Insemnari-Sociologice-anul-II-nr-11-februarie-1937

Anul Il. — Nr. 11. Februarie 1937. 


INSEMNARI 


SOCIOLOGICE 














Apar odată pe lună. 


Director: TRAIAN BRĂILEANU, 


protesor de Sociologie la Universitatea din Cernăuţi. 


CUPRINSUL 


ARTICOLE 
1. Ion Ţurcan: lon ! Moţa şi Vasile Marin, în lumina 
scrisului şi faptei lor. 
Il.aLeon Ţopa: Din sociologia italiană : Reviste. 
II. Claudiu Usatiuc: Mişcarea culturală de la Ungureni. 


REDACŢIA: Cernăuţi, str. General Berthelot 5. 


ADMINISTRAŢIA (Profesor Constantin Zoppa): 
Cernăuţi, str. Baltinester 15, 


Abonamentu! pentru 1 an ! 
Exemplarul 








Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernăuţi. 


www.dacrrumanica.ro 


REVISTA CĂRŢILOR 


C. Narly —: Către o politică şcolară. 

Grigore Nandriş — losit Pilsuuski. 

Dimitrie Bucevschi — O viaţă de om în slujba neamului. 
Ernest Bernea — Ginduri pentru Țară Nouă, 


REVISTA REVISTELOR 


Iconar, II, 5, 1937. 
Cuvintul studenţesc, XII, No. 1—4, 1937. 
Predania, Dir. G. Racoveanu, , No. 1, 1937. 


Revista Institutului Social-Banat- -Crişana, Dir. Dr. Cornel Grofşorian, 
îi IV, No. 16, 1936. 


Arhiva pentru ştiinţa şi reforma sociali, XIV, 1936. 
Sociologie rominească, Dir. D. Gusti, [, No. 12, 1936. 


Fiecare număr va avea cel puţin 32 pagini. 


Manuscrisele nu se înapoiază. 





ANUL 1. Nr, 11. Februarie, 1937, 


Insemnări Sociologice 








Director: TRAIAN BRĂILEANU, 
profesor de Sociologie la Unisersilalea din Cernăuli. 


lon |. Moţa și Vasile Marlin 


în lumina scrisului şi faptei lor. 


Pe frontul spaniol naţionalist, în luptele înverşunate cari 
au dus la cucerirea Majadahondei, au căzut doi din cei şapte 
comandanţi legionari plecaţi în Spania. 

Au căzat pe acest front doi oameni maturi, cari an ajuns 
la o concepție de viaţă bine conturată şi adinc săpată în gîn- 
dul şi sufletul lor. 

Ionel Moța şi Vasile Marin şi-aa dat perfect de bine sea- 
ma de primejdia pe care o prezintă comunismul pentru viitorul 
credinţei creştine şi al Statelor naţionale. Jertfa lor este ca alt 
mai mare cu cit ei au avut mai clară în mintea lor conștiința 
acestei primejdii, pentru înlăturarea căreia au plecat bucaroşi 
să se sacrifice. 

Scoaterea în evidență a concepţiei lor de viaţă, a gîndirii 
lor politice şi a faptei lor divine este rostul încercării de faţă. 


L. 

Neamul rominese n'a cunoscut în ultimele secole momente 
de avînt soileteac, în afară de cel al războiului de întregire. O 
încordare supremă și o jertfă uriașă au dat naștere Statului 
nostra. Dar luptătorii întorși de pe front, biraiţi și înlătoraţi de 
politicienii venali și imorali, s'au mulțumit să se înflăcăreze 
din cind în cind prin amintirea faptelor săvirgite şi să reciteze 
crimpee de epopee din laptele purtate. Ei au renunțat să mai 
lupte în contra doșmanalui dinlăuntru, fie că atenţia lor a fos, 
sustrasă dela această primejdie, fie că energia le fusese secă- 
taită de războiu. In orice caz, epoca de după războiu se carac- 
terizează printr'o totală lipsă de credinţă vie. 

Ciasa noastră conducătoare nu este chinnită de împlinirea 
unui ideal, ci-i preocupată numai de formule şi programe. Li- 
beralismul şi „democraţia“ rominească aa stirpit chiae din mu- 


www. dacurumanica ro 


a Di are 


gure orice încolţire de năzuinţi superioare ale acestui Neam. 
Viaţa politică a devenit un joc de-a formulele, un sport plăcut 
celor ce se doresc ieșiţi din anonimat şi cu averea simţitor 
sporită. 

Procesul de alunecare în lumea intereselor individuale și 
de scobortre a politicei la rolul de satisfacere a năzainţelor de- 
magogilor s'a împlinit cu uşurinţă. 

Viaţa noastră politică nu este decit o luptă de concarență 
între programe și număr, luptă din care nimeni nu are de so- 
ferit decit din cind în cind agenţii electorali prea zeloşi și tot- 
deauna Ţara ca nimic vinovată de acest spectacol. 

Răul cel mai mare al acestui joc, este deprinderea lumi; 
rominești cu convingerea că îndreptarea Ţării e în funcţie de 
programe și că pentru mintairea ei nu mai e nevoe de sacri- 
jieii şi de jertfe. Toate partidele se găsese într'o goaaă nebună 
după cel mai bun program și după cel mai mare număr de 
susținători. Politica a devenit cel mai plăcut și mai „nobil“ 
sport al raţiunii și cel mai bun mijloc de îmbogăţire. 

Dialectica formalelor și a programelor a crescut o clasă 


conducătoare „inteligentă“, însă lașă și netnțelegătoare pentra 
destinele romînești. 


La lipsa unui ideal rominese s'a adăugat, ca o consecință 
necesară a excesului de raţionalizare, şi valul necrediaţii, Pro- 
cesul de laicizare a cuprins atit de puternic atmosfera romi- 
nească, încit slujitorii altarelor, departe de a-l zădărnici, malţi 
dintre ei, l-au grăbit prin faptele și covintul lor. Nu sarprinde 
pe nimeni azi faptul, cînd unii preoţi în loc să fie alătari de 
cei ce cad pentru cruce, sant împotriva lor. 

Lipsa credinţei în Dumnezeu și a unui ideal rominesc în 
lume, coincide cu perioada de dezagregare a comunităţii romi- 
nești, a cărei coeziune și solidaritate s'a întemeiat și trebue să 
se întemeieze pe acești doi factori spiritoali. 

In aceste momente de desagregare și haos, jidanii bine or- 
ganizaţi, cu un scop determinat și cu mijloace din cele mai 
diabolic alese: francmasoneria și comunismul, sporese această 
stare de slăbiciane şi de haos, pregătind astfel, zi de zi şi ceas 
de ceas, stăpînirea lor, A 

Nu e acesta un proces specific Țării rominești, ci ne gă- 
sim în faţa unui fenomen general. Statele în cari nu se ivește 
o reacţiane sănătoasă și bine organizată, cad pradă acestei 
acţiani sacrilege. 


www.dacarumanica ro 


ia 


„Democraţiile“, preocupate de programe și votanţi, n'ao 
timp să dea atenţie organizării forțelor criminale cari tind 
să şteargă existența statelor naţionale și să distrugă din temelii 
aşezarea creştină a lumii. Probabil că demoeraţiile nici na pot 
sesiza această primejdie. Ca o bază individoalistă-materialistă, 
ele au şi dreptal să nu se simtă vizate pentracă comunismul se 
îndreaptă contra ceeace depăşeşte individul şi materia, în 
contra Neamurilor şi a lui Dumnezeu, cari încep acolo unde 
sfirşeşte individualismul şi materialismul. 

Comunismul pentra a birai s'a organizat în forță interna- 
țională şi atacă, acolo unde rezistența e mai slabă, ca cele ai 
atroce mijloace și ca o totală lipsă de scrupule. 

Războial civil din Spania a arătat că Statal asupra cărnia 
sa deslânțnit forța comunistă, na-i poate rezista prin propriile 
lai puteri. Şi acest pericol devine cn atit mai mare cn cit coma- 
nismul îşi va întări poziţiile şi bazele de atac prin cucerirea de 
State naţionale. 

Na ne găsim în fața unor tendinţe de rectificare a grani- 
nițelor etnice, politice sau economice prin forța armată, ci în 
faţa celui mai înverșunat războiu ideologic din cite a existat 
vreodată. Lopta se dă între spiritualitate și materie, peste orice 
considerent de granițe etnice sau politice, între ideile de Neam 
şi de Domnezena pe de o parte, care stau la baza așezării Sta- 
telor naţionale şi forța oarbă a instinctelor și a materiei, pe de 
altă parte, din care își stoarce seva puterii sale Comanismul. 

In existența acestai pericol comun „vom găsi explicarea 
solidarităţii Statelor Naţionale în combaterea mișcării comuniste. 
Tot aici vom găsi explicarea și posibilitatea de înţelegere a ple- 
cării echipei legionare şi a jertfei grele pe care a dat-o Legiunea. 


Comanismul luptă așadar pe donă fronturi: în cuprinsul 
fiecărai Stat și pe plan internaţional. Lupta contra lai trebue 
dusă pe ambele frontari. Statele naţionale treboe să aibă o po- 
litică internă și una externă bine îndromate ca să poată com- 
bate cn succes acest flagel ce amenință omenirea. 

Statul care ar neglija una din aceste căi de apărare n'are 
sorţi să iasă biraitor din acest războiu. Cao atit mai mult Statal 
care le-ar neglija sau le-ar îndruma greșit pe amindouă. In sitaa- 
ţia din urmă se găseşte Statal nostra. Aoţianea de apărare 


www. dacurumanica ro 


4 


a comanităţii romineşti s'a zămislit şi s'a9 organizat in contra 
voinţei clasei noastre conducătoare. Mişcarea legionară a trebait 
să se deavolte peste voința „legală a Statnlni“, care n'a vroit 
să înțeleagă nici primejdia comunistă nici reacţiunea față de 
această primejdie. Nici chiar „naționaliștii“ noștri n'an sesizat 
această primejdie, deşi era aproape de noi şi se manifesta vi-. 
zibil în principalele oraşe ale Țării. 

Singar Căpitanul a văzut pericolul şi a înţeles adincimea 
şi gravitatea Ini. Tot El a preconizat în mod genial mijloacele 
ce trebnesc folosite to această luptă. Din acest moment, din 
anul 1919, Legiunea ia naștere și se desvoltă sab mina crea- 
toralni ei: a Căpitanului, ca o reacţinne pe plan spiritual și 
material contra primejdiei comuniste. Legiunea apare din ce în 
ce mai mult, penira toată lumea, ca o operă de artă, ca o crea- 
țiane a Căpitanului, care s'a ropt cel dintiin de lumea veche, 
întrebuinţind expresia lui Ionel Moţa, pentra a readuce din non 
în făgașnl istoriei mersul în lome al poporalui romin. 

In această operă uriașă, Căpitanul a fost ajutat co scrisul 
și co fapta de clţiva soldaţi pricepuți și devotați, dintre cari 
Ionel Moţa a fost cel dinttia, și Vasile Maurin printre cei mai 
de frunte. Ei ao contribuit în largă măsură la explicarea feno- 
menului legionar și la conturarea spiritoalităţii legionare, făcind-o 
accesibilă şi celor ce nu pot lua contact cu această mişcare de-, 
cit pe cale raţională. Ei i-au dat suportol logic şi închegarea 
doctrinară de cari are nevoe orice credință sau mișcare politică, 

Ionel Moţa ne-a dat în articolele sale strinse în volumul 
„Cranii de Lemn“, ca şi în celelalte rămase pe dinafara lui, ca- 
tehismul spiritaalităţii legionare. Ele cuprind dogma credinţei le- 
gionare aşa com a văzut-o şi com o trăieşte Căpitanul. La această 
'operă trebue să adăugăm lucrarea sa „La Securit juridique dans 
la Soei6te des Nations“ din 1932, în care fixează, co o compe- 
tință desăvirşită, principiile în temeiul cărora se poate ajunge la 
o înţelegere durabilă între State, arătind că Liga Naţiunilor în 
forma ei actuală e departe de a patea îndeplini această fanc- 
ţiane, atât din cauza preceptelor care-i stau la bază cit şi din 
cauza organizării sale juridice pozitive. - 

Pentru Ionel Moţa, mișcarea legionară nn-i o mișcare po- 
Jitică ca atitea altele, ci o religie, o credinţă. Ea privește nu 
ceeace e rațional și formal, ci ceeace-i conţinut via şi superior 
uman. Mişcarea legionară, spune lonel Moţa în „Cranii de Lemn“, 
e o revoluție națională, care se caracterizează în- ordine spiri- 


—5— 


taală, printr'o totală ruptură de mentalitatea actuală de robie 
şi slăbiciane în fața străinuloi (pg. 218). 

Nu ajunge să cunoşti doctrina naționalistă şi s'o poți minoi 
cn facilitate, ci e nevoe de o împărtăşire deplină de valoarea 
eternă, care-i Neamul rominesc, pînă la desăvirşita aitare de sine 
gi totala jertfă personală. 

Ideea naţională este identică ca spiritul adevărului şi cos- 
titae criterial fondamental în problema orîndoirilor sociale ale 
omenirii (pg. 69 şi 71). Statele nn pot fi decit naţionale, pentracă 
ele ca să poată dura, au nevoe de sprijinul luai Domnezea, spri- 
jin care no poate fi dobindit decit atunci cind Statele întrapează 
spirital adevăralai, cristalizat în ideea naţională. Statele, relatnd 
o idee mai veche, nu sunt decit mersal lai Domnezeu în lame. 

Neamurile sant operu lui Dumnezeu. Pentru aceasta, cei 
ce luptă pentra adevăr şi lumină se găsesc în slujba lai Domne- 
zea, de al cărni concurs invincibil vor beneficia. Ele trebue să 
înfăptaiască binele dorit de Dumnezeu şi să lupte necontenit 
pentru adevăr şi lumină, san mai bine zis, pentra perfecţionarea 
lor ca adevăr şi lumină. Statele nn sant produse necesare ale 
factorilor geografici san economici, ci operă divină, infăptaită de 
un conducător care s'a împărtăşit de spirital divin şi lacrează 
în sensul voiei lai Dumnezeu şi sub directa lui ocrotire, Neama- 
rile na pot trăi decit prin năzaința de a învia in Credinţa lai 
Dumnezeu. Ele trebue să cante să devină cit mai creștine și să 
constitue comunităţi morale ctt mai perfecte. 

Viaţa şi dăinnirea Neamului romînesc depind de primatul 
normelor morale în viaţa individalai, a familiei şi-a Statnlai, în 
exterminarea viciilor şi păcatelor noastre şi înlocairea lor prin 
virtaţile creștine şi cetăţeneşti (pg. 85—92). De aceea şi caracte- 
rele noalui sistem născind sant: Lumină din lumină! 

