Revista Cinema/1990 — 1998/3_Noul_Cinema_anul_XXXI-nr-7-1992

es | N E mn FS 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VÍRSTELE 


Anul XXXI 


F 
A 
R 
R 
A 
H 
J 
A 
W 
σ 
E 
T 
T 


a Casa de cultură bucureşteană 
a studenților s-au sărbătorit 35 de ani de ac- 
tivitate neintreruptă a celui mai vechi cine- 
club din tara, „Stud-Film”. La 23 mai 1957 lua 
ființă, prin ședință publică, la inițiativa unui 
grup de studenţi de la institutul de Artă Tea- 
trală gi Cinematografică „I.L. Caragiale“. un 
cineclub care avea să genereze o binevenita 
emulatie în domeniile creației și culturii ci- 
nematografice studenţeşti. La aniversare au 
participat cineaști și critici care şi-au inter- 
sectat, de-a lungul anilor, drumurile cu acti- 
vitatea cineclubului, foști si actuali membri 
ai „Stud-Film'-ului şi, fapt îmbucurător, 
printre prietenii de azi, numeroși sponsori 
(Fundația „Athenaeum”, A.R.M.I.T. — SAL, 
Editura „Libertatea“ — SRL, Gabriela-Tra- 
ding — SRL, Universitatea „Hyperion“, insti- 
tutu! „Goethe“, C.T.T.-Activ . Club-Publici- 
tate). La frumoasa aniversare au vorbit — 
printre alţii — principalii animatori ai cine- 
clubului studenţesc, Emilian Urse gi Mircea 
Dumitrescu, regizorul Geo Saizescu, criticii 
Manuela Cernat, B.T. Ripeanu, Călin Cali- 
man, cineamatori din Bucuresti si din alte 
oraşe ale ţării ca Victor Colonelu (cineclubul 
.Metaxa") Nicolae Negruţiu (Oţelul Roșu), 
Vladimir Lucavetki (Bacău) etc., precum si 
preotul Nicolae Tiganila, fost membru al ci- 
neciubului bucureștean. Cu același prilej, a 
fost sfinţit localul renovat αἱ cineclubului si 
s-a desfășurat o emoţionantă slujbă de po- 


menire a unor mari prieteni dispăruţi ca lon . 


Popescu Gopo, Bob Călinescu, Dinu Kivu, 
Sandu Dragos, D.l. Suchianu, lon Cantacu- 
zino... O amplă gala de filme a rememorat 
drumul cineclubului, de la M-a trimis mama 
la piaţă (de Stere C. Ilie, 1958) pina la creaţii 
mai vechi sau mai noi ale lui -Emilian Urse, 
„sufletul cineclubului", în retrospectivă fiind 
incluse şi titluri precum Destin (de Radu Da- 
nila gi Bogdan Mihăilescu), $i totuși... con- 
sens (de Laurenţiu Geambașu). πι 


Din sumar: 
nr. 7/92 


Bioc-notes 


Dialog cu cititorii 


LA ORA OLIMPIADEI: filmul 

ti sportul: $ 

ntre Platini și „Omul din la Mancha’ ?: 
Polisportivui Chariot... 


FESTIVALURI: Cannes-Americannes 


MISTERE la Twin Peaks 
ÎN PREMIERĂ: Peter Pan 


SPIRITUL VREMII: 
Hegel In transcripție western 


VIDEO GHID 


MEREU VEDETE: Marilyn Monroe 


AZI El SINT VEDETE: Sherilyn Fenn, 
Kyle Mac Lachian 


AM ΜΑΙ VĂZUT PENTRU 
DUMNEAVOASTRĂ: A fi sau a nu fi, 
Uite cine vorbeșie etc. 


Cineglob; Flim Fax; Fan Club; 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: 


Mircea Alexandrescu, Burileanu, 
Călin Căliman, loan Chirilă, irina Coroiu, 
Radu  Cosașu, Adina Darian, Dana 
Duma, Lucian Georgescu, Rolland Man, 
Dumitru Solomon, Doina  Stánescu, 
Cristian Topescu 


e-a părăsit incă unul dintre cineastii documentaristi „cei mari". Dupa Ga- 
briel Barta și după Dona Barta, după Siavomir Popovici, după Mirel iliesiu, trece in ne- 
ființă lon Bostan, unul dintre întemeietorii filmului documentar românesc postbelic, 
prin scurt metrajul Un minut, de la realizarea căruia au trecut 43 de ani. Oamenii şi tim- 
purile l-au necájit incă de la începuturile carierei sale cinematografice; de aceea, 
aproape patru decenii, cineastul s-a dedicat exclusiv documentarului de artă, filmelor 
științifice, poemelor naturii. A scris cu aparatul de filmat (in ultimii 20 de ani fiind si 
operatorul filmelor sale) sute și sute de povești cinematografice de neuitat, despre 
doinele Oltului și vestigiile Histriei, despre Bucureştii de altădată si Livenii lui Enescu, 

' a petrecut ani din viata in Delta, singur printre pelicani si sub aripa vulturului, printre 
păsări din cele patru puncte cardinale si filmind sturioni pe vreme de furtună, a intir- 
ziat în atmosfera de taină și miracol a Voronetului, a descifrat misterul unor urme pe 
zapada, l-au preocupat istoria lacurilor glaciare, adincu! Mării Negre si universul ma- 
rilor pictori ai lumii, a mers pe urmele unor filme dispărute, l-au pasionat medicina, ar- 
heologia, astrologia, mitologia, încercînd — în anii senectutii — să discearnă adevărul 
de eqns in cazul unor controversate amintiri ale istoriei, cum ar fi și aceea a lui Dra- 
cula. In săptămîna Revoluţiei române împlinea trei sferturi de veac (se născuse la Cer- 
nauti, în decembrie 1914), avea la activ sute și sute de filme, zeci și zeci de premii in- 
ternaţionale și naționale, dar nu s-a gindit niciodată să-şi părăsească menirea de ci- 
neast, de „apostoł al filmului“, meseria de om. Ne-a părăsit discret, asa cum a trait 
toată viata, asa cum şi-a tezaurizat impresionanta sa filmografie, cea mai bogata din 
întreaga istorie a filmului documentar românesc. Mesajele sale de frumuseţe, de taină 
si de tihnă sufletească rămîn, ca dansul lebedelor mici, pe muzica lui Ceaikovski, în 
cadrul deplinei autenticitati a unui lac al lebedelor, unul dintre cele mai seducătoare 
momente din întreaga istorie a filmului românesc. Secvente de neuitat din filmele sale 
au putut fi revăzute la sfirșit de iunie, cînd Cinemateca și-a inaugurat sala „Paul Cali- 
nescu" („Union“) cu o „Retrospectivă lon Bostan“. 

Călin CĂLIMAN 


ES 


Ρ Studenţii noştri 
remiul al doilea la Festivalul de 


scurt: metraje studenţeşti „L'Europe en V.O. 

desfășurat la Cergy-Pontoise (regiunea pa- 
riziană), între 15—17 mai a.c., a fost primit de 
Stefan Scărlătescu (student în anul li, Secţia 
regie de film, Academia de Teatru și Film, 
București), pentru filmul de animație Recu- 
noştință — (producţie ATF 1991), imaginea 
si animația de Andrei Scărlătescu, membru 
UAP. 

Importanța premiului este cu atit mai mare 
cu cit filmul, realizat cu ajutorul unei „insta- 
lafii^ artizanale (și etichetat, în consecință. 
de către occidentalii uimiti de „ciudateniile” 
exotice ale Estului, drept home made film), a 
concurat alături de producţii ale unor şcoli 
de cinema de prestigiu din Anglia Franţa, 
Germania. Polonia. 


, „HOTEL DE LUX“ LA 
VENEȚIA 


La inchiderea ediției 
Este vorba de. filmul cu acest titlu, 

scris si regizat de către Dan Pita, care a 
fost selecționat în Competiţia oficială a 
Festivalulu? International de la Veneţia 
(1—12 sept.) 

„După Cannes, o reconfirmare a valo- 
rii cinematografiei noastre, în măsură a 
mai tempera pesimismul celor dispuși 
să puna la îndoială clasa cineastilor 
noștri. 


hi 


Dracula 


matorilor de cascade  (hipice, 
auto-moto, aero etc.) le vine in intimpinare 
firma Dracula SRL, avind si un atrăgător și 
inedit sediu pe şoseaua Stefánesti in ime- 
diata vecinătate a capitalei, lingă pădurea 
Andronache. Cei interesați au ocazia de a 
asista, în fiecare week-end, ia concursuri şi. 
spectacole de gen. susținute de cei 12 cas- 
cadori tineri aflați sub conducerea lui Ştefan 
Brandes-Lajea care, după propria lui mărtu- 
risire, face „de toate“. Noi presupunem că 
practică și Artele frumoase din moment ce a 
absolvit institutul Grigorescu. 

Membrii firmei, făcind parte din Asociaţia 
Cascadorilor Profesioniști, se adresează ce- 
lor care se încumetă să depășească amuza- 
mentul pasiv, organizind si cursuri de prega- 
tire. Aviz amatorilor ... dar şi cineastilor! De 
unde se vede că, si in acest domeniu. concu- 
renta începe să dea roade. 7 = 


În Elveția 


© Emilia Popescu 

si $tefan Banica jr., 
un reugit cuplu 
al micului ecran 


mande". 


nu există presă cinematografică! 


m afiat de ia Jean Perret, președintele Asociaţie! criticilor de film din tara can- 
toanelor — aflat într-o vizită la Uniunea noastră — ca in E!velia romanda riu exista presa 
de cinema. Criticii de film nu se descurajează însă, incercind sa se folosească de toate 
formele mass media pentru a-și impune punctele de vedere. 

in întimpinarea interesului cinefililor — care, în principal, profită de lectura revistelor 
frantuzesti — vine doar o serie de publicatii modeste de circulatie restrinsa. Printre aces- 
tea „Travelling" editată de Cinematecă si giratá de municipalitatea orasului Zurich, 
„Zoom“, „Cine“ si „Cine-Bulletin" finanțat prin cotizatiile membrilor asociațiilor de ci- 
neaști care, astfel, sprijină şi participarea la festivalurile internationale. Radioul si televi- 
ziunea transmit în schimb sáptáminal emisiuni pe teme cinematografice, domnul Perret 
considerindu-se privilegiat că semnează unele dintre acestea la „Radio Suisse Ro 


_Un alt mod de manifestare a criticilor elveţieni constă in pregătirea colocviului de spe- 
cialitate în cadrul Festivalului de la Locarno. Periodic, seminariile organizate de ei facili- 
tează întîlnirea dintre oamenii de cinema, sociologi şi ziarişti, 


Foto: Victor STROE ` 


Pentru admiratoare, Jean Claude Van Damme... cu soţia 
(foto Aslan, Sipa-Alpha-Press) 


scrisoarea lunii 
pe adresa cinematografiei noastre 


DEIN SRT RRR ir: 
scrisoare cu toiul deosebită, ^ a fost prea înţeles, căci neobservat a venit, 
prin insuflegirea, dăruirea si neobservat a trecut, dar eu l-am pus în cu- 


os faga de arta filmu- 
ui, dar şi prin simţul critic ascu- 
fit, ne vine cu întirziere inexpil- 

cabilă de la Emilia Dabu di 
Mangalia. Este multă noblețe sufletească în 
această scrisoare dar si o încărcătură ex- 
lozivă latentă, ceea ce mă duce cu gindul 
profesia corespondentei: laborant teh- 
nică-nucleară (înnobilarea uraniului? fisiu- 

nea nucleară?). 

Aş îndrăzni s-o consider (cu anticipație) 
scrisoarea anului, dar ezit s-o fac, întrucit 
am putea fi acuzaţi de subiectivism, fi- 
indcă, vezi bine, corespondenta se anga- 
jează în ceri foarte elogioase la adresa 
revistei | Cinema“. Ceea ce, nu-i asa?, 
ar putea fi socotit, în ce mă priveşte, drept 
un soi de politicianism primitiv care, e 
drept, se cam poartă în zilele noastre de 
perpetuă tranziţie: cine ne laudă e bun, 
cine ne-njură e rău. ar, n-am să încep 
cu începutul (scrisorii), ci cu: „Am văzut 
de-a lungul vieţii mele dinspre noapte 

zi tot ce mi-a permis viata în dome- 
niul cine c, absolut tot ce am pu- 
tut să văd şi tot nu am văzut decit î 
tul. De aceea mă doare cind văd că cinema- 
tografia română are mai multe mersuri în 
mai multe avem mari regizori, mari 
actori, cărți ci rafice scrise parcă 
pentru ecranizat şi tot la stadiul de incer- 
care am ajuns. Mă bucur pentru reușita in- 
ternagionala a actorilor, a teatrului roma- 
nesc, chiar unele străluciri cinematogra- 
fice, dar parcă tot ne lipsește ceva”. 

Pina aici, tristeţea si bucuria unui spec- 
tator legat sentimental de viata cinemato- 
grafiei româneşti. $i acum citeva percepții 

ecise: „Am văzut ceva mai demult un 
ilm deosebit pentru noi, cei obişnuiţi mai 
ales cu peliculele istorice sau (cu) eroismul 
eroilor noştri (...). Hanul dintre dealuri. 
Dana Dogaru aici, şi, în general, toată 
echipa au fost la nivel internațional. S-a 
scris foarte puţin la vremea lui despre εἰ 
(despre filmul în cauză — d.s.) si nu cred că 


NE em 


(...). Mulţumesc doamnei regi- 
zoare Cristiana Nicolae şi Danei Dogaru 
pentru că în 1988 mi-au bucurat sufletul cu 
un ait de cinematografie decit cel de 
toate zilele; cu un Caragiale fantastic. Mai 
ales că pe acele vremuri nu prea visam noi 
să aju să vizionăm atit de curînd 
Mice p Universității, Noiembrie, ulti- 

bal al domnului Dan Pia a fost iarăşi o 
reuşită, dar nu suficientă pentru a ne im- 
pune în lumea cinemat: a care 
sînt mari şi (dar — d.s.) nici măcar nu au 
autenticitatea, trăirea, talentul artistului 
sau regizorului român, ci mai mult au res- 
pectul fata de rol şi, cred, față de banii în- 
casagi". lau aceste cuvinte drept un semn 
de patriotism juvenil (fotografia pe care 
cores, ta a -O scrisorii ne pre 
zintá o tînără simpatică ginind in braţe un 
căţel nu mai puţin simpatic) şi nu ca pe o 
judecată comparatistá responsabilă, căci 
altminteri ar trebui să ne întrebăm unde-i 
situează autoarea scrisorii pe Bergman. 
Fellini, Wajda, Mihalkov, Tarkovski, 
Szabo, lancso, Polanski, Abuladze, Mihal- 
kov-Koncealovski, Kieslowski, Bertolucci, 
Forman, Scola etc., etc. Sigur, e frumos şi 
măgulitor să exclami: „Doamne, dacă ar 
trăi mai marele şef al mingilor luminate, 
dragul de Shakespeare, tare mult kar 
place să scrie ceva pentru actorii şi regizo- 
rii nogtri!". Si eu cred același lucru, gindin- 
du-mă la spectacolele lui Ciulei, Penciu- 
a -- Tocilescu, Darie 
sau iugiu, dar nu i-a$ ne sau supra- 
pune lui Brook sau Eyre sp i 

Emilia Dabu şi-ar dori un „Oscar“ în 
România, „căci, la 22—23 milioane cite 
avem noi de suflete, avem cea mai mare 
genialitate pe metru pătrat”. Mă rog, e o 
dulce exagerare, mai ales cá genialitatea 
nu se ă la... metri pătraţi. 

Şi. din που, o exclamaţie patetică, dar 


Alec Baldwyn... 
` Pe urmele lui „Octombrie Roșu“ 


foarte dreaptă în esență: „Doamne, ce dor 
mi-e de un film adevărat, un film cu oa- 
meni, e oameni, despre bunătate, în- 
credere, luptă, iubire, durere, aşteptare, 
suferință, dar, mai presus de toate, domnii 
mei, despre zeul planetei — OMUL — 
care sintem, care sintegi". $i o notă de 
compasiune, de amărăciune: „Soarta cine- 
matografiei româneşti este crudă, cruntă 
de astádati", glisind în observaţii critice 
„la cinematografe (...) filme dubioase, rar 
cite un film-film. să nu mai vorbesc de se- 
minge, mestecatul gumei, de pipete, de cu- 
vinte umilitoare tru genul uman“. lar 
acum invocaţia: „Cum nu vine, Doamne, şi 
un val de filme, de întilniri ale regizorilor 
nostri, artiştilor, scenariętilor noştri cu 
noi, cei care-i iubim, îi visăm, îi adorăm şi 
credem în ei mai ceva ca în Dumnezeu?!“ $i 
îndemnul: „Haideţi, domnilor regizori-ar- 
tisti-scenaristi, nastegi. domnilor, odată. 
că din decembrie '89 ar cam fi vremea, nu 
credeţi?! pe ce să dam 50 de lei la intrare 
pe pumni, pe «nuduri, nuduri, dar mai sînt 
şi răcate», de ce oare să risipim 50 de 
lei în 90—120 de minute, pe rateuri, pe în- 
cercări, pipăituri, noi, cei mai încercaţi din 
Europa? Mi-e dor de filme adevărate. Unde 
sînt filmele de altădată? (...). Chiar nu mai 
crede nimeni în public, care vine-din ce în 
ce mai rar la cinema, la teatru? Nu din lipsă 
de bani nu vine, sau din nevoi, neajunsuri, 
ci din lipsă de filme adevărate, piese de 


ita redacţiei: 
ntre expedierea scrisorii şi apariția ei. 
un film românesc a avut iera mon- 
dială în Selecţia oficială a Festivalului de la 
Cannes: Balanța de Lucian Pintilie. 
Acest eveniment a fost deja urmat de 
succesul lui Dan Piţa-după cum se vede din 
pagina alăturată. Referitor la interesul 
pentru un posibil Oscar /César românesc, 
am nea cititoarei noastre, căreia ii 
mulțumim pentru aprecierile adresate re- 
vistei, că şi cineastii noştri se preocupă de 
organizarea unui festival ci ic 
national. Ca o primă propunere la nume- 
roasele ce probabil vor urma, ne gin- 
dim că viitorul trofeu al filmului românesc 
s-ar putea numi Alcor... cu gindul la sta- 
ruri și la piesa lui Mihail Sebastian. 


hy 
teatru mari, care să-l iake, să-l ajute să 
treacă e un alt secol, poate mai greu 
de dus = cel care se va încheia”. 

Reproduc, abia la sfirsit, cîteva din pro- 
pozițiile referitoare la revista noastră: 
„Unde vă credeţi, cum vă permitegi, dom- 
nii mei şi superbe doamne și domniscare, 
să rămineţi curagi şi frumoși pe asemenea 
vremuri? Vă susține oare mari că aşa, 
fără relaţii, să vă permitegi să spargeri 

iata ráminind Oameni Civilizay-Edu. į- 

fletisti şi, mai ales, Buni? $i oameni. Ci- 
tesc plingind şi zimbind revista dumnea- 
voastră”. 

Vreau să cred că lacrimile şi zimbetele se 
datorează emoriei şi nu, Doamne fereşte. 
altor motive. Şi vreau să spun că, în ciuda 
patetismului ei ingenuu şi tineresc, scri- 
soarea mi-a plăcut şi chiar m-a făcut să zim- 
besc. Din aceleaşi motive. 


upă ce ne cere date şi o poză a 

lui Mel Gibson, Daniela Vir- 

nov din Bacău propune ca noul 

almanah de cinema să nu fie 

„ocupat de filmele româneşti, 

care sint, de ce să nu recunoaş- 

tem, enorm de slabe. Am putea spune că 
sintem nuli în materie de cinema — vezi 
Liceenii rock'n roll, un film care igi in- 
a re gar es ewe ee e da 
cei care au să-l interpreteze”. 
Pornind de la un film care-ţi inspira milă, 
să afirmi că sîntem nuli în materie de ci- 
nema e hazardat. li recomand corespon- 
dentei, care judecă filmul românesc es 
calitatea Liceenilor.., să vadă eg à) 
Croaziera, Duhul aurului, Pas doi, 


Reconstituirea, De - 
ο MáticH ene, etc Chir noil TAAA 


Rubrica „Dialog cu cititorii” 
este realizată de SOLOMON 


3 


CU cititorii 


35 PORTUL 


a Tom Courtenay — Singurátatea alergătorului de cursă lungă 


FILMUL 


EJ Richard Harris 
in Viatá sportivà 


d '“ππετισιτππέίαπετ, 
déc e ΩΝ x 


xS 


In aceste zile, 
mai mult de jumátate din populatia globului 


stă cu ochii atintiti 
asupra Jocurilor Olimpice. 


Să nu uităm relaţia de aproape un secol 


dintre cinematograf şi viaţa sportivă 


„Cu sau fără voia filozofilor, adevărul este indiscuta- 
bil: de citeva ori pe săptămină stadioanele lumii sint 
luate cu asalt. Stadioanele, ringurile de box, pistele de 
atletism concentrează în jurul lor pasiuni, orgolii, spe- 
rante, drame şi chiar dispute de idei. Sportivii de prim 
rang sint înconjurați de glorie, adoratie și publicitate, 
rivalizind în această privinţă cu vedetele de cinema οἱ 


cintaretii de muzică ușoară“. 


Teodor MAZILU 


Paralele... inegale 


a filme, ca și la sport, se pricepe 

toată lumea!" — iată ο butadă 

des intilnita. Caracterul ei peri- 

culos de generalizator, precum 

si o certa nuanta pejorativa (in 

: sensul vulgarizárii sale) nu fac 

52 decit să ascundă un adevăr (to- 

tusi!) evident: acela al unor similitudini... hai 
să le spunem, maiore. 


. 


Asa să fie, oare? — s-ar putea întreba, in- 


dignati ori numai sceptici, estetii. Ba bine cá . 


nu — le va putea răspunde oricine acceptă 
faptul (mai mult decit evident) că atit feno- 
menul sportiv, cit si cel cinematografic 
există si se manifesta doar în măsura în care 
pot determina spectacolul. Şi nu unul oare- 
care, ci neapărat de mari proporții, implicind 
în pregătirea sa resurse umane importante, 
dar si financiare cu tot mai multe zerouri in 
coadă, Fireşte, toate acestea se vor regăsi şi, 
mai ales, recupera prin participarea unui pu- 
blic mai mult sau mai putin mogen dar, in 


orice caz, consecvent si, mai ales, deosebit 
de numeros. 

Mai simplu spus (si cu excepţiile de ri- 
goare, menite să confirme regula — căci nu 
poti compara pe Superman ου Anul trecut la 
Marienbad și nici un meci de fotbal cu o par- 
tidă de sah) spectacolul cinematografic, ca 
și cel sportiv au dobindit dimensiunile unei 
distracţii populare, dar și ale unor afaceri în 
care performanţa se măsoară în primul rind 
prin succesul de public. „ieftin si pe înțelesul 
tuturor” — aceasta ar fi deviza și, în același 
timp, explicația audienței cu adevărat tormi- 
dabile pe care au ajuns să o înregistreze fil- 
mul și sportul la scarâ mondială. 

Raportarea la staruri, vedete sau campioni 
rămine — in fond — resortul aceluiași meca- 
nism bine uns. Că el derivă dintr-o rațiune ου 
precădere culturală (filmul) ori din spiritul 
de competiţie ce vizează permanenta luptă 
sportivă cu adversarul, cu spaţiul sau cu tim- 
pul, asistam în ultimă instanţă la o conver- 
genta de scop. chiar dacă mijloacele sint 
diferite. 


Era firesc ca numitorul comun al celor 
două domenii (structurat pe relaţia investiție 
— spectacol — ciștig) să ducă la anumite si- 
militudini și interferenţe: regizor/antrenor, 
box-office, management, publicitate/spon- 
sorizare etc. 

Pentru momentele de virf, sportul şi-a or- 
ganizat olimpiade, campionate mondiale ori 
turnee care mai de care mai simandicoase și 
mai costisitoare. La rindul sáu, filmul isi are 
marile festivaluri. 

