Randuiala volumul II, caetul 9-10, 1937

| 2 08 dop 8 ia 4 tă | 








VOLUMUL II CAETUL 9-10 
193% 


E 
Ş ARRIVĂ „DE « GÂND ŞI FAPTĂ ROMÂNEASCĂ 










ŞI FAPTĂ ROMÂNEASCA 


folosind b 
nistrația revistei, 








sr: 





RANBVIALA 


VOLUMUL II — CAETUL 9—10 


CUPRINSUL 





Pag. 
ERNEST BERNEA: Economia legionară — — — — 359 
ION VEVERCA : Economia românească — — — — 357 
ION SAMARINEANU : Veac rău (poem) — — — — 370 


ION COVRIG-NONEA : Mişcarea legionară şi minoritățile 375 


DUMITRU C. AMZĂR: Adevărul și oamenii mari (tradu- 
cere din Kant) — — — — 381 


INSEMNAĂRI 


ERNEST BERNEA: Știința lui Mircea Eliade. Om și natură, Scriitorul 
Român. Legiunea și partidele politice. Ion Safta Țicoi. — GHEORGHE 
BRÂNZESCU: Românizarea vieţii economice. — DINU BUZDUGAN : 
Muzica la Radio, Cărţi și reviste. — TUDOR CODREANU: Un poet lup- 
tător, — NICOLAE CRIŞAN: Comerţul legionar și învățământul co- 
mercial. — DIMITRIE CUCLIN : Creștinismul, muzica şi statul. — ION 
1. IONICĂ: Gheorghe Boldea: Solilogii. — GHEORGHE NECULOIU : 
ăranul și politica. — HORIA URSU: Istoria noastră. — ION VE- 
VERCA; Mărturia lul 10 Decembrie. 


Gravurile de AL. BASSARAB. 














ECONOMIA LEGIONARĂ. 


SAU INTÂIETATEA OMULUI 


Dragoste de meserie, dragoste de oameni, 


Căpitanul. 


Doctrina liberală în limitele căreia a trăit omul aproape două 
veacuri şi cea socialistă care a încercat după răsboi să se realizeze conoret 
în viața neamurilor, cu toate că au apărut ca fenomene protivnice, cu 
toate că au întemeeat aşezări deosebite, sunt de aceeaş natură. Amândouă 
aşează omul sub domnia elementului material, Amândouă au la temelie 
o concepţie materialistă a vieţii. 

Pentru lumea veche, aceea care stă azi să cadă, omul este ceva 
secundar, stăpânit şi purtat de o forță materială, este un obiect de joo 
a] datelor materiale ale vieţii. Pentru, această lume, activitatea economică 
are întâietatea, adică prin ea există tot ceeace înseamnă omenesc. Nimic 
nu se poate sustrage acestei domnii a economicului. Interesul material este 
scopul tuturor: indivizi sau comunităţi. Tot ce cade dincolo de capital, de 
industrie, de câştig în genere, mu merită să fie luat în seamă; cei săraci 
pentru a-şi putea asigura existenţa, iar cei bogaţi pentru a-şi putea astâm- 
păra «setea de aur», setea de câştig. In această goană după bunuri mate- 
riale, omul a fost judecat ca un mijloc, ca o umealtă oarecare lipsită ohiar 
de dreptul de a se hrăni. 

Liberalismul economic luptând pentru individ a distrus omul. L-a 
judecat ca pe un obiect neînsufleţit şi l-a supus, fără să-şi dea soama ie 
consecințe, unon forțe cari trebue să fie strunite de mâna lui, A 
această cale omul şi-a ieşit din ce îi era dat cu existență morală superioa A 
Setea de câştig, exploatarea tivanică a semenilor, domnia cehi mai avut, 


pă IP ar 


RÂNDUIALA 










Tidică azi la moi concepţia le 
ii vieţii de până aaa ape ionară, cara 
lă, o mişcare de renaştere 


adică o prefacera din 


























ERNEST BERNEA: ECONOMIA LEGIONARA 


cauza primară, principiul a tol cei 
rătăcire a dootrinelor materialist 


i i u năruit lăuntric, Vizu 
rialistă a acestui sfârşit de veac a dei Ş unea mate- 
a Sp ins om 
l-a despiritualizat, i-a frânt omenia, ud din legăturile sale Jiregti 


Mişcarea legionară a înțeles că de aci vine tot ră x 
lumea de azi. Aci este toată «criza» civilizaţiei şi ei pi E 
Oamenii noştri politici, reprezentanţi ai umei vechi, au văzut su Aaa i 
Upsa de coordonare a unor date economice şi au căutat leacul acolo unde 
credeau că e şi răul. Dar ei mau înțeles că această «orizăs nu este o pro. 
blemă de economie ci unu de metafizică şi de morală. Ri mau înţeles 
că revoluția care trebue înfăptuită astăzi pentru a ne salva este în primul 
rând o revoluţie spirituală şi morală printr'o poziție activă faţă de trans- 
cendenţă, deci prin Dumnezeu şi pentru ridicarea omului, 

Legiunea a înţeles acest lucru şi-l împlineşte, Insăşi problemele eco- 
nomice, atât de la inimă puse, ale comunismului contemporan egalitar 
(problema dreptății pentru care Legiunea este învinuită de «program de 
stânga») îşi capătă în acest ohip deslegarea; şi numai astel. 

Mișcarea legionară luptă împotriva economiei liberale şi burgheze, 
ca și cominismului, dar înțelesul acestei lupte este ou totul altul, 0o- 
munismul atacă economia burgheză în datele ei materiale, în vreme ce 
legiunea o atacă în datele ei morale. Comunismul atacă aşezarea econa- 
mică, materială a burgheziei, iar Legiunea atacă mobilul, cauza primară 
a acestei aşezări, Qomunismul schimbă economia pentru a îndrepta omul, 
iar Legiunea |ndreaptă omul pentru a schimba economia, De accea rovo- 
luţia comunistă, consecință a revoluției liberale burgheae, este periferică, 
ncesenţială şi deci ceva de sfârşit de veac, Tot de aceea însă revoluția 
legionară este lăuntrică, adâncă, desăvârşită și deci o revoluție de început 
da veac, deschizătoare de drumuri noui. 


Bconomia legionară este o activitate materială în ceeace priveşte 
obiectul său, Dar ea este pe de-asupra una morală dacă Iuăm în seamă 


i "scopul său. Economia legionară se întomecază pe dragoate; cate întreprinsă 
pentru om, nu împotriva omului, In acest fel se poate reorganiza viaţa 







NAND UI AL A 


adică printr'o nouă şi adevărată ierarhie a 
revoluției naţionale stă deschis rodirii 
| Arii noastre Proprii ca 
hia legionară este o cale, un mijloc, un cadru 

trupeşti, dar mu un scop [n sine. Mișcare 


valorilor, Câmpu 





























ECONOMIA ROMÂNEASCA 


“Munca noastră nu rodeşte, 
rodul nostru nu se plăteşte», 


“Țaranul Isac Stanimir din "Țara Oltului. 


Rosturile materiale adevărate ale unui neam, sub grija întreagă a 
4 vieţii lui de sforțare istorică, își au însemnătatea lor firească, dată de 
nevoia condiţiilor naturale de trai. Adaugă, împreună, după locul lor, te- 
melia, înjghebării proprii şi-a unei așezări sociale temeinice. Nu pot fi de 
aceea, de bună samă, țeluri ultime de vieață, singuratecă sau obștească, și 
nici îndreptarul unor nădejdi înflorite pentru creşterea cea adevărată, Cu 
atât mai puţin, cum au crezut în cărţile lor zănaticii, focul arzătoarei 
aşteptări a împlinirii unei chemări peste veac. Nu pot fi, însă, nici con- 
diţia blăstămată a unor piedici de sărăcie obștească și robie, oprind în 
mrejele lor truda şi vigoarea şi sănătatea neamului, destrămând, așa, un 
drum istoric şi dreptatea rodului vieţii ce o poartă. 

Neamul românesc, printr'o rătăcire politică, stă astăzi pe această 
cale din urmă, pe care de-un veac şi mai bine alte neamuri străine, pe 
drumuri de patimă, i-au pregătit-o voit, Acestea stăpânese tot ce e aspi- 
raţie sănătoasă şi dreptate istorică în vieața noastră, 

Cauţi în jur şi vezi cum truda unui neam întreg se iroseşte şi cum 
produsul muncii cade în mâini de ocară, sub greul formelor de stat cari 
ne macină vieața fără înălţime. De aceea vieaţa noastră economică e în 
plină dușmănie cu fondul etnic şi cu legile oricărei așezări organice. De 
aceea nu e mulţumire și nu e bucurie în ţară; de aceea un neam își plânge 
vieaţa că a supus-o boalele și lipsa; de aceea se sbate mut sub amărăciu- 
nea zilelor negre. Cum zicea poenarul din ținutul Branului: «nu mai 
putem trăi, domnule. Muncim toată ziua şi tot n'avem ce mânca. Beţivi 

u suntem, stricați nu. Ne muncim pământul şi ne creştem copii. Dar ne 
“supun lipsurile, Vine darea şi ne ia şi din ce n'avem», 3 


E jol) SRR LA LL A 


Iată. Sa spus în teorii, cu pretenţii ştiinţifice, că vieaţa 
românească din ultimul veac este ea însăşi creatoarea staţ Economică 
burghez și temelia de încercare a civilizaţiei noastre apiiie ului nostru 
reşte, sia ocolit să se spună, totodată, şi fața cealaltă a ară Dar, fi. 
cat de mult ascund formele vieața, cât de mult statul nou şi Saal anume; 
care e vorba, cu vieaţa economică ce o au la temelie, Spui Civilizaţia de 
sufletul neamului şi cum, sub greutăţile nemăsurate ce le pu taia toate, 
nădejde, avânt curat, dragoste de faptă se pierd în van Tocu n cale, orice 
răspunzând tuturor teoriilor, cred că desvoltarea faptelor, ta. de aceea, 
lămurește, cât mai bine, şi una și alta, » În acest timp, 
Să încercăm povestirea. 


SUB SEMNUL DESTRĂMĂRII, 


Vieaţa economică a ţărilor române supusă tuturor în 
î tâm 
ani până la supunerea turcească, s'a desvoltat firesc, 
data ând și sp de rosturi patriarhale, mai cu seamă după natura, 
nomii domestice, mărginită, în toate, la grija satisfacerii trebuin- 


| după acel «jus va- 
achicumy» trecut, de regimul agrar boeresc şi de vieaţa liberă, 2 bena 


producție era acela al satisfacerii nevoilor locale de trai, mărginit, prin 
» & bunurilor de consura, 


a îmbrăcăminte cu simțul măestru al 
lucrarea meșteşugarilor: estru al culoarei şi pitorescului, și deosebită 
| ] de atâtea feluri, crescută în vieaţa de frăţietate 


















nevoile noastre industriale, : 
alte țări erau întâmplătoare, unele deter. 
altele, cum erau cele cu Turcia, de 
Se trimiteau, deobiceiu, peste graniță 
lui Vlad Țepeș el însuși mare 
şi ba i nt și se aduceau 

I le îmbrăcăminte aleasă, 
i Cerealele mergeau în ultima, 
: Să hrănească, viaţa, trân- 











IOAN VEVERCA: ECONOMIA ROMANEASCA 


359 


stea, vorba de-o îndeletnicire spe- 
cântau? faaDii liberi nu se gospodăreuu 
: ui. Vi , ică . : 
în forme naturale, pentru a pet piine ap i depa 
de consum, Banul era, mai adesea, un mijloc întâmplător de la 
rile şi schimbul făcându-se în natură, Se trăia la țară, pe moșii mb, dă- 
liniştit cu niulțărmirea neprefăcută a lucrurilor i he șii, simplu, 


Desigur, nu putea fi, în toate acei 
culativă constantă. Căci atât boerii cât 
şi nu produceau sub îndemnul 


In faţa acestor rosturi locale de vieață materială, se ridică, în cre: 
ştere, la sfârşitul veacului al 18-lea, în țările apusului european, economia 
capitalistă sub scutul acumulării câștigurilor comerciale şi industriale, 
Mentalitatea care-o poartă este stăpânită de noua credință a Umanismu- 
lui și-a Renașterii, Activitatea economică vrea, tot mai mult, din colțul 
zarafilor sicilieni, adunarea, de capital și câștigul pentru câştig. 

Sombart observă, cu drept cuvânt, în studiile sale asupra genezei 
capitalismului rolul mare ce-l avură evreii în acest proces. Se pare chiar 
că, atavie, capitalismul nu putea fi decât un produs al neamului lui Iuda. 

Sub forţa capitalismului, viaţa economică își schimbă rosturile cele 
adevărate. Dintr'o sforţare omenească pusă a satisface condiţiile naturale 
de trai ale vieţii sociale se transformă, treptat, sub mâna speculei şi-a 
mentalități câştigului, în scopul şi temeiul oricăror bucurii viitoare. Pă- 
răsind norala creștină și legile aşezării organice, se pune în slujba inte- 
resului personal, a exploatării cămătăreşti, a poftei de stăpânire nemă- 
surată, 

Producţia bunurilor şi consumaţia lor devin simple pretexte pe dru- 
mul acumulării. Insemnătatea lor nu trece, în socotelile ce se fac, de va- 
loarea pur speculativă ce o pot asigura. Nu interesează nici producţia, 
nici consumaţia, nici munca, nici bunurile sociale, ci doar rentabilitatea 
afacerii şi profitul capitalului. De aceea, sub scutul interesului propriu, 
fiecare creator sau mănuitor de bunuri economice devine fără împotri- 
vire, un samsar şi-apoi, dacă mai rămâne şi altceva. | 

Banul devine inima lucrurilor. Viaţa economică însăși devine o eco- 
nomie bănească, Sub tocul intereselor bănești totul trebue să se supună, 

Vezi parcă în fiecare gest cum se ridică din fundul atâtor aşteptări 
sufletul suferinții ovreeşti să îndrume pe măsura şi cu orizonturie sale 
vosturile economice ale celorlalte neamuri. Și, desigur, nu întâmplător, ci 
ca o fatalitate a setei de stăpânire, Tocmai de aceea nu e nici o mirare 
că un evreu, Mare, a putut fi cel mai bun exeget al Capitalismului. Era 


doar, pe linia rasei sale, la el acasă... i Ru 
'0 funcție esenţială a Capitalismului este expansiunea Și câştigurile 


RÂNDUIALA 


360 


comerciale, Sub imperiul lor sâmburele caută să-și desfac coaja, 

parte lărgind aotivitatea şi mărind nevoile, de alta capitalizând iveajit 
Negoţul devine centrul preocupărilor. Sub vraja lui, înlăuuag E. 

caută stăpânirea consumatorului şi în afară stăpânirea pieţii, TU se 
Stegarii de pretutindeni sunt ei, negustorii. 


Cucerirea capitalistă a economiei româneşti era, cu aceste forţe 
joc, fatală. Intâlnirea pe teren nu putea fi prea mult amânată, , 

Inceputul datează din a doua jumătate a veacului al 18-lea, şi 
cu seamă după anul 1774, data încheerii tratatului dela Cuciue-Cainandi 

Austria şi Prusia, împinse de interesele lor politice faţă de Ru a 
dar mai ales de lupta de expansiune comercială pentru cucerirea de i 
necesare exportului industrial şi importului de materii prime, “de ta î e 
agenţi comerciali, intervenţii politice, reprezentanţi oficiali de poa si 
câștige în mână piețele neexploarate ale țărilor române, vestite prin be 
gățiile lor și lăudate de toți călătorii cari au trecut prin ele, Incă la 1771 
Austria, reuşeşte să închee cu Turcia o convenție secretă în care i se 
acordă anumite drepturi de preferință pentru raporturile comerciale cu 
1784 prin cunoscutul Sened bazat pe pacea dela Belgrad 
și Prusia reușesc să obţină împreună libertatea 
or şi-a schimbului de mărfuri, In 1791, 1795, 1818 































"a făcut ca toate articolele manufacturate 
provină din Austria și Prusia, Se aduceau, 
e de îmbrăcăminte și podoabă, țesă- 
li Lipsca și Viena, împodobind maga- 
le mai poartă numele. Nouă ni ge cum: 
reale, 
produselor „noastre, afacerile au 
mărise în câţiva, ani considerabil, 
.000 de boi, 60.000 de vaci, 50.000 
nate de sare, ceară, lână, : 
i , intrarea de bani în ţară, Boerii, 
işiși stăpâniţi. Sub influența obiceiu- 
Vieţi necunoscute, îmboldiţi și cuce- 
i vire, scoşi din vechile lor 
eni ea, traiul și obiceiu- 
u patriarhalitatea și fani- 
iceiuri galante, toalete şi 





ERNEST BERNEA: ECONOMIA LEGIONARA 36| 
câte altele, Casele bătrânești sunt schi 
tele i mbate cu nouile locui 
Imbrăcămintea, orientală cu haina strânsă, croită cetate. pazei 
Contactul cu lumea și mărfurile străine desvoltă, în toate, nevoi ne- 


valorile pentru satisfacerea exportului. Industria casnică începe să decadă 
di cu ea meștegugurile, în locul confecţiunitor și-a mărfurilor în serie, 
aduse de aiurea, Spiritul capitalist pătrunde pe de-a'ntregul și împinge 
economia principatelor în procesul circulației economice moderne, 

Ca să nu rămână în urmă, politica economică a Domnilor fanarioți 
începând cu aceea a lui Scarlat Vodă Ghica, supusă influențelor apusene, 
urmează, cu mijloace locale, acelaș proces, Se caută înfiinţarea de fabrici 
de postavuri, găitane, lumânări, hârtie, zahăr, bere, după exemplul mer. 
cantilist, 

La, începutul veacului al 19-lea și mai cu seamă după 1829, prin tra: 
tatul dela Adrianopol, prefacerea vechilor forme ia o repeziciune cu totul 
caracteristică. Libertatea navigaţiunii pe Dunăre şi cu ea libertatea schim. 
burilor atrage după sine apariția Angliei şi Franţei, cari cuceresc piețele 
noastre în dauna intereselor austriace, 

Schelele noastre devin acum neîncăpătoare pentru vasele îmbulzite, 
cari ne caută grâul ieftin şi vitele frumoase. In ele, negustorii închee afa- 
cerile lor şi descarcă mărfurile aduse pentru schimb, Din pământ par răsă. 
rite case noui, prăvălii, dughene, o viaţă întreagă de activitate şi afaceri 
de schimb. 

Ispitiţi tot mai mult de viaţa nouă, de obiceiurile și formele de clvi- 
lizaţie apusană, mulţi din boerii noştri iau drumul străinătăţii sau al Ca 
pitalei, lăsând, fără grijă, cu arendă moşiile ce le aveau. Acestea ajung, 
de cele mai multe ori, pe mâna speculanţilor, mai adesea ci însăși răzăși 
frugali, ruinând prin socoteli false și acte măsluite pe proprietar. Cu banii 
câștigați îşi cumupără pământ propriu şi prin alte hoţii, prin încălcări de 
moşii şi procese cu vecinii caută să-şi rotunjească stăpânirea, In chipul 

acesta proprietatea mică începe să se fărămiţeze făcând loc proprietăţii 
mari, boerii se ruinează, răzeşii ajung proletari, cămătarii se îmbogăţese 
şi ciocoii cei noui înlesnese prefacerea vechilor stări. 


