


! Cu aceleaşi cuvinte, Jago caracterizează pe Othello, — şi Jago cuna- 
ştoa bine natura omenească. 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 7 


In grandioasa serie a marilor eroi tragici din galeria lui Shakes- 
peare, singur Hamlet e diagnosticat ca deficitar, ca neapt pentru 
scopul predestinat vieţii lui. Pe cind toţi apar impetuoşi şi pasio- 
nali—excedentari,—Hamlet, în esenţă, e conceput şi azi de critici 
ca „0 frumoasă, pură şi foarte morală figură, fără tăria nervului care 
face pe erou“. E vechea caracterizare a lui Goethe!, deşi cele 
mai multe scene din Hamlet nu-s- decit crize, în diapason ma- 
xim, din viaţa sufletească a eroului, răscolită de furtuni pasionale 
unice în tot teatrul lui Shakespeare, prin vehemența lor. 

E deasemenea curentă teoria Schlegel—Coleridge — Dowden— 
Brandes—Bradley—Nicoll, după care Hamlet e un om cu voinţă 
atrofiată din cauză că prea mult zăbovise pe băncile şcolii, la Wit- 
tenberg, unde a ajuns să-şi dezvolte copleşitor intelectul în dauna 
voinţii : „Vedem în Hamlet o mare, aproape o enormă, activitate 
intelectuală şi o aversiune proporțională pentru acţiunea reală ce 
urmează din ea“, ` 

E o teorie care implică o erezie psihologică sprijinită pe mari 
erori de interpretare a textului ?. 

Apoi nici unui erou shakespearean nu i se impută atitea contrazi- 
ceri şi neconsecvenţi în atitudinile şi judecăţile lui ca lui Hamlet, 
pină a se admite chiar că nebunia lui simulată e măcar pe jumă- 
tate reală. 

E de observat insă că, niciuna din concepțiile asupra carac- 
terului lui Hamlet, deşi toate se bazează pe textul lui Shakespeare 
şi chiar pe mărturisirile lui Hamlet, nu poate încadra şi coordona 
armonic întreg textul lui Shakespeare. 

De aici urmează sau că piesa lul Shakespeare e construită 
din bucăţi disparate şi necoordonate, cum susțin unii ; sau că cri- 
tica cearcă să coordoneze după un criteriu greşit documentarea psi- 
hologică din text, — dat fiind că „niciun cuvînt nu-i pus la întim- 
plare*, în drama lui Shakespeare. 


1 Ediţia Go'lanez, una din cele mai bune, pune în fruntea piesei citația 
din Goethe, însuşindu-şi astiel concep 

2 Erorile de in a textului sint foarte interesante în Hamlet, 
care probabil gripas ul, şi din acest punct de vedere, In literatura lumii. 
Ele sint de numeroase şi de însemnate şi de acela vor fi tratate in- 
trun articol special. Analiza lor va arăta cit de mult pot râtăci ideile pre- 


concepute chiar pe cele mai putemice pa E cunostut cazul cînd nici la 
m nu poţi vedea adevărul, dacă inoculat cu idei preconcepute, 
In ce priveşte Ham he, Schlegel, Coleridge, Dowden, Brandes 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


Intr'un studiu asupra lui Hamlet, citam cuvintele lui Bradley 
care, după o adincă analiză a caracterului eroului, conchide : „Sin- 
gurul mijloc, dacă este vreunul, prin care o concepție a caracte- 
rului lui Hamlet s'ar putea dovedi ca adevărată, ar fi de a arăta 
că ea, şi numai ea, explică toate faptele ce se raportă la caracte- 
rul lui, cuprinse în textul piesei“, 

Un lucru e dovedit dar chiar prin citaţia din Bradley, că 
toate concepțiile asupra caracterului lui Hamlet, neputind coordona 
toate faptele referitoare din text, nu sînt adevărate. Şi dacă pe- 
deoparte piesa are o construcție organică unitară, iar pe de alta, 
nicio altă operă artistică n'a fost studiată de atiţia oameni de ge- 
niu şi de mare competință ca Hamlet... atunci urmează că... „e ceva 
putred...“ Se caută în piesă ceiace nu există, celace Shakespeare 
Ma conceput şi n'a urmărit. Shakespeare s'a folosit de intriga 
unei vechi piese de răzbunare pentru a desfăşura în țesutul ei 
exterior vicisitudinele psihice ale celui mai sensibil şi mai înalt ca- 
racter din galeria lui eroică, bintuit furtunos de conflicte sufleteşti, 
de natura adincilor sensibilităţi morale nu de furia primitivă a răz- 
bunării, Bănuiala crimei lui Claudius vine în mintea lui Hamlet 
odată cu căsătoria mamei sale cu asasinul suspectat, odată adică 
cu bănueli grozave împotriva mamei lui : adulterul şi complicitatea 
la asasinat. 

Astfel, dela început, în sufletul lui Hamlet, răzbunarea nu 
poate avea o impetuositate dominantă şi exclusivă, ci cade pe pla- 
nul al doilea, căci Hamlet, care simţea că trebue „să caute cu tot 
sufletul ceartă într'un pai cînd onoarea e în joc“, nu putea fi toc- 
mai acum stăpinit obsedant şi exclusiv de alte ginduri şi senti- 
mente, Recăpătarea tronului usurpat de Claudius nu-l preocupa, 
se vede din lext!; moartea tatălui său e desigur o mare durere; 


1 Hamlet e prinţ sufletește, nu plebeian. E lipsit de cupiditatea ren- 
pui i puterii, cum pe contrast sint déliniați Rosencrantz, Guildenstern, 
ago. Hamlet răspunde lui Rosencraniz și Guildenstern, care cãutau să pă- 
trundă în sulictul lui, întrehindu-l dece sulere și e turburat : «Nu sint avan- 
sats, Răspunsul ironic al lui Hamiete şi o justă caracterizare a celor dol 
spioni, care Il cred sincer. lago, conceput de Sholeepiaire în acelaşi Sp ca 
amlet, are acelaşi în penetrantă și acelaşi f caustic ga E 
insă e un suflet pl „ ncinobilat de cultură şi u tate, 
n țat de zile : e lacom de rang și de putere şi fără nicio . 
tate morala, F nu e numàl un om, pe care fiecare zeu şi-a pus pe- 
cetea. EJ e şi prinţ: simte puternic că sa fost näscut să lucrurile la 
puncte în Danemarca; că «ar fi de condamnat dacă ar acest cancer 
(Claudius) să mai facă râu», Cu moartea in el hoțăreşte succesiunea la tro- 
nul Danemarcii şi nu vrea să lase un nume pita peon ii, căci e prinț 
al Danemarcii. Psihologia de print, stăpinit de mentul datoriilor publice 


măritișul şi bănuelile împutriva mamei şi Reginei însă îl turbură 


profund, căci ele ofensau- pnoarea tatălui, „murdăreau mama“, 
„pătau tronul” şi-i provocau! „răsvrătirile raţiunii şi ale singelui“, 
Şi totuşi el, faţă de mama:-sa, „nu poate lăsa ca sufletul lui Ne- 


rone să între în pieptul lui*4 „ii poate vorbi pumnale dar nu le 
poate întrebuința împotriva”, „putea fi crud, dar nu denaturat“. 

Ca să salveze sufletul mamei lui: „virtutea inseşi trebuia să 
ceară iertare viciului, să se plece şi să se roage pentru a-i per- 
mite să-i facă bine“, Şi cind Regina „ar dori să fie bine cuvintată, 
el îi va cere binecuvintarea“. Ce grozave conflicte zgudue sufle- 
tul hi Hamlet chiar dela început. Cîtă tandreță, iubire și idealism 
moral în această violentă furtună sufletească a suferinţii t. Fapta „unui 
ucigaș şi ticălos“, „a unui ticălos care zimbeşte“, „a unui viciu al Re- 
gilor”, „a unui pungaș care a furat prețioasa diademă şi-a pus'o în 
buzunar* îl poate scirbi, îl poate desgusta ori chiar înfuria pe Ham- 
let, dar nu-i poate aduce adincile jigniri intime și marile deziluzii 
care îi turbură întreaga lui ființă, îl deprimă şi-l rod necontenit. 

De fapt nu putea fi un raport moral personal între Hamlet şi 
asasin. Păstrarea sentimentului răzbunării -din vechea piesă, în ca- 
racterizarea eroului, așa cum l-a conceput Shakespeare, ar fi o ab- 
surditate psihologică,—eroare în care Shakespeare nu putea să cadă. 


Răzbunarea nu putea găsi în sufletul lui Hamlet condiţiile mo- 
rale ale unui perseverent sentiment pasional, orb şi de satisfacţie 
personală. După prima indignare e firesc ca incandescenţa răzbunării 


se simte necontenit în Hamlet. Aceasta îl dă totdenuna o măreție Impună- 
toare, pănă şi în cordialitatea relațiilor cu cei din jurul său, In cele mai fa- 
miliare atitudini ale lui Hamlet se simte ceva majestos şi dominant, Chiar 
cînd vrea să se umilească înaintea lui Lae:tes, față de care se simțea vino- 
vat, e «un nobil prinţ». [i repugna vulgaritatea, din sensibilitate ascuţită es- 
tetică, nu din rea rangului, de care vorbeşte cu desgust în solilocul 
din act, IE; tar lui Horatio îi cere să nu-i mai spună stapine ci «prietene, 
cum Îi spune el, 

Povestind lui Horatio de soarta lui Rozencraniz şi Guildenstern, pe 
care i-a trimes la moarte în locul lui, ii spune «ra ce ei sau interpus între 
loviturile de spadă violente dintre adversari puternici., La o întrebare in- 
pertinentă a lui Rosencrantz, el li răspunde: „Ce răspuns sar putea da de 
fiul unui rege ?> In faţa grosoleniei pretențicase a proparului, Hemlet, ca- 
racțenizând schimbările din Danemarca, spune ironic lui Horatio: «De vre-u 
trei ani, Horatio, observ că epoca nnastră a devenit atit de rafinată încît 
virful piciorului ţăranului ajunge aşa de aproape de călcăiul curteanului că | 
loveşte bätätura». 

1 Scenele cele mai vehemente din piesă, care au la bază landreța 
unor mari iubiri dezamâgite swt Intrevederile cu Ophelia (du-te la mănâs- 
tiro) şi cu Regina (nd îi arată medalnnul tatălui său), 


10 VIAŢA ROMINEASCA 
să se răcească şi să devie datoria cugetată a unui prinț justițiar, care 
simțea că „era născut pentru a pune totul la punct“ în țara lui,— 
şi deci şi de a pedepsi pe criminalul care-i asasinase „Regele și 
tatăl“. In asemenea situație nu poate fi vorba de o acţiune impulsivă 
şi precipitată și încă numai pe bază de bănueli. Altfel ar fi fost 
anormal. Hamlet singur spune,—în solilocurile din Act. M şi Act, 
IV,—că prea mult cugetă asupra faptului, căci îl nemulțumea nefn- 
deplinirea unei datorii şi ca prinț cu îndatoriri publice şi ca om cu 
acute sensibilităţi morale, cînd „în adevăr el avea şi motiv şi voinţă 
şi putere şi mijloace s'o facă“, Desigur, era natural şi logic ca el 
să fie nemulțumit de întirziere, şi să se acuze chiar de abuz de 
cugetare, „care de fapt nu ar fi decit laşitate“, dar ca om normal 
şi print justiţiar, Hamlet nu putea înfăptui pedeapsa pe bănueli 
numai. Textul dovedeşte că el a urmărit şi convingerea şi dovada 
şi deci caracterul public al pedepsei. Le-a urmărit cu perseve- 
, rențä, chiar atunci cînd sufletul lui era bintuit de conflicte sufleteşti 
mai adinc turburătoare. „Lipsa de fiere“, „laşitatea“, „uitarea anima- 
lică“... de care vorbeşte Hamlet, nu pot fi constatări valabile pentru 
critici ori stări sufletești de relaxare și istovire faţă de executarea ac- 
tului de pedepsire a lui Claudius, ci manifestaţiuni de revoltă ale 
viguroasei lui sensibilități morale împotriva lui însuşi, 

Hamlet inventează piesa de verificare ca să se convingă ; 
pleacă spre Anglia, cu Rosencrantz şi Guildenstern, conştient şi ho- 
tărit, aşa cum anunţase înainte pe mama sa,—textul o arată aceasta— 
ştiind bine ce primejdie îl aştepta, numai ca să capete dovada 
vinovăţiei lui Claudius. Curajul lui, în această împrejurare, e osten- 
tativ indicat şi e de aceiași natură cu acel arătat de Hamlet în 
momentul cind Umbra îl chiamă să-i divulge secretul, iar Horatio, 
Marcellus şi Bernardo, tremurind, îl rețin, arătindu-i primejdia pen- 
tru viața lui. Cind Hamlet vrea ceva şi e hotărit la o faptă, —textul 
documentează lucrul, —el trece formidabil peste primejdia vieţii lui. 

Nici înştiințarea lui Horaţio că Regele va şti imediat ce s'a 
întimplat cu Rosencrantz şi Guildenstern ; nici prevenirea lui Horatio 
de a refuza partida de scrimă, care i-ar putea fi fatală; nicio altă 
situaţie primejdioasă pentru viaţa lui; nici chiar moartea înseşi nu 
ni-l prezintă pe Hamlet stăpinit măcar un singur moment de slă- 
biciune, de lașitate. 

Hamlet e de aceiași tărie sufletească ca Macbeth şi Olhello,— 
şi atit de departe de concepţia lui Goethe, 

Hamlet nu „uită răzbunarea“ dar nu ea formează axa de po- 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 1t 


larizarė a sufletului său. Altele sînt sferele de conflicte sufleteşti 
care-l stăpinesc şi-l turbură, 

Pentruce Hamlet, în Act, III, întiinind pe Rege în rugăciune, 
pune mîna pe spadă... dar apoi pleacă? Era după reprezentarea piese! 
şi deci după ce Hamlet căpătase convingerea vinovăției lui Claudius. 

In acel moment însă Hamlet trecea spre ietacul Reginii, unde 
mama lui îl aştepta. In acel moment, nimic nu era atit de copleşitor, în 
sufletul lui Hamlet, ca nerăbdarea arzătoare a acestei intrevederi, 
textul o arată: „Mama aşteaptă”. 

Pentruce Hamlet, în Act. V, reîntors din călătoria pe mare, 
adică după ce avea şi dovada vinovăţiei lui Claudius, in loc să 
pedepsească pe Claudius imediat, el acceptă partida de scrimă cu 
Laertes? Horatio îi atrage atenţia că întirzierea ii pune viaţa în 
primejdie, căci, venind ambasadorii din Angiia, Claudius trebuia să 
afle imediat ce se petrecuse cu Rosencrantz şi Guildenstern. Hamlet 
însă, nepăsător de primejdia vieţii lui, îi răspunde... „Voiu cere iertare 
lui Laertes”, adică fratelui Opheliei, care murise din cauza lui. Se 
vede deodată că altceva îi covirşea sufletul lui atunci, nu pedep- 
sirea lui Claudius, nici măcar apărarea propriei lui vieţi. Ce se în- 
tîmplase ? „Uitase“ Hamlet „răzbunarea“ ? 

Dela reîntoarcerea la castel, din călătoria spre Anglia, Hamlet 
pare absent în tot ce face şi vorbeşte. O altă lume de ginduri îl ab- 
soarbe şi-l chinuie, subt impresia zguduitoarei scene din cimitir, dela 
mormîntul Opheliei, căci moartea Opheliei era o urmare a propriei lui 
erori. În fața erorii mamei lui, Hamlet poate deveni mai dinamic chiar, 
căci eroarea nu era a lui, şi, dacă fapta mamei sale rămîne, totuşi sut- 
letul ei putea fi salvat făcind-o să trăiască cu „partea cea mai pură a 
inimei ei", Dar în fața mormintului Opheliei, vina era a lui şi ire- 
mediabilui era absolut. Ce mai putea face Hamlet pentru Ophelia ? 

Moralminte era doborit. O înclinare spre ispăşire, spre penitență, 
o dorință de a da o satisfacţie lui Laertes,—fratele Opheliei,—sint 
singurele sentimente care îl stăpinesc, Horatio îi aminteşte de exe- 
cutarea pedepsei lui Claudius, Hamlet ii răspunde: „Voiu fi scurt: 
am timp; viaţa unui om se ia cit ai spune unu, Dar sunt foarte 
măhnit, bunule Horatio, că m'am uitat pe mine însumi (scena dela 
groapa Opheliei) faţă de Laertes; căci în imaginea cauzei mele 
văd icoana cauzei lui: am să-i cer iertare”. E evident că Hamlet 
e subt imperiul unei mari depresiuni morale,—a unui suflet normal 
insă,—şi depresiunea e cu atît mai adincă cu cît sensibilitatea lui 
morală e mai puternică. Nu e deci nici aici locul să plasăm „abu- 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lia“, „uitarea animalică“, „melancolia“, sau alte maladii şi deficite 
psihice de caracter sau simptome de boli încă mai grave, cu care 
e dăruit Hamlet de critici. ? 

O singură zguduitură provocată de un fapt violent, de asasina- 
rea neașteptată a mamei lui, descoperită fulgerător prin propriul ei 
strigăt: „Sint otrăvită”, şi Hamlet iesă brusc din criza de depresiune 
morală provocată de moartea Opheliei, reaparind cum era:—hotărit, 


v a d Hamlet e piesa cu cel mai lung text din tot teatrul lui Shakespeare 

Cu toate aceste Hamlet conține cele mai puține episoade din via istorică 
a eroului. E o piesă exclusiv de situaţii dramatice ale eroului, în alerta 
celor mal acute conflicte su nu o piesă de multe fapte petrecute în 
lni, Timpul în care are loc acțiunea e foarte sturt. E o întrerupere de două 
uni între Act, I și Act. H, timp necesar dea pregăti psihologiceşte pe erou; 
avizii lui morale, cu cele mai ve bânueli, 


adică să vadă singur urmarea uciderei lui Polonius şi să aibă acea criză 
teribilă care-l lasă doborit pînă la ultima scenă a morţii. Hamlet vorbeşte mai 
mait decit ocicate alt erou al Ini Shak re şi tăcerea lui deasemenea are o 
elocvență caracteristică. Impresia ce-ţi iasă piesa e că cuprinde istoria lungă 
£ omei Beg intregi. Atita putere simpatică are eroul de a te incatena în cri- 


sodice, E ceva din esenţa psihologiei care t y pă 
nute poua vieții necesară 205) se ră pda Par “A e meu 4 


eroului degenerarea abuliei, pierderea memoriei, m malad 
Sint crize sufleteşti vulcanice, iar sitrşitul e al piar agen entre gp de me 
pin kd aa 9xirsordiar echilibrat om. Ceiace e unic în Hamlet e puterea hui 

iho r 
biiate moral. P logică şi de avtoranaliză, odată cu extrema lui sensi- 
se e impotriva lui însuși că amină „răzbunarea“ e lipsa 
de fiere în el, de slabiciune, de lipsă de voinţa. din Xe ai enim pă cu» 
getare care de fapt e laşitate, de uitarea bestialt“ şi se despretuegie că ein 
dar aceste acuzaţiuni pledezză peniru riori ili armarsi, 
n superioritatea rersibilităţii morale a 
> E erai = pentru constatarea şi documentarea slăhiciunizor şi defectelor 
Hamlet însă se poate analizi obiectiv : triumful inte peste 
suferințile lui morale e însuşirea de căpetenie a pct Vi pur Hamlet 
ereenn în el, analizindu-şi sufletul obiecilv (şi e singurul erou tragic care 
a tace), că în adevăr „ei are motiv, voinţă, putere şi mijloace“ (nu deficite 
dinamice) şi totuși întirale executarea pedepsei lui Claudius. H iriteuză că 
„acest lucru rămine de făcut” cînd el „il poate face“. De ce? Desigur nu 
pentucă răzbunarea il domina, ca un sentiment impetuos şi incandescent, — 
Kiote Kor nici nu se poate autoanaliza cmul,—cl pentrucă răzbunarea in 
su ui Hamlet era numai o datorie de indeplinit, după oportunităţi in- 
terne şi externe. Cu alte cuvinte, dacă e vorba să-l chemăm în cauză pe 
zeta atunci să luăm act că el constată prin introspecţie, şi desigur în Inte- 
nawe cu Shakespeare, că în sufletul lui lipseşte răzininarea, ca sentiment orb 
namic,—fie că această constatare fl nemultumeste Impotriva lui însuşi, ` 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 13 


nobil, puternic şi dominator, generos şi justițiar. Tartă pe Laertes, 
salvează viața lui Horatio, pedepseşte pe Claudius, hotăreşte ve- 
nirea lui Fortinbras la tronul ţării, însărcinează pe Horatio să spună 
poporului adevărul celor petrecute şi trece „dincolo de unde niciun 
călător nu se mai întoarce“, senin, fără nicio tinguire, fără nicio 
slăbiciune, ca „un nobil prinţ“, cum spune Horatio, desigur nu în 
contrazicere cu Shakespeare, Cele patru cuvinte, cu care Hamiet 
părăsește viaţa (the rest is silence) sint apoteoza unei tării mo- 
rale supraomeneşti. 

Pentruce Hamlet, în Act. IV, văzind armata tinărului Fortin- 
bras, care pleca spre Polonia, meditind în sine şi găsindu-se vi- 
novat că nu termină odată cu Claudius, în loc să rămină să-și 
îndeplinească datoria, pleacă spre Anglia? Era după reprezentarea 
piesei şi deci Hamlet era convins că Claudius e asasinul tatălui 
său. Apoi era imediat după scena întrevederei cu mama lui, adică 
e liniştit sutleteşte, căci în scena din ietac,--din Act, III,—cea mai 
vehementă din toată piesa,—Hamiet reuşise să o smulgă pe Regină 
de subt influenţa lui Claudius, să o hotărască „să arunce partea 
cea mai rea a inimii şi să trăiască cu cealaltă”, Era în starea sufle- 
tească senină de după reconciliare, deplin convins că mama lui nu 
fusese complicea lui Claudius la asasinat; că nu era decit victima 
slăbiciunii ei şi-a pertidiei lui Claudius ; că nu era o criminală, 

Astfel reconciliat cu Regina şi înainte de a fi aflat de moar- 
tea Opheliei în cimitir, ca urmare a erorii lui, Hamlet se putea 
gindi liber la datoria pedepsirii lui Claudius. Conştiinţa lui însă, 
ca om şi ca prinţ îi cerea şi dovada: aceasta îl preocupa,—şi era 
convins că o va găsi la Rosencrantz şi Guildenstern, cu care tre- 
buia să plece în Anglia. Convingerea şi hotărirea lui le comunicase 
Reginei, indată după reconciliare, cind îi spusese că „actele sint 

pecetiuite“ şi că va şti să descopere complotul. lată in ce stare 
sufletească era dar Hamlet, cind nu rămîne la Castel să-l pedep- 
sească pe Claudius, ci pleacă, fără frică, slidind primejdia morii, 
hotărit să-şi procure dovada publică. Plecarea pe mare spre Anglia 
e dar un epised de urmărire a lui Claudius, un act de hotărire şi 
perseverenţă, nu o inconştienţă, ori măcar o inconsecvență, pe care 
criticii i-o impută lui Hamlet, din cauza unei optici greşite, a lor. 

Această hotărire şi plecare a lui Hamlet aruncă mai multe 
lumini: întăiu, asupra caracterului lui puternic, curagios şi hotărit; 
apoi arată că Hamlet nu căzuse în „uitarea animalică“, faţă de 
datoria de a pedepsi pe Claudius, ba chiar că această preocupare 
era acum pe planul întăiu în sufletul lui Hamlet; şi, în sfirşit, că el 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


înțelegea să aibă o dovadă publică de vinovăţie, cu orice preț. 
Cu atit mai mult dar, nu e drept să se impute lui Hamlet, că în 
solilocul din Act. I nu se mulţumeşte cu bănuiala (divulgarea Um- 
brei) şi caută să-şi capete convingerea prin mijlocirea piesei de 
verificare a bănuelilor lui, 

Aceste sint momentele cruciale din piesă, în care Hamlet nu 
e înțeles dece nu loveşte, Bradley, care-i acordă lui Hamlet 
toate circumstanțele uşurătoare inainte de a-l condamna, observă 
că, dacă cavalerismul lui Hamlet l-ar fi oprit să lovească pe Rege 
în scena rugăciunii, pe un om fără apărare, putea să-l provoace 
la o luptă fățişă, cum s'a întîmplat între Edgar şi Edmond, în 
King Lear. Nu o face tocmai pentrucă interesul sufletesc dominant 
în Hamlet e altul decit cel impus de Bradley, nu pentrucă e bol- 
nav de melancolie : — „Mama“ îl aştepta. 

Aceste sînt momentele în care se constată de critici defici- 
tele, slăbiciunile şi maladiile în sufletul eroului: neputinţa lui de a 
executa „un act prea greu pentru umerii lui“, pentru forţele lui 
sufleteşti. 

Ophelia îl cunoaşte mai bine pe Hamlet decit criticii moderni, 
ea nu e nici de părerea lui Goethe nici de a lui Dowden, pentrucă 
e de a lui Shakespeare : Hamlet e „un curtean, un soldat şi un 
învăţat”, „speranţa statului“, „cel ascultat de toţi“, „cea mai st- 
verană minte“,—și Shakespeare și-a luat răspunderea acestor re- 
comandări în întreaga piesă. 

Dar Shakespeare pare că nu e străin nici de suggestia indi- 
rectă pe care o căpătăm despre valoarea personală a lui Hamlet, 
din ceiace spune el despre fostul Rege; în orice caz elogiile lui 
Hamlet aduse tatălui său arată concepţia, poate nu numai a lui 
Hamlet, despre valoarea om, pe care însuşi Hamlet o ilustrează în 
piesă prin propria lui fiinţă, 

Imaginea zeilor Apollo, Marte şi Hercule, cu înțelesurile lor 
simbolice, sînt invocate de finărul prinţ ca să-l caracterizeze pe 
Bătrinul Rege: „Un om în toate“, „asupra căruia părea că fiecare 
zeu şi-a pus pecetea ca să dea lumii asigurarea de ce este un om“. 

Nu-i acesta chiar el, Hamlet, Prinţul Danemarcii, ieşit din ca- 
pul lui Shakespeare ca Minerva din al lui Jupiter: aşa cum ni-l 
arată fiecare atitudine, fiecare vorbă, fiecare tăcere în text ? 


Excludem dar orice „abulie“, „uitare animalică“, „melancolie“ 
şi orice fel de maladie sau anormalitate de caracter din rindul 


~ 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 15 


cauzelor care-l fac pe Hamlet să nu se folosească de momentele 
oportune şi să amine necontenit executarea actului, Nici nu admitem 
teoria externă a lui Werder, care explică aminarea răzbunării prin 
consideraţii logice ale circumstanțelor exterioare, de care Hamlet 
trebuia să țină seamă. Hamlet nu e nici slab, nici anormal sufle- 
teşte. Hamlet, ca „un caz clinic interesant* nu mai are nicio im- 
portanță. Numai Hamlet normal e etern. 

Am văzut, că în sufletul lui Hamlet, dată fiind construcția lui 
morală şi împrejurările de fapt, sentimentul răzbunării, ca atare, 
nici nu putea exista; iar sentimentul justițiar nu putea fi permanent 
pe planul întăiu ; că dela scena din cimitir, unde Hamlet văzuse pe 
Ophelia moartă, insuși resortul moral al pedepsirii lui Claudius îşi 
pierduse detenta în sufletul lui. Un sentiment de ispăşire a propriei 
lui erori il preocupă acum pe Hamlet, mult mai absorbant decit 
pedepsirea lui Claudius, după cum mai înainte salvarea sufletului 
mamei lui îl preocupa mai mult decit pedepsirea unui asasin. 

Dacă Hamlet simte necontenit că nu poate lovi pe Claudius 
înainte de a fi convins şi chiar de a avea o dovadă publică a 
vinovăţiei lui, nu e din considerația externă, de a justifica actul 
public, ci, în primul loc, e o cerință a conștiinții lui proprie. Din 
excesivitatea sensibilităţii lui morale, Hamlet e necontenit nemulțumit 
de e! insuşi, acuzindu-se de nesimţire, de laşitate ori de uitare 
animalică. 

Hamlet, ca prinţ, îşi simțea datoria de justiţiar şi e nemulţu- 
mit impotriva lui însuși de temporizarea pedepsei; dar pedepsirea 
lui Claudius însemna venirea lui la tronul Danemarcii, Ori, Hamlet 
se îndoia,—textul o arată,—dacă acest fapt nu-l putea influenţa: 
„Umbra pe care am văzut-o poate să fie un spirit rău... să mă 
înşele pentru a mă condamna“. De aceia în primul toc avea nevoe 
sufletește, faţă de el însuși, şi de convingere şi de dovadă. 


= 


Nu se poate documenta din text că Hamlet era prin tem- 
perament un solitar, un indiferent, „pentru care nimic nue 
nici bun nici rău, numai mintea face lucrul astfel“, un filosof care 
preferă să trăiască „intro coajă de nucă“, Solilocul din Act. 
UI documentează tocmai contrariul, Tocmai din cauza sociabilităţii 
lui fireşti suferea atit de adinc de izolarea sufletească, la care fu- 
sese silit să se condamne, din pricina inferiorităţilor sufleteşti ale 
celor mai aproape de el. Putea trece prin stări sufleteşti de desgust, 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


dar nu era un resignat, pentrucă nu era nici istovit, nici de- 
moralizat, ci îndurerat, în continue conflicte sufleteşti. Simţea 
profund „că era născut să pună totul la punct“, şi textul arată 
faptele lui în acest scop. 

Ultimele lui momente dovedesc că Hamlet nu era indiferent 
nici faţă de reputaţia sa publică, căci îl roagă pe Horatio să ex- 
plice lumii lucrurile ca să nu rămină o „pată* pe numele lui: 
un sentiment de a păstra un nume curat în istoria țării, — o da- 
torie de prinţ. Acelaşi sentiment dar, trebuia să fi fost în el o con- 
tinuă cauză de aminare a „răzbunării“, căci cu atit mai mult, în 
viaţă, nu putea fi indiferent de reputaţia lui, faţă de poporul său. 
Dovada publică impotriva vinovăţiei lui Claudius era dar necesară 
şi din acest punct de vedere, Numele hulit al poporului său, din 
cauza viciului beţiei, îl mihnea dureros, textul o arată, în Act. 1.— 
căci era şi sufleteşte prinț al Danemarcii. De aceia, şi din acest 
punct de vedere, suferea că Regina era „pătată“ şi voia să o 
înalțe purificindu-i sufletul. Din acelaşi sentiment nu putea îngă- 
dui ca Regele ţării să fie un asasin: trebuia să-l pedepsească 
public, Nici chiar pe pragul morții nu uită să reguleze succe- 
siunea la tronul Danemarcii. 

Să se observe că, nu fără înțeles adinc, Hamlet spune Ger- 
trudei cînd „mama mea“, cind „Regina“ ; de asemenea despre 
fostul Rege îşi aminteşte cind ca de „tatăl lui“, cind ca de „Re- 
gele său“, 


Hamlet e cea mai lungă piesă a lui Shakespeare, dar şi cea 
mai concentrată. Nici intr'o piesă, Shakespeare nu întrebuințează 
atit de mult procedeul cuvintelor fulger. Adeseori în Hamlet un 
singur cuvint aduce mai multă lumină decit un volum de critică. 

Să nu se piardă din vedere de asemenea, pentru înțelegerea 
psihologiei lui Hamlet, că el trebue considerat cînd ca om cu sen- 
timente private, cind ca prinţ cu sentimentul datoriilor publice. 

Apoi să nu se considere indiferent faptul că, Shakespeare 
şi-a ales eroul idealismului moral din spița unei familii regale, un 
Prinţ, nu un exemplar din cadrul de rind al muritorilor. Acest 
procedeu, în alegerea materialului, Shakespeare îl aplică și în ce- 
lelalte tragedii. Toţi eroii lui principali sînt regi, prinți ori gene- 
rali din familii regale. Sint, prin descendență, nobili, stăpini:—su- 
Heteşte, nu numai de rang. 

In Shakespeare această preferință are o semnificare psiho- 
logică, Eroii lui nu sînt încadraţi în scara ierarhică de subalter- 


l 
l 
4 
i 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 17 
mare a comprimărilor sociale, în care Shakespeare nu caută di- 
mensiuni epice ale sufletului omenesc în formele lui grandioase, 
nici în bine nici în rău. Macbeth şi lago ilustrează şi procedeul 
şi înţelesul, în cazul răului! 

In Hamlet binele şi virtutea se ridică discret la înălţimea fru- 
museţilor morale eterne, care se impun simpatiei umanității prin 
nobleţa idealismului şi-a suferinţii, nu prin satisfacţiile mediocrelor 
succese practice, din cadrul justiţiei poetice trecătoare. Eroii mari 
sînt puşi pe cruce, nu răsplătiți, — caşi în viaţa reală. 


+ 


Ca toate tragediile lui Shakespeare, Hamlet cuprinde poves- 
tea etemă a deziluziilor omeneşti oglindite dramatic şi viu întrun 
suflet mare şi puternic. Celace caracterizează această piesă faţă 
de King Lear, din punct de vedere al marilor suggestii, e că în 
King Lear se dramatizează lupta eternă dintre Bine şi Rău, pe 
cînd în Hamlet conflictul veşnic dintre idealismul prometheian al 
aspirațiilor umanităţii şi mediocritatea concretă a înfăptuirilor realităţii. 

Nici într'o piesă iubirea, devotamentul şi jertfa nu contras- 
tează atit de izbitor şi dureros cu ura, cruzimea şi crima ca în 
King Lear. Nicăeri formele şi intensităţile Binelui şi Răului nu se 
încheagă în întrupări atit de divine şi atit de infernale în scara 
existențelor umane. 

In Hamlet erup cele mai tumultuoase conflicte sufleteşti în 
frama unor acţiuni mult mai apropiate de obişnuitul vieţii ome- 
neşti decit în King Lear. Galeria omenească, în Hamlet, e nume- 
roasă dar nu are figuri atit de satanice ca Regan şi Goneril ori o 
fiinţă atit de angelică cum é Cordelia. Caracteristica acestei ga- 
lerii e mediocritatea, adică realitatea comună, din toate punctele de ve- 
dere, nu excepjionalul, ca în King Lear. Acţiunea nu se petrece într'un 
loc care nu se poate fixa pe hartă, ca acţiunea din King Lear, ci în 
statul Danemarcii, în care Rege ajunsese Claudius, şi Polonius era 
cancelar; în care era mai mult decit numai „ceva putred“, 

Asupra întregii vieţi dela Castelul din Elsinore pluteşte ipo- 
-crizia şi minciuna. Fiecare personagiu joacă, se preface, înşală şi 
se înşală. Frauda morală e curentă; nu adeseori în măsură cri- 
minală dar totdeauna în esenţă şi formă urită. Protestări de iubire 


1 E imposibil ca «Statutul funcționarilor» să încadreze eroii principali 
ai lui Shakespeare. 


2 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in faţă şi spionări tupă perdele, în absență. Pretutindeni spiona- 
jul şi linguşirea caută să străbată în intimitatea prieteniei. O ga- 
lerie urită, prin toate micimele sufletești, fără proeminenţi excep- 
tionale, nici în bine, nici în rău, Toţi sint ori slabi ori lași, ori 
ticăloşi, formînd cea mai numeroasă serie de cabotini din teatrul 
lui Shakespeare. Societatea e aleasă: e nobleța Curţii regale 
dela Castelul din Elsinore. Viaţa oficială e protocolară şi plină de 
strălucire. Viaţa omenească reală e cea care se reflectă fulgeră- 
tor în scena în care Regele ţării şi Cancelarul Statului spionează 
de după perdea pe Prinţul moştenitor. lată realitatea îndărătul 
aparențelor poleite. 

In această societate îl găsim pe nobilul prinţ danez. O crimă 
şi o căsătorie se săvirşiseră în Danemarca care degradind țara, 
îi răpiseră lui Hamlet Regele, tronul şi moralmente mama, cind el 
apare pe scenă. O datorie i se impune, care mereu îl chinuie fără 
să poată fi îndeplinită, complicindu-i necontenit crizele sufleteşti, 
cind stăpinite, cind erupte cu vehemenţă de Tonans, creindu-i ne- 
contenit situaţii de ofensivă şi defensivă dramatice, care dau un 
interes palpitant acțiunii piesei, 

Nicăeri, în textul lui Shakespeare, contrastul dintre caracte- 
rul mare, nobil şi puternic al eroului și micimea, josnicia şi slă- 
biciunea sufletească a întregei galerii nu e atit de adinc şi exclu- 
siv. Nimic din inteligența lui Iago ori reflexul de conștiință şi tăria 
de caracter din Lady Macbeth şi Macbeth nu înobilează măcar în 
unele clipe seria criminalilor mediocri, a spionilor ori înstrumen- 
telor inconștiente compusă din Claudius, Polonius, Laertes, Ro- 
sencrantz, Guildenstern, Osric, Gertruda, Ophelia. Poporul, din 
care fac parte groparii, e beţiv şi antipatic. Clerul, din! care face 
parte preotul din cimitir, e sălbătăcit şi lipsit de umanitate. „Epoca 
e impură" şi „timpurile corupte“. „Nobilii, care dădeau cu tifla lui Clau- 
dius cînd Hamlet era Rege, acum îi cumpără portretul cu douăzeci, 
patruzeci, cincizeci, o sută de ducați bucata, în mic“. „Nu e un 
om la zece mii cinstit în Danemarca”. „Danemarca e o închisoare“, 
„una din cele mai rele“, Singur Horatio se deosebeşte, dar acesta 
„e mai mult un roman antic decit un Danez“, şi de fapt n'are 
nicio personalitate în piesă, avind rolul numai de confident şi de 
reflex sufletesc al lui Hamlet. 

Pe deoparte dar, Hamlet reprezintă în piesă monopolul tutu- 
ror Însuşirilor superioare şi frumoase, iar ceilalți al tuturor defec- 
telor inferioare şi urite. 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 19 


Apui Shakespeare pare că vrea să sublinieze faptul că toate 
aceste însuşiri ale lui Hamlet sint la zenit, în apogeul eflorescenței 
lor, căci nu fără înţeles se precizează în piesă, în trei locuri, că Hamlet 
avea treizeci de ani, adică vrista celei: mai viguroase maturităţi 
sufleteşti şi care prin ea înseşi e frumoasă. Pentruce Shakespeare 
impodobeşte sufletul lui Hamlet cu atita nobilă bogăţie şi comple- 
xitate, unică în toată galeria lui? Şi dece îl condamnă la o atit 
de absolută izolare sufletească ? Faptul că figura lui, deliniată numai 
în lumini șin dimensiuni morale de supra-om, e proectată pe fon- 
dul etern al umanităţii, în contrast atit de izbitor cu tot ce-i mic, 
urit, şi respingător, subt unghiul simpatiei umane, nu poate fi o 
întîmplare, ci desigur o filosofie, O ideie operantă, ori o conclui- 
zie voită, sau o suggestie spontană din structura organică a piesei? 


+ 


Pentru o dramă de răzbunare era nevoe de un asemenea 
cadru ? Pentru sentimentul răzbunării era necesară zămislirea unui 
asemenea Prometheu ? Cadrează oare inferioritatea morală, în sine, 
a pasiunii răzbunării cu superioritatea însuşirilor morale din sufle- 
tul lui Hamlet ? 

Hamlet e piesa la care Shakespeare a lucrat mai mult şi mal 
atent. E pentru el ceiace e Faust pentru Goethe, cum spune Dow- 
den,— şi nici un cuvînt ru e pus la întîmplare în ea, cum afirmă toţi 
marii critici. E piesă de cugetare adincă şi de mari probleme ale 
vieţii, iar eroul „concentrează în el toate interesele umanității”, 

Dacă Shakespeare ar fi înțeles să păstreze în Hamlet carac- 
terul unui erou răzbunător ar fi păstrat în sufletul lui sentimentul 
primar incandescent şi i-ar fi dat plan şi acţiune. Shakespeare însă 
smulge din caracterul eroului vechei piese sentimentul dinamic al 
răzbunării, schimbiînd cu totut structura sufletească a vechiului erou 
răzbunător, 

Sentimentul răzbunării în Hamlet, dela prima lui izbucnire, 
incepe a se tempera, a fi copleșit, alterat şi împiedecat de alte 
sfere de interese sufleteşti arzătoare, cu resorturi mult mai puter- 
nice în sufletul eroului ;—şi care chiar prin prezenţa lor în sufletul lui 
Hamlet şi prin natura lor înseşi sint o imposibilitate morală pentru 
înrădăcinarea unui sentiment de răzbunare în sufletul lui. 

Astfel nu abulia, uitarea, melancolia ori altă infirmitate sufle- 
tească îl face impropriu pe Hamlet, pentru executarea unei răzbu- 
nări ce ar purta-o în suflet, ci însuşi sentimentul de răzbunare e 


20 VIAŢA ROM:NEASCA 


absent în sufletul lui Hamlet, care prin însuşi natura lui e refrac- 
tar unui astfel de sentiment primitiv. 
La ce se reduce dar răzbunarea în Hamlet ? 


Pentru critici, „răzbunarea“ lui Hamlet e firul roş, întins. 


dela începutul pînă la sfîrşitul piesei, dela apariţia Umbrei pînă la 
uciderea lui Claudius, pe direcţia căruia ei însamnă şi jalonează 
slăbiciunile de simţire, de voință, de memorie, de temperament, de 
minte... ale eroului... un întreg inventar clinic, al unui „caz interesant“. 


Un client de compătimit, atit de departe de un erou shakes- 
pearean ! 


Pentru Hamlet, „răzbunarea“ e o datorie prelung neinde- 
plinită, care-i apasă sufletul, îl preocupă şi-i recurbează adesea 
mintea în auto-analize deprimante, sporind numărul amarelor lui 
deziluzii cu aceia despre sine însuşi. E un resort moral dureros în 
plus, în tensiunea generală a sensibilităţilor lui morate. 

Shakespeare urcind pe Hamlet atit de sus şi scoborind pe 
Claudius atit de jos, în scara valorilor morale, a distrus, desigur 
nu fără a-şi da seama, posibilitatea morală a păstrării sentimen- 
tului de răzbunare, din vechea piesă, în sufletul eroului din piesa 
transformată. Apoi, făcînd ca în sufletul lui Hamlet să se nască, 
chiar dela început, preocupări de natură atit de adincă şi de in- 
tensităţi atit de absorbante, orice expansiune ulterioară a răzbu- 
nării e asigurat inăbuşită, de mai înainte. Precauţiile de denatu- 
rare a răzbunării în sufletul lui Hamlet arată în adevăr o extra- 
ordinară putere de pătrundere în natura sufletului omenesc. 

Desigur, care om normal îşi poate întemeia un act de răz- 
bunare numai pe bănueli ? Şi în ce om normal trecerea timpului 
şi interpunerea preocupărilor mari şi-a suferinţilor adinci nu tem- 
perează acest sentiment reducîndu-i necontenit virulența şi incan- 
descenţa ? 

In tot cazul însă Shakespeare, ca contra asigurare, a făcut 
ca imediat după ce Hamlet a ajuns in stăpînirea dovezii de vino- 
văție a lui Claudius, să se convingă cu proprii lui ochi că el în- 
suşi e vinovat de aceiaşi culpă pe care o impută celui a cărui 
pedepsire o urmărea. Hamlet „vede în imaginea cauzei lui, icoana 
cauzei lui Laertes“. 


Răzbunarea ca resort principal al vieţii e accidentală în na- 
tura umană, presupunind totdeauna o primitivitate sufletească şi 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 21 


deci apriori se exclude din concepția eroică shakespeareană, Nici 
odată răzbunarea, prin ea înseşi nu-i simpatică şi nu poate im- 
podobi un suflet mare. 

Răzbunarea ca şi sgircenia nu fac parte din gama fundamen- 
tală inerentă naturii omeneşti, de aceia nu pot anima şi individua- 
liza pe eroii principali din galeria lui Shakespeare, care rămîn per- 
manent actuali, ca exponenți ai umanităţii eterne. lată dece Sha- 
kespeare n'a creat un Avar şi n'a putut face nici din Hamlet, cel 
mai etern actual dintre eroii lui, un răzbunător. Cu atit mai mult 
un răzbunător infirm şi neputincios, celace esteticeşte ar fi o cari- 
catură iar psihologiceşte o absurditate. Nu ne-ar inspira nici sim- 
patie, nici admiraţie. 

Hamlet însă ne impune simpatie şi admiraţie, ne fascinează, 
tocmai pentrucă simțim în el putere, nobleţă, generozitate şi idea- 
lism, nu deficite sufleteşti, slăbiciuni şi bicisnicii sau alte nepu- 
tinţi de a îndeplini o acţiune sanguinară de care i-ar fi cuprins 
sufletul, 

+ 


E Hamlet un om slab, un biet poet visător ori un simplu 
filosof meditativ ? 

Simţi că personalitatea şi voinţa lui Hamlet domină superb 
deasupra tuturor personagiilor din piesă, care toate îşi au resortul 
mişcărilor exclusiv în Hamlet: în ce spune, ce face şi ce gîndeşte 
Hamlet. E o impresie ce se menţine dela inceputul pînă la sfir- 
şitul dramei. Se simte o stăpinire a eroului peste toţi, aşa cum nu 
se simte nici într'o altă piesă a lui Shakespeare. In King Lear 
Regan şi Goneril; în Macbeth, Lady Macbeth; în Othello, lago.. 
fac din eroii principali ai pieselor respective, pînă la un punct, 
subiecte pasive. Hamlet singur are grandoarea voinţii neintruntate, 
pe care o impune tuturor şi în toate împrejurările, deliniind astfel 
cea mai puternică personalitate din teatrul lui Shakespeare. 

Mintea lui înaltă îmbrățișează îndrăzneţ toate problemele ; 
spiritul lui ascuţit scapără fulgere de ironie şi de sarcasm; hu- 
morul lui profund amar şi caustic distruge corosiv şi adînc, Voința 
lui? Cine nu į se supune? Claudius nu face decit să tremure 
tot timpul de “frica lui: Hamlet e singura lui preocupare. Toţi cei- 
lalţi sînt jucării în minile lui. 

Shakespeare, pare că ostentativ, nu vrea să ni-l prezinte pe 
Hamlet nici pe pragul morţii întrun moment de slăbiciune. Scena 


22 VIAŢA ROMINEASCA 

morţii e atit de supraomenească, încit ne simţim copleșiți, chiar 
în acel moment, nu de milă pentru cel ce dispare ci de admiraţie 
pentru cel ce a trăit, 

Aceste sint impresii ce te năvălesc din text şi te fac să uiţi 
imputarea criticilor că Hamlet a ţinut spada in teacă cinci acte. 

Dacă această concepţie prometheiană dedusă nu numai 
din consideraţii apriorice, ci din impresia generală a piesei şi din 
observaţiunile analitice a textului poate coordona şi incadra întreg 
textul referitor din drama lui Shakespeare, atunci autoritatea lui 
Bradley o declară indirect adevărată; dacă un singur cuvint chiar 
din text se opune, validitatea ei se mărgineşte la o ipoteză cu 
oarecare arhitectură bazată pe text, 

Problema e deschisă, Analiza integrală a textului singură o 
poate rezolva, în parte sau în total. 

Studiul de faţă e o contribuţie pe o anumită linie; el ur- 
mează un altul care convergează spre acelaşi scop; altele vor 
urma pină la istovirea complectă a textului, care numai intreg 
congruent poate consolida această concepţie despre Hamlet. 


Melodramaticul şi senzaţtonalul erau în gustul publicului pe 
timpul lui Shakespeare,—-şi Shakespeare pleca totdeauna dela a- 
ceastă consideraţie în compunerea pieselor lui, căci el era director 
şi proprietar de teatru şi voia să cîştige bani, ca în orice afacere 
şi ca orice om de afaceri, cu intreprinderea lui. El nu scria pentru 
cetitor ci aranja pentru spectatori povestirile şi istoriile care erau 
în gustul publicului ; avea chiar interes să nu-şi publice piesele, 
căci atunci lumea putea să le cetească în loc să vie la teatru, să-i 
plătească intrarea. Scena era instrumentul curent publicistic al epo- 
cii. O faptă senzaționalä în loc să apară, ca astăzi, in mai multe 
coloane pe pagina a treia a ziarelor, apărea pe scena teatrelor în 
mai multe acte. Autorii dramatici ţineau locul ziariştilor de azi şi 
trebuiau caşi ei să țină seama de gustul publicului. Teatrul avea 
ceva din reportajul ziaristic de acum şi autorii dramatici, foarte 
numeroşi, ilustrau cel mai dezvoltat gen literar, depe timpul lui 
Shakespeare. 

De aici desigur, nu urmează că în seria acestor reporteri 
scenici nu au fost oameni de geniu, care au izbutit să imbrace 
în cerinţile timpului trecător adevăruri eterne asupra sufletului u- 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET  ě 23 
manităţii, în cea mai înaltă şi mai perfectă formă artistică. Sha- 
kespeare e întăiul dintre ei, iar Hamlet era istoria cea mai gustată 
de public, căci cuprindea ambele elemente cu rădăcini adinci în 
sufletul tuturor, în acea vreme: răzbunarea sanguinară şi supra- 
naturalu! mistic. Hamlet era cea mai răspindită povestire şi subt 
forma dramatică şi subt forma istorică. Shakespeare o utilizează 
dar pentru aranjarea pe scena lui. 

Shakespeare însă n'a fost numai un business-man, ci a fost 
şi cel mai mare arfist al omenirii şi de aceia n'a scris numai pen- 
tru epoca lui ci a creiat pentru umanitatea eternă, A scris pentru 
publicul lui, dar a ştiut ca subt forma cerută de el să pună subt 
discreția unei arte geniale ceiace l'a frămintat pe dinsul. 

Acest adevăr îl simţi concret, cînd urmăreşti istoria şi va- 
riantele lui Familet, nu numai înainte de Shakespeare, dar chiar 
şi în cele două Quarto din 1603 și 1604 şi în întâiul Folio din 
1623, Se poate vedea din ele contribuţia geniului lui Shakespeare 
la vechea poveste, Se poate înțelege ce a urmărit, cum a proce- 
dat şi ce a realizat el, 

In partea întăiu a acestui studiu, am văzut cum a utilizat Sha- 
kespeare răzbunarea din vechea dramă; în a doua, vom vedea 
cum s'a folosit de supranatural, în deliniarea psihologică şi în 
instrumentarea artistică, 


Shakespeare intrebuințează superstiţiile şi credinţile. populare 
nu ca simple relatări şi înregistrări informative asupra epocii sale, 
atit de impregnată de credința în supranatural, ci ca resort dra- 
matic pentru a da o palpitare hipnotică exteriorizării stărilor 
sufleteşti de adinci intuiţii și presimţiri ale mulțimilor, în faţa fap- 
telor şi evenimentelor care le turbură sufletul cu fiorul fricii şi al 
necunoscutului, —cum e cazul tipic în Hamlet; ori pentru a dezvălui, 
prin mijlocul miraculosului sguduitor, stări de conştiinţă obsedante 
şi febrile ale diferitelor personagi, — ca în Hamlet şi în Macbeth, 
în special. Dar acest material, născut din fantesia popoarelor, îi 
serveşte lui Shakespeare şi pentru a lărgi cadrul acţiunii piesei, 
deschizind cugetării şi imaginaţiei perspective vaste şi împresio- 
nante, peste hotarele existenţilor materiale,—şi trezind un sentiment 
vag de angrenare haotică a întregii existenţi, care nelinişteşte ât- 
mosfera dramatică cu înfiorările nedesluşite ale destinului şi mis- 
terului ce plutesc turburător deasupra oricărei vieţi omeneşti, 


24 VIAȚA ROMNEASCA M a 


Astăzi sapranaturalul, lipsit de substratul sufletesc naiv al 
credinţii, a devenit un aparat baroc și neverosimil în arta dra- 
matică ; totuşi, în arta lui Shakespeare, el serveşte ingenios la de- 
semnarea unor stări sufleteşti etern veridice. De acela, cu tot ab- 
surdul supranaturalului pentru noi, nu trebue să pierdem din ve- 
dere semnificarea lui artistică şi psihologică în construcţia teatrului 
lui Shakespeare şi, ca atare, să-l analizăm şi să-l interpretăm, căci 
această analiză ne poate ajuta la lămurirea unor enigme de carac- 
ter, aproape inextricahile, fără pătrunderea înțelesului etern ome- 
nesc al supranaturalului în Shakespeare, peste valoarea lui de ex- 
ponent al unei epoci. 


Nici într'o piesă, Shakespeare nu întrebuinţează supranatu- 
ralul ca instrumentare dramatică cu atita amploare, supleţă şi pu- 
tere de expresie ca în Hamlet. Umbra din Hamlet e o ingenio- 
zitate tehnică atit de suggestivă ! Cînd vorbeşte e atit de vibrantă t, 
încit chiar azi impresionează ca un caracter dramatic real, ca un 
personagiu între celelalte dramatis personae ale acţiunii, care in- 
duce în eroare chiar şi pe critici, cînd ei caută în relaţiunile dintre 
Hamlet şi Umbră argumente pentru a-i atribui enigmaticului prinţ 
al Danemarcii infirmităţi de voinţă şi de caracter. 

E atit de vie Umbra din Hamlet! Apare, dispare şi revine 
pe scenă în mai multe rînduri, Işi schimbă şi atitudinea şi haina. 
In actul întăiu, e amenințătoare, cu faţa incruntată, „înarmată din 
creştet pină'n tălpi“, în zale, cu buzduganul în mină şi cu viziera 
ridicată ; apare pe platforma de gardă a unui Castel, unde sen- 
tinelele, pătrunse de groază şi îngrijorare, o văd trecînd nopți 
dearindul. In actul al treilea, e lipsită de orice prestanță, în haină sim- 
plă, apare într'un ietac şi nu o vede decit Hamlet, căruia îi inspiră 

„milă, — „lacrimi, în loc de singe“, 

Cind Umbra bătrînului Rege păşeşte marţial, pe platiorma 
Castelului dela Elsinore, subt „lucirile de lună“ ale nopților reci şi 
instelate, proiectindu-se mare şi mută pe stinca aplecată deasupra 
mării „care mugeşte dedesupt“, Marcellus şi Bernardo „se disti- 
lează în gelatină“, iar Horatio se simte „sfişiat de spaimă şi ui- 
mire“ : vedenia rătăcitoare poartă în ea taina crimei şi a mor- 
mîntulul. 


1 Umbra trece prin diferite stäzi sufletești, cind vorbeşte. E 0 Umfa 
cu stări morale, 


mk 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 25 


Ea „tace nopţile hidoase“, şi copleşeşte cu „ginduri dincolo 
de puterile sufletelor noastre“ chiar şi pe Horatio, care nu crede 


“în supranatural şi ride de acei ce cred în apariţia Umbrelor. 


Cind Umbra se arată însă lui Hamlet numai, în „ietacul* 
mamei sale, în costum familiar, —nu e decît o biată fantomă do- 
mestică, pe care Regina nu o vede, pentrucă apariția a părăsit 
lumea „de dincolo“ cu un comision special, de natură intimă, nu- 
mai pentru Hamlet. E propria conştiinţă a lui Hamlet, care-şi im- 
pută că încă nu şi-a îndeplinit datoria ; e nemulţumirea de el însuşi, 
în consecință. In hipostasa majestăţii regale, Umbra se arată, ta- 
citurnă şi grozavă, în mod public, sentinelelor dela Castel, fără 
nicio rezervă, nopți dearîndul, dar nu vorbeşte decit numai prin- 
tului Hamlet singur, pe care-l izolează şi-l depărtează de grupul 
ofițerilor de gardă. 

Desigur că numai funcțiunea ei instrumentală îi determină. 
atitudinele deosebite. Umbra regală, în zale de război, mută şi in- 
fiorătoare nu-i decit un mijloc tehnic, o maşină teatrală pentru a 
dramatiza pantomimic, impresionant şi suggestiv ceiace se petrecea 
în sufletul înfricoşat, și înmărmurit al poporului. La Curte, se pe- 
trecuseră mari schimbări nefireşti şi neînțelese. Evenimente sus- 
pecte turbură adînc sufletul poporului şi-l îngrozesc. „Viteazul 
Hamlet, căci aşa îl prețula această parte a lumii“, iubit şi ascultat 
de toţi, moare pe neaşteptate şi numai peste două luni dela moarte 
şi o singură lună dela înmormîntare, fratele Regelui mort se că- 
sătoreşte cu Regina văduvă şi-i încoronat Rege de „acei care-i 
dădeau cu tifla cînd Regele Hamlet trăia“. Complotul Curţii şi 
păcatul vechiu al lui Cain sînt evidente, dar nimeni nu îndrăzneşte 
să vorbească : Umbra trebuie să fie mută, pentru că poporul e în- 
fricogat. Toţi înţeleg, dar rămîn împietriţi de groază. Numai Ho- ` 

ratio îşi spune: „E ceva care turbură ochiul minţii”, iar Marce- 
lius exclamă: „Este ceva putred în Statul Danemarcii”, 


Ga 


E caracteristic, pentru puterea de intuiție psihologică a lui 
Shakespeare şi pentru procedarea lui artistică de a ne da marile 
suggestii,— atitudinea lui Horatio, în special. Inarmat cu filosofia 
dela Wittenberg, Horatio declarä, sigur pe el, lui Marcellus şi 
Bernardo, că nu crede în apariția Umbrei ; că îi va întovărăşi la 
locul de gardă şi cu siguranță Umbra „nu va apare“. Dar stind 
în aşteptarea Umbrei, în apariţia căreia nu credea, pe platforma 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Castelului, în mijlocul nopții, „atunci cînd ceasul bate unu“, Ho- 
ratio deodată, fulgerat de groază, începe, în gura mare, să apos- 
troteze Umbra, care trece marţial şi mută pe dinaintea lui şi dis-” 
pare la „cîntecul cucoşului“, lăsindu-l inmărmurit, „tremurind şi 
palid“. „Ei! îl întreabă ironic Bernardo, nu-i aceasta nimic mai 
mult decit o fantesie ?* „Pe Dumnezeul meu, îi răspunde Horatio, 
nu puteam crede aceasta, fără mărturisirea sensibilă şi adevărată a 
propriilor mei ochi“. Apoi începe, el care nu credea, să vorbească de 
„duhurile extravagante şi râtăcitoare” şi să povestească celorlalți cum : 
„În marele şi gloriosul stat al Romei, cu puţin înainte de a cădea 
puternicul Julius Caesar, mormintele s'au deschis şi morţii învă- 
luiţi în lințoliu se îmbulzeau şi țipau pe străzile Romii,*... şi, fără 
să se Întrerupă, trece la fenomenele cereşti prevestitoare de ne- 
norociri ca: „stelele cu coadă de foc, eclipsele de soare, in- 
tunecimea stelei polare... care au demonstrat ţării şi locuitorilor 
că cerul împreună cu pămintul sint prolog pentru nenorocirile ce 
au să vină“, 

Schimbarea atit de bruscă şi de adincă în sufletul lui Ho- 
ratio e totuşi normală și de extindere universală în firea omenească. 
Cadrul acţiunii, tăcerea nopţii şi impresia ce i-au lăsat povestirile 
lui Bernardo şi Marcellus, care i se infipseseră în minte, cu toată 
protestarea lui de necredincios, îl predispun pe Horatio la cele ce 
erau să urmeze. 

In fiorul grozăviei crimei uciderii-de-frate, reminiscenţi biblice 
şi evocări de întimplări prevestitoare de nenorociri publice năvă- 
lese în tumult sufletul lui Horatio, inundîndu-i imaginaţia şi neliniş- 
tindu-l cu vagi presimţiri şi superstiții. Perspective adinci şi som- 
bre despică orizontul apus al războinicii domnii a fostului rege, 
reinsufleţind viziuni de aprige lupte, pe care Horatiu le povesteşte, 
subt bolta înstelată a nopții, In aşteptarea înfrigurată a Umbrii. 
Credinţi, fapte de arme şi superstiții plutesc parcă pretutindeni în 
întreaga fire, în acea noapte bintuită de spirite supranaturale, con- 
topindu-se intrun fond depărtat şi misterios, pe care se proiectează 
acţiunea sîngeroasă a dramei dela Elsinore. Totul creşte şi se di- 
lată in imaginaţia aprinsă şi înfiorată, dînd o amploare grandi- 
oasă şi impresionantă conţinutului piesei, în care trecutul se con- 
linvă în present şi naturalul se amestecă cu supranaturalul pînă în 
a lise şterge hotarele în mintea halucinată şi stăpinită de chaos. 

In toate timpurile, subt deprimarea marilor nenorociri publice, 
mulţimea halucinată de spaimă proiectează din imaginaţia ei înfri- 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 27 


gurată vedenii lugubre, pe care apoi le vede aievea și le atribuie 
puteri supranaturale asupra destinelor popoarelor. 

Cazul halucinaţiilor contagioase şi colective e ştiinţiiicește 
admis. 
În aceleaşi împrejurări instinctele nelămurite ale mulţimii leagă 
cauzal soarta oamenilor de apariţia fenomenelor cereşti, dind naştere 
superstiţiilor neperitoare, în lunga viaţă a popoarelor, pentrucă 
sufletul omenesc răscolit de groază şi în panică de conservare 
este veşnic âcelaşi. 

Cu înţeles etern, Hamlet spune blind şi persiflant lui Horatio, 
văzindu-l atit de schimbat, după vederea Umbrei: „Sint mai multe 
lucruri în cer şi pe pămînt, Horatio, decit ţi le închipui în filoso- 
fia ta“. 

Hamlet cunoaşte adînc suflelul omenesc, dar aceste cuvinte 
spuse lui Horatio planează ironic deasupra vieţii lui Hamlet însuşi, , 
ca o sfidare a mindriei intelectuale omeneşti. În adevăr, eroul, care 
pecetiueşte suveran şi suprem inexistența supranaturalului prin acele 
patru cuvinte: „the rest is silence“, chiar pe pragul morţii, cînd 
instinctul de conservare post mortem face din fiecare din noi un 
laş, în momente de adinci zguduiri sufleteşti, lovit de mari decepții, 
în faţa unor întîmplări neînţelese, se simte şi el stăpinit de fiorul 
supranaturalului şi-al credinţii în puterea lui asupra destinului bietei 
vieţi omenești, ca şi simplul Horatio. 

Hamlet bănuiește de crimă pe Claudius, înainte de spovedania 
Umbrei, textul o arață, şi, cu toate acuzările criticilor, e! cu drept 
cuvint, ca orice om normal, nu pune nicio bază pe această spo- 
vedanie, ci inventează piesa de control ca să se convingă prin 
impresia ce o va face asupra Regelui reprezentarea ei în faţa lui. 
Forma de supranatural, izvorit din halucinaţia simţurilor nu putea 
determina nici măcar o convingere, cu atit mai puţin o faptă, pentru 

Hamlet. Shakespeare nu putea face din trucul lui dramatic un motiv 
de acţiune pentru Hamlet, admițind chiar că această maşinărie 
tehnică implică un adevăr psihologic: halucinarea nu numai a vä- 
zulmni dar şi a auzului. Hamlet era destul de turburat sufleteşte şi 
de obsedat de o teribilă bănuială ca să treacă prin o asemenea 
stare sufletească, dar ar fi fost nebun dacă această stare l-ar fi 
determinat la fapte. Hamlet nu crede în această formă de supra- 
natural, ci în inteligența şi voinţa lui. 

Cînd însă Hamlet, crezind că ucide pe Claudius, ucide pe 
tatăl Opheliei, din întimplare, în faţa crimei ne-voite de el, exclamă 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cutremurindu-se : „Cerul a voit-o“, In acest moment, întimplarea 
aceasta turbură toată fiinţa lui morală, umilindu-i mîndria intelec- 
tuală. Increderea în suveranitatea minţii şi voinţii lui e înfrintă, ce- 
dind locul credinţii în supranatural ; iar resortul pedepsirii lui Clau- 
dius îşi pierde detenta morală, căci Hamlet se simte deodată vi- 
novat chiar deacum de aceiaşi crimă față de Ophelia, pe careo 
iubea, de care îl bănuia pe Claudius, față de el, 


Uciderea, din întimplare, a lui Polonius e unul din momentele 
cruciale din piesă şi din viaţa lui Hamlet, Pentru eroul tuturor sensi- 
bilităților morale, sentimentul crimei, ne-voite de el, sentimentul 
nedreptăţii şi durerii aduse Opheliei, sentimentul ireparabilutui... 
toate aceste suferinți adinci şi copleşiri sufleteşti e firesc să-l dis- 
pună pe Hamlet spre credința în supranatural. Scena dela cimitir, 
în care Hamlet vede pe Ophelia moartă—o urmare a acestei întîmplări 
=nu poate decit exaspera această stare sufletească a lui Hamlet, E 
foarte natural ca o întimplare atit de adinc turburătoare să-i zdruncine 
şi lui convingerile, cum cauze cu mai superficiale aderenţi sufleteşti 
ile zdruncinaseră pe ale lui Horatio. 

Intimplările care ating adînc viaţa intimă a omului îi afec- 
tează totdeauna convingerile şi credinţa în legea pămintească a cau- 
zalităţii, Hamlet e cu totul normal din acest punct de vedere, ba 
chiar banal. 

Hamlet povestind lui Horatio de întimplarea depe vasul pe 
care călătorea spre Anglia, întovărășit de Rosencrantz şi Guilden- 
Slern, şi cum executarea ce era pregătită pentru el s'a întors îm- 
potriva foştilor lui colegi de universitate, exclamă: „Este o divini- 
tate care schimbă scopurile noastre cum vrea, orice am face noi“,— 
aproape cuvintele Regelui Actor, 1 din piesa de verificare, în care 


1 Piesa în piesă are loc inainta de uciderea lui Polonius. 

Hamlet întreabă pe actori d că poate „insera în piesă vreo două- 
SMaZECU siu gasesprezece “, Aceasta 
suzgera că piesa ari rd cugetarea lui Hazlet şi că cuvintele Actorului R 
nu sint decit un so al ini, cași cuvintela Umbre. Dar dacă cuvintele 
citate, debitate de actor, nu sint t exprimarea unei stări sufleteşti a lui 


Conţinutul piesei arată ce se noroi: eu şi deci ce uri turburau cone 
ştiinţa lui Hamlet, Mai mult decit spionirea conştiinții ec „a pentru a 
se convinga de vinovăția lui, Hamlet caută în piesă să struteze conştiinţa 
Reginei, pe care o bănala de erp ne cana la asasinat, aceasta turbura con- 
Ştiinţa lui Hamlet mult mai adinc ecit bănuiala vinovăţiei de fratricid a lui 
Ciurdius, Dela încenutul acţiunii piesei, dela căsătoria Gertrudei cu Chudius 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN H+ MLET 29- 


Hamlet „intercalase vreo douăsprezece sau şasesprezece versuri“ : 
„Gindurile sint ale noastre, realizările lor însă nu stau în puterea 
noastră“, Deasemenea Hamlet e în aceiași notă, cînd povesteşte lui 
Horatio cum a putut contraface ordinul de executare, numai mulţumită 
întimplării că avea sigilul regal al tatălui său în punga lui: „ȘI 
aici a fost voința cerului“, In acelaşi sens răspunde lui Horatio, 
care-l sfătuieşte să refuze partida de scrimă cu Laertes: „Nici o 
vrabie nu cade fără Invoirea specială a Providenței“,—parafrazind 
un text din Biblie. Deasemenea, Regelui, care îi spune: „Dacă ai 
cunoaşte scopurile noastre“, Hamlet îi răspunde: „văd un cherubin 
tt ein aceste cuvinte ale lui Hamlet implică o credinţă în 
supranatural. E o stare spirituală grefată pe o adincă depresiune 
sufletească, pe mari decepţiuni şi deziluzii. De această stare sufle- 
tească, textul o arată, Hamlet se scutură brusc în faţa mamei lui, 
otrăvite, pentru a cerceta pe loc şi a pedepsi pe vinovat : ceace 
însamnă că depresiunea lui morală nu avea la bază slăbiciuni de 
caracter ori de temperament, nicio maladie organică, ci ascuțite 
sensibilitäți morale rănite, care-l făceau să simtă mai adinc totul. 
Odată revenit în sine, prin intervenirea unui fapt nou ce-l impre- 


gerea aceasiă căsătorie, Hamlet e turburat de bä- 
da e pede păun ni mamei lui. Deşi, sau tocmai pantans Sr 
Painea ciego kina Ma acul ae CMa piesa aant nu 
se înțelege pm din disc! comprimată a ultimului vers al acestul sloc: 
„Plesneşte insă inimă, căc Larga să-mi țin Sate + ai n ara e put 
; asupra Regine Ham! e 
a aaner complicității ei la asasinat, el răspunde prompt na pc 
inei: „Ce faptă singeroasă“ (cind Hamlet a ucis pe Polonius), cu cu 
reală men serg ape imputare: „Tot așa de rea scumpă mamă, ca a 
opta Enna ra md al a Get tie San 
înainte, a „Pi 
e i, a ir Jane a dar subt o teribilă zguduire morală, propice 
ae re ei conac putea pe s Eyal ara 
text, nu- i 
volt de Ri ei a Efectul piesei pan Ala de vinovăția Regelui şi de mare 
cența Reginei, dar uciderea lui Polonius, imediat după iz e river piesei, 
aruncă sufletul lui Hamlet, aru picat o par tel rr medica tnt: 3: 
nau p z er ă 

rile mer re- pe ee ne Saber-ne iá S lui Hamlet din Act, V. E de Prge 
leno e rc I aiias m ei, let dela Meca 0 sas ei 
piese de răzbunare „în care Daia o p9 pini 
al doilea şi necontenit e îndepărtată eg ce Aproape p ard dr ocara 
moral în conştiinţa eroului, al cărui suflet se era a ee pna me re a 
bură de alte sfere de interese morale care-l absorb tot ma e - 
i de sensibilităţii unică în seria marilor ero 
dan pr erorile Aura pr care face ca Hamlet al lui Shakespeare en 
devină eroul prometheic al idealismului moral, în loc să rămină primitivu 

eron al răzbunării din piesa transformată de Shakespeare, 


3 ` VIAȚA ROMINEASCA 

sionează adinc, Hamlet îşi revine deodată şi apare ca cea mai for- 
midabilă figură din galeria lui Shakespeare, prin puterea hotărtrii 
şi a independenții cugetării, negind pe pragul morții existența supra- 
naturalului, tocmai cînd omul slab se anină de ea. 


+ 


Insuşi instinctul cauzalităţii—o habitudine sufletească derivată 
din instinctul de Conservare,—e la baza credinţii în supranatural, 
O simplă întîmplare care impresionează pe om, prin urmările asupra 
vieţii lui, îi dă fiorul supranaturalului, tocmai prin instinctul care îi 
cere o cauză a acelei întîmplări inexplicabile. Ce conştiinţă, fie cît 
de positivă, nu se clatină în asemenea împrejurări! Cine nu simte stă- 
piniri neințelese deasupra nevutinții lui! Omul turburat sufletește de 
mari decepţii, de mari dureri și primejdii, de mari neînţelegeri va in- 
voca totdeauna Dumnezeirea sau alte forţe supranaturale, din simplu 


Rn de conservare, cum face Hamlet în asemenea impre- 
u e 


De două ori Hamlet, în desperarea marilor decepţii, s'a gindit 
la sinucidere ; natura lui viguroasă şi normală însă a reacţionat la 
timp. Instinctul lui de conservare a răscolit substraturile adinci ale 
“subconştientului şi-a ridicat la Suprafaţă, ca forţe vii de apărare, 
superstiții bazate pe credința în supranatural, de a cărui inexistentă 
Hamlet era totuşi convins. 


Contraziceri deasemenea natură se găsesc desigur în Hamlet, 
pentrucă se găsesc în fiecare om normal. Contrazicerile, sau mai 
bine zis conflictele, din sufletul chinuit al hui Hamlet sînt ale eternei 
naturi omeneşti înseși, 


In această lumină a psihologiei umane, Hamlet nu e în contra- 
zicere cu sine fusuşi nici în solilocul din Act. I, cînd: „pedeapsa 
pe care Atotputernicul a hotărtt-o împotriva sinucigaşilor“ il opreşte 
să se sinucidă, —pe el care nu crede în supranatural; nici în so- 
lilocul din Act, II, cînd, adînc turburat şi pledind pentru sinuci- 
dere, se opreşte de „spaima acelui ceva de după moarte, ţara ne- 
descoperită, din ale cărei hotare niciun călător nu se întoarce“, — 
adică de marele necunoscut al vieţii viitoare, pe care el o neagă 
categoric, la sfirşit. 

Brandes, totdeauna prea grăbit în succese de logică impotriva 
lui Hamlet, îl pune în contrazicere şi cînd el afirmă că „Niciun 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 31 


călător nu se întoarce din ţara nedescoperită... de dincolo“, deşi în 
Act. I a stat de vorbă cu Umbra tatălui său.! 

Deasemenea din faptul că în Act. |, Hamlet cedează insis- 
tenței mamei sale de a nu se întoarce la Wittenberg şi de a ră- 
mine la Elsinore, se trage concluzia că chiar dela începutului piesei,— 
deci în însuşi caracterul lui Hamlet,.—se vede abulia ca un deficit 
organic, în eroul piesei, 

E aici poate cea mai interesantă și mai evidentă eroare de 
interpretare a textului, repetată de mulţi, care, chiar dela început 
rătăceşte critica asupra lui Hamlet, * confundtadu-se o stare sufletească 
dramatică cu n relatare de fapte informative, 

Sufletul omenesc nu curge liniștit în premise şi concluzii lo- 
gice, ci se zbate necontenit în conflicte. Lupta pentru conservare 
şi echilibru e lege şi pentru viața sufletească, în măsura energiilor 
ei vitale. Un om, psihiceşte viguros, luptă împotriva tuturor conflic=. 
telor şi zguduirilor sufleteşti care tind să-l doboare, mobilizind au- 
tomat toate rezervele de apărare, din cele mai adinci substraturi 
ale subconștientului, care pot să-i contrazică teoriile, concepțiile şi 
credinţile, pentrucă torentul unei vitalităţi impetuoase trece peste 
aceste slabe zăgazuri ale conştiinţii liniştite, cînd viaţa înseși e în joc, 

E un instinct de conservare şi în viaţa sufletească superioară, 
cu acte reflexe şi automatisme pentru apărarea integrităţii ei, caşi 
în viaţa periferică a sensaţiilor, cu acte reflexe de apărare spontană 
a corpului, 

Nebunia înseși, —nebunia ca criză trecătoare, fără tară or- 
ganică, adică întunecarea temporară a conştiinții—e un act reflex 
de defensivă sufletească, o scufundare automată a conştiinții subt 
valurile turburi ale subconştientului: - nebunia Regelui Lear e una 
din marele intuiții ale lui Shakespeare, în psihologia normală a 

omului, E. aceiaşi ripostă de apărare pe care o dă corpul cînd, 
prea tare lovit, îşi amorţeşte sensibilitatea pentru a evita durerile 
insuportabile. - 


1 Am citat observaţia lui Brandes pentrucă ea reprezintă metoda de 
analiză psihologică curentă, după care sufletul lui Hamlet apare anormal şi 
plin de contraziceri. Dacă Hamlet insă nu e absurd, ci e om, chiar der 
atitudinile pe care i-le impută Brandes, concepția omului-silogisri, inclusă 
iu astiel de critică, e desigur absurdă și prea simplistă pentru a putea re 
Hecta complexitatea vie, cu substraturile ei atavice și eruptive, a sulletulul 
omenesc, angrenat nedespârțihil în împrejurările vieții reale; ea implică un 
punct de vedera static, superficial şi exclusiv intelectualist, în analiza su» 
Betului omenesc, care tinde toțdoauna să convergeze întro unitate perso- 
nali, dar niciodată nu se fixează intro lorimulă logică, 

2 Cu aceasta volu începe articolul special asupra erorilor de interpre- 
tare a textului. 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DU 


Credinţa în supranatural, presimţirile vagi, simularea bizară a 
nebuniei nu sint în Hamlet contraziceri ori semne de detracare, ci 
preveniri reflexe ale instinctului de conservare într'o natură vigu- 
roasă și în continuă defensivă faţă de cele mai agresive împrejurări. 
Sint triumful capacităţii şi energiilor lui vitale, nu abdicări ale inte- 
ligenţii lui. Contrazicerea în Hamlet nu e o categorie logică de 
inconsecvenţă a cugetării ci un triumf al vieţii organice peste conflic- 
tele de conştiinţă care o minează. 

De multe ori în Shakespeare un singur cuvint ne lămureşte 
mai mult decit un volum de critică. E procedeul lui artistic de a 
scapara cu un singur cuvint, o expresie, în adincimele întune- 
coase ale conştiinţii omeneşti. Hamlet povesteşte lui Horatio cum 
pe vasul care-l ducea spre Anglia, pe cînd Rosencrantz şi Guil- 
denstern erau adormiţi, s'a furişat tiptil lingă ei şi le-a cercetat 
buzunările. E unicul moment de micime urită a lui Hamlet, în toată 
piesa. Fapta lui Hamlet e tot atît de degrădătoare şi exact de a- 
ceiaşi categorie morală cu spionarea de după perdea a lui Polo- 
nius. Fapta lui Polonius însă stă virtual în caracterul lui, e logică cu 
intreaga lui ființă, dar fapta lui Hamlet ? Contrazice toată fiinţa lui 
morală, şi... totuşi Hamlet a săvirşit'o, învingîndu-se pe el însuşi, auto- 
mat, din porunca organică a instinctului de conservare. In ace! 
moment de primejdie a vieţii, mintea clară şi demnă a lui Hamlet 
a abdicat şi-a apărut în el un Polonius, degradat şi odios cum a 
apărut antropofagia în eroii selecţi din Don Juan al lui Byron. 

Cind Hamlet povesteşte lui Horatio acest episod, primejdia tre- 
cuse, Hamlet era el: de aceia în povestire intercalează spontan 
dezaprobarea faptei, descalificind'o dar și explicînd'o prin cu- 
vinte — „temerile mele uitind cuviinţa“. Cuvinte care, din punct 
de vedere moral, arată o prăpastie între Hamlet care a sä- 
Virşit fapta şi Hamlet care o relatează. Aici e enigma normal 
omenească a tuturor contrazicerilor din Hamlet şi-a naturii ome- 
neşti din toate timpurile. Cine ştie din ce perioadă ancestrală 
începem să trăim, într'un moment dat, şi cît putem să înfrinăm 
sălbătăcia trecutului din noi, într'un moment actual, cînd un in- 
teres al nostru e în joc! Shakespeare îl pune pe Hamlet să ros- 
tească cuvintele „the rest is silence“, atunci cînd, se poate spune, 
trecuse în lumea raţiunii "pure, cînd mintea senină scapă din 
sclăvia încamării, cînd instinctul de conservare abdică în faţa 
inteligenţii logice, — căci numai morţii sint logici, în înţelesul lui 
Brandes, — dar şi cind omul e mai laş ca totdeauna. 

Fără îndoială că recunoaşterea logică a inevitabilului în faţa 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 33 


morții şi triumful inteligenți peste laşitatea de a nu putea renunţa 
la viaţă sint atribute de curaj ale celei mai înalte frumuseți morale. 
- 

Hamlet e predestinat să atingă toate înălțimile. Shakespeare 
are procedeul să sublinieze fără să ne spună. Pe aceiaşi pagină 
îşi dă sufletul şi Claudius. Cum? Străpuns de spada lui Hamlet, 
din piept în spate, cu otrava ucigătoare în trup, pe care Hamlet 
i-o turnase pe git cu deasila. In fața Reginei, moartă numai din- 
tr'o sorbitură, Claudius nu se Supune cu demnitate inevitabilului, 
ci strigă: „Aparaţi-mă, prieteni, nu sunt decit rănit“. Sint ultimele 
lui cuvinte, — pendantul celor patru cuvinte, —the rest is silence,— 
ale lui Hamlet, rostite pe pragul morţii. Contrastul între un om mare 
curagios şi un ticălos laş e evident. 

Ultimele cuvinte ale lui Hamlet sînt proclamarea grandioasă 
a imperiului cugetării eliberate, 

Nerecunoaşterea altei existenţi decit a conștiinţii noastre re- 
duce lumea materială la o simplă funcţiune a sufletului omenest 
şi distruge posibilitatea credinții în orice formă de existență a su- 
pranaturalului, 

E apoteoza cugetări şi-a eroismului moral deodată... e şi 
tragedia vieţii omeneşti, în același timp. 

Frumuseţa suportării morale a acestei sentinți e de esenţa 
sublimului. „Voi care intraţi aici, lăsaţi orice speranţă“ apare o min- 
gliere, căci nu distruge credința în existenţa „de dincolo“, Inexistenţa 
eternă însă trece peste ori ce grozăvie a închipuirii. Hamlet sfirşeşte şi 
logic şi supraomeneşte, ca cel mai mare şi mai puternic caracter 
din galeria shakespeareană, Sfirşeşte şi ca un prinţ cu conştiinţa 
datoriei şi ca om de acţiune, nu numai ca cupetător, 

Cu moartea în el, Hamlet salvează viaţa lui Horatio, iartă mări- 
nimos pe Laertes, hotăriiște Succesiunea la tronul Danemarcii, după 
ce mai înainte salvase sufletul Gertrudei, şi pedepsise pe Clau- 
dius ; iar ca prinţ al Danemarcii, stăpinit de nobilul sentiment de 
a rămine în Istorie, sentiment ce nu-l poate avea decit naturile 
superioare,—şi care deși e mai verusimil într'un print decit într'un 
om de rind, Shakespeare îi subliniază astfel existența în natura 
umană, —roagă pe Horatio „să spuie lumei istoria lui, ca lucrurile 
să nu rămină necunoscute şi să i se păstreze un nume pătat“, 

Cuvintele lui Horatio: „A dispărut un nobil suflet“ caracte- 
rizează simplu eroica viaţă a Prometheului shakespearean, 

Tăria sufletească a lui Hamlet în ultimele momente e sub- 
liniată și prin o trăsătură ironică de humor tragic, bazat pe un 

= 3 


34 VIAŢA ROMINEASCA 


simplu joc de cuvinte. Piatra scumpă venețiană, pe care Claudius 
o pusese otrăvită în cupa predestinată lui Hamlet, se numea unlon. 
Claudius anunţase cu enfază: „in cupă, Regele va arunca un 
- union, mai scump decit acel pe care patru regi succesivi l-au 
purtat în coroana Danemarcii. „La urmă, Hamiet, cînd îi toarnă 
pe git, cu deasila, băutura otrăvită, îi strigă : „Bea această băutură : 
este union-ul tău înăuntru ? Urmează pe mama mea“. Cuvintul 
union însamnă aici şi unire, căsătorie, Să fii cu moartea în tine, 
să ucizi şi să faci ironii şi jocuri de cuvinte în acelaşi timp, de- 
sigur nu e un semn de slăbiciune. 

Intr'o clipă Shakespeare ni-l prezintă pe Hamlet cu toate 
însuşirile lui sufleteşti. Parcă-l rezumează în grabă, dar complect, 
dupăce primise lovitura spadei otrăvite : inălțime şi adincime de 
cugetare, acţiune, generozitate şi nobleță, gînd la interesele sta- 
tului, iubire, curaj şi demnitate, putere de dominare asupra lui şi 
a tuturor, spirit, ironie, humor... toate înălțimile intelectuale şi morale 
în gesturi fascinante de cuceritor. Şi vigoarea lui fizică este extra- 
ordinară. Nu indiferent Shakespeare îl arată pe Hamlet cu atita 
putere în el, dupăce Laertes, care fusese lovit în urma lui de a- 
ceiaşi spadă otrăvită, murise. Hamlet a avut timpul să defileze 
întreg, înaintea propriei lui morţi, în admiraţia celor de faţă şi... 
a noastră. Şi-n această scenă grozavă, în care avem patru ca- 
davre, nu e uitată nici impresia ridicolului de atitudini şi situaţii. 
Ce proclamări enfatice, ce suveranitate regală! La urmă, bietul 
Rege prins de gît, tremurind şi înghițind silit otrava pregătită 
pentru altul! Ce tumult de viață cu toate conflictele şi contradic- 
ţiile ei în citeva clipe! 


+ 


Desigur acest studiu nu ar fi complect, dacă nu am vorbi şi 
despre Umbra din Hamlet, în hipostasa ei vorbitoare, cît şi despre 
valoarea supranaturalului în această formă, din punct de vedere 
al înstrumentării artistice, în Shakespeare. 

Umbra nu este in povestea lui Saxo Grammaticus ; ea eun 
duh al răzbunării, curent în apreciatele piese de răzbunare de a- 
tunci, cum era şi The Spanish Tragedy a lui Kyd, perechea ge- 
menă a lui Hamlet. In ambele piese Umbra victimei e chemată 
în public să descopere crima ascunsă, spre satisfacția tuturora. E 
detectivul simpatizat dela cinematograful de azi, care scoate ropote 
de aplause cînd prinde pe criminal. E elementul melodramatic şi 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 35 


sensațional cel mai gustat de publicul lui Shakespeare, de aceia 
acest rol era jucat de însuşi Shakespeare, Directorul şi proprietarul 
teatrului. 

Dar artistul Shakespeare, fără să-l încurce pe business-man, 
a ştiut să întrebuinţeze Umbra şi în scopul lui, cu totul deosebit 
de al celorlalte piese de răzbunare. 

„ Umbra ca instrument tehnic e întrebuințată cu extremă sub- 
tilitate spre a sublinia în Hamlet nuanțe sufleteşti de o delicateţă 
morală neintilnită în niciun altul din eroii lui Shakespeare și care 
nici nu ar fi putut fi prin alt mijloc deliniate. 

Apoi, în mod travestit, Shakespeare ne arată, dela început, 
intreaga problemă ce chinuie sufletul lui Hamlet, cu toate conilic- 
tele sufleteşti ce au să urmeze. 

Umbra Regelui Hamlet nu e decit sufletul eroului Hamlet, 
care işisva repeta nemulțumirile ce-l chinuiesc atit de adine şi în 
solilocurile ce vor urma, în celelalte acte, căci Umbra, de fapt, nu 
e decit un soliloc sui-generis al lui Hamlet. 

Confruntarea textului din diferitele solilocuri ni se impune 
dar şi o vom face chiar în acest articol, spre evidențiarea afir- 
mării noastre, 

Vom pune Umbra pe două coloane, ca pe o adevărată pla- 
giatoare a solilocurilor lui Hamlet. 


Spre deosebire de orice altă Umbră din Shakespeare, Umbra 
din Hamlet ne impresionează prin deosebitele ei stări sufleteşti 
vibrante, cînd îşi povesteşte viața pe scenă. Nu e numai o Umbră 
informativă şi detectivă, care destăinuieşte aton, cum se cuvine 
unui spirit „de dincolo“ adevăruri ascunse ; ea trăieşte pe scenă, 
manitestind chiar atitudini morale. Are accente puternice de in- 
dignare împotriva Reginei, care nu i-a apreciat calităţile şi s'a 
uitat la altul, ceiace nu cadrează cu majestatea fostului Rege. 
Protestează în exclamaţii împotriva lui Claudius, — „bestia inces- 
tuoasă şi adulteră“, — și-i cere lui Hamlet răzbunare. Cu toată 
indignarea însă împotriva Reginei, spiritul Regelui mort roagă pe 
Hamlet să o cruțe, — o slăbiciune  neințeleasă, din partea unui 
bărbat care a purtat coarne“. Intr'un cuvint, eo Umbră cu toate 
resorturile vii ale vieţii, cu stări morale... un adevărat personagiu 
dramatic, E mai curind un caracter travestit decit Umbra bătri- 
nului Rege Hamlet, al cărui spirit nici nu-l reprezintă verosimil. 


3% VIAŢA ROMINEASCĂ 
IA ASNA U O 
De fapt, Umbra nu expune decit ceiace se petrece în sufletul 
porno Hamlet. Nu e spiritul bătrinului Rege, ci un simplu soliloc 
al lui Hamlet. 
Solilocul e un procedeu dramatic obişnuit în teatrul lui Sha- 
kespeare, dar nici unui erou nu i s'a acordat atitea solilocuri ca 
lui Hamlet, şi nici atit de lungi. Caracterul solilocurilor lui Hamlet 
insă nu e informativ extern şi istoric, ci psihologic. Ele reflectează 
viaţa intimă şi discretă a cugetării sau alte stări sufleteşti, — o viaţă 
internă pe care Hamlet însuși o analizează cu o rară putere de 
introspecţie, Solilocul, ca procedeu tehnic, ajunge astfel în Ham- 
let o caracterizare a eroului însuși şi cea mai principală docu- 
mentare a vieţii lui sufleteşti. E de observat caracterul specific al 
acţiunii în Hamlet : eroul îşi joacă viaţa, nu şi-o expune. Hamlet, 
urmărit de Rege şi spionat de Curte e silit necontenit să se izo- 
leze în sine şi să-şi comprime adevărata lui viaţă interioară, a- 
jungînd pînă la simularea nebuniei, numai pentru a se ascunde 
în el şi a dejuca pe cei din jurul lui. Din aceste împrejurări ur- 
mează o concentrare tot mai mare a eroului în sine insuşi, 
adică o exagerare de _intelectualizare şi o sinceritate de expresie 
aproape exclusiv numai în solilocuri. lată dece solilocul în Hamlet 
e şi o caracterizare şi o documentare sigură, nu numai un me- 
tod tehnic, In adevăr, în afară de conversațiile cu Horatio şi de 
scena interviewului din Act, II cu Regina, Hamlet nu apare sin- 
cer decit în solilocuri. Discreţia este o caracteristică a lui Hamlet 
impusă şi de împrejurările speciale de izolare sufletească silită. In 
solilocuri. însă, Hamlet îşi poate deschide sufletul şi deveni indiscret : 
astfel numai putem pătrunde direct în sufletul lui. Dar Hamlet are 
bănueli şi imputări grozave impotriva mamei lui, pentru care totuşi 
păstrează aceiaşi iubire deşi îşi simte şi memoria tatălui său şi onoa- 
rea lui personală și a statului pătate prin purtarea ei. Sint însă lucruri 
pe care Hamlet nu le poate pronunța despre mama lui, nici în so- 
lilocuri, fără să nu se simtă el însuşi scoborit, degradat, deşi 
aceste lucruri îi trămintă evident gindurile. cum arată textul. Ham- 
let e eroul celor mai delicate sensibilități pe care nu le scade 
prin grosolănii nici în erupțiile cele mai vehemente ale „Sulletului 
lui, faţă de Regină, în Act. IL. Cuvintul adulteră nu putea zbura 
depe buzele lui Hamlet, nici direct către Regină, nici chiar în 50- 
liloc, — deşi imputarea îi tortura sufletul, —fără ca Hamlet să nu-i 
simtă vulgaritatea şi ofensa şi asupra lui şi asupra memoriei tatălui 
său. De asemenea nu putea fi comunicat prin altul, căci în aseme- 


—— SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 37 


nea caz publicitatea înseşi era o dezonoare şi o umilire, în faţa al- 
tora,— a lui Hamlet însuşi. Cu toate aceste Shakespeare a voit să 
ne arăte într'un chip că această ofensătoare imputare impotriva ma- 
mei lui îi otrăvea sufletul, De asemenea alte acuzări împotriva ma- 
mei lui nu puteau fi spuse de Hamlet, fără să nu-l degradeze 
pe el. Cu toată justificarea lor morală, atingeau Susceptibilităţi 
şi sensibilităţi Superioare ale frumosului moral de care se simte 
pătrunsă în toate momentele vieţii lui grandioasa personalitate 
a lui Hamlet, 


In asemenea împrejurări Shakespeare a travestit solilocul 
direct, prin interpunerea supranaturalului, în soliloc indirect, după 
cum a procedat şi cu sistemul întroducerii reprezentării unei piese 
în care „Hamlet inserase vreo douăsprezece sai şasesprezece ver- 
suri“. Shakespeare întrebuințează toate ingeniozităţile tehnice nu- | 
mai pentru a păstra neatinsă grandioasa frumuseță morală a e- 
roului său, 


Dar să demonstrăm, plagiatul Umbrii. Umbra—ca orice de- 
tectiv „de dincolo“ — neavind nimic de menajat ar trebui să spună 
lucrurile direct. Cu atit mai mult cu cit ea era spiritul soțului o- 
fensat. Cu toate aceste, Umbra nu-i Spune Reginei „adulteră“, 
ci-l descalifică pe Claudius cu cuvintele „bestie adulteră“, Deşi 
Regina e arătată astfel vinovată de această dezonoare, căci adul- 
terul e o crimă ce nu se poate comite decit în doi, totuşi e o nu- 
anţă de respect și delicateţă în atitudinea Umbrei, de a o arăta 
pe Regină ca pe o victimă în complicitatea ei și e chiar o do- 


V, între imputările pe care Hamlet le aduce împotriva lui Claudius, 
cele dintăiu sînt că „a ucis pe tatăl lui şi a dezonorat pe mama 
sa”, —care e iarăşi considerată de Hamlet ca o victimă a lui 
Claudius, 

Un bărbat poate Spune soției lui „adulteră“, dar un fiu, 
mamei lui, niciodată, afară numai dacă nu e.. ceiace Hamlet nu 
putea fi. 


Umbra, dacă ar reprezenta în adevăr spiritul fostului soț al 


35 VIAȚA ROMĪNEASCA 


Gertrudei, nu ar trebui să vorbească ca fiul ei, — să „plagieze“ 
pe Hamlet. Cum însă Umbra nu e decit însuşi spiritul travestit 
al lui Hamlet, discursul ei nu poate fi înserat decit în rindul so- 
jilocurilor lui Hamlet, căci e în acord cu ele. Hamlet, in solilo- 
cul |, avind în minte invinuirea de adulter împotriva mamei lui 
nu pronunță cuvintul, ci exclamă: „Crapă inimă, căci trebue să-mi 
țin limba“. Vinovăţia Reginei era evidentă, totuşi Shakespeare a 
simţit că Hamlet nu poate spune cuvintul şi a recurs la Umbră ca 
să ne arăte ce se petrecea în cugetul lui. Dar de oarece Umbra 
nu-i decit un soliloc al lui Hamlet trebuia păstrată aceiași atitu- 
dine taţă de Regină, ca faţă de o victimă a lui Claudius şi deci 
i se impune Umbrei restricţia procedeului indirect, nu calificativul 
direct, insultător, * 

Dacă în locul Umbrei, un personagiu autentic ar fi comunicat 
faptul lui Hamlet, toală piesa ar fi fost schimbată, Cunoaşterea, 
public exprimată, a dezonoarei Reginei ar fi alterat şi psihologia 
lui Hamlet. Semnificaţia morală a discreţiei nu mai putea delinia 
caracterul lui Hamlet, nici caracteriza situația. 

Sentimentul dezonoarei Reginei turbură necontenit şi adinc sufle- 
tul lui Hamlet. Ea apare degradată ca mamă, ca soție şi ca Regină 
în conflictele lui sufleteşti, dar el nu poate rosti cuvintul insultător, 
nici chiar ca să fie auzit numai de el în sotilocuri. Cu atit mai mult nu-l 
putea arunca în fața Reginei, sau rosti înaintea altora,—şi cu atit încă 
mai mult nu-l putea auzi dela altul sau împărtăşi cu un altul. De- 
aceia Umbra nu voiește să vorbească decit lui Hamlet singur, izo- 
lindu-l de Bernardo, Marcellus şi Horatio; iar Hamlet nu le destăi- 
nueşte nici un cuvint dupăce Umbra dispare, cu toate insistenţile celor 
trei prieteni de a afla ceva din gura lui Hamlet, 

Hamlet nu putea împărtăşi cu un altul cunoştinţa acestei vi- 
novăţii a Reginei, fără să fie şi să se simtă scoborit, ori să se 
scoboare însuși prin aruncarea insultei. 

Hamlet nu poate pronunța cuvintul insultător, faţă de mama 
„ui cum Macbeth nu poate rosti cuvintul „Amin“, faţă de conştiinţa 
lui încărcată. 

In solilocul din Act. | Hamlet îşi impune să-şi „ţină limba“, chiar 
dacă „ii crapă inima“; iar în solilocul din Act. HI exclamă: 
„Tu limbă şi inimă să fiţi ipocrite”, Dar dacă Hamlet nu 
poate rosti insulta! împotriva mamei sale, îi poate în schimb 


1 Faţa de e mon insulta, chiar, e voit şi amar Intrè- 
f ta de Hamlet, pe cind tată de Gertruda, cu toată vehemența Imputä- 
rilor, insulta e oprită din instinct adine, E desigur alci o caracterizare cu 
înțeles profund. 


SENTIMENTUL RĂZBUNARII ÎN HAMLET E 


imputa faptele cu o elocvență theurgică, neatinsă nicăieri în 
piesă. Cuvintele lui sint lavă topită. Inseşi limba arată grozăvia 
turburării, suferinţii şi sensibilităţii lui morale. Oroarea adulterului 
inundă lumea întreagă: „Un fapt care distruge frumuseţa şi nevi- 
novăţia pudoarei, schimbă virtutea în ipocrizie, răpeşte trandafiriul 
de pe strălucitoarea frunte a iubirii inocente şi pune în loc un ulcer ; 
face ca jurămintele căsătoriei să fie tot atit de mincinoase ca şi 
jurămintele jucătorilor de hazard: O aşa faptă care smulge din 
legămintul căsătoriei însuşi sufletul ei, şi preface blinda religie într'o 
rapsodie de cuvinte: care face să roşească faţa cerului; da, chiar 
această masă solidă şi compactă a lumii se posomorăște la gindul 
acestei fapte, luînd aspectul trist, ca în ziua judecății din urmă”, 

Astfel Shakespeare a pus în Hamlet instinctul profund al 
clasicului popor al home-ului, ca suport al unei complexităţi de 
sensibilități morale, caracteristice celei mai înalte şi mai puternice 
individualităţi din galeria lui. 

Hamlet nu spune niciun cuvint lui Horatio, contidentul lui, 
despre crima de dezonoare a Reginei, după cum nu-i spune nimic 
despre iubirea Opheliei (o altă elocventă tăcere a lui). Hamlet vor- 
beşte lui Horatio numai despre bănuiala de asasinat împotriva 
Regelui şi-l roagă să-l observe pe Claudius în timpul reprezentării 
piesei de verificare, Nu-i spune nimic de Regină ; pe ea o observă 
numai el, 

Cu toată vinovăția evidentă a crimei de dezonoare a Reginei, 
Hamlet e indulgent în judecata lui, ca şi Umbra; deşi e vehement 
faţă de Regină, în Act. Ii, nu e vulgar nici trivial. Are mo- 
mente de duioşie şi tandreţă, cu toată furia indignării.. 

E un fapt de adincă semnificație pentru psihologia lui Hamlet 
că, chiar în cele mai aspre imputări din solilocuri şi'n scena între- 
vederei lui cu Regina din Act. lIl,—cea mai violentă din toată 
piesa, '—Hamlet nu e vulgar ori grosolan. Prin toată cruzimea şi 


1 Aproape tot atit de violentă e scena intrevederii lui Hamlet cu 
Ophelia din Act. IIL în Act. |, Act, IL şi Act, II, textul arată că Hamlet 
iubea pe Ophelia : îl scrisese scrisori de ste, avusese întrevederi cu 
ea şi-i dăduse cadouri; îi declarase iubire „in mod onorabil“ și „intărise 
declaraţiile lui de dragoste cu cele mai stinta jurăminte”, iar Ophelia „sup- 
sese mierea acelor declaraţiuni încîntâtoare”. Polonius îi interzice Opheliei 
să mai primească scrisori dela Hamlet și să-i mai acorde intrevederi, Ea, 
din slăbiciune, tiranizaţă de brutalitatea lui Polonius, se supune. Hamlet, 
care o iubea, se simte disprețuit şi jignit. In solilocul din Act. II enume- 
rind nefericirile vieţii, Hamlet vorbește de „iubirea disprețuită“, ca una din 
cele mai mari, După violenta scenă a întrevederii lui cu Ophelia, din Act IML 
(du-te în mânăstire), Hamiet nu mal pomeneşte de iubirea dintre el şi 


40. VIAŢA ROMINEASCĂ e 


desperarea lui străbate iubirea, tandreţa și duioşia,—în accente 
zguduitor de tragice. Acelaşi timbru sufletesc îl are şi Umbra față 
de Regină, cînd se tinguie lui Hamlet, căci, după cum am observat, 
Umbra din Hamlet e o Umbră unică: ea are stări morale. 


ca să nu mai arăte nici-o tandreţă a imbirii, care în scena vehementă de 


d. 

La groapa Opheliei insă, in accentele disperării, sfidind pe Laertes, 
Hamlet ţipă : „Am iubit-o pe Ophelia: patruzeci de mii de frați, cu toată iu- 
birea lor, n'ar putea-o iubi cit mine“, Intrebuințarea verbului la trecut 
—„ăm  iubit-0"—-nu înseamnă că a iubit-o în trecut numai, ci arată ireme- 
diabilul durerii că ea nu mai trăeşte acum. în acest moment Hamlet a atins 
culmea neiericirii tragice, căci era înaintea unul fapt iremediabil, impotriva 
căruia voinţa şi hotärirea lul nu mai puteau face nimic. Pe Claudius îl putea 
pedepsi cind voia: o spune lui Horatio şi textul o arată; culpa mamei lui 
o putea măcar în parte îndrepta : so facă „Să arunce partea cea mai rea a 
inimii şi să trăiască cu cea mai bmnâ“, dar în fața Opheliei moarte, v 
lui era complect înfrântă. EI i-a hotărit calea ispăşirii, a unei penitenți de 
izbăvire. Hamlet caută să se apropie de Laertes, pentru a da fratelui Uphe- 
liei o satisfacţie, umilindu-se ei, şi-i spune: „Te-am iubit totdeauna”, ceiace 
desigur nu se rapoartă la Laertes, ci la Ophelia. A iubit pe Ophelia nu 
pe Laertes, cu care n'a avut niciodată vreo prietenie, nici nu fusese col 
de şcoală cum fusese cu Horatio, Rosencrantz şi Guildenstern. Aceştia tof 
invățaseră la Wittenberg împreună cu Hamlet, pe când Laertes ati, la 
Paris, de unde n'a venit decit la încoronarea lui Claudius si apoi a plecat 
inapoi; şi se reintoarce, cind aude că tatăl lul murise. N'avusese nicio 
comunitate de viaţă cu Hamlet şi nicio înrudire sufletească, Deşi în toate 
ediţiile textul spune: „| loved you ever“, eu, Intrum articol prez age E am 
susținut, caşi acum, că Hamlet se poue la Ophelia, nu la Laertes, În ré- 
centa lucrare a lui Allardyce Nicoll văd cael întrebuințează un text vechiu 
tu „i loved her ever“, în forma originală veche „I loud her ewer" în loc 
de „i laya you ever", Ceiace susțineam, capătă astfel confirmarea directă 
a tex Ă 

Dar poate cea mai puternică documentare din text a protundei iubiri 
a lui Hamlet pentru Ophelia è în acele citeva cuvinte pe care Hamlet le 
rostește, aproape ieşit din fire, în fața Umbrei care îi anunţase asasinatul 
tatălui său, în Act. | Hamlet îi cere Umbrei să se grăbească, să-i spună 
cine-i asasinul ca e să răzbune crima cu cea mai mare iuțeală : „Să poată 
zbura cu aripi iuți ca gindul ori ca iubirea“, Limba nu are decit 
expresiile „iute ca vintul“ şi „lute ca gindul“. „Iute ca iubirea“ e evident 
din experienţa propriului lui sufiet. Şi cit de adincă trebuia să fie această 
iubire în sufletul lui Hamlet dacă în asemenea momente de grozavă tur- 
burare, ea îi dă reperuri de comparaţie, făra voia lui, 

Între cele două mari iubiri ale lui Hamlet, în stare, prin natura lor, 
să turbure mai profund şi mai complex sufletul omenesc, stă axa de 24 
larizare a sufletului Ini Hamlet, nu în răzbunare, un sentiment, prin sine, 
nelecund, lar violența scenelor din intrevederile lui Hamlet cu Ophelia şi 
cu Gertruda din Act, [ll amintesc fără să vrei scena în care Othello asasi- 
nează pe Desdemona : nici în una nu lipseşte nota tandreței și iubirii 
tragice. 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 4l 


Acuzînd, plin de îndurerare, pe Regină in solilocul din Act. I, 
Hamlet exclamă celebra frază :—,„Släbiciune, numele täu e femee“ 
şi mai departe insistind asupra degradării Reginei: „Pentruce ea, 
tocmai ea!*. Sint evident aici accente de suferință, de iubire şi de 
indulgență, Hamlet simte just că Regina a căzut din slăbiciune, nu 
din perversie şi deaceia nu numai că el nu încetează săo iubească 
dar o menajează, o compătimeşte şi vrea să o salveze de subt 
dominaţiunea hipnotică a lui Claudius, în furtuna celor mai dure- 
roase conflicte din propriul lui suflet. Cel mai tare cuvint pe care 
Hamlet il rosteşte împotriva mamei lui e pernicios, în solilocul 
după dispariţia Umbrei, cînd doborit de suferință exclamă: „O most 
pernicious woman!“ „O ticălos, ticălos,..!* se referă la Claudius, 
imediat, In piesa de veriticare,—de fapt şi ea un soliloc al lui Hamlet,— 
Regele Actor, adică Hamlet, cu o indulgență şi cu o nuanță de 
duioşie, exprimă repetat în deosebite forme,—(caracterizind astfel 
şi factura filosofică a minţii lui Hamlet) - ideia că nu sîntem stăpini 
pe faptele noastre, ca răspuns Reginei Actrițe, adică Gertrudei, 
care jură bărbatului ei, că după moartea lui ea nu se va remărita 
cu un altul: „Cred că ești convinsă de ceiace vorbeşti acum, dar 
adeseori noi nu ţinem ceiace am hotărit“... Scena reconcilierei lui 
Hamlet cu Regina, din Act. MI, care vine după o scenă furtunoasă 
de imputări, e impresionantă tocmai prin duioşia ei: „Cind vei 
dori să fii binecuvîntată voi cere binecuvintarea dela tine“, 

E vădit dar,—textul e clar şi bogat,—ce sentimente veneau 
în conflict în sufletul lui Hamlet faţă de Regină. Acelaşi atitudine 
sufletească faţă de Regină o vom constata şi în discursul Umbrei 
—căci ea ţine un adevărat discurs—. 

Shakespeare adeseaori ne face să ne giîndim la adevărul că 
omul poate face fapte rele, din slăbiciune de voinţă, nu din per- 
versie de caracter: Gertrúda e o ilustrare. Intro altă piesă a lui 
Shakespeare, un personagiu spune: „Condamnă fapta dar nu pe 
făptuitor*. 

Deaceia şi simpatia, Shakespeare ne face să înţelegem, nu 
se naşte uniform din faptele omului. Gertruda păcătuieşte şi totuși 
nu ne inspiră antipatie. Polonius nu face nicio faptă rea şi e pro- 
fund antipatic, căci simțim că Gertruda are un caracter bun, iar 


Polonius e un pervers, 
+ 


Şi Umbra caşi Hamlet cruță in toate împrejurările pe Regină. 
„Slăbiciune, numele täu este femee“ : e atitudinea amindurora. 


q VIAȚA ROMINEASCĂ — = 


„Cu vicleşugul spiritului şi cu daruri trădătoare“, Regina a 
fost sedusă. 

„O spirit pervers şi daruri blestemate, care au putere de a 
seduce în aşa chip !* exclamă Umbra. E vechea poveste, pe care 
o confirmă şi Margareta din Faust... „Alte voci, aceiaşi gamă“. 

Umbra în Act. |. se tinguie lui Hamlet de purtarea Reginei, 
compătimind'o în acelaşi timp : „O Hamlet ce cădere! Dela mine, 
a cărui iubire păstra demnitatea de a fi aceiaşi cu jurămintul pe 
care i l-am făcut la căsătorie, să se scoboare la un ticălos, ale 
cărui daruri fireşti erau sărace faţă de ale mele!*. 

lată o auto-elogiare cam nepotrivită cu majestatea regală a 
Bătrinului Rege! 

Hamlet spusese mai poetic, înainte, în solilocul din Act. E, 
gindindu-se la tatăl lui şi la Claudius, acum Rege şi bărbat al Re- 
ginei: „Un rege atit de excelent, care, comparat cu acesta, era 
un Hyperion faţă de un satir: atit de iubitor pentru mama mea, 
că nu putea îngădui ca vinturile cerului să-i atingă prea aspru fața !* 

Preferinţa pentru un satir insă nu e atit de excepţională; 
Gertruda nu e o femee anormală din acest punct de vedere. 

Şi mai departe, în acelaşi soliloc: „O Dumnezeule !... să se 
mărite cu unchiul meu, fratele tatălui meu, dar care nu samănă 
cu tatăl meu cum nu samăn eu cu Hercules", 

Apoi, în Act. III, în scena medalionului, Hamlet compară por- 
tretul tatălui său cu al lui Claudius, descriind calităţile unuia şi 
defectele celuilalt, întocmai cum face şi Umbra. 

Dar ceiace surprinde în deosebi sint următoarele griji pe 
care Umbra le poartă soției adultere, cerind totodată lui Hamlet 
să şteargă pata dezonoarei depe tronul Danemarcii : 

„Dacă ai suflet în tine, nu răbda aceasta; nu îngădui ca 
patul regal al Danemarcii să fie culcuşul destriului şi incestului 
blestemat. Dar, oricum ai să urmăreşti acest act (e caracteristic 
că nu spune aici răzbunare), nu-ţi pata conştiinţa, şi mintea ta 
să nu făurească ceva împotriva mamei tale ; las-o în grija cerului 
şi a acelor spini care sint înăuntrul ei ca s'o înţepe şi s'o sfişie“. 

lar Hamlet, în Act. III, înainte de a întra în etacul mamei 
lui, unde ea il aștepta, îşi spune, în cunoscutul soliloc : 

„Fii liniştit ! Acum la mama. O, suflet, nu-ţi pierde natura; 
niciodată firea lui Nerone să nu străbată în acest piept hotărit: 
să fiu crud, dar nu denaturat : am să-i vorbesc pumnale, dar să 
nu întrebuinţez niciunul; tu limbă şi inimă să fiți ipocrite în a- 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 43 
ceastà întrevedere ; orice împutări amenințătoare cuvintele mele 
ii vor face, conștiința mea să nu îngăduie să fie vreodată exe- 
cutate“. 4 

Exact aceiaşi atitudine faţă de Regină şi la Umbră şi la Hamlet. 

Dar Umbra intervine şi în scena întrevederei lui Hamlet cu 
Regina, din Act. III, ca să-i atragă atenţia lui Hamlet că era prea 
violent faţă de Regină, care se speriase : 

„Dar priveşte, spaima covirşeşte pe mama ta: O, pune-te 
între ea, şi sufletul ei în luptă : închipuirea în corpurile cele mai 
slabe lucrează cu cea mai mare putere : vorbeşte-i, Hamlet“. 

In aceste cuvinte ale Umbrei, e toată adinca iubire, tandreţă 
şi duioşie din scena reconcilierii, dintre Hamlet şi Regină. E lirism 
vibrant. E însuşi temperamentul sensibil şi sufletul înalt al lui 
Hamlet. E Hamlet în soliloc. 

Ed 


Umbra cere lui Hamlet să răzbune „odioasa şi denaturata 
crimă“, înainte de a-i spune numele criminalului, iar Hamlet ieşit 
din fire, strigă „Asasinat* ! şi vrea să afle îndată numele uciga- 
şului, „ca să sboare la răzbunare cu aripi iuți ca gîndul ori ca 
iubirea“, 

„Umbra spune lui Hamlet: „Te găsesc apt“, — şi o Umbră 
nu poate nici greşi, nici minţi: ea ştie toate tainele şi de „aici* 
şi „de dincolo”. Ea îl cunoaşte bine pe Hamlet şi nu i-ar fi în- 
credințat această misiune dacă n'ar fi ştiut că e „apt“ s'o aducă 
la îndeplinire. Doar meseria supranaturalului, pe pămînt, de orice 
rang ar fi el, e să divulge adevărurile ascunse. E singurul scop 
al vizitei lui printre muritori. Hamlet se ştie şi el că e apt; o 
spune lămurit şi categoric, în solilocul din Act. IV: „Am voinţă 
şi putere şi mijloace s'o fac“, Iarăşi un acord perfect intre Umbră 
şi Hamlet, 

După ce însă Umbra îi spune lui Hamlet că „îl găseşte apt“ 
şi îi destăinueşte numele criminalului, pe care de altfel Hamlet îl bă- 
nuia, îi povesteşte cu detalii şi aprecieri preliminările şi evidenţile a- 
dulterului Reginei, cu toate insistenţile asupra înşelării şi dezo- 
noarei tatălui lui şi a tronului Danemarcii, ceiace-l doboară. 

Impresia asupra lui Hamlet a acestei povestiri e teribilă : 
se vede din solilocul care urmează imediat după dispariţia Umbrei. 
El nu se mai simte atit de dinamic ca „să zboare la răzbunare 
cu aripi iuți ca gîndul“, ci invoacă cerul, pămîntul şi iadul şi strigă 


a VIAŢA ROMINEASCĂ 


„O, ptui! ține-te, ține-te inimă ; şi voi muşchi, nu îmbătriniţi deo- 
dată şi ţineţi-mă drept“. Hamlet e atit de puternic izbit de di- 
vulgarea adulterului mamej lui încît nu se mai poate ţine pe pi- 
cioare. 

Datoria de a pedepsi pe asasinul tatălui său îi dăduse aripi 
iuți ca gindul, dar aceste aripi sint deodată tăiate de sentimentul 
dezonoarei aruncate de mama lui peste memoria tatălui, peste 
demnitatea tronului şi iubirea fiului. 

Inloc să alerge pe dată la pedepsirea lui Claudius, o insamnă 
in carnet, să nu o uite, spun abuliştii. Sufletul lui Hamlet intră 
imediat în viforul altor conflicte sufleteşti, nu în furia răzbunării, 

O most perniciens woman ! 

O villain, villain, smiling, damned villain ! 

lată exclamațiile lui Hamlet, care arată ce se petrecea în 
Sufletul lui, la ideia complicităţii dezonorante a mamei lui, nu numai 
în crima adulterului dar şi în a asasinatului, după cum contirmă 
evident textul din Act. III. Deodată pedeapsa unui asasin de rînd, 
căci aşa îl privea Hamlet pe Claudius, pierde şi avîntul şi indemnul 
urgenţii. Desigur nu o va uita şi nu are nevoie să o însemne în 
carnet ca să o țină minte, dar cade, ca preocupare sufletească, 
pe planul a! doilea. 

Toate sensibilităţile lui morale, toate iubirile lui delicate sint 
deodată umilite şi sfişiate. 

Nu-l mai interesează faptele, ci sufletul omenesc. Cum e po- 
sibil „ca cineva să poată zimbi şi să fie un ticălos“, „Cel! puţin 
sint sigur că aceasta poate să se întimple în Danemarca“, con- 
chide Hamlet. 

Aici Shakespeare a deviat brusc caracterul vechei piese de 
răzbunare, deschizind perspectivele analizei sufletului omenesc În 
esența lui morală, în loc de a pregăti panta peripeţiilor unei răz- 
bunări sîngeroase, 

Ca să arăte trecerea lui Hamlet prin asemenea crize sufle- 
teşti, Shakespeare întrebuinţează instrumentarea dramatică impre- 
sionantă a supranaturalului. 

Hamlet trecea acum printr'a criză suftetească asemănătoare 
cu acea de după reprezentarea piesei de verificare. Turburarea lui 
e tot atit de intensă şi e urmată de manifestări tot atit de dezor- 
donate şi burleşti. După reprezentarea piesei, Hamlet plinge, ride 
şi joacă deodată, declamind versuri vesele: atit era de zguduit. 
Acum se clatină pe picioare, vorbeşte în exclamaţii, scrie ceiace-l 


pS SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 45 
uimeşte pe carnet, ca un om ieşit din fire: așa de adinc i se răsco- 
lise sufletul. Și în această scenă, Hamlet ajunge la incoherenţi 
caşi în scena cind joacă recitind, căci e într'o Stare de surescitare 
cînd plinsul şi risul se contopesc. 

Criticii însă îi atribue lui Hamlet tocmai în acest moment cind 
ti impun pierderea memoriei: tact şi prevedere ; el scrie în camet, 
nu numele lui Claudius, ca să nu-l uite, ci o formulă convenţională 
neînţeleasă decit de dinsul, ca în cazul cînd carnetul ar fi pierdut 
şi-ar încăpea pe mina altuia să nu fie descoperită intenţia lui de 
răzbunare, 

Cu alte cuvinte Hamlet în acest moment prevede că poate 
uita răzbunarea şi deci e mai bine să o însemne în carnet; apoi 
prevede că poate pierde carnetul şi de aceia inventează o formulă 
convenţională. Dar dacă uită formula convenţională ? E de regretat 
că Hamlet n-a inventat şi o cheie de descifrare, pentru orice even- ` 
tualitate... a criticii. Şi astfel critica care nu vede în această stare 
sulletească, aproape frenetică, a lui Hamlet decit pregătirea calculată 
a răzbunării, prevenită de tvate prudențile, face din formidabilul 
erou shakespearean un tip tot atit de fricos caşi Claudius. Cind 
se hotăreşte la răzbunare, întâiu ia măsuri să nu o uite; apoi se 
gindeşte cum să evite riscul, 

Ce aproape e un asemenea erou al răzbunării de Claudius, 
care cînd aude cum Hamlet l-a ucis pe Polonius îndosit după per- 
dea exclamă: „O! grozavă faptă! Aşa s'ar fi intimplat cu mine, 
dacă aşi fi fost eu acolo“. lată un Hamlet răzbunător, care fri fje- 
care moment îşi teme pielea lui, şi se uită în carnet ca să vadă 
ce are de făcut! 

Acest Hamlet burghez aparține criticii moderne, nu face parte 
din galeria lui Shakespeare,—şi e atit de departe de Prometheul 

Renaşterei, 


Hamlet îşi revine Incet din această criză, dupăce Horatio şi 
Marcellus încep să-i pună tot felul de intrebări, iar el răspunzind 
ca un absent şi arătindu-se evident preocupat de alte ginduri. La 
urmă, pe punctul de a se depărta împreună cu cei doi prieteni, 
deodată revenit în sine și plin de hotărire îşi exclamă scurtul şi 
enigmaticul soliloc, care are forma lapidară a acelor formule, obiş- 
nuite în Shakespeare, ce conţin virtual esența morală a piesei : 

Timpul a eşit din țiţini ; o, soartă blestemată, de ce am fost 
născut să-l pun eu la loc! 


45 VIAŢA ROMINEASCĂ 


E un rezumat al stărilor şi conflictelor din sufletul lui Hamlet, 
destăşurate înainte, în întreaga scena V din Act. 1,„—scenă ocupată 
aproape în întregime de Umbră şi jucată chiar de Shakespeare pe 
timpul lui. 

Tinind seamă de intreaga scenă, e clar că conţinutul acestor 
două versuri nu se referă la răzbunare. Apoi e evident că Hamlet 
apare aici nu numai ca un om sensibil, dar şi ca prinţ cu 
sentimentul datoriilor publice,—nu în înţelesul de atitudine externă, 
ci ca hipostasă psihică în conţinutul sufletului lui. Hamlet nu poate 
fi înţeles în faptele şi atitudinile sale dacă nu se ține seamă con- 
tinuu de această parte în structura sufletului lui,—necontenit vie, 
vibrantă şi determinantă. 

Tonul sufletesc din acest scurt soliloc e al unui idealist ne- 
mulţumit şi desgustat de epoca lui, dar hotărit şi pătruns de da- 
toria ce o are, prin naştere, de a pune lucrurile la punct. Se simte 
în Hamlet, în acest moment, autoritate, putere şi trecere peste 
durerile lui personale. E o stare sufletească de triumi asupra lui 
însuşi ; e deplin recules din o grozavă criză sufletească şi hotărit 
la acţiune. Şi tot restul piesei se desfăşoară pe această linie. 

Cit de mare şi de înalt moralminte e eroul shakespearean şi 
cît de jos e scoborit de critica modernă, se poate vedea din ro- 
manticele aprecieri ale lui Goethe, care a înfluențat atit de puternic 
întreaga strălucită serie a criticilor lui Hamlet, 

Goethe se opreşte la acest soliloc de două rînduri, găsind în 
el descifrarea tuturor enigmelor din caracterul lui Hamlet. 

„In aceste cuvinte, spune Goethe, cred că este cheia întregii 
procedări a lui Hamlet, şi pentru mine e clar că Shakespeare a 
căutat să zugrăvească o mare faptă pusă într'un suflet de o nee- 
gală tărie pentru executarea ti”. 

„Subt acest punct de vedere eu văd construită piesa, dela un 
capăt la altul. lată un stejar răsădit întrun vas scump, care ar fi 
putut primi în conținutul lui numai flori frumoase ; rădăcinile însă 
se întind şi vasul e sfărmat în bucăţi“. 

„O frumoasă, pură şi foarte morală fire, fără tăria nervului 
care face pe erou, se prăbuşeşte subt o sarcină pe care nici nu o 
poate purta, nici nu o poate arunca“. 

E cel mai redus simplism, exprimat în cea mai seducătoare 
formă, prezidind cu cea mai înalță autoritate seria erorilor în critica 
lui Hamlet. Psihologiceşte, aminteşte fenomenul de hipnoză al unei 
atracţii fascinante de către un punct de lumină orbitoare. 


SENTIMENTUL RĂZBUNĂRII ÎN HAMLET 47 


Observaţia lui Goethe implică predispoziții mintale şi 
et > = ateu 
psihice de creaţie artistică deosebite la cei doi giganţi ai geniului 
omenesc. La Goethe forţele dramatice operante sînt ideile perso- 
nale, la Shakespeare intuiţiile spontane. Cel dintăiu îşi ventrilochează 
ere r; pn ez prin simboluri dramatice, cel de al doilea 
caracterele scenice prin resorturile ' terabi 
ale naturii omeneşti. Pe iale ia z 
Aici e şi deosebirea şi explicaţia pentruce Faust e mai mult 
un poem liric şi filosofic al lui Goethe, mai potrivit pentru muzică 
d regiei p scenă, iar Hamlet e o galerie de perso- 
vii, independente, îndărătul cărora nu pofi descoperi filosofi 
autorului, dar le simți etern actuale şi plantă a ea ale umanităţii. 


I. Botez 


PALINODIE 


Unde mi-e sufletul oare, sfios şi cuminte ?,.. 
Gindul mirat îşi aduce de mine aminte. 

Gindul mocnit, ca un foc de frunzişuri subt rouă, 
Pilpie “n flacără vie, subțire şi nouă, 


Ce amintiri din trecut îşi distramă povara , 
Cum se distramă pe zare furtunile, vara ? 
Toamna 'mi aduce buchetele moarte și spinii, 


Toată tristeța=i încape 'n cuprinsul grādinii. 


Cine»a ţesut funigeii în pinză măiastră 

Ca să întindă hamac între crengile ude ? 

Fetele Toamnei, în rochii de brumă albastră, 
Vin să se legene 'n zori—şi doar vintul le=aude. 


PALINODIE 49 


Greeri tomnateci îşi torc somnolența subt vatră. 
Toate poveştile ies din firida de piatră, 
- Dalii sărace se scutura floare cu floare... 


Unde mi-e sufletul, unde mise sufletul oare ? 


Otilia Cazimir 


PU'E I 


— 1922 — 


Subt soarele amiezii, vaporul înainta pe nesimţite. Marea E- 
gee, cu albastrul ei violent şi compact, despicat — cît vedeai cu 
ochii — de fugare valuri paralele, se străduia să intre în cadrul 
unei chromolitogratii. , 

Doamna Soliades, care pănă acum dăduse semnele unei a- 
gitaţii extreme, înmărmurise de citeva clipe la babord, mistuind cu 
ochii o fişie îngustă de uscat ce se ghicea us, 

— Elada !—-suspină ea încet, fără să-şi întoarcă capul. 

Venisem lingă ea pentru a'i împărtăşi ultima ştire susită prin 
„fără fir“. 

— Doamnă, trupele revoluționare din Mitylene s'au imbarcat 
pe crucişătorul Lemnos, cu intenția, se pare, de a debarca ca şi 
noi, la Pireu. 

Doi ochi măriți de fericire, un suris fără sfirşit, două mini 
care scuturară brusc minile mele. 

— Mulţumesc. 

— Q, pentru nimic. 

— Pentru nimic ? Dar nu vă daţi seama ? Regele Constantin 
e perdut. Grecia e din acest moment în mîinile venizeliştilor. 
Grecia e salvată! 

Mă întrebam cum Grecia putea fi salvată în clipa în care 
armatele ei, urmărite de cavaleria lui Kemal, îşi găseau scăparea 
într'o retragere din cele mai grăbite; bineînțeles păstrai pentru 
mine aceste reflecţii nedelicate. 

— Inţelegeţi, continuă doamna Soliades, înainte de toate răul 
trebue tăiat dela rădăcină, Răul e politica care se face la Atena. 
Guvernul! regalist va fi răsturnat. E 

— Credeţi că guvernul Gunaris va demisiona ?—întrebaicu grijă. 

Intrebarea mea păru desigur atit de naivă, încit doamna So- 
liades rise, rise din toată inima. 


POPI 51 


Era Încă tinäră, Işi purta fara cu ea, în mod mai izbitor decit 
dacă ar fi mers îmbrăcată în costum naţional. Fruntea, nasul, bu- 
zele, profilul neted, se încăpăţinau să facă propaganda unei fru- 
museţi demodate de trei mii de ani. 

Eram jat dealbinilea.  Fusesem trimis în Grecia de 
Banca „Dacia Romană“, care mă însărcinase să intervin pe lingă 
guvernul grec pentru rezolvarea unor chestiuni de bani rămase 
pendinte între ea şi statul elin. 

Spusei doamnei Soliades că avem citeva scrisori de reco- 
mandaţie rare membrii principali ai Cabinetului, 

— Puteţi să mi le arătaţi? 

Luă scrisorile şi ceti adresele cu un suris crispat... apoi: 

— Imi permiteţi să vă dau un sfat amical ? 

— Evident. 

Grecoaica îşi întinse braţu-i gol, fluturind parcă un semn de 
adio cu scrisorile mele deasupra valurilor. 

ra me pori să le arunc în priit 

tri meu o impedică să-şi d rşească gestul. 

— Credeţi în adevăr că Guvernul Gunaris va demisiona ? 

—insistai eu. 


Neincrederea mea o făcu pe doamna Soliades să mă pri- 
vească lung, ca şi cum m'ar fi văzut întăia oară. Instantaneu mă 
simţii îndepărtat cu mii de kilometri din simpatia tovarăşei de 
călătorie. 

In acea clipă cu adincă satisfacţie zării pe punte venind spre 
noi cu un pas de preumblare, pe domnul Repos, grec diù Corfu, 
care îmi demonstrase toată dimineața durabilitatea Cabinetului 
Gunaris 


— A, iată compatriotul dumneavoastră îmbarcat la Constan- 
tinopol, exclamai. 

— Vărul meu? 

— Da? Nu ştiam, Imi daţi voie... Domnule Repos... Domnule... 

Făcui cîțiva pași cătră călătorul care tocmai trecea pe lingă noi. 

— Vă rog... veniţi un moment... vorbeam cu doamna So- 
liades, vara dumneavoastră... 

Domnul Repos se opri o clipă şi privindu-mă cu răceală 
îmi răspunse răspicat : 

— Nu cunosc. 

Apoi îşi continuă drumul. 

Mă întorsei, incurcat, cătră doamna Soliades, care, părea 
adincită în contemplarea orizontului. 

— Mă rog ertaţi-mă... nu ştiam... evident, se întîmplă... cer- 
turi de familie... 

— Nu e vorba de familie, mă intrerupse doamna Soliades 
cu asprime, Nu ai înţeles pănă acum că domnul Repos e cons- 
tantinist ? 

Şi fără să mai aştepte răspunsul, pleacă demnă şi dirză 
spre cabina ei, 


ga _________ VIAŢA ROMINBASCĂ O — 


Astfel venii pentru întăia oară în contact cu ura înverşunată 
i în două. 
ST sioda. invăţal că niciodată nu trebue să pui faţă în 
faţă doi greci dacă unul din ei nu ţi-o cere. 


se deslănţuia dealungul str ne) rr e 
de să-ți odihneşti privirea. Rarii trecă 
Boni cca pieri ms ochelari mari portocalii şi mergeau 
grabiti, de fra ggo jul care-mi fusese recomandat 

äsii nici o cameră la hote x 
din ia. Piictisit, mă intorceam spre trăsură : un domn, însă tinăr, 
ri oi pace că domnul pre o pokah n ae se 
- „Dacă îmi daţi voe, o 
pri ag oeg mine o deosebită plăcere de a servi pe un 
străin, şi mai ales pe un romin. 
— De unde ştiţi că sint romin ? PARS ice 
— Se vede, răspunse n „cu un suris Por. 
Probabil individul cetise cartea de vizită de pe yas igură 
inteligentă, bine legat, îmbrăcat Dee m elegant dar e 
| cc +» 
“ gr ekg A irrin: ger eir cina în modul cel mai natural, lingă 
mine. Pe drum, după cîteva minute, îmi adresă vorba : d AN 
"— Cind eram mic am stat cîtva timp în jpt n : r. ră 
Mi-aduc aminte ue O iară ci de frumoasă, de veselă, 
fi rămas acolo 
sii Ced că regretut insoţitorului meu era sincer, Mai sară ~ 
altfel, mi-am dat sama că Romînia străluceşte în A re ra 
cilor ca un fel de țară a belşugului şi a desfătărilar, 
Eldorado pentru Balcani. i Gi ikii 
mă încredință stäpinu i 
Xanti C lak pr re x pă la mine, întinzindu-mi mîna „şi 
ntindu-se : 
atei Spyros o pedi 
So m mpi grecul, zimbind uşor. E inutil, Am Se 
să fac un mic serviciu unui romin. Nu sint un ghid. Sint refug 
din Smyrna, unde mă ocupam de afaceri. Am scăpat numai 
hainele de A ii mine. i tace? 
„. CE ve iz ÎN 
ct d Deocamdată însă—şi ochii lui negri ya smoala 
stredeleau un duşman invizibil—ne vom lua revanşa impo 


criminalilor. îşi strinse fălcile întrun mod jenant. 


POPI 53 


— Bine, zisei eu, dar cu greu Turcii... 

— Nu e vorba de Turci. E vorba de criminalii de aici. 

Am înțeles. Syros Valasinos era venizelist, 

Tăcerea mea il domoli, Poate o luă drept o aprobare. Imi 
strinse mina cu energie şi plecă. 

Inainte de a mă sui în cameră, mă adresai portarului : 

— Cunoaşteţi adresele miniştrilor ? 


u. 
— Am de gind să mä repauzez două ceasuri. Pănă atunci 
te să'mi capeţi adresele. 

rtarul mă privi lung, zimbind uşor: 

— Pănă în două ceasuri... da, da... 

M'am trezit peste patru ceasuri. Mă uitai pe fereastră. Crepus- 
culu! îndulcise cruzimea tonurilor. In fața mea se întindea piaţa 
Syndagma, vast dreptunghiu încadrat de palmieri, avînd drept 
fundal fostul palat al Reginei-Mame. Ştiam că în orient lumea tră- 
eşte în stradă, dar fui surprins de mulțimea compactă care aco- 
perea piaţa mişcîndu-se foarte încet spre un țel necunoscut. Des- 
cag ORNA, Nici un zgomot. Poporul de oratori îşi perduse 
glasu 

leşind în oraş cerui portarului adresele miniştrilor. 

— E una pentru toți, îmi răspunse el cu emfază: închisoarea. 

Imi explică, nu fără o vădită satisfacţie, că sosirea tru- 
pelor revoluţionare, debarcate la Laurium, era aşteptată în oraș 
dintr'un moment în altul. 

