Tehnium/1999/9910

nr. 10/99 



. 
























































“Numai FACOM poate fi mai bun decâ: FACOV 


Acesta este dictonul grupului de firme FACOM, 
mare producător european in domeniul sculelor de 
mână. 

Omul fabrică scule de mână de zeci de mii de 
ani. S-ar putea crede ca Imaginaţia a devenit sterilă 
într-un astfel de domeniu. Vâ recomand să răsfoiţi 
catalogul firmei FAGOM (care se editează în nu mai 
puţin de 800.000 de exemplare în 11 mbi) şi care poale 
fi consultat \a magazinul firmei VITACOM din Bucureşti, 
b-dul N Tîtulescu, nr62-64, sector 1. tei. 01.-222 99 
11 şi vâ veţi schimba, cu siguranţă, opinia! 

O gamă uluitoare de scule de mână, de la 
banalele chei fixe sau şurubelniţe, până la utilaje pentru 
automobile şi vehicule industriale sau mobilier de atelier 
poate fi găsită în paginile catalogului FACOM. Despre 
calitatea şi fiabilitatea acestora, ce să mai vorbim! Şi 
acest lucru vî-l spune o persoană care a beneficiat de 
serviciile (excepţionale!) ale unora dintre aceste scule 
de mână. 

Faptul că aceste scule FACOM ne sunt 
acesiblle, fiind comercializate prin intermediul 
magazinelor VITACOM şi pe piaţa româneasca, este 
un semn că ne-am mai apropiat cu un pas de ţările 
Industrializate, în rândul cărora aspirăm să ajungem. 

Sculele de mână FACOM se vor putea vedea 
în cursul acestei luni la Târgul Internationa! Bucureşti 
(TIB). la standul firmei VITACOM. alături de celelalte 
produse electronice binecunoscute ale firmei. 

Ultimul catalog al firmei cuprinde referinţe 
relativ ta peste 8.500 de produse dintre care peste 
3000 sunt noi sau modificate, faţă de precedentul 
catalog (apărut acum 4 ani), Este incredibil că s-au 
putut produce atăt de multe inovaţii într-un timp atât 
de scurt. Dar inovarea produselor noi costă bani, ceea 
ce le face mai scumpe decât precedentele. Dar acest 
lucru nu este valabil pentru FACOM, care oferă servicii 
şi produse noi ta cele mai bune preţuri. întrebarea este, 
cum? 

Răspunsul poartă numele de inginerie 
simultană care dezvoltă în acelaşi timp, produsul şi 
procesul industrial. în acest scop, FACOM a trebuit să' 
şi reconsidere în totalitate organizarea în domeniul 
dezvoltare-producţie, creând grupuri proiect, un fel de 
mici unităţi pluridisciplinare. 

Aceste unităţi regrupează patru funcţii 


principale: mar<et "Z- : : T ; --Dezvoltarea, 

calitatea s zarea szaszzra constă în 

armonia competente c r s rapd ta:e 

Scopui acesta sste za r ea unui 

produs fără retuşs aceea :.r_ "aciam. de ta 
concepţie până la mdusîra z3'e “te--, n împreună, 
începând cu definirea produs^ _ Este vorba despre 
principiul ingineriei simultane îrrp"ejnă toţi factorii 
definesc, fiecare pentru competenţa sa. constrângerile 
şi oportunităţile proprii. 

A reuşi de prima dată, în producţie ca şi în 
vânzare, înseamnă economie prin calitate ! 

"Timpul înseamnă baniT principiul 
binecunoscut din lumea afacerilor, se aplică şi în acest 
caz, în sensul că ingineria simultană permite scoaterea 
unui produs mult mai repede ca înainte. Astfel, acolo 
unde erau necesari 2-3 ani pentru scoaterea unui nou 
produs, astăzi este nevoie dc doar 6-18 luni. Acest timp 
câştigat, permite reducerea costurilor de dezvoltare şi 
păstrarea avansului în ceea ce priveşte aşteptările 
utilizatorilor. 

în mesajul său adresat utilizatorilor sculelor de 
mână pe care ia produce grupul FACOM, Preşedintele 
- Director General dl. Noel Talagrând, sublinia referitor 
la extraordinara viteză de producere a inovaţiilor din 
acest domeniu: ' Este rezultatul dorinţei de accelerare 
şi stăpânire a procesului de inovare care este 
încredinţat unor echipe care cuprind oamenii de 
marketing, cercetătorii, ingineni dc producţie, experţii 
de calitate, proiectanţii interni sau externîT 

în paralel, unităţile de producţie, rebotezatc 
centre de competenţă, pentru a marca mai bine 
schimbarea, au fost însărcinate cu dezvoltarea, 
industrializarea şi fabricarea produselor, precum şi cu 
dezvoltarea şi punerea în practică a procesului de 
producţie. Toate centrele de competenţă europene ale 
grupului FACOM sunt certificate ISO 9002. 

Să mai menţionăm că FACOM este furnizorul 
oficial de scule pentru AEROSPACE (Franţa), precum 
şi pentru teamul PROST de Formula 1, Grand Prix. 

Şl iată cum, produsele unei firme europene de 
mare calitate, FACOM sunt puse ta dipoziţla utilizatorilor 
români, prin intermediul unei firme româneşti de acelaşi 
calibru, VITACOM. 

Şerban Naicu 


Redactor şef: ing. ŞERBAN NAICU 


Abonamentele la revista TEHNIUM se pot contracta la toate oficiile poştale din ţară şi prin 
filialele RODIPET SA. revista figurând ia poziţia 4385 din Catalogul Presei Interne. 

Periodicitate : apariţie lunară. 

Preţ abonament 9000 iei, număr de revistă. 

* Materialele în vederea publicării se trimit recomandat pe adresa: Bucureşti. OP 42, CP 88 
Le aşteptăm cu deosebit interes. Eventual, menţionaţi şi un număr de telefon la care puteţi fi contactaţi. 

• Articolele nepublicate nu se restituie. 






























AUDIO 


AMPLIFICATOR AUDIO 2X50W 



Elma Electronic, Constanta 

1 i 


După ce am publicat în nr. 5/ 
1998 articolul “Amplificator de 50W cu 
TDA 1514A” şi în nr. 2/1999 articolul 
"Preamplificator -corector comandat 
electronic" am observat că un mare 
număr de cititori ai revistei Tehnium 
sunt interesaţi de aceste produse 
comercializate de fîrma noastră pentru 
a-şi construi amplificatoare de putere. 

A$a s-a născut ideea de a 
realiza un amplificator de putere 
echipat complet, având pe aceeaşi 
placă de circuit imprimat (de înaltă 


calitate) sursa de alimentare, două 
etaje finale cu TDA 1514 A, 
preamplificatorul-corector realizat cu 
TDA1524A şi un comutator electronic 
cu două intrări cu tandemul MMC4G11- 
MMC4Q66. Rezultatul: un amplificator 
audio extrem de compact, putere şi 
fidelitate caracteristice circuitelor 
Integrate mai sus amintite şi un preţ 
destul de scăzut: 470,000 lei. Punerea 
în funcţiune este extrem de simplă: se 
alimentează placa cu □ tensiune 
alternativă dublă de circa 17V, se 


conectează incintele acustice, se 
injectează într-una din intrări semnalul 
(care poate proveni şi de ia un Walk¬ 
man) şi ... gata amplificatorul! 
Bineînţeles, dacă ţineţi ia estetică 
puteţi sâ închideţi amplificatorul într-o 
cutie. 

Caracteristici tehnice: 

- sensibilitatea la intrare: circa 
300mV RMS ; 

- reglaj volum: -80-+21dB; 

- profunzime reglaj joase (40kHz): 
-19-r+17dB; 

C223 



TEHNIUM • Nr. 10/1999 


1 
























































































































































o 

© 


AUDIO 


SiG. 

1 A/ 250 V 



VIUB 

22JF 

25V 

mi 

30-f 

J_Dim 



fi 220 

I 



- 


CÎG3 

±,ă3QCXF — 

asv — 

Citii 
i sagoif 


- 3 -- 


o 


O^fli 


- profunzime reglaj înalte (16kHz): 
-15-H-15dB; 

- banda de frecvenţă: 40Hz^-20kHz; 

- puterea maximă de ieşire (1% 
distorsiuni): 50W/4Q; 

- viteza de urmărire (pt. TDA1514A): 
>10V/flS. 

în afară de placa 
amplificatorului kit-ul mai conţine patru 
potenţiometre, patru butoane, două 
mufe jack mamă stereo de 6,3mm 
două microîntrerupătoare. două LED- 
uri de 3mm şi priza pentru incintele 
acustice, radiator (opţional). 

Atenţie: înainte de punerea în 
funcţiune trebuie obligatoriu montate 
radiatoarele. Dar nu uitaţi să izolaţi 
circuitele integrate finale cu o foiţă de 
mică, unsă pe ambele părţi cu vaselină 
siiiconică. 



amplificator, în trei modele: cu o 
singură intrare, cu două intrări normale, 
cu o intrare normală şi una de microfon. 

Comenzi se pot face la telefon 
42 6,8, telefon/fax 041/69.09.80 
sau în scris la adresa: CONSTANŢA, 
sm Merişor nr.2. 

Precizare: firma Elma 
Ejearcr.c SRL este o unitate care se 
ocuoâ în exclusivitate de producţia de 
sece Ren „'■mare. nu comercializăm 
cc-Tcneme nu executăm montaje la 


jîZNdo 

^COMRCXA 


K-CSD L=ESf 





~m »4CUi ~\ 

mm ro>-o_- > 
m a w, J 


1 k xnxv 


m v.. C 


Dumneavoastră trebuie să 
contribuiţi cu transformatorul de reţea 
(care să livreze 17V ca diferenţial, la o 
putere de minimum 140VA) şi carcasa. 

Există şi o variantă finită (cu 
carcasă şi transformator) a acestui 


comandă (decât eventual în număr 
foarte mare, pentru că efortul de 
proiectare a şi realizare este laborios 
şi costisitor) şi nu răspundem la scrisori 
(eventualele nelămuriri se pot rezolva 
numai ia telefon). 



2 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 













































































































AUDIO 


DESPRE CABLURI 


ing. Aurelian Mateescu 

în componenţa elementelor ce 
formează un lanţ audio de înaltă 
fidelitate, pe lângă elementele aşa-zis 
active: sursa de semnal (CD-player, 
tuner r casetofon, pick-up), amplificator 
şl incintele acustice, intervin şi 
elementele pasive: cablurile şi celelalte 
elemente de conectică. 

în aparenţă, această problemă 
pare a fi un ţânţar ajuns ia stadiul de 
armăsar nărăvaş, mai ales atunci când 
studiezi oferta unor firme specializate 
şi constaţi cu surprindere şi stupoare 
că un cablu de semnal mic poate costa 
chiar peste 1000 dolari, iar cablurile 
pentru conectarea incintelor pot depăşi 
lOOdolarî/melru, O mufă de calitate 
sau o banană aurită pentru incinta 
acustică poate depăşi 50 dolari/bucată. 
Şi oferta se diversifică de la an la an, 
iar preţurile cresc de asemenea. Să 
încercăm să examinăm cum s-a ajuns 
Ia această “teorie a cablurilor”, cât de 
serioasă este această problemă şi cum 
artrebui să acţionăm atQnci când avem 
de rezolvat conectică unui sistem pe 
care îl dorim de calitate. 

Scurtă introducere 
(aproape) teoretică După cum se ştie, 
fiecare material conductor este 
caracterizat prin mai multe proprietăţi 
fizice, între care şi rezistivitatea. 
Această mărime se referă la rezistenţa 
opusă de material la trecerea 
curentului electric prin acesta şi este 
definită ca fiind valoarea rezistenţei 
electrice (exprimată în ohmi) a unui 
metru din materialul conductor 
considerat. Dacă acest parametru, ce 
ţine de natura materialului, este de cele 
mai multe ori determinant pentru 
aplicaţiile practice, cercetările mai 
recente, datând de circa 20 de ani, au 
arătat că în multitudinea de condiţii în 
care un conductor lucrează într-un 
complex de componente electronice, 
care formează un anumit aparat, 
comportamentul lui, mai precis 
interacţiunea cu celelalte elemente de 
circuit, diferă uneori substanţial şi, ca 
atare, rezultatul acestei interacţiuni 
modifică parametrii complexului în 
cauză. 

Pentru exemplificare vom 
considera un caz deja clasic, poate 
prea puţin cunoscut în prezent datorită 
restrângerii ariei de utilizare a pick-up- 

TEHNIUM • Nr. 10/1999 


ului şi a discurilor clasice de vinii. Cei 
care au utilizat dozele magnetice, cu 
magnet mobil, dar mai ales cele cu 
bobina mobilă, ştiu că pentru obţinerea 
unui sunet de calitate era deosebit de 
important să se asigure o potrivire 
perfectă între sursa de semnal (doza 
magnetică) şi preamplificatorul de 
doză, aflat aproape exclusiv în 
componenţa preamplificatorul ui audio, 
ca o componentă a acestuia. Audiofîlii 
au observat, pe baza încercărilor de 
optimizare a sunetului, că sunetul se 
modifică şi prin schimbarea cablurilor 
de conexiune dintre cele două 
elemente, în funcţie de construcţia 
acestuia, de calitatea materialelor din 
care era executat, de lungimea lor, de 
modul în care era înfăşurat un cablu 
lung sub forma unei bobine cu câteva 
spire în aer, apropierea sau depărtarea 
de celelalte cabluri etc. S-a ajuns astfel 
la concluzia că acestei probleme 
trebuie să i se acorde o mai mare 
importanţă, având în vedere că: 

- materialul conductor şi materialul 
de izolaţie; 

- construcţia cablului; 

- elementele de conectică (mufe 
etc.); 

- lungimea cablului; 

- poziţionarea cablurilor între ele şi 
faţă de alte elemente de circuit etc., 
poate influenţa uneori determinant 
calitatea sunetului unui sistem audio 
cu pretenţii. 

Intrând mai în amănunt, să ne 
oprim puţin asupra materialului cel mai 
utilizat în construcţia cablurilor-cuprul. 
Atunci când este produs, p ri n trefi I a re, 
firul de cupru nu este imediat acoperit 
cu un material izolator care să 
împiedice formarea pe suprafaţa sa a 
cristalelor de oxid de cupru. Plăcile 
microscopice de oxid de cupru formate 
pe suprafaţa firului se comportă ca un 
element redresor, astfel că multe 
cabluri de cupru, dar şi de argint, la 
care apare acelaşi fenomen, “sună” 
mai bine într-o direcţie comparativ cu 
cealaltă, direcţie în care efectul 
menţionat este cel mai redus. Acest 
fenomen este prezent la toate cablurile 
de cupru, indiferent dacă sunt obţinute 
prin tehnologie clasică, sunt cabluri 
OFC (oxygen free copper - cupru fără 
oxigen) sau fir de cupru tras din 


monocristal, dacă nu sunt acoperite 
imediat după tragere. Dacă lipim un 
cablu de cupru, elementul de lipire nu 
aderă de fir dacă nu este îndepărtat, 
printr-o metodă mecanică sau chimică, 
stratul de oxid de la suprafaţa firului. 

