[RD] Anna Dale_Soptindu-le Vrajitoarelor

Arma Dale 


ŞOPTINDU-LE VRĂJITOARELOR 




Arma Dale 


ca 

3optii)d(He 

Vrăjitoarelor 



CUPRINS 


CAPITOLUL INTÎI / O călătorie neprevăzută.9 

Capitolul Doi/Roti de tors.20 

CAPITOLUL Trei / Descoperirea unui Sabat al vrăjitoarelor.. 29 

CAPITOLUL PATRU / Vrăjitoarele Urzicii-Moarte.42 

Capitolul Cinci/O fata obositoare .52 

CAPITOLUL ŞASE / Borcane în bibliotecă .61 

Capitolul Şapte / Prima criza de nervi.73 

Capitolul Opt / Scena unei crime .82 

Capitolul Noua / Tîrgui de la Miezul Nopţii.94 

Capitolul Zece/S quib vorbeşte .106 

Capitolul Unsprezece / Stuim şi Drang. 115 

Capitolul Doisprezece / Doua Ţipete de Bufniţa.122 

Capitolul Treisprezece/O adunare de lilieci . 135 

Capitolul Paisprezece / Monştrii din Much Marele .... 147 

Capitolul Cincisprezece / în afara pădurii.154 

Capitolul Şaisprezece / Idei geniale şi veşti şocante ... 162 

Capitolul Şaptesprezece/P ropunerea lui Joe.166 

Capitolul Optsprezece / Căutări la lumina lanternei ... 174 
Capitolul Nouăsprezece / La noid, spre Tillygrundle .. 187 

Capitolul Douăzeci / Complicea lui Logan.193 

CAPITOLUL DOUAZEQ şi UNU/Beţişoarele Sorţii.204 

Capitolul Douăzeci şi doi/A muţit.214 

Capitolul Douăzeci şi trei /Pe şoptite.225 

Capitolul Douăzeci şi patru/T ransformări.233 

Capitolul Douăzeci şi cinci / Cuthbert se întoarce.243 























Pentru Mary 
Şi în memoria lui Magnus 




CifttrfOLUL toffll 

O călătorie neprevăzuta 


J oe se prăbuşi pe scaun şi îşi lărgi nodul de la cravata 
de şcoala. Geanta sa de voiaj ieşea în afara plasei pen¬ 
tru bagaje de deasupra capului, iar eticheta i se bălăn¬ 
gănea în faţa ochilor. Pe ea se putea citi: 

Joseph Binks 

c/o Doamna Merle Tavemer 
Aleea Cloister 2 
Canterburry 
Kent 

Smulse eticheta, o făcu ghemotoc şi o arunca în cel 
mai îndepărtat colţ al compartimentului. Femeia din faţa 
lui era prea adîncitâ în lectura ziarului ca sâ ridice măcar 
din sprinceana. Băiatul se lăsâ greu în scaunul sâu, 
dorindu-şi pentru a o suta oarâ în ziua aceea sa fi rămas 
la Londra de Crăciun. 

Era 20 decembrie. Privind pe fereastră, Joe văzu cîţiva 
oameni mergînd grăbiţi de-a lungul peronului, copleşiţi 
de povara sacoşelor. Aveau umerii lâsaţi şi feţele obosite 
ca toţi cei care aleaigâ dupâ cumpărături de Crăciun. Cu 
o zi înainte, Joe făcuse la fel. El şi tatăl sâu, Nicholas 
Binks, ajunseseră cu greu acasă de la supermarket cu 



10 


ANNA DALE 


sacoşele pline de cîmaţi, arahide, pişcoturi şi hîrtie de 
împachetat. 

Joe oftă şi se uita la ceas. Era patru fără cinci. Ieri pe 
vremea asta, stătea cu braţele pline de beteală, în timp ce 
tatăl său, cocoţat pe scară, bâtea piuneze în tavan cu tocul 
de la pantof. Sacoşele încărcate de pachete pe jumătate 
desfăcute erau împrăştiate pe covor, spre bucuria lui 
Hamish care-şi vîrîse nasul în toate. 

- Hşt! Ieşi de-acolo! strigase Nicholas cînd îl sur¬ 
prinsese pe Hamish furişîndu-se sub canapea cu o cutie 
de bomboane de ciocolată umplute cu mentă. 

- Joe, vezi ce face cîinele ăla! E pe cale să dea gata 
cadoul de Crăciun pentru doamna Ingledew. 

Ieri, Joe aşteptase cu nerăbdare ultima zi de şcoală şi 
cele două sâptâmîni minunate de vacanţă. Doar el şi tatăl 
său: să deschidă cadourile, să mânînce o grămadă de cio¬ 
colată, să se uite la televizor, sâ-1 plimbe pe Hamish în 
Tooting Common... 

Dar au primit apoi telefonul acela. 

Era trecut de miezul nopţii. Se aprinse o lumină, ce se 
strecură pe sub uşa de la camera sa. Joe auzi zgomotul 
paşilor tatălui sâu îndreptîndu-se către telefon. Apoi o 
exclamaţie înăbuşită. Urmata de cîteva oftaturi. Ţăcănitul 
receptorului pus în furcă, îl fâcu pe Joe sâ se ridice în 
capul oaselor. Paşii tatălui trecură uşor pe lîngâ uşa dor¬ 
mitorului sâu, şi lumina se stinse. 

Dimineaţa, Joe aproape că se împiedică de geaman¬ 
tanul sâu. Valiza cea cafenie şi uzată era pusâ în faţa uşii. 
Era plina de pînze de păianjen. Joe se uita îngrijorat la ea 
Ceva nu era în ordine. Cobori în graba scările şi trecu pe 
lîngâ valiza roşie a tatâlui sâu, care trona ameninţător în 
mijlocul holului. 



11 


ŞOPTJMDU-LB VRAJJTOARGIjOR 

Hamish se juca în bucătărie. Tatăl lui, rezemat de 
chiuvetă, molfăia o felie de pîine prăjită. Era îmbrăcat 
în costum. 

- Ascultă, fiule, îi spuse, cînd Joe apăru în prag. 
Mi-e teamă că... ştii, a apărut ceva. Mătuşa mea. E bol¬ 
navă. Ţi-o aminteşti pe mătuşa Adelaide, nu-i aşa? 

Joe se holbă la tatăl său. 

- Mi-a fost ca o mamă cînd eram copil. îmi pare râu, 
Joe, dar o să trebuiască să merg s-o văd. Nu se simte prea 
bine. 

Respiră adînc. 

- Uite care-i planul: într-o oră va sosi un taxi, aşa că 
pînâ atunci trebuie să-ţi faci bagajul. Taximetristul te va 
duce la şcoală. Apoi mă va duce pe mine la gara King’s 
Cross, de unde voi lua un tren spre Scoţia. 

Tatăl lui Joe mai muşcă o dată din pîinea prăjită Apoi 
îşi şterse cîteva firimituri de pe buze. 

- După ore, acelaşi taximetrist te va aştepta la poarta 
şcolii. Te va duce direct la gara Charing Cross. Trenul tău 
pleacă la ora patru fix. Am... cum să-ţi zic... am sunat-o 
pe mama tă Te aşteaptă să soseşti la Canterbuy înainte de 
şase. A... o să ai nevoie de ceva bani pentru taxi şi pentru 
biletul de tren, şi îşi scoase portofelul şi îi întinse fiului un 
teanc de bancnote. Joe se uită absent la bani. 

Nicholas Binks oftă 

- Uite, ştiu că ţi-ar plăcea să vii cu mine, dar nu te vei 
simţi deloc bine, pe cuvînt. Scoţia e aşa departe... şi va 
trebui să-ţi petrecei mai tot timpul la spital. Nu prea ar fi 
o atmosferă de sărbătoare, nu-i aşa? 

Hamish se aşeză la picioarele lui Nicholas şi privi cu 
jind la felia de pîine prăjită din mîna acestuia. Tatăl lui Joe 
ciufuli blana albă şi murdară a cîinelui. 



12 


ANNA DALE 


- Hamish va râmîne la doamna Ingledew. Joe, nu te 
uita aşa la mine! Nu-1 poţi lua cu tine. Adu-ţi aminte că 
lui Gordon nu-i plac animalele. 

Joe se aşeză pe un taburet şi începu să amestece nişte 
cereale într-un castron. 

- Uite ce e, Joe... îmi pare râu, continuă tatăl său. Ştiu 
cît de dezamăgit trebuie să fii, dar s-ar putea să dureze 
doar cîteva zile. S-ar putea să mă întorc înainte de 
Crăciun... Joe, mă asculţi? Spune ceva! 

Joe îşi puse lingura deoparte şi se uită împietrit la 
tatăl său. 

- Ai nişte marmelada pe bărbie, zise el. 

«V* 

Uşile se închiseră cu zgomot Apoi se auzi un şuierat. 
Trenul pomi hurducâind din gara Charing Cross. Joe 
aruncă o privire de-a lungul vagonului. Era aproape plin. 
Călătorii stăteau înghesuiţi, ţinînd în poală genţi şi 
pachete ce-ţi trezeau curiozitatea. Privirea lui Joe se opri 
asupra femeii din faţa lui. Netezi o pagină din ziar şi îşi 
răscoli poşeta pînâ ce găsi un stilou sidefat. Joe îşi lăsă 
capul pe spate, închise ochii şi clipi doar cînd un bărbat 
în costum cu dunguliţe se aşeză lîngâ femeie şi îşi scăpă 
pe jos telefonul mobil. 

Joe fii trezit de un tren care trecu în viteză pe lîngâ 
ei. îşi ridica bărbia îngheţată de pe geam, îşi frecă gîtul 
şi se uită la ceas. Cu toate că dormise douăzeci de 
minute, femeia cu ziarul nu-şi schimbase poziţia. Stătea 
liniştită, picior peste picior. îşi ţinea ziarul împăturit pe 
genunchi, iar stiloul şovâia deasupra paginii de cuvinte 
încrucişate. 

Neavînd altceva mai bun de făcut, Joe începu să o 
studieze. Femeia purta un costum de lînâ de culoare 



13 


ŞOFTJMVU-L£ VRAj:TCOAReLOR 

ix)z-portocalie şi o bluză neagră la baza gîtului. Era tunsă 
scurt şi avea pârul negru, cu excepţia unei şuviţe cenuşii 
în partea stingă. Proptiţi pe nas, stăteau o pereche de 
ochelari cu lentile în formă de semilună, pe deasupra 
cărora aruncă priviri reprobatoare cînd telefonul mobil al 
bărbatului începu să sune. 

Bărbatul scoase un telefon minuscul din buzunarul de 
la piept al sacoului şi-l duse la ureche. 

- Alo, spuse el. Mda, îs în tren. Nu prea râu. Am lăsat 
Londra cu mult în urmă. E totu’ mişto, mda. Ce-i aia? 
Marfă! îţi baţi joc de mine! Ah... ah...a. 

Joe căscă şi privi pe geam. Bărbatul avea dreptate. 
Londra era cu mult în urmă. Depozitele mari şi locuinţele 
înghesuite ale Londrei fuseseră înlocuite de şiruri 
nesfîrşite de copaci înalţi şi umbroşi. în întunericul care 
se lăsa cu repeziciune, lui Joe i se părea că seamănă cu 
nişte santinele care păzesc calea ferată. 

Cerul se întunecă şi Joe observă fulgi de zăpadă 
rotindu-se dincolo de geam. Joe îşi studie imaginea 
reflectată în fereastră. Era palid, chiar spectral, şi avea 
cearcăne negre sub ochi. Pârul blond-roşcat îi era zbîrlit, 
iar bretonul avea nevoie urgent de-o tunsoare. 

îşi smulse cravata de la gît şi schiţă un zîmbet. De 
obicei, mergea la Canterbury cu Morris Minor-ul vechi 
al tatălui său, care cu greu ţinea pasul cu celelalte maşini 
de pe autostradă. în momentul de faţă Mini Morris-ul se 
afla în grija lui Jim, mecanicul, deoarece în urmă cu trei 
zile i se spărsese un pneu şi intrase într-o cutie de scrisori. 
Pentru Joe, o călătorie cu un tren rapid şi confortabil era 
o ocazie rară. I se părea grozav să călătorească de unul 
singur, chiar dacă destinaţia era, de fapt, oarecum 
dezamăgitoare. Să-şi petreacă sărbătoarea Crăciunului cu 



14 ANNA DALE 

mama lui, cu soţul ei, Gordon, şi cu ciudata lor fiica Esme 
nu era tocmai un motiv de bucurie. 

Cînd trenul ajunse în Paddock Wood, afară era deja 
întuneric. Joe îşi privi lung reflecţia chipului în fereastră 
şi urmări fulgii deşi de nea. îşi dorea să se depună zăpada, 
ca să poată ieşi la o bătaie cu bulgări în dimineaţa 
următoare. Dar inima i se strînse cînd îşi aminti că tatăl 
său nu va fi acolo şi nu va avea pe cine să bombardeze cu 
bulgări. Joe se îndoia că sora sa de şapte ani, Esme, îi va 
fi un rival pe măsură, şi ştia că Gordon nu participa nicio¬ 
dată la jocuri mai dure decît tiddly-winks '. Iar mama sa 
va fi în mod sigur prea ocupata. Joe dădu cu piciorul 
într-un dop de pe jos şi oftă adînc. 

- Ce n-aş da să mai fiu de vîrsta ta! îi zise bărbatul în 
costum cu dunguliţe, netezindu-şi pârul rărit şi zîmbin- 
du-i. Eram un adevărat drâcuşor cînd mă dădeam cu 
sania, zău aşa! 

Se aplecă şi îi vîrî lui Joe sub nas o pungă mototolită 
dehîrtie. 

- Vrei o bomboană, flâcâiaş? 

- O, mulţumesc, zise Joe înviorat şi luă una roşie. 

Bărbatul îi întinse punga şi femeii cu ziarul, dar 

aceasta pufni dispreţuitor şi clătină din cap în semn de 
refuz. Bărbatul ridică din umeri şi îşi îndesă în gură cinci 
bomboane. 

Joe se uita cu interes pe fereastră de cîte ori oprea 
trenul. Toate gările erau la fel de întunecate şi străine pen¬ 
tru el, şi nu reuşea de fiecare dată să le citească numele 
înainte ca trenul să pornească. 

1 Joc în care jucătorii încearcă să facă să sară nişte discuri mici de plas¬ 
tic într-o ceaşcă, presîndu-le pe margine cu un disc mai mare (n. tr.). 



15 


ŞOPTJMDU-L£ VRAJJTOAR&jOR 

- A fost Chartham? întrebă Joe, în timp ce trenul se 
îndepărta de peronul încă unei staţii. Bărbatul în costum 
cu dunguliţe ronţăi o bomboană şi dădu uşor din cap. Joe 
se chinui să citească semnul alb, dar literele de pe el nu 
erau decît un contur neclar. Dacă a fost Chartman, ajun¬ 
gem îndată la Canterbury, spuse Joe, agitîndu-se. 

- Nu-ţi face griji, îţi dau eu bagajul. 

Bărbatul se întinse şi costumul său bleumarin i se 
mulâ pe burdihan. Mînecile i se ridicară, scoţîndu-i la 
iveală încheieturile. Joe zări un tatuaj pe una din ele. 
Semăna cu litera „S“. Trenul se zgudui, iar bărbatul se 
împletici prin compartiment, ţinînd valiza deasupra ca¬ 
pului. Apoi se prăbuşi în locul său de lîngâ doamna cu 
ziarul. 

-Ptiu! Da’ ce-ai înăuntru? întrebă el, dîndu-i valiza 
lui Joe. Cărămizi? 

Joe încercă să surîdâ şi îşi săltă bagajul pe genunchi. 

- Doar cîteva cărţi, haine şi nişte chestii. 

- N-ai lingouri de aur? îl tachină omul. Nici ghiulele? 
Nu... 

-ŞşL 

Femeia îşi ridică ochii din ziar şi privi prin tetiera lui 
Joe pe intervalul vagonului. Joe se uită la rebusul din 
poala ei. Nici unul din pătrăţelele albe nu fusese comple¬ 
tat nici măcar cu o literă, deşi trecuse o oră şi trei sferturi 
de cînd plecaseră din Charing Cross. Lui Joe i se păru 
foarte ciudat, pentru că era sigur că auzise vîrful peniţei 
ei scîrţîind pe hîrtie aproape tot drumul. 

Trenul se zgudui uşor, iar femeia căzu peste bărbat. 
Din greşeală sau intenţionat, ea îl îmboldi cu cotul. Exact 
în acelaşi timp, valiza lui Joe căzu şi se deschise cu un 
ţăcănit. O grămadă de haine se împrâştiarâ alandala pe 



16 


ANNA DALE 


podea. Joe simţi câ-i iau foc obrajii de ruşine în timp 
ce-şi îngrămădea hainele la loc în valiză şi apăsa capacul 
sâ-1 închidă. în timp ce se lupta cu încuietorile, simţi câ-1 
bate cineva uşor pe braţ. Era femeia care încercase să 
rezolve cuvintele încrucişate. 

- Ţi-ai scăpat biletul, băiete, îi spuse ea imediat. 

Joe se uită pe jos şi cercetă bucata de hîrtie. 

- Mulţumesc, murmură el. Trebuie să-mi fi scăpat... 

Ea dădu din cap şi-i zîmbi, apoi îşi puse la loc pe nas 

ochelarii cu lentile. îşi împături ziarul şi îşi strecură stiloul 
verde-sidef în poşetă. 

- Scuzaţi-mâ. Vă rog să mă scuzaţi. Stă cineva aici? 

O femeie înaltă, cu un coş pentru pisici, se aşeză lîngâ 

Joe fără să mai aştepte vreun răspuns. îşi îndreptă cutele 
de la paltonul de catifea neagră şi săltă coşul în poală, 
vîrîndu-şi unghiiie vopsite în roşu prin gratiile înguste ale 
ferestruicii laterale. 

- Ce bine că am găsit în sfîrşit un loc să mă aşez, 
spuse ea Drăguţele mele au avut o călătorie aşa de lungă! 
Nu-i de mirare că încep să facă fiţe. 

îşi scutură buclele lungi castanii şi oftă. 

- Am călătorit toată ziua, iar coafura mea s-a stricat 
îngrozitor. Sînt sigură că arăt înfiorător. 

Se uită la Joe cu nişte ochi albaştri, neobişnuit de 
deschişi la culoare, şi gene date cu rimei negru. 

- O, nu, răspunse repede Joe. Nu. Nici vorbă. 

Joe se gîndi că era cea mai fermecătoare persoană pe 
care-o văzuse vreodată. 

- Mulţumesc, eşti o comoară, îi spuse ea, schimo- 
nosindu-şi buzele roşii şi lucioase într-un surîs. 

Joe era sigur că trebuia să fie o persoană faimoasă. Cu 
siguranţă, bărbatul în costum cu dunguliţe aşa părea să 
creadă. Acesta se holba la femeie fără să clipească, iar 



17 


ŞOprCJNDU-L£ VRAjJTOA R&LjOR 

cînd ea se aşeză picior peste picior şi îi atinse genunchiul 
cu vîrfiil ascuţit al cizmei negre, bărbatul păru gata să 
leşine. 

Joe se uită pe furiş prin fereastra coşului cu pisici şi, 
pentru o clipă, zări un petic de blană cenuşie şi străful¬ 
gerarea unor ochi galbeni. 

- Nu te apropia prea tare, dragul meu, îl preveni 
femeia Au nişte gheare ca nişte ace, şi mai şi muşcă pe 
deasupra 

Izbucni într-un rîs cristalin, iar cerceii îi sclipeau în 
timp ce se bălăngăneau. 

- Drăguţii de ei! 

Cînd trenul începu să încetinească, coşul pisicilor i se 
săltă în poală. Joe înşfacă minerul valizei şi îşi muşcă 
buza de jos. Pe măsură ce peronul începea să se între¬ 
zărească, băiatul îşi întindea gîtul ca să vadă dacă poate 
distinge pârul des şi roşcat al lui Gordon sau mîinile lui 
Esme fluturind disperate. Nu aşteptase prea mult clipa 
acesta. Odată coborît din tren, avea să treacă printr-un 
moment neplăcut de tăcere în care toţi se vor chinui să 
găsească ceva de spus. Apoi, probabil că Gordon îi va lua 
bagajul, mama îi va spune ce mult a crescut, iar Esme se 
va agăţa de mîneca sa cu o privire tîmpâ. 

Bărbatul îl apucă de cot pe Joe. 

- E staţia ta, flâcâiaş, zise el. 

Trenul se zgîlţîi violent înainte de a opri, iar becurile 
din vagon pîlpîirâ şi apoi se stinseră. Joe se uită pe geam. 
Peronul era învăluit în întuneric. Singura sursă de lumină 
era raza slabă a unui felinar. Joe miji ochii şi i se păru că 
întrezăreşte o siluetă stînd pe peron. Ochii săi căutau cu 
înfrigurare numele staţiei, dar nu-1 putu vedea. 

- Staţia ta, îl îmboldi bărbatul. 



18 


ANNA DALE 


Joe se ridică, îmbrăcat în haina sa cenuşie de şcoală, 
şi lăsă în jos fereastra. Un aer îngheţat năvăli în compar¬ 
timent Motoarele trenului se opriră şi era aşa linişte, încît 
aproape că se auzeau fulgii de nea lovindu-se unii de alţii 
în timp ce pluteau spre pâmînt. Se uită la ceas. Era cu 
puţin înainte de şase. Joe cobori de la fereastră şi începu 
să bîjbîie la minerul uşii. 

Apoi, un zgomot ciudat îl făcu să se oprească. 

Joe întoarse capul. Nişte umbre căzuseră peste tova¬ 
răşii săi de călătorie. Femeia cu ziarul fusese înghiţită de 
întuneric. Doar geanta i se vedea, cu catarama scînteind 
slab. Poşeta i se deschisese probabil cînd trenul frînase 
brusc şi rămăsese răsturnată pe-o parte, cu capacul căscat 
Joe ascultă, ţinîndu-şi respiraţia, şi auzi din nou sunetul 
acela. Un şuierat înfundat, tremurător. Ca aerul care iese 
dintr-un pneu spart. Ceva se mişcă uşor în poşetă, iar 
apoi, o limbă ca un fir de aţă se ivi deasupra cataramei, 
urmată de un cap neted şi lucios. Limba se retrase, apoi 
lovi aerul, iar Joe se trezi holbîndu-se la o pereche de ochi 
verzi scînteietori. 

O lumină fulgeră în compartiment şi se auzi un zgo¬ 
mot ca un sfirîit. Pentru o clipă, Joe se gîndi că becul s-ar 
putea reaprinde, dar, cînd lumina pîlpîi din nou, îşi dădu 
seama că nu venea de deasupra capului său. Mai mult, 
într-o fracţiune de secundă, el văzu o unghie stacojie 
lovind încuietoarea coşului de pisică. Joe auzi zgomo¬ 
tul unei încăierări disperate, urmat de un scîrţîit, iar apoi 
încuietoarea se deschise. încremeni şi simţi un fior de 
gheaţa pe şira spinării. Dintr-odatâ, i se făcu teribil de 
frică; ca şi cum s-ar fi aflat în prezenţa unui lucru 
neobişnuit de râu. întunericul părea să se închidă în 
jurul lui.. 

începu să ţipe. 



19 


ŞOPZDNDU-LB VRAjJTOARGLOR 

Sunetul propriei voci îl readuse în fire. Se rezemă de 
fereastră şi trase de minerul uşii, cu ochii măriţi de 
spaimă. Uşa compartimentului se deschise şi, dintr-o 
săritură, Joe era pe peron, cu valiza aproape smulgîndu-i 
braţul din încheietură. 

Respirînd uşurat, Joe trînti uşa şi se depărta de tren. 
Auzi pe cineva suflînd într-un fluier şi trenul începu să 
huruie. Instantaneu, becurile din tren se aprinseră, iar Joe 
îşi feri ochii de lumina strălucitoare. Băiatul o văzu la 
geam pe femeia cea fermecătoare. îi trimise o bezea 
înainte de a ridica fereastra. în timp ce trenul aluneca pe 
şine îndepârtîndu-se de gară, ea continua să stea acolo, iar 
băiatul o urmări pînâ cînd buzele ei roşii şi zîmbitoare 
dispărură în spatele unei perdele de fulgi de zăpadă. 



CflMOLOL DOI 


QofiJefor? 

D e îndată ce ultimul vagon se topi în întuneric, spaima 
lui Joe începu să se risipească, lâsîndu-1 stâpînit de 
un sentiment de neajutorare şi buimăceală. Merse de-a 
lungul peronului şi se opri în dreptul unui felinar, unde o 
aşteptă pe mama sa. încerca să se gîndeascâ la lucruri 
obişnuite, cum ar fi cele legate de şcoală, Hamish sau 
antrenamentele de fotbal, dar întîmplârile din tren nu-i 
dădeau pace. Pe măsură ce secundele treceau, Joe se sim¬ 
ţea tot mai puţin agitat, iar inima nu-i mai batea aşa de 
tare. începu sâ-i fie ruşine de cît de înspâimîntat fusese, 
în definitiv, nu se întîmplase nimic. Sâ vezi un şarpe în 
poşeta cuiva era, cu siguranţa, ceva neobişnuit, dar nu 
explica motivul pentru care fusese atît de înfricoşat. 

„Nu“, îşi spuse Joe, în timp ce-şi încâlzea degetele 
reci de la mînâ suflînd în ele. „Nu şarpele e de vinâ.“ 
Inima îi bubui din nou şi pielea capului începu sâ-1 
furnice. îşi aminti fiorul de spaima ce-1 străfulgerase 
cînd auzise rîcîitul frenetic în împletitura de râchită a 
coşului; şi sentimentul de uluiala paralizanta cînd o 
văzuse pe femeia cea fermecătoare privindu-1 de la fe¬ 
reastra trenului. Joe îşi aminti unghiile ei roşii, ascuţite 



21 


ŞOm:JNDU-L£. VRAJJTOAK£IjOR 

şi albastrul-deschis al ochilor ei reci ca gheaţa. Se cutre¬ 
mură fără sâ vrea. 

„A fost ea, îşi zise Joe. Ea a fost cea care m-a speriat* 4 

în timp ce fulgii de nea continuau să cadă în tăcere în 
jurul său, băiatul se convinse tot mai mult că frumoasa 
femeie din tren avea în ea ceva teribil de sinistru. 

Gîndurile lui Joe fură însă perturbate de o umbră 
greoaie, pe care o zărise ghemuindu-se în spatele valizei 
sale. Cînd se întoarse, silueta îi tăie calea, şi Joe se trezi 
faţă în faţă cu o femeie bondoacâ, îmbrăcată într-un pal¬ 
ton bleumarin, lung pînâ la glezne. Buclele negre îi ieşeau 
de sub şapca cu cozoroc. Femeia zîmbi şi în obraji îi 
apărură două gropiţe. 

- Biletul, te rog, zise ea. 

- Ce...? spuse Joe cu o voce uimită. 

- Biletul, tinere, repetă femeia, arâtînd în direcţia 
valizei şi fâcîndu-i cu ochiul. 

- O... da îmi pare râu... e chiar... Joe începu sâ se sco¬ 
tocească în buzunarul hainei. M-am cam speriat în tren. 
Am văzut un şarpe în poşeta cuiva şi... 

- Nţ! spuse femeia Ce prostie! 

Se uită agitată spre şinele de cale ferată. Apoi îl 
îmboldi pe Joe cu degetul ei dolofan şi gropiţele din 
obraji îi dispărură 

- Nu poţi sâ te grăbeşti? se răsti ea 

- Ba da ştiu că l-am pus pe-aici pe undeva 

Joe căută şi în celălalt buzunar de unde îşi scoase 
rînjind biletul de tren. Femeia îi smulse biletul şi o tuli, 
fără sâ zică măcar mulţumesc. 

- Cîtâ lipsă de politeţe, zise Joe. 

îşi ridică gulerul şi se uită în jur. Peronul era aproape 
pustiu. Nici urmă de tatăl vitreg sau de mama sa 



22 


AN NA DALE 


„Ciudat, îşi zise el, nu e ceva obişnuit ca Gordon sâ 
întîrzie. Poate mâ aşteaptă în maşină. Cred că ar fi mai 
bine sâ mâ duc sâ-i caut.“ 

îşi ridică valiza şi îi urmă pe cei cîţiva călători care-şi 
făceau drum spre ieşire. 

Cînd Joe se apropie de ieşire, văzu doi oameni 
certîndu-se în pragul uşii. Unul din ei era înfofolit într-un 
palton bleumarin, iar celălalt stătea cu umerii ridicaţi, 
îmbrăcat într-o cămaşă albă, subţirică. 

- E o porcărie, Derek, nu există alt cuvînt pentru asta, 
spunea bărbatul în palton, trâgîndu-şi cozorocul lucios al 
şepcii sale bleumarin. Uitâ-te în ce hal eşti! Eşti o ruşine 
pentru căile ferate! 

Derek tremura şi îşi lăsa în jos mînecile suflecate ale 
cămăşii sale albe de bumbac. 

- Dar, domnule Preston, vă tot spun că cineva a venit 
şi mi le-a şterpelit. 

- Ţi-a furat cineva pălăria şi paltonul? Nu fi absurd, 
Derek, am mai auzit eu ceva scuze la viaţa mea... 

- Dar e adevărat, domnule Preston, pe cuvînt. Mi 
le-am scos doar un minut, sâ le încălzesc lîngâ radiator 
cît timp beam şi eu o ceaşcă de ceai... 

- Ei, ţi-a prins bine, îi spuse domnul Preston cu 
afectare. Nu trebuie să-ţi scoţi niciodată uniforma cînd 
eşti de serviciu. Eşti un dobitoc neglijent. Ce eşti tu, 
Derek? 

- Un dobitoc neglijent, repetă nefericitul. 

- Asta aşa e. Acum du-te şi scotoceşte în dulapul de 
obiecte pierdute poate găseşti un pulover vechi pe care 
să-l îmbraci. Apoi sâ mături peronul pînâ luceşte de 
curăţenie. Pînâ luceşte, ai auzit? 

Domnul Preston dădu din cap în direcţia măturii care 
zăcea într-un colţ. 



23 


ŞOPH:JMDIA-Lj£ VRAJ^TOAR^IjOK 

- D-dda, domnule, răspunse Derek dîrdîind de frig. 

- Ia uite pe cine-aveam noi aici, spuse domnul 
Preston, cînd Joe încerca sâ se strecoare pe lîngâ el. 

Joe se încrunta la domnul Preston şi se gîndi să dea 
drumul valizei pe pantofii negri şi lustruiţi ai bărbatului. 
Nu-i plăcuse felul în care-1 tratase pe bietul Derek. 

- Scuzaţi-mâ, zise Joe acru. Aş vrea sa trec, vâ rog! 

- Sînt sigur de asta, băiete, spuse domnul Preston, 
întinzîndu-şi palma rotofeie sub nasul lui Joe. Dar mai 
întîi trebuie sâ-ţi cer biletul. 

- L-am dat deja, protesta Joe. 

- Sigur ca da, fiule, spuse domnul Pretson. Hai, 
dâ-mi-1. Şi-şi flutura degetele prin faţa lui Joe ridicînd 
din sprîncenele negre şi stufoase. 

- Dar vâ spun adevărul, zise Joe. I l-am dat con¬ 
trolorului de bilete după ce m-am dat jos din tren. Ea 
purta o şapcă la fel ca a dumneavoastră... 

- Ca a mea, da? O femeie, zici? Ei bine, aici ai dat-o 
în bara, fiule. Nu exista femei controlor de bilete în staţia 
asta. 

- Dar... începu Joe. 

- Domnule Preston! Striga Derek alergînd spre ei în 
timp ce-şi trăgea un pulover de culoare muştar peste ure¬ 
chile sale clâpăuge. Domnule Preston! Trebuie sâ fi fost 
un impostor cel care a luat biletul flăcăului. Trebuie să fi 
purtat hainele mele şi... 

- Crezi ca un hoţ ar fi înşfăcat pâlâria şi paltonul tâu 
şi ar fi început sâ stringâ bilete de tren prin gara? Eşti mai 
fraier decît pari, Derek, şi asta spune multe. Ar fi şters-o 
imediat. Pînă acum... ar trebui sâ fie deja la jumătatea 
drumului spre Canterbury. 

- Ce vreţi sâ spuneţi? întreba Joe, cu o voce uşor 
panicata. Aici e Canterbuiy, nu-i aşa? 



24 


ANNA DALE 


- Nu, fiule, aici e Stubble End. 

- Canterbury e la şapte kilometri juma’ de-aci, spus 
Derek săritor. 

- O, nu! zise Joe, acoperindu-şi faţa cu mîinile. Am 
coborît în altă staţie! 

m 

„Ce mă fac acum?“ spuse Joe. Stătea pe valiză cu 
mîinile înfundate în buzunare. 

Derek se opri din treaba şi se sprijini în mătură. îşi 
muşcă gînditor obrazul. 

- Cum te cheamă, puştiule? 

-JoeBinks. 

- Ei bine, Joe, spuse Derek, telefoanele nu merg, ai 
pierdut ultimul autobuz şi pe-aici nu există taxiuri... nu 
într-un orăşel ca ăsta. 

- Cît trebuie să aştept pînâ la următorul tren? în¬ 
trebă Joe. 

- Să vedem, zise Derek, zgîindu-se la ceasul din gară. 

Bolborosi în barbă şi se apucă să socotească pe de¬ 
gete. Ăââ... ar fi cam cinci ore, şaisprezece minute şi... âââ. 

- Grozav! zise Joe şi oftă. Un nor cald de aburi îi ieşi 
din gură şi pluti ca fumul în aerul rece. O să mă omoare 
mama. 

- Te-aş duce eu, zise Derek, scuturîndu-şi praful de pe 
pantalonii sâi bleumarin mototoliţi, numa’ câ n-am 
maşina. 

- Mulţumesc oricum, spuse Joe. 

- Şi nici nu ştiu sâ şofez. 

- Corect. Joe trase de tivul roşu de la mîneca hainei. 
Se pare câ am râmas blocat aici. 



25 


ŞOPTJNDIA-Le. VRAjJTOA R£LOR 

- Măcar domnul Preston nu te-a pus să mai plăteşti 
un bilet. E obsedat de reguli. Ai noroc că e cuprins de 
spiritul Crăciunului. Toată sâptâmîna a fost tare drăguţ. 

- Chiar aşa? zise Joe suspicios. 

- O, da! Continuă Derek. M-a lăsat să îmbrac un 
pulover de la obiecte pierdute, nu? 

- Cred că da. 

- Stai un pic! 

Derek dădu drumul măturii şi fluieră printre dinţi. 

- Joe, cred că am rezolvat-o. Aşteaptă aici niţel. 

Derek se îndepărtă în grabă. Reapăru peste cîteva 

clipe, cu un rînjet laig pe chip şi cu degetele înfipte în ghi¬ 
donul unei triciclete mari, portocalii. 

- Ce zici, Joe? Nu-i rea, eh? I-am umflat roţile şi 
am lăsat şaua mai jos. Cred că te-ar putea duce la 
Canterbury. 

- Păi, zise Joe, ridicînd din umeri, aş putea să încerc. 

Inspecta tricicleta, frecîndu-şi degetul de-a lungul 

vopselei scorojite, în timp ce Derek încerca să îndrepte 
cîteva spiţe îndoite ale roţii din faţă. Joe atinse soneria de 
pe ghidon, aceasta scoase un sunet slab. 

- Luminile merg, constată Joe, aprinzîndu-le şi 
stingîndu-le, şi am şi loc unde să-mi pun valiza 

Mîngîie stelajul pentru bagaje dintre cele două roţi din 
spate. 

- Merită să încerc, dar nu pot s-o iau pur şi simplu, 
nu-i aşa, Derek? 

- Sigur că poţi, îi răspunse Derek. E de la obiecte 
pierdute de trei luni şi nimeni n-a venit după ea Acu ori¬ 
cine poa’ s-o ia Ăsta-i regulamentul. Fie vorba-ntre noi, 
ere’ că domnu’ Preston pusese ochii pe ea pentru fii-su, 
Malcolm, da’ tu ai mai mare nevoie de ea, Joe. 



26 


ANNA DALE 


Derek începu sâ-i umfle roţile în timp ce Joe privea 
neliniştit peronul. 

- Nu-ţi fă griji din cauza lu’ domnu’ Preston, îl 
îndemnă Derek. E în biroul lui cu o brînzoaicâ şi o cană 
mare de ceai în faţă. Nu se va deranja pentru... 

Zgomotul asurzitor al unui tren care se apropia 
acoperi cuvintele lui Derek. 

- Pun pariu că ai vrea să fii în ăsta, nu, Joe? îi zise 
Derek, cînd trenul trecu urnind prin gara Stubble End. 

Joe nu răspunse. Se gîndea la şarpele pe care-1 văzuse 
iţindu-se din poşetă, cu o jumătate de oră mai devreme, 
în momentul acela, fusese sigur că era un şarpe, dar acum 
se întreba dacă nu fusese o festă pe care i-o jucase lumina. 
Poate că nu era nimic altceva decît stiloul verde al femeii, 
îşi aminti cît de speriat fusese cînd sărise din tren pe 
peron, fără să fie sigur ce staţie era. Ce-1 făcuse să fie con¬ 
vins că era Canterbury? 

- Bărbatul din tren! bîgui Joe. Sînt sigur că el mi-a 
spus că am ajuns. Sigur el a fost. 

- Ce? zise Derek, punînd pompa la locul ei pe trici¬ 
cletă. 

Netezi şaua. 

- Gata de plecare, Joe? 

-Mda. 

Joe îşi puse valiza pe portbagaj, iar Derek i-o fixă cu 
nişte bucăţi de sfoară. Băiatul pedală pînâ Ia intrarea în 
gară şi se opri scrutînd întunericul. Aprinse lumina din 
faţă a tricicletei şi fulgii de nea începură să danseze în 
mica ei rază. îşi încheie nasturii. 

- Acum, să mergi cu atenţie, da? zise Derek. Mergi 
drept înainte cam un kilometru, dup-aia o iei pe prima la 
stînga. Drumul ăla o să te ducă direct la şoseaua spre 
Canterbury. De-acolo urmăreşte semnele de circulaţie. 



27 


ŞOPTJMDU-LG VRAJJTOAR€*jOR 

- Bine. Am înţeles, zise Joe. Ascultă, îţi mulţumesc 
mult, Derek. Joe îi strînse mina lui Derek. Apoi respiră 
adînc şi începu să pedaleze. 


De obicei, cînd oamenii mari îl sfătuiau să fie atent, 
Joe rareori lua aminte la sfaturile lor, dar, de data aceasta, 
se gîndi că ar trebui să ţină seama de cuvintele lui Derek. 
Aşadar, era extrem de atent la drum. Pedală încet la coti¬ 
turi, apâsînd uşor frînele, astfel încît anvelopele să nu 
patineze pe drumul alunecos. încercă să ocolească 
gropile, astfel încît valiza să nu se hurducâie prea tare şi 
să rupă sforile care-o ţineau fixată de tricicletă - şi, de 
îndată ce zărea la distanţă lumina unor faruri, trăgea pe 
marginea şoselei şi aştepta să treacă vehiculul înainte de 
a începe să pedaleze din nou. Cînd ajunse pe la jumătatea 
drumului, Joe era destul de mulţumit de progresele sale 
(deşi era ud leoarcă şi îngheţat de frig). Apoi se întîmplâ 
ceva foarte straniu. 

Joe pierdu controlul tricicletei. 

Abia trecuse de o cotitură, cînd se rostogoli într-un 
şanţ şi se izbi de un gard viu. încercă să îndrepte ghi¬ 
donul, dar acesta se înţepenise, iar pedalele tricicletei 
începură să se învîrteascâ atît de repede, că picioarele i se 
mişcau în sus şi în jos cu o viteză înfricoşătoare. 

- Ce se întîmplâ? urlă Joe în timp ce tricicleta gonea 
peste un cîmp, cu apărătoarele de noroi huruind. 

Dintr-odatâ, în întuneric se întrezări conturul unui 
copac, Joe apăsă pe frîne, dar tricicleta nu încetini, deşi se 
zdruncina gata sâ-1 arunce din şa. 

- Asta-i o nebunie! Opreşte-te, proasto! urlă Joe, cînd 
tricicleta trecu printr-un gard mic de lemn, stîmind o 
adevărată ploaie de aşchii. 



28 


ANNA DALE 


Joe îşi ridică picioarele de pe pedale şi le urcă pe 
cadrul tricicletei. Pedalele continuarâ să se învîrteascâ sin¬ 
gure, mişcîndu-se atît de repede, încît ai fi zis că scînceau. 
Joe apucă ghidonul foarte strins şi închise ochii, nădăj¬ 
duind că tot acest coşmar avea să se sfîrşeascâ. 

Aşa se şi întîmplâ. 

Pâmîntul deveni mai neted, iar el auzi vuietul motoa¬ 
relor de maşini. Deschise ochii şi fu orbit de strălucirea 
farurilor. Parcă fiecare maşină zbiera la el. Un sunet stri¬ 
dent de frine se auzi şi Joe simţi cum tricicleta se 
răsuceşte din senin şi se urcă pe trotuar. Oameni şocaţi îşi 
scăpară sacoşele şi se buluciră spre intrările magazinelor 
ca sâ-1 evite pe Joe şi tricicleta sa dezlănţuită. 

Recunoscu o pizzerie cînd trecu în goană pe lîngâ ea 
Mama sa îl dusese acolo în octombrie, de ziua lui. îşi 
dădu seama că ajunsese la Canterbury. Tricicleta continuă 
să-şi facă drum printre cumpărători pînâ ce o coti pe un 
drumeag pietruit numit Weaver’s Lane. Acceleră şi se 
îndreptă spre o clădire îngustă cu trei etaje şi cu o poartă 
strîmbâ de culoare violet Joe închise ochii din nou şi faţa 
i se schimonosi în aşteptarea coliziunii iminente - dar 
coliziunea nu se produse. în ultima clipă, uşa se deschise 
laig şi tricicleta se opri pe un preş. Joe îşi acoperi faţa cu 
mîinile şi fu aruncat peste ghidon. 



GflMOLOL'ftLEI 

'D&Coperirea. unui Sahat oi vrăjitoarelor 

J oe alunecă sub un birou, evitînd cu greu o pereche 
de pantofi negri cu vîrful pătrat şi catarame argintii. 
O pisică îi scheunâ în ureche şi-i sâri în spate. îşi înfipse 
ghearele pînă la piele în haina lui. Băiatul se rostogoli sâ 
scape de pisica, mieunâ şi-l scuipa, apoi sări într-un fotoliu. 

Joe continua sâ se rostogolească, lovindu-se cu 
genunchii şi coatele de scîndurile tari ale duşumelei, pînâ 
se opri cu umărul într-un taburet 

Fata care stătea pe taburet se ţinu cu amîndouâ mîinile 
de scâunel, în timp ce acesta se balansa incert Dar, pînâ 
la urma, atît fata cît şi taburetul se râstumarâ. Cînd fata 
câzu, vîrful ghetei sale negre se prinse sub sertarul 
biroului şi îl împinse uşor în sus. O sticluţa mica se 
răsturnă şi se fâcu ţândâri. Joe auzi pe cineva înjurînd. 
Apoi îşi acoperi faţa cu braţele şi sute de frunze se 
împrâştiarâ prin aer şi plutiră uşor spre podea 
- Oof! exclama fata cînd atinse podeaua 
Taburetul câzu cu zgomot lîngâ ea 
- Ăaa.. îmi pare râu, zise Joe, scuipînd o frunza care-i 
aterizase în gura 

- Ce-i asta? se râsti o femeie scunda care şedea în 
spatele unui birou masiv de stejar aflat într-un colţ al 



30 ANNA DALE 

camerei. îşi aranja cîteva smocuri răzleţe de pâr în cocul 
râsucit în vîrful capului, şi se uita lung la Joe prin 
ochelarii ei în forma de fluture. 

- Ar trebui sâ-ţi pară rău. Uitâ-te numai la haosul pe 
care l-ai iscat! 

Joe îşi scutura cîteva frunze de pe haină şi din pâr. 

- Chiar îmi pare râu! spuse el, chinuindu-se să se 
ridice în picioare. Tricicleta... Nu ştiu ce s-a întîmplat cu 
ea Pur şi simplu, n-o mai puteam controla 

- Hm! N-o mai puteai controla? pufni femeia cu dis¬ 
preţ şi se îndrepta spre el. 

Marginea rochiei sale negre lungi matura scîndurile 
neacoperite ale podelei. 

- Pe cuvînt! spuse Joe, privind în jur. 

Poposise într-o încăpere cu un tavan jos, înclinat, 
susţinut de bîme din lemn. Un bec mic atîma din tavan, 
scoţînd un bîzîit uşor. Pereţii zugrăviţi în galben-pal erau 
acoperiţi de aviziere, grafice simple, grafice cu structură 
radialâ, de un calendar înfâţişînd o ciuperca otrăvitoare 
cenuşie şi de o hartă mare a Insulelor Britanice. Podeaua 
era la fel de încărcată ca şi pereţii. Fiecare colţişor era 
ocupat de o piesa veche şi urîtâ de mobilier. 

Singurul obiect plăcut din camera era un şemineu 
de-a dreptul somptuos. O statueta reprezentînd un porc 
de pâmînt african, fâcut din agrafe de birou, era aşezata 
pe poliţa căminului. Dedesubtul statuetei, buşteni uscaţi 
sfîrîiau pe grătar, în timp ce vîlvâtâi portocalii dansau în 
jurul lor. In faţa şemineului se aflau douâ fotolii: unul 
roşu şi moale, celalalt albastru şi tare. Pisica neagră, care 
sărise în spatele lui Joe, era cuibărită pe braţul fotoliului 
albastru. îl urmărea atenta pe Joe, cu ochii ei verzi, 
mişcînd alene din coada. 



31 


ŞOPtJMVU-hB VRAjJTOAR£L0R 

Speriat de pisica, Joe se dădu înapoi, lovindu-se la 
umăr de un scrin masiv. 

- Au! strigă el şi se chirci de durere. 

- Te-ai lovit, nu-i aşa? îi zise femeia îmbufnată. 
Aşa-ţi trebuie... 

-Rose! 

O femeie tînârâ, tunsă scurt, se răsuci în scaun şi se 
ridică în picioare. Joe recunoscu pantofii cu vîrful pătrat 
şi catarame lucioase şi îşi dădu seama că picioarele ei fu¬ 
seseră cele pe care le evitase cînd alunecase pe podea. 
Femeia era atît de înaltă, încît pârul ei blond, tuns scurt, 
aproape că atingea tavanul. îşi îndreptă umerii, îşi puse 
mîinile-n şolduri şi se încrunta la femeia cu ochelari în 
formă de fluture. 

- Nu-i nevoie să fii atît de uricioasâ. Rose. De ce nu 
te uiţi puţin la tricicleta băiatului, în timp ce eu o să verific 
dacă Twiggy 1 mai e întreagă. 

- De ce trebuie ca şefii să-şi dea mereu aere? bombăni 
încet Rose. 

Femeia cea tînârâ se aplecă spre faţa pistruiată a fetei, 
care-şi scutura frunzele din pârul său castaniu încîlcit. 

- Ai păţit ceva, Twiggy? o întrebă ea, atingîndu-i 
braţul. 

- Hai, nu face caz de asta, Winifred, spuse fata. 

Se uită peste umărul femeii şi rînji către Joe. 

- O să supravieţuiesc. S-ar putea să mai am, însă, 
nevoie de nişte cerneală. 

Cioburile de sticlă trosniră sub pantofii cu vîrfuri p㬠
trate ai lui Winifred, iar ea dădu din cap cu un aer grav. 

- Da, Twigs, păcat că sticla era aproape plină. 
Chestia asta e aşa scumpă! Trebuie să merg la piaţă să 
mai cumpăr. 


Nuieluşa (n. tr.). 



32 


ANNA DALE 


Joe studie scîndurile duşumelei cu o privire buimacă. 
Vedea ciobuleţele de sticla sclipind precum diamantele, 
dar nu distingea nici cea mai mică urmă de cerneală 
vărsată. 

- Mâi băiete! Vino aici şi dâ-mi o mină de ajutor cu 
drăcia asta! 

Rose îşi supse obrajii, arătând de parcă ar fi amuşinat 
un miros oribil, cînd Joe se îndreptă spre tricicletă prin 
harababura din cameră. 

- De fapt, mă cheamă Joe, zise el trecînd peste un raft 
de cărţi şi trei lăzi din carton. 

- O, aşa te cheamă! zise Rose. 

Dacă nu punem la socoteală cele două fotolii, restul 
mobilierului din cameră era genul banal care se găseşte, 
de obicei, în instituţii. Existau cinci birouri de forme şi 
mărimi diferite, dar fiecare din ele era la fel de uzat şi 
demodat ca şi celălalt. Biroul lui Winifred, cel la care 
stătea cînd Joe năvălise în încăpere, era într-o ordine 
desâvîrşitâ. Stilourile mijeau dintr-un vas etichetat 
„Stilouri**, iar agrafele de birou se aflau într-o cutie cu 
eticheta .Agrafe de birou**. Dosarele erau înşirate pe 
suporturi de lemn negru şi lucios, alături de care se afla 
un top de hîrtie albă şi un teanc format din trei cărţi inti¬ 
tulate: Cum sâ te faci auzit. Cum sâ schimbi lucrurile. 
Cum sâ faci un porc de pâmînt african din agrafe de 
birou. Singurul obiect care părea nelalocul lui era o vază 
cu nişte buruieni destul de ofilite. 

în timp ce încerca sâ se strecoare printre biroul lui Rose 
şi o scară în spirală, Joe răsturnă un borcan cu piuneze. 

- Băiat prost şi neîndemînatic ce eşti! îi strigă ea. 

Joe încercă sâ strângă piunezele şi sâ le pună înapoi în 

borcan, dar ele păreau sâ-i alunece printre degete şi sâ se 
lovească unele de altele. 



ŞOfrCJMDU-LB VR^TTOAReLOR 33 

- Ziua de azi devine din ce în ce mai ciudata! mormăi 
el, frecîndu-se la ochi. 

Tricicleta zăcea într-o parte pe preşul zdrenţuit de la 
intrare. Una din roţi se învîrtea încă. Joe atinse cu 
degetele anvelopa şi aceasta se opri. Apucă ghidonul şi 
ridică tricicleta, în timp ce Rose bolborosea de una sin¬ 
gură şi-l îmboldea cu degetele sale osoase. Joe se holbă 
neîncrezător la tricicletă. Părea atît de banală şi inofen¬ 
sivă, dar nu ar mai fi îndrăznit să se urce pe şaua ei. 

- Parcă ar fi fost vrăjită! spuse el, ridicînd o bucată 
ruptă de sfoară. Se uită în jur după valiză. 

- Ce ai spus? întrebă Rose dîndu-şi jos ochelarii în 
formă de fluture şi scrutîndu-1 de-aproape. 

- Aââ... 

- Vorbeşte! 

Privirea pătrunzătoare a lui Rose îl făcu pe Joe să se 
simtă stingherit. Se dădu un pas înapoi. 

- Eu... âââ am spus doar că... parcă tricicleta asta ar fi 
fost vrăjită. 

- M-am gîndit eu că asta ai spus! Rose îşi puse din 
nou ochelarii şi îşi încrucişa braţele. 

Lui Joe i se păru că arăta teribil de mulţumită. 

- Ai auzit, Winiffed? întrebă triumfătoare Rose cu o 
voce stridenta. Băiatul ăsta crede că tricicleta lui a fost 
vrăjită. 

Joe observă că o linişte de mormînt se aşternuse în 
încăpere. Apoi Winifred chicoti nervos. 

- Vai, ce chestie nostimă! Aşa deci, vrăjită? O, Joe, 
chiar că ai imaginaţie! Nu-i aşa, TWiggy? Dumnezeule! 

Winifred ridică o mătură şi începu să strîngâ sticla 
spartă. Joe observă că era o mătură din acelea de modă 
veche. Doar un mănunchi de nuiele prinse de capătul unei 
cozi de lemn. 



34 


ANNA DALE 


Twiggy rîse cu jumătate de gură şi îi zîmbi lui Joe, 
dar, în acelaşi timp, pârea să şoptească ceva din vîrful 
buzelor. 

- PsstL. Winifted! o auzi spunînd. Lasă mătura. 
Winifred! 

Şi Twiggy făcu un gest uşor cu mîinile. 

- Opreşte mătura... repede... înainte ca el să vadă... 

-A! 

Winifred se opri din măturat şi dădu drumul măturii 
pe podea. Apoi îşi acoperi gura cu mîinile şi se uită 
neliniştită la Joe. 

- Biata Winifred! spuse Twiggy cu voce joasă. Ţi-a 
intrat o aşchie în mină? 

- Ce? întrebă Winifred. A! Da, aşa e. 

Şi-şi ridică un deget. 

-Au! 

Joe miji ochii. Dintr-un motiv neştiut, toată lumea 
începuse să se poarte foarte bizar. Se dădu cîţiva paşi mai 
în spate şi se lovi de un cuier pentru pălării. O pălărie 
neagră, mototolită, cu borurile pleoştite, căzu. Joe o ridică 
de vîrful ascuţit şi se holbă atent la ea. 

- Asta nu-i o pălărie de vrăjitoare? întreba el. 

Rose i-o smulse din mină. 

- Bineînţeles că nu e o pălărie de vrăjitoare, deştep¬ 
tule! E ultimul răcnet în materie de pălării. Chiar nu ştii 
nimic despre modă? 

- Nu prea, aprobă Joe şi trase adînc aer în piept. Dar 
mă pricep destul de bine să spun minciuni gogonate... iar 
tu nu eşti prea bună la asta. Rose. 

- Asta e. Am fost demascate! spuse Rose cu acreală 
în glas şi aruncă pălăria peste umăr. Winifred, nu încerca 
să mă faci să tac. E clar, băiatul nu-i atît de prost pe cît am 



35 


ŞOPtJMDU-L£ VRAj^TOAReiOR 

crezut. Nu vâd nici un rost să mai continuam şarada asta 
de doi bani. Trebuie sâ admitem lucrul asta. 

- Sâ admiteţi ce? întrebă Joe nedumerit. 

- Vezi? zise Winifred arţăgoasa. Nu ne-am demascat 
deloc. O, Rose, de ce nu poţi să-ţi ţii gura? 

- Da, m-am înşelat. 

Rose îi zîmbi râutâcios lui Joe. 

- De fapt, chiar este prost precum am crezut. 

- Eşti groaznică! zise Twiggy. Eu cred că e drăguţ. 
Apoi se îndreptă spre Joe tropăind din ghetele ei 

negre cu ţinte. 

Joe se holbă la tunica neagra şi decolorată a fetei. 
Apoi se uita foarte atent la Winifred şi la Rose. îşi dâdu 
dintr-odatâ seama câ toate erau îmbrăcate în negru. 
Pentru prima dată, observa şirurile de borcanele aflate pe 
un birou lung din fundul camerei. Un lichid deschis la 
culoare bolborosea în ele. Pisica neagra sâri din fotoliu şi 
îşi arcui spatele. Privirea lui Joe se opri pe mătura veche 
care zăcea pe podea 
Lui Joe îi pica fisa 

- Mai sâ fie! exclamă Joe. Doar nu sînteţi cu adevărat 
vrăjitoare, nu? 

Joe alergă spre uşâ, în timp ce Rose scotea din pliu¬ 
rile rochiei sale lungi şi negre, o nuieluşă cu vîrful ascuţit 

- Asta e... oare asta-i o baghetă? 

Joe înghiţi în sec cînd Rose îşi flutura nuiaua prin 
faţa lui. 

- Ce vrei să-mi faci? 

- Rose, pune-o, te rog, jos! ţipă Winifred. Acum, 
pâstraţi-vâ toţi calmul. Important este sâ nu intrăm în 
panică... 

-Ura! 



36 


ANNA DALE 


O femeie corpolentă, cu un mers şovăielnic, apăru 
lingă scara-n spirală. încălţată cu papucii de casă roşii, se 
îndreptă tropăind spre tricicletă, îngenunche pe podea şi 
îşi arunca braţele în jurul roţii din faţă. 

- Aici erai, nâzdrâvana mea! spuse ea zîmbind feri¬ 
cita. Ştiam eu câ o sâ găseşti drumul spre mâmicuţa ta. 

Tricicleta se mişcă uşor, iar femeia o sărută apâsat pe 
ghidon. 

Rose gemu şi clatină din cap. 

- Patsy, ce naiba faci? Ţi-ai pierdut de tot minţile? 

Femeia o ignora, îmbrâţişînd tricicleta şi mai strîns. 

- Vai, vai, bâtrînâ proasta ce sînt! Aproape uitasem 
ce-am fâcut cu tine. Trebuie sâ spun câ te-ai fâcut o trici¬ 
cleta splendida, dar cred câ mai bine te-aş face la loc. 

- Patsy Bogbean! spuse Rose sever. Vrei sâ zici... 

- Sigur câ asta vreau sâ spun, se râstit Patsy, ţintu- 
ind-o pe Rose cu ochii ei verzi. Altfel de ce-aş mai des¬ 
chide gura. Acum, taci, guralivă bâtrînâ ce eşti! Ştii că nu 
mâ pot concentra cînd mâ pisâlogeşti. 

Rose tuşi atît de tare şi tremură în aşa hal, încît îi 
alunecară pe podea cinci agrafe din coc. Coada i se 
desfăşură ca un şarpe ce se zvîrcoleşte şi îi câzu pe spate, 
legânîndu-se încetişor. Joe era tentat s-o zbughească, dar 
bagheta lui Rose se afla încă la vreo doi-trei centimetri de 
nasul lui, aşa câ râmase pe loc. 

Patsy îşi ridica fusta neagra şi zdrenţuita. Era acoperita 
de pete de culoare strălucitoare şi urme de arsura. O ba¬ 
ghetă îi ieşea de pe un crac al chiloţilor ei roşii. Scoase 
bagheta şi biciui de cîteva ori aerul cu ea 

Rose închise ochii de disperare. 

- Atîta lipsa de profesionalism! bîigui ea 

Ţintuind tricicleta cu bagheta, Patsy îşi linse buzele. 



37 


ŞOPtJMDU-LB VRAJJTOAR£IjOR 

- Să vedem acum, zise ea, cum să fac vraja sâ meargă 
din nou. Ar trebui sâ fiu în stare s-o spun. Trebuie s-o 
folosesc de atîtea ori! 

Respira adine şi începu sâ recite cu voce autoritara: 

în numele Pietrelor Destinului 
şi al Beţişoarelor Sorţii, 
recapătâ-ţi 
fostul tău sine! 

Se auzi o trosnitura şi din capătul baghetei se râspîndi 
o ploaie de seîntei verzi. Tricicleta se cutremura. Dupâ 
aceea ghidonul se râsuri singur şi dispăru cu un zgomot 
surd. Pedalele se învîrtirâ uşor şi se făcură şi ele nevăzute 
în acelaşi fel. Treptat, tricicleta îşi pierdu roţile, lanţul, 
chiar şi soneria, pînâ cînd nu mai râmase decît cadrul. 
Acesta începu sâ se cojească sub ochii lui Joe, pînâ cînd, 
cu un pocnet puternic şi un foşnet de nuiele, tricicleta se 
transforma într-o mătura. 

- Uaaa! zise Joe în şoapta. Am mers pe o mâturâ şi 
nici măcar n-am ştiut! 

Patsy lovi încet coada maturii şi aceasta ugui uşor. 
Twiggy se duse lîngâ ea şi o trase puţin de mînecâ pe 
vrăjitoare. 

- Patsy, ce sînt Beţişoarele Sorţii? întrebă ea. 

- Habar n-am, iubito! îi răspunse Patsy. Am luat vraja 
din Cartea lui Mabel. Şi, de fiecare data, merge de mi¬ 
nune. Femeia asta a fost un geniu. 

Vrăjitoarea se încrunta la Twiggy. 

