Mihail Polihroniade si Alexandru-Christian Tell — Domnia Lui Carol I — Volumul 1. 1866-1877 (1937)_

Toy EIE Le ae A spi ea ae e ico e tL EE ot 
4 ЫТ. „2 ч Feu. e îti ИТЧЕ It. Map” ll, А 
^ à i EL . mt * b Į а: 
J ВЕ Р р, * I тҮҮ f Mer : 
УЧ 4.9 i کل‎ 


MIHAIL POLIHRONIADE 


ALEXANDRU . CHRISTIAN TELL 


Domnia 


Carol I 


VOLUMUL 1 
1866 — 1877 


VREMEA 


WWwW.dacoromanica.ro 


MIHAIL POLIHRONIADE 


şi 
ALEXANDRU - CHRISTIAN TELL 


Domnie 


lui 
Carol i 


VOLUMUL I 
1866—1877 





1937 
VREMEA 


WWw.dacoromanica.ro 


Desc ã le carea 


WWw.dacoromanica.ro 


I | 
DE LA 11 FEBRUARIE LA 10 MAI 


După răsturnarea lui Cuza — Contele de Flandra ales Domn — Pro- 
blemeie се зе puneau noului regim — Atitudinea marilor puteri — 
Contele de Flondra refuză tronul — Cum află Brătianu şi guvernul 
provizoriu de Carol de Hohenzollern — Vizita lui Brătianu la Düssel- 
dorf — Prinţul Carol acceptă în principis — Greutățile interne şi 
mișcarea seporatistă din 3 Aprilie — Plebiscitul — Greutățile fntám- 
pinate din partea puterilor — Napoleon al iii-lea şi D-na Cornu — . 
Sfaturile lui Bismark — Plecarea Prințului Carol spre farà 
— 10 Mai 1866 


In noaptea de 10 spre 11 Februarie 1866, pe la ora 4 dimineața, 
conjuratii pătrunseseră în palatul domnesc şi siliseră pe Domnitor 
să semneze următorul act de abdicare : 

„Мо Alexandru loan І, conform dorinţei natiunei întregi si angajamen- 
tului ce am luat la suirea pe tron, depui astăzi 11/22 Februarie 1866, cârma 
guvernului în mâna unei locotenente domnești si a ministerului ales de 
popor“, 

Locotenenta domnească era astfel alcătuită: General N. Goles- 
cu, Colonel N. Haralamb si Lascár Catargi, iar până la venirea 
boerului dela Golăşei din Moldova, interimar D. A. Sturza. 


Guvernul provizoriu avea în fruntea sa pe: 


Ion Ghica preşedinte a] Consiliului 
51 ministru de externe. 
Dimitrie Ghica ministru de interne. 
Ion C. Cantacuzino ministru de justitie. 
Petre Mavrogheni ministru de finanțe. 
C. A. Rosetti ministru de culte şi instrucţie 
Maior D. Luca ministru de răsboi, 
Dimitrie A. Sturza, ministru de Iucrári publice 2). 


1) Monitorul Oficial No. 32 din 11 Februarie 1866 pag. 145. 


WWw.dacoromanica.ro 


Noul regim nu întâmpină nici o împotrivire la inscáunarea lui. 

In aceeaşi zi, 11 Februarie 1866, Camera şi Senatul, întrunite 
împreună in sala de şedinţe a Adunării Deputaţilor sub preşedinţia 
Mitropolitului Primat, în urma propunerii lui lon Ghica, aleg prin 
aclamații ca „Domn stăpânitor al Principatelor.Llnite Române” ре 
„Alteța Sa Regală Filip Eugeniu Ferdinand Maria Clement Balduin 
Leopold George, Comite de Flandra şi Duce de Saxonia „sub nu. 
mele de Filip І". 

Insfársit peste două seri (13/25 Februarie), Alexandru loan 
Cuza, Domnul primei Uniri, era pornit spre graniţa ungurească, 
prin Predeal. 

Marele Domnitor, care a avut fireşte scăderi dar care n'a іп- 
cetat o clipă de a Н un mare Român, nu se va mai întoarce niciodată 
în ţara sa pe care atât o iubise. 

Ei însuşi сегиѕе să fie trecut peste graniță prin această miscá- 
toare scrisoare adresată generalului Nicolae Golescu, membnu al lo. 
cotenentej domneşti : 


Domnule Generaru, 


„Astăzi fiind ocărmuirea constituită, socotü că nu mai  urmedză 
nevoia d'a se prelungi poprirea mea. D-ta scii, că principiului proclamatü de 
corpurile Statului ай fostü şi este țelul meu; căci numai ună principe strái- 
nü, dupre à mea părere, pâte inchezesui viitoriulu României, 

Socotü de prisosü a mai adáogi că precumii ca Prinții Domnitor 
alii României am lucratii pururea pentru a realida acesta dorinţă, asemenea 
si ca prinţu Românii nu voi conteni unii minutii de a face totii ce va atârna 
de la mine pentru acesta. 

Dorescii, d-le Generalii, dupe împrejurările urmate a mă porni din 
{ага cătă mai îngrabă. 

Se trăiască România! 
А. 1. Cuza 1) 
12/24 Februarie 1866, Bucuresti 


Dar dacă lovitura reuşise de minune, mai uşor de cát se aştep. 
tau conjuratii însăşi, problemele ce se puneau noului regim егам 


foarte grele. 
Dim punct de vedere al politicei interne răsturnarea lui Cuza 
redestepta poftele și ambițiile pretendentilor la Domnie si ingáduia, 





1) Vezi ,Románul" An. 10 din 13 Februarie 1866. Am transcris 
scrisoarea în savuroasa ortografie a timpului, 


g 


WWw.dacoromanica.ro 


-e mem om es 





[e 


“+ bocotenenta 


a 
[+ 
ung 
í i 
м a 
— a — 


t Ё 
= 3 s = ^s 
{ "e E n 
ыы, Ж 
Que AT чы 





- + ы €" ^ 
FT PTT A 
x * i 4 
а 
1 ر‎ 5 "1: — 
"VV. 
E Pi pi i 
ru 4 
Г +4 ك‎ 
=й " 





"ar 


As 
Xm 








Oro 











DAS ea 
NS: 


fai 
EST 






піса.го 


`. Domnesc _ 


=e шыт 2 шышы r- ——— 





Dimitrie Ghica C. A. Rosetti 
WWw.dacoromanica.ro 


mai ales in Moldova, o agitaţie separatistă serioasă care va culmina 
in sángeroasele incidente de la 3 Aprilie. 

Fireşte că marile puteri vecine, Austria si cu atât mai mult 
Turcia şi Rusia, incurajau și susțineau agitatiunile separatiste, 
Marea prmejdie nu venea însă de асі. Incurcáturile externe şi ati- 
tudinea puterilor garante puneau în joc însăşi principiul unirei 
Principatelor. 

Intr'eidevár se știe că Poarta nu recunoscuse unirea de cât în 
persoana lui Cuza. 

Căderea lui Alexandru Ioan, îi va da prilejul ca, susținută de 
Rusia şi Austria, să încerce desfacerea unirei dobândită cu atâta 
trudă şi atâtea jertfe, | 

Nu numai atât. În ultimul timp cauza românească pierduse 
sprijinul necondiționat al lui Napoleon al II-lea, ba chiar, la un 
moment dat (1865), acesta propusese Austriei să cedeze Italiei 
Veneţia şi în schimb să anexeze Principatele române. Planul dăduse 
greş în urma refuzului Austriei, şi a opoziției Angliei, dar el arăta 
limpede sentimentele lui Napoleon față de noi!). Nou! regim in. 
cercase să pună din nou Europa în fata unui fapt îndeplinit prin 
alegerea Contelui de Flandra si să cumme astfel tot deodată poftele 
şi ambițiile dinlăuntrul țării. 

Astfel s'ar fi împlinit dintr'odat&, printz'o lovitură îndrăzneață, 
ultima dorinţă exprimată de Divanurile Ad-hoc, dinastia ereditară 
străină, 

De astă dată însă lucrurile nu vor mai merge atât de uşor si 
greutăţi nebănuite se vor ivi în calea voinței conducătorilor 
României, 

E 

Indatá ce se айх la Constantinopol de răsturnarea lui Cuza și 
. de alegerea Domnului străin, Turcia cere imediata convocare a con- 
ferinței celor şapte puteri garante, semnatare ale convenției din 1858 


pentru organizarea Principatelor, 
* Conferinţa se întruni la 26 Februarie (10 Martie) si din prima - 


1} Vezi în acest gens: N. Forga ,Corespondance diplomatique rou- 
maine sous le roi Charles I-er" Gamber.Paris 1923 şi „Politica externă 
a Regelui Carol I" de acelaş autor. : 


WWw.dacoromanica.ro 


şedinţă ambasadorul Turciei ceru: 1} „să placá Conferinţei a a- 
dopta ca bază а deliberatiundor sale Тсасќаёш de Paris din 30 
Martie 1856 şi toate actele ulterioare, care fac parte integrantă 
din acest tractat, si privesc mai in special Principatele Moldova 
si Valachia; 2) să fie înlăturată în mod definitiv din deliberárile 
Conferinţei cestiunea inumirei unui Principe străin sub orice formă 
sau denumire, precum si principiul eredității tronului si al consul- 
tării dorințelor țării eta. Р). 

Conferinţa rămănând în continuare nu ia o hotărâre definitivă 
dar însărcinează pe reprezentanții puterilor din Bucureşti să infor. 
meze guvernul provizoriu al Principatelor, ,,..cá are să se obtie 
dela orice act, care ar prejudeca decisiunile Conferinţei”. 


Refuzul Contelui de Flandra îngreunează şi mai mult 
situația. 

Alegerea Contelui de Flandra nemultumise nu numai Turcia, 
Rusia si Austria ci şi pe Napoleon al III.lea. 

Contele de Flandra find un nepot al Regelui Ludovic Filip, 
deci înrudit cu Casa de Orleans pretendentă la tronul Franţei, era 
privit cu neincredere de Napoleon ai II-lea саге ocupase prin lo. 
vitură de stat acest tron. 

De altfel Contele insugi nu avea tragere de inimá pentru ma- 
rea misiune ce.i revenea. Era un om potolit, fără ambiţii politice, 
iubind o viaţă retmasá. Deaceia la 18/30 Martie guvernul belgian 
comunică lui Vasile Boerescu, Ludovic Steege şi Scarlat Făicoianu, 
delegaţii guvernului provizoriu, că Filip de Flandra nu poate primi 
сотоапа ce ise oferise 

Insfârşit, la 23 Martie (4 Aprilie) conferinta puterilor in a 
cincea sa ședință, hotăreşte în unanimitate a înmâna guvernului 
provizoriu din București următoarea deciziune : 

„Adunarea, care are să se întmnească la Bucureşti, este che- 
mată a proceda la alegerea gospodarului. Alegerea nu va putea 
cădea de cât pe un pământean, în termenii articolului 2 al conven- 





i) D. A. Sturdza „10 Mai 1866" comunicare făcută Academiei Ro- 
måne la 7 Mai 1899. 


10 


WWw.dacoromanica.ro 


fiunei din 19 August 1858. Dacă majoritatea deputaţilor Moldo- 
veni din Adunare ar cere, ei vor avea facultatea să voteze separat 
de Munteni. In cazul când majoritatea moldovenească se va pro- 
попа in contra Unirii, acest vot ar avea de consecinţă separatiu- 
nea ambelor Principate“ 1), 

Aşadar puterile dușmane cauzei românești păreau a-şi fi atins 
finta, In rezolutiunea conferinţei se vorbea fățiș de posibilitatea se- 
parării Principatelor abea unite. Bine înţeles Turcia, Rusia şi Au- 
stria se bizuiau acum pe ambitiogii din Principate şi pe separatiştii 
moldoveni spre a schimba în fapte intenţiile arătate în deciziunea 
Conferinţei, 

ш 

Dar roata norocului românesc se întoarce. Deşi hotărârea con- 
ferinfei fusese luată cu unanimitate, totuși pe sub mână patru din 
cele şapte mari puteri ne erau sau favorabile sau erau neutre. Anglia, 
Italia, Prusia şi Franţa nu se raliau de cât de formă Turciei, Ru. 
siei şi Austriei. În clipa în care la București lumea politică începea 
să-şi p'ardă cumpătul, când un violent conflict izbucnise între co- 
lonelul Haralamb, membru al iocotenenţei domneşti, şi Ion Ghica, 
președintele consiliului de miniştri), sosi următoarea telegramă 
trimisă de lancu Bălăceanu (14/26 Martie), agentul nostru la 
Paris : 

„Le ministre des affaires étrangéres désire savoir quel serait 
le candidat agrée par la Roumanie, je suis indirectement, ma's po- 
sitivemient informé qu'ici on désire — — — (mumele era transmis. 
indescifrabil) M'autorisez vous à nommer ici ce candidat agree par 
l'Empereur et qui nous assurerait le concours de la France ?”. 

Telegrama era fárá indoialá interesantá, dar telegraful jucase 
o farsă si astfel tocmai partea esențială, inumele candidatului, lipsea. 
Enervarea e {а culme în Bucureşti. Ion Ghica telegrafiază imediat 
lui Bălăceanu să repete numele, Bălăceanu răspunde, şi de astă 
dată numele e transmis întreg: Carol de Hohenzollern, 

Insfárgit soseşte si o telegramă de la Ion Brătianu: „Aici dis- 


1) D. A. Sturdza „IO Mai 1866", 
2) Vezi „Convorbiri Literare” Nr. 10 din Octombrie 1914, pag. 975- 
076 din „Memoriile“ Generalului T. Văcărescu. 


II 


www.dacoromanica.ro 


pozitiuni bune. Anglia are de asemenea convingerea cá un Principe 


strám e posibil. Candidatui Angliei e Hohenzollern”. 


E 

Cum ajunsese Napoleon al III-lea la Carol de Hohenzollern 
$i cum aflaseră Brătianu si Bălăceanu de el ? | 

Carol de Hohenzollern-Sigmeringen ега rudă cu Napoleon ai 
II-lea care-l cunoştea și-l aprecia, trăise chiar scurtă vreme la 
Curtea Franţei şi la un moment dat se vorbise de o căsătorie între 
el şi o altă protejată a Împăratului, Principesa Anne Murat. Dar 
asta n'ar fi fost de ajuns. 

Am văzut maj sus că Napoleon al III-lea nu mai arăta mare 
interes pentru cauza românească, ca odinioară, „iar pe de altă parte 
relaţiile intime si de familie ale Bibestilor cu personagii din Curtea 
imperială ca Principele Ney şi mareșalul Randon creease în jurul 
împăratului o atmosferă puţin favorabilă candidaturei unui Print 
străin” 1). 

Din fericire petra noi Carol de Hohenzollern era puternice 
sprijinit la Curtea Franţei. Celebra Hortense Cornu, sora de lapte 
a Împăratului, prietena lui din copilărie, camarada lui de jocuri şi 
care avea o mare inráurire asupra lui, sprijinea activ — probabil 
chiar că de la ea porinise ideea — candidatura lui Carol de Hohen- 
zollern. 

Al doilea sprijin era tot feminin, baroneasa de Franque, amicá 
a familiei de Hohenzollern şi prietenă din copilărie a doamnei 
Mathilda Drouyn de Lhuys, soția ministrului de externe al Franței 
şi preşedintele conferinței puterilor garante. Prin Багопеаѕа de 
Frangue candidatura Prințului de Hohenzollern  căpătă așadar 
sprijinul doamnei Drouyn de Lhuys şi cum „се que femme veut..." 
soțul a fost și e] câștigat, 

Si iată cum ântenesul pe care trei femei bătrâne îl purtau unui 
„tânăr de viitor” a avut o hotărâtoare înrâurire asupra istoriei 
noastre. Hasardul joacă mai mare rol în viaţa oamenilor şi popoa- 
relor decât ar voi să recunoască pedantii partizani ai determinis. 
mului istoric absolut. 


1) Vezi „Din scrierile și cuvântările lui lon C. Brătianu“ pag. 582, 
Bucureşti, Imprimeriile „Independenţa“ 1921. 


12 


WWw.dacoromanica.ro 


De la Hortense Cornu şi de la Drouyn de Lhuys aflaseră pro- 
babil Bălăceanu si Brătianu de Carol de Hohenzollern si se grá- 
biseră să prapună candidatura acestuia guvemului din București 1). 

De altfel această candidatură prezenta pentru noi multiple a- 
vantagii. Prinţul Carol era simpatizat, personal, de Napoleon al 
Ш-еа şi de Regele Prusiei Wilhelm I-ul, iar familia de Hoben- 
zollern-Sigmaringen era strâns legată atât de Curtea imperială 
franceză cát şi de Curtea regală prusiană, Aşadar datorită candi- 
daturei lui Carol de Hohenzollern cauza românească obținea spriji- 
nul — pe sub mână bine înțeles — Parisului şi Berlinului şi prin 
acestea o atitudine binevoitoare din partea Londrei. Partida era pe 
jumătate câştigată, 


Doi oameni o vor câștiga în întregime: Ion Brătianu si Printul 
Carol însuşi, 

Dându-și seama de dispozițiunile cercurilor politice franceze, 
Brătianu plecă în grabă la Düsseldorf, unde Principele Carol- Anton 
de Hohenzollern, tată! Prințului Carol, era guvernator al provinciei 
renane — spre a căpăta consimțământul Prințului. Ajunse la Düs- 
seldorf în Vinerea patimilor, la 18/30 Martie 1866, în ziua in care 
Contele de Flandra notificase oficial refuzul său de a primi coroana 
Principatelor. A doua zi dimineaţa, 19/31 Martie, fu primit într'o 
lungă audiență, de trei ore, de către Prinţul Carol Anton de Ho- 
henzollezn. ' 

Brătianu fu invitat la masă si avu astfel prilejul să cunoască 
pe Principele Carol. La masă convorbirea a fost foarte vie. Sa 
vorbit muk despre România. După masă Brătianu vorbi mai mult 
cu prinţul Carol fără însă a-i face vre-o propunere precisă, Abea 
la ora 6 seara, solicitând Prințului o convorbire particulară, îi o- 
feri coroana Principatelor şi îl orientă asupra situaţiei interne şi 





1) In „Din scrierile şi cuvântările lui Топ C. Brătianu“ la pag. 580— 
582 se arată că Brătianu auzise de Principii de Hohenzollern încă din toam- 
na lui 1865 dela prietenii săi Сайлап, prieteni la rândul lor cu Conte- 
sa de Franque. Brătiant ar fi sugerat apoi candidatura lui Carol de Hohen- 
zollern vechiului său cunoscut Drouyn de Lhuys şi at fi aflat pe urmă de la 
d-na Cornu că această candidatură e agreată de Napoleon al [li-lea. 


13 


WWw.dacoromanica.ro 


externe a României. „Brătianu făcu cea mai bună impresie asupra 
prințului si a familiei princiare, atât din cauza exteriorului sáu sim. 
patic cât şi a însuşirilor de om de Stat de cari dăduse dovezi în a- 
ceste conferințe” 1). Totuşi, deşi se arăta dispus a primi coroana, 
Prințul nu făcu nici o declaraţie care să-l lege, spunând că nu poate 
lua vreo hotărire fără autorizația Regelui Wilhelm. 


Cu toate acestea, desi memoriile Regelu; Carol arată cà el au 
s'ar fi angajat la nimic în prima conversație avută cu Brătianu, 
acesta telegrafiază la 20 Martie (1 Aprilie): , Carol de Hohen- 
zollern primeşte Coroana fără condițiuni. S'a pus în relaţie cu 
Napoleon”. | 

Chiar dacă nu s'a legat faţă de Brătianu în orice caz propu- 
nerea delegatului român pare a fi desteptat un mare interes atât 
la Prinţul Carol cât şi la tatăl său, La 24 Martie (5 Aprilie) Prin- 
tul și tatăl său se duc la Ramersdorf la castelul baronesei de Fran- 
que și o roagă să capete informatiunj precise de la Paris asupra 
atitudinei Împăratului şi a guvernului francez. 

Prinţul Carol Anton întocmeşte imediat un memoriu despre 
propunemile lui Brătianu și însărcinează pe colonelul de Rauch — 
comandantul regimentului 11 de husari — să-l transmită Regelui 
Wilhelm al Prusiei. Dar Regele — căruia i se prezintă la 8 Aprilie 
(27 Martie) si Prinţul Carol în audiență — mu atinge decât în 
treacăt chestiunea românească şi nu dà un răspuns hotărit. 


Intre timp, la Bucureşti, în ziua de 30 Martie (11 Apriiie) 
.Locotenenta domnească publica o proclamație către popor, reco- 
mandánd alegerea prin plebiscit a Principelui Carol de  Hohen- 
zollern ca „Domnitor al Românilor” cu drept de moştenire, care va 
domni sub numele Carol |“ 2). La 2 Aprilie consiliul de ministri pu- 
blică și el o proclamaţie în acelaşi sens. 

Plebiscitul începe la 2 Aprilie şi se închide la 8 Aprilie. 


1) Memoriile Regelui Carol l-ul. Vol. Î pag. 20. Editura „Universul, 


2) Dimitrie Onciul: „Alegerea Regelui Carol al României” pag. 29. 


id 


www.dacoromanica.ro 


Carol I-ul implinea in această zi 27 de ani. Rezultatul plebiscitului 
este: 685.969 voturi pentru, 224 voturi contra. 

Dar înaintea plebiscitului şi în timpul hé s'au petrecut o sumă 
de lucruri care arată cât de serioasă ajunsese tensiunea politică în 
Principate si Ja ce primejdii era expusă tara în cazul în care nesi 
guraința s'ar fi prelungit. 

Îndată ce s'a cunoscut la Bucureşti atitudinea nefavorabilă 
nouă a unora dintre marile puteri, lumea a pornit să-şi iasă din 
fire. 

Când însă începură să sosească informetiuni precise asupra 
intențiunilor contelui de Flandra şi asupra hotárirei puterilor ga- 
rante de a nu primi un Print străin, tulburarea cuprinse pe autorii 
loviti dela 11 Febmrarie însăşi. 

lon Ghica, preşedintele de consiliu, se bucura de reputația 
unui om foarte inteligent si foarte capabil, dar despre caracterul 
său părerile mu erau tot atât de bune. Lumea politică îl privea cu 
neincredere, i] credea în stare să uneltească în umbră si îl bănuia 
mai ales cá intent onat propusese candidatura contelui de Flandra 
deoarece stia cá va întâmpina opozițiunea puterilor si că s'a înţeles 
pe sub mână cu Poarta să fie propus el са Domn pământean!) 

De aci violenta ciocnire avută cu colonelul Haralamb care-l 
amenintase cu împuşcarea, Dar conflictul nu rămâne pumai în ca- 
drul Locotenentei Dommeşti, ci se prelungeşte în Cameră. 

Generalul Tell, — care împreună cu Ion Heliade Rădulescu. 
Cezar Boliac şi alţii, rupsese de mult relaţiile cu fracțiunea С, А. 
Rosetti, frații Brătianu, N, Bălcescu, — е în fruntea opoziţiei din 
Cameră. Generalul Tell dezaprobase categoric atitudinea lui lon 
Ghica în timpul exilului (când acceptase să devină Bey de Samos) 
si nu-i ierta nici faptul că în conflictul sáu cu fracțiunea Rosetti- 
Brătianu sprijinise pe aceștia din urmă. Deaceea, desi la 1t Fe- 
bruarie luase cel dintâi cuvântul în Cameră spre a declara că gu- 
vernul şi armata — adică autorii loviturej de stat — binemerita- 
seră dela naţiune, se pune acum în capul opoziţiei parlamentare 


1) General T. Văcărescu „Memorii în „Convorbiri Literare“ Nr. 10, 
Octombrie 1914. Pag. 994, 


I5 


WWw.dacoromanica.ro 


şi încearcă să răstoarne cabinetul Ghica în care nu mai avea 
încredere. 

În ședința Camerei dela 17 Martie o violentă ciocnire, cu 
amemințări reciproce, se produce între gemeralul Cristian Tell de o 
parte si prinţul D, Ghica, Beizadea Mitică, ministru de interne, de 
altá parte. Guvernul ne mni simtindu-se stápán pe Corpurile Le- 
giuitoare le dizolvă si fixează лоше alegeri pentru Adanarea Con 
stituantă la 17 şi 19 Aprilie, | 

In sfârşit, trebue să amintim cá si candidatura Prințului Carol 
nu încântase pe toată lumea la Bucureşti. Tineretul, atât conser- 
vator cât si liberal, credea că această candidatură susţinută 
pe sub mână de Franţa „ascundea proiecte de negustorii 
şi  samsarlâcuri ре spinarea tării noastre” spune gene- 
ralul Văcărescu, Şi tot generalul Vácáreso: ne arată cum a trebuit 
el şi cu vărul său Gheorghe Матиз}, care-şi făcuseră studiile în 
Germania şi cunoștea din auzite sau chiar personal (Gheorghe 
Manu?) pe Prințul Carol — să împrăștie svonurile răuvoitoare ce 
circulau asupra viitorului Domn. 

In casa lui Gh. Gr, Cantacuzino, de faţă fiind fraţii N, si 
C. Blaremberg. Em. Costacopol, Dr. latropel (intimul de mai tår- 
zit а] familiei Brătianu), І. Fălcoianu, P. Виеѕси, Văcărescu şi 
Manu, au dat Jămuririle trebuitoare asupra Casei de Hohenzollern- 
S:gmaringen. | 

Ulterior sosind în București si Ion. Brătianu toată lumea poli- 
tică a putut fi precis informată asupra rostului nouei candidaturi. 

Dar mult mai grave decât aceste ciocniri în cadrul Locotenen- 
tei şi a Parlamentului şi decât nedumeririle lumii politice, au fost 
evenimentele petrecute la Iaşi în ziua de 3 Aprilie 1866. 

Se stie că în Moldova agitația separatistă era susținută cu 
hotárire mai ales de Rusia. Pe de altă parte Iaşul, trecut pe al doi- 
lea plan, decăzut din splendoarea lui de odinioară, avea temeinice 
motive de nemulțumire. Aca se încercă deci lovitura, care fu gră- 
bit în unma anunfárii plebiscitului menit să aleagă pe Prinţul 
Carol, 


і) Viitorul general şi prim-ministru, 
2) Era coleg de regiment cu Principele Carol. 


16 


WWw.dacoromanica.ro 


Miscarea separatistá avea in fruntea ei pe Nicolae Rosetti- 
Rosnovanu, care urma să fie proclamat Domn al Moidovei, pre- 
cum si pe fratii Moruzzi, pe fratii Látescu, pe cei doi Aslani, pe 
arnăutul Inge Robert etc. In sfârşit însuși mitropolitul Moldovei, 
Calinic Miclescu, prezida comitetul separatist. (Radu Rosetti în 
„Amintirile” sale dă numeroase detalii asupra personagiilor dramei 
din 3 Aprilie 1866). 

Indatá ce se află la Bucureşti de pregătirile separatiştilor se 
luară măsuri grabnice. Prefect și comisar extraordinar era un om 
cu energie si autoritate, Stefan Golescu. La fata locului sosi şi în- 
țeleptul si hotărâtul Lascar Catargi, locotenent domnesc. Dease- 
menea fu chemat în grabă generalul print lancu Ghica, fiul fos- 
tului Domnitor sprijinitor al unioniștilor Grigore Ghica, In sfârşit 
generalul doctor Davila alergase si el la lași şi se pusese la dis- 
poziţia autorităților, 

La 30 Aprilie 1866, Duminica, după slujbă, o amare mulţime 
de oameni, având în frunte pe mitropolit, îmbrăcat în sfintele 
odăjdii, cu cárja în mână şi mitra pe cap, porni spre palat, unde 
se aflau locotenentul domnesc şi autoritățile. 

In drum se scoteau pietrele pavajului iar mulțimea se inarma 
cu pari, furci, căngi etc, Erau însă şi numeroşi lefegii de ai lui 
Rosnovanu bine înarmaţi cu puşti şi revolvere. Conducătorul mi- 
litar al expediției pare a Н fost 'll'odiritá Lăţescu'), care purta 
în mână un stindard pe care scria: „Trăiască Moldova”. 

„În “dreptul străzei Baston sa înălțat o baricadá compusă 
din grilaje de fer rupte de la grădina Mitropoliei şi sprijinite cu 
pietre, smulse din trotuare, În dosul baricadei se insirase риѕсаѕі 
cu diferite arme de foc printre care si cu puşti arnáutfesgti . 2) 

O şarjă de cavalerie executată de un escadron compus din 
60 de soldaţi n'avu nici un rezultat. Soldaţii — care primiseră con- 
semnul să nu intrebuinteze armele de foc — erau prinşi in pu. 
hoiu, dati jos de pe cai, loviți, sfâşiaţi. O companie din Regimen- 
tul 5 de linie se avântase în urma lor, mai târziu le veni în ajutor 


1) Vezi descrierea unui martor ocular Grigore N. lonașcu „Mişcarea 
separatistă din laşi”, Brăila, Tip. Pestemaigioglu 1911. 
2) Traian lonaşcu: Mișcdrea separatistă din laşi. 


WWw.dacoromanica.ro 


si o companie de jandarmi pedestri. Cu mare greutate armata se 
apropia de baricadă. Faţă de agravarea situaţiei Lascăr Catargiu 
hotărâ să se facă somatiile legale şi apoi să se tragă in plin. Pro- 
curorul general ordonă atunai să se facă somatiile reglementare 
si să se dea cele trei semnale cu goarna. Apoi, la ardinul Locote. 
nent-Colonelului Gherghel, s'a tras o salvă în aer și cum mulțimea 
se repezise cu şi mai mare turbare asupra armatei, s'au tras două 
salve în plin. După salve, infantăria printr'un atac la baionetă а 
cucerit baricada, a pătruns în palatut Rosnovanu, a arestat aci pe 
N. Rosetti-Rosnovanu, pe Ceaur Aslan si pe avocatul Panaite 
Cristea. 

Mitropolitul Calinic Miclescu, uşor rănit, se ascunsese = 
pare-se — într'o cârciumă din str, Sf. Vineri, îmbrăcat — afirmă 
generalul Văcărescu — în vestminte femeiesti, Асі fu arestat si 
încarcerat apoi într'o sală a spitalului Sf. Spiridon. Deşi încăeră- 
rile au durat bună parte din zi în tot oraşul, mai ales în maha- 
laua 'Tătăraşi, mișcarea separatistă fusese relativ ușor înăbușită, 
Agitatia separatistă în Moldova — mărginită de altfel la câțiva 
boeri ambitiosi şi la câțiva t&rgoveti nemulțumiți — va lua sfârşit. 
Plebiscitul se va desfășura peste tot în linişte, 

Perioada de frământări interne premergătoare venirei Prin- 
tului Carol în ţară poate Н socotită ca încheiată. 


Să ne întoarcem acum din nou în Germania. Regele Wilhelm 
șovăe multă vreme să dea Prințului Carol autorizația de a accepta 
coroana Principatelor. li e teamă mat ales cá acest fapt ar supăra 
Rusia de a cărei bună voinţă are acum, în preajma izbucnirei ráz- 
boiului cu Austria, maj mult de cât oricând nevoie. Din fericire d-] 
de Bismark vedea altfel lucrurile. In ziua de 19 Aprilie (7 Aprilie) 
învită pe Prințul Carol să vie să-l vadă deoarece fiind bolnav nu 
putea părăsi casa. Insr'o lungă convorbire sfătui pe Print să in. 
cerce un „fait accompli”. li spune că n'avea nevoe de o aprobare 
directă a Regelui ci numa} de un concediu în străinătate. Apoi 
îi arătă că sprijinul lui Napoleon e hotăritor si că în fata unui fapt 
îndeplinit puterile, chiar cele potrivnice, vor fi silite să se încline, 
Insfársit sfătui pe Print să caute a câștiga bunăvoința Împăratului 


18 


WWw.dacoromanica.ro 


Alexandru al Rusiei şi îi vorbi despre o căsătorie posibilă cu vre-o 
prințesă rusă, 

Bine înţeles atitudinea si sfaturile unui om ca Bismark, desi 
nu ajunsese încă la gloria ce i.o vor aduce războaele din 1866 si 
1870, făcură o mare impresie asupra Prințului. De acum, desi Re- 
gele Wilhelm nu-şi va da încuviințarea decât la 6 Mai (24 Apri. 
lie) lucrurile se precipită. De la doamna Cornu -— recte. Napo- 
leon al II-lea — soseşte alt îndemn la „fait accompli" Prinţul de 
Coroană al Prusiei, viitorul Impărat Friederich, prieten bun al 
Prințului Carol e si el favorabil întreprinderii. Deaceia când la 1 
Mai (19 Aprilie) Brătianu, însoţit de Davilla, vine la Düsseldorf 
să grăbească plecarea Prinţul ij comunică — la 2 Mai — cà e si 
el hotárit să plece. | | | | 

Insfársit la 6 Mai (24 Aprilie) vine si mult dorita autorizatie 
a Regelui Prusiei. La 7 Mai (25 Aprilie) Brátianu — care între 
timp se repezise până la Paris —. revine însoţit de Pălăceanu pen. 
tru a fixa си Prinţul itinerariul. А doua zi Brătianu şi Pălăceanu 
se reintorc la Paris iar la !! Mai (29 Aprilie) Prinţul pleacă spre 
noua lui patrie. | | s 


Ed | 

| Fireste- conferinta puterilor garante cáutase din nou să pună 
bete în roate. La 2 Mai (20 Aprilie) votase chiar următoarea re- 
zolutie: „Guvernul provizoriu din. București, provocând prmtr un 
recent plebiscit numirea unui principe străin, sa abătut de la con- 
ventia din 19 August 1858, care prin articolul ХПІ dă Adunărei 
sarcina alegerei de Domn. : | 

Conferinta, referindu-se la hotărârea sa dela 4 a lunei trecute, 
decide că grija de a rezolva chestiunea menţinere; unirej trebue să 
fie lăsată Adunărei ce are a se întruni. | 

Dacă majoritatea, fie a deputaţilor moldoveni fie a deputaţilor 
munteni. ar cere, şi unii și alții vor avea facultatea de a vota se. 
parat. În caz când majoritatea, fie moldovenească fie muntenească. 
s'ar pronunța in contra unirei, acest vot ar avea de consecință se. 
paratiunea celor două Principate. 

Această chestiune ispr&vitá, Adunarea va proceda la alegerea 
de domn, care, dupe tenmenii articolului XIII a conventiunei, nu 
trebue să se [аса decât dintre pământeni. 


IU 


WWw.dacoromanica.ro 


Consulii sunt însărcinaţi a veghia în comun acord la libera 
exprimare a voturilor si a semnala imediat conferinței orice atin- 
gene s'ar aduce acestei libertăţi”. 

Dar hotărârile conferinţei nu mai aveau acum decât o va- 
loare principialá, Franţa şi Prusia sabotau pe sub mână ceiace 
votaseră în şedinţă publică iar Anglia şi Italia priveau favorabil 
această sabotare. 

Adunarea Constituantă, aleasă între timp, lucrează cu multă 
dibăcie supunându.se formal rezoluțiunilor conferinței dar ratibi- 
când la і (13) Mai 1866, cu 110 voturi si 6 abţineri din 116 de- 
putati prezenţi, rezultatul plebiscitului si votând totdeodatá legea 
pentru împământenirea familiei princiare de Hohenzollern-Sigma. 
ringen. Astfel — nu fără humor — puteam răspunde Europei că 
ne-am ales drept Domn „un pământean”. 


In ziua de 29 Aprilie (11 Mai) dimineaţa Ја ora 10 Prinţul îş? 
ia rămas bun de la părinţi, apoi de la frati si surori, Despărțirea 
e grea, Mama plânge. Tatăl abea îşi poate stăpâni lacrámile. 

Prin Bonn, Mainz, Darmstadt, Freiburg ajunse a doua zi, 12 
Mai, la Zürich şi trage la hotelul „La Sabie". Până aci fusese 
însoțit de consilierul de cabinet d-4 de Werner, aci găsi pe baronul 
de Mayenfisch. A doua zi sosi de la Paris şi locotenentul român 
Lenş cu scrisori şi hârtii trimise de Bălăceanu. La 14 Mai (2 Mai) 
Prințul şi cu d4 de Werner plecară la St. Gallen si obtinurá de la 
Landemann-ul Oepli — vechi cunoscut al familiei de Hohenzollern 
— un paşaport elveţian pe numele de Karl Hettingen „călătorind 
la Odesa în afaceri” şi având următoarele semnalmente: „ochi 
albaștrii, păr negru, nas vulturesc ager, mustáti şi barbă mijindá pe 
obraji, statură sveltă” după dorința Prințului se inscrisese în paşa- 
port, ca semn particular, o pereche de ochelari. In aceaşi zi por- 
niră mai departe spre München. La 4 Mai (vom păstra de acum 
înainte numai stilul vechiu românesc) e la Miinchen, la 5 Mai e la 
Viena iar seara pe la ora cinci la Budapesta. La 6 Mai dimineața 
ajunge insfárgit la Baziaş, ultima stație de cale ferată spre Ro- 
mânia, 

Călătoria cu trenul fusese grea. Prinţul voiajase cu 4-1 de 


WWw.dacoromanica.ro 


Werner în clasa П.а iar d-l Mayenfisch, cu locotenentul Lens si 
cu cej doi servitori în clasa l.a. Cu toate precautiunile luate primej- 
dia de a fi recunoscuţi era mare. Cu ajutorul lui Dumnezeu totul 
se sfârşi insă cu bine... până la Baziaş. 

Aci îi aştepta însă o greutate neprevăzută. Din cauza mobiliză- 
rii trupelor — în vederea războiului cu Prusia — vaporul care făcea 
cursa Baziaș-Turnu Severin nu putea pleca decât Duminică 8 Mai. 
Printul şi suita fură astfel siliți să rămână două zile în Baziaș. 
Bineînţeles „nobilul domn Mayenfisch" se făcea cá nu cunoaşte pe 
„negustorul Karl Hettingen, 

Duminică 8 Mai, dimineața, Prinţul se instală pe vapor. La 
ora 9, pe neaşteptate, sosi şi lon Brătianu care venea direct de la 
Paris. Fireşte că nici Brătianu n'a avut raporturi cu „Karl Hettin- 
gen”, 

Vaporul porni la ora 10 dimineața iar pe la ora 4 după amiază 
se zări Turnu-Severin, primul oraş românesc, 

Abea acostă vaporul la ponton — cheiu nu exista pe atunci 
la Turnu-Severin — şi Prinţul Carol coborá pe pământul românesc, 

Asa dar, ja 8 Mai 1866, pe la ora 5 după amiază, Printul Carol 
de Hohenzollern, Domn a! Principatelor Unite, debarcă la Turnu- 
Severin, 

Îndată ce puse piciorul ре pământ românesc ‚Топ Brătianu 
scoase pălăria, făcu front în fata prinţului său si.] rugă să se urce 
în una din trásurile cari steteau gata. In acea clipă prinţul auzi 
pe cineva exclamând îndărătul lui : „Pe Dumnezeul meu dacă ăsta 
na fost рип] de Hohenzollern!" Era căpitanul vaporului care, 
din fericire, îl recunoscuse cu un minut prea târziu”. (Memoriile 
Regelui Carol I-ul.) 

Ajunşi la prefectură, „prefectul rămase ca şi căzut din nori 
când Brătianu îi spuse cine era tânărul bărbat cu care sosise”. 
După o scurtă plimbare prin oras dupăce locotenenta domnească 
şi guvernul provizoriu fuseseră instntati telegrafic de sosirea Prin- 
fului, o trăsură deschisă trasă de opt cai, mànati de doi surugii 
porni cu Domnul şi cu Brătianu spre Bucureşti. Era ora opt seara. 

La ora 4 dimineaţa, pe bură si pe frig, trecură Jiul iar pe la 
7 dimineaţa erau la Craiova. O lume nebună, un „ara care nu se 
mai sfárgea, o ploae de flori întâmpinară pe Domnitor. 


21 


WWw.dacoromanica.ro 


La Slatina, unde au ajuns pe la ora prânzului si la Pitești, 
unde au ajuns pe la ora 6 după amiază, scenele se repetará. La 
Pitesti se aruncau nu numai flori ci si porumbei albi care fálfáiau 
din aripi pe deasupra capului noului Domnitor, 

Noaptea şi-o petrecu la Goleşti unde făcu pentru prima oară 
cunoștință cu mândra boerime a ţării, 

Generalul Golescu, membru al locotenentei domneşti si prin. 
tul Ion Ghica, fostul bey de Samos „cu maniere de diplomat turc”, 
notează prințul Carol, îi ieşiră în cale la Piteşti. 

La Golești îl întâmpină venerabila mamă a Golestilor „împre- 
surată de nepoţii şi nepoatele sale” printre care prinţul distinge 
chipul şi privirea agerá a doamnei Davila, 

Tot aci cunoscu pe Dimitrie Sturza, conu Mitiţă, credincio- 
sul său sfetnic de mai târziu, în puterea vârstei, 

A doua zi dimineaţa, pe la ora 8, Carol I-ul de Hohenzollern, 
Domn al României, porni spre Bucureşti. Era 10 Mai 1866. 

Dupăce trecu pe la Ghergani, unde-l întâmpină cu flori fa- 
milia lui Топ Ghica şi ре la Ciocăneşti unde-i ieși în cale prințul 
Dimitrie Ghica, Beizadea Mitică „o figură frumoasă, impunătoare, 
си forme elegante şi care vorbea tot atât de curgător franfuzeste 
ca si nemţeşte” pe la ora 3 după amiază ajunse la Băneasa, 

Aci Dimitrie Brătianu, primarul Capitalei, îi prezentă pe o 
pernă de mătase roşie cheile oraşului, 

Mulțimea aclamă frenetic pe Suveran care răspunde cu о 
scurtă cuvântare în frantuzeste. In acea clipă porni o ploaie toren- 
țială, „сеа dintâiu care stropea si rácorea ogoarele României, us. 
cate de trei luni de secetă, 

Cerul iesise cu plin înaintea Domnului! Apoi întrun landou 
de gală, deschis, având lângă el pe generalul Golescu si pe Ion 
Ghica, înconjurat de un stat major strălucit de ofiţeri călărind cai 
pur sânge, porni spre mitropolie. 

Un ,,ura" neîncetat, Flori, flori şi iarăşi flori, o mulțime în delir 
până fa mitropolie, 

La portalul Mitropoliei îl aştepta Nifon, Primatul României. 
— „o figură respectabilă de bătrân, cu barbă albă şi în haină bo- 
gat împodobită cu aur, cu tiară pe cap şi cu un toiag de argint în 
тапа’ — care îi prezentă Evanghelia s'o sárute. 


2? 


WWw.dacoromanica.ro 


Te Deum-ul s'a slujit de îndată de față fiind locotenenţa și 
guvernul provizoriu. Dintre membrii locotenentei Domnul distinge 
figura liniştită şi cinstită a lui Lascar Catargi, 

După Te- Deum, Domnul, însoțit de Mitropolit, de înaltul 
cler, de locotenenta domnească, de guvern, trecu pe jos la Cameră 
spre a depune jurământul. 

La intrare il primi preşedintele Camerei, Manolache Costache 
Epureanu sil conduse la tronul princiar ridicat pe tribună, 

Intr'o insufletire care nu voia să se mai potolească, după o 
furtună de aclamații ce nu se mai sfárgeau, o linişte mormântală 
coborâ asupra Adunării, 

„Mitropolitul puse crucea şi Evanghelia pe masa așezată în 
fata tronului si învită pe principe să depună jurământul pe legile 
tării. Apoi colonelul Haralamb—membru al locotenentei domnesti— 
citi formula de jurământ românesc care se comunicase prinţului şi 
in traducere franpuzeascá: „Jur de a păzi legile României, de a 
menține drepturile sale si integritatea teritoriului ei". *) 

Prinţul Carol puse mâna dreaptă pe Evanghelie şi rosti cu 
voce fermă pe româneşte „Jur! . 

Domnia lui Carol 1-01 începuse şi avea să dăinuiască jumătate 
de veac. 


1) „Memorii“, 


23 


WWw.dacoromanica.ro 


= кз үсеп e 





1.3566 : Juramantul 
10 Ww ücoroiialica.ro 


Plansa IV 


a LT DM uto di iz 
Ogre m de 27 TL 
C M. OA peuvent eu 


Forder шгген IEEE 
п TE 


ae 


Ганау 
MAC 
e Cp Ah 


Textul jurământului 


WWw.dacoromanica.ro 


II 
CINE ERA CAROL DE HOHENZOLLERN ? 


înfățișarea — Părinţii şi frații — Familia — Hohenzollern, Murat şi 

Becuharnois — Copilăria şi adolescenta — Studiile — Călătoriile — 

O dragoste nenorocită — Războiul — Ideile. senitmentele şi felul 
de a fi, 


Cine era acest Carol de Hohenzollern ? Cum arăta ? Nu prea 
înalt, de statură mijlocie, dar svelt şi bine legat. Avea ochii al- 
baştrii, păr negru, nasul vulturesc, mustăţi mijinde şi barbete. 
Privirea foarte ageră, mişcările sigure şi vii, 

Când a coborât întâia oară pe pământul țării, la Turnu- 
Sevenin: „avea atârnat de gât o pereche de ochelari, iar peste 
umăr cureluşa unei mici gente sau poate a unei cutii de binoclu: 
hainele îi erau de coloare marou-rosiatice (cum este postavul făcut 
de călugărițe) iar ре mână un pled” 1 


B 

Carol de Hohenzollern era născut la Sigmaringen in ziua 
de 20 Aprilie 1839. Fiu a! Prințului Carol Anton de Hohenzollern 
si al Josefinei, născută Ducesă de Baden, 

Fraţii şi surorile lui erau: Leopold, născut la 22 Septembrie 
1835 şi însurat la 12 Septembrie 1861 cu Dona Antonia, Infantă 
de Portugalia. 

O altă soră mai mare era Ştefania, născută la 15 Iulie 1837, 
măritată la 29 Aprilie 1858 cu Don Pedro V, Regele Portugaliei, 


1) Al, Resmeriţă: ,Aoum 40 de ani", Capitolul „Amintirile Severi- 
nenilor". 


25 


WWw.dacoromanica.ro 


moartă la 17 Iulie 1859. Un frate mai mic era Anton, născut la 7 
Octombrie 1841, mort la 5 August 1866 in urma ránilor primite 
pe câmpul de luptă de [a Kónigrátz, la 3 Iulie 1866. AI doilea frate 
mai mic era Frederic, născut la 25 Iunie 1843, însurat la 29 Iunie 
1879 cu Principesa Luisa de Thurn şi Taxis. 

Insfârşit Maria născută la 17 Noembrie 1845, măritată la 25 
Aprilie 1867 cu A. S. R. Principele Filip, Conte de Flandra 1). Ea a 
fost mama viitorului Albert I-ul Rege al Belgiei. 

Aşadar Carol ul ега înmudit cu casele de Praganzae şi de 
Coburg, fiind cumnatul Regelui Portugaliei şi unchiul viitorului 
Rege al Belgiei. 

E 


Familia de Hohenzollern-Sigmaringen se trágea din una 
din cele mai vechi case domnitoare din Europa. După tradiție se 
spune că familia de Hohenzollern ar fi o spitá ba a familiei Co- 
lonna — celebra casă nobiliară italiană — ba a vechei familii 
lombarde a Contilor de Collalto, ba cá ar descinde din Carol 
cel Mare prin semintia suabianá a Burchardilor, ba cá cel mai 
vechi strábun ar fi Contele Thassilo de Suabia care trăia pe la 
anul 800. 

[storiceste se întâlneşte pentru întâia oară numele Contilor 
de Zolre pe la anu] 1000, ei fiind menționați în cronica lui Ber- 
thold, mort la 1088. Din această străveche spitá a Confilor de 
Zolre se trag atât Markgrafii de Brandenburg, viitorii regi ai 
Prusiei şi Impárati ai Germaniei cát şi Hohenzollernii de Sig- 
maringen, intemeietori ai dinastiei române, Despărțirea familiei 
nu sa produs decât la 1226 când „Conrad I-ul luă burgrafiatul 
de Nimberg” si celelalte posesiuni de curând agonisite si care 
mai toate se aflau în Franconia,(linia franconiană, viitorii Regi 
ai Prusiei) iar fratele său Frederich П păstră comitatul genealogic 
(de zollern) precum si celelalte bunuri ale familiei sale, toate 
situate în Suabia (linia suabiană, viitori Regi ai României), 


1) Maior C. Negreanu' „Majestatea Sa Regele Carol I“, Focşani 1898. 

2) L. Schmidt: „Die älteste Geschichte des erlauchten Gesamthau- 
ses der Königlichen und  Fürstlichen Hohenzollern. Tübingen. 1884- 
38, 3 vol. 


26 


WWw.dacoromanica.ro 


Intre cele două linii — franconiană sí suabianá — au existat 
întotdeauna strânse legături, Fireşte primii au ajuns din ce în ce 
mai puternici pe când suabienii pierdeau din însemnătate politică 
pe măsură ce Germania evului mediu, a  feudalitáfii, făcea loc 
Germaniei statelor moderne, Alte case germane luară înaintea 
casei de Hohenzollern Sigmaringen (Sigmaringen după numele 
castelului strămoşesc) ca putere dar ca vechime și ca noblețe ea 
îşi păstră rangul. larági trebuie să amintim cá pe când Hohen- 
zollernii Markgrafi de Brandenburg si viitori Regi ai Prusiei im- 
brátisau protestantismul, llohenzollernii-Sigmaringen rămâneau 
credincioşi catolicismului, 


Prin căsătorii Hohenzollernii s'au aliat cu mai toate casele prin- 
ciare şi nobiliare din, Germania, 

La începutul secolului al ХІХ Леа, în momentul epopeii napo- 
leoniene, rin sânge vânjos, plebeian, francez, se va amesteca cu stră- 
vechiul sânge german a! Hohenzollernilor. 

Intr adevár Kar] Anton Friederich Meinrad Fidelis, Principe 
de Hohenzollern-Sigmaringen — tatăl Prințului Carol Anton si 
bunicul Regelui nostru — se căsători cu Principesa Antonia Maria 
Mrurat, fiica Fratelui lui Ioachim Murat, cumnat al lui Napoleon I.ul, 
mareșal al Franţei și apoi Rege al Neapolului, Așadar un sânge 
străin, proaspăt, plebeu!) împrospătă anticul sânge princiar, 
Dar şi prin mama sa, Principesa losefina, avea viitorul nostru 
Rege sânge francez în vine şi se lega de epopeia napoleoniená si 
de napoleonizi. Principesa losefina de Hohenzollern era fiica ma- 
relui Duce de Baden şi а celebnei — prin frumuseţe, spirit şi nefe- 
гісіге — Stéphanie de Bauharnais. 

Louise Adrienne Stéphanie de Beauharnais era fiica Contehri 
Claude de Beauharnais şi nepoata lui Marie Anne Erangoise Fanny 
contesă de Beauharnais şi — pe vremea ei (1738—1813) — cunos- 
caută scriitoare, ( A scris „Mélanges de poés'es fugitives et de prose 
sans conséquence" (Paris 1772. 2 vol.) „Lettres de Stéphanie" 
(roman 1772) „„L'Abailard supposé” (roman 1780) etc.) 





1) Familia Murat a fost înobilată sub Imperiu, tatăl celebrului Ioa- 
chim Murat gi al fratelui său ега hangiu. 


27 


WWw.dacoromanica.ro 


Această Stephanie de Beauharnais — născută la 28 August 
1789 — era nepoată de văr al lui Alexandru Viconte de Beauhar- 
nais soțul Josefinei, viitoarea soție а lui Napoleon. 

Când Napoleon ajunse Impárat, isi ridica nu numai propriile 
rude, ci şi rudele soţiei sale care aveau şi avantagiul de a fi de 
autentică noblețe. Nu numai atât, voind să-şi lege dinastia de cât 
mai multe dinastii „legitime” şi să-şi creeze astfel o clientelă printre 
micile state germane, adoptă pe tânăra Stéphanie de Beauharnais 
— nepoată prin alianţă a soției sale şi vară de al doilea cu Hortense 
Şi Eugène de Beauharnais — îi decernă titlul de „Fille de 
France" şi „„Alteţă Imperială” şi o căsători la 8 Apuilie 1806 cu 
Kad Ludwig Friedrich, prinţ moştenitor al Marelui Ducat de 
Baden, 

Căsătoria m'a fost fericită, printul moştenitor şi apoi (1811) 
Mare Duce, nu şi-a iubit niciodată soţia cu care fusese silit să se 
căsătorească, Cei doi [ii pe care Stéphanie i.a avut cu Marele Duce 
muriseră scurt timp de la naştere în împrejurări саге au părut 
misterioase contemporanilor. Mai ales în epoca romantică au cir- 
culat o mulțime de legende asupra mortii acestor doi copii. (Le- 
genda Kaspar Hause). Fiica ei Josefina, născută la 21 Octombrie 
1813 şi căsătorită in 1834 cu Prinţul Carot Anton de Hohenzollern, 
avu în schimb parte din belșug de fericirea casnică pe care mama 
ei n'o cunoscuse, Principesa Josefina era o femee bună, timidă 
plină de ceiace francezul numește „charme”, foarte legată de sof 
şi de copii, admirabilă mamă, adânc credincioasă fără a fi bigotă. 


E 

Tatălui, Prinţul Carol Anton de Hohenzollern, om de mâna 
întâi, se cuvine să-i dedicám câteva rânduri deosebite. 

Născut la 7 Septembrie 1811, deveni Print de Hohenzollern. 
Sigmaringen în urma abdicării tatălui său la 27 August 1848. Re- 
volutia de la 1848 nu crutá însă пісі minusculul Principat de Ho- 
henzollern-Sigmaringen. In arma ei, la 7 Decembrie 1849, Prinţul 
Carol Anton — mare senior liberal convins de anacronismul ve- 
chei Germanii feudale — cedá coroanei prusiene drepturile sale de 
suveranitate asupra Principatului de Hohenzoltem-Sigmaringen. 
Acest gest — precursor modeșt'al unităţii germane — avu un mare 


28 


WWw.dacoromanica.ro 


rásunet in intreaga Germanie. Inrolat in armata prusianá incá din 
1831, General Comandant al diviziei a 14-a deveni la 5 Noembrie 
1858, președinte de consiliu al Prusiei si totdeodată general coman- 
dant al Corpului 7 de Armată, 

Prieten cu Regentul și apoi viitorul Rege și Împărat Wil- 
helm 1-01], era cunoscut pentru părerile sale liberale. Deaceia mi- 
nisterul său fu supranumit — ce resonanţă junimistá înainte de ju- 
nimism — al „erei noui", Dar după trei ani şi jumătate de guver- 
nare în spiritul „erei noui" la 17 Martie 1862 în urma  conflic- 
tului dintre Rege şi Cameră, pe tema bugetului armatei, cabinetul 
Hohenzollern se retrase 1}, Cancelarul de fier, Bismark, va pune 
în curând capăt „erei полі" și va întemeia „Reichul prin foc şi 
sabie, 

Deși experiența sa nu reușise Prințul Carol Anton păstră 
strânse legături cu Regele Prusiei și un mare prestigiu în ochii po- 
porului. Posesor al unei însemnate averi, căpătă titlul de „Alteță 
Regală” şi fu numit Guvernator al Renaniei şi Westfaliei. La 1868 
a părăsit această funcție devenind președinte al comisiunei pentru. 
apărarea națională, |. 

Personalitate impresionantă, om de mare cultură, spirit po. 
Нес ager, tot atât de bun părinte ca și soţia sa, a avut până 
la sfârşitul vieții sale (2 Iunie 1885) o mare inráurire asupra Pein- 
tului Carol. 

E 


Cu o atare ascendență, crescut într'un mediu familial exemplar, 
micul print se dovedi curând Hohenzollern mai mult де cât Murat 
sau Beauharnais. Totuşi sângele francez se cunoştea — mai ales itr 
tinereţe — prin vioiciunea şi fineța spiritului, 

Copil delicat si timid, era însă foarte sănătos, Primii ani ai 
vieţii şi-i petrecu sub pnivegherea unei guvernante franceze, Made- 
moiselle Picard. 

Deseori şedea .mai multă vreme fie la bunica sa dinspre tată, 
Principesa Antonia Maria, la castelul din W/einburg, în Elveția, 
între Rin şi lacul Constanţa, fie la bunica sa dinspre mamă, Marea 


1) Von Bernhardi: „Die ersten Regierungsjahre Konig Wilhelms P" 
(Leipzig 1895). 


29. 


WWw.dacoromanica.ro 


Ducesă Stéphanie, la Umkirch, La Manea Ducesă Stéphanie, ve- 
nise deseori vara sa, fosta Regină Hortense cu fiul ei, viitorul Na- 
poleon al III-lea. Асі, singura curte care primea pe fosta regină, 
Napoleon al Ill-lea şi sora sa de lapte Hortense Lacroix (măritată 
cu pictorul Cornu), cunoscură de mici pe Josefina, viitoarea mamă 
a Domnitorului Carol. De aci strânsele legături si afectiunea lui 
Napoleon al HI-lea pentru cei ce-l] primiseră în zile de restriște, 
afecțiune care se revărsă apoi şi asupra Prințului Carol. 

După ce ieşi din mâinile domnișoarei Picard, tânărul prinţ fu 
trimis împreună си ratele său mai mic — sub supravegherea unui 
preceptor — Ja Dresda să-şi continue studiile, 

Calitățile viitorului Rege începeau să apară la adoleseefit, 
Serios, muncitor, metodic, hotărit, mândru. Ареа termină sid uk 
secundă gf sdopfedirltă ta MAUT 14 x&ineiiüP далага р deşi în 
„Башга рце sor? типе ЖЕШЕТ cioe a a dest bideu КАТЫН 
анна de Hafirê “Bolile! SEERA? Вап rima 02880 певна 
Piesi уау пане" аєва sapte aduti itp audi дех Heat 
tela анро? ВАЗА koaa yaha dup esrb soli асно 
şi cu simpla menţiune ,bine"). „BIBMOIŢBII 59151595 
=ч. 1 CHE? xS HAGO pefu sucéeSul UD ini РШЕ ka аваа Carol 
"ABA UR fmit Бей йыз! ША Elia Pin "Seit t Pda 890. 
i Bupathi MP VH güvErfol даг Вг petet гү vs e 
în Elveţia şi apoi vizită Venetia, Milano, Genova, tot МЕМ 

Întors din călătorie fu nunê la 1 Ianuarie 1857, sublocote- 
X3eRicalsegimantulub de artilerie he gardar Gryni хиаг, 
&ÁpXanub yen; Klagens, рівно оао [bsrteb itenesanteim- 
шша і pactegu Ранци, (art) o BtonomiTprisinesl&cesihcalin | 
ce trebuia dată Painiului „Cagolysrât mentina şioa întări senatul 
sPligipsi stati făzăz astentație! niciimagilestăti exterielate. do în sista 
Lăcă rege Врата point pd, ben nasi 5 duh gi da -daborriăloa. sarete 
militare, făcând abstracţie de toate prejudecățile lipsiteo d sEpsion: 
Etat Andi fise fiului, ane. pasarse SasRindlermnitafnaapriosiaă ere- 
атап оза fel [nef sări găsească însele singurul, său арал 
Копие $2 sa f filter, si ca тые Дир ester 1-а] Бш пес 
эрге а obtine о finută intotdeauna convenabilă si modestă şi de a 


LL 


элен 495] mores sil, :ibrerdu98 nov (I 
1) Pauli Lindenberg: „Charles l-er Roi de Roumanie“ Path 1913/5.1 


WWw.dacoromanica.ro 


întreţine adevărata camaraderie, Contraponderea necesará acestor 
calităţi consistă intr'o energie bărbătească, in credința păstrată 
propriilor convingeri şi în afirmarea propriei sale individualitàti", 
Şi după айе recomandări sfârşitul: „Numele de „Hohenzollern " 
este un nume glorios, pe care va trebui să-l poarte intotdeauna cu 
rezerva şi cu modestia potrivite cu măreţia sa". 

Anul 1857 îl sfârşi la Berlin urmând cursurile Şcolii de artilerie 
şi geniu, 

In fiecare Duminică lua masa cu familia regală bucurându-se 
mai ales de afecțiunea Prințului Wilhelm (viitorul Rege al Prusiei) 
şi imprietenindu-se cu Prinţul Friederich (viitorul Print moştenitor 
şi Împărat alGermaniei). Vara luase parte la manevrele diviziei 41 
şi fusese bine notat de generalul de Moltke. 

Anul 1858 aduse pe Prinţul Carol Anton la Berlin în calitate 
de preşedinte al consiliului de miniștrii. Prinţul Carol, care în tim- 
pul liber era nedespártit de tatăl său, avu astfel prilejul să сон 
mai de aproape viața politică si parlamentară. Асезіе- 8 
vor fi de folos mai tárziu. im {1 ie som Sio» 

In 1861 însoţi pe fratele: а nr i n 
Lisabona, cu ocazia SRE RUE 
anul 1861, ӨЛ Фен Ье ра дБ ОШ ELE b 
şi studii KERRIE бј igh UIE ERENT peii 
îmbarcă pentru o călătorie mai hmgă în Algeria. La" °mfodicdê 
trecu prin Oran, Gibraltar, SeviliT'oledo si Madrid, unde fu foarte 
hinm pridliteIDesidildddrideplec& giostezPibimeDldiBarisi 165524 

.ЁБавр sb weopssb sb insnipsi sslob [s ni insnsto»ol 
seubs .xsnsb-osmiq-oxeus ішло Е: es:inoudsi u5 PSB Iun A 
-iat BQurtea isumpéiiakp şi арй орен ik primih inádssateterdem. 
diiiseiiNapleoh ај UHeléüigimeb. &xiplatededainipothlungn tiahi da- 
фое эеси Е frode шин ондеп .sosiq še scb&p 
-Eq Jieiattpsetutindenij stàmib cano Fula sbăstățate Pimyalfăeaub 
fainted baln i! stapeedie lin Parang, saxa заты еде, eb indidjosti 
de o strălucitoare verișoară, tot o Murat, Pliggtgesa Eine! Magaü? 
-отч Ваниш Qara wii ARAE sea antiasssla2umieeriaR а din 
Bbimsdursars Че Нови filopdestonimloldstore.e5)515ni3 sb lidsd 
8z6s53Denpirina5ît zămăstse n Franţa, zlezzzea id Decèmbre (£862 
reveni la Paris.. Stæ shaiqmultá rgrăme ids Tunleas francesas asie йр 


Si 


WWw.dacoromanica.ro 


continuu in intimitatea familiei 1mperiale, la Compiègne. Dragostea 
e mai puternică ca oricând, Se vorbeşte insistent de reinoirea alian- 
tei între Hohenzollerni şi Musat. 

Napoleon al Ш-еа priveşte cu bunăvoință proectul, Se pare 
chiar că la un moment dat a fost vorba de naturalizarea ca fran- 
cez a Prințului şi stabilirea lui definitivă la Curtea Franţei. 

Insă frumoasa aventură se terminä trist. Casa de Hohenzollern 
nu acceptă legătura si nici Napoleon nu insistă. Prințul trebue să 
pună capăt visurilor de dragoste şi să se întoancă la (datorie, la 
Berlin. 

Dar şi această aventură romantică, sfârşită trist, îi fu de mare 
folos. 

Napoleon al II-lea 1 cunoscuse bine şi se legase de e} iar la ` 
Berlin, Regele Prusiei Wilhelm I-ul își privea cu duioşie ruda. Si 
el fusese îndrăgostit în tinereţe de frumoasa principesă Padzivill, 
эі el fusese silit să renunţe la ea din motive dinastice, 

Bătrânul Rege privea cu milă la tânăzul Print, îl înțelegea, il 
compătimea și îl simpatiza mai mult ca odinioară, 

lată cum o dragoste nefericită poate fi de folos nu numai unui 
Print ci chiar Principatelor române, care vor folosi şi ele indikect, 
foarte pe departe, de pe urma duioşiei pe care doi puternici monarhi 
bătrâni, o păstrau în fundu! sufletului loc, unui tânăr print „nenoro- 
cit în amor”. 


B 

Aşadar Prinţul Carol îşi reluă serviciul militar la Berlin, ca 
locotenent în al doilea regiment de dragoni de gandă. 

Anul 1864 cu izbucnirea războiului austro-pruso-danez, aduse 
mari schimbări în viața Prințului. Diragonii gărzii nu fuseseră tri- 
misi pe front, dar Prinţul se rugă de tatăl sáu şi de Rege să-i in- 
gădue să plece. Insfárgit invoirea bu acordată, Inainte de plecare, 
kuándu-3i rămas bun de la Rege, acesta îi spuse cu dragoste, pă. 
rintegte : „la seama, nu fii prea imprudent, gândeştete la părinții 
tăi si... la încă cineva |", 

Regele ştia ce zace în inima tânărului Print, şi-şi amintea pro- 
babil de tinereţea lui, de minunata Elsa Radzivill, de soarta celor 
ce sunt viță de Domnitori şi de renuntárile, pe care cel ce cutează 
să stăpânească pe alții trebue să şi-le impună siegi. — ' 


32 


WWw.dacoromanica.ro 


iS 





i Carol 


ia Printulu 


Copilăr 


WWw.dacoromanica.ro 


Plansa VÍ ; 





MAUR 





Principesa Antoinetta de 


ï 





Baden Hohenzollern 





БАӘ С‏ ا ل mme‏ ر 


Principele Carol ANEHW.daCOromanica.ro Principesa losefína 
Familia tânărului Print 


Ofiţer de ordonanţă a Kronprintului Friederich, prietenul şi 
protectorui său, Prinţul Carol luă parte Ja asediul şi asaltul cetății 
Fredericia si la asaltul redutelor din Dippel, 

Astfel a cunoscut şi războiul! 

Anul 1865 s'a scurs monoton iar în 1866, pe neaşteptate, o 
țară de 5 milioane de oameni îi oferi domnia. 


La 27 de ani Prinţul Carol era un tânăr sănătos, foarte serios, 
mungitor, ordonat, metodic, stăpân ре el, bun militar, cu mult simt 
politic. Făcuse studii solide, călătorise destul, cunoscuse lumea si 
viața politică, trăise la monotona curte a Prusiei şi la strálucita 
curte a Franţei, trecuse printr'o mare desamăgire şi făcuse războiul, 

O mai bună şcoală pentru un stăpânitor de oameni nici nu se 
putea închipui, 

Avea idei liberale — liberalismul lui fusese rău privit în me- 
dile militare şi nobiliare prusiene — temperate însă de spiritul mili- 
tar și de un simt înăscut al ierarhiei şi al disciplinei, Fără să fie 
genial şi пісі măcar strălucitor avea toate calitățile necesare unui 
bun monarh, unui mare, fodrte mare, Rege. 


WWw.dacoromanica.ro 


Ce a găsit Carol | în România 


WWw.dacoromanica.ro 


ПІ 


CONSIDERATIUNI ASUPRA PERIOADEI 
1829—1866 


# 


Generalităţi necesare — Prepasoptismul — Кетоіа е posoptiste = 
Ce se Injelege prin paşoptism — Criticile ce bse aduc = Apărarea 
lî — Infaptwirile Imi — Carol | şi istoria modernă româneasca. 


După cum intro piesă de teatru acțiunea e esenţială dar si 
decorul în care se desfășoară e necesar, tot aşa intr o lucrare is- 
torică desfășurarea faptelor nu poate fi înțeleasă dacă nu cu. 
noagtem cadrul geografic, moral, institutional in care iau naştere, 

Deaceea am socotit folositor să consacrăm mai multe capitole 
din lucrarea noastră unei prezentări a României — din punct de ve- 
dere geografic, statal, politic, cultural — în clipa descălecării lui 
Carol I. Şi e firesc ca această prezentare să înceapă cu câteva con. 
sideratiuni generale asupra epocii ce a precedat pe aceea lui Carol L 

Restabilirea domniilor pământene $1  descătușarea есопо- 
mică pe care me-o acordă tratatul dela Adrianopole coincid cu 
influența ideologiei revoluționare franceze si cu rapida desvol 
tare a capitalismului, 1) | 

a r 

Epoca ocupaţiei rusesti, (1829—1834) a Regulamentului Or- 
ganic $i a domniilor lui Mihail Sturza (1834—1849) in Moldova 
Alexandru Ghica (1834— 1842) si Gheorghe Bibescu (1842— 1848) 
în Muntenia este o epocă de prefaceri radicale în toate domeniile. 

a) În economie regimul patriarhal dispare. Exportul de grâne 
$i comerțul de grâne desvoltándu-se vertiginos marii proprietari de 


Г) Vezi St. Zeletin „Burghezia română” şi E, Lovinescu „Istoria 
civilizației române moderne" (3 vol. Ed. „Ancora“), 


37 


WWw.dacoromanica.ro 


pământ încep să producă pentru piață. Consecința directă este mà. 
firea suprafeţei cultivabile, perfecționarea metodelor de lucru şi a 
utilajului, îmbunătăţirea calitátei produselor. 

Deasemeni deschiderea vechilor căi de comunicație pe Du- 
năre şi pe Marea Neagră are drept urmare o activare foarte im- 
portantă a comerţului, o dezvoltare a navigaţiei şi a porturilor. 
Giurgiul, Brăila şi Galaţul de atunci își iau avântul. In sfârșit ba- 
nul începe să capete rol precumpănitor. 

b) In domeniul social transformările economice au consecințe 
incalculabile, Dispariţia deválmásiei patriarhale dintre țărani și 
boeri face să apară problema agrară, 

Boerul vrea să.şi transforme moşiile, pe care le posedă din 
moși strămoşi în devălmăşie cu ţăranii, în proprietăţi individuale 
quiritare şi să mărească suprafețele cultivabile în dauna suprafe- 
telor necesare subzistentei țăranilor. De aci o inráutátire a situației 
țăranilor si cererea lor de a li se da pământ, de a fi împroprietăriți. 

lată deci cum apare problema socială în România. Şi această 
problemă agrară, care constitue problema socială a țărilor agricole, 
domină întreaga vieatá românească până la 1918. 

În a] doilea rând dezvoltarea comerțului şi navigaţiei, şi pre- 
cumpănirea banului duc la dezvoltarea vieții orășenești și a bur- 
gheziei. Breslele de meseriaşi, de megustori, precum si slujbasii sta- 
tului erau neinsemnati ca număr şi ca importanță, Acum, in chip fi- 
resc, ptin dezvoltarea comerțului, a meseriilor, a vieţii de stat se 
crează o adevărată burghezie, 

c) Nouile necesităţi sociale au însă urmări periculoase din punct 
de vedere național. Inexistenta unei burghezii nationale româneşti 
face ca nouile funcțiuni sociale să fie acaparate de străini. Prin 
porturi Principatele, mai ales Muntenia, primesc un nou flux de 
Greci. Navigatia pe Dunăre, negotul de grâne e în bună parte în 
mâna lor. 

Așa dar nu numai aristocrația românească :) prin Cantacuzini. 
Mavrocordati, Mavrogheni, бщ, Caragea, Moruzzi, Rosetti, Cos- 


tache Negri etc. are an, important aflux de sânge grecesc ci si bur- 
ghezia românească, 





1) Mama lui Alexandru loan Cuza — de pildă — era gretoaică si 
ma stiut niciodată româneşte. 


38 


WWw.dacoromanica.ro 


Fireşte Grecii secolului al XIX-lea ca si fanarioți secolelor 
precedente se asimilează, se amestecă prin legături de sânge cu Ro. 
тал, iar descendenţii lor devin, câte odată, elemente utile sau 
chiar strălucite ale colectivităţi româneşti. Astfel Costache Negri, 
Philippide, lon Luca Caragiale, A. D. Xenopol, Dl. N. Torga, Pa. 
nait Istrati, au şi sânge grecesc în ei. Totuşi nu e maj рибо adevá- 
rat că această burghezie 3mpestritatá nu numai cu Greci ci şi cu 
Armeni, Germani, Francezi [talieni etc. etc. nu e decât în parte 
reprezentativă pentru poporul român. 

Transformarea economiei patriarhale intr'o economie băneas- 
că dă însă naștere unui fenomen mult mai grav din punct de vedere 
national : invazia jídoveascá. 

Evreii existau şi înainte de această epocă în Principate, însă 
în număr mic şi cu o importanţă economică foarte redusă. De in- 
dată ce economia patriarhală a început să evolueze spre economie 
bănească rostul şi numărul lor a devenit covárgitor. 

[п adevăr se stie ce rol au Evreii în dizolvarea economiilor pa. 
triarhale, Werner Sombart l-a înfățișat magistral. 

Dat fiind că, din anumite împrejurări istorico-religioase, Evreii 


au monopolizat meseria de negustori de bani si dat fiind cá extin- 
derea comerțului şi rolul precumpănitor al banului transformă eco. 
nomia patriarhală în economie capitalistă, în sfârşit, dat fiind că 
Principatele sunt situate geograficeşte lângă marele rezervor judaic 
al Galige al Poloniei şi al Ucrainei era firească invazia semită. 
Evreii apar la noi, ca pretutindeni, întâi ca negustori de bani, za- 
rafi si cămătari. Apoi cuceresc extrem de rapid, mai ales că nu în- 
tâlnesc rezistența unei burghezii naționale, comerțul, industria şi a- 
jung la o dominație financiaro-economicá aproape exclusivă. De a. 
tunci până azi invazia semitá in tara românească a continuat cu 
furie şi s'a întins dela Nord da Sud, Sud-Vest. Din Moldova au 
trecut in Muntenia până la granița Olteniei. Şi această populaţie, 
diierită ca rassá ca religie, ca tradiții, ca spiritualitate, de popu. 
laţia românească, rămâne străină, nu se amestecă cu populația 
autohtonă, refuzá să se asimileze şi nici nu poate Н asimilată, pen- 
trucă asimilarea unui atât de mare număr de Evrei ar altera, prin 
număr, însăşi fiinţa etnică românească. 


WWw.dacoromanica.ro 


d) Politiceste schimbările sunt tot atât de însemnate. Capita. 
lismul si democratismul merg mână in mână, Principatele româneşti 
nu constituesc o excepție de la regulă. | 

La doi ani дира tratatul de la Adrianopol (1831) sub ocupatia 
ruseascá, apare prima constitutie románeascá, Regulamentul Orga- 
nic. Pentru prima oará in istoria noastrá se incearcá stávilirea arbi- 
trariului domnesc. Boerimea capătă anumite drepturi politice de 
jure, nu numai de facto, cum le avea până acum. Parlamentarismul 
isi face apariţia în vieaţa noastră, 

Evident.că Regulamentul Organic este mai mult rezultatul unor 
influenfe ideologice — care precedau transformarea social-econo. 
mică — şi unor interese politice, tendința Rusiei de a.si apropia 
boerimea, Ideologia revoluționară franceză, care începuse să se in” 
filtreze încă de la începutul secolului, devine stăpânitoare în clasa 
boernagilor şi în întreg tinaretul boeresc şi burghez care se ridică. 
Individualismul juridic şi politic se desvoltă paralel cu individualis- 
mul social economic. Dar democratismul primar e de tip jacobin, a- 
dică aliat naţionalismului primar. 

De aceea difuzarea ideologiei revolutionare franceze unită cu 
influența scoalei ardelene, unde se trezise conştiinţa romanității, du- 
ce la desteptarea conștiinței nationale româneşti în mintea si în su” 
fletul tinerilor boeri si intelectuali, 

Intreaga Europă era agitată de problema naționalităților si de 
vreme ce România începea să facă parte din Europa era firesc ca 
această agitaţie să i.se transmită, 

, Astfel se face că societățile secrete care încep să іа fiinţă, 
francmasoneria, luptă nu numai pentru democrație dar nu o concep 
decât coexistând cu unitatea şi cu independenţa națională. 

e) Culturaliceşte asistăm la o eflorescentá care contrastează 
violent cu secolul precedent de sărăcie, culturală. Influenţa franceză 
este aci stăpânitoare, 


E 
In această situaţie se dezlántue seria de mişcări revoluționare 
din anul 1848. Revoluția pariziană se transmite Intregei Europe. 
Rând pe rând incendiul izbucnește in Germania, in Italia, în Austria 
in Ungaria și în Principatele Româneşti. Propriu zis noi avem trei 


40 


WWw.dacoromanica.ro 


revoluţii: 1) Una în Moldova. Tineretul revoluţionar boeresc in 
frunte cu Mihail Kokălniceanu, Vasile Alexandri, Alexandru loan 
Cuza, Costache Negri, etc, se întrunește si redactează un proect 
de reforme (Martie 1848) Vodă Sturza îi arestează şi îi surghiu- 
neste la mânăstiri sau peste graniţă. 

Şi cu asta »revolutia" moldoveană а luat sfârşit. Deci avem de 
a face mai mult cu un proect de revoluţie. 

2) A doua revoluţie este aceea din Muntenia. Aci loan He- 
liade-Rădulescu, fraţii Goleşti, C. A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, 
Ioan Brătianu, Coloneii Cristian Tell şi Magheru izbutesc să pună 
mâna pe putere, ard Regulamentul Organic şi elaborează un nou 
proect de constituție. Armata lui Omer Paşa pune capăt acestei ас. 
tivitáti revoluţionare care durase trei luni (9 Junie—13 Septembrie, 
1848). Aceste două „„revoluții” au un caracter politic. 

3) Revoluţia din Ardeal are un caracter național şi social. Ro- 
mânii din Ardeal se scoală, cum s'au sculat în atâtea rânduri, îm- 
potriva magnatilor Unguri spre a.gi afirma dreptul la vieatá. De 
astă dată însă nu mai este o simplă răscoală táraneascá. Intre Horia 
şi Avram Талси au trecut aproape trei pătrare de veac. Rudimente 
de burghezie românească au luat naştere. Preoţi, profesori, avocați, 
studenti, negustori, meseriași» aga puţini сан sunt se află în fruntea 
táranilor. 

Aşa se explică de ce revoluția începe cu un fel de prolog pro. 
gramatic. Poporul e convocat în câmpia Blajului (3 Mai 1848) ca 
să asculte discursul lui Simion Barnuţiu în care sunt expuse reven- 
dicările naţionale româneşti. Deci un fel de ,,pendant" al procla- 
matiei de la Izlaz care se produce peste o lună (9 Iunie) in Tara 
Românească. 

lar când Ungurii încearcă să reprime răscoala cu forja se iz- 
besc de rezistența înverșunată a unei armate de ţărani bine condusă 
şi care ştie pentru ce luptă. 

` Tată dece valoarea naţională a revoluţiei ardelene, pecetluitá 
cu suferință si cu sânge, apare infinit mai mare decât farsa „гемо. 
lutionarã din Moldova sau comedia din Tara Românească. In isto- 
ria Ardealului revoluţia din 1848 înseamnă difuzarea conştiinţei na- 
tionale româneşti până la cel mai umil ţăran. Cu alte cuvinte se 
formează o constiintá ationalá in masse. Etapa instinctului napio- 


{f 


www.dacoromanica.ro 


nal este astfel depăşită de poporul ardelean de aproape o sută de 
ani, pe când țărănimea Vechiului Regat şi a Basarabiei nici astăzi 
n'a ajuns la o stare de deplină conştiinţă naţională. 


Acestea sunt, cronologicegte vorbind, revoluțiile pașoptiste. Însă 
cuvântul paşoptism are o cuprindere mult mai largă. În limbajul cu- 
rent paşoptismul însumează atât perioada pe саге noi am numit-o 
prepaşoptistă cât şi perioada posterioară revoluţiei de la 1848. Pro- 
priu zis întreaga epocă de integrare a Principatelor in vieata occi- 
dentală poartă acest nume. Prin pasoptism se mai înțelege o nouă 
atitudine de vieatá, părăsirea stilului de vieatá românesc tradifio- 
nal rupere de tradiție, romantism, arealism, străinism, influenţă 
franceză s. a. m. d. 

Deaitfel pasoptistii însăşi — pe care diferiţi publicisti îi cred 
complect lipsiți de spiritul autocritic — cunoşteau foarte bine de- 
fectele operii lor. E de mirare că un pasagiu esenţial din cuvântă- 
rile lui lon C. Brătianu a scăpat criticilor antipasoptisti. lată ce 
spune Ion Brătianu: 


„Delor, noi Când ne-am, văzut stăpâni pe destinele noastre, noi care 
priveam pot zice o jumătate de secol dacă nu mai mult, cu jind socie- 
{ае civilizate, când ne-am văzut în pozitiune să dispunem de destinele 
noastre, să ne croim noi viaţa noastră socială, cu ochii atintiti atâta 
timp asupra societăţilor civilizate, am voit îndată să ne ridicăm la ni- 
velu] lor. 

În loc să ne ducem să studiem pe ce căi acele societăți au mers 
ca să ajungă la un grad de “prosperitate aşa de mare, să ajungă a avea 
un mecanism așa de perfect, noi am voit ca cu aparițiunea noastră pe a- 
ceastă nouă cale, să facem o bună impresie celorlalte societăţi — cjvili- 
zate, Şi ne-am apucat să facem ca bădăranul de [a ţară când crede cà 
are ceva bani şi ne-am îmbrăcat în niște haine cari nu erau de talia 
noastră, 

Eu D-lor, zic aceasta cu atât mai mult cu cát şi eu am fost unul 
din acei пепотосі cari au împins această țară spre epoca unde se află. 
Noi ne-am făcut, cum a zis 'd. Grădişteanu, educaţia în societățile cele 
briliante ale occidentului şi am crezut că putem deodată să mergem de 
frunte cu aceste societăţi, fără ca mai întâiu să ne croim căile de pro- 
дисішпе ce şi le-au croit acele societăți si ca în usmă încetul cu încetul 
să primim si hainele “lor, si primindu-le sä ni le aplicăm în condit'unile 
de desvoltare în care se află țara noastră. Ne-a plăcut să avem o admi- 


42 


WWw.dacoromanica.ro 


nistratiune judecătorească tocmai ca in Franţa, ne-a plăcut să avem o 
administraţiune militară intocmai са in Franţa, si alte asemenea, fără să 
ne gândim în ce mod trebuia să îmbunătăţim agricultura noastră si să 
vedem pe ce cái au ajuns Francezii la gradul acela de 'infiorire în care 
se găsesc, fără să ne gândim că ajutorul ce au găsit ei in instituţiunile 
lor de credit a fost principala cauză, care a dat un asa de mare sbor 
intinsei Jor industrii. Noi n'am făcut nimic nici pentru agricultură, nici 
pentru industrie, nici pentru comert, — cele trei mari mijloace de activi- 
tate socială — ne-a plăcut să clădim fără să punem baze; am ridicat nişte 
stâlpi si am pus un acoperiş minunat, fără să ne gândim mai înainte la 
bazeje edificiului”, 

Impotriva paşoptismului s'au adus critici aspre. De la Maio- 
rescu şi Eminescu încoace puţini au fost oamenii de cultură care în 
scrierile lor să nu fi rupt vreo lance împotriva pasoptismului şi a pa- 
soptistilor: ca să nu vorbim de cei dinaintea lui Eminescu, oameni 
de partid. cuprinși de o neimpăcată ură împotriva celor care — 
după socotinta lor — le-au vătămat interesele si le-au stricat obi- 
ceiurile. 

Conservatorii de odinioară şi antidemocratii de astăzi au eri- 
ticat şi critică în pașoptişti pe creatorii sistemului politic român 
modern. Acest parlamentarism pseudodemocrat, ipocrit, hibrid, im- 
portat. Se arată, си drept cuvânt, că toate inovațiile politice si ju. 
ridice au rămas literă moartă deoarece nu se potriveau realității ro- 
mâneşti. Traditionalistii înfățișează cât de falsă este această vieatá 
şi această cultură pașoptistă care dăinueşte încă. Fără nicio legă- 
tură organică cu trecutul, fără fond, fără seriozitate, fără sens. 
Vieatá de împrumut si cultură de împrumut, bonjurism si mitocănie 
in opoziţie cu vieata organică, realistă plină de sens a ţăranului. 
Cam acestea sunt, în rezumat, criticile ce s'au adus şi se aduc pa- 


soptismului. 


Defectul acestor critici, numai în parte fundate, este 
lipsa de înțelegere istorică. Paşoptismul a introdus forme politice 
nepotrivite fondului național, a produs o cultură artificială și un 
stil de vieaţă hibrid, dar nu din vina lui. Oamenii dela 1848 au 
făcut ce se făcea pe atunci. Pentrucă пісі la 1848 Românii nau 
fost liberi să.și chivernisească  vieata după voia şi interesele lor. 


43 


WWwWw.dacoromanica.ro 


Trebue să ne pátrundem foarte bine de un lucru, acela că 
istoria românească s'a desfăşurat încontinuu sub presiunea externă. 
Poporul român n'a avut posibilitatea, ca poporul francez de pildă, 
să trăiască o vieatá proprie. Abia după 1866 Românii au început 
să aibă posibilitatea teoretică de a duce o vieatá independentă, 
Nici până astăzi însă n'au dus-o şi tocmai acum încep să se intre- 
zărească zorile unei vieţi autentice românești, | 

‚ Lucrul acesta n'a fost înţeles decât foarte târziu. După 1829 
Principatele au fost prinse în angrenajul capitalist. Zeletin a arā- 
iat cât de puternic si cât de dominant a fost acest angrenaj. 

, Ori, capitalismul isi are un proces de dezvoltare propriu, o 
logică a sa, o dialectică a sa. Și dezvoltarea capitalismului s'a fă- 
cut în toată lumea după acelaș calapod. Istoria capitaksmului este 
o istorie standard. Dar capitalismul și democraţia parlamentară. 
s'au născut si au crescut mână în mână, Democraţia parlamentară 
individualistă si liberală este cel mai bun înveliş posibil al capita- 
lismului, cum spune Lenin, 

De vreme ce a apărut capitalismul trebuia să apară si demo- 
cratia parlamentară. Lucrul acesta sa petrecut în toate ţările. 
Din Anglia, patria capitalismului și a parlamentarismului, parla- 
mentarismul si ideologia liberală s'au transmis în Franţa, in Ger- 
mania, în Italia, în Austria, in Ungaria, în România, în Bulgaria, 
în Serbia, în Turcia, in Grecia și până la Tokio. Nu este oare iz- 
bitor acest fenomen? Şi nu e izbitor că sa petrecut în toate tările 
enumărate, în acelaş secol? 

Cum putem pretinde pasoptistilor nostri să fi fost altfel decât 
pasoptistii întregei lumi? Ei au trăit, au gândit, au activat în mo- 
mentul lor istoric, conform idealurilor acestui moment istoric. A- 
ceste idealuri romantice, vagi, arealiste, ne apar astăzi fundamen- 
tal eronate, goale, periculoase. Dar noi judecám în momentul nos. 
tru istoric, cu criteriile noastre de apreciere. Fireşte, au existat 
chiar in epoca actiunei pașoptiste critici acerbe împotriva pasop- 
tismului. Acestea veneau insă dela conservatori, dela paseisti, de 
la oamenii unui moment istoric depășit, care au fost învinși, care 
trebuiau să fie învinşi, ! 

Asa trebue pusă chestiunea, Si aga se explică de ce regimul 
politic instaurat de pasoptisti cu toate criticile fundate ce i s'au 


44 


WWw.dacoromanica.ro 


adus, a trăit fără crize grave până astăzi, adică până in momen- 
tul în care criza structurală a capitalismului duce fatal, pretutin- 
deni, la distrugerea învelișului politie prielnic lui. Numai astăzi 
putem názui la schimbarea acestui sistem politic, pentrucá numai 
astăzi angrenajul capitalismului mondial nu ne mai poate impune 
formele necesare intereselor lui. Aşa dar dezvoltarea aceasta neor. 
ganică, ieşită din făgaşul istoriei româneşti, ne-a fost impusă de 
capitalism după cum și închircirea, încorsetarea dintre 1500 si 
1800 ne-a fost impusă de valul musulman. 

Propriu zis de ia 1500 nu mai există o dezvoltare organic şi 
autentic romănească, 

De altfel organizarea pe acelaş calapod a tuturor națiunilor 
a dus pretutindeni la artificialitate, la nepotrivire între formă şi 
fond, la frământări dureroase. Singură Anglia a fost scutită de 
asemenea frământări, deoarece singură ea se desvoltase pe linia 
istoriei sale. Parlamentarismul, individualismul, liberalismul erau 
elaboratul secolelor de istorie britanică, 

Fireşte cá discordanfa dintre formă si fond e mai redusă în 
țările Occidentului european şi ale Europei Centrale, unde, îna- 
inte de capitalism exista o vieatá orășenească, o burghezie naţio- 
nală, o cultură urbană, un echilibru organic şi o întrepătrumdere 
seculară între vieafa orășenească si cea țărănească. 

Deasemeni dezechilibrul e mai redus şi la țările vecine, Ser- 
bia şi Bulgaria, unde evoluția capitalistă n'a fost atât de rapidă 
şi atât de amplă ca la noi România n 'avea nici burghezie nafio- 
nală, nici vieatá citadină, nici cultură urbană iar capitalismul, din 
cauza condiţiilor economice dela noi, sa desvoltat mult mat repe- 
de şi mult mai complect ca în Sesbia sau în Bulgaria, Deaceea to- 
tul a fost improvizat, si vieata orășenească (de aci complecta se. 
parafie între sat şi oraş), si burghezia şi cultura. Astfel se explică 
de ce contradicţiile şi nepotrivirile apar mai evidente şi mai cari- 
caturale la noi ca în alte părți. 

[п ceeace priveşte cultura nu trebue să uităm că legătura cu 
trecutul nu se mai putea face şi din cauza hiatusuluj cultural pro- 
dus de epoca fanariotă. Deşteptaţi brusc la vieatá orășenească, 
puşi brusc jn contact cu strălucita cultură occidentală, fără legă- 
tură vie cu formele culturej autohtone românești din faza patriar- 


45 


WWw.dacoromanica.ro 


hală, era normal ca Românii să împrumute cultura occidentală, 
mai ales cea franceză, şi s'o localizeze uneori cu o neîndemânare 
caraghioasă. 

Acelas lucru şi cu stilul de víeatá. Imprumutat, neorganic, 
scálciat. Nu e nici o ruşine s'o recunoaştem! Și alte popoare au 
trăit aceaşi aventură. Să ne gândim la Romani, cuceritorii lumei, 
puși în contact cu civilizația şi cu cultura grecească, devenind imi- 
tatorii stângaci ai modelului elen şi neizbutind să armonizeze de- 
cât foarte târziu cultura lui Platon şi a lui Sofocle cu rusticitatea 
şi sobrietatea romană. Să ne gândim la Germania secolelor XVII 
şi XVIII imitând până la ridicol obiceiurile şi cultura franceză. 

lată deci cum trebue să judecám epoca pașoptistă si opera 
pasoptistilor. Au 'fácut ce au făcut pentrucá nu puteau face altfel. 
Rămâne ca noi, cu alte posibilităţi şi în altă situaţie, să infáptuim 
о vieatá organică a poporului românesc. 


Dar dacă pasivul pagoptismului e explicabil si scuzabil nu 
putem să trecom cu vederea activul său. Capitalismul a însemnat 
nu numai liberalism, romantism, rupere cu trecutul ci a însemnat 
si nationalism. 

Capitalism, democratism, naționalism asta a însemnat pasop- 
tismul. Pașoptiştii au fost naționaliști şi naționalismul lor а fost 
fecund. Ej au știut să profite de noul echilibru al puterilor, de în- 
frângerea Rusiei la 1856 și a Austriei pe câmpiile lombarde те 
a realiza unirea, dinastia, independenţa. 

Mihail Kogălniceanu, Niculae Bălcescu, lon Brătianu, Vasile 
Alexandri, C. A. Rosseti, fraţii Golești, generalul Tell ete., sunt 
oamenii care au propovăduit și au prezidat la realizarea unirii, 
la aducerea dinastiei străine, la războiul independenţei. Faptele 
acestea nu se pot uita. Ei au început să construiască, teritorial şi 
politic, edificiul României Mari, edificiu terminat pe dinafară si 
care rămâne să fie întocmit înăuntru. 

Şi în sârguinţa lor au fost înțeleși, ajutați, conduşi de cef ce 
avea să fie Regele Carol I-ul, 

lată dece să nu criticám fără simţ si înţelegere istorică, сі să 
ne facem şi noi, în momentul nostru istoric, datoria cu tot atâtea 


46 


WWw.dacoromanica.ro 


cezultate ca si oamenii ce şi-au început viafa ca vasali aj Turciei 
şi şi-au sfárgit-o ca cetăţeni ai Regatului României. 

Insfârşit — să nu fim materialisti dar nici să nu inchidem 
ochii in fata realitátilor materiei — dela pleiada de oameni care 
au condus poporul românesc între anii 1848—1890 ne-a rămas 
mare parte din înzestrarea technică a ţării. Căi ferate, şosele, po- 
duri, diguri, edificii publice le avem dela ei, aproape toate dela ei, 
Şi tot dela ei — bun rău — avem statul modern românesc indepen- 
dent, cum n'a mai fost de pe timpul lui Ştefan cel Mare. 

Regele Carol, era si el un pașoptist. Avea şi el iluzia progre- 
sului, a ştiinţei, a tehnicei. 

A însemnat oare acest lucru un rău pentru (ага? Nu! A in- 
semnat întâlnirea — în spiritul timpului lor — a unui mare Doma 
cu cea mai dezinteresatá, mai gata de jerttă, mai nobilă, mai bine 
pregătită, mai talentată generaţie a istoriei noastre, dela Ştefan 
cel Mare până la generația legionară. 


47 


WWw.dacoromanica.ro 


MEER аала 
EET = aa 


Mg i 
WN 


| ШШ К ы, 
Mh retra | 
p - JAH 





vd i Ex iz р== AFI FE! IU Ta x 
ime a Leu Шү ar س‎ aa - - J „d + жы ы. : " ă ы ۴ 3 Е . = 2 - - а ahi t: ! m AT М 
à TA لاس ج‎ immi Jika 





ui. Lu шь - —- - E $ - # 


10 Mai 1866: Intrarea Domnitorului Carol in noua lui Capitală. 


WWwWw.dacoromanica.ro 
Colecţia Adrian Corbu 


== 


n. 





ICa.rOo 


dacoroman 


WWW. 


Dimitrie Brătianu 


trie A. Sturdza 


D 


IV ` 
TERITORIUL ŞI POPULAŢIA 


intinderea României — Populaţia si — Mumárul străinilor — Satele 
şi oraşele — Profesiunea locuitorilor — Biserici și Mânăstiri, 


, Mică era tara şi neînsemnat era poporul peste care avea să 
domnească Principele Caro). Cu o suprafaţă de 120.973 km. р. faţă 
de 20.752.765 Km. р. câţi cuprindea imperiul Rusesc din Nord-Es- 
tul tárei, fată de întinderea de 6.225.060 Km. p.a dublei monarhii 
Austro.Ungare din Nord.Vestul tárei, sau faţă de 4.469.616 Km. 
p. сан avea împărăția Semilunei din Sudul ţărei,) era atât de mică 
încât părea strivită de revărsarea exagerată a celor trei imperii се 
o înconjurau cu vechea lor dragoste ocrotitoare, gata s'o înăbușe 
cu primul prilej. Era compusă din două provincii distincte, Mun- 
tenia cu Oltenia formând împreună Тата Românească sau Vala 
hia, şi Moldova, cu cele trei judeţe din sudul Basarabiei ce ne 
fuseseră retrocedate prin pacea dela Adrianopol, formând împre- 
ună principatul Moldovei. Din cuprinderea de 24.240.931 de po. 
goane, câte avea întreaga țară, numai 12.636.618 pogoane erau te. 
remuri cultivabile. Pădurile însumau un total de 4.029.947 pogoa. 
ne iar terenurile necultivabile erau 7.574.366 pogoane.?) Aproa- 
pe o treime din întinderea ţării era necultivabilă; a şasea parte din 
cuprinsul ei era acoperită cu păduri, Jumătatea ce rămânea era 
cultivabilă, ceeace nu înseamnă că se şi cultiva; în orice caz aceas- 
tă întindere era întrebuințată întrun fel sau intr'altul. Având in 
cuprinsul ei atât de mic munţi înalți, acoperiţi cu păduri de o de- 


1) 'Almanachul Gotha pe 1866. 
2) Analele Statistice ale Котапіеј pe 1865, pag. 22—23. 


WWw.dacoromanica.ro 


sime cunoscută până in depártári, dealuri, de a căror fructe si vi- 
nuri se mai pomenește și în zilele noastre, si câmpuri, care erau 
adevărate grânare pentru întreaga Europă, pământul acesta era 
menit să adăpostească un neam mai fericit decât sorocise istoria, 


Neamul ce-şi adăpostea zilele si-si' făurea soarta pe pă- 
mântul atât de dăruit de Dumnezeu, era al nostru. Cuprinzând cu 
totul 4.424.691 de suflete el se întindea in mod inegal pe întinsul 
teritoriului, dând o medie, de 722 de locuitori de fiecare leghe. 
Părţile cele mai populate erau cele din jurul orașelor mari ca Bu. 
cureştii şi Iașii. Ținuturile moldovenești deasemenea aveau о po- 
pulaţie mai deasă. Judeţele dela munte erau și ele mult mai popu- 
late decât cele dela ses. In schimb întreaga regiune din sudul аі 
— dela malurile Dunării — era foarte puţin populată; Mehedin- 
tul, Doljul, Romanaţii, dar în special Ialomița şi Brăila, erau aproa- 
pe pustii. lată aci tabloul din care se poate constata suprafaţa fie. 
cărui județ, populaţia sa şi numărul de locuitori de fiecare leghe 
pătrată în judeţul respectiv : 









Proporția 
Suprafața А ай 
JUDETUL Populația |populatiei 
(| fn leghe pe leghe 
l| Шоу 203.519 | 277.407 | 1.359 
2| Roman 05605 | 119,864 | 1.248 
3| Putna 132.349 | 155.891 | 1.172 
4| laşi 178.460 | 205.648 | 1.149 
5| Botosani 149.133 | 167.680 | 1.117 
6| Vaslui 110.429 | 122.264 | 1.101 
71 Vâlcea 131.240 | 140,912 | 1.057 
8| Gorj 143.884 | 145.937 | 1.013 
91 Tutova 115.291 | 117.463 | 4.012 
Muscel 81.050 18.255 954 
Tecuci 133.619 | 127.063 948 
Fălciu 169.705 99.595 905 
Dorohoi 150.744 | 144,295 855 
Prahova 246.463 | 199.314 806 
Bacău 243.028 | 193.250 792 
Covurlui 134582 | 104.830 776 
eam 202297 | 157.599 716 
Dâmboviţa 184.130 | 138.693 | 755 
Teleorman 182.715 | 137.580 152 
Suceava 195 044 | 133.102 679 


WWw.dacoromanica.ro 





Suprafata 
JUDEŢUL ета 


Lu nos.) n nn [E E E RR rr T „ш | „„„„„„„„—„„_ ы 









Romanați 184.409 | 129.128 662 
Dolj 321.103 | 212.718 660 
Mehedinţi 271.131 | 185.631 654 
Argeș 242.698 | 150.383 619 
Viaşca 193.738 | 113.759 586 
Olt 172.392 | 100.651 582 
Buzáu 241.362 | 145.030 546 
Rámnicu-Sárat 165 535 87.643 528 
Ismail 281.513 | 132.049 471 
Cahul 196.444 | 45.958 233 
Brăila 300.627 66.490 22] 
Ialomiţa 406.012 | 87.979 216 





Repartiția populației pe sexe era destul de curioasă prin pre. 
dominarea bărbaţilor; din întregul populaţiei 2.276.558 erau bár- 
baţi iar 2.148.403 erau femei. 2) 

| 

Nu avem date precise asupra populaţiei româneşti din acea 
vreme din punctul de vedere al nafionalitátei. Vom folosi însă pen- 
tru o aproximativă lămurire statisticile care deosebesc locuitorii 
Principatelor după supuşeniile lor. Lămurirea este aproximativă 
fiindcă încăodată evreii ne vor încurca socotelile; în acea vreme 
erau împrăștiați, ascunzându-se fie printre pământeni, fie printre 
supușii diferitelor state europene, sub scutul cărora isi urmăreau 
neturburati scopul. După protectiuni locuitorii erau astfel îm. 
pártiti : 





Supuşenie austriacă 28.186 


T prusacă 3.658 

is cá 9.545 

i engleză 2,823 

ii rusească 2,706 

S turcá 2.631 

j franceză 1,142 
italiană 167 

Supusenia altor state 596 
Total străini , , 51.427 
Pământeni 313.534 


Totalul locuitorilor — 14.424.961 |?) 





1) Analele Statistice ale României pe 1865, pag. 20—21. 
2) idem. pag. 36-37. 
3) idem. pag. 40-41. 


5] 


WWw.dacoromanica.ro 


Pentru o mai bună înţelegere a situaţiei dám tabloul reparti- 
tiei străinilor pe judeţe : 


Pro- 
Numárul | Totalul . 
JUDEȚUL | străinilor populației] P9 52 








la sută 
Шоу 12.018 | 271407 | 43 
Bráila 6.309 | 66.490 | 96 
Covuriui 5.288 | 104,830 | 5,0 
т 4,617 | 205.643 | 2,3 
Jalomifa 2508 | 87.979 | 2,9 
Prahova 1.771 | 199.314 | 0,9 
Botosani 1.448 | 167.630 | 0,8 
Tutova 1.538 | 117.463 | 1,3 
Neamţ 1.270 | 157.599 | 08 
Bacáu 1.180 | 193.220 | 0,6 
Dorohoi 1.171 | 144295 | 0,8 
lasca 1.066 | 113,759 | 0,9 
Buzáu 994 | 145, 0,7 
Dolj 025 | 212718 | 0,4 
Putna 909 | 155,391 | 0,6 
Roman 875 | 119.364 | 0,7 
Ismaii 859 | 132.949 | 0,6 
Mehedinti 832 | 185.631 | 0,5 
Suceava 810 | 133.102 | 0,6 
Tecuciu 782 | 127.063 | 06 
Dâmbovița 692 | 138.693 | 0,5 
Muscel 532 18.255 | 0/1 
Vaslui 495 | 122264 | 0,4 
Fălciu 493 99.595 | 0,5 
R.-Sárat 436 87.643 | 0,5 
Romanați 299 | 129128 | 0,2 
Cahul 271 | 45.958 | 0,5 | 
Vâlcea 262 | 140.912 | 0,2 
ori 235 | 145.937 | 02 
Teleorman 235 | 137.580 | 0,2 
Argeş 216 | 150.353 | 041 
Olt gi | 100.651 | 0,1 1!) 


Din cercetarea acestor cifre rezultã cáteva constatári. In pri. 
mul rând numărul mic al străinilor. Deabia 1,296 ce se pierd în 
massa compactă a neamului nostru. Trebuie totuși făcută o obser- 
vatiune. In afară de acești străini, recunoscuți în mod oficial în 
afară de sângele şi sufletul nostru, mái erau un număr destul de 
mare de străini ce-și ascundeau aspiraţiile şi interesele sub masca 
pământeanului. Este vorba de evreii pe саге i-am pomenit deja şi 
asupra cărora vom mai reveni. Їп al doilea rând se poate constata. 





1) Analele statistice ale României pe 1865 pag. 40—41, 


WWw.dacoromanica.ro 


din tablourile de mai sus locul de așezare al străinilor, Cele două 
mari oraşe din aceea vreme, Bucureştii si laşii, capitalele Prin- 
<ipatelor, aveau in mod natural un mumăr mare de străini prin in. 
sási funcțiunea lor. Porturile noastre, prin care se făcea întreg co- 
mertul nostru cu străimătate, aveau şi ele un însemnat număr de 
străini. In fine, orașele din Moldova, in cari sub masca şi avanta- 
jele cetăţeniei străine se ascundeau evreii, erau şi ele printre cen. 
trele populate de străini, 

Pentru o mai complectă înfăţişare a acestei probleme, a străi. 
nilor din ţara noastră, să folosim si statistica care împărțea pe lo- 
cuitorii pământului nostru după credinţa lor. lată si acest tablou : 





Рто- 
RELIGIA Populaţia [рога 
Ја sută 





1. Crestini : 
| Ortodoxi 4,198862, 94,9 

Catolici 45,152 і 
Protestanţi 28903, 07 
Armeni 8.178 0,2 
Lipoveni 8.315] 0,2 

2. Necrestini : 
israeliți 124.188 3 
Mahomedani 1,323 у 


.De data aceasta putem să ne dám seama de adevăratul număr 
al evreilor ce sálásluiau printre noi. Indiferent de masca protecfiu- 
nei sub care se ascundeau, habotnicia îi tráda. Mai târziu, când 
ne vom ocupa de aspectele nationale ale situatiei economice, vom 
delimita aspectul real al problemei evreesti din acea vreme; de. 
ocamdată ne mulțumim cu această vagă conturare. 


Popor profund credincios, neamul nostru acoperise întreg 
întinsul ţării cu mânăstiri şi biserici; fiecare judeţ avea câteva 
sute de asemenea lăcașuri care, pe vremea aceea, se umpleau Du- 
minicile cu credincioşii veniţi să se închine Domnului. Erau în total 





1) Analele statistice 'ale României pe 1865 pag. 38—39. 


WWw.dacoromanica.ro 


6.658 de biserici ortodoxe, Celelalte religiuni âveau mult mai pu- 
tine lăcașuri de închinare. 

lată, în tabloul care urmează, numărul bisericilor în raport cu 
numărul credincioşilor fiecărui cult : 





Nr. Nr. 
RELIGIA [credin- | biseri- 
ciosilor | cilor 


Ortodoxi 4.198.862] 6.658 
Israeliti 134.188 
Catolici 45.152 63 
Protestan 28.903 12 
eni 8.178 11 
Lipoveni , 8,375 7 
Mahomedani 1.323 3 








Un alt aspect interesant este acela al așezărei populaţiei la 
sate şi la oraşe. Din totalul de 4.424.961 al populaţiei de ре în- 
tinsul tárei Românești, 3.643.782 locuitori erau la sate și numai 
781.179 la oraşe. 2) Aceste cifre ne dau adevărata înfăţişare a tá- 
rilor româneşti; pământuri locuite în covârşitoare majoritate de ță- 
rani. Țări în care elementul cel mai numeros și cel mai interesant 
îi forma pătura țărănească. Comunele rurale ajungeau la numărul 
de 3.018 şi trebuie să ţinem seamă că fiecare comună rurală era 
compusă din mai multe sate şi cătune — condițiunea esențială a 
constituirei unei comune rurale fiind existenţa a cel puţin 100 de 
familii sau 500 de locuitori, Comunele urbane şi târgurile ajun- 
geau la 125; mai toate alcătuiri mici, cw un număr de locuitori ne. 
însemnat şi cu un aspect destul de primitiv, cu excepția câtorva 
oraşe numai, ca Bucureștii, Iaşul, Botoșanii, Galatii, Ploestii, 
Craiova, Brăila şi alte câteva. lată numărul locuitorilor oraşelor : 





1) Analele statistice ale României pe 1865 pag. 47. 
2) idem. 