Afară fui înghiți! de masa de oameni care mă încorporă 
ondulaţiei ei irezistibile. Mergeam spre Zappion, pe unde fără ìn- 
doială trebuia să sosească armata, încadrat între un uriaş cu fi- 
gura măslinie şi un hamal bătrin care în răstimpuri bolborosea 
cuvinte, de sigur, cu înţeles ponio. Feţele erau umbrite de o grijă 
nemărturisită. Tăcerea de plumb strivea clipele incete. Deodată 
citeva strigăte care se apropiau din ce în ce mai repede: Zitoo- 
stratos ! Fui împins, purtat, perzind din cind în cînd contactul cu 
uscatul. Valul mă duse spre un punct în preajma căruia înmăr- 
muriseră întăile rinduri ale Atenienilor, Ne oprirăm şi noi, brusc. 
In faţa noastră, dominind mulțimea, un camion gigantic, împănat 
cu ostaşi, dintre care unii căţăraţi pe scări, pe aripi, pe capotă. 
Soldaţii şi maşina, acoperiţi de praf, aveau aceiaşi culoare uniformă, 
pămintie, Feţele erau arse de soarele anilor petrecuţi în Asia-Mică. 
Nu scoteau nici o vorbă, nu făceau nici un gest, parcă nu vedeau 
mulţimea ce îi înconjura. Păreau nişte stane de bronz. 

Lumea privea cu un fel de teamă pe oamenii aceştia sdren- 
țuroşi care veniseră să facă dreptate. Tăcerea lor demnă şi ne- 
păsătoare, oboseala lor nesfirșită, aerul lor tainic, apăsau greu 
asupra unui public flămind de manifestații exterioare. Strigătele 
de entuziasm se răreau, muriră în gitleje, 

Cercul din fafa camionului se intețea mereu cu noi curioşi. 
O smuncitură a mulţimii, ecou al unei ondulații mai depărtate, 


A VIAȚA ROMINEASCA 


x irai 

rîndurile noastre. Fui isbit, aruncat, şi îmi reciştiga 
in m eee graţie unui Corp pe care, la rîndul meu, îl is- 
bisem cumplit. 

Dx — silabisi ura glas limpede şi muzical. 

rep Sa ca Să înțeleg că aceasta insemna: ne- 
simţitor. Privii şi mă simţii ruşinat şi fericit. In fafa mea o femee 
tînără mă fulgera cu privirea. Era atit de frumoasă incit răscum- 
pära cu prisosință cenuşiul acestei mulţimi fără faţă. 

Indrugai o frază galantă de scuze, în franţuzeşte, 

Femeia îşi luase ochii de la mine şi părea absorbită în con- 
templarea camionului. Avea un ten brun mat, ochi lungi pre da 
migdală, umbriţi de adesea de subt nasul naiv, puţin ridicat, 

u buze răsirînte. 
A partie din nou părerea mea de rău pentru accidentul 
iii > întoarse brusc capul, răspunzindu-mi tot în franțuzeşte : 

— Puteţi să vă păstraţi scuzele. 

Atita rancună mă întristă. : 

— Dar doamnă, intrucit sînt eu responsabil dacă... y 

— Dumneavoastră, francezii, mă opri ca cu minie, nu sînteți 
niciodată responsabili, PAT 

Probabil nici atunci cincă aţi dat lui Kemal muniţiuni impo- 
triva noastră. 

— Sint romin, doamnă. 

Ochii ei, cînd surideau, făceau în colțuri nişte creţuri abia 
perceptibile care îi dădeau o expresie de nevinovată ştrengărie. 

— O, iertare... Credeam că sinteţi francez. Rominia e prie- 
tina noastră. Soţia Diadohului e romincă şi o iubesc, A, sinteți 
romin.„. Foarte bine... foarte frumos !—aprobă ea, ca şi cum aşi 
fi făcut un act de bun gust ce merita încurajare. 4 

Noi veniţi, profitind de distracţia noastră, ne împingeau 
îndepărtindu-ne din preajma camionului. 

Mergeam alături, făcindu-me cu greu loc. Din cînd în cînd 
neastimpărul mulţimii ne silea Ja apropieri de care mă plingeam 
în chip făţarnic, 

Urale repetate, de astădatèi mai ample, salutară probabil so- 
sirea primelor batalioane. Necurroscuta tresări, se înălță zădarnic 
în virful picioarelor spre a privi peste capete, apoi renunță şi 
porni hotărit într'o direcţiune opusă. Işi deschise drum cu grabă 


— Pentru ce îi aclamă, întrebă ea cu revoltă. Armata care 
se întoarce e victorioasă? De ce au părăsit Asia-Mică ? Trebuiau 
să rămie acolo! 

Avea un glas melodios, căruia zezeierea specifică Grecilor 
cînd vorbesc o limbă străină, ji dădea o grație copilărească. O 
ascultam cu deliciu fără a urmări în deosebi înţelesul cuvintelor. 

— Zito o stratos! Zito o stratos h. 


POPI 5 
{A 


Femeia Îşi acoperi urechile cu minile, 
Obrajii bronzaţi se împurpurară, gura işi frinse colțurile. 
d ă, s'a terminat. O anunțaiu eu cînd s'au potolit 
ura 


Ea stătea neclintită, ținindu-şi ochii închişi cu îndărătnicie. 

li atinsei uşor braţul. 

— Au tăcut? Slavă Domnului! Inţelegeţi, mie îmi face rău, 
îmi vine să mă duc acolo şi să le Spun... 

Porni repede, cu pasul ei sprinten. Strada urca dreaptă, a- 
proape pustie. Un parfum dulce de maremzi, mai fraged ca mi- 
reazma portocalilor, ne învălui în dreptul unei grădini ascunse de 
ziduri înalte. 

— Şi să le spuneţi ce, doamnă ? 

Se opri bănuitoare. Se uită la mine cu gravitatea unui ju- 
decător de instrucţie, Ochii ei catifelaţi mă iscodiră, sever. 

— Sinteţi constantinist ? 

— Sint constantinist ?—gîndii eu. De ce să fiu constantinist ? 
Mai întâiu, delegatul unei Bănci nu trebue să facă politică. 

Necunoscuta se încordă dirză în fața răspunsului pe care il 
bănuia defavorabil. 

Privirea'mi lunecă involuntar spre pieptul care se ridica im- 
pungiînd ritmic bluza de mătase... 

— Sint constantinist. 

Mă recompensă un suspin de mulţumire, o privire atit de 
caldă încit scrupulul meu funcţionăresc se retrase ruşinat pe un 
plan de penumbră. 

— Ca toţi oamenii inteligenţi, mă complimentă dinsa. Toţi 
Rominii gindesc ca dumneata, nuw'i aşa ? 

— Toţi, doamnă ! 

„Acum aşi vrea să ştiu : Ce vor să facă trupele? Dreptate ? 

e dreptatea ? Azi m'am certat toată dimineaţa cu fratele meu 
care s'a întors de pe front. l-au întors minţile. A spus o mulţime 
de prostii. A vorbit în mod necuviincios de Regele nostru. A spus 
că... în fine, l-am asigurat că, dacă vorbeşte astfel, nu mai are 
ce căuta în casa mea. 

Se înserase. 

Strada se ridica acum în pantă, ingustindu-se din ce în ce 
mai mult. Casele se răreau arătind că am ajuns—atit de repede— 
la o margine a orașului, După uşurinţa cu care femeia urca 
tele trotuarului ce suia ca o scară, se vedea că drumul acesta tre- 
buia să-i fie obişnuit, Păşea atingînd uşor pămîntul, păstrind ceva 
aerian în ritmul ei sglobiu. Intorsei capul şi văzui Atena revărsată 
în vale, învăluită într'o reverbațiune difuză, dar nepunctată de nici 
un glob electric, în nopțile cu- lună luminatul capitalei căzind în 
sarcina exclusivă a A ei. Albastrul cerului era atit de limpede, 
ed fraged, încît îţi dădea pofta să-ţi moi braţele în el ca intrun 
alsam. 

Manevrată parcă de edilii patrioţi ai Atenei, luna plină răsări 


5% VIAŢA ROMINEASCĂ 


îndărătul unui templu, gravind cu grijă pe discul ti—reclamă pen- 


tru turişti—colonadele magnifice pe culmea unui deal. 

— Priveşti Acropolea noastră? 

Grecoaica zimbea, plină de mindrie ca o americană care te-a 
surprins admirindu-i briliantele. 

— Trebue să recunoşti că e cel mai frumos monument din 
lume, adăugă ea categoric. Asta mi-a spus-o tatăl meu, care a fost 
marinar, şi a înconjurat pămîntul. 

— Mini o voiu vizita. Pot să vă rog să mä călăuziţi ? 

— Dar... asta e cu neputinţă... d eu v-aşi putea arăta 
amănunțit... fiecare piatră o cunosc... însă... nu ştiu cine sinteţi,.. 

Imi declarat numele şi calitatea. 

Se prezentă şi ea, repede; 

— Eu mă numesc Popi Kiparisis. N 

— Domnişoară... 

— Sint văduvă! m'am despărţit de bărbatul meu de un an. 

Surise, jenatä ; 

— Fără îndoială am făcut rău că v'am vorbit... pe stradă... 
o să credeţi... 

Zimbetul meu de complezenţă se frinse în faţa miniei subite 
a doamnei, care izbi trotuarul cu pantotul, 

— Nu vă dau voe să surideți astfel. Vam vorbit numai 
fiindcă éram exasperată. 

— Evident, 

— Apoi.. poate şi pentru faptul că eraţi romin. Acum vă 
mulțumesc pentru amabilitatea de a mă fi întovărăşit pănă aici. 
Casa mea nu e departe. Buna seara. 

Nu plecă. Rămase cu ochii larg deschişi, fixind un şirag de 
puncte de foc aprinse pe trontonul unui palat depărtat. 

— Au iluminat clubul Atikon. In semn de sărbătoare ! 

Popi izbucni întrun ris plin de gg e şi ură, 

Acum, că era din nou exasperată, îmi îngăduia să o întovă- 
räşesc, se vede, pănă acasă. 

Continuarăm să urcăm, mergind încet, unul lingă altul. Noap- 
tea era atit de clară încit s'ar fi putut ceti o scrisoare la lu- 
mina lunii. a 

Minia, ca şi atitea alte sentimente, serveşte femeilor de pre- 
text ca să-și povestească viaţa. Aflai că Popi era orfană şi locuia 
singură în casa ei dela marginea orașului, pe dealul Likhabetului. 
Aparţinea unei familii de vechi marinari, din Corfu. Tată! ei, că- 


1 Văduvă însamnă În greceşte şi divorțată, 


POPI 57 


năturale care o intrebase cum e șarpele cu ochelari, i-a arătat 
portretul de pe părete al lui Venizelos ; că a leşinat şi a zăcut trei 
zile nemincată cînd a murit tînărul Rege Alexandru—care îi su- 
risese de două ori pe stradă—că, trenului care readucea din exil 
pe Regele Constantin, îi eşiseră în întimpinare odată cu poporul 
atenian, şi Popi cu fratele său, sărutind roţile locomotivei care cu 
greu înainta prin mulțime... 

Drumul pustiu suia, şerpuindu-se, umbrit de un pile de ma- 
remzi încărcaţi de parfum, Cu mingieri leneşe, adia dinspre mare 
briza de seară. 

Casa lui Popi se zări la o cotitură, după nişte chiparoşi. 

In jurul nostru nimeni care ar fi putut să mă reclame Bän- 
cei „Dacia Romană“. 

Mă apropiai de Popi şi strigai răspicat : 

— Jos Venizelos! 

Surprinsă, dezarmată, Popi se apără cu greu impotriva îm- 
brăţişării mele. A 

otuși se smulse şi fugi, sămănind în drumu-i mărgele de 
ris ce licăriră o clipă în noaptea liniştită. 


Chestiunea Băncii „Dacia Romană“ nu părea a se îndruma 
spre un rezultat fericit. Mă plimbam pe strada largă a Stadiului, 
patrulată de soldaţii călări ai revoluţiei: era pe la amiază; ae- 
rul înferbintat invăluia trecătorul într'un giulgiu de foc ; oraşul stră- 
lucea, aib, atit de alb încit părea că pozează la magnezium pen- 
tru un film fără sfirşit. Mai mulți gură-cască priveau soldaţii din 
curtea parlamentului care se pregăteau pentru odihnă, aşezindu-și 
puştile în mici piramide cu virfuri sclipitoare. 

Mă îndreptam spre locul unde se refugiau Atenienii la a- 
ceastă oră toridă. Faţă în faţă cele două cofetärii rivale More şi 
Menake întindeau pănă în pr se trotuarului acoperişuri de pinză 
subt care mesele erau atit de îngrămădite încît trebuia o dibăcie 
de echilibrist pentru a te strecura printre ele. Ochi lungi, privind 
prin face-ă-main provocătoare, belşug de nasuri clasice inobilind 
profilurile, fi măslinii poen care strălucea, ici colo, tenul de 
chilimbar al Smyrniotelor blonde, capete frumoase care se aplecau 
unele spre altele vorbind laolaltă, braţe goale manevrind evanta- 
iuri, rochii vaporoase, decoltate, toate jucau multicolor înaintea o- 
chilor mei, clocotind într'o gălăgie de papagali în delir. Nici un 
loc liber. O figură cunoscută, în sfirşit, îmi agăţă privirea; tova- 
răşa mea de pe vapor, doamna Soliades, îmi suridea. 

Mă strecurai pănă la ea şi îi sărutai mîna. Doamna Solia- 
des mă prezentă circular persoanelor dela masă: 

— Domnul din Bucureşti, sosit în Atena numai de eri... 

Apoi, cu un suris maliţios, mai încet, pentru mine : 

— „Pentru a trata cu guvernul Gunaris. 

Triumful doamnei Soliades nu era modest: un soare lăun- 
tric îi lumina faţa arămie. 


a ae VERA RR a A 


— Văd că nu-mi ertaţi eroarea... 

— Ba da... nu sînteţi vinovat. Vărul meu v'a umplut capul 
cu o sumedenie de idei falşe. [| cunosc de copil. E un degenerat. 
Acum însă cred că vedeţi li i, 

— Cine poate vedea limpede... 

— ca însurat ? 

— Nu. 

„— Cu atit mai bine. Suferiți de boala îndoelii. Staţi jos. Mi- 
niştrii pentru care aveaţi scrisori sînt arestaţi. Revoluţia a triumfat. 
Regele Constantin a abdicat în favoarea fiului său. Dar din clipa 
aceasta rege efectiv al Eladei este numai Elefterie Venizelos. 

In clipa aceasta un ris limpede, evocindu-mi o oră nedes- 
luşită şi dulce, tremură aproape de mine. 

Intorsei capul şi văzui cu uimire, stind singură la o masă, 
pe Popi care privea drept înaintea ei, purtind încă pe buzele în- 
tredeschise, pe obrajii rotunjiţi, fărămiturile unui nestăpinit hohot 
de ris. Miezul zilei încadra frumusețea ei mată în rame de foc. 
Căutai şi nu văzui pe nimeni cui să se fi adresat acea expresie 
de bucurie ostentativă. Peste citeva clipe părăsii pe comesenii mei 
şi mă prezentai, puţin intimidat, în faţa tinerei femei. 

— Buna ziua, îmi spuse Popi, privindu-mă cu oarecare sti- 
dare. De citeva minute ascult ce vorbeşti... o, fără să vreau... 
Doamna cu care eraţi—Soliades, nu-i aşa ?—mă rog, nici nu ţin 
să ştiu cum o cheamă, v'a spus lucruri atit de amuzante. Am ris 
singură, vă spui drept, cu poftă. Elefterie, Regele Eladei: 

„___ Şi Popi porni iarăşi pe ris, cu ochii umezi pe jumătate în- 
ni cu figura iluminată a giorno de două şiraguri de dinţi bine 


Imi făcu semn să mă aşez pe scaunul de lingă ea. 

— Sint aici cu fratele meu care a intrat puţin în cofetărie. 
Eu mă duc de obiceiu vis-a-vis la Moré unde vin oamenii cum 
ed n Nu-mi place să mă aşez aici ca să aud tot felul de 
n -. 

Inţelesei astfei că vis-a-vis era cofetăria regalistă, şi că Popi, 
adusă probabil cu sila de fratele său pe un teren vrăjmaş, stătea 
cu ochii în patru şi pregătită pentru toate eventualităţile. 

— Mulţumesc zeului răspintiilor, spusei, care de două ori 
ne-a încrucişat drumurile în douăzeci şi patru de ore. 

— Eu întilnesc totdeauna pe cine vreau. 

— Sinteţi foarte amabilă. 

— 0, să nu credeţi— Popi se înroşi cu promptitudine—că... 
uite, să vă spun drept, doream să vă întilnesc ca să nu rămineţi 
cu o impresie greșită. 

— Doamne, vorbiţi ca o romincă. 

— Nu vreau să subsiste cea mai mică bănuială asupra unui 
moment... D-voastră o să recunoașteţi singur, cred, că aţi avut un 
gest atit de... Eu vă socotisem un om corect... 

Popi tăcu brusc. Un militar slab, înalt, ars de soare, cu mus- 
teļi încovoiate, stătea în picioare lingă mine, privindu-mă. 


POPI 59 
a E IE 


Popi mă prezentă fratelui său cu o volubilitate subt care se 
ascundea stingaci o sfiiciune de soră mai mică. 

— Domnul, după cum ţi-am spus, a avut amabilitatea să mă 
scoată eri din vălmăşagul mulţimii care era să mă fărime... 
nu mă cunoştea s'a purtat cu mine atit de corect şi de drăguţ... 

De astădată Popi se înroşi pănă în virful urechilor. 

Căpitanul Stavros Kiparisis trase un scaun şi se aşeză 
lingă mine. 

— Vă mulțumesc, domnule, pentru serviciul ce aţi făcut so- 
rei mele, Ştiam de altfel că Rominii sînt amabili şi în deosebi pre- 
venitori faţă de doamne, 

Complimentul fu spus pe un ton rece care mă făcu să bă- 
nues că pa nu era încintat de noua cunoștință a sorei sale. 

altfel, adăugă el, sora mea ar fi făcut fără îndoială 
mai bine să stee acasă într'o zi ca cea de eri, Dar doamnele 
noastre s'au emancipat.. toată ziua ies singure. 

— De cine ne-ar fi frică ?—intrebă Popi cu semeţie. 

— Numai uritele pot eşi fără teamă, răspunse fratele, 

— În Atena nu am văzut decit femei frumoase, replicai, ca 
să-l măgulesc, Privirea-mi se ţinti, fără să vreau, pe braţul bron- 
zat a! lui Popi care mişca leneş evantaiul. 

De astădată grecul se uită la mine urit. 

— Aţi venit în Atena cu soţia dumneavoastră ?—mă întrebă el. 

— r sint însurat. 


Căpitanul surise cu bunăvoință; întoarse capul şi strigă 
cheinerul. 

— Noi avem neamuri în Rominia, mă informă Popi. 

— Ca toţi Grecii, spuse căpitanul, O rudă a noastră fusese 
trimisă de Poartă ca Guvernator, mi se pare, al Valahiei. Am au- 
zit că de atunci toate rudele rămase în Rominia poartă titlul de 
prinți. In cazul acesta dacă Popi merge în Rominia, cred că şi ea 
e prințesă ? 

Fratele şi sora se priviră şi riseră cu poftă. Avui impresia 
că titlul acesta era de mult un subiect de distracție între ei. 

— Adevărat că dinşii poartă coroniţă pe cărţile de vizită ? 
se interesă căpitanul. 

— Şi pe cămășuţă, întrebă Popi, care petrecea grozav. 

Căutam să schimb subiectul de conversaţie, vorbindu-le des- 
pre nobleţa lor localnică. 

— Noi mavem titluri, spuse Popi. Rasa din care ne tragem 
noi e blazonul planetei. Asta ne ajunge. 

— Asta nu ne-o poate lua nimeni... nici chiar prietinii noş- 
tri, francezii... adaugă căpitanul, cu un surfs plin de reticențe. 

— Noi coborim din oameni a căror nume sint prea mari ca 
să suporte particula. Nu ar suna ciudat: Contesă de Sofocle sau 
Baroană de Platon ? 


60 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Observai că Popi evoca pe marii dispăruţi ca pe nişte bu- 
nici personali. E 

— Grecii vorbesc de vechea Eladă ca de ziua de eri, spusei. 

— Este ea departe de noi ?—şi Popi ne arătă cu eventaiul 
dealul în creştetul căruia se desena minunea de marmură a 
Akropolei. 

Mă gîndii la milenara prăpastie de umbră care ne despăr- 
tea de cetatea zeilor. j 

— Şi de ce să mergem atit de departe, mă apostrofă Popi, 
oarecum iritată de rezerva mea. in ultimii timpi Grecii nu au dat 
nimic lumii ? 

— Excelenţi bancheri... y 

— Să lăsăm bancherii... Să cercetăm, de pildă, în Romiînia... 

Privirea Iui Popi se dilată de plăcere în vederea îngenun- 
cherii mele finale. 

— Să cercetăm, zisei. | 

— Oamenii mari ai dumneavoastră nu sînt mai toţi greci? 

— Daţi-mi voe, protestai. 

— Istoria dumneavoastră nu este înțesată de nume greceşti ? 

— Mi se pare că o să spuneţi că Rominia e o colonie gre- 
cească, replicai, enervat fără voia mea, 

— Rusiei nu i-am dat pe Capo d'Istria? Franţei nu i-am 
dat un Napoleon ?— închee Popi cu un suris de victorie. 

Crezui că era vorba de un joc de cuvinte grecesc şi mă 
grăbii să rid cu poftă. Eram bucuros de momentul acesta de des- 
tindere. 

— Pentru ce rideţi 7—mă întrebă Popi, dirză. 

Căpitanul se uită la mine sever. ; 

— Există şi azi în Macedonia o familie Bonapartos, îmi ex- 
plică Popi. Vi se pare curios că o ramură a ei să fi emigrat altă- 
dată în Corsica. 

— Incepeam să nu mă mai simt la îndemină. Opiniile istorice 
ale comesenilor mei, exprimate într'o atmosferă de 41 grade la 
umbră, apăsau pe nervii mei din ce în ce mai greu. 

O femee finără, îmbrăcată în negru, plecînd dela o masă, 
trecu pe lîngă noi. Căpitanul o salută respectos. 

— Biata Andromache, o plinse Popi. 

— A fost logodnica unui coleg al meu, mort pe front anul 
trecut, îmi explică căpitanul, Fuseseră logodiţi din şcoală. 

— De ce nu s'au căsătorit? 

— Aşteptau să se sfirşească războiul. E vorba de războiul 
balcanic din 1912, Băiatul plecase ca la o plimbare. Plimbarea 
însă a durat pentru noi zece ani, încheindu-se azi în Asia-Mică, 

— Frumos sfirşii, oftă Popi. 

Fratele ei sări ca ars. 

— A cui e vina ?—întrebă el cu minie. Soldaţii au stat zece 
ani subt arme fără murmur. D-voastră nu ştiţi ce înseamnă o cam- 
panie în pustiile Asiei-Mici. Ziua mureau de insolaţie iar noaptea 


POPI : si 


degerau. S'au luptat zilnic, în țară dușmană, şi, slavă Domnului, 

de zeci de ori i-au bătut pe Turci! i 

K Er adevărat, trebue sä recunoască Popi. Dar de ce au fugit 
urm 

— Pentrucă s'au săturat. A fost o grevă. 

— Dialectică, zise Popi. Nu admit să te pui în grevă tocmai 
cînd cineva te plesneşte. Eu ştiu de ce au fugit. 

De ce ?—intrebă fratele, şuerindu-şi euvintele. 

— Din cauza propagandei venizeliste. 

Căpitanul deveni livid şi fixă pe sora sa în aşa chip încit 
fui serios îngrijat de soarta tinerei femei. Popi insă susținu privi- 
rea cu semeţie, 

— Armata, spuse răspicat căpitanul, apăsînd pe fiecare vorbă 
ca şi cum ar fi voit să o înfigă cu forţa în creștetul surorii lui, 
şi-a dat seama că sacrificiul ef era inutil atit timp cit la cîrma 
țării stătea un guvern răufăcător care o lasă să moară de foame 
şi îi trimitea un generalism nebun. S'a întors ca să facă dreptate, 

— Uitind în spate Asia-Mică, 

— Asia-Mică aţi perdut-o dumneavoastră —replică Stavros, cu 
degetul îndreptat cătră sora sa care, în ciuda nasului ei pueril şi a 
buzelor ei răstrinte, fără îndoială în această clipă întrupa pentru 
dinsul partidul regalist. 

RE i isbucni într'un hohot de ris dispreţuitor. Apoi răspunse, 
re - 

— Au perdut-o acei care nu şi-au făcut datoria. 

In această clipă voind cu orice preţ să provoc o diversiune, 
avui o inspiraţie nefericită care provocă catastrofa finală. Chel- 
nerul, ocupat pănă acum cine ştie unde, se arătă în apropierea 
noastră, Il stri cu insistență, acoperind cu vocea mea replica 
violentă a lui Stavros. 

Chelnerul se prezentă în sfirşit. 

— Ce doreşte domnul ? 

— Vă rog... ce luaţi? mă adresai comesenilor. 

Căpitanul scoase o batistă şi îşi şterse fruntea de sudoare, 

— Să-mi dai un vermut, comandă el. 

— Şi dumneavoastră doamnă ?— întrebai, 

— Nu ştiu... nimic, răspunse Popi, cu voce stinsă, 

— Nu se poate... Trebue să luaţi ceva, insistai. 

— Un vermut? Un porto ?—sugeră chelnerul, 

Popi îşi îndreptă mijlocul, apoi, ridicindu-şi capul cu brus- 
cheţă, ceru: 

— Un uzu.! 

Chelnerul, fără îndoială venizelist, întoarse o privire scanda- 
lizată -cătră căpitan. 

— Eşti o neruşinată 1—spuse Stavros, aplecat cătră sora sa. 


| Aperitiv grecesc apreciat de regaliști, de oarece—zice-se—Monarhul 
Var fi acceptat pe masa lui. Uzu deveni astfel un semn distinctiv politic. 


62 VIAŢA ROMINEASCA 


Toți vecinii întoarseră capetele spre noi. 
Poni se sculă în picioare cu demnitate, îşi închise evantaiul 


fără grabă, apoi murmură cătră fratele său. 
— Adio 


— Adio, răspunse el, scurt. 

— Stăteam în picioare, nedumerit, 

Consumatorii, în jurul nostru, intervenind după tradiţiile co- 
rului antic, lăsau să se audă un murmur de indignare împotriva 
cutezătoarei. 

Popi îmi întinse mina pe care o sărutai, apoi, cu fruntea sus, 
fără şovăire, îşi făcu loc printre mesele ostile, subt privirea duşma- 
nului ale cărui cuvinte de mustrare luară vint numai după ce doamna 
Kiparisis ajunsese în stradă. 

— Obraznica! —spuse un tinăr. 

— Mucoasa ! 

— Gunarista ! 

— Destrăbălata ! — strigă o doamnă. 

Un domn bătrin, cu cioc, se apropie de căpitan; 

— Trebuia s'o tragi de urechi. 

Se vede că era o cunoştinţă căci se aşeză la masă. : 

— Popi, Popi! mă gindeam eu. La naiba politica! Unde s'a 
dus Popi? e 

In curînd încă trei persoane luară loc la masa căpitanului, şi 
se născu un vacarm din care se desluşea o filipică împotriva po- 
litici constantiniste şi alta contra emancipării femeilor ateniene. 

Dar gîndul meu rătăcea pe urmele regalistei. 

Imi luai ziua bună şi plecai. 

Pe trotuar mă înghiţi cuptorul orbitor al străzii. 

Unde s'o caut? 

Mersei cîtva timp la întîmplare, apoi, aiurit de căldură, intrai 
in primul restaurant, 


Restaurantul se chema „La Capra de Argint“ ; înăuntru păreţii 
pictaţi destătau privirea clienţilor cu cîmpuri de flori printre care 
—in loc de fluturi—sburau căprițe albe. 

Mă aşezai la o masă unde mi se servi o mastică şi măsline, 
ambele de proastă calitate, pe cele bune Grecii rezervîndu-le pentru 
export. Sala era mică, modestă, dar curată şi înzestrată cu un 
ventilator care—în semn de cinste neaşteptată— lu îndreptat spre 
locul meu, 

Mă cutundasem cu teamă în examinarea listei de bucate, 

— Vă prezint respectele mele ! 

Un domn tinăr se înclină ceremonios în fața mea. 

— M-aţi uitat ? 

— Cum să uit pe domnul Valasinos, care a avut amabilita- 
tea să mă călăuzească pănă la hotel, 

Grecul surise mulţumit. 

— Ştiu care e grija d-voastră momentană. Doriţi un fel de 
mincare care să nu fie preparat cu său de oae. t 


bi De d a + nu 


POPI 63 
A 8 


— Sinteţi un excelent psiholog, domnule Valasinos. 
EF aestas se întoarse cătră chelner şi îi dădu instruciuni amă- 


— papia pe cineva, mă întrebă el. 


Se apezi la masa mea. li oferii să dejuneze. 

Sea polo zimbet amar. 

m AU, mulțumesc, am mincat, nu m'am aşezat pentru aceasta 
Dat fiind însă | meu d 
tierra iee aa e refugiat, presupunerea dumnea- 

Aspectul lui Spyros Valasinos erå de de a 
Frumos, bine făcut, se ţinea drept ca un sir i Mina aa 
sus; politeţa lui ceremonioasă avea parcă ceva din condescendenţa 
capetelor încoronate, iar serviciile lui, departe de a-l pune într'o 
situaţie de inferioritate, te copleşeau ca semnele unei generozități 
nemeritate. In faţa lui rasă, măslinie, ochii, atit de negri încit irisul 
se confunda cu pupila, luceau umezi şi vii ca un fruct jupuit, Pri- 
virea lui, ca a multor greci, avea o continuă intensitate ce obosea 
ani n a lul unui braţ dureros de încordat ce nu se destindea 

Sărăcia lui era trădată de haine, care i 

` rate, păstrau o tăetură elegantă. i cel ici 

— par ştiri e Ia ?—intrebai, 

— am piecat eu, Kurzii intrau în case 
Până azi cartierul meu a avut timpul să ardă if temelii Jin 
casa mea trebue să fi rămas cele patru coloane de marmur din 
vestibul. Am pus cruce la toate. egret o minunată chitară din 
Toledo, rămasă acolo, şi care mi-ar fi ținut aici tovărăşie. 

— Spyro !—strigä o voce răguşită din fundul sălii. 

Spyros aruncă o privire de ură cătră un bătrin chel aşezat 
in dosul tejghelei, se sculă cerindu-mi scuze, şi se îndreptă spre 
rola pre e Racer ca araura în sală. Tinăra păreche, intimi- 

A s u un colf unde se a 
i. scîrbită a Smyrniotului. Ă Pa Ci page i 

n momentul acesta pri i j 

i de peran aep errol pricepui că Valasinos juca în restaurant 
se întoarse la masa mea cu aerul său demn i numai pri- 

virea sa fixă şi strălucitoare | ra h 

ete SA a si ăsa să se ghicească tul ce-i pir- 

— Trebue să vă spun, mă informă el, că a 
accept în acest local funcțiunea de supraveshator TI AEV ai 
ni Admirai În sinea inea tactul cu care acest popor de dialec- 
ticiani zf pp se să Aura rare supărătoare. 

— Am ajuns aici gra țeleptei guvernări a re aliştilor 
Până ce-mi va fi cu putință să-mi rei i 5 
e SAA. putinţă să-mi reiau afacerile, a trebuit să pri- 

Spyros rămăsese în picioare. 

— Luaţi loc, vă rog. 


64 _VIAȚA ROMĪNEASCA 


— Multumesc, răspunse grecul ajpzio du-se, Revoluțiunea, e 
drept, este plină de atențiune pentru refugiați. Ni s'au promis pi 
minturi şi despăgubiri. Dar asta nu va reînvia Smyma noastră, Eu, 
dacă vreau mă voiu putea întoarce acolo, căci sint francez. 

— Francez ? 

Spyros scoase din buzunar un rt pe care mi-l intinse. 
Constatai că Spyros era supus francez. m de altfel că naţiona- 
litatea levantinilor era un joc subtil în care după timp şi loc se 
succedau zeci de steaguri şi paşapoarte. AP 

— Ştiţi, de sigur, că de pe vremea cruciadelor mulţi din 08- 
taşii apuseni răpiți de frumuseţea femeilor din Orient, s'au căsă- 
torit şi au rămas pe coastele Asiei-Mici. Familia noastră se trage 
din nişte conți de Valassin care luaseră parte la cruciada a IV-a. 
Bine înțeles însă că de atunci aportul singelui elin a fost atit de 
mare încit a înlocuit pe cel francez, închee Spyros, nevoind să mă 
lase nici un moment să bănuesc că în trupul său ar curge alt 
singe decit acel care a pulsat în vinele lui Socrate. 

Aşi ti dat mult să cunosc versiunea lui Spyros pentru paşa- 
portul său englez, care probabil într'un compartiment din portofoliu, 
ar: desfăşurarea pri gt . 

s aprinse o ţigar 

Pa îi mă E et în Smyrna niciodată. Turcii care 
ştiu cit mi-am ajutat compatrioţii, m'ar spinzura cu toate onorurile. 
ăi apoi, chiar de nu ar fi asta, ce afaceri aşi putea face într'o 

e Ce 4 fr faţa lui 
umbră de tris recu a A i 

— Dacă Venizelos n'ar t fost alungat din ţară, Asia-Mică 
pănă la Sakaria ar fi fost a noastră. Armata ar fi trecut întro 
noapte Bostorul şi azi a ave joc la Sfinta Solia încoronarea 
unui Împărat al tuturor Grecilor. ş A 

Si rod rămase cu privirea perdută. Constantinopol, miraj se- 
cular, apăru încă odată într'o ceaţă de vis unui grec căruia—de 
sigur—mama lui încă din leagăn îi şoptise cintece În care se amin- 
tea despre cetatea sfintă. > 

Cu o smuncitură bruscă din cap Spyros evadă din poveste. 

— Acum totul s'a sfirşit. Dar vinovaţii de astădată nu vor 
scăpa de pedeapsă. In piaţa Omonia—degetul ridicat al levantinu- 
- lui arătă nişte spinzurători i intr'o dimineaţă... 

— Spyro! Spyro! strigă stăpinul, atrăgindu-i atenţia asupra 
unui bătrin care se oprise în mijlocul sălii căutind cu privirea o 
masă liberă. 

Spyros se sculă mecanic şi, cu trăsăturile feţei încleştate incă 
în schima de ură a gimse t epii ea 198 clientul care, 
instinctiv, făcu un pas înapoi, strin onul... 

Petrecusem sogis Gk in camera mea cu ferestrele des- 
chise spre piața Syndagma unde, pănă tirziu, forfoti fără astimpăr 
mulțimea. Subt poiogul înăbuşitor care îmi apăra patul de năvala 
ținţarilor, am dormit pănă tirziu un somn cutreerat de imagini 
revoluționare. . 


POPI ` & 


La 12, cind mă coborii, portarul Imi întinse o telegramă. 
„Dacia Romană“ îmi cerea să aştept deocamdată în Atena desfä- 
şurarea evenimentelor. 

, Luəi dejunul în sala de mincare a hotelului. Mă aşezai la 
masa comună unde se găseau citeva familii compuse mai mult din 
persoane bătrine. La u masă separată, subt privigherea unei gu- 
vernante, mincau copiii. In ţara aceasta unde tinerețea pare atit de 
paee, copilăria este se vede escamotatä. Pe fețele lor, cize- 

cu îngrijire şi prezentind mici frumuseți desăvîrşite, lipsea ado- 
rabila impreciziune a schițelor neterminate. In expresia lorera ceva 
grāv, cumpătat, de om mare, care mă jena-ca o anomalie. 

In jurul meu se vorbea despre evenimentele zilei. Aflai că 
proc sul foştilor Miniştri începea peste cîteva zile, O domnişoară 
uscată, neagră şi bătrină, îmi puse chestiuni insidioase, cu scopul 
ascuns de a descoperi simpatiile mele politice. Opusei o rezervă 
plină de îndărătnicie, care o irită în cel mai înalt grad şi o hotărî 
să-mi ceară numele și calitatea, probabil pentru o anchetă ulterioară. 

In oraş nu eşii decit spre apusul soarelui. O masă de zäduf 
compactă ne încă asupra Atenei, Mă plimbai pe larga stradă a 
Stadiului. Trotuarul, muiat de. arşiţă, ceda subt picior. La magazine 
se trăgeau obioanele cu zgomote de execuţiuni sumare. Dintr'o li- 
brărie, încuind cu grija lacătul uşii, eşiră un băiat şi o fată. Erau 
se vede vinzători. Mergeau încet, unul lîngă altul, cu un pas ritmat, 
schimbind din cind în cînd cite o frază în limba lor cu armonii 
patetice, La un colţ de stradă îşi strinseră mina şi fata răspun- 
zind unei ultime întrebări, puse în glas o duioşie gravă: 

— Symphoni, phile mu. ! 

Cuvinte care auzite în alte ţări aveau un prestigiu de vestigii 
milenare, căpătau aici la fiece pas o frăgezime stranie; păreau 
nişte statui pe care le surprindeam insufleţindu-se pentru a se 
mişca într'o viaţă măruntă şi cotidiană. 

Traversai Piaţa Omonia cu palmierii acoperiţi de praf, soli- 
citat de vinzătorii de portocale şi limonadă. Căutam cu ochii pe 
Popi la fiece răspintie. Aveam, nu ştiu de ce, siguranţa absurdă că 
o volu vedea, ceiace de altfel se şi întimplă, 

Peste citeva minute mă găsii înaintea unei mari clădiri în 
care un șivoiu de lume se precipita cu zgomot. Curiozitatea mă 
făcu să cobor nişte scări, aducîndu-mă pe ut peron în fața căruia 
un mic tren, gata de plecare, pufăia cu emlază. Spre uşile va- 
goanelor grupuri compacte se îndesau cu apostrofe şi gemete 
intermitente, Inţelesei că era vorba de un tren de plăcere. Vrui să 
mă smulig din învălmăşeală cînd simţii o mînă apucindu-mă de 
braţ şi trăgiîndu-mă cu bruscheţă după ea. 

— Veniţi repede, căci pleacă trenul, ' 

Popi ! 


1 De acord, prictinul meu. 


[îi] VIATA ROMINEASCĂ 


Suridea, cu capul întors spre mine, şi inaintind cu vigoare 
spre scara vagonului, 

— Mergeţi la Kiffisia ? — mă întrebă ea. 

— De sigur, răspunsei, 

Kiffisia ? Ce o fi Kiffisia ? Fie şi Kiffisia, 

Trebui să stäm în picioare pe coridorul înţesat de lume. Popi 
avea o pălărie mică de pae, o rochie simplă verde, fără minici, 
şi pe buze un suris de şcolăriţă încintată că face ceva neingă- 
duit, Cind oscilaţiile vagonului îi răpeau echilibrul, se sprijinea 
de vecini, şi numai cind nu putea face altfel mă apuca de braţ 
pronunțind de fiece daki cu oștentaţiune o formulă ă de scuze, 

Atena e mică, îmi spuse ea întrun moment cînd larma ge- 
nerală ingăduia orice contidență, Ai văzut singur ce uşor e să in- 
tilneşti pe cineva. Aici sint două babe care mă cunosc şi ne pin- 
desc. Nu ştii ce rea e lumea aici. Mine o săştie tot oraşul c'am 
fost cu un străin la Kiffisia. Eu mă duc ca să văd nişte rude care 
sau instalat pentru vară. Trebuia să vie şi fratele meu; ai văzut 
ce sa intimplat eri. Dar cred că pot să mă duc şi singură unde 
vreau. Am fost măritată şi apoi am douăzeci și trei de ani. 

Popi aruncă o fugară privire de sfidare spre colțul babelor. 

Trenul supra-incărcat urca la deal anevoe. Pe cîmp, ici colo, 
se vedeau grămezi uriaşe de cărămizi roşii în jurul cărora roia cu 
febrilitate o lume sărăcăcioasă. Refugiații din Asia-Mică îşi clă- 
deau noile locuinţi, 

In vagon căldura devenise atot stăpinitoare. Frazele se to- 
peau pe la jumătate, căzind blege, privirile se aninau cu desnă- 
dejde de cîte un punct fără interes. 

Popi, cu gura umedă întredeschisă, cu o rouă imperceptibilă 
mini "e buzei, îmi trimetea de cite ori o priveam un suris suferind. 

povestii—din sadism ?—viziuni de iarnă din Romiînia. 

— Ce amuzantă e zăpada !—suspină Popi. Eu am văzut-o de 
două ori, cînd a adus-o lumea în automobile de la Tatoi pentru ca 
să se joace cu ea pe străzile Atenei, E mai plăcut decit bătaia cu 
confeti, dar păcat că aici se topeşte numaidecit. 

gr i a it mele Ahr Citeva hoteluri, cîteva 
grupuri răsleţe copaci, cocoţate pe un deal. 

Altădată Atenienii se duceau vara în Europa, îmi spuse Popi. 
De cînd a scăzut drachma, se mulțumesc cu Kiffisia. 

Lumea, coborîndu-se în grabă din tren, se împrăştie în gră- 
dina publică. 

peron Popi se ridică în virtul picioarelor şi mă privi cu 
ochi plini de şiretenie ; 

— Acum, domnule, trebue să mă duc să-mi văd rudele. 

Şi după ce gustă citeva secunde decepțiunea mea, închee : 

— Poţi să mă acompaniezi cîțiva paşi. 

„___ Urcarăm puţin şi în curînd se deschise în faţa noastră un 
orizont larg mărginit în depărtări violete de linia netedă a unui 
şirag de dealuri pleşuve. In slăvi citeva smocuri de nouri palizi se 


POPI 57 


subțiau încet trecind pe nesimţite prin toată gama portocaliului. 
In apele roşii ale asfinţitului naviga un nouraş lung şi ascuţit ca 
un pește de argint. pe un promontoriu înverzit de ciţiva 
arbuşti al căror frunziş strălucea de parcă fusese atunci spălat de 
cară Para zar seamăn a Chi atic scotea e fiece 
nuanţă o licărire de şi precisă, şi întregul peisaj strălucea ca 
imaginea proaspătă a unui apțibild. Bopi se opri în faţa unui pä- 
trat mare de asfalt cutreerat de ciţiva tineri care lunecau pe patine 
cu rotițe. Era un aim, pp alungat de pretutindeni, dar pa- 
radind încă la marginea Orientului. Ne puserăm patine şi, mină în 
mină, ne avintarăm pe pista lucie. In curind trebui să o părăsesc 
pe Popi, maestră netăgăduită, care se consacră unui lanț de figuri 
savante. Grecoaicele, înalte şi svelte îşi mlădiau uşor trupurile 
sculptate cu o amănunţită eleganţă şi numai frăgezimea neobiş- 
nuită a carnaţiunii arăta că cele mai multe nu depăşiseră vrista 
de cincisprezece ani. În zumzet surd de rotiţe defilau cu braţele 
oale lipite dealungul trupului, schițind pe aurul crepusculului o 
frescă schimbătoare de siluete tinere. Popi în zig-zag printre ele 
cu mişcări brusce şi lungi de rindunică. O clipă îşi încetină mer- 
sul, cu capul întors spre drumul pe unde se plimbau agale vile- 
giaturiștii ; apoi năvăli vertiginos spre mine cu un aer de spaimă 
copilărească. 
„— Unchiul Themistocie !—şopti ea, arcuindu-şi sprincenele în 
semn de alarmă, 

— Unde ? 

— Pe drum. 

Pe drumul umblat de numeroşi trecători nu putui să identific 
pe unchiul Themistocle, 

— Trebue să mă duc, murmură repede Popi. Dacă mă vede... 
stai... nu te mişca... urmează-mă.,. 

Imi întoarse spatele şi într'o clipă ajunse pe banca dela in- 
trare, lăsindu-mă nedumerit. Apoi, o văzui îndepărtindu-se cu un 
mers cumpătat pe drum şi dispărind după cotitură. Acolo mă 
aştepta, dînd din mini. 

— Nu ma văzut, îmi spuse ea. Să plecăm din zona pri- 
mejdioasă. 

Pe uliţile inguste ale Kiftisiei ne strecurarăm, în umbra vi- 
telor cochete. Ajunserăm într'o zonă plebeiană. Soldaţi cu flori la 
butonieră treceau aruncind cuvinte galante spre paximade-le pro- 
vocatoare. 

— Aici nu mă cunoaşte nimeni, spuse Popi. Ţi-e foame? 

— Cum vrai. 

Popi mă conduse intrun restaurant izolat, virit în marginea 
unei pădurici de măslini. Ne aşezarăm la o masă pe terasa aproape 
pustie. Se înserase. In albastrul minunat de ede al cerului 
stelele păreau mai vii şi mai apropiate. Chelnerul ne aduse o lu- 
minare intrun glob de sticlă susținut de brațele unei bachante 
ruginite. 


68 VIAŢA ROMÎNEASCA 


— Eu nu minine decit portocale, comandă Popi. Şi o stic- 
luțä de Rezinato. 

Protestai impotriva acestui menu frugal. 

— Dacă aşi minca mai mult aşi päți ca prietinele mele care 
se îngraşă toate peste 20 de ani, Grecoaicele odată măritate, ane- 
voe mai ies de acasă. Fac copii, se ocupă de menaj, şi aşteaptă 
întoarcerea bărbatului întinse pe divan. Intr'o zi se trezesc cu un 
cîştig de 20 kilograme. Aceasta e pecetea fericirii casnice. 

Imi întinse un pahar de Rezinato care mă sgirie plăcut pe git. 

— Eu merg foarte mult. Casa mea e pitită la ele dea- 
lului în creştetul căruia e zidită mănăstirea Likhabetului. Mă sui 
pănă sus dis de dimineaţă pe o cărare pietroasă. Pe la jumătatea 
drumului, în fața unei căsuțe în care nu ştiu cine şade, mă aşteaptă 
in fiece zi o prietină credincioasă. O capră mică, albă, care sburdă 
în jurul meu ca un cine şi mă întovărăşeşte pănă la mănăstire, 
cățărindu-se pe marginea drumului. E singurul meu prietin. 

—- De ce surizi? Am fost măritată doi ani. Ştiu cit preţueşte 
un bărbat. 

Pilpiiala capricioasă a luminării juca pe faţa lui Popi, lumi- 
nind rînd pe rînd un ochiu melancolic, o gură sensuală, o bărbie 
naivă; pe cînd îşi exprima dezamăgirea, flacăra, nu fără ironie, 
reliefa nasul ei pueril, vînător de iluzii, 

— Nu sint de loc grăbită să mă remărit, urmă ea. Noi in- 
sularele sîntem prea sentimentale. Soţul meu era un om energic, 
calculat, a cărui pasiune era, în primul rînd, afacerile. In al doilea 
rind veneau cărţile de joc. Imi rămineau resturile, o prietinie bine- 
voitoare, o gentilețe distrată care mă umileau adinc,. De cîteori îi 
spuneam că-l voju lăsa, el ridea. Peste doi ani am divorțat. 

— Vreau să fiu iubită, încheie ea, cu hotărire, după o recu- 
legere de citeva clipe. 

Un ţiuit fin şi tremurat ne încercui, apropiindu-se de noi; 
Popi tresări cu urechile atente. 

— Un ţinţar, şopti ea. E singura rasă mai uricioasă ca a 
bărbaţilor. De frica ţinţarilor dorm pe o saltea în vestibul unde 
marmora ţine răcoare şi unde niciodată nu aprind lumina. Ca să 
nu cetesc, mă plimb în lung şi lat în cămaşa mea lungă—ca o 
fantomă — cu picioarele goale pe lespedea răcoritoare. Cite odată 
întreg cartierul bizie de serenade ca un roiu de albine, şi ascult 
aşa, pănă în zorii zilei. 

O întrebai dacă singurătatea în care trăia nu-i era grea, 

— Mă simt atit de bine, răspunse Popi. Am cu ce trăi, o că- 
suță curată şi o bună dispoziţie neclintită. Dimineaţa mă deştep! 
ri Nu am nevoe de nimic şi de nimeni. 

Popi termină de jupuit cu atenţie o felie de portocală de pie- 
lita ei subțire şi muşcă din ea cu satisfacție. Nu ştiu de ce echi- 
librul ei aparent mă enervă. 

— Dumneavoastră, Grecii, spusei, priviţi viaţa printr'un binoclu 
ținut pe dos. Viziunea pare mică, limpede, precisă, sigură. Totul 


POPI 69 


merge bine. De ce cind faceţi politică întoarceţi binoclul şi totul 
se umilă şi se deşănţează ? i 

Dar nu ascultase. Cu ochii pe jumătate închişi, pierduţi 
cu cpu puțin înclinat, căuta să prindă melodia unei orchestre 
îndepărtate, adusă de adieri intermitente. Luna răsărise după cren- 
gile unui castan apro iat, făcînd sä joace pe faja de masă um- 
brele mişcătoare ale zelor. 

Popi întoarse cătră mine o privire în care aşi fi navigat o 
noapte întreagă. 

— Simt că mă îmbarc, anunţai, cu onestitate, 

«Vrei să plecăm ? — mă întrebă Popi. 

Chemai chelnerul şi plătii. Popi se sculă numaidecit şi cu 
fruntea uşor înclinată, porni spre păduricea de măslini. Aerul de- 
venise o mîngtere ușoară şi dulce în care se topise greutatea 
noastră cotidiană. Ne aşezarăm pe o bancă. 

— Măslinul meu din Corfu trebue să fi crescut cît acesta, 
îmi spuse Popi, arătindu-mi frunzişul argintat de lună a unui copac 
tînăr. In insula noastră cînd se naşte o fată se sădeşte un măslin. 
La ţară îi slujeşte, mai tirziu, de zestre. 

Popi îmi luă mina cu care îi încercuiam talia și mi-o puse 
pe genunchi, 

— Ştii „Aravoniastichi* ?—mă întrebă ea. 

— Le e asta 

Drept răspuns Popi începu să cînte, întăiu mai încet, apoi din 
ce în ce mai tare, o romanţă grecească în care era vorba de lo- 
pa unui marinar şi de un naufragiu. Avea o voce caldă, vastă, 
n care se dezvăluia treptat, ca un trup ce se despuia, o senzua- 
litate tremurătoare. Din cînd în cînd cu o arzătoare întindere, se 
răsiăţa îndelung pe cite o notă, ca pe un aşternut ademenitor. 

Cu acelaşi gest lent imi îndepărtă mina, reaşezindu-mi-o pe 
genunchi, 

— Cintă şi dumneata, îmi propuse, întorcîndu-se spre mine. 

— E pentru intăia oară cînd aud melodia aceasta, mă scuzai. 

se gindt un moment. 

— Bine, atunci să alegem un cintec pe care îl ştii. Al auzit 
„Plaisir d'amour“ ? 

De sigur! 

Popi înfioră pădurea cu primul vers: 

— „Plaisir d'amour ne dure qu'un moment"... 

întoarse cătră mine, cu asprime; 

— De ce nu cînţi ? 

— N-am voce, 

Mărturisirea mea o lăsă cîteva clipe perplexă, ) 

— E păcat, îmi zise cu o părere de rău sinceră. Dar cîntă 
şi d-ta, aşa. 

Şi luai mina sărutindu-i-o de mai multe ori. 

— Popi, să lăsăm muzica. 

— Nu vrei să cinţi, fiindcă nu nog nimic pentru mine. 

Avui impresiunea că pentru Popi idila noastră trebue neapărat 


70 VIAŢA ROMNEASCA 


să treacă în momentul acesta printr'o fermă muzicală ca să satis- 
facă cerințelor unui ritual consacrat. Nu şovăesc niciodată de a 
prezenta unei femei aspectul ce mi-l cere, chiar dacă acesta ar fi 
în adincă contrazicere cu fiinţa mea intimă, 

Dar nu aveam voce. 

— Popi, zisei, sînt alte dovezi... 

Popi se smulse din strinsoare şi îmi comandă cu asprime: 

— Cintă! Nu vezi ce noapte e? 

„In tăcerea această vocea mea! 

— Nu cînt, declarai. 

Popi se sculă fără un cuvint şi porni printre copaci deadreptul 
spre şosea. Cu un gest nervos îndepărta crenguțele care Îi tăiau 
drumul, strecurindu-se repede. O pasere nevăzută sbură de pe 
un copac, aproape de noi, intăşurindu-şi filfiitul de aripi într'un 
foşnet de frunze care se prelinse în inima pădurii. Rupsei cu ciudă 
o ramură şi o aruncai. 

— Nu cînt nici mort! - gîndii, înciudat de desnodămintul stu- 
pid al aventurii. 

In acel moment orchestra unui hotel îndepărtat începu „Plai- 
sir d'amour“... şi mă trezii fredonind în neștire aria cunoscută. 

Mă simții strîns de mîinile lui Popi care ridea cu hohote în- 
trețăiate de suspine, sclipindu-şi subt faţa mea ochii în bătaia lunii. 

— Răule ! imi spuse cu reproş, vezi dacă vrei, ştii să cînţi! 

„Subt sărut, gura ei avea o frăgezime de prună tare. 

— De ce ești egoist, întrebă Popi desfăcindu-se încet din 
braţele mele. 

— lmi cruţ vocea, o încredințai, cu un ton de taină, 

Popi îşi privi ceasul-brăţară. 

— Sint 12, exclamă ea. Peste o jumătate de oră pleacă 
ultimul tren. Propun, dacă nu eşti obosit, să mergem pe jos până 
la staţia vecină, Marussia, unde vom găsi mai uşor locuri, 

Apoi plecîndu-şi capul, cu remuşcare: 

— Bietul unchiul Themistocie ! 

Pe şoseaua care ducea sprea Marussia trecurăm pe lingă 
citeva grupuri de băeţi şi fete, care mergeau cu capetele desco- 
perite, glumind şi cîntind. Noaptea nu era decit o zi mai uşoară, 
mai pură, mai albastră, în care umbrele de cerneală ale cilor, 
tăiate de un foarfece exact, se lipeau pe făşia albă a şoselei. Prin 
aerul limpede călătoreau risete argintii, venite de cine ştie unde. 

In ra mar gării Popi mă opri, în umbra unui grup de platani. 

— Nu te supăra, mă rugă ea. E mai bine ne despărţim 
aici. In gară e lume care mă cunoaşte. 

Simţii trupul lui Popi lipindu-se de mine. 

-— Cind te văd ?—o întrebai deslipindu-mi buzele de gura ei. 

— Nu ştiu, şopti ea. 

Subt mătasea bluzei, degetele mele se înțepară într'un obiect 
mic pos de dantela cămaşei. Il scoasei şi văzui un medalion 
minuscul. 


POPI 71 


— Cine e ?—întrebai cu o gelozie prematură, 

Popi luă medalionul între degete şi ridică braţul în lumina 
lunii. Mă apropiai şi distinsei trăsăturile Regelui Constantin. 

Un arat de any a ke străpunse îndelung văzduhul. 

— Kalispera sas !— îmi zise i, pornind la fugă. 

— Cînd te văd ?—întrebaiu fiya y 

— Mini la unu treci pe la mine, strigă Popi alergînd mereu. 
Peste citeva clipe se perdu prin mulțimea care asalta vagoanele. 

ki 


„A doua zi pe la 12 şi jumătate portarul hotelului văzindu-mă 
că 'mi iau pălăria, mă preveni că însăşi Atenienii pregetau să 
iasă în oraş, termometrul arăta 42 grade la umbră. In adevăr, in- 
dată ce pâşii pragul, mă oprii izbit cu brutalitate de dogoreala 
unui incendiu, , cerşind zidurilor petecul de umbră pe care! 
arunca pe trotuar. Străzile întortochiate care duceau spre drumul 
Lykhabetului erau aproape pustii. Casele, adincite în tăcere, pă- 
reau adormite. 

— De ce ora unu ?—mă întrebai. Ciudată oră pentru o in- 
tilnire de dragoste. 

Un praf fin şi pătrunzător, produs al rosăturii marmurei dea- 
lugul aparea lang f aer. 2 ii 

— Voiu dejuna ea probabil, gîndii, păşind cu ochi țintiți 
pe virful ghetelor pentru a'mi cruța ochii, ji 

Peste o jumătate de oră ajunsei, amețit de căldură, pe locul 
unde mă despărțisem de Popi, în seara Revoluţiunei. Pe cît îmi 
aminteam, casa ei era clădirea care se zărea la cotitura drumului. 
A în faţa ei văzui că era mică, albă, curată, cu două e- 

e, cu un balcon de marmură roză, sus, ca o fundă capul 

, Vecini nu avea, locuințele pe aici fiind rare. În spatele 
ei se ridica dealul pietros al Lykhabetului, iar în faţă, de cealaltă 
parte a drumului, se prăvălea o vale înverzită de tufişuri inalte 
şi de burueni. 

Mă uitai la casă cu nehotărtre ; obloanele erau toate închise— 
singură, fereastra din stinga de jos, acoperită de o horbotă bro- 
dată cu flori geometrice, avea obloanele date de părete. F 

Făcui cîțiva paşi, sperind că Popi mă va vedea din casă și 
mă va chema, 

Subt arsura usturătoare a soarelui, fiece clipă era un veac. 

— La urma urmei pot întreba cine stă aici, mă hotării, în- 
dreptindu-mă spre ușă. 

Ciocnituri repezi în fereastă mă pironiră locului ; văzui capul 
lui Popi; irîzind, îndepărtindu-se şi apropiindu-se de sticla geamului ; 
vrui mă apropii, dar Popi işi mişcă mina cu iuţeală dintr'o 
parte în alta, oprindu-mă. 

— Poate nu o fi singură, Îmi spusei, 

Perdeluţa albă căzuse la loc. Rămăsei nedumerit în mijlocul 
«drumului, Nu-mi făcuse semn să plec. Totuşi nu mai puteam în- 
tirzia aici. Aerul mă înfăşura în cearşafuri clocotite. Trupul meu 


72 VIAŢA ROMÎNEASCA 


se dizolva treptat întro moleșală de neînvins. O minută trecu—sau 
mai multe. Vrui să fac ciţiva paşi în fața casei, dar nu'mi putui 
mişca picioarele. O căruță venind de la deal în goana cailor, 
trecu la un deget de mine. Fui învăluit întrun nour de praf în 
care respirai cu nepăsare. Injuriile îndepărtate ale căruțașului imi 
parveniră nedesluşite, ca prin vis. 

ă trezi un strop de sudoare care mi se prelinse brusc 
pe bărbie. 

— Ce fac aici?—mă întrebai, scuturindu-mă cu spaimă, 
E ridicol! 

Inainte de a pleca, aruncai o privire spre geam. 

Perdeluţa era dată pe jumătate la o parte. Popi avea un 
deget pe buze pe care şi] deslipi, trimițindu-mi, parcă, o sărutare. 
Cu capul puţin plecat pe umăr, îmi surise cu o graţie copilărească 
apoi pieri în întunericul odăii. 

Aşteptai, cu ochii ţintiţi pe uşă. Inima'şi accelerase bătăile. 

— Numai de ar deschide înaintea insolaţiei, îmi spusei. 

Mă dureau ochii. Respiram din ce în ce mai greu. Simţeani 
pe ceată nişte plăci de metal înroşit care îmi intrau în carne. 
Mă munceam să desluşesc ceva în dreptunghiul de umbră al fe- 
restrei. Nu văzui decit nişte fulgi de foc care jucau înaintea o- 
chilor mei într'un cadril capricios; apoi nişte văluri negre ondulară, 
cu reflexe schimbătoare de ape, desfăşurindu-se larg; un arabesc 
de foc şerpui, desemnind o parafă strălucitoare, O armonică, un- 
deva, cînta o manea turcească, trăgănată, întrun ritm secadat şi 
bleg, moleşitoare ca brațele ademenitoare ale unei cadine, 

— Se desbracă, gindii, cu o siguranță de delir. Vedeam ves- 
tibulul de marmură în care Popi se plimba noaptea cu picioarele 

oale pe lespedea rece, Ea dansa acum, fără îndoială, din buric, 
despuiatä, momită de vraja dulce a caterincii. 

— O-po-po! O-po-po! 

Avui deodată impresia că un glas de femee se văicăra. 

In cadrul ferestrei date de părete Popi întindea spre mine 
minile ei împreunate în semn de implorare. 

„ — Pentru Dumnezeu! Pleacă ! Pleacă !—ţipă ea. 

Ochii ei măriţi, gura ei cu colțurile aplecate, vădeau o spaimă 
dureroasă, 

In Sfirşit mă mişcai, 

— Pleacă, pedahi mu!! Vrei să mori ? Pleacă! Pleacă !—mă 
ruga ea cu o voce în care tremura o duioşie plină de recunoştinţă, 

Vrui să spui ceva, dar buzele mele se mişcară fără sunet, 

O garvafă roşie căzu la picioarele mele. 

O ndicai şi pornii la vale cu un pas de somnambul. 


* 


Intrai în restaurantul „Capra de Argint“ şi mă aşezai la o 
masă, fără să răspund nimic cheinerului Care mă salută cu cere- 


1 Copilul meu! 


POPI 73 


monie. Un cerc de fer dureros îmi stringea capul. Ochii mei, orbiţi încă 
de lumina străzii, desluşiră numai cu încetul cele înconjurătoare, 

Sala era aproape goală. In fund, în jurul unei mese, citiva 
întirziaţi îşi plecau capetele cu atenție spre un bărbat care fre- 
dona ceva cu o voce surdă, întovărăşindu-se singur dintr'o chitară, 

Chelnerul îmi puse în față salata de vinete. 

Citeva muşte biziiau pe garoafa pe care o pusesem pe masă; 
cu dosul ez o măturai cit colo, 

— Iner !—strigai cu furie, ce unt-de-lemn ai pus în salată ? 

— Kalimera sas kirie, mă salută Spyros venind surizător 
spre mine, ce este ? Unt-de-lemnul ? Enake, adă altă salată. 

Mă privi lung, apoi se uită la floarea aruncată pe jos. 

— V'aţi plimbat la soare, nu-i a 

iza să-mi îndrept gulerul şi degetele mele întilniră o petecă 
umedă. 

— Domnule Valasinos, întrebai, dumneata ce înţelegi cînd o 
compatrioată îţi dă intilnire la ora unu? 

Spyros zimbi cu înţeles şi îşi trase un scaun. 

— Eram sigur, zise el, că nu unt-de-lemnul e cauza relei 
dumneavoastre dispoziţii. In ce priveşte o întilnire la ora unu in- 
samnă aici tot atit cit una la miezul nopții, adică nimic. 

— Atunci de ce întilnire la ora unu, întrebai cu îndărătnicie. 

— Pentrucă e ora cea mai călduroasă a zilei. 

— Am observat, spusei, bînd al patrulea pahar de apă. 

— intilnirea aceasta, urmă Spyros, privindu-mă cu oarecare 
compătimire, e începutul unei serii de dovezi de dragoste care 
pe să meargă pănă la sinucidere, sau chiar pănă la căsătorie. 

emeia cade numai la urmă, în braţele suspinătorului, tirzie ca o 
recompensă națională. 

— Dumneata, domnule Spyros, nici nu te-ai sinucis, nici nu 
te-ai însurat pănă acum. 

Spyros îşi bombă pieptul şi îşi arătă dinții albi într'un suris 
avantajos, 

— Eu ştiu să le iau. Pănă acum m'am sinucis de patru ori. 
Ultima oară eram chiar s'o păţesc; am tras prea aproape de cap, 
şi glontele mi-a ars părul, 

Mă gîndii că romantismul, ca şi Skatingul, ajunseră în Balcani 
după ce se demodaseră în tot restul Europei. 

Chelneri, în jurul nostru, stringeau feţele de mese. 

— E o chestie de statistică, continuă Spyros, mulţumit de 
a-şi arăta cunoştinţele lui în materie. Femeia, în Grecia, e într'o 
simţitoare inferioritate numerică. Bărbaţii trebuesc să facă sacrificii... 

— Eu, de pildă, ce sacrificii trebue să fac? 

— Trebue să cunosc femeia. Prezentaţi-mă şi mă voiu pronunţa. 

Mă uitaiu, fără să vreau, la hainele obosite ale lui Spyros. 
Vázui îndată, în ochii lui, că îmi înțelese gîndul, 

— lertaţi-mă, vă rog, se scuză el cu un rînjet dispreţuitor. 
De cite ori vorbesc unui om pe care, acum o lună l-aşi fi putut 
intilni întrun salon, uit situaţia în care mă găsesc. 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mă simţii vinovat. li oferii, cu multe menajamente, glumind, 
să-i vind gg e aproape nou, în schimbul unor informaţii 
bancare pentru care, deşi te cunoşteam perfect, afectai un mare 
i S. 
rai A de două minute Spyros refuză darul meu cu încăpăţinare. 

— Fie, acceptă el, observind că nu mai îndrăzneam să insist. 
La urma urmei, dela un om din lumea mea, pot primi aceasta, 

Deşi tonul era amabil, în privirea lui luci o sfidare rece. 

Ultimii clienţi ieşiră, salutind pe Spyros cu prietinie ; unul din 
ei îi încredință, înainte de a pleca, o cutie neagră din care Spyros 
scoase o chitară. | 

— Dumneata cîntai cind am intrat în restaurant ?—il întrebai 
sA gak? ă Spyros, acordind instrumentul pe ge 

— Sigur, răspunse acordind ins - 
nunchi, Muzica e rsporaeră i Uite, dacă vrei să placi iubitei 
aici, trebue să-i cînţi aşa: 


Ean o ilios hathi 
Ke i selini svisthi 
Totes pia th' arnitho 
Tin micrin pu agapo! 
yros avea o voce de bariton din care ştia să scoată toate 
efectele capabile să stirnească entuziasmul marelui public. : 
— De ce laşi să doarmă dolarii pe care îi ai în glas ?—întrebai, 
cind termină, : 
Ochii lui Spyros erau un admirabil sismograi pentru cea mai 
uşoară cutremurare a orgoliului său. Văzui că îl vexasem iarăşi. 
— Eu am cariera mea, îmi răspunse el. Vocea mi-o rezerv 
pentru plăcerea mea personală. Singurul profit pe care-l trag din 
ea € de ordin sentimental. 
— Faci serenade ? 
— De sigur, răspunse el, rizind, Ascultaţi-mă pe mine. Du- 
ceți-vă subt ferestrele iubitei şi cintaţi-i: 


Ean o ilios hathi 
Ke i selini svisthi... 


Cheinerii începuseră să măture pe jos. Spyros mă conduse 
până la uşă ciupindu-şi chitara şi glumind. | 
— Dacă aşi avea vocealui Spyros... gindeam, îndreptindu-mă 
spre hotel subi soarele care pirjolea oraşul... 
+ 


Peste citeva zile, în o după amiază, Popi îmi telefonă, din- 
du-mi o întilnire la ora 5 pentru a merge să luămo baede mare 


1 Dacă soarele-ar dispare 
Şi s-ar stinge luna 
tunci doară aşi tăgădui 
Pe micuța ce iubesc. 


POPI 75 


la Falero, N'o mai văzusem din ziua în care scăpasem ca prin 
urechile acului de insolaţie. Minutele acele de supliciu mă legaseră 
de amintirea ei în chip temeinic. In fiece zi aveam cu ea explica- 
ţii n. pia în cursul cărora o covirşeam subt biciul ironiei mele. 
ai aveam o oră pănă la întilnire, Doamna Soliades pe care 
o văzusem dimineaţa, mă prevenise că şedinţa de azi a procesului 
Miniştrilor va fi importantă, Imi făgădui un loc bun, lingă ca, indi- 
cindu-mi să mă adresez uşierului Patrocle în numele ei. 

In fața Parlamentului mulţimea se agita, vorbind laolaltă. 
Ajunsei cu greu pănă in vestibul unde îl descoperii îndată pe Pa- 
trocle, care mă introduse în tribunele înţesate de lume, In mo- 
mentul acela un vint năprasnic ridicase întreaga sală în picioare ; 
o clamoare uriaşă, străpunsă de ţipetele femeilor, se rostogoli pe 
capetele a opt oameni care, excortaţi de santinele, se îndreptau 
spre eşire. Mergeau încet, nepăsători, ca şi cum nu ar fi traversat 
o mare de ură gata să-i înghită. Cîteva femei din rîndul întăiu, 
ridicară pumni ameninţători; mi se păru că zăresc printre ele pe 
doamna Soliades. Şedinţa se sfirşise. Un val de lume mă dădu 
la o parte, 4 

— La moarte, la moarte, strigau glasuri îndirjite. 

Doamna Soliades trecu întrun grup de femei; era palidă, cu 
ochii strălucitori, cu gura încleştată. le salutai, dar cred că nu mă 
văzu, Vrui să mă apropii de ea, însă lumea ne despărise. 
sA „Mä îndreptaiu spre stația de unde tramvaele pornesc spre 

ero. 

Popi mă aştepta, stînd locului, adăpostindu-se subt o umbre- 
'uță portocalie. Avea o rochie de mătase neagră care îi curgea 
dealungul trupului ca un lac strălucitor, 

li sărutai mina şi începui o frază asupra cazurilor de inso- 
latie. Ea îmi täie vorba, arătindu-mi tramvaele pline de lume. 

— Dacă vrei să mai găsim locuri, trebue să ne suim imediat, 

Ne aşezarăm unul lingă altul, pe bancheta confortabilă. Tram- 
vaele porniră, 

— Popi, spuseiu, cu ce te ocupai în casă pe cînd eu petre- 
ceam la soare? | - 

Popi privea drept înaintea ei, neclintită, cu un aer absent. 
Crezui că nu auzise şi repetai întrebarea. Popi surise cu graţie, 
înclinindu-şi capul. O doamnă corpolentă, aşezată puţin mai de- 

arte, răspunse salutului, apoi mă privi cu curiozitate. Inţelesei că 
o en supraveghiată și că trebuia să amîn explicația mea pănă 
la Falero. 

Tramvaiul eşi din mahalalele Atenei, şi acum traversa un 
cîmp neted, uscat de soare. Din cind in cînd aerul greu era înfiorat de 
o adiere sărată, abia simțită, care vestea apropierea mării. Pri- 
veam picioruşele mici ale lui Popi, refugiate lingă păretele vago- 
nului, se vede cu scopul de a demonstra Atenienilor lipsa oricărei 
intimităţi cu vecinul lor. Piciorul, uşor cambrat, se termina printr'un 
panc rotund ca un măr domnesc, dezgolit de rochia scurtă. 

oapsele ample, arcuite cu graţii de liră, contrastau cu umerii mici 


76 VIAȚA__ROMINEASCĂ 


care dădeau o impresie neaşteplată de fragilitate. Ridicind ochii 
văzui profilul mat al lui Popi, deslipindu-se pe violetul intens a! 
mării. Peste citeva clipe mergeam dealungul țărmului, inundaţi de 
imensitatea  înviorătoare a valurilor. Vilele albe se înmulţiră și în 
curind tramvaiul se opri la Falero. 5 

Popi nu se opri decît pe nisipul plajei, întorcind capul spre 
mine cu o privire îngrijată : ii it 

— Doamna din tramvai e o vecină a mea, cunoscută prin 
limbuţia ei. Mi-e teamă. A 

— Popi, spuseiu, doamna din tramvai era și Luni la ora 
unu la dumneata ? 

— Nu. De ce? 

— Pentru ce mai făcul să vin pănă acolo? 

— Dar nu mai văzut ?—se miră Popi cu sinceritate. 

— Ba da. La fereastră. 

— Atunci ? < : 

Popi mă privi cu sprincenile ridicate în semn de uimire, 
jignită de tonul meu aspru. 

Nu găsii nimic să-i răspund, 

— Acum mergem să facem bae. Nu, dumneata nu eşti fe- 
mee, adaugă ca, văzind că vreau să o urmez. Te duci în partea 
opusă, la bărbaţi, ; j 

Abia atunci văzui, fără plăcere, că bărbaţii şi femeile se 
bucurau de cimpuri separate. j y 

Peste citeva clipe intrai în apa călduţă, înfiorată de valuri 
mici pe crestele cărora se fsingeau fulgerile jucăuşe ale soarelui. 
Inaintaiu cit mai repede, plictisit de vecinătatea tovarăşilor mei de 
înot, bărbaţi păroşi şi greoi. a 

Din lagărul advers se auzeau ţipete scurte. Privii în urmă 
şi văzui că mai toate femeile stăteau ingrămădite nu departe de 
țărm, unde se jucau aruncînd cu apă una în alta şi rizind cit le 
ținea gura. si 

ingure trei înotătoare se depărtaseră. Inaintau, „pe aceiaşi 
linie, la vre-o sută de metri în dreapta mea. Subt scufia roşie a 
uneia din ele recunoscul pe Popi. 

Pornii brusc spre ele, în diagonală, ca să le tai drumul. 

Nu înaintasem mult cînd un şuerat prelung străpunse aerul. 

Abia atunci femeile întoarseră capul spre regiunea bărbaţilor, 
scrutînd valurile. 

Alt şuerat, apoi altul, urmară, stridente, tot mai aproape. 

Intorseiu capul şi văzuiu în urma mea, înaintind cu salturi 
repezi, o barcă cu doi vislaşi, în care un om în picioare, cu o 
trompă la gură, striga ceva cu violenţă, 

Se petrecea fără îndoială ceva neobişnuit. 

Căutai cu ochii femeile şi le văzui cum se întorceau spre 
țărm, depăşite de scufia roşie care spinteca valurile cu iuţeală, 
dispărînd pe alocuri, în prada unei panici vădite, 

In sfirşit desluşii cuvintele barcagiului : 


POPI Li 


— Opisu is tus andros!! urla el cătră mine, arătiud cu 


mina stinga, 

Abia acum înfeleseiu că eu eram cauza scandalului. 

Nu aşteptai să fiu 'cules, Din citeva aruncături reintrai în a- 
pae legale. Bărbaţii mă primiră cu exclamații entuziaste, pentru 
emeritătea mea. Pe țărm mă aşteptau un comisar şi un agerit care 
mă conduseră în costumul în care mă aflam într'un de 
scinduri apropiat unde dresară un proces-vorbal. Calitatea mea de 
străin, ignorar al regulamentelor, îmi uşură situaţia şi scăpai nu- 
mai cu.o mică amendă, 

Mă îmbrăcaiu şi traversai plaja repede, îndreptindu-mă spre 
staţie. Cu întăiul tramvai mă întorseiu la Atena. 


+ 


Abia mă culcasem cînd mä trezii brusc cu impresiunea si- 
gură că cineva îmi turnase apă pe față. Era sudoarea care, de pe 
frunte, luneca şiruind dealungul obrajilor, Privii ceasul: unu şi 
jumătate. Noaptea nu putuse clinti zădutul care apăsa, greoiu, dea- 
supra oraşului, 

Dădui la o parte pologul care învăluia patul meu într'o plasă 
fină, Acum respiram mai uşor. Dar abia aţipii şi un ţiuit subțire 
îmi dădu tircoale ; strinsei ochii cu îndărătnicie, sperind să inlătur 
duşmanul cu simularea nepăsării, ca pe un cine arțăgos. Peste 
citeva clipe tresării subt înfepătura unui (înţar însetat. Oftaiu şi 
trăseiu din nou pologul. 

Rumoarea pieţii se auzea mai limpede ca ziua, 

Din cînd în cînd cîte un glas se desfăcea precis şi sonor 
de parcă ar fi vorbit în camera mea. Mă simţeam stinjenit ca de 
o vizită indiseretă... Cu neputinţă să dorm... 

Mă sculaiu şi aprinzind o țigară, mă aşezaiu întrun fotoliu 
lingă fereastră, Pe piaţa Syndagma citiva întirziați vorbeau în ju- 
rul unei mese, 

„Idila noastră ajunsese la un punct mort. N'o să pot merge 
niciodată în ritmul acesta de chitară leşinată... 

Minutele se tiriră încete” ca niște omide... 

Mă trezi e bruscă a zilei. Fotoliul meu plutea într'un 
val de lumină şi de răcoare. Privii cu groază cuşca înferbintată 
a Pa în care mă simţeam incapabil să mai intru. Mă îmbrăcaitu 
şi eşii în oraş. 

Rătăcii pe străzi în neştire, Zorile aduseseră în atmosferă o 
uşurare trecătoare. Era singura oră cînd, i scăldat in lumină, 
oraşul putea fi privit în față fără teamă. Palatele de marmură, 
surprinse în somn, nu-şi imbrăcaseră încă armura orbitoare. Stră- 
zile lungi se aliniau albe, aeriene, fără sfirşit, infrățindu-se cu väz- 
duhul într'o contopire luminoasă. 


1 Inapoi, la bărbaţi! 


me 


78 VIATA RÒMINSASCA 


Nu ştiu cit timp umblaiu. La o cafenea se serveau cafele cu 
lapte chefliilor întirziaţi. Mă aşezaiu la o masă şi cerui un uzu. 
Apoi altul. Cind ceasul de deasupra tejghelei arătă ora şapte, 
plecai, îndreptindu-mă spre „Capra de Argint“. Ştiam că în curtea 
restaurantului locuia Spiros Valasinos. I! găsii într'un cabinet par- 
ticular al restaurantului, pe cind se rădea în fața unei oglinzi zgi- 
riate de inscripțiuni variate. A 

— Domnule Spyros, incepuiu, fără să-i dau timpul să se mire 
de vizita mea, am venit ca să-ţi propun o afacere. 

Spyros îmi întinse un scaun. 

— In urma sfaturilor dumitale, urmaiu fără să mă aşez, am 
luat hotărirea să ofer cîteva serenade unei doamne. Dumneata ai 
o voce admirabilă şi un repertoriu ales, [ţi propun două sute de 
drachme în fiece seară pentru o jumătate de oră de cîntec întrun 
loc care-l voiu alege. 

"Spyros rämase A briciul în aer. In ochii lui fulgeră o lu- 
cire de indignare. Dar se vede că înfăţişarea mea nedormită îi 
făcu să'şi dee seama că în momentul acela susceptibilităţile lui s'ar 
fi părut fără nici un interes. j L 

Imi răspunse deci cu simplicitate, după citeva clipe : 

— Primesc. 

— Cu o rezervă, adăugă el, oprind mişcarea mea de en- 
tuziasm. Vreau să ştiu care e culoarea politică a casei. 

Simţii că îmi fugea terenul de subt picioare. 

Cu atit mai rău! 

— Venizelistă, minţii cu energie. 

— Atunci e bine. Iți inchipui că pentru nimic in lume nu 
aşi fi cintat la porţile unei regaliste. e 

— Natural, răspunsei, nepulind lua în serios scrupulul său 

olitic, 
E — Nu ştiu cum se face, murmură el! ca pentru sine, dar 
toate femeile frumoase sint venizeliste ! 

Ne aşezarăm pentru a discuta detaliile, : 

— Vei avea de altfel toată posibilitatea de a-ţi păstra in- 
cognito-ul. In faţa casei, dincolo de şosea, se află o vale plină de 
tufişuri înalte... 

Spyros işi apropie scaunul ca să privească planul locului, 
pe care'| desenai cu un creion pe fața de masă... 


+ 


Popi traversä strada, venind spre mine cu un mers vioiu, 
înaripat, cu faţa surizătoare; trecătorii intoarseră capul după ea, 
învioraţi. 

Ea imi luă amindouă minile, privindu-mă citeva clipe cu 
ochii incărcaţi de ris, de plăcere, de recunoştinţă. A 

— Mulţumesc, murmură ea. Bănuiam dela Kiflissia că ai o 
voce frumoasă, 


ri 


'POPI 79 


Rămăseiu uluit. Popi crede că eu cintasem. Nu avuiu tăria să 
resping această cupă care mi se întindea. 

— Nu mă culcasem încă, urmă Popi, mergind încet alături 
de mine. Stinsesem luminile. Stăteam încă în cămaşa mea lungă 
de noapte, în genunchi pe marmura rece a vestibulului, Imi făcu- 
sem La pei şi avusesem multe de cerut lui Dumnezeu. O du- 
rere apasa inima de citeva zile. Ai văzut cite umilinţi şi chi- 
nuri sufăr foştii Miniştri. Mi-e greu pentru ei, deşi nu'i cunosc. 
Pe unul din ei însă l-am cunoscut. Mă întorceam de la Cortu, 
unde'mi văzusem nişte rude, acum doi ani. Era o zi minunată de 
April. O masă netedă, lucie, pe care dansa lumina înmiită a 
soarelui. Eram puțini călători. Un bătrin slab, înalt, cu o barbă 
albă, ascuţită, cu trăsături fine, stătea pe o bancă, pe punte, fi- 
nind pe genunchi un buchet enorm de violete. O, violetele noastre 
din Corfu, mari ca nişte garoafe, cu petalele mate şi întunecate, 
cu parfumul lor unic, imperios! Trecuiu de mai multe ori numai 
pitt a le vedea. Două-trei fire, în ziua aceia m'ar fi făcut 
e 

Pe cînd stăteam rezemată le proră, simţii pe cineva oprin- 
du-se lingă mine. 

-= mnă, îmi zise domnul cu violetele înclinindu-se uşor, 
florile aceste nu au ce căuta în mîna unui bătrin, Ingăduiţi să vi 
le cer Se vor simţi cu siguranță mai fericite în mina domniei- 
voastre. 

Mă salută şi se indepărtă, lăsindu-mă cu braţele încărcate 
de violete. 

Omul care'mi dăruise o zi de fericire era Gunaris.... 

De atunci l-am mai văzut odată, acum citeva zile, pe cind 
întra, între santinele, în curtea Parlamentului. 

Ştiu că e bolnav de tifos. Doctorii au declarat că e în pri- 
mejdie de moarte. De ce-l mai tirie la proces ? 

Popi tăcu, înclinindu'și capul. Soarele dispărea în dosul Lyk- 
habetului, întrun ocean de purpură. 

Femei elegante intrau prin magazine, pentru a face ultimele 
cumpărături ale zilei. O doamnă întoarse capul după noi. Atrasei 
atenţia lui Popi că perechea noastră era privită cu curiozitate, 

— Ai dreptate, îmi spuse ea. De altfel trebue să mă duc la 
nişte rude. Voiam săi spun numai că surpriza de ieri seara a fost 
pentru mine o mingiere prețioasă. După ce ai plecat—ţi-am auzit 


Popi plecă repede, repede, de teamă ca vorbele cărora le 
dăduse drumul să nu se iee după ea şi să mi-o întoarcă, legată, 


> 


De o săptămină Spyros venea la mine în fiece zi la ora cinci 
pentru a'mi face o dare de seamă amănunţită a serei precedente. 


ED VIAŢA ROMINEASCĂ 


. 


Astăzi sosi pe la şase, cu un trandafir: f aga la butonieră, 
îmbrăcat în hainele mele care’! prindeau bine. Avea un aer victorias. 
— Merge bine, îmi anunţă el, de pe pragul uşii. i 


qe Crezi ? £ N & A 
— li condamnă la moarte, Ad 
Venea, fără îndoială, dela proces, 


— Să lăsăm politica, răspunsei venizelistului. “Cum a mers 
ieri seara? „Dă 
— A, bine... îmi răspunse el, laconic. ` pă 
De fiece dată trebue să'i scot vorbele cu cleştele. E un su- 
biect care îl umileşte, gindeam eu. 
— Ce ai cintat? e 
— Muzica prohibită, de două ori. 
— De ce de două ori ? 
Spyros păru încurcat de întrebarea mea, apoi îmi răspunse : 
— Aşa se cerea. 
Pretenţiile lui Spyros de a conduce intrige mä iritan. 
— lti spusesem că al doilea cintec să fie „Sorela mia“, 
— Mă rog, se scuză levantinul cu un suris rinjit. Fireşte, o 
dată ce plătiţi... credeam însă că experienţa mea... 
Ridicaiu din umeri. Amorul propriu îl acoperea ca o plagă ; 
nu ştiai de unde să'l apuci fără să'i faci rău. 
Spyros tăcea, picior pește picior, încrustat în demnitatea lui. 
— S'a arătat la fereastră ?—întrebaiu, la o vreme. 
— Tot timpul. 
= hae era îmbrăcată ? PAR = 
= — In cămaşa de noapte, oită Spyros. Orea arapina... Na 
timban o diavolos  * . 
` Stabilirăm programul seral şi ne despărțirăm. 
r3 + 
upă prînz Popi mă chemă la telefon, 
— Mulţumesc, mulțumesc, mulțumesc, îmi bizii la ureche 
glasul -ei argintiu. 
— Pentru ce ? 
— Pentru cele cinci cintece de ieri seara. 
„ Cinci? 


— Ce face trandafirul meu ? 

— Poftim? 

— "Trandafirul meu galben... 

— Bine, răspunsei cu prudenţă. 

— Imi pare bine că ai înțeles că ţi l-am aruncat pentru „Pro- 
hibita“... Ai făcut bine că ai repetat-o. 

Imi aduseiu aminte că Spyros avea azi un trandafir galben 
la butonieră. 

— E atit de poetică, urmă vocea. 

„+ Dar de ce dobitocul nu mi-a spus nimic ? 


* Frumoasă brunett.. Fie-a dracului b.. 


POPI 81 


— Mi-a sunat în urechi toată noaptea. 

Puteam să mă prind prosteşte ! 

— Văz că eşti somnoros... ba da... Te las, Abia aştept să 
vie seara, 

La revedere | 


Pe la opt m'am dus la „Capra de Argint“ ca să-l mustru pe 
Spyros. Voiam să iau masa aiurea căci mă săturasem de mincarea 
proastă a restaurantului. Mă oprii deci în picioare, lingă uşă, pin- 
dind pe Spyros care circula printre mese fără a se uita la mine, 

— Domnule Spyros, strigaiu. 

Spyros termină de vorbit cu un client, apoi se apropie de mine. 

— Cu tot respectul! Ce este ? . 

— Vreau să ştiu de ce nu mi-ai pomenit nimic de trandafir, 

— Poftim? Aşezaţi-vă, vă rog, la o masă şi voiu veni să vă 
vorbesc. Acum am treabă peste cap. 

Dispăru printre mese împărțind ordine chelnerilor. 

invitaţia lui Spyros mă irită. Mă aşezai, totuşi și vrind ne- 
vrind, alesei ceva de pe lista de bucate. Peste cîteva minute 
Smyrniotul catadixi să vie la mine. 

— Voiaţi să'mi spuneţi ceva. 

— Da. ce mi-ai ascuns că ai primit un trandafir galben 
eri seara ? 

— Am uitat. Ce să ascund! 

— Il aveai la butonieră. 

— Exact. Il adusesem ca să vi-l dau. Asta'i tot ? 

Dădu să plece, dar îl apucai de braţ. 

— Ascultă. Te rog pe viitor să nu mai uiţi nici un detaliu, 
căci se încurcă totul, Odată ce eu am cîntat ieri seara, trebuia să 
ştiu că mi s'a aruncat un trandafir. 

— Dumneata ai cîntat ?...—mă întrebă Spyros, privindu-mă 
cu neliniște. 

— De sigur. Eu sînt acela care cîntă. 

Stupoarea, decepţia, ciuda, bosumflară faţa lui Spyros, spăr- 
gindu-se repede într'un hohot de rîs Sacadat. 

— Bravo! Admirabil! Foarte inteligent! Mă felicită el. O 
idee strălucită ! Ca în Cyrano! M'ai şters cu buretele! Ce im- 
portanță ! Foarte bine! 

Consumatorii intoarseră capul spre el, cu mirare. 

— Ascultă... ia loc, te rog... îl poltii.  - 

Dar Spyros plecase, urmărind cu insulte un chelner încărcat 
cu farfurii care’! atinsese cu cotul trecind pe lingă el, 

+ 

Pe la unsprezece seara mă urcam pe drumul Lykhabetului, 
respirind cu deliciu aerul primenit de o briză uşoară. Vintul—se vede— 
se indrăgise îndelung cu marea, căci păstra încă parfumul sărat 
cules în haoticele îmbrățișări. 

6 


82 V:AŢA ROMINEASCA 


Voiam să văd dacă Spyros executa programei serenadei așa 
cum Îl stabilisem. Conversaţia din restaurant mă neliniştise oarecum. 

Mahalaua era atit de liniştită incit auzii vocea lui de departe. 
Cinta „Thalassa“, întăiul punct al popuni In apropierea casei 
mă lăsai pe valea ripoasă, care mărginea drumul. Pe alocuri co- 
borişul era atit de greu incit trebuia să mă agăț de crengile ar- 
buştilor. Ajunsei astfel, înăbuşindu-mi pașii, pănă îndărătul lui Spy- 
ros. Din locul acesta, privind prin spărturile tufişului, puteam să 
văz casa din faţa mea. În umbra ferestrei deschise, stătea, nemiş- 
cată, Popi. Işi răzema capul pe braţul ridicat dealungul ramei 
ferestrei. O gravitate neobişnuită îi înobila figura cu ochii închişi. 
Părea vrăjită. Vocea lui ros se înălța în noaptea calmă ca 
o rugăciune. Niciodată nul auzisem cintind astfel. O chemare 
sfioasă, tristă, tremura, umflindu-se treptat pănă ce izbucnea într'un 
strigăt de patimă. Ultima lui strofă mă fură cu ea în virtejul ei 
arzător, deslănțuind în mine elanuri invincibile. 

— Bravo !—murmurai, cînd Spyros tăcu, punindu-i mina pe 
umăr. Acum poţi pleca. 

El tresări, întorcind spre mine o privire rătăcită. 

Popi la fereastră, rămăsese nemişcată. 

— Mă duc la ea, şoptii, pornind... 

— Cum ?—întrebă Spyros din urmă, cu spaimă... 

Popi nu deschise ochii decit cînd îmi auzi paşii. Dintr'un 
salt fui pe marginea ferestrei. 

— Ce faci?—murmură ea, dindu-se înapoi cîţiva paşi. 

Dintr'un alt salt fui în casă. In intunericul vestibulului dis- 
tinsei citeva mobile; în fund, subt pata albă a unui geamitc, albea 
un divan acoperit de cearşafuri. 

— Fii cuminte, mă imploră Popi. 

Era îmbrăcată în rochia neagră, fără mineci, de la Falero. 

— Am fost invitată la masă de nişte cunoştinţe, urmă dinsa 
repede, pentru a-şi ascunde turburarea. 

Mă apropiai de ea. Popi întinse minile intrun gest de apă- 
da copilăresc. O cuprinseiu în brațe, şi mi se păru mică şi fără 
putere. 

Pe cind o sărutam, un fior de ghiaţă mă înțepeni deodată. 


Afară, Spyros începuse să cînte punctul al doilea din pro- 
gram. 


— E nebun !—gindii. 

Din ciţiva paşi fui la fereastră. 

— Ce noapte frumoasă !—strigaiu 

Speram că blestematul o să mă vază, © să mă auză şi o să 
tacă. Dimpotrivă notele crescură, aruncate spre noi cu o energie 
desperată, ca nişte pietre. 

— Popi, declamaiu, noaptea aceasta am visat-o de atitea ori, 
de atitea ori am fost ispitit să vin. Transparenţa fără seamăn a 
cerului vostru, peste capetele noastre... 


POPI > 3 


Vorbeam în neşștire, cu nădejdea nebună că vorbele mele vor 
acoperi suspinele serenadei. 

Popi nu mă asculta. O mirare fără margini se pictase pe 
chipul ei. Cu un gest brusc, îşi acoperi fața cu mina, şi rămase 
aşa citeva clipe. 

Cind îşi lăsă braţul în jos, paloarea figurii ei mă duru. 

— Pleacă, imi zise, încet, 

— Popi! A 

Ie: aie Pleacă! Dar pleacă odată, strigă ea lovind lespedea cu 
piciorul. 

Respira greu. Işi apăsa sinul cu minile. O simțeam pe mar- 
ginea crizei de nervi, 

— Plec, Popi. Imi vei da însă voe, mini, să-ţi spun totul. 

Eşii, de astădată pe ușă. 

Afară cintecul tăcuse. 


ll căutai pe Spyros chiar în seara aceia. Nu sosise. Il aş- 
teptai în curtea restaurantului. Două pisici, pe acoperişuri, se ur- 
măreau cu mieunături peng şi dureroase. Comparaţii, umilitoare 
pentru specia umană, trecură prin minte. Trecu un ceas. Cind 
nu mai îmi rămăsese nici o ţigară în tabacheră, plecaiu acasă. 

Toată noaptea mă zvircolii în pat. Perfidia lui Spyros era 
vădită. Coboritorul conților de Valassin, fără îndoială, mă ura de 
moarte. Era omenesc. Situaţia lui îl obligase să primească de la 
mine o mulțime de mici servicii şi înlesniri pe care cu greu mi le 
putea ierta. Subt politeţa lui ceremonioasă, mi se părea adeseori 
că simt un clocot de îndirjire. Pe lingă asta, accentele arzătoare 
pe care le pusese în serenada lui îmi reveneau în minte, şi mă a- 
dinceau în convingerea că levantinul se indrăgise de P 

Dar dacă Spyros nu auzise cînd îi şoptisem că mă duc la 
Popi ? —mă întrebam, în nevoia mea de a mă reconcilia cu omenirea, 
Prevedeam privirea lui rătăcită. Cum ?-— mă întrebase el, din urmă. 

Mini dimineaţă voiu afla totul. 


A doua zi, dis-de-dimineaţă, mă duseiu la „Capra de Argint“, 
dar nu aflaiu nimic. Stăpinul restaurantului îmi spuse că-l trimisese 
pe Spyros la Pyreu după cumpărături. „Supraveghetorul“ trebuia 
să se întoarcă în cursul zilei, dar la ce oră anume nu putea 
spune. 

Telefonaiu lui Popi de mai multe ori, dar casa ei nu răs- 


„„ Pe la ora unu mă suiam pe drumul Lykhabetului. Soarele 
ardea ca în ziua cînd, pe acelaşi drum, mă îndreptam spre o în- 
tilnire pe care o socotisem decisivă. 

De astă dată casa avea toate obloanele închise. Sunai la ușă. 
Peste o minută, o servitoare bătrină eși, spunindu-mi că stăpina 
ei dejuna în oraş. 


0 a VIAŢA POOR O E 


— Poate e acasă, îmi spuseiu. Dacă aşi sta, subt soare, ca 
data trecută ? O ştiam fără de apărare faţă de unele dovezi. i 

Dar peste citeva minute, aiurit de căldură, mă gindii că ni- 
mic nu putea fi mai ridicul decit un caz de insolaţie în fața unei 
case goale. 


POPI 85 


Ştergind zidul, mă strecurai dealungul casei, oprindu-mă după 
colțul din stinga, lingă nişte tufe de trandafiri. Aici era o fe- 


Pe la asfințitul soarelui, stăteam la More împreună cu Doamna 
Soliades şi alte două cucoane. 

— de zice că Ministrul Angliei, spunea Doamna Soliades, 
care părea extrem de agitată, amenință cu plecarea în cazul cînd 
Miniştrii regalişti ar fi executaţi. Eu nu înţeleg cu ce drept Ma- 
rea Britanie se amestecă în afacerile noastre. Noi nu i-am impe- 
dicat să moară de foame pe Lordul - Maire din Kork. 

Eram enervat. 

— Sinteţi, spuseiu cu sinceritate, poporul cel mai inteligent 
pe care l-am văzut. De cite ori trataţi o afacere, aveţi o viziune 
a vieţii în care realitatea intră ca într'o mănuşă, şi de asta ori 
unde vă duceți, sînteţi stăpini. Omenirea de aici, cași ţara ei, e 
frumoasă ca acum trei mii de ani. Aţi putea fi fericiţi. Dar, de jos 
pănă sus, suferiţi de o intoxicaţiune ruinătoare : politica. 

— Avem oroare de echilibru, răspunse doamna Soliades. 
Metavoli— schimbare, evoluție, —e compus din două vorbe care 
însamnă a arunca—peste... Niciun ambasador străin nu va impe- 
dica poporul elin să arunce—peste pe cine vrea. 

a Soliades vorbea neliniştită, alarmată, prezicind cursul 
necesar al evenimentelor, voind să forţeze destinul. 

După colţul străzii, zării o rochie verde pe care o cunoşteam. 

Pretextai o cursă, mă scula, fugind, Mă apropiai cu inima 
bătind de Popi, 

Era, bine înțeles, altcineva. 


lingă patul ei improvizat, Popi stătea în picioare, intro cămaşe de 


piept, de două ţinte. Picioarele ei goale, albe, apăreau pe mar- 
mura lucie, tăiată de marginea cămăşii, 

Cu ochii dilataţi, cu gura întredeschisă, cu pumnii strinşi, 
Popi privea pe Spyros. li era teamă. Levantinul tocmai îşi arunca 
ultimele tremoluri, învirtind finalul cu măestrie, îndelung, ca pe un 
harapnic din care plesni numai la sfirşit, într'o notă tunătoare. 
Tăcu şi aruncă jos chitara. 

— Acum ştii cine cîntă !—strigă el, 

Chiotului de triumf urmă o mică rugătoare, extatică. 

— Frumoasă! Frumoasă !—murmură el, întinzind minile ca 
spre o icoană. Cum am îndrăznit să mă arăt în faţa ta! 

Scena care urmă mă surprinse într'atit încit pentru citeva 
clipe uimirea înlocui în mine orice alt sentiment. 

Spyros căzuse în genunchi, vorbind mereu!  Spovedania lui 
isbucnea ca o lavă arzătoare, amestecată cu răcnete și i. 
Probabil pentru a da mai multă tărie afirmațiilor lui, se isbi de 
mai multe ori în şir cu capul de lespede, cu hotărirea, mi se 
păru, de a şi-l fărima in bucățele. 

— O9-po-po! O-po-po I—exclamă Popi, întinzind mina ca pen- 
tru a-l opri. 

Deabuşilea Spyros se tirie spre ea, ca pelerinii spre piatra 
sfintă a Mecei. Nu se opri decit în faţa picioarelor ei goale, pe 


Ultima oară cînd trecui pe la „Capra de Argint“ la zece care i le cuprinse în mini, sărutindu-i-le cu frenezie. 


seara, stăpinul îmi spuse că pyros, întors tirziu dela Pyreu, ple- 
case de o jumătate de ceas, luîndu-şi chitara. 


Spyros işi ridică capul sbirlit şi, încolătăcind un braţ în ju- 
rul coapselor lui Popi, îi apucă mîna pe care şi-o lipi de buze, 

Dintr'un salt fui în cameră. 

Popi scoase un mic țipăt. 

Spyros era deja în picioare, 

— Dumneata, aici ?—mă întrebă Popi. 

Vocea ei tremura de minie. 

Spyros își incrucişase brațele, privindu-mă cu un rînjet bat- 
jocoritor. 
) Simţeam că ura îi unea definitiv impotriva mea. Citeva clipe 
stăturăm aşa tustrei. Tăcerea lor disprețuitoare se întărea, isbin- 
du-mă ca o stîncă, aruncîndu-mă departe, peste fereastră, peste 
Lykhabet, peste Grecia, întrun infern oarecare al străinilor. 

Imi roteam ochii, căutind o eşire onorabilă. Tresării. Privirea 


Nici nu ştiu cînd m'am găsit pe drumul Lykhabetului, Urcam, 
parcă fără voia mea, frunză ridicată de virtej. Fiece secundă îmi 


electricitatea, seara, de frica ținţarilor. 

— Canalia — murmuraiu, scuturat de o descărcare electrică. 
A Spyros cinta în casă. Acum îl vedeam bine, lingă fereastră, 
intorcindu-mi spatele, cu capul lăsat puţin inapoi. 


86 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mea căzuse pe un portret mic al Regelui Constantin atirnat lîngă 
uşă. O idee îmi fulgeră prin minte. 

— Recunosc, ziseiu, arătind pe Spyros, că acest înfocat re- 
galist a fost mai tare ca mine! 

Ponegrit, i sări ca muşcat de șarpe: 

Zi și sindu- cit îl 

imbi, şi lăsindu-şi capul pe spate, strigă ținea gura : 

— Trăiască Venizelos! Cu el e toată Grecia! 

Popi Îşi ridică fruntea, înebunită. Aceste cuvinte sacrilege 
în casa ei! 

— Grecia e credincioasă Regelui Constantin ! —ţipă ea, cu o 
voce pita de furie. 

ărea mai mare. O flacără i se aprinsese în ochi. Subt că- 
maşe sînul ei se ridica, ritmic. 

Spyros înţelese, prea tirziu, înşelăciunea. Mă pregăteam să 
fac faţă pumnilor săi răsbunători. Dar el privea țintă în ochi pe 
femeea din fața lui. Păreau amindoi încleştaţi într'o luptă hipno- 
tică, Spiros făcu cel dintăiu un pas înainte, nu ştiu dacă cu in- 
tenţia să o fringä în brațe sau să o lovească. Mişcarea aceasta 
păru să-l trezească. Făcu cu mîna un gest larg de scirbă care 
arunca în neant pe Popi, pe mine, întreaga aventură. Ne întoarse 
spatele şi, sărind fereastra, pieri în noapte, 

Rămaserăm noi doi. La nevoe, mă voiu da şi eu cu capul 


de pede | 
ecoaica părea că nu mă vede, 

— Popi, murmurai. 

Dar ea, nemişcată, cu braţele căzute dealungul corpului, cu 
capul întins înainte, asculta cu atenție un svon de glasuri care 
creştea din vale. Glasuri subțiri, ascuţite, amestecate cu chiote şi 
risete. Zarva zbucni brusc după cotitură, intro goană de paşi 
mărunți care se opri în faţa casei. 

In mijlocul drumului, o grămadă de. copii mici, murdari, des- 
culţi, png pe Popi cu ochi miraţi şi fețe umflate de ris. 

n băeţaş începu să cînte tare, urmat îndată de ceilalţi: 


Cu-ajutorul Domnului 
Regaliştii sînt tocaţi... 


— Nu vă e ruşine, se răsti Popi, aplecindu-se spre ei. 
Giasurile amuţiră. 

— L-a împușcat, strigă un prichindei, 

— l-a împuşcat, întări întreg grupul. 

— Pe cine ? întrebă Popi. 

— Pe Miniştri. 

Popi se sprijini de fereastră. 

— De unde ştiţi voi ?—întrebă ea, respirind din greu. 
— Venim de acolo. 

— Avem bucățele. 


POPI 87 


.. 


iia ari prob Ía aer mina în care ascundeau ceva. 
— oscivare ?— propuse un 
piindu-se atzi întinsă, POP PRE a 


___— Am cules fărîmele din ţeastă. Le-am vindut pe toate. 
Mi-a rea ca : 0 drachmă. 
a avuiu timpul să primesc în braţe trupul înțepenit al lui 
Popi. Mi se păru grea. O tirii pănă la divanul din ar vesti- 
bulului pe care o culcaiu. li întinsei braţele, îi bătui uşor cu palma 
obrajii palizi. Citeva clipe corpul lui Popi pluti în apele cenușii 
ale neființei, apoi reveni încet spre suprafaţă. Işi strinse picioarele 
desgolite, ca şi cum i-ar fi fost frig... Gemu uşor şi îşi întinse 
braţul pe după gitul meu, cu o mişcare de vis. Îmi aplecaiu capul, 
pănă ce simţii suflul ei gidilindu-mi fața. 
Subt sărut, buzele ei mi se părură reci ca ale unei statui, 


Teodor Scorţescu 


O nouă traducere a Vechiului Testament 


Traducerea Noului Testament este lucru indeplinit. Unul din 
cei doi autori ai acestui articol a avut norocul să tălmăcească 
din nou, să tipărească şi să răspindească, de vre-un an încoace, 
traducerea cea nouă a Noului Testament. j 

Dar Noul Testament insemnează deabia a cincea parte din 
intre Sfintă Scriptură. Noul Testament a fost scris, de insu- 
flaţii lui scriitori, în limba elinească. Vechiul Testament a fost 
scris din aceiaşi insullare divină, aproape în întregime în limba 
ebraică. Aşa dar, originalul unuia este grecesc, al celuilalt este 
ebraic. Azi, ca şi altă dată, cunoscători de limba ebraică, prin- 
tre învățătorii creştini, sint mai puţini de cit cunoscătorii de eli- 
neşte. E adevărat că în secolul al treilea, innainte de Mintuitorul, 
comoara sacră a literaturii religioase a lui Isracl — Legea, Proo- 
rocii şi Haghiograțele — a lost redată în limba grecească şi ast- 
fel a ieşit celebra versiune Septuaginta, adică traducerea celor 
şaptezeci de învăţaţi. E adevărat că Biserica creştină ortodoxă 
venerează această versiune şi o pune adeseori mai presus de 
cît originalul ebraic, E adevărat că Biserica creştină Romano-Ca- 
tolică face la fel cu copia latină A Be Mingialei, adică cu Vulgata. 
Toate acestea, insă, nu pot să înlăture din cîmpul ştiinţei teo- 
logice exegetice Biblia Ebraică şi ori de cìte ori a venit şi va 
veni vorba de o traducere nouă a Sfintei Scripturi a Vechiului 
Testament, originalul ebraic se va impune traducătorului, cu toate 
drepturile sale de primogenit. 

Avem nevoe de o nouă traducere a Vechiului Testament. 
Şi, evident, cine se va incumeta s'o înceapă trebue să por- 
nească de la sulurile ebraice. Autorii acestui articol, după ani de 
zile de pregătire şi de ezitare, cutează astăzi să încarce pe u- 
merii lor povara acestei intreprinderi. 


O NOUĂ TRADUCERE A VECHIULUI TESTAMENT 89 


Ui 


La noi, lumea culturalä, nu numai cea care ceteşte, dar şi 
cea care scrie, este prea puţin familiară cu chestiunile oase 
şi bisericeşti, şi în deosebi cu vasta împărăție a Sfintelor Scri 
turi. Nu este de loc de prisos, în actuala oră culturală, să des- 
văluim această situaţie şi să orientăm pe cetitorii noştri. Nu oţio- 
zitate ori deșertăciune literară ne îndeamnă la aceasta, ci unele 
rr ră neertătoare şi grabnice pe care incepem să le simţim 
cu toţii. 

Putem să admitem (cu certitudinea că nu ne înșelăm) că 
sint mulţi dintre cetăţenii noştri cu titluri academice care n'au 
cetit niciodată, în întregime, Noul Testament, fie în limba rominească, 
fie intr'o altă limbă, Este, însă, cu totul cert că nici un titrat, 
cetăţean romin, n'a mai rămas neintormat în privinţa fenomenu- 
lui religios al răspindirii sectelor protestante printre noi, mai ales 
acum după zguduiturile marelui războiu, Putem să mergem mii 
departe şi să credem că acest fenomen al prozelitismului sectar 
începe să deştepte în intelectualii noştri sentimente diverse şi neaş- 
teptate, care însemnează fringerea suprafeţei perfect somnolente 
a unei lungi nepăsări bisericeşti. Fără să fi cetit pănă azi nici mà- 
car o Evanghelie întreagă, mulţi intelectuali romini încep să aiba 
păreri şi sentimente, față cu fierberea cea nouă din mahalalele 
şi din satele noastre. 

Ce se întimplă în aceste mahalale şi in aceste sate ?... Lu- 
cruri uimitoare ! Mahalagiii şi ţăranii noştri încep să silabisească 
Sfinta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, subt indemnul 
şi direcţiunea unor propagandişti care nu sint nici preoţi orto- 
docşi, nici învățători săteşti, nici măcar paracliseri, ci, şi ei, sim- 

li mahalagii şi ţărani, tainic catechizați de alți propagandişti mai 
lecusiţi indigeni sau străini. Situaţia e stranie din cale afară ! Ce- 
tăţenii noştri cei mai umili şi mai lăsați la coadă — cei de ta 
perileria oraşelor şi cei de la coarnele plugului — incep să în- 
veţe pe socoteala lor o carte quasi-necunoscută, în ori ce caz 
absolut inactuală, pentru marea majoritate a olicialilor şi a cărtu- 
rarilor noştri. Vă inchipuiţi uimirea şi incurcătura d-lui Pretor, a 
d-lui Prefect, a d-lui Medic Judeţean şi chiar a d-lui Conferenţiar, 
venit din Bucureşti, de la Casa Şcoalelor, în fața unor oameni 
desculți, denunțaţi că sint, de pildă, adventiști şi tiriti de jan- 
S primărie, cu Sfinta Scriptură confiscatä, drept corp al 
delictului ! 


iji 


Pretorul, Prefectul, Medicul, Conferențiarul, Judecătorul... nu 
cunosc, n'au cetit niciodată Sfinta Scriptură ! — Dar sint alte si- 
tuaţii şi mai grele. Tinerii noştri ofițeri instructori se intilnesc in 
cazarmă cu neofiţi adventiști, sabatişti, pocăiţi... care le dau mult 
de lucru. Cetim uneori, prin ziare, că soldatul recrut cutare a re- 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fuzat să pună mina pe armă sau să presteze jurămintul militar, 
declarînd că aparţine cutărei sau cutărei secte de ultima oră, 
care osindeşte războiul, jurămiîntul, carnea de porc, etc... Ce va 
face un ofiţer conştiincios, în faţa unor astfel de cazuri dificile ? 
Se ştie că toate sectele ivite, dela Relormă încoace, la picioa- 
rele Bisericii integrale, vor să-şi dovedească dreptatea crezurilor 
respective cu probe din Siinta Scriptură. Siinta Scriptură este 
intina exclusivă din care toţi separatiștii protestanți scot apă 
deaindoasele, pentru răzoarele lor eretice. Ofiţeri noştri in- 
structori (neapărat, cuget la elita lor) se văd nevoiţi să cetească 
şi să mediteze Sfinta Scriptură ! ca să poată să stea de vorbă şi 
ms zare a pe acei rătăciţi religioşi care apar, uneori, în cazăr- 
e noastre. 


IV 


Pretorul, Prefectul, Medicul, Ofiţerul... se găsesc uneori in 
situaţii penibile faţă cu nişte oameni simpli care, stind în faţa 
lor ca acuzaţi, se apără cu cuvinte din Sfinta Scriptură, adică 
dintr'un text necunoscut oficialilor şi cărturarilor noştri! Ce rä- 
mine de făcut ? Trebue, negreşit, ca noi, oficialii şi cărturarii po- 
porului rominesc să deschidem Biblia şi s'o studiem cu mare 
luare aminte, fiindcă ne depăşeşte poporul şi ne facem de ris. 
Unii dintre cetitorii noşirii ne vor învinui, poate, de exageraţie. 
Nu ne vor învinui, însă, de exageraţie aceia dintre ei care au 
asistat la luptele dialectice dintre sectari şi ortodocşi, fie orto- 
docşi mireni, fie preoţi ortodocşi. E un spectacol de neuitat să 
priveşti ge cite un sectar (adventist, de obiceiu, m r sau 
plugar, deabia absolvent a citeva clase primare), care ştie toată 
Biblia pe dinafară şi care ongeesi cu zecimi de citate, meşter 
intrețăsute. Şi iarăşi este spectacol de neuitat să vezi cit de a- 
giamiu şi de greoiu în minuirea Sfintei Scripturi combatantul or- 
todox, fațä laică sau chiar faţă bisericească. 

Nu vom ciştiga nimic, dimpotrivă, vom pierde, dacă vom 
ascunde adevărul. Adevărul este că în lupta cu sectanţii preoţii 
noştri se dovedesc mai slabi decit adversarii lor protestanți. Slă- 
biciunea nu vine totdeauna din insuficienţa personală a preotu- 
lui. Se poate prea bine ca preotul să fie inteligent, plin derivnă 

rofesională şi cetitor devotat al Sfintei Scripturi. ŞI totuşi în 
upta cu sectanţii să se incurce şi să fie inferior! 


Vv 


. O pricină specială care face ca lupta noastră cu sectanţii 
să tie diticilă este că arma noastră de luptă este arhaică şi 
greoaie, Inchipuiţi-vă că un preot, într'o discuţie cu un adven- 
tist, are nevoe de un argument, scos din Psalmul 49. Preotul 


O NOUĂ TRADUCERE A VECHIULUI TESTAMENT o 


nostru deschide Psaltirea şi ceteşte Psalmul 49 (după ce la 
căutat cam mult, fiindcă în Psaltire şi în Sfinta ofi- 
cială psalmul acesta este numerotat 48). Ceteşte - 


1. Auziţi acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce în lume. 
2. Păminteni, şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săr 

3, Gura mea va vesti înțelepciune şi cugetul inimii mele pricepere. 
4, Pleca-voiu în pildă urechea mea, deschide-volu în psaltire gin- 


se iñ 
7. Fratele nu izbăveşte, au izbăvi-va omul? nu va da lui Dumnezeu 


îmbiinzire sine, 

S ul răscumpărării sufletului său : şi sa ostenii în veac şi va 
fi viu pănă în sfirgi 

9, er VE rien rii e di ye rann pe cel înţelepţi murind: 
impreunä cel nebun cel nepriceput vor Ă 

10, ŞI vor lăsa streinilor bogăţia sa şi morminturile lor casele lor 
în veac. 

11. Lăcaşurile lor, în neam şi în neam: numitu-şi-au numele sale 


păminturi, 
12, Şi omul în cinste fiind n'a priceput, alăturatu-s'au cu vitele cele 
emânat lor 


14, Ca nişte oi în iad s'au pus, moartea îi va A en a e ge kik 
r - 


va apuca, 2 
17. Să nu to temi când se va îmbogăţi omul, sau cînd se va inmulţi 
mărirea casei lul. 
Căci când va muri el nu va lua toate, nici se va pogori cu din- 

sul mărirea lui. 

19, Că sulletul lui în viaţa lui se va binecuvinta:  mărturisi-se-va ție 
cind vei face bine lui, 

20. litra-va pănă la neamul părinților săi: pănă în veac nu va ve- 
dea lumina, 
21. Şi omul în cinste fiind, n'a priceput, alăturatu-sa cu vitele cele 
tirä de minte şi s'a asemănat lor. 


(Biblia de Buzău, tom. HU, pp. 156—157) 


Ce va pricepe preotul, din psalmul acesta, şi cum îl va 
folosi, in discuţia lui — e pro deschisă. Dar adversarul din 
față are şi el Biblia lui, procurată de cel ce l-a convertit şi ce- 
tește şi el acelaşi psalm, Ceteşte ‘astfel : 


Ascultaţi lucrul acesta, toate poate: luaţi aminte, toţi locuitorii 


în A 
Pentru ce să mă tem în vilele nenerocirii, cind mä înconjoară nele- 
protivnicilor mei ? Ei se încred în avuţiile lor și se falesc cu A- 

lor cea mare, Dar nu pot să se răscumpete unul pe altul, nici să dea 
lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Răscumpătarea s lui lor este aşa 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pw 


lor la ţări întregi. 
toacele care se taie, lată ce soartă au ei, cei plini de atita încredere, precum 
şi cei ce îi urmează, cărora | 


meu din locuinţa morților, căci mă va lua subt ocrotirea lui. — prire). 

Nu te teme cînd se îmbogățește cineva şi cind i se înmu vistie 
rile casei; căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară 
după el. Să se tot creadă omul fericit în viață, să se tot laude cu bucuriile 
pe care şi le face, căci tot în locuința pări săi va merge şi nu va mai 
vedea lumina niciodată, Omul pus în cinste și lAră pricepere este ca do- 
bitoacele pe care le tai. 

(Biblia... tradusă de D, Cornilescu, pp. 534-535). 


Deosebirea intre versiune şi versiune este izbitoare. Psal- 
mul din Biblia sectantului e destul de clar, destul de legat şi 
şi de fluid. Evident că arma de luptă a preotului nostru este 
prea bătrină şi greu utilizabilă... Cum se explică, mai de a- 
proape, această deosebire dintre Biblie şi Biblie şi din ce de- 
părtări porneşte ea ? ada 

Sfinta noastră Scriptură oficială — adică, în fond, Biblia lui 
Şerban Cantacuzino — cînd e vorba de Vechiul Testament nu 
izvorăşte deadreptul din originalul ebraic. Vechii noştri traducă- 
tori au tradus Vechiul Testament din Biblia elinească, adică din 
Septuaginta. Intre Septuaginta şi originalul ebraic sint multe şi 

nte deosebiri, asupra cărora nu putem să ne oprim as- 
tăzi. Biblia sectanţilor noştri este tradusă, dacă nu din originalul 
ebraic, cel puţin din cele mai noi traduceri protestante, engleze 
şi franceze, făcute după acest original. De aici vin nepotrivirile 
dintre Biblie şi Biblie. De aici vine aparenţa sau reala superio- 
ritate a Bibliei sectanţilor asupra bătrinei noastre Biblii romineşti, 
cea tradusă din traducerea elinească a i ebraice. 

Este o chestiune de care nu ne ocupăm de loc: care sint, 
pentru Biserica noastră, meritele şi privilegiile Septuagintei şi 
cum ştie Biserica să le mer în lumină și să le apere, Atitudinea 
noastră față de venerabila Septuagintă este similară cu atitudinea 
Bisericii Romano-Catolice faţă de venerabila Vulgată. Nici noi, 
nici Romano-Catolicii, nu vom uita preferințele Părinților Biseri- 
ceşti şi ale intregii vechi Biserici pentru Septuaginta şi Vulgata. 
Dar aceste preferințe şi această venerație n'au impiedicat pe 
Romano-Catolici să traducă de mai multe ori, din originalul ebraic, 
Vechiul Testament şi să facă din el o excelentă armă, în luptele 
confesionale. O Biblie răspindită şi prețuită, la Romano-Catolici, 
este, de pildă: La Sainte Bible... — traduction daprès les textes 

par L'abbé A. Crampon, Chanoine d'Amiens. — 
dar Romano-Catolicii, pentru interese de ştiinţă şi de controversă 


Ul 


LE 


F: O NOUA TRADUCERE A VECHIULUI TESTAMENT 93 


confesională, au biblii speciale, traduse cu mare luare aminte 
din chiar limbiie de obirşie, deşi, oficial şi bisericeşte, ei ţin la 
Vulgata lor, tot aşa cum şi noi ţinem la Septuaginta noastră. 


VI 


Noi am început să traducem Vechiul Testament, din origi- 
nalul ebraic. Am început cu Psaltirea şi — multumind Domnului 
—cei 150 de psalmi care o alcătuesc sint azi gata traduşi. In 
anul care vine, credem că Psaltirea noastră va Îi tiparita şi di- 
vulgată. In ciţiva ani, de aci inainte (poate cinci, poate șase) 
nădâjduim să traducem toată Biblia ebraică, plus aşa zisele cărți 
dentero-canonice, absente din Biblia ebraică, existente numai în 
Septuaginta. E o lucrare grea, e o lucrare istovitoare... O ridicăm 
ca un dig inaintea puhoiului pornit să se reverse peste Biserica 
noastră, Sectanţii dela noi ne combat şi ne strimtorează cu Biblia 
ior recentă, ageră şi lucidă, tradusă din marile biblii protestante, 
adică, mijlocit, din Biblia ebraică, Trebue să opunem acestei maşini 

războiu una cel puţin egală cu ea. Ne trebue şi nouă o Biblie 
recentă, ageră şi lucidă, în locul străvechii noastre Biblii, în 
deosebi, pentru temutele lupte confesionale ce ne stau înainte. 
Este la mijloc un interes bisericesc şi naţional, din ce în ce mai 
evident. 

Ne dăm sama prea bine şi de greutatea operei rivnite şi 
de primejdiile care ne pindesc. Primejdiile care se vor zămisli 
in gunoiul patimilor josnice le lăsăm la o parte. Sintem, şi unul 
şi altul, destul de virstnici şi de experienţi ca să ştim, din capul 
locului, că invidia, răutatea, veninoasa exasperare, birteala, za- 
vistia, intriga diplomată... cresc şi prosperează, în această tristă 
lume, mai viguros decit mulțumirea, recunoştinţa şi binecuvintarea. 
Cugetăm mai virtos la acele primejdii care pot să odrăslească 
din prejudecată, din tradiţionalismul rău înţeles şi din nevinovata 
ignoranță, 

Unul dintre noi (autorul traducerii Noului Testament) a În- 
ceput să noteze atari manifestări. Lumea noastră bisericească nu 
ştie până acum că traducerea Sfintei Scripturi nu se mai face 
azi în condiţiile de altă dată. Vechii traducători calchiau origi- 
nalul. Cite cuvinte erau în original tot atitea trebuia să fie şi în 
traducere şi înşirate exact la fel, fără multă preocupare dacă 
înțelesul era ori nu sacrificat. Traducătorul modern vrea să ințe- 
leagă textul pe care îl traduce şi vrea să toarne înţelesul cucerit 
în tiparele fireşti ale limbii lui materne. 

In afară de aceasta, lumea noastră bisericească (desigur nu 
toată) nu-şi dă bine sama că, de pildă, puterea şi celebritatea 
Bibliei luterane au decurs poate nu atita din ştiinţa filol Şi 
exegetică a lui Martin Luther, cit din uriaşul său talent literar. 

Traducătorii bibliei din toate bisericile pun azi la mijloc 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tea lor literară şi caută să dea Slintelor Scripturi 
piese ze interior, sal limbă aleasă, de nobilă enerva 
țiune, pe care il găsim şi-l admirăm la unii din marii prozato 
ai timpului. i Di 
oi „ încă somnoroşi şi nedomiriţi, în fața a 
coaie ogrese ale traducerii biblice. Dar ceasul este 
grabnic, Din arzătoarele adincuri ale sufletului popular a ma 
se ridică spre noi cererea i a unei noi tr por a 
Sfintei Scripturi, A şi început să existe una... Dar ela ră 
ara i pg ra cină poe adie o da inci 
isosință darul unei tra s € 
cica literară şi clară) —Täcută pentru Biserică și în duhul ei. 


Gala Galaction şi Prof. Vasile Radu 


Dănciuca sau cum a murit 
dobitoaca lui Dumnezeu 


Fratelui meu 


Nu se poate spune că be ongie Bancagiu, născut Hătcăreanu, 
nu făcuse carieră. Din cioban pe malurile Jielăului să ajungi 


pădit cu pr chiar de s'ar fi prăpădit, cum ar fi putut E pa 
st 


, dela 
paeit No. 1, de subt direcția domnului Provian, din , de 
nu l-ar fi bătut puțin Dumnezeu pe umăr, respectiv, dacă nu s'ar 


sarica'n spinare şi opincile in băț, de peste munți, din Săcele, dar 

acum proprietarul celei mai mari — dacă nu celei mai frumoase moșii 

din Ialomița, prelungită în bălți şi Impunsă cu vaduri şi faşine de 

prins peştele cel mai bun al Dunării, cum și cu stuhării în care 

regi per porcii, iae bivolii să şadă în extaz, pe patru pi- 
egipteni 


păt ca numitul Gheorghe, Atunci, ca să trimeată la ginere=său, 
revizorul şcolar, burdufele de brinză durdulii şi aşa de bune pentru 
delirul coanei 


bulzurile cu creare a 
cașul, urda, put de lapte acru, mieiul şi dughia pei pasări 


da 
claponii legaţi picior de picior şi uicele moțate, e cu mi- 
tre de domniţe ri or speli focoase ca niște fe 
de protopop și ca și ele mmdre la chip dar negre la inimă, cum 


întrebuința mai la locul lui pe Gheo 
De aici primul suris al soartei : simpatia coanei mari, în imas 


op VIAŢA ROMINEASCĂ O O 


ginația căreia sedentară, aţițată de așteptări și halucinată de pote 
tele mesei— coana mare minca și dormea ca la 17 ani, pănă să o 
viziteze primul amor — Gheorghe se confunda cu burdufele pe care 
ca pe niște micare aţipite le cobora doldora din umeri în cămară, 
se confunda cu însuşi bulzul pe care cu solemnitate de preoteasă 
fără odăjdii, din capul mesei, bătrina sl întindea în volute armoni- 
oase şi răsucea în virful furculiții, ca pe un saciz din cel făcut de 
noi, copiii, din ghiționul cules pe pajiştele de lingă tirul regimen- 
tului 23 de Infanterie şi ţinut cu rădăcina fn sus ca să-şi coacă 
sucul de chilimbar topit în soare. 

De aceia şi G de cum sosea întreba din poartă, cu 
un fel de teamă să nu fi murit; ce face coana mare, 

Această formă împlinită, ca subt harul şi deslegarea ei, Gheorghe 
purcedea la restul slujbei: cobora din brişca cu spiţe gălbui, tră= 
gea pe Cireșar—un armăsar uriaș și zănatec ca şi el—cu o Im- 
biere din buze, de urechi, arunca o ocheadă Vilmei, unguroaica, şi 
pornea să desfunde ascunzișurile trăsurii de toate bunătățile dela 
țară, De pe capră da jos burdufe sau putinee, apoi trecea la le- 
găturile din fund, unde după vreun coș de struguri ctrootea o cloşcă 
sau vreo bibilică 1şi arăta spinarea în mozaic după un cantalup, 
Din burduful mare al Gheorghe desfăcea păpușoii cu 
mustăţi de muscal cănit, sau vreo perie de ţesălat de subt şaua 
caprei, sau de subt vreun capac ori scăunel citeva vase de bucă= 
tărie spoite nou-nouţ de zlătari la ţară. 

ana Eftimia aștepta în pragul giamlicului ce ducea in 
bucătărie țidula dela conu loniţă, cu cele trimese și le trecea uşor 
in revistă, Apoi (Gheorghe mă lua pe capră şi fără alt cuvint 
decit; <hai băiatul meu» care mă privea deopotrivă pe mine ca și 
pe Cireşar, cu o sfircuire mindră de bici, da o raită prin oraș, 
minind nebunește ca și cind să răscoale tirgul, Şi-l răscolea intr'a- 
devăr, căci un armăsar mai mare ca Cireșar nu fusese văzut la 
niciunul din biiciurile de S-ta Maria, de lingă gară, nici un nebun 
cu căciula dată pe spate şi nările în vint ca Gheorghe Bancagiu, 
De fapt armăsar şi vizitiu făceau una, că te îintrebai din ce pă- 
areas aa ieșit aceşti doi gemeni atit de deosebiți și așa 

aidoma. 

După ce, ca într'o cursă de faeton acest profan surugiu al 
lui Apolo, făcea înconjurul oraşului, trecind prin fața catenelei lui 
Tiliucă, din centru, apoi, la stinga după gră publică prin port 
şi apoi ca o săgeată tăind deac ișul mahalaua Volnei cu o 
mică parafă din bici prin fața prăvăliei lui Lake Boiangiul, soseam 
acasă ; mă lua în subsuoară ca pe un ghiozdan şi depunea pe troe 
tuar, apoi desfăcea poarta şi, urmat de mine pe jos, ca să nu fiu 
văzut din casă, trăgea in fundul ogrăzii, ducea pe Cireşar la grajd, 
punea brișca subr şopron şi după ce mai aşeza vreun lemn prin 
curte sau arunca o mină de grăunțe la călifari, cu mine de mină 
intra triumfal în bucătărie, unde lelea Ilinca și pusese citiva poe 
rumbi pe jăratec. 


DANGIUCA S S o- 97 


Gheorghe se așeza pe marginea patului şi cu căciula pe 
ceafă — cind nu era cucoana de faţă — începea cu întrebările şi pă» 
taniile. Cu prinsă dăunăzi mai jos de Piua Petri, cu cheful 
tras la badea re din Cocargea, cu crapul furat de Florea ti- 
ganul şi pus apoi de frică tot de el în pardesiul conului loniţă — în 
vreme ce lelea Ilinca îl scotocea de tot ce putea să afle d 
rubedeniile ei prăsite ca și peștele Jirfăului din Măgureni și pănă'n 


ia. 
Oricite avea de spus din bălți şi dela țară insă, de cite ori 
era la oraș, lui Gheorghe nu-i mai venea să plece. Predilecţie care 
il hărăzea unui mare viitor, Acest viitor începe să mijească din 
vremea cind cucoana tot trimeţind pe Gheorghe la revizorat cele 
pe sau cinci zile cit răminea la oraş, domnul Lămbică fl intre= 
uința fa diferite treburi de... cancelarie. Ba să tae un braţ de lemne 
ba să frece cum numai el putea pragul cu şomoiogul, ba să-i aducă 
de peste drum o cafea turcească dulce, fiartă bine, gingiriie, cum 
me y ma at ger ba să măture ata din față, ba, în 
s să se cu condica a o 
ie e a: 1 și corespondența oficială pela di 
ceste îndeletniciri deopotrivă treziră în Gheorghe Bancagi 
născut Hătcăreanu un puternic fond de toteleoturajitașe, „A Lin fel de si 
al şcoalei năştea în el, un neofit întirziat al slovei şi hintiei cu 
antet, un rob adult și entuziast al măzgăliturilor în cerneală. Un 
popiopuat era pentru Gheorghe un obiect de altar, un fel de Sfinta 
5 ; un condeiu un articol mai inefabil ca papucul Maicei 
Domnului , o călimară, cel mai dumnezeesc din potire. Cit despre 
cerneală secretarul domnului Lămbică, limbutul Miltiade Alexan- 
drescu pretindea că sim a unei pete proaspete pe biurou 
sau condică punea în e pofte sugace de vampir , căci pănă 
să o atace cu temponul o sorbea cu o limbă de vițel insetat și 
nări care ar fi dorit-o fumegindă așa după cum guma sta mai 
mai să o imbuce ca pe-o anafură. În orice caz, nu era ceva care 
să dea lui Gheorghe mai nobilă voluptate și mai înaltă incredere 
în sine ca ascuţirea unui creion — nu numai decit Hartmuth — şi 
nimic pe care să-l poarte cu mai multă mindrie ca o pată violetă 
pe deget sau pe nas. Urmele de spadă pe fețele duelgiilor nu po- 
vesteau mai mult blazon și eroism şi toate bisericile puteau lua loc 
în înjurăturile lui, numai această Arcă a domnului Lămpică, nu, 
— sfinta „canțălărie“, singura în stare săel facă să-i placă cerneala 
mai mult de cit rachiul şi să umble pe podelele ei putrede în vtrtul 
opincelor şi cu căciula în mină ca prin fața unui altar nevăzut, 
După un stagiu de acesta intelectual, cu intreruperi care erau 
tot atitea imbolduri, şi afundări în bezna dela țară care în el moc- 
neau lumină, Gheorghe a să se simtă ceiace am numi noi 
e rez Cit mai degrabă trebuia să se cotorosească de o viață de 
şi cojoc. Cit mai e vreme! (Gheorghe nu știa ce e aceia in- 
telectual, cărturar; dar cuvintele doctor, profesor, îmbrăcau în tn- 
chipuirea lui o magie pe care nici un des:cintec nu i-o turnase în 


7 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


auz, şi fără să ştie că mintea iși are o reşedinţă aparte în noi îşi 
trecea adesea mina pe fruntea pleşuvă, cu infiorarea cu care, flă- 
cău, în bălțile Brăilei, stringea odinioară, în nopți nedormite, capul 
bălaiu al fetelor din lună. 

Gheorghe a inceput să-şi căineze trecutul şi să-şi vadă vii- 
torul. Lin viitor aşa de apropiat dealtfel! Căci, dela bariera Mä- 
gurenilor, dai pe şoseaua Călăraşi, la oraş. Cite posibilităţi acolo 
pentru un om deștept. Ce carieră | 

Şi doi purcei de lapte mirosind a saciz ca o vioară, cițiva 
muşchi afumaţi, ca și trandafirii cu stafide pe caresi juca pe mini 
ca pe nijte şerpi imblinziţi, în bucătărie, in faja coanei mari, au 
fost de Crăciun prilej pentru Gheorghe, să spună acesteia, şi bäe 
trina, coniței, şi conița, domnului Haralambie că Gheorghe se 
pace la ţară și că un post de servitor la vreo şcoală primară ar 

singura lui mintuire, 

ul se intimpla să fie liber la chiar şcoala domnului Pro- 
viao. Deci zis şi făcut. Negreşit postul de servitor la o şcoală 
primară consta pentru titular în a=şi petrece cit mai multă vreme 
pela bucătăria şi dependințele directorului şi rudelor sale, a alerga 
în tirg după balamale pentru cotineaţa cea nouă a lui Argus, a a" 
duce dela cismar pantofii coanei mari, a pune de murături, sau 
face pap şi speteze pentru zmeul conașului ăl mic, sau, cum anul 
rată incepe toamna, a păzi bulionul, a-l traze în sticle şi pecet- 
ui cu smoală, 

Gheorghe exulta în toate aceste indeletniciri attt de a ropiate 
de lumină și cultură — ingrijirea claselor, afară de aaa g clopo» 
țelului de recreaţie, lăsind-o ca o ocupaţie mai profană, în seama aju- 
torului său, Niculae. 