SUB STĂPÂNIREA CÂĂȘŞTIGURILOR. 


Intrată pe drumul circulaţiei capitaliste, viața economică a ţărilor 
române devine o anexă a economiei de schimb din Apusul Europei, Işi 


pierde, cu totul, caracterul patriarhal, familiar, ce-l avea mai înainte, pre 


1 4 
362 RANDU ALA 


făcându-se dintr'o economie de consum într'o economie monetară, Dorin 
de câştig şi acumulare devine centrul activităţii, Boerii devin ci însişi ţa 
treprinzători capitalişti, 

Ca să mărească producţia, pe măsura risipei de sus şi-a nevoilor 
'satiefăcule, jos, ţăranii sunt tot mai apăsaţi, puși de proprietari să sco i 
fără margini, din pământul trudei lor valorile de schimb, Zilele de boe i A 
și clacă se înmulțesc necontenit, cele pentru folosința proprie scad Ep 
cia creşte şi cu ea treptat întunerecul mut al satelor fără libertate, ied 

: Tnevezători în debușeuri şi împinși de ispita câștigurilor mari, pr 
fac împrumuturi pentru noui investiţii, Terenurile tialopiie i 
pun în lucru; se însămânţează şi se fac dinainte contracte de vânzare e 


„ Pormele economice şi instituţiile economice trebuitoa, i 
: i : ; hr “ N re unei aseme- 
a _Moneta, sufletul nou al întregei activități, chemată să consolideze 
le de imb, nu are o formă precisă, bine determinată ca, va- 
încă raulțimea monetelor străine cu valoare de achiziţie 
e legală. Se face, din această cauză, o adevărată spe- 

“toată încetineala şi piedica transacțiilor, 

u este înglobat şi reglementat în instituţii 
i, cu toţii evrei, să-şi însușiască nemilos, 


ieftin nu avem nicăirii, iar căi ferate 
vreme, 


în. 















armeni, greci, porniţi să în- 
consumatorilor, 

uniforme nu se întâlnesc, 

 trebuinţelor întârzie, dea- 


are de rosturi, care în: 
pi haos. 


atât mai puţin o pros- 
ii o bază sănătoasă de 





IOAN VEVERCA: ECONOMIA ROMÂNEASCA 
363 
Meptegugarii dispar fără ă 
egu urme, După ei nu mai rămâ 
scris pe tăblițe în străzile unde-au lucrat Pe eta 
- Cârciumele pătrund la sate tor mai numeroa, 
sărăcia devine grea, viaţa omului scurtă, 


ât numele 


se, hrana se impuţinează, 


SUB PASUL SOCOTELILOR 


Ce era de făcut? 

„Inainte ni ge înfățișau două drumuri: a) intervenţia directă a Sta- 
tului şi b) intervenţia părților interesate. Unul iavora din nevoia ajuto- 
rării legale şi-a susţinerii pi apărării intereselor obștești, iar altul din 
grija pentru socotelile de grup sau chiar personale, 

Statul lăsase până aci, în bună parte, mână liberă desvoitării vieţii 
economice, Orientat pe linia burgheză, adoptă, în toate, consecinţele po- 
litice ale doctrinei liberale, lăsând să domnească atât în raporturile de 
producţie, cât şi în acelea de schimb, circulație sau distribuţie, libertate 
deplină. Nu se credea în drept să se amustece cu măsuri de apărare sau 
încurajare nici înlăuntru, nici în afară. 

Se punea, de fapt, pe linia interesslor Capitalismului instaurat, 

In cea de-a doua jumătate a veacului al 19-lea, în faţa haosului eco- 
nomic care continua sub acelaș stâlp de libertate, înțelege că trebue să-și 
schimbe atitudinea rezervată, intervenind direct, cu măsuri și soluţii de 
politică economică generală, pentru a apăra şi ușura îndrumarea intere- 
gelor naţionale. Potrivit acestui scop, cu pretenţiile organizării sale în- 
săi, găseşte mijlocul politicei vamale protecţioniste în raporturile de 
schimb cu celelalte țări, iar înlăuntru, pentru înființarea aparatului tre- 
buitor unei economii de schimb şi-a unei industrii locale, mijlocul împru- 
muturilor publice, a concesiunilor şi-a întreprinderilor cointeresate, 

Cu asemenea mijloase se întemeiază, pe rând, instituţii de credit, 
unele specializate ca acelea de credit funciar, drumuri de comunicaţie și 
cu deosebire drumuri de fier, şi se începe punerea în exploatare a bogă- 
ţiilor naţionale şi-a întreprinderilor noui, 

Politica de partid reuşeşte, însă, să transforme drepturile statului în 
drepturi cu totul personale, folosindu-le pentru susținerea unei burghezii 


formale, De-o parte organizează prin buget o armată de slujbași, nemă- 
terea de contribuţie a locuitorilor, 


gurat mai mare decât nevoile reale şi pu o 
şi de alta, creiază sistemul întreprinderilor și instituţiilor economice de 


partid alimentate din acelaş buget. Partidul se subatitue pur şi Biraplu 


națiunii şi stăpân pe drepturile ei caută să-şi asigure în doaul legilor pu- 
tinţa de a lucra pentru câştiguri personale. 


364 RÂNDUIALA 

Vechea alcătuire socială se destramă cu totul şi face loc unei bur. 

ghezii formale, creată de sus, suprapusă cu cea străină pe munca săi 

lonală, 

ţ Țăranii rămân, de astă dată, singurii factori productivi ai ţării, Cu 
valoarea muncii lor, ei trebue să acopere și nevoile de oraș a claselor stă 

a p. ă 

pânitoare şi pretenţiile statului și setea de îmbogăţire a samsarilor şi-a 

străinilor, 

In chipul acesta, din temeiuri economice şi cu măsuri politice, lumea, 
românească se desparte tot mai vădit în două; satele cu viaţa lor umilă 
şi cu nevoile strânse la puterea suferinţii și-a drepturilor încălcate şi sta- 

a pi cu amestecul burghez și civilizaţia evreo-bizantină apărată 
curaja! zi 
„ Veacul următor continuă, în forme diferite, această cale, adâncind 
pe măsura anilor conflictul cel mare, După război, cu părţile românești 
e trupului principatelor şi cu deslegarea problemei stăpânirii de pă- 
mânt a țăranilor, drumurile şi-au schimbat, desigur, înfăţişarea, fără să 
fi intervenit însă — schimbare de direcţie, Cu govăiri, s'au căutat uneori 
ri de apărare sau mijloace de încurajare, fără urmări însemnate, 
> Pepe otite E APERE 
Sa ROBIE ECONOMICĂ 























“asemenea trecut, ne găsim astăzi 
noastre economice. De-o parte, lumea 
ei locale, şi, de alta, procesul de cir- 

sale burgheze și formele de civi- 
rijinim pe linia unei politici 
pe instituţii nepotrivite nevoi- 
tă împotrivire a procesului de 
apitalismului ca formă a exploa- 
chimb; şi colonie, acoperită 
iale, exportatoare de pro- 
materii prime. Sun- 
şi-a exploatării muncii 





IOAN VEVERCA: ECONOMIA ROMÂNEASCA 365 


Ă monopolului industrial al țărilor 
ărfurile importate prețuri cari în. 


In schimbul internațional, datorită 
capitaliste, plătim străinătăţii pentru m 
trec de cinci până la zece ori valoarea lor ică si trimi 
gele noastre, materii prime şi produse manti pa a polo 
a cinci până la zece țărani români plătește, fără rușine rin ar a 
crător străin, ca să-i asigure aceatuia un standard de vieaţă ridicat, at 
industriei un debușeu sigur de desfacere, i 

Imprurauturile de stat ne-apasă, sub greul celor nu mai puţin de 100 
de miliarde, să trimitem în fiecare an marei finanţe capitaliste, cu deose- 
bire ovreească, cuponul rușinos al celui sfert întreg din bugetul chiver- 
niselii noastre gospodărești. Munca atâtor milioane de țărani trece şi aici 
în dări apăsătoare, sub biciul perceptorului sau al echipei de execuţie, să 
acopere viața de paradă a orașelor şi pretenţiile unui stat burghez. 

Dobânzile și profiturile întreprinderilor industriale, cresc, din capi- 
valurile străine ce le au, în miliarde, şi își fac drum peste graniţă să în- 
destuleze din rodul bogăției noastre şi cu munca noastră viața de odihnă 
nepăsătoare a deţinătorilor de cupoane sau, mai ştiu eu, capriciul svăpăiat 
în săli de ruletă al domnişorilor, Pădurile noastre, petrolul, cărbunii, mi- 
nereurile, carierele, industria lemenului, a hârtiei, metalurgiei, alimentară, 
textilă, chimică, electrotechnică, stau să îndestuleze sub protecția tarife- 
lor vamale şi-a preţurilor cartelate, pofta de aur şi pofta de stăpânire a 
altora la noi acasă. Capitalul acesta hrăpăreţ nu ştie să cruţe nimic şi 
nu mileşte isvoarele pe cari le închide şi nu le va mai păstra pământul 
nostru. 

Mijlocitorii la oraș, evrei şi străini, acoperă piața cu prețuri de 
speculă, ajutaţi de o neruşinată extravaganţă şi de pretenţiile unei vieţi 
formale. Vând produsele muncii ţărăneşti cu preţuri înzecite la ora, 
scumpind traiul şi adâncind lipsa într'o țară înzestrată și muncitoare, 
Coboriţi în lumea, satelor, fără pieţe organizate, iau cu prețuri de nimica 
produsele muncii țărănești şi desfac pe preţuri mari mărfurile industriale, 

De aceea în fața unor bogății naturale râvnite de toţi, țara noastră 
Bărăceşte pe zi ce trece; de aceea nimeni nu ajunge a se chivernisi după 
o socoteală dreaptă și nu poate trăi după munca ce o aduce. De aceea ne 
sbatem și suferim — ne mănâncă rugina şi sărăcia. 


BĂTĂLIA DESROBIRII. 


„Ce să facem? 
Sub pedeapsa istoriei un neam îşi cere dreptul la viață. Dreptul li 
a. fi stăpân la el acasă; dea folosi rodul muncii sale. Dreptul de a 


366 BAND UL AL A 


pune, peste socoteli mărunte și ruşinoase aranjamente, 
tară a unei viei sociale demne, mulțumite, omenești, 
Nu mai e vreme de pertractări. Nu mai e vreme de confruntări 
trinare în fața unei sărăcii tot mai grele. E vremea de Iuptă aa 
bătălie, de îndârjită voință de cucerire, de ieşire neşovăito 


de condiţia elemen. 


hotărită, de 
are în fața 



















“condiţiile terenului, se cere dată pe două 
„gel det planuri: 
pentru cucerirea poziţiilor pierdute, cu noi marit 
“rele, Căci, pe-linia neamului, o biruinţă fără cea. 


nu înseamnă câştig ci doar schimbara de 


dată înlăuntru şi în afară, după cum suntem 
, de schimbul internațional, de dobân- 
capitalurilor învestite sau de bancherii 
a noi, 
primul! rând de-o luptă pe plan politie, 
nică care să ne scape de condiţiile de slu- 


politică, strâns protecţionistă, 
„Procesului de industrializare, ni 
lui industrial şi, de alta, restrân- 
i produse agricole, Se cer eliminate 
„de a fi produse în ţară, re- 
„cu materiile noastre prime 
iii, Ne fiind vorba la 
i pe materii prime im- 





IOAN VEVERCA: ECONOMIA ROMÂNEASCA 


367 
cu luxul ruinător pi cu pretenţiile cari i ânşi î 
Aa ţ ari ne ţin strânși în forme de ne- 
Nu e plină de tâlc pentru asemeni iceiuri 
i , ea obic â i 
triei locale, întrebuințând în desfacere A te role a 


denumiri străine pent; 
ei? Nu e asta cea mai întreagă dovadă i „apelul ai: a 
PR un g vadă a unui neam care fuge de 


Datoriile statului faţă de area finanță pot fi 
hotărîre politică, lichidate întrun fel sau altul prin 
cuponului și reducerea la un sfert a valorilor, "Căci 
până acum, cu foloasele dobândite de pe urma lor, î 
fi socotit amortizat, acoperind cu bani din muncă pretenţiile rentiere a 
unor capitalişti străini, Neamul întreg 


pita 3 nu poate fi ţinut încopciat şi nu 
poate fi făcut răspunzător de actele politice ale unor oameni fără răs- 
pundere; și viitorul nu poate fi lăsat sub moştenirea de robie a unor 
iscălituri. 


fără rezervă, prin 
refuzul de plată al 
cu dobânzile plătite 
ntreg capitalul poate 


Dobânzile şi profiturile capitalurilor străine, investite în intreprin- 
derile industriale, scoase cu munca noastră și cu bogăţiile țării, se cer 
reintoarse pe căi naturale isvoarelor, In două moduri: prin impozite asu- 
pra valorii lor şi prin oprirea oricărui drept de a ieși peste graniţă. 
Nimeni nu ne poate opri de a folosi cum credem că e bine rodul muncii 
şi averii noastre. 


Inlăuntrul țării, față cu robia apăsătoare a mijlocitorilor şi a inte 
reselor de grup coalizate avem de luptat în acelaş chip cu ajutorul măsu- 
rilor legale. 

Mai întâi e vorba de alungarea străinilor din procesul de schimb 
al economiei noastre şi mai ales al samsarilor și negustorilor străini, 
evrei, exploatatorii pe toate căile a orașelor şi satelor româneşti. De-o 
parte, prin ocuparea de către Români a locurilor lor şi de alta, prin 
măsuri restrictive şi impozite grele, de față cu fixarea de prețuri maxi- 
male la desfacerea produselor industriale și agricole și de preţuri mini- 
male la cumpărarea produselor țărănești. Comerţul de beuturi la sate şi 
cel de trafic, cu restaurante şi localuri de noapte la orașe să fie cu totul 
interzis evreilor, Deasemeni comerțul de bursă și de bancă, 

Intreprinderile economice nu pot fi lăsate pe mâna conducerii 
străine, iar munca autohtonă brutal nesocotită în folosul lucrătorilor 
străini. Statul, prin legi, trebue să oblige toate întreprinderile a dea 
o conducere românească. Să nu se îngădue, însă, nici AAA, a 
trială şi nioi concesionarea avuțiilor naționale. Să se lichideze toate leg; 


Li 


























A RANDUIALA 


er RR i toate avantajele oneroase. Statul e Chemat să 
_ turile de ti il e aetor, să naţionalizeze întreprinderile de A 
„vină el rul de apărare și să răscumpere drepturile concedate, i 
res soda ca românească în întreprinderi să fie preferată în 
Sa ncii străini e, Atâta vreme cât vor fi muncitori români să nu tie îngă. 
; olt nici unui străin a fi folosit în întreprinderi. Străinii Să aibă numaj 
ni: i îndreptăţire la lucru când braţele româneşti nu ajung nevoilor Pro- 
duotive, De aceea se va face legal o distincţie netă între muntitorii ro. 
i: străini cetățeni români, și străini cu pașaport, fixându-le dreptul 

de a fi angajaţi în această ordine, 

conflictul dintre muncă şi capital Şi pentru a nu 
dușmănie pe unii faţă de ceilalţi, statul trebue 
lor rentabilitatea socială a întreprinderii, 
ună interesele producţiei și ale muncii, 
va trebui să înţeleagă că interesele unora 
ele obşteşti ae vieţii naţionale. Dar nu 
eagă şi aceea că nu poate fi nicicând 
„şi că numai atunci când țara se 
utea fi prosperitate şi pentru cei 





Orice condiții 


| 
ganizată social prin coopera» 


onsum, încurajându-se renașterea 
or locale, Meşteșugurile și viaţa 
gească la oraş formele ţărăneşti 
serie şi lipsa de trăinicie și 


a omului, o luptă îm- 
cere lupta împotriva me» 
ta câştigului nemuncit 





IOAN VEVERCA: ECONOMIA ROMÂNEASCA 369 


plecată din străfunduri, 
gei desrobiri naţionale, 
ul, în faţa conștiinței chemării lui, 


tate cerească, Aatăzi, sub vântul măririi acesteia, 
ge desface cu puterea voinţii, firesc, lupta, între 
Peste teorii, legi şi fapte politice neam: 
merge înainte, 

In viaţa economică la fel, Ce se petrece cu bătălia economică legio- 
nară, cu noua școală de omenie și dragoste de meserie, nu este nimic 
altceva decât tocmai isbucnirea, istorică a neamului, care singură, peste 
orice, își caută, deslegarea, dreptăţii şi așezarea terneinică a vieţii, 

Stăm în inima acestei lupte, 


Mâine, prin biruinţă, vitorul va acoperi rușinea de azi a robiei și 
nedreptăţii. 


ION VEVERCA 








i VEAoRAv 


„Adânc, eute urăsc, spirit corupt 
= Sa Ce veacul înăbuși cu viclenie. 

iii | 1 vrere grea de rău, cu lăcomie, 
at lumilor or cu sete-ai supt 
războaie, jale şi ruină 









ION SAMARINEANU:; VEAC RAU 


Robit de neștiință și nevoi, 

Lovit de blestemate valuri 

Ce-au sfărâmat a vieţii maluri, 
Păgâne-au năvălit stăpânitoare 
Flămânde hoarde noui, năvălitoare, 


Ce-ai vrea ca să-ți hrănească sufletul 

Să-ţi potolească jalea, strigătul” 

Când totu-i prefăcut în pulbere 

Căzând pe faţa vremii tulbure? 

Ce drum alegi din câte îţi arată gândul, 
Ursită înainte-ți deslegându-l? 

Făţarnie ești privit, nu-s ochi ca să te vadă, 
Cu gând de jaf ţinut eşti ca o pradă. 


Ce dor să lași ca'n lume să te poarte 
Când toate dorurile azi sunt foarte? 
Cu ce credinţă cugetul să "mpături, 

Ce inimă de inimă s'alături? 

Să birui besna care te 'nspăimântă, 

Să uiţi ndliniştea ce te frământă? 

Ce frate să-ţi găseşti, încrezător și iute, 
In vremuri de cumpănă ca să te ajute, 
S'arunci din cale-ţii lespezi reci, 

Și stânci cei fac cu neputinţă creșterea, 
Strivină, apropinidu-ţi trecerea? 


E îneruntată vremea vânturi cobitor! 
Im veacul nostru-i diavolul biruitor. 
Peste cetăţi, pe munţi, pe ţara verde 
1 stăpâneşte lumea, -el o pierde, 
Năimind-o ?n sângele amurgului. 
Făcând'o roabă elurilor ui. 


371 














& RÂNDUIALA 


EI este mâna cea ucigătoare; 

EI e puterea lucrătoare 

Ce plămădeşte răul, încălzeşte şarpele 
Şi suge rodul holdei, seacă apele, 
Umplând popoarele de jale şi urât, 
Cum se ridică înger bun e doborât. 


Sărmane om, sărmane neam al meu 
"Te culcă viforul, te scoală drumul greu, 
„Nu-i crezământ, nu-i sfat mântuitor, 

„Ia strălucirea amăgitoare a unui nor, 


ION SAMARINEANU: VEAC RAU 


Ca, munţi de vrere, crunt s'au înălţat, 

Domni mândri, ce-au luptat şi-au fugii 
Pentru credința crucii 'ntâia oară, 

Purtaţi de grija pentru Neam și "Țară, 

Iar mai târziu (de biruinţi) pe-o nouă cale, 
In gândul mare al întregirii Tale 
'Te-ai strâns în cea mai mândră încordare. 