WWw.dacoromanica.ro 


| Nt. А 
ORAȘUL | юсийо- | ORAŞUL | tocuito- 





rilor rilor 
Bucureşti 141.754 | Vasiui 6.547 
Iasi 90.236 | R.-Sărat 5.608 
Botoşani | 37.594 | Caracal .638 
Galaţi 36.107 ТЕ. Frumos 641 
Pioesti 26.468 | Tàrgovisie 5.101 
Brăila 25.167 | Mihăileni 5.077 
Craiova 21.521 | Hârlă 4.825 
Ismail 20.860 | Suliscea 3.975 
Bârlad 18.251 dan (Călărași) 3.041 
Husi 17.697 | Herta 3.831 
Focsani 16.939 | Roşiorii de vede 3.817 
P.-Neamţ 16.353 | Slánic-Prahova 3.591 
Roman 14.981 | Odobesti 3.187 
Bolgrad 13.937 | Zimnicea 3.183 
Fălticeni 12.884 | Râmnicu-Vâlcea 3.160 
Bacáu 12.440 | Mizil 3.098 
Tg.-Ocna 11.356 | Turnu-Măgurele 2.915 
Giurgiu 10.557 | Cernăuţi 2.046 
Neamţ 10.069 | Severin X | 2925 
Băzău 9,027 aA Botosani| 2924 
Dorohoi 8.864 oinesti-Bacáu 2.918 
Alexandria 8.496 | Curtea de Argeş 2,821 
Câmpulung 8.283 | Văleni 2.791 
Tecuciu 8.003 | Cámpina 2.771 
Chilia 7.121 | Târgu-Jiu 2.661 
Pitesti 1.259 | Oltenita 2,319 
Reni 7.516 | Calafat 2.280 
Cahul 6.906 | etc, etc, etc. ! 


Câteva constatări se desprind şi din citirea cifrelor de ma: 
sus. Mica diferență dintre numărul locuitorilor Bucureştilor şi a 
Iaşului, între care nu este o deosebire decât de 50.000 de suflete, 
este prima constatare. Capitală a ţării numai ‘de 6 ani, Bucu- 
reștiul nu absorbise încă întreaga viață a României, astfel cum o 
va face mai târziu. Efectele centralizărei, care aveau să aducă fos- 
ta capitală a Moldovei în pragul ruinei, nu începuseră încă să fie 
atât de vădite, deși erau dureros simţite de către toti acei cari nu 
fuseseră încă atraşi de puterea centripetă a nouei capitale. Se ob- 
servă apoi superióritatea numerică a așezărilor orăşeneşti din Mol. 
dova asupra celor muntenesti; cu excepţia a câtorva porturi, ca 
Brăila şi Giurgiu, sau a câtorva orașe de mare importanţă, ca Plo- 
eştii şi Craiova, oraşele din Muntenia erau puţin populate. Târgu- 


1) Analele statistice ale României pe 1965 paz. 46, 


WWw.dacoromanica.ro 


Jiul, Severinul, Cálárasii, Turnu Măgurele, capitale de judeţe, erau 
mult mai mici şi mai puțin populate decât tişte simple târguri din 
Moldova ca Mihăileni, Herţa, Suliscea, Hârlău sau Târgu Frumos. 
In ceeace priveşte putina desvoltare pe care orașele românești o 
aveau în acea vreme, ea se explică prin faptul că ele nu dădeau încă 
posibilitatea de existenţă decât unui număr restrâns de locuitori. 
Structura economică din acea vreme a Principatelor făcea ca in- 
treaga viață românească să se desfăşoare în special la sate. Ora- 
sele mu erau locuite decât de funcţionari, destul de multi e drept, 
de negustori si de meseriaşi, puţini la număr, şi de boeri, şi mai pu- 
tini. Clasa burgheză, care constituie cea mai mare parte а orăşe. 
nilor, era încă nedesvoltată în țările noastre. Avântul pe care tara 
îl va lua abia deacum înainte şi întărirea burgheziei, rezultată 
atât din evoluţia economică nommalá а ţării cât mai ales dn prote- 
jarea ei interesată de către partidele politice, vor face ca oraşele să 
capete o reală importantă şi în consecință o mare desvoltare. Even- 
tualitatea existenței mai uşoare si posibilitatea cástigului mai mare 
vot exercita o puternică forţă de atracție asupra ţăranilor şi.i vor 
îndemna să se instaleze în oraşe, producând astfel o puternică de. 
plasare a elementului rural. 


Intreaga această populație ce se întindea pe cuprinsul țărei 
trebuia să-și găsească un mijloc de lucru pentru a-şi asigura exis. 
stema. Era natural ca intr'o {ага „eminamente agricolă”, cum era 
în mod obișnuit caracterizată România înainte de război, şi cu o 
populaţie în atât de mare proporție așezată la ţară, ca majoritatea 
locuitorilor să fie agricultori. Ceeace este însă de un interes deosebit 
in conturarea, și din acest punct de vedere, a fizionomiei româ- 
nesti din epoca care ne interesează, este aflarea celorlalte profe- 
siuni îmbrăţișate de locuitori, precum şi stabilirea unei proporții în- 
tre diverși profesioniști. Din păcate nu avem o statistică exactă 
care să ne lămurească definitiv. Singurele date pe care le-am putut 
găsi se referă nu 1а locuitori ci la capii de familie; dn această cauză 
пи putem avea cifre precise. Totuși pentru orientarea noastră si 
pentru complectarea aspectului românesc din acea vreme. ne vom 


56 


WWw.dacoromanica.ro 


folosi de aceste singure date existente. latá care era aspectul popo- 
rului român din punct de vedere al meseriei : 





PROFESIA No. capilor 


de familie 
` Agricultori 684.168 
Meseriasi 59.869 
Comercianti 30.417 
Calfe 23.192 
Funcfionari 22.811 
Preoti 9.702 
Protesori 6.066 
Călugări 4.572 
Cálugárite 4.078 
Веје-А rte 2.156 
Advocati 318 
Medici 212 
Moaşe 204 
Chirurgi 151 
Spiferi 95 
Alte profesiuni dintre 
care si servitori 125.815 
Total 973.986 ) 





[п afară de covárgitorul număr al agricultorilor — 648.168 
din 973.986 — mai sunt cáteva observatiuni de fácut. In restul de 
289.818 capi de familie, care în fapt formează ciasa burgheză. se 
remarcă marele număr de comercianți, meseriaşi şi calfe care ajung 
împreună Ја cifra de 113.478 capi de familie. Numărul funcționa. 
rilor este deasemenea îndeajuns de ridicat (22.811) dacă tinem 
seama pe deoparte de putina desvoltare pe care aparatul de stat 
o luase în aceea vreme şi pe de altă parte de faptul că între func- 
ționari nu fuseseră trecuţi nici militarii, nici profesorii nici preoții. 
Marele număr de preoţi şi călugări, care ajungeau la 18.452 este 
semnificativ si ne arată simțul profund religios al poporului nos. 
tru. Dar poate cea mai interesantă concluzie se poate trage din nu- 
. márul extrem de neînsemnat al profesioniştilor liberi, — avocaţi, 
ingineri, medici, — care cu toţii adunați la un loc nu ajungeau să 
fie mai mulţi de 838. Chiar dacă cifra aceasta ridicolă nu cores- 
punde în totul realității — şi vom vedea mai târziu cá liberii 


1} Analele statistice ale României pe 1865 pag. 42—43, 


WWw.dacoromanica.ro 


profesionişti erau ceva mai numeroşi — oricâtă aproximaţie ar pu- 
tea intra în aceste calcule — este totuşi suficient să se pună, alături 
numărul total de 973.968 al capilor de familie si numărul de 838 
al capilor de familie profesionişti pentru a-ţi da seama de inexis- 
tenta acestei categorii în acea vreme. Este încă o vie dovadă a pu- 
tinei desvoltări a burgheziei române şi a primitivitátii viefei romê” 
neşti din acea epocă. 


Dacă am încerca acum să tragem câteva concluzii generale 
din datele de mai sus ajungem la următoarele .constatări asupra 
populaţiei românești din acea vreme : 

Poporul român forma o massă compactă şi unitară: elemen- 
tele de alt neam sau de altă religie erau încă în infimă minoritate 
şi puţin periculoase, cu excepţia evreeascá, Populaţia era destul de 
redusă faţă de suprafața ocupată. Aşezată într'o proporţie extrem 
de mare la sate faţă de oraşe, ţăranii constituiau o covârşitoare 
majoritate. Principala ocupatiune era agricultura. Burghezia in 
număr mic faţă de restul populaţiei, era formată în special din co- 
mercianţi, meseriaşi si funcţionari; profesiunile libere erau aproape 
inexistente. lată caracteristica poporului român la sosirea noului 
Domn. 


WWw.dacoromanica.ro 


V 
VIATA IN PRINCIPATE 


Viața țăranilor — Aspectul satelor — Descrierea diferitelor 
oraşe dia {сга — Cum apáreau Bucureştii în ochii străinilor — Cum 
trăiau bucureştenii == Clasele sociale, 


Din datele precedentului capitol ne.am putut da seama de în. 
tinderea şi cuprinderea pământului românesc precum $i de compu. 
nerea şi așezarea neamului ce-l locuia. Să încercăm im paginile 
acestea să arătăm felul de viață al poporului $i aşezările lui. 

Cea mai însemnată şi cea mai numeroasă parte a populației 
româneşti era alcătuită din țărani, Lipsiti aproape în întregime de 
orice proprietate ei duceau o viață de cumplită sărăcie. Aceasta 
ii făcea să depindă de proprietarii de moşii cu care trebuiau 
să se înţeleagă pentru a-și putea procura un mijloc de existenţă prin 
munca câmpului aparținând marei proprietăţi. Puţini erau acei din- 
tre țărani care aveau stăpânirea vreunei bucăți de pământ; adesea 
ori chiar locuinţele din vatra satului, în care își adăposteau ne- 
voile, nu le aparțineau. Această situatiune îi punea in complectă 
dependență faţă de proprietarii moșiilor si îi tinea în mizerie, Prost 
îmbrăcaţi, insuficient hrániti, duceau o viață care uimea pe toţi cei 
ce adánceau realitatea, O anchetă oficială observa că în Gorj în 
1862 „două din trei părţi de locuitori sunt lipsiţi de nutriment şi 
de imbrăcăminte si au locuințe ca animalele” 1), iar în Muscel 
Doctorul Felix constatase că sătenii mănâncă în cursul unui an în 





(1) А. D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodà, vol. [| pag. 201. 


WWw.dacoromanica.ro 


medie un miel la 66 de locuitori, un bou la 53 de locuitori, un porc 
Ja 120, 2 păsări de locuitor şi 227 de dramuri de pastramă, `) Hra. 
na obişnuită a țăranilor era mămăliga sau diferite plante și buru- 
jeni; în schimb rachiul era consumat în cantități îngrijorătoare. 

Este evident că dacă aceasta era situația țăranilor nici agezá. 
rile lor nu puteau fi mai bune. Dacă la munte — unde climatul 
aspru îi obliga să-și construiască locuințe care să.i puie la adăpost 
de greutățile iernei şi unde materialul lemnos se găsea uşor — lo- 
cuintele lor erau socotite ca bune pentru animale, se poate usor 
imagina cum trebuie să fi fost adăposturile țărănești dela şes, unde 
materialul de lucru lipsea cu desăvârşire. Avem o descriere a unor 
asemenea sate ce se găseau pe drumul dintre Giurgiu si București. 
lat.o: „Hărțile arată şi sate. Să nu credeţi nimic. Este adevărat că 
sunt câteva colibe, câteva bordee unde se adăposteşte poşta. Mai 
sunt deasemenea câteva colibe joase, fără nici o soliditate, aproape 
tot atât de şubrede ca şi corturile arabe. Se mai găsesc deasemenea 
adăposturi săpate în pământ. Când zăpada îşi întinde suprafața 
albă peste aceste adevărate mușuroaie de cârtiță, totul dispare пі. 
velându-se. Iti trebuie un ochiu foarte ager pentru ca să recunosti 
după fumui hornurilor aceste aproximative locuințe”. 2) lată cum 
apăreau, în ochii unui străin venit pentru prima oară prin părțile 
noastre, satele româneşti. Poate să fie multă exagerare, datorită 
prea marei deosebiri dintre aşezările apusene şi cele dela noi, în 
cele scrise de către străinul călător. Totuşi, chiar aşa fiind, părticica 
de adevăr ce mai rămâne este suficientă pentru a ne face să ve. 
dem cum arătau satele noastre pe vremea aceea. 


Nici oraşele nu par să fi fost cu mult mai civilizate, după im- 
presiile aceluiași călător. Construite fără nici o socoteală, după voia 
întâmplării şi capriciile proprietarilor, lipsite de construcţii publice, 
cu locuințe patriarhale cu un singur cat, înconjurate de grădini 
fără de sfârşit, cu străzi care înconjurau proprietățile îndreptân, 
du-si cursul după neregularitátile curților, fără canalizare si fără 





(1) A. D. Xenopol. Domnia lui Cuza-Vodă, vol. II pag. 201. 
(2) La Moldo-Vatachie par G. Le Cler (Paris 1866) paz. 22. 


WWw.dacoromanica.ro 


pavaj, oraşele acestea Aveau aspectul unor sate întinse. Dar să 
lăsăm mai bine tot pe călătorul străin, ofiţer Francez venit tocmai 
dela Paris să ne reorganizeze armata, să ne descrie câteva din 
oraşele prin care a trecut, 

lată Giurgiul, primul oraș românesc în care stráinul a descins: 
„Câteva grămezi de cărămidă căzută, câteva ziduri prăbușite, са- 
teva deschizături acoperite cu frunzișuri sau lăsate libere încă 
dela 1829. Un arc căzut în ruină si vrând să aibe aspectul unei 
porti. Ináuntru orașului maldáre de gunoaie. Câteva străzi pavate 
cu pietroaie imense depărtate unele de aitele, unele mai sus altele 
mai jos. Case joase cu un singur etaj, tinde de lemn. Gospodăriile 
murdare. In jurul locuinţelor imense maidane, cete de câini va- 
gabonzi de purcei, de gâşte si bibilice. Toţi călcând în noroi dea. 
valma, Acesta este sátuletul pe care dicționarele îl numesc oras 
mare şi port de mişcare” 1). 

Ploeştiul, în schimb, este socotit că are un aspect agreabil. 
Centm comercial de oarecare importanță pentru animale și pie- 
lărie, orașul ocupa suprafață prea mare, se pare, pentru popu. 
latiunea de 26.000 locuitori. Ceiace avea mai deosebit era pavajul 
„mai puţin prost decât la Giurgiu şi Bucureşti”. 2) 

Brăila este un oraş frumos, conceput după un plan sistematic, 
destul de bine pavat şi având clădiri moderne care reaminteau 
oraşele maritime din apus. Aceasta s'ar explica, după părerea 
aceluiaș călător francez, prin marele număr de negustori pe care 
comerțul de grâne îi atrăgea. Se pare, intr'adevár, cá peste 20.000 
de străini erau stabiliti aci; in special greci şi turci. In Brăila 
exista o bursă precum şi nenumărate magazii de grâne. Morile 
de vânt, în număr de aproape 1.000, aşezate la marginea orașului 
îi dădeau un aspect deosebit, O sală de teatru precum şi o întreagă 
serie de clădiri frumoase, fireşti întrun oraş comercial atât de 
important, precum și un frumos bulevard şi o grădină publică în- 
tregeau aspectul civilizat al orașului. Brăila plăcuse aşa de mult 
străinului, încât propunea mutarea capitalei aci. *) 





t) La Moldo-Valachie gar, G. Le Cler, (pag. 19). 
2) idem. pag. 54. 
3) idem. pag. 64—65, 


6! 


WWw.dacoromanica.ro 


Oraşul care а plăcut cel mai mult străinului călător a fost Iagul. 
Nenumăratele turle, casele albe presărate pe dealuri, colinele în. 
cărcate de grădini şi vii, între care apar case zugrăvite în culori 
aprinse, reamintesc călătorului aspectul Algerului. Străzile prin- 
cipale sunt pavate în cuburi de piatră şi prevăzute cu trotuare. Ora- 
sul fiind aşezat în pantă, apa de ploaie il face de o curăţenie de- 
osebită față de celelalte 1). 


E 

lată acum şi impresiile călătorului asupra capitalei. După pă- 
rerea sa Bucureştii erau un sat imens, construit la întâmplare, fără 
nici o aliniere, fără canalizare, fără nici una din cele mai mici ame- 
najări ce se văd în orişice orășel din apus. Băltoace adânci ım” 
pleaw străzile fără ca vreodată să fie uscate. Încercările de cu. 
rütenie erau zadarnice din cauza insuficientei mijloacelor. Toate 
eforturile se reduceau până la urmă în a trasporta murdăria din- 
tr'un loc în altul. Din această cauză cea mai mare parte a anului 
nu se putea circula pe jos; trăsurile erau absolut necesare. De- 
aceia se şi găseau întrun număr nemaipomenit de mare, umplánd 
străzile şi pietile și încurcând circulația. Cei care totuși erau obli- 
gati să meargă oe jos incáltau cisme pe care le purtau chiar si 
femeile. Întinderea Bucureştilor era atât de mare încât ar Н putut 
ușor adăposti un milion de suflete; terenul neintrebuinţat însă era 
de două ori mai mare decât cel clădit. Cu excepția a două străzi, 
în care casele erau mai mult sau mai puţin apropiate, locuinţele 
erai izolate şi înconjurate de mari întinderi ocupate de grădini si 
curți. Fiecare familie avea casa sa, chiar cele mai sărace. Biseri- 
cile şi mânăstirile, în număr de câteva sute, erau înconjurate de 
grădini mari şi de cimitire nesfârşite. Clădirile erau construite 
fără nici o socoteală; colibile invecinau palate. De teama cutremu. 
rilor, foarte dese, casele nu aveau decât un singur etaj; toate erau 
construite în cărămidă iar ornamentaţiile erau făcute din ipsos, 
construcțiunea în piatră nefiind obişuită. Mai toate casele erau 
vopsite în culori vii, iar stilul lor era italienesc, din cauza originei 
zidarilor. Erau şi câteva clădiri care reaminteau stilul arab. Sin. 





1) La Moldo-Valachie par G. Le Cler, pag. 79—88. 


62 


WWw.dacoromanica.ro 


gura clădire monumentală a oraşului era Teatrul, copie a Scalei 
din Milano. Paiatul Domnitorului era cu totul neînsemnat; cea mai 
mică dintre casele depe bulevardul Strassbourg din Paris depásea 
locuinţa mai mult decât modestă a Principelui. Alte clădiri despre 
care să se poată pomeni nu aveau Bucureştii. Bisericile însă erau 
nemaipomenit de frumoase; în special bisericile Sft. Spiridon şi Sft. 
Gheorghe, cu arhitectura lor de-o rară eleganţă şi cu frescele de 
o valoare reală, impresionaseră pe străin, 

Vara însă oraşul lua un aspect cu totul diferit; tot orașul era 
acoperit de verdeață, care astupa toate murdăriile si uráteniile. 
Arborii nu lăsau să se vadă decât din când în când câte o clopot- 
nitá de biserică sau acoperișul vreunei case mai înalte; ai fi zis, 
privind din foişor sau depe vreun deal în apropiere, că ai în faţa 
ta o nesfársità grădină presărată din când în când cu chioșcuri si 
pavilicane.! ) 


Dacă astíel arătau  Ducurestii sub aspectul lor exterior, 
viaţa ce se scurgea între zidurile sale era dintre cele mai vii şi mai 
atrăgătoare, Casele boiereşti, atât de puţin arátoase pe dinafară 
erau de un mare lux şi aveau ur număr imens de încăperi. Mobile 
aduse din Paris şi din. Viena, covoare de Smirna si tapiţerii de 
Aubusson, porțelanuri de China şi de Sèvres, argintărie bogată, 
iată ceeace descoperea cel ce călca pragul caselor boiereşti. In. 
căperile nu se maj sfárgeau; construite pe un teren care mu costa 
mai nimic si trebuind să adăpostească, pe lângă stăpânii casei, o 
întreagă armată de servitori, locuinţele aveau atâtea odăi, cămări 
şi cămăruţe încât te pierdeai prin ele. In locuințele acestea balu- 
rile, mesele şi petrecerile se ţineau lant. Oraşul nu avea o viață 
prea xlesvoltatá; cluburi nu existau, teatrele erau puține si nu 
prea frecventate, iar la cafenele nu prea obișnuia să se ducă lu. 
mea. Locuitorii erau deci obligaţi să-şi petreacă timpul liber — 
şi era mult timp liber pe vremea aceea — în casă şi în familie. 
Deaci şi desvoltarea mare pe care viaţa mondenă o luase în oraş; 
vizitele, sindrofiile şi balurile care aveau loc în casele particulare 
constituiau singura posibilitate de petrecere. Fiecare în clasa lui, 





(1) La Moldo-Valachie par G. Le Cler, pag. 25—50. 


63 


WWw.dacoromanica.ro 


fiindcă pe vremea aceea clasele sociale nu se amestecaseră incă; 
boerii nu vedeau decât pe boeri şi burghezii nu puteau vedea decât 
pe burghezi. Dacă în viaţa politică se amestecaseră clasele între 
ele, in cea mondenă graniţele se păzeau cu sfințenie; rareori şi 
cu multă greutate era admis vreunul dintr'o clasă de jos în casele 
boiereşti, 

Singurul loc de întâlnire şi de amestecare a claselor îl consti- 
tuiau balurile publice din timpul carnavalului, care aveau loc 
în sălile teatrelor. De fapt balurile se reduceau la plimbări în su- 
netul agreabil al valsurilor, polcelor şi mazurcilor, si la tachinárit 
si intrigi la adăpostul dominourilor şi al măștilor, căci nimeni nu 
dansa. Bărbaţii, așezați pe banchetele dimprejurul sălei, aşteptau să 
fie acostati de măştile ce se plimbau în grupuri prin mijloc. Incetul 
cu încetul conversațiile se legau, flirturile începeau şi grupurile se 
formau după cunoştinţe sau simpatii; apoi fiecare se ducea să su- 
peze, fie pe la vreo cunoştinţă fie pe la vreun restaurant la modă, 
sfârşind astfel mulţumit seara începută. 

In afară de aceste singure manifestări ale vieţii exterioare 
în timpul iernei altele nu mai erau. Vara, în schimb, odată cu căl- 
dura si timpul frumos, se schimba şi felul de viaţă. Lumea începea 
să iasă, dornică de aer şi de soare, după lunile nesfársite de iarnă. 
Plimbări în caleaşcă sau pe jos, partide de călărie sau excursiuni 
pela mânăsiiri sau moșiile învecinate înlocuiau acum sindrofiile şi 
seratele. Fiecare, după mijloacele şi situaţia sa, se bucura de fru- 
musetea timpului. Şoseaua Kiseleff era locul de plimbare și de 
intálnire al celor din protipendadă; caleştile plimbau timp de câ- 
teva ore în susul si în josul șoselei frumusețile oraşului. Cismigiul 
servea de loc de distracţie celor care, neavând parale să închirieze 
un muscal саге să-i plimbe la șosea, se mulțumeau să se invárteascá 
în jurul muzicei militare sau a tarâfului de lăutari. Mai erau şi 
grădini în Bucureşti. Era Belevue, un fel de „Mabilie”, sau „Cha- 
teau des fleurs”, unde, în fiecare Joie si Duminică seara, tineretul şi 
elegantele orașului se plimbau ascultând orchestra nemteascá, luau 
câte o zaharica, schimbau o privire sau făceau puţină conversaţie, 
Era Raşca, un fel de grădină de vară unde, cu lăutarii la ureche, își 
petreceau serile tinerii dornici de viaţă și amatorii de o mâncare bu- 
nă. Mai erau şi câteva grădini, adevărate săli de dans în aer liber, în 


64 


WWw.dacoromanica.ro 


care întreaga colonie nemteascá, cu bunici și copii, își petrecea 
Duminicile, de după amiază si până noaptea târziu, jucând dansuri 
tiroleze, consumând halbe după halbe şi trăgând din pipă. Dâm. 
bovita era transformată întrun strand imens pe tot parcursul ei 
prin mijlocul oraşului; dacă treceai pe marginea apei vedeai femei 
în cămăși si copii în pielea goală care, zápáciti de călduri, căutau 
şi ei să se răcorească prin acest mijloc simplu şi primitiv, 


Am văzut mai sus că societatea românească din oraşe era 
împărţită în mai multe clase. Jos de tot meseriași si Functionárasi; 
de proveniență modestă, cei mai mulți fiind copii ai siugilor boie- 
resti protejaţi de stăpânii în curtea cărora сгеѕсиѕегӣ, sau fib ai 
ţăranilor depe moşiile boierești. Oameni trăind simplu şi modest, 
fără pretenţiuni si fără prea mari greutăţi, considerându-se si acum, 
când se găseau oarecum de capul lor, atârnători de foştii lor stă- 
pâni, pe care îi priveau ca protectori; alergând totdeauna la ei 
când aveau vreun necaz si gata oricând să servească când lise 
cerea, 

Venea apoi clasa negustorilor mai însemnați, a funcţionarilor 
mai inalti şi a profesioniştilor mai răsări, Clasă се constituia 
adevărata burghezie: închisă oarecum între simțul său de demnitate 
care o oprea să frecventeze pe mojicii de jos şi între posibilitatea 
de a pătrunde în clasele boiereşti, ea ducea o viață complect se. 
patatá de ceilalţi. Totuși dorința lor ascunsă de a pătrunde în 
clasa boierească, înălțându-se astfel în erarhia socială, îi făcea să-şi 
împingă copii spre profesiunile libere, cu ajutorul cărora să poată 
intra, ei cel puţin, acolo unde părinţii nu reușiseră. Fapt care avu 
drept consecinţă pierderea negoțului din mâinile noastre, slăbirea 
clasei negustoreşti şi prea marea afluentá spre profesiunile intelec- 
tuale sau armată, care deschideau toate uşile si ofereau toate posi- 
bilitátile, 

Deasupra acestora, clasa marilor bogátagi, mai toţi stáp&ni- 
tori de mij de fălci sau pogoane şi de mii de suflete. Urmași ai 
vechii boerimi româneşti, іп cea mai mare parte, dar nu toţi, In 
orice caz amestecați în mare cantitate cu sânge străin, în special 
grecesc. Trăind sub imperiul originei si mentalităței orientale, cu 


ы 65 


WWw.dacoromanica.ro 


care fuseseră obișnuiți, si sub influenţa occidentului, pe care îl vă- 
Tuserá putin sinl inteleserá prost, boierii adevárati dar mai ales cei 
ce se pretindeau astfel duceau o viață greu de înțeles. Născuţi si 
crescuţi fără grija zilei de mâine, cei mai multi dintre ei nu pretuiau 
valoarea banului. Fără nici o ocupație, puţini erau aceia саге 
ştiau să-şi administreze bogăţiile. Bărbaţii își împărțeau vremea 
între intrigile vieţii publice şi jocurile de noroc; femeile îşi ocupau 
timpul cu intrigile vieţii private şi cu jocurile dragostei. De o ele- 
gantá vestită, îmbrăcânduse după ultimele modele aduse de croito. 
rii evrei din Viena si Paris, femeile aveau o singură preocupare, 
să au le ajungă bátránefea — adică 30 de ani căci atunci erau 
ele considerate bătrâne — fără са între timp să nu fi făcut să se 
vorbească de ele în saloane, prin toalete, capricii si aventuri. Erau 
și altfel de femei, fără îndoială, si multe dintre ele ar fi dorit poate 
o altă viaţă; mediul în care trăiau însă, cu mentalitatea orientală 
ce desconsidera femeia, pe care se grefa o superficială şi rea în- 
felegere a moravurilor apusene, schimbase şi aci obiceiurile, su- 
cise minţile și transformase sufletele. Bărbaţii lor, mosteni- 
tori ai unor averi imense, neavând obligaţiunea dea munci, 
îşi umpleau viața cu lucruri uşoare, ca jocurile de noroc, 
sau periculoase, ca politica. Averi întregi si situatiuni importante 
fuseseră nămite din cauza acestei îndoite pasiuni. Lipsa de preo. 
cupări serioase şi inexistența contactului cu realităţile din ţară îi 
făcea să piardă pe fiecare zi importanţa pe care averea lor si greu- 
tatea situatiunei lor sociale le-o dădea. In umbra lor, profitând 
de banii pe care tot dela ei îi luau prin diverse mijloace, se ridicau 
de ușurința si de lipsa de seriozitate de care dădeau dovadă şi 
alte clase, apăreau alți oameni. Era burghezia, care profitând de 
desvoltarea economică, de sprijinul politicei şi de nepăsarea boieri- 
lor, ha odată cu averea şi influenţa politică şi importanța socială 
a veche clase boiereşti române. Era clasa care începuse de pe 
atunci să se ridice dar care în tot timpul nouei domnii va precum- 
рап! in conducerea țării, 


WWw.dacoromanica.ro 


VI 
MIJLOACE DE COMUNICAȚIE 


Sosele — Postalioane şi diligente — Cum se călătorea — Necerta- 
tea căilor ferate. 


Primul lucru care te făcea să vezi, de îndată ce treceai gra- 
nita dinspre imperiul Austro-Ungar spre Principatele Româneşti, 
că te allai, nu în altă ţară dar în altă regiune europeană 
era starea căilor de comunicaţii. Inainte de a vedea satele sau de 
a intra în vreun oras, mijloacele de comunicaţii te lámureau. 

In primul rând şoselele, Numite astfel dintro veche obig. 
nuintá, cea mai mare parte dintre ele erau drumuri naturale bä- 
 tătorite de carele ţăranilor care mergeau dintr'un loc íntr'altul. 
Starea lor este uşor de închipuit; iată totuşi pentru definitivă 
lümurire mărturia aceluiaşi călător străin care ne.a lăsat impresiile 
sale: „Există între Giurgiu şi București un drum în proect impo. 
dobit cu numele de șosea. Acest drum creeat de imaginaţie este 
indicat în hărţi; să nu vă încredeți. Este adevărat că există un 
simulacru de traect indicat prin linia stâlpilor telegrafici și din 
când în când câte un morman de pietre, dar la atâta se reduce 
şoseaua." 1) Asemenea şosele, numite de altfel! in chip modest de 
către oficiali „şosele naturale”, legau oraşele cele mai importante 
între ele, plecând evident din cele două capitale către frontiere. 
Astfel din Bucureşti plecau patru șosele: prima, care lega oraşul 
cu granița ungurească la Orşova, prin Găeşti, Piteşti, Slatina, 
Craiova, Turnu-Severin, Váàrciorova; а doua, care lega capitala 





1) La Moldo-Valachie par G. Le Cler. 


v? 


WWw.dacoromanica.ro 


de Predeal prin Ploesti-Cámpina; a treia, care lega Bucureştii 
cu Giurgiu; si a patra care unea cele două capitale, prin Ploeşti, 
Buzău, Focşani, Bacău, Roman. Din lagi plecau două drumuri; 
unul care ajungea până la Galaţi, Reni, prin Vaslui, Bârlad, Te. 
cuci, si al doilea care ajungea până Іа granița bucovineaná dela 
Marmonija prin Botoșani, Dorohoiu. In fară de acestea mai erau 
şoseaua dealungul Oltului, între Slatina şi Turnu-Roşu prin 
Râmnicu-Vâlcea, şi drumul dintre Roman—Fălticeni şi Cornu— 
Luncii, Deosebit de toate aceste drumuri mai importante, care 
constituiau mijloacele de comunicaţie ale țării cu străinătatea, mai 
erau o întreagă serie de drumuri ce legau între ele diferitele oraşe, 
târguri şi sate, Reţeaua de dumuri era cam aceeaș ca în vremurile 
noastre; toată strădania anilor următori a fost de a transforma 
drumurile făcute de întâmplare şi nevoi în şosele construite de 
tehnica modernă. 


Invenţia „balaurului cu foc” nefiind încă adoptată in țara 
noastră, singurul mijloc de călătorie era acela al diligentelor. For- 
mate în cea mai mare parte din trăsuri ce nu mai puteau fi in. 
trebuintate în ţările vecine, ele transportau dintr'un ocaş intr'altul 
călători, bagaje şi corespondență, Trase de mai multe perechi de 
cai piperniciti, slabi şi prápáditi, ce te făceau să te îndoieşti de 
sfârşitul drumului, diligentele transportau călătorii dela o staţie 
la alta. Din distanţă în distanţă, existau hanuri de-ale poştei unde 
caii erau schimbaţi si călătorii lăsați să se odihnească. Conduse 
de surugii, in pocnetul biciului şi in sgomotul chiuiturilor, dili- 
gentele porneau peste câmpuri, săreau peste gropi urcau dealuri 
și traversau râuri, Din când în când háfurile se rupeau; câte o 
roată sărea, vreun cal se poticnea. Reparatia se făcea imediat, 
dacă accidentul nu era prea grav, şi diligenţa pornea din nou cw 
teama unui nou accident şi în speranţa unui schimb apropiat; dacă. 
întâmplarea era mai rea convoiul înopta pe loc în aşteptarea unui 
alt transport care să-l scoată din nemigcare. Și astfel, din post în 
post din accident în accident şi din supriză în supriză, călătorii 
ajungeau în cele din urmă acolo unde nevoile îi trimiseserá, In ase- 


68 


WWw.dacoromanica.ro 


menea condițiuni nu puteai fi sigur, în momentul plecării, nici când 
ai să ajungi, nici dacă ai să ajungi vreodată la limanul călătoriei. 
Supus hazardului, de multe ori făceai o săptămână pentru o dis- 
tantá pe care altă dată o parcurgeai intr'o zi. Supus riscului, ade- 
seori erai atacat de tâlhari sau de animale sălbatice. Mijlocul de 
călătorie era fără îndoială incomod şi nesigur. In lipsa altuia însă 
el era întrebuințat de toată lumea саге igi lua inima în dinți, 
isi făcea cruce si se lăsa în voia soartei lui şi a capriciilor evenimen- 
telor. 


Una din greutăţile întâmpinate de cei ce se aventurau să cá- 
lătorească prin țară era trecerea râurilor, care se făcea fie 
prin vad, fie cu bacul, fie pe poduri de lemn. Dacă lucrurile se 
petreceau normal şi trecerea se făcea în condițiuni oarecum satis- 
făcătoare atunci când apele erau mici, când râul se umfla si apele 
veneau mari dela munte — în special primăvara sau în timpuri 
ploioase — trecerea unui râu avea riscurile ei, De cele mai multe 
ori podurile erau luate de apă iar bacul era înghiţit ou căruță cu 
tot. Trecerea fiind cu neputinţă călătorii așteptau adeseaori zile 
intregi până când apele, potolindu-se, le permiteau să continue 
drumul. Se pomeneşte astfel de un Glagoveanu, boer craiovean, 
<are se ducea la Bucureşti să se însoare; apele Oltului fiind însă 
prea mari pentru a le putea trece, el telegrafie la Bucureşti moti- 
vele care îl împiedecau să sosească la timp cu rugămintea de a nu 
se face nunta fără el. 

Dacă acestea erau riscurile şi neajunsurile transportului de 
călători, se poate uşor înțelege condițiunile in care se făceau 
transporturile mărfurilor, Incetineala drumurilor și scumpirea pro- 
dusă de mijloacele întrebuințate, precum şi nesiguranța ајипдегіі 
la destinaţie, făceau ca întreg comerțul să sufere. Cerealele strânse 
în centrul ţării ajungeau prea scumpe, din cauza costului transpor- 
tului, la porturile de unde ar fi putut fi trimise peste graniţă $i erau 
concurate de produsele ruseşti.)  Mărfurile venite din străină- 


1) La Moldo-Vlachie par G. L. Cler. pag. 204. 


WWw.dacoromanica.ro 


tate pentru necesitățile populaţiei se scumpeau şi ele peste má- 
sură. Întreg comerțul si toată populaţia sufereau din această 
cauză. Ştirile asupra celor întâmplate la laşi ajungeau la Bucu- 
resti mai repede prin intermediul gazetelor din Paris decât di- 
rect din fosta capitală a Moldovei. Este evident că întreaga 
activitate a tárei era paralizată de insuficienţa mijloacelor de trans- 
port. Măsuri trebuiau neapărat luate pentru remedierea aces- 
tui rău. 


Se încercase în diverse rânduri să se soluţioneze această 
problemă.  Domnitorii Barbu Ştirbey în Muntenia şi Grigore 
Ghica în Moldova, dându-şi seama de necesitatea introducerii dru- 
mului de fier, se stráduiserá în tot timpul domniei lor pentru 
aceasta. Împrejurările însă nefiind prielnice și fondurile necesare 
lipsind, еі nu puturá realiza ceea ce-şi propuseseră. Їп timpul 
domniei lui Cuza s'au dat rând pe rând concesiuni lui Petre Ma- 
vrogheni şi Lee Sapieha, pentru exploatarea căilor ferate din 
Moldova şi Principelui Grigore Bibescu Basarab Brâncovan pentru 
căile ferate din Muntenia. Aceste concesiuni neputând fi puse în 
aplicare din cauza lipsei de capital se începură alte tratative şi ur- 
mară alte concesiuni, date de data aceasta străinilor, care eşuară 
şi ele. 

Din cauza greutăților întâmpinate şi a lipsei fondurilor necer 
sare, mult prea mari pentru veniturile ţării, se căutară alte soluţii 
pentru îmbunătăţirea mijloacelor de comunicaţie. Felurite propu- 
neri se fácurá ; dintre toate reținem pe acea a luiD. P. Martian, 
cunoscutul statistician şi economist care, plecând de la constatarea 
că cele mai costisitoare lucrări la drumul de fier sunt locomotiva 
şi cărbunii, propunea introducerea unor trenuri care să circule pe 
şine, însă să fie trase de cai. Cu alte cuvinte el propunea înlo- 
cuirea căilor ferate cu tramvae cu cai; propunerea deşi atrăgăr 
toare în aparenţă fiindcă rezolva pentru moment problema fără a 
cere prea mari sume de bani, nu fu totuşi acceptată. 

Până la urmă după îndelungate tratative se încheiară două conr 
tracte; unul prin care se prevedea construirea unei căi ferate pe 
valea Siretului, dela Galaţi la frontiera Bucovinei, şi un altul pen- 


70 


WWw.dacoromanica.ro 


tru construirea unui drum de fier intre Bucuregti si Giurgiu. Se 
mai făcu deasemenea un contract pentru construirea a 19 poduri 
de fier peste râurile mai importante, pentru a asigura astfel re- 
gularitatea comunicaţiei pe şoselele existente. Toate aceste trei 
contracte însă, desi încheiate în regulă şi cu un început de exe- 
cutare pe teren, fură suspendate din cauza schimbărei de dom- 
nie, urmând ca abia după stabilizarea nouei situaţiuni să se rein- 
ceapă lucrările. 


Aceasta era situatiunea transporturilor din Tara Româneas- 
cá la sosirea noului Domn; mijloace de comunicafie primitive, in- 
cete si nesigure, care paralizau activitatea şi desvoltarea fárei. 
Dealtfel primul care se convinsese despre acest lucru era chiar 
noul Domnitor, care pentru a ajunge în capitala Principatului 
său fusese silit să umble cu trăsura cu cai timp de două zile pe 
şoselele noastre. Deaceia şi primele sale eforturi aveau să se în- 
drepte în această directiune şi grija sa de căpetenie în primii ani 
ai domniei va fi pentru înzestrarea nouei sale patrii cu acest mij- 
loc de comunicaţie care o va aşeza în rândul ţărilor civilizate şi 
va da un real impuls vieţei economice. Ani de-a rândul această 
problemă a căilor de comunicaţie va preocupa pe tânărul Domnitor; 
ani de-a rândul va suferi de pe urma acestei chinuitoare probleme 
care multă vreme va fi şi prilejul celei mai mari amărăciuni şi o- 
biectul celei mai indreptátite mândrii al tânărului Prinţ. 


71 


WWw.dacoromanica.ro 





Cum se călătorea pe vremuri: , Trecerea Buzăului. (desen de Raffet) 
WWW.d 


Plansa X 


Cum se călătorea pe vremuri: Staţie de poştă. (desen de Raffet) 


www.dacoromanica.ro 





VII 
ORGANIZATIA STATULUI 


Poziţia României — Consecințele aşezărei asupra ei în desvoltarea 

statului — Congresul dela Paris — Transformările organizaţiei româ- 

neşti dela Unire şi până la întronarea dinastiei străine — Cadrul 

constituțional român — Puterile Domnului — Rolul redus al parkı- 

mentului — Cum era administrată [fara — Mentalitatea găsită de 
Damnitorul Caral, 


Poporul românesc — a cărui înfățișare si mentalitate ne-am 
străduit s'o zugrăvim în paginile trecute — avea, din cauza aşe- 
zărei geografice şi împrejurărilor istorice, o organizafiune spe- 
cială ce nu poate fi înțeleasă fără o prealabilă lămurire. Deaceea, 
înainte de a arăta modul de organizare a Principatelor, să expli- 
cám împrejurările care duseserá la această situafiune. 

Principatele româneşti erau aşezate între trei mari puteri — 
Rusia, Turcia si Austria — în perpetuu conflict din cauza ten- 
dintelor lor imperialiste. Turcia, care își continua valul ei cotro- 
pitor, încerca să se întindă cât mai mult şi cât mai adânc în Eu- 
ropa, ce nu ştiuse să-i reziste, Rusia, al cărui unic fel în orientul 
Europei era ocuparea Constantinopolului, igi urmărea cu tenaci- 
tate planul, profitând de orişice moment prielnic, Austria, a cărei 
importanță în Apus scădea, căuta să-şi refacă imperiul si sá re- 
câştige prestigiul prin succesele din Orient. Mult mai mic ca nu- 
măr si mult mai slab ca forță; poporul român, situat din voia în- 
tâmplării în acest punct de răscruce al celor trei puteri, trebuia să 
sfârşească prin а ceda forței celei mai puternice si mai amenință- 


73 


WWw.dacoromanica.ro 


toare, acceptánd la inceput suzeranitatea turceascá si suportând 
mai târziu stăpânirea reală şi efectivă a Porţei. Sar fi putut cre- 
de că, în această nouă situatiune, Principatele aveau să se bucure 
de oarecare libertate si de o relativă linişte din partea puterilor 
vecine. Faptele însă nu se petrecură astfel; în această nouă si- 
tuatiune, cele două Principate constituiau un punct de contact al 
imperiului musulman cu cele două mari puteri vecine, Rusia şi 
Austria. De-aci o întreagă serie de consecinţe. Astfel, pământul 
românesc era adesea ori teritoriul pe care se dădeau luptele din- 
tre acele puteri — în special în războaiele dintre Ruși si Turci — 
si se găseau mai totdeauna sub ocupaţie străină în timpul acelor 
răsboaie. Dar nu numai atât; însăși organizarea şi stăpânirea 
Principatelor în scurtele perioade de pace erau în funcţiune de 
rezultatele răsboaielor. Atât Austriacii, dar în special Ruşii, sub 
pretextul apărărei creştinilor, inventau obligația pentru ei de a 
se amesteca în organizarea şi conducerea Principatelor şi o im- 
puneau ori de câte ori puteau. Nestabilitatea rezultată şi deasa 
schimbare a „puterei proteguitoare" erau cu atât mai dăunătoare 
cu cât ele nu se făceau decât în contra intereselor şi aspirațiilor 
neamului nostru. Cele trei puteri vecine nu urmăreau în realitate 
decât realizarea planului lor de expansiune; dar acest plan începea 
în mod fatal prin cucerirea pământului nostru. Pentru aceasta 
ele aveau interesul de a menţine națiunea românească ir stadir! 
primitiv în care se găsea. Deaceea puterile vecine, amestecându-se, 
necontenit în viaţa Principatelor, impiedecau prin toate mijloa- 
cele încercările de redeşteptare a conştiinţei româneşti ti stráduin- 
tele de creare a unui stat naţional român înaintat. Acesta era 
singurul punct în care erau de acord cele trei cabinete din Viena, 
Petersburg si Constantinopol. 


Din toate acestea se desprinde concluzia că întreaga orga- 
nizare internă a Principatelor era în funcţie de evenimentele din 
afară şi de voinţa puterilor străine. Nu noi eram aceia care ho- 
tăram asupra sistemului de organizare al tárei; el era impus de 
către puterile vecine, fie prin tratatele de pace care puneau ca- 
păt nesfârşitelor răsboaie dintre ele, fie prin măsurile de organi- 
zare ce erau luate de trupele de ocupatiune. Zadarnice erau pro- 


74 


WWw.dacoromanica.ro 


testele noastre, după cum zadarnice erau şi încercările de supu- 
nere; puterile vecine, profitând de forţa lor, îşi urmăreau'cu tena- 
citate planul de robire a poporului nostru prin menținerea lui 
în stare medievală. In lumina acestui adevăr, întreaga desfășurare 
a evenimentelor îşi găseşte explicaţia. Atâta timp cât conflictele 
se limitau la orientul Europei, hotărârile privitoare la ţara noas- 
tră erau luate de puterile ce n'aveau nici un interes să ajute des- 
voltarea noastră ca naţiune. Soarta ne era deci pecetluită; era 
indiferent pentru noi dacă ne găseam sub stăpânire turceas- 
că sau sub ocupatiunea rusească, din moment ce asupritorul ur- 
márea acelaș tel şi avea aceeaşi atitudine față de aspiraţiile na- 
tionale. Trebuia ca, printr'o întâmplare fericită, conflictul dintre 
puterile din orientul Europei să se generalizeze pe întreg conti- 
nentul pentru ca poporul român să poată spera într'o îndreptare 
a stărei sale nenorocite 

Ceeace s'a realizat cu ocazia răsboiului Crimeii; de data 
aceasta pacea nu mai avea să fie hotărîtă de către puterile veci- 
ne Si ,binevoitoare" nouă, ci de către toate marile puteri euro- 
pene, întrunite în congres la Paris. Era o ocazie unică pentru noi 
de a încerca să scăpăm de acest „lanț de bunávointi" ce ne su- 
foca. Toate sfortárile fură făcute de către Românii ce-și dădu- 
seră seama de însemnătatea momentului si de raritatea ocaziei; 
silintele lor nu fură zadarnice şi dacă nu se obtinu tot ceeace as- 
piraţiile nationale doreau, se câştige în orice caz un punct hotă- 
ritor pentru viitorul Tárei. Cele şapte mari puteri europene luară 
sub protecţia lor Principatele dunărene, constituindu-se garante 
pentru existența și integritatea lot teritorială. Din acel moment 
Ţările româneşti încetau de-a mai forma obiect de compensație 
între Turci si Rugi, iar existența şi organizaţia Ţărilor nu mai de- 
pindeau de aranjamentele dintre Petersburg şi Constantinopol. 
Poporului român i se recunoaşte dreptul la o existență aparte 
și la o conducere proprie. 


După ce am arătat elementele si împrejurările care hotărau 
de organizarea statului nostru, socotim necesar ca, înainte de a 
ajunge la descrierea modului de organizare pe care Principa- 


tele îl aveau în momentul sosirei Domnitorului Carol, să ară- 


75 


WWw.dacoromanica.ro 


tám cum s'a ajuns la aceastá organizare, menţionând desfăşura- 
rea evenimentelor şi descriind transformarea organizărei statului 
dela Congresul dela Paris până la debarcarea dela 'Turnu-Seve- 
rin. De-o deosebită importanță, această expunere ne va putea 
face să înţelegem atât evoluţia statului modern român cât mai 
ales greutatea situaţiei în care se găsea neamul nostru la începu- 
tul nouei domnii. Intreagá această perioadă dela 1856 până la 
1866 se caracterizează prin încercările noastre de a smulge, înce- 
tul cu încetul — când pe cale pașnică, când prin sistemul faptu- 
lui îndeplinit — una câte una, măsurile care în ansamblul lor con- 
sfinţeau existența Românilor ca naţiune şi recunoșteau organiza- 
rea națiunei Române întrun stat autonom. 
Congresul întrunit la Paris, pentru lichidarea rásboiului Cri- 
meii şi încheierea păcii generale, avea să se ocupe, în cadrul nouei 
organizări a Europei, şi de Principatele dunărene. Două teze 
căutau să se impună. Prima, a puterilor învecinate, care, cereau 
menţinerea situaţiei anterioare în vederea realizărei planului lor 
imperial. A doua, a Românilor, cari năzuiau să-şi asigure existenţă 
aparte şi conducere proprie. Hotărârea nu era uşoară ; puterile nu 
aveau dreptate şi dreptatea nu avea putere. În cele din urmă se a- 
junse la un compromis. Constatându-se că Principatele, în momen- 
tul acceptării suzeranitátei turceşti, îşi rezervaseră întreaga autono- 
mie interioară şi că numai în decursul timpului acest drept al 
Principatelor fusese în fapt complect redus, transformându-se 
cele „două Principate aproape în provincii turceşti, Congresul ho- 
tări reinstalarea vechei situaţii. In consecință Principatele urmau 
să rămână sub suzeranitatea Sultanului, însă ele aveau să se bu- 
cure, conform vechilor capitulatiuni, de „o  administratiune inde- 
pendentă şi naţională precum şi de deplina libertate de cult, de 
legislaţie, de comerţ şi de navigaţie'!) Pentru garantarea aces- 
tor libertăţi ale poporului român, marile puteri europene îl luau 
sub protecţia lor, devenind garante ale drepturilor româneşti. A- 
cesta este cel mai important punct câştigat de Români la congre- 
sul dela Paris; de-acum înainte Românii nu mai erau nici la che- 
гети! capriciilor ruseşti şi nu mai depindeau nici de bunăvoința 





1) Tratatul dela Paris. Art. 23. 


76 


WWw.dacoromanica.ro 


turcească. Ei se găseau sub protecţia şi garanţia Europei. După 
ce stabileşte aceste principii pentru viitoarea guvernare a Prin- 
cipatelor, Congresul, considerând cá noua situafiune creiatá Prin- 
cipatelor necesită o complectă revizuire a situaţiei şi legilor exis- 
tente în acel moment, hotărăşte că este necesar să se încheie o 
conventiune aparte între Poartă şi Puterile garante, urmând ca 
apoi Poarta să dea un Hatti-Scheriff, conform stipulaţiunilor a- 
celei convenfiuni, care va constitui legea de organizare a Princi- 
patelor Române. 


Pentru a ajunge însă la o organizare cât mai apropiată de po- 
sibilităţile momentului şi cât mai corespunzătoare cu dorinţele pă- 
mântenilor, tratatul prevedea că această  conventiune separată 
dintre Poartă şi Puterile garante nu va fi încheiată decât după 
ce se va fi luat act de cererile reprezentanţilor legali ai Români- 
lor şi după ce se va fi cercetat situaţia la faţa locului, Pentru a 
cunoaşte dorinţele locuitorilor celor două Principate, tratatul pre- 
vedea convocarea imediată, în fiecare din cele două ţări, a câte 
unui Divan ad-hoc, compus în aşa fel încât să constitue repre- 
zentarea cea mai exactă а intereselor tuturor claselor sociale. 
Aceste Divanuri aveau să exprime dorinţele populatiunilor res- 
pective în ceeace priveşte organizaţiunea definitivă a Principate- 
lo. In scopul informărei proprii a Puterilor garante, Congresul 
trimise la Bucureşti o comisiune care avea să examineze starea 
Principatelor şi să propue bazele viitoarei lor organizatiuni. Co- 
misiunea trebuia, după ce va fi verificat dorinţele exprimate de 
către cele două Divanuri prin prisma cercetărilor personale, să 
înainteze Conferinței dela Paris propunerile lor pentru noua orga- 
nizare a Principatelor. Urma ca după aceasta, cele şapte Puteri 
garante să încheie cu Poarta convenţiunea definitivă. Se urmă 
întocmai. Divanurile ad-hoc, după o serie de perturbatiuni pro- 
vocate de încercările puterilor vecine de a falsifica reprezentarea 
exactă a curentelor din ţară, votară în ambele Principate aceleaşi 
puncte care exprimau dorințele Românilor din cele două părţi 
ale Milcovului, dorinţi ce se puteau rezuma în: 

Unirea celor două Principate intr'un singur stat gi sub un 
singur guvern. 


WWw.dacoromanica.ro 


Autonomia tárei si neutralitatea teritoriului. 

Principe străin cu drept de moştenire a tronului. 

Guvern constitutional reprezentativ şi încredințarea puterei 
legislative unei Adunări obşteşti care să reprezinte interesele gene- 
rale ale populaţiei. 


Puterile garante, semnatare ale tratatului din 30 Martie 
1856, s'au întrunit din nou în conferință — în 19 şedinţe — de 
la 10 Maiu până la 7 August 1858, redactând si iscălind Con- 
ventiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Române. 

Această Conventiune era departe de a realiza toate dorințele 
exprimate de reprezentanţii legali ai Românilor. Era însă primul 
pas în calea realizărilor acestor dorințe. Dispoziţiunile Conven- 
țiunei erau destul de curioase. Căutând să acomodeze dorințele 
de viață proprie ale Românilor cu tendinţele puterilor vecine de 
păstrare a influenței în Principate sa ajuns — ca în orice com- 
promis — la solutiuni bizare şi inaplicabile care supărau toate 
părţile interesate şi nu multumeau pe nimeni. Cele două Princi- 
pate se întruneau sub denumirea de Principate Unite Moldavia 
şi Valahia. Ele constituiau deci în drept un singur principat. 

Faptul era confirmat prin existența unei armate cu organi- 
zare comună ambelor Principate. Prin înfiinţarea unei Comisiuni 
centrale care avea să pregătească legiuirile comune ambelor pro- 
vincii Prin dispoziţia precisă că locuitorii celor două Princi- 
pate vor fi primiţi în funcțiunile publice indiferent de origina lor, 
Moldoveni putând fi numiţi în Valahia şi Muntenii în Moldova, 
Prin înfiinţarea unei Curți de Casaţie si Justiţie comună ambelor 
Principate. Prin faptul că cele două drapele ale Principatelor, desi 
distincte, aveau să poarte în viitor o banderolă de culoare albas- 
tră, pentru a le da caracter comun. Totuşi cele două ţări aveau 
fiecare Hospodarul lor, cum numea Conventiunea pe domn, Fie- 


care țară avea guvernul ei separat, Fiecare țară avea adunarea 
ei electivă, 


78 


WWw.dacoromanica.ro 


In fata acestei situatiuni Românii hotárirá să aleagă pe ace- 
las domn în ambele Principate şi astfel Alexandru lin Cuza fu 
ales la 5 Ianuarie 1859 Domn al Moldovei şi la 24 lanuarie 1859 
Domn al Valahiei. Această dublă alegere nu era contrarie literei 
Conventiunei. Este cert însă cá nu la această situatiune vroiserá 
să ajungă semnatarii Convenţiunei dela Paris. Totuşi toate opu- 
nerile puterilor interesate  sfárgiserá prin a fi înfrânte, şi la 25 
August — 6 Septembrie 1859 Puterile semnatare al Conventiu- 
nei dela Paris hotăriră ca în mod exceptional Colonelul Cuza să 
fie recunoscut ca Domn al Moldovei şi Valahiei. Investitura pe 
care urma să o dea Sultanul avea să fie dată sub forma a două 
firmane, pentru fiecare Principat câte unul, pentru ca astfel să 
rămână bine stabilit principiul separatiunei celor două țări. Se 
menținea administratiunea separată şi distinctă pentru fiecare 
principat în parte iar la viitoarele alegeri de domni, trebuiau să 
se aleagă câte un domn separat în fiecare ţară. In caz de călcare 
a clauzelor Conventiunei, Curtea suverană va putea cere, prin- 
trun comisar ad-hoc însoţit de delegații puterilor semnatare, ca 
aceasta să fie respectată urmând ca în caz de refuz să se avi- 
zeze la intrebuintarea de măsuri colective.) 

Prin această primă modificare a Conventiunei dela Paris, 
ciudátenia situației se accentuă. Acelaş domn lucra cu două gu- 
verne, conducea cu două administrații, legifera cu două parla- 
mente sancţiona două feluri de legi, comanda două armate. 


Era evident că situafiunea nu putea să dàáinueascá. Маі de 
vreme sau mai târziu, puterile vecine — singurele care se opu- 
neau la desăvârşirea llnirei — trebuiau să sfărşească prin a 
ceda. În urma tratativelor duse cu Poarta se obţine, la 24 Noem- 
brie 1861, un firman pentru organizarea administrativă a Princi- 


^ 





1) Protocolui conferinței din Paris din 25.VIJ/6.1X.1859 în D. A. 
Sturdza: Insemnátatea dorinfelor rostite de divanul Ad Hoc. (Buc. 1912) 
pag. 119—120. i 


79 


WWw.dacoromanica.ro 


patelor Unite, Moldova si Valahia. In preambul se constatá cá 
sistemul administratiunei fiecăruia din Principate de către un 
Hospodar separat formează baza organizărei actuale a Moldovei 
şi Valahiei. Intrunirea excepţională a celor două hospodărate în 
persoana Principelui Cuza trebue să tragă după sine oarecare 
modificări ale sistemului administrafiunei. Aceste modificări — 
consecință a recunoaşterei excepționale a întrunirii celor două 
Principate sub domnia lui Cuza — şi numai în timpul acestei 
domnii, aveau şi ele aceeaşi natură excepţională şi vremelnică. 
In consecință s'au luat următoarele dispozifiuni: | 

1. Cât timp amândouă hospodoratele vor rămâne întrunite 
în persoana Principelui Cuza, dânsul va guverna Principatele cu 
ajutorul unui singur minister pentru ambele ţări. 

2. Adunările elective ale Moldovei şi Valahiei se vor întruni 
într'una singură. Prezidarea acestei adunări se va face în mod 
alternativ de către Mitropolitul Moldovei şi Mitropolitul Vala- 
hiei. 

3. Atributiunile Comisiunei centrale dela Focşani rămâneau 
suspendate pe tot timpul duratei guvernului comun. 

4. Frontiera dintre cele două Principate rămânea intactă în 
viitoarea împărțire administrativă, 

5, Se instituia un Consiliu provincial pentru fiecare Princi- 
pat, ce trebuia să fie consultat asupra tuturor legilor şi regula- 
mentelor de interes special al fiecărui Principat. 


6. La cea dintâi vacanţă a tronului dispozitiunile Conventiu- 
nei dela Paris, modificate prin acest firman, vor reintra in vi- 
goare, puterea acestor dispozitiuni modificatoare încetând de plin 
drept. Adunarea comună a ambelor Principate va fi imediat di- 
solvată. Se va purcede imediat la efectuarea alegerilor pentru 
cele două adunări care se vor întruni din nou separat şi vor ale- 
ge fiecare pe domnitorul ei. . 

7. Toate dispozitiunile Conventiunei dela Paris, afară de 
acelea care s'au modificat în mod vremelnic, rămân in vigoare. 
Protocolul din 25 August 1859 cu privire la recunoaşterea Dom- 
nitorul Cuza ca domn al ambelor Principate rămânea dease- 
menea în vigoare. Schimbările introduse prin acest firman nu 


80 


WWw.dacoromanica.ro 


aveau valoare decât pe timpul reunirei celor două Principate în 
persoana Principelui Cuza) 


Este interesant de observat atitudinea Puterilor garante faţă 
de această nouă modificare a Conventiunei dela Paris. Din cele 
şase puteri garante, Franţa, Anglia, Prusia şi Italia nu numai că 
au acceptat fără nici о rezervă modificările din Noembrie: 1861, 
dar gestul acestor puteri, într'o formă diferită, a avut un fond co- 
mun: speranța că această unire vremelnicá se va transforma în- 
tr'o unire definitivă în cazul în care rezultatele ar fi multumitoare. 
Numai Austria si Rusia au făcut rezerve. Austria, neacceptând 
unirea vremelnicá decât pe timpul domniei lui Cuza şi exprimán- 
du-si în mod categoric punctul sáu de vedere, că această unire 
va trebui să înceteze odată cu dispariția lui Cuza; amenințând 
chiar, într'un limbaj diplomatic dar suficient de clar, că înțelege să 
facă să înceteze Unirea în acel moment prin presiunea armatei, 
Rusia, refuzând direct să accepte situafiunea creată prin modifica- 
rea conventiunei si rezervându-și aderarea după ce va vedea rezul- 
tatele unirei provizorii. Guvernul rus preciza deasemenea că în 
caz de vacanţă a tronului, situația va trebui din nou examinată 
de către marile puteri. Atitudinea celor două ţări vecine este ex- 
plicabilă. Unirea le tăia orice posibilitate de manevrare. Forţa pe 
care noul stat o putea obține le încurca calculele si le zádárnicea 
planurile. Era deci normal ca să nu accepte situația cu uşurinţă, 
așa cum făcuseră puterile apusene, ce nu aveau nimic de pierdut, 
In fata acceptărei de către Poartă a nouei situatiuni n'au înţeles 
să reziste, Considerând această situație ca provizorie şi-au 
rezervat însă atitudinea în momentul în care acest provizorat va 
înceta. Firmanul intră în vigoare şi noua situatiune fu consacrată 
în Principate prin instituirea primului guvern comun, sub prezi- 
dentia lui Barbu Catargiu, si prin întrunirea la un loc a celor 
două Adunări în Bucureşti, noua capitală a tárei. 





1) Firmanul pentru aranjarea administraţiei Principatelor Unite din 
24.X1/7.X11.1861 în Insemnătatea dorințelor rostite de Divanul Ad. Hoc 
de D. A. Sturdza pag. 121—124. 


6 81 


WWw.dacoromanica.ro 


Nu trecură nici trei ani dela această ultimă modifieare a Con- 
ventiunei si în urma tratativelor duse între Sublima Poartă si gu- 
vernul român o nouă modificare avu loc, prin Protocolul din 
16/28 lunie 1864 dela Constantinopol. In realitate acest proto- 
col nu face decât să accepte dispoziţiunile prevăzute în Statutul 
din 2 Maiu 1864 dat cu ocazia loviturei de stat. De fapt toate 
modificările sunt de ordin pplitic intern neavând nici o dispozi- 
tiune privitoare la poziţiunea internaţională a Principatelor sau 
de desăvârşirea unirei. Prin acest protocol: 

1. Se întărește puterea Domnului саге are singur iniţiativa 

legislativă. 

2. Se înființează un Senat numit de către Domn 

3. Se înființează Consiliul de Stat 

4. Se dă o nouă bază electorală Adunării legislative, prin lár- 

girea ei 

Interesant este faptul că, spre deosebire de primele două mo- 
dificări, aceasta de a treia nu mai pomeneşte nici de existenţa 
acestor dispozițiuni numai pe timpul Domnitorului Cuza, пісі de 
suspendarea lor în momentul schimbărei Domnitorului. Nici Pute- 


rea suzeraná — în protocolul din 16 Iunie 1864 — nici Puterile 
garante — în declaraţiile lor de acceptare — numai menţionează 
vremelnicia acestor modificări si punerea lor in funcţie de pre- 
zenfa Principelui Cuza pe tron. 

Aceasta era evoluţia transformărilor organizaţiunei Principa- 
telor; dela hibrida combinaţie a două state cu organizafiune ço- 
шипа şi cu administratiune separată se ajunsese încetul cu înce- 
tul la constituirea unui stat unitar, cu conducere, organizaţie şi 
administrație unică. Este greu pentru cei din zilele noastre să 
realizeze însemnătatea nouei situatiuni. Numai cei ce trăiseră în 
epoca de sclavie turco-rusă puteau să-și dea într'adevăr seama 
de libertatea în care trăiau şi să se bucure de ea. 


Să cercetăm acum care era organizarea statului român în 
clipa sosirei Domnitorului Carol. 
Din punctul de vedere al poziţiei sale internaţionale Româ- 


WWw.dacoromanica.ro 


nia forma un stat pus sub suzeranitatea Sultanului si sub pro- 
tectía Puterilor garante. Legăturile de suzeranitate erau stabilite 
în virtutea capitulatiunilor încheiate de către cele două Principate 
cu Sultanii Baiazet I. Mahomed II, Selim І şi Soliman IL а 
şi a Hatti-Scheriffelor се au consfințit aceste capitulaţiuni pre- 
cum şi articolelor 22 şi 23 din Tratatul dela Paris din 30 Martie 
1856. 

Obligatiunile Principatelor şi drepturile Curţei suzerane, re- 
zultând din aceste legături de suzeranitate erau următoarele : 

Investitura Domnitorilor trebuia să fie dată de către Sultan ; 

Principatele trebuiau să plătească Curţii suzerane un tribut 
anual, fixat la suma de 1.500.000 lei vechi pentru Moldova și 
2.500.000 lei vechi pentru Muntenia ;- 

Tratatele internationale, ce se incheiau de cátre Curtea suze- 
rană cu puterile străine, erau aplicabile Principatelor în tot ceeace 
nu atingea imunităţile lor ; 

Măsurile de apărare a ţărilor, în caz de atac din afară, tre- 
buiau luate în înţelegere cu Puterea suzerană : 

In caz de turburare a ordinei înăuntru Tárei Curtea suzerană 
putea lua, în înţelegerea cu Puterile garante măsurile necesare pen- 
tru restabilrea ordinei ; 

Armata nu putea fi mărită cu mai mult de o treime peste ci- 
frele fixate de regulamentele organice fără prealabila autoriza- 
tie a Portei: 

Organizarea Principatelor trebuia să fie făcută in conformi- 
tate cu dispoziţiunile Conventiunei dela Paris din 1858, sau a 
eventualelor ei modificári. 

[n schimb: Principatele aveau următoarele drepturi : 

Complectă libertate de cult, de legislaţie, de comerț şi de na- 
vigafie ; 

Complectă libertate în administraţie, în afară de orice amestec 
al Porţei ; 

Dreptul de a fi reprezentaţi pe lângă Curtea suzerană prin 
agenţi de origină şi protecţie română ; | 

Dreptul de a se bucura de privilegiile şi imunitátile de care 
sunt in posesie ; 

Dreptul de a reclama Puterilor garante, prin reprezentanţii lor 


83 


WWw.dacoromanica.ro 


dela Constantinopol, în cazul călcărei acestor imunităţi, după o 
prealabilă plângere făcută puterii suzerane, 

Aceasta era poziţia internaţională a Principatelor și situația 
lor față de Curtea suzeraná si de puterile garante; legături de va- 
salitate ce se reduceau la o simplă recunoaştere a unei suzerani- 
tãti formale, puse sub garanţia puterilor europene. Fiind sub su- 
zeranitatea Sultanului, România nu avea in mod oficial relatiuni 
directe cu celelalte state; necesitățile de informare reciprocă însă 
făcuseră să se adopte sistemul agenţilor consulari care făceau le- 
gătura dintre statul nostru şi puterile europene. Noi nu aveam de 
cât trei agenti consulari; la Constantinopol, la Belgrad şi la Pa- 
ris, 'Turin şi Londra, Puterile străine aveau reprezentanţi diplo- 
matici fie sub forma agenţilor politici ca Austria, Franța, Italia, 
Anglia şi Prusia, fie sub forma consulilor generali pe care îi aveau 
celelalte țări, 


Să trecem acum la descrierea cadrului constituțional şi a orga- 
nizării statului, astfel cum se găseau ele la începutul nouei domnii, 


Prevederile Conventiunei dela Paris, care împreună cu actele, 
modificatoare din 1859, 1861 şi 1864 constituiau în totalitatea lor 
ansamblul dispozitiunilor constituționale româneşti, prevedeau 
principiul cu totul nou în fara noastră al egalității. Românii erau 
egali înaintea legii; deasemenea nu mai exista nici o deosebire între 
ei în ceeace privește contribuţiile si admisibilitatea lor în funcţiile 
publice. Românii de zit creștin se bucurau în chip egal de dreptu- 
rile politice, Privilegiile, scutirile sau monopolurile, care împărțeau 
pe Români în clase privilegiate şi creeau nedreptáti, fuseseră des- 
fiinţate. Se garanta libertatea individuală — nimeni neputând fi 
arestat decât în conformitate cu legea — precum și proprietatea 
— neputându-se face nici o expropriere decât pentru „pricină de 
interes public" şi cu despăgubirea proprietarului. Acestea erau 
drepturile şi garanţiile de care se bucurau pământenii. Deosebirea 
faţă de vechiul regim era vădită; dintr'un sistem, în care categorii 
întregi de cetățeni aveau privilegii politice sau sociale si beneficiau 
de scutiri şi monopoluri, se trecea dintr'odată la deplină egalitate 
şi la o complectá libertate Cu o singură restricţie, aceia a pámán- 


84 


WWw.dacoromanica.ro 


tenilor de altá credintá, care nu se bucurau de drepturi politice si 
nu aveau dreptul să stăpânească imobile rurale. 


Puterile publice erau exercitate de către Domnitor împreună cu 


guvernul său, care constituia puterea executivă, şi de către Adu- 
narea electivă şi Corpul ponderator, care formau puterea legi- 
slativă. ' 

Domnitorul era ales pe viaţă; pentru a fi ales el trebuia să 
fie născut din tată născut român, să aibă 35 de ani impliniti, să fi 
ocupat funcțiuni publice sau să fi făcut parte din Adunările le- 
giuitoare timp de cel puţin 10 ani şi să dovedească un venit fun- 
ciar de 3.000 de galbeni. Odată ales Domnitorul, Hospodarul cum 
i-se spunea pe vremea aceea, avea drepturi foarte mari. El sin- 
gur avea iniţiativa legislativă, parlamentul neputând discuta decât 
proectele ce i se trimeteau spre votare de către Domnitor. Intárea 
şi promulga legile, putând refuza sancţionarea lor. Intocmea regu- 
lamentele necesare pentru explicarea şi executarea legilor iar în 
timpul vacanţelor parlamentare avea chiar dreptul de-a  legifera 
prin decrete, ce trebuiau apoi ratificate de parlament. Numea Se- 
natul, aproape în întregime, după anumite criterii fixate de statut; 
numea pe prezidentul Camerei precum şi pe unul din cei doi vice- 
prezidenti ai Senatului, Intocmea regulamentele după care se con- 
duceau desbaterile parlamentare. Putea dizolva Camera, cu obli- 
gatia de a face noi alegeri în termen de trei luni. Avea dreptul de 
grațiere, precum si acela de a micșora pedepsele în materii cri- 
minale. Numea pe episcopi, ce nu se mai alegeau ca până atunci. 
Numea si destituia pe miniștri. Toate aceste drepturi erau exerci- 
tate de 'către Domnitor împreună cu miniştrii numiți de dânsul, 
formând în complectul lor atributiunile puterei executive. Miniştrii 
trebuiau să contra-semneze actele Domnitorului, fiind răspunzători 
de violarea legilor si de risipa banilor publici si justiţiabili înaintea 
Inaltei Curți de Justiţie şi de Casaţie. Drepturile Domnului și ale 
puterii executive erau foarte întinse. Nu fusese astfel la începutul 
regimului Convenţiunii care acordase mult mai puţine puteri Hos- 
podarului şi guvernului său. Se constată însă repede că drepturile 


85 


WWw.dacoromanica.ro 


prea întinse ce se dăduseră puterei leguitoare paralizau mersul lu- 
crurilor dăunând ţării, şi prin Statutul din 1864 sa acordat mai 
multă putere Domnitorului, restrángándu-se drepturile parla- 
mentului. 


Puterea legiuitoare aparținea Domnului, Adunărei elective şi 
Senatului. Domnitorul exercita puterea legislativă în primul rând 
prin faptul că numai el avea dreptul de inițiativă pentru legiferare, 
el fiind singurul care hotăra asupra proectelor de legi ce erau să 
fie discutate şi votate de parlament. Deasemenea dânsul avea, în 
afară de posibilitatea refuzului sanctionárii legilor votate de parla- 
ment şi posibilitatea de a legifera în timpul vacanței parlamentare 
bineînţeles sub rezerva ratificărei ulterioare. Adunarea electivă şi 
Senatul aveau un rol redus în conducerea statului; prin restránge- 
rea dreptului de iniţiativă legislativă în mâinile puterei executive 
câmpul de activitate parlamentară era redus, fiind în funcţiune 
de voința Domnitorului şi a guvernului. Corpurile legiuitoare nu 
aveau decât posibilitatea de respingere sau modificare a legilor 
propuse de guvern; chiar şi dreptul de modificare era supus 
cenzurei sanctiunei Domnitorului. Modul de recrutare şi de com- 
punere al Senatului, a cărui covârșitoare majoritate era numită de 
către Domnitor, reducea deasemenea puterile parlamentului, dat 
fiind că orice lege pentru a putea fi promulgată trebuia fi votată 
de amândouă adunările. Drepturile parlamentului erau stánjenite 
şi prin faptul că regulamentele lor interioare, de care depindeau 
atât drepturile parlamentarilor cât şi modul de lucru ај adunări- 
lor, erau întocmite de către guvern precum și prin faptul că con- 
ducerea desbaterilor era făcută de către oamenii numiţi de Dom- 
nitor. Sub directa influență a Domnitorului si într'o complectá de- 
pendentá faţă de dânsul, Senatul, in loc de a fi o instituțiune, de- 
venise un instrument, Parlamentul, compus dintr'o adunare ce 
putea fi oricând dizolvată, si dintr'un Senat, organ al puterei exe- 
cutive, devenise o ficţiune, 


Adunarea electivă, cum i se spunea Camerei pe vremea aceea 
fiindcă alegea pe Domnitor, era compusă din 160 de deputați, 


86 


WWw.dacoromanica.ro 


aleşi în două colegii, a oraşelor si al judeţelor, pe câte 7 ani. Co- 
legiile nu erau împărțite după clase sociale ci după criteriul te- 
ritorial; locuitorii oraşelor şi cei ai judeţelor, intrunifi în colegii 
separate, alegeau fiecare pe deputaţii lor. Locuitorii județelor ale- 
geâu câte doi deputati de judeţ iar cei ai oraşelor alegeau câte doi 


deputati de fiecare capitală de judeţ — cu exceptià Bucureştilor . 
care аїедеа 6 deputati si a lasului care alegea 4 — şi câte шй de- 
putat pentru orașele şi târgurile mai mici din cuprinsul judeţului. 
Erau cu totul 94 de deputati аі oraşelor şi 66 deputati ai judefe- 
lor. Am ptecizat mâi Sus că Criteriul claselor sociale şi al averei 
nu era ţinut în seamă în alcătuirea colegiilor; el era însă între- 
buintat în alegerile dinăuntrul fiecărui colegiu, care se făceau їп 
două grade. Toţi cei се ăveau drept de vot la colegiul teritorial 
respectiv şi care erau numiți alegători primari, se intruneau şi ale- 
geau câte un delegat de fiecare 50 de alegători, numit alegător di- 


rect; totalitatea alegătorilor direcţi din circumscripția respectivă 
alegeau pe deputaţi. Pentru a putea fi alegător primar trebuia să 
îndeplineşti anumite condițiuni de cens, mai uşoare; pentru a pu- 
tea fi ales alegător direct trebuia să îndeplineşti condițiuni de 
cens mai grele iar pentru a fi ales deputat condiţiunile ce tre- 
buiau să îndeplineşti erau gi mai grele. Astfel alegătorii primari 
în colegiul județelor erau toti Românii care plăteau o dare de 48 
de lei anual iar în colegiul oraşelor erau toti cei ce plăteau un im- 
pozit de 80 de lei în oraşele până la 50.000 de locuitori şi un im- 
pozit de 110 lei în oraşele ce depăşeau acest număr; în afară de 
acestea mai erau alegători primari comercianții, industriaşii sau 
profesioniștii care plăteau un impozit de patentă până la a cincea 
clasă. Contributiunea de 48 de lei ce se cerea locuitorilor dela sate 
pentru а fi alegători primari, era compusă din contributiunea per- 
sonală de 36 de lei si darea de poduri şi şosele de 12 lei, impo- 
zite obligatorii pentru orice locuitor, indiferent de starea lui ma- 
terială. Contribufiunea cerută la oraşe pentru a face parte dintre 
alegătorii primari era compusă, în afară de impozitul obligatoriu 
de 48 de lei, dintr'o contributiune funciară de 32 de lei în ora- 
sele până la 15.000 de locuitori si de 62 de lei în oraşele ce de- 
páseau acest numár. De unde rezultá cá la sate absolut toti lo- 
cutorii erau alegători primari; la oraşe însă pentru a fi alegátor 


87 


WWw.dacoromanica.ro 


primar trebuia să ai un venit funciar de 800 de lei anual +) în ora- 
sele sub 15.000 de locuitori si de 1.550 de lei anual in oragele mai 
mari, sau să faci parte dintre negustori, industriaşi sau profesio- 
nisti. Pentru a fi ales alegátor direct, atât în colegiul orașelor cât 
şi al judeţelor trebuia să.ai un venit de 100 galbeni anual sau să 
fii intelectual sau pensionar al statului. Pentru a fi ales deputat 
trebuia să ai un venit de cel puţin 200 de galbeni anual, cu excep- 
tia intelectualilor şi a foştilor ofiţeri superiori sau funcţionarii în- 
semnaţi. Se vede din toate acestea dublul criteriu care a prezidat 
înfăptuirea legei de compunere şi alegere a Camerei: participarea 
unei masse cát mai mari de alegători şi selecţionarea lor prin gra- 
de succesive de alegere si prin condițiuni din ce în ce mai grele 
care prezentau o garanţie de seriozitate, 


Senatul însă era compus cu totul după alte criterii; el nu avea 
decât membrii de drept si membrii numiţi. Mitropolitii şi Episco- 
pii ţării, Primul Preşedinte al Curţii de Casaţie şi cel mai vechiu 
general în activitate erau membrii de drept. Membrii numiţi erau 
de două categorii; o primă categorie de 32 de senatori era nu- 
mită direct de către Domn dintre persoanele care au exercitat 
funcțiuni înalte în stat sau aveau un venit de 800 de galbeni 
anual. O a doua categorie de 32 de senatori era numită de către 
Domn dintre membrii consiliilor județene, câte unul de fiecare 
judeţ, dintr'o listă de trei membrii aleşi în acest scop de către 
consiliile judeţene respective. Mandatul senatorilor numiţi era de 
doi ani. Prezidentul de drept al Senatului era mitropolitul primat; 
unul dintre vice-preşedinţi era numit de către Domnitor iar celá- 
lalt era ales de către adunare. 


Să cercetám acum cum era organizată puterea executivă. In- 
fruntea ei se găsea guvernul, compus din şapte ministere — in- 
terne, externe, finanţe, justiţie, răsboiu, culte şi instrucţie publi- 
că. In timpul domniei lui Cuza, din motive de economie, inter- 
nele fuseseră contopite cu lucrările publice şi ministerul justiţiei 
cu cel al cultelor şi instrucției publice; sub guvernul Locotenentei 





1) Impozitul financiar era de 4%. 


WWw.dacoromanica.ro 


WWwW.dacoromanica.ro 


Plansa ХИ 





Palatul domnesc la so:irea Domnitorului Carol 


(Colectia Academiei Române) 





Teatrul National la 1866. 


Www.dacoromanica.ro (Colectia Academiei Române) 


domnesti, insá, ministerele se desfácurá din nou, revenindu-se la 
vechea formaţie de șapte departamente. Atribuţiunile fiecărui mi- 
nister erau în linii generale aceleași ca si în timpurile noastre. Cu 
câteva exceptiuni; astfel ministerul de lucrări publice avea in atri- 
butiile sale, pe lângă comunicațiile si lucrările publice, industria, 
comerțul si agricultura, ministerul cultelor avea in sarcina sa in- 
grijirea domeniilor statului iar ministerul de interne supraveghe- 
rea teatrelor. 

Administratia tárei era exercitatá de cátre prefecti, ajutati de 
consiliul judeţean, in judeţe si de către primari, ajutaţi de consi- 
liul comunal, în orașe si sate. Intregul teritoriu era împărțit în 33 
de județe compuse din 164 de plăşi care aveau în cuprinderea lor 
62 de comune urbane și 3.018 de comune rurale. Delimitarea ju- 
detelor, precum si capitalele lor, au rămas, cu neînsemnate modi- 
ficări, până astăzi. 


Comunele erau clasificate în urbane si rurale de către guvern. 
Comunele rurale erau formate din sate si cătune; pentru ca o co- 
mună rurală să se poată constitui trebuia să fie compusă din cel pu- 
tin 100 de familii sau 500 de locuitori, în afară de cazul când sate 
cu numărul de locuitori mai mic credeau că pot susține singure 
sarcinile impuse de lege. Comunele aveau o întreagă serie de obli- 
gatiuni, ca aceea de a întreţine bisericile si de a plăti pe preoți şi 
pe slujitorii bisericilor, de a întreţine scoalele, de a îngriji de ne- 
putinciosi si de copii găsiţi, de a avea tauri pentru reproducție si 
alte obligații mai mărunte. Ele aveau în schimb dreptul de a infiin- 
ta impozite speciale, ca acela pentru întreţinerea bisericei, obliga- 
torii însă numai pentru cei din religia acelei biserici. Comunele 
erau conduse de către consiliul comunal, compus din 5 până la 17 
membri, şi de către un primar. Membrii consiliilor comunale erau 
aleşi de către locuitorii comunelor. Primarii, în comunele rurale, 
erau aleşi de către locuitori şi confirmaţi de către prefect, iar în 
comunele urbane erau numiţi de către guvern dintre acei consi- 
lieri ce obtinuserá cele mai multe voturi. 


Primarii erau sub directa autoritate a guvernului, care-i putea 


89 


WWw.dacoromanica.ro 


suspenda sau revoca; ca semn distinctiv al Functiunei lor ei purtau 
o eșarfă tricoloră la cingătoare. 


Judetele erau conduse de către consiliul județean, compus din 


zece membri, comitetul permanent compus din trei consilieri, şi 
prefectul județului. Consiliul judeţean, ales de către aceeaşi ale- 
gatori ca si ai comunelor şi ai Camerii, nu se întrunea decât odată 
pe an într'o sesiune ce dura numai trei săptămâni; prelungirea ei 
Sau convocarea unei sesiuni extraordinare trebuiau făcute prin de- 
cret domnesc, De aceea adevărata administraţie şi conducere a ju- 
detului se făcea de către comitetul permanent, ales de către consi- 
liul judeţean din sânul său. şi de către prefect, Acesta era numit 
de guvern si considerat ca un comisar al sáu în județ. Sarcinile 
judetelor erau destul de mari; ele trebuiau să intretie tribunalele, 
cazarma de jandarmi, închisorile, spitalele si așezămintele de bine- 
facere, să construiască ṣi să intretie şoselele şi căile de comuni- 
catie, să organizeze 51 să intretie serviciul de poştă si de scrisori 
in cuprinsul judeţului. Pentru a putea face [aţă tuturor acestor 
cheltuieli. județele aveau drept ca, în afară de subventiile statu- 
lui, să impue pe locuitori la contributiuni speciale. 


Iz 
yd^ 


ta 


Plasele erau conduse de către subprefecti care erau sub di- 
recta supraveghere si conducere a prefectului judetului; ei aveau 
si atributiuni judecătorești până la înfiintarea judecătoriilor rurale, 
subprefectii fiind acei cari judecau toate pricinile date acestor 
jurdictiuni de primă instanţă prin lege. 

In oraşe, unde autoritatea prefectilor înceta, ordinea era men- 
ținută de catre politai; aceştia aveau si ei dreptul de a judeca in 
circumscripția lor până la înființarea judecătoriilor urbane, Cele 
doua capitale, lași şi Bucureşti, aveau câte un prefect de poliție. La 
București prefectura de poliție avea cinci comiszriate, câte unul 
pentru cele cinci culori în care era împărțită capitala. rosu, albas- 
tru, galben, verde si negru. 


Aceasta era craaniznţia administrației românesti; un sistem în 
care inițiativa si propri? administrare cet5tenească erau supuse пи 


50 


WWw.dacoromanica.ro 


numai unui sever control din partea guvernului dar chiar execu- 
tate de cátre reprezentantii sái. Puterea mare pe care prefectul 
şi primarul o aveau in conducere, făceau ca influenţa puterei 
executive sá predomine si in administratie. 

Sintetizànd situatiunea constitutionalá si administrativá a sta- 
tului român in momentul sosirei Principelui Carol putem să o 
caracterizám astfel : 

drepturi largi si puteri întinse concentrate in mâna puterei 
executive, 

drepturi limitate și puteri reduse lăsate poporului și repre- 
zentantilor lor, 

Aceasta era situaţia formală; astfel fusese şi in realitate în 
ultimii ani ai domniei lui Сита.  Detronarea sa — înfăptuită în 
special pentru schimbarea acestei stări de lucruri — adusese după 
sine o complectă transformare. Nu încă în texte. In fapte însă. 
Astfel Senatul, care reprezenta amestecul domnitorului în pute- 
rea legislativă și reamintea regimul de autoritate, fusese dizolvat 
la câteva săptămâni după detronarea lui (uza, nemai fiind reinoit 
si deși Statutul prevedea existenţa a două corpuri legiuitoare Prin- 
cipele Carol nu găsi decât unul singur: Gamera. 

Semnificativă era în special atmosfera pe care o găsi Principele 
Carol. Qamenii făcuseră o experienţă şi nu voiau s'o mai repete. 
Tari pe situaţia lor de revoluționari victorioși, constienti de 
puterea lor politică, dornici de o viață pe care o întrezăriseră în 
anii de exil, Românii înțelegeau să păstreze ceeace o noapte plină 
de riscuri si luni pline de sbucium le câștigaseră. Consecintele se 
vedea în constituţia ce se va vota peste câteva luni, în care pre- 
rogrativele Domnitorului vor fi restrânse, iar drepturile parlamen- 
tului mult lărgite. Epoca ce va urma va fi caracteristică prin exis- 
tenta unei reale vieţi parlamentare. 

Acesta era situatiunea constituțională a tárei pe care a găsit-o 
Principele Carol. Situatiune care va adăuga greutăţile ei la cele 
deja arătate, si se va incolona împreună cu cele ce vor urma 
formând împreună acel lant de dificultăţi pe care Principele 
trebuia să le înfrângă pentru ca să poată rămâne în noua lui 
patrie. 


91 


WWw.dacoromanica.ro 


VIII 
JUSTITIA 


Cea maj înapoiată din toate organizatlunile statului — Necesi- 

taiea unificării legislative — Noile tegiuiri — Organizarea сея 

nouă — Iniluenţele politjce şi sociale — Intlínfarea corpului de 
advocațţi. 


Justiţia fusese alcătuirea cea mai năpăstuită in timpul 
domniei lui Cuza, Nu atât din rea intenţiune, sau din neglijenţă, 
cât din cauza împrejurărilor; preocupările politice fuseseră acelea 
ce ceruseră întreaga atenţie şi toată puterea de muncă a condu- 
cătorilor. Dealtfel organizarea justiţiei nu era chiar atât de uşoară; 
modificarea unei legi nu era suficientă pentru schimbarea unui sis- 
tem. Trebuiau in special modificate moravurile si indreptati oame- 
nii. Trebuiau creeate condițiuni care să garanteze judecătorilor in- 
dependența față de puterea executivă si саге să le dea posibilita- 
tea să judece după cum i-i îndemna conştiinţa. Mai trebuiau de- 
asemenea modificate legiuirile ce nu mai corespundeau cu nevoile 
timpului. Erau atâtea lucruri de indreptat în felul de a împărți 
dreptatea încât simple reforme parţiale ar [i fost insuficiente: totul 
trebuia făcut din nou. 


Cea mai urgentă dintre aceste măsuri era aceea a organíizárei. 
Justiţia era orânduită prin Regulamentele Organice a celor două 


Principate care prevedeau trei instanțe de judecată. Prima instan- 
tá era compusă din judecători de impăciuire, la sate, Judecătorii de 
întâia cercetare, in oraşele capitale de județe şi o Judecátorie de 


93 


WWw.dacoromanica.ro 


р hà în capitală. Judecătoriile de impáciuire dela sate aveau me- 
n rea sa incerce in pricinele mai mici sá impace pe oameni, pentru 
a nu-i mai face să meargă până la oraş pentru orisice pricină; cei 
ce judecau aceste neînțelegeri erau țăranii aleşi de către consătenii 
lor, în asa fel încât să fie repreznetate toate categoriile, dela cei 
mai bogaţi până la cei mai săraci. Judecătorii de întâia cercetare 
se ocupau cu toate pricinile, de orice natură, din judeţul respectiv; 
judecătorii erau de meserie de data aceasta. Ei erau numiți numai 
pe trei ani, putând fi schimbaţi sau lăsaţi să judece mai departe, 
la expirarea termenului. In capitala ţării se prevăzuse o judecăto- 
rie speciala de poliţie „sub privigherea Agii a cărei competenţă 
se rezuma la scandalurile şi neregulile întâmplate în oraş. 

A doua instanță era alcătuită din Divanuri judecătoreşti, care 
judecau „cu apelatie" pricinile civile şi criminalicești, si trei Tri- 
bunale de comerț care judecau în apel „pricinile de negot. 

Inaltele Divane constituiau cea de a treia instanță; ele erau 
prezidate de către Domnitor in Moldova si de cátre marele Ban 
in Tara Românească si erau compuse din câte 6 boeri; rolul lor era 
de a supraveghea modul in care s'au judecat pricinele la instanțele 
prime si câte odată chiar de a judeca din nou pricina, 

Această organizare judecătorească prevăzută prin regulamen- 
tele organice a fost menţinută până aproape de sfărșitul domniei 
lui Cuza, adică până la 4 Iulie 1865 când a intrat în vigoare noua 
lege de organizare judecătorească, Cu o singură deosebire, a Di- 
vanurilor Domnești cari au fost înlocuite prin Conventiunea dela 
Paris prin Inalta Curte de Casaţie si Justiţie. 


Prin noua lege de organizare judecătorească Judecătoriile de 
impăciuire dela sate au fost desfiinţate, fiind înlocuite cu judecá- 
torii de plasă sau ocoale; acestea însă, spre deosebire de vechile 
judecatorii sătești, aveau caracter contencios pentru toate pricine- 
le marunte din circumscripția respectivă. Judecătoriile de întâia 
cercetare din capitalele judeţelor au fost transformate în Tribunale, 
care, judecau in prima instanţă toate pricinele din judeţ și în apel 
toate procesele ce veneau dela judecătoriile de ocoale şi plase. Di- 
vanurile judecátoresti au fost transformate în Curți de Apel, care 


(4 


WWw.dacoromanica.ro 


erau în număr de patru în întreaga ţară, şi anume la Bucureşti, 
laşi, Craiova şi Босѕапі. Curtea de Casaţie, cu sediul la. Bucureşti, 
a fost menținută ca şi mai înainte. Prin noua lege se înfiinţară 
patru Curți de jurati, pentru crime şi delicte de presă, câte una 
pe lângă fiecare Curte de- apel. 

Gum înainte. de votarea. acestei legi judecătoriile de ocoale şi 
plasă nu existau, se hotărâse ca până la înfiinţarea acestor instan- 
te, pricinile ce ar fi trebuit så- le fie înfăţişate, să fie, judecate de 
către subprefecti în plase si poliţai la oraşe, 

Divorturile nu se mai judecau de cátre Tribunalele speciale, 
eparhiale, ca până atunci, ci fuseseră date în competența tri- 
bunalelor. 


Judecătorii erau cu toţii de meserie, cu excepția judecătorilor 
comerciali care erau aleşi dintre neguţători. Se păstrase şi in noua 
organizare vechiul sistem ca pricinele comerciale să fie judecate de 
către Tribunale mixte compuse din judecători de carieră şi jude- 
cători comercianţi, aleşi în mod deosebit după cum Tribunalul res- 
pectiv avea sau nu secțiune comercială aparte. La Tribunalele care 
aveau secţiuni comerciale judecătorii comercianți erau aleşi pe timp 
de dpi ani de către neguțătorii domiciliati în acele oraşe; tribuna- 
lele care aveau secțiuni comerciale, si unde deci aveau loc asemenea, 
alegeri, erau numai cele din Bucureşti, laşi şi; Galaţi. La celelalte 
tribunale din {ага judecătorii comercianti erau luaţi în mod obliga- 
toriu după lista de mai înainte întocmită, în ordinea tabloului; 
funcțiunea lor era obligatorie si onorifică fiind însă limitată la du- 
rata unui singur proces, 

Judecătorii nu mai erau numiţi ca până acuma pe un termen 
fix; cum însă inamovibilitatea nu exista. decât sub forma unui desi- 
derat, ei erau supuşi fluctuaţiunilog politice si capriciilor puterei 
executive care, sub diverse pretexte, înlocuia pe cei ce nu plecau. 

Gradele si funcțiunile judecătoreşti erau aceleaşi ca în zilele 
noastre, cu excepţia Curtilor de apel care aveau în compunerea lor 
şi membrii supleanti. In principiu înaintările şi numirile în functiu- 
nile superioare se făceau în ordine erarhică, trecând din grad în 
grad şi din funcţie în funcție; totuşi acest principiu nu ега respec- 
tat si adeseaori se făceau numiri direct la Curtea de Apel. 


WWw.dacoromanica.ro 


O caracteristică a organizării judecătoreşti din acea vreme o 
constituia complecta separatiune dintre Curtea de Casaţie şi cele- 
lalte instante judecătoreşti; membrii Curţei de Casaţie nu erau re- 
crutati dintre judecătorii instanţelor de fond ca în zilele noastre. 
Pentru a fi numit membru al Curtei era suficient să fi implinit 
vârsta de 30 ani şi să fi practicat ştiinţele juridice timp de 7 ani, 
fie ca advocat, fie ca judecător, Не ca profesor universitar. În ase- 
menea condițiuni onoarea de a fi consilier al Curtei numai repre- 
zenta răsplata unei vieţi de muncă închinată dreptátei ci era con- 
secinţa pozitiunii sociale, a legăturilor de rudenie sau a influenţei 
politice. 


Din punctul de vedere al legislatiunei, Principatele-Ulnite se gä- 
seam іп aceeași sitiualiume în care 60 de ani mai târziu avea să se 
găsească Regatul reîntregit prin alipirea nouilor provincii. Fiecare 
din cele două principate avea legislatiunea sa specială; Muntenia 
era guvernată de codul Caragea iar Moldova de codul Calimachi. 
In afară de aceste două legi fundamentale, fiecare provincie avea o 
serie întreagă de alte legi speciale. Opera de unificare, anevoioasă, 
se făcu treptat în măsura urgenţei nevoilor. Se începu astfel cu le- 
giuirile de unificare financiară, politică şi administrativă. Uni- 
ficarea codurilor se făcu mai târziu; Codul de comerţ nu fu 
unificat de cât la 7 Decembre 1863, prin extinderea în toată fara 
а Condicei de comerţ muntenesti din 1850. Codul si procedura pe- 
nalá fură un'ficate, primul la 22 Decembrie 1864 şi al doilea la 11 
Noembrie 1864. Ele însă nu fură puse în aplicare decât cu 
incepere de la 22 Aprilie 1865. Codul civil fu promul- 
gat la 4 Decembrie 1864, iar codul de procedură civi- 
la Ја 11 Septembrie 18651). Punerea lor în aplicare fu în- 
să amânată până la 1 Decembrie 1865. Spre deosebire însă de 
codul comercial, codurile civil şi penal precum şi procedurile lor nu 
fură unificate prin extinderea în restul ţării a unei legi vechi — ci 
luându-se ca model pentru cel civil, codul Napoleon si pentru cel 
penal, Codul italian, se întocmiră legi noi. Greutatea care mai ră- 
mânea, acum după înfăptuirea unificării legislative, consta în adap- 





1) lon M. Bujoreanu. Colecţie de legiuirile României (Buc. 1873). 


WWw.dacoromanica.ro 


Planga XIII 





Cum călătorea Domnitorul Carol 
WWwW.dacoromanica.ro 


Colectia Adrian Corbu 


Vianșa XIV 


ua 
4 


ms 
T 
x 


Бг 
lE is y r 
z i. s 
x zi 


رر Ч‏ کے 


Sd‏ ا 





È i 
ы. шл, шош ш 


WWwWw.dacoromanica.ro 
Domnitorul Carol în primii ani ai domniei sale 





taréa realitátei la noile principii și acomodarea noilor degi la tea- 
litáfile vieții, Rămânea cu alte cuvinte de înfăptuit contopirea din- 
tre tendințele de progres, concretizate prin noile legi, cu interesele 
materiale și sociale ale timpului, 


Organizarea judecătorească fiind stabilită şi -unificarea be- 
gislativă realizată, mai rămânea in preocuparea conducătorilor for- 
marea şi tnansfonmarea elementului omenesc care avea să dea noua 
înfățișare justitiei româneşti. Importanta elementului uman apărea 
acum în adevărata ei lumină, Ori şi ce instituliume şi ori şi ce 
legiuire este în funcțiune de oamenii care o aplică şi de mentali- 
tatea care o suportă. Dacă acesta este adevărat pentru toate 
instituțiunile în general, evidenţa ei este netăgăduită in justifie. 
Rolul mare pe care capacitatea, cinstea şi independența celui ce ju- 
decă, şi influența pe care medi. cu obiceiurile şi men- 
talitatea sa o au asupra corpului magistraților, fac ca justiția să 
nu depindă de legile care о guvernează сі de oamenii care o 
aplică şi de mediul care o influenîeazê, Din acest punct ide vedere 
împărțirea dreptăţei era deficientă. In primul rând lipsa de pregă- 
tire a oamenilor făcea ca magistraţii să se prezinte insuficient sub 
aspectul сарасй ей existența unui tithe juridic era un deziderat, 
far nu o conditiune. Este adevărat că legea de organizare judecă- 
toreescă condifiona intrarea în cândul magistratilor de posedarea 
unei diplome superioare, Nu toţi magistraţii însă existenţi la acea 
dată aveau asemenea titluri, iar numărul celor ce posedau aseme- 
nea diplome era insuficient pentru complectarea necesităților; 
De aceia legea din 1864, despre admisibilitatea si înaintarea în func- 
fiunile judecătoreşti, prevedea in  dispozitiunile sale tranzitorii, e 
drept, dar nu mai puţin creatoare de drepturi şi confirmatoare de re- 
alitáti, că: „„persoanele fără diplomă care la promulgarea acestei legi 
se wor fi găsit ocupând sau vor fi acceptat funcțiuni judecătoreşti ca 
directori, capi de secțiune în Ministerul Justiţiei, președinte de Tri. 
bunal, membrii şi procurori şi care vor putea justifica un serviciu de 
cel,putin de 4 ani se vor putea numi sau înainta ca membrii, su- 
pleanți sau procurori la curţi. Acei care au servit în Ministerul Jus- 


Ы 97 


WWw.dacoromanica.ro 


інеі ca, cap de masă sau grefieri vor putea fi numiţi membrii, pro- 
curori sau preşedinţi de tribunal”, *) 

la al doilea rând lipsa de ori şi ce siguranță in pos- 
turile ce le ocupau precum şi marea influenţă pe care pu- 
terea executivă, în special şi politica, in general, o aveau 
asupra întregului organism al statului făceau ca magistraţii să fie 
părtinitori. Inamovibilitatea nu exista in acea vreme de cât sub 
forma unui principiu prevăzut în lege dar a cărui aplicare era amă- 
nată până la votarea unei legi speciale 2). Presiunile si influențele 
erau cu atât mai puternice cu cât judecătorii erau mai slabi pregă- 
titi şi mai prost apárati, Din această cauză puţini erau magistraţii 
care rămâneau în carieră, Prea multe presiuni erau de suportat, 
Prea multe interese trebuiau menajate, Prea de multe ori ochii tre- 
buiau închiși şi prea de multe ori urechile trebuiau plecate la soapte. 
Caracterele se revoltau, inteligentele se refuzau. Capacităţile se 
derobau. Şi astfel, cu rara excepţie a oamenilor ce prin poziţia 
lor nu aveau să se teamă, nu rămâneau să oficieze în altarul drep- 
tátei decât cei mai slabi pregătiţi, cei mai rău dotati si cei mai 
puțini demni. lar temphil dreptăţei se transforma ade- 
seor în taraba in care interesele precumpăneau asupra dreptá- 
fei şi ordinele înlocuiau degile. In asemenea conditiuni destituiri 
ale unui întreg tribunal, са cel de Neamţ sau a unei Curți în to- 
talitatea ei — cea criminală de la lași şi cea civilă de la București — 
destituire făcută de Ministrul de Justiţie Vernescu in 1865, isi 
capătă explicatie.") 

Totuşi printre magistraţii din acea epocă figurează totali- 
tatea numelor ce au lăsat o dâră în paginile neamului. Titu Maio- 
rescu a fost magistrat. Vasile Boerescu, Theodor Rosetti, Рейге 
Grădişteanu, M. Blaremberg deasemenea, Таг în zitele acestea de 
sfârşit şi început de domnie, Anastase Stolojan, viitor ministru, era 
procuror la Curtea din Craiova, N. Gane, scriitorul, era membru 
la Curtea din laşi, Gheorghe Creţianu, poetul, era preşedinte la 





1) lon M. Bajoreanu. Colecţie de Legiuirite României, pag. 765—766 

2) Legea pentru organizarea judecățorească (Вис. 1865) art 103 
pag. 19. 

3) С. Prodan. Gh. Vernescu, în „Gazeta Tribunaleior'* din 20 HI 1936 
pag. 3. 


98 


WWw.dacoromanica.ro 


Curtea din Bucureşti, iar Ludovic Steege şi N. D. Racoviţă, foști 
şi viitori miniştri, erau membrii ai Curţii de Casaţie 1). Rând pe 
rând însă ei aveau să părăsească cariera în care caracterul şi 
inteligenţa îi împiedicau să înainteze, 


Aceeaş grije pentru pregătirea elementului uman au avut-o 
conducătorii şi pentru ceilalţi factori determinaţi în împărţirea drep- 
tății, advocaţii. Şi în rândurile acestora diplomele erau rare. Cei mai 
mulli dintre cei ce apăceau la bară erau dintre aceia care înlo. 
cuiau ştiinţa legilor cu practica tribunalelor, Pentru a se curma cu 
aceasta se promulgă la 4 Decembrie 1864 o lege pentru constitui” 
rea Corpului de avocaţi, 2) Se stabileşte prin depoziţiile ei obliga- 
tiunea diplomei pentru practicarea avocaturei; totuși din aceleaşi 
considerente ca si pentru judecători, dispozițiunile tranzitorii per- 
mit înscrierea printre avocaţi, fără examen, a practicanfilor fără 
titluri şi fără stagiu. Apoi se organizară barourile în toate capita- 
lele de judeţe după listele întocmite până la 6 Iulie 1865. 

Astfel Bucureştii aveau 45 de titrati 11 stagiari şi 159 de prac- 
ticanti, Craiova 3 titrati 1 stagiar şi 26 de practicanți. In celelalte 
judeţe din Muntenia, singurele a căror listă este cunoscută, avem 
17 advocati la Argeş, 6 № Muscel, 11 Ja Dâmbovita, 25 la Prahova, 
11 la Buzău, 11 la Râmnicu Sărat; 9 la Brăila, 5 la Ialomița, 12 la 
Vlasca, 8 la Teleorman, 3 la Ok, 8 la Mehedinti, 4 la Gorj, 9 la 
Vâlcea, 4 la Romanali, ceace ar face тп total de 388 de advocati 
pentru Muntenia. *) Proporția practican(ilor faţă de бітаў este 
sdrobitoare. Printre advocaţii titraţi din Bucureşti se găseau Ver- 
nescu, Pantazi Ghica, Aristide Pascal, primul decan, Gheorghe 
“Costaforu, C. Bozianr, Vasile Boerescu, C. Brăiloiu, Stefan Fere. 
<hide. La laşi era Titu Maiorescu, lacob Negruzi, Gheorghe Mär- 
gescu: la Craiova, Gheorghe Chițu, Mihail Kogălniceanu, care 
nu-şi terminase studiile de drept la Berlin, figura printre advocafíi 
practicanți iar Alexandru Lahovary, care mai târziu avea să fie 


1) Almanahul Román pe 1866 (Buc. 1865). 
2) lon M. Bujoreanu, Colecţie de Legiuirile României, pag. 782—784. 
3) C. Prodan. Trecutul Baroului Românesc (Buc. 1934) pag. 16. 


99 


WWw.dacoromanica.ro 


glonia partidului conservator si unul din cei mai mari oratori ai 
noştri era titrat stagiat, 

Epoca era pentru advocati plină de glorie зі de foloase. După 
cum în perioada postbelică am avut o eră de mare prosperitate şi 
influenţă inginerească, tot astfel în perioada aceia am avut o epocă 
de influență advocatialà.  Puţinătatea celor titrati, care nu-și 
puteau obține diplomele de cât în străinătate şi superioritatea 
decurgând din contactul lor cu cultura apuseană ii făcuse să fie 
stăpâni absoluţi atât asupra vielei juridice cât și asupra vieiei pu- 
blice. Este uimitor să vezi vârsta celor care stăpâneau bara justi. 
tiei şi tribuna parlamentului: Сипа Vernescu care fusese deja Mi- 
nistru şi ега unul din cei mai mari advocaţi n'avea decât 37 de 
ani, Aristide Pascal primul decan nu avea decât 36 de ani. Vasile 
Boerescu găsise timp până la 36 ani să fie şi ministru şi pre- 
sedinte al consiliului de stat. Petre Grădişteanu şi Tache Gianni 
la 28 de ani erau în plină carieră, Singurii mai în vârstă erau Bo- 
zianu şi Mihail Kogálniceanu. 


Astfel se înfățișa justiția românească la acest început de dom- 
nie. Cu o legislaţie dintre cele mai înaintate însă cu organizaţie ce 
sub aparențele și formele progresului ascundea viciile vechei men- 
talitáti şi defectele lipsei de independenţă față de năravuri şi mora. 
vuri. În această direcţie, a scoaterei magistraturei de sub influența 
politicei, trebuiau îndreptate toate eforturile, Fapt ce din nenoro- 
cire nu sa realizat încă până în zilele noastre. 