Pentracă „întunericul patimilor nu va putea niciodată cris- 
taliza un focar de lumină salvatoare. lar ceea-ce căatăm şi do- 
rim noi din toată ființa noastră, e lumina, e tastăpinirea din noa 
a vieţii aşa cum a voit-o Domnezeu : viaţă de adevăr, dreptate, 
virtate. În aceasta consistă mintoirea, cu scăparea de jidani şi 
de toate plăgile ncigătoare care ne mistoe: readucerea rodului 
în via domnezeiască azi bolnavă şi stearpă, îu națiunea noastră 
(măcar în ea) căzută în ghiarele satanice stirpitoare ale safleta- 
loi şi aducătoare de pieire. Această nouă fecundare a sufletului 
pierdut al unei națiuni, nu se poate face decit prin cea toai 
pură esenţă de lumină, de virtate“ (pg. 58). 


www. dacurumanica ro 


— 6 — 


Neamurile, formaţiuni spiritaale, nn pot exista decit prin 
spirit. Reducerea lor la materie și instincte înseamnă condam- 
narea lor la moarte, pentrocă ezistența lor incepe acolo nude 
încetează determinismo! material şi stăpinirea instinctelor. Naţia- 
nile vor fi cu atit mai vii şi mai poternice, cu cit se vor apro- 
pia mai malt de virtute, de spirit. lar cel mai par spirit, esenţa 
cea mai carată e Domnezen. De aceea națiunile nu pot trăi decit 
prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, urmărind adevărul şi 
lumina. 

luvierea Neamulai rominesc consistă în reîncreștinarea 
noastră. Creștinismal nostru, însă, na trebue să fie o conformare 
la ceeace e mai mult exterioral doctrinei creștine, ci ceva via, 
o învingere a poverilor omeneşti şi o apropiere de Mintaitoral. 
Creștin nn poate fi decit cel ce consimte la o jertfă pentra bi- 
nele altora, la o jertfă personală liber, ca dragoste şi ca elan 
consimţită. Numai jertfa care e deslânțaită din dragoste, dintr'o 
dragoste pentra altceva decit ființa noastră, ne pnae în directă 
comuniune cu Dumnezeirea care pătrande năvalnic și deadreptni 
în safletal nostra (pg 244—245). Suntem creștini numai în mă- 
sara în care pnatem jertfi ceva pentra aproapele. Desăvirşirea 
noastră ca oameni, ca ființe privilegiate ale lui Dnmnezeo, nu-i 
posibilă decit pe această cale: a jertfei personale pentra aproa- 
pele. Şi aceasta nu-i posibilă la rindul ei decit în cadral naei naţiani. 
Apropierea de Domnezeu, desăvirşirea noastră ca creștini, aduc ca 
sine şi transformarea naţianii intr'o comanitate morală perfectă 
şi pnternică. Cel ce iubeşte pe Dnmnezea, contribue la întărirea 
Neamalai lai; iar cel ce-și iubeşte Neamul, iabește implicit şi 
pe Domnezea, făcindo-i voia lni. Neamul şi Damnezen sant cele 
donă valori absolate şi eterne, în fața cărora individal trebue 
să se plece. El nn primește sens ca cetățean și ca om decit în 
măsara iu care îrăiește pentra ele şi prin ele. „Omul doar na 
a fost născut pentrn a trăi nomai decit an număr nu știa ciţi 
de ani, ci pentra a se apropia de Domnezeo prin faptele vieții 
sale“. (In altima scrisoare adresată părinţilor săi). Viaţa pămin- 
tească era considerată de Ionel Moţa, ca an moment trecător, legat de 
materie și păcat, și pe care santem datori s'o depășim prin măr- 
tarisirea io Hristos şi în aşezarea creștină a lumii, îndurînd toate 
suferințele fizice legate de această năznință nobilă, singara ao- 
bilă. Ceeace am pierde aparent prin moartea noastră fizică, 
vom ciștiga însatit în lumea cealaltă, căci „e o mare binefacere 
sufletească pentra viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos.“ 


www. dacurumanica ro 


E pese 


Din toate scrisorile pe cari le-a lăsat în urmă, găsim o 
deplină seninătate în fața morţii și o siguranţă desăvirşită că 
există o viaţă pe cealaltă lume, pentru care trebue să ne pre- 
gătim ca toţii prin iubirea şi apărarea lui Hristos. 

„Eo așa am înțeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Chris- 
stos și am mers fericit la moarte pentru EI !... Eu am sufletul 
mintuit, în împărăţia lui Dumnezeu.“ *) 

lonel Moţa era un creștin întreg, deplin. EI] a patat să se 
stăpinească ca desăvirşire pe sine, ca fiinţă pămintească, prin 
marea lui credință în Dumnezea, şi să se mintaiască. El na adu- 
ce în Legiune numai argumentarea necesității mărturisirii în 
Dumnezeu, ci exemplul credinței vii, a celei mai depline care 
a stăpinit vreodată pe un muritor. 

Legionarismul, pentru Ionel Moţa, este identic ca substan- 
ță etică cu creştinismul. Biruința Neamului rominese o vedea 
în reîncreştinarea noastră și în reaşezarea ordinei noastre so- 
ciale pe bazele moralei creștine... „Elementul moral a fost 
întotdeaana principala temelie a vieţii şi rosturilor noastre ome- 
nești, spune dinsul. Dacă această temelie se pierde, am pierdut 
totul şi dreptul la viaţă şi puterea de a birui, prin propriile 
puteri, pe dușmanii cari ne încalcă şi ne înjosesc...“ (C. d. 
L. pg. 105). Dușmanii noștri vor fi cei ce vor lovi îm această 
emeli e şi în biserica noastră, susținătoare a ei. Ei nu sunt greu 
de identificat, plecind dela acest criteriu înfailibil. Biserica şi 
așezarea creştină a lumii sunt lovite în primul rînd de spiritul 
materialist al vremii, promovat și stimulat de jidovime. Lupta 
trebue dusă în contra acestui spirit şi tu contra celor ce-l 
susțin şi-l răspindesc. Aceasta însă nu-i posibil decit prin con- 
solidarea bisericii şi a spiritului creştin. Soluţia e una singură 
şi constă în. „A reda iumii frină şi cîrma morală, iar nu nu- 
mai decît o bucată de pine mai mult şi o economie materială 
mai bună...“ (pg. 106). Găsim în aceste rînduri esența Mișcării 
egionare şi cea mai categorică repudiere a materialismulai istoric. 

Dușmanii Neamului rominesc pot fi combătuţi prin orice 
mijloace ? Nu ne găsim. în caz de răspuns afirmativ la această 
întrebare, în fața încălcării principiului ai cărui apărători ne pre- 
tindem a fi? lonel Moţa şi-a pus aceste întrebări chinuitoare 
pentru conștiința sa profund creștină, tacă din 1922 şi le-a re- 
zolvat în cbip magistral. 


1) Scrisoarea testament, adresată părinţilor. Libertatea, 28 Ianuarie 1937. 


www.dacarumanica ro 


8 = 


Morala iadaică e tocmai contrarial principiului fundamen- 
tal al moralei creştine: Iubirea de-aproapele. Ea constă în ia- 
birea de sine, de ai săi, și în persecutarea străinilor. Faţă de 
această situaţie, faţă de poporul care vrea să ne doboare, na 
putem întoarce celalalt obraz ca să fim loviți, pentrucă aici e 
vorba de asasinarea mișelească a unui Neam, pentra mintuirea 
cărnia trebue să alegem cea de a doua cale indicată de Hristos; 
aceea pe care a folosit-o singur cind a gonit ca bicinl afară 
din biserică pe negustorii cari se viriseră acolo în ciada tntaror 
legilor morale. Lapta contra jidanilor este, așadar, în conformi- 
tate cu morala creștină și servește progresul social (pg. 13-17). 

Odată făcută această împăcare a luptei pentra ridicarea 
Neamului rominesc cu morala creștină, Ionel Moţa a trecat la 
o analiză adincită a problemei jidovești. 

Comunitatea rominească saferă în primul rînd din cauza 
îndepărtării ei de Dnmnezeu și de normele moralei creştine. E 
cea mai grea boală ce s'a abătut vreodată asupra acestui neam. 
El soferă însă şi din cauza invaziei unui popor care accentuează 
această criză, pe toate căile posibile, prin devierea spiritalai ro- 
minesc dela linia lui istorică, prin acapararea economică a Ţării şi 
prin năzaința lui de a-şi institui stăptairea politică asapra ei. 

Poporul jidovesc prezintă așadar o întreită primejdie: a) 
Pe plan moral și spiritual, lucrează la dezagregarea comunităţii 
noastre și la alterarea spiritalai şi coltarii romîneşti, prin pro- 
movarea coarentului materialist al vremii. b) Pe plan economic, 
Jidanii au și ajuns stăpinii atotpaterniai ai Ţării. c) Pe plan po- 
litic, ei năzuesc la distrogerea și înlocuirea clasei noastre con- 
ducătoare prin numărul mare de studenţi pe care-i îndromează 
spre universităţi, prin coruperea conducătorilor romini și în sfirşit 
ei se folosesc şi de paterea fizică, pentra a-și institai domina- 
țianea, prin organizarea mișcării comuniste. 

Lovitura mortală pe care o pregătesc Neamului romiuesc 
nu e organizată numai într'an sigar domenia de activitate a lai. 
Ei înțeleg să dea lupta pe toate fronturile şi ca toate mijloacele 
posibile. Din această cauză, rezolvirea problemei jidoveşti na se 
poate face prin măsuri parţiale și timorate, ci prin atacarea de 
front a tatregei probleme şi soluţibnarea ei radicală în toate do- 
meniile de activitate. Dar îu deosebi în domeniul izvoarelor 
atăpinirii jidoveşti. (pg. 217). 

Agravarea şi chiar naşterea acestei probleme, lonel Moţa o 


www. dacarumanica ro 


sp 


vede în: criza organizării de Stat pricinuită de democrație şi 
in criza de moralitate a clasei conducătoare romineşti (pg. 217). 

Deslegarea acestei probleme cere un timp mai îndelungat 
de adincă pregătire. In actuala organizare a Statului și cu mo- 
ralitatea de azi a clasei conducătoare, o rezolvire, oricit de ra- 
dicală ar fi plănuită, va  imposibilă, întracit primele începatari 
vor fi cu siguranță subminate atit de forțele oculte care ar ră- 
mine stăpine cit și de s/ăbiciunea noastră morală care ne va 
duce spre compromis, descurajare şi trădare (pg. 218). E nevoe 
deci de o reformă morală, în primul rind, și una de reorganizare 
a Statului pe alte baze. 

Reforma morală trebue îndreptată în două direcţii: a) Spre 
o desăvirșire a noastră oa oameni. Săgeţile trebuesc indreptate 
în primul rind impotriva propriilor noastre scăderi. Dreptatea 
cauzei noustre se întemeiază pe superioritatea noastră morală. 
Dacă viciile ne-ar scădea valoarea morală snb cea a Jidanilor, 
dreptatea cauzei noastre ar fi pierdută definitiv în fața lui Du- 
mnezeu, iar jidănimea ar triumfa, 

Deci, în primul rind, frebue să azem grijă de noi înşine 
(pg. 24), trebue să ne desăvirșim ca oameni, ca fiinţe privilegiate 
ale lui Dumnezeu. Intr'an cnvint: trebue să devenim creștini. 
Nu ajunge însă numai atit! Aceasta ne va da îndreptăţirea mo- 
rală să luptăm contra jidovimii păgine și să dobindim ocrotirea 
lai Dumnezeu. Noi trebue însă să fim pregătiți pentru această 
luptă şi să avem tăria sufletească ca s'o ducem pină la capătul 
birainței. De aceea, reforma morală trebue îndreptată şi b) spre 
o desăvirşire a noastră ca Romini, spre o totală raptură de 
mentalitatea actaală de robie și slăbiciune în fața străinalai. Nu 
ajunge ca cineva să cunoască doctrina naționalistă pentru a fi 
şi bun Romin. Pentru aceasta e nevoe de o adincă transformare 
sufletească, de un dah nou, spre a ne putea sustrage influenței 
lumii vechi, înstrăinată şi înfrățită ca dușmanul străin. Lupta 
contra Jidanilor n'are sorţi de biruinţă atita timp cit ea e dusă 
cu mănușa dialeticei ştiinţifice, fie ea chiar genială. E nevoe, ca 
să biruim, de o educaţie în spirit de totală Jertfa Personală 
(pe. 151), şi de „sfărimarea în noi, a naei întregi vieţi pregătite 
pentru normala tihnă și rindaire personală, spre a o înlocui ca 
o viaţă destinată nomai luptei pentru neam, gata oricind de 
moarte“ (pg. 162). 

Ionel Moţa cerea deci o educaţie vie în spirit creştin şi 
naţional. Laptător dintra inceputul mișcării studențești, a sesizat 


www.dacurumanica ro 


în mod clar că problema jidovească, ca şi celelalte probleme 
de altfel, na pot fi solnționate prin afișare de programe și dis- 
caţii sterile. Problema jidovească a întirziat să fie rezolvată, nn 
pentrncă ar fi lipsit solnţiile practice, ci din canza lipsei de 
pregătire morală și cetăţenească a celor chemaţi să le ducă la 
îndeplinire. Leginnea vine să umple acest mare gol, să aducă 
conţinatal, esenţa mișcării de rencţiane a Neamnlni rominesc. 
Ea pregătește falanga de luptători, cari vor adace biraința nein- 
doelnică a românismnlni, în spiritul îndoitei rnptari: de menta- 
litatea veche şi de viaţa comodă şi tihnită a fiecărnia dintre noi. 


„Acest duh al marei, definitivei şi neimpăcatei raptari — 
raptară de înstrăinata generaţie veche și roptura de o viaţă 
personală orientală, chiar şi nnmai parţial, de interesul personal, 
îndoită ruptură indispensabilă unei lupte eroice de totală pri- 
menire a unei vieţi obşteşti — a fost aportul nostru sufletesc 
original în această mişcare națională, la începuturile ei de 
acum 10 ani. Nici unul dintre noi n'a mai păstrat, în între- 
gime neatins, acest duh dela 1923, nemicşorat prin loviturile 
vieții (supremul eroism e eroismul de durată !). Nici unul afară 
de Corneliu Zelea-Codreanu ! Căci el l-a avut înaintea tuturora 
şi el il renaşte astăzi în întregul tineret legionar al Rominiei“ 
(pag. 152). 

Acest dah non de totală jertfă pentru Neam nu are pentrn 
pnrtătorul Ini decit donă ieșiri din Inpta necruțătoare în care 
Sa angajat: victoria saa moartea. Lupta aceasta e nelimitată și 
în întrebnințarea mijloacelor şi a impetuozităţii cn care trebne 
dnsă, observindn-se pumai o gradaţie doar, în sensnl de a na 
se recurge la mijloacele extreme decit dapă completa epoizare a 
celorlalte (pg. 1562). Legea conservării fiinţei naţiei nn numai că 
îngădnie, dar chiar pretinde neapărat ca cei oe se găsesc pe 
linia destinalai acestai popor să întrebninţeze orice mijloace 
necesitate de apărarea lui, deşi în aparenţă ele ar lovi în starea 

"de legalitate în ființă. Deasnpra legalităţii consacrate prin legi 
ordinare, făcate de gaverne şi parlamente, există o supra-lega- 
ditate a conservăril unei naţiuni și a culturii sale chiar tîmpo- 
triva legilor obișnaite cari ar viola această legalitate fixată prin 
tradiţie, simţiminte și istorie. 'Cot ce stă în calea destinnini nnni 
popor, poate fi doborit la pămint de cei ce se găsesc în slajba 
lai, chiar dacă acţiunea lor an ar fl în concordanță cn ceeace 
este operă arbitrară, trecătoare şi adeseori' meschină (pg. 64). 