- De ce nu porţi pulovâraşul ala drâguţ pe care ţi l-am 
tricotat? Ăla cu nasturi în formă de cucuvele mici-mi- 
titele? Du-te şi pune-ţi-1, floricica mica, altfel o sâ răceşti 
zdravăn. Doar e miezul iernii! 



38 


ANNA DALE 


Patsy îşi flutură mina în direcţia uşii violet şi zise: 

- Aşteaptă un pic. Da’ ăsta cine-i? 

Joe schiţa un zîmbet şi îşi muşca buza de jos. 

- E Joe, spuse Twiggy radioasa. El ţi-a adus matura 
înapoi. Ne-a cam speriat puţin, dar... 

- Băiatul e un dezastru ambulant! bîzîi Rose. 

- Ca sâ fim mai exacţi, un dezastru pe roţi, croncăni 
o voce masculina din spatele unui birou aflat în cel mai 
îndepărtat colţ al camerei. 

Pe birou erau vrafuri de cărţi, ziare, borcane goale 
de gem şi o maşina de scris veche şi prâfuitâ. Joe se 
ridică în vîrful picioarelor şi reuşi sâ zărească o coama 
zbîrlitâ de pâr alb. 

- O, culcâ-te la loc, Ulfric, îi spuse Rose cu grosolănie. 

îl împunse apoi pe Joe cu bagheta ei. 

- Băiatul âsta a făcut un adevărat prăpăd. A spart sticluţa 
cu cerneala... a împrăştiat foile... a râstumat-o pe Twiggy. 
Şi biata mea Ishtar s-a speriat mai sâ-şi iasâ din minţi. 

Pisica neagră mieunâ la Joe. 

Patsy miji ochii şi îşi scarpină bărbia plina de negi cu 
un deget subţire şi zbîrcit. 

- Cine-ar fi crezut câ un flâcâiaş ca tine ar putea face 
toate astea! îi zise ea lui Joe. Pai, ce stai acolo ca o curca 
plouată? Vino aici ca sâ te văd mai bine. 

Joe se strecura pe sub bagheta lui Rose şi se împletici 
spre Patsy. Se simţi uşurat câ a scăpat de morâcânoasa cu 
ochelari în forma de fluture, dar nu era sigur nici câ 
femeia în papuci de casâ roşii va fi mai amabila cu el. 
Patsy fâcuse deja o vrajă şi fusese prea buna la asta dupâ 
gustul lui Joe. îşi privi ceasul şi vâzu câ era şapte şi 
jumâtate. Mami era probabil foarte îngrijorata acum. Joe 
nu ştia cum avea sâ iasâ din cameră farâ sa fie transfor¬ 
mat într-o broasca rîioasâ sau în ceva mai râu de-atît 

- Hm, zise Patsy, cînd Joe se opri în faţa ei. 



39 


ŞORtJMVU-Lg. VRA3JTOAR&LOR 

îşi puse mîinile pe umerii lui şi îl scutură uşor. 

- Eşti cam prăpădit, nu-i aşa, flâcâiaş? Totuşi, mai ai 
vreme să te îngraşi. 

Joe înghiţi în sec. Se întreba dacă Patsy nu cumva 
voia sâ-1 mânînce. îl ciupi de nas şi rîse bucuroasă. Apoi 
îşi încolăci braţele în jurul lui şi îl îmbrăţişa zdravăn. 

- Hî! făcu Joe şi parcă tot aerul ar fi ieşit din el. 

- Mulţumesc că mi-ai adus mătura înapoi, îi zise 
Patsy cînd încetă sâ-1 mai strivească. Uitasem complet că 
o transformasem în tricicletă. Unde-ai găsit-o? 

- La Stubble End, răspunse Joe. 

- Aşa e! zise Patsy. Acum îmi amintesc. Eram prinsă 
în gară. Nu puteam să merg cu mătura în plină zi, aşa că 
am transformat-o în tricicletă. Mi-am cumpărat bilet de 
la un tînăr drăguţ cu urechile mari şi m-am dus într-o 
excursie de o zi la Margate. Tare îmi place să merg cu 
trenurile astea. Scaune pluşate, drăguţe, confortabile, şi 
nici nu trebuie să dai piept cu vîntul. Să nu mă înţelegi 
greşit, îmi iubesc mătura, dar ele nu au fost făcute cu 
gîndul la confort şi vai... ce curent se face! 

- Nu mai locuim la Stubble End de trei luni, constată 
sec Rose. Vrei să zici că de-atîta timp îţi lipseşte mătura? 
Asta-i o ruşine! 

- O, cotoroanţă ce eşti! zise Patsy. Nu poţi măcar o 
dată să-ţi vezi de treabă, Rose Threep! 

- Are dreptate, Patsy. 

Winifred o apucă uşor de braţ pe Twiggy şi-i dădu 
puloverul roşu-decolorat, cu nasturi în formă de cucuvea 

- Trebuie să încetezi cu neglijenţa asta! Mereu trans¬ 
formi lucrurile în ceva şi apoi uiţi să le schimbi la loc. 
Squib 2 , bunăoară... 


2 Petardă, racheta (n. tr.). 



40 


ANNA DALE 


- E motanul meu, se încăpâţînâ Patsy. Pot să fac ce 
vreau cu el. Oricum, lui îi place asta. E mai incitant. Nu 
orice pisică poate să se laude că a fost ghiveci, nor de fum 
sau gîndac de bucătărie şi toate astea într-o singură zi. 

- Eu nu cred câ-i place, spuse sfioasă Twiggy. 

- Pe tine cine te-a întrebat, ai? 

- Atunci unde e ? întrebă Winifred, ridicînd din 
sprîncene. 

- Pardon? Cine? Ce, vrei să zici, âââ... vrei să spui 
Squib? A, e pe-aici pe undeva... 

- Unde exact? vru să ştie Winifred. Nu l-am mai 
văzut de vreo două sâptâmîni. 

- Nici eu, întări Rose. 

- E bine, insistă Patsy. Fericit ca o salamandră în 
sandale. Acum, nu vă mai băgaţi sau nu vă mai zic 
nimic despre noua Poţiune de Recreştere pe care am 
inventat-o. E ceva clasic. 

îi făcu semn cu ochiul lui Joe şi-l bătu uşor pe umăr. 

- Aşadar, Joe, bănuiesc că Pipistrelle’-le te-au trimis, 
nu? O şleahtă mizerabilă de bâtrine iubitoare de lilieci. 
Ne-au izgonit din Stubble End, ştii? Cît îmi lipseşte 
sătucul ăla bâtrîn şi liniştit! Spune-mi, atunci de ce te-ai 
dat cu Sabatul Pipistrellelor, hm? Dora Benton te-a forţat, 
nu-i aşa? N-ar fi mai bine să treci de partea noastră? 

- S... sscuzaţi-mâ, se bîlbîi Joe. Mă tem că nu ştiu 
despre ce vorbiţi. Nimeni nu m-a trimis. Ştiţi, eu am 
coborît în altă staţie. Derek, gagiu’ cu urechile mari care 
lucrează în gara Stubble End, m-a lăsat să iau tricicleta ca 
să pot ajunge acasă. 

- O! zise Patsy şi umerii i se lăsară. Deci nu eşti unul 
de-al nostru? 


3 Liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus) (n. tr.). 




41 


ŞOPTJNDIA-Lj£ VRA3JTOARSLOR 

- Ăăâ... nu cred, zise Joe. Nu pot face vrăji, dacă la 
asta vâ referiţi. 

- Sigur câ nu poate! spuse pe un ton batjocoritor 
Rose. Am ştiut de cum am dat cu ochii de el. E doar un 
bâiat nesuferit. E evident câ nu are nici cea mai mică 
sclipire de talent. E unul dintre ei. 

- Nu e nevoie sâ-i răneşti sentimentele băiatului, 
spuse Winifred. Nu e vina lui. Joe, n-ai vrea s-o ajuţi pe 
Twiggy să-şi adune frunzele pînâ cînd eu o sa fac pentru 
toţi cîte o ceaşcă bună de ceai de urzicâ-moartâ? 

- Cred câ ar trebui sâ plec acasă. 

Winifred clatină din cap. 

- Dupâ ce-o sâ bei ceva cald, o sâ te duc chiar eu 
acasă. Ce zici de asta? 



CflMOLOL MfttO 

Vrijifoarek Unpcn-Moarfe 


J oe adună încă o mînâ de frunze şi le puse cu grijă pe 
biroul lui Twiggy, în timp ce fata stătea pe taburetul cu 
trei picioare şi le aşeza pe categorii. 

- Stejar pentru Orpington, zise ea cu fruntea încrun¬ 
tată de concentrare. Sicomor pentru Sheemess şi... hm, 
âsta-i plop pentru Paddock Wood. 

Işi puse stiloul după ureche şi îi zîmbi lui Joe. 

- Mulţumesc pentru ajutor. 

- Cred că âsta-i ulm, zise Joe, ţinînd în mînâ o frunză 
cu marginile dinţate. 

- Na, spuse Twiggy. Carpen. E pentru Golful Heme. 
Twiggy studie frunza cu atenţie şi îşi muşcă buza 
- Ah! am făcut o greşeală de ortografie. Ei bine, nu 
cred că va observa cineva. Noi, vrăjitoarele, sîntem mai 
bune la vrăji decît la ortografie! 

- Ce vrei să spui? o întrebă Joe, aplecîndu-se peste 
umărul ei ca să se uite la frunza Nu e nimic scris pe ea 
Twiggy îi aruncă o privire cu subînţeles. 

- O, ba da! Numai că tu nu poţi vedea. 

- De ce nu? se miră Joe. 

- Pentru că e scris cu cerneală vrăjită! 

- Ce fel de cerneală? 



43 


ŞOJ=n:JMVU-ij£ VRAJJTOAR£1 jOR 

- Doar vrăjitoarele o pot vedea, îi explică Twiggy. 
Pentru toţi ceilalţi e invizibilă. 

Suspină şi se scărpina pe nas, apoi continuă: 

- Văd că nu mă crezi. 

- Păi... începu Joe, abţinîndu-se să nu rida. 

Twiggy se dădu jos de pe taburet şi alergă spre biroul 

cel lung din fundul încăperii. Bîjbîi printre borcanele 
pline cu un lichid ce bolborosea. Din nişte eprubete aflate 
pe un stativ ieşea un fum verde şi Twiggy începu să 
tuşească. 

- Dupâ ce te uiţi? o întreba Patsy, iţindu-şi capul de 
dupâ uşa unui bufet. 

- Dupâ ştii tu... 

Twiggy tuşi din nou şi ochii începură sâ-i lăcrimeze. 
Desena cu degetul în aer două cercuri micuţe. 

-A! 

Patsy deschise sertarul de sus al biroului şi îi dâdu lui 
Twiggy un sâculeţ de catifea. 

- Sâ nu-1 scapi pe jos, o avertiza ea Nu am răbdare sa 
mai fac o pereche. 

- Ce sînt? o întreba Joe, cînd Twiggy goli conţinutul 
săculeţului în mîna sa 

- Ochelari fermecaţi, desigur, răspunse ea, ţinîndu-i 
în lumina. 

Lentilele lor arătau de parcă ar fi fost lichide. Făceau 
ape, licăreau, schimbîndu-şi culoarea la fiecare cîteva se¬ 
cunde. La început emanau o lumină de un albastru-elec- 
tric, dar peste cîteva clipe lumina deveni de un roz 
tulbure. Erau extrem de subţiri şi păreau foarte fragili. 

- Ce pârere ai? îl chestiona Twiggy. 

- Sînt frumoşi. 



44 


ANNA DALE 


- Patsy i-a făcut, spuse ea cu mîndrie, dar am ajutat-o 
şi eu. Sînt o mulţime de ingrediente de procurat. Sînt 
foarte buna la adunat lucruri. 

- Ce fel de lucruri? o întreba Joe. 

- Păi... funigei, mîl de balta, frunze de flori tropicale, 
un dinte de crocodil... 

- O adevaratâ lista de cumpăraturi, spuse Joe, 
întrebîndu-se cum era posibil sâ scoţi un dinte de crocodil 
fără sâ-ţi pierzi tot braţul. 

Twiggy se înroşi şi ridica din umeri. Apoi îi puse 
ochelarii lui Joe. 

La început, Joe nu reuşi sâ vadă decît o pîclâ scînte- 
ietoare. Dar, după cîteva secunde, vederea i se limpezi şi 
se uita lung la Twiggy; la pârul ei castaniu dezordonat, la 
nasul ei cîm, la mulţimea de pistrui şi la ochii ei de 
culoarea alunei. Nu era nimic schimbat la ea 

- Nu te uita la mine, gâgâuţa ce eşti! îi spuse Twiggy, 
ţinînd o frunza de stejar în mînâ. Joe îşi îndrepta atenţia 
spre frunza şi râmase cu gura căscata 

Putea distinge ceva scris pe ea. Cerneala era aurie şi 
scrisul dezordonat strălucea pe suprafaţa matâ a frunzei 
îngălbenite. Pe ea scria: 

Ai vrea sâfiio vrăjitoare mai înţeleaptă ? 

Sabatul in care eşti nu se potriveşte stilului tău? 
Alătură-ni-te la Sabatul Urzicii-Moarte 
dacă vrei sâ fii deasupra celorlalţi. 

Fâ-o la stingă la Muntele Sfintei Agnes 
şi uitâ-tedupă acoperişul cuhom şubred. 

- Deci de asta le numea Winifred foi, înţelese Joe, în 
sfîrşit, privind curios podeaua. O pata galbena râsâri pe 



45 


ŞOPTJMDU-L& VRXjJTOAReLOR 

scîndurile duşumelei, acolo unde se vârsase cerneala 
vrăjită. 

- Facem recrutări, îi explică Twiggy. Ei bine, toată 
lumea face recrutări în momentul acesta, pentru că nu mai 
există prea multe vrăjitoare în ziua de azi. Vezi harta de 
acolo... 

Fata indică harta Insulelor Britanice, care era fixată pe 
peretele din spatele biroului lui Rose. Mici fanioane fuse¬ 
seră prinse în piuneze pe hartă. Erau cîteva în Essex şi 
Kent, şi încă vreo cîteva împrăştiate în Gwynedd, Londra 
şi Lancashire, dar harta era practic goală. 

- Ele ne indică unde se află toate sabaturile din Marea 
Britanie. Puţin cam jalnic, nu? adăugă Twiggy cu tristeţe 
în glas. 

- Ce e de fapt un sabat? o întrebă Joe. 

- Nu ştii? Un sabat e o adunare de vrăjitoare. Cu 
toate astea, toate avem nume diferite. Vrăjitoarele din 
Stubble End formează Sabatul Pipistrelle. Apoi există 
Sabatul Bladderwrack 4 - ele locuiesc în Foulness 
Island... Viperele sînt în Putney. Noi sîntem Sabatul 
Urzicii-Moarte. Da, ştiu, e un nume cam anost, nu? Ei, 
cum să-ţi spun, noi nu sîntem chiar un sabat... nu în sen¬ 
sul propriu. Trebuie să ai cel puţin şase membri, vezi tu, 
iar noi nu avem decît cinci. De-asta ducem acum o mică 
activitate de recrutare. 

- Uite-ţi ceaiul de urzicâ-moartâ, spuse Winifred, 
dîndu-i lui Joe o cană cu lichid verde-murdar. 

Joe îl adulmecă suspicios. 

- N-o să mă înţepe la limbă, nu? 

- Nu, răspunse Winifred rîzînd. Urzicile-moarte nu au 
firişoare usturătoare pe frunze. Sînt complet inofensive. 

4 Varietate de alge marine (n. tr.). 




46 


ANNA DALE 


- Ţi-am spus eu, zise Twiggy. Cît de greu de cap poţi 
sâfii! 

- Te-ai uitat prin ochelarii fermecaţi, nu-i aşa, Joe? 
întrebă Winiffed. 

- Nu e nimic rău în asta, nu? o întrebă Twiggy, în 
timp ce Joe se grăbi să şi-i scoată. 

- Sigur, nu-i nici o problemă. 

Winifred îi zîmbi lui Joe, iar acesta simţi câ-1 trec 
sudori reci pe şira spinării. 

- Atunci, e-n regulă dacâ-1 chem pe Cuthbert? Sînt 
sigură că i-ar plăcea sâ-1 cunoască pe Joe, zise Twiggy. 

Winifred dădu din cap şi traversă înapoi camera spre 
biroul lui Ulfric. Se aplecă aproape de claia albă a 
bâtrînului şi începu sâ-i şoptească ceva la ureche. Joe îl 
auzi pe Ulfric spunînd: 

- Da, desigur. îndată. 

Apoi se auzi o trosnitura şi capul lui Ulfiic se cufundă 
sub un teanc de cărţi şi se făcu nevăzut. 

- Cine-i Cuthbert? întrebă Joe, întorcîndu-se spre 
Twiggy. 

Twiggy se chinuia să deschidă o fereastră aflată chiar 
în spatele biroului ei. Fereastra se deschise brusc şi o 
rafală de vînt răvăşi grămăjoarele de frunze. Joe luă o 
gură de ceai de uizică-moartâ şi se strîmbâ. Avea un gust 
oribil. 

- îmi expediază foile, zise Twiggy, scoţîndu-şi capul 
pe geam. 

Băgă două degete în gură şi scoase un fluierat lung şi 
strident Cînd îşi retrase capul, acesta era acoperit cu fulgi 
de nea. Joe urmări cum fulgii i se topeau în pâr. 

- Ce fel de poştaş e ăla care duce frunze? întrebă Joe. 

- Ca ăsta, zise Twiggy, în timp ce o adiere blîndâ de 
vînt intră pe fereastră. 



47 


ŞOPTJMDU-LjB VRAJJTOAR£LjOR 

- Ce? se miră Joe. Unde? Trebuie să-mi pun iarăşi 
ochelarii ăia fermecaţi? Cuthbert e invizibil? 

- Eşti pe-aproape... dar n-ai nevoie de ochelarii ăia ca 
sâ-1 vezi. Priveşte doar. 

Rose stătea la biroul ei, încolâcindu-şi coada într-un 
coc în vîrful capului şi fixînd-o cu agrafe. O boare de vînt 
trecu pe lingă ea şi îi răvăşi şuviţele. îşi înclină capul şi 
dădu din mîini. 

- Pleacă de lîngâ mine, creatură dezgustătoare ce eşti. 
Sînt sigură că înadins face asta. Hşt! Pleacă. Twiggy, fă 
ceva! 

- Lui Rose nu-i plac duhurile vîntului, zise Twiggy 
chicotind. 

- Cuthbert! Vino aici! Vreau să faci cunoştinţă cu Joe. 

Micile fanioane de pe hartă începură să fîlfîie. Apoi, 

pârul cîrlionţat care-i căzuse în ochi lui Patsy în timp ce 
turna o soluţie verde plină de cocoloaşe într-o farfurioară 
se dădu pe spate. Joe simţi o adiere pe ceafă şi întoarse 
capul, dar nu văzu pe nimeni. 

- Salut, Cuthbert! zise Twiggy, iar părul i se umflă pe 
spate. Poţi sâ-1 vezi, Joe? Trebuie să te uiţi foarte atent. 

Joe se holbă la pârul lui Twiggy şi, pentru o clipă 
doar, i se păru că zăreşte o bărbie ascuţită şi linia curbată 
a unui braţ. Aerul pîlpîi, iar Joe văzu un trup agil fâcînd 
tumbe. Apoi clipi şi creatura se făcu nevăzută. 

- Uau! zise Joe. E nemaipomenit! 

- Deci l-ai văzut! Cuthbert e fantastic, nu? 

Rose pufni. 

- Cuthbert! Pha! Cum de ştii cum îl cheamă? Duhu¬ 
rile vîntului nu pot vorbi. Nu sînt nimic altceva decît nişte 
saltimbanci mici şi ignoranţi. 



48 


ANNA DALE 


- Nu-i adevarat! o contrazise Twiggy cu înverşunare. 
Ştiu că numele lui adevarat nu e Cuthbert, dar cred ca îi 
place... 

- O, Twiggy, zise Winifred. Nu poţi fi sigura ca e 
acelaşi duh al vîntului. Toţi arată la fel. 

- Nu-i adevarat, zise Twiggy. Eu ştiu câ asta e 
Cuthbert. 

îşi puse mîinile-n sîn şi se uita urît la Winifred. Apoi 
adaugă: 

- Tu mă crezi, nu-i aşa, Joe? 

- Sigur, spuse Joe, şi Twiggy îi zîmbi cu toată faţa. 

- Puştiul are dreptate, zise Patsy, în timp ce mîzgâlea 
ceva într-un caiet. Individul ăsta mic e singurul duh al 
vîntului care se deranjează sâ-i răspundă la fluierat Patsy 
roase gînditoare capătul creionului. E o chestie amuzantă, 
zise ea întorcîndu-se spre Joe, dar în ziua de azi nu prea 
mai întîlneşti multe creaturi dintr-âstea. Pentru câ, atunci 
cînd eram eu mică... 

Rose pufni înfundat. 

- Cînd eram eu mică... repetă Patsy. 

- înainte de a se inventa roata, bombăni Rose. 

- Trebuie să te informez, spuse Patsy cu răceală, câ 
voi împlini şaizeci şi şase de ani. Cu cît mai multe riduri, 
cu atît mai bine, asta vreau să spun. Aşa câ te rog frumos 
să-ţi ţii fleanca. Rose Threep. Conversez cu tînârul Joe, 
aici de faţă. 

- îmi povesteaţi de duhurile vîntului, îi aminti Joe. 

- A, da! spuse Patsy zîmbind. Cînd eram de vîrsta ta, 
vedeam zeci de belele de-astea mici. 

Privi dusă pe gînduri pe deasupra umărului lui Joe. 

- Am zărit odată un stol întreg zburînd deasupra unei 
teren viran. Era un apus minunat. Cea mai frumoasă pri¬ 
velişte pe care-am văzut-o vreodată. 



49 


ŞOprCJfiJDU-UE VRAJJTOAR£1 jOR 

îşi sufla zgomotos nasul şi clătina din cap. 

- Acum nu mai vezi decît unul, maximum doi. O ade¬ 
vărată ruşine, asta e! 

- Eu sînt norocoasa câ-1 am pe Cuthbert, spuse 
Twiggy, lovind aerul din spatele ei. Mi-e de mare ajutor, 
îmi expediază toate foile. îi spun unde trebuie lâsate, iar 
el le duce. Par simple frunze care plutesc prin aer duse de 
vînt. E isteţ, nu? 

- Da, încuviinţa Joe, dorindu-şi sâ-i poată trimite şi el 
o frunză mamei sale, ca sâ-i spună să nu fie îngrijorata şi 
ca va sosi curînd acasă. 

îşi dădea seama câ, peste cîteva ore, avea sâ fie în 
mare bucluc cînd va ajunge acasă la mama sa Se întreba 
cum o sâ-i explice tot ce i se întîmplase. 

- Mulţumesc pentru ceai, îi spuse Joe lui Winiffed, 
dar cred câ acum ar fi mai bine sâ plec. 

- Vin şi eu, spuse entuziasta Twiggy în timp ce un 
vraf de frunze se ridicară de pe biroul ei şi zburară pe 
fereastra deschisa. 

- Alea sînt pentru Orpington, zise Twiggy. Pa, 
Cuthbert! 

& 

Valiza lui Joe era uşoara ca un un fulg. Winifred 
făcuse o vraja, aşa câ acum plutea imateriala în urma lui. 
Un strat subţire de zăpada se aşternuse, iar Joe aluneca 
întruna pe aleea pietruita din parcul Becket, pe unde o 
luaserâ ca sâ scurteze drumul. 

- Tot nu înţeleg de ce nu putem zbura pe mătura, 
bombăni Twiggy în timp ce înainta anevoie, cu bârbia 
într-un fular roşu de lînâ, pe care Patsy i-1 înfâşurase în 
jurul gîtului. E destul de întuneric. Nimeni nu ar fi... 



50 ANNA DALE 

- Twiggy, ai puţin bun-simţ! Ar fi fost mult prea 
periculos sâ-1 urcăm pe Joe pe o mătură. 

- A mai mers pe una, observă Twiggy. 

- Un fel de... adăugă Joe încetişor. 

- Nu fi obraznic! 

Winifred ajusta cureaua genţii de pe umăr. Ceva 
zomâi în ea, iar femeia lăsă capul în jos şi mări pasul. 
Ajunse în dreptul unei porţi din fier forjat, se opri şi se 
uită înapoi. 

- Voi doi, grâbiţi-vâ, le zise ea printre dinţi, înainte de 
a ieşi din parcul Becket şi a o lua la dreapta. 

Nu era aproape nimeni pe stradă, doar cîţiva oameni 
care făceau cumpărături de Crăciun continuau să-şi 
lipească nasurile de vitrinele magazinelor cu mîinile pline 
de sacoşe şi pachete. Cei mai mulţi comercianţi închideau 
luminile şi încuiau magazinele. Joe auzea voci slabe care 
cîntau colinde undeva în depărtare. 

- Mai sînt doar cîteva zile pînâ la Crăciun, zise Joe. 

- Noi nu-1 sărbătorim, spuse Twiggy, dar mîine este 
Yule. O să mergem pe Muntele Sfintei Agnes să aprin¬ 
dem un foc. 

- Dacă sîntem invitate, o atenţiona Winifred. Joe, 
acum trebuie să fim în apropiere de aleea Cloister. 

- Da, cred că e puţin mai jos de străduţa asta, dincolo 
de pasaj. 

Peste cîteva minute, ajunseră în colţul aleii Cloister şi 
Joe văzu lumina albastră a girofarului unei maşini de 
poliţie staţionate în faţa casei mamei sale. 

- La revedere, le spuse el, cînd Winifred îi atinse uşor 
valiza cu bagheta şi împrăştie vraja. 

Joe îşi simţi braţul tras în jos, în timp ce bagajul său 
devenea greu, din nou. 

- Stai un pic! îi zise Winifred, deschizîndu-şi geanta. 



51 


ŞOPVJNVU-LB VRAJJTOARGLjOR 

Scoase două borcane de sticla şi o pîlnie ciudata. Unul 
din borcane conţinea un vîrtej pîclos de culoare turcoaz, 
celalalt era gol. 

- Nu, o rugă Twiggy. Winifred, nu face asta! 

- Dâ-te din calea mea, Twigs. N-am de ales. 

Winifred îl apuca pe Joe de umăr şi îl trase într-un loc 

întunecos. Cu cealaltă mînâ, îi puse capătul mai îngust al 
pîlniei în ureche. Joe încerca sâ se elibereze, dar femeia îl 
ţinea bine. 

- Ce faci? o întreba înspâimîntat. 

- Nu-ţi fie frică, nu doare, îi spuse vrăjitoarea cea 
înalta. Twig gy , adu borcanele, te rog. Acum! 

- Chiar că-mi pare râu, Joe, zise Twiggy în timp ce 
deschidea capacul borcanului gol şi-l ţinea lîngâ pîlnie. 

Winifred îndrepta bagheta spre urechea lui Joe, o 
învîrti de două ori în aer şi murmura: 


- Tic-tac. 

Dezăvoreşte timpul. 
Alungă amintirea 
Şterge 
orice urmă. 

Nimic să nu rămînă. 



GflftfOLOL CBfCI 

O fata otositoare 


Î ncă pe jumătate adormit, Joe întinse braţul şi dârîmâ 
micul ceas deşteptător de pe noptieră. Acesta căzu cu 
un zgomot înfundat pe covorul gros, de culoare roz. 
-Oh! 

Joe se luă cu mîinile de cap şi deschise un ochi. Apoi 
îşi lăsă din nou capul pe perne, trâgîndu-şi plapuma pînâ 
sub bărbie. 

- Ce faci aici, Esme? întrebă Joe buimac. 

O fetiţă într-o cămaşă de noapte galbenă şi vaporoasă 
îi zîmbea la picioarele patului. Mîinile îi erau încleştate în 
jurul unei câni. 

- Ţi-am adus nişte lapte, zise ea Am vărsat puţin în 
timp ce urcam scările. Dacă aveam o pisica, l-ar fi lins, 
nu-i aşa, Joe? Doar că tata nu mă lasă să am şi eu una. 
Spune că pisicile lasă pâr peste tot şi-l fac să strănute. 

Suspina şi, tîrîndu-şi picioarele în papucii de casă 
vărgaţi, îi întinse cana lui Joe. 

- Ăââ... mulţam, zise Joe luînd o-nghiţiturâ 
Esme îşi înclină capul într-o parte. 

- îţi stă pârul zburlit în sus. E aşa caraghios. 

- Ei, de-abia m-am trezit, Ez. 



53 


ŞOPCJJVDU-L& VRX&TOAReijOR 

Se uită la pârul negru, strălucitor al surorii sale, tuns 
frumos pînă deasupra umerilor. 

- Văd câ tu te-ai pieptănat deja. 

- Nu, spuse ea, nu încă. 

Joe se uita din nou la pârul drept al surorii lui, la 
pielea ei proaspăta şi la ochii ei mari, cenuşii, care îl 
priveau fârâ sâ clipească. 

- Eşti aşa... tu eşti aşa de... îngrijită, zise el într-un 
tîrziu, iar Esme îi zîmbi radioasa. 

- Trebuie sâ ajut la micul dejun, spuse ea. Nu întîrzia. 
Mama ne ia cu ea la cumpărături dupâ aceea. 

- Bine, zise Joe, fâcîndu-i cu mîna cînd ea ajunse în 
pragul uşii. 

„Ptiu, îşi zise el cînd o auzi pe Esme coborînd scările, 
uitasem cît de ciudată e surioara mea!“ Simţea câ nu prea 
e normal ca un copil de şapte ani sâ fie aşa de ordonat şi 
binecrescut. Era o fetiţa serioasă, mulţumită sâ se joace 
într-un colţişor cu păpuşile sau sa se ghemuiascâ într-un 
fotoliu cu o carte de la biblioteca în mîna. Trecuseră ani 
de zile de cînd Joe o văzuse facînd ultima data scandal şi 
i se părea o adevâratâ provocare s-o facâ sâ rida. 

Joe arunca plapuma la o parte şi se aşezâ pe marginea 
patului. Degetele de la picioare i se cufundară în covorul 
roz şi moale. Se apleca, ridica ceasul deşteptător şi-l aşezâ 
pe noptieră. Joe urmări mişcările leneşe ale secundarului, 
amintindu-şi întîmplârile din ziua trecuta. 

„La început totul mersese ca uns“, se gîndi Joe. Şoferul 
de taxi îl aşteptase în faţa porţii de la şcoală şi prinsese, 
conform planului, trenul spre Canterbury. Doar cînd 
trenul a oprit la Stubble End totul a început s-o ia razna. 

Cum stătea el aşa, în dormitorul aflat în perfectă 
ordine, în care lumina zilei se filtra prin perdelele roz 



54 


AN NA DALE 


înflorate, nu-i venea să creadă că se speriase în ajun de o 
femeie cu un coş pentru pisici - ideea părea absurdă. 

„Şi nu cred deloc că am văzut un şarpe în poşeta aia, 
îşi spuse Joe, mai convins ca niciodată că ochii îi jucaseră 
o festă. Era întuneric, se gîndi el, şi n-am putut să văd 
bine stiloul. Era uşor de confundat. 4 ' 

In timp ce-şi scotea bluza de pijama, Joe se încruntă. 
Nu-şi amintea prea bine cum de se pomenise lîngâ rîu, la 
lumina lunii. Se vedea şezînd pe valiză în gara Stubble 
End, încercînd disperat să-şi imagineze cum avea să 
ajungă acasă, dar nu-şi amintea în nici un fel cum 
călătorise pînâ la rîu. Poate că luase hotârîrea să meargă 
pe jos pînâ la Canterbury şi cărarea ce se întindea de-a 
lungul rîului era cel mai scurt traseu. „Da, îşi spuse Joe. 
Asta trebuie să fi fost. 44 

îşi aminti că, după cîteva minute de mers, pusese 
ochii pe o barcă cu vîsle priponită într-un mic debarcader. 
Sărise în ea fără să ezite. îşi aminti cum potrivise ramele 
şi cum vîslise o perioadă lungă de timp pe rîu în jos. 
Fusese surprinzător de bun. 

Joe îşi privi palmele şi constată cu uimire că nu avea 
nici urmă de bătătură, în ciuda faptului că trăsese la rame 
mai bine de două ore. Ridică din umeri, se duse la valiză 
şi scotoci după ceva de îmbrăcat Uniforma sa era atîmatâ 
pe spătarul unui scaun şi el rînji, bucuros că nu va mai fi 
nevoit să poarte, timp de două sâptâmîni, hainele acelea 
mohorîte. Joe alese o pereche de blugi şi tricoul său 
preferat. 

Spera că în dimineaţa aceasta mamâ-sa va fi mai puţin 
supărată pe el. Noaptea trecută, ajunsese pe aleea Cloister, 
la numărul doi, şi găsise doi poliţişti fără simţul umoru¬ 
lui în holul de la intrare. Cînd îl zărise, mamâ-sa scăpase 
pe covor ceaşca de cafea. Nimeni nu păruse sâ-1 creadă 



55 


ŞOPTJNDU-LB VRAjJTOAReLOR 

cînd le explicase că vîslise de la Stubble End la 
Canterbury, mai ales că nu fusese în stare să le spună 
unde lăsase barca. Poliţiştii îi ţinuseră o lecţie, iar mami 
îi vorbise rece, cu o voce tremurătoare. Tatăl vitreg al lui 
Joe, Gordon, fusese singurul care păruse mulţumit sâ-1 
vadă, iar Joe aproape câ-1 simpatizase pentru o clipă. 
Apoi Gordon stricase totul ciufulindu-i pârul într-un fel 
de-a dreptul enervant. 

Joe dădu la o parte perdelele roz înflorate, dorindu-şi 
ca mama sa să-şi fi respectat promisiunea de a redecora 
camera de oaspeţi. 

„Orice culoare, în afară de roz, ar fi fost mai bunâ“, 
îşi zise Joe îmbufnat. 

Căscă. Ziua de ieri fusese extrem de obositoare, 
nemaipunînd la socoteală şi acele bătăi slabe în fereastră, 
care-1 treziseră în miez de noapte. Cînd trăsese perdelele 
şi se uitase la grădina acoperită de zăpadă şi cufundată în 
întuneric, văzuse pe cineva stînd sub geamul său şi 
aruncînd cu pietre. 

La început, se mirase. Fusese tentat sâ-i scoale pe 
mama sa şi pe Gordon, dar nu dorise să mai provoace şi 
alte probleme, aşa că închise fereastra după ce îi spusese 
persoanei să plece. Tot atunci îşi dădu seama că persoana 
respectivă era o fată. Chiar cînd trintise fereastra, i se păru 
că ea îl strigase pe nume - dar ar fi fost imposibil. Toţi 
prietenii săi se aflau în Londra, la kilometri distanţă. în 
Canterbury, singura fată pe care o cunoştea era sora lui, 
Esme. în loc să coboare să vadă ce voia, Joe se strecurase 
din nou în pat şi adormise. 

- Joe! Micul dejun e gata! îl strigă Gordon. 

Joe se uită pe geam, în grădină. Părea mai mică şi 
mult mai banală în lumina zilei. Pajiştea şi acoperişul 
şopronului din grădină erau ascunse de un strat neted 



56 


ANNA DALE 


de zăpadă. Nu erau urme de paşi pe aleea din grădină şi 
nici sub fereastra camerei sale. Poate că fata nici nu fu¬ 
sese acolo. 

,.Probabil am visat-o“, îşi zise Joe. 

Gordon era aplecat deasupra unei tigâi şi întorcea 
nişte cîmâciori cu o spatulâ. Şorţul său în dungi albastru 
cu alb era imaculat, ca de altfel toată bucătăria De fapt, 
oriunde se uita Joe robinetele sclipeau, vasele străluceau, 
iar şervetele erau frumos împăturite. Esme stătea la o 
masă de pin, pe un taburet, cu spatele la Joe. Citea 

- Atenţie, zise Gordon, cînd Esme îşi sprijini cartea 
prea grea de o furculiţa 

Furculiţa alunecă de pe masă. Gordon îşi abandonă 
pentru o clipă tigaia, ridică furculiţa şi o aşeză la loc. îşi 
mîngîia mustaţa roşcovană şi se întindea să aranjeze mai 
bine furculiţa, cînd îl observă pe Joe stînd în pragul uşii. 

- Bună, marinarule! zise el, zîmbindu-i larg. 

- Era doar o barcă cu vîsle, Gordon. 

Joe se cocoţă pe un taburet înalt şi îşi turnă nişte suc 
de portocale. 

- Da, da, ştiu. Mare noroc... adică s-o găseşti legată 
pe malul rîuleţului, cu vîsle şi totul în regulă. Totuşi, a fost 
foarte periculos, Joe. Dacă barca s-ar fi răsturnat... 

- Ştiu, i-o tăie Joe sec. 

- Şi cum ai reuşit să vezi tot drumul prin întuneric. 
Nu-mi pot închipui... 

- Luna lumina destul de bine. 

- Era totuşi destul de înnorat, observă tatăl său vitreg, 
ca să nu mai pomenesc de ninsoare. Nu cred că ţi-a fost 
uşor. 

- Eşti la fel de râu ca poliţiştii ăia, zise Joe, trîntin- 
du-şi paharul pe masă. De ce nu vrea să mă creadă nimeni? 



57 


ŞOF^CJMDU-LB VRAjJTOiAR£LOR 

Uite, îmi pare cu adevărat râu că v-aţi făcut atîtea griji, 
dar acum suit aici, aşa că de ce n-o lăsăm baltă? 

- Ai dreptate. Gordon tuşi şi întoarse meticulos 
cîmâciorii. 

- Ce citeşti, Ez? întrebă Joe, dornic să schimbe vorba 

Esme îşi scoase nasul din carte. 

- Se numeşte Porumbei în pericol, îl informă ea, şi 
tocmai am ajuns la un pasaj foarte palpitant. 

- O, zise Joe. Scuzâ-ma 

- Ai vrea un ochi lîngâ cîmăciorul vegetarian, Joe? 
întrebă Gordon vesel. 

- Ăâa.. nu, mulţumesc. Aş prefera nişte fulgi de 
porumb, dacă se poate. 

- Sigur, zise tatăl său vitreg. Nu, nu e absolut nici o 
problema 

Joe vedea clar că Gordon era dezamăgit, dar lui nu 
prea-i era foame. Se dusese la culcare cu un gust ciudat 
în gură şi, în dimineaţa asta, cînd îşi scosese limba în 
oglinda din baie, aceasta era verde. 

- Bună dimineaţa la toată lumea! 

Mama lui Joe năvăli în încăpere, cu pârul ei de 
culoarea mierii prins într-o coadă de cal. îşi răsucise cu 
îndemînare o panglică în jurul lui. Cînd se aplecă s-o 
sărate pe Esme pe creştet, pandantivul ei masiv, cu 
ametist se bălăngăni şi o zgîrie pe fiica ei pe ceafă. 

- Au, mami, mă doare, zise Esme. 

- Iartâ-mâ, iubito, spuse Merle, atingînd-o blînd cu 
degetul pe nas. De cîteva zile stai tot cu nasul în cărţi, 
ceea ce cred că nu e râu, dar ştii ce părere am despre citi¬ 
tul la masă. 

-Mda. 

Esme strecura o bucăţică de hîrtie între pagini şi 
închise cartea. 

- Te rog, pot să primesc un cîmâcior şi jumătate, tati? 



58 AN NA DALE 

- Cum te simţi în dimineaţa asta, Joe? ciripi Merle cu 
o voce exagerat de prietenoasa. 

îl îmbrăţişa tare, iar Joe gemu. 

- Mi-ai tras ieri o sperietura! Auzi, sâ cobori în alta 
staţie! Cred ca trebuie să vâ luam telefoane mobile de 
Crăciun, copii. Eu una ştiu câ n-aş mai putea trăi fâră al 
meu. 

- Nu, mulţumesc, protestă Esme, tăind un cîmâcior 
în bucăţele. 

- Eu, mai degrabă, aş vrea nişte adidaşi noi. 

- Vezi, Gordon! zise Merle cu asprime. 

Ridică din sprîncene şi îl ameninţă cu degetul pe 
soţul ei. 

- Ţi-am zis eu câ se întîmplâ ceva Nick nu-şi poate 
permite sâ-i cumpere o pereche de pantofi fiului său. 

îşi puse apoi o mînâ pe umărul lui Joe. 

- Tatăl tău are probleme cu plata facturilor? Asta e? 
A rămas iar fără slujba..? 

- Nu, mami! zise Joe. Nimic de genul ăsta. Fac 
alergări pe teren accidentat. Profesorul meu consideră câ 
aş putea fi bun la asta. Am stricat o mulţime de adidaşi, 
asta-i tot. 

- Aşa deci, o sâ avem un atlet în familie, exclamă 
Gordon, desfâcînd o cutie cu cereale. 

Joe zîmbi. 

- Bravo ţie, Joe. Presupun câ şi eu ar trebui sâ fac 
nişte exerciţii ca sâ mă menţin în formă - dar n-am fost 
niciodată ceea ce s-ar putea numi genul sportiv. Bîjbîitul 
cu detectorul meu de metale îmi consumă destulă energie. 

- Tata a găsit o comoară sâptâmîna trecută, spuse 
Esme cu o voce pătrunsă de veneraţie. 

Gordon se înroşi. 

- Doar o piesă foarte mică. O să ţi-o arăt după micul 
dejun, Joe, vrei? 



59 


ŞOF^CJMDU-LB VR^7TOAR£LOR 

Gordon puse o farfurie în faţa lui Joe. 

- N-avem fulgi de porumb. Ce zici de nişte muşii? 

Joe ofiâ şi răscoli cu lingura ovăzul şi fructele uscate. 

- A sunat tati? întreba el. A ajuns cu bine în Scoţia? 
Cum se simte mătuşa Adelaide? 

- E încă suferinda, zise Gordon. Tatăl tâu a telefonat 
noaptea trecuta în timp ce dormeai. Stâ la un mic hotel 
din Tillygrundle, The Wooly Thisde, la cîţiva kilometri 
de Aberdeen. Zicea ca ninge înfiorător. 

- Poţi sâ-1 suni disearâ, adâugâ repede Merle. Acum 
mânîncâ-ţi micul dejun. Dacă nu ajungem la brutărie pînâ 
la nouă fix, o sâ se vîndâ toţi renii din turta dulce. 

% 

Se aflau de un sfert de orâ într-un magazin ce se 
numea Amuleta şi Joe se plictisea de moarte. Clinchetul 
ciudat al muzicii care se auzea de la casetofonul din 
spatele casei de marcat îl călca pe nervi. Joe strănuta, 
într-o încăpere mică din spate ardea o esenţă ce umplea 
aerul de miros de santal. Se rezema de un raft plin de 
cârţi despre chakre, aure şi levitâri yogine şi începu s-o 
caute din priviri pe Esme. Era un magazin mic, ticsit 
cu cârţi, postere, luminări, podoabe şi îmbrăcăminte, 
aşa că lui Joe i-au trebuit doar cinci secunde ca sâ 
răstoarne ceva. 

- Âââ... scuzaţi, zise el, ridicînd nişte veste din lînâ de 
lamă, care căzuseră de pe umeraşele lor. 

Femeia din spatele casei de marcat dâdu din cap şi 
continuă să-şi picteze unghiile cu ojâ albastra. 

- Esme! şuiera el. Unde eşti? 

- Aici, răspunse fetiţa, fâcîndu-şi apariţia dintr-un 
interval cu cămăşi vopsite manual. A terminat mama de 
probat hainele? 



60 


ANNA DALE 


- Nu, zise Joe suspinînd. Spune câ cea portocalie nu o 
prinde, iar cea roşie e prea strimtă. Ce-ai făcut pînâ acum? 

- Am terminat Porumbei în pericol. Finalul a fost o 
porcărie. 

-Aha! 

Esme tuşi. 

- Joe, ce miroase aşa ciudat? Mi-e râu de la miros. 

- E o esenţă, Ez. Ce să zic... de ce nu ieşim un pic 
afară să luăm aer. 

Joe tocmai voia să se aşeze lingă Esme pe treptele de 
la intrarea în Amuleta, cînd o văzu iarăşi pe fată. Stătea 
sub o arcadă, cu o geantă atîmatâ pe umăr, uitîndu-se fix 
la el. O văzuse şi mai devreme, sprijinită de tocul uşii de 
la brutărie, iar el crezuse câ aştepta pe cineva. Atunci lui 
Joe nu i se păruse câ ea ar putea să-l aştepte pe el. Se 
vînturase şi prin magazinul de încălţăminte în timp ce el 
probase cîteva perechi de pantofi sport, iar acum, era aici, 
urmârindu-1 de peste drum de piaţa pavată cu piatră. Joe 
era convins că fiisese urmărit. 

„Trebuie să fie fata de noaptea trecută, îşi spuse el în 
barbă. Dar oare ce vrea de la mineT 

- Ei, copii, hai să plecăm, zise Merle şi îl bătu uşor pe 
umăr pe Joe şi făcu un gest cu mina spre o sacoşă mare 
cu loggo-ul Amuletei. 

- Pînâ la urmă, am ales-o pe cea violetă cu paiete. îmi 
vine de minune. Bine, unde mai mergem? Ştiu eu un 
butic, ceva de vis... 

- Nu încă un magazin de haine! se rugă Joe. 

Esme îi arătă cartea de la bibliotecă. 

- Am terminat-o, zise ea, zîmbind plină de speranţă. 

- O, e-n regulă, spuse Merle, dar să nu stai toată ziua 
ca să alegi alta. 



GflMOLOL Ş#SE 

T)orcane fa iiiliofecâ 


F ata îl încolţi pe Joe în raionul cărţilor de sport. 

Tocmai răsfoia un exemplar din Alergând spre linia 
de sosire: Memoriile lui Torpedo Travis, cînd o umbră 
căzu pe fotografia lui Torpedo cîştigînd maratonul de la 
Didcot în 1959. Joe ridică privirea şi se trezi faţâ-n faţă 
cu fata cea misterioasă care se ţinuse după coada lui. 

Joe închise cartea cu zgomot 
- Tu ai fost azi-noapte la mine în grădină şi m-ai 
urmărit apoi toată dimineaţa. De ce? 

Joe îşi puse mîinile pe piept şi se uită fix în ochii ei. 

- Eşti supărat, spuse calm fata. Te înţeleg întru totul. 
Nici măcar nu ştii cine sînt nu-i aşa? 

- Bineînţeles că nu! zise Joe, holbîndu-se la faţa 
pistruiată a fetei şi la paltonul ei negru jerpelit. 

Fata se strîmbâ, săltă de pe umăr geanta grea şi o lăsă 
pe parchet. 

- Nu sînt vreo smintită, să ştii. Trebuie doar să mă 
crezi. 

- Uite ce e, spune-mi ce doreşti? zise Joe sec. Nu 
umbli după reni din turtă dulce, nu? Pentru ca, dacâ-i aşa, 
poţi sâ-i iei cu dragă inimă. Numai lasă-mă-n pace! 



62 


ANNA DALE 


O bibliotecară scoase capul de după un colţ şi îşi 
duse un deget la buze. 

- Şşt, copii! Fără ţipete! 

Apoi dispăru şi reapăru o clipă mai tîrziu, împingînd 
un cărucior de lemn cu o roată care scîrţîia. Luă o carte 
din căruţ şi o aşeză la loc pe un raft din apropierea capu¬ 
lui lui Joe. 

- O, asta mai lipsea! zise fata exasperată. Vino, tre¬ 
buie să ne ducem în altă parte. 

- Nu prea cred, îi zise Joe. 

- Te rog, Joe. 

- Cum de ştii cum mă cheamă? 

- Păi... 

- Pot să vă ajut? întrebă bibliotecara. 

Işi scarpină gîtul cu un gest de nervozitate. 

- Numele meu e Lydia. Sînt bibliotecarâ-şefâ aici. 
Căutaţi o carte anume? 

- Nu... ba da, zise Joe. Păi, răsfoiam doar... 

- Atunci vă sugerez să o luaţi binişor spre secţia de 
copii. O să găsiţi acolo o mulţime de cărţi pe gustul 
vostru. 

- Corect. Mulţumim, aşa o să facem, zise fata, 
trâgîndu-1 pe Joe de gluga de la geacă. 

îşi ridică geanta. 

- Hai, Joe. 

- E-n regulă, zise fata, cînd ajunseră într-un colţ întu¬ 
necos de lîngâ rafturile pentru copii. E timpul să dăm 
cărţile pe faţă. Ne cunoaştem. Pe mine mă cheamă 
Twi ggy . Ne-am întîlnit aseară, numai că tu nu-ţi aminteşti 
din cauză că Winifred ţi-a schimbat amintirile. Ţi le-a 
smuls folosind un Fundibule... 

- Un ce? o întrebă Joe, îndepârtîndu-se de ea. Trebuie 
să fii nebună. 



63 


ŞOPTJMDU-L£ VRAJJTOAR£Ij&R 

Twiggy desfăcu fermoarul genţii şi scoase un borcan 
din ea Un nor de culoarea caiselor plutea în el. 

- Uite. Aici sînt. Aici sînt amintirile tale. 

- Ai nevoie de ajutor, îi zise Joe, încercînd să râmînâ 
serios. 

- Joe, cine ţi-a desenat şarpele pe valiză? 

-Ce? 

- L-am văzut cînd mergeam aseară spre casa ta. O vi¬ 
peră încolăcită pe colţul de sus. Nu cred că Winifred şi 
celelalte l-au putut vedea, pentru că te-ar fi întrebat. 
Bănuiesc că eşti implicat în ceva. Trebuie să ştiu cum a 
ajuns şarpele acolo. 

- Nu e nici un şarpe pe valiza mea, zise Joe încet. 

- E desenat cu cerneală vrăjită... vreau să spun, cu 
cerneală invizibilă. Ai cunoscut pe cineva în gară... sau în 
tren? 

Joe se făcu alb ca varul. 

-A fost o femeie, zise el cutremurat. Eu... eu cred că 
avea un şarpe în geantă. 

- Pe bune? spuse Twiggy agitată. 

- Mmm, murmură Joe, dîndu-şi seama că acea crea¬ 
tură nu fusese o închipuire a minţii sale. 

Se gîndi din nou la scena din tren. Cînd şarpele ieşise 
din poşetă, Joe rămăsese încremenit de scînteierea ochilor 
lui verzi, dar cînd se îndepărtase de el, observase şi 
altceva în legătura cu şarpele. Avea pe cap un semn închis 
la culoare, în formă de V. 

- V de la viperă, zise Joe liniştit 


Era destul de complicat, dar pînâ la urmă o scoaseră 
la capăt. Joe îşi potrivi Fundibule în ureche, în timp ce 
Twiggy strîngea borcanul într-o mînâ, iar în cealaltă ţinea 



64 


AN NA DALE 


o baghetă. Pe genunchi avea un exemplar broşat, gros din 
Cartea lui Mabel. 

- Corect, aici am ajuns... pagina două sute treizeci şi 
şase. Mai întîi o sâ-ţi scot amintirile false, iar apoi o sâ ţi 
le redau pe cele adevărate. Ureazâ-mi noroc, n-am mai 
făcut asta niciodată. 

- Acum îmi spui? zise Joe. 

- Nu-ţi face griji, farmecele sînt garantate. Sînt din 
Cartea Iui Mabel, răspunse Twiggy, râsucindu-şi bagheta. 

- Aşteapâ! zise Joe. 

Auzise un sclrţît îndreptîndu-se spre ei. Dar era prea 
tîrziu. Twiggy începuse deja sâ spună vraja. 

- Am terminat! îl anunţă Twiggy, scoţîndu-i 
Fundibule din ureche şi aşezînd borcanul gol pe podea. 

Susurul din capul lui Joe deveni din ce în ce mai slab 
pînâ se opri de tot Se ţinu de umărul lui Twiggy ca sâ-şi 
menţină echilibrul. 

- Mâ simt cam ameţit, îi zise el. Rafturile de cărţi se 
vâlureau înaintea ochilor sâi. 

- Mâ aştept să-ţi treacă, zise Twig gy . Deci... merge? 

- Da, Barbara. îmi amintesc totul. 

-Ce? 

Twiggy îşi scâpâ bagheta, care câzu zăngănind pe 
podea. 

- Cum mi-ai spus? 

- Barbara, repeta Joe. 

Apoi buzele începură sâ i se mişte involuntar. 

Twiggy miji ochii şi îl plesni peste braţ. 

- Bestie ce eşti! zise ea, zîmbind. 

- Ei bine, Twiggy... a fost destul de impresionant, 
spuse Joe, ridicînd un borcan cu o pîclâ violeta ce plutea 
în interiorul lui. Deci asta e memoria mea, nu? 



65 


ŞOPUJMDU-L£. VRAJJTOAR&uOR 

- Nu, hm... aia a scăpat, zise Twiggy aruncînd o 
privire vinovată spre tavan. 

Joe îi urmări privirea şi văzu o dîrâ de fum turcoaz 
plutind pe lingă bec. Twiggy îşi săltă geanta pe umăr, îşi 
suflecă mînecile şi îi luă borcanul lui Joe. 

- Asta mi-a mai rămas... noroc că am adus încă o 
memorie cu mine pentru că va trebui s-o folosesc. 

- Roata care scîiţîia! zise Joe, amintindu-şi zgomotul 
pe care-1 auzise cînd Twiggy începuse vraja 

- Aşa e. Bibliotecara aia bâtrinâ şi bâgâreaţâ a văzut 
totul. 

- Uite-o! zise Joe, lipindu-şi un ochi de gaura cheii 
unei uşi pe care scria „Personal". 

O văzu pe Lydia trîntitâ-ntr-un fotoliu. îşi făcea vînt 
cu o foaie din programul de Crăciun al bibliotecii. Joe 
auzi un şuierat şi îşi mişcă puţin capul. 

- Fierbe apa din ibric, zise el. 

- Pot să văd şi eu? Twiggy încercă sâ-1 dea la o parte 
pe Joe. 

- Acum dă pe gît cana cu ceai, mai zise Joe. Uaa... 
nici măcar nu s-a deranjat să scoată pliculeţul. Aproape 
l-a înghiţit. 

Joe o văzu pe Lydia ştergîndu-şi faţa cu un şervet de 
bucătărie. Pârul ei, prins într-un coc, începea să se des¬ 
facă, şi avea pete de ceai pe bluza crem cu volane. 

- Bine, e rîndul tău, zise Joe şi se dădu într-o parte, ca 
să se poată uita şi Twig gy pe gaura cheii. 

Se îndreptă şi o acoperi pe Twiggy, pentru a o feri de 
orice persoane curioase care s-ar fi putut întreba ce pun la 
cale. Nu avea de ce să-şi facă griji, pentru că nimeni din bi¬ 
bliotecă nu le acorda vreo atenţie. Bibliotecarul de la biroul 
din faţă prindea nişte vîsc într-un cui deasupra capului 
său, iar o altă bibliotecară stătea pe o scăriţă de lemn 



66 


ANNA DALE 


în sectorul copiilor ca sâ-i dea lui Esme o carte de pe raftul 
de sus, pe care aceasta i-o arăta cu degetul. Merle stătea pe 
un scaun de lingă fereastră. Căscă şi se uită la ceas. 

- Ooo... şopti Twiggy. Lydia şi-a scos poşeta. Zornăie 
nişte monede în mînâ. Acum se ridică în picioare şi... 
Repede, Joe. Mişcâ-te! O să deschidă uşa. 

- Nu putem s-o înhâţâm cînd iese pe uşă? întrebă Joe, 
în timp ce se ghemuiau după un căruţ. 

- Nu... e prea riscant, zise Twiggy. Ar putea să ţipe 
sau ceva de genul ăsta Va trebui sâ aşteptam momentul 
potrivit. 

Lydia deschise uşa temătoare şi se repezi spre biroul 
din faţă. Bibliotecarul de acolo terminase de aranjat vîscul 
şi se învîrtea cu scaunul. 

- Barry, o auzi Joe spunînd. O şterg o clipă. 

- Nu poate ieşi afară, zise Joe. Nu şi-a luat paltonul 
pe ea 

- Ar putea fi şansa noastră. 

Trecură pe lîngâ Barry, care nu se mai învîrtea şi arăta 
de parcă i se făcuse rău. Joe se opri în dreptul unei uşi cu 
geam. 

- E la mijlocul coridorului, zise el uitîndu-se prin 
geam. Acolo e un telefon public. Cred că vrea să sune pe 
cineva 

- Atenţie, zise Twiggy, cînd el crăpă puţin uşa. 
Trebuie să ne furişăm pînâ la ea. Tu ţine Fundibule şi 
borcanul gol, iar eu o să mă ocup de rest. 

Pantofii cu toc înalt ai Lydiei ţăcăneau de-a lungul 
coridorului gol, dar Joe şi Twiggy o urmară în vîrful 
picioarelor. Lydia ridică receptorul şi introduse o moneda 
Joe observă că-i tremura mîna. Se întoarse cu spatele şi 
formă un număr. 



67 


ŞOPTJMDU-UB VRAjJTOAR€LOR 

- Bună, zise ea. Eu sînt. Ascultă... Tocmai am fost 
martora la ceva foarte... Te rog, nu mâ întrerupe, draga. 
Cred câ e cineva pe urmele mele. Nu, nu exagerez... 

- Acum! zise Twiggy. 

îi smulse receptorul din mînâ Lydiei, şi îl trînti în 
furcă, în timp ce Joe îi punea bibliotecarei Fundibule în 
ureche. înainte ca Lydia sâ-şi dea seama ce se întîmplâ, 
Joe ridică borcanul gol, iar Twiggy îşi îndrepta bagheta 
spre ea şi, aruncînd o privire spre Cartea lui Mabel, 
începu sâ rostească vraja: 

Tic-tac. 

Timpul dezâvoreşte. 

Amintirile alungă. 

Şterge orice urmă. 

Nimic sâ nu rămînă. 

Un firicel de fum rozaliu se prelinse din urechea 
Lydiei şi intrâ în borcan. 

- Bine, zise Twiggy. A mai rămas un pic de memorie 
acolo. Cu un strop de noroc, Ulfric nu va observa câ am 
împrumutat puţintel... 

- Ai luat borcanul âla fârâ sâ ceri voie...? 

- A trebuit, răspunse Twiggy. Nu mi l-ar fi dat nici 
dacâ l-aş fi rugat de-o mie de ori. El crede câ sînt prea 
tînârâ pentru a face vrâji adevârate. Toţi cei de la 
Urzica-Moartâ cred asta. 

Fata începu sâ înghesuie lucrurile la loc în geanta. 

- Am terminat, hai sa plecam. 

- Ce memorie i-ai dat? o întreba Joe în timp ce aler¬ 
gau pe coridor. în spatele lor, Lydia începuse sâ clipească 
şi să se lovească cu palmele-n cap. 

- Habar n-am! zise Twiggy zîmbind. 



68 


ANNA DALE 


Joe împinse uşa ce dădea în sala principală a bi¬ 
bliotecii şi le văzu pe Esme şi pe mama sa stînd în 
picioare la birou. Esme strîngea o carte la piept. In timp 
ce bibliotecarul Barry ştampila cartea lui Esme, Joe auzi 
sunînd telefonul din hol. 

Aruncă o privire înapoi. Prin geamul de la uşă, o văzu 
pe Lydia râspunzînd la telefon, dar nu se gîndi că ar fi 
ceva rău în asta. 


% 

Ninsoarea se oprise şi o singură frunză se răsucea în 
aer pe deasupra capetelor grăbite ale celor care îşi făceau 
cumpărăturile de Crăciun pe strada principală. Joe urmări 
cum frunza se îndreaptă cu iuţeală şi se opreşte pe umărul 
lui Twiggy. Simţi o adiere rece şuierindu-i pe lingă faţă. 

- Pa, Cuthbert! spuse Twiggy, ţinînd frunza în mînâ 
şi studiind-o cu atenţie. Ce pacoste! E un mesaj de la 
Patsy. Trebuie să plec. 