100 


WWw.dacoromanica.ro 


IX 
ARMATA 


Armata — Reaua iniăţişare а oștirii — Cauzele — Reinfiinjarea 
armatei nationale — Cele două spoci — Perioada Regulamentului 
Organic şi influenţa rusă — Perioada Convenţiei dela Paris şi 
influența franceză — Organizarea armatei; armata permanentă, 
milițiile şi gloatele — Efectivele principiale şi reale — Modul de 
recrutare — Moentalfiatea trupei — Uniforme şi iireturi 


Intreaga organizatiune de stat se baza pe armată, Starea 
ei însă era încă departe de aşteptări. Explicatiunea acestei 
situaţii era simplă; cele două Тап Române fuseseră împiedi- 
cate să.și constitue o fociă armată care ac fi putut să le pue vre- 
odată in situatiunea de a-şi apăra teritoriul. Principatele au шаі 
aveau armate naţionale de peste două secole; ele n'au fost reîn- 
ființate decât în unma Tratatului de da Adrianopole din 1829, Prin 
acest tratat se prevedea că: „guvernele celor dovă Principate bu- 
curându,se, de toate privilegiile wnei administrații interioare 
independente vor putea în deplină libertate să stabilească cordoane 
sanitare şi oamantine în lungul Damării şi aiurea in&áuntnal fárei 
unde va fi trebuinta, fără ca străinii ce vor intra, musukmnani sau 
creştini, să poată Н scutiţi de observarea strictă a regulamentelor 
sanitare, Pentru serviaiul carantinelor, pentru paza sigurantei fron- 
tierelor, pentru ținerea bunei ordine în oraşe si la sate, pentru ob- 
servarea legilor şi regulamentelor, pentru toate aceste scopuri, 
fie care Principat va putea întreține un număr de paznici strict ne- 
cesar. Numărul şi întreținerea acestei miliții va fi hotárit de Domni- 


101 


WWw.dacoromanica.ro 


tori (hospodari) in unire cu divanurile lor respective observándu-se 
vechile exemple”. 2) Acesta este actul de naştere al armatei române 
mademe, Principlile de organizare ale noilor miliții fură statorni- 
cite prin Regulamentul Organic, ce fu pus în aplicare în 1831. Dis- 
poziţiile nouei organizări erau foarte interesante şi extrem 
de importante pentru viitoarea desvoltare a ostirei. In primul rând 
se stabilea principiul că aceste miliții să fie compuse numai din pă- 
mánteni. Se dădea cu alte cuvinte acestor formaţiuni caracterul de 
armate naţionale. Fapt deosebit de însemnat dacă ţinem seama pe 
de o parte de situatiunea de până atunci a Principatelor — lăsate 
la voia întâmplării şi la discretiunea armatelor rusești — și dacă 
ne reamintim pe de altă parte exceptionala situatiune a Principa- 
telor ce se găseau sub suzeranitatea în drept a Turciei şi sub ocu- 
paţiunea în fapt a Rusiei, In al doilea rând se stabileau îndatoririle 
зі atribufiunile milițiilor. Acestea erau limitate la: „paza graniţelor, 
carantinelor, a vămilor, cordonul sanitar, serviciul dinăuntru, servi- 
ciul poliţiei oraşelor si al județelor, ajutorarea pentru împlinirea 
dărilor”, 2) Din această enumerare se desprinde caracterul acestor 
miliții care aveau mai mult aspectul unei politii armate de cát a unei 
adevărate ostiri: Miliție naţională cu caracter polițienesc și cu as- 
pect militar, iată cele trei caracteristce ale nouilor armate ro- 
mâneşti, 


De la 1831 data  reinfiintárei armatelor nationale şi până 
la 1866, data sosirei Principelui Carol, Armata Română a avut 
două perioade. Prima perioadă, de la 1831 până la 1858 în care 
a funcţionat în cadrul Regulamentului Organic; a doua perioadă de 
la 1859 până la 1866, în carea fost guvernată de Conven- 
fiunea de la Paris, Am analizat mai sus origina, menirea şi carac- 
teristicile armatelor româneşti din prima perioadă, a Regula- 
mentului Organic. Mai ne rămâne numai o observatiune de făcut. 
Intreaga perioadă a fost sub covârşitoarea influență a armatei ru- 
se$ti; atât modul de organizare, cât si instrucțiunea militară pre- 
cum si uniformele si denumirile gradelor erau influențate, dacă 


1) 'Organizarea Armatei Române de maior Ion Popovici, vol, 1 pag. 10. 
2) idem pag. 15. 


102 


WWw.dacoromanica.ro 


nu chiar copiate după cele ale armatei ruse, Era şi firesc să fie aga. 
In acele vremuni Principatele, aflate subt ocupatiune rusească, își 
reorganizaseră întregul aparat de stat, evident după chipul 
şi asemănarea celor care stăpâneau în fapt, Astfel] se explică in- 
fluenta rusească asupra tinerei armate românești în plină forma- 
tune, Acestei influente îi datorau de altfel cele două armate as. 
pectul lor occidental și caracterul lor modern. 


Această perioadă luă sfârşit odată cu terminarea războiului 
Crimeei. Rusia înfrântă trebui să renunțe la ocuparea Principatelor. 
Marile puteri întrunite la Paris stabilirá, mai întâi prin Tratatul de 
la 1856 şi apoi prin Conventiunea de la 1858, noile condițiuni de 
existenţă ale Principatelor Române, Aceste noi condițiuni au avut 
in mod fatal repercusiunile lor si asupra armatelor române: auto. 
nomia ре care Principatele o obţinuseră în afară şi libertatea de 
conducere ce li se recunoscuse înăuntru au schimbat menirea ce. 
lor două armate, transformându-le din simple unitáti de politie 
administrativă în organisme menite să impue pe calea armelor exis- 
tenia statului şi respectul granitelor, 

In această perioadă — a боша de la infiniarea sa — armata 
a avut două obiective de atins, Primul, contopirea definitivă a celor 
două armate a Principatelor într'una singură, Al doilea, transfor- 
marea miliției polițienești intro adevărată armată; modernizarea 
si punerea ei la punct cu progresele realizate în arta şi organizarea 
militară, Această perioadă se caracterizează prin influența armatei 
franceze, explicabilă ртіп influența Franţei asupra întregei țări, 
prin puternicul sprijin al lui Napoleon al Леа și prin gloria și 
reputaţia la care armata franceză ajunsese în urma unor serii de 
războae fericite, Misiuni de ofiteri francezi sosesc în tară, Tineri 
ofiteri români sunt trimiși în Franta, Schimbul acesta de ofiteri 
precum şi influența misiunilor franceze sosite în țară au făcut ca, 
după cum în prima perioadă armata română era copia celei rusești, 
în aceasta a doua perioadă, ea să devie copia armatei franceze. Mo- 
dul de organizare, instructia militară, uniformele legile organice, 
toate fură luate după modelul de la Paris, 


hr 


103 


WWw.dacoromanica.ro 


Să cercetám acum modal în care oștirea era organizată, tru” 
pele din care se compunea efectivul armatei şi modul ei de ge- 
partiție, . 

Oştirea era împărțită in trei elemente ; 

Armata permanentă, trupele de miliţie şi gloatele. 

Armata permanentă forma oştirea propriu zisă. Ea era com- 
pusă din trupele de Artilerie, Infanterie, Cavalerie, Geniu, Jan- 
darmerie. 

Trupele de miliții erau compuse din Dorobanţi şi Grăniceri. 
Ele aveau caracterul vechei Armate de poliţie din timpul Regula- 
mentului Organic; rolul lor era de pază a frontierelor făcută de 
Grăniceri şi de menţinerea ordinei în interior făcută de Dorobanţi. 
Instructia lor avea totuşi un caracter militar, ele fiind menite ca în 
caz de război să se alăture armatei permanente. 

Gloatele erau formate din toţi locuitorii între 17 şi 50 de ani. 
Ia rândul acestora intrau atât cei ce făcuseră anmata cât si acei ce 
nu fuseseră recrutați din lipsă de locuri. Aceştia făceau o sumară 
instrucţiune în fiecare Duminică pentru a se familiariza cu notiu- 
nile militare şi a putea fi astfel mtilizaăi în caz de nevoe. Pentru 
fămmirea existenței acestei fonmaliunt trebue să se ştie cá nu toți 
locuitorii făceau serviciul militar ca în dimpurile noastre, Numărul 
total al trupelor ce ni se îngăduise era limitat, Din această cauză 
numai o parte din tinerii ce împlineau vărsta de recrutare erau 
luați în armată. Ceilalți rămâneau liberi. Pentru a se remedia 
acest rău si pentru a putea totuși utiliza la caz de nevoe şi pe cei 
ce nau făcut stagiul militar sa instituit această unitate a gloatei, 
Pe de altă parte, instituirea rezervei, astfel cum este reglementată 
astăzi, nu era cunoscută pe acea vreme, Ostaşul de îndată ce ter- 
mina serviciul militar înceta de-a mai avea vre-o legătură cu mili. 
tăria. Organizarea gloatelor era menită pentm а le menţine spiri. 
tul militar şi" a-i putea astfel utiliza la nevoe. Gloatele ar putea fi 
comparate cu rezerva de astăzi. 


Serviciul militar dura şase апі. Din aceştia, 4 ani їп activitate şi 
2 ani în rezervă. Dorobanţii însă aveau un sistem special; astfel 
dacă'şi aduceau caii lor, făceau numai 2 ani în activitate şi 4 ani în 


104 


WWw.dacoromanica.ro 


rezervă, Serviciul Dorobanţilor era de 10 zile pe lună, restul de 20 
zile rămâneau la vatră; pentru acest motiv li se spunea Dorobanți 
<u schimbul. Recrutarea se făcea prin tragere la sorţi ; durata prea 
mare a serviciului militar, care-i tupea 6 ani de acasă, și faptul că 
nu toți locuitorii prestari serviciul militar făcea ca incorporarea să 
пи fie privită cu prea mult entuziasm, mai ales că oamenii folosind 
moravurile țimpuri găsiseră mijlocul de a ajuta sorții în folosul 
unora sad altora, 


Ostirea românească era compusă la începutul anului 1866 din 
următoarele unităţi : 


Armata permanentă 


Infanterie : 

7 Regimente de linie: I-iul la București, 2-lea la 
Craiova, 3-lea la Bucureşti şi Ploeşti, 4-lea 
la Galaţi si Brăila, 5-lea la Iași, 6-lea la Is- 
mail, 7-lea la Bucureşti. 

Fiecare regiment era compus din două batalioa- 

ne a câte 4 companii fiecare, cu un efectiv total 

de 50 de ofiţeri, 1.515 soldaţi şi 12 cai, 

1 Batalion de vânători, la Bucureşti, compus din 

8 companii, cu un efectiv total de 32 ofițeri si 
854 soldati. 


Cavalerie : 
2 Regimente de láncieri: 1-iul la Bucureşti, 2-lea 
la Iasi, compus fiecare, din 4 escadroane cu un 
efectiv total de 86 ofițeri si 1.626 soldati, 1.404 


Cal, 


Artilerie : 
1 Regiment, la București, compus din 3 divizioa- 
ne, fiecare cu 2 baterii, cu un efectiv total de 
49 ofiţeri 1.188 — 264 cai cu sea, 480 cai de 


ham și 36 de tunuri, 


105 


WWw.dacoromanica.ro 


106 


Geniu : 
1 Batalion la Bucureşti, 
compus din 4 companii, 3 de săpători, una de 
pontonieri, cu un efectiv total de 20 ofiţeri, 560 


soldaţi, 
Jandarmi : 

1 Divizion, compus din 6 escadroane de jandarmi 
cálári şi 2 companii de jandarmi pedestri, re- 
partizat astfel: 2 escadroane și 1 companie la 
Bucureşti, 1 escadron şi o companie la laşi, 1 
escadron la Ismail, 1 escadron la Cahul, 1 es- 
cadron la Bolgrad, 

Pompieri : 


1 Batalion la Bucureşti, 
compus din 6 companii cu un efectiv total de 28 
ofițeri şi 735 soldaţi. 
1 Divizion la lași, 
compus din 2 companii cu un efectiv total de 9 
ofițeri şi 220 soldaţi. 
Administraţie : 
1 Companie, la București, 
Marină : 
I vapor si 3 salupe. 


Trupele de militii 


Dorobanți : 


3 Inspectorate: l-iul la Bucureşti, 2-lea la Craio- 
va, 3-lea la laşi, 

cuprinzând un total de 7  divizioane si 30 de es- 
cadroane саќе unul din fiecare judeţ, cu excepţia 
judeţelor din Basarabia, Ismail şi Cahul. Fiecare 
escadron avea ca efectiv trei ofițeri şi aproxima- 
tiv 300 soldaţi; efectivul total era de 40 ofiţeri şi 
aproximativ 9.300 oameni. 


Grăniceri : 
4 Inspectorate; 1l-iul al liniei Dunărei, 2-lea al 


WWw.dacoromanica.ro 


liniei uscate, 3-lea al liniei Rusiei, 4-lea al 

frontierei dinspre Bucovina si Transilvania. 
Inspectoratele erau împărţite în batalioane şi ba- 
talioanele în companii. Erau în total 10 batalioane 
şi 38 de companii. 


In afară de aceasta mai erau: 


Stabilimente de Artilerie : 
Arsenalul de construcţie, la Bucureşti 


Fabrica de praf, la Bucureşti 
Manufactura de arme, la Bucureşti 
Pirotechnia, la Bucureşti 

Fonderia de tunuri, la Târgovişte 


Scoale Militare : 
Școala de ofiţeri, la Bucureşti 
Scoala de scrimă, gimnastică și a copiilor de trupă 
la lași, 


Spitale Militare : 
1 Spital de 500 paturi, la Bucureşti 


1 Spital de 200 paturi, la Iași 

1 Spital de 40 paturi, la Craiova 

1 Spital de 40 paturi, la Galaţi 

Corpul medical era compus din ofițeri medici, ofi- 
teri farmacişti, ofițeri veterinari, puși sub condu- 
cerea unui inspector general — Carol Davila. 


Intendentá Militară : 
4 Circumscripfii: l-a la Bucureşti, 2-a la Iaşi, 
3-a la Galati, 4-a la Craiova. 
Justitie Militará : 
Comisiuni corecfionale ale corpurilor, la fiecare 
Regiment. 
Comisiuni ostășeşti, criminale, la sediul fiecărei 
Divizii, 
Comisiunea de revizie, la București. 


107 


WWw.dacoromanica.ro 


Aceasta însă nu corespundea întotdeauna cu realitatea, efecti- 
vele erau mai mici, urmând ca eie să fie complectate cu timpul, în 
măşura posibilităților, 

Iată tabloul efectinuhri total real al armatei; române la începi- 
tul anului 1866 buat după „Almanahul Român pe 1866" (Tip. Mi- 
nisterului de Război, pag. 189—190): 










OAMENI 


UNITATEA Ofiţeri tonar, Trupe [ыеп 






Guri de 
foc 





A. STAT-MAJOARE 






Ministerul de Răsboi 23 23 — 10 — — 
Stat-majorul Princiar 16 — — 44 — pei 
Stat-majorul General 15 6 — 36 — — 
Stat-majorul de Geniu 7 4 — 15 — سے‎ 
Stal-majorul Piefelor 3 2| — 31 =| — 
intendenta 13 21 — 23 — — 
Corpul ofițerilor de їпїепдеп{& I3 T —| سد‎ — — 
Justiția militară 12 4 — — - -— 
Serviciul sanitar si spitale 84 13 — 4| — — 
B. ARMATA 






1. Infanteria 







7 regimente de linie 385 14 110598 84 -— == 
1 Batalion de vânători 33 1| 857 4 — = 
1 Companie de disciplină 3 — 24 " — = 
1 Corp al ofițerilor de ad-ție 6 4| 504| -| | — 
1 Companie sanitară 5 — | 350 - = КЕ 








2. Cavaleria 
2 Repimente de lăncieri 90 4 | 1390 | 102 | 1030 
3. Artileria 


| Regiment de Artilerie 52 2 | 1047 61 | 792 
1 Divizie de Artilerie 14 30 | 303 23 — 


4. Geniu 
1 Batalion de geniu 29 2[ 607 4 — 


5. Jandarmeria 






\ 








6 escadroane călări 
2 companii terestre 29| — | 9801] 31 | 630 





108 


WWw.dacoromanica.ro 





OAMENI 


UNITATEA ; 
Ofiţeri ован Trupe| „ен | trupā 


Guri de 
foc 





6. Pompieri 


1 Batalion de şase companii 


2 | 735 25 
2 Companii 220 et 


e 
zi 
|| 


1. Trenul 
] Divizion de 2 Escadroane 
8. Scoale 


дола militară de ofiteri 
la de scrimă și gimnastică 


9. Flotila 


1 vapor si 
3 şalupe canoniere 


10. Miliţii 


10 Batalioane de grăniceri 
30 escadroane de dorobanţi 


— | 310 17 | 370 — 


92 [16618 54 — — 
| 6 | 79301, 112] 7930 — 





281 |43558 | 665 [10937 | 112 


1210 





Efectivul redus al trupelor nu dădea posibilitatea răspândirei 
lor pe toată întinderea {геі ca în timpurile noastre, când în fiecare 
oraş se găseşte câte o unitate. In acea vreme numai trupele de 
Dorobanţi aveau câte o companie în fiecare capitală de judeţ, din 
cauza funcfiunilor administrative ре care de îndeplineau. Trupele de 
Grăniceri erau răspândite prin oraşele dinspre frontiere, iar armata 
permanentă era instalată numai in câte-va oraşe mai mari. Bucu- 
reştii aveau garnizoana cea mai numeroasă ; laşii veneau în al doi- 
lea rând, şi-apoi urmau : Craiova, Ploeşti, Galaţi, Brăila şi Ismail, 
Acestea erau singurele oraşe de reşedinţă ale trupelor permanente, 

Unele regimente însă aveau detaşate şi în orașele din impreju- 
rimi anumite unități. Garnizoana Bucureşti era compusă din 
2 regimente de infanterie, 1 regiment de cavalerie şi unul de arti- 
lerie, un batalion de geniu, două escadroane și o companie de jan- 
darmi, un batalion de pompieri, o companie de administrație, o 


109 


WWw.dacoromanica.ro 


companie de dorobanţi, o şcoală militară, patru stabilimente de arti- 
lerie si un spital. lasii nu aveau decât un regiment de infanterie, 
un regiment de cavalerie, un escadron, o companie de jandarmi, o 
şcoală militară şi мл spital. Celelalte garnizoane adăposteau restul 
unităților, | 

Armata era împărțită din punct de vedere teritorial în trei 
divizii; una cuprinzând cele cinci județe ale Olteniei cu reşedinţa 
la Caiova, o a doua, cuprinzând judeţele din Muntenia cu reşe- 
dința la Bucureşti şi o a treia, cuprinzând judeţele dim Moldova şi 
Basarabia cu reşedinţa la laşi. 


Aceasta era organizarea armatei române la sfârşitul domniei 
lui Vodă Cuza şi la începutul domniei Principelui Carol. Cele două 
obiective din această perioadă fuseseră atinse, Unificarea armate- 
lor se făcuse; cele două ostiri se contopiseră într'una şi singură 
armată română. Organizarea armatei progresase; unitățile poli- 
țieneşti se transformaserá într'un organism militar. “Totuşi starea 
atmatei lăsa încă de dorit. Cauzele erau multiple. In primul rând 
timpul mult prea scurt; trecuseră numai șapte ani de la noua 
direcţie ce fusese imprimată armatei. În al doilea rând greaua si- 
tuatiune financiară: tara în plină transformare si reorganizare nece- 
sita fonduri pe care nu le avea. In al treilea rând insuficienţa ele- 
mentului omenesc; ne mai având tradiția ostágeascá oamenii tre» 
buiau reeducati. Toate acestea făcuseră ca ținuta generală a arma- 
tei să lase de dorit. Echipamentul era pretenfios şi încărcat, fiind 
mai de grabă conceput pentru defilári decât pentru bătălie, Co- 
piat după uniformele armatelor străine, el se caracteriza prin opu- 
neri de culori vii — albastru cu portocaliu la uniforma generalilor, 
pantaloni negri cu jambiere albe ia vânători, tunică roşie cu pan- 
taloni albi la cavalerie, — prin fireturi si zotzoane de diverse forme 
şi culori diferite, prin pompoane şi egrete, prin tricoarne şi pălării 
de diferite forme. Echipament scump şi greu de întreținut, ceea- 
ce făcea ca ţinuta trupei să aibe un aspect desordonat. Disciplina 
nu era încă înfiltrată în rigoarea ei absolută. Ofițerii sprijinindu- 
se, fie pe situația lor materială sau socială, бе pe influența poli- 
tică erau greu de condus. Multi dintre ei, multumindu-se cu aspec- 


110 


WWw.dacoromanica.ro 


tele exterioare ale carierei, toată greutate rămânea să fie dusă 
de puţini ofiţeri conştiincioşi, dar mai ales de trupă. Acestea, 
deşi prost ţinute, deşi neobișnuite cu exigenţele militare, dădeau 
însă dovadă prin felul cum își îndeplineau serviciul de calitățile 
militare, ale poporului. Cel care ducea tot greul era soldatul, care, 
cu toată uniforma ce o purta, rămânea tot țăranul resemnat să su- 
' porte şi să facă totul. Din nefericire bătaia era dacă nu singurul, 
principalul metod de educaţie militară, 

Politica îşi intinsese zona ei de influență și aci Ade- 
seori numirile si înaintările se făceau după calcule po- 
litice şi nu după considerente militare. Ofiterilor li se rezervase 
dreptul de vot şi ei îl exercitau intrând astfel în pasiunea luptelor 
politice, 

Onestitatea, гага si în alte domenii, se lăsa dorită şi aci. 
Reaua mânuire a banilor obligase conducerea să plătească di- 
rect soldaților hrana în bani pentru a avea astfel siguranța hrá- 
nirei trupelor, fiindcă sistemul preparărei hranei la regimente 
avusese drept rezultat îmbogățirea şefilor şi slăbirea soldaților. 
Economiile realizate prin această originală metodă fură cea mai 
bună dovadă de felul cum se concepea pe acea vreme mânuirea 
fondurilor publice.) Lipsa de ţinută generală a armatei impusese 
până si reglementarea portului părului, Astfel toate gradele din 
armata permanentă trebuiau să poarte numai mustăți şi imperiale 
pe când gradele din trupele de miliții erau obligate să poarte 
barbă de 5 centimetri. 2) 


lată ordinul : 


1. Părul se va purta de toate gradele scurt, mai mare dinainte de cát 
dinapoi şi astfel ca nici odată să nu poată face bucle. 

2.Toate gradurile din armata regulată va purta musteti si imperiale 
care începe sub buza inferioară, pe o lărgime nu mai mare de 3 cm, se 
ya coboră până 1а jumătatea bărbiei, jar lungimea rămâne nedeterminată. 

3. Toate gradele din militia tárei, grănicerii si dorobantii, vor purta 
barba întreagă care însă nu va fi mai lungá de 5 cm. 


1) La Moldo-Valachie par G. Le Cler, Paris 1866, pag. 225—242. 
2) Vezi Maior R. Dinulesou „Evoluţia organizării infanteriei române 
de la 1830—1930” în „Revista Infanteriei“ No. 350 An. XXXV. Aprilie 1931. 


Ji 


WWw.dacoromanica.ro 


4, Corpul medical va purta favorite, nu însă şi imperiale. 
„Se cuviințează” 
Alexandru [oan I, 
Ministru de rázboiu 
Florescu. 


Totuşi cu toată această stare de spirit puțin incurajatoare 
nu se putea tágádui cá armata făcuse progrese. Sub directa su- 
praveghere a domnitorului Cuza, cu sprijinul misiunilor miliare 
franceze, dar mai cu seamă gratie muncei de fiecare zi a Genera- 
lului Florescu, armata se transformase. Dacă pentru ochiul critic 
de ofiţer german al Principelui Carol, care în necunogtinta situa» 
țiunilor din țară judeca totul prin prizma  apuseanului, armata 
constituia o decepjie, pentru cei ce cunoşteau evoluţia oştirei — dar 
mai ales greutăţile acestei evoluții — armata era un organism 
în plin progres, 


i2 


WWw.dacoromanica.ro 





Domnitorul Carol in noua-i uniformá de ofițer român 
www.dacoromanica.ro 


Plansa XVI 


€ 


pec EUM ara er ag gm] 





ГТА | 





WWwW.dacoromanica.ro 


Xx. 


CULTURA 


Cultura trece pe al doilea plan — Situaţia învățământului — 

Scoalele primare — liceale şi Semihariile — Sconlela particu- 

lare — S$costele speciale — Universitățile româneşti — Limba 
literară — Teatre și specíacole — Muzee şi Biblioteci. 


Mai interesantă si mai semnificativă pentru înţelegerea şi 
caracterizarea stării generale de lucruri din Principate este stu- 
dierea stărei culturale a poporului nostru. Mai uşor ne putem da 
seama despre importanța acestei cercetări dacă ne reamintim de 
rolul mare pe care răspândirea culturii l-a avut în transformarea 
socială și politică a ţărilor noastre. Nicáeri poate са la noi inyá- 
(átura nu a avut roade atât de puternice şi de rapide. Intreaga 
perioadă a primilor treizeci de ani ai secolului al nouásprezece- 
lea, cu revoluțiile ei naţionale și cu transformările ei sociale, a 
fost rezultatul credințelor și învățăturilor propovăduite de das- 
călii Ardealului, descálecati la noi. Perioada următoare, cu lup- 
tele, comploturile, revoluțiile şi exilurile ei, era rezultatul învă- 
tăturei franceze a Românilor plecați peste hotare са să devie şi 
ei oameni în rândul oamenilor, Intr'o vreme în care propaganda 
politică era dintr'un început oprită, singurul mod de răspândire a 
ideilor de libertate naţională și de egalitate socială era cel cultu- 
ral; piese de teatru, poezii, nuvele, satire şi fabule sau studii 
istorice, fuseseră folosite pentru răspândirea nouilor idei. Redeg- 
teptarea simțământului național, cu toate consecințele asupra 
cursului istoric al evenimentelor, se datorează acestor încercări 


8 113 


www.dacoromanica.ro 


culturale ale tinerilor de curând sosiți din străinătate, Dacă a- 
cesta a fost rolul culturei in perioada de transformare a principa- 
telor până la unire, după înfăptuirea acesteia, rolul еі 
a scăzut. În perioada de frământări politice si sociale şi de trans- 
formare a formei și a substratului nouei alcătuiri din timpul 
domniei lui Cuza, preocuparea culturală a cedat pasul simțămân- 
tului politic. În statul liber ce se întemeiase politica nu mai avea 
nevoe de mască, iar momentele prin care tara trecea erau prea 
grave şi  sguduirile prea puternice pentru ca cineva să se mai 
poată distrage dela preocupările politice. Evenimentele nu permi- 
teau reculegerea necesară operei culturale iar împrejurările nu 
mai necesitau mascarea scopurilor politice sub înfățișare cultu- 
rală. In asemenea condițiuni starea culturală a türei avea să stag- 
neze dacă nu chiar să dea înapoi. 


Singura preocupare de ordin tultural ce se mai vedea era 
aceea a organizărei şi difuzărei învățământului, în tadrul gene- 
tal al teorganizărei complecte a noului stat. Căci preocupările 
culturale de care am vorbit mai sus, si care aveau în fond sco- 
puti politica si sociale, nu infiuențaseră în таге măsură organi- 
zarea învățământului, Scoalele erau puține la număr, iar oameâii 
pregătiţi pentru a învăţa ре alții, şî mai puțini; numai nevoile erau 
mari, În asemenea situație se începu o adevărată ofensivă cultu- 
rală, Scoale primare fură fondate, gimnazii s! licee fură create, 
Universități şi scoale superioare fură înființate, În toate orașele 
зі în toate comunele eta © adevărată întrecere pentru înființarea 
de noui aşezăminte şcolare. Rezultatele se văzură turând în ma- 
rele număr de scoele şi așezăminte culturale nou înființate. Fără 
îndoială că nu toate aceste 5toale corespundeau cerintelor. In 
această luptă pentru recâștigarea timpului pierdut ceeace interesa 
în primul rând era crearea așezământului școlar. Dacă personalul 
didactic era luat la întâmplare, dacă clădirile erau insufi- 
ciente si dacă materialul didactic era inexistent, aceasta nu im- 
piedica școala să fiinteze, să funcţioneze si să fie ținută în sea- 
mă în statisticele timpului. Transformări și îmbunătățiri aveau să 


114 


WWw.dacoromanica.ro 


* 


se [acá mai târziu; ceea ce interesa deocamdată era ca şcoala să 
fie înființată. Câtă apropiere — şi in domeniul acesta al culturei 
ca şi in multe alte domenii — între epoca următoare primei uniri 
cu aceea următoare a unirei celei mari din timpurile noastre. 
Trăim în aceeaşi febră de organizare şi de construire a noului 
stat, sulerim de aceleaşi lipsuri si ne plângem de aceleași rele. 
Dacă totuşi o diferență se simte si rezultatele diferă, este poate 
pentrucá sufletele nu mai sunt atât de cinstite, mințile nu mai sunt 
atât de clare si întenţiunile atât de curate. Darisă- revenim la 
școalele din vremurile vechi şi să vedem tabloul lor la sfârșitul 
anului şcolar 1864-1865 î) + 









„PELUL ȘCOALEI Nr. şcoa- |Nr. pro 
lelor | sorilor 












Scoale primare rurale 1.988 | 1.9088 
ale primare nrbane de bieti 95 300 
oale primare urbane de feta 10 216 
oale particulare de b&eti 31 95 
aie particulare de fete 33 131 
le secundare de bàáefi 21 281 
e secundare de fete 4 34 
ale coniesionale de b&eti 24 
oale confesionale de fete 1 
niversit&(i 2 
Total 2286 





Învăţământul era împărțit, ca si în zilele noastre, în trei 
clase: primar, secundar şi superior. 

Invăţământul primar se compunea din scoale comune la ţară 
si şcoale separate de báeti şi de fete la oraşe; cursurile durau la 
ţară şi la oraşe câte trei ani. Materiile ce se predau în toate $coa- 
lele primare erau: citirea si scrierea, catechismul, noţiuni de hi- 
gienă, gramatică, geografia, istoria şi dreptul administrativ al 
țării, cele patru lucrări de aritmetică, precum şi sistema legală a 





1) V. A. Ureche, Anuarul general al Ministerului de instrucţie Pu- 
blică pe 1864—1865. 


H5 


www.dacoromanica.ro 


măsurilor şi greutáfilor!) La atâta se reduceau cunoștințele so- 

cotite trebuincioase în viaţă celor ce-şi terminau instrucfia la în- 

ceputul ei. | 
Е 

A doua treaptă а învățământului, cursul secundar, ега com- 
pus din mai multe feluri de şcoale: erau gimnazii și licee pentru 
báeti, scoale secundare de fete, şcoale reale, seminarii, școale de 
bele-arte, conservatorii şi şcoale de medicină, Cursul secundar 
pentru báeti se preda în licee şi gimnazii: liceele aveau o durată 
de 7 ani iar gimnaziile numai de 4. Anul şcolar tinea dela 1 Oc- 
tombrie sí până la 15 August; la sfârşitul anului se dădea câte 
un examen. În toată țara „nu erau decât 5 licee, — Sf. Sava şi 
Matei Basarab la Bucureşti şi câte unu la laşi, Craiova și Bârlad 
— şi 4 gimnazii — Gheorghe Lazăr la Bucureşti, Alexandru cel 
Bun la laşi şi câte unu la Botoşani şi Ploesgti. Cele mai multe 
din ele erau de curând înființate, cu excepţia Liceului Sf. Sava 
înființat la 1817, a Liceului din Craiova care exista din 1826 şi a 
Liceului din laşi care data din 1830. 

Cursul secundar de fete se preda in 4 scoale, 2 1а lagi şi 
câte una la Bucureşti și la Craiova. Cursurile durau cinci ani; 
spre deosebire de liceele de báeti materiile ce se predau nu erau 
fixate prin lege ci rămâneau să fie hotărite de către consiliul per- 
manent după posibilități si necesități. 

La toate şcoalele de fete nu erau inscrise decât un număr mic 
de eleve, în proporţie cu numărul locuitorilor ţării; este drept 
însă cá multe fete urmau cursurile scoalelor particulare, unde 
predarea limbilor străine si a dexteritátilor, care împreună formau 
cultura necesară unei fete de societate, se făcea cu mai multă 
atenţie. } 

Legiuitorul prevázuse și, formarea unor scoale reale unde „să 
se dea învăţătura trebuincioasá pentru exercitarea unei arti sau 
profesiuni” *). În acest scop se prevăzuse, prin Legea asupra ins- 
tructiunei, înfiinţarea a trei şcoale de agricultură cu ferme model 
pentru „iniţiativa practică a agriculturii”, a şapte şcoale de indus- 





1) Legea asupra Instructiunei а Principatelor-Umite Române (Buc.) 
1865), Art. 32. 
2) Legea аѕисга instrucjtunei. (Art. 199). 


116 


WWw.dacoromanica.ro 


trie, la Bucureşti, laşi, Galaţi, Brăila, Craiova, Ploeşti şi Turnu 
Severin == şi a şapte scoale de comerţ == în aceleaşi oraşe. 

Acest întreg program de înființare a unui învățământ practic 
nu se realizase decât în parte, Numai 3 scoale fuseseră înființate, 
саќе una la București, Galaţi şi Brăila, Cu un număr de 127 de elevi 
şi cu 20 de profesori, această ramură a învățământului secundar era 
in plină formațiune, 

Seminariile erau şi ele considerate ca făcând parte din invátá- 
mântul secundar; înfiinţate pe lângă episcopiile existente, ele erau în 
număr de 8; la lași, București, Râmnic, Buzău, Argeș, Huși, Ro- 
man şi Ismail. In afară de aceste seminarii ortodoxe, la Iaşi se mai 
găsea sí un seminar catolic. Seminariile, pe vremuri aproape singu- 
rele scoale din țară, erau dintre cele mai vechi aşezăminte culturale 
ale țării; Seminarul Socola din lași era înfiinţat din 1803, cel din 
București din 1834, iar cele din Râmnic şi Buzău din 1836. Semi- 
nariile erau de două grade: cele de gradul I aveau 4 clase şi cele de 
gradul П aveau 7 clase, Seminariile de gradul I erau destinate să 
pregătească pe preoții de ţară; obiectele ce se predau erau în directă 
legătură cu viitoarea lor misiune, 

Seminariile aveau o populațiune școlară destul de numeroasă, 
cuprinzând un total de 818 elevi, 

Starea acestor şcoale din cursul secundar, dacă nu era perfectă 
era în orice caz, pentru timpurile acelea şi posibilitățile existente, 
multumitoare. Profesorii în special erau de o clasă ridicată; Titu 
Maiorescu, îndreptătorul literaturei şi limbei româneşti, era director 
şi profesor de pedagogie și gramatică la Institutul preparandal din 
laşi, Grigore Cobălcescu şi Petre Poni erau profesori la Liceul din 
acelaș oraş. Ion I. Zalomit, profesor universitar, preda filozofia la 
Liceul Sf. Sava din Bucureşti, iar Francudi, profesor la Universita- 
tea din Bucureşti, preda limba greacă la Liceul Matei Basarab, Pic- 
tori renumiți ca Teodor Aman, G. Tătărăscu si Carol Storch erau 
profesori la Școala de bele-arte din Bucureşti, Matei Milo, Flech- 
tenmacher şi Wachmann predau cursuri la Conservatorul nou în- 
fiinţat în Capitala ţării. Doctorii Carol Davila şi Capşa, Turnescu, 
Felix şi Emanoel Bacaloglu și Exarcu, erau profesori la Școala de 
Medicină, Farmacie şi Veterinárie. 


117 


WWw.dacoromanica.ro 


Invăţământul superior era compus din Universitățile din laşi şi 
Bucureşti; ele erau formate din transformarea claselor speciale ce 
fiintau pe lângă liceele din cele două capitale, transformare făcută 
in chip lent şi intr'un timp îndelungat, mai întâi în Şcoale speciale 
зі mai târziu în Facultăţi. 

Universitatea din laşi, înfiinţată la 26 Octombrie 1860, avea 
3 Facultăți: de Drept, de Ştiinţe si de Litere. Durata cursurilor era 
de 3 ani. Catedrele şi profesorii erau următorii: 







CATEDRA PROFESORUL 





I) Facultatea de drept 










Drept Roman Petre Suciu 
Drept Penal Octavi Teodori 
Pandecte Petre Suciu 
Drept Comercial şi 

Procedură Civilă lacob Negruzzi 
Drept Civil Gheorghe Mârzescu 





Drept Public Ad-tiv Niculae Mandrea 








Economie Politică А. 1. Gheorghiu 
Medicină Legală 1, Ciurea 

2) Facultatea de Litere 
Filozofia Titu Maiorescu 


Istoria Universală Niculae lonescu 


3) Fucultatea de Ştiinţe 


Algebră superioară 
Geometrie 
Geometrie analitică 
Fizică şi matematici 
Mecanica analitică 










N, Ciuleanu 
S. Emilian 





1) 


Numărul studenţilor în anul şcolar 1864—1865 „~ singurul 
pentru care avem date precise — era de 42 studenti la Drept, 25 la 
Ştiinţe, 22 la Litere; în total 82 de studenţi pentru întreaga Facul- 
tate, Până în acel an Universitatea din laşi nu eliberase nici o di- 
plomă de licenţă; deabia mai târziu se va întâmpla aceasta. Printre: 
profesorii Facultăţii erau un grup de personalități care aveau să 
joace un rol insemnat fie în cultura, fie în politica românească; Titu 





1) V. A. Ureche, Anuarul general al Ministerului de Culte şi Instruc- 
ба Publică pe 1864—1865, pag. 238—239. 


118 


www.dacoromanica.ro 


E 


Maiorescu, marele critic, reprezentantul cel mai strălucit al Juni- 
mismului, Nicolae Ionescu, socotit ca cel mai mare orator al timpu- 
lui, lacob Negruzzi, unul din stâlpii Junimei şi cel căruia Convorbiri- 
le Literare îi datoresc existența şi regulata apariţie, Gheorghe Mår- 
zescu, advocatul şi omul politic liberal, 

Universitatea din Bucureşti se înființează la 4 Julie 1864 prin 
reunirea a trei scoale superioare deja existente: Facultatea de Drep- 
turi, înființată in toamna anului 1859, Școala Superioară de Ştiinţe, 
înfiinţată la 8 Octombrie 1863 şi Şcoala Superioară de Litere, înfiin- 
tată la 10 Octombrie 1863. Noua Universitate avea gi ea la rândul 
ei trei Facultăţi: de Drept, Ştiinţe şi Litere si Filozofie. Catedrele şi 
profesorii universităţii erau: 









CATEDRA PROFESORUL 
I) Facultatea de drept 

ept Roman C. Bozianu 
Drept Civil Gheorghe Cestaforu 
Drept Comercial Vasile Boerescu 
Drept оша şi 

Administrativ D. P. Vioreanu 

Drept Civil Constantin Boerescu 
Drept Civil Aristide Pascal 
Drept Roman Gheorghe Danielopol 
Economie Politică Al. Vericeanu 
Drept Penai Gheorghe Cantilli 


2) Facultatea de Științe 
Geometrie Descriptivà | Al. Orăscu 
Geometrie Analiticá 


si Astronomie D. Petrescu 
Fizică Emanoil Bacalogiu 
Chimie Alexe Marin 


Zoologie şi Botanică Constantin Exarcu 
Geoiogie si Mineralogie | Grigore Ștefănescu 


Algebră Super.oară Ше Anghelescu 
3) Facultatea de Litere şi 
Filozofie 
Literatură Latină Aug. T. Laurian 
istoria Universală critici] Aron Florian 
Istoria Filozofiei lon Zalomit 
Literatura franceză Ulysse Marsilliac 
Istoria si Literatura Ro- 
mánilor V. À Ureche 
Literatura Elină Epaminonda Francudi » 





1) V. A. Ureche. Amuarui generai al Ministeruhu de Culte si Instruc- 
tia Publicà 1864—1865. 
118 


WWw.dacoromanica.ro 


Universitatea din București era mult mai complectá și mai im- 
portantă ca cea din lași; nu numai numărul catedrelor era mai mare, 
dar şi personalitatea profesorilor era mai proeminentă. Pe lângă oa- 
meni de ştiinţă, ca Grigore Ştefănescu, Emanoil Bacaloglu, Alexan- 
dru Orăscu, erau literati şi istorici ca Aron Florian, V. A. Uceche 
şi Treboniu Laurian precum si advocati străluciți ca Aristide Pas- 
cal, Danielopol, Bozianu, fraţii Boeregti si C. Costaforu; mai toti 
aceștia fuseseră sau aveau să devie ministri, fiind personalități de 
prima mână în politica românească, Rectorul Universității era 
Gheorghe Costaforu, iar Decani: la Filozofie şi Litere August Tre- 
boniu Laurian, Alexandru Orăscu la Ştiinţe şi Constantin Bozianu 
la Drept. Numărul studenților în anul 1864—1865 era de 96 la 
Drept, 2 la Ştiinţe si 12 la Litere, în total 120. Spre deosebire de 
cea din Iași, Universitatea din Bucureşti avea deja un licenţiat: era 
Ștefan M. Soimescu, proclamat licenţiat al Facultăţii de Drept in 
Februarie 1865. 


Pe lângă învățământul public — cu cele trei grade ale sale — 
de care am vorbit până acum, mai exista în Principate şi un însem- 
nat învățământ particular. Insemnat nu atât prin calitatea inváfá- 
turii ce se preda cât prin numărul şcoalelor. Format din două mari 
categorii, prima, aceea а şcoalelor particulare ţinute mai cu seamă 
de către francezi şi germani, în care copiii de boeri şi burghezi în- 
vátau limbile străine si bunele maniere — si o a doua categorie, for- 
matá din scoale confesionale, in care stráinii stabiliti la noi, in 
special evrei, greci şi armeni, isi primeau învăţătura în limba ma- 
ternă si conform datinelor si religiei fiecăruia. Instrucţiunea căpă- 
tată în şcoalele particulare era aproape nulă; se insista în special 
asupra limbilor străine care formau obiectele principale de studiu, 
Cunostintele generale şi speciale menite să formeze fundamentul 
culturei elevilor erau complect neglijate. Nici nu se putea întâmpla 
altfel fiindcă mai toti profesorii nu aveau decât câțiva ani de curs 
secundar, când îi aveau şi pe aceștia, In aceste scoale particulare îşi 
făceau educaţia fetele din înalta societate, care se multumeau să se 
poată exprima în câteva limbi străine si să poată descifra la pian 
ultima romantá la modă. Despre seriozitatea si utilitatea unor ast- 


120 


WWw.dacoromanica.ro 


Planga XVI 


Гов L7 


латат а-у RR EM AP 00 yera BH PU 
PN peas o tut] Pme ета 2 o — TP 
eae ad nnne n 000 e pie diari ور‎ ter n did 
ааб дас ос PF i тна? is era а 
Z Солна ете a e == — =e wee 
еа ape p a 2 22 —— me w SE ROP 
Aereo on. AID tt nt © یی با‎ a _ 9/20 
лё, tee teme л ш a سا‎ ОР 
rera i t gr -— — ub 





Коа — ж V ا‎ e o. dox 
СУ сс -- n E eL A, I2 
АФ artt a аг ortae Ga 
Mih bee — = —— — > 6. PAI 
КАЛАА aa Bied ТР Matte artit — سب‎ VO NT 


FS 


EI) ж | 
-—— S 


P 


5: 
Соу врта | مت‎ 


fi uri recte РР АЕТ а ETETE CLL EE "Prep oae „ 


Praectul da înființare а Academiei Române : Bugetul 


WWw.dacoromanica.ro 


Planşa XVIII 





җы 


—— m 


mre ATE! 


acoromanica.ro 





Constantin Hosianu 


Niculae Fleva 


fel de institutiuni este inutil să mai vorbim; ele nu făceau altceva 
decât să dea pământenilor acea aparenţă de civilizaţie, atât de în- 
şelătoare pentru străinii în trecere pe la noi, şi să le accentueze ten- 
dința naturală spre superficialitate, atât de dăunătoare vietei ro- 
mánesti. 

Aceasta era configuraţia învăţământului la acea epocă. In pli- 
nă formaţiune şi organizare, cu un personal didactic, puţin pregă- 
tit în cursul inferior şi strălucit în învăţământul superior, cu un ma- 
terial didactic complect insuficient, cu o populație şcolară redusă, 
dar cu foarte multă bunăvoință şi cu un enorm entuziasm care um- 
pleau lipsurile şi creau acea atmosferă de Їгепегіе atât de necesară 
propásirei în orişice domeniu, cu atât mai mult în cel cultural. 


Dacă privim acum situaţia culturală generală a țării, va trebui 
să constatăm în primul rând starea înapoiată a masei populare; cei 
ce ştiau să scrie şi să citească erau destul de puţini. Mulţi nu cu- 
nosgteau decât literele chirilice. Alfabetul latin era atât de puțin cu- 
noscut încât din multe părți se cerea ca publicaţiile oficiale, pentru 
care se adoptaserá literile latine, să continue să fie tipărite cu chi- 
rilice. Dintre cei cu învăţătură, puţini erau care treceau peste ştiin- 
ta scrisului si a cititului: cam la atât se reducea cultura celor mai 
mult. Clasele conducătoare însă, formate din boieri şi burghezi bo- 
gati, aveau adeseaori o foarte frumoasă cultură, căpătată în şcoalele 
şi Universitățile din Occident. “Copii lor erau adeseaori trimiși în 
străinătate, ceeace avea ca rezultat o formaţiune culturală a clasei 
conducătoare complect străină, Intreaga pătură de sus era sub in- 
fluenta culturii franceze în special; este cunoscut faptul că mai toți 
se exprimau in mod obișnuit şi scriau în mod curent frantuzeste. 
Acest fel de creştere avu drept rezultat îndepărtarea clasei culte 
de manifestatiunile româneşti, Entuziasmul pe care generația lui 
Kogălniceanu şi Alexandri îl arătase pentru teatrul, istoria şi limba 
românească fură înlocuite cu admiraţia pentru tot ce este străin, 
Această admirație se simțea în toate domeniile. 

Limba literară, ca şi cea întrebuințată pentru vorbirea de toate 
zilele, era plină de frantuzisme, traduse mai mult prost decât bine 


121 


WWw.dacoromanica.ro 


şi întrebuințate si cu rost si fără rost, Reactiunea ardelenilor și 
adepților lor, саге intrebuintau latinisme cu tot atât de puţin rost 
ca şi ceilalti, făcuse ca frumusețea graiului românesc să se piardă 
complect în această amestecătură de cuvinte străine de structura 
graiului nostru; adeseaori aveai nevoie de dicţionar pentru a infe- 
lege ceeace fratele tău de sânge vroia să-ţi spună. 

Literatura suferea şi ea de această pocire a graiului. Dar criza 
literaturii nu era numai pur formală; treceam deasemenea şi prin- 
tr'o mare criză de creaţie. Niculae Bălcescu murise, Vasile Alexan- 
dri se dedicase politicei, Kogălniceanu încetase de mult de a mai 
avea vreo preocupare culturală, Dimitrie Bolintineanu era într'o 
cumplită scădâre iar Heliade Rădulescu îmbătrânise prea mult, In 
locul lor o serie nesfârşită de scriitoraşi care îşi încordau lirele la 
fiecare pretext dar nu reugeau decât să inegreascá hârtia. Genera- 
tile noi, cu Eminescu, Hașdeu, Maiorescu, Odobescu, deabia acum 
se ridicau ; în plină evoluţie spirituală ele aveau să însemne pagi- 
pile de glorie ale epocei ce se va deschide deacuma înainte, 


Presa la rândul ei era într'o cumplită scădere, Timpurile în 
care revistele si ziarele românești erau adevărate focare culturale 
trecuseră; problemele istorice, educative, literare şi artistice gispă- 
ruserá din coloanele lor. Politică, politică și numai politică; asta era 
tot ce puteai să mai găseşti în ziarele timpului. „Românul“ lui C. 
A Rosseti, „Trompeta Carpaţilor” şi „Buciumul” lui Cezar Boliac, 
„Tribuna României” a lui Niculae Ionescu, ,, Reforma" lui Valen- 
tineanu, Ziarele ce apăreau în acea vreme, nu aveau timp şi loc de 
cât pentru evenimentele politice. 3) 


Teatrul la rândul lui, suferea şi el depe urma acestei pasiuni 
generale pentru politică ;el mai suferea însă şi din cauza indiferen- 
tei bogătaşilor pentru producţiile nationale. Teatrul cel mare, astăzi 
Teatrul Naţional era arendat lui Millo, cel care rămăsese celebru 
din creaţiile ce le făcuse în cantonetele lui Alexandri si în special 
în „Barbu Lăutaru”, Imbátránise însă şi Milo, după cum îmbătrâni- 





1) N. lorga. Istoria Presei Româneşti, Бак, 1922, pag, 117—131. 


122 


WWw.dacoromanica.ro 


se si repertoriul care făcuse gloria tinereții lui si publicul se sáturase 
şi de piese şi de interpreti. Deaceea, poate, sala Teatrului cel mare 
nu prea era plină si la cassá nu se prea vedea îmbulzeală. Cu toată 
subvenţia guvernului si cu toate avantajele obținute, teatrul mergea. 
prost. Mai ales decând un grup dintre cei mai buni artişti, în frunte 
cu Pascali — neîntrecutul interpret a lui Hamlet — îl părăsiseră 
pe Millo si formaseră o „Societate dramatică” mutându-se vis-a-vis, 
la sala Bosel. Lupta dintre cele două trupe era aprigă si trecea 
depe scenă în coloanele gazetelor, unde lungi scrisori şi articole de 
incriminări apăreau mai în fiecare zi, Amândouă teatrele aveau ac- 
tori buni: Costache Caragiale, Millo, Pascali, Costache Deme- 
triade, Eufrosina Popescu, Matilda Pascali, Maria Constantinescu, 
Frosa Popescu, Stefan Velescu şi alţii tot atât de buni, se strádu- 
iau în fiecare seară să aducă public şi să atragă spectatori. Ce folos 
însă, căci piesele jucate erau slabe, „Sugrumătorii din India sau 
Răsboiul Englezilor", piesă de mare spectacol în 5 acte și 7 tablouri, 
tradusă din frantuzeste, ‚Нона şi Onoarea” sau „Ochiul lui Dum- 
nezeu", dramă în 5 acte, tradusă din frantuzeste, „Blestemul unui 
părinte”, „Eva sau Omorul", „Hoţii de codru şi Hoţii de oraşe”, 
„Pianul Bertei", „Иш pahar de ceai”, „Curierul din Lion", „Cele 
trei orfeline", iată câteva titluri din repertoriul celor două teatre, 1) 
Rareori se juca „Dama cu сате”, „Hamlet“, „Intrigă şi Amor”. 
Repertoriul era compus numai din melodrame sau din comedii, iar 
când nici ele nu mai plăceau publicului câte o revistă venea să um- 
ple sălile şi să astupe golurile. Concurența cea mai mare a celor 
două teatre o făcea Opera Italiană, cu cântăreţi destul de buni şi 
cu un repertoriu destul de variat pentru ca să umple sălile; atunci 
când venea câte o celebritate străină reprezentatia se transforma 
într'o manifestaţie mondenă şi nu era cucoană care să fie la rangul 
ei să lipsească dela spectacol. Sala Dacia, unde jucau deobiceiu 
trupele străine venite în turneu, era neîncăpătoare pentru toţi cei 
ce veneau să vadă dar mai cu seamă să Не văzuți. Vara, Bucureştiul 
avea două grădini unde actorii căutau să-și câştige pâinea, distrând 
pe cei ce rămăseseră în oraş. Grădina Orfeu, vis-a-vis de Teatrul 
Naţional si grădina Union, pe locul unde astăzi este hotelul Sim- 





1) Teatrul la Români, de C. Olánescu-Ascanio. 


123 


WWw.dacoromanica.ro 


plon, în colţul străzii Câmpineanu, si unde Bucureştenii își petre- 
ceau serile. Si Iagul avea dealtfel trupa lui de Operă Italiană per- 
manentă, singura care rezista în mijlocul indiferenfei celor ce încă 
nu se mutaserá, cu casă cu tot, la București, 


Artele plastice erau în plină desvoltare. Theodor Aman, rein- 
tors de patru ani din străinătate, se şi impusese prin talen- 
tul său și-și împărțea activitatea între Şcoala de bele-arte, al cărei 
director şi profesor era, şi atelierul din care rând pe rând aveau 
să iasă schițele şi compoziţiile lui. Carol Stork renuntase să mai 
facă pe gravorul în bijuteria lui Resch si se dedicase sculpturei in 
lemn şi în piatră. Satmary, şi el profesor, începuse acea serie 
de desene a costumelor şi obiceiurilor româneşti. Grigorescu, întors 
din străinătate deabia de doi ani, se găsea încă sub influenţa scoa- 
lei dela Barbizon și, în lipsa unui post de profesor la şcoala de 
bele-arte, colinda ţara şi-şi îneca amărăciunea în picturi care mai 
târziu aveau să-l răsbune de toate suferințele, 


Erau si o serie de așezăminte de cultură în ţară. Nu prea 
multe, dar suficiente pentru a constitui un bun început, Două bi- 
blioteci publice, una la laşi şi alta la Bucureşti; din aceasta din 
urmă se va forma mai târziu Biblioteca Academiei Române de as- 
tázi, Nu erau prea numeroase cărțile; deabia 29.468 de volume la 
Bucureşti si 16.259 la Iaşi. Grija statului pentru complectarea lor 
şi entuziasmul particularilor făcea însă ca numărul volumelor să 
crească destul de repede. 

In 1864—1865 biblioteca din Iaşi sporise cu 1.641 de volume 
iar сеа din Bucureşti cu 2.217. Cifre care faţă de necesităţile tim- 
pului și posibilitățile momentului erau destul de însemnate. Este 
interesant, cred, de cercetat cât si ce se citea în acea epocă. Infor- 
majiuni asupra acestui punct nu avem decât pentru perioada Apri- 
іе Decembrie 1865, când s'a început să se însemne numărul ci- 
titorilor. 1.581 de cititori au citit în aceste 9 luni ale anului 1865 
în Biblioteca din Bucureşti: 


124 


WWw.dacoromanica.ro 





CATEGORIA CÁRTEI ا‎ i 





кен de istorie 211 
2. Ziare si periodice 179 

3 urisprudenţe 170 
Caii Filozefice 140 
cționare 133 


б. ne si Biografii 131 
1. Literatură Antică şi 
Dn 
d. dera de Agticul 
ulturá 
10. Pedagogie 


ramatici 
13. Diverse 
14. Politice 
15, Lucrári Matematice 
16. istorie Naturală 22 
17. Retorică 


21. Voiajuri 14 


afie 11 1) 
24 Tehnologie 9 





Se mai găseau în Bucureşti un muzeu de antichităţi, — con- 
stituit din donațiunile generalului Mavros, socrul lui lon Ghica, 
care adusese tocmai din Egipt o mumie ce se mai poate vedea și 
astăzi în Muzeul din fosta casă Macca — și care fusese inaugurat 
de câteva luni numai, precum şi un muzeu de Științe Naturale. Gră- 
dina Botanică, fusese deja înființată, Institutiunea care avea să їп- 
semne atât de mult pentru cultura dar mai cu seamă pentru istoria 
naţională, Academia Română, fusese instituită de către C. A. 
Rosseti, ministrul de Instrucție al Locotenentei Domnești; în plină 
perioadă de organizare, însă, ea nu va însemna ceva pentru cultura 
românească decât după începutul noii domnii. Notarea ei aci nu are 
alt rost decât acela de a însemna momentul în care cultura româ- 
nească va intra pe noi făgașuri, prin activitatea atât de rodnică şi 
de plină de urmări a acestei institutiuni în prima ei perioadă. 


1) V. A. Ureche. Anuarul Ministerului de Instrucție ре 1864—65. 





125 


WWw.dacoromanica.ro 


Cam aceasta era configuraţia culturală a fürei noastre la în- 
ceputul nouei domnii, Țară în plină formaţiune spirituală, cu o mas- 
să aproape complect incultă, cu o pătură superioară, cultă dar res- 
trânsă, formată în străinătate şi tributară culturii occidentale, şi 
cu o întreagă serie de instituţiuni şi organizaţii cari corespundeau 
mai mult iluziei de stat civilizat decât nevoiei simțite a neamului, 


126 


WWw.dacoromanica.ro 


XI 
FINANTELE STATULUI 


Dezastrul financiar — Coure şi efecte — Greaua moştenire — Si: 
фетиш! imprumuturilor — Cum rou aşezate impozitele — Proasta 
administrație — Rezultatele, 


Dintre toate situatiunile verificate cu ocazia schimbárei dela 
11 Februarie, cea care a îngrijorat cel mai mult guvernul locote- 
nenjei domneşti ега a finanţelor statului. Datoria publică ajunsese 
să covârșească posibilitățile de plată. Veniturile era puţine şi rău 
încasate. Fondurile necesare pentru cheltuielile curente erau ine- 
xistente, Modul de eliberare a Stetului de obligatiunile sale, era 
emiterea de bonuri de tezaur cu acadenfe scurte, Donurile, nefiind 
niciodată achitate, ajunseseră să invadeze piaţa şi să scadă şi mai 
mult creditul Statului. Pentru această situatiune financiară acy- 
zațiuni pátimage şi încriminări violente fură făcute fostului Domni” 
tor $i guvernelor sale. Totuși dacă situafiunea, astfel cum fusese 
găsită, era de netăgăduit, vina nu о purtau atâta oamenii cát 
împrejurările, Un compiex întreg de fapte adusese fara în această 
gravă pozitiune. 

m 

In primul rând bugetele deficitare şi datoria publică fuseseră 
moştenire, Astfel bugetul Munteniei avusese în ultimii ani, ante» 
riori înscăunării lui Cuza, următoarele deficite: în anul 1857; 
5.507.097,13 lei vechi iar în anul 1858 ; 5.030.442,34 lei vechi, In 
Moldova deficitul anului 1857 era de 1.135.127,27 lei vechi, 1) 





1) Istoricul  Datoriei Publice a României де Gh. Dobrovici -(Buc. 
1913) pag. 68 si 76, 


127 


WWw.dacoromanica.ro 


Datoria publicá a Munteniei la 1 Ianuarie 1859 era de 20.474.088,13 
lei vechi iar a Moldovei de 8.490.028,34 lei vechi 1). 

Din adunarea deficitelor ambelor principate ne putem da sea- 
ma de situatiunea exactă găsită la începutul anului 1859 de cá- 
tre Principele Cuza la urcarea sa pe tron. Totalul datoriei pu- 
blice pentru amândouă ţările era, la 1 Ianuarie 1859, de 
28.964.116,47 lei vechi, pe când veniturile lor nu însumau decât 
17.895.869 lei vechi, iar deficitele adunate pentru ambele 
principate erau de 11.673.266,74 lei vechi. Aceasta era moștenirea 
pe care o primise noul regim: datorie publică covârșitoare, bugete 
deficitare. Dintr'un început, deci, cele două principate porniseră în 
noua lor așezare cu o rea situatiune financiară, care avea să apese 
asupra viitoarelor bugete. 


Pe de altă parte, realizarea neașteptată a unităţii naţionale 
chiar sub formă fragmentară, și obţinerea autonomiei, chiar sub 
formă aproximativă, născuse în conducători dorinţa de a trans- 
forma cât mai repede cele două principate întrun stat modern. 
Necesitátile realităţii si aspiraţiunile oamenilor făceau să se caute 
în toate domeniile înfăptuirea a ceeace până atunci împrejurările 
împiedecaseră și oamenii neglijaseră, 

Totul trebuia din nou făcut. Multe erau domeniile în care 
de-abia acum se puneau temeliile unei noi așezări. In asemenea 
condițiuni bugetele nu puteau fi echilibrate decât renunțând la ori- 
șice încercare de transformare sau recurgând la capitalul particu- 
lar. Prima alternativă era greu de acceptat; entuziasmul celor ce-şi 
văzuseră înfăptuit idealul era prea mare. Dorinţa lor de a înfăptui, 
ceeace ani de zile constituise sprijinul moral necesar luptătorului 
era prea puternică. Astăzi, când la bătrâneţe își puteau realiza vi- 
sul tinereţii, prudenta nu mai putea să învingă dorinţele iar elanul 
numai putea lăsa pasul judecáfei. Pe de altă parte realităţile erau 
de așa natură încât se impuneau hotărârii omeneşti. Armata tre- 
buia reorganizată; drumurile trebuiau refăcute; administraţia tre- 
buia transformată; școalele trebuiau înființate; țăranii trebuiau 





1) Istoricul Datoriei Publice a României, de Gh. Dobrovici pag. 36 şi68. 


128 


WWw.dacoromanica.ro 


împroprietăriți si grecii isgoniti din mânăstiri. Toate acestea se ce- 
reau înfăptuite si toate infáptuirile cereau bani, 

Imediata consecinţă a fost urcarea bruscă a cifrei bugetului. 
Astfel, de unde totalul bugetului era în 1859 de 62.000.000 lei, el 
se urcă 

în 1860 la 118.000.000 lei 
„ 1862 „ 124.000.000 ,, 
„ 1863 „ 127.000.000 ,, 
^ 1864 „ 204.000.000 ,, 
„ 1865 „ 158.000.000 ,, 


Bugetul scoalelor din Moldova se urcă in mod brusc dela 
1.700.000 lei în 1859 la 18.000.000 in 1860 1). 


Rămânea a doua alternativă. Imprumuturile. Pentru a putea 
fi folositoare ele trebuiau să fie făcute pe termene lungi si in con- 
diţiuni favorabile. Criza financiară însă si mai ales nestabilitatea 
politică nu ofereau nici o garanţie. Greu se puteau găsi în asemenea 
condițiuni banii trebuincioși pentru realizarea visurilor si pentru sa~ 
tisfacerea necesităţilor. Nenumăratele încercări eşuară, iar puţinele 
care reugirá, obţinute pe termene extrem de scurte — 1 an sau 
chiar numai câteva luni — erau făcute să încurce şi mai mult si- 
tuaţia. Încercările de a găsi sumele trebuincioase fură nenumărate. 
Mai toate însă dădură greș. Astfel în 1859, în chiar momentul 
suirii pe tron a lui Alexandru-Cuza, simțindu-se nevoia de a se găsi 
sumele de bani necesare pentru nevoile urgente ale statului, se 
făcu apel la particulari pentru realizarea câte unui împrumut de 
8.000.000 lei în fiecare principat. Subscrierile însă nu atinseră de 
cât suma de 3.151.924,27 lei vechi în Muntenia şi 415.136.64 lei 
vechi în Moldova 2). 


In acelaş an un împrumut de 200.000 galbeni lansat în ţară 
pentru ajutorarea comerţului, precum și un împrumut de 60.000.000 


1) A. D. Xenopol. Domnia lui Cuza-Vodă vol. II pag. 185 si 191. 
2) Datoria Publică a României de Gh. Dobrovici paginile 78-79 
şi 68 - 71. 


9 129 


WWw.dacoromanica.ro 


Jei pentru creearea unor Bănci de scont şi circulaţie, ce trebuia con- 
tractat în străinătate, nu putură fi realizate negăsindu-se banii ne- 
cesari. 1) In 1860 un împrumut de 5.000.000 lansat în Muntenia 
pentru înzestrarea armatei fu acoperit numai în parte?) iar în 
Moldova împrumutul, necesar pentru plata ratelor a împrumutu- 
rilor anterioare si pentru conversiunea lor, fu realizat numai pen- 
tru 2.645.000 lei 2). In 1861 încercarea de a se găsi o sumă de 
4.000.000 în Muntenia, necesară pentru plăţile curente, nu putu fi 
realizată, iar în Moldova apelul făcut pentru găsirea unei sume 
de 7.000.000, necesară aceluiași scop de acoperirea nevoilor zilni- 
ce, nu realiză decât 2.000.000 ce trebuiau însă plătite în cinci- 
sprezece luni.) Situatia coptinuă să fie tot așa de grea şi după 
contopirea celor două guverne a principatelor și realizarea unei 
singure administraţiuni ре tot cuprinsul țării. Imprumuturile ne- 
dând rezultatele dorite si cheltuelile trebuind să fie achitate, se 
recurse la diverse expediente. Se începu cu confiscarea tuturor su- 
melor depuse la tribunal, în special pentru minori, care fură con- 
siderate ca împrumutate statului si imediat cheltuite. Se continuă 
cu emiterea de bonuri de tezaur. Insfârşit, cum nici acestea nu fură 
suficiente, se recurse la contractarea unui împrumut extern, impru- 
mutul Stern, în valoare nominală de lei 61.372.000 lei vechi, din 
care statul a încasat în mod real 48.142.767 lei vechi sau lei noi 
17.797.921.635 5). Acest împrumut a fost întrebuințat pentru aco- 
perirea deficitelor bugetare şi plata diverselor datorii. Se mai con- 
tractară încă două împrumuturi în străinătate, care însă spre deo- 
sebire de celelalte fură încheiate pentru construirea unor poduri 
de fier și construcţia căii ferate dintre București şi Giurgiu. Din 
cercetarea tuturor acestor împrumuturi — fie a celor reuşite fie a 
celor eşuate — se poate constata că, cu excepţia ultimilor două, 


1) Datoria Publică a României de Gh. Dobrovici pag. 71—72. 
2) idem pag. 72—73. 
3) idem pag. 80—81. 
4) idem jag. 73—75 si 42—83. 
5) idem pag. 87—49. 


130 


WWw.dacoromanica.ro 


fácute cu scop constructiv, toate celelalte $mprumuturi fuseserá 
necesare pentru cheltuelile normale ale statului. 


Aceasta nu se datora numai tendinței de transformare а ţă- 
rei şi de punere a ei în pasul celor apusene, sau numai proasfei 
situațiuni financiare moştenite. Una din principalele cauze era 
insuficiența veniturilor provocată atât de defectuosul mod de ase- 
zare a impozitelor cât şi de prostul metod de a se realiza venițu- 
rile statului. , 

Sistemul impozitelor era ilogic. Impunerile erau egale pentru 
toti locuitorii iar nu proporționale cu averea fiecăruia. 

Această situatiune era considerată ca un mare progres si dăi- 
nuia numai de câţiva ani, Până în 1859 nu erau impuse decât clasele 
de jos. Boerii cu ranguri civile şi militare si fiii lor, boerii de neam 
şi fiii lor, postelnicii şi fiii lor si asidotii nu plăteau nici o dare, 
fiind considerați ca privilegiați. Deabia în cursul anului 1589 cele 
două guverne hotăriră impunerea tutulor locuitorilor, ceeace se 


admise de către adunările legiuitoare, 

Este semnificativ faptul că această impunere a clasei privile- 
giatilor nu se făcu din motive financiare ci din considerafiuni po- 
litice, pentru ca astfel, prin egala impunere, să se concretizeze prin- 
cipiul egalității absolute, înscris in convenfiunea dela Paris?) To- 
tusi nu a fost ușor ca scutitii să fie convinşi să renunțe la acest 
aspect al privilegiului. Domnitorul însuși, in mesajul de deschidere 
al adunării Moldovei din 1861, mărturisește că „greutatea cea 
mai mare a fost de a se iniția ţara la un sistem de dări, bazat ре 
egalitate, ре când până acum era bazat pe privilegiu." 2) Posibili- 
tatea ca un privilegiat să fie impus părea așa de extraordinară în 
cát un boer din Roman, Theodor, declară, sub propria iscáliturá, cá 
„preferă să fie spânzurat decât să plătească birul".*) 





1) Finanţele României dela Regulamentul Organic până astăzi, 1831 
— 1905, de Th. Aslan (Buc. 1905) pag. 86. 
2) A. D. Xenopol. Domnia lui Cuza-Vodà vol. II pag. 188. 


3) idem. 


{3f 


www.dacoromanica.ro 


In asemenea condițiuni și cu o astfel de mentalitate era na- 
tural ca veniturile statului provenite din impozitele directe să fie 
mult mai mici decât ar fi fost posibil cu o aşezare logică a acestor 
impuneri. Cinci erau impozitele directe din acea vreme. Primul, 
impozitul personal, în suma de 36 lei anual, pe care îi plăteau toţi 
locuitorii statorniciti în sate, târguri si oraşe, fără excepţie de cbn- 
ditie socială sau de profesie, dacă aveau vârsta de 25 ani si de- 
plinătatea facultăţilor fizice. Al doilea impozit, numit pentru po- 
duri şi şosele, era de 12 lei anual și era plătit de aceiaşi, Al treilea 
impozit, fonciar, era de 4% asupra venitului net al oricărei pro- 
prietáti nemigcátoare, fără пісі o excepţiune. Al patrulea impozit, 
patentele, privea pe negustori şi profesionişti; această impunere 
se împărțea în două categorii. 

Negustorii erau ітриѕі în mod proporţional, după negoful 
pe care îl făceau şi după numărul populaţiei din oraşul unde-si 
exercitau negoţul. Profesioniştii se impuneau proportional cu саѕ- 
tigul, Astfel advocatii, arhitecţii, medicii, inginerii, actorii erau im- 
puşi cu o sumă de 10% din chiria ce o plăteau pentru locuinţă. 
Arendaşii se impuneau cu 20% din arendă, In afară de acestea 
mai exista al cincilea impozit, numit de transmisiune, prin care se 
impuneau cu încă 10% asupra venitului net, toate proprietăţile de 
mână moartă care prin imposibilitatea de a fi trecute din mână în 
mână adticeau statului dacă nu o pierdere, un minus de venit.) 
Se poate uşor vedea din cele de mai sus defectuozitatea sistemului 
de impunere. Aceeaşi contribuţie personală plătită şi de către ne- 
voiaşul mahalalei si de către advocatul milionar. Aceeaşi impunere 
de 4% asupra venitului şi asupra pogonului ţăranului din fundul 
satului si asupra zecilor de mii de hectare ale bogătașului stăpâ- 
nitor. 

Două consecinţe decurgeau din aceasta: greul impunerilor 
era suportat de către sárácime, iar Statul nu obținea suficiente ve- 
nituri. Acest din urmă fapt, în special, era de natură să îngreuneze 
situaţiunea financiară şi se adăuga şi el la cauzele care aduseseră 
statul într'o criză atât de gravă. 


ааа!‏ ٽڪ 


1) Condica de contribuțiuni directe Buc. 1863. 


132 


WWw.dacoromanica.ro 


Dar statul nu percepea numai impozite directe. Veniturile se 
compuneau si dintr'o intreagá serie de impozite indirecte ca: taxele 
de import-export, accizele sau taxele asupra tutunului şi băutu- 
rilor spirtoase, taxele asupra proceselor şi vânzărei de imobile si 
mobile, taxele poştale şi de timbru, exploatarea sării, etc. Aci nu 
mai era vorba atâta de modul de fixare a impozitelor cât mai ales 
de modul de administrare. 

Cu aceasta atingem adevărata rană. Finanţele erau prost ad- 
ministrate, Са şi întreg restul țării, Astfel, pentru а da câteva 
exemple, salinele care erau în exploatarea statului au costat în 
1860 1.171.120 lei iar în 1861 3.972.471 lei. Sporul de venituri 
în acest an fiind numai de 995.000 lei, a rezultat un deficit în ex- 
ploatarea salinelor în anul 1861 de 1.895.451 lei. Si astfel exploa- 
tarea unui monopol de stat, în loc să aducă beneficii, producea pa- 
gube.:) Proasta administraţie nu se vedea însă numai în insufici- 
entul mod de percepere a veniturilor sau de administrare a bunu- 
rilor. Chiar în lucrările făcute de stat ea apărea în mod evident, 
In 1862 costul unui metru de șosea, lucrat în regie de către stat, 
costa 899 lei. In 1863 el se urcă la 1133 lei, continuă mersul as- 
cendent in 1864 la 1706 lei, pentru a ajunge în 1865 la 3145 lei?) 
In patru ani preţul se împătrise aproape, 

Lipsa de prevedere se adăugase și ea. Astfel legea de pensii 
ce se votase avea condițiuni atât de bizare încât nimic nu te mai 
poate mira. In Muntenia, civilii după opt ani şi militarii după şase 
ani puteau eşi la pensie cu jumătate de leafă, iar după douăzeci 
și patru de ani, civilii, și după optsprezece ani, militarii, puteau eși 
la pensie cu leafa întreagă. *) Proasta administraţie se invedera 
deci sub cele trei aspecte ale ei: lipsă de prevedere, inexistența 
controlului, rea mânuire a fondurilor, 


In asemenea condițiuni rezultatele erau de prevăzut. Cu o si- 
tuafiune deficitară — ca cea moştenită, — cu necesităţile de cheltu- 
eli ale statului în plină formaţie, cu proasta așezare a impunerilor— 





1) A. Xenopol. Domnia lui Cuza-Vodă vol. 1] pag. 187. 
2) idem pag. 193. 
3) Меп pag. 193. 


133 


WWw.dacoromanica.ro 


datoritá menajamentelor si aranjamentelor — cu reaua adminis- 
tratie — consecinţă a împrejurărilor si a oamenilor == si cu lipsa 
de credit — rezultată a tuturor celor de mai sus — era logic ca 
situațiunea să se inrăutățească, criza să se agraveze si panica să 
apară. Deficitele se adunară cu alte deficite, Datoria publică se 
adăuga la altă datorie publică, Si astfel la 11 Februarie 1866, Sta- 
tul se găsea cu o datorie publică de 34.133.249 lei, din care 
20.625.535 lei, imediat exigibili. 

lată care era situația financiară a Statului român în aceste zile 
de început de domnie; 


134 


WWw.dacoromanica.ro 


XII 
SITUATIA ECONOMICA 


Agricultura, fundamentul economisi románesH. — Alte Бодан: onl- 
malele şi pădurile — inexistența industriei saționale — importui şi 
exportul aostru — Mişcarea în porturi. 


Prin natura ei situația economică este făcută să lămurească 
aspectele cele mai felurite ale unui popor. Sunt atâtea lucruri pe 
care le poţi descifra dintr'o citire mai atentă a cifrelor anoste şi 
searbede, înșirate în chip atât de exasperant de regulat în coloa- 
nele acelea drepte ce parcă nu mai au nici un sfârșit, încât în- 
cepi să înţelegi cum oameni atât de simpatici şi de agreabili pot să 
împace caracterul lor cu ocupaţia atât de antipatică de economist, 
Câte lucruri nu poţi afla dacă cauţi să intri în miezul lor și dacă 
ceri cifrelor ceeace ele lasă să se înțeleagă şi nu ceeace ele repre- 
zint&, Din obiectele ce un popor consumă îţi pofi da seama de 
gradul său de civilizație, Din ceeace produce poti descoperi bogá- 
fia lui. Dih modul cum produce poti vedea propásirea lui. Din 
produsele ce importă poti să-i constati lipsurile şi necesităţile, Din 
repartitia bunurilor poti să ghicești situaţia sa socială. Din forţele 
care stăpânesc economia poti să realizezi pozitiunea sa națională. 
Nu vom intra însă în toate detaliile. Ne vom mulțumi ca în rându- 
rile ce urmează să desprindem, din maldărul de cifre si de date 
pe care sârguința altora le-a fabricat si curiozitatea noastră le-a 
descoperit, cele strict necesare pentru a lămuri două probleme 
pe cari le-am socotit necesare pentru înțelegerea situatiunei econo- 
mice $i sociale a țărilor noastre în acea epocă. Si anume: 


15% 


WWw.dacoromanica.ro 


Starea şi natura producţiei românești; 
Situaţiunea națională, rezultând din  situafiunea economică. 


Тага cu un sol extrem de fertil, care dădea locuitorilor posi- 
bilitatea unei vieţi liniștite, fără epuizarea efortului continuu şi cu 
iluzia unei oarecari independente — cel puţin faţă de lucruri dacă 
nu de oameni — la care se adăuga inclinarea de peste tot si de 
totdeauna a primitivului de a nu se lega nici sufleteşte nici mate- 
rialiceşte decât de pământ, România era ceeace se numeşte о ţară 
agricolă. Agricultura forma în ţările româneşti nu numai princi- 
pala ocupaţiune a locuitorilor si cea mai însemnată sursă de ve- 
nituri ci însăși fundamentul economic al ţării. Din 24.240.931 de 
pogoane, câte cuprindea întreaga ţară, 16.693.565 de pogoane re- 
prezentau terenurile cultivate cu cereale, grădinile şi viile, pădu- 
rile şi izlazurile. Din acestea, 4.442.924 pogoane erau  aráturi, 
5.845.135 de pogoane егаџ întrebuințate ca izlaz de păşune; fâ- 
neţele se întindeau pe 1,848.775 de pogoane, grădinile pe 308.477 
de pogoane, viile pe 191.307 pogoane, iar pădurile cuprindeau 
4.029.947 de pogoane.) 

Starea agriculturii era primitivă. Modul de cultivare era din 
cele mai rudimentare. Pământul era atât de fertil încât nu cerea 
nici un efort de muncă sau de îngrijire specială. Ingrásámintele 
se ardeau și, din lipsă de întrebuințare, bălegarul, în loc să pro- 
ducă prin vinderea lui pentru îngrăşăminte, costa, deoarece trebuia 
să se plătească oameni care să-l transporte şi să-l svârle. In pă- 
mânturile virgine cultivarea grâului era imposibilă, După spusele 
lui Ion Ghica, trebuia să se cultive mai întâi, timp de cel puţin trei 
ani, porumb, pentru ca să mai sece din puterea pământului ; altfel 
tulpina crescută prea înaltă s'ar îndoi sub greutatea ei si spicul 
n'ar putea sá coacá. ?) 





1) Analele statistice ale Romàniei pe 1865 pag. 22—23. 
2) La Moldo-Valachie par. G. Le Cler. 


136 


WWw.dacoromanica.ro 


Plansa AIA 


а Ача) 


=. 


я Ч D ba [ + 





T 


i جک چ‎ i 


Tobogar 


Tambur Major 


1873 


eria in 


Infant 


www Msi*5romanica.ro 


Capel-ma 


Sapeur 


Plansa ХХ 





Sergent www.dacoromanica.roSub-locotenent Cápitan 
Jandarmii pedestri in 1873 


Cu condițiuni atât de uşoare de trai şi cu o aproape com- 
plectá lipsá de necesitáti a táranului, primitivitatea agezürii si ex- 
ploatării agricole, se explică dela sine, Şi dacă mai era nevoe de 
o dovadă in plus aceasta ne-o face statistica puterilor lucrătoare 
din agricultură. 684.168 de ţărani lucrau câmpul cu 1.200.000 de 
animale de tracţiune, Ei nu aveau ca instrumente de muncă decât 
338.869 de care şi 150.510 pluguri, iar maşini perfecţionate 
nu erau decât 804 în toată tara. 

Cerealele cele mai mult cultivate erau grâul şi porumbul; 
acestea formau şi principala bază a exportului. Celelalte cereale 
se cultivau mult mai puțin, depăşind cu puţin consumafiunea in- 
ternă. Dintre plante, fasolea şi lintea erau cele mai cultivate, Iată 
un tablou care ne va edifica atât asupra cantităților cultivate în 
1865 cât şi asupra cantităților realizate în cursul acelui an: 



















INTINDEREA 
SEMANATA 





SEMANATURA PRODUSA 


MUNTENIA 





Porumb 1.096.473 pogoane | 1.091.670 chile 
Grâu 313,731 = 215.500 „ 
Orz 268.127 m 200.560  ,, 
Mei 100.253 » 80.860 n 
Secará 12315 , 9631 ,, 
Fapifá 10.811 3 7.688 „ 
Ováz 48.53  , 44214 y 
Hriscá - 1.351 
Fasole, linte -— 5.151.222 ocale 
Cánepá = S03 , 
In — 344.343 م‎ 
Tutun — 400.171  ,, 
Cartofi = у^” 133154 , 
Vin e 3.036.166 vedre 
Raehiu de 6.882.058 „ 
prune = 
Rachiu de 209431  ,, 
cereale = 
Fân — 653.962 care de 
másurat 
бороз de 
mátase — 8.469 ocale 
Sămânţă de 
viermi de 
ы 166 dramuri 
89.412 stupi 198.740 ocale 
— 33.225 


13? 


WWw.dacoromanica.ro 





CANTITATEA 
PRODUSĂ 





INTINDEREA 











MOLDOVA 
Porumb 235.313 fälci 291.636 chile 
193. 1 


1 E131 111 
FN 
3 






[ 
Ж: 


Dupá ce se indestulau necesitátile interne surplusul de cerea- 
le era exportat, constituind principalul articol de export, 

lată câteva date al exportului de cereale pe perioada 1861— 
1865, în comparație cu totalul exportului. 


ANUL EXPORTUL TOTALUL 
DE CEREALE EXPORTULUI 


1961 195.612.873 273.609.607,55 
1862 219.894,090 307.777.386,20 
1863 236.841.569 326.475.924 
1864 304.884.994 401.005.807 
1865 213.566.144 301.236.116 
1861-65] 1.170.799.660 1.610.098.840,73 





1) Analele statistce ale României pe 1865 pag. 226—238. 
1) Analele statistice ale României pe 1865 pag. 26—27, pag. 139. 


138 


WWw.dacoromanica.ro 


O altă mare bogăţie a ţării o constituiau animalele, înglobând 
un număr total de 9.903.226, din care aproape jumătate erau oi, 
Cirezile de boi şi turmele de oi erau vestite până în depărtări 
iar págunatul era una din ocupafiunile principale ale ţăranului, 
A cincea parte din teritoriul ţării era izlaz de pășune; din totalul 
de 24.240.931 de pogoane, 5.845.135 pogoane erau destinate pä- 
sunatului. Numărul animalelor in 1865 era: 












DENUMIREA 
ANIMALELOR 





Boi 1.078, 
Vai 863.216 
Gonitori mánzafi si 
vitei 517.303 
Tauri 

Bivol; si bivolite 91.019 
Cai, Тере și mánzi 506.104 
Asini si catâri 7.635 
Qi 4.824.900 
Сарге 424.071 
Porci 1.088.737 
Totalul animalelor ... 9.602.389 


Jl ا‎ ue l) 


Din acestea s'au tăiat 99.642 boi, 125.924 vaci, 10.658 viței, 
262.660 berbeci si oi, 606.972 miei și iezi, 100.508 tapi şi capre, 
324.707 râmători.*) 

Cea mai mare parte din animale se consumau în ţară. 


Din numărul acesta o mare parte se exporta, Astfel exportul 
animalelor vii sau tăiate precum si a produselor şi fabricatelor de 
animale era următorul : 





1) Vezi la pag. 138. 
2) Analele statistice ale României pe 1865 pag. 250. ' 


139 


WWw.dacoromanica.ro 


62.669.471 

66.360.173,71 

65.674.242 
65.445.712 401.005.807 
60.083.573 301.236.116 


1861-65] 320.233.171,71 1.610.098.840.73 





O altă mare bogăţie o formau pădurile, Din exploatarea lor 
rezulta lemnul de foc, întrebuințat mai ales în ţară; exportul în 
străinătate era redus, prezentând următoarele cifre : 













Export de lemne 
1861 3.871.198,37 273.603 607,53 
1862 3.145.020,36 307.711 
1863 3.172.060 326.475.924 
1864 5.009.903 





1865 6.141.587 
| 1861-65 |  21.239.768,73 | 1.610.098 840,73 


E 

Țară agricolă, ţară producătoare de materii prime, România 
ar fi trebuit să devină si o tará industrială, Având materii prime 
din abundență şi pe un preţ foarte scăzut, având mână de lucru 
suficientă şi ieftină, era natural ca industria să se desvolte la noi, 
Lipsa de fier şi cărbune, lipsa de capital — de care ţările noastre 
au suferit şi suferă încă — şi condiţiile politice — cu nesiguranța 
pentru orişice așezământ care isvora din acestea — făcuseră ca 
industria să fie inexistentă în Principate, 

Un început se găsea totuşi în țară, După statisticile oficiale 
am fi ajuns la 12.867 de stabilimente industriale în 1863, Dacă 
cercetăm însă natura acestor instalatiuni, capacitatea lor produc- 
tivă şi forţele lor motrice ne dăm uşor seama că toate aceste sta- 
bilimente fuseseră trecute ca industrii, numai din pasiunea omului 
pentru încadrări și din mania clasificării. Majoritatea acestor aşa 
zise stabilimente industriale nu erau decât ateliere pentru confec- 


140 


WWw.dacoromanica.ro 


fionarea lucrurilor trebuincioase păturei țărănești si institutiuni 
pentru fabricarea alimentelor necesare întregei populafiuni. Din 
totalul de 12,867 de instalatiuni industriale erau: 


FELUL, INDUSTRIEI 


1. Mori 

2. Poverne 

3, Olării 

4. Ferăstrae 

5, Vărării 

6, Pive si dârste 
1. Brutárii 

8, Tăbăcării — 


10, Brânzării 

11. Covrigării 

12. Lumânării şi săpunării 
13, Bragagerii 

14. Zalnanale 

15, Fabrici de bere 

16. Fabrici de gaz şi ulei 
11. Don şi litografii 
18. P 

19. Fabrici ale statului 
20, Fabrici de postav 
21. Diierite industrii 


Total 





Adevăratul aspect al industriei reese în mod evident din ta- 
bloul de mai sus, Formată din ateliere si mici instalatiuni menite 
să producă obiectele strict necesare modestelor pretenţii ale vieţii 
țărănești sau să furnizeze alimentele necesare vieţii de toate zilele, 
această încercare de început de industrie este de fapt o industrie 
casnică. Despre caracterul modest al acestui început de industrie 
ne putem da seama și după numărul lucrătorilor întrebuinţaţi, 
care se ridică la tof,&lul de 28.352, ceeace dădea o medie de doi 
lucrători de fiecare întreprindere „industrială“. Un alt criteriu 
care ne poate complecta adevărata înfățișare a industriei este şi 


1) Analele statistice pe 1863 pag. 94—137. 


141 


WWw.dacoromanica.ro 


natura forței motrice cu care acele instalatiuni funcționau; din 
totalul de 12.867 stabilimente industriale 5.126 erau puse în miș- 
care de apă, 2.105 de vânt, 496 de cai, 118 de boi si 171 de aburi; 
4.867 instalatiuni aveau cuptoare şi 668 aveau hornuri 1). Insfár- 
sit pentru a complecta şi a lămuri în chip definitiv exacta situa- 
tiune a industriei dám mai jos un tablou, din care să se vadă va- 
loarea materialului brut, lucrat de fiecare industrie în parte şi va- 
loarea producliunei rezultate : 


INDUSTRIA 


Valoarea materia- 


Valoarea fabrican- 





lului brut lucrat tului produs 
1 Mori 109.733.923 152.432.952 
2 Poverne 16.382.199 24.490.095 
3 Brutàárii 15.513.926 23.316.400 
4 Zalhanale 
5 Lumănării şi 5.902.191 1.561.290 
săpunării 5.805.892 1.607.810 
6 Diferite in Iustrii 3.166.103 6.623, 

1 Tábácárii л 2.493.196 
8 Pive si dârste 1.611.947 2.308.929 
9 Fabrici ale statului 1.350.012 1.977.050 
10 Covrigării 1.329.216 1.979.830 

11 Fabrici de gaz si 
ulei 1.323.130 2.089.553 
12 Ferăstrae 1.037.713 2.208.450 
13 Brănzării 951.877 1.054.249 
14 Fabrici de bere 882.292 2.158.567 
15 Fabrici de postav 540.000 1.346.600 
16 шш şi litografii 485.618 856.130 
17 Cărămidăni 301.667 1.688.076 
18 B rii 186.415 513.619 
19 Văr 139.911 377.802 
20 Olării 87.019 384.758 
2] Petrárii i 182.925 
TOTALUL. ., 169.344.474 243.148.848 

N 


Cu o astfel de industrie este evident căgintreaga consumatie 
internă era departe de a fi satisfăcută. Dacă pătura rurală putea 
să-și găsească aproape toate cele necesare între produsele fabri- 
cate în țară, populaţia orăşenească avea nevoie pentru indestula- 





1) Analele statistice ale României pe 1863 pag. 136—137. 


142 


WWw.dacoromanica.ro 


rea ei de o întreagă serie de obiecte ce nu se găseau decât dincolo 
de hotarele noastre. Toate aceste obiecte erau importate, consti- 
tuindu-ne pe noi tributari stráinátáfii pentru sume importante. 
Iată ce obiecte s'au importat in anul 1865 la noi: 


: Valoarea Valoarea 
Marfa importatá m lei Marfa imporiată in dei 
1. Obiecte străine 

1. Materii de аја 32. Pălărij bune 860.280 
si bumbac 25.313.451| 33. Flanele 685.954 
2. Zahăr 10.883.132| 34. Ciorapi 682.807 
3. Bumbac netors 8,888.264| 35. Ceprăzărie 663.933 
4. Fierării 8.166.610] 36. Stafide 636.073 
5. Haine bune 8.126.787] 37. Instrumente 623.942 
6. Metale 6941.580| 38. Ceaiu 615.540 
7. Piei 5.439.995| 39. Chibrituri 595.484 
8. Mătăsuri felurite 5.435.681] 40. Bránzá 555.354 
* 9, Materii felurite 5.234.490] 41. Вагіѕе 555.066 
10. Postav 4.632.909| 42. Apă minerală 534.101 
11. Incáltáminte 3.759.530| 43. Rachiu de lux 517.852 
12. Sticlării felurite 3.681.973] 44. Pălării ordinare 496.336 
13. Unt de lemn 2.625.884} 45. Mănuși 488.113 
14, Sforárie 2.583.450 46. Aromate 480.447 
15. Orez 2.582.838| 47. Lămâii 477,163 
16. Marşanderii 2.114.895| 48. Cărți de citit 450,712 
17. Trásuri 1.953.272| 49. Vin de lux 437.405 
18. Cafea 1.846.556| 50. Parfumerii 413.703 
19. Vápseli 1.565.392, 51. Sápun 411.928 
20. Peşte de mare 1.482.989 52. Cămăși ordinare 405.466 
21. Bumbăcel 1.428.503| 53. Ată 396.041 
22, Hârtie de scris 54, Oglinzi 376.955 
şi tipar 1.486.578 55. Сеаѕотпісе 355.651 
23. Mobile 1.188.248| 56. Саша bune 328.124 
24. Masini 1.137.123] 57. Portocale 285.436 
25, Bijuterii felurite 1.081.765] 58. Mușama 277.680 
26. Cojocărie subtire 984,464] 59. Smochine 274.546 
27. Masline 931.577] 60. Migdale 263.448 
28. Curelárie 928.718| 61. Obiecte de librărie 257.135 
29. Minerale 928.305] 62, Argintării 245.970 
30. Rom 921.581| 63. Safuri 217.451 
31. Portelane 900.838] 64. Nasturi 214.349 
143 


WWw.dacoromanica.ro 


Valoare я Valoarea 
Marfa importată în lei | Marfa importată în lei 
65, Halva 186.803] 78. Țigări de havana 73.069 
66. Covoare 179.464 | 79, Tutun 73.053 
67, Icoane 178.395] 80, Evantaiuri 66.021 
68. Perii 174.092 ! 81, Umbrehuţe 59,549 
69. Jocke EDS 82. Cerneală 54.777 
70, Poma i 
71. Crinoline 138275| 59. Саги de joc ded 
| 84. Ciocolată 31.645 
72. Butonii 135.177 й 
85, Vânaturi 27.921 
73. Реріелі 117,913 | | 
74, Umbrele de ploaie 111.940 | 86. Flori artificiale 10,560 
75. Lămpi 108.890 | 87. Cacao 9,423 
76, Bastoane 80.159| 88. Creioane 6.630 
77. Perucherie 78.3711 589. Medalii 3.075 
Il. Obiecte de care produce gi fara 
1. Grâu 12.454.250] 10. Legtime 404.011 
2. Animale 6,851.704| 11. Vase de pământ 330.125 
3, Lânărie felurità 3.347.798] 12, Făină uşoară 327.725 
4. Ceară galbenă  1,559,487| 13. Uleiu 293.960 
5, Lumânări de ste. 14. Tere roşii 261.512 
arină ^ 1.027.368| 15. Scrobeală 187.035 
6. Cojocărie groasă 673.088] 16. Сагыш de pământ 143.099 
7, Vase de lemn 556.580] 17. Păcură 78.025 
8, Істе negre 495.757| 18. Smoală 65.663 
9. Vat 432.916 19, Lumânări de seu 18.720 
E 


In schimbul tuturor acestor mărfuri importate, tara româneas- 
că exporta imense cantităţi, care întreceau cu mult importul. 

Structura economică а ţării lăsa să se întrevadă uşor care 
va Н caracteristica exportului nostru. Este evident cá nu puteam 
exporta decât materii prime, deoarece numai aceasta produceam. 
Cerealele și animalele formau baza exportului nostru. Dăm mai 





(1) Analele „statistice ale României pe 1866 pag. 62—70 


144 


WWw.dacoromanica.ro 


jos o listă a obiectelor pe care le exportam în 1865, împreună cu 
valoarea mărfurilor exportate + 


Mart. Valoarea Valoarea 
a exportată in lei Maria exportată în lei 


I. Obiecte produse de {ага 


1. Сга 120.261.200] 15, Fasole 1.647.003 
2. Porumb 72.501.600] 16. Sămânţă de in 1.427.614 
3. Lână 21.872.343] 175 Gaz 1.334.636 
4. Animale 18.884.720| 18. Păcură 1.325.740 
5, Orz şi ovăz O 14.641.704] 19. Unt de vacă to- 
6. Piei de animale 6.767.478 pit 1.112.700 
7. Secará 5.114.080] 20. Меш 1.047.060 
8, Lemnárii 4.454.212| 21, Fructe 588.124 
9. Sare 3.761.897] 22. Gogosi de mătase 
10. Seu 3,598.802 cu gândaci 476,325 
11. Cervis 2.205.626] 23. Rapitá 544.793 
12. Făină de grâu 24. Miere 454.237 
subțire 1.801.596| 25. Vin vechiu 236.740 
13. Rachiu spirt 1.877.320] 26. Vin nou 215.565 
14. Барсан de 27. Legume 127.808 
lemnárii 1,687.375| 28. Hriscá 500 
П. Obiecte străine si fabricatii indigene 
1. Materii de aţă 2. Fructe orientale 529.338 
şi bumbac 649.853 3. Materii de lână 385.446 
Ж 


Intensul comerţ cu străinătatea, — care se făcea atât prin im- 
portarea obiectelor de care aveam nevoe in consumatia noastră 
zilnicá, càt si prin exportarea surplusului de materii prime dupá 
satisfacerea consumatiei interne,—se făcea în special prin porturile 
noastre, Drumuri de fier nu existau pe vremea aceea: şoselele 
erau prea proaste şi distanța era prea lungă pentru ca să se în- 
cerce transporturi pe uscat. Cu excepţia ţărilor imediat apropiate, 
ca Austria si Rusia, 


1) Analele statistice ale României pe 1866 pag. 48—59. 


145 


WWw.dacoromanica.ro 


1) 


In 1865 intraseră în porturile noastre — Giurgiu, Călărași, 
Brăila, Galaţi, Reni, Chilia şi Ismail — un numür de 3.063 de 
vapoare cu o capacitate totală de 539.638 de tone. Numărul vase- 
lor eşite în acelaş an din porturile noastre era de 3.064, cu o capa- 
citate totală de 534.937 de tone. Ceeace redă adevăratul aspect al 
comerţului nostru maritim cu stráinátatea este indicaţia locului 
de unde veneau şi unde se duceau aceste vapoare. Veniau 
de pe malurile Dunării 589 de vapoare, din porturile Mării Ne- 
gre 879, de pe malurile Bosforului 1.073 vapoare, din insulele 
Arhipelagului 119 vapoare, din Mările, Adriatică şi Mediterană 
285 de vapoare şi din depărtările oceanului 118. Plecau în schimb 
din porturile noastre pentru a se opri pe Dunăre chiar, 772 de 
vapoare, mergeau până în Marea Neagră 548, iar spre Bosfor se 
îndreptau 649 de vapoare. Arhipelagul primea 136 de vapoare, 
Adriatica si Mediterana 763 de vapoare, iar oceanul 196.1) 


Bilanţul exportului şi al importului ne era favorabil nouă; 
produceam prea mult şi necesitățile noastre erau încă destul de 
mici, pentruca cumpărăturile din afara graniţelor să întreacă valoa- 
rea cantităților exportate. Din tabloul de mai jos se poate vedea 


balanţa favorabilă a comerțului nostru cu străinătatea pe o peri- 
oadă de 5 ani: 


ANUL EXPORT IMPORT | EXCEDENT 






213.603.607.5 179.290.715 94.312.894,53 
307,117.386,20| — 174.923.849 132 853.573, 
326.415.924 194.775.167 131.700.751. 
401.005.807 212.111.566 188.294.241 
301.236.116 183.705.504 117.530.612 


1861-65| 1.610.098.840,73| — 945.406.801 654.692,039,73 








Pentru о mai bună lămurire a comerțului nostru cu străină- 
tatea dăm mai jos o serie de tablouri din care se poate vedea im- 
portul şi exportul nostru cu diferite țări europene, pe o perioadă 
س‎ 

ЕЕ 


1) Analele statistice ale României ре 1866 pag. 172—173. 


146 


WWw.dacoromanica.ro 


de 5 ani şi apoi un bilanţ al acestui comerț într'un tablou recapi- 
бабу. lată-le : 


EXPORT 
TARA 1861 1862 1863 1864 1865 


Turcia | 88.897.039,27|117.509.479,16 131.2928 183.278.401 | 237.319.472 
A usta | 64.290.257,19| 68.859.383,04| 55.726.577| 64504004] 55.479.730 
Rusia | 6.306 090,07 6.832.619,16 "$384 537| 4379.712) 456846 
Franța | 39.600.876,—| 37.813.418,28| 55.290.507| 59.395.479] 2.670.574 
Наба | 11.309.627,—| 10.100.209,20| 21.156.934] 37.602.590] 367.827 
Anglia | 38.961.474,—| 23.306.457,36| 37.672.161) 32817315] 704.861 


Alte ţări | 24.148.235, | 43355,8213, —| 13.952, 44| — 18.943.306 105.186 
Total |273.603.607,53|307.777.386,20 326.475.024] 401.005.807| 301.236.116| 1) 
IMPORT 






3.529.247 
174.923.849 





BALANȚA IMPORTULUI SI EXPORTULUI 
TARA | Total import | Toti export excedent import] Excedent expo 


Turcia | 135.761.364. | 764.292.255, = 628.520.891,43 
Austria | 456.171.066 | 308.860.051,23| 147.311.014,77 — 

Rusia 50 698.991 |  27.491.433,23| — 23.207.551,T1 - 

Franța | 119242136 | 194.960.854,28 — 15.618.717, 
Italia 5.900.252 | 80.627.186,20 = 74.726.934, 
Anglia | 157.249.213 | 133.462 268.36| —23.786.044,64 = 

Alte țări! 20.383.779 | 100.504.792 = 80121003. |y 








1) Analele 'statistice ale României pe 1861—1866. 


147” 


WWw.dacoromanica.ro 


Ajunşi la capătul expunerei noastre, să conchidem. Economia 
românească din acea vreme, oglindă fidelă a societüfei primitive, 
se găsea încă în faza patriarhálá. Agricultura forma nu numai fun- 
damentul economic а] ţării dar aproape unicul mijloc de existenţă. 
Industria, redusă la cele mai apropiate și elementare transformări 
absolut necesare viefei, se rezuma la câteva instalatiuni lipsite de 
orisice însemnătate, Comerţul, silit să se adapteze și el împrejură- 
rilor şi mediului in care se desvolta, se caracteriza prin intensul 
schimb internaţional ce-l făcea între materiile prime, produse de 
ţară, şi obiectele fabricate, aduse de peste graniță. | 

Acesta era aspectul economiei româneşti din punctul de vedere 
al producției sale; să cercetám, în paginile ce urmează, aspectul na- 
fional al economiei noastre, 


148 


WWw.dacoromanica.ro 


XIII 
PROBLEMA NATIONALA 


Acapararea economiei româneşti de către străini — Evreii, pericol 
național — Număral lor — Modul lor de gţezare — Cucerirea o- 
raşelor româneşti — Cum procedas — Strigăte fa pustie 


Cercetând situatiunea economică a țării Românești sub as- 
pectul national, vom avea surprize, Ar fi fost natural, — față de 
imfima proporţie a străinilor ce se găseau pe meleagurile noastre, 
în raport cu populaţia ţării şi faţă de faptul cá marea bogăție a 
ţării si fundamentul ei economic în acelaș timp, agricultura, se gá- 
sea în mâinile pământenilor,—ca şi întreaga economie românească 
să le apartie. Economia românească era însă, încă de pe vremea 
aceea, în mâini străine de interesele şi aspiraţiile noastre, Dacă 
agricultura propriu zisă, adică cultivarea pământului, era încă în 
mâini românești — gratie legilor care interziceau stăpânirea de 
către străinii de altă religie a pământurilor rurale — comerţul 
era însă în întregime în mâini străine, 

Elementul românesc, îndrumat pe alte căi, neavând capita- 
luri, cu ideia ruginei comerțului înrădăcinată si lipsit de legi pro- 
tectoare, era sdrobit în lupta liberă a comerţului de către străini, 
Faptul era explicabil. In primul rând, în treapta evolutivă în care 


149 


WWw.dacoromanica.ro 


se găsea, el nu ajunsese încă să aibă toate acele calităţi pe care 
comerțul ti-le cere. Negustoria fusese considerată din toate timpu- 
rile o meserie ruşinoasă. Românul era agricultor sau funcţionar. 
Tendinţa fiecăruia de a deveni boer, în sensul oráganului, cu o via- 
tă comodă, şi lipsită de risc, a făcut ca mai toţi să devie functio- 
nari. „Credinţa Românului era cá cine învaţă carte, trebuie să fie 
funcţionar, şi visul său, îndată ce se apuca de învăţătură era func- 
tiunea, cu hotărârea de a întrebuința toate mijloacele spre a înain- 
ta, a se boeri şi a se chivernisi. A fi lipcan, postăvar, peptănar, 
bancher, tăbăcar, tâmplar, ferar, curelar, era privit, dacă nu ca o 
desonorare, dar ca un ce foarte scăzut, foarte umil, de către biuro- 
crati şi de clasele înalte ale societăţii”. 1) 

Lipsiţi de calităţi înăscute, rău îndrumați şi slab apárafi, pă- 
mântenii nu puteau în lupta liberă şi plină de riscuri pe care o 
prezenta comerțul, să tie piept elementelor străine. Lupta apărea 
cu atât mai grea, când știm că ei aveau de înfruntat dibăcia şi spi- 
ritul negustoresc, pretutindeni recunoscut, al grecilor, armenilor 
şi ovreilor. Căci aceştia erau cei ce stăpâneau comerțul românesc, 

Primejdia pe care o prezenta acapararea comerţului de către 
străini nu era numai acela al pierderei unui element atât de im- 
portant al economiei naţionale din mâinile pământenilor. Primej- 
dia se agrava prin specularea acestora de către străinii stăpâni ai 
comerţului nostru, Profitând de adevăratul monopol ce-l insti- 
tuiseră asupra acestei ramuri a economiei, străinii de neam şi de 
religie căutau prin toate mijloacele să stoarcă cât puteau mai mult 
şi, profitând de superioritatea lor, speculau pe naţionali. 

Am arătat mai sus că străinii cari dețineau puterea econo- 
mică erau fie Greci, fie Armeni, fie Evrei. Dintre aceste trei natii, 
Grecii şi Armenii sfárgiau mai totdeauna prin a se asimila şi a se 
integra în marea massă a pământenilor. Numărul lor mic îi făcea 
să se piardă şi, rând pe rând, prin legături de familie şi graţie in- 
fluenfei mediului, ei sfârşiau prin a se confunda cu băştinaşii, con- 
siderându-se si purtându-se ca Români. Nu acelaş lucru se pe- 
trecea cu Evreii” cari, atât din cauza aşezării lor în masse com- 
pacte cât şi din cauza prea marei deosebiri de fire, religie şi obi- 





1) A. D. Xenopol. Domnia lui Cuza-Vodă vol. II pag. 183. 


150 


WWw.dacoromanica.ro 


ceiuri, se socoteau şi se comportau ca străini. Deaceia ei erau si 
rămâneau o masă distinctă în mijlocul poporului nostru. Proble- 
ma Evreilor dela noi din ţară este însă mult prea importantă pen- 
tru a nu ne opri asupra ei, măcar în treacăt, Ne vom întâlni de 
atâtea ori, în paginile care urmează, cu nemulțumirile provocate în 
sânul poporului de existența sí activitatea lor si cu greutățile cau- 
zate desfășurărei politice, de încercările lor de consolidare а situa- 
țiunei lor interne prin imixtiunea puterilor străine, încât este mai 
bine să lămurim dela început datele problemei, arătând adevă- 
cata situaltiune. 