— pare hazardat să compari Cannes-ul 
cu Rolland Garros-ul, Oscarul cu Munche- 
nul ori un premiu César cu o medalie olim- 
pică. Și totuşi... între Hollywood-u! cinema- 
tografic şi Los Angeles-ul ultimei olimpiade, 
distanțele aproape ca au disparut, mai ales 
la figurat. 


Costumele si scenografia tot mai straluci- 
toare par să fi fost imprumutate (sau chiar 
cumpărate) direct de pe platoul unei super- 
producții, ajungind în mijlocul arenei spot- 
tive. Repetitia actorului are destule in comun ` 
cu antrenamentul sportivului, concursul sau 
vreo finală de cupă cu premiera absolută. 
Dacă actorul transpiră din greu pentru mo- 
bilitate, siluetă sau eleganță, destui s ivi 
repetă îndelung scene sau secvențe drama- 
tice, îndeobște cunoscute sub numele de 
„simulări“. Pină şi trucajele au ajuns să re- 
prezinte un bun comun, fantezii nelimitate 
diversificindu-ie și perfectionindu-ie pe ma- 
sura mizei. 

Vedetele sint (răs)plătite fabulos, precum 
marii recordmeni. Si unii si alţii se confor- 
mează acelorași reguli dure ale star-siste- 
mului, stringind din dinți si supunindu-se 
(zadarnic) sofisticatelor strădanii de a înșela 
Cit mai mult natura întru păstrarea „tinereții 
fără bátrinete". 

Şi peste toate. râmine să arbitreze măria 
sa spectatorul. pentru a cărui cucerire se 
caută cu febrilitate noi şi noi modalităţi. În 
acest nobil scop se inoveazá, se modifica 
sau se amplifică... dar, atenţie, nu amplificati 
prea mult prețul biletelor de intrare Filmul si 
sportul sint menite să ramina distracții emi- 
namente populare 


Bogdan BURILEANU 


CINEMA „BARCELONA“: SARAJEVO 


ucurestean care se trezeşte la 6 dimineața, odată cu plecarea fete- 

lor din popor la serviciu, $ ν 

punindu-mi la ora aceea Radio-Contact ca sa aud BBC-ul in ro- 

mana și, după aceea, să trec pe Delta, la francezi, _ 

— e ciudat cum toată radiopovestea asta nu mai mi se pare deloc o 

halucinație sau un dadaism, cum ar fi normal — 

marţi, 3 iunie, la orele y E 
— cu trei zile înainte de aniversarea a 48 de ani de la debarcarea aliaţilor in 
Normandia — = ὃ 
l-am auzit pe dl. Raymond Barre, tatăl centriștilor francezi, declarind după un 
vot de cenzură introdus de opoziţie pe care nu l-a sprijinit, spre uimirea gene- 
rala: „Laissez-moi d'étre en accord avec moi-même“ PR 
$i, cu aceste cuvinte in ureche, m-am dus să-mi fac cafeaua care urma sa-mi 
asigure elanul necesar pentru a pieca la Cinema Barcelona, unde va avea loc 
gala specială a cinematecilor personale, numită, din 4 în 4 ani, Olimpiadă. 

De veghe, in bucătărie, la cafeaua care fierbea sub ochii mei, am mai auzit, 
din dormitor, Parisul anuntind că fosta bază olimpică de la Sarajevo era pe cale 
de a fi făcută praf de bombardamente, în timp 
ce din Olimp va pleca poimiine flacăra spre Barcelona 
şi m-am gindit ca asa ceva nu s-a mai intimplat, , D 
o Olimpiadă să înceapă odată cu distrugerea unui alt oras olimpic; — A 
fireşte, era cazul să nu exagerez, să ramin in acord cu mine însumi, să fiu mai 
departe centrist, f v R 
centristul fiind un om trist care se trezește de dimineaţă cu trei litere în plus, 
din ce in ce mai inutile, mai ales cind apare atit de matinala si rozalia întrebare: 
da’ unde era Cinema Barcelona? i 

În acel oraș care îşi permitea în plin război să-și boteze cele mai amărite ci- 
nematografe cu numele unor oraşe fastuoase, încît lumea putea spune că stă 
lingă Milano (adică pe Calea Călăraşilor!) Eo 
şi că a fost aseară la Roma, sau la Nisa (lingă Cişmigiu!) sau la Marna — pe Bu- 
zesti sau la Paris,pe lingă Volga, Ἢ j 5 : 
la 12 ani, in '942, cind tineam prima colectie din viata mea, o colectie de pro- 
grame ale cinematografelor bucurestene, KE i 
Cinema Barcelona era cam ca un cap de bou într-o colecţie filatelică, două 
programe de la „Nisa“ nefiind suficiente la schimb pentru „o Barcelona", 
prima — ca extravaganta, distanţă si fior — în Toptenul nostru, al celor trei 
baietei din zonă, chiar „Zona Olimpului“, cum se numea strada aceea dintre 
Serban-Voda si bulevardul Mărășești, cuprinzind doar două cinematografe 
ponosite, fără de interes, prea accesibile nouă: Nero şi Odeon. 

Nici unul din ei nu mai e în viaţă: / SON t 
cel care cerea trei „Rome“ pentru o „Barcelonă“ a Murit, făcind o șosea în 
Kenya in calitate de inginer venezuelian; NU 2 
celălalt, — un rázgiiat odios care și-a trimis părinţii pina la „Barcelona“ si ei 
s-au dus aducindu-i un program cu „Ospăţul nebunilor“ — am aflat, prin '80, 
că s-a sinucis la New York, New York 


Viaţa igi bate Joc ma: ales de noi, cinetilii, de ce tocmai de noi? 
Laissez-moi d'étre en accord avec moi méme, 
asa cà m-am decis, fie şi la ora aceea nesănătoasă, da' numai bună, să dau un 
telefon unei foste prietene cu care băteam cinematografele pe „6 martie“, prin 
'60—70, amindoi daţi afară din presă ca javre mic-burgheze si impăciuitoriste, 
tinindu-ne, pe bulevard, deget mic în deget mic, ca act suprem de solidaritate 
şi non-conformism, ea fiind și posesoarea unei cărți foarte vechi de telefon, 
din '32, pe mi-o promisese cadou după ce-am văzut ,Blow-up" si nu mi-a 
mai dat-o, fiindcă asace viata la ultimul film: 
„Mă iartă — am somat-o intelect — de ora la care te chem, dar ştii cumva 
unde era, pe vremuri, Cinema Barcelona? Aveai o carte de telefon... Caută re- 
pede, câ-mi dă cafeaua in foc!” 7 

Ea. ia ofa cind Parisul radioanaliza ce-i putred in regatul Danemarcei daca 
şi-au permis să refuze Europa. ma întrebă mai intii de ce în cazul ca nu am 
iubit-o, o mai deranjez cu asemenea antichitati? Detinea — eu detectindu-i 
vibrația cu o ureche superioară instrumentelor de la institutul specializat din 
Upsala — un potenţial de sporovăială care mă făcu să cred că toată noaptea 
fusese fericită în brațele lui Scorsese. . 

Era jocul nostru de bătrîni cinefili, să intrăm împreună în filme de dragoste 
facute de noi in care eu o inselam cu Claudia Cardinale si ea se arunca la piep- 
tul lui Gérard Philipe, apoi eu divortam de C.C. si ma intorceam la ea, gasind-o 
în bucătărie cu Batalov, - ‘ 


το. Sport = Artă? 


xistă esteti rafinati, oameni cu prejude- 
. cáti, inteligente severe care nu vor ad- 
mite niciodatà cà sportul, acest intrus 
gálágios si plin de succese al secolului 
20, poate fi socotit o artà. Nu bánuim pe 
nimeni de obtuzitate, de incapacitatea 

y de a privi modern sufletul omenesc. 

in fond, de ce ar fi sportul. o arta? Care ii sint ca- 
racteristicile și valenţele care ne-ar indreptati să-l 
considerăm astfel? Poate cà o artă in sensul definiti- 
ilor, filosofice din tratate și enciclopedii, nu. Dar din 
momefit ce stirneste frumuseţe si emoții puternice, 
entuziasme si înțelegeri noi pentru mişcare — de ce 
nu ar fi artă? E adevărat, nu este de ajuns. Mai sint 
necesare anumite principii, anume permanente. 
Arta are o funcţie de cunoaştere, un limbaj special si 
un tot special, educă, formează. Ceea ce și sportul o 
face. Vă amintiți, desigur, cofcursurile de gimnas- 
tică ritmică sau de patinaj artistic pe muzică de Ceai- 
kovski, Puccini sau Enescu. Veţi spune poate că a fo- 
iosi muzica nu este artă. Că nu aţi auzit de muzică. 
sportivă. Şi totuși Richard Strauss și Sibelius au 
compus imnuri olimpice, Honegger a scris muzica 
specială pentru un spectacol sportiv. Andre Ameller 
a compus ο simfonie, „Annapurna“, dedicată super- 
bei tentative a omului de a-cuceri primi! munte de 
peste 8.000 m, William Vauggham a compus „Simfo- 
nia Antarctica“, dedicată eroismului exploratorului 
Robert Scott. Chiar şi „Simfonia Alpilor“ a lui Ri- 
chard Strauss este un omagiu adus măreției munti- 
lor și frumuseţii drumetiei alpine. 

Asupra sportului s-au aplecat si mari scriitori. 
Jean Giraudoux, dramaturgul, nu numai că a fost 
alergător, recordman de [κα dar a scris mult 
despre sport — eseuri si aforisme, a prefatat o anto- 
logie a fotbalului. Montherlant și Camus au fost pa- 
sionati jucători de fotbal. „Olimpicile“ lui Monthe: 
lant sînt citate si astăzi, iar ideea lui Camus despre 
generozitatea şi puritatea stadionului, intilneste, ge 
altfel, pe același plan, ideea de sport-spectacol mo- 
dern a lui Camil Petrescu, cel care în 1934 a editat o 
revistă de fotbal, aşa cum Mihail Sadoveanu a re- 


FILMUL 


9 Învingător la... Oscar-uri: E 
Rocky (Sylvester Stallone) 


timpenii din care mă trezi , articulindu-m: clar: „Cartea de telefon a rămas în 
patul unei mătuși care a murit, Cinema Barcelona n-a existat niciodată!“ 

Cafeaua imi dădu in foc, am lăsat-o să se reverse pe aragaz si nu m-am putut 

ine: : 

down cine ești, cine-i la tine?", precizindu-i imediat: „Antonioni!? Discutati fi- 
nalul la Blow-up!", „copilaș jalnic!" şi-mi închise telefonul, eu fiind ca-n replica 
lui Godard; „m-a răsturnat o mașină și mi-am zis: n-o să mor, fiindca nu vad 
încă viata defilind prin fata mea!“ : ἃ : , 

Dar n-am fost jalnic, nici nebun, nici copil, stiam ce vorbesc si ce intreb, in 
mine lucra, ei bine, da! (cum a răspuns cel mai frumos actor român de teatru, 
cînd. fusese chestionat, la partid, ce legături avusese cu Casa Regală) acea 
pulsatie misterioasă care făcuse ca la Sevilla, pe 1 Mai 1992, y ru 
în barul „Gloria Bendita" din fata arenei unde fusese omorit, chiar in acea zi, 
Manolo Montoliu, un banderillero, de către „Cabatisto“, un taur negru de 598 
kile, : 
exact in ace! bar unde veneau sá mai tragà un git toreadorii, matadorii si pica- 
dorii aflaţi in priveghi, peste drum, lingă Montoliu, A 
să ruleze, chiar în acele clipe, la televizorul localului, „Ora adevărului” a lui 
Francesco Rosi, filmul acela cum n-au fost două, despre matadorul Migelin. 

Cine programase ca filmul acela să se intilneasca exact cu intimplarea din 
arenă? Nu eu, preacinefilul, nu Raymond Barre, prea centristul, 


există un big-bang, un big-banc care-și ride de noi, un monteur universal în ci- 
nemateca personală care abia așteaptă să ne dezvăluie cum stau lucrurile si 
oamenii lor, sint convins, laissez-moi d'être en accord avec moi-même; 

căci la trei zile după ce i-am telefonat femeii de care m-am despărțit la „the 
end'-ul lui „Blow-up“, zguduit — cit poate fi un bucureştean de zguduit — la 
auzul veștii că flacăra olimpică pleacă din Olimp spre Barcelona simultan cu 
distrugerea unei baze olimpice, 

exact simbătă, 6 iunie 1992, la 48 de ani după debarcarea aliaţilor în Norman- 
dia de carenimeni nu-şi mai aduce aminte, 

stind eu, la ora 17 pentru intelectuali, în fața micului ecran, pe TV5 Europe, la 
scorul de 6—5 pentru Graf (de la 3—5!), în ultimul set al finalei cu Seles, la acea 
oră meciul s-a întrerupt și a apărut crainicul „info“ cu buletinul de ştiri care în- 
cepea tot cu Sarajevo, cu cea mai atroce noapte trâită de oamenii aceia sub 
bombe, iar în spatele lui, pe un ecran cit peretele studioului, se fixase (exact fi- 
nalu! din ,Blow-up", exact finalul din „Blow-up“!) 

un stop-cadru cu cele două teniswomen, jucind fără minge și fără sunet, încit 
vestile vorbite din Sarajevo apăreau ca supraimprimate pe un Rolland Garros 
mut! Un big-bang rasuna în capul meu cu forţa lui Big-Bell, trebuia să fiu orb 
ca să nu inteleg ce transmitea monteurul universal: 


. Cinema: Barcelona există; el va proiecta o Olimpiadă ce va fi un Blow-up al 


finalului la ,Blow-up", cel care anunţase profetic intrarea lumii in era 
simulărilor; din toate sporturile nu vor rámine decit scorurile si gesturile, ele 
pierzindu-si sunetele, obiectele si pînă la urmă viața, în tăcerea planetară a 
unui parc imputit unde nu va vorbi, în prim plan, decit un crainic de ştiri nu atit 
proaste (să nu exagerăm!) cît contradictorii, anuntind nu sfirsitul lumii (să nu 
exageram!), οἱ o grămadă de războaie locale care simulează un război 
mondial, realizindu-l, asa cum la Antonioni un meci de tenis e si nu e, totodată; 
nouă, celor din orașele care se vor identifica tot mai repede cu cinematogra- 
fele lor, nu ne va ramine decit sansa minimă de a schimba, la butoanele ante- 
nelor parabolice, canalele şi războaiele locale — așa cum în finalul antonio- 
nian, care probabil că nu-mi va mai trezi geloziile, capetele spectatorilor se 
miscau după o minge nevăzută. 

Aceasta va fi pedeapsa — nu cea mai mare, să nu exagerăm! — pentru măgăria 
lumii de a începe o Olimpiadă, in timp ce alături de cinema-ul ei se înalţă rui- 
nele unui fost sat olimpic. La „Cinema Barcelona“, în 1992, va rula remake-ul 
remake-urilor din acest secol: Sarajevo! 

Sint prea Ginefil? Chirurgul care a cercetat cadavrul lui Montoliu a declarat 
că inima străpunsă de cornul lui „Cabatisto”, „era deschisă ca o carte“. Acela 
era livresc? 

Spălind aragazul de cafeaua revărsată printre grilele lui, mă gindesc că sint 
ultimul cine-colectionar de pe Olimpului, un om care a trait într-un oras unde 
tiranul știa ce stia cerind să se demonteze de pe case ,parabolele", un centrist 
gata oricind să renunțe la trei biete litere in plus, pentru a ramine in acord cu el 


insuşi. 
Radu COSASU 


dactat una pentru sah. Si exemplele ar mai putea 
continua: Jack London şi Hemingway. Eugen 
Barbu, Teodor Mazilu, ion Baiesu la noi... Că exista 
o arhitectură sportivă cu minuni monumentale la 
Tokio și Roma (stadioanele olimpice), Ciudad de 
Mexico (stadionul Azteca), Houston (astrodomul) 
= Rio de Janeiro (arena Maracana) — n-are rost 
mai spunem, iar asocieri cu coregrafia ar fi naiv 

să mai căutăm. ać 
Oricine — la cinematograf (si cine nu 
merge?) isi va aminti cu savoare sau cu nostalgie de 
filmele cu subiecte sportive ale unui John Huston, 
"Franco Zeffirelli," Tony Richardson, Hugh Hudson 
sau Claude Lelouch. sà nu mai vorbim de seria 
Rocky, Cineva acolo sus mă iubește, Drumul spre 


Poate despre plastică... Parcurgeti cu atenţie o is- 


un sfert din lucrările tuturor timpurilor, de la egip- 
teni si we la impresionism si artă suprarealistă, 
este artă a mișcării. a corpului omenesc în diferite 
ipostaze. Rodin spunea că mișcarea este viata. În 
acest adevăr au crezut toți titanii. Si Michelangelo, si 
Rembrandt, οἱ Brâncuși. De la mișcarea exprimată 
in artă la arta mișcării a fost un drum lung, intorto- 
cheat, de cinci milenii. Arta egipteană, cultura tru- 
pului la chinezi, yoga la indieni, jocurile olimpice 
greceşti — toate acestea au transformat mişcarea în 
arta lui Miró și Picasso. 

Desigur. cu toate aceste argumente, multora din- 
tre dumneavoastră vi se va părea hazardat să apro- 
pie astăzi artei, lumea sportului. Dar si in această 
lume există copii-minune, tehnică, măiestrie, repeti- 
fie, public, critică. Şi aici ai trac, insuccese si trium- 
furi. Si aici semenii tài te glorifică, de la articol la odă 
sau... te uită a doua zi. = 

Anii vor hotarj. Dar să nu vă mirati dacă, asa cum 
$colarii Evului Mediu învățau scrima si călăria, elevii 
anului 2000 vor învăța între arte, arta mişcării. 


Cristian TOPESCU 


torie a artelor plastice şi veți constata că mai mult de. 


* SPORT UL 


ΕΠ ας ΙΕ ΠΠ ΠΠ 
ος, πο | tu 
Hirn njene Herba sich E aricii ale 
E NAT ji PIE: ΠΗ Ki HUI En au 
- Ημ HIR sj ü iti uU tj ΠῚ His iR: sg E ii inu: si și | 
iste it η ΜΗ PUDE a 


iii rite NKK 
i disi pl 
ii g i. ig HE 
st is 4553 TELE LH isl 
T plia nnii, 
E ΠΠ geii 
E Ημ ΜΗ ini 
E EE UT 
$ Es! 338226584? $4458 +E 
E Habba, NIE? 
E a iini 
LE beta Hilal! 
5 Seu ou hind 
PBI UH pis 
i Rania css 
beatae ΕΜΕΙΣ. 
bun (ell i 
EH să f HE TH T 
RE ii AAA 
KARNA 
sie bit rit 


i a PI IE a PANDY 


CAN 


sunt incapabil să explic. Totul se petrece la 
nivel intuitiv“. În bună măsură, inlàntuirea 
faptelor rămine confuză, suspensul generind 
dintr-un sir de morți anunţate. Odată efectul 
surprinzător erodat — de fapt asistăm la un 
exercițiu de sti! repetitiv pe ideea de mister 
— fu cred că acest gen de cinema poate lua 
cu adevărat in stăpinire publicul, condiţie 
esențială a filmului american. 

Basic instinct al olandezului Paul Verhoe- 
ven -impamintenit de trei filme ia Hoilywood 
(Robocop, Total Recall si acest instinct pri- 
mar*) cochetează si el cu confuzia pe latura 
de policier a filmului, în schimb filmează sce- 
nele erotice cit se poate de explicit. Am ob- 
servat din nou un „joc“ între cenzură οἱ publi- 
citate. La cele trei filme enunțate, Verhoeven, 
pentru a obţine dreptul de difuzare in toate 
sălile de cinema din Statele Unite, a trebuit 
să sacrifice pe altarul cenzurii cite 20 de se- 
cunde, apoi 30 si, in sfirsit, la instinct primar, 
45 de secunde. La conferința sa de presă (ca 
si la conferința lui Scorsese, transmisă via 
satelit la Festivalul de la Berlin) s-a putut ve- 
dea că cineaștii americani (spre deosebire de 
atitudinea celor europeni) nu se bat cu cen- 
zura, instituție căreia îi recunosc ul de 
a-şi face „meseria“. Motivul e limpede. Dacă 
refuză să opereze tăieturile cerute, înseamnă 
că filmul lor va avea un public redus, deci și 
încasări scăzute, în schimb. faptul de a clama 
cele citeva secunde lipsă poate fi prin el în- 
suși un argument publicitar. 

La Cannes s-a văzut versiunea integrală a 
acestui thriller ‘att ae insi at incit excesul 
îi reduce din credibilitate. Cu alte cuvinte, e 
prea de tot! Noutatea constă în anularea ra- 
tiunii de a fi a genului: in fina! nu aflăm cine 
e criminalul. Partea tare a filmului este perso- 


najul feminin, imaginat de scenaristul Joe Es- . 


zterhas, mizind pe date de atractivitate fizică, 
aliate cu o autoritate masculină, mixtură mai 
rar intilnita în filmul american. Dar pentru ca 
o femeie să pună la punct poliția americană, 
ea trebuie să fi atins toate cele trei pertor- 
manie ale succesului: succesul profesional 
(este o faimoasă scriitoare de romane poli- 
tiste); succesul financiar (este extrem de bo- 
gată) şi succesul farmecului personal (un 
sex-appeal incontestabil). Diabolicul personaj 
a găsit in Sharon Stone o interpretă ideală si 
incendiară, aptă să provoace „atracții fatale" 
pe ecran (și în viata). 

„Scenariul m-a pasionat“, a declarat regi- 
zorul, „deoarece am găsit in el ecoul unei 
convingeri personale fundamentale: suntem 
cu toţii vulnerabili la fascinația răului cind 
acesta se adresează zonelor obscu i 
hicului nostru. Răul 


grafia descrisă de mișcarea personajelor în 
Cadru, elipsele si ambiguitatile story-ului, 
nu-l împiedică pe Verhoeven să calculeze 
ΕΝ appeal-ul comercial. Reusita e de- 
plina. 


Cit de independenţi 
sunt independenjii 


Poate ofensiva cea mai surprinzatoare a 
marilor studiouri americane in menţinerea 
cotei internationale este cea referitoare ia fil- 
mele independentilor. Majoritatea producţiei 
de serie nu poate trece pragul marilor festi- 
valuri. Virfurile de lancie sunt — cum am vă- 
zut — regizorii consacraţi şi, din ce în ce mai 
mult în ultimii ani, gy ond — pie Be 
cliseele oae ii portari je i 
independenți (cei care cu greu igi finanţează 
un prim film) ajung astfel la marile competiţii, 
fiind lansați aici de cunoscutele Majors. Este 
poate cea mai subtilă și eficientă strategie a 
industriei cinematografice americane. Aşa au 
ajuns anul trecut la Cannes filmele contesta- 
tarilor cineasti americani de culoare (v. Nou! 
Cinema nr. 7/91). 