Semnalele electrice de nivel 
mic nu pot trece uşor prin straturile de 
oxid de pe suprafaţa conductorului şi 
înrăutăţesc problemele deja existente 
în firul aflat în discuţie. Coeziunea între 
cristale, în cazul cuprului, este destul 
de slabă, fapt evidenţiat de fragilitatea 
firului atunci când este supus la îndoire. 
Slaba coeziune creează un adevărat 
zid electric între cristale, care 
înrăutăţeşte transferul semnalului de 
la un cristal la altul. De aceea, tot mai 
mulţi producători de cabluri se 
străduiesc să obţină fir de cupru cu 
cristale lungi. Apariţia firului de cupru 
fără oxigen (OFC, OFHC, POCC), în 
diversele variante tehnologice şi 
comerciale, a făcut posibilă proiectarea 
şi construcţia unor cabluri de calitate, 
conform cu necesităţile utilizatorilor. 

Cabluri pentru conectarea 
incintelor acustice (speaker cables) 

în cazul cablurilor pentru 
incintele acustice r problemele s-ar 
părea că sunt mult mai reduse, 
influenţa capacităţii proprii, capacităţii 
parazite, a inductanţei proprii fiind mult 
mai mici în comparaţie cu cerinţa unei 
rezîstivităţi cât mai scăzute. Două 
probleme principale au rămas în 
discuţie, având în vedere curenţii 
relativ ridicaţi care trec prin aceste 
elemente de conexiune: 

- crearea unor distorsiuni magnetice 
în însăşi masa firului de cupru (mai 
evidentă la cupru decât la argint), 
indiferent de calitatea cuprului sau 
construcţia cablului. Această 
distorsiune magnetică este însoţită de 
un fenomen audibil denumit “wire 
crying ir (plânsul firului); 

- conţinutul în frecvenţe joase al 
semnalului util lasă întotdeauna în 
urma trecerii saie o cantitate de energie 
mecanică, energie care “pătează" 
semnalul care vine. 

Ca exemplu, pentru a 
combate fenomenele descrise mai 
sus, unele cabluri pentru incinte au în 
construcţia lor două fire de cupru cu 
grosimi diferite: un grup de fire cu 

3 
















AUDIO 



diametru mic, torsadate strâns, plasate 
central şi un alt grup de fire, cu 
diametru mai mare, care înconjoară 
grupul central, toate strânse puternic 
de un strat de vinii. Această construcţie 
reprezintă o soluţie eficientă şi ieftină 
de amortizare (prin mase diferenţiate) 
care reduce fenomenul de rezonanţă 
dintre conductoare cu peste 80%, 
pentru că grupurile de conductoare, 
având frecvenţe de rezonanţă diferite, 
se vor amortiza unele pe celelalte. 
Aplicarea unui ecran conductor peste 
stratul de vinii reduce interferenţa cu 
semnalele de înaltă frecvenţă, 
prezente astăzi peste tot în valori din 
ce în ce mai mari. 

Dacă ne întoarcem puţin în 
timp, în "istoria reproducerilor sonore 
H l-FI", afirmaţiile care vizează cablurile 
pentru incinte ca fiind sursa unor 
distorsiuni sau alterări ale sunetului 
provin din două surse de gândire 
diferite: 

- prima sursă susţine că influenţa 
cablurilor asupra calităţii reproducerii 
sonore nu există atât timp cât 
distorsiunile nu pot fi măsurate, ideea 
ce pare mai "ştiinţifică”; 

- al doilea curent de opinie afirmă 
că problema măsurătorilor este lipsită 
de importanţă, atât timp cât se poate 
percepe o modificare sensibilă a 
sunetului reprodus odată cu 
schimbarea cablurilor utilizate. 

Problema nu este încă 
tranşată pe deplin, fiecare opinie având 
încă susţinători fervenţi, iar 

* P 

controversele pe acest subiect au fost 


şi sunt mai aprinse decât orice ait 
subiect legat de reproducerea Hl-F! şi 
electronica implicată în acest domeniu. 
Pentru explicarea distorsiunilor 
audibile s-au folosit, aşa cum am arătat 
deja mai sus, formarea de diode între 
cristale, apariţia unor efecte peliculare 
sau magnetice etc. Teoretic vorbind, 
fenomenul fizic nu este foarte simplu 
din mai multe considerente, iar 
interacţiunea dintre ele poate avea 
efecte nebănuite şi uneori insuficient 
cercetate: 

- semnalul audio este foarte 
complex şi extrem de sensibil la orice 
fel de interferenţe; 

- banda de frecvenţă audibilă este 
destul de largă, fiecare frecvenţă 
componentă având probleme specifice 
din punct de vedere electric, magnetic 
etc; 

comportarea materialelor 
conductoare şi izolatoare nu este 
aceeaşi în toată banda de frecvenţă; 

- factorii electromagnetici din mediu 
acţionează într-o plajă mare de 
frecvenţe, de la curent continuu până 
la frecvenţe de ordinul a mai multor 
GHz, fără a fi studiată complet influenţa 
lor asupra organismului uman, dar 
atunci când aceasta vizează un 
domeniu "de lux"! 

Sintetizând o serie de idei 
apărute în revistele de specialitate, se 
poate evidenţia, în urma determinărilor 
complexe efectuate, concluzia câ 
distorsiunile audibile nu sunt rezultate 
ale utilizării unui anumit cablu, ci 
rezultatul unei împerecheri nefericite 


dintre amplificator, cablu şi incinta 
acustică, reflectată în special de 
neacordarea impedanţelor elementelor 
citate. Având în vedere că în ecuaţia 
în discuţie intervin: amplificatorul, 
cablurile şi incinta (care are în 
componenţa sa cabluri de conexiune, 
reţea de separare pasivă şi difuzoare 
specializate), este greu de măsurat şi 
evaluat cu precizie un singur element 
- cablul. 

Amplificatoarele introduc în 
circuit o întârziere de circa o 
microsecundâ şi au o reacţie negativă 
în buclă închisă de valoare mare, 
pentru a rămâne stabile în funcţionare. 

Cablurile prezintă şi 
impedanţă caracteristică şi introduc 
întârzieri de propagare (înt’r-un sens) 
de circa 6 nanosecunde/ metru liniar. 

Difuzoarele (şi incintele) 
prezintă modificări importante de fază 
şi impedanţă funcţie de frecvenţă. în 
plus, şi poate cel mai important 
element: un difuzor dinamic generează 
în bobina sa mobilă un curent şi o 
tensiune cu valori substanţiale, după 
ce semnatul electric care l-a excitat a 
dispărut, fapt uşor de observat dacă 
acţionăm mecanic asupra membranei 
unui difuzor. 

Măsurătorile convenţionale 
ale distorsiunilor sunt efectuate având 
la bază o undă sinusoidală continuă. 
Multe sunete muzicale, ca cele ale 
chitarei, pianului sau ale altor 
instrumente cu coarde încep cu o 
amplitudine de valoare mare (numită 
şi valoare de atac) după care 
amplitudinea scade relativ lent. 
Aceasta evoluţie în timp a semnalului 
are importanţă deoarece difuzorul 
(incinta) generează o tensiune care se 
întoarce către amplificator, atunci când 
amortizarea difuzorului nu este 
suficientă. 

Determinările făcute cu mai 
multe tipuri de cabluri, în condiţii 
identice, având construcţie, materiale 
şi carateristici diferite au dus la 
următoarele concluzii: 

- cablurile se comportă ca nişte linii 
de transmisie; 

- cablurile de joasă impedanţă 
(inductanţă şi capacitanţă minime) au 
în general construcţie coaxială; 

- cablurile din două fire separate, 
torsadate sau în formă de 8 au o 
inductanţă mai mare şi capacitanţa 
redusă, fiind mai potrivite pentru 


AD ELECTRO COM 

COMPONENTE ELECTRONICE Şl ELECTRICE 
RADIO - T.V. 

AUDIO-VIDEO 
ACCESORII GSM 
COMPONENTE Şl CONSUMABILE 
CALCULATOARE 

APARATE DE MĂSURĂ Şl CONTROL 
LITERATURĂ DE SPECIALITATE 

OFERIM SPAŢIU IN CONSIGNAŢIE 

7 T 

Str. Caiea Gri viţei nr. 34, Bucureşti, sector 1 
Tei: 01/650.32.70 


Fax: 01/310.22 09 


frecvenţele înalte; 

- amortizarea tensiunilor rezonante 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 


















AUDIO 


la terminaţia cablurilor către incintă 
depinde în principal de impedanţa 
cablului. 

Experimental, s-au considerat 
două bucăţi de cablu cu aceeaşi 
lungime şi cu aceeaşi construcţie, 
având cele două conductoare paralele 
(configuraţia tip cifra 8). Unuia dintre 
conductoare t-a fost mărită impedanţa 
caracteristică prin separarea celor 
două conductoare şi depărtarea lor la 
o distanţă de 8mm unul de celălalt, fiind 
menţinute în poziţie cu ajutorul unei 
benzi adezive. S-au obţinut astfel două 
cabluri având rezistenţa electrică 
egală, dar cu impedanţa diferită. 

Tot experimental s-a dovedit 
că semnalele transiente sunt cete mai 
afectate de distorsiuni, în cadrul unui 
sistem format de amplificator cabluri 
şi incinte, comparativ cu semnalele 
sinusoidale continue, fapt ce faceîntr- 
un fel legătura între cele două moduri 
de gândire a problemei dezbătute, 
prezentate mai sus. 

în concluzie, putem afirma 
fără să greşim că nu se poate stabili o 
ierarhizare sau clasificare care să ne 
poată ghida fără greş în alegerea unui 
tip de cablu ca JJ cel mai bun 11 , sau ca 
"numărul 1" în acest domeniu. Cel mai 
important lucru rămâne concluzia că 
un cablu, oricât de bun sau oricât de 
scump, nu poate fi judecat după 
reclama care i se face, ci după cum se 
încadrează în ansamblul sistemului 
audio, şi mal ales, cum sg încadrează 
cu amplificatorul şi incintele cu care va 
lucra în sistem, în cazul cablurilor 
pentru Incinte, sau cu sursa de semnal 
şi amplificatorul, în cazul cablului de 
semnal mic. 

De aceea, cei care îşi permit 
efortul financiar şl se îndreaptă către 
achiziţia unor cabluri de performanţă, 
indiferent dacă sunt cabluri de semnal 
mic sau cabluri de semnal mare 
(pentru incinte), le recomand să 
încerce o audiţie a sistemului cu 
produsul dorit, dacă îl poate împrumuta 
de la un fericit posesor. Am avut 
deseori ocazia de a vedea şi asculta 
lanţuri audio ale căror componente au 
fost procurate pe baza fişelor tehnice 
sau a unor sfaturi “competente" şi care, 
după trecerea euforiei de început au 
devenit o adevărată "teroare psihică" 
pentru posesorul nevoit să 
recunoască, în mintea sa, că 
respectivele componente, deşi de 
mărci recunoscute, cu calificative 
excelente în revistele de specialitate, 


adunate într-un lanţ audio se comportă 
complet nesatisfăcător. Şi culmea, sunt 
depăşite ca performanţe audio pe viu 
de lanţuri fără pretenţii de mare clasă. 
Poate de aceea are dreptate un bun 
prieten care afirma: “drumul către 
înalta fidelitate nu duce nicăieri; trebuie 
să ştii când trebuie să te opreşti!” 

Bibliografie 

1. Duncan B. - Modelling cables- 
Electronics World Feb. 1996; 

2. Duncan B. - Measuring speaker 
cables- Electronics World lulie/August 


Organizata de Federaţia Română de 
Radioamatorism (secretar general Vasilo 
Ciobăniţa/Y03APG, preşedinte Vasilo Oceanu/ 
Y03NL), de Radioclubuf Judeţean Maramureş/ 
Y05KAD (şef Radioctub Carol Sugheşiu/ 
YOSOEF) şi Asociaţia Sportiva Nord West Club/ 
YQ5KUW (preşedinte Laszlo Vago/Y050CZ), 
manifestarea a prilejuit o plăcută întâlnire pentru 
cei 136 de participanţi, prînte care şi câtva 
oaspeţi străini (din Ungaria, Slovacia şt SUA). 

Această ediţie jubiliară a IL SEMPG YCT 
s~a desfăşurat în perioada 20-22 august 1999. 
într-un loc minunat. Cabana Suior/ Baia Sprie 
(820m altitudine), la cca. 18km de Baia Mare. 
Frumosul cadru natural, condiţiile bune create, 
dar mai ales prietenia cu care ne-au întâmpinat 
gazdele Boby/Carol şi Laci/Lazlo au făcut ca 
cele trei zile petrecute împreuna sa rămână o 
amintire piăcută pentru toţi radioamatorii 
participanţi. 

Vineri (20 august a.c.) a avut loc 
Festivitatea de deschidere a lucrărilor 
Simpozionului, la care au participat şi o seamă 
de oficialităţi locale. Pe un plăcut fond muzical 
maramureşean s-au decernat premiite şi 
diplomele Concursului internaţional VHV şi UHF 
intitulat “Floarea de Mină", ediţia 1999. 

Sâmbătă (21 august 1999) a avut loc 
deschiderea expoziţiei aniversare :i 45 de ani de 
activitate radioamatori ce as că a radtodubului 
judeţean Mureş/Y05KAD rt , care a fost însoţită 
de o prezentare extrem de ampla şi 
documentată, susţinută cu mult umor de bună 
calitate, de dl Ovidiu Tatu/YOSLU, un veteran 
al radioamatorismului maramureşan. 

Au fost prezentate şi alte referate 
extrem de interesante, dintre care amintim: 

- Grup de antene pentru EME (reflexii de pe 
Lună) - Vas Ele Durdeu/YOSBLA; 

- Multiplicatoare de frecvenţi cu diode 
varactor, în domeniul frecvenţelor înalte şi 
ultraînalte- loanAndruşca/YOSBMB (materialul 
va fi publicat în curând în revista TEFfNIUM); 

- Comunicaţii vocale şi digitale în judeţul 
Suceava - Adrian Done/YOBAZG. 

A fost făcută o scurta prezentare a 
revistelor TEHNIUM şî GSMag@zin de către 
Şerban Naicu/Y03SB şi s-a lansat volumul 
“Ghid de conversaţie pentru radio amatori” - 
Francisc Grunberg/Y04PX 1 lucrare are ca editor 
şî unic distribuitor Federaţia Română de 
Radioamatorism. 

în parale] cu simpozionul s-a 
desfăşurat şi “Campionatul Naţional de creaţie 
tehnica", ediţia 1999. 

Jurizarea s-a făcut de către o echipă 
a cărei activitate a fost coordonata de către 


1996; 

3. CyriE Bateman - Speaker Cables 
- Electronics World, Dec. 1996; 

4. Eric Poster - Speaker cables - 
puise tested - Electronics World. Dec 
1996; 

5. Colecţia revistei HI FI Choice 
(Anglia)- 1997-1998; 

6. Colecţia revistei Stereoplay 
(Germania) -1998; 

7. Colecţia revistei Audio 
(Germania) -1998. 


Vasilo Durdeu/YOSBLA, Preşedintele Comisiei 
Tehnice din Biroul Federal al FRR. 