Pericolul evreesc avea un dublu aspect. Primul rezulta din 
marele număr al celor ce se găseau printre noi şi mai ales din cau- 
za agezárei lor compacte, care făcea ca anumite ţinuturi ale tárei 
să fie în complecta lor stăpânire. Al doilea aspect al problemei 
evreeşti la noi în țară era acela al stăpânirei economice, Să le cer- 
cetăm pe rând, 


Am văzut, în capitolul închinat populaţiei şi teritoriului ţării, 
că populaţia evreiască era cea mai numeroasă dintre cele străine 
de pământul neamului nostru, Totalul evreilor din Tara Românească 
se urca la 134.188 din totalul celor 4.424.961 de locuitori, ceeace 
reprezintă o proporţie de 3%. Ceeace însă agrava această propor- 
tie ега modul repartitiei lor, absolut inegală pe cuprinsul teritoriului, 
şi a agezárei lor în mase compacte, Instalati în special în Moldova, 
ei erau aproape necunoscuţi în Muntenia, unde nu pătrunseră încă, 
Bineînţeles cu excepția Bucureştilor care, servind de capitală, atrá- 
gea pe toți cei ce vroiau să facă afaceri; deci în primul rând pe 
Evrei, Disproportia agezárei era aşa de mare încât, de unde în unele 
judete ale Moldovei, ca Iaşul de pildă, ei erau în număr de 36.348 
dând o proporţie de 17,7% la o populaţie de 205.648, în Romanați, 
ei erau numai de 17 la o populație de 129.128 de locuitori. lată 
mai jos câteva date statistice asupra repartitiei Evreilor pe județe, 
în comparație cu totalul locuitorilor, precum si proporția lor față 
de totalul locuitorilor județelor si proporția Evreilor stabiliţi la 


orașe : 


151 


WWw.dacoromanica.ro 









dil pi 
- 


IN Co. ёл 1 ټم‎ = 





= 


ко cod» O с 





u- 


» 


toto toto ы 





= 





10. ismail 
11. FAiciu 
12. Putna 
13. Tutova 
14. Vaslui 
15, Cabul 
16. Tecuciu 
17. Brăila 


= 











= 







" 


bo دا‎ 4» ma 9] ف‎ Qo 






kJ 


Cr OG NI UR Do 0o کر‎ 


= 







B 






E 


lașca 
21. Râmnicul Sárat 
42. Mehedin 
2 ещ 
. ATgeg 
25. lalomifa 
2n, Vâlcea 
21. Dâmboviţa 
28. Teleorman 


ы 






imm ра [ный финй рен 


w = = 080 






DO ج چ ج بے‎ ш 






^ 





ч 





ооо 





DODO = 
ЕЕЕ ГОЧА 


DO‏ ي 


Din aceste date se poate vedea uşor așezarea Evreilor in tara 
noastră; cea mai mare parte din ei repartizați în Moldova, într'un 
număr îngrijorător, puţini în Muntenia şi aproape deloc în Oltenia, 

Această repartiție a Evreilor explică dealtfel si atitudinea 
maselor şi în special a oamenilor politici față de această problemă. 
De unde mai toţi oamenii politici moldoveni erau, indiferent de 
opiniunile lor politice, antisemiti —- cu excepţia lui Petre Carp — 
majoritatea oamenilor politici munteni si olteni erau, dacă nu favo- 
rabili cel puţin indiferenți faţă de problema evreiască. In lumina ci- 
frelor de mai sus explicaţia e simplă, In Moldova pericolul evreilor 





1) Analele statistice ale României pe 1865 pag. 38—39. 


152 


WWw.dacoromanica.ro 










1) 


Plansa XXI 





www.dacoromarfeaee Brigadier 
Cavaleria in 1873 


Plansga XXII 





Stefan Golescu 


era asa de mare încât, indiferent de convingerile politice care ii 
separau, oamenii se găseau alături pentru salvarea neamului. In 
Muntenia, unde pericolul evreiesc nu exista încă, realitatea nu 
obliga credințele şi elanurile sufleteşti să ţină seamă de ea. 
Atât de adevărat este aceasta încât în decursul intregei istorii 
româneşti atitudinea organizaţiunilor politice va fi în funcțiune, nu 
de convingerile lor ci de locul de origină și de condiţiile locainice 
ale punctului de plecare. 

Se mai poate vedea, în tabloul de mai sus, proporţia Evreilor 
aşezaţi la orașe. Cu aceasta atingem o altă faţetă a așezării evreieşti 
în ţările noastre. Evreii sunt instalați mai totdeauna si în marea lor 
majoritate în orașe. În aceste așezări pot ei mai ușor să-și câștige 
existența si să speculeze pe pământeni. Din tabloul de mai jos se 
poate vedea numărul Evreilor așezați la orașe față de totalul Evrei- 
lor din judeţul respectiv in Moldova: . 


vrei asezaț 
în capitala 
ud efului 





100.100 1} 


Dacă finem seamă şi de faptul că pe lângă orașele capitale de 
judeţ se mai găseau în fiecare district câte un târg, două, în care 
Evreii erau așezați deasemenea în număr mare, vedem cá mai toată 
populatiunea evreiască era aşezată în orașe, lată numărul Evreilor 
așezați în oraşele Moldovei faţă de creştini : 


1) Din kucrárile statistice ale Moldovei. Porulaţia ре 1859—60, 





153 


WWw.dacoromanica.ro 





ORASUL EVRE | CREȘTINI 





E 1O 00 HOge we 
£ 
= 
[т 
m 
= 
k= 


13, Tecuciu 





1) 


Desi datele nu sunt decát din 1859-60, nemai corespunzând 
situatiunei din 1865-66 tare ne interesează ій mod special, sunt 
totuşi suficiente pentru a ne înspăimânta şi pentru a ne face să 
înțelegem cá pericolul evreiesc nu este o gogoritá, exploatată de 
agitatori interesaţi, ci o tristă realitate menită să deschidă ochii și 
celor mai orbi dintre orbi. lagii, vechea capitală a Moldovei creș- 
tine, avea aproape acelas număr de Evrei si de Creștini, Dintr'o 
statistică a tinerilor înscrişi la recrutare reese că în anul 1860 se 
găseau la lagi 1.488 de creștini si 1.375 de evrei apti de a face 
serviciul militar!) Oraşele din nordul Moldovei erau adevărate ci- 
tadele evreieşti: la Dorohoiu, Botoșani şi Fălticeni, românii creștini 
erau minoritari. Primejdia evreiască însă nu data de prea multă 
vreme ; Evreii n'au început să se instaleze în ținuturile noastre 
decât dela începutul secolului XIX-lea. Deatunci însă gratie inva- 
ziunei continue şi a rapidei înmulţiri, caracteristică acestui neam, 
numărul lor a crescut uimitor de repede, ajungând la situatiunea 
îngrijorătoare din epoca care ne preocupă. Nu avem date precise 
asupra mersului invaziunei evreieşti in fara noastră decât pentru 
judeţele moldovenești ; numai cei ce se simțeau amenințați se în- 
grijeau să strângă date pentru a arăta pericolul ce-i amenința. Vom 
da deci si noi acest tablou numai cu privire la tara Moldovei, soco- 








1) Din lucrările statistice ale Moldovei (populaţia pe 1859—60) pa- 
gina 109, 


154 


WWw.dacoromanica.ro 


tindu-l suficient de explicit prin el însuși pentru a mai fi nevoe 
Sá insistám : 





Aceasta era situația problemei evreieşti din Tara Românească 
sub aspectul ei numeric, 

Pericolul evreiesc nu se prezinta însă numai sub acest aspect. 
Mai era şi acela al dominării vieții economice, Ei stăpâneau intrea- 
ga economie a țării. Dacă nu direct, în orice caz prin căi deturnate, 
reușiseră să conducă şi să se folosească de întreaga activitate care, 
în complexul ei, formează viața economică a unei ţări. Întreg ne- 
gotul era în mâinile lor. În orașe toate prăvăliile si la sate toate 
cârciumile erau evreiești. „La Fălticeni în 1859, scria „Steaua Du- 
nări", pe ulița mare la deal nu mai rămăsese Români decât Eco- 
поти] Eftimie, Starostele Trásnea şi alți câțiva; încolo tot jidani 
şi iar jidani 2) Aceasta nu se petrecea numai la Fălticeni. In 
toate orașele și târgurile moldovenești și în multe din orașele 
munteneşti situația era identică. Sistemul lor era simplu. Așe- 
zafi cârciumari la sate şi bancheri şi negustori la orașe ei profi- 
tau de lipsa de capital de care clasele românești au suferit tot- 
deauna, pentru ca, pe deoparte, să le cumpere ieftin produsele 





1) A. C. Cuza. Studii economice-politice. Bucureşti 1930, pag. 244. 
2) A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodă în vot. 11 pag. 173. 


155 


WWw.dacoromanica.ro 


muncei şi să le vândă scump mărfuri de speculație, iar, pe de altă 
parte, să-i împrumute cu dobânzi impovárátoare. Astfel prin soco- 
telile pe care ştiu să le încurce si mai ales să le încarce, sfárgiau 
prin a ruina rând pe rând pe creștinii cari din naivitate sau din 
nevoie intrau în contact cu ei. „Lipitorile satului” îi botezase Vasi- 
le Alexandri, într'un moment de indignare. Lipitori, fără îndoială, 
dar nu numai ale satelor, ale tuturor oamenilor. „Evreii care au pus 
mâna şi pe meserii şi pe comerţ au aservit toate valorile şi toate 
clasele societăţii, dela cei mai bogaţi proprietari până la cei mai 
săraci ţărani. Un Moldovean nu poate să se nască, să trăiască 
sau să moară, fără ca ei să nu aibă vreun profit oarecare. Numá- 
rul Evreilor care trăesc după urma muncei și producţiei noastre, 
este într'o proporţie înspăimântătoare faţă de populaţia indigenă. 

Un nor de lăcuste pare că s'a asvârlit pe câmpiile noastre 
înfloritoare si pe recoltele noastre bogate. Suntem mai exploataţi 
decât sunt împreună Chinezii si Indienii'1) Exploatând tot atâ- 
ta de crud si pe bogătaşi са şi pe cei săraci și pe boieri ca şi pe 
golani, Evreii nu aveau în acel moment decât un singur ţel: acela 
а! îmbogăţirei. Găsiseră о ţară dăruită de Dumnezeu, nişte locui- 
tori ce se lăsau ușor jumuliţi şi condițiuni de trai mult mai avan- 
tagioase ca în ţările învecinate. Si in Rusia populafiunea putea 
fi ușor exploatată; acolo însă organizafiunea de stat era mai con- 
ştientă şi poporul mai puţin răbdător. In Austria, unde imperiul 
avea o atitudine mai binevoitoare, locurile erau ocupate şi econo- 
mia era în stăpânirea popoarelor indigene. Aci ei găseau totul; 
bogății de acaparat, oameni de exploatat, si o conducere care pu- 
tea fi intimidată, atunci când nu se lăsa coruptă.  Pozitiunea 
socială și situatiunea politică nu-i interesau ре vremea aceea. 
Primul obiectiv era îmbogățirea. Prima lor cerere era să fie lā- 
safi în pace, pentru ca la adăpostul imunităţei străine să-i sără- 
cească pe ceilalți şi să se îmbogăţească dânşii. Eforturile şi stră- 
duinfele lor se îndreptau spre. garantarea unei libertăți de fapt, 
iar nu spre obţinerea unei egalitáti de drept, Dealtfel nici nu în- 
semna mare lucru pe vremea aceea cetățenia română pentru stră- 
inii ce se considerau ei înşişi în afară de legile și datinile pămân- 


1) P. A. M. Progrés et libérté (1861), pag. 123. 





156 


WWw.dacoromanica.ro 


tului. Din contră. Маі toti preferau să rămână cu cetátenile 
gratie cărora trecuserá graniţa, pentru ca la adăpostul lor să-şi 
poată ajunge mai ușor scopurile, Deabia mai târziu, când (ara a 
luat un avânt nebănuit şi când verificarea traditionalei indul- 
gente româneşti le-a dat siguranta pe care până atunci o căutau 
peste hotare, au început Evreii să se agite pentru legalizarea si- 
tuatiei lor, cerând de data aceasta să fie considerati ca Români, 
Ca şi cum ar fi suficientă o schimbare de punct de vedere, pentru 
a modifica credinţele, pentru a înlătura apucăturile si a transfor- 
ma rassa, 


157 


WWw.dacoromanica.ro 


XIV 
VIATA POLITICA 


Scurtă explicare a situaţiei pollice — Partidul maţionali — Cele 
două carente: liberal şi conservator — Politica (n timpul domnului 
Cuza — Coalitia monstruoasă — Idei, sentimente şi credințe — Si. 
ана politică lu 10 Mai 1966 =—— Mişcarea separatistă — Fractiunea 
liberă şi independentă — Viitoarea grupare a ramurilor politice, 


' Ne mai rămâne acum, pentru intregirea tabloului ce пі l-am 
propus, să arătăm înfăţişarea vieţii politice din acea epocă, Viaţa 
publică românească, sub aspectul ei social gi politic, fusese vre- 
me îndelungată în stăpânirea unei singure clase; aceea a boiezi- 
lor, care — fiind în acelaş timp şi stăpânii efectivi ai pământuri- 
lor si ale sufletelor de pe moşiile lor si deținând în acelaş timp 
si toate dregătoriile — aveau în mâinile lor și toate bogățiile si 
întreaga conducere, Este drept că situaţia aceasta era atenuată 
prin dependența noastră de suzeranitatea turcească şi prin 
poziția noastră supusă capriciilor ruseşti. Totuşi, in mar- 
ginile în саге situațiunea noastră internațională şi pozi- 
tiunea noastră geografică le-o permiteau, boierii —  stápá- 
nitori de pământuri şi de țară — guvernau, pe moşiile lor 
şi in cele două capitale, conform intereselor lor de clasă. In cone 
tra acestei atotputernicii, ideile revoluţiei franceze incepurá să 
lupte, prin glasul celor ce cunoscuseră, în anii de studiu din ţările 
civilizate, binefacerile libertăţii, şi cu sprijinul tuturor celor ce în- 
cepuseră să-şi "lea seama de anomalia situaţiei, Si astfel se crea 
o mişcare liberală dusă de boiernași şi de burghezi şi sprijinită de 


159 


WWw.dacoromanica.ro 


acei dintre marii boieri care, amefiti de frumusețea ideilor, uita- 
seră că printre primii loviți vor fi şi ei. Se născuseră deci cele 
două curente, Acel al novatorilor — care vroiau să schimbe situa- 
fia din țară după chipul şi asemănarea celei din apus, transfor- 
mând astfel Principatele Române într'o Belgie a Orientului — pe 
care îl vom numi liberal, Şi acel al păstrătorilor — care deţinând 
şi bogăţiile şi putetea căutau să-şi шепне moşiile, pentru a putea 
continua să-şi exercite aceeași influență politică, şi să păstreze 
puterea politică, pentru ca să fie siguri că nu li se iau moşiile — 
pe care îl vom numi conservator, Două erau problemele care îi 
despărțeau; pentru soluționarea lor se dădeau luptele. Prima, 
aceea a proprietății rurale. A doua, a democratizărei vieţii publi- 
ce. Ar fi fost natural ca cele două curente să se cristalizeze în 
partide şi afinitátile de interese să se inchege în tovărăşii politi- 
ce, Fapt care n'a avut loc; partidele politice au apărut la noi în 
țară cu mult mai târziu, Fenomenul isi are explicația lui. Pe lân- 
gă lipsa spiritului civic, nu trebueşte uitat că toate aceste reforme 
nu aveau să fie înfăptuite de către organele noastre de stat, ci 
ele urmau să fie hotărite și admise de către puterile străine care 
hotăreau asupra aşezărei noastre, În asemenea condițiuni, crearea 
unui partid care să lupte şi să convingă înăuntrul tării era inutilă, 
din moment ce aproape toate hotáririle veniau din afara hotare- 
lor. Dar însăși această situatiune excepţională avea drept consecin- 
{& trecerea celor două probleme mai sus pomenite pe un plan secun- 
dar, atentiunea tuturor fiind îndreptată în direcţia, dacă nu chiar 
a unei complecte independente nationale, în orice caz a unei re- 
cunoașteri a dreptului de existentă şi de proprie guvernare a nea- 
mului, în cadrul si în marginile vechilor capitulatiuni, n jurul 
acestei idei s'a strâns mai toată suflarea românească, dela marii 
proprietari — stăpânitori a sute de mii de fălci, — până la micii 
burghezi, — lefegii sau negustori. Cum atât problema proprietății 
rurale cât şi aceea a lărgirei vieţii politice erau menite să aducă 
desbinări şi să provoace rupturi, interesul pe care cu toţii îl aveau 
de a se prezenta uniti şi solidari în cererile lor faţă de țările străi- 
ne, îi făcuse pe cei mai aprigi radicali să amâne discutarea aces- 
tor puncte spinoase până după definitiva rezolvare a problemei 
nationale. Аза se explică unanimitățile obţinute în Divanurile 


160 


WWw.dacoromanica.ro 


Adhoc: astfel se lămureşte dubla alegere a lui Alexandru lon 
Cuza. Prin obţinerea reformelor acordate de către Convenţia dela 
Paris, aranjate după nevoile ţării prin fortata lor interpretare, se 
putea crede că menirea partidei naţionale era sfârșită şi că de-a- 
cum înainte, cele două cauze de desbinare, de soluționarea cărora 
depindea  desvoltarea însăşi a statului, vor fi din nou luate in 
discuție, partidul naţional desfăcându-se din nou, pe problemele 
sociale in cele două ramuri ale sale, liberală şi conservatoare.!) Asa 
s'a si întâmplat. Odată Unirea, in mod provizoriu dar efectiv, fä- 
cută, legea agrară si legea electorală fură puse în discuţie gi pro- 
vocară desbinări care merseră până la scandaluri şi agitațiuni 
care duseră până la atentat. Cele două curente luară poziţiuni 
fátise unul contra altuia, înfruntându-se la tribuna Camerei, in- 
sultându-se în coloanele ziarelor si incáerándu-se pe străzile Ca- 
pitalei. Poziţiunile extreme în care cele două curente se fixaserá 
făceau imposibilă prezența lor în conducerea ţării, ceeace obligă 
pe Domnitorul Cuza, pe deoparte, să soluţioneze cele două pro- 
bleme singur, iar pe de altă parte, să-şi aleagă oamenii de guver- 
nământ dintre moderalii care înțelegeau că nu se guvernează du- 
pă rigiditatea ideilor ci după realitatea faptelor. Aceasta însă ex- 
cludea dela conducere atât curentul liberal cât si cel conservator, 
care se vedeau sortite să devină din actori, spectatori şi din condu- 
cători, conduşi. Cum cele două probieme care separaseră până 
atunci cele două curente potrivnice, încetaseră de a mai fi un punct 
de discuție între ele, prin soluționarea lor forțată cu ocazia lovitu- 
rei de stat dela 2 Mai 1864, ne mai având nici un motiv de des- 
binare şi găsindu-se amândouă curentele în aceeaşi disgrație, uni- 
rea lor din nou era fatală. Dar cum o problemă de interes naţio- 
nal, ca acel al LlInirei, nu se mai putea pune, ele isi mascară ura 
contra Domnitorului Cuza, sub dorința de realizare a ultimului 
punct din cererile Divanului Ad-Hoc, ce nu fusese încă împlinit : 
dinastia străină. Şi iată cum, exasperati de guvernarea personală a 
lui Cuza — ce se accentua din ce în ce mai mult — si de igno- 
rarea lor în conducerea ţării — ce se vădea din zi în zi — partiza- 
nii celor două curente refăcură partidul național şi dădură lovi- 





1) A. Xenopol, Istoria Partidelor Politice pag. 550—570. 


11 161 


WWw.dacoromanica.ro 


tura de stat din 11 Februarie 1866, înlocuind dinastia naţională 
cu cea străină. 


În această situație găsi Domnitorul Carol viaţa politică ro- 
mânească la sosirea sa, 

Deoparte, victorioasă şi atotstăpânitoare „coaliția monstru- 
oasá', cum fusese numită unirea celor două curente în lupta lor 
contra lui Cuza. Formată din radicali extremişti — ca Ion Bră- 
tianu şi C. A. Rosseti — din liberali moderati — ca fraţii Go- 
lescu, lon Ghica şi Dimitrie Sturza —, din conservatori mode- 
raíi ca Ion Cantacuzino, Costache Epureanu si din conservatori 
extremi — ca Dimitrie Ghica, Lascar Catargiu si Petre Mavro- 
gheni —, ea cuprindea aproape totalitatea oamenilor politici din 
acea vreme, 

De altă parte, distruși, inexistenti, temându-se să apară şi 
împiedecaţi să participe, la viața publică, foştii colaboratori ai 
Domnitorului demis: Kogălniceanu, Kretulescu, Generalul Florescu. 


Mai exista un curent, în Moldova, care profitând de răstur- 
narea lui Cuza şi de punerea în discuţie a eventualitátei desfa- 
cerei unirei prin alegerea din nou a unui Domn separat la fiecare 
din cele două tronuri, căuta să speculeze nemulțumirile moldo- 
venesti provocate de excesiva centralizare care începuse încă de 
pe vremea aceea şi care avusese drept consecință decăderea Јаѕи- 
lui şi trecerea pe planul al doilea a Moldovenilor. Curentul, ini- 
tiat de ambiția bolnăvicioasă a unui Rosseti Răsnovanu care se 
vroia Domn şi puternic susţinut de agenţii şi fondurile ruseşti — 
al căror interes de desfacere а Unirei era evident, — profitând de 
starea de nemulțumire a Moldovenilor ce se credeau párásiti în 
doleantele lor si de starea turbure a tárei, ce se credea înșelată 
în aspirațiile ei — încercase chiar o răscoală populară care să 
proclame desfacerea Ulnirei. Inábusirea ei în sânge făcu să ince— 
teze imediat și mișcarea însăşi; curentul însă continuă multă vre- 
me, întreținut de o infimă minoritate ce-şi canaliza nemulţumirile 


162 


WWw.dacoromanica.ro 


pentru normala decádere a provinciei lor in acest mod. Acest cu- 
rent va agita spectrul separatismului ori de cáte ori va avea re- 
vendecári de satisfăcut, ca un mijloc de presiune fată de guver- 
nul din Bucureşti care uita prea repede sacrificiile si nevoile Mol- 
dovei.1) 


Tot la laşi exista ,,Fractiunea liberă şi independentă”, singura 
organizaţie politică constituită ca atare. Compusă din adepţi ai 
învățatului transilvănean Simion Bărnutiu ea pornea dela ideile 
acestuia, care susținea că poporul românesc nu este numai cobo- 
ritor din Romani dar un continuator al strălucitului popor Ro- 
man. Consecințele pe care Bárnut le trăgea din această premiză 
erau extrem de interesante; astfel el susţinea că guvernul consti- 
tutional nu este potrivit pentru români, care trebuesc să se con- 
stitue intro republică cu funcţionari aleși. Bărnuţ mai susținea 
că rezolvarea problemei rurale trebueste făcută după legea agra- 
ră a Grahilor. Deasemenea el susţinea că Românii au dreptul de 
a da afară pe străinii care le-ar împiedica interesele agricole, in- 
dustriale sau comerciale. Acestea erau teoriile politice ele lui 
Bărnuţ; în politica practică însă „Fracţiunea liberă si independentă” 
sa remarcat prin antisemitismul ei și prin categorica opunere la 
alegerea Domnitorului străin. Cele mai multe din voturile care 
sau dat în contra ratificării plebiscitului ce proclama pe Princi- 
pele Carol de Hohenzollern ca Domn al României, au fost acelea 
ale Fractiunei dela laşi 2). 

| 

Acesta este tabloul situaţiei politice la sosirea Domnitorului 
Carol Imensa majoritate a oamenilor politici luând parte activă 
sau aprobând întru totul acțiunea coaliţiei monstruoase, care du- 
sese la schimbarea tronului si la răsturnarea situației politice. In 
umbră o infimá minoritate, compusă din foştii colaboratori аі 
Domnitorului, din partizanii separatismului moldovean si din 
adepţii ultra romani ai lui Bárnut ; toate trei grupările, separate 
una de alta si în concepţii şi ca sentimente si ca acţiune, 





1} А, Xenopol, Istoria Partidelor Politice pag. 482—500. 
2) idem pag. 504—500. 


163 


WWw.dacoromanica.ro 


Era evident însă că această situatiune nu putea să dăinuias- 
că; Coaliția Monstroasă, odată scopul ajuns, prin detronarea Dom- 
nitorului Cuza si înscăunarea Principelui Carol, trebuia să se des- 
facă din nou, astfel după cum partidul naţional — format în prj- 
pă de câteori nevoia o cerea — se desfăcea — jmediat ce perico- 
lul trecuse sau ideia ce-l unise fusese realizată. Fiecare din com- 
ponentii săi urma să reia poziţiile pe саге nu le părăsise decât 
temporar. Pentru a ne da seama deci de evoluţia oamenilor po- 
litici, din momentul procesului de lichidare, si de modul jn care. 
ideile şi sentimentele politice se vor cristaliza jn organizațiuni 
constituite, trebue să cercetám care ега situafiunea socială şi 
stadiul politic al Principatelor în acel moment. 


Doleantele de ordin national fuseseră rând pe rând si jn chip 
nesperat realizate; mai rămânea numai să se obtie recunoaşterea 
suirei pe tron a Principelui Carol din partea puterilor interesate. 
Marile probleme de ordin social şi politic — chestiunea rurală si le- 
gea electorală — fuseseră soluționate de doi ani şi oricare ar fi fost 
sentimentele oamenilor politici faţă de aceste înfăptuiri, ele nu mai 
puteau fi modificate. Ceeace se dăduse, cu forţă sau de bună 
voie, ега bun dat. Dar пи numai atâta. Rezolvarea problemelo: 
rurală şi electorală, fusese astfel făcută de către Cuza şi Kogăl- 
niceanu, încât multă vreme încă ele vor fi scoase dela ordinea 
zilei — populația multumindu-se cu reformele obținute, care pen- 
tru timpurile în care fuseseră date și pentru concepţiile din acea 
epocă păreau o victorie nesperată. Decj nici pe tărâm national, 
nici în domeniul social, nici în câmpul politic nu maj exista pu- 
tintá de deosebire între oamenii politici, nemai fiind posibil pen- 
tru acele vremuri să se mai ceară vreo reformă care să poată fi 
socotită suficientă pentru а înjgheba un organism politic. 
Liberalii îşi dăduseră seama de acest lucru încă din timpul 
domniei lui Cuza, când prin realizarea reformelor dela 1864 tot 
programul lor politic, şi decj toată platforma lor electorală, fusese 
realizat prin lovitura de stat. Deaceea ei, legându-se de modu! în 
care aceste reforme au fost făcute si de tendința Domnitorului 
înspre un regim din ce jn ce maj personal, scoaseră înainte prin- 
cipiul practicei democratice si al guvernării parlamentare, pe care 


164 


WWw.dacoromanica.ro 


îşi intemeiará şi-şi justificará fată de opinia publică atitudinea de 
dârză opoziţie si  pozitiunea de complotiști. Este ceeace se nu- 
meşte în zilele noastre lupta pentru principiile constituficnale; 
Coaliția Monstroasá dela 1866 se găsea, indiferent de resenti- 


mentele personale si de interesele de clicá, pe aceeași linie cu 
Frontul Constituţional din zilele noastre. Ideia care dăduse posi- 
bilitatea liberalilor de a fi totuși în opoziție atunci când quver- 
nul le realiza programul, aceea a practicei politice, le va da si de 
data aceasta posibilitatea să se desfacá din acea uniune natio- 
nală in care se găseau. Si astfel cele două curente potrivnice, ce 
se găseau din nou unite în momentul de față, se vor separa din 
nou. De data aceasta nu pe motive de diferență programatică ci 
pe cauze de eficacitate practică. Aceeaşi ideie, aceeaşi lege poate 
fi aplicată în chipuri diferite după ideile fundamentale si după 
sentimentele permanente care împreună constituesc concepţia per- 
sonală şi definesc atitudinea politică a celui ce guvernează. Pe 
această deosebire de concepţie generală se vor desface din nou 
cei ce se uniseră temporar; pe această afinitate de atitudine po- 
litică se vor uni în mod definitiv cei cu aceleaşi idei şi cu ace- 
leaşi sentimente. Aceasta va constitui fundamentul nouilor par- 
tide politice; în lipsa ideilor deosebite, sentimentele şi practicele di- 
ferite, 


Cu această premiză câștigată, uşor vom putea de pe acum 
descifra drumurile pe care vor apuca oamenii noştri politici. Di- 
mitrie Ghica, Petre Mavrogheni, Lascăr Catargiu, Generalul 
Florescu, — oameni ce socoteau că reformele deja înfăptuite re- 
prezentau prea mult pentru mentalitatea şi obiceiurile din acea 
vreme şi cari căutau în practica guvernamentală şi un mod de 
corijare a feformelor prea înaintate si un mod de educare а ma- 
sselor — vor forma cadrele partidului conservator. Ion Brătianu, 
C. A. Rosseti, fratii Golesti — oameni ce credeau cá reformele 
schimbá fata lucrurilor prin insási aplicarea lor, indiferent de sta- 
rea de înapoiere sau de înaintare a poporului şi care trăiau încă 
in utopia realizárei brusce a Republicei Franceze pe malurile Du- 
nárei — aveau sá formeze bazele partidului liberal Intre aceste 


165 


WWw.dacoromanica.ro 


două grupuri de personalităţi, între aceste două culturi de microbi 
politici extrepi, se plasau toti cei pe care cugjinfenia firei şa. 
ráspunderea guvernárei ii fácuse ca, incetul cu incetul, sá lapede 
extremismul ideilor pentru mijlocia faptelor. Aceştia erau mode- 
rati: Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Vasile Alexandri, Gene- 
ralul Tell, Niculae Kretulescu, Vasile Boerescu, Gheorghe Cos- 
taforu, Dimitrie Sturza si atâția alţii cari, sau se vor alipi vreu- 
neia din cele două grupări mai sus amintite, sau se vor anexa 
vreuneia din personalităţile care îi vor subjuga şi lega, sau vor 
evolua între cele două grupuri după necesităţile momentului si 
capriciile caracterului. Şi pe lângă aceşti moderati vor mai suferi 
puterea de atracţie a celor două grupări şi curentele oarecum con- 
stituite ca cel separatist Moldovean şi cel franctionist Bărnu- 
tian. Şi acestea, rând pe rând, in bloc sau fiecare separat, vor 
sfârşi prin a se integra în cele două mari curente ce se vor con- 
stitui în puternice partide de guvernământ. 

Până atunci însă va mai trece timp si politica românească se 
va caracteriza încă mulți ani prin confuzia de idei, prin ameste- 
cul de persoane si — în lipsă de altceva — prin ridicarea senti- 
mentelor la înălțimea unei doctrine. 


Caracterizând în câteva cuvinte viaţa politică dela începutul 
domniei Principelui Carol, vom spune că toate forțele politice se- 
rioase din întreaga ţară erau unite, fie prin participarea activă, 
fie numai prin acceptarea aprobativă, în vederea schimbărei 
Domnului si definitivărei dinastiei. Forțele politice, momentan 
unite, se vor redesface iarăşi în cele două clasice curente — 
liberal şi conservator — deosebindu-se însă, nu printro diferență 
programatică ci printr'o deosebire de atitudine. Cele două cu- 
rente vor sfârşi prin a se constitui în două partide de guvernă- 
mânt, atrăgând şi înglobând în ele atât personalităţile izolate cât 
şi slabele forte organizate. 


166 


WWw.dacoromanica.ro 


XV 


„ŞI CATIVA OAMENI 


Fraţii Brüálienf — Costache Rosetti — Coi trei Golești — Ion 

Ghica, Bey-ul de Samos — Mitljà Sturdza — Dreapta Bomá- 

neascá: Lascăr Catargiu, Belzadea Dimitrie Ghica, Petre Mavro- 
gheni, Generalul Tell] — Un izolat: Mihail Kogülnicoanu 


Am arătat în capitolele precedente care era situația tárei la 
sosirea Domnitorului Carol; din cuprinsul lor se desprind greută- 
file pe care avea să le întâmpine, In încercările sale de îndreptare 
a situaţiei şi de punere a statului pe fágagul cel bun, Domnul avea 
să se sprijine pe o întreagă serie de oameni. In special bărbaţii 
politici erau acei care aveau să joace un rol hotărâtor în viitoarea 
evoluţie a statului. De modul cum avea să se înțeleagă Domnitorul 
cu ei şi de chipul сит avea să-i intrebuinteze, depindea în mare 
parte reuşita întreprinderei sale, Cum la tot pasul, în paginile care 
urmează ne vom întâlni cu acești oameni, este bine să știm din- 
trun început gândurile, faptele si sentimentele lor; Яеасееа în 
rândurile care urmează vom arăta în puține cuvinte activitatea pu- 
blică a câtorva din fruntașii vieţii româneşti, 


Incepem cu lon Brătianu; nu atât pentru rolul jucat până 
acuma, ci mai cu seamă pentru importanța pe care  deacuma 
înainte o va căpăta în politica românească, Născut la 2 lunie 1821 
la Piteşti dintt'o familie de boernași din Argeş, primele cunoștințe 
le primi dela dascălii francezi şi greci pe care tatăl lui îi adusese 
în casă pentru instructia copiilor asa cum se obişnuia pe acea 


167 


WWw.dacoromanica.ro 


vreme. Trecu după aceea la şcoala română deschisă in Pitești de 
către Simonide, elevul lui Lazăr; aci împreună cu tovarășii săi de 
şcoală, fraţii Bălcești, 151 formă credințele româneşti care aveau sări 
servească mai târziu drept bază în tot ce avea să întreprindă. In 
1835, în vârstă de abia 14 ani, el trebui să se supună obiceiului 
timpului şi să intre în armată fiind încorporat ca iunkăr; curând 
însă fu înălțat la gradul de prapurcic, cum erau denumiți sublor 
cotenentii, după numirile rusești sub a cărei influență se găsea 
armata pe vremea aceea. Armata însă nu-l atrăgea. Silit fiind, se 
făcuse ofiţer cu gândul de a se lăsa cu primul prilej de această 
carieră, pentru care nu simţea nici o vocaţie. In 1839 reuşi să în- 
duplece pe tatăl său şi părăsind armata se duse la Paris să stu- 
dieze; aci el urmă cursurile şcoalei politechnice precum şi cursurile 
marilor învăţaţi de la College de France si strânse legături de 
prietenie cu ceilalți Români veniți la studii. Firea sa însă il împinr 
gea spre politica, ce avea sări prindă întreaga viaţă şi activitatea 
sa se indreptá in special în această direcţie. Intrând împreună cu 
Rosseti in lojile francmasonice ei reuşiră să intereseze pentru 
cauza României marile personalităţi franceze care luptau pentru 
isbânda ideilor democratice. In acelaş timp el strânse legăturile 
cu tinerii Români veniţi în cetatea lumină pentru studii şi reuşi 
să formeze împreună cu ceilalți Munteni şi Moldoveni un grup 
hotărât să lupte la întoarcerea sa în {ага pentru cauza naţională. 
In 1848, când toată Europa încerca să se descátugeze, se întoarse 
în ţară şi luă parte la pregătirea si înfăptuirea revoluţiei munte- 
nești. După sfârşitul celor câteva luni de iluzie a unor vremuri 
mai bune, exilat după pământul pentru care luptase, se întoarce 
la Paris şi-şi reia activitatea sa, intrând în contact cu oamenii zir 
lei, scriind memorii şi publicând articole, intrând în societăţi secre- 
te; luptând prin toate mijloacele şi pe toate căile, împreună cu 
toți ceilalţi compatrioți, pentru acelaş ideal comun, descátusarea 
neamului de sub suzeranitatea turcească si protecţia Rugilor. Ar 
mestecat întrun complot „de l'Hipodrome et de l'Opera comi- 
que" fu condamnat la 16 Ianuarie 1854 la 3 luni închisoare pen- 
tru complicitate în atentatul lui Orsini contra lui Napoleon al 
III-lea. Inchis in casa de sănătate a doctorului Blanche, pentru 
a scăpa de efectuarea pedepsei, el fu eliberat in 1856. Permitàn- 


168 


WWw.dacoromanica.ro 


du-li-se în fine, după 9 ani de zadarnice încercări, exilatilor să se 
întoarcă in țară, Ion Brătianu ajunse pe pământul, pentru care nu 
încetase să lupte şi să sufere, la 8 lulie 1857. Aci el găsea răscoli- 
rea produsă de hotărirea Congresului dela Paris de a întreba 
Principatele asupra viitoarei lor organizări. Împreună cu ceilalți 
exilați, care înțelegeau ca şi el însemnătatea momentului, luptará 
cu toții cot la cot în ţară si în Divanurile Ad-hoc şi sfârsiră prin 
a realiza minunea autonomiei, consfintitá prin Convenţia dela Pa- 
ris, şi a unirei, realizată prin îndoita alegere a lui Alexandru Ion 
Cuza. La începutul nouei domnii fu iarãş pe primul plan, fiind chiar 
ministru; curând însă se făcu spărtura dintre Cuza şi stânga, în 
fruntea căreia se găsea Brătianu. Puternica opoziție manifestată 
prin discursuri aprige în adunare şi articole violente în Românul 
şi consfintitá prin arestarea fruntașilor si suspendarea ziarului, 
sfârși prin închegarea „coaliției monstruoase". Brătianu era unul 
din fruntaşi. El fu trimes în toamna anului 1865 în apus pentru 
a pregăti terenul debarcárei lui Cuza si aducerii unui — Principe 
străin. El fu acela care convinse şi determină pe Principele Carol, 
după sugestia Impăratului Napoleon, să accepte tronul ce i se 
oferea. El fu acela care il aduse în ţară pe noul Domnitor, înșe- 
lând privegherea austriacă. El fu acela care îl salută primul pe 
Principe, ca Domnitor al ţării Româneşti, în momentul debarcărei 
sale la Turnu Severin. Activitatea sa — însemnată gi până acu- 
ma — va lua însă curând o atât de mare importanţă încât va de- 
termina în întregul ei desvoltarea şi orientarea României; dar des- 
pre aceasta vom vorbi mai târziu şi mai pe larg, în cuprinsul volu- 
mului. 


Mai mare cu trei ani ca fratele sáu, Dumitru Brătianu, năs- 
cut în 1818, avea să joace un rol mai şters dar nu mai puţin fru- 
mos decât al fratelui sáu mai mic. Incepándu-si studiile în casă 
şi continuându-le la colegiul Sf. Sava, el pleacă la Paris în toam- 
na anului 1835, în vârstă de 17 ani pentru a studia dreptul. Timp 
de 12 ani el locuieşte la Paris unde studiază, complotează si vi- 
sează, împreună cu ceilalți Români, făurirea în patria lor a unei 
stări de lucruri pe care numai înflăcărarea adolescenţei si naivita- 
tea tineretei o poate imagina. Frământările europene ale anului 


169 


WWw.dacoromanica.ro 


1848 îl aduc si pe el in țară pentru pregătirea revoluţiei la care 
luă parte. Reactiunea îl exilà si ре el ca si pe toți ceilalți re- 
volutionari; plecat în apusul primitor, noua patrie a revoluționari- 
lor din întreaga lume, după un scurt popas la Paris, se instalează 
{а Londra unde îşi îndeplineşte rolul de misionar al durerilor ro- 
mâne. Întors în ţară odată cu toti ceilalți exilați în 1857 ia parte 
intensă la desbaterile Divanurilor Ad-hoc; trimes împreună cu 
Niculae Golescu la Paris spre a explica și susține hotărârile Di- 
vanului față de puterile întrunite la Paris sá hotărască de soarta 
Principatelor, desfășură o activitate din cele mai rodnice., Intors 
în țară pentru a lua parte la votul dela 24 Ianuarie 1859, care 
realiza pe cale deturnată dorințele pentru care el luptase în apus, 
Dimitrie Brătianu este unul din susţinătorii Domnului Cuza la 
începutul domniei sale. Ministru de externe în primul guvern a 
lui Cuza şi ministru de interne în scurtul guvern de 40 zile a lui 
Niculae Golescu din 27 Maiu 1860, trece şi el împreună cu stân- 
ga din care făcea parte în opoziție acerbă contra Domnitorului. 
Ca și fratele său face parte din „coalitia monstruoasă” şi noul gu- 
vern instaurat în zorii zilei de 11 Februarie îi încredinţează Pri- 
măria capitalei. Demnitate în care, cu cheile oraşului pe perna de 
mătase roşie, avea să întâmpine la Băneasa pe noul Domnitor 
spunându-i: „Fă din această frumoasă țară sentinela înaintată a 
libertăților moderne, bulevardul nebiruit al civilizaţiei occidenta- 
le". Cuvintele nu reprezintă numai exprimarea literară a unor 
urări de circumstantá ci mărturisirea — cu atât mai sinceră cu 
cât momentul era mai solemn — a gândurilor sale intime şi a nă- 
zuintelor sale permanente; libertatea si civilizarea neamului său 
sunt ideile pentru care avea să militeze întreaga-i viață. Gându- 
rile lui intime, mari şi generoase, precum şi modul său de expri- 
mare grandiloquent si bombastic caracterizează omul; o ființă 
blândă până la iertare şi cinstită până la naivitate crezând în în- 
dreptarea relelor pământești prin bunătatea firei omenești. 


Strâns legat de ei, dar mai ales de lon Brătianu, era Costache 
Rosetti; într'atâta, încât erau socotiți ca adevărați frati siamezi, 
cele două capete ale hidrei colectiviste. Născut în 1816 la Bucu- 


170 


WWw.dacoromanica.ro 


resti, Rosetti era si el, ca mai toti cei de care ne ocupám astázi, 
boer. Spre deosebire de ceilalți însă era sărac. După ce-şi termină 
studiile la Sf. Sava, intră în 1833, la vârsta de 17 ani, în armata 
ce deabia fusese înființată. Nici Rosetti însă, ca si prietenul sáu 
lon Brătianu, nu era făcut pentru cariera armelor; Byron, La- 
martine și Voltaire îl preocupau mai mult decât regulamentele mi- 
litare şi instructia recrutilor. Demisionă deci din armată şi se dădu 
cu totul literaturei. Setea de cultivare și dorința de perfecțiune care 
aveau să-l caracterizeze până la bátánete, îl făcură să renunțe şi 
la postul de Politai al Piteştilor si la acela de Procuror în Bucu- 
resti si într'o bună zi îşi luă si el sborul spre orașul care îi atrăgea 
pe Românii din toate părţile şi din toate clasele, după cum lumina 
prea puternică atrage insectele. Lumină pentru mintea şi pentru 
sufletul lui căuta Rosetti la Paris. Lumină pentru mintea lui o 
găsi la cursurile si în studiile pe care le făcu; lumină pentru su- 
fletul lui găsi în înțelegerea şi dragostea ce se legă între el și cei- 
lalti Români. In propaganda făcută de studenţii români in favoa- 
rea cauzei noastre, Rosetti era unul din cele mai active elemente. 
Câştigă oameni ca Edgar Quinet si Michelet, convinge pe 
masoni să se ocupe de cauza noastră; intrebuintánd toate mijloa- 
cele, prin articole, prin discursuri, prin discuţii, prin nesfârşite 
pledoarii, luptă și învinge. Până în ziua în care, banii sfârşindu- 
se, trebuie să ia înapoi drumul spre țară. Functiile îl aşteptau 
aici; înrudit cu toti mai marii ai zilei, în strânse legături cu in- 
treaga protipendadă, ar fi putut uşor ocupa orice slujbă înaltă la 
care inteligența, cultura, puterea de muncă şi situația socială l-ar 
fi îndrituit. El numai înțelegea însă acest fel de a servi tara. 
Vroia să împărtășească și el la rândul lui celor de aici frumusețile 
care îl transformaserá. Se făcu deci — în râsul lumii şi spre rusi- 
nea familiei — negustor. Deschide o librărie la care adaugă o 
tipografie şi pe care le complectează cu un cabinet de lectură. Aci 
în tovărăşia lui Winterhalter, propagă el ideile de libertate, în 
afară şi înăuntru, a poporului român. Aci în tovărăşia celorlalți 
tineri, dornici de o viață şi de o lume nouă, pregăti revoluția dela 
48. Odată cu isbucnirea ei, adevărata menire a lui Rosetti apăru; 
el scoase gazeta revoluţiei numită „Pruncul Român”. Exilat la 
rândul său se instalează la Paris, unde desfășoară o puternică 


171 


WWw.dacoromanica.ro 


activitate publicistică; „România Viitoare”, „Republica Română ', 
„Apelul la toate partidele”, „Epistole către Domnitorul Stirbey" 
şi altele asemenea, văzură lumina tiparului si imprástiará adevă- 
rul. Anul 1857 aduce cu el sfârşitul exilului şi reîntoarcerea în 
țară, Un nou câmp de activitate şi o nouă posibilitate de chel- 
tuire a forţelor si de răspândire a credințelor sale începea pentru 
Rosetti, El fu acela care, în fiecare zi prin pana lui, în fiecare 
seară prin verbul lui şi în fiecare clipă prin ființa lui întreagă, se 
cheltui pentru isbândirea visului lor din tinereţe. „Românul, 
după cum îşi întitulase atât de simbolic ziarul, era tribuna dela 
care se răspândeau ideile de redesteptare națională. Entuziasmul 
său nu mai cunoaşte margini în momentul alegerei lui Cuza; mi- 
nistru timp de 40 de zile în guvernul dela 27 Maiu 1860 al lui 
Nicuae Golescu, el trece curând după părăsirea guvernului în 
opoziția stángei contra Domnului. Pe primul plan în toată această 
perioadă, prin articolele din ,Románul" şi prin discursurile din 
Cameră, el este cel care suferă cel mai mult. „Românul” este 
suspendat; celelalte ziare pe care le scoate în loc, au rând pe 
rând aceeași soartă. El însuşi este de câteva ori arestat; măsuri 
care în loc să-l domoleascá il indárjesc. In „coaliția monstruoa- 
să” este unul din factorii hotáritori. In complotul detronărei este 
unul din fruntași. În noaptea deciziunii este cel care juca în su- 
netul muzicei, menită să ascundă sgomotul masinelor ce imprimau 
manifestul complotistilor. Іп guvernul revoluționar este ministrul 
care urmăreşte cu tenacitate lichidarea trecutului şi începutul unor 
vremuri noui; în această calitate şi într'o astfel de atitudine îl găsi 
Domnitorul Carol pe C. A. Rosetti la sosirea sa în ţară. 


Din acelaș grup de prieteni, cunoscuți pe vremea aceea sub 
numele de roşii, făceau parte si cei trei Golesti, Stefan şi Niculae 
erau fiii marelui logofăt Dinu Golescu iar Alexandru era văr cu 
cei doi frati. Dintre ei Stefan Golescu era cel mai mare. Născut 
în 1809 la Cámpu-Lung, după ce-și făcu studiile în Elveţia, sau 
Svitzera cum i se spunea pe atunci, începu prin a fi si el ofițer in 
proaspăta armată română, ocupând apoi diverse funcțiuni publi- 
ce. la parte la Revoluţia dela 48 şi urmează şi el în exil soarta 


172 


WWw.dacoromanica.ro 


prietenilor săi politici; se întoarce în țară odată cu ceilalți si luptă 
alături de ei atât la realizarea aspirațiilor naționale prin Unirea 
Principatelor, cât si la detronarea lui Cuza si aducerea Domni- 
torului străin.  Strâns legat prin legături de prietenie si prin co- 
munitate de idei de Brătieni şi Rosetti, el trebueste încadrat, ca si 
ceilalți doi Golești, dealtminteri, în aceeaşi categorie de luptători. 


Fratele său Niculae Golescu, născut tot la Câmpu-Lung în 
1810 urmează si el aceeași cale; începe prin a face studiile in 
Elveția si intră apoi în armată, Curând însă părăsește oștirea, 
pentru a Н numit în 1839 Prefect al Poliţiei Bucurestilor si apoi 
ministru de externe, Procuror General la Curtea de Apel si mai 
târziu Director în Ministerul de interne. Membru al Locotenentei 
Domneşti, împreună cu Eliade şi Tell, în revoluția dela 48, este 
exilat împreună cu ceilalți revoluționari și se stabilește la Paris, 
unde lucrează pentru cauza românească. Reintors în ţară ia parte 
împreună cu ceilalți la toate evenimentele politice care au dus la 
alegerea lui Cuza. Preşedinte al guvernului de 40 de zile din 27 
Maiu 1860, el trece, împreună cu întreaga stângă, în opoziţia a 
cărui sfársit va fi noaptea de 11 Februarie, Membru al Locote- 
nenfei Domnești, împreună cu Lascar Catargiu si colonelul Hara- 
lamb, dela 11 Februarie până la 10 Maiu, el fu cel care conduse 
pe Principele Carol să depună jurământul de Domn. 


Vărul lor Alexandru Golescu, născut în 1818, îşi face stu- 
diile la colegiul Sf. Sava si urmează apoi timp de trei ani cursurile 
Şcoalei Centrale din Paris, de unde se întoarce în ţară in 1840. 
Părtaș al Revoluţiei dela 48, al cărei secretar si agent la Paris a 
fost, este exilat și forțat să rămâie în străinătate până în 1857, 
când se întoarce şi împreună cu verii lui lucrează pentru realiza- 
rea idealului comun. 


Din acelaș grup, deşi mai retras din cauza personalităţii sale 
mai puternice şi a caracterului său mai curios, făcea parte şi Jon 
Ghica. Născut în 1814 isi face primele studii în tară si pleacă apoi 


I7. 


WWw.dacoromanica.ro 


la Paris unde urmează cursurile Şcoalei Centrale. Intors in ţară 
la 1841, deşi muntean, este numit profesor la Academia Mihăi- 
leanu din lagi, unde funcționează până la 1843; este primul mun- 
tean ce ocupă un post important în Moldova şi în această situaţie 
el se împrieteneşte cu tinerii moldoveni, cu care mai târziu avea 
să se regăsească alături în lupta națională. In 1843 se reîntoarce 
în Bucureşti unde prin scrierile și prin activitatea sa ajută la difu- 
zarea ideilor înaintate şi pregătea spiritele pentru evenimentele ce 
aveau să urmeze. Reprezentant al revoluţiei dela 48 pe lângă Sur 
blima Poartă si exilat, la rândul lui, el reuşeşte să câştige într ar 
tât încrederea Turcilor încât în 1852 este numit Bey de Samos, adică 
guvernator al acestei insule. Intors în țară, după ridicarea inter- 
dictiei, Ghica, căruia căimăcănia îi interzisese exercitarea dreptu- 
rilor cetățenești sub pretextul că-și pierduse calitatea de român 
prin acceptarea postului dela Samos, apare pe primul plan al por 
liticei după alegerea lui Cuza. Prim-ministru al noului Domnitor 
atât în Moldova cât şi in Tara Românească, pe vremea guverne» 
lor separate dinainte de 1862, el sfârşi prin a se ralia opoziţiei 
contra Domnitorului si a intra în complotul care avea să sfárgea- 
scă cu detronarea sa. Noul regim il instală ca Prim-ministru și 
ministru de externe, situație in care avea să joace un mare rol 
ducând toate tratativele, prin intermediul reprezentanţilor extra” 
ordinari ai tárei, cu puterile străine în vederea acceptárei alegerei 
Domnitorului Carol. De o întinsă cultură si cu un rea] talent lite- 
rar, puse in serviciul unei inteligente putin obişnuite, Ion Ghica 
era temut atàt pentru calitátile lui cát si pentru firea sa pe care 
unii dintre prieteni o găseau pe cât de nehotărită pe atât de asa 
cunsă şi nesigură. 


Dimitrie Sturdza se apropia si el din ce în ce mai mult de 
acelaş grup, prin admirația lui netármuritá față de lon Ghica si 
prin neimpácata ură ce o purta Domnitorului Cuza. Născut la 
Miclăușeni la 10 Martie 1832 el isi face studiile in Germania, cu 
acea meticulozitate si pedanterie care avea sări caracterizeze inc 
treaga viață. In viata publică intră la 24 de ani, în 1857, ca meme 
bru al Divanului Ad-hoc din Moldova care, ghicinduri calităţile 


174 


WWw.dacoromanica.ro 


si bánuindu-i maniile, îl alege secretar al sáu, delegându-l cu re- 
dactarea proceselor verbale. Secretar al lui Cuza si rudă al lui, 
el îndeplinește câtva timp funcțiunea de ministru de culte în gu- 
vernul Moldovean a lui Ion Ghica, dela 5 Martie 1859 până la 
26 Aprilie a aceluiaşi an. Arestat pentru două articole scrise în 
contra guvernului, este condamnat si închis la mânăstire; după 
câteva săptămâni însă este iertat de pedeapsă şi liberat. Dela 17 
lanuarie până la 22 Maiu 1861 este din nou ministru, al lucrărilor 
publice de data aceasta. Ruptura dintre el și Cuza este definitivă 
însă acum si omul , mare în lucruri mici si mic în lucruri mari, 
după cum îl caracterizase Maiorescu, va urmări cu ura lui neier- 
tătoare pe fostul Domnitor până si dincolo de mormânt. Părtaş 
al complotului dela 11 Februarie el este numit în noul guvern 
ministru de lucrări publice si timp de o zi Locotenent Domnesc 
ad-interim până la sosirea lui Lascăr Catargiu dela Golásei. 


Boierul dela Golăşei, cum i se spunea lui Lascăr Catargiu 
era născut la laşi in 1823, Prefect de județ însă din vremea dom- 
niei lui Sturdza, el fusese propus — pentru calitățile lui şi pen- 
tru propaganda ce o făcuse în vederea Unirei, candidat Ја Tro- 
nul Moldovei in 1859. Renuntá insá in favoarea lui Cuza, care 
putu astfel intruni majoritátile necesare, In timpul domniei aces- 
tuia se tinu in rezervá, primind numai demnitáti ca aceea de a 
prezida adunarea. Făcând parte din coaliția care rásturná pe 
Cuza el fu unul din Locotenentii Domnesti care tinu frânele Sta- 
tului până la sosirea noului Domn; în această calitate reprimă 
mișcarea separatistă din Aprilie dela laşi, când nu se dete în là- 
turi să înăbușe în sânge o mișcare ce o socotea periculoasă țării, 
Caracterizează această acțiune întreaga sa fire; puţin cultivat, 
aproape incult chiar, însă cu un bun simţ puţin obişnuit, de o pu- 
tere de muncă rară şi de o energie nebănuită la omul cu înfăţişa- 
rea atât de blândă si de patriarhală. 


Din aceeaşi clasă a marilor boieri făcea parte şi Principele 


Dimitrie Ghica, Fiu al Domnitorului Grigore Ghica, din care cau- 


175 


WWw.dacoromanica.ro 


ză i se spunea ,,beizadeaua" — căci astfel erau numiţi fiii Domr 
nitorului în ţările noastre, titlul de Principe neexistând — el era 
născut la 21 Maiu 1816. Trimes în Germania, unde făcu studii 
foarte serioase, la întoarcere întră ca ofițer de cavalerie in garda 
imperială rusă, unde nu stătu însă multă vreme.  Părăsi Curtea 
Ţarului si întreprinse o lungă călătorie în Europa până in 1846, 
când se întoarse în mod definitiv în ţară. In 1894 fu numit mem- 
bru al Curtii de Apel şi apoi Prefect de poliție; în 1857 este ales 
primar al oraşului Bucureşti si membru al Divanului Ad-hoc unde 
luptă pentru realizarea dorințelor ţării. După alegerea lui Cuza 
este din nou numit membru al Curţii de Apel şi din nou ales pri- 
mar al Bucureştiului si deputat în adunare. In timpul guvernelor 
separate el fu de mai multe ori ministru şi timp de un an preşe- 
dinte al consiliului. [ntrá apoi în opoziția puternică ce se formase 
în contra lui Cuza, în calitatea lui de reprezentant autentic şi in- 
transigent al dreptei conservatoare, împreună cu Lascăr Catarr 
giu, si ia parte, la detronarea lui Cuza. Influențat de anii din tj- 
nereţe, petrecuţi la Curtea Rusiei, el reprezenta în politica româ- 
nească curentul intelegerei cu Rusia şi susținea cu toată tăria car 
racterului său şi cu autoritatea situatiunei sale excepţionale, ideile 
conservatoare. 


L^ 

Tot din grupul dreptei făcea parte si Petre Mavrogheni, năs- 
cut in 1819. Studiile si le face ca mai toti Românii la Paris; întors 
in Moldova pe când domnea încă Mihai Sturdza, ocupă mai multe 
funcţii la stat. In 1849 este numit prefect la Galaţi; după aceea j 
se încredințează ministerul de finanțe, iar sub domnia lui Grigore 
Ghica este ministru de externe şi lucrări publice. In timpul Diva- 
nelor el luptă alături de ceilalți unioniști care-i propun chiar can- 
didatura la domnie. După alegerea lui Cuza se retrage din viața 
politică, ocupându-se cu finanțele si străduindu-se să introducă 
căile ferate în ţară. Intră în complotul pentru răsturnarea Domni- 
torului si este numit ministru de finanțe al guvernului dela || Fe- 
bruarie (860. Financiar de mari resurse, om politic cu frumoase 
însuşiri, Mavrogheni este cel căruia îi incumbă totdeauna rolul de 
a pune ordine în finanţele statului. 


176 


WWw.dacoromanica.ro 


Tot printre conservatori trebuieşte socotit si generalul Tell. 
Născut la 12 Ianuarie 1808, el urmează cursurile sub directa su- 
praveghere a lui Gheorghe Lazăr, care a locuit un timp în casa 
părintelui sáu. la parte ca nacialnic în răsboiul Ruso-Furc din 
1823 iar la înființarea armatei permanente românești, intră în rân- 
durile ei. Înființează împreună cu Bălcescu si Ion Ghica, Societa- 
tea „Dreptate Frátie", in care se organizează revoluţia dela 48; cu 
batalionul ce-l avea sub comanda sa, proclamă la Islaz revoluţia, 
fiind numit ministru de răsboi si apoi Locotenent Domnesc, im- 
preună cu Golescu și Eliade, Exilat, împreună cu ceilalți revo- 
lutionari, lucrează în străinătate pentru cauza românească şi in- 
cearcă în timpul răsboiului Crimeiei să creeze o armată româneas- 
că, care alături de aliaţi, să lupte contra Rusiei, sperând astfel ca 
pe această cale să se poată obține o îmbunătăţire a Ţărilor Româ- 
nesti la conferința păcii, Este ceeace Ceho-Slovacii au realizat mai 
târziu în ultimul căsboi european; din nefericire încercarea a eșuat, 
Intors în țară in 1857 ia parte alături de ceilalți naționaliști la 
luptele pentru unire. Ministru de instrucție publică in 1863 si spri- 
jinitor a lui Cuza cu ocazia loviturei de stat din 1864, trece şi el 
în curând în opoziție. Nefácànd parte din complotul pentru detro- 
narea lui Cuza, el îl aprobă și-și dă asentimentul său, continuând 
totuși a se tine în rezervă față de noul regim, fiind contra Dom- 
nitorului străin. In această postură îl găsește sosirea Domnitoru- 
lui Carol. 


In aceeași situaţie de rezervă față de noul regim, desi retras 
de doi ani de zile dela conducerea statului, se găsea Mihail Ko- 
gălniceanu, căruia învingătorii nu-i iertau lovitura de stat, Năs- 
cut la laşi la 6 Septembrie 1817, el isi făcu studiile mai întâiu la 
lași şi apoi în Franţa, pe socoteala Domnitorului Mihail Sturdza. 
In 1835, Sturdza îl trimite la Berlin, unde Kogălniceanu publică o 
serie de studii asupra istoriei şi literaturei românești. In 1838 el se 
întoarse la lași, unde luă parte intensă la mișcarea culturală. La 
1843 este numit profesor de istorie naţională la Academia Mi- 
hăileană, unde pronunță discursul de inaugurare din 26 Noembrie, 
în urma căruia cursul este suspendat. Ia parte la revoluţia dela 
48 a Moldovei şi după eșuarea ei își îndreaptă din nou activitatea 


12 177 


WWw.dacoromanica.ro 


spre istorie, In Divanurile Ad-hoc personalitatea lui se reliefează 
în asemenea măsură încât îi depășește pe toti; lupta lui pentru 
unire se incununeazá cu alegerea lui Cuza. In timpul domniei aces- 
tuia, Kogălniceanu devine primul sfetnic şi realizatorul tuturor ma- 
rilor înfăptuiri, fruct al unirei celor doi oameni. Secularizarea ave- 
rilor mânăstireşti şi împroprietărirea țăranilor sunt cel puţin in 
aceeaşi măsură, opera lui Kogălniceanu cât sunt a lui Cuza, Pre- 
şedinte al Consiliului de Miniştri dela 11 Octombrie 1863 până la 
26 lanuarie 1865, Kogălniceanu încetează la această dată cola- 
borarea lui cu Domnitorul și amărât, izolat între supărarea Dom- 
nului si ura opoziţiei, el stă la o parte, uitându-se cum se náruiesc 
toate în jurul lui. Їп această poziţie de izolare la găsit începutul 
nouei domnii. Nepriceput de unii, ignorat de alţii, urât de mai toti, 
el ispásea păcatul de a-și fi iubit prea mult tara. 


Aceştia erau câţiva dintre oamenii din primul plan, in mo- 
mentul sosirei Domnitorului Carol. Trecutul, ideile si simtimintele 
le-am arătat; în paginile ce urmează rând pe rând, îi vom analiza 
Şi pe ceilalţi oameni ce-şi vor face apariţia în cursul timpului. 


178 


WWw.dacoromanica.ro 


Anii turburi 


WWw.dacoromanica.ro 


XVI 


PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA EPOCEI 
1866—1871 


Singura epocă de parlamentarism În istoria românească — Ce se Îne 

felege prin parlamentarism — Pariamentarismul și regimul partide- 

lor — Instabilitatea ministerială — Interpelări, chestiuni prealabile, 

diseursuri interminabile == Emfaza epocei — Rolul Prințului Carol їп 
Infăptuiriie acestei perioade. 


Cei cinci ani care se scurg de la răsturnarea lui Cuza — 11 
' Februarie 1866 — si până la înscăunarea guvernului Lascăr Ca- 
targi, în 11 Martie 1871, constituesc una din epocile cele mai inte- 
resante şi cele mai puțin cercetate ale istoriei moderne românești, 

Epocă nebuloasă, contradictorie, frământată, dar având totuşi 
o fizionomie caracteristică. E singura perioadă parlamentară, sin- 
gura perioadă de parlamentarism pur, din istoria politică româ- 
nească, 

Fireşte parlament a existat si înainte de 1866 si după 1871 si 
mai ființează chiar în zilele noastre, având la bază astăzi votul 
universal, de care era atât de departe atunci, 

Totuşi numai atunci, între 1866—1871, parlamentul românesc 
a avut o viață autonomă si a constituit cu adevărat supremul factor 
de putere politică în România. 

5 a întâmplat în aceşti ani un fenomen curios, un fenomen care 
precede parlamentanismul francez din timpul celei de a treia re- 
publici, fenomenul atotputerniciei parlamentului. 

Cum s'a ajuns la această situaţiune? 


181 


WWw.dacoromanica.ro 


In primul rând trebue să avem in vedere structura socială a 
adunărilor elective ce s'au succedat între anii 1866-1871. Marea 
majoritate a membrilor parlamentului sunt boeri!) cărora li sau 
adăogat cátiva liber profesionişti care au asimilat repede ceiace 
Mihail Kogălniceanu numea: „boerismul''. Ori aristocratiile — fie 
de sânge fie de funcțiuni — au pretutindeni aceleaşi caracteristici : 
rassă, curaj, demnitate, simt al onoarei dar şi individualism anar- 
hic, spirit de intrigă, oportunism de ambiţie si de interese. 

Deaceea aristocratiile — afară de rari dar strălucite excepţii, ca 
la Roma, la Venetia, în Anglia, unde tradițiile şi institutiunile na- 
tionale au fost mai puternice ca indivizii — nu-şi dau măsura în 
bine, de cât acolo unde sunt strunite de o puternică dinastie. 

La noi, repet, ca pretutindeni, boerimea în decursul istoriei s'a 
bătut şi şi-a vărsat din belsug sângele pentru țară dar a intrigat, 
a complotat, a răsturnat Domni, a nedreptăţit pe țărani. In porni- 
rile ei, era însă oprită de autoritatea absolută a Domnului. Ori 
iată că, în ultimii ani, puterea Domnului nu mai e absolută. Libertă- 
tile şi garanţiile politice moderne o ingrádesc. Cine se foloseşte în 
primul rând de aceste ingrádiri? Táránimea ? Nicidecum! Ea nici 
nu ştie să se folosească de noile drepturi şi nici nu poate, deoarece 
mizeria materială nu-i îngădue să se mişte. In schimb, se va folosi 
din plin boerimea si, mai târziu—după 1877 —burghezia ce se ridică. 
lată deci boerimea bogată, cultă, obişnuită cu mânuirea treburilor 
publice pusă la adăpost de arbitratiul domnesc, Nimeni n'o mai 
tae, nimeni n'o mai surghiuneşte, nimeni nu-i mai poate lua cu sila 
averile, 

Şi această boerime capătă o instituțiune care-i aparţine la îr- 
ceput cu desăvârşire: adunarea legiuitoare. Legile electorale fac ca 
parlamentul să fie o adunare compusă aproape exclusiv din boeri. 
Adunarea compusă din oamenii cei mai avuti, mai bine pregătiţi, 
mai cu vază ai ţării, devine astfel în mod firesc, factorul decisiv de 
putere politică, 

Dar boerimea e ambițioasă, intrigantă, individualistă, De aci 





1) Boeri nu în înțelesul unei aristocrații de sânge ci mai ales în sensul 
de aristocrație de funcțiuni, Pasgoptigtii ca si oamenii de fa 1866 erau 
mai toli fii de сайат. 


182 


WWw.dacoromanica.ro 


nesfársite combinații si contracombinații, schimbări de ministere, 
dizolvări de adunări, Numai în momentele când interesele ei directe 
sunt în joc, boerimea e unitară. 

Astfel boenimea rezistă cu hotărire tuturor incercárilor făcute 
de Cuza-Kogălniceanu pentru a da pământ ţăranilor, 

Până la urmă, Cuza e silit să ajungă la 2 Mai, să dea o lovitură 
de stat, să instaureze din nou absolutismul domnesc, pentru a putea 
înfăptui ceva, Marile înfăptuiri ale domniei lui Cuza se fac astfel 
după 2 Mai. 

Dar boerimea, înfrântă о clipă, îl răstoarnă la 11 Februarie. 
Să nu ne ingelám. 11 Februarie, cu toată frazeologia democratică, 
cu toată sinceritatea lui C. A. Rosetti, cu toate cuvintele mari şi 
pompoase care l-au înconjurat, se încadrează in realitate, per[ect, in 
lungul sir de căsturnări Че domnii înfăptuite de boerime. 

In această situaţie vine Caro] I-ul, 

Ce putere avea să aibă Carol I-ul in fata parlamentului boe- 
resc ? | 
El nici nu voia şi пісі nu putea să repete un 2 Mai, Sentiment 
dinastic nu exista în ţară і). 'Tradiţie de stabilitate domnească ia- 
răşi nu. Pentru țărănime şi popor era cu totul un necunoscut. Prin 
` urmare era absolut dezarmat — Ја început — în fata atotputerniciei 
parlamentului. f 

E] nu se putea sprijini — si vom vedea cu câtă abilitate o va 
face in clipele grele — decât pe prestigiul numelui Casei de Hohen- 
zollern, 

Dar parlamentul nu ára numai atotputernic ci avea o viaţă 
autonomă. Dela Domnitor nu putea primi impulsuri iar partidele 
erau abia în curs de formațiune. lată un fapt de o importanță 
capitală. Partidul liberal, partidul roșu cum i se spunea atunci, abia 
începea să se înfiripe în jurul lu; Brătianu si al lui Rosetti. Existau 
însă o multime de personalități şi de fracțiuni liberale indepen. 
dente, Cât despre boerimea conservatoare nici măcar embrionul d: 
partid ce se formase la liberali nu se arăta încă. Această lipsă de 
disciplină colectivă, de organizație, de şef, de idei directoare, dă 


1) Titu Maiorescu „Istoria contimporaná a României“ București Socec 
1925 pag. 14. 


183 


WWw.dacoromanica.ro 


vieţii parlamentare un caracter cu totul autonom, În parlament sunt 
indivizi, personalităţi, cu ideile, ambițiile, interesele lor. Fireşte 
unii sunt partizanii moderaţiunei, a evoluţiei lente, a privilegiilor 
averii, alții sunt inflácárati, vor toate drepturile, tinta lor e să se 
ajungă cât mai curând la republică si la vot universal. Aceste deo- 
sebiri sunt însă foarte vagi, pe idei atât de largi încât fiecare le dă 
înfățișarea pe care o vrea. 

Mai târziu, când partidele vor lua cu adevărat fiinţă, această 
autonomie a vieţii parlamentare va dispare treptat. Parlamentarii 
vor urma directivele partidelor, vor asculta de șeli și chiar de 
ordine, 

Deocamdată însă avem în Principate o viață parlamentară 
cum o vom întâlni apoi in istoria celei de a treia republici. In 
Franţa până astăzi, partidele — afară de cele de stânga — nu 
s'au putut inchega temeinic, De aci un joc de combinaţii indi- 
viduale, o nestabilitate ministerială uimitoare, o succesiune de 
arize, o frământare sterilă, Parlamentul duce o viaţă proprie. 
răstoarnă ministere, interpelează, agită. 

lată caracterul epocei 1866—1871, sngura epocă de parla- 
mentarism pur, în istoria României. După 1871 va începe regimul 
partidelor, parlamentarii ca atare încetează de a fi atotputernici 
şi independenți, parlamentarismul românesc pur a luat sfârşit. 

B 

Ceiace sare in ochi de la prima privire in perioada 1866— 
1871, este instabilitatea ministerială, In cici ani sau schimbat 
nu mai puţin de 10 ministere si sau dizolvat de 6 ori corpu- 
rile legiuitoare, 

Desbaterile parlamentare erau mult mai dramatice, mai pline 
de pitoresc si de neprevázut ca astăzi, actorii își luau rolul în 
serios. Chestiuni prealabile, interpelări, chestiuni personale, уо: 
turi de blam date ministerelor, discursuri interminabile, majori- 
tatea pline de emfazá si bombastice, 

Guvernul Lascăr Catargiu, de la 1871, a trebuit să răspundă 
în 19 şedinţe la 30 de intarpelări:). lar Petre Camp caracteriza 
astfel, în memorabila şedinţă de la 15 Martie 1871, parlamentul 
românesc : 


1) George D, Nicolescu, Parlamentul român. 1866—1901 pag. X. 
184 


WWw.dacoromanica.ro 


Plansa XXIII 





ăcută in Тага 


itorului 


Prima fotografie a Domn 


Golescu in 1866 


„inca 


Fotografie trimisa de Domnitorul Carol Doamnei 


la Сое! 


aresc 


teritoriul rom 


LÀ 


trecuta pe 


ți pe 


In posesia D 


* 


trea primer nop 


" H 


amin 


-Davilla. 


Perticart 


WWwW.dacoromanica.ro 


Plansa XXIV 





pui 


Desbina si ve! 
C. A. Rosetti 


fil 


SI ve 


L] 
n 


Ёё; 


* 


( 
WULF RAP 


um 


E: 
сша 


= 
& 
.5 
"8 
h 
ea 
U 
c 
5 


„Dacă vom studia puțin istona parlamentului României, aşi 
putea zice, deşi mărturisirea este întristătoare, că deprinderea dis- 
cutiunilor serioase nu am avut-o niciodată. Dacă ne uităm la ce- 
jace sa petrecut în această sacrosanctá incimtă, cum zice d. Ni- 
colae lonescu, nu vedem de cât o dedare perpetuă la nişte frá- 
mântări fără rezultate, la niște vociferári fárá temeiu si la rástur- 
nări reciproce de ministere... 

Incidentele caragialeşti sunt foarte numeroase, astfel de pildă 
„chestia clopofelului" care a contribuit să producă o criză de 
guvern. Reproducem din lucrarea lui G. D. Nicolescu  ,Parla- 
mentul Román" scena petrecutá in sedinta din 26 lanuarie 1870: 

„o'a iscat următorul incident: Camera a hotărât prelungirea 
şedinţei după orele 5, pentrucă oratorul care vorbea să nu fie 
întrerupt în mijlocul discursului satt a înțeles permanenta şedinţei 
până la terminarea intregei discutiuni ? 

Gr. Bălănescu a fost de părerea ultimei ipoteze iar I. Văcă- 
rescu, contra. Preşedintele a cerut ca Adunarea să lămurească, 
dar sgomotul reîncepe. Voci cer ridicarea şedinţei, pe motivul că 
Adunarea n'ar mai fj in numár. In acel moment, multi deputati au 
párásit incinta şi miniştri i-au imitat. 

Preşedintele Camerei, constatând plecarea miniştrilor, de- 
clară ridicată ședința, în mijlocul aplauselor si sgomotului. 

Deodată însă, președintele consiliului reintră în salá,') se 
urcă repede la tribună şi luând clopotelul din mâna preşedintelui 
spune tare: „nu intră în obiceiurile mele să dosesc de la postul 
meu”, 

In fata acestui fapt, Preşedintele Adunărei а zis: Să fie con- 
Statat, D-lor, că Preşedintele Consiliului a luat clopotelul din 
mâna Preşedintelui Adunării; mâine voiu consulta Adunarea а- 
supra acestui caz (sgomot mare). А doua zi, 27 lanuarie, după 
deschiderea şedinţei, preşedintele a declarat că „in urma atenta- 
tului produs eri, biuroul întreg nu mai poate funcţiona si că pni- 
. veste acest atentat ca făcut demnități] Camerei, „Imediat mem- 
brfi biuroului au părăsit locurile lor". Au urmat explicaţii, com- 
tra explicații, scuze, mofiuni, contra moțiuni gi la sfârşitul şedin- 


1) Preşedintele Consiliului era prințul Dimitrie Ghica, Beizadea Mitică, 


185 


WWw.dacoromanica.ro 


tei ministerul a declarat că și-a înaintat demisia, Suveranului, care 
i-a primit-o, 

Alt incident caracteristic atmosferei parlamentare de atunci 
scrisoarea de demisie din Camera dela 1869, a lui C. A. Rosett 
— Berlicoco cum il botezaserá adversarii. lată câteva pasagii: „Аш 
spus, D-le Președinte, ат spus intre altele, alegătorilor mei din 
Brăila şi ei au răspuns că ne unim în credinţele noastre, că ale- 
gerile de la Martie 1869 sunt „drama jucată la Forlimpopoli de 


către I] Passatore", | 

Am zis că primesc a fi reprezentantul lor „în fata nafiunei 
şi a Europei dar nu în fata majoritátei actuale a Camerei şi а 
miniştrilor lui Popa Tache”. Sctisoarea urmează pe acelaș ton, 

După citirea ei, Grigore M. Sturdza a depus următoarea mo- 
time: „Propunem să se invite guvernul a da d-lui Rosetti un loc 
la Balamuc sau Ja Golia”. | 

De altfel acest ton şi această emfazá era caracteristică intre- 
gei epoce, 

Nicolae Fleva putea spune, fără să râdă nimeni: ,sugrumá- 
tori ai poporului, plecaţi capul, dacă nu voiţi, ca leul deșteptat să 
vi-l sfáráme" 1). | 

Dar adevărata culme a emíazei а atins'o Dumitru Brătianu, 
în proclamația dată cetățenilor bucureşteni cu ocazia plebiscitu- 
lui de la 1866. Reproducem aci părți dim această proclamație: 


ы 
* 
i 


Románi,?) 


In mai puţin de două luni ati trăit mai mult de doi secoli... Voi născuţi 
numai ieri ja viața libertăţii, ati devenit învățătorii lumii civilizate. De sute 
de ani bătrâna Europa se frământă ca să găsească măsura libertății ce se 
cuvine popoarelor si voi acuma i-ati arătat că numai libertatea deplină, in- 
treagă, poate da ordinea, tăria şi fecu nditatea unui popor. Frumoasa noastrá · 
revolutiune a sfortat admiraţiunea lumii. Europa uimită de înţelepciunea 
patriotismului vostru, a suspens cursul lucrărilor sale şi aşteaptă tot dela 
voi $1 numai de la voi, de la voi singuri, astăzi poporul mesia al întregii 
omeniri gemânde de nedrept si pâlpâinde de speranţe.“ Si mai departe: 
„Români, voi mai cu samă Bucuresteni, arătaţi-vă ceiace sânteţi, înainte 
mergători ai popoarelor! voi, care prin a voastră unanimitate aţi uimit Eu- 





1) Nicolae Fleva „Apărarea făcută celor 41 acuzaţi” Bucureşti, 1871. 
2) Radu Rosetti „Amintiri din prima tinerețe” pag. 7-8. 


186 


WWw.dacoromanica.ro 


ч. 


тора, YO] care prin credința voastră ati deschis boltile ceriului; nu îngăduit 
ca soarele să арше inainte de a fi săvârşită opera voastră; devansati astăzi 
pasurile sale şi soarele libertăţii în veci nu va mai apune pe pământui 
Pomàniei", 


Firește sunt şi oameni саге in vorba si in scnisul lor izbutesc 
să se dezbare in mare parte de emfaza epocei. Cuvântările și 
scrierile unui Barbu Catargiu, Mihail Kogălniceanu, lon Brătianu, 
sunt minunate. 

Totuşi epoca e bombastică, emfatică şi confuză. 

Parlamentul atotstápánitor se joacă, se pierde în frământări 
sterile, răstoarnă guverne, iar lumea politică, obișnuită cu schim- 
bările de Domni, e gata să-l trimită peste graniţă şi pe Caro! de 
Hohenzollern. In această situație apare ca un salvator Lascăr 
Catargiu si inaugurează era cabinetelor lungi, a autorității guver- 
namentale, a regimului partidelor. 

: Hu 

Să nu se creadă însă că in aceşti cinci ani nu s'au făcut şi 
unele lucruri temeinice pentru ţară, 

In primul rând, sa dobândit recunoaşterea de către Europa 
a dinastiei străine, piatră de temelie a României moderne. 

In al doilea rând, s'a inaugurat, prin construcția căilor fe- 
rate, seria de mari lucrări publice cari vor caracteriza timpul lui 
Carol I-ui, 

In al treilea rând, sa păşit lao solidă organizare si înarmare 
a ostiret. 

Dar toate înfăptuirile acestea sunt datorite in bună parte 
impulsului, stáruintei si hotărirei Domnitorului. 

Lumea politică şi parlamentară va pune în aceşti cinci ani o 
mulțime de piedici in calea voinței lui de realizare, 

Lipsit de putere politică, lipsit de prestigiu personal, folosind 
питај autoritatea numelui său, Prințul Carol îşi va impune punc- 
tul sáu de vedere riscándu-si tronul. 

Până la sfârşit va învinge! 

Să intrăm acum în studiul mai amănunțit al „anilor turburi”, 
începând prin a vedea cum au recunoscut puterile „faptul înde- 
plinit”. 


187 


WWw.dacoromanica.ro 


XVII 
PUTERILE RECUNOSC FAPTUL INDEPLINIT 


Bismark a avut dreptate — Ameninfárile Turciol şi hotărârea con- 
ferinfei puterilor garante — Jocul d-lui de Bismark — De ce пез 
sprijinit? Napoleon ? — Londra şi Нона acceptă faptul indeplinit-— 
Viena e prinsă [n războiul cu Prusia — indignare la Petrograd. totuși 
până la urmă Rusia Îşi schimbă atitudinea — Războiul pruso-austriac 
si sperantele noastre — Negocierile cu Poarta, propuneri $i contra 
propuneri — Revolta din Creta, fierberea din Serbia şi atitudinea 
Guvernului ture—Acordul române- ture sj vizita Prințului Carol ia 
Constantinopel — Puterile recunosc oficial pe noul Domnitor, 


Sfatul dat de Bismark Printului Carol sa dovedit a fi bun. 
„Faptul îndeplinit”, sprijinit pe sub mână de Prusia şi de Franţa, 
produce confuzie la Viena, Petrograd şi Constantinopol, pe când 
Anglia și Italia îl acceptă fără nici um fel de greutate. 

Prinţul Carol, prin venirea sa neaşteptată în Principate, pu- 
nea puterile dușmane nouă in mare încurcătură, 

Intradevár pentru asi impune voința Turcia, Rusia şi Au- 
stria ar fi trebuit acum să ocupe militáreste Principatele. 

Lucrul era greu, aproape imposibil de realizat. Austria 
prinsă în conflictul cu Prusia, nu se putea mişca. Rusia nu-și vin- 
decase încă rănile căpătate în războiul Crimeii şi nu pornea la 
о acțiune саге, pe lângă opoziţia puterilor occidentale, atrăgea și 
pe aceia a Berlinului, Firește, amândouă vor protesta şi vor îm- 
pinge Turcia la fapte decisive dar ele nu vor pune în mișcare a- 
paratul lor militar. 


189 


WWw.dacoromanica.ro 


Turcia, putere suzeraná, avànd drepturi istorice recunoscute 
de puterile garante asupra Principatelor, nestânjenită in mişcările 
sale ca Austria şi Rusia, bucurându-se chiar — până la o anumită 
limită m~ de bunăvoința Angliei si a Franţei, va adopta o atitu- 
dine mult mai energică față de gestul Prințului Carol. 

A doua zi după intrarea solemnă a Prințului în Bucureşti la 
11 Mai, în consiliul de miniştri se citeşte depeşa reprezentantu- 
lui României la Constantinopol, Alexandru Golescu. Golescu ras 
porteazá că Poarta e foarte iritată, că e decisă să ocupe mili- 
táreste Principatele si că va face un demers în acest sens pe lângă 
Conferința de la Paris 1). 

Situaţia pare atât de serioasă încât consiliul de miniştri ho- 
tăreşte mobilizarea imediată a trupelor româneşti. Reprezentantul 
României la Paris, |. Bălăceanu, primeşte ondinu] să aducă la cu- 
nostinta Împăratului mobilizarea armatei si să arate că Turcia nu 
poate ocupa Principatele fără aprobarea tuturor marilor puteri 
și numai în urma мге-ипог tulburări. 

Hotărirea Turciei era serioasă căci la 13 (25) Mai, Savfet 
Pașa, reprezentantul turc, protestează la conferință împotriva o- 
cupării tronului românesc de către Prinţul Carol de Hohenzollern 
şi arată că Inalta Poartă nu vede alt mijloc de cât intervenția 
militară spre a obliga Principatele să respecte drepturile puterei 
suzerane si hotărârile Conferinţei, 

Puterile garante refuză însă, în unanimitate, să recunoască 
dreptul Turciei de a ocupa militáreste Principatele şi se mărgi- 
nese să prescrie consulilor la Bucuresti să nu aibă nici o relaţie 
oficială cu guvernul Prințului Carol. In fond deci Conferinţa, de 
vreme ce nu Tua nici o măsură de constrângere, accepta faptul în- 
deplinit. Bismark avusese dreptate. 

Totuşi la Bucureşti situația continuă a fi considerată ca se- 
rioasă. Consiliul de miniștri, prezidat de Domn la 16 Mai, ho- 
tăreşte concentrarea batalioanelor de grăniceri şi dorobanţi şi 
deschide un credit de 8 milioane spre a pune armata pe picior 
de război, : 

Incordarea va dăinui toată vara, La 25 Maj Dumitru Brá- 


1) „Memoriile Regelui Carol I" Vot. I pag. 73. 


190 


WWw.dacoromanica.ro 


tianu e trimis in Serbia „spre a sonda terenul” in eventualitatea 
unei agresiuni turceşti şi a cumpăra pulbere şi munitiun& Insfar- 
sit la 30 Mai trupele părăsesc Capitala si iau poziţie la circa 30 
de km. de București, în lagărul de pe Sabar, pentru a fi gata de 
Îwptă, 

Е 


Să revenim acum la atitudinea celorlalte puteri şi în primul 
rând la Bismark. 

Am văzut că în bună parte Cancelarul de Fier a fost aceia 
care a desteptat în Print voinţa de a primi cu orice pret Coroana 
Românească şi tot el a fost acela care i-a sugerat tactica faptului 
îndeplinit. 

Fireşte cá nu numai simpatia pentru un tânăr de viitor si 
atașamentul fată de Casa de Hohenzollern au determinat pe rea- 
listul Bismark să împingă pe Prinţul Carol la „fait accompli". 

Războiul între Prusia şi Austria era gata să izbucnească şi 
Bismarck isi tesea cu dibăcie rețeaua politică şi diplomatică. 

Se intelesese cu Italia, tratase cu anumiţi emisari unguri care 
vor veni şi pe la noi, însfârşit izbutise să adoarmă vigilenta lui 
Napoleon al III-lea şi să capete mână liberă din partea Rusiei. 

Prezența unui Prinţ de Hohenzollern, în preziua războiului, 
la Bucureşti, creia noui îngrijorări Austriei, Ea putea 5а se teamă 
de o incursiune românească în Ardeal şi deci trebuia să distragă 
trupe de pe front şi să le lase în Transihranta. Pe de altă parte, 
cunoscând secretul Impăratului Franţei şi sentimentele lui bine- 
voitoare faţă de Print, Bismark nu numai cá nu întâlnea opozitia 
Parisului c? dimpotnivá se lega cu el — în acest moment hotărâ- 
tor pentru Prusia — spre a duce la bun sfârşit întreprinderea în- 
drázneatá a Prințului Carol. 

Așadar, sprijinind pe Carol de Hohenzollern, Cancelarul de 
Pier neliniştea serios Austria şi găsea un nou punct de contact 
cu politica napoleoniană, lată motivele, imediate, care dictau ati- 
tudinea lui Bismark, fără să mai vorbim de prestigiul adăogat Casei 
de Hohenzollern si de perspectivele ce se deschideau în viitor 
politicei sale. 


ISI 


WWw.dacoromanica.ro 


Dar de ce susținea Napoleon а] II-lea cauza unui Hohen- 
zollern ? 

Motivele personale, simpatia ce o purta Prințului, influența 
doamnei Cornu — le-am arătat la începutul acestei lucrări. Ele 
însă nu explică totul, căci au existat şi cauze politice. 

Politica Franţei sub Napoleon al III-lea, mergând mână in 
mână cu a Angliei în problema Orientului, avusese drept țintă să 
pună stavilă progreselor Rugiei spre Constantinopol. | 

Ori iată că trecuseră zece ani de Ia războiul Crimeii, Rusia 
isi revenise de ре urma înfrângerii,  veleităţile ei în Peninsula 
Balcanică începeau să apară din nou, cu atât mai mult cu cât 
Austria şi Prusia se găseau în conflict şi deci în imposibilitate de 
a se ocupa de problema Orientului. 

O Românie unită, puternică, la gurile Dunării, putea să fie 
un pion de manevră folositor în mâna politicei franceze. 

Se ştie cá una din cauzele pentru care Franța lăsase pe Cuza 
să cadă era politica de apropiere faţă de Rusia, pe care o dusese 
în ultimul an, 

[а afară de aceasta, în conflictul pruso-austriac Napoleon 
socotea că victoria va fi de partea Austriei sau că, în cel mai 
bun caz pentru Berlin, războiul va fi lung şi nedecis. In această 
ipoteză Napoleon îşi propunea să intervină ca mediator şi nădăjduia 
că, având un Hohenzollern în coastă, Austria va fi mai maleabilă. 

Pe de altă parte Napoleon voia să fie agreabil şi Casei de 
Hohenzollern, pentruca astfel fructuoasa mediatiune  visatà să 
meargă mai uşor. 

In a] patrulea rând, nereușind propunerea făcută Vienei de 
a renunța la Venetia în schimbul Principatelor, Napoleon reve- 
nise la politica naționalităților, dragă inimei sale, şi-şi reluase ro- 
lul de protector al României, Insfársit imperiul intrase în faza sa 
liberală si Impáratul nu putea să se opună dorințelor liber expri- 
mate de un popor latin. 

Acesta e complexul de motive politice care, adáogándu-se 
celor personale, a adus pe Napoleon al II-lea să dea un ajutor 
atât de hotărâtor Prințului Carol și implicit cauzei româneşti. 

Deaceia, când vestea intrării triumfale a noului Domnitor în 
Bucureşti a sosit la Paris, Napoleon al Ill-lea — dacă ne luăm 


192 


WWw.dacoromanica.ro 


după telegrama lui Bălăceanu primită de guvernul român la 11 
Mai — a fost mulţumit, în schimb Drouyn de Lhuys sa arătat 
foarte supărat, Căci Napoleon al II-lea isi avea adesea politica 
lui personală, de care miniștrii săi nu erau întotdeauna informaţi, 
Drouyn de Lhuys stia de aprobarea principială pe саге candida” 
tura lui Carol de Hohenzollern o avea din partea împăratului, dar 
nu ştia nimic de tactica faptului îndeplinit, socotind-o ca o ofensă 
adusă puterilor garante, 

Bietul ministru de externe a] Franţei e pus într'o poziţie peni- 
bilă. In ziua de 10 (22) Mai, când toate puterile fuseseră infor- 
mate de plecarea Prințului din Germania fără să cunoască încă 
intrarea lui în Bucureşti, Drouyn de Lhuys telegrafiază amba- 
sadorului Franţei la Petersburg, de la Tour d'Auvergne, „Vous 
pouvez affirmer hautement que le prince est parti à notre insu”, 

In schimb Împăratul, căruia d-na Cornu îi aduce la cunoştinţă 
sosirea Prințului la Bucureşti, are altă atitudine. Emile Ollivier 
povesteşte scena în monumentalul său „Empire libéral" vol. VIII 
pag. 84: „Оёз qu'elle fut informée de son entrée à Bucarest, elle 
se rendit aux Tuilleries. Avant méme qu'elle fut assise, l'Em- 
pereur s'écria „Eh bien, l'affaire de Charles? Comment cela 
s'est il passé? J'ai été bien étonné et l'on m'a mis—cela sur le dos" 
— Elle lui raconta ce qu'elle savait. — „C'est fait, dit-il, Charles 
accepte la souveraineté, j'espère que les choses s'arrangeront". 


Anglia, fără să se preocupe prea mult de Principatele noa- 
stre, privea cu simpatie ultimele evenimente. Imperiul britanic a- 
vea mari interese pe Dunăre si apariția Rusiei la gurile ei le-ar 
fi stânjenit considerabil. Deaceia consolidarea statului român era 
socotită ca favorizând interesele comerciale britanice. Apoi, la 
Londra, mai mult ca ła Paris, opinia publică simpatiza си un 
Prinţ liber ales şi deci nu putea să nu aprobe fapta lui îndrăz- 
neatá, Presa britanică ne-a fost de la început  binevoitoare!). 
Italia trecuse prea de curând prin situații similare României ca 


1) „Memoriile Regelui Carol 1“, Vol. | pag. 87. 


13 193 


WWw.dacoromanica.ro 


să nu le înțeleagă. In al doilea rând, dușmană а Austriei si aliată 
a Prusiei în războiul gata să se deziănțuiască, câștiga si ea de 
pe urma greutăților resimtite de Austria prin instalarea unui 
Hohenzollern în coasta ei. 


Bine înţeles Viena şi Petrogradul aveau alte păreri. 

Austria a considerat intrarea Prințului în Bucureşti са un 
act comis împotriva ei. Mobilizarea trupelor române i se pare 
îndreptată mai mult contra ei de cât contra Turciei. Cabinetul 
austriac a făcut observații în acest sens la București. 


Ingrijorárile Vienei erau în bună parte întemeiate. In sufle- 
tul pagoptistilor trăia încă vie ideia unirei celei mari şi multi se 
gândeau că Principatele românești ar putea folosi războiul pruso- 
austriac spre a dobândi alipirea Transilvaniei şi a Banatului sau 
cel puţin autonomia lor. (Radu Rosetti „Amintiri” Vol. III). 
Probabil că şi Prinţul Carol nu îndepărta cu totul aceste gânduri 
din mintea sa. 

Paşoptiştii mai nutreau şi vechile iluzii ale lui Bălcescu pri- 
vitoare la o înțelegere şi o acţiune comună între Români şi Ur- 
guri. Aşa se explică dece C, A. Rosetti prilejueste Prințului, intr'o 
grădină, o întrevedere secretă cu generalul maghiar Tiirr1), 
(7 Iulie 1866), Türr, recomandat de personagii influente din Pa- 
ris şi Berlin, unde văzuse înainte de izbucnirea războiului pe Bis- 
mark,?) luptase toată viata împotriva Austriei $i acum pregătea 
o răscoală în lIngaria. E] voia să vadă dacă nu sar fi putut inte- 
lege „cu poporul vecin român”. În memoriile sale, Prinţul spune 
că na putut să refuze miniștrilor săi această întâlnire, care tre- 
buia să rămână secretă, dar cu atât mai rezervat a fost față de 
generalul Türr. | 

Cu toatá redactarea voit confuzá e clar cá intentiunile au 
existat şi e semnificativ că C. A, Rosetti, membru a] cabinetului 
$i doctrinarul pașoptismulu; radical, a fost acela care a prezentat 
pe generalul Türr.. 





1) Memoriile Regelui Carol 1" Vol. I pag. 114. 
2) Jehan de Witte „Quinze ans d'histoire". 


194 


WWw.dacoromanica.ro 


La 21 Iulie, (2 August) un nou genera] ungur, Eber, vine 
cu aceleaşi intentiuni la Print, 

Ce sar fi întâmplat dacă războiul între Austria și Prusia ar 
fi durat mai multă vreme e greu de spus. Armata noastră era 
intro stare de plâns, finanţele de asemenea. Problema nu sa pu- 
tut însă pune serios deoarece, chiar în timpul conversatiilor se- 
crete cu generalii maghiari, armistițiul dintre Prusieni şi Austriaci 
se încheiase şi curând urmă pacea. 

Austria, care în timpul războiului fusese silită să se dezinte- 
reseze de Principate, nu putea acum, după înfrângere, să pro- 
voace noui complicatiuni în Orient. Până la sfârșit va accepta 
deci şi ea faptul îndeplinit, 


Petrogradul a ajuns la aceiași concluzie, deşi la început părea 
că va reacţiona си hotáürire. Un colaborator al lui Gorceacov, 
Prințul Mestcherski, spune în memoriile sale (Vol. II pag. 52) 
că ministrul rus i-a declarat categoric: „„Mon-cher, nous sommes 
ă la veille d'une guerre”, 

Influenţa lui Bismark era însă prea puternică la Petersburg 
— unde fusese ambasador al Prusiei — şi relaţiile Ţarului cu 
Regele Prusiei prea cordiale pentruca Rusia să nu fie stânjenită 
în veleitátile ei de rezistență, 

De altfel Bismark sfátuise pe Print să încerce cu orice pret 
o apropiere de Rusia, 

In sfârșit. e probabil că Bismark lăsase să se inteleagá 
la Petersburg că noul regim va fi foarte prevenitor față de Ru- 
sia. lată dece, cu toată neîncrederea, Rusia nu va face o opunere 
prea simțită. In Conferința puterilor de la 13 (25) Mai votează 
şi ea rezoluția prin care se contestă Turciei dreptul de a ocupa 
milităreşte Principatele. Abea la 4 Iunie delegatul rus încearcă în 
Conferinţa Puterilor o manevră ostilă României propunând ca 
„Inalta Poartă să trimeatá un comisar în principatele dunărene, 
iar puterile garante să-i alăture un delegat din partea lor", Turcia 
declară, că primeşte orice propunere, cu scopul de a îndepărta din 
Principate pe Prinţul de Hohenzollern. Dar Franţa, Prusia, Anglia 
si [talia o resping. 


195 


WWw.dacoromanica.ro 


Aceasta-i ultima manevră vizibilă a Rusiei împotriva noastră. 
Mai târziu ne va sprijini chiar la Constantinopol. 


Văzând că nu poate întrebuința forţa, Poarta stie cá, mai cu- 
rând sau mai târziu, va trebui si ea să recunoască noul regim din 
România. 

Imediat ce sosise în ţară, Prințul scrisese Sultanului o scrisoare 
în care-l asigura că va menţine legăturile seculare dintre Turcia 
si România. Conducătorii politicei turcesti ştiau însă bine ce se as- 
cunde sub aceste formule si-si dădeau seama că, dacă dinastia strá- 
ină prinde rădăcini, România nu va întârzia să devină indepen- 
dentă. Neputând să izgoneascá pe Carol de Hohenzollern Turcii 
amânau recunoașterea, în speranța că vor găsi mai târziu un prilej 
favorabil. 

lon Ghica, trimis să negocieze recunoaşterea, se întoarce la 3 
(15) Iulie cu un proect scris al conditiunilor în care Turcia ar fi 
dispusă să primească noul regim. 

Proectul turc cuprindea o serie de dispoziţii defavorabile, mai 
ales conditiunea ide a menţine numele „Principatele Unite ale Va- 
lachiei şi Moldovei”, (art 2), aceia ca principiul alegerii Domnului 
să rămână în picioare (art. 4), armata să nu poată fi sporită peste 
numărul fixat prin conventiunea de [а Paris (art, 5), interdicţia de a 
decerna decorațiuni româneşti și de a bate monedă (art. 12), în- 
sfârşit expresiunea: provincii „care fac parte integrantă din im- 
periul său” (al sultanului), 

Consiliul de miniștrii declară însă inacceptabile conditiunile 
turceşti şi redactează contra-propuneri prin care se cere numele de 
România sau Principatele Unite Române, se accentuează principiul 
eredității, se dă o redactare mai puţin categorică articolului privitor 
la sporirea armatei, se suprimă complect interdicția de a conferi de- 
corafiun: sau a bate monedă, însfârşit se evită expresiunea „parte 
integrantă”. Contrapropunerile românești sunt la rândut lor decla- 
rate inacceptabile de către Poartă, 

Tensiunea turco-română persistă toată vara şi negocierile asu- 
pra conditiuniler recunoașterii suferă. Între timp, producându-se o 


+96 


www.dacoromanica.ro 


criză ministerială, Ion Ghica devine din nou președinte de consiliu, 
la 13 Iulie, ca cel mai capabil de a duce la bun sfârșit tratativele 
cu Turcia, datorită relaţiilor şi trecerii personale pe care o avea la 
Constantinopol, 


Dar poziţia guvernului turc slábeste pe fiecare zi. Presiunile 
lui Napoleon al IIL-lea la Constantinopol se înmulțesc, La 29 Au- 
gust (10 Septembrie) Dumitru Brătianu, ce fusese trimis în misiune 
la Paris, raportează cá Napoleon al III-lea i-a spus: „La Turquie 
doit reconnaitre le prince sans conditions”. Cu câteva zile înainte 
Drouyn de Lhuys fusese înlocuit la ministerul de externe francez 
cu Marchizul de Moustier, până atunci ambasador al Franţei la 
Constantinopol, bun cunoscător al problemei Orientului şi bine- 
voitor cauzei româneşti, cel puţin la început, 

Marea Britanie seconda şi ea discret sfontárile Franţei. Aus- 
tria, invinsá, nu mai conta pentru moment. La Petrograd victoria 
Prusiei, asigurările Principelui Carol, influența lui Bismark duse- 
seră la schimbarea politicei agresive intr'una conciliantă. 

Generalul Conte Ignatieff — celebrul şi influentul ambasador 
la Poartă — ne sprijinea activ şi declara lui Dim. Sturdza, trimis 
după Ion Ghica la Constantinopol: „Poarta trebue să împlinească 
toate dorințele Principatelor dunărene şi să înceteze cu copilăriile şi 
depănările de vorbe, fiindcă evenimentele din Creta îi cresc peste 
cap", 

Evenimentele din Creta, la care făcea aluzie Contele Ignatieff, 
au jucat un rol important în recunoașterea noului regim român, 

Pe la mijlocul lui Iulie, Cretanii se răsculaseră împotriva stă- 
pânirii turceşti cerând alipirea la Grecia sau autonomia. 

Ráscoala, susţinută de Grecia si probabi pe sub mână de Ru- 
sia, luase un aspect grav. Trupele turceşti trimise spre a o înăbuși 
erau rând pe rând respinse. 

Efervescenta cuprinde toate popoarele balcanice, Serbia se 
mișcă şi la 21 Septembrie pretinde Turciei să retragă ultimele gar- 
nizoane turceşti. In Bulgaria spiritele încep să fie agitate. 

Fireşte mâna Rusiei e peste tot. După zece ani de la războiul 
Crimeii, în urma înfrângerei în două războae consecutive a Aus- 


197 


WWw.dacoromanica.ro 


triei, in preziua unuj conflict pruso-francez, având mână liberă din 
partea lui Bismark, simte cá se apropie momentul când va putea 
porni din nou spre Constantinopol, 

Probabil că si deaceia căuta să-şi apropie România, poartă 
de intrare în Balcani, 

Prinţul Carol si guvernul român sezisează îndată importanţa 
revoluţiei din Creta pentru mersul tratativelor recunoasterei. 

Prinţul scrie în memoriile sale la 21 August: „Şi mai insem- 
natá pentru recunoaşterea din partea Turciei poate să ajungă re- 
volutia din Creta: Candiotii, sprijiniți de Grecia cu bani, arme şi 
voluntari, au proclamat unirea lor cu această tară...” 

Fireşte că această incurcáturá stinghereşte foarte mult Poarta: 
care е încă in conflict cu România. Prinţul ştie să folosească 
bine această împrejurare. Primeşte pe prințul Ipsilanti, trimisul grec 
la Paris, dă impresia că ar putea trata cu el; lasă sã se strângă bani 
de la Grecii din România pentru răsculați; din Creta si face ca 
aceasta să se stie la Constantinopol!), comunică Porții „în cazul 
când răscoalele creştinilor s'ar întinde în Turcia, lui, ca domnitor al 
unui stat creștin, i-ar veni foarte greu să se mai ducă la Constanti- 
nopol; deaceea ar trebui să se grăbească şi mai mult sfârsirea 
chestiei recunoaşterei”. Insfârşit, după ce Marchizul de Moustier su- 
gerase să nu se folosească forma rigidă a unui tratat ci aceia mai 
maleabilá a unui schimb de scrisori, la 8 Octombrie 1866, cinci 
luni dela intrarea Prințului în țară, acordul cu Turcia e încheiat. 


A doua zi, la 9 Octombrie, Prinţul pleacă prin Giurgiu-Rus- 
ciuc-Varna la Constantinopol, spre a primi firmanul de investi- 
tură din mâna Sultanului, 

Dar înainte de a părăsi Bucureştii, pela ora două după a- 
miază, are satisfacția de a vedea la palat, într'o audienţă colectivă 
pe consulii străini care vin, în mare ținută, să-l felicite arătând ast- 
fel, oficial, că întreaga Europă recunoaşte dinastia străină. 

Călătoria o face pe iachtul sultanului, „Issedin”, trimis înadins 





1) „Memoriile Regelui Carol 1” vol. li pag. 62. 


198 


WWw.dacoromanica.ro 


la Varna. Pe tot teritoriul imperiului e primit cu respect iar la 
Constantinopol cu strălucire. Imbinând cu dibăcie calitatea de 
Domn а} Principatelor Române cu acea de membru al Casei de 
Hohenzollern, care căpătase de curând o nouă glorie, Prințul Ca- 
rol ştie sá ocolească toate formalitátile supărătoare si să apară 
mai mult ca Print suveran decât ca vasal. 

E primit de Sultan, se fac parázi în cinstea lui, însuşi fiul Sul- 
tanului Prinţul lusuf Issedin, e pus să-și prezinte batalionul lui 
Carol de Hohenzollern, miniştrii turci й arată un  prevenitor res- 
pect, 

Cum se intoace roata istoriei! Cât trebue så se fi bucurat în 
raclele lor Voevozii care odinioară erau siliţi să se prosterne in fata 
Badisahului şi să-i tie аш) când incáleca. Deaceia nu-i de mirare 
că populaţia creştină a Constantinopolului l-a privit ca un adevărat 
Basileu si, cu ocazia vizitei sale la patriarhie, l-a întâmpinat cu stri- 
găte de „zito, zito"*) ce nu voiau să se mai sfârşească. 

Peste două săptămâni, la 22 Octombrie, întors la Bucureşti, 
Caroi de Hohenzollern putea fi mulțumit de primele cinci lun; ale 
domniei sale. 





1) „оа trăiască, să trăiască" pe grecește. 


199 


WWw.dacoromanica.ro 





WWWwW.dacoromanica.ro 


Жат; 


la:sa XXV 





"nsa AA VI 


— ma 


| 
| 
| 
| 
| 





WWwW.dacoromanica.ro 


XVIII 
GUVERNELE LASCAR CATARGIU SI ION GHICA 


Politica externă şi politica internă — Formarea cabinetului Catargiu 
— Camera Constituantă — Inverşunarea Împotriva cuzistilor — |m 
validarea lui Mihail Kogălniceanu — Situația militară şi financiară 
— Frământările pe tema nouei Constituţiuni — Agitatía antisemită — 
Guvernul Ton Ghica — Sarcina nmoael formațiuni ministeriale — Că- 
latoria Prinfului in Moldova —  Alogerile pentru Cameră 
din Octombrie 1866 — Viaţa și moartea ministerului Ghica — Politica 
exterhü — Guvernele Lascăr Catargiu şi lon Ghica. 


Am arătat în capitolul precedent cum sa ajuns la obținerea 
recunoasterei puterilor si s'a văzut rolul important pe care l-a ju- 
cat personal Prinţul în atingerea acestui rezultat. 

Lucrul trebue reținut, deoarece constitue una din caracteris- 
ticele intregei domnii al lui Carol l-ul: Domnul şi mai apoi Regele 
va avea cuvânt hotărâtor în conducerea politică externă a ţării; 
deasemenea în ceiace privește armata. 

Faptul e explicabil. Parlamentul, desi atotputernic, Kisa mână 
liberă Prințului în aceste domenii. Se stia cât de mare însemnătate 
avusese persoana Printului, numele şi relatiunile lui la înfăptuirea 
ultimei dorinti a divamurilor adhoc: dinastia străină. 

Numele si relatiunile personale pe care le avea Prinţul consti- 
tuiau si de acum înainte un capital preţios pentru politica externă 
a ţării. Așa se explică cuvântul hotărâtor pe care l-a căpătat dela 
început Prințul în această materie, 

Acelaș lucru se poate spune si despre politica militară. Prințul 
era soldat, făcuse războiul, aparținuse unei armate admirabile ca 
Spirit militar şi organizare. Avea deci un prestigiu militar care sa 
vădit imediat şi pe care nimeni nu i l-a contestat. 


20! 


WWw.dacoromanica.ro 


Insfársit chestiunile militare și externe erau în ochii Domnului 
atât de însemnate încât n'ar fi vrut în ruptul capului să renunţe la 
stăpânirea lor. 

Cu totul altul era rolul Suveranului, mult mai redus, în politica 
internă. 

Aci nici nu cunoştea oamenii şi situaţia, nici n'avea prestigiu 
şi popularitate, nici nu avea câmp liber fiindcă se izbea de ambi- 
tiile, interesele, ideile lumei politice. 

Deaceea — la început mai ales — rolul sáu în politica internă 
e foarte şters. Se márgineste să înregistreze şi să prezideze: abea 
târziu, mult maj târziu, impulsurile vor porni şi dela el. 


Chiar în seara intrării noului Domn în Bucureşti, la ora 10, se 
adunară la palat foştii Locotenenti domnești si membrii guvernului. 
Ion Ghica prezintă demisia cabinetului spre a îngădui Domnitorului 
să-și alcătuiască întâiul său guvern. 

După trei ore de sfat — consiliul a durat până la ora unu 
noaptea — noul minister era astfel constituit: 


Lascăr Catargiu Președinte al Consiliului 
(Moldovean, Conservator). şi Ministru de Interne 

lon C. Bráliann Minisiru de Finante. 
(Muntean, liberal). 