= A 


Nu este aici un soiu de machiavelism. Deosebirea e în- 
deajuns de evidentă. Pe cind concepţia machiavelistă e preocu- 
pală numai de mijloacele cari pot dace la înfăptuirea unui scop, 
indiferent de valoarea lui morală, [onel Moţa fixează înttiu va- 
lorile absolute şi eterne, superioare a tot ce este contingent și 
uman trecător, afirmînd că pentru promovarea acestora toate 
mijloacele sunt îngăduite şi nici o jertfă nu e prea mare. 

Odată rezolvată problematica morală a mijloacelor, lonel 
Moța îrece la analiza puterii lor. In lumina punctelor fixate mai 
sus, s'ar părea că lonel Moţa va înclina să admită, în lupta pe 
care o purta, de preferință mijloace materiale, forța fiizică. Na 
tăgăduește importanța şi necesitatea acestora, dar ele rămîn malt 
în urmă faţă de un mijloc pe carei l-a pus la dispoziţie uriașa sa 
forță morală creştină de care era cuprins sufletul său. 

Cel mai paternic şi mai potrivit mijloc de luptă pentra 
biruința Neamului şi a lui Dumnezeu nu e de ordin material, ci 
moral. El consistă în propria noastră jertfă. „.. Esenţialul în 
acest domeniu al realizărilor este un element interior sufletesc 
al luptătorului, un element care a caracterizat mișcarea naţio- 
nală studenţească de la 1922—23 şi care trebue păstrat şi cul- 
tivat înainte de orice: confundarea vieții personale a studentului 
cu idealul său. Acest salt din egoismul individual oricit de 
justificat, pentru a trece în focul dureros al anei lupte din care 
să fii hotărit a nu ieşi viu fără a fi biruitor, acesta e elemen- 
tul esenţial fără de care nu poate exista o împlinire a idealu- 
rilor studenţeşti. 'lotala aservire a interesului personal intere- 
salui colectiv, hotăriea de a-ţi da pieptul tău sdrobit pentru 
a sluji ca temelie biruinţei rominești pe care o visezi, numai 
din această transfigorare sufletească poate țişni victoria ta 
student romin! 

Cind vei spune cumpliţilor tăi duşmani: Nu-mi pasă dacă 
mă veți zdrobi sau nu, nu-mi pasă dacă voi vedea sau nu ziua 
biruinfei, dar sunt sigur că jertfa mea va aduce prăbușirea 
voastră, şi cind pornești şi te menţii în luptă pînă la capăt cu 
această hotărtre senină, nu încape nici o îndoială că porţi în 
tine o forță pe care nici o tehnică represivă nu o poate birui. 

Spiritul de jertfă este esențialul ! 

Avem cu toţii la dispoziție cea mai formidabilă dinamită, 
cel mai irezistibil intrument de luptă, mai puternic decit tan- 
curile şi mitralierele: este propria noastră cenuşă ! Nici o 
putere din lume nu va:putea evita prăbuşirea atanci cînd se 


www. dacurumanica ro 


— 49 — 


menţine pe cenușa unor luptători viteji, căzuţi pentru dreptate 
şi Dumnezeu. 

Camarazi! Trecutul tuturor luptelor romineşti şi al lupte- 
lor studențești ne învaţă să minuim această teribilă armă: 
Propria noastră jertfă * (pe. 211—212). 

Am citat aproape în întregime acest articol, care în urma 
jertfei chiar a autorului, dată în modul cel mai deplin posibil, 
işi dobindește o semnificație deosebită. 

Chiar apropierea de Dumnezeu, reinereștinarea noastră nu 
e posibilă fără jertfă, pentrucă măsura creștinătății noastre n'o- 
putem găsi decit tot în jertfă (pg. 245). 


LILĂ 


Rezolvirea problemei jidoveşti ca şi a celorlalte ce-și aş- 
teaptă soluționarea în Statul legionar, e în fancţie și de reforma 
Statalui. Structura juridică și formală a Statului trebue pusă în. 
concordanţă cu realitățile rominești. 

Din cauza excesului de abstracţiune datorit spiritului rațio- 
nalist şi înstrăinat al epocei, s'a ajuns ca forța juridică a Sta- 
tului să lovească în realitățile rominești şi să apere pe cei ce 
compromit cultura și viitorul Neamului nostra. Exemplul ni-l 
oferă constituţia care declară cetățeni pe toți locaitorii Statului 
„romin dela un moment dat, indiferent de originea lor etnică. 

In acest fel, după constituţie, nu poate exista o problemă 
jidoveaseă şi o politică de rominizare a oraşelor fără a cădea 
în contrazicere și ilegalitate (pg. 139). 

Stractura juridică a viitorului Stat rominesc va trebui să. 
fie expresia realităţilor romineşti care sunt: națiunea, familia şi 
finalităţile creștine ale vieţii (pg. 14). 

ldeile de libertate, egalitate şi frăție nu trebuesc înlăturate, 
ele fiind derivate ale învățăturilor lui Isus Hristos. Trebuesc însă 
privite prin prizma posibilității lor de realizare folositoare în 
împrejurările de azi, şi mai ales, trebue de respins interpretarea 


dată acestora de către jidani, cari le folosesc în contra scopu- 
lai pe care-l urmărește aceeptațiunea lor just interpretată, în- 


dreptindu-le contra neamurilor creștine. In această operă de 
purificare a lor de tot ce-i otravă jidovească şi în opera lor de 
adaptare împrejurărilor şi cerinţelor rominești, trebue să fim 
călăuziți de spiritul celui mai intransigent naționalism. (pg. 18).. 

Dreptul nu este produsul condiţiilor economice, ci-și gă- 
seşte fundamentul său în ideia binelui. Dreptul este astfel sus-- 


www.dacarumanica ro 


—13— 


tras arbitrariulai fie al factoralai politic, fie al celui economic. 
El este în fancţie de ideea transcendentă a binelui, pe care o 
putem cunoaște printr'aa proces subiectiv al conștiințelor amaune!.) 
Statul trebue să se plece în fața dreptului astfel conceput. El 
nu poate fi an Stat al bunului plac, ci unui legal limitat de 
lege. „Noi niciodată n'am conceput Rominia legionară de mline 
ca un Stat autoritar limitat nnmai de bunul plac, ci ca un Stat 
juridic, pe principii juridice înoite, limitat de o serie de regale 
precis determinate, justificat de au suop de scopuri clar și pe faţă 
mărturisite. Niciodată n'am dorit înlocuirea democraţiei consti- 
taţionale cu o dictatură a banului plac...“ 1), Care vor fi for- 
mele noni de viață ale Statului de mline? Ionel Moţa spane că 
ele vor trebui să fie în concordanţă cu realităţile rominești și 
cun cerințele moralei transcendente. Stractura și aspectul lor 
însă, eviiă să le discute deocamdată din donă motive: aj Ceeace 
interesează în primul rlud nn sunt formele ce le va îmbrăca 
Statal, ci conţinutul lui via. E adevărat că suferim și din cauză 
că haina aceasta” na e potrivită fancţinnii pe care trebue s'o 
îndeplinească Statal nostra, dar suferința mare, aproape întreagă, 
provine dia faptul că tuseși realităţile rominești sant în safe- 
rință, sunt pateraic lovite de criză. lar numai o reformă ca pri- 
vire Id formele de viaţă ale Statalui ua ajunge pentra a vindeca 
rănile grele ce an sfirtecat vitalitatea acestai Neam. E nevoe în 
primul rind de o reformă a structurii de bază a Statalui, de o 
parificare a spiritului rominesc și a structurii lui etnice. Deabia 
după această purificare sufletească și etaică a naţianii, patem 
discuta și asopra formelor în cari trebuesc tornate realităţile 
romiueșşti pentru a-şi găsi cel mai potrivit cadru liberii lor des- 
voltări. Poate că va fi bun corporatismul, poate an alt sistem 
de organizare. In orice caz, fondal naţianii purificate sufleteşte 
şi etniceşte, turnat în forma nouă adevărată, va purta mai po- 
trivit numele de „Rominia leglonară“, visul, voinţa şi sufletul 
de fiece clipă a lui lonel Mota (C. d. L. pg. 183—196). 

E interesant cum aici lonel Moţa nici Vasile Marin na 
s'au lăsat sedași de fromușeţea logică a unui sistem, pentra a 
cădea victimele unui formalism sec și să neglijeze astfel fondul. 

latr'an articol publicat în „Axa“, sub titlul „Naţianea îm- 
potriva Statului de import“ din 5 Februarie 1933, Vasile Marin 


2) La sâcurite juridique. .. PB. 81—32. 
+) „Arestarea — Act de guvernamiut* Axa, 23 Dec. 1933. 


www.dacarumanica ro 


=14= 


scotea în evidenţă divorțul ce există între Națiunea rominească 
ca aspiraţiile ei legitime și structura formală a Statului nostra, 
conchizind că acest Stat al ficţianii democrate na este, în for- 
mele sale de viață, expresia năzainţelor de afirmare ale Nea- 
maului rominesc, ci on produs importat de o clasă conducătoare 
ce și-a înstrăinat saftetal. Acelaș atac contra Statalui „democrat* 
disecat din toate punctele de vedere, îl găsim aproape în toate 
articolele lui. Mai amintim aici pentru cercetători: Sfirșitul erei 
democrate (Axa, 14 Mai 1933), Dela formalismal democratie la 
naționalismul constractiv (Axa,1 Oct. 1935). Plecind dela premi- 
sele stabilite în aceste articole, Vasile Marin, într'an substanțial 
articol publicat în „Revista Mea“, din lannarie 1936 și intitalat 
„Stat și Caltură“, arată că singurul Stat viabil şi creator de 
istorie e cel ce încadrează perfeci o naţiune. 

„Naţiane—Stat—Caltură — sant termeni identici, o naţiane 
nepaulindu-se proiecta în istorie decit integrată sab forma anui 
Stat, iar Statul acesta nn-și poate valida dreptul de afirmare în 
raport cu celelalte State decit prin cultura sa.“ Cultura este 
qaintesența însușirilur soperioare cu cari divinitatea a înzestrat 
o naţiune. Ea este un fenomen specific fiecărei naţiani, spre 
deosebire de civilizația incoloră, aceeaș pentru toată lumea, 
Caltura crează valori eterne pe plan de viața superioară și 
poartă specificul naţiunii din care-și stoarce seva spiritoalităţii 
sale. Civilizaţia crează numai valori materiale și poartă pecetea 
anonimatulai, neputind fi determinate în spația. Naționalismul 
care tinde spre consolidarea Neamurilor şi spre diferenţierea lor 
specifică, din acordul cărora rezultă armonia universală, este 
promovator de cultură. 

Soeialismul care, din contra, tinde spre uniformitatea lumii,. 
spre confundarea Neamurilor într'o massă amorfă, este predica- 
tor de civilizaţie şi distrogător de cultură. De aici regimul pro- 
priu culturii este Statul bazat pe o naţiune, deci Statul naţio- 
- mal, iar regimul ideal al civilizației — democraţia materialistă. 

Statele naţionale, avind o caltură specifică a lor şi fiind 
promovatoare de caltară, au istorie ; Sovietele „distragind spe- 
cifical naţionai, inlătarind prin politica lor de Stat manifestările 
reale ale poporalui respectiv, au reușit să se înglobeze în rindul 
popoarelor fără istorie. Pentracă fără Stat naţiona! și fără cal- 
tară naţională na se poate scrie istorie“ !). 


*) Revista Mea: „Stat şi Cultură”. 


www.dacarumanica ro 


Ba 


Forma acestui Stat naţional va fi aceea pe care o vor re- 
clama condiţianile morale ale poporaliii romin şi care va cores- 
punde mai bine necesităţilor şi intereselor structurii sale econo- 
mice şi politice :). 

Şi Vasile Marin, așadar, pune accentul pe ceeace-i conținat 
viu lăsind pe planul al doilea stractara formală a viitoralui Stat, 
deși putea să discute cu multă competinţă și așurință această pro- 
blemă, deoarece a expns şi analizat, în lucrarea sa de doctorat 
„Faseismul“, organizarea constitaţională a Statalai corporativ 
italian, lucrare pe care a pablicat-o în 1932, anul intrării sale 
în Legiane. 

Criticind „haina“ actuală a Statului care na corespunde 
cerinţelor de viață ale Neamului și cerind o adaptare a exteri- 
orului la aceste realităţi, ei aa evitat să discute forma viitoare a 
stracturii joridice a Statului de mine și din alt motiv. 

b) Mișcarea legionară nu e prodasul unui carent filosofic, 
raționalist, ci e o transformare, o adincă prefacere, de ordin sa- 
fletese creată și promovată de personalitatea uriașă a Căpitanalai. 
Ei n'au făcut, prin scrisul lor, decit să explice şi să dea con- 
tarari logice fenomenului legionar numai pe măsură ce se des- 
volta. N'aa anticipat nimic, pentracă na voiau ca prin specula- 
țiani teoretice să prodacă confuzii şi să devieze spirital legionar 
dela linia lui normală de scurgere. Ei n'au anticipat şi pentra 
motivul că na vroiau să intre într'an domenia exclusiv de com- 
petinţa Căpitanalai. Ideologia cu şi formele ei de manifestare şi 
de concretizare nu pot fi decit creaţia artistică a omalui desti- 
nat să ducă la împlinire misiunea istorică a Neamului acestaia, 

Ei au arătat că cei ce-au construit forma Statalui - actoal 
n'au respectat legile de cari trebue să ţină seamă orice om de 
artă care vrea să facă o operă dorabilă, şi că departe de a fi 
oameni politici de geniu, n'uu fost nici cel puţin oameni ca bun 
simţ. Au arătat apoi, că Omul în care vedeau pe conducătorul 
predestinat, s'a întors spre aceste realităţi pentru a le purifica 
în stractara lor etnică şi spirituală şi că Acesta tinde să le toarne 
în opera de artă a geniului săa politic. Atit pateau ei să con- 
state şi atit puteau să ne spună. Na pauteaa însă în nici un caz 
sa arate com va apare opera de artă creată de Căpitan: Romi- 
nia legionară. O vedeau, însă, în orice caz măreaţă! 

Intr'an articol întitulat „Artă şi laptă“, lonel Moţa tratind 
problema raportului dintre artă și luptă, dădea ca exemplu al 


1) Axa: „Dela formalismul democratic la naționalismul constructiv. 


www.dacurumanica ro 


a | pai 


năzaințelor Căpitanului o lature desăvirșită din marea operă de 
creaţiune a lui: Omul nou. „Formarea omului nou, prin edu- 
caţia legionară, este cea mai miraculoasă operă de creaţiune su- 
fletească, înfăptaită de Căpitan“ (pg. 242). Şi ca să arât că aceasta 
era concepţia lai Ionel Moţa asupra întregului fenomen legionar, 
ajunge să citez ultimele rinduri din testamentul lăsat Căpitanalui: 

„Şi să faci, mât-Cornellu, din țara noastră o țară ca un 
soare, şi puternică şi ascultătoare de Dumnezeut. 