În acest an la Cannes am asistat la o mini 
ofensivă a tinerilor actori americani convertiți 
in premieră ta regie: John Turturro (laureatu! 
de anul trecut pentru interpretare masculina 
in Barton Fink).a fost in acest an laureatu 
„Camerei de aur", pentru Mac. Tim Robbins 
(laureatul din acest an pentru interpretare 
masculiná) a debutat ca regizor cu Bob Ro- 
berts unu! dintre marile succese din Chen- 


* (A! patrulea bărbat văzut in Zilele Filmului 
Olandez ia Bucuresti, era un fel de „instinct 
primar“ pe dos (v. Noul Cinema nr. 6. p. 15) 


(Continuare în pag. 17; 
Adina DARIAN 


t 


După Olimpiade, 
evenimen 
al lumii 


Festivalul de la Cannes 
este cel mai mediatizat 


Cu cele mai bune intenţii parafrază conjugală la dictonul „iadul e pavat cu bune 
intenţii“. Regizorul Bille ust cu soţia si interpreta sa, Pernilla Ostergren, 
laureată pentru interpretarea feminină. 


e la ediţia din acest an, „Creanga 
de palmier” nu mai arată asa cum, 
cu ani în urmă, a desenat-o Jean 
Cocteau. Ea a căpătat un „new 
look". Primul care a primit-o, pla- 
cată în aur, a fost regizorul danez 
΄ Bille August. Tot el a fost cei din- 
tii cineast care la o distanță de patru ani a pri- 
mit pentru a doua oara Marele trofeu (in 
1988, a fost recompensat cu Palme d'Or pen- 
Pelle Cuceritorul). Un detaliu: are doar 36 
e ani. 
indirect, premiul din acest an a revenit 
prin procură si lui Ingmar Bergman, nu nu- 
mai autorul scenariului in care marele ci- 
neast suedez teste furtunoasa dra- 
goste si cásnicia ratată a părinţilor sài, — dar 
tot el a ales-o ca interpretă a mamei sale pe 
actrița suedeză Pernilla Ostergren. inzes- 
trată cu toate calitățile predecesoarelor, ce- 
lebrele actrițe lansate de Bergm 
— talent, frumusete si acea particulara tran- 
sparenta a sensibilităţii, pe care le-am cu- 
noscut de la Bibi Anderson, Ingrid Thulin, 
Liv Ulimann —, Pernila Ostergren a fost 
pentru prima oară distribuita de maestru. pe 
cînd era studentă la Conservatorul Regal dm 
Stockholm, în rolul subretei din Fanny şi Ale- 
xandre. De aiitei. Cu cele mai bune intenţii 
este un fel de act secund la Fanny αἱ Alexan- 
dre. De atunci, timp de 11 ani, Pernilla a fost 
actrița de teatru preferată a marelui regizor 
suedez pentru care a interpretat Ibsen, Ce 
hov, Strindberg. 
inainte de inceperea filmărilor. autorui 
scenariului a petrecut două luni impreună cu 


regizorul — retrași într-o totală claustrare 
spre a discuta fotogramă cu fotogramă fil- 
mul, de ia jocul actorilor si replica, pina la 
detaliile scenografice. După aceea Bergman 
a refuzat să urmărească filmările, vazind fil- 
mul cînd a fost complet gata. De fapt, prima 
variantă a fost un serial de şase ore după 
care August a restrins la trei ore filmul pen- 
tru marele ecran. În opinia criticilor suedezi 
cu care am stat de vorbă la Cannes, serialul 
este mai izbutit decit filmul (va dati seama cit 
de pretenţioşi sunt criticii, cind filmul a cisti- 
gat Marele Premiu) şi profit de acest prilej 
spre a-l semnala colegilor de la Televiziunea 
Română. Bergmanianul film al fui Bille Au- 
gust nu este doar o cronică de familie, ci un 
studiu al cuplului dintotdeauna, 

realizat cu fineţea unui autentic artist. 

intuiţia lui Ber s-a dovedit de doua 
ori providentiala, intrucit de la prima lor intii- 
nire, actriță şi regizor s-au îndrăgostit nebu- 
neste, s-au căsătorit, și la Cannes au sosit cu . 
fetița lor de citeva luni. Au botezat-o Asta, cu 
prenumele divei daneze a anilor '20: Asta 
Nielsen, ceea ce anunţă deja o nouă familie 
de cineasti. Fotografia lor pe plaja din fata 
hotelului Martinez este poate prima fotogra- 
fie a unui viitor film despre problemele cu- 
plului si ale familiei. 

Pe plaja dintre Carlton şi Martinez mai pu- 
teau fi văzuţi, de la o zi la alta, Alain Delon, 


Vasilescu sau Tom Cruise şi soția sa Nicole 
Kidman sosiți într-un Rolls alb decapotabil, 
cu gardă personală şi ri rii de la C.B.S. 
Pe Pamela însă nu am zărit-o, cum ati vázut- 
o dumneavoastră in „Dallas“, probabil ca es- 
capada ei pe Croazeta franceza s-a facut in 
alt anotimp si sigur in alt an u 


Ron Howard: „Trei dintre strábunicii mei 
s-au numărat printre pionierii din Okla 
homa". Un argument în plus pentru a fi 
realizat de demult cu Nicole 


4 i 
Kidman si Tom Cruise - 


Olmos: „M-am născut si am trait in mijlo- 
cul acestei lumi“. impresionantă premoni- 
tie a singeroaselor confruntări rasiale de 
"W" la Los Angeles: Eu, americanul. 


Versiunea 


originală 


A n 1904, John Matthew Barrie, roman- 
cier scotian, scria o piesă intitulata 
„Peter Pan” menita sa- amuze pe co- 
pin unei prietene. Era vorba despre 
un baietel care și-a parasit caminul 
pentru cà ia auzit pe tala $ mama 
vorbind despre ce va trebu: sa devina cind va 
fi mare. „Eu vreau sa ramin pui toata viața 
$i să continui să mă distrez! De atunc: s-a 
hotărît să trăiască în grădinile din Kensing 
ton, in Tara de Nicáieri, domnind peste o 
ceată de copii orfani ca și el. Are o prietenă 
care-l adoră, minuscula Zina Clopotel. Ste 
să zboare si să se dueleze cu inamicul sau 
piratul, Căpitanul Cirig. 

Într-o seară, Peter Pan irumpe in viata feti- 
tei Wendy si a celor doi fraţi ai ei mai mici si 
îi determină să-l urmeze. li învață să zboare, 
să se bată si mai ales să se lase incintati de 
tărîmul fermecat pe care nu vor mai vrea să-l 
părăsească 

Piesă, apoi roman, „Peter Pan” a dobindit 
un succes mondial. Toti copiii cu educație 
engleză sau americană (şi nu numai!) î cu- 
nosc și-l îndrăgesc. 

Peter Pan, deşi are toate relele ce se pun 
pe seama ființei umane, e plin de candoare, 
copilul etern, centrul universului: un insolent 
fermecător, recunoscut ca apărător al vădu- 
velor şi orfanilor. Copiii adoră să se identifice 
cu el, erou $i strengar totodată. 


?- Peter Pan 


Sindromul Peter Pan: 
„Superficialitatea infantilă 
este incintátoare piná la un punct, 
pina la un anume număr de ani...“ 
lată concluzia unui amplu studiu 
al dr. psihiatru american Dan Kiley. 


© Căpitanul Hook (Dustin Hoffman) 
si Peter Pan (Robin Williams) 


Versiunea 


. Spielberg 


eter Pan a imbatrinit. Are 40 de 

ani. Se numește Peter Banning si 

a imprumutat gropitele si privirea 

poznașă a lui Robin Williams (ac- 

torul a ezitat mult să accepte rolul 

de frică să nu-şi eclipseze mai ve- 
chiul personaj datorat lui Robert Altman, Po- 
peye). Dotat, pe lingă un fiu, o fiică şi o soție 
incintătoare, cu un telefon portativ în loc de 
baghetă magică. Peter e un yuppie new-yor- 
kez, lucrează pe Wall Street și nu prea are 
timp de ai săi. 

Barrie — explică Spielberg — spunea câ 
Peter Pan nu voia să creasca pentru ca un 
copil înseamnă veselie, tinerețe. inocentá si 
un imens egoism. Adultul va pierde toate 
acestea, in special inocenta. Peter Pan al 
meu e o vibrantă pledoarie pentru ca adulții 
să-și păstreze cu orice chip inocenta anilo? 
de tinereţe. Si să invete că familia e mult mai 
importantă decit afacerile iar imaginaţia, de- 
cit nuterea " 


intr-adevar, filmul lui Steven Spielberg per 
mite acestui generic erou contemporan sa-și 
regăsească universul copilăriei si ceata de 
ortani şi să.se lase disputat, ca de obicei, de 
piietena sa Wendy — mereu îndrăgostită de 
el dar deopotrivă imbátrinità — sigde Zina 
Clopotel, o very little pretty Julia Roberts, in- 
chingata in cabluri de oțel. gesticulind in fata 
unui ecran de control fara să aibă vreodata 
contact direct cu ceilalţi actori, efectele spe- 
ciale şi montajul electronic permitindu-i ei și 
lui Peter Pan să evolueze prin aer-ca şi cum 
ar fi facut asta de cind lumea. Regizorul lu- 
crează cu plăcerea unui copil care-și inventà 
o feerie si o împărtășește prietenilor, recon- 
stituind în mărime naturală vasul Capitanului 
Hook, posesorul unei proteze de argint ivita 
din dantelele manşetei (un incintator Dustin 
Hoffman, ei fiind cel care a propus și a impus 
scenariul, dedat la compoziții fabuloase dupa 


experiența cu Warren Beatty in Dick Tracy). - 


Dar filmul merge mai departe si, apelind la 


' Freud, meditează asupra crizelor de virsta si 


in special asupra batrinetii. Un detaliu tulbu- 
rător: cînd Hook ramine fara nasul fals, fara 
pălărie si peruca stil Ludovic al XIV, nu e de- 
cit un biet bătrin. In schimb Robin Williams 
își regăseşte tinerețea imbrăcindu-se în cos- 
tumasul verde al lui Peter Pan. Traiasca copi- 
laria si universul de vis al fiimului! 


„Spielberg s-a nascut pentru æl face po 
E.T. si a crescut pentru a-l realiza pe Hook" 

scrie un critic american. lar Robin Wil- 
liams precizează: „Steven are uimitoarea ca- 
pacitate de a se amuza exact ca un copil. Dar 
un copii care a văzut toate filmele de pe lu- 
me" m 


DE-AŞ FI 
PETER PAN 


uraj sau inconstienta? Cum poate 
fi oare considerat gestul de a in- 
tra în producție (implicit „in con- 
curentá" — oricît de bizar sună 
acest lucru!) simultan cu asul 
mondial al copilăriei şi efectelor 


speciale, pornind de la același su- . 


biect din literatura universală? 

in mod inevitabil, aprecierea rezultatului — 
chit că nu suferă comparaţie! — nu poate 
evita... comparatia! 

Spielberg se revendică de la pionierul Μέ- 
lies si inegalabilu! Disney cu al sau film de 
animaţie Peter Pan din 1953 Naghi poate f: 
bănuit de o reverență fata de Gopo, dar care 
se opreşte la formula .de-as fi". 

Cineastul transoceanic isi propune „un film 
de familie“. Regizorul român doar un film 
„pentru cei mici“. Din start, o subestimare. 
căci copiii autohtoni s-au emancipat și pre- 
feră să adauge la costul biletului de cinema 
cițiva lei in plus si să inchirieze caseta filmu- 
lui american, pe. care — eventual — sa o 
vada împreună cu părinţii! Un risc de care, 
de acum incolo, trebuie ținut seama! 

Miza mai modestă (ca să nu mai vorbim de 
buget!) a determinat anume reductii în seria 


peripetiilor, făcînd toc în schimb unor divaga- 


ţii ce se vor spirituale ,actualizári/localizàri" 


cum ar fi „explicația stiintifico-fantasticá" 
aplicată, în decorul suprarealist al vulcanilor 
noroioși, basmului binecunoscut prin atașa- 
rea ,copertilor" unei alte poveşti cu un cristal 
capabil să faciliteze călătoria pe..price culoar 
energetic din oricare sistem planetar“; sau 
„manifestaţiile de protest" sugerate de episo- 
dul originar în care. ostatecii sînt obligaţi sa 
strige... „Jos regele“, acum scandindu-se din 
proprie iniţiativa „Jos medicamentele“. Să fie 
vorba de un sens abscons vizind noțiunea 
de... paleativ? ΄ 

in aceeași ordine a obscurelor semnificaţii, 
nu poate fi trecută cu vederea o licență... „re- 
ligioasá": într-un mediu anglo-saxon, ο bise- 
nica ortodoxă împinzită de zine — ingerasi 
copile mai mult sau mai putin greliease, stu- 
pid plasate prin firide, substituind o Zina Clo- 
potel nostím miniaturizata in versiunea ame- 
ricană. 


invenţia dramaturgică s-a limitat cam la 
atit, lipsa de inspirație — inevitabil — răstrin- 
gindu-se si asupra concepţiei (termenul e 
“am pretentios în cazul de fata) personajelor. 
Protagonistul Peter Pan e pur şi simplu un 
prichindel dezorientat care-şi debiteaza repli- 
cile trăgind cu coada ochiului la aparatul de 
filmat. care aparat nu se știe din ce motiv e 
deosebit de „crud“ cu unele personaje ma- 
ture, în special feminine. Precoce adolescen- 
tă, Wendy cochetează stingaci nu cu parte- 
nerul, ci cu... spectatorii. -< 

Personajele de planul doi — orfanii şi pira- 
ţii (la „serviciile“ indienilor s-a cam renunţat!) 
—, în linii generale, au fost bine alese din 
punct de vedere fizionomic, dar atit copiii, cit 
si actorii (cu o- excepţie: întruparea hazlie a 
Crocodilului Tic Tac) au fost abandonaţi im- 
provizatiei necontrolate și implicit inestetice. 
Ca să nu mai vorbim de antagonist, Cápita- 
nul Cirlig, devenit la Hollywood „titular“, la 
Buftywood simplu diletant. Şi aceasta in con- 


@ Peter Pan (Andrei Niculescu) 


si Wendy (Adriana Lungu) 


ditiile in care atit directorul artistic, cit si cel 
economic nu s-au dat in lături să se angajeze 
in figuratie ca pirați. 

Dar cel mai supărător lucru sint inadecva- 
rile sonore, aici deschizindu-se capitolul altor 
probleme „discutabile”: temeritatea ecraniza- 
rii unei partituri muzicale și a unui libret care, 
nu cu mult timp în urmă, au stat la baza unui 
spectacol de operă cu mare succes de casă, 
timp de trei ani. În prezenta translare pe peli- 
culă, fervoarea acelei montări (datorate regi- 
zorului Alexandru Tocilescu, secondat de 
Gelu Colceag, și grupului „voces Primave- 
rae" condus de Claudiu Negulescu), s-a tran- 
stormat într-un conglomerat eteroclit, rezultat 
din neomogena muzicalitate și plasticitate a 
interpretilor, respectiv cintáretilor, din inuti- 
iele momente corale, intruziuni „de tristă 
amintire“. 

Din discursul regizoral, rostit la conferința 
de presă „for promotion", trecînd peste justi- 
ficările de ordin material [materialist s-ar pu- 
tea zice, cind de fapt nevralgice sint gravele 
deficiente de ordin... spiritual (!). iar.. cine se 
scuză, se acuza!], merită redata pentru poste 
ritate, cît și pentru eventualii spectatori, indi- 
ferent de virsta, exclamatia spontană, fără 
urmă de spirit (auto) critic: „Tipa talentul in 
noi" Tot fără bruma de ironie afirmindu-se 
de către un profesionist al condeiului foarte 
onorabil: „Spielberg ar avea ce învăța de la 
dumneavoastră!” Fara (alte) comentarii: doar 
un pas de la feerie la butaforie. 


trina COROIU 


Producţie a Studioului de Creaţie 
.Gamma", 1992. Scenariul și textele cintece- 
lor: Eugen Rotaru. Regia: Gheorghe Naghi. 
Muzica: Laurenţiu Profeta. Decoruri și costu- 
me: julian Rentea, Traian Nifescu. Imaginea: 
Nicolae Girardi. Regizor muzical: Anca Du- 
mitrescu. Sunetul: ing. Florin Andreescu 
Montajul: //eana Puzdreac, Silvia Cusursuz 
Machiajul: Maria Mătase. Cu: Andrei Nicu- 
lescu, Valentin Uritescu, Ilinca Tomoro- 
veanu, Valeria Ogasanu, Vasile Hariton, 
Adriana Lungu, Radu Andrei, Simona Andrei, 
cu participarea ansamblului „Voces Primave- 
rae". 


e 


i nici un premiu. Alain Delon 

a fost primit la Cannes ca un 

semi-zeu. Un semi-zeu cu 

ochelari și fire argintii în 

plete, dar nu mai putin sedu- 

cátor. Seductia era dealtfel 

κο pa ea te NS 

us pe Riviera cinem. rafi In ja lui 

Edouard Niermans, Întoarcerea lui czeków 

se preta la aluzii malițioase. Într-adevăr, De- 

lon revenea si el la festival după multi ani de 

absenţă. in 1976, excelentul film al lui Losey, 

Di. Klein, nu lipsit de suporteri în juriu, a 

pierdut in fata < de taxi αἱ lui Scor- 

sese, răminind în afara palmaresului. Delon 

mai urcase pe podiumul competiţiei în 1962, 

împreună cu Antonioni, cind și-a prezentat 

Eclipsa și în anui următor alături de Visconti, 
De fiecare 


dar 
pase la prezentarea propriu-zisă a filmului. 
A 45-a ediţie a Festivalului a fost aleasă de 
Delon ca fiind una a reconcilierii. A sosit ho- 


5 
M 
d 
e 
| 
3 
: 
i 


francez, nu a fost niciodatá premiat la Can- 
nes. La el acasá. Dupá cum se vede, se mai 
intimplá si la alţii. 

Filmul, in care s-au investit 55 de milioane 


muzicii, 
Şi acum s-au reconstituit în toate detaliile 
spiritul si fastul unei epoci apuse. Scenariul 
ecranizării este semnat de cel mai bine cotat 
scriitor de cinema francez, Jean Claude Car- 
riére. Totuși filmul are un aer revolut. S-a co- 
mentat mult și identitatea de virstă dintre in- 
terpret și grea: αφ afiat, el, la crepuscul. 
Două trezind parcă nostalgia și sen- 
timentul că nimeni nu imbătrinește ușor: Mai 
mult a reținut atenţia și laudele Fabrice Lu- 
chini, interpretul valetului. 

La antipod de clasicismul filmului lui Nier- 
mans este Sentinela al tinărului Arnaud Des- 
plechin, aflat foarte aproape de creasta pre- 
mianfilor. Cu acest al doilea film Desplechin 
era pentru a doua oará la festival. Anul tre- 
ks Sebuhi său în ee un film de metraj 
mediu, morților, a întrunit aprecierile 
criticilor şi a aprins speranţele francezilor. 
Într-un stil eliberat de orice „prejudecăţi“ es- 
tetice, Observa si profund, și iro- 
nic, sentimentele familiale in urma decesului 
prematur al unuia dintre membrii ei. 

Acum, în Sentinela cineastul incearcă să 
așeze într-o ordine carteziană-o incurcata 
cronică de spionaj dintr-un prim timp după 
sfirșitul Războiului rece. John Le Carré este 
autorul său preferat și este limpede că Des- 


întreaga politică a fost con- 
dusă de serviciile secrete și, direct sau indi- 
rect, nimeni nu α΄ scăpat de manipularea 


conjuncturi politice și presiunile serviciilor de 
spionaj, ne-ar permite să definim filmul drept 
o poveste inspirată de Le Carré si filmată de 
un copil al lui Godard. Sentinela se canto- 
nează într-o zonă oarecum confuza. Este de- 
sigur acea confuzie programată pe care am 
observat-o și la alti cineasti, care joacă mult 
cartea ambiguitatii şi a elipsei. „Data viitoare 
am să încerc să plictisesc mai putin spectato- 
rii, ne-8 spus regizorul, dar polemica din ju- 
rul Sentinelei imi arată că oamenii l-au văzut 
pina la 'capăt. Îmi dau seama însă că filmul e 
prea lung si trebuie să învăţ să fiu mai con- 
cis, fără să renunţ să má bat cu ideile pre- 
concepute“. lată citeva dintre ideile regizoru- 
lui ce-i pot defini viziunea: „În Cinema, imagi- 
nea contează mai puţin decit intriga; cinema- 
tograful trebuie să se apropie mai mult de 
teatru; cinematograful este arta adevărului, 
prin minciună.“ 

La 30 de ani, Despiechin ramine cea mai ti- 
nara speranță a industriei filmului francez. 
Un cineast pentru viitor. 

Între clasicismul tui Niermans οἱ exhibifio- 
nismul lui Desplechin s-a lansat cel de-al 
treilea film francez din competiție, semnat de 
Mehdi Charef. Francez ‘prin adoptiune, ci- 
neastul este marcat de amintirea copilariei 
sale de imigrant din Alger, în suburbiile pari- 
siene. Pentru a evada din acel univers al rea- 
litatii sumbre, in cel al imaginaţiei, Charef in- 
cepe să scrie un scenariu, apoi un roman 
despre experienţa celor 13 ani petrecuți ca 
muncitor într-o uzină. Ecranizarea acestuia, 
© ceașcă cu ceal in harem, a fost recompen- 
sata cu premiul Jean Vigo și premiul S.O.S. 
Rasismul. Cu acest al patrulea film ai său, 
ținutul Julietełor, Charef revine în lumea mar- 
ginalilor. Ţinutul este o pușcărie, Julietele, 
trei criminale — nu và miraţi; filmul are o 
mare puritate gi o incomodă conotaţie so- 
ciała. Una dintre ele și-a ucis soțul din gelo- 
zie (Maria Schneider); aita și-a ucis copilul 
din... neglijență (Claire Nebout); a treia a fa- 
cut parte dintr-un grup anarhist-terorist 
(Laura Duthilleul). Pe parcursul unui 
road-movie, cele trei femei, avind caractere și 
proveniente sociale complet diferite, dar 


Niermans: „Am privit- batrinetea cu o 
tandrete necruțătoare“: Reîntoarcerea 
fui Casanova cu Alain Delon si Elsa. 


toate trei in derivă, sfirgesc prin a forma o 
echipă. În deznădejde, dar si cu speranţă. 
Tematică împotriva curentului, flux emotional 
intens, un iz de poezie arabă. 
riam, în numărul trecut al revistei, că ori- 

ginalitatea a fost marca acestei ediţii. Filmui 
fui Charef aduce un argument in plus. 

Participarea franceză ne-a oferit trei mostre 
diferite ale preocupărilor sale. Si, totuşi, fil- 
mele franceze au plecat nerecompensate. Nu 
este pentru prima dată. Dar, odată festivalui 
încheiat, nu recompensele contează, ci ceea 
ce rămine din pulsul unei cinematografii. Şi 
sfidarea cineastilor de a accepta riscul com- 
petiției. Nu ου .gindul la premiu. Pentru că. 
indiferent de rezultat, e mai bine să fii in de- 
cit out. 


scopul meu". 


lechin: „Recunosc, intriga, imaginea 
court. 


i replicile sunt obscure. Acesta a fost 


Santinela cu Marianne Deni 


$ 
4 


3 


Vi-l imaginati pe 


in tata incestuos? 


elespectatorii, in special telespec- 

tatoarele noastre s-au lasat se- 

duse de Cattani, comisarul an- 

ti-mafie, bărbat de acţiune, hotă- 

rit, pragmatic. Un dur cu suflet 

tandru. Elanul justitiar al eroului, 
care l-a făcut celebru în toată lumea prin 
popularul foileton, l-am regăsit întocmai în 
crezul cotidian al lui Michele Piacido. Născut 
intr-o familie modestă la Ascoli Satriano (ti- 
nutul Foggia) la 19 mai 1946, Michele Placido 
a găsit în actorie modalitatea de expresie cea 
mai potrivită pentru umanismul sau care l-a 
apropiat, in viata, de oamenii umili si, în artă, 
de curentul neorealist. 

Ecranul mic şi mare îl descoperă la 29 de 
ani. De atunci a susținut aproape 40 de roluri 
in regia lui Monicelli, Comencini, Bellocchio, 
Visconti, Montaldo, Lizzani, Damiani, Campa- 
nille, Vancini, Francesco Rosi, Marco Risi, 
Marco Ferreri, Lina Wertmüller. O adevărată 


Michele Placido: „Am urmărit comportamente atroce sub aparența normalității”, 
Prietene de suflet cu Asia Argento, Enrico Lo Verso, Claudia Pandolfi 2 


SPECIAL 


şcoală de cinema. Din anii ‘80 face şi citeva 
roluri de scenă, lucrind şi cu Giorgio Streh- 
ler. 

După 15 ani de la debut, se satură să fie 
doar interpretul unor partituri scrise de alții si 
debutează ca regizor si co-scenarist. Cei ce 
au văzut primul sau film, Pummaro — selec- 
tionat în Chenzina realizatorilor, la Cannes. 
în 1990 — au avut o mare surpriză. Realismul 
şi vibrația emoțională recomandau filmul ca 
pe o operă de calitate. Tema aleasă — un 
imigrant din Ghana este confruntat cu cel 
mai pur şi dur rasism în Cetatea eternă — 
prezenta autorul ca pe un justitiar al cetăţii. 