A fost un gând, o vrere și mai mare, 

Şi o jertfă mândră cum e Soarele, 

Ce 'n măreție a uimit popoarele, 


Pământu-i încă ud şi răscolit, 

N'a prins să se ridice fumwn Asfinţit, 
Nici vuetul de lupte ca să piară, 

Nici gemăt de eroi trăgând să moară, 
Pământ şi sânge-i nroasnăt pe morminte, 
Ce în adânc ascund vechi oseminte, 
Ecoul cornului de luptă n'a 'meetat, 
Nici ochii mamelor nu s'au uscat, 
Tar rănile primite "n bătălii, 

De legendare vremi. sunt încă vi, 

O neam ce-ai întrecut istoria! 

Poeţii tăi în cântece fierbinți, 

N'au început să-ţi cânte gloria, 
Atâtor fapte mari și biruinţi, 

ŞI iată acum, din culmi de măreție, 

"Te văd căzut în noua ta robie, 

Secat de orice-avânt, de orice zel, 

In lanţul vrăjilor lui Izrael, 

Vândut pentru plăceri și-arginţi 

De cel care-au uitat de fraţi şi de părinţi. 
Mâini trădătoare şi dușmane mâini, 
S'au pus în slujba noilor stăpâni, 


Lucrând în umbră taina morţii 'Tale, 


Minţinău-te cu sgomot mult de vorbe goale. 


373 




































RANDUIALA 


Te-înfrânge iar în umilinţi adânci, 
Sub cnutul ticăloaselor porunci 
De capi înstrăinaţi şi trădători, 


Ce te-u orbit toți unul câte unul, 
Cu greu ca să mai vezi iar drumul 
Adevăraţilor tăi sfinţi martiri, 

Te strângi de dor de false fericiri. 


SAMARINEANU 


MIŞCAREA LEGIONARA ȘI MINORITAȚILE 


Q problemă care se conturează şi stărui i ial ; 
legionare este; incontestabil, problema e amo gi IN ua Jup 
majoritară românească sdrobitoare (72%) dar bogată 1a săi dai 
multe, cu structuri spirituale şi tradiţii deosebite între ele, deosebite şi d 
sufletul şi de tradiţia poporului românesc, nu poate neglija problema fracţiu- 
nilor naţionale minoritare conlocuitoare, 

Şi nici statul legionar de mâine nu va putea trece peste ea fără să nu 
şi-o pună şi fără să nu-i dea o soluție cât mai justă, mulțumitoare pentru am- 
bele părţi: atât pentru Români, încărcaţi cu povara răspunderii morale şi isto- 
rice pentru destinele statului căruia îi fixează structura şi-i dau numele, cât 
şi pentru minoritățile sortite să trăiască între graniţele statului legionar alături 
de o naţiune renăscută întrun nou crez, de muncă, cinste și eroism, care îşi 
va afirma cu tărie voința de a trăi după destinul ei, independent de amestecul 
străinătăţii. 

Acest lucru a fost limpede, şi la timp, prins de Căpitan şi de statul său 
major, între cari martirul mișcării, lon 1. Moţa. Ei, în diferite prilejuri, fie 
răspunzând. nedumeririlor celor de bună credinţă, fie atacurilor vrăjmaşe (pe 
această temă), au fixat poziţia Legiunii în această problemă. 

. Fireşte, nu se pot determina de pe acum lucruri de amănunt, dela caz 
la caz în deslegarea problemelor minoritare ce se vor ivi 
de mâine. Sunt probleme pe € 
jurărilor şi realităților impuse de ea pe scena istoriei la un moment dat. Şi noi, 
oamenii, înzestrați cu capacităţi intelectiuale restrânse şi, ca atare, cu puteri 


de previziune limitate, nu le putem prevedea de pe acum; deci, nu putem 
indica acum nici soluţiile. Ci, ele se vor rezolva cu toată seriozitatea și justețea 
ce o reclamă atunci când se vor produce şi se vor pune. În mare însă, ca 


principil: atitudinea legionară faţă de problema minoritară din România, se 
poate desbate și fixa, Căci, realităţile de temei, statornice în timp, pe care se 
sprijină raportul dintre Români şi minoritari între fruntariile statului român 
„se pot desluşi şi formula. Şi: ele- singure, realităţile, călăuzesc sigur Pe omul 
de stat, oferindu-i posibilitatea soluţiilor juste, — acceptate de toată lumea 
“ea evidente. * - ! îmidat : gi 

„ Pe-atari temeiuri a pus problema Căpitanul când a statornicit, pentru 
- prima oară, poziţia Legiunii în chestiunea minoritară. : 





: aie RANDUIALA 
A. 376 


imeni în noi — scrie Căpitanul — nişte asu 
„0 bt e de jidani din ură religioasă. Crit. 
ii zăhila un stat poate lua măsuri restrictive în contra unei min 
Si fi nici aversiunea de rasă, nici ura religioasă. Principiul călă 
fie: pericolul pe care o minoritate îl poate prezenta pentr! 
desvoltare a naţiunii dominante“. Şi, consecvent acestui Principiu, atacă Dos 
blema din plin, pentru noi Românii. La noi în ţară, avem „două categorii de 
minoritari : jidani şi creştini. Jidanii prezintă un mare pericol Pentru neam și 
ă: 

E a) prin marele număr; 

b) prin massarea compactă în oraşeş unde ocu 
comerțul și industria, având o tendință fermă de a 
nile de conducere ale Statului român ; 

ş) prin imposibilitatea asimilării ; 

d) prin exploatarea nemiloasă a populaţiei româneşti băştinaşe, nimicită 
pretutindeni pe unde nenorocul a condamnat-o să vie în atingere cu Populaţia 
jidovească ; 


Pritori ai altor 
eriul în vip 
orităţi, nu poate 
uzitor trebue să 
u viața şi libera 


tutea 


îs 


pă numai pătura mijlocie, 
pune stăpânire pe funcţiu- 


ă viața morală a ță ii; 
f) prin tendința crescândă de imigrare şi cucerire; zi 


scrie şi a încerca să creeze op 
Şi artă românească, în numele “Poporului român, 


monstruos dar şi împotriva natu ii”, Aceast i ii 
pes e ri a PRI ri ceasta relativ la dușmanii 


E “In priv a minoritarilor reştini, E) , Fi - 
a le îi pere " iesea legionară are în vedere ur- 
ele 1 ; t e națiunea de baştină nu poate fi socotită 
ci ca un pericol pentru statul român ; 
în România urmează să se bucure de 
re vor da dovadă față de statul 


: opune, casă la noi, în 
, Vor fi striviţi. | nii care se vor 









E 





cu condiția de a nu prejudicia 
| tine ale vieţii”. A: 


și a 








ION C. NONEA: MIȘCAREA LEGIONARA ȘI MINORITAȚILE 377 


destin. Toate celelalte probleme, de orice natură ar fi ele, 
fiinţa acestei idei centrale, primindu-și rezolvarea în funcţie 
ajută sau împiedică, înalţă sau coboară demnitatea românească în faţa istoriei 
lumii ; ca atare şi problema minoritară. "Toate sforțările legionare se centrează 
în jurul acestei idei; toate jertfele legionare se fac pentru înfăptuirea ei. Se 
fac pentru o renaștere românească în cinste și demnitate ; deci, pentru sporirea 
prestigiului neamului românesc, Şi, pentru a duce la bun sfârșit o atare sarcină, 
legionarii sunt hotăriţi să nu dea un pas înapoi, nici să se abată de pe drumul 
ales, confirmat la tot pasul de probe incontestabile ca fiind cel bun. De aceea 
hu Pot admite falsificarea sufletului românesc printro presă care nu este 
românească în gând, simţire și conduită, nu pot trece nepăsători pe lângă per- 
vertirea simţirii sănătoase românești prin publicaţii murdare, nici pe lângă 
îndobitocirea minţii și măcinarea sănătăţii fizice prin alcool jidovesc al țăra- 
nului român ; cum nu pot asista, iarăși, cu braţele încrucișate, la acapararea 
artelor de viaţă românească: comerţul, industria şi finanţele, de un neam i 
nu are nimic cu glia şi sufletul soemnese dă a cărui Aiojgue Că a ine 
i i ieţii ti. Dârz, hotărît şi cu sufletu e j 
î cldă pri și es Page nai la luptă țara, ţara cea sănătoasă în gând 
E e dea i lui. Luptă cu desnădejde pentru 
i simţire românească, pentru mântuirea neamului. Luptă cu d e 
elit poziţiilor pierdute și pentru alungarea cotropitorilor. E de mirare, 
Ea clei i i tul legionar a ţinut pe jidovi la stâlpul infamiei, 
în aceste împrejurări, că tineret leg zi el o mi lar en ea 
i di anii cei mari ai neamului ? io „nu, ă : 
Aeelărăuiliei e i i iul lor, dacă ar avea vreunul, 
i ntru credința lor sau patrimoniul lor, A 
poartă atubelin pe i lui românesc, pregătindu-i 
i li trucă atentează la viața neamu =, pregă i 
Elda pi ap î tiut : Legiunea nu poartă războiul pieziş, prin 
pa i Îl aa ob alu RE ta Legiunii este un războiu loial, chiar 
lovituri nedemne, care înjosesc. Războiul Legiun rate ap  p1 
i i că d rul e mişel. Acest fapt nu va fi e rd 
SL Bbiaul pad: advezea i ii, luptând în cadrul legii, dup 
cu jidovimea. Legiunea va duce războiul legii, : up piete 3. 
sole umane. Ce dovezi mai lesne se pot lei sea eee tag ao 
Legiunea nu s'a dedat spargerilor şi man ăvălii, nici n'a spart geamuri 
impotriva jidanilor ; n'a distrus sinagoge A eri rii Di ci 
Biopantia dle Wăgha fa. pn AA) ri îptui d, Batalionul comerțului românesc 
âştige poziţiile pierdute de Romani, făptuind. PD pt nuca erele 
a inceput Teri Să Pee Căpitanul şi-a dat seama de un 
ece A 
ude; în comerț. De ce? Deoare anda pe 
eat: manele de arad și ante an stele d m re lee, 
a, 
Siagura sala, 5070 pă. ea Să dopia: va produce mult. Este calea care va 
judecat după roa | 
i i i i i ile stau astfel, 
aa certi creştini, Ungurii şi Anii în special, lucrăr 
iti i este alta, 
Habirucă şi poziția io dă de Rogiuit ara ti, şi-au crescut istoria şi tradiţia 
Stabiliţi de veacuri pe plaiurile româneşti, pu Cettgul i ACE nt te 
ind cu Românii. Și deseori viaţa lor ri doi 
de viaţă conlocuind cu Ro DA A ls Matl NL BRD RAU 
MNApAARA, istaca lor ăn 2 erai a avut o soartă Am ăn 
» Baruri 18: i i, în trecut, erau la 
istoria poporului român « e a E picta 
indiferent de tă palate El AU Sasu şi Seculi, înzestrați cu privilegii 
de oprimaţi de st or, . 


își subordonează 
de ea, după cum 


RÂNDUIALA 


378 


speciale de principii Ardealului și regii Ungariei, deseori au fost ; 

d i pai ea răpirea drepturilor obținute, Și cronica acelor vremi soi PIAN, 
pe fiecare filă de luptele duse de către Sași şi Secui împotriva celor ce v, ete 
să-i despoaie de drepturi, iar în aceste lupte de salvare a prestigiului şi roiau 
legiilor lor erau, aproape întotdeauna, ajutaţi de voevozii români din Mu Li 
şi Moldova. Secuii mai ales, găseau totdeauna sprijin la voevozii romă reia 
care erau mai legaţi decât de principii Ardealului, Iar în lupta dusă de ie "de 
români cu valul cotropitor al semilunei sa amestecat deopotrivă sân Sia 
bete cu a aspleră, i, apărarea creștinătății. gele; ro- 

upă filele cronicelor, prin urmare, Români, Secui, iobagi 

Saşii, au trăit împreună pe aceste plaiuri și şi-au dus greul 3 Supă jeleuri şi 
vreme. Evident, pe poziţii deosebite şi după spiritul unor tradiții distin multă 
nu atât de distincte încât apropierile să fie total îngrădite și circuitul i e dar 
dintre ele complect oprit: tradițiile populațiilor conlocuitoare s'au iati Viață 
intre ele şi sângele încă s'a amestecat, mai mult sau mai puţin, dar s'a am ME 

Fireşte, au existat frecări şi opresiuni. Aceste frecări şi rel e 
crescut mai ales în ultimul timp, când ideea de naţionalitate şi-a i aa 
pe primul plan al vieţii popoarelor, Atunci deosebirile s'au a le ființa 
siunea stăpăntorilor sa potențat şi ea, susținută de zelul păstrării poale, 


cucerite, serios ameni  naţ i 
ii oR nțate de naţiunile redeșteptate la conştiinţa fiinţei și 













vrednic de reținut din toat 

aţionalizare făcute de streinii iar ră 

e: lu a ir ai ir ll i n'au căutat 

| ACE ască, nici să corupă sufletul oamenilor. 

| de ce e pa ici ba au pnee mijloace talmudice, Se piei 
ele familiare jidauil, 'jă, promisiuni, etc. Dar nu întrebuinţau 






aportul de forțe a îmbrăcat 
lui, pe pământul lui, aceste 
i cari, prin umilințele și sufe- 
urilor. Ar fi nedrept totuşi, 
irilor se schimbă, să se aibă 
considerare nimic din acele 

după indicaţiile lor, posi- 
Egloidtimut îşi dă 


ile "pol 

























1ON C. NONEA: MIȘCAREA LEGIONARĂ ȘI MINORITAȚILE 379 


Pătrunsă de aceste idei, mişcarea legionară, atunci când va avea în mână 
destinele statului român. nu va putea utiliza forţa pentru a desnaţionaliza mi- 
norităţile etnice și pentru a le încorpora astfel în massa românească. Aceasta 
nu ar corespunde loialității şi demnităţii legionare. Va trebui să lucreze, totuși, 
Legiunea pentru apropierea minorităţilor etnice de sufletul românesc. Conlo- 
cuind cu noi, bucurându-se de drepturi şi având obligaţii faţă de statul român, 
acţiunile lor ne privesc de aproape. Şi am vrea ca munca lor să fie real utilă, 
şi cât mai rodnică, statului care îi găzdueşte şi le oferă din belșug traiul. 

Activitatea lor, oricât am dori-o noi, nu va fi însă cu adevărat rodnică 
pentru viaţa românească atâta timp cât minoritarii creştini nu vor [i pătrunşi 
de necesitatea conlucrării sincere cu Românii pentru înălţarea și sporirea presti- 
giului statului român, care este şi al lor, punând suflet în această conlucrare, 
Atâta timp cât ei, văzându-şi exclusiv de interesele lor, se vor mulțumii să stea 
în rezervă, de multe ori pejorativ apreciabilă, faţă de viața românească, refuzând 
deseori contactul cu Românii şi permiţându-şi atitudini arogante şi dispreţui- 
toare față de statul care-i găzduieşte şi-i hrăneşte. o apropiere şi conlucrare 
rodnică nu are sorți să se înfăptuiască, 

E necesară o schimbare de atitudine în sufletul minoritarilor, dirijată 
de sincera dorință a colaborării cu Românii. Care, odată operată în suflete, va 
duce la recunoaşterea drepturilor noastre de stăpâni pe destinele acestei ţări, 
cu toate consecinţele ce incumbă aceste drepturi, şi fixarea adevăratei poziţii 
a lor în angrenajul statului român. 

Pentru aceasta însă, pentru ca să se ajungă la o asemenea răsturnare, fa- 
vorabilă nouă, în mentalitatea minoritarilor, Românii, şi în special conducătorii 
vieţii româneşti, trebue să dea dovadă de mult tact şi simţ de dreptate în 
raporturile cu minoritarii. Trebue să dea dovadă de acel simţ de echitate care 
cinsteşte pe acei care îl au. Şi Legiunea, prin şeful ei, când şi-a fixat poziţia 
față de minoritari, a lăsat să se înţeleagă simţul de dreptate ce o animă. 

E necesară intervenţia încă a unui alt fapt, pe lângă tact şi simţ de 
dreptate, Şi acest lucru e necesar să vină din partea noastră a Românilor. 

E nevoe de o radicală transformare a vieţii noastre de până acum: Ca 
suflet, mentalitate, deprinderi şi moravuri politice, E nevoe să alungăm din 
viaţa noastră bizantinismul, luat termenul în înțelesul lui cel mai rău, să sfă- 
râmăm tot ce ne coboară şi ne scade prestigiul; să ucidem în noi rădăcinile 
răului, promovând munca, cinstea, demnitatea, în viața privată şi publică. Să 
devenim prin urmare, alţii, animați de alte idealuri, cele care înalță şi cinstesc 
pe om, nu acele obişnuite azi, care murdăresc un om și necinstesc un neam; 
Când vom fi operat asupra noastră, în sufletul nostru, o atare revoluţie: neamul 
românesc va creşte în prestigiu. 

Atunci, în fața unui stat puternic şi a unui neam renăscut, condus de 
oameni de onoare, corecţi şi animați de simţul de dreptate, minoritarii creştini 
din România vor avea o altă atitudine, deosebită de aceea pe care obișnuiesc 
să o aibă astăzi, Se va face atunci transformarea necesară, atât de dorită, în 


sufletele minoritarilor, ajungându-se la o apropiere şi colaborare sinceră între 


conlocuitori, nu numai una de oportunitate, condusă de satisfacerea intereselor. . 
Şi ar începe atunci, desigur, asimilările, deoarece minoritarii ar socoti a 


NDUIALA 
380 RA 


ei înglobarea lor în massa românească, crescută într'o disej Ii 
nouă ; ar accepta ca o favoare intrarea în marea familie a neamului ro masi nă 
lar acestea ar fi adevăratele, şi singurele, asimilări rodnice, fiind pe esc, 
calea naturală a consimțământului, nu prin presiuni şi constrângeri, cărț pe 
mult învrăjbesc, mai 

In această direcţie nu s'a făcut decât foarte puţin. Conducătorii de 
acum ai vieţii româneşti s'au mulţumit să închee cu minoritarii „pacte Pană 
tele electorale“ de unde avantajaţi ieșeau tot minoritarii, dar au neglijat Ș Car. 
apropierea sufletească de Români, făcută pe bazele unei stime ratipio AN 
respectului față de drepturile noastre de stăpâni în vieaţa de stat, Golul e și a 
caută să-l umple Legiunea. A pornit munca pe aceste temeiuri şi sorții , aceata 
se arată tot mai mult, A înălțat steagul de luptă pe care sta scris cu lit ruinții 
foc obiectul urmărit ; renașterea neamului românesc la o vieață nouă, de ere de 
cinste şi eroism, d muncă, 

Și în această luptă pentru alte orizonturi românești, ; 
cruțare celor ce se opun, streini şi Români ; dar e Hotăzită eta fără 
şi „5 pt tot ce e legal şi drept, tot ce e omenesc, e hotărită Ada red 

Vepiri şi cavalerești, fără teamă, răspunzând prieteniei cu prietenie, sabiei 


onoare pentru 


ION COVRIG NONEA. 