Statul viitor, aşadar, nu mai apare ca produsul hibrid și de 
import al unei clase înstrăinate sufletete, nici ca „snprastrac- 
tara“ modului de producţie şi de repartizare a bunurilor, ci ca 
operă de artă a unui geniu politic, pătrans pină lia totala lui 
depășire de sine de ideile de Neam şi de Domnezea. 

Ionel Moţa a văzut clar importanța Căpiteniei în ascen- 
siunea popoarelor pe dromul istoriei lor. „Marile înnoiri ale po- 
poarelor au fost întotdeauna înfăptuite prin căpitănia conducă- 
toare a anui om providenţial.“ — — — „Fără miua de cirmă 
a unui asemea mare conducător, eforturile și misiunile diverselor 
generaţii menite să răzbată prin vremuri grele, n'aa putut 
niciodată să fie implinite, să se înalțe pe culmea victoriei.“ :) 
lar acel ce a văzut cel dinttia pe Omul destinat să ducă la 
împlinire această nobilă, dar grea misiune, a fost tot lonel 
Moţa: „Cel ce vă vorbeşte aici are o mare mindrie și mulţumire: 
încă de acom 12 ani a mărturisit și a arătat cu bhotărire în 
disprețul şi neîncrederea maltora, pe omul sortit să ne fie Că- 
pitan, pe omul fără de care generaţia noastră e îucapabilă de 
a-şi împlini misiunea : Corneliu Codreanu“. *) 


IV. 


Pentra Ionel Moţa primejdia jidovească era mondială. Nu 
numai Neamul romiînesc e în pericol, ei întreagă creştinătate. 
ladaismul este o forță internaţională, — cea mai puternică din cite 
au existat vreodată — care caută să-și institue dominaţiunea 
pe două căi: prin franemasonerie şi comanism. 

Prin francmasonerie, urmărește să strice frăția dintre po- 
poarele creştine şi să le asmuţe întreolaltă, pentru a le sustrage 
atenția dela primejdia ce o prezintă. 

Prin comauniam, caută să tragă ultimele consecinţe ale 


3) Cranii de Lemn, pg. 232—233. 
*) Ibidem, pg. 233. 


www. dacurumanica ro 


Stă | Rei 


terenului pregătit de franemasonerie și „demooraţie“ în scopul 
iastitairii prin singe şi teroare a dominaţianii lai asupra Statelor 
căzute în dezagregare morală și războia civil. Vasile Marin, în 
lucrarea sa amintită, sesiza în dinsol că lucrarile duc spre o 
împărţire a lumii în donă mari fronturi cn intenţii bine deter- 
minate: Naționalismul și Comunismul. 1) 

Lapta, după concepția acestora, trebue dusă și pe plan 
internaţional. Moţa dorea o înfrățire a Naţianilor creștine împo- 
triva jidanilor și era hotărit încă din 1927 să lucreze pentra 


ea. 2). Rezultatele concrete sau văzat în 1934 la Montreux, 
unde lonel Moţa, prin puterea sa de argumentaţie și convingere, 


a determinat congresul să hotărască că există o primejdie jido- 
vească, care trebue combătată. El credea cu tărie că această 
frăţie este posibilă și că ea se va înfâptai pe măsură ce toate 
Statele își vor da seama de existența acestei primejdii mondiale. 
Atit timp cit iudaismul na trecuse la acţiane directă, ci-şi pre- 
gătea terenul prin francmasonerie, Ionel Moţa propunea mijlo- 
cele adecvate, căutiud să lovească în rădăcinele răului. 

Nu se poate ajunge la o înțelegere a popoarelor creştine 
din cauza îranemasoneriei, care pria instituţia Genevei, împiedică 
acest lucra. Atacul trebue deci îndreptat în contra Ligii Naţiani- 
lor, care nn este decit mijlocul pe care și l-a creat franema- 
soneria și iadaismul în scopal „desființării Statelor naţionale și 
al unei reconstracţii a lumii după concepțiile filozofice materia- 
liste şi cosmopolite ale masoneriei! *). Nu se putea însă ataca 
iastitația Genevei pe această temă, nu pentrucă n'ar fi avat 
carajal, ci pentracă lumea nu s'ar fi lăsat convinsă pe această 
cale. Şi atunci lonel Moţa, în lucrarea sa „La s6curil€ juridiqae 
dans la Societe des Nations" 1932, prin care a uimit comisia- 
nea €xaminatoare a Facaltăţii din Grenoble ca și celelalte ani- 
versităţi franceze, în frunte cu Sorbona, cărora le-a fost trimisă 
lucrarea, a alacat institația Genevei în însăși stroctura prin- 
cipiilor ei de bază şi în fancţiunea ei juridică. Şi aici n'a mai în- 
timpinat nici o rezistenţă din partea nimănui. 

Liga Naţianilor, existind ca tribanal suprem, menit să ja- 
dece în mod obligatoriu conllictele internaţionale, nu putea să 
fie concepută, susţine Ionel Moţa, decit ca o institaţie esenţial- 


1) Fascismul. 1932, pg. 3, 
3) Cranii de Lemn. pg. 77. 
3) Cranii de Lemn. pg. 167. 


www.dacarumanica ro 


n 18: = 


mente jaridică. Din moment ce deasupra soveranităţii Statelor 
există o institaţie care poate decide de soarta acestora, aceasta 
na poate să hotărească decit în conformitate cu an sistem de 
norme jaridice bine definite, care să limiteze puterea de apre 
ciere acestui tribanal soprem. Nomai în acest mod se poate da 
Statelor sigaranţa jaridică că Instituţia internaţională va aduce 
hotărtri conforme co dreptatea. Cam însă nici elemeutal ideologic nici 
cel tehnic al dreptului internaţional n'aa făcut progrese însem: 
nate în această epocă, ca să ne poată da an sistem de norme bine 
întemeiate şi conturate, după care să se poată conduce an tri- 
banal internaţional, Liga Naţiunilor nici nn putea măcar să fie 
concepută ca o instituţie de drept, cn putere de jarisdicţie obli- 
gatorie şi nici decom realizată ca atare, pentrucă nu poate exista 
securitate fără drept. 

In acest fel, autoritatea exercitată prin mijlocul acestor 
atribuțiani dominatoare, nu poate fi decit o autoritate politi.ă, 
arbitrară, impuntnd o disciplină politică şi nu o disciplină juri- 
dică, care să asigure secaritatea Statelor !). 

Institaţia Genevei nu poate rămine, în conseciuţă, decit an 
organism a cărui atribuţie principală să nu fie asigurarea nuei 
discipline internaţionale aatoritare şi qnasi-juridice, ci o socie- 
tate de mediaţiane în confictele ce s'ar ivi între State. Dar şi 
în acest caz, ca această fancţinne să poată fi îndeplinită cu sac- 
ces, organismal non propus trebne să facă operă de moralizare 
a oamenilor, operă în care uu trebue să se desintereseze de 
adevăratul izvor al progresului moral omenesc: religia creştină. 

„O asemenea Societate a Naţiunilor, fără ambiția unui spi- 
rit propria, ci pusă în colaborare armonică cu cea mai mare 
forţă moralizatoare pe care a cunoscat-o istoria: Biserica, — 
va putea cu sigoranţă să fie de o mare utilitate pentra o mai 
bonă şi mai deplină realizare a Păcii juste, visată de toli oa- 
menii, o Pace făcută din dragostea faţă de aproapele, înfăptaită 
prin această „aniane morală şi frăţească mai strînsă diatre oa- 
meni, de cari vorbea Dostoiewsky“ ?). 

După ce taie astfel paterea forțelor ocalte, prin reducerea 
paterii Ligii Naţianilor la o simplă institaţie de mediaţiane tn 
conflictele dintre State, aşa cam îi şade bine, Ionel Moţa merge 
mai departe şi propune arderea cu fierul roşn a spiritalai iudaic 
şi mason al „Genevei“, prin întrodncerea spiritului bisericii creş- 


') La Aecurit€ juridique dans la Societe des Nations. pg. 155. 
2) îbidem, pg. 167. 


www. dacurumanica ro 


== 10: 


tine, singaral care poale să aducă pacea între oameni și între 
popoare. 

In perspectiva viitorului, pe plan politic internaţional, lonel 
Moţu vede State Naţionale independente, înfrăţite prin morala 
creştină și trăind între ele printr'an echilibru de forţe. 

ludaismul, însă, a depăşit faza aneltirilor din umbră şi al 
dezagregării morale a Neamurilor creştine și a trecut la acţiane 
directă ca ajutoral mișcării comuniste inițiate, organizate şi con- 
duse de el, crezind că a sosit momeniul dominaţiunii lai. Ionel 
Moja şi-a dut perfect de bine seamă că de data aceasta lupta 
nu mai poate fi dusă cu condeiul. Cind a început să se tragă 
„co mitraliera în obrazul lui Christos“ şi să se clatine „așezarea 
creștină a lumii“, convingerea condeiului a devenit inoperantă. 
Trebuia să între în joc subia! Căpitanul încă din 1919 a sesizat 
marea primejdie a comunismalui, și a arătat că singura! mijloc 
potrivit de combatere a acestai flagel e lupta pe teren, dusă de o 
organizaţie fanatică şi disciplinată. In acest sens s'a născut și 
s'a desvoltat legianea: ca an antipod spiritoal şi material al 
comunismalui. Cind războial civil din Spania a izbucnit pe faţă, 
cind s'a pornit lupta directă Impotriva lui Hristos şi a temeliilor 
culturii Statelor Naţionale, Legiunea a încins sabia, prin șapte 
comandanţi legionari, dintre cei mai destoinici. 

Cineva ar putea pune totași întrebarea: Ce legătură are 
soarta Spaniei creştine cu soarta Ţării noastre ? Iată și răspun- 
sul: „....Azi cind Dumnezen a vrat să încerce omenirea şi cre- 
dința prin cea mai cumplită primejdie şi suferinţă, aceea a 
năvălirii sălbatice a comunismulni diavolesc, asupra întregei 
lumi, — astăzi atacol duşman fiind deslănțuit pe front mondial 
(în toate ţările lumii deopotrivă) frebue ca şi apărarea creştină 
să Jie pe plan mondial, (adică printr'o înțelegere de luptă între 
toate tările impotriva comunismului). Căci de va cădea Crucea 
la pămint în Spania, se vor clătina temeliile ei şi în Rominia, 
iar comunismul, dacă ar fi biruitor azi acolo, se va năpusti 
milne asupra noastră“ 1). Cei şapte comandanţi legionari an 
avat aşadar conștiința clară că în Spania se hotăreşte și soarta 
Statului nostru. Acolo trebuia să fie legiunea întreagă! Na numai 
şapte, ci şapte zeci de mii și dacă ar fi nevoe și mai mulţi! 
Acest lucru l-a făcut Germania, l-a fâcut Italia, pentracă aveau 
mijloacele materiale necesare la dispoziţie. Legiunea nu le-a 





1) Inţelesul plecărei noastre în Spania. „Cuvintul Argeşului”, Dec. 1936. 


www.dacarumanica ro 


— 90 — 


avut! A putut stringe, din sărăcia celor ce-au înțeles chemarea 
ceasului de faţă, doar fondurile necesare deplasării a şapte Ar- 
hangheli. Şase comandanţi legionari, conduși de un întemeietor 
de mişcare ajuns la cel mai înalt grad în Legiune, au format 
solia sufletului romtnesc. O echipă de şapte oameni de elită 
dintre cei mai destoinici şi mai reprezentativi ai mişcării legio- 
nare au plecat să se jertfească, acolo, în Spania, unde se hotă- 
reşte şi destinul Neamului nostra. Dacă n'a trimis număr, Le- 
giunea a trimis în schimb calitate, ca prin jertfa acestora, un 
neam întreg să poată fi gata de luptă şi de jertfă în momentul 
cind am trece prin încercarea Spaniei. Malţi spuneau că acest 
- gest simbolic îl putea face Legiunea, trimiţind şapte membri 
bolnavi, san în orice caz de o valoare morală şi intelectuală 
redusă, ca tu caz de moarte, pierderea să nu fie prea mare. În 
nimicnicia lor sufletească şi în sărăcia lor minială, aceștia cre- 
deau că-l pot înşela şi pe Dumnezen şi că pot educa un Neam 
în spiritul unei totale jertfe, prin sacrificii fără nici o semnifi- 
caţie morală! Dar aceasta e tocmai mentalitatea pe care o do- 
boară zi cu zi Mișcarea legionară ! 

lonel Moţa plecind să lupte în Spania, a activat în spiritul 
Legiunii. El a luat iniţiativa plecării şi tot el a satărait pină la 
capăt în împlinirea acestei datorii. „Eu n'am fost trimis de ni- 
meni în Spania ca să i se facă vre-o răspundere pentru asta, 
ci eu am avat, cel dintiia, gindul și dorința de a lua parte la 
aceste lupte,“... lar mai departe: „Niciodată n'aș fi primit să 
fa înlocuit prin altcineva, căci sufletul meu imi cerea şi-mi 
cere implinirea acestei datorii, pe care am şi dus-o la tmpli- 
nire* :), Celor ce-i obiectau că riscul vieții sale ar fi prea mare, 
şi ca ar fi de un folos mai mare în Ţară, le-a răspuns: „Nu e 
adevărat ce spuneau unii, că rămas tu Țară, puteam fi mai de 
folos, şi eu şi soţii ciţi am luat acest drum, — luptei de acasă. 
Biruinţa morală pe care noi o vom ciştiga în Spania, — cu 
orice jertfe! — va fi mai mare penira lupta naţională decit tot 
ce am mai pulea face în restul vieţii noastre, ba şi dincolo de 
ea. Acesta e adevărul“ 3). Din toiul luptelor, ne trimite aceste 
rînduri de chemare la luptă: „Să nu lâsăm pe armașii noştri 
să piardă binefacerile sufleteşti ale Naşterii Mintaitorului ! Să nu 
le lăsăm o ţară fără Biserici, fără icoane, [fără ocrotirea minii 


1) Ultima scrisoare către Părinţi. 
?) Ibidem, 


www.dacarumanica ro 


— 31 — 


lui Dumnezeu! Să nu lăsăm copiilor noștri o viaţă în care vor 
fi pierdut pe Christos ! 

lar pentrn aceasta, să nu fogim în faţa jertfei pentra apă- 
rarea Crucii !* 1). 

Din cele scrise de loan Moța, valoarea morală a jertfei sale 
va putea fi înțeleasă de toată lomea. „Eu așa am înţeles datoria 
vieţii mele. Am iabit pe Hristos şi am mers fericit la moarte 
pentru el“ 3). lar căpitanului: „Mor, Cornelia, cn tot elanal şi 
toată fericirea, pentra Hristos şi Legiune. Na cer nici răsplată, 
nici nimic, ci doar biraința.“ 

Cei ce aa citit și „Cranii de Lemn“, își pot da seama ca 
aşarință că jertfa lui Ionel Moţa a fost dată în mod conştient, 
ca prin ea Legiuoe să biroiască și să adacă din non stăpt- 
nirea lui Hristos în cuprinsul Comanității romineşti. Ionel Moţa 
nn putea concepe biroință fâră jertfă. Co aigoranță, el a avut 
convingerea că Legiunea are nevoe de o mare jertfă! Şi ela 
dat-o în întregime! 