Noua chemare cerea lui Gheorghe un mare act de investire ; 
haine nemțeşti, Dar economii mavea, nici vechituri nu se găsiră 
deocamdată. Atară de o pălărie tare neagră intr'un cufăr mucegăit 
al domnului Provian. Gheorghe Işi luă rămas bun dela căciulă şi 
işi porni slujba cu pălăria tare în virful capului, cu o haină neagră 
cu branderburguri, fosta tunică a fiului domnului Provianu de pe vre- 
mea cind era călăraș cu schimbul — şi în ițari. Slujba mergea de 
minune. Lumea ridea. Gheorghe era filosof şi mindru. Numai că 
evita să se arate prin curtea şcoalei la vremea recreatiilor. Nebu- 
nii ăştia de finci! Nu mai au respect pentru nimic pe lume! Orice 
carieră insă se incepe în disprețul lumii. Gheorghe zburda ca un 
flăcăiandru la horă, orideciteori cu condica la subsuoară ieșea pe 
poarta revizoratului, deși, la drept vorbind, nu ştiai ce duce el mai 
de grabă pe stradă: condica, sau melonul ne ru pe care, cu gitul 

mila să-l ofere tuturor 


a intelectuală a [ui Gheorghe Bancagiu născut ătcăreanu, E 
altitudinea lui, piscul de la inălțimea ze sed ființa lui oaie E. 
ales trebuia să fie privită. Ce păcat că un nou Gh Banca- 
giul, născut Hătcăreanu, nu se putea sul pe acest j spre a 


vedea cum e aevea. Gheorghe/ă făcea în gind şi, dublat astfel, cu 
acest alter ego diafan cocoțat dsupră-i, trecea pe stradă într'o ție 
nută, a cărei echilibristică nevăzută, lumea care pufnea in ris, n'o 
pricepea. 3 

Gheorghe ajunse în scurt E sonajul cel mai important al os 


rașului. Trepăduşii dela Tribu salutau cind, tot cu o condică 
la subsuoară, dar cu pălării plete pe urechi și haine negre blae 
zate și inverzite pe dinșii, il întilneau pe la primărie sau palatul 
administrativ, La fel pedelii dela Serviciul Sanitar, aparitorii dela 
prefectură, sau factorii poştali, Dacă şi portarul dela gimnaziul Au- 
gust Treboniu Laurian, ii oprea în drum şiel întreba de sănătate — 
pe el simplu servitor la şcoala primară de băeţi No. 1! 

Aceste succese nu-l făcură pe Gheorghe săeși piardă capul, 
Fără săeşi plardă capul el işi pierdu insă pălăria, Intimplarea e cu 
atit mai dureroasă cu cit Gheorghe a fost perfect nevinovat. Mo» 
dest ca totdeauna, concentrat și parcă pe viață hotărit să nu se 
îmbete de reuşită, ci să pășească dirz, între casa domnului Lămbică 
pi ao a domnului Provian, treptele unei cariere surizătoare, 

heorghe se afla odată tăind lemne—tn acest gind și cu această 
modestie, —1n curtea celui dintăiu, intro neagră după amiază de No- 
emvre, cind un vint cu praf aducea asupra a: cata pănă spre 
centru, toate frunzele dela Grădina Publică. Omul şuera o doină 
din acelea cu care balta il mai vizita în ceasuri de restriște şi a 
plecat asupra caprei izbutea cu neobişnultă iscusime să treacă fie- 
răstrăul prin butucii de fag și să țină pălăria neclintită pe virful capului. 

Două acte seflexe, dar care 1 absorbeau ns ca habar 
să maibă de domnu Haralambie care de un ceas striga la el din 
gardul care despărțea ograda de grădina casei. 

— «Da ce-ai asurzit măi, unde ţi=s urechile? Vin’ dă du plicu 
ăsta la ziar! Ştii unde, c'ai mai fost odată» ! 

Conu Lămbică venise furios dela cafeneaua lui Tiliucă În 
ziarul conservator local Bădulescu fl atacase din nou. Îi zicea 
Lambică Paşa şi-l acuza că șia presărat județul cu un harem de 
învățătoare nurlii. Că primește săptăminal plocoane dela directorul 
şcoalei pe femeie că trece cam a la rap mis 
năre, uitin ale şcoalei pentru ma de capră și mu a 
via doctorului lonescueCalverde. prea din care, desigur, nimic 
nu era adevărat. Ceiace și afirma în scrisoarea=protest pe care o 
trimetea acum prin Gheorghe la redacţia foaei liberale locale. 

— Da nai să mi te duci cu ala pă cap! Ce tot umbli mă 
cu aia pă cap parcai fi o cloșcă moțată? Mult ai să mă faci de 
ris? la dă-o'ncoa !» 

Revizorul era rău de muscă. Toată campania lui Bădulescu 
îşi lua acuma sediul în melonul lui Gheorghe, O idee 1i năzări. 

mulse cu o mică săltare din trup pălăria de pe ţeasta lui Gheorghe 
încremenit. Un butuc trindăvea la picioare, cu căzut din 
mina servitorului. Domnu Lămbică așeză pălăria la mijloc şi pac 
una cu toporul! Două mici hemisfere negre săriră din planeta care 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fusese pălăria lui Gheorghe. Pala lui Pirus căzind pe fruntea virst- 
nicului Priam n'a pricinuit mai mult dezastru! Fruntea lui Gheorghe, 
cutremurată ca un Ilion — nicicind, rajar, n'a arătat mai pleşuvă! 
Ca şi cavalerul din povestea dela Nord nenorocitul şi-a simţit capul 
retezat. Numai că el n'a mai putut să și-l ridice pă pars iar pe 
umeri, ca să-și ia apoi tălpășița după noi aventuri. Pe calea Gri 
viței şi apoi, după colț, pe Știrbei- Vodă, păşea un om decapitat, 
lar, în urma lui, toți arhivarii X perceptorii orașului, pedelii dela 
Serviciul Sanitar şi aparitorii dela prefectură, portarii dela toate 
scolile şi liceele statului, factorii poştali, ușierii dela palatul Ade 
ministrativ şi, mai sus decit aceştia, funcţionarii dela Primărie, pen- 
sionarii dela cafenea, ca și chelnerii şi lăutarii, toți orășenii ale 
căror pălării trecuse prin imaginația lui Gheorghe, i se aşezase pe 
frunte sau ti filfiise ta aer, şien somn fi mingtiase un vis orășenesc 
— se stringeau acum în convolu după dinsul, și-l plingenu... 
a 


Intoarcerea lui Gheorghe la căciulă a fost evenimentul trist 
al vieții sale. Un doliu a invăluit=o de atunci, ca umbra lăsată pe 
cimpuri de un stol de pasări care a trecut, Un sentiment amar și 
corosiv de ceiace noi numim ratare. Ceiace în mintea mai simplă 
a lui Gheorghe echivala cu un dureros: așa misa fost scris. Nu-i 
fusese dat să umble în soare și lumină. [Else căina ca atare, fără 
dreptate insă, De fapt putea să umble oricit , numai că fără pălărie, 
Ceiace Gheorghe și făcu, ducind mai departe condica, suntnd clo- 
poțelul sau văzind de ale casei domnului Provianu sau domnului 
Haralambie. Cu cttă melancolie insă, cu ce sentiment covirșitor al 
trecutului. Cu ce lipsă de entuziasm, mai ales! Singura uitare o 
găsea în rachiul în care șia inecat pălăria din chiar seara dezas- 
trului, cum și în bucătăria lelei Ilinca. Cu ce supunere primea mine 
şterile bătrinii. Cu ce regret amar pănă la volu venea subt 
acoperișul omului care a tăiat avintul carierii sale. Gheorghe nici 
nus] putea urt. Dimpotrivă, şi" menaja și mărea în imaginaţie ca 
pe un adversar de care se mindrea mai mult decit plingea, ca ti 
nerii care şi=au pierdut cariera din pricină că au avut curajul să 
se ciocnească în viață cu un om mare, 

Subt această umbră care se intindea tot mai mult asupra vieţii 
sale Gheorghe Bancagiu innopta în sine. Pinze de intunerec urcau 
din adincurile lui, loveau ca valuri de stinci nevăzute și se Im- 
prăștiau ca filftiri de corbi care, au stătut pe fiuţa lui moartă, 
Cum sta într'o rină pe patul lelei Ilinca, o întreagă viață venea la 
el, viaţa de pădure şi baltă care-i umpluse toată tinerețea, de care, 
subt farmecul oraşului şi pălăriei crezuse că se poate dezbăra şi 
cate, renegată, se proecta acum inapoi asupră=i cu o putere de ri- 
coșe, Pofte sălbatece se întorceau în el şi o drojdie de instincte 
precipitate o clipă şi așezate la fund subt acidul plăcerilor ascuţite 
ale surtucarului jobenat, ti tulburau din nou, Lampa lui Aladin stinsă, 
sfărimată pe fruntea-i, omul năzdrăvan tăcut nevăzut în el, apărea 
din nou în toată violența realităţii. Gheorghe redevenea cioban. 


—— N 


DAÂNCIUCA 101 


In seri de iară, cind domnişorii erau fa teatru, lelea Ilinca la 
sobei, trecindu-și cele două degete în coltul buzelor şi trans- 
ferată de lumina jarului, era o Mamă a Pădurii aevea — dela chi- 
pul ei turtit în bot de rață și t puncte de cele două boabe de cafea 
arsă subt sprincene, la cuvintele pe care le morfolea şi scăpa din 
gură ca pe nişte cărți de joc, și pănă la picioarele subţiri de vulpe, 
şi cojocul care i se urca pe şira spinării ca o blană tă, Pri- 
vindo pe subt căciula pleoștită pe ochiul drept, cu capul în palmă, 
recunoștea în ea pe oaspele nopţilor cu oți și statu» 
palmă zbughind de după rugi, — nopţi în aţipirea cărora mai mai ar 
fi auzit cum coc murele şi se inchid aglicele, de n'ar fi fost, subt 
pași lui, forfoteala asta îndrăcită a piticilor, chicoteala lor înăe 
ită, de fete bătrine pipernicite, sau bătaia de ciocănitoare a co» 
zilor de mătură... Gheorghe se ridica pe jumătate din marginea 
poezia adulmeca aer de lună plină cu nările umflate parcă de 
ciuge, şi cum işi apleca ii în gol şi-si înfigea pumnii în 
coapsele ușor ridicate, iluminat, exaltat, parcă se pregătea să se 
sue pe streaşina albă a lumii, 

Buzele i se răsfringeau dintr'un colț de rictus nevăzut, ca o 
floare de singe ţinută intre dinţi, ochii i se rostogoleau, pieptul ize 
bucnea păros din cămaşa desfăcută, Trăgind-o, aproape, cu minile 
de pe ÎN pioase. în Onua GM pe. Sebi at o 
frunte piega, paroli bintuită de lună, Gheorghe în mijlocul odăii 
striga şuerat : Te văd, te văd! Şi cu un «ptiu, ucigăel toaca l» își 
scutura fruntea ca stropită cu apă, iși limpezea chipul și, impins 
uşor de lelea Ilinca, se lăsa din nou pe pat, A 

Lelea Ilinca il ştia săltat, Şi ghicea aproape cind or să-l a» 
apuce toanele, ca şi cind 1i vor trece. Ca să-l potolească începea 
så-Í intrebe de rubedeniile ei, mai ales de ginerele ei, jandarmul. 
Gheorghe, prins în mreji, pornea să povestească din pățaniile celui 
mai bun prietin al lui , lelea Ilinca ridea de nu mai putea și sărea 
prin odae ca o vulpe beată. 

lar eu, între vulpea știrbă şi lupul acesta turbat, ședeam 
străin ca un călifar orfan şi nu pricepeam nimic. Cu frică să nu 
se rupă ceva din el ti urmăream pe nerăsuflate exaltarea şi mă ți- 
neam podidit de lacrămi, cu un vaer, de poala Ilincei cind se ridica 
să] bată pe braţ. 

Omul pe care îl iubeam mai mult decit orice pe lume — după 
mama, —era pentru mine haiducul şi prietinul, robul și protectorul, 
lumea care mă stăpinea dincolo de mine şi pe care o posedam și 
miro vroiam fa picioare, în închipuire, Gheorghe tmi ducea ghioz- 
danul la școală şi-mi făcea leagăn, nu de fringhie, ci de scinduri, 
cu două scaune în care vara imi citeam cu nespusă desfătare cărţile 
pe anul viitor luate la premii în lunie, se ducea în baltă şi-mi 
alegea <craci= de praştie din cornul cel mai neted și drept, aşa 
precum, pentru aceiași praştie ar fi sgilțiit pe toţi farmaciştii din 
oraş de nu-mi dădeau «sonda» cea mai elastică și trainică, dela 
grecul Antoniade tmi cumpăra și ceruia sibică pentru zmeurile tur» 


p- 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


ceşti umflate şi jucate în aer ca niște scufii de mamă-mare, și 
Dumnezeu știe cum găsea el—pe semne din gardurile babei Mi- 
tana — scindura din care șiefuia cu ciacte și cioburi de sticlă, spe- 
tezele la zmeurile mari portocalii și albastre cu care cutreeram 
pănă In fundul Volnei şi «tăiam» — desigur cu omul meu alături — 
toate zmeurile din oraș, chiar şi pe cele ale lui Săndică Movilă, 

Cu Gheorghe și Cireşar edu o trinitate. Eu eram gras, alb 
ca coca de zmeu, bondoc, aveam beretă, burtă şi haine-marinar 
de catifea roşie—un cardinal în miniatură, cu minuțe de Isus în 
templu ieşite sfios din minecele galonate bizar cu celace trăgeam 
mereu pe nas, şi un ciuf care încă amintea coada cu care, pănă 
ce am ieșit dela şcoala doamnei Atina Petrescu, m'a ţinut estetica 
drăgăstoasă a mamei. Cireşar era un armăsar negru, uriaș, cu 
coada stufoasă, nări care mincau jăratec, coamă de scintei, o man- 
şetă albă la piciorul sting dinainte și jambiere de căprioară in ce- 
lelalte. Gheorghe, încă cel mai reuşit din noi, avea un trup care 
troznea în mers ca un stejar, un git cu mărul lui Adam cit o 
tivgă de curcan, o frunte albă, invoaltă, de pe care părul, de frica 
ptrjolului din ochii năpraznici se dăduse 'ntr'o parte într'o şuviță 
retrasă şi aproape nemai știind unde să se așeze, dinți mari care 
rinjeau la cea mai mică greşală a buzelor şi nări la cu ale lui 
Cireşar, numai că jarul tras pe ele afectase, cu concursul rachiu» 
lui, nasul care indrepta spre cer un bulb roșu și era ve 

A fi nur yg pepa arazia din patul ra ei Ilinca, 
rinjind şi scrişnind în gol, și bătindu=se în piept în faţa arătă- 
rilor din codrii, nu era lucrul cel mai alinător pe lume, Orictt de 
bun şi ințelegător cu mine, 1 preferam Duminecele cind în iţari și 
cojoc curat mă ducea la muzică, mă prezenta sergentului care 
cinta cel mai bine din «fligom» și mă aducea acasă făcindu-şi cu 
o mină mustaţa frumoasă la fete, cu cealaltă ţinindu-şi de buzu- 
narul pantalonilor batista care ti atirna şi B ire în mers pe pulpă, 
sau fn seri lungi de vară cind pe banca din poartă, între mine și 
Rodica, noua în casă, ne arăta cerul pe care stelele săreau 
ca nişte floricele de porumb pe sobă și ne spunea că stelele sint 
oameni dispăruţi iar noaptea dintre ele, în care zac de-acuma de= 
apururi, e: femeia, 

Gheorghe spunea totdeauna femee şi nu femei, Multă vreme 
n'am înțeles acest lucru, Dar anii au trecut, Unchiul meu, în urma 
campaniei lui Bădulescu a părăsit revizoratul şi cu Şcoala lui Nor- 
mală Superioară, cu prietinia lui Haret, şi o absolvență întirziară 
a Facultăţii de Litere; a fost numit profesor şi curind director la 

mnaziu, Gheorghe fu avansat, atunci, în mod mecanic: «portar 
a August Treboniu Laurian», — ceiace în propriaei intitulare echi- 
vala nu cu o pălărie, ci o garderobă de pălării. lar eu am fost 
înaintat la școală la București, 

Acolo, cu anii de latină și pubertate, printre păstorii de e- 
glogă şi satirii lui Horaţiu, mi se încadra tot mai bine m minte fi- 
gura silvană a celui care la despărțirea de acasă m'a dus la piepe 


O snor ea 


DĂNCIUCA 103 


tul Rodichei și pus să beau, după el, un lapte care a pignit în chi- 
hotele doicii, din degetele ei, ca din limba despicată a unui șarpe 
strîns fa sin. 

— Așaa | «la strochitoarea Maicăi Domnului, la străcură= 
toarea Maicăi Precista» — gilgiia bătindu-mă pe ceată Gheorghe, 
fericit de frăția de lapte la care mă convertise şi care într'adevăr, 
prin nu ştiu ce proces, fiziologic sau de simplă sugestie, m'a ţinut 
legat de el tot restul vieţii. Şi azi, e deajuns să mä ult inapoi, 
şi, —ca dragostea ce pune pasărilor pe pene aceleaşi culori vii, sau 
ura care pătează la fel tirttoarele, comuniunea de odinioară urcă 
in mine un gust cald, dulce-sărar, de grea substanță sălcie, care 
mă tace să mă cutremur, impreună cu un Gheorghe răsărit în faţă 
de aceiași oiudată sevă omenească. 

La Bucureşti deci, în singurătăți de internat şi clasicim, îmi 
vedeam mereu prietinul aplecat pe ceruri de vară, ceruri provin» 
ciale, sau pe vedenii de pădure cu luminișuri de bucătărie. ȘI miel 
pricepeam acum, mai bine, în cirdășia unui Eros prizănt prin ca- 
dente de hexametru, bintuindu=l cu săgeți clandestine, rinjindu=i bu- 
zele cu satiră, şi strivinduei în ochi struguri din care se înfruptase fauni,., 

În vacanțe miel regăseam sprinten şi verde, îmbrăcat în săr- 
bătoarea pe care i-o aducea sosirea mea —cu noi isprăvi de poe 
vestit în odaia felel Ilinca, Numai că rictusul lucra tot mai adine 
în colțul gurii, iar exuberanța animală —tot mai stinsă ti lăsa un 
chip care, mai mult decit a faun beat, semăna cu profesorul uni- 
versitar D. Drăghicescu... 

Lelea, care acum devenea baba Ilinca, imi mai spunea că 
năzăririle lui vin tot mai des şi că omul, colac peste pupăză, a mai 
inceput dela un timp să vorbească de bani pe care li are în bănci 
şi pe care statul nu vrea să isi dea inapoi !—O veche meteahnă 
dela care i se trăsese în tinerețe porecla și de care abia acum tmi 
dam sama, — cu deosebire atunci cind Gheorghe Bancagiu, văzin= 
du-mă de pildă cu vreo carte în mină, mă bătea pe umăr să n'am 
grije că mă va trimete el la ştudii în străinătate ! 

Această apucare însă fi venea rar, ca o cochetărie mai mult — 
deși mulţi vorbeau de comori care irau ris cindva în ochi in nopți 
de la cimp sau îi baltă. Era ceiace și eu am bănuit o clipă 
întro noapte care ne surprinsese la vinat la Gura Borcei. Gheore 
ghe mergea inaintea mea arătindu-mi ca pe o hartă balta din care 
cunoştea fiecare bot de tufă şi fiecare ripă. Un trunchiu de copac 
trăsnit (i făcea să tresară ca la vestea morţii unui prietin vechiu, 
subt o salcie se oprea ca să stringă parcă la piept o fată, iar cind 
intram întrun petic nou de pășune el îl măsura cu brațul ca un 
moșier, numărind în gind vacile boerului Focşa, Blebea sau Sece- 
leanu, pe care le-a păscut în cutare an, cutare vară. Dar la răse 
timpuri se oprea, şi în virtejul amintirilor, ochii incepeau să-i joace. 

he se oprea ca şi cind da cu ochii de ceva, apoi își trecea 
mina peste frunte şi pornea mai departe, Din coastă Il urmăream 
şi-mi spuneam: vede comori ! Gheorghe Bancagiu intelegea și ca 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


o scuză incepea să mi se tingue. Cit a dat el ca să scape de sin- 
gurătățile din baltă, Şi ce fericit a fost cind conu Lămbică sa 
îndurat să-l ia pe lingă dinsul la oraș. Pălăria tare? Un vis! Dar 
cum ar putea el bombăni faţă de atita bunătate şi cinste vărsată 
asupră=i cu cealaltă mină, de conu Lămbică, Căci balta..—0O, 
balta-i lucru afurisit. Sint făpturi în ea... 

— Ulite=o, uite=o! Ptiu, piei nălucă, 

Gheorghe sta acum țintuit cu căciula pe ceafă, ochii rosto= 
goliți şi gura rinjită, ca tn odaia babei Ilinca. Mina lunii trecea 
pe fruntea lui,—ca să-i gonească, sau ca săei tmbie vedenia? În 
vreme ce, trasă în lături, — camaşa i se desfăcea ca să-i arăte piep- 
tul din care inima bătea parcă să iasă afară. 

— Uite! O vezi? Nu-i vezi pulpa rotundă colo după copac? Da 
sinii 7?! Uite sinii ! Ulite»i jucind din scorbură | Na c'a fugit | Da uite-o, 
uite=o după tufa aia. Nu-i vezi cosita în salcia dă colo, dă mā- 
tasă. Lliteei sinu iară, uitesi pulpa! Şi uiteai ochii cercănaţi cum 
jaacă şi-mi fac semn pă scoarța aia de mesteacăn. Ptiu, drace | 

Gheorghe vedea acum aievea. Toată tinerețea lui închinată 
bălții şi dumbrăvii revenea mm el cu un păginism uitat la oraş, re» 
negat de noul convertit la ortodoxia surtucului, pălăriei și condicei 
oficiale. Cit de mult se 'nşelase ! 

— Auzisem de curind de o boală care dela Greci se trage, 
nympholepsie. Un doctor, un prietin sau vreun gind de scăpare 
minase poate pe Gheorghe la o viață de canțălărie, nebintuită de 
stni, pulpe, şolduri și ochi de nimfe ascunse după trunchiuri și unde 
mătura era o mătură cinstită, cum se cade, netncălecată de Mama 
Pădurii. ȘI iată acum această indrăcită om gar Femeia! Fiinţa 
care pentru Gheorghe n'a fost niciodată o Leancă, loană sau Smă= 
răndiță oarecare, o totalitate de simi, pulpe, şolduri, şi cosițe 
prelinse pe mătasa salciei, gidilate de ierburi, întinse somnoros pe 
fagi tineri, spălinduese cu lună şi izvor şi cintec şi desgolindu-se 
nerușinat pe un trunchiu de stejar libidinos, stringmd întunerec In» 
tr'un nod de scoarță increțită și lăsindu=se adiate de barba de tap 
a unui smoc de tufă, 

— O totalitate, o lume, o noapte, noaptea albă care l-a scos 
din minţi în tinereţe, noaptea pe care o vedea printre licuricii din 
ierburi ca şi printre stele şi pe care omul a vrut s'o imprăştie cu 
elinarele cu gaz dela oraş ! 

Noaptea aceasta, care mijise copilului cu ochi jucăuși de co- 
moară și imbrăţişase pe flăcău cu forme alunecoase, venea acum 
la el şi, cu mai mult aer m pomi decit îm odaia felei Ilinca, 
Gheorghe se vedea ca odinioară incălecat pe Plăvana cea mai a- 
propiată din turmă și leșinind de plăcere cu ochii la coapsele ce i 
se dădeau pe un trunchiu de copac, în chihăitul senil, prin iarbă, 
al lui barbă-cot Dl stiitu-palmi, şi, cine știe, ceva mai în colo și 
mai sus, pe un dimb, în ceața lunii, gilgti:ul de bucurie al satirilor 
şi faunilor proxeneți, 


DEE EERO 


+ 


De Gheorghe Bancagiu mă pierdusem de tot în timpul răz- 
boiului. La demobilizare, în drum gets casă, coboram în acră Fes 
teşti, la butetul ape de tunici și ițari, capele ostășeşti și opinci, 
cind dela capătul tejghelei, din fumārae, un trup de stejar se res 
pezi spre mine, cu o beretă şi vagă uniformă de marinar termi- 


heorghe, tu eşti Gheorghe! 

Anii războiului nu-i adusese decit ceva mal mult stuf în 
musteaţă. 

Nasul scinteia a vin şi bucurie, Fratele meu de lapte mă 
e aură se gudura pe lingă mine că un dulău, După o scurtă 
schim de impresii, m'a intrebat unde mă duc și aflind că fratele 
meu e domn mare m portul Constanţa, m'a rugat să-i fac un rost. 
Gheorghe făcuse războiul la marină, scăpase innot fa Turtucaia și 
învățase intre timp meșteșugul de mecanic. Napoleon lar fi făcut 
mareșal. Eu i-am spus să vină la Constanţa ! 

— Da vin cu Dănciuca, tăcu el cu o neobișnuită tandrete 
în mărul lui Adam, 

— Care, vaca !— am răspuns zimbind, 

— Vaca ? Ce vorbă | AI E hei, s'a dus! S'a isprävit! 
Războiul i-a dat de hac! Nici urmă dă așa ceva! Nu, Dănciuca 
e o stăncuţă, un pui de stăncuță care mira sărit pă opincă, dă subt 
o podişcă dă şanţ, în marnea şușelei cum dam să intrăm pă bariera 
Galaţilor. Că domnu Locotinent Pruşan care mă luase după el 
misa spus : lao cu tine Gheorghe că-i noroc, Şi noroc a fost că 
altfel ne mai intiineam noi la Feteşti? Ai numai fa han o leacă 
s'o vezi! Are o pată albă pe piept. Să te cruceşti | 

l-am mulțumit de invitație dar l-am lăsat Gheorghe cu 
bani şi adresă, şi vorbă să vină ctt mai curind la Constanța, ctt 
nu se ocupă locurile la remorchere, 

— Las că bani iau eu dă la bancă, protestă Gheorghe virind nu 
mai puțin hirtiile mele m buzunar. Ştii că in trenul nostru, în clasa 
l-a era 4 prima şi Directoru dăla Banca Naţională cu toți banii mei 
luaţi indărăt dăla Ruși ! 

Gheorghe îmi arunca aceste justificări cum mă aruncam In 
tren, dar z n rg pe dinafară, cu o blazare şi netncredere de om 

t de 5 

La o săptămină după aceia noul «căpitan» al Julletei, — o 
șalupă de incendiu care făcea și serviciu de remorcher, da prima 
raită prin basinul portului, desentnd cu un ochiu de vultur vapoarele 
trase în dane, șlepurile şi macaralele, oprindu=şi, ca pe propria 
moşie, privirea departe peste silozuri, pe căldările de petrol, odih- 
nind ca nişte potcapuri depuse pe pămint în zarea acestei noi re- 
ligil a gazului. Cu o tncruntătură în ochi ca și cind se nedumirea 

prezența unor mosafiri pe care nu-i prea cunoaşte, incetinea 


105 VIAŢA ROMINEASCA 


cirma pe lingă cheiuri şi silabisea profan numele vapoarelor trase ; 
Fraissinet, Ceylon, Maid ot Sparta, Imperatul Traian, Michalae 
kopulos, prizărind nu fără o tresărire cite un şorţ sau braţ de fe« 
mee fluturat la lucru pe puntea vreunui şiep sau cargobot, 

Intr'o clipă Gheorghe Bancagiu, născut Hătcăreanu, era stä- 
pinul în inchipuire al acestei întregi furnicări de brațe, ancore şi 
nume ce scriau un alfabet ciudat pe pagina albastră a basinului 
şieşi pierdeau orice desluşire dincolo de farurile dela intrare şi de 
pe dig, ca să-și trimită taina hieroglită pe spinări hirsute de rechini, 
pănă departe spre farul dela Tuzla, 

Negreşit nu i-a trebuit mult lui Gheorghe, ca să ajungă pere 
sonajul cel mai important din port. Fără alt ajutor decit un flăcău 
pe şalupă, numele lui, ajutat să un piept lat, o faţă rinjită şi pro- 
tecţia înginerului şef, isa adus o spuză de subalterni şi admiratori, 
dela hamali și pănă la taşeroal. Cantina era o capelă unde, preot 
cu șapcă fiindcă —după celelalte noroace i-a mai căzut pe cap şi 
această verișoară a pălăriei— Gheorghe, pe care nimeni nuel scotea 
din căpitan, oficia în după amiezi de “Duminică. Paharul de rachiu 
se ridica agale, şi guri căscate în jurul mesei aşteptau cuminecătura 
hazlie a păţaniilor lui Gheorghe. 

Ca un bel ciudat căzut asupra unui botez de ape tari, 
Dănciuca ză e pe masă supusă, nemișcată, cuvioasă și pe braţul 
sting al stăpinului i se ridica pe umăr, unde răminea intr'o barbară 
poză prerataelită. Tineri marinari, lucrători cu ziua, vinzătorii de 
ziare ai portului, mateloți americani abia debarcaţi pe gitul fetelor 
din strada Mangaliei, hamali cu trup mototolit, cărăuşi negri de tunin- 
gine şi cărbune, toată pleava docurilor şi şantierelor, acosta ca pe 
o insulă necunoscută, în preaj na ciobanului de odinioară cire pu- 
nea acum între baltă, războiu şi mare trăsura de unire a gestului 
scăpărător, 

lar Dănciuca da lui Gheorghe toată magia necesară şarlata= 
nului, cum şi acea notă castă şi esoterică ce trece dincolo de uma- 
nitate şi apa inițiaților. Cind cirta dumneaei, vocea cavere 
noasă a lui he pe ea o chiciură de peşteră sibilină, 
iar pe faţa lui increţită plutea un mesmerism făcut din toate cutele 
unui suflet strident de pasăre. lar cind, stringindu-și haina pe umeri 
ca un cojoc și săltind din umărul sting poea acasă cu Dănciuca, 
spade de git, din pragul cantinei lumea il urmărea ca pe un 

son Crusoe dobrogean debarcat din Insula și nu era 
nimeni care să nu se fi dorit în pielea lui Gheorghe Bancagiu 
născut Hătcăreanu, 

Căpitanul Julietei iși avea locuința în port, locuinţa statului — 
o bardughie 11 fața căreia ducea o cărărue de cărămidă, cu o 
curticică rezemată în fund de o cotineață şi lingă ea un mic şopron 
de lemne ce servea vara și de bucătărie sau spălătorie. O mică 
cruce cu busuioc te binecuvinta la intrarea scundă în celelalte 
două încăperi zidite în piatră rece iarna și grozav de dozoritoare 
vara, în care lumina da prin gratii de fier, căci casa fusese pe vre= 


DĂÂNC.UCA 107 
P ani = E DI NE A e, 


muri inchisoarea căpitâniei portului, lar de jur imprejur un gard 


„care închidea ca într'o paranteză locuința lui Gheorghe de cele- 


lalte, mai răsărite, ale funcţionarilor. 

Peste gospodărie trona ca o juptneasă, Dănciucă, cu o mică 
curte compusă din Paraschiv, un cocoş mai totdeauna fără Răini, 
dar suplinind adesea pe cocoşii vecini, Togo, un cine de pri; as 
care venea numai la ora mesei și Vasciuc, fost băiaş, în port, dat 
afară pentru un atentat premeditat dar neizbutit la o fetiță de șase 
ani şi cules de Gheorghe din milă pentru bătrinețele și păcatele lui, 
Un vulpoiu bătrin tata Vasciuc! Abia se simțea; da tircoale mai 
mult decit mergea, și, —n'aude=n'a vede, ~nu făcea altceva decit să 
zimbească, cu un zimber de Pan incorigibil ce ti crispa toată faţa 
blondă şi nelămurit, de dimineața pănă seara, pe ploae ori soare, 
în casă sau în piață, li unea coada ochilor „cu colțul buzelor tntr'o 
complicitate de nesecată, bonomă, diletantă ironie, 

Cu o astfel de gospodărie se poate spune că viața lui Gheore 
ghe ajunsese la un fel de finalitate. Nimic n'o mai putea muta sau 
atrage aiurea, Niciun vis n'o mai putea umbri. În cele patru për- 
sonage care o rece agree ea odihnea în sine ca o pagodă asvirlită 
de vint pe foştii stilpi ai unei locuințe lacustre. Dănciuca era mitul 
acestei pagode. Ea era izbăvitoarea lui Gheorghe, Decind ti sărise 
pe opincă, la bariera Galaţilor, cariera lui a urcat vertiginos, E 
drept că o mină fusesem şi eu —ceiace e îmi mărturisea ori 
de cite ori atras de aventură veneam s'o simt în preajma fratelui 
meu de e peste care anii nu incetau ay depună poezia, 

Dar uca era aripa sfintă, misterul, norocul. Cum bițiia 
pe gardul casei și păşea dela un cap la celalalt, în negre odăjdii, 
părea o preoteasă în miniatură oficiind un rit necunoscut și arune 
cind tămte nevăzută în direcția în care Gheorghe cu mina pe cirma 
Julietei implinea slujba mării. Pe robinetul lintinii din curte işi 
crispa piciorușele de rac şi cu un cios lung lovea şi descinta plum= 
bul aducător de apă pentru mulți nevoiaşi ce veneau cu căldările 
sau se adăpau cu gura. Apoi sărea şi cotrobăla în bucătărie, de~ 
retica laviţa şi masa de fărămituri şi cu micul şort alb— cam mure 
dar — uitat pe piept, sărea iar pe gard, cu ochii după Paraschiv 


care iar s'a apucat de năzbitii cu găinile de pe maidan. Arunca 
apoi priviri în port, Cazino, în larg, sau spre si- 
lozurile care giftiau de praf şi pleavă şi sigură că toate merg de 


minune subt sceptrul stăpinului, se svirlea cu o spontaneitate de 
balerină pe firul de telegraf de deasupra casei. Îşi ascuţea ciocul 
pe ea, ori pur şi simplu trimetea știri cu urechea aşternută, lui 

rghe, sau ceiace pentru ea era același lucru, lui Dumnezeu ? 
Deajuns că firul vibra prin ochii ei rotunzi ca un şiret de gheată 
trecut prin două capse galbene. Mai multă fuziune se putea ? 
Gheorghe, întors dela slujbă se așeza obosit pe pragul bucătăriei 
şi, cu tata Vasciuc alături, sorbea din ochi pe dobitoaca asta sfintă 
a lui Dumnezeu, cum o numea cu o gură care primea parcă o 
cuminecatură. 


108 VIAŢA ROMÎINEASCĂ 


— Mari sint minunile tale, Doamne, ofta languros, cu capul 
în palma stingă trimes pieziş spre vulpoiul bătrin care zimbea tără 
crez spre pasărea măiastră. Paraschiv de cum Işi simțea stăpinul, 
intra pe poartă, fudul, frumos şi suficient, ca un erou purtat în 
faetonul aripilor uşor ridicate de spasmuri recente, Tot mai desum= 
Hat, şi coborind parcă din faeton pe un cordon de plută, tnnota 
din pinteni cătră prispa cu grăunțe, Dănciuca se lăsa din slavă și 
cu cochetărie femenină gidila pe cocoș, cu aerul adierii sale. Pa- 
raschiv se umila şi desumila ușor ca o armonică vizitată de un 
ofta. Apoi, ciugulite, grăunţele îşi intețeau dispariţia cu iuțeala 
hirtiuților atrase de magnet, —în comentarii de priviri pe care cele 
două pasări şi le alunecau reciproc. Un ochiu se strimba la soare, 
ca şi cind să intrebe cit e ceasul, şi urat cã-i încă de vreme, 

udurat în sine, țifnind pe nas şi din pinteni și aripi acor- 
duri de cobză, Paraschiv incepea în jurul Dănciuchii, care se de- 
şăla de ris, o curte nebună de cavaler profesional, cu atit mai 
afectată și inflorită de retorica penelor cu cit era o curte fără țel, 
artistică, glumeaţă,— transcendentală... 

O, arta, poezia artificială, inefabilă a galanteriei ideale ! 

Gavote, menuete, lansieuri și cadriluri se schițau fugitiv, în 
fragmente de vis grotesc, pe petecul de prispă, pe care soarele a- 
prindea un felinar ambiguu, de apus, 

Gheorghe era pe altă lume. Dacă a trăit vreodată o viaţă de 
salon, era aceasta ! Fardoselile cocoșului ti pufneau de haz, refu- 
zurile din coadă, cu un cap dat pe spate ca măsurind o trenă, cu 
care Dănciuca iși agasa și angaja partenerul în cursa infinită a fae 
voarei, Il transportau ! 

— Niciodată, întradevăr, pe un chet de grații, la şcoala 
ingenuităților, doi copii n'au făcut mai bine pe ducele şi ducesa... 

Simţind mai mult decit să înțeleagă, cei doi oameni pierduţi 
in plăcerea ochilor, uitau că trebue să ducă pasările la culcare. 
Cind Togo, pe cele patru picioare, plimbind un cap nedumerit la 
stăpini și subalterni, din mijlocul curții întreba ce e asta, întreba 
de cină, cu o limbă scoasă care, ca o ultimă sdreanță de lampion 
japonez, nu făcea decit să prelungească sărbătoarea, 

In viața lui Gh Ape mai A, agr e i 
erau poezie şi tinerețe, Cit de necăjit să fi venit dela slujbă, 
lui rinjit se lumina, cînd intrind pe poartă, cu o privire plimbată 
peste curte, el intreba, cu părintească jovialitate, ce-au mai făcut 
dobitocul și dobitoaca ful Dumnezeu. Gheorghe auzise de lupte de 
cocoși, la circuri, ta popor, sau de claponi jumuliți din goana ca- 
lului de pehlivani indieni, Jocuri ca a i dintre Paraschiv şi Dän- 
ciuca i se păreau însă mult mai nostime, 

Adesea mă chema la reprezentaţie. Printre grăunţe pentru 
cocoș el punea pe Vasciuc să amestece cinepa scumpă din care 
numai canarii își Iniruptă gitlejul, şi ținea cit putea pe Paraschiv 
văduv ca stăruinţile lui pe lingă stăncuță să pară mai aprinse şi 
caraghioase. Uneori cocoșul o lua în serios și ațițat cu complici 


— Popp 


i DAREA 


tatea vizibilă a oamenilor trăgea odată din cobză, se scutura de 
orice amabilitate și se abătea asupra cochetei ca un aeroplan In- 
tr'un picior, ii se ridicau din prag speriați, ţinindu=se de 
mină, ţinindu=și răsuflarea, 

~ Dobitocu o ia dă bună, tremura din voce Gheorghe, și 
ctșt! cu băţul în masculul care guruia subversiv, 

— la, ia sama, tată Vaşciuce, că măgaru a'nceput să se'ntreacă 
cu gluma... Nu cumva l... 

Dar omul tuturor năzăririlor tşi trecea mina peste frunte, la 
darea sceptică din cap a bătrinului care știa mai multe... 

Lunile treceau peste doi oameni tot mai vechi şi două pasări 
tot mai prietine, Dănciuca devenea un fel de pasăre albastră a 
portului, plimbindu=și intre Duminicele la cantină și jocul ei cu 
Paraschiv o ularitate străină şi barocă, 

Gheorghe tși cetea în ea faima și prestigiul, admirația şi suce 
cesul, tot norocul cu care mica dobitoacă făcuse din viața lui, ca 
un accent circonflex pe o literă, un sunet neașteptat. Dar mai ales 
işi cetea purificarea, abstinența și iertarea. x 

In omul gonit de misterele bălții, cfătinat de vedeniile cărnii 
şi războiului, pasărea cenușie ca o lampă stinsă cobora linişte și 
amurg, anticipind cu necunoscutul mic din ea, taina mare a morții 
spre care vremea ne îndreaptă, Toate arătările ce scormonise su- 
fletul şi biciuise trupul viguros şi pofticios al păzitorului de vaci, 
se stringeau și împăiau în acest fenix virginal şi ascet, renăscut din 
propriu-i scrum, toate rinjirile şi scrișnirile lui din dinți se calmau 
in ag pumn de cenușe uscată care aştepta o urnă ca să fie ce- 
nuşa lui Pi x 

Pe măsură ce anii subțiau și șubrezeau namila care fusese 
odată ciobanul, iar capul tot mai ctrn şi pleşuv devenea cranian, 
ca printr'o transmisiune de viaţă, oacheșa porumbiță punea puf şi 
muşchi pe ea, işi îngroşa gitul, arcula coada, şi, cum sta 
sigură de sine, in mănuşi roșii «glacé» pe streașina casei, arăta o 
iată mare in toată puterea cuvintului, o domnișoară emancipată din 
familia ceelor, sau chiar dropiei. 

he îşi urmărea «suflețelul» crescind dincolo de el, 
voinic, r 


— Nu crezi tu, Gheorghe, că Dānciuca astari prea mare 
pentru o ema ii 


| UAI 


Faol aduce mai mult a puică decit a stăncuţă ?! 


Nu cumva |... 
Cum adică? Păi țiam spus că dobitocu ălaei un măgar. 
Şia luat nasu fa purtare, Păi i-l taiu eu, i-l taiu eu... Adică vrei 
să spul... Fugi d'aici moș Vasciuce c'ai inebunit, Ori dumneata vezi 
tot maoae inainte... Gheòrah Got Aiii 

“apucă să termine Gheorghe că hop! iv pe prispă, 
în circa Danciuchii, Alarmată, biata fecioară se clătina pe picioare 


110 ____ VIAŢA ROMINEASCA 


şi scăpată teafără fugea buimacă prin curte cirtind ca o cirtiţă urmă» 
rită pe subt pămint de sexul în tăiș deiatagan al masculului iminent, 

— Cişt d'acolo smintitule! Luatesar damblaua, face-terai 
sgirci să te faci !--svirii Gheorghe cu o jordie care pleoşti creasta 

rezorului, — Auzi dumneata ! Să-mi necinstească fata ! Dobitocu lui 

umnezeu ! la să faci bine, moş Vasciuce, să zgteşti ochii. Ce-mi 
păzești aici? Și ce-mi rizi aşa! Ştiu că dumitale iți convine! Păi 
cum nu! Da să deschizi te rog ochil. Și mine să-mi iei din tirg o găină, 
lar penele să i fe tai desacu la fieştesce două săptămini, — biata 
fată —să mai sboare, să se mai ducă şi ea pe ici pe colo. 

— Păi nu ţi-am spus eu? Dă, Paraschiv... vorba ala, oa» 
meni sintem... 

— Oameni sintem, poftim ! Care va să zică dumneata ti dai coraj | 

Şi trintind poarta după el, Gheorghe rumega în minte ne- 
ruşinarea lui Vasciuc şi Paraschiv, întrebinduase care-i mai mare, 
Ter i Cum pot oamenii să fie aşa neruşinați ! Auzi dumneata să-i 

ghez ! 

Incheindu-și haina, —ca şi cum şi-ar fi aruncat în sta o pă= 
răluță, făcea din virful degetelor o cruce de “ucigăel toaca» —și 
urca pe puntea Julietei avind întăia oară subt ochi zimbetul veş= 
nic, zimbetul fără crez, de pe chipul lui moş Vasciuc. 

Cu zilele ograda lui Gheo se umplea de găini. 

— Am să mă fac acum negustor de piei de cloşcă ?— izbuc= 
nea paraponisit Gheorghe cu o dojană repezită spre Vasciuc, 

Lumea din port întradevăr și lăuda gospodăria, dar ori de 
cite ori i se pomenea de moțate omul lăsa capul în jos, 

i 3 Poftim acum, cesam ajuns eu, să țin găini | Pentru dum- 
nealul |... 

~ Hei, ţi-am spus eu, oameni sintem, surtdea din umbră moșul. 
Gheorghe fierbea. Să nu fi văzut pe Paraschiv pe lingă Dănciuca ! 
Moș Vasciuc a trebuit să urce cotețul stăncuţei cu încă un metru. 
Dar dacă Paraschiv nu putea veni la ea, venea ea la Paraschiv. 

— Asta nu mai e stâncuță cum nu mal sint eu băiaș ! — ridea 
Rusnacul, în barba-i spină şi netunsă, 

— Ce stăncuţă, dom'le, că-i puică curată! Numai că face 
pe mironosiţa l.. 

Gheorghe mebunea. Intre recalcitranța lui Paraschiv şi rime 
jetul moşului, el se crucifica zilnic cu ochii întorşi galeș, depe spe- 
teaza de scindură, în jos, ca într'un ultim rămas bun, spre 
ciuca.., Urmărit de ele, ca de două vedenii, omul slăbea, se ine 
tuneca. S'a isprăvit cu Duminicele dela cantină. Sărbătoarea era 
pentru Gheorghe o zi de pază sfintă. Chiar în cursul săptăminii, 
de cum avea cinci minute libere, fuga acasă, cu o jordie în mină. 
Uneori Paraschiv avea noroc să fie pe maidan sau după vre»o 
puică nouă. Alteori ca prin făcut Gheorghe sosea tocmai cind cu 
aripa întinsă făcea din harpă serenadă la lumina zilei Danciuchii. 
Săraca, —și ea naivă, curată, nevinovată, asculta fără urmă de 


= DĂNCIUCA tii 
= ANPES TNES o H a 091 


Din prag moș Vasciuc zimbea oblăduitor, 

— Şl-acum zici că nu-i nimic ?— răcnea, Gheorghe. 

~ Păi e ceva? Las’ să fie şi p'ormă.—făcea moșul ridicind 
leneș de jos o surcea și pregătindu-se de atac. 

Gheorghe plimba ochi mincați de grije şi desperare, dela 
grupul erotic la vulpoiul bătrin. Și cînd te gindeşti că el singur 
împinsese pe cocoș! 

— Nimeni nu mă ajută în casa asta, Toţi Imi stau împotrivă. 

Și tot cultul lui vechiu pentru fecioare i se întorcea în pri= 
virile cu care, cu capul pieziş, învăluia pe Dănciuca, Ceiace Il 
rodea mai mult era o vagă bănulală că nici pasărea nu se mai a- 
păra de asedierile măgarului. Ba parcă-l imbia,., 

— Toţi tmi stau impotrivă. Nimeni... E pedeapsă dela Dume 
nezeu că eu l-am lăsat pe cocoşsă se 'ndulcească, eu l-am împins... 

Cu gelozie şi remuşcare Giheorabe se adresa acum numai 
ființei care, nepăcătoare, cu spatele intors, își pleca inainte urechea, 
făcindu-se că ciugulește, la vorba din urmă, categorică, a amap- 
tului, Vedea aevea sau i se părea ? Nu cumva a luat vreo puică 
drept Dănciuca ? Ochii i se impăinjeneau şi în ceața lor copila a- 
părea mare, dolofană, puică curată... 

— Puică curată — repeta Vasciuc parcă traducindusi gindu- 
rile. — Puică curată. la priveşte ! S'a sfirsit! Nu mai e nimic 
de făcut... 

Gheorghe intorcea din nou capul. Dănciuca era una cu pui- 
cele și găinile, Ciocul o trăda cel mult. Incerca s'o cheme, 

Piş | piş! piy ! Dar de unde ! De multă vreme stăncuța se 
făcea că n'aude. Era dealtfel primul semn de înstreinare observat 
de Gheorghe. 


e 

Apoi a fost zbughirea din cantină a pasării, într'o Duminică, 
pe furi, ca s'o caute ca un prost, în risul lumii, pe subt tejghea, 
apoi prin stradă, pănă fa căpitânie — mai mare rușinea | — şi cas'o 
găsească lingă cocoș, pe fringhia de rufe! Apoi, cum 
spun, cum spunea și moș Vasciuc, creșterea asta nemai menită, 
schimbarea la trup și chip, ca şi cind se hrănise cu o graeme 
specială. Gheorghe auzise în pădure că hienele îşi schimbă sexul 
și cunoștea tiritoare care fosta fel, Dar nu auzise, de schimbări 
aşa ciudate la pasări. Din ră, găină, —la naiba! 

— Astaei puică, dom'le, pulcă curată, — hirtia moş Vasciuc, 

— Adică ce puică! Găină ctt toate zilele! Gojgogeamite 
găină, continua după o tăcere măsurată cu ochi de vulpoiu. 

~ S'aisprăvit şi pace ! — răspundea Gheorghe ca depe altă linie. 

~ Mme tai cocoşul. Nu mai e nimic de făcut, Altfel e pri- 


— Ha! Primejdie |! Imi place! Acuma mi te-ai trezit omule ? 
Cind e găină ? Gojgogeamite E Ha! 

— Adică, vrei să spui... Paraschiv ?,. 

— Ei ce să-ți spun?! Nu ţi-am spus? Oameni sintem... 


NEA _____ VIAŢA ROMINEASCA 


La un metru depărtare, în spate, Gheorghe auzi o fluturare: 
pe pămint. Se intoarse, 

— Ptiu drace! — rinji omul ca odinioară, în bucătăria babei 
Ilinca, Şi cu ciomagul în care sta rezemat lovi de sus ta jos casă 
bage parcă în pămint un diavol, 

Un dublu cirit de perversă durere stilcită ieși ca un duh rău 
din capătul ciomagului. A 

u limba scoasă, din mijlocul curţii, Togo, apleca o lanternă 
stinsă spre omul ridicat ca un stejar peste un trăznet, spre celălalt 
om ghemuit de ris în colțul pragului, spre cele două mototoluri 
negre virite unu într'altul pe pămtnt. 

ȘI nu mai pricepea nimic. 


+ 


Disecarea A upam cu toporul n'a fost nimic în viața lui Gheor= 
he Bancagiu. spune că o zeiţă purta în vechime pe cap o 
buiniţă, Se poate spune că Gheorghe purtase pe cap stăncuța, — 
Şi în suflet, ŞI în inimă. 

Indoita crimă a lăsat în această inimă un cuţit pe care omul 
nu avea curajul săel înfigă tot. Subt durere de moarte se clătina şi 
raita văzind cu ochii. Gheorghe Bancagiu, născut Hătcăreanu, 
usese.— 

Serviciul mergea tot mai prost, Numai protecția inginerului 
şef il mai scăpa, Peste basin și silozuri «căpitanul» 1și plimba acum. 
privirea rătăciră ca în căutarea unei moșii căzute la fund. Dar se 
rile! Acasă ? Doamne fereşte ?! Ce mal putea găsi acolo, decit pe 
moş Vasciuc zimbind deapururi. De trei ori l-a gonit din casă — 
în frig, pe viscol, De trei ori însă bătrinul s'a întors tiptil, absent, 
cu se surts pe buze, ien știți ce-a găsit marirea a cale să-i 
spue a douazi, nu mai departe, upă groaznica intimplare Gheorghe 
se e , rimgindueși minile pe cuptor, De pe laviţă moş Vasciuc 

n : 

~ Loate ca toate, dar așa fără perdea! Auzi dumneata | La. 
arie o pa tin ? Gheorghe l-a d ă 

să îndure atita neruşinare ? e l-a dat pe uşă a» 
fară. Şi moș Vasciuc s'a întors pe aceiași uşă, cu acelaşi zimbet: 
~ Auzi dumneata! In nas! g> 

— La urma, urmei rămină acasă moş Vasciuc. Tot trebue 
să fie cineva !— își va fi spus he seara cind de pe șalupă 
se ducea deadreptul la cantină ca să fie scos In zori, de braţ, 

Nu era aceasta acum ţia lui de căpetenie? Gheorghe 


păreau oameni de mult parcă inmormintaţi. Podeaua cantinei era 
dușumeaua babei ilinca. Din capătul mesei, ca de pe ea pas 
tului, un om se ridica rinjind aiurea, vizitat de comori, de sini și 
coapse date după copaci, de stele și noaptea dintre stele. Numai. 


DĂNCIUCA 113 
aae e pă a Dn o a 


că printre ele flutura acum, ca umbra unei mini ținută'n soare, o 
pasăre năucă. 

= Fugi d'acolo, dom'le! Că ala n'a fost stâncută cum nu 
sint eu mitropolit. A fost puică, puică curată, găină salbatecă, fä- 
cută pe semne, cu un cuc şi-o coțofană!,,. 

rghe auzea ca prin vis vocea hirtită a lui Moş Vasciuc, 
amestecindusiese în gind şi ca să scape și de una și de alta se scu- 
tura, bătind cu piciorul: 

— Ptiu dracel 

Lumea căsca gura, Răii rideau, bunii if căinau, 

Gheorghe ajungea de pomină. Deo pomină rea. Toată aureola 
căpitanului căzuse în apă, Mila i mai ţinea pe lume, t, Gheorghe 
avea treziri care fi încordau întreaga făptură, Dar arcul se do 
curind de salcie, Omul se incovoia subt grindina năzăririlor şi apu= 
cărilor din senin. 

De un Crăciun a jurat să nu mai pună picătură m gură. 

- Şi să alunge pe necurat impăcinduase deabinelea cu Dumne= 
zeu, La sa aruncat gol m mare şi a scostn gură crucea 
ca un cine, Lumea spunea cruce, Gheorghe credea însă că ucase 
pe Dumnezeu de picior. În tot oraşul, lumea fra primit cu bani şi 
aude, Banii i-a pus toți pe tipsie și dus la biserică. Laudele lear 
slujit să se simtă om din nou, 

Dar nea prins să intre pe poartă că un unghiu l-a străpuns 
prin şale, O răceală năstrușnică. La pat, Gh e neavea în preajmă 
decit pe moş Vasciuc care cu fața neclintită, în virful picioarelor, 
cotrobăla prin odae ca un vrac rusnac priceput la prişniţe. Dar 
poftim de pune vezicători la un cál, Frigul din Gheorghe i le zvinta 
şi răsucea pe piept ca pe nişte foițe de țigară. Dar aiurelile! Troene 
călătoare vijlind prin urechile, peste trupul bolnavului, Lutnd cu 
ele tot ce mai rămăsese lucid în om, aştemind în loc mormane de 
tăcere îngheţată, Pe coama acestora albă o umbră zbătea la răstimp 
din aripi. Gheorghe se ridica să o prindă și cădea din nou istovit, 

larna își lăsa cerul tot mai jos pe coperişul căsuţii din port, 
Intr'o noapte Gheorghe strigă stins lui Vasciuc să dea fuga după 
popă, Dar cind să iasă, Gheorghe il prinse de mmecă şi tăcinduel 
să stea, ti spuse cu cel din urmă glas din el; 

— Ascultă colea tată Vașciuce. Te ştiu hitru, zavrac la cap 
și pezevenghiu. Să te bată Maica Precista, auzi tu, dă teei atinge, 
vezi tu, de ce e colea... Uite colea... 

Cu un geamăt se răsuci și scoase de subt căpătăiu un carnet 
de socoteli soios şi ferfelit. 

— Uite colea... Da să te bată Maica Precista... căci ce spun 
colea ti cu limbă de moarte... Vezi tu... la'n ceteşte, 

„lo Gheorghe Hătcăreanu, căpitan în port, las cu limbă de 
moarte pe Julieta şi Cireşar şi tot aurul meu din bănci și casa asta 
cu pat cu tot şi silozurile și portul cu toate acareturile lui pănă 
hāt departe la Eforii și tarul dela Tuzla, le las pe toate să le stä" 
pinească și să huzurească în ele Dănciuca”, 

8 


` 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Care? Da a murit bre omule! - hihii uşor, fără să vrea, 
numai din ghiduşie, moş Vasciuc. 

= Ha ha! Vezi, vezi?! Ştiam eu! A murit! Ha! Auzi Dän- 
sarma. (Cică... Ha! Nu-ţi spuneam eu că moșu umblă cu șomire 
eaua?!... 

Gheorghe se ridică, făcind cu ochiul, spre bătrin, culva parcă 
la geam. Moş Vasciuc intoarse . Atirnată de fereastră, o opincă 
uitată, bătută de viscolul care sufla prin cercevele și sgilțiia toată 
casa, mișca o umbră de pasăre moartă, 

~ Ulite=o.., ride și ea... Da să te bată Maica Precista, tată 
Vasciuce de te-i atinge de ceva... Că-i limbă de moarte şi te ştiu 
i Sp ai dle de Ca 

ţii se au întrun rinjet definitiv. să verse parcă 
tot răul din om, ochii dedeau cap sumedenie de tate. 

Pe marginea patului, celălalt, ghemult, aplecat, rece, zimbea 
ze incremenit în fantoma=i de Pan inode a Pan bătrin și 

an,., 


Dragoş opescu 
Londra, Octombre Stag 


“ Complexul lui Oedip la Panait Istrati 


— -n~ 


Ce se întimplă cu evenimentele din copilărie, cu viața aşa 
de bogată în întîmplări, cînd individul descoperă pentru întăia 
oară lumea ? O dispariţie fără a lăsa oarecare urme e puţin pro- 
blematică şi uşor se poate observa şi dovedi contrariul. Deaceia 
psihologia modernă, reprezentată cu deosebită strălucire mai ales 
prin ramura sa psihanalitică, accentuiază pe bună dreptate impor- 
tanța acestei perioade în formaţia sufletească. 

Copilul, ca şi omul matur, se află în comportarea zilnică 
între două principii antagonice: principiul plăcerii (Libido sau 

termeni freudieni) şi principiul realităţii, Din cioc- 
nirea lor şi din adaptarea fatal impertfectă la real, unde Libido 
primeşte amputări şi transformäri, reiese, în mod parțial, fizionomia 
generală a individului. La aceasta se adaogă datele primare ale 
eredității şi experienţele personale întimplătoare, din primele timpuri. 
Astfel, structura intelectuală şi caracterul individual sînt puternic 
înrîurite de evenimente din copilărie, evenimente care prin am- 
nezie par definitiv dispărute, dar care şi-au lăsat tipăritura lor in- 
delebilă. Panait Istrati îşi dă bine sama de importanța copilăriei ) 
în dezvoltarea personalității omeneşti, nu numai instinctiv ca toți 
marii artişti, ci şi prin reflecții asupra problemei. In unul din ulti- 
mile romane unde se descriu ca obiceiu copilării estropiate şi 
amoruri_ inta i de linii i i_rătăciri i i 


iciri iremediabile, 
Istrati : e l'enfance, tout, sur elle s'écha- 
est le moment où la vie se p nos yeux grands 


faude : 

ouverts a). “Tămuri caracterul straniu al fru- 
moasei eroine, lu cu pătimă de cei doi rivali, deveniți în co- 
mună disgrație fraţi da cruce, sau pe ncuitatul Stavro, invertitul 
din Kyra Kyralina, Panait Istrati insistă asupra şocurilor căpătate 
de ei în copilărie. Dacă în această epocă viața se prezintă „sous 
aspect d'une affreuse mâgtre, nous la detestons et nous voilă, 
méchants“. (Nerrantsoula). r7 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In opera marelui romancier sînt descrise pe larg primele 
impresii despre lume şi viaţă pe care le capătă eroii, precum și 
circumstanţele în care au loc aceste experienţe. 

După perioada naturalistă romanul modern reînoadă firul tra- 
diţiei romanului englez din secolul al XIX-lea, una din culmile 
neintrecute ale epicei europene. David Cooperfield e tipul clasic 
al acestui gen, unde personagiul central e luat din fragedă copi- 
lărie şi dus până la moarte, dindu-se o icoană amănunţită a e- 
voluției lui şi insistindu-se asupra copilăriei, pe care o ia ca mo- 
ment hotăritor în orientările de mai tirziu. 

La exemplul englez s'a adăogat cel rus, unde adolescența 
primează : în literatura de primăvară sufletească a lui lvan Tur- 
gheniev, la Tolstoi, creatorul celor mai încîntătoare fete, la Dos- 
toiewski cu întunecatul şi sublimul Rascolnicoff, la Kuprin şi în 
tot restul literaturii ruse, unde apare întotdeauna inevitabilul „stu- 
dent“, jumătate revoluționar şi jumătate îndrăgostit. 

Gide, Montherlant, Giraudoux şi Mauriac sint în Franța 

căpeteniile din curentul epic de reîntoarcere -spre copilărie. Ei au 
salvat romanul francez dela moartea lentă dar sigură pe care o 
pregăteau pentru toate categoriile de cetitori Bourget, Zola, Ohnet. 
= Opera lui Panait Istrati este închinată în cea mai mare parte 
copilăriei. Kyra Kyralina, Onele Anghel sînt amintiri din această 
vreme ale lui Adrian Zograffi, alias Istrati, Titlul volumului tipărit 
în romineşte „Intre Trecut şi Viitor“ (unde găsim fermecătoarea 
poveste a căpitanului Mavromati) este simbolic pentru întreaga 
literatură istratiană. Ca toate marile creaţii ale spiritului uman, 
înfăptuite cu singe şi plămădite în experienţe proprii, iluminate de 
flacăra emoţiei subiective, scrisul lui Istrati îşi are rădăcinele a- 
dinc înfipte în viaţa lui intimă. Creaţia artistică a elaborat cu 
elemente din arsenalul vieţii creatorului. Acest subiectivism ex- 
cesiv nu este, după cum ştim, izolat. El se încadrează perfect în 
marile mişcări ale problematicei spiritului contimporan întors spre 
disecţia interioară pentru găsirea elementelor ultime. Datele funda- 
mentale ale conştiinţii sint căutate cu o neobosită pasiune şi scoase 
ostentativ în evidenţă, punindu-se pe planul al doilea, efemerul 
| pitoresc şi neesenţialul, aşa de bogate, totuşi, în apariţiuni. 
Pa In perioada copilăriei, cînd se intuesc legile principale ale 
Cosmosului şi ale Omului avem şi cele mai zguduitoare drame şi 
impresiile cele mai inedite. Căderea unei bonete din leagăn în sbor 
uşor spre duşumea descopere in faţa ochilor miraţi gravitația uni- 
versală, Privirea indelungată a degetelor și pipăirea lor dă primele 
elemente de cunoaştere: problema realului se amestecă cu jocul. 
Arderea cu focul îi arată deosebiile de temperatură şi existenţa 
pericolului. Sinul matern îi dă căldura, hrana şi ştiinţa atracției u- 
niversale dintre oameni. 

Tatăl şi mama sint factorii cei mai apropiaţi ai copilului 
pănă la căpătarea unei independenţe şi intemeiarea unui cămin, 
uneori, chiar mai tirziu pănă la moartea lor: comportarea acestor 


COMPLEXUL LUI OEDIP LA PANAIT ISTRATI 117 


pronat: diferite prin natură şi funcție. oferă elementele inițiale, 
jocul acestor trei membri—tată, mamă, copil - la care se a- 
daogă influențele pur întimplătoare ale mediului înconjurător, se 
desenează fizionomia viitoare, In această epocă se pun bazele a- 


erata, pentru mamă, elemen ios şi 

cat în mijlocul micului univers ce se cheamă familie şi o antipatie 
—mai mult sau mai puţin mascată şi de cele mai multe ori incon- 
ştientä—Impotriva tatălui, elementul sever, masculul înarmat cu 
forţă şi dreptul de conducere, gata de a pedepsi, cînd odrasla iese 
din anumite reguli. 

Cele două elemente principale ale familiei, tatăl şi mama, 
fiind cu structuri şi indeplinind misiuni diferite, copilul în mod na- 
tural are reacțiuni şi sentimente felurite. Posedînd în germen ins- 
tinctul diferențelor de sex, băiatul se va ataşa de preferință mamei, 
iar fiica tatălui. Se poate remarca în tablourile de familie, că bă- 
iatul se află în mod regulat lingă mamă, Îmbrăţişind-o afectuos, 
iar fata ostilă formează al doilea grup, aliindu-şi pe părinte. O 
inspecţie a vitrinelor fotografilor este concludentă în acest sens. 
(In Medelenii lui Ionel Teodoreanu, Dănuţ e „băiatul mamei“, iar 
Olguţa „fata tatei“). 

Antichitatea greacă a creiat o tragică poveste în legătură cu 
complexul acesta sufletesc, fiul omorind pe tată! său şi căsătorin- 
du-se cu propria-i mamă. Mitul antic a fost reluat mai tîrziu de 
Freud şi freudism, care i-au dat perspectiva şi semnificaţia nece- 
sară în expli subter. ihice. Motivul oedipian se regä- 
seşte regulat în mitologia primitivilor, în poetica populară din toate 
vremurile, ca şi in literaturile culte. Una din cauzele aaa care— 
de pildă—Oedip şi Hamlet, marile capodopere ale literaturii uni- 
versale, lasă o impresie așa de adincă este şi în faptul, că se a- 
dresează acelui complex sufletesc pe care îl purtăm cu noi, pe 
lingă perfecțiunea artistică pe care o reprezintă aceste două drame. 


+ 
hd a 


In jurnalul lui Leonardo da Vinci este notat următorul vis, 
interpretat de Sigmund Freud într'o ingenioasă lucrare (Eine 
Kindheitserinnerung des Leonardo da Vinci, Gesammelte Schriften, 
vol. IX, pp. 371-454): pe cînd se afla în leagăn un vultur a ve- 
nit şi i-a deschis gura cu coada, Apoi, i-a mingăiat buzele de mai 
multe ori. 

S'ar putea ca amintirea despre visul din copilărie a lui Leo- 
nardo să nu fie reală, ci numai o inconştientă creaţie ulterioară, 
apărută ca un vis infantil, o fantezie a orgoliului său, în legătură 
cu simbolul pe care Îl reprezintă vulturul şi cu continuele lui pre- 
ocupări de aviaţie. E și indoelnic ca amintirile din copilărie să se 
găsească la o virstă așa de fragedă, ca aceia a leagănului (maxi- 


115 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mum trei ani), deşi Havelock Ellis e de părere, că sînt destul de 
numeroase cazurile de acest gen, poate chiar la un an și jumătate. 
Dar nu e oare semnificativ ceiace cred şi ceiace vor oamenii să 
fi visat în copilărie ? Aceste imagini şi presupuneri sînt în relaţie 
cu preocupări actuale, cu tendinţe mai mult sau mai puţin funda- 
mentale din epoca maturității. Visul lui Leonardo în care un wul- 
tur îi deschide gura cu coada—sărut simbolic al uniunii lui cu 
văzduhul—conţine elemente comune oniricei invertiţilor. Freud 
spune precis : „sonderbar genug, dass diese Phantasie so durch- 
wegs passiven Charakter an sich trägt; sie ähnelt auch gewissen 
Träumen und Phantasien von Frauen oder passiven Homosexuellen“ 
(op. cit. pg: 397). Acest vis trebue pus in perspectiva copiläriei 
lui Leonardo din care a ieşit cu o puternică fixare oedipiană, un 
fixaj în complexul matern. 

Din cercetările lui |. Sadger, S. Ferenczi (dela Budapesta), 
W. Stekel (dela Viena) şi Sig. Freud însuşi, s'a stabilit, că în 
neralitatea cazurilor, delicvenţii socratici au avut în prima copiä- 
rie nenorocul unei exagerate afecţiuni materne, iar tatăl de cele 
mai multe ori era absent din familie. In orice caz, raporturile dintre 
fiu şi părinte erau relaxate sau nule, ori de antipatie declarată. 
Identificarea şi fixarea femenină aduce cu sine sentimente şi tră- 
sături caracterologice identice. Prin identificare psihică, în care 
Libido înfluenţează adinc, Oedip se transformă după imaginea 
aleasă, căutînd asemeni Jocastei un Laius şi comportindu-se în 
consecință. Deşi bărbat are trăsături pronunţat feminine, nu numai 
fizice, caracterizindu-se printr'o moliciune şi imprecizie trupească 
ce ține de sexul contrar, ci şi psihice, ca de exemplu: sentimen- 
talism mărunt, diminutive, nevoia de protecţie (nepotismul bucu- 
reştean invertit şi cocainoman cade în aceiaşi categorie stigmatizată 
de observaţia mecla cu expresia de „fătălău“), preocupări pue- 
rile de joc şi de amuzament uşor. Apoi, gusturi femeeşti de înfru- 
museţare : spoiala feţei—pudră, creion roşu de buze, negru pentru 
gene şi sprincene, cănirea părului — ; vestminte exagerat elegante ; 
preocupare continuă de ţinută. Intr'un cuvînt: dandysm (Oscar 
Wilde era oa zen modei şi vieţii londoneze, King of life, cum îi 
scria lordului Douglas, etebul frumos şi degenerat care l-a dus la 
perzanie), oara. 0 


x 


Complexul Iui Leonardo (care are mare e cual lui 
Istrati) a fost acesta: copil din flori, ataşat pănă la trei sau cinci 
ani de mama sa Caterina—servitoare la un han de țară—care l-a 
iubit cu desnădejdea fecioarelor înşelate. Dus, apoi în casa tatălui 
său, notar florentin căsătorit cu o bogată burgheză sterilă, a fost 
răsfățat atit de mama vitregă lipsită de copii, cit şi de Monna 
Lucia, bunica sa. Fixarea exclusiv feminină a fost definitivă. In 
tinereţe a fost ucenicul favorit al lui Andrea del Verrocchio şi îm- 


oi 
) 
) 


COMPLEXUL LUI OEDIP LA PANAIT ISTRATI f; 19 


preună cu camarazii săi de atelier învinoväțit de moravuri socra- 
tice. E, însă, aproape sigur, că n'a cunoscut femeia. Frigiditatea 
şi desgustul pentru raporturile sexuale le-a exprimat de nenumă- 
rate ori în jurnal. Intr'unul din desenurile inedite unde se repre- 
zintă actul sexual cu detalii hidoase și cu un profund st în 
fizionomia bărbatului (anticipind pe Fâlicien Rops, pictorul at 
de tristețea cărnii), doctorul R. Reitler porta o drac ine- 
xactităţi şi trăsături, care dovedesc că acuza imporană de ho- 
mosexualitate nu era tocmai neîntemeiată, Uhele detalii—imagina- 
rul canal dela mamelă în legătură directă cu penisul — amintesc de 
visul din copilărie interpretat de Freud. Elevii săi, frumoşi şi su- 
perbi efebi, erau aleşi după criterii ciudate unde dispoziţiunile- ar- 
listice erau cele din urmă considerate.  De-altminteri Maestrul fi 
îmbrăca luxos, după cum arată însemnările minuţioase din jurna- 
lui său. Din Cesare da Sesto, Giovanni Boltratio, Andrea Salaino, 
Francesco Melzi- şcolarii inimii lui — niciunul n'a lăsat urme glo- 
rioase în pictură. Singurii adepţi de talent ai direcţiei leonardești 
ca Luini şi Bazzi mau făcut parte din ucenicii săi, n'au împărțit 
pinea şi locuința Maestrului, aşa cum era obiceiul în vremea Re- 
naşterii, ci sau dezvoltat şi lucrat separat. 

In Ludovico Sforza, zis Maurul, duce al Milanului, Leonardo 
găsise protectorul său, pe Laius şi un înlocuitor ideal în comple- 
xul patern. (Ceva analog vom găsi mai tirziu în raporturile Ro- 

= . Cu ocazia învingerii definitive a 
aurului şi luarea lui în prizonierat de cătră Francisc |, Leonardo 
notează în jurnal: „il duca perse lo stato e la roba e libertà e 


In caz identic de fixare oedipiană în complexul matern este 
cazul lui Panait Istrati. Subt steaua Monei Lissa—Caterina, suriză- 
toare, obsedantă şi înde în neant se destăşurase arta pic- 
turală a lui Leonardo, figurile madonelor, copiilor, bărbaţilor, 
zeilor, satirilor şi Panilor stăruia aceleaşi trăsături cu același suris : 
idealul şi paradisul pierdut, nostalgia după sînul etern al Mamei. 

Neuitata mamă din Baldovinești Brăilei, spătătoreasă și sfintă- ] 
pasionată şi înțeleaptă ca un proverb de Anton Pann, figură au- 
tentic rominească și una din cele mai duioase şi mai tragice figuri 
ale literaturii universale este zeiţa ocrotitoare a operei lui Panait 
Istrati, Ea ne oferă cheia cu care se poate pătrunde în explicarea 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


destinului fiului său, rătăcitor subt zeci de ceruri, din Rominia în 
Siria, din Siria în Franţa, din Franţa în Grecia, din Grecia în So- 
vietia, negăsind odihnă nicăieri, sfişiat de tendinţe contradictorii şi 
cu dorul absolutului în piept. 

Complexul lui Oedip, pe care orice bărbat îl are în stare 
latentă şi subt diverse dozagii, atunci, cînd se fixează matern, mo- 
delează caracterul viitor al copilului după exemplul său. Trăsătu- 
rile fundamentale vor fi, deci: instabilitate (datorită faptului, că 
se află la un punct de intersecție), feminitate, tendință spre du- 
ioşie, delicateță extremă (e de reamintit cazul lui Proust — le petit 
Marcel—cu fixaj exclusiv e d te in Ana ear comportare 
de homosexualitate ivă şi predilecție cazul c are talent 
de scriitor peur ai cazuri. (Stavro al lui Istrati şi nesfirşiții 
invertiţi proustieni), Instabilitatea a fost blestemul femininului Amiel, 
tot un oedipian şi el, Şi nu e oare caracteristic, că Diderot, sim- 
bolul enciclopedismului, al instabilității ridicat la rangul de principiu 
universal, a fost copil din flori, asemenea lui Leonardo ? 

La Panait Istrati biografia tatălui este incertă, în orice caz 
foarte neguroasă. Figura de contrabandist grec, pomenită de atitea 
ori, evocă lipsă prelungită, de acasă, teren proprice pentru forma- 
rea complexului vedipian. Faptul de a fi fost fiu unic, coroborat prin 
depărtarea “stă "tatălui, oferă elementele clasice ale com- 
plexului. lar atmosfera de coşmar şi pericolele permanente de care 
e însoţită meseria dubioasă contrabandist intensifica şi drama- 
tiza dragostea unei femei nefericite, care găsea mingiere numai 
in afecțiunea singurei odrasle rămase dela bărbatul iubit. Această 
rii aa o socotesc hotăritoare pentru formaţia sufletească a 
ui Istrati. 

Din amintirile brăilene ale copilăriei lui, răspindite în scri- 
sorile aşa de savuroase și de pitoreşti publicate pe vremuri în 
„Adevărul Literar şi Artistic“, sau în celelalte volume ca Intre 
Trecut şi Viitor, Oncle Anghel, Codin, etc. aflăm de peregrinaţiile 
celor doi : mamă şi băiat, în diversele cartiere ale portului dună- 
rean. Viaţă agitată şi grea unde spălatul şi cusutul sînt veniturile 
unice ale acestei mici familii. Stăruinţa de fiecare zi pentru a-şi 
hrăni şi creşte copilul prin munca braţelor ei, precum şi depărtarea 
pae alţi membri ai familiei, rămaşi la țară, a mărit afecțiunea mamei, 

Psihologia acestei ţărănci din Baldovineştii Brăilei este prea 
importantă pentru explicarea operei istratiene, ca să nu ne oprim 
un moment în marginea ei. In sufletul mamei marelui scriitor s'a 
perean drama desrădăcinării atit de tipică societăţii romîneşti. 

ărăsind satul strămoşesc a trecut la stirşitul veacului trecut vä- 
duvă şi împovărată cu un copil, în viaţa deosebită de Oraş, ceva 
mai mult: de port, unde discrepanța naturală între cele două medii 
trebue s'o fi simţit pănă la paroxism. Proletarizarea ţăranului, prin 
trecerea dela economia naturală la economia de schimb e vechea 
problemă marxistă, reprezentată la noi de Dobrogeanu-Gherea şi 
[_in ultimul timp cu alte argumente şi cu altă coloratură de d. St. 


COMPLEXUL LUI OEDIP Li PANAIT ISTRATI 121 


Zeletin. Epoca de tranziţie, trecerea dintr'o clasă socială într'alta 
a fost, însă, subiect mai mult comic în literatura noastră, mai ales 
în junimism ; ori caragializare sau şarjare estetomană ca la Duiliu 
Zamfirescu în Tănase Scatiu ; iar nicidecum tragism, aşa cum a 
fost realitatea şi cum se prezintă şi la această țărancă din Baldo- 
vineşti, Proletarizarea ei şi a lui Istrati întră în legea de aramă a7 
procesului de industrializare şi modernizare a ţării noastre. 

Dag, să urmărim pe latura psihologică acest proces de trans- 
formare social-economică. In Brăila, eroina noastră trebue să fi avut 
de întimpinat pe lingă greutăţile materiale şi ciocnirea inevitabilă 
cu mediul înconjurător. Inferioritatea ei de țărancă necunoscătoare 
a tablelor de valori şi a concepţiei generale de viață citadină a 
simţit-o, probabil, în detalii infime şi dureroase, strivind în germen 
încercările de apropiere şi asimilare în noua lume. Atenţia din afară 
s'a concentrat atunci, înlăuntrul familiei, adică asupra fiului unic. 
Dezaxarea care € o urmare a trecerii dintre grupări sociale a fost 
lozul acestei ţărănci, silind-o a-şi găsi menirea şi preocuparea unică 
a vieţii ei în „Panaitachi“, scriitorul european de mai tirziu. Această 
acaparantă preocupare maternă a modelat trăsăturile sufleteşti: ale 
scriitorului, conform acelor legi general-omeneşti, care definesc 
complexul lui Oedip. 

Creaţiunea artistică, aşa zisele momente de inspiraţie, care au 
în ele ceva inexplicabil, aproape miraculos, sint astăzi—datorită 
freudismului şi a metodelor excelente de sondaj psihologic pe care 
le-a descoperit—ceva mai clarificate, inteligibile şi oareşicum de- 
montate în mecanismul lor intim, cînd cunoaştem activitatea sufle- 
tească din subconştient, activitate ce-şi continuă drumul şi în mo- 
mentele cind cercul luminos al conştiinţei şi-a îndreptat atenția spre 
alte domenii. Lapsus-urile, acţiunile nemotivate, ticurile, simpatiile 
brusce, schimbările uluitoare, improvizația sclipitoare, ca şi rezul- 
tatele rotunjite, dense de gindire, presupun o lungă, tainică şi la- 
borioasă pregătire. (Mărturisirile matematicianului-filozof Poincaré 
sint revelatoare în această direcţie). La marii creatori această viaţă 
subterană se presimie totdeauna. Cu cit este mai adincă şi mai 
variată cu atit roadele sint mai încărcate de sevă și mai capabile 
unei rezistențe la dintele vremii. Aureola de mister şi fatal cu care 
sint înconjurate marile personalităţi creatoare e nimb de sfințenie, 
aliat cu ceva demonic. Lipsa umbrelor şi a penumbrelor din silueta 
spirituală e deobiceiu rezervată şuvițelor mici de energie creatoare, 
ploi rapide, însorite şi plicticoase, lipsite de grandoarea furtunilor 
însoţite de intuneric înăbuşitor, trăznete şi rodnicie ulterioară. 

Cercetările psihanalitice n'au, bineînțeles, nimic. de-alace cu 
aa Sl piene feri a talentului sau geni ui şi nici cu va- 
lorificarea estel Că, domeniu deosebit şi hotăritar, Psi ajută 
nuriăi la o mai clară înțelegere a operei, legînd-o. de viaţa intimă 
a creatorului, punind în evidență în ităţii şi aco- 

i peniru evoluţia ulterioară. Marginile psihanalizei le-a arătat 
reud În ceiace priveşte fenomenul artistic: „wenn uns die 


122 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Psychoanalyse auch die Tatsache der Kanstierschait Leonardos 
nicht aufklărt, so macht sie uns doch die Ausserungen und die 
Einschränkungen derselben verständlich“ (Gesammelte Schriften, 
vol, IX, pg. ny: 

Nu poate fi socotit, deci, capitolul nostru psihanalitic, ca o 
încercare de Erostat împotriva lui Panait Istrati, singurul 
mancier cu mare reputatje europeană. ŞI nici ru Erie e 
tenția “aor—discipoli ai lui Freud, care prin patografia nal a 
scriitorului, cred că înlocuesc definitiv critic = 
rare inutilă. Critica psihanalitică e o ramură mai nouă a criticii 
psihologice și complectează pe cea literară, oferindu-i ipoteze şi 
orizonturi noui, 

„Saint-Beuve întrebuințase pentru prima dată în Franţa metoda 
explicării psihologice în critica literară, bazindu-se pe biografie, 
iar nu exclusiv pe operă. Dintre urmaşii lui Sainte-Beuve pot fi 
socotiți Taine şi Paul Bourget, adică două momente principale în 
critica franceză. (In Rominia curentul îşi are un reprezentant în d. 
G. Ibrăileanu). 

) Metoda psihologică a fost perfecționată de psihanaliză, punindu- 
i-se la dispoziţie suggestii ingenioase, o nouă dialectică, uneori 
rezultate precise şi o tehnică de o rară fineţe. E regretabil, desigur, 
că trebue intrat în detalii aşa de intime și - personal—avem o mare 
jenă, deaceia cu greu ne vom decide să aplicăm metoda şi la alți 
scriitori romini, Enesa. in deosebi). m absolviţi în cazul 
de azi prin splendidele efuziuni autobiografice ale lui Istrati, care 


îngădue să privim mecanismul creaţiei lui și să explică t 
caracteristici. ó z aind -aiia 


© 


E La Panait Istrati, ca şi la Leonardo, am avut, aşa dar, fixarea 
infantilă în complexul matern din care a rezultat instabilitatea, va- 
gabondajul intelectual, curiozitatea de a afla lucruri nouă, dorinţa 
imperioasă de a-şi transforma sufletul într'o caravană, aflată veşnic 
în pr ie 

le grain ne meurt... (titlu care iluminează întrega problemă 
arată, că André Gide, care a exaltat bucuria voiajulei fără țel 2 
fără stirşit, are același complex. Bonomul şi ștersul profesor dela 
facultatea juridică moare de timpuriu, lăsîndu-l pradă afecțiunii tu- 
multuoase a unei mame, care işi concretizează în fiul unic toate 
rezervele unei iubiri vag împărtășite în mariaj şi aflată dela moar- 
tea soțului în permanentă ostilitate cu restul familiei şi mediul in- 
conjurător. Aceste teribile tragedii familiare sint subiecte favorite 
în literatura franceză. In ultima vreme François Mauriac a redat 
cu mijloace i y de-o clasică sobrietate, cruzimea neîntrecută 
şi infernul fără e scăpare În care se zbat aceşti prizonieri ai afec- 
țiunilor unice, Striviţi subt povara dragostei materne, păşesc în viață 
schitozi, infantili, lipsiţi de bărbăţie şi curaj, bieţi pensionari ai vieţii 


COMPLEXUL LUI OEDIP LA PANAIT ISTRATI 123 


înainte de a o înfrunta. Un pasagiu din Panait Istrati redă pregnant 
această răscolire de sentimente, cînd copilul darnic o. 
neatirnare de subt influența copleşitoare a mamei: „le jeudi SEU, 
dans ma vie d'écolier, était plus beau que le d C'est qu'il 
n'y avait pas dans la semaine d'autres moments aussi longs et 
aussi doux où je fusse matire de moi et de mon univers. Non 
que ma mere meât jamais empêché d'aller où je voulais, mais je 
savais que le dimanche et les jours de fête, elle était heureuse 
d'avoir ses heures de repos en ma compagnie; je passais donc mes 
dimanches près d'elle; il n'y avait que le jeudi pour m'emplir la J 
pae de ce soufle divin qui est la conscience d'être entièrement 
ibre, même de l'amour de sa mere“, (Codine, pp. 64—65). 

Pentru a scăpa de această lentă zugrumare ică, copilul 
fugea la Codine, care-l atrăgea prin forța lui atletică sau în port: 
„habituellement, le port et le Danube (mon Danube!), c'était Ià ma 
promenade passionnement aimée du jeudi". (Codine, pg. 65). 

Băiatul simţea instinctiv diferenţele care-l despart de mama 
lui şi căuta compagnoni, pentru a se modela conform lor. Difor- 
marea a rămas, insă, definitivă. 

Din complexul lui Oedip aflat în subtconştientul lui Leonardo 
şi André Gide—taimos delicvent socratic—a rezultat curiozitatea 
lor infinită, instabilitatea preocupărilor şi vastitatea aspirațiilor. Tot 
din complexul lui Oedip derivă vagabondajul lui Istrati prin Siria, 
Palestina, Liban, Egipt, Elveţia, Franţa, Grecia—de unde a fost 
expulzat şi primit sărbătoreşte în Republicele soviete. Pretutindeni 
duce nostalgia acelei minunate mame, țăranca romină din Baldovi- 
neştii Brăilei, de care vrea să scape pentru realizarea destinului 
său bărbătesc şi la care se va intoarce statornic. Prin destin şi prin 
structura sufletească modelată de mamă, Istrati este un fiu al pä- 
mintului rominesc. Oricit l-ar renega, nu-şi poate tăia rădăcinile, 
care sint înfipte intrun mormint din marginea Brăilei. 

Cind a ajuns celebru cu o carte pasionată în limba franceză, 
cu gitlejul sfredelit şi în inimă cu disperate şi contradictorii dorinţi 
aveam ultimul act dintr'o dramă care aparent se termina. Pe cind 
se alla simplu lucrător în Elveţia, Istrati a primit vestea morţii ma- 
mei sale. Pentru psihanalist nu e simplă intimplare, că forţa crea- 
toare a erupt după moartea ei şi la o vristă aşa detirzie, dupăce 
trecuse prin jurnalistică—rominească sau străină—şi ar fi putut 
foarte uşor să-şi stabilească un centru de activitate literară. Relativ 
la aceste refulări, ma spus oare Wiltels, că avintul creator al 
genialului Freud s'a intensificat după moartea tatălui său, expli- 
cindu-i şi tendințele despotice—adinc simţite în istoria şi anecdotica 
psihanalismului—prin acest fixaj patern, care formă pănă la epoca 
morţii tatălui său un obstacol inconştient la ciştigarea unei inde- 
pendenţe totale? „Bătrinii care nu lasă pe cei tineri să trăiască” 
e un loc comun de adincă înţelepciune şi cu exemplificări multiple 
de psihologie comparată primitivă sau modernă, 

Trebue oarecare bărbăţie şi mult curaj pentru debarasarea 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de balastul trecutului—păstrîndu-i numai esența şi principiile lui 
generatoare—pentru a da posibilitate trăirii vieţii proprii, 

inmixtiunea prea împuvărătoare a generațiilor precedente. Manes 
se transformă citeodată în striges şi e necesară înfigerea unui cu- 
lit în inima strigoiului — cadavru întors cu faţa în jos în sicriu, 
după cum spune superstiţia populară—pentru a scăpa de urmărirea 
lui nefastă. Această darwiniană luptă de distrugere între generații 
pentru cîştigarea independenţei şi a unei fizionomii proprii — păs- 
trindu-se dela sine asemănarea dintre copii şi părinți, vița eredi- 
tară, patrimoniul istoric milenar, autohtonia neamului respectiv—e 
una din frumuseţile şi învățăturile tragice ale istoriei. Şitot această 
învățătură ne arată ce greu este o relativă eliberare de balastul 
istoriei, fiindcă lupta cu datele primordiale este o nebunie inutilă. 
Ereditatea şi atmosfera primă a copilăriei trasează drumul pe care 
in maturitate individul Il va folosi cu necesitate. Abaterea din mar- 
ginile indicate e legată cu pericole grele şi renegarea substanței 
proprii. Această depozitare lentă a vremii şi evenimentelor se face 
după legile ineluctabile ale autohtoniei şi tradiţiei, care asimilează 
numai elemente omogene şi le transformă în unităţi organice. 


Libido este dotat cu posibilitatea sublimării, adică cu posi- 
bilitatea preschimbării obiectului său inițial SĂ tza alte țeluri, prin 
muncă de tot felul, prin creaţie artistică turală, ştiinţifică sau 
practic-economică. Pedagogia modernă se bazează pe cercetările 
freudiene asupra sexualităţii infantile, a zonelor erogene şi a şo- 
curilor care trebuesc evitate, încercînd corectarea şi educarea in- 
stinctelor în sensul unei sociabilităţi maxime. Caută mai ales scă- 
parea de subt teroarea hazardului prin îndepărtarea posibilităților 
în care iau naştere şocurile diverse cu urmările lor nefaste. 

Din izvoarele de energie sustrase lui Libido s'au construit şi 
monumentele neperitoare ale civilizaţiei. Balzac povăţuia castitate 
unui tînăr contrate : „o noapte de voluptate însemnează o jumă- 
tate de roman pierdut“. lar Victor Hugo: „le mariage c'est le 
tombeau de la gloire“. Sînt reguli pe care atleţii şi gimnaştii olim- 
piadelor antice le-au păzit cu sfințenie. Sînt cunoscute moder- 
nitor zeloşi de glorie sau absorbiți de creaţia spiritului. (Un Kant, 
Spinoza, au murit feciorelnici). Dar funcţia de reproducere la in- 
dividul mijlociu, ca şi la omul de geniu, îi imprimă anumite tră- 
sături în raport cu evenimentele sociale şi cu hazardul din viaţa sa. 

Importanţa lui Libido ae în lumina de freudism a speriat 
pe toți pudicii şi a aliat încă odată ipocrizia cu minciuna, cei doi 
prietini nedespărţiţi. Panica ivită între filistini, cind aud de „Dan- 
sexualism freudist* e irezistibil comică. Dar bravura cu care a 
pus accent şi claritate în penumbra apărată cu disperare de pu- 
dibonderie e meritul lui Sigm. Freud şi faptă de vărat medic. 
Dealtminteri operaţia numai un medic o putea intreprinde, această 


-r  — 


s. 
p 


__COMPLEXUL LUI OEDIP LA PANAIT ISTRATI 125 


splendidă meserie fiind deobiceiu absolvită de minciună şi pre- 
judecăţi. Instinctul de reproducere şi cel de conservare—principale 
instincte omeneşti—determină evident și compoziţia sufletească. 
Drumurile şi simbolurile lui Libido au fost cunoscute rudimentar, 
(dar exact) şi de străvechea înţelepciune a neamurilor. Tălmăcirea 
visurilor făcută, de pildă, de cătră vraci, nu se deosebeşte esenţial 
de aceia a medicului vienez. 

Freud a sistematizat experiențele milenare şi a găsit metode 
nouă şi ingenioase prin care se verifică şi se găsesc juste obser- 
vaţiile_ empirice populare. 

Funcţia sexuală cu tezaurele ei de afecţiune şi sentimente 
care o însoțesc, poate fi modelată de condiţii şi fapte din afară. 
In acest caz ia anumite forme şi provoacă apariţii nouă în domeniul 
psihologiei comune, Fără a fi neapărat tologice, constituesc va- 
riaţii dela tipul obişnuit. Astfel e complexul lui Oedip, cînd fixajul 
poartă o singură coloratură, fiind lipsit de echilibrul celor doua 
influențe : paternă şi maternă. Această circumstanțţă schimbă ca- 
racterul întrun anumit senz. E simplu să pui nestatornicia şi v2- 
gabondajul lui Istrati pe seama „caracterului, Dar s'a explicat cev 
printr'un cuvint vag ? Din ce cauză s'a dezvoltat caracterul în -7 
cest senz şi nu într'alt senz? lată întrebări fără răspuns. Ori o- 
pera istratiană € în funcție, cași a lui Maxim Gorki—a se vedea 
„Bunica“—de vagabondaj şi nostalgie, nu numai prin conţinut: 
aceste complexe au determinat şi tehnica povestirii, precum şi 
tonul ardent şi înfrigurat. Subiectivismul lor iremediabil feminin se 
arată prin persoana | întrebuințată cu deosebită plăcere şi prin 
caracterul de amintiri pe care iubesc a-l împrumuta la tot ceiace 
scriu. Nu e de mirare, dacă hotărirea de a scrie e un fel de nouă 
retrăire, o spovedanie, prin care se elimină toxina inhibiţiilor, In 
artă ei subliniază rezervele lui Libido care nu au putut fi canalizate 
în direcţia indicată de fascinația Jocastei, refulările sint folosite în 
construcţia personagiilor—toate cu un aer de feminină tandreţă 
—şi în acest mod se liberează de presiunile psihice, ferindu-şi 
mecanismul interior de nevroze. Spovedania religioasă era o tera- 
peutică sufletească. Lipsa ei în timpurile moderne se răzbună prin 
nervozitatea şi cumplita dezagregare intimă a individului epocei „/ 
noastre nefericite, 


După ce pie pe Kir Nicolaie, plăcintarul brăilean, (vezi 
povestirea în Codine pp. 167—235) şi începe comerțul ambulant 
prin bilciuri în Stavro, tînărul şi pasionatul în prietinie Adrian 
Zograffi se şimte imbrăţişat cam ciudat într'o noapte de tovarăşul 
său pe cind dormeau împreună într'un hambar. Explicările indul- 
gente cerute de si rai sînt relatate pe larg în Kyra Kyralina, 
opera de 'debut a lui Istrati. Stavro a avut—ca toţi imvrertiţii— 
complexul oedipian cu fixarea puternic feminină. lubea cu pa- 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ -e 


siune mama sa şi pe frumoasa-i soră Kyra. Cind musafirii 
(sau inal exact amanții) veneau cu vin, muzică şi prăjituri pentru 
veselele femei, copilul Stavro era gelos pe ei pentru îmbrăţişările 
pe care vedea că le primesc dela mamă şi soră. Fiindcă şi el 
iubea să se joace şi să mingie părul de aur al Kyrei. Ura faţă 
de vizitatori era egal îndreptată împotriva tatălui şi fratelui său 
mai mare, brute care torturau ființele iubite, deşi necredincioase, 
căpătind de-atunci repulsia faţă de masculinitate şi modelindu-se 
exclusiv după Jocasta (aici Kyra), tatăl locuind în altă casă. După 
cunoscutele peripeții, Stavro şi sora sa rămin orfani, fiind crescuţi 
şi îngrijiţi cîtva timp de un iu. Vagabondind pe malurile Du- 
nării au fost răpiți şi duşi la tantinopol unde frumoasa Kyra 
a făcut deliciile unui harem. Stavro a fost pervetit de barcagiu. 
Reuşind să fugă a căzut în ghiarele unui bogat paşă, unde—ase- 
meni elevilor lui Leonardo —a fost îmbrăcat în haine luxoase, hră- 
nit bine şi ţinut închis. In tot acest timp Stavro suspina după 
Kyra, dulcea Kyra, cu păr blond și mătăsos, 
Din aceste intimplări care au schimbat structura psihică şi 
chiar fizică a lui Stavro rezultă pederastia, amicofilia excesivă şi 
vagabondajul lui de toată viaţa. In amintirile din copilărie ale lui 
Adrian Zograffi, descrise în Codine, Une nuit dans les marais şi 
Kir Nicolas se poate verifica foarte bine complexul lui Oedip la 
Panait Istrati şi se regăsesc rădăcinile vagabondajului lui, provo- 
cat de anumite întimplări ce se situează în epoca formației prime : 
„avant de venir loger dans cette cour, nous avons habité pendant 
plusieurs années, à l'époque la pus consciente de mon enfance, 
dans le quartier de Comorofea, à deux cents pas d'ici. Ma mère 
est ainsi faite : elle déménage d'un endroit, dès qu'elle sent que 
les intrigues vont l'entrainer dans leur tourbillon“. (Codine, pg- 
35). Mutarea continuă a acestei mame este şi un simptom al pro- 
ke ei dezadaptări. Transplantarea din Baldovineşti în mahalalele 
răilei nu putea fi făcută fără a aduce cu sine şi dezaxarea celor 
între două lumi: „et encore avons-nous passé ces dix dernières 
années dans deux quartiers seulement; mais quand j'étais petit, il 
nous arrivait de déménager deux, trois fois par an: à Saint-Geor- 
ges et à Saint-Démètre, au printemps et en automne“, (Codine, 
pg. 35). E de două ori caracteristic că Zograffi deosebeşte peri- 
oade în obiceiul mutatului : a) „quand j'étais petit“, b) „á l'épo- 
que la plus consciente de mon enfance". Intăiu pentru acuitatea 
dezaxării şi explicarea psihologiei mamei lui Istrati, care cu vre- 
mea începe să se obişnuiască cu viața de oraş, fără a ajunge, 
insă, vreodată la o împăcare definitivă. Al doilea pentru impresiile 
fundamentale provocate asupra lui Panaitachi, fiindcă „faut-il vous 
dire combien ces changements de quartiers étaient pour moi ri- 
ches en émotions ? Pâques et Noël eux-mêmes ne représentaient 
pas à mes yeux d'aussi gros événements“ (Codine, pg. 35). 
Ziua cind avea loc mutatul după o prealabilă curăţenie ge- 
nerală d nouei locuinţe—(„la dure journée du netoyage des deux 


COMPLEXUL LUI OEDIP LA PANAIT ISTRATI 127 


chambres, lesquelles étaient presque toujours abandonnées par 
l'ancien locataire dans un état lamentable de saleté", Codine, pg. 
37)—era o sărbătoare pentru Panaitachi : „enfin, le jour arrivé, 
c'était Pamusant voyage derrière la charrette tran t le bagage, 
quand maman pna avec les plus grands égards nos deux belles 
ra: 2 à pétrole, et moi le réveille-matin, seuls objects qu'elle ne 
ait plus emballer depuis le plus malencontreux de ces démé- 
nagements (pour moi mémorable), quand elle trouva ses | 
en morceaux et son réveil détraqué", (Codine, pp. 37—38). De 
ce această zi, cind s'au spart cele două lămpi cu petrol şi cea- 
it ve i.m sînt memorabile (pour mol mémorable) pentru 
Panaitachi ? Insistenţa în paranteză şi rezervarea acestei amintiri 
pentru sine, nu şi pentru mamă, e simptomatică. Mecanismul ui- 
tării ne arată că se uită cu predilecție lucrurile neplăcute, ceiace 
vrem să uităm, Evenimentele pe care le reținem multă vreme în 
memorie şi sint ca ; iuni-de. sensibi- 
litate, însemnează că ne-au impresionat-adinc-şi-se - integrează în 
complexe puternice şi vitate; Deaceia ş a e socotită, fără să 
ne dăm sama de ct; Că d tipsă de atenţie, ca o falşitate şi ca 
un semnal. Intre iubiţi e impardonabil. Intre soți provoacă oragii. 
In societate e începutul răcelii şi al inamiciţiii.  Uitarea, ticurile, 
lapsus-urile sint afirmaţii ale subconştientului care cenzura nu 
le-a refulat suficient, lăsînd să scape pe subt furcile ei caudine 
într'un moment de oboseală sau lipsă de concentrare. Pentru o5- 
servatorul experimentat aceste „nimicuri“ îl ajută să pătrundă în 
substraturile ascunse ale celui analizat. Ele îi arată mai repede şi 
mai exact, decit afirmaţiile gratuite, realitatea pe care nu vrea s'o 
dea la iveală, din felurite motive. Se poate întimpla ca cineva din 
afară, condus de anumite semne şi acte simptomatice să lămu- 
rească cu mai multă precizie şi să pue un diagnostic mai adecvat, 
decit însuşi „pacientul“ sau „delicventul“. Această ştiinţă şi arta 
a interpretării este de extraordinară importanţă la interogatoriile 
judecătoreşti. (Vezi studiile noastre: Psihanaliza Judiciar, Viaţa 
ominească, Oct. 1926; Psihanaliza judiciară şi lombrozianis- 
mul, Pandectele Romine, caetul 3, 1927; /raționalismul Juridic şi 
magia în vechiul Drept, Pand. Rom. caetul 6—7, 1927; Jn jurul 
interogatoriului psihanalitic, Revista Penală, Iulie-August 1927 ; 
Explicare psihanalitică a palimpsestelor lombrozlene, Dreptul, 29 
lanuar 1928). 

Dacă ne gindim la obiectul pe care îl reprezintă lucrurile 
sparte la mutarea lui Istrati şi a mamei lui, povestită în Codine 
(pp. 35—164), precum şi la întrebuințarea dată acestor lucruri, 
înțelesul e clar și arată interesul micului copil Panaitachi pentru 
ele. Nu e vorba în amintire de vre-o farfurie sau ceaşcă, egal de 
casabile, ci de lampă şi ceas-deșteptător, adică două obiecte in- 
rudite prin felul lor. Lampa cu petrol se referă la somn şi la 
noapte, iar ceasornicul-deșteptător măsoară somnul şi anunţă sfir- 
şitul nopții. Lampa e introducerea la somnul dulce şi cald dela 


- 


128 ____ VIAȚA ROMINEASCĂ a: 


sinul mamei. Trebue stinsă pentru a dormi, Ceasornicul-deșteptător 
întrerupe această plăcută stare, Ambele obiecte sint antipatice a 
definiţie, fiindcă lampa trebue stinsă pentru a intra în pat. Dis- 
trugerea ei la mutat însemna somn. Deşteptătorul e călăul volup- 
tăţii nocturne și al patului. Indepărtarea celor două obiecte, era 
deci, binevenită, mai ales pentru un copil singur, probabil alintat 
şi culcat în fiecare seară la sînul cald al mamei. Aceste detalii 
sint semnificative în complexul lui Oedip la Panait Istrati, arun- 
cînd o lumină deosebită, care arată intensitatea complexului şi 
durata lui, dacă tirziu în maturitate şi aminteşte de spargerea 
lămpilor şi a ceasornicului, odată, la un mutat. Insistenţa parantezei 
(pour moi mémorable) întăreşte explicarea noastră, la care coro- 
borează şi cele trei pronume : „elle trouva“, „ses lampes* et „son 
réveil détraqué“, copilul Panaitachi refuzind orice solidaritate cu 
aceste neplăcute obiecte. 

Din aceste complexe infantile — unde mutatul era dogmă şi 
Jocasta, vestală care veghea fără să ştie la focul nimicitor al „mu- 
tatului sufletesc“ — explicăm vagabondajul şi subiectivismul istra- 
tian. Tehnica romanelor sale e in funcţie de ele. Nu avem propriu 
zis romane, adică evocări epice, ci amintiri personale subt formă 
de romane. Istrati renunţă la descripția obiectivă a personagiilor, 
a mediului şi a dramei care se incheagă între eroi, sau între eroi 
şi mediu, aşa cum găsim la tipul comun al romanului. El colo- 
rează atmosfera şi epoca prin antipatii sau afecţiuni personale, 
Atitudinea distantă şi voit nepărtinitoare de zeu creator a scrii- 
torului de romane, curiozitatea rece, aproape ştiinţifică a natura- 
liştilor, cînd îşi face ucenicia şi educaţia literară, nu l-au putut en- 
tuziasma. Complexurile infantile erau prea puternice. El se va a- 
mesteca in viaţa eroilor săi, împărțindu-le laude sau blamuri. Nu 
ştie să fie un romancier care să facă o concurenţă stării civile. 
Nici nu poate observa, fiindcă posibilitatea de transpunere în alte 
suflete presupune stingerea subiectivismului şi înțelegerea altor vieți 
prin obiectivare proprie. Nu poate să facă istorie şi epism. Eroii 
lui sînt prietinii sau duşmanii de-alungul aventurilor sau, restrin- 
geri ale pasiunii şi exaltării lui în figurile întimplătur întilnite în 
drum. Nu are un singur prietin, ceiace presupune statornicie şi 
afecțiune electivă, ci o cantitate considerabilă în cele patru puncte 
cardinale. Obsesia Jocastei îl urmăreşte inconştient, negăsind-o ni- 
căieri. Psihologia lui este o psihologie a căutării. In această goană 
adună poveşti, anecdote, documente omeneşti, care sînt, în fond, 
arme pentru cucerirea de noi suflete, cînd are ocazia şi impresia 
că regăseşte ceva din asemănarea şi trăsăturile Jocastei. Deaceia 
şi amiciţiile lui Adrian Zograffi nu sint egalități, tovărăşii, confe- 
siuni şi schimb dialectic, ci feminini estropiaţi ca Stavro sau gi- 

\ ganti cum è Codin, care exercită asupra lui o influență aproape 
fizică : „Codine roulait de petits yeux vifs et intelligents, et quoiqu'il 
n'y eût rien de doux dans l'expression de sa y n musculleuse, 
saillante, brutale, i! m'attirait pourtant par une force, une volonté 


COMPLEXUL LUI OEDIP LA PANAIT ISTRATI 129 


contre laquelle je ne pouvais pas me defendre. Ce qui contri- 
buait à adoucir la férocité de cette face måle aux maxillaires de 
fauve, et la rendait pour ainsi dire humaine, c'étaient ses dents 
blanches, d'une blancheur et d'une régularité parfaite“ (Codine, 


pg- "E > 
drian Zog deşte Codin și-l doreşte cu intensitatea 

fizică a une! amante: pce ma - ix contumicre faisait défaut: 
c'est que... je ne savais pourquoi, j'allais chercher Codine. J'avais 
conscience que mon désir de le remercier n'était qu'un prétexte; 
mais depuis longtemps je sentais un fort besoin de regarde 
encore une fois dans ses yeux petits violents“, (Codine, pg. 66). 
Indulcirea forţei fatale de care se simțea atras Zograffi pentru atle- 
ticul şi violentul Codin, prin albeața şi regularitatea perfectă a 
dinţilor, care puneau ọ pată de lumină în figura brutală, aminteşte 
de un leit-motiv din Ana Karenina. Pentru a face sezizabil presti- 
giul irezistibil exercitat de Wronski asupra Anei, Tolstoi notează 
obsesia senzuală a eroinei pentru dinţii de lup ai ofițerului. Dan- 
tura puternică e de-obiceiu un semn de primitivitate, de tinereţe, 
de forţă şi de sănătate fizică. Cind Wronski ridea cu dinţii şi gura 
lui frumoasă, anxietatea şi grijile Anei dispar, părăsindu-şi pe Ser- 
giu, copilul ei cu Karenin, şi urmînd amantul unde îşi găsise împli- 
nirea erotică pe care înaltul funcţionar Alexei Alexandrovici Karenin 
prin virsta prea mătură, urițenia şi temperamentul lui meticulos şi 
rece, O agasa sau o lăsa nepăsătoare. (Munca excesivă şi multipli- 
citatea ocupaţiilor lui Karenin era un refugiu şi o încercare de~ 
justificare a subconştientului său faţă de Ana). 

Un critic francez a notat odată dezagregarea şi deprimarea 
psihică a personagiilor lui Mac-Orlan prin detaliu! că toți își rod 


rares Ana nina şi Adrian i an obsesia dinfilor albi 
puternici, ca de ] ic feminină, im Gorki 
cred, că nu &xist rbat, fără-a Ti descris întăiu prin mustață sau 


barbă, podoabe pa care ii face deosebită plăcere să pună în evi- 
denţă masculul. Cînd Romain Rolland—Laius şi protector—a vorbit 
despre Panait Istrati ca despre un Gorki balcanic n'a fost o apro- 
piere întimplătoare, datorită soartei lor identice, ci romancierul cu 
infailibil instinct a distins afinitatea structurală. Ambii au complexul ' 
lui Oedip foarte puternic, printr'o copilărie asemănătoare, unde | 
tatăl lipseşte. L, 
O chestie de tehnică a romanelor lui Istrati pe care o lămu- ; 
reşte psihanaliza este următoarea: se spunea că forma de „Înşirare / 
de poveşti”, lipsa de sistematizare concentrică a dramelor istratiene 
ar fi o influenţă orientală. Se pomenea cu această ocazie destul 
de vag „O mie şi una de nopți“. (La noi în Rominia, d. E. Lo- 
vinescu). Pribegia în Asia-Mică şi Egipt îndreptăţea o presupunere 
în acest sens. Dar înşirare de poveşti este şi Decameronul lui 
Boccaccio, Strinşi în cerc izolat de teama ciumii, fiecare conviv 
scoate la iveală amintiri imaginare şi reale, anecdote şi poveşti. 
Nici nu prea văd cum tehnica poveştilor lui Istrati ar fio influenţă 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


neapărat orientală, de vreme ce basme, anecdote şi înlănţuirea lor 

formă de poveşti inrudite au toate popoarele, nu numai Orien- 
talii. Cînd o bunică—la noi—incepe să ă basme la ne 
tehnica e identică, basmele înşiruindu-se „înşiră-te, mărgărite !*) 
după o logică specială, după înrudire de subiecte, de atmosferă, 
de personagii şi de asociaţii, exact ca la Istrati, 

Tehnica de romancier la scriitorul nostru, care putea fi cea 
obişnuit duropeană sau rominească cultă, e în cazul de faţă o ne- 
esitate sufletească, personâlă, Panait Istrati a ales forma aceasta 
deslinată şi asociativă fiincdă convenea mai bine conţinutului liric 
pe care îl au romanele sale. Ele incep întotdeauna cu „Je* şi 
sînt subt formă de amintiri. Se intitulează caracteristic „Les récits 
d Adrien Zograffi” şi sînt dedicate copilăriii : 

| le Kyralina 

II Oncle Anghel 

NI Les Haidoucs 
| Présentations des Haidoucs 
II Domnitza de Snagov 

Apoi, Codine (Supratitlu : „Enfance d'Adrien Zograffi"). Cu 
Codine se inchee copilăria lui Adrien. („Fin de Codine et de l'en- 
fance d'Adrien Zografii“, Pg. 235). In total, deci, cinci volume. 

utorul nu descrie copilăria, ci o retrăeşte cu patetism. Pleacă, 


sînt scoase în lumina conştiinţei şi analizate. Reziduările sint eli- 
minate şi toxina lor nu mai constitue un pericol iminent al sufle- 
tului. Romanul şi creațiunea literară e o voluptate prin _retrăire şi 
o terapeutică pentru autobiograf. 


mea copilăriei conduc activitatea de mai tirziu a cec g Jaloa- 
evadare 


cu disperări, cu smulgerea din carnea vie a trecutului copleşitor, 
Cind o cenzură prea puternică, într'o personalitate disciplinată, re- 


în cortegiul lor demonic şi asocial, atunci forțele incluse se răz- 
bună viclean prin colorarea ciudată a activității personale, Discre- 
pânța între mască şi profilul exact al individului se . accentuiază 
pănă la neverosimil şi scabros. Din jocul acesta curios şi pasionant 


Petre Marcu-Balș 


Aranca, ştima lacurilor 
(Urmare şi sfirșit) 


„Insfirşit singur!“—am răsuflat bucuros ca un erou de vo- 

devil", Catană n ară pa Sad se aflau înșirate cheile uriaşe şi 
ornind să cutreer încăperile. 

Pinze prăfuite de paiajen atirnau în lumina uşilor, grele ca dra- 
periile. Cu repulzie, trebuia să le sfişii, ca să trec dincolo. 

O vietate cenuşie — şoarec sau altceva—se mistui sperios, 
dintr'un ungher în alt ungher. Umbra rece şi umedă, coclise luciul 
metalelor. Praful se aşternuse pretutindeni verzui. i 

Am încercat să deschid o fereastră—atit de înecăcios şi mu- 
cigătt era aerul! Dar fereastra înaltă, prinsă în zăvoare îngroșate 
de pă se împotrivi, sîngerindu-mi degetele. 

umina filtra vînătă, bolnavă şi tristă. 

Şi iapa fu certe mer oare 

Indată, toată voioşia-mi pieri. 

Din jilțurile seculare exala miros de mort. Tablourile păreţilor 

riveau cu o fixitate inhumană. Perdelele se clătinau la trecere ; 
încuetorile scrişneau strident; o uşă de dulap se deschise singură 
cînd am ajuns în față, încît am tresărit. 

Cu luare aminte încordată, țineam socoteală de fiecare cori- 
dor, ca şi cum Sar fi putut să mă rătăcesc în cineştie ce vast la- 
birint. Şi m'am surprins trăgînd cu ochiul îndărăt, caşi cum s'ar 
fi putut să-mi păşească pe urme, cine ştie ce duşman perfid, 

Umezeala de hrubă desigur şi nimic altceva, mi-a strecurat 
dealungul spinării un fior. Dar în clipa aceia m'am disprețuit, Ca 
să mă birui am pășit îndată mai apăsat, fluerînd cu o falșă nepă- 
sare cum fac toţi „ şi aplecîndu-mă cu o silită atenţie, să 
cercetez deaproape ornamentele sculptate ale sipetelor şi scrinelor, 
vasele fine de faianţă, panopliile de vinătoare, stofele vechi, Nici 
o culoare vie. Totul opac şi mat. Totul atit de străvechiu şi de 
minat de jilăveală, incit s'ar fi spus că un singur pumn izbit în- 


132 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


tro masă, ar preface-o într'o movilă de fărimituri roşcate, cum 
se macină inima putredă a butucilor muceziţi în pădure. 

Dar mai ales mirosul acesta care sufocă şi tăcerea aceasta 
intolerabilă ! 

Abia în biblioteca dreptunghiulară, între zidurile răituite de 
cărţi, mam simţit întrun adăpost prietinos. Nu m'am temut de 
prezenţa duhului nevăzut: bătrînul maniac care zăvora uşa să vor- 
bească în inofensiva lui nebunie cu spiritul contesei Ana şi să 
imbrace costumul neincarnatului cavaler Ştefan-Koloman-Andrei 
Kemeny. Aici, îmi era pasiunea mai tare! Lacom am deschis du- 
lapurile, m'am cățărat pe scaune să cetesc titlurile cu aurul verde, 
am răscolit rafturile. Mă aşteptă dintr'untăiu o desamăgire. Nu se 
afla ce căutasem. Cărţi indice şi cărţi oculte. Neîncarnaţii, reve- 
laţii, magie, magnetism: William Crookes, Leon Denis, Maxwel, 
Roussel Wallace, Numai în fundul rafturilor şi numai după ce-am 
dat la oparte evangheliile spiritiste, am descoperi! înăbuşite de a- 
ceastă invasie mai recentă, tomurile vechi care făcuseră faima de 
odinioară a bibliotecii Kemeny. Infoliile bătrine de două şi trei şi 
patru veacuri: ediţiile după care alergi o viață de om. Mi se cur- 
mă respiraţia de emoție, ca vinătorului care-a descoperit, unicul 
în lume, magica floare de Îeregă. 

Infrigurat coboram cu un vraf în braţe, şi fără să-mi mai 
scutur colbul înecăcios de pe haine, deşertam cărțile pe masa i- 
mensă din mijlocul sălii, răsfoiam filele, căutam gravurile despre 
care se ştiuse pănă acum că există într'un singur exemplar şi că- 
rora le găseam perechea încă necunoscută, Ce lăcomie de avar! 
Incă şi încă... Un Plutarh din 1509 cu semnătura lui Rabelais. In- 
troducerea în viața smerită, cu o scrisoare autografă şi ignorată, 
a Sfintului Francisc din Sales, Cărţi cu armele principilor Ungarie! 
Principele lui Machiavel, cu adnotații de mina autorului. O co- 
moară prefuind tot atit măcar, cit întreg acest castel cu cele patru 
mii de iugăre de bălți, smircuri și ținţari. 

Mă bucuram că în nevinovata sa ignoranță, avocat-dr. juri- 
dic Silvestru Hotäran, va träda fără voe interesele clienţilor, risi- 
pindu-le pe un preţ de nimic. Imi pregăteam figura nepăsătoare, 
cu care să cîntăresc fiecare tom, prefăcîndu-mă că îl voiu cum- 
păra în silă. Şi cu aceste gînduri infame, întorceam cu pioasă 
luare aminte foile late ale unei Biblii din veacul al şaisprezecelea, 
în legătura lui Nicolas Eve şi cu gravurile fin tăiate de un maestru 
necunoscut, cind paşi m'au făcut să ridic ochii cu o tresărire şi-mi 
lunecară tomul greu, din mini. 

— Stupid —m'am mustrat singur, înciudat pe această tresă- 
rire de spaimă. Cine, altcineva ar fi putut să fie? 

Căci nu era decit Tibor, moşneagul, şi o băbuşcă tot atit 
de girbovă şi scundă ca el. 

Inaintaseră amindoi, şi se opriseră ca două mizerabile cioturi 
omeneşti, supraveţuind din alt veac ca tot ce ne înconjura aici, 
în hainele lor largi, uzate şi fără culoare, cu minile lor lungi, spin- 


ARANCA, ȘTIMA LACURILOR 133 


zurind pănă aproape de duşamele, și cu obrazurile lor zbircite, 
uscate şi pe te, care semănau cum siirşesc prin a se ase- 
măna între toţi bătrinii după ce-au trăit o jumătate de veac 
împreună. Inaintaseră şi se ploconeau. Intrebau ceva şi n'am înțeles. 
Moșneagul rosti o duzină de cuvinte, din care mam prins de 
cit un lanţ de sunete enigmatice, cam ca acestea : 
— Ouszolgâkbă eiketlefog jakraknikiser jeelazuratis ? 
Femeia, îi întrerupse, ca să spună cu glasul ei fonf, ceva 
care s'ar apropia de: Et A 
— Podgyăszukrolgondo 
— Ce dracu vreţi, stimabililor dela mine ?—am întrebat cu ae- 
rul cel mai amabil din lume, 
— Kerem ?—rostiră amindoi întrun glas. i 
— Kerem nekerem, sinteţi timpiţi, de nu mă lăsaţi în pace? 
Nu vedeţi că nu înțeleg nimic? 
Moşneagul se ploconi va pop oun bunăvoință, incepind 
iarăşi, cu gakborok şi kra zolgob A 
Baba nu se lăsă mai prejos și fonfăi repede, un fel de: 
— Mivelszolgălhatokinne 
— Sinteţi nebunil—am strigat scos din sărite. Duceţi-vă 
dracului ! 
— Orămest !— imi părură că au căzut amindoi de acord. 
Dar nu se mişcă nici unul, Dimpotrivă, începură să discute 
ceva foarte aprins între dinșii, virindu-şi degetele prelungi în ochi, 
privind din cînd în cînd la mine ca la un obiect neînsufleţit, in- 
crucişindu-şi palmele pe piept cu ochii ridicați în plafon, cum s'ar 
descărca de orice răspundere şi din nou întărtindu-se in contro- 
versa fără sfirşit. Era se vede, la mijloc ceva foarte grav, dar 
care mă lăsa cu desăvirşire indiferent, de vreme ce nu înțe 
eg mal beu Nu-mi puteam desprinde ochii în schimb, de 
la e lor în care orice ra pare hajp rooier, e [m a 
elea vînătă-cenuşie, cu gingiile A are, e 
Pe creţuri cie. maş fi crezut vreodată că pot să încapă pe-o 
atit de redusă suprafaţă de piele, cu ochi sticloşi de huhurez şi 
cu tot scheletul împuținat, doi vrăjitori din cei care fierb 
băuturi blestemate din labe mort, piele broască şi inimă de 
motan negru, desbrăcindu-se la piele în miezul nopții ca să joace 
dansurile lor deşănțate, atunci cînd lumina cretoasă a lunii face 
cînii să urle de Z 
Femeia își trăgea din cind în cînd ez negru, pe ochii uzaţi ; 
bărbatul își scărmăna favoriţii albi-gălbui, g~ cum se văd pe 
portretele rarai lui CD. ag a rrak 
va înfăţişării prepuşi vr. „ nu-mi nici un 
Pod duşmănos, ci veniseră numai pentru a mă convinge să fac 
ori să nu fac, un lucru care le sta pe inimă. Ce? Numai Dum- 
nezeu îi putea înțelege. ARA 
In mijlocul unei fraze am auzit un „nem“—şi mi-am adus a- 
minte că e singurul cuvînt din graiul lui Petöfi, al cărui înţeles 
îl cunoaşteam cu precizie. 


134 . VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Nem ! Nu ! Nem !—am energic, foarte satisfăcut că-mi 
pot afirma o voinţă, pe înţelesul lor. 

Amindoi tăcură brusc şi întinseră braţele în lături, semn că 
intrucit îi priveşte şi-au făcut datoria şi că de acum, totul rămine 
în voia mea şi pe răspunderea mea. 

Tibor imi făcu semn să-i urmez. Am trecut dintr'o sală în 
alta, pănă într'o încăpere luminoasă şi tinerească, adevărată oază 


rr ee şi surizătoare, în acest sumbru castel. Totul, fu deo- 


ă viu, colorat şi gracil. Nedefinit, în orinduiala lucrurilor, sau 
mai degrabă, în încîntătoarea neorinduială, se desprindea nu ştiu 
ce capricioasă mină şi ce vivace presenţă, străină cu totul de mu- 
ceda atmosferă a celorlalte odăi, vaste cit catedralele şi întunecoase 
ca temniţile. 

Păreţii erau spoiţi alb, alba blana de urs de subt picioare, 
albe perdelele, totul alb şi printrun miracol, nemucigăit, necoclit, 
neînverzit de invazia umezelii. Moşneagul strimb, cu picioarele 
scurte şi ascuţite, călcă respectuos în virful cismelor. Imi arătă 
un pat alb—pat de pension—și cu semne de mut, întrebă dacă 
acolo întradevăr doream să-mi facă aşternutul, cum desigur po- 
runcise avocat-dr. juridic Silvestru Hotăran. Am dat din cap afir- 
mativ. Conversaţia noastră, după neizbutitele tentative, se afla 
astfel redusă la pantomimă. Am dat din cap, şi Tibor mă privi cu 
desaprobare. iși mormăi nemulţumirea È luind o plapomă şi o 
pernă imaginară se îndreptă cu acest agaj invizibil spre uşă, 
vrind să-mi arăte prin aceste semne că- poate găsi aiurea un 
culcuș, măcar tot atit de mulfumitor, 

— Nem !—am poruncit energic, arătind patul. Nem ! Aici vrut 
dormit eu !—am strigat cu acea inevitabilă imbecilitate a omului 
rm - crede mai uşor înțeles de un străin, dacă răcneşte din 

puteri cuvintele ca pentru surzi dacă-şi scilciasă graiul ma- 
tern. Nem ! e vreau perenna z E 

Moşneagul înclină supus fruntea pleaşă. 

Vorbisem cu faţa întoarsă spre cele două ferestre, fiindcă 
patul cu pricina > avea căpătăiul chiar între perdele. Şi m'am 


Portretul era recent după factură şi puritatea culorii ; veş- 
mintul alb era al surorilor de caritate; am inţeles indată. 

— Aranka ?—am întrebat. 

— Aranka |—vorbi încet femeia bătrină. Şi cu mina uscată la 
gura ei de vrăjitoare, îşi clătină capul, cu un sughiţ de tinguire 


M'am uitat surprins la obrazul tăbăcit de mumie, la ochii 


ARANCA, ȘTIMA LACURILOR 135 


uzați, atit de încît de mult îşi vor fi secătuit izvorul tşură= 
tor al plinsului; bieţi ochi decoloraţi şi infundaţi în văgăunele or- 
bitelor, ca drojdia palidă de lumină pe fundul sleit de fintini. Era 
atita jale concentrată şi neputincioasă, atita adoraţie înduioşătoare 
în această girbovă şi desgustătoare făptură, din care crezusem ori 
ce simţire omenească uscată ; încît odată cu mila, mi s'a trecurat 
şi o amară mustrare pentru nevrednica-mi nesimţire, cu care mai 
inainte mă răstisem şi le batjocorisem statornica lor fidelitate de 
slugi. Baba nu-şi desprindea ochii de la portretul din părete, clă- 
tinind capul ca o grosolană păpușă deşurubată din jocul vasilachilor 
şi îşi ridica poalele şorțului negru, spre colțul pleoapelor creţe de 
gutapercă : gest femeesc de plins, rămas din vremea cînd va fi 
avut încă lăcrimi. Moşneagul căuta în altă parte. 

Spuse ceva în limba lor necunoscută. Vorbiră ceva, în limba 
lor necunoscută, Nu-i mai găseam odioși şi desgustători. Nu mai 
allam nimic în ei, din brutele atit de sumar şi aspru judecate, de 
avocat-dr. juridic Silvestru Hotăran. 

Erau nişte slugi bătrine şi credincioase, peste care trecuseră 
toate intimplările şi care mine vor fi alungate de stăpinii cei noi, 
Ei numai, ştiau, simțiseră şi trăiseră viaţa ciudată a solemnilor 
seniori de aici, cu toate nebuniile şi inexplicabilile lor capricii. Eu 
eram un simplu intrus. Un cumpărător. Un complice al devastării. 
Eram duşmanul. 

M'am supt de o fereastră, ca să nu le înfrunt privirea, 
Fereastra răspundea în cealaltă faţadă, spre parcul inundat de ape. 
Incă nu-l văzusem. Era doar prelungirea smircurilor nemărginite 
pe unde-am venit, şi aceleaşi ochiuri de apă stătută, cu acelaşi 
humus negru şi veninos, umflat de toată fecunditatea putreziciunilor. 
Copaci de citeva ori seculari, înălțau cioturi scrofuloase, braţe 
ciunge, crăci aşchiate. lar cei căzuţi deacurmezişul potecelor nă- 
Vălite de apă, arcuind punți scorburoase şi diforme, măreau des- 
ordinea şi desăvirşita paragină, Unii erau surpaţi numai pe jumă- 
tate. Se rezemaseră în prăbuşire, pe crengile celorlalți. Era în plin 
August și aps toți nu mai purtau frunze: negri şi morți, de- 
vastau giul. 

Soarele oblic în asfinţit, turna găleți de sînge purulent peste 
bălțile n baag Un stol de corbi er fi în nuca de funingine, 
cum îi m năpustindu-se pe cim e de :adavre. 

lrezistibil, chemarea Le n înmiasmate, mă indemnă 
să cobor. 

Slugile dispăruseră din încăpere, fără să-i aud plecînd, Por- 
tretul mă fixa cu ochii impasibili: verzi și negri şi viorii. Pe buze 
pictorul izbutise fericit să surprindă un inceput de zîmbet care 
incă nu se hotărise să fie zîmbet, şi lucea făgăduindu-se numai în 
adîncul privirii. În orice caz, un mare maestru, un subti şi mare 
maestru ! — îmi spuneam, coborind scările sonore şi late, din sala 

cu armuri, Am trintit uşa grea, am inconjurat zidul din faţă, pe 
patul moale de muşchiu şi de ierburi tiritoare. 


VIAŢA ROMINEASCA 


Guşatul în sdrențele cafenii, răsări de după o scorbură, rise 
timp, gilgiindu-şi traista lucioasă dela git, fugi a pp alt copac. 
De acolo, se iți să vadă incotro apuc. Am vrut să- chem, biru- 
indu-mi scirba. i-am întins palma, cum incerci să imblinzeşti un 
cine. Guşatul prinse cunj sange ascunzătoarea, se apropie ocolit 
cu risul oribil care-i desvelea dinții galbeni şi tociți, cu pieptul 
desgolit ; care-i arăta smocurile de păr, roşcate şi grețoase. Venea 
şi se hlizea fricos, trăgind din cînd în cind cu coada ochilor îndărăt. 
Apoi deodată, fără motiv, din cine ştie ce năzărire, începu să se 
vaete cu un fel de schelălăială animalică şi o rupse la fugă printre 
tufișuri, L-am lăsat ascuns şi pindindu-mă. 

Păşind din piatră în piatră, pe potecile dospite de apă, am 
fost de la inceput izbit în față, de duhoarea germinaţiilor, ca de-un 
räsuflet înveninat. Glodul cleios fermenta cu bulbuci, Am trecut 
pe punţile putrede de trunchiuri răsturnate, am sărit peste gropile 
pline pănă la gură, speriind broscoi riioşi care svicneau neașteptat 
ca pietroaie aruncate de o mină nevăzută, am păşit peste scinduri 
muiate de umezeala, care se sfărmau subt greutate, fără nici un 
sunet. Nu avem ce vedea mai departe: aceiași apă băloasă, ace- 
leaşi plante grase şi apoase, aceleași liane fleşcăite de putrezeală, 
aceiaşi hidoasă palpitaţie de animale moi, de paiajeni E ur 
spasmodic pe luciul imobil, de rime, de viermi, de larve, aceleaşi 
ciuperci obscene care se sfărmau fragile la cea mai mică atingere 
aceleaşi movile de ţărnă neagră, eşite din mătreața buboasă ca 
abcesele şi in care piciorul nşelat, nu găsea rezistenţă şi se 
scufunda pănă la glezne, lăsindu-te să simți subt talpă svircolirea 
scirboasă a unei vietăţi pe care ai strivit-o şi se smulge; toate 
le-am cunoscut îndată şi totuşi ceva mai puternic mă atrăgea mai 
departe, să văd, să văd incă. Incă, ce? 

Am ocolit un basen negru şi neclintit, din care se prelungea 
canalul cu apă tot atit de mocnită şi neagră, pe subt o baltă a 
împrejmuirii, pănă in miezul lacurilor adinci, de departe, 

O barcă îşi scufundase botul surpat, pe jumătate. Stilpi de 
fier, cu verigi ruginite şi noduri de funie putredă, arătau că aici 
se aflase popasul bărcilor, de unde mai demult contele Armin, mai 
încoace Aranka, porneau spre iazurile fără capăt. Acum nu mai 
rămăseseră decit scinduri curbe, îngropate în nămol. Şi lopeţile 
frinte. Am ps mina pe-o asemenea vislă. Lemnul muced se îndoi 
moale ca aluatul. lar în palmă, fugiră gingănii roşcate şi negre, cu 
o sută de deşănţate picioare, Le-am scuturat, cutremurat de scirbä. 

Pe muchia canalului cu pietrele parapetelor prăbuşite, am 
trecut pe subt bolta împrejmuirii, afară, de unde se destăcea ne- 
mărginirea smircurilor, 

In astinţitul deodată stins, nestirşitul movilelor si ioasc, 

te de canaluri stătute şi perna de ochiurile păcurii, mă impre- 
sură într'o vastitate sinistră. Cît cuprindeau ochii, aceiaşi chifteală de 
apă, aceleaşi ierburi încilcite, aceiaşi răsuflare pestilenţială. Sburau 
fluturi grei, cu aripile de vată neagră, cu trupurile groase cit o- 


ARANCA, ŞTIMA LACURILOR 137 


mizile. Şi biziiau mărunt ţînțarii— „anofelii avocatului-dr. Silvestru 
Hotăran ! — am gîndit, vrind să-mi aduc o înveselire care nu veni. 

Pe luciul de smoală al petecelor de apă mai adinci, nuferi 
albi şi galbeni, pluteau pe micile lor bărci ovale de frunze ; dar 
nu aveau nimic din gingaşa candoare cîntată în stihuri. Cărnoşi și 
putrezi, păreau tot atitea răni ulcerate. 

Am să inoptez aici!— m'a cuprins deodată îngrijorarea și 
m'am întors să privesc îndărăt. Zidul împrejmuirii rămăsese de- 
parte de tot; virful întunecat al castelului, în negura bruscă a 
inoptării, îmi păru că se cufundă în mlaștini, inaccesibil, la ca- 
pătul lumii. i 

Şi am văzut că nu eram singur, Cineva mă urmărise tăcut 
şi gesticula acum, a, de cealaltă parte a șanțului cu apă, Gu- 
şatul. Venise pănă aici, din mîinile lungi îmi făcea semne, hohotind 
cu risul lui de nebun. M'am răstit la el. Gușatul girîi din cimpoiul 
lucios de carne. Se strimbă besmetic, rizindu-şi de neputința mea. 
M'am plecat prefăcîndu-mă că ridic o piatră de jos, cum sperii 
cinii cind n'ai altă apărare. 

Guşatul chelălăi : 

— Uuuu-uu! Ulululu! Uuu-Ululu ! 

Chelălăi, fugi mai departe, bălăngănindu-şi minile lungi de 
gorilă cu care s'ar fi spus că se ajută la mers: pe urmă se opri 
şi mă aştepta rînjind. 

Hidoasa făptură complecta sinistrul acestui crepuscul livid, 
care se întindea repede, ca o altfel de zi, murdară şi veştedă, 
posis smircurile pustii. Ceaţa creştea groasă ca vata din ape. 

"am trezit deodată mergind repede, încă mai repede, fugind. 
Stringindu-mi haina la piept şi fugind, cu un singur gind înfipt 
în creer: numai să nu mă apuce noaptea aici! 

Calcam peste bălți, imi smulgeam piciorul scufundat în nä- 
molul viscos, mă împiedicam în cioatele putrede, în movilele moi 
care mă sugeau, mă impleticeam o clipă cu un început de desnă- 
dejde şi iar porneam. cealaltă parte a şanţului cu apa de 
Pie gușatul fugea şi el, întovărăşindu-mă cu chelălăiala ani- 
malică : 


— Uuu! Ulululu! Uuu-Uululu ! 