- Ce zice? o întrebă Joe, holbîndu-se la frunza pe care 
nu se vedea nimic. Stai un pic... am crezut că ai rămas 
fără cerneală vrăjită. 

- Winifred a reuşit să mai recupereze cîteva picături 
înainte să intre de tot în scîndurile din podea, îi explică 
ea. Mesajul spune: „Mişcâ-te înapoi. Patsy.“ O, dar mai 
e şi un P.S. - dar se vede foarte prost. 

Twiggy strînse din ochi să vadă mai bine. 

- „Nu... Yule... foc... pentru tine...“ La naiba! Ce 
răutate! 

- N-au de gînd să te lase să mergi la sărbătoarea 
voastră de Yule? 

- Aşa se pare, zise Twiggy tristă. Cred că mi-am 
făcut-o cu mina mea. I-am promis lui Patsy că o s-o ajut la 
prepararea poţiunii noi pe care a inventat-o şi am lăsat-o 



69 


ŞOPTJWVU-L£ VRAjJTOAReLOR 

baltă azi-dimineaţâ ca să vin să te găsesc pe tine. Pun 
pariu că e neagră de furie. 

- îmi pare râu, zise Joe. 

- N-are nimic. De fapt... 

Twiggy îl apucă pe Joe de mînecâ şi-l trase în dreptul 
uşii unui magazin. 

- E perfect. Vor pleca spre Muntele Sfintei Agnes cu 
vreo două ore înainte de miezul nopţii. Odată plecaţi, o 
să încalec pe mătura mea şi o să vin la tine. Atunci o să 
mai pot arunca o privire la şarpele de pe valiza ta. 

- Ne-am înţeles, zise Joe, luminîndu-se. 

Se gîndise că şederea sa la Canterbury avea să fie 
anostă şi plictisitoare, dar, după cum stăteau lucrurile, nici 
că putuse să se înşele mai tare. 

- Nu uita să laşi fereastra deschisă, îi strigă Twiggy, 
în timp ce se strecura pe sub braţul cuiva şi dispărea în 
mulţime. 

- Joe! Joe! strigă mama lui. 

Stătea în picioare pe nişte trepte, lîngâ statuia unui 
bărbat solid îmbrăcat în robă şi cu o perucă cîrlionţatâ. 
Avea la ureche telefonul mobil. îi făcu semn cu mîna lui 
Joe şi bîigui ceva în telefon. Băiatul îşi făcu loc prin 
mulţime, şi reuşi cu greu să ajungă la mama sa. Esme 
şedea pe piedestal şi citea din cartea cea nouă împrumu¬ 
tată de la bibliotecă. 

- Credeam că eşti în spatele nostru, îi zise Merle, stre- 
curîndu-şi telefonul în poşetă. Eşti aşa un pierde-varâ, 
Joe. Dar ce s-a întîmplat cu micuţa ta prietena? 

- Twiggy? A trebuit să plece. 

- Ce păcat, zise mama lui, stâpînindu-şi un căscat. 
Oricum, a intervenit o mică schimbare în programul 
nostru. Tocmai m-a sunat prietena mea, Brenda, de la 
primărie. A organizat o vînzare de produse în scop cari¬ 
tabil şi s-au ivit nişte probleme. Doi dihori se bat pentru 



70 


ANNA DALE 


o bâtrînâ doamna împăiată - vreau să zic, două doamne 
bâtrîne se bat pentru un dihor împăiat. Brenda zice că 
treaba se complică. Au început să se bată cu poşetele. 
Prietena mea e la capătul răbdării. I-am spus că o să mă 
duc pînâ acolo s-o ajut cumva înainte ca evenimentul să 
se transforme într-o hărmălaie în toată regula. 

Merle se îmbujorase de nerăbdare. 

- Mi-e foame, zise Esme. 

Stomacul lui Joe chiorâi şi el în semn de aprobare. 

- Uite, vă zic eu cum facem, spuse Merle cu vocea 
precipitată şi un zîmbet forţat. De ce nu mergeţi să 
mîncaţi ceva şi, de îndată ce reuşesc să restabilesc cal¬ 
mul la locul cu pricina, mă întorc să vă iau. Bine? 

Se scotoci în buzunarul jachetei sale aigintii matlasate 
şi puse cîteva monede în palma lui Joe. 

- Trebuie să zbor acum, îngeraşii mei. 

Le trimise două bezele şi o luă la goană pe scări. 

- Hai, Esme, zise Joe, prinzînd mîna înmânuşatâ a 
surorii lui. 

Băgă banii din cealaltă mînâ în buzunar, şi luă 
sacoşele pe care Merle le lăsase rezemate de statuie. 

- De ce se grăbeşte mereu mama să dispară? zise 
Esme. Crezi ca se plictiseşte cu noi? 

Joe ridică din umeri şi îşi făcu drum cu greu prin 
puhoiul de cumpărători. 

Clopoţelul de deasupra uşii scoase un clinchet pri¬ 
etenos cînd intrară în Crumbly Sponge'. în încăpere era 
cald. Joe îşi desfăcu fularul, în timp ce Esme încerca să 
găsească o masă liberă. Localul era aglomerată şi se auzea 
o zumzâială continuă, întreruptă doar de zângânituri, sor¬ 
bituri şi plescăituri. 

1 în traducere aproximativa - Biscuitul Sfarimicios (n. tr.). 



71 


ŞOPTJMDU-LB VRAjJTOA R€J-OR 

- Uite-acolo! anunţă Esme, păşind pe scîndurile 
podelei cu cizmele ei galbene de cauciuc. 

îl conduse pe Joe printre cîteva măsuţe rotunde, tre¬ 
cură prin faţa unui şemineu, şi apoi pe lingă un filoden¬ 
dron, care arăta de parcă voia să iasă din ghiveci. Sub 
plantă se afla o masă de două persoane, acoperită cu o 
faţă de masă albă, din dantelă, şi cu două şervete roşii. 

- Bine ochit, Ez, îi zise Joe. Se aşeză şi-i întinse 
meniul surorii sale. în cîteva secunde, apăru şi chelneriţa. 

- Aş vrea un milkshake de pepene, cu fulgi de cioco¬ 
lată şi o prăjitură cu caramel, vă rog, zise Esme, 
desfâcîndu-şi nasturii hăinuţei din molton. 

Joe comandă o Coca-Cola şi un sandviş cu şuncă. în 
timp ce aşteptau să le sosească mîncarea, Joe auzi 
scîrţîitul picioarelor unui scaun, iar frunzele filoden¬ 
dronului fremâtarâ cînd cineva se aşeză la masa de alături. 
Joe dădu la o parte cîteva frunze, ca sâ-i poată vedea pe 
nou-veniţi. 

Trase adînc aer în piept cînd văzu o mînâ cu unghii 
vopsite în roşu-aprins, lâsînd pe podea un coş de răchită 
pentru pisici. 

- E femeia fermecătoare din tren, şuieră el printre 
dinţi, trâgînd cu ochiul printre frunzele plantei. 

Zări nişte bucle castanii şi o mîneeă din catifea neagră. 

-O, super! O pisica! zise Esme, lâsînd deoparte cartea 
de la bibliotecă. 

- Nu, Ez! îi spuse Joe, amintindu-şi avertismentul 
femeii fermecătoare din tren. Nu te apropia de coş, s-ar 
putea ca pisicile alea să te zgîrie. 

Joe se apropie şi mai mult de filodendron, curios să 
afle despre ce vorbea femeia. Era atît de concentrat, încît 
de-abia observă cînd chelneriţa îi aduse comanda. 

- Asta nu-i de ajuns! 

Femeia fermecătoare părea furioasă pe cineva. 



72 


AN NA DALE 


- Eu mi-am respectat partea mea de înţelegere, nu? 
Pînâ acum trebuia sâ afli ceva util. 

Joe nu înţelese nimic din răspunsul bîiguit al inter¬ 
locutoarei. 

- Beţişoarele Sorţii? se răsti femeia. N-am auzit nicio¬ 
dată de ele. 

O cizma neagră cu vîrf ascuţit apăru lîngâ coşul 
pisicii. 

- M-am săturat pînâ peste cap de scuzele tale jalnice... 

Lipindu-şi capul de frunzele plantei, Joe o auzi pe 

interlocutoarea din faţa femeii bălmăjind sfioasă ceva. 

- Ce? mîrîi femeia. Nu, nu mai poţi mînca încă o 
bucata de prăjitură. 

Urmă un suspin de dezamăgire şi o bolboroseală 
nedesluşită. 

- Iţi spun eu, pista s-a răcit. Sigur că i-am descusut, 
dar proştii n-au scăpat nici un cuvînt. Vor plăti pentm 
tăcerea lor. Trebuie să se fi descotorosit cumva de ea. 

Tonul ameninţător al femeii îi zburli pârul lui Joe. Era 
fericit că nu fusese văzut dintre frunzele plantei. 

Joe auzi zângânitul unei ceşti aşezate pe o farfurioară. 

- E timpul sâ trecem la treabă, spuse femeia în şoaptă, 
începem disearâ. Termina de băut. Plecam. 

Se auzi o mişcare în coşul pisicilor, iar Joe văzu două 
perechi de ochi galbeni ca lâmîia uitîndu-se la el. Se aşeză 
repede înapoi pe scaun, îşi băgă genunchii sub masă, îşi 
luă sandvişul, dar n-apucă sa-1 ducă la gură. Pe masă, se 
găseau o carte de la bibliotecă, un pahar gol cu un pai ros 
şi cîteva firimituri pe o farfurie. 

Scaunul era gol. 

Sora sa, în vîrstâ de şapte ani, dispăruse. 



mţlfOLOL WIW1B 

s 

Priflia criţă. Je nervi 

J oe scotoci ceainăria. întrerupse conversaţiile oame¬ 
nilor şi se aplecă sâ se uite pe sub mesele lor. Se 
blestema câ o neglijase pe sora sa Probabil că ea se plic¬ 
tisise şi începuse sâ hălăduiască prin jur. 

în timp ce îngenunchea pe o gogoaşă pe jumătate 
mîncatâ, un gînd înspâimîntâtor îi veni în minte. Dacă 
femeia cea fermecătoare era implicată în dispariţia lui 
Esme? Joe sări în picioare. îşi roti ochii prin local, dar nici 
femeia, nici coşul ei nu erau de găsit. 

- Esme! striga Joe, nâpustindu-se afară din ceainărie 
şi fâcînd clopoţelul de la intrare sâ sune ca o alarmă. 
Esme! Unde eşti? 

Joe se uită în toate direcţiile, încercînd s-o zărească pe 
sorâ-sa în mulţimea agitata. Intrase în panică. 

- Hei! se auzi o voce din local. Hei, băiete! 

Joe se întoarse şi o văzu pe chelneriţa care-i servise, 
îşi scosese şorţul şi-l flutura în direcţia lui. 

„O, nu! îşi zise Joe, cu inima cît un purice. Crede că 
am şters-o fără sâ plătesc. 44 

Alergă spre ea, ridicînd din umeri pocăit, dar chel¬ 
neriţa nu părea supărată. 



74 


ANNA DALE 


- Am pierdut-o pe soră-mea... începu el, în timp ce 
ea-1 însoţea pe uşa ceainăriei, conducîndu-1 spre şemineu. 

Acolo, picotind în spatele unei lâzi cu cărbuni, în 
poală cu o pisica tărcată şi grasa, se afla Esme. 

- E al proprietarului, zise chelneriţa, aplecîndu-se şi 
mîngîind motanul pe cap. îl cheamă Dennis... şi se pare 
câ şi-a gâsit o prietena noua. 

Joe se bâgâ în pat. îşi ţinea braţele încrucişate pe piept 
şi tremura. Cu toate câ avea ciorapi de lînâ, trening şi 
pulover, îngheţa de frig. Perdelele se umflarâ, şi fulgi de 
zâpadâ intrară pe geam. Pluteau încet spre podea înainte 
de-a se topi în covorul roz. Joe se uita la ceas. Era 
unsprezece şi trei minute. 

Se ridica şi deschise laig fereastra. Stătea aplecat peste 
pervaz în noaptea întunecata şi fulgii de zâpadâ care 
câdeau în jur păreau gri precum cenuşa. Joe se gîndi la 
tatal său care era în Scoţia. La prognoza meteo de la ştiri 
se anunţase pentru noaptea aceasta viscol în regiunea 
Aberdeen. La ora ceaiului, Joe telefonase la motelul 
The Woolly Twistle din Tillygrundle. Vorbise cu o doamna 
Allen, dar de-abia dacă înţelegea ce spunea. Se-auzea de 
parca ar fi vorbit din fundul unui puţ. Dupâ cîteva minute 
se auzi un bîrîit şi legătura se întrerupse. 

- Hai, Twiggy, vino odată! zise Joe, suflîndu-şi în 
pumni. Grâbeşte-te! 

Ceasul deşteptător ticâia pe noptiera, iar ritmul sâu 
monoton începuse sâ-1 adormâ pe Joe. Capul îi căzuse 
într-o parte şi nu-şi mai putea ţine pleoapele deschise. 

- Îî? Ce-a fost asta? 

Auzi un fîşîit şi se duse la fereastra. 

- Twiggy? întreba el prudent. 



75 


ŞOPTJMVU-L& VRAjJTOA R£LOR 

- La o parte! strigă o voce din noapte şi Joe văzu o 
siluetă cenuşie îndreptîndu-se spre el. 

Se ghemui sub pervaz. Ceva se lovi de zid şi se auzi 
o bufnitură. Apoi un urlet înfundat. 

- Ai grijă, mătură! zise Twiggy furioasă. Suceşte-te! 
Suceşte-te! Aşa. Acum dă-te puţin înapoi şi mai încearcă 
o dată. Strâduieşte-te să nu intri în zid de data asta. 

Stînd pe podea, Joe o privi pe Twiggy nâpustindu-se 
pe fereastră, călare pe mătură. Cizmele sale zburară razant 
deasupra covorului şi aterizâ destul de neîndemînatic, 
râstumînd un coş de hîrtii. 

- Nu-i râu, zise ea, mîngîind coada măturii. A fost cea 
mai bună aterizare a noastră de pînâ acum. 

Twiggy descăleca şi îşi rezemă mătura de un dulap. 

- Bună, Joe, zise ea, scuturindu-şi fulgii de zăpadă din 
pâr. Iartâ-mâ, am întîrziat un pic. 

- O să trebuiască să vorbeşti mai încet, şopti Joe, şi 
aprinse veioza de pe noptieră. Nu vrem să trezim pe 
nimeni. 

- Iartâ-mâ, spuse Twiggy. 

Se uită prin cameră şi dădu aprobator din cap. 

- Ai o cameră drăguţă, Joe. Foarte confortabilă. 

-Crezi? 

Joe închise fereastra. 

- O, da! Ei bine, unde ţi-e valiza aia? 

Joe îngenunche şi scoase de sub pat valiza sa maro 
jerpelită. Twiggy o studie nerăbdătoare şi o întoarse. 

- Acolo, zise ea, arâtînd un colţ. Vezi? 

- Nţ, zise Joe. 

- Da, uitasem. 

Twiggy băgă mina în buzunarul pelerinei sale cu 
glugă şi îi întinse un săculeţ de catifea. 

- O să ai nevoie de ăştia. 



76 


AN NA DALE 


Joe desfăcu şnurul săculeţului, lâsînd sâ-i alunece în 
palmă ochelarii fermecaţi. Şi-i puse pe nas şi un nor de 
culori nedefinite îi trecu prin faţa ochilor. După cîteva 
secunde, reuşi să vadă din nou limpede. Twiggy bătu 
nerăbdătoare cu degetul în valiză şi privirea lui Joe se 
îndrepta spre locul indicat. îşi trase sufletul şi se apropie. 

- Nu-mi vine să cred, zise el. 

Chiar în colţul valizei era un şarpe încolăcit, de 
mărimea unghiei de la degetul său mare, desenat cu 
cerneală aurie. 

- E o viperă, fără doar şi poate, zise Twiggy, uitîn- 
du-se la ea cu atenţie. Exact cum am bănuit. Joe, acum 
povesteşte-mi ceva despre femeia aia din tren... cea cu 
şarpele în poşetă. 

- Ââ... părea destul de comună. în jur de cincizeci de 
ani sau cel puţin aşa cred. Avea pârul cam ciudat. Era 
negru cu o şuviţa cenuşie. Nu prea a vorbit. A petrecut 
cea mai mare parte a călătoriei dezlegînd un rebus... 
numai că era în zadar. 

- Ce vrei să spui? întrebă Twiggy. 

- Păi... nu a putut să rezolve nici o definiţie. N-a com¬ 
pletat nici o pâtrâţicâ. 

- Aha! exclamă Twiggy. 

- Doar nu crezi... 

- Folosea cumva un stilou? 

Joe dădu din cap în semn de aprobare. 

- Cerneală vrăjită! ziseră într-un glas. 

- Eşti sigură că e o idee buna? o întrebă Joe, um- 
flîndu-şi pernele şi îndesîndu-le sub plapumă. 

- O, da! răspunse Twiggy. Ai putea să apeşi un pic 
perna aia. Acum e bine... Arată de parcă ai dormi în pat. 



77 


ŞOPtJMVtA-LB VRĂJJTOAK^LOR 

Nu cred câ mama sau tatăl tău vor bănui ceva dacâ-şi vor 
vîrî nasul pe uşă. 

- Mama şi tatăl meu vitreg, o corectă Joe, şi nu asta 
am vrut să spun. 

- Atunci ce? 

Twiggy deschise geamul şi scoase mina afară, ca să 
vadă dacă mai ninge. 

- Eşti sigură câ o să poţi controla mătura aia cu 
amîndoi calare pe ea? 

- O să-mi dau toată silinţa, zise ea. O fi ea luată la 
mina a doua, dar este o măturică zdravănă. Şi bine¬ 
voitoare, de asemenea. 

Twiggy îşi cobori vocea şi şopti: 

- Numai câ nu e prea rapidă. 

- Aş putea trece eu mîine pe la tine. Mi-ar lua doar 
vreo douăzeci de minute de mers pe jos... 

- Nu, zise Twiggy ferm. Trebuie să mergem acum, 
cînd ceilalţi nu sînt acasă. Habar n-au câ ţi-am dat înapoi 
memoria. Winifred s-ar înfuria daca ar afla. Nu se vor 
întoarce de pe Muntele Sfintei Agnes pînâ-n zori, aşa câ 
vom putea sa răsfoim în voie un exemplar din Cine-i 
vrăjitoare?! şi sâ vedem dacâ e trecută femeia asta. 

- E ca un fel de Who’s Who? întreba Joe. 

- Ăââ... da, aşa cred. Cînd te alături unui sabat, îţi 
trimiţi datele personale editoarei volumului Cine-i vrăji¬ 
toare?! şi ea te trece imediat în el. Exista şi un scurt para¬ 
graf despre mine la pagina patru sute şapte. 

Twiggy zîmbi timid şi se înroşi pînâ-n vîrful urechilor. 

- Mâ întreb cine-o fi femeia aia, zise Twiggy în- 
câlecînd pe matura. Nu m-aş mira dacâ s-ar dovedi câ 
este membră a Sabatului Viperei. Asta ar explica de ce 
avea un şarpe în poşeta - şi de ce a desenat o viperă pe 
valiza ta. 



78 


ANNA DALE 


Twiggy mîngîie coada măturii. 

- Hai, suie-te, şi ţine-te bine! 

Joe stinse lumina, îşi trase fermoarul de la geacă, se 
urcă pe mătură şi o prinse de mijloc pe Twiggy. Aruncă 
o privire la smocul de nuiele din spatele său. 

- O vrăjitoare adevărată n-ar trebui să aibă o pisică în 
spatele ei? o întrebă el mucalit. 

- O, nu pomeni de asta! zise Twiggy. Şi-aşa a fost des¬ 
tul de greu să le conving să-mi dea mătura asta Ar fi trebuit 
să mă înveţe să fiu vrăjitoare, dar ele mă tratează ca pe o 
sclava îmi petrec toată ziua scriind foiţe, lustruind cizme 
şi preparînd la nesfîrşit ceşti de ceai de urzicâ-moartâ. 
Pînă acum, am luat doar trei lecţii de zbor. în regulă, 
mătură, sus, sus şi... pe-aici ţi-e drumul! 

înainte ca Joe să apuce să se râzgîndeascâ, mătura se 
ridică, se suci uşor spre stînga şi ţîşni înainte. 

- Picioarele sus, coatele pe lîngâ corp, zise Twiggy în 
timp ce mătura îşi făcea drum prin fereastra cea mică. 

Odată ieşiţi afara, mătura se luptă, smucindu-se să nu 
coboare pe pâmînt. Apoi Twiggy trase de coada măturii 
şi urlă cu voce panicată cîteva cuvinte. Mătura tremura 
uşor, îşi mişcă mănunchiul de nuiele şi începu să urce. 

Lăsară în urmă grădina lui Joe, zburară apoi razant pe 
deasupra unui acoperiş (evitînd cu greu hornul) şi virară 
la dreapta. Joe privi în urmă. Printre fuiorii învîrtejiţi de 
fulgi de nea de-abia dacă putea întrezări cîteva luminiţe. 
La pomnca lui Twiggy mătura se lăsă mai jos, iar Joe 
observă că urmau linia felinarelor de pe maiginea străzii. 
Vîntul îl biciuia, iar fulgii îi ardeau obrajii, dar el abia 
dacă băga în seamă disconfortul. Un amestec straniu de 
teamă şi exaltare clocotea în el şi, cînd în sfîrşit aterizară, 
nu-şi putu stăpîni un zîmbet. 



79 


ŞOFTJWDU-LG VRAjJTOAR&jOR 

- Ai păţit ceva? întrebă Twiggy în timp ce deschidea 
uşa dărăpănată, de culoare violet, cu o atingere a baghetei. 
Cred că ţi-a îngheţat faţa. 

- N-am nimic! zise Joe. Ascultă, a fost fantastic! 
Parcă spuneai că mătura ta e înceată. A zburat cu vreo 
sută şi ceva de kilometri pe oră! 

- Mă bucur că ţi-a plăcut, zise Twiggy, dar să ştii că 
măturile mai noi pot să meargă mult mai repede decît 
asta. 


$ 

- Vag, zise Twiggy, trecîndu-şi cu repeziciune dege¬ 
tele peste indexul de la sfîrşitul tomului dne-i vrăjitoare. 
Foarte vag, Vespertine, Violent...aah, aici... Sabatul 
Viperei. Sînt treisprezece articole sub el. N-ar trebui să ne 
ia prea mult ca s-o identificăm pe misterioasa noastră 
pasionată de cuvinte încrucişate. 

Twiggy îşi linse degetul arătător şi începu să 
răsfoiască volumul gros, îmbrăcat în piele, în timp ce Joe 
se rezema de o perniţă şi îşi sprijinea picioarele de-un 
teanc de cărţi pus de Twiggy între cele două fotolii. 

- De ce unul e roşu, iar celălalt albastru? 

- Ce? întrebă Twiggy, a cărei privire aluneca asupra 
unei pagini. 

- Fotoliile. Nu prea... se potrivesc, nu crezi? 

Joe căscă şi pleoapele începură să i se închidă. 

- Patsy şi Rose, zise Twiggy, fără să-şi ridice ochii. 
Patsy e înnebunită după roşu, iar lui Rose îi place albas¬ 
tru. Sînt foarte încăpăţînate. Ar fi trebuit să le vezi 
bâtîndu-se cînd a trebuit să alegem culoarea uşii de la 
intrare. Amîndouâ şi-au îndreptat în acelaşi timp bagheta 
spre ea. De aceea e violet.. Bine, femeia aia avea un ochi 
acoperit? 



80 


ANNA DALE 


-Hî? 

Twiggy oftă. 

- Joe, sper că n-ai de gînd să adormi. Cred că ştii că e 
important. 

Joe clipi de cîteva ori şi încercă să pară vioi. 

- Nu, nu avea nici un ochi acoperit. în nici un caz. 

- Aşa, deci nu a fost... Olive Creeper. Să vedem... 
pagina cincizeci şi noua.. 

Joe îşi plimbă ochii peste focul din şemineu şi peste 
harta Insulelor Britanice. Se încruntă vâzînd numărul mic 
de steguleţe înfipte în ea. 

- Cum se face că sînt atît de puţine vrăjitoare? 

- Nimeni nu ştie. Numărul lor a tot scăzut în... da... în 
ultimii douăzeci de ani. E îngrijorător. Ah!... părea aler¬ 
gică la sfeclă? 

- Cum să-mi dau seama de asta? 

- Corect! Ei bine, dar ai observat cumva dacă avea 
vreun dinte? 

- Sigur că avea! 

- Atunci, asta o scoate din discuţie pe Lottie Grouch. 
Se pare că i-au căzut dinţii în 1950. A fost izbită în gură 
de o rachetă vrăjită de tenis. Oribil. Hm... 

Twiggy mai dădu cîteva foi deodată. 

- Deci, ce te face atît de specială? întrebă Joe, 
ridicîndu-şi picioarele de pe vraful de cărţi şi luînd-o în 
mînâ pe cea de deasupra 

Era exemplarul broşat al lui Twiggy din Cartea lui 
Mabel. Se deschise la o poţiune pentru vindecarea Bolilor 
înspăimântătoare. 

- Ce vrei să spui? 

- Păi, mi se pare că arăţi normal, mărturisi Joe. Cum 
se întîmplă ca o persoană să devină vrăjitoare? Cum îţi 
capeţi puterile magice? 



81 


ŞOPtJAJDU-L£ VRAJJTOAR&-OR 

- A, păi, nu ştiu sigur, zise Twiggy. Se întîmplâ sau 
nu, pur şi simplu. Aşa... îi creştea cumva anghinare din 
urechi? 

- Atunci, nu e ceva din familie? 

Twiggy dădu din cap nervoasă. 

- Patsy zice că e ceva întîmplâtor. Joe, acum concen- 
treazâ-te! îi creştea anghinare... 

-Nu. 

- Eşti sigur? 

- Cred că aş fi observat. 

Twiggy îi aruncă o privire. 

- Corect, dar ce zici de asta atunci - Harriet Perkins. 
Are patruzeci şi şase de ani, culoarea ei preferata e roz... 
are ca animal de companie un şarpe care se poate trans¬ 
forma într-o mulţime de instrumente de scris... iar printre 
hobby-urile ei se numârâ colecţionarea de cazane vechi 
şi rezolvarea rebusurilor dificile. 

- Da. Asta pare sa fie, zise Joe îndreptîndu-şi spatele. 

-Bine. 

Twiggy zîmbi cu gura pînâ la urechi. 

- în sfirşit, ajungem undeva. Acum, spune-mi tot ce 
s-a întîmplat în trenul ala... 



CsflMOLOL Otf 


Scena unei criflie 


I ncâ nu pot să cred că bărbatul cu telefonul mobil era 
tot o vrăjitoare, zise Joe, întinzîndu-şi braţele dea¬ 
supra capului şi câscînd. Pot bărbaţii să fie vrăjitori? 

- O, sigur că da, zise Twiggy. Dar nu multe sabaturi 
le permit să li se alăture. Vrăjitoarele femei pot fi foarte 
înfumurate şi pot avea reguli foarte rigide, ştii? E destul 
de nedrept, zău aşa. O să întîlneşti vrăjitori doar în saba¬ 
turile modeme de azi. 

- Voi îl aveţi pe Ulfric, nu?... 

- Sau cele care sînt cu adevărat disperate, încheie 
Twiggy. Nu prea sîntem pretenţioşi aici la Urzica-Moartâ. 
O, Joe... dac-am putea avea un al şaselea membru am 
putea fi trataţi ca un sabat adevărat. Vezi, de-aia am fost 
azvîrlite din Stubble End. Cele din Pipistrelle se dădeau 
în vînt după sat şi asta a fost. Au spus că sînt mult mai 
îndreptăţite să stea acolo. Dora Benton ne-a numit „o 
adunătură pestriţă de perdanţi“. 

- Un picuţ cam dur... adică, să vă facă să vă mutaţi 
din casa voastră, observă Joe. 

- O, nu. Locuim în aceeaşi casă, zise Twiggy. A tre¬ 
buit doar s-o mutăm, asta-i tot. Vraja e destul de 



83 


ŞOPTJMDU-L& VRAjJTOA R<£U?R 

complicată. Separă două clădiri şi o strecoară pe-a 
noastră între ele. 

- Şi vecinii nu observă? 

- în general, nu... dacă alegi locul potrivit. Oamenii 
obişnuiesc să-şi vadă de drum, cu ochii în pâmînt, nu-i 
aşa? Cu toate astea, l-am cam speriat pe lăptar, dar 
Winifred a presărat nişte Praf de Zăpăcit pe pragul nostru 
de la intrare şi asta a dat rezultate. Bietul lăptar era aşa 
buimac, încît nu-şi putea aminti dacă fusese sau nu acolo 
vreo casă. 

- Trebuie să fie nemaipomenit să fii vrăjitoare! zise 
Joe cu invidie. 

Twiggy zîmbi. 

- Da, uneori, dar, cum să zic, poţi fi destul de singur... 

Uimit de tristeţea din glasul ei, Joe se uită la Twiggy. 

Stătea tolănită în fotoliul albastru, cu picioarele atîr- 
nînd peste braţul acestuia. Avea o privire pierdută. 
Tunica sa neagră era plină de petice şi decolorată, cio¬ 
rapii negri de lînâ îi erau găuriţi, iar cizmele - julite şi 
murdare de noroi. 

Joe se gîndi la ceilalţi membri ai Sabatului Urzi- 
cii-Moarte. Nici unul nu era de-o vîrstâ apropiată de-a ei 
şi, deşi nu se purtau unt cu ea, Urzicile-moarte o conside¬ 
rau, fârâ-ndoialâ, o subalternă: o servitoare care trebuia 
să facă ce i se spune. îşi aminti expresia entuziastă de pe 
chipul ei, cînd năvălise în casa lor cu tricicleta vrăjită. 
Twiggy nu fusese nici cît negru sub unghie supărată pe el 
cînd se ciocnise de taburetul ei şi-o râstumase. Se purtase 
de parcă sosirea lui fusese cel mai senzaţional lucru care se 
întîmplase în anul acela. Poate pentru ea, chiar aşa şi era. 

- Pretinzi, aşadar, că bărbatul cu telefon mobil nu e 
nimeni altul decît Aubrey White? zise Joe. 



84 


ANNA DALE 


- Da, încuviinţă Twiggy, consultînd Cine-i vrăji¬ 
toare?!. Şi reiese că Aubrey White este chiar conduc㬠
torul Sabatului Viperei. E ceva întru totul neobişnuit ca 
un bârbat-vrâjitor să ocupe o astfel de funcţie. Trebuie să 
fie extrem de deştept. 

Joe se gîndi la călătoria cu trenul. Lui i se păruse că 
omul era genul prietenos, mai degrabă zăpăcit, şi niţel 
cam prostănac. 

- Nu mi s-a părut aşa inteligent, murmură Joe. Eşti 
sigură că el a fost? 

Twiggy îşi drese glasul. 

„Aubrey White“, citise ea, urmărind cu degetul pe 
pagină, „s-a născut la Leatherhead. Are tatuată o viperă 
cu corn pe încheietura mîinii stingi"... 

- Mmm... asta se potriveşte, confirmă Joe. Am crezut 
că e litera „S“, dar s-ar putea să fi fost, de fapt, un şarpe. 

în ciuda programului încărcat pe care-1 are, în calitate 
de conducător al Sabatului Viperei, a promovat de curînd 
examenele de chiromanţie, şi studiază pentru a deveni 
vrăjitor profesionist la cursurile serale"... bla-bla-bla... 
ah... aici am rămas..., Aubrey este înnebunit după drop¬ 
suri, prăjituri şi alte fleacuri"... Vezi, ţi-am spus eu, îi 
aminti triumfătoare Twiggy. 

- Nu pot să neg, admise Joe. Bărbatul din tren avea 
într-adevăr o pungă cu bomboane. Dar încă nu sînt pe 
de-a-ntregul convins. 

Twiggy ridică din umeri. Apoi se aplecă şi scoase un 
dicţionar verde şi jerpelit din vraful înalt de cărţi de pe 
covoraşul din faţa şemineului. 1-1 dădu lui Joe. 

- N-ai vrea să cauţi „chiromanţie", te rog. Nu ştiu 
ce-nseamnâ. 

Twiggy îi spuse cuvîntul pe litere. 



ŞOPTJMDU-LB VR^JJTOAReLOR 85 

- Acum tot ce-avem de făcut este să aflăm cine-i 
femeia fermecătoare. 

îşi trecu degetul peste indexul din Cine-i vrăjitoare?!. 

- Poate nu face parte dintr-un sabat. Aici nu e nici un 
coş pentru pisici sau creion roşu de buze sau... cum ai zis 
că erau cizmele ei? 

- Negre cu vîrful ascuţit, zise Joe, cercetînd dicţio¬ 
narul. Ştii, păreau pline de viclenie. 

- Şirete, nu? zise Twiggy. 

Lui Joe i se făcu pielea de găină. 

- Am... Am văzut-o azi în ceainărie? 

- Pe cine? Pe bâtrîna Şireatâ? 

- Mda., am încercat să ascult ce vorbea cu cineva Pe 
Şireata o enervase cineva, asta-i sigur. N-am prea înţeles 
ce spunea, dar mi-a dat fiori. Nu m-aş mira dac-aş afla că 
e vrăjitoare. 

- O, crede-mâ, este vrăjitoare, zise Twiggy convinsă, 
şi se pare că Şireata s-a luat la bătaie în tren cu cei doi 
membri ai Sabatului Viperei. Parcă ai spus că s-a oprit 
lumina în vagon, corect? 

- Da, încuviinţă Joe, cînd trenul a oprit în gara 
Stubble End. 

- Unul dintre ei trebuie să fi făcut Vraja de Eclipsare, 
zise Twiggy, pentru ca restul pasagerilor să nu poată 
vedea ce se petrece. Totuşi, a fost cam riscant. Nu e prea 
înţelept să practici magia în faţa... cum să-ţi explic eu... a 
celor ca tine. Poate stîmi vîlvâ. 

- Apoi am văzut scînteierile acelea de lumină... ca şi 
cum cineva ar fi aprins nişte chibrituri... 

- Baghetele, zise Twiggy pe un ton atoateştiutor. 
Probabil câ-şi făceau unii altora vrăji într-o veselie... 

- Eu n-am auzit nimic, zise Joe. De fapt, era o linişte 
de mormînt. 



86 


ANNA DALE 


- O luptă în tăcere, zise Twiggy. Durează ani de zile 
ca să o stâpîneşti. Doar cele mai experimentate vrăjitoare 
o pot face. 

- Crezi că şarpele şi pisicile din coş... 

- Au participat şi ele la încăierare, după cîte se pare. 
Reaminteşte-mi ce s-a întîmplat cînd s-a aprins din nou 
lumina... 

- Aââ... atunci m-am dat jos din tren, zise Joe. Tot 
ce-am văzut a fost silueta Şiretei stînd la geam. 

- Nici urmă de Harriet sau Aubrey? 

-Îî... nu i-am văzut. Nu. 

- O, Doamne! zise Twiggy încetişor. 

Joe înghiţi în sec. Nu-i venea să întrebe ce s-ar fi putut 
alege de cei doi. Era limpede că pierduseră lupta cu 
Şireata. încercă să nu se mai gîndeascâ la soarta Viperelor 
şi-şi vîrî nasul în dicţionar unde găsi cuvîntul pe care-1 
căuta. 

- „Chiromanţia este o modalitate de a prezice 
viitorul 44 , citi Joe cu voce gravă, „prin studierea liniilor 
din palma unei persoane 44 ... 

- O, exclamă Twiggy, ce interesant! Acum uitâ-te 
după Beţişoarele Sorţii. Am vrut ieri să verific ce 
înseamnă, dar am uitat. 

- Beţişoarele Sorţii, repetă Joe, încruntîndu-se. Am 
mai auzit undeva de astea... 

- Patsy le-a pomenit în Descîntecul de Rupere a 
Vrăjii, zise Twiggy. Cînd a transformat la loc tricicleta 
în mătură. 

- Mda... posibil, zise Joe, fără convingere. 

Se uită în dicţionar, dar nu găsi cuvîntul pe care-I 
căuta. Să ştii că nu e trecut aici. 

- Trebuie să fie! 

- Ei bine, nu e, zise Joe cu voce obosită. 



87 


ŞOVn:JMVU-L£. vrAjjtoarslor 

îi arătă dicţionarul lui Twiggy. 

- Vezi, nici pomeneală de Beţişoarele Sorţii. 

- Ce ciudat! 

Joe oftă. 

- Acum putem să ne oprim? Seamănă prea mult cu 
temele pentru acasă. Ai ceva de mîncare? Sînt leşinat de 
foame. 

- S-ar putea să mai fi rămas ceva din budinca de Yule, 
zise Twiggy, închizînd volumul Cine-i vrăjitoare?! şi 
ridicîndu-se din fotoliu. Şi ţi-aş mai putea face un ceai de 
urzicâ-moartâ... 

- Fără ceai, mulţumesc, zise repede Joe. 

Scoase limba ca să vadă dacă mai era verde de la 
duşca pe care-o băuse noaptea trecuta. 

- îţi spun sincer câ n-am bâut niciodată ceva mai dez¬ 
gustător. 


Joe auzi zgomote din bucătăria, a cărei uşâ era 
ascunsa în spatele unui fişier. Apoi Twiggy îşi fâcu 
apariţia cu o farfurie mînjitâ de ceva cafeniu. 

- Sînt sigura ca pe farfuria asta era o felie mare de 
budincă de Yule, dar a dispărut, bombăni Twiggy, 
îndreptîndu-se spre Joe. N-au mai râmas decît firimituri. 
Ceva nu e în ordine, zise ea sumbru. 

- Serios? se mira Joe, care stâtea lîngâ biroul lui 
Patsy. 

Ţinea în mîna săculeţul de catifea cu ochelarii ma¬ 
gici, pe care Twiggy îl rugase sâ-i pună la loc în sertarul 
de sus. 

- Cred câ ar trebui sâ te uiţi la asta. 

Twiggy râmase cu gura căscată. 

- Cum naiba s-a întîmplat una ca asta? 



88 


ANNA DALE 


Pe biroul lui Patsy era aceeaşi harababură ca de obi¬ 
cei. Tot felul de borcane şi sticluţe stăteau alături de far¬ 
furioare pline de prafuri, şi stative de eprubete cu lichide 
tulburi. în faţa acestor recipiente se afla un caiet de notiţe 
care zăcea deschis la o anumita pagina. Patsy mîzgâlise 
în partea de sus a foii „Poţiune de Recreştere“. Biroul era 
plin de pete şi zgîrieturi, dar ceea ce merita, într-adevâr, 
atenţie era o picătură de mărimea unei alune, de culoare 
verde-pal. Chiar de sub aceasta picătură ieşea o ramuricâ 
de copac, cu frunzuliţe ovale şi lucioase încolţind pe ea 

- Fag, zise Twiggy, cu disperare în glas. 

Rupse o frunzuliţa şi o lâsa sâ cadă pe podea 

- La fel ca biroul, desigur. 

Twiggy ofta şi-şi duse o mînâ la frunte. 

- Asta înseamnă c-o sâ avem necazuri. 

Joe se uita la caiet. 

- Poţiune de Recreştere, murmura el. încerci sâ-mi 
spui câ biroul a început sâ se transforme la loc în copac? 

- Da zise Twiggy. Chiar aşa E vorba de noua poţiune 
a lui Patsy, cea la care i-am promis c-o s-o ajut. Dar te-am 
urmărit pe tine prin Canterbury. E cu adevărat mîndrâ 
de ea şi nu-i de mirare! Daca s-ar fi vărsat mai mult 
decît picâtura de pe birou, am fi avut un copac care ieşea 
prin acoperiş. 

- Oare merge şi cu asta? întreba Joe, scoţînd o bucata 
mica de metal din buzunar. Tatăl meu vitreg mi-a arătat 
ce a găsit cu detectorul sâu de metale. A trebuit sa mâ 
prefac interesat şi mi-a dat-o mie. Zicea c-ar putea fi o 
bucâţicâ dintr-o moneda veche sau ceva de genul âsta. 
Aveam de gînd s-o arunc. 

înainte ca Twiggy sâ-1 poata împiedica, Joe cufunda 
bucăţica înnegrită de metal auriu în Poţiunea de Re¬ 
creştere. O luâ apoi în palmă şi privi cum se măreşte şi se 



89 


ŞOV'tJMVU-he vrAj^toarblor 

transformă într-un mic pandantiv triunghiular, cu o piatră 
de culoare roşu-închis, în mijloc. 

- Ua! Gordon o sâ-nnebuneascâ atunci cînd o să-i arăt 
chestia asta! Trebuie să fie foarte-foarte veche! Cred că e 
aur adevărat - iar piatra, granat. Uitâ-te şi tu, Twiggy! 
Poţiunea asta e minunată! 

- Of, zise Twiggy. Mmm. 

Joe era dezamăgit că ea nu se arăta cîtuşi de puţin 
interesată de pandantivul lui. în schimb, părea s-o fasci¬ 
neze lâstarul. Se holba la el cu o expresie confiizâ pe chip. 
Apoi aruncâ o privire la farfuria goală pe care-o ţinea în 
mină. Făcu ochii mari şi râmase cu gura căscată. 

- Joe, zise Twiggy, apucîndu-1 de braţ. 

Apoi se uita îngrijorată înjur. 

- Ce e? o întreba Joe. 

-Şşş! 

Twiggy duse un deget la buze. 

- S-ar putea sa mai fie încă aici, îi şopti ea 

- Cine? întreba Joe, în timp ce se ferea ca Twiggy 
sâ-i acopere gura cu mina Ce vrei sa spui? 

- Hoţii, şopti fata. Am fost prădaţi. 

- Eşti sigura? 

Se uita în jur, la haosul din încăpere, încercînd sâ-şi 
dea seama dacâ cineva scotocise prin lucrurile vrăji¬ 
toarelor. Camera pârea neschimbata: o învălmăşeală de 
cărţi, hîrtii, ornamente stranii şi mult prea multa mobilă 
pentru un spaţiu atît de modest. îi era imposibil să spună 
daca era ceva nelalocul lui. 

- Absolut! şopti Twiggy îmbufnata. Au furat ultima 
bucata de budinca de Yule şi au luat Poţiunea de Recreş- 
tere a lui Patsy. Cînd a plecat la Muntele Sfintei Agnes, 
aceasta se afla pe biroul ei într-o sticluţă conică. M-a făcut 
să-i promit că n-o să mă ating de ea. Hoţii trebuie s-o fi 



90 


ANNA DALE 


şterpelit în noaptea asta, cînd eu am venit să te aduc aici. 
Ei trebuie să fi vărsat picătura asta de poţiune. 

Twiggy studie cu nervozitate încăperea. 

- Mă întreb pe ce altceva or fi pus mîna. Poate chiar 
acum ne privesc. 

- Asta e! zise Joe în timp ce cobora tropăind scările în 
spirală. Am cercetat toată casa şi nu este nimeni aici. Nu 
aveţi vreo poliţie a vrăjitoarelor sau pe cineva pe care să 
putem chema? 

- Nu, răspunse Twiggy, strîngînd bagheta în mînâ şi 
ţinînd-o în faţă. Dar cred că ar trebui sâ-i trimit cît mai 
repede o frunză lui Winifred şi celorlalţi. 

Deodată îl apucă pe Joe de braţ şi ţipă isteric: 

- Oh, dar am rămas fără cerneală vrăjită! 

- Nu poţi folosi cerneală obişnuită? îi propuse Joe 
calm. La urma urmei, e o urgenţă. 

- Ai dreptate. Aşa o să fac. Cerneală obişnuită. Bună 
idee! 

Twiggy se duse la biroul ei şi îl deschise. Ei, şi-acum, 
oare unde am pus frunzele alea nescrise... 

- E o ruşine ce s-a întîmplat cu sipetul lui Ulfric! zise 
Joe, ghemuindu-se în spatele biroului lui Ulfric, şi 
trecîndu-şi degetele peste uşa spintecată a cufărului de 
lemn. încuietorile fuseseră sparte şi lucrurile dinăuntru 
zăceau aruncate pe podea. Borcane cu pîcle colorate 
înăuntru alunecaseră în cîte un colţ întunecat sau 
ajunseseră sub biroul lui Ulfric. Joe începu să le adune şi 
să le aşeze cu atenţie la loc în cufăr. Apoi ridică nişte cărţi 
care fuseseră azvîrlite. 

Se apropie de un jurnal gros ale cărui foi fragile, 
îngălbenite, se desprinseră din cotor. Pe una din pagini era 



91 


ŞORTJMDU-L£ VRAjJTOA R£LOR 

o urmă de pantof, iar Joe o şterse cu degetul. Dedesubt se 
puteau citi notiţele zilei de 31 august, scrise cu nouăspre¬ 
zece ani în urmă. Cuvintele fuseseră scrise cu o cerneală 
de culoare indigo, uşor decolorată. 

- „Cereale cu lapte la micul dejun“, citi băiatul. 
„Participat la licitaţia de la Ilfracombe. Achiziţionat un 
obiect extrem de rar - aparţinînd lui F.F.! Gogoşele cu unt 
la ceai. Baie. Culcare. 11 

Joe zîmbi. Se pare câ Ulfiric nu vorbise niciodată prea 
mult Strecura pagina între celelalte şi le vîrî pe toate între 
copertele îndoite. 

- Am terminat! zise Twiggy, punînd deoparte stiloul 
şi recitind mesajul scris pe frunza. îţi mulţumesc câ ai 
mai strîns pe-aici, Joe. Au cam făcut mizerie hoţii, nu? 
Ce unt din partea lor sâ spargă încuietorile de la cufărul 
lui Ulfric. O simpla Vraja de Dezâvorîre ar fi rezolvat 
problema. 

- Hm, fâcu Joe şi-i zîmbi lui Twiggy. Tu ai fi ştiut 
asta, nu-i aşa? Doar şi tu ai spart cufărul âsta ca sâ furi 
borcanul în care se afla memoria mea. 

- Poate, zise Twiggy, râsucindu-şi o şuviţa de par pe 
deget dar nu a fost furt. Nu propriu-zis. 

- A-ha! Dar cum se face, atunci? Cum ai reuşit sa 
scoţi exact memoria de care aveai nevoie? 

- E o chestiune de tehnica. 

Twig gy îşi scoase capul pe geam şi începu sa fluiere. 

- Ei ? o întreba Joe cînd fata îşi retrase capul. 

Twiggy îşi încrucişa braţele. 

- De ce te interesează aşa de tare? Bine, bine, zise ea 
cînd îi zări privirea rugătoare. Dacă vrei cu adevărat să 
ştii, este o problemă de concentrare. îţi fixezi bine în 
minte data şi intervalul orar. 

- Asta-i tot? 



92 


ANNA DALE 

- Da, zise Twiggy iritată. îmi pare râu că te deza¬ 
măgesc, Joe. De fapt, e foarte dificil. Odată ce-ai început 
vraja, nu-ţi poţi permite să te laşi distras, pentru că altfel 
ai putea şterge toată memoria persoanei respective. 

- De-aia nu te-ai putut întrerupe la bibliotecă, observă 
Joe, chiar dacă ţi-ai dat seama că Lydia urmărea ce faci. 

- Aşa e, zise Twiggy. 

Se holbă afară pe geam şi o boare de vînt îi răvăşi 
uşor pârul. 

- O, unde eşti, Cuthbert?! 

Joe puse jurnalul rupt deasupra unui vraf de cărţi din 
cufărul de lemn al lui Ulfric. Apoi închise capacul, aranjă 
cîteva obiecte de pe biroul lui Ulfric şi se duse la fereastră 
lîngâ Twiggy. 

- Ai dat de el? întrebă Joe. 

- Nu, zise Twiggy, strîngînd o frunză în mînâ. Lui 
Cuthbert nu i-a luat niciodată atîta timp pînâ acum. Nu 
înţeleg ce-1 reţine. 

îşi lăsă umerii în jos şi oftă. 

- O, Joe... măcar dac-aş fi rămas aici! M-aş fi putut 
ascunde cînd au intrat hoţii. Aş fi ştiut cel puţin cine sînt. 
Cum o sâ-i explic toate astea Iui Winiffed? O să vrea să 
ştie unde mă aflam cînd s-a produs spargerea. O să tre¬ 
buiască să-i destâinuiesc totul. Ar putea chiar să mă 
alunge din Sabatul Urzicii-Moarte... 

- Sînt sigur că Winifred nu va face asta, o linişti Joe. 
E păcat că nu aveţi un cîine de pază. Cîinele meu, 
Hamish, ar fi lătrat la cel mai mic semn al unui intrus. 

- Măcar dacă Rose ar fi lăsat-o acasă pe Ishtar, mai 
zise Twiggy. 

- Da, încuviinţă Joe, atingîndu-şi locul în care, cu o zi 
în urmă, îşi înfipsese pisica ghearele. 

- O, asta e! Squib. Uitasem de el. 



93 


ŞOPTJMVIA-LB VRAJJTOAR&jOR 

- Cine? întrebă Joe. 

- Squib e pisoiul lui Patsy, îi explică Twiggy, recâ- 
pâtîndu-şi culoarea din obraji. Ea îl transforma întruna în 
altceva... bietul motan! Lipseşte de cîteva sâptâmîni şi 
pun pariu câ e undeva în camera asta. Trebuie sâ fi văzut 
totul. 

- Şi la ce foloseşte asta? o întrebă Joe. Doar dacă nu 
cumva ştii la perfecţie limba pisicească! 

Un rînjet satisfăcut apăru pe faţa lui Twiggy. 

- Să nu-mi spui c-o ştii! zise Joe. Chiar poţi sâ 
vorbeşti cu pisicile? 

- O, da! recunoscu Twiggy. E uşor. Sâ-1 provoc la 
discuţie pe Squib nu va fi o problemă. 

Examinâ cu atenţie încăperea înţesată de lucruri şi 
zîmbetul îi păli. 

- Desigur, mai întîi va trebui sâ-1 găsim. 



GflMOLOL NOCM 

'Ţîr^tl <)e la Mitsui Nopţii 

Pe biroul lui Winifred se aflau două grămezi de agrafe 
de birou; Joe alese o agrafă din grămada mai mică şi o ridică. 

- Un pic mai sus, te rog, îi zise Twiggy, umezindu-şi 
buzele şi pregâîindu-se să-şi îndrepte bagheta spre agrafă. 

Joe îşi simţea capul greu de somn şi nu reuşea să ţină 
agrafa dreaptă în mînâ. 

- Concentreazâ-te, Joe, îi zise Twiggy. Trebuie s-o ţii 
nemişcată. 

- Gata? o întrebă Joe. 

Fără s-aştepte vreun răspuns, Joe aruncă o privire la 
exemplarul din Cartea Iui Mabel, care era deschis pe 
biroul din faţa lui. 

- „în numele Pietrelor Destinului...“ recită el cu un 
aer obosit. 

- E-n regulă, îl întrerupse Twiggy. Mulţumesc, 
de-acum am învăţat-o pe dinafară. 

- Trebuia să mă gîndesc la asta, zise Joe morocănos, 
în definitiv, aceasta este a o sută cincizeci şi noua agrafă. 
Nu poţi să-ţi fluturi pur şi simplu o dată bagheta pe dea¬ 
supra tuturor? Ar fi mult mai rapid. 

- Ştii că vraja nu meige aşa, Joe. Poţi s-o faci doar cu 
un obiect o dată. Acum, ţine dreapta agrafa... 



95 


ŞOrrCJMDU-Le VRAjJTOAReLOR 

îşi drese glasul şi începu: 

în numele Pietrelor Destinului 
şi al Beţişoarelor Sorţii, 
recapâtâ-ţi 
fostul tău sine! 

Vîrful agrafei scoase un sfîrîit şi cîteva scîntei amante 
pîlpîirâ deasupra ei. Nu se întîmplâ nimic. 

Joe se holba la Twiggy şi lâsâ agrafa în grămada mai 
mare. 

- Surpriza! Surpriza! exclama el. Dupâ cum ţi-am 
mai spus, nu cred câ Patsy şi-ar fi transformat pisica 
într-o agrafa de birou. Ce-o sâ zicâ Winifted cînd o sâ 
descopere câ i-ai distrus fârâ rost statueta fumicaru- 
lui-african? 

Twiggy nu-1 bâgâ în seama. 

- Urmâtoarea! i-o tâie Twiggy scurt. 

- Bine, bine. Oricum, au mai rămas doar cîteva 

Peste vreo douâ minute, Twiggy încheiase de rostit 

Descîntecul de Rupere a Vrăjii asupra fiecărei agrafe din 
sediul Sabatului Urzicii-Moarte, şi nici una din ele nu se 
dovedi a fi o pisica neagră pe nume Squib. 

- Şi-acum, ce mai facem? o întreba Joe, acoperin- 
du-şi un câscat uriaş cu dosul palmei. Ai încercat cu 
preşul de la intrare, cu trei benzi de magnetofon, cu toate 
sticluţele de pe biroul lui Patsy şi cu o suta şaizeci şi şase 
de agrafe de birou - asta dacâ am numărat eu corect. Te 
rog, nu-mi spune câ o sâ începi cu acele de gămălie! 

- Atunci, sugerează tu ceva! zise Twig gy , uitîndu-se 
disperată prin cameră. Squib a dispărut acum doua 
sâptâmîni - câutâm deci un obiect care şi-a fâcut de 
curînd apariţia, ceva ce poate fi uşor trecut cu vederea.. 



96 


ANNA DALE 


- Dar, spune-mi şi mie, cine e Mabel asta? întrebă 
Joe, în timp ce răsfoia îmbufnat cartea ei. 

- Mabel Crump este cea mai mare vrăjitoare care-a 
existat vreodată, îi răspunse Twiggy, în timp ce îndrepta 
bagheta spre un prespapier dintr-o piatra cu puteri ma¬ 
gice, şi murmura în şoapta descîntecul. Prespapierul 
râmase neschimbat şi Twiggy ofta. 

- Mabel a trăit în epoca elizabetanâ. Ştii, era uimitor 
de sclipitoare. Cele mai multe dintre descîntecele şi 
poţiunile pe care le folosim noi au fost inventate de ea cu 
sute de ani în urma. Şi Patsy e într-un fel o inventatoare, 
iar Mabel este, fârâ discuţie, eroina ei! Ai grija, n-o îndoi! 
zise Twiggy cînd Joe întoarse cartea sâ studieze 
prezentarea de pe coperta. 

- „în 1596, la frumoasa vîrstâ de douăzeci şi doi de 
ani“, citi Joe, „Mabel Crump a scris cea mai valoroasa 
carte din istoria literaturii vrăjitoarelor: O carte de 
descîntece, poţi uni şi alte chestiuni vrăjitoreşti, care, mai 
tîrziu, a primit un titlu mai simplu, Cartea lui Mabel. De 
la traducerea ei, în 1848, Cartea lui Mabel a devenit, în 
toata lumea, un bestseller.“ 

Twiggy dădu din cap, cu mîndrie. 

- Şi n-o sâ ghiceşti niciodată unde s-a nâscut! 

- Unde? o întrebă Joe. 

- La Stubble End. 

- O, deci d e-asta vrea toată lumea sâ locuiască acolo! 
zise Joe. E locul de naştere al faimoasei Mabel Crump. 

- Da, admise Twiggy. Vezi tu, e o mare onoare! 

- Stai un pic! zise Joe, recitind informaţiile de pe 
coperta. Mabel era englezoaică, nu? 

- Mda, zise Twiggy, evaziv, aplecîndu-se peste 
umărul lui Joe. 

- Atunci de ce-a fost nevoie sâ fie tradusa cartea? 



97 


ŞOPTJMDU-L^ VRAjJTOARGLOR 

Joe făcu ochii mari. 

- Şi de ce n-a fost tradusă timp de peste două sute 
cincizeci de ani?! A fost scrisă în vreun cod sau ceva de 
genul ăsta? 

- Nu, zise Twiggy, ridicînd vaza cu buruieni veştejite 
de pe biroul lui Winifred. 

- Păi, atunci de ce? 

- Chiar vrei să ştii? 

-Da. 

- Bine... Mabel avea un scris îngrozitor. Nimeni nu 
putea înţelege un cuvînt! Şi-atunci, cam acum doua sute 
de ani, un specialist în lingvistica s-a ocupat de carte şi a 
reuşit sâ-i dea de cap. A fost o munca de-o viaţa, ţine 
minte! 

- Aşa deci, zise Joe dezamăgit. 

- Aici! zise Twiggy. Ţine asta. 

Luâ în mînâ o planta ofilita, cu frunze în formă de 
inima. 

- Nu e prea drăguţă, nu? observa Joe, ridicînd-o. Nu 
ştiu de ce s-a mai obosit Winifred s-o pună şi pe asta în 
vazâ. Eu aş fi azvîrlit-o direct în grâmada de gunoi din 
grâdinâ. 

- E o urzicâ-moartâ, zise ofuscata Twiggy. Winifred 
ţine întotdeauna una pe biroul ei. în definitiv, este 
emblema noastră. Ştiu câ nu e prea inspirată... 

Rosti Descîntecul de Rupere a Vrăjii şi îşi flutura 
bagheta. 

Pe măsură ce seînteile verzi atingeau frunzele veştejite 
se auzi un sunet şuierător şi o pereche de firişoare mici şi 
negre începură sâ-şi facâ apariţia din frunze, îngroşîn- 
du-se şi ramificîndu-se, pînâ cînd Joe se pomeni ţinînd în 
mînâ o urzicâ-moartâ acoperita cu blană neagra. Planta 
continua sâ crească şi sâ se zvîrcoleascâ. Apoi apârurâ 



98 


ANNA DALE 


două protuberante micuţe, triunghiulare. Creatura îm¬ 
blănită se făcea din ce în ce mai grea, aşa că Joe se văzu 
silit să-şi coboare braţele şi s-o sprijine în poală. Nişte 
gheare ascuţite îi pătrunseră în palmă, fâcîndu-1 să ţipe. 
Apoi, doi ochi verzi scâpârarâ şi se holbară la el. 

- Squib! strigă emoţionată Twiggy. 

Motanul îşi ciuli urechile şi, cînd fata îi atinse blana 
zburlită, o scuipă. 

- Uitâ-te la tine. Ai labele ude! Oare cît ai stat în vaza 
aia? O, dragule, zise Twiggy în timp ce Squib o zgîria pe 
mină. 

- Nu prea e în formă, nu? 

- Poţi sâ-1 acuzi? zise Joe, scârpinînd uşor motanul 
sub bărbie. 

Squib dădu din coadă şi se cuibări mai bine în poala 
lui Joe. închise ochii şi începu să toarcă. 

- Ei bine, se pare că te place. 

- Probabil din cauză că nu sînt vrăjitoare, zise Joe, 
mulţumit în sinea lui. De ce nu-i dai lui Squib o farfu¬ 
rioară cu lapte sau ceva de mîncare? Apoi poţi să te-apuci 
să-l întrebi ce vrei... 

-O, da... âââ, bine. 

Twiggy dispăru în spatele dulapului şi reapăru peste 
cîteva clipe cu o farfurioară roşie ciobită. Cîţiva stropi de 
lapte se prelinseră pe podea, în timp ce aşeza farfurioara 
sub biroul lui Winifred. Squib se ridică în picioare în 
poala lui Joe şi se întinse. Apoi adulmecă aerul, sări uşor 
pe podea şi începu să lingă laptele cu limbuţă sa roz. 

- Mai e o miii...câ problemă, zise Twiggy, agitîndu-se. 

- Ce vrei să spui? o întrebă Joe. 

- Hm... nu pot să-l întreb nimic pe Squib acum, pen¬ 
tru câ am rămas fără Lingo Liquorice.Vezi tu, fără el nu 
sînt în stare să înţeleg ce spune. 



99 


ŞOPTJMDU-LB VRAJJTOAR&-OR 

- Pîn-acum n-ai pomenit nimic, cum c-ai avea nevoie 
de tîmpenia asta de iingo cum-i-o-mai-zice... 