Vasile Marin l-a înțeles și l-a urmat ca seninătate. Ei ne- 
an dat na numai exemplul anei jertfe totale, ci și exemplal unei 
jertfe depline, neintilnite nici în istoria vreunui popor. Martirii 
şi eroii diferitelor popoare au fost ei încercaţi de moarte, i-a 
căatat dinsa, şi ei an acceptat-o senin lonel Moţa și Vasile 
Marin însă, an căulat-o ei pe ea, cu gîndul să se jertfească pen- 
tru biruința lui Hristos “şi a Legiunii. A da altă interpretare 
morţii loi Ionel Moța, înseamnă a scădea măreţia noei jertfe, 
anunțate de el din primii săi ani de laptă. 

Ea este, așadar, o jertfă deplină prin conştiinţa întreagă 
co care a tost dată și prin înălțimea valorilor cărora a fost 
închinată. Ea este insă deplină și prin valoarea morală şi inte- 
lectuală a celor ce an dat-o. 

Na era indiferent pentra biruința creștinismalai, dacă jert- 
fa lai Isus ar fi fost dată de an muritor de rind, sau de insași 
finl ni Dumnezea. La fel, pentra biraința credinţei legionare na 
era indiferent dacă se jertfeau doi membri oarecare, saa nn în- 
temeietor de mișcare, ajuns la cel mai înalt grad în Legiune și 
an comandant Legionar dintre cei mai strălaciţi. 

ln istoria popornlni romin ca şi în cea a altor neamuri, 
găsim ce-i drept eroi și martiri cari ne fac cinste și ne-an ri- 


?) La Naşterea Domnului, Libertatea No. 3i—38 1936, 
3) Testamentul lăsat Părinților. Libertatea 28 lan. 1937, 


www.dacarumanica ro 


= 99 


dicat pe culmi nebănuite. Unii dintre ei au căzat în slujba lai 
Dumnezeu, alţii pentru birnința Neamurilor lor. Brincoveanu, de 
exemplu, a căzut pentru credința lui nestrămatată în Dumnezeu, 
Horia, Cloșca şi Crișan penira dragostea lor fără margini faţă 
de Neamal romtnesc. Nici unul însă nu s'a jertfit ca atita con- 
ştiinţă deplină în acelaş timp peniru Dumnezeu şi pentru Nea- 
mal lor ca lonel Moţa şi Vasile Marin. 

In jertfa acestora doi se coatopese pentru totdeauna ideile 
de Dumnezeu și de Neam, pentru a forma o forţă spirituală in- 
destractibilă pe care se va clădi de azi înainte viitorul Romi- 
niei. Prin această jertfă Doawmnezeu s'a scoborit îa spirital acestai 
Neam, pentru a face din el o forţă vie şi puiernică care să ducă 
la îndeplinire misiunea Ini pe acest pămint rin jertia lor, ei 
aa deschis calea mininirii Neamului roniinesc, dindu-i posbili- 
tatea învierii lai în credința lui Dumnezea. 

In acest chip cuvintele Căpitanului, adresate spre mingtiere 
Piinţilor lai Ionel Moţa, primesc înțelegere pentru toată lumea: 
„El a văzut ceva peste noi, peste gardă şi peste veacari. El a 
devenit prin felul, bucuria, elunul jertfei lui pentru Hristos, Crea- 
tor de Religie Naţională. Prin jertia sa, ceiace eri era an sioipla 
articol, azi a devenit religie pentru noi şi pentru nesfirşitele 
generaţii romineşti. 

EI este fundamentui viitoarelor veacuri de mărire romi- 
nească*. : 

Ionel Moţa şi Vasile Marin avean așadar o concepţie bine 
definită despre viaţă. Ei nn eran niște tineri exaltaţi, ci bărbaţi 
în virstă de 35 de ani, ajanși la o maturitate desăvirşită de gin- 
dire, de simţire şi de acţinne. Ei n'au murit „eroic“ adică pentru 
a dobindi glorie de eroi războinici, ci adine pătrunși de primej- 
dia ce pindeşte Creştinătatea şi Neamal rominesc, p.imejdie care, 
ca să poată fi înlăturată, are nevoe de jertia celor mai bani, de 
pilda de sacrificia de sine a celor ce eran mai convinși de greu- 
tatea ei. 

Viaţa lor mai ales este nn exemplu de desăvirșită confor- 
mitate a ideologiei şi simţirii lor cu făptuirea lor. Clasa noastră 
condncătoare ne dă exemple de oameni naționaliști in gindire, 
comuniști în simţire și trădători de Neam în acţianea lor. Aceștia 
doi, prin identitatea perfectă dintre gindirea lor adincă, simţi- 
mintele lor puternice faţă de Domnezen și faţă de Neam, şi tăria 
lor de caracter în tot trecutul lor de luptă, identitate care le-a 
dat posibilitatea plinirii jertfei lor totale și depline, prezintă ge- 


www.dacurumanica ro 


=:33.= 


neraţiilor ce vor urma pilda vie pentru desăvirşirea structurii 
suiletești a Romiînului de nine. 

Cind an întemeietor al mișcării legionare şi nn comandant 
legionar ne dau cea mai deplină și mai sublimă jertfă din cite 
a cunoscut istoria vreunui popor, care dintre legionari va sta la 
gloduri dacă e bine sau nu să cadă pentra idealul pe care l-au 
îmbrâţişat cu singe, departe de Patrie, Ionel Moța și Vasile 
Marin ? 

Jerifa lor nu va rămioe zadarnică! Doar pentru acei ce nn 
se pot împărtăşi cu nimic din sublimul ei! Jertfa lui Isus a ră- 
mas zădarnică pînă azi pentru jidovime. N'a fost însă zadarnică 
pentru lumea creştină care sa putat mintui. Dacă mulţi nn pot 
înțelege îucă jertfa legionară depe cîmpiile Madridului, o înţeleg 
însă Legionarii. Jertfn lui Isus n'a fost înțeleasă decit de Apos- 
tolii şi martirii credinţii creștine. Dar pină la armă. au înțeles.o 
şi cei mulți. Mai tirziu, dar au înţeles-o, cînd au văzut că jertfa 
lui Isus se repetă în jertfa nenomăraţilor martiri. 

Aşa i-u fost sortit Legiunii: să nn poală birui fără jertfă. 
Poate din cauză că biala soartă se teme „de slăbiciunea oame- 
nilor, de trădarea lor, de nesocotirea marilor datorii din pricina 
marilor bucurii“. 

„Inchisorile noastre, prigoanele noastre, mormintele noastre 
tinere! Ursitoarele au frebuiț să ni-le hărăzească ! De aceea le 
vom avea și în viitor, pînă în ziua birainței pe care, totuși, nu 
toţi o vom vedea. Căci aşa a vrut și Dumnezeu: Germenul unei 
înnoiri să nu poată crește decit din moarte, din suferinţă“ 1). 

Va spun» istoria despre toate acestea, despre cele citeva 
sute de vieţi lizicește compromise, despre cei 600 de ani de în- 
chisoure, despre cei peste 30 de morţi ai Legiunii şi despre cele 
ce vor urma încă. Va spune mai ales generaţiilor ce se vor 
snoceda ce a însemnat jertfa lai Ionel Moţa și a Ini Vasile Marin, 
de a cărei însemnătate istorică și valoare morală nn ue putem 
acuma da seama îndeajuns de bine. 

Noi simţim lucrurile mai aproape de noi, ne putem da 
seama numai de roadele imediate ale jertfei lor: 

„Ciudatele sgomote care frămintă adincurile neînțelese și 
chiue cu vinturile nopţii“ se deslușesc din ce în ce mai bine. 
Pădurea dela Birnam începe să se mişie pentru toţi neînţelegă- 
torii și dușmanii destinelor romineşti. „Sfâpinirea strigoilor, 
cumplită“, e aproape şi inevitabilă ! lon Ţurcan, 


1) Cranii dn Lemn. pg. 112—113, 


-. www.dacurumanica ro 


— 94 — 


Din sociologia italiană actuală: 


Reviste 


Italin este o țară cu experiențe sociale şi politice nu numai 
depărtate în trecut dar şi de-o unică bogăţie şi adincime. Cele mai 
complicate situaţii politice, diplomatice s'au perindat în cursul istoriei 
acestei țări şi desigur că ele n'au trecut fără să lase urme în men- 
talitatea oamenilor. Viaţa în State mici a pregătit, în talia medie- 
vală, individul pentru o pătrundere sănătoasă și înainte de toate 
realistă a evenimentelor sociale. Mai ales realistă, căci aceasta mi se 
pare caracteristica de bază și a concepției scriitorilor italieni cari au 
meditat asupra societăţii și a legilor ei. 

Nu este prin urmare un fapt surprinzător că drumul nou în 
domeniul poliiic-social al vremii noastre l-a irasat tot Italia. 

Pascismul reprezintă pentru cercetătorul faptelor sociale un 
teren de observaţii și constatări dintre cele mai rodnice. Dar nu nu- 
mai practica fascistă este interesantă. Şi teoria socială — dealtfel 
strins legată de practică, reflectind prefacerile gi tendinţele naţiunii 
— se impune atenţiei noastre prin ineditul problemelor ce este che- 
mată a rezolva. In Italia de azi ştiinţa este un produs al naţiunii 
pus în serviciul aspirațiilor şi trebuinţelor ei. Ştiinţa a devenit o 
armă națiopală, 

In cele de mai jos vom da informaţiuni scurte asupra cîtorva 
reviste de interes sociologic, oprindu-ne la urmă asupra conţinutului 
ultimului număr al revistei „Genus“, 

1. „Universalita fascista“. Apare la Roma. Revistă lunară 
condusă de Oddone Fantini. Anul XV, numărul pe Lanurie 1937. 
Cuprinsul I 'T. Mirabella : „Fascismul univeusal. Moscova sau Roma ?* 
IL F. Costa: „Forma de guvern în Statul fascist.“ Una dintre cele 
mai frămîntate probleme în publicistica italiană este clasificarea for- 
mei de guvern existentă azi în Italia. Intre definițiile cari se dau 

„ (varietate a formei parlamentare, varietate de guvern constituțional, 
o formă de guvern monarhic — constituțional) este și teoria lui 
Sergie Panunzio, după care Statul fascist a creato a patra putere 
pe lîngă cele trei mai vechi: „puterea politică și corporativă a gu- 
vernului. În anul 1936 a apărut un foarte sugestiv studiu al d-lui 
Alberto Agresti „Forma de guvern în Statul Pascist“, cu prefața 
senatorului prof. P. Chimenti. Definiţia la care ajunge Agresti este 
următoarea: „Un guvern de tip corporativ, caracterizat prin libera 
acţiune a şefului său, respontabil juridic faţă de coroană şi politic 


www.dacurumanica ro 


20, 


față de popor“. III Giuseppe Scuderi: „Stat fascist sau Stat corpo- 
rativ fascist 2% Autorul arată superioritatea Statalui corporativ fas- 
cist; față de forma pur politică.“ IV Gian Filippo di Paola se ocupă 
de „Coordonarea prevederii şi a asistenţei sociale.“ V. Viaţa grupu- 
rilor universitare fasciste (Gut.). Secţiunile studenţilor străini. Pentra 
anul acesta Guf își impune să strîngă și mai molt legăturile cu 
studenţii străini, urmind cuvintele Ducelui: „transportarea întregii 
vieţi naţionale pe planul imperiului.“ 

Revista mai cuprinde articolb scurte asopra presei universitare, 
asupra concursurilor, cari se deschid anul acesta pentru cele mai 
bane opere in diferitele domenii de cultură italiană, precum și arti- 
cole omagiale în memoria lui Arnoldo Mussolini, fratele Ducelui, 
anul dintre primii fasciști, asemenea un articol omagial în amintirea 
eroului Orazio Antimori. 

2. Regime corporativo. (Polemica). Director responsabil: An- 
tonio Goglia. O revistă de apreciată valoare ştiinţifică. In numărul 
pe Octomvrie 1936 aflăm următoarele studii : |. Antonio Goglia: „O 
solaţie: principiul imperiului“, II. Alberto Lumbroso: „Originea și 
desvoltarea imperialui colonial italian“. Il, „Despre dualitate și des- 
pre iubire“ de Othmar Spann, cunoscutul sociolog vienez. „Dualitatea 
este caracterizată de sentimentul de-a fi membrii unui tot, de-a î 
părți, avind aceeaș substanţă a întregului“ (pg. 292). Formele din 
experiență sub care se prezintă dualitatea sant : iubirea, înclinaţianea, 
amiciţia, încrederea, bunăvoința etc. (pag. 294). Teoria dualității a 
fost expusă de Othmar Spann în operele sale: Gesellschaitelehre, 
Gresellschatsphilosophie și Kategorienlehre. IV. Râbico: „Indiscretiile 
politicii externe“. V. Reforma fidecomisară ungară. (La riforma fide- 
commisseria ungherese) (d. h.) VI. Pasquale Celsi: „Rezumarea Ştiin- 
ţei nouă de Giambattista Vico“. Se publică în continuare rezumatul 
pe capitole al epocalei opere. Vico a exercitat influenţe însemnate 
asupra mai multor cugetători romini. Vezi şi în recenta carte dato- 
rită d-lui Edgar Papu: „Răspintii“, capitolul „Vico şi cultura ro- 
minească“. Acelaș număr mai conţine însemnări asupra juriedicţiunii 
cooperative. Jurnale, reviste, cărți. 

3. Menţionăm aci revista de puternică afirmare universalist fas- 
cistă: „Antieuropa“, scrisă de scriitori tineri. În numărul din Martie 
1936 găsim articolul d-lui G. Baseri: „Rominia-Mare în perpetuă 
alarmă“, în care spune că nota caracteristică a Rominiei de azi în 
politica externă și internă este panica. Rominia e o țară care își 
teme situaţia : Autoral adaogă că lucrul e semnificativ, Faptul că 
Roniinia a aplicat sancţiuni Italiei nu este de mirare, căci o ţară 


www.dacarumanica ro 


— 26 — 


ceea ce are, nu putea face altceva. Ne pare rău însă că autorul ar- 
ticolului nu ştie că există şi-o altă lume în Rominia, mai mîndră şi 
mai încrezută în destinul naţiunii rominești. 

4 „Economia“. Revistă de economie corporativă şi de ştiinţe 
sotiale. Conducători: Enzo Casalini — Gino Arias — Vittorio Fresco 
— Livio Livi. Redactor şef: Agostino degli Espinosa. Anul XIV, 
Noemvrie 1936. Roma, Problemele desbătute in „Economia“ se referă 
la domeniul social actual: impozite, buget, depresiune economică. 
Reţinem studiul „Recensimintul economiei corporative, datorit d-lui 
prof. Gino Arias, care este una din personalităţile cele mai insem- 
nate în domeniul cercetărilor sociale-economice italiene. 