Michele Placido a ţinut să-și arate filmul 
într-un penitenciar de minori. Cu această 
ocazie a stat de vorbă cu o adolescentă con- 
damnată pentru uciderea tatălui ei, care o 
obligase, de cind împlinise 12 ani, să-i fie 
amantă! impresionat de această biografie tra- 
gică. Placido decide să facă un film, fara ipo- 
crizie, despre societatea italiană contempo- 
rană. Rezultatul: Prietene de sufiet — selec- 
tionat în acest an la Chenzina realizatorilor, 
este un film pe cit de tandru, pe atit de cutre- 


. murátor. 


„Răul a devenit normal", ne-a declarat Pia- 
cido la conferința de presă din noul Palat 
Noga-Hilton devenit din acest an gazda 
Chenzinei. „Am căutat să surprind adevărul 
comportamentelor atroce ascunse sub apa- 
renta normalitátii". (in cu totul altă cheie sti- 
listică, David Lynch urmăreşte același deze- 
chilibru). Tatăl incestuos pe care Michele 
Placido î interpretează, sacrificind imaginea 
sa din binecunoscutul. serial, are şi el apa- 


stare să accepte orice pentru a obţine un rol 
cit de mic într-un film sau să devină foto-mo- 
del. Se vorbește despre ele la rubricile -fapt 
divers». Aceste tinere cunosc viața pină în 
străfunduri, au o experienţă incredibilă, şi to- 
tusi nu se poate spune că şi-au pierdut 
inocenta. Adulții continuă să le trateze ca si 
cum ar fi nişte ființe nestiutoare. Maturii sunt 
în bună măsură responsabili de acest dezas- 
tru uman. Violenţa din comportamentul aces- 
tor tinere, atit de numeroase, le face o prada 
ușoară în calea drogurilor si a prostituţiei. 
Este răspunsul lor la violența adulţilor care a 
generat acest proces. Cinematograful italian 
trebuie să se întoarcă la faptul de viata trait. 
Trebuie să privească din nou ființa umană şi 
să o pună în scenă. Este mult mai important 
pentru cineaștii europeni decit să investească 
în marile : spectacole de tip hollywoodian“, 
conchide Placido în tripla sa calitate de inter- 
pret, regizor şi coscenarist al filmului. 

La 45 de ani de la inceputurile sale, neo- 
realismul revine in cinematografia actuală ca 
o speranţă a dobindirii purității. in societatea 
contemporană, cu mult mai violentă şi su- 
pusă distorsiunilor de tot felul, credința lui 
Rossellini, De Sica, Moravia, în puterea cine- 
matografului de a schimba lumea se intreza- 
reste iar la orizontul ecranului. 


AD. 
9 


„Sportul 
| contemplativ, 
fără trăirea 
mușchilor, 
alături 
| de lectura 
aglomerată 
şi de 
cinematograful 
fugace 
sint 
trei racile 
ale civilizaţiei“. 


Constantin 
Brâncuși 


-- 


Polisportivul 


Charlet 


ica bijute- 
rie a „pugi- 
łatului de 

pomină“ 
A Lumi- 
oragu- 
lul a intrat 
definitiv in memoria cine- 
matografului mondial. Pri- 
begind prin oraşul dugma- 
nos, asteptind o minune 
pentru a putea aduce lu- 
mină în sufletul iubitei, 
Charlot ajunge într-o 
arenă sportivă, unde i se 
propune să susțină o par- 
tida de box în schimbul 
unei consistente recom- 
pense. Pirpiriul Charlot 
n-are de ales. Accepta. 
Adeversarul îl linişteşte: 
„N-o să ne batem serios si 
la urmă împărțţim banii 
frateste... Dar fii atent, pa- 
tronul nu trebuie să afle 
nimic despre asta!" Un ne- 
gru urias, alaturi, se pre- 
gateste pentru intrarea in 
ring, isi pipăie amuleta, 
„aduce noroc”! -zice, dar 
va fi scos repede, din 
arenă, pe targa. Între timp 
eroul nostru a primit si el 
Jovitura de graţie , în lo- 
cul adversarului desemnat 
initial a apărut o matahală 
fara nimic sfint, „să ne 
prefacem că ne batem“ in- 
cearcă să-l imbuneze 
Charlot, „învingătorul pri- 
meste toată suma" o tine 
mortis namiia, astfel incit 
eroul nostru páseste spre 
ring ca spre esafod. Încă 
o dată, Chariot n-are ale- 
ere, gongul bate, lupta 
incepe. Ceea ce urmează 
este un desavirsit „studiu 
coregrafic“, nu numai în 
filmografia chaplinianá, οἱ 
si in istoria cinematogra- 
fului mondial. Dansul în 
ring al celor trei interpreți 
— Charlot, matahala si ar- 
bitrul — devine de-a drep- 
tul palpitant: fragilul boxer 
se ascunde mereu. în spa- 
tele arbitrului, scotind ca- 
pul arareori, ca la „v-aţi 
ascunselea“, pentru a-și 
„altoi“ .prin surprindere 
adversaru! si băgind ime- 
diat capul inapoi, „Ja cu- 
tie", tactica boxerului 
amator este infailibilă, el îi 
va zăpăci pe ceilalți doi în 
asemenea hal, incit vor 
ajunge să boxeze între ei, 
eroul va prelua atunci atri- 
buţiile arbitrului, va dicta 
„break“, şi lupta va conti- 
nua in același ritm îndră- 
cit, provocind hohotul de 
ris continuu al spectatori- 
lor. Sigur. acest balet epo- 
cal nu este de povestit. el 
este gindit pentru a fi va- 


zut, şi — la fel de sigur — 
el nu este adresat atit pa- 
sionatilor ringului cit pa- 
ROOM cinematografu- 
lui. 

Adesea sportul poate 
deveni, în sine, o artă, dar 
ceea ce face Chaplin, în 
acest fragment nemuritor, 
este cu totul altceva, el 
studiază pină la ultimul 
amănunt si pina la ulti- 
mele consecinte resursele 
comice ale unui meci de 
box, investind in „tran- 
scriptia" artistică o fante- 
zie netarmurita. Își exer- 
sase mina — ca să spu- 
nem așa — încă de la pri- 
mele sale scurt metraje, 
realizate la Keystone si 
apoi la Essanay. În 1914 
se producea filmuletul nu- 
mit The Knock Out (cu- 
noscut si sub titlul de 
Chariot οἱ Fatty, în ring): 
Chariot. era acolo arbitru, 
boxeurii fiind Edgar Ken- 
nedy (campionul) şi Fatty 
Arbuckle (challenger-ul), 
iar meciul de box pro- 
priu-zis i-a sugerat, nein-. 
doios, lupta imaginată 
peste ani. In 1915 s-a fà-. 
cut Campionul (Chariot 
boxer), un alt scurt metraj 
„premonitoriu“ — pentru 
ce avea să se intimple in 
Luminile orașului —, în 
care Charlot devenea bo- 
xeur, Bud Jamison era 
„Campionul“, Lloyd Bacon 
era antrenorul, iar Edna 
Purviance — la ai doilea 
rol(isor) alături de Chariot 
— era fata antrenorului 
Exemplele, desigur, ar pu- 
tea continua: „Charlot bo- 
xer" este un leit-motiv in 
creația cineastului. Dar 
sportul a pátruns de multe 
ori in filmografia chaplia- 
nianá si in biografia inimi- 
tabilului personaj imaginat 
Cu aproape opt decenii in 
urmă. Al doilea rol(isor) al 
lui Charlot pe ecran — 
asta se petrecea in februa- 
rie 1914 — era într-un 
scurt metraj continind 
curse automobilistice pen- 
tru copii Auto Races 
at Venice). În același an, 
tot la Keystone, Charlot 
apărea, alături de Mabel 
Normand, în Mabe! at the 
Wheel (Chariot, automobi- 
list de curse), personajul 
valorificindu-gi încă o data 
aptitudinile în materie, 
transformind si volanul în 
obiect savuros de come- 
die. Din destule alte 
exemple posibile as mai 
alege doar unul, fiimuletul 
de 600 de metri realizat în 
1916, la ,Mutual", The 
Rink (Chariot patinează). 
Charlot este, in acest 
scurt metraj, băiat de ca- 
fenea, dar virtuozitatea sa 
ca patinator pe rotile este 


(Continuare în pag. 23) 


Prinţesa 


patinajului 


evista cinema- 
tografică pe 
gheață a fost 
inventată de 
studiourile 
americane și 
; dateaza de 
prin anii interbelici. Prima 
prințesă a patinajului, pe 
ecran, a fost campioana 
mondială la patinaj artistic 
din anii 1934 și 1935, ac- 
trita americană de origine 
norvegiană, Sonja Henie. 
Atragerea ei spre ecran 
s-a datorat „producătoru- 
lui care fabrica stele", 
Darryl F. Zanuck, cel care 
a văzut primul „starul de 
miine“ οἱ în multi alții (in 
Paul Muni și Edward G. 
Robinson. Bette Davis și 
Dick Powell, James Cag- 


Stricate printr-un amestec 
suparator de fiorituri bale- 
tistice“,... „filmul, ca film, 
e inexistent"... „păcat de 
toate gag-urile cheltuite 
într-însui şi care, puse 
într-un film mai unitar, ar 
fi cîștigat mult în valoare“, 
Afirmațiile, „in linii mari“, 
nu sint departe de adevăr: 
genul acesta de filme-pre- 
text, o stim foarte bine din 
filme contemporane, 
spune prea putin prin su- 
biect, acţiunea stabilind 
„doar puncte de contact în- 
tre două numere revuis- 
tice. 

Patinajul artistic patrun- 
dea triumfal în cinema 
completind dansul virtuoz 
al celebrului cuplu Fred 

. Astaire-Ginger Rogers 
lansat, deasemenea, cátre 
miezul anilor '30. Perfo- 
mera sportivă de excepţie 
care a fost Sonja Henie a 
izbutit să transmită ecra- 
nului farmecul dansului pe 
patine, iar gratia, supletea, 
máiestria „prințesei“ s-o 


as: i d Ad 
e Sonja Henie, 


printesa 
patinajului 
SI 
a ecranului 


ney şi Tyrone Power, ba 
ma! reușise ceva prin 
anii '30! — să facă un star 
de un milion de dolari 
dintr-o (cum s-a spus) 
„potaie", din Rin-Tin-Tin 
adică, faimoasa vedetă ca- 
nină a filmului mut, căreia 
i-a scris numeroase sce- 
narii. 

A doua celebritate a 
Sonjei Henie — cea cine- 
matografica, — s-a dato- 
rat, firește, tot patinajului, 
și interpreta avea să-și cu- 
cerească gloria cu mare 
repeziciune, la un an, 
doar, după cucerirea titlu- 
lui suprem la patinaj. Desi 
cochetase cu filmul încă 
de la 15 ani (în 1927), cind 
a = intr-o roe mo- 
desta, te zile pentru 
Peer Ba adevărata ca- 
rieră Descent a RAE He- 
nie incepea cu tesa 
patinajului, cum i se spu- 
nea pe ecranele noastre 
filmului ei de debut ca pa- 
tinatoare, One in a Milion 
de Sidney Landfield, din 
1936. Noua vedetá avea 
parteneri de marcá in 
acest film: Don Ameche, 
Adolphe Menjou, Fraţii 
Ritz. Dintr-o cronicà de 
epocă, aceea semnată de 
D.I. Suchianu, în „Filmele 
săptămînii”, prea multe 
vorbe bune despre 
această producție ameri- 
cană nu-s de găsit, printre 
consideratiile criticului 
putem citi: „un model de 
risipă de talente οἱ. de in- 
ventii cinematografice”,. 
„Efort mare pentru rezul- 
tat artistic putin"... „fi- 
rește, Sonja Henie, ca ac- 
trita, este insuportabila”,.. 
„numerele ei de patinaj. 
care puteau să fie de o 
mare frumusețe, au fost 


transforme, curind, într-o 
adevărată „regină a ghe- 
tii". Producătorii au spe- 
culat cu operativitate noua 
sursă de succes, Sonja 
Henie turnind cel putin 
cite un film pe an în pe- 
rioada imediat următoare, 
unele dintre ele — care au 
rulat în epocă și pe ecra- 
nele noastre — devenind 
binecunoscute în multe 
tari ale lumii: Regina car- 
navalului (My Lucky Star, 
1938), Steaua Nordului 
(Second Fiddle (1939). 
sau Serenada din Valea 
Soarelui (Sun Valley Sere- 
nade, 1941), acest din 
urmă film, regizat de H. 
Bruce Humberstone, fiind 
o pelicula de mare succes 
la vremea ei, dar care a 
imbatrinit destul de re- 
pede, mai repede chiar 
decit legenda sa. Dar la 
ora Serenadei din Valea 
Soarelui, Sonja Henie fa- 
cea parte, de cîțiva ani, 
din constelația americana 
a starurilor. 

Într-o clasificare specia- 
lizată (stabilită de Enno 
Patalas),.ea era inclusă in 
categoria numită 
pin-up-giris — „fata pe 
care bărbatul și-o visează 

tru vacanta,... constru- 
ita din voluptuoase. far- 
mece feminine“. Patinajul 
o propulsase pe Sonja He- 


nie printre cele mai bo-. 


ate vedete de cinema 

oníca mondenă a vremii 
i-a păstrat imaginea apari- 
tiilor publice, la New York 
unde apárea „investmin- 
tată in rochii albe de ma- 
tase, impodobite cu perie 
și pietre preţioase, vulpi 
albe de la urechi pină la 


(Continuare în pag. 23) 


SPOR I UL 


Sportul, 


ca alegorie 


. fii 
ara a intra în 
amânunte, in- 
cercind să deli- 
mitàm (si să „ne- 
limitám")  relati- 
ile filmului cu 
sportul, de-a 

lungul istoriei cinemato- 

grafului, aș vrea să por- 
nesc această incursiune 
de la experiența tinerilor 
furiosi. englezi, cei care, 
mai acuzat parcă decit al- 
tii, au pus în evidenţă in- 
terdependentele morale, 
filosofice ale filmului cu 

sportul, considerat ca o 

alegorie a vieții. 

Pentru maratonistul din 
Singurătatea — alergátoru- 
lui de cursă lungă de 
Tony Richardson, lunga 
sa cursă — cu satisfacti- 
ile, capcanele şi primejdi- 
ile ei — este insagi viata. 
Pentru protagonistul din 
Viaţă sportivă de Lindsay 
Anderson, terenul de 
rugby pe caré evoluează 
— cu încrincenările, dis- 
putele şi cu noroaiele sale 
— este însăși viaja, Ba 
mai mult, chiar titlul aces- 
tui film, de-acum (aproa- 
pe) trei decenii, asociază 
cele două „necunoscute“ 
ale ecuației: sportul οἱ 


"Acestea fiind spuse, 
putem să ne întoarcem cu 
gindul spre anii dë inceput 
ai cinematografului, chiar 
dincolo de data care, 
peste trei ani şi jumătate, 
va deveni centenară. În 
toamna anului... 1895, la 
Berlin era prezentat în 
proiecție publică „bios- 
kop"-ul lui Max Sklada- 
novski (era si prima repre- 
zentatie publică la care se 
percepea.. taxá de in- 
trare, dar acest lucru 
aparține altei ordini de 
idei), „filmele“ rulate fiind 


Cangurul boxer, Jongle- 
rul și Lupta in , titluri 
care vorbesc de sine. 
Titluri „tematice“ ar fi 
multe în acei ani ai Ince- 
puturilor, de la scurt me- 
trajul suedez Acrobatul 
neindeminatic (1897) pina 
la unul dintre filmele care 
aveau să intre in adevă- 
rata istorie a cinemato- 
gratului, Debutul unul pa- 
tinator (1906): prin acest 
din urmă film, actorul și 
regizorul francez Max 
Linder crea pentru prima 
cară personajul care îl va 
face celebru și care îi va 
purta numele, imaginea 
dandy-ului parizian la 
inceputui veacului, cu ja- 
chetá, pantaloni reiati, jo- 
ben, mănuși albe, baston 
cu máciulie și garoafá la 
butonierá. 

Trecind peste alte filmu- 
fete vechi de cind lumea, 
ajungem la citeva. dintre 
culminatiile „marelui mut" 
(ráminind, fireşte, in 
temă). O culminatie ar fi 
Trăiască sportul! (sau Bo- 
bocul, de fapt The Fresh- 
man), fiimul din 1925 al 
altui comedian celebru. 
Harold Lloyd, despre care 
s-a spus că „atinge purita- 
tea hieratică si eleganța 
lui Keaton, egalind efica- 
citatea comică a lui Laurel 
şi Hardy“; pentru actorul 
rămas in istoria cinemato- 
grafului drept un „ireme- 
diabil optimist”, Trăiască 
sportul! a fost unul dintre 
marile sale succese, care 
egala, în epocă, succesul 
Goanei după aur, gag-u- 


rile acrobatice, desfásu- 
rate in lanț, conferind un 
farmec irezistibil unei po- 
vestiri burlesti altfel cam 
naive. 


O a doua culminatie, ` 


mai puţin cunoscută, din- 
spre finalul perioadei 
pre-sonore, ar fi pelicula 
unui documentarist bel- 
ian de mare autoritate, 
harles Dekeukeleire, 
Meci de box (1927), un 
experiment ieșit din co- 
mun: filmul era interpretat 
chiar de boxeri, publicul 
fiind reprezentat printr-un 
număr fix de- „caractere“ 
(12), care-și schimbau po- 
zitia si veșmintele, exerci- 
tiul de stil bazat pe montaj 
alternind imagini pozitive 
şi negative. în diterite rit- 
muri de filmare. Cele două 
culminatii la care m-am 
referit, una a comediei 
burlesti, cealaltă a „avan- 
gardei“, anunțau, fiecare 
la rindul ei, o nouă epocă 
a - cinematografului: anii 
sonorului. 

Din acei ani de început 
ai filmului sonor ne-a ră- 
mas un film precum Cam- 

de King Vidor, care 
tsi are importanţa lui 
aparte în istoria celei de-a 
şapte arte. intii, pentru ca 
atit scenarista (Frances 
Marion) cit $i protagonis- 
tul, Wallace Berry (cum 
s-a spus despre οἱ, „un 
exemplu . celebru de băr- 
bat urit, butucânos si dur, 
care poate avea la fel de 
mult succes ca şi faimosii 
juni primi, mai ales dacă 
ascunde și un suflet gene- 
ros“), primeau, în 1931, 
Premiul Oscar. În al doilea 
rind, pentru că subiectul 
acestui film — moralizator 
prin definiţie: un fost cam- 
pion de box, ajuns un de- 
clasat, regăseşte drumul 
cel bun, din dragoste pen- 
tru fiul său — a fost altfel 
„coafat“, schimbindu-se 
de obicei | de refe- 
rinta, în zeci și zeci de 
filme americane care” au 
urmat, 

De la Campionul lui 
Franco Zeffirelli (din 1979) 
s-au petrecut multe, foarte 
multe, pe acest teritoriu — 
nu ο dată pasionant — al 
relației dintre film și sport, 
iar de atunci, pină în pre- 
zentul imediat, şi mai 
multe... Nu pot încăpea 
toate intr-un biet articol. 
„Zeii stadionului“ au con- 
tinuat sa-i preocupe, în di- 
ferite feluri, pe cineasti. 

Cunoscuta regizoare 
germană Leni“Riefenstahi 
(cara debutase în citeva 
ilme cu alpiniști realizate 
în deceniul al treilea) a fil- 
mat Olimpiada berlineza 
din 1936 — 800000 de 
metri de peliculă, filmati 
de 45 de operatori și mon- 
tati vreme de 18 luni —, 
filmul fiind, cum s-a spus, 
un „imn închinat forței si 
frumuseții omului“, dar si 
un tipic film de propa- 
ganda hitleristă. 

De atunci si pina astăzi, 
numeroși cineaști de prim 
rang au filmat Olimpiade 
şi alte mari competiţii 
sportive, de la „olimpicul“ 
Brian Granville (sce- 
naristul filmului Goal!) 
pina la cei mai reprezenta- 
tivi cineaști italieni ai pre- 
zentului care, în zece epi- 
soade, au transpus pe 
ecran ultimele campionate 
mondiale de fotbal. Aces- 
tea ar. fi „documentele 
sportive” ale cinematogra- 
tului, dosarul lor fiind de 
asemenea foarte volumi- 
nos. 

Revenind la filmul de 
ficţiune, în fiecare cinema- 
tografie, nenumărați spor- 
tivi de performanță sau 
amatori au fost eroi de ac- 
tiuni cinematografice. lată 


— fara nici o pretenţie ex- 


(Continuare în pag. 23) 
Grupaj realizat de 
Călin CALIMAN 


FILMUL(: 


Cardinale 
cei sapte 
fotbalisti 


şi „Omul din La Mancha“ 


i se propune sa fac o paralelă 

întte cinematograf si foot-ball 

(hai să-l scriem corect pe 

acesta din urma...). Am stat 

e un pic pe ginduri, pentru cà 

drumul de pe Wembiey la Ve- 

netia „(sau Costineşti) e foarte lung, dar 

mi-am zis cá riscul nu e prea mare, deoarece 

responsabilitatea cade in sarcina fantezistului 

care mi-a făcut propunerea... asa cá lui ii rà- 
mine obligaţia de a mă publica. 

Un prim reper mi l-a furnizat chiar ofertan- 
tul. Mi-a spus cà primele incercári de film se 
pierd spre sfirsitul secolului trecut, pe la 
1895. Asta mi-a dat putin, curaj, pentru că, la 
cronologie, noi, reporterii fotbalului, sîntem 
obligați să ne pricepem. (Probabil ca si co- 
mentatorii de film). 

Deci, ce s-a întimplat in fotbal in anii in 
care fraţii Lumiere încercau oceanul planetar 
cu degetul? 


Un joc dintr-o joacă 


Atunci, în 1895, fotbalul avea o vechime de 
vreo 60 de ani. (Ce film frumos s-ar putea 
face în legătură cu faimoasa întimplare din 
curtea Colegiului din Rugby, cînd roscovanul 
William Webb Ellis a luat mingea în braţe şi a 
dus-o în alergare pină în but, cum se spune 
fără să ştie că prin această cursă incapati- 
nata de copil zurbagiu aveau sa se nasca, in 
ziua aceea, două sporturi: foot-ball-ul si 
rugby-ul...) 

Deci, atunci, in 1895 se intimplà douá lu- 
cruri: fa ființă Federaţia belgiană dé fotbal — 
englezii şi-o infiintasera în 1863 — si se pun 
bazele clubului brazilian Flamengo, impulsio- 
nat tot de marinarii englezi... Dar astea sint 
ajit de vechi, încît e bine să trecem peste. Ur- 
mează o perioadă albă, pe care o stăpineşte 
cu o prețioasă dezinvoltură domnul Caranfil, 
cu volumele în fata, tot asa cum domnul losif 
Sava se involbureazá, ca un ilustru contraba- 
sist, acoperind..: barbateste, mai ceva ca 
domnul Brambach, sunetul suav al cornului 
englez. 

Apropo de englez. Laurence Olivier a ajuns 
să fie Sir. Același titlu de noblețe i-a fost dat 
şi fotbalistului Staniey Matthews. Englezii nu 
fac discriminări superior intelectualiste. 
Doamna Thatcher a fost văzută deseori în tri- 
bună la finala „Cupei Angliei“ cintind, cu o 
rivná de copil care vrea să fie auzit, imnul 
echipei sale favorite. 

Ce film frumos s-ar fi putut face cu această 
pasiune a „Doamnei de fier!" Un film in care 
s-ar fi putut integra, la modul eclectic al lui 
Fellini, dansul exuberant al lui Sandro Pertini 
în tribuna madrilenă de la Bernabeu sau 


schimbul! de pase Menem-Maradona de pe . 


stadionul River Plate. 