Eram scirbit de mine însumi că fug și lugeam. Intro de- 
dublare ciudată, mă vedeam gonind, măsuram ridicolul, îmi dä- 
deam socoteală cu ce hohot ar asista cunoscuţii care mă ştiu 
plimbîndu-mă întotdeauna pașnic şi corect pe trotuoarele oraşului, 
şi mă bucuram că nu se poate afla aici nici un martur să poves- 
tească vre-odată, 

Guşatul mä însoțea, ajutindu-se la fugă cu brațele lungi de 


— Uuu! Ululu! Uuu-Ulululu ! 
Gifiind, am urcat treptele, Am trintit uşa grea care detună 
toate încăperile, cu un ecou de catastrofă. Am tras zăvorul după 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mine, în sala cu cele douăsprezece armuri ai celor doisprezece 
Kemeny, solemni, tăcuţi şi amenințători, în întuneric. 

Am aprins un chibrit, altul, altele, pănă ce am ajuns din in- 
căpere în incăpere, bijbiind şi rătăcindu-mă de-alungul coridoarelor 
neslirşite, în odaia albă, 

— De mi-ar fi pus o lampă ori o luminare !— gindeam şi nu 
indrăzneam să-mi închipui ce s'ar întimpla, dacă slugile ar fi ui- 
tat să-mi lase o lampă ori luminare. 

Luminarea era. Infiptă întrun sfeşnic coclit, cu ghiară de 
pasăre. Am arzindu-mi degetele, stricind chibrituri şi abia 
nimerind fitilul neinceput, care refuza flacărea. Cînd lumina fu în- 
Sfirşit caldă, prietinoasă şi sigură, mi-am dat drumul pe marginea 
patului, privindu-mi cu desgust de mine însu-mi, hainele miînjite 
de glod şi încălțămintele grele de pămîntul gras şi viscos. Mi-am 
şters fruntea brobonită de sudoare, cu palma murdară. Bravo! Ad- 
mirabil debut ! — mă felicitam singur, scirbit de laşitatea pe care 
mi-o ignorasem. 

sus, portretul mă privea curios în lumina jucăuşă a fla- 
cării, cu ochii verzi şi negri şi aurii şi viorii, în începutul de surts 
care nu se hotărise încă să fie suris. 

Valiza de drum se afla aşezată la îndemină, pe braţele unui 
jil. Prezenţa aceasta familiară, îmi ajută să mă regăsesc întru totul. 

Am deschis încuetorile şi am răscolit cu adevărată voluptate, 
nimicurile care mă reintegrau in viața veacului meu de confort 
şi de pacte de neagresiune. Eram din nou contemporanul lui Ford, 
al radiofoniei şi al! Ligii Naţiunilor. Cu delicată luare aminte de 
îndrăgostit, minuiam dosul de fildeş al periilor, flacoanele de 
cristal, pilele de unghii, oglinda ovală în care m'am văzut zburlit 
şi glodos, cu direle degetelor murdare pe obraz, cu şuviţele asu- 
date de păr, încolăcite viermi, pe fruntea brobonită. Tot aşa, con- 
valescenţii după ce au scăpat dintr'o criză de moarte, se bucură 
copilăreşte, de tot ce inainte le păruse neînsemnat şi banal, ca 
să devină deodată neprețuit ca însăşi viața. 

Mă întorceam de departe, cu înfăţişarea sălbatecă şi cutre- 
murată încă, așa cum mă arăta oglinda, revenit din hrubele altor 
virste ale umanității : omul lacustru înfricoşat de superstiții şi de 
vedeniile smircurilor înmiasmate. 

— Ha-ha!—am ris tare, iar risul răsună bizar, în tăcerea care 
țiuia în urechi. 

De afară, de subt fereastră, ca un prompt ecou, răspunse 
giriitul nevolnic al tului: 

— Uw?! Ululu! Uuu-Ulululu !.. 

„„ Dar nu-mi mai răscolea nici o neliniște. Un biet idiot, fără 
nici o mijire de conştiință—şi alt nimic! 

Pe urmă, am căutat să-mi pregătesc noaptea, cu toate tabie- 
turile unui călător deprins să-şi organizeze singur confortul în a- 
dăposturi de întîmplare, la orice l Terminus, de lingă gară. 
Mi-am înşirat prosoapele pe spătarul jtițului, pijamaua, plasa de 


ARANCA, ŞTIMA LACURILOR 139 
S- aS a a ŘS 


păr, săpunul, apa de dinți. Mi-am spălat obrazul de stigmatele 
umilitoare ale înfricoşării, care mă gonise deacurmezişul mlaştinelor. 

Mă supravegheam în toate aceste îndeletniciri minuţioase, de 
maniac, cu © sănâtoasă mulţumire de sine, fiindcă atit de repede 
ştiusem să-mi regăsesc calmul. Instalat la biroul mic, de trandafir 
— desigur biroul domniței Aranca — cu picioarele răşchirate şi cu 
ceafa sprijinită în rezemătoarea scaunului de piele, imi surideam 
cu dispreţ şi compătimire, recapitulind ruşinoasa cursă de viteză 
şi de obstacole, din norocire, rămasă fără spectatori. 

Nu cunoscusem pănă acum frica. Şi toată întimplarea  fă- 
cuse irupţie neaşteptat, răscolind nevrednice slăbiciuni ignorate în 
cel mai întunecat adinc al fiinţei mele, aşa cum cutremurele din 
fundul oceanului asviri la afaţă peşti necunoscuţi şi monstruoşi, 
orbiţi de lumină şi îndată plesnind cu burta în sus, cind nu-i mai 
comprimă apăsarea abisurilor de apă. „Dar acum nu mai merge !*— 
am vorbit tare, iar în aceiaşi clipă, mi-am spus că vorbesc tare 
să-mi dau curaj. 

Nemulțumit de această descoperire, am mutat luminarea cu 
flacăra jucăuşă, dintr'o parte a biroului, în cealaltă, 

Cum de nu observasem? Brav servitor bătrin, dresat să pre- 
vină toate poftele stăpînilor, chiar cînd sînt numai trecători, de-o 
zi! Tibor, pregătise din bunul lui gînd, fără nici-o poruncă, o 
sticlă de vin, cu paharul alături. Şi am înțeles indată, după nisi- 
pul nescuturat şi după păinjeniş, că nu era o butelie din cele că- 
rațe de avocat-dr, Silvestru Haotăran, marfă de rind şi de prăvălie, 
ci o băutură străveche, din catacombele subpămintene ale caste- 
iului. Minunată tovarăşe de singurătate şi încă mai minunat elixir 
pentru curagiile şovăelnice, — 

Abia acum, m'am simţit destul de viteaz intr'adevăr, să in- 
frunt noaptea. 

Am desfundat sticla cu băgare de samă, să nu turbur licoa- 
rea de chihlibar. Cînd am turnat în pahar, încăperea s'a E ra 
mat cu aroma frunzei de nuc. Tockay ! Frate mai mare şi încă de-o 
mai străveche noblețe, al Cotnarului nostru de pe Dealul lui Vodă, 
Dealul Cătălinului şi Paraclis... 

Prinzind piciorul înalt şi subțire, al cu i, am ridicat să în- 
chin pentru gazda primitoare şi absentă, cu aţa întoarsă spre por- 
tretul domniţei Aranca. Cerin fireşte iertare, pentru plebeele 
mele apucături, 

Portretul îmi răspunse, viu, cu începutul îngăduitor de suris 
care nu se hotărise încă să fie suris. 

Am spus: viu! Era într'adevăr viu. 

Pictorul care concentrase tot fluidul vieţii în ochii verzi şi 
negri și aurii şi viorii, ca ochii schimbători de panteră, deslegase 
toate dificultăţile modelului plin de neastimpăr, aruncind o plasă 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


frunzele late şi lucioase, ale unei exotice plante de seră. lar vicle- 
şugul acesta de neintrecut meşter, dădea o halucinantă viață ima- 
ginei de pe pinză. S'ar fi spus că din cadră chipul mişcindu-se, 
vor incepe îndată să joace toate umbrele străvezii, ca pe-o tăp- 
-tură care se mişcă aevea. Numai ochii mă urmăreau neclintiţi, cu 
o luare aminte ironică şi cu începutul acela de suris, mai neliniş- 
titor şi viu, ca un suris deplin. 

Am deşertat a doua cupă, a treia... Sorbind pe îndelete a- 
roma, filtrată de cineştie cite decenii. Şi la fiecare, am închinat cu 
domniţa Aranca. Apropii ă chiar, și ridicîndu-i paharul subt 
nări, cu o cutezanță dela care nu era străină licoarea celebrelor 
podgorii de Tockay. 

Surisul indecis, imi părea provocător ca o ofensă. Vulgar, în 
inchinările cu glas tare, am somat-o să-mi destăinue secretul pie- 
cării fără întoarcere și al statiei, în care numai proştii mai pot 
rede 


crede. 

Ochii mă ţinteau enigmatici, reci şi dispreţuitori. Cu o ră- 
ceală arzătoare, cum sint acele picături de lichide gheţoase care 
topesc placa de plumb mai lată ca latul de palmă. 

Ca să-mi desprind privirea, i-am întors spatele şi m'am aşe- 
zat din nou, la biroul de trandafir, strămutindu-mi sticla golită pe 
jumătate, mai aproape. 

Am împins mapa de marochin, cu aurite inscripţii englezeşti 
—desigur mapa domniţei Aranca, adusă printre nimicurile ei de 
pension. Degetele au picat între filele păroase de sugativă... O 
scrisoare! O scrisoare neisprăvită, numai cîteva rînduri ntrerupte. 
Şi nge o soei rominească ! La flacăra tremurätoare a lumi- 
nării, am cetit: 


Dragă Mioara, 


„ţi scriu prin ordonanță. Peste cinci zile entul pleacă 
„spre Buda-Pesta, cu toată divizia. Fii fără grijă. Sint sănătos, vo- 
„ios şi mă tesc mai mult pentru o plimbare plăcută, decit pen- 
„tru războiu. Acum mă aflu încartiruit cu batalionul, întrun castel 
„faimos de grof. Un castel cu stații. Cind mi-a spus eri, tălmaciul, 
„această poveste, am rîs şi am strîns din umeri. Dar astănoapte, 
„În camera de unde-ţi scriu, o intimplare ciudată m'a silit să rid 
„mai puţin. Imaginează-ţi...« 


Scrisoarea se- întrerupea aici. Desigur era epistola ofițerului 
care după prima noapte, a renunțat să mai doarmă în castel şi 
s'a dus să se culce, cu soldaţii în cort. 

Turnind alt pahar, mă întrebam ce întimplare ciudată, l-a 
silit să-şi curme risul, pe acest brav necunoscut care se ătea 
atit de voios pentru războiu, ca pentru o plimbare plăcută. Ce l-a 
infricoşat să fugă din această încăpere, alături cu sol de rind ? 
Şi ce l-a întrerupt din scris ? 

Cu ultimul pahar plin, m'am ridicat clătintndu-mă, să închin 


ARANCA, ŞTIMA LACURILOR 141 


încă odată pentru stăpina acestor locuri şi să-i izbucnesc imperti- 
nent în nas, asigurind-o că pe mine nu mă mai puteau atinge 
aceste înfricoşări ilăreşti. 

l-am hohotit, şi am ridicat cupa întrun lung monolog. 

Cuprins de subit patriotism, am gratulat-o, că atit de simplu 
şi fără prejudecăţi, şi-a ascultat glasul singelui—ea, nepoata ţăra- 
nului Gheorghe Porumbacu şi fiica Anei Porumbacu, din Racoviţa, 
de lingă Sibiu. Complice, m'am bucurat că impotriva blasonului 
şi împotriva aristocraticelor mofturi, de la pensionul din Cambridge, 
ma rămas odrasla degenerată a unui maniac cu statură de pitic 
şi frunte exagerată de gnom, ci a ştiut să fie numai nepoata şi 
strănepoata unui neam, simplu şi brav de ţărani. De la dinşii moş- 
tenise dragostea de hoinărială, în vinturi aspre şi în incropeala 
arşiţei. Pentru dinşii răspunsese la nebiruita chemare a apelor... 
Ea singură, cu de la sine îndemn, ințelesese că tot ce-o încon- 
jura şi toate strictele orindueli, la care o constringeau tradiţia acestui 
solemn şi funerar castel, fuseseră deşarte minciuni. Era predesti- 
nată să fie copilă a munţilor, în satul ei, lingă Sibiu; devenise 
copilă a apelor ; atit şi nimic mai mult! 

Ce bine îi presimțeam romanul ei; cum participam la toate 
peripeţiile, lămurite deodată din uscatele date de dosar, ale ayo- 
catului-dr. Silvestru Hotăran! O sufocase mocnita viață, lingă 
moşneagul stăpinit de sminteala reincorporărilor, O desgustase 
viaţa sclivisită şi mueratică a Capitalei binecuvintate de crucea 
Sfintului Gelbert ! Ea, care nu-și trăia viaţa adevărată, decit atunci 
cind phali şi vina haiduceşte, ca o autentică şi rustică fiică 
a naturii |... 

Şi iarăşi, o înţelegeam prea bine, desrădăcinată şi născută 
dintr'un amestec de singe încă nereconciliat, că ostenită de acest 
strimt şi monoton decor, evadase din existenţa încarcerată aici, 
să plece oriunde în lume, unde soarele e mai luminos şi văzduhul 
mai puţin înmiasmat... N'aveam de ce mă teme. Ce rău mi-ar 
putea dori, mie, care o presimt abia acum, aşa cum nimeni n'a 
priceput-o desigur vre-odată, și pentru care atit de senin, închin ? 

Clătinindu-mă, cu mîna rezemată de spătarul scaunului, am 
gilgiit paharul peste cap. Amintindu-mi tradiţia magnaţilor la ase- 
menea toasturi, am aruncat viteaz cupa deşartă, să se sfarme în 
țăndări. La izbucnirea cristalului spart în sute de așchii, mi s'a 
părut că privirea domniței Aranca, tresare otensată şi se încruntă. 

Ceiace îndată, m'a indignat. 

Cu o mobilitate, dela care nici de astădată nu era străină 
buteliei de Tockay, am trecut brusc, dela înduioşarea şi admiraţia 
de adineaori, la cel mai amar rinjet. 

— Vă dezgustă purtările mele plebee, nobilă domniță ?—am 
intrebat cu obrăznicie, S'a deşteptat in vinele voastre corcite sîngele 
grotilor cruciați? Surideţi, cu scirbă şi cu milă?.. Haha! Poate 
credeţi că vinul număi a vorbit şi vorbeşte ?.. Cum vă inşelaţi, 
prea nobilă contesă, de pinză şi de văpsea. Sint lucid. Nu mă 


142 VIAŢA ROMINEASCA 


impresionează nici castelul acesta populat cu armuri ruginite şi cu 
stafii ! Nici surisul vostru, care vrea să fie enigmatic și de care 
nu-mi pasă! Şi ca să dovedesc că nu-mi pasă, Mite, voiu alege o 
carte din biblioteca maniacului vostru părinte şi voiu ceti calm, 
până la adormire, ca în orice hotel banal, de oriunde! Surizi? 
Poţi suride cit vrei, cromolitografie care vei fi vindută mine la 
darabană !.. 

Acestea spunind, gesticulam cu ochii împainjeniţi de aburii 
vinului, în faţa portretului alb şi neclintit. Privirea domniţei Aranca, 
răspunse nepăsătoare, cu sclipirea gheţos-arzătoare a ochilor verzi 
şi negri și aurii şi viorii —şi cu același început de suris care tot 
nu se hotărise încă, să fie suris deplin. 

Am luat sfeşnicul şi silindu-mă să-mi păstrez verticala, am 
pășit din încăpere, în încăpere, pănă în bibliotecă, să-mi tiu cu- 
vintul. Am ales o carte, două, trei... “Tăcerea neagră şi mucedă, 
din cavoul acesta al cărţilor unde-şi slujea liturghiile ocultiste gro- 
jul cuprins de sminteală, mă lăsa indiferent cu desăvirşire, acum, 
Ca să-mi probez mai virtos sîngele rece, am început să fluer cu 
© voluptate rea şi sacrilejă, un refren de cabaret, Cu teancul sub- 
suoară m'am intors, izbindu-mă în uşori şi împiedecindu-mă în 
praguri. Haha! Să poftească toate stafiile din lume, să horească în 
jurul meu cel mai desmăţat al lor sabat şi să le rîd în nas la 
toate ; da, la toate... 

Am aruncat hainele răvăşit, pe spatarul scaunelor și pe co- 
voare ; am așezat luminarea la căpătăiu şi cele trei cărți cu scoar- 
tele tari. In urechi îmi ăuia tăcerea, timplele îmi erau încinse de 
ferbinţeală. Am deschis fereastra să dau drumul răcoarei nocturne 
şi numai după aceia, tacticos, mam virit în aşternut. Cu o flutu- 
răre de degete, ironică şi aroganti; mi-am luat noapte bună dela 
portretu! domniţei Aranca. hii mau privit cu mila lor rece şi 
disprețuitoare, Şi de la primele zile, am vrut să mă ştiu prins 
numai de carte, în lumea ei veche de veacuri şi veacuri, căci 
cartea era al treilea tom, din spovedaniile Sfintului Augustin : „Je 
tombai donc, chez des hommes orgueilleusement delirants, et char- 
nels excessivement et grands parleurs, dans la bouche de qui 
étaient les lacs du diable et un glu composée d'un gre Au des 


Intorcind foaia, fără voe ridicam ochii la ochii domniţei A- 
ranca, fiindcă îi simţeam urmărindu-mă neclintit. Rindurile jucau, 
deşirindu-se şi împletindu-se ; înțelesul cuvintelor se risipea, lu- 


usturător ; demonică provocare, 
— Ce vrei ? — m'am răstit, întorcîndu-mă întrun cot, să nu-i 
mai văd fața şi ochii, plecat numai pe foile cărții. Nu sint nici 


ARANCA, ȘTIMA LACURILOR 143 


Tivadar Vago, ofițerul dezertor şi revoluţionar, nici locotenentul 
romin, laş, care a fugit ca să nu te înfrunte, nici rindaşul imbecil, 
care s'a inecat. Mu mă tem de stafii, cum nu mă ademeneşte su- 
risul acesta infam, de fecioară besmetică... 

Spuneam — dar nu-mi ridicam ochii, s'o văd dacă a tresärit 
subt insultă. 

l-an ridicat mai tirziu, cînd o ceață sa pus între privire şi 
carte. Toată încăperea era năvălită de ceaţă. ereu lăptoasă a 
mlaștinilor, intrată pe nesimţite fereastra deschisă. Flacăra 
luminării se împuţinase aburită. rurile se estompau vag, inde- 
părtate, imaterial—numai ochii portretului scînteiau fosforic, ca ochii 
de topaz ai felinelor, în tufişuri, noaptea, 

— Aşa dar, toată miza în scenă! — am hohotit tare, toate 
vicleşugurile unui film misterios! Ce proşti ai putut amăgi pănă 
acum, ca să crezi că tot aşa...?... 

ii luceau fosforic, sfredelind ceața opacă, batjocoritori şi 
nepămînteni. 

— Ce vrei ?—am repetat nestăpinindu-mă, ridicat în capul 
oaselor şi ridicind cartea cu scoarțele tari, 

Am ridicat-o şi am lovit, aruncind-o din toate puterile. 

Flacăra luminării sfirii şi se stinse, 

intunericul mă înghiţi ; un întuneric murdar şi lăptos, aderent, 
de ceaţă. Dar am lovit bine: ochii fosforici nu mai sclipeau sus, 
erau acum la înălțimea mea, aprinzindu-se si stingindu-se în în- 
tuneric, cum întradevăr lucesc intermitent privirile sălbătăciunilor 
de noapte. Erau la înălțimea mea ; portretul aşa dar, căzuse. 

Calmat, am pipăit cutia de chibrituri, la căpătăiu, lingă sfeş- 
nic, unde o ştiam aşezată, Am frecat un chibrit, mai multe. Hirtia 
umedă şi virtul umed al chibriturilor, nu dădeau nici o_scîntee. 
Le-am tras pănă la cel din urmă, și am sviriit cutia deşartă, bles- 
temind, Cind am ridicat privirea, ochii fosforici nu mai erau acolo ; 
scinteiau lingă uşă. M'am repezit, în întunericul vinăt să pipăi 
tabloul pe care îl ştiam căzut: rama era intactă şi neclintită în 
părete, dar mina n'a dat peste pinză — înlăuntrul ramei a pipăit 
numai peretele gol şi 

— Ce insamnă, nebuniile acestea ?—am răcnit, intorcindu-mă. 

Fosforicile pupile, verzui şi aurii, clipeau acum în altă parte ; 
în faţa ferestrei cu lumina lăptoasă, Am sărit să prind drăceştile 
lumini, şi au săltat alături. Ochii, deprinşi acum cu întunericul, 
desluşeau şi-un vestmint alb, lipindu-se de zid, făcindu=mi faţă. 
Incă odată m'am repezit, şi încă odată mi-a scăpat. 

— Cu mine nu merg, nebuniile acestea !—am gifiit cu incă- 
păținare, izbindu-mă prin Întuneric de scaune şi de lucruri, împie- 
decindu-mă în haine şi intinzind braţele, ca într'un joc de-a baba 
oarba, să încleşt aratarea jucăuşă. 

Şi cea mai nebunească goană, începu, 

Ochii scinteiau pretutindeni, iar minele intinse, nu-i putea 
captura nicăeri. Lîngă uşă, de cealaltă parte a biroului, intre pat 


144 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


> ape de tot şi scăpindu-mi, cind stringeam brațele să 
ma ori a albă şi nu încleştam decit vidul. Gifiiam in în- 
tuneric, mă opream să calculez o săritură; fantasma cu ochi de 
fosfor se oprea şi ea cu lucirile neclintite, şi cînd mă aruncam, 
îmi sdreleam degetele în zid, palmele în colțuri de fier, tîmplele 
în uşori. Odată i-am prins mina şi mina s'a topit în strinsoare, 
fără nici o smuncitură, ca ochii să-mi ridă în față, cu arzătoarea 
lor lumină, rece şi nepăminteană. Poate a durat numai cinci mi- 
nute, desmeticul joc, poate un ceas, Toată îndărătnicia îmi era, să 
dovedesc—să dovedesc cui ? —că mam nici o frică şi că nu voiu 
conteni, pănă ce nu voiu avea aici, în mini, capturată, dezlegarea 
i täri. 4 
e pe să-mi şterg cu dosul palmei, fruntea udă şi in- 
fierbintată ; ochii cu recea dogoare s'au oprit şi ei, în dreptul uşii. 
M'am aruncat, svicnind cu minie de taur orbit de năvala singe- 
lui în creer; arătarea albă s'a strecurat în coridor, deşirindu-se 
şi oprindu-se, să mă aştepte în capătul cel mai întunecos. Am 
căzut, m'am ridicat, am înaintat sea in umbra de besnă, oe. 
dus numai de scînteerea ochilor. Pe urmă în altă încăpere şi 
alta şi încă în alta, jos pe scări, in sala cu armuri. Se oprea, cind 
întirziam ; © rupea înainte, cind eram aproape. Tălpile goale se 
cutremurau pe lespezile reci ca ghiaţa, o clipă am avut nălucirea 
deșănțatei mele infățişări, dezbrăcat, cutreerind coridoarele negre, 
după o arătare, după stafia, de care-mi rideam cu atita sigu- 
ranţă, eri, şi aseară, şi adineori, şi care acum, îşi ridea dinsa de 
mine... Dar nimic pe lume, nu m'ar fi oprit. Voiam să văd, să știu 
cum are să sfirşească, să-mi dovedesc... Să-mi dovedesc, ce ? 
S'a rezemat de-o armură. M'am aruncat să o cuprind in 
braţe, la un loc cu armura. Omul de fier s'a prăbușit pe lespezi, 
cu o detunare care a răscolit ecoul în toate e castelului para 
şi sonor; dar arătarea, ere ză mă aşteptă în uşă. Încă 
"am năpustit, după ea, afară. 
pi > lună putai, între nori bolnavi şi ce lumină lăptoasă! 
Dintr'o singură aruncare a ochilor am întrevăzut-o, ră pe 
cer, şi îndată, privirea a coborit să regăsească fantasma cu re de 
fosfor, ca să nu-mi scape cumva. Mä aștepta, la colțul zidului; a 
ocolit spre cealaltă faţă, în parcul cu mlaştini. Luna îşi trase un 
nor vinăt peste faţă ; intunericul de sus, fu deodată dens şi opac. 
Dar numai întunericul de sus. Căci jos, toată intinderea ara 
nolui, cu scheletele strimbe şi prăbuşite ale lor, era lumina 
straniu de muceda irizaţie a miasmelor. O piclă verzue, în care 
dănţuiau sîmburi de flăcări, înfăşurate in vată. m a 
Numai o clipă am avut răgaz să mă opresc, vrăj ff a 
tastica iluminaţie, Fiindcă îndată, arătarea mi-a jucat în faţă, a- 
proape de tot, caşi cum ar fi vrut să mă cheme la hotărirea ms 
şi să mă sustragă dela vre-o şovăială. Aici, nu eram doar, ca : 
“admir un spectacol! Aveam altă datorie. Şi am alergat după sprin- 


tena arătare, albă şi jucăuşă, printre luminiţile care se aprindeau 


ARANCA, ȘTIMA LACURILOR 15 


şi se stingeau suflate de vint, alergau alături cu nui, ne întreceau 
şi-şi transmiteau lumina, dela una la alta, o mie de mii de can- 
dele i, albastre, verzi şi roşii şi de toate culorile curcubeului 


antasma poposea, se răsucea să mă n ae ge: Atunci, cele 


Am ajuns la zid; înainte de a trece dincolo, am privit odată 
îndărăt. Toate luminile din urmă crau stinse, Numai castelul Ke- 
meny, în întunericul aspru ca un postav, se vedea îmbăiat întro 
lucire gălbuie şi Sulfuroasă ; lumină care nu venea de nicăiri şi 
s'ar fi spus o sudoare satanică a zidurilor dospite de umezeală şi 
de mucigaiu. Umbra albă, îmi jucă înainte, ochii cu arzătoarea rä- 
ceală, mă îndemnară impacient : — „Haide ! Ce-aştepţi ? Unde te 
uiţi ?*... lar şerpuit, se strecură dincolo de zid, unde nemărginirea 
smircurilor se întinse iluminată de zvircolirea clipirilor gazoase. 
Subt tălpi, în glodul desgustător, simțeam vietățile băloase înco- 
vrigindu-se în jurul degetelor, îmi Scuturam scîrbit piciorul din fugă, 
şi goneam încă, încă, sărind peste ochiuri păcurii de apă, călcînd 
în flăcări care se stingeau brusc, împleticindu-mă în rădăcini ino- 
date, care mă atrăgeau îndărăt... 

ŞI deodată, răsuflarea mi s'a gituit de spaimă, 

in urmă, mai alerga cineva. 

— Uuuu! Ululu! Uuuu! Ulu-lut 

Guşatul, cu mîinile lungi, cu paşii răşchiraţi, venea şuerindu-şi 
răsuflarea din cimpoiul de carne, urlînd... 

~ Uuu! Ululu ! Uuuu-Ululu!,. 

Cu toate puterile adunate, am început să gonesc mai desnă- 
dăjduit, înainte fugărind arătarea albă, în urmă fugărit de privirea 
omenească, pe care nu o ştiam ce vrea şi de ce aleargă. 

— Uuu! Ululu! Uuuu-Ululu! 

Este contagioasă sălbătăcirea? Ceva din strămoșii lacuştri 
s'a deşteptat în mine? Nu ştiu; dar m'am trezit în goana nebu- 
nească, urlind na pe întrecutele, cu guşatul timp şi nevolnic. 

— Uw! Ulululu! Uuu-Ululu! 

Ne înginam şi ne intreceam, din fugă întorceam capul pe 
jumătate fiindcă îi simţeam răsutlarea giriită în spate, zvicneam 
mai încordat şi urlam mai bestial : 

— Uuuuu! Ulululu! Uuu-Ululu! 

Nici un obstacol nu mă mai oprea. Nici un desgust. Uneori 
piciorul intra pănă la gleznă, stropi de abces mă împroşcau în 
obraz și în ochi, simțeam în gură gustul leşiatic şi spurcat al pi- 
treziciunilor fermentate, pielea mă ustura de tăeturile săbiilor de 


10 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


ură oate de muşcăturile animalelor băloase; dar nimic nu 
= pasă ei o fiară slobozită din mijeala veacurilor. Eram doi, 
care goneam după rari re sea şi dintre amindoi, nu guşatul 
era cel mai aproape de 

— Uw PUN !—urla, la spate, rotind labele uriaşe de gorilă, 

— Uuuuu ! Ululu ! Uuuu-Ululu-unu !—răspundeam mai îndirjit, 
cu un glas pe care nu mi-l cunoşteam şi tot nu mi se părea in- 
destul de fioros, , 

Cînd deodată, alba fantasmă, s'a oprit, şi atit de neaşteptat, 
incit nu mi-am putut curma goana şi am trecut prin imaterialul 
vestmint. Am vrut să mă întorc, să văd unde s'a topit, s'o caut 
îndărăt, jucînd în altă parte, chemindu-mă, cun făcuse pănă a- 
tunci. Ceva s'a prăbuşit în creştet, trosnindu-mi feasta; toate lu- 
minile dănțuind pe lacuri s'au stins brusc şi am căzut cu faja in 
glodul viscos, j 

intr'atit mi-am adunat ultimile puteri: să-mi întorc obrazul, 
nările şi gura din milul acru şi dospit, ca să-mi feresc răsuflarea 
liberă. Şi să văd, păşind peste mine și fugind mai departe, cu 
miînile vînturate roată, guşatul, cu răcnetul lui triumfal şi acum 
rămas singur, stăpin: 

— Uuuu! Ululu! Uunu-Ululu=aauu ! 


Fundul oceanului era abia luminat, de un crepuscul! livid. 
Madrepori, cu braţe de sfeşnic înflorite, întindeau o feerică pä- 
dure in adincul înăbuşitor al apelor. Săgetau peşti lungi ca suli- 
țile, se opreau peşti lați cît tăvile, cu ochi buibucați şi ficgi. Ste- 
lele mării, gigante, îşi roteau cele cinci brațe ca -roza vinturilor. 
Vietăţi străvezii colorau încet, balansînd clopote fără de sunet. Şi 
raci uriaşi şi mustecioși, necunoscute animale de toate culorile, 
peşti torpilă descărcind baterii care cutremurau apa, caracatițe cu 
braţe înodindu-se desgustător, înaintind zvicnind din pomparea 
cu bulbuci a lichidului, viermi, crabi, moluşte şi toate jivinele mon- 
struoase Și fantastice ale profunziunilor ; unele mai divine ca pā- 
serile şi florile paradisului, altele mai sctrboase şi hide ca arătările 
de vis rău, treceau în nesfirşită procesiune pe dinaintea ochilor, 
vinindu-se, ascunzindu-se, gonindu-se şi imbrăţişindu-se în ori- 
bile spasmuri. 

Aerul ţevii din îmbrăcămintea de scafandru, se împuţina 
inăbuşindu-mi răsuflarea. Numai aceasta m'a făcut să clatin sem- 
nalul care avea să mă tragă în sus, despărțindu-mă cu părere de 
rău, de magica lume a adincurilor. Reflectorul puternic al lămpii 
electrice, tăia brazde luminoase scormonind unghere de stînci, 
unde se ascundeau subt allge alte vietăţi necunoscute—îmi făgă- 
duiam, mine să mă întorc, odihnit, pentru altă explorare. Acum 
funia mă ridica legănat, cu greutăţile de plumb atirnate de picioare, 
ase dedesubt mişuneala  multicoloră din pădurea vrăjită de 
ma ; 

pa cra mai subțire și mai luminoasă. Sprinten jucau 


ARANCA, ŞTIMA LACURILOR 147 


numai suveicile peştilor. Mai repede! Am scuturat semnalul cu 
sonerie, să mă smuncească mai repede, fiindcă imi vijiiau timplele 
şi în îmbrăcămintea de oțel, deschideam gura sufocat, ca puii de 
şoarec_subt clopotul aparatelor de făcut vidul, în laborator. 

Ce-a fost aceasta ? 

Ascensiunea s'a oprit. Toată lumina s'a încețoşat acoperită 
de o caracatiţă enormă, care-şi întinde multiplele braţe cu ventuze 
în capăt, să mă cuprindă, mă stringe încolăcit de-mi trosneşte 
îmbrăcămintea articulată de metal, mă priveşte cu ochii holbaţi din 
capul fără frunte şi cu o smuncitură mi-a smuls țeava, prin care 
aerul a fugit, lăsind să gilgie apa ucigaşă: uuuu-ululu, uuuu-uluiu ! 
Mă svircolesc fără putere, cu vinele plesnind şi cu răsuflarea re- 
tezată ; ochii imenşi şi neclintiţi, aproape de tot deasupra ochilor 
mei, mă privesc atent, cu o crudă şi satisfăcută curiozitate — şi 
caracatița ride, ride cu glas omenesc. 

Cu o ultimă desnădejde incerc să resping viscoasa îmbră- 
țișare. Tentaculele se desprind; au rămas numai ochii lecaţi pe 
fruntea mea, bulbucaţi şi sticloşi. Le implor îndurare. Nam venit 
cu nici un gind rău. Nu voiu mai turbura niciodată împărăţia a- 
pelor. O nevinovată şi omenească curiozitate... Dar niciodată nu 
mai revin; jur! Ochii se îmbunează, aplecați cu aceiaşi atenţie 
să-mi sondeze privirea, de astădată fără cruda răutate. Tot mai 
aproape, mai atent şi mai îndelung, pănă ce se prefac în ochii 
gălbui, de după ochelarii cu lentila bombată şi cu ramă de bagă, 
ai avocat-doctorului juridic, Silvestru Hotăran. 

— Uff! Bine că dădu Sfintul şi te-am văzut întors la viaţă — 
suspină uşurat avocat-dr. juridic Silvestru Hotăran, îndreptindu-se 
teo = şale şi stringindu-mi mina întinsă neînsuflețit pe cer- 
şalul alb. 

Incerc să surid. Incă nedumerit unde mă aflu. Rotesc ochii: 
pereţi albi ripolinaţi, fereastră înaltă fără perdele, patul de fier, şi 
peste cap, la căpătăiu, foaia de observaţie. Aşa dar, o cameră de 
sanatoriu, Ce blindă şi bună e lumina caldă, năvălind val, prin 
fereastră deschisă! Şi garoafele de pe mesuța de metal, ce miros 
dumnezeesc ! 

Vreau să mă mişc între pernele mari. Nici braţele, nici trupul 
nu se supun. 

Avocat-dr. juridic Silvestru Hotăran, mă contemplă cu o 
maternă incintare, frecindu-şi minile bunduce şi păroase. 

— Aşa dar, mi-ai şi făcut o istorie, cum ai rămas singur!— 
mă mustră cu bunătate, clătinînd a ameninţare inofensivă, arătătorul 
scurt şi gos, ca un francfurter. 

— Cine şi-a imaginat ?... Prostii... Nici eu nu știu... ani în- 
găimat, desvinovăţindu-mă şi încă odată, încercînd să mă întorc 
pe o coastă, 

— Acum stai liniştit !—îmi poruncește, aşezindu-se alături, pe 
marginea patului. Totul e bine, dacă Pip bine... Şi totul s'a 
stirşit mai bine de cît îmi închipuiam. Singurul necaz, l-ai tras 


148 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


dumneata... Dar acum, că te văd trecut de criză, pot spune că 
mi-ai fost un noroc. L-ai plătit scump, erai să-l plăteşti cu viaţa, 
dar, dragă domnule, ai deslegat o taină... Ai limpezit o controversă 
juridică, de la care puteam să mai aştept încurcături... 

— Nu înţeleg, am spus. 

Avocat-dr. juridic Silvestru Hotăran, îmi puse pe umăr, palma 
lată ca o broască țestoasă în chip de prictinească solicitudine : 

— Ai să mai ai răbdare şi am să-ți povestesc. Acum nu 
trebue să te osteneşti... Medicul ţi-a recomandat linişte... 

— Şi dumneata crezi că o să am linişte, dacă nu-mi spui 
acum ?... Tot timpul am să mă gindesc... Am să fac tot soiul de 
suposiţii —m'am îndărătnicit, abia întors la viaţă şi din nou stä- 
pinit de demonul curiozităţii. In loc să dorm sau să nu cuget la 
nimic, am să-mi frămint mintea să aflu... Dumneata, numeşti a- 
ceasta, linişte ?—am stăruit, înțelegind că fermitatea d-rului juridic 
Silvestru Hotăran începe să se clatine. 

Se ridică în picioare, măsurind cu paşi apăsaţi de citeva ori 
camera în lung şi-n lat, cu miînile la spate; privi pe fereastră, 
se întoarse. 

— De altfel, poate e mai bine, spuse,—oprindu-se şi trăgîn- 
du-şi scaun, în faja mea. Toată istoria e scurtă... Acum două 
săptămini, cînd te-am găsit... 

— Acum două săptămini...—am întrebat, şi îndată am cău- 
tat cu ochii la calendarul din părete. Intr'adevăr: 29 August... Sint 
două săptămîni de cînd zac fără conştiinţă... 

— Acum două săptămîni, reluă avocat-dr, juridic Silvestru 
Hotăran, cînd te-am găsit căzut în mlaştina aia ticăloasă, după ce 
te-am adus aci, la Cluj, să te predau în sama medicilor, ni-am 
intors să procedăm la o anchetă mai amănunţită... Cu autorităţile 
bine înţeles. Și n'am greşit. Am descoperit la cîţiva paşi, de unde 
căzuse-i, în nămol, îngropat și în descompunere, trupul contesei 
Aranka Kemeny... Ne-a fost uşor să stabilim identitatea... După 
inelul din deget, carabina de alături, ce s'a mai putut cunoaşte 
din îmbrăcămintea putredă,,, Mai greu, este de stabilit cum de-a 
ajuns acolo... Părerea judelui, e că sa înecat şi că trupul s'a 
scufundat singur, cu timpul, în mlaștină. 

S'a inecat din accident, sinucidere, asasinat ? Aceasta, dragă 
domnule, mare s'o ştie niciodată, nimeni. Ca măsură de precauţie 
a fost arestat Ghyla, gușatul... Dar e un nevolnic; nu-i poți scoate 
un cuvint, e mai dobitoc decit dobitoacele din curte... a- 
restat, fiindcă e frate cu fostul locotenent Tivadar Vago şi fiindcă 
după spusele slugilor, îşi adora cu simţirea lui de guşat, stăpina... 
Mi-am spus că poate gelos pe cele citeva plimbări nevinovate ale 
Contesei Aranca în tovărăşia lui Tivadar Vago, în cugetul lui de 
nerod şi de nebun, va fi mijit ideia crimei... Dar acestea sint 
numai presupuneri. Fapt este, că descoperirea a înlăturat cea din 
urmă complicaţie. Inţelegi bine, că în materie de succesiune, data 
morţii e de cea mai mare însemnătate. Dacă se dovedea că A- 


ARANCA, ŞTIMA LACURILOR 149 


ranca a murit după contele Andor, atunci asupra averii puteau să 
ridice pretenţii succesorii ei ascendenți, adică neamurile Anei Po- 
rumbacu, Gheorghe Porumbacu și aşa mai departe. Cu alte cuvinte 
tot felul de complicaţii. Acum lucrul e simplificat : ultimul decedat 
in ordine cronologică, e contele Andor, şi cum a murit fără tes- 
tament, averea merge după lege succesorilor de drept, în speţă, 
clienţilor mei... După cum vezi, datorită peripeţiilor dumitale au 
fost înlăturate şi cele din urmă dificultăţi juridice. Pot spune, că 
iţi datorăm recunoştinţă. 

— Mergi !— am întrerupt sec, fără entusiasm, aflind prozaicul 
desnodămint al peripeţiilor pe care nu le va şti niciodată, nimeni. 
__ Şi am tăcut un timp, cu ochii închişi, revăzind fantasma albă 
şi sprintenă a domniei Aranca, despre care acum ințelegeam că-şi 
căuta odihna unui mormint creştinesc şi de aceia chema trecătorii 
s'o izbăvească din putreziciunea smircurilor. 

Pe urmă, un tirziu, mai mult de politeţe, decit de curio- 
zitate, am întrebat : 

— Dar castelul ? Biblioteca ? Licitaţia a fost? 

— O! da! —răspunse, frecindu-și minile cu stăpinită satis- 
facţie, avocat-dr. juridic Silvestru Hotăran. Au mers lucrurile 
mai fain, decit mă aşteptam, 

Plecindu-se să-mi destăinue, cu glas mai scăzut : 

— Am puş să liciteze, pentru două mii de jugăre de bălți, un 
om al meu... Le-am luat pe nimic. Nici nu se prezinta să le lici- 
teze nimeni. Cine, ce să facă, cu două mii de „jugăre de bălți, 
papură şi smircuri ?... Cuibar de ţințari şi de friguri palustre ? Eu, 
o iau sistematic. lrigaţii, canalizări... In cinci ani de muncă, scot 
aur... Şi sint şi cu conştiinţa curată: m'am oferit, decit fiindcă nu 
se prezinta nimeni. Nu-i drept, dragă domnule ? 

In loc de Er mega ochii mei s'au oprit stăruitor, la paharul 
deşert de la căpătăiu; cu urme grase şi opace de degete, „Exact, 
limpede ca acest cristal !“—am gindit, amintindu-mi episodul de 
acum două săptămini, cînd avocat-dr. juridic Silvestru Hotăran, 
dăduse odată greş, invocind puritatea cristalului. Am gîndit, dar 
nu mi-am rostit gîndul, Avocat-dr. juridic Silvestru Hotăran, ur- 
mărindu-mi privirea, înțelese cu toate acestea la ce-am cugetat, 
fiindcă roşi, dovedind o subtilitate în cetirea gindurilor ascunse, la 
care nu m'aşi fi aştepiat, nici cînd. 

— Şi cărţile ? Biblioteca ?—ane întrebat, numai ca să risipesc 
jena acestei osinde fără cuvinte, 

— A! cărţile! -vorbi cu însuflețire, avocatul-dr. juridic, In- 
chipueşte-ţi, dragă domnule, că am avut cea mai mare surprisă. 
Mă temeam că mare să se prezinte nimeni. Şi a venit un ovrei 
tocmai de la Pesta, un anticar care cunoştea dinainte biblioteca. 
A oferit, cit nu mă aşteptam; zece mii de pengb“... Dar am avut 
grijă şi de dumneata, dragă domnule; m'am înțeles cu el, să aleg 
întălu măcar o sută de volume pentru dumneata... Şi m'a ajutat 
el, foarte detreabă şi serviabil. Uite !— imi spuse arătindu-mi înşirate jos, 


150 VIAȚA ROWINEASCA 


pe dușumea, lîngă perete, un şir de cărţi cu fericirea unul om care 
a pregătit o mare şi plăcută surpriză. 
m vrut să mă ridic într'un cot, să privesc lacom. 
„_.— Te rog, stai liniştit !—mă îndesă la locul meu, avocat-dr. 
ra Silvestru Hotăran, cu palma lată cit broasca țestoasă. Ti 
aduc ee pc n vezi, pe rînd... 

3 ‘im pe rînd, cărţile, ştergindu-le praful de legä- 
turile de piele, cu batista despăturită și aşteptind exclamat unió 
de surpriză şi de recunoștință, cu seninătatea bună a unui bunic 
care a pus la cale cel mai neaşteptat dar, nepotului. 

Erau numai cărți ocultiste, de magie, de spiritism şi de re- 
incarnaţii, toate noui, de trei şi de patru decenii, aiese după cit 
se înfăţişau de arătoase, legăturile p şi aurite. Toate pre- 
țuind, pentru mine, mai puţin decit greutatea lor la cîntar. Nici 
una, din celelalte, rare şi prețioase, rătăcite măcar din întîmplare. 
Anticvarul „serviabil“, dela Pesta nu se oferise degeaba, să ada- 
oge priceperea lui, la nepriceperea avocatului procurist. Dr. juridic 
Silvestru Hotăran, mă privea încintat şi oarecum mirat, de prea 
searbădul meu entuziasm. 

—  Zici, că pentru toată biblioteca a oferit zece mii de peng 2... 
Cit face zece mii de pengi, în monedă rominească ?—am întrebat, 
privind în plafon, unde se topea tot furgonul meu himeric cu cărţi: 
o avere. 

— Aproape trei sute de mii de lei!—răspunse prompt şi tri- 
umfal, Pee măr n Silvestru Hotăran. Aşi fi fost incetat rage 
luarea mea să luăm cincizeci de mii de lei; şi a dat trei sute de 
mii... Un nebun! Nu m'aşi miră” Să aflu că a ajuns la faliment în 
scurtă vreme... f 

— Doctore, doctore!—am rostit amar... Biblioteca conteltt 
Ienay.. prejaia ră pere ge cinci-şase milioane... Erau cărţi 

, au e, una ură, cu i 
ego: A p sing zece mii de peng 

Avocat-dr. juridic Silvestru Hotăran, mă privi cu neincre- 
dere, prin ochelarii lui bombaţi. Pe urmă dădu din cap, şi se 
apropie re k agens r kopr mr sai pd cas cerşatul alb; 

— Nu uia e ostenesc... A spus bine, medicul. Ai incă 
febră. Să-ţi punem termometrul. As Ré 


Cezar Petrescu 


——. .——— 


Dela New-York la San Francisco ` 


1. Regiuni culturale 


Nu aveam de loc de gind să pornesc pe un astielde drum 
din mai multe motive, In primul rind distanţa între cele două 
oraşe este imensă—aproape 5000 kilometri, deci odată şi jumătate 
drumul Bucureşti-Paris. In al doilea rind căldurile estivale ale 
părții sudice şi centrale ale Statelor Unite sint mult mai sufo- 
cante decit ale noastre, deoarece la căldură se mai adaogă şi 
umiditatea caracteristică mai mult regiunilor subtropicale şi tro- 
pae. In fine, regiunea prin care America a contribuit la civi- 
izaţia modernă (accentuez civilizație şi nu cultură) este regiunea 
din jurul oraşului Chicago, centrul americanismului modem şi 

ea cea mai clară a spiritului american, aflat la o dis- 
tanţă de 1500 kim. de New York. Aici în jurul marilor lacuri este 
centrul industriei americane şi aparatul prin care produsele agri- 
cole se scurg spre Europa. Aici se află şi bursele şi silozurile de 
grine cele mai moderne precum tot aici sau născut şi de aici sau 
răspindit şi instituţiile economice şi sistemele pe producţie care 
prin rezultatele lor au atras ochii lumii asupra Americii în epoca 
de s războiu. 

toate acestea pentru o ințelegere a vieţii americane in 
toto, cunoaşterea vestului este indispensabilă. Problema Negrilor 
nu se poate studia decit in sud, Rezultatul mecanizant şi stan- 
dardizarea, adică uniformizarea formelor de viaţă sint mai bine 
apreciate atunci cind sint privite pe fonduri geografice cit mai 


1 O introducere mai strălucităăşi mai exactă in viața americană decit 
acea a lui Jean Bart (E. Botez) Peste ocean nu cunoaştem în nici o limbă. 
Pentru un studiu aprotundat asupra problemelor etnice, economice şi poli- 
tice ale Americii, recomandăm A. car, acte Les Etats Unis d'aujourd hui, 

ue du Musë Social, Editura Armand Colin, care iriloeneste celebra 
lucrare a lui J, ce: The American Commonwealth (La Republique amé- 
ricaine, trad, franc). 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 
————————————— aA E 


pänä la regiunile reci ale nord-vestului, in regiunea ghetarilor 
eterni, dela Pepianta cu clima noastră continentală n Taan 


merica s'ar puise împărţi în următoarele iuni culturale : 
glia Nouă (New Eugland), conținînd statele din Nord 


cuţiilor re „ unde pănă şi azi influența uritanismului per- 

sistă destul de putere, Aici s'a dezvoltat pănă mai eri o cultură 

bazată pe biblie şi pe protestantism calvinist, o filosofie care 

lipsită şi de generozitate şi de imaginaţie, atit de contrară rii 

omeneşti nu mai apelează atit de puternic la noile generații care 
trece şi 


2) A doua regiune este Sudul dezvoltat de „Squires“-ii 
(boerii păminteni) şi „lorzii englezi care au obținut terenuri in- 
tinse dela regii Angliei din secolul al 16-lea ă la Revoluţia 
de Independenţă a Americii şi care au dezvoltat statele fondate 
de ei subt regimul muncii iobage şi mai tirziu din cauza lipselor 
de braţe pe sclavia N + aduşi din Africa unde erau cum- 
păraţi de negustorii englezi pe diverse nimicuri de la triburile 
învingătoare şi vinduţi în Statele Unite. Se cunoaşte bine luptele 
intestine negre provocate sau stimulate de acest comerţ ale căror 
rezultate nu s'au şters nici pănă azi. Nu e nici o îndoială că de- 
popularea unor părți din Africa, precum şi ferocitatea şi lipsa 
de incredere pentru semenii lor din alte triburi se datorește încă 
memoriilor zilelor negre, ce mai trăesc încă în tradiţiile orale ale 


citare zi rar: ră 

ntrastul între aceste două regiuni a fost natural foarte 
puternic mai ales cind ne amintim că non-conformiştii, protes- 
tanţi militanţi şi originar cu tendințe liberale şi democrate re- 
prezentau o reacțiune locală engleză contra absolutismului reli- 


DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO 153 
IE DN IE APIA A 


gios şi teudalismului cu care biserica de stat licană era lẹ- 
gată şi i rara se vechea patrie în numele libertăţ religioase au 
pus la rindul lor, în noua patrie bazele unui absolutism religios 
tot atit de intolerant. In fața acestui dogmatism calvinist (W es- 
ley care a provocat mişcarea în Anglia işi genealogia spi- 
rituală direct din Calvin) de o logică care trădează uşor influ- 
enţele raționalismului cartesian şi a spiritului francez, catolicismul 
apare foarte liberal pentru că ia in considerațiune slăbiciunile 
omeneşti, atitudine pe care Calvinismul o consideră scandaloasă. 

Contrastul religios, social şi economic dintre Nord şi Sud 
era fatal să aducă conflicte dacă nu chiaro ruptură între aceste 
regiuni federate, Criza a izbucnit în 1865 şi subt lorma războiului 
civil a bintuit ani de zile după care în cele din urmă sistemul 
sudist bazat pe sclavie a lost definitiv sdrobit de Președintele 
Abraham Lincoln, şeful confederației din Nord, 

3) Regiunea bazinului sudic al rîului Mississipi centrată în 
jurul statului Louisiana, fostă posesiune franceză şi vindută 
americanilor. 

4) Regiunea Sud-vestului, a statelor New Mexico şi Ari- 
zonă, anexate deabia in secolul al 19-lea dela statul mexican 
şi care cea mai mare puas teren arid este incă ocupat in ma- 
joritate de Mexicani şi Indieni şi in care regiune aceştia din urmă 
au atins stagiul lor cultural cel mai inaintat de pe tot întinsul 
Statelor Unite. 

ZI Pagine coastei Pacificului, California şi celelalte două 
state Oregon şi Washington cu climă mediteranee şi grădini in- 
tinse de portocali şi lămii în primul, de tot felul de alte fructe 
in celelalte două din care ultimul are azi şi pădurile cele mai 
intinse rămase pe teritoriul american. 

6) Neglijind statul Montana cunoscut pentru turmele sale 
de oi şi in care adeseori auzi buciumul păs'orului transilvănean, 
a şasea regiune este inima agricolă a Americii centrale in statele 
North şi South Dakota, Minnesota, Iowa etc... şi în fine 

1) Regiunea industrialä din jurul oraşului Chicago şi al 

r lacuri, 

Mi-am permis să fac această aridă diviziune pentru o orien- 
tare rapidă şi pentru o înţelegere mai clară a intregului civili- 
zației americane. 


= 
. + 


2. Aspecte şi probleme etnice. 


O privire rapidă asupra situației etnice in Statele Unite se 
poate arunca cu mult folos chiar în New-York, oraşul de peste 
opt milioane de suflete, centrul financiar al Americii şi poate cel 
mai caracteristic din punct de vedere al vieţii moderne ameri- 
cane. Din punct de vedere al tradiţiilor însă, din punct de vedere 


154 ____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


al vechii Americi, religioase şi puritane, Bostonul este şi acuma 
centrul cultural. F 

New Yorkul este azi de fapt mai mult o conglomerațiune 
de națiuni aproape neasimilate, cu alte tradiții şi cu alte culturi, 
unele mai rezistente asimilării, altele mai puțin. Asimilarea in- 
seamnă adoptarea moravurilor şi obiceiurilor nordice protestante 
atit de diferite de cele latine sau slave. 

Pentru a pătrunde spiritul american este fără îndoială cert 
că înţelegerea doctrinei şi mentalităţii coloniste este esențială. 
Siegfried a fost primul care să atragă atenţia asupra acestui lucru 
şi arată clar în lucrarea sa ' deosebirea fundamentală dintre cei 
doi mari protagonişti ai reformei dintre Luther şi Calvin, din care 
se trag toate sectele protestante. Pentru Luther, spune Siegfried, 
legile lumii sînt rele, natura este abandonată nedreptăţii şi rău- 
lui ; în domeniul pămintesc unde acționează statul, nu exista altă 
lege decit forţa, evanghelia nu se poate aplica. Sfinţilor le este 
dat astfel să trăiască „Intre ei, într'o societate spirituală, revendi- 
cind cu gelozie independenţa mistică a vieţii lor interioare, Pe 
pâmint însă Prinţul care a Ë png defa Dumnezeu dr de a 
minui spada, însărcinarea de a menține viața statului conform 
unor regule pe care morala nu e egy ma să le cunoască şi pe 
care însă Providența le-a voit astfel. Creştinul va fi deci servi- 
tor al statului in lucrurile lumeşti?, fără a discuta, dar îşi va re- 
zerva dreptul la libertatea sufletului său: concepţie mistică re- 
ligioasă, cinică din punct de vedere politic care face din credin- 
cmo individualitate spirituală suverană, dar un umil supus al 

ui. 

Această vonpopie a moralei politice, democraţia anglo-sa- 
xonă derivată din Calvin (democraţia engleză oi ar în nordul 
Angliei pe protestantism este astiel de origină calvinistă)? o so- 
coteşte aproape drept un scandal. Calvin, după cum se ştie, so- 
coteşte în ial doctrina ca un mijloc în vederea acţiunii. Da- 
toria individului nu mai este acea de a se concentra în sine 
insuşi ci de a conlucra la opera divină în lume: cu forțele re- 
înoite prin graţia lui Dumnezeu el devine un misionar în socie- 
tate, datoria sa este aceia de a sanctifica viața socială, de a mo- 
raliza statul; nici nu e vorba de a admite două domenii sepa- 
rate, spiritul lui Christos trebue să pătrundă viaţa întreagă. Ceiace 
de aici înainte devine primordial, nu mai este despărțirea unui 
suflet rănit care se retrage pentru a rămîne curat, ci comuniunea 
socială a creștinului in acţiune. Din quasimedievalismul lui Luther 
ce transpunere imediată în idealismul practic al anglo-america- 
nilor. Ce drum mai ales cătră acest fenomen aşa de adevărat, 


1 Vezi lucrarea recomandată în nota din prima „pagină a acestui articol. 
2 influența Paulistă este extrem de clara de a în Lateranism care 
în legăturile cu statul în practică are mai mult în comun cu Catolicismul 
decit cu Calvinismul. (nota noastră), 
3 Paranteza noastră, 


DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO 155 


anglo saxon, simţul Ap mob Individualistul de formaţie latină 

eră în Statele Unite ași simţi tot timpul personalitatea sa 
zdrobită. Nu trebue el să înțeleagă că în concepția calvinistă 
ceiace devine celula veritabilă a organismului social, subiectul 
insăşi al vieţii religioase nu este individul ci grupul ? 

Vae soli !—iată marele blestem al Americii: decenţa, statis- 
tica, toate forţele sociale te constringe de a te îngloba într'o co- 
lectivitate. Libertatea în aceste condițiuni nu mai apare ca un 
drept tără limite, ea nu se mai concepe decit reglementată, limi- 
tată de o reţea strinsă de discipline morale; nu e vorba deo 
libertate care rezistă autorităţii ci din contra de o libertate care 
se dă ca o datorie de a o sprijini, nu fără a se fi asigurat însă 
că statul lucrează spre a realiza pe pămint idealul protestant. 

Cine nu prinde această mentalitate dela început riscă să 
nu înțeleagă America şi deci.s'o subevalueze. Toată viața ame- 
ricană, naționalismul, misionarismul, atitudinile de toate zilele 
chiar şi acelor ce pretind a se fi emancipat spiritualiceşte, 
se rataşează acestei filosofii. Ce sint doară majoritatea acestor 
universităţi americane populare dacă nu biserici laicizate unde 
spiritul misionar nu este mai puţin vizibil? Caracterul naţiona- 
lismului american de cerne ore este vădit religios şi protestant. 
Pentru masa americană veche, a îi bun patriot este aproape si- 
nonim cu protestantismul şi de aici lipsa de încredere cătră ca- 
tolici, evrei şi ceilalți care sint consideraţi ca neasimilaţi prin 
faptul însăşi al religiei lor. Doar mislonarismul nu este el aici 
mijlocul cel mai comun de americanizare ? Cind emigrantul so- 
seşte nu este el primit de aceste societțăţi de americanizare care 
le oferă atitea avantaje, mese gratuite Duminica, şcoli de invà- 
tarea limbii engleze şi în fine în cazul cind noul venit intră în 
comunitatea religioasă protestantă frații coreligionari nu caută ei 
imediat a găsi un loc potrivit noului prozelit ? 

In fine fundaţiile acestea americane atit de numeroase ce 
dispun de milioane de dolari pentru scopuri de îmbunătăţiri so- 
ciale nu sint ele pornite din spiritul misionar american ? 

Fenomenul reacţionează şi asupra noastră căci Baptismul 
şi atitea alte secte recente sint în majoritatea cazurilor rezul- 
tanta transiivăneanului americanizat dar reîntors la vatră, 

Cum pe de altă parte peste 40”, din populaţia actuală a 
Statelor Unite sînt născuţi în afară se poate uşor vedea că pro- 
blema asimilării lor devine destul de dificilă. Lupta şi conştiinţa 
de sine a minorităţii calviniste care de altfel controlează puterea 
de stat şi viaţa economică şi socială a devenit foarte trează şi 
plină de teamă pentru ziua de mine. 

Luind New Yorkul drept exemplu găsim în el aproape două 
milioane de Evrei în majoritate veniţi din Răsăritul Europei (Evrei 
aşkenaziţi), peste un milion de Italieni şi aproape 1 milion de 

Irlandezi. Pe lingă aceştia atitea şi atitea insulețe de emigranţi 
aparținind tuturor raselor şi aproape tuturor naţiunilor de pe 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pămînt care dă acestui oraş un caracter cu totul cosmopolit şi 
heterogen, O singură uni este însă aparentă şi poi pt 
materialismul ei imperios este cu totul dominantă: unitatea ce 
porneşte din formele de viaţă impuse de sistemele moderne de 
producţie în massă despre care vom vorbi mai tirziu, 

In privinţa acceptării de noi veniţi sint două curente in 
America. Primul curent a fost acela care a dominat politica ame- 
ricană pănă la 1924 şi anume a primirii tuturor acelora care 
voiau să se refugieze de asuprirea feudalismului european, tutu- 
ror acelora ce lugiau de autocraţia tronurilor, tuturor acelora ur- 
măriţi de urgia tiraniilor politice, „Deschideţi porţile asupriţilor 
vorm a o Jaca pur ar na acelora din ei care se ra- 

1şeaz: a primilor veniţi i 
ai regilor şi aristocrației britanice, Rr ini 

A doua doctrină este aceia nordică şi anume a deschide 
pors larg numai raselor nordice, Englezi, Scoțieni, Scandinavi 
a care unii ar adăoga poate şi Germani şi Francezi din nord 
dar ar exclude cu ferocitate rasele mediteraniene (Italieni, Ger- 


mani catolici, Francezi de Sud, Port : ! 
centrală şi de Răsărit. O d, Postughezi) nl m şi Europa 


ritate a raselor nordice a 


r ea nordice şi slavo-latine în Statele Unite între 1860 


Im ie Im ie 
Ne saaie a 
1860—1870 98,4", 1.8, 
1870—1880 91.6 8.4 
1880—1890 80.2 19.8 
1890—1900 48.4 51.6 
1900—1910 23.3 76.7 
1910—1920 22.8 77.2 


Prin urmare pe cind intre 1860 şi 70 mai mult de 98. din 
emigranţi provineau din țările nordice, dela 191 pr 
77% Aa din, pre Suvo ios My e na 

e oială că din punct de vedere al moştenirii bio- 
logice (hereditare) şi al calităților reale imigrația nordică a fost 
superioară imigrației slavo-latine şi iată cauzele: 


1 A. Siegfried—Les Etats Unis d'aujourd'hui, pag. 6. 


DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO ___ 197 


1. In trecut primii coloni au fost atraşi nu numai de pămin- 
turi gratuite dar plecau şi din motive culturale, erau cu alte cu- 
vinte firi sublimate. 

2. In ţările nordice în genere se preda în şcoli limba en- 
plezä şi cum limba este instrumentul pope prin care un inte- 
ectual işi ciştigă existența, o mulțime de intelectuali din țările 
nordice, au fost atraşi în Statele Unite şi astfel clasele sociale şi 
abilitatea înăscută şi-au dat toate o proporţie oarecare noului 
continent. 

3. In al treilea rind aceşti intelectuali mai erau atraşi şi de 
faptul că America reprezentind o psihologie nordică şi forme de 
viaţă nordice şi protestante, aceşti intelectuali erau atraşi întro 
atmosferă congenială lor. 

4. Al patrulea motiv toţi acești emigranţi veniau dintr'un 
mediu economiceşte mai înaintat decit mediul slavo-latin şi ca 
atare majoritatea nu erau plugari sau oameni fără cunoştinţe de 
meşteşuguri ci toți sau marea majoritate aveau meserii bine definite. 

Pe de altă parte emigrația slavo-latină de după 1880 era 
calitativ inferioară imigrației nordice din motive lesne de înţeles. ! 
In primul rind coloniştii nu mai erau atraşi de alte motive decit 
de cele economice, In al doilea rînd companiile de vapoare inte- 
resate în a transporta cit mai mulţi, au inceput a face o propa- 
gandă activă şi a înlesni plecarea oricui. 

Selecţiunea naturală ce se forma înainte pa lipsa acestor 
înlesniri nu mai exista. In al treilea rind cum a engleză nu 
se preda în majoritatea ţărilor latino-slave, intelectualii nu au 
luat parte decit foarte PE On numai după revoluțiile națio- 

nalităților din vechea ngarie, revoluţii care dind greş a 
forțat pe mulţi dintre ziarişti, conducători, să-şi caute o altă pa- 
trie, neputind suferi tirania austro-ungară) la emigrare şi deci 
calitativ nu au contribuit de loc la această emigrare, 

Concomitent cu această cauză trebue să punem şi nos de 
atracție a elementelor intelectuale şi a claselor superioare latino- 
slave pentru cultura şi formele de viață nordic-protestante, atit 
de reci şi atit de lipsite de artă şi poezie in cele şase zile lucră- 
toare, plin de bere şi de biblie in ziua şaptea, biblie pe care 
nordul elefantin (aceşti barbari interesanți cum îi numeşte Santa- 
yana) a luat literă cu literă ceiace imaginaţia nogat de orien- 
tali a Evreilor a lăsat spre a fi interpretat simbolic. 

Dacă slavii şi mediteranienii nu au avut protestantism decit 
pe o scară foarte redusă se datoreşte bogatei lor imaginaţii care 
i-a salvat de ridiculul unor controverse care nici acuma nu au 
contenit. Tot aşa şi absurda controversă între ştiinţă şi religie 
nievitabilă cînd textele se interpretează „ad litteram" tot în Nor- 
dul Europei a trebuit să se dezbată cu atita acerbitate, pe cind 


1 Aceste ţări se pot de altfel felicita că au pierdut mai puțină calitate 
umană decit nordul Europei, 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ 
-e L ae 


lrancezul sau mediteranianul trecea direct si tăcut di 
agnosticism atunci cind işi punea Premiu. da care pac a 
sep îi altceva decit o chestiune pur personală. Ba mai mult, 
un agnostic el nu se despărțea de biserica tradiţională a cărui 
valoare estetică şi morală pentru elită cit şi pentru mulțime nu 


de înțelegere cel mai uşor cătră cele două mentalită 
In line în al patrulea rind mediul slavo-latin, Set ti ze 
încă nu a trimis în America decit lucrători necalificaţi sau ţărani 
za capia d ri ura şi cara certa, Arig îndrepiat fie spre oraşe 
A urie cele mai umile sau au deveni i 
Meet ca puţine şanse de a deveni ind enţi. PE e 
aza comparativă a acestor imigraţii, rezultatul u 
cauze specifice, teoria superiorității it au l în atit Acei 
de mica burghezie a Americii provinciale —a putut lua naşiere. 
Ce ştie americanul din sudul sau vestul Statelor Unite de civi- 
lizaţia sau cultura mediteraniană sau a răsăritului Europei, el 
care, nu a văzut decit reprezentanţii unei singure clase, oameni 
necăjiţi plecaţi pentru o pine mai bună. El compară imediat 
massa poporului american sau masa imgranților nordici cu aceşti 
umili reprezentanţi ai Mediteranei şi iată teoria nordică. 

Situația este de fapt tragică prin simplismul ei. ilului 
american nici nu-i trece prin minte măcar (studiile de istorie 
europeană cu excepția studiilor istoriei Angliei sint cu totul ne- 
gijate atit în şcolile secundare cit şi în Universităţi) că în țara 

e origine a acestui emigrant sint şi alte clase sociale, este şi 
o altă cultură şi o civilizaţie cel puţi egală cu a sa! Această si- 
tuaţie de nesa à outrance începe insă să mai dispară ca 
rezultat al călătoriilor intreprinse de americani In perioada de 
după războiu, Natural asemenea vederi sint foarte rare intre oa- 
menii culţi sau cei mai avuţi care crescuți în medii mai culte 
au avut ocazia de a studia sau discuta astie] de probleme cu 
cei umblaţi, dar în massa americană asemenea idei sînt comune. 
Fiecare ţară, este judecată după calitatea emigrației venite 
Statele nite. D-na Hamilton, profesoară de iai industrială 


cană) îmi confirma această observaţie. „Noi judecăm țările euro- 


ne după emigranții trimişi ceia i 
fiecare țară după politica ad ce revine la faptul că judecäm 


presie de Bulgari decit avem de Italieni tru că în B 
a existat totdeauna o democraţie economică şi astiel sa darie 


DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO 158 


voltat în fiecare un spirit puternic gospodăresc pe cind in Italia 
d-lui Mussolini şi astăzi oamenii sint exploatați—mă refer în 
special la condiţiile agricole şi industriale din Sud. (de unde vin 
majoritatea emigranților italieni) — ca Holoţă Sparti aap. 
Asupra Rominilor nu există—scriem lu cu toarte multă 
mulţumire — prejudecăţi in mintea Americanilor. In primul trebue 
să amintim numărul relativ loarte mic de imigranţi romini aşa 
încit cu greu sa putut torma o opinie arce despre ei. În 
general din contra sintem văzuţi destul de bine. Nu ştiu din ce 
cauză, îmi spunea o domnişoară ce lucra pe teren social — am 
avut totdeauna impresia că poporul romin are o cotă de inteli- 
gențä foarte ridicată". Cu toate că o mulţime de compatrioți de 
speţă decis Levantină, aceste firi cu totul lipsite de caracter cum 
îi observă şi Kayserling in volumul său asupra Europei, aceşti 
fii de venetici, neîmpăminteniţi nici cu moravurile nici cu sufletul, 
aceşti ciocoi apăsători ai țărănimii care au stat la suprafața vie- 
ţii romineşti timp de secole şi prin care reprezentanți, popom 
rominesc a lost cunoscut în străinătate aproape în mod exclusiv, 
au trecut deseori oceanul dedindu-se la diverse specii de pira- 
terie. Majoritatea Rominilor emigraţi în Statele Unite au venit 
din Transilvania, oameni harnici, nu tocmai imaginativi sau in- 
ventivi este drept, dar oameni cu sufletul în muncă. 
Psihologia transilvăneanului este bine cunoscută. El nu a 
trăit subt inlluența culturii bizantine şi a poeziei răsăritene, S'a 
adăpostit omul cum a putut intre catolicism de oparte cu forma- 
lismul lui de ordine şi autoritate şi între protestantismul rece şi 
hipocrit al Ungurului şi Sasului de alta. A lost un om necäjit şi 
muncit şi cu puţin timp pentru horă şi poezie. Intunecat la suflet 
de necazuri şi exploata! de grofi, şi-a transformat nevoia de a 
munci întrun „ethos" filosofic şi a devenit astfel în noul nostru 
stat gospodarul cel mai destoinic cu o psihologie a vieţii şi o 
mentalitate aproape protestantă, Deosebirile între transilvănean 
şi regăţean sint de fapt destul de importante, tot aşa de im- 
portante ca cele între moldovean şi muntean, şi deaceia poate 
temporar vor putea îi exploatate de politicieni în acelaşi sens In 
care au fost exploatate un timp oarecare şi acestea din urmă, 
(Cazul natural nu este unic—toate ţările mari au tipuri provin- 
ciale decisive şi Franţa, unde poate ideia de unitate naţională 
este mai puternică ca oriunde, are şi tipurile provinciale cele 
mai decisive : meridional şi nordic, Breton şi Basc sint nu numai 
rase en dar chiar şi dialectele aparțin altor grupuri lin- 
istice). 
A nr ea romini au început a veni în America încă de pe 
la sfirşitul secolului trecut dar în număr foarte mic. Aproximativ 
400 au venit in 1900, culminind la 11.000 în 1906. Din aceştia 
numai aproximativ 300 veniau din vechiul regat. Totalul Romi- 
nilor emigraţi în Statele Unite nu se poate stabili cu preciziune 
din cauză că statistica de emigrare nu făcea deosebire între na- 


RE í 


160 VIAŢA ROMINEASCA 


ționalităţile vechiului t austro-ungar şi toți erau 


mani, Slavi) sa îndreptat spre centrul industrial american din 
Regiunea marilor lacuri pe care am descris-o mai sus. Cleveland 
centrul intelectual al coloniei romineşti (azi Detroit-ul are o co- 
lonie rominească cea mai numeroasă trecînd de 30.000) este 
centrul intelectual al coloniei re. Asupra lor vom reveni cu 
ocazia descrierii regiunilor în ordinea drumului străbătut, 

Cota sudică restringindu-se azi în urma legii din 1924, care 
reprezintă politica nordistă un număr destul de mic de Romini 
sint azi admişi în Statele Unite, aproximativ 600 din vechiul Re- 
gat şi Transilvania şi aproximativ 300 din Basarabia. Ambele 
cote sint angajate pe ani de zile în special de Evrei ce doresc 
a părăsi țara, 

Cota reprezintă de fapt un procent de 2%, din numărul 
prezumtiv al celor aflați în Statele Unite la 1890. Se înțelege 
uşor tactica. Numărul celor din Sudul şi Estul Europei era foarte 
mic în acel an, grosul acestei imigraţii sosind aici de la 1890 
încoace, 


Aureliu lon Popescu 


IZOLARE 


— 


Nehotărit rămin în faţa vieții mele 

Ca un ocnaş lasat în libertate. 

Din care neguri, printre care stele 
Mi-am întrupat această vietate ? 
Oricât pe mine nu mă înţeleg, 

Rāmîn legat de mine ca de=un trunchi 
Să 'nvînă noaptea cerul ei întreg 
Deeasupra mea, cu trei regi în genunchi, 
Să treacă, măcinindu=mă, un soare 

De nu ştiu cîte ori, 

Cu snopul de lumină şi ninsoare 
Ce=atîrnă cald de subțiori, 


Cind plumbul trupului se va lăsa'n pămînt 
Şi totul mā voiu înclina subt vinturi 


* Cemor fluera prin oseminte cînturi 


11 


ke. 
162 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


Fără de cuvînt 

Va bate ploaea peptul meu 

Păgin 

Ca pe=o sperietoare, 

lar vinele azi vii de-alungul tîmplei mele 

Prin care şerpueşte Dumnezeu 

Ca vermii scoşi cu brazdele se vor usca în soare 


Şi eu în mijlocul cimpului am să rămîn. 


Vor zaceaacolo albe şi curate 

Și după ce va trece omenirea toată, 
Ca după haitele de lupi, , 

A mele oseminte încrustate 

Pe “ntinderea aridă şi uscată, 


Nu am nici o dorință de 'mplinit. 
Imi leagă ochii noaptea care vine, 
Şi n'am să mă mai regăsesc în mine, 


Rămin pe cîmp ca un copac trăznit. 


Demostene Botez 


Pasiuni minore 


Mieaşi fi inchipuit- lesne că unui berlinez de baştină numai 


gindul unei evadări temporare din nisipăria prusacă, izar provoca 


accese de bucurie sălbatecă, Şi totuși, părăsind gara Potsdamului, 
într'o ger tirzie şi rece, am avut stringeri cect de inimă , parcă 
mi+aşi fi părăsit țara, Abia tirziu, colindind Găttingen=ul, oraş pro» 
vincial hanovrez, rebegit e aaa d cezam ajuns în Bebra, 

și FrankfurteameMein, m'am bucurat deso veselie ane- 
mică și factice. Obişnuinţa ne face să iubim şi lucrurile antipatice 
sau indiferente prin natura lor. Chateaubriand a fost acela care a 
dat expresie neuitată puterii obișnuinţii: „Si je croyais encore au 
bonheur je la chercherais dans habitude», 

Felix Ravaisson ar putea accepta ca motto această frază, 
pentru încercarea sa de a micșora pretenţiile filosofice ale scientise 
mului prin afirmarea că legile științifice nu sint decit constatarea 
unor habitudini ale materiei. Legea căderii corpurilor n'ar exprima 


| prin urmare decit obişnuința corpurilor de a cădea în anumite con- 


diţii. În această conce tit de îndrăzneață incit presimte 
poate, henoret per aet ep iarnă caz ar fi o soluție realiza- 


părăsim uşuratec, Pierderea obişnuințelor și a a 

cu putere de lege că periclitează echilibrul şi fericirea. Dar aşa 
stat oamenii făcuţi, ca să arunce privirile în de și să întindă 
mina după ceiace nu este la îndemină. Chatea şi Ravaisson 


văd fericirea în obișnuință, dar aceasta nu este decit cotidianul, 
Fericirea o găsești în conservarea intactă şi severă a lucrurilor și 
acţiunilor de toate zilele, E, dealtfel, alci toată fericirea democratică, 
liniştea tuturor oamenilor simpli, dovedindu-se încăodată, precum 
spune un aforism al lui Arthur Schnitzler, că m orice mo~“ 
rală palpită inima unui adevăr vechiu. Și adevărurile străvechi stnt 
de origine și experiență plebeiană, Cu nimic nu rupem mai uşor și 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai despotic decit cu obișnuințele noastre. Ele se apleacă supuse, 
dar ne lasă in suflet o duioșie de flori secerate, Pasiune minoră, 


E 
Nenumărate gări mărunte anunţă cu incetineală Heidelbergul 
şi Ci res sosirea, 

amenii mari și în special generalii in fruntea oștilor prăfuite 
au avut obiceiul să spună cite-o frază, pe care deseori istoria a 
reținut=o. Trecutul Heidelbergului a tost vijelios. Triburile germanice 
expulzate de Romani, care au aranjat un castru şi au aruncat un 
pod peste Neckar, apoi Romanii izgoniți la rindul lor de aceleași 
popoare germanice, ițele incurcate ale războirilor medievale, ar- 
matele lui Ludovic al XIV-lea luptind pentru drepturile lui Philippe 
de Orléans şi tnsfirşit legionarii republicii în 1799. N'a rămas tos 
tuși nimic din ceiace au spus căpitanii acestor oști. Pentru un oraş 
aşa de vestit și vizitat ca mere. este o lipsă flagrantă şi 
a de consecințe incalculabile, In fața Florenței, la Neapole, la 
ma sau la Paris, călătorul, în minutele enervante ale sosirii, cue 
getă, de pildă, ce-a spus Dante, Goethe sau Jugurta. Este o ocu- 
pație îngustă şi precisă, care impledecă enervarea sau nerăbdarea 
ca să strice dispoziția, Cuceritorii n'au fost gentilomi cu viitorul 

acestui oraș, căruia în două rinduri i-au dat foc. 


e (3) 

Dacă ași fi în faţa piramidelor ași şti să-mi leg gindurile de 
minunatul ordin de zi al generalului Bonaparte. Lipsa unei fraze 
istorice legată de Heidelberg lasă gindurile să inoate în vag şi haos 
şi nimic nusi mai natural decit ptarea gindurilor asupra cele- 
brităţii Heidelbergului. E o problemă pentru sfirşitul unei călătorii 
intrun oraș cunoscut numai pe hartă, dar cu reputație mondială, 

Reputația în sine e o problemă neglijată. iza şi clasificarea 
nau atacat frontul acesta : reputaţie, renume, glorie. Wilhelm Lange- 
Eichbaum (Genie und Irrsinn, 1926) are siguranța că nu s'a scris 
nimic în această ie, deși e una din cele mai dinamice forţe 
psihice. «Ruhm ist ver als Geld», reputația este mai ise 
pititoare decit aurul» spune un proverb german, pecetluind atitea 
destinuri tirite în nenorocire de setea glorie, de goana după 
nume, Aplicăm calitatea de «renumit» sau sorlan? nu numai oae 

arragona. 


nepieritoare, Gloria şi aplauzele masselor tmbatā la uitarea de 
sine. Motivul psihologic al gloriei dezvălue Pare er intre mina 


PASIUNI MINORE 105 


omenească și fatalitatea morții. Impotriva morții și a uitării, oamenii 
au inventat tmbălsămarea prin glorie. Aşa se pun în toate părțile 
lumii blocuri de piatră peste blocuri de stincă, se desfășură o luptă 
ctnească pentru a clădi sufletului un altar unde să-și adăpostească 
aere perennius memoria. În poziţia faţă de explicarea mecanismului 
gloriei deosebim, îm treacăt, trei concepții şi niciuna nu admite deo- 
sebiri între renumele prometeic şi cel herostratic. A fi făcut ome- 
nirii bine sau rău nu are importanţă. In Panthconul memoriei colective 
sint salvaţi dela uitare şi Luciferii și Arhanghelii, istoria omenească 
absorbind tmpăcată orice, Ca să-şi tmpletească firul, istoria între 
buinţează orice material, căci nu există decit o singură repulsie 
fundamentală : vidul și imobilul. Este suficient să te mişti, sau Pro- 
meteu sau Herostrat, dar să provoci valuri, să dai imbolduri, -să 
fii răscruce de inițiative, pentru ca omenirea recunoscătoare să te 
trimită în brațele posterităţii. Aşa de hotăritoare este nevoia de a 
poseda în mijlocul ei forțe active, fără să se intereseze de altă 
însușire, incit omenirea iartă neastimpăraţilor chiar prostia : Lafayette 
Wilson 


7 Eminescu rămine pesimist şi m fața gloriei, sau mai ales în 
fața ei. Dezgolirea secretului în care cele mai hidoase şi animalice 
instincte es la iveală și se hrănesc ca hienele din memoria unui 
creer dispărut, constitue, poate, cea mai grozavă satiră eminesolană. 
Rudolph Burckardt a vorbit odată cu dispreţ imens de u 
scabroasă a comentatorilor, care «fac cărți nouă din cărți vechi». Netne 
trecut rămine Eminescu, totuşi, aproape inuman, privind în viitor 
pe acela care va vorbi de tine enu slăvinducte pe tine, lustruinduese 
pe els. Josnicia posterității necreatoare naște iluzoriile bolți cerești 
ale gloriei. Originea ei este animalică, 

Optimiştii gloriei, un Auguste Comte, cu vestitul calendar 

itivist, un Carlyle, cu imnurile pentru criminalul scopit, care a 

t Friedrich cel mare, se plasează tocmai la polul opus al dee 
primantului Eminescu. Numai lumină sănătoasă şi binefăcătoare de 
soare cald năvăleşte din zelficarea oamenilor mari. Cultul pentru 
oamenii celebri, pentru aceia care şi=au creat merite în progresul 
social, nu are rost decit în privinţa Prometeilor. E ceva copilăresc, 
naiv şi unilateral în această înlăturare a spiritelor răzvrătite. Iden- 
tificarea renumelui cu divinitatea, arată incăodată imposibilitatea a- 
cestor spirite raționaliste de a cuprinde Intreaga realitate, Voind să 
falşifice istoria, păstrind pentru veşnică amintire numai porțiuni ar- 
bitrare, insamnă să te expui sau corectărilor, cum s'a intimplat cu 
Marchizul Mirabeau, scos din Panthéon, sau inatenţiunii populare, 
— soarta calendarului pozitivist. 

Napoleon Bonaparte a lăsat o definiţie memorabilă, Gloria ar 
fi al şaselea simţ al Franţuzului. Să nu ne lăsăm impiedicaţi de 
simbolismul acestei butade, ci să vedem în ea sezizarea unei cali- 
tăţi profund umane. Dinamismul gloriei este tot așa de implacabil 
ca și oricare simţ. Se cere exercitat și intrarea în activitate pro 
duce plăceri reale, Pasiunea renumelui nu este o inflăcărare vani- 


166 VIAȚA ROMINEASCĂ 


toasă, o Fata morgana, care te rătāceşte în lumea fantomelor. Dru~ 
mul spre glorie are aceleaşi frumuseți și voluptăţi ca şi gloria a= 
junsă, Paroxismul acestui simţ 1şi găsește același justificare naturală 
ca și sensibilitatea ochiului pentru pictură şi aspectele naturale, ca 
şi receptivitatea urechii pentru sunete, Ecclesiastul izbeşte pe ne- 
drept în vanitatea acestei pasiuni, care conduce în viață tot aşa 
desigur ca şi celelalte. Nu putem considera dorul de nume recu- 
noscut și purtat din gură în gură ca o anomalie, ca un strigoiu al 
spiritelor aprinse. Motorul omenirii este pasiunea gloriei, Dacă glo- 
ria n'ar fi sălășiuit în oameni, monotonia şi moartea s'ar instala pre 
pămint. Supraomul lui Nietzsche iubeşte gloria. Ef ţese istoria ue 
manității şi în studiul disciplinei istorice, Nietzsche vede un model 
pentru ambiţioși, 

Toate aceste poziţii teoretice faţă de glorie şi renume nu exe 
plică ceva esenţial: sentimentul de supunere şi adoraţie al omenie 
rii faţă de exemplarele rare și avintate în sferele superioare ale die 
vinității, Ca un fel de atașare umilă simțim adierile acvilelor glo- 
rioase. Se poate explica acest simțămint prin satira eminesciană ? 
Are vre-un sens transformarea lui lisus într'un erou, de cătră Lud- 
wig Feuerbach, pentru meritul că a transformat omenirea din stue 
denţi ai lumii de aici, în candidaţi ai lumii de dincolo? Este res 
ma: păi reclamă şi poftă ze pnl, per Sr mer trebue să 

m atunci renumele unui oraş ca Heidelbergul, de care ne 
simțim afectiv legaţi inainte de-al fi văzut? Bănuim numaidecit că 
e, aflăm în fața la relații «aparte» şi ne incurcă denumirea ei, 

uenja provocată de un nume mare, reacțiunile psihice ale miilor 

de ascultători formează un complex de admiraţie, teamă şi respect 

ponce acel soiu de lucruri, care ne sint interzise nouă, cei de rind. 

imbul, care înconjură marile ități, e o țesătură fină pusă 

de plebe pe capul aleşilor ei, Nu cred să fie cerne rep ce a 
|, atita 


kimas qsa celui mai fin diapazon abia ar fi im stare să coboare 
de 


PASIUNI MINORE 167 


auzi, îl simţi peste tot— El pe tine nicãeris Ca și sentimentul re- 
ligios, gloria e în sufletul oamenilor de rind, este pe pămint, între 
oameni, de unde se proectează ca lumina unui uriaş, pe 
cerurile unde caută pe Dumnezeu, Cei inclinaţi să socotească glo- 
ria o pasiune clocotitoare şi pustiitoare inversează orbeşte termenii, 
Acolo unde nu sint decit pofte (Caesar) sau renunțare și desinte= 
resare (Francois d'Assissi) ei vor să vadă izbucnind simțămintul 
gloriei. Romancierul rus A. Kuprin are un personagiu ciudat în ro- 
manul «Duelul», Nazanski, un beţiv inveterat şi abia tolerat în are 
mata Ţarului, se ştie, pe sine fără niciun respect și fără religie, 
paper «raza opri să nu privească cu admiraţie și să nu se 
indească, t dero ciudată curățenie sufletească, la martirii 
sericii și eroii ştiinţei. Sensibilitatea pentru cultul oamenilor aleși 
este profund omenească şi indestructibilă. Oamenii au vărsat singe 
pentru Dumnezeu, fanatismul prinde rădăcini în sentimentul reli- 
gios; gloria unui om, deşi găsește pretutindeni rezonanțe zefirice, 
nu va provoca niciodată jertfe și nu va deslănţui furtuni. E un 
sentiment modest, tăcut şi aristocratic. Blindeța creștină peso gamă 
minoră. GGiganticul erou mortuar dela Astapovo, Leon Tolstoi, pune 
in gura prințului Andrei această minunată frază: «Şi ce este glo- 
ria? Poate un fel de lubire» Pe lingă superba angrenare organică 
in doctrina sa morală, definiția aceasta a gloriei este o adevărată 
divinaţie. A concepe frontul de care vorbeam, glorie, reputaţie, re- 
nume, ca revelații ale iubirii universale, insamnă a nimeri virful 
acului şi în acelaşi moment a cuprinde intro as peip valabilă 
toate ocaziile cind vorbim de glorie și celelalte, devine in- 
a a aplicarea lor la oameni, monumente, locuri, orașe și ani- 
S Acel <aparte», neințeles și Huid, provine din iubirea, care 
ne leagă de tot ceiace ese din comun şi constitue pentru umani- 
tate centre de ains, 

Gloria H ui, cetatea depe malurile inguste ale Nec- 
karului, nu poate fi decit iubire, iubire pentru un oraş, care șia 
ciştigat un piedestal în inima studențimii mondiale. E de observat 
că toate cintecele sale sint inspirate în preajma plecării sau în 
dorul unei reveniri. Generaţiile de studenți inving semestrele şi dra- 
gostea de iar tinereții nu-i împiedecă și nu-i reţine dela căutarea 
altor rosturi. În slujba altor pasiuni mai puternice şi mai clare, 
dragostea pentru Heidelberg îşi pleacă modest pleoapele. Strivită 
şi înlăturată nu ricanează cu răutate, ci se ascunde ca un foc cres 
dincios subt puibere de cenușă fină. 

Gloria Heidelbergului,.. Pasiune minoră... Nu cere decit 
duioșie ; dar călătorul ceteşte parcă pe firmamentul derun albastru 
napolitan, scrise de-o mină nevăzută, cuvintele săpate la capătul 
unui cimp de onoare: 

«Sta viator! Heroem calcas !». 


. 
a e 


Intrarea în Heidelberg o salută două lucruri veritabile : vinul 
şi iubirea. Două lucruri, care în Nordul Germaniei și în orașele 


18 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mari au din pitoresc și mecate de prozaism, d ele 
suvenir fabrică, Heidelbergul (le păstrează incă frăgeziunea și 
idilicul, Sentimentul sinistrului, al vicioase n'a călcat încă 


raza acestor refugiați din lume, AH | —aici 
piticului vestit Perkeo, despre care Sucre a începe patria 


aa Pairi der Z Perkeo 

m Heidelberger s sS, 

An Wuchse Klein und winzig, 
An Durste riesengross. 


Perkeo plutește ca o emblemă urbană și gestul lui invită la 
odihnă, la întremare subt umbra al săracă, da - 
piraci; ea de barne. cea mal s r cea mai îns 

intecul Hei ui, nesfirşit model de ii, A 
fireşte deso inimă pierdută, E un cintec de În moies mirean 
duioşie și veselie: 


Ich hab'mein Herz in Heidelberg veri 
In einer lauen Baterii: pisat 
Ich war verliebt bis über beide Ohren 

Und wie ein Rōslein hat ihr Mund gelacht. 


E cintecul de «bună dimineața» și de «bună $ I 
sosit norme dinu agonie prit re Accept Pe 


Ich werde mal probieren 
Das Herz mir zu verlieren! 


Adeseori risul se răzbună şi întoarcerea | ul 
e anevoioasă şi aduce o lubire nefericită, pierit aea 


+ 
. e 


Considerat în sine Heidelbergul e prea mic (80,000 locuitori) 
pentru marele lui renume. Orașul vechiu plin de case imposibile 
pentru secolul nostru, turtite de tavanuri pleoștite cu u= 
milință, parcă n'ar indrăsni să ocupe mult din bolta cerească, 
e străbătut de ulicioare croite cu arte pentru un de 
pei Se intinde pe malul drept al apei, pornind dinspre răsărit, dela 

, pentru a incerca timid să acopere valea care se deschide 
largă spre apus și sud. Pe malul sting sint citeva vile și căsuțe de 
țară, chiar în dreptul oraşului vechiu, pentru a se preface în josul 
apei şi spre nord, in valea dealului, care ge m intrun oraș nou, 
amenajat și construit modern : Neuheim, și Handschusheim. Uni- 
versitatea, clădire veche, dar incăpătoare, şi Biblioteca universitară, 
foarte frumoasă și elegantă, in piatră mare și roză, sint chiar In 
inima Alt-Heidel ui, despărțite de-o stradă și-o piață veche 


PASIUNI MINORE E Cade EROARE. 


cu cişmea tradițională. ul în sine e prin urmare neinsemnat, 
dar natura mconjurătoare, Neckarul străjuit de coline înalte, pe am- 
bele maluri, acoperite de trei mii de hectare pădure de fag, stejar 
şi brad, fac din el o minune a lumii. ŞI totuşi nici clima blindă, 
nici locurile frum ci băile de radiu n'au făcut renumele 


şi gust . 

a privit Emile Boutroux studențimea germană 

din 1871, Tot la această bătrină «Alma Mater Ruprechtiana» a 
profesat Eduard Zeller şi a trăit o viaţă întreagă Jellineck. Astăzi 
cetesc aici cursurile o pleiadă de filosofi dintre cei mai străluciți 
ai Germaniei contemporane : Heinrich Rickert, preopinentul lui Xe- 
nopol, E. Hoffmann, Karl laspers, teoreticianul filosofiei ca produs 
pr ver pap orga ta ri Simti ran că! eterul 
şi ul. Simi totuşi că 

are altă emblemă şi cauţi analogul «Amintirilor lui Constantin 
sian» sau al g arrio lui Gh. Panu, aceste chei neintrecute 
pentru enigma laşilor noştri. 

Gravitatea şi deficitul din această în ndere, ies la iveală 
îndată ce-ţi dai sama, că orașul acesta, cu Trecutul și Renumele 
lui, te domină şi-ţi impune, cu dela sine putere, o anumită turnură 
de ginduri. Heidelbergul cere lucruri precise dela vizitator. E un 
oraș de spiritualitate aristocrată, cu forme definitive și conștiente. 
Nu e de mirare că nu se lasă cumpărat cu orice monedă. Nu e 
sportiv, pentrucă Neckarul e apă mică și domoală, nu e monden 
pentrucă imprejurimile sint bogate în vestite stațiuni de za car de 
vară şi toamnă, nu trebue luat în serios nici economicește, a. 
trage nenumărați străini, dela cu talie trasă prin inel, 
pănă la Americanii însetați de emoţii şi antichități, A din 
urmă au cauzat și aici cunoscuta pictură ind izată, de cărţi 
postale, mărțişoare și suveniruri din vechiul-Heidelberg. Dacă 
uita sau neglija această ultimă și disgrațioasă ee aa i Heidelbergal 
vestitul şi vechiul Heidelberg, samănă cu e femei frumoase, 
mult iubite și cu pretenții demoniace, care nu se lasă cumpărate 
decit cu proprii lor bani. Feministele sint prin excelență astfel de 
femei. — Şi actrițele, fără îndoială. Anumite grimaze, pe care curtes 
zanul le mimează docil, citeva idei scumpe, în struna cărora anti“ 
feministul, avizat şi cavaler, cintă fără încetare şi fără jenă, sint 
perfect suficiente ca să apropie, pyi paron or intelectuale, 
două inimi pline de primăvară. în Heidelberg. Oraşul a că- 
pătat, dealungul vremii şi m vălmășagul generaţiilor, o 
consistentă și rotundă. Nu este aici nimic din vagul orașelor mari, 
Berlin, Paris sau Hamburg, unde culorile, nuanțele și posibilitățile 
sint mesfirşite, unde găseşti orice și numai celace doreşti lipsește 
sau nu e de marcă veritabilă. Oraşele mondiale și multimilionare 
oferă totul, dar în contrafacere, m Ersatz, Heidelbergul se inca- 
drează în tipul orașelor mici, sărace și mizere, dar cu specialitate 


170 VIAŢA ROMINEASCA 


recunoscută, Aici intervine dificultatea, de care vorbeam. Heidel- 
din lumea toată. 


setați de produsele oriilor şi imamorați «pănă peste urechi», 


dealungul semestrelor, Mecca studențimii din toate ţările şi din 
toate continentele se chiamă Heidelberg. Orice student german se 
consideră obligat să că cel puţin două semestre pe malul 


pre. aas însamnă a te lua la întrecere cu riscul de a nu 
înțeles. Pentrucă a scrie despre un oraș nu insamnă a reda e» 


neplăcerile dela Hotel. Minuţiozitatea cronologică şi topografică, 
care ia percepțiile şi im interioare dela bariera oraşului şi 
se plimbă cu carnetul în mină, nu foloseşte deloc la Heidelberg. 
E vorba numai să prinzi acel ceva misterios cu care leau dotat 
eines de studenți, transforminduel în idealul vieții universitare, 
, tocmai acest ceva e greu de înțeles la noi, unde studentul, 
impovărat și compromis de «meditații» şi ore de serviciu, se egas 
lează, în opinia publică, cu cel din urmă scandalagiu și Rău-deo 
„ Pe cind, așadar, în Germania, studenții, cu şăpci bizare, 

şi tăeturi de spadă sint mingtiaţi de ochii po în 

ere, —nu numai de al copilelor cu coc u şi ochi ,- 
noi nu există nici tradiție, nici viață academică. Diticultatea e 
reală. Lumea noastră rominească nu s'a deprins, încă, cu psihologia 
studențească, foarte complicată şi cu aer străin, —der de carte, — 
silind=o să se izoleze şi să se subaprecieze. Nu există osmoze şi 
incredere, dela egal la egal, intre public și cercul restrins al stu» 
denţimii. Deaceia viața studențească n'a luat nici proporţii, nici 
adincime. Există, oare, la noi un contur fixat al studentului, ca 
lume, ca tip special? În alte părți o asemenea abstracție este de 
mult în circulaţie, depe vremea studenților rătăcitori (cunoscuţii 
“vagantes», « Bettelstudent») care făceau amare ceasuri autorităe 
ților comunale şi iși încheiau studiile și tinerețea imtr'un chef sie 
şietor, la care luau parte şi profesorii, Se zice că Melanchton, 
cunoscutul inovator p c, în calitate de profesor, ar fi băut 
colosal la asemenea festivități (cine ar fi crezut ?). Evident că 
astăzi nu mai e cera fost odată, nici la Heidelberg, nici la Jena, 
dar te infăşură, orişicum, suflul unei lumi, pe care n'am cunose 
cut-o la noi. Specialitatea Heidelbergului este studențimea, Patru 
mii de studenţi, din toate corporațiile, se revarsă dela lecţiile de 
scrimă din Marstallhof, asupra stradelelor şi ulicloarelor strimte, care 
duc pe malul Neckarului sau la Schloss. Şi acești patru mii sint 
urmașii celor dela 1386, e o castă organizată şi recunoscută, O= 
e i le cunoaşte obiceiurile cu respect și studenţii, grei de trecu= 
, impun cu fastul tradițiilor cavalerești. Studenţimea animează 


PASIUNI MINORE - rii 


şi defineşte Heidelbergul. E decor şi centru în acelaşi timp. lată 
dece presimţi o prăpastie între această inimă germană și publicul 
țării noastre, 

Din această dificultate, care, în fond, devine caracteristica 
cea mai izbitoare a Heidelbergului, derivă alta. Spuneam că oag 
domină şi obsedează, dind anumite indicaţii, foarte discrete, 
ineludabile, asupra modului şi înfățișării subt care vrea să spari 
tiste în aceste indicații un exemplu frapant pentru stmburile de a» 
devăr din filosofia lui Heinrich Maier, poo sora dela Berlin. In 
volumul «Wahrheit und Wirklichkeit», adversarul lui Rickert vrea 
să întemeeze valoarea de adevăr a percepţiei pe taptul că ceiace 
este dat (das Gegebene) dă anumite indicaţii necesare asupra fe- 
lului cum acceptă să fie cunoscut de formele logice şi categoriale 
ale minţii noastre, Încercarea lui Maier de a impăca realismul şi 
idealismul epistemologie, constă prin urmare, în despuerea realis- 
mului de nuanța de pusivism și tăerea elanurilor de activism arise 
tocratic şi atotereator din direcțiunea idealistă. Realitatea Insăşi con- 
ține anumite reliefuri, anumite necesarităţi, care țin în friu posibili= 
tățile noastre de eroare. E cazul tipic al Heldelbergului, dacă ai 
ochi pentru obsesiile lui. Cea mai puternică — şi deci cea mai reală 
realitate din Heidelberg —este umbra lui Karli Heinz, prinţul stu- 
dent, prințul, care=a gustat fericirea de a umbla singur pe stradă, 
Mabel: cesta io pă. atit în braţe. Pe malul drept al Ne» 
ckarului, o sută de metri în susul apei dela Podul cel vechiu (Die 
alte Briicke), se sue pe coastă un drum de munte, Drumeag strimt 
şi nisipos, brăzdat de albii minuscule, pe care ploile se scurg la 
vale, Acum treci printre vile cochete, altădată trebue să fi fost 
drumul singur, suind cu ocoluri spre capătul unde se văd tufe ti- 
nere şi arbori în toate culorile toamnei. În mijlocul coastei se ri- 
dică o casă veche, Gasthaus, un fel de crișmă, care trebue să fi 
fost pe vremuri aşezată şi ospitalieră. Acum e mai mult muzeu 
pentru Americani, care vin să dee bacşișuri şi să contemple, în 
cea mai deplină fixitate, cele două mese de ștejar, incrustate cu 
briceagul de mini celebre, Bismarck, von Kapp, Rückert, şi von 
Kleist şi-au săpat numele pe aceste mese. Subt una din ferestrele 
dinspre oraş, umorit de masivitatea zidului, e un tablou, care In- 
făţişează un grup de studenți. ul dintre ei este prinţul Karl 
Heinz, evadat din carcera regească dela Karlsruhe, pentru a se 
bucura de viață cu capul sus și fruntea senină, dar întors totuși 
la datoria regală, deși împovărat și întuneca: de răceala metalică 
a sceptrului străbun, «Dichtung und Wahrheit», Adevăr și Poezie ! 
Dar cine mai poate distinge adevărul de poezie, dacă a sosit în 
zona de influență din AlteHeidelberg ? Ai impresia că în amurg, 
cind luna luminează Castelul ruinat şi felinarele roşii depe poduri 
se aruncă în fundul apei, Karl Heinz se deslipeşte din tabloul ca» 
marazilor săi şi rătăceşte prin locurile cunoscute și prea puțin schim- 

bate, «Karl Heinz, Karl Heinz, du Kommst nie wieder!» i-a strie 
gat Keti cu glasul innecat de lacrimi, Acest «n'ai să te mai în 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


torci niciodată !> il auzi șoptit, şuerat de durere nemaiauzită, ca 
un ecou din alte vremuri, venind din ruine sau din umezeala se~ 
culară a codrilor. Nu pot isbuti să surprind în vorbele sftșiate ale 
despărțirii de Karl Heinz, m expresia scul a brațelor înlăn- 
țuite în rugămintea copilărească a feci nordului, nici-o urmă, 
nici cea mal vagă bănuială de sentimentalism facil şi blondin. Iu- 
birea ei l-a ţinut prezent pe nefericitul Karl Heinz şi umbra lui 
n'are parte de liniştea celor morţi. Cind toamna ttrzie şi caldă a- 
muncă în amurguri de întristare ultimele raze ale soarelui apus, tur- 
nurile de piatră roză ale Castelului doborit de tunuri, capătă infă- 
şurate de mantia roşie a efeului, aspecte de basm oriental. Atunci 
umbra lui Karl Heinz sepulorală și eternă pătrunde în orice inimă 
a recheamă la rA ee n durerii. Ca funigeii Fan legenda lui 

if, așa se risipește, în patru vinturi, pinza dragostei țesută 
din razele de lună, la Heidelberg—acum, altădată şi întotdeauna. 


A vedea vechiul Heidelberg imsamnă, pentru anumită lume, 
a puri un pelerinaj la Mecca sau la lerusalim, E orașul hagiilor 
păgini. x 


In sufletul nostru descoperim, la un moment dat, o regiune 
originală și puțin băgată în samă, regiunea pasiunilor minore, In 
ierathia pasiunilor ocupă un rang modest, fiindcă le lipsește culo- 
tile ţipătoare și propulsia cătră suprafaţă. Ele alcătuesc totuși fun- 
dalul nostru psihic și în virsta tinără jos pa întreaga viaţă afectivă, 
fără să putem spune că abandonează cindva rolul de umbră și pe- 
numbră, un rol întregitor şi minor, Între ele şi celelalte pasiuni nu 
este o deosebire de intensitate, o deosebire de grad şi pasiunile 
minore nu sint şcoala în care cresc pasiunile mari şi absorbante. 
Deosebirea, ca să vorbim în termeni bergsonieni, nu este cantita- 
tivă, ci calitativă, Fiecare din ele formează o lume aparte și ine- 
dită, în legătură directă cu însăși datele imediate, În spiritul psiho= 
logiei vechi, asociaţioniste şi experimentale, s'ar fi crezut că stat 
apanagiul unei faze din evoluția psihică sau reacţiunea afectivă spe» 
cială a temperamentelor fără vigoare. În realitate e vorba de-o zonă 
populată de modeste centre de relație afectivă cu lumea exterioară, 
care nu au decit un drept provizoriu sau intermitent și limitat la 
determinarea acțiunilor noastre vitale. 


Există un singur drum, care duce la această sferă psihică: a 
trăi viața prin enumerație, adică strădania de a nu lăsa fără răspuns 
şi aprobare niciuna din întrebările, care ne solicită, O asemenea 
direcțiune de viață presupune, desigur, norocul orb și optimismul 
înextincvibil. Refuzul, renunțarea, selecția sint excluse, iar lipsa de 
griji, inconsistența, spontanul și neprevederea se ridică la rangul 

e metodă. E un adevărat enciclopedism moral, singurul în stare 
să pătrundă și să înțeleagă lumea «umilită și ofensată> a pasiunilor 


PASIUNI MINORE 173 


rii, ului u se produc cu violențe catastrofale și 
poezii para e Pui liniştită a sufletului. Farmecul nu se 
due dada Dn articole şi modest, Durerea e zăgăzuită In deslăn= 
re de intervenţiile discrete ale humorului şi de complacerea vos 


jează semi-conştient piesele, iar humorul e ventilul de 
male eeki det Ruşii, «Serile la moşie» ale lui 


erii ăienjenișul întunericului aduc în suflet o întristare de care 
: a ia E „ Pridvorul şi prispa stat refugiul rominesc al 


„A i , plină şi încercată de vi» 
eri ruga Apă d apa ore Sanin, depănind 
i 


Situaţia origi a Acra minore o pecetiueşte faptul că 
nu li se a reptul A oai. Enciclopedismul moral nu adap- 
tează, nů reuşeşte să devie un instrument practicabil în mina oricui. 
Şi atunci drumul i se incrucișează cu altă normă morală : a trăi 
viaţa în esențial. Şi e învins. Curiozitatea capătă limite, nu mai 
are permisiunea să fie facilă, imensă, superficială şi sedusă de ae 
mănunt, Noua direcţie introduce răbdarea şi abţinerea, — tntr un 
cuvint ascetismul—şi viaţa nu mai apare ca o albină tntr un imp 
de tori, ci e parcursă de-un număr redus de lungi unde de i A 


mature, în excrescențe inexplicabile şi deplasate, 


ţi 
ştiinții intrerupe acest proces. Atitudinea selectivă a conştiinţii 
exclude nenumărate raporturi dintre noi şi univers pentru a face 


174 VIAŢA ROMINEASCA 


loc inițiativei. In locul generalei simpatii 
pg rs da rela at şi finaliste, 


i conştiente. Cum însă restul acela enorm de raporturi 
lăsate in afară de raza preocupărilor e, nu poate să 
ordinea zonă 


PARODII 


După Demostene Botez: 
Prohod = Că 


În orașul nostru putrezit în ceață 

Unde toată ziua cîntă catirinci, R 

Au murit cinci oameni într'o dimineață 

Şi iau dus la groapă, morți, pe citeși cinci. 
pace 


După»aceia alții sau pornit să moară 
Care mai de care, cîte doi pe ceas. 7 
Din locuitorii vii odinioară |" | 
Nu se știe bine cîți au mai rămas. , 


Dar aşa se 'ntimplă regulat cînd plouă, 
Moare ici o babă, dincolo un domn. 
Ceilalţi îl îngroapă pe la ceasul două, 
Ca să nu=l trezească liniştea din somn... 


176 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Merge 'ncet cortegiul funerar prin ploaie, 
Nimenea nul roagă să mai stea un pic. 
Şi pe strada lungă trec trăsuri, tramvaie, — 
Rudele, spăsite, calcă după dric. 


Ceilalți, pe de laturi, toți îşi văd de treabă, 


Unul la catedră, altul la proces. 
Rare ori din treacăt se opreşte»o babă, 
Şi pe urmă pleacă după interes. 


Doar în deal, departe, la Eternitate, 

S'a pornit un clopot ca săz=i indispună... 
Batesa deznădejde și=a pustietate — 
l'auzi cum mai bate, 

lauzi cum mai sună... 


Ca un glas de moarte singur în furtună, 
Sună lung să spună zării 'ndepărtate 
C'a uitat pe semne cesa avut să=i spună... 


lauzi cum mai sună, 
lauzi cum mai bate.. 


PARODII 4 177 


————— a d 


Dar nu se opreşte nimeni să=| audă. 

Și la noapte, tirgul, încă populat, 

O să=și ducă 'n spate atmosfera udă, 

Ca și cum nimica nu sar fi 'ntîmplat. 


Tristeţi provinciale 


Tristeţi de după=amiezi ploioase 
Și de nostalgice obsesii, 

Cind stai cu storurile trase 
Şizaştepţi să vie ora mesii... 


Tristeţi de străzi pustii şi mute, 
Cu ziduri vechi și cu fațade 
De edificii cunoscute 

In care nu ştii cine şade... 


De domicilii spaţioase 

Cu flori la geam și cu salon, 
Din care pe la ceasul şase 
Auzi urlind un gramofon... - 
CPE ci Sa OG il at E ilie 
Tristeţi adinci de guvernante 
Ce nu ştiu bine romîneşte, 
Şi de flașnete ambulante 

Cu papagal care ghiceşte... 


De cartiere suferinde, 

De uşi cu lacăte 'n verigi 

Şi de dughiană care vinde / 
Fitil de lampă şi covrigi. » 
ni ee 


Tristeţi de goarnă funerară, 
Melancolii de cățeluși 
Uitaţi de cineva pe=afară 
Sa schiaune pe lingă uşi.. 


Tristeţi romantice de fată 
Cu nasul lung şi demodat, 
Şi de odae mobilată 

In carea stat un magistrat... 


Tristeţi adinci de pui de miţă 

Svirliţi pe undeva, prin scai... 

De copilaş urit, de ţiţă, 

Llitat de maică=sa 'n tramvai... 


“Tristeţi de garduri invalide, 

De porți eșite din pitini, 

De doici carezau rămas gravide 
Şizacum li=i frică de stăpîni... 


Tia” 
ia 


De ordonanţe fără leafă 
Şi de trăsură cu un cal 


Şi cu--scapetul ras la cehii 
Tristeţi de bilci provincial, 


De panorămi, cu#o ferestruică 
Şi cu=o maimuţă roasă "n dos / 


f 


Cesar semăna cu domnul Duică 


Desar fi oleacă mai frumos 


Tristeţi de cioară 'mbătrinită 
Ce stă așa, pe=un virf de pom, 
Şi de fintînă părăsită 


În care sa 'necat un om.. 


Tristeţi pustii, molipsitoare... 
De ce mă urmăriți mereu 

Şi, fie ploaie ori ninsoare, 

Vă ţineţi scai de capul meu?.. 


Tu, care mă citeşti cu voe bună, 
Necunoscut prieten inocent, 

Tu vei muri la noapte, peste=o lună 
Sau peste zece ani,— indiferent. 


>» 


> 
4 ` 


` 
VIAŢA ROMĪNEASCA 


Un mare potentat ce stā departe 

(Şi nimeni nuzi mai mare decît El) 
Te»a osindit nevinovat la moarte, 
Rostind sentința»i fără drept deeapel. 


Şi dacă, liber ca întrun ospiciu, 
Te lasă încă»un pic să mai respiri, 
O face doar aşa, dintr'un capriciu : 
Tu nu poți evada pe nicăiri, 


Zadarnic leai ruga, că nu te»aude ; 
Zadarnic tesai piti, te#ai face mic. 
La El nu merge cu protecţie, cu rude 
Nu te salvează nimeni şi nimic... 


Tu vei muri şi 'n urma ta ograda 
Va sta subt soare»a doua zi la fel. 
Şi factorul postal va trece strada, 
Lătrat de»aceiași javră de căţel. 


Apt pe»aceiaşi stradă solitară 
Vor trece 'ndrăgostiţii pe 'nserat, 
Visînd în fiecare primăvară 

Un vis pe care și tu lai visat. 


Din 
va apărea 


PARODII 181 


De dimineață=aceleaşi servitoare 
_Vor scoate aşternutul pe balcon, 

Şi fiecare doamnă, la culcare, 

Va da pe nas cu cremă Tokalon... 


lar tu, ca o momie 'ncremenită 
In fundul gropii umede şi reci, 
Vei sta privind în bezna nesfirșită 
Cu ochii ficşi, întunecaţi și seci. 


Nu vei vedea apusurile roşii, 

Nici nu vei şti de i noapte ori e zi 
Şi 'n veci de veci tu nu vei auzi 
Cum cîntă 'n soare, peste tot, cocoşii... 


p. c G. Topirceanu 


volumul Parodii Originale 
in onini aoan ho » ediția Ilea oomplectată şi revăzută, care 


Memorial 


(Note de călătorie în Spania) 
12 Septembre 


Catedrala din Barcelona a suportat dealungul veacurilor ex- 
crescenţe arhitectonice de gusturi carte variate. Ele s'au lipit de 
trupul său de piatră afumată ca muşchiul de copacul bătrîn. In- 
zorzonările zaharicoase ale stilului specific spaniol, „curiguresc“, 
mau cruţat-o. li lipseşte poate, ceiace face unica mâîndrie a ordi- 
nului gotic, svicnirea suplă cătră cer, elanul eteric în înălţime. 

Biserica de aici se întinde, se împrăștie în suprafaţă, nu se 
avintă cătră cer, în dimensiune verticală, cu săgeata imbătată de 
azur, fără conştiinţă de piedică şi de materie, Dar interiorul, cu 
acel nedesluşit haos de sumbru care are în el, în acelaşi timp um- 
bră şi mister” de pădure, rezonanţă in vid de grotă şi umezeală 
de fintină, caracteristic catedralelor gotice, te înfăşură, te spiri- 
tualizează şi te nimiceşte, fărămițindu-te, presărindu-te pretutin- 
deni şi nicăeri, Subt boltele suprapuse răsună inăduşite ecouri mute. 

Şi în această lume dematerializată, de fantome cenuşii şi de 
sunete apăsate de surdină înainte chiar de a se fi înfiripat com- 
plect, trăesc numai Vitraliurile, ochi de lumină moartă peste acest 
abis al durerilor şi renunţărilor, 


Se poate observa la acest popor de caste şi de aroganță 
socială un puternic egalitarism în aristocrație. Toată lumea tinde 
să egaleze pe celălalt în grandomanie. Nu e o simplă butadă ob- 


h 
4 


a e 


Y 


MEMORIAL 183 


servaţia că armata spaniolă n'are decit generali şi mai de loc sol- 
daţi. Dacă nu e o realitate, caracterizarea aceasta a vieții militare 
de aici, e în orice caz o dorință şi o veleitate. 

La teatru toată lumea cumpără bilete de primul stal, în timp 
ce galeria e goală. Lucrătorii, servitorii, micii funcţionari nu merg 
la stalul al! doilea de frică să nu fie desconsideraţi. In trenuri nu 
există decit clasa întăiu şi a treia: simptom evident al lipsei de 
burghezie, adică de clasă mijlocie, prudentă şi rezonabilă. Car, pe 
cind la clasa întăiu chiar şi coridoarele sint pline, clasa a treia e 
demulteori goală. 

Puţine popoare sint mai individualiste, mai aprige în fuga 
lor cătră înălțarea personalităţii. Noţiunea de libertate, mereu căl- 
cată aici în picioare de un dictator sau altul e, aşi zice, succesivă, 
Ambiţia nu e niciodată potrivită, e mereu supremă. Dar locurile 
inalte fiind fatal limitate, oamenii preferă să-şi aştepte rindul, de 
cît să primească rangul al doilea, De aici efemeritatea gloriilor şi 
frequenţa loviturilor de stat. Şi cind este răpus, dictatorul devine 
revoluţionar. Setea de libertate a acestui popor, neputincios a o 
avea, e fără limită. Toate piețele oraşelor se chiamă „de la Liber- 
tad“, sau de la Constitucion“. Jurnalele se intitulează foarte ade- 
seori „El liberal“. 

Dar libertatea e de scurtă durată fiindcă imediat o surnă 
cineva. Spaniolii nu pot înţelege că libertatea e o renunțare şi » 
limită, ei nu pricep încă, după atitea svircoliri, după atitea expe- 
riențe dezastruoase, că nu se poate libertate fără egalitate, măcar 
formală. Voind-o absolută ei reuşesc să nu o aibă de loc, Dacă 
s'ar face o statistică a regimurilor politice din sec. XIX, s'ar vedea că 
despotismul şi tirania sint în frunte. Şi aceasta tocmai din prea 
mare dorinţă de desrobire. 

Pasiunea colonizatoare a Spaniei la începutul evului modern 
tot aici îşi are originea. Dacă Olandezii, Englezii sau Germanii au 
colonizat din spirit mercantil și capitalist, cu totul altul a fost mo- 
bilul spaniol. Aceştia au colonizat din mindrie, Cine ceteşte azi 
istoria infinit eroică a unui Cortès, Pizarre şi a multor altora crede 
că aceşti oameni au suferit de foame, de sete, de ciumă ori de 
singurătate fiindcă erau fascinaţi de aurul Americilor, Eroare pro- 
fundă. Neputind fi cei întăiu acasă la ei, Spaniolii au căutat să fie 
măcar în altă parte. Neputinţa de a accepta rangul al doilea şi 
obsesia treptei întăiu sint secretele eroismului colonial spaniol. 


184 _____ VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pindesc de o săptămînă, pe bulevardele Barcelonei o femee 
frumoasă. Şi aştept în zadar: Ca şi castagnetele, vinul de Malaga 
şi toreadorii, femeile spaniole sînt articolele cele mai senzaţionale 
ale exportului de specific naţional iberic. De la Prosper Merimée 
şi pănă la Pierre Louis, incă din adolescenţă, sintem ameţiţi de 
farmecul fără seamăn al andaluzelor frenetice, capricioase şi crude. 
Şi totuşi siluetele pe care le văd au orice afară de cochetărie. 
Sint mici, grase, rău făcute, mustăcioase şi, pe deasupra, fără fe- 
minitate ; hainele atimă neglijent, mersul e banal, fără fior şi fără 
ritm. Expresia e plată fără mister. 

Dar să mai aşteptăm. Poate Catalanele sint altfel decit restul 
femeilor spaniole, 


De la primele impresii, nu știu bine pentru ce, mă surprind 
mereu asemuind Spania Rusiei: poate fiindcă nici o altă ţară afară 
de acestea două n'au rămas mai înafară de ceiace se cheamă su- 
fletul european. Cu toate diferențele lor Franţa, Germania, Italia, 
Belgia, Austria, Olanda au o mentalitate comună. Cu un cuvint, 
toate alcătuesc Europa. Prin specificul lor naţional foarte pronunţat 
Rusia și Spania, ferite şi izolate, s'au dezvoltat cu mijloace pro- 
prii. Moravurile—între altele luptele de tauri, serenadele,—costumul 
au rămas acelaşi ca şi acum citeva sute ani. Afară de Madrid 
şi Barcelona, unde femeile se poartă după modă, în celelalte oraşe 
îmbrăcămintea feminină e aceiaşi pe care a găsit-o Theophile Gau- 
thier, acum aproape o sută de ani: costum negru, rochie lungă, 
pieptene înalt, mantilă. Nu veţi găsi în aceste oraşe nici magazine 
de mode şi confecțiuni. Valurile febrile ale modelor europene nu 
agită femeile de aici. In sud, acelaşi lucru se întimplă şi cu bär- 
baţii. Privindu-i, crezi că te afli în faţa unui „conquistadores“ ar- 
gentinian dela începutul secolului trecut: Sombrero cenușiu des- 
chis pe cap, cisme, pelerină, 

Dar apropierea între Rusia şi Spania se mai poate face şi 
pentru alte motive. Ambele popoare sint mistice, de un misticism 
exasperat, înfocat şi tragic. 

La ambele popoare, religiozitatea e rezultatul unei compri- 


mări puternice a unei formidabile energii native. Puţine popoare au - 


mai mult temperament şi puţine popoare au avut mai puţin dreptul 
să şi-l manifeste. O înăbuşire violentă a unui elan neconţinut: 


_MEMORIAL 185 


rezultatul o derivare după metoda freudistă, care, nicăeri nu se 
poate aplica mai bine în ce priveşte religiozitatea, ca în etnologia 
spaniolă ori rusă. 


Monserrat 


Monserrat se găseşte pomenit o singură dată în Barrès, a- 
cest „gourmet“ al festinurilor de tragic sufletesc. O singură dată, 
dar trecut printre locurile semnificative pentru chinul voluptuos al 
inimii. Monserrat e o mănăstire de benedictini, aşezată la vre-o 
20 km. de Barcelona, în văgăunile unor munţi abrupți şi goi, fä- 
cuţi din piatră roşie lucioasă. Ca să ajungi la înălțimea de o mie 
cinci sute de metri unde e aşezată sihăstria, te ajută un funicular. 
De sus, toată întinderea, e un ocean solid de piatră, cu talazuri 
de piscuri, fără pete de verdeață, fără sate şi fără turme. Dezo- 
lare complectă a unui astru stins ; atmosferă de prăpastie, de cavou, 
de noapte şi de eternitate. Agăţată pe o coastă de prăpastie, pră- 
välitä, gata să cadă în întunericul abisului, înfundată la spate de 
un defileu strimt cu maluri înfricoşătoare, apăsată din toate părţile 
de stinci şi de înălțimi care acopăr centrul, Monserrat, cu cei ai 
săi opt sute de călugări, disprețueşte să se măsoare cu altceva 
decit cu eternitatea. 

intrăm, pitiţi în noi înşine, subt bolțile de întunerec. Orga se 
împrăștie ca o ploae măruntă de gemete. Lumina pătrunde filtrată 
prin vitralii. In faţa altarelor, îngenunchiaţi ori doboriţi la pămînt, 
cu aceleași expresii de extaz pe faţă ca şi a mucenicilor lui Greco, 
bărbaţi tineri şi frumoşi, femei cu văl negru ori cu mantilă. Aici 
religia nu e numai afacerea oamenilor bătrîni în preziua regulării 
gestiunilor morţii. Omul în plină tinereţă e confruntat direct cu 
eternitatea. Intre el şi ea nu e nici măcar preotul care acum e un 
accesoriu ca iconostasul ori tămiia. Cu toată austeritatea, gran- 
doarea şi fastul angrenează, turbură, excită pănă la paroxism. 

Ştiinţa ecourilor nervoase pe care le trezeşte aparatul şi de- 
corul, nu le-a avut nimeni ca religia catolică, cea mai grandioasă 
religie din cite au existat. Şi tocmai în instaurarea simplicităţii şi 
în suprimarea stimulentului teatral stă eroarea psihologică a protes- 
tantismului. De cind există lumea, toate riturile au urmărit exaspe- 
rărea şi tensiunea maximă a sufletului. Fără delir nu se poate con- 
cepe religie şi delirul nu se poate obţine fără acea îmbătare a sufle- 
tului careo aduce pompa, înscenarea şi costumul. Extazul nu se pro- 


186 VIAŢA, ROMINEASCA 
voacă decit cu clar obscur în care zac topite misterele, cu muzică, 
cu tămie, arcade şi ogive. Numai aşa dispare Timpul. Omul cu- 
noaşte demenţa sublimă care e Dumnezeu, Spaniolul, amestec de 
bigotism, pasiune şi senzualitate, e poporul catolic prin excelenţă. 
leşim iarăşi afară, subt cerul fără pată. Din vîrful stincii, de 
sus, peisajul o nemilos de aspru, încremenit fără îngăduire şi fără 
mişcare. Aici nu e loc pentru sentimentalism sau pentru sclifo- 
seală. E numai bărbăţie şi disciplină. Nu e luncă catifelată sau 
pirău grațios. Totul e aspru şi uscat. Umezeala e încă o slăbi- 
ciune. Stînca şi granitul gol nu pot da deci escn,ă de pasiune, 
fără nici un alt amestec omenesc, 


14 Septembre 


In drum cătră Madrid. Munţi roşi, munţi verzi, munţi gal- 
beni. Soare şi iarăşi soare. Nici un pic de umbră, nici un fir de 
iarbă. Lipsa vegetației lasă, şterge impresia naturii: pare că eşti 
întrun castel, între ziduri clădite de oameni. Căci numai verdele e al 
naturii. Prin gările rare, fără sate împrejur, pierdută in această 
Sahară de stinci, femei „aguadore“, vind cu zece centime un pă- 
har cu apă. Setea e nevoia sufletească cea mai spaniolă. Sete de 
viaţă, de glorie, de Dumnezeu, de apă. Popor cu cerul gurii veş- 
nic uscat, cu gitlejul întins mereu cătră puţină umezeală. Omul 
devine în astfel de mediu ori industrial ca Germanii ori religios. 
Inţeleg acum amestecul de senzualitate şi ascetism, de singe, dra- 
goste şi moarte pe care l-a semnalat Barrès, aprigitatea, cruzimea 
şi orgoliul acestor locuitori şi tovarăşi ai stîncilor goale. Din zi- 
durile granitului au ieşit şi casele. Intr'un părete de o sută de 
metri înălțime s'au scobit, direct in piatră camere suprapuse unele 
peste altele in-etaje nenumărate ca ale unui „sgirie nori" ameri- 
can. Dela un etaj la altul sint săpate scări care permit comunica- 
ţia. E curios şi sinistru în acelaşi timp. Printre munţi fărămiţaţi şi 
mici în piramide suprapuse ca o pagodă chinezească, răsare deo- 
dată, fără nici o pregătire, o catedrală gotică, izolată în mijlocul 
platoului dezolat, fără să izbutească a separa ceiace e construit 
de om de ceiace aparţine naturii. 


Există două viziuni spaniole: una a lui Prosper Merimée şi 
alta a lui Barrès. Cea dintăiu e Spania proverbială, cu femei ro- 
mantice, cu dansuri meridionale, castagnete, bolero, fandango, cu 


MEMORIAL 187 


Figaro şi cu serenade. Cea de a doua prezintă o intuiție mistică, 
a unei desperări mocnite, a unui gust pervers, pentru descompu- 
nere, şi straniu, un eroism concentrat şi taciturn. Modelele lui 
Barrès sint Don Quijote, Torquemada şi Filip al Il-lea. Monumen- 
tul său e Escorialul. Viziune sumbră, maladivă şi pertidă, 

In fapt unul ne-a dat icoana Andaluziei şi celalt al Castiliei. 
intre ei, ca o sinteză de bun simţ, se poate aşeza stimabilul ga- 
zetar Theophile Gauthier, al cărui „Voyage en Espagne“ făcut cu 
diligenţa la 1840 e încă destul de actual. Privind pe fereastra 
expresului, întru nimic deosebit de un tren german ori englez, 
mă gindesc cu melancolie la acest călător fericit, care a apucat 
incă Spania hanurilor şi a cailor de poştă. Cum aşi vrea să fiu 
în locul lui, ajungînd seara, cînd o pulbere violetă se aşterne peste 
drumul prăfuit, la un han cu bolți întunecate, cu cerdacuri înghir- 
landate, păşind în sofrageria mare unde stau așezați la masă deo- 
potrivă călugări dominicani, negustori din Valencia, şi fete brune 
cu cozile pe spate, în fața unei oale de lut plină cu vin de Val- 
depenas, lungind taclalele pănă după miezul noţii... Trenul isbeşte 
în noapte hogeaguri de uzine: intrăm în Madrid, 


(va urma) 


Mihai D, Ralea 


Miscellanea 


Secetă sau criză 


In limbajul susţinut de scriitori şi critici, cuvintul <secetă> a 
căpătat o semnificație literară tot atit de universală ca cea clasică. 
De secetă cliterară> s'au plins periodic dela inceputurile scrisului 
rominesc toți acei care s'au ocupat de el, Pentru istoria noastră 
literară indemnul lui Eliade: «Scrieți băeţi, numai scrieţi» este dese 
tul de vechiu, Lamentarea aceasta pentru secetă a căpătat monoto- 
nia împrumutată plingerilor necontenite ale agricultorilor, Seceta e un 
flagel literar şi agricol. 

S'a vorbit totuşi de acest flagel «negativ: însă tocmai atunci 
cind constatarea era mai justificată, adică în epoci de in- 
tensă preocupare literară. Poate insuficienţa unei culturi generale 
făcea să se limiteze discuţia la prod naţionale care păreau 
insuficiente pentru o amploare ă, de obiceiu se come 
bătea, cum era normal, prin plagiat după natură, prin o ploae de 
articole, de anchete, de deciarații, care Să multă argumentaţie 
duceau la concluzia că secetă nu există. 


cu preocupări literare. Existau chiar probleme literare. 

Toamna în special se anunțau cotidian reviste, Scribii se in- 
sultau literaliceşte sau literalmente, Și erau oameni pe care-i in- 
teresa şi asta. Erau. Era în sfirşit o «mișcare» literară, o viață a 
literaturii, un puls al condeiului, 

În ultimii ani, mişcarea aceasta s'a stins, Ca pe vremea lui 
Homer, literatura a imceput să fie numai vorbită, ca şi critica, şi 
ca şi insulta, 

Literatura să intereseze un număr de oameni din ce in 

Daciana literară a inceput să devie pur de breaslă , 
interesează un cerc mic, cercul breslei. Discuţia se face atunci 
verbal ca şi literatura însăși. 


B 
' 
i 


luat locul revistei. Un ceaiu cuprinde lectura unei 
critică bine simțită care răzbună 


tura s'a tâstrăinat de public, şi publicul s'a desinteresat 


Poate din cauza greutăților economice pe care le încearcă 
un editor, selecția de azi e mult mai atentă și mai viguroasă, Nu- 
mă Aa publicate a scăzut, dar calitatea cărții a crescut mult 
în ani. 


Toate acompaniamentele de jaz sau de horă din literatură au 


Există insă o mare, o ingrijitoare criză-a cetitorului. şi-a ce» 
t a A 
Se ceteşte acum mult mai puţină literatură ca înainte de răz- 
boiu, sau ca în epoca ce a urmat imediat războiului 


i. 
Deşi ţia de azi e întreită acelei din 1915, nu~ 
sd a a Ie : 


abia dacă a crescut pentru , iar pentru re- 
viste Š; porroa acelaşi. ai daia 
oar cetitorii de reviste marchează preocuparea de litera- 
tură, de discuții şi probleme literare. 

Este la noi o preocupare de politică, de economie carnea na 
sport, poate de teatru, dar din nevoia sufletească a publicului lip- 
T rs ON rugase lie ppt 

auzele sint desigur numeroase, Şi ar fi interesant de colec- 
ționat. Mai presus de toate stă insă acel suflu de educaţie nouă 
care exclude orice zbucium sufletesc ca pe-o slăbiciune, 

Criza aceasta e abia la inceputurile ei. Generaţia care vine 
poate va interzice chiar literatura, — Și e zadarnic să o mai relee 
vez, — Demostene Botez. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Mihail Sadoveanu, Hanu Anculei, Ed. I, Editura «Cartea 
omtnească», Bucure 
E Stnt în viața i ai momente predestinate in care unele 
contingenți obscure sau nelămurite dar mai cu samă un in şi 
tainic acord între tema aleasă şi adevăratele sale aptitudini i 


£ re înălțimi. Un asemenea moment inseamnă, 
rigida o Ancuţei» în cariera literară a d-lui Sadoveanu. 

Motivele cele mai profunde ale creaţiei sale, sentimentul tre- 
cutului, poezia grandioasă a naturii, înclinarea spre tragic, mistes 
rios și fantastic se impletesc aici mai măestrit decit oriunde în o7 
pera lui, într'o vie şi armonioasă sinteză, Deşi fiecare din cele nouă 
povestiri care alcătuesc volumul e un tot de sine stătător și come 
plect, locul şi imprejurarea în = sint rostite, dau ansamblului o 

unitate de ton şi acţiune. 
jg sarā de ai E aurie, cam pe la mijlocul veacului tre~ 
cut, întimplarea ca şi nevoile mărunte ale vieții au adunat ger 
după culesul viilor, călători de tot felul la un han străvechiu 
unde ziua se poate zări apa Moldovei «sclipind în zăvoae şi mai 
departe munții, talazuri de cremene subt picle albastre». 

Cu pn g de lut nouă, plină cu must roş sau cu vin vechiu, 
şi cu friptura de berbec sau de pui dinainte, ei se lasă furați de 
versul lăutarilor sau se iau la intrecere, povestind «din indepărta= 
A prd de par ale lui Duca, Ipsilant, Calimah sau Mihai 
Sturza se desprind astfel în fața noastră, cu idile duioase sau 
tragice, întimplări vesele sau hazlii, dar mai ades cumplite sau nă” 
prasnice, cu mazilii, răzeşii, negustorii, ţăranii, monahii 
patriarhale sau eroice de altă dată, 

In bogata galerie de figuri pămintene a d-lui Sadoveanu vor 
ocupa desigur un loc de cinste șugubăţul comis Ioniță din Drăgă» 


? 


man din Durău, pe capul căruia acri pa și: 
baciul ar uefa eta ciobanul per ae, întunecat ca 
negurile „ lenache Coropcarul tinj oamenii care au 
fost, tăcutul Zaharia fintinarul, veselul jupin Damian sa 

unele femei <viclene ca apa și trecătoare ca florile» cum e mlă= 
dioasa hangiţă Ancuţa care ştie să zimbească cu înțelesuri şi la 
strinsoarea comisului să clipească asemeni unei miţi desmierdate, 
diabolica cucoană lrinuţa, pătimașa Margă sau Liţa Salomia alun- 
gind cu descintece demonii văzduhului și care m tinereță, purta la 
git mărgărintar, 


Aceşti eroi care se mişcă într'o atmosferă saturată de datini, 
credinţi, ii nu au desigur nimic comun cu Dim come 
plexe sau firave ale romanului modern ci plămădiţi dintr'un aluat 
identic cu acel al baladelor populare sint oameni simpli, vinjoşi, 
croiţi dintr'o bucată, în comuniune organică cu tradiția şi pămintul 
natal şi în a căror fire, mindria dirză a persoanei sau patosul cla- 
sei se intilnesc alături cu umilința inaintea unei ordini divine şi re- 
semnarea fatalistă în fața destinului, trăsături ale sufletului nostru 
etnic de totdeauna. 