Juriul a oferit următoarele premii; 

Clasa A Unde Scurte + Anexe (accesorii) 

Locul I: S im ion Cristian/Y03FLR-Transceiver 
US+QRQ; 

Locul II: Turi Zoltan/Y02BP - Antenă Quad 
pentru 4 benzi; 

Locul Eli: Anderco Adrlan/YOSOEE - 
Transceiver US cu 6 benzi. 

Clasa B Unde Ultra Scurte + Anexe 
(accesorii) 

Locul E: Cuibuş losif/Y05AT- Transceiver UUS 
cu sinteză de frecvenţă, 10W out; 

Locul II: Vanyi Iştvan/YOSOFJ - Transceiver 
UUS cu modem packet radio încorporat; 

Locul III: Bartha Ferenc/YG6BSJ -Transvefter 
28/144 MHz. 

Clasa C Aparate de măsură (folosite de 
radioamatori) 

Locul I: Şerban Naicu/Y03SB - Osciloscop 
catodic 10MHz; 

Locul II: Anderco Ştefan/YG50CC - 
Frecyenţmetru cu un singur cip 1-50 MHz; 

Locul Iii: nu s-a acordat. 

Cele mai valoroase lucrări prezentate 
Ea acest Concurs Naţional de Creaţie Tehnică 
vor fi publicate în revista TEHNEUM. 

In sfârşit, a urmat balul 
radioamatorilor, ia care primirea s-a făcui de 
către organizatori, cu pâine, sare şi horinca. 
tradiţionala. Nu a lipsit nici focul de tabăra. 

Organizatorii simpozionului au oferit 
şl câteva diplome şi plachete ce onoare. Una 
dintre aceste plachete a fost aferită redactorului 
şef al revistei TEHNIUM, pentru deosebita 
activitate depusă de revistă, de-a iungul anilor, 
în sprijinul mişcării de radioamatori. 

Cu prilejul acestei întâlniri am mai 
remarcat şi publicaţia locală “UKW-eîe ,h (Fot în 
sprijinul dezvoltării lucrului pe unde ultrascurte 
...), editată într-un tiraj extrem de redus (zeci 
de exemplare) de sufletistul inginer Adrian 
Done/YQ8AZQ r din Suceava, conţinând 
informaţii culese de pe Internet si Packet Radio 
(PR). Am primii acceptul realizatorului acestei 
interesante publicaţii de a prelua articole în 
revista TEHNIUM, ceea ce se va întâmpla în 
curând. 

Nu ne mai rămâne decât sâ ne 
despărţim cu părere de rău de participanţii la 
acest eveniment radioamatoricesc. de a 
mulţumi încă o dată pentru deosebita ospitalitate 
prieten iEor noştri maramureşeni si de a vă invita 
la viitoarea ediţie a manifestării din anui 2G0D, 
de Ea Galaţi. 

73J Şerban Naîcu/YG3SB 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 


A XX-a ediţie a 

SIMPOZIONULUI RADIOAMATORILOR YO SI A 
CAMPIONATULUI NATIONAL DE CREAŢIE TEHNICĂ 

___ i _ i _ 

















a 


CQ-YO 


DEMODULATOR MULTIMOD CU TAA661 


ing. Dinu Costin Zamfirescu/Y03EM 


Circuitul integrat TAA661, 
conceput sâ fie folosit în aparatura 
neprofesională (bunuri de larg consum) 
ca amplificator-!imitator şi demodulator 
MF, a fost intens foîositîn televizoarele 
alb-negru cu CI fabricate în anii *70 si 
'80 şi este uşor disponibil. 




Schema bloc simplificată a CI 
TAA661 este dată în figura 1 şi conţine 
patru blocuri: 

a) Sursa stabilizată care 
alimentează amplificatoruMimitator cu 
23 V şi permite obţinerea la pinul 2 a 
unei tensiuni de 3,5V t respectiv de 1 ,4V 

ă -Ec 



Figura 1 


Schema relativ simplă 
(conţine doar 25 tranzistoare şi 5 
diode) şi accesul uşor la blocurile 
componente au permis să fie folosit de 
radioamatori în montaje în care sâ 
îndeplinească cu totul alte funcţii decât 
cele gândite de proiectant, cum ar fi: 
schimbător de frecvenţă, modulator 
echilibrat sau detector de produs (cu 
sau fără oscilator local), comparator de 


La frecvenţe mari (30->50MHz) 
intrarea în limitare se face începând 
de la tensiuni mult mai mari. La 
frecvenţe joase, faza introdusă de 
amplificator este 0 C , dar la circa 14MHz 
faza ajunge deja la 90 D şi continuă să 
crească. 

Dacă amplificatorul trebuie 
utilizat la frecvenţe sub 200kHz, 
condensatorul de decuplare al pinului 
5 trebuie mărit (poale fi conectat în 
paralel cu C D un condensator 
electrolitic de cel puţin S[iF) v Altfel, 
amplificarea la frecvenţe joase scade. 
Oricum, în curent continuu 
amplificarea este egală cu unitatea. 
Tensiunea de la ieşirea amplificatorului 
divizată de 10 ori este disponibilă la 
pinul 8. intrarea Aa multiplicatorului nu 
este disponibilă, dar intrarea B este 
accesibilă la pinul 12. 


ATI 


FILTRU 

Co 


FI 

tJl2 



% 


12 


TAA661 


+fo 47 *T i7rf ± -Jl[^ J 1 Jr 


l.. 1 OnF 


Ug 


Ua 

100..22QnF 


14 


455KKZ 
-O de Ia osc 
da c*jf1atoaî© 


-Calfe 


82 




50uF 


OAAF 



Figura 


fază cu circuit PLL, multiplicator de 
frecvenţă etc. 

Alte CI mai evoluate din 
aceeaşi familie nu sunt aşa de 
versatile, întrucât există conexiuni 
interne indestructibile în cip, între 
diverse blocuri, conform destinaţiei 
originale sau nu sunt accesibile intrările 
sau ieşirile unor blocuri funcţionale. 


10nF 

ia pinul 7, necesare unor 
polarizări; 

b) Amplificatorul - 
(imitator compus din patru 
etaje aperiodice cu structură 
diferenţială; 

c) Demodulatorul 
constituit dintr-un multiplicator 
analogic, folosit în calitate de 
comparator de fază (în 
comutaţie); 

d) Etajul de Ieşire, 
care este un repetor pe 
emitor. 

Pinii 2, 7, 5 şi 13 (alimentarea) 
se decuplează cu condensatoare 
00=0,05-5-0,1 uF ceramice, 

AmplificatoruMimitator are o 
amplificare de circa 60dB, care scade 
treptat cu frecvenţa. 

La frecvenţe de 5; 10MHz 
amplificatorul intră în limitare de ia o 
tensiune de circa IOOuV aplicată la 
pinul 6. 


3x4 7 nF 


J AAF[U14J 


-H2V 


Figura 2 


Acest pin trebuie să 
primească o tensiune de polarizare de 
la pinul 2. Intre pinii 2 şi 12 trebuie 
conectată o bobină, un şoc de 
radiofrecvenţâ (ŞRF) sau o rezistenţă 
nu prea mare (maxim 2kQ), 
asigurăndu-se polarizarea corectă. 

Pinul 1 reprezintă ieşirea 
multiplicatorului (rezistenţa de sarcină 
internă are R 0 =8,5kâ) t dar ieşirea 
audio se face la pinul 14, în emitorul 
repetorului. Etajul de ieşire joacă rolul 
de separator şi evită şuntarea 
rezistenţei R 0 . în funcţionarea ca 


i t ui 





Figura 4 


TEHNIUM • Nn 10/1999 































































































CQ-YO 



demodulator (MF, MA sau BLU), la 
pinul 1 se conectează un condensator 
Op care, împreună cu R 0 , constituie 
un filtru trece-jos (FTJ). 

Alimentarea se asigură la pinul 
13 prin intermediul filtrului de decuplare 
R d şi C D . Pentru funcţionarea ca 
demodulator, R D se şuntează şi cu un 
condensator electrolitic, R D se alege 
de 47-5-1200, astfel ca să "piardă" cel 
mult 1 -i-2V din tensiunea Ea (consumul 
este de 16+20mA). 

1. Detector de produs cu 
oscilator separat (BLU) 

Schema de principiu este dată 
în figura 2. 

De Ia oscilatorul de purtătoare 
semnalul se aplică intrării A a 
multiplicatorului, prin intermediul 
amplificatorului limitator. Tensiunea U G 
nu este critică. Pentru a se asigura o 
bună limitare şi totodată depăşirea 
zgomotului intern se recomandă cel 
puţin 5-10mV ef . Tensiuni mai mari de 
500mV ef nu sunt recomandabile, 
deoarece se poate distruge ireversibil 
primul etaj al amplificatorului-limitator. 
Se va ţine cont la conectarea cu 
oscilatorul că impedanţa de intrare la 


permite utilizarea ei într-un receptor cu 
conversie directă (sincrodinâ) cu 
modificările necesare. Amplificarea 
detectorului de produs este: 

Adp=U 14 (mV ef )/U i 2 (mV ef }= 
(E 13 -0,7)/2tiU 0 ; U 0 =0,026V, 


Filtrul format cu C F şi cu 
elementele exterioare realizează 40dB/ 
decadă în cazul schemei din figura 3a 
şi 60dB/decadă pentru schema din 
figura 3b. Schema din figura 3a are 
6dB la 1,8kHz, iar schema din figura 
3b are 3dB !a 1 ,8kHz (figura 4), Filtrul 
din figura 3b este un filtru Butterworth 

de ordinul 3, dacă: _ 

f 0 =1/2TtR 0 C F =1/2R\'C 1 C 2 si 

02=40!. 

în cazul unui receptor cu 
conversie directă, filtrul FTJ realizează 
şi selectivitatea, de aceea se 


TAA661 


L 




TAA661 


InF 


50lXiz 


o). Figura 6 




0 

b). 


7 



Pentru schema din figura 2 
A dp =60 (36dB). Tensiunea audio (U 14 ) 
poate atinge 1V of , cu distorsiuni 
neglijabile. 

Filtrul R 0 C f are frecvenţa de 
atenuare cu 3dB (cu 30%), dată de 
relaţia: fo=1/27iR 0 C F . 

Panta filtrului este de 20dB/ 
decadă. Astfel, la 10Of 0 atenuarea este 
de 40dB. Pentru f 0 =40kHz valoarea 
condensatorului C P =4,7nF. La 
demodularea BLU se recomandă 
C F =10nF, mai ales dacă frecvenţa 
intermediară nu este prea mare. 


IflH 


TAA661 


llFf 


TAA661 


a). 


b). 




: InF 


TAA661 


470 


:C3-C2 


Figura 7 


C). 


pinul 6 reprezintă o rezistenţă de 
2,5k&, în paralel cu o capacitate de 
lOpF. Amplificatorul-limitator joacă rolul 
de separator pentru oscilatorul de 
purtătoare extern. Multiplicatorul va 
primi semnal dreptunghiular îa intrarea 
A şi va lucra în comutaţie. Intrarea B, 
respectiv pinul 12, reprezintă canalul 
liniar. Aici se aplică semnalul BLU ce 
trebuie demodulat. Tensiunea UI2 nu 
va depăşi 1G-20mVef pentru a avea 
distorsiuni mici. Schema funcţionează 
şi cu U12=1pV, cu un raport semnal/ 
zgomot de cel puţin 10dB ; ceea ce 


Dacă totuşi la ieşirea 14 există 
reziduu de RF se poate folosi un FTJ 
suplimentar: o simplă celulă RC (figura 
3a) sau chiar un filtru activ (figura 3b). 


recomandă folosirea unor filtre de ordin 
superior. 

Ieşirea de la pinul 8 se poate 
folosi ca punct de măsură pentru 
conectarea unui frecvenţmetaj. Forma 
de undă vizualizată în acest punct este 
dreptunghiulară, dacă U6este suficient 
de mare. 

Impedanţa de intrare în 
amplificatorul de audiofrecvenţă 
trebuie să fie cel puţin 10 :-20KQ T altfel 
apar distorsiuni la semnale mari. 

în final, trebuie ţinut cont de 
faptul că intrarea 12 se conectează la 
intrarea propriu-zisă a multiplicatorului 
prin intermediul unui repetor pe emitor 
(în cip) p astfel încât impedanţa de 
intrare este mare şi amortizarea celui 
de-al doilea circuit LC din figura 2 este 
neglijabilă, chiar la o cuplare integrală. 
Dacă nu este necesară o amplificare 
mare sau dacă apar autooscilaţri se 
poate utiliza si cuplajul la priză (figura 
5 >- 

în cazul figurii 5b rezistenţa 
R va produce o oarecare amortizare a 
circuitului acordat. Se va evita ca, pe 
cablajul imprimat, conexiunile ce duc 



TAA661 


14 


22CL330UF 




y Coîro 
LAAF[UÎ4] 


Ui 2 


J 9 ~[i [5 7 113 

. 1_ 

-L 4 T T I T 

Figura 8 ^ —i- 




+ 12V 


3*4 7nF 


0=2,2.. lOnF 
C2"(1 m3)C1 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 































































CQ-YO 


UASOU U3 



multe variante de oscilatoare cu cuarţ 
realizate cu amplificatorui-limitator din 
TAA661. 

Schemele oscilează pe 
frecvenţa de rezonanţă serie a 
cristalului. Schema din figura 6d 
permite întreţinerea oscilaţiilor pe 
armonica a treia (“mecanică") a 
cuarţului (oscilator overtone). Se alege 


- Soi' de fo/o cu 180 


Figura 9 

la pinii 2 şi 12 să fie lungi şi paralele, 
deoarece se formează o linte şi pot 
apare autooscilatii necontrolabile. Un 
bun remediu este conectarea unui 
condensator ceramic de 5-20pF direct 
la pini. 

2. Oscilator de purtătoare cu 

TAA661 

Există posibilitatea ca să se 
realizeze un oscilator chiar cu 
amplificate rul-iirriitator şi să se renunţe 
ta serviciile unui oscilator separat. 
Pentru aceasta este suficient să se 
conecteze între pinii B şi 6 o reţea de 
reacţie selectivă. Vor apare oscilaţii, 
având frecvenţa egală cu acea 
frecvenţă la care reţeaua nu introduce 
defazaj, dacă faza amplificatorului este 
neglijabilă. Chiar dacă reţeaua de 
reacţie divizează semnalul, 

UI 2 seu U6 


Im-Frecvente semnalului modulatei (audio} 


amplificarea este suficientă şi 
tensiunea ta pinul 8 este 
dreptunghiulară. Armonicele sunt 
eliminate de reţeaua selectivă (dacă 
factorul de calitate este Q>10) şi 
amplificatorul este atacat la intrarea 6 
cu semnal sinusoidal. 