ADEVARUL ȘI OAMENII MARI) 


Nihil magis praestandum est, quam ne peco- 
rum ritu sequamur antecedentium gregem, per- 


gentes, non qua eundum est, sed qua itur. 
Seneca de vita beata. Cap. |. 


i 


Sunt îndreptăţit, cred, să am, despre judecata lumii căreia îi încredințez 


aceste pagini, o părere atât de bună, incât libertatea pe care mi-o iau, de a 
contrazice oameni mari, nu-mi va fi privită ca o nelegiuire. A fost o vreme 
când o asemenea încercare se lega de multe temeri, dar îmi închipui că vremea 
aceea a trecut acum, şi mintea omenească s'a deslegat cu bine de cătuşele, pe 
cari i-le pusese odinioară neştiința şi admiraţia. Astăzi cineva poate îndrăzni 
fără frică să nu ţină seamă de autoritatea unor Newton şi Leibnitz, dacă aceasta 


ar împiedeca descoperirea adevărului, şi să nu asculte de nicio altă consideraţie, 
decât de îndemnul minţii. 
II, 


Pornind a respinge ideile unui Domn von Leibnitz, Wolf, Herrmann; 
Bernoulli, Biilfinger şi alţii, şi dând preferinţă alor mele, n'aş vrea să am Ju- 
decători mai răi decât pe ei, deoarece ştiu că, în cazul când mi-ar respinge 
părerile, judecata lor nu le-ar condamna totuși intenţia. Nu li se poate face un 
elogiu mai nimerit acestor bărbaţi, decât îngăduindu-şi a critica fără sfială în 
faţa lor toate părerile, fără a face excepție cu ale lor înşișle. O ținută de felul 
acesta a adus unui mare bărbat din antichitate, cu toate că într'o altă împre- 





1) Sub titlul acesta, traducătorul publică «precuvântarea> lui Kant la cea dintâi lu- 
crare a lui: <Gedanken von der wahren Schitzung der lebendigen Krăfte und Beurtheilung 
der Beweise, deren sich Herr von Leibnitz und andere Mechaniker in dieser Streitsache be- 
dient haben, nebst einigen vorhergehenden Betrachtungen, welche die Kraft der Kărper iiber- 
haupt betreffen», scrisă în 1746 şi publicată în 1749. Lucrarea însăşi nu are desigur pentru 
ştilnța mecanicii decât o valoare istorică. Prefaţa el însă îşi păstrează încă o vie actualitate, 


— la noi poate mai mult decât An alte părți. D. C. A. ai er 


RÂNDUIALA 
382 


jurare, foarte meritate laude. 'Trecându-se peste meritele pe cari și le câștigase 


pentru libertatea Syracusei, 'Timoleon a fost chemat odată înaintea ju decăţii 
Judecătorii erau revoltați de cutezanța pâritorilor săi, Dar 'Timoleon a privit 
"această întâmplare cu totul altfel, O asemenea încercare nu putea să displacă 
unui om, pentru care cea mai mare bucurie fusese să-şi vadă patria în cea mai 
deplină libertate. El a apărat pe cei cari au folosit libertatea chiar împotriva lui 
însuși. Toată antichitatea a însoţit cu cuvinte de laudă acest fel de a proceda 

După ostenelile atât de mari, pe cari şi le-au dat cei mai mari bărbaţi 
pentru libertatea minţii omeneşti: să ne temem acum că le va displăcea suc. 


cesul lor ? 
II, | 


Voiu întrebuința în avantajul meu această modestie și îngăduință, Dar 
nu le voiu întâlni desigur decât acolo unde se distruge în adevăr semnul meri- 
tului şi al unei adevărate științe, Dar rămâne în afara acestui semn o mare 
mulțime, asupra căreia prejudecata şi autoritatea oamenilor mari exercită încă 
o cruntă domnie, Domnii aceştia, cari ar vrea bucuros să fie socotiți arbitri în 
discuțiile dintre învăţaţi, par a fi foarte pricepuţi în a judeca o carte fără să 
fi cetit. Pentru a o critica e destul să li se arate doar titlul acesteia, Când si 
torul e necunoscut, fără renume şi merite, cartea nici nu merită să se piardă 
timpul cu ea; cu atât mai mult când îşi propune lucruri mari : să critice oameni 
ag să îndrepte ştiinţa şi să recomande lumii propriile lui idei. Dacă în 
iad Egon ei ll fi EI, de număr, aş avea o situaţie disperată, Dar 
p nelinișteşte, Căci e vorba de mulțimea celor cari locuesc, 
se ne, a i ici Pin 
ea ata, Li e rusii Parnasului, cari nu posedă nicio proprietate și n'au 


Dece 


Prejudecăţile sunt pentru Sia şi ele menajează comodi i 
Pepa, Apus A cari nu se pot desființa daca! odată ea i mic: 
re SR fst KE pile înalţă anumiţi oameni, pe cari ar fi zadarnic 
peinel e pa A SE i tine, deasupra tuturor celorlalţi la o înălțime 

sila i spite lua luă e toţi ceilalţi într'o desăvârşită egalitate 
dealtll în neplăcută situaţie de apa ită Oişi între aceştia şi cari îl pun 
îl cot 9 pietate zu E Sie poate fi îritreeut cineva de către 
„Aşa dar câtă vreme dee. a. Ste P 
tele, tot atât va dura și această prejude 









niciodată. 








D. C. AMZĂR: ADEVĂRUL ȘI OAMENII MARI 383 


mpi motori ao at pe a 
3 s de : să clar că această impresie e foarte în- 
şelătoare și că aici ea înşeală cu adevărat. 
pe Ia mi ne du ge rm rentei ma 
i con: nenesc de pildă, In cazul acestuia este în ade- 
văr cu putinţă ca din mărimea cutărui sau cutărui mădular să tragi o încheere 
despre mărimea întregului ; dar în privința însuşirilor minţii lucrurile stau cu 
totul altfel, Știința e un corp neregulat, fără simetrie și uniformitate, Un în- 
văţat de mărimea unui pitic întrece deseori în cutare domeniu al ştiinții un altul, 
care prin întinderea cunoștințelor sale se ridică cu mult deasupra celui dintâiu. 
Vanitarea omenească nu merge, după toate aparențele, atât de departe incât 
să nu-și dea seama de această deosebire şi să confunde priceperea cutărui ade- 
văr cu suma cuprinzătoare a unor cunoștințe foarte alese; cel puţin eu ştiu câ 
mi S'ar face o nedreptate, dacă mi sar aduce această învinuire. 


VI 


Lumea nu e atât de absurdă să-și inchipue că un mare învăţat nu mai 
e supus câtuși de puţin pericolului de a greşi. Și totuși faptul că un scriitor 
de rând și necunoscut a evitat acele greșeli, din care pe un mare bărbat nu l-a 
putut scăpa toată inteligența lui, constitue o dificultate care nu se acceptă așa 
de ușor. E multă cutezanţă în aceste cuvinte: Adevărul după care sau străduit 
zadarnic cei mai mari maeştri ai ştiinţei omeneşti s'a descoperit întâi minţii mele. 
Nu îndrăznesc să dovedesc această afirmaţie, dar nici n'aș vrea so contrazic. 


VII 
să nutreşti o anumită nobilă incredere 


în propriile tale puteri. O încredere de felul acesta ne însuflețeşte toate stră- 
duințele și le dă un anumit avânt foarte incurajator pentru cercetarea adevă- 
rului. Când cineva are acea înclinare de a putea crede că părerilor lui li se poate 
acorda oarecare încredere, şi că e cu putință să descopere greșeli la un Domn 
von Leibnitz, atunci el își dă toată osteneala să-şi adeverească presupunerea, 
După ce ai greşit de o mie de ori într'o cercetare: câștigul care mg 4-a ai 
pentru cunoașterea adevărului va [i totuși mult mai însemnat decât dacă ai 


mers numai pe drumul obișnuit, 
lată pe ce mă întemez, Drumul pe 
Voiu porni la lucru şi nimic nu mă va împiedeca de 


Sunt de părere că uneori nu e rău 


care vreau să merg mi l-am schiţat. 
a-l duce până la capăt. 


VIU. 


se va aduce şi pe care trebue, se pare; so 
| unui om foarte sigur de em ari 
i i ă argumentele sale l-ar 
i i care nu se teme că va fi contrazis sâu c ] 
ie Nu sunt așa de vanitos să-mi închipui deabinelea i per & 
hei şi nam dece feri atât de grijuliu afirmaţiile mele de impresia 


Mai este o obiecţie care mi 
preintâmpin. Voiu avea uneori tonu 


RANDUIALA 






, gi e a fost supusă în toate timpurile mintea 
„după atâtea 4 talpă mai greşi încă odată, Procedeul acesta 
certe Cetitorul acestor pagini e pregătit mai înainte de a 
ul a loa datorită ideilor cari se găsesc astăzi în circulație 
EI cunoaşte ceeace s'a gândit în această privinţă înainte 
teoria sa mecanică asupra universului, iar concepția 
e S5A fie deasemenea cunoscută. El s'a lăsat desigur con- 

ieia din cele două partide, şi după toate probabilitățile, de 
fiindcă toată Germania s'a declarat acum pentru ea, Cu 

e el aceste pagini. Pledoariile pentru forțele vii sub forma 

cucerit în întregime sufletul. Ideile mele le priveşte nu. 
acă am noroc, le consideră oarecum probabile, în- 
n sea impului și cari nu pot constitui totuşi 
i să depun toată arta spre a reţine 
U pui să mă arăt în toată 
e spre a-l face atent asupra 
line. 
îndoeli, Aer, care şi aşa 
r peste ele ; căci o pă- 
multă vreme adepți, 
ot așa de probabile şi nu 



























rul în dispoziţia 
aş vrea deci, dacă 
ere decât pe aceea 
şi poate că și ade- 
pe cari nu trebue să 

























de 


D. C. AMZAR: ADEVĂRUL ŞI OAMENII MARI 


cu totul de ele. n mare băr care-și ţ iri e i poate 
totul le. U are bărbat a i înalță o clădire d idei nu-și pi 
indrepta atenţia deopotrivă de puternic asupra tuturor laturilo; cu putin 
Lă putință, E| e 


| j şi nu e de mirare că-i scapă atunci pri 
altă parte greșeli, pe cari le-ar [i evitat desigur, dacă, dincolo da tie pici 
asupra lor, 


să fi gândit ? 
Şi la dreptul vorbind, tot rău aș ieși 

rilor, pe cari le exprim despre marii bărbaţi, 

cu îndemânare expresiile şi făcând să se va 


X. 


După deosebitele prejudecăţi, pe cari m'am străduit să le înlătur acum, 
mai rămâne totuşi însfârşit încă o prejudecată legitimă, căreia îi datorez cu 
deosebire ceeace s'ar găsi oarecum încă convingător în scrierea mea. Când mai 
mulţi oameni mari, de o încercată inteligență şi putere de judecată, au ajuns, 
unii pe aceleaș căi, alţii pe căi deosebite, la afirmarea aceleeaşi idei, e mult mai 
probabilă presupunerea că dovezile lor sunt bune, decât că mintea unui oarecare 
biet scriitor ar fi observat mai exact precizia în acele dovezi. Deaceea acesta 
are destule motive să-și înfățişeze consideraţiile critice cât se poate de limpede 
şi de neted. să le împartă și să le deosebească așa fel încât, în cazul când ar 
săvârși poate o greşeală, aceasta să-i sară numai decât în ochi; căci se pre- 


„Supune că, în cazul când problema e deopotrivă de complicată, adevărul îl va 


descoperi mai de grabă cel care îl întrece pe cellalt în inteligență. EI trebue să-și 
întreprindă deci cercetarea cât se poate de simplu şi uşor, ca să poată presu- 
pune în consideraţiile sale, după măsura inteligenții lui, tot atâta lumină. şi 
dreptate, cât are cellalt după măsura judecății sale, într'o cercetare mult mai 


complicată. a i 


Această observare mi-am făcut-o, în realizarea celor ce mi-am propus, 
ca o lege, cum se va vedea îndată. 


XI. 


Inainte de a termina aceste lămuriri, a totuşi pe scurt cunoştinţă 
diul « | al controversei privitoare la forțele vii. ae 
ani [Tei tc iceage Social von Leibnitz n'a observat dela început 





RBÂNDUIALA 


386 


forțele vii în cazurile, în cari le-a înfăţi 


șat lumii pere prima „oară. Deobiceiu 

j i simplu, mai cu seamă al unei păreri, care aduce 
începutul unei păreri e an A: ta ca aceea despre evaluarea la patrat, 

| atât de îndrăsneț e, cari sunt foarte obișnuite şi prin cari ne dăm seama 

"Au fost anumite părți o lovire sau o presiune, e însoţită întotdeauna de o 
că o mişcare reală, de p artă, cu toate că e puternică. Această observaţie a fost 

„putere că EL păi e intrând pe mâinele Domnului von Leibnitz, nu putea 

gi ie Și ară date fiind aceste mâini, a crescut de mărimea uneia 
să nu Ă 


din cele mai celebre învățături. 


să XII. 
ME vii pare, ca să zic aşa, anume [ă- 
ri MD lit) ruta “penbleran forţa lo în ite, Obstacolele inlăturate din 
„cută pentru a am nd iţip dislocate, arcurile strânse, massele în mişcare, vite- 
y sobre apti tate se potriveşte de minune să provoace 
dela, despre evaluarea. la patrat. Sunt timpuri când mulțimea dovezilor face 
tocmai ceeace ar împlini altădată precizia şi claritatea lor. Un asemenea timp e 
aria pentru apărătorii forțelor vii. Când aceștia văd la una sau la alta din 
dovezile lor oarecum puţină putere de convingere, atunci vine impresia adevă- 
rului, care răsare dimpotrivă din tot mai multe părţi, şi le întărește convingerea, 


melăsând-o să şovăe. 







e parte s'a ară tat până acum probabilitatea 
ţel . Cei doi Dima Bernoulli, Domnul 
eau în ea filosofilor naţiunii lor, n'au 
din Europa. Bărbaţii aceştia, 
urii în stare să impună o 











decât să se deplângă 
părerea ei ar fi cu 
| ei ar vrea să-și dea 
tită şi fără porniri, 
tre felul în care 








D. C. AMZĂR: ADEVĂRUL ȘI OAMENII MARI 387 


şi van Musschenbroeck le-au făcut acest serviciu, ale cărui urmări ar fi minu- 
nate, dacă sar [i slujit mai bine de ele. 

In aceste lămuriri nu voiu spune nimic despre ceeace vreau să fac în lu- 
crarea de faţă cu privire la problema forţelor vii, Această carte n'are altă nă- 
dejde de a fi cetită, decât aceea că e scurtă; cetitorului îi va fi deci lesne să-i 
cunoască cuprinsul. 

Dacă ar fi să-mi fac oarecare iluzii, aş spune că ideile mele ar putea 
face un lucru, nicidecum incomod, punând capăt uneia din cele mai mari des- 
binări care există astăzi între învățații din Europa. Numai cât o asemenea 
închipuire e deșartă ; nicăeri nu prețuește mai puţin părerea unui om decât în 
propria lui cauză, Eu nu sunt atât de stăpânit de cauza mea, încât să mă las 
condus în favoarea ei de vreuna din prejudecățile amorului propriu, Dar oricum 
ar fi, îmi ingădui totuși să prevăd cu încredere : că această discuţie sau se va 
termina în scurt sau nu va înceta niciodată, 


Traducere de DUMITRU CRISTIAN AMZAR 





ŞTIINŢĂ ȘI FILOSOFIE 


ŞTIINŢA. LUI MIRCEA ELIADE. — In 
cultura română, după răsboiu, au apărut o sea- 
mă de înfăptuiri cari ne îndreptăţesc să credem 
în destinul acestei culturi. Sufletul românesc în- 
cearcă să se realizeze şi să se exprime în opere 
de o înălțime care vor depăşi desigur cotidianul. 

Una dintre cele mai interesante activităţi este 
aceea purtată de Mircea Eliade. Marele public 
il cunoaşte în deosebi prin operile sale literare, 
prin romane. Nivelul scăzut al acestui public 
nu sa putut ridica până la opera sa ştiinţifică, 
cu toate că problematica ştiinţifică nu se deo- 
sebeşte prea mult de cea literară. 

Mircea Eliade ne-a dat de curând o lucrare 
nouă sub titlul: Cosmologie şi alchimie babilo- 
niană. Multe altele din istoria religiilor şi istoria 
ştiinţelor au precedat-o. 

Avem pentru autorul nostru o atitudine pozi- 
tivă, o deosebită prețuire faţă de talentul şi de 
munca sa. Sub seninul acestei afecțiuni ne vom 
permite să precizăm câteva lucruri pe marginea 
cărții, cari privesc întreaga sa activitate ştiin- 
e Vom vorbi deci despre ceeace ne deose- 

şte nu despre ceeace ne apropie 
pi propie de Mircea 

Nu vom discuta aci lucrarea în datele mate- 

iale ce le cuprinde, ci mai mult metoda pe care 
o întrebuințează şi legaturile în cari lucrarea se 
găseste cu cultura noastră în special şi cea uni. 
Versală în general. 


Intemeeat pe. o experiență mai veche, Mir- 


cea Eliade publică la începutul cărţii o prefaţă 
mai desvoltată pentru a lămuri, sau, să zicem, 
pentru a preveni o seamă de obiecţii ce i sar 
putea aduce. 

Mircea Eliade înlătură categoric ideea că el 
ar face în lucrările sale de istoria ştiinţei, operă 
de erudiție, Cu totul altul este scopul acestor 
lucrări: acela de a aplica «o nouă metodă în 
filosofia culturii, A demonstra — cum am în- 
cercat noi în Alchimia asiatică, spune Mircea 
Eliade, — că alchimia indiană şi chineză nu 
sunt ştiinţe empirice, nu sunt pre-chimii, ci 
tehnici mistice, soteriologice, nu înseamnă a face 
operă de erudiție ci de a aplica o metodă oare- 
cum revoluționară în cercetarea culturilor orien- 
tale, metodă care se poate dovedi extrem de 
fertilă în filosofia culturii», 

Noi nu spunem că operile sale sunt de ceru- 
diție» şi cât de riguroase sunt în isvoarele lor 
(nici nam avea căderea de altfel) dar ne ex- 
primăm nedumerirea în legătură cu metoda 
aplicată, Pe cât ştim această «metodă revoluțio- 
nară e devenită un bun comun în ştiinţa oc- 
cidentală. Problema originilor ştiinţei şi tehnicei 
a preocupat mintea cercetătorilor de multă vre- 
me, La început lucrurile au fost observate şi 
cercetate parțial. Mai târziu, după răsboi, pro- 
blema a format obiectul unor lucrări speciale şi 
«metoda» a fost se pare în întregime aplicată; 
Dacă n'am cita decât lucrarea Les formes in- 
Ferieures de lexplication, a lui Daniel Esser- 
tier şi ar fi îndeajuns, (In deosebi cap, II, III 

şi IV). 