Între cele nouă povestiri, toate remarcabile prin multiple şi 
variate însușiri ca şi prin factura lor superioară, trei reprezintă to 
tuși o culme. 

Nu le voiu analiza cu deamănuntul, căci alții au făcuteo şi 
cu o rară competență in această revistă inaintea mea, volu afirma 
totuşi că în tot ce a scris d. Sadoveanu, nu găsim nimic mai in- 
tens şi straniu ca impresia pe care o lasă «Balaurul» unde furtuna 
sttenită de gelozie în sufletul crunt al boerului Bolomir se confundă 
atit de misterios cu forțele salbatic dezlănțuite de natură sau de 
farmecele zodierului. 

Nimic mai vibrant deasemeni ca <Fintina dintre plopi», în 
care evocarea iubirii tragice se amestecă cu regretul nostalgic pen- 
tru lucrurile care au fost şi nu mai pot fi, (Săraca țară moldove» 
nească erai mai frumoasă fn tinereţele mele !— exclamă căpitanul Isac) 
inghițite pentru totdeauna de neagra fintină a trecutului. 

Dar afinitatea sufletească a d-lui Sadoveanu cu spiritul adine 
al poeziei noastre populare, se ridică la valoare de simbol în ne- 
întrecută povestire < sărac» unde cintecul mioarei, glăsuit de 
bătrin face pe ascultători să <lepede lacrimi pentru nişte închipuiri>. 

In acest juvaer al prozei romine, care poate sta cu cinste a- 
lături de «Le chanteur de Kyme» al lui Anatole France și nu tre- 
bue să lipsească dintr'o viitoare antologie, figura orbului cu cimpoiul 
vrăjit, a babei care-i călăuzeşte paşii sau a lăudărosului comis, 
neizbutind să spună o istorie cum nu s'a auzit în țara Moldovei, 
se desfac din negura vremurilor, într'o fermecătoare lumină. lar 


tonul naraţiei sfătos şi t, umorul vioiu şi înțelept dialogul atit 
de expresiv şi natural, popa colorată și savuroasă ag prea ei 


E 


192 VIAȚA ROMINEASCA 
sobru, ritmul armonios al frazei dau acestei bucăţi minunate, o 
ie estetică unică. 

u=şi unele elemente epice produse de imaginaţia co- 
lectivă în cursul veacurilor şi care pluteau vag răspindite subt 
cerul clar al Moldovei, d, Sadoveanu a izbutit să dăruiască literaturii 
noastre pagini de o frum strălucitoare şi pură, în care primitivitatea 
frustă, naivă sau aspră a ului popular apare transfigurată prin 
magia unul profund lirism interior și resursele unei arte desăvirșite, 


Octav Botez 


Mihail Sadoveanu, Demonul tinereţii, Roman, Editura <Car= 
tea Rominească>, Bucureşti. i 

Tema acestui roman poetico-liric, «o fantazie de vară» cum 
il numeşte d. Sadoveanu, e ca în atitea altele din producţiile lui 
o furtunoasă şi tragică poveste de dragoste, $ 

Tinărul medicinist Naum Popovici a cunoscut intro excursie 
la mănăstiri, în inima pădurii, aproape de schitul Procov, o fată 
inciatătoare cu ochii admci şi zimbetul trist, însoţită de tatăl ei, 
personaj simpatic dar curios şi maniac. O profundă şi irezistibilă 
pornire fi aruncă repede pe unul în braţele celuilalt și le dictează 
eterne jurăminte, Din partea familiei fetei, neexistind piedici, tinărul 
pornește grăbit să ceară consimţimintul tatălui, de care trăise de» 
parte. Acesta i-l dă voios, dar cind peste citeva zile el se intoarce 
cu sufletul înfrigurat, fata și părinţii părăsiseră brusc mănăstirea. 
Cumplit izbit de această lovitură neașteptată, tinărul cade greu 
bolnav şi numai tteziu, cind începe a se întrema, călugărul care 
| îngrijea ti inminează citeva rinduri vagi, lăsate în clipa plecării, 
de fată. El porneşte îm curind pe urma ei, dar află că tatăl ei 
murise și dinsa se logodise într'un oraș depărtat. 

Bolnav încă și cu resortul lăuntric stricat, Naum Popovici, 
incapabil de a-şi continua studiile, se reintoarce la mănăstire unde 
cu anii printr'o lentă și tainică transformare găsește departe de larma 
lumii înșelătoare, subt rasa monahului alinarea şi pacea de care 

ul lui era însetat. 
sg sortit insă că Natanail monahul să mai fie odată incercat 
de aprigul demon al tinereții. 

După treisprezece ani de viaţă singuratică şi sfintă o intilnire 
neașteptată ti scoate inainte prin aceleași locuri unde o cunoscuse 
odinioară, pe Olimpia, acum a altuia. ps. 

Amtndoi se recunosc și cu toate că Natanail caută so evite, 
ea izbutește să-l descopere în ascunzătoarea lui. Urmează explica“ 
tiile dureroase şi prea tirzii peste care apasă crud impresia irepa” 
rabilului apoi amindoi se îndepărtează unul de altul pentru totdea= 
una, ea tulburată de remuşcări, el chinuit de eterna vrajă a trecutului. 

Dominată de sentimentul a tot puterniciei inttmplări, zeiţă 
oarbă ce apropie sau desparte pe oameni și a destinului implacabil 


RECENZII 193 


care se pune în calea dorinţilor, deplasind citeodată msăși axa unel 
existenţi, acest poem romantic al pasiunii și renunțării e desigur 
n sro ai a patetic. În ce eee pe eter. şi psihologia 
e r, a a pe care o păstrez marelui prozator, nu mă poate 
impiedeca să fac unele rezerve. gi ; M 

Dacă d-sa are ca nimeni altul viziunea intensă și ctteodată 
halucinantă a atitudinelor, gesturilor, manifestărilor care exteriori= 
zează un sentiment sau dau viața unei figuri, cind e vorba de a- 
naliza psihică a unor personaje devenite subt înrturirea ambianţei 
sociale mai complexe sau mai subtile, arta sa nu mai are totdea» 
una aceiași forță şi suverană îndeminare. 

Mobilele profunde care au tmpins pe Naum Popovici sau pe 
Olimpia la hotărtri supreme nu-mi apar îndeajuns lămurite și curba 
evoluţiei lor interioare rămine pe alocuri nedefinită sau vagă. 

Ce vii sint înfățișare în schimb celelalte personaje, cu deo- 
sebire cele primitive şi simple în directă legătură cu natura și mise 
terul ei primordial, bătrinul baciu Mănăilă cu păgtnismul lui străvechiu, 
cei doi dezertori deveniți hoți de codru, aprigul şi vicleanul On 
şi tovarășul lui Pintilie al cărui suflet chinuit de indoeli aspiră la 
tihna mănăstirii, naivul și lacomul ucenic Paramon ca şi alte fețe 
de mireni sau călugări ! 

dă insă romanului un farmec deosebit e poezia măe 
reață a peisajului, mănăstirea Neamţului cu aerul + mat de 
mireasma finețelor și răşina brazilor, cu sunetul clopotelor făcid 
să tresară vietăţile pădurii și ecoul lor prelungit, care se pierde în 
vasta singurătate a codrilor. 

Pentru Moldovenii care în tinereţa lot, mai ales, au poposit 
sau au visat pe aceste locuri, sDemonul tinereţii» deschide o por- 
tijă în grădina incintată a suvenirelor cu aroma discretă şi păe 


trunzătoare, 
Octav Botez 


» 
k e 


5 G. Welis, Drumul aristocrației şi minunata ei operă 
socială. 

Idealul este de esenţa vieţii: Dela sălbatecul care se închină 
focului, pănă la voința care incearcă să cucerească lumea, pănă la 
misticul ce caută martirajul ca să se integreze în Dumnezeire, toată 
nesfirşita varietate omenească trăeşte şi se dezvoltă prin tmboldirea 
idealurilor. Moartea este întălu renunțarea la ideal şi apoi tmbā- 
trinirea organelor. Tinereţa încetează nu la o anumită virstă ci a= 
tunci cind sufletul se impacă cu viaţa. Stabilitatea este moartea — 
o știm din ştiinţele exacte. Cind renunțăm de-a mai incerca să ne 
mfăptuim dorinţile, incepe dezagregarea, ramolirea creerului, hirbui= 
rea stomahului, scleroza rinichiului. O nouă iubire este o nouă tie 
nereță ; un ideal realizat vindecă boli organice. 

Aproape orice om cind incepe să vadă lumea, se simte tm- 
boldit de idealuri nobile, care se întăresc sau degenerează în lupta 


13 


190 VIAȚA ROMÂNEASCĂ T T N 


vieţii. Intre aspiraţiile generoase, instinctul de conservare şi nevoia 
adaptării s este un echilibru nestabil care intreține viaţa. La 
cei mai mulți, ultimele două forțe se coalizează și inăbuşșă pe cea 
dintăiu, care moare, prea adeseaori, chiar în timpul adolescenţii in- 
dividului, La unii, cei puţini, aspiraţiile generoase, printre care pu- 
nem și curiositatea ştiinţifică, işi caută realizarea chiar în paguba 
instinctului de conservare, aceștia alcătuesc legiunea supra-oame» 
nilor şi a rataţilor de felul lui Don Quichotte sau Cyni de 
Bergerac. 

Nu este om care, mācar cind purta sabia de tinichea, să nu 
fi „luptat luptă deşeartă“, să nu fi „uinat țintă nebună“. Care-i 
adolescentul care n'a fost Parsifal sau măcar Lohengrin, sau cel 
puţin Cid, Otbert sau Cyrano? Și sint mai mulți decit s'ar păe 
rea, oamenii politici care au fost în sufletul lor, şi au suferit că 
n'au avut curajul să fie şi în realitate, socialişti sau junimişti. 

Deasupra tuturor acestor oameni mari embrionari, de care, 
dealtfel nici nu se ocupă, Wells, crează tipul aristocratului care 
va civiliza cu adevărat omenirea. Benham, eroul romanului (să-i 
zicem așa pentru simplificarea unerii) este din familia cetățea- 
nului simbolic care scrie moca. Traagi ca să-şi poată da samă 
cu cine să voteze; şi din tamilia conducătorilor omenirii aşa cum 
şi isa închipuit Renan, savanţi înţelepţi. 

Rontinul, al cărui titlu s'ar mai putea traduce și prin /n 
căutarea idealului social, sau O magnifică cercetare, este un vo= 
lum de aproape 500 de pagini soris şi alcătuit, din punct de ve- 
dere al acţiunii şi al descrierilor, întrun stil rezumativ, telegrafic, 
ce dă impresia că însăși cuvintele ar fi prescurtate, dar este plin 
de idei originale şi de cele mai surprinzătoare feluri de-a privi lu= 
crurile cărora eram deprinşi să le atribuim alte definitive aspecte. 
Totuşi acest noian de gindiri disparate este un tot ce nu-i decit 
un fel de monografie a unui cuvint, o vastă monografie a noțiunii 
aristocrat. 

Multe cuvinte au fost refăcute de scriitori, fie prin lărgirea 
cadrului noţiunii pănă la deformare, fie prin restringerea lui pănă 
la înţelesul originar și de mult părăsit. Aristooratul lui Wells este 
şi ceiace ştim cu toţii, dar în același timp şi cu totul altceva. 
Mai intăiu, evident, se eliminează ideia de boerie ereditară, deși 
Benham nu se ridică de=adreptul din popor, el este fiul unui in- 
telectual și a unei mondene, deci s'a născut şi a crescut în atmos- 
feră de socială. Și nici părinţii părinţilor lui nu erau proletari. 
Prin aceasta Wells justifică o cunoscută zicătoare engleză, că pen- 
tru a face un om cult trebue o generație, pentru unul bine cres- 
cut, două, iar pentru un civilizat, trei, 

Benham vrea să devină un aristocrat și să facă parte dintr'un 
fel de asociație internațională a celor ce au ajuns să lie aristocrați 
şi a celor, care, ca şi dinsul, se pregătesc să merite acest titlu, 

* Aristocratul, zice Benham, nu concepe că exista o- 
noare şi mindrie pentru un om, decit dacă și-a viața unor 


RECENZII 195 


scopuri care intrec scopurile propriei lui ființe, El actuae 
lele forme de guvernare, fiindcă el însuși poartă bora un 
monarh əl Adevărului şi al lealității sănătoase. Această idee reas 
lizată este legămintul noului ordin cavaleresc, al aristocrației mo= 
derne, care până la urmă trebue să stăplnească pămintul, reducind 
importanța granițelor naţionale și a intereselor individuale, Aceste 


Nouă ne amintește şi inalta filosofie a Democraţiei americane, 
cum o înțelege Orison Swet Marden, de re Dealtte] ni se pare 
neindoelnic că Wells este influențat de Marden. Dovadă pagina 
în care după ce Benham işi expune ideile despre aristocrație şi re 
galitate, un tinăr american exclamă entuziasmat, că niciodată n'a 
auzit mal bine formulată esența fundamentală a Democraţiei, 

Aristocraţii vor conduce lumea ridicind nivelul tuturor cate» 
goriilor sociale, făcind ca cea mai abjectă plebe să n'aibă scăderi 
şi ipocrizie decit cel mult cit cinstita noastră burghezie. Aceasta 
va fi peste zece ani, sau peste zece veacuri, dar va fi, 
au inceput să se afirme aristocrații noii ordine sociale. Dealtfel. 
fiecare treaptă a evoluției omenirii işi creiază o aristocrație care o 
conduce spre progres, şi pe care treapta viitoare o distruge. 

Wells, care are mare admiraţie pentru Chinezi, crede că «un 
amestec de cultură chineză cu geniul întreprinzător american, va 

omenirii noua ei cale», 

Dar Wells, visează aristocratizarea individului, mai mult din 
dezesperare că nu găsește satisfăcătoare nici o doctrină socială : 
În regi şi oligarhii conducători nu vede nici enerozitate, nici fn- 
țelepciune, iar socialismul nu-i o era ya «după cum pofta de a 
minca nu-i o soluţie pentru cel întrun pustiu. Desigur, 
orice om cu puţin bun simţ dorește socialismul, adică doreşte ca 
toate sforțările omeneşti să tindă spre binele comun şi săel reali- 
zeze, dar în același timp înțelege că socialismul pus în fața pro» 
blemelor practice, îşi dovedeşte adincaei neputinţă». 

S'ar părea că Wells rezumă marea dificultate în această 
frază : «Pot prevedea o in care urile naționale şi de rasă, 
vor slăbi pănă a nu mai fi o piedică apreciabilă, dar nu pot ima- 
gina epoca în care să nu mai fie groaznica frecare dintre acei care 
conduc acţiunile colective şi mulțimea condusă», ŞI pentru că nu 
vede soluţia, ca omenirea să nu piardă timp şi ca să nu se rătăe 
cească și mai rău, îi propune să-și creeze o nouă aristocrație, care, 
desigur, ea, va găsi soluţia. 

Cel ce vrea să fe aristocrat are patru mari obstacole de m- 
vins: Mai întălu, frica, «Cea mai importantă și cea mai trainică 
dintre forțele gregare— scrie Benham — este frica , ea ne în 
turmă, ne întoarce mereu pe calea bătută, la confortabil și la tras 
iul ușor. Inceputul vieții aristocratice trebue să fie răpunerea fricei... 


"F i d E ws; me 
- Y j 


RECENZII 197 
0 


lucruri la care acei ce se numesc oameni de inimă, nu renunță, 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Zilnic avem de invins o mică teamă, zilnic trebue să ne inboldim Ambiţiile vieţii aristocratice se ridică deasupra tuturor acestora. 
curajul... fie pentru a făptui un mare act, fie pentru a ne invinge Ea va face să domnească în lumea intreagă , disciplina, o 
aia A apatie... omul obişnuit se învirtește mereu in cușca instince nobilă pace şi va reuși aceasta, tără indignări, ură, fără dul- 
tului... prezida se aruncă spre o viață fără limite., Frica crează ceagă tandreță, fără entuziasmuri pentru eroi izolați.. Ea are un 
o neputinţă de acţiune, odată trecută această etapă, frica nu mai Caracter auster și rece, care comandă admirația citeodată, și foarte 
are priză asupra noastră, deci aristocratul trebue să fie mereu in rar afecțiuni personale. Aşa înctt, viața aristocratică, poate să so- 
plină acţiune... Dar ca să invingem frica, trebue să ne făurim ceva cotească printre titlurile sale de glorie cele mai mari, faptul de-a 
care să poată să ne tnlocuiască caverna de adăpost şi tovărășia avea o inimă cu aramă ferecată,. >, 

turmei, Ceva general care să poată fi luat m pustiu, ceva care să Al patrulea obstacol în calea aristocratului, ar fi prejudecățile 
ne susțină să luptăm izolaţi... şi să gindim izolaţi...» Pe această cale organizaţiilor socialo-economice şi ale poziţiunii sociale individu- 
Benham ajunge la o nouă concepție despre Dumnezeu. ale. Acest aspect al cărții lul Wells este cam confuz. Este adică 

Wells pune pe eroul său să-și creeze singur citeva inspăje şi în fond ceiace este toată lucrarea în formă. Aşi indrăzni să 

mintătoare situaţii în care să tremure şi să triumfe, spun că are factură proustiană din punct de vedere al ideilor, După 

ce nouă ni se pare mai ales admirabil în cartea lui cum Proust dă impresia unui foàrte sensibil aparat, care inregise 
Wells, este amestecul de uman şi de ideal, Benham poate des- trează orbește, ca un gramofon, toată succesiunea de nuanțe din 
curaja pe cetitor prin superioritatea lui aproape nerealizabilă , dar tn suflet pentru a exprima o stare sufletească ce pănă fa el scriitorii 
acelaşi ep, nu se poate să nusi amintească fiecăruia vre-un mic o exprimau sintetic, tot așa Wells —în această carte —dă impresia 
est din ță, demn de un Benham şi astfel să=şi zică, cu că Inregistrează mecanic succesiunea de idei ce i se perindă în 
olos moral, că şi într'insul este un Benham ce nu cere decit să cap sa atrasi unei idei centrale, știind bine că această înlănțuire 
fie perit şi apoi cu perseverență cultivat. Căci ar trebui să după logica inconştientului şi în disprețul tehnicei facerei cărților 
dezesperăm de viitorul omenirii dacă n'am admite, că mai tot ado- după logica formală, va declanşa “în mintea cititorului o mult mai 
lescentul măcar şia creat și a înfruntat o mare primejdie... fecundă înțelegere. 

Al doilea obstacol este sexualitatea, pe care Wells pare ao «Toată viața conștientă a unui aristocrat — conchide intrucitva 
înţelege în felul lui Freud: Libido este baza tuturor com ezenţilor, Benham, relativ la al patrulea obstacol — trebue să fie o luptă ne- 
dacă nu chiar a tuturor acțiunilor, ȘI numește acest al doilea obs- întreruptă impotriva falşelor generalizări», 
tacol : complezențele. < Acest obstacol — zice Benham — este nu nus lar ca concluzie generală: 
mai pofta sexuală, reacţiunea personală în fața frumuseţii, a dras sA răpune frica, poftele, gelozia şi prejudecățile, trebue să 
gostei, dar tot ce duce la satisfacţii fizice, toate indulgenţele sim- fie munca, ritualul și disciplina aristocratului, ca pentru un cavaler 
țurilor şi sentimentelor, care ne procură vreun fel de plăcere», medieval revizuirea armelor», 

De aici nu msamnă ca Wells propovădueşte ascetismul, Să mcercăm, acum, să rezumăm şi realizarea faptică a doctrinei 
sau vre-o rigidă abstinență. Benham era și trăia confortabil. lui Wells în aristocratul Benham: Un tinăr inteligent și energic cu 
A iubit, a avut ibovnică și apoi nevastă. «Nu înțeleg deloc — scrie ereditate sănătoasă, dintr'un mediu social neimcătușat de lupta pen- 
Benham în jurnalul său—că un aristocrat nu ln: ra să iubească... tru pine ba chiar preocupat de chestiuni intelectuale şi de traiu 
Dar nimeni nu se poate aștepta să fie iubit de o femeie decit dacăei Mpe detonpra, crescut într'o «disciplină de oțel» şi bine instruit, 
pune fa picioare toată de caresi capabil şi intreaga lu Acest ham în adolescență luptă cu frica și o învinge , apoi cu 
viaţă. aristocrat trebue să ştie să se lipsească de o drae poftele şi le invinge , după ce se însoară cu o femee minunată (dar 
goste personală prea intimă.. Nu te poţi înhâma şi la imensele nu din acele superioare aristocrate «care încă nu există>) şi pe care 
probleme complicate ale vieţii şi la acele care interesează numai o adoră, luptă cu gelozia şi o invinge. Adică soţia Il inşeală, iar 
natura intimă a unei alte , el aprobă, îi dă dreptate, și dă libertate, 1i dă bani, și ti salvează 

Al treilea obstacol pată -nesfirşit haos de mobile egoiste reputaţia, «Femeia cere să te devotezi exclusiv fericirii ei şi de 
ce-şi caută scuză în orgoliu, legitim cite 2 nu obține acest fel de devotament, ia aceasta ca o dezonoare, A-i 

«Viața aristocratică — serie Benham — merge spre realizare cind o absolută consacrare, este a o insulta şi cum eu am făcut 
trece peste cadavrul acestor două obstacole. Această viaţă trebue Amandei această insultă,..». 
să admită, de pildă, că în loc să te sacrifici un prietin, Dar Benham sucombă în lupta cu cel desal patrulea obstacol: 
mai bine să te păstrezi sănătos şi teafăr pentru . Ea absolve Moare ucis într'o revoltă uvrieră, în care s'a amestecat din violența 
cruda vivisecțiune în interesul ştiinţei. Glorifică pe Brutus care șisa firei lui, din indignare Impotriva stupidității ambilor părți ale bari- 
ucis fiii. Ea interzice cultul femeii şi tot ce alcătuia viaticul ves cadei , și tot odată conştient că se amestecă fără folos și în dezacord 
chii noblețe cavalerești. Şi ea poruncește renunțarea la multe 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cu doctrina lui despre aristocratul ce voia să fie, şi era în mare parte, 

Cartea lui Wells are şi foarte interesante personagii epizodice, 
Amicul Prothero, un materialist învins de sărăcie, de lipsă de e» 
ducaţie şi de sensualitate, deşi deosebit de inteligent și cult. Apoi 
mama lui Benham, un minunat portret al logicei femeeşti, al cucoanei 
banale, dar totuşi din marea majoritate care face soliditatea şi lus- 
trul de civilizaţie al societăţii actuale, 

Dacă toate cărţile se pot rezuma, afară de una singură, apoi 
desigur, aceia este... aceasta. Ceiace luat ca un semn, că 
este operă care trebue cetită și mult gindită, De citva timp apar 
tot mai rar asemenea stele pe firmamentul literar.. 


D. V. Barnoschi 


Constantin hin, /storia literaturii romine din Buco- 
vina 1775—1918 (m legătură cu evoluția culturală și politică), 
Cernăuţi, 1926, 

Cartea de față umple un gol al istoriei noastre literare, E» 
vident, nu este singurul, căci noi n'avem incă o istorie complectă 
a literaturii romineşti. In deosebi, lipsesc scriitorii de după 1880, 
desigur cei mai insemnați. pop poor cimpul rapa este 

întins pentru un singur om. Lipsesc , atit nes 
-kann alcătuirii unei bune istorii literare. Poate, o bună inițiativă 
şi divizare a muncii, după modelul realizării operelor similare în 
străinătate, n'ar fi fără rezultate. Pănă atunci însă, orice muncă 
serioasă in acest domeniu este de necontestată importanță, mai ales 
cind se studiază (cum face și d. Loghin) un capitol, pe care nu 
l-a mai cercetat suni, do Fangar ape ips ea oinpe 
romineşti în veacu > a dlui IN, lorga spune ceva ş 
despre «Scrisul rominesc în Bucovina (vol. ML pg. 340—341), 
Dar d. lorga pune numai problema. Poate nici nu era posibilă o 
istorie ectă a literaturii romineşti din Bucovina, într'o vreme 
cînd această provincie era supt stăpinire străină. Lucrul acesta fi 
face acum d. Loghin, dindu=ne prima istorie unitară şi complectă 
a literaturii de care vorbim. Este o contribuţie de care va trebui 
să țină samă acei ce vor scrie istoria literaturii rominești în 
întregime. 


Mişcarea literară din Bucovina ajunge pela mpun sec. 
XIX subt influența Şcoalei fatiniste, Pionier al acestei influențe este 
lon Budai Deleanu, care are legături puternice cu unii intelectuali 
bucovineni. Se fac astfel primele încercări de publicistică (Toader 


1 Vezi şi în «Oameni care au fosta, Valeni 1911, articole despre 
George Popovici, Mihai Teliman, S. FL Marian etc, 


AEP). 


Racoce 1817 !), primul dicțion 
temir, 1827), deci numai la doi 'at 
Maior, Apar dintăiu calenda; 
prin partea lor literară, fiind phim 
in acea vreme. 


ominesc în Bucovina (V, Can- 
după cel tipărit la Buda de P. 
cate au un mare rol, mai ales 

şi singura lectură a poporului 
la 1511 cu «Cala 


casă», dascălul V, Ținrilă 
was publica e a ia a pa 

n aceste ca găsiră__hceputurile poeziei romineşti 
Bucovina : = Acrostihuri> de preotul P. Dumitrovici (1841). Sint şi 
încercări în proză. Urmează și alți poeţi, colaboratori ai calendarelor. 

La 1848, vintul revoluţiei bate şi prin ţările romtneşti, Scriie 
tori din Moldova şi Ardeal trec atunci în Bucovina, O epocă de 
redeşte: naţională. Apar oameni ca profesorul filolog Aron 
Pumnul, istoricul Eudoxiu Hurmuzachi, poetul şi e torul de 
poezie po lraclie Porumbescu, Şi urmează mulți alți scriitori 
pe care d. Longhin fi studiază în capitole: Poeţii «Foaei»..., Folke 
lorişti, Popularizatori, Colaboratorii +Convorbirilor literare», Poeţii 
şi prozatorii «Junimii literare» etc. 

Ca aparte sint rinduite scriitorilor Mihai Teliman şi Ee 
manuil rovitza. Mihai Teliman e numit vun scriitor politica, 
iar Em. Origorovitza „un cronicar duios a, Bonset”. Termenii 
se par improprii tru o caracterizare științifică, 

Dintre Ceilalți se dă o atenție mai deosebită poeților Dimitrie 
Petrino şi Vasile Bumbac, ca fiind mai cre o Analiza critică se 
face cu exemple din poezii, ceiace este bine. D, Loghin însă spune 
despre d. Petrino: «Nu versuise (sic) Eminescu, trăia abia Ale» 
csandri (sic) şi Bolintineanu, cărora dealtfel d. Petrino le datorește 
citeceva din calitățile şi defectele poeziei sale» (p. 111), Dar înce 
constă acest cite ceva nu ne spune d. Loghia, Şi ar fi fost necesar 
mai ales că se atribue lui ri şi defectele poeziei lui 
Petrino. Ori poate numai lui Bolintineanu? In orice caz chestiunea 
trebuia clarificată. Aşa procedează, spre exemplu, cind este vorba 
de influența baladelor lui Alecsandri asupra celor ale lui V. Bume 
bac şi influența apare evidentă, 

Sint însă şi cu privire la poetul V, Bumbac unele afirmații 
nelogice. Astfel, acesta a făcut o traducere a Eneidei, bara 
ducător d, Loghin spune textual: +...a fost un prea credincios rob 
al textului şi a fost prea puţin poet>. Ceiace nu-l impiedică să 
adaoge imediat: + Venind mai tirziu Coșbuc, care a avut aceste 
calități “!) în mod invers, nu l-a intrecut, dar l-a luat pe dinainte 
(sic) cu publicarea traducerii» (p. 125), 

Dintre folklorişti remarcă, în deosebi, pe Simeon Florea Ma- 
rian, Se dau date interesante asupra vieţii şi operei acestui insemnat 
folklorist romin. Dar și aici rămtnem nedumeriți cind cetim : «in 
rindurile lui vorbeşte prea mul: savantul rigid, cercetătorul indră= 


r de 
820. 


1 Şi M. Kogălniceanu aminteşte în „Dacia literară" (Introducţie) de 
manitestul acestuia pentru apariția unei foi „Inthaşi dată în |, rominească“, 


ae VIAȚA ROMNEASCAĂ OA 


gostit de ajia şi prea £ puţin artistul A e nareaza Sa... 
Cestei opere îi lipsea poezia, pentruca $. să poată 
fi considerat de Homerul (sic) nostru» (p. 132). Noi știm că un 
folklorist este un om de ştiinţă, care nu e necesar numaidecit să 
fie şi un poet. De ce se pretinde părintelui Marian să fie ceiace 
pa este și nici nusi rm necesar să fie ? Homer ahi a 
omer este creatorul poeziei poporane, nu savantul, care cul 
şi studiază diferitele producţiuni ale poporului. 

Dintre colaboratorii «Convorbirilor literare», cel mai talentat 
este poetul T., Robeanu (Dr. George Popevici). Intre informaţiile 
interesante ce ni se dau despre acest poet, pare-se că s'a strecurat 
o contrazicere. La p. 177 d. Loghin scrie: <Cind dragostea lui la 
părăsit și el nu mai poate (sic) iubi altele, cind a rămas <singu» 
fratec ca un vultur», atunci șia căutat pentru moment refugiul, ca 
şi maestrul său Eminescu, în trecutul nostru istoric etc.» Mai jos 
(p. 179), influența lui Eminescu asupra lui T, Robeanu este negată : 
«Dacă e o asemănare vagă între fondul poeziilor lor, faptul acesta 
trebue explicat prin oarecare asemănare între caracte lor sen- 
sibile, intre imprejurările vieţii m care au trăit, intre loviturile sorții 
de care au suferit, intre preocupările cu istoria Rominilor, în care 
sau cufundat, între deziluziile lor în raporturile cu femeia, cu 
care au făcut cunoștință prea de vreme, între stirşitul tragic al 
ainindurora>, (Şi cum ti putea influența, esfirşitul tragic», pe cind 
scriau poeziile ?). 

Ni se mai spune că nici T. Robeanu nici contemporanii săi 
n'au dat importanța cuvenită poeziilor lui Eminescu. Nu poate fi 
exact. Contemporanii lui Eminescu, e drept, nu lau apreciat pre- 
cum merita. Facem excepție insă cu T. Maiorescu şi cu alți meme 
brii din +Junimea» ori colaboratori ai «Convorbirilor literare». Între 
aceştia trebue să punem și pe T. Robeanu, poet inrudit prin teme 
petament cu Eminescu, precum recunoaște și d. Loghin. 

Dar nu numai attt, Pela 1885-86, cmd T. Robeanu incepe 
săeși publice poeziile în *Convorbiri literare», Eminescu incepuse 
să fie înțeles chiar de marele public. De 1883, cind tnebuneşte 
Eminescu ea să fie cetit și admirat (T, Maiorescu scoate prima 
ediție a poe în 1583). Tocmai poetul T. Robeanu să fi rămas 
impasibil ? Este greu de admis. 

Între scriitorii din primele două decenii ale sec. XX (1900 
1918), din cele scrise de d. hin, es doi în evidență: Poetul 
Gavril Rotică și prozatorul lon Cirămadă, amindoi formați în preajma 
revistei <Junimea literară», 

Deși influențat de O. Goga, ori tocmai pentru aceasta, ia 
lui Rotică seste poezia cerută de inceputul veacului al XX-lea: 
(P 234) și «insamnă un progres incontestabil faţă de poezia pa- 
triotică de pănă atunci», lon GGrămadă este caracterizat ca «cel 
mai desăvirşit prozator al Bucovinei» (p. 252), 

In genere, d. Loghin observă că sentimentul naţional <a co- 


RECENZII 201 
samă de scriitori 
magiei pănă la distrugerea artei din opera 


Cetitorul istoriei d-lui Loghin înțelege că Bucovina 
tribuit m mod onorabil la musai Pau ERE că Bucovina a con- 


le închină de 
simpatia şi obiectivitatea relatie eo dintre care unii psi mer și 
astăzi, au un drept incontestabil la un loc cit de modest în istoria 
literaturii romine. Și este meritul cel mare al operei delui Loghin 
a încerca, prima oară, o istorie a tuturer scriitorilor romini 
din Bucovina. 


A 


Dar cartea de care ne ocupăm nu este numai de istorie li- 
terată. Precum ne spune chiar titlul, ea se ocupă şi de evoluția 
culturală şi politică. În capitolele relative la 


despre teatru, precum şi despre diferitele societăți culturale și lite» 
rare, care —ca şi în Ardeal—au avut un rol nt, în pros 
pagarea culturii romineşti, în această provincie amenințată de mstră= 
inare. Între acestea ocupă locul de frunte * Soţietatea pentru literatura 
şi cultura romină în Bucovina» (1565), care avea ca de publicitate 
Foaia soţietății pentru literatură cultură» (1805-1869), prima 
K ype aran gei din Tenen. ry revistă' au colaborat 

regățenii V. csandri, C. Negruzzi, C, Negri, A. Russo, I. 
Negruzzi, G. Sion, D. Bolintineanu etc. esh 

Mişcarea dela <Sămănătorul> (1901), pornită de A. Vlahuţă 

și G. Coșbuc, a avut răsunet şi în Ardeal și Bucovina. În Ardeal, 

Budapesta, grupan scriitorilor din jurul revistei «Luceafărul» 
(1902), iar în Bucovina în jurul revistei «Junimea literară= (1904), 
înființată de membrii societății studențești <Junimea=. Scopul, ca şi 
la +Sămănătorul» : înnălțarea culturii şi literaturii naţionale și de- 
mocratizarea ei, 

Nues lăsate deoparte nici societăți și instituții culturale mai 
modeste precum şi revistele, ziarele, calendarele, care explică eyo- 
luţia ideilor m această provincie, timp de o sută cincizeci de ani, 
Este o muncă conştiincioasă, care merită să fie recunoscută, Cu 
lucrarea aceasta, d. Loghin — cunoscut și din altele mai mult de 
editură și popularizare a literaturii — intră în rindul istoricilor literari. 

ele greutăți de limbă și stil ar trebui neapărat învinse pen= 
tru alte opere ori alte ediţii. Expresii ca: Astfel incepind cu anul 
1777 incep să apară în Viena...» (p. 15), e..tncă de mult era luptă 


J 


202 VIAȚA _ROMINEASCA 


la cuțite între aderenţii fatinişti»: <p. 106), <..nu versuise Incă 
Eminescu...» (p, 111), «venind mai tirziu Coşbuc... nu l-a întrecut 
dar l-a luat pe dinainte cu E marar (125), <improcesuat de 
mai multe ori...» (p, 160), <.. işi zboară creerii...» (p. 199), 
<...cultivarea folclorului poporal>, «culegătorul tipografic» şi multe, 
foarte multe încă, dau un aspert destul de neliterar stilului. 
Deasemeni cuvinte și torme ca: provință să revindece (— să 
revendice), l-a smult, vaticinaţie, iși sistează, astorfel etc. dăunează 
mult corectitudinii limbii. 
Const. N. Stănescu 


Th. Rechetnikov, Ceux de Podiipnaia, Librăria Gallimard, 
Paris, 1927. 

Autorul acestui roman, unul din marile talente realiste ale 
Rusiei de acum jumătate de secol, a avut un destin literar puţin 
invidiat, 

erori IE a ară pe he ar reda 

i, a t arta naturalistă tă a operei care 
aprak o pt A ver ini un adevărat Zola al Rusiei, Rechete 
nikov nu a avut norocul de a a arta în sufletul maselor pentru 
care ste o sinceră şi duioasă 


Şi totuşi romancierul acesta nu poartă vina fatalei izolări în 
mijlocul u agi literare, pe care a sporiteo cu forțele talentului 
său original. 

Pentrucă, în afară de calitatea sa de puternic observator al 
unei vieți puţin obișnuite în vigoarea ei,—el uneşte o emotivitate 
aleasă caracterului ei de muncă everentă și neobosită. 

Este desigur în traiul «Celor din Podlipnaia» un contormism 
de acțiune, care denotă primitivismul unei vieți foarte apropiate de 

tea sălbatecă și sensuală. Trăind mai bine de jumătatea 
anului în vizuini, asemenea animalelor neimblinzite, caracterul lor 
sever de neinfrintă energie apare tot atit de natural ca și tempe- 
ramentul lor intotdeauna decis și incapabil de ezitări atenuante, E 
explicabilă şi acea perfectă inconștiență, acea complectă ignorare a 
vieţii, pe care o numim civilizată, sprijinită pe maşinism şt activie 
tate mecanică, ce le apare—în cele mai tare aspecte ale ei 
—subt formă de noutate impresionantă, 

Omul dela ţară are o anumită rezervă față de orașul pe 
care nu îl cunoaște decit m ceiace are el mai primitiv şi mai 
vulgar. Puținele nevoi ale vieţii sale reclamă o organizare sumară, 
redusă, şi adesea se satisfac numai in contactul cu periteria orae 


RECENZII 203 
—_— ENI 28 


șului , ceiace e în adevăr superior şi nou pentru el, aceia ce e 
“civilizaţie» în justa accepțiune a cuvîntului, il impresionează rece, 
li inspiră adesea grijă și un anumit sentiment de incertitudine, pe 
care fl trădează în disprețul lui — uneori evident — faţă de orăşan. 

Dacă primul contact cu orașul este puțin agreiat şi adesea 
rămine dincolo de sfera dorinţilor propriu zise, —în schimb din mo- 

„ în care apare increderea în posibilitatea de cunoaştere și 

a mecanismului acestei vieţi complicate, oraşul devine 
un centru de tentaţii, un focar de irezistibile atracţii. Orașul apare 
cuceritor , el impune o mentalitate nouă, o incredere nestăpinită în 
forţele proprii crescute în contactul cu mediocre cunoştinți, ce a= 
par subt un aspect de familiaritate intimă şi reconfortantă. Nimic 
nu este cruțat în transformarea pe care o impune viața oraşului : 
năzuinţile şi idealurile ca şi acel unic refugiu al umanităţii în ger 
nere, sentimentul individual. In locul acelui docil sentiment de tne 
ţelegere şi nivelare socială, caracteristic micilor grupări colective, 
apar nuanţe variate şi afectivitatea exagerată în complexitatea ei— 
constituind un anumit aspect al vieţii de luptă şi odioasă exploatare, 

„Aceste faze ale unei evoluţii prea cunoscute —le urmărim în 
drumul *Podlipnovienielor», plecaţi din mijlocul naturii lor de o săle 
bătăcie impresionantă, pentru a găsi o viaţă mai puţin expusă rie 
gorilor unui mediu de neimmchipuită vitregie. 

Străbătind paginile acestei cărți, străbaţi alături cu ei o lume 
de mizerie şi de etorturi, ce nu ajung la cristalizarea unei năzue 
inţi fiind continuu reclamate de realitatea imediată a vieţii. Dar în 
mijlocul sforțărilor accentuate, care se termină mai tot auna cu 
suferință și durere, rămine totuşi o satisfacţie din ce în ce mai cert 
şi mai puternic exprimată: sufletul i mreana simplitatea lui ori- 
ginară şi-a păstrat neatinsă aceiași duioasă emotivitate inițială. 

sta e poate şi motivul pentru care Rechetnicov nu sfire 
şește într'un crud şi deprimant pesimism. 


Mircea Mancaş 
e = D 


Anuarul Şcoalei Normale „Vasile Lupu" din laşi 1927-1928, 
Tip. «Viața Rominească», lași, 1928. 

Potrivit frumoasei x mg, ci ina tă de Titu Maiorescu, dase 
călii cărturari dela a ormalā din Iaşi publică un al treilea 
anuar, repetind și reliefind elanul lor pentru ucenicii fragezi ai cul- 
turii romineşti, 

Părăsind calapodul obișnuit al anuarelor şcolare, în care se 
concretizează mai totdeauna o arhivă prăfuită și mucegăită de ste» 
reotipe acte oficiale, profesorii ieşeni pun la indemina publicului 
roadele activităţii lor spirituale extra şcolare -izvorite din prisosul 
de muncă şi din devotamentul entuziast pentru învățămtnt», — după 
cum se exprimă lapidar și reţinut fostul Director S, S. Birsănescu 
în prefața volumului. 

. 


AM VIAŢA ROMINEASCĂ 


În afară de contribuția din afară a marelui animator cultural, 
d. Prof. |. patos am c în continuare datorită d-lui 
V, Petrovanu luminosul istoric al şcoalei «Vasile Lupu» în feri- 
cita perioadă de subt conducerea lui Titu Maiorescu (1863—68), 
istoric judicios plin de date revelatoare din viața patriarhului Ju- 
nimii și al Convorbirilor literare, Studiul acesta adaogă o faţetă 


PER der. fre după gramă analitică pentru 
La noua pro, 
mem sn p ale defui Dr. $. S. Birsănescu referitoare la ePsi- 
hologia copilului de ţară» merită să fie subliniate pentru istețimea 
de proaspătă cugetare, 
re ră fel cea accentuat talentul și conștiinciozitatea delor L 
Rick (Note asupra schimbărilor teritoriale ale județului laşi și Cere 
cetări de economică în depresiunea Jijiei, G. Florea (Ani- 


Anuarul Şcoalei normale + Vasile Lupu» din laşi este un mo- 
del de apostolat cultural şi administraţie cinstită. 


Ștefan George 


e q 


Fedor Gladkov, Le ciment, Paris, 1928. 

Discontinuitatea dezvoltării literaturii ruseşti post-belice iși 
poate găsi cea mai simplă icare intro schimbare radicală a res 
gimului politic. Paralelismul dintre viața literară și frămintările so- 
ciale ale Rusiei ne-ar putea duce chiar la îndreptățirea afirmaţiunii 
că absolutismul e regimul cel mai propice pentru dezvoltarea idea- 
lismului. 

Melancolia profundă, evasiunile subiective ce se degajează 
din operele lui Dostoiewski sau Maxim Gorki, sint expresia unei 
resemnări continue față de o anumită realitate socială; arta lor e 
«<subliniarea> unor tendinți revoluționare irealizabile în acel timp. 
Idealismul acesta — uneori cu nuanțe mistice — era un refugiu comod 
al unor vizionari dezadaptaţi. Așa se explică de ce romanul rus 
dinaintea războiului era contemplativ, psihologic, subiectiv şi idealist. 


RECENZII : 205 


Literatura de după războiu ia însă un nou aspect: devine 
mai expresivă, realistă și mai apropiată de sufletul ui, Le- 
bedinsky, Vsevolod Ivanov, Fedor Gladkov ne u adevăratul 
suflet rusesc. Realizările revoluţiei, consumarea unui act care pănă 
acum era numai un ideal, frămintări sociale cu nuanțe tragice, pot 
justifica indeajuns dezvoltarea unui accentuat realism în literatura 
rusă actuală, A 

Gladkov are un specific rusesc mai pronunțat: «Le ciment» 
e un roman proletar. În el vom găsi evocarea —apropiată uneori 
de epopee—a mișcărilor proletarilor ruși. Aspiraţiunile muncitoreşti, 
Ve: intim a unor revoluționari sbuciumați, — aceasta e tema ros 
manului. 

Dar Gladkov e fiu de muncitor. Viaţa sa chinuită nu se deo- 
sebeşte prin nimic de acea a unui adevărat proletar. El a fost un 
spectator al marei revoluții. Acestea ar fi date biogratice ce ar 
putea să ex structura romanului său, 


nea acestor proletari devine chiar stereotipă, nu e decit tendința 
de a realiza anumite idei revoluționare. Eroii lui Gladkov nu au 
răgaz pentru analize iretrospective, viaţa lor e veșnic în primejdie ; 
ei luptă incontinuu, 

Glieb, un muncitor cu multe virtuţi, un revoluţionar convins, 
e obsedat mereu de gindul de a reconstitui o uzină dărtmată. Dacia 


energică pasion 

din ce în ce mai neglijentă și cu mai puţint scrupule în viața sa 

ală; e o femee modernă cu tendiaţi de masculinizare, Badyn 
apa, e căruia nu-i poate rezista nici o femee. Inginerul Kleist 
pe eg neadaptat noului regim, dar care cedează la urmă pa- 
sale profesionale. Celelalte personage mai secundare sint în 
gonen ar rain chinuiţi, dezorientaţi, al căror ideal se reduce la 
un u şi temporar steag roş, 

Stilul lui Gladkov e nervos, brutal şi uneori chiar neglijent. 
E un stil dinamic, concis. E intrucitva occidentalizat. Totuşi are 
ceva neobișnuit, ce ar putea irita pe un cetitor s să găsească 
în romane reconfortare sufletească. Romanul lui v are chiar 


2 
* e 


„206 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Georges Guy-Grand, L'avenir de la democratie, Rivière, 
pupă ee ciudată f vorbeşt 

părea poate ciu ivirea unui volum in care se e 
de perspectivele democrației, Ne-am deprins astăzi să credem că 
există mai mult o criză a democraţiei decit un viitor strălucit al 
ei, La această credință falșă au contribuit unele tm 
tice şi chiar anumite tentative de 


“diluare a res 
rea statelor. sg 
temul re 


mit un sistem Ă 
Pe de altă parte, e evidentă creșterea lentă a democraţiei. 
ideia democratică a ajuns să se realizeze astăzi într'un mod aproape 


tabileşte în primul rind că 


apoi cauza 
sase ser perenn: În consecință, examinează e rr ete ale 
uției şi insă, o- 
blemei depinde de Tăspunsul pe care autorul il va da mmtrebării 
dacă structura societăţii moderne e compatibilă cu spiritul demo- 
cratic. Mărirea statelor, complicarea considerabilă a mecanismului 
lor de funcționare, criza legii și a suveranităţii, relativizarea şi su» 
biectivizarea raporturilor dintre guvernanți și guvernați, în genere . 
criza de autoritate, sint aspecte politice evidente ce neagă demo- 
craţia. Dar realizările democratice întimpină cea mai mare rezis- 
tenţă în dezvoltarea plutocratismului, a imperialismului economic. 


Realitatea economică a ema intreaga viaţă socială, idea- 
list dispare spre a face loc spiritului realist şi paon 


şizau pierdut hegemonia; ei au trădat cauza democratică contos 
pinduese cu bu i, care sint și ei trădători ai democraţiei, 
vismul, dezvoltarea spiritului critic, ar fi după Guy- 


Grand nefavorabile spiritului republican. ul necesitează 
fanatism şi entuziasm, ori tocmai acestea lipsesc astăzi. 
criză a moralității. Idealul politic s'a separat 


a democraţiei fi 
7 one pargar ari 


oarecare 

Există deasemenea o 

de pane moral. d 
r aceste insuficien 

aiet Asi CyOmi deva o a 


207 


ul, care trece prin cea mai pronun- 
democratice, ar putea fi adaptat 
. Parlamentarismul, pentru a putea 
sociale, economice, inte 


să ă caracterul său 
exclusiv politic. Sistemul parlamentar trebue t. şi 
diat, Atei Guy- speră într'un viitor al dea rs d ae 


republican subsistă fiindcă are profundă semnificare socială. 
ceste concluzii optimiste 
deajuns să constatăm că de 


cii; e o îmbinare 
un teren neutru pe 


se î t ilia interesele contrarii. 
şi oscilări intre cele pf abaya a pă 


echilibrare reciprocă. Democr: 
tranzacționale dintre burghezi 
continuă tranzacţie caracterizează viaţa politică con ; 
Guy-Grand ar fi adăogat și aceste argumente, concluziile sale 
ne-ar apărea poate şi mai fireşti. 


Lă 


R. Luca 


Revista Revistelor 


Petru Ludovic Palestrina 


Atita timp cil a trăit Palestrina, mu- 
zica sa a fost răspin şi venerată 
pretutindeni în lume. De îndată însă 
ce a murit, tăcerea încetul cu incetul 
s'a întins peste operă sa. Abea în se- 
colul al lea, datorită lui Burney 
care a publicat citeva din operele ma- 
relui compozitor, gloria lui Palestrina 
a reînviat aprinzind discuţii foarte vio- 
lente în lumea muzicantă. In afară de 
numeroase compoziţii de muzică sa- 
cră, care alcătuesc de altfel astăzi 
principala valoare a lui Palestrina, 
ne-au mai rămas de asemeni cintece 
în genul celor a lui Petrarca. 

Judecata entuziastă exprimată acum 
o sută de ani de abatele Baini, care 
afirma că a făcul să retrăiască for- 
mele tradiţionale cu o fervoare şi o 
emoție puternică, a fost conlirmată de 
lumea între: 


Nici un polifonist al timpului nu 
samină cu Palestrina în ce priveşte 
intensitatea şi imensitatea concepției 
sale dramatice şi in justeţa accente- 
lor sale patetice şi ritmice. 

(Domenigo Claps. Emporium), 


Omeopatia ştiinţifică 


Timp de trei secole şi jumătate, sa- 
vanţii germani au considerat pe Pa- 
rea i ca pe un mare şarlatan şi fan- 
tezi 

Dar de citva timp această părere 
“a schimbat şi ştim acuma că a fost 
dimpotrivă cel mai de samă medic 


” 


al evului mediu şi unul din ginditorii 
cei mai adinci din toate timpurile, A- 
ceiași soartă i-a fost hărăzită şi succe= 
sotului său spiritual lui Samuel Hahne- 
mamn (1755—1843). 

Importanța istorică a lui Samuel 
Hahnemann consistă în faptul că a 
reuşit să adapteze la invățămint omeo- 
patia, această ştiinţă nouă care face 
de atunci parte din patrimoniul me- 


Metoda sa originala consistă din e- 
xamenul sistematic al medicamentelor 
asupra indivizilor sănătoşi. Concepţia 
sa genială i-a permis să afirme că 
pepeni de atac al produsului mumă 
ca organismul sănătos corespun 
domeniului terapeutice al corpului bol- 


nav. 

Homeopatia lui Hahnemann ar tre- 
bui sä fiè considerată mai 
ca un tratament special al organelor 
prin m ra ral 

(Dr. H. Wapler. Săddentsche Mo- 
natshefte]. 

Literatura Greciei moderne 


Există în Grecia modernă o viaţă 
literară foarte intensă. De indata ce 
Capitala modernă a eşit din micul 0- 
răşel de lingă Acropola, a apărut în 
Grecia, atita timp asuprită, o mare 
nevoe de literatură şi filozofie. 

Cum era de aşteptat tinăra litera- 
tură grecească împrumută mult dela 


străini. 
In primul rind şi cea mai veche este 
influența genoveză şi venețiană din 


se darraa A iacaa din Creta 


decisivă. Dela Ruși au învăţat 
care totuşi complectează o atmosferă. 


unei | turi de romane cu teze so- 
ciale şi politice cum sint de pildă ro- 
manele lui Paroritis, Varnalis, Kazan- 
dzakis care nu se pot trece cu vederea, 
„Este incontestabil că toate aceste 
influențe dezorientează pe tinerii scri- 
itori. E greu însă să reziste la tenm- 
tația atitor modele, Deacela se ob- 
servă un puternic curent de xenofobie, 
Este te cam 
de şcoli literare 


Grecii au o literatură vastă si fri- 
moäsä dar din lipsa traducerilor, ci- 


Muzica a avut—şi are încă 
tăzi—un loc de „rudă săracă“ a ati 
celelalte arte. Motivul e că operele 
sale nu-și găsiseră o mate- 
rială care să le asigure träinicia, In- 
tocmai ca poezia pe vremea 
zilor orali muult ara disprețuiţi + 
mepiepugarii sau sculptori. 
tăzi incă m manuale re ice 
Istorie unde nu se vorbeşte despre 


gi aa celebri, 
mașinismul revoluţioneaza 
acum muzica. Gramofonul, poe re teh- 


REVISTA REVISTELOR 209 


E a a n T 


lui pe care o mai conservi 

tori de „adevărată mare“ muzi 
fie In desereştere. Miiri 
şi la cinematograf, a rula un 
disc este, pentru interpret, un advărat 
calvar, De o sută de ori se reincepe 
fiecare frază. Dar, ca şi la ecran, răs- 
e mare. Să ne gindim că 
oară—din placa Tea for two, nu- 
mai la Londra, și numai într'o lună, s'au 
vindut opt de mii de exemplare! 
Gramofonul revoluționează o seamă 
de domenii din viața culturală. Dă o 
mare vogă da ; dansul dă vogă 


orice, gustul muzical; dar permite e- 
levilor „să se audă“, par pt 
dea cusururile pe care altfel nu le 

percepe. Pentru învățămintul pd me 


Pier gramofonul e de un mare 


marxistă a influenței tehnicii 


materiale factori! 
işi găseste aplicare. aie oz 
(Rent Dumesnil. Mercure de France), 


Legenda lui Tolstoi 


un minut să atace Statul, fa- 
mitia şi societatea. Nimeni mai bine 
ca dinsul, ma cunoscut toate viciile 


14 


umane şi nimeni n'a luptat mal mult 
Aa eta credință sti fi 
entru a ca credinţa sa u- 
sia lui Nicolae l-iu şi a lui Nicolae 
al Il-lea, cl a înfruntat dificultăţi mult 
mai mari ca acelea întimpinale de 
Christ ari de Sfintul Francisc din Assise 
în Evul Mediu, 
(Efraim Frisch. Die Neue Rundschau), 


Simplificarea producției 


“Tendinţele de simplificare ale pro- 
rreg gi a ce mec produs fără 
tior de prisos ale un 
însă a crea o uniformitate absurdă 
şi fără ingerință în activitatea artisti- 
că sau În producția supusă modei sau 
gustului personal. Obiectul real al a- 
cestei simplificări consistă în fabrici- 
ţia mecanică şi nu trebue confundată 
cu standardizarea care Insemnează o 
constatare calitativă în ce ge pi pre- 
siunea, soliditatea, duritatea și rezis- 
tenţa la foc a materialului în chestiune. 

In Statele Unite inițiativa aparţine 
ministrului comerțului, Hoover. 

Ministrul este un intermediar bene- 
vol care recunoaște trei i de 
interesați: fabricanți, comercianții şi 
consumatorii, 

Propunerile pentru simplificarea u- 
mä produs pot fi supuse de cătră ori- 
cine, După examinarea produsului, Mi= 
nisterul convoacă o conferință a celor 
trei grupuri lar rezultatele sint publi- 
cate în jurnalele profesionale. 

Până în prezent în Statele Unite 
sau putut simplifica mai mult de o 
a sută de articole iar economiile rea- 
lizate depăşesc o jumatate de miliard 
de dolari 


(Gustav Janata. Printomnois), 


none d Page 


Cu începere dela 14 lunie d. Her- 
bert Hoover, ministrul comerțului, este 
candidatul republican la preşidenția 
Statelor Unite. latë cum omul de a- 
faceri, faimosul organizator şi salva- 
tor al Europei Infometate, a devenit 
ui om politic care va ține în minile 
sale destinele Americei de Nord. 

Succesul său în timpu! convenţiunii 
republicane din luna trecută, este o 
indicație că programul său dileră to- 
tal de acela a clanului politic care a 
bătut pe candidatul republican din 1920. 


Popularitatea de care se bucură d. 
Hoover crează printre alegători un se- 
OT bi copossie poanta toți ad- 
versarii, a căror într 


itorului rouge este bine cunoscută 
de public; am putea chiar a porni că 
datorită geniului său de organizator a 
i plz peer 

e ni or- 
telor care au creat Statele Unite de 


azi. 

pe marp de nevoile ur ale u- 
nei naţiuni moderne d. ert Hoover 
va şti si prezideze mai bine ca orl- 
care cetiţean american. 

(The American Reviewof Reviews). 


tică în 
Corupţia poa paza ai 


Criza de care se lovesc Americanii 
în constitue 


campania preşi 
reabilitarea morală a politicii ameri- 
cane. 

In această campanie politică, co- 
rupţia va fi prima cauză care va rê- 
Ci via politică la nivelul unui joc 

or. 


In această lupti omul politic tinde 
mai degrabă la protejarea partidului 
său în contra scandalului, decit la pro- 
tejarea națiunii contra unui dezastru. 

Această corupţie este pricina des- 
considerării care cade asupra întregu- 
lui popor şi sapă fundamentele insti- 
tuțiunilor americane, Este tot atit de 
paneis pentru republică, ca oligar- 

şi maltratarea sclavilor din timpul 
lui Lincoln. 

Ca și sclavia, corupția politică tre- 
bue mată pentru a putea evita 
influe nefastă care o poate avea 
asupra comerțului şi a tuturor aface- 
rilor ernamentale. 

Privilegiile speciale care au cauzat 
sarii repann ee ra consti- 

esc o amenințare analo, tri- 
va siguranței statului pea ir in- 
teresul reabilitării morale a politicii 
americane viitorul şef al guvernămin- 
tului va trebui să ţină samă în pri- 
mul rind de acest nenorocit exemplu. 

(G. L. Record. The Independent). 


Datoriile şi pactul Kellog 


Dificultatea acestei probleme constă 
din faptul că planul Dawes a demon- 


o REVISTA REVISTELOR zu 


strat În mai puțin de 4 ani toată ne- 

bunia calculelor asupra reparațiilor, 

Planul Dawesa revelat în mod ine- 

rm Cn eine none seria bazate 
erman 

e e a e 


În timpul celor trei ani în care a 
funcţionat, planul Dawes a redus plă- 
tile germane la suma de un miliard 
de dolari. În timpul aceleiaşi perioade 
excedentul importaţiilor germane a- 
supra exportaţiilor era de aproxima 
tiv un miliard şi jumătate de dolari 

Germania a 


Cin realitate banii im uta - 
maniei erau destinaţi la piata A Dar 
Eat pip m h It, Creditoră area 
datorie lor de rr era Pee parta da 
cum oi iunile 
au fost schimbate coaira celor. aliate. 
Singurul mijloc de intensificare a piä- 
ţii reparațiilor ar fi lichidarea planu- 
lui Dawes 


(F. H. Simonds, The & 
iii of Îi) roan Ale 


Neliniştea politică din Rominia 


zare; „un fel de self-g 
satului, faţă de care jandarmul să simtă 
oarecare răspundere, încetind de a 
mai fi şi tiran; şi ce trist despot 
şi ce tiran poate fi un om 


liberal ne de ver 
pri- 
ae erp amara 


favorizarea capitalului străin aduce o 

S paara a A locale liberale“, 
va podal în legä- 

tură cu lupta de partide. Da 

In ce privește pe capii are exe- 
cutive, ei au, prin firea ucrurilor, o 
importanță mare acolo unde sint 
multe partide politice care îşi dispută 
puterea, Acolo însă unde funcţionează 
sistemul de două partide, unde Regele, 
Preşedintele sau Regentul nu au de 
discernat, rolul său devine cu totul 
ncinsemnat. Bineînţeles, cu condiţia 
să nu iasă din legalitate, şi să nu pa- 
Poet ra aer trucate, 

„în ce priveşte armata romini şi 
titia, ele sint din principiu Ad mai 
mentale, „slujitoare credincioase ale 
statului, gata să asculte de ordinele 
guvernului aflător la putere”, adică 
aşa cum trebue să fie o armată. 

In ce priveşte opinia publică stră- 
inä asupra evenimentelor politice ro- 
mineşti, toate statele—afară de Franţa 
—privesc cu simpatie partidul popular, 


In Franţa, o pr a consèrva- 
torilor francezi, prietini cu fruntaşi 
liberali, tind să ze politica 
sei Rein oea Pomii Orar. 

m 
History). oan Popescu, Current 


rien 
ră că biserica este pură 
a devenit victima ingerinţ 
străine în suveranitatea Chinei. c-ai 
Este timpul ca misionarii sii consi- . 
dere situaţia mult mai serios, 
K. a nakaa, L'esprit Inter- 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatura generală 


G. R. Tabouis, Le Pharaon Tout- 
Ank-Amon, Ed. P. Paris. 

rent Maoa U a DA 

i or şi a moravu- 

re vremurile sale. Autoarea d-na 

Tabouis care are tot atit humor 


cre odată, 
ceputurile civilizațiilor, istoria nu face 


decit să se repote, 
Emil Ludwig, Napoleon, Ed. Pa- 
vot, Paris. 


Această lucrare despre Napoleon, 
tradusă din limba germană te d. A 
Stern, diferă şi de cartea de istorie 
filozofică a lui per Sorel pr pa: 
cea min detaliată a . 
deric a meg rtul lo- 


că de la în- 
st 


i 
ă 
$ 
i 


Ferdinand Louis 1 de: Ba» 
vière et Lola Mantes, Ed. Louis Co. 


nard, Paris. 
Povestea acelui fin al Mariei An- 
toineta, care comanda o armată a lul 


Napoleon 1 şi-şi perdu tronul pentru 
o dansatoare este legată, de această 
pp pir care geo îi agat se- 
cret al străinătăţii, însăr cu pre- 
gătirea revoluţiei din 1848, 

Această carte scrisă cu ajutorul u- 
nui mare număr de documente esta 
una din contribuțiile cele mai inte- 
resante ale Istoriei intime al seco- 
lului al XIX. Ea începe subt Ludovic 
al 


deconcertantă ermetică operele 
literare ale ilor scriitori de „avant- 
gardă”, 

Romanse 


Maurice Bedel, Molinoff Indre 
et Loire, pa Nouv Revue 


De Bedel. este şi autorul premiului 

Pe gar au oz auiorul preiu lui 

titude nord“. 

In acest nou roman, Molinoti, nobil 

rus, redus de soartă la rolul de bu- 

cătar să intre la o vache la- 
Touraina, Ac 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 213 


pentru că i se pare că întru; tipic 
spiritul esenţial masculin şi că e tot- 
odată maximum de opus spiritului 


eroinei. 
Jean Gondal, Elena, N.R. F., Paris, 
O fetiță saracă numită Elena pä- 


lunea vieţii sale de pănă atunci, 

iubeşte, atita numai 

că să se de ea amin- 

tirea aceluia care l-a relevat lui in- 

suşi Îl u şi este mai tare de 

cit voința lui. O recheamă şi vrea s'o 

până la el. Dar nu izbuleşte, 

ea il atrage în viața de 

sărăcie morali şi de desnideide în 
care trăeşte. 


osyane metresa Gil- 
bert fiul säu lules, tentaţia obcaă 


za Rochelle, Bléche, Ed 


Un om işi făcuse o solitudine, Dacă 
în lie care zi 


Dar într'o zi surviue un accident 
in această viaţă atit de bine orinduită : 
face experiența sentimentului celui 
mai ofensitor dincite rot pătrunde 
în sufletul omului: bănuiala, 

Atunci îşi dă sama că solitudinea 
sa e ha at 0 aa departe de a fi 
izvorul cu „ ea ne împedică 
de a rr ip BORER i p 

c viaţă, nimic 
depil Sapa servitoarea lui, Bleche, 
e de aa bine de un an lucrează 


ea însă rămine fără concluzie 


căci autorul nu ştie cine din doi Bla- 
quans ori Bitche, este vinovat, Bla- 
quans tru că n'a văzut pe Blâche 
rr ooe IA întăi inoata 
a semne imperceptibile. 
André Maurois, Climats, Ed. Gra» 


Paris. 
“Kiat este un roman foarte 
simplu arată frumuseţea şi tra- 
gica dificultate a orcărui amor to- 


manesc. 
Cuvintul „climat” este luat în sen- 
sul imăjat : este atmosfera în care 
ne face să trăim o persoană cer 
ne e deveni tot atit de indispen- 
sa ca şi căldura ori lumina. 
Octave Aubry, L'Orphelin de 
Europe Gas, Hauser, Ed, Ta» 
yard et C-ie, Paris, ~ 
De Aubry rezolvă misterul bizarului 


era întradevăr moş- 
tenitorul tronului Bavariei, şi nepotul 
adoptiv al lui Napoleon, . sechestrat 
unsprezece ani într'o temniţă, sau-un 
simplu aventurier, 
re Varnod, Ed. Nouvelle Re- 
vue 
Toată viața din Montparnasse, cu 


fără ambiţie, fără prea mult caracter 
dar care totuşi suferă în singurătatea 
vieţii interlope şi zgomotoase a Mont- 
parnăsului, 


Ştiinţi Sociale 


Guy Grand, L'avenir de la Des 


mocratie. 

D. Guy Grand care a mal publicat 
o serie de lucrări tot privitoare la 
democraţie, ne da acum o lucrare 
definitivă. 


u o VIAȚA ROMINEASCĂ 


mai multe capete dar tot atit pe- 
ricsi ci mài în 

Andre Liesse, La loi du logement 
I7 Juillet 1928, în - 


çais, 

D. Liesse a dat un studiu subs- 
tanțial asupra legli locuinților, cu- 
peer aril subt at ac «legea Lou- 
cheur» 

Criza” de locuinţi în Franţa ca 
i a A din cele di n. 


E descripția detaliată a catedralei din 
Amiens din clădirile se 
cele mal i din nordul Frantei, 


Se ştia acum că statuele erau 
vopsite şi aurite, D.de Poncheville ne 
e că aceste decoraţii erau mai 
remarcabile pentru marea fațadă 


” Stalurile din interiorul bisericii sînt 
de asemenea remarcabi:e. 


Medicină 

Docteur Paul Voivenel, La chas- 
teté perverse, Ed. La Renaissance 
du livre, Paris. 


oată cuuoscuta sa com- 
arte a gard a 


Bibliografie 


Marin Demetrescu, Aerolitul dela Sopot=Dolj, „Scrisul Rominesc*, 
Craiova, 1928, j 

1. Ludo, Hodge Podge, Bucureşti, 1028, a 

Damian Stănoiu, Necazurile Părintelui Ghedeon, Editura «Cartea 
Rominească=, Buc! 

G. Ursu, Poetul G. Tutoveanu, Birlad, Tip. „C.D. Lupaşcu“, 1928, Pre- 
tul 20 lei. 

C. Stan, Şcoala poporană din Fagaraş şi de pe Tirnave, Făgăra- 
şul, Vol. |, Tipografia Dacia Traiană, Sibiu, 

Prof. Dr. S. Nicolae, Chestia tratamentului abortiv dl Sifilisulal, 
Bucureşti, 1928. 

L Nisipeanu şi T. Geantă, Viaţa în Studiul ştiinților naturii, Bu- 
cureşti, «Cultura Rominească», 1928, Preţul 150 lei. 

Horia Petra-Petrescu, Amicul Poporului, Calendar pe anul ce- 
mun 1929, Tiparul şi edit. lui Krafft & Drotleff s. a., Sibiu, 1928, 

Horia Petra-Petrescu, Calendarul săteanului pe anul 1929, Şi- 
biu, 31928, 

Lazăr Popescu, Maeşiri! vremii, piesă în 4 acte, R-Vlicea, Tipe- 
grafia Gutemberg», 1928, Preţul 70 lei. 

; sa Pajură, Reale, «Arta Grafică», Galaţi, 1928. 

P. Constantinescu-laşi, Din relațiile artistice romino-bulgare, 
Chişinău, 1928, Tip. Eparhială «Cartea Rominească», Preţul 100 lei, 

Vaclav Miler, Ceho-Slovacii în Rominia, Bucureşti, Tip. Grozea, 
1928, Preţul 15 lei, 

Teodor Bălan, Berladnicii, Cernăuţi, 1928, Tip. Glasul Bucovinei, 

Onisifor Ghibu, Ardealul în Basarabia, Cluj, 1928, inst. de Arte 
Grafice «Ardealul», Preţul 100 lei. 

Situaţia Economică a Jud, Cetatea pe anul 1927, 


Cooperaţia de Credit şi Economie din Ardeal şi Banat, Ploeşti, Tip. 
Rominească S. A., 1928, 


216 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Reviste primite la redacţie: 


Foaia Tinerimei No. 15—20; Revista lilologică No. 1—2; Umanitaris- 
mul No. 2—3; Fintina Darurilor No. 1; Revista Generală a Invățămintului 
No. 8; Revista Funcţionarilor Publici No. 9—10; Ţara Noastră No. 44—47; 
Le Cri des Peuples No. 22—24 ; Revue internationale du Travail No. 4—5; 
Transilvania No. 11; Intrăţirea Rominească No 1—2; Viaţa medicală No. 
10—11; Filmul meu No. 19—20; Armonia No, 7—8 ; Năzuința No, 2; Infor- 
maţii comerciale No 9—10; Grafica romină No. 69-70; Resume Mensuel 
des Travaux de la Societe des Nations No. 9; Noua Revistă Bisericească 
No. 10; Buletinul Camerei de Comerţ, Tumu Măgurele No. 1—6; Floarea 
Plugarilor No. 10—11 ; Intormatorul No, 42; Premiera No. 1 ; Ramuri No, 
10; Buletinul Uniunei Camerelor de Comerţ şi de Industrie No. 10; Fa- 
langa No. 43; Opoziția No. 6; Răsăritul No, 2; Gindirea No. 10; Tiparniţa 
No 1; Buletin de la section scientifique, No. 4—8; Teatrul No. 1; Arhiva 
No, 3—4 ; Căminul No, 9; Pentru inima copiilor No. 7—8; Ţărănismul No. 
26—29 ; Viaţa Agricolă No. 17—20; Societatea de mine No, 20—21 ; Bule- 
tinul Muncii No, 7—8; Analele Dobrogei vol. I! 1928; Biserica Ortodoxă 
Romină No, 9—10; Correspondance Economique Roumaine No, 4; Cores- 
pondența economică No, 8—9; Gindul Nostru No. 3—5; Zorile No, 4: 
Şcoala şi Familia de No. 5; Viaţa literară No. 92—4; Rominia Mili- 
tară No. 10; Familia No. 9—10; Mercure de France No, 729; La Nouvelle 
Revue Francaise No. 182 ; Făt-Frumos No, 5; Minerva No. 2. 


pE 


BIBLIOT™ 
TE e a 


GAME: 
E ] 


Fiul risipitor 
| 


Chiar dacă cerul mi-ar hărăzi, cum 
spune Virgil, o sută de guri, o sută de 
- limbi şi un glas de fier, în veci n'agi 
isprăvi să dau seamă despre toate fe- 
lurile de nebunie cite se află pe pămint. 


Erasm 


Marc Lecuja läsä condeiul jos, lingă ochiul călămării. Işi plimbă 
degetele printre cozile de ciupercă aşezate pe postavul tuşului, a- 
lese una, o ridică şi o îndreptă cu pălăria spre marginea de jos 
a coalei. Mulţumit, privi la urma rotundă lăsată de pecete. Per- 
lecţia ei geometrică, rigidă, gravă crescu alături de caligrafia lui 
neingrijită, acoperi toată pagina cu o majestoasă autoritate. Marc 
mai ceti odată încheerea: 

„Astfel, după patruzeci de ani de funcţionare rodnică, ne ve- 
dem în trista poziţiune de a suspenda cursurile şi de a considera 
școala definitiv închisă“. 

Toate rapoartele pe care le scria de şapte luni de cind era 
secretarul şcoalei practice de comeri, se sfirşeau invariabil cu a- 
ceiaşi formulă alarmantă. In fiecare zi, directorul îi insemna pe 
listă autorităţile la care trebuia trimisă cererea de „Sprijin moral 
şi bănesc“ pentru construirea unui local propriu, după toate pre- 
vederile pedagogice şi ştiinţifice, Acum şcoala întreagă se afla a- 
dăpostită in patru odăi. Apartamentul era jumătatea cea mai inco- 
modă a unei vechi case, proprietate nouă a domnului Nicu Alexiu, 
fabricant de uleiuri din floarea soarelui. Un hall adînc Slujea drept 


! „Dela regretatul nostru prietin Stejar lonescu ne-a rămas acest frag- 
ment de roman pe care-l publicăm, fiindcă credem că complectează fiziono- 
mia lui literară“.—(Nota redacţiei). 


218 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cancelarie şi primea lumina numai prin ferestrele uşii dela intrare, 
Directorul voia să clădească şcoala lui în centrul oraşului. La par- 
ter vor fi magazine frumoase, unde elevii vor face practică în tot 
timpul studiilor ; cei destoinici vor răminea mai departe şi li se va 
încredința conducerea intreprinderilor, create cu capital subscris 
de părinţii elevilor şi de stat. La etaje vor fi instalate clasele, la- 
boratoarele, muzeul, lar într'o aripă, va fi aşezat un mic cămin 
pentru băeţii dela ţară. A R . 

Marc zimbi cu simpatie. Vedea chipul luminat de gînduri prea 
tinereşti pentru spetele îndoite care le purtau. In momentul acela, 
directorul primea cu entuziasm orice i-ar fi spus. Deosebirea de 
vristă dispărea, ca între doi cheflii. Amindoi voiau să se prefacă 
oamenii şi obiceiurile, să se ridice cu citeva tonuri mai sus. Numai 
aşa ar fi armonie între viziunea lor lăuntrică de viaţă şi realitatea 
materială, Nu i-ar mai durea stridenţele ; sforţarea spre bine n'ar 
apărea supărătoare şi nefirească. Ciudatele lor conjugări la con- 
diţional erau însă rare şi nimeni nu le cunoştea. Profesorii şcolii 
vedeau in directorul Ilie Dragomir un executor automat al regu- 
lamentului. Uscat, încovoiat puţin, cu capul tuns înfundat între u- 
meri, Dragomir nu putea ciştiza pe oameni prin intăţişare. Mus- 
teţile Jui roşii de fumat îndreptau fire ţepoase şi spre buza de jos, 
şi spre virful nasului. Purta o cravată cu nodul gata făcut; hai- 
nele de şaiac aspru îi erau prea largi şi descriau mişcări de ro- 
taţie şi de translație pe fusul corpului, Fiinţa lui se îndrepta în- 
tr'un singur sens: spre datorie. O simțea, tiranică, în el şi în 
afară de el. Suferea cînd alţii nu-și împlineau obligaţiile; dacă 
putea, le împlinea singur, în tăcere. Pe Marc, care venise să-şi 
ofere serviciile după un anunţ cetit în ziar, l-a pus imediat să scrie 
o pagină de dictare. Mulţumit că ortografia era bună, îl angajă, 
Noul slujbaş nu se dovedi un secretar ideal. Scria strimb, uita să 
dea număr la hirtii şi uneori lipsea mai multe zile în şir. Mare 
parte din lucrul de cancelarie il făcea directorul, care totuşi nu 
se plingea. Marc Lecuja îl ciştigase definitiv, aprobind cu entu- 
ziasm spontan, proectele lui de construcţie. Pănă atunci directorul 
intimpinase  îndoeli, ironii, chiar bănueli dela colegi. Secretarul 
însemna un punct fix, o certitudine, şi îl iubea, Plecînd în va- 
canţă, îi lăsase un program de acţiune, cu nădejdea că la întoar- 
cere va găsi răspunsurile acelora dela care cerea sprijin. 


Marc privi la ceasul rotund din părete: erau cinci şi un sfert. 
intoarse capul şi se uită afară. Mişcarea lui traducea balansarea 
între două timpuri: cel înfipt în virful ăcelor pe cadranul de smalţ 
rece, şi cel care venea din cadranul incandescent de pe cer. Soa- 
rele de lulie bătea fără milă în curtea din faţă. Se auzea parcă 
plinsul materiei, lovită necontenit, dilatată, gata să se calcineze în- 
tr'o congestie a atomilor. Castanul din poartă se pleca, voia să-şi 
moae virful în propria lui umbră. 

Era prea devreme pentru o plimbare în oraş. Marc străbătu 


GAME 219 


încăperea de citeva ori, dela un cap la altul. Vremea aceia toridă, 
cu nemişcare de moarte, îl împingea spre sine însuşi. Ca şi copa- 
cul, îşi căuta adăpost in propria lui izolare. 

O hotărire dirză il despărțise de familie. Casa părintească 
nu se mai vedea, țărmul ci se depărtase. 

Plutea în larg, spre mai larg. La Crăciunul trecut a fost ul- 
tima lui vacanţă. 

Marc puse mină în buzunărul drept al hainei, ascultă foşnetul 
plicului strîns între degete. Dimineaţa, la plecare, portarul îi dase 
o scrisoare. Cind văzu caligrafia subţire, făcută din aripioare şi 
fire de iarbă, i se arătă chipul Marianei, scriindu-i plecată pe masa 
lor, la caps unde era saltarul ei. Celalt capăt fusese al lui, toată 
copilăria. lecare, luase cheia dela saltar, deşi nu lăsase înăuntru 
decît amintirile, Mariana scrie, ridică din vreme în vreme capul şi îşi 
pune tocul în gropiţa din bărbie. In faţă nu mai stă fratele ei de 
care se temea pentrucă n'o înţelegea, pe care îl admira pentrucă 
născocea lucruri nouă, şi pe care poate îl iubea. Marc îşi văzu 
absenţa dela masa lăcuită cu albastru şi înţelese lămurit că sora 
lui îl iubeşte: dacă ar sta el lingă saltarul lui şi în faţă ar lipsi 
Mariana, ar simți o suferință care trebue să fie iubirea de frate. 
Lecturile din caetele de cursuri îi eşiră înainte, se alăturară, com- 
plicind cu meandre noi prefața scrisorii. Sentimentele, descoperi 
Marc, sint ca bunurile din ştiinţa dreptului : mobile şi imobile. Sen- 
timentele mobile ne însoțesc pretutindeni, sînt mult mai rare, mai 
ascunse, mai nelămurite. Cele imobile stau legate de locul unde 
s'au născut. Devenim conştienţi de ele numai cind ne aflăm în casa, 
în parcul, în portul unde s'au țesut întăiu, pe urzeala orelor, Iu- 
birea de frate este un sentiment imobil, dar există. Marc era 
mulțumit de conştiinţa aceasta nouă de frate al Marianei. De 
multe ori se mustrase pentru nepăsarea față de sora lui care Îi 
fusese totuşi o tovarăşă bună. E adevărat că între cele două 
capete ale mesei lor de lucru s'au desfăşurat războae ne- 
sfirşite. O trăgea pe Mariana de păr; îşi făcea smee din caetele 
ei de şcoală, desena balauri şi pasări, iar dedesupt scria numele 
surorii lui. Mariana nu-i răspundea cu aceiaşi măsură. Ea avea 
alte arme. Clădea la mijlocul mesei un zid din plumiere, cărţi, 
ghiozdane, și se ascundea în dosul lui. Umbla cu aere misterioase 
prin casă, vorbea păpuşilor la ureche, se urca singură pe aco- 
periş; lucrurile cele mai grele, care cereau vitejie, le făcea fără 
să ceară ajutor. Dacă Marc încerca să se apropie, Mariana ridica 
cu mindrie capul, ca o doamnă mare, îi întorcea spatele şi cind 
era destul de departe, vorbea cu dispreţ: 

— Eu mă joc cu păpuşile. Băeţii cu băeţii şi fetele cu fetele. 

Marc era jignit de metodele acestea perfide. El era camarad, 
era prietin cu Mariana. O bătea şi se ia numai pentrucă ea 
făcea mereu tocmai ce nu face un prietin. Mariana se uita în o- 
glindă de cind nici nu mergea la şcoală; mai tirziu a început să 
se gătească, „să se creadă” ; şi el care avea deseori obrazul sgi- 


220 „VIAŢA ROMINEASCA 


riat şi pantalonii rupţi prin mărăcini se revolta ca pentru o trădare. 
Mai raiu, cind Marc începu să-şi radă în ascuns, cu mașina ta- 
tălui său, o barbă inexistentă, între cei doi fraţi s'a încheiat pace. 
Mariana îi apărea ca o făptură delicată, care cu gesturi graţioase 
ridica de pe ochii mari, cenușii, bucle de lumină caldă. El era deo 
esenţă mai simplă, dar mai viguroasă ; simți aceasta, plin de or- 
goliu, cînd îşi luă întăia oară rolul. de protector. 

Marc scoase scrisoarea din buzunar, o puse pe biurou şi 
incepu să caute cu încetineală un coupe-papier. Păstrase plicul ne- 
atins în buzunar o zi întreagă, deşi îl preocupase toată vremea. 
Şi acum întirzia, încercînd să-şi stăpinească năvala unei emoții 
copilăreşti. Oare nu era bărbat? Sfişie plicul brusc, cu degetele. 


Dragă Marc, 


Sintem la Tuluceşti de trei săptămîni. Galaţul era un iad: 
căldură, praf, murdărie. Aici e numai cald. Locuim într'un mis 
conac așezat pe virful unui delușor, la marginea Brateşului. Din 
cerdac priveliștea e minunată. Lacul se întinde până la orizont ; 
cînd e limpede cerul, zărim fumul dela vapoarele din port (de-aici 
pănă la Galați sint numai optsprezece kilometri). Dela Tuluceşti 
înainte încep bălțile cu stuf verde. Pe insule mici se adună po- 
poare întregi de pasări sălbatice, și apa e aşa de limpede că vezi 
până la cîțiva metri în adinc. Marc, trebue să priveşti şi tu fundul 
bălții. Inchipue-ţi subt apă, subt o bucată de cer lichid, o infini- 
tate de perne din muşchi de mătase ruginie. Cel mai confortabil 
divan din lume nu ţi-ar putea da atita gust pentru visare. Alge 
verzi şi subțiri se întind sinuoase și tresar odată cu apa, parcă 
ar fi nervii ei. Dar peştii! Sint vineţi, sînt argintii, sint roşii. Sint 
mari de tot şi mici cito lamă de cuţitaş, Piutirea lor în linii drepte, 
ondularea cozii cu grații de sirenă şi agilităţi de şarpe, îţi tintu- 
esc privirile ceasuri întregi. Am închiriat o barcă pentru toată 
vara. Mă plimb pe cărările de apă, prin pădurea de trestii. Nu 
știu de ce mi se pare că sint în altă țară ; căldura, vegetaţia, 
miile de vietăți care atunci se nasc, din cele patru elemente, îmi 
amintesc (deşi nam fost prin acele locuri) de India, de Ceylan, 
de Africa ecuatorială. Dacă ai fi şi tu aici m'aşi plimba mult 
mai des, pentrucă m'aşi mai avea nevoe să caut luntraş. Ai lopăta 
tu. Exerciţiul ți-ar sluji de minune pentru pofta de mincare. Avem 
nişte mese bogate şi apetisante: toate bunătăţile grădinilor cu zar: 
zavat, ale livezilor şi ale bălții. Paraschiva e la post cu antica ei 
lingură de lemn. ă vechiul obiceiu, tata -a organizat „in mod 

ractic“ gospodăria. Curtea e plină de găini, de gişte, de viței, 
Saa sosesc şi animalele cornute. Se face o larmă, parcă am fi 
în corabia lui Noe, t 

Gînsacul e veşnic ofensat de indiferența porcului şi-l urmă- 
reşte cu o dușmănie neobosită. Animalul cu şoric s'a convins că 
nici sentimentele, nici exclamaţiile ginsacului nu se pot minca: i 
se pare de prisos să-i acorde o singură privire, un singur gest, 


GAME 221 


şi umblă cite o jumătate de oră tirînd după el pasărea furioasă, 
care se mișcă ritmat pe cele două labe roze. Parcă un elefant ar 
fi înhămat la o cărucioară pe două roate: legăturile între părţile 
atelajului le fac coada porcului şi gitul giscanului. Lucram la planşă 
nişte schițe pentru tata (cît lipseşti tu, îi ajut eu). Masa era aşe- 
zată în faţa ferestrei deschise. Mă încurcasem puţin între linii şi 
căutam să găsesc de unde pornisem greşit. Am ridicat capul spre 
fereastră, să mă inspir. Dar lumina pierise şi în faţa mea sta, în 


` mărime naturală, capul de bou de pe marca Moldovei. Ochii cu 


coame deasupra mă priveau apoşi; limba intră pe rind în cele 
două nări lustruite, apoi se întinse Spre un „asparagus“ de pe o 
etajeră. Am ris singură. Rumegătorul s'a speriat şi a plecat în 
grabă cu virful plantei în stomac, cu restul în gură şi cu ghive- 
ciul atimiînd ca un clopot mut. Veşnic sînt accidente de ne- 

tare (cuvintul tău favorit), Viţelul a vrut să bea apă dintr'o putină 
şi a pornit cu ea prin curte, ca un straniu „haut-de-forme“ care-l 
ingrozea. Joiana, inspectind cuptorul, a intrat pe gura lui cu tot 
cu coarne, şi ne mai putind să iasă, a fost nevoe så dărimăm zi- 
däria. Comediile şi tragediile urmează la nesfirşit. Poate în alte 
gospodării lucrurile merg mai bine. [ţi închipui însă ce ordine poate 
eşi din fantezia neobosită a tatii şi distracţia mea cronică. In orice 
caz, aici am descoperit vesela existenţă a vieţuitoarelor fără cu- 
vint. Şi îţi mărturisesc că am avut o bucurie foarte mare cind am 
găsit mai zilele trecute într'o revistă, observaţii pe care le făcusem 
şi eu, dar exprimate poetic, spiritual, ingenios. Cred că ai remar- 
cat Bucolicele lui Ione! Teodoreanu. Ceteşte poemele despre broaşte 
şi despre lună şi scuteşte-mă pe mine să-ți vorbesc despre două 
elemente esenţiale la Tuluceşti. 

Tata aleargă de dimineaţă pănă seara. A luat asupra lui re- 
clădirea gării şi a magaziilor din Tuluceşti, distruse de explozia 
unui depozit de muniții. D. Tiberiu Ciortan, vechiul nostru Mu- 
cronatus, a venit să-i dea ajutor. Cu glumele lui îl mai înveseleşte 
pe tata care anul acesta pare abătut. M'a întrebat de citeva ori 
de ce nu scrii. Sint sigură că venirea ta l-ar bucura mai mult 
decit îţi închipui. Nu-l cunoşti şi nu-l înţelegi de loc. Eu care stau 
impreună cu el ştiu cît de mult ne iubeşte pe amindoi. Uită su- 
p*rările, potolește-ți revoltele, renunţă la ambiţii. Ti-am păstrat 
per cu ferestre spre lac. E linişte, poţi ceti pentru examene fără 
nici o grijă. 

Dragă Marc, deşi ştiu că nici-dată nu mi-ai dat pra mare 
atenţie, te rog din tot sufletul ascultă-mă şi vino acasă, 

Sora ta care te aşteaptă cu toată dragostea 

Mariana 


P. S. Am să-ţi cer o mulțime de sfaturi în chestii foarte 
însemnate, , 


Mare zimbi cu dispreţ. Femeia nu poate face nimic fără şi- 
retenie. Mariana vrea să mă amăgească cu farmecele vacanței la 


222 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tuluceşti ca pe un copil: îi dai la început dulceaţă, şi pe urma 
ä înghită praful amar. 

s N, el pair à il şi nu se va duce acasă. Cit despre scrisoare... 

o puse la loc ta pd şi o ascunse în buzunar. Cind nu mai avu 

nimic înaintea ochilor decit muşamaua zdrenţuită şi pătata de pe 

biurou, un nod îndărătnic îl făcu să ofteze. Nimeni nu vede cit 

e de trist, 


Cind s'a întors din războiu, deşi avea numai douăzeci de ani, , 


simțea maturit de experiențe, desprins din arborele pe care nu 

ei decit o crenguțä şi transformat în unitate de măsură, Trecuse 
prin virtej ca printr'un strung care-l rotunjise şi-l aruncase inapoi 
în viață. Liber, alergase fericit acasă. Dar aici găsi neschimbată 
ordinea şi optica veche. Pentru bătrinul Lecuja războiul fusese o 
manevră cu paradă la sfirşit. Nu învățase nimic din tot ce-i tre- 
cuse pe dinainte. Dimpotrivă, pierduse spiritul acela vioiu, tălos, 
cu care judeca altădată. In copilărie, îl ascultase cu admiraţie vor- 
bind despre lucruri neințelese, dar pe care le presimțea tronînd 
mărețe deasupra lumii. Aristid Lecuja era socialist, republican, 
liber-cugetător. Din cauza ideilor lui nu se împăcase cu nimeni şi 
toată viaţa rătăcise dela un capăt la altul al țării. Acum facea 
drumul inapoi, devenea în fiecare zi mai reacţionar. Naționalismul 
lui era prea umflat şi te făcea să zimbeşti ca o caricatură. Lui 
Marc, descompunerea aceasta îi provoca o durere care devenea 
intolerabilă în momentele cind îşi da seama că judecă şi condamnă 
pe propriul lui părinte. Emanciparea, visată in copilărie ca o mare 
fericire, venise cu brutalitate să facă cea dintăiu schimbare, dind 
jos icoana şi aşezind în loc fotografia tatălui său. ml 

Marc nu îhțelegea bine ce se petrece intr insul, de aceia 
făcea răspunzător de toate dezamăgirile numai pe bătrînul Lecuja. 
Acesta Îl considera ca pe vremea cînd purta ciorapi sonit p 
beretă. Il privea şi acum de sus în jos, deşi Marc era cu un pi 
de palmă mai inalt. Şi ochii păstrau expresia de mirare veselă ş 
de maliţie amestecată cu protecţie, din vremurile cind fiul cerea 
vot Duminica, să se joace cu băiatul vecinului, dpi 

Prima zi după întoarcerea din războlu a fost altfel. Cei doi 
pameni s'au imbrăţişat. Un singur suflet; cald şi luminos, sa co- 
borit din cer şi i-a învăluit pe amindoi. Mindrul Aristid Lecuja 
şi-a lipit faţa de tunica militărească şi ochii lui Marc s'au umezit. 
Simţea cum toată fiinţa tatălui său, tremurind, se supunea unui 
elan de înduioşare care-l făcea să plingă. Apoi se măsurară unul 
pe altul, zimbind stingheriţi. Bătrinul Lecuja albise. Peria aspră 
care înţepase glumet obrajii lui Marc în citeva clipe memorabile 
şi care mai tirziu îi inspira idei de energie îi disciplină, se muiase 
în praful de argint şi de cenuşă al vremii. xe albe coborau 
pe toată faţa, îi îndulceau colţurile dure, ştergeau cutele severe 
de pe frunte, brazdele de ati ochi. Intorcindu-se cătră Mariana, 

zise vesel, arătindu-l pe Marc: y 
PE — Aşa eram şi eu la vrista lui. Semănăm foarte bine. 


GAME jr, 223 

Mariana fu de aceiaşi părere. Marc rise amuzat, Desigur, 
moştenise unele caractere fizice dela tatal său, dar în totul, se- 
mäna infinit mai mult mamei... 

Zilele următoare, echilibrul se schimbă. Mare umbla färä țintă, 
nu izbutea să se hotărască pentru nimic. Demobilizarea îi deschi- 
dea deodată toate porțile vieţii, tocmai cind se resemnase, obiş- 
nuit cu întunericul şi impasibilitatea morții, Experiențele ultimilor 
ani, strinse printre străini, în corturi sau pe cimpul fără margini, 
nu-i foloseau subt acoperişul părintesc, 

Marc nu mai avea solda, trebuia să ceară altuia banii pen- 
tru nevoile lui, care între timp crescuseră. Era o stare cu atit mai 
de neingăduit cu cit treceau săptămini după săptâmini şi el nu 
izbutea să înceapă ceva. | se părea că nimic nu-i mai justifică 
existența ; pentru cei din casă era un simplu obiect. Bătrinul Le- 
cuja îşi relua obiceiul glumelor. Pentrucă nu mai putea ride nici 
de „freza* lui Marc, nici de minciunile şi don-juanismul de ado- 
lescent, fiicea haz pe socoteala slăbiciunilor care cereau totdeauna 
să fie plătite cu bani: ţigări, cărţi, mici cadouri. Tatăl nu era 
sgircit; dimpotrivă, Marc simțea cit e de încîntat orideciteori îi 
cerea ceva. Dar tocmai aerul acesta protector îl umilea. Pentruce 
dădea atita importanță unor amănunte materiale neglijabile şi dis- 
preţuia esenţialul ? Personalitatea lui nu insemna nimic? De ce 
atita dispreţ pentru orice afirma el, nau și interesant față de stu- 
pidităţile lui Mucronatus. Acest Tiberiu Ciortan, uscat, cu ghete 
lungi în bot, cu nas ascuţit caşi barba care purta în virf un cioc 
scurt şi cănit, fusese în anii copilăriei, obiectul de ris al casei 
întregi. Porecla Mucronatus i-o dăduse el împreună cu Mariana, 
căutind prin dicţionare un cuvînt potrivit cu cele trei proeminențe 
ascuţite: ghetele, bărbuța şi nasul. Marc încercase să-i spună şi 
astronomul, pentrucă vara purta ochelari afumaţi şi în tot cursul 
anului părea căzut din lună. Dar porecla n'a prins. Tatăl lor li 
lăsa să ridă în toată libertatea de acest oaspete. De nenumărate 
ori, el însuşi îl zugrăvise om falş, interesat, fără nici o idee, fără 
nici o convingere, O vreme înaintea războiului, cind tatăl lui Marc 
desfăşurase cea mai mare energie, Mucronatus se eclipsase, inde- 
părtat de indiferența generală: Acum apăruse din nou, cu un pres- 
figiu surprinzător. Bătrinul Lecuja, impotriva obiceiului, explicase 
fiului său neașteptata înviere. 

— De multe ori ne înşelăm asupra oamenilor. Tiberiu e un 
gi bun... Glasul şi ochii cereau ca epoca lui Mucronatus să 
ie uitată. 

Tiberiu Ciortan căutase să-l ciștige pe Marc. Dar fusese 
stingaciu şi îl ofensase dela primele cuvinte. 

— Tinere, te admir: eşti din generația fericită care a stat 
în tranşet. 

„Mai întăiu pentruce „tinere“? obiectă în tăcere Mare. Pe 
urmă e o mare nedelicateţă şi o ironie să pui fericirea alături de 
şanțurile cu noroiu şi cu mitraliere, Şi in definitiv ce vrea cu zim- 


224 V:AŢA ROMINEASCA 


betul lui dulceag ? Mucronatus a rămas tot Mucronatus. Numai 
urechile i s'au lungit, şi porii de pe faţă, din puncte au devenit 
circonferențe“. 

Vremea trecea. Marc aştepta o imprejurare nouă care să-l 
facă să ia o hotărire. Dela tatăl său nu mai nădăjduia nici un 
sfat. De cite ori încercase să aducă vorba despre studiile lui, nu 
primise alt răspuns decit o uitătură lungă şi un oftat. Marc își în- 
chipui că bătrinul Lecuja n'are incredere în forțele lui şi se simţi 
profund jignit. Apoi începu să-l observe „în mod ştiinţific“, no- 


tindu-şi rezultatele, 
Carnetul lui Marc 


Dimineaţa ştiu după tusă cînd se scoală. O tusă puternică 
de fumător care-și curăţă larinxul plin de funingine. Urmează spă- 
latul, cu sforăeli și şuerături, repetate după acelaşi program în fie- 
care zi. O abatere, o fantezie mi se par imposibile. Gesturile în 
fața lavoarului s'au osificat, au devenit solide şi nu-şi mai pot 
schimba forma. Sint ticuri. De obiceiu vorbim rizind despre ticuri. 
Cunosc mulţi băeţi de vrista mea care au şi început să-şi solidi- 
fice unele acte. Dacă cugeţi puţin, fixitatea aceasta te intristează, 
te îngroapă, pentrucă insultă viaţa, care e mişcare şi prefacere 
veşnică, 

L-am urmărit o zi întreagă. Orele şi minutele lui sint ocu- 
päte cu ticuri sau cu manii: ceaiul, ţigara, dejunul, cafeaua, ţigara, 
jurnalul, siesta, etc. Singura parte din zi nesclerozată e aceia 
consacrată lucrului pe şantier. Cu meşterii şi cu zidarii se poartă 
mai însufieţit decit cu copiii lui. 


+ 


Mariana crede şi nu cercetează. Tata se îngrijeşte de soarta 
ci tot cit şi dea mea. Poate chiar mai puţin. Am încercat să 
discut cu ea astăzi, dar s'a uitat la mine speriată şi a inceput să 
mă compătimească, E adevărat că e mai atent şi mai delicat cu 
Mariana ; dar numai din egoism, cu să lege cît mai bine prizo- 
s'era între zidurile familiei. Mariana nu iubeşte gospodăria, dar 
aşa cum este, conduce casa şi lui îi îndeplineşte toate poruncile 
cu același devotament ca mama. E o vestală care păstrează focul 
căminului. Femeile sint de o absurditate admirabilă. 


x 


Aseară la masă, în fața lui Mucronatus care-l asculta trans- 
portat, a le mon povanta pe care o spune la zile mari. Rămas 
orfan din „frageda copilărie“, l-a crescut bunicul lui, fost profe- 
sor de elineşte la Academia Mihăileană. Ca să-l albă cit mai mult 
pe lingă dinsul, bunicii îl ținea în bibliotecă unde îi îngăduia să 
cetească orice. Nădăjduia să-l facă mare cărturar ca să ducă mai 
departe dicţionarul la care lucra demult şi care „mai cerea citeva 
vieţi de om“. Plimbarea prin lumile din cărţi, i-a dat gustul aven- 
turilor. Intro bună zi, tata a fugit cu „cineva“ (cred că e vorba 


GAME | 225 


a a intatd 


de o femee). S'a făcut ofițer de cavalerie, dar „nu l-au înțeles su- 
periorii“, A vrut să devie farmacist, dar mestecatul pomezilor l-a 
disperat. A fost apoi bibliotecar, stenograt, a dat lecţii, a încercat 
multe alte meşteşuguri, pănă „şi-a descoperit menirea, ca Faust“: 
să construiască, S'a facut inginer. Pentrucă a fost drept şi cinstit 
n'a adunat averi. „Dar sint mulțumit că am clădit poduri şi case 
trainice în ţara asta nebună dar iubită“. 

Mucronatus clipea, parcă i-ar fi venit să plingă. Pater fa- 
milias îşi roti ochii în jurul mesei. Cind îmi întilni privirile se 
intunecă şi izbucni : 

— Atunci erau alte vremuri. Putea oricine să înceapă viaţa 
cu aventuri. Eu n'am avut părinţi. Să fi avut tată, aşi fi lucrat a- 
lături de el şi am fi intemeiat o familie puternică. Aşa au făcut 
Rothschilzii, miliardarii Europei. 

— Ei, ce zici, Marc ?—se amestecă omul cu cioc, 

— Lasă-l în pace! E liber să hotărască cum vrea. Eu nu 
silesc „pe nimeni, ; 

"am spus nimic şi curind după aceia m'am dus in odae la 
mine, Azi dimineaţă am aflat dela Mariana că tata l-a bătut crunt 
pe Mucronatus la table. 

* 

Ori despre ce am discuta, are o altă părere decit mine. Ar- 
gumentul lui etern e că „sint tinăr* şi deci—e evident—nu pot 
să am dreptate, Eu îl înțeleg perfect, pe cînd el nu pricepe nimic 
din ce vreau să spun. Parcă ași vorbialtă limbă. Tata şi cu mine 
facem parte din generaţii care nu se suprapun, nu se întretae, nu 
se continuă, Intre ele ramine mereu aceiaşi distanță, ca între două 
linii paralele. 

= 

L-am surprins privindu-mă cu un fel de invidie. Totuşi nu 
sînt de loc fericit. Mai repede el poate fi mir-u şi vesel: a re- 
zolvat toate p:oblemele vieţii, e om întreg, tiran şi atotputernic in- 
tr'o țară cu doi supuşi și un ambasador străin. 


* 
Trebue să fi avut în vremea lui multe aventuri amoroase, 
Nu vorbește nici bine nici rău despre femei, dar le priveşte cu 
nostalgie. Cînd o femee tinără ii adreseazi un cuvint, uită ce 
vristă are, ochii îi strălucesc, face spirit, se zapăceşte. E nesuferit. 


* 

Mariana spune că tata mă iubeşte, pe cind eu nu prețuesc 
nimic, sint ingrat, rău, denaturat. Am meditat mult şi am cercetat 
toate ipotezele. Tata caută să mă fixeze pe lingă el la nesfirşit, 
pentrucă ţine la mine? Ciudat sentiment, teribilă deformaţie a e- 
goismului, care sacrifică sufletul, ambițiile, întreaga mea persona- 
litate, unei slăbiciuni fără rost. 

E i 

Linguşitorul Mucronaius dovedeşte în fiecare zi o nouă ase- 

mânare între tată şi fezicr. Pater familias zimbeşte, mă priveşte 


Zi VIAŢA ROMINEASCĂ | 


de sus, dar e încintat. Eu dimpotrivă, nu mă bucur de loc. A 

Lă + . te 
trăsături „la fel“ sint defectele fizi i m paa 
nerga » bile. zice şi ciudățeniile lui morale cele 


. 
Zoe hi printipi, filòtim... 
„Mimic nu Har putea face să renunțe la ele N 
cit sint dé învechite, Generația lui a yea idei“ : eg Sarba 
incredere ig in progresele ştiinţei şi de mode ridicole: 
musteţi în furculiţă; guler tare şi manşete rotunde, sau ştaif şi 
burlane cum li se zice acum, A mai avut patima numelor alese din 
istoria antică, Eu nu pot fi făcut răspunzător că tată-meu s'a gin- 
dit la împăratul-filosof Mart-Aureliu cînd m'a botezat, Pe-atunc 
se credea că punind un „Nume, creezi o personalitate şi o celebri- 
tate. lar noi, care nu mai credem în nimic, vom purta toată viaţa 
toate numele ilustre, incepind cu Homer și sfirşind cu Napoleon. 


+ 


In casa asta lucrurile se fac pe dos. Toţi îl înseală 
fită de naivitățile lui. Zadarnic îi dovedese d tote e d şir 
e! râmine. Nu e asta un fel de nebunie? dilată măi au 


insemnarile se sfimesc aici, i: 
otărirea pe care Marc o aștepta cu nelinişte, i-o oferise tot 
tatăl lui, făcindu-i observaţie că fumează prea i Citeva sii 
mai tirziu, Marc îl vestea respectuos că pleacă la laşi să-şi treacă 
examenele, (Pentrucă nu-şi alesese încă o meserie, fâcea dreptul : 
toate celelalte studii izolează pe o singură cărare), Lovitura căzu 
neașteptată. Aristid Lecuja nu zise nimic, dar se posomori şi că- 
see Meng oh Ea pen interes pentru economia domestică : Pa- 
f u-şi cugetul tulb r 
dar Raat) şi cug urat, se făcu nevăzută pănă la 
Ultimele clipe petrecute între ai lui, au fost un triumf tru 
Marc, In pragul casei regăsise, ca un bagaj lăsat la latrare: forta 
ciştigată în ultimii ani. Se despărțea plin de mindrie. Nu cerea şi 
nici nu va mai cere nici un ajutor tatălui său. Era nerăbdător să 
e, lra near gaga cra er lupte, să învingă. Numai atunci se va 
Să, cind va îi om întreg, libe 
fumeze cit şi cind Îi va plăcea.- j ela ceia 
Se feri pănă la urmă să-şi privească în fa 5 
i părintele, Ins- 
tinctiv simţea că-i pricinueşte o mare durere, Dar înduioșarea i 
s'ar fi părut o slăbiciune ruşinoasă. a mersecu e! la gară. 
De la fereastra vagonului, Marc văzu cum ochii mai mari şi mai 
caa caa aieiodali, se umpleau de lacrimi. à 
va stații, casa şi nemulțumirile familiare se depär- 
taseră la alt capăt al i. Inaint i 
Apei pămintului. Inainte era viaţa, mare, plină de 


Marc n'a mai deschis carnetul în care ultima lui intrebare 


GAME 227 


a a —— 


aştepta să fie lămurită. Era prea încrezător în limpezimea vederii 
lui şi privea numai ce se afla departe. Judeca necomplect, ca cel 
care hotărăște asupra unei case după acoperiş. 

Meandrele vieţii repetă aceiaşi curbă de mai multe ori şi 
nebunia o umbreşte la mai multe cotituri. Copilăria e foarte seri- 
pasă. Micul vlăstar rămîne credincios lumii lui fantastice şi nu-şi 
face o mindrie din aceasta. Cu adolescenţa începe dezechilibrul, 
balansarea între mai multe atitudini. Tinereţa e pură nebunie, Un 
delir generos, dioniziac. Maturitatea înseamnă iarăși linişte ; omul 
se menţine intre realităţi; e lucid şi detestă orice act „neserios”, 
Baâtrineţa e o întoarcere ; o re-înebunire tristă, seacă, uneori co- 
mică, adeseori teribilă. Comentariul acesta îl va face Marc mult 
mai tirziu, sau niciodată. 


Marc se ridică şi merse cu paşi mari spre ușă. Afară se 
intunecase dintr'odată, Castanul încremenise subt încruntarea nou- 
rului de deasupra. 

Să mai aştepte, vorbi tare secretarul, încă n'am învins. 

Işi privi ghetele obosite de drumuri, şterse cu minica o pată 
de pe pantalonul cu dunga tocită şi cu gută la genunchi. Era im- 
posibil să apară aşa în faţa lor. Prin oglinda străvezie a geamului, 
obrazul îi apărea nedecis, cu trăsături prea dulci sau prea dure: 
o nehotărire între copilărie şi bărbăţie. „Seamân cu Mariana”, 
constată Mare nemulțumit. „La frunte, nu; e mai puternică—urmă 
el să judece—nici proporţiile nu-s chiar aceleaşi." Dar cu toată 
bunăvoința nu putea încă să se recunoască un lip obosit, aşa 
cum visase—înpreună cu prietinii din clasa şaptea de liceu—să 
realizeze cind „va fi civil şi va păşi în lume“, 

Moş Nastase intră cu condica subt unicul lui braţ şi rămase 
lingă ușă, intro solemnă nemişcare. Privea spre Marc pe subt 
sprincenele stufoase din care se ridicau lire albe, ţepoase şi groase 
ca nişte aşchii de lemn, 

— Cum te mai lauzi, moş Nastase? 

„Intendentul şcolii“ (aşa se intitula moş Nastase) ridică mina 
lui stingheră, o lăsă să cadă iarăşi în jos şi clătină din cap. 

— Cine te-a supărat astăzi? 

— Nimeni absolutisime, decit numai eu singur. 

Moş Nastase oftează. Ochii mici se opresc asupra lui Marc, 
neclintiţi. Stă sprijinit de părete, cu fața ca lemnul putred, săpată 
de creţuri, haşurată cu fire de barbă sură. De-alungul trupului ne- 
mişcat, în stinga, atirnă mineca goală, fără braț. 

— Şi eşti supărat tare, moş Nastase ? urmează Marc după 
un răstimp. 

— Cit poate fi un om ca mine. Imi vine citeodată să zic, 
în fine, că prea am avut o zodie rea. Să ajung cu, care ştii şi 
dumneata cine-am fost, să ajung In fine să strige la mine Arghir 
dela Poştă. 

— Cum se poate ?... Arghir îl cheamă ? 


228 VIAŢA ROMINEASCĂ 
N IAŢA_ ROMINEASCA 


— Chiar aşa. E dintro mahala cu mine. ll ştiu bine, că 
tat-său era un golan, un beţiv: şi pe el l-am văzut crescînd a- 
proape gol, tăvălindu-se pe ulițele Tataraşului la un loc cu țiganii 
şi cu cînii. Acuma, în fine, e om mare, e funcţionar ; mă măsoară 
de sus pănă jos cind vin cu adresele dela şcoală. Ba azi ma a- 
menințat că mă dă afară dacă mai las uşa deschisă cind intru. 
„Mă rog, i-am spus, n'o pot închide cind sint cu condica“. 

Moş Nastase intinde mina spre clampa ușii, apoi o trage 
inapoi şi rămine tăcut, 

— Nu-ţi face şi dumneata inimă rea, îl imbărbătă Marc, așa-s 
oamenii astăzi. Altădată erau mai buni, nu-i aşa ? 

— Mult mai buni, cucoane, in fine, mult mai buni, Şi ce 
vremuri ! Atunci corp s'ajungi la cele mai mari ranguri, dacă 
erai destoinic. Trebuia ş'atunci, se'nțelege, să ai noroc. Unde pui 
dumneata mina, să pună şi Dumnezeu mila. Altfel nu faci nimic, 
absolutisime, Eu, dacă n'aşi fi avut atitea belele pe cap, ajungeam 
de eram astăzi un general, sau cel puţin un colonel... 

„Intendentul* se opri deodată şi privi bănuitor spre secretar. 

— Adică nu mă crezi, coane Marcule ? Intreabă şi pe domnu 
director, că i-am spus toată viaţa mea cind am intrat aici în 
Slujbă. Cu lacrămile în ochi îi povesteam... 

Un tunet prelung trecu peste restul romanului. Moş Nastase 
deschise întăiu gura mare spre geamul stropit de apa care cădea 
deodată din cer; apoi o închise treptat şi rămase tăcut, urmărind 
cu gravitate până la sfirşit, năvala ploii de vară, 

— Bun şi frumos l—aprobă omul cu condica, întorcindu-se 
câtră Marc. Sa mai răcorit în fine, puţin. S'a făcut vreme de 
plimbare. 

— Ai dreptate, moş Nastase. Chiar acuma plec. La o parte, 
să-ți arăt cum năvăleau barbarii, 

Marc se repezi la cuer, şi cu pălăria ridicată în sus ca o 
pradă răpită din sbor, trecu vijelios prin uşă şi din două salturi 
fu în stradă. 


.". 


; Perie harnică, ploaia curățase de praf şi de căldură haina 
zilei, care spre sfirşitul ei întie;ise. Anotimpurile au reminiscenţe ; 
ele pr-fac uneori apusuri de iulie in răsărituri de Maiu. 

Urcind în fugă strada la deal, elanul lui Marc se epuizase. 
Mersul lui îşi încetinea ritmul, devenea un acompaniament slab al 
gindurilor. 

Lumina galbenă se lipea ca o poleială pe frunzişul umed, îi 
dădea zimbetul acela mirat dela început, cînd se desfac mugurii. 

— Copacii mei... Fraţii mei... Charmants masques et berga- 
„masques... Marc transpunea în cuvinte fără şir, ecouri de muzică 
interioară, 

i Strada era pustie, Pe celalt trotuar venea o siluetă feminină. 


GAME 229 
ip asa ai aa RE 


„Marc se incordă, luă un pas hotărit. Privirea vagabondă se fixă, 


dură, pe o singură linie. 

Tinăra fată care trecea îi era cunoscută. O văzuse de mai 
multe ori la biblioteca Universităţii şi îl impresionase felul cum 
cetea, tinind cartea departe și contemplind:o parcă, cu un aer 
absent. Poate visa. In orice caz, nu privea niciodată la cei din 
jur. Nici pe el nu-l remarcase. Acum însă se vor întilni faţă în 
față şi o va măsura cu îndrăzneală, de sus pănă jos. Marc trecu 
Strada. Mergea drept spre necunoscută, aşa de hotărit că se 
încruntase, 

Tinăra fată venea cu paşi timizi, călcînd uşor şi lunecat, 
parcă se temea să nu trezească zidurile pe lingă care trecea. Era 
subțire şi rochia albă o cuprindea ca o corolă. Pălăria mare de 
paiu ivoriu, îi acoperea faţa pănă peste ochi. Umbra împărțea fi- 
gura în două: mască de catifea sus; dedesupt, linia roză a gurii 
pe un oval tăiat in lumină, aproape ireal. Necunoscuta mergea 
privind înainte, fără să dea atenţie trecătorului cu pas de paradă, 
Cind se depărtă, Marc se opri nedumerit. Se petrecuse totul prea 
repede. Era dezamăgit. Pierduse aerele de hipnotizator, 

„Partea cea mai grea e să-i fac cunoştinţa... Nu mă dau 
invins...“ 

Marc nu-şi mai regăsi totuşi bucuria dinainte. 

Nu se mai plimba: îşi iuțea pasul spre ceva nelămurit care 
exista pretutindeni şi nu era nicăeri. 

Pe strada Carol, urca încet o trăsuri? luxoasă cu doi cai. 
Marc avu timp să privească pe cei dinăuntru. In dreapta sta un 
tinăr slab şi înalt, cu capul între umeri, cu o mustață mică deco- 
lorată, pe faţa obosită. Spre el, zimbitor şi afabil, se pleca mereu 
cu gesturi exagerate, Alecu Damian. 

Marc ridică pălăria drept în sus şi strigă emoţionat: 

— Bine-ai venit, Alecule ! 

Deşi privirile lor se încrucişau, Damian părea că nu-l vede 
Şi nu-l aude. Trăsura trecu mai departe. Marc rămase uluit. Nu 
se înşelase, era prietinul lui, care cu trei săptămini în urmă, ple- 
case la moşia prințului V. din Neamţ, să prepare pentru examene 
pe tinărul V.. Venise probabil cu elevul lui la laşi de citeva 
zile şi nu-l înştiințase, Nu şi-ar fi închipuit niciodată că Alecu Da- 
mian ar fi în stare să-şi uite aşa de uşor cele mai sfinte legături 
de prietinie. „Bietul băiat, îl compătimea Marc, orbit de strălucirea 
unei vieţi princiare...“. Privirile care purtau aceste gînduri întilniră 
virful ghetelor cu rama roasă, inflamaţiile postavului dela genunchi. 
Şi Marc tresări caşi cum ar fi auzit strigătul acestor lucruri ținute 
prea mult în slujbă, Fără îndoială, Damian se prefăcuse că nu-l 
cunoaşte, din cauză hainelor lui prea modeste. A vrut să-l scu- 
tească de o situație penibilă ? Ar fi un gest prea delicat. Mai 
degrabă i-a fost teamă ca princiarul elev să ni-l judece pe el 
râu pentrucă Marc nu era bine îmbrăcat. Alecu Damian e uşu- 
ratic, e secătură, e laş.. 


230 VIATA ROMINEASCA 


Inserarea începuse demult şi nu se mai sfirşea, Să fi avut 
putere, Marc ar fi aruncat stînci de negură peste luminile in ago- 
nie care se tirau prea încet spre apus. Voia să vie noaptea mai 
degrabă, să-şi disolve singurătatea În întuneric. 

Nu mai avea casă, nu mai avea prietini. Rămăsese fără rä- 
dăcini, viaţa amorţise într'insul: plutea la întimplare, desfăcut de 
toate legăturile. 


+ 
» + 


Marc întră între piramidele de vişine, de fragi şi de caise 
ale unei fructärii. Işi luă coşul cu tîrgueli de pe cintar şi porni 
spre casă. 

Un vinzător de ziare rupea cuvinte şi le arunca în lungu 
străzii, 

— Aaa-rul... E-di-ţie spe-ci-aaală... 

In dreptul lui Marc, vinzătorul se opri şi salută milităreşte, 
ducind la frunte foaia pe care o ţinea în mină. 

— Trăiţi, Don’ Marcule,.. 

— Bună seara, Nedelcule. Spune lui Madam Arhip că în 
astă seară nu vin la masă. 

— Am să-i spun întocmai. 

— De ce ţi-ai legat basmaua asta abia în luna lui Cuptor ? 
Astă iarnă umblai cu gitul gol. 

— Umblam, peţiiucă maveam basma. Acuma dacă am ce 
pune, de ce să păstrez ? 

Nedelcu îşi indreptă nodul la basmaua roşie, îşi umflă plin 
de mindrie pieptul, din care ţişniră, în virtutea obiceiului, aceleaşi 
cuvinte zdrenţuite : 

— Spe-ci-ală-edi-ţie... 

Marc intră pe strada singură, albastră ca un canal între che- 
iuri de grădini cu împrejmuire înaltă, La capăt îl aştepta casa, 
raft uriaş în care avea şi el un colţ, subt acoperiş. Era mulțumit 
că se scutise de masa cu vecini obositori dela madam Arhip. Pașii 
il duceau singuri pe drumul bine cunoscut; ochii puteau privi fără 
grijă în sus, la cer. Strune de rate subțiri vibrau atinse de pri- 
vire, convoiul stelelor albe se mişca pe boltă odată cu drumeţul 
de jos... 

— Domnule... te rog... 

Marc tresări. Nu auzea paşi în urma lui. Numai o suflare 
scurtă, greoae, Se opri în loc şi abia atunci văzu că trecuse de 
gangul pe unde trebuia să intre acasă. Din întuneric venea spre 
el un chip cu ochi sticloşi şi sbircituri plumburii pe obrajii de 
ceară. Era chiriaşa dela subsol, doamna Săvescu, o bătrină pen- 

„ Sionară care suferea de astm. - 

— Mă iartă, domnule Lecuja, vorbi bătrina, apăsîndu-şi piep- 
tul cu iale uscate, credeam că vrei să te sui în odaia dumitale. 

Marc făcu un pas înainte, gata să alerge. 


n abc OMR a ai 


— Ce s'a intimplat? 

— Portarul, mă ameninţă iar. Nu ştiu ce i-am făcut. De cind 
a plecat proprietarul la băi, nu mai am cui mă plinge, Mi-i şi frică 
să mă culc. Vine odată beat, la miezul nopții, îmi sparge uşa, 
mă sperie... 

— Ar fi o crimă... 

Bătrina îşi împreună minile şi le ridică spre cer: 

— Doamne, doamne Dumnezeule, mare pedeapsă. Eu nici nu 
vorbesc cu omul ăsta. Acum sint săracă, dar în viaţa mea am 
avut mulți servitori ca el. Dacă s'ar găsi alt colţ pentru mine, chiar 
acum aşi pleca. In casa asta numai cine dă bacșiş portarului tră- 
eşte bine. De cei dela etajul întăiu şi dela al doilea nici nu în- 
drăzneşte să se atingă. $i pe bietul cirpaciu de lingă mine, un 
infirm, l-a bătut şi l-a alungat, după ce-i lucrase toată iarna. Pe 
mine mă fură, Nevastă-sa caută pricină de ceartă şi trimete copiii 
să-mi strige vorbe urite la uşă. 

— se poarte aşa cu o femee bătrină! E un sbir. 

Marc porni hotărit să facă scandal. Dar bătrina îl apucă de 
minecă şi-l opri pe loc. . 

— Te rog, domnule, să nu ştie că ţi-am spus cu. Ar fi în 
stare să mă omoare, 

— Dumneata să n'ai nici o grijă. 

Revolta lui creştea. Intră la portar ca impins de furtună. In 
mintea lui nu mai era decit o faţă puhavă de băutură, cu privire 
tulbure şi imbecilă, care-l exaspera. 

Plinsete de copil somnoros şi glasul răstit al femeii îl făcură 
să vadă că portarul lipsea. 

— Ce-i? Ce mai doreşti şi dumneata ? ` 

Nevasta se ridicase numai jumătate de pat şi-l privea cu 
ochi răi. Marc amuțise. Nu ştia ce să facă. Dacă ar fi fost acolo 
portarul, ar fi strigat, ar fi ameninţat, l-ar fi apucat de piept. 

Despletită, încheindu-și cu o mină bluza desfăcută, femeia 
se sculă încet şi veni spre Marc, intinzind faţa suptă, lucioasă, cu 
gura aproape fără buze. Fiinţa ei radia ură, cum altele radiază 
grație sau blindeţă. 

Marc se trase indărăt spre uşă. 

— Voiam să vorbesc cu bărbatul dumitale... 

— Eu nu l-am ascuns nicăeri... S'o fi dus şi el să mai 
uite necazurile... Acum în puterea nopții cine mai... 

Marc eşi. In urma lui izbucni glasul ţipător. „Nu poţi nici să 
răsufli... Toţi fac pe boerii...*. 

Scara nu era luminată. Marc căuta prin întuneric bara de 
sprijin, cînd iarăşi îi veni în auz suflarea scurtă şi greoae. Bătrina 
dela subsol îl așteptase ascunsă în umbră. 

— Na fost acolo, şopti ea. Mă temeam tare. Ai văzut-o pe 
nevasta lui? E de zece ori mai veninoasă. Dumneata eşti un su- 
flet nobil, înţelegi ce-i nedreptatea şi-ţi mulțumesc. Dar te rog lasă-i 
în pace. Pentru ei, am altă răzbunare. Mă închid în casă, mă 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


aşez în faţa icoanelor și-i blestem. Dumnezeu mă aude că-s vin- 
duți diavolului.—Falangele uscate tăiară obscuritatea cu ò cruce 
fosforescentă. Marc fugi repede pe scări. 

Intră în odae, făcu lumină şi se lăsă pe un scaun, 

Era așa de singur. Ri 

Lacrămile năvăliră în ochi şi Marc le şterse cu dosul minii, 
ca un copil. Nimeni nu e bărbat cînd rămine cu sine însuşi, 


In strada Ştefăniţă-Vodă, pe trotoarul stîng, şirul caselor este 
rupt la mijloc de un gol în care privirea se adinceşte ca într'un 
port. Îngrădirea a dispărut cu încetul în iarna de pumină din 
1917. Stilpii şi ostreţele, încălzind ceaiul din cazanele regimente- 
lor rominești şi ruseşti și-au implinit datoria fără șovăire. Deaceia 
poate stăpinii gardului pling după el şi socot că nimic nu l-ar 
putea înlocui. Vintul strins ca o apă de scocul străzii, se revarsă 
pe locul pustiu în suluri mari de praf, învirte hore peste capul 
buruenilor şi le culcă cind într'o parte, cînd într'alta. _Răscruce a 
drumurilor aeriene, curtea din strada Ştefăniţă- Vodă găzdueşte toți 
germenii florei urbane, dela păpădie şi urzică, pănă la măcieş și 
salcim. In această republică botanică domneşte egalitatea şi liber- 
tatea: plantele nobile trăesc alături de mărăcini în perfectă frăţie. 
Grase, cu faţa frunzișului rizătoare, cu vioiciune în Ochii florilor, 
ele ilustrează tendințele democrate ale naturii. O cărare albă sue 
printre tufișuri pănă în fundul curţii. Acolo, pe coama miculii deal, 
se vede un lanț de patru căsuțe: prima e gata să cadă pe spate, 
a doua se sprijină pe-o coastă, a treia şi a patra îşi fac echilibru 
între ele. Văruite cu nuanţe galbene, portocalii şi albăstrii, par va- 
goanele rămase acolo în urma unei deraeri preistorice, 

Madam Arhip locuia în extrema dreaptă, casa cu acoperişul 
ca o pălărie enormă dată pe ceafă. Apartamentul se alcătuia din 
trei despărțituri, din ce în ce mai mici: Prima, sală de primire şi 
sufragerie, a doua dormitor pentru  stăpină, lar. a treia „labo- 
rător* sau bucătărie. Madam Arhip, „văduvă prin divorț", pregătea 
masa pentru vre-o zece abonaţi, funcţionari şi studenţi cu pretenţii 
modeste, cași veniturile lor. Bucatele purtau nota personală a celei 
care le gătea: erau simple şi barbare, dar voiau să pară deosebit 
de fine cu ajutorul unei mari risipe de: zeamă de lämie, pătrunjel 
verde şi compot „melaj“, adică prune uscate fierte cu felii de lä- 
mie. Madam Arhip, fiica unui dascăl de țară, căpătase forme ro- 
tunde În noua ei viaţă orășenească ; totuşi- purta sprintenă cele 


> Game 233 


se obişnui cu gazda lui. Ea deveni o abstracţiune care insuma 
sensaţia de foame, chipul comesenilor plecaţi asupra farfuriilor cu 
aburi fazi, şi reminiscențele despre pensiunea Vaugquer unde trăia 
Eugene de Rastignac. 


Masa grăbiţilor se siirşise. Clienţii Sulrageriei începeau să 
plece după o ordine veşnic aceiași. Intăiu se ridica d. leremia 
Popovici, slab, înalt, taciturn. Funcţionar la vamă, ros de y 
voia să-şi ia o licenţă ca să poată înainta mai repede, Da exa- 


gățise pe mulţi, adusese pe negindite lui leremia Popovici, diploma 
de bacalaureat. De-atunci se întuneca tot mai tare, socotind că 
uniforma At mam a „intelectualului“ e gravitatea. 

— Mă duc direct acasă, vorbi el punindu-şi pălăria : 
Am mult de studiat. a cart 

— le, bată-le să le bată,—ii compătimi d. Bărbu- . 
lescu, pensionar al căilor ferate, Şi întorcindu-şi faţa de bătrîn 
şiret cătră cei rămaşi: 

— Un sfint domnilor, un sfint. Eu la vrista lui... e-he... Da 
acuma $'a stirşit. 

Se ridică Ja rindul lui, oftă, mulțumi lui madam Arhip de 
foarte aproape, respirind-o ca pe-o floare, şi se făcu nevăzut, 

Tinărul cu bluză rusească şi cu ochelari negri îl urmă în- 
dată, fără să spună un cuvint. Despre el se știa foarte puţin în 
căsuţa din strada Ştefăniţă- Vodă : era Mitea Cociu. Cind lipsea, 
ceilalţi pensionari îi ziceau spionul, nume dat de domnul Bodescu, 
funcţionar la primărie, holteiu tomnatic şi glumeţ mare. Acum, d. 


Marc abia intrase: el venea la „masa întirziațilare, 

De cîteva zile intrase intro fază nouă. Se împrietinise cu 
izolarea şi singurătatea. Pustiul mut devenea o măreaţă cetate la 
porțile căreia sta scris : lectură, meditaţie, realizare. Deviza aceasta 
şi-o însemnase cu litere minuscule, imateriale, caşi preocupările lui, 
pe presse-papierul adus de-acasă: o sferă de sticlă, purtind cris- 
talizate în miezul ei, stele roze, alge şi nisipuri de toate culorile, 
că 0 enormă picătură sintetică din apa mării. Marc hotări să se 
scoale foarte dimineaţă. lucra citeva ore cu geamul deschis, 
De-afară -intra aerul răcoros şi la intervale cîntecul depărtat al 
cocoşilor. Nimeni nu trecea încă pe stradă. Pănă la etajul lui nici 
freamătul copacilor nu ajungea. Priviţi în proecţie verticală, ei a- 
rätau lui Marc numai creştetul, rotund ca o umbrelă, ascuţit ca 
virful unui fus. 

Intimplările din ultimii ani i se părură deodată o enormă 
pierdere de vreme. Nu cetise şi nu gindise nimic, Se abrutiza, 

t şi ruşinat, Mare începuse să lucreze cu pasiune. Intăia 


2 


234 = VIAŢA ROMINEASCA 


parte a programului, cetitul, îi absorbea toată dimineaţa. şi pro- 
curase cărţi din toate domeniile şi nu se mulțumea numai să le 
frunzărească. Restul zilei, cînd făcea cursele prin oraş, era con- 
sacrat meditaţiei. Mergea pe străzi ca un somnambul. Spiritul în 
efervescenţă îi sorbea atenţia întreagă. Privea oamenii şi lucrurile 
din jurul lui cu o indiferenţă de maşină. Toată simpatia şi forţa 
de viață se concentrau în interior, „unde contemplarea se desfă- 
şură cu armonii şi exaltări de simfonie. O singură dată, în timpul 
adolescenței, subt influența lui Carlyle, mai simţise deliciul acela 
supraomenesc de imensă fecundare a spiritului. Ultima parte din 
program, realizarea, aştepta, era o țintă. Sufletul lui se înfăşurase 
ca un vrej tinăr în jurul înțelepciunii poetice a lui Rabindranath 
Tagore. Caşi Indienii dela Gang, prima rugăciune pe care o rostea 
Marc era pentru realizarea însuşi. Dar nu spunea versul 
Guyatri din Vedas, acela prin care brahmanii „năzuesc să realizeze 
unitatea esenţială a lumii cu sufletul conştient al omului“, ci îşi 
chema tără cuvinte puterile lăuntrice, mereu gata să dispară în 
nisipul de sensaţii. 

— Dumneata trebue să fii bolnav, zise madam Arhip, văzind 
că Marc stă nehotărit în fața farfuriei pline. 

Mare zimbi şi începu să minuiască repede furculița. 

— Nu ride mata, trebue să nu te neglijezi. 

— Pe urmă păţești ca mine acum trei ani, amenință domnul 
Bodescu. 

Marc făcu o sforțare şi se scutură de amorțeala orelor pe- 
trecute între cărţi: nu-i plăcea să atragă atenţia celorlalți prin în- 
făţişări neobişnuite. 

— Giciţi cine vine ?—strigă gazda care se oprise lingă fe- 
teastră şi uitase că ţine în mină castronul plin. . 

— Mitropolitul, zise d. Bodescu cu intenţii diabolice. 

Dar madam Arhip nu-l auzi. Ea se întoarse cătră Marc: 

- Ti-a sosit prietinul, şi nu ne spuneai nimic. 

Marc ridică privirea nedumerit. Lumina uşii se întunecase 
pănă sus de statura înaltă a lui Filip Oancea. 

— Bună ziua, zise oaspetele. Glasul lui avea un timbru ne- 
aşteptat, aspru şi cald în același timp. 

Veni drept spre Marc, fără să ia în seamă mirarea sgomo- 
toasă a gazdei. 

— N'ai plecat încă acasă ?—întrebă Filip. 

— Mai am de lucru. Dar tu, cum te-ai hotărit să laşi aşa 
devreme Cordunul tău şi să intri iar în cuptorul de-aici ? 

deveni deodată preocupat de curăţenia tacimului. Incepu 
să Rand furculița cu mişcări precise, împlinind ceremonia pe 
care o fac toţi cei obişnuiţi să ia masa la restaurante. : 

Madam Arhip îi puse înainte o farfurie încărcată din plin. 
Aşa îşi manifesta ea totdeauna simpatia : cu ajutorul porților. 
Filip era protejatul ei constant. Zadarnic incerca holteiul tomnatic 


GAME 235 
————————————— n 2 


şi glumeţ să-i ia locul, la care de altfel Filip nu ţinea, nici măcar 
nu se gindea. 

— Acasă e bine? S'au făcut griile prin părțile Cordunului ? 
Da popuşoi ? 

Madam Arhip nu mai sfirşea cu întrebările. Cuprinsă de nos- 
talgia satului, de pămîntul arat, grăpat, semănat, care vara e cald 
şi moale la pipăit ca un obraz, fata dascălului de țară a 
vorbele cele mai neaoş ţărăneşti, oferind auzului impresiile rustice 
pe care nu le putea evoca și pentru privire. 

Filip mînca grăbit şi absent. Renunţă la ultimul fel şi se ri- 
dică, hotărit să plece. 

~ Aşa de repede ?—intrebă Marc. Nu vrei să ieşim împreună ? 

Faţa lui Filip îşi pierdu expresia obişnuită : se stinse. 

— Sint foarte grăbit, vorbi el aruncîndu-şi ochii spre ga 

— Bine. La revedere, zise Marc, şi-i intinse mîna. Filip 
strinse prea tare, şi astfel prietinul înțelese tot ce el voia să ascundă. 

Marc întirzie inadins pe scaun, în faţa vasului cu fiori artificiale ; 
voia să dea timp celui care plecase, să-şi ascundă capul în nisip. 


In bucătărie se auzea vocea răguşită a lui Nedelcu. Vinză- 
torul de ziare mergea dis de dimineaţă alături de madam Arhip la 
hală şi se întorcea în urma ei, purtind pe umăr coşul încărcat cu 
tirgueli. Cînd vreunul din abonati era bolnav, li ducea acasă 


turi, țigări, uneori chiar bacşişuri. Toată lumea fi cunoştea s- 
tea: era dintr'o mahala dela marginea Bucureștiului şi alivaa piel 
părinți, nici rude. A venit la laşi cu războiul şi a rămas aici „pen- 
tru ọ muere”, 

— N'am rubedenii, spunea el, sint la Bellu toate, în cavoul 
familiei. Am prietini ; ăştia da, îi iubesc ca pe nişte fra 

— Şi unde sint, să-i vedem şi noi, întreba d, 

— Nu mai este, că s'au împrăștiat în toate părțile şi alţii 
nu-mi fac. 

— De ce, Nedelcule ?—se prefăcea mirat glumeţul funcţionar 
al primăriei —cu mine nu eşti prietin ? 

— Dumneata eşti cineva, şi eu altcineva. N'am fost la un loc 
nici în regiment, nici la ambulanţă, nici la gros. Prietinii nu ți- faci 


— Mi se pare că ai stat la temniţă. 

— Eram la manutanţă... 