- Am putea ieşi să facem rost, adăugă repede 
Twiggy... Ţugui de la Miezul Nopţii e chiar după colţ. Nu 
ne va lua mult. 

- Dar e trecut de miezul nopţii, zise Joe privindu-şi 
ceasul. 

- Nu contează. Tîrgul ţine pînâ-n zori. 

Twiggy îşi îmbrăcă paltonul negru şi jerpelit. 

- Hai, Joe! 

- Nu crezi că ar trebui să râmînâ cineva aici cu Squib? 
o întreba el. Biata pisică e încă şocată... şi dacă se întorc 
hoţii? 

- Squib o să se ascundă dacă aude zgomote ciudate! 
Sau... aş putea să încerc sâ-1 transform într-un... 

Pisica mîrîi cînd Twiggy ridică bagheta. 

- Nu cred c-ar fi o idee prea bună, zise Joe, înşfâcîn- 
du-i bagheta în regulă, ai cîştigaL O să vin cu tine. Totuşi, 
ai face bine să închizi fereastra înainte să plecăm. 

- Mâ-ntreb ce i s-o fi întîmplat lui Cuthbert, zise 
Twiggy cu tristeţe-n glas, sfârîmînd frunza pe care scri¬ 
sese mesajul, şi aruncînd-o la coş. 

$ 

Ninsoarea aproape încetase. Din cînd în cînd, cîte un 
fulg de nea rătăcit trecea pe lîngâ nasul lui Joe şi se făcea 
nevăzut în zăpada care se aşternuse deja pe caldarîm. 
Stratul alb şi pufos nu îngheţase încă, aşa că adidaşii 
băiatului scîrţîiau înăbuşit cînd păşea. 

Luna albise tot ce nu fusese acoperit de zăpadă şi, 
cînd Joe aruncă o privire spre Twiggy, văzu că faţa ei 
căpătase o nuanţă uşor argintie. Porţile neluminate erau 
învăluite de umbre întunecate. Singurele pete de culoare 



100 


AN NA DALE 


veneau de la felinarele ce aruncau o lumina înşelătoare pe 
strada acoperita de nea. 

Joe mergea alături de Twiggy cu mîinile vîrîte în 
buzunare. Un pachet gol de chipsuri foşni preţ de o clipa, 
apoi ramase nemişcat. O pisică traversa în goana strada 
şi dispăru pe o alee întunecata. în rest, totul pârea încre¬ 
menit. 

- Parca ai spus câ nu e departe, zise Joe cu voce 
scăzuta. 

Nu era nevoie sâ vorbească în şoapta, dar nu voia sâ 
risipească liniştea de dinainte de revărsatul zorilor. 

- Vezi micul pasaj boltit de acolo? întreba Twiggy. 
Tîigul de la Miezul Nopţii se ţine chiar acolo. 

Cînd ajunserâ în dreptul pasajului, Joe se sprijini de 
pietrele netede şi reci şi privi cu atenţie într-o micuţa curte 
interioara, încadrata din doua părţi de un zid înalt şi în 
spate de un gard viu. Din cîte putea băiatul sâ vadă, curtea 
era complet goala. 

- Cred câ am venit prea tîrziu, spuse el. Toata lumea 
s-a dus acasă. 

Twiggy clătina din cap şi-i zîmbi. 

- Asculta, zise ea. 

Joe era frînt de oboseală, dar se hotărî sâ-i facă pe 
plac, măcar cîteva minute. îşi dâdu jos gluga de la geacă, 
închise ochii şi aştepta. 

La început, tot ce auzi era un clinchet foarte slab, ca 
acela fâcut de nişte clopoţei aflaţi în bătaia vîntului, 
undeva departe. Apoi, urma un murmur confuz care 
deveni din ce în ce mai puternic, pînâ cînd Joe reuşi sâ 
desluşească glasuri distincte. Atunci deschise ochii. 

Curtea nu mai era goala. Siluete înceţoşate fuzionau 
şi se separau. Dar pe măsura ce le privea, imaginile deve¬ 
neau tot mai clare. Pînâ cînd Joe se trezi holbîndu-se la o 



101 


ŞOPtJJWU-L£ VRAjJTOAReLOR 

piaţă în plină forfotă. Copertine de pînzâ vărgată, crestate 
pe margini, se încovoiau sub greutatea zăpezii proaspăt 
căzute. Dedesubtul lor, tarabe încărcate cu borcane şi sti¬ 
cluţe, colivii şi coşuri, oale şi cazane. Lămpile se balansau 
şi luminările pîlpîiau. Oamenii mişunau în faţa ochilor lui 
Joe. 

Twiggy rînji şi-l înghionti pe Joe. 

- S-au dus acasă, ha? zise ea 

Joe ar fi vrut să se oprească la fiecare stand, dar 
Twiggy îl trăgea întruna de mînecâ pînâ cînd se pierdură 
în mulţime. Spre deosebire de cumpărătorii obişnuiţi, 
Joe observă că cei de aici erau îmbrăcaţi aproape în 
întregime în negru. Singurele pete de culoare. 

Joe poposi lîngâ un stal de care erau atîmate ghirlande 
de vîsc şi ienupăr. Fire de boboci de trandafiri fuseseră 
înfăşurate în jurul picioarelor mesei şi din copertina de 
pînză atîmau cristale de quartz ca să semene cu ţurţurii de 
gheaţa Joe ridică o punguţă de condimente cu un miros 
apetisant. 

- Ce-mi dai pe ea? îl întrebă bărbatul care stătea în 
spatele mesei. 

- A... nu doresc... vreau să spun, nu am bani la mine, 
zise Joe, punînd punguţa la loc pe masa 

Bărbatul, care purta un tricorn pe cap, îi făcu lui Joe 
cu ochiul, înşfacă nişte portocale din galantar şi începu să 
jongleze cu ele. 

- Hei, auzi Joe o voce şoptindu-i la ureche. Credeam 
că eşti în spatele meu. îţi aminteşti, sper că trebuie să 
găsim Lingo Liquorice. Acum, vino! 

Twiggy îl smuci atît de tare, încît Joe aproape că se 
împiedică în propriile-i picioare. 



102 


ANNA DALE 


Trecurâ pe lîngâ o vrăjitoare bâtrînâ, care-i zîmbi lui 
Joe, arâtîndu-şi singurul dinte. Turna cu polonicul un 
lichid fierbinte în nişte câni cu capac. 

- Sirop de hibiscus? zise ea către Joe. 

îşi cuftinda polonicul în alt cazan. 

- Sau poate preferi lapte fiert cu scorţişoara? Ce zici, 
băiete? 

- îmi pare râu, spuse Joe, ridicînd din umeri. 

în aer pluteau arome ce-ţi lâsau gura apâ şi lui Joe 
începea sâ i se facâ foame. Spera ca Lingo Liquorice - 
cînd aveau s-o găsească - sâ fie extrem de gustoasa. 

- Ai vrea sâ guşti un pic de mied' de dovleac? îl 
îmbie, plina de speranţa, batrîna vrăjitoare. 

- N-avem timp, interveni iute Twiggy, smucindu-1 
pe Joe. 

- Uitâ-te numa’ la astea! zise Joe cu gura căscata, cînd 
trecurâ pe lîngâ o taraba plina de cuşti din lemn. în fiecare 
cuşcâ, pe o pemâ de pluş, stătea o pisica neagră, lucioasa. 
Nici chiar Twiggy nu se putu abţine sâ nu pocnească din 
degete printre gratii şi sâ nu le mîngîie blana. 

- N-aveţi voie sâ atingeţi marfa! se râsti din spatele 
mesei o vrăjitoare înalta, cu mutra acrâ. 

Twiggy îşi retrase repede degetele. 

- Javra bâtrînâ, mormâi ea cu mojicie. O, Joe, vino 
s-o vezi pe asta! 

într-o cuşcâ din lemn de trandafir lâcuit, dormind pe 
o pemâ de catifea violet, se afla cea mai frumoasa pisică 
pe care Joe o văzuse vreodată. Blana sa era neagră şi 
lucioasa, cu excepţia cîtorva fire argintii din vîrful ure¬ 
chilor şi al cozii. Deranjata de şuşoteala lui Joe şi Twiggy, 
pisica deschise ochii. 

- Uau! şopti Joe. 


Băutură (n. tr.). 




103 


ŞOttJMDU-LB VRAJJTOAR&jOR 

Se aşteptase ca motanul să aibă ochii verzi, ca ai lui 
Squib şi Ishtar, dar pisica aceasta se zgîia dispreţuitoare 
la el cu două boabe de aur pătat. 

- Este un Motan-Cu-ochi-de-chihlimbar-şi-vîrful-de- 
argint, zise Twiggy cu veneraţie-n glas. Crema-cremelor 
între pisicile vrăjitoarelor! Sînt incredibil de scumpe. 
O, Joe... nu e splendid? 

Motanul căscă de parcă l-ar fi plictisit laudele care i 
se aduceau. Apoi, ochii săi aurii se îngustară ca nişte fante 
şi se puse din nou pe dormit. 

- Nu înţeleg de ce e aşa de aglomerat, zise Twiggy, 
strecurîndu-se printr-un mic grup de oameni, strînşi în 
jurul unei mese din colţ. Toata lumea ar trebui sâ fie la 
ceremoniile de Yule. Se strecură pe lîngâ o femeie cu o 
planta cu frunze ţepoase, şi se ridică pe vîrfuri. 

- Joe, unde eşti? 

- Chiar în spatele tâu... au! se vâitâ Joe, cînd o frunză 
îl înţepă în cap. 

îşi netezi parul şi se duse lîngâ Twiggy care se afla în 
faţa unei mese pline cu borcane înalte de sticla. 

- Liniştiţi-vâ, acolo! Nu e nevoie sa vâ împingeţi, 
cucoană, se râsti un bărbat voinic, cu ochi strălucitori, 
purtînd un şorţ în dungi. 

îşi flutura lopâţica şi, apoi, lovi uşor cu ea în masâ. 

- Potoliţi-va, vâ rog, doamnelor şi domnilor. O sa fiţi 
toţi serviţi. Cine urmează? 

Vreo nouăsprezece persoane strigară în acelaşi timp. 

- Cred câ tu urmai, domniţa, nu-i aşa? spuse bărbatul, 
ridicînd o sprinceană spre Twiggy. Ce-ţi pot oferi? 

- Va rog, aş vrea nişte Lingo Liquorice. 

- A! fâcu bărbatul. Acum spune-mi, vrei din cea 
pentru lilieci, şobolani şi pisici negre sau din cea pentru 



104 ANNA DALE 

cîini, broaşte şi arici? Deocamdată nu am decît aceste 
doua sortimente. 

- Pentru lilieci, şobolani şi pisici negre... dacă sînteţi 
amabil, ceru Twiggy politicoasă. 

Bărbatul puse mina pe cîteva borcane şi le răsuci spre 
el, ca sâ le vadâ etichetele. 

- Ăsta e, zise el, deşurubînd capacul unui borcan şi 
zîmbind. 

- Puah, ce scîrbos arata, şopti Joe, în timp ce-1 
urmârea pe bărbat scoţînd cu lopâţica sa cîteva fîşii lungi 
şi gelatinoase de culoare neagra, şi punîndu-le într-o 
punga de hîrtie. 

- Ajung astea, domniţa? întreba bărbatul, răsucind cu 
îndemnînare capetele pungii. 

Twiggy dădu din cap şi întinse mîna. 

- Aşadar, ce-mi dai la schimb? 

Twiggy se scotoci în buzunarul paltonului şi scoase o 
cutie turtită de carton. 

- Ceai de urzicâ-moartâ, zise ea neliniştită. L-am făcut 
chiar eu. 

- Pâi... âââ... asta-i super, tînârâ domniţa. 

Bărbatul luâ pliculeţele de ceai şi îi dădu punga cu 

Lingo Liquorice. 

- Mi-a făcut plâcere sâ fac negoţ cu dumneata. Cine 
urmează? 

- Ce mod hazliu de-a plaţi, zise Joe, dupâ ce ieşiră cu 
greu din mulţime. Voi, vrăjitoarele, n-aţi auzit de bani? 

- A, nu ne batem noi capul cu asta, zise Twi gg y. Sâ faci 
troc e o modalitate mult mai cinstita de a plaţi, nu crezi? 

Joe cugeta puţin asupra acestui lucru. 

- Pai... cred câ substanţa aia ca un aluat mucegăit şi 
ceaiul puturos de urzicâ-moartâ îţi întorc la fel de mult 
stomacul pe dos. 



105 


ŞOFTJMDU-lu£ VRA3JTOAR&LOR 

- Eu am făcut pliculeţele acelea de ceai, zise indignată 
Twiggy. 

- Glumeam doar, spuse Joe şi începu să rida. Dar tre¬ 
buie să recunoşti că... 

- Nu rîde de mine, Joe. 

- Nu rîd! 

O ciupi uşor de braţ. 

- Uite, nu vrei sâ mai dam o raita pe la cîteva standuri 
şi dupâ aceea sâ... 

- Trebuie sâ ne întoarcem imediat, zise Twiggy 
încruntîndu-se. Mai trebuie sâ iau nişte cerneală magica 
şi apoi plecâm. 

- O, nu fi aşa ţîftioasâ. 

-Poftim? 

Twiggy îşi strînse buzele. 

- Tu eşti cel care n-a vrut sâ vinâ. 

îl împunse cu degetul în stomac. 

- Acum o jumătate de orâ erai îngrijorat din pricina 
lui Squib şi acum... ei bine, nici câ ţi-ar putea pâsa mai 
puţin de el. 

- Nu-i adevârat! 

- Nu ştiu de ce m-am obosit sâ-ţi dau prostia aia de 
memorie înapoi, urla Twiggy, cu lacrimi în ochi. Am 
crezut c-ai putea sâ fii prietenul meu, dar tot ce faci e... 
să-mi insulţi pliculeţele de ceai! 

- Twiggy! o strigă Joe, cînd ea o luă la fugâ. 

Urmări cum pârul ei ciufulit se pierde într-o mare de 

pelerine negre şi pălării ţuguiate. Dar, dupâ cîteva 
secunde, n-o mai zări. 



c&Molol zece 

SfW Varmţ& 

J oe se aplecă şi scormoni intr-o cutie de carton udă, 
plină de cărţi mucegăite. Bombănind, scoase un 
exemplar din Reţete de melci pentru vrăjitoare celi¬ 
batare şi îl trînti la loc. 

Femeia din spatele tejghelei îşi drese glasul şi-şi 
încrucişa mîinile peste piept. Joe continuă să bombăne, 
iritat de faptul că Twiggy se supărase pentru o nimica 
toată. Dar, în acelaşi timp, se simţea şi un pic vino¬ 
vat. Redîndu-i memoria, ea riscase să-şi atragă furia 
Sabatului Urzicii-Moarte. Mai mult decît atît, ratase, fără 
să crîcneascâ, ceremonia de ardere a buşteanului de pe 
Muntele Sfintei Agnes, care era, probabil, cel mai impor¬ 
tant moment din an. 

Joe începea să regrete că se luase de pliculeţele ei de 
ceai. Poate papilele gustative ale vrăjitoarelor erau dife¬ 
rite de ale oamenilor obişnuiţi. Ceaiul de urzică-moartâ 
avea gust de zeamă de varză pentru el, dar poate că pen¬ 
tru tagma lor era ca şi cum ar fi băut ciocolată cu lapte. 

- Scuzâ-mâ, zise vrăjitoarea din spatele tejghelei, 
studiindu-1 suspicioasă pe Joe. Nu cred că vei găsi vreun 
pliculeţ de ceai acolo. 

- Poftim? 



107 


ŞOP'CJMDU-Le VRX&TOARGLjOK 

- Asta câutai, nu? 

Joe îşi dădu seama câ trebuie sâ fi gîndit cu voce tare. 

- A... a! Vedeţi, e... e vorba de... de mătuşa mea. Ea 
colecţionează... pliculeţe de ceai, asta e. Mă întrebam 
dacă nu cumva aveţi vreo carte despre.... arome. 

Vrăjitoarea nu-1 crezu, în mod sigur, pentru câ nici 
mâcar nu se obosi sâ-i răspundă. Ridică din sprinceană şi 
începu sâ dea semne de nervozitate. 

- Uh, uh! fâcu ea. 

Joe îi zîmbi încurcat şi se prefăcu extrem de interesat 
de un exemplar din Cartea lui Mabel, pe care-1 găsise pe 
fundul cutiei. Era o copie foarte veche cu pagini groase 
şi îngălbenite. Pe coperta întîi, sub numele autoarei, se 
putea citi: „Tradusa din ilizibil de către Fleur Fortescue“. 
începu s-o răsfoiască, conştient câ vrăjitoarea îl urmărea 
cu atenţie. Cînd ajunse la pagina cinci sute doisprezece, 
se opri. 

- Scuzaţi-mă, zise el, ridicînd cartea. Se pare câ 
cineva a smuls o pagina de aici. 

îşi trecu degetele de-a lungul părţii din mijloc a cărţii 
şi simţi resturile zdrenţuite ale paginii rupte. 

Pagina cinci sute treisprezece... 

- Lipseşte, completă vrăjitoarea Ştiu. 

- Aha, eu... eu mâ gîndeam doar... 

- De fapt, zise ea cu răceala, toată lumea ştie... toata 
lumea cu excepţia ta. 

- Cum adicâ... toată lumea ştie? zise Joe, întrebîn- 
du-se dacă nu cumva vrăjitoarea era puţin nebuna. 
Cum... cum se poate? 

- E ceva ce ţine de legenda de-acum, explica vr㬠
jitoarea, închizînd exasperata ochii. în cartea originala, 
pe care a scris-o Mabel Crunch în 1596, pagina cinci sute 
treisprezece a fost îndepărtată. 



108 


AN NA DALE 


Cînd Joe încerca să zică ceva, vrăjitoarea îşi ridica o 
mînâ sâ-1 oprească. 

- Nu se ştie motivul, continua ea, dar, în cercurile 
învăţate, se presupune câ pagina conţinea o vraja puter¬ 
nica şi distructiva. în ultimul moment, Mabel şi-a dat 
seama de râul pe care l-ar fi putut provoca şi, prin urmare, 
a scos-o. 

- Aşadar, din fiecare exemplar al Cărţii lui Mabel 
lipseşte aceeaşi pagina, nu-i aşa? 

- Asta aşa e, confirma vrăjitoarea uitîndu-se sfidătoare 
la Joe. Cum de nu ţi-a spus nimeni pînâ acum? Din ce 
sabat faci parte? 

- A... âââ... ăăâ. Joe ridica de jos o cutie jerpelita, 
conţinînd un joc numit Pietrele Sorţii. O duse la ureche 
şi o zomâi. 

- Ei bine? 

- A... pâi... păi... îngaimâ Joe. Urzica-moartâ, zise el 
muşcîndu-şi buza de jos. 

- Aha, zise vrăjitoarea cu răceala, asta explica totul. 

«st» 

n?» 

- Salut, zîmbâreţule! 

Un bârbat îşi ridica pâlaria şi îi fâcu semn lui Joe. 
Băiatul îl privi absent, înainte de a-şi tîrşîi picioarele spre 
standul lui. 

- Ţi-e frig, nu? întreba bărbatul. A... eşti ruşinos? 

Joe ridică nepăsător din umeri şi îşi cufunda şi mai 

adînc mîinile-n buzunare. 

- Te-ar interesa ceva marfă de calitate? îl ademeni 
omul, ţinînd în dreptul jachetei sale în carouri un fular 
muştar. 

îşi trecu uşor mîna peste fular. 



109 


şoptDNDu-Le vrAj^coar&lor 

- Drăguţ şi călduros. Pâr autentic de cămilă peru- 
vianâ. Vrei sâ-1 încerci? 

- Nu, mulţumesc, zise Joe întristat 

- O, zise bărbatul, fâcîndu-i cu ochiul. Ţi s-au înecat 
corăbiile? 

-Ce? 

- Făceam şi eu o glumă, tinere. 

- A, da, zise Joe. Mda Foarte nostimă. 

Bărbatul îi aruncă o privire ciudată. 

- Care-i problema? Ţi s-a rupt coada la mătură sau 
ce? Ai nevoie de ceva să te înveseleşti, chiar că ai. Ce zici 
de asta? Luâ o carte şi începu s-o frunzărească. Ghinioane 
magice şi gafe vrăjitoreşti. O sâ te prâpâdeşti de rîs. 
Ascult-o pe asta... „O vrăjitoare care fâcea plaja în 
Morecambe a trebuit sâ schimbe memoria unui număr de 
o sută optsprezece persoane, pentru câ s-a dat din greşeală 
cu crema de levitaţie.“ Ha! Ce zici, nu e ilar? 

- Mda, zise Joe evaziv. 

Bârbatul îşi scoase pălăria, îşi aranja pârul, apoi şi-o 
puse la loc. 

- Ei, drăcie! Da’ ştiu câ te amuzi, zâu aşa. Ai o faţâ... 
Cum te cheamâ, tinere? 

-Joe. 

- Ei bine, Joe. Ce-ai păţit? Nimic nu poate fi aşa râu, 
nu? 

- M-am certat cu cineva, mormâi Joe, şi-acum n-o 
găsesc. 

-O! 

Bârbatul fluiera printre dinţi. 

—Ţi-ai supărat prietena, nu-i aşa? 

- Nu e prietena mea, se râţoi Joe, dar cred ca a fost 
vina mea. Am spus ceva nu prea drăguţ despre pliculeţele 
ei de ceai. 



110 ANNA DALE 

- Pare serios, zise bărbatul, mişcîndu-şi nervos 
buzele. Să-ţi spun ceva, tinere: de ce nu... 

- Ce-i asta? întrebă Joe. 

Auzise un scîncet slab şi subţirel. Se aplecă peste 
tejghea. 

- Cred că vine din spatele dumitale. 

-Hî? 

Bărbatul se dădu la o parte, lâsînd să se vadă o cuşcă 
de lemn aşezată pe un taburet. 

înăuntru, încolăcită pe o pătură peticită dormea o 
pisicuţâ neagră cu smocuri argintii pe vîrful urechilor şi 
al cozii. Deschise încet ochii. Erau de culoare mierii. 

- Stai un pic, asta nu-i o Pisicâ-cu-ochi-de-chihlim- 
bar-şi-vîrful-cozii-argintiu? întrebă Joe. Dac-aş... 

- Ar fi un cadou minunat, nu-i aşa? zise bărbatul, 
deschizînd cuşca. Vrei s-o ţii un pic? Pisicuţâ mieunâ 
slab, cînd bărbatul o ridică de la locul ei. 

- Nu-mi permit... începu Joe. 

Apoi simţi ceva în fundul buzunarului şi zîmbi 
cînd degetele sale se încleştară în jurul pandantivului 
cu granat. 

$ 

- Ţi-ai cumpărat un fular nou? întrebă Twiggy 
pufnind. 

-Ce? 

Joe îşi lăsă bărbia în jos şi văzu un colţ al pâturicii 
peticite ieşind deasupra fermoarului de la geacă. 

- Aâ... mda, zise el, ţinîndu-şi mîinile în dreptul 
stomacului. Twiggy continuă să mârşâluiascâ, cu nasul 
în vînt, pe trotuarul acoperit de nea. Joe de-abia se 
ţinea după ea. 



111 


ŞOPTJMD14-JLB VRĂJJTOAR&jOR 

- Păi, de fapt, nu, zise el, oprindu-se sub conul de 
lumină al unui felinar. 

Zăpada scînteia sub picioarele sale. 

- De fapt... e un cadou pentru tine... ca sâ-ţi spun 
câ-mi... 

- Joe! 

Twiggy îşi duse mâinile la gura şi roşi. 

- Nu era nevoie ca tu sa... Şi nu trebuia ca eu sâ fac 
atîta caz pentru cîteva pliculeţe de ceai. 

- Pai, zise Joe ridicînd din umeri, te-am necăjit şi-mi 
pare râu. 

îşi desfăcu fermoarul de la geacă. Cîteva petice de lina 
se dâdurâ la o parte şi dintre ele apâru un căpşor negru 
şi îmblănit. 

- Ooo! şopti Twiggy. O pisicuţâ! 

- Nu orice pisicuţâ, rosti Joe cu mîndrie. Asta-i una 
cu-ochi-de-chihlimbar-şi-vîrful-argintiu. 

Pisicuţâ se zvîrcolea în timp ce Joe o scotea cu grija 
din pâtura ei. 

- Bineînţeles, ar fi putut sâ fie doar un mormoloc cu 
blană, zise Joe rînjind. 

Apoi râmase cu gura căscată. 

- Nu pot sâ cred! Escrocul âla nenorocit. M-a tras pe 
sfoara. 

Twiggy luâ pisicuţâ de la Joe, iar el îşi studie mînecile 
de la geaca. 

- Uitâ-te aici! zise el, frecînd cu degetul o dungă 
argintie. E pudra colorata. 

Joe se uita lung la pisicuţâ care torcea în braţele lui 
Twiggy. Mai avea o urmă de argintiu pe vîrful unei ure¬ 
chi, dar cealaltă era complet neagră, iar ochii deveniseră 
din chihlimbarii verzi-deschişi. 

- Bine, zise Joe ferm. O s-o duc înapoi în piaţa şi... 



112 


ANNA DALE 


Se opri brusc cînd o văzu pe Twiggy cufundîndu-şi 
faţa în blâniţa pisicii. Avea ochii plini de lacrimi. 

- Mulţumesc, Joe, îi zise Twiggy. E minunată! 

% 

- Ce nume sâ-i pun? Twiggy mişcă o pană pe podea 
şi pisicuţa puse laba pe ea. 

- Ce zici de... înşelătoarea, propuse Joe, în timp ce 
îngenunchea în faţa şemineului. 

Mai puse un butuc pe foc. 

- Sau Sac-fărâ-fund. Cred că ar fi un nume foarte 
potrivit, judecind după felul în care a înfulecat scrum¬ 
biile alea... 

Butucul se clătină şi o ploaie de scîntei portocalii se 
înălţă pe coş. Joe se scufundă în fotoliul roşu şi îşi întinse 
mîna sâ-1 mîngîie pe Squib, adormit pe o pernă. 

- Ce facem, încercăm odată Lingo Liquorice sau 
nu? De-abia îmi mai ţin ochii deschişi şi trebuie să plec 
şi acasă. 

Joe se uită la ceas. 

- Doamne, e aproape patru şi un sfert! 

- în regulă, zise Twiggy scoţînd un oftat şi gîdilâ 
pisicuţa în vîrful capului. 

- Cred că m-am hotârît ce nume sâ-i pun. E ceva ce 
ai pomenit şi tu mai devreme... 

- Sper că nu Sac-fărâ-fund! 

Twiggy se uită urît la el. 

- Bineînţeles că nu. O sâ-i spun Mormoloc sau, mai 
bine, Mormoloaca. 

- Nu poţi boteza o pisică Mormoloaca! 

- De ce nu? 



113 


ŞOfn:JMDCA-U£ VRAJJTOARSLjOR 

- Pâi, pe de o parte, nu sună prea sofisticat şi, mai 
mult, ea n-o să se transforme într-o broască atunci cînd va 
creşte, nu? 

- Nu-mi pasă, zise cu încâpâţînare Twiggy. Cred câ i 
se potriveşte. Nu te superi, nu-i aşa, Joe? A fost cu 
adevărat frumos din partea ta să renunţi la pandantivul cu 
granat. 

Joe dădu din cap şi zîmbi. Desfăcu palma şi-o întinse 
spre Twiggy. 

- Lingo-Liquorice, te rog! 

Twiggy pipăi uşor buzunarul paltonului său aruncat 
pe un taburet Scoase punga mototolită de hîrtie şi îi dădu 
lui Joe o feliuţâ moale şi neagră de Lingo-Liquorice. Joe 
ciuguli, prudent, dintr-un capăt. 

- Nu-i râu, zise el, îndesîndu-şi în gură toată bucata. 

- Nu trebuia s-o mânînci pe toată, spuse Twiggy, 
rupînd o bucăţică infimă de lemn-dulce pe care o mestecă 
delicat Tocmai ai înfulecat o porţie cu efect de cîteva ore. 

Butucul din cămin trosnea pe măsură ce era cuprins 
de flăcări. Squib se trezi şi se întinse, înfigîndu-şi ghearele 
în pantalonii lui Joe. 

- Au! ţipă Joe. 

- Scuzele mele, zise Squib cu o voce mîrîitâ. 

Joe tresări, îşi băgă un deget în ureche şi începu să se 
scarpine. 

- Twiggy, zău câ vorbeşte. L-ai auzit? Squib, dâ-i dru¬ 
mul. Mai spune ceva! 

- începi să mă enervezi, zise pisica 

- Ascultă, Squib... dragule, scumpule Squib! zise 
Twiggy ghemuindu-se lîngâ fotoliul roşu şi amestecînd 
cu linguriţa într-o cană cu ceai de urzicâ-moartâ. Avem 
nevoie de ajutorul tău. 

Motanul căscă nepoliticos. 



114 


ANNA DALE 


- Ceva mai devreme, în seara asta, hoţii ne-au spart 
casa. Au furat o felie de budincă de Yule şi Poţiunea de 
Recreştere a lui Patsy... 

- Ha! Ha! zise Squib cu amărăciune. 

- Ai văzut ceva? îl întrebă şi Joe. 

îl scarpină cu blîndeţe după ureche şi mustăţile mo¬ 
tanului începură să fremete. 

- Mmm... mmm, toarse Squib. A fost doar o per¬ 
soană. Femeie. Şleampâtâ. Fără băţ subţire. 

- Cred că se referă la „baghetă 11 , şopti Twiggy, lovind 
uşor linguriţa de marginea cânii. 

- Cotiobâia după ceva... Motanul închise ochii şi toarse 
şi mai tare. Beţişoarele. Beţişoarele. Beţişoarele Sorţii. 

- Asta am auzit acolo! strigă Joe, râstumînd, de 
emoţie, ceaşca de ceai din mîna lui Twiggy. La ceainărie. 
Femeia aia... 

- Care, bâtrîna Şireatâ? întrebă Twiggy. 

- Da, sînt sigur că am auzit-o spunînd Beţişoarele 
Sorţii. 

Squib, care se oprise din tors, cînd ceaşca de ceai 
căzuse pe covorul din faţa căminului, îi sări în poală lui 
Joe, înfigîndu-şi gheruţele în picioarele lui. Coada i se 
înfoie ca o perie de spălat sticle, şi ochii i se bulbucară 
mai sâ-i iasă din orbite. 

- Care-i problema, Squib? întreba Twiggy. 

- Să mă ascund! Trebuie să mă ascund! urlă motanul, 
ţîşnind din poala lui Joe şi strecurîndu-se sub biroul masiv 
de stejar al lui Rose. 

- Ridică-mâ, scînci şi Mormoloaca, frecîndu-se de 
gleznele lui Twiggy. 

Cîteva clipe mai tîrziu, uşa de la intrarea în Sabatul 
Urzicii-Moarte se trînti de perete, gata să sară din bala¬ 
male. în uşă apărură patru vrăjitoare. 



GflMOLOL WIÎ^EZECE 

Sturrh p Dran^ 

A , b... bbbună! zise Twiggy cu voce tremurătoare, 
înghiţi în sec şi încercă s-o pitească pe Mormo- 
loacâ în buzunarul jachetei sale de lînâ. 

- V... vw-aţi întors devreme. 

Joe se făcu mic în fotoliu şi încercă să treacă neob¬ 
servat. Spera că vrăjitoarele nu pot vedea prin mobile. 

- Mie-mi spui! mîrîi Patsy. 

Joe o auzi scuturîndu-şi picioarele pe preşul de la uşă. 
Apoi strănută, mai sâ-i spargă timpanele. 

- De ce nu poţi să-ţi pui niciodată mîna la gură? se 
plînse Rose, în maniera sa obişnuită. Tocmai m-ai îm¬ 
proşcat cu stropi lipicioşi de salivă pe tot... 

- VOI DOUĂ, N-AŢI VREA SÂ-I PUNEŢI CAPÂT! 
De data aceasta, Winifred, atît de calmă de obicei, era 
pe punctul de-a face o criza de nervi. 

- Aţi petrecut bine la arderea buşteanului de Yule? 
întrebă sfioasă Twiggy. 

- Ce buştean de Yule? zise Patsy. Joe auzi o bufnitura 
pe podea, ca şi cum vrăjitoarea şi-ar fi aruncat matura. 

1 Furtuna si Avînt (germ.) (n. tr.). 




116 


ANNA DALE 


- Oare cîte ore am hâlâduit, ca nişte prostănaci, pe 
dealul ăla nenorocit? întrebă Rose. 

- Aproape la fel de mult cît a trebuit să te auzim pe 
tine plîngîndu-te de asta, mormăi Patsy, şi Joe auzi o 
mişcare scurtă, urmată de două plesnituri care răsunară la 
fel de limpede ca nişte lovituri de bici. 

Rose îşi suflă nasul, în timp ce Winifred se vâita că 
i-a amorţit mîna. 

- Cred, spuse vocea unduitoare a lui Ulfric, că durata 
exactă a fost de patru ore şi douăzeci şi trei de minute. 

- Probabil că focul s-a amînat, Twigs, zise Winifred 
epuizată, numai că nimeni nu s-a deranjat să ne anunţe. 
Fii drăguţă şi fă o oală de ceai de urzicâ-moarta. A fost o 
noapte foarte lungă. 

Twiggy râmase nemişcată. 

- Şi foarte rece pe deasupra, completă Patsy. Mi-e atât 
de frig, că mi s-a făcut piele de găină peste pielea mea de 
găina. Nu-mi doresc decît să moţăi un pic în faţa focului, 
în fotoliul meu confortabil... 

Orice urmă de culoare de pe faţa lui Twiggy dispăru, 
iar lui Joe începu sâ-i bubuie inima-n piept. O auzi pe 
Patsy tîrşîindu-şi picioarele spre fotoliu. 

Jar a venit vremea pentru borcan... 44 îşi spuse Joe cu 
tristeţe. Muşchii i se încordară. Twiggy râmase cu gura 
căscată. O scîndurâ din podea trosni. 

Şi Patsy se opri. 

- Să nu-mi spui! o auzi Joe mirîndu-se. Din biroul 
meu creşte cumva un copac? 

- Care nătărău a lăsat farfurioara asta de lapte... 
începu Ulfric. 

- Ala care stă ascuns în colţ nu-i Squib? zise Rose. 

- Hei! zise Winifred cu vocea tremurîndu-i de furie. 
Ce s-a întîmplat cu porcul meu? 



117 


ŞOFTJMDU-L£ VRAJJTOAR^IjOR 

N-a fost nevoie ca Joe să le vadâ pe vrăjitoare ca 
să ştie câ toate se uitau la Twiggy aşteptînd răspunsuri. 
O zări tîrîndu-şi picioarele şi dîndu-şi după urechi o şuviţă 
rebelă de păr. Apoi puse o mînâ pe buzunarul în care era 
pisicuţa şi cu cealaltă se sprijini de fotoliu. 

- A! zise Twiggy, legânîndu-se de pe un picior pe 
altul. Pot să vă explic... 

* 

- în vremurile de demult l-ar fi transformat fără să 
şovăie într-o broască rîioasâ... 

- Da. Mulţumesc, Rose, pufni Winifred în timp ce 
făcea ture prin încăpere cu braţele încrucişate la piept Dar 
noi nu o să-l transformăm pe băiatul acesta într-un amfi- 
bian plin de negi. Nu sîntem în Evul Mediu. 

- Asta merită, zise Rose, învîrtindu-se ameninţător în 
jurul lui Joe. Belea afurisită... îşi bagă întruna nasul în tre¬ 
burile noastre. 

Joe se dădu înapoi împleticindu-se, pînâ se lipi de 
harta Insulelor Britanice şi simţi înţepătura unui ac de 
gămălie în ceafă. 

- N-a fost vina lui... începu Twiggy. 

- Eu mi-aş ţine gura, dac-aş fi în locul tău. 

Ochii lui Rose scăpărau în spatele ochelarilor cu rame 
în formă de fluture, cînd se întoarse spre Twiggy. 

- Oricum, ai dat deja de necaz. 

- Patsy, zise Winifred cu o voce în care i se citea 
îngrijorarea, tu ce crezi câ ar trebui să facem cu Joe? 

- Nu-mi pasă, zise ea prost dispusă. 

Stătea pleoştită pe un taburet de lîngâ biroul său şi se 
holba la stropul verde-pal, care mai rămăsese din 
Poţiunea ei de Recreştere. Din cînd în cînd, îşi sufla tare 



118 ANNA DALE 

nasul şi bodogănea de una singură cuvinte grosolane la 
adresa hoţilor. 

- Să aduc două borcane, Winifred? 

Ulfric traversă încăperea clâtinîndu-se, îmbrăcat 
într-un smoching cafeniu şi cu papion la gît. într-o mînâ 
ţinea o pereche de ochelari cu braţele lungi. Pârul său 
alb vîlvoi îl făcea să arate de parcă un norişor i-ar fi plu¬ 
tit deasupra capului. 

- Mulţumesc, Ulfric, zise Winifred. Cred că n-avem 
de ales. 

Joe începu să se tîrascâ de-a lungul peretelui, dincolo 
de calendarul cu ciuperca otrăvitoare. Fără să-şi dezli¬ 
pească ochii de la uşă, trecu pe lîngâ Squib şi se furişă 
pînâ-n dreptul cuierului, în care se aflau cîteva pălării 
negre cu borul larg. Din vîrfurile lor ţuguiate se 
prelingeau picături de apă de la fulgii topiţi. Joe stătea 
nemişcat şi aştepta, din ce în ce mai ud. 

- Vă rog, nu, hohoti Twiggy, prinzînd-o pe Winifred 
de braţ. Nu, după tot ce v-am spus. Se întîmplâ ceva 
groaznic şi trebuie să aflăm despre ce e vorba Joe e mar¬ 
tor... 

- Nu fi ridicolă! zise Rose. A văzut doar nişte 
vrăjitoare ciondânindu-se în tren. Da, a fost o neglijenţă 
din partea lor. Dar eu n-aş numi asta ceva groaznic. 

- Dar ce ziceţi de şarpele pe care Harriet Perkins l-a 
desenat pe valiza lui Joe? întrebă disperată Twiggy. Era 
un mesaj... 

- Era doar un grafitti, zise Rose. Femeia se plictisea 
şi s-a distrat mîzgâlind un pic. Toate am făcut asta. 

Winifred ridica dezaprobator din sprinceană. 

- Şi spargerea? zise Twiggy înroşindu-se de mînie. 

- Am avut ghinion, găsi Rose explicaţia şi ridică 
nepâsâtoare din umeri. 



119 


ŞORtJMVU-he VRAyJTOA rslor 

- Dar Joe e prietenul meu! urlă Twiggy. Mi-a cum¬ 
părat o pisicuţă! 

- Da, zise Winifred, încercînd să-şi desprindă braţul 
din strînsoarea ca de cleşte a lui Twiggy. Recunosc, a fost 
un gest foarte generos, dar... 

- Nu! ţipâ Ulfric. Dezastru! Uitaţi ce-au făcut ticăloşii 
aia de hoţomani cu sipetul meu! 

Era momentul pe care-1 aşteptase Joe. Vrăjitoarele fu¬ 
seseră distrase preţ de cîteva secunde. Winifred, Rose şi 
Ulfric se întorseseră cu spatele la el, iar Patsy era prea 
supărata din cauza Poţiunii, ca sâ observe mîna lui Joe 
îndreptîndu-se spre minerul de la uşă. Bâiatul deschise 
uşa hotârît şi o zbughi afară. Pînâ ca urletele furioase sâ 
ajungă la urechile lui, Joe trecuse deja de şase stîlpi de ilu¬ 
minat şi aproape ajunsese la colţul aleii Weaver. 

Dar nu se îndrepta direct spre casa. Ştia câ o matura 
putea sâ-1 prindă din urmă în doar cîteva minute, aşa că, 
la capătul străzii, în loc s-o ia la stînga, coti la dreapta şi 
încerca sâ evite lumina. Din cînd în cînd încetinea pasul 
şi se uita-n sus, dar nu vâzu nici măcar o mâturâ 
urmârindu-1. Alergă cîţiva kilometri, în ritm constant, la 
fel cum făcea la cursele de cros pe teren accidentat de la 
şcoala. Nu mai fugise niciodată noaptea, prin zăpada, dar 
ideea că se descurca de unul singur îl făcea să se simtă 
neaşteptat de bine. Era un frig cumplit, dar aerul rece 
părea sâ-i risipească oboseala şi, cînd fii silit sa se 
oprească, o făcu fârâ tragere de inima. Auzise nişte voci. 

Se uită neliniştit în jur. Acolo nu erau stîlpi de felinar. 
Unica sursâ de lumina era luna, care se iţise vremelnic 
din spatele unor nori groşi. Nu avea nici asfalt sub pi¬ 
cioare. Joe îşi dădu seama câ, în disperarea sa de a scăpa 
de vrăjitoare, alergase, probabil, spre periferia oraşului. 



120 


ANNA DALE 


Se afla pe o alee îngustă, mărginită de copaci care tros¬ 
neau sinistru în liniştea nopţii. 

Joe auzi din nou vocile. Se apropiau, dar el nu ob¬ 
servă nici o mişcare pe aleea întunecată. Ecoul vocilor 
fără trup începu să reverbereze în urechile lui, şi inima îi 
bubuia de fiică. Apoi, un rîcîit, care părea să vină dintr- 
un şanţ din apropiere, îi lăsă impresia că posesorii vocilor 
ar putea fi undeva sub pâmînt. Joe se ghemui în 
apropierea şanţului şi ascultă. 

- O seară pierdută, nu crezi, Sturm? se auzi o voce 
aspră masculină. 

- într-adevâr, îi răspunse o voce feminină. Stâpîna 
noastră nu va fi deloc mulţumită. Pe zi ce trece are tot mai 
puţină răbdare. 

- Trebuie s-o găsim cu orice preţ, zise posacă prima 
voce. 

- Da, Drang. 

Joe auzi un suspin. 

- E intrigant, nu-i aşa? 

- Că o simplă bucată de hîrtie poate fi aşa preţioasă? 

- Da, zise Sturm. 

Rîcîitul se opri. 

- Am fost în satul care trebuie, nu, Drang, şi-n casa 
care trebuie? 

- Bineînţeles, draga mea! Nu te mai frâmînta atîta 

- E aşa de uşor să-ţi scape o foaie de hîrtie, continuă 
îngrijorată Sturm. Nu crezi că s-ar putea să n-o fi văzut?... 

- Imposibil! spuse Drang. Am scotocit toată clădirea 
O grămadă de excremente de liliac, dar nici urmă de 
preţiosul ei document. 

Rîcîitul se auzi din nou. 

- Ce-o fi făcut-o să-şi închipuie că ar fi aici? întrebă 
cu blîndeţe Sturm. 



121 


ŞOFTJWDU-LG VRAJJTOARSLjOR 

- O bănuiala, nimic altceva, zise Drang. Stâpîna 
noastrâ suspectează fiecare sabat din zona. E convinsa câ 
prizonierii au reuşit cumva sâ strecoare cuiva bucata de 
hîrtie - cel mai probabil unei vrăjitoare din partea locu¬ 
lui - înainte ca ea sâ fi început încăierarea din tren. 

Sturm chicoti. 

- îmi plac luptele aprige. Am cam scos fulgii din ei, 
nu-i aşa, Drang? 

Joe auzi un rîs înfundat, apoi vocile continuarâ în 
şoaptă. 

- Crezi c-o sâ fim pedepsiţi câ nu ne-am dus la 
îndeplinire misiunea? întreba Sturm. 

- Farâ îndoială, draga mea. Pregâteşte-te de încă o 
vraja în... Coş. 

- O, zise Sturm cu tristeţe în voce. Cutiuţa aia îngustă 
şi nesuferita! Cît o urăsc! Mi se turtesc groaznic mustăţile 
în ea. 

- Curaj, draga mea... 

Joe surprinse o mişcare cu coada ochiului şi văzu 
douâ siluete fiirişîndu-se afară din şanţ. 

„Sînt pisicile din coşul de râchitâ!“ se gîndi Joe în 
timp ce urmărea douâ cozi lungi tîrîndu-se prin zăpadă. 
„Noroc c-am mîncat toată bucata de Lingo Liquorice. Sâ 
vezi cînd o auzi Twiggy de-asta!“ 

Luna ţîşni dintr-un nor şi lumină pentru o clipă aleea. 
Suficient cît Joe să zărească douâ cozi golaşe şi spinările 
cenuşii ale unor şobolani stînd pe picioarele din spate şi 
amuşinînd aerai. Şobolanii o luară prin zâpadâ spre un 
sîmbure de lumina ce licârea printre copaci. 



GflMOLOL DOIIîaEZECB 

Două Ţipete De Dujiuţă 

J oe deschise ochii. N-a fost nevoie să aprindă veioza 
de pe noptieră, pentru că lumina zilei se strecurase deja 
în fiecare colţişor al camerei prin draperiile înflorate. Se 
ridica în capul oaselor şi constată cu uimire ca plapuma 
era întinsa, fârâ urma de boţiturâ. 

„Nu-i de mirare ca am dormit neîntors“, îşi spuse Joe, 
simţind o durere surda în picioare. îşi aminti peripeţiile 
de noaptea trecuta. Fusese tentat sâ-i urmărească pe 
şobolani prin pădurice, dar îşi dăduse seama câ trebuie 
sâ-şi conserve toata energie pentru lungul drum către casâ. 
Cînd ajunse în colţul aleii Cloister, Joe era pe punctul de 
a leşina Era aproape sigur câ Winifred îl aştepta, înarmata 
cu un Fundibule şi cu borcane de stocat memoria, aşa câ 
se strecuraîse tiptil pe poarta din faţă şi apoi în curtea din 
spate, fârâ sâ dea peste nimeni. Cheia de rezerva era la 
locul obişnuit: sub un ghiveci de lîngâ şopron. Cînd se 
bâgase în pat, se iviseră deja zorile şi Joe adormise 
legănat de ciripitul melodios al unei mierle. 

Pe noptiera se afla o cana cu ciocolata calda. Privi cu 
atenţie stratul de caimac care se formase la suprafaţa şi se 
gîndi ca trebuie sâ se fi aflat de ceva vreme acolo. Apoi 
se uita la ceas. 



123 


ŞOPtJ'MDU-Le VRASJTOjA Rt-LOR 

- Ce? ţipă el dînd plapuma la o parte. 

Era aproape ora prînzului. 

Joe cobori treptele tropăind, cu tricoul îmbrăcat pe 

dos. Alunecă pe gresia din hol şi se lovi la cap de uşa de 
la bucătărie. Un miros delicios venea dinspre aragaz. Joe 
fu surprins s-o vadă pe mama sa amestecînd în oală. Era 
încruntată şi părea în transă. 

-Mami! 

- Bună, Joe, zise ea veselă şi faţa i se lumină. 

Făcu ochii mari şi lăsă lingura în oală. 

- Ce s-a întîmplat? 

- Nimic, zise Joe, holbîndu-se la mamâ-sa. Numai că 
nu te-am mai văzut niciodată pînâ acum... cu şorţ. 

-A! Nu? 

Merle răsuflă uşurată şi îşi şterse mîinile de şorţul în 
dungi al lui Gordon. Bretelele prea lungi lăsau să i se 
vadă primii patru nasturi ai cămăşii de blugi. Luă din nou 
lingura. 

- E supă de morcovi cu coriandru. E mîncarea ta 
preferată, nu? 

- Da, zise Joe, uimit. De ce nu m-ai trezit? Şi unde-i 
Gordon? 

- A plecat cu Esme la supermarket. Ştii ce mult îi 
place să bifeze lucrurile de pe lista de cumpărături. E aşa 
nostimă! 

Merle îi zîmbi. 

- Dormeai aşa liniştit, că n-am avut inimă să te 
trezesc. Dar cred că eşti mort de foame. Prinzul e gata 
imediat... 

De-afarâ se auzi o portieră trîntitâ. Un minut mai 
tîrziu, o cheie se răsucea în uşa de la intrare şi Joe auzi 
sporovăială piţigăiată a lui Esme. 



124 


ANNA DALE 


- Ai nevoie de ajutor? îl întrebă Joe pe Gordon, cînd 
acesta apăru cu o cutie mare de carton şi trei sacoşe 
burduşite. 

Esme avea în braţe o plantă frumoasă cu frunze roşii. 

- E poinsettia, zise ea încîntatâ. 

- Mulţumesc, Joe, spuse Gordon. Mai sînt cîteva 
sacoşe în maşină. Dar pune ceva pe tine. E înfiorător de 
frig. 

- Mi-a văzut cineva puloverul cu fermoar? întrebă 
Joe. Nu-1 găsesc nicăieri. 

Esme îl fixă pe Joe cu ochii ei mari, cenuşii, îşi muşcă 
buzele şi clătină din cap. 

As* 

- Lasă vasele, zise Gordon, bâtîndu-1 uşor pe umăr pe 
Joe. De ce nu te duci să te uiţi puţin la televizor? 

- Dar televizorul e stricat... nu mai ştii? 

Mama lui Joe îl plesni pe Gordon peste braţ cu 
mănuşa de cauciuc. 

- Mă mir că ai uitat. 

Gordon rîse. 

- Da... da. Ce prost sînt! Trebuie sâ-1 reparăm. Păi, 
atunci ai putea juca o partidă de cărţi cu Esme. Dacă vrei, 
bineînţeles. 

Cînd dădu să iasă din bucătărie, mami şi Gordon 
începură să şuşotească. Băiatul se opri în pragul uşii şi 
întrebă: 

- S-a întîmplat ceva? 

- Nu, zise Gordon, scârpinîndu-şi nasul. 

- Nimic, zise şi mama sa, cufundîndu-şi mîinile în 
ligheanul de spălat vase. 

- Mami, în dupâ-amiaza asta nu trebuia să ajuţi la 
organizarea tombolei de Crăciun? 



125 


ŞOPtJNDU-LB VRA3JTOAR£LC7R 

- Poftim? zise Merle, încercînd să pară indiferentă. 
A... Nu, nu... Nu cred c-o să merg. Brenda se poate des¬ 
curca şi singura. 

- Bine, zise Joe. E-n regula, atunci. 

Se îndreptă agale spre camera de zi. Ultima carte 
împrumutata de Esme de la biblioteca, Tara-cea-cu-nasul- 
de-caramea zăcea abandonata pe o carpetă de lîngâ bradul 
de Crăciun. Sora lui nu se vedea pe nicăieri. 

„Ce ciudat“, îşi zise Joe, ridicînd cartea, şi netezin- 
du-i paginile. „Esme nu obişnuieşte sâ fie aşa neglijenta 
cu cârţile de la biblioteca. Mâ-ntreb unde s-o fi dus.“ 

- Esme! o striga el, cu mîinile pîlnie la gurâ. 

Nici un răspuns. 

Joe se îndrepta spre bibliotecă de unde scoase Atlasul 
străzilor din Canterbury. Gâsi pagina în care era prezen¬ 
tat centrul oraşului şi încerca să-şi dea seama pe unde um¬ 
blase noaptea trecuta. îşi plimba degetul de-a lungul unei 
străduţe numite aleea Swingletree, cînd auzi soneria 

- Joe, te caută cineva, îl striga Gordon. 

% 

- Mama ta e genul de persoana care-şi cam face griji, 
nu-i aşa? zise Twiggy, framîntînd un bulgare de zăpada. 

- De obicei, nu, dar azi se poartă puţin cam ciudat. 

Joe îşi scoase câciuliţa cu urechi şi cu un ciucure mare 

în vîrful capului, pe care mama sa insistase sâ şi-o punâ. 
O îndesă în buzunar. 

- Dacă tatăl tâu... 

- Tatâl vitreg, accentua Joe, dîndu-se pe gheaţa. 

- Da, dacâ el n-ar fi insistat, ea nu ţi-ar fi dat voie sâ 
ieşi din casă. 



126 


ANNA DALE 


- Oricum, nici eu nu cred ca e o idee prea bună, zise 
Joe, uitîndu-se plin de suspiciune de-a lungul aleii 
Cloister. N-ai de gînd sâ mâ atragi intr-o cursa, nu? 

Twiggy azvîrli bulgarele, care ateriza cu zgomot 
într-o cutie poştala, lâsînd o urmă alba. 

- Ţi-am spus deja, Winifred s-a râzgîndit. A hotarît 
sâ-ţi lase memoria în pace. 

Joe respira zgomotos. 

- Nu cred o iota, zise el. 

-Ba da, insista ea, pe cuvînt, Joe. I-o fi plâcînd lui 
Winifred s-o cam facâ pe şefa, dar e o persoană rezo¬ 
nabila. 

- Sper câ n-o sâ fiu transformat într-o broasca rîioasâ. 

- Nu fi prostuţ! Winifred m-a trimis sâ-ţi cer 
iertare din partea tututror vrăjitoarelor din Sabatul 
Urzicii-Moarte. 

-Uau! 

Joe era de-a dreptul impresionat. Se holba neîncre¬ 
zător la Twiggy. Cum ai reuşit să le faci sâ-şi schimbe 
pârerea? 

- Pai, zise Twiggy, mi-am dat toata silinţa, dar cred câ 
ceea ce le-a convins pînâ la urma a fost certificatul. 

- Care certificat? 

- A sosit, printr-un spirit al vîntului, chiar dupâ ce-ai 
plecat tu. Era de la Centru, îi explica Twiggy. 

- Centrala e cumva la Londra? întreba Joe, gîndin- 
du-se la casa cu terasa din Tooting, în care locuia cu 
tatâl sâu şi cu Hamish. 

Părea puţin probabil sâ se întoarcă acolo înainte de 
Crâciun. Joe ofta din greu. 

- La Londra? se miră Twiggy. Nu. Ce te-a fâcut sâ 
crezi asta? Centrala noastră îşi are sediul în Fingringhoe. 



127 


ŞOPTJMDU .US vrAjjtoak&lor 

Joe o privi nedumerit şi Twiggy îşi dădu ochii peste 
cap. 

- E în Essex, îl lămuri ea. Oricum, împreuna cu cer¬ 
tificatul ne-au trimis şi o frunza, adresată lui Winifred. 

Twiggy băgă mîna în buzunarul de la palton şi scoase 
o frunză ruginie de arţar. începu să citească: 

„Dragă Domnişoară Whirlbat, 

Am fost informaţi de domnişoara Veronica Snipe, 
redactor-şef la Cine-i vrăjitoare?!, că aţi recrutat cel de-al 
şaselea membru al Sabatului Urzicii-Moarte. Prin urmare, 
vă trimitem Certificatul Cazanul Auriu, prin care vă 
recunoaştem oficial statutul de sabat. Felicitări. 

Încîntatâ, a dumneavoastră 

Freda Snaggleteeth 

P.S. A fost remarcat faptul că cel mai nou membru a 
demonstrat o lipsă însemnată de cunoştinţe despre Cartea 
lui Mabel. Vă rog, îndreptaţi această situaţie imediat . 14 

- Măi să fie! zise Joe, amintindu-şi de vrăjitoarea 
înţepată din spatele standului de cărţi din Tîrgul de la 
Miezul Nopţii. Veronica Snipe trebuie să fie femeia care 
mi-a spus de pagina lipsă din Cartea lui Mabel. Chiar 
m-a crezut cînd i-am spus că... 

- Hm? făcu Twiggy. 

- Eu... âââ... i-am spus că fac parte din Sabatul 
Urzicii-Moarte. 

Twiggy surise cu un aer superior. 

- Nu-i nimic. Winifred şi ceilalţi sînt foarte emo¬ 
ţionaţi datorită certificatului... chiar dacă nu e întru totul 
meritat Apropo, Veronica Snipe ţi-a trimis un formular de 



128 


ANNA DALE 


completat. Au nevoie de cîteva date biografice pentru 
Cine-i vrăjitoare?! 

- Dar ce-o sa se întîmple cînd vor afla câ nu ştiu sa fac 
nici măcar o vrajă. N-o sâ intraţi în bucluc? 

- O... într-unul foarte mare, zise Twiggy, dar dacă 
recunoaştem câ nu eşti vrăjitoare, tot o să dăm de belea 
Sâ sperăm că nimeni nu va afla, ce zici? Şi-acum în ce 
direcţie o apucăm? 

Se opri pe o alee îngusta, lîngâ zidul alb al unei case 
în stil Tudor. Joe îşi desfăcu fermoarul de la geaca şi 
scoase Atlasul străzilor din Canterbury. începu să-l 
răsfoiască. 

- N-o sâ-ţi vinâ sâ crezi ce mi s-a întîmplat azi-noapte... 
zise el. Eu a trebuit sa lustruiesc unsprezece perechi de 
ghete, sâ frec podelele, sâ pregătesc micul dejun şi sa 
strîng o parte din ingredientele pentru o nouâ porţie de 
Poţiune de Recreştere, rosti Twiggy pe nerăsuflate, şi nu 
mi s-a permis sâ fac nici o vraja. Or fi mulţumiţi din 
pricina certificatului, dar pe mine sînt încă supăraţi. 
Ulfric e atît de supărat din cauza câ i-a fost spart cufărul! 
Pretinde câ hoţii i-au furat o carte. Dar - şi mai grav - a 
observat câ ceaţa violet, din borcanul ala pe care l-am 
„împrumutat 41 eu, a dispărut cu totul. E absolut distrus! 
Spune câ-i aparţinuse unui faimos om de ştiinţa. N-am 
îndrăznit sâ-i spun câ am folosit-o pe bibliotecara aia 
pirpirie. Winifred zice câ dacâ se mai întîmplâ o data sâ 
n-o ascult, o sâ-mi ia pisicuţa. Patsy clocoteşte de furie 
din cauza poţiunii care i-a fost furata şi... n-o sâ-ţi vinâ 
niciodată sa crezi că... Squib a dispărut din nou. 

Twiggy îşi puse mîinile în şolduri şi, pe faţa plină de 
pistrui, i se putea citi amărăciunea. 

- A, scuzâ-mâ, mai zise ea, observînd câ Joe rămăsese 
cu gura căscata. Voiai sâ-mi spui ceva? 



129 


şoPUJMVU-Le VRAjcrroARGLOR 

- Da, voiam, spuse el. 

Respiră adine şi de-abia îşi stâpîni emoţia din glas. 

- Cînd am scăpat de-acasâ de la tine, m-am hotârît 
să... fac un mic ocol şi, pe drum, am surprins fără să vreau 
o conversaţie. Era despre Şireata... 

- Nu mai spune! zise Twiggy, fâcînd loc unui bărbat 
care venea pe alee cu un collie după el. Joe îl aşteptă să 
treacă înainte de a continua 

- Iţi aminteşti că ţi-am spus că, atunci cînd am văzut-o 
în tren pe Şireata, avea un coş de răchita pentru pisici? 
Am presupus câ erau pisici înăuntru, dar... 

Joe începu sâ vorbească în şoapta 

- De fapt, erau şobolani... 

- Aaa! se miră Twiggy. 

-... Pe care-i cheamă Sturm şi Drang. Cum mînca- 
sem Lingo Liquorice, am putut înţelege tot ce vorbeau. 
Puneau ceva necurat la cale. Ziceau câ răscoliseră casa 
cuiva la ordinele Şiretei... 

- Nu cumva pe-a noastră? întrebă nerăbdătoare 
Twiggy. Nu Sabatul Urzicii-Moarte? 

- Nu, zise Joe. Nu, nu cred. Squib n-a pomenit nimic 
de vreo pereche de şobolani, nu-i aşa? Hoţul nostru a 
acţionat de unul singur. Oricum, şobolanii âştia căutau o 
bucata de hîrtie... 

- O bucată de hîrtie? 

- Da, o repezi Joe. 

Ar fi vrut ca Twiggy sâ-1 lase sâ termine. 

- O bucata de hîrtie foarte preţioasă pe care se pare câ 
Şireata vrea cu disperare sâ pună mîna. Sturm şi Drang 
socoteau câ se afla la vreo vrăjitoare şi câ cei doi pri¬ 
zonieri i-o dăduseră ei în tren... 