2,1. Oscilator cu cuarţ 
în figura 6 se prezintă mai 



Figura 10 

C 1 =(2^5)C 2t Schema din figura 6d 
poate funcţiona şi pe frecvenţa 
fundamentală, modificând circuitul 
LC^C 2 în mod corespunzător 

Schemele din figurile 6c şi 6d 
se pot utiliza şi la frecvenţe de 
4-15MHz, deoarece permit 
compensarea defazajului introdus de 
amplificator la aceste frecvenţe. 

De asemenea, este posibilă 
modificarea frecvenţei în limite mici 
acţionând asupra miezului bobinei. 

* 2,2, Oscilator LC 

Pe baza principiilor de mai sus 
se pot realiza şi scheme de oscilatoare 
LC până la frecvenţe de 7+8MHz. 
Peste 4^-5MHz stabilitatea este 
influenţată în mod negativ de faza 
amplificatorului {capacităţile 
tranzistoarelor depind de temperatură), 
în figura 7 sunt prezentate câteva 
scheme. 

Se alege C2=(3-5)C1, 
în cazul schemelor din figurile 
6 şi 7 frecvenţmetrul şi osciloscopul se 
vor conecta la pinul 8. De aici se poate 
culege semnal dreptunghiular cu 
frecvenţa oscilatorului, pentru a fi 
folosit eventual în alte blocuri. 

3. Demodulator de anvelopă 

(MA) 

Pentru demodularea 
semnalului vocal BLU nu este absolut 


8 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 












































































































































CQ-YO 





montajul va furniza la ieşire un semnal 
proporţional cu anvelopa semnatului 
aplicat la intrare, care (se ştie) nu 
reprezintă semnalul modulator 
(informaţia) pentru aceste tipuri de 
semnale. Evident, funcţionarea nu va 
fi corectă, deoarece prin limitare nu se 
va mai obţine purtătoarea 
dreptunghiulară corectă. în figura 10 
se arată ce se obţine prin limitarea unui 
semnal BLD. 


detector sincron cu recuperarea 
purtătoarei prin limitare. 

Montajul din figura 8 
funcţionează bine până la frecvenţe ale 
purtătoarei de circa 4-5MHz, 
amplificarea fiind comparabilă cu a 
schemei din figura 2. Din cauza fazei 
introduse de amplificatorul limitator, 
tensiunea de ieşire se diminuează 
progresiv cu creşterea frecvenţei şi, în 
jur de 14MHz, unde faza introdusă este 


necesar ca frecvenţa oscilatorului să 
fie riguros egală cu frecvenţa 
purtătoarei. Decalaje mici de ±50Hz 
sunt bine tolerate de ureche, fără ca 
inteligibilitatea să scadă. Dar, pentru 
demodularea semnalelor MA, este 
necesar un sincronism perfect. 
Montajul din figura 8 realizează funcţia 
^inui detector de anvelopă (de 
înfăşurătoare). Semnalul MA se aplică 
la intrarea 12, 

La intrarea amplificatorului- 
1 imitator (pinul 6) se apiică, de 
asemenea, semnalul MA divizat cu 
ajutorul divizorului capacitiv C,C 2 . 

Acest divizor previne şi 



înmulţind semnalul BLD 
prezentat la intrarea B cu semnalul 
limitat din figura 10, după filtrarea 
componentelor RF efectuată de filtrul 


de 90°, funcţionarea devine imposibilă, 
în figura 12 este prezentată curba 
ridicată experimental, care exprimă 
dependenţa tensiunii de ieşire cu 


FTJ RqC f (echivalentă cu o “mediere" frecvenţa. Semnalul de intrare a avut 


în timp), se va obţine doar anvelopa 



AAf 


Figura 14 


amortizarea excesivă a circuitului 
LC^ de către rezistenţa de intrare de 
2,5k£2 a amplificatorului limitator. La 
intra rea A a multiplicatorului va ajunge 
un semnal dreptunghiular având 
frecvenţa de repetiţie egală cu 
frecvenţa purtătoarei. în figura 9 este semnul corespunzător. 


superioară a semnalului BLD, care 
evident nu reprezintă semnalul 
modulator sinusoidal. 

Cauza este că "purtătoarea" 
recuperată are salturi defaza cu 180° 
si semnalul de ieşire îsi schimbă 


reprezentată caracteristica de transfer 
a amplificatorului-limitator şi modul 
cum este eliminată modulaţia de 
amplitudine, dacă valoarea minimă a 
tensiunii Ug este suficient de mare. 

Montajul funcţionează ia fel ca 
montajul din figura 2, dar realizează o 
detecţie de produs sincronă, întrucât 
purtătoarea recuperată prin limitare are 
exact frecvenţa corectă f 0 . Acest mod 
de lucru este posibil doar dacă se 
aplică semnale MA cu gradul de 
modulaţie m<100%. Dacă se aplică 
semnale BLD (D.S.B.) sau BLU (SSB), 


In figura 11 este reprezentat 
semnalul BLD, semnalul BLD limitat, 
produsul lor, precum şi semnalul de la 
ieşire mediat de FTJ. 

Lucrurile stau ca şi cum la 
ieşirea multiplicatorului se obţine 
semnalul redresat (dublă alternanţă). 

Prin urmare, montajul din 
figura 3 realizează o detecţie de 
anvelopă (aşa numita detecţie de valori 
medii) şi nu este capabil să 
demoduleze corect decât semnale MA. 
în acest din urmă caz, fireşte, este 
posibil să gândim schema ca un 


purtătoarea U 12 =10V ef , f m =1kHz şi 
m=5Q%. Montajul de test are schema 

din figura 13. 

Amplificarea creşte din nou 
peste 14MHz, deoarece faza se 
apropie de 180°. 

în figura 14 se arată cum este 
posibil să se obţină amplificarea 
maximă şi la frecvenţe cuprinse între 
3-:-20MHz, prin compensarea 
defazajului amplificatorului cu ajutorul 
unui defazor extern, compus din grupul 
C 0 , L şi C, Restul conexiunilor rămân 
neschimbate. Circuitul LC trebuie 
acordat aproximativ pe frecvenţa 
purtătoarei. Acţionând asupra miezului 
hobinei se obţine tensiunea U 14 
maximă. Prin urmare, dacă frecvenţa 
purtătoare este fixată, montajul cu 
corecţia din figura 14 poate realiza 
amplificarea nominală la oricare 
frecvenţă sub frecvenţa intermediară, 
aranjamentul din figura 8 este 
suficient, dacă frecvenţa intermediară 
nu depăşeşte 3MHz. Pentru fj=9MHz 
sau 10,7MHz trebuie folosit circuitul 
ajutător din figura 14, altfel 
amplificarea se diminuează cu 
5-10dB ; 

în sfârşit, o ultimă remarcă 
este aceea referitoare la problema 
filtrării componentelor RF (figura 3). 

- continuare în numărul viitor - 


TEHNIUM • Nit 10/1999 









































ELECTROALIMENTARE 


APLICAŢII ALE STABILIZATORULUI 723 


Alexandru Zanca 


Circuitul integrat stabilizator 
de tensiune pA723 (uA723}, 

binecunoscut electron işti lor amatori şl 
nu numai, datorită construcţiei sale 
simple, este un circuit universal ce nu 
creează mari probleme în utilizarea sa. 
Se pot realiza stabilizatoare de 
tensiune pozitivă sau negativă, în 
regim normal sau flotant, înîr-o gamă 
largă de puteri, datorită posibilităţii 
ataşării unuia sau mai multor 
tranzistoare externe de comandă. 


a fi stabilizată, amplificatorul de eroare, 
care amplifică variaţia tensiunii de pe 
sarcină fată de valoarea impusă cu 
ajutorul tensiunii de referinţă, elementul 
de comandă serie, realizat cu 
tranzistoarele TI 4 şi TI 5, care preia 
variaţia tensiunii de alimentare, o diodă 
stabilizatoare de aproximativ 6,8V, 
necesară la realizarea stabilizatoarelor 
de tensiune negativă sau a 
stabilizatoarelor în regim flotant şi un 
tranzistor de proiecţie T P , care 



Intrare proiecţie [ 
Ieşire proiecţie 
Intrare Invetsoare 


CZ 


intrare ndnvcrsoarc C 
Tensiune de referinţa 


LE 


Masa 1~~7~ 


lA723 


- tensiunea maximă între intrările 
amplificatorului şi masă (pinii 4, 5 şi 7): 
+7,5V; 

- curentul maxim de ieşire: 

ieMAX”^5t)mA; 

- curentul maxim de încărcare a 
ieşirii de referinţă: 15mA; 

- puterea disipată maximă (pentru 
capsula T116) la T o =25°C:500mW; 

tensiunea de referinţă: 
U re p6 ( 8V-7,5V; 

-temperatura maximă a joncţiunilor: 
tMAX“125~C. 

Cea mai des întâlnită aplicaţie 
a circuitului integrat [3A723, funcţie de 
cablarea pinilor, este cea de stabilizator^ 
de tensiune pozitivă, cu tensiuni w 
stabilizate fixe şi/sau variabile, 
cuprinse în plaja 2 -k33V, 

în schema bloc s-a prevăzut 
existenţa unui tranzistor "de protecţie”, 
acesta nefăcând "minuni” în cazul unui 
scurtcircuit îndelungai la ieşire, când 
integratul funcţionează în jurul tensiunii 


13 3 Compensară 
[ Alimentare circuli 


U O- 


12 


~iŢ~] înîrars slabii izolor 


; o J ieşire stabilizator 
9 | Dioda zone* Interne 


Jt C2 


1 OODuF 

J_ 40V 

11 


S 


TOI 16 


JNC 

Figura 1 


Deoarece circuitul este destul 
de cunoscut nu se insistă prea mult 
asupra schemei bloc, sau a 
parametrilor săi. 

Privind schema bioc din figura 
1 putem distinge principalele etaje 
funcţionale şi anume: circuitul pentru 
realizarea tensiunii de referinţă, care 
va fi comparată la intrarea 
amplificatorului cu o parte din 
tensiunea de pe sarcină, care necesită 




uşurează realizarea protecţiei la 
suprasarcină. 

Principalele caracteristici ale 
circuitului integrat [3A723 (numerotarea 
pinilor, pentru aplicaţiile care urmează, 
se referă la capsula TOII6) sunt: 

* tensiunea maximă de intrare (între 
pinii 12 şi 7): U max -40V(30V pentru 
varianta PA723C); 

- tensiunea maximă între intrare şi 
ieşire (pinii 12 si 10): Ucemaxig“40V 
(30V pentru 13A723C); 

- tensiunea minimă între intrările 
amplificatorului şi masă (pinii 4,5 şi 7): 
+2V; 


Figura 2 


maxim admise de alimentare, chiar 
dacă se utilizează o protecţie cu 
întoarcere de curent, dacă nu se are 
în vedere disipaţia termică de 
scurtcircuit. Circuitul poate suporta fără 
dificultate un scurtcircuit de scurtă 
durată, dar din cauza ambalării 


Uino- 



Figura 4 


io 


TEHN1UM • Nr. 10/1999 




















































































































ELECTROALIMENTARE 

RT 



cu capsula rece, în maniera "blocat", 
în vecinătatea pragului de deschidere) 
"bare intră în stare de conducţie, 
preluând rolul tranzistorului TI şi 
independent şi/sau împreună cu 
acesta va forţa valori scăzute pentru 
tensiunea de ieşire. Dar cum 
tranzistorul Tp controlează baza 
etajului de comandă, realizat cu 
tranzîstoarele TI 4 şi TI 5, scăderea 
tensiunii la ieşire poate continua până 
la valori UiesO şi lies=0, realizând în 
acest mod protecţia termica. Cu alte 
cuvinte, în cazul unei ambalâri termice 
circuitul integrat se autodeconectează! 


— dr 

capsulei) fiind suficient de mare pentru 
a nu pune în pericol circuitul integrat. 

Datele de catalog ne arată că 
circuitul integrat fîA723 nu poate debita 
la ieşire mai mult de 70^80mA, din 
cauza puterii disipate la acest curent, 
pentru variaţii ale tensiunii reţelei în 
plaja -5^+10%. Pentru mărirea 
curentului de ieşire se utilizează un 
tranzistor extern ca element de reglare, 
conectat ca în figura 4. Montajele de 
acest tip necesită pentru tranzistorul 
de reglaj extern un radiator cu o 
suprafaţă suficient de mare, pentru a 
putea disipa puterea foarte mare 


* 




termice, nu va suporta un scurtcircuit 
de lungă durată. 

Un calcul simplu ne arată că 
pentru un curent In jur de 25mA şi o 
tensiune de 30V, puterea disipată 
maximă este depăşită! 

Pentru astfel de cazuri, câteva 
componete discrete externe pot proteja 
circuitul la scurtcircuit şi ambalare 
termică. Circuitul din figura 2 se 
bazează pe dependenţa tensiunii U BE 
a unui tranzistor (în cazul nostru 
tranzistorul de protecţie T P ) cu 
temperatura, şi având în vedere şi 
faptul ca circuitul integrat |îA723 este 
monolit şi deci temperatura tuturor 
componentelor sale este aceeaşi. 
Dependenţa tensiunii de deschidere a 
acestuia în funcţie de temperatură este 
arătată în graficul din figura 3 

Dacă încălzirea capsulei nu 
este semnificativă, tranzistorul extern 
TI asigură protecţia circuitului la 
supracurent pe calea cunoscută. în 
cazul unui scurtcircuit îndelungat la 
ieşire (sau din alte motive), creşterea 
semnificativă a temperaturii capsulei 
duce la scăderea tensiunii de 
deschidere U BE a tranzistorului T P (al 
cărui punct de funcţionare a fost ales, 


R1 



La dispariţia cauzei ce a provocat 
ambalarea termică tensiunea şi 
curentul de la ieşire vor reveni la 
valorile iniţiale. Dacă motivul care 
a provocat ambalarea termică nu 
a fost îndepărtat, ciclul încălzire- 
deconectare se reia în mod 
automat, astfel încât temperatura 
şi tensiunea de ieşire vor oscila în 
jurul unei disipaţii medii mult mai 
mid T constanta de timp (similară cu 
constanta de timp termică a 


RT 



42 

1W 




TEHNIUM • Nr. 10/1999 


11 


































































































+Un o 



ELECTROALIMENTARE 


Figura 10 

apărută în cazurile când la ieşire se 
cer tensiuni mici şl curenţi mari. 

O soluţie pentru astfel de 
cazuri este utilizarea unui element de 
reglare extern cu două tranzistoare 
serie, a cărui schemă de principiu este 
ilustrată în figura 5. După cum se 
vede, acest tip de element de reglare, 
are nevoie de două surse de 
alimentare, una din acestea putând fi 
evitată în unele cazuri particulare, după 
cum se va vedea în cele ce urmează. 