— Şi ai furat? 

— Nu. Am luat un sac cu pine și l-am vindut. 

Abonaţii începeau să ridă uitindu-se unii la alții, Fiecare cetea în 
ochii vecinului multumirea că este altfel decit omul acela cu buzele 
arse, cu ochi mici de foc între pleoape roşii, fără gene, cu un nod 


236 VIAŢA ROMINEASCĂ 


al lui Adam, enorm şi sinistru, care stringea în el toate vaetele 
moştenite dela un neam fără noroc. 

Marc admira in adincul conștiinței lui, pe Nedelcu, urmaş 
desfigurat a! cavalerilor rătăcitori. a că „muerea* de care 
vorbea îl chinueşte. Plinsul fi rănise ochii. Totuşi era greu să și-l 
închipue vărsind lacrimi; durerile lui nu se urcau aşa de sus: 
se înodau în gît. Un medicinist abonat la madam Arhip explicase 
mult mai prozaic roşeața pleoapelor lui Nedelcu. Pe Marc însă 
nu-l interesa adevărul absolut, și prefera interpretarea mai literară. 
Un spirit ciudat de solidaritate îl făcea să protejeze pe vagabon- 
dul desrădăcinat. Auzindu-i glasul în bucătărie, işi aminti că plă- 
nuise să instaleze pe Nedelcu în locul cismarului dela subsol, 
pe care-l alungase portarul. 

— Tocmai voiam să mă mut, zise vinzătorul de ziare pe un 
ton de om de afaceri, > 

Bătrina doamnă Săvescu căpătase un vecin, care putea la 
nevoe să-i fie protector şi răzbunător, 


s"> 


Filip se plimba în jurul şcolii de Belle-Arte. Nădăjduia că 
celace aştepta se va întimpla In sfirşit aici. iși lăsase în gară ba- 
gajul și alergase la adresa pe care i-o dăduse Lena la plecare. 

însă află că ea se mutase. Propietăreasa nu ştia noua a- 
dresă. Filip străbătu străzile cu ochi şi inimă de vinător. Orice 
siluetă feminină îl făcea să se încordeze, fericit o clipă ; apoi, de- 
zamăgit, iuțea pasul. Poate Lena plecase acasă. Filip hotări să 

ă imediat la Narotin, pe malul Nistrului, Se înveselea cu 
pea acesta plin de fägäduinți: o va vedea pe Lena intre stupii 

albine despre care ii vorbise, va sta numai cu ea între cer şi 
pămint. Şi durerosul ei magnetism îi va răsuci nervii ca pe nişte 
sirme cu ghimpi. Dar îşi aminti că venise la laşi s'o întrebe de ce 
nu-i răspundea la scrisori. Ce soartă au avut plicurile lui? Alergă 
din nou la vechea locuinţă a Lenei şi află că venea cea singură 
din vreme în vreme să le ia. Cu trei zile în urmă trecuse ultima 
oară pe acolo. Aşa dar primise scrisoarea în care ii vestea sosi- 
rea. Îi totuşi nu se arăta. In clipa aceia Filip s'ar fi făcut şi elcă 
n'o cunoaşte. Ca o răzbunare, porni să ia masa la madam Arhip, 
Supărarea lui dură | pa grija îi luă locul şi-l purtă din nou pe 
nenumărate străzi, Acum se oprise în preajma şcolii de Belle-Arte 
pentrucă Lena lucra uneori şi vara în atelierul şcolii. Filip ar fi putut 
să afle uşor dacă prietina lui era inăuntru, dar işi pierduse orice 
indrăsneală. Trecea şi iar se întorcea prin fața gardului înalt de 
fier. Era ca un lup în faţa grilajului dela cuşca menajeriei. Omul 
perfect normal care l-ar fi văzut atunci, ar fi clătinat din cap: 
„un tînăr muncitor şi sărac, un licențiat înscris în barou, nu-şi 
pierde vremea aşa, nici nu se face de ris umblind fără rost 
pe drumuri“, Filip însă nu cugeta la nimic: lipsea din el însuși. 


p 


GAME, 237 


mergea împreună cu el. Larma şi agitația 
sipul care, învăluindu-!, sufocindu-i, airean DAAA ptr a 


Filip trecu din nou pe străzi tără lume 
í - Merse 
își gh oraş. Şoseaua fugea neoprită de nimic pe cupe, A 
e d ntuneric. Filip se opri nehotărit. Privi înapoi spre oraş 
privi inainte, pe panglica călătoare. In cele din urmă sări şanţul 


de lumină, răspindea parfum. 
ed văzu chipul Lenei. 
„= Mā iubeşti Lena ?—int ~i 
= nemärgiit, A ntrebă el tare. Eu te iubesc nemărgi- 
ilip adormi. Greerii şi cosaşii au făcut de strai i 
ai 
chemindu-se unii pe alții cu fluere şi naiuri de iarbă. od, iei “ 


In zori, Marc sări din pat, se îmbrăcă în i 
ies: , abă 
iezuit, re groasă de pine în faţă. De. cite că y Haase 
ieri o bucată rumenă de cvajă şi o oferea gurii drept 
Se auziră paşi scări. Cineva ciocăni sfi 
i scări, căni sfios în uşă 
— Intră, zise cu glasul fara hi 
pt de o înghiţitură. 
E: Un drumeţ plin de praf intrase cu pătăria în era poate 
tor, Fa rap ceară rara că greşise etajul. Era Filip 
„i Sări vesel înainte și-l îmbrățişă. Nu i 
de loc. pes area A explicaţie. Marc i-o că indata mai px, 
— en a plecat prea repede și n'am avut cînd să-ţi e 
reda E pre te ema căutat, dar nu decim rul paa 
A £ ro l i 
era e dd măi a aT lucru, dar ai fost mai noro- 
— Sint cam präfuit, vorbi Filip, dezbrăcind haina. 
— Mal sr gri ? nps t rece, un adevărat deliciu. 
- — © Marc. Lasti- - 
si lirei pană atace mă singur. Tu du-te la masa ta 
A Bine. 
É înțeles, îşi zicea Filip sutiecindu-şi minicile câmăşii 
artele ro ri pas adevărul. Dacă mă mai Ae 
m să-i spun ?* Mii i £ 
PANN Mn set n sp Mii de gînduri voiau să räs- 
Marc admira brațele musculoase, ceafa puternică pe care 


238 VIAŢA ROMINEASCA 


prietinul le freca nemilos cu săpun. Făptura lui Filip îşi afirma cu 
vehemenţă puterea şi dragostea primitivă de viaţă. Alături de el, 
Marc, orăşan mecanizat, se simţea ca o motocicletă lingă un cal. 

„Şi totuşi acum e mai rău echilibrat decit mine, reflectă 
Marc, pentrucă e îndrăgostit şi probabil nefericit. Nu trebue să-i 
vorbesc nimic despre iubirea lui, e un lucru prea delicat. 

După ce întrebuinţă peria de haine şi peria de ghete, Fili 
se opri în faţa oglinzii şi îşi zimbi cu aer de cuceritor irezistibil, 

— Cit e ceasul ?—întrebă oaspetele. 

— Şase jumătate. 

Filip făcu în minte o lungă socoteală. 

„Apoi: 

2P Ceteşti pentru licenţă ? 

— Nu. Cetesc pentru mine. Credeai că mam pus la între- 
cere cu leremia Popovici? 

Marc rise. Filip abia zimbi. Luă o carte de pe masă şio 
răsfoi. Se întinse să cetească titlurile la altele, și răsturnă paharul 
cu apă de lingă felia de pine. 

„Nu s'a putut să nu stric ceva; am rămas stingaciu”" își zi- 
cea Filip, privind incruntat dezastrul, 

Marc urmă, fără să bage în seamă accidentul: 

— Incerc să cîştig pierderile din timpul războiului. Cetesc ce 
trebuia să cunosc încă de acum patru ani. În fiecare zi îmi des- 
copăr lacune tot mai mari, dar pofta mea de cetit creşte în aceiaşi 
măsură. Tii minte, ce vorbeam cind ne-am cunoscut întăiu, şi-am 
stat o noapte ă lingă foc, pe malul Siretului? 

Filip începu să-şi dreagă ‘glasul, stingherit; 

— Da, zise el, atunci cînd aşteptam fiecare cu soldaţii să ne 
întoarcem acasă... 

— Ce spuneam atunci, îmi pare astăzi din ce în ce mai 
adevărat. Scriitorii occidentali sînt prietini minunaţi, dar ne fac 
rău; ei ne dezarmează pentru viaţa noastră orientală. Ne formăm 
concepțiile, morala, sensibilitatea, la fel cu a unor suflete care 
mau făcut decit să exprime cu forţă ceiace toată lumea din jurul 
lor simțea și gindea mai puţin sau mai imperfect. In occident am 
trece drept b ji normali. În orientul nostru unde mediul are 
alte concepţii, altă morală, altă sensibilitate, sintem desrădăcinaţi, 
părem visători sterpi sau utopişti. Cu toate acestea, datoria noastră 
este să nu ne adaptăm. Să rezistăm cu toate puterile. Planta men- 
talităţii apusene va sfirşi prin a prinde rădăcini în pămîntul ţării 
noastre, care e destul de bogat pentru a o putea hrâni şi aclimatiza. 
Tu ce crezi ? 

— Hm, sigur, ai d te... Pentru sine, Filip adăugă: „mi 
se pare cam bombastic. Viaţa e mult mai complicată“. ŞI oftă 
fără să-şi dea seama. 

Marc tresări: poate acum nu trebuia să-i vorbească despre 
problema aceasta. 

— Ştii, schimbă el vorba, că l-am adus pe Nedelcu aici, 


— OME | 239 


într'o odăiță dela subsol, Dimineaţa îmi va ad ceaiul 
dată azi n'am decit pine, i, franta at 
ar y eră pine, dar bună, ştii, franzelă dela Klein. Uite, 
arc tăie o bucată de două ori cit a lui Scoarța 
unei ării, în chip de tablă, şi o prezentă cu ti, Salat de chelner. 
i ui Filip îi plăcea pinea, şi pe lingă asta, nu mincase de eri 
A ei ru pete, ca să nu se cunoască, împinse felia mai de- 
is casă în Să vrea însă, privirile i se întorceau mereu cătră 
Ei... făcu Marc, care minca cu o 
=> ; poftă îndrăcită, 
ea Da, am să iau, nu mă grăbesc, răspunse Filip cu ochii 


lest E a hotărit ? Te taci avocat la laşi, sau te stabi- 
Fig se sere over ud raza igiena 

j vie aaae Marc cu căldură, tu înainte de toate ești poet 
Marc ae Se i E e - 


— Trebue să lupfi.. să lu să 
găseşti o soluție, stai la mine. Kaa Acuma la inceput, până 


i e Da... Insă să-ţi Spun : cauza pentru care am venit la laşi, 
- N'are nici o importantă: ine ; 

Poate îmi vei ceti ceva asa PIPAON C lie te Anti, 
ie d ră i ea desnădăjduit cu mîna. 

— Adevăra 'ai adus nici -i 
jj a sà lucrezi Alice mu e ei un vers dela Cordun ? Nu-i ni- 
orbind, Marc culese din părul tot i 
iiia fire de niaes p otdeauna sburlit al lui Filip, 
Asi "am riat, l r 
beasc3 in spe glumi el, credeam că a început să-ţi al- 

ilip se uită în ochii lui Marc şi ami 
“oieri re Filipe ndoi izbucniră în ris. 
— Nouă fără un sfert. 
Ce p duc. 
i doi prietini îşi strinseră mina în tăcere. „Neam de Grec 
şiret, murmură cu necaz şi admiraţie Filip, coborînd scările. N'a 
vrut să arate că pricepe ceva și nici pe mine nu m'a lăsat să-i 
spun... Astăzi trebue s'o intilnesc pe Lena... 


+ 
- » 


Marc şi-a acordat un fel de concediu din lumea cărţilor. 


Tovărăşia lui Filip l-a transformat în infirmi 
care vrea să-l împlinească cît mai bine. "romi -aulleleae, OF pe 


200 «VIAȚA ROMINEASCA E 


Marc a scris în carnetul lui: 

„Sar putea inchipui o teorie a rolurilor pe temeiul asemă- 
nării cu structura atomică a materiei. Singur, oxigenul are anumite 
proprietăţi ; alături de hidrogen şi împreună cu el, devine apă, 
schimbindu-şi complect rolul. 

Odaia devine scenă de teatru îndată ce întriinsa intră al 
doilea om. 

Prezenţa aproapelui îţi schimbă poziția şi sensul, deşi rămii 
același. Singur, eşti un stilp care stă vertical; în doi eşti tot un 
stiip, dar oblic, plecat aşa fel ca să facă echilibru cu cel de-al 
doilea“. 


Filip sta puţin acasă, iar la madam Arhip venea foarte ne- 
regulat. Nu cetea, nu scria, nu-l atrăgeau discuţiile, ca altădată. 
Cinta, cind doine prelungi, parcă şi-ar îi prăşit gindurile, cînd hore 
şi sirbe smuncite, ca și cum înlăuntrul lui s'ar fi învirtit hora din 
faţa scrinciobului, Era în necontenită mişcare, Eşea în oraş, sta 
un ceas, se întorcea acasă, se plimba prin odae zece minute și 
pleca iarăşi. Marc nu exista pentru el decit seara, citeodată, cind 
universul întreg era copleșit de tristeță. Atunci ceteau versuri îm- 
preună. Filip ştia pe dinafară o infinitate de poezii. Invăţase en- 
glezeşte, pentru versurile lui Tennyson ; cele italieneşti le spunea 
fără să cunoască limba. Era ca un violonist virtuoz care cîntă pe 
dinafară concerte întregi, cu căldură şi dramatism, creindu-le din nou. 

Filip îşi mai aducea aminte că locueşte impreună cu un 
prietin, uneori dimineaţa cînd ruga pe Marc să se pronunțe asupra 
înfățișării lui. Mare nu era mulţumit niciodată. Filip îşi făcuse obi- 
ceiul să-şi întindă pe obraz un strat de pudră. Albeaţa pratului 
de scrobeală peste bronzul figurii bărbătești, făcea un efect dezastruos. 

— Masca asta violacee de pe faţa ta n'are nici un haz, îi 
zicea Marc. Rămii aşa cum eşti. Cel mai mare farmec al tău este 
înfăţişarea naturală, cu privirea inteligentă care îi spiritualizează 
trăsăturile cam dure, 

Filip îşi plimba neîncrezător privirile între oglindă şi prietin. 
Cäuta totdeauna o justificare ; 

— Astăzi m'am bărbierii, şi pentru higienă trebuia... 

Altă dată descoperea o rană invizibilă sau o iritaţie misteri- 
oasă a pielei. Adăugindu-şi praful alb, Filip avea credinţa vagă 
şi nemărturisită că iși sporeşte forţa captivantă, Pudra era „o Su- 
perstiţie“, cum îi spunea Marc, o reminiscență a vrăjilor de dra- 
goste cu care s'au uns şi pe care le-au băut înaintaşii sentimentali 
din Cordun. 


Dar complicația aceasta de toaletă nu-și atingea scopul. 
Lena, caşi Marc, admira în Filip expresia aspră a forței, modelul 
interesant pe care artistul îl caută în orice făptură. Aşa îl şi 
cunoscuse, 


Intr'o zi, la începutul primăverii, în atelierul dela Belle-A 
elevii nu puteau Începe lucrul pentrucă n'aveau model. Trebuia 
găsit unul, numaidecit. Colegii rugară pe Lena Rugină să plece 
în căutarea lui. Ea avea darul să descopere, subt haina ruptă şi 
subt masca murdară a sărăciei, liniile pure, formele bine turnate 
în tiparele naturii. Lena se duse în piaţa Sfintului Spiridon, burs: 


seria necunoscutului. E adevărat că nu purta esiu, deşi dimi 
April era foarte rece: nu purta nici asa iar sa pese psi 


Lena îşi învinse sfiala şi veni spre vagabond surizind. Fili 
dică atunci ochii. Privirea directă, sinceri e tinerei fete că 


cepu să-i umble ca vinul prin singe și-l facu : 
stradă în „costumul de rată Sa tite Send esti aa a 
ropiere, de unde voia să-şi cumpere provizii pentru toată ziua, 
intrase într'o serie de accidente. Primul — raza de soare — ii 
amintise că trăeşte. Al doilea — oaza de verdeață, marolele blonde 
intre măturelele negricioase de marar, ridichile de lună, strinse 
obraz lingă obraz şi adormite pe perne de stevie —îl dusese cu 
gîndul acasă. Pe Vremea asta tot satul iese cu plugurile la arat 
Tatăl lui ară, frații şi verii lui ară. Dacă ar fi acolo, ar pocni și 
e] din biciu, trăgind la tot pasul piciorul care se atundă în brazda 
grasă. In sfirşit al treilea accident, ființa cu privire dreaptă şi al- 
nat il făcu să înţeleagă, într'o scurtă iluminare, posibilitatea 


Văzindu-! că zimbeşte, Lena înaintă cu un pas spre ¢l, şi spuse : 


242 VIAŢA ROMINEASCĂ 

— Vrei să-ţi tac chipul? 

Filip nu înţelese. „Vorbeşte trăgănat, cu accent rusesc“, ob- 
el. 


— Mergi la Şcoala de Belle-Arte, urmă Lena, şi pozezi, 

— Cum ?... 

— Stai aşa, pe-o laviţă, şi te uiţi... Se plăteşte... 

— Cit ?—întrebă Filip amuzat. 

— Zece lei ceasul, Dacă mergi acum poţi cîştiga patru-zeci 
de lei pănă la amiază. 

Lena voia să plece, convinsă că modelul o va urma. Filip 
nu se putea hotări să renunţe la o aventură așa de neașteptată. 
Făcu un pas, apoi altul, se văzu umblind în urma Lenei. Drumul 
pănă aproape de poarta şcolii de Belle-Arte a fost unul din cele 
mai extraordinare lucruri din viaţa lui. Se prefăcuse deodată in 
alt om, Nu mai trebuia să dea examene, nu mai avea de ales o 
carieră, nu se mai temea că n'are haine. Putea să treacă pe lingă 
oricine, cu nepăsare, Vagabondul nu salută, mare profesori, nu e 
subalternul nimănui. Pluteşte fără grijă dus de întîmplare. Citeo- 
dată întimplarea se arată subt chipul unei fete ca cea de azi... 

Lena se intoarse spre Filip şi-i arătă calota turtită a pina- 
cotecii : 

— Am ajuns. 

Filip tresări, îşi incetini mersul, se opri. 

Hai înăuntru, nu ţi se întîmplă nimic. 

— Nu pot, 

Lena se înroşi de supărare, 

— Aicea nu-i cvartal de poliţie, zise ea cu glasul tremurat 
de indignare. 

— Ştiu. 

— Atunci vino mai repede, că studenţii nu pot pierde vremea. 

— Sint şi elevi ? 

— Elevi, eleve... aşa ca mine. 

— Nu pot. 

Lena amuţise. 

— Am ciţiva cunoscuţi printre elevii dela Belle-Arte. Iți da- 
toresc recunoştinţă pentru iluzia pe care mi-ai oferit-o, dar nu mai 
pot fi ceiace ai vrea să fiu. 

— Cum te cheamă ? întrebă Lena cu ton aproape poruncitor. 

— Filip Oancea. 

— ŞI ce meserie ai? 

— Dau examene la drept. 

— Păcat... 

Lena îl măsură încă odată. Acum îi văzu bine profilul cu li- 
nii virile de soldat roman. 

— Nu ştiu ce-aşi putea face, îşi ceru ertare Filip. 

— Nimic. Du-te acasă şi învaţă, zise stâpina cătră vaga- 
bond, şi ii intinse mîna cu prietinie, 

Filip purta într'insul greutatea pămîntului din care crescuse ; 


servă 


GAME 243 
a OS O 


avea sălbăticii și noduri de copac. Intre femei, nu i se păreau po- 
trivite pentru el, decit zdravenele şi imbujoratele nimfe rurale, pe 
care nu le preţuia de loc. Femeia evoluată dela oraş, grațioasă, 
aeriană, cu zimbet misterios, era o ființă din altă lume, de care 
nu îndrăznea să se apropie, şi pe care totuşi simţea că ar iubi-o 
abstract şi perfect. Cu studentele era sălbatic : îl infricoşau aerele 
de mindrie şi plictiseală, rochiile lor de mătase, minile subţiri, cu 
unghii lăcuite, tocurile înalte dela pantofi. Lena nu-l măsurase de 
sus pănă jos, ca un adversar care socoteşte cum să dea prima 
lovitură. li vorbise deschis, îl privise cu un fel de admiraţie rece 
dar sinceră, Aceasta făcu lui Filip o impresie adincă şi a fost în- 
ceputul dragostei lui, care a crescut încet, cu teamă. Acum iubea 
definitiv şi era hotărît să meargă pănă la singurul sfirşit cu pu- 
tință pentru el: căsătoria. Visa demult să întemeeze o gospodărie. 
Deşi ieşise din mediul țărănesc, păstrase aceiași atitudine în faţa 
vieţii caşi părinţii lui. Rămăsese Măcău, spunea Marc. In sat toți 
flăcăii vor să se însoare. Filip dorea şi el din toate puterile soție 
şi copii. Poeziile lui cîntau nevinovăția pruncilor, indrăgostiții fe- 
riciți, fumul cald al căminului. 

Lena trebuia să aibă și ea aceleaşi ginduri, socotea Filip, cu 
logică bărbătească. Dar Lena exista în afară de iubirea lui simpli- 
ficatoare. Ochii ei albaştri, foarte limpezi, cereau să-i priveşti pănă 
în adinc, te făceau să întrevezi acolo un suflet pe care însă nu-l 
dăruiau. Pentru ea, Filip rămăsese inainte de orice un model plas- 
tic interesant. Cind discuta cu el—Lenei îi plăceau discuţiile şi le 
da savoare întrebuințind cuvintele arhaice moldoveneşti se întim- 
pla adeseori să-i fie ostilă pentrucă Filip nu înţelegea ce admirabile 
sint lucrurile absurde. Dar totdeauna „il erta“ aruncind o privire 


la ta a de soldat roman. 
simţise prestigiul atitudinilor artiste în fața tuturor ac- 
telor vieţii şi le adoptase, pe cit îi ingăduia cultura ei redusă. O 
colegă i-a dat din intimplare să cetească Forse che si, Jorse che 
no a lui d'Annunzio. Cartea a impresionat-o ca o revelaţie. Intre 
ca şi personagiile din roman s'au făcut legături pe care le cultiva 
cu grijă, punind in prietinia aceasta imaginară tot ce avea mai 
bun. Nimic livresc însă nu se strecurase pe lingă ciudata ei pa- 
timă : autorul cărţii mo interesa şi nici n'a mai cetit altceva din 
d'Annunzio. Firea ei, amestec de sensualism şi gust pentru artă, 
păstra în orice act o direcţie puţin deviată faţă de normal, şi ab- 
solutismul acela basarabean cu care ne obişnuim atit de greu. 
Lena era înaltă. Capul mic sta drept pe gitul masiv, aproape 
inflexibil, cu un aer de francheţă şi de bravare. Conturul feţei mai 
mult pătrat, cu pielea obrazului spălăcită, oferea cu modestie pri- 
virea ochilor albaştri, extraordinar de limpezi, cu chemări de cer 
adinc, misterios. Părul Lenei era blond umbrit; nuanţe aurii scli- 
peau pe el rar, seara subt reflexe de lampă, Sau pe firele care 
ieşeau totdeauna de subt pălărie şi se lipeau şerpuind voluptuos pe 
ceafă. Ridea puţin dar nu părea tristă niciodată. La început atitu- 


É - 
> P * 


244 VIAȚA ROMINEASCĂ_ 


dinea aceasta l-a neliniştit pe Filip, obişnuit cu schimbările de dis- 


poziţie bruște şi sgomotoase. Apoi a devenit un izvor de bucurie, 
cași cum s'ar fi aşezat într'o ţară cu climă totdeauna aceiaşi, caldă 
şi senină. 

Lena sculpta calm, aproape nepăsătoare, dar cu un ritm care 
traducea cintecul lăuntric de chemare a formelor. Şi degetele ei 
treceau prin lut cu sensualitate. Simţea instinctiv că acolo, lingă 
masa cu pămint care îi aştepta minile mari şi febrile, este ea cea 
mäi adevărată. Poate de aceia, cu pudoare feminină, nu lăsa nicio- 
dată ne Filip s'o privească lucrind. 

După ce a cunoscut-o, Marc a spus prietinului său: 

t — Lena face să sune in mine, ceva nedefinit dar muzical. 
Şi mă gindesc la o frază pe care o țin minte dintr'un roman pe 
care l-am uitat: „Elle a l'air de se donner et de se reprendre en 
même temps". 

Filip simțea că lunecă spre ceva ireal, insezisabil. lubirea 
parcă nu găsea sprijin în sufletul Lenei. Cind o întreba, ea răspun- 
dea: „eu te iubesc Filip, pe tine“, Filip repeta, mingiia răspunsul 
acesta neindeminatic ca pe un descintec, orideciteori îl tulburau 
indoelile, Nu putea să ştie că femeile au inventat adaptarea și în 
iubire, că din nehotărire, din timiditate, imită pornirea pasionată a 
tovarăşului. Că simt nevoia să fie duse de mină spre viaţă, de 
care se tem şi se indoesc. 

= Y e 

In întuneric scrişni de mai multe ori, parcă cineva ar fi rupt 
aripi de cărăbuş. i 

— Nu merge electricitatea, se auzi un glas şoptit. Apoi din 
ce în ce mai tare: Nu-i nimic. Aprind un chibrit! Aşa!... Unde-i 
luminarea ?,.. 

Scaunele se răstumau, cărţile cădeau în cascadă, saltarele 
dela dulap scirțiiau. 

Mare se ridică întrun cot pe pernă și zise somnoros : 

— Ce sa întimplat? Nu poţi să faci mai puţin scandal? 

— Nu. Aşa vreau eu în astă noapte, răspunse Filip. Aşteaptă 
să aprind luminarea şi-ai să vezi.. 

In giasul lui era o tărie neobişnuită, un fel de insolenţă, 

Marc nu mai spuse nimic. Trase cuvertura până subt bărbie 
şi inchise ochii, 

— Aşal-—urmă Filip, care izbutise să facă lumină, — acum 
vin la tine, 

Două cleşte de oțel prinseră umerii lui Marc. 

— Scoală, ființă somnoroasă, striga Filip ridicindu-! şi trin- 
tindu-l iarăşi în pat.—Scoală, crocodil adormit. Pe lingă tine curge 
Nilul sfint, cu ape umflate! 

— Mi se pare că pe gitul tău a curs prea mult vin. 

— Asta-i o insultă. Trebue să te pedepsesc, 

Marc fu scos din pat şi pus alături, în picioare, 


GAME 245 
———_—_———— E. 055 

— Imbracă-te ! 

— Eşti nebun ? 

Filip prinse de piept pe omul în cămașă şi începu să-l tire 
spre fereastră. 

— Am să te-arunc în cosmos. Am să fac din tine o planetă. 

Ochii îi străluceau ciudat. Vinele de pe frunte se umflaseră, 
lar braţele stringeau teribil. Speriat, Marc începu să lupte. Era mai 
slab decit tovarășul lui, dar era „Nervos“ şi avea trucuri. El îşi 
înfipse pumnii în coastele lui Filip, şi-i învirti „în şurub“, Filip 
desfăcu braţele, îi dădu drumul: 

— Umbli cu viclenie, zise el, şi se repezi din nou. Se luară 
la trintă. Filip biruia prin înălțime şi forţă. Dar Marc îi prinse un 
deget şi i-l răsuci. Amîndoi se prăbușiră pe podele şi urmară lupta 
pe Jos, pănă cind ajunseră subt masă, care smuncită puternic, răs- 


~ Nu mă mișc pănă nu-mi spui. 

— E mult de tot. 

— Rezumă. 

— Vrei numaidecit ? 

— Da! 

ridică mina stingă şi puse degetul inelar subt ochii lui 

Marc. Acesta ieşi repede de subt masă e eră de departe, cu ne- 
incredere, cu spaimă, cu admiraţie, spre veriga de aur, 

— M'am logodit! 

Marc tăcea. Căsătoria era pentru el ceva îndepărtat, potrivit 
oamenilor în vristă, care nu mai au nimic alta de făcut pe lume. 
„Insurătoare“, „logodnă“, „ginere“, i se păreau cuvinte aşa de ri- 


Filip rămăsese jos, pe E mpi privind la cercul de metal gal- 
se gîndea la nimic, era după lungi 
momente de fericire. Lui Marc nu-i vorbise despre cea mai adincă 
dorinţă a lui, de teamă. l-ar fi dat prilei să ridă pe seama lui. 
— Te felicit... vorbi în sfîrşit Mare. 
Filip tresări. 
„__=— Mulţumesc, Marc, mulțumesc... Glasul îi era cald, Se ri- 
dică în picioare și îşi îmbrăţişă prietinul. 
Marc uită toată supărarea. 
— Cum s'a intimplat? vorbi el, căutindu-şi hainele, 
— Ca'n poveşti !'Ca'n poveşti ! exclamă Filip deschizind larg 
braţele şi făcînd paşi mari prin odae. 
Marc, care se îmbrăcase, luă două scaune, le puse faţă în 


ERIE e ei E ze 


, aduse Filip lingă unul şi-l aşeză jos, apăsindu-l tare, de 
aai să pă păi r în plimbarea lui agitată. Şezu şi el pe 
celălalt scaun. 

— Unde s'a petrecut ceremonia ? 

— Pe stradă... 

— 217? 

— Adică nu chiar aşa, mergind pe drum. Am stat jos... 

— Unde ? 

— Pe-un zid. Za 

— mnambulii. 

= Ne ride. Crede-mă, logodna noastră a fost intr'adevăr 
minunată, Ascultă: Lena şi cu mine ne plimbam impreună de multă 
vreme. Mergeam fără ţintă, pe străzi pustii. Tăceam. Eu nu pot 
să vorbesc despre orice cind sint cu ea. Gindurile mele sînt ca 
crengile codrului primăvara. Aşteaptă zimbetul Lenei, așteaptă gla- 
sul ei, aşteaptă o atingere de mină, ca să-şi destacă m 
să prefacă pustiul în minune, unde orice atingi ride, cîntă, se ìn- 
tristează, plinge. In seara asta hotărisem să-i mărturisesc dorinţa 
mea să ne căsătorim. Dar nu îndrăzneam, nu ştiam cum să vor- 
besc. Mă chinuiam să găsesc o frază, un cuvint cel puţin. Zadar- 
nic. Fără să-şi dea seama, Lena mi-a venit în ajutor. „Să ne odih- 
nim“ a spus ea. 

Ne ord intrun cartier pe care nu-l cunosc, un cartier mort. 
Lingă noi, pe ulița in pantă, deoparte nişte grădini devastate, de 
alta o casă mare, aproape dărimată, cu zidurile n de fum. Lena 
arătă spre casă: „Putem sta“. Am pornit într'acolo. In faţa casei 
era un cerdac sprijinit spre partea de jos a curții de un zid. Era 
foarte bine de stat acolo. Dar scara de lemn pănă la cerdac, dis- 
păruse. Mie mi-a fost uşor să mă urc, mă de-un stilp 
şi păşind pe cl safira ear gap a vrut să se urce, n'a 
putut singură, am ridicat-o eu în brațe... | FD pot 

Filip tăcu o clipă. Simţea pieptul ei strîns lingă pieptul po 
ceafa on berii a de fire blonde radiind căldură parfumată. 


— Orice cuvint mil se 
libere și gindurile prozaice. „ simţi cît sîntem de singuri ? Ce 
căutăm în lumea aceasta străină ? Nimic nu se leagă de noi aici. 
Chiar umbra noastră a rămas la Narotin şi la Cordun. Lena, re 
e ca o mare şi în faţa 


GAME 247 


strecurat pe deget inelul, O imensă tăcere a intonat imnul nostru 
de logodnă. 


— ŞI... 
= e Am dus-o pe Lena acasă. Apoi am venit aici. Pe 
drum, singur, mi-am dat seama cît sînt de fericit. 

— Aşi vrea să te întreb ceva. 

— Spune... 


— Verigile... cînd ţi le-ai făcut ? Mie nu mi-ai spus nimic. 
Filip surise, 


— Le-am făcut zilele acestea. Pentru ele economisesc de-atita 
vreme. Trebuia să-ţi închipui, cînd ai văzut că renunţ la o masă 
în fiecare zi. Nu ţi-am spus... de teamă... înţelegi... nu ştiam. 

— Şi spui că eşti mulțumit? 

Filip sări în picioare : 

— Nu sînt mulțumit, vorbi el cu vehemenţă, sint fericit. Nu 
merg, plutesc. Nu respir, aspir numai, ași iți toată atmosfera, 
påmint, universul întreg. Tu nu ştii, tu nu iubeşti, 

Filip îşi privea compătimitor tovarăşul. 


— De unde ştii ?—întrebă Marc cu lacrimi în glas. 
— vede. 

— N'ai ochi buni. Altfel ai înţelege... 

Simţea o privire neîncrezătoare țintuită asupra lui. Marc în- 
cepu o poveste care, dela primul cuvint, i se păru că s'a întîm- 
plat cu adevărat, 

— Cunoşti o ființă care cind ceteşte nu vede hirtia şi cer- 
neala vulgară, ci o lume translucidă, poleită şi perfectă ca aceia 
din mărgeaua de crista! încrustată în cruciulițele dela sfintul munte ?... 
Nu mă crezi... 

— Ba da, spune. 

— O cheamă Dalayia. 

— Dala., 

— =Yyla, cu i grec. 

— Ciudat nume. 

— Un nume legănat, oriental. Tată! ei este mare admirator 
al civiliza iei În riza orbeşte limba sanscrită, ceteşte Upanishadele ! 

— a tes 

— yla.. Dalayla se plimbă cu mine uneori. Are o pălărie 
cu boruri mari, care-i pune pe faţă o umbră de catifea. Umblă 
într'o rochie albă, ca o corolă, E mallarmeană. La întilnirile noas- 
tre serafimii plingind, cîntă din viole. 


Jerrais donc, Foeil rivé sur le pave vieilli 
avec du soleil aux cheveux, dans în rue 


Passait, laissant t ours de ses mains mal 
Neiger de blanes e d'etoiles parfumées. 


248 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


N'ai văzut-o niciodată? 
— Nu. 
— E cea mai deosebită şi cea mai frumoasă ființă pe care 
am întiinit-o pănă acum, . 

— Pentru mine, Lena este totul, 

Filip_sări în picioare, veni la Marc şi-i puse minile pe umeri. 

— Frate, imi eşti drag, frate. Sînt vesel, sint aşa de vesel, 
că nu pot sta pe loc. Vino să jucăm, ca la noi acasă... 

— Dansul strămoşilor, la danse des ancâtres, strigă Marc. 

Odată, la o mare veselie fără motiv, Filip inventase Eo 
acesta fantastic, pe care l-au comentat in urmă multă vreme. Pen- 
trucă izbucnise pare ca kya din nman, au daia ran 
Filip l-au împins de subt pămin care din vreme în 
își aduc Amira de frenezia zilelor de petrecere, cind băteau tăl- 
pile, săreau, se frămintau, îşi trinteau căciula pe bătătură şi dän- 
tuiau în jurul ei. ] 

Filip şi Marc se prinseră cu brațele pe după git şi destăn- 
țuiră în odae o furtună devastatoare, cu tunete şi irăsnete, Sărea 
masa, scaunele jucau, patul mergea, tablourile băteau în părete, ca 
nişte talgere patrate, 

Venea ziua. Marc se oprise ameţit: K 

— ŞI cînd te gindeşti că am făcut isprava asta fără un pic 
de vin... 

Filip urmă singur, chiuind. Un virtej îl plimbă prin toată în- 
PR edu di îl urcă. în picioare, pe fereastra deschisă, Inainte se 
deschidea golul, O clipă, Sri vru să se avinte cu ochii închişi. 
Cind va mai fi atit de fericit? Ce sfirsit putea să fie mai frumos 
ca înecul acesta In neant al fericirii lui aşa de perfecte ? 

A doua clipă însă îi căzu grea pe creștetul capului şi-l făcu 
să se cutremure. Galben, cu ochi sticloşi, cobori înapoi din per- 
vazul ferestrei, ca din eternitate. 


întimplate în odaia lui Marc au rămas fără comentar. 
Zilele rs destășură o activitate mută, aspră, neintre- 
ruptă, ca un înotător care vrea din toate puterile să ajungă la un 
ga crabi de dedesupt făcut ipoteze 

Sin chiriaşii dela etajul de pt au 

stia aa „nopţii de groază“ cind aşteptau „din moment 
in moment“ să li se dărime tavanul In cap. Portarul vorbi de 
„beţivii din pod“, „Beţiv eşti tu, năucule !* îi strigă nevasta are 
fusese convertită de farmecele lui Nedelcu. Vinzătorul de ziare 
povestea atitea lucruri nemaiauzite, era aşa de istet şi de „ca- 
valer“, încit amărala femeii se îndulcea din zi în zi. La început îl 
lăsase să încălzească „pentru ceaiul lui dom” Marcu”, Apoi 
punea ca singură er la fiert, spăla paharele, așeza tablaua, 


— GAME 240 


pe cînd Nedelcu sta pe pat şi vorbea, Portarul îşi încrucişa ochii 
tulburi cind se uita la el, dar se ferea să spună vreun cuvînt, de 
teama nevestei, 

Filip se închidea tot mai mult în sine, Venea acasă foarte 
tirziu şi pleca foarte de dimineață, iar peste zi alegea totdeauna 


Intr'o după amiază, secretarul şcolii comerciale găsi pe 
cineva în cancelarie. Era Filip, care dispăruse de două zile. 

— l-am spus şi dumnealui, în fine, planul nostru pentru şcoala 
cea mare şi ne-a aprobat toată sistema, absoluțisime, —zise moş- 
Nastase încintat de sine, „Intendentul* aruncă o privire protectoare 
asupra oaspetelui, caşi cum l-ar fi recomandat bunăvoinței secre- 
tarului în momentul cind, foarte grăbit, trebuia să plece, 

Singuri, cei doi prietini' se priviră unul pe altul în tăcere. 
Filip era grav şi solemn. Pentru a stabili un echilibru normal, 
Marc izbucni în hohote, 

— De ce rizi ?—iîntrebă Filip, zimbind şi el. 

— Pentrucă ești prea serios, Mi s'a părut că am în faţă pe 
tatăl lui Filip cel cu „dansul strămoșilor“, venit să-mi facă morală 
şi să mă implore să nu-i duc fiul pe calea pierzării, 

— Fiul şi-a găsit drumul... 

— Aşa dar nu te mai poţi pierde. Imi pare râu, Filip. 

În loc să te bucuri... 

— Dacă ţi-ai găsit drumul, înseamnă că m'ai să mai stai cu 
mine la răscruce, să faci ipoteze, să incerci aventuri. 

— Marc, pentru asta, îmi pare şi mie râu, 

— Nu ştiu de ce îmi vine să spun că prea repede devii 
om serios, 

Filip începu să ridă: 

— Eu nu sint serios, iubirea este mai gravă şi mai cuminte 
decit mine, 

Marc îl privi un lung moment. Inaintea lui nu mai era prie- 
tinul Filip, ci omul Filip, pe fața căruia patima făcuse să apară, 
ca pe un palimpsest, ieroglifele destinului. 

— Ai lipsit citeva zile. Te-ai dus acasă ? 

— Nu. Am fost la Bucureşti să-mi aleg un post în magis- 
tratură. M'au şi numit. Asta voiam să-ţi spun. Banii täi... 

Marc îi tăie vorba: 

— Unde ţi-ai ales locul ? 

— La o judecătorie lingă Narotin. 


250 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Şi Lena? 

— nu spune nimic.. 

— Vrei sä te stabileşti acolo? 

— Da. Impreună cu Lena vom întemeia un cămin liniștit 
care să fie şi o cetate unde să ne apărăm de ispitele vieţii. 
Tu ai să vii, nădăjduesc, să trăeşti din vreme în vreme şi subt 

işul nostru. Vom juca iarăşi dansul strămoşilor... 

Hotărirea mea înseamnă o întoarcere: am plecat dela țară, 
mă întorc la ţară. Voiu trăi mai uşor decit părinții mei şi mă voiu 
bucura cași dinşii de pămint şi soare. De altfel cred că am să-mi 
întemeez o ramaga inteligentă. Aşi vrea să am boi; să-i bo- 
tez : Joian, Plavan, Simbotin, să stau de vorbă cu muţenia lor 
profundă ca un sistem filosofic. 

— Acolo ai să poţi scrie. 

— Nădăjduesc. 

— Pentru Lena va îi mai greu. 

— De ce? 

— Sculptura ei... 

— Am să-i construesc un atelier. Subiecte şi modele gă- 
seşte acolo cel puţin cît aici. 

— Dar mare mediul... 

Filip tresäri. 

— Nu înţeleg erezia asta, vorbi el privind incruntat un punct 
în gol. E o invenţie stupidă şi fără rost. Orăşeni ca tine pot s'o 
susțină. Din nenorocire, cei mai teribili teoreticieni ai mediului ar- 
tistic sînt cei plecaţi dela sat. li sperie asfaltul, cafeneaua, grădina 
publică, ca pe prietinul tău Alecu Damian... 

Filip amuţi deodată. 

— Cind pleci ? întrebă Marc care venise lingă el şi-i pusese 
cu dragoste o mină pe umăr. 

— Chiar in astăseară, 

— Aal ai venit să-ţi iei rămas bun. 

— Da, 

— Să nu mă uiţi, Filip. Dacăai vre-o nevoe, scrie-mi. 

— lfi mulțumesc, Marc... Tocmai voiam să te rog... Lena 
rămine aici. Mai are de lucru. Dacă o intilneşti, poate are să-ţi ceară u- 
nele păreri. Aşi vrea să nu-i isprijin convingerile camcopilăreşti. 


Marc nu-şi insofi prietinul la : Wavea nici un rost să 
asiste la înduioşarea celor doi Filip îmbrăcă mantaua 
albă de praf, care îi dădea înfăţişarea unui preot basarabean, luă 
de miner lädița soldățească şi se urcă în tramvaiul pentru gară. 

işi cuceri cu coatele un loc întrun vagon de clasa treia, puse 
iapa. mantaua și pălăria pe bancă și se cobori pe peron. O aṣ- 

a pe Lena... 
Ru a clopoțelul de plecare. Filip se plimba singur în fața 
u 


— Să trăiţi! 
— Noroc, Nedelcule. 


GAME 254 
TITI ———— O 


____— Am o scrisoare, zise vinzătorul de ziare întinzînd un sul 
mic ri pecete de lut cenușiu, 
ip recunoscu „pergamentul“ care obişnuia să scrie Lena. 
„De ce ma vrut să vină ?« Intreba aceasta fi inlocui deodată 
tot mare capului. 

— Mi-a dat-o domnişoara dela a de biliarde, lămuri 
Nedelcu. li puse hirtia în mînă şi fugi, Aid o foaie p% ziar : 
„Ediţie specială 1...“ 

Filip ceti: 

Dragul meu prietin, iartă-mă că nu pot veni cum îţi făgă- 
duisem. Am început un studiu şi dacă l-aşi întrerupe, n'aşi mai 
regăsi aceiaşi bucurie în degete ca acum. iți scriu cu mina plină 
de pămînt. Drum bun. Lena. 


Cornul conductorului sunase. Roatele va onului se mişcău in- 
cet. Filip se sui în trenul care-l ducea spre Fericire; ştergîndu-şi 
cu dosul palmei sudoarea rece de pe frunte. 


Masa lui Mare fu cucerită din nou de cărți. Ele ridicau pă- 
reţi cu numeroase inscripţii pe trei laturi şi formau o piață care 
se închidea, în latura a patra, cu coatele Jui Marc. La mijloc, sta- 
tue a înţelepciunii, trona sfera de sticlă cu cele trei puncte de 
propan 2 lectură, Aria ae realizare. 

a cu vo te mai mare ca niciodată lucrul ălos d 
cioplire lăuntrică. Cînd lua în mină un volum nou, fan a să-l 
sgire cu miile de şiruri tipărite, ca faţa cu praf de sticlă a hirtiei 
care lustrueşte mobila de preţ. Nu-şi inchipuise că prie- 
tinului său, la care ţinea, îi va aduce o eliberare a de plăcută. 

Mirat şi bucuros ca de o mare descoperire, înscrise în car- 
netul lui o formulă de alchimie sufletească : 

„____ „Taina fericirii este să transformi sensul întimplărilor din 
viață, așa fel incit să fie izvoare care se adaugă la riul tău, nu 


pasu ungă, 
Vecu „mergea dreaptă, cu gitul rigid. Pasul ei avea însă 
imbrăjițarea” poți De subi paana ca parcă pentru a primi 
m as ui. su » albă, scă 
nunchiuri de un Mel i umbrit. aia ta i e 
nd trecu cu ciţiva înainte, Marc se întoarse şi recu- 

noscu pe logodnica lui ue sh 

— Bună ziua, zise Lena oprindu-se în loc şi oferind lui Marc 
limpezimea neliniştitoare à ochilor éi albaştri. 

Marc se zăpăcise. 

— Mărturisesc că nu mă in să te intilnesc, vorbi el, 
pe cînd alături de Lenă prindea pi: chipul îngrijorat al prietinului. 

— De ce să nu intilneşti ? 

— Nu ştiu... Aveam impresia că eşti la Narotin cu Filip. 


252 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


O umbră trecu repede pe fața Lenei. 

— Am de lucru, î pa pini ară 

— Filip te aşteaptă pa a plecat. 
Asta e tot ce găsesc în scrisorile lui. 


— rimit veşti dela el ?. 
— In | seca zi. 
— Mie nu mi-a scris nimic... reflectă Marc cu glas tare.— 


Ce mai face ? 


— Nu ştiu. 
Răspunsul Lenei era duşmănos. 


ai că Filip nu te-a supărat cu nimic. 
(TIR 

Mergeau alături, tăcuţi. Fiecare aştepta dela tovarăș un cu- 
vint de sprijin, ca să poată ajunge la gindul din dosul banalită- 
ților tiranice. 

Marc se hotări să fie brutal şi întrebă: 

— Cind vă căsătoriţi ? 

— Niciodată ! 

Lena își strigase răspunsul aşa de tare, încît un domn care 
trecea, întoarse capul şi privi bănuitor la cei doi tineri. 

Marc se opri pe loc, privind neincrezător în ochii aşa de 
limpezi ai Lenei. 

— Sinteţi logodiţi... 

— El, fără să ştiu... 

— Filip mi-a povestit. Atunci ai spus „trebue“. 

— Am intrebat: trebue ? Şi el, care era orbit numai de pa- 
tima lui, a auzit ce-a vrut. 

Ochii Lenei se acopereau cu un abur care-i făcea de ametist. 
Ea atinse braţul lui Marc: 

— Pentrucă ştii ce este între mine și Filip, am să-ţi spun şi 
ai să judeci ca prietin al meu şi al lui. Eu T aata pe 
Are un chip frumos, è 
mult. I| alesesem să-mi 


ce 
hotărit cu tiranie. Puteam într'o zi să ne închipuim că sîn- 
tem doi logodnici, în alta că am fost tovarăşi o viaţă 
că 


aceia. Sin preocupare care nu se schimba era sufletul nostru, 
discuţiile despre artă, Dar Filip vrea lucruri hotărite odată pentru 
totdeauna. Eu n'am înţeles prietinia noastră aşa. 


Lena privi cu ochi speriaţi, apoi izbucni deodată în plins. 
| — Dar eu nu exist ? Eu 
Capul tinerei fete cădea pe piept. Marc nu ştia cum s'o 


GAME 253 


— Nu-ţi place rochia albă de mi —zi 
îl fu teamă să n'o supere mai tare. ei DE ta mda 
y işi ştergea lacrimile. 
— Eu vreau să fi i 
a a an u mireasă, vorbi ea printre suspine, dar 
— Cum ? 
z Mai frumos... 
arc vedea pe Filip chinuindu-se in aşteptare la Naroti 
trecînd dela nădejdi nebune la triste i toare T 
— l-ai scris lui Filip? pl a 
— Nu. Nu pot. 


Lena ridică iar umerii şi privi drept în fa Marc. i 
ei erau iarăşi limpezi, chemau să te cu A ki. Elle ita 
de m dorinte ad de se reprendre en même temps“... ” 

arc, cuprins de farmecul acestei fiinţe ciud telese 
graba plină de teamă a lui Filip, care vola ul mumog Ta a lui 
cît mai curind. Ințelese nefericirea fui de neînlăturat, şi si 


Stejar lonescu 


Dela New-York la San Francisco 
(urmare) 


Elementele imaginale cele mai antipatice vechii Americi 
prptepante şi puritane sint catolicii in genere, Italienii şi Evzeii 
n specie. Există poate azi mai multă ură de rasă şi intoleranţă 
aici decit oriunde pentrucă este conştientă dar nu ia nici forme 
barbare, nici nu primeşte sancţiunea oficială sau tacită a gu- 
vernului, 

In primul rind primii veniţi au adus cu ei—fapt interesant— 
prejudecata engleză contra catolicilor, de origină istorică, de a- 
tunci de cînd subt Elisabeta naționalismul ez se forma ca o 
o reacțiune contra Papei, acest monarh italian care tindea să 
dicteze unui suveran străin. Societatea medievală şi filosofia ei 
cu şeful spiritual şi temporar întrupat în Papă se dizolva subt 
influența ideilor protestante, Astăzi catolicismul este privit de 
massa protestantă cu aceiaşi groază cu care era privit în An- 
lia secolului a Il-lea. Dacă întrebi pe un american tipic de ce-i 
isplac catolicii îţi răspunde imediat: catolicismul (Americanul 
ia in serios) însamnă supunere cătră suveranitatea tem- 
porală şi spirituală a Papei şi prin urmare este în contradicţie 
supremă cu doctrina naţionalismului. Toţi catolicii prin urmare 
sint răi patrioți. In al doilea rind catolicii sint supuşi şi smeriţi 
şi ca atare lipsiţi de personalitate şi iniţiativă. Religia lor le for- 
mează această psihologie şi doctrina nepermiţindu-le a se adresa 
direct Domnului cu Biblia in mină sint nevoiţi a se sprijini pe 
şi astfel cad victima influențelor papistaşe şi sint ţinuţi în 
tă şi bigotism. Dacă încerci să le explici că bigotismul 
“cel mai incarnat il găseşti în bisericile americane protestante (în 
special cele baptiste şi metodiste) cu fundamentalismul, (adică 
interpretarea ad-literam a Bibliei) lor absurd aproape că nu eşti 
Inţeles, trucă massa americană cit şi cea protestantă din nor- 
dul iei este pătrunsă de acest spirit ut ce derivă din 
A totală lipsă de scepticism şi care-i face judecători ai propriei 
r cauze, 


4 DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO e 255 
——————— ERAU e __ 5 


Este interesant de observat de altfel] c i 
um 
nra dind o interpretare literală a Bibliei a an rară ia 
wndamentalism iar pe de alta la ateism (sînt mai mulţi atei în 


valori artistice fie la agnosticism. In ac ma 
nosti i est din urmă caz, 
= 2 has cazul puternic influențată de spiritul clasic e a 

umos, por eenn spiritului dogmatic al ateului. Este o 
amar pal aiva umi rapa x vădeşte uşor respectul pentru necu- 

„a 0 nouă religie de smerenie şi noașt 
zisa el =- a pätrunde rac pede re ein A 
n genere sint nepläcuți Ameri 

cauze religioase şi psihologice, Italienii (e a direino a 
granților şi de mentalitatea massei americane) le displac din 


cita că tot ce a fost biologiceşte superi 
D rior ca m i - 
litativă poate a râmas în vechiul continent. A pi A erop 


terie şi mişcare. Firile poetice, firite artistice au rä 

, mas 
lor porera sau l-au părăsit numai cu condiția de ep oa ur 
egal celui părăsit... Noi am pierdut şi din cauza lipsei de creare 
a rog necesar activităţii culturale şi pierdem incă enorm de 
m calitate, valori mari cu moşteniri biologice enorme, dar nu 


tul de formă, acest element francez este şi iv rsală 
- , i o valoa 
şi tara ad Sar mape a mai incontestată a culturii pet civili- 
i u putea nu atragă firi rafinat ii la- 
rocă a slave. Majoritatea italienilor, vin din mrar erigan e» 
aa; opere de malarie şi pelagră cu un nivel de traiu foarte 
sa us. Apar massei Americane nici tocmai curaţi şi cum lipsa 
curăţenie a fost scoborită aici la nivelul unui viciu acest dè- 


care colț, în fiecare casă, în fiecare clădire ică, aceleaşi 
rosuri tari de dezinfectante încît tot mediul. mage te mi A 
dă pote: aapea a unui imens spital, 

iteori nu am dorit după mirosul de mere 
a gospodinei noastre dela țară sau dela mahalale cu j tetho en 


"imi VIAŢA ROMINEASCA 


cu copacii de salcim sau castan, atunci cind in adierea vintului 
lin de seară ai impresia că te alli intrun templu indian. 

In al doilea rind, din cauză că noii emigranţi işi găsesc mai 
uşor ocupaţii in noile industrii din centrele mari, emigrația ita- 
liană de dată mai recentă decit cea nordică, a tins a se aşeza 
in oraşe unde masată în jurul bisericilor şi şcolilor catolice opune 
o rezistență enormă americanizării, mult mai multă rezistență 
decit popoare!e nordice de origină germanică. De aici problema. 
Ba mai mult: ultimele încercări ale lui Mussolini de a impune 
Argentinei crearea de şcoli italiene pentru copiii italieni a su- 
părat foarte mult pe americani care înţeleg să dea drepturi 
de imigrare condiţionate de asimilare. Cota nouă în funcție dela 
1924 dă de fapt cote mai mari popoarelor ce se asimilează mai 
uşor şi cote mai mici celor ce se asimilează mai greu. lar 
cei inasimilabili, cum sint de exemplu Chinezii şi Japonezii sint 
excluşi cu totul. Prof. Barnett dela Universitatea John Hopkins 
îmi spunea cindva la o masă: „Iți dai seama uşor că oamenii 
mai inteligenţi care au susținut noua cotă nu au susținut-o pen- 
trucă cred în superioritatea raselor nordice dar simplu pentru 
faptul că nordicii se asimilează mai uşor in mediul nostru decît 
celelalte popoare”. Natural că din punct de vedere american ni- 
meni nu poate contesta raţionamentul măsurii. 

In line în al treilea rind concurenţa italiană este foarte a- 
cută şi tinde să scadă nivelul de traiu al celorlalţi prin accep- 
tarea unor salarii mai scăzute. Acuma în urmă însă din cauza 
restricţiei imigrației salariile s'au urcat in genere şi teama con- 
curenţei a scăzut, 

De altfel acolo unde ltalianul nu a dislocat pe Americanii 
vechi nu există prejudecată contra lor cum vom vedea atunci 
cind vom descrie situaţia in California. 

In fine Evreii. Atit catolicii cit şi Evreii din motive religioase 
şi culturale rezultate ale concepţiilor diferite de viaţă rămin re- 
iractari concepţiilor de viață americană, produsul protestantis- 
mului calvinist, Evreii poate mai mult decit catolicii, din cauza 
tradiţiilor mai puternice şi din cauza aglomerării mai compacte 
în oraşele mari (New-Yorkul are aproape 2 milioane de Evrei, 
iar Chicago numără poate peste 400.000). Inatară de aceasta 
şi aici ca oriunde massa evreiască tinde a trăi în Ghetto-uri, 
tinde a-şi păstra dieta sa bizară cu grăsimile afumate şi condi- 
mentate, cu murături şi cu zemuri, dietă atit de diferită de dieta 
simplă şi lrugală a americanului, cu fripturile ei simple şi cu 
+ pare fierte in apă, cu lapte rece drept băutură alcoolica! 
D ettoul din Europa răsăriteană, evreul trece In Ghetto-ul 
din New-York, invaţă englezeşte şi iată-l cetățean american, dar 
cu moravurile aşkenazite aproape intacte. Nici psihologia acea 
bizară, rezultanta unei vieţi de asuprire de secole, acel complex 
de inferioritate care-l face atit de sensitiv mediului înconjurător 
nu dispare nici în a doua, nici în a treia generaţie de multe ori. 


DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO 257 
"Oriental incarnat cum este, cu tendinţa lui de arătare şi de fa- 
țadă, cu spiritul insinuant şi cercetător nu a reuşit încă E căpăta 
increderea nordicului greoiu şi cumpătat care se uită la noii „Ce- 
tățeni* cu nedumerire şi neincredere. Ciţiva, urmind calea tradiţio- 
nală in care dogmatica medievală i-a asvirlit, comerțul de bani !, 


finanța şi comerţul în care nu toţi pot reuşi € 
restul plătesc scump reuşita rodia pot reuşi. Reuşesc cîţiva dar 


şi imediat după războiu, cînd un număr mare de „nouveaux riches* 
a ieşit din convulsiunea generală şi cind sa mesei A 
ntre ei o mare parte sint Evrei (războiul prin inflație a trans- 
erat avuţii de la clasa deţinătorilor de valori fixe monetare sau 
creanţare la clasa deţinătorilor de mărturi şi la clasa debitoare, 
în care comerciantul predomină) antisemitismul în America a pri- 
mit o nouă stimulaţie, Atunci a început o campanie interesantă 
de explicare a motivelor şi Evrei distinşi au fost invitaţi de ma- 
rile reviste americane a explica cauzele. Natural s'a scris foarte 
deschis şi cinstit. S'a arătat cum aceste caracteristici ale massei 
gin su acest complex antipatic, este rezultatul cauzelor istorice 
a m diului de care creştinii nu pot fi nici ei complect exonerați, 
dar sa admis în acelaşi timp că a le explica nu înseamnă a le 
scuza in secolul al 20-lea şi sa admis cinstit necesitatea unei 
educaţii care să schimbe aceste trăsături. In momentul actual 
nu se poate nega existența antisemitismului in America pe o 
scară întinsă cum nu se poate nega nici aiurea. Dacă în Franţa, 
in Olanda, în Italia şi poate în restul Balcanilor antisemitismul 
aproape câ nu există se datoreşte nu numai numărului mic dar 
şi faptului clar că majoritatea Evreilor din acele părți sint Evrei 
li, aceşti pur descendenţi ai Evreului istoric, tipul Ă 
a mediteranianului cult şi simpatic cu un fond de cultură latină, 
trăit secole. întregi in Sephardia, (numele evreese al Spaniei) 
insorită a mediteranei. Cum putea el, fiu al moravurilor şi vieţii 
noastre creja prejudecăţi in mediul latin sau chiar în Balcanii 
aceștia de cultură bizantină. Nu se poate concepe aşa ceva. 
Cealaltă branşă evreiască însă, cu viața centrată în „Aş- 
kenazim“, Germania din jurul Frankturtului, de unde s'au scurs 


1 Doctrina creştina medievală, urmind teoriile maestru 
cir Ă mata pantun E Sura = creeze ban nu permitea reni a n 
i pe n i déaceia finan 
aprope pe deantregul în minile Evreilor, PA EONA U Saint dt 


253 VIAŢA ROMINEASC, 


după secolul al treilea în restul lumii europene, în special în 
ir e slav unde s'a amestecat cu atitea triburi primitive 'pe 
care le-a convertit şi le-a primit in l og nu se poate spune 
că reprezintă calitativ şi ca lire ca moravuri aceiaşi va- 
loare socială ca Evreii spanioli, chiar dacă numericeşte sau 
chiar procentual au dat un număr mai mare de A ae decit 
cei de-al doilea. Lucuul este foarte bine cunoscut și | spa- 
niol face totdeauna e separată de massa aşkenazită ori- 
unde se allă. Chiar şi la noi în țară primii bancheri evrei ce au 
sosit, /Halfonii, erau evrei spanioli şi sint şi azi priviţi chiar în 
mijlocul imii romineşti ca aristocrația cea mai pură. Şi 
dacă aceşti aristocrați se asimilează atit de uşor în formele 
de viață superioară ale mediului în care trăesc, cu care se soli- 
darizează în mod atit de sincer, nu se poate spune același lucru 
de Evreul aşkenazit care întimpină rezistențe atit în propria-i 
personalitate cit şi in cea a mediului, In primul rînd formele de 
viaţă sint extrem de diferite atit de cele occidentale cit şi de 
cele orientale incit cu greu se poate găsi un punct de contact, 
fie cu massele latine fie cu massele nice sau nordice care 
să duca spre asimilare. Şi asimilarea este singura soluție a pro- 
blemei, deoarece celace poporul evreiesc a putut contribui ca 
por la civilizaţia şi cultura internațională a făcut-o în trecut. 
uţia de azi nu poate fi decit o sumă de contribuţii per- 
sonale, ca indivizi şi nu ca Evrei, făcute prin diversele medii 
unde sint zaţi, 

Aria şi condițiile curioase în care au trăit în evul 
mediu, adesea nevoiţi a deveni unelte oarbe în minile lăcomiei 
baroniale sau boereşti (erau intrebuinţaţi de aceştia ca vechili 
şi ca atare erau puşi în situaţia neplăcută de a extorca dări 
feudale şi de multe ori dări arbitrare) a dat naştere la atita şi- 
retenie subconştientă şi de multe ori şi la atita micime de suilet 
incit se poate spune că este şi caracteristica care-i face atit de 
antipatici mediilor unde se aşază. Apoi, prin contrastul social al lor, 
fiind o minoritate foarte bogată de străini, sînt fatal pizmuiţi de massa 
autohtonă, Pe de altă parte, o massă trăind în sărăcie şi în con- 
dițiuni sanitare atit de inapoiate nu poate atrage decit disprețul 
populației în mijlocul căreia trăeşte, Şi acuma mi-aduc aminte 
cu groază de mizeria masselor evreeşti din nordul Moldovei sau 
Maramureşului, din ghettourile Amsterdamului (cel mai mizerabil 
phetto care l-am văzul pănă ra» din Whitechapel-ul Londrei 
sau Broom Street-ul sau Forsyth- -ul New-York-ului. Toate 
aceste ghettouri formează un contrast puternic cu massa popo- 
rului înconjurător al cărui nivel de traiu și ale cărui condiții sanitare 
sint incontestabil superioare şi denotă fără îndoială, o recunosc, 
ceva mai mult decit venituri per capita superioare. Azi poate 
mai mult decit oricind, se simte nevoia ca cei bogaţi şi cei 
mai ajunşi dintre Evrei, cei mai înțelegători ai problemelor să se 
coboare în mijlocul lor şi să înceapă a munci pe terenul social. 


DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO 259 


Aşa fac aici în Statele Unite un Rosenwald, un Baron de Hirsch 
şi atitea şi atitea organizaţii şi filantropi evrei. Este interesant 
de notat că atit Rosenwald cît şi Fundaţia Baronului de Hirsch 
dau majoritatea sumelor numai cu scopul de a plasa evreimea 
săracă pe pămint cu ocupaţii ole şi a o scoate astfel (in 
Rusia s'a observat o mişcare similară dela războiu încoace) din 
condiţiile infame ale ghettourilor Suprapopulate. „Părem aşa de 
mulţi creştinilor, îmi spunea un prietin evreu entuziasmat de miş- 
carea agricolă în tinerimea evreiască, pentru că ocupaţiunile în 
care istoria ne-a înghesuit ne obligă a veni des în contact cu 
lumea şi de a umbla peste tot locul. Dacă un procent oarecare 
din noi sar mai aşeza şi pe pămint nu am mai da impresia 
ubiquităţii !*. 

Spre a ilustra părerea americană asupra emigrantului evreu, 
părerea americanilor vechi de stoc nordic şi protestant, vom da 
citeva extrase din două lucrări antipodice: una de popularizare 
a teoriei nordice şi ca atare de politică militantă, a doua din lu- 
crarea științifică a decanului sugeniştilor americani. Prima o luăm . 
din Madison Grant, militantui teoriei nordice in lucrerea sa: 
Dispariţia Mare! Rase. (The passing of the Great Race). Teoria 
lui Grant este că calitatea etnică a populaţiei americane primită 
din nordul Europei a lost mult superioară calităţii primite din 
Sudul şi Răsăritul Europei şi că stocul vechiu este complect inlo- 
cuit azi cu stocurile inferioare atit de prolilice. Grant face insă 
şi deducţiuni generale în mod implicit care tind aproape la o 
generalizare universală a teoriei, nu numai în aplicarea ei la 
mediul american şi dă astfel un ton insinuant şi neştiințitic lu- 
crării lui. lată ce spune el relativ la Evrel: „Americanii vor a- 
vea o experienţă similară (compară Grecia şi Roma veche cu 
influxul de noi rase inferioare care au subminat puterea acestora) 
cu Evreul polonez a cărui statură de pigmeu, a cărui mentali- 
tate curioasă şi a carui concentrare nemiloasă asupra intereselor 
egoiste sint azi altoite pe corpul naţiunii“. (pag. 16). 

Charles Benedict Davenport din Institutul Co-megie de la 
Washington şi Directorul Departamentului de Evoluție Experi- 
mentală de la Long Island, New-York, este un om de ştiinţă re- 
putat şi care nu poate fi acuzat de falşiticarea datelor. Concluzia 
sa este bazată pe date statistice culese de autorități. lată ce 
spune d-sa în lucrarea „Hereditate şi Mediu“ : „Statisticile indică 
că infracțiunile evreeşti sint în majoritate infracţiuni în urmarirea 
posesiunilor de avuţii, in special furturi şi primirea de măriuri 
furate, pe cind infracțiunile de violență asupra persoanelor sint 
foarte rare. Pe de aită parte ei arată cea mai mare proporție 
de infracțiuni contra castităţii, iar în legătură cu prostituția cea 
mai mică. Este indiscutabil că massele de Evrei ce ne vin acuma 
din Rusia şi din extremul Sud-est al Europei, cu individualismul 
lor intens şi cu idealurile lor de ciştiguri în ciuda oricăror alte 
interese, reprezintă extremul opus al emigrației originale engleze 


260 VIAȚA ROMINEASCA 


şi a celei scandinave de origină mai recentă cu idealurile lor 
de viață comună în cimpuri deschise, cu ideile lor de înaintare 
prin sudoarea trunţii, de creşterea copiilor în teama de Dum- 
nezeu şi În dragostea de țară“. (pag, 215-216), 

Siegfried, profesorul de la Ecole Libre de Science Politique 
nu poate în nici un caz învinuit de prejudecată în tratarea 
problemei evreeşti. După ce face să contrasteze nordul teutonic 
cu instinctul grupului cu sudul Europei, individualist, se indoeşte 
dacă religia ca atare formează piedica principală a asimilării 
Evreilor. Siegfried înclină spre diferențe psihologice şi de rase. „Cazul 
Evreilor, spune Siegfried !, este cu totul aparte. După aparenţe, 
temperatura lor de fuziune este cea mai scăzută, dar dacă revii 
trei generaţii mai tirziu constați că au rămas heterogeni, neasi- 
milaţi. Cum sint 3 milioane în total, din care un milion şi ju- 
mătate la New-York °, problema este serioasă cu atit mai mult 
cu cit găseşti toată gama, de la aristocratul marei finanţe, venit 
dela Londra sau Frankfurt, pănă la păduchiosul scăpat din ghet- 
tourile Poloniei sau Ukrainei“. 

„Prima impresiune, după cum am spus, este că america- 
nizarea Evreului are loc în mod rapid. Printre străini nici unul 
nu este susceptibil de adaptare mai repede. Atmoslera Statelor 
Unite nu are ea de altfel totul ce trebue pentru ca să-i placă ? 
El respectă banul, succesul, realizările materiale; e ambițios, 
grăbit, cu atit mai ahtiat pentru reuşită cu cit trebue să se răzbune 
pe secole întregi de oprobriu şi persecuție, Şi apoi prin originile 
sale morale, e atit de aproape de puritan : aceiaşi formaţie bi- 
blică, aceiaşi conştiinţă de a fi poporul ales, aceiaşi uşoară trans- 
mutație din mistica religioasă în cucerirea bogăției şi a puterii. 
In prima lază a asimilării sale, Evreul deconcertează prin facili- 
tatea pe care o aduce. Chiar exagerează, arată prea mult zel, 
ceiace e suspect. La New-York, în manifestările naţionaliste 
unde se desfăşoară steagul înstelat (steagul american are 48 
stele denotind cele 48 de state componente—N, A.), poţi îi si- 
gur că dai de un copil al Izraelului care ţine port-drapelul : a- 
mericanul sută la sută al cârui strămoş a cunoscut pe Washington 
stă de oparte despustat. Luat în ritmul lumii nouă cu care se 
poiriveşte atit de bine încit il şi depăşeşte, Evreul pare mai 
intăiu a-şi repede toată tradiţia. Işi schimbă numele : Schön- 
berg devine Belmont, Jonas devine Jones : trece, cum spun negrii, 
adică se pierde în mijlocul Creștinilor", 

„Astfel, după un stagiu redus la minimum, ca în aceste 
examene de Şcoli de Drept unde în trei luni se concentrează 
cursuri de trei ani, hirsutul originar dintr'un îndepărtat ghetto 
al Europei orientale s'a americanizat. Nu mai apare nimic exotic, 
Pare chiar a-şi vinde eftin religia. Prima generaţie rămine fi- 


1 Vezi op. cit, pag. 23-26, 
2 După noile statistici aproape 2 milioane. 


p DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO 21 


delă Sabatului; a doua se mult e cu atitudini t 
umple societăţile de „cultură eticas. unde pri petre pi 
liberali, i şi ei de altfel de datorii sociale“. A treia 
este sau se crede complect liberată, Numărul de Evrei care dis- 
par astiel în oceanul american trebue să fie considerabil. 

Fără indoială, ortodocșii rămin credincioşi sinagogei care 


Pe de altă parte, nu numai în cocioabele marilor oraşe d i 
i . ar ch 
in cartierele elegante unde trăesc cei bogaţi, un be pe se riemed 


ei au făcut tot ce sa putut pen 
intrat tiptil în hotelurile lor pănă ce i-au dat şi afară; sau 


tecaţi, i fundul creusotului“. 

„_„ miiceasta din cauză că în ciuda adaptării 
original al rasei persistă, marcind he Di aa aG jk 
toate realizările fiului îndepărtat al lui Abraham. El acceptase 


întilneşti mulţi din a revolta i i Pie 
dentului, ear can a ti sociali, agitaţi şi rebeli occi- 


despreţueşte evreul, se înţelege, dar la sfirşitul lunii bila 

r ui subliniază regulat că acest rival periculos a ienesa 
bine. Cauza rezidă în abilitatea sa comercială fără îndoială, dar 
şi în ambiția sa pasionată. Ritmul de activitate a Evreului în 
lupta afacerilor este frenetic. Americanul, în special la New-York, 


ţ 


52 VIAŢA ROMINEASCA 


acest nou Ierusalim, îl urăște pentrucă este constrins e poe 
zenţa lui a menţine propria sa activitate la acest de 
paroxism ; aici este Evreul rătăcitor care obligă pe creştin de 
a-l urma într'e cursă copleşitoare“. 

„Situaţia este şi mai rea pe terenul intelectualității unde 
americanul tipic nu e de loc în domeniul lui. Lăsat singur ame- 
ricanul sută în sută ar lucra lără indoială puţin cu capul: în 
universităţi el s'ar ocupa de preferință cu sportul sau cu flirtul; 
la biblioteci ar cere mai ales lecturi uşoare. Evreul, din contra, 
în aceleași universităţi şi aceleaşi biblioteci se concentrează pe 
cărți serioase : doctrină socială, ştiinţă, filosofie. Lupta nu este 
egală, se protestează! Şi ce întrebuințare dă el inteligenţii lui 
perpetuu in tensiune, acest descendent al profeților care după 
Peguy ceteşte de două mii de ani? Este o inteligenţă care nu 
se poate domestici, nici chiar disciplina, căci ea pune totul în 
chestiune pentru scopuri care-i sint proprii. lată exact ceiace so- 
cietatea americană nu vrea; ii trebue o activitate spirituală in- 
cadrată şi organizată colectiv în care individul să nu fie solici- 
tat a face probă de e decit în vederea unui scop co- 
mun şi intrun cadru comun, Spiritul evreesc este cu totul altul, 
intelectualiceşte revoluţionar şi deaceia suspect. In ciuda unui 

alelism evident la un moment dat, protestantismul social şi 
judaismul sfirşesc prin a diverga. Şi la capăt este antisemitismul, 
căci în ciuda colaborărilor evreești preţioase, America protes- 
tantă acţionează în specie ca un organism care se apără“. 

Şi cu toate acestea descrise cu atita exactitate şi pătrun- 
dere de Siegfried, nu te poți opri de a declara că massa evre- 
iască din America se azi mai asimilată decit oriunde, cu 
excepţia evreilor spanioli din Franţa (e vorba de vechii Evrei 
francezi, în emigrațiile recente au lost decisiv aşkenazite), din 
Italia, din Anglia, din Spania, din Balcani, din Turcia. Un număr 
din ce în ce mai mare de mariajuri “au loc (majorie 
tatea acestor mariajuri rămin însă steriledin cauze sociale), mulți 
dintre evrei adoptă obiceiurile şi reacţiunile specific americane. 
Ce este de fapt mai american decit Ymex şi ce este 
mai misionar şi mai colectiv în spirit decit această instituție ? Ei 
bine paralele cu Ymex vezi azi în mai toate oraşele mari Ym. H. 
A. (asociaţii de tineri Evrei), organizate pe acelaşi tipic, cu a- 
celeași programe, cu aceiaşi mentalitate. D. Lathrop, unul din mem- 
brii comitetului american pentru Dreptul minorităţilor care ne-a 
vizitat de curind imi acum citva timp: „Nu neg că 
această mentalitate a massei este neplăcută. Au acest ciudat 
complex de inferioritate care le dă o sensibilitate, exagerată şi 
3 e are Sa pe factice“. Cu toate acestea contrar părerilor 
ui Siegiried, c că tendința este spre chiar şi 
Doară nu vedem noi un Otto Kabu, 


a massei evreeşti, 
bancherul New  Yorkez, trecut la biserica ä  episco- 
pală măritindu-şi fata după un Ryau, acest d de veche 


— 


DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO 253 


familie puritană? Nu vedem un Rosenwald!, a 

. * A cest 
pare a-şi fi asimilat tot simţul colectiv american şi po aia Aon 
altceva decit să se devote pe deaintregul societăţii şi grupului ? 
Nara imparte el tabuloasele cîștiguri, pe măsură ce se acumu- 


favoarea Evreilor, de excluziune din societăţi, din 
, C , cluburi, 
mod gâlăgios, ci ca să zic aşa pe subt mină De exemplu Uni 
meşte decit un număr limitat de Evrei 


de a te primi, iţi pune şi intrebarea insinuantă i 
Ă A a reli 

ii aparții. Pentru studii de doctorat nu există Pe pakeha 

e g anonim, dar pentru studiile de licenţă discriminarea 


Casele mari de bancă americane, un Mo d 
pan ae Bens iae si nu duc oficial o politica de excu 
cum se face că în ti i i i 
i E i En practică în nici una din ele nu 
n universităţi, la catedre sau chiar in admiteri ii 
aceleaşi metode sint întrebuințate. Călătoriam petec să iei 
cu un tinăr asistent dela Universitatea din Chicago şi îl întreb 
de numărul profesorilor „evrei la Universitate precum şi dacă 


nţă şi nu putem lucra cu ei. 
Dacă atmostera de lucru în i 
) p (team work - 
anoni, ce putem face? Sau RA noi sau priori 
egem soluţia din urmă!*. Cu studenţii, de altfel şi Universitatea 


cenii de altiel şi aici în America, în anumite state Mary 
. ae - ca d 
uth Carolina, juridiceşte Evreii nu erau de 
celaşi picior cu creştinii. In funcțiuni publice puţini Evrei au par- 
venit, atit în guvernul central cit şi în acel al statelor fedewale 
iar ideia unui guvernator de stat, cà să nu zic Preşedinte de 


1 Vom vorbi mai tirziu de ingeniozitatea sa financiarā, 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Republică, care să nu fie creştin stant pare impertinentă 


massei americane. În genere insă ele de discriminare sint 
discrete şi subtile, purtind pecetea tradiţionalei hipocrizii anglo- 
saxone. 

In treacăt poate s'ar putea spune citeva cuvinte şi despre 
Greci. Emigraţia greacă in America este destul de importantă 
comparativ cu numărul populaţiei republicii mediteraniene. De 
altfel emigrația greacă este destul de explicabilă pentru că ur- 
mează liniile tradiționale ale poporului. Grecia cu munţii ei pi- 
toreşii dar săraci, crenele goale de piatră de o frumusețe cintață 
de gloriile literare ale lumii, nu permite expansiunea populaţiei 
din lipsa mijloacelor de traiu. Noi nu ne dăm sama, curios lucru, 
că aici în colţul acesta sud-estic european, in matca bogată a 
Dunării, am lost şi încă sîntem America Europei răsăritene, țara 
care a atras mai mulți imigranți decit oricare alta, atit în timpurile 
vechi cît şi în timpurile modeme. Grecia, Albania, Armenia au 
fost nevoite constant a-şi trimite populaţiile aiurea. Din neferi- 
cire, în trecut nu am avut controlul politic spre a limita acest 
drept de imigrare sau a-l condiționa de asimilare, cum l-au avut 


celelalte ţări de formație politică mai veche, şi sintem nevoiţi azi 


a da drepturi minoritare, care juste şi umane in teorie, sint extrem 
de grele în practică, provocind atitea dificultăţi care ne impiedică 
de a ne concentra asupra realizării mai depline a personalităţii 
noastre naţionale, căci pentru un moment nu încape îndoială că 
ideile de justiţie socială, de egalitate, de oportunitate şi equitate 
'economică, nu se pot desăvirşi uşor decit pe o bază naţională, 
şi problema minorităţilor ne-a sustras şi ne sustrage incă dela 
adincirea lor. 

e siyeni greacă în Statele Unite numără peste 500.000. 
Şi majoritatea sint angajaţi în ocupaţiuni comerciale, fie pe mină 
proprie, fie pentru terțe persoane. O bună parte din ei sint în 
New-York, metropola comercială a Americii. Această specializare 
comercială nu prezintă nici ea nimic curios. Grecii au lost de 
veacuri intermediarii şi comercianții Mediteranei şi Răsăritului 
Europei, trimiţind colonii pe toată coasta mărilor invecinate; 
in Marea Neagră cu gurile Dunării atit de levantinizate, cu Odesa 
comercianților greci, apoi în Marsilia, şi chiar şi in îndepartata 
Londră există şi pănă azi colonii ti infloritoare. In America 
ii găseşti cum spuneam În ocup tradițională de mic negustor. 
Un număr extraordinar de mare de mici pravălii în New-York, 
în special micile restaurante, micile florării sint în minile lor. In 
afara New-York-ului aproape fără excepţie restaurantele de mina 
a treia sint de aspect decis levantin. Apucător şi calic aşa cum 
il ştim de veacuri, cu o mindrie naţională şi de rasă aproape 
unică, atit de deplasată în epoca modernă, unde Grecia modernă 
nu mai înseamnă nimica, extrem de refractar mediului american, 
cu care nu are nimic în comun decit apriga alergătură după 
ban, Grecii, cu un nivel de traiu şi un cod sanitar atit de apropiat 


DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO 25 


de al ltalianului de Sud, im i 
vechilor gaa parte cu acesta din urmă disprețul 
rezumat situația etnică din America de dupa ră 
poate caracteriza in modul următor: Ca rezultat al eee 
recente numai 6! *, din populaţia albă (America avea la 1920 
--ultimul recensemint ! o Ă car -v: de 106 milioane din care a- 
proximativ 95 milioane albi—89.7%, şi 10.5 milioane negri) e 
autohtonă, restul sint imigranți născuţi aiurea. Această situație— 
devenită atit de palpabilă în timpul războiului cind diversele ele- 
mente imigrante s'au raliat fiecare țării lor respective, mal cu- 
rind decit au adoptat punctul de vedere al vechilor americani— 
a provocat teama ca nu cumva caracterul protestant şi nordic 
al Americii să nu fie schimbat de aceşti noi imigranți catolici 
(azi sint aproximativ 20 milioane catolici în America şi am a- 
rătat aiurea că naționalismul american coincide aproape perfect 
cu protestantismul), mediteranieni, evrei cu concepții şi forme de 
viaţă atit de deosebite de rele americane cu fondul lor de cul- 
tură anglosaxonă protestantă. Teama ca nu cumva predominaţi- 
unea vechilor concepții să nu fie învinsă şi eventual dusă la 
extincţiune de noile rase este cu atit mai mare şi mai reală cu 
cit fecunditatea vechilor stocuri americane a scăzut enorm. Pe 
cînd aceştia adoptă în genere măsuri de contracepție, biserica 
catolică care are mare influență asupra masselor de imigranţi le 
opreşte cu desăvirşire iar nivelul scăzut de viață a emigrantului 
dim prima generaţie ii permite creşterea unui număr mare de 
copii. Există deci teama justificată ca nu cumva numărul prea 
mare al noilor emigranţi cu concepții de viață diferită să nu 
poată fi asimilați din cauza numărului prea mare şi vechiul stoc 
american calvinist să nu devină o minoritate, ba chiar o oligarhie 
nordică de cultură anglosaxonă în mijlocul unei masse de o omo- 
genitate relativă. Noua lege din /924 însă rezolvă problema fa- 
vorabi! vechei Americi, Copiii noilor emigranţi crescuţi în şcolile 
americane, în concepțiile protestante, își pot menţine nominal 
religia sau numele, dar în educaţie sau reacţiuni de toate zilele 
diieră puţin de ceilalţi. Totuşi teama rămine deoarece credința 
veche în mediu a descrescut şi teoriile de hereditate în forma- 
rea caracterului nouei generaţii joacă un rol foarte important în 
America modernă. Vechiul stoc american continuă a da alarma 
prin reviste şi conferințe contra sinuciderii rasei lor prin descreş- 
terea nașterilor, comparat cu cea a latino-slavilor, catolicilor şi 
evreilor, dar în rău. Teoria a lost expusă atit în cărțide popula- 
rizare cit şi în manuale de eugenică scrise de savanți cu nume 
cunoscute dar militanţi şi ei—lucrul e vădit—într'o cauză politică. 
Astăzi însă noi tendințe încep a se desina in privința imi- 
graţiunii. Una, exemplificată de lucrările laboratorului de evolu- 
ție experimentală dela Cold Spring Harbour care studiază ge- 


1 Azi populaţia totală este aproape 120 miloane. 


- 


256 VIAȚA ROMINEASCĂ E 


nealogia inventatorilor americani şi caută a stabili coeticientul de 
inventivitate al fiecărei rase şi alta, expusă de psihologul Terman 
şi anume : criteriul de primire al emigrantului să nu fie altul de 
cit unul strict calitativ, indiferent de rasă sau națiunea de ori- 

ne, natural singurul criteriu ştiinţific, deoarece baza luată la 

ld Spring Harbour, inventatorii americani, var fi găsiţi natural 
mai toţi de origine nordică, fie din cauză că primii veniți dispun 
de mijloace materiale şi astfel işi pot trimite copiii la şcoli, fie 
că in trecut s'a atras o calitate mai bună de imigranţi din nor- 
dul Europei, dar care poate azi nu mai subsistă, căci tot Daren- 
port a arătat că selecţia lucrează în modul opus astăzi chiar şi 
în nordul Europei. Aşa de exemplu el arată că în Danemarca 
există un tip danez inferior ca fizic, probabil de origină alpină 
şi care nu are aceiaşi vază in Danemarca ca tipul pur scandi- 
nav, fiind probabil mai puţin adaptat mediului dar în tot cazul 
de o valoare fizică şi intelectuală inferioară. Ei bine, selecţiunea 
lucrează în aşa fel incit majoritatea emigranților din Danemarca 
sint exact. acest tip de oameni. 

In tot cazul, americanul cu spiritul lui progresiv nu va in- 
tirzia a schimba criteriile de emigrare atunci cind ştiinţa mo- 
dernă li va pune la indemină o măsurătoare calitativă a valo- 
rilor umane. 

Din punct de vedere al situaţiei relative economice a fie- 
cărui grup etnic se poate spune că massele ocupă un loc în di- 
rectă relaţie cu vechimea lor in Statele-Unite. Primii veniţi, Ame- 
ricanii de origine engleză şi scoțiană, cițiva de origine olandeză, 
ocupă primele locuri, fiind substitutul cel mai apropiat al aristo- 
craţiei europene şi în care s'au strecurat şi citiva din reprezen- 
tanţii marei finanțe evreeşti. Vin apoi Germanii, Scandinavii, Ir- 
landezii, Italienii şi în fine fostele popoare supuse Imperiului austro- 
ungar, Mexicanii şi în fine Negrii care ocupă azi treapta cea 
joasă a scării etnice, Fără indoială că toate aceste popoare se 
vor găsi intr'o stare mai mult sau mai puţin asimilată, dar ochiul 
Europeanului umblat prin colţurile ascunse ale vechiului conti- 
nent, care a pătruns formele de viață caracteristice fiecărui po- 
por, va putea uşor descifra diferitele aporturi etnice în America, 
tot aşa după cum geologul descitrează vechimea straturilor geo- 
pr după rămăşiţele aparent nesemnificative ale diverselor 


La prima vedere, poate, acest amestec etnic pare neverosi- 
mil Europeanului obişnuit cu mediul omogen al Europei şi prima 
reacțiune este de condamnare. Pe de altă parte insă, cind te 
transpui in istorie şi-ţi aminteşti de vechile uraşe. istorice, de 
aaa, hta pac sei opolite și-i ie ag era 

n cosm im 

spre 0 atitudine precaută. Din acest amestec heterogen nu se 
poate oare obţine o nouă sinteză ? Ce a fost Byzanţul acesta de 
trecută măreție dacă nu o simplificare romană a culturii helene 


DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO 267 


pe care s'au altoit atitea elemente, orientale producind poate una 
din cele mai rafinate civilizaţii şi culturi cunoscute lumii? Ame- 
rica nu este încă un produs finit. Este încă in curs de devenire, 
ceva ce nu va fi nici protestantism calvinist nici catolicism me- 
diteranian, poate nici o exagerare a grupului şi poate nici o ne- 
gare a socialului? Oamenii inteligenţi işi dau perfect sama de 
tendințele ce se desinează şi pledează pentru toleranță şi voe 
bună cătră toţi, creiarea unui mediu prin care fiecare rasă şi 
temperament să-şi aducă contribuţia sa. Este fără îndoială o ati- 
tudine in care se poate uşor observa optimismul american, dar 
care nu e mai puţin sinceră. Kayserling, acest filosof voiajor, este 
destul de sceptic asupra mediului american. America, scrie el în 
treacăt in cartea sa asupra Europei, vali un amestec de religie, 


la majoritatea universităţilor americane, cu 
excepția a trei sau patru din ele (Harvard, Columbia, Princeton, 
Johns Hopkins) fără să mai vorbesc de cei dela şcolile secundare. 


- 


268 $ VIAȚA ROMĪNEASCÀ 


Natural sint şi cauze istorice bine cunoscute la baza acestei se- 
lecții şi anume că mai toate inteligențele americane fie prin 
educație calvinistă, fie prin prd naționale, au fost atrase în 
afaceri pe cind viața universitară şi publică nu a atras decit 
oameni de mina a doua. Situaţia a inceput de altfel a se schimba 
acuma In mod destul de vizibil şi din acest punct de vedere 
America este azi la o răspintie interesantă, a trecerii de la pro- 
ducţie în massă, la producţie calitativă. 

Nu am fost în stare, cum se vedea din cele de mai 
sus, de a ajunge la o concluzie definitivă asupra i dis- 
cutate şi rămine ca viitorul să dea poate răspunsul acestor teorii. 
Am rămas însă cu oarecare îndoială asupra așa zisei calităţi 
superioare a imigrației nordice şi sint mai mult înclinat să cred 
că diferența între cele două calități nu e tocmai mare. Nu te 
poți opri de altfel de a te indoi de multe ori dacă Americele 
atit de Nord cit şi de Sud nu au primit membrii unei anumite 
clase sociale europene şi astfel au fost private de quota partea 
acelor clase sau mai bine zis indivizi cu o hereditate intelectuală 
superioară şi te întrebi dacă în acest caz progresul nou material 
al acestor continente nu va fi impiedicat din aceste cauze. Căci 
contribuţiile lor intelectuale A p acuma au fost extrem de re- 
duse şi sint mulți care cred că nu numai din cauze istorice, a 
necesităţii de adaptare la un mediu nou care a absorbit tot in- 
teresul naţiei în ocupaţiuni materiale. Majoritatea Americanilor 
sînt însă optimişti. Ei au credința că odată acest stagiu trecut, 
odată condiţiile materiale de te create, se va trece la 
stagiul următor al unei eflorescențe intelectuale şi artistice fără 
pereche în istoria lumii. Dacă fenomenul acesta va avea loc, 
atunci toată teoria heredităţii cade şi cu ea şi întregul prestigiu 
al claselor superioare. Teoria mediului va supremă şi teo- 
riile socialiste vor fi complect vindecate. 

Astăzi însă teoria heredităţii pare a fi la modă. Nicăeri 
Mendel, Weissman şi alții nu sînt studiați cu mai multă pasiune 
ca aici. Siegfried spune de altfel ironic că cea mai bună intro- 
ducere in America este Biblia şi o carte de Eugenică! Natural 
problema aceasta fatal trebuia să prezinte un interes imens aici 
deoarece America are onoarea dubioasă de a avea şi criminali- 
tatea cea mai numeroasă din toată lumea. După statisticile com- 
pilate de Davenport! nu mai puţin de 4%, din populaţia ame- 
ricană se află în aziluri, închisori, penitenciare, case de sănătate 
sau trăeşte din caritatea publică. esorul Parker Willis dela 
Columbia University îmi spunea cindva că recunoaşte sincer că 
America este fara unde se întimplă cele mai multe fără de legi. 

tii presează extirparea relelor prin sterilizarea tutulor 
naţilor, criminalilor, imbecililor şi au pregătit tabele interesante 
arătind clar cum de atitea generaţii familiile de imbecili se in- 


1 Vezi „Eugenics“. 


DELA NEW-YORK LA SAN FRANCISCO 269 


mulțesc în mod îngrozitor şi toată progenitura a în aziluri, 
inchisori şi eventual sint menţinuţi poeme piu Socio- 
logii pe de altă parte susţin cu nu mai puţină evidență că mediul 
este toată cauza acestor rele. Ei arată alte cazuri în mod tot 
atit de convingător unde mediul în care infractorii au trăit era 
de aşa natură încît nu puteau deveni altceva decit ceiace sint. 
„A In tot cazul teoria care stabilea o oarecare corelaţiune 
între sărăcie sau neputința de a-şi găsi o ocupaţie şi furt a 
căzut, intrucit America are azi avuţia per capita cea mai mare 
din lume şi şomajul cel mai mic, dar furturile cele mai numeroase. 
Personal prezint poate cazul interesant de a nu fi pierdut sau de 
nu mi se fi furat nimic, atit în cei cinci ani de umblet prin ţările 
europene cit şi în ceitrei de stat în ţară. Am uitat deseori lucruri 
in restaurante, în prăvălii peste tot locul, dar obiectele mi-au 
fost totdeauna inapoiate. Ei bine de un an de zile de cînd sint în 
Statele ep mi = furat în Lică succesiv un palton, un fulard, 
o pereche de mănuși, o a pereche de mănuşi, o pălărie şi 
în fine o nouă e de mingit ME ipiae fahiantna de ge 
neralizări mai atunci cind sint lovit în drepturi de p e- 
tate dar în acest caz evidența este prea copleșitoare! Să fie 
oare cauza în lipsa de tradiție şi de viață de familie a masselor 
americane, atit de complect stărămate, prima de near raze în- 
trun nou mediu iar a doua de noul sistem industrial? 


Aureliu Ion Popescu 


Nenea lancu Dărăscu * 


Cind intri în cancelaria cea mare a profesorilor, din liceul 
Mihnea-Vodă, privirea iţi este ademenită de şirul portretelor rin- 
duite pe pereţi. Galeria foştilor dascăli ai şcoalei e hrisovul ctito- 
resc al lăcaşului. Parcă'ţi strigă din învechitele lor cadre ovale: 

—  Priviţi-ne bine şi aflați de la noi, că şcoala asta are un tre- 
cut. Nu e de azi, de ieri... a 
j. Sigur, că şirul modeştilor vechi dascăli dela Mihnea-Vodă e 
mai pufa | impunător decît al iluştrilor strămoşi din galeriile caste- 
Jelor nobiliare, țepeni în armurele lor greoaie ori mindri în costu- 
mele lor dantelate. Dar dacă spița lor nu se Înşiră pe citeva vea- 
curi, ea tot înfăţişează cîteva generaţii. Asta bate la ochi după 
moda vestmintului, după croiala gulerului şi pe „rar cravatei, dar 
mai ales după tăetura bărbii şi a mustăţilor. Dela barba patriar- 
hală, dela favoriţele împunătoare de mare-duce rus, „dela barbişo- 
nul imperial, în mare cinste la generaţia de pe la mijlocul veacu- 
lui trecut, pănă la mustaţa tunsă englezeşte ori faţa complect rasă 
a contemporanului, s'a scurs un întreg capitol. de istorie. E do- 
vadă că istoricul poate să descifreze etapele unei epoci nu numai 
după-semnele încrustate de daltă în lespezi de piatră, ci şi după 
cele insemnate de foarfecă şi de briciu pe obrajii oamenilor de 
seamă... 

Nu toate portretele din galeria ctitoricească spun ceva ochiu- 
lui celui ce priveşte, Printre multe figuri „nu se poate însă 
să nu-ţi opreşti privirea asupra portretului deasupra uşii. E al u- 
nui bărbat încărunţit, cu părul mare dat pe șpate, undulat şi sbir- 
lit ca o coamă de leu, cu o bărbuţă patrată a la Henri şi cu 
o decorație pe pieptul redingotei. te impresionează în deosebi, 
în această figură, este absența ochilor, ascunşi în dosul sticlelor 
negre ale ochelarilor prinşi după urechi. Cele două petre negre, 


* Din volumul: Printre Apostoli, pus subt tipar. 


i i NENEA IANCU DĂRĂSCU 271 
IP PER GI EI a a AU e De RE 
rotunde, dau portretului un aer crunt, turburător. Nimeni nu poate 
privi întunecatul chip, fără să fie ispitit a-i afla identitatea : 

— Cine a fost ăsta? Sinistră mutră... 

Dacă întrebatul e om mai tînăr, înalță din umeri: 

— Un fost profesor al liceului, 

„ Alţii ştiu ceva mai mult: 
„_— Mi se pare c'a fost director. E cam mult de-atunci. Acum 
vre-o patruzeci de ani. 

— Il chema Dărăscu şi a fost profesor de istorie—comple= 
tează unul mai iniţiat, 

De obiceiu, vizitatorul aruncă portretului o ultimă privire, îna- 
inte de plecare, şi-şi rezumează impresia : i 

— Gheţos tip. Vai de bieţii copii, care i-au trecut prin mină! 

Numai dacă întimplarea îţi scoate în cale vre-o cadră veche, 
care a avut norocul ori dibăcia să se strecoare teafăr printre vir- 
urile de sulițe ale legii pensiilor, şi dacă ai noroc să-l faci să-și 
deschidă inima, atunci informația ia alt caracter : 

— Asta a fost nenea lancu Dărăscu. Ehei, a fost cineva “în 
vremea lui. Om de ispravă, care-şi iubea meseria şi școlarii. A 
rămas de pomină, cît a fost director. Ce scormoniciu! In fiecare 
zi scornea cîte ceva. Te cruceai de unde le mai născoceşte, Ce-] 
mai criticau, ce-l mai cleveteau și-l amărau, bietul om, cei cărora 
le turbura liniştea cu „zăpăcelele* lui ! Oricum, a fost un inova- 
tor, pentru vremea lui, un că 

Şi contemporanul conchide cu ironie : 

— ştia de astăzi îţi impuiază urechile cu activitatea lor 
„extraşcolară“. Ci-că au descoperit ei praful de puşcă ! Bietul ne- 
nea lancu Darăscu făcea de-acum patruzeci de ani activitate ex- 
traşcolară și încă de-a bună, fără reclamă la jurnal şi fără -gălă- 
gie. Nu-i poruncise nimeni s'o facă, nu-l învățase nimeni. Nici 
măcar nu ştia că-i zice aşa... ? 

— Cum fäcea proză Jourdain... 

— Nu, domnule, că el îşi da bine seamă şi de ce o făcea 
şi pentru ce o făcea. Un entuziast, chiar un pătimaș. Dar nu era 
cine să cunoască şi să-l prețuiască. Haret a venit mai tirziu. Şi 
bietul nenea lancu s'a mistuit așa, neîncurajat, ignorat și zeflemisit 
de cei ce nu-l pricepeau. Poate că o cam nimerea şi el uneori pe- 
alături de drum, că n'avea nici un model şi nici un om mai priceput 
ca să-l povăţuiască, decit inima lui. Ce făcea, nu lua de prin cărţi 
şi nu căta să sperie lumea cu înşirături de autori nemți. Pe vre- 
mea aceia nu se inventase pedagoghia asta noua, care a venit să 
sucească mintea dascălilor și a copiilor. Făcea omul cum îi spu- 
nea inima şi chibzuința... 

M'am nimerit şi eu odată să ascult elogiul postum al fostu- 
lui meu director. M'a pus pe ginduri. Poate că bâtrinul panegi- 
rist avea niţică dreptate. Aşa mi-am putut lămuri multe din cit- 
dățeniile care ne minunaseră în copilăria noastră. Şi la lumina i- 
deilor noi ce se vintură astăzi prin şcoală, a chipului cum se în- 


272 VIAŢA ROMINEASCA 


te astăzi datorința unui slujbaş al catedrei, chipul încruntat al 
vechiului dascal—aproape uitat, —din galeria dispăruților atîrnaţi 
pe pereții cancelariei lui Mihnea Vodă, se inconjură cu nimbul 
strălucitor al apostolilor, al propăvăduitorilor, neințeleşi şi huliți de 
contemporani şi nedreptăţiţi de posteritate. 


Liceul Muhnea-Vodă n'a avut parte totdeauna de palatul mä- 
rej care-l adăposteşte astăzi. Pe vremea şcolăritului meu, era nu- 
mai gimnaziu, aciuat în nişte case cu chirie din strada Căruţași- 
lor. Citeva clase şi cancelariile încăpeau în „dăile boereşti din 
faţă, cu ferestrele spre stradă. Clasa întăia era insă înghesuită in 
fostul grajd din fundul curţii. Deasupra uşii de întrare, rămăsese 
simbolicul cap de cal, turnat în zinc, precum şi uşa cu balcon de 
lemn, pe unce se descărca pe vremuri finul în i grajdului. 
Cind treceai din clasa l-a, dela grajd, în clasa ll-a, dela uliţă, 
simțeai că te ridici în ierarhia socială a şcoalei. „S'au boerit graj- 
darii“ ne ziceau cu ironie colegii din clasele mai înalte, care tre- 
cuseră şi ei pe-acolo, 

Clasa a doua era foarte lungă şi întunecoasă. De pe catedră, 
aşezată în partea din fund, profesorii nu puteau să vadă bine pe 
şcolarii din băncile de lingă cele două ferestre dela capătul opus. 
Asta ingăduia şcolarilor să facă tot felul de pozne., In zilele de 
mare näduf, cumpărau bragă ori limonadă dela bragagiii ce tre- 
ceau pe stradă. Paharele treceau pe subt bănci din mină în mînă, 
ca să potolească setea celor înfierbintaţi. Intr'o zi însă, li s'a in- 
fundat băeţilor. Nepotrivindu-se la socoteală, bragagiul şi-a viîrit 
capul pe fereastră şi şi-a cerut sgomotos plata dreaptă a consu- 
maţiei. A fost tărăboi mare în clasă, citiva băeţi au fost pedep- 
siţi aspru și ferestrele au fost închise, ceiace a mărit întunericul 
şi zădutul, de jinduiam după grajdul din care venisem... 

Alături de gimnaziu era un loc viran, plin de bălării, în care 
scoboram pe două căi: ori prin fereastra arestului, cu fiarele 
strimbate, ori prin fundul curții, peste movila de gunoiu care a- 


jungea aproape de înălțimea ulucilor. Locul viran era întăia etapă 


spre maidanul cel mare de peste drum de biserica Icoanei. Aci era 
paradisul nostru, al copiilo:, unde ne răzbunam de orele de clasă 
lictisitoare. Aci eram în toată voia noastră. Aci ne adunam să 
jucăm  nestingheriţi şi nesupravegheaţi de nimeni, barul, capra, 
apiolanul, şotronul, şi cîte alte jocuri spre care ne împingea nevoia 
firească a virstei, de a alerga, a sări, a arunca, a lupta, a striga. 
Tot lucruri oprite de regulamentul nostru de disciplină ca grave 
abateri dela datoria şcolarului, care poruncea să fii cuminte, adică 
să stai in bancă drept, nemişcat şi tăcut. 
Odată era să ni se înfunde. „Cestorul de stradă“ adică elevul 
insărcinat să supravegheze buna purtare a şcolarilor pe uliţă, ra- 
portase numele celor „prinşi“ că jucau barul pe matdanul Icoanei. 


__NENEA IANCU DĂRĂSCU 273 
———— Z NENEA IANCU DĂRĂSCU ________ zn 


Erau mulţi, vre-o trei-zeci, jucători şi simpli „chibi *, Direc 
gimnaziului era pe-atunci Stäncescu, om ee şi mere A fost ini 
mare la şcoală. Ştiam, dela servitorul şcoalei că, dintre profesori 
cel care ne încondeiase mai cu ou şi cu oţet, fusese domnul Ne- 
grețu, de matematici. Nu ne mai scotea din „haimanalele care se 
intind pe străzile oraşului“ şi ceruse să fim daţi afară din şcoală 
„ca exemplu“. Mare a fost mirarea noastră cind am aflat — dela 
servitotul şcoalei, care trăsese cu urechea — că domnul Dărăscu ne 
luase apararea cu multă căldură şi se certase cumplit cu directorul 
şi cu colegii săi, susținind, nici mai mult, nici mai puţin, decit că 
n avem nici o vină! Lucrul ni se părea cu atit mai curios, cu cit 
noi Înşi-ne, în conştiinţa noastră, ne socoteam vinovaţi. Era, fără 
indoială, o abatere dela codul bunelor purtări ale unui băiat cuminte ! 

Intervenţia lui nenea lancu ne-a mintuit, Am scăpat cu o 
morală şi cu cite două ceasuri de arest. 

Am băgat apoi de seamă că această atitudine a domnului 
Dărăscu nu era un capriţiu, o pornire de contradicţie față de co- 
legii săi, cum crezuszm la început. Curind după intimplarea po- 
vestită, l-am văzut trecind el însuşi pe dinaintea mai ui Icoanei 
tocmai pe cînd noi ne găseam în toiul jocului. Am înlemnit de 
spaimă. Jocul s'a oprit. Unii au luat-o la fugă și au sărit ulucile 
=: TA a Heiny scap ră de ul Dărăscu ne-a zîmbit pri- 

+ ne-a făcut semn să nu stricăm jocul şi si-a 

A doua zi, în clasă, ne-a întrebat: FF. AES Cm 

— Ei băeţi, ce partidă a bătut ieri la bar? 

o= olaa Eiai zei ga eng băeţii cu sfială. 

— Ă ra i 
da? vo ar ceilalți pe cine au avut 

— Pe Niculescu B. loan. 

___— Aşa Niculescule, mi-ai tăvălit, care va să zică, luleaua 
prin cenuşe! Mine, să te ţii bine, auzi? Să nu-l laşi pe Pătraşcu 
să-și ia prea mult nasul la purtare. Să băgaţi de seamă, măi băeţi, 
că la jocul ăsta toată filosofia este să-l faci pe adversar să se 
obosească, iar tu să te ţii în rezervă. Lasă-l pe el să aler pănă 
i-o eşi limba de un cot. Tu păstrează-te odihnit pentru Dara 
din urmă. Mai cu seamă să nu te laşi să te incurce cu jocul pe 
lingă prizonieri, ca să te momească prea departe, să te depărtezi 
prea mult de hotarul tău. De-aia v'a bătut, Niculescu B, loan! 

Eram uimiţi şi încintaţi de interesul pe care-l purta domnul 
Dărăscu jocurilor “noastre. Ce departe era de disprețul cù care 
vorbea domnul Negreţu de „haimanalele care se intind pe maidanuri.,.* 

Şi după alte citeva glume şi sfaturi, domnul Dărăscu a în- 
chis incidentul şi a trecut la lecţia de istorie: 

~ _— Acum să ne întoarcem la ale noastre. Să iasă Popescu 
şi să ne spue ce-a făcut Francisc cind a mincat bătae dela Carol 
Quintul, aşa cum a mincat Niculescu B. loan bătae dela Pătraşcu. 

Nici o oră de lecţie nu ni se părea că trece aşa de iute, ca 
ora de istorie. Căci nenea lancu Dărăscu era sfătos, nevoe mare. 


TA 
shui 


274 | VIAŢA ROM NEASCĂ l 


De intra şi se așeza în scaunul catedrei, noi ne făceam loc 
mai bine în bănci, intindeam spre el şi ne găteam de ris, 
căci ştiam că nu putea să înceapă decit cu o glumă. 

w Ce deosebire între chipul şi firea lui! La prima vedere ţi se 
părea că trebue să fie om închis la cuget şi scump la vorbă, Purta 
ochelari negri, ca să-şi ascundă beteșugul unui ochiu scurs. Sticlele 
negre îi dădeau un aer fioros, cu totul strein de firea lui. Capul 
era purtat de un trup slăbuţ şi mărunţel, ceiace nu-! avantaja de 
loc: 'o statue așezată pe un soclu pipernicit. Cînd se aşeza în 
fotoliul catedrei de-abia îi răsărea capul încărunțit. Dar cînd des- 
chidea gura, era o grădină de om. Şi grozav îi plăcea să vorbească, 
bietului nenea lancu! Era imita de n'avea pereche. Ai fi perdut 
ceasuri întregi, ascultindu-l, cîte mai înşira. Cit ţinea ceasul de 
lecţie, ne spunea tot felul de poveşti şi snoave, care de care mai 
duhlii, de ne făcea să ridem cu hohote. Puţine din ele aveau le- 
gătură cu subiectul lecţiei, “Cele mai multe, nici pe departe. Mai 
totdeauna aluneca, nu numai afară din lecție, dar şi afară din Istorie. 
Cind se încălzea la povestit, nu mai era chip să se oprească. De- 
apuca să scoată un elev la lecţie, era vai de mama lui: înțepenea 
pe loc, sprijinindu-se cînd pe un picior, cînd pe celalt. lar nenea 
lancu, care-l uitase la tablă, ne toca mereu, cîte'n lună şin soare: 
anecdote istorice, reminiscenţe personale, comentarii de-ale faptelor 
petrecute în lumea largă, sfaturi părintești de cum trebue să ne 
purtăm în casă, în lume, în viață. Deodată, ne pomeneam că clo- 
poțelul sună de eşire; Singur, elevul uitat la tablă, respira ușurat 
că i s'a sfirşit cânonul și poate să treacă în bancă, să se odih- 
nească. Nenea lancu, mucalit, îşi încrunta fruntea şi se făcea că 
ne dojeneşte, parc'am fi fost noi vinovați : 

— Vedeţi, iar m'aţi făcut să pierd o oră! Alt'dată nu mă mai 
gnr voi. Acuma, luați înainte pănă la războiul cutare. 

i lecţia viitoare se întimpla acelaşi lucru. 

Chiar cînd se menținea pe terenul strict al istoriei, lecţiile lui 
erau pline de haz. Regii şi împărații se certau, se băteau, une-ori 
se şi ucideau, ca oamenii de rînd, care pornesc dela lucruri de 
nimic, ca s'ajungă la cuţit. 

Era nostim de tot cum nenfăţişa războaele : A 

Han Acum, ce şi-a zis Frederic? Mi-a venit şi mie niţel apa 
la moară. la să-l învăţăm noi minte pe domnul Leopold ăsta, să-i 
treacă polta alt'dată să se mai lege de oameni. Şi şi-a strins ar- 
mată, a trecut hotarul şi a năvălit în țara dușmanului. umilă-| 
pe Leopold, şi trage-i, şi tirnueşte-l, şi dă-l cățeaua... Na, satu- 
răte de Silezia! Mai vrei Silezie ? Poftim Silezie ! Trosc, pleosc! 
Până l-a răzbit. Şi-atunci Leopold: Aoleo, dragă Frederic, hai să 
facem prize neică ! 

mploturile dela curţile monarhilor se puneau la cale cu 
formula: 

— Dă-i chefteaua ! 

De pildă: 


| 


—————— NENEA IANCU DĂRASCU 27% 


2 Cind a mirosit Neron 
ra al ecran şi sa scăpat de i cepe o 
- aua“ era de obiceiu otrava cu care 
caz „chelteanas era ir, pumnalul sau palogul Vea piere 
şi mai eontondent. itä cu „bizdoaca“, argument mai plastic 
Cind vroia să ne facă să' i 
: nţelegem i 
sau dintre doi pretendenți, Boris. Ai ile dintre 


u  fofirlica, 


faţă. Alegea apoi din fiecare tabără pe cîte o căpetenie. li boteza, 


celalt : Burică. li poftea pe ami i 
in rone ca să ixeze mai bine atenţia e pri pane table Area 
a aa pir aveau pe Ciurică, Englezii pe Burică (aci cei 
iti IE ngorat începeau să se privească ameninţător). iurică : 
odaie om Cum se cade şi nu mai compigta impotriva mea 
iza dua un aer de milogeală). Dar Buri » de-al dracului: 
n ofidio aie ea EER adversarii țanţoş şi se strimba la el, 
fiecare de "voie A ` că ui a hai să trăim în pace, să ne vedem 
şi ä-i_fitiluri, şi cit p'aci să-i dea si 
i i-t, tiluri, ; p - şi chefteaua. i şi i 
A E ne minți şi i-a tras lui Burică la mir Rean- E Vai 
a, aa RR de pa (Spre a învedera evenimentul in chip 
dicati sa ie fa i se ridică amenințătoare cu pumnii ri- 
Şi aşa, evenimentele istorice era i 
r u prinse în cadrul i 
in aramng opa lua, in mintea noastră, imagina ul bea 
ret » Tirchileşti ori Dealul Spirei, în care mahalagii, ieşiţi în 
porțile caselor, se ceartă, cu minile infipt se 


se dau tava in strad ; e in şolduri, se ocârăsc, 
din colt. n ă, apoi merg de se împacă la circiuma 


Sigur că nenea lancu nu 
i prea era tare la X 
ba mai pre stiință, cam încurca anii şi misa eag erele 
ori ric, dacă inci 
ponina ir se ran era Burgundia ori Lotaringia, Silezia ori Mo. 
ja reg eee discuţie în clasă asupra vre-unei controverse 
acest $ ea laneu o lăsa porom şi o lua pe partea 
$ : ascultat cu placere şi cu i 
teres. Işi da seama singur de slăbiciunea lui la atie: şi pei 


Li 


+ 


Din 
nea lancu D 
rector ca să 


nului Stăncescu, ne-am bucurat, 
chipui director mai de treabă de sit bunul, 


nenea lancu, 


Dar dela început, am suferit o neașteptată decepție. Cum s'a 
văzut director, a întors foaia. Mai, mai 


236 VIAȚA . ROMINEASCĂ a 


acestui de a fi, faima de profesor a lui ne- 
äräscu nu Sra de toți prețuită. A trebuit să vie di- 
iasă din rîndul-celorlalți şi să se ridice pe deasupra lor. 


prietinul jocurilor noastre 


scară, la cana de apă, la umblătoare, la locul viran de-alături, 


nucul din vecini. Fiecare stradă avea cestorul ei. In fiecare seară 
intreagă în curte, la raport, şi cetea în auzul tutu- 


aduna şcoala 


rora pedepsele dae și vinele pentru care fuseseră date. 


Şi pedepse 


buinţate din 


Ne aducea Dumineca la arest şi, 
tar, ca mai nainte, ne punea să 


ceasurilor de 


arest. 


plină ca 'ntr'o cazarmă, 


De frica ra 
una legătură la guler, să 
cu ie de cărbune de teiu pisat, să fim pieptănaţi, să ţinem cár- 


ne pomeneam cu ochelarii lui nenea lancu 
străzii. Nu mai era chip, de frica lui, să mergi la cafenea, la bi- 


minica, pentru biserică! Citeva Duminici, ne-a purtat 
rite biserici, ca s'ascultăm leturghia şi corul, pănă ce a început 


să ne placă 
făcut cu noi 


Ẹ 


nouă. Atunci ne-a ales pe cei ce aveam voce, 
3 „clasă de ansamblu* şi am început să învăţăm 


să nu-l mai aaa 
bá neindu t. Vorbea scurt, mili . Pu- 
y por ia toate mişcările noastre : 
r de ordine şi de materiale, ces- 
peste burete, pe coridor, la 


le curgeau cu orare: gen aihama gpr cucerea 

ul şcolii le transformase in š 
a E în loc să ne lase să jucăm fin- 
scriem şi să 'nvăţăm în timpul 


o lună, două, nu ne mai cunoaștem şcoala. Era disci- 


la 


__NENEA IANCU DĂRĂSCU___________277 


cîntăm leturghia. Mare ne-a fost mirarea, cînd ne-a anunţat tă o 
să cîntăm la biserică... Mai indignaţi au fost părinţii: 

— lauzi, vrea să facă pe copiii noştri țircovnici la biserică. 
Ce, de-aia-i dăm noi la şcoală ? Se vede că e trăsnit de-al bine- 
lea directorul ăsta al vostru ! 

Nenea lancu nu s'a emoţionat. A spus părinţilor, care veni- 
seră să protesteze: „cui mu-i place, să-şi ia copilul dela școală“ 
şi i-a dat zor cu repetițiile clasei de ansamblu, pe care le făceam 
cu Domnu Tache, maistrul de muzică, în fiecare seară. De Paşti, 
eram gata, cu leturghia învățată. Am debutat în noaptea Paştilor, 
la biserica Popa-Trăsnea, unde nenea lancu Dărăscu era ctitor, 

Atita muncă şi tevatură meritau o soartă mai bună. Dar n'am 
avut noroc. Debutul nostru a fost un dezastru, Greşeli peste gre- 
şeli. Strinși buluc, în podul bisericii, cu ochii sgiiţi la domnu Tache, 
simţim că emoția ne tae răsuflarea și giturile, uscate şi înecate de 
fumul luminărilor, scot sunete răguşite. Unde era frumusețea şi si- 
guranţa cintecului din clasă, cind domnu Tache bătea mindru mā- 


să băgăm de seamă că, în uşa altarului, preotul ne face semne 
disperate ca să 'ncetăm și că poporenii, turburați de ceiace ve- 
deau şi-şi închipuiau, îşi răsuceau giturile, cînd spre popă, cind 


spre noi. 


Dar cind a fost să cetească Evanghelia? De emoție, noi am 
sărit o ectenie şi, pierzind corespondenţa răspunsurilor, am inceput 
heruvicul. Timp de citeva minute preotul cetea: „La inceput era 
cuvintul şi cuvîntul era dela Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvintul“... 
lar noi cintam, în acelaşi timp: „Cari pre heruvimi, cu taină în- 
chipuim...*, pănă cind, văzînd că noi il răzbim cu puterea numă- 
rului, preotul, mai înțelept, şi-a închis cartea şi a aşteptat să sfîr- 
şim noi, ca să 'nceapă el. 

Călcind din butie în butie, am ajuns că la un moment dat, 
m'am ştiut ce trebue să mai cintăm. Zăpăciţi, am început s'o tutim 
pe scara clopotniţei, dezertind dela datorie. Gata, gata, să se în- 
tîmple ọ mare ruşine, de nu sărea în ajutor domnul Silivestru. Era 
marele nostru duşman, domnul Silivestru, ajutor de arhivar la Pri- 
mărie in timpul săptăminii şi cintăreţ în strana din dreapta, Dumi- 
neca. Hănea pentru noi aversiunea chirigiului pentru drumul de 
fier, care-l făcea nefolositor şi-i amenința pinea. nul Silivestru, 
încîntat de prilejul ce-i venea pe neaşteptat, de a-şi dovedi impor- 


278 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fă + rici 
, ne-a aruncat o privire plină de dispreţ spre podul bisericii, 
sens a ele o mină de băeţi, strinşi umiliţi in pna tote 
lui, şi-a netezit cu satisfacţie favoritele, a ieşit din strană, fă 
doi paşi inainte, şi dind în minile celor oi copii isonişti parae 
cea cu scoartèle mucegăite și file Ingälbenite, a început k wos 
ne poticnisem noi, pe glasul al şaptelea, cu întortocheturi ori dure 
nasale şi cu cadențe tărăgănate, spre mai marea laudă a ului, 

Ne-am furişat privirea s nenea lancu Dărăscu. pmen 
în strana ctitoricească din naosului, cu faţa severă, gene 
drept înainte (pe cit ochelarii negri ingäduiau să judecăm), ie 
să întoarci capul nici la dreapta, nici la stinga, doar cu 
puțin încreţită, aşa a stat până la sfirşit. Ei 

O săptămină întreagă ne-am simţit ruşinaţi, de nu cutezam 
să ridicăm ochii să privim în faţă pe domnul director, care sa 
foarte rece cu noi. Ne-am dat toate silințele, iar dom Tache şi- 
refăcut notesul, Insemnind lămurit sfirşitul fiecărei ziceri a pe: 
lui şi începutul fiecărui răspuns al corului. |n Duminica ee 
am eşit mai binişor, spre bucuria nemărturisită a lui nenea lan A 
şi spre necazul greu de tăinuit al domnului Silivestru, care ne pin 
dea cu necaz, ca să se vire iar, nepofitit, in treabă. A 

Încetul cu încetul, ne-am obişnuit cu slujba asta şi am - 
ceput să aşteptăm cu nerăbdare Duminecile. Biserica şi coru Aa 
schimbase firea. N'aş putea spune că mai nainte pron ph za 
dincioşi. Mai de grabă indiferenți faţă de religie. Acum îns 
convertisem. Devenisem cu adevărat buni creştini. 

In cîntările liturgice noi am găsit prilej de înălțare a sufle- 
tului şi am simţit apropierea de Dumnezeu. resmga diea aperi 
argintii ridicau cîntări de slavă cătră cel nevăzut, dar a = 
zător, puneam în ele nu numai strădania de a „zice Ineu der 
şi ceva din evlavia neofitului, care se iniţiază în tainele pănă - 
nepătrunse. Şi cite nuanțări ale acestui simţimint se perindau 
desfăşurarea ritualului liturgic ! 


Nu-mi plăcea Inceputul slujbei, cu lungile şi monotonele ec-" 


Doamne mitueşte“, răstit pe nesfirşite variante, cu reci- 
ra poe ceai Ardeam de nerăbdare să intrăm în miezul ser- 
Ve Mite Herik îşi desfăşura „heruvicul* timpii largi şi mo- 


_NENEA IANCU DĂRĂSCU 270 


sana întru cei de sus !* Era trimbiţa triumfului în care suflam vo- 
ioşi, vestind isbinda fiului Domnului, apoteoza credinţei creştine 
biruitoare, 

_ Pe urmă pacea cobora în suflete. Discret, ne dregeam gla- 
surile, tuşind încetişor. Se apropia ceasul cel mare, In fața porți- 
lor împărăteşti ale altarului, preotul rostea cuvintele de jerttă de 
sine ale Mintuitorului : „Luaţi mincaţi, acesta este trupul meu...“ 
Şi lin, aproape şoptit, ca un susur venit de pe altă lume, noi în- 
cepeam dumnezeescul “Pre tine te lăudăm...“ După întâia frază, 
glasurile copiilor amuţeau. Singure rămase, vocile bărbăteşti mur- 
murau ca un acord de orgă: „ţie-ţi mulțumim, Doamne...* 

Ca actorii care, înainte de a intra în scenă, spionează sala 
prin găurile decorului, aruncam şi noi o privire temătoare în jos, 
În biserică. Atmosfera era plină de cucernicie. Conversaţiile înce- 
taseră. Credincioşii se închinau adinc. O bătrină, îngenunchiată 
dinaintea unei străni, făcea mătănii, suspina şi ofta. In altar, peste 
perdeaua catapitesmei, vedeam pe preot, cu coatele sprijinite de 
sfinta masă, cu timplele prinse în palme. Chiar paracliserul ince- 
tase să mai dibuiască feştilele fumegătoare ale luminărilor polican- 
drului cu mucările cele lungi. 

Un semn din ochi al dirijorului mă vestea că sosise rindul 
meu, Era punctul culminant al programului. Trebuia să cint un 
solo. Cinci măsuri, lungi ca o veşnicie... 

Şi glasul meu de sopran rostea, vibrind de emoție şi de ex- 
taz: „şi ne rugăm (bis), Tie, Dumnezeului nostru“. Ultimele note 
erau acoperite de reprisa corului, pe cînd eu, copleșit de greuta- 
tea sforţării făcute, mä lăsam să cad pe bancă, ștergindu-mi frun- 
tea de sudoare, 

După ce trecuse acest moment de supremă încordare, restul 
leturghiei nu mai avea importanţă. Axionul şi concertul se pier- 
deau în mişcarea şi sgomotul norodului care trecea pe dinaintea 
sfintului mir. Zornăit de gologani ce cad pe tava de tinichea, guri 
care mortolesc anafora, uşa care scirție mereu după lumea care 
pleacă, mai înainte ca noi să fi atacat vigurosul final, în ritm de 
galop: „Fie numele Domnului bine-cuvintat, de acum şi pănă 
'n veac! 

Farmecul era rupt. Banalul se pogora, risipind evlavia. Cre- 
dincioşii se împrăștiau, inodind în conversații preocupările vieţii 
de toate zilele. In uşa bisericii, aşteptind pe domnul director, prin- 
deam crimpee din caleidoscopul vieţii. 

Intre două menajere groase : 

— Da' ce, nu mai ai pe Marița ? 

— De dragă, n'am avut ce face. Sluga care se 'nvecheşte e 
ca sita care se găureşte. Trebue schimbată. 

— Nici eu nu'ş ce să mă fac cu tinta asta a mea. Tocmai 
cînd să pui şi tu o varză, o murătură, cind să faci şi tu un bu- 
lion, nare cin' să te-ajute. Tot tu trebue să pui mina pe coada 
lingurii. 


20 VIAȚA ROMINEASCA j 


Intre doi proprietari, ape r colegiul întăiu : 
— i d z u 
— ghh a latre acasă. Ce să cat la Orfeu? 
— te Fleva... l 
— pic vurbească. Ce-mi trebue mie politică? 
— Parcă erai de-ai noştri, neică Ous Ori ţi-ai schimbat 
te-ai dat cu hoţii ăştia > 
care Ba Sg a n părul age dimineaţă, îmi aruncă o 
vorbă aşa, peste ană, Ţiroiu, ştii, comisaru ăl nou... 
legante : 
ee pri n chère, să tie adevărat ce se-aude ? 3 
— A propos de Morăreaschina ? Ai auzit și dumneata ceva 
— Să-ţi spun frang, eu una nu cred. Ar fi, ma parole d'hon- 


de salete... 
uni ORA eu n'o cred în stare. Tocmai ea, care făcea pe Sainte 


— Íl ne jurer de rien... 

In Shah mgka nenea lancu Dărăscu, care, ca gre ea 
răsea biserica cel din urmă. Işi lua ziua bună dela preoți, e, 
clina cu faţa spre altar, apoi venea între noi, în tinda biseric ia 
ne făcea părinteşte, critica cintării. Fiecare îşi avea paner A 
rul care dăduse chix la „Cit de mărit“, altiştii care strig pos 
tare, acoperind pe soprani, iar aceștia, la rîndul lor, în egiti 
apărare, ţipă şi ei ca să iasă de-asupra, başii cari... (ba m ron 
constatat de pe atunci că başii ies totdeauna bine), dirijorul c 
a avut trei intrări greşite şi n'a fost în ton cu popa... 

se ; 

arrir size director, el e de vină. Eu ii ya 
înereu tonul, şi cu muzicuța, şi cu camertonul, şi pr muz > 
pesemne că e no ear inerea o ia tot pe-a 

— In pini băeţi, a fost bine. Vedeţi, Duminica perene = 
fie şi mai bine. O să vie musafiri, granguri de-ãi mari, să ne- 
culte, E cinstea lui Mihnea Vodă n joc! 

— Cine vine ?—iîntrebăm noi curioşi... j 

inec ardea ge aude i n fi 

— ministrul, ori secretaru gi 

eg pe gînduri, neștiind dacă să ne bucurăm, oziheg 
ne temem de vizita unor feţe atit de simandicoast, dă arrid Beo 
portanță nu prea ne dăm samă, dar o bănuim după ingrijo: 
lui nenea lancu. Un bas-curajos ca toți başii-răspunde : ui 

— Apoi o să le tragem un: „Mergi la cer şi te aşează, 
lingă Tatăl...*. e 

i pufnim de nenea lancu incepe să riză cu noi, apo 

FD, romain En întunecă mai tare şi privind în 


amă : $ 
a pp admit necuviinţe la adresa autorităţilor superioare 


şcolare... 


NENEA IANCU DARASCU zi 


Musalirii n'au venit nici Duminica viitoare nici în cele ce 
i-au urmat, orideciteori îi anunţa nenea lancu, până ce-am băgat 
de seamă că era şiretlicul lui, ca să ne zădărască ambiția, 


____— Băeţi, de Moş-ajun, mergem la Palat să cintăm „Bună 
dimineaţa“ Majestăţilor Lor ! 

De astădată nu mai era păcăleală. Judecind după repetițiile 
ce se indesesc, lucrul e serios. Aşteptăm ziua cea mare cu emo- 
ție, dar şi cu bucurie sîntem siguri de noi, Corul merge strună. 
Toate imnurile sînt scoase dela uitare, repetate, încercate, puse la 
probă. Nenea lancu și domnul Tache iși freca mîinile de bucu- 
rie. O să fie bine. 

In noaptea de Moş-Ajun am stat acasă, Nenea lancu ne-a 
poruncit să nu mergem cu colinda. A doua zi de dimineaţă sintem 
aşteptaţi la Palat şi trebue să fim odihniți şi cu vocile proaspete. 

Cine a pătruns întâia oară curtea Palatului regal pe poarta 
cea mare păzită de două sentinele, în mare ținută, cu săbile scoase 
şi spune că n'a fost mişcat, e sigur că minte. Şi dacă aceasta e 
adevărat pentru „domni“, ce trebue să fi fost pentru micuţii şcolari 
ai corului liceului Mihnea Vodă, care, golăneţi și rebegiți de frig, 
inşiraţi doi cite doi în coloană, avind în cap pe domnul director 
şi pe domnul profesor de muzică, au intrat la Palat, ca invitaţi ai 
Majestăţilor Lor, să le ureze în cintec „Bună dimineaţa la Moş-ajun. * 

Un ofițer chipeş ne-a luat în primire la uşa de intrare, ne-a 
purtat prin nişte condoare întunecoase şi sucite, pănă ne-a scos 
într'o încăpere mare şi foarte luminoasă. O scară lată începea din 
mijlocu! camerei şi ducea la etajul de sus. Ofiţerul ne-a spus să 
ne aşezăm pe două rinduri şi a plecat. Domnu Tache a trecut 
prin faţa noastră şi ne-a şoptit de citeva ori: 

— Băeţi, nu uitaţi cum v'am învăţat: binişor, încetişor. Nu 
trebue să sbieraţi. Cine cîntă, nu sbiară; cine sbiară, nu cîntă. 

Era formula lui favorită. O rostea totdeauna, înainte de a 
incepe cintarea, după care ne privea zimbind şiret, ca să vadă 
efectul. 

In urmă, liniştit, că potrivise bine lucrurile, domnul Tache 
trecu la dreapta şi se aşeză lingă nenea lancu. 

Căutăm din ochi tronul regal. Nici nu ne puteam închipui 
un rege înfăţişindu-se norodului altfel de cit pe tron, cu coroana 
pe frunte, cu hlamida de purpură cu inea de hermelină albă 
aruncată pe umeri, ținind intro mină sceptrul şi în cealaltă globul 
cruciger. ie! Nici urmă de tron. Un coleg mai îndrăsneţ 
întrebă un valet în fireturi, care se tot învirtea pe lingă noi. 
Sintem fámuriți: nu ne aflăm în sala tronului, ci în vestibulul pa- 
latului. Frumos—zic în gindul meu—şi în vestibulul ăsta, dar parcă 
ne-ar fi stat mai hine chiar în sala tronului. 


5 


282 VIAȚA ROMINEASCĂ 


In sfirşit, in capătul de sus al scării se iveşte un ofițer în 
mare ţinută, cu pieptul plin de decoraţii, şi anunţă : 

— Majestăţile Lor! 

Ne facem mititei, Simţim că ni se taie picioarele de la ge- 
nunchi şi ni se-urcă noduri în git. Tocmai acum, domnul Tache 
sa repezit in fața noastră, foarte roşu, a strîns diapazonul între 
dinţi, şi ne-a dat tonul: 

— La-sol-fa, la-do-la fa, laaa... „Bună dimineața”. Allegro 
vivace. Toţi! 

Şi dă semnalul de începere, 

In urma ofițerului, care sa dat la o parte, se ivesc Regele 
şi Regina. Ochii noştri ṣe ţintuesc cu lăcomie pe aceste vedenii, 
pe care nu le cunoşteam pănă acum de cit din poveşti şi din 
cărţi, şi pierd din vedere braţele dirijorului, care fac gesturi mari, 
ca aripile unei mori de vînt. Vocile noastre şi-au dat drumul, dar 
sunetele ies gituite, şuierate; cîţiva au luat tonul falș şi nu merg 
în măsură. Domnu Tache*face semne disperate, ca să ne îndrep- 
teze atenţia spre el, bate măsura agitat, o însoţeşte şi cu mişcarea 
piciorului şi cîntă el însuşi cu glas tare, ca să ne luăm după el, 

In zadar. Ochii noştri se opresc doar o clipă asupra lui, 
apoi se întorc din nou în spre scară, furaţi de priveliştea de aici. 
Majestăţile lor scoboară rar şi fainic treptele. In spatele lor ur- 
mează un alaiu de ofițeri, cu hainele greu împodobite de galoane, 
de fireturi şi de decoraţii, doamne de onoare şi o droae de lachei, 
bogat înveşmintaţi, care ţin în mini tăvi mari, pline ochiu cu tot 
felul de bunătăţi, pregătite, cum nu e greu să ghicim, pentru noi. 

Poftim de-l mai priveşte şi ascultă pe domnul Tache! 

Alaiul regal sa oprit în fața noastră și s'a aşezat pe trei 
rinduri : pe rindul întăiu Regele şi a; la spatele lor aghio- 
tanţii şi doamnele de onoare; în fund, pe treptele cele mai de 
jos ale scării, lacheii cu tăvile. Ochii noştri se plimbă de la su- 
verani la tăvi şi de la tăvi iar la suverani. In cele din urmă se 
opresc definitiv asupra tăvilor, pe cînd, subt îndemnul stăruitor al 
baghetei lui domnu Tache, gurile noastre strigă cu energie refrenul: 

— Ne daţi, ne daţi, ori nu ne daţi! 

La aripa dreaptă, nenea lancu a făcut doi paşi înainte şi a 
rămas țapân, ca o stană de piatră, cu umerii aduşi înainte şi cu 
capul în jos, într'o atitudine de respect şi de aşteptare. 

După ce am cintat de două ori „Bună dimineaţa la Moş-Ajun”, 
pe care am sfirşit-o foarte sgomotos, ca o lălăială de cini, care 
latră spre strachina cu mincare, Suveranii au dat să se apropie 
de noi. Dar domnul Tache a fost mai iute. Şi-a ţăcănit din nou 
diapazonul intre dinţi şi ne-a aruncat comanda : 

R ta La-do-mi-do-la, do-mii... „Azie ziua” Andante con motto. 