INSEM 


Lucrul nu este de mirare că sa ajuns la a- 
ceste idei, mal ales pentru cei cari cercetează 
direct din viaţă şi cu fapte concrete, probleme 
de această natură Magia, tehnica şi ştiinţa pri- 
mitivă ale ţăranului român nu duc la alte con. 
cluzii, 


Dacă ne indreptăm atenţia câtre cealaltă pro- 
blemă, a legăturilor ce le poate avea lucrările 
lui Mircea Eliade cu cultura română, ne expri- 
măm din nou nedumerirea noastră chiar dacă 
am risca să fim introduşi în categoria «confe- 
reniştilor» cum le spune autorul și camaradul 
nostru, acelor cari socotesc că lucrările sale sunt 
vinactuale>, Noi nu le spunem așa, dar spunem 
că o muncă şi un talent ca acela al lui Mircea 
Eliade ar rodi bogat dacă el ar părăsi câmpul 
de cercetare în care sa situat și sar așeza în 
centrul problematicei vremii şi în câmpul de cer- 
cetare al vieţii noastre locale. In primul rând 
pentrucă ştiinţa sa ar fi mai ştiinţă sau, adevă- 
rată ştiinţă, Căci, după cum mărturisea însuşi 
profesorul nostru comun, Nae Ionescu, orice 
disciplină : ştiinţă, filosofie sau artă, trebue să 
se hrănească din viață, din fapte pentru a rodi 

In al doilea rând cultura română este mai 
bine slujită dacă ne plecăm asupra vieţii romă- 
neşti, asupra tainelor neamului nostru şi asupra 
problemelor cari îl frământă. De unde să des- 
prindem noi un sens şi un stil românesc în lu 
me? Din cărţile specialiştilor străini asupra 
culturilor asiatice sau din istoria şi din tainele 
pământului şi sufletului nostru naţional ? Spu- 
ne Mircea Eliade că «istorismul> a fost depăşit 
şi în cultura europeană începe să-şi recapete 
prestigiul formele de sensibilitate pre-alfabetică 
şi să se înțeleagă aşa cum trebue gândirea sim 
bolică». Suntem aci de acord cu Mircea Eliade 
(fară să fim împotriva «istorismului>). Cum re= 
zolvăm însă practic această poziie Jăuntrică ? 
Cercetând templul Barabudur, căruia i-a închi- 
nat un savant străin, o viaţă? Cercetând alchi- 
mia asiatică, chineză, indiană sau babiloniană ? 
Putem noi să ne permitem acest lux pe motiv 
că metoda în care lucrăm este importantă pen- 


NĂRI 3Rc 

359 
tru o cultură ? Dece nu și obiectul, dece nu și 
câmpul de cercetare ? 

Să așteptăm oare ca un De Martonne, un 
Pittard, un Weigand să facă știință și cultură 
pe material românesc ? 

dă lăsăm deci în seama altora cultura asiatică 
africană şi toate celelalte, în seama acelor cari 
sau definit și nu mai au ce face la ei acasă 
Nici când nu-i vom putea măcar ajunge în 





rigoare şi ştiinţă ; nici când însă nu vor putea 
ei să ne ajungă în ințelegere în cercetarea ve- 
chii noastre civilizații a neamului, 

A disprețul localul şi a vot să faci dintr'odată 


e cale greşită. E o poziţie care 








şte şi înşeală, Noi crestem; ne ridieăm 








în universal, din local, din pământul românese 


Dacă generaţia noastră ar [i măcar în stare 


să reconstitue mitologia românească și întreaga 
cultură originară românească, ar avea un merit 
de mare preţ. Dacă noi cei de azi, vom avea 
puterea şi meşteşuqul să ne ridicâm la treptele 


superioare ale ştiinţei, va fi cu atât mal bine, 
dacă nu, vor face-o cei ce ne vor urma. Totuşi 
prima datorie o are generația noastră, pentrucă 
după noi nimeni nu va mai putea avea lu în 
demână o viaţă milenară vie 

In concluzie, noi putem ceti, ne putem in- 
forma de tot ce se lucrează peste graniţi, pen: 
trucă ni se deschid astfel orizonturi noul, ne 
creşte puterea de injelegere față de ceeace avem 
sub ochi, dar e o rătăcire să construlm opere 
lipsite de legătură eu isvoarele directe, 

Nu câştigă nici cultura universală şi nici 


măcar cea românească 
Ernest Bernea 


OM ŞI NATURA. — Ultima carte a tână- 
rului cercetător, lon Conea, este o lucrare fă- 
cută pentru marele public, Geografie pentru 
toţi, precizează autorul în subtitlul cărții. 

Ca şi manualele de învățătură elementară, 
cărțile de popularizare a datelor ştiinţifice sunt 
făcute la noi. obişnuit, de oameni cari nau 
nimic comun cu ştiinţa; nici ca preocupare 
nici ca pregătire, Aceasta pentrucă au ca scop 
câştigul material, nu acela spiritual, 









































00 = Me SANI DO A Lia: 


i i + Om şi natură este o 
"A da elemente, a indruma sau a iniția, cum  aducativ, sufletesc iRia 
seg . Seti tă artă sau o ştiinţă, care se adresează mai mult inimii decât minții 
: Iucrul cel mai greu al învăţăturii. De aceea noastre. = 

murmai cei bine deprinşi, număi cei cu adevărat îi cer 
E: po pete fucrări didactice şi de epopu- 


Conea a dovedit, mai ales în vremea LITERA TURĂ 


pe minieet  GHBORGHE BOLDEA : Soltoqut. — Prin 
îngrijirea delicată şi pioasă a prietenului cre- 
dincios, Emil Giurgiuca, el însuşi poet de fru- 
gedă simţire, a apărut în colecția «Abecedarul» 
şi sub titlul de mai sus, un mănunchiu din poe- 
mele tânărului şi regretatului poet din Merchea. 
şa Târnavelor, Gh. Boldea. Culegerea e prece- 
dată de frumosul portret datorit d-lui Năsturel 
şi de o prefață de multă înţelegere critică 
d-lui Giurgiuca. 
Cititorul de azi va putea măsura în cele 
oape 40 de poeme — cărora le lipseşte din 
„datarea — ce speranțe minunate am în- 
cu toţii în mormântul de acum trei ani 
“Târnave, Ceeace caracterizează poezia 
ă — de-a lungul căreia, pe firul 


INSEMNAR,| 


mari ale Firii, dar unde | 
străvechea moştenire suf 
ta minunii creştine. 


Aşa ne apare în Colocviu ceresc ; 


şi face loc, venind din 
etească a neamului, no- 


De ce-ţi curg lacrimi pe obraz, cerule cu heru. 


[vimi, 
Că-ţi rupi năvoadele albastre, grele de mar. 


|găritare ? 
Pâmnâtu-şi mole 'n tine buzele amare 
ŞI scoate argintul iernii în pomi spre limpezimi. 


Tăcut în slăvi, murmuri în ape de cleştar 
Şi vorbele ți-aud în cupa sufletului meu 
Liturgic clopoțel, în plângător altar, 
Care-o să-mi tremure în vers mereu. 


Mă simt o apă ruptă din trupul tău de-argint 
Ram înflorit de stele — ..., 


Pornind din acelaş izvor, poate şi local, tre- 
cerea dela lumea de basm la lumea materială 
imprejmuitoare se împlineşte şi făpturile poetului 
se aşează la mijloc între simbol şi realitate sen- 
sibilă. 

Dintr'o Nocturnă : 


«Mi-am risipit pe grâuri gândurile 'n van 
S'adoarmă 'n aşternuturi de hodină 

Le ciuguleşte cloşca de pe bolți, în lan, 
(Când luna-i cerne boabe de lumină. 


Intro asemenea poezie sentimentul iubirii 
apare purificat şi înalt, fără să-şi piardă inten- 
sitatea lui chinuitoare (v. Nostalgie, Sbuziun, 
etc.), ci, dimpotrivă, orhestrat în imensitatea 
stelară. 


Te-ai ridicat din visuri, albă, ca o rugăciune 
Şi cerul şi-a plecat urechea la pământ 
S'asculte mersu-ţi sărutat de flori — un cânt 
Necunoscut de-albastra lui genune; 
(Insetare). 


Dar aci, ca şi pretutindeni în poezia lui Bol- 


Ş ea, e prezent sentimentul morţii. Moartea e din 
= i legi complimentare ale Firii, Din ea 


viaţa: 


39| 
Pământul plin de albe oseminte 


Respiră hohotind în mil de flori, 
(Primăvară) 


Pentru noi insă, pentru lumea individualuluj, 
e marea despărțire. De aci accentul nesfârşit de 
patetic al cântecelor sale“ de iubire 


«Caci sub pământ nu-s căi să ne mpreune 
Doar cripte inculate cu lacătul de-apol. 


(Insetare) 


Ne oprim aci. Despre Gh. Boldea şi cântecul 
să «melodic, cum spune E. Giurgiuea, şi undulos 
ca pelsagiul potolit al malurilor celor două Târ- 
nave», vom mai vorbi vre-odată mal mult decat 
in cadrul unei însemnări. 

Poezia lui Gh. Boldea e o poezie aristocrată, 
făurită, cu o admirabilă siguranţă a realizării ar. 
tistice, la un grad mai înalt de abstracțiune, 
care o face mai puţin accesibilă lecturii comune. 
Şi nu e aci căutare ei expresiunea unei simțiri 
absorbite şi lărgite în gândul contemplativ, dar 
care-şi păstrează mereu frăgezimea originară, 
De aci vine că pornind ca o mărturisire perso- 
nală, poezia lui Gh. Boldea se ridică spre ceea 
ce fixează statornic, în cântec, poziția vieți 
omenești, 

lon Î. Ionică, 


UN POET LUPTATOR, — Poesla leglo- 
nară creşte ca tot ceeace ține de sulletul tare 
şi sănătos al mişcării acesteia de renaştere a 
neamului. E un rod nou şi bogat pe care il 
dărueşte şi în literatură, sufleul tineretului. 

La inceputul toamnei trecute, Valeriu Cârdu, 
cunoscutul ziarist dela «Buna Vestire» a făcut 
să apară un volum de poesii: Cuiburi de lu- 
mină. A fost una din frumoasele daruri ale anu- 
lui 1937. Sufletul legionar ş-a mai definit şi 
sa mai exprimat printro operă vie, adevărată. 

Se crede în deobşte că poesie adevărată este 
numai aceea de contemplație; poetul, un om 
lipsit de elemente active, creatoare. Podalt le 
gionară vine să înlăture această părere, ei 
mult vulgară decât «romantică». Acest măi Bi 
românesc de a fl, întrupat azi de tineret, a ri- 


Ă RÂNDUIALA 


dicat poesia şi poetul la treptele superioare ale 


şi Horia în care trecutul se actualizează, sunt 


IN SEM NARI 
, d „dintre poeziile cele mai caracteristice şi fa 
N vizionarului | t în simţire dar şi în îndemn. N tag 
_ Poesia i Pena Caârdu se aşează pe această bine realizate. Cităm din cea din urma: 














treaptă. In ea găsim un suflet frământat dar 
mu un suflet învins, găsim mărturisiri dar nu 
tânguiri, găsim cântece dar nu vaete. Invăţă- 
tura legionară desprinde un nou sens artei, cum 


desprinde şi un nou sens vieţii şi omului. 


Planurile vieţii noastre, cel real şi cel ideal, 

stau întro continuă întrepătrundere. Sau, am 

putea spune, sufletul nostru este purtat de acela 

al poetului intro lume ideală crescută din cea 
lă prin setea de lumină ce o poartă în el, 


românesc, din care am pomit 
cu toţii, aşa cum suntem, cu durerile şi cu nă- 
i noastre. Destinul acestui neam de ță- 
“sborul său tăios în a-şi deschide calea 
legio- 


mul si 


inchină. 


Hai, Horia, 

Adună-ţi oasele şi chinul, 

Za roata blestemată cere azi cuvânt, 

Eşti viu, eşti mare, neinfrânt, 

Ne creşti în tânăr chip de Căpitan 

Şi-ţi bate inima în piept de munte ardelean, 


Un pas mai departe îl face poetul atunci 
când se roagă pentru fapta cea mare a neamu- 
lui, fapta de învingere a veacului, când totul 


Doamne, 

La margini de hotar, 

Amar aduc din satul meu uitat, departe, 
Deschis să-mi fie sufletul, o parte 
Pentru copii, abecedar... 


Din lacrima ce-o poartă 'n colțul genei 
Ţărani cu palma noduroasă şi suflet răstignit, 
insemnat opriri la porţile Gheenei 


e măriri pentru Inviere. 
ugă Bentzu înviere). 


este o nouă contri- 
artă cu sine multă 


apropie 
Şi în meșteşug (Haide, 
“său mai mult cântă 

= este o cre: 


MUZICA 


CREŞTINISMUL, MUZICA ȘI STATUL, 
Aruncându-ne o privire asupra Întregii istorii a 
muzicii, din toate timpurile, constatăm că am 
ajuns momentul unei măreţe încheeri : că ştiinţa, 
artă şi filozofia muzicală şi-au elaborat sistemul 
Şi doctrina, au atins culmea fatalel lor hiper- 
bole cucerind cuvântul ultim şi sintetie ce stră- 
lucla pe dânsa ; că ele işi datorese creșterea şi 
deplina maturizare exclusiv spiritului creştin ; 
şi că s'au născut și desăvârșit pentru a [Ii viito- 
rilor creatori şi genii câlăuză, și scut în nesfâr- 
şirea veacurilor ce vor să vie. 

ŞI totuși muzica era cât pe ce să nu fie in- 
gădultă în ruga şi viața creștinului, 

'Troienele de păcate cari se năpustiseră asupra 
cugetului şi simţirii şi. cari tocmai ocazionaseră 
venirea Mântuitorului, — influențaseră şi asu- 
pra muzicii, depreciind-o în gândirea acelora 
cari puneau mai presus de plăcerea vieții viața 
şi mai presus de viață rostul ei. In vestita și 
nu mai puţin strălucita epocă alexandrină, mu- 
zica se separase de toate genurile literare, trăia 
prin ea însăşi, devenise aproape exclusiv in- 
strumentală şi pentru întâia oară în destinul ei 
i se. oferise ocazia de a se descoperi pe sine, 
în adevărata ei existenţă, şi finalitate. şi aș- 
tepta pionierii cari, din ştiinţa, arta și filozofia 
cuprinse în germen în așezământul şi mecanis- 
mul forțelor ei creatoare, să deducă principiile 
ştiinţii, artei și filozofiei însăşi, unice şi univer- 
sale. Ştiinţă, artă, filozofie? — înseamnă vo- 
cațiune, inițiere mistică, entuziasm, devotare, 
abnegaţie, sacrificiu. “Cine mai putea poseda a- 
semenea virtuți într'o epocă deplin coruptă, su- 
Heteşte total putredă ? Virtuozir fautului, lirei 
şi chitare! nu urmăreau decât «efectul», uimirea 
şi cucerirea ascultătorilor, aplauzele, elogiile a- 
cestora, gloria şi bogăția. Și muzica fu înăbu- 
şită, — distrusă şi inmormântată în propriu-i 
germen ; şi uitată. 

Cum erau deci primii părinţi ai Bisericii să 
accepte în ofranda şi viața creştină un element 
de răscolire şi cultivare a exceselor de ordin 


 Haiologie și biologic, ale funcţiunilor vitale. de- 


Cea a rent en e 
Și, ae Malu rice idee sau Inclinațiune a 

îi „a lubirii, a carităţii, a spe- 
ranței, a credinții, — a spiritualității, ce-i, sin- 
gură, viața cea adevărată? ȘI iată cum apă 
rarea de pâcat era să ducă la păcatul cel mai 
mare. Providența însă veghea, ŞI a triumfat 
*cealaltă» idee, Că muzica nu este numai aşa 
cum au nemernicit-o păcătoşii, CA în firea ei 
cea neprihânită e din izvor dumnezeesc, CA 
prin urmare trăeşte într'Ansa însuși Dumnezeu, 
ȘI că pe undele şi valurile ei adevârața fiinţă 
a omului, aceea care nu moare, câlatoreste şi 
răzbate prin toată veşnicia şi nesfârşirea, până 
la vatra dumnezeească, unde primeşte sărutarea 
intăritoare pe veci a Celui ce le-a făcut pe 
toate, Şi creștinului i sa dat voe, i sa poruncit 
chiar, să cânte. Dar, de teama sulițelor vrăj- 
mașe, trâmbițele lui David sau făcut murmur ; 
de teama Satanei, pâtimaşele «sensibile» s'au 
topit în curatele purtătoare de simțire, diotonice; 
şi zbuclumurile patimilor, în mătănii, lar acel 
murmur, a fost «punctul în haos» care a dat 
naștere piramidalului şi labirinticului monument 
actual al ştiinţii, artei şi filozofiei muzicale, Prin 
ce miracol ? Prin unicul miracol al vieţii. Prin 
miracolul vocațiunii, devotamentului, iniţierii, 
abnegaţiei, entuziasmului și sacrificiului. Şi prin 
muzică, sa identificat viața omului cu esența 
religlunii, 

Ei bine, muzica nu a fost decât un nou trimes 
al cerului ca să ne confirme sensul vieţii ce ni, 
l-a relevat religiunea. Ea nu a fost posibilă de 
cât grație acelor virtuți pe cari relialunea In: 
sâşi ni le dă ca garanţia absolută a vieţii. Cul- 
tul muzicii se identifică deci cu acel al vieţii și 
religlunii. EI ne inhltrează, ne cultivă, ne creşte 
şi ne Face viața. ŞI, încă odată, ce este viața? 
Norocul vulgar? Nu. Belşug ? Nu. Prosperita- 
te? Nu. Mulţumire ? Nu, Lăfalală? Nu. Viaţă 
este fericirea de a te devota şi sacrifica pentru 
înlăturarea sau uşurarea durerilor, sfârglerilar 
şi nenorocirilor altora mal puţin binecuvântati ; 
pentru o cauză aducătoare de bunuri spirituale : 
pentru stârpirea deci a relei credințe şi a ciniz- 
mului, pricini ale mizerilor şi ale piedleler msu- 





394 i RAĂÂND 
ci oneste şi tenace. Iată ce trebue să fie ţi 
viața de Stat. 

“Toate ramurile activităţii omeneşti merg pa- 
“ralel, în degradare ca şi în regenerare. Şi nu e 
cauză sau efect: de degenerescență şi distrugere 
“ca să nu provoace ivirea unui germen de vii: 
toare refacere. Cercetarea. stadiului de evoluţie 
: — sau devoluție — a unui domeniu de viaţă 
manifestare me oferă indiciul “mersului, 
eauna paralel legat, al tuturor celorlalte, 
| vastei reacțiuni de înviere prin mu- 
“care — cu nebune contrareacţiuni tem: 
— o mărturisim de o mie nouă sute 

deamnă să cercetăm 

















































ini, 1 m 


bu 
tincte omenești impotriva patimilor de- 
zastruoase, pe toate terenurile, şi deci şi pe acel 
al p o binecuvântare a bine di j 


în 





uns 


UI A L'A i 


educaţie muzicală nimeni nu se Ingrijeşte, a şa. 
mas şi mai departe nelămurit asupra fenomenu: 
lui. muzical, 

Opera de eculturalizare» începută de F, R., 
cu un public restrâns, a fost reluată de o seama 
de voitori de bine. Rezultatul nouilor. încercări 
a fost însă acelaş fiindcă mijloacele de propa. 
gandă întrebuințate au fost în totul asemănă. 
toare celor ale F. R. şi fiindcă vechilor cul: 
turologi» s'au alăturat alții noul. 

lată activitatea Soc. de Radio, bună oară, 
Intocmai ca F. R., această societate, am putea 

“spune «fără prințipuri», în loc de a imbunătăți 
programul muzical arătând o mai mare grijă 
concertelor de muzică de cameră şi de solişti 
(concerte cari numai prin ele ar constitui cea 
mai bună propagandă), în loc de a scutura re- 
pertoriul orchestrei sale, în loc de a se lipsi 
de cunoştinţele aproximative şi de multe ori 


* nule ale oricui isbuteşte să i se impună, Soc. 
de Radic „face — crede ea — educaţie muzicală 


3, prin conferințe. Credem că metoda 
oricât de bună ar fi o con- 
(şi noi nu ştim ca asemeni 
i avut loc) aceasta nu poate îm- 
t în. program de muzica însăşi. 
t al muzicii de cameră, Soc, 


INSEM 


toate operetele evreo-maghiare nelipsite din 
programele întocmite de câtre unul din acei 
mulţi nechemaţi în posturile noastre de răspun- 
dere. Este vorba de acel mediocru pianist acom: 
paniator — Rogalski — pe care Soc. de R 
(pentru merite desigur masone) l-a miluit di- 
rector de orchestră, Loc de răspundere, din 
care făptura lojilor, aduce grave prejudicii edu- 
"cățlei muzicale a publicului, atingând şi intere- 


sele unei societăţi de cultură cum ar trebui să 
fie Soc. de R. 