Petro Mavrogheni Ministru de Externe. 
(Moldovean, conservator). 

C. A. Rosetti Ministru de Culte si Instrucție. 
(Muntean, stânga extremă), 

Ion Cantacuzino Minisiru de Justiție. 
(Muntean, centru). 

General Ion Gr. Ghica Ministru de Răsboiu, 
(Moldovean, dreapta moderată). 

Dimitrie A. Sturdza Ministru de Lucrări Publice 1), 
(Moldovean, centru). 

i Am reprodus calificările din memoriile Regelui deoarece ele 


redau corect fizionomia politică a noului guvern. In definitiv el 
reprezenta aceeași formulă politică ce dusese la 11 Februarie: 
coaliția albilor si а roșilor. Această coaliție se impunea la 10 Mai 





1) Decret 8098 din 11 Mai 1866. Monitorul Oficial No. 103 din 12 
Mai 1866, гар, 455. 


202 


WWw.dacoromanica.ro 


când trebuia să se obțină recunoaşterea noului regim si să se vo- 
teze Constituţia — tot atât de mult ca la 11 Februarie. 

Bine înțeles compoziţia ministerului reflecta in parte si struc- 
tura Camerei Constituante. Camera Constituantă, aleasă între 
9—17 Aprilie, se întrunise pentru prima oară la 28 Aprilie. Ea 
avea o coloratură net conservatoare. 

Faptul se vádeste clar din rezultatul votului pentru alegerea 
președintelui. Votarea a avut loc la 9 Mai. Din 120 de votanti 
Manolache Costache Epureanu — conservator — a intrunit 74 
de voturi iar Ion C. Brátianu 46. 

Sentimentele Camerii erau expresia credincioasă al lui 11 
Februarie: voința de a aduce cât mai degrabă prinţul străin pe 
tronul românesc. 

Deaceea când, la 1 Mai, — spre a satisface hotărîrea con- 
ferintei puterilor — Camera a fost chemată să se pronunțe asu- 
pra unirei şi a Prințului străin, a fost cu 109 voturi față de 6 ab- 
tineri pentru unire si print străin, deşi împotriva acestuia vor- 
biseră Nicolae Ionescu şi Dimitrie Tacu, (fractionistii modoveni) 
Ioan Lecca şi celebrul Ioan Heliade-Rădulescu. 


EI 

Un alt sentiment bine definit al  Camerii era înverşunarea 
împotriva cuziştilor. 

Imediat după 11 Februarie, în urma votului dat de Cameră 
şi Senat, se începuse urmărirea ultimului guvern al lui Cuza, mi- 
nisterul dela 14 Iunie 1865, compus din: Nicolae Kretulescu, Ge- 
neral Ion E. Florescu, Nicolae Rosetti-Bálánescu, General Sa- 
vel Manu si Dimitrie Cariagdis, pentru „violări de Constitutiune 
si de legi si pentru risipá de bani publici." 

In urma amnistierei de cátre Printul Carol a fostilor ministri 
discutiunea e reluată si în Constituantă, la 11 Iunie 1866, când 
se votează numirea unei comisiuni parlamentare de anchetă cu 
aceeaşi misiune, de a cerceta violările de legi şi risipirile de bani. 

Dar mult mai semnificativă e îndoita invalidare a lui Mihail 
Kogălniceanu; marele scriitor, orator şi om de stat fusese ales de 
județul Fălciu. Insă un numeros grup de deputati, în frunte cu 
Nicolae Blaremberg, propusese următoarea moţiune în şedinţa din 
30 Aprilie: 


203 


WWw.dacoromanica.ro 


„Considerând că Mihail Kogălniceanu, ca ministru la 2 Mai 
şi prin lovitura de stat, s'a găsit culpabil de un sperjur şi un aten- 
tat in contra legilor, subscrișii, propunem ca Adunarea României, 
fără a mai cerceta titlurile alesului, in interesul demnitátei aces- 
tui corp şi al moralitátei publice să-l respingă din sânul său”. 

Nicolae Blaremberg,') susținându-şi moţiunea, spune urmă- 
toarele; ,,DD-lor nu e trebuintá să vă spun eu, cine e omul care 
vine să bată astăzi la uşa Adunării. Numele sáu, care si astăzi 
răsună dureros in inima fiecăruia, are sá [ie înregistrat de histo- 
rie (sic) şi historia impartialá va repeta negreşit, cu noi, va zice 
ca şi moţiunea noastră, că omul acesta a întins mâna lui sacrile- 
gie, asupra legilor țărei, asupra libertăţilor publice." Cu toată 
apărarea Generalului Tell şi cu tot apelul lui lon Ghica, după 
numirea unei comisiuni de anchetă, la 4 Mai, Camera votează cu 
71 voturi contra 42 invalidarea lui Mihail Kogălniceanu „pentru 
cauză de imoralitate publică recunoscută de fara întreagă.” 

Ales din nou de către colegiul orăşenesc din Galati, Mihail 
Kogălniceanu e pentru a doua oară invalidat de Camera Consti- 
tuantă. | 

Acestea erau sentimentele Camerii în momentul venirei nou- 
lui Domnitor. Să părăsim acum pentru o clipă lumea politică şi să 
vedem, pe scurt, care era situaţia militară si financiară a țării. 


+ 


Cititorii ştiu din partea a doua a acestei lucrări („Се a găsit 
Carol I-ul in România") cât de puţin pregătiţi eram militáreste si 
financiarmente, spre a sustine o criză serioasă. Totuși amenință- 





1) Nicolae Blaremberg, ziarist, avocat, om politic va juca un rol 
insemnat în viața publică românească sub Carol l-ul. Descendent al unei 
familii nobile de origine flamandă — Van Blaremberg — ajunsă apoi in 
serviciul Rusiei, tatăl lui Nic. Blaremberg, ofițer de geniu in armata rusă 
venise cu trupele Ţarului în România, se insurase aci cu o Româncă — sora 
domnului Alexandru Ghica — devenise Român si avusese drept fiu pe Ni- 
coiae Blaremberg, născut la 1837. In Camera Constituantă, Blaremberg era 
deputat de Braila şi s'a impus repede ca „leader“. Om cinstit, cult, ta- 
lentat, dar turbulent si veșnic nemulţumit, va fi un pemetuu opozant. (Vezi 
Christodul 1. Sulliotis. „Nicolae Blaremberg“. Brăila 1894). 


204 


WWw.dacoromanica.ro 


rile turceşti puteau oricând să se preschimbe in fapt. Am arătat 
că se votase un credit de 8 milioane destinat armatei şi cá se or- 
donase mobilizarea trupelor. Însă nu numai organizarea mate- 
rială a oştirei era defectuoasă ci şi moralul foarte slab. 

Intr'adevăr la 20 Mai (1 lunie) Prinţul notează următoarele 
în jurnalul sáu: „,Batalioanele de grăniceri d'alungul Dunării se 
răzvrătesc şi nu vor să înainteze. Ele afirmă că guvernul nu 
poate să le intrebuinteze la altceva decât la paza județelor si a 
hotarelor lor". Fenomen grav, ce din nenorocire își găsea cores- 
pondentul în adresa colectivă a ofițerilor (22 Mai) prin care se 
cerea noului Domn să scoată din oştire pe ofițerii ce participase- 
ră la răsturnarea lui Cuza. Deci răzvrătire jos, demersuri colec- 
tive cu caracter cominatoriu sus. 

Adresa ofiţerilor mai arăta pe lângă aceasta şi sentimentele 
armatei, în plus creia o serioasă tensiune cu guvernul şi Camerile 
compuse din oamenii lui 11 Februarie. 

Prinţul Carol izbuteşte să potolească agitația ofițerilor con- 
vocându-i la Palat şi ţinându-le o cuvântare prin care, după ce 
declară că ştie să aprecieze sentimentul ce a dat naştere memn- 
riului lor, le arăta cá o „rugare colectivă dobândeşte ușor apa- 
rența unei presiuni morale" şi sfárgea cu cuvintele: ,,...пи uitaţi 
că am venit ca să creiez un viitor şi nu să-mi întemeiez activita- 
tea pe un trecut pe care nu-l cunosc si nici nu vreau să-l cunosc", 

Totuşi deşi agitația se potoleşte, fără ca ofițerii să obţină 
satisfacție, fenomenul indică o stare de spirit vecină cu un înce- 
put de anarhie militară. 


Situaţia financiară continua a fi disperată. Imprumutul in- 
tern lansat de Mavrogheni, după 11 Februarie, dăduse rezultate 
foarte slabe; abia se obtinuserá 6.249.332 în loc de treizeci de mi- 
lioane cât se ceruse. 2). 

Brătianu venit la Finante în cabinetul Catargiu, se gândeşte 
la un moment dat să facă față nevoilor tezaurului prin emiterea 
de hârtie monedă. Proectul se depune la Cameră, dar în fata opo- 





1) Mesagiul Locotenenţei Domnesti si al guvernului adresat Ca- 
merii Constituante la 28 Aprilie 1866. Monit. Oficial No. 93/1866. 


205 


WWw.dacoromanica.ro 


zitiei ce o întâmpină Brătianu e silit să-i retragă. Își dă şi demi- 
sia asupra căreia revine însă a doua zi (31 Mai). Guvernul tre- 
bue să emită bonuri de tezaur, care se plasează greu, să reducă 
salariile şi să ia măsuri aspre pentru strângerea impozitelor. Ca- 
mera votează un proect de lege prin care „,emolumentele si diur- 
nele de verice categorie ale tuturor pensionarilor si funcționari- 
lor statului vor fi supuse, dela 1 kulie şi până la 31 Decembrie 
1866, peste retinerea de 10% privitoare la pensiuni, la o reduce» 
re de 20%, dela 300 lei inclusiv in sus". Taxele de import se 
ridică dela 5% la 71*/,; însfârşit, prin legea dela 15 luliei 1866, 
guvernul este autorizat să vânză până la concurența sumei de 
27 milioane lei, bunuri mici de ale statului, care nu aveau un ve- 
nit mai mare de 500 de galbeni...” 1) Bine înțeles aceste măsuri 
produc nemulțumiri şi nu ușurează, imediat, tezaurul statului. 

Goana după împrumut reincepe, De astă dată se duc trata- 
tive in străinătate, 

Negocierile împrumutului, purtate de Bălăceanu, merg greu. 
Prințul într'o scrisoare personală face apel la Napoleon rugân- 
du-l să sprijine un împrumut românesc pe piaţa Parisului. Impá- 
ratul răspunde însă că până după recunoaşterea noului regim de 
către Turcia nu poate fi vorba de împrumut, 

În sfârşit, în Octombrie, după ce tratase cu casele Lefevre 
din Londra si Erlanger, care puseseră condițiuni foarte grele, 
Bălăceanu încheia un împrumut cu casa Oppenheim din Paris.' 


Intre timp Camera începuse discuţia nouei Constitutiuni. Pe 
această temă armonia guvernamentală se strică. Prima chestiune 
pe care se ciocnesc albii cu roşii este aceia a Senatului, 2) C. А. 
Rosetti vrea o singură Adunare legiuitoare iar în Cameră N. Io- 
nescu și P. Cernătescu susțin acest punct de vedere ре care-l 
combat N. Blaremberg, Aristid Pascal, Manolache Costache E- 
pureanu, Al. Golescu. Domnitorul stăruind și el a se admite sis- 





D „Istoricul partidului national-tiberal de ia 1848 şi până astăzi“. Bucu- 
resti 1923. pag. 75. 

2) Vezi G. G. Meitani, Studii asupra Constituţiunii Românilor. Bucu- 
resti. Tipografia Miulescu, 


206 


WWw.dacoromanica.ro 


temul bicameral, liberalii cedeazá, insá cu conditiunea ca votarea 
budgetului să fie rezervată exclusiv Camerei. Mare controversă 
iarăşi pe tema dreptului de veto al Domnitorului; majoritatea Ca- 
merei ar fi dorit să nu se acorde capului statului de cât dreptul de 
veto suspensiv ре când Prinţul si majoritatea miniștrilor, cer drep- 
tul de veto absolut. Camera acordă, după multe frământări, veto 
absolut. 

Altă controversă pe chestia colegiilor electorale.  Proectul 
prevedea patru colegii. Nicolae Ionescu propune numai două, unul 
urban și altul rural. Camera menţine cele patru colegii. 

Dar chestiunea care deslántue сеа mai mare patimă este aceia 
a drepturilor Evreilor. 


Infiltratiunea evreiască începuse in Moldova de pe timpul lui 
Mihai Sturdza. Acum Evreii acaparaserá deja comerțul si mese- 
rile. Pe fiecare zi invazia evreiascá sporea si plaga incepea sá se 
întindă spre Moldova de Jos si Muntenia. Evreii însă — potrivit 
obiceiurilor străvechi si a legilor în vigoare, ce nu permiteau im- 
pământenirea de cât creştinilor — n'aveau drepturi politice, піс? 
nu puteau intra în profesiunile libere, nici nu puteau dobândi bu- 
nuri rurale. De aci strădania lor de a căpăta posibilitatea împă- 
mântenirii. Paşoptiştii munteni le făgăduiseră de mult egalitatea 
de drepturi. In proclamația din 9 Iunie 1848 si anume în punctul 
21 se spunea categoric: „Emancipaţia Israeliţilor si drepturi poli- 
tice pentru orice compatrioți de altă credință ''.!) 

Acum în preajma statornicirei noului regim constituţional, 
Evreii se pun în mișcare. Fondatorul „Alianței Israelite” Crémieux, 
vine din Paris, vizitează pe Prinţ (2 lunie) şi-şi pune în joc toată 
influenţa spre a obţine ca prin noua Constituţie Evreii să nu mai 
fie excluși de la împământenire, 

Prinţul, necunoscând situaţia ţării, liberal convins, e de acord. 
Miniștrii, în special Rosetti şi Brătianu, deasemenea, 

Guvernul propune în Cameră următorul text constituţional: 
„Confesiunea nu e o piedică pentru împământenire în România. Їп 





1) Din scrierile si cuvântările lu; Ion C. Brătianu. Vol. I, pag. 7. 
Bucureşti. „Carol Göbt’. 1903. 


207 


WWw.dacoromanica.ro 


ce priveşte pe israeliți o lege specială va regula treptata lor admi- 
tere la naturalizare". 

„Un strigăt de groază trece prin Moldova" exclamă Prinţul 
în notele sale după ce relatase proectul guvernului. 

Proectul întâmpină o înverşunată opoziție în Cameră. Dar 
agitația în ţară e mai mare. ,, Frompeta Carpaţilor”, gazeta lui Ce- 
zar Boliac, foarte răspândită, duce o violentă campanie antisemită, 
Capitala e şi ea cuprinsă de indignare. În ziua de 18 Iunie, pe 
când Camera discuta art. 7, o mare mulțime se adună în faţa Par- 
lamentului protestând cu vehementá împotriva proectului guverna- 
mental. Faţă de rezistența Camerii şi mai ales speriat de violența 
mișcării de stradă, Ion Brătianu declară că retrage articolul 7. Ca- 
mera îl ovationeazá dar mulțimea înfuriată coboară dealul Mi- 
tropoliei, se răspândește in oras, atacă ре Jidani şi distruge până 
în temelii sinagoga mare, de curând construită, 

La 21 lunie, opinia publică dobândeşte satisfacție. Camera 
inlocueste vechea redactare a art. 7 cu următoarea: „Insuşirea de 
Român se dobândeşte, se conservă şi se pierde potrivit regulilor 
statornicite prin legile civile. Numai străinii de rituri creştine pot 
dobândi impámàntenirea". 

Crémieux fusese învins, dar vom vedea că se va răzbuna în 
curând și că România va avea imens de suferit de pe urma pre- 
siunilor evreesti. 

Insfârşit la 29 Junie discuţiile asupra — Constitutiunei luând 
sfârșit Camera votează în unanimitate — cu 91 de voturi — noua 
Constituţie. 1) 

A doua zi Domnitorul depune — cu mare solemnitate — ju- 
rámántul pe Constituţie, 

Noul pact fundamental dota România cu cele mai liberale 
institutiuni din întreaga Europă, . 

Drepturile monarhului reduse la minimum; libertăţile indivi- 
duale, de presă, de întruniri garantate; două Camere cu drepturi 
foarte mari; pedeapsa cu moartea abolită, juriul pentru crime şi 
delicte în contra persoanelor şi a statului şi pentru procese de presă. 





1) Constitutiunea şi Legea Electorală. Ediţie oficială. 1867. Pag. 7. 


WWw.dacoromanica.ro 


In schimb legea electorală reducea foarte mult „ţara legală”. 
Alegătorii erau împărţiţi în patru colegii. În colegiul 1 nu votau 
decât „acei cari au venit fonciar de trei sute de galbeni inclusiv în 
sus” (art. 3), 

Art. 4 „Fac parte din al doilea colegiu, aceia care au un ve- 
nit fonciar de trei sute de galbeni în josu până la 100 inclusiv". 

Colegiul al III-lea cuprindea pe comercianții si  industriaşii 
„саге plătesc către stat о dare anuală de 80 lei" plus profesioniștii 
liberi, funcţionarii, pensionarii toti scutiți de cens. (art. 5) 

Infârșit gloata țărănească forma colegiul al IV-lea. Acest co- 
legiu nu alegea direct — ca cele trei precedente — ci prin dele- 
gati, un delegat la 50 de locuitori. +) 

Alegătorii pentru Senat erau împărţiţi în două colegii. Cole- 
giul І-ші era rezervat celor cu un venit funciar rural de minimum 
300 galbeni. Colegiul al Il-lea al proprietarilor urbani cu un venit 
dela 300 galbeni în jos. Deci massele nu contribuiau cu nimic 
la alegerea Senatului, j 

Astfel de pildă, într'o alegere parţială pentru Senat din 1867, 
găsim următorul raport de validare: 2) 


„DOMNILOR SENATORI, 

Comisiunea D-voastră insărcinată cu verificarea titlurilor D-lor sena- 
tori din nou aleşi, întrunindu-se la 3 Aprilie 1867 în majoritate de 4 membri, 
a luat în cercetare dosarul privitor la alegerea făcută de colegiul lÎ al 
județului Covurlui în persoana D-lui Ştefan Pherikyde, Subsemnatul rapor- 
tor, are onoare a Supune la сипоѕсіпіа D-voastà resultatul deliberafiunilor ei. 

Din dosar s'a văzut că acest colegiu s'a întrunit іа ora $1 ziua fixată 
de lege, din 71 alegători ce se văd în lista oficială numai 16 a luat parte 
la vot, şi aceşti alegători au ales cu unanimitatea voturilor pe D. Stefan 
Pherikyde“, 


Raportul conchide la validare. 
Așadar cu 16 voturi din 71 de votanți devenea cineva repre- 
zentant al colegiului. 
m 
Constituanta indeplinindu-si menirea e dizolvată la 6 lulie, 
Nici guvernul nu o mai duce mult. Intre Lascár Catargiu $i 





1) Legea Electorală, promulgată la 28 lulie 1866. | 
2) Monitorul Oficial pag. 696 şedinţa din З Aprilie 1866, 


14 209 


WWw.dacoromanica.ro 


Brătianu-Rosetti înţelegerea e din ce in ce mai grea, Albii si roşii 

nu se mai împacă. Lupta fractiunilor — partide propriu zise nu 

existau încă — se întrevede înverșunată. Criza ministerială izbuc- 

neste la 13 Iulie iar la 15 Iulie Ion Ghica formează noul guvern. 
Cabinetul Ion Ghica e astfel alcătuit: 1) 


Ion Ghica Preşedinte al Consiliului 

şi Ministru de Interne 
Petre Mavrogheni Ministru de Finanţe. 
Ion C. Cantacuziuo. Ministru de Justiție. 
George Stirbeg Ministru de Externe. 
General Ion Gr. Ghica Ministru de Răsboi, 
Dimitrie A. Sturdza Ministru de Lucrări Publice 


şi interim Ministru de Culte și Instrucție. 


La 19 Iulie Ion Strat se numeşte la Culte, 2) interimatul lui 
Sturdza încetând. 

Noua formațiune ministerială, prin plecarea simultană a lui 
Catargiu-Brătianu-Rosetti, are un caracter mult mai neutru. 

Sarcina nouei echipe este în primul rând de a obţine recu- 
noasterea. Deaceia si fusese ales lon Ghica. Fostul Bey de Samos 
avea relaţii preţioase la Constantinopol, mai ales cu ministrul de 
externe, Ali Pasa. 

Apoi, datorită aspectului sáu neutru, guvernul Ghica trebuia 
să prezideze alegerile. Insfársit să contracteze un împrumut si să 
facă faţă, în măsura posibilului, grelei situatiuni financiare. 


Putin timp după formarea ministerului, la 9 August, Prinţul 
întreprinde o lungă călătorie în Moldova. Aci erau cei mai 
credincioși partizani ai fostului regim iar separatismul era încă 
de temut, 

Călătorui trece prin Buzău, Râmnicul-Sărat, Focşani, Adjud, 
Căiuţi, Oneşti, Tg. Ocna, Slănic, Bacău, Roman, Piatra, Văratec, 
Agapia, Neamţu, Fălticeni, Botoşani, Cotnari, Hârlău, Tg. Fru- 
mos, Podul Поаеі, lași, Huși, Vaslui, Bârlad şi înapoi prin Foc- 
șani—llrziceni. Călătoria a durat 17 zile, Prinţul a cunoscut 11 





1) Decret No. 1151 si 1152 din 15 lulie 1866. Monitor No. 155 din 16 
iulie ,) 866, 


2) Decret No. 1162 din 19 [ulie. Monitor 158 din 20 Iulie pag. 717. 


210 


WWw.dacoromanica.ro 


judete din cele 14 ale Moldovei de atunci; s'au parcurs cu trásura 
circa 1500 Kilometri si s'au folosit vre-o 3000 cai de poştă. 1) 

Această lungă vizită, culminând cu șederea de o săptămână 
la laşi, a câştigat Prințului multe inimi. Nu atât în popor, care 
l-a cunoscut numai din goana cailor, ci în boerime, adică în cate- 
goria socială a ţării cea mai interesantă politiceşte. De la Adjud, 
unde petrece noaptea în casa lui H. A. Balş si a soției sale năs- 
cută Sturdza, trage la toate curțile boeresti însemnate. 

La Căiuţi e musafirul lui Ráducanu-Rosetti şi a soţiei sale, 
fiica fostului domnitor Ghica. 2) De aci a trecut la Tg. Ocna la 
Costache Negri. Vizită politică de deosebită importanță. Costa- 
che Negri fusese prieten şi sfătuitor al lui Cuza şi-i rămăsese cre- 
dincios. Zăvoreştii prințului Moruzi îl primesc са oaspe. Insfârşit 
la lași Domnul trage în palatul Mavrogheni. E înconjurat, sărbă- 
torit de întreaga boerime moldovenească. Singură familia Rozno- 
vanu „a avut prostul gust să nu se prezinte şi să nu-şi ilumineze 
máreata casă din fata Mitropoliei”. Mai târziu însă lucrurile se 
vor schimba, şi Domnul, când va veni la laşi, va trage statornic 
în palatul ce rămăsese întunecat la prima lui vizită. 


Dar călătoria în Moldova a avut darul să-l familiarizeze, de 
visu, pe Prinţ cu o problemă care-i va creia de multe ori serioase 
^ 4 е e a T ae 
încurcături în decursul lungei sale domnii. 


Cunoaşte însfârşit populația jidoveascá a Moldovei. Marele 
senior liberal саге — la 18 Iulie — nu înțelegea pornirile „bar- 
bare" ale supușilor săi, începe să le priceapă. 

Focşanii îi dau prilejul să-şi întâlnească pentru întâia oară 
supușii „de rit mozaic” şi în ,, Memorii" (vol. II pag. 19), consem- 
nează despre ei primele impresii: „Aceşti neplăcuţi conlocuitori ai 
Moldovei se înfăţişează aci întâia oară Prințului, si el începe a 
înţelege cum a putut ajunge atât de puternică antipatia locuitori- 
lor ţării împotriva acestui neam străin”. La pag. 21 (vol. II din 
.Memorii") Domnul revine: „Pe lângă pacostea din acest ап a 
recoltei proaste, Moldovenii însă mai au şi una constantă în sa- 
tele lor: evreul; numai el e cârciumar şi băcan, îmbie pe țărani 





1) „Memorii“ Vol. II pag. 46. 
2) Vezi în Radu Roseti „Amintiri“ Vol. 29 Primirea Domnului. 


211 


WWw.dacoromanica.ro 


să-i bea rachiul falşificat si e totdeauna gata să dea avansuri, са 
să prinză apoi cu totul în mâinile sale pe datornici”. La lași, Dom- 
nul străin înţelege dintr'o ochire toată jalea bătrânei capitale căci: 
„Evreii locuesc o mahala separată din partea de jos a orașului, 
dar se întind tot mai sus si se ínmulfesc grozav, pe când populația 
românească scade". 


Intre timp guvernul Ghica căuta să-şi ducă sarcina ja bun 
sfârşit, Tratativele cu Poarta am văzut că s'au terminat cu bine, 
Negocierile pentru împrumut se vor încheia și ele cu un succes, 
dar oneros, | 

In politica internă însă lucrurile se complică. Campania elec- 
torală prezintă unele aspecte curioase, Deşi cabinetul are o nuanţă. 
mai mult de cât moderată, totuşi se pare că roşii, la Bucureşti, şi 
fractioniştii, la laşi, se bucură de o toleranță prea pártinitoare. 

A făcut Ion Ghica jocul roşiilor? A fost numai lipsit de au- 
toritate? E greu de spus! In orice caz trebue să constatăm că ori 
de câte ori a avut puterea în mână Ion Ghica a izbutit să lase o 
îndoială asupra purtării sale, 

Reputația de от abil nu i-a folosit. Dimpotrivă, In politică 
suprema abilitate e să pari naiv. 

Ori şi în Februarie 1866, şi în Octombrie 1866, şi în Martie 
1871 — după cum vom vedea — Ion Ghica a lăsat impresia de 
a fi jucat un joc dublu, 

Partidul roşu încearcă să prindă temeinic teren în Muntenia 
și dacă se poate să monopolizeze Capitala. Bandele de bátàusi, în 
frunte cu vestitul Mircea Mălăerul, condus din umbră de cunos- 
сині electori liberali Gr. Serurie şi Ciocârlan, intră în funcțiune 
cu lozinca „să dea în ciocoi". 1) 

Insfârșit alegerile se fac în zilele de 29, 30, 31 Octombrie si 
7 Noembrie pentru Cameră iar la Senat în zilele de 3, 4, 5 No- 
embrie, 

Domnul dorise aceste alegeri cât de libere, scrisese la 23 Oc- 
tombrie lui lon Ghica o scrisoare prin care cerea să nu se exercite 
asupra alegătorilor „nici o umbră măcar de influență administra- 





1) Gazeta „Ordinea“ supliment іа No. 37 din 1866. 


2:2 


WWw.dacoromanica.ro 


tivà'. Rezultatele alegerilor vor [i însă o surpriză neplăcută, Gu- 
vernamentalii — conservatori şi moderați — iau o treime din lo- 
curi, liberalii o altă treime iar cuziştii şi separatiștii ultima treime, 

Semnificativă era mai ales persistenta cuzismului. Cuza ră- 
másese în sufletul ţărănimii. Radu Rosetti ne povesteşte in „Amin- 
tirile” sale (vol. III pag. 5 şi 6) cum sa făcut plebiscitul: ,....s'au 
strâns (ţăranii) la primărie si au silit pe notar să scrie următorul 
text oficial modificat: „Noi subsemnatii locuitori ai comunei Căiu- 
tul nu alegem ca Domnitor al Românilor pe Principele Carol- 
Ludowic de Flohenzolern, care va domni sub numele de Carol 1", 
sub care text şi-au pus degetele pe crucea însemnată de notar in 
dreptul numelui fiecáruia. 


Intrebati asupra motivelor hotărârii lor, au răspuns cá nu au 
avut nici un temeiu de nemultámire impotriva lui Cuza care li-a 
dat pământurile si i-a scăpat de boeresc si nu vor să aleagă pe 
Hopánfol, un Neamt pe care nu-l cunoaşte nimene". Si Rosetti 
adaugă că are serioase temeiuri să creadă că în multe sate s'a în- 
tâmpiat la fel, iar administrația ori n'a ţinut voturile negative in 
seamă ori pur și simplu a schimbat pe nu în da. 

Aceasta fiind starea de spirit, era firesc ca partizanii fostului 
Domn să pătrundă atât de numeroşi în Cameră. 

Kogălniceanu este ales în trei locuri. În cursul acestei legisla- 
turi va avea ocazia să fie arbitrul situaţiei politice. 

Confuzia lumei politice e la culme. Domnul, conservatorii, 
liberalii, sunt egal de nemulțumiți. 

Totuşi de o dizolvare a Camerii și de noui alegeri nu poate 
fi vorba. Deaceia guvernul Ghica rămâne la putere încercând să 
treacă bugetul, 

Parlamentul se deschide la 15 Noembrie. Prinţul citeşte me- 
sagiul, în frantuzeste, îndemnând pe deputati la conlucrare, Ca- 
mera alege apoi drept preşedinte pe Lascăr Catargiu, dar acest 
vot nu constitue propriu zis o indicație politică, ci exprimarea fn- 
crederii în autoritatea boerului de la Golásei. 

Dezbaterile Camerii iau de la început un caracter violent şi 
pasionat. 

Bine ínteles Blaremberg — impreuná cu V. Mares, Alex. 
Lahovari, Aristide Pascal, A. Sihleanu — in urma sfidărei pe care 


213 


WWw.dacoromanica.ro 


le-o aruncă Mihail Kogălniceanu 1) — cere din nou invalidarea 
lui pe temeiul cá datoritá celor douá voturi de invalidare pentru 
,nedemnitate" voturi date de Constituantă, ar exista „autoritatea 
lucrului judecat”. 2) Ü 

Discursul lui Blaremberg, interesant ca argumentare erudită 
sprijinită pe precedente istorice, termină plin de emfază ridicolă: 

„D-le Kogălnicene, poporul român a încetat de a fi mut, şi 
el ne strigă desemnându-te: iată ucigașul libertăţilor noastre pu- 
blice!” / 

După discursurile lui Costa-Foru, Boerescu, *) Petre Gră- 
disteanu, N. Ionescu vine replica lui Kogălniceanu şi insfárgit vo- 
tul de validare. 

Situaţia politică e tot mai tulbure. Lipsa de autoritate a lui 
Ghica se face simțită. Insugi Brătianu, intr'o audiență comună pe 
care o au la Domnitor în ziua de 19 Decembrie, reproșează lui 
Ghica lipsa de energie. 

A doua zi Jon Ghica îşi dă demisia iar la 21 Decembrie anunţă 
retragerea sa, Camerii. 

Criza de guvern e lungă. Nimeni nu vrea să ia sarcina unui 
nou minister, urmând să guverneze cu o Cameră în care nu se 
poate forma o majoritate stabilă. 

Astfel că lon Ghica e silit să-şi retragă demisia iar la 28 De- 
cembrie anunță Camerii: „Domnilor, după cum vă făcusem cu- 
noscut în ședința trecută, noi ne dedesem demisiunea; ieri Măria 
Sa ne-a invitat să ne reluăm portofoliul; noi ne-am socotit datori 
a ne conforma cu această dorinţă a Măriei Sale". 

După vacanță se reia la Cameră discuţia bugetului şi cu 
această ocazie împrumutul Oppenheim, încheiat în Octombrie, e 
supus unor violente critici, 

Bălăceanu îl încheiase fără a avea o împuternicire în perfectă 
regulă (,Memorü" vol. Ш pag. 3—4) iar condifiunile lui erau 
oneroase, Pentru 18 milioane, cât incasam efectiv, ne obligam să 
plătim în 23 de ani 34 de milioane. 





1) Monitorul Oficial , Şedinţa din 25 Noembrie 1866, 

2) Monitorul Oficial No. 26 Noembrie 1866. 

3) Discursul lui Boerescu a remarcabil, Clar, cumpànit, logic. Vezi, 
B. Boerescu „Discursuri Politice“ Vol. I Socec 1910 pag. 08—107. 


214 


WWw.dacoromanica.ro 


In urma unor violente discutiuni şi serioase frământări Ca- 
mera votează totuşi înscrierea în buget a anuităţilor împrumutului. 

Intretimp situația politică internă mergea spre clarificare. Ro- 
sii duceau tratative cu „ша нї”. 1) Peste puţin se închee între 
Kogălniceanu — capul ,maistiilor" — şi Rosetti-Brătianu „pactul 
de la Concordia". ?). Brătianu, activ susţinut de Domnitor, având 
posibilitatea unei majorități parlamentare, în urma pactului de la 
Concordia, se pregăteşte să ia puterea, 

Guvernul de tranziţie lon Ghica nu mai are rost. La 20 Fe- 
bruarie Petre Grădişteanu atacă ministerul şi la sfârşit propune: 
».a se da domnilor miniştrii un vot de neîncredere”, 

Dezbaterile sunt violente. Ion Ghica se apără fără convin- 
gere arătând că criza ministerială e latentă incă dela deschidera 
Camerilor. 

La 21 Februarie Camera, cu 59 de voturi contra 56 din 115 
votanti, dá vot de blam ministerului. 


Inainte de a urma mai departe firul politicei noastre interne 
să aruncám o scurtă privire asupra politicei externe de la recu- 
noaştere (Octombrie 1866) si până la căderea lui Ghica. 

Victoria Prusiei va avea, indirect, însemnate repercursiuni 
asupra poziției României, 

La Paris ostilitatea împotriva a tot ceiace-i prusian şi Ho- 
henzolern devine din ce în ce mai evidentă. Opinia publică fran- 
ceză începe să se mire cá Napoleon a putut ajuta un Hohenzol- 
lern să ocupe tronul românesc, *), 

Pe de altă parte Prințul e prusian, e Hohenzollern, vrea să 
reformeze armata pe tipul prusian, Deaceia cere la Berlin să se 
trimită câţiva ofiţeri prusieni care să instruiască trupele române, 
deși aci era o misiune militară franceză. Mare supărare la Paris. 

Fireşte deocamdată sunt numai  frecuguri pe care Prinţul 
caută să le aplaneze cât de repede. 








1) Aceasta era porecla dată cuziștilor, deoarece fuseseră autorii lo- 
viturei de stat de la 2 Mai 1864. 

2) După numele hotelului unde se negociase. 

3) Vezi „Revue des Deux-mondes“ din 15 lunie $866. Cronica sem- 
nată Eugène Forcade. 


215 


WWw.dacoromanica.ro 


Napoleon scrie la 18 Decembrie jui Carol Liul o scrisoare 
prietenească. Baronul d'Avril — reprezentantul Franţei — folo- 
seste, primul dintre diplomaţii străini, expresia „România”. 

Totuşi iritarea Parisului creşte, spre a deveni în curând pe- 
riculoasă tânărului Domnitor. 

Până şi căsătoria surorei sale cu contele de Flandra — fostul 
ales al Camerilor române după 11 Februarie — se restrânge rău 
în opinia publică franceză asupra sa. In acelaş timp se redeschide 
problema Orientului. Rusia sondeazá diplomaticeste terenul in 
Europa ín vederea unei noui ofensive spre Constantinopol. Grecii, 
tot prin Ipsilanti, încearcă să realizeze „o apropiere între Ro- 
mânia şi Grecia pentru reinoirea răscoalei din Creta". 

Prinţul respinge, momentan, propunerile greceşti, dar sub- 
scrie la colecta făcută de Ipsilanti pentru Cretani. 

În orice caz problema Orientului preocupă în cel mai înalt 
grad pe Print. Deaceia îl vom vedea trimițând în lanuarie pe Bălă- 
ceanu la Atena să sondeze terenul în vederea unei contederațiuni 
a statelor balcanice. Cantacuzino, agentul nostru la Belgrad, pri- 
mește aceleaşi instrucțiuni plus misiunea de a se duce şi la Cetinge 
spre a atrage 'Montenegro-ul în combinaţie. 

Sugestiile româneşti sunt pretutindeni bine primite. La Atena 
Trikupis acordă o deosebită importanță propunerilor lui Bălăceanu. 

Așadar se schiteazá o politică balcanică îndrăzneață, Româ- 
nia așezându-se în fruntea micilor state creștine. 1) 

Această acţiune diplomatică va aduce însă și ea unele neplă- 
ceri Prințului. Le vom studia la timpul lor. 





1) Vezi N. lorga „Politica Externă a Regelui Carol 1"; 


216 


WWw.dacoromanica.ro 

















WWw.dacoromanica.ro 


Planşa XAXVIli 





uree, mm 


d Tag‏ ا "s‏ ية 
Ыз = |ы ~‏ 






LS i 
Tus 
c ees 
eH ET A. 
25 
ti 





: fed i E 
Www.dacoromanica.ro | 
Gheorghe Marzescu Nicolae lonescu 


XIX 
INTAIA GUVERNARE A LUI ION BRATIANU 


1 Martie 1867 — 16 Noembrie 1868 — Personalitatea Jui lon Bră- 
tianu == Părerile Domnitorului despre el — Puterile şi lon Bratiuna — 
О mare guvernare — Armata şi Căile ferate — Greutățile parla. 
meMtare şi noile alegeri — Problema Orientului şi soarta Transil- 
vanigi — Problema evreiască şi nenorocirile ce le aduce pe capul 
țării — Presiunea puterilor determină căderea lui Brătianu, 


La 1 Martie 1867, după o criză ministerială complicată, se 
formează guvernul Creţulescu, astfel alcătuit: 


C. Al. Creţulescu presedinte al consiliului 
si ministru de justiţie 
Stefan Golescu ministru de externe. 
Jon C. Brătianu ministru de interne 
Dumitru Brătianu ministru de culie şi instrucţie 
şi interimar ministru de lucrări publice 
Al Văsescu ministru de finanțe 
Genera] T. Gherghel ministru de ráshoi 1) 


Se încercase, în urma demisiei lui Ion Ghica, realizarea unui 
guvern de concentrare, în care conservatorii să dea sprijin majo- 
ritátii liberale. Combinația nu reușise însă din cauza refuzului con- 
servatorilor. 

Constantin Al. Cretulescu, conservator moderat, mare boer, 





1) Decret No, 275 din 1 Martie 1867. Monitor Oficial No, 49 din 2 
Martie 1867. pag. 343. | 


217 


WWw.dacoromanica.ro 


era o personalitate stearsá, fárá activitate politicá, menitá sá slu- 
jeascá drept paravan lui Ion Brátianu. 

Acesta era in realitate „sufletul ministerului” *) şi conducă- 
torul lui, dar nu apărea singur pe arenă ca să nu „sperie Europa”. 

Intre 1 Martie 1867 şi 16 Noembrie 1868, sub guvernele Cre- 
tulescu, Stefan Golescu si Nicolae Golescu, se poate spune că 
adevăratul cap al ministerelor, adevăratul conducător, a fost lon 
Brătianu. Era prima guvernare a omului care mai târziu va fi nu- 
mit, cu oarecare dreptate, „Bismark-ul României”. 

Intr'adevăr Brătianu mai fusese ministru, jucase în ultimii ani 
un rol însemnat în politica ţării, pentru întâia dată însă, în com- 
plect acord cu capul statului, stăpânea efectiv guvernul şi-şi putea 
da măsura ca realizator. 


In plină maturitate fizică si spirituală, după douăzeci de ani 
de viaţă politică, Ion Brătianu prelua conducerea ţării. 

Soarta îl făcuse să treacă prin multe şcoli. Fusese rând pe 
rând: ideolog, agitator, conspirator, revoluţionar, exilat, închis, pro- 
pagandist, parlamentar, ministru, colaborator la o lovitură de stat, 
diplomat, şef de partid. O şcoală politică mai complectă nici că se 
putea închipui. Acum, trecut de patruzeci şi cinci de ani, păstra 
încă cel mai frumos stigmat pe care-l poate purta un om politic: 
stigmatul ideii. A ideii pentru care luptase şi suferise. Dar paşop- 
tismul său nu avea rigiditatea ce o întâlnim la Rosetti. Vârsta, 
viața, temperamentul, răspunderea guvernărei, vor transforma pe 
ideolog in om politic. Nu-şi reneagă ideile dar nici nu se închide 
în turnul lor de fildeş. Inteligența lui vie, suplă, nuanțată — се 
minunată ni se relevă ea în discursurile lui din aceea vreme — 
capătă pe zi ce trece un sens realist mai accentuat. Realismul 
acesta îl va învăţa că spre a înfăptui trebue să stăpâneşti iar са 
să stápànesti trebue să ai în jurul tău oameni disciplinati, organi- 
zati, încadrați. 

Sectarismul său de partid, scăderile guvernărilor lui, din acest 
realism derivă. 





1) Expresia e a prinţului Carol. 


218 


WWw.dacoromanica.ro 


Inteligența sa realistă, voința puternică, autoritatea si ambi- 
tia, se vor îmbina la el cu un uimitor spirit de organizare, cu o pu- 
tere de muncá, cu o grijá a detaliului, care vor lipsi fiului sáu 
Ionel Brátianu. 

Insfársit, temperamentul său stăpânitor se unea cu un farmec, 
un magnetism personal, simţit de toti cei ce l-au apropiat. 

O mare personalitate politică, având si ultima caracteristică 
a oamenilor de stat, acea favorizare a soartei, acel joc propice a 
imponderabililor — de care făcea atâta caz Bismark — acel dram 
de noroc fără de care inteligență, voință, ambiţie nu duc la nimic, 


lon Brătianu, poseda pe atunci — cum n'o va mai avea poate 
niciodată — deplina încredere a Suveranului său, 

El fusese primul dintre Români care-l apropiase, el avusese 
un rol hotărâtor la venirea Prințului în țară, cu el vorbise întâia 
oară despre oamenii şi împrejurările de la noi. 

Părerile Prințului despre Brătianu, consemnate în „Memorii , 
sunt interesante de cunoscut. Ele aruncă o lumină vie nu numai 
asupra epocei ce o studiem acum ci și asupra guvernării liberale 
dintre 1876—1888, 

„l. Brătianu, acum ca $i mai înainte, îi este cel mai simpatic 
din toţi bărbații de stat ai ţării şi în care se încrede mai mult ca 
în oricare altul” („„Memorii” vol. HI pag. 46). 

Dintr'o convorbire cu un trimis al lui Napoleon, Desjardins, 
bănuitor față de Brătianu: „După convingerea sa intimă”, (a Prin- 
tului) „Brătianu е unul din cei mai capabili bărbați de stat ai 
României, care se sprijinegte pe clasa de mijloc şi pe mica pro- 
prietate, dar nu linguşește nicidecum instinctele rele ale mulți- 
mei" (,,Memorii" vol. НІ pag. 77). 

Aceleaşi păreri le avea un foarte bun judecător, cunoscător 
de oameni, cu multă experiență politică, admirabil sfătuitor, cum 
ni sé arată în corespondența schimbată cu Prinţul Carol, tatăl 
său, prințul Carol-Anton de Hohenzollern. In „Memorii” (vol. 
HI pag. 113) fiul rezumând o scrisoare a tatălui, scrie: „Brătianu 
i sa părut şi de astădată bărbat de mare talent, de o adevărată 


219 


WWw.dacoromanica.ro 


cultură a inimei şi de o inteligență ageră, si are convingerea cá e 
cu adevărat devotat Domnitorului său”, 


Stăpân pe sine, având încrederea domnitorului, conducător 
al singurei fracțiuni politice pe cale de organizare, secondat de cel 
mai de temut agitator şi gazetar al epocei — C. A. Rosetti, — 
dispunând, peste câteva luni, de o majoritate parlamentară com- 
pactă, lon Brătianu pornea la o mare guvernare. 

Şi desi a durat puţin, desi a căzut înainte de vreme, deşi a 
făcut greșeli, guvernarea lui lon Brătianu a fost mare. Mare prin 
realizările еі, mare prin problemele pe care le-a răscolit, mate 
prin anticipările ei, 

Din nenorocire, puterile nu aveau despre Топ Brătianu bu- 
nele păreri ale Prințului Carol. 

Pentru Napoleon, Brătianu rămăsese un mazzinist incorigi- 
bil. ce fusese amestecat odinioară intr'un complot îndreptat îm- 
potriva vieţii sale, 

Pentru Austria era seful unui partid care nutrea veleitáti asu- 
pra Ardealului. 

Pentru restul Europei era un „roşu'”, conducătorul uneia din 
cele mai radicale organizaţii politice din Europa, omul „revoluţiei 
permanente”, 

lată dece cabinetul Creţulescu a fost primit cu neîncredere de 
puterile garante. Această neîncredere, pe care diferite împrejurări 
o vor accentua, se va schimba la sfârşit într'o presiune puternică; 
ea va determina căderea lui Brătianu. 


Fireşte, realizările mai bine zis marile începuturi de înfăp- 
tuiri sau făcut numai datorită stránsei conlucrări între capul sta- 
tului si şeful guvernului. Organizarea si înarmarea oştirei, iniţierea 
rețelei de căi ferate, se datoresc impulsului şi stáruintei domnești, 
unite cu puterea de înfăptuire, cu abilitatea politică a lui Brătianu. 

De cum venise în ţară, Prințul se preocupase de starea ostirei. 
Am văzut cá nu era deloc înfloritoare. Putiná, prost înarmată, cu 
moralul scăzut, astfel se înfățișa armata la venirea Prințului Ca- 


220 


WWw.dacoromanica.ro 


rol. In schimb, ceiace sărea in ochi şi izbise neplăcut pe noul Dom- 
nitor, era luxul lipsit de gust, aurăria uniformelor ofiteresti. 

Acţiunea Prințului Carol, bine secondat de Brătianu care va 
fi o bucată de vreme ministru de război, se va exercita în cinci 
directiuni: numărul ostașilor si a unităţilor, armele, capacitatea 
corpului ofițeresc, moralul, aspectul exterior. 

In toate aceste directiuni se va face simțit un nou spirit, o 
nouă metodi. 

De la începutul nouei guvernări se prezintă Camerii un proect 
de organizare a armatei. Potrivit acestui proect armata permanentă 
numără 20.000 de oameni si 10.000 rezervisti. 

Miliția (dorobantii şi grănicerii) vre-o 30.000 de oameni. 
Gloatele circa 50.000 de oameni. 1) 

Numărul unităţilor crește și el considerabil intr'un an. 

Fiecare regiment de infanterie capătă un batalion în plus — 
al treilea. Se formează un regiment de infanterie nou (al 4-lea. 
La 6 August 1868). Se mai alcătuesc 33 de batalioane noui de 
militie (dorobanţi si grăniceri). 2) „Spre a împlini lipsa de ofiţeri 
se înaintează 150 de subofiteri la gradul de ofiţeri”. Curând apoi, la 
21 August 1868, se înființează un al doilea regiment de artilerie, 
un batalion de geniu, un batalion de tren. Mai târziu se vor adáoga 
două noui regimente de cavalerie, 

Dar nu numai din punct de vedere al numărului și al unită- 
{Шог crește armata română, Inarmarea ei continuă cu  Febrilitate. 

In Martie 1867 se comandă la Krupp două baterii de artile- 
rie. Armata nu avea însă nici puști moderne. Ostirea noastră nu 
poseda pe atunci de cât 15.000 de puşti Minié, restul erau arme 
vechi de diferite calibre şi sisteme .,,Munitia este atât de putină, 
încât aproape s'ar putea zice că nici nu există”. Deaceia, în Sep- 
tembrie 1867, se comandă în Prusia puşti cu ac „după sistemul cel 
mai modern. Peste un an va sosi, prin Rusia şi vom vedea cu ce 
peripeții, primul transport de puşti cu ac, al doilea va veni si el 
curând. In total 20.000 de arme moderne. Pe urmă vom mai aduce 
$i arme americane , Peabody". 





1) „Memorii“ Vol. Ш pag. 52 si vol. IV pag. 52-53. 
2) „Memorii“ VoL IV pag. 71, 74, 78. 


221 


WWw.dacoromanica.ro 


O altă chestiune care preocupă permanent pe Suveran este 
capacitatea profesională a corpului ofițeresc. Inspecţiile pe care 
le face, arată Prințului Carol cá trupele „пи sunt obişnuite cu 
mişcări tactice şi ofiţerii nu pricep comanda". 

Misiunea militară franceză, ce se mai afla încă în România, 
deşi compusă din ofițeri destoinici, nu făcuse mare lucru. Ofițerii 
francezi se plânseseră de la început Prințului Carol că ,se face 
prea puţin uz de serviciile lor". Prinţul n'avea însă încredere in 
misiunea franceză. Cu toate greutăţile imense întâmpinate, el va 
aduce ofiţeri prusieni — von Krenski, von Sanden — spre a reor- 
ganiza ostirea. 

La 2 şi 3 Octombrie 1867 au loc primele manevre regulate 
ale armatei române. Manevrează, pe câmpul Cotrocenilor, două 
regimente de infanterie, un regiment de cavalerie, un batalion de 
vânători, trei baterii cu câte patru tunuri. 


Se constată mari lipsuri dar şi progresele făcute. La sfârşitul 
manevrei ofiţerii sunt chemaţi la „critică”, 

Moralul armatei cată a fi si el ridicat. Prinţul încearcă să dez- 
bare oștirea de orice spirit de partid, e aspru dar drept, păstrează 
un contact strâns cu corpul ofițeresc, pretinde o disciplină severă. 


Insfârşit, aspectul exterior al armatei e şi el schimbat. Noile 
uniforme „sunt cu mult mai simple decât cele vechi, bogatele fi- 
returi de aur pentru ofiţeri sunt desființate, infanteria primeşte 
bluze albastre, pantaloni si mantale sure; cavaleria, care până acum 
era echipată ca ulanii, primeşte uniforme de husari; artileria bluze 
cafenii, pantaloni şi mantale sure". !) 


Incet, încet, noua armată română se formează. Pe zi ce trece, 
mai numeroasá, mai bine inarmatá, mai bine comandatá, mai incre- 
zătoare în forțele ei, oştirea se pregăteşte să-şi joace rolul hotá- 
râtor pentru România modernă, în fafa Plevnei. 

In această epocă suveranul e înţeles, ajutat, secondat admira- 
bil de Brătianu. Şeful partidului roşu va fi chiar, în ultimele luni 
ale guvernării sale (6 August — 16 Noembrie 1868) ministru de 
război. Şi Prinţul comentează într'un chip extraordinar de elogios 
trecerea lui Brătianu la ministerul de război: (Memorii. Vol. 





1) „Memorii“ Vol. IV pag. 5. 


222 


WWw.dacoromanica.ro 


IV, pag. 74--75) „prin trecerea la noul sáu post Brătianu do- 
bândește un câmp de activitate care-i va ocupa toată energia si 
marele său talent de organizaţie”, lar apoi, vorbind de faptul că 
e civil, arată că lucrul acesta s'a petrecut şi in alte ţări când s'au 
făcut reforme însemnate în armată, şi dă drept pildă pe Arago în 
Franţa şi pe Cavour în Italia. 

Apropierile sunt mai mult de cât măgulitoare pentru Brătianu! 


Tot în timpul guvernărei lui Ion Brătianu s'a făcut și incepu- 
tul în materie de căi ferate, 4 

Aparitia cáilor ferate schimbase aspectul Europei. Formida- 
bila ascensiune economicá ce caracterizeazá veacul a] nouáspreze- 
celea, nu se poate concepe mácar fárá cài ferate. 

Toate statele Europei apusene şi centrale se acoperiseră de o 
retea de cái ferate. , 

Bine înțeles importanţa lor nu scăpase nici conducătorilor Ro- 
mâniei, Incă de la 1862 se începuseră negocieri cu diferite case 
străine pentru construcţia de linii ferate în România. Dar crizele 
politice, penuria financiară, lipsa de perseverență împiedecaseră în- 
făptuirea acestui mare proect. 

Sub Cuza se concesionase lui lohn Trevor Barkley şi lohn 
Staniforth numai constructia liniei Giurgiu-Bucuresti. 


Lucrările începute se impotmoliserá însă din lipsă de credite. 
Deaceea s'a făcut o nouă concesiune în 1867, după venirea lui Bră- 
tianu la putere. 

Odată cu venirea lui Carol de Hohenzollern, lucrurile se schim- 
bă însă cu totul, 

Prințul e hotărât să doteze cât mai curând noua sa patrie cu 
o rețea de căi ferate, Prătianu are aceleaşi păreri. Se fac sondagii 
in Occident si se primesc trei oferte: a fraților Waring din Lon- 
dra, a austriacului Offenheim si a unui consorțiu german, condus 
de dr. Bethel Henri Strusberg. Conditiunile oferite, acordurile în- 
cheiate, partea lor tehnică si financiară le vom expune atunci când 
vom studia celebra „afacere Strusberg". Deocamdată e de ajuns 
să ştim că porțiunea de cale ferată Suceava-laşi-Roman a fost 


223 


WWw.dacoromanica.ro 


atribuită consortiului Offenheim iar linia Bucuresti-Ploesti-Buzáu- 
Bráila-Galati-Tecuci-Roman şi linia Bucuresti-Pitesti-Slatina-Cra- 
iova-Turnu-Severin, deci aproape întreaga reţea de cale ferată, a 
fost concesionată consortiului Strusberg. 

După furtunoase discuţii, în urma unei violente opoziții, după 
ce sa dovedit de vajnicii oratori — şi prin presă — că {ага nu-i 
încă coaptă spre a se avànta în asemenea colosale intreprinderi, că 
ar Н mai bine să se construiască şosele decât căi ferate, că fali- 
mentul ne amenință în urma acestei nebunesti aventuri, Camera a 
votat în ansamblu proectele de concesiune — la 27 Mai 1868 — 
„cu 79 de voturi contra 23, din 107 votanti, fiind si 5 abţineri, 
printre care Petre Mavrogheni, George Vernescu şi preşedintele. 
Adunărei, А, Баш”. 1) 

La Senat discuţiile au început abia la 17 Septembrie a ace- 
luiaşi an. Nicolae lonescu — celebrul Nicolae lonescu căruia Ma- 
iorescu îi va aplica o meritată lecţie în  , Oratori, retori si lim- 
Баі” — are grijă să interpeleze cabinetul cu o zi înainte de ince- 
регеа discuţiei generale. Oratorul îşi exprimă temerea că introdu- 
cerea căilor ferate ar putea să dăuneze creditului public, perfectio- 
nárei agriculturei, dezvoltărei comerţului şi chiar, progresului mo- 
ral şi intelectual al țării, 

lon Brătianu îi răspunde pe loc, întrun discurs plin de bun 
simt, de ironie, de vervă, 1) 

Proectul se votează cu 39 voturi din 44 de votanti. 

Legea apare în Monitorul Oficial No. 214, din 22 Septembrie 
1868, iar concesiunile — Offenheim și Strusberg — în Monito- 
rul Oficial No, 216 din 25 Septembrie. 

Lin mare act în istoria României moderne | 

Fireşte căile ferate vor da prilej străinilor să ne fure, să ne 
escrocheze, să ne calomnieze, Afacerea Strusberg va învenina un 
deceniu politica ţării, Dinastia însăşi va fi periclitată. Dar peste 
câţiva ani cea mai mare parte a reţelei noastre de căi ferate va 
Н construită, 





1) George D. Nicoiescu, 1866—1901, Parlamentul Român pag. 42. 
1) Monitorul Oficial No. 216 din 25 Septembrie 1868 reprodus si In 
„Din scrierile şi cuvântările lui Ion C, Brătianu“, vol. 1. pag. 473—942. 


224 


WWw.dacoromanica.ro 


Cine îşi mai aduce astăzi aminte de frământările de atunci ? 
Căile ferate însă ne slujesc şi astăzi | 


Să nu se creadă că marile înfăptuiri — reorganizarea oştirei 
și căile ferate — s'au făcut într'o epocă de calm politic. Dimpotri- 
vă, anii 1867—1868 sunt printre cei mai sbuciumati ai istoriei noas- 
tre contemporane. 

Am văzut în capitolul precedent că „roşii ajunseseră la un 
acord cu „maiştii”. Camerile au putut așadar să lucreze votând: 
concesiunea căii ferate Giurgiu-Bucureşti, legea pentru organizarea 
armatei etc, Apoi, ia 13 Aprilie 1867, Brătianu s'a grăbit să închi- 
dă parlamentul până în toamnă, spre a avea linişte. Dar n'a avut 
linişte, pentrucá măsurile luate spre a  stávili adevărata invazie 
evreiască în Moldova, provoacă o violentă campanie a presei evre- 
esti în întreaga lume și intervenţia finanţei semite pe lângă marile 
puteri. Presiunile combinate ale Franţei, Austriei şi Angliei, silesc 
pe Suveran să se despartă temporar de Brătianu. La sfârşitul lui 
lulie (28) Brătianu demisionează. Intregul guvern îl urmează la 
5 August, 

Prinţul încearcă formarea unui nou guvern sub  preșidenţia 
lui Bozianu, care nu primeşte. Criza durează aproape două săptă- 
тапш si ама la 17 August se alcătueşte subredul minister Stefan 
Golescu !) cu: 


Stefan Golescu presedinte al consiliului 
Si ministru de interne 

Ludovic Steege ministru de finanţe 

Al. Teriachiu ministru de externe 

Colonel Gh. Adrian ministru de răsboi 

Anton I. Arion ministru de justiţie 

Dimitrie Rrătianu ministru de hicrări publice 


Ministerul suferă o serie întreagă de remanieri, Demisioneazá 
Steege, Anton Arion, Teriachiu; intră ca noi miniștrii Dim. Gusty 
Grigore Arghirorol. 


1) Decret 1186 din 17 August 1867. Monitorul Of, No. 185 din 18 
August pag, 987, 


15 225 


WWw.dacoromanica.ro 


In 27 Qctombrie insá, socotind cá satisfactia datá marilor pu- 
teri a fost suficientă, Prinţul recheamá pe Brătianu la finanțe. Gu- 
vernul, care şi până acum lucra sub sugestia sa, intră din nou în 
deplina sa stăpânire. 

Corpurile legiuitoare se întruniseră la 25 Octombrie si de în- 
dată criza izbucneşte. [n şedinţa din 31 Octombrie 1867 Manolar 
che Costache Epureanu pune chestiunea relaţiilor dintre Cameră 
şi minister întrebând pe ce formaţie parlamentară se sprijină ca- 
binetul. Camera nu se pronunță  geocamdată ci trece la ordinea 
zilei, dar Brătianu, ştiind ce-] aşteaptă, o ia înainte. Stăpân pe gu- 
vern, având încrederea coroanei, vrea să aibă şi o Cameră docilá. 

Intrun lung jurnal al Consiliului de miniştrii argumentează 
că, dată fiind împărţirea Camerei în 3 fracțiuni, nici o majoritate 
nu se poate forma şi sfátueste ре [Domn să dizolve Corpurile Le- 
giuitoare. [Domnitorul aprobă jurnalul Consiliului de ministri si gdi- 
zolvă Camerile la 1 Noembrie. 

Noile alegeri s'au făcut în [Decembrie iar Corpurile legiuitoare 
s'au întrunit la 3 Ianuarie 1868. 

Alegerile au prilejuit un mare succes partidului roşu. El are 
acum majoritatea în Cameră şi majoritatea în Senat. S'ar părea că 
era guvernărilor omogene de partid poate începe. Evoluţia politică 
va fi însă alta. 

[Dizolvarea Camerilor şi modul cum s'au făcut alegerile — 
alegerile „influenţei morale" cum le numea Brătianu, +) a „influen- 
fei imorale" cum le porecliseră adversarii — exasperaseră opozi- 
fia. Manolache Costache Epureanu. Aristide Pascal, generalul 
Florescu, Cezar Bolliac ?) au suferit molestări. Conservatorii si 
liberalii moderati |uptă împreună împotriva roşiilor. Se întemeiază 
atunci gazetele ,,Z'érra" şi „Pays Roumain” ca să ţină piept ,,Ro- 
mánului". Redactorii lor sunt Nicolae Blaremberg, Aristid Pascal 
şi Petre Carp. Campaniile ge presă devin extraordinar de violente 
şi nu crufá nici pe Domn. Dar adversarii din afară sunt mult mai 
periculoşi de cât cei dinăuntru. Chestia ovreiască persistă şi se 
complică acum cu aceia a bandelor bulgare. 





1) Frédéric Dame „Histoire dela Roumanie contemporaine!* pag. 185 
2) Christodul I. Suliotis „Nicolae Blaremberg“ pag. 267. 


226 


WWw.dacoromanica.ro 


Stefan Golescu apărându-se împotriva acuzațiilor guvernului 
austriac, acesta se declară ofensat si pretinde satisfacție. Ştefan Go- 
lescu e silit să demisioneze la 1 Mai. Locui său e luat de genera- 
lul N. Golescu iar guvernul ia formația : 


General N. Golescu președinte al consiliului 
şi ministru de externe 

Ion €. Brătianu ministru de interne 

51 interim ministru de finanţe 
Colonel Gh. Adrian ministru de rásboi 
Dimitrie Gusty ministru de culte şi instrucţie 
Anton І. Arion ministru de justiție 
Panait Donici ministru de lucrări publice 


Intre timp Senatul încetează de a mai fi docil lui Brătianu, 
Campaniile de presă, nemulțumirea puterilor, şi-au produs efectul 
asupra maturului corp. 

O primă ciocnire între guvern şi Senat se produce pe tema 
unor declaratiuni a ministrului de justiţie cu privire la modul cum 
înţelege Curtea de Casaţie să-și îndeplinească datoria. Cu 25 de 
voturi contra 22 Senatul votează o moţiune al lui Costaforu, ostilă 
ministrului de justifie. 

A doua zi Camera se solidarizeazá cu ministrul de justiție şi 
dă un vot de încredere guvernului, care — mulţumit cu atâta — 
nu se retrage nici nu dizolvă Senatul. Insă dacă guvernul nare 
nimic cu Senatul, Senatul are ce are cu guvernul. La 31 Mai, pe o 
temă absurdă, Senatul cu 32 voturi contra 8 si 14 abţineri dă vot 
de blam cabinetului. 


Ministerul depune demisia în mâna Domnitorului. Camera 
dă însă un nou vot de încredere cabinetului cu 70 de voturi con- 
tra 20 şi 15 abţineri. Atunci Domnitorul acordă dizolvarea Sena- 
tului. În toamnă noul Senat e mult mai favorabil cabinetului. Pre- 
siunea puterilor e însă irezistibilă şi Brătianu se retrage la^ 16 No- 
embrie 1868. 


1) Decret 668 din 1 Mai 1868. Monitor 98 din 2 Mai 1868 pag. 613. 


227 


WWw.dacoromanica.ro 


Mai multe erau cauzele de nemultumire ale marilor puteri, ele 
pot fi totuși împărţite în două categorii: politica externă şi ches- 
stiunea evreiască. 

La începutul acestui capitol am arătat că trecutul lui Brătianu 
înspăimânta puterile, 

Trebue să ne dăm seama că guvernul liberal era pe atuncia 
unul din cele mai roşii din lume. Rusia, Austria, Turcia erau mo- 
narhii absolute, la Berlin trona Bismark, la Paris Napoleon al 
ili-lea inaugura cu timiditate imperiul liberal. 


Presupusul mazzinism al lui Brătianu supăra mai ales Austria 
devenită acum monarhie dualistă. Unele exuberante de limbaj a 
„Românului” precum şi naționalismul verbos al roşiilor trezeau 
suspiciuni la Viena şi Budapesta. Să nu uităm că tocmai în aceste 
momente Ungurii — impăcându-se cu Viena — căpătau cusent ho- 
tărâtor în monarhie, 


Cancelarul de Beust ne era dușman neimpăcat iar Austria se 
bucura de sprijinul total al lui Napoleon. 1) Intr'adevăr după răz- 
boiul din 1866 apropierea dintre Paris si Viena devenea din zi în 
zi mai strânsă, 


Pe de altă parte Parisul avea $i motive directe de nemulțu- 
mire. Stăruinţa prinţului Carol, susținut de Brătianu, de a aduce 
ofițeri prusieni supără enorm. Guvernul francez crede, cu oarecare 
dreptate, că influența lui încetează de a mai fi hotărâtoare la Bu- 
curesti. Marchizul de Monstier spune categoric ambasadorului pru- 
sian la Paris, d-lui de Goltz: „Mais vous voulez donc nous 
supplanter en Roumanie?" 

Diferite nedibăcii, ca de pildă o declaraţie stângace a minis- 
trului de război Gherghel — care-şi va da demisia — asupra mi- 
siunei militare, stârnesc şi mai mult nemulțumirea cabinetului 
francez, 

Dar ceiace va irita nu numai Austria și Franţa ci Anglia si 
Turcia, va fi politica românească în chestia Orientului. 

Se socotea pe atunci, şi la noi şi aiurea, că un război de elibe- 


rare a popoarelor creştine de sub jugul peninsulei va izbucni în 
curând, 


1) N. lorga „Politica externă а Regelui Carol F“ pag. 59. 


228 


www.dacoromanica.ro 


Evenimentele ce s'au desfágurat abia in 1877 erau asteptate 
cu aproape zece ani înainte. Şi nu numai Rusia era bănuită cá va 
dezlănţui războiul ci si micile popoare creştine. 

Balcanul fierbea. Creta era în plină răscoală, armatele turceşti 
se dovedeau neputincioase, Grecia cu greu se stăpânea, Munte- 
negrul era gata de luptă. La Belgrad, prinţul Mihai, o mare per- 
sonalitate politică, 1) îşi ţinea poporul încordat în vederea războ- 
iului de eliberare. 

Grecii, Sârbii, Muntenegrinii sondau încontinuu terenul la 
Bucureşti, ne solicitau să participăm la lupta împotriva inamicului 
secular spre a ne dobândi neatârnarea. 


Am văzut că Ipsilanti fusese pe la noi, Bălăceanu se dusese 
la Atena, Cantacuzino ajunsese până la Cetinge. Ipsilanti vine din 
nou la Bucureşti iar la 1 Aprilie 1867 însuși prinţul Mihai al Ser- 
biei e primit solemn în Capitală. Prinţul Mihai discută foarte des- 
chis cu prinţul Carol, arătând interesul pe care l-ar avea atât Ro- 
mânia cát si Serbia de a rupe legăturile de vasalitate faţă de Tur- 
cia. Prințul Carol e de acord, însă declară că deocamdată nu e 
gata. Relaţiile cu Serbia, cu Muntenegrul, cu Grecia continuă a fi 
ultra cordiale. Mai mult, la 20 lanuarie 1868 se încheie un tratat 
cu Serbia, e drept fără stipulațiuni precise, dar din a cărui patru 
articole reese strânsa prietenie dintre cele două state. 5i mai mult. 
De la Berlin vin sfaturi insistente pentru o apropiere de Rusia. 2) 
De vreme ce prinţul Carol şi Brătianu credeau in dezlán(uirea unor 
evenimente hotărâtoare în Orient, dată fiind şi violenta ostilitate 
austriacă, fireşte că o apropiere de Rusia li se părea necesară, Ru- 
sia, în urma insistențelor Berlinului, îngăduise ca puştile prusiene 
să treacă pe teritoriul ei spre România. Ín Ianuarie 1868 o misiune 
românească formată din Ion Cantacuzino şi episcopul Melchise- 
dec pleacă in Rusia, unde văd pe Tar şi pe Gorceacov, sunt foarte 
bine primiţi si asigură pe Ruși de sentimentele binevoitoare si re- 
cunoscătoare ale Domnului şi poporului român. 

Insfárgit încă din 1867 încep mişcări insurec(ionale în Bul- 
garia. România adăposteşte multi Bulgari; bande bulgare se for- 

m 


1) N lorga „Politica externă a Regetui Carol 1“ pag. 66—67. 
2) Serisoarea lui Birmark din 27 Februarie 1868. 


WWw.dacoromanica.ro 


mează pe teritoriul român si trec Dunărea în (ara lor, care însă e 
o provincie turcească, Autorităţile româneşti închid ochii. 1) 

Poarta prinde imediat de veste. Reclamaţii la Bucureşti, cir- 
culări către marile puteri, cereri de anchetă, 

Anglia, protectoarea imperiului otoman, temându-se de orice 
tulburare care ar putea favoriza înaintarea Rusilor spre Constan- 
(поро! protestează violent. Austria nu lasă sá-i scape prilejul de 
a ne ataca din nou. Franţa, solidară cu Anglia si Austria în ches- 
tia Orientului, protectoare a Turciei, ostilă Rusiei — care coche- 
tează cu Perlinul — trimite note foarte aspre. 

In acelaș timp campanie violentă de presă și parlamentară a 
opoziţiei. Petre Carp îşi face debutul în Cameră — la 1 Februarie 
1868 — interpelând guvernul în chestiunea bandelor bulgare. Carp 
e categoric „— ..politica ce urmează guvernul e periculoasă, con- 
stituind un: act de înaltă orbire...” 2) 

Degeaba se va apăra Brătianu negând faptele. Puterile sunt 
bine informate. 

Evident politica hotărâtă, activă, pe care o duc printul Carol 
cu Brătianu, anticipează pe cea de la 1876—1877. Deocamdată 
însă le poate frânge gâtul. In ţară politica aceasta poate fi atacată 
ca nebuneascá, filo-rusá, panstavistă °}, lucru! n'are prea mare im- 
portanță. Puterile au însă forţa de a ne impune punctul de lor 
vedere. 

Căci: activitatea în Balcani, înarmarea — contele Beust spu- 
nea că România a devenit un arsenal — apropierea de Rusia, 
chestiunea bandelor bulgare scoteau din sărite Turcia, Austria, 
Franţa și Anglia. 

Şi cine erau eroii acestei perturbări europeene, cine amenin- 
fau sá deschidă problema Orientului, cine tulburau, pacea Turciei 
și a Austriei ? Nişte mazzinisti incorigibili, nişte radicali neastâm- 
păraţi, niște conspiratori permanenti, d-nii Rosetti-Brătianu. 

lată primul motiv de supărare a marilor puteri. 


1) „Memorii“ Vol. IV pag. 19. 
2) C. Gane, „P. P, Carp", Vol. E. pag. 119. 
3) Vezi Sava N. Soimescu brosurile foarte vioaie — „Chestiunea O- 
tientului 1868“ si „Politica d-lui Rosetto-Brătianu,“ 


230 


WWw.dacoromanica.ro 


A] doilea este chestiunea evreiască, 

Ne amintim tulburările antisemite care se produseserá în mo- 
mentul votării Constituţiei. Evreii nu dobândiseră drepturi dar in- 
filtrarea lor, extrem de numeroasă, în Moldova continua. 

Nemulțumirea Moldovenilor creştea iar „fracțiunea liberă si 
independentă”, mișcarea liberalo-antisemită de ia lași a elevilor 
lui Barnutiu, devenea puternică. Alegerile din Noembrie 1866 ii 
confirmau puterea. Ori Brătianu venind la guvern în Martie 1867 
n'are majoritatea în Cameră. Se aliază deci cu  „„maiştii si cu 
„Eracţioniştii”. Era firesc însă ca intovárágindu-se cu fracţioniștii 
să asculte unele din plângerile lor. Asta nu explică în totul — cum 
o face Maiorescu în introducerea la discursurile sale (vol. I. pag. 
19) — politica antisemită a lui Brătianu. Adevărul este că invazia 
evreiască în Moldova luase atari proporţii încât un om de guvern 
cu simţul răspunderii trebuia să încerce măcar s'o stăvilească. La 
23 Aprilie, Brătianu, în calitate de ministru de interne, publică o 
circulară către prefecti, prin „Monitorul Oficial” cerându-le să ia 
măsuri pentru a opri „inundarea României, prin toate granițele 
ei, de „vagabonzi“. Cuvântul ,„„Jidan'' nu e pronunţat dar evreimea 
din întreaga lume se mișcă, campaniile in presa străină împotriva 
„persecuțiilor din România pornesc, intervenţiile finanfei evreesti 
pe lângă guvernele marilor puteri, deasemenea, 

Circulara punându-se în aplicare, presiunile puterilor încep. 
Franţa, Anglia si Austria fac observaţii la Bucureşti. Campania ga- 
zetelor ovreesti şi intervenţiile „Alianţei Israelite" determină pe 
Napoleon ai III-lea însuşi să trimită, la 14 Mai, următoarea depe- 
şă: „Je ne dois pas laisser ignorer à S. A., combien l'opinion pu- 
blique s'émeut ici des persécutions dont on dit les israélites victi- 
mes en Moidavie. Je ne puis croire que le gouvernement éclairé de 
Votre Altesse autorise des mesures si contraires à l'humanité et à la 
civilisation". 

Prinţul răspunde cá nu e vorba de nici o persecutie „Les me- 
sures que la gouvernement a cru devoir prendre n'ont rien d'ex- 
ceptionnel et rentrent dans le droit commun". ?). 

Brătianu se apără viguros publicând în Monitor toate dispo- 





1) „Memorii“ Vol. Jll pag. 14—75. 


231 


WWw.dacoromanica.ro 


zitiunile, neabrogate, ale legilor moldovenesti care nu dau voe 
ovreilor să arendeze pământuri şi cârciumi. El arată cá na făcut 
decât să reamintească prefectilor aceste dispozitiuni legale. 

La Paris campania antiromânească continuă cu furie. 

Ziarul „Patrie” publică o scrisoare a lui Crémieux — prese- 
dintele „Alianţei Israelite” — atacând cu violență guvernul ro- 
тап. Acuzaţiile de ,,persecutie", ,medievalism", „obscurantism ”, 
„progrom” revin împotriva celor ce nu făceau decât să-și apere 
tara de o năvălire străină, 

Doamna Cornu, alarmată, scrie şi ea Prințului, punând în le- 
gătură măsurile antisemite cu apropierea de Rusia şi prezice o ca- 
tastrofă. Sugerează că numai demisia ministerului ar putea calma 
opinia europeană. Prinţul își sustine ministrul si campania presei 
evreeşti continuă. „Le Siècle” care ne apărase la început, cumpá- 
rat de Evrei, publică o nouă scrisoare al lui Crémieux şi o depeșă 
a comunitátei israelite din laşi, care spune că ,,persecutiile" pe faţă 
au încetat dar pe sub ascuns continuă și Evreii de la lași se miră 
că pot fi trataţi de „vagabonzi , când strămoşii lor sunt pe aceste 
meleaguri de pe vremea lui Titus 1), adică înaintea Românilor, 

Napoleon, intr'o nouă scrisoare adresată prințului Carol, la 
20 Iunie 1867, scrie iarăși „L'affaire des israélites a vivement im- 
pressionné le public, parce qu'il a vu dans cette persécution, digne 
d'un autre age, le désir de flatter les mauvais instincts de la foule". 

Ingrijorat de campaniile presei, de dispozitiile puterilor, prin- 
tul Carol-Anton se duce la Paris şi are o convorbire intimă cu Na- 
poleon. Se convinge cá acesta vrea retragerea lui Brátianu. Prin- 
tul Carol-Anton scrie fiului sáu: „E o necesitate de înaltă politică 
a se supune împrejurărilor care nu se pot stăpâni”. Şi prinţul 
adaugă „Chestia evreiască a scos din sărite întreg Parisul, Presa 
e stăpânită prin bani evreești și nu lasă sá iasă la iveală nimic ce 
ar prezinta chestiunea într'o altă şi mai bună lumină”. (,,Memorii" 
vol. III, pag. 93). 

Presiunile concomitente din partea Angliei şi Austriei dove- 
desc prințului Carol gravitatea situaţiei. Brătianu trebue să se re- 
tragă, la 28 Iulie isi dă demisia. 





1) Această teză a fost de multe ori susţinută, ultima oară de Benco- 
vitz fiul bancherului falit şi astăzi reprezentantul României in Palestina. 


232 


WWw.dacoromanica.ro 


Peste câteva zile soseşte la Bucuresti un „inspector al umani- 
tátii" în persoana baronetului Moise Montefiori, introdus oficial de 
consulul general englez. E, primit de Domnitor şi „trebue să măr- 
turisească că, după cele ce a putut afla, nau fost пісі un fel de 
persecutiuni în țară”, 

De altfel cu aceleaşi păreri plecase din ţară un alt ,inspec- 
tor” Desjardins, trimis de Napoleon cu o misiune savantá dar şi 
cu aceia de a vedea ce se petrece. Desjardins şi-a publicat impre- 
siile şi iată ce spune între altele: „Гез juifs sont des étrangers sur 
le sol roumain, non seulement par la langue et les moeurs, mais 
méme par l'esprit. Ils tiennent à rester des étrangers. lls n'envo- 
ient pas leurs enfants à l'école roumaine, qui leur est ouverte gra- 
tuitement: tout le petit commerce est entre leurs mains: le lait, la 
viande, les fruits, l'eau-de-vie surtout dont ils ne boivent pas et 
qu'ils frelatent avec du vitriol, trompant les Roumains, empoiso- 
nant du méme coup la ville et la campagne... Dans la Moldavie, le 
Juif est aussi tailleur, cordonnier, horloger, ferblantier; mais sur- 
tout usurier. ll prend jusqu'a 50 pour 100 d'intéret par mois, Ce 
peuple ne veut ni servir, ni s'instruire, ni cultiver, ni payer; il ne 
veut participer à aucune charge, ne fait aucun sacrifice, ne se sou- 
met méme pas aux lois de police, aux règlements d'hygiène, et, avec 
ses 800.000 bras, ne saisit ni la pioche, ni la charrue, ni le fusil: 
mais l'argent", 

După 3 luni, la 27 Octombrie, Suveranul socotind cá agi- 
tatia puterilor s'a calmat, recheamă pe Brătianu — care între timp 
fusese la Paris unde încercase să recâștige încrederea cercurilor 
guvernamentale franceze — oferindu-i ministerul de finanţe. 

Alegerile „influenţei morale" au loc în Noembrie, fractionistii 
înregistrează un nou succes. Preşedinte al Camerei e ales un frac- 
tionist Fátu, de la lași. Presa evreiască reîncepe campania. 


In Martie, 31 de deputati moldoveni, în frunte cu preşedintele 
Ca merii, propun un proect de lege prin care: a) Evreii nu se pot 
stabili în orașe decât cu autorizarea consiliului comunal iar în sate 
de loc; b) li se interzice cumpărarea de imobile rurale sau urbane; 
c) sunt opriţi de a lua în arendă moșii, hanuri, mori, cârciumi şi 
nu vor putea vinde mâncare sau băutură de cât coreligionarilor. 
O nouă explozie a presei mondiale evreiești. 


233 


WWw.dacoromanica.ro 


Prinţul Carol-Anton alarmat scrie iarăși fiului sáu: „Acum 
chestia evreiască e iar la ordinea zilei. Această chestie e un „noli 
me tangere", căci Evreii au bani şi presa întreagă“. 

La începutul lui Aprilie 25 de familii de evrei austriaci sunt 
expulzate. 

Consulii generali, englez, francez, austriac, prusian, protestea- 
ză susținând că s'au petrecut „barbarii . 

Ştefan Golescu, ministru de externe, adresează o circulară re- 
prezentanţilor puterilor arătând cá па fost nici ип ,progrom" si 
că ştirile sistematic duşmănoase guvernului român етапа de la 
consulatul austriac din laşi. 

Austria socoteste scrisoarea lui Golescu ca o ofensă şi cere 
imediată reparaţie. Toate puterile sprijină Austria. Stefan Golescu 
trebue să demisioneze. Inlocuitorul său, generalul Golescu, сеге 
scuze cabinetului austro-ungar pentru pretinsele ofense. 


Dar Evreii vor capul lui Brătianu şi-l vor avea ! 

Marchizul de Moustier, ministrul de externe al Franţei, su- 
gerează insistent demisia ministerului fiindcă „пи mai are încre- 
derea Franţei”. 

Prinţul Carol răspunde foarte demn că Brătianu are încrede- 
rea sa. 

Prinţul Carol-Anton trimite noi sfaturi fiului său caracterizând 
admirabil situaţia: ,,Chestia evreiască a intrat într'un stadiu care 
a deșteptat cea mai încordată atentiune a Europei întregi. Am mai 
arătat mai înainte că toate afacerile evreieşti sunt un noli me tan- 
gere. Acest fapt e un simptom bolnăvicios al Europei, dar trebue 
primit ca fapt, căci nu poate fi schimbat întru nimica, pentrucă 
intreaga presă europeană e stăpânită de finanța evreiască. Cu un 
cuvânt plutocratia evreiască e o mare putere, a cărei favoare poate 
avea efecte foarte avantagioase, a cărei disgrație însă e primej- 
dioasă !" 

Anglia trimite si ea o notă aproape insultătoare pe tema ,,jert- 
felor fanatismului român”. 

Nota acuză pe Brătianu şi întreg ministerul pentru ,,excesele" 
de la Bacău. Prinţul e făcut şi el responsabil pentru „violarea 
articolului 46 din tratatul de la Paris" in care se garanta egali- 
tatea tuturor cetățenilor fără deosebire de rassă şi de religie. 


234 


WWw.dacoromanica.ro 


Opozitia foloseşte prilejul spre a ataca guvernul. Carp la Ca- 
merá si N. lonescu la Senat. La 26 Aprilie 1868 Carp îşi face de- 
butul ca filosemit, atitudine pe care va pástra-o până la sfârşitul 
vieţii, când — după câte spune biograful sáu dl. C. Gane, faţă de 
felul cum s'au purtat Evreii în timpul ocupaţiei germane — şi-a 
revizuit părerile favorabile despre ei, 

In aceiaşi ședință Brătianu răspunde lui Carp 1): „Onorabi- 
lul di. Carp a adaos că înaintea venirii mele la putere, chestiunea 
aceasta nu exista în România. Numai acei ce nu tráesc cu inima 
şi cu sufletul în România, numai aceia pot zice asemenea cuvinte”, 

Petre Carp n'a trăit nici odată cu inima, cu sufletul, cu in- 
stinctul ci numai cu minunata dar seaca lui rațiune. Deaceia su- 
perba lui inteligenţă şi caracterul său tăiat în bronz n'au dat toate 
roadele pentru fara lui, pe care atât a iubit-o. 


Toamna aduce o agravare a situației; campanie în presa fran- 
ceză, în cea austriacă, în cea germană; discursuri în Camera Co- 
munelor. И 

Acum incep sá viná sugestii pentru demiterea lui Brátianu si 
de la Berlin. Contele Keyserling — consulul general prusian la 
Bucuresti — preocupat probabil de sánátatea lui Brátianu aratá 
cá ar putea fi trimis „într'o călătorie de recreatie". 

Sugestiile prusiene se repetă în două rânduri, ultima oară în- 
tr o formă foarte presantá. Tot acum Austria publică o carte roşie 
cu notele diplomatice schimbate pe tema României. (Coresponden- 
zen des K. K. gemeinsamen Ministeriums des Aeusseren. 1868) 

România e foarte prost înfăţişată, 

Prinţul simte că iritarea puterilor pe tema politicei externe și a 
chestiunei evreesti nu mai poate fi calmată fără retragerea mi- 
nisterulti. 

Presiunile Prusiei mai ales au izbutit să-l impresioneze. Timp 
de un an jumătate a făcut totul spre asi menţine la putere pe omul 
în care are încredere si stimă. A fost tenace, a fost abil, a fost 
loial, a fost cu adevărat Domn, 


1) „Din scrierile şi cuvântările lui fon C. Brătianu“ Vol. |, pag. 
433—446. 


235 


WWw.dacoromanica.ro 


Vom vedea cá Brătianu — din nenorocire — nu-i va plăti cu 
aceiaşi monedă, 

Despărțirea între Prinţul Carol şi Brătianu e prietenoasă, deşi 
cu anumite umbre si reticente din partea şefului roşiilor, Brătianu 
promite sprijinul său noului guvern Ghica-Kogălniceanu; astfel nu 
va fi nevoe de dizolvarea Camerilor 

Textul demisiunei e semnificativ: 

„Am fost mândri si fericiţi de încrederea cu care Alteta Voas- 
tră, chemându-ne la minister, a bine-voit a ne da ocaziunea de a 
pune devotamentul nostru în serviciul Patriei si Tronului. Acest 
devotament însă ne face a crede, Măria Ta, că este în interesul 
Patriei si al Tronului să dám ocaziunea mai multor bărbaţi de 
Stat eminenti, să inconjure Tronul mai de aproape si să poată, 
prin luminile, experienţa şi patriotismul lor, conduce națiunea cu 
puteri nouă, spre destinurile sale, d aceea depunem în mâinile Má- 
riei Tale, demisiunile noastre”. 


In ziua de 16 Noembrie 1868 guvernarea lui lon Brătianu ia 
sfârşit, 

Realizări însemnate a numărat această guvernare, intenţii 
mari deasemenea. Nu le-a putut duce pe toate la capăt, ba chiar 
a dat naştere datorită lor unei agitații periculoase ţării. Totuşi când 
n'a înfăptuit a anticipat sau a pus probleme mari României, 

Abia după opt ani, la 1876, Brătianu va reveni la putere spre 
a duce la bun sfârşit unele din anticipările primei guvernări. Dar 
nu pe toate. Chestia evreiască mai stărue si astăzi | 

Deocamdată, mişcaţi printr'un inexorabil destin istoric, cei 
doi oameni care se cunoscuseră, se inteleseserá, se pretuiserá — 
Domnul şi lon Brătianu — se vor ciocni cu violență. 


Roșii vor încerca să dărâme ceiace contribuiseră să clădească: 
dinastia. 


WWw.dacoromanica.ro 


XX 
ASALTUL IMPOTRIVA DINASTIEI 


Noul guvern — Sprijinul ре care i-l acordă roşii — Satistacţia 
puterilor — Apropierea de Turcia si Austria — Liberalii pornesc 
la айас — Dualitatea Rosetii-Brătianu — Dizolvarea Camerei 
şi amenințările roşiilor — Călătoria prințului Carol in Rusia, la 
Viena si Paris — Căsătoria Prințului —  Disensiunile dintre 
Kogălniceanu şi Boerescu — Politica externă — Căile ferate — 
iInversunarea impotriva Domnitorului — Retragerea cabinetului 
Ghica şi formarea guvernului A. Golescu — Slăbiciunea cabine- 
tului Golescu — „Cloşca cu pui“! — Războiul franco-germân şi 
repercusiunjle lui in politica românească — „Republica“ ploeş- 
leaná — Prinţul vrea să abdice —Căderea guvernului Manolache 
Costache Epureanu — Ministerul Ion Ghica — Afacerea Strus- 
berg — Scrisoare către „Augsburger Allgemeine Zeitung" — 
Campania antidinasticá atinge apogeul — Incidentele dela sala 
Slătineanu — Lascăr Catargiu preia puterea 


In ziua de 16 Noembrie 1868 demisionează guvernul genera- 
lului N. Golescu şi ia ființă ministerul Dimitrie Ghica astfel alcătuit: 


Dimitrie Ghica Presedinte al Consiliului 


Ministru de Externe 
şi interim Ministru de Lucrări Publice, 


M. Kogălniceanu Ministru de Interne. 
Alex. G Golescu Ministru de Finante. 
Vasile Boerescu Minisiru de Justiție. 
Colone] A Duca Minisiru de Rásboi. 
Al. Papadopol-Calimachi Mimistru de Culte şi Instrucție. 


1} Decret No. 1814 din 16 Noembrie 1868. Mon. Of. 259 din 17 No- 
embrie 1868, pag. 2213. 


237 


WWw.dacoromanica.ro 


Cabinetul se formase répede având sprijinul lui Brătianu 
care-şi dădea seama că nu poate rezista indefinit presiunilor coali- 
zate ale tuturor puterilor. 


Probabil însă că socotea retragerea lui temporară, aşa cum fu- 
sese în Iulie 1867, deoarece avea încrederea Domnului și ma- 
joritatea în ambele corpuri legiuitoare. 


Intelegere deplină domneşte la început între Brătianu gi Ghi- 
ca-Kogălniceanu. Faptul se vádeste clar cu ocazia discuţiei la me- 
saj. Brătianu, ales preşedinte al Camerii, rosteşte un mare discurs 
prin care apără guvernarea sa de atacuri, explică politica dusă şi 
cere să se susțină guvernul Ghica-Kogălniceanu. El declară cate- 
goric: „„Negreşit са, dacă vom înţelege cum trebue să ne arătăm 
în faţa lumei, atunci niciodată nu ne vom lua la luptă inutilă şi in- 
dividuală, ci din contră vom veni şi vom da tot concursul nostru, 
fără rezervă, fără nici o rezervă, guvernului de astăzi... ” (Discurs 
rostit în Cameră la 29 Noembrie 1868). 


Kogălniceanu răspunde în numele guvernului şi după ce co- 
pleşeşte cu laude cuvântarea lui Brătianu, face câteva declaratiuni 
menite să asigure puterile dar în acelaş timp menţine unele puncte 
de vedere ale predecesorilor. De pildă vorbind de Unguri spune: 
„Vecinii noştrii Unguri să nu-mi ceară să am mai puţină simpatie 
pentru fraţii noştri de acelaș sânge, pentru Românii de dincolo de 
Carpaţi, decât am avut în 1860 pentru Unguri”. Vorbind apoi de 
problema evreiască declară: „Domnilor, constituția noastră opreşte 
colonizarea țării noastre de către străini, chiar creștini. Sper că nu 
ni se va cere ca țara noastră să fie populată de colonii evreieşti”, 


Puterile sunt foarte mulţumite de plecarea lui Brătianu. Na- 
poleon nu-şi ascunde deloc sentimentele şi scrie prințului Carol la 
5 Martie 1869 între altele: „j'avoue à Votre Altesse que tant que 
M. Bratiano à été chef de votre cabinet, nous avons craint qu'il 
n'engageat votre gouvernement dans des aventures qui auraient pu 
troubler Ја paix de l'Europe". iar lui Strat, agentul nostru la Paris, 
împăratul îi declară, in Februarie 1869. „Que le gouvernement en- 
tre dans la voie conservatrice, qui est la seule bonne pour les inté- 


238 


WWw.dacoromanica.ro 


rets de la Roumanie, et nos sympathies lui seront acquises..." !) 

Mare bucurie iarăşi la Constantinopol. Dimitrie Sturdza, tri- 
mis ca reprezentant al României la Poartă, stabilește relații mai 
bune cu Turcii. De altfel Prinţul schițase o apropiere de Poartă 
încă sub Brătianu, dar Turcii rămăseseră rezervaţi, n'aveau incre- 
dere în seful rosilor. Acum, mai folosind şi „obiceiuri turceşti”, 
cum spune Prinţul, adică bacşişuri, Poarta consimte să elibereze 
praful de pușcă pe care ni-l sechestrase si pe urmă va lăsa să trea- 
că şi pustile Peabody. 

Aceiaşi satisfacţie la Londra si la Berlin de unde Bismark dă- 
duse lovitura decisivă lui Brătianu. Insfársit Viena e mulțumită, 
ministerul roşu, visul rău al Cancelarului Beust, e la pământ. 

România, tot în urma sfaturilor lui Bismark pe care trebue să 
subliniem că Prinţul Carol le urmărea cu o docilitate de elev, va 
începe să se apropie de Austria. 


Dar abia se instalase cabinetul Ghica-Kogălniceanu, abia se 
stinsese ecoul cuvintelor rostite de Brătianu la 29 Noembrie, și roşii 
trec la atac împotriva guvernului, 

Pentru a înțelege mai bine acțiunea roșiilor, în toată epoca 
aceasta, să ne oprim o clipă asupra dualității Rosetti-Brátianu. 

Brătianu era numai unu! din conducătorii partidului, Rosetti 
era celălalt. Ba chiar în ochii lumii multă vreme Rosetti a trecut 
drept adevăratul şef. El era considerat ca doctrinarul, strategul. 
capul gânditor al partidului iar Brătianu executantul, tacticianul, 
reflexul lui C. A. Rosetti, 

Această părere o împărtășește chiar Domnitorul când vorbeşte 
în „Memoriile” sale de „Rosetti, adevăratul cap al liberalilor.” 

Rosetti mai era gazetarul partidului, agitatorul pratidului, or- 
ganizatorul tuturor „comiţiilor şi comitetelor” din orașele mari. 

Și dacă Brătianu, în fond, era un realist, gata să accepte îm- 
prejurările de neinláturat, deci dispus să negocieze, să aştepte, să 
temporizeze, Rosetti era un doctrinar, un vizionar mai bine zis, in- 
transigent până la fanatism, incapabil să se abată cu o iotă măcar 
de la drumul fixat. 





I) N, lorga „Correspondence diplomatique, pag. 36. 


239 


WWw.dacoromanica.ro 


Așadar când presiunea puterilor sileste pe Domn să se desr 
partă de el, Brătianu înțelege şi e gata să-şi aştepte din nou ceasul. 

Rosetti însă nu înțelege. Pentru el „situația e imposibilă”. Rar 
tionamentul lui e simplu, clar: se bucură România de autonomie şi 
tinde spre independenţă? Au roşii majorități în Corpurile legiui- 
toare? Atunci demiterea ministerului roşu înseamnă totdeodată o 
sacrificare a drepturilor României şi o violare a suveranităţii na- 
tionale. Ori aceste bunuri Rosetti le socoteşte esenţiale, pe tema 
lor nu înţelege nici tranzacţie, nici aşteptare. lată dece Rosetti în- 
cepe să atace cabinetul Ghica-Kogălniceanu in „Românul!. 

Insfârşit trebue să ne mai dăm seama că între Rosetti-Brátia- 
nu exista o prietenie strânsă, o adevărată frátie, de mai bine de 
douăzeci de ani. Deci nu se putea ca intransigentul, pasionatul, tor 
tal dezinteresatul Rosetti să nu aibă o influență mare asupra prie- 
tenului sáu, mai ales când il imboldea pe calea ambitiei. 

Ministerul Dimitrie Ghica se constituise la 16 Noembrie. Bră- 
tianu declarase că-l va sustine „fără rezervă” la 29 Noembrie; din 
primele zile ale lui Decembrie încep însă hârțuelile în Cameră. Pe 
de altă parte atacului rogiilor se raliază ,,Тага" şi „Le Pays Rou- 
main", grupul Blaremberg-Aristid Pascal-Carp care n'au încredere 
în Kogălniceanu, omul dela „2 Mai". Carp interpelează pe această 
temă în Cameră exprimându-şi nemulțumirea că Mihail Kogălni- 
ceanu a revenit pe banca ministerială. Rosetti găseşte un foarte 
bun teren de luptă, lovind pe deasupra capului guvernului, in Dom- 
nitor: „se prusianizează tara". 

Prezenţa lui Krensky şi plecarea misiunei militare franceze 
sunt un pretext admirabil. 

Domnitorul se miră — în naivitatea lui — de aceste lovituri 
deoarece sub Brătianu s'a început organizarea armatei pe calapodul 
prusian, sub Brătianu a fost chemat Krensky. 

Campania însă continuă din ce in ce mai inyergunatá. 

La 8 lanuarie 1869 Rosetti organizează un mare banchet al 
„Cetăţenilor Capitalei!! în cinstea lui Brătianu. Se rostesc dis- 
cursuri care glorifică pe Brătianu şi inteapá pe Print pentrucă „şi-a 
sacrificat ministrul presiunilor străine”. 

Domnul începe să-şi piardă răbdarea. Cheamă la el pe şeful 
roşiilor şi-i face amare imputări. Brătianu îi răspunde că е] a pás- 


240 


WWw.dacoromanica.ro 


trat Şuveranului sáu devotamentul întreg dar nu toti partizanii săi 
au aceleaşi sentimente ,,5і cá deci ar trebui menajati'! 1), 

Evenimentele se precipită. După vacanța Crăciunului atacu- 
rile în Cameră pe tema misiunei franceze devin atât de pătimaşe 
încât Dimitrie Ghica îşi dă demisia la 24 lanuarie 1869. Domnito- 
rul respinge demisia iar a doua zi Dimitrie Ghica cere Camerii: 
„уа rog să bine-voiti а ne declara dacă voiti a înlesni mersul lur 
crărilor noastre... Dacă D-voastră nu уо a ne da acest concurs, 
vă rugăm să bine-voiţi a ne declara intr'un chip categoric cá nu 
avem încrederea D-voastră", 

-Unde se mai pomeneşte un asemenea limbaj în zilele noastre 
când parlamentul „este o emanatie a sufragiului universal ?" 

Camera, adică roşii, nu vor să răstoarne ministerul deocam- 
dată, şi-i acordă un vot de încredere, 

Dar peste trei zile, guvernul rechemând în activitate pe gene- 
ralul Macedonski fiindcă amenințările roşiilor impuneau un om si- 
gur la comanda garnizoanei Bucureşti, Camera se pronunţă ostil 
guvernului, cu 66 voturi contra 42, cerându-i a revoca pe Ma- 
cedonski, 

Acum situaţia e clară, Prinţul Carol ori recheamă pe roşii ori 
dizolvă Camera, 

Brătianu se repede la Palat şi într'o lungă audienţă, ce durea- 
ză cinci ore, încearcă a îndupleca pe Domnitor să nu dizolve Ca- 
mera. Văzând că nu reuşeşte, şeful roşiilor trece la intimidări şi 
prezice o catastrofă. Lovitura n'a fost însă bine calculată. Prinţul 
Carol jicnit, insultat zilnic, amenințat, are conştiinţa valorii sale şi 
mai ales mândria numelui pe care-l poartă, deaceia răspunde sec: 
„Nu mă tem de nimic. Un Hohenzollern nu se lasă așa uşor rás- 
turnat ca un Prinţ parvenit”. 

La 29 Ianuarie 1869 Camera e dizolvată. Războiul între Dom- 
nitor şi roşii e declarat. 


Noile alegeri se desfăşoară la 22, 24, 26 şi 28 Martie. Rezul- 


tatul lor înseamnă o victorie categorică pentru guvern. Bine înțeles 





1) „Memoţii“, Vol. V. pag. 16. 


16 241 


WWw.dacoromanica.ro 


acum e rândul liberalilor să se plângă de excesele  ,reteveigtilor 
de cálcarea libertăţii alegerilor. Dusmanii rosiilor pornesc la rândul 
lor la un atac împotriva gestiunei financiare a lui Brătianu, Mano- 
lache Costache Epureanu, Cesar Boliac, lon Heliade Rădulescu 
sunt cei mai inversunafi. 

Senatul insá nu fusese dizolvat si adápostea o majoritate libe- 
rală. Spre a-l dizolva guvernul încurajează minoritatea să demi 
sioneze. Începutul îl fac generalul Tell si G. Costa-Foru, apoi mai 
demisionează alti opt membrii ai minorității. 

In ziua de 9 Iunie Senatul e dizolvat. Alegerile senatoriale dau 
o majoritate favorabilă cabinetului. Inverşunarea opoziţiei creşte, 
Eternii conspiratori se gândesc la o nouă răsturnare de Domn. Un 
candidat eventual ar fi Nicolae Bibescu, fiul fostului Domnitor. De 
altfel gânduri de răsturnare a Prințului de Hohenzollern pornesc 
și de la diplomaţii francezi. Ducele de Grammont, ambasador al 
Franţei la Viena, are o întrevedere cu fostul Domnitor, Cuza, 
şi-i spune fățiș, între altele: „nous en avons assez du Prince Char- 
les, bien assez”. Cuza îi răspunde însă: „Quoiqu'il puisse arriver, 
je ne consentirai jamais а rentrer en Roumanie par une intervention 
étrangère” *), Vom vedea cá Grammont va repeta manevrele sale 
impotriva Printului Carol. 


Totuşi Domnul socoteste situaţia internă destul de sigură pen- 
tru a putea lipsi mai multă vreme din țară. La 2/12 August 1869 
pleacă spre Livadia, în Crimeea, spre a face o vizită Țarului, Foar- 
te bine primit de curtea imperială, Domnul se întoarce în Bucureşti 
la 13 August. Asistă la manevre de care — pentru prima oară — 
se declară mulţumit, şi la 26 August pornește spre Occident. 

Vizita în Rusia trebuia contrabalansată printr'una în Occident, 
căci altfel Parisul şi Viena ar fi socotit că se continuă linia politică 
din anul precedent. Dar nu numai motive politice îndemnau pe Prinţ 
să plece în străinătate, ci şi motive personale, dinastice. 

Problema consolidărei dinastiei se pusese de la începutul veni- 
rii lui în România, Prinţul voia să se căsătorească, De aproape doi 





I) Vezi T. Maiorescu, introducerea la „Discursuri Parlamentare“ si 
N. Iorga „Politica externă a Regelui Carol Li 


242 


WWw.dacoromanica.ro 


ani familia îi căuta о logodnică. Fusese vorba о clipă de o căsătorie 
cu o prințesă rusă. Planul acesta [usese părăsit în urma concluziilor 
politice la саге ar fi dat naştere. Acum vechiul sáu protector şi prie- 
ten, Prinţul moştenitor al Prusiei, i-a găsit o logodnicá, pe Elisabeta 
de Wied. Viitorul Impárat al Germaniei descrie pe Elisabeta de 
Wied ca o femee excepțională, care ar putea ferici pe Domnitorul 
nostru și care ar avea, ca şi el, conştiinţa unei mari misiuni de în- 
deplinit. | 

La 26 August Printul părăseşte Bucureştiul cu primul tren ce 
a circulat în România, pe linia Filaret-Giurgiu. De la Giurgiu se 
îmbarcă pe vaporul românesc „Stefan cel Маге’ si porneşte pe Du- 
паге in sus spre Baziaș. O misiune sârbească îl salută la Baziaş 
cerându-i ca la intoarcere sá se oprească in Serbia. A doua zi seara 
e la Viena. E primit prietenos şi cu toată deferenta cuvenită de cá- 
tre Franz-losef. Are prilejul să vadă pe neîmpăcatul inamic al Ro- 
mâniei Contele Beust și să-i afirme că politica românească nu ur- 
mărește agitatii în Transilvania. In ziua de 2 Septembrie părăseşte 
Viena pentruca prin Salzburg, München, să ajungă la Weinburg. 
Aci îşi revede părinţii, fraţii, prietenii. Tot aci are prilejul să cu- 
noască pe Don Eusebio di Salazar venit să sondeze terenul în ve- 
derea alegerii lui Leopold de Hohenzollern ca Rege al Spaniei. 

Peste două săptămâni, 16 Septembrie, pleacă din Weinburg la 
Bruxelles ca să-și vadă sora căsătorită cu contele de Flandra. In- 
sfârșit la 22 Septembrie intálneste la Baden pe Kroprint, pe Regele 
şi pe Regina Prusiei. Aci se stabileşte definitiv proectul căsăto- 
riei cu Elisabeta de Wied. 

La 24 Septembrie Prinţul Carol e la Paris unde vede în mai 
multe rânduri pe Napoleon. Acesta îl primește cu vechea simpatie 
dar nu uită să-i atragă atenţia asupra pericolului rusesc. Bine inte- 
les ia Paris, ca şi la Viena, trebue să asculte reclamatiile unei de- 
legaţii evreiești în frunte cu Crémieux care se plânge de „persecu- 
tarea coreligionarilor săi”, 

Peste altă săptămână la Colonia, vorbeşte cu Elisabeta de 
Wied. Prinţul se hotáreste imediat cu toate sfaturile de reflexiune 
mai lungă ce i-le dá Strat. „„Pentruce să mai reflecteze şi să mai 
chibzuiască? Imaginea tinerei, drágufei si inteligentei prințese а 
produs asupra lui o impresie atât de vie și puternică încât nu mai 


243 


WWw.dacoromanica.ro 


vrea s'audá nici o obiectiune". 1) In aceiaşi după amiază Prinţul, 
obișnuit cu tactica faptului împlinit, îi cere mâna. Peste o lună, 
la 3 Noembrie, se celebrează la Neuwied căsătoria. Intárzierea s'a 
datorat Papei care — nemulțumit că un Prinţ catolic se căsătorește 
cu o protestantă si mai nemulţumit că potrivit Constituţiei Româ- 
nesti copii vor fi botezați în religia ortodoxă — na vrut să acorde 
cuvenita dispensă. 

Până la urmă Prinţul s'a lipsit de dispensa papală iar un preot 
militar, Dr. Kaiser, i-a dat totuși binecuvântarea catolică, 

Toţi suveranii Europei au fost reprezentaţi la căsătorie iar 
Regina Augusta a Prusiei a participat personal. 

La 6 Noembrie tânăra pereche pleacă spre (ага. Se opresc o 
zi la Viena şi o zi la Budapesta unde primirea e deosebit de pre- 
venitoare. Acelaş drum ре la Baziaş apoi pe Dunăre in jos până 
la Giurgiu. Intrarea în Bucureşti se face la 12/24 Noembrie 1869. 
Entusiasm popular, aclamații, discursuri. 


Prinţul lipsise două luni şi jumătate din ţară. Intre timp ata- 
curile opoziţiei continuaseră furioase dar fără mare eficacitate. Mi- 
nisterul stăpân pe parlament, având încrederea Prințului, benefi- 
ciind de o atitudine binevoitoare din partea puterilor, putea fi 
liniştit, 

Din nenorocire în sânul guvernului nu exista armonie. Kogăl- 
niceanu se ciocnea continuu cu Boerescu, Marele rol pe care-l ju- 
case în viața publică, încrederea pe care o avea în el, siguranța că 
dispune de majorităţi parlamentare îmboldeau pe Kogălniceanu să 
pretindă conducerea cabinetului. 

Mai tânăr, fără meritele culturale şi politice ale lui Kogălni- 
ceanu, dar inteligent, cult, bun orator, foarte vioi, Boerescu soco- 
tea, dat fiindcă se bucura şi de simpatia vădită a palatului, cá ro- 
lul de mentor al guvernului i-se cuvine, 

Beizadea Mitică, şeful ministerului, cu greu putea stăpâni por- 
nirile celor doi colaboratori. 





1) „Memorii“ Vol. V. pag. 48. Vezi în ceeace priveşte căsătoria şi 
Gen. Văcărescu „Căsătoria lui Vodă Carol“ în „Convorbiri Literare.“ 


244 


WWw.dacoromanica.ro 


Trei săptămâni după întoarcerea Domnitorului, Kogălniceanu, 
voind să-şi întărească poziţia, se plânge cá e singurul moldovean 
in minister, [-se acordă satisfacția cerută oferindu-se un portofoliu 
lui Calimachi-Catargi. Kogălniceanu cere însă intrarea unui nou 
moldovean în minister. După frământări, cu toată opoziţia lui Bo- 
erescu, Gh. Mârzescu devine ministru al instructiunei publice în 
locul lui Al. Cretescu. 