130 


ANNA DALE 


- Aubrey White şi Harriet Perkins, şopti Twiggy, 
apropiindu-se de Joe. Viperele! Şireata trebuie sâ-i fi cap¬ 
turat. Asta înseamnă că sînt încă în viaţă! Nu ţi-am spus 
pînâ acum, pentru că n-am vrut să te sperii, dar m-am 
gîndit că Şireata s-ar putea sâ-i fi căsăpit. Tu ce crezi că e 
bucata aia de hîrtie? Vreo scrisoare? 

Twiggy îl apucă pe Joe de braţ şi făcu ochii mari cît 
cepele. 

- La naiba, Joe, dar dacă Viperele nu i-au dat-o unei 
vrăjitoare. Dacă ţi-au dat-o... ţie! 

% 

- Dar e logic! zise bosumflată Twiggy încercînd să se 
ţină după Joe. Ar fi putut să-ţi strecoare fără să observi o 
bucată de hîrtie în valiză. N-ai zis tu că ţi s-a deschis în 
timpul călătoriei? 

- Da, admise Joe, vâzîndu-şi de drum, cu nasul în 
Atlasul străzilor din Canterbury. S-a deschis, dar... ia stai 
un pic. Cred c-ar fi trebui s-o luăm la stînga la intersecţia 
de care-am trecut. 

- Eşti sigur că ştii unde mergem? întreba Twiggy, 
cînd Joe se întoarse brusc şi o luă înapoi. 

- Bineînţeles, o repezi Joe. Numai că totul arăta altfel 
în întuneric. 

- Nu-mi mai simt degetele de la picioare, se plînse 
Twiggy, fâcîndu-şi drum prin zăpadă. Dacă am fi aştep¬ 
tat pînâ la noapte, am fi putut zbura pînâ aici cu mătura. 

- O, încetează cu bombâneala! 

- Tu să încetezi s-o mai faci pe şefu’. 

Twiggy dădu la o parte zăpada de pe un indicator 
rutier. Aleea Swingletree ziceai că o căutăm? 

-Da. 

- Păi, într-acolo, zise ea, arătînd în spate şi câzînd pe 
neaşteptate într-un şanţ. 



ŞOPTJAJDtA L£ VRAjJTOAR£LOR 131 

Lui Joe îi trebuirâ cîteva minute s-o scoată afară din 
şanţul plin de zăpadă, şi asta pentru că nu se puteau opri 
din rîs. Cînd reuşiră să iasă din nou pe marginea drumu¬ 
lui, blugii lui Joe erau uzi leoarcă, degetele îl usturau şi în 
pâr îi atîmau bobiţe de gheaţă. în timp ce mergeau unul 
lîngâ altul de-a lungul aleii Swingletree, Twiggy reveni 
la teoria ei despre valiză. 

- Dar atunci cînd... 

- N-am văzut nici o bucată de hîrtie cînd am despa¬ 
chetat, susţinu Joe. 

- Eşti convins? Ar fi putut s-o împăturească astfel 
încît să fie foarte mică. 

- Sînt sigur, zise Joe, holbîndu-se la crengile încîlcite 
de deasupra capului său. în regulă, stai un pic. Cred că 
aici i-am auzit pe şobolani. îmi amintesc de acest copac, 
îi arătă cu degetul trunchiul unui stejar uscat, sufocat de 
viţe răsucite de iederă. O ramură putrezită căzuse la 
pâmînt. Stătea rezemata de trunchi ca un baston de care 
se sprijină un om ce şchiopătează. Aici! zise Joe, înge¬ 
nunchind lîngâ un petic răscolit de zăpadă. Aici m-am 
ghemuit aseară... şi i-am văzut ieşind din şanţ puţin 
mai încolo. 

în timp ce Joe şi Twiggy mergeau pe marginea plină 
de zăpadă a drumului, un Mini Morris trecu pe lîngâ ei, 
împroşcîndu-i cu zloată. 

Twiggy cerceta prin zăpadă, iar Joe scormonea şanţul 
cu un băţ. 

- Am găsit ceva! zise el, cînd dădu cu băţul de ceva 
tare. 

Dînd la o parte zăpada cu mîinile, Twiggy curăţă 
zona Treptat dezgropa capătul unei ţevi de scurgere. 

- Probabil că trece pe sub cimp, zise Joe, privind 
peste un gard viu. Mă întreb de unde veneau şobolanii. 



132 


ANNA DALE 


- Cel mai apropiat sat este Stubble End, spuse 
Twiggy. 

Joe închise ochii, încercînd sa recreeze întunericul de 
noaptea trecută. 

- Ce faci? întreba Twiggy. 

- Vreau să-mi aduc aminte de unde venea lumina 

Joe se învîrti cu ochii închişi. 

- Şobolanii au ieşit din şanţ şi au fugit printre copaci 
în direcţia unei lumini. Cred c-ar trebui să aflăm ce era 

- Ar fi putut fi o lanternă? sugeră Twiggy. 

Joe clătină din cap. 

- Lumina nu s-a mişcat. 

Deschise ochii şi arătă în direcţia unui pîlc de copaci 
desfrunziţi şi rugi contorsionate de mure. 

- Acolo, în păduricea aia, zise el. 

Zăpada îi ajungea lui Joe pînâ la genunchi şi, din cînd 
în cînd, trebuia să înlăture mărăcinii în care nimerea. 
Twiggy ţipa de cîte ori i se agăţa pârul în vreo creangă 
joasă. înaintau greu. Lui Joe îi era imposibil să spună 
dacă se îndreptau în direcţia cea bună şi începuse să se 
întrebe dacă, la urma urmelor, fusese o idee bună să intre 
în pădure. 

- Noaptea trecută, şobolanii au dat tîrcoale pe la 
Sabatul Pipistrelle, zise Twiggy, evitînd în ultimul 
moment un tufiş. Nu crezi? 

- Mda, zise Joe, venind în urma ei. Ce coincidenţă! 
Două sabaturi, la cîţiva kilometri unul de altul, tîlhărite în 
aceeaşi noapte! 

- Crezi că femeia care a intrat la noi căuta aceeaşi 
bucată de hîrtie? întrebă Twiggy. 

- Nu ştiu, zise Joe, împiedicîndu-se de rădăcina unui 
copac. S-ar putea, dacă scrisoarea asta, sau ce-o fi hîrtia 



133 


ŞOPVJMDU-hB VRĂJJTOAR£1 jOR 

după care umblă şobolanii, are vreo legătură cu Beţi- 
şoarele Sorţii. 

- Şireata a jefuit Sabatul Urzicii-Moarte, zise hotârîtâ 
Twiggy. Sînt sigură de asta. 

- Asta-i şi bănuiala mea, admise Joe. Dar de ce nu 
şi-o fi luat bagheta cu ea? Mai ţii minte? Squib a obser¬ 
vat câ hoaţa nu avea aşa ceva. Şi de ce-ar fi furat...? 

- O bucata de plăcinta de Yule, preciza Twiggy, 
Poţiunea de Re-creştere a lui Patsy şi una din cărţile vechi 
de matematica ale lui Ulfric, despre grafice sau cam aşa... 

- Straniu, zise Joe. Pai, trebuie sâ fi avut un motiv ca 
sâ le ia. 

Joe zări printre copaci un petic slab de lumina porto¬ 
calie şi se repezi într-acolo. Terenul accidentat îl fâcea sa 
se poticnească, crenguţele uscate îi trosneau sub picioare 
şi din cînd în cînd se izbea de trunchiurile copacilor, 
înainta pînâ ajunse la un zid dârâpanat de cârâmidâ, pe 
deasupra căruia văzu acoperişul şi etajul unei căsuţe. 

în zid erau o mulţime de locuri în care mortarul înce¬ 
puse să se sfârîme şi Joe îşi fixă cu uşurinţa adidaşii în 
gâurile acelea reuşind sâ se caţâre. Sari într-o grădiniţă cu 
râzoare pentru flori şi o mulţime de ghivece mari de lut. 
Era şi un mic heleşteu pe suprafaţa căruia pluteau bucăţi 
de gheaţa. 

- Doua Ţipete de Bufniţa, îi şopti Joe lui Twiggy, cînd 
aceasta ateriza lîngâ el. 

îi arâtâ cu degetul numele câsuţei, care fusese bătut în 
cuie pe o bucata de lemn în forma de bufniţă prinsa de 
portal. 

- Ce nume sinistru... 

- Şi uite! exclama Twiggy, împungîndu-1 cu cotul. 
Uite ce atîmâ deasupra... o lampă! 



134 


ANNA DALE 


- Lumina! zise nerăbdător Joe. Cea pe care am 
vazut-o noaptea trecută. în mod sigur spre ea se îndrep¬ 
tau şobolanii. 

Zidurile căsuţei Două Ţipete de Bufniţă erau inva¬ 
date de iederă, care înconjurase fiecare fereastră de la 
parter cu un chenar neregulat de frunze întunecate. Joe 
traversă grădina pînâ ajunse la cel mai apropiat geam. 
Şterse sticla aburită cu mîneca şi privi înăuntru. La 
început, de-abia putu distinge ceva, dar pe măsură ce 
ochii i se acomodau cu întunericul, zări un teanc de ca¬ 
iete pe un birou, un balansoar şi ceva ce semăna cu un 
acvariu gol. 

- Nimic neobişnuit, mormăi Joe. 

- Cred că acum ar trebui să plecăm, zise neliniştită 
Twiggy. încălcăm o proprietate şi, oricum, casa mă bagâ-n 
sperieţi. 

Joe se agăţă de pervaz, în timp ce căuta din priviri 
ceva pe jumătate ascuns în spatele balansoarului. 

- E coşul de pisici! zise el. Şireata trebuie să locuiască 
aici! 

- Să mergem, Joe. 

- Bine, zise Joe oftînd. Dar ce-ar fi să ne întoarcem 
aici la noapte şi... 

Twiggy scheunâ slab şi Joe se întoarse. în spatele lui, 
cu o mînâ ţinînd-o pe Twiggy de gură, stătea o vrăjitoare, 
în cealaltă mînâ avea o baghetă. 

- Cred că planurile voastre tocmai s-au schimbat, zise 
vrăjitoarea cu o voce de gheaţă. 

îl înghionti pe băiat cu vîrful baghetei sale şi buzele i 
se schimonosiră într-un rînjet plin de cruzime. 



GflMOLOL T^HIţElfiZECE 

G adunare de Meci 

M ini Morris-ul negru se hurduca prin ţinutul acela 
rural ca un skateboard. 

Derapa cînd dădea colţurile, urca mugind dealurile şi 
părea să ia din plin toate gropile întîlnite în drum. Joe şi 
Twiggy îşi petrecurâ cea mai mare parte a călătoriei cu 
mîinile la ochi, aruncaţi dintr-o parte în alta pe bancheta 
din spate. 

- Cine-i maniaca asta? zise Joe, clănţănind din dinţi, 
în timp ce îi îmboldea de la spate printre copaci, pînâ 
la aleea Swingletree, vrăjitoarea nu le răspunsese la nici 
una din întrebări. Maşinuţa ei era parcată într-o manieră 
de-a dreptul riscantă: cu partea din faţă suspendată dea¬ 
supra unui şanţ. 

- Nu... nu... nu... nu-s sigură, zise Twiggy, în timp ce 
Mini Morris-ul mai lua cîteva gropi. Cred că o cunosc de 
undeva... 

Joe îşi răsfiră degetele şi studie pe furiş faţa vrăji¬ 
toarei în oglinda retrovizoare a maşinii. Era cam de 
aceeaşi vîrstâ cu Winifred, bănui Joe. Avea cîteva riduri 
pe la colţurile ochilor, obraji palizi şi scofîlciţi. Doi ochii 
negri te săgetau de sub bretonul de culoarea castanei 
coapte. Vrăjitoarea se uită în oglinda şi îl surprinse pe Joe 



136 AN NA DALE 

studiind-o. îi aruncă o privire mînioasâ şi răsuci de volan. 
Se auzit un scîrţîit de roţi şi Joe simţi cum, la o curbă 
strinsâ, centura îl trage înapoi. Băiatul avu senzaţia câ 
supa de morcovi cu coriandru, care-i sălta în stomac, va 
ieşi la iveală într-un timp foarte scurt. 

Twiggy îşi luâ mîinile de la ochi şi se uita la Joe. 

- Te-ai făcut verde la faţa, observa ea. 

Băiatul prefera sâ nu-i răspundă, pentru câ asta ar fi 
însemnat sâ-şi deschidă gura. Mini Morris-ul coborî ca o 
rachetă un deal abrupt, aproape zburînd, înainte de a ocoli 
un heleşteu şi a se năpusti pe un podeţ îngust. Apoi 
vrăjitoarea apâsâ cît putu de tare frîna şi maşina se opri 
urnind lîngâ un hambar vechi şi dărăpănat. 

Joe şi Twiggy respirară uşuraţi. 

Vrăjitoarea se întoarse şi se uita urît la ei. Din două 
mişcări de bagheta şi cîteva murmure indescifrabile le 
desfăcu centurile de siguranţa. 

- Tu şi tu, le zise ea, vîrîndu-şi un deget osos în faţa 
lor. Veniţi după mine... şi fârâ şmecherii! 

- Ce facem acum? întreba Joe în şoaptă, în timp ce 
vrăjitoarea ieşea din maşină şi striga pe cineva 

- Mi-am lâsat baghetat acasâ, zise Twiggy şi ridică 
din umeri, vazînd privirea disperata a lui Joe. Păi, adâugâ 
ea ţîfhoasâ, Mormoloaca a vrut sâ se joace cu ea Cred câ 
trebuie sâ lăsăm lucrurile sâ-şi urmeze calea.. Asta ar face 
Winifred. N-are rost sâ intram în panica 

Joe se chinui sâ iasă din maşină şi trînti portiera stro¬ 
pita cu noroi a Mini Moms-ului. Incâ-i mai era râu şi nu 
se opuse cînd vrăjitoarea îl apuca de umăr şi îl îndemna 
spre intrarea în hambar. Cînd vrăjitoarea deschise uşa, 
Twiggy îl înghionti pe Joe. 

- Sîntem în Stubble End, şopti ea printre dinţi, şi 
acesta este Sabatul Pipistrelle. 



137 


ŞOVn:3NVU-LB VRA33TOAR&-OR 

- Ce crezi câ vor? întrebă Joe. 

- Vrei să spui, în afară de lecţii de şoferie? 

Twiggy clătină din cap. 

- Nu ştiu... dar tu faci parte din Sabatul Urzicii-Moarte, 
sâ nu uiţi. 

îi zîmbi nervos şi îi făcu cu ochiul în timp ce o urmau 
pe vrăjitoare. 

Interiorul hambarului era surprinzător de plăcut. în 
mijlocul încăperii, ardea un foc vesel, înconjurat de un 
cerc de pietre. Fumul urca în spirale pe lîngâ nişte lilieci, 
care stăteau agâţaţi de grinzi cu capul în jos, şi ieşea 
printr-o gaura din acoperiş. 

O vrăjitoare dolofana cu bucle negre moţăia pe o sofa 
cu picioarele sprijinite pe un cazan întors. Alte cîteva 
vrăjitoare stâteau întinse în hamace cu membrele 
bâlabanindu-li-se peste margini. Joe număra nouâ pisici 
negre încolăcite pe nişte baloturi de fin dintr-un colţ şi alte 
patru întinse lîngâ foc. Singurul zgomot care se putea auzi 
era un sforăit monoton. 

Un amestec de fum şi mucegai îi gîdilă nasul lui Joe, 
fâcîndu-1 sa strănute. Una dintre pisicile de lîngâ foc 
deschise ochii verzi şi se holba la el. Apoi, vrâjioarea cu 
pârul de culoarea castanei coapte bătu din palme şi între¬ 
rupse scena paşnica. 

- Trezirea! Toata lumea trezirea! striga ea Am ceva 
important sâ va comunic. 

Vrăjitoarea de pe sofa se scarpină în cap şi casca Clipi 
încet şi zîmbi. în obraji îi apărură gropiţe. 

- Pe cine-ai adus acolo, Sarah? Avem oaspeţi? 

Se uită cu ochii întredeschişi la Twiggy. 

- Eşti Marjorie, nu? Din Sabatul Baddlewrack. 

-Nţ. 

- A! făcu dezamâgitâ vrăjitoarea. Aş fi putut jura.. 



138 


ANNA DALE 


Sarah, vrăjitoarea cu pârul de culoarea castanei 
coapte, se îndreptă iute spre sofa şi recupera o pereche 
de ochelari pe care vrăjitoarea cea dolofană îi strivea 
cu cotul. 

- încearcâ-i pe ăştia, Dora, spuse ea iritată. 

- A, foarte bine, bălmăji femeia, dîndu-şi la o parte 
buclele negre şi potrivindu-şi ochelarii după urechi. 

Hamacele se bălăngăniră cînd începură să se urnească 
şi celelalte vrăjitoare, care pînâ atunci dormiserâ. Se 
ridicară în capul oaselor, cu pârul zburlit, îmbrăcate în 
pijamale cu buline variat colorate, şi îşi aţintiră privirile 
împăienjenite de somn spre Joe şi Twiggy. 

- Mâi să fie şi iar să fie! exclamă vrăjitoarea Dora, 
aranjîndu-şi ochelarii. Asta-i una din nesuferitele alea de 
Urzici-Moarte! 

- Da, zise Sarah, sugîndu-şi obrajii pâmîntii. Prunella 
Brushwood, dacă nu mâ-nşel. 

- Prunella?! 

Joe se holbă uimit la Twiggy. Fata se îmbujora şi îşi 
scărpina stînjenitâ nasul. 

- Numele tău adevărat e Prunella? zise Joe, atingînd 
braţul lui Twiggy. 

Numele nu i se potrivea deloc. 

- Nimeni nu-mi spune aşa, răspunse Twiggy cu vocea 
sugrumată. 

Se încruntă la Sarah. 

- Prefer să mi se spună după poreclă, Twiggy. 

- Twiggy! o îngînâ batjocoritor Sarah, ridicînd din 
sprinceană. Asta din cauză că părul tău arată ca un cuib 
de pasăre?! 

Un hohot de ris se râspîndi printre membrele Saba¬ 
tului Pipistrelle. Simţindu-se teribil de nenorocită, Twiggy 
pironi podeaua cu privirea. 



139 


şoprjMVtA LG vrAjjtoak&lor 

- Ei bine, ce caută puştoaica asta plictisitoare aici? 
Urzicile-Moarte s-au mutat din satul âsta de cîteva luni. 
Acum, pleacă... du-te, carâ-te! 

Dora fâcu o mişcare cu bagheta, de parcă ar fi vrut sâ 
goneascâ o insectă enervantă. 

- Sarah, de ce mă faci să-mi pierd vremea? Ce veste 
importanta aveai? Să nu-mi spui că are ceva de-a face cu 
mănunchiul ăla veştejit de Urzici-Moarte care nu se pri¬ 
cep la nimic? 

Twiggy îşi ridică bărbia care-i tremura. 

- Nu-i adevărat! Patsy e cea mai bună urzitoare de 
vrăji, şi... Winiffed e o şefă nemaipomenită... 

- E o gînganie fandosită! zise Dora. Puah! Winiffed 
Whilbat n-are nici cea mai vagă idee despre ce-nseamnâ 
sâ fii şefa unui sabat. A! fâcu ea şi zîmbi ironic. Uitasem. 
Urzicile-Moarte nici nu sînt proptiu-zis un sabat, nu-i 
aşa? 

- Ba da! interveni Joe, fâcînd un pas înainte. Şi eu sînt 
cel mai nou membm al lui. 

Cînd vrăjitoarea de pe sofa începu sâ se poarte 
grosolan cu Twiggy, lui Joe i se păru că o cunoaşte de 
undeva Joe îşi aminti unde-o mai văzuse. Atunci, pe pe¬ 
ronul gării, Dora Benton purtase un palton lung, bleu¬ 
marin şi o şapcă cu cozoroc, iar acum era îmbrăcată într-o 
pijama neagră de mătase. Dar gropiţele din obraji erau 
aceleaşi. La fel şi manierele sale brutale. 

- Te cunosc, zise el cu impertinenţă. Tu eşti femeia 
care i-a furat uniforma lui Derek şi m-a minţit ca să-mi ia 
biletul de tren. 

- Şi eu te cunosc pe tine! declară Dora, rînjind cu gura 
pînâ la urechi. O, bună treabă, Sarah. Unde l-ai găsit? 

- Pe aleea Swingletree. 



140 


AN NA DALE 


Sarah îşi vîrî mîna în buzunarul interior al jachetei 
sale de catifea neagră şi scoase o bucăţică de hîrtie. O des¬ 
pături şi Joe se întinse să vadă ce scria pe ea Nu era nici 
un cuvînt, doar portretul unui băiat cu părul vîlvoi, cu 
bărbia fermă şi o expresie destul de buimaca Sarah aşeză 
hîrtia lîngâ capul lui Joe. 

- O asemănare izbitoare, nu crezi? 

Dora horcâi. 

- Nu ştiu de ce-a fost nevoie sâ-1 mai interoghezi pe 
nerodul âla împiedicat din garâ. Descrierea pe care i-am 
fâcut-o eu băiatului a fost... 

- Mai mult decît inutila, încheie Sarah fraza. Derek 
mi-a fost de mare ajutor. Nu-ţi trebuie mult talent să te dai 
drept controlor de bilete, Dora, dar sâ faci pe poliţistul e 
de-a dreptul o provocare. Am fost atît de convingătoare; 
chiar dacă trebuie sâ mâ laud singura. Dupâ ce i-am spus 
ca băiatul fugise de-acasâ, Derek a fost mai mult decît 
dornic să coopereze. Mi-a schiţat chiar şi portretul lui. 
L-a descris pe băiat în cele mai mici detalii. 

Tonul lui Sarah deveni mai aspru. 

- Dora, nu te uita urit la mine! Ştii la fel de bine ca 
mine câ nu vezi prea bine. Trebuie sâ porţi ochelarii âia 
tot timpul. 

- Ajunge! o repezi Dora. 

Se încrunta şi îşi încrucişa mîinile-n sîn. 

- Cred câ ai uitat câ p-aci eu sint şefa. 

- în definiv, zise Sarah farâ teama, dacă i-ai fi purtat 
în noaptea aceea, ai fi observat imediat câ băiatul ţi-a dat 
un bilet obişnuit de tren, în loc... 

- TACI DIN GURÂ! zbiera Dora, şi o vrăjitoare 
care dormise pînâ atunci câzu brusc din hamac. Ori¬ 
cum, unde e? 



141 


ŞOFn:JMVU-L£ VRAjJTOA RSL-OR 

Dora se îndreptă cu paşi greoi spre Joe şi-şi întinse 
mîna rotofeie. 

- Dâ-mi-o încoa’, vierme amârît ce eşti! 

- Ce? întreba Joe. Nu pricep... 

- PAGINA! urlă Dora, de îi tremurară buclele. Ştiu câ 
e la tine. Viperele ţi-au dat-o, nu-i aşa? îi aşteptam pe 
Harriet şi Aubrey, desigur, dar cînd m-am aplecat sâ-mi 
leg şiretul, am văzut desenul de pe valiza ta N-oi avea eu 
vederea de vultur, zise ea acru, dar nu-s nici oarbă ca un 
liliac, sa ştii! 

Dora-şi ridica ochii spre tavan. 

- N-am vrut sâ vă jignesc, adâugâ ea cu blîndeţe în 
glas. 

- Greşeşti, zise Joe. N-am nici cea mai mica idee 
despre ce vorbeşti. Nimeni nu mi-a dat nici o pagină. 

- E din Urzica-Moartâ, şopti Sarah printre dinţi. Ei nu 
ştiu nimic despre urgenţa care-a apârut. Centrala n-a vrut 
sâ-i implice în chestiune. O decizie înţeleaptă, dacă ma 
întrebi... 

- Am fost lăsaţi pe dinafară? întrebă Twiggy indig¬ 
nata. Acum sîntem un sabat în toata regula. De ce nu ne 
ia nimeni în serios? Nu pricep de ce ne antipatizaţi atît de 
mult! 

Twiggy se uita stârnitor la Dora şi la Sarah. 

- E din cauza lui Ulfric? Şi a lui Joe? Nu sînteţi de 
acord ca bărbaţii sâ fie acceptaţi în sabaturi? Ei bine, eu 
cred câ ar trebui. Winifred zice câ sabaturile mixte 
reprezintă calea spre progres. Zice câ ar trebui sâ fim de 
acord cu noul... 

- N-avem nimic cu bârbaţii, o întrerupse Sarah. 

- Cîtâ vreme nu fac parte din sabatul meu, adâugâ 
Dora, strimbîndu-se. 

- Cu Rose Threep avem ce-avem, zise înţepată Sarah. 



142 


ANNA DALE 


- Cu Rose? se miră Twiggy. 

- Lui Winifred ar trebui să-i fie ruşine câ-i permite 
unei astfel de vrăjitoare să facă parte din sabatul ei. 

- O astfel de vrăjitoare? repetă Twiggy. Dar ce-aveţi 
cu Rose. Poate câ e un pic cam rea de gură, dar... 

- Pagina, Dora, îi aminti Sarah nerăbdătoare. 

îi îndemna pe Joe şi Twiggy sâ se aşeze pe canapea. 

- Trebuie sâ li se spună. Acum, nu mai putem evita. 

- Foarte bine, zise Dora, aranjîndu-şi ochelarii pe nas. 

începu sâ mârşâluiascâ agitată prin încăpere. Joe 

stătea lîngâ Twiggy la capătul sofalei. O pisica neagra se 
gudură pe lîngâ picioarele băiatului. 

- îmi închipui c-aţi auzit de Cartea lui Mabel, începu 
Dora. 

- Desigur, ziseră copiii în cor. 

- Atunci ştiţi şi despre pagina lipsa. 

- Da, încuviinţa Joe, amintindu-şi ce-i povestise 
Veronica Snipe în Tîrgul de la Miezul Nopţii. Era o vraja 
periculoasa la pagina cinci sute şi ceva Mabel a rupt-o ca 
nimeni sâ n-o poată face. 

Joe simţi cotul lui Twiggy înghiontindu-1. 

- De unde ştii asta? întreba ea în şoapta. 

- în parte ai dreptate, spuse Dora. Unele vrăjitoare 
susţin câ Mabel Crump a rupt-o... dar se înşalâ! Pagina a 
fost smulsă de traducătoarea cărţii: o vrăjitoare pe nume 
Fleur Fortescue. 

-Fleur... 

Joe îşi încreţi fruntea 

- Desigur! Numele ei era pe coperta exemplarului ala 
vechi din Cartea lui Mabel, pe care-am vâzut-o în cutia 
de carton. 

- Te superi? spuse Dora furioasa. Fii atent cînd 
vorbesc. Acum, unde rămăsesem? 



143 


ŞC>PTJMD14 L£ VRAJJTOAKGLjOR 

- Tocmai voiai sâ le povesteşti despre Fleur, îi aminti 
Sarah. Cînd a tradus pagina cinci sute treisprezece, Fleur 
şi-a dat seama de puterea distructivă a vrăjii de acolo şi a 
rupt-o. A distrus imediat traducerea, dar a hotârît sa 
ascundâ pagina originala într-un loc unde să n-o găsească 
nimeni niciodată... 

- Numai c-a fost gâsitâ, zise Dora, uitîndu-se unt la 
Sarah. Şi-acum, tu să taci din gura. Eu spun povestea 

- Unde-au gasit-o? întreba Joe. 

- în Germania, zise repede Dora, înainte ca Sarah 
s-apuce sâ deschidă gura 

- Ştiu toate astea bombăni Twiggy. 

Joe o înghionti. 

- Şşt, şopti el. Eu nu ştiu. 

- în urmâ cu vreo douăzeci de ani, continua Dora un 
cîine pe nume Strudel a scurmat într-o pâdure. Pagina 
fusese fâcuta sul, vîrîtâ-ntr-un stilou şi îngropata la 
rădăcina unui copac. Fiica stâpînului cîinelui era o 
vrăjitoare şi ea l-a împiedicat sâ o arunce. Vedeţi voi, 
stâpînul crezuse câ e o foaie goala de hîrtie, deoarece... 

- Cartea lui Mabel a fost scrisa cu cerneala vrăjita, o 
completa Twiggy. 

- Da, încuviinţa Dora, ducîndu-şi o mînâ în dreptul 
inimii. Timp de douăzeci de ani, pagina a trecut de la o 
vrăjitoare la alta, de la un sabat la altul. 

- De ce? întreba Joe. 

- Dintr-un motiv foarte evident, cap sec ce eşti! zise 
Dora. 

Se uita precauta peste umăr şi coborî vocea 

- Exista oameni, explică ea cuprinsa de teamă, care o 
vor. Oameni care nu s-ar da în laturi de la nimic ca sâ 
pună mîna pe ea 



144 


ANNA DALE 


- Dar am crezut câ nimeni nu poate înţelege scrisul de 
mînâ al lui Mabel, zise Joe. 

- Fleur a reuşit, nu-i aşa? spuse Sarah. într-o zi alt¬ 
cineva va traduce din nou cuvintele acelea şi atunci... 

Bătu din palme. 

- Buuum! 

- Cine poate şti ce se va întîmpla? zise Dora. 

- De ce nu faceţi pur şi simplu bucăţele pagina, pro¬ 
puse Joe, sau s-o aruncaţi în foc? După aceea n-o să mai 
aveţi motive să va faceţi griji. 

- Cum îndrăzneşti? tună Dora Puţin respect, băiete! 
Mabel Crump e o legendă! Hambarul ăsta se află chiar în 
locul unde ea şi-a scris celebra operă de geniu. S-o dis¬ 
trugem? 

îşi dădu ochii peste cap, de-ai fi zis câ e gata să leşine. 

- Ce idee! 

- Crezi câ n-am încercat sâ scâpâm de ea? zise Sarah, 
aruncîndu-i o privire scîrbitâ Dorei. Cartea Iui Mabel este 
indestructibila. Probabil câ a înmuiat fiecare pagină în 
Poţiunea Eternităţii, astfel încît cuvintele sâ poată fi citite 
şi peste sute de ani de-acum încolo. 

- Sau nu, zise Joe, amintindu-şi ce scris oribil avea 
Mabel. 

Sarah nu-1 lua în seama. 

- Acum douâ zile, am primit o frunza de la Centru, 
prin care eram informate câ pagina a trebuit sâ fie scoasa 
pe ascuns, şi în mare graba, din Londra - şi câ sabatul 
nostru a fost ales sâ fie implicat în operaţiune. 

- O onoare atît de mare pentru Pipistrelle, murmura 
Dora. 

- Aubrey White şi Harriet Perkins din Sabatul 
Viperelor se oferiseră sâ călătorească incognito cu trenul 
care pleca la ora patru din gara Charing Cross, le explica 



145 


ŞOPt3MVU-L£ VRĂJITOARELOR 

Sarah. Erau aşteptaţi sâ descindâ în Stubble End şi sâ-i 
livreze Dorei - deghizată în controlor de bilete - pagina. 
Numai că... totul a mers complet anapoda - ei n-au 
coborît din tren şi nici n-au mai fost văzuţi de atunci. 

- Şireata! zise grav Joe. 

Se cutremură amintindu-şi de hîrşîielile înnebunite ce 
ieşeau în tren din coşul pentru pisici. 

- Coşul de şobolani, zise el, corectîndu-se, şi simţi 
fiori reci pe şira spinării. 

- în regulă... ajunge, îl repezi Dora. Nu v-am adus 
aici pentru o mică discuţie amicală. Acum, spune, unde-i 
pagina? 

- N-o am, zise Joe. Pe cuvînt de onoare. N-am nici 
cea mai mică idee unde se află. 

Dora se prinse cu mîinile de cap şi începu sâ se 
văicărească: 

- Nu mai suport! gemu ea Mai întîi se hotărăşte sâ se 
contramandeze Ceremonia Focului de Yule, aşa că am 
decis să participăm, în schimb, la o cursă de mături. Şi am 
căzut într-un heleşteu. Apoi ne-am întors la sabat, cu 
gîndul sâ ne punem bonetele pe cap şi sâ tragem un pui 
de somn, dar ne-am găsit locuinţa într-o dezordine de 
nedescris! Şi acum... ŞI ACUM! Asta... Flecuşteţul ăsta 
insolent îmi spune că pagina nu e la el! Le-am spus celor 
de la Centru că mă descurc. Ce-o sâ le mai spun acum? 
HM? O să-mi pună pielea-n saramură pentru asta! 

- Âââ... Dora, îndrăzni sfioasă o vrăjitoare tînârâ. 

îşi tîrî picioarele pînâ la şefa Sabatului Pipistrelle, cu 
o frunză ruginie de arţar în mînâ. 

- Asta trebuie sâ fi sosit azi-dimineaţâ. E de la Centru. 

Simţind că se sufocă, Dora smulse frunza din mîna 

tinerei vrăjitoare. Apoi închise ochii şi i-o dădu lui Sarah. 



146 


ANNA DALE 


- N-ai vrea s-o citeşti tu? Eu nu rezist 

- Foarte bine, zise Sarah, zgîindu-se la frunza. O, vai. 
Ce catastrofă! 

Dora începu sâ hohotească şi se prăbuşi pe sofa, mai 
sâ-1 zdrobească pe Joe. 

- S-a terminat cu cariera mea! zise ea, apucîndu-se cu 
mîinile de cap. 

- A fost un jaf, anunţa Sarah pe un ton solemn. La 
Muzeul Naţional de Vrăjitorie din Piddock’s Cove. 
Cineva a furat originalul Cărţii lui Mabel. 



CtfftfOLOL MSţELEZECB 

Monştrii din Much Marele 


Nu le-a fost greu să scape. Vrăjitoarele fuseseră alît de 
traumatizate de vestea primită de la Centru, câ nimeni nu 
observase cînd Joe şi Twiggy s-au îndreptat în vîrful 
picioarelor spre uşa de la hambar. Jumătate dintre 
vrăjitoare stăteau grămadă, îmbrâţişîndu-se şi plîngînd, în 
timp ce restul se prăbuşiseră buimace în hamacele lor. 

Lîngă uşă, se afla un butoi plin cu maturi, aşa câ 
Twiggy luă una ca să asigure succesul evadării. în cîteva 
minute, Joe şi Twiggy zburară peste podeţul şubred şi 
plutiră pe deasupra heleşteului. Fata îndemnă mătura să 
se înalţe, pînâ cînd fură înghiţiţi de o pîclâ rece ca gheaţa 
care îl pătrunse pe Joe pînâ la oase. Fulgi de zăpadă 
începură sâ-i danseze prin faţă. 

- Twiggy, chiar trebuie să zburăm aşa sus? 

Dar cuvintele lui Joe se risipiră în vînt chiar în clipa 
în care le pronunţase. Trebui să ţipe ca să se facă auzit: 

- Da, răspunse Twiggy. Trebuie să stăm printre nori. 
Vrăjitoarele nu trebuie să-şi folosească măturile pe 
lumină. Ar fi prea riscant să ne lăsăm mai jos. Ar putea 
să ne vadă cineva! 

Joe se uita în jos, dar tot ce putu vedea era o ceaţă 
cenuşie şi groasă. 



148 


ANNA DALE 


- Cum o să ştim c-am ajuns la Canterbuiy? ţipă el. 

- Nu mergem la Canterbuiy, spuse Twiggy. Cel puţin, 
nu încă. 

-Nu? 

Fata scutură din cap şi îi porunci maturii să vireze la 
stînga 

- M-am gîndit că ar trebui să dăm o raită pe la 
Piddock’s Cove! 


% 

Stratul de nori începea să se rărească, pe măsură ce 
mătura plonja în jos. Printre vălătucii de ceaţă îşi făcură 
apariţia petice de cer senin şi Joe zări o apă întunecată cu 
valuri înspumate. Coborîrâ şi mai mult şi Joe realiză că 
Twiggy urma o linie de coastă. Dedesubtul lor marea clo¬ 
cotea şi se năpustea pe plajele de culoarea fulgilor de 
ovăz. Joe privi în dreapta şi văzu stîncile abrupte 
ridicîndu-se deasupra cîmpurilor înzăpezite. Vîrfurile 
inegale de piatră întrerupeau întinderile nesfîrşite de alb. 

Joe se ţinu strins de talia lui Twiggy cînd mătura se 
îndreptă cu iuţeală spre o stîncâ enormă, biciuită de va¬ 
luri. In mijlocul ei se afla o deschizătură în formă de por¬ 
tal şi Twiggy îndemnă mătura să treacă pe acolo. Joe se 
făcu mic, cînd trecură în viteză prin crăpătură. Apoi se 
înâlţarâ din nou. Mătura execută o buclă aeriană înainte 
de a se îndrepta spre următorul golfuleţ, alunecă uşor dea¬ 
supra ţărmului stîncos şi aterizâ lingă o căsuţă. Avea 
zidurile de culoare liliachie şi acoperişul de ardezie. 

Joe se dădu jos de pe mătură şi îşi îndreptă cu greu 
coloana Stătuse ghemuit deasupra cozii timp de aproape 
o ora Amorţise şi-l dureau încheieturile. Twiggy ridică 
braţele-n sus şi scoase un chiot. 



149 


ŞOPTJMVU-LE VRĂJITOARELOR 

- N-a fost distractiv? zise ea Winifred ar fi leşinat pe 
loc dacă ne-ar fi văzut cu ce viteză am trecut prin stînca 
aia. Nu cred că măturică mea ar fx reuşit o astfel de 
manevră, dar asta e ultimul răcnet! 

- O s-o dai înapoi? întrebă Joe. 

- O, da! Am împrumutat- o doar. 

Lovi uşor nuielele de mesteacăn şi rînji. 

- Pun pariu că Dora turbează acum de furie. 

- Deci, ăsta e Piddock’s Cove, zise Joe privind în jos 
spre un golf în foimâ de semiluna 

Valurile aruncaseră pe ţărm alge şi iarbâ-de-mare. 
O singură barcă era ancorata 

- Da, zise Twiggy. Sîntem pe coasta din Dorset. 

O luă pe aleea ce ducea spre căsuţă, lăsă mătura într-un 
coş pentru umbrele de pe verandă, şi sună la uşă. 

- Am mai fost o dată aici vara trecută, cu Winifred, 
dar muzeul era închis. Cu toate astea, m-am distrat pe cin¬ 
ste bâlăcindu-mâ în mare. 

- Crezi că Şireata se află în spatele jafului, nu-i aşa? 

- Mda, zise Twiggy, dar trebuie să fim siguri de asta 

- Nu înţeleg de ce-o fi vrut cartea zise Joe. Oricum, 
pagina cinci sute treisprezece a fost ruptă şi restul cărţii a 
fost tradus... 

- în şaptezeci şi patru de limbi, completa Twiggy. 

- Aşa ca ce-ar mai putea afla din ea? 

Joe se dâdu un pic în spate de îndată ce auzi zgomo¬ 
tul unor paşi apâsaţi de cealaltă parte a uşii. Fanta de la 
cutia de scrisori se ridică şi o bărbie acoperita cu pâr alb 
îşi fâcu apariţia în crăpătură dreptunghiulara. 

- Mâ numesc Arthur Poppleweed. Sînt custodele 
Muzeului Naţional de Vrăjitorie, se auzi o voce răguşită 
din cutia de scrisori. Va rog fiţi amabili şi spuneţi cine 
sînteţi şi ce doriţi. 



150 


ANNA DALE 


-Âââ... sîntem Twiggy şi Joe din Sabatul Urzi- 
cii-Moarte, începu Joe. Am venit să aruncam şi noi o 
privire prin muzeu... pentru câ ne interesează foarte 
mult obiectele şi artefactele vechi. 

Urmă o pauză lungă înainte ca firele zburlite de barba 
albâ să se mişte din nou. 

- Foarte bine, zise vocea, puteţi intra. Dar va aver¬ 
tizez: sînt înarmat cu un ciomag straşnic şi cu un pistol de 
apă plin cu Poţiune de împietrire... şi nu mâ tem sâ le 
folosesc. 

- Ce e Poţiunea de împietrire? o întreba Joe pe 
Twiggy pînâ sâ apuce curatorul sâ dezâvorascâ uşa. 

- Te transforma în statuie, răspunse fata Patsy o 
foloseşte ca sâ facâ ornamente pentru gradină 

Dacâ Joe ar fi fost un simplu trecător, nu şi-ar fi 
închipuit niciodată câ în câsuţa aceea pitorească era 
Muzeul Naţional de Vrăjitorie. Nu era nici un semn pe 
poarta principala şi nici pe uşa de la intrare care sâ anunţe 
acest lucru. Oricum, de îndatâ ce trecu pragul, simţi 
acelaşi iz cunoscut de obiecte vechi, mucegăite, pe 
care-1 întîlnise în toate muzeele. 

- Bine-aţi venit! zise Arthur rugîndu-1 pe Joe sâ-i ţină 
ciomagul cît timp îşi scarpinâ el barba 

Batrînul purta o pereche de pantaloni peticiţi din cati¬ 
fea reiata şi un halat bleumarin. Era chel în vîrful capu¬ 
lui şi avea un plasture lipit peste un cucui de mârimea 
unui ou. 

- Am fost doborît de tîlhar, zise Arthur, arâtîndu-le cu 
vîrful pistolului de apă rana de pe cap. Vedeţi voi, de asta 
a fost nevoie sa întăresc masurile de securitate. 

Joe şi Twiggy îl urmară pe un coridor întunecos şi 
de-acolo într-o mica încăpere cu draperii la ferestre. 
Camera era luminata doar de nişte luminări. 



151 


ŞOPTJJVVU-LB VRAjJTOA R£LjOR 

- Dacă aveţi vreo nelămurire sau vreţi să mă întrebaţi 
ceva, o să fiu chiar aici, zise Arthur aşezîndu-se pe un 
scaun de lemn lîngâ uşă, cu pistolul de apă şi ciomagul în 
poala. 

- Aici e! zise Joe, stînd în faţa unei vitrine sparte de 
sticla. 

înăuntru, într-o caseta, se afla o tava căptuşită pe mar¬ 
gini cu catifea verde decolorată, iar în centru, era un petic 
de catifea, cam de marimea unui pachet de cărţi de joc, 
care-şi păstrase culoarea vie de la început. Dedesubtul 
dreptunghiului verde strălucitor era o nota prost dactilo¬ 
grafiata pe care se putea citi: 

„Exponatul 122 :0 căite de vrăji, poţiiini şi alte pro¬ 
bleme de vrăjitorie scrisa de extrem de talentata (şi umbla 
zvonul destul de frumoasa), geniala, Mabel Crump. 
A fost redactata în luna martie 1596 (sau s-ar putea sâ fi 
fost în aprilie) într-o scriere de mînâ complet ilizibila şi 
tradusa în engleza în 1848 de către Fleur Fortescue, care 
a fost o adevâratâ atotştiutoare. Astăzi, e cunoscuta sim¬ 
plu drept Cartea lui Mabel, şi se gâseşte pe raftul de cărţi 
al fiecărei vrăjitoare (deşi eu cunosc o vrăjitoare care-o 
ţinea în sertarul pentru tacîmuri).“ 

- Nu mi-am imaginat pînâ acum ca e atît de mica, 
zise Joe, uitîndu-se la peticul verde de catifea pe care 
stătuse cartea. 

- A, ba da, interveni Arthur. Format de buzunar, ai 
putea s-o numeşti. 

Oftă prelung. 

- în orice caz, foarte uşor de furat. 

- îţi aminteşti cum arăta hoţul? întreba plin de ne¬ 
răbdare Joe. 



152 ANNA DALE 

- Pai, n-am văzut mare lucru. în clipa asta prăjeam 
nişte ouă cu şuncă pentru micul dejun şi-n următoarea... 
eram cu faţa la pâmînt cu un cucui cît o rodie. Hoţul era 
de fapt o hoaţă... îmi amintesc câ i-am văzut mîna chiar 
înainte de-a mâ lovi fulgerător cu bagheta. Avea nişte 
unghii roşii şi lungi... 

Joe dădu din cap. 

- Fârâ îndoiala, a fost Şireata. 

- Şireata? întrebă Arthur nedumerit. 

- Hai aici, Joe, îl strigă Twiggy cuprinsa de veselie. 
Am gâsit o fotografie de-a lui Rose. 

- Mâi sâ fie! făcu Joe aplecîndu-se deasupra vitrinei 
din colţ. 

Se uita la fotografia a doua fete îmbrăcate în tunici 
negre pînă la glezne. Una dintre fete avea pârul prins în 
cozi şi se uita urît spre aparat Cealaltă, care avea o cosiţa 
lunga, împletită şi înfăşurată ca o eşarfa în jurul gîtului, 
era cu limba scoasă. Joe citi nota dactilografiata de 
dedesubtul fotografiei: 

„Exponatul 062:0 rară fotografie a Monştrilor din 
Much Marele (care au fost o adevărată pereche de mici 
orori). Excluse din Sabatul Brimstone la vîrsta de zece 
ani, Rosemary Threep şi Logan Dritch au terorizat timp 
de unsprezece luni satul Much Marele, înainte de a fi 
capturate şi trimise la Penitenciarul pentru Vrăjitoare 
îndărătnice din Papua Noua Guinee." 

Joe privi şi restul obiectelor din vitrina. Exponatul 063 
era o pensula pe care fetele o înmuiaserâ în cerneala 
vrâjitâ şi o folosiseră sâ mîzgâleascâ mesaje vulgare peste 
tot prin Much Marele. Exponentul 064: o bucata de cretă 



153 


ŞOFTJMVU-L& VRA3JTOj*R<£LOR 

violet care era tot ce mai rămăsese din Şcoala Primară din 
Much Marele după ce Rose şi Logan stîmiserâ o tornadă 
într-o dupâ-amiazâ de august. Nota preciza că Rose afir¬ 
mase că abătuseră tornada asupra clădirii goale „doar ca 
să se distreze 41 . 

- Acum ştim de ce Pipistrellele n-o pot suferi pe 
Rose, zise Joe. 

- Da, de asta toată lumea are o părere aşa proastă 
despre Urzica-Moartâ, adăugă Twiggy. Pentru că una din 
membrele noastre a fost în tinereţea ei o celebră huligană. 
Nu mi-o pot imagina pe Rose fâcînd toate chestiile alea 
teribile. E o bâtrînâ arţăgoasa şi afectată. 

Twiggy izbucni în rîs şi îşi lipi degetul de sticla. 

- Uitâ-te la ea... cum scoate limba! 

Joe studie cu atenţie fotografia, dar pe el nu-1 interesa 
Rose. în schimb, se uita la cealaltă fata, Logan Dritch. 
Avea o privire pătrunzătoare şi pârul ei era roşcat-închis. 
Remarca maxilarul hotârît şi buzele arcuite. Imaginea 
femeii fermecătoare din tren îl străfulgera. 

- E Şireata! zise deodată Joe, apueînd-o pe Twiggy de 
braţ. Cealaltă fată! Celălalt Monstru din Much Marele. 

- Eşti sigur? întreba Twiggy. 

Joe dădu din cap. 

- Sînt convins. Şireata şi Logan Dritch sînt una şi 
aceeaşi persoana. 



GflMOLOL CINCISPREZECE 


In afara pădurii 


C u excepţia siluetei unui pescar în cizme galbene de 
cauciuc, stînd cocîrjat pe un scaun pliant, debar¬ 
caderul era pustiu. Pescarul ţinea într -0 mină băţul unei 
undiţe, cu un fir lucios în vîrf, care atîma peste marginea 
debarcaderului şi dispărea în apele învolburate. Cu 
cealaltă mînâ ţinea borul pălăriei sale impermeabile, pe 
care şi-o trase apoi peste ochi. 

Twiggy se chinuia să aterizeze. Aceeaşi rafală de vînt 
care era cît pe ce să smulgă pălăria pescarului, făcea tot 
ce-i stâtea-n putinţă să-i devieze mătura şi s-o arunce 
împreună cu pasagerii ei în marea înspumată, de culoarea 
oţelului. 

Pârul lui Twiggy gîdila faţa lui Joe. 

- încă puţin! zise ea, aplecîndu-se în direcţia vîntului 
şi ţinînd mătura dreaptă. 

Aceasta plană ca o libelula înainte de-a se lâsa pe-o 
petală de nufăr. Joe simţi cum atinge cu adidaşii un grilaj 
metalic şi, cîteva secunde mai tîrziu, aterizau în siguranţa 
la celalalt capăt al debarcaderului. 

- Buna treaba! zise Joe aprobator. 

Răsufla uşurat cînd simţi scîndurile de lemn sub 
picioare. 



155 


ŞOP'VJNDU-LB VRAjJrOA R£Lj0R 

- E timpul pentru nişte gustări, zise el, lovind uşor cu 
mina buzunarul burduşit al gecii sale. 

Se uita spre celalalt capăt al debarcaderului, unde 
pescarul stătea cu spatele la ei, ţinîndu-şi încă pălăria 
impermeabilă cu una din mîini. Bărbatul pârea să nu fi 
remarcat deloc sosirea celor doi. 

Joe se aşezâ pe jos şi îşi vîrî mina în buzunar. Scoase 
doua pachete cu mîncare, învelite în hîrtie şi îi dâdu unul 
lui Twiggy. 

- A fost drăguţ din partea domnului Poppleweed sâ 
ne pregătească o gustaricâ, zise Twiggy, desfâcînd doua 
sandvişuri enorme şi o bucata groasă de prăjitura cu 
fructe. 

Ridica uşor cu degetul o felie de pîine. 

- Mm... pui prăjit şi murături cu muştar. 

- Cu sos dulce, preciza Joe cu gura plina. Dar e la fel 
de gustos. 

Un ţipat strident îl făcu sâ ridice capul. Văzu doi 
pescăruşi rotindu-se gata să se nâpusteascâ asupra 
pescarului, în timp ce acesta se chinuia să scoată cîrligul 
dintr-un peşte care se zvîrcolea. 

- Aia-i o barcâ? întreba Twiggy, arâtînd cu degetul în 
depârtare o pata întunecata. 

Joe miji ochii. 

- Da, una destul de mare, probabil un tanc petrolier. 

- N-am fost niciodată cu barca, mărturisi Twiggy. 

îşi linse degetele înainte de-a mai muşca din sandviş. 

- Eu am traversat o dată canalul, cu colegii mei, cu 
feribotul, zise Joe. Era o excursie cu şcoala la Calais. 
Vremea a fost îngrozitoare. Nu mai văzusem niciodată 
aşa valuri uriaşe. Prietenul meu, Drew, a stat toata 
câlâtoria aplecat deasupra vasului de toaleta. 

- Mi-ar plâcea sâ merg şi eu la şcoala, zise Twiggy cu 
jind. Trebuie sâ fie un loc minunat! 



156 


ANNA DALE 


- Cu greu l-aş numi aşa, îi zise Joe. Avem tone de 
teme de făcut, iar unii dintre profesori sînt un coşmar. 
Uite, bunăoară, domnul Tripp. I-am spus că Hamish îmi 
mîncase eseul despre „Triburile nomade din Nordul 
Africii", dar tîmpitul de profesor a refuzat sa mâ creadă... 
chiar şi după ce i-am arâtat rămăşiţele umede, cu urme de 
dinţi de cîine pe ele. Domnul Tripp m-a pedepsit o 
sâptâmînâ întreaga. Cît de drept poate fi ? 

- Pâcat ca n-ai avut nişte Poţiune de Recreştere, zise 
ea, scuturîndu-şi cîteva firimituri din poala. 

- Ce vrei sa zici? 

- Pai, explica Twiggy, cîteva picături din chestia aia 
şi eseul s-ar fi refăcut singur. 

- Mda, fâcu Joe, terminîndu-şi prăjitură cu fructe şi 
ştergîndu-şi mîinile pe haine. Mda... repeta el gînditor. 

Apoi mototoli hîrtia şi sari în picioare. 

- Repede, zise Joe. Trebuie sâ plecam. Ridica mătura 
şi i-o aruncâ lui Twiggy. 

- Hm? Dar, Joe, nu mi-am terminat... 

- Trebuie sâ ne întoarcem. E foarte important Mi-am 
dat seama! 

- Nu înţeleg, zise Twiggy, clâtinînd din cap. 

Se pregăti sâ muşte din prăjitura cu fructe. 

- Ştiu de ce a furat Logan originalul Cărţii lui Mabel, 
zise Joe apucînd-o pe Twiggy de umăr. Avea deja Po- 
ţiunea de Recreştere, îţi aminteşti? 

- Pagina cinci sute treisprezece! zise Twiggy, scâpînd 
prăjitură din mînâ. Logan are de gînd s-o refacă. O, Joe, 
trebuie s-o împiedicam! 

Urmă o decolare nesigură. Instrucţiunile panicate ale 
lui Twiggy nedumeriră matura şi o fâcurâ sâ ţîşneascâ 
înainte, atingînd pâlâria pescarului, în timp ce părăseau 
debarcaderul. De uimire, bărbatul scâpâ peştele care 
căzu pleoscâind în apa. Cu faţa complet ascunsa de 



157 


ŞOPTJMDU-L& VRX&TOAR&jOR 

pălăria sa galbenă, pescarul se ridică şi făcu un gest 
ameninţător cu pumnul. 

- Pescăruşi nenorociţi! strigă el. 


- Aterizarea de la debarcader a fost un fleac, în com¬ 
paraţie cu asta! zise Twiggy în timp ce încerca să conducă 
mătura printre straturi nesfîrşite de crengi încîlcite. Ar fi 
fost mai bine să descâlecâm pe aleea Swingletree şi să 
facem restul drumului pe jos. 

- N-ar fi fost, zise Joe sigur pe el. Mai degrabă mă 
umplu de vînâtâi şi julituri sau mă aleg cu pârul plin de 
crenguţe, decît să ajung la căsuţa lui Logan cu cîteva 
minute prea tîrziu. 

- Fii practic, Joe, îl avertiză Twiggy, lovindu-se cu 
cotul de o creangă. 

Zăpada de pe aceasta se scutură. 

- Logan trebuie să se fi întors de cîteva ore de la 
Piddock’s Cove. 

- Asta dacă a mers pe mătură, zise Joe. 

Twiggy pufni. 

- Că doar n-o fi făcut schi nautic în Dorset, nu? 

- Există transportul în comun, insistă Joe. Şi de unde 
ştim noi că nu are maşină? Vrăjitoarea aia din Sabatul 
Pipistrelle avea un Mini Morris. Logan Dritch nu mi se 
pare genul care să îndure, pe un frig năprasnic, chinurile 
unei călătorii lungi, lipsite de confort. 

Twiggy îşi încordâ spatele şi Joe îşi dădu seama ca 
s-ar putea s-o fi jignit. 

- Bineînţeles, eu unul n-aş fi ratat pentru nimic în 
lume călătoria de azi, adăugă el repede. 

- Mă bucur să aud asta, zise Twiggy. 

Pelerina cu glugă a lui Twiggy se agăţă într-o creangă 
şipîrîi. 



158 


ANNA DALE 

- Ah, m-am săturat pînâ peste cap, zise ea. înaintăm 
atît de încet! O să execut o aterizare forţată şi tot ce ne 
rămîne de făcut e să sperăm că totul va fi în regulă. Ţine-te 
bine, Joe, zise ea, înclinînd coada măturii într-un unghi 
ascuţit. S-ar putea să doară un pic. 

în timp ce se îndreptau spre sol, Twiggy aproape că 
se lipi de mătură, iar Joe îşi îngropa faţa în pelerina ei. 
Trosnetul râmurelelor rupte îl asurzi pe băiat. Şi, cum 
ţinea ochii închişi, îi răsunară în urechi ca sute de biscuiţi 
crocanţi zdrobiţi. Tresări şi strînse din dinţi cînd piciorul 
său se izbi de o creangă. O auzi pe Twi ggy ţipînd. Apoi m㬠
tura se înclină şi Joe alunecă. Aterizâ în patru labe într-un 
strat gros de zăpadă. 

- Joe, ai păţit ceva? 

Twiggy îngenunche lingă el, cu mătura în mînâ. 
Nuielele de mesteacăn erau destul de zburlite şi arătura 
continua să se mişte spasmodic. Twiggy dezmierdâ cu 
blîndeţe coada măturii. 

- Surprinzător, dar n-am nimic, zise Joe, bolborosind. 

îşi scutură zăpada de pe faţă şi se ridică. 

-Dar tu? 

- Cred că m-am ales cu cîteva vînâtâi zdravene, dar nu 
mi-am rupt nimic, zise Twiggy. Mă îngrijorează mai mult 
mătura. Pare puţin traumatizată. Dacă nu-şi revine sufi¬ 
cient de repede, s-ar putea să ne întoarcem pe jos acasă. 

- Biata de ea, zise Joe mîngîind plin de compasiune 
mătura. 

Se uita în jur. Copacii semănau cu nişte siluete şi era 
ceaţă. începuse să se însereze. Joe se frecă la ochi. 

- Unde-i lampa? O vezi? 

- Uite-o! zise Twiggy, arâtînd cu degetul un disc auriu 
de lumină. 

îşi făcură drum prin zăpadă într-acolo. 

în cinci minute ajunseră la Două Ţipete de Bufniţă. 
Joe se rostogoli peste zid. 



159 


ŞOPTJMVU-L£ WZAJZTOARSLOR 

- Liber, şopti el şi, o clipă mai tîrziu, prinse mătura pe 
care Twiggy o aruncase în gradină. 

Mîinile fetei îşi făcură apariţia deasupra zidului. 
Escaladă icnind zidul scorojit şi aterizâ lîngâ el. 

Totul era încremenit. Joe duse degetul la buze şi o luă 
prudent prin zăpadă, pînâ ajunse la o fereastră de unde 
răzbatea o dîrâ de lumină printre draperii. Copiii se ghe- 
muirâ sub pervaz şi ascultară. Lui Joe îi bubuia inima mai 
sâ-i sară din piept. 

- E o prostie, şopti Twiggy, strîngînd în braţe mătura 
care tremura încă. N-am bagheta la mine... şi, cu mătura 
în halul în care e, şansele noastre de-a ne face rapid 
nevăzuţi sînt zero. 

- Atunci, asta-nseamnâ câ va trebui sâ fim extrem de 
atenţi, nu? Joe se ridica încet şi îşi lipi obrazul de fe¬ 
reastra. Sticla rece se aburi de la respiraţia sa calda şi o 
şterse cu mîneca sa poatâ vedea înăuntru. Joe îşi ţinu 
răsuflarea. Prin mica deschizătură dintre draperii, o văzu 
mărşăluind supărata de-a lungul şi de-a latul unei 
bucâtârioare pe Şireata - Logan Dritch. Ea e! zise încet 
Joe. Şi e turbata de furie. 

O urmări pe Logan lovind cu piciorul uşa unei maşini 
vechi de gătit şi fâcînd sâ zboare trei cratiţe prin încăpere. 

- Lasâ-mâ sâ mâ uit şi eu, zise Twiggy ridicîndu-se în 
vîrful picioarelor şi trâgînd cu ochiul prin acelaşi spaţiu 
gol dintre draperii. Uau! deci asta e Logan Dritch, nu? 
Da’ ştiu câ e cocheta! îmi plac hainele ei. Şi verdele o 
prinde de minune. Eşarfa aia de pene e totuşi cam 
deplasata şi pariez câ-şi vopseşte pârul. 

- Unde-i cartea? întreba Joe, scrutînd bucătăria. 

Logan se îndrepta spre masâ şi spulbera de pe ea un 

pahar de cristal şi o sticla de şampanie. Lichidul spumos 
ţîşni din sticla sparta şi se împrăştie bolborosind pe par¬ 
doseala. Pe masâ mai erau doar doua obiecte. Unul era un 
recipient de formă conica. Logan îl apucâ şi făcu un gest 



160 


ANNA DALE 


de parc-ar fi vrut să-l izbească de pâmînt. Dar ceva o făcu 
să se râzgîndeascâ. îl aşeză cu grijă la loc. 

- Poţiunea de Recreştere, îi şopti Twiggy lui Joe la 
ureche. 