5. „Metron“. Revistă internaţională de statistică. Director şi 
proprietar Corrado Gini, director-ul Institutului de statistică al Uni- 
versității din Roma. Comitetul de conducere al revistei este format 
din insemnaţi reprezentanţi ai acestei ştiinţe. Prof. F. Bernstein 
(New-York), prof. A, E. Bunge (Buenos Aires), prof. F. P. Cantelli 
(Roma) prof. A. Flores de Lemus (Madrid), prof. M. Greenwood 
(Londra), D. G. Iahn (Oslo), prof. A. Iuliu (Bruxelles), prof. H. W. 
Methorst (La Hayej, prof. W. F. Ogburn (Chicago), prof. R. Pearl 
(Baltimore), prof. H. Westerguard (Copenhaga). Administrator: Dr. 
Liviv Orlundi (Roma). Secretari de redacție: Luigi Galvani şi Mario 
Saibauta. 

La Roma, prin institutul d-lui prof. C. Gini sa format un 
centru mondial de studii statistice, avind o mare rază de infuenţă, 
Studiile publicate în „Metron“ sunt din domeniul strict al statisticei. 
Nu putem intra in cuprinsul acestora întrucit se reteră la chestiuni 
de tehnică şi calcul statistic. 

Relevăm această revistă a soriologului C. Gini pentru că ipo- 
tezele sale sociologice se verifică prin cercetări statistice. Nu avem 
aci o şcoală sociologică unilaterală, care să identifice sociologia 
cu statistica. Ci statistica este utilizată ca instrument de verificare 
şi control pentru a putea emite o ipoteză şi-a o trece apoi în do- 
meniul adevărurilor dovedite. 

6. „Genus“, organ al „Comitetului italian pentru studiul pro 
blemelov populaţiei“. Vol. II, No. 1—2, Iunie 1936. Apare odată. 
pe an, la Roma. Revista e condusă de un consiliu ştiințitic, în care 
intră personalităţi dintre cele mai mari ale erei fasciste : intre aceştia 
aflăm pe D-nul prof. Francesco Ercole, fost ministru, Nicola Pende; 
directorul institutului biotipologic ortofrenic din Roma și prvf. Cor- 
rado Gini, decanul facultăţii pentru ştiinţele politice, statistice şi de: 


www.dacurumanica ro 


— 27 — 


mografice din Roma. Director responsabil: Dr. Dino Camavitto. 
Numărul de față cuprinde: IL. Caraimii din Polonia și Lituania, 
IL. Relaţiuni asupra anchetei demografice antropologice și medico 
biologice întreprinsă in Danada (Fezzan-Tripolitana) de către comi- 
tetul italian pentru studiul problemelor populaţiei (Ian— Februarie 
1935). Ambele studii sunt semnate de C. Gini. Iil. Cuvintele inau- 
gurale ale prof. C. Gini citite la adunarea Societăţii de Eugenie a 
Americii latine, ţinută în Mexico, 12 Octombrie 1935. Aceste două 
studii și articolul referitor la Eugenie se incadrează în cercetările 
asupra populaţiei din punct de vedere biologic social. Tendinţa 
acestor cercetări este de a stabili calităţile distinctive ale unei popu- 
laţii ca viaţă biologică (sănătate, natalitate. caracter sanguin) pe baza 
unor criterii strict stiinţifice. Cercetările sunt făcute de unchetatori 
specialişti, cari descind la faţa locului. Anchetele acestea se servesc 
în genere, de trei probe. 1. Un chestionar demografic, care cuprinde 
modul de viaţă al populaţiei; 2. Chestionarul antropometric, care 
stabileşte în afară de datele antropologice descriptive, metrice şi co- 
lorimetrice, cele referitoare la grupul sanguin şi la procentul de he- 
moglobină , 3. Sunt strinse datele unui examen medical general și 
alte note de natură biologică (pag. 59). Profesorul Gini promite 
pentru un număr viitor al revistei o amplă relațiune asupra meto- 
delor de cercetare adoptate in aceste expediții anchete, ca şi in cele 
anterioare. Rezultatele cercetărilor asupra Caraimilor din Polonia și 
Lituania, după ce se face istoria acestei populaţii, sunt arătate prin 
date procentuale, tabele şi expresii matematice asupra situaţiei de- 
mografice, iar starea biologică este înregistrată prin procentul gru- 
purilor sanguine. Încheierea studiului este următoarea: „Examenul 
grupurilor sanguine ne-ar duce la concluzia că populația caraimă 
din Polonia și Lituania nu este în fond de seminţie turco-tatară, ci 
mai curând de neam ugric, adoptînd o limbă turcă şi avînd proba- 
bil un însemnat procent de singe lurco-tatu:“ (pag. 54). Iar în ce 
priveşte rezultatele anchetei în Africa, autorul scrie: „Trebue totuşi 
să concludem că deosebirile, după toate aparențele, sunt seimnifica- 
tive şi că în realitate Berbero-Arabii, Somalo-Eritreii şi Egiptenii 
constituesc trei gcupe etnice complet deosebite în ceea ce priveşte 
grupurile sanguine“. (pag, 75). 

În acelaș număr al revistei citim studiul lui M. Pawel, scris în 
limba germană: „Calculele matematice ale desvoltării boalelor epi- 
demice cronice.“ La însemnări analitice şi recenzie semnează: C. 
Gini, Nora Fedorici, D. Camavitto, M. de Vergottini şi M. Pesta- 
lozza. Recenziile sunt privitoare la lucrări din domeniul raseologiei, 
al problemelor demografice, naţionale. 


www.dacarumanica ro 


— 28 — 


Stadiul d-şoarei G. Levi della Vida: Teoria circulaţiei aristo- 
xcrației la Pareto şi teoria schimbului social (ricambio sociale) la C, 
ini (Studiu comparativ), l-am lăsat intenţionat la urmă pentru a 
stărni mai mult asupra cuprinsului acestuia. Fenomenul schimbului 
social — trecerea indivizilor de la o clasă socială la alta — a 
existat și în antichitate, grecum de pe atunci s'au făcut și primele 
observaţii teoretice referitoare la acest fenomev. Teoria mode:nă 
asupra schimbului social îşi are reprezentanţii în Gobineau, H. 
“Chamberlain, G. V. L.apouge, Otto Ammon, Galton, Peerson, Fabhl- 
beck, Iacoby. Dar pentru teoria schimbului social, cum o numeşte 
autoarea, Pareto a avut o deosebită importanţă. In calitate de con- 
tinuatori ai acestuia sunt amintiţi Kolabinska şi G. Sensini, prima 
cu lucrarea „Circulation des dlites en France depuis la fin du XI 
sitele jusquwă la grande r&olution“ şi ultimul cu studiul „Teoria 
echilibrului compoziţiei claselor sociale“, apărut în „Rivista italiana 
di Sociologia,“ 1913. Pentru a pune iaţă in faţă teoria lui Pareto 
cu cea a lui C. Gini, analizează mai intiiu teoria generală a socio- 
logiei primului. Pareto voeşte să afle forma generală 2 echilibrului 
social, Intre elementele cari determină acest echilibru, patru sunt 
mai importante: interesele (economicul), residuurile (psihologicul), 
derivaţiile (ideologia), eterogeneitatea socială şi circulația aristocraţii- 
lor (elitelor). 

Baza fenomenului circulaţiei elitelor la Pareto c tormează ete- 
rogeneitatea socială și diviziunea societăţii în clasa de sus și clasa 
de jos. Clasa de sus se subimparte în clasa de sus a guvernului și 
Clasa de sus în afară de guvern. Intre aceste două este o continuă 
trecere de sus in jos și învers. În explicarea circulaţiei trebue con- 
siderate două momente: 1. raportul între grupul de indivizi ca 
totalitate și indivizii cari fac parte din el fără să-i aibă caracterele; 
2. velocitatea cu care se fac schimbările în circulaţia elitelor. Acestea 
depind de evenimente externe, interne și mai ales economice. Mai 
depind şi de moartea, degenerescenţa şi lipsa de fecunditate a indi- 
vizilor din elită. Schimbarea elitelor produce şi-o schimbare a deri- 
vaţiilor şi a residunrilor. 

Guvernele pot fi împărţite în două categorii : cele cari se fo- 
losesc în mod principial de puteri materiale şi de sentimente reli- 
gioase sau altele analoage şi guverne, cari se folosesc principial de 
viclenie şi de arta guvernării. În aceste din urmă circulaţia e mai 
repede. 

Pe cînd Pareto pune la baza schimbărilor sociale cauze eco- 
nomice şi politice, C. Gini stabileşte cele biologice. Patru cauze prin- 


www.dacurumanica ro 


— 29 — 


cipale înfluențează, după Gini, schimbul social: |. Marele număr ab 
bogaţilor şi al intelectualilor în capitală şi oraşe; Il. Selecţionarea, 
naturală a claselor de jos. Nu trăesc decit cei bine dotați fiziceşte, 
cei debili se elimină de la sine; III. Aptitudinea mai mică de repro= 
ducere a claselor de sus; IV. Scăderea natalității în clasele de sus. 
este un fenomen şi voluntar. (Menţinerea averii etc.) 

In mișcarea populaţiei Gini desprinde trei cicluri: |. Ciclul de- 
mografic-economic. Demografic în sens larg, deci și educativ cultural. 
Ciclul e determinat de presiunea capitalului uman și material asupra 
reproducerii indivizilor. Il. Ciclul politic al formelor de guvern. II. 
Ciclul biologic. Viaţa naţiunilor descrie o parabolă. Pierderea popu- 
laţiei se poate compensa prin amestecul cu alte populaţii, de altă 
esenţă etnică, atunci cînd autoregenerarea nu mai este posibilă, 

Fiecare ciclu își are lungimea, urcușul și căderea. Ciclurile se 
întrepătrund, se influențează. Ciclul biologic este fundamental. Ra- 
portul dintre cicluri provoacă schimbul social. Rapiditatea schimbului 
social distruge baza biologică a păturii de Jos. (Mi se pare o refle- 
xiune dintre cele mai adinci). Dacă schimbul e inchis, valorile alte- 
rate de sus nu pot & înlocuite. 

Din studiul raporturilor dintre cicluri se desprind trei conse- 
cinţe: „Diminuarea natalității e un fenomen prevalent biologic, avînd 
cauza sa in factori fiziologi. 2. E în zadar să provoci artificial creș- 
terea populaţiei. Se poate proteja prolificitatea numai acolo unde 
există. (In legătură cu aceasta, autoarea studiului aminteşte de cam= 
pania fascistă de-a încuraja prolificitatea italiană, ca un postulat al 
rassei mediteraniene în fața marei creșteri a rasselor orientale). 3, A 
treia consecinţă este că decăderea şi dispariția oamenilor dotați, ra- 
finaţi se face aproape mecanic. 

Intre V. Pareto şi C. Gini există puncte de asemănare și de 
diferenţă. Pareto a stăruit asupra circulaţiei elitelor politice, Gini 
tinde să cuprindă toate clasele sociale. Pareto dă motivări psihologice: 
(reziduuri, derivații), Gini biologice (prolificitate, natalitate decadentă), 
Pareto se bazează pe date istorice, Gini pe date statistice și demo- 
grafice. Rezultatele cercetărilor sunt apropiate, deși metodele au fost 
diferite 

“Din eminentul studiu al autoarei mai sus amintite desprindem 
că în sociologia italiană actuală personalitatea ştiinţifică a profeso- 
rului C. Gini se impune printr'o originală și bine întemeiată con- 
cepţie sociologică. 


i 0) aa 


Asupra sociologiei d-lui prof. C. Gini vom reveni mai pe larg 
în unul din numerele viitoare ale acestei reviste. Cercetările D-Sale 
sunt pe linia mare a operelor sociologice italiene, care numără stră- 
luciţi reprezentanţi. Dela filosofia istoriei a lui Giambattista Vico, 
trecînd peste sociologia lui V. Pareto, ajungem la sociologia d-lui C. 
Gini. Iotre acestea există, cu toate deosebirile evidente, un fir de 
“continuitate : teoria ciclurilor. 

Interesul ce-l avem pentru sociologia italiană a fost trezit de 
profesorul nostru “Traian Brăileanu, in ale cărui opere de sociologie 
şi politică s'au valorificat, pentru prima dată în Rominia, rezultatele 
la cari au ajuns ginditori sociali italieni ca G. Vico, N. Machiavelli, 
Gaetano Mosca, V. Pareto, Roberto Michels. Ipotezele şi teoriile 
acestor gînditori au fost fructificate de sociologia rominească prin 
opera d-lui prof. “Traian Brăileanu, care, utilizindu-le în cursul cer- 
cetărilor sale, a putut face constatări de-o reală valoare pentru pro- 
gresul acestei ştiinţe. 

Din cele cîteva note, pe cari le-am scris despre unele reviste 
italiene cu preocupări sociale, se desprinde tendința ştiinţei sociale 
italiene de-a furniza mijloacele cele mai adecvate pentru ordinea s0- 
cială nouă. Intre aceste realizări ale Italiei fasciste și străduințele 
legionurism ului romîn există afinități de acelaș ideal latin și civili- 
zator. Revista „Însemnări Sociologice“ se găsește pe acelaș drum de 
studiu şi aplicare în domeniul naţional, în vederea uui scop moral 
superior. Leon Ţopa. 


Mişcarea culturală dela Ungureni 


În numărul 8 al „Insemnărilor“ a fost amintită lucrarea d-lui 
prof. Eug. Neculau asupra „Problemei ridicării satului rominesc.* 
Cum d-l Eug. Neculau nu e uumai un teoreticean în această ma- 
terie, ci înainte și mai presus de toate un educator al țărănimii, un 
făptuitor gu rezultate reale în ridicarea culturală și economică a 
țărănimii din 12 sate ale Moldovei, credem că e folositor să facem 
-2 expunere mai desvoltată a cuprinsului broșurii sale asupra acestei 
probleme, cit şi să stăruim asupra realizărilor sale. 

Ceeace ne împresionează, în primul rind, în broșura d-lui 
Neculau este descrierea satului rominesc. E o descriere realistă fă- 
ută cu o desăvirşită obiectivitate de către un om a cărui viață 
s'a împletit mereu cu cea a satului și s'a împărtășit diu plin dia 
“durerile şi bucuriile lui. 


www. dacarumanica ro 


ia 


Tată, de-o pildă, igiena unei case ţărăneşti, în vreme de iarnă: 
„Ubielele gospodarului. . . şi ale copiilor sunt puse la uscat pe sobă. 
Gospodina şi fetele. ,, umblă disculţ.,. Dimineaţa, nu se deschid 
geamurile. Aerisirea se face pe uşă, cit umblă cei ai casei, înăuntru 
şi afară. Pe joa nu e podit. La măturat se ridică un nor de praf 
care se așează pe obiecte și întră în piepturile celor ce locuesc acolo.“ 

Şi în privinţa alimentaţiei lucrurile nu stau mai bine: „larna, 
toţi ai casei stau în jurul unei măsuţe rotunde cu 3 aau 4 picioare... 
Toţi mănîncă cu mina. Fwiculiţa e necunoscută. Mămăliga e mai 
întiiu frămintată în mînă, cave de multe ori e nespălată. Toţi în- 
ting în aceeași farfurie sau tigae. Dacă e sorbitură. toate lingurile 
se moaie în aceeaşi strachină, , , Țăranul e subalimentat. (ospodina 
nu ştie a pregăti. Mîncarea e sumară şi nevariată. Carnea de pa- 
săre, oule, brinza, laptele sunt mai puţin întrebuințate. Cel mai 
ades se vind. In special oul ţine loc de monedă. Cu ouă gospodarul 
îşi cumpără tutun, iar femeia cumpără gaz, sare ş. a. Țăranul care 
cultivă griul, consumă foarte puţină pine. La fel cu zahărul, şi doar 
el cultivă sfecla. Pinea şi zahărul sunt obiecte de lux în gospodăria 
rurală. O felie de pine şi citeva bucăţi de zahăr, oferite unui copil 
rural, sunt lucruri aproape exotice“. 