Vacanţa de Crăciun e urmată de o sesiune furtunoasă a Ca- 
merii. Gestiunea financiară a lui Brătianu fiind din nou pusă în 
discutiune. Jon Brătianu împreună cu Anton Arion demisionează 
din Cameră. C. A. Rosetti, ales de colegiul al 3-lea din Brăila, re- 
{125 mandatul scriind celebra scrisoare cu ,Forlimpopoli” de care 
am vorbit mai înainte, 

Campania violent antidinastică a ziarelor „Românul, ,/Tara", 
„Le Pays Roumain” continuă, In lanuarie izbucneste scandalul pe 
tema dotatiunei Prințesei. Din iniţiativă parlamentară se propune 
un proect de lege pentru votarea unei dotatiuni de 300.000 lei pe 
an Prințesei Elisabeta. 


Proectul a fost scris însă de mâna lui Boerescu. Opoziția prin- 
de de veste. Presa ei pretinde că dotatia Doamnei înseamnă un furt 
în averea statului, cá „prusienii” au venit să se îmbogăţească je- 
fuind poporul român. 

La 21 Ianuarie Boerescu spre a linişti furtuna îşi dă demisia. 
A doua zi demisionează şi Kogălniceanu. El speră că descomplec- 
tând ministerul Ghica îl va sili să se retragă iar apoi, dispunând de 
majoritatea Camerii, va forma el noul cabinet, Peste patru zile 
Ghica hărțuit la Cameră — atunci are loc „chestia clopotelului" de 
care ne-am mai ocupat — după demisia miniştrilor Al. Golescu, 
Calimachi-Catargi, Cantacuzino, se retrage. 

La 28 lanuarie, Brătianu vine iar la palat. Declară că nu mai 
e stăpân pe partid. Prevede iarăşi catastrofe. Prinţul îi răspunde 
că-l consideră totuşi răspunzător pentru faptele partizanilor săi. 

Brătianu se convinge că toate încercările de intimidare a 
Domnitorului n'au reuşit, 


Să aruncăm o privire înapoi spre a vedea cum a făcut faţă 
mai departe problemelor lăsate de guvernarea Brătianu, ministerul 
Ghica-Kogălniceanu. 


+ 


245 


WWw.dacoromanica.ro 


In chestiunea evreiască, după presiunea puterilor, Kogălnicea- 
nu trebuise să dea înapoi. Imigrarea Evreilor din Galiţia si Polonia 
Rusească devine foarte puternică. 

Fractionistii interpelează în Cameră asupra năvalei evreieşti, 
Kogălniceanu recunoaşte că nu o poate împiedica. 

Simpla interpelare a lui Codrescu pune în mişcare presa evre- 
iască, iar se vorbeşte de perspectiva „progromurilor” în România. 
Strat raportează dela Paris cá în urma interpelării lui Codrescu 
preşedintele „Alianţei Israelite” Crémieux „homme d'une éloquence 
entrainante" va interpela şi el in Camera franceză. 

Toate sfortárile fractionistilor si a tuturor antisemiţilor până 
în zilele noastre vor fi însă zadarnice, Acţiuni de epurare — chiar 
inutile — ca acelea încercate de Brătianu, aliatul fracţioniştilor, în 
prima lui guvernare nu se vor mai repeta. Infiltratia evreiască va 
fi considerată ca un rău inevitabil de care e periculos să te atingi. 


In schimb construcţia căilor ferate continuă cu vigoare sub 
cabinetul Ghica-Kogálniceanu. 

La sfârşitul lui Octombrie 1869 linia  Bucuresti-Giurgiu — 
prima linie de cale ferată din România — e dată circulației. La 
sfârşitul anului sunt gata, pe lângă cei 67 km. ai liniei Bucureşti- 
Giurgiu, cei 102 km, ai liniei Suceava-Roman și cei 72 km. ai li- 
niei Paşcani-laşi, 

O operă într'adevăr imensă! Să ne gândim că în douăzeci de 
ani România Mare n'a fost în stare să construiască atâţia kilometri 
de cale ferată сан s'au construit în România dinainte de 1577 in- 
trun singur an, 

E drept cá pe atunci domnea Carol I ! 

Tot în 1868—1869 s'au sfârșit 208 kilometri de şosea, Inzes- 
trarea tehnică a țării era așadar în plin mers si va continua, aproa- 
pe în acelaș ritm, timp de jumătate de secol, 


a EE Eti t lf 


1} N. lorga. „Correspondence diplomatique“ pag. 53. 


246 


WWw.dacoromanica.ro 


Armata continua si ea a [i inzestratá si instruită. După retra- 
gerea guvernului Brátianu, Poarta autorizase transitul celor 25.000 
de puşti Peabody cumpărate în Statele-lInite; deasemenea ridicase 
sechestrul de pe o însemnată cantitate de pulbere ce ne venea din 
străinătate. 

Instructia în cazărmi urma sistematică, uniformele simple fu- 
seseră introduse şi dădeau trupei o ținută militară, manevrele din 
toamna anului 1869 multumiserá pe Domnitor. Deaceia in Iulie 
1870 când a fost vorba la un moment dat ca România să intre în- 
tro coaliție alături de Austria si Franţa impotriva unui eventual 
bloc ruso-prusac, guvernul român a putut anunţa celui francez că 
„Putem dispune de 30 mii soldaţi bine înarmaţi”. 

Poate că în grija pe care Domnitorul o arăta ostirei intra şi o 
notă de politică personală. Bismark îi scrisese categoric: „Întărirea 
autorității princiare înlăuntru stă, în prima linie, în existența unei 
trupe de câteva mii de oameni, — trupă de o fidelitate pusă la 
grea încercare — şi care să fie în măsură a lucra cu energie pre- 
tutindeni unde va fi chemată să impună supunere”. Vom vedea că 
$i de astădată Cancelarul de Fier avusese dreptate. In orice caz 
însă, pe lângă apărarea dinastiei, embrionul de oștire modernă ce 
începea să se formeze ne va da Griviţa, Plevna şi independența. 


In politica externă cabinetul Ghica-Kogálniceanu nu urmase 
linia indrásneatá a lui Brătianu. De altfel impulsul pentru o politi- 
că de prudență pornea tot de la Domnitor, care sub presiunea pu- 
terilor şi sub influența tatălui său, a Contelui Bismark şi a mar- 
chizului Pepoli, se convinsese că o politică de mare anvergură — 
aşa cum încercase s'o ducă împreună cu Brătianu — e prea riscată, 

Deaceia noul guvern încearcă o dublă apropiere de Viena și 
de Constantinopo! sub oblăduirea Franţei. Prusia stăruise spre o 
orientare a politicei românești în aceiași direcție şi arătase hotărât 
Prințului cá desi îl sfătuise să fie în excelente relatiuni cu Таго] 
totuşi agitatiile în Transilvania sunt neingáduite. 





1} ,Memorii" Vol. V, pag. 22. 


247 


WWw.dacoromanica.ro 


Motivele nouei atitudini prusiene sunt lesne de înţeles. Bis- 
mark, preocupat exclusiv de interesele Prusiei, pregătea războiul 
cu Franţa. Pentru această eventualitate avea firește nevoe de ne- 
utralitatea binevoitoare a Rusiei dar încerca să neutralizeze în ace- 
las timp Austria. Cum? Printr'o strânsă apropiere de Ungaria lui 
Andrassy. Dar Ungurii erau speriați de agitaţiile româneşti in 
1 ransilvania deci — spre a fi agreabil Budapestei — Bismark îm- 
pinge Bucureştiul la o înţelegere cu Maghiarii. 

Aşadar, printr'o paradoxală conjuctură, Parisul şi Berlinul ne 
împingeau în aceiaşi direcție. Primul ca să câştige sprijinul Vienei, 
al doilea ca să obţină încrederea Budapestei. 

Totuşi la început Domnitorul rezistă şi defineşte foarte clar, 
în răspunsul adresat marchizului Pepoli, poziţia lui faţă de proble- 
ma Ardealului: „Nu atârnă de mine” — scrie Prinţul, — a înlătura 
simpatiile fireşti care există între populaţiile de aceiași limbă de din- 
coace si de dincolo de munți. Am aşadar dreptul de a aştepta ca 
guvernul unguresc să facă din parte-i tot ce se cuvine spre a sa- 
tisface plângerile celor două până la trei milioane de români cari 
locuesc în Transilvania şi în Banat.” 1) Ungurii nu fac пісі o con- 
cesie de fond dar contele Andrassy ştie să se poarte întrun fel 
prietenos care încântă chiar pe cei mai încercaţi bărbaţi de stat 
români. Kogălniceanu în călătoria de informaţii ce o face în stră- 
inătate (lunie-lulie 1869) consideră si el pe Andrassy ca bine- 
voitor României. 

La aceiaşi destindere se ajunge şi cu Poarta unde Dimitrie 
Sturdza, elev al lui lon Ghica, ştie să câştige încrederea guvernan- 
tilor turci. | 

Cu toate acestea, bunele relaţii cu Rusia continuă. 

Am arătat primirea de care s'a bucurat Prinţul cu ocazia călă- 
toriei în Crimeea. Mai mult, Rusia consimte să-şi supună nationalii 
jurisdictiunei tribunalelor româneşti renunțând la tribunalele con- 
sulare. "g 

Franța se arată binevoitoare dar urmăreşte cu neîcredere fap- 
tele Prințului de Hohenzollern. Insfârşiţ Prusia poate fi mulțumită 
de situaţia preponderentă pe care о deţine în politica României. 





1) „Memorii“! Vol. V. pag. 8. 


248 


WWw.dacoromanica.ro 


2 
LS 
=] 
ч 
е 
©) 
ч 


= а 


inerit c 


T 


ise. 
жо ^ac 
iac Ae į 


ла ай 


WWwW.dacoromanica.ro 


Plansa XXIX 





"w 
d 


ai, TY 


elt à 


: 
E 
= 
х 


La sosire 


Plansa XXX 





Aşadar guvernul Ghica-Kogălniceanu, fără să urmărească nici un 
gând mare, ducând o politică de zi la zi, izbutește să se menţină în 
termeni buni cu toate puterile garante şi să pună capăt tensiunei 
lăsată de cabinetul Brătianu. Este un moment de pauză în politica 
noastră externă, pauză binevenită până la un anumit punct. 


La 2 Februarie 1870 sub presidentia lui Alex. G. Golescu se 
formează următorul guvern. 1) 


Alex. G. Golescu Presedinte al Consiliului 
Ministru de Interne 
şi interim Ministru de Externe. 


Colonel Gheorghe Manu Ministru de Răshoi. 

Ion Cantacuzino Ministru de Finanțe. 

D. P. Vioreanu Ministru de Justitie. 

Gh. Mârzescu Ministru de Culte şi Insirucţie, 
Dim. Cozadini Ministru de Agricultură, Comerţ 


ai Lucrări Publice, 


Noul cabinet nemultumeste pe toată lumea. Pe roșii care pre- 
tindeau că puterea li se cuvenea lor, pe Kogălniceanu care se as- 
tepta să formeze el ministerul, grupul  Blaremberg-Carp-Al. La- 
hovary etc. 

Kogálniceanu care odinioará avusese cele mai bune páreri des- 
pre Print 2) declară acum: „Dinastia aceasta nu mai e de susținut” 
şi, ceiace-i mai grav, fostul președinte de consiliu, Beizadea Mitică, 
atât de corect în raporturile sale cu Domnul, repetă spusele lui Ko- 
gálniceanu. 

Ministerul se prezintă Camerii la 3 Februarie si Senatului la 
4. Al. Lahovary si George Brătianu atacă guvernul; Boerescu, Di- 
mitrie Ghica, generalul Ton Em. Florescu îl apără. Camera îi dă un 
vot de încredere cu 61 de voci contra 37. Situaţia riu-i însă deloc 
clarificată. Roşii duc o campanie de presă şi de întruniri ce se dis- 
tinge prin nemaipomenite violente la adresa Coroanei, 


1) Decret No. 171 si 172 din 2 Febr. 1870. Monitor No. 25 din 4 
Febr. 1870. 
2) Vezi N. lorga, Mihail Kogălniceanu pag. 177. Ed. Socec, 


249 


WWw.dacoromanica.ro 


Intre timp, tot ca o demonstratie impotriva Domnitorului, co- 
legiul al IV-lea táránesc din Mehedinţi alesese pe Alexandru lon 
Cuza ca deputat si Camera validase alegerea. 

La 7 Februarie, deputaţii liberali A. C. Golescu, George 
Chițu, Anastase Stolojan, P. Opran, Аі. Viiner, C. T. Grigorescu, 
S. Mihălescu, B. Radian şi Matache Nicolau isi dau demisia din 
Cameră explicând-o astfel: „Reprezentanţi ai nafiunei, aleşi prin 
liberul vot al comitentilor noştri, încă de la începutul sesiunilor a- 
cestei legislaturi, am suferit ca membrii ai partidei nafionale-libe- 
rale, cele mai aspre 5i injuste atacuri din partea majorităţii Came- 
rii”. Apoi scrisoarea de demisie arată cá nu mai pot suporta „in- 
sultele si ofensele" si lasă „Națiunea să judece între „atacați şi 
atăcători”, 1) 

La Ploesti izbucnesc turburări în ziua de 26 Martie iar la 
8/20 Aprilie fostul Domnitor Cuza, care-și dăduse demisia după 
prima sa alegere, e reales de acelaș colegiu mehedintean. $i de 
astă dată — cu o eleganţă şi o lealitate demne de admirat — Cuza 
refuză mandatul si nici nu se întoarce în ţară desi Prințul Carol 
~~ rivalizând în eleganță — ii scrisese să revină în patrie. 

Svonuri de atentate si conspirații circulă prin țară. 

Domnitorul însuși consideră situația serioasá şi caută un spri- 
jin în armată, La 23 Februarie inspecteazá reg. 1 infanterie şi de- 
junează la cazarmă cu ofiţerii; la 27 Februarie scena se repetă la 
reg. 6 infanterie, la 11 Martie e la reg. 8 infanterie, la 12 Martie 
dejunează cu geniștii şi vânătorii, la 18 Martie e la vânătorii cálàri. 

Ministerul А). Golescu e însă cel mai slab din toate guver- 
nele lui Carol I-ul. La 24 Martie o primă sincopă, Senatul respin- 
ge proectul pentru sporirea impozitului funciar. Urmează nego- 
cleri cu „leaderii” din Cameră si Senat apoi cabinetul își prezintă 
demisia. Criza durează două săptămâni, până la 8 Aprilie, când 
— neputând găsi un preşedinte de consiliu care să corespundă 
conjucturei politice obținând majoritatea în Cameră — Domnul în- 
sărcinează din nou pe Alexandru Golescu cu formarea ministeru- 
lui. Dar Golescu nu poate alcătui un al doilea cabinet. La 20 Apri- 
lie urmează demisia definitivă, 


а 
1) George D. Nicolescu. Parlamentul Român. 1866-1901, pag. 67. 





250 


WWw.dacoromanica.ro 


Domnitorul s'ar fi putut adresa acum fie roşiilor, fie con- 

sefvatorilor nuanta Catargiu-Mavrogheni, fie uneia din persona- 
litátile de centru, liberali moderati sau conservatori moderati. 
i Pe roşii Prinţul nu-i putea aduce atât din motive de politică 
internă, căci ar fi însemnat o capitulare, cât şi, se pare, din mo- 
tive de politică externă. Războiul franco-prusian se prepară și 
Hohenzollern-ul vrea un cabinet sigur care, să nu-l ducă în ta- 
Бага dușmană patriei sale. 

Faţă de Catargiu-Mavrogheni, Domnitorul avea stimă dar 
îi socotea retrograzi şi fără popularitate, 

Deaceea alegerea Prințului se opreşte asupra lui Manolache 
` Costache Epureanu. 

La 20 Aprilie Manolache Epureanu alcătueşte următorul 
guvern :1) 


Manolache Costache Epureanu Preşedinte al Consiliuluj 
şi Ministru de Interne, 


Colonel Gheorghe Mana Ministru de Básboi. 

George Gr. Cantacuzino Minisiru de Lucrări Publice. 
Const, Grüdisteanu Ministru de Finanţe. 

Petre P. Carp ж Ministru de Externe. 

Al. Lahovary Ministru de Justiție. 

Vasile Pogor Ministru de Culte si instrucţie, 


Vasile Pogor refuzá Ministerul de Culte, al cárei titular fu- 
sese numit fără consimțământul său: Petre Carp este cel care ia 
interimatul acestui departament până [a sfârșitul guvernului. 

Noul cabinet botezat „cloșca cu pui" se caracteriza prin ti- 
nerețea membrilor săi. Маі toti abia trecuseră pragul celor 30 
de ani, singur Manolache Costache avea un mare trecut politic, 
Dar „puii” lui Manolache Costache vor stăpâni apoi, timp de aproa 
pe o jumătate de veac, viața politică a ţării. Dintre toti să ne 
oprim putin asupra lui Petre Carp. 

Intrat din 1866 în politică, o clipă diplomat la Paris, se afir- 
mase ca un ,debatter" parlamentar periculos, fusese apoi co-re- 
dactor la ,'[ara" şi la „Pays Roumain” ale lui N. Blaremberg 
$i dusese violente campanii antidinastice. Acum iată-l ministru. 





1) Decret 665 si 666 din 20 Aprilie 1870. Monitor No. 86 din 21 
Aprilie, pag, 521. 


25! 


WWw.dacoromanica.ro 


Prinţul Carol Anton exprimă foarte bine sentimentul general in- 
tro scrisoare adresată fiului sáu: ,„Trebue să te fi costat foarte 
mult văzând că i s'a dat lui Carp un loc în cabinet; dar, la urma 
urmelor, e poate foarte bine că partidul dela „Pays Roumain” a 
fost dezarmat...,, 

Decretul de dizolvare a Corpurilor Legiuitoare e citit la 1 
Mai 1870 iar nouile alegeri sau făcut la 25, 27, 29 si 31 Mai pen- 
tru Camerá, la 2, 4 si 6 Iunie pentru Senat. La 15 Iunie Camerile 
au fost convocate in sesiune extraordinará. 


Guvernul obţine o foarte precară majoritate în Parlament. La 
Ploesti s'au produs noui tulburări, la Piteşti o incáerare mai gra- 
vă în care trupa a făcut uz de armă. Dar acum agitația politică 
obișnuită trece pe al doilea plan în fata evenimentelor ce se des- 
fásoará in Europa Occidentală. 

Războiul franco-prusian se apropie cu paşi repezi si reper- 
cursiunile lui vor fi foarte puternice in România. 

Sentimentele  hotárit filo-franceze ale opiniei publice vor fi 
exploatate de opozitie impotriva Printului de Hohenzollern. 

Pe de altă parte politica francezá Ча poziţie hotáritá impotri- 
va Domnitorului. Ducele de Gramont, ministrul de externe fran- 
cez, cel care fiind ambasador la Viena avusese cunoscuta conver- 
satie cu Al. I. Cuza, declară categoric agentului nostru la Paris, 
Strat: „Du moment que votre souverain conspire contre les inté- 
rets français, il est de bonne guerre que nous fassions notre 
possible pour le renverser, et que nous commencions méme par là 
dans le cas d'un conflit avec la Prusse, afin de donner une certaine 
satisfaction a lopinion publique, qui a maintes fois reproché à 
l'Empereur d'avoir mis un Hohenzollern sur le Danube." 

La Bucureşti spiritele se înfierbântă din ce in ce mai mult. 
Domnul nu e numai prusian, nu e numai Hohenzollern, ci chiar 
fratele lui Leopold de Hohenzollern, a cárui candidaturá la tro- 
nul Spaniei va deslántui războiul. 

In sedinta Camerii dela 1 Iulie Blaremberg intreabá guver- 
nul: ,,Dacá în eventualitatea unui conflict între Franţa si Prusia, 
conflict care pare a se arăta deja la orizont, guvernul este hotárit, 
precum e şi dator, a urma o politică întemeiată pe simpatiile noas- 


252 


WWw.dacoromanica.ro 


tre de gintá, sau din contră, o politică întemeiată exclusiv pe in- 
terese si convenfiuni egoiste si personale." 

Preşedintele. de consiliu răspunde că  simpatiile României 
merg către Franţa. j 

Nesimtindu-se stăpân pe  majoritáti Manolache Costache 
vrea să se retragă pretextând că şi-a indeplint misiunea, aceia de 
a prezida la alegera noilor corpuri legiuitoare. Domnitorul îi cere 
însă să rămână la postul său. Preşedintele Camerii, Costa-Foru 
explică situaţia Camerii si arată că ‚Мапа Sa a adáogat că e de- 
cis a nu se depărta cu o linie dela conduita ce i se va trage de 
către această Cameră”, 

Limbaj caracteristic al epocei de omnipotență parlamentară! 

O nouă discuţie asupra politicei externe, provocată de inter- 
pelarea deputatului Al, Gheorghiu, discutiune la care iau parte 
Fleva şi lon Brătianu, prilejueşte lui Carp următoarea declarație: 
„Acolo unde sunt gintele latine, acolo va fi si inima României . 

Situația continuă să se complice, Strat depeșează de la Paris 
arătând că guvernul francez nu se mulţumeşte cu asigurări de sim- 
patie ci vrea să ştie dacă România e dispusă să lupte alături de 
Franţa si Austria împotriva Rusiei, în cazul când aceasta s'ar alipi 
Prusiei, 1) 

Guvernul român autoriză pe Strat să închee tratatul la nevoe. 
Miniștrii stáruesc să se ajungă neîntârziat la o înţelegere cu Fran- 
fa în vederea complicatiunilor posibile în Orient pe când Prinţul 
— sigur de victoria Prusiei — se opune, 

i 

La inceputul lui August se produc pe frontul apusean primele 
ciocniri serioase. Toată lumea așteaptă cu nerăbdare decisive vic- 
torii franceze. 

Poziţia Domnitorului devine pe zi ce trece mai grea. Presa 
opozitionistá îl atacă cu înverșunare, partidul roşu aşteaptă prima 
victorie franceză ca să-l răstoarne. 

Ploeştiul, puternică citadelă roșie, dă semnalul în noaptea de 
7—8 August 1870, Deputatul Candiano Popescu — fost militar — 
în capul roşiilor ploeșteni, pune stăpânire pe cazarma dorobanţi- 
lor si pe edificiile publice, anunţă că Prinţul a fost detronat si pro- 





1) La Paris s'a sperat încontinuu în intervenţia Austriei, Bismark a 
stiut însă să localizeze conflictul, 


253 


WWw.dacoromanica.ro 


clamă pe generalul Golescu Locotenent Domnesc iar pe lon Bră- 
tianu ministru de război. Dar vânătorii maiorului Gorjan trimişi 
din Bucureşti pun repede capăt răscoalei. 

In 24 de ore totul reintră în ordine, capii răscoalei sunt ares- 
tati si sefij partidului roşu, în frunte cu generalul Golescu si Ion 
Brătianu, deasemenea. 

Ce s'a întâmplat în realitate? De ce sa răsculat Candiano- 
Popescu la 8 August? dintro greşită interpretare a unei telegra- 
me? Dintr'o grabă neserioasă? E greu de spus. Documentele lip- 
sesc. Dovada de nejnlăturat a legăturilor dintre Candiano-Popescu 
si sefij partidului roşu nu s'a putut face. Totusi în urma luptei fă- 
tise dintre Domnitor și roşii, în urma campaniilor duse, judecând 
după trecut, pare nejndoios că deputatul roşu Candiano-Popescu 
n'a lucrat fără ştirea lui Rosetti-Brátianu. 

Desi nereușită revolta Ploestiului a izbutit totuși să impresio- 
neze profund pe Domnitor. Gândul abdicării, care-i venise de mai 
multe ori fugitiv în minte în urma violentelor campanii ale rosiilor, 
se înstăpâneşte definitiv în cugetul lui. Felul în care lumea politică 
și opinia publică îşi manifestă sentimentele franco-file jl jicnesc 
Până in adâncul sufletului. Prinţul Carol Anton îl sfătueşte să ab- 
dice căci „Convingerea că o izbândă a Franţei ar fj fost urmată 
de detronarea ta ar fi trebujt să te scârbească de mult de situația 
ta. Nu-i о chezășie pentru viitor faptul de a fi susținut de biruinte 
germane, căci răgăcinile guvernării fale frebue să se găsească in 
România.” | 

Hotărțrea de a abdica e întărită de achitarea răsculaților 
ploestenj de către juratij din Târgovişte. 

Domnitorul scrie jn ,,Memoriile" sale că înainte de a abdica 
».Vrea s'aducă la cunoştinţa puterilor garante piedicele ce se орип 
la regenerarea României...”! Deaceia concepe sj expediază o serie 
de scrisori adresate puterilor garante în care „işi arată teama de a 
nu mai putea stăpâni patimile partidelor politice ce domnesc jn Ro- 
mânia si propune ca soarta țării să fie regulată de congresul jn 
perspectivă”. 

Aşadar crezând că va trebuj să abdice Prinţul se adresează 
marilor puteri arătându-le greutatea situaţiei interne, imposibiljta- 
fea de a guverna cu așezăginte atât de liberale şi cerându-le în 


254 


WWw.dacoromanica.ro : 


definitiv intervenţia lor pentru o modificare a Constituţiei in sens 
autoritar, 

E greu de judecat dacă acest demers al Domnului era sau nu 
justificat. In orice caz el putea să îngădue puterilor garante un nou 
amestec în politica internă a Principatelor. Ca atare gestul Prin- 
tului apare si nepolitic si lipsit de dragoste pentru tara, bună sau 
геа, pe care o guverna încă. Din fericire demersul Prințului va ră- 
mâne fără consecințe. Pe de o parte pentrucă marile puteri pre- 
ocupate de războiul franco-german nu se vor încurca în treburile 
româneşti si vor fi foarte fericite ca abdicarea Domnitorului să 
devină fapt îndeplinit, pe de altă parte pentrucă abdicarea nu se 
va produce, 

La începutul lui Decembrie 1870 Strusberg anunţă cá nu va 
plăti cuponul obligatiunilor kăilor ferate ce scade la 1 Ianuarie 
1871. 

O adevărată lovitură de tráznet care va deslántui „afacerea 
Strusberg" si va hotări pe Domnitor — moralmente atât de anga- 
jat in chestiunea căilor ferate — ca „până când nu va fi lămurit 
situaţia şi sfârşit toată această afacere” să nu abdice. 

и 

Se ştie cá sub guvernarea liberală din 1867 — 1868 sau vo- 
tat concesiunile căilor ferate. Construirea căii ferate Suceava-Iagi- 
Roman a fost atribuită consortiului austriac Offenheim, porțiunea 
cea mai importantă  Roman-Tecuci-Galaţi-Brăila-Buzău-Ploeşti- 
Bucuresti-Pitesti-Slatina-Craiova-Turnu-Severin a fost dată in 
constructiune consortiului Strusberg. 

Pretul global pentru kilometrul de cale feratá era de 270.000 
franci (art. 7), cu 20.000 franci de km. mai mult ca prețul plătit 
consortiului Offenheim. Pentru finanţarea uriasei întreprinderi — 
circa 400 miiloane lei — concesionarii puteau emite obligatiuni ce 
purtau o dobândă de 7!/,. (art. 8) Dobânda obligatiunilor urma 
să fie plătită de concesionari, până la receptionarea si punerea in 
funcţiune a liniilor când statul român începea să plătească el do- 
bânzile obligatiunilor. | 

Concesionarii nu puteau însă emite obligatiunile deodată, ci 
pe măsură ce construcţia înainta si asta numai pe baza certifica- 


255 


WWw.dacoromanica.ro 


telor de kilometrii construiti, eliberate de inginerul şef al lucrărilor 
si verificate la Berlin de un comisar al guvernului român, care apoi 
aproba sau nu emiterea obligatiunilor. (art. 9) 

Sumele rezultate din vânzarea obligatiunilor formau un de- 
pozit şi nu se eliberau concesionarilor decât „numai cu permisiunea 
comisarului Statului si sub aceleași condițiuni sub care dispunea de 
obligatiunile vândute”, (art. 9) 

lată, sumar, economia generală a legii de concesiune. Să ve- 
dem acum ce sa întâmplat. 

Consorţiul Strusberg a început construirea liniilor. O primă 
serie de nemulțumiri au luat naștere de ре urma impertinentei, bru- 
talitátei, cinismului tehnicienilor şi inginerilor germani veniţi să 
execute lucrările. Biefii țărani şi muncitori români erau tratați ca 
indigenii din colonii, 

A doua serie de nemulțumiri s'a produs din cauza prostului 
material si proastei executári a lucrărilor, 

АІ treilea aspect al „afacerii constă în faptul cá — spre a 
mări costul global al liniilor — concesionarii căutau, pretextând 
pe nedrept dificultăţile terenului, să scumpească traseul executând 
ocoluri sau lucrări de artă nejustificate. 

In al patrulea rând sa constatat că certificatele emise de in- 
ginerul şef al lucrărilor, un oarecare Brand, nu corespundeau re- 
айаш, Când s'a făcut o verificare ре teren (Septembrie 1870) s'a 
constatat că lucrările efectuate fuseseră evaluate cu 7.409.000 
franci mai mult. 

Tot în Septembrie 1870, la o verificare făcută la Berlin, se 
constată că depozitul de circa 35 milioane franci rezultând din vàn- 
zarea obligatiunilor fusese plasat de comisarul guvernului român 
Ambronn, fiind de convenientá cu Strusberg, la banca Iosef Jac- 
ques care convertise depozitul în acțiuni fără valoare. Insfársit în 
Decembrie 1870, în urma greutăților financiare prin care trecea, 
Strusberg — desi construcţia liniilor nu fusese încă receptionatá de 
statul român — pretinde că nu mai e obligat să plătească cuponul 
scadent la 1 Ianuarie 1871 si că această sarcină revine statului 
nostru. | 


lată cele cinci aspecte ale „afacerii Strusberg. Fireşte sus- 


256 


WWw.dacoromanica.ro 


Plansa XXXI 





Guvernul lon Ghica E Februarie.-10 Mai 1866) 


www.aacoromanica.ro 


Pianşa ХХХ 





www.dacoromanica.ro 
Alexandru Lahovary Lascăr Catargiu 


pendarea plăţii cuponului aruncă panică în rândurile detentorilor 
de obligaţiuni în majoritate germani. 

Guvernul german ia în mână interesele supușilor săi şi cere 
ca România să plătească cuponul. 

In România, afacerea Strusberg complică și mai mult o situa- 
tie destul de grea. 

Romănia se vedea expusă presiunilor detentorilor de obliga- 
fiuni susținuți de guvernele lor si nici măcar n'avea la dispoziţie 
reţeaua de cale ferată. 

Să trecem acum la considerarea chestiunei „in concret" la 
persoane şi la aspectele politice ale problemei. 


Mai întâi cine era Strusberg ? 

Unul din cei mai mari oameni de afaceri — excroci — aven- 
turieri ai veacului al nouăsprezecelea. Bineinteles jidan, pe adevă- 
ratul sáu nume Baruch Hirsch Strausberg, sa născut la 21 No- 
embrie 1823 intr un ghetto din Prusia Orientală. La 12 ani Baruch 
Hirsch Strausberg ajunge la Londra lângă un unchiu al său care 
avea о afacere de cărbuni. Peste câţiva ani îl găsim reporter la 
»limes'", apoi redactor la „The Merchants Magazine", pe urmă 
director la o întreprindere de constructiuni. Trece la creştinism şi 
se transformă concomitent din Baruch Hirsch Strousberg în Bethel 
Henry Strousberg Esquire. Câtva timp îşi înceancă norocul şi în 
America dar revine curând la Londra. De astă dată norocul îi su- 
râde căci e numit reprezentant general al societății de asigurare 
„ Waterloo” la Berlin. 

Aci obține pentru un grup de capitalişti englezi concesiunea 
construirei căii ferate Tilsit-lusterburg. Afacerea reușește şi „Be- 
thel Henry Strousberg" devine concesionar-constructor de căi 
ferate pe cont propriu. Construeste liniile: Berlin-Górlitz, Warburg 
Marburg, Hanovra-Altenbeck, Jinia 'Oderului etc, Е un fel de 
„rege al căilor ferate”. 1) Lui îi concesioneazá statul român con- 
strucția celei mai mari părți a căilor ferate si exploatarea lor pe 
timp de 95 de ani. 





1) Friedrich vom Rhein. ,Enthüllungen über Dr. Strousberg." 


17 257 


WWw.dacoromanica.ro 


Dar ca toti marii speculatori intr o zi intră in dificultăți finan- 
ciare şi apoi urmează dezastrul. 


Când afacerea Strusberg a izbucnit în presă si în parlament 
s'au pus în evidență o sumă de lucruri curioase, 

Concesiunea nu era însoțită de un caet de sarcini ci prevedea 
doar că „construcția se va executa astfel precum este usitată la 
căile ferate din Prusia”. (art. 4), 

S'a constatat apoi că construcţia a început înainte chiar ca Se- 
natul să fi ratificat concesiunea votată de Cameră si aceasta în te- 
meiul unui vot al Camerii dat la 4 lunie 1868 motivând că: 

„Considerând că concesiunea drumurilor de fier este votată 
de Camera deputaţilor: 


Că acest act este obligatoriu pentru dânșii: 

Că până la convocarea noului Senat poate trece un termen 
îndestul de lung . . , . . . „e. Aduna» 
rea deputaților . . , . . . . autoriză pe minister a se in- 
telege cu concesionarii spre a se putea incepe indatá lucrárile pre- 
gătitoare pentru căile ferate concedate" 1), 

Pe baza acestei rezolutiuni a Camerei, guvernul încheie o 
conventiune adițională, secretă, prin care între altele in art. 3 
spune : 

„Guvernul se obligă a pune stáruintá spre a se vota de Senat 
si a se sancţiona de către M. S. Domnul concesiunea votată deja 
de Camera legiuitoare, precum şi a interpreta prin un act adiţional 
articolele care ar da loc la greşite interpretări, 2) 

Fireşte această grabă, această procedare alăturea de spiritul 
Constituţiei, aceste angajamente inelegante — guvernul va stărui 
pentru a obține votul Senatului si sancţiunea Domnitorului — vor 
trezi suspiciuni, 

Guvernul Golescu-Brătianu, sub care se votase şi semnase 
concesiunea, va fi așadar violent atacat. lon Brătianu va fi acuzat 
în ţară şi în străinătate, că s'a lăsat corupt de Strousberg. 





1) V. Boerescu, Discursuri politice. Vot. 1. Bucureşti. Socec 1910. 
pag. 353, + 
2) Ibidem. pag. 357. 


228 


WWw.dacoromanica.ro 


Dar guvernárii Golescu-Brátianu i-a urmat cabinetul Ghica- 
Kogălniceanu, Acesta a aplicat conventiile, De aci alte atacuri si 
acuzări împotriva lui Dimitrie Ghica, Kogălniceanu şi Donici — 
fost ministru al lucrărilor publice, 

Cum în afară de vechii conservatori, de grupul Blaremberg si 
de fractionisti restul lumii politice r~ dela Ion Brătianu, la Kogăl- 
niceanu, Boerescu, Manolache Costache Epureanu, Carp — se 
succedase la guvern şi deci de aproape sau de departe fusese ames- 
tecat în „afacere ", acuzările reciproce, ofensele, campaniile de pre- 
să se ţineau lanţ, 

Dar fireşte cel mai atacat era Domnul, El stáruise pentru in- 
cheerea concesiunei Strusberg, El, la cererea lui Strusberg, numise 
pe Ambronn, consilier al familiei ge Hohenzollern-Sigmaringen, co- 
misar al statului român însărcinat cu supravegherea  executărij 
constructiunilor, a emiterii obligatiunilor, a păstrării depozitului si 
Ambronn fusese de coniventá cu Strusberg, El isi asumase de mai 
multe ori, public, răspunderea pentru uriașa operă a  construirei 
rețelei de căi ferate, Era natural deci să fie bănuit, să nu fie cru- 
tat, chiar în împrejurări normale, Cu atât mai mult n'a fost cruțat 
în clipa gravei tensiuni care opunea o mișcare dinamică, majori- 
tatea presei, o bună parte a lumii politice si a opiniei publice — 
dinastiei, 


Au fost interesaţi Domnul, Ion Brătianu, Beizadea Mitică 
Ghica, Mihail Kogălniceanu, Vasile Boerescu si ceilalţi ? 

Pot fi ei oare bánuiti că s'au lăsat corupți ? 

E greu de răspuns, Probele lipsesc şi pentru a-i apăra şi pen- 
tru a-i acuza, 

De altfel aşa s'a întâmplat întotdeauna, în toate marile afa- 
ceri politico-financiare care s'au perindat de atâtea ori pe ecranul 
istoriei, Dela Cesar la Clémenceau, care om politic şi câţi conducă- 
tori de popoare n'au fost acuzaţi de coruptiune? S'a dovedit in 
vre-un caz — alb pe negru — vinovăția sau nevinovăția? Nu! 

Să ne gândim de pildă la afacerea Skoda, sau la afacerea Sta- 
visky, vom şti noi oare vre-odată cine a fost mituit şi cine nu? Mi- 
tuitul nu dă chitantá şi mituitorul nu se trădează, Deaceia scanda- 


259 


WWw.dacoromanica.ro 


lurile politico-financiare — extrem de frequente in decursul isto- 
riei — lasă în urma lor bănueli şi noroi, probe nu. 

Când însă punem în cumpănă vieţi exemplare ca a Regelui 
Carol, ca a lui Ion Brătianu, ca a lui Beizadea Mitică Ghica, cu 
bănueli, deductiuni, presumtiuni — logice poate — dar niciodată 
dovedite alb ре negru, atunci par'că ne vine să credem mai mult 
in neglijente, greşeli, neprevederi decât in coruptiune. 

De altfel aşa se apără Domnitorul in ,,Memoriile" sale (vol. 
VI, pag. 27) când vorbind de atacurile ce i-se aduceau in Ca- 
meră scrie: 

„Nici unul dintre miniştri nu se încumetează să spue ce tre- 
bue spre a-l desvinováti: Prinţul însuşi e mai mişcat de cât oricine 
de trista situaţie în care nelealitatea şi neglijenta au adus intre- 
prinderea căilor ferate. Intr adevăr, el nu putea avea cunoştinţele 
şi amănunteie cerute pentru astfel de convenţii. Unicul lucru ce 
i-se poate imputa pe drept, si pentru care el e cel dintâi care își 
face aspre imputări, e că în lealitatea sa de tânăra avut încredere 
prea mare în Strusberg şi Ambronn şi că a căutat numai să pro- 
cure cât mai curând posibil ţării sale binefacerea căilor ferate”. 


Să reluăm acum firul expunerii cronologice, 

In mijlocul frământărilor provocate de războiul franco-german 
зі de începutul chestiunei Strusberg viaţa cabinetului Epureanu 
se scurge de azi pe mâine, searbádà, firavá. Сеа mai însemnată 
înfăptuire înregistrată sub’ guvernul Epureanu, trebue socotită 
tot terminarea unei reţele de aproape 700 km. de cale ferată. Cu 
unele mici întreruperi si liniile Iagi-Bucuregti si Brăila sunt gata. 

Din punct de vedere extern, evenimentul anului — în ceeace 
priveşte chestiunea Orientului — îl constitue fără îndoială nota 
rusă din Noembrie 1870 prin care imperiul țarist denunța — pro- 
Etând de războiul occidental — clauzele Tratatului dela Paris pri- 
vitoare la neutralizarea Mării Negre. Rusia, refăcută după războ- 
iul Crimeii, arăta astfel că e gata să reia marșul spre Constanti- 
nopol. Pe noi lucrul ne interesa în primul rând dar fireşte n aveam 
nici voinţa, nici puterea, nici dreptul de a ne spune cuvântul în- 
tr'o chestiune ре care marile puteri o considerau de competinţa lor. 


260 


WWw.dacoromanica.ro 


Indatá după deschiderea Camerilor, dezbaterile iau o intorsà- 
tură gravă, 

Domnul e încontinuu atacat. Adresa de răspuns la mesajul 
tronului e de o îndrăzneală neinchipuitá. Vorbind de răscoala de 
la Ploeşti, Camera spune categoric : 

„Evenimentele de la Ploesti, nu au putut, Măria Ta, de cât 
să ne intristeze. Remediul însă este în satisfacerea legitimelor ce- 
rinte ale poporului si în aplicarea strictă a legilor şi în respectul 
lor". lar cei ce inmánau adresa Prințului sunt — capriciile sortu- 
lui — tocmai şefii răscoalei. Toată lumea simte că tensiunea dintre 
roşii şi Prinţ a ajuns la maximum de încordare şi că desnodămân- 
tul, într'un fel sau într'altul, se apropie. 

La 12 Decembrie, pe tema urgentei legilor financiare, Camera 
dá vot de blam guvernului Manolache Costache Epureanu cu 62 
voturi fatá de 49. 

zz 


Epureanu dá Printului sfatul de a se adresa majoritátii Ca- 
merei, majoritate evidenţiată cu ocazia răsturnării lui, spre a-i de- 
semna un prim ministru, 

Domnul, hotărât să abdice, acceptă sfatul, consultă Camera 
si aceasta ii desemnează pe Ion Ghica, liberal moderat dar având 
relații prietenești cu Rosetti-Brătianu, 

Га 18 Decembrie 1870 fostul bey de Samos alcătuește urmă- 
torul minister: 


Ion Ghica Preşedinte al Consiliului 
şi Ministru de Interne. 
Dimitrie Sturza Ministru de Finanţe. 
Dem. Caríagdi Ministru de Justiţie. 
N, Gr. Racoviţă Ministru de Culte si Instrucție 
N. Calimachi-Catargi Ministru de Externe. 
Dem. Berindei Ministru de Lucrări Publice. 
Colonel E. Pencovict Ministru de Itáshoi. 


Noul guvern are de la început o atitudine dubioasă. Numeste 
în toate funcțiunile partizani ai rogiilor, dizolvă consiliul comunal 
bucureştean prilejuind prin nouile alegeri un succes complect ro- 
şiilor, depune pe biroul Camerii tot dosarul Strusberg dând astfel 
o imensă bază de atac împotriva Domnitorului. 


261 


WWw.dacoromanica.ro 


Dar Domnul nu mai luptă decât cu intermitențe; aşteaptă să 
lichideze cum o putea chestiunea Strusberg şi să plece. 

Puterile garante îi răspunseseră toate, politicos, dar arătân- 
du-i clar că пи înțeleg să se amestece în treburile românești si là- 
sându-l să se descurce singur, 

La Viena, Ja Constantinopol, la Petrograd, se aștepta pleca- 
rea Prințului, turburări si desfacerea unirei. 

Cu gândul la plecare, Prinţul încerca să pregătească opinia 
publică europeană; deaceea trimite unui destinatar fictiv, Ja 10 De- 
cembrie 1870, următoarea scrisoare care trebuia să apară într'o 
mare gazetă germană. 


București, 10 (22) Decembrie 1870. 
„PREA ONORATE PRIETEN, 


„Ата întârziat prea mult de a vă da din nou semn de viaţă. Dar 
aşi voi ca să fiţi numai un ceas în locul meu spre a vă incredimţa 
cât de mult mi-e timpul disputat si absorbit de lucru, griji si desa- 
mi giri! 

„Se vor împlini fn curând cinci ani de când am îndrăznit să 
mă hotărăsc de a veni în capul acestei tări, atât de bogat înzestrată 
de natură pe de o parte gi totuşi atât de săracă pe de alla. Dacă 
arunc o privire asupra acestui răslimp, neînsemnat în viața unui 
popor, dar Jung în viaţa unui om care luptă pururea, trebue să már- 
turisesc că nam putut aduce decât puţine servicii acestei frumoasă 
tări! Mă întreb adesea a cui e vina? 

„А mea oare, că n'am cunostut firea acestui popor, sau chiar 
a acestui popor care nu vrea să se lase a îi condus și nu stje să se 
călăuzească el însuşi? 

„Prin numeroasele mele călătorii în toate păturile sociale, cred 
că am ajuns la neclintita convingere că imputarea nu mă poate atinge 
în deosebi nici pe mine, nici întregul popor, ci mai curând pe aceia, 
cari s'au erijat ei înşişi ca diripuitorii acestei țări în care s'au născut! 

»Intradevár, acești oameni, cari cei mai multi s'au dus să-și 
caute întreaga lor cultură intelectuală si politică în străinătate, au 
uitat apoi prea, mult ducrurile ţării şi n'au altă ţintă decât dea trans- 
plania În patria lor, prezentate sub o formă utopică si fără expe- 
rien(á ideile ce domnesc acolo si de care sunt înflăcăraţi. Astfel 
această nenorocită țară, care a fost totdeauna sub jugul cel mai aspru, 
ве pomeneşte trecând fără tranziție de la un regim despotic la o Con- 
stituţie atât de liberală încât nici un popor din Europa nare alta 
la fel. 

„După experienţa făcută, (in aceasta drept o nenorocire cu atât 


262 


WWw.dacoromanica.ro 


maj mare cu cât Hománii nu se роі máguli cá au vreuna din virtu- 
tile cvice ce aparțin acestui fel de Constituţie a statelor quasi- 
republicane, 

„Dacă n'aşi fi ținut atât de mult la această măreaţă ţară, căreia 
în alte împrejurări i sar putea prooroci cel mai bogat viitor, mi-asi 
fi pierdut de mult răbdarea. Dar am făcut acum o ultimă încercare. 
care în ochii partídelor si a principalilor conducátori politici români 
trebue să m'arate ca lipsit de orice iubire pentru ţară, pe cánd eu 
am lăsat dimpotrivă, la o parte orice gând ascuns şi mi-am jertfit 
poate cu totul popularitatea mea. Ar fi fost totuşi о lipsă meertatü 
de la datoriile mele dacă asi mai fi ascuns răul Şi agi fi lăsat fără 
voinţă viitorul tárei agitatiilor partidelor. 

„In iot cazul, aceluia care inir'o situaţie dată are curajul să 
spus adevărul şi de a spuna iucruriie pe numele lor, cele mai adesea 
ori nu i se dă dreptate şi tot asa va fi și cu mine; totuşi cu această 
deosebire, că admit cu recunoștință că mi-e îngăduit să mă întorc ca 
să irăesc liber de griji independent in mijlocul fericirii casnice, în 
scumpa patrie а] cărei puternic magnet n'a încetat o clipă să m atragi 
din nou în orele grele ce am trebuit să 1e petreci 

„Regret doar din tot sufletul că buna mea voinţă a fost atât de 
muli nesocotită si răsplătită cu nerecunostin(á. Dar fiimică această 
soariă o are cea mai mare parte din muritori, voiu sti să má mángái 
și de aceasta si să uit încetul cu încetul în raporturi intelectuale insu- 
fletite, mai ales in mujlocul cercului dv. ceea се am suferi odinioară. 

„Primesc mâine adresa Camerei care e un capo-d'operă de vi- 
clenie fanariotă. O veţi găsi în ziare. Primirea unui astfel de docu- 
ment, in care Corpul legiuitor îndrăzneşte să vorbească suveranului 
său de devotament condítional, nu se poale justifica din partea mea 
decât prin greaua situaţie financiară a ţării amenințată de bancruliá. 
După cum în viaţa obișnuită, odiosul unei fapte cade totdeauna asu- 
pra autorului ei, În cazul de față răspunderea recade asupra acelora 
cari nu ştiu să respecte pe prințul lor liber ales. To desonorezi pe 
tine însuţi când nu ştii sá respecţi ceeace ai creat tu însuţi! 

„Primiti, etc. 

ps 


La 15/27 lanuarie 1871 scrisoarea apare in „Augsburger All- 
gemeine Zeitung”. Senzatia în lumea noastră politică e imensă. 
Prinţul isi spunea {ага inconjur părerile şi arăta clar responsabili- 
tátile in cazul abdicărei sale. O violentă discuţiune se încinge in 
Cameră la 30 Januarie 1871.2) N. Blaremberg întreabă guvernul 





]) Vezi Monitorul Oficial No. 26 din 5 Februarie 1871. 


WWw.dacoromanica.ro 


de ce n'a declarat apocrifă scrisoarea Domnitorului si íntr'o cu- 
vântare foarte violentă spune între altele vorbind de intentiunea 
abdicării: „ar Н un act de desertare, un act de înaltă trădare... 

lon Ghica apără foarte slab pe Print spunând că scrisoarea 
pare a fi fost scrisă intr'un moment de mare depresiune sufleteas- 
că şi termină arătând că „astăzi, avem toate cuvintele a crede că, 
idei care ar putea să ne pue în neliniște, nu există. 

Intre “timp, până la căderea cabinetului Ghica, afacerea Strus- 
berg revine continuu în discutiunea Camerii şi din ce in ce atacu- 
rile ce se aduc Domnitorului sunt mai violente. 

Blaremberg e iarăși de o îndrăzneală fără pereche, în discursul 
din 28 Februarie 1871 1) vorbeşte de „protectorul lui Strusberg ”, 
de „carta sau nota de plătit a regimului personal, de virusul 
„care se cheamă prusianism şi absolutism”. Camera-l aclamă. 

Chiar Ion Brătianu, atât de amestecat în afacerea Strusberq, 
ține un limbaj de o violență extremă: „„...sper că llustrul si puter- 
nicul Hohenzollern din Berlin, nu ya permite guvernului său să 
protege pe un escroc, ca să despoae statul român, pe câte vreme 
acesta are, in capul sáu, pe un alt Hohenzollern”. „Dar dacă, dom- 
nilor, din nenorocire, puterea guvernului din Berlin va fi mai mare 
de cât aceia a Capului Statului si ne va impune cu forţa să plătim 
cuponul, ei bine, atunci să se ştie că nu plătim o datorie, ci plă- 
tim... plătim rechisitiunea simpatiilor ce am avut şi avem pentru 
națiunea franceză... (aplauze) 


Vom plăti, domnilor, însă, chiar in sărăcie, chiar în sdrenfe, 
chiar sdrobifi, simpatiile noastre pentru Franţa nu vor slăbi, din 
contră ele vor creşte mai mult”. 

lată pe ce plan perfid, foarte periculos pentru Domnitor, 
se punea în parlament chestiunea Strusberg. 

lar în ziua când armatele prusiene intră în Paris, la 17 
Februarie—1 Martie 1871, ,Románul" apare îndoliat fiindcă „бг- 
dele teutone calcă sacrul pământ adăpat cu sângele atâtor luptă- 
tori ai libertăţii,” 

Dacă la toate acestea adăogăm că starea finanţelor — care 
niciodată, cum am văzut mai înainte, nu fusese bună — era dis- 





ЕЕ 


1) Monitorul Oficial No. 55 din 1871. 


WWw.dacoromanica.ro 


perată, că toată viaţa economică era adânc tulburată de războiul 
occidental, că salariile erau neplătite, înțelegem gravitatea situa- 
tiei. 

Un desnodământ trebuia să se producă ! 


El se produce în noaptea de 10—11 Martie 1871. E vorba de 
celebrul incident dela sala Slătineanu. Wilhelm I. Impăratul Ger- 
maniei îşi sărbătorea ziua de naştere. Colonia germană si consulul 
general von Radovitz au găsit cu cale, cu o lipsă de tact germa- 
nică, să sărbătorească acest eveniment, în încordarea ce domnea 
atunci, printr'un banchet în sala Slătineanu. (Capşa de astăzi). E 
drept că oamenii întrebaseră dacă banchetul „n ar fi inoportun 
din cauza sentimentelor „ostile Germaniei” „dar prefectul poliţiei 
şi primul ministru au garantat păstrarea ordinei", 

Totuşi abia se aşezaseră comesenii, în frunte cu reprezentantul 
noului imperiu, la masă şi o ploaie de pietre lovi geamurile sălii 
în care se desfăşura banchetul. 

Sute de oameni se strânseseră în stradă huiduind şi svârlind 
cu pietre. Poliţia nu-i nicăeri, comesenii sunt blocaţi în sala Slăti- 
neanu şi bombardati cu pietre. La 84 Prinţul află ce se petrece. 
Trimite după primul ministru, după prefectul poliţiei, dar nu pot 
fi găsiţi. 

Tumultul se întinde, mii de oameni sau strâns în stradă, fe- 
linarele au fost stinse, clopotele bisericilor sună, glasuri încep să 
strige „Trăiască Republica! „Га Palat". Era evident că roşii do- 
reau să forţeze pe Prinţ să abdice imediat. Prefectul poliției Si- 
mion Mihălescu şi probabil chiar Ion Ghica erau intelegi cu roşii, 
le înlesneau jocul. Totuşi complotul nu reuşeşte. Generalul Solo- 
mon, comandantul garnizoanei Bucureşti, scoate trupa. Acum a- 
pare şi lon Ghica, dar numai ca să împiedice pe generalul Solo- 
mon de a ocupa străzile ce duc la Palat „ca să nu se producă 
vărsări de sânge”. Generalul îi răspunde însă scurt: ,,Demoralizati 
trupa prin şovăirea d-voastră.” 

Armata ocupă străzile. La prima somaţie mulțimea se imprás- 
tie. Prinţul a trimis după Dimitrie Ghica şi l-a însărcinat să for- 
meze guvernul. Beizadea Mitică refuză pentrucă a fost prea atacat 
pe tema Strusberg. 


265 


WWw.dacoromanica.ro 


Insfârşit la ога 1 noaptea apare la Palat şi Ion Ghica. Prinţul 
pretinde în ,Memoriile" sale că şi-ar fi menţinut sângele rece, 
că sar fi convins că Ghica fusese numai slab şi că prefectul po- 
litiei singur era înțeles cu roşii, că i-ar fi cerut calm demisia. Alţii 
povestesc însă că scena ar fi fost mult mai dramatică, Ion Ghica 
şi-ar fi prezentat demisia iar Prinţul i-ar fi spus: „Je n'accepte 
pas votre demision. Je vous chasse”. Fapt e că, cu tot trecutul său, 
cu toate calităţile sale, cu toată considerabila sa situaţie politică 
lon Ghica n'a mai fost ministru sub Vodă Carol I-ul, căci Vodă a 
rămas, 


Pe strade fierberea ţine toată noaptea. La palat Domnul e 
hotărît să abdice imediat. După toate cele ce pătimise, ofensa 
adusă vechii sale patrii, împăratului Wilhelm, numelui de Ho- 
henzollern, ofensă calculată spre a-l jigni páná'n Fundul sufletului, 
ii sdrobise puterea de rezistenţă. A doua zi dimineața, la ora 10, 
„Prinţul trimite după D. Sturza şi-l însărcinează să convoace la 
palat locotenenta princiară de la 1866". „Га 11 şi jum. sunt anun- 
tati Lascar Catargi si N. Golescu. Al treilea membru al fostei loco- 
tenenta, colonelul Haralamb, nu se află in Bucureşti”, 

O a doua scenă dramatică. 


Domnul declară că vrea să abdice si „să depue în mâinile lor 
guvernul ce l'a primit acum aproape cinci ani. Ei il conjură să re- 
nunte la această hotărire. Catargi îi arată nenorocirile ce ar dez- 
làntui asupra României prin abdicarea sa". 

După un ceas de discuţie Domnul se lasă convins să nu ab- 
dice imediat. Cere însă alcătuirea unui guvern tare, capabil să 
mențină ordinea şi să treacă bugetul. 

Agitatia pe străzi continuă dar armata stăpâneşte situaţia. 
ședința Camerii se deschide la ora 1. lon Ghica îşi anunță de- 
misia. Catargi şi Golescu sosesc la Cameră şi invită Camera să 
se întrunească în şedinţă secretă. Catargi comunică apoi convor- 
birea cu Domnul. Discutiunea, cu obişnuitele grandiloquente ver- 
bale şi invective, durează patru ore. Nu se ajunge la nici un 
rezultat. 

Catargi, Golescu şi Sturza se întorc pe la 7 seara la Palat, 


WWw.dacoromanica.ro 


comunică Prințului surescitarea Camerii dar gi dorința ei de a 
vedea constituit un nou minister. 

Fierberea pe străzi e din ce in ce mai mare; „reprezentanții 
puterilor garante vin la palat spre a fi lángá print in ceasul pri- 
mejdiei." Dar la miezul noptii, Lascár Catargiu anuntá Domnitoru- 
lui cá a izbutit să formeze un guvern și că preia prezidentia lui. 

„Enfin Malherbe vint !'. 

Boerul de la Golásei va respinge atacul rosiilor, va guverna 
cinci ani, va lăsa dinastia consolidată si va deschide o nouă eră in 
istoria modernă românească, era guvernelor de durată, a parla- 
mentarismului disciplinat, a muncii constructive. Marile calităţi de 
ctitor ale lui Carol I se vor putea desfăşură in voe. La 11 Martie 
1871 Lascăr Catargiu poate fi salutat са deschizátorul de drum 
al istoriei contemporane româneşti. 


WWw.dacoromanica.ro 


Inseninarea 


WWw.dacoromanica.ro 


AXI 
MARELE GUVERN LASCAR CATARGIU 


Formarea qguvernului Lascăr Catargiu — Roșii încearcă un 
ultim asalt contra Dinastiei —  Furtunoasele şedinţa ale Ca- 
merei — Atmosfera pre-rovoluționară din oraş — Dizolvarea 
Camerei — liniștea se restabileșie — Călătoria Principilor în 
Moldova — Domnitorul renunță definitiv la idela abdicárei — 
Noile alegei — Înfrângerea roșilor — Greaua situaţie financiară 
— Imprumutul domenial — Noile impozite — Afacerea Sirus- 
berg — Consecințele externe ale frământărilor inteme — Re- 
latilla cu Poarta — Infilnjarea CGreditului Funciar — Moartea 
Principesei Marioara — Guvernul oboseste — Concentrarea opo- 
ziţiei — Coaliția dela Mazar-Paşa — Alegerile— Convenţia co- 
mercială cu Austro-Ungaria — Votul de blam al Senatului — 
Dizolvarea lui — Inirângerea guvernului in alegerile senato- 
riale — Demisia Ministerului. 


Prin hotărirea de abdicare Principele se recunoștea invins. 
Nesfársitele lupte politice, insultele aduse neamului și familiei sale, 
insinuárile făcute contra cinstei lui ii sdruncinaseră credința în mi- 
siunea sa, De multă vreme încă incoltise în mintea lui ideia plecă- 
rei. Avusese chiar timp să se obisnuiascá cu ea si să accepte cu se- 
ninătate consecințele unei situaţii pe care se stráduise din toate pu- 
terile ѕ о înlăture. Insinuafiunile și atacurile fátise îi făcuseră situa- 
tiunea imposibilă; dacă totuși rezistase atâta vreme şi dacă acuma 
cedaşe insistențelor lui Lascăr Catargiu, era pentrucá ar fi vrut ca 
înainte de plecare să Н clarificat chestiunea Strusberg si să fi re- 
zolvat criza financiară. Părăşirea tronului în asemenea clipe ar fi 
putut fi interpretată de rău voitori ca o dezertare. Principele, cu fi- 
rea lui, cu educaţia care o primise şi cu caracterul ce-şi făurise, nu 
putea dezerta. 


271 


WWw.dacoromanica.ro 


Deaceea acceptă să facă această ultimă încercare  incredin- 
{апа lui Lascăr Catargiu formarea guvernului. 

Boerul de la Golăşei, cu bunul lui simt şi cu vechea lui expe- 
riență, intelesese din primul moment ce putea. să însemne plecarea 
Principelui în acele momente și în asemenea condițiuni. Deaceea se 
străduise el, în dramatica întrevedere cu Domnitorul, să-l convin- 
gà să renunţe la planul lui de abdicare. Deaceea se străduise el, în 
turburătoarele ședințe ale Adunărei, să deschidă ochii celor ce se 
orbiseră singuri. Totul însă fusese zadarnic. Agitaţia era prea mare, 
spiritele erau prea înfierbântate şi patimile prea deslántuite pentru 
a-i putea face să înţeleagă. Fată de imposibilitatea de a lăsa pe 
Domnitor să plece şi în fata inconştienței — sau poate a răutăţei 
prea conştiente — a politicienilor, Lascăr Catargiu acceptă întrea- 
ga răspundere. Dânduşi seama că sentimentele poporului nu cores- 
pundeau cu patimile Adunărei şi că interesul neamului nu era in- 
dentic cu interesele celor ce vorbeau în numele lui, formă guvernul. 

Domnitorul avea nevoie de oameni hotăriţi cu саге să poată 
lucra. El ceruse lui Lascăr Catargiu „să nu incredinteze portofolii 
decât unor bărbaţi energici, fără a se opri la considerații insuflate 
de compoziția Camerei sau a partidelor”, 1) In câteva ore Catar- 
giu constitui guvernul. În miezul nopții de 11 Martie Domnitorul 
acceptă formația propusă iar a doua zi la orele 11 dimineața noii 
miniștri depuseseră jurământul, Principele îşi exprimă speranţa „să 
ajungă, cu ajutorul unor bărbați atât de hotărâți, a domina actuala 
situatiune ale cărei greutăți nu li le ascunde". Apoi încredinţează 
Primului Ministru decretul de dizolvare al Camerei pentru caz de 
nevoie. 

Noul guvern avea următoarea formaţie: 


Lascăr Catargiu Preşedinte al Consiliului 
şi Ministru de Interne 
General Christian Tell Ministru de Răsboi 
Gheorghe G. Costa-Foru Ministru de Externe 
şi interim Ministru de Culte şi Instructie 
Petre Mavrogheni Minisiru ûe Finanţe 
Niculae Kroțulesca Ministru de Justiţie 


51 interim Ministru de Lucrări Publice 





1) Memoriile Regelui Carol, Vol. 6 pag. 33. 


272 


WWw.dacoromanica.ro 


Plansa C* XC XITT 


te‏ ا 


-= 


| = 





Gereral lon Emanoil Florescu www.dacoromanica.ro General Cristian Tell 


Planşa XXXIV 


ж” 


Pa D” Balere pait ات‎ tnta а ОЙ ue 
ace рална Gh A Da peace no 04 apla Ta: 
fi o aerea Jordi Depot V Jorka ere 
De РР СУ АС РР PET ewe Tei аы 
pou См ft Ve ee e a та, Фев Die 

JL 220 aa заем A cena کے م کے‎ a a ta سم‎ 
е Feel ce DT as pac do ep ИА» Lauta: 
2. area. ‚ее шла” ж Ae Ex face sad ЙЫ Ze 
Va fem Muia CA e s) pa A PAP PP APR 
Von. De Devei mats Fiii M Da as asa ж 
AAT că aue presei ше PETE Fra cci o aus: 
penat per en fi © ce faza? fi feln a. 

Jaa 2 ч а СЕ uv d i сла 
f aT Pee, ora Q, а نے‎ EOS gaas eaf tare a 
Гот vo idu A tn zo. 25 se ac ame ےد‎ e E сы. 

Dam, Rive P кз = ш Gres Кїн 


"1 
PEE 
al Pin mm ae e n frea ва 
FR Ы t 





Fragment dintro scrisoare a lui lon Ghica 


www.dacoromanica.ro 


Cu formarea noului guvern situaţia gravă prin care trecea 
Тага nu se limpezise încă. Dacă primejdia plecării Domnitorului 
fusese ocolită — cel puţin pentru moment — mai rămâneau două 
probleme ce trebuiau rezolvate: liniştirea atmosferei — turburate 
până la anarhie — şi rânduirea finanțelor statului. 


Noul guvern hotărâ să se prezinte Camerelor, încercând să 
obtie concursul lor. Ar fi fost mai simplu să înceapă cu imediata 
dizolvare a parlamentului, astfel cum se obisnuieste în zilele noas- 
tre. Noul guvern socoti însă că acest fel de procedare ar fi fost 
interpretat ca o desconsiderare adusă reprezentanţilor „poporului 
suveran” si ar fi constituit un nou motiv de aţâţare a spiritelor. 
Oamenii politici din acea vreme erau atât de gelogi de drepturile 
ce rezultau din situația lor de mandatari ai natiunei încât nu ar fi 
suportat un atare procedeu. Situaţia era atât de gravă încât minis- 
terul vroia să încerce toate mijloacele înainte de a recurge la mă- 
suri definitive. In orice caz el vroia să arate, putinilor de bună cre- 
dintá ce mai rămăseseră, că nu el era acela care refuza să colabo- 
reze cu opoziția. 

Imediat deci după depunerea jurământului, пош guvern se 
infátisá Camerei. Aci el găsi atmosfera extrem de încărcată. Dis- 
dedimineatá trupele ocupaseră dealul Mitropoliei si „poporul”, răs- 
colit de agitatorii cărora noul guvern nu le convenea, se văzuse îm- 
piedecat să pătrundă în curtea Adunărei. Ciocniri avură loc între 
trupa — care se străduia să păstreze ordinea — şi mulţimea — 
care încerca să pătrundă în localul Adunărei. Inválmáselile pro- 
duse dădeau aspectul revoluţiei în plină desfăşurare. 

Nici înăuntru atmosfera nu era mai calmă. „Reprezentanţii 
poporului” veniţi si ei la rândul lor ^á ocupe cealaltă înălțime — a 
conducerei statului — găsiseră truyzle conservatoare, apărătoare 
ale ordinei şi a continuităţei Dinastiej, instalate. 

In această atmosferă de dezordine, în afară, şi de turburare, 
înăuntru, se prezentă noul guvern Camerei, vestind formarea mi- 
nisterului şi citind următoarea declaraţiune ministerială: 

„Măria Sa Domnitorul a bine-voit a ne încredința cârma ţă- 


Е 273 


WWw.dacoromanica.ro 


rii. Cunoasteti situatiunea in care ne-am gásit datori a primi asu- 
pră-ne această grea sarcină, 

Suntem convinşi Domnilor Deputati, că ne veţi acorda tot 
concursul, fiind-că punem a noastră confientá în amorul de patrie 
care ne inspiră pe toti. 

Vom aplica Constitutiunea cu toată sinceritatea, în litera si 
spiritul ei. 

Faptele noastre vor fi supuse controlului D-voastră şi nu ne 
vom abate un singur moment din calea legilor şi a libertăţii garan- 
tată prin buna ordine”. 


Această declaraţie era o adevărată profesiune de credinţă a 
celor ce-și asumaseră o răspundere atât de grea în vremuri atât de 
turburi cu oameni atât de puţin înțelegători. Ministerul, luându-și 
angajamentul de a aplica cu rigurozitate prevederile constituționale 
şi de a respecta în totul prerogativele Parlamentului, cerea Adu- 
nărei concursul necesar pentru a scoate ţara din impasul în care 
se găsea, 


Inconjurarea Adunărei cu armată, exasperase însă pe opozi- 
tionisti care — după ce își vázuserá incurcate toate socotelile prin 
formarea noului guvern — aveau impresia că li se forțează mâna 
prin presiunea armatei de afară. Ca răspuns la cererea de colabo- 
rare opoziția porni o serie de atacuri pe motivul neconstitutionalitá- 
fei constituirei guvernului şi a încălcărei prerogativelor Parlamen- 
tului prin aducerea armatei. Zadarnic Generalul Tell arată că, nu- 
mit abea de o oră, nu avea nici o răspundere, deoarece nu el luase 
această măsură, declarându-se gata sá ordone retragerea armatei. 
Zadarnic guvernul explică — prin glasul lui Lascăr Catargiu şi a 
lui Costa-Foru — că gravitatea momentelor prin care trecea ţara ce- 
rea să se lase la oparte neînțelegerile personale şi disensiunile con- 
stitutionale. Zadarnic ceru Lascăr Catargiu suspendarea şedinţei 
pentru ca guvernul să se poată prezenta Senatului. 

Opoziția vrea să discute. Si discuţia începu; Nicolae Fleva fu 
cel ce deschise focul. El ceru continuarea şedinţei pentru ca să se 
explice cauzele care au pricinuit căderea guvernului lon Ghica pre- 
cum şi motivele care au dus la ocuparea dealului Mitropoliei de 
către forța armată. 

Pe această chestiune în special — a prezenţei trupelor — dis- 


274 


WWw.dacoromanica.ro 


cursurile cele mai pátimase, acuzatiunile cele mai violente şi incri- 
minările cele mai grele, se rostirá de către fruntagii opoziţiei spu- 
megând de furie, lată câteva mostre: 

тта interesul ordinei si al desvoltării instituţiilor noastre li- 
berale să nu discutaţi un moment măcar, cu un minister care, in 
momentul când a zis că va respecta (onstituţiunea, a cálcat-o în 
modul cel mai revoltător si mai scandalos", Sau: 

„Venirea d-lui Qatargiu la minister are să se insemneze gi 
astă-zi prin ceeace s'a însemnat altădată, când d-sa in o epocă atât 
de gravă ca cea de astăzi, a vărsat sânge pe ulițele Iaşilor, Titlu- 
rile d-lui Gatargiu sunt şi astă-zi pe zidurile Mitropoliei din laşi, 
stropite de sângele ce s'a vărsat, Domnule Preşedinte, eu văd un 
pericol pentru (onstituţiunea noastră în cabinetul actual care nurmi 
inspiră încredere, nici de bună ordine, nici de constitutionalism",,, 

Discuţiunea amenințând să nu se mai sfârşească, Lascăr , Çar 
targiu se văzu silit să ceară un răgaz de 24 de ore pentru ca gu- 
vernul să poată lua cunoştinţă de situația Tárei, Gererea fu un nou 
prilej de discursuri şi teorii constituţionale; însfârşit după mai mul- 
te exerciţii oratorice Adunarea acordă — cu 59 de voturi contra 
54 — răgazul cerut, 

Astfel se termină prima zi a desbaterilor parlamentare, 


a 


A doua zi, 13 Martie, discutiunile reincepurá, La cererea gu- 
vernului de a se lua în considerare legile financiare, opoziţia răsr 
punde reluând chestiunea constituţională, 

пт Ми se poate trece la legile financiare şi la toate celelalte 
chestiuni până. nu se va rezolva chestia drepturilor parlamentului 
şi situatiunea ministerului, în fata împrejurărilor саге au provocat 
căderea ministerului trecut, Prezenţa acestui minister este o vior 
lentă călcare a drepturilor Adunării şi a Gonstituţiunii noastre „| 

Spunea iarăşi Fleva, care pare să fi fost în aceste şedinţe pur- 
tătorul de cuvânt a celor ce — sub masca excesivei griji față de 
practicele constituționale — își ascundea furia înfrângerei, 

. Ion Содгеѕси, unul din deputaţii care vorbise cel mai mult in 
aceste zile spune cá „nu este vorba de simpla schimbare a unui 
cabinet prin altul, de ducerea unor persoane si venirea altora, ci 


275 


WWw.dacoromanica.ro 


despre acele influenţe, despre acele presiuni, cari au adus această 
schimbare şi care o ridică la înălțimea unui fapt politic de cea mai 
mare gravitate pentru Statul nostru: răsturnarea unui minister par- 
lamentar. D-sa întreabă pe miniștri, în mijlocul aplauzelor sgomo- 
toase: de unde au luat portofoliurile, prin ce influență?” !) 

Discutiunea continuă, luând parte la ea Lascăr Catargiu — 
care justifică formarea guvernului prin gravele împrejurări prin 
care trecea tara — apoi Petre Grădişteanu şi Manolache Costache 
Epureanu. Un deputat deciarând la un moment dat că lupta din- 
tre guvem şi opoziție „este lupta între ţară şi Strusberg, este lup- 
ta între țară şi acei care au adus pe Strusberg'", 2) se naşte un 
astfel de tumuit încât Preşedintele se vede nevoit să suspende 
sedinfa. ; 
La redeschidere Fleva propune următoarea moţiune de ne- 
încredere în guvern: 


„(Camera 


In fata retragerei ministerului din 13 Decembrie care avea in- 
crederea adunărei; 

In faţa noului minister, format sub presiunea exercitată de 
actualul Prim Ministru care în conferinţa secretă a adunărei din 1] 
curent în fata amenințării de abdicare a M. Sale Domnitorului pre- 
tinse de a se vota în câteva zile bugetele si legile financiare. 

Considerând că Adunarea în aceea conferință n'a ținut seamă 
de acele condițiuni ca contrarii demnitátei ei şi usurpátoare drep- 
turilor constituţionale ale Adunărei; 

Considerând că cu toate acestea, ministerul acela s'a format 
sub președinția D-lui Lascăr Catargiu şi cuprinde în sine persoane, 
cari în Adunare, au propus votarea bugetelor în bioc pe doi ani, 
cea ce este în contra Constitutiunei, si cari in desbaterea chestiunei 
Strusberg s'au pronuntat ín favoarea pretentiunilor exorbitante ale 
concesionarilor de a se plăti de Statul Român cuponul fără a avea 
drumuri de fer, cea ce este contrariu clauselor positive ale legii de 


1) Parlamentul Román de Niculescu, pag. 
2) Monitorul Oficial. 


276 


WWw.dacoromanica.ro 


concesiune; Camera declará cá nu se poate avea incredere in acest 
minister si trece la ordinea zilei.” +) 

Moţiunea nu era numai o ocazie de a-şi exprima neîncrederea 
în guvern dar şi un minunat prilej pentru a ataca direct pe Dom- 
nitor. În urma consfătuirilor ţinute în timpul suspendărei şedinţei, 
Fleva acceptă să modifice moţiunea, ştergând pasagiile ce se re- 
fereau la Principe. Discutiunile reincepurá, de data aceasta asu- 
pra motiunei lui Fleva, ocupând restul şedinţei până la ora pre- 
văzută de regulament pentru închiderea Adunárei. Discufiunea se 
amână deci pentru 15 Martie. 

Astfel se sfârși a doua zi a luptei parlamentare. 


BH 


A treia zi debutá prin cuvântarea Preşedintelui consiliului care 
ceru cu stáruintá să se sfârşească cu chestiunea constituţionalității 
ministerului, arătând că atât situația internă cât si împrejurările 
externe sunt grave şi necesită măsuri  grabnice şi hotărâte. In- 
tr'adevár incidentul din sala Slátineanu produsese o puternică emo- 
tiune printre reprezentanţii puterilor garante aflători la Constan- 
tinopol. Raportul agentului român de pe lângă Poartă fu comuni- 
cat „Comisiunii parlamentare pentru cercetarea actelor diplo- 
matice”, 

Nici aceste ştiri nu putură schimba atitudinea opoziției. Tre- 
când cu usurintá peste raportul Comisiunei parlamentare, ea con- 
tinuá discutarea motiunei Fleva. Cerándu-se de către o parte din 
membrii Adunárei închiderea discuţiei, Lascăr Catargiu — dân- 
du-şi seama cá nu era nici un motiv ca să termine vreodată aceas- 
tă zadarnică vorbărie — ceru să se procedeze la votarea acestei ce- 
reri, declarând cá ,nevotarea inchiderei discuţiei o ia ca un vot 
de neîncredere”. 

Nou prilej de discutiune pe chestia de regulament. Nouă oca- 
zie de profesiune de credintá. Nou pretext pentru turburarea ape- 
lor prin insinuári perfide şi atacuri pătimaşe. Nou motiv pentru 
declarafiuni platonice făcute acestei divinităţi, oarbă, surdă si mu- 
tă a timpurilor noi: Constituţia. 


1) Românul 14 ПІ 1871. 


277 


WWw.dacoromanica.ro 


Dar totul are un sfârşit. Si astfel se ajunse la vot; închiderea 
discutiei fu respinsá cu 66 de voturi contra 57. Dupá trei zile de 
discursuri zadarnice lucrurile se clarificará. Adunarea refuza să 


lucreze cu noul minister. 
Astfel se termină a treia zi a luptelor parlamentare. 


In acest răstimp atmosfera din afara Camerei era tot atât de 
răsboinică. Agentii roşilor cutreerau mahalalele agitând pleava 
care în fiecare zi se strângea pe dealul Mitropoliei, manifestând 
prin urlete si sbierăte — pentru „Constituţia sacră şi inviolabilá"'. 

„Românul”, ziarul lui Rosetti şi Brătianu, întreținea atmosfera 
prin atacuri piezişe şi alarme falşe asupra unor primejdii închipuite. 
lată câteva extrase din articolele „Românului *: 

„.„ Capulă Statului cere ca adunarea se-i acorde bugetele, 
conformü propunerii D-lui Mavrogheni şi se-i dé ună rainisteriü 
cu care se pótá avé elé personale incredere. Cu alte cuvinte Ca- 
mera trebue s'acorde putere discretionária, sá consfinteascá ea in- 
săşi la intronarea regimului personale. Sacrifica-va ea interesele 
tárei, Regimele parlamentariu, libertátile si drepturile garantate de 
Constitutiune? Cu alte cuvinte tráda-va ea datoriile séle?" 1) 

Iar in alt articol: 

„Mâine Sâmbătă adunarea va ave se declare décá înțelege a 
se inclina ánaintea unei puteri care vré sá ne siléscá a satisface 
tóte cererile Stousbergilorü de orice gradü ce au jefuitü téra pánà 
deuná di si vorů a o jefui si d'astá-di înainte”. 2) 

Cu astfel de mijloace intrebuintate era natural ca atmosfera 
din oraş să fie turburatá. Mahalalele, instigate prin agenti provoca- 
tori si zápácite prin articole alarmiste, iegeau in stradá si prelungeau 
prin discuţii nesfârşite agitatiille din incinta parlamentului. Aceste 
câteva zile în care guvernul încercase o ultimă înțelegere cu opo- 
ziţia, fură adevărate momente pre-revolutionare. 





1) Românul din 12 — III — 1871. 
2) Románul din 13 — III — 1871. 


218 


WWw.dacoromanica.ro 


La distanța de câteva decenii dela care privim frământările 
„idelor lui Mart" ele ni-se par inexplicabile. Este atât de curioasă 
această frământare, atât de bizară această orbire, atât de inexpli- 
cabilă această neînțelegere a situaţiei, încât deslántuirea patimelor 
nu este suficientă pentru a justifica cele întâmplate. 

Adevărul este că toate atacurile, toate manifestafiile şi toate 


discursurile, nu aveau decât un singur fel: exasperarea Domnito- 
rului. Sperau roşii că prin atitudinea lor îl vor sili pe Principe să 
părăsească tara. Іп urmărirea acestui scop toate armele fuseseră fo- 
losite; aluziunile străvezii se transformaserá în atacuri fáfige iar 
perfidele insinuatiuni fácuserá loc afirmatiunilor categorice. Diver- 
gentele de principii erau simple pretexte iar controversele constitu- 
tionale erau paravanul in dosul cárora se urzeau intrigile menite 
sá indepárteze pe acela — care prin simpla lui prezentá impiedica 
realizarea ambițiilor si oprea satisfacerea vanitátilor. 

Intreaga atitudine a oamenilor politici — ce pretindeau cá con- 
stituiesc clasa conducătoare si a „uliței' — ce vroia să dea impre- 
sia că reprezintă poporul — nu mai lăsau nici o îndoiala cu privire 
la sentimentele ce purtau Domnitorului. 

In furia provocată de întorsătura lucrurilor, ei îşi trădaseră şi 
sentimentele şi intenţiile. Guvernul nu era decât „cel care primea 
palmele”. Obiectivul era mai sus. 

Atitudinea ostilă contra Domnitorului se trădase de altfel și 
cu prilejul unei întâmplătoare întâlniri dintre Principe — care se 
plimba călare in oraș — şi un important grup de deputaţi ce 
ieşeau dela şedinţa Camerei, după votul de neîncredere ce-l dă- 
duseră guvernului. Cea mai mare parte din ei, deşi se aflau la 
câțiva paşi numai de Domnitor nu-l salutară şi numai de ruşinea 
privirei ce le-o aruncă Prinţul şi a demonstrațiilor de simpatie ale 
multimei, ei se văzură siliţi — în contra voinței lor — să-şi împli- 
nească elementara datorie față de Capul Тагеі ai cărei deputati 
erau încă. 


^ Dacă am insistat atât de mult asupra turburárilor din aceste 

câteva zile de început de primăvară, este pentrucă ele reprezentau 
momentul culminant al asaltului contra dinastiei. 

Prin votul de neîncredere dat de (Gameră situația se lámurise. 


279 


WWw.dacoromanica.ro 


Domnitorul avea să aleagă între perfidia cuvintelor frumoase si 
curajul realitátei. Alegerea o făcuse el chiar din momentul consti- 
tuirii noului guvern: încercarea de conlucrare cu vechea Cameră 
nt fusese altceva decât epuizarea ultimului mijloc. Ambele adu- 
mări fură dizolvate in Хира amiaza zilei de Marti 16 Martie în 
strigătele semnificative de: „Trăiască România. trăiască Consti- 
tufiunea". 

Prin dizolvarea parlamentului agitaţiile se potolirá. Incet, în- 
cet spiritele se calmară, dovedind astfel că guvernul avea dreptate 
când susținea că întreaga agitație nu era decât de suprafață şi că 
Principele nu trebuia sá tie seamă de ea. 

Focarul de infecţie fusese distrus, 


Acum când primejdia trecuse toti cei care şi pierduseră min- 
tile aveau timpul şi liniştea necesară pentru a realiza ceeace era să 
se întâmple, pentru a-şi da seama de ceeace abdicarea Domnitoru- 
lui Carol ar fi însemnat, Punerea în discutiune de către puterile 
interesate a existenței LInirei. Primejdia mișcărilor separatiste. Tri- 
bulatiunile nesfárgite prin întreaga Europă în căutarea unui alt 
Principe care să rişte din nou experiența ce o făcuse Domnitorul 
Carol. Pierderea definitivă a unei posibilităţi de sprijin din partea 
Germaniei și certitudinea câştigărei unui nou duşman în dinastia 
de Hohenzollern, tocmai în momentul în care imperiul german se 
proclamase la Versailles și avea să capete o mare influenţă în poli- 
tica europeană. Lăsarea T'rei fără nici un sprijin — Franţa învinsă 
fiind prea ocupată cu refacerea ei proprie, Anglia fiind prea depar- 
te si Italia încă prea slabă — în viitorul conflict Ruso-Turc ce se 
desemna ca inevitabil încă depe acum. Pierderea oricărei continui- 
táti si stabilitáti înăuntru fárei, unde adolescenţa noastră consti- 
tutionalá si înflăcărarea temperamentului latin aveau mai mult ca 
oricând nevoie de un punct fix în jurul căruia să se strângă ináun- 
tru şi de un punct de reazem pe care 5а se sprijine în afară, 


lată ce ar fi insemnat pentru România abdicarea Domnitoru- 
lui Carol în Martie 1871. Din fericire se mai găsiseră, în vârtejul 
acela de patimi care luaseră mințile tuturora, şi câţiva oameni al 
căror caracter să aibă curajul de a înfăptui ceeace experiența lor 


280 


WWw.dacoromanica.ro 


de oameni bátráni si dragostea lor de tará le-o impunea ca o da- 
torie de conştiinţă. 


Pentru a-şi da seama de adevăratele sentimente ale Тагеі 
Prinţul hotărî să viziteze ţinuturile moldoveneşti. Insotitá de suită si 
de ministrul Costa-Foru, perechea princiară plecă în dimineața zi- 
lei de 8 Aprilie înspre laşi — tinta finală a călătoriei. După o cál- 
duroasă manifestaţie făcută la gară, Principii se îmbarcară în trenul 
care-i va duce în seara aceleași zile la Buzău. Primirea făcută în 
tot lungul drumului — dar în special la Ploesti si Buzău — este 
o meritată reconfortare după săptămânile de griji ce i le pricinuise- 
ră ultimele evenimente. A doua zi, 9 Aprilie, călătoria urmează prin 
Brăila până la Galaţi, unde perechea princiară se opreşte 24 de 
ore. Dela Galaţi la Bacău, trece — prin Roman — la laşi capătul 
călătoriei, unde perechea princiară ajunge la 12 Aprilie fiind pri- 
mită sărbătoreşte. Aci Principii rămân timp de 9 zile; serbări, petre- 
ceri, recepții si picnicuri, ceaiuri, baluri se organizează în fiecare zi 
de către autoritățile şi societatea ieşeană, dornice să arate tocmai 
în aceste momente turburi dragostea şi credința lor în caracterul 
Principelui. Este cu atât mai semnificativă această călduroasă pri- 
mire, când ne reamintim cá laşii erau centrul miscárei separatiste 
şi fieful politic al „„Fracţiunei libere şi independente”, cea care vo- 
tase în 1866 contra Domnitorului străin. După acest lung popas 
în capitala Moldovei Principti se reintorc la Bucureşti. Călătoria 
de întoarcere se face cu trenul până la Mărăseşti, iar deaci prin 
Focşani până la Buzău, — în trăsura trasă de 8 cai şi escortată 
din sat în sat de țărani călări, îmbrăcaţi în costum national. 

Dela Buzău perechea princiară călătoreşte cu trenul până în 
Bucureşti, unde este organizată o primire solemnă, la care ia parte 
o mare mulțime. 


Călduroasa primire făcută perechei princiare în tot timpul că- 
látoriei şi sentimentele arătate de popor cu această ocaziune făcur 
seră ип mare bine Prințului schimbându-i ideile si intárindu-i în. 
crederea, 1) 





1) Memoriile Regelui Carol, vol. 6 pag. 41-44, 


281 


WWw.dacoromanica.ro 


Rezultatele binefácátoare ale acestei călătorii se vor simți 
imediat. 


In tragica noapte de 11 Martie când Prinţul se lăsase con- 
vins de Lascăr Catargiu să mai [аса o ultimă încercare, el nu re- 
nunţase definitiv la ideia abdicárei; amánase numai executarea ei 
până la o clarificare a situaţiei. Încetul cu încetul Principele se 
convinse de realitatea sentimentelor ce poporul îi purta și renunță 
definitiv la orice gând de părăsire a tronului, 

Incă dela 1 Aprilie el scrisese lui Ali Pașa: 

„Dorinţa mea e să ajung а pune capăt agitaţiilor sterpe în 
care se sbate România și a întemeia o stare de lucruri regulată pe 
temelii tari și trainice, Nu mă voiu retrage față de greutăţile sar- 
cinei mele de cât în cazul când, văzându-mă lipsit de concursul 
binevoitor al Sublimei Porti şi al puterilor garante, ele mi se vor 
părea de neînvins!” 1) 

Contactul direct cu poporul prin desele preumblări şi vizite, 
precum şi entuziasta primire făcută in tot timpul călătoriei sale 
prin Moldova i] făcură să spună la plecarea sa din Iași: „Primirea 
frumósá si cáldurósá ce a doua capitală a României Ne-a făcut, 
precum $i în tată călâtoria Nâstră, M'a convins că Adunarea tre- 
cută n'a tost expresiunea sinceră a térii şi că sentimentele naţiunii 
sunt cu totul ай-е]. Am luat acum din пой curagiul а lucra cu 
inimă şi energie la frumâsa misiune care Mi-a încredințat na- 
tiunea", 2) | 

La întoarcerea sa Prinţul declară miniștrilor că s'a lăsat de 
ideile de abdicare, fiindcă s'a putut încredința în timpul călătoriei 
sale prin Moldova că tara tine cu tărie la dinastia ei liber aleasă, 
că desaprobă agitaţiile revoluţionare şi apreciază cum se cuvine 
sfortárile Prințului pentru binele tárii".5) 

Domnitorul intelesese că si de data aceasta — ca aproape 
totdeauna — dealul Mitropoliei nu reprezenta adevăratele simti- 





1) Memoriile Regelui Carol, Vol. 6 pag. 41. 

2) 30 de апі de domnie ai Regelui Carol 1. Cuvântări şi acte. Vol, I 
pag. 245, 

3) Memoriile Regelui Carol, Vol. 6 pag. 44. 


282 


WWw.dacoromanica.ro 


minte ale neamului nostru. Cu această mare învăţătură pe care o 
trăsese din evenimentele petrecute în ultimele luni, Domnitorul va 
schimba în curând principiul său de guvernare. Dându-și seama 
că în ţară nu există decât două permanente si două realități — 
poporul şi dinastia — va trata deacum înainte pe cei ce se inter- 
puneau între el şi popor, ca pe adevăraţi intermediari de care se 
folosea rând pe rând. 

Această nouă concepție a Prințului corespundea cu noul sis- 
tem de guvernare ce avea să-l inaugureze: guverne lungi care-şi 
alegeau ele singure pariamentele şi care — având garantia stabi- 
litátei prin încrederea dinastică si liniștea necesară prin docihtatea 
parlamentului — puteau să lase la o parte controversele constitu- 
tionale si discutiunile regulamentare, şi să se ocupe de gospodăria 
şi treburile tárei. 


Primul minister care avea să se bucure de această stabilitate, 
era a lui Lascăr Catargiu. Remaniat între timp prin numirea ge- 
neralului Florescu ca Ministru de răsboi şi trecerea generalului 
Teil dela Ministerul de răsboi la cel al cultelor si instrucției pu- 
blice, el se prezenta intro formaţiune ce merita cu prisosinfá in- 
crederea princiară. 

in momentul formărei ministerului Domnitorul ceruse un gu- 
vern hotărât şi conştient cu care să poată lucra. Despre caracterul 
oamenilor care în momentele grele ale lunei Martie îşi asuma- 
seră răspunderea, Prinţul era convins. El stia că Lascăr Catargiu 
fusese acel care inábusise în sânge mişcarea separatistă a lasului 
in 1866, fiindcă aşa cereau interesele ţărei. Stia că generalul Teli 
era numit „omul de bronz” din cauza voinței sale neinduplecate si 
caracterului sáu inflexibil. Ştia că generalui Florescu se remarcase 
prin credinţa si energia cu care servise pe Cuza. Ştia tăria firei lui 
Neculae Kretulescu si cunoştea capacitatea lui Mavrogheni. Apre- 
cia talentul oratoric a lui Costa-Foru şi cunoştinţele lui de juris- 
consult. 

Mai toţi aceşti oameni îi fuseseră arátati ca adepţi ai lui Cuza 
și din această cauză, cu excepţia lui Catargiu si a lui Mavrogheni, 


253 


WWw.dacoromanica.ro 


fuseseră ţinuţi departe de răspunderi. Deabia acum isi dădea Prin- 
<cipele seama de valoarea elementelor pe cari, prin intrigile răuvoi- 
torilor, le tinuse departe de tron. 

Dar să lăsăm pe Principe să vorbească: 

„Cabinetul actual reuneşte elementele conservatoare ale celor 
două nuanțe, aceia cari eraü pentru si aceia cari erai: contra lui 11 
Februarie, Lascăr Catargiu şi Mavrogheni sunt bărbaţi foarte cins- 
titi şi sinceri totdeodată, cari m'au povátuit totdeauna bine în aceşti 
din urmă ani. Costaforu si Tell aû ieșit din popor: cel din urmă a 
luat parte la mişcarea de la 1848 şi sa pronunțat contra prințului 
străin la 1866, fiindcă era de părere că acest print n ar învăţa nici 
odată să cunoască temeinic ţara si n'ar avea nici limba, nici re- 
ligia ei. 

„Azi el e ministrul meu de culte şi când a intrat în minister 
mi-a declarat că nici un alt print n'a cunoscut Tara atât de aproape 
ca mine, nici n'a respectat mai mult Biserica. Dacă ai cunoaşte ca- 
racterul acestui bărbat, ai pune si mai mare pret pe declarația lui. 
Tell își spune totdeauna gândul pe faţă nu suferă nici o contrazi- 
cere şi are o voință de neînduplecat. Mă tem numai că nu va sta 
mult în minister, căci o simplă deosebire de păreri îl poate face să 
se retragă, 


„ÎN. Kretulescu, actualul meu ministru de justiţie si ad-interim 
de lucrări publice, e un bărbat foarte onorabil; el a fost arestat în 
noaptea de 11 Februarie 1866 ca prim-ministru al lui Cuza. De 
atunci s'a retras cu totul din viaţa politică; даг când a văzut totuşi 
că mă gândeam serios să abdic, a alergat la mine spre a mă ruga 
să mă las de aceste gânduri şi se puse cu totul la dispoziţia mea. 
El n'a primit un portofoliu decât pe atâta vreme cât va fi primejdie 
și mi-a oferit demisia cum a fost îndepărtat acest pericol; dar, după 
cererea mea, a rămas provizoriu la minister, 

„Actualul ministru de războiu, generalul I. Florescu, era încă 
de pe timpul lui Cuza şi mai ales după 11 Februarie tinta partidu- 
lui roșu, care l-a ponegrit în toate chipurile. In organizarea armatei, 
el a început prin greșala de a croi totul după modelul francez, dar 
azi ѕ а lăsat de această manie. Nu pot să spui altceva decât că sunt 
foarte mulţumit de el si că sprijină toate dorinţele mele". 

„Ce deosebire între acest minister şi acela din iarna trecută! 


254 


WWw.dacoromanica.ro 


Azi am bărbaţi cari дис qu energie şi фига} cârma Statului; atunci 
aveam miniştrii pe arii zguduiau discursurile fiecărui deputat". 

„Fiecare membru al ministerului meu e ọm qu greutate care a 
mai jucat rol în politică. Cu toţii sunt oameni de caracter care au 
dovedit în cazurile grele cá pun adevăratele interese ale ţării mai 
presus de o popularitate degartá. E vrednic de observat că majo- 
ritatea dintr'ânşii erau cei mai credincioşi partizani ai lui Cuza, çe- 
eace mi-a fost arătat pe vremuri ca o crimă de către adversarii lor. 
Acum se dovedeşte cá aceia, cari erau devotați predecesorului meu, 
îmi sunt devotați şi mie; ei dovedesc astfel cá sunt luptătorii prin- 
Gipiului monarhic şi cá nau voit să dea ajutor la răsturnarea mea. 
printro revoluție precum nau aderat odinigară la căderea lui 
Cuza”. 1) 

]atá care erau părerile Prințului despre guvernul său, păreri 
sincere şi adevărate, fiind împărtășite, intr'o scrisoare intimă, celui 
care îi era în acelaş timp si părinte, si prieten si sfătuitor: Princi- 


pele Carol Anton de Hohenzollern. 
du 


Şi avea dece să fie mulţumit Principele Carol de guvernul său. 
Trei pungte constituiau misiunea acestui minister: consolidarea Di- 
nastiei si liniştirea atmosferei din ţară, îndreptarea situaţiei finan- 
ciare si lichidarea afacerei Strusberg. 

Consolidarea Dinastiei о realizase guvernul împiedecând pe 
Principe să părăsească tara, arătându-i respeştul cuvenit unui Dom- 
nitor şi făcându-l să simtă prin vizitele şi călătoriile din țară ade- 
văratele sentimente ale poporului. Reuşise astfel ca în numai câteva 
luni Pringipele să treacă dela о extremă la alta, fiind tot atât de 
hotărât să rămână acum ре qât era de hotărât să plece în Martie. 

Liniştirea atmosferei din ţară o realizase guvernul prin họtă- 
râta dizolvare a parlamentului şi prin energicele măsuri de ordine 
pe çare le luase. Poporul urma guvernul în această atitudine, fapt 
се se constată cu prilejul alegerilor. 

Cei ce dádurá semnalul fură tot bquureştenii care la 19 Apri- 
lie — çu prilejul alegerilor comunale mm respinserá toate candida- 


1) Memoriile Regelui Carol, Vol. 6 pag. 50-52. 


285 


WWw.dacoromanica.ro 


turile rosilor. Decepţia fu atât de mare în rândurile celor cari — 
după ce se văzuseră îndepărtați dela putere de Tron, se vedeau 
respinşi acum in alegeri de popor — încât C. A. Rosetti anunță 
prin ,,Románul" său că are de gând să părăsească ţara aceasta ne- 
recunoscătoare şi 5а infiinteze un pensionat de băieţi în sudul 
Franţei. 2) 

Dar alegerile comunale nu constituiseră decât un preludiu al 
alegerilor generale si nu fuseseră decât un avertisment dat celor 
ce, prin intrigile şi ambițiile lor, aduseseră ţara în pragul prăpastiei. 

Alegerile pentru noul parlament avură loc la începutul lunei 
Mai si constituiră un real succes pentru noul guvern, ce-și vedea 
aprobată atitudinea sa politică prin majorităţi zdrobitoare. In Ca- 
meră nu intrará decât 10 opoziţionişti printre care Niculae Blarem- 
berg, Aristid Pascal, G. Vernescu, Niculae Ionescu, Mihail Ko- 
gàlniceanu si Ştefan Golescu, Nici Rosetti şi nici Brătianu nu in- 
trară în noua Adunare. Amândoi se vor retrage pentru câtăva 
vreme — unul la Paris şi altul la Florica — meditând asupra celor 
trecute şi făurind noui planuri pentru viitor. 

Rezultatul alegerilor era semnificativ; oraşe ca Galaţi şi Foc- 
sani — care ani de zile aleseseră deputati anti-dinastici ce lucrau 
din răsputeri la căderea Domnitorului +— trimeseseră de data a- 
ceasta în Cameră deputaţi cunoscuți prin atitudinea lor dinastică 
şi prin sprijinul cel dăduseră Principelui Carol în cele mai grele 
momente. 


Cu prilejul acestor alegeri se petrecu un fapt ale cărei reper- 
cursiuni se vor simți deabia mai târziu: intrarea junimiștilor in po- 
liticá. 

Junimea era o societate literară constituită la laşi din necesi- 
tatea unui grup de intelectuali — ca Titu Maiorescu, Petre Carp, 
Theodor Rosetti, lacob Negruzzi, Vasile Pogor — de a se întruni 
şi de a-și creea un mediu propice formatiunei lor spirituale, in mij- 
locul Iaşilor provinciali și fractionisti. Incetul cu încetul grupul se 
mărise si strânsese în jurul acelui sâmbure tot ceeace laşul avea 
mai reprezentativ și mai bun. Junimea nu făcea politică; discutiu- 





1) Memoriile Regelui Carol, Vol. 6 pag. 42. 


256 


WWw.dacoromanica.ro 


nile pe această temă sfârşindu-se totdeauna cu certuri ce stricau 
unitatea grupului se hotărâse ca politica să [ie interzisă la întruni- 
rile societátei. Ceeace nu însemna că nu erau junimiști care fâceau 
politică; Petre Carp, Pogor şi Rosetti, erau militanti. Carp fusese 
deja ministru şi în momentele actuale era agent diplomatic în străi- 
nătate. Pogor fusese deputat şi „ministru fără voie". De Maiorescu 
chiar fusese vorba la un moment dat să intre în ministerul Mano- 
lache-Costache-Epureanu. Fiecare din ei însă erau luaţi ca indi- 
vidualitáti strălucite de care tara nu se putea lipsi. Pentru prima 
oară se adresa însă Junimei invitaţia de a intra în politică ca un 
grup. Propunerea fusese făcută de către Costa-Foru, ministru de 
externe al guvernului Lascăr Catargiu, care însoțea pe Domnitorul 
Carol în călătoria făcută de acesta in Moldova. In convorbirea avu- 
tă cu Titu Maiorescu, socotit ca seful nenumit dar de toţi recunos- 
cut al acestei societăţi, Costa-Foru arată situatiunea prin care tre- 
cea tara şi datoria ce incumba fiecărui cetățean de a nu se izola in 
turnul de fildeş al preocupărilor spirituale ci de a descinde in are- 
na politică lăsată până acuma pradă tuturor nechematilor tocmai 
din cauza acestei izolări a celor mai bune elemente. Costa-Foru 
sfârşi lunga lui stáruintá cu aceste cuvinte: „La ce folos literatura 
dacă prin pasivitatea oamenilor de ordine se periclitează tronul şi 
prin urmare țara”, 

Propunerea lui Costa-Foru si in special apelul lui la simțul de 
datorie cetáteneascá al junimiștilor, îi [аси pe aceștia să analizeze 
situatiunea politică a ţărei. Plecând dela сопѕійегаба că politica 
românească trebuia îndreptată în sensul realizărei definitive si efec- 
tive a punctelor fundamentale formulate de către Divanurile Ad- 
Hoc in 1857, junimiştii cercetând situația din acel moment ajun- 
seră la concluzia că realizările acelor puncte erau periclitate prin 
acţiunea rogilor si că guvernul Catargiu era pe linia cea dreaptă. 
In consecință ei hotărâră să dea sprijinul lor guvernului şi accep- 
tară candidaturile ce li-se propuseseră. Titu Maiorescu, Vasile 
Pogor, lacob Negruzzi, Niculae Gane şi G. Racoviţă, se aleseră ca 
deputati guvernamentali. Mai târziu Petre Carp si Theodor Rosetti 
— care erau trimeși în străinătate ca agenti ai guvernului — in- 
trară si ei în Cameră întregind astfel grupul junimist. 1) 





I) Titu Maiorescu, Istoria contimporană a României pag. 38-47. 


287 


WWw.dacoromanica.ro 


Intrarea junimistilor in rândurile majoritátei guvernamentale 
nu însemna însă si regimentarea lor in rândurile conservatorilor, 
care nu existau încă decât ca o grupare. Şi conservatorismul si li- 
beralismul nu reprezentau pe vremea aceea o concepfiune politică; 
nu putea fi deci vorba de o indentitate de idei care ar fi putut uni 
pe conservatori cu junimisti. Albii — cum erau numiţi conservato- 
rii — şi roşii — cum erau numiţi liberalii — se diferenfiau prin ati- 
tudinea politică, iar atitudinea politică a conservatorilor era mai 
apropiată de sensul moral şi de concepţiile de viaţă pe care le prac- 
ticau junimiştii, 

Mai târziu se va vedea că atunci când se vor pune chestiuni 
de principii, junimiştii se vor separa şi de conservatori, o insulă izo- 
lată în marasmul politicei româneşti. 

EH 

După ce consolidase Dinastia si redase tárei liniştea şi incre- 
derea in ea, guvernul Lascár Cataargiu porni la implinirea celeí de 
a doua misiune a sa: asanarea finanţelor. 

Petre Mavrogheni găsise la instalarea sa la Ministerul de fi- 
nante o situaţie dezastruasă. In cassa statului nu era nici un ban. 
Lista civilă a Prințului nu fusese plătită. Datoria flotantă de 
57.431.589,30 lei.  Anuităţile datoriei publice în sumă de lei 
29.102.923. 1) , 

Proasta situaţie financiară se datora atât marilor cheltueli ne- 
cesitate de progresele continuie ale tárei cât şi administraţiei ce 
lăsa de dorit. Cheltuielile făcute în special cu construirea căilor fe- 
rate, imperios necesare, încărcase bugetul. 

Rezultatul se putea vedea în bilanţul bugetelor din aceşti cinci 
ani ai domniei Principelui Carol. Singurul buget care se soldase cu 
excedent fusese cel din 1867, care se închisese cu un plus de 
4.649.640,13 lei. Toate celelalte bugete fuseseră deficitare. Buge- 
tul din 1866 avea un deficit de 9.232.949,62 lei, cel din 1868 
15.108.626,05, cel din 1869 — 9.324.817,23, cel din 1870 — 
10.108.626,05. Bugetele celor cinci ani prezentau deci un minus to- 
tal de 39.711.800.11 lei. 2) Р 


1) Istoricul datoriei publice a României de G. Dobrovici pag. 133. 
2) Finanţele României dela Regulamentul Organic până astăzi de 
Th. С. Aslan, pag. 147. 


288 


WWw.dacoromanica.ro 


Pentru lichidarea datoriilor statului Petre Mavrogheni realizá 
un împrumut numit ,domenial' deoarece dădea ca garantie a plá- 
tei sumelor imprumutate ipotecá asupra tuturor domeniilor statu- 
lui. Imprumutul, in valoare nominalá de 78.000.000 consta in 78.000 
obligatiuni a cáte 1.000 lei fiecare. Cursul la care s'a fácut subscrie- 
геа era de 75 suta, aşa că suma realizată nu a fost decât de 
58.500.000 lei, ce s'a întrebuințat pentru plata datoriei interne, re- 
alizându-se astfel о mare ugurare pe piață. Interesant este faptul cá 
acest imprumut a fost lansat si realizat in intregime in tará; dovadá 
a increderei ce incepuse sá domneascá in puterile tárii dupá schim- 
barea lucrurilor prin venirea noului guvern. 

Cu acest împrumut însă nu se lichida decât trecutul; trebuiau 
găsite noui resurse care să mărească venitul statului, dându-i por 
sibilitatea să facă față cheltuielilor tot mai mari pe care desvoltarea 
din се in ce mai puternică a țării le cereau. Se începu cu mărirea 
impozitului funciar care fu ridicat dela 4 la 6%. Se infiintará apoi 
trei noui impozite: monopolul tutunului, timbrul si înregistrarea și 
licenţa băuturilor spirtoase. Se spera ca aceste noui impozite să 
aducă statului un spor de venituri de 24.000.000 lei anual. 

Acestea fură primele măsuri financiare luate care avură drept 
efect lichidarea vechilor datorii şi creearea de noi venituri, imbu- 
nátátind astfel simţitor situația financiară. 


Mai rămânea guvernului cea de a treia misiune de îndeplinit: 
lichidarea afacerei Strusberg. Cititorii igi reamintesc care era si- 
tuatiunea acestei triste chestiuni la preluarea puterei de către gur 
vernul Lascăr Catargiu. Construcţiunea căilor ferate nu fusese încă 
terminată iar Strusberg nu mai avea fondurile necesare. Depozitul, 
care constituia garanţia statului român, fusese transformat in ac- 
tiuni fără valoare, nemai dând statului posibilitatea să se despá- 
gubească. Strusberg declara că nu mai poate plăti cuponul obligar 
tiunilor emise. Puterile străine, profitând de situația in care ne 
aflam, vroiau să oblige statul să plătească el în locul lui Strusberg 
cupoanele ajunse la scadenfá. Statul român se vedea deci silit să 
plătească integral preţul total ce ar fi trebuit să coste construcţia 
căilor ferate, fără ca acestea să fi fost terminate şi fără să aibă por 
sibilitatea de a se despăgubi. 


19 289 


WWw.dacoromanica.ro 


Cum această chestiune ne creia serioase dificultăţi externe — 
prin amenințările şi intervenţiile pe lângă Poartă ale Germaniei — 
precum 5i grave turburări interne — prin aluziile contra Domnito- 
rului si atacurile dintre oamenii politici — era absolut necesar ca 
guvernul să găsească o soluţie pentru lichidarea cât mai grabnicá 
a acestei triste chestiuni. 