Al doilea obiect era o carte mică, legata în piele maroroş- 
cata. Logan o ridica şi o deschise la o pagină pâtatâ cu 
nişte stropi de culoare verzuie. Faţa i se schimonosi într-o 
expresie de dezgust. Deschise gura rujata strident şi ţipa. 

- Cartea lui Mabel! spuse Joe. 

- Nu pot sâ cred, zise Twiggy, ştergînd geamul cu un 
colţ al pelerinei sale şi apâsîndu-şi un ochi pe fereastra. 
Logan a încercat sâ refacă pagina lipsa, dar n-a ţinut! 

- Nu înţeleg, zise Joe. Mie mi se pare câ pagina s-a 
refăcut, nu? 

- Da, zise Twiggy, cu un zîmbet amuzat pe faţa. Dar 
pe ea nu e nimic scris! Hîrtia s-a refăcut, dar nu şi cuvin¬ 
tele lui Mabel! 

Twiggy şi Joe se îmbrăţişară şi încercară sâ-şi 
stâpîneascâ rîsul. 

- Nu-i de mirare câ e aşa prost dispusa, zise Joe. 
închipuie-ţi cît efort a depus pentru nimic! 

Se uita din nou pe geam. 

- Stai un pic, unde-a dispărut?... 

Twiggy scoase un ţipat, iar Joe câzu pe spate, cînd 
draperiile se dâdurâ la o parte şi în cadrul ferestrei apâru 
nimeni alta decît Logan Dritch. Zbiera atît de tare, încît 
lui Joe i se fâcu pârul mâciucâ. 

- F... ffugi, îngâimâ el. 

Joe sâri în picioare şi sprintâ prin gradina. în timp ce 
se căţăra disperat pe zid, îşi juli degetele de cărămizi. 
Cînd ajunse deasupra, se uita peste umăr şi văzu o scena 
care îl îngrozi. 

Gradina era cufundata în întuneric. Intr-un con de 
lumină, ce ieşea pe geamul bucătăriei, o zări pe Twiggy 



161 


ŞOFTJMVIA-LB VRA3JTOAK£LOR 

căzuta în zăpadă, cu mătura sub ea Joe îşi dădu seama că 
se împiedicase, în graba ei. O umbră căzu peste Twiggy 
cînd Logan escaladă pervazul. Băiatul văzu că vrăjitoarea 
avea o baghetă în mină 

Strigă la Twiggy, dar, spre disperarea lui, ea nu 
încercă să fugă. Râmase cu faţa în zăpadă şi Joe o auzi 
murmurînd, ca şi cum ar fi vorbit singură. 

Vîrfurile ascuţite ale cizmelor lui Logan atinseră 
pâmîntul. Joe îşi dădu bretonul din ochi şi făcu singurul 
lucru care-i veni în minte. 

Aruncă un bulgăre de zăpadă. 

Acesta ateriza, cu precizie matematică, drept în faţa 
lui Logan. Pînâ să apuce vrăjitoarea să se dezmeticească, 
Joe mai făcu un bulgăre. O nimeri în tîmplâ. Joe începu să 
ftămînte un al treilea bulgăre, cînd observă că Twiggy 
începea să se urnească de la pâmînL De fapt, ea nu vorbise 
singură, îi vorbise măturii de sub ea. Twiggy se ridică în 
fiind şi se apucă de coada măturii cu ambele mîini. Mătura 
zbură în direcţia lui Joe şi îl aşteptă să se urce. Aruncînd 
şi ultimul bulgăre (care o lovi pe Logan între ochi), Joe se 
aşeză pe coada măturii şi dispărură în noapte. 

Printr-un efort uriaş, mătura reuşi să ajungă la mar¬ 
ginea pădurii înainte de a se prăbuşi. Joe luă apoi mătura 
pe umăr şi fugi de-a lungul aleii Swingletree. După zece 
minute, se opri şi o aşteptă pe Twiggy. 

- Vino! zise Joe cînd fata se prăbuşi în genunchi lingă el. 

O prinse de mînâ şi o ajută să se ridice. Joe se uită 

temător înapoi. 

- Crezi că sîntem urmăriţi? 

Twiggy clătină din cap. 

- Nu-ţi face griji, zise ea de-abia râsuflînd. Nu e 
nimeni pe urmele noastre. 



GflMOLCL gm$H£ZBeE 


Idei geniale ţi peşti Şocante 


- y^vsă vii la spectacolul de pantomimâ, şi cu asta basta! 

\^/îi zise mama sa rujîndu-se în oglinjoara pudrierei. 
Acum, pregâteşte-te. Nu te uita aşa la mine, Joe. A fost 
foarte drăguţ din partea lui Gordon sâ ne răsfeţe astfel. 

Joe nu se mişcă de pe canapeaua din camera de zi. Se 
prefăcu câ-i vine sâ caşte. 

- Dar chiar că mi-e somn. O sâ adorm la teatru. 

-Nu, n-o s-adormi! îl repezi Merle, scuturîndu-1. 

E doar vina ta că eşti aşa obosit. Cînd am spus că poţi 
să ieşi la plimbare, nu m-am aşteptat sâ lipseşti toată 
dupâ-amiaza. 

Gordon intră în camera de zi, îmbrăcat într-o jachetă 
cu linii oblice şi purtînd o căciulă de blană. 

- E vreo problemă? întrebă el, punîndu-şi mîna pe 
umărul soţiei. 

- Nu, zise Merle, bâtîndu-1 uşor pe mînâ. 

Se întoarse către Joe: 

- Te rog, scumpule. O să te distrezi de minune şi o sâ 
uiţi de... 

Gordon tuşi. 

- De ce nu te îmbraci cu tricoul acela cu mîneci lungi 
care-ţi place atît de mult? adăugă Merle dulce. 

- O, bine, zise Joe. O să vin. 



163 


şovn:aNDU L£. vrAjjtoarglor 

îşi tîrî picioarele pe covorul din camera de zi şi urcă 
tropăind la etaj. Goli dulapul, dar nici urmă de tricoul 
preferat. Aşa că îşi trase peste cap un pulover verde şi se 
pieptănă cu o lipsă totală de entuziasm. 

m 

- Sînt prea mare pentru spectacole de pantomimâ, 
bombăni Joe în timp ce-şi tîra picioarele prin zăpadă spre 
Teatrul Marlowe. 

Esme îl ţinea de mînâ, cu ochii strălucind de entuzi¬ 
asm. Alunecă şi se prinse de braţul lui Joe. 

- Anul trecut a fost Vrăjitorul din Oz, zise Esme 
încîntată. Vrăjitoarea cea rea a fost cu adevărat fioroasă. 

- Mda, aprobă Joe. Vrăjitoarele pot fi înfricoşătoare, 
nu-i aşa? 

Se gîndi la întîlnirea cu Logan de acum cîteva ore. Era 
limpede că suferise o înfrîngere cînd planurile ei de refa¬ 
cere a paginii eşuaseră, dar Joe bănuia că hotârîrea nu-i 
fusese cu nimic ştirbită. 

„Nu se va lăsa pînâ nu va găsi pagina aia“, îşi spuse el. 

Râmase cufundat în gînduri, în timpul scurtei plimbări 
pînâ la teatru, încercînd să-şi închipuie pe unde-ar putea 
fi pagina dispărută. 


- Sînt sigură că este al şaptelea pahar de lapte pe 
care-1 bei astăzi, zise Merle, ducîndu-se la frigider şi 
scoţînd o cutie cu lapte, în timp ce Esme ţinea întins un 
pahar, cu o privire rugătoare pe faţă. 

- Mi-e sete, mami, zise Esme, cînd un jet de lichid alb 
îi umplu paharul. 

începu să soarbă încet. 

- Esme, e tîrziu. De îndată ce termini de băut, te duci 
să te schimbi în pijama. 



164 


AN NA DALE 


Joe stătea pe un taburet şi râsfoia programul specta¬ 
colului de teatru. îl surprinsese faptul câ-i plăcuse pan- 
tomima. Strigase chiar, laolaltă cu ceilalţi spectatori : 
„Uită-te în spate!“ şi „Nu, nu are“. Deşi nu la fel de 
entuziasmat ca tatăl sâu vitreg. 

- O canâ cu ceai, Joe? întreba Gordon, umplînd 
ceainicul. 

Joe dădu din cap. 

- Aşadar, te-ai distrat, nu? 

- Mda, zise Joe. Chiar m-am distrat. 

- Splendid, zise tatâl sâu vitreg. Se poate spune că 
Robinson Crusoe e un spectacol clasic. Şi palmierii 
păreau reali. 

- Taţi, zise Esme. Te rog, îmi dai biletul meu? 

- Vrei sâ-1 păstrezi amintire, nu? zise Gordon, alegînd 
un bilet din portofel. 

1-1 oferi lui Esme, dar înainte ca ea sâ-1 apuce, biletul 
îi alunecă printre degete şi câzu pe pâmînt. 

- Vai! zise el. Ce neîndemînatic sînt! 

Cînd Gordon se apleca sâ-1 ridice, Joe simţi câ-1 trec 
fiori pe şira spinării. 

- Desigur! zise Joe cu voce tare şi se ridica atît de 
repede, încît răsturnă taburetul. Biletul! Biletul! 

- Cum râmîne cu ceaiul? întreba Gordon, cînd Joe 
ieşi val-vîrtej din bucătărie şi se repezi pe scâri spre 
camera sa 

Joe deschise larg uşile de la dulap şi verifica 
buzunarele hainei de şcoala în afară de un capac ros de 
stilou şi o bucată de sfoară, nu mai era nimic acolo. Căuta 
în buzunarele de la pantalonii gri, care fuseseră spălaţi şi 
Inimos călcaţi de Gordon, dar erau goale. 

„Unde-o fi?“ se întreba disperat Joe. 

Râstumâ coşul de hîrtii şi îl cerceta cu atenţie, dar nu 
găsi ce căuta. 



165 


ŞOFTJWDU-L& VRAJJTOAR&jOR 

Joe se aruncă pe pat şi-şi duse mîinile la cap. Nu-i 
venea sâ creadă câ fusese aşa de prost. Harriet Perkins îi 
dăduse pagina lipsă din Cartea lui Mabel, numai câ el nu-şi 
dăduse seama Probabil câ ea o văzuse în tren pe Logan 
Dritch venind pe coridor, aşa câ îl făcu pe Joe sa creadâ 
câ şi-a scâpat biletul. Bucata de hîrtie pe care-o ridicase 
de pe podeaua prăfuita a compartimentului nu era nicide¬ 
cum un bilet de călătorie. Era pagina cinci sute trei¬ 
sprezece a celei mai importante lucrări din istoria 
literaturii vrăjitoarelor. Joe fusese îmboldit sâ coboare la 
Stubble End ca să-i poatâ înmîna pagina Dorei Benton. 
Numai câ el îi dăduse biletul său de tren. Joe ştia câ tre¬ 
buie sâ fi adus acasa pagina - dar unde putea fi? 

După ce întoarse camera cu susu-n jos, se nâpusti în 
hol, şi de-acolo în dormitorul lui Merle şi Gordon. 
Tocmai se pregâtea sâ deschidă un sertar de la masa de 
toaleta a mamei sale, cînd văzu în faţa oglinzii un teanc 
de poze. în fiecare din ele era prezent tatăl sâu. 

- Joe! Ce faci aici? îl întreba mama, din prag. 

- Căutam... 

Joe ridica o fotografie cu chipul zîmbitor al tatălui sâu. 

- De ce... 

Merle ofta şi îşi duse mîinile la gura. Gordon apăru în 
spatele ei şi o lua pe după umeri. 

- Cred c-ar trebui sâ-i spunem, zise el încet. 

- Ce? întreba Joe, holbîndu-se la feţele lor sobre. 

- A trebuit sâ găsim nişte fotografii cu tatăl tâu... şi 
sâ le dam la poliţie, zise Gordon. Au fost nişte viscole 
cumplite în Scoţia, Joe. Noaptea trecuta, tăticul tâu a 
luat un taxi de la spital, dar n-a mai ajuns la 
Tillygrundle. Taxiul şi şoferul au fost găsiţi dis-de-di- 
mineaţâ, dar tatâl tâu plecase sâ caute ajutor. Mi-e teama 
câ încă e dat dispărut. 



e#$IfOLC>L l^tfElîîlEZBCE 

Propunerea ka'Joe 

J oe zări cu coada ochiului o siluetă îmbrăcată în negru, 
ce-şi tîra alene picioarele prin Catedrala Canterbury. 
Silueta se apropie tot mai mult, pînâ cînd o pereche de 
ghete cu boturi julite şi şireturi zdrenţuite se opri în drep¬ 
tul adidaşilor săi. 

- ’Neaţa, zise Twiggy. 

Joe nu se obosi sâ-i răspundă. îşi sprijini bărbia în 
mîini şi se uită posac în jos. 

- Mama ta mi-a spus că s-ar putea să fii aici. 

Twiggy întinse o mînâ sâ-1 bată pe umăr, dar băiatul 
se feri. 

- Mi-a povestit., despre tatăl tău, Joe. îmi pare foarte, 
foarte râu. 

- Mda, şopti Joe, încercînd să schiţeze un zîmbet. 

Ea se aşeză lîngâ el pe bancheta de lemn. Joe nu 
intenţionase să fie aşa aspru cu ea, dar îşi dădea seama 
câ-i era foarte greu să vorbească în acel moment cu 
cineva. Prea multe gînduri îl măcinau. 

Se simţea trist şi îngrijorat din cauza tatălui său, dar 
era şi furios pe mama sa şi pe Gordon, pentru că fuseseră 
atît de secretaşi în privinţa dispariţiei. Dimineaţa trecută 
primiseră o vizită din partea poliţiei locale în timp ce Joe 



167 


ŞOPTJMVlA-L£ VRA3JTOAR&-&R 

dormea. Hotârîndu-se sâ păstreze tăcerea şi să nu-i dea lui 
Joe nici un motiv de îngrijorare, îl trataseră cu afecţiune 
exagerată, sperînd din tot sufletul câ tatâl sâu va fi găsit. 

„M-am gîndit eu câ nu e ceva în regulă”, îşi spuse Joe, 
amintindu-şi cum mama sa rămăsese acasă sâ-i gătească 
felul lui preferat de mîncare, în loc sâ ajute la oiganizarea 
tombolei de Crăciun. 

Joe se prinse de minerul banchetei de lemn, copleşit 
de o vinovăţie fârâ margini. Fusese atît de preocupat de 
problemele Sabatului Urzicii-Moarte şi de câutarea 
paginii lipsâ din Cartea Iui Mabel, încît de-abia dacâ se 
mai gîndise la tatâl sâu. 

Trecuseră trei zile de cînd Joe vorbise ultima dată cu 
tati. Joe îşi aminti cît de urîcios fusese în drum spre 
şcoala. îşi luase mormâind râmas-bun de la el şi trîntise 
portiera taxiului. Tatâl lui lâsase în jos geamul şi-i făcuse 
semn cu mîna, după ce taxiul o pornise din loc. La ora la 
care Joe şi colegii sâi începeau prima lecţie, tatâl sâu 
probabil câ traversase deja Londra, ajunsese în gara 
King’s Cross şi se urca în trenul care avea sâ-1 duca în 
Scoţia. 

Scoţia. 

Era insuportabil de departe. Joe mâsurase distanţa 
într-un atlas. Erau şapte sute cincizeci de kilometri pînâ 
la Tillygrundle şi, deşi Joe îi implorase pe mama sa şi pe 
Gordon sâ-1 ducâ acolo, ei refuzaseră. îi spuseseră câ dru¬ 
mul e prea lung şi, chiar dacâ ar fi reuşit sâ ajungă în 
munţii Grampian - ceea ce era puţin probabil, din cauza 
vremii mizerabile - nu puteau ajuta cu nimic la căutare. 
Joe simţi câ explodează de supărare. Nu putea suporta 
gîndul câ se află în Canterbury, înconjurat de oameni care 
se pregătesc de Crăciun, în timp ce tatâl sâu era pierdut 



168 


ANNA DALE 


undeva în Scoţia, luptîndu-se să râmînâ în viaţă pe vis¬ 
colul ăla năprasnic. 

- Vrei s-o ţii pe Mormoloaca? întrebă Twiggy cu 
blîndeţe. 

Cum Joe nu răspunse, ea îi puse pisicuţa în poală şi 
băiatul simţi cum încordarea îl părăsea pe măsură ce 
mîngîia blana moale a Mormoloacei. 

- De-acum nu-mi mai pot permite s-o scap nici o 
clipă din ochi, explică Twiggy. 

- De ce? 

Joe scârpinâ pisicuţa sub bărbie şi ea începu să toarcă 
mulţumită. 

- Winifred e pusă pe război. A primit o frunză 
răutăcioasă de la Pipistrelle care-i spuneau cît de îngro¬ 
zitor m-am purtat. Mătura pe care-am luat-o era a Dorei 
Benton şi pot să-ţi spun că n-a fost prea încîntatâ de asta 
Chiar acum Winifred se află la Stubble End, încercînd 
să potolească apele, dar eu am căzut de tot în dizgraţie. 
Mi-e teamă ca nu cumva Winifred să-şi ducă la înde¬ 
plinire ameninţarea şi să mi-o ia pe Mormoloaca 

- O, nu! zise Joe, uitînd o clipă de dispariţia tatălui 
său. Asta ar fi o cruzime prea mare. Nu i-ai povestit lui 
Winifred de Logan Dritch? 

- Ei bine, află c-am încercat, zise Twiggy întunecată, 
dar cum am pomenit de monştrii din Much Marele, mi-a 
pus mîna la gură şi mi-a spus să tac. Se pare că lui Rose 
i-au trebuit ani de zile să-şi uite tinereţea pierdută şi să 
lase totul în urma Winifred a fost foarte iritată; nu a vrut 
să mai asculte nici un cuvînt de la mine. Zicea întruna că 
oamenii merită să li se acorde o a doua şansă şi să nu-mi 
mai bag nasul în treburile altora. Lucrurile nu par prea 
roz, ce zici? încheie Twiggy cu un oftat prelung. 

- Cu siguranţa, nu, zise Joe, oftînd şi mai tare. 



169 


ŞOT^tJMDU-LB VRAjJTOAR£LOR 

- Trebuie sa găsim pagina aia lipsa din Cartea lui 
Mabel înainte sa pună Logan Dritch mîna pe ea, zise 
Twiggy. Dar trebuie sâ recunosc câ sînt intr-un mare 
impas. 

- Mda, zise Joe, ridicîndu-se în capul oaselor şi fâcînd 
ochii mari. Twiggy, zise el nerăbdător, nu era cumva în 
Cartea lui Mabel o poţiune pentru vindecarea bolilor 
înspâimîntâtoare? Crezi c-ar merge pentru degeraturi 
sau... sau hipotermie? 

- Nu prea cred asta, zise Twiggy. Sînt provocate 
de expunerea la temperaturi foarte scăzute, nu-i aşa? 
O Poţiune de Topire ar fi mai potrivita. Patsy spune câ i 
s-a dat poţiunea asta cînd şi-a vizitat la Cercul Arctic o 
prietena cu care coresponda. Biata Patsy, a îngheţat pe 
mătura! Nu-şi mai putea mişca nici un muşchi. 

- Mi-ai putea face şi mie una? întreba Joe. Şi mâ duci 
în Scoţia? 

- în Scoţia? Nici vorba! zise Twiggy oripilată. 

-Bine, atunci... crezi câ mi-ai putea împrumuta 

mătura ta? 

- Ce?! se miră Twiggy. Ţi-ai pierdut minţile? Nu poţi 
s-o conduci singur, doar dac-o ungi cu Alifie de zburat. 
Cît despre prepararea Poţiunii de Topire... Ar trebui sa 
gâsesc toate ingredientele necesare. Oricum, Winifred e 
cu ochii pe mine şi-o sâ se întrebe ce Dumnezeu pun la 
cale. Nu, nu s-ar putea. Aş fi data afară din sabat, dac-aş 
fi prinsa. 

Joe se încrunta şi se uita lung la ea. 

- Dar, dacâ ţi-aş arata unde e pagina lipsa, mi-ai face-o? 

- Pagina lui Mabel? Ştii unde e? Păi, spune-mi şi mie, 
Joe! Repede! 

Joe dâdu ferm din cap. 



170 


ANNA DALE 

- Nu. Întîi îmi prepari Poţiunea de Topire şi-mi aduci 
mătura ta. După aceea o să pot zbura în Scoţia să-l salvez 
petati. 

- Dar e o nebunie! 

Twiggy râmase tăcută cîteva minute. 

- în regulă, zise ea, în sfîrşit. Cred că mai am nişte 
Alifie de Zburat în trusa mea de zburător începător, pe 
care mi-a dat-o Wînifred - dar îmi va lua., nu ştiu exact., 
vreo şase ore să prepar poţiunea aia 

- Minunat, zise Joe cu răceală, uitîndu-se la ceas. 
O să ne întîlnim disearâ, la cinci şi jumătate, în spatele 
şopronului din grădina casei mele. 

Twiggy îşi luă pisicuţa şi-i aruncă o privire îngrijorată 
lui Joe. Apoi îşi tîrî paşii prin Catedrala Canterbury. Joe 
se uită după ea pînâ n-o mai putu vedea 

,3ine, îşi zise el. Am şase ore ca să găsesc pagina aia“ 

sp 

La patru şi jumătate, Joe începu să intre în panica 
Scotocise de şapte ori coşul de hîrtii, se tîrîse de-a buşilea 
în fiecare colţişor din încăpere, luminase cu o lanternă 
fiecare crăpătură, cît de mică, din dulapul său şi se uitase 
chiar şi-n abujurul de la lampa Pagina clar, nu se afla în 
camera sa şi nici în altă cameră din casa 

Sub pretextul că are nevoie să facă ceva ca să nu se 
mai gîndeascâ la tatăl său, Joe insistase să facă puţină 
curăţenie. Cu o cîrpâ de praf în mină şi aspiratorul lîngâ 
el, îşi strecurase mîinile sub pernele de la canapea inspec¬ 
tase toate dulapurile din bucătărie, răstumase fiecare coş 
de gunoi şi cercetase fiecare centimetru de covor. După 
ce termină, goli chiar şi sacul de la aspirator, umplîndu-şi 
mîinile de praf, dar, în afară de o monedă de treizeci şi doi 
de peni, căutarea lui se dovedi zadarnică 



171 


ŞOPH7JMVU-LB VRĂJITOARELOR 

Joe înghesui nişte haine, o cutie cu sandvişuri şi cîteva 
pagini rupte dintr-un atlas, într-un rucsac. îşi strecură în 
buzunarul de la geaca o lanternă şi o busolă. Apoi se 
aşeză pe pat şi începu să-şi roadă disperat unghiile, chinu- 
indu-se să-şi amintească unde pusese pagina. îşi privi 
ceasul. Era cinci fără douăzeci. 

Cu ochii bine închişi, încercă să revadă în minte 
momentul crucial, în care Harriet Perkins îl bătuse uşor 
pe braţ şi-i spusese câ-şi scăpase biletul pe jos. 
Evenimentele i se derulară cu încetinitorul. Se văzu 
aplecîndu-se, cu degetele bîjbîind în jurul unei bucăţi de 
hîrtie. Apoi se îndreptă şi îşi vîrî mina în buzunarul pan¬ 
talonilor săi cenuşii. 

- Desigur, zise Joe, deschizînd brusc ochii. Cînd i-am 
dat Dorei Benton biletul de tren, l-am găsit în buzunarul 
de la haină. Pagina trebuie să fi fost în pantaloni. 

Joe se repezi să scormonească pentru a nu ştiu cîta 
oară buzunarele pantalonilor săi cenuşii, cînd un gînd 
îngrozitor îi trecu prin minte. 

„O, nu! îşi spuse Joe. Pantalonii au fost în maşina de 
spălat... dar pagina e indestructibilă... aşa câ...“ 

Pe neaşteptate, imaginea clară a paginii îi fulgera prin 
faţa ochilor. Pentru cîteva secunde, o văzu în cele mai 
mici detalii. Mica pagina îngălbenită era zdrenţuită în 
partea în care fusese rupta din Cartea lui Mabel. 

, ,Am vâzut-o“, îşi spuse cînd imaginea îi dispăru din 
faţa ochilor la fel de repede cum apăruse. „Nu în tren... ci 
undeva aici, prin casâ.“ încerca sa vizualizeze din nou pa¬ 
gina, dar nu reuşi. Singurul lucru care-i era clar, era câ 
pagina se afla la altcineva 

Joe şi-a amintit cît de obosit fusese cînd sosise cu 
trei nopţi în urma pe aleea Cloister, la numărul doi. Dupâ 
ce încercase sâ-1 convingă pe poliţist câ vîslise de la 



172 


ANNA DALE 


Stubble End pînâ acasă, mîncase ceva frugal şi se tîrîse 
pe scări spre camera de oaspeţi. 

Nu mai catadicsise să despacheteze. Nici nu-şi pusese 
uniforma de şcoală în dulap. îşi aruncase hainele pe 
spătarul unui scaun înainte de a-şi trage pijamaua pe el şi 
se prăbuşi pe pat. Era posibil ca pagina sâ-i fi căzut pe 
covor din buzunarul de la pantaloni - dar nu fusese acolo 
în dimineaţa următoare. Sau fusese? 

„Esme! îşi zise Joe. Era în camera mea cînd m-am 
trezit. îmi adusese o cană cu lapte!“ 

în mai puţin de două secunde sări din pat, ieşi pe uşa 
camerei, străbătu în fugă coridorul şi dădu buzna în dor¬ 
mitorul lui Esme. 

- Ez, trebuie să te întreb ceva, zise Joe imediat ce 
intră. 

- Da? făcu Esme. 

Stătea în pat, rezemată de o pernă. Faţa-i era com¬ 
plet ascunsă de cartea de la bibliotecă. Fetiţa ridică nasul 
din carte şi se uită la el pe deasupra Tarei Cea-cu-NasuI- 
de-Caramea... 

- A, salut, Joe, zise ea, ridicînd o farfurie şi întinzîn- 
du-i-o fratelui său. Vrei să guşti din renul meu de turtă 
dulce? Eu i-am mîncat copitele şi coamele, dar tu poţi să 
iei restul, dacă vrei. 

- Nu, mulţumesc, Ez, spuse Joe, aşezîndu-se la cap㬠
tul patului. Trebuie să te întreb ceva. E foarte important. 

- Bine. îmi plac întrebările, zise Esme, stînd cu 
picioarele încrucişate şi cu cartea sprijinită de papucii de 
casă, cu dungi de zebră. 

îl privi nerăbdătoare pe Joe. 

- Am pierdut o bucată de hîrtie, zise Joe cu voce 
nesigură. E foarte mică, îngălbenită... 



173 


ŞOPTJMVU-LB VRAjJTOAR&LaR 

- Ca hîrtia de pergament? completă Esme învi- 
orîndu-se. 

- Da, Ez. Exact, zise Joe, puţin uimit de isteţimea 
ei. Nu e nimic scris pe ea. Pare o bucată oarecare de 
hîrtie, dar nu e aşa. Chiar trebuie s-o găsesc, Esme. Ai 
văzut-o cumva? 

-Mda 

Esme lăsă capul în jos şi îşi lipi un deget de buze. 

- Aşa cred, zise ea încet, îmbujorîndu-se. S-ar putea 
s-o fi luat eu... dar nu am ştiut că e atît de valoroasă, Joe. 
Pe cuvînt de onoare. 

- Nu contează, zise Joe, împreunîndu-şi mîinile. 
Unde e? 

Esme îşi muşcă buzele şi se uită la cartea care alunecă 
de pe papucii ei. Dintre paginile acesteia căzu un bilet de 
teatru. 

- Asta era! zise Joe, amintindu-şi pe loc unde văzuse 
pagina din Cartea lui Mabel. 

Surioara sa o folosise pe post de semn de carte. în 
dimineaţa aceea de după sosirea sa, o văzuse pe Esme 
strecurînd o bucată îngălbenită între filele cărţii, ca să ştie 
unde a rămas. 

Joe îi zîmbi călduros. 

- Unde-i bucăţica de hîrtie, Ez? 

- S-ar putea s-o fi lăsat în Pinguini in pericol, zise 
Esme, prinzîndu-şi papucii cu mîinile. 

- Aha! făcu Joe, privind avid prin dormitorul ei. E pe 
rafturile alea de cărţi de acolo? 

- Nu, zise ea sfioasă. Am dus-o înapoi la bibliotecă. 



CiftMOLOL OtM^EZE/CE 

Căutări la lufliina lanternei 

J oe se furişă de-a lungul peluzei. Peste zăpadă se formase 
o pojghiţă subţire de gheaţă şi, deşi călca extrem de 
atent, fiecare pas pe care-1 făcea trosnea. Joe se uită 
înapoi, dar ferestrele casei erau închise, ca să nu iasă 
căldura. Nimeni n-ar fi putut sâ-1 audă. Ca să evite raza 
de lumină de la lampa din camera de zi, Joe merse pe 
marginea peluzei, poticnindu-se din cînd în cînd. Cu toate 
că era un frig de crâpau pietrele, simţea pe ceafă broboane 
de sudoare. îşi verifică ceasul: aproape cinci şi jumătate. 

Gordon tocmai pusese nişte parmezan peste sufleul 
de broccoli cînd Joe îi anunţase că vrea să-şi petreacă 
seara singur, în camera sa Joe insistase să-şi pregătească 
o cină simplă, din fasole şi pîine prăjită, pe care o pusese 
pe-o tavă ca s-o ducă în camera sa. înainte de a ieşi din 
bucătărie, căscase de cîteva ori. Curăţenia îl epuizase, 
pretinsese el, şi, probabil, avea să citească puţin înainte 
de-a se culca devreme. Auzind programul lui Joe, mama 
sa se simţise oarecum uşurată, iar Gordon fusese 
înţelegător, asigurîndu-1 pe Joe că fasolea la cuptor era 
mai gustoasă decît sufleul său de broccoli. 

în camera sa, Joe îmbrăcase două perechi de pan¬ 
taloni de trening şi două pulovere groase. îşi îndesase în 



ŞOFTJMVU-LB VRAjJTOAR£L0R 175 

buzunarul de la rucsac o căciulă cu urechi îmblănite. 
Tocmai se pregătea să aranjeze pernele sub plapumă, cînd 
auzi nişte paşi urcînd scările. Reuşise să sară în pat cu 
cîteva secunde înainte ca Gordon să bată uşor în uşă şi 
sâ-i aducă o cană cu ciocolată fierbinte. După ce Gordon 
îi urase noapte bună, pe Joe îl încercase un sentiment de 
disconfort, şi asta nu doar din cauză că era atît de gros 
îmbrăcat. îi displăcea sâ-i mintă pe mama sa şi pe tatăl 
vitreg, dar lucrul acesta nu putea fi evitat. Dacă ei nu erau 
dispuşi sâ-1 ducă în Scoţia, atunci va trebui să se descurce 
de unul singur. 

Joe ajunse în colţul grădinii, se strecură prin spaţiul 
îngust dintre şopron şi gardul viu din lemn-cîinesc şi 
aşteptă. Secundele treceau. Twiggy întîrzia. 

Cînd Joe se lăsă pe vine, marginea ascuţită a unui 
ghiveci spart îi intră în gleznă. Era pe punctul de a-i da 
una cu piciorul, cînd auzi un zgomot - o lovitură 
înăbuşită, apoi alta. Joe îşi lipi urechea de şopron şi prinse 
şuşoteala scurtă a unei voci. Era cineva înăuntru! Nu 
putea fi Gordon, pentru că îl lăsase în camera de zi fâcînd 
un puzzle, iar mama sa făcea baie. Joe o auzise cîntînd 
cînd coborîse tiptil scările. 

„Twiggy trebuie să fie, îşi zise Joe. Poate a înţeles că 
am spus în şopron... dar cum o fi găsit cheia... şi cu cine 
o fi vorbind?" Joe se furişă după colţul şopronului şi se 
uită printr-una din găurile din uşă. 

Deşi era cu spatele la el, Joe o recunoscu îndată pe 
Esme. îi recunoscu imediat cizmele galbene de cauciuc. 
Stătea în genunchi lîngâ o cutie de carton cu un pahar 
gol în mînâ. Esme bolborosi ceva şi se ridică în picioare 
să aşeze paharul pe o masă de lucru, lîngâ o lanternă 
mare roşie. Joe râmase cu gura căscată cînd văzu ce se 
afla în cutia de carton: o pisică neagră, stînd pe o pătură şi 



176 


ANNA DALE 


spâlîndu-şi o lăbuţa Alături, pe duşumea, se afla o farfu¬ 
rioara de porţelan cu cîteva picaturi de lapte prelinse în jur. 
Joe se mai uită o data la pisica, cu ochii mari de uimire. 
Nu avea nici un dubiu în legătură cu identitatea pisicii. 
Era Squib. 

Pentru o clipa, Joe se dezechilibra şi se sprijini de uşa 

- Cine-i acolo? întreba Esme cu o voce îngrijorata. 
Lui Joe îi trecu prin minte sâ nu răspundă, dar nu voia 

sâ-şi sperie surioara 

- Nu-ţi fie teamă, sînt eu, zise Joe, deschizînd uşa şi 
intrînd în şopron. Se pare câ ai un secret. 

- îl cheamâ Charlie, zise Esme. 

Se apleca şi ridica motanul, ţinîndu-1 de piept, în aşa 
fel încît picioarele din spate i se bălăbăneau dizgraţios. 
Lui Squib nu părea sâ-i pese. Se uita drăgăstos la Esme 
şi începu sâ toarcă 

- L-am gâsit ieri în timp ce făceam un om de zăpada, 
îi zise Esme. Se ascundea după un râzor şi mâ privea. 
Bietul Charlie nu are zgarda şi sînt sigura ca e al nimănui, 
îl iubesc de-adevâratelea Joe, dar nu cred câ tati va avea 
aceleaşi sentimente. Spune câ pisicile miros şi lasâ pâr. 
De-asta îl ţin pe Charlie aici. 

- Şi de-asta nu te mai saturi de lapte... sau, mai 
degrabâ, Charlie. 

Joe zîmbi, dar imediat îi căzu faţa 
-Hei! zise el, uitîndu-se mai de aproape la pătura lui 
Squib. Âla nu-i tricoul meu preferat cu mîneci lungi? 
îl ridica şi încerca sâ-1 scuture de pâr. 

- Lui Charlie îi era frig, explica Esme. 

- Şi n-ai putut gâsi altceva? 

- Ce se întîmplâ? întreba o voce din cadrul uşii. 
Twiggy intră în şopron şi îşi duse mîna la gura 

- Âla nu-i Squib? 



177 


ŞOPTJNDU-LG VRA3JTOAR£LjOR 

- Nu, e Charlie, zise Esme, strîngînd motanul în braţe. 

- Am ştiut eu că te place, îi spuse Twiggy lui Joe. 
Winified trebuie să fi pomenit adresa ta. Avea de gînd sa 
vina dupâ tine în noaptea în care-ai fugit de la noi, dar 
apoi a sosit de la Centru Certificatul Cazanul Auriu, iar 
ea s-a râzgîndit. Cred câ Squib s-a hotarît sâ se mute la 
adresa ta. Nu-1 pot învinovăţi. Probabil i-a ajuns cît a fost 
pisica de vrăjitoare. 

- Ce? se mirâ Esme. 

- Glumeşte, zise repede Joe. Ai adus marfa, Twiggy? 
Bine, atunci... e vremea să plecam. 

- Unde mergem? 

- La biblioteca, zise Joe, punîndu-şi mîna căuş la gura. 

Dar nu vorbise destul de încet. 

- Nu va fi deschis, le spuse Esme ca pe-un secret. 
Biblioteca se închide la cinci şi jumătate şi va fi închisa 
şi mîine pentru câ e Ajunul Crăciunului. Nu e deschisa 
nici în prima, nici în a doua zi de Crăciun. 

- Pagina e la biblioteca? întreba Twiggy uimită. 

- Da, răspunse Joe. îţi vine sau nu sâ crezi, se afla 
într-un exemplar din Pinguini în pericol. Sâptâmîna vi¬ 
itoare va fi prea tîrziu, adăuga el, gîndindu-se la tatal sâu. 

Joe clătină din cap. 

-Nu pot aştepta atît de mult. Va trebui sâ mergem în 
seara asta... sâ găsim o ferestrâ descuiata sau ceva de 
genul asta. 

Esme se arâtâ îngrozita. 

- Joe, dar e ilegal. Şi, oricum, credeam câ le-ai spus 
lui mami şi tati câ te culci devreme. 

Joe puse o mînâ pe umărul lui Esme. 

- Uite ce e, Esme, promit sâ nu spun nimănui nimic 
despre Charlie, dacâ tu păstrezi secretul în legătură cu 
escapada mea la bibliotecă. Bine? 



178 


ANNA DALE 


Esme încuviinţâ din cap. 

- Bine, zise ea, dar numai dacă Charlie poate să 
păstreze învelitoarea 

- Ne-am înţeles, spuse Joe, lâsîndu-şi tricoul să cadă 
în cutia de carton. 

După ce închise uşurel uşa în urma lui, Joe se aplecă 
să-şi recupereze rucsacul dintre şopron şi gardul viu. 

- Unde-i poţiunea? o întrebă pe Twiggy. 

- în geanta mea Am avut nevoie de multă abilitate ca 
s-o prepar. Mi-a luat o oră întreagă numai să găsesc tipul 
potrivit de ceară de luminare, şi nici geana de cămilă n-a 
fost uşor de dibuit. 

Twiggy se lăsă pe mătura ei. 

- Mi-am adus-o pe-a mea astăzi, zise ea bâtînd uşor 
minerul măturii ei la mina a doua A trebuit să i-o dau pe 
cealaltă înapoi Dorei Benton. Aproape că a explodat cînd 
a văzut în ce stare era 

- îşi va reveni? întrebă Joe, amintindu-şi cum le sal¬ 
vase pielea viteaza măturică 

- O, da zise Twiggy, în timp ce Joe se urca în spatele 
ei. îşi va reveni după cîteva vizite la vraciul de mături. 

- Atunci, e bine, zise Joe, neştiind dacă Twiggy 
glumeşte sau nu. 

în timp ce se înălţau deasupra gardului viu, lui Joe i 
se păru c-aude nişte boncâneli dinspre stiva de lemne, din 
celălalt colţ al grădinii. Se uită într-acolo tocmai la timp 
ca să vadă două cozi golaşe alunecînd deasupra grămezii 
de buşteni, înainte de-a dispărea în întuneric. 

m 

Dedesubtul lor, cerul era luminat de-o scînteiere chih- 
limbarie. Felinarele de stradă străluceau, iar vitrinele ma¬ 
gazinelor aruncau raze de lumină pe trotuare. într-o 



179 


ŞOm:JMDU-L£. VRA3JTOARBLOR 

piaţetă pavată, pîlpîiau beculeţele colorate ale unui uriaş 
brad de Crăciun. 

Twiggy îşi tot lovea mătura, încurajînd-o să zboare 
mai sus. Trebuiau să râmînâ în întuneric, unde puteau 
zbura fără teama de-a fi văzuţi. Mătura îşi dădea toată 
silinţa. Greutatea suplimentară a rucsacului lui Joe şi a 
genţii lui Twiggy o făcea să se încline şi să se smucească. 

- Uitâ-te să găseşti un loc unde să aterizăm! strigă 
Twiggy cu voce alarmată. De preferat, un loc întunecos 
şi pustiu. 

- Ce zici de locul ăla? spuse Joe, arâtîndu-i cu dege¬ 
tul o zonă neluminată de lîngâ o clădire cu turlă. 

- Perfect, zise Twiggy. Mătură, picaj! 

Mătura n-avu nevoie să i se spună de două ori. Coborî 
într-un unghi incredibil de ascuţit, astfel încît Joe se văzu 
silit să se ţină cu toată puterea ca să nu cadă. Aerul rece îi 
sufla în faţă, împiedicîndu-1 să respire. Băiatul zări 
pâmîntul apropiindu-se cu o viteză alarmantă. Twiggy 
smuci coada şi ţipă. în ultimul moment, mătura se trase 
în sus, iar Joe căzu, izbindu-se cu genunchiul de-o les¬ 
pede înaltă. 

- Ptiu! făcu Twiggy, ieşind destul de prudent dintr-un 
tufiş. Chiar că trebuie să termin de citit manualul meu 
de zbor. Sînt sigură că e pe-acolo vreun capitol despre 
Aterizarea forţată. 

Prea ameţit ca să mai comenteze, Joe se sprijini de 
lespede şi îşi frecă genunchiul lovit. Se uită în jur. Totul 
era învăluit într-o linişte sinistră. Siluete cenuşii, neclare, 
păreau să plutească prin întuneric. Cînd îşi dădu seama 
unde aterizaseră, Joe îşi retrase brusc mina de pe lespedea 
de piatră. 

- E un cimitir! şopti el. Hai să plecăm de aici. 



180 ANNA DALE 

înainte de-a ieşi din cimitir, Joe avu ideea sâ rupă 
cîteva crenguţe de vîsc şi să le vîre printre nuielele de mes¬ 
teacăn ale măturii. îi spuse lui Twiggy că aşa va părea, 
mai degrabă, o fată cu o decoraţiune de Crăciun mai 
excentrică, decît o vrăjitoare cu o mătură în mînâ. Aşadar, 
trecură neobservaţi pe străzile forfotind de cumpărători. 

în mai puţin de zece minute ajunseră pe strada prin¬ 
cipală, şi Joe zări faţada văruita a bibliotecii. Se repezi 
într-acolo, nerăbdător sâ recupereze pagina şi sâ se îm¬ 
barce pentru călătoria spre Scoţia. Twiggy aleiga pe lîngâ 
el, strîngînd într-o mînâ mătura şi cu cealaltă ţinînd-o la 
piept pe Mormoloaca. Pisicuţa călătorise în geanta de 
umăr a fetei, înfăşurată în jacheta roşie de lînâ, dar 
zgîlţîielile o treziseră cînd Twiggy începuse sâ fugă. 
Mieunase pînâ cînd stâpîna ei o scosese din geantă şi o 
luase în braţe. 

Joe urcase în goană treptele tocite care duceau spre 
intrarea principală a bibliotecii. Pe uşă era afişat progra¬ 
mul de Crăciun. 

- Esme a avut dreptate, zise el. 

Dar răsuci, totuşi, clanţa pentru a verifica dacă uşa era 
într-adevăr încuiată. 

- Trebuie să găsim altă modalitate de-a intra, adăugă 
el, ridicînd din umeri. Se uită, spre ferestrele întunecate 
de pe zidul de calcar, dar păreau sâ fie toate bine închise. 

- Hai sâ mergem sâ vedem dacă nu e vreo intrare prin 
spate, propuse Twiggy, dînd din cap în direcţia unei alei 
înguste şi întunecate. 

într-o curte neluminată, în spatele a doua tomberoane 
de gunoi, copiii gâsirâ intrarea din spate a bibliotecii. Joe 
zgîlţîi clanţa, dar uşa refuză sâ se deschidă. 

- Ce facem acum? zise băiatul posomorîndu-se. 



181 


ŞOm:DNDl\-L£. VRAjJTOA R&LOR 

Twiggy rînji şi îl rugă pe Joe s-o ţină pe Mormoloaca 
Apoi scoase Cartea lui Mabel din geantă. 

- A venit momentul pentru puţină magie, zise ea, sco¬ 
tocind după baghetă. 

în timp ce fata căută vraja potrivită, Joe îi lumina 
cartea cu lanterna 

- Mda Aici era., asta ar trebui să meargă... Vraja de 
Dezâvorîre. Se pare că acţionează asupra balamalelor şi 
a limbilor clanţelor. Ţine lanterna dreaptă, Joe. 

Twiggy îndreptă bagheta spre minerul uşii. 

Supune-mi-te, uşă sigilată, 

Cutremură-te toată. 

Zăvoare, balamale, lacăte şi capcane 
Sâ nu mă împiedicaţi. 

De îndată ce Twiggy termină de rostit cuvintele, Joe 
auzi declicul ialei, apoi minerul uşii se răsuci, şi uşa se 
deschise. 

Joe intră primul luminînd drumul cu lanterna Observă 
că se aflau într-o încăpere mică, ticsită de cutii pline cu 
cărţi. Pe o masă şubredă se aflau o tavă cu nişte învelitori, 
şi o cană cu o mîzgâ îngheţată de culoare maronie, care, 
cu cîteva zile în urmă, s-ar fi putut sâ fi fost cafea Cineva 
scrisese de treisprezece ori: „Mă plictisesc 14 pe o coală de 
hîrtie şi mîzgâlise o caricatură a unei femei ţîfnoase, cu 
pârul strîns la spate într-un coc. Joe bănui că era chipul 
bibliotecarei Lydia, cea căreia îi modificaseră memoria 

Băiatul găsi o uşă ce ducea într-un coridor tapetat cu 
şaluri de lînâ colorate. Au mers pe coridor pînâ au ajuns 
în dreptul altei uşi. Uşa se deschise cu un scîrţîit şi raza 
lanternei alunecă peste zeci de rafturi pline cu cărţi. Se 
aflau în partea centrală a bibliotecii. 



182 


ANNA DALE 

încăperea spaţioasă, cu tavan înalt, cu ungherele sale 
tainice, era neobişnuit de înfricoşătoare. Joe nu şi-ar fi 
închipuit niciodată câ o biblioteca pustie ar putea fi atît de 
lugubra. Ar fi dorit sâ aprindă becul şi sâ risipească 
întunericul, dar ştia câ asta i-ar fi dat de gol. Aşa câ îşi 
lumină, în continuare, drumul cu lanterna şi se îndrepta 
precaut spre sectorul cărţilor pentru copii. Twiggy îl urma 
îndeaproape. încerca s-o liniştească pe Mormoloaca. La 
fiecare pas, Joe îşi rotea lanterna de jur împrejur. Nu putea 
scăpa de senzaţia câ cineva îi privea. 

- Aici, şopti Joe, luminînd cu lanterna doua rafturi 
pline de literatura pentru copii. Ţine minte, câutâm Pin¬ 
guini în pericol. Esme a spus câ numele autoarei este 
Jennifer Johnson. 

Au gâsit Aventurile Iui Hengist, rădaşca şi Misterul 
penarului care dispare, amîndouâ de Jennifer Johnson, 
dar pe raft, alături de ele era un spaţiu gol îngrijorător. 

- A fost împrumutată! exclama Joe neplăcut surprins. 
Poate am putea gâsi fişa celui care... 

Cineva strănuta. 

Fusese un sunet delicat, dar în liniştea bibliotecii 
răsunase ca un bubuit de tunet. Joe îşi îndrepta lanterna 
spre peretele cel mai îndepărtat. Raza poposi - pentru o 
clipa doar - pe o silueta ascunsa de o pelerina cu glugă, 
care ţinea o carte la subsuoara. Silueta alerga cu paşi 
mărunţi pe lîngâ biroul bibliotecarei şi se îndrepta spre 
ieşirea principala. 

- Logan Dritch! zise Joe. Opreşte-o! A luat pagina! 

Tocmai se pregăteau sâ plece pe urmele ei, cînd douâ 

perechi de ochi galbeni pomirâ de-a lungul podelei spre ei. 

- Sturm şi Drang! zise Joe, punînd lanterna pe doi 
şobolani mari cu boturi lungi şi mustăcioase. 



183 


ŞOPTJMVU-L<£ VRĂJITOARELOR 

Ghearele lor rîcîiau duşumeaua de lemn, iar cozile 
golaşe alunecau în urma lor. 

- Fugi! ţipă Joe cînd unul dintre şobolani se năpusti 
asupra lui Twiggy, fâcînd-o să-şi scape bagheta. Hei! ţipă 
Joe aruncînd cu lanterna după şobolan. 

îl rată la mustaţă, iar lanterna se izbi de podea cu un 
zgomot de rău augur. Becul din ea pîlpîi şi se stinse. 

- Vino! urla Joe, apucînd-o pe Twiggy de braţ în timp 
ce ea bîjbîia dupâ bagheta. E timpul s-o ştergem! 

Alergară prin încăperea aflată în bezna. Joe se lovi cu 
umărul de un corp de biblioteca, dar nu se opri nici o 
clipă. Ştia după sunetele agitate ale câlcîielor sale, câ 
şobolanii erau chiar în spatele lui. 

Scrutînd întunericul, Joe văzu o razâ de lună câzînd 
pe tăblia de lemn a unei uşi. Se repezi spre ea şi pipăi 
înnebunit dupâ clanţa. Şobolanii ezitară cînd băiatul 
deschise uşa, apoi unul din ei sari la Joe. 

- Repede, Twiggy, ieşi tu prima! spuse el, chiar în mo¬ 
mentul cînd dinţii şobolanului se înfigeau în piciorul sâu. 

Simţi nişte colţi ascuţiţi strâpungîndu-i pielea şi îşi 
scutura piciorul, azvîrlind şobolanul cu o bucata din pan¬ 
talonii de trening între falei. Joe se strecura pe uşâ şi o 
trînti. Auzi un rîcîit frenetic de partea cealaltă a uşii, şi un 
strigăt îndepărtat. Şobolanii se potoliră şi noaptea rede¬ 
veni liniştita. 

Joe alerga şchiopâtînd pe coridor, dupâ Twiggy. 
Traversarâ, poticnindu-se, camera plina de cutii de carton 
şi se năpustiră în curte. Twiggy înşfăca matura şi o luară 
pe aleea îngusta şi întunecata, pînâ ajunseră în strada 
luminata puternic, unde cîţiva cumpărători, încărcaţi de 
sacoşe, se grăbeau spre casele lor. Joe se uita în susul şi-n 
josul străzii, dar nu era nici urmă de femeie cu gluga sau 



184 


ANNA DALE 


de şobolani. Joe se simţi copleşit de un amestec ciudat de 
dezamăgire şi uşurare. 

- Joe, sîngerezi. 

Băiatul îşi privi piciorul. Materialul zdrenţuit flutura 
în adierea vîntului şi un fir de sînge i se prelingea spre 
câlcîi. Twiggy scoase o batistă neagră şi i-o strînse bine 
peste rană. 

- Mulţumesc, zise el. 

- Nu-mi vine să cred, zise Twiggy, cu vocea tremu- 
rind. Aproape puseserăm mina pe pagină. De unde-o fi 
ştiut Logan Dritch unde se afla? 

- Cred că ştiu, îi explică Joe. Chiar înainte de a pleca 
de acasă am văzut doi şobolani pe o stivă de lemne... 

- Sturm şi Drang, adăugă fata cu amârâciune-n glas. 

- Da, încuviinţă Joe. Trebuie să fi tras cu urechea. 
Cred că aseară, cînd am fost în grădină la ea, Logan 
Dritch m-a recunoscut. Nu i-a fost prea greu să-şi dea 
seama că Viperele mi-au dat mie pagina 

- Dar cum te-a gâsit? 

Joe ridicâ din umeri. 

- Pipistrellele mi-au dat de urma, nu-i aşa? Ei bine, 
zise el, bâtînd-o uşor pe Twiggy pe umăr, noi doi am 
făcut tot ce-am putut... dar s-a terminat. 

- Ce vrei sâ spui? întreba ea, dîndu-se înapoi, cu o 
expresie îngrozita pe chip. Nu s-a terminat deloc! Ştim 
unde locuieşte. 

Twiggy scoase bagheta din geanta. Avea o juliturâ 
lunga la unul din capete, iar la celălalt urmele dinţilor 
şobolanului. 

- încă mai avem timp s-o împiedicăm! 

- Nu, zise Joe apatic. Eu plec în Scoţia, îţi aminteşti? 

Apucâ mâtura lui Twiggy şi se uita indiferent la ea. 



185 


ŞOPtJMDU-LS VRĂ3JTOAR€J-OR 

- Dar nu se poate! zise Twiggy, încercînd sâ-i smulgă 
mătura. Cum râmîne cu vraja de la pagina cinci sute trei¬ 
sprezece? Dacă Logan Dritch are ocazia s-o facă, ar putea 
provoca o suferinţă teribilă! 

- Nu poţi fi sigură de asta. 

- A, chiar aşa? zise Twiggy, uitîndu-se fix la Joe. 
Fleur Fortescue a avut un motiv întemeiat să rupă pagina. 
Sugerezi că ar trebui să stăm deoparte şi să nu facem 
nimic pînâ nu sîntem absolut siguri? Joe, dacă Logan 
Dritch foloseşte vraja aceea, ar putea fi prea tirziu pentru 
a mai face ceva 

Joe îi smuci mătura din mînâ. 

- Unde e Poţiunea de Topire? mormăi el. 

- Dar tu ai spus că o să-mi dai pagina lui Mabel... 

- Am spus c-o să-ţi arăt unde se află. Eu mi-arn res¬ 
pectat partea mea de înţelegere. N-am nici o vină că altci¬ 
neva a înhâţat-o înaintea noastră. Acum, dâ-mi poţiunea 
şi Alifia de Zburat. Trebuie s-o pornesc spre Scoţia. 
Nu-mi permit să mai pierd nici o secundă. Tata ar putea 
muri de frig chiar acum. 

Twiggy îşi muşcă buzele şi ochii i se umeziră cînd îi 
întinse o sticluţă minusculă. Joe o înşfăca şi o studie cu 
atenţie. 

- E goală! zbieră el. 

- Nu, îi explică Twiggy, cu ochii-n lacrimi. E o sin¬ 
gură picătură în ea. Doar atît am avut timp să prepar. 
E suficient pentru o persoană. 

- Minunat! zise Joe, desfâcînd dopul unui tub de Alifie 
de Zburat şi apucîndu-se să mînjeascâ mătura cu ea 

- N-ai nevoie de multă, zise Twiggy timid. 

- Atunci, pa! zise Joe, întorcîndu-se în aleea întu¬ 
necata şi suindu-se pe mătură. 



186 


ANNA DALE 


- Poartâ-te frumos cu ea! îl mgâ Twiggy, legânînd-o 
pe Mormoloaca la piept. Şi ţine-te bine. Noroc... mult 
noroc! 

- Mda, bombăni Joe, spunîndu-i măturii să se înalţe. 

După ce decolâ, îi comandă măturii: 

- Zboară spre nord! 

Mătura se înălţă pînâ la nivelul acoperişului de la bi¬ 
bliotecă. Atunci aruncă o privire dedesubt şi zări faţa 
mititică a lui Twiggy uitîndu-se la el. Joe lovi uşor coada 
măturii şi aceasta ţîşni ca o săgeată pe cerul nopţii. 



GflMOLOL XOOifll$IlEZECB 

la nori, sfire 'ŢStj/ţrmik 


J oe nu-şi putea ţine ochii deschişi. Fulgii de zăpada îl 
loveau peste faţă ca nişte roiuri de viespi, înţepîndu-i 
obrajii şi vîrfurile urechilor. îşi pierduse căciula îmblănită. 
Ii zburase de pe cap în urmă cu vreo şaptezeci şi ceva de 
kilometri, cînd matura făcuse o bucla aeriana, ca sâ evite 
nişte cabluri de înalta tensiune. 

Joe strînsese atît de tare coada maturii, încît muşchii 
îi zvîcneau de durere. Nu îndrăznea sâ-şi relaxeze nici 
măcar un singur deget, de teamă sâ nu piardă controlul. 
Avea o busola în buzunarul de la geacă, dar nu apelase la 
ea Matura se lâsâ în jos şi Joe trase slab de coadă, inca¬ 
pabil s-o mai oprească. 

- Ţine-o tot spre nord, o îndemna Joe, printre buzele 
crăpate. 

Matura coborî în spirala şi fulgii de nea începură sâ 
roiascâ uşor în jurul lui Joe. Deschise ochii la timp ca sâ 
vadâ o forma întunecata conturîndu-se dedesubtul lui. Era 
un copac. Făcînd o mişcare laterala ca sâ evite crengile, 
mătura se lâsâ şi mai jos şi atinse pâmîntul lînga un stîlp 
alb ce sclipea în întuneric. 

- Nu! exclamă Joe, şteigîndu-se la ochi cu o mânuşa 
uda. Nu ţi-am spus sâ aterizezi, proasto! 



188 


ANNA DALE 


Nuielele de mesteacăn zvîcnirâ slab, apoi mătura se 
întinse pe jos, epuizată. 

Joe îşi desfăcu rucsacul şi căută tubul cu Alifie de 
Zburat. în timp ce ungea coada măturii cu Alifie de 
Zburat, o lumină strălucitoare îi trecu prin faţa ochilor. Joe 
ridică mătura şi o rezemă de stîlp. O maşină trecu huruind 
şi lumină cu farurile un indicator de circulaţie de pe stîlp. 
Joe citi cuvintele pictate cu vopsea neagră deasupra capu¬ 
lui său: 

- ,31akeney Point. 3 kilometri", murmură el. 

Ţinînd în mînâ foile rupte din atlas, Joe aşteptă să 

treacă şi altă maşină. Cum stătea acolo sub indicatorul de 
circulaţie, auzi zgmotul îndepărtat al unor valuri ce izbeau 
un ţărm şi simţi în aer mirosul de sare. Presupuse că se 
afla pe undeva prin apropierea mării. 

Alte faruri apărură şi îşi aruncară lumina pe harta cen¬ 
trului Angliei. Joe cercetă în grabă paginile. 

- Blakeney Point, zise el, găsind o fîşie de pămînt în 
vîrful Norfolk-ului. 

Fîşia ieşea ca un deget îndoit din Marea Nordului. Joe 
se posomori; îşi dădu seama că parcursese doar o mică 
parte din călătorie. Maşina frinâ şi dădu înapoi pînâ 
ajunse în dreptul lui. Fereastra din dreptul şoferului se 
lăsă în jos şi o femeie scoase capul afară. 

- Ai pierdut ceva? 

- N... nu, răspunse Joe. 

Femeia nu părea convinsă. 

- Eşti pe jumătate îngheţat. Locuieşti în zonă, nu-i 
aşa? Pot să te duc undeva? 

- Nu, mulţumesc, zise Joe, uitîndu-se cu jind la locul 
confortabil de lîngâ femeie. De-aici pot să merg pe jos. 

- Bine, zise femeia, ridicînd mirată din sprinceană. 
Atunci, mult noroc! 



189 


ŞOT^CJMDU-L^ VRAjJTOAR£LOR 

Luminile din spate ale maşinii se fâcurâ din ce în ce 
mai mici. Chiar şi după ce maşina dispăruse în întuneric, 
Joe continuă să se uite după ea. Femeia îi urase mult 
noroc. Aproximativ cu o oră în urmă, altă persoană îi 
dorise acelaşi lucm. 

- Twiggy! zise Joe, şi mătura tremură sub palma sa. 

încercase din greu să şi-o scoată din minte. îşi spu¬ 
sese că tatăl său era mult mai important decît o şleahtă de 
vrăjitoare proaste, şi încă mai credea lucrul acesta. 
Degetele i se încleştară pe minerul măturii, în timp ce, în 
conştiinţa sa, se dădea o luptă acerbă. Amîndoi aveau 
nevoie de el. 

Joe se gîndi la tatăl său îngheţat sub un troian de 
zăpadă, ţinîndu-se cu dinţii de viaţă. Trecuseră patruzeci 
şi opt de ore de cînd dispăruse, iar echipa de salvare nu 
izbutise sâ-1 găsească. îndoiala începu să i se strecoare în 
suflet. Dacă deja călătoria i se părea anevoiasâ, era el în 
stare să ajungă pînâ în Scoţia? Şi cum va putea el sâ-1 
localizeze pe tatăl său, cînd salvamontişti cu experienţă 
nu reuşiseră. Joe îşi lăsase lanterna spartă pe podeaua bi¬ 
bliotecii. Chiar dacă ar fi nimerit în zona din jurul 
Tillygrundle-ului, i-ar fi fost imposibil să-şi înceapă 
căutările înainte de revărsatul zorilor. 