S-a ratat un film 


Îmi aduc aminte, acum 17 ani, Nadia Co- 
máneci. a cistigat Campionatul european de 
la Skien. Avea doar 13 ani și jumătate. (Cu 
exact un an înaintea Montrealului olimpic). 
Am făcut atunci o schiță de scenariu, capti- 
vat de o povestire a lui Bela Karoly. Filmul se 
dorea artistic și intrunea elemeritele (Era 
vorba de o intimplare petrecută la Paris). Din 
pacat, regizorul căruia i-am dat micro-sco- 
nariul, n-a simțit momentul. Nadia era liberă, 
era doar un copil. iar filmul s-ar fi putut face 
cu mijloace minime. Peste un an, după reve- 
nirea de la Montreal, Nadia nu mai era acce- 
sibiła. Devenise „bun național“. Si astfel s-a 
pierdut ο ocazie imensă 

Revenind la paraleia film — fotbal, există 
un mare handicap în tratarea unei teme fot- 
balistice. Marile momente trec. lar organiza- 
rea unui film de ficțiune se loveşte de lipsa 
de suplete a actorului în preluarea tehnicii 
fotbalistice. Englezii au făcut o capodoperă, 
Viaţă sportivă, pentru că rugby-ul se înru- 
deste efectiv cu arta. Francezii au făcut Hai, 
Franța], dar filmul a fost doar o inlántuire de 
skeciuri în care eroul principal a fost... coca- 
sul 

Filmul şi fotbalul sint marii stapini ai seco- 
luiui nostru. În ultima vreme, filmul a început 


$a fie subminat de derivatul filmului — Tele-_ 


viziunea. 

De-a lungul deceniilor, am văzut mari par- 
tide de fotbal și mari filme. Cred că finala 
Campionatului mondial de fotbal 1954 — ce- 
lebra infringere a Ungariei lui Puskas de ca- 
tre Fritz Walter — poate fi comparată prin 
ensiune dramatică cu: Ultimul tren din. Gun 

iH. (Veţi spune. desigur, că toate astea sint 
artificioase, din efortul de a te apropia de su- 
biect.) Infringerea lui Ilie Năstase la Bucu- 
resti, în „Cupa Davis“, imi aminteşte de fai- 
moasa prăbuşire a „jiftului“ pentru birne, 
conceput de Zorba, sau de prologul lui Herr 
Brambach, cu Placido Domingo, la lecţia de 
muzica, 


Brdila—Cardiff via Nürnberg 


M-a pasionat si mă pasionează fotbalul 
Pentru fotbal, am traversat Europa în tren, 
pina la Cardiff, pe cont propriu, in 1970 cu 
‘prilejul unei partide cu Tara Galilor (0—0. in 
schimb, ca să revin la film, îmi aduc aminte 
ca am luat un tren spre Ploieşti, unde se 
juca, în reluare, Procesul de la Nürnberg. De 
ce? Ma obseda melodia pe care o uitasem 
Era acel „Glory, glory, hałelluiah" care inso- 
tea plimbarea lui Spencer Tracy prin fata tri- 
bunalelor pustii. (Acelaşi Glory... pe care l-am 
schiţat intr-o seară la pian acasă, tru ca 
sa aud curind soneria de la usa... În fata se 
afia un vecin care m-a poftit, cu o politețe de 


gw să nu mai cint marsuri naziste... Con- 
ndase-desigur — nu a fost singura datá — 
impetuosul mars american cu’ „Erika“ sau 
„Horst Wessel") 

Oh, ce mult e de atunci! Elev fiind, la 
Bráila, am fost de mai multe ori la reprezen- 
tarea filmelor cu Zarah Leander.. La Brăila se 
afla postul german lise pentru trupele ocu- 
pante... Aproape în fiecare seară, la Palatul 
Comunal cinta orchestra Oficiului cinemato- 
grafic U.F.A., în frunte cu pianistul Charlie 
Kunz... Într-o seară, după terminarea unui 
șlagăr — nemții erau instrumentiști desavirsiti 
— a venit la rampă un maior si s-a adresat 
salii: Doamnelor și domnilor, în noaptea asta 
familia saxofonistului nostru Albert Brâu — 
acesta s-a ridicat imediat, ca la comandă — a 
pierit într-un bombardament englez. Albert 
Brau va primi o permisie de trei zile și va re- 
veni pentru a-și lua locul în orchestra... Saxo- 
fonistul s-a ridicat in picioare, a luat poziția 
de drepți si a traversat scena. salutind milita- 
reste. Peste trei zile avea să-și reia locul. În- 
timplarea m-a marcat multă vreme... Astăzi 
imi dau seama că am trecut pe lingă atitea şi 
atitea scenarii de film. . 

in altă ordine de idei, ce mult aș fi vrut să 
contribui là realizarea unui film pe parcursul 
partidei Franta—R.F. Germania de la Sevilla, 
in campionatul mondial. Au fost atunci mo- 
mente cu adevărat artistice. Am si acum ima- 
ginea lui Platini, plingind in hohote, la termi- 
narea acelei partide pe care Franţa ar fi tre- 
buit să o cistige. 

Cred cá partida cea mai frumosă pe cara 
am văzut-o vreodată a fost amintita Fran- 
la—R.F' Germania... 1 i 

Dar oare se poate compara. cu Omul din La 
Mancha? i 


Filmul οἱ fotbalul, 
agenţi electorali 


Imperiu! britanic şi-a prelungit existența 
prin intermediul foot-ball-ului, care a fost 
principala sa marfa de export în ultima fază. 
America s-a arătat lumii prin intermediul fil- 
mului. Filmul american a fost un mare agent 


“electoral, cu mașinile sale lucioase, cu mar- 


gelele infinite ale lui Golden Gate, cu plajele 
sale ca din lumea paradisului, cu tonele de 
friscá aruncate în lungi bătălii de stradă, cu 
pagubele incomensurabile ale lui Stan şi 
Bran, toate astea sugerind resurse de nein- 
chipuit pentru nouă zecimi din imensitatea 
globului... 


export. 
„Coca“ si „Pepsi“ nu apăruseră inca... Era 
vremea  Serenadei din Valea Soarelui... 


foan CHIRILĂ 


© 
p 


Foot-ball-ul si filmul au fost mari surse de 


„Fotbalul 
este 
ultima 
reprezentaţie 
sacră 


a 


timpului 
nostru“. 


Pier 
Paolo 
Pasolini 


bs 


11 


e 
T 
γ 
Ε 
S 
M 
O 
N 
T 
A 
N 
D 


Yves Montand despre Marilyn 
„Lumina sa interioară 
o propulsa în fața scenei 
Dacă eşti credincios 
poti spune 
că numai Dumnezeu 
poate produce 
o astfel de lumină” 


28 


vM 


B 


zzmm z-«rmr-—3m.ro: 


di 
$ 
2 
~ 
π 


Jane Fonda: 


„Ce-a$ 


daca n-a$ 


Cu siguranță campioană, 
neapărat olimpică!“ 


fi vrut să 


fi fost actriță? 


Mereu pe fază 


aca filmul de ficţiune a găsit în „grădina 

sportului“ un-izvor inepuizabil de inspirație, 

documentarul s-a menţinut permanent „pe 

faza”, gata să absoarbă la cald tensiunea și 

dramatismul. să exploreze atent şi sugestiv 

fata văzută, dar si pe cea nevăzută a eveni- 
mentului, indiferent că acesta era concurs olimpic sau meci 
de calificare, finală mondială sau tentativă de doborire a vre- 
unui record mondial. 

Modest şi harnic. poate mai puţin spectaculos dar, în orice 
caz, mai convingător, acest „gen primordial" al cinematog'a- 
fului nu beneficiază nici de banii şi nici de faima fratelui mai 
mare si mai rásfatat 

Mai ales după intrarea în joc a televiziunii cu mobilitatea e: 
inegalabilă și resursele tehnice tot mai generoase (nu ma 
gindesc, bineînțeles, la a noastră), documentaristul a ajuns 
un fei de rudă săracă, acceptată cu o ciudată complezenta 
în incinta arenei în care idolii mulţimii se rasfata fotogenic 
sub un suvoi de aclamații si printre puzderia de reclame 
care au invadat totul, de la tricou şi tabela de marcaj la 
scaunul arbitrului sau la emblema mingilor aflate in joc. 


Românii nu au băut niciodată 
şampania mult visată 
din Salatiera de Argint 


Cu toate astea... El, documentaristul, este cel care. neba- 
gat, în seamă (la noi), neghidat prin câști sau plimbat în ba- 
lansul vreunei macarale ori. chiar al unui elicopter, adună 
conştiincios ca o furnică — un moment după altul: cind o 
grimasă de efort sau un moment de concentrare, cînd incor- 
darea ce premerge saltului ori explozia de bucurie care suc- 
cede reușitei... 

Cam fiecare olimpiadă de după război și-a avut filmul ei 
făcut prin efortul conjugat si, in mare parte, anonim αἱ ci- 
torva documentaristi. Fără strădania οἱ harul acestora, nu am 
fi putut astăzi revedea (scoase de sub praful arhivei) trium- 
furile unei lolanda Balaş (Roma și Tokio), Lia Manoliu (Me- 
xico City) sau Nadia Comăneci (Montréal). Asa cum ar fi 
fost imposibil de păstrat acea unica si stranie atmosferă din 
afara concursului propriu-zis. cu acele atit de omeneşti in- 
teriudii destinate relaxării, grijilor sau emoțiilor. Căci, daca 
vedetele (respectiv ciștigătorii) au atras asupra lor lumina 
orbitoare a gloriei, iar odată cu aceasta flash-urile si obiecti- 
vele camerelor TV, a rămas in seama documentaristilor să se 
ocupe de cei învinși — oftaturi, resemnare sau disperare; un 
şiret smuls cu naduf, un tricou aruncat cu ciudă sau folosit 
discret spre a șterge o sudoare inutilă ori citeva lacrimi izvo- 
rite din cu totul altă stare decit bucuria izbinzii. 

Din „Salatiera de argint“ — Cupa Davis, românii n-au băut 
niciodată sampania mult visată, ci doar o enormă dezama- 
gire. Am fost cu toții atit de aproape de ea... lon Țiriac și ilie 
Năstase, acolo, pe Progresul, dar și regizorul Constantin 
Vaeni,. care și-a lipit obiectivul aparatului de fiecare cută a 
acelei teribile aventuri, din nefericire ratată. Astăzi, după 20 
de ani, filmul său Play-Ready este singurul document(ar) 
„care ne-a mai rămas. Facut din speranţă οἱ amărăciune, din 
entuziasm iar, mai apoi, din tot mai multă tristețe, filmul 
arată ca o foaie de temperatură a momentului. Prim-planu- 
rile cu încărcătură aproape emblematică, evidențiind deopo- 
triva încruntarea, efortul, disperarea, se interferează cu sara- 
banda obsesivă a serviciilor montate naucitor, exasperant, 
ori cu ralenti-urile unei epuizari agonice... 

„ Sa nu uităm nicicind sa iubim... documentarul 


Bogdan BURILEANU 


fiu, 58 Jon Voight — 
un campion in viziunea 
Franco Zeffirelli 


Jean Paul 
Belmondo 


„Mai mult 


Nadia Comăneci, 
Lia Manoliu, 
Ivan Patzaichin 


Profesioniştii 
arenei 
llie Năstase, 
lon Țiriac, 


© Ryan O'Neil a fost 
și hocheist (Love Story), 
si boxeur (Love story in ring) 


ca alte sporturi, 


boxul 
are laturi 
eroice 
care se scriu, 


în sensul 
cel mai strict 
al cuvintelor, 
cu sudoare 
si cu singe” 


la JOCURI OLIMPICE 


Filme olimpiene 


ntre spectacolul sportiv si cel cinematografic, 

mă declar necondiționat suporterul 'celui 

de-al doilea. Dar recunosc, în ordinea martu- 
risirilor, că mai des m-au. emoționat pina la 

lacrimi momentele victoriei sau efortul supra- 
omenesc de pe terenul de fotbal sau rugby, 

fileul de tenis, cel de pe birnă al „zinei noastre 

de ła Montreal“ sau ultimele sutimi de secundă ale 
„sprinterilor" din bazinele de inot ca și salturile in 
vazduh ale schiorilor la trambulină — decit marile 
scene de dragoste sau reintilnirile redate prin inter- 
mediul ecranului. Găsesc mai emoțional happy-endul 
de pe terenul de sport decit cel „ticluit” pe platoul de 
filmare. Cu atit mai mult imi apar olimpiene acele 


_filme care fac din terenul de sport un spaţiu de an- 


trenament al filosofiei istoriei sau al filosofiei faptelor 
umane pur ‘si simplu. 

După ce mi-am declinat competențele sportive, pot 
spune că pentru mine $ahul este sportul suprem al 
spiritului. A fost nevoie de un cineast de elevația lui 
Satyajit Ray (de la sfirsitul căruia au trecut patru luni 
şi a cărui operă (30 de filme) a fost recompensată, în 
luna martie, cu Premiul Oscar), spre a face din jocul 
de sah o parabolă esențială despre istoria Indiei. Ju- 
cătorii de şah — ecranizare a unei nuvele în hindi a 
scriitorului clasic, de la inceputul secolului XX, Pram 


e Concurs de Dan Pita 


Chand, — povesteste cáderea ultimei redute (1856) 
din calea Companiei Indiilor Orientale — statul prin- 
ciar Oudh. În fata amenințării armelor, temindu-se 
pentru viața supusilor săi, sultanul Wajid Ali îl invită 
la curte pe trimisul regal britanic si îi oferá, de buna- 
voie, coroana. Pentru el nu era un act de lașitate, ci 
gestul celui ce pretuieste viata și arta mai. presus de 
orice. În timp ce sultanul era detronat, doi nobili de 
la curte, impátimiti ai jocului regilor, într-o detasare 
egală cu cea a suveranului lor. joacă sah, zi și 
pa Ἔα Unul neglijindu-si soția, celălalt nepásindu-i 
de infidelitatile ei. In sfirşit, dornici să scape de cică- 
leala consoartelor, ei se refugiază în afara palatelor 
lor, într-un colt liniştit, la umbra unui copac, nu de- 
parte de drumul principal. Acolo, ei continuă să 
joace şah, neintrerupt. Chiar şi atunci cînd un copi- 
łandru le vestește ca pe dr se văd sosind soldaţii 
englezi. li vedem si noi mársátuind tantosi în ves- 
toane roșii, cu fireturi aurii. Dar cei doi nobili nu le 
aruncă nici măcar o privire. Ei, descendenții cuceri- 
torilor moguli de odinioară, continuă să joace sah in. 
timp ce armata străină ocupă regatul. Săbiile strabu- 
nilor atirná pe pereţi. vestigii ornamentale ale puterii 
lor apuse. Sfidarea spirituală a cistigat în fata forței 
brute. Jocul reprezintă sinteza pindini şi a răbdării 
indiene, este semnul detașării, al refugiului în lumea 
superioară a spiritului, dar nu mai puțin, semnifică în 
filmu! lui Ray o condamnabilă apatie, sugerind că și 
india s-a făcut vinovată de desfasurarea ulterioară a 
istoriei. Prețul libertăţii a fost, întotdeauna, lupta 
O nu mai puţin pasionantă parabolă — duelul din- 
tre credința in Dumnezeu și ateism — este amplasată 
pe terenul competiției atietice în Carele de foc. Brita- 
nicii Colin Welland (scenarist) si Hugh Hudson (regi- 
zor) s-au inspirat din biografia reală a celor doi atleți 


care au reprezentat culorile Albionului la alergari 
la Olimpiada de ła Paris, in 1924. Unul, englez, 
pur sînge, credincios fervent, convins că sursa ener- 
giei sale este de natură divină, se pregătește de aler- 
gare, ca imediat dupa Olimpiadă să imbrace sutana 
misionarului (Jan Charleson); celălalt, un evreu bo- 
gat si excentric, pentru care Olimpiada era un test al 
inteligenţei, al tenacitatii si al loialității. Întrecerea 
dintre cei doi depăşeşte competiţia ca atare, deve- 
nind o confruntare între două concepții filosofice, in- 
tre prejudecățile de clasă si de etnie. În cele din 
urmă, prin prezența și intervenția prinţului de Wales, 
în culisele concursului olimpic, filmul deconspiră 
sportul si ca o scenă a intereselor politice nationale. 
(Carele de foc a obținut Oscarul 1981 pentru cel mai 
bun film, scenariu, costume și pentru muzica lui 
Vangelis). 

Tot un alergător, de astădată nu un sprinter, ci 
unul de cursă lungă, face din cupa ciștigătoare sim- 
bolul afirmării propriei ve Zwi Nu întotdeauna cis- 
tigătorii sunt si învingătorii ar fi parabola filmului lui 
Tony Richardson, Singurătatea alergătorului de 
cursă lungă, ecranizare a nuvelei omonime de Alan 
Sillitoe, scriitor din echipa „tinerilor furiosi", un în- 
dragostit de cinema: „Din copilărie, cinematografu! a 
fost forma artistică ce m-a inspirat şi m-a emoţionat 


Un spaţiu de antrenament al filosofiei istoriei 


cel mai mult" spune el. Eroul său, Colin Smith (πίθι- 
pretat de Tom Courtenay) este simbolul răzbunării 
sale morale. El nu aleargă pentru a ciștiga o cupă 


sau pentru a urca pe un podium. Alergarea este pen- ` 


tru el o mişcare continuă spre un ideal de puritate 
tangibil, la infinit: „Uneori mă gîndesc că niciodată 
nu mă simt atit de liber ca atunci cind alerg“. Sin- 
gura spaimă este aceea de a nu alerga destul de re- 
pede, spaima de a se lăsa capturat. Capturat de con- 
ventii, de constringeri, de minciună. Colin Smith, 
asemenea lui Jimmy Porter inaintea sa sau lui Billy 
Mincinosul dupa el, are aceeasi alergie fata de cas- 
tele sociale care ierarhizează oamenii în funcţie de 
răspunsurile la întrebări de felul: „Ce ai de gind să 
faci? Cit cistigi? Unde lucrezi?" Spre a evada din 
această lume, Colin hotărăște să piardă cursa pentru 
care s-a pregătit, refuzind să dea satisfacţie directo- 
rului școlii de corecție unde trăia lipsit de libertate. 
Suprema sa victorie este să-și afirme independența 
sa spirituală, libertatea de a refuza să ciștige. „Am să 
pierd cursa aceasta pentru că eu nu sint un cal de 
curse", Colin Smith se oprește înainte de finis, lăsînd 
pe alții să se amágeascá cu o iluzorie victorie. 

Frank Machin (Richard Harris, recompensat pentru 
cea mai bună interpretare la Cannes, 1964), ultimul 
erou din galeria Free Cinema, este în viziunea lui 
Lindsay Anderson, si el un învins. Vedetă a echipei 
tocale de bo. sę și el se simte tot atit de insingurat ca 
alergătorul de cursă lungă in competiția vieții, si el 
s-a săturat să fie „maimuța de pe terenul de sport". 
Dar pentru cei ce-l privesc, semnificația jocului e cu 
totul alta. În inversunarea sa, în violenta sportivă, ei 
recunosc extensia violenței din viata, a conflictelor 
dintre clase οἱ oameni, a victoriilor scump plătite, dar 
şi a fair-play-ului. A juca cinstit este obligatoriu în 
sport, ca si in practica vieţii. Poti pierde, poti cîştiga, 
dar nu ai dreptul să trisezi. Ce îndepărtat ne pare azi 
mesajui lansat de Lindsay Anderson, în 1963. 

În Concurs (de orientare) Dan Pita reduce miza 
sportivă ła un simplu pretext pentru a orchestra un 
amplu tablou social. Esenţial nu este faptul că micul 
grup a pierdut poteca si rátáceste prin hatisul paun 
fara să poată ajunge la finis, esențial este ca o in- 
treagă societate igi pierduse Nordul (filmul a fost 
realizat în 1982, dar proiectul regizorului așteptase 
un număr de ani pină să ajungă pe platou). Desci- 
frindu-i cifrul secret, dar în fond atît de limpede, 
Concurs (premiul FIPRESCI la Festivalul de la New 
Delhi, 1985) ne-a captivat atunci și o va face mereu 
prin plurivalenta şi profunzimea sensului. Tinărul pe 
bicicletă, cu chip chinuit de înger, mesager al Supre- 
mului judecător pentru a arbitra parcă scorul mărun- 
telor dispute pamintene, el, tinărul, poate fi interpre- 
tat, astăzi, ca o soluție premonitorie. 

Nu doar faptul cá aceste filme au rezistat și vor re- 
zista nealterat la proba timpului (rezistență raportată 
firește la longevitatea celei mai tinere dintre arte), 
dar și ceva senin și impunător din miezul lor, ce per- 
cepe sportul ca un catharsis purificator, ne dă drep- 
tul de a le considera olimpiene. 


Adina DARIAN 


„Actorul 
este 
un atlet 
afectiv“. 


Antonin 
Artaud 


PRESUPUS 
INOCENT 


Titlul original: Ded inac innocent; Pro- 
ductie: S.U.A., 1989, Durata: 2h7; Re- 
gia: Alan J. Pakula; Seenariul: Frank 
Pierson, Alan J. Pakula dupa romanul 
lui Scott Turow; Imaginea: Gordon Wil- 
lis; Muzica: John Williams; Cu: Harrison 
Ford, Brian Dennehy, Raul Julia, Bon- 
nie Bedelia, Greta Scacchi. 


Subiectul: Povestea dramatică a unui 
procuror (Harrison Ford) acuzat de 
moartea unei colege (Greta Scacchi) 
devine pentru autor ocazia de a inves- 
tiga gi critica sistemul judiciar ameri- 
can. intriga polițistă e condusă cu mina 
de maestru si suspensul e prelungit 
pina in final. Angrenajul infernal in 
care intră anchetatorul devenit acuzat, 
prilejuiește un studiu de moravuri si o 
reflecţie asupra limitelor umane. O 
ipostază neașteptată, „intelectuală“ a 
actorului Harrison Ford, specializat în 
roluri de aventurier. 


Autorul: Născut în 1928, regizorul a de- 
butat in 1969 cu filmul Cucul steril. Alte 
titluri importante ale filmografiei sale: 
“Klute (1970), Din pricina unui asasinat 
(1973), Toţi oamenii- preşedintelui 
(1975), Alegerea Sophiei (1982). 


GH 


CRY BABY 


Tittul original: Cry by; Producţie: S.U.A., 
1990; Durata: 125; = şi scenariul: John 
Waters; : David Insley; Muzica: Pa- 
trick. Williams; Cu: Johnny Depp, Amy Lo- 
cane, Traci Lords. 


Greta Scacchi 
(Presupus inocent) 


Subiectul: O juvenilá poveste de dragoste in 
ambianța anilor 50. 
Fără sentimentalism și cu mult umor, autorul 
își evocă adolescența cu elanurile noncon- 
formiste. cu bandele rivale de băieți mereu 
puşi pe harfa. O serie de peripeții tragi-co- 
mice punctate de cintece si dansuri. O extra- 
vagantă comedie cinematografica ce l-a pro- 
pulsat la rangul de vedetă pe Johnny Depp, 
un cunoscut cintáre[ rock. ë 


Autorul: Născut în 1946, John Waters, s-a 
afirmat cu un film realizat pe 16 mm, Pink 
Flamingos (1972). A mai regizat Tulburare fe- 
minină (1974), Trăind cu disperare (1977), 
Polyster (1981) si Hairspray (1987). 


Johnny Depp şi Traci Lords (Cry Baby) 


_ delicată si atasantá. 


HENRY 
WM: 


que original: „Henry and Ju- 

S.U.A., 1990; 
Durata: 2h14': Regia: Philip 
Kaufman; Scenariul: Philip şi 
Rose Kaufman după oni 
lui Anais Nin; imaginea: Phi- 
lippe Rousselot; Muzica: Mark 
Adler; Cu: Fred Ward, Uma 
Thurman, Maria de Medeiros, 
Richard E. Grant. 


Subiectul: Inspirat din jurna- 
jul scriitoarei Anais Nin, fil- 
mul evocă intilnirea pariziană 
a acesteia cu Henry Miller, 
descoperirea mutuală a talen- 
tului lor literar şi a unei atrac- 
ţii fizice ieșită din comun. 
Personaj fascinant, June, so- 
tia prozatorului american, in- 
tregeste triunghiul conjugal 
zguduit de sentimente vio- 
lente. Aflat la jumătatea dru- 
mului dintre „catalogul de 
plăceri erotice“ si biografia de 
artişti celebri, filmul are ima- 
gini picturale și o atmosferă 
poetică acaparantă. interesant 
şi pentru evocarea vieții boe- 
mei literar-artistice în Parisul 
anilor '20. 


Autorul: Născut în 1936, Phi- 
lip Kaufman a debutat în 1964 
cu filmul A mai 


ád 


Fred Ward și Maria de Medeiros 
(Henry si June) 


, Stofá de erou (1983), 
insuportabila ușurătate a fiin- 
tei (1987). > 


e Maniera dură (The Hard Way) — regia John Badham: policier american ce exploatează cu 
maxima eficiență un scenariu. plin de situaţii violente, dar si amuzante. Un cuplu de zile mari: 
James Woods (un polițist dur) și Michael J. Fox (un star de cinema). 