Ceea ce Soc. de Radio dă drept muzică ro- 
mânească este acel prea cunoscut şi revoltător 
amestec trivial de cântece ţigăneşti şi de câr- 
clumă de periferie. Vrea insă Soc. de Radio 
cu orice preţ să facă operă educativă și reu- 
şeşte de minune una negativă, lată un program 
foarte frumos... intitulat: cântecul popoarelor 
şi în cuprinsul căruia, România era reprezen- 
tată prin «Vrăjile Armidei» de Otescu, «Inţelep- 
ciune» de “Alfred Alexandrescu, «Steluţa» de 
Florescu, Italia printrun crâmpeiu din opera 
Rigoletto, America prin opereta Rose Marie 
de Friml. 


Confuzia este din cele mai de neiertat, întru- 
cât deşi autorii aparțin (afară de Friml) po- 
poarelor a căror muzică, Soc. de R., credea că 
o înfăţişează, lucrările executate nu puteau în 
piei un chip face o idee despre muzica acelor 
popoare, Cât despre compozitorul care trebuia 
să înfăţişeze muzica vankee, toată lumea ştie 
că este ceh! America de altfel are o muzică 
cu totul alta, (decât aceea de operetă) muzică 
pe care sculturologii»Soc. de R.. nu o cunosc; 
după cum nu cunosc nici caracterul celei ro- 
mâneşti, de vreme ce şi-au închipuit că lucrări 
ca «Steluţa» sau acea «Inţelepeiune» de Altred 
Alexandrescu (compozitorul român fără nici o 
afinitate cu muzica poporului a cărul limbă o 
vorbeşte) pot, ca şi «Vrajile Armidei», să în- 
fațişeze caracterul poporului nostru. ŞI este pă- 
cat, fiindcă indeobşte se ştie că nici o altă artă 
mu poate, mai bine decât muzica, înfățișa carac- 

( rr 
es rămâne să cercetăm activitatea 


de seamă a Soc. de R.: con” 
muzicală Du 


PH sd 


N-AR ! 95 


ferinţele, cu ajutorul cărora numita socletate 
crede că poate realiza educația muzicală, Din 
nou ne ntâlnim cu eroul ciclului de conferinţe 
experimentale, organizat de Pundaţiile Regale 

acelaş gâlgâitor domn Ciomac, despre care vom 
aminti că face parte din «juriul ponderat» dela 
«Hanul Ancuţii», loje sadovenistă, camuflată 
in cârciumă... culturală acordând premii muzi- 
cale, (D. Ciomac se găseşte aci în tovărăşia 
d-lor Gh. Enescu, Gh. Georgescu, M. Jora, | 
Perlea, C. Brăiloiu adică în tovârășia tuturor 
celor cari au cuvânt hotăritor în muzica romă- 
nească, azi), 

Revenind la conferențiarii Soc. de Radio, 
aflăm un nou estetician, dintre acel pe carii 
numim «culturologi». D-1 Mugur. Deși cu totul 
în afara oricărei puteri de înţelegere a lucru- 
rilor având atingere cu muzica, «prelegerile mu- 
zicale» ale d-lui Mugur, par a Îi foarte pre- 
țuite de către direcţia Soc. de Radio (direcţie 
din care face parte însuşi d-l Mugur). D-sa 
va sfârşi de bună seamă. prin a dobori chiar 
«autoritatea» estetică a confratelui său D. Cio- 
mac şi cu siguranță şi pe aceea «critică> a con- 
trolorului muzical al Soc. de R. medicul (evreu) 
Sobelman-Duma. 

In fața acestei activităţi susţinută de atâţia 
aspecialişti», (alcătuitori de programe, confe- 
renţieri, controlori, directori de orchestră) bie- 
tul cetățean copleșit de atâta «culturologie», se 
lipseşte de conferințele din cari nu are ce în- 
țelege şi ceea ce este mai grav, şi de muzica 
—uncori bună — pe care Soc. de Radio vrea 
(eu ce mijloace!) să o facă înțeleasă. 

Deşi afirmaţiunea aceasta ar părea necontro- 
labilă, (fiindcă nimeni nu poate vedea câtă 
lume ascultă producțiunile Soc. de Radio) pro- 
gramul zmuical întocmit din ce în ce mai fără 
miez, îngădue următoarele dedueţiuni: 1) gus- 
tul publicului — cu toată truda specialiştilor, 
sau tocmai din această pricină —este în vădit 

declin, (de vreme ce acceptă actualul program). 
2) publicul nu se mai interesează de producțiu- 
nile muzicale ale Soc. de Radio. 
ŞI întrun caz şi în celălalt, vina nu poate 
de cultură Fără 
fi decât a acestui aşezământ 























„396 


ubi ăne 
« (ca întotdeauna), răm 
a-l vină, păgubit 


Ş iarăşi P 4 , Dinu Buzdugan. 





CULTURĂ ȘI EDUCAŢIE 
L 


SCRIITOR! (AN, — Omul de litere, 
tă ni Rite spune obişnuit, este o 
seara cu însuşiri şi viață proprie. In tot lo- 
cul unde el a apărut, a fost socotit ca ceva 
“făcut dintrio plămadă deosebită, mai bună 
decât a celorlalţi oameni. IMai ales în ultimele 
veacuri când intelectualul a domnit şi a format 
criteriul de judecată a tot ce era superior, 
itorul a avut o situaţie excepțională. Inte- 
sa, simţirea deosebită şi ASPRU 
=: l mulțime, i-au creeat această 
ai de mulţim : 
-- Scriitorul român a tras şi el din foloasele 
acestui fel de a vedea; el sta bucurat şi se 
ucură şi astăzi de un prestigiu înalt, cum 
e acordă decât unor iniţiaţi în tainele vieţii 





e decât a făc 
pretulre. 


ale lumii. Scriitorul român a tras mai mult 


RANDUIALA 


Calitatea sa deosebită, credința sa că este tuns 
îl face să se creadă scutit insă de orice sfor. 
țare personală pentru a se ridica, pentru a 
creşte lăuntric şi pentru a-şi imbunătăți meş. 
teşugul. Scriitorul român nu face nimic pentru 
a spori fiinţa şi arta căreia i sa închinat, E] 
nu cunoaşte încă adevărul elementar că toț 
ce ne-a dăruit Dumnezeu trebue pus mereu în 
lucrare pentru a putea creşte, A te bizuio viaţă 
întreagă numai pe ceeace ţi-a dat «natura», 
oricât de darnică ar fi fost ea, este o cale si- 
gură de epuizare prematură, 

Scriitorul, ca orice meşteşugar sau om de 
ştiinţă, are nevoie de o sforțare continuă, de o 
muncă în sensul artei sale. Scriitorul adevărat 


"este un necontenit cercetător al realităţii obiec- 
| tive, fiindcă opera sa creşte şi se hrăneşte din 


viață. Şi nu numai atât. Creaţia literară nu 
este numai o problemă de isvoare ci şi una de 
disciplină. Cine nu şi-o poate insuşi, nu poate 
ajunge niciodată a atinge treptele superioare 
ale creaţiei. Poesia poate fi socotită ca ultimul 
al sentimentalismului, dar pentru a -se 
cristaliza în „opere ce vor învinge vremea,. ea 
poate să treacă peste nevoile de rigoare și 
oricărei opere, făptură de sine stă- 


Scriitorul român trebue să se lepede de men- 
a sa romantică și să pornească la muncă. 
iseamnă, pentru cei mai mulţi, să 

a se duce în atelier, în 


„Hi păstrată; ca 
pă a 





INSEMNARI 


Aceasta a fost, cred, origina și apoi desta- 
Surarea războiului cu Romanii: Dacii au căutat 
să învingă, să inloculască politic, cea mal mare 
putere de atunci 

Incepută sub asemenea auspicii istoria noas- 
tră se prezintă în desfăşurarea sa de veacuri, ca 
o luptă uriașă dusă de sufletul unui popor ca- 
re-şi caută permanent, posibilitățile de realizare 

Daca poporul nostru sar fi găsit ca porție 
geogralică altfel, ar fi avut liniştea necesară 
unei închegări, în sens de perfectă unitate poli- 
tică, Această unitate politică — nouă — ne-a 
lipsit, și pe timpul lui Boerebista și acum. Aci 
trebue să vedem unul din cele mai „mari rele 
cari au dus la imposibilitatea noastră de reali- 
zare, pe măsura sufletului nostru. Cronicarul 
spune că am stat «in calea tuturor răutăților> 
şi are dreptate căci Dumnezeu ne-a pus la răs- 
crucea drumurilor de pretutindeni, Din această 
pricină, istoria Românilor prezintă un aspect 
extrem de variat şi cu un colorit pe care nici 
a istorie din lume nu-l posedă. Cineva a spus 
odată că istoria Românilor este cel mai “pal. 
pitant roman», Şi aşa este: pagini luminoase 
cu figuri voevodale, alternează cu negre aspecte 
de trădare şi mişelie, Ridicări uriaşe pe culmi 
de independență şi glorie politică se schimbă 
brusc cu pogorâri sub sabie, sau genunghiu 
străin. Acţiunea este plină de interes şi din 
aspectul său variat, multiplu, se poate scoate 
orice — în orice sens. Elementul romantice 
nu lipseşte depăşind poate cu mult istoria ță- 
rilor apusene cări-și fac o glorie din aceasta 
Dar dacă istoria noastră înseamnă şi litera- 
tură, nu trebue să uităm că înseamnă învăţă- 
tură. Rolul etic al istoriei Românilor nu poate 
fi contestat, căci nicicând un popor nu a trăit 
atât de adânc scara tuturor posibilităţilor şi a 
tuturor simţirilor lăuntrice, care simțire sa ză- 
mislit din durere şi tot din durere a purces tă- 
ria de care a dat dovadă şi care se poate des- 


„ făşura crescând către viitor. : 

Poporul românesc a făcut totdeauna dovadă 
ae ri însuşiri sufleteşti, dar ne-a arătat că nu 
si e înfăptui politic, decât printro mare 

personalitate, a cărui rol a fost şi este acela de 


397 


a polariza și coordona toate acțiunile răsleţe 
dând astfel prilejul ivirei unei unități creatoare 

Acesta este şi sensul revoluționar al istoriei 
noastre, căci a accepta istoria Românilor în- 
seamnă, pur şi simplu, a admite revoluția. Omul 
de geniu politic a fost la noi o mare necesitate 
şi el a contribuit totdeauna la modificarea eva- 
luţiei istoriei noastre prin participarea organică 
a personalităţei sale, diriguitoare câtre acțiuni 
coordonate a căror infăptuire a fost totdeauna 
prilej de ridicat pe culmi. Poporul nostru şi-a 
cercat realizarea numai când a avut un “căpi- 
tan», şi aci trebue să vedem un sens din rostul 
etic — al istoriei Românilor plin de învăța. 
minte pentru viitor. 

Am spus că a scercat realizarea» pentrucă 
nu a infăptuit-o niciodată până acum, Prieinile 
le găsim tot în învățătura istoriei noastre, care 
ne arată clar cauzele de căpetenie pentru care 
nu sau înfăptuit. 

Cunoaşterea istoriei noastre duce la anularea 
posibilităților de 1mpedecare a realizărilor ro- 
mâneşti pe măsura sufletului românese de 
veacuri, 


Horia |. Ursu, 


POLITICĂ ŞI ECONOMIE 


LEGIUNEA ŞI PARTIDELE POLITICE, 
In noua înfățișare de astăzi, a vieţii noastre po- 
Îitice, problema raportului între Legiune şi celt- 
lalte grupări, se pune pentru mulți dintre «prie- 
tenil> noştri, întrun chip cu totul nou, taşa 
cum însăși împrejurările actuale îi determină să 
o pună>. În trecut Legiunea era văzută ca o 
grupare politică faţă de care toate partidele 
aveau o atitudine potrivnică, de luptă directă, 
purtată până la desființare. Astăzi, supă ale- 
geri, când prieteni şi duşmani nu mai pua la 
îndoială nici măcar puterea ei numerică (sin- 
gura care contează în fața mentalități politice 
vechi) mulţi dintre oameni, văd din nou tun 
mare duşman» în fața Legiunei, de astădată mai 
de temut, dată fiind noua metodă de distrugere: 

ază ramul>, j 
mp i Pe ele cari gândesc astfel, nu 


„it cz i iz Maier ai 


„398 


bre al vieţii româneşti. Taina lui istori 
in Legiune, după  cemi A istorică 
dă au înțeles nici astăzi ii în sira ED ca Cp EUicAt IE lbiniapitia vreriea, n | 
A ăi nici atuni 


cum n'au Wa unor astfel de ucruri — întregului înțăles al sforțării şi chemării ni 
“Ja începuturi. Judecarea 
„a o aşezare prielnică, a 


A stă în pu- 
_ dere istoric cât şi spiritual, care nu întâlnirii noastre cu destinul, 


10 Decembre rămâne sărbătoarea neamului, 
Legiunea nu este un partid E Pa ue Peste umbra păcatului şi-a blăstămatei nepa: 
lume nouă. Partid politic ela tă greşeala aci sări ne-am descoperit la 10 Decembre împinşi 
i „lor, dar nu în fața Istoriei. o în inima lucrurilor. Nu îndeplinind un act de 
„stă: e o chestiune e île ei "p un altul la voinţă omenească, ci, după cum au mărturisit 
„Orice partid poate fi pin «realizare de pro- însăşi conducătorii în frunte cu Căpitarul, su. 
„„ putere, fie prin luptă, fie p Aceasta pentrucă  punându-ne, luminaţi, mânei care lucra pentru 
„ra, si rai tualitate, o întregul neam. In clipa aceea vorbia prin câţiva 

F : zi e det “a va aşeza  urisita vieţii de mărire românească viitoare, 
DAR pe rue Est ab ră :: Lucrarea crescută de-atunci şi până astăzi stă 
Ț i cind a , de aceea, în “oh ue a pu su 
avinaând spiritualul şi efeme entru crez şi sul ei neintinate, Noi 
VIAGRA pica lu ela e ln câ pe crucea lui 10 Decembre crainici şi 
st ri . mr Oricâte oameni noi. Cu ea, oricând, ne descoperim pur- 
ea tea li ca tători ai regăsirii firului de vieaţă originară a 
Sp tdi nu-l poate neamului, Din rătăcire, îngropare, robie, creşte 

întrio glasul de tunet al isbăvirii. 

ia Credinţa care ne poartă deschide cu 10 De- 
“cembre suflu de înălțime, creştere şi adâncime. 
un  Ulrsiţi a ne duce pentru neam pe drumul munte- 
duce la - lui de suferință, acoperim de 15 ani cu dărnlcla 
d ui, crescând, pădurea întunecată cu fiare 
şi depăşim cu voinţa de vifor şi destin 
"tuturor desnădejdilor. Simţim de depar- 
c me caută strămoşii cel neadormiţi 
„pentru dreptatea neamului şi că aşa ne cere 
iu pământul a în fiecare fibră de înviforare 


ăgaşul 
oastre, 
țăt din punct de ve- Sub greul zilei şi bucuria faptel, înviforați în 


sbucium, trăim împreună de fiecare dată ceasul 




























n 


afara paticlp&rii a deiinil 
_mărturisim că peste noi 


m că viața noastră n'are 






INSEMNARI 


Jertfa celor mai buni dintre noi stă mârturie 
de viaţă, de suflet şi sânge, temelie de credință 
peste veac. Cu puterea ei drumurile ni se arati 
mai drepte şi sub chemarea şi taina ei inţăle- 
gem ce nu putem vedea singuri, 

'Ticăloşia şi nemernicia unei vieţi de parada 
va înţălege în faţa acestul 10. Decemvre că un 
neam nu poate sta apăsat impotriva propriului 
destin. Şi că, peste oameni, din adâncuri, peste 
legi şi conducere, se inalță dreptatea istorică și 
legea lui Dumnezeu. “Taina acestor lucruri în- 
chide şi tăria noastră şi isbânda faptei ce o 
purtăm cu noi sub steag de Arhanghel, 

10 Decembre deschide calea neamului romă- 
nesc. Sub semnul ei vom învinge, 


lon Veverea. 


ROMANIZAREA VIEŢII ECONOMICE. 
— Stărue, cu serioasă aplecare, de o bună bu- 
cată de vreme, în preocuparea atât a factorilor 
Vieţii noastre politice cât şi a tuturor celor 
ce gândesc asupra orientării social-economice 
a țării noastre, de a se da o directivă româă- 
nească vieţii noastre economice. Insfârşit s'a 
convins toată lumea că este absolut necesar ca, 
pe cât posibil, unanimitatea celor ce fac negui 
torie în țară la noi trebue să fie Români, de 
orice fel ar fi această negustorie, fie că este 
vorba de întreprinzători mari sau mici, în în- 
țelesul economic al cuvântului, sau de cei che- 
maţi să ajute cu munca lor în realizarea vieții 
noastre economice. 

Sunt lucruri cari dealtfel au fost observate 
de multă vreme de cei cari au avut aplecat 
un ochi mai atent asupra desfăşurării vieții 
noastre naţionale şi cari nici nu cer o prea mare 
sforțare de gândire pentru a Îi înţelese. 


S'ar putea crede că toată tradiţia unei boerii, 
care a creiat o stare de repulsiune instinctivă 
pentru negustorie, ne-a adus la stăpânirea elec- 
tivă a vieţii noastre economice de astăzi numai 


„de, atrălni, la, această, burghezie străină care 


o neromânească și culturii 
Rae regie e 
sfgmpeați. rplitatna. az aretă. 1008 


399 


că cu cât inaintăm în trecut aflăm prezența 
tot mai mare a elementelor româneşti în toate 
laturile vieţii noastre economice, negreşit legată 


de starea de desvoltare a Țărilor noastre în 
fiecare epocă. 