Mai siguri de noi, de astă-dată, d trecuse 
mul foc, incepem ein „Ai e ziua Aniba AE d pie 


i 


NENEA IANCU DĂRĂSCU 283 


Toți ascultă cu atenție. Suveranul e serios, solemn; se ţine 
drept, cu degetul cel mare al minii drepte in închietura tunici. 
Regina e foarte veselă, zimbindu-ne cu dragoste. Aghiotanţii indi- 
ferenţi. Doamnele, ironice şi disprețuitoare, ne examinează cu face- 
å main-ul, luindu-ne la rînd, de la stinga la dreapta şi pe 
fie care, de la cap pănă la picioarele rău încălțate. Lacheii ne- 
mişcaţi, ca nişte figuri de ceară de la un Panopticum, cu  minile 
în toartele tăvilor de argint, încărcate cu dulciuri. 

Ultimele note sboară spre tăriile plafonului înstucat: „Cînt'a 
ţării neatirnare, tu glas fainic şi sonor !*. 

Suveranii fac din nou încercarea de apropiere. Dar iarăşi, au 
făcut socoteală fără domnul Tache. Furca diapazonului, muşcată 
de dinţii solizi ai dirijorului, vibrează prelung, ca un vaet, braţul 

şi comanda porneşte din nou: : 

— Sol-si-re-si-sol, re-soool ! „Saltă junime“. Allegreto. Toţi ! 

Şi de astă dată, curagioşi, voioşi şi plini de foc, cîntăm: 


Saltă junime, din Rominie, 
Căci bunul nostru, Rege şi Domn, 
Are cu sine, sacră soţie, 
inger de-amoare pentru popor. 
ara de-acuma nu va mai duce , 
rijă de viscol şi de nevoi... 


Aruncăm Reginii priviri pline de înţeles. Ştim că ea e „în- 
gerul. de-amoare* cătră care se Îndreptează prinosul cîntăreţilor. 
Alesul auditor şi-a reluat atitudinea de mai înainte. Regele 
e mai serios; o cută adincă îi brăzdează fruntea, între sprincene, 
Regina, mai veselă, ride cu zgomot şi ne trimite bezele cu virful 
degetelor. Aghiotanţii mai indiferenți. Doamnele mai ironice. 
In sfirşit... $ 
Dar de unde ? Domnul Tache e neinduplecat. E in apogeul 
carierii lui. N'a avut nici-o-dată asemenea public. A prins un rege 
şi o regină. Ar fi un năting să-i lase din mină aşa, cu una, cu 
două. Nici n'au vreme să facă un gest, sau un pas, după cea din 
urmă notă a cintecului care s'a sfirşit şi, într'o clipită, onul 
domnului Tache vibrează, tonul răsună, comanda porneşte şi noi 
începem. Şi astfel, Maiestatea Sa Regele, Maiestatea Sa Regina 
curtenii şi lacheii ascultă încă, de voe, de nevoe: „Azi Rominia 
arma'n mină“ şi „Trompetele răsună”. 
crea art gi ea un, capa. Se site că mt cet 
itor se urzeşte o răzvrătire i a i i 
Cind cea pagr enti bucată s'a sfirşit, toți îşi părăsesc locurile 
se ținuseră ţintuiţi... 
3 a Dar tot omm Tache e mai şiret decit toți. lute ca fulgerul 


— Do-mi-dos0l, dooo ! „Trăiască Regele“. Maestoso. Toţi! 


inceputul de fierbere, s'a potolit ca prin farmec. Toţi au în- 


284 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lemnit. Solemnitatea şi rigiditatea Regelui au cuceri! toată lumea, 
Sint numai stane de piatră. Danii) Tache s'a sucit cu jumătate 
de corp spre Rege şi, tinind privirea în ochii Lui, dirijază cu mîna 
întinsă spre noi, fără să ne privească, aproape mecanic. 

Şi, fiindcă imnul regal nu durează o veșnicie, sa sfirşit şi 
el. Domnul Tache face o reverență adincă, apoi ia poziţia de res- 
pect față de Maiestăţile Lor, 

Nimeni însă ñu se mişcă. Nici Regele, nici Regina, nici aghi- 
otanţii, nici doamnele de onoare, nici lacheii. Toți aşteaptă re- 
semnaţi. Nimănui nu-i mai vine să crează că de astă-dată sa: fi 
sfirşit cu tot dinadinsul. Doar vor mai fi existind note în portativ 
şi imnuri în repertoriul domnului Tache. Acesta a băgat de samă 
şi a început să zimbească cu gura ă. Spre mai lămurită expli- 
caţie a virit diapazonul în buzunarul din căptușala redingotei şi a 
făcut gestul, care însemnează: „Gata !“ 

Nenea lancu Dărăscu, care stătuse tot timpul nemișcat la 
flancul drept, înaintează şi e! doi paşi spre Rege, ridică capul şi 
apoi, se închină din nou, adinc. 

Acum, sa înțeles. Toată lumea respiră ușurată. Regele scu- 
tură voiniceşte, de trei ori, mina directorului: 

Foarte frumos, domnu'director, foarte frumos. 

Apoi se întoarse în domnul Tache, care se grăbeşte să-i 
intindă mina. Regele îi numai două degete, după cuviința ran- 
eului : 

— Foarte frumos, domnu' profesor, foarte bogat repertoriu. 

site, pe domnu Tache, răspunde iute; 

=- nu-i nimic, ce-au cintat azi, Majestate, e nimica toată. 
Mai ştiu multe, copiii. 

— A, da, cred, mai lăsaţi şi pentru alte ocazii — replică Re- 
gele, speriat că începe iar... 

In acest timp, Stage venise în mijlocul nostru. Blindă, du- 
joasă, zimbindu-ne cu dragoste de mamă, minglia pe obraji pe cei 
mai micuţi şi mai sărăcuţi îmbrăcaţi: 

— Asta, săracul, uite ce frig îi este! 

Şi-l înfăşura în glumă cu gluga de jurimprejurul gitului, ori 
îi îndesa minile în buzunarul ei, 


NENEA IANCU DĂRĂSCU 285 


„Acum ghiața se rupsese. Dacă-i vorba luate, lasă bä- 
eții noştri. Tot dichisul tăvilor se deşertă cu 2 freca să a prin 
stomacuri, care prin buzunare, de se umflaseră ca niște cimpoaie. 
Ciţiva băeţi, mai practici, îşi tăiară fundul buzunarelor cu bri- 
cegele, ca să dea drumul la portocale în căptuşala paltonului, a 
cărui margine de jos se făcuse numai gilci. Vinul cald ne încâlzise 
şi ne inveselise. 

Dar, mai vesel ca toţi era nenea lancu. Vorbea cu multă în- 
suflețire Regelui şi mereu arăta spre noi. Cum ne-am dat noi cu 
părerea, spunea că, adică, nu dumnealui ar fi avind meritul, ci noi, 
copiii. Din pricina asta, ne-a intrat și mai la suflet nenea lancu, 
şi i-am ertat pe jumătate cestorii şi aresturile. 


* 
+ » 


Multă trudă ne-a dat pregătirea pentru defilarea de Zece 
Maiu. O lună întreagă ne-am tot rupt pingelile ghetelor bătătorind 
curtea şcoalei şi am tot făcut ocolul străzilor din jurul gimnaziului. 
Dar in ajunul zilei, domnul sergent-aghiotant Tumbulică, maistrul de 
„Arme“ a declarat ritos lui nenea lancu, în faţa frontului nostru 

sc: 

— Pe onoarea mea; Domn' Director, astăzi pot pentru ca să 
zic, băeţii merg straşnic. Dă n'om face noi mart şi pe activi din 
pifă, să-mi radeţi mie o mustață ! . 

Cu sentimentul biruinţii sigure ce ne-aşteaptă, gimnaziul 
Mihnea-Vodă s'a prezentat la Zece Mai 188... ca intäia şcoală se- 
cundară, care lua parte la defilarea, pănă atunci rezervată numai 
armatei. 

Ne-a aşezat în formație militărească in curtea gimnaziului şi 
am eşit în stradă ploton cu ploton, pornind în coloană spre Bu- 
levard. Greu de tot să răzbatem prin mulțimea ce se îmbulzea 
de-alungul Bulevardului. Toată lumea se impedeca de noi. Ofiţeri, 
comisari, domni în fracuri şi jobene, cu piepturile acoperite cu de- 
coraţii, se uitau urit la noi, ridicau mîinile în aer și pariamentau 
cu nenea lancu şi cu Tumbulică. De bună seamă, căzusem in 
mijlocul serbării, curat ca musca'n cratița cu lapte. 

Toţi se răsteau: . 

— Dar cine sinteţi dumneavoastră ? 

— Numai dumneavoastră mai lipseaţi ! 


— Unde să vă mai pui neiculiță, şi pe dumneavoastră ? 
— Nu puteaţi să rămineți mai bine la turcă, măi băeţi ? 


286 VIAȚA ROMINEASCĂ 


DDD: a .———————— 


Poporul, înşirat pe trotuare, în spatele frînghiei ținută de gardişti, 
ace haz şi ne strigă: A. 

— Hei, armata lui Papuc, unde-aţi pornit-o, vitejilor ? 

Nenea lancu era foarte supărat. Tumbulică făcea pe filosotul 
de nevoe, înghițind în sec şi salutind cu mina la căciula lui de 
dorobanţi toate mărimile ce treceau pe lingă el, aruncindu-i cău- 
țături write. In cele din urmă ne-am făcut loc în susul Bulevar- 
dului, în fața unui batalion de vinători, cari ne-au înjurat tot 


Am aşteptat, prej de-un ceas, în care timp nenea lancu Dă- 


| şi-a 
netezit mereu jobenul cu mineca redingotei, a pus de i-a şters 
ghetele de sc şi-a potrivit cravata și s'a plimbat nervos pe di- 


care se găsise cunoştinţă. y 

lar Tumbulică ne făcea îngrijorat recomandațiile : 

— Băeţi, două lucruri : alinierea şi pasul. Toată lumea por- 
neşte d'o dată, cu stingul. Să nu se auză de cit: rrap, rrap, rrap ! 
Şi cind'om trece prin faţa +; ua lor, capetele la dreapta și 
ochii ţintă la Majestăţile lor ; t 

n timp în timp, fluerături de țignale se aud dinspre Mi- 
tropolie şi se transmit din post în post. Atunci, ofițerii dau comenzi, 
toți forfotesc, soldaţii iau poziţie, apoi se dovedeşte că a fost a- 
larmă înșelătoare. In cele din urmă fluerăturile se indesesc. De astă- 
dată e alaiul regal, care a ocolit pe după colțul căei Victoriei cu 
Bulevardul. Ne-am întins giturile, am stricat alinierea, ne-am ales 
cu ghionturi şi cu paturi de puşcă—penghesuite — dela soldaţii din 
spatele nostru, dar n'am văzut nimic. 

Un ofițer gras, pintecos şi roşu ca un rac fiert, cu aa ca 
pe ceafa în trei cute, aleargă şi răcneşte ordine, Soldaţii tre 
să se formeze în coloană de defilare, Cu greutate, cu strigăte, ne 
încolonăm şi noi şi pornim printre cei dintăi. Tumbulică şi-a scos 
sabia, s'a aşezat în fruntea coloanei; nenea lancu este la flancul 
drept al companiei drapelului, înaintea plutonului meu. Inaintăm, tre- 
ret gre calea Victoriei și ne apropiem de statuia lui Mihai-Vi- 
t Merg înghesuit între camarazii din dreapta şi din stinga, 
care mă împiedecă fa mers; cel din spate mă loveşte mereu cu 
virful ghetei în călcăiu. Nu-mi iese din minte recomandaţia lui Tum- 
bulică şi bat talpa cu nădejde de pietrele caldarimului, ca să iasă 
aiga A | 

„rap, rrap, Ir 

a ct în răsunetul marșului nostru, dar în loc de 
cadenţa scurtă şi energică pe care o aşteptam, se desprinde un 


lipăit lăbărțat 
„Tica-lipa, tica-lipa... tica-lipa... 


NENEA IANCU DĂRĂSCU 287 


Un ofiţer se alătură de noi, inso i i 
sbiară în urechi răspicat comanda : ee ea vie 


— Sting, drept, sting drept, i i 
doit Aliniereati Atentie ne pt, stinguu ! Un, doi, un doi, un 

Şi iată-ne ajunşi în faţa lui Vodă. 

La flancul drept al companiei drapelului, văz deodată pe ne- 
nea lancu, care mersese pănă acum ca toți oamenii, că-şi înţepe- 
neşte trupul mititel, începe să bată talpa ca cel mai straşnic pe- 
destraş, se descoperă şi înaintează cu capul întors spre Măria Sa. 
ținind jobenul în mina dreaptă, întinsă înainte. Bravo, Nene lan- 
cule !—ne zicem toți în gind, stāpîniți de admiraţie față de atitu- 
dinea marţială a directorului şi defiläm şi noi, cum putem, făcind 
să răsune paveaua străzii de cadența noastră de agiamii în ale 
marșului : 

— Tica-lipa, tica-lipa, tica-lipa... 

Ni-a rămas o vedenie de-o clipă. Regele călare, aplecindu-se 
spre un ofițer de-alături, de sigur ca să ceară o explicaţie în pri- 
vința noastră; Regina în pavilionul regal, roşie la față, zimbind 
cu dinţii albi și fluturind o batistă. Citeva aplauze răzlețe. Cineva 
din public a strigat: 

„Bravo! Mihnea-Vodă ! 

Binecuvintat glasul bunului cetățean! Ce balsam inviorător 
ne-a turnat în suflete ! Í 

Şi abia trecuți de grupul regal, am fost luați în primire de 
alţi ofiţeri, de alţi comisari, de alţi domni înjobenaţi, cu strigătele: 

— Pe-aici, pe-aici, nu înmuiaţi pasul! Grăbiţi mişcarea. In- 
cepu să defileze armata! . 

De unde crezusem să ne putem înşira pe marginea trotua- 
rului, ca, din actori, să ne prefacem în privitori, ne simțim traşi, 
împinși, goniţi, pănă sîntem băgaţi intr'o uliţă dosnică, Nu ne-a 
rămas altceva de făcut decit să ne urmăm drumul, în pas de vot, 
spre şcoală. Pe trotuar, nenea lancu şi cu Tumbulică, obosiţi, 
după sforţarea făcută, unul cu jobenul, celalt cu chipiul în mini, 
se şterg de năduşală şi-şi împărtăşesc impresiile, 

Tumbulică e radios | 

— Am ieşit straşnic, dom'director, pe onoarea mea ! 

Nenea lancu cra mai sceptic : 

— Nu era pasu tocmai la unison... 

— Par'rdon, dom'director. Eu auzeam bine din capul coloa- 
nei: rrap, rrap, rrap ! Pe onoarea mea. dom'director, nu s'auzea 
decit un rrap, rrap, rrap ! 

Ca un ecou de protestare împotriva acestui optimism din 
cale afară de exagerat, in urechea noastră răsuna mereu tirgiala 
paşilor coloanei : tica-lipa, tica-lipa, tica-lipa... 

Peste citeva zile se citea in gazetă: „M. S. Regele a deco- 
rat proprio-motu pe d. loan Dărăscu, directorul gimnaziului de 


288 VIAŢA ROMINEASCA 


băeţi Mihnea Vodă, cu ordinul Steaua Rominiei, în gradul de ca- 
valer, pentru merite didactice“. 

N'a fost şcolar căruia să nu-i pară bine şi să se şocotească 
ere ca şi el la puțintel din mindria directorului. Nenea lancu 
merită, cu adevărat, săracul, o astfel de distincţie şi cinstea se 
resfringea şi asupra lui Mihnea- Vodă, adică asupra noastră, a tru- 
pei, cu care generalul culesese laurii. S'a fotografiat cu decorația 
pe piept şi reproducerea mărită a dăruit-o şcoalei, ca să se păs- 
treze în cancelarie, La toate serbările şi solemnităţile, apărea cu 
decorația şi o arăta la toţi: 

— Am câștigat-o pe cimpul de luptă... 

Apoi, arătind spre noi: 

— Cu voinici ăştia ! 

Cum să nu-l iubim 2 


* 
+ + 


Nenea lancu Dărăscu n'a avut parte de un directorat lung. A- 

bia doi-trei ani. Inovaţiile lui îl aduceau în conflict cu colegii de 

rofesorat, care îl cirteau. Imputarea cea mai de căpetenie pe care 

aduceau, era că pierde timpul școlarilor şi le turbură mintea 

cu muzica, cu corurile, cu biserica, cu instrucţia militară, cu pä- 

răzile, cu jocurile, cu excursiile, Intro conferință, profesorul de 

limba latină şi greacă, domnul Semproniu Sever Trășcăuoanul, i-a 
declarat ritos : 

— Elevii noştri nu-şi mai văd de carte, reşpectabile domnule 
director dragă. Invaţă doară să maimuţărească pe oamenii maturi, 
să se joace de-a cătanele și să facă pe cântorii la biserică. Uite 
numai, eu am purces să prelucru o statistică. In anul expirat, me- 
dia greșalelor ia limba latină, respectiv elină, era de patruzeci 
de proţente, din care, douăzeci de proțente la gramatică, zece 
proțente la sintaxă şi zece proțente la lexicon. Anul acesta, pro- 
țentul erorilor $'a urcat la patruzeci şi şapte, la, nula opt, ur- 
carea cea mai însemnată fiind la sintaxă Am observat-—şi desfid 
să fiu contrazis—că ocupațiile muzicale ră în detrimentul 
intelighenţei. Fie iertatul nostru unchiu şi magistru, Timotei Aron 
Chișcariul, grăta înțelepțeşte, că nu trebue să periclităm viitorul 
copiilor cu experimente, născute din intelectul nostru prea încăl- 
zit. Diriguim pe copii la dezastru, domnilor colegi... Quidquid 
delirant reges, plectuntur Achivi... 

Stctit de colegii săi de la gimnaziu, nenea lancu nu era în- 
teles și susținut nici la Minister. O dată l-a chemat Mirzea, care 
era ministru la Culte, şi i-a făcut imputări. Nenea lancu i-a ràs- 
puns dirz că așa înțelege să fie e! director la şcoală şi că: „cui 
nu-i place, să-şi caute alt director“. 

La necazurile de la şcoală, se adăogă traiul rău de-acasă. 
Avea bietul om o casă de copii. li botezase pe tofi cu nume is- 


NENEA IANCU DĂRĂSCU 259 


torice : Coriolan, Anibal, Napoleon, Cornelia, Nu era însă 
un tată fericit. Copiii îi aduceau numai poi neama şi buclucuri. 
De pe urma directoratului nu troya nici o folosință materială. 
Ședea în casa lui bătrinească din da Roşiorilor, căci gimnaziul 
n'avea locuinţă pentru director. A incercat să-şi clădească, cu 
bani de Imprumut, o casă mai mare, ca să aibă ce lăsa copiilor, 
dar sa incurcat în datorii şi şi-a pierdut și pe cea pe care o avea. 
Copiii l-au învinuit de chiverniseală proastă, şi l-au tirit in judecăţi. 

Scurt timp după ce a plecat dela direcţie, a eşit la pensie. 
li intilineam adesea, dind tircoale şcoalei, de care fusese indrä- 
gostit şi de care nu se putea i aşa, cu una, cu două. Atita-i 
rămăsese drag, după catastrofa familială şi materială. O ducea 
greu de tot. cinstit, pensia toată mergea la plata cişturilor 
datoriilor şi a procesului cu copiii. Pe profesori, foştii lui colegi, 
ii ocolea ; ne pindea însă pe noi, foştii lui şcolari. Se făcea că dă 
peste noi aşa, la întimplare şi cînd prindea pe cîte unul, se apuca 
să-l descoașă ce face, la ce liceu, la ce facultate urmează? Cind 
auzea că unul a obținut vre-un succes, vre-un premiu, vre-un e- 
xamen trecut frumos-—căuta să-l întilnească negreşit; se bucura 
şi-l felicita cu emoție sinceră. 

Ajunscse o umbră de om: albit de tot, slab, sărăcăcios îm- 
brăcat. Capul îi rămăsese mititei, şi pe faţa lui slăbită şi descăr- 
nată, înconjurată de barba mare și netunsă, ochelarii făceau două 
pete negre enorme, ca la o tidvă de mort. işi păstra însă tot ae- 
rul lui de gravitate şi de demnitate. Nu se plingea nimănui şi-şi 
ascundea necazurile. Nu vroia să fie compătimit. 

Dela o vreme l'am pierdut din vedere şi am uitat de el. 

Intro după amiază călduroasă de vară, imi luam La gre 
pe terasa unei cofetării de peste drum de grădina Episcopiei. Vipia 
soarelui virise toată lumea prin case. Strada era aproape pustie. 
Ciţiva birjari moţăiau D caprele trăsurilor, înşirate în umbra firavă 
proectată de copacii de peste drum. Vinzători ambulanți se odih- 
neau prin colţuri umbrite. t 

inspre şosea, văd apropiindu-se un convoiu funebru. Un 
dric simplu, tras de doi cai, precedat de trăsura preotului şi urmat 
de doi oameni şi o trăsură goală. Recunosc pe unul: e Scoruș, 
un tinăr coleg de profesorat dela liceul Mihnea-Vodă. Celalt, un 
bătrin modest îmbrăcat, pășeşte cu doi pași mai în urmă. E o fi- 
gură cunoscută, pe care nu ştiu de unde s'o iau: poate un servi- 
tor vechiu al liceului, poate vre-o rudă săracă a mortului. Scoruş 
nu e de loc protocolar: e în haine de dril alb, cu pantofi de te- 
nis în picioare. Merge cu capul gol, de sigur şi din respect pen- 
tru mort, dar şi din nevoia de a-și tace vint cu panamaua, ca 
să-şi usuce şiroaele de sudoare ce i se preling pe obraz. 

In lumina orbitoare a acestei zile sachariene, sărăcăciosul 
convoiu făcea o impresie dureroasă. Avusei o stringere de inimă. 
Scoruş m'a văzut şi ma salutat o mutră de mucenic. Am plă- 
tit consumația și m'am luat după el, împins de curiozitate. 


200 VIAŢA ROMINEASCA N 
E EO pleaca ea lee ap 

casță al liceului. —ţin locul lui Oprişan—aşa că trebue să-l d 

groapă. N'am încotro. Uf, ce căldură şi ce 

lometri, domnule, dela Filantropia la 

aştept să trecem de calea Victoriei şi mă urc în trăsură. N'am pi- 

cioare de harăm... 

— Dar familia? Ştiam c'avea copii... 

— Nu vrea nimeni să mai ştie de el. A murit la spital. Se 
stricase cu toţi ai lui. De, e o chestie și asta, să ştii să mori la 
timp. li noi, Ce bătae de cap pân'am căpătat un 
ajutor de la Minister. Toată lumea la băi. Ministerul inchis. E în- 
tre două sărbători; au făcut punte. Bietul moș Dumitrache ăsta, 
îl cunoşti, servitorul cel mai vechiu de la liceu, a fost om de treabă 
şi m'a ajutat mult. Toată alergătura a făcut-o el. E singurul care 
a rămas la şcoală de pe vremea lui Dărăscu. 

Scoruş vorbeşte a lene, în fraze scurte, cu pause dese. Își 
trece mereu batista leorcăită peste obrajii uzi de sudoare, şi 
continuă : 
plecat cu plezirul la Sinaia, cum aveam de gînd, în sărbătorile 
astea, Nimerea la morgă, săracu! 

Mă alăturasem de-a binelea de Scoruş şi „ingroşasem cor- 
po got Eram acum trei după dric. Şi am mers aşa o bucată 

e vreme, 

Privesc cosciugul cu inițialele |. D. Singura co:oană, de flori 
naturale, specii plebeiene : ochiul boului, crâițe şi nemţişori, ofilite 
de căldură, fără nici o panglică, spinzură in bi de pe capacul 
cosciugului. Un buchejel mic, s'a rustogolit de pe cosciug, pe 
scindurile driculuil Fără îndoială, sint omagiul modest şi discret al 
lui moş Dumitrache. 

Mă năpădesc aducerile aminte: barul din maidanul Icoanei, 
corul de la biserică, bună dimineața la moş-ajun de la Palat, 
defilarea... 

Sigur că in vremurile lui de mărire, nenea lancu işi închipuise 
altfel îmmormintarea asta : dricul de clasa l-a cu caii înpodobiţi ca 
pampoane, falaitarii cu matei decorația lui, ciştigată pe „cimpul 
de onoare“, pe o perină inreg mucigai e: port pere 
şcolari, coloana elevilor m gind îngindură cu luminările spinzurind 
de un nasture de la pieptul tunicei, steagul înfăşurat în teaca lui 
de mușama şi cu crepul de mare doliu, atirnind la picioarele aquilei, 
iar după dric, mulţimea profesorilor cu jobenele cernite în miini 
şi a generațiilor de foşti şcolari ce învăţaseră eat eee ip 
adevărată din tilcurile şi sfaturile lui. Mai ales insă, nu putea să 
lipsească corul lui. drag, întovărășindu-l în călătoria de veci cu 
orge ear pa pi certam” „aia ziditor,— Tu ce 

legt; rate „aere c-ar director !*.. Hs 


— Nițel noroc să mai fi avut, să mă fi găsit și pe mine 


_NENEA IANCU DĂRASCU 201 


Incep să mă înduioşez. Duc, fără voe, batista spre ochi, 
unde simt umezeala unei lacrimi. Scoruș mi-a prins mişcarea, dar 
i-a înțeles greşit intenţia : 

— Du-te, mă, de-ţi vezi de treabă, că nu eşti dator să-mi 
ţii tovărăşie pe cuptorul ăsta... Cu mine e altă afacere. Eu sint 
director de vacanţă... 

Şi suspinind, cu filosofie : 

— Noblesse oblige... 


Constantin Kirițescu 


Judecători şi judecăţi de altădată 


|. Necesităţile din ce m ce mai imperioase ale vieţii de as- 
tăzi, fac pe cei mai mulți jurişti să se indeletnicească cu dreptul 
aplicat, ir er lucrativ, im dauna cercetărilor ştiinţifice ale drep- 


tului pur. 
Bim decit de socata, daln Muboh kossar. Va mase 


ant în cc pri partea rara ct tai e 


tului vom găsi instituții uitate, cum era în Moldova, la inceputul 


secolului al XIX-lea, o <Condică a şireților> în care se inscriau 
toți negustorii prinși cu... ocaua mică, şi, cite asemenea condici 
nu ar trebui să se infințeze astăzi | igiena regiza Ata 

r f em- 


ini uitate ale altor instituții a fi existente, cum a 
rd pen ae fur vom cunoaște vechile aşezăminte 


t 

E 
TU 
ir 


în 
generală 
cesară pentru imțelegerea timpurilor de mai tirziu, care 
ele nr e 
ln Istoria Dreptului vom căuta de data aceasta pe judecătorii 
noștri și judecățile de altădată. 


JUDECĂTORI ŞI JUDECĂȚI DE ALTĂDATĂ m3 


2, Justiția romanâ.—ldeia de Justiţie se e în negura 
trecutului îndepărtat, indiferent de fundamentul ep i iell je 
decătorii sau moraliştii o puneau şi de aspectul subt care se pre» 
zinta, ea a esistat odată cu primele conflicte, și a reclamat insti- 
tuirea unui arbitru, a judecătorului. 

In Dacia cucerită, moment din care se pot considera uturile 
embrionare ale unui nou popor, dreptatea s'a Inpărțit mr araile 
Romei stăpinitoare care imprima noua organizație pe pămintul nou 
cucerit și dreptul roman s'a păstrat atita timp cit legiunile tmpā- 
răteşti şi-au purtat aquilele pe aceste meleaguri. De altfel, cele 25 
de tabulae ceratae găsite în minele de la Roşia Abrudului!, cu- 
prinzătoare de contracte romane, monumentele şi urmele scrise despre 
atiția magistrați romani, instituirea chiar a unui prefect al mării 
Negre (praeses laevi Fonti)? cu atribuţiuni judecătoreşti și admi- 
nistrative în această regiune, în fine, o anumită terminologie pur 
latină, care s'a păstrat chiar pănă astăzi cu toată vitregia ticuerariloe 
precum : judecată, drept, arvună (arhabo) etc, — dovedesc cu pri- 
sosinţă existența unei vieţi juridice romane în țările noastre. 

Aceste timpuri, însă, care se confundă cu ultima epocă a 
dreptului roman, privind în special regimul provincial roman — Da- 
cia Traiana — iar nu pe noul popor care abia se forma, cu obiceiuri, 
tradiții și instituţii nol, nu ne interesează mai mult. 

3, Moş. Judeţ. Cneaz. Voevod.—Inceputurile existenței popo- 
rului romin se socotesc a fi odată cu vremurile tulburi ale năvă= 
lirilor barbare, care s'au năpustit în Dacia trecind prin foc şi sa- 
bie tot ce au intilnit în cale. Cu toată retragerea dincolo de Due 
năre a oficialității daco-romane, poporul rămase cu hotărtre pe pă- 
mintul unde s'a pomenit — unde se forma, — păstrindu=și naţionalita= 
tea și obiceiurile in mici centre sătești ferite, de unde adesea <nă- 
vala cutezătoare şi da varvarilor> il isgonia în munți sau în 
locuri mai ascunse. Astfel, inceputurile sociale şi organizația pri- 
mitivă le găsim m viaţa sătească *. Satele erau locuite de cătră ur- 
mașii unui aceluiaşi îndepărtat autor comun care devenea moş. 
(> bătrin) după cum ul se numia moşie. Sintem dar în plin 
primitivism pe care l-a provocat tăerea oricărei legături cu civili- 
zaţie romană şi retragerea în locuri izolate, în plin patriarhat cind 
tatăl familiei, sau moşul familiilor, era autoritatea care se impunea 
tuturor descendenților, tuturor celor ce-i avea în jur. Prin ascen- 
dentul şi experiența sa, se pare că moşul satului, ca şi tatăl fami- 
liei, era cel mai autorizat să supravegheze viața socială și să ine 
deplinească sarcina de è 

Năvălirile barbare iz pe autohtonii acestor ținuturi în 
locurile ferite din munţi, unicaţia deci, nu o puteau face decit 
pe singurele drumuri naturale, in lungul cursului apelor unde de 


I. Peretz, istoria Dreptului Romin, L p. 368. 
V. în e vieţii r i ta gurile Dunării, p. 69. 
vireze bear ó ad-tivă, a satelor, p. Hi $. u. 


24 _ VIAȚA ROMINEASCĂ 
altfel, s'au făcut şi cele mai multe aşezări şi care în de- 
cursul timpurilor au marcat mersul civilizaţiilor. Şi astfel, comuni- 


XVI şi XVII, această denumire poa! înțelesul de «stăpm al ru- 
minului>, al celui adscriptus glebae *, 
cepție de stăpin asupra semenilor săi, spre deosebire de cuvintul 
«judec», care rămase în accepțiunea înrudită de som liber> ?. 

Această nouă orinduire avu ca exemplu aşezămintele germane, 
coloniile săsești din Transilvania, care se pare să fi fost mai vechi 
chiar decit așa zisele descălecări ale țărilor romine *. Comuna era 
condusă de un cap ce se numia şoltuz m Moldova (după german 
medievalul scholteisse ”, iar în Muntenia de un județ, avind un 
consiliu compus din 6 până la 12 pirgari ¿din germanul biirger). 
Aceştia asumau puterile municipale, cumulind însă unile ad- 
ministrative cu cele judecătoreşti, pe care le m vreme ; 
astfel, într'un document din timpul lui Ștetan cel Mare, se arată 
că +oamenii acela ce ascultă de mitropolia din Roman, să nu aibă 
a-i judeca nici şoltuzii, nici ptrgarii, etc...» *, Pe încetul îşi pier- 
dură atribuţiunile j , tăminind numai cu cele administrative. 

Concomitent, interesele militare aduseră în fruntea sătenilor 
înarmaţi, a voinicilor ce-şi aparau «sărăcia, și nevoile, și neamul», 
pe șeful militar care purta titulatura slavoebulgară de cneaz, iar 
dacă avea în subordine mai multe sate și cneziate, titulatura de 

oevod. Lirmind evoluţiei naturale tuturor „ ca şi - 

preoți ai Egiptului, ca și regii semiți şi căpeteniile încep 
istorice, aceştia cumulau puterea militară, puterea suverană şi pu- 
terea judecătorească, pe care o vor păstra tot timpul în 
lor de domni ai secolilor următoare, lăsind cu totul m umbră pe 
judele micilor ţinuturi și al timpurilor pașnice. 

Aceștia erau judecătorii primitivi, ai epocii intunecoase, a tn- 
rilor vieții noastre judecătorești. 
4. Locul de judecată.— Unde judecau |? Problema este din- 
tre cele mai grele, Documentele noastre, chiar mai recente nu vor» 
besc de nici-o casă de judecată și nici măcar de o casă comunală 


N. lorga, De-ale noastre (Istoria Rominilor), p. 33. 
C. Giurescu, Despre boieri, p. 92 ş. u 


1 
3 
4 Xenopol, Istoria Rominilor, ed. v. Il, p. 177. 
saaa, r 


JUDECĂTORI ŞI JUDECĂȚI DE ALTĂDATĂ 25 


așa cum era în Apus !. Desigur că loc de judecată era umbra stes 
jarului, ca în vechiul drept germanic, era piața adunărilor, era me 
săşi casa judecătorului, era, oriunde se ducea judecătorul care își 
păstra investitura tot timpul şi pretutindeni; căci învestitura de a 
judeca nu i-o atribuia nimeni, ci exista inerentă titlului său de 
voevod şi puterii absolute pe care o deţinea. 

A 5, Dreptul aplicabil.—Un drept cert, aplicabil, nu exista. In- 
tr'o lucrare elementară?, Heliade Rădulescu susţinea că «prima 
condică a Rominiei fu Pentateucul lui Moisi, implinit cu principiile 
evanghelice». Nu ştim intrucit această susținere este întemeiată, 
Poate că religia creștină ce Dirica în țările noastre, aducea o- 
dată cu rarele cărţi, și morala cea nouă care inspira pe conducăe 
tori ; sintem tot în domeniul ipotezelor şi deducțiunilor. De bună 
samă insă că dreptul aplicabil erau tradiţiile şi amintirile dreptului 
roman moștenite, era obiceiul ce se forma pe incetul și nesimţite, 
imprumuturile de drept slav dela triburile paşnice și prea puţin grä= 
bite, ce se scurgeau spre Dunăre, —și mai presus de toate, era acel 
jus boni et aequi, care dacă este intemeiat pe bună credință și 
aplicat de capete luminate, nu poate să dea greş niciodată, 

* 6, Domnul. Divanul. Boierii-judecători.—lkpoca cea tulbure 
a năvălirilor şi începuturilor, şi-a găsit sfirşitul, 

După trecere de multe veacuri în timpul cărora rominii in- 
temeiaseră şi desvoltaseră în special viața sătească, redusă ca și 
cerințele de atunci, odată cu creşterea nevoilor şi intereselor s'a 
dezvoltat și viața orășenească ; totodată dezvoltarea vieții de star 
determină o organizare, evoluind astfel dela forma primitivă şi sim- 
plistă a județului, la formele din ce în ce mai complexe ale voe- 
vodatelor şi domniatelor de mai tirziu, 

pare că în sec. XIV-lea sint începuturile acestor domniate, 

care și-au purtat mai departe viaţa lor agitată intre vecini intere- 

sați sau năvalnici. Şirul de domni şi domnişori care s'au perindat 

uneori citevà luni, alteori decenii, a fost marcat la intervale şi prin 

ae de energie şi orinduire, care pe lingă minunate fapte de arme, 

au preocupat şi de viaţa socială a supușilor, care își urma cursul 
restrins şi modest, cu toate satisfacţiile și vicisitudinile el, 

Domnul, forma în care se transformase voavodul sau judele 
epocii anterioare, cumulase toate puterile. El devenise nu numai 
conducătorul în războae, ci după slavona, care era limba oficială 
a cancelariilor în Răsărit, se numea şi gospodar, adică stăpmul 
casei, suveranul, iar mai în urmă, cind nu se mai află subt suze- 
ranitatea nici-unuia din vecini, îşi luă titulatura de -samoder/au- 
nic», adică: de sine stăptnitor *, este alfa şi omega, este capul 
administraţiei, al puterii militare, este stăptnul vieţii supușilor şi 
totodată dispune de onoarea lor și de dreptul de a-i judeca. Con- 


1 La Germani un Rathaus; la Francezi, Hotel-de-Vilie. 
2 H. Rădulescu, Elemente de istoria Românilor, ed. 1861, p. 105. 
3 Xenopol, op. cit, M, p. 137- 


tra acestei autorități și judecăţi şi Inaintea aceluiași Domn, supușii 
nu aveau altă cale de atac, decit tndurarea sau bunăvoința Dom- 
nului următor, întrucit nu era cunoscut principiul autorității lucrue 
lui judecat. Acei <rămași de judecată», cel mult se puteau feri de 
executare, trecind hotarele, devenind i, afară dacă, fiind boieri 
de samă, nu reușiau să-l scoată din domnie prin intervențiunea 
oștilor străine şi cu riscul tăierii capului sau a m 

organ consultativ era Divanul Domnesc, sau adunarea 
boerilor mari și a înaltului cler, care, cu o formă solemnă, iși da 
părerea asupra hotărtrilor pe care urma să le ia Domnul, acesta 
nu fe urma avizul, decit era în conc şi cu voinţa 
sal, Mai cu samă în cauze politice, arbitrariul Domnitorului se 
exercita în afară de orice consultare, astfel, Ștefăniță Vodă a ju- 
decat pe Luca Arbore hotărindu=i executarea, astfel Alexandru 
E r a judecat pe boierii săi, astfel au făcut atiția Domni 
ai celor două ţări, dind voe liberă autocratismului lor nemăsurat. 
Ba, un călugăr raguzan, vorbind de Ecaterina, doamna lui Mihnea, 
ne arată că «nu mai are tihnă, fiindcă ţara e mare şi alte județe 
nu sint, decit ori ea, ori Domnul, hotărăsc toate» *. 

In atară de Domn şi ca un atribut al puterilor locale, jude- 
carea princinilor mai mici era lăsată pe sama boierilor, tiecare pe 
la locurile lor, în Moldova, după spusele lui Cantemir „sfetnicii 
domneşti şi boierii cei de divan din starea întâia, indată ce se află 
afară din laşi au putere în toată (țara) să judece și să hotărască 
pticinile cele de judecată> ”, 

Ştim că boierii erau orinduiţi intro anume ierarhie, <fiesce 
care boierie se păzia şi se cinstea la rindueala sa», —după cum 
spune cronicarul. 

In Muntenia, cel mai de samă boier, ale cărui atribute erau 
deţinute la început de însăşi voevodul, era Banul *, care purta 
titulatura de banul Severinului, banul Craiovei, sau în fine, Marele 
Ban. Aceştia «la boierie smt mai de frunte, și altă putere au peste 
Oh, nu numai a giudecă, ce şi cu moartea pre vinovaţi a căzni ">, 
avind deci deplină putere a judeca şi dispune de viața supușilor 
din banatul lor, ca şi Domnul, în Moldova banul era un boier de 
o mai mică importanță, 

Un alt boier de samă, cu dreptul de a judeca în numele 
Domnului, era Vornicul (din slavul dvor = casă, curte). În special 
în Moldova, Vornicul de Țara de Jos și cel de Țara de Sus, au 
jurisdicţia acestor regiuni şi în special «poate să hotărască pedeapsa 
morții la talhari, la ucigași și la prădătorii de biserici şi la alți 


1 Xenopol, op. cita 4, p. 144; V, p. 164. 
2N.1 Istoria R Bior în chari icoane, ed. Ramuri, p. 08. 
D. Cantemir.” Deaschierea Moldovei, Setare Divanul de judecata, 


5 ibidem, Cantemir, cit.—Hron. ÎI, p. 372, 


JUDECĂTORI ŞI JUDECAȚI DE ALTĂDATĂ 207 


făcători de rele şi fără a întreba pe Domn '>. Cu vremea titulatura 
de vornic se dădu unora din vel-căpitani (mari căpitani), acele 
căpetenii militare care incă de la mceputul organizării domniatelor, 
reprezentau puterea Domnului în diferite centre, înlocuind cu incetul 
pe vechii juzi sau județi” , astfel, în Muntenia se cunosc vornicul 
de Tirgoviște, vornicul de Cimpulung şi vornicul de Bucureşti, 
care se pare că aveau jurisdicţia rurală a acelor ținuturi, Vornicii, 
impreună cu alți slujbași mărunți denumiți banii de judeţ * ajun- 
seseră să judece pricinile penale cele mărunte ale satelor, spre 
ec mgpre lo marile i ae se Bucureşti, trgove sau Craiova, 
unde a unile ju cționale erau incredințate numit 
judecători de scaun. i a 

In fine, Vasile Lupu, îngrijorat de năvălirile tătare şi desore 
dinea de la +marginea> răsăriteană a țării, a instituit Serdarul, un 
judecător re , mai bine zis un guvernator militar, în grija că 
ruia a dat regiunea de la Tighina şi pănă la Greceni, cu indatorirea, 
între altele, de a cerceta intuaeăle și a judeca trei zile pe an prin 


tirguri *, 

Toţi pir constituiau instanțele judecătoreşti mai mult sau 
mai puţin reg . Hotărtrile lor nu se puteau apela decit la Domn, 
mărginindu-se dar, tot la bunul plac al acestuia, — dacă jalba mai 
putea să 'ajungă până la el. 

judecătorilor li se da insă cuvenita cinste fără osebire, intrucit 
“cel ce va sudui... pre giudeţ sau pre vre-o slugă a giudeţului pre 
carele va fi trimes giudețul să facă vre»o slujbă iară neștine'| va 
imvălui şi nul va lăsa să-și umple slujba după invățătura mal ma- 
refui său, această greșală este ca și cind ar Îi suduit pre domnie >. 

7, Bresle.— Dar pe lingă această justiţie, ale cărei atribuţiuni 
erau corecționale, cu foarte puţine excepții, mai era o jurisdicție 
aparte, care iși cișştiga autoritatea pe incetul şi temeinic şi a cărei 
judecată se intemeia mai mult pe buna credinţă și obiceiu, spre deo- 
sebire de abuzurile nenumărate ale puterii absolutiste care cumula 
legiferarea, executarea şi jurisdicţia. 

Erau judecătorii comerciali— ca să întrebuinţăm terminologia 
modernă, — ai breslei, 

În adevăr, din nevoile negustorilor şi micilor industriași ai 
timpului, de a-şi apăra interesele lor profesionale şi ajutorul mutual 
ce au înțeles să-şi dea, s'au constituit așa numitele bresie sau 
starostii (Ivatstvo = frăţie), care işi alegeau un sfint care să le apere 
și un staroste ca să le conducă, iar starostele, cu ajutorul frun- 
taşilor, veghia la bunul mers al breslei sale și judeca afacerile din- 


1 Cantemir, op. cit, p. 148. 

2 C. Sărăţeanu, Citeva cuvinte asupra vechilor instituţii... p. 6-7. 

3 C. Giurescu, p: cit, p. 95. 

4 L Nistor, Istoria Basarabiei, p. 134, = 

5 Pravila lui Vasile vapa, Pentru cei ce vor sudui pre p sat pre 
oamenii domneşti, glava a; Pravila lui Matei Basarab, glava 48. 
6 


700 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tre negustori, sau dintre meşteri, calfe și ucenicii lor !. Și simptomul 
este cu atit mai interesant, cu cit reprezintă o îndepărtată indepen= 
dență a comercialului față de civil, în ţările noastre. 3 

5, Judecata Domnului. — Aceştia erau judecătorii, — dar unde 
şi cum judecau? 

Cele mai autentice documente sint cronicele contemporane și 
in special, înteresantele însemnări lăsate de Cantemir m a sa Des- 
criere a Moldovei. 

Domnul judeca la Curtea sa, de obiceiu în fiecare zi, ba unii 
Domni, ca Dabija Vodă «de duo ori făcea divan în zi. Deci la 
Divanul cel de dimineaţă, dvoria toți la Divanu, iar la cel de 
kindie, umblau fustașii pen tirgu chiămind oamenii la divan =. A- 
colo, la Curte, judecă de obiceiu într'o sală specială, «sala cea de 
judecată», sau «divanul cel mare», care seste totdeauna în mij- 
locul palatului domnesc *». 

Insă judecata nu era legată de un asemenea for, Astfel, un 
călător francez găseşte la 1585 pe Petru opul judecind subt un 
cort așezat în tața Curţii domnești din laşi*, în timp de războiu 
barem, netăgăduit că Domnul putea face dreptate la Curtea sa, pe 
cimp, subt cort, oriunde nevoile sau răutăţile omeneşti i se aduceau 
la cunoștință şi oriunde se afla. 

După același obiceiu domnesc, boierii mari sau mici, se pare 
că judecau pe impricinaţi pe la curţile lor. 

ul putea judeca „la divan sau fără divan», așa cum 
tăcu Constantin Basarab zis Cirnu (1654-1658) domnul Munteniei, 
cu seimenii care I| nemulțumiseră *, De asemeni, Domnul judecă și 
hotărăşte singur unele din „jalobele» primite, pe care i le ceteşte 
Logofătul cel de taină " și <sceie d'asupra lor hotărtrea domnească», 
sau dacă sia i “jalove mincinoase sau care cuprind vre=o cerere 
fără dreptate, le rumpe» ', 

Cind judecau îm Divan și anume numai «pricinile cele mari», 
sau „cind se află nedreaptă judecata vreeunui boler», trebuia 

rată o anumită rindulală și indeplinite anumite formalităţi, Ast- 

el, Domnul se așeza pe scaunul domnesc, în spatele căruia se 
alla chipul lui Cristos luminat cu o făclie. La stinga Domnului, 
— partea cea mai de cinste după obiceiul turcesc ”,— venia Mitros 
şi apoi veliții boieri după rangurile ce aveau, iar în spatele 


1 Xenopol, op. cit, VII, p, 1I ş.u. 

2 N, Costin, Letopise| (ed. M. Cogâlniceanu, v. I p. 5). 
3 Cantemir, op. cit, p. 185. 

4 lorga, Istoria Rominilor în chipuri și icoane, p, 68. 

5 M. Costin, Letopiseţ (Cogălniceanu, I, p. 352). 

6 Cantemir, op. cit, p- 190. 

7 Ibidem, 


ipis, quae pars Turcarum moribus habetur hono- 
ratio... a sinistro latere, quod Turcarum moribus inter Moldavos dextro ha- 
her rr aa sl. Şăineanu, Influența orientali... v. I p. C şi Cantemir, 
oc. cit, p P 


=. 
Ru > . 
e al, k 


RI DECĂŢI DE ALTĂDATĂ ______ 29 
a 
lor, boierii paiă, adică c ă de slujbe!, in faţa Domnului era 
mulțimea ad altă cinste decit astăzi ?. $i pe lingă 
de care era nevoe. Mulțimea de tm- 
pricinaţi aştepta afară sau în sălile alăturate și erau tatroduşi pe rind. 
Primul care vorbea, reclamantul şi m urmă ptritul, <in 
enunchi» și «cu glas ta upă cum spunea călătorul francez 
1585 despre care am - it, sau cu cuviință şi moderațiune,, 
cum am zice astăzi, După ce erau ascultați amindoi în păstirile 
tor, Mitropolitul, urmat de ceilalți boieri, 1și arătau părerea »fiește= 
care precum socotește», iar boierii cei fără slujbe, bolerii paid «nu 
cutează să zică nemică,.. fără numai atuncea cind sint întrebaţi de 
Domn >. Și dacă, fiind vre=o pricină corecțională cum intilnim 
mai în toate judecăţile timpului, cel ptr este găsit vinovat, Mitro- 
politul arată «de ce pedeapsă este acela vrednic după legile poli- 
ticeşti şi bisericești», dar totodată <pune inainte mila domnească, 
căreia nu poate judecata să-i puie hotar +» ; asemenea fac şi boierii, 
iar Domnul hotărăşte. 


Impricinatul iese pe altă uşă a Divanului, afară numai dacă 
nu cumva | luau în primire mumbaşiri! şi zapeli’ să-l ducă la 
gros * să=și ispășească pedeapsa. 

Dacă piritul nu se prezenta, sau dacă fapta comisă ti reclama 
indiscutabil prezenţa, în special în a ale precum erau : 
tălhăriile, crimele, etc., atunci era Adus <techer«mecher= de olăcari 
sau alți oameni de-ai stăpinirii. Astfel, călătorul francez Guillebert 
de Lannoy care trecea prin Moldova la 1420, arată cum a fost 
prădat cind se apropia de Cetatea Albă şi plingindu-se autorităţilor, 
tăptuitorii au fost prinşi în citeva ore și aduși înaintea sa, legaţi și 
cu ştreangul de git’. 

O pricină se judeca în Divan intro zi şi numai dacă este 
prea încurcată» dura mai mult timp, — «în trei sau patru Divanuri *». 

Am văzut că Domnul şi Divanul judecau ca instanţă apela- 
tivă, pricinile mici care m prealabil au fost judecate deja de boieri 
sau de cătră vornic. Aceste prime judecăţi ce nu vor fi fost Ñi- 
cute <după legea politicească și bisericească şi după inchipuirea 
pricinei>, se cercetează în prealabil de Logofătul cel Mare care «le 
trumpe» şi “îndreptează pe jeluitor la Divanul Domnesc ">, 


1 L. Şăineanu, op. cit. § 56; Cantemir, loco cit. 

2 „Şi cind mergea la casa boierilor, ori In ce cinste de boierie era 
acelu boieru, eşia inaintea lui şi-l priimla cu șlicul a-mină, şi bigindu-lu în 
casă, stindu boierul în picioare și cu aprodul, îi da poronca Domnească, şi 
punea pe aprodu de şedea şi apoi gaam boierul”, CGiheorgaki al Il-lea Logofăt, 
Condica (Cogalniceanu, MI, p. 302). 

3 Cantemir, loc. cit., p. 187. 

4 Ibidem. 

3 Şāineanu, op. cit, § 68- i 

6 la gros, după butucul (gros) cure se lega de picioarele celor Inchiși. 

7 E Nistor, op. cit, p- 58. 

R Cantemir, loc. cit, p 189. 

9 Idem, p. 192. 


caută numai să vază, de este judecata curmată drept după legea 
i, precum scrie în mărturia vornicului care se dă după obiceiu 


Hire partea cea învingătoare '», iată dar cum, în àcest caz, Divanul 


fleca în drept, —cum am zice astăzi, —deci ca o instanță de ca- 
sare, fără a mai evoca fondul dacă prima judecată s'a <după 
legea țării». 

9, Judecători şi judecăţi. — Judecătorul trebue să fie drept 
“să fie tuturor miloserd, ne-aducător aminte de rău, ne-minios, ne- 
făţarnic, neeluător de mită... să nu crează lesne fără de intrebare 
prepunerile și prrile și bănuelile *» , fiindcă enu se cade de acolo 
să se nască strimbătăţi, de unde se nasc giudecăţile=, cum spune 
cronicarul Muste ", In „/nvățăturile* pe care le-a lăsat fiului său, 
cucermicul Neagoe Basarab referindu-se la <judecată» scrie: «deci 
Domnul care va giudeca drept, acelasi Domn adevărat şi unsul lui 
Dumnezeu și va dobindi lumina care nu va trece niciodată, lar 
Domnul carele nu va _giudeca pre dreptate şi pre legea lui Dume 
nezeu, acela nu este Domn, nici se va chiema ător şi unsul 
lui Dumnezeu, ci va fi pierdut în periciunea cea de veci, și, pentru 
fățărnicia lui, nici faţa lui Dumnezeu nu o va vedea *». 

C e pomenesc pe Domnii care dădeau «giudecăţile cu 
mare direptate și socoteală, cu fără lățărnicie, cu cinste, eară ni- 
mânui cu voe veghiată>, Astfel, Miron Costin vorbind despre 
Radu Mihnea, arată că <la multe divanuri zicea cătră vornicii de 
şloată : Vornice, zi celui om, mine să mai iasă la Divan | ferindu=se 
să nu hie greşitu cumva giudecata, Și de se timpla greșitu giude- 
tulu la unui Divanu, să îndrepte fa altul *+. De asemeni, cronicarii 
mai vorbesc, ca buni judecători, de Constantin Duca, acel care 
«făcea dreptate tuturora şi mai virtosu celoru ce se pirau pentru 
vecinătate» şi «de avea pre cineva a-l certa, cu blindeţe răspune 
dea zicind: Ce-ai Acne pede R a ră lunea” 
mai proști, măcar de se timpla şi țăran cei gios: luați» 
pre dumnealui și-l puneţi la popreală. Sau de era de certat: daţi»i 
a toege *>, de asemeni era socotit ca bun judecător și Gheorghe 

uca ”, 

Linii Domni erau buni, aşa de buni incit se minunau chiar 
cronicarii. Astfel, se relatează că Alexandru Ilias, domnul cel de 
doi ani al Moldovei, zicea celui rămas la gludecată: «pas de 


1 Idem, p, 191. 

2 Pravila lui Matei Basarab, glava Pervala (1). 4 

3 Nicolae Muste, Letopise t raa ahon m, 33). 

4 Invāțäturile lui Neaoa (SE câtră fiul sa Tociodit; ed. Neamul 
nara me co cre MRI iceanu, |, p. 2865). 

n, n , 
6 Neculai Costin, Letopiset (Cag àlni p. 41). 
7 lon Neculce, Letopiset (Cogäiniceanu, IM, p. 195). 


Tes 


JUDECĂTORI ŞI JUDECAȚI DE ALTĂDATĂ M 


plăteşte celuilalt, că icai luat cu strimbul, Deci de zicea unul: 
plăti-voiu Doamne, numai ca să mă mai păsuiască pănă la o zi, că 
sum sărac şi nam cu ce-i plăti acum. Eară piritul așișderea de 
iznoavă dacă zicea : mie încă îmi trebue, că sum sărac și îmi mor 
copiii de foame că n'am cu ce-i hrăni, ci mă rog Doamne ca să se 
pună acest om la inchisoare, sau să-mi plătească acum că nu-l 
pociu ascepta. Atunci Iliaș Vodă scotea bani din pozunar de la 
sine şi plătia pre datornic '», 

i Domni erau aspri în judecata lor, cu toate că păziau 
legea. ais aceştia Sres e pe TnS CaN al cărui *giudeţ 
ca pe pravilă era», Şi att de a , neitt Episcopului 
Varlaam al Hușilor, ira zis în erai) l ode răsar pam 
cind iți vinu cărțile mele? Ţi-oiu rade pletele *», 

Dar erau și mulţi abuzivi, «răsipitori de lege» cum ti numeşte 
cronicarul *, care judecau cu cruzime și uneori cu părtinire, a» 
ceștia insă își făceau judecata potrivit imprejurărilor celor turburi 
ale timpului, cum a fost Vlad Țepeș, sau după cum simţiau că 
vre=un boier incearcă să le clatine domnia. Dintre toți aceștia, vom 
cita tipica judecată a lui Țepeș pe care o găsim în nişte narațiuni 
săsești din sec. XVI-lea, aflate în mănăstirea St. Gall: prinzind pe 
un țigan hoţ şi cum alți tigani veniră să-i ceară libertatea, Țepeș po» 
runci să-l spinzure , țiganii i-au spus că «nu acesta este obiceiul» 
(es wer. nit is gewonhait), Vodă ar fi dat ordin de îndată să-l farbă 
intrun vas cu apă și să-l minince aceşti tovarăşi care interveniseră 
pentru el *, De altfel, toate aceste naraţiuni arată grozăvii de pe« 
ruptitudinea şi cruzimea acestui Domn, pe care pă, numește decit 
Dracol ” , efectul acestor cruzimi ni-l invederează alte narațiuni, 
ruseşti, anonime, din care reese că nu tolera nicio Fră-declege, 
indiferent de persoana făptașului şi atit de temut era, incit deși la 
o fintină pusese o cupă de aur, nimeni n'a îndrăznit so fure *, a 
semenea exemple citate, sint numeroase `. 

Dacă Domnul păcătuia din cind în cînd în judecata lui, apoi 
de sigur că boierii, micii seniori care aveau în mina lor toată pu- 
terea, comiteau abuzuri cu attt mai multe, cu cit se aflau mai de- 
parte de Scaunul Domniei care reprezenta şi Scaunul controlului. 
Astfel, se relatează că dacă se dovedea <vre=un boier că a făcut 
judecată fățarnică, luind mită, sau făcind părtinire, sau neavind 
măcar pricepere să judece, atuncea se pedepsește cumplit "=. Nu 
este mai puţin adevărat, că dacă apelul făcut de cătră cei nemul= 


1 N. Costin, Letopiseţ (Cogăiniceanu, Ii, p. 6) 
2 Idem, (Idem, p. 55). 
3 Gr. Ureki, Laopo (CARA eee, i, p 213), A 
4 Cf. L Bogdan, Vlad Ţepeş şi naraţiunile germane şi rusești asupra 
lui, p. 97. 
i Cf. versiunile No. 1, 10, 17, i8. 22, 23, 
I. op. cit, p. 127. 
idem, p- 131. 
Cantemir, op. tit, p. 185. 


-MA VIAŢA ROMINEASÇA 


țumiţi, înaintea Domnului, se dovedea netemeinic, atunci «il peig 
seşte pre acela cu bătaia pentrucă a defăimat judecata boierului 
și n'a ținut în samă porunca stăpinească `v, 

judecata trebuia întemeiată pe puternice dovezi, căci «nu se 
cade nice se destoiasce pre om a-l osindi ori m ce chip, de nu se 
va foarte scula spre dins, multe mărturii să mărturisească, la arătare 
şi la adevăr de gr omului aceluia Îi atunci săel judece după 
tocmala bisericii *». Această dispozițiune, cu toată anatema biseri- 
cească oe o sancţiona, rămtnea la libera apreciere a judecătorilor. 

10. Norme de drept.— Judecata se da potrivit vilei şi 
potrivit cu legea ; un călător din 1702, Edmond Chisthull care Ine 
soția pe lordul Paget, lost ambasador la Constan „trecînd prin 
Muntenia, arată că « se imparte după țării, care 
se asamănă cu dreptul roman», iar <puterea de a osindi la moarte 
nu O are decit Domnitorul °>. 

Pravilele, sau dreptul pozitiv, erau în bună parte norme de 
drept bizantin cu o puternică inrturire religioasă ; glavele sau 
paragrafele lor cuprindeau mai mult dispoziţiuni penale, evidentă 
dovadă a primitivismului ativ la noi. Astfel, se cunosc pras 
vilele lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, și Pravila mai veche, dar 
pierdută, a lui Alexandru cel Bun. 

In afară de pravile, în diferitele documente ale epocii, cer- 
cetate de istorici, în diferitele cronici, cărți de judecată date, hotăr= 
nicii, anaforale, zapise sau sineturi, se pomeneşte de legea sau 
dreptul țării“, im realitate obiceiul țării sau obiceiul pămintului, 
care constituia cu adevărat legea aplicabilă a ţării noastre, De aici 
se poate înțelege cn de uşor era ca pe lingă <giudecarea cu direpe 
tate> şi precedată de rugăciuni adresate Celui Astoteputernic spre 
a-| <desbrăca de minie și de lene, că omul cel minios şi cel lenevos 
nicio dreptate nu va tace săracului '>,—să se treacă la abuzuri, 
impărțindu=se dreptatea după obraze. Astfel, cronicarul Ureche, 
re uase la epoca lui Alexandru Lăpuşneanu, scrie: «În Mol- 
dova, au cei mai mici cei mai mari acest obiceiu, de pieră 
tără giudeţu, fără vină și fără samă, S „ cei mai mari, giudee 
cători , singuri piriși; şi plinitorii legii *!», 

Astfel, acest interval de citeva veacuri, jurisdicţia noastră pe 
lingă arbitrariul judecătorilor a fost guvernată şi de pravilele care 
se edictează şi de obiceiul pămintului care intrase în firea locuitorilor 
şi despre care se în toate scriptele ce se făceau. A- 
ceastă epocă a pravilei şi a «legii» insemnează trecerea de la abu- 
zul atotputintei puteri centrale, la aplicarea unor norme a căror 


1 Ibidem, ' 
2 Pravila bisericiască de la Govora (1640), glava 98. 3 
3 Ed. Chisthuli, Călătoria noastră în Turcia şi intoarcerea In Englitera, 
Bulet. Soc, Reg Romine de Geografie p. 202/1922, 
dia 4 Ci L Peretz. Istoria Dreptului Romin, v. IL, p, 90 ş.u. cu documen- 
citate. ; 
5 Invätäturile lui Neagoe Vodă, p. 226, 
6 Ör. Ureki, Letopiseţ (Cogâlniceanu, I, p. 220). 


JUDECĂTORI ŞI JUDECĂȚI DE ALTĂDATĂ 303 


autoritate este deplin recunoscută, iar puterea judecă i 
: ; s torească de 

tot centrală şi cumulată cu cea ese utivă. ap: resp fi delozată 
unor agenți secundari, capătă un caracter mai popular şi omenesc, 
din acela de esență superioară care iÍ pă 

pe care H păstrase atita timp cit 
rămăsese ca exclusiv atribut al Domnitorului, Totodată apare și 
+ Divanul», un sfat consultativ care, cu tot rolul său de figuratie, 
reprezintă inceputurile judecării m colegiu. 
id rr alu se sogna Insă în numele Domnitorului, care res 

zinta și puterea executivă, prin aplicarea peceti ţării !. 

A l Domniile fanariote, =La inceputul sec, al XVII-lea sue 
zeranitatea turcească asupra ţărilar romine, luă caracterul unei 
conduceri directe şi efective. Domnitorii începură a fi numiți din 
foştii dragomani ai Constantinopolei, pe termen mărginit, pe parale 
multe care trebuiau scoase prin nenumărate şi absurde biruri puse 
asupra poporului, devenind unele și slujitori ai Turcilor, Neinţe» 
legerile dintre Ruși, Turci şi Austriaci se ţin în şir și locul lor de 
răsbuinire ea pămintul rominesc, Administraţia se schimbă, boierii 
țării devin tap făcind loc clientelei sau slujitorilor noilor domni — 
se vede că de atunci se zice schimbarea Domnilor, bucuria nebus 
nilor !» — care căutau să se despăgubească de darurile pe care 
trebuiau să le facă după obraze și după mărimea işlicului. Ţările 
sint ocupate pe rind de Austriaci *, de Turci” şi în special de 
Ruşi *, subt diferite pretexte, astfel că justiţia se Impărțea cind de 
organele locale care trebuiau să țină samă că »bietul om e subt 
vremi», cind de organele centrale, ba uneori chiar de organele o- 
cupaţiei militare, aceasta este epoca zisă a fanarioților deşi nu 
toți domnitorii erau veniţi din Fanar, în timpul căreia deşi cultura 
a progresat, deşi limba rominească s'a păstrat şi Imbogățit subt 
pojghița limbii greceşti care înlocuise slavona din cancelarii, deşi 
în cele mai multe cazuri, justiția avea abuzul drept normă, — totuși. 
se fac primii paşi in organizarea judecătorească. 

12, Ispravnicii, Oltenia subt Austriaci, Domnul, — Am văzur 
că cei mai mici judecători, un prim grad de jurisdicție, erau bornicii, 
banii de judeţ şi judecătorii de scaun, Constantin Mavrocordat, 
m cea de a treia domnie a sa, reformă această organizare, subt 
influența turcească ”, el institui pentru fiecare judeţ cite doi ispravnici 
dintre care, în fapt, <unul este grec, după cum se știe, şi tovarăș 
cu Domnul “>, avind atribuțiuni administrative și judecătorești ^ Dar 

1 Ibidem, p. 133. Y 

2 în Muntenia 1789-1791 ; în Oltenia 1718-1739; în Moldova 1787-1791 

3 în i Muntenia, în anii 1821-1822. 

4 în Muntenia 1769-1774, 1806-1812: în Moldova 1739, 1769-1774, 
1788-1792, 1806-1812, 

35 |. op. cit, § 68. 

6 M. F. Zallony, Despre Fanarioti, ed. Alcalay, p. 60. 

7 Aceştia din urmă corespund cadiului, la Turci Alex. Ipsilinte seris 
Intr'o carte domnească : „Am rinduit la fiecare judeţ cite doi boieri, unul 
a fi judecător şi altul a îi ispravnic“, care Însă au atribuțiunile în comun 
si A vrea mea a da nizamul cel desăvirzit a bine intocmi starea 
judeţelor şi a țării, face trebuință n fi ispravnic şi judecător deavalma” (V. 
A. Urechia, Istoria Rominilor,], p. 43; cf, şi p, 134. 


34 VIAŢA ROMÎINEASCĂ » 


multele neințelegeri ce se iviau de la o vreme, pentru păminturi, 
pentru şerbirea lucrurilor (= servituţi), pentru tmpresurări, reven- 
dicări, o er fars şi atitea emak =ne i păci 
mai puteau fi prididite de ispravnicii preocupaţi mai mult cu a 
buțiunile lor administrative, — determinară Domnii de mai tirziu să 
separe aceste două atribuţiuni (v. infra $ 19), aceasta însă nu ex» 
cludea competenţa jurisdicțională a ispravnicului, care răminea volnie 
«cind nu va avea să caute alte pricini ale judeţului». 

Se pare insă că în fapt, intre ispravnici şi judecători erau 
chiar tă co pentru puterea jurisdicțională, pe care cei dintăiu o 
pierdeau datorită, de sigur, atribuțiunilor lor executive care crelau 
implicit nemulțumiri, iar ceilalți o ciştigau prin increderea de care 
i u să se bucure, Astfel, se cunoaşte conflictul ce s'a ivit la 
1795, în timpul domniei lui Alexandru Moruzi, cind slujitorii is- 

ravnicului voiau ei să judece în locul judecătorului Toma Deleanu, 
a bilciul din Slatina , iar Marele Logotăt, care a cercetat cazul, a 
arătat că judecătorul nu putea fi turburat în atribuțiunile sale, ine 
trucit prin chiar cartea sa de numire se arată că «judecătorul să 
aibă a căuta toate pricinile de judecăţi ale locuitorilor, să le ho- 
tărască, şi ispravnicii să nu se amestece» ', 

La laşi, în urma reformelor făcute de Const. Mavrocordat, 
se instituiră şi trei boieri judecători care «să fie impreună cu alţi 
boieri la toate trebile, judecăţile și sfaturile nelipsiţi şi le-au rtnduit 
şi leată cite 50 de lei pe lună fHeșştecărui boier». ? Aceştia con- 
stitulau divanul veliților boieri, 

Pe de altă spa Oltenia, care prin pacea dela Passarowitz 
(1718) trecuse subt Austriaci, căpătase o nouă orindulală, aproape 
identică cu a Munteniei, Astfel, judeţul era impărțit în cte 4 plăşi, 
părcălabul sau primarul comunei, avea jurisdicţia penală a faptelor 
de mică importanță care se pedepseau pănă la ZI de verzi, fiecare 
plasă era administrată de ctte un ispravnic care avea și atribuţiuni 
judecătoreşti: în civil rezolva pretenţiuni pănă la... 30 lei, iar îm 

al, avea dreptul de a aresta și a pedepsi cu gloaba până la 3 
Își cu bătaia pănă la 50 de vergi. În fruntea județului era cite 
un vornic care judeca pricinile de o deosebită importanţă, în afară 
de acelea care se pedepseau cu moartea sau cele privitoare la moşii, 
care rămineau de atributul ocirmuirii centrale ”, 

In fine, pe deasupra tuturor era tot Domnitorul. Omnipotentul 
Domn îşi acea atribuțiunile judecătorești , el judecă pe boieri, 
pe marii tari, în primă și ultimă instanță. De asemenea judecă 

cele mari, cum ar fi tălhăriile, crimele, etc. și se pronunță 
asupra rilor ce s'a îndrăznit a se face contra cărților de ju- 
decată ispravnicilor sau judecătorilor de scaun , alteori trimetea 


1 V. A. Ureche, op. cit, IV, jalba şi pitacurile dela p. 401—404. 
2 loan Canta, pla cere (Pie iii, p. 183), 
3 Xenopol, op. cit, IX, p. 75, 


Po 


——— JUDECATORI ŞI JUDECĂȚI DE ALTADATĂ 306 
afacerile mai mici să le judece sau să le cer ă 
mească «boierii cel mari» sau pauni, ceteze, să le izbră- 
13, Cum se judeca ? — Cronica ne arată citiva Domni şi m 
pe acei dela inceputul epocii fanariote, res d legea și 
animați de sentimentul milei sau al dreptății. Astfel, Nicolae Ma- 
vrocordat în prima sa domnie, ctnd a judecat pe lordache Roset 
Vornicul «au pusu de au întrebatu pe Mitropolitul Gedeon, care 
era faţă la Divan, dovedindu-se aceasta asupra lui lordaki Vor- 
nicul, ce zice pravila» ; şi acesta +mergind la gazdă... după ce sa 
ridicat Divanul, au trimis scris cu slova lui dindosul cărţii cei de 
ptră asupra lui lordaki Vornicul, cum pravila serie...» * lată dar 
pe Domnitor judecind după lege, lar mai tirziu, cind a venit în a 
doua domnie şi i se plingeau Jupinesele unor boieri care erau 
arestați de Turci la Varna, el vle arăta cinste şi le zicea de şedeau 
şi cu cuvinte bune le mingăia, cum că are nădejde fără de zăbavă 
să vie şi dumnealor (bolerii) pe la casele sales. * 

Totuşi, lumina favorabilă tn care niel arată unii dintre cros 
nicari pe acest „ caută să o umbrească Nicolae Muste, dieac 
stare de divan, care scrie surprins «că şi țăranilor au fost dat voie 
de se ridicau cu piră asupra boierilor, de nici ti băga în seamă, În 
divan suduiau mojicii pre boieri și cum eşiau la divan de se jeluia 
unu țăranu pe unu boieru, îndată da pre boieru în mina ţăranului, 
fâră de nici o giudecată sau dreptate>. * 

Dar abuzurile incepură odată cu venalitatea crescindă a Dome 
nilor, pe care nusi lega nimic de ţară, şi cu dorinţa de câpătuială 
a clientelei care constituia alaiul celui căftănit, Şirul Domnilor 
abuzivi este destul de mare şi judecata se da de pe obraze, de pe 
interpretările... fanariote ale timpului și intereselor celor mari, de 
sigur că dacă Nicolae Muste ar fi trăit o jumătate de veac mal 
tirziu, şiear fi schimbat păterea ce o avea despre «giudecată>. 

14, Jurisdicție turcească, — Cind era Impricinat însăși Dome 
nitorul, instanța de judecată era sublima Poartă, Stăpinul cel mare 
și nevăzut, care Il numise și Il trimisese pe trei ani in domnie. 
Acesta îşi exercita jurisdicţia de obiceiu printr'un trimis sau vreun 
cadiu, Astfel, m cronica lui Enachi Cogălniceanu, găsim următoarea 
intimplare a lui loan Mavrocordat, care l-a costat și domnia: un 
evreu rău-platnic a fugit din țară și subt imboldul unor conaţionali 
din Constantinopol a făcut arzaval {= jalbă) plingindu-se <că i-au 
luat Domnul muierea de au umblat cu ea» și pe el l-a inchis în 
citeva rinduri. Sultanul Mehmet tl dădu tn primirea unui Zaim- 
Bumbaşir cu ordin să-l ducă m Moldova, o să cheme un cadiu 
care să judece pricina dind un lam care să se execute de îndată. 
Ajunşi în Moldova, Domnul trimise pe Bumbaşir la gazdă şi opri 


1 loan Neculce, Letopiseţ (Cogălniceanu, Îl, -3 417). 
2 N. Costin, Letopiset (C ceanu, I, p. A 
3 Acsinti Uricarul — Letopiseţ (Cogäinicean p. 135) 
4 Nicolai Muste — Letopiset (Cngâlniceanu, II, p. 41). 


306 


VIAŢA ROMĪNEASCĀÀ 


evreu, apoi vau repezit poroncă la toți neguţitorii turci din 
ași şi la toţi musafirii turci ce se afluu în laşi, ca să se afle la 
două ceasuri din zi, toţi la curte, și făcind scire şi cadiului să fie 
şi el şi toţi boierii cei mai cu boieriiși fără boierii, și aduninduese 
cu toții au eşit şi Domnul, să pue butuci ovreiului şi în 
mini și în picioare, și aşa să-l aducă la Divanu». L-a judecat 
cadiul, l-a întrebat, iară el <n'au avut ce răspunde, fără decit au 
spus drept că alții l-au pus la aceasta, iară el nu-i vinovat». Domnul 
a intrebat pe cadiu şi pe ceilalți Turci ce psă merită, şi au 
răspuns că este bun de spinzurat l», Cadlul a dat ifam, Turcii au 
plecat şi pe evreu *l-au spinzurat de o dugheană, țiindu-l trei zile 
spinzurat=. Bumbașirul cînd a aflat, era tirziu: Domnul respectase 
forma, cadiul dase ilamul, bumbaşirul a fost «dăruit bine» şi evreul 
iși luase pedeapsa. În urma acestui fapt, bogatele rude ale con- 
damnatului, prin daruri, prin intrigi şi ațiţind pe alți candidaţi la 
domnie, au reuşit să provoace mazilirea Domnitorului Mavrocordat, ' 
se apela la Poartă chiar pentru afaceri intervenite 
intre boieri şi se pare că de această uzanţă se abuza în mod ve» 
xatoriu, înctt Domnitorul Nicolae Caragea interveni la Constanti= 
nopol printr'un arz, ca să nu se amestice în afacerile judiciare ale 
țării, * alteori se amesteca chiar cadiul din proprie iniţiativă. ” 

15, Forme de judecată. ~ Nu ştiu Ra făceau judecăţile is- 
pravnicii şi boierii care işi mal păstrau acest privilegiu pentru pri 
cinile de mai mică importanță. De sigur că la «scaunul isprăvniciei», 
sau la «curtea boierească», sau în vre=o “canțelarie> unde aceştia 
iși aveau principala lor aşezare, —se împărțea și dreptatea. 

Domnitorul judeca insă la Curtea sa, în Spătărie! «avind 
ușile deschise» şi în zilele hotărite, judecata se făcea uneori di- 
mineaţa, adesea după masă şi pănă în apusul soarelui, <la vreme 
de chindies, cum zice cronicarul, 

In ajunul zilei consacrate, vornicii înc ințau pe jeluitori 
despre aceasta ca să vină ms emeen divan. Trecuse timpul cind 
nevoiașii puteau să dea jalba ului, pe uliţă, sau cind 
la biserică ; pg fanariot «cind umblă, pica aa dr a 
ti atinge pieptul, fi ține pe jumătate inchiși, se tace este 
surd — boală care il scuteşte să audă cererile ce i se fac, dar care-i 
îngăduie să satisfacă pe acele care ti vin la socoteală sau care sint 
uşor de indeplinit, —se uită drept înaintea lui, într'o mină ține mā- 
tăniile cu care se joacă neincetat, şi vorbeşte încet și cu glas dulce». * 

La Divanul cel mare, Domnul așeza în loc de cinste pe Mi- 
tropolit și boierii după rânduiala gradelor lor, purtind fiecare semnul 
boieriei, iar paicii şi ciohodarii (= garda şi slujitorii) ședeau în pie 


DP S STS. 
"A 
- - 3 


s JUDECĂTORI ŞI JUDECAȚI DE ALTADATA 


——————————— 
— 
Îi a a 


cioare în faţa Domnului. Impricinaţii erau introd rind, de 
preferinţă să fie ambii de faţă, —ni pd relatează e pu Pup er de 
deau <poroncă pe unul singur la Divan să nu-l scoată= ',—vel Lo 
gofătul le cetea jalbele şi Divanul ri judeca; de bună s , 

vala voinţa Domnului, întrucit nu cunoaştem vre=un caz de diver” 
genţă ce s'ar fi iscat la vreo judecată. Pe lingă Divan mai erau 
şi 5—6 uricari (= scriitori, logoteţi) cunoscători aj limbii slavone 
“ca să poată ceti şi tălmăci hrisoavele cele slavonesti de moșii 
inaintea Domnului». Hotăririle se pronunţau şi scriau de indată de 
cătră logofăt, cu condelul de pană de giscă, pe care-l inmuia în 
călimara lungă, cu picior, înfipră în briu, de altfel, tot Constantin 
Mavrocordat în a doua sa domnie, a hotărtt ca ori "căre judecăţi 
se făceau, toate le scriau la condice, şi boierii cei mari din laşi, 
şi Ispravnicii de pre la ţinuturi», * şi tot acesta avea cițiva dieci 
(= scriitori) care treceau In condici plingerile ṣi deslegările pe care 
le va da Domnul; ca și <ispisoacele de moșii, cite mergeau la Divan». * 

16, Norme de judecată. Zirale populare.— Nu trebue să a+ 
vem iluzii prea mari asupra modului de judecată, 

După cum am văzut, dacă unii Domni erau cu direptate si 
respectau legea țării, cei mai mulți și m special Domnii de che 
trei ani ai ultimelor decenii din această epocă, aplicau arbitrariul 
cu toată liniştea sufletească, Astfel, un observator şi contemporan 
al epocii, dr. Marcu-Filip Zallony, ne arată că m Principate nu 
erau nici măcar norme precise care să se aplice în judecată: <o 
confuziune complecță domneşte în justiţie, Pe lingă citeva legi oto- 
mane, mai sint în vigoare şi părți din Codul lui Justinian şi un ne~ 
pătruns haos de obiceiuri locale. Fiecare domn are dreptul a legi- 
fera așa cum ti place și Romii sint spoliați necontenit, cind pe 
baza unei ordonanțe, cind după un firman, cind printr'un simplu 
decret al Hospodarului. Rominii n'au nici-o lege care să-i prote- 
guiască , orice lege ar invoca ei e combătută sau revocată prine 
trun decret sau firman, a căror aplicare convine mai mult nevoilor 
Domnului, Astfel supunerea oarbă, într'o țară unde legalmente drep- 
tate nu există, a devenit un obiceiu *», 

Desigur că, date fiind aceste imprejurări, din acele vremuri 
datează nelin a poporului în judecata celor de sus, care se 
manifestă prin zicalele populare: <punesți căciula mainte şi te ju- 
decă singur» ; sau, mai limpede: «puneţi căciula jos și, după ce 
te vei judeca la dinsa, fă ce ţi-ai pus în gind>, căci «judecata este 
ca o trăsură cu două oiști, cind mainte, cind înapoi o poţi mina», 
iar «judecătorul este ca șarpele, niciodată nu merge drept>, De 
altfel, cheltuielile cele mari cu judecățile, au tăcut să se zică : "cine 
se judecă, adeseori pierde un bou și ciştigă o pisică», sau "cind 


1 Gheorgaki Logotitul, Condica (Cogâlniceanu, IH, p, 327). 
2 lon Neculce, Letopiseţ (Cogălniceanu, I, p. 417). 

3 Ibidem şi Spätarul L Canta (Cogălmiceanu, II, p. 183), 

4 Zallony, op. cit. p. 74. 


308 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


te apuci de judecată, pregăteşte»te de plată», căci «judecătorii sint 
nl O parere unde oile aleargă de frica lupilor, şi de 
aai i roh eralar n Sr oz 


sau al celor puternici, îşi făceau interesele în dauna poporului, Şi 
exasperarea acestuia, de sigur, era atit de mare, incit ne a- 
junge la Domn «cāci il mincau sfinții», și cu attt mai puțin la 
Sultanul cel a-tot-puternic, recurgeau şi la... forțele supranaturale : 
se cunoaşte un descintec de judecată pe care babele —pe ctt se 
vede, primele asistente ale impricinaţilor—1l pronunță infigind trei 
fuse în pămint: 


Cum tusele stau părăsite 
Gaiei în pămint înfipte, 
judecata lui... — (cutare) 
Să stea înfiptă 
ŞI părăsită, ! 
(Va urma) 


—— 


| 6. Dem. Teodorescu, Poezii populare ale Rominilor, p. 397. 


Un oaspete 


Se află în mijlocul nostru un om în vrâstă, frumos, 
cu fruntea înaltă și privirea inteligentă a unor atenți ochi 
căprii,—un om bine îmbrăcat, afabil, zîmbind tot timpul 
modest şi plăcut. 

Un om care se bucară de respect şi merită respect, 

Sînt cu deosebită atenţie pentru el nu numai stăpînii 
casei, ci și musafirii. 

Nimeni nu începe conversaţia. Acest drept pe ziua 
de azi i sa dat numai lui. Şi numai ceia ce vrea el, de= 
vine obiect al unei conversații generale. 

lar el, acest om simpatic, cu figura de profesor, nu= 
mai pune întrebări. 

Nişte întrebări uimitor de naive pentru o societate 
compusă din intelectuali, care nu pot suferi conversațiile 
comune, care evită de obiceiu chiar temele „arzătoare“ ale 
zilei,— oameni care aruncă paradoxe, care trăesc cu visuz 
rile unui îndepărtat viitor, 

— Explicaţiemi, mă rog, dece toţi zic Petrograd, şi 
nu Sanct=Peterburg ?* 

— Dece Duma se numeşte „cea de a patra?“ 

— Nu ştiţi cînd merge trenul la Vilno? Vreau sā 
merg la Vilno. Vilno e oraşul meu natal, 

Intrebări caraghioase, absurde ! 

Nu=s nici măcar copilăreşti. Un băiețaş de zece ani 
n'ar pune asemenea întrebări! 


* Numele vechiu. (N, trad.) 


Li > “ > Rs E oi w i ~= y 
310 VIAȚA ROMINEASCA À 


Dar noi nu rideam de aceste întrebări ridicole ale că= 
runtului domn cu aer de profesor, 

Noi le ascultam cu răbdare şi răspundeam cu plă= 
cere. Întrecîndu=ne unii cu alții, căutam să=i explicăm clar 
şi inteligibil, şi despre Petrograd, şi ry t războiul Japo= 
nez; şi despre Dumă, și despre orașul lui natal, Vilno, o~ 
cupat de nemți, | 

lar întrebările curgeau una după alta. vag j! 

Zîmbind uşor şi cam deconcertat, omul ciudat se justifica. 

— Să mă ertați, vā rog. Dumneavoastră probabil vi 
s'a urit să vorbiți despre nişte lucruri pe care demult le 
cunoaşteţi. Dar cu... eu nimic nu ştiu... Nimic... Ingrozitor 
de puţin ştiu L. 

Pg da o scurtă pauză, cu totul jenat, urmează. 

— Am luat azi o gazetă... Pentru întăia dată... Am 
încercat s'o cetesc. Imposibil de înţeles. Parcă n'aşi şti carte ! 
Parcă n'ar fi o gazetă rusească |... Și nişte cuvinte tot din- 
tre acelea, pe care eu niciodată nu lesam auzit... De pildă 
despre războiu : „dirijabili“, „măşti contra gazelor”... cezs 
astea 7... Nimic nu înțeleg. Dar numele ? Pentru mine toate 
aceste nume sînt goale, fără sens. Sau cuvinte ca: „ocz 
tombrişti”, „cadeți“, „bolşevici“, „menşevici”.. Nimic, nimic 
nu înțeleg l.. Îmi ziceam eri: am să iau o gazetă, şi lumi 
noi au să se descopere dinaintea mea. Dar din gazetă n am 
aflat nimic, n'am înțeles nimic, rătăceam ca un orb prin 
labirintul unor cuvinte şi unor nume necunoscute... Și ma 
simțeam atît de slab şi vrednic de mila... Rideam de mine 
Însu=mi | a 

— Luaţiemă“ pe mine ca cetitoarel — îi propuse o 
tinără scriitoare.— Am să vă cetesc zilnic gazetele și am să 
vi le comentez | 
Nu, — răspunse musafirul cu hotărire. 

— Dece? — întrebă scriitoarea, mirată, 

„+ — Finda ar fi o sarcină prea obositoare, să=şi bată 
cineva capul cu mine. ; y ; 
u am fost profesoară şi sint deprinsă să explic 
pe larg, cu răbdare, dacă trebue, de mai multe ori |—stă= 
ruia tinăra femee. Pentru dumneata însă nu cred că ar fi 
nevoe de mult timp, pentru ați complecta cunoştinţele. 
Peste cîteva zile ai să te orientezi în toate, ca și noi. 


— 


-< 


UN OASPETE ant 


— Nu, doamnă, nu=i aşa. Omul căzut din lunā e 
ființa cea mai plicticoasa și neplăcută. Pentru momentul 
de față eu prezint pentru dumneavoastră toți oarecare in= 
teres, — un interes, să zicem, de muzeu, Revoluţia vă e 
scumpă tuturora, şi eu sînt oarecum un exponent în muz 
zeul” revoluţiei... Chiar idioatele mele întrebări pe dumnea= 
voastră deocamdată nu vă plictisesc. Dar sint de ajuns 
citeva zile de contact cu mine, şi o sā simţiți o sarcină. 
Omul care n'a fost cu dumneavoastră, care în general n'a 
fost, care a apărut deodată nu se ştie de unde, dintrun 
fel de gol necunoscut, e ceva penibil, doamna. Eu înțeleg 
bine lucrul acesta, 

~ De loc! ~ încercă să obiecteze cineva. 

Dar ciudatul musafir nu-l lasă sā termine, Încă nu 
Sfirşise ce avea de spus. 

— Dumneavoastră toți de aici sînteți oameni ai ştiinţii, 
ai artei, Nu înţeleg cum pot eu să fiu, măcar provizoriu, 
măcar întîmplător în societatea dumneavoastră. Eu care 
cunosc ultima noutate literară eşită exact acum două zeci 
şi cinci de ani, şi care am văzut ultima piesă acum un 
sfert de veac! Care consider drept scriitorii cei mai din 
urmă, drept pictori, drept artişti, pe aceia care sînt de mult 
uitaţi de dumneavoastră ! Şi care nu cunosc măcar nu 
mele acelora, ce stăpinesc minţile de azi! Nu cunosc 
titlurile cărților, tablourilor, pieselor apreciate de dumnea= 
voastră, nici ceiace a făcut g tārîmul ştiinţei şi artei fie= 
care dintre dumneavoastră, Sînt un străin între dumnea= 
voastră | Da, şi eu mă socoteam om al artei. Scriam, chiar 
toți anii ştia am scris. Dar dacă ar veni la dumnea= 
voastră un poet dela pieile roşii— poate au şi ei poeţi ?— 
ce ar fi comun între el şi între dumneavoastră ? Despre 
ce o să vorbiţi ? Pe ce s'ar putea întemeia raporturile dum- 
neavoastră ?... i şi eu... Da, da... Meritele unui vechiu 
narodovoleţ..*” Miraculoasa liberare, legată de naşterea Li- 
bertăţii.. lată ce deşteaptă interesul dumneavoastră pentru 
mine. Dar după toate astea mai rămîne personalitatea, nu 
numai exemplarul din muzeul revoluției ; mai rămîne omul 


*) Narodovolţii, generația teroeiştilar dela 1979-83, dispăruţi în curind ta 
temniți, sau In străinătate. (N, trad). 


venit din trecut, ca să trăiască cu prezentul! Şi tocmai 
acest om nu prezintă pentru dumneavoastră absolut nici 
un interes! Un ridicol fragment al trecutului, care deș= 
teaptă fiori prin înapoierea sa, iată totul |... Dumneavoastră 
azi sânteţi aşa de atenţi şi drăguţi cu mine, încît socot de 
datoria mea să vă previn: sint un om plicticos, absurd, 
şi prezența mea are să vă sperie. Căci dumneavoastră încă 
nu știți toată adîncimea ignoranței mele! Prin urmare nici 
plicticoasa nestăpinire a curiozității mele |... Zāu, mai bine 
să ne ţinem mai departe unii de alții. Azi dumneavoastră 
mă respectați pentru trecut, Mine o să aveți milă de mine. 
Şi=i lucru firesc! Parcă nu-s demn de milă, în înapoierea 
mea? Eu am să vă invidiez, iar dumneavoastră o să aveţi 
milă... E firesc. Dar eu nu vreau așa. Mie astea imi pri= 
cinuesc durere. Am să fac mai bine : fug din societate și 
mă pregătesc undeva retras, pe tăcute.. Am să caut să vă 
ajung, dacă o fi cu putință! 

De data asta nu încercă nimeni să=l contrazică. 

Fiecare din noi se gîndea la cele exprimate de el. Şi 
gindindu=ne la toate astea, începurăm să simţim o ciudată 
dispoziție sufletească. Cezi asta? Intre noi se găseşte un 
intelectual rus, cu o figură așa de plăcută şi inteligentă, 
care n'a auzit de «Învierea» lui Tolstoi. Nu cunoaşte pe 
Cehov ! În sufletul lui nau nici un răsunet numele lui 
Gorchii, Şaleapin, Balmont, Stanislavschii l.. Ne venea greu. 
Se năștea un sentiment de milă pentru el, —tocmai de ce 
se temea el aşa de mult. 

Tăcerea fu întreruptă de stăpina casei. 

— Atunci povesteşte=ne despre dumneata, scumpul 
nostru oaspe ! Despre cele petrecute în aceşti douăzeci şi 
cinci de ani, 

Omul ciudat zîmbi cu trist 

— De povestit... ași putea. Nusi greu. Dar nuzi in= 
teresant. Pentru dumneavoastră nam nimic nou, nici mă= 


car despre mine! 


Povestirea lui, în adevăr, na fost lungă și nici nouă. 
Avea douăzeci şi trei de ani, cind a fost arestat și 
închis în cetățuie. Acuma are patruzeci şi opt. În inter- 


UN OASPETE 313 
valul dintre arest şi liberare nimic pu s'a înti i 
un eveniment, nici o întîmplare. lată toată ali ha 
închis, şi el a stat; isau dat drumul, și el a eşit |... Pentru 
o nuvela, a cărei acţiune se întinde pe douăzeci şi cinci 
de ani, e prea puţin, jignitor de puţin, 

Conţinutul ? sihologia ? Dispozițiunile sufleteşti ? 

uține de spus şi despre ele. 

lata totul : a intrat în celulă tinăr, candidat la însua 
rătoare şi inamorat, plin de vioiciune, plin de foc, cu un 
nesecat dor de viaţă, 


Dacă nar fi ştiut ca ușa sa închis pentru totdeauna, 
sar fi chinuit, probabil ar fi numărat ceasurile şi minutele, 
sar fi lovit cu capul de paăretele de piatră, ar fi rupt cu 
dinții din gratia de fier a ferestrei. 


Dar în fața lui era enormul, fioros de hotăritorul, 
definitivul şi, ca un inel de fier, rotundul : 

— Niciodata | 

Această uşă nu se va deschide niciodată. 

Şi a intrat aici: 

— Pentru totdeauna ! 

„Sar părea bizar şi de necrezut, dar omul afirmă că 
in această încercuitoare deznădejde era o uşurare, poate 
o salvare. Sfişierile, chiar şi cele mai teribile, ţin mai mult 
sau mai puţin de o speranţă, de crimpeiul unei speranţe, 
de un firișor de speranţă. Dar acolo unde nusi nici paiul 
cel mai subţire, unde din toate părţile te priveşte ochiul 
sur al deznădejdei, acolo sfişierile se opresc, și în locul 
lor vine împietrirea nepăsării. 

Pentru totdeauna! 

Va să zică, sa stirşit! Va sa zică, nusi nevoie nici 
să te gindeşti la nimic, nici să te frăminţi, nici să visezi... 
E doar pentru totdeauna! 

Şi faptul că nici o ştire n'ajungea până la el, avea 
asupra lui un efect de asemenea liniştitor. Pentru dinsul 
totul s'a sfîrşit. Lumea sa oprit la punctul în care se afla 
în ziua arestării lui. Pentru el au rămas inamovibili, ne~ 
muritori până la moartea lui, ocirmuitorii, profesorii, cori- 
feii artei, conducătorii partidelor. Pentru el mu s'a petrecut 
nici un eveniment în aceşti douăzeci şi cinci de ani. 

7 


” - 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Kj 
Cum a trăit? 


li plăcea să doarmă. lată ce poate spune mai de seamă, 
mai caracteristic despre viața unui întemnițat. Realitatea era 
nemișcată. Somnul îl transporta în oraşul natal, făcea să 
învie cele ce pentru el erau moarte, îi reda impresionabi= 
litatea, îi reda curagiul activităţii. Trăia numai în vis. Ziua 

„era numai pregătirea pentru noapte, x poe după visurile | 
pline de acţiune, de emoții şi plăcut obositoare. 

Trebuiau totuşi umplute și zilele. Meşterea un fel de 
coşuleţe și bomboniere. Se ocupa de matematici i scria 
o carte mare, care nu trebuia probabil nimănui... Caci un 
om cu sufletul încremenit nu poate scrie o carte bună 
pentru oameni! 


Obositor de lung ţineau zilele, dar vertiginos de iute 
treceau anii. 

Nu număra nici zilele, nici anii. 

Din prima zi a hotărît: să nu ştie! 

La ce? Zilele şi anii nu=l apropiau de nimic! 

Treaz n'a visat libertatea niciodată. A fost zmuls din 
viață pe vremea unei întunecate deznădejdi, și na dus cu 
dinsul credință în posibilitatea unei victorii apropiate. 


În visuri i se înfăţişa uneori liberarea, minunată, ca 
în poveşti, și neașteptată: ușa camerei se deschide deodată , 
cu strigăte de entuziasm, cu cîntece de libertate stau în 
coridorul întunecos nişte oameni din lumea de afară, el 
ese, oamenii îl îmbrățișează, îl salută cu bucurie, îl scot 
în stradă... - 


Cînd lucrul acesta sa întîmplat de bună seamă,— 
aproape aşa, cum i sa înfățișat în vis,—i sa părut căsi 
continuarea unui vis. Şi un lung răstimp nu=și putea re= 
veni. Şi chiar acuma se surprinde uneori cu 
doarme, că=i timpul să se trezească, şi că îndată are să se 
deschidă uşa, şi în cameră au să aducă apa fierbinte de 
dimin 


eaţă... 
Asta=i toată povestea. 
a sfîrşit. A început din nou tăcerea. 

~ Canarov n'a mai venit ?— zise gazda, neadre= 
sindu„se nimănui anume. - 

— Care Canarov?— întrebă oaspetele. 


SE co OEI i a 


— Doctorul Canarov. Teza cunoscut în tinerețe, şi 
dumneata trebue să=| ţii minte. 
petele întrebă excitat 
— a ti zic?.. Mişa?.. Mihail Macarovici? 
LE cea Dar undezi? Doamne! Unde~i? Cînd I=oi vedea, 
cind i=oi auzi vocea, atunci am să cred că de bună seamă 
nou am intrat în viaţă: 


=: A spus că vine. Dar e foarte ocupat. II vor fi 
reținut niscaiva împrejurări neprevăzute, 

— Í se poate suna prin telefon?—se pricepu cineva. 

— Da, în adevar!—se bucură gazda. — Dumneata poți 
vorbi singur prin telefon ! 

Ciudatul oaspete zimbi jenat şi se uită în toale pār- 
tile, încurcat. 

— D'apoi eu nu ştiu să vorbesc prin telefon... 

— Dar ce atita ştiinţă? —îi scapă gazdei. 

Cineva rise. După el riseră cu toții. Şi oaspetele de 
asemenea. 

— Dumneavoastră... vă vine să rideţi, se înţelege,— 
se justifică el, jenat. — Eu nu ştiu dacă exista pe atunci 
telefon... Cred că era, altfel n'aşi cunoaşte sensul acestui 
cuvînt.. Dar la noi, în provincie, încă nu exista... Mie cel 
puțin nu mi sa întâmplat niciodată să vorbesc prin telefon... 

— Să mergem, o să te învăţăm !— zise scriitoarea vesel. 

Veseli, grămadă, cu toții intrară în biurou. 

Gazda tăcu toată procedura chemaării și contactului 
şi zise în şoaptă: 

— Poftim tubuşorul. Canarov e la telefon. 

Cu minile tremurinde luă ciudatul oaspe tubul tele= 
fonului, — parcă acesta ar fi fost nu un obiect neînsuflețit, 
ci o ființă vie şi gingașă. 

Toată figura i se contractă, şi lacrămi îi țișniră din 
ochi, cînd auzi vocea vechiului prietin. 

Din partesi aproape nu vorbi. 

Incepu de citeva ori: 

— eu sint.. eu... 

Şi se opri de emoție... de neputiața de a vorbi în 
tubul telefonului. 


316 i VIAȚA ROMINEASCA 


Nici n'ascultă mult. De slăbiciune lăsă mîna în jos 
impreună cu tubul și zise gifiind: 

— Nu pot!.. Nu pot mai mult! 

După ce se odihni un minut, rugă: 

—  Spuneţi=i, vă rog, că am să vin la el mine... 

Apoi vorbi mult, cu emoție şi cu extaz despre telefon. 
Despre nimic altceva nu vroia să vorbească. 

— Ca în poveşti l.. De necrezut l.. O minune l.. Stau 
eu ici, într'un colț al orașului, opus lui Canarov,. lau tu= 
buşorul şii aud vocea.. Şi dumneavoastră o faceţi asta 
în fiecare zi? De zece ori pe zi? Şi nu vă miraţi? Nu 
sinteţi încîntaţi?.. E ceva atit de feeric, încit eu nu pot 
să coprind cu mintea, deși teoreticeşte ştiu, înțeleg ce, cum, 
pentru cel. Şi în fiecare casă a dumneavoastră, pe pārete, 
sau pe masă se găseşte această minune? Și nu vă miraţi?,.. 
li vapun: tînăra scriitoare, rizînd. 

ezi, dumneata ziceai că tot timpul ai să ne ine 
vidiezi şi că noi o să avem milă de d=ta... Cind colo, 
era contrarul ! 

— Dece contrarul?— întrebă oaspetele, 

— Noi trebue să te invidiem,. Cîte minuni ferme= 
cătoare te aşteaptă pe dumneata, care ai venit dintr'un fel 
de întunerec, din necunoscut, aproape din neexistenţă, în 
tr'o lume care în acest sfert de veac na stat o clipă pe 
loc! Fiecare zi îți făgădueşte o nouă minune, alte exta= 
zuri!... Noi toate astea lezam primit treptat, cite o pică- 
tură, de aceea n'am încercat nici farmec, nici mirare... Eu 
încă fetiță mică sunam la telefon prietinelor mele, și m'am 
deprins a privi telefonul drept cel mai obişnuit lucru casnic, 
nu ca pe o minune!.. Ba pe dumneata te mai aşteaptă 
cinematograful, te așteaptă aeroplanul, mii de mici plăceri 
necunoscute nouă... 

— Dar astea, dar astea! — cu vioiciune urma tinăra 
femee după o scurtă pauză :— Cehov! Levitan! Şaleapin ! 
Toată arta noastră de azi !.. O, mult a-şi da să cetesc şi 
eu pe Cehov, sau să ascult pe Şaleapin acum pentru în- 
tăia dată! Cu toată puterea primelor impresii, curate şi 
meprefăcute|... Pentru noi toate astea sint inaccesibile ! 
Pentru dumneata, inevitabile ! lată bucuriile dumitale de 
mine, de toate zilele!... Se poate să nu fii de invidiat? 


a TE DE ae za Ir AER i Pe 


— În toate astea e 
3 w € ọ doză —zi 
petele pe ginduri. cc, ice caiet 
— O, eu a=şi muri de invidie,—zise scrii i 
i A: fi de j titoarea, a 
rh astă şi simplu de invidie, dacă lucrurile n'ar fi aiie 
e astiel, că şi pe noi, păcătoşii, ne z i 
nuni, multe luai € PRA PEAS OERE 


(Tradus din rusește de A. Frunza). Iurii Volin. 


f 


* Bucata de fața a tru iniia dată A i 
1917 (N. trad). ta apare pen n în rev, «Niva», îm Aprili 


luvenalis în romîneşte ` 


retorică. oni 
pori Tuvenalis a fost nedreptăţit, caşi Cicero, de filologia germană. 
Izvorul inspirației sale, ca al oricărui mare satiric, a fost sa A 
narea (tacit indignatio versum I 79): pe vechiul Archilochos 
Paros nu furia l-a înarmat cu iambul? (Archilochum proprio ra- 
bies armavit iambo, Horatius, Ars p. v. 79). 4 

Născut în ţara Volscilor, la Aquinum, el fäcea parte € 
clasa mijlocie, acea clasă socială care în municipii și provincii a 
fost forța imperiului, (ci. Frédéric Flessis Histoire de la poésie la- 
tine, Paris 1909 p. 645) dar care, la Roma, a suferit cel mai mult, 
din pricina marilor transformări sociale aduse de această nouă 

guvernare. ; 

aani au ruinat aristocrația romană şi au incurajat par- 
venitismul. Cei care mai rămăseseră din vechea aristocrație, erau 
viţioşi, impertinenţi şi vanitoşi; parveniţii—ca parveniţii din pion 

ile şi din toate locurile—erau ingimiaţi şi obraznici. luve- 
nalis nu putea nici aroganța unora şi nici obrăznicia 

a a (cÈ Gaston Boissier, L'opposition sous les 

aa a o. A00 Mi dai) De acela a avut amar de suferit. 
şi a acuzat apucăturile vremii sale cu 0 violență de limbaj ne- 
atinsă pănă la el; a cunoscut toate ororile epocei lui Domitianus, 
(81-96) dar vulcanul revoltei sale n'a putut izbucni, decit după 
moartea tiranului, subt domnia blindă a lui Traianus. 


* Juvenal, Satire, în romineşte de 1. M. Marinescu operă completă) Bu- 
cuteşti, («Cultura Naţională») 173 p. 8, 1928. 


IUVENALIS ÎN ROMINEŞTE ED 


Nu poate fi acuzat poetul că a biciuit moravuri şi oameni 
dintro epocă îndepărta tă, căci numai venirea unui sa Înţe- 
lept nu putea să schimbe, ca prin minune, moravuri şi viții inve- 
chite: liniştita domnie a lui Traianus i-a dat libertatea să-și verse 
focul ge ardea din tinereţe sufletul. 

emperament ardent şi răsvrătit, e! n'a cunoscut decit gia- 
sul sincer al indignării sălbatice şi lulgerele sale n'au cruțat pri 
meni. Geniul sa al lui Iuvenalis nu are după părerea noas- 
tră—decit un singur predecesor: pe vechiul Cnaeus Naevius (270- 
201 a Chr. n), mindrul campan, care nu s'a sfiit să atace cu o 
„assidua maledicentia” pe nobilii Metelli şi care a cunoscut intu- 
nericul rece al închisotii din pricina indrăznețelor lui versuri. Prea 
puţin seamănă apoi luvenalis cu Lucilius, acel prieten, „comis et 
urbanus* al lui Scipio şi Laelius şi de loc cu indulgentul, mereu 
surizătorul şi molatecul Horatius. (ci. W. Y. Sellar, The roman 
poets ol the Augustan age, Oxford, 1892, p. 42: Horace, indeed, 
had none o! the „fierce indignation“ of Lucilius, which reap- 
peared long afterwards, under different circumstances, in luvenal). 

Nu pregetâm a-l numi cel mai mare poet satiric al Romei, 
pentru curajul cu care a lovit in personagii de temut, pentru sim- 
patia sinceră faţă de cei mici şi umili, pentru observarea pătrun- 
zătoare a detaliului realist (ci. /. Wight Duff A literary History 
ot Rome, 1927, p. 608: luvenal'spower of realistic detail) şi pen- 
tru patosul şi coloritul variat al stilului său. El ne evoacă o lume 
intreagă de chipuri adevărate, dintr'o epocă descrisă prea favo- 
rabil de istorici. 

Deaceia traducerea lui luvenalis în versuri romineşti trebue 
salutată cu entuziasm. Şi nu numai de aceia: această traducere in 
versuri e un preţios dar oferit literaturii romine de câtră unul 
din cei mai străluciți latinişti ai noştri: poet din fire, —cine răs- 
ivește colecţia „Săminătorului“, va întilni un suflet delicat şi un 
distins minuitor al versului—fil erudit din şcoala celebrilor 
umanişti Crusius şi Vollmer dela München, unde şi-a trecut doc- 
toratul, traducător încercat (e cel dintăiu tălmăcitor al romanului 
realist al lui Petronius) d. I. M. Marinescu, în îndoita sa hipostasă 
de filolog şi poet, ocupă în literatura noastră un loc la fel cu a- 
cela al fi Frederic Plessis în literatura franceză. 

Dar să trecem la traducere şi s'o privim mai de aproape 
cu textul latinesc în față, păstrind in acelaşi timp convingerea 
neclintită, că o traducere, oricit de perfectă ar îi, nu poate în- 
locui pe deplin originalul, ' 


Ka + 
Nu s'a pierdut aproape nimic din bogăţia de imagini şi nici 
din atitea efecte artistice ale poetului realizate prin meșteşugite 
figuri retorice, 
De ex. în sat. | v. 147-149; 
Nil erit ulterius quod nostris moribus addat 
eadem 


posteritas, facieat cupientque minores, 
omne in praecipiti vitium stetit, 


An Aa 


320 ___ VIAȚA ROMINEASCA 


„La d, Marinescu (p. 22) cetim ; / 


La viţiile de acum urmaşii nimic nu vor avea deradaos: 
Ca noi vor face şi dorivor la fel cu noi. Adincul haos 
AL desfrinării iati- astăzi mal nesfirgit ca piciodată. 


In timp ce in versiunea franceză a lui Labriolle şi Villeneuve 
(ed. Les Belles Lettres, Paris 1921) în acest loc, ca În atitea al- 
tele, metafora a dispărut (ci. p. 11: „Tout vice est ă son comble..) 
în cea romini metafora respectivă e redată in toată amploarea 
ci: adincul haos al desfrinării... 


In alt loc, sat. 1 170-171: ` 


Experiar quid concedatur in ilios, 
quorom Flaminia tegitur cinis atque Latina 


Atunceu, toată iscusința 

Mi-o voi cerca pe răposaţii, a căror înspuzită tina 

Pe drumul cel faminie zace sau fmgă calea cea latină, 
traducătorul romin rivalizează cu poetul latin şi, am putea afir- 
ma, fără teama de a fi contrazişi, că chiar il depăşeşte—se in- 
timplă şi acest lucru citeodată, în igean mai slabe ale origina- 
lului şi cind paducäãtorul e talentat-t-da, chiar îl depăşeşte, cind 
pentru cuvintul cinis, care nu spune nimic, găsește poetica ex- 
presie „Inspuzită tind“, 

Figurile retorice sint apoi reluate şi imitate de traducător 
cu succes, incit, şi din acest punct de vedere, versiunea romină 
nu rămine cu mult mai prejos de original. Un singur exemplu 
va fi convingător (ab uno disce omnes!); în sat. I 166, unde e 
vorba de scumpetea mare din Roma, poetul insistă asupra epi- 
tetului magnus, întrebuințindu-l anaforic şi antistrofic: 

magno hospitium miserabile, magno 
ei e AANE pi frugi cenula Magno.. 


Această figură o găsim şi la d. Marinescu (p. 38): 


"Căci costă scump orice cotioabă, sint guri de sclavi costisitoare, 
ŞI scump plăteşti o cină proastă... 

In traducerea tranceză—care, totuşi, e foarte exactă şi clară 
—nici urmă de acest artiticiu stilistic (ct, p. 30); „Tout y coûte si 
cher,... le réduit misérable, la panse des esclaves, le frugal repas”. 

O altă caracteristică trăsătură a traducerii d-lui Marinescu 
este introducerea unor expresii din aşa zisul limbaj familiar (Um- 
gangssprache) foarte nimerit, de altfel, pentru ethosul satirei şi 
care, in acelaşi timp, păstrează pitorescul şi coloarea realistă a 
stilului iuvenalian. 


lată citeva exemple : 


Sat. N 156: magno hospitium miserabile 
in traducere (p. 39): Căci costă scump orice COCiodbâ... 


IUVENALIS ÎN ROMÎNEŞTE Bı 


Nici un alt cuvint rominesc n'ar fi putut înlocui cu mai 
mare izbindă pe hospitium miserabile decît -acesta scoate 
în lumină aici şi contrastul, arătind cu mai multă putere de ex- 
presie, cit de scumpă era viața la Roma. 

Sat. VI, 189-191: e vorba de mania femeilor romane de a 
vorbi greceşte numai din prețiozitate : 


hoc iram, gaudia, curas, 
hoc cuncta effundunt animi secreta, Quid ultra ? 
Copcumbunt graece, Dones tamen istu pueli 


tis 
In traducere (p. 66): 


Minie, temeri, bucurie, 
Nevoi şi tainele lor toate, spuse'n grecește au să fie, 
Ba se iubesc tot în grecește! Şi treacă-meargă pentru fete... 


Tot din satira a VI-a, cea mai lungă si mai bogată în ta- 
biouri pitorești, mai alegem un exemplu: v. 442 şi urm.: e vorba 
de amestecul femeilor în toate treburile, chiar şi'n acelea pe care 
numai bărbaţii erau chemaţi să le facă: 


Nulia fere causa est in qua non femina litem 
moverit. Accusat Manilia, si rea non est 
Conponunt ipsae per se formantque libellos. 


In traducere p. 68): 


Azi nu-i proces ce de femee sà nu H fost iscat, E'n stare 
Manilia insäşi să acuze, dacă nuri ea Impeicinată, 
Azi fac mulerile dosare, le rinduesc gi'n orice data... 


Dacă d. Marinescu ar fi intrebuințat cuvintul „femeile“, nici 
pe departe n'ar fi redat atit de expresiv ridicolul situației: e aiei 
o chestie de nuanţă stilistică pe care, orice romin care-şi cunoaşte 
bine limba, o simte. 

E de notat apoi căn original! contrastul acesta e mai slab 
indicat prin ipsae, decit in romineşte prin substantivul pus în loc. 


In sat, VII 155: aluzie la situaţia precară a profesorilor 
la Roma: 


Quis color et qui sit cansae genus atqoe ubi summa 
quaestio, quae veniant diversae forte sagittae, 
nosse volunt omnes, mercedem solvera nemo. 


In romineşte (p. 89): 


Ce ton, ce gen discursul are și care-i partea principala. 
Cu ce săgeți ţizatacă poate a argumentelor năvailă 
De-acestea nici nu vor să ştie, iar plafa-ți dau la Sfintu- Aşteaptă. 


Asupra acestui ultim exemplu nu mai insist, fiincă oricine 
simte ironia adusă În plus de expresia „plata-ți dau la Sfintu- 

tă, în locul simplei şi incolorei expresii negative din 
textul latin (mercedem solvere nemo), 


Aude aliquid brevibus Gyaris et carcere dignum 
Si vis esse aliquid... 


la romineşte (p. 19): 


Şi dacă orei să fii om mare, 
Ei bine, fă atunci o crimă, ca de Gyarus să al parte, 
Sau de 'nchisoare, 


Sau în sat. II 249: 


Nonne pides... 
v. 268: Respice nunc... 


Traducătorul romin a surprins acest artificiu retoric, l-a a- 
plicat chiar in părţile unde, în textul latin, lipseşte şi astfel a iz- 
butit nu numai să dea textului rominesc un suflu nou de viață, 
„introducind în satiră elementul de bază al dramei, dialogul — cu 
toate că na a Il-a e fictivă-— dar să arunce şi raze de 
lumină in atitea unghere obscure ale operei poetului latin destul 
de econom şi nu rareori sgîrcit în cuvinte, 
(O probă elocventă, că luvenalis n'a fost risipitor cu vor- 
bele, o găsim şi'n faptul că, pentru claritate, traducătorul a in- 
trecut aproape în fiecare satiră numărul versurilor latine : in sa- 
tira l-a: 171 versuri în original, 197 in traducere; în satira a 
i-a: 170 în original şi 187 în traducere; in satira a II 322: 327; 
in satira a VIII-a 275 : 298 şi in satira IX-a 150: 170). 

„Să aducem exemple în legătură cu cele spuse mai sus: 


sat. I 26-30: 


Cum pars Niliacae plebis, cum verna Canopi 
Crispinus Tyrias umero revocante lacernas 
ventilet aestivum digitis sudantibus surum 

nec sufferre queat maioris pondera 

difficile est saturam non scribere. 


In traducerea franceză Labriolle-Villeneuve (p. 7): «il est 
difficile de ne pas écrire de satires», 


La d. Marinescu însă (p. 18), iată cum e tradus acest 
iragment : 


Cind drojdia Nilului, Crispinus, un fiu de sclavă a Canopii 
pe umeri şisși vintură mereu prin stropi 
oc pot e Nr pi pe ae ae et 
se can 
Nu-ţi vine greu a nu scri satiri? sA 


IUVENALIS ÎN ROMINEŞTE 323 


Voiu uce îr nte şi mai ci 
- pppd gep agmente şi mai caracteristice 


Expectent ergo tribuni, 
Vincant divitiae, sacro ne cedat honori 
nuper in hanc urbem qui venerat albis, 
quandoquidem inter nos sanctissima divitiarum 
maiestas,... 


In romineşte (p. 21) găsim: 


S'aştepte 
Tribunii dar! Sa 'nving” averea ! În faţa cinstei sfinte, drepte, 
Ce siujba-fi dă, azi nu se pleacă un om ce nu de mult m pia 
Stătea ca rob pentru vinzare. Căci vezi ce prețueşte în viaţă 
Mărirea bogăției astăzi: ca-i cea maf sfintă dintre toate | 


Acest «vezi», introdus de traducătorul romin, este cuvintul 
care dă versurilor citate suflu dramatic, 

Un ultim exemplu: 

Sat. II 254-261: e vorba de înghesuiala primejdioasă de 
pe străzile înguste ale Romei : 


longè coruscat 
serraco veniente abies, atque altera pinum 
vehunt, nutant alte populoque minantur. 
si procubuit qui saxa Ligustica portat 


quid de corporibus? Quis membra, quis ossa 
invenit ? Obtritum vulgi perit omne cadaver 
more ae. 


In traducerea romină (p. 41) sună astfel: 


Peun car se leagănă o grindă, perun altul vezi cum trec purtate 
Tulpini de brad ce'n sguduire pe noi ameninţă să cada. 
s'o camionul, pe care-au indesat grămadă 
tita piatră Liguria, ce-ai sä te faci de se prăvale 
Intregul munte tine? Nu-ţi mal găseşti din ale tale 
Nici mini, nici oase şi muri-vei pe loc sdrobit dintro suflare. 


Pe lingă calităţile literare arătate, luvenalul rominesc mai 
are şi alt merit: acela de a fi îmbrăcat vestmintul fermecat al 
versurilor. A , pa 

D. Marinescu a adoptat străvechiul ritm al genului: iambul, 
insă in versuri de 18 silabe: 


e se eu uz ur vaz 
Sä tót ascult şi ră'zbunâre | să nú cer eu cind ră guşéjte 


Spuntndu-mi "dus Théseida-i? i Tihnit s'abd cum tmi cetegie... 
na (sat. Ts. 1-2) 


se VIATA ROMINEASCĂ 


După cit cel mai vers rominesc este versul tro- 
haic de 16 silabe alternat cu de 15. Eminescu l-a întrebuințat 
în satirele sale şi l-a consacrat prin urmare pentru acest gen) de ex. : 


Tót ce é perfil şi lâcom, tót Fanărul, tâți iâţii 
Toţi se scutură aicea și formează patriații,.. 


şi de aceia, ne întrebăm, n'ar fi fost oare mai nimerit, dacă tra- 
ducătorul romin ar fi păşit pe cărarea arătată de genialul nostru 


? 

Istoricul literar englez /. Wight Duff dă în a sa de curind 
apărută Literary History ot Rome in the silver age (1927), citeva 
modele de traduceri din Iuvenalis, in versuri iambice rimate caşi 
la d. Marinescu, (clasiciştii nu vor să renunţe la tradiționalul ritm 
al satirei creat de minia lui Archilochos din Paros!) însă numai 
de 10 silabe. 

Aşa, de exemplu, versurile (I, 77-79) tălmăcite de d. Ma- 
rinescu (p. 20) precum urmează : 


IUVENALIS ÎN ROMINEŞTE 325 


lui Horatius în versuri rimate, susține (ci. Favonius, vol. H, fasc. 
4-7 (Craiova) 1928 p. 75) că d. Bezdechi ar pomi dela premise j 
„şi că nu ritmul, ci muzicalitatea ar Îi caracterul esenţial al 
liricei antice, Concluzia d-sale e: pentru a nu se pierde acest 
caracter, poeţii antici ar trebui traduși în versuri rimate. | 
Intervenind in această interesantă discuţie, noi ne permitem e n. 
să afirmăm că, din punct de vedere teoretice d. Bezdechi are | 
perfectă dreptate. Pentru a nu invoca prea multe mărturii, citez + “ex 
citeva rinduri ale lui Eduard Norden, autoritate recunoscută în 
astiei de probleme (cf. Logos und Rhythmus, Berlin, Deckers 


Verlag 1928): 
„m ng war der Rhythmus*: dieser Ausspruch des 
gose trade ten id Musikschriitstellers Hans v. Bülow 
ganz helenisch emp n” (p. 7); iar mai departe (p. 8): 
„Den Rhythmus des Logos als $ 


. 
. 


"atunci cum popi dormi, ! cînd nora-ți se dă pe bani şi cind se poate 
SA vezi în orice clipă fete; de la logodnă chiar corupte, 

Sau copilandri tot ca ele 7 || Dacă n'am geniu ca să lupte, 

Va face versuri supărarearmi, Il... 


Apar, În traducerea dată de Duff, (p. 608) astlel: 


punct de vedere practic însă,—ţinind samă de scopul 
şi posibilităţile unei traduceri, trebue să subscriem la propunerea 
d-lui N. I. Herescu, de a traduce pe poeţii antici in versuri ri- 


LE | Saf, who could find the calm repose they need mate, pentru dar foarte adevăratul motiv că „cetitorul 
hen a son wife is bribed to sin for greed, moderu, fără speciale, nu poate pricepe metrica antică, iar 
When brides prove frail and boys turn paramoura ? noi pentru dinsul traducem*, 


Toni stu JR, Pet tota 09 va stia: M. Marinescu, din fericire, a adoptat acest punct de 
hexametrii 


L 
încă de cînd a tradus din Satiriconul lui Pe- 
tronius (ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1923, pg. 81—83 şi 
115—123) iar acuma, consecvent aceleiaşi convingeri, ne-a dà- ' 
ruit pe Juvenalis in romineşte tot in versuri rimate şi bine a făcut. a 


Const. I. Balmuş 


Sint uşoare şi sprintene caşi săgețile satiricului roman aceste 
~ versuri „model* ale lui Duff, dar şi versurile d-lui Marinescu, cu 
toată lungimea lor, sint vioae, armonioase şi se cetesc uşor, 
deoarece domnia sa, ca un bun şi încercat făuritor de versuri, a 
ştiut să pună cezura tocmai la mijlocul fiecărui vers ; în chipul 
acesta şirele sint impärțite în cite două părţi egale, şi lectura lor 

nu întimpină nici o greutate. 

Dar, cetitorul a putut observa dela primele citate că ver- 
surile iambice aie traducătorului nostru sint rimate. Dacă pentru 
unii traducători germani, subtitlul mindru : „in: Versmass der Ur- 
schrift“ constituia un merit în plus al trudei lor, pentru d-l Mari- 
nescu acest motiv de glorie nu există. lată o problemă care a 
născut discuţie şi între tălmăcitorii romini. Aşa, d. profesor Bez- 

+ dechi, unul dintre puţinii noştri helenişti cu serioasă şcoală filo- 
* 5 Jagică germană şi cu deosebit talent literar, influențat de teoriile 
| »,. heleniștilor germani despre ritmica greacă, alirmă că „e mai a- 
Jac A proape de original acel traducător, care, în traducerea sa, observă 

în primul rind ritmul, decit acela care tru a complace gustului 
fl, | modern se lasă tiranizat de rimà". (ct. Propileele literare, III, 6, 

~ tdin 1 Junie 1928), 

T $, u Pe de altă parte d. N. /. Herescu valorosul traducător al 


A 


Cronica medicală 


Etatizarea Profesiei Medicale.—Monopolul de stat 
al Medicinii 


praincărcarea fără folos a bugetului statului cu cheltueli de 
ar serviciu sanitar preventiv şi medical curativ) 


Origina. — Servicii ice medicale, m afară de medicii pri- 
du a Da statele organizate, dar în cele 
mai multe trăește şi azi, profesia liberă medicală, cu tradiţia ei 
frumoasă, păstrătoare secretului profesional, cu lozinca ei veche 
“întălu să nu vatămi>, Inconjurată respectoasa consideraţie a po- 


întregi. 
loga „ARI public, sanitar sau curativ, şi în 
totul altceva este etatizarea intregului corp împinsă pănă 
la ul profesioniştilor medicinii, cum se caută a se introna 
alai îsi eri ase.—La noi sanitară din 1910, im- 
obligaţii medicului liber , aşa de pildă: 


CRONICA MEDICALA | 37 


ETE e aie prilej ei agatare pătat că nu-s salariati sufi- 
y u unge toate veniturile statului aco 
cheltuelilor ministerului sănătății, numai pentru aut, ca 

Medicii privaţi sint neatirnaţi , e un abuz și exces de putere, 
a li se cere servicii şi a li se da ordine, chă vreme este o axi- 
omā: “orice serviciu se plăteşte», 

Imixtiunea, forțată prin lege, a medicului sanitar în casa cli- 
entului medicului liber profesionist, subt pretextul măsurilor profi- 
ptr re ete o gravă lovitură adusă exerciţiului liber, al profesiei 

cale. 

Bolnavul și familia lui se găsesc deodată faţă m față cu doi 
medici. Credinţa în meșteșugul cinstit şi competent ce aveau aceşe 
tia în medicul lor de casă, se clatină, familia nu mai ştie pe care 
anume medic să asculte, căror indicaţii să se supue, este o mare 
nedumerire îm asemenea cazuri şi firește, prin faptul oficialități 
medicului public, adesea se termină în defavoarea medicului privat. 

Legea dă superioritate medicului public, oprind pe medicul 
privat să facă desinfecție, aducindu-i injuria calomnioasă că nu ar 
putea, sau nu ar ști să facă o desinfecție, pe care o mdeplineşte 
incultul agent sanitar, 

Este cel dintăiu semn de neincredere în medicul privat, este 

o năpăstuire ce-i aduce legea, socotinduel ignorant, incapabil sau 
neputincios de a face o desinfectie cit de ușoară, sau cel puţin, 
insinuează că n'ar căuta să oprească intinderea boalelor, din interes 
material. 
Şi dela această primă injurie a medicului privat, se merge 
treptat, în mod uşor și mai ales la noi, unde conștiința drepturilor 
cetăţeneşti este slabă, chiar la medicul privat, la eliminarea din 
casa bolnavului, a acestula şi ca urmare imediată, înlăturarea me~ 
dicului, neplătit de stat, din situaţia lui legitimă. 

Este acapararea exerciţiului profesiei medicale numai de cătră 
medicul oficial, fără restricţii la ca medicinei, 

Medicina de stat, monopolul exerciţiului profesiei medicale 
costă scump și sint proaste ca ori și ce produs de 

i code, TEE reseta protesiei medicale, se incearcă a se 
preface arta cală într'o mașină mecanică, un fel de magşinism 
medical, exercitat după ordine dela centru şi se ştie că în minise 
terul sănătății publice, nu se admit savanții, cei care fac să cur 
teze știința pe calea propășirii și pertecţionării şi se ştie, că a 
cina astăzi e Intro perioadă de mari şi radicale prefaceri, mai ales 
in ceiace privește diagnosticul boalei și tratamentul bolnavilor. 


a 
Li . 
Evoluţia încălcării drepturilor medicilor privați de cătră 
medicii oficiali. — Medicii funcţionari din București, prin faptul că 
r 


328 VIAŢA ROMINEASCĂ | 


Asociaţia generală a medicilor, care in realitate este genes 
sală numai pentru medicii funcţionari, a făcut pe diplomata, păse 
trind o tăcere, care in realitate era o aprobare. 

Celelalte ministere, în regulamentele lor, în ceiace privește 
certificarea medicală a sănătăţii, sau boalel funcţionarilor. lor, au 
legiferat în favoarea exclusivă a medicilor funcţionari, subordonin= 
du-i lor, pe medicii privaţi, cermd viza medicilor oficiali, pe cer- 
tificateie eliberate de cei privați. Numai la ministerul de finanţe 
se mai ține în samă de medicul curant al funcţionarului, cu pri 
lejul pensionării din oficiu şi la unele școli militare, care 
pe medicii de casă, sau de familie. 


Profesia medicală în scădere de rentabilitate. Era higienei, 
a serurilor şi vaccinuritor. - Variola a dispărut de foarte mult din- 
tre boli, de mult a dispărut şi difteria, febra tifoidă e pe cale să 
dispară ca şi antraxul, dezinateria, din forma lor epidemică. 

Scarlatinei ti va veni în curind ceasul morţii. Mulțumită me» 
todelor sistematice, noi, a cercetărilor, sintem în drept să așteptăm 
e A inuarea, dacă nu dispariţia celorlalte boli sociale ca cele se- 

ik me A pei jloace de prevenţie, faţă de 

, ij e, nu-s 
Pănă atunci, ştiinţa a pi pre 


mai repede a unor 


de mai m pla Ba şi yege aa bogatā, zu: i alcoolis- 
gradul mare turii obşteşti, vor numărul 
se mb natia ale E e digestiv și nervos, 


fi din ce în ce mai mică. 


„= EI CRONICA MEDICALĂ 329 


proletari, vor căuta scăpare îm serviciile publice, iar ministerul sã- 
nătăţii noastre publice, nu face altceva, decit mărește fără discer= 
nămint, numărul medicilor funcţionari, fără să fie folositori. 

Se înţelege că bugetul acestui minister, nu e şi nici nu poate 
fi vreodată suticient să acopere cerințele de plată ale cilor 

„ Care se înmulțesc la infinit și cer din zi în zi lefuri tot 
mai mari și tot felul de avantagii, de acele chiar incompatibile cu 
exercițiul funcțiunii lor. 

La orice întrunire, mare sau mică, prolesională a medicilor 
funcţionari, nu lipsesc reclamaţiile obsedante impotriva insuficienţii 
salarului şi cereri psihopatice de măriri de salarii şi înființări de 
noi posturi medicale. 

Unde au să se stirșească aceste experiențe medico-sociale ? 

Bugetul statului nu permite nestirșite inființări de noi posturi 
medicale şi nici mărirea salariilor. 

Ma întreb, după ce se vor inființa pe această cale posturi 
de medici pentru fiecare comună, (şi medic însamnă după menta= 
litatea oficialităţii sanitare de azi, nu numai plata medicului, ci şi 
a unui personal inferior: agent sanitar, moașă, secretar, odălaş, 
apoi locuință, automobil), ce funcţii de stat se vor mai inventa 
spre a plasa pe viitorii doctori în medicină ? 


Specialiştii. — In citeva orașe s'a inceput a se inființa posturi 
de diferite categorii de medici specialiști, de pildă, în București, 
există; medici comunali pentru bolnavi atinşi de boli sexuale, pentru 
tuberculoşi, pentru femei insărcinate, pentru bolnavi de ochi, pentru 
boli de copii, dentişti ş. a. 

lată o dovadă mai mult de înfăptuirea etarizării profesiei me» 

) dicale, pănă la impunerea unui monopol al medicilor, Inţelegem ca 
statul, județul și comuna să aibă medici sanitari, panu higiena 
publică, să aibă medici de spitale pe specialităţi, medici legişti pen- 
tru chestii de medicină legală, dar ca statul să aibă şi medici func- 
ționari după specialităţi, asta nu e admisibil dect numai atunci, 
cind se suprimă cu desăvirșire, medicii privaţi sau particulari. 

Chestiunea acestei legiferări trebue adusă îm fața consiliului 
Ligii Naţiunilor, fiind o chestie mare, mondială, de oarece răpin- 
du-se bolnavilor credinţa în medic, se distruge profesarea medicinii 
de cătră medicii privaţi şi se revine la vremurile trecute a căutării 
bolnavilor cu șarlatani; babe şi moșnegi. 

Pletora medicilor funcţionari va aduce după sine proletari= 
zarea medicilor privaţi, cu atit mai mult, cu ctt îmbolnăvirile vor fi 
rari, mortalitatea obştească va descrește, iar cit priveşte natalitatea 
obştească se poate ca ea să scadă ca în ţările civilizate. 

Proletariatul medicilor va ajunge un dezastru pentru stat, 
pentru public şi pentru însuşi protesiunea care trebue să se menţie 
tot ca cea mai cultă dintre toate. 

8 


Statul, își ia două sarcini diferite pentru îndeplinirea cărora 
de puterea 


la Ministerului sănătății va apăsa aşa de greu 
asupra bugetului, incit statul nu va putea, cum nici nu poate să 


de azi inainte trebue susținută chiar cu sacrificii mari 
cu ramurile ei productive, dacă nu vrem să dea faliment statul. 
Nu este chip o altfel (3 ef SR naina va aurar 
suporta impozite mai mari pentru personal și ma 
gară mar taen ora de nici un venit, fiindcă oamenii 
sint săraci, Organele conducătoare ale statului, nu-și dau seama 
că veniturile statului sint prea mici şi abe ok posti suris oel 
tuelile serviciului sanitar curativ și a celui de higienă, astfel cum 
e organizat pănă azi, A 


că comunele și "au venituri bugetare , suficiente 
spre a plăti serviciile ar apt br cal şi s'a revenit er În ag ce dispo- 
pa subvenilonerea pe denntrețțul a acestor servicii 


Nu m Dragy poate prelungi par repra estage artar 
ate, t i , cu . 


Incheiere.—1. Politica sanitară a țării trebue să se indrepte 
spre respectarea medicilor nefuncţionari, nestingherindu=le drepturile 


CRONICA MEDICALĂ aa 


autoritatea, fără să le pue piedici la exercitarea liberei lor 
a se tnțelege, deferind abuzurile direct justiției, "E 
2, Să nu risipească banul public pentru funcţionarilor 
sanitari biourocratici, care azi se înmulțesc fără 
m Se Namara Eee Anaran ateu: producă, 
. Num cilor ionari să se u rivit 
necesităţile medicinii publice, A sia Apă 
mA 4, Statul şi publicul vor folosi deopotrivă. Publicul va f 


îngriji! de medici bine sr: Sora cate va E 
la capitolul cheltuelilor. pregătiți şi statul va face economii 


> Doctorul Radu Chermbah 


Miscellanea 


intrun număr mai vechiu din revista germană „Neue Rund- 
schau“, criticul german E. Robert Curtius, demonstra cu destulă 
eloquență și dreptâte că celace constitue esența spirituală a popo- 
rului francez, e în mod unic, literatura. Dacă pentru neamţ totul se 
reduce la muzică ori la filosofie, dacă la Ruși coeficiefitul prepon- 
derent în viaţă e religiozitatea, la Evreu comerțul, poporul francez 
nu trăeşte sulleteşte bine şi intens decit prin fenomenul literar. 

Veche sucursală, în multe privinţi, a culturii franceze, lumea 
intelectuală dela noi, nu se simte bine decit atunci cînd concepe 
viaţa şi categoriile ei prin prizma  literaturismului unei şcoli oare- 
care. E aşa de adincă această viciare a vieţii, incit orice tinăr în 
ascensiune cerebrală şi care doreşte numaidecit să emită o „bombă“, 
se crede obligat să ne surprindă printrun capriciu de literatură. 
E aşa de înrădăcinat acest nărav, incit chiar trei studenţi, care 
se adapă la viaţa pură a filosofiei germane, au debutat tumultuos 
şi naiv lunile trecute tot subt semnul literaturii cu un manifest ce 
trece peste realitatea vieţii noastre prin gratuitatea lui. Literaturis- 
mul e o teorie a cunoaşterii: e falşificarea intuiţiei și percepţiei 
exterioare după legi de efect, de exagerare şi artificial. 

„Manifestul crinului alb* e un nechezat de titeraturism exce- 
siv. Origina lui socială se găseşte în acele multiple „manifeste“ fran- 
ceze (supra realist, dadaist, catolic etc.), pe care se cred datoare 
să le lanseze cenaciele de cafenea, atrăgind atenţia univer- 
sului întreg asupra genialităţii lor precoce şi al adevărului ima- 
nent pe care nu mai ele l-au prins în mrejele lor isteţe. 