© Toto eroul (Toto le héros) — regia Jaco Van Dormael („Camera de aur“ la Festivalul de la 
Cannes, 1991). Un bărbat imbatrineste pastrindu-si obsesiile şi aspiraţiile copilăriei. O peliculă 


9 


© Lista neagră (The Black List) — regia Irvin Winkler: nouă evocare a perioadei, mccar- 
thyste, sau fără menajamente despre dramele provocate de ajele democraţiei. Un cineast 
hollywoodian devine victima „vinătoarei de vrájitoare". Robert De Niro face (pentru a cita 
oară?) uh roi antologic. 


9 În colecția „Pieins feux sur...“ („În centrul atenției...) a apărut în Franţa o serie de casete 

dedicate paoui american Kevin Costner, ce reunesc următoarele filme; Răzbunare de Tony 

5 ători americanii de John Badham şi multipremiatul cu Oscar-urile '91 Cel care dan- 
sează cu lupii cu si de Kevin Costner. 


REGELE 
PESCAR 


Titlul original: The Fisher King; Produc 
S.U.A., 1991, Durata: 2h15; Regia: Terry 
liam; Scenariul: Richard La Gravenese; ima- 
Roger Pratt; Muzica: George Fenton; 
Robin Williams, Jeff Bridges, Amanda 
Plummer; 


Subiectul: Sub podul new-yorkez din Bro- 
oklyn, o armată de dezmosteniti ai soartei al- 
cătuiesc un fel de „curte a miracolelor“. Prin- 
tre ei, se află o fostă vedetă a televiziunii 
(Jeff Bridges) și un profesor de literatura 
care și-a pierdut minţile după moartea soției 
sale (Robin Williams). Povestea prieteniei si 
a renașterii sociale a celor doi, este punctată 
de momente lirice si onirice. Basculind din- 
spre realism înspre alegorie, filmul este un 
elogiu al sensibilităţii, singura „armă“ ce 
poate străbate carcasa de indiferență a socie- 
tafii tehnocratice. Robin Williams într-un rol 
każ îi relevă „umanitatea ate: z 8 dupa 
opinia unui critic. Regele pescar a t pre- 
miat cu „Leul de argint“ la Veneția in 1991. 


Autorul: Începutul de carieră îl plasează prin- 
tre cei mai importanţi regizori americani de 
comedie cu seria Monthy Python 
(1972—1992). De același autor: 

(1976), Bandiţii timpului (1981), Brazil (1986), 
Aventurile baronului Miinchhausen (1988). 


MONROE 


utini idoli ai ecranului - şi-au 

exercitat atît de intens fasci- 

natia după dispariţie ca Ma- 

rilyn Monroe. Un alt star stră- 

lucitor, Greta Garbo, a pără- 

sit firmamentul hollywoodian 
la numai 35 de ani, facind din absența 
ei sursa unor comentarii și legende de 
care se bucură numai stelele în plină 
glorie. Cu Marilyn, ieșită din scenă la 
36 de ani (în ziua de 5 august 1962), 
într-o criză depresivă „tratată“ cu tran- 
chilizante și alcool, s-a intimpiat la fel: 
tragica ei moarte a devenit pentru mulți 
condeieri prilejul de a giosa asupra 
splendorilor si mizeriei condiţiei de 
star. 

Cum a reușit o biată orfană să urce 
atît de sus în ierarhia vedetelor de la 
Hollywood? lată întrebarea care suge- 
rează partial și explicaţia unui succes 
atit de răsunător. Marilyn a izbutit să 
reactualizeze mitul ceł mai drag al ame- 
ricanilor, cel al Cenușăresei. Dacă ea a 
ajuns sa fie mai adulata decit o regina, 
orice fata neinsemnata putea visa ca va 
deveni într-o bună zi o prințesă a fru- 
muselii. Desi e o deosebire destul de 
mare între instantaneele care o repre- 
zintă pe Norma Jean Baker Marteson, 
măritată la numai 15 ani cu un poliţist, 
şi seducătoarea blondă piatinata din fo- 
tografiile perioadei sale de glorie, se 
poate ińtui, încă din primele mărturii 
fotogratice, feminitatea ieşită din co- 
mun a viitoarei stele de cinema. Ea era 
„femeia cu care ne-ar plăcea să ne în- 
şelăm nevestele“, cum o “caracteriza, 
glumind, regizorul de origine română 
Jean Negulesco. Tot el reușește să des- 
crie foarte expresiv, în memoriile sale, 
farmecul special al vedetei. „Reunind 
ca nimeni altcineva timiditati de fetiţă 
cu. siguranța femeii de lume și cu nea- 
jutorarea iubitei. ce se vrea protejată. 
Marilyn intruchipase robia visată de 
orice bărbat, dar și libertatea lui“. 

De la ipostaza de apariţie agreabilă la 
aceea de interpretă atașantă, evoluţia 
vedetereste marcată de lupta ei de a se 
afirma ca o adevărată actriță. Deși a 
debutat în 1947, a reușit să se impună 
abia în 1951, într-un rol secundar din 
filmul lui Joseph Mankiewicz Totul des- 
pre Eva. Adevărata măsură a talentului 
şi-a dat-o în spumoasa comedie Domnii 


Marilyn 


o Venus tragică 


preferă blondele (1953) de Howard 
Hawks. Spontaneitatea in minuirea re- 


„plicii umoristice i-a asigurat şi distribui- 


rea in Cum să te măriți cu un milionar 
(1953) de Jean Negulesco, 7 ani de 
căsnicie (1954) și Unora le jazzul 
1959), ambele semnate de Billy Wilder. 
nt peliculele din perioada cea mai 
fastă a carierei sale, unde se văd roa- 
dele lecţiilor de artă dramatică urmate 
cu Lee Strasberg, întemeietorul faimoa- 
sei școli „Actors Studio". Marilyn reu- 
sise să-și creeze un tip: ingenua care, 
în ciuda unor aspirații romantice, are 
un umor sănătos. Este fata solară a vo- 
catiei sale, cea care i-a purtat intotdea- 
una noroc. £ 
Declinul a început cu o partitură cu 
accente dramatice, in Misfits (1961). de 
John Huston, un western psihologic 
care a înregistrat o cădere de public. 
Fragilitatea nervoasă a interpretei s-a 
accentuat după acest semi-esec injust 


„Contribuţia ei la 
un film era atit de 
unicá, de extraordi- 
nará, incit ceea ce in 
condiţii normale ar fi 
rámas doar un film 


bun, se preschimba 
de cele mai multe 
ori într-o experiență 
magică“. 


Jean NEGULESCO 


si dupa moartea partenerului ei din - 


film, Clark Gable. 

Aminarea unui proiect menit s-o re- 
lanseze a făcut insuportabil sentimentul 
de insecuritate care se instalase după 
divorțul de scriitorul Arthur Miller. So- 
lutia ieșirii din impas a fost tipic hol- 
lywoodiana: sinuciderea. Dacă supra- 


doza de tranchilizante a fost luată în 
mod voluntar sau nu, iată o dilemă care 
mai inspiră încă multe pagini biografi- 
lor actriței. În plus, au apărut „scenari- 
ile“, dintre care cel mai faimos pune 
moartea actriței în legătură cu asasina- 
rea președintelui Kennedy, unul dintre 
iubiții ei, zice legenda. 

Pindită si spionată de admiratori în 
timpul vieţii, Marilyn continuă să fie şi 
după dispariţie tinta multor indiscretii. 
Cărţile care scotocesc fără jenă în zo- 
nele intime ale vieţii ei se înmulțesc. Cu 
o deconcertantă lipsă de discreție vor- 
beste despre legătura sa cu actrița, re- 
gizorul Elia Kazan, în volumul autobio- 


„grafic „O viaţă”. 


Deși include destule amănunte sor- 
dide despre trecutul ei, Kazan pare to- 
tusi impresionat de fragilitatea și nevoia 
de afecţiune ale acestei Afrodite a epo- 
cii mccarthyste. ΕΙ îi analizează cu luci- 
ditate personalitatea: „Avea foarte pu- 
tina educaţie si nu cunoștea nimic in 
afara lucrurilor învățate din propria ei 
experienţă. Şi aceasta era mare; ori, 
pentru un actor este lucrul cel mai im- 
portant. Am descoperit că toate îi pă- 
reau fie lipsite de sens, fie legate de ex- 
perienta ei personală. N-o interesa ceea 


ce era abstract, formal sau impersonal, 
dar investea pasiune în tot ceea ce era 
legat de propria ei viață. Lucrul de care 
avea în primul rînd nevoie era recu- 
noasterea calității ei“. În fond, nenumă- 
ratele ei povești de amor nu erau decit 
exprimarea nevoii de afecțiune și de si- 
guranta, de care Marilyn fusese lipsită 
în copilărie. 

O evocare mai tandră a vedetei face, 
în volumul de interviuri „Vezi, n-am ui- 
tat“, Yves Montand, o altă iubire „de 
platou“. S-au cunoscut în timpul turnă- 
rii filmului Miliardarul, unde erau parte- 
neri. Spovedindu-se, Montand recu- 
noaste ca Marilyn era irezistibilă: „Po- 
seda un fei de inocenta si, cu cit mai. 
putin se straduia, cu atit era mai atra- 
gătoare. Era o ființă excepțională in 
măsura în care lumina sa interioară o 
propulsa în fata scenei, a proiectoare- 
lor. Dacă eşti credincios, poti spune că 
numai Dumnezeu poate produce o ast- 
fei de lumină, o lumină pe care o stăpi- 
neste numai cel care o are“. Trebuie să 
recunoaștem că o astfel de evocare se 
potrivește cu acest moment, cînd se im- 
plinesc 30 de ani de ia moartea vedetei. 


Dana DUMA 


AMERICANNES 


(Urmare din pag. 7) 


zina realizatorilor. Edward James Olmos, cu- 
noscut din numeroase seriale și laureat ai 
premiilor Emmy şi Golden Globe, debutează 
la 45 de ani, în regie cu Eu, americanul. Alt 
actor american trecut în spatele aparatului de 
filmat a fost, la această ediţie, Quentin Ta- 
rantino, cu Rezervorul de ciini. În sfirsit, Hal 
Hartley, la al doilea film, cu studii chiar de 
re ei la State University din New York (con- 
siderat alături de Soderbergh — Sex, min- 
ciuni și benzi video, Palme d'or in 1988 — 
Jim Jarmush, frații Coen parte din Noul val αἱ 
independentilor newyorkezi), a fost prezent 
în marea competiție cu Oameni simpli. Tot 
cu studii de regie la Columbia University, 
Stacy Cochran a întilnit publicul internațional 
de la Cannes cu primul său film Revoiverul 
meu cel nou. 

Toate aceste debuturi au avut loc in presti- 
gioasele programe paralele Ghenzina realiza- 
torilor și O anume privire. 

Oricit de neașteptat sau de curios ar părea, 
acești tineri regizori la debut, revin, în pri- 
vinta structurii dramatice, la ceea ce se nu- 
meste „le cinéma à papa", dar scăldat intr-o 
baie de singe pentru că temele sunt acute: 
discriminări rasiale, inegalităţi sociale, vio- 
lenta citadina. De altfel, este frapant cà nu au 
existat filme americane, indiferent de timpul 
acțiunii, în care personajele să nu iasă sau să 
nu intre în puşcărie. Dacă noi nu am fi sca- 
pat de curind din coridorul. discriminărilor 


ideologice și sociale, practicate în sens in- 
vers, adică, dacă ne-ar arde de glumă, am 
putea defini mesajul tezist al acestor filme 
„realist socialist“. Numai că, indiferent de ge- 
neratia căreia îi aparţin, gineaștii americani 
stăpinesc la perfectie arta de a povesti viata 
în imagini și sunt cu adevărat convingători. 

Mac face cronica unei familii de zidari emi- 
grati din italia, care au construit casele Ame- 
ricii cu miinile lor înainte de a ajunge busi- 
nessmen. Story-ul este inspirat chiar de bio- 
grafia părinţilor $i bunicilor lui John Turturro, 
regizorul filmului și interpretul rolului titular. 
Participarea sa intens subiectivă îl face să 
surprindă patetic acea admirabilă dimensiune 
a Americii care este cultul muncii: „Dacă 
nu-ți place să muncesti înseamnă cá nu iu- 
bești viața”. Dar violența în relaţiile individu- 
ale sau sociale este inseparabilă de acest spi- 
rit constructiv. Porţile pușcăriei sunt mereu 
întredeschise. 

Eu, americanul, realizat de Olmos, cineast 
de origine mexicană, are deasemenea o co- 
notație autobiografică dură. Acţiunea se pe- 
trece aproape în întregime între zidurile unui 
penitenciar si 769 deţinuţi autentici sunt figu- 
ranti! Filmul începe cu reconstituirea conflic- 
telor rasiale violente de pe străzile Los Ange- 
les-ului din 1943, și urmăreşte consecințele 
acestora in viata unei familii mexicano-ameri- 
cane pină în anii '70, cind bande rivale orga- 
nizate după etnii sau culoarea pielii se exter- 
mină la ordinele transmise de șefii lor din 
puşcărie. Acum drogul face puterea. Vă ima- 
ginati impactul filmului văzut la o lună de la 
singeroasele infruntári de la Los Angeles! 

O scurtă trecere prin puşcărie face si eroul 
interpretat de Robbins, în filmul cu care a de- 
butat ca regizor: Bob Roberts, Este vorba de 


un star al muzicii country care folosește 
popularitatea sa pentru a fi ales senator 
Suntem introdusi in culisele campaniilor 
electorale americane din ultimii ani, uzind de 
calomnii, acuzaţii de alcoolism, adulter și de 
orice argumente după machiavelicul princi- 
“piu „scopul scuză mijloacele“. ' in film politic 
dur, pe gustul europenilor, asigurind și au- 
dienta publicului american prin ideea de a 
transforma mitingurile politice în concerte 
folk. Sub aparenţa de divertisment, filmul 
enunţă cu gravitate pericolul extremei drepte 
puriste care, în numele apărării drepturilor 
fundamentale și a sloganurilor liberale, exaltă 
apartenența la comunitatea W.A.S.P. În func- 
tie de gustul personal se poate spune orice 
despre filmul american, numai că e lipsit de 
eficacitate nu s-ar putea afirma. 

Același diagnostic e valabit si pentru filmul 
lui Quentin, Rezervorul de ciini. Un hold-up 
degenerează într-un masacru, deziantuind un 
proces al culpabilitatilor pe tema increderii, 
trădării, loialității. Nici gangsterii nu sunt în 
afara unui cod al onoarei. 

Ambitia de a desprinde filosofia vieţii din 
acțiunile oamenilor simpli și duri s-a remar- 
cat si în filmul lui Hal Hartley: „Încerc să fiu 
onest față de atitudini contrare, prejudecăţi, 
temeri, speranțe”, isi definește credo-ul regi- 
zorul care recunoaște în Wenders și Godard 
modelele sale. Concluzia periplului celor doi 
frati — Oameni simpli — porniţi si ei (v. Noul 
Cinema nr. 6/p. 4, 5) în căutarea unui tata 
anarhist, dispărut după ce a ieșit din pusca- 
rie, este rezumată în replica: „Nu există nici 
aventură, nici romantism. Există doar potte și 
buclucuri. Nenorocirea e cá, de îndată ce iti 
dorești ceva foarte mult, intri în bucluc și 
atunci nu mai ai poftă de nimic“. La sfirgitul 


filmului, fratele cei mare e pe punctul de a fi 
trimis. în pușcărie. Suflă un vint de luciditate 
pesimistă peste tinerii Americii. 

Veteranul Sidney Lumet a fost prezent în 
competiție cu un polar menit să ne introducă 
în comunitatea hasidică (sectă mozaică) 
newyorkeza, inseninata o vreme de prezenţa 
Melaniei Griffith: Un străin printre noi. Ci- 
neastul se asociază întru pesimism mai tineri- 
lor săi confrati: „Oraşele Americii mor încet, 
încet. Citadinii sunt din ce în ce mai înfrico- 
gati, nevrozati, depresivi", s-a adresat Lumet 
presei. * 

Singura prezentá total tonicá din festival a 
fost Tom Cruise. Împreună cu Nicole Kid- 
man, proaspăt căsătoriți, jurind cá au făcut o 
cásnicie pentru o sutá de ani, frumosi, rela- 
xati, (filmul lor și de demult a închis 
festivalul, în afara competiţiei), ei erau intr-a- 
ἀενᾶτ un cuplu publicitar pentru forța Hol- 
lywoodului de a crea staruri. Cu naivitati 
adorabile, reconstituiri spectaculoase (de 
pildă reluarea celebrei secvenţe istorice si ci- 
nematogratice a așezării pionierilor pe pa- 
minturile Oklahomei, în septembrie 1890, rea- 
lizate cu peste 1000 de căruțe și călăreţi), 
acest film incununa momentul Americannes 
cu o apoteotică încredere în happy-end-ul is- 
toric al Americii. Răspunsul lui Tom Cruise 
(la fel de convingător cind iubește sau cind 
boxează) dat ziariştilor, care doreau să-i afle 
părerea despre revolta americanilor de cu- 
loare din Los Angeles, a fost: „De ce sunteţi 
atit de nelinistiti? Doar nu a început al treilea 
— mondial", venea de departe si de de- 
mult. 

Spike Lee era de o cu totul altá párere. 


` 
17. 


MARIANA 


NICOLESCO 


ghitaristul 


8 iulie 1992: mare eveniment muzical celebrind 
cei douăzeci de ani ai Convenţiei Patrimoniului 
Cultural Mondial. Spectacolul de gală reuneşte 
celebri artişti, ca pianistul Alexis Weissenberg, 
Alexandre Lagoya, 
Gitlis si Stephane Grapelli. Printre ei, o Diva: 
soprana Mariana Nicolesco, pe care fotografia 
noastră o arată în rolul reginei Elisabeta a Angliei 
din opera „Roberto Devereux“ de Donizetti, cu 
care a cunoscut un triumfal succes la începutul 


acestui an. 


Nu, nu este o reclamă de ochelari, - 
este Sophie Marceau 


Coperta ! 
Farrah Fawcett: 
ati văzut-o în filmul tv 
Patul ‘in flăcări 


iv 


Coperta A 
În aşteptarea consacrării: 
Florin Piersic jr. 


Foto: Victor STROE 


Sharon Stone (Basic instinct) 
cu preşedintele juriului de la Cannes, 
Gérard Depardieu 
(foto Aslan, Sipa-Alpha-Press) 


SPIRITUL VREMII 


Hegel în transcripție western 


eparte de mine 

gindul de a-l 

transforma în 

scenarist pe 

incă tînărul fi- 

lozof si polito- 

log Francis Fu- 

kuyama — un american de 

origine japonezá, in virstá de 

40 de ani, diplomat de la Har- 

vard si autorul unui eseu 

foarte comentat astázi in in- 

treaga lume „Sfirșitul istoriei 

si ultimul dintre oameni". (Lu- 

crarea este amplu si elogios 

prezentată in „Le Nouvel Ob- 

servateur" nr. 1422). Omul de 

idei Francis Fukuyama a gasit 

cu cale să recurgă. in studiul 

său, la o imagine de sinteză 

pe care i-o furnizează cinema- 

tograful. De aici tentatia de 

a-i oferi şi cetățenia artei a 
șaptea. 

Asertiunea lui Fukuyama 

potrivit căreia dialectica raz- 


"boaielor si revoluțiilor ince- 


mereu împotriva stápinilor. 
Atunci cind nu luptau, ei se 
rugau.  Ginditorul american 
mai crede că dacă in plan 
strict economic poziţiile pot 
apărea ferme si încrezătoare, 
societățile vor cunoaște de-a- 
cum înainte pe lingă aseme- 
nea probleme si existența 
unei stări care se va numi in- 
doiala. Cine ar putea afirma 
așadar ca doar soluția proble- 
melor materiale este o obsesie 
universală? Cine ar putea să 
prorocească fericirea univer- 
sală prin găsirea unor rezol- 
vari a acestora? Mai sigur este 
că îndoiala va domni peste 
anii ce vin, izvorită din plicti- 
suf unei wiefi anoste, cà lu- 
mea ar putea lua tot mai mult 
aspsttul unei cohorte de 
sclavi care de astădată își 
caută ei un stăpin și, mai ales 
că lumea va resimti mereu ne- 
voia vitală de a lupta. 

in eseul său — aşa cum re- 


„Şi acum, ce se va face Roma 
fără adversarii ei?” 
a răsunat 
în Forul Cetăţii eterne 


întrebarea devenită istorică 
după triumful imperiului 


în Războaiele punice. 


tează din lipsă de combatanți 
a stirnit comentarii pasionate 
printre observatorii scenei po- 
litice a lumii. Dar Fukuyama 
explică de ce un mare capitol 
de istorie se incheie astăzi: 
„ ce ce cheama istorie 
este, ca $i la Hegel, infrunta- 
rea planetară a unor sisteme 
politice pe care geniul uman 
le-a produs şi le-a opus pe 
unele celorlalte. Cind unul din 
ele triumfă, multimilenara cro- 
nică a lumii ia sfirgit." Dar 
cum Fukuyama nu este nici 
scenarist si nici adept al for- 
mulei hollywoodiene a 
happy-end-ului, ci mai de- 
grabă un ginditor sceptic, οἱ 
depistează un nou plan pe 
care se va afla, în opinia lui, 
lumea de miine, plan care nu 
este doar economic — cum ar 
crede oricine priveşte în jur şi 
vede strădania cotidiană pen- 
tru existenţă —, ci şi unul etic. 
Dincolo de economic, altceva 
pare vital, pare o revelaţie: 
sentimentul demnităţii, do- 
finta de a fi cunoscut ca ființă 
umană, aspirație ușor de rele- 
vat în totuşi infinit de multe 
manifestări neliniştite ale con- 
temporaneitatii. De fapt, de 
două milenii sclavii au luptat 


velează comentatorul saptami- 
nalului citat — Fukuyama face 
foc unei transpuneri a istoriei 
hegeliene într-un decor wes- 
tern. „EI ne arată o caravaná 
de care şi peregrini inaintind 
anevoie spre creasta muntelui. 
Unii au și trecut-o, alții tru- 
desc din greu urcind panta. 
Nu toți sint siguri că vor in- 
vinge obstacolul. Dar toți știu 
că nu există decit o singură 
cale. Unii se vor opri din 
drum. Alţii se vor întoarce. 
Cei care isi vor atinge însă {ε- 
jul vor tinji deindata după acei 
timp cind se aflau pe drum. 
cind trăiau această aventură 
exaltantă şi cînd frontiera era 
undeva in fafa lor. Si din acea 
clipă optimismul lor va fi cer- 
nit de melancolie": 

Viața omului este, desigur, 
ο continuă căutare, dar in 
timp ce deterministii avan- 
sează o convingere pe care zi- 
cala noastră o exprimă foarte 
plastic „Ce ţi-e scris, în frunte 
ţi-e .pus“, rationalistii, dimpo- 
trivă, se arată convinși că în 
lucruri ca şi în împrejurări nu 
gasesti decît ceea ce tu insuti 
pui în ele. 


Mircea ALEXANDRESCU 


UN WEEK-END 
NENOROCIT 


Se face o amplă pregătire 
publicitară filmului numit mai 
sus, aflat încă în lucru în re- 
gia lui Michael Winner, adap- 


filmului sunt preluate din 
aprecierea la adresa romanu- 
lui care „aduce un nou gen 
de umor negru și grotesc” 


nului această Bella? O tinără 
care răspunde agresivitatii 
masculine ucigind. „Un delict 
de rind — spune tar poo 
mentator — numai 

gul e o femeie.” 


TITLURI DEMNE 
DE REȚINUT 


Eroul, filmul lui Stephen 
Frears, va avea premiera că- 
tre sfirsitul anului dar se 


poate ca el este de pe acum 


tuie in sine o garantie: Dustin 
Hoffman, Geena Davis și 
Garcia. Urmează Dra- 


Andy 

cula αἱ lui Francis Ford Cop- 
pola avindu-i ca interpreţi pe 
Wynona Ryder, Gary Oldman 
gi Hopkins. Trebuie 
ła loc de frunte 
declaraţia lui Coppola, 
anume el a tratat povestea 
cu umor şi că nu a mers de- 
loc pe linia clasică a filmului 
de groază. 