În vederea acestei lichidări guvernul propuse la 1 Iulie 1871 
un proect de lege in care se propunea următoarea tranzactiune си 
concesionarii ; ‚ 

Concesionarii se obligau sá termine in mod complect liniile de 
la Roman la Pitesti, adicá 616 de kilometri; 

Ei renuntau la toate drepturile acordate lor prin concesiune; 

Concesionarii se mai obligau la plata sumei de 4.000.000 ta- 
leri, în curs de trei ani, reprezentând plata cupoanelor pe anul 
curent; 

Căile ferate deveneau imediat proprietatea statului; 

Obligaţiunile emise de concesionari se converteau, statul ro- 
màn luându-și angajamentul de a plăti, în privinţa liniilor ce pri- 
mea, detentorilor de obligaţiuni un procent de 5% în loc de 7%, 
care cu un amortisment de 4%, urma a se stinge în 49 de ani; 

Mai erau deasemenea prevăzute prin acest proiect de conven- 
tiune si garanţiile, date în ipoteci si polite, pe care concesionarii le 
ofereau pentru îndeplinirea noilor angajamente ce-şi luau. 

Camera ceru în afară de toate aceste condițiuni, garanția 
unei case străine serioase, pentru suma de 8.000.000 lei necesari 
pentru terminarea lucrărilor, garanţie pe care nu voia s'o ia nici 
о casă serioasă, 

Ип număr de 62 de deputati, în frunte cu Stefan Golescu, 
Gheorghe Vernescu, N. Blarenberg, G. Brátianu, Aristid Pascal, 
Niculae Ionescu, A. Stolojan, propuserá însă o altă soluţie cu 
următorul cuprins: 


Respingerea convenţiunei cu Strusberg: 

Rezilierea concesiunei, se va calcula valoarea materialului și a 
lucrărilor executate, iar statul se va recunoaşte dator către dețină- 
torii de obligaţiuni cu această sumă pe care o va plăti, atât în ceea- 
ce priveşte dobânda cât şi capitalul, in conditiunile cuprinse în 
vechea concesiune; 


290 


WWw.dacoromanica.ro 


Detinátorii de obligatiuni vor putea sá se constitue intr'o so- 
cietate pe actiuni pentru a continua lucrárile, intránd in toate drep- 
turile si îndatoririle concesionarilor; 

Rezervarea, pentru stat, a dreptului de a urmări pe cale civilă 
şi penală pe Strusberg şi tovarăşii săi pentru toate pagubele pri- 
cinuite precum si pentru cele ce eventual ar mai putea surveni din 
cauza violărei concesiunei. 

In urma discutiunilor făcute în jurul acestei propuneri se votează 
de către parlament următoarea lege: 

Art. I. Guvernul va urmări resilierea concesiunei din 21 Noem- 
brie (3 Desembrie) 1868, acordată ducilor de lljest si de Ratibor, 
comitetului Lehndorff si doctorului Strusberg, inaintea tribunalu- 
lui arbitral, prevázut prin aceeasi concesiune, fárá a intrerupe cur- 
sul actiunilor civilá si penalá, deja deschise la Berlin. 

Art. П. După resilierea concesiunei, guvernul, ca măsură con 
servatoare, va îngriji de calea ferată neexploatabilă şi va exploata 
calea ferată în părţile exploatabile, punându-o sub  directiunea 
unui Consiliu de administraţiune, şi fără ca aceasta să angajeze 
ast-fel responsabilitatea Statului. 


Art. III. Aceste măsuri este autorisat guvernul a le lua şi în 
casul când, în timpul duratei procesului de resiliare, doctorul Strus- 
berg şi consortium vor abandona exploatarea căilor ferate. 

Art. IV Posesorii de obligaţiuni vor fi încunoştiinţaţi, prin 
toate mijloacele de publicitate că sunt imediat puşi în intârziere 
(mis en demeure) de a se constitui în Societate de acţionari în- 
dată după resilirea concesiunei, conform art. 14 din această con- 
«cesiune. 

Această Societate din momentul constituirii sale şi luării dru- 
mului ferat în exploatare, îşi ia asupra-i printr'aceasta chiar toate 
drepturile ca şi toate îndatoririle concesionarilor primitivi. 

Art. V. După resilierea acestei concesiuni şi în cas când po- 
sesorii de obligaţiuni nu se vor constitui în Societate de acţionari 
în interval de 30 zile după sentința de resiliere a concesiunei pri- 
mitive, cărei sentințe se va da cea mai întinsă publicitate, atunci 
-guvernul va proceda în modul prevăzut de articolul următor. 

Art. VI. Guvernul, îndată după resilierea concesiunei, făcând 
o justă şi largă estimatiune a lucrărilor şi a materialului existent in 


291 


WWw.dacoromanica.ro 


țară, va despágubi pe toti detentorii de obligaţiuni cu suma ce va 
eşi din această estimafiune. 

Art. VIL. Guvernul, după resilierea concesiunei sau în timpul 
abandonării liniei ferate de către doctorul Strusberg și compania, 
este autorisat să facá toate cheltuielile necesare pentru conserva- 
rea şi întreţinerea liniei până la tifra de 5 milioane lei, pe cari îi 
va lua prin compt curent din fifra de 9 milioane de la Casa de 
Depuneri si Consemnatiuni. 

Proectul votat de ambele adunări la 7 Iulie n'a putut însă 
fi sancționat din cauza refuzului Domnitorului, Aflànd însă că 
Principele Bismark s'a adresat Porţei, pentru a interveni in. 
această chestiune în calitate de putere suzerană, Principele Carol 
sancţionează la 17 lulie această lege, ca un răspuns la interven- 
țiunea germană, | 

Constituindu-se societatea detentorilor de obligatiuni, in con- 
formitate cu dispozitiunile legei de mai sus trebuia gásitá formula 
unui aranjament între stat si noua societate. Guvernul prezentă în 
Decembrie 1871 un proect prin care noua societate era substituită 
în toate drepturile şi îndatoririle concesionarilor căilor ferate. 
După mai multe discutiuni care durará mai multe zile se ajunse la 
următoarea formulă tranzacțională: 

Societatea acitonarilor formată pe baza legii din 17 Iulie 1871, 
va construi şi termina liniile ferate prevăzute prin concesiunea 
acordată in 1868 consortiului reprezentat prin D-nul Strusberg în 
termenele si conditiunile anume specificate prin lege; 


Societatea este datoare a converti in acțiuni noii obligatiunile 
emise de vechii concesionari in valoare de lei 244.170.000 si a 
inapoia statului aceste obligatiuni; 

Societatea are dreptul de a face orice operatiune financiará 
va găsi de cuviință, însă numai in numele, pe riscul si perico- 
lul său; 

Garantia datorată de statul român pentru linia Roman-Vâr- 
ciorova şi ramurile sale nu va întrece suma de 18.609.750 lei; 

Guvernul garantează, conform concesiunei, o dobândă netă 
de 20.250 lei pe kilometru pătrat; 


Drepturile statului român contra vechilor concesionari, rezul- 


WWw.dacoromanica.ro 


tánd din legea dela 17 Iulie 1871 se trec nouei societáti cu toate in- 
datoririle ce rezultá ; 

Reşedinţa consiliului de administraţie si a directiunei de ex- 
ploatare va fi la Bucuresti ; 

Guvernul îşi rezervă dreptul de control asupra lucrărilor. 

Acesta este proectul care soluţiona în chip provizoriu afacerea 
Ştrusberg. Vom mai reveni mai târziu asupra discutiunilor si frá- 
mântărilor la care a dat loc această chestiune. 


Dar afacerea Ștrusberg şi incidentul de la sala Șlătineanu nu 
au avut numai consecințe interne; repercusiunile externe ale aces- 
tor incidente au îngreunat la rândul lor pozitiunea atât de subredá 
a României. 

Cele petrecute în noaptea de 10 Martie, cu ocazia banchetu- 
lui coloniei germane, au jignit cu drept cuvânt noul imperiu pro- 
clamat la Versailles, care ceru guvernului român satisfacţie — ce 
de altfel îi fu imediat acordată, Lascăr Catargiu exprimându-și in 
chip oficial regretu-i pentru cele petrecute. 

Aceste regrete oficiale nu puteau însă şterge nici faptul pe- 
trecut, nici mai ales sentimentele vádite cu această ocazie faţă de 
poporul german, producând o puternică răceală între relaţiile din- 
tre cele două state. 

Afacerea Ştrusberg fu si ea un nou prilej de inveninare a re- 
latiilor dintre cele două ţări. Germania, apărând interesele supu- 
şilor ei, cerea — în momentul falimentului lui Ştrusberg — ca sta- 
tul român, ce se constituise garant al obligatiunilor emise, să plá- 
tească în locul concesionarului falit, cuponul si valoarea obligatiu- 
nilor. România, care se văzuse frustată de către Strusberg, gásin- 
du-se în situatiunea de-a fi obligată să plătească în întregime cos- 
tul lucrárei, — fără a fi avut decât o mică parte din ea — intele- 
gea să plătească contra valoarea lucrărilor efectuate, iar nu costul 
întreg al lucrărilor neexecutate. 

Din această ]uptá noi frictiuni se produseră, slăbind aproape 
complect legăturile dintre cele două state. 

Ceea ce înveninase însă cel mai mult relafiunile politice ro- 
mâno-germane, fusese faptul că imperiul amenintase in mod cate- 


293 


WWw.dacoromanica.ro 


goric in amândouă cazurile, cá dacă nu îi se vor satisface cererile 
se va adresa Portei pentru a lua másuri in calitatea ei de putere 
suzerană. ' 

Această amenințare, executată de altfel, fusese lucrul ce ener- 
vase ce] mai mult pe Români şi jignise profund pe Domnitor. E] in 
special nu putea uita această atingere adusă demnităţii sale de 
Principe şi mândriei lui de Hohenzoilern, tocmai de către guver- 
nul ţării lui de origină. lată cauzele pentru care câtăva vreme 
vom avea în situația internațională a României acest spectacol cu- 
rios: tara de origine a Principelui şi omul care-l indemnase să ac- 
cepte tronul, ingreunánd situația tárei şi prin aceasta poziția chiar 
a Domnitorului. 

Puterea care a profitat de această schimbare a situaţiei a fost 
imperiul Austro-ungar. Inlocuirea Cancelarului Beust prin Andrassy 
aduse o complectá schimbare in politica imperiului față de Ro- 
mânia, 

Andrassy era partizan al unei politici de înțelegere cu noi, 
pentrucă România reprezenta o poartă de intrare în Balcani iar 
aproprierea noastră de ei era in acelaşi timp condiţionată de aban- 
donarea iridentismului românesc asupra Transilvaniei. Deci dublu 
folos pentru monarhie. E] luă deci în nenorocita afacere Strusberg 
rolul de împăciuitor, căutând să găsească o solutie satisfăcătoare 
pentru toată lumea, și nu scăpă nici un prilej pentru a-şi manifesta 
dorința sa de apropiere cu statul Român. Era natural ca România 
~~ lipsită dintr'odată de slabul sprijin pe care până atunci il acor- 
dase Germania să accepte cu bucurie noua atitudine a Vienei. In- 
cercările de apropiere vor fi din ce în ce mai numeroase din ambele 
părţi si vor aduce o strânsă legătură între cele două țări. 

Franţa, care-şi vedea influenţa, âtât de puternică altădată, 
scăzând cu fie care zi care trecea şi care nu vedea cu ochi buni 
sentimentele românești de recunoştinţă către Napoleon al III-lea 
de curând detronat, devenea din ce în ce mai indiferentă faţă de 
fosta ei pupilá. De altfel frământările interne prin care trecea şi de- 
zastrul militar din care abia ieşise, făcuse ca importanţa ei euro- 
peană și influența ei internaţională să slăbească. 

Faţă de Anglia, situaţia noastră era si mai critică. Profunda 
ei simpatie şi marile interese pe care le avea în imperiul turcesc, 


294 


WWw.dacoromanica.ro 


precum si influența cercurilor evreeşti schimbară atitudinea An- 
gliei față de noi până la ostilitate. Ea mersese în această simpatie 
pentru Evrei până a propune puterilor garante un demers colectiv 
contra României spre a sili guvernul Român să execute articolul 
47 din tratatul dela Paris şi să dea drepturi politice Evreilor. 

Rusia căuta prin atitudinea ei să se apropie cât mai mult de 
România. Planurile ei in peninsula Balcanică şi în Orientul 
apropiat — pentru care căpătase complectă deslegare din partea 
Germaniei — indicau necesitatea unei politici de înţelegere cu Ro- 
mânia. Ea va sprijini deci statul român apropiindu-se tot mai 
mult de el. 


Relatiunile cele mai încordate le avea România cu Poarta, 
care nu scăpa nici un prilej pentru a se amesteca în afacerile in- 
terne ale ţării, rănind astfel susceptibilitatea neamului nostru. Cu 
ocazia evenimentelor din Martie 1871, Turcia făcuse cunoscut că 
trupele sale vor năvăli în România în caz de turburări, iar Ali Pașa 
telegrafiase la 21 Martie: 

„Sublima Poartă a aflat cu mare părere de rău incidentul de 
la 21 Martie; M. S. Sultanul, direct interesat să vadă domnind 
ordinea şi liniştea în Principatele Unite mă însărcinează să rog pe 
A. V. I. să nu se mai repete astfel de scene, pe care Poarta le de- 
zaprobá, si ea nu va privi cu nepásare orice fapt ce tinde sá com- 
promită pacea si siguranța publică; ea va fi deci silită să recurgă 
la mijloacele ce i-le rezervă tratatele pentru astfel de cazuri . 

Evident această situatiune nu putea conveni nici guvernului şi 
nici Domnitorului; ei căutau prin toate mijloacele să-şi manifeste 
tendinţa lor de independenţă. Principele în special era foarte pre- 
ocupat de această chestiune; rând pe rând el căuta să convingă 
oamenii politici despre necesitatea lichidărei acestei situaţiuni pe- 
nibile atât pentru stat cât şi pentru el personal. 

Imprejurările nefiind încă prielnice, membrii guvernului sfă- 
tuiră pe Prinţ să întârzie ori şi ce hotărâre în aşteptarea unui mo- 
ment favorabil. 

Ceea ce făcea situația mai grea era însă faptul că puterile 
străine profitau de această poziţie specială a Țării pentru a ame- 


295 


WWw.dacoromanica.ro 


ninta guvernul că vor cere intervenţia puterii Suzerane, ori de câte 
ori ele nu erau satisfăcute. 

Astfel procedă Germania in afacerea Strusberg; la fel se com- 
portă Anglia cu ocazia incidentelor evreesti; o atitudine identică 
avu Franţa cu prilejul unor neînţelegeri cu un supus francez, 

Fără îndoială situaţia nu era uşor de suportat. Riscurile însă 
prea mari cereau multă prudenţă și deosebită dibăcie. Deaceea, în 
imposibilitatea unui gest fățiș, se adoptă tactica evoluţiei lente, cu 
mai multi sorti de reuşită în acele momente. 

Se trimit agenti diplomatici pe lângă mai toate puterile 
străine, căutându-se ca încetul cu încetul ei să fie recunoscuți şi 
admiși ca reprezentanţi ai statului român în chip oficial, 

Se refuză de către Domnitor scrisorile oficiale ce i le trime- 
tea marele vizir, care prin acest sistem avea aerul că lucrează în 
calitate de sef al guvernului puterei suzerane direct cu Principele 
— pus pe picior de egalitate cu ori ce alt guvernator al unei pro- 
vincii turcești, Domnitorul inapoie, prin agentul sáu la Constanti- 
nopol, o asemenea scrisoare, declarând cá nu va mai primi de la 
Poartă nici un fel de comunicare; dacă guvernul turcesc are de 
făcut vre-o comunicare statului român, nu are decât să se adreseze 
fie agentului român la Constantinopol, fie direct primului ministru. 

Se profită de ori sí ce ocazie pentru a se face deosebirea din- 
tre imperiul otoman și statul român. 

Comunicările curților străine sunt un minunat prilej folosit 
de Prinţ în acest scop; de fiecare dată Domnitorul primeşte pe 
trimișii speciali, însărcinaţi cu prezentarea acestor notificări, cu 
o solemnitate deosebită, menită să facă în mod clar demarcatia 
între statul român şi imperiul otoman, 

Se încearcă incheerea de tratate comerciale cu statele euro- 
pene, prin care — cu neajunsul unor desavantaje economice — se 
urmăreşte consfintirea unei independenfe politice. 

Fie care ocazie şi ori şi ce mijloc sunt folosite pentru ca înce- 
tul cu încetul legăturile de suzeranitate să slăbească si idea exis- 
tenfei separate a statului român să prindă tot mai mult teren. 


Printre operele înfăptuite de guvern era şi înființarea Credi- 
tului Funciar, care mai târziu avea să capete o deosebită impor- 


296 


WWw.dacoromanica.ro 


tanță în politica românească. Infiintarea acestei institutiuni a dat 
loc [а un şir nesfârşit de discutiuni; proectu] initia] prevedea în- 
făptuirea creditului cu ajutorul capita]u]ui străin. Ion Brătianu, 
care îşi dădea seama că forței economice si sociale a conservato- 
rilor mari |atifundiari, trebuia să-i opue o altă forță economică — 
făurise deja planul înjghebărei unei burghezii pe care să-şi sprijine 
acţiunea sa politică. Creditul funciar era prima institutiune de care 
Ion Brătianu voia să se folosească în planurile sale. 

Crearea Creditului funciar cu capita] străin era de natură 
să-i zădărnicească planul. Deaceia, sub masca ideei naţionale, el 
se opusese ori de câte ori se făcuseră asemenea încercări. De data 
aceasta Brătianu nu se mulţumi să împiedice înființarea Creditu]ui 
cu ajutorul capitalului străin; manevră in așa fe] în cât se înființă 
Creditul Funciar cu capita] românesc. Pentru moment importanţa 
acestui institut scapă mai tuturor oamenilor politici. Mai târziu 
însă când Creditu] Funciar va fi întrebuințat împreună cu toate 
celelalte institutiuni financiare de către liberali, ca un mijloc de 
creere a unei noi clase sociale si de sprijin a] partidului, isi vor 
da seama ceila]ti de ceace [е scăpase din mâini. 

Este de asemeni semnificativă opoziția făcută de către Ion 
Brătianu preectului |ui Mavrogheni pentru înfiinţarea unei Bănci 
Naţionale. Crearea unei asemenea bănci cu un guvern conserva- 
tor [а putere ar fi însemnat pierderea acestei institutiuni din mâi- 
nile liberale. De aceia campanii violente de presă, şi atacuri pu- 
ternice în parlament izbucniră, reuşind să împiedice votarea proec- 
tului de lege. 

Pentru prima oară Ion Brătianu si partidul libera] isi schi- 
feazá planul economic gratie căruia aveau să cucerească şi să stă- 
pânească tara timp de câteva decenii. 

Deaceia аш şi relevat faptul; pentru a semnala tendința 
care curând va schimba întreaga înfățișare politică şi socia[ă. 


In mijlocul frământărilor şi grijilor politice perechea princiară 
primi o puternică lovitură: pierderea unicului ]or copi], Principesa 
Marioara încetată din viață Ја 28 Martie 1874. 'Tànára Principesă 
avea 3 ani şi 9 juni, fiind născută |а 25 Iunie 187Q. Durerea pă- 


297 


WWw.dacoromanica.ro 


rintilor fu mare. Pierderea suferită atât de Domnitor cát si de 
Principesa Elisabeta nu poate fi descrisă. In :асеѕќе imprejurári 
triste pentru părinţii indureratí, Românii din toate clasele sociale si 
din toate colțurile ţării fură alături de ei încercând să-i consoleze. 

Tristul eveniment fu o nouă ocazie pentru Domnitor ca să-și 
dea seama de sentimentele poporului său. 

„Dacă am mai fi avut nevoe de-o nouă dovadă de dragoste 
din partea Ţării, această dragoste n'ar fi putut să se infátiseze în 
alt chip, în aceste zile pline de durere, zile in care simtimántul sin- 
cerei participări a celorlalţi la suferința noastră ne-a fost singura 
mângăiere. In aceste triste împrejurări simt nevoia de a spune Ţării 
mele că, precum ea ma sprijinit cu afectiune-ai în clipele cele mai 
grele ale vietei mele, mă voi sili ca şi eu să inapoiez cu dărnicie 
această bună voinţă.” spunea Domnitorul în scrisoarea-i de mul- 
tumire către Tará. 


Intre timp situaţia guvernului se schimbase. Remaniat incon- 
tinuu el nu mai conținea dintre primii lui membri decât pe Lascăr 
Catargiu şi pe generalul Florescu, 

Manolache-Costache-Epureanu demisionase dela 31 Martie 
1873 dela Ministerul Justiţiei, fiind înlocuit — după un lung inte- 
rimat al generalului Tell — la 25 Octombrie 1873 de către 
Alexandru Lahovary. Gheorghe Costa-Foru demisionează la 27 
Aprilie 1873 dela ministerul de externe, fiind înlocuit de Vasile 
Boerescu care la rândul lui demisionă la 7 Noembrie 1875 fiind 
înlocuit prin Jon Bălăceanu la 30 lanuarie 1876. Nicolae Kretu- 
lescu demisioneazá la 16 Decembrie 1873 fiind inlocuit de Gheor- 
ghe Gr. Cantacuzino, care trecând la 7 lanuarie 1875 la departa- 
mentul finanțelor este înlocuit la rândul lui cu Theodor Rosetti. 
Generalul Christian Tell demisionează ia 9 lanuarie 1874 dela mi- 
nisterul de culte şi instrucţie publică, fiind înlocuit la 7 Aprilie 
1874 — după interimatul lui Vasile Boerescu — cu Titu Maio- 
rescu; acesta la rândul lui demisionează la 30 Ianuarie 1876, în 
urma unui vot de blam al Senatului, fiind înlocuit cu bunul lui 
prieten Petre Carp. Petre Mavrogheni demisionează la 7 lanuarie 
1875, din cauza amestecului său în afacerea Openheim, fiind în- 


298 


WWw.dacoromanica.ro 


locuit de Gheorghe Gr. Cantacuzino; la 30 Ianuarie 1876 demisio- 
nànd si Nababul, cáci el era, este inlocuit cu Ion Strat. 

Fiecare din acestia demisionaserá pentru motive diferite. Ma- 
nolache Costache Epureanu se retrage din guvern pe tema credi- 
tului rural; sprijinitor al participárei covârşitoare a capitalului străin 
şi al concesionării Creditului unui consorţiu de financiari apuseni, 
el trase consecințele, în momentul înfrângerei punctului său de ve- 
dere și părăsi guvernul. 

Gheorghe Costa-Foru demisionează din cauza sănătăţii sale 
subrede, continându-şi însă rodnica-i activitate, în calitate de agent 
diplomatic al României la Viena, unde contribui prin inteligența 
și talentul lui la strângerea legăturilor dintre poporul român şi con- 
glomeratul vecin. 4 

Niculae Kreţulescu, care vroia să se retragă demult, socotind 
că prezența lui nu mai era necesară după liniştirea atmosferei de 
la începutul anului 1871, părăseşte guvernul fiind numit agent di- 
plomatic la Berlin. 

Generalul Tell demisionează fiindcă nu putuse să impue in- 
terdictia pentru profesori de a face politică; consecvent ideilor sale, 
el preferă să plece decât să renunțe la proectul lui. 

Petre Mavrogheni părăseşte guvernul din cauza amestecării 
numelui său în procesul Concesiunei Openheim, pentru a-şi putea 
apăra mai bine cinstea personală. 

Vasile Boerescu renunță la situaţia de ministru pentru a pu- 
tea înființa o bancă; colegii săi din guvern fiind de părere că un 
ministru nu poate să accepte un loc în consiliul de administraţie al 
unei bănci, el părăsi ministerul. 

Titu Maiorescu fu silit să demisioneze în urma interpelărilor 
adresate in Senat în privinţa suprimării catedrelor dela Universi- 
tatea din laşi şi în urma.motiunei de neîncredere a Senatului, adop- 
tată cu 31 de voturi contra 21 si primită cu aplauze sgomotoase 
şi cu strigăte de „bravo, bravo”. 

Gheorghe Cantacuzino (Nababul) părăseşte ministerul de fi- 
nante „ne-mai aflându-se la înălțimea situaţiei”. 

Multele şi desele schimbări petrecute în sânul cabinetului, 
schimbaseră complect fizionomia guvernului Lascăr Catargiu; de 
unde la început el era compus din bătrânii reprezentanţi ai conser- 


299 


WWw.dacoromanica.ro 


vatorismului el va sfársi prin a se sprijini, in ultimele sale zile pe 
„tânăra dreaptă” care acuma începe să-și facă dovezile de capaci- 
tate şi devotament. 


Deşi toate aceste demisiuni şi transformări ministeriale au 
fost adesea ori rezultatul unei chestiuni personale, ele trădau însă 
şi o stare de spirit, uşor explicabilă cu mentalitatea din acea vreme. 
Partidul conservator obosise de prea lungă guvernare. Pericolul 
care-l adusese la guvern dispăruse cu totul, dinastia fiind com- 
plect şi definitiv consolidată. Primejdia trecând, boala de care au 
suferit totdeauna conservatorii — aceea a luptelor intestine între 
personalităţile care făceau gloria partidului dar constituiau si 
cauzele slábiciunei sale — reapăru. Şi astfel înainte ca opoziţia să 
fi avut timp să se refacă de lovitura primită in 1871 şi să recâștige 
terenul pierdut, partidul dădea semne de descompunere. Foștii 
membri ai ministerului atacau acum guvernul; membrii majoritátei 
îi făceau dificultăți. Semnele oboselii erau din ce în ce mai pu- 
ternice, 


Dacă cei ce guvernau se plictisiseră, se poate ușor înțelege 
starea sufletească a celor ce se găseau în opoziție de atâţia ani de 
zile. Faptul existentei unui guvern de o aşa lungă durată, era unic 
în istoria românească. Guvernul Lascăr Catargiu stăpânise frânele 
tárei mai mult decât toate celelalte guverne ale Domnitorului 
Carol la un loc. Încet încet fruntașii opoziţiei, dându-și seama că 
atâta timp cát vor fi separati nu vor putea doborâ guvernul, se 
uniră cu toţii intro coaliţie — numită dela „Mazar Pasa" după 
locul unde se constituise. 1} Făceau parte din această coaliţie aproa- 
pe toate nuanțele politice dela ultra albi până la infra roşii; Mano- 
lache-Costache-Epureanu, Gheorghe Vernescu, Mihail Kogălni- 
ceanu, lon Ghica, Dimitrie Sturdza, fraţii Brătianu, Gheorghe 
Mârzescu, С. A. Rosetti, Golescu, Niculae Fleva, erau în fruntea 





1) Coalizatii se întruneau într'o casă pe strada Biserica Enei саге 
aparținea englezului Lackeman ce ser vise in armata turcă cu titlul de 
„Mazar Paşa“. 


300 


WWw.dacoromanica.ro 


ei. Campania ináuntru si in afara parlamentului atinse violente 
neobişnuite încă. Toate ocaziile fură întrebuințate de către opo- 
ziţia coalizată pentru cucerirea puterei. Se scriseră articole violente 
în „Românul” şi „Alegătorul Român”; se rostiră discursuri atátá- 
toare; se intrebuintá demisia magistraţilor ,indignati de fără de 
legile regimului”; se recurse la părăsirea parlamentului; se în- 
jghebará „manifestaţiuni”! populare; în sfârşit, ca ultim şi suprem 
mijloc, se folosi vechiul sistem al atacurilor contra dinastiei. 
B 

Mandatul Qamerei se terminase; la 16 Martie 1875 parlamen- 
tul fu închis şi corpul electoral convocat pentru noi alegeri. ce 
avură loc la sfârşitul lunei Aprilie şi începutul lunei Mai a anulu: 
1875. Era pentru prima oară când Adunarea Deputaţilor ajunsese 
la capătul mandatului ei. 

Faptul însă că Domnitorul în loc să considere încheiată şi mi- 
siunea guvernului Lascăr Catargiu, odată cu sfârşitul mandatului 
Camerei, îi dădu o nouă dovadă de încredere acordându-i 
dreptul de a face noile alegeri, exasperă opoziţia coalizată. 

Atmosfera era extrem de încordată. Guvernul se simţea slab 
şi din această cauză vroia să apară cât mai tare; opoziția se cre- 
dea nedreptăţită si recurgea la acţiuni violente. 

Alegerile desfăşurate în primăvara anului 1875 fură din aceste 
motive de o violență fără pereche. Alegerile durau două zile; era 
deci posibil pentru cei ce constituiau biroul electoral — care era 
compus din alegători iar nu din magistrati ca astăzi — să „aran- 
jeze urnele" în noaptea dintre cele două zile de vot. Pentru ocu- 
parea birourilor electorale se dădură lupte ce lăsară morţi şi răniţi. 
Agenţii electorali ca Popa 'Tache, Ше Geambasul si Temelie Trancá 
fură stăpânii capitalei timp de câteva zile. Ciomegele, boxurile şi 
aruncarea  ardeiului în ochii adversarilor, erau armele intre- 
buintate. 

In special in Bucuresti alegerile depásirá tot ceeace se vàzuse 
până atunci. Acţiunea bandelor de bátáugi finu sub teroare ca- 
pitala câteva zile. Qrasul părea în plin război civil iar localurile de 
vot erau asediate ca nişte adevărate cetăți. 

In încăerările ce avură loc cu ocazia alegerilor, faimoşii Ilie 


301 


WWw.dacoromanica.ro 


Gembasul și Temelie Trancă, agenti electorali cu o faimă bine sta- 
bilită, fură asalta(i într'o cârciumă din culoarea de roşu  loviti, 
cálcati în picioare şi omorâţi, în strigătele de bucurie ale mulfimei. 
Pentru lămurirea unor asemenea gesturi trebue să se stie că pe 
vremea aceea agenţii electorali erau constituiți în bande ce terori- 
zau mahalalele nu numai cu ocazia alegerilor dar în tot timpul anu- 
lui. Nu exista dorinţă pe care un asemenea şef de bandă să nu 
şi-o fi satisfăcut. Casele erau devastate, femeile necinstite, fetele 
răpite, oamenii schingiuiti şi omorâţi. Impunitatea de care se bu- 
curau îi făcea să se considere ca adevăraţi stăpâni ai cartierului 
respectiv iar neputinta de a se apăra acumula în sufletul celor ce 
sufereau, ura — ce din când în când răbufnea. 

Guvernul învinge în alegeri; turburările pricinuite însă şi at- 
mosfera rezultată fură de natură a-i pierde si restul de autoritate 
ce mai păstrase încă, 

O serie întreagă de magistrati, în frunte cu Ciru Economu, 
C. Nacu, Anton Carp, I. Creţeanu, I. Procop Dumitrescu, demi- 
sionară din magistratură. Opoziția le organizá banchete si sárbà- 
toriri, noi prilejuri de a ataca guvernul si de a intretine agitația. 

Este semnificativă motivarea acestor demisii; deaceea o dăm 
în întregime: 


Domnule ministru, 


Faptele petrecute în ziua de eri 27 Aprilie 1875 cu ocazia ale- 
gerilor, bătăile, presiunile si violențele de tot felul comise asupra 
celor ce veniau să exercite drepturile lor de cetăţeni si la care am 
asistat ca martori oculari, fiind nu numai întristătoare pentru orice 
om care mai conservă în sufletul său un respect pentru legalitate 
dar încă și înjositoare pentru magistraţii însărcinaţi cu apărarea şi 
aplicarea legei, vă rugăm domnule ministru, să primiţi demisiunea 
noastră din posturile ce ocupăm. 


Convenţia încheiată de guvern cu Austro-Ungaria fu un mi- 
nunat prilej pentru opoziție de a inteti atacurile. Prin această con- 
ventie, ce se trata de câțiva ani de zile, se făcea un  aranja- 
ment comercial cu Austro-lIngaria, ce în mod firesc era avantajos 
puterei vecine, Marele interes al României de a încheia o asemenea 


202 


WWw.dacoromanica.ro 


convenţie consta in consecințele politice ale ei. Se recunoştea prin 
încheierea conventiei in mod implicit dreptul României la asemenea 
acte; importanţa politică a încheierii unei asemenea conventiuni era 
atât de mare încât Domnitorul — care urmărea cu discreţie şi tena- 
citate ideia sa de realizare a neatârnărei — era susținătorul ei cel 
mai convins. 

Opoziția însă, făcându-se cá nu înţelege telurile Domnitorului, 
deslántui campania. Deputaţii părăsiră parlamentul prin urmátoa- 
rea scrisoare de demisie: 


„Domnule Preşedinte, 


In faţa celor urmate cu ocaziunea ultimelor alegeri ale Ca- 
merei legiuitoare ; 

In faţa celor urmate cu ocaziunea votărei concesiunei pentru 
construirea liniei ferate Ploeşti-Predeal şi Adjud-Tg.-Ocna: 


In faţa celor urmate cu ocaziunea discutărei şi a votărei con- 
ventiunei de comerţ si navigatiune, încheiată cu guvernul imperial 
al Austro-Ungariei, subscrişii, deputati ai opozitiunei, avem onoare 
să v'aducem la cunoştinţă că conştiinţa noastră de mandatari аі 
natiunei nu ne permite de a mai lua parte la lucrările Onor. Adu- 
nári. Depunem dará, o datá cu aceasta, mandatele noastre. 

Primiti, D-le Președinte, expresiunea  osebitei noastre con- 
siderári." 

Manolache Costache, Kogálniceanu, Vernescu, Ion Brátianu, 
Stolojan, Chițu, Candiano, A. С. Golescu, C. Fusea, Furculescu.:) 

Cu toate acesfe demisii — respinse şi reinoite — convenţia 
fu votată de ambele adunări. 

„Românul'” scoate un număr îndoliat în capul căruia se poate 
citi pe întâia coloană următoarele : 

„Eri 29 Iunie s'a înfipt cuțitul până în mâner în pântecele 
României: corpul ei palpitând încă fu îmbrâncit la picioarele con- 
telui Andrassy. 

In ziua de 29 Iulie 1866 Camera a făcut cel mai mare act de 
autonomie: a dat tárei Constituţiunea. 

In ziua de 25 Iunie 1875 Camera a votat actul prin care se 
dă domnului Andrassy în posesiune comerțul tárei si industria 





1) Parlamentul Român de G. Nicolescu pag. 179. 


303 


WWw.dacoromanica.ro 


tárei, Dunărea cu țărmurile ei, orașele cu satele fárei, vámile şi 
chiar dreptul tárei de'a legifera. 

In zilele de la 29 la 30 Iunie 1866, națiunea toată sa inves- 
mântat în haine de serbare si din inimă a strigat: 

Trăiască Carol I, Domnul constitutional al liberei si autono- 
mei Românii. 

In zilele de 29 si 30 lunie 1875 toti Românii creştini şi chiar 
israiliți pământeni, dacă au simfiminte româneşti trebuie să рше 
vesminte de doliu şi să suspine. 

Contele Andrassy este domn suveran absolut al robitei Ro- 
mânii'.1) 

Сееасе nu va împiedica pe Roşii ca, odată veniți la guvern să 


ratifice convenția cu Austria. 
Aşa sunt luptele politice; aplici totdeauna când eşti la guvern 


ceeace ai considerat o crimă şi o nenorocire pe când te aílai pe 
băncile opoziţiei. 
| 

Toate aceste sisteme ne aducând rezultatul dorit de către opo- 
гіна unită se recurse la vechea metodă: atacurile contra dinastiei. 

„Românul'” reincepu însinuările si aluziunile în contra Dom- 
nitorului. „Alegătorul liber" si „Ghimpele” îi țineau isonul. Ne- 
mulțumiți си atâta coalizafii publicará chiar broşuri. Dimitrie 
Sturdza îşi strânse subt titlul „Germania, România, si Principele 
Carol de Hohenzollern” o serie de articole, pe care le publicase, 
în „Politik” din Praga, subt pseudonimul Erdmann von Hahn. 

Gheorghe Mârzescu publică si el subt pseudominul Iordache 
Vulpescu, o broșură intitulată „Spionul Prusian sau Principele 
Carol de Hohenzollern Domn al României”. 

lată  câte-va fragmente din aceste broşuri şi publicații : 
„Principele Carol imbránceste România în prada lacomului vultur 
german”, 
Kw * 2 3 79 UR € ж ът © NK ESLE 

„De s'ar imputa Românilor cát de mult pe drept sau nedrept, 
trebue să li se recunoască cá nu ei singuri sunt vinovați de trista 
lor situaţie, ci mai mult sunt responsabile relele apucături ale Prin- 
cipelui Carol în prima linie”, 





1) C. Bacalbaşa, Bucureştiul, de altă dată pag. 151-152. 
304 


WWw.dacoromanica.ro 


m — 
M 


CSS NS 
F E И A | сые = 


b E ) = 2 





“Omaniei | Progres national rt Visul Ministrilor de Resbel, ... fie chiar ea erar x 


Caricaturi ale timpului 


Cre, rea 


WWw.dacoromanica.ro 


Planen XXXVI 








О poticnire politica externe - 


TA 


Acu ж 


*- 


de "Sal tiw 


{ги 


Р 
"a 
a 


U: 


le timpulut 


tura a 


Carica 
WWwW.dacoromanica.ro 


»Lipsa aceasta de caracter, neomeniea acestui Principe au adus 
in desperare până şi pe oamenii cei mai pacienţi şi îndelung ráb- 
dátori. Nu este om de inimá, de inteligentiá si de valoare care sá 
nu-şi fi dat mâna contra violárei ce să face sistematiceste dreptu- 
rilor cetátienesti. Mariea Sa Carol are aerul de a sfida Tieara. Bi- 
zuindu-sé pe evenimentele esterioare si pe sprijinul tierei sale na- 
tale, el crede câ România il va suferi pinà in sfârsit sa facà din 
ea tot ce el vroeste. Uită cá nu tunul tiene pe regi în scaunul Dom- 
niei, ci afectiunea poporului”, *) 

lată şi concluzia: 

„lată pentru ce oameni Domniea paminteană va reveni pe 
tapet. Cât pentru Principele Carol, dacă a mai ramas în el vreo 
umbră cât de imperceptibilă din nobletia sângelui sau princiariu, 
dacă tiene sâ nu i se ducă numai ciolanele şi oasele în pâmântul 
seu natal, atunce ar face bine si pentru dânsul si pentru Tieara 
care din nenorocire l'a fost adoptat sâ-si iee socia si sâ plece, zi- 
când României mâcar în ultimul seu adieu, urmâtoarele: 

„Recunosc bunii mei români binefăcători cá nu m-a аси 
„D-zeu vrednic de o Domnie în care au strălucit un Mihai Bravul 
„şi un Ştefan cel Mare”. 


„Multiemesc cu venerare Tierei Voastre, acáriea pâine şi sare 
„le-am mâncat timp de noue ani şi acáriea galbanaşi i-am luat si 
„i-am pus în sigurantia la Bancile din streinătate. Rámàneti sáná- 
„toşi bravi români bine-cuventati de D-zeu. Bună gi mánoasà vi 
„mai este Tieara! Câutati se ve servească de lectiune esperientia 
„ce ati fâcut cu mine, strâin de sângele, şi religiunea şi neamul 
„vostru. Nu ve mai incredefi pe viitoriu în străini! Alegeti dintre 
„voi pe unul carele se domneascâ. lar, Eu, acum la plecare, plin de 
„mustrare de cuget pentru sperjurul ce am comis, şi recunoscând 
„gresialele si câlcârile de lege ce am făcut, vé cer iertare ca de la 
„niste buni si adiverati crestini”. 

Faciă cu o asemine mărturisire şi declarare sinceră şi leală, 
noi îţi vom respunde : 





1) Spionul Prussian sau Principele Carol de Hohenzollern Domn al 
Romániei de lordache Vulpescu, pag. 32—33. 


20 305 


WWw.dacoromanica.ro 


„Mergi sănătos, Principe, in Тіеага ta. Bucuré-te acolo si te 
,veseleste. Tieneti cu mândrie rangul nasterei tale, căci banii ti-am 
„dat în deajuns spre aceasta. D-zeu se te aibă in a sa santă pază, 
„şi se fii fericit, tu, socia ta, dimpreună cu tot neamul si familia de 
„Hohenzollern. Pleacă liniştit, Măria Ta, căci copii copiilor noştri 
„Şi neam de neamul nostru, vor pomeni de când Domnia lui Carol 
„de Hohenzollern, si vor multiemi zi si noapte Dumnezeului pá- 
rintilor noştrii cá, în fine te-a luminat de-ai părăsit România, le- 
pădând la cea din urmă podoabele strălucite, vrem să zicem, tripla 
haină de ipocrit, de sperjur şi de spion prusian cu care ai domnit 
in ea 1° 2) 

Se pare de alt fel cá opoziţia nu se multumise cu această ati- 
tudine critică; ea se preocupase si de idea răsturnărei Domnitoru- 
lui şi găsise chiar înlocuitorul în colonelul Dabija, față de care Di- 
mitrie Sturdza — acela care mai târziu va împinge dinasticismul 
său până a săruta mâna Regelui Carol — se comporta ca un supus 
înaintea Suveranului, adresându-i-se cu formula: „Мапа Та” chiar 
în fata străinilor. 

Domnitorul însă nu se sperie de această reînoire a atacurilor 
in contra sa. El se obignuise deja cu ele şi acuma, după experienţa 
ce-o căpătase, ştia că fiecare ре rând, sau cu toţi la olaltă, se vor 
lepăda din nou de asemenea gânduri şi se vor lua la întrecere 
pentru са să „servească "Tronul şi Tara". 


E 


In mijlocul atmosferei de descompunere a guvernului, realiza- 
tá prin intrigă şi oboseală, de exasperare a opoziţiei, exteriorizatá 
prin întruniri şi manifeste, şi de neliniște a poporului, exprimată prin 
violențe şi scandaluri, era necesară o bombă pentru ca totul să ex- 
ploadeze. 

Acea bombă o procură Senatul. 

De multă vreme încă Senatul luase o atitudine ostilă faţă de 
ministrul cultelor, Fitu Maiorescu. Interpelarea adresată de Yon 
Desliu, asupra activităţii ministeriale a lui Titu Maiorescu, fu un 
nou prilej pentru Senat, de a-şi arăta sentimentele sale faţă de 
ministru, PF 





2) ldem pag. 41—42. 


WWw.dacoromanica.ro 


Desliu fu foarte violent în interpelarea sa; dar ceeace agravá ѕі+ 
tuatia fu faptul cá doi vice-pregedinti ai maturului corp, C. Bozianu 
si Al. Qráscu, luará si ei cuvántul pentru a ataca activitatea mi- 
nistrului. Alexandru Qrăscu propuse chiar motiunea de neincre- 
dere care avea următorul cuprins: 


„Senatul, ascultând pe domnul ministru, şi având în vedere 
abaterile şi cálcarea legei instructiunei publice declară neîncrederea 
sa in d-l ministru al Instructiunei publice si trece la ordinea zilei”. 

Atmosfera era atât de ostilă ministrului încât intervenția pu- 
blică a lui Lascăr Gatargiu, preşedintele Consiliului, pe lângă A- 
lexandru Qráscu, vice-presedinte al Senatului, de a-şi retrage pmo- 
fiunea fu zadarnică. Mai mult chiar cu tot apelul făcut de către 
Lascăr Gatargiu pe lângă membrii majorităţii din Senat de a nu 
vota această moțiune, ea fu primită cu 21 de voturi contra 21, in 
aplauze sgoggotoase si cu strigăte de bravo. 

In aceeaşi seară guvernul îşi prezintă demisia. In criza ce se 
deschide prin această soluţie dată de Lascăr Catargiu situafiunei 
provocată de votul Senatului, gjaturul corp revine şi precizând cá 
votul nu era îndreptat decât contra lui Titu Maiorescu personal 
votează, cu unanigjitatea de 33 voturi, următoarea moţiune: 


„Senatul dând votul de eri după interpelarea d-lui Desliu, a- 
dresată domnului ministru de Instrucţiune publică, a înțeles cá nu 
aduce nici un blag celorlalți membri ai cabinetului actual de sub 
preşedinţia d-lui Gatargiu, precum nici d-lui preşedinte al cabi- 
netului”, 

Totuşi Lascăr GCatargiu persistând în demisia sa recomandă 
Coroanei pe Dimitrie Ghica, preşedintele Gamerei pentru formarea 
noului guvern. Acesta, neputând obţine concursul lui Petre Ma- 
vrogheni, declină însărcinarea şi Doggnitorul apelează din nou la 
Lascăr Catargiu. 

Inainte de a accepta noua însărcinare, boerul dela  Golăşei 
convoacă o consfătuire intimă a majorităţii conservatoare din A- 
dunarea deputaţilor, care reinoeste încrederea cu 66 de voturi con- 
tra 11. 

In urga acestui vot Lascăr Qatargiu acceptă sarcina noului 
guvern; cup] însă degpisiunea vechiului guvern nu fusese înregistra- 
tă oficial, această criză ministerială se rezolvă numai sub aparenţa 


307 


WWw.dacoromanica.ro 


unor schimbări de miniştri. Titu Maiorescu, in urma votului de 
blam al Senatului si Gheorghe Cantacuzino în urma insuficienfei 
sale de a face faţă grelei situaţii financiare, sunt înlocuiți. Ion Strat 
este numit ministru de finanţe, Ion Bălăceanu ministru de externe 
şi Petre Carp ministru de culte si instrucţie. La 31 Ianuarie 1876 
guvernul se prezintă Camerei in noua sa formație si ia parte la 
discuția provocată de schimbarea ministerială. 


Noua dovadă de încredere pe care Domnitorul o acordase lui 
Lascăr Catargiu însărcinându-l să formeze noul guvern, după a- 
tâtea alte mari dovezi pe care i le dăduse până atunci, nu fu însă 
de natură să consalideze situaţia guvernului. 

Dificultăţile şi atacurile reincepurá. Ceeace caracterizează mo- 
mentul este faptul că toate aceste atacuri, în Parlament, veneau din 
partea majorității parlamentare, căci opoziția demisionase de mult 
pe tema conventiunei cu Austro-Ungaria. 

După o nouă serie de interpelări si propuneri de motiuni de 
neîncredere, de data aceasta respinse, o nouă bombă isbucni. 

Dimitrie Ghica, preşedintele Camerei, înspăimântat de cere- 
rea ufiui împrumut de 30.000.000, necesar acoperirei dificitelor Du- 
getare ce până atunci fuseseră ascunse cu grije, isi dă demisia de 
la presidentia Adunărei „pentru a degaja persoana sa de actele gu- 
vernului". Apelul adresat de Lascăr Catargiu lui Dimitrie Ghica 
de a reveni asupra demisiei sale, rămâne fără rezultat, şi în urma 
reinoirei demisiei, Camera o primeşte, 

Fiind totuşi un puternic curent pentru realegerea lui Dimitrie 
Ghica ca președinte al Camerei, Lascăr Catargiu se vede silit în 
ședința din 18 Februarie, să facă cunoscut adunărei că în cazul 
realegerei lui Dimitrie Ghica, care a declarat cá nu mai dà con- 
cursul său guvernului, ministerul se va retrage. Cu toată această 
declarație Dimitrie Ghica întruneşte 37 de voturi față de cele 68 
obținute de C. N. Brăiloiu, candidatul guvernului. Aceste 37 de 
voturi erau conservatoare şi dovedeau şubreda poziţie a guvernu- 
lui. În acelaș timp Vasile Boerescu își dă demisia din calitatea de 
vice-președinte al Camerei iar Alexandru Orăscu din aceea de 
vice-președinte al Senatului. 


308 


WWw.dacoromanica.ro 


Este interesantá in special motivarea demisiei lui Alexandru 
Oráscu: 

„Motivul este cá în urma blamului ce onor. Senat а dat mi^ 
nistrului cultelor şi instrucției publice, înlocuirea sa este continuarea 
sistemului. Blamul nu s'a dat persoanei ci sistemului. Prin biserică 
ne-am salvat naționalitatea, prin instrucţiune ne vom conserva li- 
bertátile publice. 

Aceasta fiind nesocotitá, eu, ca reprezentant in acest Corp, 
din partea instructiunei, protestez si rog pe onor. Senat a-mi primi 
demisiunea”. 

Dar ceeace este mai interesant este respingerea acestei demisii 
de către Senat, ceeace implica oarecum o aprobare din partea ma- 
turului corp a motivelor demisiei. 


Dar frământările nu se vor termina încă. 

Proectele financiare, prin care se căuta să se echilibreze prin 
un nou împrumut bugetele deficitare, dădură loc la o serie de 
aprige discufiuni. 

După cinci zile de dezbateri Camera sfârşi totuşi prin a vota 
proectele depuse. 

Senatul însă se arătă din nou rebel. In şedinţa de la 1 Martie 
1867 Ion Strat, ministrul de finanţe, înfăţişă proectele votate 
de Cameră cerând urgenţa. Viu combătută de către fruntaşii adu- 
nărei, urgenţa fu respinsă cu 29 de voturi contra 25. 

Pentru a doua oară Senatul da un vot de blam ministerului. 
Se dovedea de data aceasta spiritul de opoziţie de care era stăpâ- 
nit maturul corp. 

In fata acestei situații Lascăr Catargiu ceru Domnitorului di- 
zolvarea Senatului. lată motivele pe care se baza preşedintele Con- 
siliului pentru a cere dizolvarea : 

„Guvernul Măriei Tale nu fuge niciodată de controlul Cor- 
purilor Legiuitoare, nici de ori ce discuţiune menită a lumina pe 
mandatarii natiunei şi a-i pune în positiunea de a vota sau a res- 
pinge în cunostiintá de cauză, tot ce li se supune de Puterea Exe- 
cutivă; nu este mai puţin adevărat însă, cá sunt situatiuni, unde un 
spirit manifest de ostilitate se ascunde subt aparențele unui control 


309 


WWw.dacoromanica.ro 


constitutional, si în asemenea împrejurări nu este in interesul terei 
de a prelungi o pozitiune false in care raporturile între guvern și 
intre un Corp Legiuitor nu sunt destul de trangate pentru a provo- 
ca un vot de neîncredere, dar nici destul de armonice pentru a 
face posibilă acea unitate de vederi şi de acţiune, care singură 
poate inlesni mersul regulat al unui guvern. 

In ori-ce alte împrejurări de cát cele actuale, guvernul Mă- 
riei Tale nu ar fi esitat un moment de a lăsa ca Senatul să se ros- 
tească prin un vot public asupra proectelor financiare, ce-i sunt 
supuse si să avizeze în urmă la ceace ar fi de fácut: în momentul 
de față însă, Miniştrii Măriei Tale sunt de părere са Tara nu 
trebuie expusă eventualitátei unei respingeri a mijloacelor ce i-a 
dat Camera pentru a face faţă situatiunei, зі din acest punct de 
vedere, ei respectuos supun Măriei Tale părerea lor, care este de 
a face un nou apel la Тага si a'i cere, prin noui alegeri de Se- 
пап, verdictul sincer şi definitiv asupra legilor de cari guvernul 
are trebuintá, şi pe care Camera le-a votat după o discutiune, care 
a probat până la evidenţă atit utilitatea, cât şi oportunitatea lor”, 


Dizolvarea fu acordată şi noile alegeri fixate pentru 26, 28 şi 
30 Martie. Şi de data aceasta alegerile fură destul de violente. Nu 
însă din cauza teroarei exercitată de guvern sau a reactiunei opo- 
zitiei. 

Spre deosebire de alegerile generale fácute cu un an inainte 
guvernul nu mai lupta cu aceiaşi hotărâtă voință de a  invinge, 
ştiind că în orice caz nu va mai avea mult de trăit; el provocase 
lupta tocmai în vederea soluționării mai grabnice a acestei chestiuni. 

Opoziția, nici ea nu mai avea motive să se sbată prea tare; 
victoria se apropia chiar fără acest ultim efort. 

Violenţa însă în care s'au desfăşurat alegerile era în aer; spi- 
ritele erau prea înflăcărate şi nervii prea íncordati în această at- 
mosferá de luptă care dura de doi ani de zile. 

Rezultatul alegerilor fu cel aşteptat de toată lumea, şi poate, 
dorit de toti factorii politici. Opoziția învinse obţinând majoritatea 
viitorului Senat. 

De îndată ce rezultatul fu cunoscut, guvernul își prezentă de- 


310 


WWw.dacoromanica.ro 


misia. Domnitorul se văzu silit „cu mare părere de reu” să se desr 
partă de credinciosul si energicul său colaborator, căruia îi datora 
prezența sa pe Tronul Tárei. 


Căderea guvernului era de atâta vreme aşteptată de toată lur 
mea în cât ea nu surprinse pe nimeni. 

Motivele acestei căderi sunt multiple: oboseala miniştrilor ce 
guvernaseră prea mult; exasperarea opoziţiei, ce aştepta de prea 
multă vreme; nevoia de a se calma spiritele mult prea agitate; ner 
cesitatea de a avea forte noi si odihnite în momentele grele ce se 
anunțau. Dar mai ales nevoia schimbărei pe care o simțea toată 
Jumea: si guvernanti şi opoziționişti, şi pasionaţi si indiferenți. Toar 
te acestea se pot rezuma într'o singură cauză: guvernul Lascăr Car 
targiu guvernase prea mult, si față de mentalitatea din acele vrer 
muri, şi față de posibilitățile oamenilor de pe atunci. 

Insfârşit trebue să mai menţionăm — deşi Domnul no spune 
în ,,Memoriile" sale — că pe tema politicei externe par să fi ехіѕг 
tat divergențe de păreri între guvern şi Suveran. Criza Orientului 
declanșată în 1875 punea acut problema atitudinei României. Sur 
veranul voia o politică interventionistá care să ducă la dobândirea 
neatârnărei noastre pe când cabinetul conservator preconiza ner 
utralitatea absolută. 

Ej 


Atmosfera turbure a sfárgitului regimului Lascár Catargiu nu 
trebueste sá ne inducá in eroare. Este adevárat cá guvernul Lascár 
Catargiu guvernase prea mult; este adevárat cá guvernul Lascár 
Catargiu se arátase insuficient in fata actiunei concertate a opor 
zifiei unite; este adevărat că guvernul Lascăr Catargiu făcuse grer 
şeli spre sfârşitul Jui. Dar nu trebuie să uităm nici o clipă marile 
servicii aduse ţării de acest minister. Consolidarea dinastiei, norr 
malizarea vieţii politice, aranjarea afacerei Strusberg, organizarea 
armatei si aparatului de stat, erau titlurile de glorie cu cari bărbaţi 
ca Generalul Florescu, Petre Mavrogheni, Gheorghe Costa Foru, 
Generalul Tell, Niculae Kreţulescu, Vasile Boerescu şi alţii, in 
frunte cu bătrânul Lascăr Catargiu se prezentau înaintea impar- 
tialitátei istoriei. Ei se puteau înfățișa cu conştiinţa împăcată de 
a fi consolidat dinastia şi de a fi salvat ţara. 


311 


WWw.dacoromanica.ro 


Cloni ma e ЖУУШ “> 


Á. 4 f, 
ре. A 
——S 


Сф» Се. Ju Vae T. Tel ce deana Îi out. 
Ligi Pe omo 


Câteva autografe 


Ştefan Golescu www. damar Oataigiaa.ro M. Kogălniceanu 


Flansga XXXVIII 








$ 
"i 
; 
n 
y 
Ф: 
hs nm ” h Е # 
Р ДУ, А 
bar pi Р E 
باد د‎ i . ; 
ach c M A 


x 
dx. 


i 


e 
үз?” 
zx. 


KL 
۴ EEE 





и 
r 
в 





Ld PLE‏ د 


a Ll 


zE 
xt 


y 


pă 
a 
£ 


Т 





4 
www.dacoromanica.ro 
Gheorghe Costaforu Petre Mavroghem 


În preziua Basboiului de Neatárnare 


WWw.dacoromanica.ro 


XXII 
MINISTERELE FLORESCU SI EPUREANU 


După retragerea lui Lascăr Catargiu — Vernescu vu reuşeşte 
să alcătuiască un guvern — Domnul rezistă opoziţiei unite — 
Cabinetul general] Florescu — Demisia lui Florescu şi formarea 
guvernului Manolache Costache Epureanu — Manevre in sânul 
coaliției guvernamentale — Noile alegeri şi triumful roşiilor — 
Adresa de răspuns la mesajul tronului — Punerea sub acuzare 
а fogtilor miniștri conservâtori — Epureanu demisionează — 
Politica externă dusă de Mihail Kogălniceanu şi ratificarea tra- 
tatului de comer] cu Austria 


Am cercetat în capitolul precedent împrejurările care constrán- 
seseră pe Lascăr Catargiu sá se retragă dela cârma statului. Coa- 
litia de la Mazar-Pasa era gata să preia puterea. Prinţul, după ce 
se siătueşte cu generalul Florescu, cu preşedintele Camerei Brăiloiu 
şi cu Petre Mavrogheni — pe a cărui părere arată în ,, Memoriile" 
sale că pune mare pret — chiamă pe Gh. Vernescu şi-l insárcinea- 
ză — la 31 Martie — să formeze noul guvern. Vernescu arată că nu 
poate accepta misiunea înainte de a se consfătui cu ceilalți fruntaşi 
ai coaliţiei, 

La 2 Aprilie Vernescu revine la palat declarând că e gata să 
alcătuiască ministerul şi prezentând Domnului următoarea listă mi- 
nisterială : Vernescu, prezident şi interne; lon Brătianu, război; lon 
Ghica, justiţie; Dimitrie Sturdza, finanțe; Epureanu, lucrări pu- 
blice ; Mihail Kogălniceanu, externe ; Eugen Stătescu, instrucţiune. 

Se întâmplă însă un incident caracteristic care dovedeşte cât 
de mult crescuse influența Domnului și cât de stăpân pe situație se 
simțea. Prinţul nu acceptă lista ministerială prezentată. Vrea un 
militar la război, propune deci trecerea lui Brătianu la finanţe şi — 


315 


www.dacoromanica.ro 


desi n'o spune în ,, Memoriile" sale — se pare cá пи e încântat nici 
de Ghica, nici de Sturdza. Primul din cauza atitudinei sale la 11 
Martie 1871, cel de al doilea pentrucá atacase cu invergunare Co- 
roana in cursul ultimilor ani. 

După ce ia cunoştinţă de dorinţele Domnului, Vernescu se re- 
trage spre a le supune colegilor săi din opozifia-unitá, Coalizafii 
se simt Însă tari şi nu vor să cedeze, Vernescu aduce în cursul după 
amiezii acest răspuns Domnului, 

Atunci se întâmplă un lucru la care coaliția nu se aștepta. Prin- 
tul nu se supune, rupe negocierile cu Vernescu şi însărcinează pe 
generalul Florescu să formeze un nou cabinet conservator, 


ES 
La 4 Aprilie generalul Florescu 1-51 formează astfel ministerul: 
General I. Em. Florescu Preşedinte ay Consiliului. 


Ministru de Rásboi 
şi Ministru de Interne. 


Genera] Christian Tell Ministru de Finanţe, 

D. P. Vioreanu + Ministru de Justiţie, 

Alex, Orăscu Ministru de Instrucție. 

D, Cornea Ministru de Externe. 
General T. Ghergliel Ministru de Lucrári Publice. 


Opozitia primește cua indignare „cabinetul de generali" pe саге 
„Deutsche Zeitung” il porecleste spiritual „Säbel Ministerium ,. 
Chiar conservatorii sunt nemultumiti. Ei nu vor ca ideia con- 
servatoare sá fie reprezentatá la guvern in afará de cadrele par- 
tidului. 

In dezbaterea ce se încinge la Cameră, în ziua 19 Aprilie după 
vacanţa de Paşte, asupra cabinetului Florescu, Carp spunea ca- 
tegoric : ,... guvernul actual nu reprezintă nici unul din partide 
care se numesc dreapta sau stânga şi care sunt stâlpii pe care se 
reazămă întregul edificiu constitutional .2) Generalul Manu şi 
Alexandru Lahovari, fără a fi atât de ostili guvernului ca Petre 
Carp, nu-i sunt totuşi favorabili. Numai Vasile Boerescu şi Cesar 
Boliac apără ministerul care obține încrederea cu 58 de voturi con- 


1) Decret No. 578, 579 din 4 Aprile 1876, Monitor No. 77 din 5 
Aprilie 1876 pag. 2049. 
2) C. Gane. „Р. P. Carp“, Vol, I. pag. 139. 


216 


WWw.dacoromanica.ro 


tra 27. Dar partida cea grea urma sá se joace la Senat care era. 
in majoritate opozitionist. La 20 Aprilie Senatul îşi alege ca vice- 
presedinti pe Gheorghe Vernescu cu 34 de voturi si pe Manolache 
Costache Epureanu cu 33 de voturi din 58 de votanti. Astfel Sena- 
tul îşi definea categoric caracterul sáu opozifionist. 

Generalul Florescu cere Domnului dizolvarea Senatului. Ce- 
rerea nu i-se admite şi la 24 Aprilie cabinetul Flroescu demisio- 
пеаға, 


În aceiaşi seară apare Manolache Costache Epureanu la 
Palat şi prezintă o listă care cuprinde „numele unor persoane ce nu 
sau stiit de a ataca personal pe print în chipul cel mai violent" 
(„Memorii '). 

Domnul nu aprobă lista. Epureanu declară cá nu poate al- 
cătui o altă listă, Prinţul răspunde că în acest caz va acorda lui 
Florescu dizolvarea Senatului, In fata acestei amenințări Epureanu 
se retrage să se consulte cu ceilalți fruntaşi ai coalitiunei. In aceiaşi 
seară Epureanu întorcându-se la Cotroceni se declară gata să ac- 
cepte modificările propuse de Prinţ. Ca atare i-se încredințează sar- 
cina de a forma guvernul, 

Manevra cu generalul Florescu reuşise pe deplin. Cu toate 
frazele ei pompoase opoziția fusese intimidată. Ea primea acum 
condițiile monarhului căci ştia că nu-l mai poate nici speria, nici 
ràsturna. 

Prințul de altfel mai cunoștea si rivalitátile din coaliția dela 
Mazar Paşa, rivalități care vor da mult de lucru lui Manolache 
Costache. Abea peste două zile Epureanu constitue următorul 
minister : 


М. Costache Epureanu Presedinte al Consiliului 
si Ministru de Lucrári Publice. 
Mihai] Kogălniceanu Ministru de Externe. 
(zh. Vernescu Ministru de Interne. 
Топ Brătianu Ministru de Finanţe. 
Mihail Pherekides Ministru de Justiţie. 
Gh. Chițu Ministru de Instrucție. 
Colonel Gh. Slăniceanu Ministru de Rãsboi. 


1) Decret No. 714 şi 715 din 27 Aprilie 1876, Monit, No. 93 din 20 
Apr. 176, pag. 23 37. 


317 


WWw.dacoromanica.ro 


Aşadar coalitia de la Mazar Paşa fusese silită să accepte con- 
Фе Domnitorului. Ion Ghica şi Mitiţă Sturdza nu intraseră în 
minister. Vor lua în schimb tocul lui Vernescu şi Epureanu ca 
vicepreşedinţi ai Senatului, preşedinte fiind Mitropolitul Primat. 

Moderatia la care era ţinut noul cabinet se vede şi din de- 
claratia ministerială citită Camerii la 28 Aprilie. Subliniem acest 
semnificativ pasagiu: „Venim la guvern fără recriminatiuni, fără 
spirit de rázbunare..". La 30 Aprilie, majoritatea — conserva- 
toare — a Camerii a ráspuns guvernului în acelaş ton primind 
— la cererea preşedintelui consiliului şi după discursurile pline de 
curtenie ale lui Dimitre Ghica, Alexandru Lahovari, V. Boerescu, 
Aristid Pascal — să-şi amâne şedinţele pentru a da timp Senatului 
să termine cu discuţia legilor financiare. La 3 Mai Camera a fost 
dizolvată fixándu-se noile alegeri pentru 3, 5, 7 şi 9 Iunie. 

Intre timp combinaţiile si lucráturile in sânul coaliţiei guverna- 
mentale se ţineau lant. Rosetti, stăpân pe singurul partid inmche- 
gat în sânul coaliţiei, lucra cu pasiunea şi îndemnarea cunoscută 
spre aşi crea majorități absolute în Cameră, Peste tot roşii for- 
mează comitete electorale şi desfăşoară o vie propagandă elec- 
torală. 

Cel care încearcă să le țină piept e ministrul de interne Gh. 
Vernescu. Prefectii, funcţionarii, poliţiştii sunt pretutindeni înlo- 
cuifi cu oameni ce-i sunt devotați. Pake Protopopescu, mâna lui 
dreaptă, e numit prefect al poliţiei Capitalei. 

Dar toate savantele combinaţii vernescane nu duc la nimic. 
Partidul roşu obţine о sdrobitoare majoritate în alegeri. „Timpul“ 
— oficios conservator — scrie la 15 Iunie cá noua Cameră va nu- 
тага circa 65—67 roşii, 36 partizani ai lui Kogălniceanu, 26 
fractionisti, 7 partizani ai lui Manolache Costake Epureanu, 5 
partizani ai lui lon Ghica, 3 vernescani si 6-7 conservatori.!) In 
realitate majoritatea roşie era mai tare. Epureanu n'avea decât 2 
partizani în Cameră. 

Camerile sunt convocate la 20 lunie în sesiune extraordi- 
пага. Operațiunile de validare începute la 22 Iunie s'au sfârşit la 
24 iar în ziua de 25 s'a purces la alegerea preşedintelui. Moderatii 





1) lon C. Brătianu, Discursuri, Scrieri, acte şi documente, pag. 43. 


318 


WWw.dacoromanica.ro 


şi-au dat voturile lui Dumitru Brătianu sperând astfel să mai rupă 
şi din roşii. Insă din 111 voturi C. A. Rosetti obţine 70 de voturi 
iar Dumitru Brătianu numai 41. 

Dovada s'a făcut. Majoritatea Сатетіі e în mâna roşiilor. 


Acum se schimbă şi tonul dezbaterilor parlamentare şi at- 
mosfera politică. Stăpân pe majoritatea Camerei Rosetti devine in- 
transigent, dârz, violent la nevoe. 

Schimbarea situaţiei se vádeste imediat cu ocazia discuţiilor 
la adresă. Raportorul comisiunei ce avea să redacteze răspunsul la 
mesaj fusese numit eternul Nicolae Blaremberg. Deşi nu făcea 
parte din grupul rogiilor fusese ales de ei tocmai pentru limbajul 
nestăpânit şi îndrăzneala-i cunoscută. Răspunsul redactat de 
Plaremberg e lung, pretentios, plin de violente atacuri la adresa 
fostului guvern şi dă lecţii de constitutionalism Domnitorului. Pre- 
şedintele consiliului făcând unele observatiuni cu privire la modul 
polemic, neobişnuit, în care a fost redactată adresa de răspuns 
isi atrage o lungă replică din partea lui Blaremberg. Camera vo- 
tează apoi adresa în unanimitate, miniştrii abtinándu-se dela vot.:) 

Actul al doilea e însă mai semnificativ. La 10 Iulie Nicolae 
Fleva depusese pe biroul Camerii următoarea propunere semnată 
de 60 de deputaţi. 

„Pentru satisfacerea imediată a legilor, a justiţiei şi a mora- 
litátii publice, 

Propunem : 

Punerea in acuzatiune : 

1) Pentru violarea Constitutiunei şi a libertăţilor publice ; 2) 
pentru risipá de bani publici; 3) pentru abuz de putere, a urmá- 
toarelor persoane, cari au luat parte in ministerul trecut şi anume: 

D.D. Lascar Catargi, Petru Mavrogheni, General lon Flo- 
rescu, Titu Maiorescu, С. Costa-Foru, A. Lahovari, G. Cantacu- 
zino, B. Boerescu, Teodor Rosetti, P. P. Carp, Christian Tell, Ni- 
colae Krefulescu''. 

Propunerea e trimisă imediat în secțiuni, discutată şi primită 
de toate secţiunile. Raportul comitetului delegaților e luat apoi în 


1} Monit. Of. No. 156 din 16/28 [ulte 1876, pag. 3825 si 3828. 


319 


WWw.dacoromanica.ro 


considerare — în şedinţa din 19 Julie — cu 98 de voturi contra 1 
si 6 abţineri. Se abținuseră de la vot Manolache Costache Epu- 
reanu, George Vernescu, Mihail Ferechide, Colonel Slăniceanu. 
Așadar președintele consiliului şi alti trei miniştri, din cei mai 
importanţi, erau contra procedeului roșiilor. Prințul era furios. 
Voise destinderea in politica internă pentruca toate forţele nati- 
unii să fie încordate în vederea hotătâtoarelor evenimente ex- 
terne. Ori propunerea de dare în judecată împingea pe conserva- 
tori la o duşmănie ireductibilă faţă de noul regim, 
И Preşedintele consiliului încearcă sá atenueze pasiunile dar nu 
izbuteste. Camera — în care după expresia lui e „ca un copil or- 
fan" — il ascultă cu deferentá dar nu-i urmează sfaturile. 
Domnitorul e atât de ingrijorat de atitudinea rogilor încât 
acordă lui Manolache Costache disolvarea Camerei. Dar Epu- 
reanu, înțelept, nu primeşte. li e teamă că roșii ar fi impinsi la o 
luptă pe viaţă si pe moarte. Deaceea preferă să se retragă. La 
23 Iulie isi citeşte demisia în fata Camerei. A doua zi Ion Bră- 
tianu preia guvernarea țării pe care, cu o intermitentá, n'o va 
mai lăsa din mână doisprezece ani. 


Evenimentele politice interne vor trece însă curând pe al doi- 
lea plan faţă de complicațiile problemei Orientului şi de războiul 
care bătea la uşă, 

Am văzut în capitolul precedent că poziţia guvernului con- 
servator era aceea a neutralității absolute în cazul unei confla- 
grațiuni în peninsula balcanică. Cum putea fi păstrată neutrali- 
tatea absolută dacă Rusia intra în răsboi când România consti- 
tuia poarta de intrare în Balcani, iată ceeace nu sa lămurit pe 
deplin nici până astăzi. Totuşi, pe nesimţite, chiar sub guvernul 
conservator, începuse să se facă tranziție dela neutralitatea ab- 
solută spre o neutralitate armată, mai favorabilă răsculaților 
creştini decât Turciei. In acest sens nota lui Boerescu din 4/16 
lanuarie 1876 е revelatoare. Căderea guvernului Catargiu coin- 
cide cu agravarea situaţiei. Din zi in zi se aşteaptă ca Serbia si 
Muntenegrul să deslántue răsboiul împotriva Turciei. Cabinetul 
Florescu reinoieste, în declarația sa ministerială, asigurarea cá: 


320 


WWw.dacoromanica.ro 


Plansa XXXIX 





ж 
#* оиса 


PA 


РА 
Stefan Golescu Al, G, Golescu 
C. А. Roseti: D. Brătianu 
P. P. Carp 
Gr. Serurie N, Kretzulescu 


T eli 


Dimitrie Ghica Chr. 
WWw.dacoromanica.ro 


Planya XL 


2га 2-2 


4. D. „дф моггсе ~ 


V. A. Ureche C. Boliae 
T. Maiorescu C. D. Aricescu 


B. Bodhzuew/.dacoromanica.ro є, Costaforu 


va urma o politică de neutralitate. Aceleaşi declaraţii de neutra- 
litate le repetă atât în fata Camerii conservatoare cât şi in fata 
Camerii roşii noui alese, cabinetul Epureanu. 

Ministru de externe e acum Mihai Kogălniceanu. Marele 
om de stat — nu rămâne însă multă vreme la această poziţie. In 
vederea rásboiului sárbo-turc România intervine la Constantino- 
pol pentru neutralizarea Dunării de sus. Cererea noastră e spri- 
jinită de toate Puterile garante. Turcia admite ca monitoarele ei 
să nu urce pe Dunăre în sus spre a ataca pe Sârbi, ne cere însă 
în schimb să aprovizionăm garnizoana turcească de pe insula 
Adakale. 

La sfârşitul lui Iunie intr'o notă adresată lui Savfet-Pasa, 
Kogălniceanu formulează cu îndrăzneală pretentiunile României 
in șapte puncte 

1) Recunoașterea individualitátii statului român şi a nume- 
lui său istoric România; 2) Admiterea reprezentanților României 
în corpul diplomatic; 3) Regularea conditiunei supușilor români 
care trăesc în Turcia şi admiterea jurisdicției consulare româ- 
nesti asupra lor; 4) recunoaşterea inviolabilității teritoriului ro- 
màn si delimitarea graniţei cu privire la insulele dunărene; 5) în- 
cheerea de tratate de extrădare şi comert, de conventiuni pos- 
tale si telegrafice între Turcia şi România; 6) recunoaşterea pa- 
șapoartelor noastre: 7) fixarea talvegului ca hotar între Româ- 
nia şi Turcia la gurile Dunării. 

Aceste cereri, prezentate Turciei intrun moment greu pen- 
tru ea, insemnau că România pretindea, pe cale pașnică, admi- 
terea în fapt a independenței ei. Şi nota adáoga că în cazul ne- 
admiterii acestor cereri, bunele noastre raporturi cu Turcia ar 
putea să sufere. 

Marile puteri primesc cu neplăcere nota. Ele o consideră ca 
fiind în măsură ѕа complice si mai mult situaţia balcanică si apoi 
tonul de independenţă le displace. Savfet-Pasa răspunde târziu; 
„găseşte demersul nostru cu totul intempestiv sí nu crede că 
Poarta va putea să se ocupe de el inainte de sfârșitul războ- 
iului” 3 





1) N. Iorga. Politica Externă a Regelui Carol I, pag. 146. 


21 32] 


WWw.dacoromanica.ro 


Demersul lui Kogălniceanu contribue la tranziția dela neu- 
tralitatea absolută la o atitudine uşor ostilă Turciei. 

La începutul lui Iulie războiul se deslánfue. Serbia şi Mun- 
tenegrul intră în luptă. Situaţia noastră e din ce în ce mai grea. 
Simpatiile sunt pentru frații noștri creștini care luptă împotriva 
semilunei, neutralitatea noastră rămâne însă relativ corectă. 
Oprim, pe cât se poate, tranzitul de arme şi de munițiuni spre 
Serbia: în schimb lăsăm liberă trecerea voluntarilor Ruși. 

Dar faţă de atitudinea Turciei, de acord cu Domnitorul, Ko- 
gálniceanu prepară o nouă circulară, pe care o expediazá la 20 
[ulie. Acest ultim act diplomatic — căci peste trei zile va cădea 
împreună cu Manolache Costache — e nu numai frumos si im- 
presionant, ci înseamnă o dată in preparatia psihologică si poli- 
tică a viitoarei intervenții româneşti, 

După ce începe prin a arăta „că România nu înțelege să 
joace un rol provocator” 1) continuă : 

„Tout en n'ayant aucune intention hostile à l'égard de la 
Turquie., il nous est, néanmoins, impossible de rester indifférents 
aux cris de douleur qui partent dela rive droite du Danube. En 
vous comuniquent les impressions douloureuses qui nous domi- 
nent tous en Roumanie, gouvernement et opinion publique, il 
nous serait impossible de ne pas nous faire la douloureuse de- 
mande: Eh quoi; l'Europe civilisée et chrétienne n'a-t-elle une 
voix à élever ди еп faveur des Juifs? En effet, rappelez-vous 
les coléres de l'Europe, qui tombérent sur ia Roumanie en 1867, 
lorsque quelques Juifs, qui avaient été condamnés par nos tribu- 
naux comme vagabonds et qui, n'ayant pas appelé de leur sentence 
avaient été dirigés sur  Galatz, pour étre exportés en Turquie, 
ayant été transférés de l'autre coté du Danube, ces juifs ont été 
repoussés par les Turcs, jetés dans la fleuve et sauvés par les 
agents roumains, sauf deux qui se sont noyés. Ces mêmes colères 
né nous ont pas été épargnées, il y à quelques années, parce que 
dans un coin isolé de notre pays la population roumaine s'était 
portée а des voies de fait sur trois ou quatres Israllites qui 
avaient commis un sacrilège dans la cathédrale d'Ismail sacri- 





N. forga. Politica Externă а Regelui Сато! 1. pag. 148. 


322 


WWw.dacoromanica.ro 


lege dûment constaté par les autorités compétentens, et aujour- 
d'hui lorsque des milliers de Bulgares et même de Roumains, 
lorsque des milliers de chrétiens sont tués, lorsque les atrocités 
les plus grandes se commetent en Bulgarie au grand jour, l'Europe 
Chrétienne ne trouve dans sa force, dans les régles de la civilisa- 
tion, dans les lois de l'humanité, d'autres moyens pour venir en 
aide à ces malheureuses populations qu'un insultent silence ?" 

Și-apoi, după ce arată agitația opiniei publice, agitatia ar- 
matei române însăşi, conchide cerând ca Europa să pună capăt 
<u un ceas mai de vreme atrocităților turceşti, 

lată situația politică, diplomatică şi psihologică lăsată de 
Kogălniceanu când părăsea ministerul de externe, pe care-l con- 
dusese timp de trei luni, 

Insfársit trebue să mai menționăm că noul parlament ratiti- 
case tratatul de comerț cu Austria. Era un act inevitabil şi Bră- 
tianu isbutind să-l treacă prin Cameră își câştiga noi merite în 
ochii Domnitorului. 


323 


WWw.dacoromanica.ro 


XXIII 


POLITICA INTERNA 
DE LA 24 IULIE 1876 LA 30 APRILIE 1877 


Guvernul Ion €, Brătianu — Tensiunea internă — Instrucţia 
tăcută de comisiunea Camerei — Raportul comisiunei — Trimi- 
terea in judecată a foştilor miniștri conservatori — Situaţinnea 
financiară — Remanieri ministerale — Dizolvarea Sennatului — 
Raporturile dintre Domn şi Ion Brătianu 


Întâiul guvern condus nu numai efectiv ci si nominal de Ion 
Brătianu se alcătueşte astfel: 


Ion C. Brătianu !) preşedinie al consiliului 
$i ministru de finanţe 
Dim. A. Sturdza ministrul lucrărilor publice. 
Col. Gh. Slăniceanu ministru de război 
Gh. Chin ministrul cultelor sí instrucţiunei 
Nic. Ionescu ministru de externe 
Eugen Stütescu ministru de justitie. 
Gh. Vernescu ministru de interne, 


Din vechea coaliţie de la Mazar Paşa nu rămăsese — în afară 


de roşii — decât Gh. Vernescu. Alt viitor orfan, ca Manolache 
Costache. 


In schimb dintre partizanii sectari ai grupului Rosetti-Bră- 
tianu intrase în guvern Eugen Stătescu. Fusese unul din cei 


1) Decret No. 1426 si 1427 din 24 Iulie 1876. Monitor No. 163 din 
25 lulie 1876. 


J25 


WWw.dacoromanica.ro 


ce luptaserá aprig pentru darea in judecatá a ministrilor conserva- 
tori. Prezența lui la justiție, în locul lui Mihail Ferechide ce pă- 
răsise guvernul tocmai pentrucă nu aprobase procedura Camerei, 
era semnificativă, Ea dovedea că roşii înțelegeau să ducă energic 
acuzarea împotriva conservatorilor. Tensiunea politică internă tre- 
buia deci să crească, 

După împăcarea cu Domnul, împăcare ce prilejuise explicaţii 
neplăcute pentru Conu Mitiţă, Dimitrie Sturdza intra în minister 
la lucrări publice. 

Antidinasticismul sáü se va topi total iar Conu Mititá va de- 
veni in viitor un prea plecat adulator al Regelui Carol. 

Insfárgit, la externe fusese adus  seful fractionistilor moldo- 
veni, Nicolae lonescu. 

Era o alegere ce se putea explica prin necesitatea guvernului 
de a avea reprezentanti populari din Moldova dar care, date fiind 
însuşirile omului, părea foarte puţin nemeritá in momentul gra- 
velor complicatiuni externe. Dar în fapt conducătorii politicei ex- 
terne româneşti, peste capul bietului N. lonescu, sunt Domnul şi 
cu lon Brătianu, 


De la constituirea guvernului Brătianu (24 Iulie 1876) şi până 
la declararea războiului între, Turcia şi România, faptul politic 
dominant în situatiunea internă este urmărirea pornită împotriva 
guvernului conservator. 

Am văzut că parlamentul, Camera, prin voturile date în şe- 
dinfele de la 20, 21, 22 Iulie, trimisese în judecată pe 11 foşti mi- 
nistrii si anume: Lascăr Catargiu, Petre Mavrogheni, 1. Em. Flo- 
rescu, B. Boerescu, P. Carp, Al. Lahovari, N. Kretzulescu, G. Cos- 
taforu, Titu Maiorescu, G. Gr. Cantacuzino şi Teodor Rosetti. 

In sedintele din 24 şi 25 Iulie, Camera alege o comisiune par- 
lamentará prezidată de Dumitru Brătianu şi având drept membrii 
pe N. Voinov, Anastase Stolojan, Niculae Fleva, D. Giani, Em. 
Costinescu şi G. Misail. 

Acestei comisiuni i se dă nu numai o competintá politică ci si 
una judiciară. Ea capătă dreptul de a face instructia judiciară, de 
a face descinderi, a emite mandate de aducere, a ordona arestări, 
a califica delictele. 


326 


WWw.dacoromanica.ro 


Pe această temă se naşte o mare discuţie de principii. Fe- 
rechide, Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, pretind că 
— în lipsa legii responsabilitátii ministeriale promulgată abia la 
2 Mai 1879 — conform art. 101 și 102 din Constituţie, Curtea de 
Casaţie urmând sà judece pe miniştrii, tot ea trebue să facă ins- 
tructia judiciară. Comisia parlamentară are numai menirea — 
susțineau ei — să strângă material informativ, să stabilească ele- 
mentele politice şi materiale ale culpei, să concretizeze toate a- 
cestea întrun raport pe care să-l predea apoi Casaţiei spre а 
sluji ca piesă de acuzare. 


Camera neadmițând acest punct de vedere, Ferechide și Ko- 
gălniceanu îşi dau demisia iar Manolache Costache plecând îm- 


preună cu ei, se produce criza de guvern. 


Acesta-i stadiul chestiunei în momentul formării cabinetului 
Brătianu. 


Comisiunea Camerii, căreia Eugen Státescu îi subordonează 
aparatul judiciar, se pune serios pe lucru. Descinderi, perchezitii, 
studieri de dosare, audieri de martori, se succed în toată tara. Dar 
acuzaţii, citati în fata Comisiunei, se retranşează în spatele prin- 
cipiilor si refuză să se prezinte inaintea unui for neconstitutional iar 
când sunt aduşi prin mandate de aducere, refuză orice răspuns, 
E uşor de înțeles cât de mult a inveninat atmosfera, се cam- 
panii de presă, ce incordare au produs lucrările acestei comisiuni 
care au durat opt luni. Căci, cu toate complicațiile externe, cu 
toate intervențiile Domnitorului, care-şi manifestă permanent ne- 
multumirea pentru urmărirea întreprinsă împotriva foştilor săi 
sfetnici, cu toate că Prinţul invită pe generalul Florescu şi pe 
Boerescu [a un dejun de gală la palat, aşezându-i — ca mai bä- 
tráni — 1} inaintea miniştrilor în funcţiune, ceiace produce indig- 
nare în rândurile rosilor. Comisiunea de acuzare îşi continuă opera. 

La 10 Martie se depun primele 3 volume din enormul raport al 
Comisiunei de acuzare iar la 15 Martie, al 4-lea. Raportul conchide 
la scoaterea de sub acuzare al lui Costaforu, mort între timp, P. 





1) ,,Memorii*. 


327 


WWw.dacoromanica.ro 


Carp şi N, Kretzulescu, fiindcă n'au nici o vină, In ceeace priveşte 
pe G. Gr. Cantacuzino, Teodor Rosetti si Vasile Boerescu, comi- 
siunea deși le aruncă în sarcină o sumă de acuzaţiuni „ingerințe în 
alegeri, călcarea Constitutiunei, falsificarea bugetului” — lasă tri- 
miterea lor în judecată la aprecierea Camerii. Camera printre acu- 
тай, retine însă pe Boerescu. Impotriva lui Catargiu, Mavrogheni, 
I. Em. Golescu, Al, Lahovari şi Maiorescu, se menţin toate acuzá- 
rile şi se cere trimiterea lor în judecată. Cu aceasta faza serioasă 
a urmărirei a luat sfârşit. Camera se mărgineşte să voteze afişarea 
acuzărilor în toate comunele din {ага — lovitură politică menită 
să discrediteze pe conservatori — şi... atât, 

Lipsa de temeinicie a învinuirilor, evenimentele externe, intra- 
rea României în războiu, fac ca acuzarea să fie părăsită tacit, 

Comisiunea de acuzare se descomplectează prin demisiunea 
lui Dumitru Brătianu, Fleva, E. Costinescu, Misail. Camera alege 
în locul lor, pe Eugen Státescu, G. Vernescu — iesiti din guvern 
~~ Danielopolu si realege ре Fleva si Misai. Acuzatorii declară 
din nou cá nu mai primesc mandatul. Camera îi realege dar rea- 
legerea rămâne o simplă formalitate. Acuzarea nu se mai sustine. 
Războiul aduce pe primul plan, preocupări mult mai grave iar la 
26 ianuarie 1878, Brătianu cere Camerii „să sfârșească odată 
cu această nenorocită chestiune”. Cu 55 de voturi contra 6, Ca- 
mera votează retragerea  acuzárii împotriva foștilor membrii ai 
guvernului conservator. 


Să aruncám acum o clipă ochii asupra situațiunei financiare. 
Necesitatea finantárei căilor ferate 5i a înzestrării armatei produ- 
seseră mari goluri în ultimele bugete. Cu toate reformele şi abili- 
tatea lui Mavrogheni, veniturile nu puteau acoperi cheltuelile. După 
retragerea lui din cabinetul conservator, 1875, fireşte că mediocrii 
succesori vor fi mult mai puţin în măsură să domine situaţia 
financiară. 

Revoltele din Bosnia şi Herţegovina, războiul ce ameninţă să 
izbucnească în Orient, războiu ce nu se stia dacă nu va deveni eu- 
ropean, stánjenesc afacerile, seamănă neîncredere, duc la o serioa- 
să criză economică în întreg continentul. Exportul nostru de ce- 
reale e paralizat şi cu el toată viaţa economică a ţării. 


428 


WWw.dacoromanica.ro 


Repercursiunile asupra tezaurului sunt, fireşte, dezastroase. 

Ion Brătianu luând ministerul de finanţe, porneşte, conform 
retetei clasice, la o serie de economii drastice. Totuşi cheltuelile 
pentru armată continuă să crească. Pe de altă parte, tensiunea po- 
litică internă şi războiul care bate la ușă, împiedică parlamentul să 
se ocupe la timp de noul buget. 

Timp de trei săptămâni — 27 lanuarie—21 Februarie 1877 — 
trece si „Conul Mititá" la Finanţe şi vrea să facă reduceri masive 
chiar în bugetul armatei. Din fericire, se opun Domnul şi Brătianu. 
Abia în Februarie 1877 bugetul e gata, cu 81.004.284 la venituri şi 
87.666.905 la cheltueli, deci un deficit recunoscut de 6.662.621 lei. 

Greaua situație a trezoreriei va pricinui fireşte imense difi- 
cultáti tot timpul crizei externe şi mai ales în momentul războiului. 
Deaceia, în Aprilie 1877, pentru a face față situaţiei, vom fi siliți 
să cerem un împrumut de 5 milioane Rusiei. 


>. 


Guvernarea rogiilor se consolidează pe zi ce trece. Majorita- 
tea compactá pe care o are in Camerá, increderea Domnitorului, 
dá posibilitatea lui Brátianu sá lucreze netulburat. 

Senatul insá ii face dificultáti. Ne amintim cá fusese ales sub 
Lascăr Catargiu si cá majoritatea liberală era destul de redusă. 

Opoziția Senatului se manifestă atât la cererea de ridicare a 
imunitátii parlamentare a foştilor miniştrii conservatori, membrii ai 
Maturului Corp, cât şi în toate dezbaterile cu privire la politica ex- 
ternă şi mai ales în dezbaterile financiare. 

Fireşte, guvernul obţine totuşi voturi favorabile dar după lungi 
dezbateri, care îngreunează imens guvernarea într un timp când se 
cereau mai ales măsuri repezi. 

Deaceia Brătianu cere în mai multe rânduri, încă din Februa- 
rie 1877, Domnitorului, decretul de dizolvare a Senatului. Prinţul e 
de acord în principiu, pretinde însă să fie votate mai întâi legile 
financiare. Dizolvarea — cerută bine înțeles şi din motive de partid 
spre a consolida guvernarea liberală — se acordă abia la 23 Mar- 
tie 1877, în urma unui raport motivat pe larg, care, între altele, 


spune : 


329 


WWw.dacoromanica.ro 


„Din 150 zile implinite dela deschiderea Corpurilor Legiui- 
toare, Senatul n'a ținut decât 62 de şedinţe. 

Din aceste 62 şedinţe, 35 au fost mai în întregul lor consuma- 
te în interpelări, în cari pasiunile personale au jucat un rol atât de 
mare încât chiar cestiunile de politică exterioară au fost agitate 
numai ca o armă contra guvernului...” 

Dizolvarea Senatului loveşte serios opoziţia, îi ia o platformă 
de luptă. Manolache Costache, Kogălniceanu,  Beizadea Mitică 
Ghica încearcă să determine pe Domnitor să nu acorde dizolvarea, 
Hotărârea Prințului, acordând decretul de dizolvare, ne apare to- 
tuşi astăzi nouă ca justificată deoarece războiul ce se pregătea 
trebuia să găsească un guvern deplin stăpân pe situație, nestânje- 
nit în acțiunea lui de o opoziție puternică. 

Alegerile pentru Senat se fixează pentru 21, 23 si 25 Apri- 
lie 1877. 


Ait fenomen politic demn de relevat este remanierea cabine- 
tului. La 27 Ianuarie 1877 demisionează Gh. Vernescu — ultimul 
leader" din coaliția de la Mazar Pasa — şi Eugen Státescu. Ast- 
fel partidul roşu stiuse să monopolizeze roadele victoriei dobândite 
de coaliție. Faptul e demn de reţinut pentrucá se va mai repeta în 
istoria partidului liberal. 

Eugen Stătescu reintra în umbră, datorită poate influenței mo- 
deratoare a Prințului care voia o slăbire a tensiunei politice. Ori 
Stătescu era prea amestecat în urmărirea miniștrilor conservatori 
ca să mai poată da înapoi, 

Locul lui Stătescu 1) îl ia Ion Câmpineanu — vehement orator 
antidinastic de la 1871 — iar locul lui Vernescu ia justiție îl ia 
Ion Brătianu. Dimitrie Sturdza, care demisionase din guvern la 5 
Ianuarie, reintră la finanțe iar Ion Docar devine ministru al lucră- 
rilor publice. 

Colonelul Siăniceanu, N. lenescu şi Gh. Chitu îşi mentin 
portofoliile, 


1) Decret No. 164 din 27 Ianuarie 1877. Monitor No. 21 din 23 
janwarie 1877 pag. 653. 





330 


WWw.dacoromanica.ro 


Insfârşit, înainte de a termina acest capitol, se cuvine să ne 
oprim o clipă asupra raporturilor dintre Domn si Ion Q. Brătianu. 

Am văzut câtă stimă avea Prinţul Carol pentru calităţile de 
om politic ale lui Brătianu. Împrejurările, pasiunea de partid, unele 
scăderi ale lui Brătianu, influenţa lui Rosetti, împinseseră pe aceşti 
doi oameni, între anii 1869—1876, la un antagonism ce părea ire- 
ductibil. După câteva succese răsunătoare, repurtate de Brătianu, 
ce culminaseră cu incidentele din sala Slátineanu si cu pregătirile 
de abdicare, Lascăr Qatargiu, paladin al dinastiei, silise pe Bră- 
tianu să bată în retragere. 

In Aprilie 1876 Brătianu, ce e drept, revenise învingător la 
cârma statului dar biruinţa lui era numai aparentă. 

Domnul avea acum o poziţie de nesdruncinat si silise coaliția 
de la Mazar Paşa să-i accepte conditiunile. 

Guvernarea apropie din nou pe cei doi oameni. Identitatea de 
vederi ce o au jn materie de politică externă ji solidarizează. Prin- 
ful Carol si Ton Brătianu se regăsesc. 

Vor colabora de acum înainte doisprezece ani, vor înfăptui 
impreună lucruri mari, vor da României independenţa şi regatul. 

Inscăunarea definitivă a dinastiei Hohenzolern, realizată de 
Lascăr Gatargiu, va sta la temelia României moderne. 

Domnitorul putea să vestească plin de o legitimă mândrie pă- 
rintelui său, în Martie 1877, „Intre fruntaşii politici nu mai am 
acum nici un adversar de principii, ceeace e un rezultat bun după 
o domnie de 11 anj”. 

Cu o dinastie consolidatá, cu un guvern tare, se poate spune 
că România era bine pregătită politiceste spre a înfrunta incercarea 
războiului, grava criză de la Congresul din Berlin si răpirea Ваг 
sarabiei. 


f 


www.dacoromanica.ro 


AXIV 


POLITICA EXTERNĂ 
DE LA 24 IULIE 1876 LA 30 APRILIE 1877 


Problema Orientului după războiul Crimeii — Revoltele din 

Bosnia şi Herţegovina — Poziţia puterilor — Politica Austriei şi 
Rusiei — Turcia nouă — Războiul sárbo-ture şi atrocitățile din 
Bulgaria — Acordul austro-rus — Starea de spirit din Rusia — 
Desfásurárea crizei din toamna 1876 până la intrarea Rusiei în 
război — Neutralitatea românească şi greutățile ei — Ce gândeau 
Vodă şi Brătianu — Dela Sibiu 1а Livadia — România cere să 
i se garanteze neutralitatea — Concentrările de trupe — Atitu- 
dinea opoziției şi dezbaterile parlamentare — Constituţia oto- 
mână — Ce face România? — Tratativele cu Rusia — Trecerea 
Ruşilor pe la noi — Siaturile lui Bismark sí asigurările lui 
Andrassy — Colaborarea militară ruso-románàá — Conflictul 
ruso-ture e inevitabil — Consiliul de Coroană — Kogáluicoeann 
ministru de externe — Tratatul cu Rușii — Trupele ruse intră 
in România — Proclamaţia marelui Duce — Notele turceşti — 
Supărarea lui Andrassy — Desbaterila Corpurilor legiuitoare — 
Primele lovituri de tun — Europa nu ne e favorabilă — Coope- 
r&rea ruSo-románàá —. România se consideră їп rásboi cu Turcia 


De la Caterina Il-a, de când reluase politica de expansiune- 
înspre Constantinopol, Rusia cunoscuse numai succese până la 
războiul Crimeii. Unind abilitatea forţei, politica rusească ajunse- 
se să capete cuvânt hotărâtor în Principate, în Peninsula Balcanică 


şi chiar la Stambul. 
Intervenţia marilor puteri occidentale, războiul Crimeii, răpesc 
Rusiei rezultatele sfortárilor unei jumătăți de veac. Imperiul țari- 


333 


WWw.dacoromanica.ro 


lor pierde nu numai cele trei județe din sudul Basarabiei, ci şi 
protectoratul asupra României, dreptul de a avea flotă in Marea 
Neagră, influenţa hotăritoare іа Constantinopol si in Balcani. 

Paralizia Rusiei ingádue Principatelor să infáptuiascá Unirea 
şi să-şi realizeze aspiraţiile. 

Dar fireşte că Rusia nu putea accepta pentru eternitate situa- 
tia creată prin războiul Crimeii. Oameni politici, diplomaţi, militari 
pregătesc revanşa. Gorceacov începe încă din 1860 să prepare 
terenul în vederea reluării expansiunei ruseşti. Sprijinind pe Na- 
poleon al Ili-lea în chestiunea 5avoiei, Gorceacov reaminteşte 
Franţei pierderile suferite prin Tratatul dela Paris şi vorbește de 
cele trei judeţe basarabene 1). 

Împrejurările sunt favorabile Rusiei. Austria învinsă în două 
războaie (1859 şi 1866) pierde din puterea еі, Franţa bătută în 
1870 trece printr'o lungă eclipsă. Bismark e arbitrul Europei: ex- 
pansiunea rusă în Orient nu-l supără. Chiar are anumite anga- 
jamente în această privință față de Rugi care l-au sprijinit şi în 
1866 si in 1870—71. 

Ca atare influența si mâna Rusiei reapar in Balcani încă 
din 1866. Ambasadorul ei la Constantinopol, contele Ignatiev, 
dobândeşte iarăşi o poziţie dominantă. | 

Profitând de războiul din 1870 Rusia denunţă clauzele Tra- 
tatului din Paris privitoare la neutralizarea Mării Negre şi printre 
motivele pe care le dă spre aşi dovedi temeinicia susținerilor sale 
sunt şi unele care se referă la „seria de revoluții”, contravenind 
Tratatului de la Paris, ce le înfăptuiseră, Moldova si Muntenia. 

După războiul franco-german geniul lui Bismark reușește 
să închege celebra înţelegere a cetor trei Impărați. 

In Austria, Beust e înlocuit cu Andrassy, asta însemna că 
Viena părăsea veleitátile de rezistență anti-prusiană în Germania 
și primea sugestiile bismarkiene de a se despăgubi în Balcani. 

Rusia și Austria trebuiau așadar să-şi împartă sferele de in- 
fluentá şi eventuală expansiune în Balcani sub privegherea părin- 
tească a noului imperiu german. 


1 б. L Erüianu: „Le probléme des frontières tusso-roumaines" 
pag. Т. 


334 


WWw.dacoromanica.ro 


Faţă de blocul „Puterilor Nordului” — aga erau numite ре 
vremea aceia, Rusia, Germania și Austria — celelalte mari puteri 
sunt dezorientate. Franţa nu sa recules încă după dezastrul dela 
1870, Italia е un fel de cenușăreasă în concertul european iar An- 


glia e și ea stânjenită în mişcările ei de forța blocului germano- 
austro-rus. 


Aceasta-i situaţia politică a Europei când răscoalele din Bos- 
nia $i Herţegovina redeschid, violent, problema Orientului. 

Deja din 1866 popoarele balcanice supuse incá semilunei erau 
in fierbere. Ráscoale in Creta, in Bulgaria, tensiune in Serbia, in 
Muntenegru. Era in intreg Balcanul un sbucium, un clocot, o nemul- 
tumire ce trebuia să ia sfârşit printr'o izbucnire, 

Incă de la începutul anului 1875 se produseseră mici răscoale 
în Herţegovina. In lulie izbucneşte însă o mişcare de revoltă gene- 
rală; la 31 lulie 1871 răsculații cer tuturor creştinilor, printr'o pro- 
clamaţie, să ia armele, Revolta se propagă in Bosnia. In August, 
ambele provincii suntîn flăcări. Turcii răspund cu masaare, cu bar- 
barii înfiorătoare. 

Fierberea se transmite în Serbia şi Muntenegru, cele două 
mici state creştine nu pot privi impasibile la măcelărirea Fraților din 
provinciile subjugate. 

Acum intervin puterile. Cea mai activă e Austro-Ungaria. 
Andrassy in politica lui balcanică socotea că trebue să apară po- 
poarelor creştine tot atât de bine voitor ca Rusia, pentru a putea 
domina Balcanul apusean. De aci o întrecere intre cei doi aliați. 
De altfel sa spus, pe drept cuvânt, că in bună parte revolta bos- 
niacă se datorește atàtárilor austriace. Dl. Iorga in pagini eloc- 
vente din cartea sa „Politica externă a Regelui Carol I" documen- 
tează această teză, 

„Nota Andrassy” remisă Porții de contele Zichy la 31 lanua- 
rie 1876 — e sprijinită de toate puterile. Se cereau Porții reforme 
in favoarea creştinilor, Regid-Paga răspunde în numele Imperiu- 
lui Otoman la 20 Februarie cu obisnuitele făgădueli, niciodată ur- 
mate de fapte. Dar nici răsculații nu erau mulțumiți cu nota An- 
xdrassy; ei pretindeau independenţa si adresau un nou apel popoa- 


335 


WWw.dacoromanica.ro 


relor creștine şi mai ales Rusiei „această mare gi glorioasă na- 
tiune", 

Acum intră in joc Bulgarii. Răpirea unei fete dá loc la tur- 
burári sângeroase. Consulii Franţei și ai Germaniei la Salonic — 
Molins şi Abbot — intervenind în favoarea creştinilor sunt asasi- 
nati în palatul guvernatorului. Emotia e generală în toată Europa. 
Germania şi Franţa trimit escadre la Salonic, revolta se întinde in 
întreaga Bulgarie. 

Faţă de agravarea situației „Puterile Nordului” se întrunesc 
la Perlin. Impăratul Alexandru al Rusiei vine însoţit de Gorcea- 
cov, Andrassy reprezintă Austria. Se ia hotărâre să se trimită Por- 
tii o nouă notă — „Memorandum-ul de la Berlin" — pretinzând 
satisfacerea imediată a cererilor din nota Andrassy și amenințând 
cu „măsuri eficace”, Nota, redactată de Gorceacov, e aprobată de. 
Franţa si Italia dar Disraeli o respinge categoric (19 Mai 1876) 
obiectând că Turcia na avut când să aducă la îndeplinire nota 
Andrassy. Anglia concentrează flota în Mediterană, întăreşte Mal- 
ta, ia o atitudine provocator anti-rusă, 

Turcii, siguri pe atotputernicul sprijin britanic, pornesc la o 
represiune înspăimântătoare in Bulgaria. Sute de sate sunt rase 
de pe suprafața pământului, bătrâni, femei, copii, măcelăriți după 
torturi ingrozitoare, 

Intre timp exaltarea războinică în Serbia creşte pe fiece zi. 
Prinţul Milan e silit să cedeze voinţei populare, Ristici revine la 
putere (Aprilie 1876) şi pregăteşte războiul 

Se închee alianță cu Muntenegrul iar generalul rus Cernaiej 
e numit comandant al armatei sârbe. Războiul sárbo-turc izbucnește 
in Iulie. 

Bine înțeles că toate aceste evenimente avuseseră un larg rá- 
sunet în Rusia. 

Panslavismul născut la Praga era acum în floare la Moscova. 
Acsacof şi Katcof aveau o imensă înrâurire asupra opiniei publice 
ruse. Ceea ce retinea încă Rusia era faptul că pregătirea militară 
nu era gata şi dorința diplomaţiei ruseşti de a avea mâinile libere 
din partea Europei. ^ 

Imperiul slav caută să se înțeleagă direct cu Austria. De aci 
întrevederea de la Reichstadt (26 Iunie 1876 — 8 Iulie st. n.) în- 


330 


WWw.dacoromanica.ro 


Plansa XLI 





Mihail Kogălniceanu 


WWw.dacoromanica.ro 


Planşa XLII 





Manolache Costache Epureanu 


WWwW.dacoromanica.ro 


Titu Maiorescu 


tre Franz-Iosef şi Alexandru al II-lea. La Reichstadt s'a ajuns la о 
înțelegere, fireşte pe spinarea popoarelor creştine: Austria capătă 
din partea Rusiei dreptul de a ocupa Bosnia iar Rusia îşi rezerva 
dreptul de a ne răpi cele trei judeţe din Basarabia. 

Războiul e dezastruos pentru Sârbi. Milan cere puterilor să 
intervină. Dar Turcii pun condiţii inacceptabile. 

Războiul reîncepe. Sârbii sunt iarág bătuţi cu toată intervenţia 
masivă a banilor, voluntarilor şi armelor ruseşti. Cucerirea Alexina- 
tului de către Turci şi perspectiva ca Serbia să fie nimicită de pu- 
hoiul Başibuzucilor determină Rusia la o atitudine energică. Un 
ultimatum porneşte de la Livadia (18 Octombrie st. n.) cerând 
Porții un armistițiu imediat şi amenințând cu ruperea relaţiilor di- 
plomatice. Speriată Poarta se supune (21 Octombrie st. n.) 

Ţarul vorbeşte deschis cu lord Loftus — ambasadorul brita- 
nic la Petersburg — despre probabilitatea unui conflict iar în Su- 
dul Rusiei șase corpuri de armată sunt mobilizate. 1) 

Acum intervine Anglia şi de teama unui conflict, propune în- 
trunirea unei conferințe la Constantinopol. 

La 11/23 Decembrie conferința se întruneşte sub presidentia 
lui Savfet-Paşa. Puterile erau astfel reprezentate: Anglia prin lord 
Salisbury şi Sir Henry Elliot, Franţa prin de Chaudordy şi Bour- 
going, Austria prin contele Zichy şi baronul Calice, Rusia prin 
contele Ignatiev, Italia prin contele Corti şi Germania prin baro- 
nul Werther. 2) 

In aceiaşi zi Poarta promulgă noua sa constituţie, foarte libe- 
rală pentru Turcia, sperând că astfel va putea manevra puterile, 
exhibând noua sa dovadă de „liberalism”. 

Proectele puterilor — pace cu Serbia acordându-i chiar noi 
teritorii, deasemeni cu Muntenegru, autonomia Bosniei şi Негіедо- 
vinei şi a Bulgariei, garanţii acordate creştinilor, — sunt respinse 
de Poartă. 

E 

Pe ce se bizuia Poarta când respingea propunerile Europei? 
Fără îndoială în primul rând pe speranța cá Anglia nu va permite 
Rusiei desmembrarea Imperiului Otoman. 


1) N. lorga. „Politica externă a Regelui Carot I. pag. 171. 
2) A. Potel: „Aperçu historique des affaires d'Orient'“, pag. 133. 


22 337 


WWw.dacoromanica.ro 


Fireşte atitudinea guvernului Disraeli putea să îngădue ase- 
menea speranţe. Totuşi guvernul conservator nu era deplin liber 
pe mișcările sale. Atrocitátile din Bulgaria revoltaseră opinia pu- 
blică britanică. Gladstone dusese o foarte populară campanie — 
prin presă şi întruniri — în favoarea victimelor barbariei turcești, 

Deaceia la sfârşit Disraeli va lăsa Turcia să se bată singură. 

Dar în afară de speranțe diplomatice erau şi cauze interne 
care determinau atitudinea Turciei. 

Mai întâi gândurile şi sentimentele conducătorilor ei, a „pa- 
şoptiştilor”” ei, căci ,,pagoptismu)" n'a fost numai un fenomen ro- 
mânesc. Vântul reformelor suflase si în Turcia. „Oamenii Tanzi- 
matului" (N, lorga) voiau să transforme Imperiul Otoman într un 
stat modern. 1) 

(,,Tanzimat" înseamnă in arábeste ,,oránduiri" si se referă la 
hatiseriful Sultanului Abdul Mesid (1844) prin care se introduceau 
anumite reforme). 

O întreagă pleiadă de pasale crescute in acest spirit — Aali, 
Fuad, Reşid — încercaseră să transforme Imperiul Otoman din- 
tr'un amalgam de provincii intr'un stat modern. 