Literatură şi iar literatură. Chiar şi noi care nu sintem prag- 
matişti, ne-am săturat de atitea poze pe cit de verbale, pe atit de 
ineficace. O insistentă nostalgie de viaţa practică, de realizări şi 
de fapte începe să ne domine. Căci, d-lor tineri revoluționari care 


e^ 


_ MISCELLANEA 333 


voifi etică înainte de toate, trebue etica 
' să 
a, gran nu grimase mai mult ori rare Ca pehd Nea 
arar de literatură şi inanitatea ei, Voim luptă și risc care dă 
m mire sea rac oa sine, nu viaţă intensă teroare fie şi 
datorii grave şi imediate. E si 0 cine e Some 


. 
+ + 


Şi totuşi acest „manifest“ trebue in 
i n înţeles în semnificaţia lui, 
pen an 2 desemna origina, caracterul şi prin acestea puterea lui 
sumă de gazete cotidiane au judecat 
tinereţă. Pentru ele, „manifestul crinului alb” 
ţie, de contraziceri absurde, de ieșiri ridicule; de pre nui 
zebre aro n Gr nici chemarea, nici autoritatea s'o facă, în 
andra D mental cel mult amuzant prin inconştiența şi su- 
Nu ne vom alipi acestui punct vede 
chiar una literară, îşi are cauzalitatea ari Orice bg ie parea 
şeşte să existe e inscris într'un rost. Şi pe urmă în accentele pe- 
nibile erodarea e totul e literatură, Citeodată se des- 
i chin şi 
pans in şi de bunäcredințä ce trebuesc discutate, 


Intăiu de toate, pentru psiholog, manifestul cri 
document extrem de | ard e ineiie şi ratie d 28 
vrea să fie fanatic și accese de critică ultra ascuţită, grosolănie 
şi oarecare înduioşare, efecte literare căutate, voite, și totuşi bună cre- 
dinţă, insolenţă simplistă şi oricum niţică seriozitate: toate aces- 
tea se găsesc mart raees şi mestecate in pasta foarte eterogenă 
a aceluiaşi articol, simptomul evi- 
dent al unei crize de pubertate. Documentul ar interesa până în 


sele dreptului roman sint: Decretales, Corpus juris civili 
aceleaşi preocupări „chinuitoare“, pentru sp iar nad 
tafizică care,—vai,—figurează palide şi fanate ca şi femeile deza- 


3% VIATA ROMINEASCĂ 


fectate care par sublime la douăzeci de ani,—pănă şi în mamua- 
lele de popularizare. i 
o criză de fiziologie care se ia drept revelaţie 
EE Pure yiyo să ducă la o căsătorie (fetele sint mai 
fericite o simplă petrecere. | PI 
Da peer pa ceva. Tonalitatea sufletească a „crinilor albi“, 
nu e numai aceia a unor adolescenţi. Fiindcă, in definitiv, nu toți 
tinerii reacţionează la fel într'o anumită vristă. Sint tineri Aragia 
E vorba şi de o anumită calitate a structurii sufleteşti. Atata £ 
bună parte e aceia a multor participanţi la manifestaţiile studen- 
teşti care se soldează cu geamuri sparte, cu bătăi şi cu er) 
de lucruri sfinte. Un elan de barbarie şi huliganism înfioară 
un capăt la celalt cu Aee gpa de pamflet prea cunoscut (în țara 
Pa mile i 
R a pag 5 aoco prea imaculat „crin alb” o ima- 
gine bruscă mi s'a intipărit în minte: un sarmat hirsut, scopa 
cu piei de capră, păros peste măsură, cu o ghioagă enormă în 
mină, intră într'un muzeu de artă decorativă. Intr'un acces de să 
blimă“ violență sfarmă într'o clipă rind pe rînd vitrinile fragile in 


şi iscipline pro € i 
„puri“ şi ne iți ai „Crinului alb“. M'am gîndit o clipă 
give iai cu au fără generozitate, temperament excesiv 
de rural semidoct, în care raţiunea şi tensiunea arterială îşi ames- 
tecă deopotrivă contribuţia lor la stabilirea adevărului. 
Vor înțelege tinerii mei amici din tristeţea cu care spun a- 
ceste lucruri că jemanfișismul nu e în firea mea... 


Manifestul începe cu un războiu feroce declarat generaţiei. 
mai vechi, care e gratiticată de la început, simplu. şi curat, cu epi- 
tetul de „boi“. (Aici e utilizată o veche comparaţie a lui Borne cu 
boii lui Pitagora). Dar cine constitue generaţia veche ? S'ar piisa, 
cum e și firesc, că e vorba de oamenii care au acum cel puț 
cincizeci de ani. Dar imediat aflăm după semne prea evidente, că 
e vorba şi de noi cei mai tineri din care unii au depășit abia trei- 
zeci de ani. Ştiam mai demult că o generaţie inseamnă cel puţin 
treizeci de ani diferenţă şi că unii istorici consideră un secol compus 
din trei generaţii. Să admitem că lucrurile merg mai repede acum. 
Sintem în secolul automobilului şi nu al poştalionului. pape 
deci s'au scurtat. Cu cit? Veţi crede poate că s'a stabilit o di- 
ferență măcar de 20 de ani. Eroare profundă. Generaţiile se ir 
terizează altfel acum, din trei în trei ani. lată, de pildă, caz 
nostru să zicem tragic. 


2 MISCELLANEA si 


Tinerii care semnează manifestul trebue să aibă douăzeci 
şase ori douăzeci şi şapte de ani. Noi cei care am trecut cu i 
an Sau doi peste treizeci sintem pur şi si 

vieţii ca secătuiţi de forţe, ramoliţi, învechiţi, i işti 
etc, lar tineretul mai fraged care are acum douăzeci de ani începe să 


cunoaşteţi că mergem repede. 
EI n manifestanți, trecind uşor peste chestiuni de cifre şi de 


Ne impăcăm şi cu acest criteriu, şi dacă se admite un recurs 
contra izgonirii noastre din cetățenia culturală bazată pe acest 
criteriu, introducem o contestaţie prin care arătăm că şi noi am 
inceput a produce după războiu, că şi noi am apucat în prima 
noastră tinereţă valul de misticism şi de revoluţie. Subsemnatul 
chiar a semnat un articol în „Gindirea“ (Rusia şi Europa) şi cîteva 
„Scrisori din Paris" în „Viaţa Rominească“ care ar satisface poate 
pe exigenţii manitestanţi. Cerem deci, tribunalului suprem, dacă 
există şi unde există, să ne introducă şi pe noi în rindul tineretului 
ŞI si: nu ne dea afară, crud şi nemilos, inainte de a ne fi valo- 
rificat forțele şi de a da ceiace putem să dăm. Să admitem deci 
că avem dreptul, măcar pe jumătate, să luăm parte şi noi in ins- 
tanja in care se face procesul vechii generaţii. Cu atit mai mult 
ne Înghesuim la această rară onoare cu cit pontifii sarbedei ge- 
neraţii (cea veche) au văzut prea puţin din „Splendoarea şi dimen- 
siunile generaţiei în care națiunea îşi regăsește în sfirşit destinul 
şi drumul ei istoric“. Cine nu s'ar băga la asemenea onoare? 
Cine ar putea rezista tentaţiei ? 

Dar de ce oribilă crimă sînt vinovaţi aceşti degeneraţi senili, 
acești odioşi strigoi ai trecutului, care „in loc să plingă cu ţărina 
pe creştet (mie mărturisesc că mi s'a făcut deja milă l), i-au ieşit 
intru Intimpinare numai cu venin gălbui, țişnind din rădăcina ca- 
riată a gurii lor jimbate de zimbetul acru al unei semi-bună voinţi 
sinistre, ct ocări jalnice ?...*, 

Răspunsul îl avem îndată. Aceşti mizerabili sînt vinovaţi de 
jemantişism şi indiferenţă, de scepticism şi criticism, de individualism 
și infine de egotism voluptuos. 

E deajuns, nu-i aşa? 

Să luăm lucrurile în serios şi să le analizăm după criteriul 
adevărului, care nu e încă cel mai prost, în orice caz nu e mult 
mai prost decit acel al fanatismului ori al credinței oarbe, 

Jemaniişismul ori indeferentismul cui? 

Al personalităţilor eminente din generația trecută ? Indiferen- 
tismul unui Maiorescu pedantul şi gravul Maiorescu, C. Stere, 
N. lorga, S. Mehedinţi, al unui luliu Maniu, Vintilă Brăteanu ori | 


d 


33 VIAȚA ROMÎNEASCÀ | 


Mihalache ? Dar aceştia toți pot fi acuzaţi de aere pontificale, de 
moralişti, de pedanţi, de tot ce vreţi afară de indiferență şi gust 
pentru glume. „Viaţa Rominească” ca şi „Semănătorul“ pe vre- 
muri a strigat mereu morală şi iar morală într'atit incit toţi finii esteţi 
ne-au atacat cu tot disprețul de care dispun adoratorii subțiri a; 
artei pure. Dacă e cineva care cu enorme surse de itate 
a crezut pănă la naivitate în „țăran“, „popor* „dreptate“, „| te“ 
etc, apoi a fost „Viaţa Rominească“ și colaboratori ei. Sau poate nu 
e vorba de personalităţile ci de marea: mulțime, de 
unii samsari politici, de pehlivanii cluburilor. In acest caz sintem 
cu totul alături de manifestanţii crinului alb. Am scris de nenu- 
mărate ori şi aici şi aiurea că nenorocirea cea mare a țării noastre 
e spiritul acesta de pehlivânie, de operetă, scepticismul glumeţ şi 
vulgar cu care se profanează — cele mai serioase, adinci ori tragice 
inițiative. Ne-am ridicat de atitea ori contra fanariotismului subtil 
ori şiret, contra ipocrizieiorientale care ne roade ce e mai curat 
şi mai nobil în naţia aceasta. In privința aceasta întindem o mină 
loială tinerilor manifestanți şi le urăm succes în lupta lor—dacă vor 
da-o—pe acest tărim, 

riticismul. Aici chestiunea se complică, fiindcă nu putem 
simplifica lucrurile printr'o pornire plină numai de elan fără a o 
privi în complexitatea ei. 

Dacă e vorba de uscăciunea suiletească a unora, de nepu- 
tinja lor lucidă și stearpă, o plingem şi o dispreţuim în același timp. 
Nimic nu se poate lace fără credinţă, fără generozitate. lubim 
lupta şi sufletul ei plin de patos și de pasiune. Impotenţii sterili 
sint de nostru. 

Dar căldura inimii nu trebue să însemne confuziunea capului. 
Una e generozitatea și avintul şi alta e îndobitocirea mistică prin 
suprimarea conştiinţei şi prin ridicarea la suveranitate a inconştien- 
tului şi a instinctului. 

Am spus-o de atitea ori şi trebue să o mai repetâm incă 
odată şi aici. A 

Sintem adepţii unui evoluţionism psihologic care ne arată că 
formele inconștiente sint vechi structuri depăşite, dezafectate, (ac- 
tuale azi abia în regresiunile mentale ale nevrozelor religioase ori 
simple) şi că formele de conştiinţă sint cele mai perfecţionate şi 
mai complexe (fiindcă le cuprind și pe celelalte) de viaţă sufleteas- 
că. Nici o existenţă vitală nu se întoarce înapoi, de bună voe la 
forme inferioare. Nu e o contradicţie, cum crede prea repede ma- 
nifestul crinului alb, între evoluționismul relativist şi recunoaşterea 
rațiunii supreme. Credem în evoluţionism a cărui ultimă formă e 
rațiunea și conştiinţa. Mine cind aceste forme de evoluție vor fi 
depăşite se vor pune alte probleme de valorificare. Credem că totul 
se schimbă, dar ceeace avem astăzi e totuşi ultima achiziţie şi e 
deci cea mai bună. 

Criticismul e a formă a raţiunii. El e premergător actului crea- 
tiei fiindcă curăţă terenul de resturi mai vechi. E indispensabil din 


MISCELLANEA n 


punct de vedere teoretic. Dar el e necesar şi din e 
practic rominesc. Criticismul e o formă Fed e pân: re 
scâpa de mizeriile descrise în manifest, de indiferentism, jêmän- 
fişism, scepticism, dacă nu le vom critica, combate şi denunța. Să 
abdicăm printr'o accepţiune totală, printr'un act de adoraţie mută 
şi extatica ? Dar atunci nimic din ceace doreşte să distrugă ma- 
nifestui nu se va înlătura. Cum nu observă semnatarii filipicei a- 
araar piara romineşti că disprețuind criticismul, ei fac totuși 
»_ care, merge aşa de $ 
viazā în înjurie ? ge aş departe citevdată, încît de 
Sintem acuzaţi, mai ales noi Moldovenii, de criticism acut. 
Ce să facem? E probabil o fatalitate. Dar se poate face oare un 
proces unei provincii întregi că e aşa şi nu e altfel. Se poate com- 
bate o anumită tipologie provincială ? Nu văd altă soluţie decit să | 
se asasineze în masă toți moldovenii ca eretici şi păcătoşi (cum a | 
făcut Ferdinand Catolicul cu Arabii) şi să se colonizeze ţinutul cu 
Romini mai mistici şi mai ortodoxi. | 
E mai util aşa decit să se facă proces fenomenelor naturale. 
Dar noi credem că o naţiune cîştigă în bogăţie şi în com- 
plexitate cu cit e mai diferențiată provincial sau regional. Unii dau 
sufletul rominesc romantic, liric, alţii pe acela critic ori clasic şi 
componenta rominească care rezultă e cu atit mai interesantă. 

„ Goana contra raţiunii şi spiritului critic e aşa de mare, incit 
manifestanţii declară împrumutat tot ce ţine de iluminismul francez 
şi de spiritul marii revoluţii. Cu alte cuvinte sint declaraţi trădă- 
tori şi înstrăinaţi toţi ciţi gindesc aşa. Vina cea mare a generaţiei 
trecute e că a împrumutat aceste idei. „Au uitat prea mult aceşti 
oameni că luptau pentru nişte idei car:-şi pierduse din luciu şi vi- 
talitate prin faptul împrumutului“... sau : «Generaţia părinţilor noş- 
tri a trăit din imprumuturi necernute şi din ginduri neisprăvite“, 
etc. imprumutat poate. Dar tot a fost imprumutat aici. Şi ideolo- 
gia raţionalistă şi civilizatorie franceză ca și rumantismul german 
reacţionar pe care l-au avut semănătoriştii d-lui lorga şi pe care voesc 
să-l reintroducă tinerii manifestanți, crezind că aduc ceva nou, 
Imprumut şi iar împrumut. Şi ceiace a făcut generația veche și 
ceiace ne propun tinerii revoluționari. Numai că trebue să fim a- 
tenți la consecinţele acestor imprumuturi. Misticismul şi ortodoxis- 
mul vor aduce obscurantism şi sălbătăcie, De bine de rău ilumi- 
nismul sec. XVIII francez, ne-a adus bruma de civilizaţie, rea sau 
bună cum e, pe care o avem astăzi. Şi tot e preferabil ceva la 
nimic. Dar mai este ceva. Cei trei autori ai manifestului se declară 
pentru specificul naţional, pentru determinarea proprie şi particu- 
lară a naţiunei noastre. Dar precizarea sufletului naţional e percep- 
ţia unei individualizări, a unei diferențieri bazată pe o operaţie de 
discriminaţie. Nu pot deosebi ce e al meu de ce e al altuia decit 
printr'o operaţie de limitare rațională. Misticismul care urăşte in- 
dividualizarea, care amestecă şi contopeşte totul, nu permite dife- 
rențieri, Intre mistică şi specificul naţional e o enormă incom- | 
patibilitate. 


338 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ştim însă că recenţii reformatori nu cred în ştiinţă şi în ci- 
vilizaţie. Buna dispoziţie şi itatea cu care stabilesc ecuaţia 
ştiinţă — banalitate e o fericire pentru filozof şi sint demne, În a- 
devăr de invidiat. Nici Bourget in romanele sale de veselă memo- 
rie (conflictul medic-preot) nu regula mai expeditiv problema şti- 
inţei. Trebue să mergi pănă la Mr. Homais pentru asemenea efecte. 
„Ştiinţa se strădueşte prin urmare, zic manitestanţii, oricite foloase 
ne-ar aduce și oricite imnuri i-am inchina, să banalizeze fără scrupul 
lumea“. Aşa dar, dintro lovitură de condei, administrată elegant de 
un tînăr romin, student la începutul veacului al XX-lea la Berlin 
se desființează străduința întregii omeniri de patru secoli, tot ce 
formează progresul şi năzuința umanităţii. 

Şi aceasta se face, să se ţie minte, în Rominia, în revista „Gin- 
direa“ în luna Octombrie 1928, Nu le e frică acestor tineri reli- 
gioşi şi plini de „angoisse“ de atita eternitate strivită ? Dar mai 
ales nu-i supără atita gust? „Falimentul științei“ e tot aşa 
de răsuflat, de banal și de jenant pentru un om bine crescut in- 
telectualiceşte ca şi ateismul celor din tabăra adversă. 

D-rul Tiron din laşi, mare ateu pe vremuri, combătea cam 
aşa existența lui Dumnezeu. De pe catedra de unde profesa pa- 

generală se punea să injure propriu zis şi țigăneşte pe 
Dumnezeu. Apoi se adresa triumfător studenților : 

— Vedeţi că nu există. Căci dacă ar exista m'ar tră 
imediat. Probă experimentală şi irefutabilă, j 

Cam de acelaş calibru intelectual şi dovedind aceiaşi comple- 
ae e şi chestiunea „falimentului științei“, de partea cealalta a 

ei, 


In rad scr veche mai e vinovată şi de o altă crimă. A 
fost individ S'a dedat la viaţă bună. A fost, cum zic sem- 
natarii manitestului, apucată de egotismul voluptuos. „Incoronaţi 
cu trandafiri roşi pătaţi de vărsături vinete, în mini cu cupe şi pe 
buze cu neruşinate surisuri, generaţia veche se amuză“. A se slăbi ! 
Am văzut noi multiple orgii ale tineretului vitalist, pentru care „viața“ 
e un scop în sine, ale tineretului post-belic, tumultuos şi frenetic 
fără rezervă şi fără pudoa:e, care ar fi lăsat mult în urmă, modes- 
tele petreceri bătrineşti. Numai de aceasta mare să se plingă ulti- 
ma generaţie ! Accesele acestea de ascetism puritan ni se par cu 
totul deplasate în generația recentă, pentru care orice limită e ex- 
clusă, pentru care noţiunea de viață intensă, de distrăbălare vita- 
listă, de etalare a tuturor apetiturilor e o regulă de conduită mo- 
rală, Şi poate în acest lucru stă eroarea lor cea mai gravă. Prea- 
mărirea vieţii, a eutoriei şi exuberanței, încurajarea biologiei pri- 
mare din om sub formă de efuziuni dezordonate, paroxismul per- 
manent al instinctelor justificat de o vagă metafizică bergsoniană 
ori pitzscheiană dezumanizează şi înjoseşte. Cultivarea bestialităţii 
desființează ceiace e propriu omului, Am arătat altă dată mai pe 
larg, într'un eseu intitulat „Definiţia omului“, că ceiace situiază pe 
om aparte în natură, ceiace constitue tocmai omenia lui specifică 


MISCELLANEA Et] 
€ faptul de a merge contra instinctului de conservare, de a opri 
prin bariere de inhibiţie şi aminare poftele imediate şi năzuiniie 
penon 

mul e om fiindcă se refuză, fiindcă se ie şi se în- 
trină, fiindcă e absurd din punctul de vedere al lagicei biologice. 
Nu pe calea cultivării şi exasperării vitalității vom ajunge la va- 
lorile supreme etice şi metafizice, ci pe aceia ale înăbușirii ei, Alt- 
fel omul e o simplă continuare a animalului. 
„Viața“ cîntată de Nietzche, Guyau, James ori Bergson nu 
e o valoare în sine. E, din contra, un simplu mijloc pentru o rea- 
lizare spirituală ce ne depăşeşte. Cei vechi ştiau aceasta. Ei își 
dădeau viaţa pentru ceva, ştiau să moară pentru ceva. Toate re- 
ligiile şi moralele au considerat viaţa ca un simplu instrument 
pentru a atinge ceva superior nouă, i 
Numai deceniile post belice, cu lăcomia lor libidinoasă de 
plăceri au făcut din principiul vital un idol, o zeitate cu atit mai 
respectabilă cu cit le linguşea nevoia de juisare. Dar tineretul tre- 
bue să știe că nimic mare nu e posibil fără un minimum de as- 
cetism, adică de ucidere relativă a bestialității imediate din noi. 


După acest lung rechizitoriu adus generaţiilor anterioare, ma- 
nifestul se termină cu o declaraţie de principii tradiţionaliste. „Ceiace 
ne îndreaptă cătră istorie este credinţa că totul e istoric, (aşa dar 
evoluţionism relativist !) dela cel mai umil gind şi mai timid gest 
pănă la raţiunea absolută şi dacă ne simțim autohtoni ne consta- 
tām solidari cu trecutul acestei naţii pe un påmint rominesc*. 
Mărturisim că nu mai înţelegem nimic. Tinerii semnatari încep prin 
a batjocori trecutul şi generaţiile anterioare şi pe urmă se declară 
solidari cu dinsul. E oare tot un efect al logicii vitaliste ? 

Căci, cu care trecut se leagă dior ? 

Pe' cel recent, dela 1848 încoace îl blestemă şi-l distrug, 
Cel inainte de 1848 ? Dar acela e cel mai plin de fanariotism, 
scepticism, etc., adică de defectele pe care le denunţă manifestul. 
Nu văd altă scăpare pentru autorii „Crinului alb” decit să frater- 
nizeze, (declarindu | ortodox şi mistic), cu Ştefan cel mare, 


E 
-” * f 


Fireşte gestul acesta nu e lipsit de o semnificație mai largă. 
El a încadrat intrun curent ceva mai amplu care voeşte să re- 
formeze metodele şi spiritul vech prin leacul salvator al orto- 
doxismului. zi a 

Sint convins că printre propagandiştii ortodoxi sint oameni 
serioşi, luminaţi şi de bună credinţă. Nu mă îndoesc o clipă că 
bunul meu prietin Nichifor Crainic nu e animat de toate aceste 
virluţi. Şi totuşi senzul suszisei mișcări imi apare cu totul altfel, 
Amestecul de viaţă bestială, de preamărire a plenitudinii de vita- 
litate, de lubricitate senzuală şi de instinct primar cu aspirația 


| 


a 


340 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cătră religiositate, mă tace să mă gindesc, fără să vreau, lă eroul 
tuturor orgiilor pravoslavnice, la voinica brută Siberiană, animator 
rustic şi viguros etalon de reproducție care a fost Rasputin. După 
o copioasă mîncare, în care devora curci şi un purcel fript, 
după doi litri de vutcă şi zece f sexuale, Rasputin cădea 
în extaz și vedea pe Dumnezeu. fenomenul obținut prin intil- 
nirea unei primitivităţi adînc native cu un delir al trupului excitat 
până la paroxism. E poate şi nevoia de scuză, de justificare pe 
care orice suflet, fie el cit de son, o stie în fața păcatului, 
dar mai ales un început de obo ; bestia extatecă după ra- 
vagiile spasmului, 

Şi Rasputin e o singură pildă rusească printre atitea altele. 
Amestecul de viaţă intens animală și de sublimitate mistică e ca- 
racteristic ortodoxismului rusesc. Alianţa între vitalismul bn ari şi 
năzuința cătră extaz în acelaşi timp este și caracteristica, cel teo- 
retică, a tinerii mişcări ortodoxe romînești. Fiiaţiunea se impune deci. 

Dar trebue să se ştie că aceasta mare nimic de a face cu 
flacără pură a religiosităţii adevărate făcută din venerație, asce- 
tism, respect, iubire de oameni, prosternare umilă și modestă în 
fața eternității şi generozitate fără märgini pentru existența mi- 
zeriti omeneşti, 

Oboseala ebrietăţii sau tristeţea actului «sexual împlinit nu 
e religie, in orice caz nu e o religie evoluată. Misticismul de sfir- 
şit de chef, misticismu! de ora cinci dimineaţă, misticismul orgiac 
cind ingerii şi cu prostituatele se amestecă din ca să con- 
firme „eterna tinereţă“ sau elanul vital, toate acestea, o spun cu 
amărăciune, prietini ortodoxi şi tineri frenetici de viață, nu ne 
vor aduce mintuirea.— Mihai D. Ralea. 


lon_Nădejde 


Moartea lui lon Nădejde, dispărut de mult din actualitate, 
necunoscut generaţiei nouă şi uitat de muncitorime ca și de farani, 
evoacă în Sufletul multor intelectuali care au atins toamna vieții, 
citeva din cele mai puternice şi vii amintiri. 

Ceiace atrăgea acum patruzeci de ani şi mai bine, cea mai 
bună parte din studenţii şi elevii laşului şi ai Moldovei spre mo- 
desta lui casă din Sărărie, încunjurată parcă pe atunci într'un nimb 
romantic, nu erau atit soluţiile pe care le aducea teoreticianul mar- 
xist al social democraţiei romine cit sentimentul de nobilă şi 
neroasă revoltă împotriva asupririi celor mulţi şi a r 
de tot felul, percas de o pătură conducătoare, conruptă şi avidă. 

. Dascălul de umilă origine, înlăturat cu silnicie din învăţămînt 
pentru ideile lui subversive, apărea acestei tinerimi însufleţite de 
aspirații altruiste și pure ca inițiatorul unei mişcări spirituale de 
revizuire a moralei şi culturii oficiale, care deținea în persoana 
lui, ceva din misterioasa forță a apostolului, propovăduind o reli- 
gie nouă. 


MISCELLANEA KAN 


„Influenţa lui Nădejde se explică și printr'aceia că fondul lui 
afectiv cu tot internaţionalismul utopic a formulelor şi a doctrinei, 
chiar în faza socialistă, a rămas profund național. 

„Pornind dela realităţi pozitive, activitatea lui practică a avut 
in primul rînd în vedere revendicările sociale şi politice ale ţără- 
nimii iar în chestia Basarabiei a mers cu curaj pănă la iredentism, 

Alături de această sforțare de educaţie cetățenească a mas- 
selor, Nădejde a realizat prin întemeerea Contemporanului, o operă 
culturală din cele mai însemnate. 

indeplinind pe terenul ştiinţific un rol analog cu acel al Con- 
vorbirilor pe cel literar, această excelentă revistă a contribuit la 
popularizarea marilor teorii ale ştiinţei moderne şi a dus impotriva 
plagiatului care înflorea pe atunci, a şarlatanismului şi ignoranței 
o luptă acerbă, dar necesară. 

Inzestrat cu vaste cunoştinţe şi uriaşă putere de muncă, 
Nădejde nu a fost atit o inteligenţă strălucită şi creatoare, cit un 
mare cărturar şi învăţător al poporului, 

Istoria culturii romine la sfirșitul secolului trecut va trebui 
să-i înregistreze cu recunoştinţă numele iar intr'un mediu în care 
primează interesul meschin ca şi arivismul feroce, acest om pasio- 
nat pentru idei, fanatic şi rigid în convingeri, de o dezinteresare 
absolută in neobosită lui activitate, va răminea ca o figură neobişnuită 
originală şi rară.—0O. B.. 


O lămurire 


Primim dela d. dr. P. Cazacu, următoarele rinduri pe care 
ie publicăm cu plăcere. D. dr. Cazacu ne spune că decurind a luat 
cunoştinţă atit de cartea d-lui A. Boldur „Unirea“ cit și de 
recenzia făcută asupra ei de d. V. Harea în revista noastră No. 
5—6, 1928. 


E D. A. Boldur (în broşura: „Unirea*) şi d. V. Harea (Viaţa 
Rominească No. 5—6, 1928) imi atribue părerea: „că unirea Ba- 
sarabiei a fost determinată de armata homină şi oamenii Rega- 
tului ca Stere şi Marghiloman". D. A. Boldur precizează, că eu 
atribui acestor doi factori rolul „principal, hotăritor, determinant, 
prevalent*. D. V. Harea nu încearcă să dovedească că am emis 
această părere. D. A. Boldur citează cuvintele, pe care le-ași fi 
spus, la banchetul, din 29 Martie 1918, la Chișinău (după gazeta 
Sfatul ţării) şi anume: „cei doi factori, care au contribuit la fn- 
fâptuirea Unirii sînt: armata Romină şi d. C. Stere”. 

D. A. Boldur, ca „basarabean şi profesor rus“, cum îşi zice, 
şi ca om „care se apropie de momentul Unirii cu acele apucături, 
cu care de obiceiu se apropie un jurist-sociolog și prin urmare în 
contururi generale“, cum singur scrie, va binevoi să admită să 
scoatem din discuţie „toastul“, reprodus de un gazetar, pentru că 
este un detaliu şi nu este un document autentic, Toastul a fost 


siz. VIAŢA ROMINEASCĂ 


ridicat la un banchet, în onoarea celor prezenţi, adică a reprezen- 
tanţilor armatei Romine şi a „omului *—d. C. Stere. 
Acolo nu s'a făcut nici istorie, nici filosofie, nici „analiză psiholo- 
gică a evenimentelor“, nici „mecanică psihologică“, nici clasifica- 
rea după importanţă a factorilor, care au inf unirea, nici ca- 
Hficarea lor. D. A, Boldur va fi silit să admită eliminarea din dis- 
cuţie a „toastului* şi pentru motivul, că prin el nu am declarat: 
„că armata Romină şi omul Regatului“ au fost: „factori determi- 
nanți, hotăritori, principali, prevalenți* ci pur şi simplu, cum 
a citat singur d. A. Boldur, „doi factori, care au contribuit“, — 
ucru, pe care şi d. A. Boldur îl recunoaște, căci în paginile 9, 
14, şi 15 a broşurii sale de factorul C. Stere, pe care 
ÎI califică : „cine mai bine ca dinsul putea să înd această 
misiune“, iar în inele 11, 12, 13 vorbeşte detaliat și elogios 
de rolul armatei Romine, în înfăptuirea Unirii. 

După eliminarea din discuţie a „toastului“ va rămîne d-lui 
A. Boldur să se înţăleagă cu d. C. Stere, dacă el este „Omul Re- 

atului“, cum serie d. A. Boldur, sau cum crede toată lumea— 
omîn din Basarabia. 

Dar nu le-a fost deajuns d-lor V. Harea şi A. Boldur să-mi 
atribue pe gratis onoarea de a fi autorul teoriei că „factorii prin- 
cipali, prevalenţi hotăritori, determinanţi în înfăptuirea unirii au 
fost oamenii Regatului şi armata Romină“, ei susţin că această 
teorie „concordă cu susținerile adversarilor Unirii” di Harea) ; 


e a Enn I S i et alt l E a 
nalitate, sau inconştienţă. Regret, că din spaţiu direcţia 
revistei nu are să vrea să gerbera ror ergele 


pe cuvint, sau vor revedea şi ei 


| 
ii 


curorului, sau judecătorului de in: le voiu trimite 
un memoriu de va fi nevoe. Nu există în lucrarea mea 
nici o linie, destinată să clasifice şi să califice pe factorii, care au 


—— MISCELLANEA 43 


fabia, am vorbit şi despre o mulţime de factori, care au contri- 
buit, ori Sau opus unirii, i-am calificat cite odată, dar niciodată 
nu am intrebuințat termenii: „prevalent, hotăritor, determinant, prin- 
cipal“. Singurul autor, care a încercat să facă clasarea factorilor, 
care au contribuit la înfăptuirea Unirii, este Onor. d. A. Boldur. El 
se Întreabă: „care din factori este mai important“ ? („Unirea“, A, 
Boldur, pag. 8). Dar nici d-sa nu răspunde ci „transformă între- 
barea, ce loc ocupa fiecare din factori şi cum influenţa pe ceilalţi 
factori“, pentru ca la sfirşit (după 8 pagini de expunere) să re- 
zolve problema „importanței“, prin declararea : „Actul Unirii este 
actul înțelepciunii istorice“. „Bătrina istorie ştie ce face“ filosoiează 
d. A. Boldur, fără să ne lămurească, dacă din punct de vedere 
Rominesc şi omenesc bătrina istorie a d-lui Boldur a ştiut ce face 
şi la 1812, şi la 1878, şi fără să se pronunțe: cum ar fi evoluat 
evenimentele in 1918 în Basarabia, dacă nu ar fi existat, sau n'ar 
fi intrat, armata Romiînă ? 

Ca d. A. Boldur pentru necesităţile sale de a face „analiza 
psihologică a evenimentelor“ şi „mecanica lor psihologică“, sau 
pentru necesităţile polemicii, a crezut necesar să inventeze o teo- 
rie, ca apoi să o combată—treaba lui, liber era. Dar nu avea drep- 
tul nici să mi-o atribue mie, nici mai cu samă să mă acuze de 
„concordanţă“ —complicitate, chiar teoretică, cu vrajmaşii ţării.— 
Dr. P. Cazacu. 


Lămurire preliminară pe marginea 
romanului „Game“ de Stejar lonescu 


Ceiace caracterizează debutul scriitorilor tineri, e izbucnirea 
anarhică a talentului lor încă în stare de zăcămint brut, tumultul, 
excesul, jocul gratuit al forţelor nedisciplinate,—oferind priveliştea 
zimbrilor cu coarne heraldice şi coame zburlite, umplind pădurile 
care mau cunoscut securea, de ropotul copitelor. 

Intre scriitorii apăruţi după războiu, doi numai, după cite ştiu, 
derogă dela această normă: Lucia Mantu şi Stejar lonescu, „Mi- 
niaturile“ Luciei Mantu, şi „Domnul dela Murano“ al lui Stejar 
lonescu, deşi opere de debut, au calmul, sobrietatea deliberată şi 
distincțiunea unei premature maturităţi. Emblema acestor volume 
nu este zimbrul barbar, ci lebăda ostatecă în parcurile cu ape, 
tăceri şi toamne aristocratice. 

Actual prin expresia artistică, „Domnul dela Murano” este 
inactual prin sufletul ponderat, cuviincios, abea ironic, timid în 
faţa vieţii—sau poate distant,—al creatorului său. Expresia artis- 
tică a „ nului dela Murano” este contemporană cu metafora- 
monoclu a lui Paul Morand, dar sufletul creatorului său se inso- 
țeşte mai curind cu Henri de R „ Scriitorul care preferă fe- 
restrelor, oglinzile : solemnele vitralii în care-ţi vezi procesiunile su- 


` 


34 VIAŢA ROMINEASCA 


fletului. „Domnul dela Murano” e captivul acestor oglinzi, şi de 
aceia, cetind volumul, rămii cu o impresie de pace melancolică, 
de reculegere, de tăcere şi de singurătate resemnată. 

Aşa dar „Domnul dela Murano“ nu este un cîmp de luptă 
al vieții, ci dimpotrivă, un refugiu împodobit împotriva vieții, aşa 
cum € și întreaga operă a lui Régnier, cu care „Domnul dela 
Murano“ avea unele asemănări. 

Intăiul roman al lui Stejar Ionescu se intitulează: „Game“. 
semnificaţia titlului ar fi cam aceasta: după cum într'o gamă, por- 
nind dela do şi trecînd printr'o succesiune de note, ajungi tot la 
un do, registrul notei numai fiind altul, tot așa omul pornind în 
viaţă cu o tonalitate sufletească, o regăsește, aceiași, mai gravă 
fiindcă e în registrul altei vriste, — tocmai atunci cind socotea că 
se depărtase mai tare de ea. 

Această viziune a vieţii sufleteşti pare a-l fi determinat pe 
Stejar lonescu să-şi aleagă titiul „Game*. | 

Să fie oare în acest titlu amărăciunea, modest exprimată, de-a | 
nu putea evada din tine însuţi, de-a cădea mereu in braţele pro- f 
priului tău suflet chiar în clipa cînd te socoteai desrobit de el, 
aşa cum în nuvela lui Villiers de l'Isle Adam „La Torture par 
L'Esperance“, prizonierul care evada cădea în brațele ironice ale 
marelui Inchizitor tocmai în clipa cînd vedea libertatea ? 

Sau dimpotrivă, să cuprindă acest titlu mindria, iarăşi mo- 
West exprimată, a inalterabilității sufletului pornit în viaţă ca legen- 
darii cavaleri cruciați spre Sfintul Mormint, şi ajuns la capătul 
vieţii au aceiaşi lance cu care pornise ? 

Cine ştie! 

Stejar lonescu îşi începuse „Gamele” în primăvara anului 1928. 
Proecta două sau trei volume, în decursul cărora ar fi cuprins 
întreagă, claviatura vieţii eroului său principa), Marc Lecuja, des- 
făşurindu-i succesiunea de game sufleteşti cu reeditarea periodică 
a aceloraşi note, schimbător fiind numai registrul, din ce în ce 
mai grav, al vristelor treptate, 

In vara aceluiaşi an, Stejar lonescu, ajuns abea cătră sfir- 
şitul primei părţi a întăiului volum, sa săvirşit din viaţă prin 
moarte năpraznică: un automobil care-l aducea dela Slănicul Mol- 


dovei cătră Ti Ocna, l-a răsturnat în apa Slănicului, zdro- 
bindu-l de o stincă pe care a rămas o noapte i cu faţa 
spre stele şi braţele în valuri. Ursita a incheiat cu o disonanţă a- 


prigă zilele celui care concepea viaţa ca o succesiune de game. 

„Viaţa Rominească* începe publicarea romanului neisprăvit 
care va continua şi în numărul viitor al revistei. După apariţia 
intregului fragment rămas, sprijinindu-mă pe ceiace Stejar lonescu 
a realizat şi pe informaţiunile pe care a binevoit să mi le dea soția 
lui, voiu încerca să schiţez linia de curgere pe care ar fi avuto 
acest riu calm şi curat, absorbit brusc de pămintul suveran.—/onet 
Teodoreanu 


MISCELLANEA 


Thibault“ 


+ 

Roger Martin du Gard, numele acesta complicat şi 
ca o denumire de sat francez, ne este o cunoştinţă S tape par 
care-l poartă ni-i un prietin vechiu, un fel de mentor. Jean -Barois 
a însemnat ca 'ntr'un carnet personal ceva din aspiraţiile şi gene- 
rozitatea noastră. Autorul lui Jean Barois ne-a rămas în minte 
subt chipul unui profesor—prietin, cu sentimente de frate mai mare 
şi de confident, 

Acelaşi Roger Martin du Gard, acum şase ani ne-a introdus 
în familia austeră a lui Thibault: Am cunoscut atunci pe bătrînul 
|Thibault, aspru şi intransigent; pe Antoine, fiul moderat şi cum se 
cade, exemplar de băiat corect, care ne-a devenit simpatic şi el 
prin slăbiciuni, prin dragoste şi prin bunătate. Am asistat atunci 
ca cunoszuţi ai familiei la plecarea Rachelei. Umbra noastră a fost 
alături de Antoine în ceața deasă dela Havre, şi am urmărit cu 
sentiment de desnădejde dispariţia vaporului pierdut în zarea ce- 
nuşie ca întrun fum. 

Dar mai ales am suferit, ne-am revoltat şi am fost alături 
de înfriguratul Jacques. Am simţit in el tipul generației noastre, 
poate al tuturor tinerilor din toate generaţiile plin de neliniști, de 
căutări, de subtile chinuri fără răspuns ; tipul capabil sä reprezinte 
o generaţie. L-am simţit dela început superior în nesiguranța lui. 

Am trăit romantismul viu şi aprig a lui Jacques, şi începutul 
iubirii lui, pîndită de destin: Jenny, Gise,,. şi prietinia lui: Daniel. 

Dela 1923 familia Thibault a plecat din oraşul nostru, sau 
am plecat noi din oraşul ei. 

Au rămas cinci ani fără veşti dela ca; numai cu amintirile 
şi cu teama soartei ei. 

Cu „La consultation şi „La Sorellina“, am revenit; ca într'o 
pensiune. 

Am avut chiar impresia că în adevăr dela ultimele întimplări 
din „La belle saison“ şi pănă acum au trecut peste Les Thibault 
aceiaşi cinci ani ca în realitate. 

Pe bătrinul tată, aprig odinioară, l-am regăsit chinuit de boală, 
şi umilit de suferinţa fizică. Am simţit trăind în el tragedia ome- 
nească a sfirşitului: durere multă şi persistență, teama morţii cu 
analiza ei inconsistentă şi mobilă, speranța, imbecilizarea cu remi- 
niscenţe sinistre din copilărie. Stau paralele în roman, cele două 
panouri, unul de realism şi celălalt de viaţă interioară, de analiză; 
unul consistent și celălalt ireal, ca o imagine privită într'o oglindă 
tulbure. care dă halucinaţii. 

L-am regăsit pe Antoine, mai matur. Simpatic nu prin gene- 
rozitate sau alte calităţi excepţionale, ci tocmai prin aceia că trä- 
eşte viaţa la care tofi sintem constrinşi. Antoine e un om obişnuit; 
o fire comună; este tipul omului creat de educaţia de astăzi; 
tipul care s'a adaptat acestei educaţii; este exemplarul bun de 
serie al emisiunii societăţii omeneşti. 

u 


Prin aceasta e poate mai aproape de fiecare din no - 
gediile lui nu sint mari, nu au intensitate, nu au prodan i i 
gerate, nici adincimi; sint cotidiane, ca o „tracaserie“, ca o ne- ; 
yd ri o inoportunitate. 

toine este insă un om de bună calitale. Are posibilită 
sufleteşti, ele însă au fost amputate de ocupațiile ră pe de : 
educație care uniformează, de un temperament special, de o con- 
cepție lipsită de elanuri prea mari.—E ceiace se cheamă un om 
echilibrat. Izolarea lui are. totuşi ceva trist, şi viața samănă cu o 
căutare în vid, ču ọ chemare fără răspuns. 

„Nici în misiunea lui de medic, pe care o consideră sublimă, 
nici în munca istovitoare, Antoine nu găseşte um sprijin: După 9 
zi de lucru greu îl regăsim singur şi dezorientat. Consultaţii lui 
il arată generos, bun şi inteligent. Şi atita nu-i destul pentru că 
să înţelegi ceva „din Viaţă şi să-i recunoști un suport. Uneori a- 
mintirea dragostei pentru Rachelle, flutură ca un steag concret, ca 
o îndreptare sigură ; şi dragostea -puitu Gise însamnă o mingi- 
ochi 9 tulburare E Pasiunile lui sint însă cuminţi, ca o 

„ca 0 experie iințifică fără —şi 
comprimate: njà stințifi pericol, —şi renunțärile sint 

i iată, în tirgul elveţian, îl regăsim pe Jacques, copi! teri- 
bil ca orice cap de generație, crud ca îns Do 
şi cu anea merge prestabilite. PS A ne 
ansigen integral, se ca sociuri i 
reni era i arena lui nu găseşte mb. a şi DEA aK orioa fira 
e . vrea ceva cè n i meni. Í 
lui sint un ciclon care devastează pie ag ina SEMNA 
Ap ApS pe Apoie idolul, nu rezistă, 
os aitei generații, a fost poate 
ceiace Jacques este pentru a sa. Pen KESER S 
Se e tai a l-a cariera viața, experienţa. 
un n. E un a et al drumuri disci- 
plinelor. definitiv stabilite. "E EN ai 
iu is fi A am rari cu Jacques?! 
a iința ceiace se poate i - 
A mel puterea pag rare realiza, celălalt sim 
veințelegerea dintre Jalicourt care este un „exponent“ al 
neraţiei lui, şi între Jacques exponentul altei generaţii este, oliin. 
Ea se repetă la fel în cursul anilor în toate țările cu o conştiinţă 
şi o mişcare artistică şi intelectuală. 
„Cind Jacques va imbătrini odată cu noi, va fi şi el Jalicourt 
LR itm n E ep să-l admonesteze pentru anchilozare şi 
ism. E o ei i i 
ara ție inevitabilă ca acea a pâmintului și-a uni- 
ee ei e romanul unei familii. 
mare parte realizat. In această operă însă simtim 
interesul central pentru Jacques. Romanul lui est abis la Seman 
Nu a cite Raae d mai apărea tru a-l desăvirşi. 

y oger u Gard a strins la un loc limpezimea 

şi zbuciumul interior al acestei vremi.— Demostene Botez. ja 


MISCELLA w 


mee 


Cronici literare 


Rubrici inchinate cronicilor literare găseşti în orice jurnal 
rominesc. „Dela războiu incoace obiceiul s'a generalizat. Absența 
acestui obiceiu a ajuns chiar să fie considerată ca o neglijență şi 
fiecare ziar ţine să-și aibă cronica literară măcar odată pe săptă- 
mină. Moda a fost importată, ca atitea altele, din Occident. Dar 
utilitatea ei este, din multe cauze, discutabilă. 

Mai întăiu, nu este deloc dovedit că prezenţa periodică a 
unei cronici literare întrun jurnal aduce vre-un profit jurnalului 
sau cetitorului. Ziarele de informaţii prosperă pentrucă aduc servicii 
reale sau satisfac curiozitatea cotidiană a oricărui individ ştiutoi 
de carte. Jurnalul. satisface gustul de a ceti cel mai redus, pe 
treapta unde stul de a ceti se confundă aproape cu gustul de 
a şti ce se intimplă în casa vecinului. Jurnalul alimentează maha- 
lagismul organic al omului sau, dacă vreţi, instinctul social. In 
publicul cetitor de ziare există desigur o parte care aruncă ochii 
şi în coloanele cronicei literare. Rindurile cronicarului literar, ce- 
tățeanul grăbit le parcurge distrat, în clipe de reculegere, la cafenea, 
la aperitivă în pauze la cinematograf. Asta, tot dintro nevoe de 
informaţie său, mai des, din intimplare. Obişnuitul cetitor de ziare 
(adică toată lumea) întfulică cronica literară laolaltă cu crimele, 
accidentele şi desbaterile parlamentare, pentrucă i se oferă. Dacă 
nu i sar oferi mar cere-o. lar în cit priveşte rolul informativ al 
cronicei literare — simpla bandă — reclamă pe care editorul o agaţă 
de coperta volumului proaspăt e mai direct utilă, s 

Dacă absența sau prezența acestui ingredient într'un ziar nu 
constitue un pericol sau un avantaj pentru existența presei — ava- 
lanşa de cronicari literari cu care sa pomenit ziaristică romină 
în ultimul timp poate da loc, în schimb, la citeva consideraţii, 
interesante şi pentru autori şi pentru public — vorbesc de publicul 
care pe lingă ziare ceteşte şi literatură. 

Cetitorii şi autorii au aceleaşi interese de apăral. Sau, cel 
puţin, interesele lor ar trebui, normal, să coincidă. Prosperitatea 
şi buna calitate a unei literaturi atimnă in parte şi de buna cali- 
tate a publicului. Fiecare literatură îşi are publicul pe care-l merită 
şi fiecare public literatura pe care este capabil so priceapă. Ni- 
velul amindurora—şi al publicului şi al literaturii—creşte sau scade 
concomitent. Cu observaţia că inițiativa de ridicare din partea 
publicului se produce mai greu şi mai încet. O ridicare a nivelului 
culturii într'o ţară şi întro epocă transformă și rafinează gustul 
de a ceti. Dituziunea gustului de a ceti stă in raport direct cu 
mivelul general de cultură. Literatura urmează şi ea această as- 
censiune. Dar literatura are avantajul şi meritul că poate să pre- 

ascensiune. : 
cz ir la Bursa literaturii sint cronicarii literari. Catităţile 
lor ar trebui să fie determinate de nivelul literaturii pe care o 
judecă şi al publicului care îi ascultă. Asta se întimplă foarte des 


în Occidentul pe care-l imităm. În ziarele străine cronicarii literari 
sint de multeori autori iluştri şi critici renumiţi și întotdeauna scrii- 
torii onorabili şi oameni cultivați. La noi sarcina de cronicar lite- 
răr e lăsată, în jurnale, de multe ori la voia î . Fie cum 
o fi, numai să fie. S'ar părea chiar că regula e să deţie această 
rubrică oricine. Scriitori rataţi, poeţi acriţi, autori dramatici nejucaţi, 
jurnaliști fără plasament, licenţiaţi in filosofie cu aspirații literare, 
romancieri fără tiraj—toţi obişnuiții coşurilor de redacţie alimen- 
tează cronica literară a ziarelor. Cronica literară devine astfel un 
tout-ă-lâgout, o hazna de laude băloase, de linguşiri purulente şi 
de scuipături rîncede. În această menajerie păşește din cind în 
cind, cu ifose solemne şi aere îngăduitoare, vre-un istoric rătăcit 
în lumea literelor ca'n zicătoarea cinelui printre popici, vre-un 
filosof cu tardive pubertăţi scriitoreşti, sau vre-un filolog en goguette, 
lurişat dela catedră, agăţindu-se, febril, de poalele gloriolei literare. 
(Profesorii de istorie literară scriu rar în ziare, de frică să nu se 
compromită. Preferă, prudenţi, sala de curs, mai comodă, şi scriu 
critică oficială in tomuri pe care le cetesc, de frică, pentru examene, 
studenţii). 

In măsura în care critica face legătura între public şi autor— 
măsură care nu e niciodată prea mare—o astfel de cronică literară 
nu poate decit să falşifice raporturile dintre cetitori şi literatură. 
Situaţia e agravată şi de stilul acestor cronici. Cronicaștrii literari 
din E ronga noastre împing neştiința scrisului pănă la neruşinare, 
Lauda, în gura lor, e o rușine pentru cel lăudat, iar înjuria lor e 
un lătrat analfabet fără nici-o eficacitate. Cetitorul e informat mai 
întotdeauna greşit. Ei este cel care sufere şi nu autorul. Pentru 
aceasta din urmă lucrează serviciul de reclamă al caselor de edi- 
tură, şi el însuşi dacă vrea, O carte bună îşi face întotdeauna 
drum, mai curind sau mai tirziu. In schimb, prin nepriceperea sau 
reaua credință a cronicarilor literari, o carte proastă poate cunoaşte 
oarecare popularitate. Dar în acest caz publicul care o acceptă nu 
are decit ceiace merită. E treaba lui să se apere sau să-şi cul- 
tive gustul, 

Critica este un gen literar. E cel mai greu din toate, cel 
mai ingrat, şi în aparenţă cel mai accesibil oricui. O recenzie bună 
e tot aşa de prețioasă ca şi un poem reuşit. Nam cere cronica- 
rului literar să scrie o capodoperă de fineţă critică în fiecare săp- 
tămină. Nici nu le-am pretinde să nu mai existe. Am sfätui doar 
pe directorii de ziare şi pe jurnaliştii de meserie să suprime în 
nouă cazuri din zece (spre mai mare tä aş propune un 
plebiscit printre lectori) rubricile cronicei literare. Cronicarii literari 
în disponibilitate ar găsi uşor unde să-şi întrebuinţeze calităţile lor 
pline de duh. Ar întra, de exemplu, în diplomaţie.—A/. A. Phi- 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


>" AL. O. Teodoreanu, Hronicul Măscaăriciului Vålåtuc. 

Hronicul măscăriciului Vălătuc e o culegere de nuvele unde 
ni se vorbeşte de beţii straşnice, şi de amoruri curat păminteşti. 
Singura problemă mai adincă, singura problemă de o natură, să 
zicem mai „etico-socială“ este încornorarea bărbatului de câtră le- 
gitima sau nelegitima sa femee. Sentimentul predominant e buna 
dispoziţie. Ocupaţia fundamentală: masa, — după care ce-i drept 
vine imediat în rang amorul. Eroii lui Păstorel Teodoreanu au şi 
fac chef. Veselia de a trăi le lungește serile și le scurtează 
zilele. Ici colo, puţină înduioşare, dar nu înduioşarea durabilă a 
omului profund milos, ci un fel de tandreță ocazională de om care 
a băut un pic şi e dispus să-și compătimească (şi pupe) aproapele. 

Păstorel Teodoreanu a avut marele merit să nu asculte nici-o 
sugestie dela flaşnetele literare ale timpului. Tristeţă, tragism, pa- 
siune, credinți fanatice, complicaţii sentimentale — şi toate ranghe- 
nele din care se fac romanele de azi nu găsesc nici-un credit la 
el. Şi nimic nu arată mai bine virtuțile unui scriitor ca rezistenţa 
la moda literară a timpului, în beneficiul realității. Căci aceasta, 
şi nu alta, e realitatea rominească. „Personalităţile” au toate silueta 
unui Traşcă Drăculescu, lancu Durău sau Căpitan Costake. Oameni 
tari, care ştiu să facă abstracţie de tot ce nu-i mincare, băutură 
şi trupesc amor. Sint oamenii lui Caragiale, de data aceasta minus 
partea meschină şi ridicolă, şi plus oarecare grandoare ra asa 
Eroii piperniciți ai „Momentelor” şi eroii gargantuesci ai » roni- 
cului“ au cel puţin un lucru comun: amindoui concep viața ca o 
succesiune de dejunuri şi prinzuri, iar între mese nici-o problemă 
care ar depăşi în tragism consumarea unei femei sau încornorărea 
unui bărbat. Linişte absolută şi bună digestie. Adică uitam. Mai 
este un sentiment, la dreptul vorbind destul de vag. E dragostea 
de ţară, dragostea pămintului acestuia sfint pe care cresc conace 
răcoroase, vii dătătoare de Cotnar şi părinţi dătători de moşteniri. 


* 


350 VIATA ROMINEASCĂ 


Păstore! Teodoreanu scapă de două cusururi curente la pro- 
zatorii romini:  artificialitatea şi mitocânia. In nici-un moment, 
Păstorel Teodoreanu nu e vulgar. Cind povesteşte lucrurile cele 
mai licenţioase, încă are o superioară distincțiune. Nimic mitocă- 
nesc. Şi aceasta e mai ales vizibil cînd e vorba de nume proprii. 
Aţi observat ce îngrozitoare sînt numele proprii din romanele, nu- 
velele şi dramele noastre? Acolo ies in evidență amîndouă trăsa- 
turile de care vorbeam: artificialitatea şi vulgaritatea. Cauza ţine 
in mare parte de faptul că nume de familie nu avem în Rominia 
decit de relativ puţină vreme. Buninţăles, o altă cauză e lipsa de 
talent a autorului. Cind ești Caragiale sau Sadoveanu — mari 
maeştrii ai combinărilor potrivite de nume proprii—dificultatea e 
învinsă, Păstorel Teodoreanu este și el foarte priceput în această 
delicată artă. Numele eroilor lui sună şi spun dela început aproape 
totul asupra psihologiei şi carierei personajului: 

„Această întîmplare a fost scrisă—spune Păstorel Teodoreanu 
la mânăstirea Varatec, in luna Septembre, ziua 17, fiind cursul 
anilor 7366, iară dela Christos 1857, de mine, Ecaterina Opriş, 
nevrednică țiitoare a domniei sale domnului Alexandru Balanțoff*. 

Ce bine sugerează Balanţoti pe domnul care îşi poate oricind 
„balansa* ibovnica, o ibovnică ce se numeşte Opriş. Observaţi 
cuvintul acesta Opriş, cum sună el ca ceva subaltern şi negtijabil, 
ca ceva pe care poţi să te dispensezi de a te supăra şi de care 
faci cu ușurință abstracţie, Dar Marghioliţa, nu sună oare acest 
cuvint ca un nechezat de iapă tinără? Toate sint cu socoteală la 
Păstore! Teodoreanu, şi aici se recunoaşte bine adevăratul artist. 


iz 


suflete „de elită“, care, în materie de suferință o cunosc 
pe aceia a indigestiei, iar în materie de melancolie, mai 
pe aceia a momentelor cînd li se anunţă că sacul a ajuns 
şi că boerul a calicit. Elită de oameni tari, care nu se 
cu subtilități sentimentale, cu datorii abstracte şi cu otră- 


ite entuziasmuri cetăţeneşti. Oameni primitivi și generoși, generoşi 


s sănătoși şi bine dispuși. Buna dispoziție e nota dominantă 
n melodia frustă a unei existenți romineşti. Dar este ceva şi asta. 
Şi această veselie de a trăi îşi aşteaptă de mult pe primul ei poet 
epic, lată de ce cartea lui Teodoreanu este, cum zic Germanii, 


„moment“ in Istoria noastră literară. 


In nuvelele acestea se întrebuințează un fel de stil quasi- 
cronicăresc, panașat cu expresii foarte contemporane. Există un 


RECENZII 351 


profesor romin care s'a indignat de acest stil, pentru două motive. 
Mai întăiu pentru că e apocrif,—spunea el, —pentru că autorul co- 
mite expresiuni ce nu pot fi în cronici. La această abiecţiune 
Păstorei Teodoreanu a răspuns lapidar şi documentat: „Ei şi ?*, 
la care cred că nu este mare nevoe să mai adăogăm ceva. 

A doua obiecţie a profesorului romin este că Teodoreanu 
pingăreşte dulcea limbă rominească, ṣi frumuseţile sacroșante ale 
letopiseţilor. 

La care abiecţie,.. 

Dar ¢ interesant poate de explicat de ce acest sti! sui ge- 
neris al lui Păstorel Teodoreanu a fost o excelentă idee artistică. 

Păsturel Teodoreanu avea de fâcut o epopee a unor anu- 
mite trăsături din sufletul rominesc; o poemă desrobită de timp 
şi spaţiu. Datele şi locurile sint aci bucăţi din psihologia tipurilor. 
Nu sint ce sint ele de obicelu, ci simple procedee de creaţie, 

Sufletul romînesc de totdeauna. lată ce avea de spus Păstorel 
Temdoreanu. Şi-i trebuia, pentru a se exprima, un alfabet care să 
nu trezească asociaţii de idei fixate în timp şi localizate în spaţiu. 
li trebuia un stil care să permită poveştilor să se petreacă: pre- 
tutindeni şi totdeauna. lată explicaţia şi meritul acestui stil atit de 
personal, amestec de cronică veche, poezie modernă, şi ghiduşie— 
care, ea, e eternă... 


» 


Marea calitate a prozei lui Păstorel Teodoreanu este de a 
nu semăna cu a nimănui. Aşa, mici simpatii literare s'ar putea iden- 
tifica. Ceva din joviala bonomie a letopiseţelor, puţin Topirceanu, 
puţin Rabelais, multă „gauloiserie*,—un fel de gauloiserie moldo- 
venizată dacă se poate spune. Uneori ne gindim la Caragiale; nu 
numai pentrucă amindoi — unul ca satiric altul ca poet epic—au 
aceiaşi părere a supra psihologiei Rominului, dar chiar pentru mo- 
tive mai tehnice. Păstorel Teodoreanu are ceva din fantezia dia- 
bolică a marelui nostru grec, apropieri de idei şi situaţii care nasc 

laşi soiu de ris homeric. 2 
said “Dar toate acestea nu ii iau ninie. a originalitate. mpe 
care cete e alții nu poate să nu se mai aproape de cu- 
tare eri ură Siräin faţă de altul. Rămine deci deplin adevărat 
că scrisul lui Teodoreanu nu samănă cu al nimănui în literatura 
romînă, 


in întristata şi monotona carieră a criticului de literatură ro- 
minească, bsan i Păstorel Teodoreanu a fost ca o rază de 
soare, care a permis acel mare lux al laudei fără indulgență. 

Scriitorii noştri ne-au învăţat să considerăm lauda ca un fel 
de produs sintetic de circumstanţe uşurătoare combinate, 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cartea lui Păstorel Teodoreanu ni'are nevoe de ind 

mină rm me, bine: de ru din ter pe por ; 
; i 

gasie x punct de vedere al frumuse- 
li sintem recunoscători. 


_ RECENZII DUE. 


judecă din această poziţie speculativă, hegelianismul lui Taine, de- 

terminind astfel în adincime, calitatea eter şi precizind sen- 

zul ei. 

Rezumate în linii mari, rezultatele minuţioaselor analize ale 
d-lui Roşca sînt acestea. 

Acţiunea lui Hegel nu s'a exercitat numai asupra cutărui sau 
cutărui punct din doctrina lui Taine, dar asupra fondului şi spiri- 
tului său însuşi. Taine clădește sistemul lui cu materiale împrumu- 
tate scrierilor lui Hegel. Cu ajutorul marelui dialectician german 
se sileşte să dovedească postulatul fundamental al teoriei cunoaş- 
terii şi metafizicei sale, la el caută dovezi in sprijinul concepţiei 
lui asupra cauzalităţii şi tot lui îi împruinută ideia unui scop su- 

| prem al cunoaşterii, idee care e principalul resort al cercetărilor 
lui migăloase de logician şi de psiholog. 

Taine a luat în mod constant poziţie contra ginditorilor, ca 
Mill sau Kant, care repudiază acest înalt ideal de cunoaştere sau 
sapă fundamentele care-i permit realizarea şi toate lucrările lui fi- 
losofice, stirşind cu „De l'intelligence“ pot fi considerate ca încer- 
cări de a complecta printr'o muncă de analiză, vasta operă de 
sinteză a lui Hegel, 

Mai mult încă, în spiritul lui Taine raţiunea de a fi a acestor 
lucrări nu era propriu zis de a complecta sinteza lui Hegel, ci de 
a-i demonstra adevărul, prin dovezi controlabile şi a o face mai 
inteligibilă, precizind-o. 

Ideile hegeliane pe care Taine şi le-a asimilat intre 1848 şi 
1851, pe cînd era la Şcoala Normală şi apoi profesor la Nevers 
joacă faţă de elementele noi cu ajutorul cărora caută să-şi im- 
bogăţească gindirea, rolul unor idei a priori şi a unui fel de cadre, 

El acceptă ceiace întră în ele sau ceiace crede că poate fi 
conciliat cu fondul primitiv sau hegelian al doctrinei sale. In alți 
termeni, Taine acceptă ideile care nu contrazic pe Hegel, respin- 
gind pe celelalte. y 

Acesta e cazul imprumuturilor pe care le face lui Condillac, 
Mill sau Comte şi contradicţia care se poate constata între no- 
minalismul din prima parte din „De Intelligence” şi realismul din 
a doua, se explică tocmai prin sforțarea pe care o face pentru a 
ajunge la o idee hegeliană a cunoaşterii şi naturii pornind de la 

dillac şi prin incoronarea hegeliană pe care vrea cu orice prej 
s'o dea, operei lui de ginditor. | 

Printre influenţele numeroase suferite de Taine, acea a lui 
Hegel e fără îndoială cea mai însemnată şi dacă facem abstracție 
de ea (cum au făcut atiţia ginditori dela Scherer pănă ia Hott- 
ding) riscăm de a nu înţelege senzul adevărat al cugetării sale. 

Acelaşi lucru cînd e vorba de sistemul estetic al lui Taine, 
în care explicarea complectă a artelor se bazează pe ideia hege- 
liană privitoare la esenţa frumosului şi e o explicare hegeliană. 

imensă ca întindere, influența lui Hege! asupra lui Taine, nu 
e însă tot aşa de mare în adincime. 


D. I. Suchianu 


+*+ 
N 


D. D. Roşca. L'influence de Hegel sur Taine théorici 
de la connaissance et de lart. Pari ibrai "i 
ber, rr s. Libraire universitare |. 
3 şi în istoria ideilor, opera atit de ă şi strălucită a lui 
Taine joacă un ro! din cele mai kuuana SA nea filozo. ra | 
fică, care constitue adevăratul ei fundament e astăzi divers inter- 
pinis şi în ce priveşte senzul ei autentic, nu a fost încă suficient 


Pentru inţelegerea deplină a acestei cugetări, care timp d 
generaţii a stăpinit cu atita putere rara nu atit, repre 
tatea ei creatoare, ci mai ales prin aptul că a fost un mare cen- 
tru de absorpţiune intelectuală, problema influențelor e de o co- 
virşitoare importanţă. Printre aceste influenţi, diferite şi contrare 
un loc de frunte îl ocupă acea a lui Hegel. Semnalată cu deose- 
bire în urma publicării corespondenţi lui Taine, de Victor Giraud 
n aan cer ara se reduce însă la afirmaţii şi in- 

um e arte dè i i 
Saia şi e dep a fi fost analizată satisfăcător şi 
Acest gol a căutat să-l umple printr'o volu crare 
2; oA armura in hanee intelectuală prin iudi. de se şi 

uri substanţiale și judicioase, publi 
revistă de sinteză Ac peri Mine Rans EE P N i 

Conștient de complexitatea inerentă fenomenelor d 
d-sa nu se mulţumeşte cu stabilirea unor relații directe papa 
între idei şi opere (cum a făcut Inaintea sa în ce priveşte Taine 
şi Hegel, Otto Engel într'o lucrare de altfel imperfectă) ci incearcă 
cnd ce natura şi calitatea influenței, întinderea ca şi adinci- 

Spirit clar şi lucid, cara porneşte dela analiza unor fa - 
cise şi nu se pierde nici o clipă în consideraţii generale age 
în aceasta lucrare consacrată metafizicii și esteticii lui Taine, a- 
dică fundamentului teoretic al cugetării lui (studiul aplicării prin- 
cipiilor în critică şi istorie va forma ubiectul unei lucrări viitoare) 
d-sa incepe prin a adopta, în fiecare problemă, punctul de vederi 
al gînditorului francez şi provizor interpretarea acestuia asupra lui 
Hegel, arătind ceiace dinsul a imprumutat dela filosoful german. 

Dar d. Roşca nu se ri re aici, ci transpunindu-se din punc- 
tul de vedere al adevăratului egel, a cărui operă dificilă şi ade- 
sea obscură a aprolundat-o printr'un studiu Mdg i răbdător, d-sa 


PT T Ap e. Ay Y ANI 


354 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dacă ginditorul francez a clădit sistemul lui filosofic cu aju- 
torul puternicului dialectician, în teoria cunoașterii dinsul e însă 
mai puţin hegelian decit se crede el însuşi. 

Impins de o înclinare imperioasă a mentalități; sale, care nu 
putea concepe altfel de inteligibilitate decit acea care-şi găsea de- 
săvirgirea şi satisfacția în identitatea absolută obţinută ab- 
stracție şi analiză, Taine ajunge împotriva voinţii lui şi să-şi 
dea indeajuns samă, să respingă identitatea concepută de acel pe 
care-l proclama maestrul lui, identitate imbogăţită prin diferența 
şi obținută printr'un suprem efort sintetic şi constructiv al cugeta- 
rii concrete. 

Acest fapt decide de spiritul profund în care Taine Intelege 
să interpreteze sistemul lui Hegel pe care-l consideră (in mod e: 
ronat, după părerea d-lui Roşca) ca un panlogism şi de senzul 
in care-și asimilează marile idei ale acestuia. 

Legea unică, concepută de Taine subt influența cea mai di- 
rectă a lui Hegel, lege care reduce materia la un pur simbol şi 
lucrurile finite ta simple aparențe nu mai e din cauza aceasta le- 
gea lui Hegel, conceptul lui Taine obținut prin eliminarea a tot ce 
e particular şi individual nu e conceptul lui Hegel, sinteză a iden- 
ticului cu diversul, ideia de cauză elaborată de Taine cu ajutorul 
lui Hegel nu e ideia ginditorului german care s'a inspirat aici din 
Gia aie finaliste cuprinse în faimoasa „Critică a judecății“ 

antiene. 

„Adaptind cugetarea lui Hegel exigenţelor propriei lui inteli- 
genţi, Taine o transoune afirmă d. Roşca de pe adevăratul ei plan, 
acel al rațiunii concrete şi a! devenirii, pe acel al inteligenți ab- 
stracte, care admiţind numai ceiace e identic, escamotează diversi- 
tatea şi schimbarea. . 

Inteligența lui analitică refuză să înțeleagă dinamismul radi- 
cal al raţiunii sintetice a lui Hegel şi tinde în mod spontan să in- 
staleze ființa acolo unde Hegel punea devenirea. In fața atitudinei 


profund heracliteane a maestrului, inteligenţa discipolului păstrează 


impasibilă o atitudine funciar eleatică. 

Inţelegind pe Hegel, prin prisma unui spinozism matemati- 
cian și mecanist, Taine nu a ns astfel adevăratul t care 
animă dialectica hegeliană şi nu şi-a dat samă de origina a- 
cestui prodigios efort al gîndirii. 

Sprijinite pe o cercetare aprofundată şi o analiză meticuloasă 
a textelor, pe o vastă erudiție şi o luminoasă argumentare, con- 
cluziile la care aj nge d. Roșca se impun cu tărie cetitorului şi 
lucrarea lui solidă şi probă, aduce într'una din problemele cele mai 
interesante ale istoriei și evoluției cugetării europene, o contribu- 
ție remarcabilă şi prețioasă. 


Octav Botez. 


RECENZII 355 

A. Steuerman-Rodion, O toamnă la Paris, lași, Viaţa Ro- 
minească. 

„Scrise acum treizeci şi doi de ani, aceste fugitive impresii nu 
au pierdut nimic ca interes şi savoare, ba chiar la farmecul lor 
perie velă pentru acei care le-au cetit odinioară, melancolia tre- 
cultului, 

Variateie aspecte ale uriaşei metropole se desprind vioi evo- 
cate de un cronicar spiritual și fin, cu ochiul ager şi inteligența 
ascuţită, 

Petrecem cu el prin localurile vesele din Montmartre sau 
Cartierul latin, ne furişăm printre spectatorii care aplaudă pe Co- 
quelin sau Sarah Bernhardt, asistăm la o piesă a lul Hervieu, la 
o conferinţă a lui Lemaitre la Odeon, la recepţia lui Anatole 
France la Academie sau ascultăm pe Clovis Hugues, Sébastien 
Faure, Vandervelde, înflăcărind un public, în care vibrează coarda 
revoluționară, 

Colonia romină apare şi ea reprezentată prin George Dia- 
mandi, ziarist francez şi autor dramatic, Pompiliu Eliade, d-nii O- 
vid Densuşianu, Candrea, Volenii, Lupu, Nicolau pe atunci student 
al Sorbonei ca şi prin Gheorghe Cirţan, iluminatul baciu care a 
preumblat pe malurile Senei, sarica şi cojocul lui miţos din mun- 
ţii Fagaraşului, 

Nota umanitaristo-socială a vremii e vizibilă în numeroase pa- 
saje consacrate desmoşteniţilor soartei de orice fel, iar cea per- 
sonală îşi face loc în pagini uneori umoristice, alteori de crudă 
ironie a căror manieră aminteşte pe acea a lui Heine şi lasă sa 
se întrevadă orgoliul de rasă jignit şi rana ascunsă de totdeauna 
a acestui poet delicat şi intelectual de marcă. 

Octav Botez. 


K3 
2 + 


lon Colan. Viaţa şi opera lui loan Barac, București, Cul- 
tura Națională, 1928. 

loan Popovici Bărac a fost un versificator, care a prelucrat 
şi localizat opere din literaturile străine, în deosebi din cea unpară 
şi germană. A scris şi versuri originale, insă nu acestea l-au fă- 
cut cunoscut în vremea lui. Zicem în vremea lui, fiindcă astăzi, 
doar istorici mai pretenţioşi dacă îi mai închina un modest capi- 
tol. Şi totuşi acest iubitor de muze, pe care acestea nu l-au inspi- 
rat, a fost un autor mult cetit în vremea lui şi chiar mai tir- 
ziu. Unele din cărţile lui tipărite şi în deosebi „Arghir şi Elena” 
nu lipseau din biblioteca multor boeri de pela începutul secolului 
al nouăsprezecelea şi mai cu osebire se găsea În biblioteca inte- 
lectualilor romini din Ardeal. 

De aceia, autorul studiului de faţă a făcut un mare bine, cer- 
cetînd viaţa şi opera unui scriitor, care n'a reuşit să ție un ade- 
vărat poet, dar care pe nedrept ar îi dat uitării de cel ce ar scrie 
istoria literaturii romîneşti. 


36 VIAŢA ROMINEASCA 


Contribuţia d-lui Colan este cea mai bogată ce cunoaştem 
pănă acum. Este scrisă cu competință, mai ales că d. Colan cu- 
noaşte şi |. ungară, de care Bărac s'a folosit în lucrările sale şi 
în deosebi în cea care a avut mai largă răspindire „Istoria des- 
pre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă...” Apoi di- 
feriţii istorici şi critici u i i-au servit cercetătorului nostru pen- 
tru informaţii noi asupra lui Bărac şi a operei lui. Numai că rău 
a făcut d. Colan că n'a tradus şi în romineşte citaţiile numeroase 
din ungureşte, pentruca studiul să apară mai clar şi pentru cei ce 
nu cunosc această limbă. 

Asupra vieţii puţin cunoscute a lui Bărac, cu toată binevoi- 
toarea strădanie, prea puţine date nouă află şi d. Colan, mai ales 
dacă avem priina de informații strict necesare unei biografii ştiinţi- 
fice. Numele soţiei ori al copiilor şi anul naşterii lor, ori inscripția 
de pe mormintul familiei, care nici măcar nu pomenește de nu- 
mele şi anul morţii poetului, nu ne aduc o contribuţie biografică 
necesară explicării operei 

In schimb datele privitoare la anul naşterii, la studii, la acti- 
vitatea de dascăl şi translator magistratual la primăria din Braşov, 
culese din diverse izvoare (vezi p. 5—9), sint de o reală necesi- 
tate pentru cunoaşterea scriitorului. 


Cum era şi drept, o atenţie deosebită se dă analizei istorice 
şi critice a operei, pe care d. Colan o numeşte „Istoria lui Arghir 
şi a Elenei“, Ni se dau informaţii despre ediţiile poveștii, citindu- 
se dela prima (Sibiu 1801) până la ultima (Sibiu 1915) vre-o pa- 
trusprezece ediţii. Inţelegem ce răspindită a fost această minunată 
poveste În lumea cârturarilor romini și chiar în „țărănimea cărtu- 
rară a satelor ardelene" —cum zice d, Colan—cum, și, mai rar, în 
cea a satelor „regățene“, am putea adăoga noi. Apoi d. Co- 
lan studiază „origina basmului“, „conţinutul“, „Arghir în literatura 

pulară rominească“, „Arghir in literatura maghiară“, „povestea 

Barac şi Gergey*, ajungind la ultimul capitol, care-i şi o con- 
cluzie : „Barac a imprumutat povestea dela Gergey prelucrind-o“, 
deși cunoştea şi variantele romineşti. 

D, |. Colan mai dovedește că Gergey la rindu-i a împrumu- 
tat-o din literatura rominească populară, deşi se fereşte să o spună 
şi o dă ca luată dintr'o cronică italiană, 

Cind însă discută originea basmului, se pare că face ọ ge- 
neralizare nu tocmai exactă. D. Colan afirmă fără a încerca să 
probeze că „istoricii noştri literari au primit in întregime—fără ve- 
riticare— părerea emisă de literaţii unguri, că noi am luat povestea din 
literatura maghiară şi anume dela un oarecare Albert Gergey“( p. 12). 

Este drept că M. Gaster în „Literatura populară. romină“ 
(p. 549) socoate că „Arghir și Elena“ este un 
fără a cerceta chestiunea mai deaproape, ci bazat pe cele ce spune 
Asboth că este unul din cele mai basme din Ungaria. 
(0. Asboth în Archiv für Slav. Phil. IV, p, 625 No, 1). i 


ă 
a 
| 


"RECENZII 57 


Tot Gaster susţine că la noi a fost introdus şi popularizat 


prin cărţile lui Bărac. 


Nu toţi istoricii literari insă sint de aceiaşi părere, 

Astfel d-nii N. lorga și O. Densuşianu, citați şi de d. Colan 
in bibliografia dela sfirşit. 

D. N. lorga scrie textual: „Povestea era poate de origină a- 
puseană, dar Barac nu o cunoştea decit după prelucrarea ungu- 
rească a lui Albert Gergey* (lst. lit. rom. Sec. XVII, i, 475), 
iar d. O. Densuşianu: „Subiectul versiticat de Barac, deşi ne duce 
spre literatura populară (v. L. Şăineanu, Basmele romine, 266), 
nu a fost totuşi luat direct din basmele noastre, ci dintr'un izvor 
străin şi anume unguresc (Lit. rom. mod. | 128). Deci, d. lorga se 
gindeşte la origina apusană a basmului, probabil la acea cronică 
italiană, de care pomeneşte Gergey şi în niciun caz nu-l socoate de 
origină Ir. i ura a 

D. O. Densuşianu nu se ocupă de origina primitivă a bas- 
mului, pe care d. Colan o caută in mitologia greco-romană. Din 
cuvintele citate însă înţelegem că nu poate fi vorba că poporul 
nostru („noi“, cum zice d. Colan, cam confuz) să fi luat basmul 
cu Arghir şi Elena din literatura maghiară şi în niciun caz pentru 
prima oară dela Gergey prin Bărac, de oarece exista mai dinainte 
în basmele romineşti. 

Deci—in bună parte—nu pare a fi exactă afirmaţiunea de 
mai sus a d-lui Colan. Deasemenea etimulogia propusă pentru nu- 
mele eroinei Ileana Casinzeana, nu se pare a fi cea mai aproape 
de adevăr. D. Colan o derivă din Sancta Diana— Sandiana, la 
care se adaogă silaba Co, ca în „doi feţi cotofeți*. Dar nu ne 
spune de ce se adaugă şi nici cum a ajuns Cosinzeana atribut al 
substantivului Ileana, pe lingă care numai se întrebuințează. Mai 
aproape de adevăr se etimologia propusă de d. Al. Philippide 
din semi divina (Helena Semidivina), deşi d. Philippide n'o dă 
ca „destul de cunoscută“, ci numai ca probabilă. (Vezi discuţia 
amănunţită în Principii de istoria limbii, laşi 1894, p. 138). 

De celelalte opere, cum era şi natural, d. Colan se ocupă 
mai puţin. De altfel sint mult mai numeroase decit le cunoşteam 
până acum şi anume: 7 publicate de autor, la care se adaogā 
ziarul „Foaia Duminicii“, 3 publicate după moarte și două manu- 
scrise, în care se află 14 opere mai intinse, traduceri şi originale, 
precum şi diverse poezii şi fragmente de poezii, în plus citeva 0- 
pere pierdute. Deci un scriitor foarte productiv. Păcat că a fost 
lipsit de talent, ceiace a făcut ca numai „Arghir şi, Elena” să aibă 
răsunet şi poate nu atit datorită versificaţiei lui Bărac, cit peripe- 

ii smului. 

Ep D. Colan Il consideră, „alăturea de A, Pann şi Aaron, crea- 
tor de curent literar“. Care anume curent nu ni se spune. Poate 
premergători ai curentului - poporan, deci ai lui AL. Russo, Vasile 
Alecsandri şi Alexandru Odobescu. Mai ales că adaogă: „Luaţi in 
acest sens, sint primii scriitori poporani in literatura noastra”. 


208 VIAȚA ROMİNEASCA 


Mai exact loan Bărac şi Vasile Aaron sint popularizatori de 
literatură, fie cultă, fie - mai ales—poporană scrisă, de proveniență 
străină. lar Anton Pann este, în plus, şi un slab culegător de po- 
ezii populare, Toţi trei au contribuit întru atit la formarea curen- 
tului poporan, întru cît au ajutat la formarea gustului pentru a- 
semenea producţii poetice. Dar şi aceasta prea puţin şi nu în di- 
recţia cea mai bună, căci Pann a falşificat poezia poporană, tar 
cei doi versificatori nu s'au îndreptat spre adevăratul izvor al Cu- 
rentului poporan, spre poezia nescrisă, 

Apoi nu lucrau cu voinţa de a atrage atenţia, de a crea un 
curent, cum au făcut creatorii autentici ai acestui curent Al. Russo, 
Vasile Alecsandri şi Alexandru Odobescu, 

Fâră exagerare judecînd, loan Bărac are meritul de a fi con- 
tribuit la răspindirea cetitului în limba rominească. lar traduceri ca 
„Amlet“ —precum înțelegem din studiul d-lui Colan—ne dovedesc 
că Bărac se putea ridica cu mintea în sferele cele mai înalte. 
Ceiace-i lipsea, era inspiraţia poetică, talentul. 

In genere, multe idei exacte aflăm, pentru prima oară, des- 
pre operele amintite ale lui loan Bărac, pe care d. Colan le-a stu- 
diat cu multă simpatie şi răbdare, reuşind să intereseze şi să im- 
roi pe scriitorul studiat, chiar şi estetului cel mai pretențios și 
pedant, 

Un scriitor mai mic este o verigă trebuitoare în lanțul de 
cauze ce explică o literatură şi istoria nu-l te lăsa deoparte. 

Anexele sint binevenite, avind în vedere raritatea, în librării 
a operelor lui Bărac, 


Const. N. Stănescu. 


Maurice Bedel. Molinoff Indre-et-Loire, Edition N. R. F. 
Paris, 1928. 

Maurice Bedel a lansat un nou roman pe piața literară a 
Parisului. Pentru mulţi acest fel de a vorbi va părea curios. Totuşi 
nimic mai exact pentm a reda artificiul apariției şi răspindirii ul- 
timelor noutăţi literare în Metropola Franţei (am evitat cuvintul 
„artă“ a cărui delicată utilizare trebue să păstreze cu totul altă 
accepțiune). 

O operă literară—după concepția marilor institute de editură 
actuale—trebue consacrată mai înainte de a fi unanim recunos- 
cută ca o superioară creație de valoare. Un autor trebue lansat 
cu persistență,! recomandat, elogiat, şi—dacă e posibil— prezentat 
ca un nou gen literar „vivant“, menit a revoluţiona sau cel puţin 
a renova atmosfera obişnuită a anului literar în curs. Nu lipsesc 
citeodată chiar manifeste, ce anunță o adevărată tactică inovatoare 
pentru mentalitatea literară curentă. Dar ceiace & mai caracteristic 
pentru acest sistem de predecesoare elogiare, e acelor 
sumare rînduri — adesea opera unui anonim redactor de ziar,—ce 
se asamănă atît de mult cu E erano uter bilete de recoman- 
dare din puerila intimitate a vieţii noastre oficiale. 


<s" 


Dacă aceste recomandări sint în majoritatea cazurilor intruc- 
tuoase şi de o enervantă inutilitate, nu voit contesta totuşi că ele 
constitue citeodată un admirabil itinerar literar; pentrucă alături 
de anonimatul ce se ascunde subt titlul marilor cotidiane, întilnim 
adesea nume ce constitue unica certitudine a aprecierii critice ac- 
tuale: Thibaudet, Lefevre, Gide, sau acel curios exemplu de scă- 
părătoare inteligenţă şi necontestat talent : L. Daudet, 

In sfirşit, pentru a fi scriitor remarcabil nu e suficient să ai 
numai talent. „il faut avoir de la chance“, 

Tarde a fixat condiţiunile intermentalului— fenomen de inter- 
dependenţă şi imitație socială——in cele două aspecte ale factorilor 
determinanți în acțiune: credința şi dorința. Dar cit de nuanța! 
trebuesc astăzi concepute aceste funcțiuni psihice pentru a explica 
nemărginita varietate a circumstanțelor valorilicatoare ale mediului 
inconjurător ! 4 | 

Maurice Bedel nu a fost un scriitor lipsit de noroc. A dove- 
dit-o îndeajuns prima sa lucrare de mare envergură *, care a trezit 
o neobişnuită discuţie în critica pariziană, depăşind limitele me- 
tropolei şi ale Franţei, ca şi polemica cu A. Gide in care Bedel 
a avut toate şansele de succes. O dovedeşte—dacă mai e nevoe— 
succesul ce se anunță de pe acum remarcabil, al noului său 
roman : Molinofi Indre-et-Loire. > 

M. Bedel e fără îndoială un scriitor de talent. Dotat cu ima- 
ginaţie şi înzestrat cu spirit critic, el conduce cu distincţie şi tem- 
perament acţiunea vieţii pe care o înfăţişează, realizind adesea 
neaşteptate efecte de claritate, de lumină şi umbră—dacă se poate 
spune—în prezentarea atitudinii psihice a personagiilor sale, 

Molinofi e—subt acest aspect —caracteristic, 

Rar e posibil a intilni un izgonit al soartei dotat cu atita 
singe rece, cu atita rezervă şi demnitate, care „adesea te ispiteşte 
a vedea în el un sceptic infiexibil şi iremediabil. 

Nobil prin naştere, aventurier—fără să o dorească,—„cui- 
sinier* prin fatalitatea destinului, Molinoft nu este prin aceasta 
mai puțin demn şi mai lipsit de scrupule. Intimplarea—acest mrd 
nat ghid al vieţii—reuşeşte să-l smulgă o clipă din mediul as pe 
ant, pe care i-l destinase soarta, deşi nedrept şi mult prea inega 

cu A o lungă serie de nobili decăzuţi, marchizi depo- 
sedaţi şi generali la pensie, mişcindu-se stingaciu în gp ora 
acestor umbre fade şi incolore, dar înconjurat de marchize p 
şi totuşi iremediabil insistente, deşi întrecuseră cu mult vrista la 
care cu maximum de generozitate îşi poate cineva opri rage 
asupra lor atenţia, — Molinoii devine obiectul tradiţiei aero şi 
admiraţiei unanime în cercul nouilor săi cunoscuţi de vriste şi 
nani AA d Mater fost atit de puţin favorabil în viaţă, îi oferi 


* Jerome 70° latitude. 


æ% o VIAŢA ROMINEASCĂ PP RI 


de astădată trecător iluzia unei vieţi noui în care atmosfera de 
neatinsă şi reţinută demnitate înlocuia cu surprinzător succes la- 
cunele vădite ale vieţii luxuriante şi comode de altădată. Şi totuşi 
niciodată Molinofi nu a dorit mai intens să păstreze mai mult 
această atmosferă, care reinvia palid aspectul vieţii sale de altădată. 

Molinofi este iubit şi admirat. La tandreţa inoportună şi inu- 
tilă a celor trecuţi de vrista jubirii se adaugă deodată afecțiunea 
spontană şi desinteresantă, pe care o 'simte pentru el, Françoise, 
fiica unui modest proprietar din ținutul Loire-ei. 

lubirea aceasta neașteptată a fost o revelaţie pentru el. Dar 
iluzia unei eventuale fericiri e intreru 

Destinul se răzbună. Atunci cind incepu să dorească per- 
manenţa acestei iluzii, ce devenise pentru sufletul său—pănă atunci 
lipsit de ideal şi de dorinți—o adevărată necesitate, inevitabilul 
se întimplă, 

Aceiaşi întîmplare — altădată utilă și salvatoare—il surprinde 
şi dezvălue în ochii tuturor adevărata lui situaţie. Decepţionat — dacă 
mai putea avansa o treaptă pe acest drum sincercat, silit să dis- 
pară pentru a nu fi obiectul ironiei acelor care altădată îl regalau 
cu grațiile şi atenţiile lor inevitabile, Molinofi nu reţine pentru el 
nici dragostea pe care o ştia înflăcărată şi devotată, renunțind 
astfel la tot ce îi amintea această tristă iluzie pierdută, 


Molinoti Indre-et-Loire nu e un roman psihologic. Molinoft 
este iubit, admirat şi înconjurat cu. largă simpatie pentru ţinuta 
lui, pentru înfățişarea-i distinsă şi prea puţin obişnuită. El este 
un minunat povestitor—ne spune autorul —dar povestirile-i, menite 
a captiva atenţia şi graţia binevoitoare a celor ce-l înconjurau ne 
sint redate sumar, ca pentru a nu întirzia desfăşurarea unei ac- 
țiuni şi aşa nu prea intense şi accentuate, 

Psihologia romancierului francez—dela Anatole France in- 
coace —se pare că nu mai îngădue aprofundarea sufletului integral 
şi a problemelor conflictului adînc interiorizat, aşa cum o redau 
literatura Nordului şi cea a orientului slav. 

Şi n'ar fi drept să cerem lui Bedel aceiace considerăm la- 
cună generală a literaturii franceze de astăzi. De aceia ne mul- 
tumim cu schița sumară a acestei drame—în orice caz distinctă 
în decepţia ei—şi menţionăm spiritul de vibrantă vioiciune, pe 
care îl resimțim aproape la fiecare frază. 

Mircea Mancaş 


E. Tchirykofi. „Jeunesse, Librairie Payot, Paris, 1928. 

Nu mi-am putut niciodată explica sentimentul pe care întot- 
deauna îl am la lectura primelor pagini ale unei cărţi nouă. E un 
sentiment de stranie îngrijorare Cu o rezervă rece, asemenea 
aceluia pe care îl ai în fața unui act ce poate deveni fatal în viaţă. 


Ed 
A e e 


RECENZII 31 


Cartea, în care îţi pui speranţele unei plăceri anticipate, în atmos- 
fera căreia te închizi pentru a-ţi dedubla viața—din nefericire a- 
desea redusă şi unilormă—poate deveni un prietin în a cărei 
intimitate îţi pregăteşti spontan confesiuni neaşteptate, un adversar 
pe care eşti gata să-l părăseşti insoțindu-l de regretul unei cunoş- 
tinți inutile, sau numai o modestă preocupare ce sfirşeşte cu 0- 
boseală şi indilerenţă. 

Sint cărţi însă, în care această incertă perioadă a primei cunoş- 
tinţi este departe dega întări acel sentiment de nesiguranţă, pe care îl 
aştepţi cu infiorare; sînt cărţile în care te simţi familiar şi intim 
dela primele pagini, introdus cu abilitate şi artă în mijlocul vieţii 
a cărei desfăşurare o urmăreşti cu pasiune și nerăbdare. 

O asemenea carte este romanul lui Tchirykofi „Jeunesse“, 
incălzit dela primele fraze de atmosfera unei vieţi, în care energia 
alternează cu afectivitatea gradată, fin nuanţată şi adesea exagerată, 
„Jeunesse“ este romanul tinereţii aprinse, nestăpinite. 

In definiţia tinereţii, entuziasmul ş. afectivitatea intensă dar 
fluidă şi variabilă constitue note esenţiale. l i 

Guenady Tarkhov, eroul principal al romanului, este un mi- 
nunat exemplu de afectivitate instabilă, deşi adesea inălţată până 
la pasiune. lubind pănă la idealizare chipul imaculat şi puritatea 
desăvirşită a adolescentei Nataşa Sergheievna, el întrerupe brusc 
cursul acestei calde dar potolite afecțiuni, pentru a o inlocui în 
scurte intervale cu pasiunea sălbatecă şi sensuală a captivantei 
frumuseți, Kaleria Vladimirovna. Ce admirabil tip de variată com- 
plexitate în gesturi, atitudini şi acțiuni, această adorabilă Kaleria ! 
Mai mult decit odată tînărul Guenady, cuprins de focul acestei 
irezistibile tentaţii plină de viaţă se aruncâ—invins —la picioarele 
ei, cerindu-i, Ipon re kog rămie aceiaşi pentru el, in- 

. Dar totul e zadar. m 
oa i poate de un aproape identic exemplar feminin 
din „Pan*, romanul nordicului Knut Hamsun. Erwarda Mack, fiica 
unui modest proprietar de țară, nu străluceşte prin frumusețea ei, nici 
prin averea sau caracterul ei superior. Şi totuşi, dotată cu o rară 
expresivitate, care la ea devine aproape organică, capricioasă pănă 
la auto-mutilare, expansivă citeodată dar rece şi reţinută mai tot- 

ea este—deşi lipsită de pasiunea nestăpinită a Kaleriei 
acelaşi exemplar de forţă nebănuită şi neinfrintă 


Li 


i epoca iluziilor şi a rătăcirilor sentimentale. Dru- 
muri Ptttule. de-atitea ori în sensuri atit de variate ; reveniri 
însoţite de lacrimi şi suferinţi, de jurăminte şi făgăduinţi, sfărmate 
subt ochiul iubitei la cea mai neînsemnată jignire a amorului-pro- 
Pe iri şi lacrimi, de sulerinţe şi re- 

ă dincolo de nemulțumiri şi lacrimi, 
grete Ag ieri puternic şi nestăvilit sentimentul de jerttă, în totul 
19 


2 VIAȚA ROMINEASCĂ 


desinteresat. El creiază o anumită distincţie vieții de adolescent, 
el înconjoară intrun parfum orice activitate, pe care mai 
tirziu o privim cu răceală şi indi tä. 

Dar nicăiri jertfa aceasta nu apare mai dureroasă decit acolo 
unde obiectul ei e sentimentul de afecțiune duioasă, sinceră şi 
entuziastă. Este atit de mare, de puternică, forța acestui sentiment, 
este atit de dureroasă jertfa pe care o impiică renunțarea lui, că 
fără voe ne simţim înduioşaţi atunci cînd—arestat pentru un vag 
delict politic presupus—eroul acestei vieţi de tinerețe e smuls din 
brațele prietinei decise să îndure aceiași viaţă mizerabilă de celulă 
pentru a-l revedea. 

Descrierea momentelor de libertate este condusă cu viguros 
talent şi intuiție verosimilă şi adequată. lar în afară de aceste In- 
sușiri caracteristice, stilul lui Tchirykoff, uşor şi colorat, 
şi ornat, oferă impresia lecturii unui nou, dar tot atit de talentat 
Turgheniev. 

In literatura rusă de azi Tchirykott este o excepție. In mijlocul 

rilor menite a reda cu preciziune realitatea unei vieţi 
Sdruncinate adinc şi transformate radical, e! ne oferă momente de 
liniște şi poezie, de tinereță duioasă, întretăiată din cînd în cind 
de acțiunea înflăcărată a unei pasiuni istovitoare. 


Mircea Mancay 


+ 
a . 
Li 


Charles Blondel, /ntroduction à la psychologie collective 
dirgina eaey Colin, Paris, 1928. 

"a dovedit cu prisosință că „homo psychologicus* al psiho- 
logiei tradiționale m'a fost decit o abstracţiune sterilă, E deci lucru 
firesc ca această psihologie individualistă, „robinsoniană“, să ce- 
deze astăzi mereu în fața unor concepţii noui. Sociologismul e însă 
cel mai avantajat; psihicul individual e explicat de multe ori prin 
ideia de colectivitate. 

Dar mai caracteristic pentru gindirea cae pe Mem e faptul 
că sociologismul—o simplă ipoteză de cercetare a domeniului vieții 
psihice-—işi revendică astăzi, cu oarecare temeritate, dreptul de 
a cuprinde într'o explicaţiune i şi unitară mai multe serii 
de fenomene spirituale, Astfel, pe | o concepție sociologică în 
psihologic, mai există alta în teoria cunoaşterii, în etică, în peda- 
gogie, în drept, în istorie şi chiar în estetică. Se poate vorbi de 
un „pansociologism“. 

or nara em gian amelon sociologismul, in primul rînd 
in psihologie. Curentu sociologice—reprezentat astăzi 
in deosebi prin Halbwachs, şi Davy—a ajuns sä stabilească 
o condiționare sociologică al vieții mentale. S'au dat însă soluțiuni 

ente şi uneori brutale. 

fecunditatea acestei teorii nu presupune în mod necesar 
şi o legitimare deplină a sa. Au raăm în psihologia colectivă Incă 


RECENZII 


Ni da 
multe controverse, parți obscure, exagerări şi ipoteze ratate, E- 
xistă o idee comună, dar e interpretață şi ci atei în moduri 
variate.— Sociologismul e în genere un curent de gindire intens, 
promiţător, dar nu tot atit deslușit. Inainte de a circa în 
ei, e nevoe de un ghid. Utilitatea „introducerii* lui Blondel e pe 
deplin justificata. 


În prima parte găsim 0 analiză a concepțiilor lui Comte, 
Durkheim şi Tarde. Divergenţa celor trei teorii e evidentă ; totuși, 


importanță deosebită psihologiei colective fiindcă au preconizat că 
există o strinsă legătură între individual şi colectiv. Comte a con- 
siderat psihologicul individual ca o inbinare a particularităților 
biologice cu caracteristicele mentale imprimate de colectivitate, 
După Durkheim, individul e complect subordonat societăţii. Repre- 


vidual şi social, dar într'o ordine genetică inversă celei susținute 
de rivalul său Durkheim, Individualul şi colectivul se întrepătrund. 
Pentru Tarde—ca şi pentru Durkheim—individualitatea umană e 
dedublată într'o individualitate superioară, mentală, post-socială. 
Cele trei doctrine nu sînt decit nuanțări diferite ale aceleiaşi idei 
centrale. Ele sint numai etape ale dezvoltării punctului de vedere 
sociologic în psihologie. 

Contribuţia originală a lui Blondel se remarcă mai mult in 
-a doua parte a volumului, cind trece la o analiză concretă a vieţii 
mentale spre a desprinde cu multă dibăcie concluzia convingătoare 
că viața sufletească a individului e supusă, subt toate aspectele 
sale, unei continue şi intense înriuriri sociale. Sistemele de noţiuni 
şi de reprezentări presupun o participare a colectivităţi, Expe- 
rienţa individuală se inserează in experiența colectivă. Memoria 
personală e numai un aspect al memoriei colective, Cit de sug- 
gestivă e afirmaţiunea lui Blondel: ...„au sein de l'immensité im- 
personnele de l'espace temporel, les incidents de notre vie individuelle 
se disposent comme autant de points qui ne different des autres 
, par leur situation“... Afectivitatea e cea mai mult socializată. 

ntimentele se dezvoltă normal numai întrun cadru social. Există 

o necesitate de comuniune afectivă. Există un contormism şi um 
convenţionalism afectiv impus de societate. Mai mult : există chiar 
ə tehnică emoţională, un ritual afectiv. 

In privinţa socializării voinţii se pot găsi consideraţiuni su- 
ficiente în articolul „Les volitions“, scris de Blonde! în tratatul de 
psihologie a lui G. Dumas. (vol. Ii). 


FH VIAŢA  ROMINEASCĂ 


Dar individualul nu se greiează numai pe social, ci în mare 
oh şi pe specific. Unde e vorba de specific intervine psiho-fizio- 

şi psihologia diferenţială. Care sint limitele şi raporturile dintre 
aceste discipline ? Care e rolul psihologiei colective ? Răspunsul 
lui Blonde! e convingător: Cind e vo de ştiinţă complectă, 
organizată, considerata din punct de vedere static, psihologia co- 
lectivă are loc între psihologia fiziologică şi psihologia diferenţială. 
Cind va fi vorba de organizarea cercetării psihologice, deci de un 
punct de vedere dinamic, atunci psihologia colectivă va trece pe 
primul plan. S'ar putea ajunge astfel, la o îmbinare fecundă a 
celor trei tendinţi divergente, 


+ 


Volumul lui Blondel are un titlu prea modest. El şi-a depă- 
şit scopul de simplă îndrumare şi sistematizare a metodelor psi- 
hologiei colective; a luat aspectul plin de interes al unei sinteze 

e. Caracterizările sale stringente şi aproape definitive 
sint complectate cu un punct de vedere personal. riginalitatea 
să e prudentă şi bine consolidată datorită unui larg spirit ştiinţific. 
Stilul său e suggestiv colora! şi antrenant. Blondel a fost consec- 
vent: prin aceleaşi calităţi se ilustrau nu de mult timp „La psycha- 
nalyse“ (1924) şi „La mentalité primitive” (1926). 


Radu Luca 


- 
+ - 


Pierre Mendousse, L'âme de adolescente, Paris, Félix 
Alican, 1928. 

Titlul acestui volum e desigur nou şi seducător, Psihologii 
s'au ocupat în ultimul timp de sufletul adolescentului in genere şi 
numai indirect au comis indiscreţia de a pătrunde în sufletul enig- 
matic al adolescentei. Se vorbește astăzi despre o problemă psiho- 
socială a tinerimii, dar numai rareori se fac diferențieri după sexe. 
E de altfel un curent explicabil, fiind întreținut în deosebi de psi- 
ie n evoluționistă actuală și de concepţie bergsoniană a psihis- 
m 


rep 
tative şi mai cunoscute—celebra „Psychologie des p rnai 

1910) a lui 
Mendousse şi chiar „Adolescence* a lui Stanley Hall sau Com- 


r fiziologice 
juns decit în mod incidental la consideraţiuni psihologice propriu 
zise. Lucrarea lui Mendousse prezintă însă avantajul de a fi mai 
complectă și de a fi coordonat unele date răzlețe într'o consis- 
tentă monografie de psihologie pură. 

Dar sarcina lui Mendousse e grea. El trebue să pătrundă 


RECENZII 35 


în ascunzișurile unei vieţi sufleteşti caracterizată tocmai prin vici- 
situdini şi contraziceri izbitoare. Adolescenta eraran ye 
toate caracteristicile adolescentului, ridicate. insă la o potenţă ma- 
ximă, Sufletul ei e o continuă devenire, o impletire bizară de an- 
tagonisme şi ezitări, Oricit de minuţios şi perspicace ar fi un psi- 
holog in experimentările şi observaţiunile sale, ar fi temerară i- 
deia că ar putea să prindă, în formule abstracte tocmai céjace e 
mai individual și mai refractar generalizărilor. Ar fi poate mai pru- 
dent să credem că psihologia comparată, ar trebui să cedeze stu- 
diu! adolescenței, psihologiei diferențiale, care ne oferă mai multe 
garanţii de exactitate. Varietatea inepuizabilă a sufletelor de ado- 
lescente intrezărite în atitea romane celebre, ar justifica poate 
îndeajuns această rezervă. 


+ 


Mendousse a întrebuințat cu multă dibăcie metoda anchetelor 
şi a chestionarelor. A comparat şi a sistematizat rezultatele ; a tras 
apoi concluziuni parţiale sau generale. Şi astfel a degajat—cu oa- 
recare aproximaţie tipul mijlociu al adolescentei, 

Mai interesant e însă aspectul dinamic, evoluția şi chiar 
revoluţia prin care trece psihicul adolescentei. Astfel, o fată, ina- 
inte de a deveni adnlescentă, trece prin „Văge de disgrâce", Intre 
11 şi 14 ani, fetele sint în genere turbulente, susceptibile, neas- 
cultâtoare, foarte emotive şi chiar curioase. E vrista primelor nuan- 
țări specific femenine. E preludiul sfios şi neliniștit al pubertății. 
Neo-pu erele manifestă o ciudată nestabilitate sufletească. E criza 
de formare. 

Urmează apoi „l'âge d'indicision“. Incep „les vaires tendres- 
ses", intre 14 şi 17 ani, fetele simt nevoia unei continue delectări 
afective. Pasiunea feminină de mai tirziu e deghizată acum într'o 
drăgălâşenie și gingăşie plină de farmec. Incepe a se desvolta 
Spiritul romanţios şi visător. Sensibilitatea devine mai avidă. Neo- 
adolescenta îşi economiseşte o energie afectivă pe care o va ri- 
sipi mai tirziu cu mai multă sau mai puţină prodigalitate. 

Dar perioada de criză, de contraziceri şi dibuiri chinuitoare 
se transformă apoi în „l'âge de grâce“, Dela 18 ani, femeia incepe 
a da dovadă de oarecare maturitate afectivă. Incep gindurile seri- 
oase. Sexul masculin devine din ce in ce mai obsedant. Acum 
femeia simte acel inevitabil „Pappel å l'amour“. Dar ceiace o 
deosebe;te de bărbaţii de aceiași vristă sint nuanțele mistice şi 
idealiste din amorul său, E discutabil. Realitatea ar putea pleda şi 
pentru o femea sensuală, - | 

intre 18 şi 22 de ani, frumusețea feminină îşi atinge punctul 
său culminant. „La beauté du diable* atrage după sine un intee 
resant şi chinuitor cortegiu de nvanţări sentimentale. Dar femeia 
se maturizează : devine mai practică; se adaptează pe deplin rea- 
lităţii. instinctul matern imprimă însfirşit o formă definitivă psihi- 
cului feminin. 


365 VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


intemeiat și pe alte observațiuni—tot atit de juste, Mendousse 
e destul de îndreptăţit să combată educaţia modernă a adolescen- 
telor. Femeia e intelectualizată ; e chinuită. Educaţia ar trebui să 
valorifice In primul rind feminitatea. Dar iarăşi e discutabil dacă 
acest antifeminism este sau nu inoportun pentru spiritul vieţii 
contemporane. Problemele pe care le inspiră cartea lui Mendousse, 
Sar inmulti însă la infinit. Ori, aceasta nu e decit un argument 
în favoarea interesului şi a fecundității ideilor cuprinse în ea. 


Radu Luca 


» 
+ + 


Hans Fehr, Recht und Wirklichkeit, (Einblick in Werden 
und Vergehen der Rechtsformen), Das Weitbild, Potsdam, 1928. 

Nici o disciplină ştiinţifică, pentru aşi legitima existența, nu 
are nevoe mai mult decit ri ia să dovedească in primul rind 
că corespunde pe deplin realităţii. Tendinţa de a acomoda norma 
de drept variatelor condițiuni ale vieţii sociale e poate aspectul cel 
mai caracteristic al evoluţiei dreptului. Drept şi realitate: o pro- 
blemă obsedantă, a banală pentru tehnica juridică, dar de 
multe ori, nu tot atit de solubilă.—Aşa dar, Hans Fehr îşi ia in- 
sărcinarea să trateze o lemă juridică fundamentală, intere- 
santă, dar anevoioasă. El nu vrea să ne dea o soluție—ceiace ar 
fi imposibil—ci evidențiază numai citeva din aspectele evoluţiei 
formelor de drept, spre a desprinde în urmă citeva concluziuni 
hotăritoare. 


Dar scopul acestui volum nu e de a consuma chestiunea 
propusă, întrun mod savant. „Recht und Wirklichkeit" e în pri- 
mul rînd o mică enciclopedie juridică. Stilul ei simplu, clar, con- 
cis, cu oarecare merite de vulgarizare sistematică, ideile sale ori- 
ginale şi totuşi modest enunțate, n'ar putea să justifice cituşi de 
puţin impresia superficială că avem a face cu o lucrare oarecum 
ratată. Posibilitatea popularizării, simplitatea, nu exclud consistenţa, 
ci dimpotrivă o presupun. 


La 


Hans Fehr începe şi sfirşeşte volumul cu o idee fundamen- 
tală : concepţia dreptului trebue să fie inserată totdeauna Într'o 
concepţie generală asupra realităţii. E o idee ce pare a-l obseda; 
autorul o enunţă la fiece pas cu riscul chiar de a o transforma 
într'un refren plictisitor. Dar e o idee semnificativă ; concepţia ju- 
ridică—pe care Hans Fehr o preconizează numai întimplător şi 
fragmentar— poate fi caracterizată în sensul unui evoluţionism, a! t- 
nui relativism şi realism cu oarecare nuanţe inevitabile de roman- 
> răpire siguri „stop iar ravene drept. Ea ex- 
clude concepția statică, enegetică şi în i orice reminiscenţe 
de formalism tradițional. 


= o I RECENZII O O 367 


O altă idee caracteristică pentru studiul lui Fehr i 
cer seca cînd el conchide că dreptul germanic e mai spor nn 
mat realităţii por he ra PAN, Dreptul germanic are um sens 

, onal: e mai aproape i 
dernă. tera tepe roman a învins, 3 A a me 
antă ar mai fi întrucitva şi ideia că norma de drepi 
au rezultă din litera legii, ci dintro convingere, dintro con ni 
juridică (Rechtsüberzeugung). Dreptul e prin excelență un poe 


discuţiuni sumare asupra atmosierii juridice d 
tului sovietic, dreptului american, e ice PEAR bau 


i ! renunţa chièr la apre- 
cerea cam severă că subiectul a fost întrucitva sacrilical. 


Radu Liwag 


Revista Revistelor 


Lumea universitară germană 
şi iiteratura franceză 


Incă în 1919, Andre Gida cica 
i a- 


această cugetari profundă : „ 
rati pretutindeni că Germanii ne de- 
testă şi faceţi tot ce vă stă cu putinţă 
ca s'o meritaji. dar nu înțelegeţi ca 
dimpotriva siăbiciunea lor constă toc- 
mai din faptul că mu reușesc să ne 
urască“, Din punct de vedere intelec- 
tual, Andre Gide avea dreptate. In 
lunie 1922 Victor Klemperer profesor 
la Dresda alirmă întrun articol în 
„Revue de Genéve” că astăzi ca şi 
mal inainte, romaniştii ermani lu- 
crează cu © imparțială abnegație la 
cunoaşterea tot mai deplină a lit- 
răturii franceze" gi daploră o nesuli- 
ciență documentare franceză dato- 
rită atunci greutății de-a cumpăra, re- 
zultat al deprecierii monedei germane, 
De asemeni Ernst-Rober Curtius, 
rotesor la Universitatea din Bonn în 

022 in momentul de tensiune ma- 
ximă a politicii [ranco germane de- 

lară că «cu toată izolarea economică 
şi în ciuda naționalismului provocat 
de ocupația provinciilor renane, pre- 
tutindeni în Germania constată sior- 
țările neintrerupte a clasei intelectuale 
pentru a se tine la curent cu pro- 
ducțiile artistice, literare şi filosafice 
ale Franţei actuale, 

Pe măsură ce, de la 1924 relațiile 
dintre aceste două popoare devine 
tot mai amicale, toate universitățile 
şi tate conferințele din ultimii cinci 
ani, glorifică geniul spiritului francez 
în toate manilestärila în stiință, fio- 
şi i berriri rran gari A aer 

n comerţ ori 
Toute acestea 
universitară germană este departe de 


dovedesc că lumea - 


a fi refractară la o cunoaştere objec- 
tiy a gindirii franceze şi că putem 
nădăjdui într'o viitoare şi complectă 
apropiere, pe teren intelectual, a Fran- 
tei si a Germaniei. 

(Re Chautriot. La Revue Mon- 


Viitorul Umanității 


Prima condiţie pentru ca evoluţia 
umanităţii să continue este cu să se 


epärteze 
pare s'o atragă, şi să se îndrepte dim- 
potrivă cătră contemplaţie și gindire 
dezintoresată, In prezent şi din nefe- 
ricire umanitatea şi $ mapasama | 
impreună, Acest pericol al inegalităţ 
tot mai mare dintre puterea omului 
și viața sa spirituala este de extremă 
mportanță pentru viitorul umanității. 

Astăzi omul a devenit însfirgit stä- 
pinul naturii şi a ştiut să utilizeze 
resursele pe care le oleră pentru a- 
melinrarea vieţi: sale paper astim- 
părarea poitelor sale. 
blemei o găsim în modul de a-şi 
întrebuința puterea în lume şi din 
genul de viaţă care trebue să rezulte 
din atita progres. 

Este evident că rezolvarea acestei 


probleme nu ne incumbă nici nouă 


nici poate chiar copiilor noştri. 
(E. M. Yoad Harper's Magasine). 


Marie Laurencin portretistă 
Portretele alcătuese partea cea mai 


insemnată din opera iui Marie Lau- 
rencin. ul omenesc, dar chipul 


REVISTA REVISTELOR 39 


estetica sa, suprimă unghiurile. Ase- 
mănarta cu modelele sale nu rezultă 
dintr'o reproducere exactă a trăsă- 
urilor; în unele portrete cum egte 
de pildă acels il lui André Gide ase- 
mănarea pare mal de grabă a fi a vocii 
ori a stilului decit a detaliilor fizice, 

in i. apean modelele lui Marie Lau- 
renceiu sint inalte, svelte cu ochii 
mari şi negri fără nas şi sprincene. 
Rochiile simple sint rose. bleu ori 
mauve. Dacă căutăm sursa inspira- 
fici acestei em o vom găsi mal 
pr „area decit la Luvru în vasta sa 
colecție din + e Journal des Demoi: 
selles». 

Intr'un pasagin citat din acest jurnal 
ni se pare că cetim descriptin unei 
troine anticipate a lui Marie Laurencin, 

In afară ie femel tinera și elegante 
ea mai pictează letițe frumoase şi 
delicate din clasa acelora care igno- 
rează tot ce nu este lux ori plăcere 
Sint fetiţele Contesei de Ségur. 

Dar tomta această pictură conține 
un grăunte indefinisahil de perver- 
sită şi din toate aceste femei capri- 
cioaae, delasate do tot ce constitue 
utilul şi chiar indierent emană un 
mister elegant şi neliniştitor, 

(Marcelle Auclair. Les Annales). 


Căsătoriile se vor încheia 
în ceruri 


lconoclastia şi luarea În satirică 
deriziune a celor slinte este un pro- 
cedeu literar extrem de ieftin şi mai 
cu samă naiv, Este un subiect aşa 
de nenorocit în ei însusi incit chiar 
talentele veritabile eşucază, Francezii, 
oameni cu tact şi gust, de mult au 
renunțat li asemenea :ranopere li- 
terure, bune doar pe vremea unul 
Voiture, astăzi însă totdeauna ino. 
portune. Englezii şi Germanii për- 
sistä în acest gen ingrat, Teatrul lui 
Bernard Shaw e plm de Iinscenări 
bisericolobe, În Germania, un pictor 
zugrăveu o madoni căre ține pe Co- 
pilul Isus în braţe ru picioarele în 
față şi capul în spate, administrindu-l 
o straşnică corecțiune la popă. Nimbul 
fecioarei stă, deranjat, intrun pes, 
iar nimbul victimei a şi căzut pe jos. 
(Querschnitt). In aceiaşi revistë gä- 
sim o piesă de teatru unde Magdalena 
vorbeşte la telefon, tapează pe Dum- 
nezeu şi pe toti sfinţii de bani pèn- 
tru notele furnisorilor, dă sfaturi tu- 
turora și reuşeşte să convingă mai 


măriile cerului în toate chestiuniie. 
Stintu Petru apare ca un personaj 
$ovăitor, cara în toate chestiile e 
pentru ambele teze. lar Bunul Dum- 
nezeu e puţin cam tamolit, cam o- 
bosit, cam indignat de atita răspun- 
dere, indignat că toate galele inge- 
rilor și Apostolilor se sparg finalmente 
în capul lui. La un moment chat, 
Magrulenu li cere să facă o minune 
subt cuvint că e atotputernic, Dar 
r Moşulică=—cu.n îl zice ea — răspunde 
loarte corect, că, fiind atot puternic, 
are, printre alte facultăți, şi pe aceia, , 
de a nu face minuni. 

Dar, bineinteles, în cele din urmb— 
ca totdeauna — cedează ucestei Temei 
jrumoase care Face ploaia şi timpul 
frumos in Paradis. Dar inchee scep- 
tic cu cuvintele : «Facă cerul sä ies 
cu oa curată din această încurcătură 

alter Hasenchever, Quersehnitt), 


O mică scrisoare asupra miturilor 


O doamni întreabă pe Paul Valery 
intr'o scrisoare dacă crede în Dum- 
nezeu, dacă îşi analizează visele (cum 
face orice om de bună condiţie in 
Europa Centrală). insfrşit dacă crede 
în Mituri, şi ce crede anume despre elo, 

Pactul astfel întrebat, răspunde la 
ultima chestiune, Desizur iubeşte mi- 
turile ş le dă o valoare considerabilă, 
Poate chiar mai mare decit realității, 
sau mai bine zis, decit celeilalte rea- 
tati, căci şi mitul este una, poate 
chiar mal primitivă decit cea dintăiu, 
-La începutul începuturilor, a fost 
Fabula» —vroia odată Paul Valery să 
scrie, «Miturile siu! sufletul ucţiunilor 
ngastra». Faptele curente sint corpuri 
care, tără mit, devin simple cadavre, 

Şapoi mitul e un mi excelent 
de reconciliere cu nebunia umană, 
Nu există discurs, orici} de incoherent 
oricît de lipsit, în aparență, de înţeles 
logic, care să nu albă unul mitic. 
Mitolo di sens reali r celor 
mai subtile care dorm în lundul su- 
fetelor. 

«Ce am fisoi—inchee poetul—lară 
de ajutorul a celace nu existi ? 
Desigur, prea puţin lucru, şi spiritele 
n pes e ar lincezi Iară treabă dacă 
fabula, ipotezele si problemele me- 
tafizicei n'ar popula cu flinte şi ima= 

ini fără obiecte profunzimile : tene- 

e noastre naturale», 

(Paul Valery. Nouvelle Revue Fran» 

țalsej. 


770 VIAŢA ROMÎNEASCÄ 
e eee SA ue REVISTA REVISTELOR 37 
Prezidentul Hoover in America fărămi- 
papi ter si lase in d mica Europă nunţă la -Larvatus prodeo» şi asvir. contemporanii săi literari, nu ce un 
lind masca, deszopăr fața ca şi inima pm comun, Cpgetarea sau viaja lul 
lor. Filosofia lul Biran e fiica, nu numai rgson comportă un dialog mal 
a analizei interioare, dar a practicei serios cu filosofia tunpului său Rä- 
. intim». Auguste Comte,  vaisson, Lachelier, James şi mai m- 
duşman al introspec i psihologiei tim cu asociaționismul şi ovolutio- 
termină totuşi filosofia lui printr'o sin-  nismul ez sau francez (Mill, Spes- 
teză subiectivă şi 0 efuzie de valori cer, Taine), Dar cu ct ne ridicãnr 
personale, în care viaţa umanităţii se mai sus în ordinea tim , atingem 
contundă cu vibrațiunea vieţii lui mai bine bazele adinci ale filosofis 
i personale. Renouvier nu se mulu- lui În primul rind, dialogul cu Spinoza 
să ne expue istoria vieţii şi a si Berkeley. Colace ar corespunde 
ii sale, ci în critica lui filosofică in primul rînd aspirațiilor sale, ur fi 
j ist, discutmd un monument fiosoiic despre caro 
ntrun punct de vedere inalt toate sä se poata spune ceiace Schoper- 
chestiile mari ale zilei, hauer spunea dispre al lui : elaţa de 
Stilul lui Bergson filosoiul secolului Spinoza ce este Nou! Testament tati 
äl XX, se apropia mai mult de cel de cel vechiu, Apol, mai departe, 
al (osotilor clasici : Descartes, Male» intrun tel de regiune a idetlor mamw, 
branche, Condillac. dialogul cu Fleaţii. Totul se intimpt 
Pornind 


tre continentul ame- 


anilor, reunit la „ tinde să dacă în concepția i 
aplaneze pete = Bolivia şi intră în acelaşi timp o vasta politei că 
rința de coordinare în i 
ă de c „ d. Hoover, de- intinzindu-se de la mările australe la 


me © semnificație particulară şi în boi 
muite privinţi trebue considerată ca poi e ta AENT SS 
reprezentind un program, Cejace Nu trebue să ultăm că Statele Unite 
guvernul Statelor Unite urmăreşte în nu au aderat in Societatea Na 
pe find, e desigur o mai mare nici la Curtea de Justiţie din Haga. 
Men n a raporturilor economice E drept, ca au voitin schimb să facă 
îmcă m Tuntea traficului maritim a Peron Dor meS pact A 
Americii de Sud şi tot en are inves- nici o sat he reală și face obiectul 


de la o conceptie puritană ca şi cum, pentru Bergson, cel mal 
el şi-a impus să mu dea publicului actual ginditor ar îi Zenon, y cea 
decit opere obiective şi controlate. mai urgentă sarcină aceia de n pleda 


atrasi “riitori iluştri ca Barrès cauza eternului Heraclit, 
er pei e pa i Se spune cà discutind cu cineva 


Gide, a căror e o continuă ? 
ana por Taine asupra săpăturilor de la Herculanum și 


riilor e, de care are nevoe, pe- ca Dawes sau Park desc 
ă 2 A er Gilbert e sigur Bergson sulere ca 
trol mira din Columbia, Cupru din că cei mai mulți dintre fermieri din „de altfel, de o rm obie. a posibilităţii de a se operi acolo 
ar cauciuc din illa, Statele e West sau dintre puritanii Mun. | nu foate fi înțeles în seria o bibliotecă pen prim 
e au interes să dezvolte liniile stincoşi nu au nici un sentiment act simultană, Uterara, ci numai exclamat: „Ah, dacă sar descoperi 
vre-o operă a lui Heraclit [*. 


filosofilor, rnind i 
ară Da a eco Meot didumo "(Atben Thinandet Noupelies Li- 
e de tarile speciale. Dar ternice, Totul le pare posibil fiindcă ştie să fie intemporal, şi între el şi rea). 
error ese ra tului are şi o ținta age Para ar mm Pacea chiar, le pare > 
LI 
a tie mit au adoptat o re ca s'o conceapă că o sinteza de forje 
u $ considerată ca nu ca o pace americană. 
buctucaşă yi le îndeamnă  (Wladimir d'Ormessan, Europe Nou- 
pe oD ai in A ri as e AND 
m 
pS orei anag eai gran or, in- Stilul interior al filosofiei 
spim. Bergson 
După oghes format god aluviuni v 
k vre-0 zote Statele Fran i ème 
Unite se inchid tot mai mult față de şapte ai râd: arce erat Male- 
străine, Aceasta, e a doua branche, Condillac, Maine de Biran, 
Cata eR MAAN în a intinda pi Cefa aina Renouvier gi lengan, 
u, inînd s ial 
sä rolască Inafară. XVII pu XVII: par a fi observat 


de Sud puternice rezistenți considerabilă, cu ochii fixati 
din care Statele Unite ar realității şi intorsi nu de ge san 
erloure 


herentă, un adevărat continent care influența romantismului, filosofii re- 


Bibliografie 


Jean Breazu, Edgar Quinet et les roumains, Impr, Datina Romi- 
nească", Văleni de Munte, 1928. Te 


Luca Vornea, Lazăr Șă/neanu, Schița biografică, Bucureşti, 
Editura „Adevărul“ S, A, Pr ai 


Minerva Schaffer n. Cosma, Modele 7 
Er reea de cusături rominegti, 


Giosue Carducci, Poezii trad. de Giuseppe Citarelli, Bucureşti, 1928. 


lon |. Nistor, Zece ani dela Unirea Bucovinei, Tip, „Glasul Buco- 


vinei”, Cernăuţi, 1928, 
Ion Pillat, Limpezimi, Ed. Scrisul Rominesc, Craiova 1928. 
Nuşi Taliu, Tragedia unei idile, 1908, Chi inău 
Coaperativelor, Preţul 85 lei. Pre, e de) 
Anuarul Seminarului Teologie din Huşi, pe anii şcolari 1923—19; 
Tip. şi Librăria G. Cerchez, Huşi, 1908, ” 
D. D. Patraşcanu, Un prînz de , Buc 1 - 
nala” S, Ciomei. Preţul 75 lei. RIND 00 "ta, a ca 
S. Mihali, Rapoarte cu privire la lucrările din al patrulea an de 
ir: 4 Tip. „Cartua Rominească* S, A. Cluj, 1928, 
E V. Luca, Chimismul ereditar gi Selecţiunea Valorilor t 
Botoşani, Tip. B. Saidman, 1928, tea: 
D cea, Patria și Patriotismul, Ed. Libr, Socec, Bucureşti. 
Caragiale, Povestind copiilor, 
Negruzzi, Povestind copiilor, 
Creangă. Povestind copiilor, 
Eminescu, Povestind copiilor, 
Odobescu, Povestini copiilor, 
Delavrancea, Apus de Soare, 
etic b Viforut A r A 
r Danielescu, /n „Capernaum“ -ul Vieţii noastre 
secialt, Tirgu-Jlu, Tip. N. D, Miloşesru, 1928, Preţul lei 50. apei: 


Dr, |. Bâlteanu, Apa de băut, Cunoştinţi Folositoare Ed. Cartea 
Rominească*, Bucureşti, 1928, Preţul lei 5, 


e BIBLIOGRAFIE . 373 

Damian Stănoiu, Necazurile Părintelui Ghedeon, Ed. „Cartea Ro- 
minească“, București, Preţul Lei 75. 

D-ri N. Poper şi C. Răileanu, Elemente de Hematologie clinică, 
Ed. „Cartea Rominască“, Bucureşti, 1928, Preţul 100 lei. 

Dr. Iosef Westfried, /nstinetul sexual, Ed, „Cartea Rominească“, 
Bucureşti 1928, Pr. Lei 120. 

Alexandru O, Teodoreanu, Hronicul Mäseðricinlui Välätuv, Ed. 
„Cartea Rominească“, Buc. 1928, Preţul Lei 60, 

Traian George Zaharia, Elveția, Cunoştinţi Folositoare, Edit, „Cartea 
Rominească“, Buc. 1928, Preţul 5 lei, 

G. |. Baboeanu, /ndustriu Zahărului, Cunostinţi Folositoure, Edit, 
„Cartea Rominească*, Buc. 1928, Preţul Lei 5. 

Artur Gorovei, Poveste cu Făt-Frumos, Ed. Casa Școalalor, Ru- 
cureşti, 1928, Preţul 25 lei, 


Reviste primite la Redacţie 


Democraţia, No, 11; Gralul Rominesc No, 10—11; Revue Interna- 
tionale du Travail No. 6; Crainicul No. 1; Revista Ştiinţiiică „V. Adamache” 
No. 3—4; Pagini culturale, No. 12; Buletinul Camerei de Comerţ şi In- 
dustrie Turnu-Măgurele, No,7—9; Corespondenţa economică, No. 10; Viaţa 
Medicală No. 12; Studentul. No. 5; Viața Agricolă No, 21-24; Revista 
Învăţătorimei romine, No. 9—10; Kalende,.No. 1—2; Revista Muzicală, 
No, 1; Mercure de France, No. 730; Bulletin de ia Section d'information 
et de documentation, No. 24—25 ; Buletinul Unlunei Camerelor de Comerţ 
şi Industrie No. 12; Noua Revistă Bisericească No. 11; Natura No 9; Unu 
noaptea No. 8; Roma No. 3; Societatea de mine No. 22—24; Intrățirea 
rominească No. 3—4—5; Biserica ortodoxă romină, No, 11; Transilvania 
No, 12; Glasul Minorităţilor No. 10—11; Căminul, No, 10; Rosume Mensuel 
des Travaux de la Société des Nations No. 10—11; Revista generală a In- 
văţămintului No. 9—10; Gindirea No. 11; Răsăritul No. 3; Tipamiţa Lite- 
rară No. 2; Opoziția No. 8—9—10; Ţara noastră No. 48—50: Rominia Mi- 
litară No. 11; Premiera No. 1—5; Viaţa Literară No, 95—96; Foaia Tine- 
rimei No. 21—24 ; Revista TinerimeiNo. 10—11 ; Cimpul No. 20—25: Filmul 
meu No. 21; Arhivele Olteniei No. 39—40; Favonius, Fasc, 4—7; Umani» 
tarismul No. 4, 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI 
(Anul XX, Numerele 10, 11 şi 12). 


—— 


I. Literatură 


Botez Demostene. —lzolare . 

Cazimir Otilia —Palinodie . . 

Jonescu Stejar— Game (| Fiul Risipitor) 

Kirițescu Constantin.— Nenea lancu Dărăscu 

Petrescu Cezar.—Aranca, ştima lacurilor . . . 3 

Frotopopescu Dragoş.—Dănciuca, sau cum a te 
dobitoaca lui Dumnezeu . . 

Ralea D. Mihai.— Memorial (Note de călătorie în Spania 

Scorfescu Teodor.—Popi (1922) . . . ., 

Topirceanu G.—Parodii Pe — Tristeţi povici. 
GN- ... 

Volin lurii.— ifn oapel.. (Traducere din rasegte de 
A. Frunză) . : 


. Lă 


IL. Studii —Articole,— Scrisori din țară 
şi din străinătate 


Balmuş l. Const.—luvenalis în romineşte . . . 

Botez 1.—Sentimentul răzbunării şi supranaturalul in ! 
Hamlet. . A eire 

Dimiu Radu.— judecători și judecăți de altădată. SAA 


318 


“Galaction Gala şi Prof. Radu Vasile.—O nouă tra- 
ducere a Vechiului Testament . 

Marcu-Baiş Petre.—Complexul lui Oedip la Panait 
Istrati . 

Popescu lon Airetik. —Dela New-York la San Fideo 
(l. Regiuni culturale, — fl. sa și probleme 
etnice), č ls A boe e 

Sorin Pavel.— Pasiuni minore . 


Hi. Cronici 


Chernbah Radu.—Etatizarea profesiei medicale. Mo- 
nopolul de stat al Medicinei. (Supraincârcarea 
fără folos a bugetului statului cu cheltueli de ser- 
viciu sanitar preventiv şi medical curativ). . 


IV. Miscellanea 


Nicanor P. & Co.—Secetă sau criză. A 
b » » —Rasputinism. — loan Nădefde. -o 


lämurire.—Lämurire preliminară pe marginea ro- J epopei ur. 


manului „Game“ de Stejar Ionescu. — „Les Thi- 
bault*.—Cronici literare, A A- Plite. 
tí go 


V. Recenzii 


Anuarul Şcoalei Normale „Vasile Lupu“ din lazi, 
1927-28 (Ştefan George) . . . . 

Bedel Maurice.— Molinott Indre-et Loire (Mircea Maică) 

Blonde! Charles.—Introduction å la psychologie co- 
llective (Radu Luca) z 

Colan fon.—Viaţa şi opera lui idea Barat: (Const N, 
Stănescu) . . . 3 

Fehr Hans.—Recht und Wirklichkeit (Radu E 

Gladkov Fedor.—Le ciment (R. Luca) . . . 

Gug-Grand Georges. -L'avenir de Ja démosatie (R. 
Luca). 

Loghin Constantin. - Astoria literaturii robih din mori 
vina (Const. N. Stănescu). MA s 


151, 254 


325 


0.8 


188 


332 


“Mendousse Pierre.—L'âme de l'adolescente (R. Luca). 
Rechetnikov Th.—Ceux de Podlipnaia (Mircea Mancaș). 
Roşca D. D.—k'influence de Hegel sur Taine e 
de la connaissance €t de Vart (Octav 
Sadoveanu Mihail: cu 
a Demonul tinereţei (Octav Botez) . 
Stema, odios A—ỌO toamnă la Paris (Octav 
Botez) 
Tehirykojf E. _ eve (Mircea Manon). Ă 
digi sn O. AL.— Hronicul Măscăriciului Vâlatuc (D. 
|. Suchianu). 
Wells a. H.—Drumul aristocrației şi Minuit ei operă 
socială (D. V. Barnoschi). Ape 3 


VL Revista Revistelor 


Auclair Marcelle. — Marie Laurencin iaa (Les 
Annales). . 

Chautriot Emile. —Lumea aai APEE şi lite- 
ratura franceză (La Revue Mondiale) . 

Claps Domenigo.—Petru Ludovic Palestrina (Emporium) 

Dumesni! Rent.—Muzica şi i Aa (Mercure de 
France) . . 

Frisch Efraim. Legenda “ui Tolstoi Di Neue Bulă» 
schau) . . 

Hasenctever Walter, Căsătoriile s se vor "încheia A, ces 
ruri (Querschnitt). . . 

Hoover şi preşedinţia Statelor-Unite Tre American Re- 
view of Reviews). 4 

Janata Gustau.—Simplilicarea roducției (Printownois) 

Kawakami K. K.—Ostilitatea chineză fală de misionari 
(L'esprit International) . -> 

d'Ormesson Wladimir.—Prezidentul ea în Fia 
de Sud (Europe Nouvelle). . - » 

Popescu loun Aureliu.—Neliniştea politică din Romina 
(Current History) . 

Record L. G.— Corupţia politică in eine 758 As 
dințiale (The Independent) . . . + «> R 


E ma — 
"Răussel Louis. — Literatura Greciei moderne (Revue de 


Paris) 

Simonds H. F.— Datoriile şi pactul Kellog (The Aiie 
rican Review of Reviews). a 

Thibaudet Albert.—Stilul interior al filosofiei Ini Bere: 
son (Nouvelles littéraires) . R 

Valery Paul—0O mică scrisoare asupra miturilor “(Nou 
velle Revue Française) . 

Wapler H., dr.— Omeopatia ştiinţifică (Sudaeutsche i: 
natshefte) pina 

Yoad M. E.—Viitorul umanității (Harper's Maggasine) . 


VII. Mişcarea intelectuală în străinătate 
VIII. Bibliografie . 


BIBLIOTECA 
UNIVERSIȚĂȚII 


LAŞI- 


212 
215, 372 


De vinzare 


Un motor de motorină 30 H. P. 
4 « «< camionetă 30 H. P. benzina) 
« Electromotor 440 wolts 40 Amp. 


1200 Ture 

« Dinam Electic 125 wolts 56 Amp. 
1200 Ture 

« Electromotor de 5'/: H.P. 440 wolts 
11 Amp. 


Transmisiuni de mare întindere cu şaibe 
pentru curele de orice mărime cu stende= 
rile necesare pentru instalare. 

Toate în stare bună de funcționare și 
de vînzare în urma electroficărei instituției. 

A se adresa: 

INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE 


VIAŢA ROMINEASCĂ 
STR. EGE No. 10—12