Şi în problema alcoolismului, vederile autorului sunt tot realiste 
şi ne arată că „în ciuda oricitor încercări, alcoolismul nu va fi stir- 
pit decit atunci cînd... țăranul va ajunge la o stare de cultură 
înaintată şi la o stare materială prosperă. Altfel, mizeria morală . şi 
fizică va întreţine alcoolismult .. . 

Şi finalul : .,,ne găsim în fața satului real, satul actual rominesc, 
satul uitat și nenorocit. Din fuga trenului sau a automobilului, din 
zborul avionului sau din excursiile plăcute de vară, unii îşi vor fi 
făcut o idee romantică despre satele noastre. Alţii le privesc cu ochi 
străini şi indiferenți, iar însfirşit unii le privesc cu groază, ca pe 
nişte așezări de troglodiţi, din vremuri străvechi“. 

Dacă întregim acestea cu concluziile d-lui Dr. C. Banu din 
cartea „Sănătatea poporului romin“, apoi avem adevărata înfăţişare 
a majorităţii covîrşitoare a satelor noastre. 

Cit de departe este acest sal real, satul întunericului, al bo- 
liştei, al mizeriei, de satul-lux, satul-expoziţie, cum este, bună oară 
cel dela Şoseaua Kiseelef ! 

Cîţi dintre vizitatorii acesteia nu-și vor fi făcut o idee cu totul 
greşită despre înfăţişarea satelor noastre ! 

Munca cea uriașă de ridicare a satului rominesc nu se poate 
îndrepta mai întiiu spre acele prea puţine sate înfloritoare cite le 


www.dacurumanica ro 


80 = 


avem pe ici pe colo, ci ea trebue îndreptată spre marea mulţime a 
satelor noastre, care sunt așa cum le-a înfățișat d-l Neculau, Acolo 
e munca cea mare de întărire a trunchiului neamului rominesc. Dar 
cum s'0 faci cind „sătenii manifestă neincredere faţă de şcoală, faţă 
de spital, față de autorităţi, faţă de funcționari de orice categorie, 
faţă de oricine şi de orice, inclusiv faţă de carte“. 

Explicaţia acestei atitudini de înăcrită rezistență a sătenilor 
autorul o găsește mai ales în faptul că dela războiu încoace țăranul 
vostru a încercat numai desamăgiri. ţ 

„Mulţi i-au făcut făgădueli şi i s'au arătat prieteni, mulţi 
s'au bătut cu pumnul în piept în numele lui, dar toţi, în cele din 
urmă, l-au ignorat și l-au disprețuit în fond.“ Şi în sfirşit, această 
amărită constatare a autorului: „Ce poate să mai aștepte acest 
țăran de la politicieni, cind speranțele sale au fost așa de multe 
ori îngelate !* 

Cu toată această înfățișare neagră a satului nostru şi cu toată 
expunerea dificultăților enorme care se pun de-a-curmezișul oricui 
încearcă o ridicare a satului la un nivel mai inalt de viaţă, d-l 
Eug. Neculau arată totuși că acele dificultăţi pot  învinse de acei 
dar numai de acei care simt chemarea să lupte pentru ridicarea 
satelor. Aceştia trebue să trăiască viaţa satului fără a se lăsa co- 
pleşiți de mediu. Ei vor aduce o concepție nouă de viaţă, vor în- 
troduce forme noui de organizare, de cultură şi de civilizaţie, însă 
metodic şi... cu o răbdare de fier. Numai cine şi-a ofelit carac- 
terul, şi-a fortificat voința şi simte in acelaşi timp şi chema- 
rea pentru o asemenea muncă, va rezista tuturor greutăților 
şi va găsi în el puterea de a se jertfi pe sine pentru acest 
ideal social“. 

După părerea d-lui Eug. Neculau e deci de sine înţeles că 
tără o credință animatoare nu se poate întreprinde nimic durabil în 
mediul nostru sătesc. D-ea însă, ca un om practic ce este, îşi dă 
seama, în acelaș timp, că o asemenea muncă nu poate ÎÂ îndeplinită 
cu succes fără o tehnică anumită, Asupra acesteia d-sa îşi propune 
să stărue mai mult în monografia ce va publica-o la primăvară asu- 
pra mișcării culturale dela Ungureni. 

lată acum şi munca pe teren. 

In Martie 1927 d-l Eug. Neculau a înființat în comuna Un- 
gureni din jud. Botoșani un Cămin cultural, care a lucrat neîntrerupt 
şi continuă să lucreze pină acuma. Astăzi acest Cămin e transformat 
în Universitate populară. Această instituţie culturală şi-a extins me- 
zeu activitatea în satele dimprejur, în așa măsură, încit astăzi ea ac- 


www.dacarumanica ro 


— 33 — 


tivează în 3 comune cu 12 sate, Acele 3 comune sunt: Ungureni 
şi Călugăreni din jud. Botoşani și Borzeşti din jud. Dorohoi. In fie- 
care din cele 12 sate este acum cite un cămin cultural. Numai acei 
săteni pot fi membri ai acestei Universităţi populare care indeplinesc 
anumite condițiuni. Acele obligaţiuni fiind extrem de interesante, ară- 
tăm măcar citeva din ele. Membrii sunt datori: 

Să aibă in grădină cel puțin 20 pomi mari alloiți sau pe- 
pinieră de puieți altoiți, să țină curtea în ordine şi curățenie, 
să facă desmiriştirea, să aibă cultură de lucernă, trifoiu sau 
porumb furajer, să aibă grădină de flori şi de zarzavat, să 
țină contabilitate casnică, să lucreze rațional pămintul, să facă 
plantație de salcimi pe terenuri degradate etc. . .* 

„Să citească, în timp de iarnă cel puțin 3 cărți şi să 
scrie rezumatul celor înțelese pe Foaia de lectură. Cei care nu 
ştiu carte îneață Abecedar“. 

Comitetul acestei Universităţi populare compus, în mare parte, 
şi din săteni, veghează cu strășnicie ca aceste obligaţiuni să fie în- 
deplinite întocmai. Acei membri cari nu îndeplinesc aceste condițiuni 
încetează de a mai face parte din organizaţie. Așadară nu-i lucru 
de șagă ci-i treabă serioasă aici! Şi-i destul de anevoios de a fi şi 
mai ales de a rămine membru al acestei Universităţi populare. 

„Programul de lucru cuprinde 2 cicluri: cultural, dela 1 Oct. 
la 1 April, şi economic, dela 1 Oct. In decursul celui dintiiu se ţin 
şezători, conferinţe, cursuri de popularizare la centru şi la filiale. 

„Fiecare cămin cultural organizează cel puţin 15 şezători de 
seară... a acestea sătenii primesc informaţii care îi interesează, 
din ţară şi din lume, apoi urmează o oră de lecturi (citesc numai 
ei între ei) şi în sfirşit ora de distracţie, cînd se spun poveşti, glume, 
ghicitori, toclale etc. 

„Conducătorii au grijă permanentă să insufle membrilor 
dragostea pentru M. S. Regele, respectul pentru legile ţării, 
credință în religia strămoşească şi iubirea sfântă de patrie şi 
de neam. Li se formează o disciplină socială“. 

Ceea ce este uimitor în toată această organizare și strădanie 
e desigur rezultatul obţinut în urma muncii de pînă acum. Iată-l: 

„B'au organizat 2000 de intruniri culturale, din care 312 
conferințe cu proecţii cinematografice fixe şi filme, 244 audiții la 
radio; 79 producţii şcolare şi sătești, 30 spectacole cinematografice, 
15 diverse şi 1320 şezători. 

Universitatea are o bibliotecă centrală şi cîte una în fiecare 
sat. In acestea din urmă cărţile sunt riguros alese aşa ca să poată 


www. dacarumanica ro 


= Bd 


forma pe săteni în direcţia sănătoasă pe care o urmăresc condu- 
cătorii mișcării. i 

Sătenii membri sunt obligaţi să aibă biblioteci personale, în 
care scop primesc multe donaţii în cărţi «dela Universitate. . . 

S'a organizat un muzeu agricol și altul religios. 

Pe lingă universitate funcţionează un comitet pentru construcţia 
bisericii din Vicoleni. Acest comitet a adunat numai în răstimp de 
un an, suma de 30.000 lei și 7 vagoane lemn de plop pentru 
arsul cărămiziler. 

Incă din 1932 s'a înființat o cooperativă agricolă care a 
înlesnit sătenilor procurare de seminţe, unelte, mașini agricole și 
reproducători de rassă bună. 

Tot prin cooperativă s'au făcut începuturile de apicultură, 
viticultură, sericicultură, legumicultură, avicultură și creșterea raţională, 
a animalelor de muncă și de hrană. 

Prin cooperativă sătenii au avut incasări importante, care au 
ajutat la ridicarea gospodăriei ei. 

In Februarie 1936 s'a inființat și o bancă populară care ru- 
lează acum un capital de 50.000 lei. Imprumuturile se dau numai 
pentru scopuri gospodărești sau de forţă majoră (boală, moarte în 
familie ș. a.) 

O deosebită atenţiune s'a dat plantaţiunilor. /n 1937 reglu- 
nea avea aspect de stepă. S'au făcut în fiecare primăvară plan- 
tări masive, astfel că acum avem în regiune 50.000 de puieți 
de pomi aitoiţi, circa 6 000 de pomi adulți, pe rod, circa 5.000 
de duzi şi nenumărați salcimi şi arbori de pădure. E de notal 
că inainte de 1927, nu era cunoscut în regiune nici pomul 
alloit şi nici dudul“. 

Acestea sunt rezultatele, și numai cele mai însemnate, ale 
mișcării dela Ungureni. 

Atit de adinc a întrat această mișcare în traiul şi obișnuinţa 
sătenilor de acolo, încit ei sunt acum aceia care conduc bibliotecile 
căminelor și șezătorile lor, ei care minuesc aparatele de cinematograf, 
de proecţie și de radio, e/ care fin conferințe cu proecțiuni, ei 
care vin cu diferite propuneri privind activitatea Universităţii lor. Şi 
arată in toate aceste indeletniciri nouă o conștiinciozitate, o înţelep- 
ciune, un spirit de ordine și de curăţenie, demne de imitat, Ei simt 
că această mișcare nu e ceva străin, ci-i ceva de-a lor. Ei ştiu prea 
bine că buna lor stare materială și morală atîrnă acum de viața şi 
activitatea acestei Universităţi. De aceea se și supun cu atita promp- 


www. dacurumanica ro 


— 35 — 


titudine — disciplinei și diverselor obligaţiuni hotărite tot de 
dînșii. 

Acum ciţiva ani în urmă, cind d-l Eug. Neculau plecase la 
Paris ca să-şi complecteze studiile, membrii căminului, săteni din 
Ungureni, îi scriau scrisori în care, după ce îi arătau ce au mai 
făcut nou în gospodăria lor (cite straturi de ceapă și de alte legu- 
me au semănat etc..), își exprimau la sfîrşit teama că d-l Neculau 
mu va fi pe deplin mulțamit cu munca lor. L-am văzut atunci 
pe Neculau. Ii luceau ochii in lacrimi de o duioşie părintească. 
Asemenea clipe de mulțumire nu-i e dat oricui să le aibă. Ca unui 
copil îi juca sufletul de bucurie. 

Apreciind aceste rezultate, ne-am aştepta de sigur ca o ase- 
menea mișcare să fie sprijinită de vremelnica noastră elită politică 
de azi. In loc de sprijin însă, actualii noștri conducători au intre- 
prins tot ce le-a stat în putinţă ca să distrugă mișcarea, adică munca 
de 9 ani a unui om iluminat şi a sătenilor din 12 sate. Au mers 
pînă acolo cu metodele lor de guvernare, încit au căutat să conrupă 
cu bani și cu alte inijloace pe cîţiva dintre colaboratorii conducăto- 
rulai, doar vor putea stinge in felul acesta lumina unui ideal şi nă- 
dejdile bine întemeiate ale sătenilor. Și aceasta numai pentrucă d-l 
Eug. Neculau refuză cu încăpăţinare să facă politică militantă. Dar 
politicianismul acesta tulbure va trece cît de curînd, căci doar oștile 
cele verzi ale Arhanghelului Mihail stau gata la datorie şi munca 
d-lui Neculau va fi apărată şi sprijinită cum se cuvine. 


Nu găsesc cerneală destul de groasă ca să subliniez și nici 
cuvinte destul de potrivite ca să aşez în deplină lumină munca și 
rezultatele direct uimitoare ale Universităţii populare din Ungureni. 

Mi-a fost dat să cunosc multe cătnine culturale din ţara noas- 
tră, unele cu o activitate destul de frumoasă, dar nicăiri şi niciodată 
nam auzit, nici n'am văzut să se fi săvirşit, la noi, in vreo comună, 
o muncă socială așa de folositoare, așa de multilaterală și care în- 
tr'un timp așa de scurt să ridice la o mouă treaptă de evoluție o 
primitivă structură economică și culturală a atitor' sate. 3 





Secretul acestui succes neobișnuit îl găsim in însuși sufletul 
iniţiatorului şi conducătorului acestei mișcări, al d-lui Eug. Neculau. 
Insușindu-și o solidă cultură filosofică, (d-sa este profesor de filosofie 
la Seminarul teologic din laşi) muncește în 4 din cele 7 zile ale 
săptăminii în Ungureni, unde conduce personal această mișcare. Bun 
şi credincios ca un creştin adevărat, harnic şi cinstit ca un Romin 
adevărat, înţelept şi modest ca un filosof adevărat, răbdător și per- 


www.dacarumanica ro 


— 36 — 


severent ca un pedagog adevărat, d-sa își arde, zi cu zi, energiile 
sale, muncind eu credință, cu sistem şi cu o hotărire de fier la ade- 
vărata înălţare culturală şi economică a săteanului nostru, Numai 
așa se poate explica şi faptul că a izbutit să topească neîncrederea 
şi să înfrîngă rezistența de veacuri a sătenilor față de orice iniţiativă 
cărturărească ce tinde sii schimbe străvechile tipare de viață econo- 
mică şi culturală a satelor noastre. 