Principiul de funcţionare este 
următorul: când TI conduce, dioda 
stabilizatoare D2 menţine o tensiune 
redusă între colectorul şi emîtorul 
tranzistorului T2, în acest mod puterea 
disipată fiind redusă. în cea mai 
defavorabilă situaţie, pentru un 
element de reglare serie obişnuit 
(curent mare/tensiune de ieşire mică), 
cea mai mare parte a curentului de 
sarcină va trece prin rezistenţa de 
ocolire R1, prin tranzistorul T1 trecând 
doar un curent redus, deci puterea 
disipată de acesta este mică. în 
această situaţie puterea disipată 
maximă apare pe rezistenţa R1, dar 
dimensiunile acesteia, cât şi preţul de 
cost, sunt mult mai mici decât în cazul 
unui radiator. Puterea maximă pe 
tranzistorul T2 apare în cazul tensiunii 


de alimentare maxime şi a unui curent 
de sarcină mai mic decât curentul 
maxim, când curentul prin rezistenţa 
R1 este mai mic, reducându-se 
căderea de tensiune pe aceasta, dar 
crescând tensiunea pe tranzistorul T2. 
Acest lucru duce la polarizarea inversă 
a tranzistorului T1, care se blochează. 

Maximele puterilor care sunt 
disipate de cele două tranzistoare nu 
apar însă simultan, deci se poate utiliza 
un radiator mult mai mic. 

Un avantaj major al acestui tip 
de element de reglare, cu două 
tranzistoare serie, constă în 
capacitatea de autolimitare a curentului 
de sarcină şi implicit a celui de 
scurtcircuit, după algoritmul: la 
creşterea curentului de sarcină 
tranzistorul T2 preia treptat curentul 
furnizat de rezistenţa R2 şi saturându- 
se, blochează dioda D2 şi tranzistorul 


T1. Astfel, în circuit rămâne rezistenţa 
R1, care limitează curentul de ieşire la 
o valoare egală cu (1,1+1,5)l s . Un 
astfel de stabilizator, cu tensiunea de 
ieşire variabilă între 5 şi 15V, ta un 
curent de maxim IA, realizat cu 
element de reglare cu două 
tranzistoare în serie este prezentat în 
figura 6. 

Pentru curenţi de ieşire de 
ordinul sutelor de mA, în locul 
tranzistoarelor T2 şi T3 din figura 5 se 
pot utiliza tranzistoareie interne T14, 

TI 5, ca în figura 7. 

în figura 8 este prezentai un 
stabilizator cu tensiunea de ieşire fixă 
de 5V şi un curent maxim de 150mA, 
iar în figura 9 un stabilizator cu 
tensiune fixă de 15V, la un curent 
maxim de ieşire de 150mA, ambele 
realizate în maniera prezentată mai a 
sus. 



"1 

220VCO I 




f Ipf 

I"" I 



n 

® ' 

12 110 

n_I" 1 

2 

i 

3 

4) 



Figura 12 


470pF 


Figura 11 


Dacă elementul de reglare se 
realizează cu două tranzistoare serie 
de tip opus, atunci se poate elimina cea 
de-a doua sursă de tensiune, după 
cum este arătat în figura 10- 

O schemă completă, în care 
este necesară doar o singură sursă de 
alimentare, este prezentată în figura 
11 , montajul fiind capabil sâ asigure la 
ieşire o tensiune variabilă cuprinsă în 
intervalul 2^-15V şi un curent de maxim 
IA. Tranzistorii TI şt T2 se montează 
pe acelaşi radiator cu suprafaţa de 
numai lOOcm 2 , fără izolaţie faţă de 
acesta. 

Stabilizatorul este protejat îa 
scurtcircuit şi supracurent în maniera 


12 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 





















































































ELECTROALIMENTARE 


-H- 



legat Ia un potenţial negativ cu 
valoarea cuprinsă între -2V şi -7,5V. 
Acest lucru se poate realiza cu ajutorul 
unui al doilea circuit integrat de acelaşi 
tip sau alt tip, capabil să furnizeze 
această tensiune (figurile 12, 13 şi 
14 ). 

Reglarea montajelor este 
destul de simplă. Potenţiometrul R2 
{figura 12) se aduce în poziţia de 
minim, caz în care tensiunea de ieşire 


va fi identică cu tensiunea de pe cele 
două intrări ale amplificatorului de 
eroare, pentru cazul de mai sus 
aceasta fiind tocmai potenţialul OV, 
Eventualele mici diferenţe ce apar, 
datorate dispersiei tensiunii de 
referinţă, se vor corecta cu ajutorul 
potenţiometruiui semireglabil R3. în 
acest fel, tensiunea poate fi reglată în 
domeniul 0V-U MAX . 


lucrează în mod normal cu tensiuni de 
ieşire de OV, putem deduce că ia un 
scurtcircuit pe sarcină elementele de 
reglare a tensiunii de ieşire nu sunt 
suprasolicitate dacă este limitat 
curentul de ieşire. Mai mult, pentru 
schemele din figura 13 şi 14 se poate 
elimina rezistenţa de sesizare a 
curentului de scurtcircuit (R5 şi 
respectiv R2) din schemele obişnuite 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 


13 













































































VIDEO-T.V. 



MINIANTENĂ YAGI PERFORMANTĂ 


în cele ce urmează este 
descrisă construcţia unei antene 
YAGI de cele mai reduse 
dimensiuni, care oferă utilizatorilor 
satisfacţii deosebite. Antena, mai 
ales în perioada când la noi nu era 
implementată reţeaua de cablu TV, 
era considerată un avantaj al celor 
ce deţineau schema. 

Aceasta datorită lungimii 
totale foarte reduse (0,5 m) precum 
şi a gabaritului general redus. 

Este simplu de realizat, uşor 
de manevrai şi montat. Chiar ia 
înălţimi foarte reduse ale pilonului de 
montaj, cu această antenă se pot 
recepţiona: TVR2, PRO-TV, posturi 
locale TV, Budapesta 2, Yugoslavia 
prin releele de retranslaţie Novisad 
şi Subotika. 

Lungimea buclei de 
adaptare se va calcula pentru 
fiecare caz în parte, în funcţie de 
canalul central, însă se poate 
aprecia că utilizând o buclă cu 
lungimea de 200 mm, în funcţie de 
orientarea fixată, se pot recepţiona 
în jur de 4-5 programe. 


sing. Lucian Pop/Y02LDS 


în perioada de propagare 
optimă, cu receptorul situat într-o 
zonă cu câmp magnetic favorabil 
(cum este cazul meu), se poate 
recepţiona chiar şi postul TV2 - de 
pe satelit. 

Sârma utilizată la realizarea 
antenei este Cu sau At <I> 6mm. 

Personal am folosit 
aluminiu, fiind foarte mulţumit de 
performanţe. 

în figurile 1 şi 2 este redată 
schema constructivă a antenei, 
respectiv dimensiunile dipolului. 


în tabelele A şi B sunt 
precizate dimensiunile elementelor 
şi distanţele dintre acestea, toate 
fiind exprimate în mm.. 

Tabelul A Tabelul B 


V 

310 

a 

135 

D 

260 

b 

50 

R1 

235 

c 

90 

R2 

220 

d 

115 

R3 

210 

e 

115 

R4 

200 





Figura 1 




42 


Figura 2 


{care implică o cădere suplimentară de 
0 r 6V), datorită proprietăţii de 
autolimitare a curentului de scurtcircuit 
la valoarea l| im de către elementele de 
reglare serie cu două tranzistoare. 

O altă modalitate de a obţine 
la ieşire tensiune variabilă începând de 
la 0V este ilustrată în figura 15. După 
cum se vede în figură, intrarea 
neinversoare a amplificatorului de 
eroare (pinul 5) este menţinută la o 
tensiune fixă, a cărei valoare este dată 
de relaţia: (R1/{R1+R2))xV ref . 

Pe de altă parte, intrarea 
inversoare a amplificatorului de eroare 
(pinul 4), este menţinută la o tensiune 
a cărei valoare este determinată atât 
de nivelul tensiunii de ieşire, cât şi de 
o fracţiune din tensiunea de referinţă, 
fiind exprimată funcţie de U Q , R3, R4 
şi K (ce reprezintă poziţia la un moment 
dat a cursorului potenţiometrului liniar 
R9). Pentru R1=R3 si R2=R4 avem: 

Uo=(1-K)x(R4/R3)xV ref , 

14 



unde K poate lua valori între 0 şi 1 Se 
observă că pentru valoarea lui K=1, 
Uo=O t iar pentru valoarea Iul K=Q, 
Uq-U ma x şi U 0MAX =(R4/R3)xV ref . 

Cu valorile date în schemă, 
tensiunea de ieşire variază între 0 şi 
38V. Protecţia la supracurent este 


asigurată de grupul T3, R5 şi este 
limitată în cazul de faţă 3a 2A. Dacă se 
dispune de un circuit integrat J3A723C, 
tensiunea de alimentare a circuitului 
(U 12 ) nu va depăşi valoarea de 30 de 
volţi. 

_ - continuare în numărul viitor - 

TEHNIUM • Nr. 10/1999 































































LABORATOR 



GENERATOR DE SEMNAL ÎN DOMENIUL 0,5+110 MHz (I) 

dr. ing. Dan Manasiu 




Generatoarele de semnal 
sunt, în general, aparate pretenţioase 
şi scumpe. Voi propune o soluţie relativ 
simplă şi ieftină, accesibilă amatorilor, 
care să permită toate modurile de 
lucru: nemodulat; modulat în 
amplitudine - MA (o fracţiune din 
amplitudine variază proporţional cu un 
semnal de audiofrecvenţă - AF, de 
obicei sinusoidal); modulat în frecvenţă 
- MF (o fracţiune din frecvenţă variază 
proporţional cu un semnai AF, de obicei 
sinusoidal); vobulat (frecvenţa variază 
proporţional cu o tensiune de 
comandă, de obicei în dinţi de 
fierăstrău). Schema bloc este 
prezentată în figura 1. 


datorită unui sistem de control automat 
al amplitudinii CAAÎ. 

- Etajul de ieşire, MA, este un 
amplificator cu câştig variabil, care 
livrează Ia ieşire un semnal constant 
în funcţie de frecvenţă, dar reglabil 
continuu de 5*10 ori (14^20dB). Acest 
lucru se datorează unui sistem de 
control automat al amplitudinii CAA2, 
care permite şi MA, prin introducerea 
tensiunii AF în CAA2. în general, MA 
nu se aplică direct pe oscilator, 
deoarece ar produce modulaţii parazite 
MF importante, 

- Atenuatorul este un divizor 
rezistiv cu un număr de trepte de 
atenuare, depinzând de tehnologia sa 




Uio 

-► 

ieşire 

RF 




Geftefcîoir 
dlnîl. de 
Tlerasftau 


Generata' 
de mcrkers 


Ieşire x 


U AF 

îesira AF 




Figura l 


Uy2 sau U i 
îosire Y2 sau 1 


_ ° (> ~ r \rLr 


Se remarcă faptul că absolut 
oricare etaj poate fi realizat 
independent şi folosit atât cu schemele 
prezentate în continuare, cât şi cu 
aparate existente, pe care le deţine 
amatorul. De exemplu, etajul de ieşire 
sau atenuatorul se pot ataşa oricărui 
oscilator în banda respectivă; similar 
generatorul de markeri, cu condiţia ca 
oscilatorul deţinut să poată ft vobulabil. 
Aparatul, deşi complex, este practic 
modular, permiţând o abordare 
secvenţială. 

Revenind la schema bloc t 
semnifrcaţiîle sunt următoarele; 

- Generatorul MF este un 
oscilator cu frecvenţă variabilă, datorită 
unei diode varicap (polarizată variabil 
în curent continuu sau în audio¬ 
frecvenţă). Nivelul Ia ieşire este 
constant în funcţie de frecvenţă. 


de construcţie şi de modul de ecrana re 
al generatorului şi amplificatorului. 

- Oscilatorul AF este 
sinusoidal, de obicei de tip RC, cu 
câteva frecvenţe fixe (1kHz, 4Q0Hz 
etc.) sau cu frecvenţa variabilă în 
domeniul audio {20Hz-20kHz), 

- Generatorul în dinţi de 
fierăstrău produce tensiunea 
respectivă cu o frecvenţă joasă (pentru 
a nu deforma curba de răspuns a 
circuitelor testate), sub 40 Hz dacă se 
dispune de un Înregistrator X-Y (mai 
rar) şi cu frecvenţa 4050Hz dacă 
afişarea se face pe osciloscop (se evită 
pâlpâirea). 

- Generatorul de markeri 
produce semnale, atunci când 
frecvenţa coincide cu anumite valori 
prestabilite. Se pot realiza markeri 
precişi, aşa numiţii “fluturaşi*, prin 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 


mixarea semnalului de radiofrecvenţă 
cu fundamentala sau armonicele unui 
cuarţ sau prin mixarea cu semnalul 
altui generator extern, etalonat. Altă 
posibilitate constă în compararea 
tensiunii de comandă U V os cu tensiuni 
etalon şi generarea unui impuls la 
coincidenţă; precizia markerilor este 
mai scăzută. Celor două cazuri le 
corespund tensiunile de ieşire U Y 2 şi 
respectiv U z .Prima se aplică pe canatul 
2 al unui osciloscop (pe canalul 1 este 
caracteristica vobu lată), iar cea de-a 
doua pe intrarea Z a osciloscopului 
(spotul se intensifică pentru markeri, 
apărând puncte luminoase şi se stinge 
pentru cursa inversă). 

în continuare, voi prezenta în 
figura 2 un generator cu posibilităţi MF, 
simplu de realizat, sigur în funcţionare 
şi care realizează cerinţele expuse mai 
sus. 

Principalele performanţe sunt: 

-gamele de frecventă (1,11,111, 
IV): 0,5-i-3MHz; 2,5+12,5MHz.; 
11-;-55MHz; 5Cu 110MHz; 

-stabilitateafrecvenţei pentru 
generator nemodulal: 3»10-' î / o C 
(pentru f ma * a gamei) +■ 6*10- d /°C 
(pentru f min a gamei); 

- tensiunea la ieşire 10OmVef/ 
50f2 sau 100mVef/75£2 (la alegere); 

- impedanţa de ieşire: 50 Q. 
sau 75 (2 (la alegere); 

- neuniformitatea tensiunii la 
ieşire, în tot domeniul de frecvenţe 
(referinţa 30MHz): +1dB; 

-modulaţia de frecvenţă (MF): 
Af se calibrează pentru fiecare 
frecvenţă; frecvenţa de modulaţie 
maximă (eroare max, 3dB) este 700Hz 
pentru gama I, 3kHz pentru gama II, 
5kHz pentru gama III, 50kHz pentru 
gama IV; Tensiunea modulatoare 
nominală 1 V^. 