Celălalt mare italo-ameri- 
can, Martin Scorsese, pas- 
trează secretul în privința 
noului său film (păstrarea se- 
cretului fiind cel mai adesea 
o tehnică de stirnire a curio- 
zitatii) care poartă titiul provi- 

i Scorsese 


zoriu | și-a 
ales ca interpreţi pe Michelle 
br sj şi pe Daniel Day Le- 


Oameni de nădejde, peli- 
cula lui Rob Reiner mizează 
gi ea pe o distribuţie de care 
se ocupă publicitatea: Tom 
Cruise (iarăși Cruise care 
trece din film în film aproape 


O recunoasteti? 
Lucy Ewing- Charlene 
Tilton, variantă 1992 


398 


Ea sa despórić pel rka încurcat avioanele şi fiecare ma 
mică a văzut coborind din avion 
celor doi copii ai ei, intentionind un copil care nu era al ei". Fami- 
să-și refacă viata cu muzicianul si lie mare, încurcături și mai mari. 
producătorul de culoare Quincy Oricum, e bine că di. Vadim n-a 
Jones (60 şi... ani). Întrebată dacă incurcat mámicile. 
nu ο deranjează virsta viitorului 
soț, Nastassia-Tess a răspuns: e Anjelica Huston, fiica regizo- 
„Intotdeauna mi-au plăcut bárba-  rului John H., cocheteazá, cum 
tii mai în virstă“... Oare numai ei? spune ea, cu ideea cá ar fi cazul 
e Richard Gere a refuzat să sa aibă un copil. „Dar cred că va 
participe la un festival de film ita- trebui să-l adopt, căci nu am au- 
protectate er sl Amante Pee peer 
era semn că am ajuns la vir- 
goło, in care actorul se „plimbă“ sta adultă”. Se pare că lui Miss 
go! prin cadru. Gere este in pre- Huston nu i-a bătut încă ceasul. 
zent adept al religiei budiste și, se CR despre virstă... 
pare că se rușinează de păcatele 
tinereții. Ale tinereţii valuri?. e Brigitte Nielsen adoră „rolul 
de ex-sotie. Ea a spus de curind 
"rendu umcs (a clair murine Sebesten Copeland 
al i frumos (s-a căsătorit muzicianul Sebastian Copeland 
anul trecut a cincea oară) de- (ceilalți doi au fost Sylvester Stal- 
——— — pre lone si Mark-nu-stiu-cum, un ju- 
distrat. -un an, cei trei copii ai — cátor de fotbal american pe care 
mei, Christian, Nathalie, Vanessa Brigitte 3 alinta astfel). Blonda 
au venit să-și petreacă vacanța la nordică spune acum „bine ai ve- 
mine, la Los Mamele ior nit“ unui bogat print saudian. De 
(Catherine Deneuve, Annette la fiordurile scandinave la dunele 


tare a romanului cu același ti-. 


fără pauză), Jack Nicholson 
(a cărui prezenţă într-o distri- 
butie face ca filmul respectiv 
să se situeze de la inceput 
printre „producțiile speciale”) 
Demi Moore şi Kiefer Suther- 
land, foarte populari peste 
ocean. Woody Allen isi 
anunţă realizarea pentru care 
n-a pina acum un alt ti- 
tiu it: Un film de Woody 
Allen cu el insusi in capul 
distributiei urmat de cine alt- 
cineva decit de Mia Farrow, 
Ju Davis şi Liam Neeson: 
izatorul Mike Figgis -își 
anunţă filmul Mister Jones 
oprindu-se tot asupra argu- 
ui : Richard 


mentului distribuţiei: 

Gere, Lena Olin (actrița sue- 

deză lansată de Ingmar Ber- 

gman, stabilită acum la Hol- 
) și Ann Bancroft. 

În sfirsit, dar departe de a fi 
un sfirsit și al lungii liste de 
noi filme, trebuie men 
și pelicula Anul teroarei de 
John Frankenheimer cu Vale- 
ria Golino (una dintre cele 
mai solicitate tinere actrițe 
din lumea filmului), Andrew 
McCarthy și Sharon Stone. 


O SOLUȚIE 
PENTRU DEFA 


Au durat luni de zile nego- 


germane Z 
vederea reactivării bazei de 
filmare a studiourilor DEFA 
(din fosta R.D.G.). Discuţiile 
nu au fost întrucit 


francez CGE care n-ar fi pu- 
tut fi altul decit de a-și asi- 
gura beneficii de pe urma 
rentabilizării cindva prodi- 
gioasei baze de producție fil- 
mică atit prin istoricul ei cit si 
prin dotarea tehnică. În sfir- 
şit, s-a convenit asupra unor 
concepții de re-activare a pla- 
tourilor DEFA fixindu-se şi un 
buget de 600 milioane de do- 
lari pentru viitorul deceniu. 
Președinte al grupului de stu- 
diu al „Proiectului DEFA" a 
fost ales realizatorul german 
Volker Schlondorff. El a ţinut 
să declare că este sigur de 
4aptul că singura soluție pen- 
tru reușita acestei iniţiative 
nu putea fi alte decit una eu- 

dealtfel și singura 
cale pentru a se obține o pro- 
ductie cinematografică înde- 
pendentă atit fata de ajutorul 
de stat cit și de finanțarea te- 
leviziunii. 


FILM FAK 


Mickey Rooney revine pe platoul de filmare. El va inter- 
preta rolul unui octogenar care ar vrea să redevină copil. Sep- 
tuagenarui Rooney n-ar dori-o? 


electronic s-a ii recent 
(în iunie) în Japonia. v tri ο ον οσο 
8 
în realizarea unor 
a 
Akira Kurosawa în calitate de scenarist, şi produ- 


Anthony Hopkins c/o Jeremy Conway Ltd, 3 rd 
Floor, 18—21 Jermyn Street 
London SE 1Y 6 HP England 


N.R. Nu răspundem de o eventuală schimbare a 
adreselor de mai sus. 


ο. Patrick Bruel — actor si cintaret, 
vazut recent de catre telespectatorii romani 
in Şampanie amară 


T 


& 


Institutul francez 


0 lume nebună 
şi nişte regizori lucizi 


rimul Colocviu internaţional dedicat psihia- 

triei umanitare, desfășurat în Bucuresti, la 

sfirgitul lunii mai, isi propunea să abordeze 

tema „suferinței psibice prin intermediul me- 

dicinei clinice, dar și al artei, eticii, socio-cul- 

turalului, politicului şi juridicului (...), un mod 
privilegiat de a înțelege şi vindeca, acolo unde mediul natu- 
ral și cultural al omului este agresat“, după cum am putut 
citi în programul manifestării. 

Colocviul a fost însoţit de o săptămină culturală ce propu- 
nea un mod de abordare a problemelor „diferit de logica ri- 
guroasă a științei“, saptamina in care am putut vedea expo- 
zitii de fotografie şi artă plastică, spectacole teatrale, con- 


certe gi proiecţii cinematografice. În afară de „Saptamina fil- . 


mului cu tematică psihiatricá", de la sala „Studio“ si de in- 
cluderea în programul Cinematecii a unui ciclu cu aceasta 
temă, Institutul francez din Bucureşti a programat o serie de 


Fragilitatea psihicului uman 
într-o lume alienantă, 
„tratată“ de 
Malle, Godard, Resnais, 
Ruiz, Rohmer, Bunuel, 
Truffaut... 


şapte filme ale căror subiecte „sint legate de tema colocviu- 
lui în mod analogic sau metaforic“. 

Într-o lume alienata, ale cărei reguli nu le mai înţeleg, 
unele personaje din aceste filme aleg calea sinuciderii, odată 
ce nu-și mai găsesc raţiuni pentru a trai. Asa se intimplá cu 
eroul din Focul fatidic (Louis Malle, 1963) care, deși declarat 
vindecat după cura de dezalcoolizare pe care o urmase, se 
trezeşte dezarmat în fata vieţii și își va trage un glonte in 
cap. Muzica repetitivă, obsedantă, a lui Erik Satie, accentu- 
ează profunda stare de dezechilibru a personajului. 

Sinuciderea este calea pe care o alege și Pierrot din Pler- 
rot nebunul (Jean-Luc Godard, 1965), un personaj care în- 
cearcă să trăiască după reguli pa care le stabilește el, si nu 
după cele institutionalizate. Eșecul este insă inevitabil într-o 
lume nebună, nebună, nebună, pe care regizorul o prezintă 
așa cum e ea, alienată și alienanta, imaginea semnată de 
Raoul Coutard, exploatind cu virtuozitate remarcabilă resur- 
sele culorii, servind perfect intențiile sale. 

imaginea de o plasticitate ieșită din comun semnată de 
Sacha Vierny este un atu în plus pentru filmul Cele trei co- 
roane ale marinarului (Raul Ruiz, 1982), în care eroul, con- 


fruntat permanent cu fantasmele trecutului, alege o altă cale- 


pentru a scăpa de lumea din jur: după ce navighează în jurul 
lumii îmbarcat la bordul unei corábii-fantomá, el nu se va si- 
nucide, ci va convinge pe cineva să-l omoare, ceea ce — la 
urma urmei — se poate numi „o sinucidere prin interme- 


e Truffaut, un moralist — 
Ultimul metrou cu 
Catherine Deneuve 


diar". Fantasticul se intrepátrunde permanent cu realul, 
într-un film de o fantezie poetică debordantă. * 

Același Vierny semnează imaginea — de data aceasta de o 
sobrietatea înghețată — la pe pa dincolo de moarte (Alain 
Resnais, 1984). Elisabeth, eroina filmului, se hotărăște și ea 
să-și pună capăt vieții după dispariția omului pe care l-a iu- 
bit. Prietenii sai — pastori protestanți — încearcă să o deter- 
mine să renunţe la acest gind. Problematica morală și cea 
religioasă sint aduse pe ecran de regizor fără teama că ea ar 
putea plictisi, într-un discurs riguros construit, beneficiind și 
de un suport muzical expresiv, partitura semnată de, 
Hans-Werner Henze încercînd să exprime „ceea ce nu spun 
nici dialogul, nici gesturile personajelor, nici imaginile“, 
după cum mărturisea regizorul. 

Moartea le este dată personajelor din Acest obscur obiect 
al dorinţei (Luis Bunuel, 1977) în final, ca o pedeapsă și în 
același timp ca o eliberare, după ce s-au epuizat într-un joc 
erotic pervers de-a șoarecele și pisica. 

O altă cale este cea pe care o alege Haydée — eroina fil- 
mului Colecţionara (Erich Rohmer, 1967). Negăsindu-și lo- 
cul în societate ea va colectiona bărbaţi cu aceeași pasiune 
cu care un entomolog își alcătuieşte insectarul. Mica ei co- 
lecţie de bărbaţi și escapadele amoroase vor fi modul sáu de 
a evada din regulile unei societăți rigide. 

În sfirşit, personajele din Ultimul metrou (Francois Truf- 
faut, 1980) sint cele mai umane, cele care reușesc să treacă 
de ocupaţia germană, de privatiuni şi umilinte cu demnitate. 
În cazul lor, mediul alienant nu reușește să le schimbe por- 
tretul moral, Truffaut dovedindu-se si aici un fin moralist 

Fiecare film din selecţie a adus un altfel de discurs și un 
alt tip de reflecţie asupra lumii şi a fragilului psihic uman. 
Fiecare regizor a răspuns în felul său la ceea ce Camus con- 
sidera că ar fi probiema filosofică fundamentală: oare viata 
merită trăită? 

Eu cred că da, măcar pentru a vedea aceste filme... 


Rolland MAN 


* Institutul Goethe 


Spre o poetică 
a reconstituirii 


ideograme dintr-o revoluţie se înscrie într-o 

specie a documentarului pe care am putea-o 

numi „de reconstituire“. Trag nădejdea că fil- 

mul își va găsi drumul către publicul nostru 

fie chiar şi prin intermediul televiziunii. Ur- 

mind să fie prezentat in premieră la festivalul 
de la Locarno în acest august, în cadrul „Săptăminii interna- 
tionale a criticii de film", el a beneficiat doar de o avanpre- 
mieră care a avut loc la Institutul Goethe din București. 
Poate părea surprinzător că unul din cei doi autori ai acestui 
remarcabil documentar despre primele ziie ale Revoluţiei ro- 
mâne din decembrie este un cineast iranian, Harun Farocki 
pina acum necunoscut nouă; el s-a bucurat de colaborarea 
lui Andrei Ujică, nume cu rezonanţă măcar pentru meloma- 
nii care igi amintesc, desigur, de cuplul Ujică si Foarta, tex- 
tierii formaţiei Phoenix din anii '70. 

Trei ar fi atributele esenţiale ale demersului autorilor: anti- 
calofilia, abtinerea de la sentință si implicarea camerei de 
luat vederi ca personaj activ. 

Primele două caracteristici deosebesc acest film de multe 
dintre realizările inspirate de Revoluţia română din Decem- 
brie '89. Am constatat cu interes lipsa narcisismului aucto- 
rial, a trucurilor gratuite, a contrapunctului muzical banal, a 
antitezelor ieftine, a comparaţiilor facile, menite să obțină 
reacţii rapide şi zgomotoase. Este evitată astfel o întreagă 
„retorică“ penibilă, devenită manieră în producțiile post-re- 
volutionare. Cea de-a treia caracteristică propulsează filmul 
dincolo de limitele unei simple reconstituiri printr-un film de 
montaj. Conștienți că nu există obiectivitate absolută, autorii 
fac din camera de filmat personaj (nu doar intermediar al 
unei naratiuni) capabil de „emoţii“, pátrunzind în diferite 
spaţii, reluînd aceleași imagini din diverse unghiuri, în ra- 
łenti, alb-negru sau color, încremenind in stop-cadru, schim- 
bindu-şi identitatea (camera „de protocol" devine primul 
martor „revoluționar“ al fugii dictatorilor), surprinzind alte 
camere de luat vederi si lăsindu-se la rindul sau filmată. Am 
putea spune că avem de-a face cu un metalimbaj, documen- 
tarul vorbind despre sine insusi’si despre posibilităţile lui de 
a reflecta realitatea. impresia este intarita de un cadru final, 
în care apar documentaristii de la studioul „Sahia“, gata să 
surprindă pe peliculă procesul cuplului Ceauşescu care ur- 
meaza să fie transmis la teievizor: este un soi de autograf in 
imagini al cineaștilor, asemănător autoportretului pe care 
vechii maeştri „ai picturii îl disimulau în planul αἱ doilea al 
propriilor creaţii, pentru a-şi imortaliza astfel chipul.si a-și 
afirma paternitatea asupra operei. N 


9 


Lucian GEORGESCU 


Vă răspunde: 


Roxana leremia, Suceava; Marian lordănescu, 
Buzău; Florina Kemeny, Timișoara: Adrian- 
Dan Stoian, Bucuresti; Gianina Tănase, lași: 


Richard Chamberlain. Nascut ta Los 
Angeles, 31 martie 1935. Părinţii lui nu au 
avut nici o legătură cu lumea spectacolului. 
Richard Chamberlain a vrut mai imtii sa facă 
pictură, dar — spune el — „plictiseala m-a în- 
depărtat rapid de şevalet. Pur și simplu ma 
„apuca somnul cu penelul in mina". Se hota- 
raște sa urmeze cursu! unei școli de artă dra- 
matica, sperind să scape astfel de o timidi- 
tate exagerată. Se răzgindește și, la îndemnul 
unui prieten, se înrolează în armată. Pleacă 
în Coreea unde va rămîne peste doi ani. În- 
tors acasă urmează cursurile școlii dramatice 
conduse de Jeff Corey. Ca să-și piateasca 
orele, lucrează ca vinzator într-un supermar- 
ket și muncitor necalificat pe un șantier de 
construcţii. În 1960 obține primele două ro- 
luri (secundare) in The Secret Purple Red οἱ 
A Thunder of Drums. 1961 — semnează un 
contract cu studiourile MGM si devine „Dr. 
Kildare“, eroul serialului cu același nume. Fil- 
mul repurtează un succes enorm, iar Richard 
va primi 12.000 scrisori pe săptămină timp de 
5 ani. Joacă pe Broadway în „Mic dejun la 
Tiffany", avind ca parteneră pe Mary Taylor 
Moore. Spectacolul este însă un fiasco. La 
sfirsitul anilor '60 dupa roluri de mina a doua 
in Petulia, Nebuna din Chaillot, Simfonia pa- 
tetică și nemulțumit de scenariile ce i se ofe- 
reau, traversează Atlanticul și „face teatru" — 
cu mare succes — pe scenele londoneze. 
Aceasta îl readuce în atenţia producătorilor 
de televiziune care îi oferă rolul principal în 
serialul Shogun, ecranizarea unui best seller 
de James Clavel (carte ce a fost tradusă şi la 
noi). Urmează Pasărea spin — tot pentru te- 
leviziune si tot un un alt succes răsunător. Pe 
ecranele noastre a mai fost văzut în Lady Ca- 
roline (în rolul lui Byron) şi Contele de 
Monte Cristo. Viața sa sentimentală este mai 
putin cunoscută, Chamberlain avind oroare 


de publicitate şi trăind retras, undeva în Ha- 


wai. Tot ce se stie este cà îl leagă o strinsă 
prietenie de Linda Evans, vedeta serialului 
Dinastia. 


Boto: anu Florica, Bacău; iris Mihăilă, 
Mangalia; ion Frunză, Focșani; Andriana 
=. a lovan, Baia Mare; Livia Μο[ίω, Alba 

a: 


Christopher Reeve. 39 de ani. Con: 

derat prototipul eroului american: înalt, bine 
facut, ochi albaștri, suris fermecător, se con- 
sidera un romantic. „Ghinionu! meu este ca 


am umerii prea lati spune el cu umor. Pen-. 22 


tru toată lumea este însă Superman. Contrar - 


tuturor aparentelor, Reeve este un actor de 
formaţie clasică, şi provine dintr-o familie de 
intelectuali: tatăl este un eminent specialist în 
literatura rusă, profesor la celebra Universi- 
tate Yale şi redactor șef al unei reviste de li- 
teratură; mama — ziaristă; fratele — arheo- 
log; sora — medic. La 9 ani, micul Christo- 
pher se hotărăște să devină actor. Familia nu 
se opune, democraţia fiind la mare cinste în 
familia Reeve. Urmează cursurile celei mai 
academice școli de teatru (.Juilliard"), total 
anti Actor's Studio. După absolvire, directorul 
John Houseman îl convoacă în biroul său şi-i 
spune: „Domnule Reeve, dumneata ai talent 
cu carul si îți prevăd o frumoasă carieră in 
repertoriul clasic. Asta doar daca nu ti se va 
oferi un obscen munte de bani ca să faci alt- 
ceva“. Proaspătul actor debutează pe scena 
teatrului Universităţii Princeton, apoi un lung 
stagiu la „Old Vic" si „Comedia franceză". 
Aşa cum zboară de la New York, la Paris şi 
Londra, tot așa trece de la Euripide şi Sopho- 
cle la Shakespeare și Tennessee Williams. 
Joacă astfel în peste 90 de piese. Dar la ori- 
zont se profilează... acel obscen munte de 
bani numit Superman. Foarte tentant pentru 
un actor care nu cistiga decît 750 dolari pe 
săptămînă. Reeve acceptă rolul și prietenii 
din teatru nu-i mai vorbesc pentru că, spun 
ei, a juca un erou de bandă desenată și încă 
in film, cînd esti un actor clasic este culmea 
dezonoarei. Superman îi oferă lui Reeve posi- 
bilitatea de a-şi împlini visele copilăriei isi 
cumpără un iaht de 23 m lungime și un avion 
(pe care îl piloteazà el însuși, fiind de altfel 
Cistigátor a mai multor medalii la diverse 
concursuri aeriene). Apare $i fericirea (infir- 
mind proverbul cu banii n-aduc fericirea...) 


prin persoana lui Gae Exton, fostă manechin. 
Cei doi copii, Matthew si Alexandra i-au legat 
si mai mult în ciuda faptului că nu s-au pre- 
zentat în fata ofițerului de stare civilă. în ulti- 
πίω! timp, fiindu-i teamă de inregimentarea 
lui într-un anume fel de roluri, Christopher 
Reeve a acceptat să interpreteze tot felui de 
„negativi“ incepind cu ucigași si terminind cu 
psihopati şi homosexuali. 


Doina STĂNESCU 


chema la care Roland 

Barthes reducea 

esența tragediei raci- 

niene, „A îl iubește pe 

B iar B cu disperare 

pe C" se potrivește de 
minune cu trama serialului Twin 
Peaks, atit de prompt sosit pe micile 
noastre ecrane. Numai că, deşi singe- 
roase, evenimentele care pun în 
alertă poliția în micul orășel american 
din statul Washington, nu au dimen- 
siune tragică. Nu au vrut-o autorii 
David Lynch gi Mark Frost. 

Declansatà de găsirea cadavrului 
unei liceene, frumoasa Laura Palmer, 
ancheta condusă de excentricul 
agent Ε.Β.Ι. Dale Cooper descoperă 
că printre cei 51.000 de locuitori nu 
puţini sint cei care au ceva de as- 
cuns. Mai toți duc o viață sentimen- 
tală dubia sau chiar triplă. În acest 
loc izolat de lume și destinat unei 
existente banale, totul se relevă neo- 
bignuit sub lupa detectivului. 

De fapt, intrebarea de la care por- 
neşte episodul-pilot, „Cine a ucis-o 
pe Laura Palmer?" ii cam lasă rece pe 
cei din Twin Peaks. Apropiatii ei au 
prea multe încurcături ca să-i preo- 
cupe acest lucru iar bizarul detectiv 
descoperă atitea piste posibile încit e 
fascinat de speculaţiile mentale pe 
care le poate face în legătură cu ele. 
Cooper isi ține jurnalul zilnic impri- 
mindu-si gindurile pe un minicaseto- 
fon botezat Diane si nu se poate ab- 
tine de la divagatii socante. „Mă gin- 
desc dacă vom afla pina la urmă cum 
a murit președintele Kennedy sau 
Marilyn Monroe?“ se întreabă el reto- 
ric, ca si cum misterele de la Twin 
Peaks ar fi prea neînsemnate pentru 
apetitul său de a investiga. Efectul 
umoristic al unor astfel! de comentarii 
subminează permanent tragicul - în 
acest serial care igi permite luxu! de a 
ignora canoanele genului. ν 

Singura regulă respectată de reali- 
zatori este cea a aminării. Cerinţele 
publicului de a afla cit mai tirziu cine 
e asasinul sint respectate Dar Twin 
Peaks nu este propriu-zis un film de 
acţiune. Desi are o-intrigă polițistă si 
nenumărate sub-intrigi, acesta iși de- 
rulează cele mai importante și specta- 
amro, caper în plan psihic. Un 
studiu upra degradării morale și 
perversitatii devine, încetul cu încetul, 


- acest divertisment de simbătă seara. 


Chiar si psihiatrul, interpretat de Russ 
Tamblyn (cunoscut din Tom Degeje- 
lul) ptezintă semne de anomalie psi: 
hică. Ceea ce nu este surprinzător 
pentru spectatorii nostri care au avut 
ocazia, în ultimul an, să se familiari- 
zeze cu universul bizar si apăsător al 
lui David Lynch (vezi filmografia in 
nr.28/1991), vizionind Suflet sálbatec 
şi Catifeaua albastră. 

Granița dintre feerie și coșmar este 
foarte labila în toate peliculele auto- 


3 


Mistere la 


Lynch: 
„Mă bizui 
pe contrastul 
straniu, 
Dacă 
un film 


nu e bizar 
este 
o experienţă 
care 
nu mă 
interesează”. 


- rului. Sub o aparenţă idilica se pot 


descoperi monstruozitati. Lynch isi 
respectă poetica si în acest serial 
unde diferența dintre aparenţă si 
esenţă frapează mai ales in viața de 
familie. Soti care se detestă și care se 
înşeală, eleve-model cu apucáturi de 
curtezană, verigoare şi cumnati aflati 
în relații de ură sau ambiguitate ero- 
tică, iată numai citeva din-dezvăluirile 
de la Twin Peaks ce conturează un 
pamflet impotriva „normalităţii“ clasei 
de mijloc, atit de preocupată de res- 
pectabilitate. 