Generaţia care le succeda era şi mai hotărâtă ca ei să facă 
din Turcia un stat puternic mentinándu-i, bine înțeles, toate po- 
sesiunile. Şeful acestei generaţii şi şeful mişcărei „Tânăra Turcie”, 
Midhat-Pașa, care guvernase cu atâta străşnicie vilaietul Dunării 
şi spânzurase atâția Bulgari, era acum stăpânul Turciei. 

Revolta Softalelor 1) il impusese la Vizirat şi curând (Mai 
1876) detronase pe Abdul-Asis şi pusese în locul lui pe Murad. 
Apoi (August 1876) detronase și pe Murad înlocuindu-l cu Ab- 
dul-Hamid. 

Aşadar stăpânii Turciei nu erau dispuşi să cedeze. Armata 
turcă era bună, mai bună decât isi închipuia Europa. 

Insfârşit, abstracție făcând de conducători, revoltele creştini- 
lor şi biruinfele Turcilor atátaserá la culme fanatismul musulman. 
Dacă cedau cerinţelor Europei, probabil că miniştrii ar fi fost ma- 
sacrafi. 





1) N. lorga: „Geschichte des osmanischen Reiches“. 


1) Soffa era numele ce se dădea studenţilor musulmani în teologie si 
în drept, 


338 


WWw.dacoromanica.ro 


latá complexul de cauze ce determinau pe Midhat si pe Sav- 
fet să reziste Europei. 


Refuzul Porții permite lui Ignatiev să-i azvârle de la început 
responsabilitatea „nenorocirilor eventuale”, 

Diplomaţia însă intră în funcţiune. La 1 Februarie 1877 Gor- 
-ceacov trimite o circulară tuturor ambasadorilor săi arătând că 
„refuzul guvernului turc atinge demnitatea Europei” si cerând 
măsuri coercitive, Ignatiev pleacă pe urmele circulării la Viena, 
Berlin şi Londra sperând să capete pentru Rusia dacă nu un man- 
dat european cel puţin o dezlegare europeană. Dar nici Londra și 
nici Viena nu sunt dispuse să dea mână liberă Rusiei, 

Anglia propune o nouă conferință a puterilor, la Londra. La 
19/31 Martie 1877 se ajunge la încheerea unui protocol. Dar Tur- 
cia respinge iarăşi sugestiile Europei, pe motiv cá nefiind invitată 
la Londra nu poate accepta hotărârile unei conferințe unde nu şi-a 
putut apăra interesele. Savfet declară chiar protocolul „un pro- 
cédé d'intimidation" si răspunde puterilor „La Turquie sait qu'elle 
lutte aujour d'hui pour son existence. Elle est decidée à conserver 
:dans le monde la place que la Providence lui à destinée". 

Războiul ruso-turc devenea inevitabil, 


Să analizăm acum poziția României în această nouă criză a 
Orientului. Războiul ruso-turc bătea la ușă. E] prezenta pentru noi 
о nesfârșită serie de primejdii. Pericolul ca ţara noastră să devină 
teatrul războiului, ca oraşele si satele noastre să incapá pe mâna 
cazacilor sau a başibuzucilor, ca tot ce se clădise în ultimii două- 
zeci de ani de pace să fie distrus. Pe de altă parte, rezultatele răz- 
boiului puteau fi iarăşi foarte primejdioase. În caz de victorie a 
'lurcilor — la care nimeni nu se gândea desi desfășurarea rázbo- 
iului a dovedit că o asemenea eventualitate n'ar fi fost imposibilă — 
am fi avut de suportat o nouă avalanșă de umiliri, noui încercări de 
ştirbire a autonomiei noastre, cât despre independenţă ea ar fi 
fost întârziată cu ani sau decenii. Ce se întâmpla în ipoteza că Ru- 
sia era biruitoare? Pierdeam probabil cele trei județe basarabene 


339 


WWw.dacoromanica.ro 


si — ceeace era mai grav — riscam ca Rusia redevenind stăpâni- 
toare în Balcani, înconjurându-ne cu state slave supuse directive- 
lor ei, să voiascá a relua la București rolul de ,,protectoare" jucat 
inainte de rázboiul Crimeii. 

Fi bine ce trebuia să facă România? Cum putea să se strecoare 
mai bine printre greutățile ce se îngrămădeau în calea ei? Părerile 
erau împărțite. Aproape unanimitatea lumii politice voia neutrali- 
tatea, neutralitatea absolută. Lascăr Catargiu, Vasile Boerescu, 
Petre Carp, Manolache Costache Epureanu, lon Ghica, Dimitrie 
Sturdza, Dimitrie Ghica, cu deosebiri de nuanţe, voiau neutralitatea. 

Argumentarea lor era următoarea : navem forța necesară de 
a rezista Turciei sau Rusiei, conflictul de altfel nu ne priveşte, 
victoria Rusiei amenință fiinţa noastră națională, deci să procla- 
măm sus şi tare neutralitatea noastră, să lăsăm pe Turci sau pe 
Rusi să treacă pe teritoriul nostru, să nu ne legăm de nimeni, insfár- 
sit să ne bizuim pe Tratatul din Paris si pe garantia puterilor. 

Era o politică în litera tratatelór, întemeiată pe Europa şi pe 
neîncrederea în propriile forte. Ba chiar unii din „neutralişti” cre- 
deau că ar fi bine să cerem ca Austriacii să ne ocupe tara spre a 
Impiedeca trecerea Turcilor sau Rușilor. (Dimitrie Ghica şi Ale- 
xandru Golescu). Aiţii (N. Blaremberg}, pretindeau, tot spre a 
îndeplini stipulatiunile Tratatului de la Paris, să cerem ajutorul 
Turciei, luptând alături de ea împotriva Ruşilor, în cazul când aceş- 
tia ne-ar viola teritoriul. 2) 

Europa, garanţia colectivă a puterilor, Tratatul de la Paris vor 
fi „leitmotivele” argumentării neutraliste. 

Dar puterile nu ne garantau de loc iar Tratatul de la Paris — 
acelaș fetişism al tratatelor domina spiritele atunci ca şi astăzi — 
era in multe din clauzele lui caduc. Noi îl violasem în repetate rán- 
duri iar Rusia denuntase încă din 1870 neutralitatea Mării Negre. 

Din fericire altele erau părerile Domnului, de acord cu Bră- 
tianu. Amândoi credeau în superioritatea acțiunii asupra neutra- 
litátii iar acţiunea nu se putea desfășura decât pentru a ne dobân- 
di independenţa. Independenţa trebuia dobândită cu armele în mā- 





1) Cristodul I. Suliotis: „Nicolae Blaremberg", pag. 628, discurs 
pronunțat în Cameră la 25 Noembrie 1876. 


340 


WWw.dacoromanica.ro 


ná, spre a dovedi Europei vitalitatea nouei Românii si a da popo- 
rului nostru încrederea în viitorul sáu, făcându-l să treacă prin su- 
premul examen al istoriei, proba focului. 

Pe cale de consecinţă trebuia să ne înţelegem cu Ruşii şi dat 
fiind că nu ne puteam opune trecerii lor, era mai bine să avem un 
tratat cu ei prin care să ni se garanteze solemn, de la stat la stat, 
integritatea teritoriului. 

lată poziția României, sentimentele, gândurile, intenţiile con- 
ducátorilor ei, 


Să reluám acum firul expunerii cronologice „Ne amintim că 
înainte de a pleca de la externe, Kogălniceanu trimisese faimoasa 
circulară pe tema atrocităților turceşti, arătând revolta ce clocotea 
până si în rândurile armatei românești şi cerând grabnica inter- 
ventie a Europei. 

Noul ministru de externe, N. Ionescu, găseşte circulara prea 
îndrăzneață, Manolache Costache deasemenea se leapădă de ea, 
declarând în scris că Mihail Kogălniceanu a trimis-o fără să-l în- 
trebe, Toată lumea e speriată cá am părăsit atât de neaşteptat po- 
гіна strict neutrală, 

La 29 lulie, ÎN. lonescu retrage circulara. Declaraţia ministe- 
rului Brătianu, citită la 25 Iulie în Adunarea Deputaţilor, reinoia 
de altfel asigurarea de neutralitate: „|n cât priveşte relatiunile 
noastre exterioare, o strictă neutralitate menținută prin vegherea 
neadormită asupra securitátei publice si a fruntariilor, va fi obiectul 
constantei noastre preocupări. 2) 

Pe deasupra capului lui N. Ionescu, politica externă o duc însă 
Domnul şi Brătianu. La 28 August, Brătianu şi cu Eugen Stătescu 
sunt trimiși la Sibiu pentru a saluta pe Franz-losef care venise la 
marginea împărăției sale. Era un act de curtoazie, dar şi un act 
politic. In ultimii ani, mai ales după 1871 de la venirea lui An- 
drassy la cârma dublei monarhii, România se orientase permanent 
după indicaţiile austriace. Brătianu se ducea așadar la Sibiu să ca- 


1) fon С, Brătianu:  Discușsuri, Scrieri, acte şi documente, Vol. 1, 
pag. 110, 


34! 


WWw.dacoromanica.ro 


pete informatiuni mai exacte asupra atitudinei Austro-lIngariei im 
criza Orientului, mai ales cá veniseră la urechile noastre unele: 
ecouri, foarte vagi, asupra hotărârilor de la Reichstadt. 

Delegații noştrii nu află mare lucru. Franz-losef se mărginește 
să-şi exprime mul(umirea pentru atitudinea României în criza O- 
rientală. Totuşi lon Brătianu se întoarce de la Sibiu cu impresia 
justă că Austro-Ungaria nu se va pune în calea Rusiei. De aitfel 
cam în acelaş timp Bălăceanu telegrafiază de la Viena că părerea 
lui Andrassy e să închidem ochii asupra voluntarilor ruși care trec 
spre Serbia. Cu multă abilitate, Brătianu cere avizul întregului corp 
diplomatic asupra acestei probleme si chiar Anglia îi recomandă să 
nu bage de seamă. 

Tot în Septembrie Ruşii sondează terenul la Bucuresti spre a 
vedea care ar fi atitudinea României în cazul unui conflict ruso- 
turc, 

Răspunsul evasiv al României irită Petersburgul. 2} 

[а acelaş timp însă guvernul folosind pretextul manevrelor 
concentrează rezervele, 

Brătianu e încă în faza informativă. Trimite pe Rosetti la Pa- 
ris, pe Ghica la Londra, spre a căpăta informaţii cât mai exacte 
asupra atitudinei puterilor occidentale iar el, împreună cu ministrul 
de război Colonelul Siăniceanu, pleacă la Livadia unde sosise Та- 
rul cu Gorceacov, Ingatiev şi ministrul de război, Miliutin. Dele- 
gatii noştrii, plecaţi la 25 Septembrie din Bucureşti, ajung în seara 
de Marti 28 Septembrie la Ialta. A doua zi Gorceacov primeşte pe 
Brătianu. 

Intrevederea e dramatică. Conversatia începe calm, Gorcea- 
cov anunţă cá e probabil un război ruso-turc în toamnă sau la pri- 
măvară şi arată că se aşteaptă la o atitudine amicală din partea 
României. Brătianu îi răspunde asigurându-l că simpatiile noastre 
sunt pentru cauza creștinătății, că vrem să ne înţelegem cu Rusia 
în privinţa trecerii trupelor rusesti şi să incheem un tratat formal 
cu ea. Dar Gorceacov, enervat, respinge ideia tratatului. E] vrea o 
convenţie militară pentru trecerea trupelor, atât şi nimic mai mult, 
și ameninţă că, în virtutea tratatelor, va considera România ca un 





1) Cartea Verde pag. 36. 


WWw.dacoromanica.ro 


stat vasal Turciei si va trece Prutul fără nici o formalitate. Bră- 
tianu răspunzându-i că în acest caz oștirea noastră va rezista in- 
vaziei, Gorceacov, enervat la culme, strigă: „vä vom sdrobi!” !) 
Se pare că delegatul român nu şi-a pierdut cumpătul deoarece i-a 
răspuns „că un război întreprins pentru eliberarea fraților creştini 
de sub jugul necredincioşilor nu ar începe în condițiuni favorabile 
prin sdrobirea unei alte armate creştine.. ” Era o replică bine chib- 
zuită căci întradevăr Rusia s'ar [i pus, în fata Europei, intr'o lu- 
mină oribilă procedând cu brutalitate împotriva României. După 
acest mic duel, Gorceacov întrerupe convorbirea. 

Ion Brătianu se plânge lui Ignatiev de cuvintele cancelarului 
car contele îl sfătuește cinic să nu-l ia în serios şi stărue pentru 
o înţelegere. 

Împăratul e amabil, binevoitor, dar distant. O nouă întreve- 
dere cu Gorceacov e mai puţin furtunoasă. Brătianu expune cere- 
rile României: 1) Tratat de la stat la stat, deci recunoaşterea im- 
plicită a independenței româneşti; 2) conventiune precisă cu privi- 
re la modalitatea trecerii trupelor ruseşti prin România; 3) garan- 
tarea teritoriului României, 

Chestiunea Basarabiei se discută ан. 

Brătianu cere cancelarului să-i lămurească intențiile cu pri- 
vire la cele trei județe, Gorceacov declară însă că Basarabia e con- 
sacrată prin tratate și-și exprimă mirarea că România crede că nu 
se vor respecta tratatele. 

Convorbirea se termină cu vorbele lui Gorceacov „de va fi 
război, vom sti să ne înțelegem, România nu va avea decât să câş- 
tige”, 

La 30 Septembrie, delegaţii români plecau spre Bucureşti. 

Întrevederile dela Livadia arătaseră clar si intenţiile suspecte 
ale lui Gorceacov dar si dorința Rusiei de a ajunge la un aranja- 
ment cu România. 

Probabil că nici Domnul, nici Brătianu nu se aşteptau la mai 
mult. Totuşi o ușoară deziluzie stárue si la palat si la presidentia 
consiliului. Atitudinea lui Gorceacov ne lăsa să înțelegem că vom 
înregistra multe surprize. România n avea însă altă politică de fä- 





1) Ion І. С. Brătianu „România și chestiunea Orientului“ în volumul 
„Războiul neatárnárei", 


343 


WWw.dacoromanica.ro 


cut. Trebuia sá se inteleagá cu Rusia cáci altfel, vorba lui Gorcea- 
cov, ar fi fost sdrobită. 


Urmează acum, între Septembrie si lanuarie, o nouă fază a 
politicei românești caracterizată prin trei elemente: concentrări de 
trupe, cereri repetate adresate tuturor puterilor de a ni se garanta 
neutralitatea, negocieri secrete cu Rusia. 

Pregătirile militare continuă febril. Corpurile Legiuitoare se 
deschid la 21 Octombrie, peste două zile li se cere un credit de 4 
milioane pentru armament, 400.000 lei pentru concentrări și autori- 
zarea de a menţine rezervele sub arme peste termen. Era o sforta- 
re considerabilă, mai ales din punct de vedere financiar. 


La 26 Noembrie se înființează 8 noui regimente de dorobanţi. 
Armamentul de care dispuneam era însă puţin. Aveam abia 25.000 
puşti Peabody si puţine puşti cu ac, cele aduse în perioada 1867— 
1868. Deaceia Eugeniu Carada fusese trimis la Paris să trateze un 
împrumut şi să cumpere arme. In Decembrie telegrafiază că „i se 
oferă 12 milioane lei cu 10 la sută dobândă, 5 la sută comision, cu 
garantia monopolului tutunului, rambursabile in 9—12 luni. A 
găsit şi puşti Chassepots, tunuri de oțel ghintuite 4 livre" >). 


Diplomaticeşte, ne menţinem, oficial, pe terenul neutralităței. 
Mesagiul domnesc citit Camerii si Senatului la 21 Octombrie a- 
firmă din nou : . | 

„Din partea tuturor Puterilor Garante suntem încurajați întru 
menținerea atitudinei noastre neutrale, pe care guvernul Meu a a- 
doptat-o încă dela începutul luptelor ce se urmează în Peninsula 
Balcanică.” şi apoi „aşa, mulțumită direcţiunei prudente şi ferme 
ce reprezentanţii nafiunei au imprimat guvernului Meu, avem te- 
mei de a spera că atunci când pericole mai presus de forțele noa- 
stre ar amenința Statul Român, puternicul scut al Europei garante 





1) | C. Brătianu: Discursuri, scrieri, acte şi documente Vol. И. 
pag. 247. 


344 


WWw.dacoromanica.ro 


nu ne va lipsi intru apárarea integritátei teritoriului si a drepturi- 
lor noastre naţionale”. 

România desfăşoară o intensă acţiune diplomatică pentru a 
obţine garantarea neutralității sale. 

La 22 Octombrie pleacă de la ministerul nostru de externe 
o circulară către toti agenţii noştrii, cerându-le să sondeze pute- 
rile asupra ,sanctiunei de garantie" şi a unei garanţii speciale, a- 
cordatá ргіпіг'ип act international, în cazul unui război ruso- 
turc. Dumitru Brătianu, trimis în misiune specială la Constanti- 
nopol, cu ocazia conferinței puterilor, primeşte aceleaşi instrucțiuni 
să ceară ,o garanţie specială pentru respectarea drepturilor, a 
neutralitátei și a integritátei teritoriului României”, 

Dar puterile nu sunt dispuse să ne satisfacă cererile. Salis- 
bury răspunde categoric că „singura garantie eficace ar Н ca pu- 
terile să facă un casus belli" din orice atingere a neutralității ro- 
mânești ceea ce nu se poate. Cam același limbaj l-au ţinut şi ce- 
lelalte puteri. Singure, Franţa si Italia ni s'au arătat favorabile dar 
fără consecințe. Neutralitatea Românească nici n'a fost discutată 
la conferinţă, 

Totuşi această acţiune diplomatică era foarte abilă. Pe de o 
parte, punea Europa în situația ca refuzându-ne garanția să audă 
din partea noastră argumentarea „am fost siliți să ne înțelegem 
cu Ruşii deoarece nu ne-ati garantat, lásándu-ne la cheremul lor" 
iar pe de alta, închidea gura neutraliştilor, cu orice pret dovedin- 
du-le că nu ne puteam bizui pe „Europa” si pe „Tractatul dela 
Paris, 


+ 


Intre timp însă, Brătianu trata în secret cu d. de Nelidov, 
consilier de ambasadă la Constantinopol. Nelidov sosise în Bu- 
сигез Ја 15 Noembrie însoțit de Colonelul print Cantacuzino 2), 
din statul major al Marelui Duce Nicolae.. 

Nelidov venise cu o simplă scrisoare a contelui Ignatiev către 
Brătianu. „Se ascundea sub numele de Alexandrescu, proprietar din 
Basarabia, 





1) Există şi o ramură rusă a celebrei familii bizantine, 


WWw.dacoromanica.ro 


Intrevederile cu Brătianu aveau loc la ministerul de finanţe 
si intro casă la şosea 2), 

Bine înţeles Brătianu a ridicat imediat chestiunea  plenipo- 
tenței, pe care Nelidov n'o avea. declarând reprezentantului rus că 
înțelege un tratat, de la stat la stat. 

Discuţiile au continuat apoi şi au fost foarte vii în legătură 
cu problema basarabeană. Brătianu cerea ca Rusia să garanteze 
integritatea teritorială a României. Nelidov încerca să se eschiveze 
dar până la urmă, față de cererile categorice ale lui Brătianu 
care refuza să închee altfel vreo conventiune, Nelidov a fost silit 
să cedeze. Sa ajuns așadar la un acord general. România accepta 
să lase liberă trecerea armatelor ruseşti în condițiuni precis de- 
terminate iar Rusia garanta integritatea teritorială a ţării noastre. 
S'a redactat si proectul de conventiune care însă n'a fost semnat, 
nici parafat fiindcă Nelidov n'avea plenipotenta necesară. 

România, spre aşi menține libertatea de acţiune, va tărăgăni 
semnarea până la 4 Aprilie 1877. 

În orice caz, principial, eram deja angajaţi cu Rusia, 


Cam odată cu Nelidov sosise la Bucureşti şi un reprezentant 
al Turciei, Ali Bey, ca să trateze o înţelegere turco-română în ca? 
zul in care Ruşii ar trece Prutul. Bineinteles, nimeni nu se gån- 
deste la un acord militar cu Turcia. Solul turc e,dus cu vorba. 

Între timp, la 11/23 Decembrie 1876 se promulga Constituţia 
turcă, Art. 1 din această constituție are următorul cuprins: ,Im- 
periul Otoman» cuprinde regiunile si posesiunile actuale precum 5i 
provinciile privilegiate...” iar prin art. 7 se declară că Sultanul dă 
investitura capilor provinciilor privilegiate. Guvernul român cere 
imediat explicaţii asupra sensului acestor articole. Savfet răspunde 
liniştit că și România e cuprinsă printre „provinciile privilegiate”, 

Indignarea Prințului, a guvernului si a opiniei publice e fi- 
reascá în fața jicnirei ce ni se aducea. Inainte de a răspunde cum 
se cuvine, ministerul convoacă Senatul şi Camera la 21 Decembrie 





2) T. Nelidov: „Souvenirs d'avant et d'après la guerre de 1877-78" în 
,Revne des Deux Mondes" 1915. 


3246 


WWw.dacoromanica.ro 


in şedinţe secrete, separate, iar la 22 Decembrie în şedinţă secretă 
comună. 

La Cameră, ședința începe printr'o interpelare al lui G. Mi- 
sail — membru al majorității — asupra art. 7 şi 8 din Constituţia 
Otomană, 

Răspunde N. Ionescu, ministrul de externe, apoi iau cuvântul 
deputaţii Poenaru Bordea și N. Blaremberg care aduce invinuiri 
guvernului fiindcă a cerut lămuriri la Constantinopol cu privire la 
Constituţia turcă, deşi „tratatele“ arătau clar că noi nu puteam fi 
considerati ca o provincie privilegiată. Urmează un răspuns ma- 
gistral din partea lui lon Brătianu spunând între altele... „nici sa- 
bia lungă a lui Baiazet şi Mohamet n'a putut pătrunde până în 
Munţii României, unde cutează să străbată Midhat Paşa cu cons- 
titutiunea lui...” Mai vorbeşte Manolache Costache Epureanu, sus- 
ținând că trebuesc duse discuţii calme cu Turcia deoarece Consti- 
tutiunea otomană nu poate produce efecte reale asupra noastră. 


Insfârşit, după un nou răspuns al lui Brătianu, se votează cu 
79 de voturi şi 9 abţineri, următoarea moțiune: „In urma răspunsu- 
lui dat de guvern prin care explică linia sa de conduită în fata 
promulgărei Constitutiunei sublimei porți: Camera pe deplin sa- 
tisfăcută și convinsă că guvernul va protesta cu energie către pu- 
terile garante si către Inalta Poartă, contra călcărilor drepturilor 
incontestabile ale României, trece la ordinea zilei”. 

In Senat dezbaterile sunt mai grele. Aci majoritatea nu e 
compactă ca la Cameră. 

O moţiune propusă de Bozianu cere ca guvernul, să aibă o 
„procedare demnă si neprovocátoare". 

lon Ghica şi Lascăr Catargiu sprijină moţiunea lui Bozianu. 

Brătianu se opune la această propunere care-i stânjeneşte miş- 
cările şi aruncă un blam asupra politicei dusă până atunci. Insfâr- 
şit, moţiunea lui Bozianu e modificată prin ștergerea cuvântului 
,Deprovocatoare" si votată cu 27 de bile albe contra 12 negre. 

Protestul energic al guvernului român e susținut la Constan- 
tinopol de toate puterile. Singură Anglia se abfine. 

Savfet dă oarecum înapoi declarând că: „Poarta n'a avut in- 
tentia nici direct nici indirect să atingă situația Principatelor-lTInite, 
astfel cum reiese din tratate. Constituţia nu este un act interna- 


dd 


WWw.dacoromanica.ro 


tional care să modifice tratatele, nici să modifice condiţiile de exis- 
tentá politică a vreunei ţări care face parte integrantă din Impe- 
riul Otoman.” 1) Lui Dumitru Brătianu, Savfet îi arată că ar fi dis- 
pus să declare că România nu-i atinsă de Constituţia Otomană dar 
numai dacă ne-am retrage protestul şi menținând expresia de „par- 
te integrantă din Imperiul Otoman”. 

La 29 Decembrie (stil vechi) România răspunzând notei lui 
Savfet, cere „o declaraţie formală că România nu este cuprinsă 
intre provinciile otomane, de cari vorbeşte Constituția, şi că legă- 
turile ce unesc România cu Turcia ţin de vechile capitulatii inche- 
iate de prinții români cu Sultanii si consacrate de tratatele de cu- 
rând făcute între Turcia si puteri, cari au luat sub garanția lor 
colectivă, statul politic român”. 

Deşi Poarta nu ne-a dat satisfacţie totuşi chestiunea Consti- 
tutiei turceşti fusese binevenită. 

Ea ne oferise prilejul de a afirma răspicat drepturile noastre 
de stat suveran, afirmare aprobată de toate marile puteri. 

Pe de altă parte, prin indignarea ce o trezise, mestesugit ex- 
ploatată de „Românul” lui Rosetti, partizanii obedientei răbdătoa- 
ге {аја de Turcia erau puşi în inferioritate iar opinia publică ince- 
pea să se desmeticească. 

Astăzi războiul pentru independență ne apare ca ceva firesc. 
Pe atunci nu era aga. In afară de Domn, de Brătianu si de Ro- 
setti, toți oamenii politici cu autoritate erau împotriva unei politici 
„de aventură”. Lascar Catargiu, Carp, Manolache Costache Epu- 
reanu, C. Bozianu, Vasile Boerescu, lon Ghica, Dimitrie Sturdza, 
Dimitrie Ghica, N. Blaremberg, N. Jonescu — ministrul de externe 
în funcțiune — si chiar Mihail Kogălniceanu care nu va fi con- 
vertit de cât mai târziu. 

Prin urmare nu numai conservatorii ci şi liberalii moderati 
— lon Ghica, Sturdza — nu voiau să audă de o ruptură cu Tur- 
cia urmată de o întelegere cu Rușii. 

Deaceia situația guvernului era grea. El trebuia să se strecoa- 
re nu numai prin imense dificultăți externe ci să ţină piept neinte 
legerii, opoziţiei, criticilor din lăuntrul țării. 





1) „Cartea Verde“ pag. 65. 


348 


WWw.dacoromanica.ro 


Pe măsură ce riscurile de război sporeau, problema raportu- 
rilor româno-ruse devenea mai acută. 

Trupele ruseşti erau concentrate în Basarabia. Comandantul 
lor, Marele Duce Nicolae, se instalase la Chișinău, așteptând ordi- 
nul de a trece Prutul. De la Chișinău va sosi înainte de Crăciun 
un ofițer de stat major, colonelul Bobrikov, cu misiunea de a dis- 
cuta modalităţile trecerii trupelor rusești. Lui Bobrikov i sa reco- 
mandat să trateze direct cu Prinţul. Dar Domnul evită orice intra- 
re în amănunte, aşteptând rezultatele conferinței de la Constan- 
tinopol. 

La 16/28 lanuarie Printul Carol primeste din partea Mare- 
lui Duce Nicolae o scrisoare in care, după făgăduiala cá trupele de 
sub comanda sa vor respecta independenta,  autoritatea si buna 
stare a României, propune „о invoire practică din punct de vedere 
pur militar, fără nici un caracter politic”. Era tocmai teza contra- 
ră celei românești care voia tratat politic întâi. 

Deaceia Domnul răspunde foarte prietenos dar accentuând ne- 
cesitatea unui tratat politic încheiat între „guvernul rus si cel ro- 
mån”. Se adaugă apoi cá o asemenea conventiune nu se poate in- 
cheia de cât dupáce Rusia va notifica puterilor intentiunea ei căci 
altfel Ruşii ar viola neutralitatea. Aceasta de altfel era si părerea 
lui Bismark, oracolul politic al Europei, pe care Domnul îl consulta 
întotdeauna, in ocaziile mari. Cancelarul de Fier, înțelegând perfect 
situația României, declarase că e mai bine ca trupele ruseşti să in- 
tre în ţară în virtutea unui tratat. 

Ideile Printului Carol erau încă de la începutul lui Ianuarie 
1877 foarte clare. E] scria tatălui său: „Bărbaţii politici de aci sunt 
mult mai ingrijati de cát mine asupra urmărilor unui conflict ruso- 
turc si asupra viitorului României, pe care eu mi lam schiţat de la 
inceput: À incheia o conventiune militará cu Rusia si, de va fi ne- 
voe, a ne bate cu Ruşii contra Turcilor”, 


Totuşi se cunoşteau riscurile alianței cu Rusia. Intentiile ru- 
sesti asupra Basarabiei sunt presimtite. Kogálniceanu avusese in- 
formaţii, necomplecte, asupra acordului dela Reichstadt, Brătianu 
ghicise la Livadia gândurile lui Gorceacov. Necesitatea ne impin- 


349 


WWw.dacoromanica.ro 


gea la o înţelegere cu Rusia dar în acelaş timp căutam contra asi- 
gurári. 

Austria lui Andrassy avusese influență  precumpănitoare la 
Bucureşti în ultimii ani. La ea căutam sprijin, socotind că Viena 
nu poate tolera o aşezare a Ruşiior la Dunăre. 

I. Bălăceanu, cel mai destoinic, mai fin, mai cu greutate diplo- 
mat român pe vremea aceia, întrebând pe Andrassy ce atitudine va 
lua Austro-Ungaria, primea la 20 Martie, vechiul răspuns că nu se 
va opune la trecerea Ruşilor prin România dar nu va tolera ca Ru- 
sia să se atingă de o porţiune, oricât de mică, din teritoriul român. 

Andrassy mintea conștient, fiindcă la Reichstadt, Franz-losef 
acceptase anexarea de către Rusia a celor trei judeţe din Basa- 


rabia. 
N 


Intre timp, pe la 20 Martie, Bobrikov revenise si de astă dată 
Prinţul discută mai în amănunt cu el. Se cere Rușilor să aşeze tor- 


pile pe Dunăre si Siret pentru a împiedeca bombardarea podului 
de la Barboşi de către monitoarele turcești. Odată cu Bobrikov so- 
sise şi generalul Katalef ca să studieze situaţia căilor ferate şi să 
se înțeleagă cu administraţia lor în vederea marilor transporturi de 
trupe si munitiuni ce urmau să se efectueze. Dar toate tratativele 
erau stânjenite de lipsa conventiunei politice. Acum Rusia stăruia 
să se semneze. Consulul rus, baronul Stuart, presa în fiecare zi ca- 
binetul român în acest sens. Noi însă voiam să întârziem până la 
ultimul minut semnarea convențiunei spre a vedea cum se întorc 
lucrurile şi a putea susține că am cedat necesității. 

Discuţiile cu Bobrikov și cu căpitanul Popov, aghiotant al Ma- 
relui Duce Nicolae, continuă. Ei expun Prințului, liniile mari ale pla- 
nului de marş rusesc prin România si stărue pentru cooperarea ar- 
matei române cu cea rusească. 1) Domnul, deși e partizan а] aces- 
tei colaborări, nu se angajează. Insárcineazá numai pe ofițerii ruşi 
să comunice Marelui Duce dorinţa sa ca armata română „să ia po- 
zițiuni dincolo де Olt, aşa са ea să formeze întrucâtva, aripa dreap- 
tă a armatei rusești” 2). Arată deasemeni lui Bobrikov si Popov 





1) Memoriile Regelui Vol. IX pag. 46. 
2) Ibidem. ^ 


- 


WWw.dacoromanica.ro 


măsurile luate la Barbosi, Oltenița, Giurgiu şi Calafat, Pentru a 
menţine contactul cu cartierul general rusesc, Printul trimite la Chi- 
sináu pe colonelul Barozzi. ` 


Dar si Turcii se pregáteau de rázboi. Orasele bulgáresti de pe 
malul Dunării sunt fortificate, trupele turceşti se concentrează în 
Bulgaria, numărul lor e evaluat la 140.000 de oameni cu 170 de 
tunuri, Extrema dreaptă din Dobrogea e slabă; în schimb extrema 
stângă, la Vidin, e foarte puternică. Evaluările variază intre 40.000 
şi 75.000 de oameni. Acest dispozitiv pare a indica intenţia de a 
ocupa Calafatul și a năvăli în Oltenia. Situaţia militară a Turciei 
se mai îmbunătăţise prin scoaterea definitivă din joc a Serbiei. In 
Februarie, Belgradul fusese silit să închee pace, mulţumit că Stam- 
bului îi acordă statu-quo ante. Cu Muntenegrul ostilitățile înceta- 
seră de mult dar micul principat nu căzuse încă la pace, 

In situația politică internă interveniseră mari schimbări. Mid- 


hat-Pașa dispăruse brusc de pe scenă. Atotputernicul Vizir, om 
cu autoritate, prestigiu şi capacitate, fusese arestat (Ianuarie 1877) 
în palatul Sultanului şi demis din funcțiunile sale. Abdul-Hamid 
incepea să-şi arate ghiarele. Edhem-Pasa luase locul lui Midhat. 


Războiul se apropia. România lua şi ea măsurile necesare, Cri- 
za financiară ne pricinuia imense dificultăți. Oamenii concentrați 
in toamnă fuseseră trimiși la vatră. Batalioanele noastre aveau 
efective de 300 de oameni. Cerusem deaceia la Petersburg să fim 
anunțați cu minimum 14 zile înainte de începerea ostilităţilor spre 
a putea proceda la mobilizare. Intárim — Calafatul şi concentrăm 
trupe acolo deoarece voim să ne opunem năvălirei turceşti. La 31 
Martie, Consiliul de ministri hotáreste mobilizarea armatei. In ace- 
las timp însă cerem Vienei să intervină la Constantinopol pentru 
ca Turcii să nu treacă Dunărea. 

Cu Stuart se mai discută problema monedei cu care Ruşii vor 
face plăţile, Brătianu pretinde ca toate plăţile să se facă în aur. 
După unele tărăgăneli Petersburgul admite, Acum venea momentul 
semnării acordului cu Rusia. 


35! 


WWw.dacoromanica.ro 


Ministrul de externe, N. lonescu, demisionează din minister 
pentrucă e in contra lui. Interimatul externelor îl define câteva zile 
“Ton Câmpineanu. 

La 1 Aprilie, Vodă convoacă un consiliu de Coroană. Firește 
Catargiu, Mavrogheni, Carp, Boerescu, incă sub acuzare, nu pot 
asista. Sunt însă de față pe lângă membrii ministerului: C. Bo- 
ziani, Manolache Costache Epureanu, D. Ghica, Kogălniceanu, 
lon Ghica, Alexandru С. Golescu, toti foşti presedinti de consi- 
liu, C, A. Rosetti, 

Părerile exprimate sunt confuze şi contradictorii. 

Bozianu, întrebat primul, e pentru neutralitate absolută. E de 
părere ca Rușii şi Turcii să poată trece liberi prin România, La în- 
trebarea dacă nu e mai bine ca Rușii să intre, în virtutea unui tra- 
tat, se declară de acord. 

Manolache Cosrache admite o înţelegere cu Ruşii dar e con- 
tra oricărei cooperări militare sau a rezistenței împotriva Turcilor. 

Dimitrie Ghica regretă că guvernul n'a cerut Austro-llngariei, 
la nevoe n'a pretins, să ocupe România pentru a opri astfel intra- 
rea oricărei armate străine. Admite să se închee o convenţie de tre- 
cere cu Rușii. 

Mihail Kogălniceanu arată că Rusia va lua Basarabia în caz 
de victorie, E contra alianţei sau a cooperărei militare cu Ruşii dar 
în cazul în care Turcii ar voi să strámute teatrul războiului la noi 
atunci n'avem de ales. Admite si el necesitatea tratatului cu Rusia, 

lon Ghica nu se sperie de intrarea Turcilor în ţară. Vrea ne- 
utralitate absolută, 

Alexandru Golescu e de părere că o convenţie cu Rusia ar fi 
contra tratatelor desființând „baza noastră politică”. Se raliază la 
opinia lui D. Ghica de a cere Austriei să împiedice intrarea atât 
a Turcilor cât si a Rugilor. 

C. A. Rosetti, președinte al Camerii, arată necesitatea de a 
ne opune unei năvăliri turcești. De vreme ce Ruşii garantează in- 
tegritatea teritorială a României, e pentru semnarea convenției de 
trecere, 

Insfárgit se mai discută despre necesitatea schimbării terme- 
nului, prea îndepărtat, al alegerilor senatoriale. 


WWw.dacoromanica.ro 


LEERI TEN Lu 
i 


Lampe" 





WWwW.dacoromanica.ro 


lansa XLIV 





N. Kretzulescu 





Caricatură a timpului 


reprezentând pe lon GyăţimtadieonfihifitasiP- A Rosetti 


La 2 Aprilie Colonelul Şlăniceanu părăsind ministerul de ráz- 
boi trece în fruntea ggare]ui stat major. Generalul Cernat ii іа ]o- 
cu]. La 3 Aprilie, după insistențele Domnului si a ]ui Brătianu, Mi- 
hail Kogălniceanu consimte să preia conducerea ministerului de ex- 
terne. Marele om de stat va juca alături de Brătianu un ro] ho- 
tărâtor în evenimentele ce vor urma. 

In vederea războiului alegerile senatoriale sunt fixate |а 9 şi 
13 Aprilie. 

Insfârşit, [а 4 Aprilie se semnează convenţia cu Rusia, con- 
ventie având următorul conţinut: 

„Lucrând de acord cu ce]e]a]te mari puteri, pentru a ameliora 
conditiunile de existență ale creștinilor, supuşi dogginatiunei Su]ta- 
nului, guvegnu] imperia] al Rusiei a atras atenfiunea cabinetelor 
garante asupra necesitátei de a asigura, în pod eficace, executarea 
reformelor cerute de Ја Poartă. 

Pentrucă excitarea musulmanilor şi slăbiciunea  învederată a 
guvernului otoman nu ]asá a se spera măsuri serioase de executa- 
re din partea autorităţilor turce, о interventiune militară din afară 
poate deveni necesară. In cazul când dezvoltarea ulterioară a afa- 
cerilor politice in Orient ar sili pe Rusia a аѕища această sarcină 
$i a dirige arpata sa în partea Turciei din Europa, guvernul ipe- 
ria], dorind a respecta inviojabilitatea teritorială a statului român, 
a convenit a încheia cu guvernul A]tetei Şale, Domnului Caro] I, 
o conventiune specială relativă [а trecerea trupelor ruse prin Ro- 
mânia, 

Prin urmare, au fost designati ca p]enipotentiari, din partea 
Majestátei Ѕаје Ipyperatorului tuturor Ruşilor, Baronul Dipgitri 
Stuart, consilier de stat, agent diplomatic şi consu] genera] a] Ru- 
siei in România, cavaler a] ordinului St. Vladimir c]asa III, a] St. 
Anei clasa II si a] ordinelor străine: Leu] şi soarele, clasa II cu pļa- 
cá, Medgidie clasa III, Muntenegru clasa II cu placă si a] Crucei 
de ofițer a] Mântuitorului, / 

Din partea a]tetei Şale Domnul României, d. M. Kogá]nicea- 
nu, ginistru| sáu a] afaceri]or străine, pare Cruce a] ordinului St. 
Ana c]asa I, a] Goroanei de fer c]asa I, al Vu]turu]ui Roşiu clasa I, 
a] Medgidiei clasa I, etc., cari.dupá ce şi-au preschimbat dep]ine]e 
Jor puteri, găsite în bună şi regulată formă, s'au învoit asupra ar- 
ticolelor următoare: 


23 353 


WWw.dacoromanica.ro 


Art. 1. Guvernul Altetei Sale Domnului României Carol I asi- 
gură armatei ruse care va fi chemată a merge in Turcia, libera tre- 
cere prin teritoriul romàn si tratamentul reservat armatelor amice. 
Toate cheltuelile cari ar putea fi ocazionate de trebuintele armatei 
ruse, de transportul sáu precum şi pentru satisfacerea tuturor tre- 
buintelor sale, cad naturalmente în sarcina guvernului imperial. 

Art. 2. — Pentru ca nici un inconvenient sau pericol sá nu re- 
zulte pentru România din faptul trecerei trupelor ruse pe terito- 
riul sáu, guvernul M. S. Imperatorul tuturor Rusilor se obligá a men 
tine si a face a se respecta drepturile politice ale Statului Român, 
astfel cum resultă din legile interioare şi tratatele existente, pre- 
cum şi a apăra integritatea actuală a României. 

Toate detaliurile relative la trecerea trupelor ruse, la relatiu- 
nile lor cu autorităţile locale, precum şi toate învoelile cari ar tre- 
bui să fie luate pentru acest sfârşit, vor fi consemnate într'o con- 
ventiune specială, care va fi încheiată de delegaţii ambelor guverne 
şi ratificată în acelaşi timp ca şi cea de faţă si va intra în lucrare 
de odată. 

Art. 4. — Guvernul Altetei Sale Domnului României se obligă 
a obţine pentru conventiunea de față precum si pentru cea men- 
tionatá la art. precedent ratificarea cerută de legile române şi a 
face imediat executorii stipulatiunile coprinse într'însa. 

Drept aceea, plenipotenfiarii respectivi au pus pe conventiu- 
nea de față semnăturile lor şi sigiliul armelor lor. 

Făcut în Bucureşti, la 4 (16) Aprilie, anul gratiei una mie opt 
sute şeapte zeci si seapte. 

Baron D. Stuart 
Agent diplomatic si consul general al Rusiei 
în România 


M. Kogălniceanu 
Ministrul afacerilor străine al României 


Urmează apoi convenfiunea tehnică, care determină modul in 
care se va efectua trecerea trupelor ruse. Prin art. 18 al acestei 


convenfiuni se stipulează expres, că în Bucureşti „nu vor fi trupe 
FF 
ruse”, 


354 


WWw.dacoromanica.ro 


Semnarea tratatului cu Rusia înseamnă o dată în istoria mo- 
derná românească, 

Diplomaţia românească isi atinsese scopul. Imperiul țarilor, ale 
cărui trupe năvăliseră de atâtea ori fără nici o formă în oropsita 
noastră ţară, încheia cu mica Românie un acord de la stat la stat. 
Era o recunoaştere implicită a independenţii noastre. Şi acest acord 
nu-i cersisem. Dimpotrivă Brătianu vorbise cu demnitate, la Liva- 
dia iar apoi, din Noembrie până în Aprilie, refuzasem să ne anga- 
jăm definitiv. Fireşte, conventiunea de trecere avea să ne ducă de- 
parte, la intervenție militară, la fapte de arme glorioase dar si la 
pierderea Basarabiei, 

Puteam face altfel? Nu! Acordul cu Turcia însemna trans- 
formarea automată a României în teatru al războiului. Ocuparea 
României de către Austriaci era nu numai o imposibilitate dar si 
o nedemnitate. lar cum Ruşii tot ar fi trecut pe teritoriul nostru, 
atunci era mai bine să treacă în virtutea unui tratat — şi am văzut 
mai sus ce avantagii ne aducea acest tratat — de cât în virtutea 
bunului lor plac, într'o {ага vasală Turciei. 

Tratatul nu era perfect? Avea anumite stângăcii? ,,Cuprindea 
pericolul unei reservatio mentalis" cum spune Maiorescu? 

Fireşte conventiunea nu era perfectă din punct de vedere al 
redactării. Dar trebue să ţinem seama că oricât ar fi fost Rusia de 
dornică sã aibă raporturi amicale cu noi, în momentul acela, n ar 
fi admis niciodată o clauză în care să se vorbească de garantarea 
Basarabiei. S'a văzut cât de tenace rezistase Nelidov cererilor lui 
Brătianu. Mai mult nu se putea obține. Puteam noi întinde prea tare 
coarda cu Rusia? Insfárgit crede cineva că un tratat constitue vre- 
odată o garanție inatacabilă şi că reaua credință unită forței se 
împiedecă în argumente juridice? 

lată dece nu putem aduce imputări lui Brătianu. Lucrând mână 
în mână cu Suveranul său „nu a primejduit nici o posibilitate prin 
nerăbdare si n'a pierdut nici un prilej prin nehotărâre” aşa ii ca- 
racteriza acțiunea, peste o jumătate de veac, fiul său lonel Bră- 
tianu. !) 


1) Ion L C. Brătianu „România și chestiunea Orientului“ pag. 8 din 
volumul „Războiul Neatârnărei“, 





WWw.dacoromanica.ro 


Semnarea conventiunei cu Rusia nu face totuşi ca acţiunea 
diplomatică a României să stagneze. Kogălniceanu trimite circu- 
lări peste circulări, căutând să dovedească perfecta neutralitate a 
țării. Toată diplomaţia noastră încearcă acum să obţină asigurări 
din partea Turcilor că nu vor trece Dunărea. Se fac demersuri con- 
tinue, stăruitoare la Viena, pentruca Andrassy să capete de la 
Turci această fágáduialà. Austro-lIngaria se arată binevoitoare, 
noi suntem doar ,protejati' ei, dar Poarta refuză să se angajeze. 

Marele Vizir şi Savfet-Pasa declară că această chestiune de- 
pinde exclusiv de comandamentul militar. 

Ştiri alarmante vin de pretutindeni. Se pretinde că Turcii vor 
debarca la Calafat, vor distruge Giurgiu, Olteniţa şi podul de la 
Barbosi. 

Populatia de pe malurile Dunárii fuge din sate de teama in- 
cursiunilor turceşti. Domnul ne destăinuieşte în ,,Memoriile" sale 
cá panica e mare si la Bucuresti. 


Singur Bălăceanu dă vesti linistitoare. Turcii n'ar avea pe 
Dunăre de cát 100.000 de oameni trupe regulate si 30.000 nere- 
gulate. Organizarea lor ar fi defectuoasă, moralul slab. Osman 
Paşa va dovedi la Plevna că informaţiile lui Bălăceanu nu erau 
tocmai juste, 


Guvernul nu ştie sigur ce atitudine să ia până la venirea Ru- 
şilor. Ba ar vrea să apere ţara de incurisunile turceşti, ba se gân- 
deşte să nu se opună şi evacuează Calafatul, | 

Kogălniceanu telegrafiazá această ştire lui Bălăceanu саге 
răspunde furios lui Brătianu: „In numele sângelui românesc саге 
ne-a mai rămas în vine şi pentru consideratiunea faţă de celelalte 
popoare, încercaţi de a inspira niţel sânge rece lui Kogălniceanu, 
căruia frica de Cerchezi a atins proporţii ingrijitoare. Dacă acest 
sentiment este împărtășit de întreaga ţară, dezarmati imediat si 
puneti-vá sub protecţia Rusilor, dacă nu, perseverati bárbáteste în 
calea pe care noi am ales-o liber. De ceeace trebue sá ne temem 
mai mult decât de Cerchezi, este: ridicolal", 1) 

Această drastică chemare la ordine, aruncă o vie lumină asu- 





1) Ion C. Brătianu Discursuri, Scrieri, Acte şi Documente. Vol, H 
pag, 590, 


356 


WWw.dacoromanica.ro 


pra nehotărărei ce domnea — in ceiace privește măsurile practice 
imediate — în cercurile conducătoare, 

In fond, în afară de Domn, de Brătianu, de Rosetti, nici un 
om politic, nici chiar marele Kogălniceanu, n'avea încredere in pu- 
terile noastre, în armata noastră, 

De la Constantinopol ne vine injonctiunea, telegrafiatà de Ma- 
rele Vizir direct Domnitorului, ca unui „şef de provincie privilegia- 
tá", ca, în baza tratatelor şi ţinând seama de concentrarea trupelor 


ruseşti pe Prut, să ne înțelegem cu Poarta în vederea măsurilor 
militare de luat. 


Kogălniceanu răspunde Marelui Vizir  Edhem-Pașa a doua 
zi, 11/23 Aprilie 1877, că numai parlamentul, convocat în sesiune 
extraordinară la 14/26 Aprilie, poate decide asupra atitudinei Ro- 
mâniei. Minteam si noi ca toată lumea! 

In mijlocul acestor preocupări cade ca un tráznet, la 11 noap- 
tea în seara de 11 April, vestea că Ruşii au trecut Prutul. Guver- 
nui nostru nu fusese anunţat că trupele ruseşti vor intra în țară 
iar convenția nu era incă ratificată de parlament. 

Cabinetul publică în „Monitorul Oficial" a doua zi, 12 Apri- 
lie, un comunicat prin care arată că trecerea Prutului s'a efectuat 
înainte ca parlamentul românesc să se fi pronunţat asupra atitudi- 
nei României. În fata acestei situatiuni ministerul declară că: 1) a 
ordonat trupelor române de la fruntarii să se retragă în interiorul 
țării (Domnul se opusese zadarnic acestei măsuri) 2) prefectii nu 
vor lua contact cu trupele ruseşti în calitate politică ci „ca sím- 
pli funcţionari polițienești” 3) ,populatiunile de-alungul Dunărei 
au fost desteptate de aşi retrage familiile și averea in comune mai 
depărtate de fruntarie". 

Nu era insá singura surprizá dezagreabilá ce ne-o fáceau de 
la început Rușii. Marele Duce Nicolae adresează o proclamaţie 
directă poporului. Incepe cu „Locuitori ai României” si sfârşeşte: 
„Români! Strămoşii nostri şi-au vărsat sângele pentru libertatea 
voastră; cred deci că avem dreptul de a vă cere concursul vostru 
pentru armata care traversează tara voastră, cu singurul scop de 
a proteja pe nenorocifü creștini ai Turciei...” 

Nici un cuvânt de Domnul României, de guvernul ei, de con- 
ventia încheiată „de 1а stat la stat". 


357 


WWw.dacoromanica.ro 


Era nu numai o impertinen(á, o ofensă, era ceva mai grav. 
Rusia afecta acum sá ne trateze ca vasali ai Portei, ca o tará semi- 
colonială cu ai cărui locuitori vorbesti direct in limba lor, fără ın- 
termediul Domnului si guvernului ei, considerati ca simple autori- 
táti polițienești. 

Domnul a protestat, baronul Stuart a dat explicatii absolut in- 
suficiente, cu care a trebuit sá ne multumim cáci n'aveam ce face. 

Bine inteles, in aceiasi zi, Marele Vizir telegrafia, tot direct, 
Domnului, anunţându-l cá Rusia a declarat război Turciei si că 
speră să poată conta că guvernul princiar va lucra în conformitate 
cu obligațiile ce decurg din legăturile unind România cu Poarta. 


Între timp, de la 9—13 Aprilie, aveau loc alegerile senatoriale. 
Ministerul dobândea majorităţi puternice dar fruntasii conservatori 
Lascăr Catargiu, Petre Carp, Vasile Boerescu, G. Gr. Cantacuzino 
pătrundeau în maturul Corp! 

La 14 Aprilie Corpurile Legiuitoare se deschid prin următorul 
mesaj domnesc : 


Domnilor Senatori, 
Domnilor Deputaţi, 


Grelele împrejurări prin care trece Тага noastră M'au făcut 
să vă convoc în sesiune extra-ordinară. Războiul a izbucnit: stă- 
ruintele Noastre pe lângă Înalta Poartă și Puterile Garante, ca ne- 
utralitatea noastră, pentru a căreia menţinere іп decurs de un an, 
am făcut atâtea sacrificii, și care de către însăşi cabinetele străine 
Ni se cere ca o datorie, stáruintele Noastre, ca această neutralitate 
să ni se recunoască si ca un drept, au rămas fără succes. Înalta 
Poartă a refuzat chiar de a introduce această cerere în sânul Con- 
ferintei din Constantinopol. Într'o asemenea situatiune, România 
abandonată de sprijinul altora, nu mai are să compteze de cât pe 
sine. 

Vom invoca dar ocrotirea Dumnezeului părinților nostri care 
în ora pericolului nu ne-a lipsit nici odată. 

Consultând interesele natiunei, povăţuindu-ne de traditiunile 


358 


WWw.dacoromanica.ro 


strámosesti, ne vom răzima pe patriotismul tuturor Românilor, si 
la caz de nevoie vom recurge chiar la braţul fiilor tárei. 

Domnilor mei, dacă astăzi nu mai putem a ne bucura de ne- 
utralitatea pământului nostru, ca nerecunoscută de nimeni, datoria 
noastră este ca, cu orice pret, cu orice sacrificiu, să ferim ca Ro- 
mânia să devie teatrul războiului, ca oraşele si satele noastre să fie 
prefăcute în cenuse, ca populatiunile noastre să fie masacrate, ca 
avuţiile noastre, fructul muncei în timp de douăzeci de ani de pace, 
să se nimicească în mijlocul unui război pe care nu l-am voit, pe 
care nu l-am provocat prin vina noastră. 

După această foarte exactă caracterizare a poziţiei României, 
mesagiul continuă prin a arăta că „Intrarea armatelor ruse este un 
eveniment european, în contra căruia nu ştim ca Puterile Garante 
să fi protestat”. Insfárgit, se expunea că Ruşii nu se vor atinge de 
institutiunile noastre. 

Dezbaterea asupra conventiunei cu Rusia începe la Cameră 
în ziua de 16 Aprilie. Eternul N. Blaremberg deschide focul prin- 
trun violent rechizitoriu împotriva Conventiunei si a politicei gu- 
vernului. Răspunde magistral Mihail Kogălniceanu, făcând apel la 
patriotismul Camerii. După o intervenţie a lui G. Misail şi una 
a lui Danielopol, care argumentează juridiceşte, arătând că prin 
tratatul cu Rusia am substituit garanţiei colective a celor 7 puteri 
garanția uneia singure, ia cuvântul, ultimul, Brătianu. Președintele 
Consiliului îşi începe discursul printr'o declaraţie categorică: ,,...eu 
sunt răspunzător de acest act" şi cere votarea conventiunei. Cu 85 
de bile albe contra 26 negre, Camera votează Convenţia. 

La Senat, unde sunt concentrați toţi fruntașii opoziţiei, atacul 
e pornit de Dimitrie Sturdza care dezvoltă perspectivele grave 
pentru ţară ce vor decurge din conventiune. Dimpotrivă, Beizadea 
Mitică arată că România n'avea de ales. li urmează la tribună Pe- 
tre Carp, tăios ca întotdeauna. Tine un scurt discurs împotriva 
tratatului cu Rusia din care desprindem următorul pasagiu, sinteză 
a argumentelor ce se aduceau contra politicei guvernului: „Să ve- 
dem, D-lor, ce obținem noi prin neaşteptarea noastră, când noi, 
înainte de vreme, am părăsit singurul tărim pe care puteam să пе 
punem, şi am zis: „Ne lepădăm de Tratatul de Paris şi cerem ca 
Rusia să înlocuiască ea singură garanţia care ne-o da până azi 


359 


WWw.dacoromanica.ro 


şapte putari?" Cine vă garantează însă în contra Rusiei? Absolut 
nimeni! Şi nu înţeleg ce speranță poate întemeia cineva pe această 
convenţiune, când disproportiunea de putere este asa de mare, in 
cît ori cite s'ar zice, nici odată nu am fi pe un picior de egalitate” 2) 

Intervine Kogălniceanu invocând traditia politică a țării şi do- 
vedind că România n'a renunțat la garanţia Europei când necesi- 
tatea i-a impus apropierea de Rusia. 

Manolache Costache Epureanu e şi el contra politicei „aven- 
turoase” a cabinetului. Intr'un lung discurs, in care obișnuita-i ver- 
vă şi luciditate pare întunecată, B. Boerescu propune o soluţie ce 
ne pare azi puerilă: „Vă îndemnăm dar, D-lor, încăodată, ca să 
declarăm cu taţii menţinerea neutralității noastre mai înainte de a 
se vota conventiunile. Cu modul acesta vom conserva lucrurile pre- 
zentului, vom feri statul nostru de imensul pericol la care poate 
să fie supus prin o hotărire precipitată şi necugetată” 2) 

Brătianu, vorbind ultimul, termină astfel: 

„Ei d-lor, când impăratul Alexandru vine printr'un act solemn 
înaintea Europei şi zice cá va respecta institutiunile ţării, că va asi- 
gura integritatea teritoriului nostru, ar fi ca Impáratul Alexandru 
să desmintă toată viaţa sa, ca să nu respecte angajamentul pe care 
l-a luat." 

Si apoi, într'o exprimare naivă: „Dacă odată am parola Impă- 
ratului Alexandru, dacă odată Statul este asigurat, vom putea mai 
bine să trecem prin acele situatiuni nerorocite prin care am trecut 
de mai multe ori” *) 

Senatul votează convenţia cu 41 bile albe contra 10 negre. 

Rusia ratifică si ea convenţia, la 24 Aprilie. In instrumentele 
de ratificare se pot citi sub semnătura "Ţarului Alexandru al Il-lea 
însuși, următoarele categorice cuvinte: „Ayant agréé et confirme, 
aprés mur examen, les conventions et articles susmentionnés, nous 
avons autorisé Son Altesse Sérénissime le Prince Alexandre Gort- 





1) P. P. Carp. Discursuri. Vol. f. 1868—1883, pag. 131. Ed. 
Socec [907, 

2) lon C. Brătianu; Discursuri, Scrieri, Acte şi Documente Vol. [i 
pag, 622. 

3) B. Boerescu „Discursuri Politice“ Vol. II. 1874—1883 pag. 685, 
Ed. Socec. 1910, 


360 


WWw.dacoromanica.ro 


chakow, Notre Chancelier de l'Empire, a signer la déclaration 
concernant [inviolable observation et éxecution des stipulations 
consignées dans ces conventions et articles additionels". 1) 


Indatá ce tratatu) cu Rusia a fost votat de parlament, Savfet 
Pasa trimite, la 20 Aprilie, o lung& circulará de protest puterilor in 
care arată că Principatele” n'au respectat tratatul de la Paris si 
continuă astfel: 

„La Sublime Porte à la conscience d'avoir scrupuleusement 
rempli ses devoirs de gouvernement suzerain envers les Principa- 
utés-LInies. Il apartient maintenant aux grandes puissances amies 
d'aprécier si en présence des entreprises de la Russie, contre 
lesquelles la Sublime Porte proteste les armes à la main, l'attitude 
que le gouvernement du prince Charles a gardée dans ces circon- 
stances est vraiement conforme aux obligations qui lui incombaient, 
Tandis que la Sublime Porte offrait à ce gouvernement les moyens 
de défendre le pays contre l'invasion de l'ennemi, les ministres de 
Bucarest traitaient secrétement avec la Russie, et concluaient, dés 
le 4/16 Avril, la convention qui vient d'étre communiquée aux 
chambres et par laquelle toutes les ressources du pays étaient mi- 
ses d'avance à la disposition de lenvahisseur. La publication de 
cette convention a révélé une situation que la Sublime Porte était 
loin de sonpgonner, et qui fait peser la plus lourde responsabilité 
sur un gouvernement qui, oublieux de tous ses devoirs, n'a pas 
hésité à contracter avec l'étranger des arrangements inavouables, 
ayant pour but de faciliter l'envahissment de l'empire, trahissant 
en méme temps les intéréts du pays, la confiance du gouvernement 
suzerain et les éspérances que toute l'Éurope avait fondées sur les 
institutions des Principautés- Unies" *) 





1} „Acte si documente din corespondenţa diplomatică a lui Mihail 
Kogălniceanu" Vol. ЇЇ. Fasc. i pag. 22. 
2) Documentele Kogălniceanu Vol. 11 fasc. i. pag. 56—58. 


361 


WWw.dacoromanica.ro 


Kogălniceanu cáutase să preintámpine imputările turceşti prin- 
tr'o circulară trimisă cu trei zile înainte de cea a lui Savfet, imediat 
după ce Camera votase conventiunea, la 17 Aprilie. 

Kogălniceanu susţinea privitor la convenţiune: „Сез conven- 
tions n'ont aucun autre caractere politique que celui de nous faire 
garantir, pendant la guerre notre statu quo politique actuel. I] n'y 
a ni indépendence vis-avis de la Turquie, ni résiliation d'aucun des 
liens actuels avec cette Puissance; aucune coopération de l'armée 
roumaine avec les armées russes; aucune alliance contre la Tur- 
quie" +) 

Am văzut că Turcii nu luaseră lucrurile chiar aga de uşor şi 
nici celelalte puteri. 

La Londra era nemulţumire şi la Viena indignare. Andrassy 
ne acuza de duplicitate. Ungurii fierbeau. Se credea cá avem şi o 
convenție militară cu Rusia şi cá vom trece împreună cu armatele 
ei, Dunărea. Cu tot acordul de la Reichstadt, Austro-Ungaria privea 
cu dușmănie intrarea Ruşilor în România şi marsui — ce părea 
că va fi triumfal — spre Constantinopol. Fără tutela lui Bismark 
nu se ştie dacă Viena nu intra în conflict fățiș cu Petersburgul. 

Intre timp armata rusă înainta spre Dunăre. Prima coloană 
luase drumul Ungheni, laşi, Roman, Bacău, Focşani, Buzău, 
Ploesti spre a ajunge la Copăceni pe Argeş. A doua urma ruta 
Ungheni, laşi, Vaslui, Bârlad, Tecuci, Focşani, Buzău,  Ploesti 
spre Băneasa-București. (Trupele nu vor intra însă în Bucureşti). 
А treia coloană pătrunzând pe la Bestimac în Basarabia cobori 
Prutul apoi trecu pe ruta Galaţi, Brăila spre Slobozia lalomita. 

Dar înainte ca oștile Ţarului să ajungă pe Dunăre, Turcii des- 
chid ostilitățile, 

Poarta comunică agentului nostru la Constantinopole cá, con- 
sideră funcțiunile ca „suspendate”. A doua zi, după nota lui Sav- 
fet, la 21 Aprilie, monitoarele turcești bombardează Brăila. La 24 
şi 26 Aprilie, Brăila, Galatii şi Reni sunt iarăşi bombardate. 

Tot de 1а 20 Aprilie au început incursiunile peste Dunăre ale 
bandelor de Cerchezi şi Başibuzuci. La Şoimu, la Chiselet, la Vá- 
reşti, la Socariciu bandele prădaseră, masacraseră şi dăduseră foc. 





1) „Documente Kogălniceanu“ Vol, II. Fasc. E. pag. 70—'1. 


362 


WWw.dacoromanica.ro 


Insfársit la Gura Jiului, la Bechet, la Corabia, la Zimnicea, la Giur- 
giu, şlepuri si vase sub pavilion românesc fuseseră luate şi duse în 
porturile de peste Dunăre sau incendiate. 

Faţă de această situație problema apărării noastre devenea 
acută. 

Mobilizarea armatei române, hotărâtă în consiliul de miniştrii, 
fusese decretată de Domn la 6/18 Aprilie si va fi terminată la 25 
Aprilie. 1) 

Armata număra peste 50.000 oameni cu 180 tunuri şi era im- 
pártitá în două corpuri de armată. 

Domnul ordonase trupelor la 25 Aprilie să ocupe următoarele 
pozitiuni: Corpul I de armată de ia Calafat ia Bechet, cu misiunea 
de a impiedeca trecerea Dunării de către Turci. 

Corpul П aşezat pe linia Giurgiu-Oltenita avea misiunea de 
a acoperi Capitala. Însfârșit ca rezervă, în Bucureşti, rămâneau re- 
gimentele: 13 și 14 de dorobanţi si 2 de rosiori. 


Е 

La Calafat oastea noastră are prilejul să sufere botezul fo- 
cului în ziua de 26 Aprilie la ora 2'/, după amiază. 

Bateriile turceşti deschid focul asupra Calafatului. Bateriile 
româneşti ridică drapelul tricolor, lasă pe Turci să tragă 6 lovituri, 
spre a fi deplin constatat că ei sunt agresorii şi la a 7-a lovitură, 
tunurile românești din bateria Ștefan cel Mare — ce nume predes- 
tinat — răspund. 

Pentru prima oară de două secole auzea lumea glasul tunu- 
lui românesc, 

Ziua de 27 Aprilie 1877 este adevărata zi a neatârnărei şi a 
mândriei româneşti. Puterea războinică, puterea sufletului şi a bra- 
tului înarmat stă la temelia statelor. Afirmarea armatei româneşti 
pe câmpul de luptă și biruința ei vor însemna mai mult pentru 
neamul acesta decât toate suferințele, de cât toate lacrimile, decât 
toată sfânta lui dreptate. 

La 26 Aprilie 1877 România reintra prin ușa cea largă а isto- 
riei ca factor de sine stătător pe scena europeană, 


1) In acest volum nu dăm decât date sumare asupra problemelor mi- 
litare ele urmând a fi expuse pe larg în volumul Il. 


363 


WWw.dacoromanica.ro 


Pornit pe calea rázboiului, guvernul, indemnat si de Domni- 
tor, nu mai poate da înapoi. Agresiunea turcească, mai ales már- 
ginită la jafuri si bombardári de oraşe deschise, ne slujea de minu- 
ne. Ea ingáduia să ne infáfigám ca victimă în faţa puterilor si să 
preparăm astfel proclamarea independenţei noastre. 

In acest scop, Brătianu şi Kogălniceanu socotesc necesar să 
provoace o dezbatere în parlament, menită a ne permite să punem 
problema în tot complexul ei. În şedinţa din 30 Aprilie 1877 Anas- 
tase Stolojan e pus să interpeleze guvernul asupra actelor de duş- 
mănie turceşti. 

li răspunde, intr'un lung discurs, Mihail Kogălniceanu. Mi- 
nistrul nostru de externe începe prin a zugrăvi toată seria de gre- 
utáti, de umilinte, de şicane ce ne-a făcut-o Turcia în ultimii ani. 
Arată apoi atitudinea corectă a României în criza Orientului, deşi 
trebuia să-și calce pe inimă rămânând impasibilă in fata ororilor 
fără nume, ce le sufereau fraţii ei creştini din Balcani. Pe urmă 
face istoricul sfortárilor spre a ni se garanta neutralitatea. Dove- 
deste apoi cá — părăsiţi de toată lumea — a trebuit să ne intele- 
gem cu Rusia fără ca prin aceasta să fi părăsit atitudinea corectă 
faţă de Turcia. Insfárgit enumeră şi protestează împotriva agresiu- 
nilor turceşti din ultimele zile. 

Lui Kogălniceanu îi urmează la tribună Ion Ghica. El e con- 
tra ruperii relaţiilor cu Turcia. N. Ionescu, fostul ministru de ex- 
terne, e împotriva amestecului României într'un război între „gi- 
дап". 

Tuturor le ráspunde Ion Brátianu. 

Apoi, cu 59 bile albe, 29 negre si 5 abtineri, Camera voteazá 
urmátoarea motiune: 

»Adunárile pe deplin satisfácute de explicárile d-lui ministru 
de externe, considerând cá Turcia prin declaratiunile şi actele sale 
de agresiune in contra României, a rupt singură vechile legături 
ce ne uneau cu dânsa şi s'a pus în stare de război cu statul român. 

Luând act de declarafiunile guvernului, că tunul românesc a 
răspuns deja la declararea de războiu făcută de Turcia. Adunarea 
națională recunoaşte starea de războiu ce este creată României prin 
însuşi guvernul otoman. 


Aprobă atitudinea guvernului față de agresiunea străină, se 


364 


WWw.dacoromanica.ro 


reazimá pe sentimentul de dreptate al marilor puteri garante, care 
dela tratatul de la Paris au luat sub scutul lor desvoltarea indivi- 
dualității politice românești. 

Având deplină încredere în energia şi patriotismul guvernu- 
lui, ii dă autorizarea ca, cu toate greutățile sá puie toată stăruința 
$i să ia toate măsurile spre a apăra şi asigura existența Statului 
Român, astfel ca la viitoarea pace, România sá iasă cu o pozitiu- 
ne politică bine definită şi națiunea de sine stătătoare să poată 
împlini misiunea sa istorică,” 

Așadar se constată in fata Europei existența stării de război, 
între România şi Turcia. 


De-acum înainte lucrurile se vor înlănțui repede, Peste zece 
zile România se va proclama independentă, peste patru luni os- 
tile române vor lupta la Griviţa. 

Tara noastră va cunoaşte războiul. Вена lui, gloria lui, greu- 
tátile lui, durerile lui, bucuria biruintei şi amărăciunile înfrânge- 
ri. Un popor întreg va trăi luni de zile cu gândul şi cu tot su- 
fletul lui la Plevna. Şi dincolo de graniţele micei Românii de 
atunci, întreaga românime împrăștiată sub stăpâniri străine, va 
simţi şi ea că la Plevna i se făureşte un nou viitor. Apoi vor veni 
deziluziile păcii. Congresul dela Berlin. Răpirea Basarabiei. 

Domnia lui Carol Î isi va depána mai departe lungul şir de 
zile, unele mai bune, altele mai rele, dar toate întărind legătura 
dintre Domn şi Țară. 


(Sfârşitul volumului I.) 


WWw.dacoromanica.ro 


INDEX BIBLIOGRAFIC 


C. D. ARICESCU : 


TH. ASLAN : 


C. BACALBASA : 


C. I. BAICOIANU ; 


R. BALCEANU : 


Politica D-lui lon Ghica Ex-bey de Samosu. 
Bucureşti, Tip. loan Weiss, 1870. 


Finanțele Romaniei dela Regulamentul organic 
până astăzi 1831—1905. 
Bucursti, Tip. Carol Gob], 1905. 


Bucureştii de altă dată. 
Bucureşti, Ed. Universul, 1927. 


Istoria politicei noastre monetare și a Băncii 
Nationale. 
București, Tip. Cartea Românească, 1927. 


Cine a fost lon Brătianu. 
București, Tip. „Fatria", 1916. 


GRIGORE A. BASARABEANU : 


G. BENGESCU : 


BERNHARDI, VON : 


B. BOERESCU : 


Proprietatea rurală în România. 
Bucureşti, Tip. Universala, 1904. 


Alexandri patriot, 
Bucureşti, Ed. Socec, 1910. 


Die ersten Regierungajohre König Wiehelms I 
Leipzig, 1895. 


Discursuri politice 1874—1883. 
Bucureşti, Ed. Socec, 1910. 


CONSTANTIN BOERESCU : 


VASILE BOERESCU : 


Discursuri politice 1866——1891. 
Bucureşti, Ed. Socec, 1903, 


Codicele Române. 

Bucuresti, 1865. 

Aplicarea conventiunei relativ la organizarea 
Principatelor. 

Bucursti, 1853. 

La Roumanie aprés le traite de Pari. 

Paris, 1856. 


WWw.dacoromanica.ro 


ION B. BOBESCU (Wangi) : 


G. BOGDAN-DUICA : 


N. À. BOGDAN : 


RAOUL BOSSY : 


Din viata lui Mihail Kogălniceanu. 
In revista „Literatură şi artă Română“, 


Românii si Ovreii. 

Bucureşti, Tip. Româneasca, 1913, 
Vasile Alexandri. 

București, Cultura Naţională, 1926. 


Oraşul laşi, 
Monografie istorică şi socială, 
laşi, 1913— 1915. 


Politica externă în timpul domniei lui Alexandra 
loan Cuza. 

In volumul „Alexandru loan Cuza“, 

Bucureşti, Cartea Româneasca, 1932, 

Politica externă a României între anii 1873—1880 

Bucureşti, Tip. Cultura Naţională, 1928. 


ION I. C, BRATIANU : 


ION C. BRATIANU : 


С. І. BRATIANU : 


VINTILA BATIANU r 


RADU BUDISTEANU : 


ION N. BUJOREANU : 


România şi chestiunea orientului. 
In volumul ,Razboiul neatârnărei“. 
Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1932. 


Scrieri şi cuvântări, 1821— 1891 (6 volume). 
București, 


Ea probleme des frontieres Ruzso-Roumainea, 


Situația internă în care se desfășoară răsboiui 
neatárnárei. 

In volumul „Răsboiul neatârnarei“, 

București, Cartea Românească, 1927. 


P. P. Carp. 
Bucureşti, Ed. Socec, 1933. 


Colecţiune de legiuirile României vechi și noi 
cate s'au promulgat până la finele anului 
1870. 

Bucuresti, Tip. Laboratorilor Români, 1873. 


SABINA CANTACUZINO : 


Din viața familiei I. C. Brătianu. 
Bucureşti, Tip. Universul, 1933. 


WWw.dacoromanica.ro 


CAROL 1; 
Notes sur la vie du roi Charles de Roumanie par 
un temoin oculaire, 
Bucureşti, Impr. L'Independance Roumaine, 
1894. 1}. 
Memoriile Regelui Carol (traducere). 
Bucureşti, Universul. 
Cuvântări şi scrisori (3 volume). 
Bucureşti, Tip. C. Gâbi, 1909. 
P. P. CARP : 
Discursuri, 
Bucureşti, Ed. Socec, 1907. 
ION CHIRIAC : 
Plangerea rdzesilor de Văreşti către Înalta Loco» 
tenentá Domneascá. 
Bucureşti, Tip. Lucrătorilor asociaţi 1866. 
GEORGE CHITU : 
Discurauri parlamertare. 
Bucureşti, Tip, Universală, 1904. 
LILIO CIALDEAÀ : 
La politica estera della Romania. 
Bologna, Ed. I. Cappelli. 1932. 
LOCOT. COMANDOR C. CIUCHI : 
[storia marinei Române în curs de 18 secole, 
Constanţa, Tip. „Ovidiu“, 1906. 
G. LE CLER : 
La Moldo-V alachie. 
Paris, Ed, E. Dentu, 1866, 
L, C. CORDESCU r 
Cotropirea jidoveaacă în Romania. 
Bucureşti, Noua Тїр. a Laboratorilor români, 
1870. 
THEODOR CORNEL : 
Figuri contimporane din Româria, 
Dicţionar biografic, 
Bucureşti, 
MIHAH, COSTEA : 
Fon C. Brătianu şi Franța, 
București, Tip. ,,Rásaritul^ 1927. 
AL. CRETINESCU : 
Comentariu al legii electorale. 
Bucureşti, Impr. Statului, 1866. 


1) Desi studiul sa făcut după originalul german $i după tradu- 
cerea franceză, toate trimeterile se referă [a textul român mai uşor ac- 
cesibil cititorului. 


368 


WWw.dacoromanica.ro 


AL. CRETZIANU : 
Din arhiva lui Damitra Brătianu. (2 volume). 
Bacureşti, Impr. Independenta, 1933, 
A. C. CUZA : 
Studii economice — politice. 
Bucureşti, 1930. 
FREDERIC DAME : 
Histoire dela Roumanie contemporaine, 
Paris, Ed. Felix Akan, 1909. 


ERNEST DESJARDINS : 

Lea Juifa de Moldavie. 

Paris, Ed. E. Dentu 1867. 
C. D. DIMITRIU : 

Pentru reforma electorală. 

Bucureşti, Impr. „Independenţa“, 1912. 
MAIOR N. DINULESCU : 

Evoluția  organizdrei infanteriei române dela 

1830--—12330. 

In „Revista lufanteriei'* Aprilie 1935. 
C. DOBROGEANU-GHEREA ; 

Neoiobágia. 

Bucuresti, Ed. Socec, 1910. 
GH. M. DOBROVICI : 

]storical datoriei publice a României. 

Bucureşti, Tip. Albert Baer, 1913. 
RADU DRAGNEA : 

Mihail Kogálriceanu. 

Bucureşti, 1926, 


M. COSTAKI EPUREANU : 
Despre pretinua răscumpărare a câilor ferate. 
Bucureşti, Tip. Thiel şi Weiss, 1879. 
ALBERT FERME : 
Brătianu conspirator. 
Bucureşti, Cartea Medicală, 
IOAN C. FILITTI : 
Domniile Romane sub Regulamentul Organic 
1834—1848. 
Bucureşti, Academia Romana, 1915. 
lavoarele Constituţiei de la 1866. 
Bucuresti, Tip. Universul, 1934. 


N. FLEVA : 
Apărarea făcută celor 41 de acuzaţi în procesul 
lui $ August 1870. 
București, Tip. Curţii, 1871, 
24 369 


WWw.dacoromanica.ro 


C. GANE : 
Р. P. Carp (2 volume). 
Bucureşti, Ed. Universul, 1936. 
MARIA DR, GAVRILESCU : 
Marelui Mihail Kogălniceanu pioaae amintiri. 
laşi, Tip. Naţională, 1911. 
MAIOR D. I. GEORGESCU : 
Istoria armatei Româre și a rásboatelor poporu- 
lui românesc. 
București, Tip. Сепішіш, 1929. 


N. GEORGESCU-TISTU : 
lon Ghica, scriitorul, 
Bucureşti, Impr. Naţională, 1935, 
ION GHICA: : 
Opere complecte (4 volume). 
Bucureşti, Ed. Minerva, 1914. 
C. HAMANGIU : 
Codul general al României. 
Bucureşti, Alcalay. 
PAUL HENRY : 
L'abdication du Prince Cuza et l'avenement de 
la dynastie de Hohenzollern au trone de 
Roumanie. 
Paris, Alcan, 1930. 
A. N. HERJEU : 
Istoria partidului national liberal. Dela origine 
până în zilele noastre, 
Bucureşti, Speranța, 1915. 
EMIL IOACHIMOVICI : 
О pagină din istoria politică a Romaniei: Mano- 
lache Costache Epureanu. 
Bucureşti, Tip. Profesională, 1913, 
GRIGORE N. IONESCU : 
Mişcarea seporatistă din lagi. 
Braila, Tip. Pestemaigioglu, 1911. 
N. TORGA : : 
Corespondarce | diplomatique roumaine sous le 
roi Charles l-er. 1866—1880. 
Paris, Ed. Gamber, 1923. 
Mihail Kogălniceanu, Scriitorul, omul politic și 
Românul, 
București, Ed. Fundaţiei, 1. V. Socec. 
Politica externă a Eegelut Carol f. 
București, Ed. Carol Göbl, 1916. 


340 


WWw.dacoromanica.ro 


N. IORGA ; 
Războiul pentru independenţa României. 
București, Ed. Cultura, Naţională 1927. 
Geschichte des oamanicher Reiches, 
Istoria comerțului Românesc. (2 volume), 
Bucureşti. 
Istoria armatei Românești, (2 volume). 
Bucureşti, 1929—1930, 
„Activitatea politică și literară a lui Jon C. Bră- 
tiaru, 
Bucureşti, Academia Romană, 1922, 
Dumitru Brătianu şi opera lui. 
Bucureşti, 1934. 
Despre Mihail Kogălniceanu. 
Bucureşti, Cartea Românească, 1922. 
Istoria presei româneşti. 
Bucureşti, 1922. 
Relations latines de la famille royale roumaine. 
lassy, 1917. 
La Russie er. Orient de 1875 å 1878. 
Bucaret, 1918. 
DR. CONSTANTIN 1. ISTRATI: 
Activitatea ştiinţifică a lui lan Ghica. 
Bucureşti, Tip. Carol Gobl., 1902. 
J. KALINDERU : 
Memoriu asupra tranaferárei scaunului societáfei 
acţionarilor căilor ferate Române din Berlin 
în Bucureşti, 1881. 
VASILE M. KOGALNICEANU : 
Chestiunea țărănească, 
Bucureşti, Tip. Gutenberg, 1906. 
Acte şi documente din corespondența diploma- 
tică a lui Mihail Kogălniceanu, 
EMMANUEL KREZZULESCO : 
Lea israelites en Roumanie. 
Paris, Ed. Dentu, 1379. 
N. KRETULESCU : 
Capacitafile Tàret. 
Bucureşti, 1867. 
MITE KREMNITZ : 
Regele Carol al României. М 
Bucureşti, Tip. Cártilor bisericeşti, 1904. 
„ALEXANDRU LAHOVARY : 
Discursuri parlamentare 1868—-1872. 
Bucureşti, Tip. Dor P. Cucu, 


WWw.dacoromanica.ro 


GEORGES EM. LAHOVARY : 


AL. LEPADATU : 


GH. N. LEON : 


PAUL LINDENBERG : 


E. LOVINESCU : 


DR. GEORGE MAIOR : 


T. MAIORESCU : 


Histoire d'une fiction, Le gouvernement des 
partis. 
Bucarest, Tip, L'Independance Roumaine, 1897. 


Viaţa politică interră în timpul domniei lui Casa. 
In volumul „Alexandru loan Cuza“. 

Bucureşti, Cartea Românească, 1930. 
Antecedentele istorice ale independenţei Romane. 
In volumul ,,RAsboiului neat&árnarci", 

Bucureşti, Cartea Românească, 1927. 


Politica economică а partidului rajional liberal. 
Bucureşti, Cartea Românească, 1932. 


Charles [-er. Yol de Roumaine. 
Paris, LibrarieLa Soudier, 1913. 


jataria civilizației române moderne. 3 vol, 


Ancara. 


Politica agrară la Román. 
Bucureşti, Tip. Caroi G5bl, 1906. 


Istoria contimporană a României 1866-1900. 
Bncuresti, Ed. Socec, 1935. 

Discursuri parlamentare, (volumul I 1866-1876). 
Bucuresti, Ed. Socec, 7897. 


CONSTANTIN MANESCU : 


Istoricul Căilor fierate din Romania, (2 volume). 
Bucuresti, Socec, 1906. 


EMANOIL AL. MANOLIU : 


O privire retrospectivă asupra Teatrului Moldo- 
venesc. Din primele începuturi şi рага in 
anul 1924. 

laşi, Tip. Goldner, 1926. 


GENERAL GHEORGHE MANU : 


C. S. MARCOVICI : 


G. MARINESCU + 


272 


Discursuri, 1871-1906. 
Bucureşti, 1906. 


Disa rescuperare a Căilor Ferate Romane. 
Bucureşti, Tip. Modernă, 1879. 


Desvoltarea culturală între 1848-1866. 
In volumul „Alexandru loan Cuza“. 
Bucureşti, Cartea Românească, 1930. 


WWw.dacoromanica.ro 


MINISTERUL AFACERILOR STRAINE; 
' Documente Oficiale. 

Bucureşti Impr. Statului, 1876. 

Documente oficiale din coresponderta diploma- 
іса. 

București, Tip. Naţionala, 1880. 

MINISTERE DE L'INSTRUCTION PUBLIQUE ET DES CULTES: 

L'Enseignement publique en Roumanie. 

Bucarest, 1900. 

P. A. MORUZI : 

Progres et liberté. 

Comerce-Finance-Agricualture, dana les Princi- 
pautes Unites. 

Galaţi, Tip. Frederic Thiel, 1861. 

Encore quelques mots sur la question rurale dans 

les Principautes-Unies-Roumaines, 

Galaţi, Tip. Frederic Theil, 1864. 

G. G. MEIT ANI : 
Studii asupra Constituţiunii Românilor. 
Bucuresti, Tip. Miulesca. 
LT. COLONEL V. NADEJDE : 
Centenarul renasterei armatei Romane. 
laşi, Tip. „Cultura Românească“, 1930. 
MAIOR C. NEGREANU : 
Majestatea Sa Regele Carol I. 
Focşani, Tip. Moderna, 1900. 
T. NELIDOV ; 
Souvenirs d'avant et. d'après la guerre de 
1877-78.778. In Revue des deux mon 
des 1915. 
GEORGE D. NICOLESCU : 
Parlamentul Román 1868-1901. 
Bucuresti, Ed. Socec, 1903. 
ILIE NICOLESCU : 

Originea impozitului Patentă. O pagină din le 
toricul legislatiunii fiscale în Tara Romā- 
nească. 

[n revista „Literatură şi arta Româna“. 

D. ONCIUL : 

Alegerea Regelui Carol 1 al României. ‚ 

Bucureşti, Ed. Socec, 1906. 

Mihail Kogălniceanu. 

Bucureşti, Tip. Carol G&bl, 1918. 

D. OLANESCU : 
Teatrul la Romani. 
Academia Română Bucureşti, 1897-68. 


373 


WWw.dacoromanica.ro 


С. PANU : 

Portrete şi tipuri parlamentare. 

Bucureşti, Tip. „Lupta“, 1893. 

Cercetări asupra stărei țăranilor їп veacurile 
trecute, (2 volume). 

Bucuresti, Tip. Eminescu, 1910. 

Amintiri dela „Junimea“ din lagi. 

București, Ed. Adevărul, 1908. 

ALEXANDRU PENCOVICI : 

Desbaterile adunărei constituante din anul 1866 
asupra Constitutiunei si leget electorale din 
Romar.ía. 

Bucureşti, Tip. Cartea Serban-Voda, 18583. 

N, PETRESCU : 
Vasile Alexandri. 
Bucureşti, Tip. Bucovina. 
ION PETROVICI : 
Titu Maiorescu. 
Bucuresti, Tip. Bucovina. 
PROF, I. POPA-BURCA : 
România 1866-1906, 
Bucureşti, Tip. Socec, 1907. 
MARIN POPESCU-SPINENI : 
Contributiuni la istoria irvdfámantului superior. 
Bucureşti, Tip. Cultura Naţională, 1928, 
А. POTEL : 
Apereu historique dea affaires d'Orient. 
CONSTANTIN PRODAN : 

Constantin Bozianu. 

În gazeta Tribunalelor, din 20 lanuarie, 1936. 

Petre Graádigteana. 

În gazeta Tribunalelor, din 20 Iulie, 1936. 

Vasile Boerescu. 

În gazeta Tribunalelor, din 20 Maiu, 1936. 

George Vernescu. 

In gazeta Tribunalelor, din 20 Martie, 1936. 

Aristide Pascal. 

In gazeta Tribunalelor, din 20 Noembrie, 1935. 

Trecutul Baroulut Románesc 

1934. 

DUMITRU PRUNCU ; 

Studiu asupra convenfiunei încheiate intre sta- 
tul Roman și societatea асбогагиог Căilor 
ferate Române. 

Bucureşti, F. Gobl, 1878. 


374 


WWw.dacoromanica.ro 


MAIOR ION POPOVICI : 


EMANOIL QUINEZU : 


ANDREI RADULESCU ; 


PETRE RASCANU : 


N. RERMERITA : 


AL. REZMERITA : 


Organizarea Armatei Române, 


Adevărulu asupra cáderei ministerului Brătianu 


sau liberaliamulu şi historia lui in România, 
Bucureşti, 


Organizarea satului in timpul domniei lui Cuza. 
in volumul „Alexandru loan Cuza“, 

București, Cartea Românească, 1930, 

Cultura juridică Romáreascá în ultimul secol. 
Bucureşti, Academia Română, 1923. 


Istoricul invățămaântului secundar. 
lași, Tip. Naţionala, 1906. 


Essai d'économie roumaine moderne 1831-1931. 
Paris, 1932. 


Acum 40 de ani; povestiri despre sosirea Regelui 
Carol pe pămantul Romaniei, 
Bucuresti, Minerva, 1908, 


DIMITRIE R. ROSETTI : 


RADU ROSETTI : 


RADU ROSETTI : 


Dicționarul contimporarilor din Romania 1800- 
1898. 
Eucureşti, Tip. „Populara“, 1898. 


Amintiri. 
laşi, Tip. „Viata Romaneasca”, 


Acte si legiuiri privitoare la legea țărănească 
sub domnia Regelui Carol (8 volume). 


D. ROSETTI TEZCANO : 


La Roumanie et le juif devant l'Europe. 
Bacău, Impr. L'Independance, 1878, 


FREDERICH VON REIN : 


Enthüllurngen uber Dr. Stousberg und sein Ru- 
mânisches Eisenbahn Unternehmen. 
Berlin, Tip. Eugen Groffer, 1871. 


INGINERUL EDUARD SAVA : 


Economia industriei transporturilor şi evoluția 
agriculturii, industriei pi comertului în Ro- 
mania, 

Bucuresti, Tip. Lăzăreanu, 1904. 


375 


WWw.dacoromanica.ro 


GABRIEL SCHAFFER : 
Istoricul problemei evreesti din Romania. 
Bucureşti, Cultura Româneasca. 
DR. E, SCHWARTZFELD : 
Din istoria evreilor, Impopularea, reimpopularea 
gi intemeierea targurilor şi tárgagoarelor in 
Moldova. 
Bncuresti, Ed. Uniunii Evreilor pămanteni, 1914. 
SILVER : 
Alexandra Lahovary. 
In revista, „Literatura şi arta Româna“. 
SOVEJA : : 
Tita Maiorescu. 
Bucureşti, Cartea Romaueneca. 
NICOLAE SOUTZO : 
Memoires. 
Vienne, Gerold, 1809. 


DIMITRIE A. STURDZA : 

Zece Malu, Cuvântare rostită la 12 Maia 1900. 

Bucureşti, Tip. Carol Gobl, 1900. 

Insemnátatea Europeană a realizărei definitive. 
a dorințelor rostite de Divanurile Ad-Hoc 
în 7/19 si 9/21 Octombrie 1857 şi autori- 
tatea faptului îndeplinit executat în 1866 de 

cei tndreptàfiti. 

Bucureşti, Academia Română, Tip. Carol СЫ, 
1912. 

Trei zeci de ani de domnie ai Regelui Carol I. 
1866-1896 (2 volume). 

Bucureşti, Ed. Carol СЫ, 1897. 

Serbare la implinirea vâratei de 70 de ani. 

Bucureşti, Tip. Carol СБЫ, 1903. 

10 Maiu 1866, 

Academia Romana Bucureşti, 1899. 

Acte şi documente relative la istoria — renagterei 

României (11 volume). 

Academia Română Bucuresti, Carol Gob, 1899. 


D. C. STURDZA-SCHEIANU : 
Acte şi legiuiri privitoare la chestia țărănească 
pană la 1866. 
Bucureşti, Ed. Socec 1907, (3 volume). 
CHRISTODUL J. SULIOTIS ; 
Nicolae Blaremberg (2 volume). 
Brăila, Tip. Pericles M. Pestemalgioglu, 1894. 


376 


WWw.dacoromanica.ro 


CONSTANTIN TANASESCU 


şt 
ŞTEFAN GRIGORESCU : 
Toemelile agricole sub diferite legiuiri inainte și 
după Regulamentul Organic, 
Bucuresti, Tip. „Clementa“, 1905. 
D. TELEOR : 
Eugeniu Carada, (1536-1910). 
Bucuresti, Tip. G. Ionescu, 1910. 
И. THEODORIAN-CARADA : 
Efemeridele. 
Bucuresti, Tip. Capitalei, 1930. 
Eugeniu Carada. 
Bucureşti, Tip. Gutenberg, 1522. 
V. A. URECHE : 
Anuarul general а [nstructiunet publice pe 
1863-1864 şi 1864-1868. 
Bucuresti. 
VERAX : 
La Roumanie et les Juifs. 
Bucarest, Tip. Socec, 1903, 


GENERAL TEODOR VACARESCU: 
Memorii, 
In revista, „Convorbiri Literare“, 1914-1916, 
DR. ALEXANDRU N. VITZU : 
Studiu asupra iînvățămârtului secundar din Ro- 
mânia. 
Bucureşti, Tip. Curtii Regale, 1888. 
BARON JEHAN DE WITTE: 
Quinze ans d'hstotre, 1866-1881. 
Paris, Plon 1905, 
А. Р, XENOPOL: 
Istoria partidelor politice în Románta. 
Bucureşti, Albert Baer Tip., 1910, 
Domnia lui Cuza-Vodà, Vol. I-H. 
laşi, Ed. „Dacia“, 1903. 
Nicolae Kretzulescu, 1812-1900-1912. 
București Ed. Socec, 1912. 
Michal Kogălniceanu, 
Bucureşti, Tip. Carol Gobl, 1895. 
Nicolae Kretzulescu, Viața si faptele lui, 
1812-1900. 
Bucureşti, Ed. Socec, 1915. 
Discursurile generalului G. Manu. 
In revista „Literatură şi artă română“. 


WWw.dacoromanica.ro 


N. ZAHARIA ЕЈ m 
Varie Alexandri, Viaţa si opera lui. 
Bucureşti, Ed. Al. Stánciulezcu, 1919, 

ST. ZELETIN : 
Burghezia Română. 

K. TH. ZINGELER : 
Principele Carol Anton de  Hohenzolern Sig- 

maringen, tatăl Regelui Carol al Romaniei. 

Bucuresti, Universul 1912. 


CARTI FARA AUTOR, REVISTE SI ZIARE : 


Analele statistice și economice ale Romaniei pe anii 1860—1866. 

Bilanțul anului dela 11 Februarie 1856 până la 11 Februarie 1867. Repro- 
ducțiune dupe ziarul Trompetta Carpaţilor. Bucureşti, Tip. Theo- 
doru Michaescu, 1867. 

Biografia marelui om de stat al Romaniei lon C. Brătianu. Bucureşti, Tip. 
Carol Góbl, 1902. 

Cestiurea neasimilărei ovreilor. Bucureşti, Tip. , Tiparul", 1900, 

Cestiunea Israelítilor tratată inaintea Curţei de Apelu dn lagi, secțiunea 
Н. laşi, Tip. Junimea, 1867. 

Comentariu asupra legii electorale din 1856. Bucureşti, Ed. Socec, 1878. 

Concesiunea Cáiloru ferate depe Valeu Siretului. Bucureşti, Impr. Statului, 
1884, 

Concesiunea căilor ferate concedate companiei Strusberg, Bucureşti, Impr. 
Statului, 1870. 

Condica cortributtuniloru coprenzând legea contributiunei personale, legea 
contribuţiunei pentru sossele st poduri, legea contributiunei foncta- 
re, legea tacsei de transmitere şi reglementele pentru aplicarea a- 
cestoru legi. Bucureşti, Impr. Statului, 1863. 

Constitutiunea $i legea electorală. Bucureşti, Impr. Statului, 1866. 

Convenţiunile incheiate îrtre Rusia si România. Buc., Impr. Statului, 1877. 

Convenţiunea comercial cu Austro-Ungaria, Bucuresti, Tip. Laboratorilor 
Români, 1575. 

Conventiunea incheiată intre Statul Român gi Societatea Acţionarilor Cái- 
lor ferate romare, 1878, 

Cuza-Vodă şi Mihail Kogălniceanu, in chestia evreiască. Bucureşti, Tip. 

Horia Carp. 

Desbaterile parlamentare pe arti 1860—1914. 

Din lucrările statistice ale Moldovei. 

Din scrierile și cuvântările lui lon C. Brătianu. Lupta pentru redesteptarea 
națională. 

Pagini de istorie Contimporaná. Bucureşti, Impr. „independența“, 1921. 

Drepturile feranilor, 1564. 

Drumuri de fer in România. 


378 


WWw.dacoromanica.ro 


Expunerea situaţiei Romaniei dela închiderea corpurilor legiuitoare a anu- 
lui 1866. Bucureşti, Impr. Statului, 1866, 

istoricul partidului national liberal dela 1848 pi până astăzi, Bucureşti, Tip. 
Independenţa, 1923. 

Jurctiunea căilor ferate ale Romaniei, cu ale Ungariei şi Transilvaniei, 
Bucuresti-Brasov, Tip. 1. Gött, 1871. 

La question dea israelites en Roumanie, Paris, Franck, 1869. 

Lege asupra instrucțiunei a Principateloru Unite Române. Bucureşti, Impr. 
Statului, 1865. 

Lettre d'un paysan du Danube, adresee au redacteur du jurnal. Bucureşti, 
Impr. de la cour, 1876. 

Lucrările relative la affacerea Strusberg. Buc., Tip. Statului 1871. 

Mesajul de deschidere al Adunărei elective din 28 Aprilie 1866, prezen- 
tat de Locotenenta Domnească şi guvernul Ion Ghica. Bucureşti, 
Impr. Statului, 1866, 

Note de M. le Ministre de l'interieur de Roumanie, adressée a son Colle- 
gue, M. le Ministre des Affaires étrangeres en reponse a la Note 
du Juin, de M. l'Agert et Consul général de France, a Bucarest 

Procesul de la Ismail înaintea juratilor din Buzău. Bucuresti, Tip. Thiel si 
Weiss, 1872. 

Programele partidului national liberal dela 1848 până astăzi. Publicate 
in „Buletinul cercului de studii al partidului national liberal Nr. 
2 dir: Octombrie 1911. 

Reunion en faveur des israelites de l'orient. Paris, Tip. Marechal, 1876. 

Rumänische — Eisenbahn-Actien-Geasellachaft und die Retrocessiosfrage. 
Berlin, 1880 Tip. Herman Petâre. 

Schitá istorică a transformărilor în organizarea armatei dela 1866 рапа la 
1906 în „România militară“, Maiu 1906. 

Tages-Ordnung der neunten (ordentlichen)  General-Versammlung der 

Actiorare der Lemberg-Czernouwitz-lassy Eisenbahn-Gesellschaft ат 29 

April 1872. Viena, Druck und papier von L. Sommer 1872... 

Tocmelile agricole în România. Bucureşti, Tip. Carol Góbl, 1907. 

Ziarul „Românul“, 


WWw.dacoromanica.ro 


EXPLICATIA PLANSELOR 


Planga f, Locotenenta Domnească şi guvernul care a condus România 
dela 11 Februarie — la 10 Mai 1866. 

Plansa Н. Portretele lui Dimitrie Ghica și C. A, Rosetti. 

Planşa HI. Depunerea jurământului, de către Principele Carol 1а 10 
Mai 1866. (Desen de Theodor Aman). 

Plansa IV. Textul juramántului, impreună cu  iscalitura Domnitorului 
Carol şi a membrilor guvernului. 

Ріагза V. Trei fotografii din copilăria Prințului Carol. (1840-1845- 
1854). 

Planta VI. Familia Principelui Carol; Principesa Antoaneta de Hoben- 
zollern, Marea ducesă Stefania din Baden, Principele Carol Anton 
de Hohenzollern si Principesa losefina de Hohenzollern. 

Planga VII. Intrarea Domnitorului Carol în noua lui Capitală. Colecţia 
Adrian Corbu. 

Planga Vili. Portretele lui Dimitrie Sturdza şi Dimitrie Brătianu, 

Plansa ЇХ. Trecerea Buzăului. (Gravură după un desen de Raffet). 

Planga X. Staţie de postă. (Gravura după un desen de Raffet). | 

Plangz XI. Harta României la sosirea Principelui Carol. (Cu cele trei 
judete din Basarabia). 

Planga XH. Palatul Domnesc la sosirea Domnitorului Carol. Teatrul Na- 
tional la 1866. Doua gravuri din colecţia Academiei Române ex- 
trase din: Bucureştii vechi, documente iconografice strânse gi re- 
produse da Adrian Corbu, 

Pianşa XHI. Cum călătorea Domnitorul Carol. Colecţia Adrian Corbu. 

Planga XIV. Principele Carol în primii ani ai domniei sale. (Trei foto- 
grafii din anii 1866—1867). 

Planșa VĂ. Domnitorul Carol in noua-i uniformă de ofiţer român. 

Planga XVI. Portretele lui Theodor Rosetti şi a lui Petre P. Carp. 

Plansa XVII. Extras dintr'un proect de înfiinţare a Academiei Româna 
in 1860 întocmit de o comisiune compusă din: A, T. Laurian, [on 
Maiorescu, Aron Florian, ©. Sion, P. Carnătescu, 1 C. Brătianu, 
Al. Odobescu. Proectul de buget al societatii. (Inedit). 

Planşa XVIII. Portretele lui Niculae Flera şi Constantin Bozianu. 


360 


WWw.dacoromanica.ro 


Planşa XIX. Infanteria la 1873. | (Uniforme de maior, capel maistru, 
, зарег, tambur major si tobosar). Extras din Albumul Armatai 
Române 1873. 

Plonsga XX. Jandarmii pedestri în 1873. (Uniforme de căpitan, subloco- 
tenent, sergent şi soldat). Extras din Albumul Armatei Romá- 
ne 1873. 

Plamşa XXI. Cavaleria in 1873, (Uniforme de colonel, maior, sergent 
şi brigadier). Extras din Albumul Armatei Române 1873. 

Planga XXII. Portretele lui Stefan și Niculae Golescu, 

Planja XXIII. Prima fotografie a Domnitorului Carol făcută in ţară, 
Trimisă în lulie 1866 Doamnei Zinca Golescu în amintirea primei 

nopți petrecute pa teritoriul românesc la Golesti. ‚ 

Fotografie ce aparține prin moştenire D-nei Elena Perticari- 
Davila. 

Planga XXIV. Doua caricaturi ale timpului reprezentând pe lon C. Brá- 
tiant şi C. A. Rosetti. (Extras din calendarul Scrânciobului pe 
anul 1869). А 

Planta XXV. Portretul lui [Ion Ghica cu semnătura lui, 

Planga XXVI. Portretul și urmatorul autograf inedit a lui B. Boerescu: 
„Spre suvenire şi stimă  amicului meu General Chr, Tell, B. 
Boerescu", 

Planga XXVII. Portretul lui Carol I „Domnu allu Romániloru'*, 

Planga XXVIII. Portretele lui Gheorghe Mârzescu şi Niculae lonescu. 

Planga XXIX. Fotografia Principelui Carol si a Principesei Elisabeta, 
curând după căsătoria lor. 

Planga XXX. Două fotografii ale Principesei Elisabeta: Ја sosire pi ca 
mamă împreună cu Principesa Maria. 

Plansa XXXI. Guvernul lon Ghica (11 Februarie — 10 Mai 1856). 

Pianza XXXI, Portretele lui Alexandru Lahovary și Lascăr Catarigu. 

Planta XXXIII. Portretul generalului [оп Emanoil Florescu şi al gene- 
ralului Christian Tell. 

Plansa XXXIV. Fragment dintr'o scrisoare inedită a lui lon Ghica, 

Pianza XXXV. Caricaturi ale timpului: „Fericirea României progres na- 
tional",  (Aluzie la afacerea Strusberg). „Visul miniștrilor de 
resbel fie chiar ad-interim", (Aluzie la sentimentele republicane 
ale lui Bratianu si Rosetti, C. A. Rosetti este reprezentat ca dia- 
vol ce îl îndeamnă pe Brătianu să viseze la republică). Extras 
din calendarul Seránciobului pe anul 1869. 

Planza XXXVI Caricaturi ale timpului: „О trupă de saltimbanci“ (re- 
prezentând pe liberali: lon Brătianu jonglând cu „bandele bul- 
gare“ chestia evreilor şi conspirația Austro-Maghiara, iar С, A. 
Rosetti făcând echilibristica şi cumpănind căile ferate şi pe evrei).. 
„О poticnire politică externa (reprezentand pe lon Brătianu се 
vrea să călărească şi care este ținut cu sfori de Germani și de Rupi). 
Extrase din Calendarul Skrânciobului 1869). 


39D 


WWw.dacoromanica.ro 


Planga XXXVII. Trei autografe inedite: „Amicului Cristo Tell la 6/18 
Mai 1858, Stefan Goleseu'*, „Onarabilei Doamne Tarsita Tell ca 
semn de amicitie. 1895 Fevruar 5 București. L. Catargiu“. ,,Ge- 
neralului Tell, neintelegerile mici se uită; cele din tinerețe revin 
la bătrânețe când în mijlocul in aceleas principii şi aceaş scop. 
M, Kogălniceanu.“ 

Plana XXXVIII. Portretele lui Gheorghe Costa Foru și Petre Mavrogheni. 

Pianza XXXIX. iscălituri de oameni politici: Stefan Golescu, C. А. Ro- 
setti, Gr. Serurie, Dimitrie Ghica, Al. G. Golescu, D. Brátiann, 
P. Р. Carp, N, Kretulescu, Chr. Tell. 

Planja XL. lscalituri de oameni politici: V. А, Ureche, T. Máiorescu, B. 
Boerescu, C. Boliac, C. D. Aricescu, G. Costaforu. 

Planșa XLI. Portretul lui Mihail Kogălniceanu, 

Planja ХЫП, Portretele lui Titu Maiorescu și Manolache-Costache-Epu- 
гелт. 

Planga XLIII. Portretul şi iscálitura lui lon C. Bratianu. 

Planga XLIV. Portretul lui N. Kretzulescu. Caricatură reprezentând pe 
f. C. Brătianu, Dimitrie Ghica şi C. A. Rosetti, (Extras din Calen- 
darul Scrânciobului pe 1869, 


Toate fotografiile, desenurile, scrisorile şi caricaturile, a căror 
proprietate nu a fost indicată mai sus, aparțin D-lui Alexandru Christian 
Tell, Făcând parte din colectiunea D-sale. 


352 


WWw.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


Cuvânt inainte — — — — — س‎ a = з 


DESCALECAREA. 


1. Dela 11 Februarie la 10 Мај — — — — -— -— -— — 7 
IL Cine era Carol de Hohenzollern ? — — — -- — — — 3 


CE A GASIT CAROL 1 IN ROMANIA, 


JI. Consideratiuni asupra Perioadei 1829—1866 — — — — 37 
IV. Teritoriul şi populaţia — — — — — — — -— — 49 
V. Viaţa in Principate — — — — _— — = — — — 59 
VL Mijloace de comunicaţie — — -— -— — -—— = -— 67 
VII. Organizaţia Statului — — -— — — -— -—— — -— T3 
VHL Justitia Ee لت لے‎ rl 93 
ІХ. Armata — — — سے سے = — سے‎ I c 101 
X. Cultura — — — — = — — IL н — 113 
XI. Finanțele Statului —— — — -— — — -—— — — -—— 121 
ХП. Situaţia economică — سے — س س ل‎ Il l| — 135 
XIII. Problema națională —  — — ——  — -—  — 149 
XIV. Viaţa politica — — — -— — -—— -- -— — — 159 
XV. ..Si câţiva oameni = سے — نے لے‎ 167 


ANII TURBURI. 
XVI. Privire generală asupra еросеі 1866—1871 — — —  — 181 


XVII. Puterile recunosc faptul indeplinit —  — — — — — 189 

XVIII. Guvernele Lascar Catargiu şi Ion Ghica — — — — 201 

ХІХ. [ntàia guvernare a lui lon Bratianu — — — -— -— — 217 

ХХ. Asaltul împotriva dinastiei — — — — -— — — — 237 
sí INSENINAREA. 


ХХІ, Marele guvern Lascar Catargiu — س سے — سے‎ — 271 


IN PREAJMA RASBOIULUI DE NEATARNARE. 


XXII, Ministerele Florescu şi Epureanu — — — — — — 318 
XXIII. Politica internă dela 24 lulie 1876 la 30 Aprilie 1877 — 325 
XXIV. Politica externă dela 24 lulie 1876 la 30 Aprilie 1877 — 333 
Index bibliografie سے سے سے س س س ص‎ — — 266 
Explicaţia planzelor — — — — — — — — — سے س‎ 280 

283 


WWw.dacoromanica.ro 


1453 


WWw.dacoromanica.ro 





Lei 180 


 »WWW.dacoromanica.ro