Generatorul din figura 2 
funcţionează astfel: Oscilatorul LC este 
format din perechea diferenţială TI, T2 
cu circuitul de acord L1+D1; D2; D3; 
L2+D4; L3 + D5; L3+C4+D6 

corespunzând gamelor !, II, III, IV. 
Diodele D1+D6 sunt diode varicap 
PB313 (câte 3 într-o capsulă de 
integrat cu 8 pini), care au o variaţie 
mare de capacitate, în funcţie de 
tensiunea de polarizare: 600pF/ 

15“ 































LABORATOR 



LI 

50uH 



0V^12pF/-10V. Tranzistoarele T3, T4, 
T7 sunt repetoare care asigură 
stabilitatea frecvenţei şi uniformitatea 
amplitudinii în domeniul de frecvenţe. 
Diodele D7, D8 constituie un detector 
de înaltă frecvenţă, de calitatea 
diodelor depinzând caracteristica de 
ieşire la frecvenţe mari. Se impun diode 


cu capacităţi de maxim 2pF şi timpi de 
comutaţie maximi de 2^4ns. Perechea 
diferenţială T5, T6 constituie 
amplificatorul de eroare {în curent 
continuu) care compară tensiunea 
detectată de D7, D8 cu o tensiune de 
referinţă obţinută la cursorul lui R26, 
p ri n regla rea acestuia rezultân d 


Figura 2 


valoarea dorită la ieşire (v 0 ). Diodele 
D9, Dl 0 asigură compensarea termică 
a omoloagelor D7, D8. Ansamblul (D7, 
D8)+(T5, T6) + (Tt+T2) constituie 
CAA1, specificat în descrierea 
schemei bloc. Amplitudinea livrată de 
oscilatorul LC (deci şi U D ) depinde 
direct de curentul pulsatoriu prin TI, 
T2. Având în vedere factorii de calitate 
diferiţi ai circuitelor acordate i, II, III, 
IV, prin T5 trebuie schimbat curentul 
continuu brut cu R20, R21, R22 sau 
fin (proces automat datorită funcţionării 
CAA1). Schimbarea gamelor de 
frecvenţă se face cu o claviatură (de 
preferinţă implantată pe circuitul 
imprimat), notaţiile I, II, III, IV 
corespunzând clapelor şi respectiv 
gamelor de frecvenţă. Variaţia 
frecvenţei generatorului se face cu 


16 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 





















































































LABORATOR 


potenţiometrul R33, care este de dorit 
să fie bobinat (eventual Cermet), în caz 
contrar stabilitatea termică a frecvenţei 
înrăutăţindu-se. Dacă se doreşte o 
rezoluţie bună pentru R33 este indicat 
un polenţiometru mullitursau eventual 
adăugarea in serie cu R33 a unui ait 
potenţiometru (spre masă) legat ca 
rezistenţă variabilă, cu valoarea de 
50-t-100Q, care să asigure variaţia fină 
a frecvenţei. Indicarea frecvenţei 
generate se poate face precis, cu un 
frecvenţmetru conectat la ieşirea U a 
sau aproximativ cu un disc gradat 
experimental pentru cele 4 game, în 
cazul unui potenţiometru R33 cu o tură 
sau cu o scală cu demultiplicare în 
cazul R33 multitur. 

Deoarece deviaţia de 
frecvenţă Af, în cazul unui semnal 
modulator constant, variază în funcţie 
de frecvenţa purtătoare f, se impune o 
caiibrare pentru flecare domeniu îngust 
de frecvenţă (max. 5% din f). în 
prealabil se reglează R38, pentru ca 
în punctul de măsură PM să avem o 
tensiune continuă de 1.41V (am 
considerat aplicarea unei sinusoide 
U MF =1V e( , nominal). Procesul de 
caiibrare este următorul: 

- cu U MF =0 pe poziţia normală 
a contactului V (în sus pe figura 2) se 
alege frecvenţa dorită f, care se citeşte 
cu frecventmetrul conectat pe ieşirea 
U a ; 

- se trece pe poziţia caiibrare 
a contactului V (în jos pe figura 2) 
reglând R36 pentru a obţine noua 
valoare fi, astfel încât f-f1=Af să 
reprezinte valoarea dorită. în acest 


P 


Clema PAPAGAL 


TESTOR 

eti AGATARE pentru 
MULTIMETRU 

Singurul i&iw care asigura 
ContwbLTG performant «i comoda 
a L ii pen trup p&iionarc 
MANUALA ort sj prin AU ATARE 


Tensiune lucru 10CHJV 
Vîrf j ţ 3,5qiiii ni fii iu 
b ) tlct înmiit 

c) -t,5nmi electrician 



McdahadcAMR, 
HUREKA m\ 
USA PATENT 
tir 5457/392 

Cablu filiere, 
iJuniuLi dubla 
WMETAL 
Cirlig otel 


ihkIai pnn posta ■ 

prrt 90,0001* L 

pluta la primirea coletului 


PARROT INVENT SRL 
pîaU Ciinlaciiiiiio nr.3 

ACATARE. MiinSt Bucureşti, scct2 cod 7G2U.1 
r.mi.i lihm tel: (S50.32R2. fax:2110739 



timp nu se schimbă R33; 

- se revine pe poziţia normală 
a contactului V (în sus pe figura 2) 
aplicând U MF =1 Vef şi rezultând Af dorit. 
Dacă se variază frecvenţa în limite mici 
(±2%), calibrarea rămâne valabilă. 
Pentru variaţii mai mari se reface. 

Contactele V pot fi ale unui 
comutator cu două poziţii sau ale unei 
clape independente în ansamblu cu 
cele 4 -clape dependente ale unei 
claviaturi, ca în figura 3. 

Din punct de vedere al 
pieselor folosite se impun următoarele 
condiţii: 

- C1+C5 să fie condensatoare 
cu coeficienţi termici mici (max 1CM/ 0 C 
pentru C4 si 10- 3 /°C în rest); 

- C3+C6, C12, C13 să fie de 
volum cât mai mic; 

- LI, L2, L3, L4 nu au condiţii 


figura 3, unde se remarcă distanţa 
minimă între TI, T2 şi L4, C4, D6, iar 
mai departe L3, D5. 

- Placa de circuit imprimat se 
execută cu plan de masă, adică pe faţa 
cu piese (circuitul fiind dublu placat) se 
lasă o suprafaţă continuă de masă, 
decupând doar mici orificii în jurul 
terminalelor care nu se lipesc la masă. 

- Piesele se lipesc cât mai 
aproape de circuit, scurtând 
terminalele la minim (circa 2mm pentru 
tranzistoare). 

- Pentru a putea obţine 
semnale mici (pV), după o trecere 
prealabilă printr-un atenuator (figura 
1) trebuie ca generatorul să radieze 
parazit cât mai puţin, lucru esenţial 
când se măsoară receptoare. Atât în 
acest scop, cât şi pentru a ecrana 
generatorul de influenţe externe, 


□1,2.3 


U L2 L3 | L« 

n U i—| nUr 


B © 

© © 
© 

© 


C4 


□ LJ a □ LJ n © 

© 


Figura 3 


speciale, pot fi realizate pe socluri şt 
cu miezuri uzuale, cum ar fi cele 
folosite în televizoarele alb-negru 
pentru calea comună (Fl-TV), 
bobinând 60 spire 0,1+0,12 în 5-6 
straturi pentru gama I, 20 spire O 
0,1+0,15 pentru gama II, 6 spire O 
0,15+0,2 pentru gama III şi 2 spire O 
0,8+0,9 pentru gama IV t sârma fiind 
CuEm. 

Din punct de vedere al 
realizării practice se impun condiţiile: 

- Oscilatorul care se formează 
pentru gamele III şi în special IV trebuie 
să ocupe o suprafaţă minimă. 
Componentele din grupurile Tt, T2< 
C5 t C6 şi CI2, D7, DB, CI7, CI 3 
trebuie să aibă traseele de 
interconexiune cât mai scurte. O schiţă 
de poziţionare a principalelor piese In 
cazul utilizării unei claviaturi cu 5 clape 
(I, II, II], IV dependente, pentru gamele 
de frecvenţă şi V independentă, pentru 
calibrarea în cazul MF) este dată în 


acesta trebuie ecranat, adică închis 
într-o cutie de tablă, conectată ia masa 
prin şuruburi sau lipită în mai multe 
puncte, distanţa între două puncte 
consecutive nedepăşind 2-3cm. 
Folosind această cutie, toate firele, cu 
excepţia ieşirilor de radiofrecvenţă U a 
şi U 0 , adică alimentarea, controlul 
pentru f şi Af, sunt trecute prin 
condensatoare de trecere montate 
direct pe pereţii cutiei, sau în lipsa 
acestora, prin treceri în sticlă care 
simultan sunt legate îa masă, prin 
condensatoare ceramice de 1-: 4,7nF 
cu terminale foarte scurte. 

- Ieşirile U a şi U q sunt 
conectate la mufe BNC de pe panou, 
la etajul de ieşire sau la atenuator cu 
cabluri ecranate, cu impedanţa 
caracteristică 50 sau 75£> (capacitatea 
maxim 90pF/m), lipite la masă atât la 
plecare cât şi !a sosire. 

- continuare în numărul viitor- 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 


17 









































LABORATOR 



CIRCUITELE INTEGRATE DETECTOARE DE TEMPERATURA 

LM135/235/335 

ing. Serban Naicu 


Detectoarele de temperatură 
(captoarele de temperatură) din seria 
LM135/235/335 sunt produse de firma 
National Semiconductor. 

Toate cele trei tipuri de 
detectoare sunt realizate în capsula 
metalică, de tranzistor TO-46, 
prezentată în figura la, iar modelele 
LM235 şi LM335 sunt livrate şi în 
capsula de plastic TO-92, prezentată 
în figura 1b. Ambele vederi sunt de 
jos (de dedesubt). 


(Vftdefe ce jos) 


[Vedere de Jos] 




pentru un ecart (o gamă) de 
temperatură de cel puţin 100°C. 

Spre deosebire de alte 
detectoare de temperatură, aceste CI 
dispun de o variaţie a tensiunii de ieşire 
liniară. 

Caracteristicile de liniaritate şi 
impedanja de valoare foarte redusă 
facilitează utilizarea acestor detectoare 
în numeroase aplicaţii, precum şi 
conectarea lor la diverse indicatoare 
şi circuite de comandă. 

Gamele de temperaturi de 
lucru pentru cele trei tipuri de CI sunt 
următoarele: 

- LM135: -55 c ’C++150 c, C; 

-LM235:-4Q' , C-s-+125°C; 

-LM335: -40°C++100°C. 


a). 


Capsula de pJasttc TO-92, 

b). 


Figura 1 

Schema echivalentă a acestor 
detectoare (captoare) de temperatură 
poate fi asimilată cu cea a unei diode 
Zener ajustabile (reglabile). La fel ca 
şi dioda Zener, aceste circuite integrate 
se polarizează cu tensiune inversă 
(plus pe catod şi minus pe anod) şi în 
acest caz, tensiunea la bornele (+) şi 
(-) variază cu temperatura, cu valoarea 
de IGmVf'K, O variaţie a tensiunii la 
borne proporţională cu temperatura se 
poate obţine şi în grade Celsius. 

Una dintre caracteristicile 
foarte avantajoase ale acestor tipuri de 
CI o constituie împedanţa dinamică mai 
mică de 1H, circuitele funcţionând într- 
o zonă a curentului de polarizare 
cuprinsă între 400pA şi 5mA ( fără a 
influenţa în mod semnificativ 
performanţele acestora. 

Fiind calibrate la o 
temperatură de 25°C Î circuitele au o 
toleranţă (o eroare) mai mică de 1 & C 

5V..4QV 

15V 



R RH+V-3i/lp 


* 1 QmV/°K 
-400uA<lpC5mA 


LM33S 


V+ 

î 


Figura 2 




2,9S2V Io 25°C 


LM335 


Figura 3 


- îesife 
■MQmVfK 





ieşire 

iQmVfK 


Figura 5 




3xl_M335 


Figura 7 


mai ridicat. La data realizării acestui 
articol circuitul integrat LM135 avea 
preţul de vinzare de 121.531 lei, în timp 
ce LM335 avea un preţ de 107.000 iei, 
la magazinele VITACOM Electronics. 

în ceea ce priveşte limitele 
maxime absolute ale parametrilor de 
bază, să amintim că pentru curentul 
direct valoarea extremă este de 15mA, 
iar pentru curentul invers de 10mA. 

Valorile maxime de 
temperatură suportate (cu 
intermitenţă) de cele trei tipuri de CI 
sunt: 

-LM135:150 S C: 200 B C; 

-LM235:125°Ci-150 tI C; 

-LM335:100 o C+125°C. 

Deşi utilizarea acestor 
detectoare de temperatură este foarte 
simplă, pentru obţinerea unor precizii 



Eroare de 
calibrate f C) 


EROAREA DE 
CALIBRAM 


1 , 1 v ’■ r 

+ -ţ ■* 4- 1 1 

- 1 - r * -1 -‘-r 
IjJ.lLj. 





-‘-rH - | -r t 


-MCQ 


Se observă că detectorul de 
temperatură LM135 are plaja de 
funcţionare cea mai largă, având în 
acelaşi timp şi preţul de vânzare cel 

15V 


O Tavc 
‘ “ 1 (30mV/K) 

i 


Figura 4 

ridicate sunt necesare câteva sfaturi 
de folosire a acestora. 

Circuitul detector poate fi 
aliniat (reglat) pe elementul respectiv 
cu cea mai mare precizie, Se poate 
face alinierea detectorului înlr-un 
singur punct pentru întreaga gamă de 
temperatură. Acest lucru este posibil 
deoarece tensiunea de ieşire este 
proporţională cu temperatura şi cade 
fa zero volţi la 0°K. Tensiunea de ieşire 
a circuitului (aliniat sau nu) se 
determină cu relaţia: Vo^^V^^T/Tt)), 
unde T este temperatura necunoscută 
(în °K), iar T 0 este temperatura de 
referinţă (tot în °K), 


18 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 
































































LABORATOR 


Dacă tensiunea de ieşire este 
egalizată (aliniată) la o temperatură 
oarecare, ea rămâne astfel pentru 
toate temperaturile, în mod normal, 
ieşirea este reglată Ia 1GmV/ c K. 

Schema tipică de utilizare a 
circuitului LM335, care prezintă un 
detector de temperatură cu polarizare 
simplă, este dată în figura 2. Valoarea 
rezistorului R determină valoarea 
curentului invers prin integrat, care 
trebuie să rămână cuprins între limitele 
de 400pAşi 5mA. 

Valoarea rezistenţei se 
calculează cu formula: R=(+V-3)/lp. 

Dacă vom alege lp=2mA 
(cuprins între limitele precizate 
anterior) şi +V-9V, va rezulta pentru 
rezistorul R o valoare de 3kQ. 




în figura 5 este prezentată 
situaţia în care domeniul tensiunii de 
alimentare este larg, cuprins între 5V 
si 40V Se preferă, în această situaţie, 
polarizarea circuitului LM335 cu 
ajutorul unui generator de curent 
constant 


-12V 


■15V 



cu cel mai mic curent posibil, care este 
necesar pentru a asigura funcţionarea 
acestuia şi a circuitului de aliniere (de 
reglaj), chiar pentru o temperatură de 
lucru maximă. 

Dacă detectorul funcţionează 
într-un mediu de temperatură 
constantă, erorile datorate 
autoîncâlzirîi pot fi corectate 
alimentând circuitul cu un curent 
stabilizat cu temperatura. încălzirea va 
fi atunci proporţională cu tensiunea 
Zenerşi deci cu temperatura. Eroarea 
va putea fi considerată ca un coeficient 
de scară, 

în figura 6 este prezentată 
schema unui detector de temperatură 


Figura 9 


Dacă se utilizează un detector 
aliniat, polarizarea fiind cu calibrare, 
prin folosirea potenţiometruluide 10kQ, 
ca în figura 3, calcului valorii 
rezistenţei R trebuie să ţină cont de 
curentul care traversează 
poîenţiometrul şi alimentează intrarea 
de reglaj (de ajustare) a lui LM335. 
Acest curent trebuie să nu depăşească 
niciodată valoarea de 0,5mA. 