Joe apăsă pe unul din butoanele de la ceas şi îi lumină 
ecranul. Era aproape şapte şi jumătate. îşi aminti cît de 
grosolan îi voibise lui Twiggy. Ea îi urase mult noroc, iar 
el nu catadicsise sâ-i spună vreo vorbă de încurajare. Joe 
o abandonase în mijlocul Canterbury-ului, fără mătură. 
S-o fi întors la Sabatul Urzicii-Moarte şi-o fi încercat s-o 
convingă pe Winifred că unul dintre Monştrii din Much 
Marele nu-şi părăsise năravurile diabolice? Sau s-o fi dus 
pe jos la casa din pădure s-o înfrunte de una singură pe 
Logan Dritch? 



190 


ANNA DALE 


Twiggy era o vrăjitoare începătoare. Câra după ea 
Cartea Iui Mabel peste tot şi ştia doar o vrajă pe dinafară. 
Ce şanse ar fi avut împotriva unei vrăjitoare care cap¬ 
turase doi membri experimentaţi ai Sabatului Viperelor? 

îi luase mai puţin de-o oră să ajungă în nordul coastei 
din Norfolk. Dacă mai adăuga vreo trei sute de kilometri 
la călătoria sa, putea ajunge în Scoţia înainte de-a se crăpa 
de ziuă. Joe se sui pe mătură şi o rugă să se înalţe. 

- Spre sud, îi zise el cu voce fermă. în aleea 
Swingletree. 


Joe sprijini de zidul dărăpănat din cărămidă mătura, 
cu nuielele atîmîndu-i ca frunzele unei plante moarte de 
sete. Pârind să înţeleagă că stâpîna sa ar putea fi în peri¬ 
col, mătura zburase jos şi repede tot drumul spre 
Canterbury. Călătoria de întoarcere nu durase mai mult 
de treizeci de minute. 

Cu picioarele înţepenite de frig, Joe sări cu greu 
zidul. Ninsese mult de cînd Joe vizitase ultima oară 
Două Ţipete de Bufniţă, şi zăpada din grădină îi trecea 
de genunchi. Văzu două ferestre luminate. Una era în 
acoperiş, şi Joe bănui că e o mansardă, iar cealaltă era 
fereastra bucătăriei de la parter. înota prin zăpadă şi se 
lipi cu spatele de peretele casei. Apoi îşi întinse gîtul să 
tragă cu ochiul pe fereastra de la bucătărie. 

Camera era prost luminată. Joe văzu o lampă spartă 
pe jos. înăuntrul ei, un ciot diform de luminare pîlpîia 
slab. Flacăra râspîndea în încăpere o lumină tremurătoare, 
dar nu putea pătrunde în colţurile cele mai întunecate. 
Băiatul se apropie şi mai mult de fereastră şi o văzu pe 
Twiggy stînd cu spatele la el. Avea picioarele uşor 
îndoite, de parcă ar fi vrut să se năpustească asupra cuiva. 



191 


ŞOPTJMDU-LB VRAjJTOAK£LOR 

într-o mînâ ţinea bagheta. Joe observa câ vîrful baghetei 
tremura ca un creion care mîzgâleşte ceva prin aer. 

O mişcare dintr-un ungher întunecat îi atrase atenţia 
lui Joe. Băiatul scrută camera prin sticla aburita şi reuşi 
să distingă conturul vag al unei persoane. Cineva stătea 
în picioare acolo. îşi dădu seama că Twiggy îşi îndrepta 
bagheta spre silueta misterioasă. Flacăra din lampă pîlpîi 
scurt şi Joe zări o pelerină neagră cu glugă agăţată într-un 
cîrlig în spatele uşii de la bucătărie. 

- Logan Dritch! murmură Joe. 

Twiggy se aplecă spre stînga şi Joe o văzu bîjbîind 
după exemplarul din Cartea lui Mabel care zăcea pe 
podea. Joe se uită din nou spre colţul întunecat. Trase 
adînc aer în piept. 

La adăpostul umbrei nu era doar o singură persoană: 
erau două. 

Cum înaintau ele şontîcâind, Joe observa câ silueta 
mai mare ţinea pe cineva de gît; pe cineva mititel, cu faţa 
palidă şi ai cărei ochi erau aţintiţi asupra unui cuţit, care 
se afla la numai cîţiva centimetri de beregata sa 

Era Esme. 

Joe începu să tremure de furie. îşi încleşta pumnii şi, 
fără să se gîndeascâ prea mult, apucă un ghiveci mare de 
flori şi-l aruncă în geam. Sticla se făcu ţăndări şi, vîrîndu-şi 
prudent mîna prin spărtură, descuie fereastra. în cîteva 
secunde, se caţără pe pervaz şi aterizâ pe cioburile sparte. 

- Dâ-i drumul surorii mele! zise Joe turbat. 

Persoana care-o ţinea captivă pe Esme izbucni în rîs, 

cu faţa încă învâluitâ-n umbră. 

- Un adevărat erou! comenta ea cu voce batjocori¬ 
toare. 

-Joe! 

Twiggy îi aruncă un zîmbet enervat. 



192 


ANNA DALE 


- Ce cauţi aici? 

- Ai venit sa mă duci acasă? întreba Esme plină de 
speranţă. 

Joe rămase mut de uimire. începuse să-şi dea seama 
că intrarea sa spectaculoasă pe fereastră nu fusese o 
mişcare tocmai inteligentă. 

- Vă rog, nu-i faceţi râu, zise el pe un ton care i se 
păru jalnic. Mie... mie nu mi-e teamă de tine, Logan 
Dritch, adăugă el, prinzînd curaj. 

Un hohot grosolan de ris răsună prin bucătărie. 

- Asta nu-i Logan Dritch... şopti printre dinţi Twiggy. 

- Taci din gură! 

Femeia cea misterioasă o strânse mai tare pe Esme. 

- Dacă nu laşi imediat din mînâ bagheta aia, o să se 
lase cu vărsare de sînge! 

Twiggy dădu drumul baghetei care căzu pe podea. 

- Acum, arunc-o spre mine, zise femeia, iar Joe 
încercă sâ-i zărească faţa, cînd ea se aplecă după baghetă. 

Recunoscu linia maxilarului, şi vocea i se păru şi ea 
cunoscută. 

Joe îşi aminti că Logan Dritch vorbise cu cineva la 
ceainărie. Un gînd oribil îi trecu prin minte. Dar dacă cei 
doi Monştri din Much Marele se reuniseră? Dacă Rose 
Threep se prefăcuse doar că şi-ar fi schimbat năravurile? 
Dacă rămăsese la fel de rea cum fusese întotdeauna? 

O rafală rece ca gheaţa intră prin fereastra spartă. 
Luminarea se stinse şi bucătăria se cufundă în întuneric. 

O clipă mai tîrziu, o lumină orbitoare îl făcu pe Joe să-şi 
acopere ochii. îşi îndepărtă prudent mîinile de la ochi şi o 
văzu pe femeie stînd lingă uşă cu degetul pe întrerupător. 
Avea pârul lipsit de strălucire, prins strâns într-un coc, şi o 
privire dezaprobatoare pe chip. Joe o recunoscu pe dată: 

Era bibliotecara Lydia. 



CiflMOLUL DOUĂZECI 

Complicea hi Legau 

J oe o urmări pe Esme cum stătea lîngâ o soba de moda 
veche, amestecînd într-o cratiţa mare cu bagheta lui 
Twiggy. Cîteva picături de culoare bej, săriră din cratiţâ 
fâcînd plita sâ sfîrîie. 

- Copil netrebnic! se râţoi Lydia de pe scaunul ei de 
la masa din bucătărie. 

Lovea încet piciorul mesei cu un cuţit, în timp ce 
întorcea filele unei cărţi. 

- Nu amesteca aşa repede! Se prelinge pe maigini. 

- Cum îndrăzneşte! bombăni Twiggy, încercînd sâ 
desfacă sforile care-i legau încheieturile mîinilor şi 
gleznele. Auzi, sâ folosească bagheta mea ca sâ amestece 
porcăria ei de supă! rosti Twiggy cu dezgust. 

Joe îi zîmbi înţelegător. El fusese pironit pe un scaun 
din faţa chiuvetei, în vreme ce lui Twiggy i se poruncise 
sâ şadă pe un taburet de lîngâ peretele opus. Deasupra 
capului său era atîmat un avizier plin de ilustrate. Joe îşi 
suci mîinile, încercînd sâ slăbească funia care-i ţinea 
încheieturile, dar Lydia o înnodase prea strins. Gleznele 
îi fuseseră imobilizate cu aceeaşi îndemînare. 

- Unde-i pagina? întrebă arţăgos Twig gy . 



194 ANNA DALE 

- întreabâ-mâ frumos şi s-ar putea să-ţi spun, răs¬ 
punse Lydia, ridicîndu-şi capul din carte. Vorba dulce 
mult aduce. 

Twiggy pufni şi se strîmbâ. 

- Aţi putea fi atît de amabilă să ne spuneţi unde se 
află? o întrebă Joe cît se poate de politicos. 

- Foarte bine, spuse Lydia, dînd afirmativ din cap 
spre Joe. 

Se ridică de pe scaun şi se duse iute spre avizier, 
câlcînd peste gleznele lui Twiggy. Dacă la lumina 
înşelătoare a luminării, bibliotecara fusese o figură 
sinistră, înfricoşătoare, acum, în bucătăria intens lumi¬ 
nată, ea părea extrem de banală. Era îmbrăcată într-o 
fustă de tweed, cu un pulover de caşmir bleu-deschis 
şi cu un şirag modest de perle la gît. Cuţitul mare pe 
care-1 strîngea în mîna sa delicată părea întru totul 
nelalocul lui. 

- Uite-o! zise Lydia, lovind uşor o bucată îngălbenită 
de hîrtie. Era prinsă cu nişte ace de gămălie între două ve¬ 
deri decolorate. 

Joe miji ochii. 

- Dar văd că scrie ceva pe ea, observă el. Nu poate fi 
pagina din Cartea lui Mabel. Ea a folosit cerneală vrăjită. 
Cuvintele n-ar trebui să se vadă. 

- Asta-i bună! exclamă Lydia. Vă asigur că este au¬ 
tentică. Cuvintele originale au fost rescrise cu cerneală 
obişnuită. La urma urmelor, cum aş fi putut să traduc 
cuvintele lui Mabel, dacă nici măcar nu le-aş fi văzut? 

- Asta înseamnă că nu eşti vrăjitoare? o întrebă Joe. 

- Vai, nu! spuse ea. Nu posed darul magiei. 

- Şi ai făcut-ol întrebă timid Twiggy. 

- Ce să fac? se răsti bibliotecara. 

- Ai tradus pagina? 



195 


ŞOf7tJNDU-L£. VRĂJ^TOAReJ-OR 

- A, da! zise Lydia, mulţumită de sine. A fost o ches¬ 
tiune simpla pentru o persoană atît de educată ca mine. 

Twiggy gemu şi bibliotecara o făcu sâ tacă. Joe auzi 
nişte zgomote din tavan, ca şi cum cineva ar fi umblat pe 
deasupra capetelor lor. 

- Vine, zise Lydia, deschizînd o uşă şi scoţîndu-şi 
pentru o clipă capul din bucătărie. 

- Cum a putut oare Lydia sâ descifreze pagina aşa de 
repede? şuieră printre dinţi Joe. Credeam că scrisul de 
mină al lui Mabel este ilizibil. 

- Aşa este, zise Twiggy cu voce joasă. Pînâ acum, o 
singură persoană a fost în stare să înţeleagă vreun 
cuvînt. 

- Atunci cum... 

- N-ai văzut ce carte citea? întrebă Twiggy, dînd din 
cap în direcţia mesei de bucătărie. 

Joe aruncă o privire spre carte. Citi cuvintele de pe 
cotor. îndreptar de grafologie de Fleur Fortescue. 

- E cartea din cufărul lui Ulffic, zise Twiggy. Eu am 
crezut că era o carte plicticoasă de matematică, despre 
studiul graficelor... dar nu e aşa. Am reuşit sâ citesc cîteva 
rînduri cînd întorcea Lydia paginile. Grafologia este 
ştiinţa care se ocupă cu studiul scrisului de mină. 

- Asta explică multe, constată Joe. 

Twiggy dădu din cap. 

- Fleur Fortescue a fost traducătoarea Cărţii lui 
Mabel. Lydia primeşte sfaturi de la o expertă. 

- Aşadar, acum ştim cine a spart Sabatul Urzi- 
cii-Moarte, zise Joe. Squib ne-a spus că hoaţa nu avea 
baghetă şi Lydia a admis că nu e vrăjitoare. Totul 
începe sâ capete sens. 

- A, o pisicuţâ! exclamă Esme. 



196 


ANNA DALE 


Lăsă baltă cratiţa şi îngenunche sub masa, unde zâcea 
geanta lui Twiggy. Mormoloaca se vînzolise pînâ ieşise 
din jacheta roşie şi stâtea pe pardoseala, lovind uşor cu 
lâbuţa un gîndac. înainte ca Esme sâ apuce sâ mîngîie 
pisicuţa, uşa se deschise brusc şi Logan Dritch îşi fâcu 
apariţia în bucătărie. 

- Ah! exclamă ea, şi buzele vopsite în roşu-aprins i se 
întinseră într-un zîmbet. Vad ca au sosit oaspeţii! Buna 
seara, Prunella! Buna seara, Joe. 

- Ne aşteptaţi? întreba Twiggy. 

Stînd alături de bibliotecara demodata, Logan Dritch 
ieşea şi mai mult în evidenţa. Lydia îşi prinsese parul în 
coc, Logan îşi lăsase buclele arămii sâ se rostogolească 
peste umerii rochiei purpurii de mătase. Perlele Lydiei 
pâreau banale şi inexpresive pe lîngâ rubinele străluci¬ 
toare de la gîtul lui Logan. Bibliotecara cea scunda şi 
ştearsă intrase parca la apâ stînd alături de silueta înalta şi 
supla a lui Logan Dritch. 

- Vâ place cum arât? îi întreba Logan, zîmbindu-le. 
Port aceasta ţinuta doar la ocazii foarte speciale. Vâ rog 
sâ mâ scuzaţi, dacă v-am fâcut sa aşteptaţi. Sper că v-aţi 
distrat cu sora mea. 

- Sora ta? fâcu Joe şi râmase cu gura căscată. 

- Mai corect, sora mea geamănă, preciza Logan 
amuzîndu-se de expresia tîmpâ de pe faţa lui Joe. 

Bâiatul se uita cînd la una, cînd la alta. I se părea 
greu de crezut câ douâ surori gemene pot semăna atît de 
puţin. 

- Dezleagâ-i, Lydia, zise sec Logan, lâsînd sâ alunece 
o bagheta din mîneca rochiei sale de mătase. Acum sînt 
aici. Nu mai e nevoie să-i reţinem cu forţa. 

Lydia începu sâ desfacă nodurile de la încheie¬ 
turile lui Joe. 



197 


ŞOV'VJNDU-LjS VRsKJJTOAR&j&R 

- Continuă să amesteci! îi spuse ea bombănind lui 
Esme. 

Joe îşi privi surioara cum învîrteşte cu bagheta în 
ceaun. 

- Ce e putoarea asta? zise Logan, strimbînd din nas. 

- Supă, răspunse iritată Lydia. Supă de peşte de mare. 
E o reţetă nouă pe care.... 

- Ptiu! făcu sora ei. Ei bine, nu te aştepta să pun gura 
pe ea. Miroase a stricat Acum, fii drăguţă, şi du-i de aici 
pe copiii ăştia doi. 

Arătă spre Joe şi Esme. 

- Vreau să schimb şi eu două cuvinte cu Prunella, aşa, 
ca de la vrăjitoare la vrăjitoare. 

- Şi Joe e unul de-ai noştri, spuse Twiggy îndărătnică. 
Face parte din Sabatul Urzicii-Moarte... 

- Nu-mi jigni inteligenţa, o repezi Logan. Scumpa 
mea, spre deosebire de tine, el nu e în Cine-i vrăjitoare?!, 
şi n-are nici baghetă. Nu are mai mult talent la magie 
decît jalnica şi incompetenta mea soră. 

Lydia o dezlegă pe Twiggy şi trase ceaunul la o parte 
de pe foc. Apoi o prinse de mînâ pe Esme şi îl îmboldi pe 
Joe de la spate cu vîrful cuţitului. 

- Du-i în biroul tău, porunci Logan. I-am lăsat acolo 
pe Sturm şi pe Drang. Dacă ăştia doi îţi fac probleme, 
asmute şobolanii pe ei. 

Joe recunoscu biroul. Prin fereastra lui, el şi Twiggy 
priviseră înăuntru cînd fuseseră prima dată la Două Ţipete 
de Bufrdţâ. Esme se sui într-un balansoar şi se holbă som¬ 
noroasă la el. Joe se rezemă de poliţa şemineului. 
Dogoarea plăcută a focului abia mocnind îi încălzea 
picioarele. Pe poliţă se aflau două obiecte. Unul era 
fotografia înrămată a doi bebeluşi care stăteau la capetele 
opuse ale unui cărucior. Bebeluşul mai mic dormea, dar 



198 


AN NA DALE 


celălalt avea un zîmbet încîntat pe faţă, acoperit parţial de 
o pată. Joe freca sticla cu degetul, dar pata nu se şterse. 

- Asta e sora ta? o întreba Joe pe Lydia. 

- Da, răspunse ea calmă. 

Se apleca sâ descuie coşul de răchită. Joe încerca sâ-şi 
pâstreze calmul, cînd cei doi şobolani ieşiră din coş şi se 
strecurarâ sub un scrin. îşi îndrepta atenţia spre cel de-al 
doilea obiect de pe poliţa. Era o cutiuţa pătrata de tablă 
care avea pictate pe trei dintre laturi imaginile unei păduri 
dese, iar pe cea de-a patra scria „Schwarzwald“. 

- N-o atinge! zise brusc Lydia, cînd degetele băiatu¬ 
lui mîngîiarâ capacul de tabla. îi zîmbi lui Joe şi rîse 
timid. E doar un suvenir prostesc pe care mi l-a adus sora 
mea din Pădurea Neagră. Era plina cu ciocolata, dar acum 
e goala. Complet goala. 

Stâtea într-un fotoliu uzat de piele, strîngînd încă în 
mînâ cuţitul. 

Joe se îndrepta spre o bibliotecă burduşită. Nu se 
putea abţine sâ nu o compătimească un pic pe Lydia. 
Fusese nemiloasa cu ei, dar ea nu fâcuse altceva decît 
sâ-ndeplinească poruncile surorii sale. 

- Eşti foarte deşteaptă, dacă ai reuşit sâ traduci pagina 
aia atît de repede, îi zise el. 

Lydia se înroşi. 

- Da, păi... Studiez de foarte mult timp vrăjitoria. 
E una din pasiunile mele. Chiar dacâ eu însămi nu posed 
puteri magice, mâ interesează foarte mult subiectul. Sora 
mea nu e o savanta. Vezi tu, eu am o înţelegere cu ea. îmi 
procura toata literatura de care am nevoie şi mâ plăteşte 
cînd gâsesc ceva util pentru ea. 

- Cît? o întreba Joe, uitîndu-se la mobila sărăcăcioasa 
din camerâ. 



199 


ŞOVn:JNDU-LjB VRĂJITOARELOR 

Nu exista nici un fişet, nici vreo lampa de birou, cît 
despre calculator, nici nu se punea problema. Biroul 
Lydiei era foarte modest utilat. Joe bânui ca Logan nu e 
din cale-afarâ de generoasa. 

Lydia chicoti amuzată. 

- A, nu cu bani. îmi prinde spirite ale vîntului. îi ţin 
ca animale de companie. Nu crezi ca sînt nişte făpturi 
fascinante? 

îşi flutura mina în direcţia acvariului care ocupa un 
raft întreg în perete. Pînâ atunci, Joe crezuse câ e gol, dar 
acum, uitîndu-se mai bine, vâzu tremurai micuţelor feţe 
lipite de sticla. îl dezgusta ideea ca spiritele vîntului sâ fie 
închise într-un spaţiu atît de strimt, dar nu i se pâra pru¬ 
dent sâ-şi exprime sentimentele. Sfidînd-o pe Lydia, nu 
ar fi fâcut altceva decît sâ înrăutăţească situaţia. 

- Ce drâguţ! zise el, silindu-se sâ zîmbeascâ. 

- Am început sâ-i colecţionez în urmă cu mulţi ani, îi 
explica Lydia. Odatâ, cînd a fost plecată în vacanţa la 
Ilfracombe, sorâ-mea mi-a adus o carte despre ei. Mi-am 
pâstrat primul spirit al vîntului într-o sticla goala de lapte, 
dar, normal, cum colecţia mea s-a mărit... 

- Ilfiracombe... repeta Joe, încercînd sâ-şi amintească 
de ce numele îi suna familiar. 

- Vrăjitoarele merg în fiecare an la Ilfracombe, îi 
spuse Lydia. Acolo, în ultima zi din august, în pivniţa 
unui magazin de peşte, se ţine o mare licitaţie pentru 
vrăjitoare. în anul în care a participat şi sora mea cred câ 
s-au călcat în picioare. Fiecare obiect scos la licitaţie îi 
aparţinuse, la un moment dat, lui Fleur Fortescue. Ştii, e 
o vrăjitoare destul de faimoasa... 

- Fleur Fortescue? se miră Joe, scârpinîndu-şi bărbia. 
Atunci, cartea aceea despre spiritele vîntului trebuie sâ fie 
foarte valoroasa. 



200 


ANNA DALE 


- A, nu, draga, zise Lydia Logan nu mi-ar cumpăra 
ceva scump. L-a luat pe-o nimica toată. Vezi tu, n-au mai 
existat alţi licitatori. 

- Cum aşa? întrebă Joe. 

- Nu le interesează subiectul. Pentru vrăjitoare, un 
spirit al vîntului e util, dar nici o vrăjitoare întreagă 
la minte n-ar vrea să citească despre aceste creaturi 
insignifiante. Colac peste pupăză, cartea a fost scrisă de 
Algemon Fry. 

- Cine e acest Algemon Fry? 

- Se întîmplâ să fie o ruda de-a lui Fleur, dar, şi mai 
important - e bărbat. Aceştia au fost trataţi secole de-a 
rîndul ca nişte paria Atitudinea a început să se schimbe, 
dar - chiar şi acum cinci ani - o femeie vrăjitoare care se 
respectă, n-ar fi atins cartea lui Algemon nici cu capătul 
unei mături lungi de trei metri. 

Privirea lui Joe se opri pe acvariu. Spiritele vîntului 
erau atît de înghesuite că de-abia aveau loc să se mişte. 

- Am peste trei sute, îl anunţă ea mîndrâ. Sorâ-mea 
crede câ-s cam scrîntitâ, adăugă ea oftînd. N-am fi putut 
fi mai diferite. Lui Logan i-a plăcut întotdeauna aventura. 
Cînd s-a găsit în Pădurea Neagră pagina lipsă din Cartea 
lui Mabel, a zburat imediat în Germania Şi, de atunci, a 
călătorit în toată lumea ca să găsească pagina A devenit 
obsesia ei, ştii. A mers cu avioane cu reacţie în cele mai 
îndepărtate colţuri ale lumii, pe cînd eu nici măcar n-am 
ieşit din colţul ăsta al Angliei. Sînt destul de mulţumită în 
căsuţa mea cu spiritele vîntului care-mi ţin de urît. 

- Aşadar, Două Ţipete de Bufniţă îţi aparţine? 

- O, sigur că da zise Lydia Logan locuieşte într-un 
apartament simandicos din Kensington. Draga o, draga 
m-a luat gura pe dinainte, adăugă ea încruntîndu-se. Stai 
jos, băiete, şi nu mă mai trage de limba 



201 


ŞOFTJMVU-L£ VRA3JTOAR£IjOR 

Joe se cocoţă pe braţul balansoarului, atent să n-o 
trezească pe Esme. 

- De ce se află Esme aici? întrebă el încet. Cum de-a 
fost amestecată în toată afacerea asta? 

- Nu mă mai întreba nimic! spuse Lydia, agitînd 
ameninţător cuţitul în aer. 

- Te rog, îi spuse Joe. Aş vrea sâ înţeleg... 

-Of... 

Lydia clătină din cap. 

- Foarte bine! îmi place sâ văd copii cu o minte is¬ 
coditoare. Cînd eram de vîrsta ta, şi eu o bombardam 
întruna pe mama cu întrebări. Păi, sâ vedem... zise ea 
inspirînd adînc. 

în timp ce jarul portocaliu din şemineu se transforma 
în cenuşă, Joe află cum Harriet şi Aubrey fuseseră învinşi 
de un blestem complicat în gara Stubble End. Auzi 
despre lupta aprigă dintre şarpele lui Harriet şi cei doi 
şobolani. (Vâzîndu-se înfrînt şi rănit, şarpele lui Harriet 
se transformase la loc în stilou şi se rostogolise sub o 
banchetă.) 

Lydia povesti, fără ca Joe s-o întrerupă, cum 
cotrobâise prin Sabatul Urzicii-Moarte fără sâ găsească 
pagina lipsă. Şi şobolanii fuseseră la fel de lipsiţi de noroc 
la Sabatul Pipistrellelor. Tot Lydia avusese ideea sâ folo¬ 
sească Poţiunea de Recreştere pe Cartea lui Mabel, dar, 
cînd cuvintele lui Mabel nu apărură, surorile Dritch 
fuseseră la un pas de disperare. 

- Pînâ la urmă ne-a surîs norocul, îi mărturisi Lydia 
zîmbind. Cînd te-a întîlnit în tren, Logan a crezut că eşti 
un băiat oarecare; dar ţi-ai făcut apoi apariţia la căsuţa 
mea însoţit de prietena ta, PruneUa, şi sora mea a pus totul 
cap la cap. Şi-a dat seama că Viperele trebuie să-ţi fi dat 



202 


ANNA DALE 


pagina După ce-ai scâpat, i-a trimis după tine pe Sturm 
şi Drang... 

- Mi s-a părut mie că ne urmăreşte cineva spuse Joe. 
Aşadar, aşa a aflat unde locuiesc. 

- Din momentul acela şobolanii ţi-au supravegheat 
fiecare mişcare, îi spuse Lydia 

Sturm şi Drang îşi scoaseră boturile păroase de sub 
scrin şi chiţâirâ agitaţi. 

- Am văzut doi şobolani pe o stivă de lemne din 
grădina mea, zise Joe, privindu-i îngrijorat pe Sturm şi 
Drang. Nu-i aşa că m-au auzit spunîndu-i lui Twiggy că 
pagina era la bibliotecă? 

- Bineînţeles, zise Lydia. Logan m-a trimis la bibli¬ 
otecă să recuperez pagina. Sturm şi Drang au venit cu 
mine, în caz că ar fi apărut oareşce... probleme. 

Joe tresări, amintindu-şi cum fusese atacat de unul 
dintre şobolani. 

- Şi tot nu mi-ai spus ce caută Esme aici, îi atrase el 
atenţia 

- Dragă, ea a fost momeala, explică răbdătoare Lydia 
Nu puteam fi sigure că vei avea destul curaj să vii după 
pagină, aşa că Logan a răpit-o pe sora ta şi ţi-a lăsat un 
mic mesaj acasă la tine. Trebuia să te ademenim încoace. 

- Dar de ce? zise băiatul nedumerit. 

Nu primi nici un răspuns. Atunci Joe îi puse între¬ 
barea pe care ardea să i-o pună de cînd intraseră în birou: 

- Ce face vraja de la pagina cinci sute treisprezece? 

Lydia se lovi uşor cu degetul arătător peste nas. 

- O să vezi, zise ea misterios. 

Uşa de la birou se deschise cu un scîrţîit, şi-n prag 
apăru Logan Dritch, lîngâ care stătea stingheră Twiggy. 

- Tocmai am încheiat mica noastră discuţie amicală, 
zise Logan. E timpul... 



203 


ŞOFTJMDU-1^ VRAjJTOAR&U&R 

- Nu, urlă Twiggy şi se năpusti spre acvariu. 
Cuthbert! O, Cuthbert... sînt eu, ţipă ea, lipindu-şi 
nasul de sticlă. 

Se uită la cele două gemene, cu ochii scâpârînd de 
furie. 

- E o cruzime să faceţi una ca asta! Daţi-le drumul, 
bestii oribile ce sînteţi! 

Şobolanii o zbughiră pe podea şi se repeziră la 
gleznele lui Twiggy. 

- încetează imediat cu circul âsta! zbiera Logan. 
Lydia, du copiii în mansardă. A venit timpul sa jucam 
Beţişoarele Sorţii! 



GflMOLDL DOWZMII0X0 


feţişoarele Sorţi 


M ansarda întunecoasă mirosea puternic a aşchii şi a 
vopsea proaspătă. Joe stătea lîngâ Esme, uşor aple¬ 
cat ca sâ nu dea cu capul de o bîmâ joasă de lemn. Printr-o 
lucarnă deschisă pătrundeau înăuntru licăririle slabe ale 
lunii şi, din cînd în cînd, cîte un val de fulgi de zăpadă 
aduşi de un vînt rece ca gheaţa. Luminările pîlpîiau, iar 
lampa agăţată într-un cui se bălăbănea, râspîndindu-şi 
lumina în fiecare cotlon plin de pînze de păianjen. Joe o 
apucă pe Esme de mînâ şi îi strînse palma umedă. 

Sub lampă se afla o măsuţă rotundă, la care stătea 
Logan Dritch. îşi ţinea coatele pe o cutie veche de 
pantofi, cu buricele degetelor lipite; unghiile ei lungi şi 
stacojii scoteau un clinchet delicat, ori de cîte ori se 
atingeau unele de altele. în faţa ei era un scaun liber. 

- Stai jos, Prunella, spuse ea cu voce vioaie. 

Lydia o împinse de la spate şi se dădu înapoi, lipin- 
du-se de uşa închisă. în clipa în care Twiggy se prăbuşi 
pe scaun, şobolanii începură sâ se foiascâ prin mansardă.. 

- Staţi locului, le porunci Logan, şi cei doi şobolani 
se ghemuirâ lîngâ vîrfurile ascuţite ale cizmelor ei negre, 
chiţâind discret şi fremâtînd din boturile lor mustăcioase. 



205 


ŞOFTJMVU-L& VRAJJTOARGLj&R 

Şobolanul mai mic se ridică pe picioarele din spate şi 
îndrăzni să atingă cu o lăbuţă piciorul lui Logan. 

- Nu încă, Sturm, se zburli vrăjitoarea, apucînd 
şobolanul de ceafă şi aruncîndu-1 intr-un colţ al încăperii. 
Dacă mă mai bateţi la cap, mă voi răzgîndi. 

Animalul aterizâ lîngâ picioarele lui Joe şi râmase 
acolo, tremurând din tot corpul. 

Joe încercă sâ-i surprindă privirea lui Twiggy, dar ea 
nu părea dispusă să se uite în direcţia lui. Nu reuşiseră să 
vorbească în timp ce urcau spre mansardă, aşa că subiec¬ 
tul discuţiei ei cu Logan era încă un mister pentru el. 
Oricum, Joe îşi dădu seama că Twiggy era înspâimîntatâ, 
chiar dacă încerca să n-o arate. îşi muşca buza de jos şi 
mîinile îi tremurau în poală. 

- Beţişoarele Sorţii! murmură Joe. 

Auzise de cîteva ori pomenindu-li-se numele. în 
sfîrşit, avea să descopere ce erau. 

Logan îşi luă coatele de pe cutia de pantofi şi îi 
îndepărtă cu grijă capacul. Băgă mîna în cutie şi scoase 
un mănunchi de beţe subţirele, bine ascuţite la fiecare din¬ 
tre capete şi legate laolaltă cu un fir argintiu. Logan 
împinse cutia pe podea şi desfăcu uşor firul ce ţinea 
beţişoarele laolaltă. După aceea, dădu brusc drumul 
mănunchiului, lâsînd beţigaşele să se împrăştie pe masă. 
Joe observă că ambele capete ale fiecărui beţigaş fuseseră 
vopsite cu o anumită culoare. 

- Ce se întîmplâ? întrebă Joe. 

- Astea sînt Beţişoarele Sorţii, zise Logan, plină de 
sine. 

- Toată seara a muncit să le confecţioneze, îi explică 
Lydia. De îndată ce-am tradus pagina cinci sute treispre¬ 
zece, sora mea a început să adune tot ce-i era necesar: 
cîte o aşchie de lemn din treizeci şi trei de tipuri diferite 



206 


ANNA DALE 


de copaci, treizeci şi trei de tuburi de vopsea - fiecare 
conţinînd o altă culoare - şi douăzeci şi unu de centimetri 
de fir de păianjen. Mabel a dat instrucţiuni foarte precise. 

- Deci nu e o vrajă, zise Joe uimit E un joc. 

Zîmbi uşurat. 

- De ăsta se teme toată lumea aşa de tare? Mie nu mi 
se pare deloc periculos! 

- Aici te înşeli, băiete. 

Logan îşi aruncă peste umăr o şuviţă de pâr arămiu şi 
se uită unt la el. 

- Eşti pe cale să devii martor al unui eveniment 
istoric. 

- Ce vrei să spui? întrebă Joe. 

- Cîştigâtoarea Beţişoarelor Sorţii primeşte Inelul lui 
Tor Dree. Acesta îi conferă celei care-1 poartă puteri tira¬ 
nice - Lydia care ziceai că sînt alea? 

- Capacitatea de-a provoca distrugeri în masă, 
suferinţă eternă... în esenţă, îţi permite să înrobeşti 
întreaga planetă, perora sorâ-sa. 

- Şi... şi... cea care pierde? bîigui Joe. 

Logan zîmbi cu şiretenie. 

- Cea care pierde... e sortită pieirii... 

- Aruncată într-un cuptor mistuitor, ca să fim mai 
exacţi, zise Lydia, jucîndu-se cu şiragul de perle de la gît. 

Joe înghiţi în sec şi se uită la Twiggy. 

- Refiizâ să joci! ţipă el la Twiggy. Dacă nu are adver¬ 
sar, nu poate cîştiga! Nu lua parte la jocul ei tîmpit. 

Twiggy clătină din cap şi se uită cu tristeţe la Joe. 

- N-are de ales, zise Logan cu răutate. Dacă nu se 
întrece cu mine la Beţişoarele Sorţii, i-am spus că te voi 
ucide pe tine şi pe drăgălaşa ta surioară. 

Vrăjitoarea îşi scutură mîneca din care îi aluneca o 
baghetă. O flutură ameninţător spre Joe. 



207 


ŞOPTJMDIA-L& VRĂJITOARELOR 

Joe o luă pe după umeri pe Esme, care începuse sâ 
scînceascâ. 

- Asta ai fâcut cu Aubrey şi Harriet? întrebă el rece. 
I-ai omoiît? 

- Nu, zise Logan. îmi erau mult prea utili. Tot ce-am 
făcut a fost sâ-i transform în melci negri. 

Din ochii lui Esme începură sâ curgă şiroaie de 
lacrimi. 

- încetează cu smiorcâiala, îi zise tăios vrăjitoarea, 
sau te transform chiar acum în melc. într-unul micuţ şi 
durduliu. 

Esme izbucni în hohote de plîns. 

- Şşt, zise Joe, acoperindu-i gura cu mîna. Dar nu 
reuşi s-o oprească pe Esme, ale cărei ţipete răsunau în 
toată mansarda 

- Te rog, stai liniştită, Esme, o sâ se termine totul cu 
bine, adăugă el, dar ea se smulse din braţele lui şi fugi 
spre uşă. 

- încetează IMEDIAT cu tărăboiul ăsta infernal...! 
urlă Logan, cu ochii ei albaştri sclipind răutăcioşi. 

Se ridică şi îşi îndrepta bagheta spre capul lui Esme. 

- O, copil mizerabil ce eşti - strici totul. Aştept de ani 
de zile momentul acesta... ŞI ACUM MI-L DISTRUGI! 

Esme făcu ochii mari şi, copleşită de spaimă răcni din 
toţi rărunchii. 

- Bine, zise Logan, clocotind de furie. Atît ţi-a fost, 
pregâteşte-te sâ mori! 

Joe ţipă şi se năpusti spre Esme cînd o vîlvâtaie de 
scîntei verzi ţîşni din bagheta lui Logan. în acelaşi timp, 
Twiggy sări din scaunul ei şi încercă s-o dea pe Esme la 
o parte. 

Dar nici unul dintre ei nu acţionase destul de rapid. 



208 


AN NA DALE 


Ca o grenada păroasă, şobolanul care stătea la 
picioarele lui Joe sări şi îşi înfipse colţii în mîna lui 
Logan. Vrăjitoarea scăpă bagheta şi răcni de furie cînd 
scînteile verzi sfMirâ pe podea, fâcînd o mică gaură în ea. 
Cu o mişcare iute, Logan o descleştâ pe Sturm de pe braţ 
şi o proiectă afară prin lucarnă. Drang se învîrti în jurul 
lui Logan, arâtîndu-şi dinţii. Apoi alergă spre uşă, o 
deschise cu botul şi dispăru. 

Vrăjitoarea se încruntă la Esme, care amuţise cu faţa 
împietrită de spaimă. Joe îşi luă sora de mînâ şi încercă 
s-o calmeze. 

- Acum, poate putem începe fără să fim întrerupte, 
spuse Logan, ocupîndu-şi locul la masă. Cunoşti regulile, 
îi aminti ea lui Twiggy. 

- Lasâ-mâ pe mine să joc în locul tău, spuse Joe, 
furios. 

- Taci din gură! îl repezi Logan. Acesta e un joc pen¬ 
tru vrăjitoare... nu pentru fiinţe lipsite de har ca tine. 

Joe se retrase lîngâ perete şi se uită îngrijorat la 
Twiggy. 

- Să începem! mirii Logan. 

Cîteva picături de sînge apărură pe mîna vrăjitoarei, 
în momentul cînd atinse vîrful unui beţişor mov. îl extrase 
din grămadă fără să le mişte pe celelalte, şi se apucă să 
scoată altul. 

- Hei, nu era rîndul lui Twiggy? 

- Şşt, făcu Lydia, apropiindu-se de el. Odată jocul 
început, o jucătoare poate extrage cîte beţişoare doreşte. 
Dacă prima jucătoare extrage un beţişor şi mişcă gr㬠
măjoara, atunci e rîndul adversarei sale să facă ur¬ 
mătoarea mutare. 

- A! exclamă Joe. Şi cine cîştigâ jocul? 



209 


ŞOPrCJMDlA-L£. VRAJJTOjXR&jOR 

- Vîrfurile beţişoarelor sînt vopsite în culori diferite, 
îi explică Lydia. Anumite culori valorează mai mult decît 
altele. La sfîrşitul jocului, fiecare jucătoare râmine cu un 
teanc de beţişoare pe care le-a extras din grămada iniţială. 
Cea care are mai multe puncte este cîştigâtoare. 

- Twiggy ştie cîte puncte valorează fiecare beţişor? o 
întrebă Joe. 

- înclin să cred, mărturisi Lydia, în timp ce Twiggy 
scotea din grămadă un beţişor cu vîrful portocaliu, că sora 
mea a omis sâ-i spună. 

Era dezarmant s-o priveşti pe Twiggy aplecată dea¬ 
supra mesei, cu pârul ei încîlcit, chinuindu-se să extragă 
cîte un beţişor, fără a le mişca pe celelalte. Joe observă că 
Logan adunase mai multe beţişoare decît Twiggy. Cu 
fiecare minut, Twiggy devenea tot mai neîndemînaticâ, 
iar zîmbetul lui Logan se lăţea tot mai mult. 

- Asta-i o tortură, zise Joe şi o trase de mînecâ pe 
Lydia. Te rog, spune-i lui Twiggy cîte puncte valorează 
fiecare beţişor, altfel nu-i cinstit. 

- Şşt, făcu Lydia ducînd un deget la buze. E prea 
tîrziu. Aproape am terminat. 

- O, Twiggy, zise Joe, cînd ea extrase ultimul beţişor 
şi îl aşeză cu grijă în grămăjoara ei modestă. 

în ciuda efortului de-a părea curajos, Joe era convins 
că Twiggy pierduse. îi puse mîna la ochi surorii sale. 

- Nu te uita, Esme, zise el, în timp ce beţişoarele 
începură să se ciocnească frenetic pe masă. 

în vreme ce Logan savura gîndul victoriei şi al 
stâpînirii lumii, Joe se holba la Twiggy. 

„O să se întîmple din clipă în clipă, se gîndi el cu 
groază. Va fi aruncatâ-ntr-un cuptor mistuitor." 

Avea un nod dureros în gît, iar ochii-i ardeau şi-l ustu¬ 
rau. Beţişoarele se opriră şi Joe închise ochii. 



210 


ANNA DALE 


Nu se auzi nici un tunet puternic sau vreo bubuitură 
asurzitoare; doar douâ fîsîieli slabe, de parcă cineva ar fi 
suflat în luminări. Cînd Joe deschise ochii, Twiggy stătea 
nemişcată la masă, dar avea un inel ostentativ pe unul din 
degete. Pe scaunul lui Logan nu era decît o bucată de 
cărbune. 

- Asta a fost! zise Lydia vioaie. 

Apoi înşfacă bucata de cărbune şi i se adresă: 

- La ce-ţi folosesc acum puterile magice, scumpa mea 
soră? Mai sînt inutilă şi incompetentă? Ha! Eu cred că nu. 

Ridică bagheta lui Logan de pe masă. 

- Ce?... cum?... bălmăji Joe, cînd Lydia trecu pe 
lingă el şi deschise uşa. 

- Asta o va învăţa minte să mai lase toată munca grea 
în seama mea, zise ea 

Apoi se uită fix în ochii lui Joe. 

- E întotdeauna uşor să te concentrezi numai asupra 
uneia şi s-o neglijezi pe cealaltă, adăugă ea enigmatic. 

înainte ca Joe s-o întrebe ce-a vrut să spună, Lydia 
ieşi, închizînd uşa de la mansardă în urma ei. Joe auzi 
cheia râsucindu-se în broască. 

- Ah! Nu îndrepta chestia aia spre mine, zise Joe, ghe- 
muindu-se lîngâ perete, în timp ce Twiggy studia inelul 
care-i apăruse pe arătătorul sting. Ai auzit ce-a zis Logan. 
Acesta e inelul Tor Dree. îi dă celei care-1 poartă puteri 
tiranice. Pentru numele lui Dumnezeu, nu-1 atinge! 
Twiggy, ai înnebunit? Ai putea să provoci un cutremur 
sau ceva de genul ăsta. 

Sora lui se îndreptă cu paşi mărunţi spre masă şi se 
uită la inel. 

- O, spuse ea, seamănă cu inelul pe care l-am găsit 
anul trecut de Crăciun într-o pungă cu pufuleţi. 



211 


ŞOfTJMDU-LB VR&JJTOAKBLOR 

-Esme! o strigă Joe, vino imediat aici. Ăla nu-i doar 
o bucată de plastic. Este o armă teribil de periculoasă. 

- Nu-i nevoie să intri în panică, zise Twiggy. N-am de 
gînd sâ-nrobesc planeta prea curînd. 

- Ce vrei să spui? o întrebă suspicios Joe. 

- Uitâ-te şi tu. 

Twig gy îşi scoase inelul de pe deget şi-l ţinu în palmă. 
Joe se apropie şi-l împinse cu degetul. Era un inel uşor, 
făcut dintr-o bucată translucidă de turcoaz şi cu o piatră 
cît se poate de banală. 

- Ar putea fi opal, zise ea, sau ar putea fi sticlă albă. 
în orice caz, e complet inofensiv. 

- Dar... dar Logan a crezut... 

- Ea a crezut doar ce i-a spus Lydia, zise Twiggy, 
ridicînd din umeri. 

- Deci Lydia ne-a păcălit pe toţi, zise Joe. Asta e abso¬ 
lut revoltător! Am crezut că aveai să mori! încă nu ştiu 
cum ai reuşit să cîştigi. 

- Lydia i-a spus lui Logan cît valorează fiecare 
beţişor, interveni Esme. 

Se uită fix la Joe cu ochii ei cenuşii. 

- Cred că s-ar putea s-o fi minţit. 

- A fost o farsă! Lydia a dorit ca sorâ-sa să piardă... 
zise Joe zăpăcit. 

- Şi a fost transformată într-o bucată de cărbune, con¬ 
stată serioasă Twiggy. La urma urmei, poate cea care a 
pierdut va sfirşi într-un cuptor mistuitor. 

- Dar de ce? întrebă Joe. Cum a putut sâ-i facă aşa 
ceva surorii ei gemene? 

- Ai văzut cît de urît se purta Logan cu ea, zise 
Twiggy. Aşa sînt unele vrăjitoare. îi dispreţuiesc pe toţi 
cei care n-au puteri magice. Presupun că Lydia a vrut 
să se răzbune. Ce crezi că a vrut să spună prin „să te 



212 


ANNA DALE 


concentrezi numai asupra uneia şi s-o neglijezi pe 
cealaltă 11 ? Ne lua oare peste picior pentru c-am subes- 
timat-o? 

Joe ridică din umeri. 

-Ştiu eu... 

- E aşa drăguţ, zise Esme, luînd inelul şi strecurîn- 
du-şi-1 pe degetul ei subţirel. 

Piatra licări cînd ridică inelul în dreptul lămpii. 

- Dacă vrei, poţi sâ-1 păstrezi, zise Twiggy binevoi¬ 
toare. Cred câ-1 meriţi. Ai fost foarte curajoasă. 

- O, mulţumesc, zise Esme. Twiggy, tu chiar eşti o 
vrăjitoare adevărată? 

- Dar... dar mi-e teamă că nu una prea pricepută. 

- Cum de nu ai nici un neg? 

Twiggy izbucni în rîs. 

- Poate o să-mi apară vreunul cînd o să fiu mai 
bâtrînâ... unul plin de pâr, drept în mijlocul nasului! Dar 
am totuşi o pisică neagră. Joe mi-a dat-o. Şi am şi mătură. 
O, Joe! 

Twiggy îşi duse mîna la gură. 

- Trebuia să fii în drum spre Scoţia. Ce s-a întîmplat? 
Sper că n-ai avut vreun accident, nu? 

- Nici vorbă, zise Joe, apârindu-se. Chiar dacă sînt 
unul din ăia care nu se pricep la tertipurile astea magice, 
am reuşit să mă descurc, mulţumesc de întrebare. 

- Atunci, te-ai râzgîndit? 

- Nu chiar, zise Joe, punîndu-şi mîinile-n sîn şi 
încruntîndu-se. Cum totul mergea excelent, m-am gîndit 
că aş avea timp să mă întorc să mă asigur că n-ai păţit 
nimic. 

- Ce galant din partea ta, zise Twiggy clipind. Credeai 
că sînt prea neajutorată ca să fac faţă de una singură? 

- Păi, nu făceai prea bine cînd am sosit eu. 



213 


ŞOfTJMDIA-LB VRy^TZOAK€LjOR 

- O, chiar? 

Twiggy îşi puse mîinile în şolduri. Aveam situaţia sub 
control pînâ să intri tu pe fereastra ca un yeti în miniatură. 

- Ah, yeti! zise Joe oripilat. Ştii, de fapt, nu trebuia sâ 
mâ-ntorc. Chiar acum tata ar putea sâ moară îngheţat, iar 
eu sînt blocat aici, în mansarda asta tîmpitâ. M-am săturat 
pînâ peste cap de Mabel Crump şi de porcăria ei de carte. 
Oricum, cui îi pasă de pagina cinci sute treisprezece? Ce 
mai căşti gura? Scoate-ne odată din camera asta-ncuiatâ! 
Hai, zbieră el, sau nu-ţi mai aminteşti vraja?! 

- N-am bagheta la mine, zise simplu Twiggy, 
tremurînd de furie. 

- O! făcu Joe ruşinat. 

- Scuzaţi-mâ, intreveni Esme cu urechea lipită de uşă. 
Cred că am auzit un zgomot afară. 



GflMOLOL DOOiflZEd ŞI DOI 

Afliuţît 

J oe îşi ţinu răsuflarea şi ascultă. O rafală neaşteptată 
de vînt smulse cîteva ţigle din acoperiş, şi lampa 
începu să scîrţîie, în timp ce se legâna ca un pendul în 
cuiul în care fusese agâţatâ. Lui Joe începu sâ-i bata inima 
mai tare cînd auzi un alt zgomot. Era un mieunat slab şi 
piţigâiat. 

- Mormoloaca! exclama Twiggy. 

Se întinse pe burta şi îşi strecura degetele pe sub uşâ. 
- Deci ne-ai găsit! Cît eşti de isteaţa! 

Pisicuţa mieunâ trist şi, cînd îşi puse lăbuţa pe dege¬ 
tele fetei, Joe zări pentru o clipa un petic de blană neagra. 

- îmi pare râu, Mormo, mi-ar plăcea sâ te iau în braţe, 
dar sîntem încuiaţi aici. 

Joe se apleca şi se uita pe gaura cheii. Nu reuşi sâ 
vadâ nimic. Gaura cheii era astupata. 

- Am o idee, zise el, înhâţînd un beţişor de pe masâ. 
Lydia a lâsat cheia în broască. Dacă aş reuşi s-o fac sâ 
cadă, crezi ca Mormoloaca ar putea s-o împingă pe 
sub uşă? 



215 


ŞOVTJNDU-LB VRA33TOAR&jOR 

- O... ăââ... nu ştiu, zise Twiggy. îi place sa lovească 
lucrurile cu lăbuţele şi e o pisicuţâ foarte inteligentă. Am 
putea măcar sâ-ncercâm. 

Twiggy pocni din degete ca sâ-i distragâ atenţia 
pisicuţei, în timp ce Joe vîrî beţişorul în gaură şi 
zgîndâri cheia, pînâ cînd căzu cu un clinchet puternic. 

- O adulmecă, zise Twiggy, uitîndu-se pe sub uşă. 
împinge cheia spre mine, Mormoloaco. Ştiu că poţi. 

Bătu darabana cu degetele în podea. 

- Uite... aici, Mormoloaco! Bravo! 

Joe auzi zgomotul de metal zgîriind scîndurile de 
lemn ale duşumelei. 

- O văd, zise Twiggy, vîrîndu-şi degetele pe sub uşă. 
Aproape... gata, am luat-o! 

Sări în picioare şi lăsă cheiţa ruginită în palma lui 
Joe. Ai avut o idee bună, îl lăudă ea. 

Joe zîmbi. 

- Nici măcar o pisicâ-cu-ochi-de-chihlimbar-şi-vîrful- 
cozii-argintiu nu s-ar fi descurcat mai bine, zise el, 
răsucind cheia în broască. 

Ţinînd lampa în faţă, Joe le conduse pe scara abruptă 
şi de acolo pe un coridor îngust. 

- Nu poţi să linişteşti puţin pisica? îi şopti Joe. 

- îmi pare râu, zise Twiggy, strîngînd-o în braţe pe 
Mormoloaca. Pisicuţâ începu să toarcă parcă şi mai tare. 

Joe lumină următorul şir de trepte. 

- în regulă, nici urmă de Lydia. Staţi în spatele meu 
şi încercaţi să nu faceţi zgomot. 

- Nu ştiu de ce eşti atît de precaut, zise Twiggy. Ea 
nu poate face vrăji. 

- Ştiu, zise el. Dar încă mai are cuţitul, nu? 

Joe se întoarse şi se uită înapoi. 



216 


ANNA DALE 


- Unde-i Esme? 

- Sînt aici, se auzi vocea surioarei lui. 

Joe ridică lampa luminînd holul. Esme se uita pe o 
fereastră şi scmta întunericul. 

- Mă întreb ce s-o fi întîmplat cu bietul şobolan, zise 
ea. Mi-a salvat viaţa, nu-i aşa, Joe? 

Joe pufni, revoltat la această idee. îşi aminti încăie¬ 
rarea pe care-o avusese cu unul dintre şobolani la bi¬ 
bliotecă. Piciorul încâ-i mai zvîcnea de durere sub 
bandajul improvizat de Twiggy. Joe n-o putea privi în 
ochi pe Esme. Ştia că ea are dreptate. Din nu se ştie ce 
motiv, Sturm se întorsese împotriva propriei stâpîne. 
Dacă şobolanul nu s-ar fi repezit asupra lui Logan chiar 
în acel moment, sora lui ar fi fost ucisă. Sturm fusese 
gata să-şi sacrifice propria viaţă pentru a o salva pe 
Esme. Iar Joe nu înţelegea de ce. 

- Vino, zise el morocănos. Nu mai pierde vremea 
pe-aici. 

Pe scări nu întîlnirâ nici o bibliotecară mînuitoare de 
cuţite. Joe le lăsă pe Twiggy şi pe Esme ghemuite pe 
coridor, iar el deschise uşor uşa de la bucătărie şi trase 
cu ochiul înăuntru. Ceaunul fusese luat de pe sobă şi 
încăperea părea goală. 

- în regulă, zise Joe, fâcîndu-le semn fetelor. Cred 
că ia cina. O să ne furişăm pe-aici şi apoi o să ieşim pe 
fereastră. Am lăsat mătura afară. Pînâ să-şi dea Lydia 
seama că am dispărut, noi vom fi deja la jumătatea dru¬ 
mului spre casă. 

Joe îşi aruncă mcsacul în spate şi deschise fereastra. 

- Dar cum râmîne cu bagheta mea? întrebă Twiggy 
aplecîndu-se sub masă ca să-şi recupereze geanta. Pot 
să arunc repede o privire pe-aici? 



217 


ŞOPTJMVU-LB VRA3?TOAR£LjOR 

- Nu, las-o, zise Joe grăbit. Poţi să faci rost de altă 
baghetă. Trebuie să plecăm acum. 

împrăştie bucăţile de sticlă spartă de pe pervaz şi se 
pregăti s-o ridice pe Esme. 

- Stai un pic. Ce-o fi asta? zise Twiggy, cînd o 
bucată de hîrtie zbură de pe masă. O prinse din zbor. 

- Grâbeşte-te, Twiggy! 

- Da, un minut doar, zise ea, cu ochii pe foaie. Asta 
trebuie să fie traducerea făcută de Lydia, a paginii cinci 
sute treisprezece, feţişoarele Sorţii se joacă în doi sau 
mai mulţi jucători../*, citi Twiggy. „Aveţi nevoie../* 
Doamne, ce scris ordonat are! Aici eram. „Cel care 
cîştigâ primeşte Inelul Tor Dree, care, atunci cînd e fre¬ 
cat. .. devine foarte strălucitor/* O! 

Twiggy ridică din umeri şi citi mai departe. 

- „Iar cel care pierde e transformat într-o materie 
carbonizată. Se recomandă ca jucătorul învins să fie 
readus la forma originală folosind Descîntecul de Rupere 
a Vrăjii de la pagina o sută doi, mai degrabă decît să fie 
ars pînă se face cenuşă/* 

- De ce naiba o fi rupt Fleur pagina? zise Joe, dînd 
din cap. Acum, pune-o jos, şi hai s-o ştergem de-aici. 

- întoarce-o, zise nerăbdătoare Esme. Mai scrie ceva 
pe spate. 

- Are dreptate! zise Twiggy şi se plesni cu palma 
peste frunte. O, Joe... ce proşti am fost! Fiecare pagină 
e scrisă pe ambele părţi. Cînd Fleur a rupt pagina cinci 
sute treisprezece, a rupt-o şi pe următoarea! 

- „Să te concentrezi numai asupra uneia şi s-o negli¬ 
jezi pe cealaltă**, repetă încet Joe. La asta s-a referit 
Lydia! Citeşte, Twiggy. Repede! 

- Ah! zise Twiggy dezamăgită. 



218 


ANNA DALE 


îi dădu pagina lui Joe. 

- Este o Poţiune de Amuţire. Mie nu mi se pare prea 
periculoasa. Vino. Unde-ai zis că mi-ai lăsat mătura? 

Joe o prinse de braţ. 

- Cratiţa! Nu era supa de peşte de mare. Pun pariu 
pe ce vrei câ era Poţiune de Amuţire. Aici scrie câ in¬ 
gredientele trebuie amestecate cu o bagheta fermecata. 
A obligat-o pe Esme sâ amestece în cratiţâ cu bagheta 
ta! Nu-ţi aminteşti? Lydia are de gînd sâ dea cuiva 
poţiunea şi efectul ei nu poate fi schimbat! Uite... scrie 
în josul paginii. 

- Trebuie sâ recunosc câ ar fi groaznic sâ-ţi pierzi 
vocea, zise Twiggy, dar de-aici pînâ la o catastrofa 
planetara e cale lunga. 

- Trebuie s-o oprim, zise Joe. 

- Stai un pic... acum un minut ai spus... 

- M-am râzgîndit, se încâpâţînâ Joe. 

- începi sâ-ţi faci o regula din asta, observa Twiggy, 
şi Joe se holba la ea. Bine, atunci. Sâ mergem sâ inves¬ 
tigam. 

în timp ce se furişau în hol, dinspre biroul Lydiei se 
auzirâ nişte zgomote înfundate. Joe se uită prin gaura 
cheii şi o vâzu pe Lydia deplasîndu-se greoi pe o scâriţâ 
cu acvariul în mînâ. 

- Are spiritele vîntului, şopti Joe. 

-Of! 

Twiggy ofta şi îl apucâ pe Joe de umăr. 

- Am uitat complet de Cuthbert. Cum am putut fi 
aşa nepăsătoare?! Trebuie sâ-i eliberăm! Joe, ce face 
Lydia acum? 

- Văd cratiţa, zise Joe. Pune acvariul pe biroul ei. Acum 
îşi şterge fruntea cu o batista... şi deschide un sertar. Oh! 



219 


ŞOPTJMDU-LB VRAjJTOAR£L&R 

Scoate o pensă uriaşă, cel puţin aşa cred. Seamanâ cu 
un instrument folosit de chirurgi. 

Twiggy icni. Joe se întoarse spre ea 

- Ai păţit ceva? 

- Da, zise ea şi i-o dâdu pe Mormoloaca lui Esme. 
Ai grija de ea, o ruga Twiggy. 

Apoi îşi sufleca mînecile şi trase adînc aer în piept. 

- Eu intru. 

- Stai! zise Joe zgîindu-se pe gaura cheii. Cred câ 
ţine un spirit al vîntului în pensa aia. Da! îl vâd 
zbâtîndu-se. Acum, bagâ un polonic în cratiţâ... Nu pri¬ 
cep. Credeam că spiritele vîntului nu pot vorbi. 

Twiggy îl împinse pe Joe şi deschise bmsc uşa de la 
biroul Lydiei. 

- Dâ-i drumul imediat spiritului! urlă ea, păşind spre 
bibliotecara surprinsa. 

Lydia îşi scâpâ polonicul şi cîteva picaturi de lichid 
lipicios stropiră covorul decolorat. Twiggy înşfacă 
pensa uriaşa chiar în momentul în care Lydia înhaţă 
cuţitul. Bibliotecara lovi aerul cu el, la cîţiva centimetri 
de faţa lui Twiggy. 

- Lasâ-mâ-n pace, fetiţo! scrîşni Lydia ca o nebuna. 
Nu încerca sâ mâ opreşti! 

Twiggy dâdu drumul pensei şi fâcu un pas înapoi, cu 
ochii plini de lacrimi. 

- Ce le faci? o întreba ea cu voce tremurătoare. 
Twiggy se uita spre acvariu. Spiritele vîntului se 

înghesuiau în colţul cel mai îndepărtat de Lydia. 

- Cred câ ai sute acolo... 

- Trei sute doi, preciza cu mîndrie Lydia. Nu... Am 
uitat de ultima achiziţie. Sorâ-mea l-a prins acum cîteva 
zile. Cu asta se fac exact trei sute trei. 



220 


ANNA DALE 


- Cuthbert! exclama Twiggy, respirind greu. 

Se apropie de acvariu. Joe îşi dădu seama că încerca 
sâ-1 zâreascâ în mulţimea de creaturi ghemuite pe 
favoritul ei. 

- înapoi, zise ameninţător Lydia, fluturînd în aer 
pensa cea lunga. Spiritul vîntului se vînzoli, cu gîtul 
prins în vîrful pensei. 