Ceeace se pare însă că a lorâurit în mod ca- 
tegoric orientarea elementelor româneşti, şi a 
pricinuit mai apăsătoare situaţia de astăzi, a 
fost indrumarea în cultura românească, 

Necontestaț, organizam un stat ale cărei for- 
me de viaţă cereau luarea de măsuri pentru 
pregătirea elementelor în stare a-l conduce, ŞI 
atunci trebuia, era firesc, să se in măsuri pentru 
pregătirea elementelor cari prin formaţia lor 
să-l poată încadra. De aci sa creat o mental. 
tate care în cultura românească a avut drept 
scop, Bugetul. Şi prin tot ce sa spus şi să 
gândit din acel moment, s'a cultivat chiar, cu 
multă grijă metalitatea că decretul de bolerle pe 
temeiul căruia toți puteau fi chemaţi chiar în 
cele mai inalte funcțiuni ale Statului trebuia 
să fie învăţătura, 

In felul acesta, in momentul în care tnafiin: 
țăm un stat comercial, organizat pe baze bur- 
gheze, în Joc să creem curentul care avea să 
ducă la spiritul de întreprindere, deci la 1n- 
dreptarea câtre activităţi economice, noi ne-am 
mulțumit să formăm, stăruind cum nu se putea 
mai greşit, o burghezie românească ale cărei 
puteri de viață se trăgeau din Buget. Obser- 
vaţiile pe cari le făcea Al. Xenopol în «Istoria 
Românilor», în această privinţă, sunt prin pers- 
pectiva timpului şi în lumina realităților de ax 
tăzi, adevăruri cari rămân întregi pentru defi- 
nirea unor greşeli cari ne-au dus la situația de 
astăzi. «ln vremurile de mai inainte dregătorii 
se recrutau numai din clasa boerească și prin 
darea unei dregătorii unui om de rând, el era 
înălțat în clasa boerilor. Flind deci onoare și 
vază mare să fil boer, fiecare om trebue să 
tindă să ajungă In această stare, Cum spunea 
prea. bine C. (Creţulescu în broşura lui tipărită 
in, 1860: «cea dintâi lostituțiune Funestă, fu a- 
ceea a nenumăratelor foloase cu cari sau cre- 
zut nevoiţi străbunii noştri a incuraja Serviciul 
Statului. 


400 


Deosebit de remunerarea recunoscută ca de- 
ajuns în toată lumea — de un salar pe timpul 
serviciului şi de o pensie pe viaţă — la noi 
ca nicăeri se acordau exclusiv servitorilor sta- 
tului şi copiilor lor, drepturi politice, nobilitatea 
şi un număr mare de scutiri. O asemenea insti- 
tuțiune avu de consecinţă primară neapărată 
de a inăbuşi la noi desvoltarea de orice alte 
jorme de cultură. Profesiunea serviciului public 
fu înzestrată cu atâtea foloase de cari celelalte 
profesiuni erau desmoştenite, încât putem zice 
că ele erau lovite de proscripțiune, De aci, in- 
dustria, comerțul atâtea diferite cariere cari în 
alte societăţi fac carierei politice o concurenţă 
din cele mai fericite, ca mijloc de a procura 
avere, consideraţiune chiar celebritate, la noi 
fură cu totul condamnate, Tot hkomănul cu oa- 
recare cultură intelectuală, cu oarecare ambi- 

[iune nu se mai putea deda decât la cariera 
serviciului Statului, 

In inlănţuirea lor faptele au avut o explicaţie 
tot mai cuprinzătoare. Pe deoparte o anarchizare 
a Statului, prin creşterea fără măsură a cheltue- 
lilor de personal, o burghezie. funcţionărească 
mediocră, un asalt la procedee nepermise de 
imbogăţire a burghieziei funcţionăreşti mai în- 
stărite, iar în viaţa economică, temelia pe care 
avea să se reazăme organizarea Statului nostru. 
comercial, câmp liber de lucru în toate laturile : 
comerţ, industrie, activitate de producţie şi de 
circulaţie a bunurilor şi serviciilor economice în 
cari trebuia să muncească cel cărora pseudo- 
intelectualitatea nu le atrofiase mândria muncii. 

„In toată discuţia ce se face Incă privind a- 
ERdată latură „din „organizarea statului nostru, 
cel mai importat, ca punct capital de reazăr 










pânite; Ele vor inarma voința de infăptulre a 


DAND UILALA 


înaltă învăţătură vom cuceri prin destoinieia 
noastră un loc în câmpul activităţii economice, 
Nol o socotim îndreptarul ceasurilor de astăzi 
şi de mâine,ycare ne va ajuta, dintr'o bogăţie 
pe care o vom creşşte cu puterile noastre, sa dăm 
şi formele de cultură şi civilizaţie cari să înfă- 
țişeze etnicul nostru. 

Astfel este fatal ca şi una şi cealaltă să fe 
expresla celor cari tot prin muncă, dar printr'o 
rea Înţelegere a lucrurilor din partea noastră, 
sunt şi deţinătorii puterii materiale. 

Gheorghe Brânzescu, 


COMERŢUL LEGIONAR ŞI INVAŢA- 
MÂNTUL COMERCIAL. — Viaţa ţării noa- 
stre se găseşte la o răspântie în care evenimen- 
tul cel mai de seamă este încadrarea puterilor 
creatoare ale noilor generaţiuni pe linia de des- 
voltare istorică a naţiunii. Primele gereraţiuni 
cari sau desvoltat sub orizontul larg al unităţii 
reale a intregului neam, reprezintă o năvăll- 
toare afirmare a puterilor naţiunii, pe cari şcoa- 
la are datoria să le îndrumeze către o activitate 
rodnică, . 

In mijlocul acestei misiuni istorice a şcoalel * 
româneşti contimporane stă învăţământul prac- 
tic, care trebuie să puie în mâna tineretului, in- 
strumente de realizare imediată pe plan econo- 
mic, technic şi administrativ-politic, din care ar 
rezulta o orânduire socială, capabilă să ajute 
expresia majoră a culturii noastre. Dar aceasta 
este cu putință numai dacă bogăţia sufletească 
a tineretului românesc, care îşi trage seva din 
evenimentul epocal al ridicării poporului nostru 
la rangul de cauză singulară a istoriel sale so- 
ciale şi politice, este dotată şi apoi însoțită pe 
calea ei de afirmare de cunoştinţi îndrumătoare 
clare, de înţelegerea mediului înconjurător şi a 
problemelor sale şi de noţiuni tehnice bine stă- 








= e 





INSEM 


teresează in discuțiunea de faţă, nu aw partiel- 
pat efectiv la criza actuală a energiilor tinere, 
Este adevărat, că însăşi desvoltarea vieţii noa- 
stre, în forma ei nouă, nu l-ar fi dat invăţă- 
mântului practic posibilitatea de a fi creeat până 
acum o clasă de mijloc românească, dar el a 
a fost avertizat şi este conştient, că numărul 
imens al diplomaților ŞI titraților săi, nu este 
un organ de afirmare și de lucru al naţiunii, ei 
este o masă inertă, A pus piedecj bâneşti de 
«selecţiune», lărgind anii de studiu şi a conti- 
nuat să-şi «reformeze» programele, fără să pri- 
ceapă că este chemat să coboare înăuntrul su- 
fletului tineretului... 

Faţă de această osilicare a intregului aşeză- 
mânt de învăţătură, conştiinţa noastră de a crea 
din poporul nostru un organism al istoriei 
având toate mădularele de acţiune și de reali- 
zare, a întregit şi individualitatea Românului, 
dotând-o cu impulsul şi cu voința de a se ma- 
nifesta ca înfăptuitor pe toate plaiurile vieţii. 

Pentru economia românească, acest reviriment 
sufletesc al tineretului se va înfăptui prin ideea 
comerțului legionar. 

Criza şcolii noastre comerciale îşi are orl- 
ginea în criza generală a concepției noastre de 
stat de după război. In timp ce națiunea evolua 
pe linia inchiegării de sine şi a conștiinţii de 
sine însăşi, statul şi organele sale erau adaptate 
unei ordine mondiale, ritmată de impulsul de 
expansiune nouă al marilor culturi, Ca atare 
întreg aşezământul nostru nu este astfel alcă- 
tuit încât să imbrace începuturile vieţii romă- 
neşti, ci astfel incât viața românească să se 
adapteze la manifestările din afară de sine. Tă- 
nărul iese prin programul şcolii comerciale, de- 
finitiv smuls din viaţa ce-l înconjoară, căci no- 
țiunile şi cunoştinţele ce le primeşte aci, nu sunt 
fragmente esenţiale și luminoase ale acestei vieţi 
ce zvăcneşte în jurul său, ci nişte formule adu- 
nate din cele patru colțuri ale lumii. Ele îl pot 
chema, dacă are interes, către deșerturi teore- 
tice, sau îi repugnă pur și simplu, lăsându-l să 
se zbată neajutorat şi inutil. Omul, care în ge- 
neral lipseşte din şcoala noastră, nu este deloc 
luat în vedere nici de către programele învă- 


NĂRI 401 


Vmântului nostru profesional, care sunt astfel 
alcătuite încât imaginează o schemă absolută 
a economiei, după chipul căreia siluieşte mintea 
tinepilor, lăsându-le sufletul primitiv şi Ipsit de 
disciplină, “Toată Vlaţa petrecută în şcoala prac» 
tică, rămâne o sforțare inutilă pentru cel ce trece 
prin ei şi de cele mal multe ori 4 angajează 
intro condultă în care omul rămâne steril şi 
deplasat. 

ŞI astfel asistăm astăzi la străduința ce se 
face de a se incorpora pe cale administrativă 
sau legislativă «munca românească> în viaţa so- 
clală a ţării, fără însă ca prin această bună 
voinţă a sa faţă de naţiune, politica de stat să 
poată scăpa de responsabilitatea, că energiile 
a generațiuni întregi românești nu pot rodi. 
Sunt câteva generațiuni tinere a căror putere 
de muncă este înăbușită şi pleziş întrebuințată, 
din lipsa lor de pregătire practică şi din ne- 
cesitatea de a-şi găsi un rost, oarecare, 


In fața acestor probleme, cronica economică 
românească, nedepâşind metoda de a măsura 
importanţa evenimentelor economice după masa 
valorilor şi după întinderea relaţiunilor pe care 
ele le comportă, nu a însemnat evenimentul co- 
merţului legionar, ca un eveniment menit să 
antreneze către înfăptuiri economice insemnate 
puteri creatoare ale naţiunii. Nu a putut face 
această relevare cu ajutorul conceptelor cu care 
lucrează, fiindcă bătălia comerțului legionar nu 
porneşte din relaţiunea dată a bunurilor şi a 
intereselor patrimoniale, ci din concepţia Legiu- 
nii despre rostul economiei în viața naţională, 
in care omul ajunge la puterea de a da sens 
bunurilor şi așezămintelor economice. In nevolă 
de a nu antrena pe om în mecanica economiei, 
ci de a porni o ofensivă impotriva el, comerţul 
legionar a trebuit să facă uz de valorile nein- 
trebuințate (fier vechi, donaţiuni) pentru a pu- 
tea face o şcoală de umanizare a vieţii econo- 
mice a României. Această umanizare este rea- 
daptarea normelor economice la omenia Romă: 
nului, ceeace însemnează că de aici incolo legile 
economice nu pot fi altele decât cele din pure 
tarea unui om cinstit, aşa cum el e lăsat de 


402 RÂND 


Dumnezeu în o mie de ani de viaţă românească. 
Această coborire a activității omului nostru 
în structura sufletului său este supapa psiholo- 
gică prin care tineretul, automat de curentul 
ce-l formează conştiinţa maturității neamului, 
va invada cu înfăptuitori toate planurile de ma- 
nifestare ale vieţii. Şi economia ! 
lată ce n'a putut învățământul profesional în 
câțiva reci de ani de activitate | 
Prin comerţul legionar se va produce acel 
reviriment spiritual, prin care învățământul eco- 
nomic va dobândi, din elementele generațiunilor 
cari vin, oameni cari stau în câmpul economiei 
naționale, cu voință de a pune stăpânire pe 
“dânsa, cu puterea de a-i impune personalitatea ! 
Este semnalul suprem prin care se va impune 
ştergerea programelor străine și false din în- 
vățământul profesional, care biroucratizează 
şcoala şi elimină personalitatea. Toate şcoalele 
practice vor avea menirea de a asista tineretul, 
ajutându-l şi îndrumându-i gândurile sale pro- 
prii, iar cursurile superioare se vor strădul să-i 











ULA LA 


cu entuziasm acestei lupte de desrobire sufle. 

tească a neamului. 

Domnia democraţiei, anticreştină Şi falsă, La 
făcut să trăiască vremuri crâncene din toate 
punctele de vedere, Acest regim a legalizat şi a 
proteguit cea mai periculoasă robie întâlnită 
în istorie de neamul românesc. La început, gra- 
țioasă şi ademenitoare, această viaţă democra- 
tică, — adusă cu mare alai şi cu mândrie că 
ținem pas cu popoarele civilizate, — a ridicat 
pe plan de primă preocupare politica, care a 
ruinat, a divizat şi a inveninat sufletul acestui 
neam. Toate patimile cari sălăşluese în om: 
răutatea, invidia, dorința de îmbogăţire, de stă. 
pânire, etc., au găsit cel mai prielnic mediu de 
desvoltare. Puterile de înfrânare a omului: cre- 
dința, respectul, teama, etc, n'au putut trăi 
libere în cadrul aşa zisei democraţii. 

Azi lucrurile se schimbă din temelie, Mişca- 
rea Legionară, a cărei biruință sa apropiat, a 
desorientat lumea  politicianistă. "Țăranul care 
sprijinea în ultima vreme partidele politice, cu 


„priceperea care reese din afirmația: «să-i mai 
„încercăm şi pe ăştia !», se trezeşte la o nouă 
„Viaţă, încălzit de marea putere de credinţă şi 


jertfă legionară, Bunul simţ şi experienţa făcută 
până acum, spre Legiune îl îndrumează. Şi o- 
ată pătruns de acel duh neintâlnit încă, nici 
nu-l mai poate, înfrânge. 





INSEM 


In ultima propagandă politică, un “mare ora. 
tor> guvernamental, incerca să convingă pe ță- 
ranii dintr'un sat uitat de Dumnezeu, să-şi dea 
copiii la şcoală: «lubiţi săteni, no! liberalii am 
făcut înlesniri mari fiilor dvs. E+ găsesc acum 
internate, cămine şi burse; ba le dam șI aju- 
toare pentru imbrăcăminte, Dece nu va Indru- 
maţi copiii pe calea culturii ?> Un ţăran din 
mulțime, vestit prin Inţelepeiunea sa, l-a răs- 
puns: «Nu domnule, noi țăranii nu ne mai dăm 
copiii la învăţătură că dacă se dâșteaptă în 
şcoli, vă află culcușurile și furtişagurile și nu 
vă cade bine, d'aia înfundă temnița ori ni-l 
puşcă domnii. Lasă-i să rămâe proşti, că azi 
numai aşa mal poate trăi omu...» 

Dar din săteanul cu sufletul pustiit, dezorier- 
tat şi hulit de cei «mari», creşte azi țăranul le- 
gionar, Altă viață, — corectă, alte fapte, — să- 
nătoase și altă credință, mult mai profundă, 
care leagă traiul de jertfă pentru fericirea nea- 
"mului întreg. "Țăranul, după un an de scoală 
legionară, intră în ritmul unei primăveri tumul- 
toase. Toate calităţile lui mari, inteligență, sen- 
sibilitate şi voință, se îmbină cu demnitatea, cu 
mândria de stăpân în țara lui, pe cari nu le 
avea şi cu dragostea de muncă pentru el și 
pentru Legiune. Odată împărtăşit din căldura 
fără margini a Căpitanului, în scurtă vreme 
țăranul îşi îndreaptă spatele, îşi ridică fruntea 
'sus şi-ţi apare în faţă ca un munte întrun ră- 
sărit de soare. E o plăcere să stai cu el de 
vorbă, să-i asculți sfatul şi cuvântul plin de 
“tâlc şi seninătate. Căci în fața camaradului, 
fie el «domn», fie el din orice parte a ţării, se 
simte slobod şi deplin încrezător, să-şi depene, 
cu 'meşteşug, toată bogăţia lui sufletească. El 
nu ţi se mai plânge de necazurile lui, de mi- 
zerie. Acestea nu-l mai pot face să sufere ca 
mai înainte, Suferința, marea suferință, a ţă- 
ranului şi a legionarului, în general, isvorășta 
din faptele murdare ale politicianilor, Când văd 
cum avutul țării e tâlhărit de Jidanul protejat, 
“când văd «coadele de topor» că pălmuesc tot 
“ce e mai sfânt în țara aceasta, legionarul su- 
fere. Cat sbucium cuprinde spovedania unui 
țăran legionar, întâlnit nu de mult: «Nu mai 

i 


NĂRI 403 


am hodină camarade. MA arde la inimă doru 
să duc pân'toate satele credința Căpitanului, să 
mântuim odată neamul de nevoi ŞI să-l scăpăm 
de sub papucu jidanului>. 

Pornind deci dela adevărul că țărănimea ro- 
mână e dotată cu toate calităţile unui mare 
popor, ne putem da seama ce va Insemna In 
istorie neamul românesc, după ce va trece prir 
şcoala legionară. Rezultatele se vad, Ele sunt, 
de pe acum, uimitoare. Porunca lui Mota se va 
implini: «Și să faci, Căpitane, din țara noastră 
o țară frumoasă ca un soare, şi puternică și 
ascultâtoare de Dumnezeu», 


Gheorghe Neculolu. 


OAMENI CARI AU FOST 


ION SAFTA ȚICOI, țăran din Polana Mă. 
rului — Braşov, sa stins In preajma Crăciu- 
nului. Era un om ca la 50 de ani, voinic, cu 
sprâncenele groase şi ochii vioi. Chipul îl era 
mai tare decât glasul, care când se apropia de 
cineva aducea duh de blândețe și caldă che: 
mare la omenie, 


Ion Ţicoi a fost unul din frumoasele exemple 
de viaţă armonioasă şi demnă, date de așezările 
noastre de munte ; a fost unul din țăranii acela 
întregi, la cari cugetul și fapta se Intregesc, se 
împlinesc desăvârşit, rodind o viaţă de adevă- 
rată omenie. Credincios, senin, cinstit, harnic, 
iubitor de lumină și dreptate, el păşea în fața 
lui Dumnezeu şi a oamenilor sub semnul Inda+ 
toririlor sale de om. 

"Tăran de înaltă ținută morală şi de bogată 
înțelepciune, Ion Țicoi se arăta în sat şi ca 
un bun gospodar. Om cu casă frumoasă; atât 
în înțeles moral cât şi material. EI îşi iubea 
familia şi tot ce trăla în cuprinsul său, muncla 
de dimineaţă până în seară, fără ca pentru a- 
ceasta să ceară vre-o recunoştinţă și nici să 
creadă că e liber să-şi petreacă, aşa cum, fac 
mulți dintre necăjiţi noştri țărani munteni. jon 
icoi nu înjura — eu nu spun vorbe d'alea 
domnule, vorbe de ocară, mârturisea odată — 


404 RÂND 


nu fuma, nu bea, nici nu se lăsa lenei. Viaţa 
sa era curată şi aspră. Nu cunoştea decât 
munca, datoria şi credința în puterea lui Dum- 
nezeu. 