La temperatura de 25°C acest 
reglaj trebuie să implice o tensiune de 
2,982V la ieşirea circuitului integrat. 
Acest reglaj va fi reluat după un interval 
de câteva minute, datorită răspunsului 
termic al captoruluu Curbele de 
răspuns termic în aer şi respectiv 
eroarea de calibrare sunt prezentate 
în figurile 4a şi 4b. 


10K 



Figura 10 


Pentru a se obţine cu ajutorul 
detectorului o bună precizie, este 
necesar să avem în vedere câteva 
precauţii. Ca ta orice detector de 
temperatură, autoîncâlzirea determină 
imprecizii de măsură. De aceea, 
detectorul respectiv trebuie alimentat 



Ieşire 

ImVTF 


de alimentare, iar în figura 7 un 
detector de temperatură medie. 

Prezentăm în continuare 
câteva scheme practice de aplicaţie cu 
aceste eaptoare de temperatură de 
precizie. Astfel în figurile 8 şi 9 sunt 
date două scheme de aplicaţii pentru 
scală Celsius, iar în figurile 10 şi 11 
alte două scheme de aplicaţii, dar 
pentru scală Farenheît. 

Bibliografie 

1. Circuits Integresdetecteurs 
et senseurs. Detecteurs de 
temperature LM135/235/335; 

2. Electronique Pratique, 
nr.200, Fevrier 1996; 

3. Data on Disc (2-nd Edition 
1998) ST Microelectronics. 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 


19 






































































AUTOMATIZAM 



DISPOZITIV DE ALARMARE 


ing. Croif Valentin Constantin 


Dfspozitivul de alarmare este 
special conceput pentru a alarma la 
pătrunderea înîr-o locuinţă a unei 
persoane neavizate. 

La baza dispozitivului de 
alarmare stă un traductor magnetic 
Hali [3H1, produs de IPRS Băneasa. 
De aceea, posesorul locuinţei trebuie 
să aibă asupra sa întotdeauna un 
magnet de dimensiuni mici, pentru a 
dezactiva alarma, atunci când 
pătrunde în locuinţă. 

Schema dispozitivului de 

alarmare este prezentată în figura 1. 

v+ 


în repaus. Atunci când se părăseşte 
locuinţa şi uşa se va închide, 
comutatorul K va fi deschis. 

Locatarul va apăsa butonul B, 
iar amplificatorului operaţional (AO) i 
se aplică tensiune negativă pe intrarea 
inversoare, trecându-i în starea de 
saturaţie pozitivă întreţinută de reacţia 
pozitivă totală. în acest caz, orice 
manevră asupra butonului B (chiar 
distrugerea sa) este inutilă, deoarece 
montajul este în stare de veghe. Dacă 
cineva va forţa uşa (o deschide), atunci 
comutatorul K se va închide, 


v+ 


v+ 



Mod de funcţionare 

t 

Comutatorul K este cu 
revenire. El se montează între uşă şt 
locui uşii, astfel încât poziţia sa închis 
să corespundă cu deschiderea uşii. 
Butonul B se montează lângă butonul 
de sonerie sau pe tocul uşii, el fiind tot 
de tipul cu revenire. Amplificatorul 
operaţional lucrează ca un bistabil 
Presupunem iniţial că dispozitivul este 


tranzistorul T se va satura, prin emitorul 
1 său (şi prin bobina releufui) circulând 
t un curent suficient să închidă 
s contactele releului Rel, care pune în 
. funcţionare o sirenă temporizată (care 
I să funcţioneze un timp prestabilit, chiar 
t dacă se închide din nou uşa), 

I Atunci când locatarul pătrunde 

în locuinţă trebuie ca sistemul de 
5 alarmare să nu intre în funcţiune. De 


aceea, acesta va dezactiva dispozitivul 
de alarmare cu un magnet. Ei va 
apropia magnetul de uşă într-un loc 
numai de el ştiut. în acest moment, 
traductorul Hali va furniza o tensiune 
pozitivă de ordinui mV (240mV pentru 
1T), care se aplică prin dioda Dl intrării 
inversoare a AO, trecandu-1 în starea 
de saturaţie negativă. în acest 
moment, dacă se deschide uşa (K se 
închide), tranzistorul T va fi blocat, iar 
contactele releului rămân deschise. 

Dioda Dl a fost pusă pentru 
că (3H1 furnizează o tensiune al cărei 
sens depinde de sensul câmpului 
magnetic aplicat. De aceea, înainte de 
a se deschide uşa, magnetul se va 
răsuci In mai multe direcţii pentru a 
putea polariza corect dioda Dl şi a 
aplica tensiune pozitivă pe intrarea 
inversoare a AO, altfel acesta rămâne 
în starea de saturaţie pozitivă. Curentul 
prin R2 (pentru B închis) este de 2mA. 
Tranzistorul T trebuie să aibă un factor 
de amplificare în curent (p) cât mai 
mare, pentru a asigura anclanşarea 
fermă a releului. Releul se alege astfel 
încât să aibă o tensiune nominală de 
5V-: 6V şi un curent de anclanşare 
sigură nu mai mic de 5QmA. Dacă 
alimentăm montajul la ±5V, iar factorul 
p al tranzistorului T este în jur de 100, 
atunci bobina releului trebuie să aibă 
cam 3Q0£2, astfel încât curentul de 
colector să fie în jur de 60mA. 


- S-a născut la 17 noiembrie 1975 la 
Olteniţa Jud. Călăraşi; 

- A absolvit (ca şef de promoţie) fostul 
liceu "Electroaparataj” din Bucureşti 
(acum Sf. Panîelîmon), în anul 1994, 
secţia Electrotehnică, specializarea 
electronist montator şi depanator 
echipamente de automatizări; 

- în vara lui 1999 a absolvit Facultatea 
de Electrotehnică din cadrul 
Universităţii "Politehnica” Bucureşti, 
secţia Electrotehnică generală, 
specializarea "Inginerie electrică 
asistată de calculator”. Tema 
proiectului de licenţă "Studiul şi analiza 
convertoarelor directe monofazate AC- 
AC” a consacrat un amplu capitol 
chopper-ului de curent alternativ, într- 
o structură originală, o premieră în 
literatura română de specialitate; 

Io 



Croif Valentin Constantin 

- Cu un referat pe tema chopper-ului 
de curent alternativ a obţinut locul al 
ll-lea la sesiunea de comunicări 
ştiinţifice din primăvara acestui an r 
desfăşurată în cadrul Faculţăţiî de 
Electrotehnică; 


- Din toamna anufui 1997 a dus o 
amplă activitate, în cadrul laboratorului 
de "Convertoare statice de putere 1 ' în 
cadrul aceleiaşi facultăţi; 

- Adebutatîn Tehnium în toamna anului 
1993, unde a publicat până în prezent 
mai multe articole; 

-Din primăvara lui 1999 este redactor 
la revista GSMagazin; 

- Preocupări actuale legate de 
echipamente electronice de măsură şi 
control, automatizări, simularea 
circuitelor electronice, convertoare 
statice de putere şi tehnici moderne de 
comunicaţie. 

- Vaste cunoştinţe soft despre 
simularea circuitelor analogice şi 
digitale cu ajutorul PC-ului; 

- Hobby: depanare radio-TV, fotografia, 

sportul. _ 

TEHNIUM • Nr. 10/1999 








































AUTOMATIZĂRI 


COMANDA RELEELOR CU AJUTORUL A.O. 


ing. Serban Naicu 


Amplificatoarele operaţionale 
(AO) pot fi utilizate într-o mare 
diversitate de aplicaţii de comandă a 
releelor, cu mare precizie, releele fiind 
folosite la ancianşarea/declanşarea, cu 
ajutorul contactelor lor, a unor circuite 
exterioare. în aceste aplicaţii, 
amplificatoarele operaţionale servesc 
pentru controlul pragurilor (superior şi 
inferior) de temperatură sau 
luminozitate, al celor de tensiune 
{continuă sau alternativă), de timp sau 
de apă (sau vapori de apă) sau sunt 
utilizate ca întrerupătoare declanşate 


amplificator operaţional să comande 
un releu, fiind acţionat de către o 
temperatură joasă (situată sub un 
anumit prag). Amplificatorul operaţional 
741 este conectat în buclă deschisă, 
fiind utilizai ca un comparator de 
tensiune. Cele două intrări ale sale sunt 
conectate la o punte rezistivă de tip 
Wheatstone, formată din trei rezistenţe 
şi un termistor. Intrarea neinversoare 
(+) a AO este conectată la o tensiune 
fixă, egală cu jumătatea tensiunii de 
alimentare, furnizată de divizorul 
rezistiv R2-R3. în celălalt braţ al punţii, 


ceea ce înseamnă că diferenţa de 
potenţial între cele două intrări ale AO 
(pinii 2 şi 3) este nulă, Termistoru! 
(NIC) se comportă astfel încât, la 
creşterea temperaturii, valoarea 
rezistenţei sale scade şi invers. 

Atât timp cât temperatura 
depăşeşte un anumit prag fixat, puntea 
este astfel dezechilibrată încât 
tensiunea de la intrarea inversoare (-) 
a AO este mai mică decât cea de la 
intrarea neinversoare (+). în aceste 
condiţii, amplificatorul operaţional este 
basculat în starea cu ieşirea (pinul 6) 



în aplicaţiile prezentate în cele 
ce urmează a fost utilizat AO de tip 741 
(în capsula DII cu 8 pini), extrem de 
răspândit. 

A. întrerupătoare 

declanşate de temperatură 

Montajul prezentat în figura 1 
prezintă modul cum poate un 


inversoare {-) a AO, dat fiind faptul că 
se utilizează un NTC (termistor cu 
coeficientul de temperatură negativ), 
tensiunea este funcţie de temperatura 
mediului. Din semireglabitul R1 se 
asigură un echilibru al punţii, atunci 
când temperatura ambiantă se află în 
imediata apropiere a pragului fixat, 


valoare mare pozitivă (apropiată de 
cea a sursei de alimentare). Această 
tensiune polarizează baza 
tranzistorului pnp, pe care îl blochează. 
Prin tranzistor necirculând curent, 
rezultă că nici bobina releului Re nu 
este parcursa de curent, releul fiind 
blocat. 


Detalii constructive 

Comutatorul K este cu 
revenire şi de dimensiuni mici. El 
trebuie montat între uşă şi toc. 

Butonul B este şi el tot cu 
revenire şi se montează lângă butonul 
soneriei apartamentului. 

Dispozitivul |3H1 se montează 
pe uşă, lipindu-se cu adeziv. Firele de 
la cei 4 pini ai săi se montează 
corespunzător pe cablajul din figura 
2, S-a folosit un circuit integrat [3A741 
cu capsula de plastic, varianta cu 8 


pini. {Dacă se foloseşte varianta cu 14 
pini se ţine cont de corespondenţa 
acestora). Bornele C şi D de pe cablaj 
corespund contactelor releului şi ele 
formează calea de curent pentru sirena 
de alarmare. Borna A se leagă la V+, 
iar borna B la V . Tranzistorul T este 
detip BD135 şi se montează pe un mic 
radiator pentru a evita distrugerea sa 


prin încălzire, atunci când dispozitivul 
de alarmare rămâne în funcţionare 
mult timp (uşa deschisă). 

în figura 3 se dau capsulele 
circuitelor integrate liniare PA741 şi 
pHI (vederi de sus). 

PH1 furnizează o tensiune 
diferenţială de 240mV/1T şî se 
alimentează la +5V. 


Mgsc f r 




di x efţmtiotal 


BH1 

T_T 


|V+ O 

aiferenttda2 


nuE 

N-l 


4 

u 

2 


GflHNMMNi 
O 


O jO. ■ x ■ Q 


R2 


Dl 


o *~y 


LEI 


Q> '::90E F O O 


oi* 

B Ci 

D2| 


FEL 


O |C 
O 


$ 


A=ieslre pantTU K{V+ ]; 

8 B-V-; 

CD-l&sJrl conlocie releu; 

1,2,3,4-borna pentru sonda HaiJ; 
E.F—borne pentru butonul B. 


Cablajul văzul dinspre pa^ea cu componente. 


Figura 2 


Capsub MP-24 
Pentru capsula din plastic î 4 
TG-l 16 a lui RA741 semnitlccrtfa 
pinilor este; 

1 -NC: 

2- NC; 

3- OffisetnuL 

4- IN-; 

5- IN+; 





BA74I 



LJ 


[ .1 

8 ! 



f 2 


7 1 




t 3 

fi 1 



t 4 


5 } 







Jf* 


[jbslre 

“jOffset 

nul 


6V-; 11-V+; 

7 NC; 12 NC; 

8'NC; 13-NCj 

90ffs©tmi; 14-NC; 

10 -teSire; 


Capsula MFMB 


Figura 3 


TEHNIUM • Nr. 10/1999 


21 


















































































— AUTOMATIZĂRI 

+ 12V 








Figura 5 


Dacă temperatura coboară 
sub un anumit prag (determinat), 
rezistenţa termistorului creşte, ca şi 
"căderea" de tensiune de pe el, deci 
tensiunea de pe intrarea inversoare 
(pinul 2) depăşeşte valoarea tensiunii 
de pe intrarea neinversoare (pinul 3) a 
amplificatorului operaţional. Acesta 
basculează cu ieşirea (pinul 6) în 
starea “JOS", tensiunea fiind apropiată 
de masă. Acest lucru conduce ia 
deblocarea tranzistorului T, prin care 
începe să circule curent. Curentul său 
de colector (care reprezintă şi curentul 
care parcurge bobina releului) 
determină acţionarea releului. 

Dacă se doreşte ca acţionarea 
releului să se facă nu la coborârea 
temperaturii sub un anumit nivel, ci la 
depăşirea unui prag fixat anterior, se 
recurge la montajul din figura 2, în care 
s-au permutat componentele R1 şiTh, 
sau Ia cel din figura 3, în care 
componentele punţii au rămas ia locui 
lor, dar s-au înlocuit între ele 
conexiunile celor două intrări 
(inversoare şi neinversoare). 

La aceste montaje prezentate 
se poate observa faptul că, deoarece 
punctul de echilibru al punţii este 
independent de tensiunea de 
alimentare, precizia acestui comutator 
termic nu este afectată de variaţiile 
alimentării. 

De asemenea, se poate 
remarca faptul că bascularea AO dintr- 
o stare în alta (SUS, JOS) este produsă 
de o variaţie a tensiunii de intrare de 
numai câteva zecimi de volt. 
Deoarece, atunci când puntea este 
echilibrată, la intrările sale se aplică 
tensiuni de circa 6V, aceste variaţii de 
câteva zecimi de volt reprezintă variaţii 
ale tensiunii de intrare mai mici de 
0,01%. Aceste variaţii ar putea fi 
provocate de o modificare a valorii 
rezistoarelor din punte, respectiv a 
valorii termistorului, ceea ce reprezintă 
variaţii extrem de mici ale temperaturii, 
în practică, pentru aceste comutatoare 




R3 

10K 


Figura 3 


termice, se poate atinge o precizie mai 
bună de 0,05°C, la temperatura 
ambiantă. 