- îţi iroseşti degeaba poţiunea, îi zise Joe din pragul 
uşii. Spiritele vîntului nu pot vorbi. 

- Aşa e, întâri Twiggy. Ceea ce faci tu n-are sens. 

-N-are sens?! 

Lydia îşi dâdu capul pe spate şi izbucni într-un rîs 
isteric. 

- Vrăjitoare prostuţâ ce eşti! 

Bibliotecara se uita urît la Twiggy. 

- Crezi că sînt o idioatâ: o biată nenorocita, inutila 
şi lipsita de orice talent, care nu e bună nici măcar sâ-ţi 
sărute ghetele. Ei bine, la fel a crezut şi sorâ-mea... şi 
uite unde-a ajuns acum! 

Lydia îşi pironi triumfătoare privirea pe poliţa unde, 
între cutiuţa de tabla şi fotografia înrămata, se afla 
bucata de cărbune. 

- Voi, vrăjitoarele, sînteţi toate la fel, zise bibliote¬ 
cara cu amârâciune-n glas. Credeţi câ sînteţi mai bune 
decît noi, ceilalţi. Ştii cîţi ani de umilinţe a trebuit sa 
îndur din partea mizerabilei mele surori? Dar ştiam câ, 
dacă am răbdare, dacă studiez fiecare carte de vrăjitorie, 
o sâ găsesc o cale de a mâ răzbună. Logan câuta de 
douăzeci de ani pagina lipsa din Cartea lui Mabel, iar eu 
am ajutat-o, mai zise Lydia cocoţîndu-se pe birou. 

Aşezâ pensa pe un teanc de hîrtii. 



221 


ŞOfrtJMDU-L£. VRAJJTOAR&jOR 

- Am scotocit prin toate cărţile pe care le-am pu¬ 
tut găsi, încercînd sâ-i ofer indicii despre locul în care 
s-ar afla pagina lipsă. Pentru puturoasa şi tîmpita de 
sorâ-mea! Ea nu se putea deranja să caute ceva... şi asta 
s-a dovedit a-i fi fatal! Am petrecut ani de zile studiind 
cărţi de grafologie şi am vizitat de zeci de ori Muzeul 
Naţional de Vrăjitorie ca sâ privesc originalul Cărţii lui 
Mabel. O şansa neaşteptata mi-a fost oferita cînd, intrînd 
în reşedinţa sabatului vostru am dat peste îndreptarul de 
grafologie. Fleur Fortescue a fost un talent de excepţie 
în domeniul lingvisticii. Cînd am avut, în sfîrşit, pagina 
în mînâ... (Lydia pocni din degete)... mi-a luat doar un 
sfert de ora s-o descifrez. 

- Dar... dar e imposibil, urla Twiggy. Vorbeşti 
prostii. N-ai fost tu în stare sâ traduci instrucţiunile pen¬ 
tru Beţişoarele Sorţii şi pentru Poţiunea de Amuţire în 
doar cincisprezece minute! 

- Taci din gura, Twiggy, şuiera Joe printre dinţi, cînd 
Lydia se întoarse spre mica vrăjitoare cu o licărire dia- 
bolicâ-n ochi. 

Joe păşi în birou, iar Esme îl urmă îndeaproape, ţi- 
nînd-o bine pe Mormoloaca în braţe. 

Lydia ridica o mîna şi dâdu uşor din cap. 

- Ai perfecta dreptate, Prunella, zise ea Dar n-a fost 
nevoie sa le traduc pe amîndouâ. Ştiam deja cum se 
joaca Beţişoarele Sorţii. 

- Cum aşa? întrebă Twiggy. Nu te cred! 

- Acum cîteva zile mi s-a întîmplat ceva destul de 
neobişnuit, zise Lydia. La început am crezut câ am o 
viziune neobişnuita. Eram în biblioteca, aranjînd cărţile 
pe rafturi, cînd, dintr-o data, m-am trezit într-un birou 
de moda veche holbîndu-mâ la o pagina cu un scris 



222 


ANNA DALE 


ordonat, în care se explicau regulile de joc pentru 
Beţişoarele Sorţii. O femeie tînârâ, purtînd o bonetă cu 
pană mi-a smuls hîrtia din mînâ, a mototolit-o şi a în¬ 
dreptat o baghetă spre mine. în secunda imediat urm㬠
toare m-am trezit în holul bibliotecii. Mi-au trebuit 
cîteva ore ca să-mi dau seama cine era femeia. Mai 
văzusem fotografii ale lui Fleur Fortescue, dar toate 
erau de la bâtrîneţe. închipuiţi-vâ ce emoţionată am 
fost cînd mi-am dat seama că zărisem traducerea paginii 
lipsă din Cartea lui Mabel! 

Joe întîlni privirea lui Twiggy. Faţa ei se făcuse roşie 
ca focul şi avea o expresie vinovată. Joe îşi dădu seama 
că se gîndeau la aceleşi lucru. Involuntar, fuseseră 
responsabili pentru „viziunea neobişnuită". 

- Oricît de bizar ar putea să pară, continuă bibliote¬ 
cara, cred că cineva s-a jucat cu mintea mea şi mi-a 
introdus nişte amintiri pe care Fleur le scosese cu atîţia 
ani în urmă! E singura explicaţie la care mă pot gîndi. 
Presupun că cineva a dat tîrcoale prin biroul lui Fleur, 
iar ea s-a năpustit asupra lor şi le-a schimbat memoria... 
cam fără rost. Pentru că, după cum s-a dovedit, nu apu¬ 
caseră să citească o iotă despre Poţiunea de Amuţire. 
Cînd o să aflu cine s-a jucat cu memoria mea, zise 
Lydia, privind cu suspiciune obrajii îmbujoraţi ai lui 
Twiggy, chiar intenţionez să îi mulţumesc. 

Twiggy se dădu înapoi. 

- Tu ai fost, Prunella, nu-i aşa? zise Lydia. Voi trei 
aţi fost la bibliotecă, cînd mi s-a întîmplat chestia asta 
ciudată. îmi aduc bine aminte că v-am văzut trecînd 
pe lîngâ mine pe coridor, cînd vorbeam la telefon cu 
sora mea. 



223 


ŞOPTJWDU-Li£ VRA3JtOAR&-OR 

- Hmmm... nu cred asta... nu ştiu, bîigui Twiggy, 
privindu-şi fix ghetele. 

- Ei bine, mi-a fost de mare ajutor, zise Lydia. Mi-am 
dat seama, desigur, ca Beţişoarele Sorţii era doar un joc 
prostesc şi că vraja cea periculoasă trebuie să fie cea de 
pe cealaltă parte a paginii. 

Joe îşi scărpina gînditor bărbia. Avea impresia că 
cineva îi flutura un steag prin faţa ochilor, încercînd sâ-i 
atragă atenţia. 

- F. F... murmură el. F., F... 

Joe se uita drept înainte, cu ochii pierduţi în gol. 

- Ilfracombe! exclamă el deodată, amintindu-şi 
cîteva cuvinte scrise cu cerneală de culoare indigo, în 
jurnalul lui Ulfric. 

O privi emoţionat pe Twiggy. 

- Cînd am pus la loc lucrurile în cufărul lui Ulfric, 
am văzut ce scria pe o pagina de jurnal. Ceva despre 
F.F... ceea ce trebuie să însemne Fleur Fortescue... şi 
despre o licitaţie la Ilfracombe. De acolo trebuie să fi 
cumpărat borcanul cu pîcla violet! 

- Şşt! făcu Twiggy şi faţa ei rozalie se întunecă pînâ 
deveni de culoarea prunei coapte. 

- Nu e de mirare că Ulfric a fost distrus cînd a obser¬ 
vat că borcanul era aproape gol, zise Joe ignorînd 
rugăminţile disperate ale lui Twiggy de a-şi ţine gura. 
Trebuie sâ-1 fi costat ceva. 

- Mulţumită ţie, zise Lydia privind-o drept în faţa pe 
Twiggy, am fost în stare sâ pun la cale un plan ingenios. 
I-am alimentat speranţele surorii mele, făcînd-o sâ 
creadă ca va deveni nespus de puternica dacâ va cîştiga 
Beţişoarele Sorţii, iar apoi m-am asigurat câ va suferi o 
înftîngere umilitoare! 



224 


AN NA DALE 


- I-ai oferit informaţii false despre valoarea beţi- 
şoarelor, zise Joe bâtînd din palme. Foarte inteligent din 
partea ta! 

Lydia îşi îndreptă umerii şi zîmbi radioasă. 

- Mă bucur că aşa crezi, dar asta nu înseamnă nimic 
în comparaţie cu ceea ce sînt pe cale să realizez! A fost 
înţelept din partea lui Fleur să rupă pagina. 

- De ce? vra să ştie Twiggy. Cum de poate o poţiune 
care te amuţeşte să fie atît de nemaipomenită? 

- Pentru că, prostuţâ naiva, ea va nimici vrăjitoria. 
Eşti printre ultimele din neamul ăsta, Prunella Brush- 
wood. Cînd o să termin, vrăjitoarele vor fi o specie pe 
cale de dispariţie... şi, înainte de sfîrşitul secolului, nu 
va mai exista nici o singură vrăjitoare în lume! 



CiflMOLOL DOUĂZECI |I ■ftjl 

Pe Şoptite 

N u mai spui nimic? zise Lydia batjocoritor, în timp 
ce Twiggy se prăbuşea în balansoar, cu o privire 
îngrozită pe chip. în cîteva minute exact asta se va 
întîmpla şi cu aceste spirite ale vîntului. 

- Nu înţeleg, hohoti Twiggy. 

- Asta pentru că nu citeşti îndeajuns, se răsti bibliote¬ 
cara la ea Răspunsul se află într-o lucrare a lui Algemon 
Fry. Raftul al treilea de jos, lâtrâ Lydia, arâtînd cu pensa 
spre biblioteca din cameră. 

- Cine naiba mai e şi Algemon Fry? întrebă Twiggy 
cu nedumerire în glas. 

Cînd Joe se îndreptă spre bibliotecă să ia volumul, 
trecu pe lîngâ spiritul vîntului prins în pensă. Se zbătuse 
pînâ la epuizare, iar acum atîma inert, dar Joe îi simţi, 
totuşi, respiraţia slabă pe braţ, de parcă micuţa creatură ar 
fi vrut să se întindă pînâ la el. 

O sută unu lucruri pe care nu le-aţi ştiut niciodată 
despre spiritele vîntului era o carte groasă cu pete de 
mucegai pe prima pagină. Cu un scris înflorit, în cerneală 
sepia, se puteau citi cuvintele: Scumpei mele mătuşici 
Fleur. La mulţi ani. Cu dragoste, de la Algy. Joe îşi aminti 
că Lydia îi povestise despre carte. 



226 


ANNA DALE 


Fusese achiziţionată de către Logan la licitaţia vrăji¬ 
toarelor de la Ilfracombe. Datorită faptului că subiectul 
nu era de interes şi, pe deasupra, autorul mai era şi bărbat, 
O sută unu lucruri pe care nu le-aţi ştiut niciodată despre 
spiritele vîntului a fost un fiasco total, evitat de vrăjitoa¬ 
rele de pretutindeni. Se părea că Fleur Fortescue pose¬ 
dase un exemplar, dar numai pentru că autorul fusese 
nepotul său, Algemon, şi i-1 oferise în dar de ziua ei. 

„Cred că şi-ar fi dorit, mai degrabă, o pereche de 
şosete", se gîndi Joe, în timp ce răsfoia cartea 

Joe se opri asupra unui paragraf subliniat cu un 
marker fluorescent. 

„Informaţia douăzeci şi şase," citi Joe cu voce tare. 
„Spiritul vîntului nu este în totalitate mut, dar vocabularul 
său este compus dintr-un singur cuvînt. Acest cuvînt e 
necunoscut şi este şoptit doar la urechea bebeluşilor." 

Aşeză cartea la loc pe raft şi se întoarse încet. 

- Nu ştiu dac-aţi observat, zise Lydia jubilînd, dar 
numărul vrăjitoarelor a scăzut constant în ultimii ani. De 
fapt, de cînd am început să colecţionez aceste încîntâtoare 
spirite ale vîntului. 

îşi înclină capul într-o manieră afectată şi îşi puse un 
deget pe obraz. 

- E o coincidenţa amuzantă, nu credeţi? 

Twiggy strînse braţele balansoarului. 

- Ce vrei să sugerezi? 

- Ia uitâ-te la fotografie, zise Lydia acră. 

Dădu ameninţător din deget spre acvariu, unde era 
mare forfotă printre spiritele vîntului. 

- Du-te, cînd îţi spun! îi strigă ea lui Joe, cu faţa 
plină de ură. 



227 


ŞOPn:jNDlA-L£ VRAJJTOAR&jOR 

Joe înghiţi în sec şi se duse glonţ spre poliţa şemineu¬ 
lui. Se uită cu atenţie la poza celor două surori Driteh care 
stăteau în cărucior. în graba sa, răsturnă cutiuţa de tablă. 

- Vai! făcu Esme, lipindu-se de Twiggy pe balansoar. 

îşi urmărea fratele cu ochi mari, înfricoşaţi. 

- O să găseşti o lupă în sertarul de sus al biroului meu, 
zise Lydia, mutîndu-se de pe un picior pe altul. 

Joe se întreba de ce devenise Lydia atît de agitată. Păşi 
nervos spre ea, cu ochii la cuţitul pe care aceasta-1 
strîngea în pumn. Spiritele vîntului îşi turteau feţele de 
peretele transparent al închisorii lor, în timp ce Joe alegea 
o lupă din sertar. înainte sâ-1 închidă, Joe zări bagheta lui 
Twiggy vîrîtâ între o riglă de calcul şi un creion. Pentru o 
fracţiune de secundă se gîndi s-o înşface, dar Lydia păru 
sâ-i observe nervozitatea. Părăsi biroul, închizînd cu zgo¬ 
mot sertarul. 

Revenind lîngâ balansoar, Joe îi dădu fotografia lui 
Twiggy şi ţinu lupa deasupra ei. Cei trei copiii priviră cu 
atenţie. 

Bebeluşul mai mic dormea satisfăcut cu pumnişorii 
strînşi de-o parte şi de alta a capului fără păr. La celălalt 
capăt al căruciorului stătea cealaltă geamănă, care era 
complet trează. Zîmbea veselă la aparat şi ar fi fost o 
fotografie perfectă, dacă o pată nu i-ar fi înceţoşat o parte 
din faţă. Joe înclină lupa. Râmase cu gura căscată, iar 
Esme, sughiţă de uimire. 

- Uau! zise Twiggy. 

Pata de pe capul copilului era, de fapt, un spirit al 
vîntului. I se vedeau clar faţa ascuţită şi pârul strălucitor. 
Cuibârindu-se pe obrazul bebeluşului, spiritul vîntului îşi 
făcuse mina căuş la gură. Nu exista nici urmă de îndoială 
că spiritul vîntului şoptea ceva în urechea fetiţei. 



228 


ANNA DALE 


- De ce-a trebuit s-o aleagă pe ea?! zise Lydia cu 
răutate, spintecînd aerul cu cuţitul. Eu ce-aveam? Spiritul 
ăla al vîntului mi-a făcut viaţa un iad! întotdeauna am 
fost eclipsată de înzestrata mea soră. 

- Vrei să spui că spiritele vîntului ne dau puterile 
magice? întrebă Twiggy zîmbind radioasă. O, ce mi¬ 
nunat! 

- Minunat? E o cruzime, asta e! Zboară de colo-colo, 
şoptind cuvîntul ăla tîmpit celor puţini aleşi... şi ne 
resping pe restul. 

- Mă întreb dacă nu cumva Cuthbert a fost spiritul 
care m-a făcut vrăjitoare, zise visătoare Twiggy. O, sper 
că el a fost! 

- TACI, TACI, TACI DIN GURĂ! urlă Lydia 

Lăsă cuţitul pe masă şi ridică polonicul cu Poţiune de 

Amuţire spre buzele translucide ale spiritului. 

- Asta e! a zis ea savurînd clipa Ăsta e momentul de 
care s-a temut Fleur Fortescue. Nimeni nu aflase vreodată 
de unde-şi îşi capătă vrăjitoarele harurile magice pînâ 
cînd Fleur Fortescue nu a citit cartea nepotului său şi a 
întrezărit secretul. Eu sînt, aşadar, a doua persoană care a 
descoperit importanţa cuvîntului şoptit de spiritele vîntu¬ 
lui. E nevoie de creier ca să rezolvi un mister ca ăsta, 
peroră bibliotecara, umflîndu-se-n pene. Nici o baghetă 
nu se poate pune cu puterea unei inteligenţe ascuţite! 

Un zîmbet diabolic se întinse pe faţa Lydiei şi, pentru 
o clipă doar, arătă exact ca sora ei. 

- Acum, priviţi cum le reduc pentru totdeauna la 
tăcere pe aceste spirite ale vîntului şi scap lumea de 
magie! 

- Au! ţipă Esme, fâcînd-o pe Lydia să-şi verse 
Poţiunea de Amuţire pe bluza albastră de caşmir. Mi se 
urcă ceva pe cizme! 



229 


ŞOPtJMVU-L£ VRA33TOA R£LOR 

Joe se uită la încălţările surorii sale şi văzu un melc 
negru şi mare tîrîndu-se în sus pe una din cizme şi lâsînd 
o dîrâ lucioasă pe cauciucul galben. îi dădu un bobîmac, 
dar zări încă un melc ieşind din cutiuţa pătrată de tablă. 

- Cred că tocmai l-ai făcut K.O. pe Aubrey White, 
zise Twiggy, holbîndu-se la melcul care rămăsese 
nemişcat. Orice-ar fi, nu călca pe el! 

Lydia umplu din nou polonicul şi se pregătea sâ-i 
toarne conţinutul pe gîtlejul spiritului, cînd fu din nou 
întreruptă. De data aceasta, de un zgomot asurzitor, ce 
venea de-afarâ. Un sfîrîit puternic şi o bubuitură ca de 
tunet zguduiră pereţii biroului. Spre deosebire de Lydia, 
Joe nu stătu pe gînduri. în mai puţin de două secunde se 
repezi la birou, deschise sertarul de sus şi înhaţă bagheta 
lui Twiggy. în timpul ăsta, bibliotecara bîjbîia încă după 
cuţit, cu o expresie de uimire pe faţă. 

- Prinde-o! strigă el, aruncîndu-i bagheta lui Twiggy. 

Lydia scoase un urlet neputincios, cînd Joe împinse 

acvariul de-a lungul biroului cu toată puterea de care era 
în stare. Acvariul se izbi de perete şi se crăpă. 

- NU! zbieră Lydia, cînd spiritele vîntului începură să 
se strecoare printre crăpături. 

Perdelele fîlfîirâ, pe măsură ce camera ticsită se 
umplea de rotocoale de aer. Joe îşi simţi pârul ciufulit de 
sute de minute recunoscătoare şi zări un spirit al vîntului 
luînd-o de gît pe Twiggy. 

Spiritele vîntului se îndreptară roi spre Lydia, îi 
desfâcurâ cocul şi îi încurcară pârul. Şiragul de la gît i se 
mpse şi perlele se împrâştiarâ în toate colţurile camerei. 
Lydia scăpă din mîini cuţitul şi pensa, lovind frenetic 
aerul din faţa ei. Joe se apleca şi desfăcu pensa, eliberînd 
şi ultimul spirit al vîntului. Acesta îi ciuguli cu afecţiune 
degetele, înainte de-a se răsuci în aer pentru a se alătura 



230 


ANNA DALE 


prietenilor sâi. Joe îşi acoperi urechile, încercînd sâ scape 
de urletele Lydiei. Apoi uşa de la birou se deschise brusc. 

- Ce naiba se petrece aici? întrebă Winifred, agitînd 
ameninţător bagheta. 

Se aplecă în cadrul uşii şi, din borul pălăriei negre, 
căzu puţină zăpadă peste melcul cel gras. Zăpada păru 
sâ-1 readucâ-n simţiri şi el mişcă uşor din antene. 

- Fii atentă, Winifred, zise Twiggy. Sâ nu-1 striveşti 
pe Aubrey White! 

Adună cei doi melci şi îi puse în cutiuţă, în timp ce 
Winifred o privea întrebător. 

- Logan Dritch l-a transformat în melc odată cu 
Harriet Perkins, explică Twiggy. 

-Logan Dritch ai spus? 

Rose păşi ţanţoş în cameră şi o scrută pe Lydia prin 
ochelarii ei în formă de fluture. 

- Ei bine, zise ea arogant, a trecut ceva timp, nu-i aşa, 
Logan? 

- O, asta nu-i ea, interveni Joe, luînd bucata de 
cărbune de pe poliţă. Asta-i Logan. Nu găseşti că s-a cam 
schimbat un pic de cînd ai văzut-o ultima oara? 

- Nu fi obraznic, băiete, zise Rose, înşfâcîndu-i bucata 
de cârbune şi studiind-o cu atenţie. Ai face mai bine sâ 
nu-mi torni gogoşi. 

- Charlie! zise Esme, cînd Squib se repezi în cameră, 
urmat îndeaproape de Patsy, care de-abia mai respira. 

Cînd Esme se lâsâ pe vine, Mormoloaca îi ţîşni din 
braţe, şi Charlie îi lua locul. îşi mîngîie capul de bărbia 
fetiţei şi toarse fericit. 

- Hei... tu eşti Esme? întreba ţîfnoasâ Patsy. Ce i-ai 
făcut motanului meu, hm? Nu mai vrea sâ vina la mine. 
Nu a vrut nici măcar sa se urce pe matura mea... 



231 


ŞOPTJMDU-Le vrAjjtoar<£lor 

- Bună seara, zise Ulfric politicos, iţindu-şi capul pe 
după silueta masiva a lui Patsy. 

Aşa nins cum era, pârul lui Ulfric părea şi mai alb 
decît de obicei. 

- O-ho-ho! N-am văzut niciodată atît de multe spirite 
ale vîntului la un loc. Ai pâţit ceva, Twiggy dragâ? Dar 
Esme? Am auzit câ se afla în pericol de moarte. 

- N-am nimic, zise Twiggy, şi mâ bucur foarte mult 
sâ vâ vâd. Patsy, ţi s-a turtit pălăria! 

- Mi-a câzut o bucata de tavan pe ea, îi explica 
vrăjitoarea. Am scos uşa de la intrare din balamale, dar 
cred câ am exagerat un pic... Holul de la intrare e plin 
pînâ la glezne de moloz. 

- Ţi-am spus eu sâ faci Vraja de Dezâvorîre, zise 
Rose ţîfhoasâ, dar nu... tu a trebuit sâ demonstrezi ce 
grozava eşti şi sâ-ţi faci o intrare spectaculoasa. 

- Fetiţa era în pericol, nu-i aşa? 

Patsy îşi încleşta pumnii şi se uita sever la Rose. 

- Voi douâ, ajunge! le opri Winified. 

Pocni de douâ ori din degete şi spiritele vîntului 
încetară sâ se mai roteascâ în jurul Lydiei. Bibliotecara 
se prăbuşi într-un fotoliu de piele şi se holba absenta la 
nou-veniţi. Buza de jos îi tremura de parcă ar fi fost gata 
sâ izbucnească în plîns. Pârul îi era răvăşit şi avea o pata 
maronie pe puloverul de caşmir, acolo unde-şi vârsase 
Poţiunea de Amuţire. 

- Cine-i individa asta jegoasa? întreba Patsy cu 
grosolănie. Ea e cea care-a râpit-o pe Esme? 

- De unde ştii? întreba Twiggy cu uimire-n glas. Şi 
cum aţi ştiut unde sâ ne gâsiţi? 

- De la Squib, zise Winifred, şi Joe a observat câ ea 
avea pete negre pe limba. A ajuns la noi acasâ într-un hal 
fârâ de hal. Normal, a trebuit sâ mânînc nişte Lingo 



232 


ANNA DALE 


Liquorice ca sâ aflu care-i problema. Squib mi-a spus ca 
o vrăjitoare pusese mina pe-o fetiţă. Reuşise sa se agaţe 
de mătura vrăjitoarei cînd ea îşi luase zborul. Zicea că 
s-a ţinut cu capul în jos pînâ au ajuns la o căsuţă din 
mijlocul unei păduri. Apoi a alergat tot drumul înapoi ca 
sâ aducă ajutor. 

- Dragul de Squib, zise Joe, mîngîind motanul pe cap. 

- Numele lui e Charlie, spuse Esme, afundîndu-şi faţa 
în blana felinei. Şi e cel mai curajos motan din lume. 

Winifred oftă. 

- Joe, pari cea mai raţională persoană din încăperea 
asta Ai putea să-mi spui şi mie ce s-a întîmplat?! 



wMolul douăzeci şi MfUo 

fjrttnrfmrhări 

J oe îi povesti despre gemenele Dritch, despre pagina 
lipsă din Cartea lui Mabel şi despre Poţiunea de 
Amuţire, în timp ce Rose şi Patsy se certau care din ele 
sâ facă Descîntecul de Rupere a Vrăjii pentru Aubrey 
şi Harriet. 

- Ştiu eu cum se face, zise Twiggy plină de speranţă, 
ţinînd cutia la piept. 

Se pregătea să-şi îndrepte bagheta înspre cel mai mare 
dintre melci, cînd Mormoloaca începu sâ miaune şi să-şi 
arcuiascâ spatele. începu sâ scuipe şi blana neagră i se 
zburli ca firele unei perii de pantofi, cînd în pragul uşii 
apăru cineva. 

Era un şobolan. 

Pentru o clipâ se făcu nevăzut, apoi Drang (pentru că 
el era) reapăru ţinînd-o de ceafă pe Sturm. 

- Puah! făcu Rose. Rozătoare dezgustătoare şi pline 
de purici! O sâ-i aranjez eu imediat. îşi ridica bagheta 
magica şi începu sâ murmure o vrajă, cînd Joe se inter¬ 
puse. 

- Nu e nevoie sa-i ucizi, zise el cu hotârîre-n glas. Pe 
lingă asta, cred că unul dintre ei e deja mort. 

- Nu, striga şi Esme, cu ochii şiroindu-i de lacrimi. 



234 


ANNA DALE 


Drang îşi făcu drum cu greu spre şemineu ţinînd-o pe 
Sturm între fălci. îşi aşeză prietena lipsită de vlagă lîngâ 
cămin şi se uită mgâtor la Joe. Cu toate că fusese muşcat 
de unul din ei, băiatului îi păru sincer râu pentru şobolani. 

Ştia câ Esme ar fi fost ucisa fârâ altruismul lui Sturm. 

- Biata de tine! zise el, lâsîndu-se pe vine lîngâ trupul 
inert al lui Sturm. 

O atinse cu blîndeţe, fârâ ca Drang sa încerce sâ-1 
opreascâ. 

- Şobolanul asta i-a salvat viaţa surorii mele, zise Joe, 
uitîndu-se la membrii Sabatului Urzicii-Moarte. Apoi, 
Logan Dritch a apucat-o de coada şi a aruncat-o afara pe 
geamul de la mansardă. Drang trebuie s-o fi căutat prin 
zăpada. 

Joe lăsă întristat capul în jos. 

Winifred îngenunche alături de el şi îşi trecu degetele 
prin blana asprâ a lui Sturm. 

- Respira încă, zise vrăjitoarea, dar inima-i bate foarte 
slab. 

Winifred îl luâ cu delicateţe pe Joe de umeri. 

- Nu are nici un os rupt. Zâpada trebuie sâ fi amorti¬ 
zat căderea lui Sturm. Cu toate astea, e îngheţata. Nu cred 
câ va supravieţui. 

Esme începu să plîngâ şi Joe râmase, în continuare, 
ghemuit lîngâ cămin. Se uita fix la şemineu, cu ochii la 
mormanul de cenuşa de pe grătarul care se răcise, 
încăperea se cufunda în tăcere. 

Fârâ sâ spună ceva, Joe îşi dădu jos rucsacul din spate 
şi desfăcu unul din fermoare. îşi vîrî mîna în interiorul lui 
şi scoase o sticluţa. 

- Nu, Joe... nu, zise Twiggy respirînd greu cînd Joe 
deşurubă capacul. Dar... dar cum râmîne cu tatăl tâu? 



235 


Ş&RVJMDU-LG VRAjJTOAR£LOR 

Fără sâ-i dea atenţie, Joe desfăcu gura lui Sturm şi ri¬ 
dică sticluţa O singură picătură căzu pe limba şobolanu¬ 
lui. 

Zăpada care se prinsese de fiecare fir din blana lui 
Sturm începu să se topească, cu un sfîrîit uşor. Joe simţi 
o adiere plăcută mîngîindu-i faţa, cînd din trupul şobola¬ 
nului, se ridică o căldură blîndâ. Limba ei precum ceara 
se coloră într-o nuanţă sănătoasă de roz. Sturm mişcă 
lăbuţele, deschise ochii galbeni şi îşi înălţă capul. 

Drang fremâtâ de emoţie. Linse faţa prietenei sale, 
pînâ cînd Sturm îl împinse deoparte cu nasul. Apoi, 
Drang se învîrti prin cameră, dînd vesel din coadă, înainte 
de-a se prăbuşi lîngâ Sturm. 

Joe se aşeză din nou pe vine, ţinînd în mînâ sticla 
goală. Era mulţumit că salvase viaţa şobolanului, dar, în 
acelaşi timp, îşi simţea inima grea. 

Umerii i se lăsară neputincioşi şi sticluţa îi scăpă din 
strînsoare, bufnind uşor cînd atinse podeaua. Joe evită 
privirea lui Twiggy. Ştia la ce se gîndea ea. Tocmai 
risipise singura şansă de a-şi salva tatăl. 

Drang îşi ridică bărbia şi scheunâ către Joe. 

- îţi spune „mulţumesc", traduse Winifred, avînd încă 
urme de Lingo Liquorice pe limbă. 

Joe se dezechilibra, cînd Esme îşi aruncă braţele în 
jurul gîtului său. 

- Ai făcut o magie, Joe! zise ea. Asta-i minunat! 

Simţi inima surorii sale pulsînd pe umărul său şi îşi 

aminti momentul acela înspâimîntâtor cînd Logan îndrep¬ 
tase bagheta spre Esme. Twiggy îi surprinse privirea lui 
Joe şi dădu din cap. 

- N-o să te întreb cum ai făcut rost de poţiune, zise 
Winifred, ridicînd din sprîncene spre Twiggy. 



236 


ANNA DALE 


Twiggy tuşi şi se îmbujorâ. Studie cu o preocupare 
exagerata melcii din cutia de tablă. 

- Cred că Aubrey şi Harriet devin destul de neliniştiţi, 
zise ea. Sâ-i transform la loc în vrăjitoare? 

- Tu?! o luă peste picior Rose. Nu fi ridicolă! Măcar 
ai habar de vrajă? 

- O, da, zise Joe, amintindu-şi de mormanul de agrafe 
de birou. O ştie, serios! 

- Foarte bine, zise Winifred, poţi să încerci - dar cred 
că ar fi mai bine ca întîi sâ-i scoţi din cutie. 

Twiggy strâmbă din nas cînd trebui să apuce, pe rînd, 
fiecare melc între degete şi sâ-1 aşeze în cadrul uşii. Apoi 
rosti de două ori Descîntecul de Rupere a Vrăjii, fără să se 
bîlbîie sau să uite vreun cuvînt Joe era extrem de mîndru 
de ea şi pînâ şi Rose păru impresionată cînd melcii se 
metamorfozară în Aubrey White şi Harriet Perkins. 

- îţi sînt foarte recunoscător, tînârâ domniţă, zise 
Aubrey, scuturîndu-şi costumul de praf şi scame. Mă cam 
săturasem să mă tîrâsc pe burtă de colo-colo. Puah! 

îşi îndreptă cravata şi îi făcu cu ochiul lui Joe. 

- în regulă, flâcâiaş! zise el, bâtîndu-1 prieteneşte pe 
umăr. Ne-ai făcut un mare hatîr, nu? 

- Eu aş zice că da, spuse Harriet, scotocind după ceva 
în buzunarul jachetei sale roz-poitocalii. 

Scoase o batistă de dantelă şi îşi şterse ochii. 

- Am riscat atît de mult, cînd ţi-am dat pagina din 
Cartea Iui Mabel, adăugă ea cu voce tremurătoare. Nu 
mi-aş fi închipuit niciodată că te vei dovedi a fi... ei 
bine... un adevărat erou. 

- A... âââ... mulţumesc, zise Joe, simţind cum roşeşte. 

- în numele vrăjitoarelor din întreaga lume, socotesc 
că trebuie să-ţi mulţumesc, zise şeful Sabatului Viperelor, 
cu lacrimi în ochi. 



237 


ŞOm:JMDU-L£. vrAjjtoakgl&r 

- Da, încuviinţa Harriet, dîndu-i batista lui Aubrey. 
Ne-ai salvat de la dispariţie, după cum se pare. 

- Doamna! 

Aubrey apucă mîna lui Winifred şi o scutura cu 
înflăcărare. 

- Nu cred câ ne-am cunoscut. Din ce sabat faceţi 
parte? 

- Urzica-Moartâ, zise Winifred calm. 

- Urzica-Moartâ, hm? zîmbi Aubrey, cu faţa lumi¬ 
nata. Vâ garantez c-o sâ primiţi premiul Sabatul Anului. 
Bună treaba, draga mea! 

- Ce se întîmplâ? întreba iritata Twiggy, cînd 
şobolanii i se suirâ pe glezne, trâgînd-o de şireturile de la 
ghete şi gâurindu-i ciorapii de lîna. Joe, cred c-au luat-o 
razna Nu vor sâ mâ lase-n pace. 

- Vor sâ faci ceva pentru ei, explică Winifred. 

Se apleca şi asculta chiţâiturile agitate pe care le 
scoteau şobolanii. 

- Cred câ te roagâ sâ mai spui o dată descîntecul. 

- Descîntecul de Rupere a Vrăjii? se miră Twiggy. 
De ce? 

- Nu ştiu, zise Winifred, clâtinînd nemulţumita din 
cap. Lingo Liquorice îşi pierde efectul. îmi pare râu, 
asta-i tot ce-am înţeles. 

- V-aş sugera s-o întrebam pe doamna aceasta? inter¬ 
veni o voce bâtrîioarâ. 

Biroul se umpluse de oameni şi Joe trebui sâ se stre¬ 
coare printre douâ persoane ca sâ-1 poată zări pe Ulfric, 
care o pâzea pe Lydia, într-un colţ al camerei. 

- Ei bine? întrebă Ulfric, împungînd-o pe bibliote¬ 
cara cu vîrful baghetei sale. Poţi sâ faci puţina lumină în 
problema ce ne interesează? 



238 


ANNA DALE 


- Vor sa fie transformaţi înapoi, zise Lydia bosum¬ 
flată. 

- înapoi în ce? 

-De unde sâ ştiu eu? Ar trebui s-o întrebaţi pe 
sorâ-mea. Ea i-a capturat cu ani în urmă, în Germania, 
imediat după ce pagina lipsă şi-a fâcut apariţia în 
Pădurea Neagra. 

- Schwartzwald, preciza Ulfric dînd din cap. Aşa-i 
spun nemţii. 

Lydia îi arunca o privire încruntata, şi continua. 

- Logan mi-a spus câ a trebuit sâ-i transforme pe 
Sturm şi Drang în şobolani, ca sâ încapă în geamantanul 
ei. Le-a promis câ o sâ-i readucâ la normal de îndată ce 
va gâsi pagina lipsa. 

- Numai câ nu şi-a ţinut promisiunea, zise Joe gîndi- 
tor. De-asta o cicâleau şobolanii în mansardă! 

- Sorâ-mea nu se prea deranja sâ-şi respecte promisi¬ 
unile, le explica prost dispusă Lydia. Probabil i-ar fi ţinut 
sclavi pe şobolanii âia pînâ la sfîrşitul vieţii lor. 

- Şi-au dat seama c-au fost traşi pe sfoara, zise Joe. 
De aceea Sturm a atacat-o pe Logan. 

Băiatul se întoarse către Twiggy. 

- Hai sâ facem vraja chiar acum! 

- Faceţi-i fetei puţin loc! zise Patsy, dîndu-şi impor¬ 
tanţa şi împingînd pe toata lumea spre uşâ. 

Joe mută cîteva piese de mobilier, pînâ cînd reuşi sâ 
elibereze mijlocul camerei. Şobolanii se năpustiră în acel 
spaţiu şi se ridicară nerăbdători pe labele din spate, în timp 
ce spiritele vîntului fâceau tumbe deasupra capetelor lor. 

- O, zise Twiggy, mutîndu-şi privirea de la un şobolan 
la altul. Pe care sâ-1 transform primul? 

Se uita în spate. 

-Winifred... 



239 


ŞOfnrJMDU-L£ VRAJJTOAR£IjOR 

- O sâ-i transformăm pe amîndoi odată, nu-i bine- 
aşa? spuse şefa Sabatului Urzicii-Moarte. 

Twiggy încuviinţa dînd din cap şi se simţi uşurata. 
Işi scoaserâ baghetele şi rostiră Descîntecul de Rupere 
a Vrăjii împreuna: 

în numele Pietrelor Destinului 
Şi al Beţişoarelor Sorţii 
Recapătâ-ţi 
Fostul tău sine! 

Scîntei verzi scâpârarâ deasupra şobolanilor, iar ei 
începură sa se scarpine febril, pe măsură ce pârul li se 
îngroşa şi devenea de un cenuşiu lucios. Se făcură de 
mărimea cîinelui lui Joe - Hamish - şi pe picioare le 
apâru o blană de culoarea scorţişoarei. Boturile li se 
lărgiră devenind negre şi umede. Culoarea ochilor li se 
închise de la galben la chihlimbariu, iar urechile le cres¬ 
cură şi se acoperirâ cu fire de par sur. 

Sturm şi Drang crescură, în continuare, pînâ ajunseră 
de dimensiunea unui ieduţ. Blana din jurul gîtului li se 
îngroşâ şi se zburli. Fire negre precum cărbunele acope- 
rirâ partea din spate a coapselor lor puternice. Sturm dâdu 
din coada ei stufoasa, iar Drang îşi căsca gura, arâtîn- 
du-şi colţii strălucitor de albi. 

- Lupi! exclama Joe. 

Se dădu în spate şi o prinse pe Esme de mînâ. 

- Nu-i aşa câ sînt frumoşi? zise ea, încercînd sâ-1 ţină 
pe Squib de coada, cînd acesta se câţârâ pe umărul ei. 

- Cu siguranţa, încuviinţa Joe. 

Sturm şi Drang se foiau prin camera, cu ghearele 
ţăcănind pe scîndurile de lemn ale podelei. Scheunarâ şi 
chelâlâirâ, dar nimeni nu reuşi sâ înţeleagă ce spuneau. 



240 ANNA DALE 

Lupul mai mare îşi puse labele din faţă pe pervazul feres¬ 
trei şi scoase un urlet trist. 

- Eu... eu cred câ ar vrea sâ se ducâ acasă, zise Joe. 
Dar cum o sâ se întoarcă ei în Germania? 

- Ţi-a mai rămas vreun pic de Alifie de Zburat? 
întrebă Twiggy, apucîndu-1 de braţ. 

- Da, o grămadă... Am folosit foarte puţină. De ce? 

- Am putea sâ le frecăm labele cu ea, iar spiritele 
vîntului le-ar putea arăta drumul. 

Pârul lui Twiggy flutură uşor, cînd Cuthbert începu sâ 
danseze nerăbdător pe umărul ei. 

- Dar o sâ ţină efectul alifiei pînâ-n Germania? 

- O, da... 

- Aşa zic şi eu, interveni Patsy. E chiar prea multă, 
dacă mă întrebaţi pe mine. Poţi să mergi pînă la Polul 
Nord şi-napoi cu un singur tub de Alifie de Zburat. 
Totuşi, pînă acum n-am mai văzut-o folosită pe altceva în 
afară de cozi de mătură. 

Comportîndu-se ca nişte cîini dresaţi, lupii aşteptară 
liniştiţi, ca Twiggy şi Joe sâ le aplice pe labe conţinutul 
unui tub întreg de Alifie de Zburat. Alifia le pătrunse în 
piele, lâsînd o urmă fină, argintie, la suprafaţă. Joe, 
Twiggy şi Esme mîngîiarâ blana moale a lupilor. Joe o 
auzi pe Twiggy şoptind ceva la urechea fiecăruia dintre 
lupi. 

- Mulţumesc şi baftă! spuse Joe, uitîndu-se fix în 
ochii aurii ai Iui Sturm şi Drang. 

Apoi se duse la fereastră şi o deschise. 

- Drum bun, le strigă Twig gy , cînd Cuthbert ţîşni de 
pe umărul ei spre mulţimea sclipitoare de spirite ale vîntu¬ 
lui, care-i înconjurase pe lupi. 

Sturm şi Drang săriră pe geam, plutiră pe deasupra 
grădinii, lovind aerul cu labele şi scheunînd nervos. Joe 



241 


ŞOTTONDU-LE VRĂJITOARELOR 

se aplecă pe geam şi îi zări ridicîndu-se deasupra celor 
mai înalte crengi ale copacilor, cu escortele lor aeriene, 
urmîndu-i în tăcere. Apoi se topiră în întuneric. 

- Un adevărat spectacol, zise Patsy. Ţi se pune un nod 
în gît, zău aşa! oftă ea mulţumită şi negul i se mişcă o dată 
cu bărbia 

Aubrey îşi suflă nasul în batista de dantelă a lui 
Harriet. Apoi se întoarse spre Rose şi plescâi în semn de 
reproş. 

- Mi-e teamă că va trebui să părăsesc mica voastră 
reuniune. 

- Ce? făcu Rose, aranjîndu-şi ochelarii. 

Se uitară sever la mîna lui întinsă. 

- Monştrii din Much Marele, zise Aubrey. Nu te-am 
confundat, nu? Tu eşti Rosemary Threep. 

Rose dădu din cap, devenind dintr-o dată palidă, 
începu să tremure din tot corpul şi degetele i se încleştară 
pe bucata de cărbune. 

-Hei! 

Winifred îl înghionti pe Joe şi îşi făcu loc prin mica 
adunare. Se propti în faţa lui Aubrey cu mîinile-n sîn. 

- Nu cred că e cazul să mai răscolim trecutul, zise ea, 
mijindu-şi ochii furioasă. 

- N-am vrut să jignesc pe nimeni, zise Aubrey, un pic 
ofensat. Realitatea e că sînt mîndru şi satisfăcut să 
întîlnesc o astfel de celebritate de înalt rang. Să întîlnesc 
unul din Monştrii din Much Marele a fost destul de 
emoţionant... chiar dacă şi puţin cam înfricoşător... dar 
să dau de amîndouâ... ei bine, mi-aş dori să fi avut la mine 
carnetul pentru autografe. 

îi zîmbi încurajator lui Rose, care-1 privea din spatele 
lui Winifred. 



242 


ANNA DALE 


- O sâ trec mîine pe la Centru, zise Aubrey, să duc 
Cartea lui Mabel şi pagina aia nenorocita. Sînt sigur câ or 
să vrea sâ aibă o vorbă cu Logan Dritch. Cred că o s-o 
zboare cît de curînd în Papua Noua Guinee. 

- Penitenciarul pentru vrăjitoare îndărătnice, bol¬ 
borosi Rose îngrozită. 

Winifred se dădu la o parte, iar Rose îi puse lui 
Aubrey în palmă bucata de cărbune. 

- Mă gîndesc câ eu n-aş transforma-o prea curînd în 
femeia strălucitoare care era, mărturisi Aubrey, înfâşurînd 
cărbunele în batista lui Harriet şi strecurîndu-1 în buzunar. 
Va fi mai uşor de transportat în felul ăsta - şi nici nu va 
avea vreo şansă sâ ne scape! 

- Şi ce-o sâ facem cu cealaltă soră Dritch? întrebă 
Harriet. 

- Va fi o treabă complicată, zise Ulffic punînd pe 
birou o bocceluţă şi cotrobăind prin ea 

Scoase un Fundibule şi un borcan gol. Lydia îşi duse 
mîinile la urechi şi începu sâ scuture violent din cap. 

- Acuşica, acuşica... nu te teme, zise Ulfrîc. Sînt 
foarte priceput la genul ăsta de treburi. Nu cred câ va fi 
necesar sâ-i spălăm complet creierul. 



mMolol douăzeci şi axa 

Gutfitert se întoarce 

O mică flotă de mături traversă în grabă aleea 
Swingletree spre Canterbury. Copleşite de pasageri, 
măturile zburau la mică altitudine. Cînd şi cînd, adidaşii 
lui Joe ştergeau vîrful vreunui gard viu sau atingeau în 
treacăt un stîlp, acoperindu-şi tălpile de zăpadă. Esme 
zbura alături de el, cu braţele încolăcite în jurul taliei lui 
Winifred. Squib se ghemuise în spatele ei, cu ghearele 
înfipte în nuieluşele de mesteacăn, şi dădea din coadă. Joe 
se întinse şi o scutură de braţ, de teamă că ea ar fi putut să 
adoarmă şi să alunece de pe mătură. 

- Maşină! urlă Twiggy, cînd o pereche de faruri 
licăriră la orizont. 

Cîrmi deasupra unui gard şi coborî atît de jos, încît 
adidaşii lui Joe atinseră terenul acoperit cu zăpadă, lâsînd 
nişte dîre paralele. Şi restul vrăjitoarelor făcură aceeaşi 
ispravă. 

- Liber! strigă Twiggy cîteva minute mai tîrziu, 
ridicîndu-se din nou deasupra gardului. 

Din fericire, n-au fost nevoiţi să execute această 
manevră prea des, pentru că era aproape unsprezece 
noaptea şi nu era prea mare circulaţie în zonă. 



244 


AN NA DALE 


Cînd ajunseră la periferia Canterbury-ului, se vâzurâ 
siliţi să descalece pentru că felinarele mărgineau aproape 
fiecare stradă, şi vehiculele treceau cu o frecvenţă mult 
mai mare. Vrăjitoarele îşi scoaseră pălăriile şi merserâ în 
grup, formînd o procesiune destul de ciudată. Li se arun¬ 
cară cîteva priviri intrigate, ba cineva chiar îi luă drept 
colindători, cerîndu-le să cînte cîteva versuri dintr-o co¬ 
lindă. Dar ei îşi continuarâ netulburaţi drumul pînâ la 
sediul Sabatului Urzicii-Moarte. 

Twiggy căscă şi închise încet ochii. 

- Exact, zise Wînifred, luînd-o cu fermitate pe după 
umeri şi conducînd-o spre uşa de la intrare. E timpul să 
te culci... Fără alte discuţii, adăugă ea, cînd Twiggy 
încercă să protesteze. O sâ-i însoţesc eu pe Esme şi Joe 
acasă. 

Winifred se întoarse spre Patsy. 

- Poţi să faci o vrajă şi să aduci cîte un pat pentru 
Aubrey şi Harriet? 

- Ca şi făcut! zise Patsy. Dar mai întîi vreau să am o 
mică discuţie cu Esme. 

Vrăjitoarea se aplecă şi întinse o mînâ sâ-1 mîngîie pe 
Squib, care stătea tolănit în braţele lui Esme. 

- Ei bine, cred că trebuie să mă dau bătută, zise Patsy, 
cînd motanul o zgîrie în palmă. Au! Micuţule! E clar că 
te preferă pe tine, Esme! Nu vrei sâ-1 păstrezi? 

- Ba da, vă rog, zise Esme, sârutînd-o pe vrăjitoare pe 
obraz. Cred că tati s-ar putea râzgîndi în privinţa pisicilor, 
cînd va vedea ce adorabil e Charlie. 

- Să sperăm, zise Joe sceptic. 

în timp ce Joe mergea pe străzile acoperite cu zăpadă, 
ţinînd-o de mînâ pe sora sa, îşi aminti de noaptea în care 
Winifred îi schimbase memoria. Se tot uita temător la ea, 
dar n-auzi nici un clinchet, şi nici nu zări vreun borcan 



245 


ŞOPTJWDU-L£ VRAjJrOARSLaR 

umflîndu-i-se în buzunarele de la pelerină. Cînd s-o ia pe 
aleea Cloister, zârirâ o maşină de poliţie staţionînd în faţa 
casei, tot acolo unde se aflase şi în urma cu trei nopţi. 

- Aici vâ las, le spuse Winifred. Noapte buna, 
amîndurora 

Mama lui trebuie sâ-i fi văzut pe geam, pentru câ se 
afla deja la jumătatea aleii din faţa casei, înainte ca Joe sâ 
deschidă poarta. îi luâ în braţe şi-i ţinu strîns. Squib se 
zvîrcoli în braţele lui Esme şi ţîşni înăuntru prin uşa 
deschisă 

- O, slava Domnului! zise Merle oprindu-se, în sfîrşit, 
din plîns. Gordon bate străzile să vâ caute de ore întregi. 

Joe îl recunoscu pe poliţistul care stătea în pragul uşii, 
cu un aparat de emisie-recepţie la ureche şi vorbea cu 
cineva câruia i se adresa cu „Dom’ seigent“. 

- Buna, domnule poliţist Atkins, îl saluta Joe, încli- 
nîndu-se uşor. 

- Bunâ, Joe Binks, îi răspunse poliţistul. Iar ai dat o 
tura cu barca, nu-i aşa? 

înainte ca Joe s-apuce sâ-i răspundă, ceasul de la ca¬ 
tedrala bâtu miezul nopţii. 

- E noaptea de Crăciun, zise Joe. 

Se întoarse spre mama sa 

- Bănuiesc câ nu... 

Joe trase adînc aer în piept. 

- Mai ştii ceva de tati? 

$ 

N-a fost nevoie ca Joe sâ inventeze pe loc vreo 
poveste. Cînd poliţistul îi întrebase unde fuseseră, Esme 
pâruse sâ înţeleagă câ nimeni nu i-ar fi crezut. 

- Mergeam prin somn ca o somnambula, zise ea con¬ 
vingătoare. Fratele meu m-a urmărit şi m-a adus înapoi. 



246 


AN NA DALE 


- Somnambulă? repetă poliţistul sceptic. 

Lovi uşor cu creionul în carneţel şi ridică din 
sprinceană. 

- în palton şi cu cizmele de cauciuc? 

- Nu, zise Esme, râsucindu-şi gaica de la paltonaşul 
gri de molton. Aţi înţeles greşit, domnule poliţist Atkins. 
Fratele meu mi-a dat hainele astea sâ le pun pe mine. 
S-a gîndit câ s-ar putea sâ râcesc. Joe o vâzu pe Esme 
ducîndu-şi mîinile la spate. Am pijamaua pe dededubt. 

- Hmm... făcu poliţistul. Ai un răspuns pentru toate, 
nu-i aşa, domnişoara? Arăta cu creionul spre cer. Atunci, 
presupun câ o sâ-mi spui cum a ajuns aia acolo. Ai mers 
ca o somnambula pe catalige, nu? 

Joe şi Esme s-au uitat în sus spre acoperişul casei de 
pe aleea Cloister numărul 2. Vâzurâ fularul galben al lui 
Esme înnodat în jurul antenei şi fluturînd în vînt 

Esme ridică din umeri şi zîmbi nevinovat spre poliţist 
Pentru o clipa, Joe fu la fel de nâucit ca şi poliţistul 
Atkins. Nu-şi putea imagina de ce ar alege cineva un loc 
atît de ciudat pentru a expune fularul lui Esme - şi cum o 
fi reuşit? Cu siguranţa, ar fi avut nevoie de o scara extrem 
de înalta... 

Sau de o matură, îi trecu deodată lui Joe prin minte. 

Cîteva secunde mai tîrziu pricepuse semnificaţia 
fularului. Era mesajul pe care i-1 lăsase Logan mai 
devreme, în aceeaşi seară. Pentru nimeni altcineva, un 
fular legat de o antena nu ar fi avut vreo semnificaţie - 
dar Joe ar fi înţeles, numaidecît câ sora lui fusese râpitâ 
de o vrăjitoare. 

Poliţistul mîzgâli ceva în carneţelul său înainte de a 
şi-l îndesa în buzunarul de la piept al uniformei. 

- Ei bine, îi zise el lui Joe, îndulcindu-şi expresia de 
pe faţa, ştiu câ n-ai avut o perioada prea bună, după ce 



247 


ŞORVJMDU-L£- VRAJJTOAR£LjOR 

s-a întîmplat cu tatăl tău, şi n-o să-ţi ţin o lecţie despre 
ce-nseamnâ să iroseşti timpul poliţiei atîta vreme cît îmi 
promiţi că tu şi domnişoara asta isteaţă, nu mai plecaţi 
iarăşi hai-hui. 

% 

Era ora patru şi jumătate a zilei de Crăciun şi luminile 
erau deja aprinse în parcul BeckeL Joe o ţinea de mînă pe 
Esme în timp ce treceau cu grijă pe o potecă de-a lungul 
rîului. 

- A fost de-a dreptul impresionant, zise el. 

- Ce anume? 

- Minciuna gogonată pe care i-ai tumat-o azi-noapte 
poliţistului. Chiar aşa, somnambulă! 

- A, aia? zise Esme. Păi, nu puteam sâ-i spun 
poliţistului Atkins ce s-a petrecut în realitate. Oamenii 
mari nu înţeleg astfel de lucruri. 

- Asta-i drept, admise Joe, rînjind spre sora lui. Auzi 
un tropăit şi, cînd se uită în spate, o văzu pe Twiggy 
alergînd spre el. îşi tîra mătura prin zăpadă. 

- Hei, strigă ea, râsuflînd greu. Aşteptaţi-mâ un pic! 

Joe se opri şi se uită înainte. Mami şi Gordon 

ajunseseră lîngâ o bancă şi scuturau zăpada de pe ea. 

- Ce e? a întrebat-o el. 

- Mi-a luat o veşnicie să te găsesc! 

- Mda. Joe suspină. Mami şi Gordon ne-au dus azi-di- 
mineaţâ la cumpărături şi toată dupâ-amiaza am fost la 
cinema. Ştii, vor să nu mă gîndesc... înţelegi tu... la tati. 

- Aşadar, n-a fost încă găsit? 

Joe dădu din cap cu tristeţe şi oftă din greu. 

- Au trecut de-acum aproape trei zile de cînd e dat 
dispărut. Nimeni nu pare să creadă că ar fi putut 
supravieţui aîît de mult pe o astfel de vreme. Probabil, ar 



248 


ANNA DALE 


trebui sâ accept că... nu va fi găsit în viaţă. Joe clipi 
repede, cu chii împăienjeniţi de lacrimi. A fost o tîmpe- 
nie sâ cred că aş putea sâ-1 găsesc în viaţă. Oricum, 
Poţiunea de Topire s-a terminat, şi... Vocea i se stinse şi 
deveni doar o şoaptă. Acum e prea tîrziu. 

Twiggy îl mîngîie pe braţ. 

- Nu renunţa sâ speri, zise ea. 

Joe dădu din cap şi-şi şterse lacrimile. Voiai sâ-mi spui 
ceva? 

- Da. Twiggy şi-a desfăcut nasturii de la palton şi 
Mormoloaca îşi iţi capul din jacheta de lînâ. Pisicuţa 
amuşinâ capătul unui sul de pergament. Ce mai face 
Squib - vreau sa zic, Charlie? întreba Twiggy, scoţînd 
pergamentul de sub nasul pisicuţei. 

- îi place să şterpelească felicitările de Crăciun şi sâ 
doarmă pe ele, zise Esme, şi tati n-a strănutat nici măcar 
o dată. 

- Asta-i bine, zise Twiggy. Am uitat ochelarii magici. 
Nu-i nimic... o sâ-ţi citesc eu. Guvematoarea Sabaturilor 
ni l-a expediat personal. E un certfificat pentru tine, Joe. 
Twiggy îşi drese glasul şi citi cuvintele invizibile. 

„Drept recunoaştere a serviciilor aduse vrăjitoriei, lui 
Joe Blinks îi este permis sâ fie membru onorific al 
Sabatului Urzicii-Moarte“ - şi e semnat de Freda 
Snaggletooth. 

- Membm onorific? se mira Joe. 

- O, da... Cei de la Centru ştiu câ nu eşti vrăjitoare, 
dar au spus câ nu conteazâ! Vai, e o onoare atît de mare, 
Joe. Nu i s-a mai permis niciodată cuiva care nu e 
vrăjitoare sa se alăture unui sabat. 

- Minunat, zise Joe, încercînd sâ pară entuziast. 

- Ah, uite, zise Esme. E Lydia. 



249 


ŞOP'tJMDCA-L^ VRA3JTOARBLOR 

Bibliotecara trecu pe lîngâ ei cu pârul înfăşurat în 
beteală şi cu gablonţuri în urechi. Ţinea în mînâ un mic 
Moş Crăciun gonflabil şi, cînd traversă grăbită un pod 
şi se îndreptă spre staţia de autobuz de dincolo de gri¬ 
lajul ce împrejmuia parcul Backgate, nu le acordă nici 
o atenţie. 

- N-aş fi recunoscut-o, zise Twiggy. Arată atît de 
schimbată... şi părea nici să nu ne cunoască deloc. Cred 
că va fi mult mai fericită, de-acum. O, Joe... Fii atent! 

în ultimul moment, Joe văzu o coală mare de hîrtie 
plutind spre el. îl plesni peste faţă şi i se înfăşură în jurul 
capului. O luă şi simţi o pală uşoară de vînt şuierindu-i pe 
la ureche. 

- E Cuthbert! zise Twiggy. Ţi-a adus ceva. 

- E pagina întîi a unui ziar, observa Joe nedumerit. 
The Aberdeen Evening Express. 

Twiggy se uită peste umărul lui şi scoase un fluierat, 
împunse pagina cu degetul. 

- Ua! Citeşte asta, Joe. 

- Ce ? „Monstrul din Loch Ness zărit într-o piscinâ“? 

- Nu, zise Twiggy exasperată. Articolul de lîngâ. Cel 
cu titlul: „Englez descoperit la ţanc“. 

Joe citi articolul cu voce tare: 

- „Echipa de salvare a fost uluită, în dupâ-amiaza 
aceasta, sâ-1 găsească în viaţă pe Nicholas Binks, englezul 
dispărut. Domnul Binks, în legătură cu care exista 
temerea de a fi decedat după ce se rătăcise de taxiul 
avariat în plin viscol, a fost descoperit într-o zonă 
stîncoasă, la şapte kilometri de Tillygrundle, după ce 
supravieţuise peste şaizeci de ore în aer liber.“ Joe îi zîmbi 
fericit lui Twiggy şi continuă: „Echipa de salvare a sosit 
la locul unde se afla domnul Binks, alertată de urletele 
unor cîini. Ei l-au descoperit pe englez înghesuit într-o 



250 


ANNA DALE 


scobitură dintre stînci cu doi cîini din rasa Husky lipiţi de 
el. Rab MacFee, care a condus echipa de salvare, a 
declarat: «Domnul Binks e un om norocos. Le datorează 
viaţa acestor cîini.»“ 

- Asta-i fantastic! zise Esme, ţopăind de bucurie. 

- Da, zise Joe, zîmbind fericit. Privi obrajii îmbujoraţi 
ai lui Twiggy. Cîini Husky? se miră el. îşi aminti că 
Twiggy le şoptise ceva la ureche lupilor înainte ca aceştia 
să plece în Germania. 

- Doar nu i-ai rugat pe Sturm şi Drang... 

- De ce nu? zise Twiggy. Făceau un ocol de doar 
cîţiva kilometri de drumul lor. Crăciun fericit, Joe! 



De Crflciun, Joe trezia să plece în vacanţă, dar 
- în mod cu totul neaşteptat plictisitoarea călătorie 
se transforma într-o aventură de proporţii. 

Eroul nostru se pomeneşte implicat într-un 
^trăvechi complot al vrăjitoarelor. Oare vor reuşi 
Joe şi noua sa prietenă, Twiggy, să dezlege 
înfricoşătorul mister înainte de a fi prea tîrziu? 
Greu de «pus, căci au făcut 6 greşeală 
şia-ar putea să-i coste...