La capitolul coșmar, Lynch face in 
Twin Peaks o nouă descoperire. Re- 
velaţiile din vis ale personajelor încep 


să dea un nou curs anchetei. Agentul 
Cooper nu se mai bizuie atit pe meto- 
dele învățate la scoala, cit pe indiciile 
visate. Asociaţiile si eliminările de 
piste făcute după aceste sugestii oni- 
rice sint de tot hazul. 

Umorul, chiar în varianta sa neagră, 
este probabil unul dintre motivele ne- 
obișnuitului succes de public αἱ seria- 
tului. Extraordinara audienţă a aces- 
tuia a schimbat ritmul vieţii în mica 
localitate unde s-a filmat. Cafeneaua 
„Dublu R", cea care face tartele cu 
căpșuni atit de savurate de agentu! 
Cooper, a trebuit să-și tripleze perso- 
nalul pentru a face faja numărului 
mare de clienti. În local se află o 


enormă listă de semnături întocmită 
de wird care cer prelungirea seria- 
lului. κ 

Deşi flatat de aceste cereri, David 
Lynch nu s-a arătat interesat de con- 
tinuarea episoadelor. Primejdia ruti- 
pei l-a făcut să renunţe la tentatie. În 
schimb, el a facut un film de lung 
metraj în care s-a amuzat să inver- 
seze datele intrigii. Acesta a fost pre- 
zentat la ediția din acest an a Festiva- 
lului de la Cannes. Pentru cinefilii cu 
pasiunea comparatiilor, un subiect 
mai mult decit incitant. 


Dana DUMA 


Twin Peaks. Produc- 


E S. hl ola pro- 


= " Davi πα gi 
ark Frost; imaginea: 
Ron Garcia; muzica: 
Angelo Badalamenti; 
cu: Kyle Mac Lachian 
(Dale Cooper), Mi- 
chael Ontkean (seriful 
Harry Truman), Lara 
m Boyle (Donna), 
Sheryl! Lee (Laura Pal- 
mer), Joan Chen (Jo- 
celyn Packard), Piper 
Laurie (Katherine Mar- 
tell), Ray Wise (Le- 
land Palmer), Russ 
Tamblyn (psihiatrul 
Jacoby), Grace Za- 
briskie (Sarah Pal- 
mer) Erik Dare (Leo 
Johnson), Sherilyn 
Fenn (Audrey) : 


— :“ 


< 


SHERILYN FENN, La 27 de ani, de- 


clară că încă se mai caută pe sine: chiar daca 
succesul a ajutat-o, abia e pe cale să dobin- 
dească o anume seninătate, un anume calm 

intrebată dacă are ceva pe lume de care sa 
fie foarte mindră, s-a gindit o clipă şi a ras- 
puns cá mindră nu e decit de profesia ei. 

Amintind vag de Natalie Wood, brunetă, cu 
ochi albaștri, buze ca cireasa si — ca side- 
ful, are o alunita înspre colțul ochiului sting 
şi vorbește enorm cu miinile, ceea ce e, pro- 

Jil, o moștenire de la mama ei de origine 
italiană (prin anii '70 muziciană în „Suzi Qua- 
tro Band"). Tată! ei e irlandez. Deci fata este 
rezultatul unui melanj exploziv, imprevizibil 
Ride fără să fie vreodată cu adevărat veselă 
şi are un tic: din cind in cind igi pipáie dia- 
mantele care-i impodobese urechile. 

La început a fost animatoare într-un club 
din Los Angeles, apoi o necunoscută In bata- 
lionul starletelor, ca brusc să fie cotată ca 
unul din sex-simbolurile ecranului american 
odată cu rolul in care o distribuie David 
Lynch în serialul Twin Peaks. Audrey Horne 
îi aduce nu doar gloria, ci și o nominalizare 
pentru premiile Emmy și un Glob desur. in 
solenta personajului cameleonic, actrița o 
dozează cu o veritabilă virtuozitate pe par- 
cursul acestui maraton tv despre care s-a 
spus cà va revoluţiona genul: „David m-a sfa- 
tuit să-mi ascult inima, să cred în ea, să mă 
las înglobată ei..." 

Pentru urmátorul film, Hit Man (1991), 
schimbá genul devenind o toantá incon- 
ştientă ameninţată de un asasin plătit (Forest 
Whitaker), la concurență cu Sharon Stone, 
iar ucigașul în fata victimelor prea seduca- 
toare... clachează. Regizorul acestui film, Roy 
London, a definit-o astfel: „Sherilyn e o com- 
binatie miraculoasă de vulnerabilitate și tărie 
de caracter“. Într-adevăr, ceea ce frapează la 
Sherilyn Fenn este forța personalităţii sale, 
are temperament și autoritate si știe incotro 
se îndreaptă: spre culme! Ceea ce nu o im- 
piedică totuși să declare că și-a gásit anume 
puncte comune cu personajul din Hit Man 
pentru că-această femeie descoperă ca oa- 
menii o tratează totdeauna ca pe un obiect 
ceea ce se întîmplă atit de frecvent cu actri- 
tele 

În filmul ei de debut, Hardball’s, situați 


era oarecum inversă: blonda platinatá pe 
care o interpreta era o tinara din înalta socie- 
tate care singură iși inmorminteaza viitorul 
cazind in braţele unui ins oarecare (partener 
Richard Tyson). 

Sherilyn a jucat de curind într-o re-ecrani- 


_ zare a piesei lui Steinbeck Oameni și șoareci 


$i după această experienţă se laudă ca poate 
depista o minciună de la un kilometru. (2). 
in prezent companionul ei este un fotograf 
pe nume Barry Hollywood, după ce, de-a 
lungul timpului a fost văzută în compania 
wor vedete ca Johnny Depp, Prince, Dweezil 
appa. 
Secretul frumuseții salę, dacă νᾶ intere- 
seaza: „Beau multă apă minerală, dorm mult 
si folosesc măști ca să-mi curat fata. Periodic 
imi schimb culoarea părului.“ 


KYLE MacLACHLAN. nascut ia va- 
kima (statul Washington), studiază actoria la 
Universitatea din Seattle şi debutează la Fes- 
tivalul Shakespeare de la Oregon („Romeo si 
Julieta", „Iulius Cezar”, „Henry V"). 

Din 1984 va întreţine o legătură profesio- 
nală continuă cu David Lynch care-i dirijează 
debutul ca vedetă în SF-ul Duna, înainte de 
a-l face protagonistul așa-zisei trilogii para- 
noia: Catifeaua albastră, Twin Peaks si Twin 
Peaks, focule, vino cu mine! 

Despre acest erou lynchian s-a spus cá ar 
fi un alter-ego al regizorului, reprezentat 
într-o ipostază ,candidá"! Lucrul cu Lynch, 
MacLachian î apreciază într-un mod original 
„E ca un cappucino dubiu luat dimineaţa si 
un excelent Cabernet seara“, Sub privirea lui 
Lynch, ființele umane devin o pastă informa 
modelabila ta infinit, iar personajul său este 


6 Kyle MacLachian 
cu Lara Flynn Boyle 


chiar cel ce mijloceste materializarea viziuni- 
lor regizorale — vise, mesaje sibilinice — 
ajungind, datorită soluțiilor supranaturale, să 
acționeze şi ca un deus ex machina. Prin an- 
glo-saxonul Dale Cooper, flegmatic pina la 
caricatură, e vizat un anume ideal de ordine 
și puritate. Artist „pervers“, Lynch se folo- 
seste de o fațadă morală incoruptibilă (agent 
FBI!) pentru a scoate si mai mult în evidență 
planul doi: abisul (culmea!) răului care e o 
entitate inseparabilă a fiecărei ființe în parte, 
dar si a subconstientului colectiv. Cooper nu 
deduce, ci are viziuni, de unde și poezia stra- 
nie a personajului pentru că cel ce interpre- 
tează „oracolele”, sub aparența sa de inspec- 
tor atoateștiutor, îl reprezintă în fond pe ar- 
tistul desprins de lumea concretă. Dacă Coo- 
per e obiigat să comunice cu cel de sus, e 
pentru că semenii săi nu-i „spun“ nimic, 
chiar î dezgustá. Asa se face că are drept 
confident un dictafon numit Diane (o ipote- 
tică secretară) si asta pentru că superiorul 
sau din FBI e surd ca o cizmă (într-o apariţie 
iariantă însuşi David Lynch!), iar Pythia lo- 
cală preferă să dialogheze cu un.. butuc. De 
aici, probabil, apetitul lui pentru natură şi 
mincare, care-i stimulează — s-ar zice — per- 
spicacitatea și sagacitatea necesare în con- 
ducerea anchetei ce derulează firul unei in- 
τοὶ mai mult psihologice decit polițiste. 

Devenit una din figurile cele mai familiare 
ale micului ecran, este ales să joace în Doors 

1991): printre fantasmele mitului creat în ju- 
rul cintaretułui Jim Morrison și reinviat de 
Oliver Stone se numără și organistul Ray 
Manzarek, interpretat de un MacLachlan de 
nerecunoscut cu plete blonde și ochelari. 

Această aventură „pe note“ la granița din- 
tre realitate si ficțiune ii va permite să se aco- 
modeze uşor la versiunea muzicală a „Mize- 
rabililor" realizată de australianul Bruce Be- 
resford. 

Momentan filmează o nouă adaptare a 
„Procesului“ kafkian, pe scenariul lui Harold 
Pinter şi în regia lui David Jones. 

Si un amănunt... sexy: amorul nebun ince- 
put în timpul filmărilor la Twin Peaks cu Lara 
Flynn Boyle, interpreta Donnei, continuă! Do- 
vadă, fotografia alâturată. 


Irina COROIU 
21 


BU 


exchange house 


TEWEKZAJYY 


O AMBIANTA DISTINCTA, USOR DE RECUNOSCUT 


BUCURESTI Cotroceni 18 tel: 377 522 
Kogalniceanu 41 tel: 149 093 
Plata Presel Libere 1 (Pavillon T) 
George Cosbuc 1 tel: 120 052 
lon Cimpineanu 17 tel: 148 061 
Smirdan 29 tel: 148 576 
Linariel 82 tel: 757 825 
Piata Lahovary 5A tel: 595 175 
Cringasi 8-10 


ALEXANDRIA Hote! "Teleormanul" 

ARAD Revolutiei 55 tel: 966/22 177 
BACAU Mihal Viteazu 1 

BRAILA Piata Traian 1 

BRASOV Eroilor 27 tel: 92/142 067 

Plata Statului 27 tel: 92/151 251 

CLUJ Doja 2 

CONSTANTA Carpati 5 


Sat vacanța 
Tomis 18 


Tomis 218 


qu Um ACCESIBILE ORIG 


2 


ko 


CRAIOVA Restaurant Select 

DROBETA TR.SEVERIN Numa Pompiliu 34 tel: 978/26076 
GALATI Brailei bl. BR 1C tei: 934/13 255 

IAS] Costache Negri 62 


NEPTUN Hotel Caraiman 


Hotel Transilvania 


ORADEA Patriotilor 4 tel: 99/136 477 
PITESTI Victoriei 5 
RADAUTI Piata Unirii 67 


SIBIU Zaharia Boiu 2 
Piata Mare 8 


SIGHISOARA Herman Oberth 1_ tel: 950/75 450 
SLATINA Casa Tineretului 

SUCEAVA Stefan cel Mare 48 

TIRGU MURES Primariei 2 tel: 954/25 747 
TIMISOARA Bocsei 3 

TULCEA Portului 2 tel: 915/14 089 


ai 


Ou 


cuplu inteligent si autoironic: 


Anne Bancroft si Mel Brooks (A fi sau a nu fi) 


A FI SAU A NU FI 


Producţie: S.U.A., 1983; Regia: Alan John- 
son; Scenariul: Thomas Meehan, Ronny Gra- 
ham după scenariul lui Edwin Justus Mayer: 
Cu: ΜΘ! Brooks, Anne Bancroft, Tim Mathe- 
son. Cristopher Lloyd. 


łata un film care poate resuscita pasiuni in 
eterna discutie despre oportunitatea remake 
-urilor. pie sau versiune? Mel Brooks a 
cărui prezenţă îşi pune puternic pecetea asu- 
pra peliculei, deși nu semnéazá regia, ras- 
punde la această întrebare: „Atunci cînd re- 
taci un clasic nu este vorba despre un re- 
make, ci de o nouă prezentare a unei opere 
intrată în istorie”. Zis și făcut. A fi sau a nu fi 
din 1983 respectă tocmai linia narativă a fil- 
mului cu același titlu realizat în 1942 de Ernst 
Lubitsch, dar propune o nouă viziune asupra 
subiectului. 

Micile transformări aduse poveștii despre 
un cuplu de actori de varieté in zilele ocupa- 
rii Poloniei de trupele hitleriste nu modifica 
esența satirei, îndreptată “desigur împotriva 
nazismului. și a intolerantei rasiale. Culisele 
teatrului sint zugrăvite savuros iar gagurile se 
iniantuię cu fluiditate, in bună tradiţie bur- 
lescă. Nu știu de ce producătorul Mel Brooks 
i-a ales ca regizor pe Alan Johnson, cunos- 
cut coregraf aflat la prima experienţă cine- 
matograficà. El are evident meritul de a plasa 
intregul spectacol în universul brooks-ian, re- 
cunoscut cu plăcere de cinetilii care adoră 
Frankenstein junior, Comedie mută 77 sau 
Marea neliniște. Cu siguranță că Brooks nu 
s-a limitat la interpretarea unei partituri si a 
propus soluţii regizorale care stimulează ex- 
primarea în vervă a umorului său atit de spe- 
cific. El oferă un -adevărat recital alături de 
Anne Bancroft, partenera sa din film si din 
viata. Un cuplu inteligent si- autoironic, ce 


Polisportivul Charlot 


(Urmare din pag. 10) 


poncipala comoară de gag-uri a peliculei, 
justificind, desigur, insugiriie polisportive 
de voie si de nevoie — ale eroului. Am putea 
vorbi, chiar, de ,decatlonistul" Charlot, tinind 
seama de toate „probele“ (de alergări, sărituri 
$i aruncări) la care este supus eternul vaga- 
bond cu melon, mustăcioară si baston în tre- 
cerea sa prin lumea atit de trecătoare (şi ea). 
bufoneria, melodrama și tragismul fiind prin- 
cipalele criterii în stabilirea unor adevărate 
recorduri mondiale, rămase în picioare pina 
astăzi, deși atitea și atitea recorduri au fost 
doborite, inclusiv acela ce părea etern al lu! 
Bob Beamon. 

Chariot decationist? Charlot polispostiv? 
De ce nu, din moment ce Chariot, de-a tun 
gul anilor, a trecut prin atitea. a fost — deo 
potrivă — ziarist, portar. cineast, dansator 
logodnic abandonat, întreprinzător, figurani, 
ucenic, maturator, gentleman, vinzator. pom 
pier, muzician, noctambul, croitor. betiv, oc 
nas, fermier, zidar. pastor, explorator sofitar, 
acrobat, ba, într-un același film, fiind si bar 
bier (evreu) și dictator (de Tomania). Numai 
un actor „polisportiv“ — nu-i asa? — poate 
trece prin atitea! 


asigură şi de această dată momente de anto- 
logie. 

Comparatia dintre pelicula inspiratoare și 
remake-ul prezent acum pe ecranele noastre 
poate imparti spectatorii în două tabere. Fata 
de rafinamentul si subtilitatea lui Ernst Lu- 
bitsch, gagurile lui Mel Brooks pot părea 
conturate in tuse prea groase. Balanța se în- 
clina în favoarea noului A fi sau a nu fi daca 
apreciem descrierea plină de culoare, căldură 
şi umor complice, făcută lumii spectacolului 
Oricum, filmul are calitatea pe care ar trebui 
sp aibă orice remake: este o lectură perso- 
nalà 


UITE CINE VORBESTE 


Producție: S.U.A., 1989: Regia și scenariul 
Amy Heckerling; Cu: John Travolta, Kirstie 
Alley, Olimpia Dukakis, George Segal, Abe 
Vigoda. 


O neobișnuită abilitate de a transforma un 
subiect de melodramă într-o comedie explica 
probabil succesul acestui film care s-a aflat 
in fruntea box-office-ului pretutindeni în 
lume. O mamă celibatară care reușește să 
găsească un tată pentru simpaticul ei bebe- 
lus, iată o situație aptă să smulgă lacrimi 
chiar gi spectatorilor mai sceptici. Povestea 
ar fi rămas lacrimogenă dacă realizatoarea 
n-ar fi avut ideea de a-i acorda micutului ro- 


- lu! de raisonneur, inzestrindu-l cu ironie si 


luciditate, chiar înainte de a se naște. Co- 
mentariul său asupra evenimentelor în care 
este, desigur, implicat, face toți banii 
Viziunea micutului asupra lumi celor ma- 
turi nu este deloc naivă. Unde mai pui ca vo- 
cea i-a fost împrumutată de celebrul Bruce 
Willis ce isi păstrează din serialul Maddie și 
David accentele smecheresti și caustice. Se 
aude ca nonconformistul actor ar fi încasat, 
numai pentru acest post-sincron, patru mi- 
lioane de dolari. În orice caz i-a meritat, de 
vreme ce farmecul peliculei se bizuie în așa 
mare mâsură pe contribuţia lui. Și asta cu 
toate că Uite cine vorbește are ca vedete pe 
frumoasa Kirstie Alley și pe 'duiosul John 


. Travolta. Admiratorii cintaretulu și dansato- 


rului din Febra de simbătă seara au rămas 
mult mai puțini decît fanii lui Bruce Willis. 
Recunosc, mă Număr printre cei din urmă. 


MONSTRUL SÎNGEROS 


Pr : S.U.A., 1981; Regia: Joe D'Ama- 
to; Cu: Tisa Farrow, George Eastman, Save- 
rio Vallone, Margaret Donnelly, Merk Bodini. 


Cine se simte atras de genul horror nu va fi 
dezamăgit de Monstrul singeros. Filmul isi 
respectă promisiunea din titlu şi nu se zgir- 
ceste cu omorurile, actele de canibalism 
scenele de isterie. Recuzita abundă în cuțite, 
topoare, schelete, cărți de joc cu semne râu 


58 Un copil declanşează un love-story: 


Echipa 


Uite cine vorbește cu Kirstie Alley și John Travolta 


redacțională 


Redactor-sef — Adina Darian 


loana Statie, Dana Duma, irina Coroiu, Dolna Stănescu, 
Bogdan Burileanu, Lucian Georgescu, Rolland Man, Victor Stroe 


Tiparul executat la Regia Autonomă a Imprimeriilor — 


Imprimeria CORESI” Bucuresti 


Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucuresti — 41917, tel. 17.38.71. Exemplarul LEI 35 


ποτε din străinătate se pot adresa prin .RODIPET" S.A. P.O.BOX 33-57, 
'eley 11995, 11034, FAX 90-17.40 Bucuresti. — Piaţa Presei Libere nr. 1. sec- 


torul 1 București 


film important 


film bun 
poate reţine atenţia 
te lasă indiferent 


prevestitoare. Culoarea rosie domina ecranul 
pe care se petrece o crimă la fiecare cinci 
minute. 

Plătitorii de bilete nu se vor simţi, cred, 
traşi pe sfoară. Dacă au venit numai pentru o 
calatorie prin tunelul ororilor, de asta și vor 
avea parte. Despre calităţile cinematogratice 
ale peliculei nu putem vorbi. Efectele sint 
grosolane iar punerea în pagină a subiectului 
e mediocră. La ce ar folosi atunci să vezi un 
asemenea film? Ar fi, poate, o terapie an 
ti-soc în aceste zile cînd socurile au fost Ji- 
beralizate". 


FANTOMA TUFISURILOR 


Producţie germană, 1989; Regia: Vera Lo- 
ebner; Scenariul: Ellen-Maria Jager; Cu: Rol! 
Ludwing, Kurt Bowe, Marianne Wunscher. 
Detlef. Giess, Barbara Dittus. 


Ecranizare după un roman de Karl May, fil- 
mul este una dintre ultimele producţii „Defa 
Berlin“. Dezamăgire pentru admiratorii scrii- 
torului, autorul unor subiecte de western. 
Această melodramă despre un om condam- 
nat pe nedrept care, după douăzeci de ani, 
elucidează misterul crimei care îi fusese atri- 
buită are însă citeva argumente de interes. 
Ceea ce impresionează în special este minu- 
tiozitatea reconstituirii de epocă (sfirgit de 
secol al XIX-lea), calitatea recuzitei, a costu- 
melor. Nu-i de mirare că studioul! est-berli- 
nez, rebotezat „Babelsberg“, a fost achizitio- 


. nat de o firmă franceză. Bunii săi profesio- 


nisti si uriașa bază tehnică vor continua sa 
producă. 


Dana DUMA 


--ω κ. 


Prinţesa patinajului 


(Urmare din pag. 10) 


genunchi. diamante la incheieturile miinilor si 
un zîmbet cuceritor pe buze”, „intotdeauna 
purta orhidee pe care şi le cumpara singura”, 
*„chiar si în timpul zilei etala blănuri de her- 
mină, vulpe. pene“, iar „in caz că nu erai si- 
gur că e Sonja Henie, te puteai convinge pri- 
vind portretul în miniatură încrustat în dia- 
mante pe care-l agăța întotdeauna la rochiile 
sau palariile ei“. 

Drumul spre legendă αἱ patinatoarei — ac- 
trite era larg deschis. 

Prin Sonja Henie, pariul americanilor cu 
„revista cinematografică pe gheaţă“ fusese 
cistigat. Actriţa va abandona ecranul in 1948 
şi va muri în 1969, ca urmare a unei neiertă- 
toare leucemii, în avionul care o ducea spre 
Oslo, orașul ei natal. Ü 

ice-show-u! devenise, între timp, însă, un 
gen cinematografic-vedeta, prin alte printese 
şi print’ ai patinajului. Din filmografia genului 
— bogată, pe toate meridianele — voi ratine, 
acum, doar cîteva titluri: Carnavalul alb (cu 
Joan Crawford, 1939), filmele austriece Visul 
alb (1943), Primăvara pe gheaţă (1951), Sim- 
î.nia de aur (1956) si Cumparafi un balon 
(1962) — acestea două din urmă cu celebrii 
sportivi Ina Bauer si Tony Sailer —; filmele 
ruseşti Fantezie de iarnă (1960), Steaua bale- 
tutui (1964); filmul unguresc Raze pe gheaţă 
(1962) sau cel-american — ca să ne intoar 
cem de unde am plecat — Albă ca Zăpada şi 
cei trei clovni (1961)... 


Sportul ca alegorie 


(Urmare din pag. 11) 


haustivă — cine au fost eroii citorva pelicule 
românești (multe dintre ele uitate, doar 
două-trei pe nedrept): mici fotbaliști din Min- 
gea; „mari“ fotbalişti în Băieţii noștri; atleți 
(ce alt sport putea să facă... Mircea Crişan?) 
în $i Wie face sport: boxeri in Knock-out; ci- 
clisti, desigur, in Vin cicliști, iarăși fotbaliști 
in Fair-Play; parașutiști, desigur, în Paragutis- 
tii, iarăși fotbaliști în Totul pentru fotbal; rug- 
bişti în Mijlocaș la deschidere; bobeuri in 
Stele de iarnă; canotori în Croaziera (care, 
orice-am zice noi, ramine unul dintre cele 
mai valoroase filme românești ale tuturor tim- 
purilor); boxeri in Ringul; turisti in Concurs; 
crosişti în Kilometrul 36 gimnaste în Cam- 
pioana... 

Asupra cărui.film străin sa ne oprim in pu- 
inele rînduri care ne-au rămas? De la vis- 

ontianul Rocco si frații săi pina la filmul 
gruzin Meciul secolului, de la Marea cursă la 
Maratonul de toamnă, de la Viața sportiva la 
Jucătorii de de la Singurătatea alergăto- 
rului de cursă lungă la Carele de foc, sportul 
a prilejuit cinematografului destule ,pretexte" 
de capodoperă. 


23 


PE ECRANE 


Φµιοα- ” 0O.-—ultco-o