Munca acestui om nu s'a îndreptat spre satele influritoare, 
unde e ușor să lucrezi, ci spre cele mai năcăjite, mai sărăcăcioase 
aşezări romineşti din cite sunt pe pămintul Moldovei. Şi nn eo 
muncă de suprafaţă, ci-i una de adincime. Mai mult încă decit in 
zezultatele atit de frumoase, valoarea aceatei opere o găsim în pilda 
de muncă organizată, de voință stăruitoare şi mai ales de jertfă de 
sine, toate puse în serviciul unui ideal rominesc. O asemenea pildă 
va lumina indelung şi departe, peste marginile vremii. 

Mișcarea legionară care se întemeiază pe credință, muncă şi 
jertiă, şi s'a văzut cit de mare şi dureroasă e jertfa ei! e pătrunsă 
de deplină înţelegere pentru fapta de jumină a Universităţii din Un- 
gureni, iar în d-l Eugen Neculau ea vede un ostaș dintre cei mai 
aleşi din marea oaste-a Hominilor noi, cari împlinind un destin lu- 
Minos, vor zmulge țara din mioa politicianilor corupți şi nepricepuţi 
şi-o vor transforma într'o uriaşă tabără de muncă, 

Claudiu Usatiuc. 


REVISTA CĂRŢILOR. 


C. Narly, Către o politică şcolară. Bucureşti 1937. 138 pg. 
40 lei. — Din „Cuvint înainte“: „Articolele strinse la un loc aici 
au fost publicate în Revista de Pedagogie, incepind odată cu apariţia 
acesteia în 1931 şi pînă în prezent. Chestiuni referitoare la școala 
primară, secundară și la universitate au fost desbătute în aceste ar- 
ticole pe măsură ce împrejurările tăceau oportună discutarea lor. 
“Poate au pe de-o parte un rost critic, pe de-alta de sugerare a unor 
eventuale reforme trebuitoare și posibile. ... Cărticica de faţă are un 
caracter de luptă, nu pentru idei depărtate de viaţa de toate zilele, 
ci peâtru realizări practice, de utilitate imediată, în diversele do- 
menii ale școalei și educaţiei romineşti“. Şi aci, ca şi în domeniul 
pedagogiei teoretice, D-l Narly ni se înfăţişează cumpenit, cu jude- 
cată obiectivă şi exprimată cu claritate desăvirşită' Poate că în unele 
chestiuni l-am vrea mai inspre linia noastră, mai aproape de zbu- 
ciumul şi nădejdile flamurei verzi... 


Grigore Nandriş, /osif Pilsudski. Ediţia a dona cu dis- 
cu:sul funebru al Ministrului Republicei Polone Mirostay Arci- 
szewski. Bucureşti 1936. — Pe cind Mussolini și Hitler sunt re- 


87: 


formatori politici, luptători cari dau unor State existente o nouă 
structură şi o nouă orientare ideologică și practică, Masaryk şi 
Pilsudeki sunt făuritori de State noul, pregătind încă de înaintea 
războiului mondial şi mai ales în cursul războiului renașterea 
celor două State; Cehoslovacia și Polonia. D-l Nandriș ne dă cu 
rară măestrie de expunere documentată imaginea personalităţii dece- 
datului mareșal al Poloniei. „Acest erou, care a trecut cu dinţii 
încleștaţi de revoltă pe drumurile cele mai prăpăstioase ale istoriei, 
deschizind, prin opera realizată prin suferințele sale, căi noui popo- 
rului polon, este una din acele figuri legendare ale istoriei, cari 
intră. încă în viaţă fiind, în cultul poporului, unul dintre acei eroi 
în jurul cărora posteritatea țese legenda întemeietorilor de ţări, a 
organizatorilor de popoare. Din viaţa lui se desprinde un adevăr: 
Nici un ideal nu este prea îndrăzneț, dacă pentru el omul aruncă 
în luptă toată energia și toată credința sa și dacă luptind fără în- 
cetare nu cruță nici un sacrificiu“. Și ca să știm: „In politica ex= 
ternă, alianţa cu Rominia a fost pentru el unul din pivoții principali. 
Prietenia polono-romină este axa păcii în Europa orientală, Ea tre- 
buie să rămiie neclintită și să prospereze spre binele ambelor po- 
poare“. Studiul D-lui Nandriș merită să fe citit cu atenţie. 


Dimitrie Bucevschi, O viață de om în slujba neamului. 
Schiţă istorică despre Tipografia Mitropolitul Silvestru (Proprietatea 
Societăţii pentru cultura și literatura romină). Cervăuţi 1937. 76 pg. 
— Autorul, director al 'Tipografiei Mitr. Silvestru, aduce prin lucra- 
rea sa o prețioasă contribuţie pentru cunoașterea istoriei culturale a 
Rominilor din Bucovina. In lupta împotriva stăpinirii străine, slova 
tipărită era cea mai puternică armă de apărare a Rominilor. Mitro- 
politul Silvestru își dăduse seama de importanța unei tipografii ro- 
miuești și după multă străduință reuși să dea ființă tipografiei care 
azi este proprietatea Societ. pentru cultură din Cernăuţi. D-l Bu- 
cevschi el însuș, împlinind în curînd virsta de 80 de ani, a stat 55 
de ani în fruntea tipografiei. In acest lung timp, zice autorul „ființa 
tipografiei s'a împletit cu viața și munca mea“. D-l Bucevschi și-a 
dobîndit prin munca sa neobosită, cinstea sa exemplară și mai pre- 
sus de toate prin jertiele aduse pentru cauza naţională, toată dra- 
gostea noastră şi va rămînea pildă vecinic vie pentru generaţiile 
viitoare. 


Ernest Bernea, Ginduri pentru Țară Nouă. Bucureşti 1937. 
(Colecţia „Rînduiala“ 4). pg. 28. Lei 8. — Ca şi celelalte trei nu- 
mere (E. Bernea, Tineretul și politica; D. C. Amzăr, Naționalismul 
'Tineretului ; M. Polihroniade, Tineretul și politica externă), și acesta 
al patrulea din Colecţia „Rînduielii“, aduce scurte, dar temeinice și 
logiceşte strîns legate, studii: Ce inseamnă a face politică, Sal şi 
Oraş, Ce este o graniță, Misiune rominească. 'Te miri cum în 
cîteva pagini autorul reuşeşte să strîngă și să ferece o bogăţie de 
idei. Aceste broșuri ale „Rinduielii* inaugurează la noi un nou gen 
de scrieri politice, stind la mijloc între studiul de revistă și articolul 
de ziar: temeinic ca cel dintiiu, scurt și clar ca cel din urmă, el 
împreună calităţile bune şi evită scăderile amindurora, T.B. 


www.dacaramanica ro 


— 38 — 


REVISTA _REVISTELOR. 


Iconar II, 5 (Ianuarie) 1937, Rinduri adinc simţite și turnate 
în formă frumoasă închină „Iconariii memoriei eroilor Jone/ Moţa 
şi Vasile Marin: În hoc signo vinces; Eroism de Sever Al. 
Şlătinescu ; Moartea eroică de Mircea Streiuul ; Sub semnul jert- 
fei lui Ionel Moța de Ion Negură; Inălțarea la cer de Barbu 
Slușanechi ; Suprema jertfă de V. I. Posteucă. Vasile Posteuca mai 
scrie un articol aspru la adresa celor ce vreu să îngroape opera lui 
Dumitru Străchinaru, dela a cărui moarte s'a scurs un an de zile. 
Cronici şi Insemnări bogate şi interesante. 3 Cuvîntul studenţesc. 
Organ oficial al Uniunei Naţionale a Studenţilor Creştini Romini. 
Red. şi udm. Bucureşti, Cal. Plevnei 61. An. XII, No. 1—4 
lan.—Febr. 1937). Număr festiv închinat eroilor Jon /. Mofa şi 

asile Marin, Cuprinsul: Șerban Milcoveanu, Mormint sfint. Neom 
mesianic. A Vintu,  lon Moţa, biografie; Mihail Polihroniade, 
+ Vasile Marin, biografie; Simion Mehedinţi, Urmașii lui Emi- 
nescu; Corneliu Georgescu, Rinduwi pentru martiri; Radu Miro- 
novici, lon Moţa; Constantin Demetrescu, Lon Moţa, elev al li- 
ceului Sf. Sava; G. Racoveanu, Să tacă tot trupul; Preotul VW, S. 
Georgescu-Edineţi, Eroi ai crucii, mucenici ai neamului; Vasile 
Christescu, Jertia lui lon Moţa şi Vasile Marin în lumina istoriei; 
Dr. V. Trifu, lonel Moţa nu a murit; /oan Victor Vojen, La pă- 
rinţii lui Vasile Marin ; Ernest Bernea, Întoarcerea acasă; Victor 
Puiu Gircineanu, Răscumpărarea. BI Predania, revistă de critică 
teologică. Director G. Racoveanu. Red. şi adin. Preot Prolesor 
Grigorie Cristescu, str. Barbu Văcărescu 107, Bucureşti, Apare de 
două ori pe Innă. Abon. 200 lei pe an. An.I, No.1 (15 Febr. 1937). 
“Cuvint de lămurire. Nae /onescu, Pentru o teologie cu „nespecialiști.“ 
Pr. 1. D. Petrescu, Cintarea corală în biserica noastră romînească. 
Pr. Grigorie Cristescu, Inapoi la Molitfelnic. + lon Moţa şi Va- 
sile Marin. Informaţiuni. Dorim acestei reviste viață lungă spre 
binele Bisericii noastre. 8 Revista Institutului Social Banat- 
Crişana. Dir. Dr. Cornel Grofşorean. Timişoara. An. IV, No. 16. 
1936 (Oct.-Nov.-Dec.) La „Studii“: Dr. C. Grofșorean, Politica 
externă; Grigore ion, Apropierea bulgaro-iugoslavă ; /on Negru, 
Pierdem și pămintul ; C. Stoicanescu, Situaţia economică și proble- 
ma naţionalităţi în orașul 'Timişoara. La însemnări, redacţia închină 
o pagină mișcătoare jertfei celor doi legionari eroi: „Doi făclie 
morți pentru ideie“. Recenzii numeroase și instructive. La rubrica 
„Administrative“ : Raport asupra activităţii Institutului dela 1 Apr. 
1935-.1 Apr. 1986. Revista aceasta nu e numai un izvor de te- 
meinică documentare în domeniul social şi politic, dar e un far lu- 
minos de conștiință şi simţire rominescă. 8 Arhiva pentru ştiinţa 
ŞI reforma socială. București. An. XIV, 1936, ne aduce partea 
a II-a a volumului omagial închinat d-lui D. Gusti la împlinirea de 
25 de anide învăţămint universitar. Cuprinde în 1328 + 31 pa- 
gini, 35 de studii. Amintim între ele pe cel al d-lui C. Nariy, 
„Opoziția generaţiilor şi educaţia“. B Sociologie Rominească. 





www. dacarumanica ro 


ES 


Director D. Gusti. An. 1, No. 12. (Dec. 1936). La Studii: Traian 
Hlerseni, Ceata feciorilor din Drăguş; C, Brăiloiu şi H. FI. Stahl, 
Vieleiui din 'Tirgu-Jiu; Const, D. Gib, Colindă din Şanţ (Năsăud), 
Cronici, Documente, Recenzii. ş 

T. B. 


Am mai primit la redacţie: 





Reviste 


Orientări, Moinești (Bacău). BI Curierul economic şi social, 
Sibiu, str. Turnului 33 (An. I, N-rele 1, 2). 3 Făt-Frumos, Cer- 
năuți. 3 Avînturi Culturale, Birlad. 3 Plaiuri Săcelene, Satu- 
lung-Săcele (Jud. Braşov). 3 coala Someşană, Gherla. 3 Lu- 
mina, Revista Liceului romin din Grebena-Grzcia. 3 Conierenţa, 
Bucureşti II, Calea Griviței 26. B Pagini literare, Turda. 3 Ge- 
neraţia de miine, Revistă literară redactată de cl, Vll-a a Liceu- 
lui „General Drăgălina“ Oraviţa sub conducerea d-lui dirig. 1. C. 
Stoica. & Vieaţa creştină, Cluj. î Decalogul, Bucureşti. E Qră- 
dina Gospodarului, Revistă pentru văspiridirea pomiculturii. . Red. 
Pocoleni |. Fălticeni, jud. Baia. 


Ziare 


Libertatea. Redacţia : Orăştie, Jud. Hunedoara, Adm.: Bucu- 
reşti, Calea Victoriei 63. Această foaie pentru săteni și muncitori, 
întemeiată la Orăştie în anul 1902, a fost editată şi susținută cu 
neobosită muncă și grele jertfe de părintele /on Mofa, ajutat în ul- 
timii ani de fiul său Dr. /on 7. Mofa. După moartea ereică a aces- 
tuia, „Libertatea“ a devenit proprietatea familiei moștenitoare a lui 
Jon ]. Moţa. Ea a fost, este și va răminea cel mai luminos focar 
de credință meclintită în destinul Romîniei Eterne. 8 Legionarii. 
Director Cola G. Ciumetti. Bazargic. BI Ogorul, Bucureşti. 3 De- 
şteptarea Rominiei, Ploeşti. & Cuvintul Argeşului, Piteşti. Nr. 
28—30 închinat în întregime memoriei lui [on Î. Moţa şi Vasile 
Marin, cu numeroase fotografii. Bî Omul nou, Brăila. 3 Opinia 
Bucureşteană, Bucureşti II, str. Vasile Gherghel 9. 3 Semne (-ii- 
teratură, Artă, Critică), Red. Stelian Tecucianu. Slatina. An. ], Nr. 1. 
E Macedonia, București. E ideea Naţională, Buzău. 3 Frontul 
Rominesc al Bucovinei, Director: R. Cindea. Red, şi Adm. Cer- 
năuţi, Roza 1715. 8 Cuvîntul Satelor, Lugoj şi Timişoara. 8 
Chemarea, Director Laur Preda, laşi, str, Cuza Vodă 17.3 Vo- 
Inţa Şcoalei. Foaia învăţătorilor din Bucovina. Cernăuţi, Piaţa 
Unirii 3. 9 Cuvîntul nou, Satu-Mare. An. |, No. 12—13 închinat 
memoriei lui Ion Moţa și Vasile Marin, 


— 40 — 











In curînd va apare în editura „Însemnări Sociologice* studiul 
D-lui prof. univ. Traian Brâileanu 


Sfalul şi Comunilalea morală 


o broșură de cam 60—80 pagini. Preţul 25 lei exemplarul. 

Acest studiu constitue, pe de-o parte, o introducere la teoria 
generală a comunităţii umane şi reprezintă, pe de altă parte, după 
părerea noastră, cea mai clară și mai pătrunzătoare schiţare a te- 
meiuzilor sociologice pe cari se sprijină ideologia legionară. 

Cartea poate fi comandată direct la autor, trimiţindu-se preţul 


de cost, sau prin librării, în modul obișnuit. 
lon Ţurcan. 











Pepiniera de pomi roditori 
(lin Pocoleni jud, Buia 


Intemeiată de cîţiva luptători legionari cari aduc la cunoștință 
că oferă camarazilor legionari pomi roditori din cele mai alese soiuri 
“eu preţuri foarte convenabile. 
Cer să li se deie concurs de către bunii romini. 
Gratuit catalogul ilustrat pe 1937 şi orice înformaţiuni cerute 
în branşa pomiculturii. 


www,dacoromanica.ro