In legăturile cu oamenii era întotdeauna cin- 
stit şi cu mult simţ al situațiilor. Era de-o bună 
Ra: “cuviință lipsită de umilință (aşa cum nu se află 

. prea uşor în lumea oraşelor) era ospitalier, 
fă dornic de vorbă cuminte şi darnic cu omul po- 

posit la uşa casei sale. Nici când nu cobora 
de pe vârfurile «moşiei> în sat, fără să poarte 
în traistă un dar de legume, o pită, sau un 
buchet de flori, pentru a-şi bucura oaspeţii. 
it za Eee 
Aş în viața sa de toate zilele, Ion 
„ 'Ţicoi, poenarul din ţinutul Branului. Omenia 
„lui însă, puterea sa de depăşire şi de înțelegere, 
lau se lupte cu întrebările în legătură 



















DIALA 


i-au slujit; mulțime de camarazi l-au purtat. 
Oamenii ținutului sau uitat şi sau sdruncinat 
în sufletul lor. Indoiala i-a părăsit pentru a se 
întări în credinţa cea nouă a lul Ion Țicoi, 


Ernest Bernea. 


CĂRȚI ȘI REVISTE 


PR. î. DUMITRESCU-BORȘA, şi-a tipărit 
cartea Cea mai mare jertfă legionază, cuprin- 
zând experiența sa în răsboiul din Spania. Un 
fragment, «Pe Monte Olivia», a fost publicat 
în paginile revistei noastre, 

După Niculai Totu şi Bănică Dobre aceste 
pagini de luptă şi de suferinţă, deși vin scrise 
pe aceeaş temă au noutatea şi frumuseţea lor. 

Un slujitor al bisericii, un om blând şi închi- 
nător, un alt suflet vine să ne mărturisească 
marea dramă spaniolă şi luminata jertfă le- 


„gionară. 


Un suflet nou, o experiență nouă, o carte 


IŞAN T. AXENTE : Essai sur le regime 
; en Roumanie, Sirey-Paris, 1937. 
de doctorat în drept la Paris. Pro- 
ă este de istorie juridică şi politică 
i anume cuprinzând istoria statului 
ela Tudor Vladimirescu până 





INSEM 


OVIDIU PAPADIMA a ingrijit tipărirea 
operei lui Anghel Demeteescu, editată de Fun- 
daţiile Regale. Acest cautor ultat a avut o 
activitate foarte interesantă, ca profesor şi ca 
publicist. A trăit în a doua jumătate a veacu- 
lul trecut ducând o viață modestă și singulară. 

Volumul apărut cuprinde mai mult studii și 
articole de estetică ; estetică literară cu deose- 
bire. Opera sa are o mare actualitate; retipă- 
rirea el inseamnă un bun serviciu adus culturii 
noastre şi o datorie faţă de acest om care a 
fost nesocotit atâta vreme, In loc să facem cârți 
«despre» Inaintaşii noştri, e mai cuminte să fa- 
cem accesibile publicului, lucrările lor impor- 
tante, Acestea spun mai mult despre autor şi 
mal mult pentru cetitor. 

Ovidiu Papadima a lucrat-In acest fel. Munca 
sa e răsplătită cu prisosință. Cartea cuprinde 
şi un studiu introductiv, care lămurește cetito- 
rului, omul şi opera. 


GRIGORE NANDRIŞ: Aurel C. Popovici, 
cu «O mărturie» de S. Mehedinţi, este o lu- 
crare de recunoştinţă faţă de tot ce a făcut 
pentru neam acest mare gânditor politic şi lup- 
tător bănăţean. Alături de Eminescu a însem- 
nat o cale de întoarcere către nol înşine. 


OCT. ŞULUŢIU: Braşovul. Ed. Fundațiilor 
Regale Buc. 1937. Monografia unula din cele 


„mal vechi şi interesante oraşe din ţară, scrise 


de un intelectual de rasă. Vom reveni întru 
din viitoarele însemnări. 


DIMITRIE CUCLIN, cunoscutul profesor şi 
compozitor muzical a făcut să apară în limba 
engleză un volum de poezii din opera lui Mi- 
hai Eminescu, 

“Traducătorul a ținut să redea cât mal exact 
cuprinsul de artă şi simţire al poemelor. Cu 
toate plerderile ce le suferă orice poet tradus. 


“lucrarea d-lui Cuclin, aduce reale servicii de 


a „răspândire a genlulul românese, 


TE ERERI pr a 


NĂRI 404 

1. GR. OPRIŞAN: A. Vlahuţă, Omul - 1937 
În această carte autorul nu face o operă de 
istorle literară, deci nu eate o încercare ştiinţifică 
şi nici o lucrare de critică literară, ci face o 
prezentare a omului, a minunatului nuvelist A. 
Vlahuţă 

Caracteristica acestei cărți este, dragostea şi 
căldura pe care o arată autorul față de subiec- 
tul său. De aceea Judecată din punctul său de 
vedere, cartea este realizată ; cetirea el de folos. 


“TRAIAN HERSENI: Mişcarea legionară şi 
țărănimea, colecția Caetelor Verzi. In această 
broșură autorul lAmureşte țăranilor ce este miş- 
carea legionară. Nu este o broșură de analiză, ci 
una de mârturisire de credință. De aceea marea 
massă a țăranilor s'a hrânit din plin, cetind pa- 
ginile acestei cârticele, 

Sufletul legionar pâtrunde, cu acest fel de 
scrieri, până în cele mal Iindepărtate meleaguri 
româneşti. 


D. BODIN, a publicat o lucrare despre Pudoe 
Vladimirescu. In afară de insuşirile ştiinţifice ale 
autorului, lucrarea 1și mal capătă preț si din 
actualitatea ce o prezintă marele revoluționar 
oltean. Tudor este astăzi retrălt adânc de gene- 
rația legionară. 

D. Bodin a mai publicat şi două extrase, unul 
din «Rev. Iatorică Română»: Din viața şi fap- 
tele Căminarului Mario Pietro Cugino, lar cel 
de al doilea din Rev „Convorbiri literare»: A. 
D. Xenopol şi «Junimea». 


GH. N. DIMITRIU, Comunism, judaism și 





hNANP 


"PREDANIA, revista de critică teologică, 
condusă de G. Racoveanu, duce mai departe 
“lupta începută pentru adevărata învățătură a 
Bisericei. Mai mult decât oricare altă discipline, 
“teologia este supusă greşelilor din partea celor 
ce vorbesc în numele ei, lucru atăt de obisnuit 
“la noi. Predania prin cuvântul lui Nae Ionescu, 
Pr. Gr. Cristescu, Pr. I, D. Petrescu, G. Ra- 
coveanu şi alții, încearcă să păstreze calea 
“dreaptă, acolo unde «părerile personale» nu 
prea au ce căuta şi unde învățătura nu se 
“schimbă la fiecare cotitură de vreme. 
Numerele 10—11 şi 12—13 din anul acesta 
au un cuprins care răspunde la o seamă de 
umeriri: pentru cei ce vor să înţeleagă şi 
tru cei ce nu vor să 'nțeleagă crezând c'au 
ajeles. In frunte, articolele lui Nae Ionescu; 
primul număr: Ştiinţificii şi teologia, iar in 
ultimul : Iubirea act de cunoaştere. Urmează ce- 
alte colaborări, unele expunând diferite pro- 
bleme, altele luptând cu ignoranța teologilor 
„noştri. Caetele sfârșesc cu multe însemnări de 
luptă ţie. i 


arcu tinici și 
ştiinţă şi o ştiin- 














„Redăm un fragment din 








PE Nate PI e 


— unul mai... pozitiv decât altul! — cât, maj 
degrabă printr'o anumită perspectivă asupra rea. 
lităţii şi mai ales prin putinţa de a face sistem», 


GANDIREA, Dec. 1937. In aceeaşi Frumoa- 
să prezentare care îi este proprie, revista d-lui 
Crainic aduce contribuţii interesante prin D, 
Caracostea: Poezia socială la Eminescu iu 
Dobridor: Sărăcia spirituală a evreilor, Poezii 
de I. Pillat, N. Carianopol, A. Chirescu, Cale- 
doniu, Gherghinescu-Vania, Sanger, “Cronica 
variată şi vie. 


GAND ROMANESC, anul V, nr. 8-10; a. 
“duce noul contribuţii la înţelegerea şi orienta- 
rea culturii româneşti, Remarcabile articole: 
"Zorile filosofiei de Zevedeiu Barbu, Clasijica- 
"rea artei populare de Al. Dima, Inţelesuri vechi 
şi nouă de Ovidiu Papadima şi Rolul afectivi- 
fății în artă de Al. Tohăneanu. Caetul este 
completat de literatură şi cronică, după nevoile 
revistei, 


 Gând Românesc este una din puţinele noastre 


periodice, bine aşezată ; e o publicaţie cu rost. 
Ca problematică, socotim că ar trebui să fle mai 
„ aproape de sbuclumul sufletului românesc actual, 


DECEMVRIE, revistă săptămânală, apărută 
sub conducerea doctorului Nic. Ro- 
t să împlinească un tost deosebit în- 





INSEM 


asupra «necrologului lui Eminescu în ziarele ar. 
delene> şi interesantul document din 1852 asu- 
pra evenimentelor ardelene din 1848—49 dato- 
rit profesorului «cesaro-crăjese» din Oradea, 
Şandru-Roman şi publicat acl prin Ingrijirea 
d-lui Dazin Pop. DA 1. Biberi semnează câteva 
pâgini în memoria lui N, Vaschide, Puncte de 
discuţie la problema culturii aduce d-l Didi. 
lescu. Cronica bine susținută de O. Suluţiu. 


PAGINI LITERARE nr, 6-3, 9 şi 10—11, 
1937. Cu voiclunea pe care am subliniat-o, pu- 
blicaţia turdană aduce în numerele sale refle. 
xiuni, fragmente, cronici de tot ceeace insem- 
nează tânăra viață literară, Reţinem contribu- 
țiile d-lor Bonine, Ionel Neamtzu, D. Roşca 
(Tineretul ardelean şi filosofia), Gr. Popa (Di- 
namica tradiției), V, Beneş etc. Cronica e ținută 
mai cu seamă de d-l R. Demetrescu. 


CURIERUL, anul 1, nr. 11, Sibiu, 15 Noem- 
brie 1937, a apărut cu următorul cuprins: «Pu. 
trefacția generaţiei decorate», de Victor P. Gâr- 
cineanu ; <Mişcarea Legionară şi individualis- 
mul>, de Horia Sima; însemnări: Arhanghe- 
lul Mihail, (Ax. C.); O nouă şcoală legionară 
(S. C.); Vremuri prerevoluţionare (V. P.) etc. 

«Curierul» dela Sibiu este o revistă regională 
şi legionară care îşi cunoaște rosturile. N. N. 
Petra, Axente Creangă şi A. Pideanu o ţin pe 
o înaltă linie de intelectualitate și de luptă le- 
gionară. 


VIAŢA BASARABIEI, an. VI, nr. 10 şi 12. 
Chişinău. Numerele aduc material bogat pe care 
l-am dori și mai viu și mal plin de duh moldo- 
venesc. În nr. 10 notăm contribuțiile d-lor Sime- 
nechy şi Posucic: Date istorice asupra chimeri- 
lor. Pentru ilustrarea unor stări de lucruri din 
Basarabia (inclusiv mentalitatea autorului), v. 
Moldova din Cetatea-Albă a d-lui Ghenzul. Nr. 
12: Patru poeme ale d-lui V, Cavarnali, de o 


- tonalitate care întregeşte aerul strein al publica- 


ției ; apoi un basm: Apa vie (grecesc) şi În- 
semnări din timpul Unirii ale d-lui Păduranu. 


(Cronica. 


407 


TRIBUNA AVANTENILOR, anul V, nr. 
> Societatea de educaţie și cultura națională 
Avântul» din care au făcut parte mulţi dintre 
de seamă ai cugetării şi faptei române. 
şti de astăzi, a sărbătorit la Brăila 40 ani de 
existență, Revista asociaţiei des 
năm, publică comunicări 
ale acestei sărbători. 





oamenii 


pre care insem- 
le şi dările de seamă 


General Dr. Vasile Panaitescu, av, Detre 
Jecu, prof. Vasile Băncilă, av, Traian “Ține, au 
arătat ce a insemnat Avântul, pe plan istorie 
şi doctrinar. 

Asoclaţia «Avântul» a lucrat paralel şi pentru 
acelaş scop cultural şi politic ca și «Semâănăto- 
rul> d-lui Iorga. Cu toată Încercarea de a se 
pune în pas cu vremea această mişcare naţio- 
nalistă nu mai poate răspunde nevoilor prezente 
ale neamului. In trecut a avut o valoare de ne- 
tăgăduit, mai ales morală, ceeace nu esta un 
lucru de mic preţ pentru generaţia care se ri- 
dică azi. România legionară este pentru o în- 
tâletate a omeniei româneşti. Ce se pare că a 
lipsit însă Intotdeauna «Avântului>, pornit atat 
de frumos din inimi fragede şi darnice, a fost 
puterea de realizare, fapta. 

Mulţi dintre noi, purtați astăzi de o sete uă- 
praznică de înoire a vieţii noastre naționale, ne 
reintoarcem adesea gândul către vremea când 
trăiam în atmosfera «Ăvântului», ŞI reintoaree- 
rea nu este lipsită de rod, 

Cei cari suntem azi la 30 de ani dăm «Ăvân- 
tului» ce 1 se cuvine: aducerea aminte, Gândul 
de viitor şi braţul nostru sunt întregi ale Le- 
giunei. 


EU ŞI EUROPA, anul II, Nr. 11, Deva, 
revista condusă de Ion Th, Ilea, închină acest 
număr naționalismului şi poeziei marelui îndru- 
mător Mihai Eminescu. Cităm din primul arti- 
col: dMag al destinului românesc în lume, Emi- 
nescu, leagă peste vremi, conjugarea noastră cu 
infinitul istoric». 

Revista aceasta merită dragostea şi aprecie- 
rea tineretului legionar. 


DR d 00 a cs 









































Ţ alor din județul Am mai primit la redacție : 


G. Țepelea, instantanee, epigrame, 
„ete crem arăt eu Rr 
Ţăranului, anul Î, Nr. 10—11:; Jar şi Slova, 
anul I, nr. 7—8; România eroică, anul [A 
nr. 7; Independenţa economică, anul XX, Iulie. 
August 1937; Lumea Nouă, anul VI, nr. 10. 
11; Ideea Naţională, anul V, ur. 12; Scânteca, 
anul VIII, nr. 12; Neamul românesc, pentru 
popor, anul XXV, Noembrie 1937; Graiul Nea. 
mului, anul XI, nr. 41. 


CUPRINSUL VOLUMULUI II. 


|. PREFEȚE 





Pag. 
AMZĂR, Dumitru Cristian: Destin legionar . 51 
i Căpitanul întregului neam Se ta AREA 
BERNEA, Ernest: Generalul . . . . e e 309 
sa Ficonomia legionară . Ă 858 
CODREANU, Corneliu-Zelea: Pentru noua , rânduială |. p 99 
IONICĂ, Ion I.: Lui Moţa şi Marin, închinare . se Se sită SU 
m ADA T i. serpi 0 e A al i BR 


DI. STUDII 


BĂNCILĂ, Vasile: Sensul culturii şi cculturalizarea» satelor 167 și 197 


BERNEA, Ernest: Filosofia la Universitate . . dn DĂ 
BLAGA, Lucian: Aspectele fundamentale ale creaţiei culturale + + AT, 
CONEA, Ion: Destinul istoric al Carpaţilor . . 55 
CUCLIN, Dimitrie: Muzica românească în tuneie de Stoa anl 

versală . 309 
POLIHRONIADE, Mihail; Politica externă a a României ini Aa 7 
POPP, Nicolae: Foii ENEA te Jaga) Și asupra populaţii 

at ie i aha 8 + 102 

IM. POES 3 1 


CARLANOPOL, Virgil: "Țăranii, Printre ai mei » j 
OTRUI sAgâns (00 Ra ca a ati Re ata aa 
: Cântec pentru 









RANDUIALA 







„Victor: Clocot .. 
Iulian: Triptic de vis . . . . - 

































enii mari (traducere) i 


CUPRINSUL VOLUMULUI Il 44 


GEORGESCU, E. L.: "Ţara (90) 
IONICA, lon 1: Pagini de istorie și critică iiterară (59). Gheorghe Boldea: Soliloquli. 
NECULOIU, Gheorghe : Vlori de lut (334). 


1. TEATRU. 


ACTERIAN, Haig: O lege (90). Teatrul de masse (13%), Drama românească în actuala 
stagiune (181). Statul și teatrul (236). 25 ani dela moartea lui lon Luca Ca- 
ragiale (285). 


5. MUZICA. 


BUZDUGAN, Dinu: La sfârziştul stagiunii (183). Compozitorii și solişti (237). Publicul 
(287). Muzica la Fundaţiile Regale (336). Muzica la Radio (394). 
CUCLIN, Dimitrie : Creştinismul, muzica și statul (393). 


6. CULTURA ŞI EDUCAŢIE. 


AMZAR, Dumitru Cristian : Prizonierii români în lagările germane (289), Schimbul de stu- 
denţi cu Germania (339). 

BERNEA, Ernest: Intre părere şi cunoştinţă (154). Insemnătatea edițiilor critice (283). 
Condiţiile morale ale creaţiei (338). Scriitorul român (396). 

URSU, Horia 1.: Istoria noastră (396). 


7. POLITICĂ ŞI ECONOMIE. 


AMZĂR. Dumitru Crisuan: Pentru Hristos (155). Partidul unic (186), Orlentări in veac 
(186). George Brătianu despre politica externă a României (342). 

ANTONIU, lon: O nouă bătălie legionară (299). 

BERNEA, Ernest: Crez de Generaţie (185). Legiunea şi partidele politice (397). 

BRANZESCU, Gheorghe: Românizarea vieții economice (399). 

CRIŞAN, Nicolae : Comerțul legionar şi învăţământul comercial (400). 

GARCINEANU, Victor P.: Politică şi educaţie (43). Domnul lorga, evreii şi tineretul (340). 

IONICA, lon 1.: Charles iMaurras în tuchisoarea patriei (139). Cele două Frante (239), 

URSU. Horia 1.: Catolicism şi naționalism în Belgia (141). Jacques Doriot (291). Generalul 
Franco (343). A Piste 

5 VEVERCA, lon: Marturia lui 10 Decembrie (298). Bătălia economică legionară (341). 























RANDUIALA 


“Gheorghe : "Țăranul şi politica (402), 
; Colonizarea românilor de peste hotare (345). 


9. OAMENI CARI AU FOST. 
loveanu (45). lon Safta Ţicol (403). 


ele Brăllel (92). Provincie şi capitală (93), 
nou (295). Paglol literare (346), 
A, 


ă Pag. 


A dt ÎN mule bat 2 ie > 


LA SFÂRŞIT DE AN 


Revista Rânduiala se întoarce c'o caldă mulțumire spre 
toţi acei cari în cursul încă al unui an de greutăţi materiale, 
au înţeles să dea sforţării noastre sprijinul necesar, Mulţumim 
îndeosebi d-nelor și d-lor: Cernica Drăghici, Demetra Buzea, 
Aron Cotraş, Nae Smărăndescu, Aureliu Doicescu, Paul Gălă- 
şeanu, C-tin Turcu, N. Albescu, George Clonţea, Niţă Antoniu 
şi tuturor acelora cari au făcut abonamente şi răspândit cele- 
lalte publicaţii ale <Rânduelii». 

Nu scriem pentru noi ci pentru împlinirea unei datorii pa 
care ne-am recunoscut-o dintru început. Şi rugămintea noaatră: 


„e, ca acei ce cred că revista «Rânduiala» merge pe drumul îm- 


plinirii ei, să stea şi în noul an alături de noi spre a ne de 
ajutorul material de care avem atâta nevoe, 


RÂNDUIALA