Circuitele prezentate 
constituie întrerupătoare, care 
acţionează fe la o temperatură prea 
coborâtă, fie la una prea ridicată. Dacă 
se doreşte, se poate combina acţiunea 
celor două montaje, într-un singur 

T 


schemele prezentate, având 
coeficientul de temperatură pozitiv, au 
rezistenţe cuprinse în domeniul 
900£i+9kQ. 

în aplicaţiile la temperaturi 
scăzute, deoarece termistorul, fiind 
parcurs de curent (în circuitul de 
măsurare) se încălzeşte şi poate 
afecta precizia măsurării, se utilizează 
diode obişnuite cu siliciu, ca elemente 
sensibile cu temperatura (figura 5). 

Dacă un curent de circa 1 mA 
parcurge o diodă cu siliciu, la bornele 
sale apare o tensiune directă de 
aproximativ 600mV. Această tensiune 
directă variază cu temperatura, 
joncţiunea prezentând un coeficient 
negativ de temperatură de circa 2mV/ 
°C. Şi întrucât puterea disipată pe 

0 + 12V 


Figura 4 

circuit care comandă două relee, ca în 
figura 4. Combinaţia prezentată are în 
comun circuitul Rl-Th, dar cele două 
reglaje de temperatură (pragui de jos 
şi de sus) sunt independente. Reglajul 
aparatului se face astfel: se plasează 
pe o poziţie centrală cursoarele 
potenţiometrilor R2 şi R3, apoi, cu 
termistorul Th la temperatură normală, 
se reglează R1, astfel încât tensiunea 
pe termistor să fie egală cu jumătate 
din cea de alimentare. Apoi, la 
atingerea pragului de temperatură 
inferior se reglează din R2 până când 
reieul Rell anclanşează. După aceea, 
se creşte temperatura pană la. 
atingerea pragului superior, reglând din 
R3, până la anclanşarea releului Rel2 
(reieul Rell fiind deja în funcţiune). 

Termistoarele utilizate în 

+12V 


diodă este de numai 600pW la un 
curent de ImA, încălzirea acesteia 
este practic neglijabilă, ceea ce 
reprezintă un avantaj faţă de utilizarea 
termîstoarelor obişnuite, la aplicaţiile 
de temperatură joasă. 

Funcţionarea montajului 
prezentat este descrisă în continuare. 
La bornele diodei Zener (Dz), 
polarizate prin intermediul rezistorului 
R1, se găseşte o tensiune stabilizată 
de 5,6V, Această tensiune este utilizată 
pe de o parte, pentru producerea unui 
curent constant în dioda D cu siliciu, 
prin intermediul lui R4, pe de altă parte 
a unei tensiuni stabilizate la bornele lui 
R3, prin intermediul lui R2. 

în acest fel, la borna 
neinversoare (+) a AO se aplică o 
tensiune care depinde de temperatură, 


Figura 6 




22 


TEIINIUM • Nr. 10/1999 













































































AUTOMATIZĂRI 




iar la intrarea sa inversoare (-) se aplică 
o tensiune de referinţă fixă. Valoarea 
tensiunii de referinţă se poate regla dîn 
R3 r echilibrând astfel tensiunea de 
repaus a diodei, aplicându-se în acest 
mod, între cefe două intrări ale AO 
(negativă şi pozitivă) o diferenţă de 
potenţial care depinde de temperatură. 

Presupunem că semireglabiiul 
R3 este astfel reglat pentru ca di Teren ţa 
de tensiune să fie nulă la temperatura 
de declanşare. Dacă temperatura 
depăşeşte acest prag, tensiunea 
directă de pe dioda cu siliciu D va 
scădea, astfel încât tensiunea de la . 
borna ne inversoare (+) a AO devine 
mai mica decât cea de Ia borna sa 
inversoare (-), ceea ce determină 
bascularea amplificatorului în starea cu 
ieşirea “JOS”. Acest lucru determină 


intrarea în conducţie a tranzistorului şi 
anclanşarea releului. 

In schimb, dacă temperatura 
scade sub un anumit prag, tensiunea 
directă pe diodă va creşte, 
determinând U+>IL şi bascularea AO 
în starea cu ieşirea (pinul 6) “SUS", 
blocând tranzistorul şl releul. 

Decl r releu! nu va fi anclanşat 
decât atunci când temperatura 
ambiantă va depăşi un prag fixat 
anterior. Precizia acestui tip de 
întrerupător este mai bună de 0,5 Q C, 
în domeniul de temperatură cuprins 
între -50 Q C şi+120 Q C. 

Dacă se doreşte inversarea 
principiului de funcţionare al 
montajului, în sensul de a-i face sâ 
ancfanşeze releul sub un anumit prag 
de temperatură, se vor inversa 


conexiunile de fa bornele de intrare ale 
AO (pinii 2 şi 3 între ei). 

Montajul din figura 6 prezintă 
un comutator de diferenţă de 
temperatură realizat cu două diode cu 
siliciu ca elemente sensibile la 
temperatură. Schema funcţionează 
doar dacă temperatura diodei D2 este 
mai mare ca cea a diodei Dl, 
întrerupătorul nefiind influenţat de 
temperatura absolută a celor două 
diode, ci doar de diferenţa de 
temperatură dintre ele. 

Cele două diode sunt parcurse 
de curent pe următoarele trasee: Dl 
prin R3, R1 şi R4, iar D2 prin R3, R2 şi 
R4. Valorile relative ale acestor doi 
curenţi pot fi reglate prin intermediul 
semireglabilului R3, permiţând astfel 
egalizarea “căderilor” de tensiune pe 






>» Si M 'KLtPA A lir 

Your Internet Business Solution 


0MM 




LExplorer 

nternet 


E-mail 


■ip 


Netscape 





WebTalk RealAudio 



Numai prin noi aveţi acces la 
Internet din toată tara , cu viteză 

i T 

maximă si costuri minime! > 


InterOomp 



News 


* 


fj9 —J 

Tcliiet/FTP 


Tel: 01-323 8255 Fax: 01-3239191 

Email: [email protected] 
http://www.starnets.ro HOT JAVA 


diode, pentru ca diferenţa de tensiune 
aplicată la intrările AO să fie nulă, 
atunci când diodele sunt îa aceeaşi 
temperatură. Dacă această condiţie 
este îndeplinită, o creştere a 
temperaturii cu o anumită valoare 
determină o diminuare egală a tensiunii 
directe pe cele două diode, diferenţa 
de tensiune rămânând nulă. Astfel, 
circuitul nu este influnţat de variaţii 
identice ale temperaturii celor două 
diode. 

în schimb, dacă temperatura 
diodei D2 coboară cu un grad (1°C) 
sub cea a diodei Dl, tensiunea pe D2 
creşte cu 2mV peste cea a diodei Dl, 
ceea ce determină aplicarea unei 
tensiuni mai mari pe borna 
neinversoare (+) a AO faţă de cea 
inversoare (-). în această situaţie 
amplificatorul trece în starea cu ieşirea 
(pinul 6) “SUS”, blocând tranzistorul şi 
releul. 

Invers, dacă temperatura 
diodei D2 depăşeşte cu 1°C pe cea a 
diodei Dl, tranzistorul va fi deblocat şi 
releul anclanşat. 

Am prezentat situaţia când 
reglajul din R3 este astfel făcut ca 
tensiunile pe Dl şi D2 să fie perfect 


23 


TEHN1UM • Nr. 10/1999 





































































AUTOMATIZĂRI 


egale, când diodele se găsesc la 
aceeaşi temperatură. Dau se poate 
regla R3 astfel încât tensiunea de 
repaus pe D2 sâ fie cu câţiva milivolţi 
mai mare ca cea de pe Dl, la 
temperatura ambiantă, In acest caz, 
releu! nu va anei an şa atât timp cât 
temperatura diodei D2 nu va depăşi net 
pe cea a iui Dl. Mărimea acestui ecart 
de temperatură poate fi cuprinsă între 
(M0°C, 

B, întrerupătoare 

declanşate de lumină 

întrerupătoarele de precizie 
prezentate anterior, declanşate de 
către temperatură, pot fi transformate 
cu uşurinţă în întrerupătoare 


circuit similar, în care R1 şi FR şi-au 
schimbat locurile, deci întrerupătorul va 
declanşa la scăderea iluminării sub un 
anumit prag. Montajul prezintă, în plus, 
şi un “zăvor” electromecanic, care 
constă în inserarea între colectorul şi 
emitorul tranzistorului a unui contact 
normal deschis (ND) al releului Rei. 
Astfel, după anclanşarea releului 
(determinată de mecanismul prezentat 
anterior), acesta se menţine alimentat 
{respectiv bobina sa) prin acest contact 
care s-a închis. Releul nu mai poate fi 
dezancianşat doar la scăderea 
iluminatului sub pragul prescris, ci şi 
prin întreruperea (pentru un scurt 
moment) a alimentării releului. 

basv 



Figura 


funcţionează alunei când intensitatea 
luminoasă este fie peste, fie sub unele 
praguri determinate. Primul circuit 
integrat (CM) funcţionează ca 
întrerupător pentru flux luminos scăzut, 
iar cel de-al doilea (CI2) pentru flux 
luminos mare. Ieşirile celor două AO 
alimentează releul prin intermediul 
tranzistorului T şi al diodelor Dl şî D2, 
astfel că releul anclanşează când unul 
sau altui din cele două AO au ieşirea 
în starea "JOS" (saturată negativ), 

în vederea reglării curentului 
se procedează ca mal jos. Mai întâi se 
plasează cursoarefe semireglabilelor 
R2 şi R3 pe o poziţie mediană, apoi se 
reglează din R1 până când tensiunea 
la bornele fotorezistorului atinge 
jumătatea tensiunii de alimentare. Apoi, 
se deplasează cursorul lui R2 spre 
tensiunea pozitivă de alimentare şî 
cursorul lui R3 spre tensiunea zero 
(masă), situaţie în care releul nu 
trebuie să funcţioneze. Se reduce apoi 
gradul de iluminare al fotorezistorului 
la pragul de jos fixat şi se reglează 
rezistenţa R2 astfel încât releul să 
anclanşeze. Se cr eşte lent gradul de 

0 + I2V 


declanşate de lumină, prin înlocuirea 
termistoarelor cu fotorezistenţe, 

Fotorezistenţa este un rezistor 
realizat dintr-un material 
semiconductor, a cărui rezistenţă 
depinde de valoarea intensităţii fluxului 
luminos incident. Rezistenţa 
dispozitivului scade cu creşterea 
intensităţii fluxului luminos. 

în figura 7 este prezentat 
circuitul de bază al unui întrerupător 
automat de lumină, care acţionează 
atunci când intensitatea luminoasă 
depăşeşte un anumit prag fixat 
anterior. 

în prezenţa unui flux luminos 
scăzut, rezistenţa fotorezistorului FR 
este mare, tensiunea de la intrarea 
inversoare (-) a AO este mai mică 
decât cea de la intrarea neinversoare 
(+). în această situaţie amplificatorul 
operaţional 741 este în starea saturată 
pozitivă, ieşirea sa fiind în starea 
"SUS", ceea ce determină blocarea 
tranzistorului şi a releului. Dacă fluxul 
luminos creşte, rezistenţa FR scade, 
AO trece în starea JOS, deschizându- 
se tranzistorul şi releul anclanşând. 
Pragul la care se face declanşarea 
circuitului se poate regia cu ajutorul lui 
R1. 

în figura 8 este prezentat un 



întrerupătorul declanşat la 
scăderea gradului de iluminare poate 
fi dotat, dacă se doreşte, cu un "zăvor” 
automat, utilizând montajul din figura 
9. Când intensitatea luminoasă se 
situează peste pragul prestabilit, releul 
nu este anclanşat. După scăderea 
iluminatului sub acest prag, releul 
anclanşat se menţine astfel, bobina sa 
fiind alimentată pe traseul: +12V, R1, 
FR, R6, Rel, masă. Releul rămâne 
astfel "zăvorât" şi se poate 
dezanclanşa nu numai prin creşterea 
fluxului luminos peste pragul prescris, 
ci şi prin dezafimentarea (pentru scurt 
timp) a circuitului. Condensatorul C are 
rolul de creştere a stabilităţii funcţionării 
montajului şi de a suprima efectele 
unor posibile variaţii bruşte ale 
intensităţii luminoase. 

Figura 10 prezintă un circuit 
care comandă un singur releu, care 


Figura 10 

iluminare deasupra pragului de jos şi 
se verifică faptul că releul a ieşit din 
funcţiune (a declanşat). La atingerea 
pragului de sus al iluminatului se 
reglează din R3 încât releul să 
anclanşeze din nou. Fotorezistoarele 
utilizate trebuie să aibă rezistenţe în 
domeniul 900Qv 900kQ. 

Menţionăm că tranzistoarele 
folosite în toate montajele prezentate 
pot Fi de tipul BC251 (lc=1Q0mA), dacă 
rezistenţa bobinei releului are cel puţin 
18(H> (12V). Altfel, se montează 
tranzistoare care pot suporta fără 
probleme curentul prin releu (BD236, 
BD238 eta). în paralel cu bobina 
releului se montează o diodă (de tip 
1N4G01) care scurtcircuitează 
supratensiunile apărute ca urmare a 
fenomenului de autoinducţie şi care pot 
pune în pericol integritatea 
tranzistoarelor. 


24 


TEHNIUM • Nn 10/1999 

































































064-438401, ut>4 






CLUJ-NAPOCA, str. Gli. Bilascu 
bbs: 064-431731, fax: 064-438403 

e-mail: [email protected] http://www.vitacom.dntcj.rG , 
BUGURESTlTstr. Popa Nan nr.9, sectorul II, tel: 01-2523606, fax: 0MST5251 
b-dul Nicolae Titulescu nr.62-64, sectorul T, tel: 01-2229911, fax: 01-2234679 
e-mail: vitacom/Sjdnt.ro 

DIBUITOR PENTRU RO^âmia. 
RANSFORMATOARF 
iLECOMENZI TIP HQ 

K CEL MAI MARE DISTRIBUITOR ut uumw ini-n i ««i 
MATERIALE ELECTRONICE DIN ROMANIA: 

DIODE, TRANZISTOARE, 
CIRCUITE INTEGRATE, MEMORII, 
REZISTOARE, CAPACITOARE. 
TV-VIDEO, CABLURI 

ORTATOR OFICIAL 

Irl 


Fncam 


SCULE PROFESIONALE DE MANA 


LIVRARE PROMPTA DIN STOC ! 


TEHNIUM • 10/1999 


CUPRINS: 


AUDIO 

• Amplificator audio 2x50W - Elma Electronic..Pag. 1 

• Despre cabluri - ing. Aurelian Mateescu.Pag. 3 

CQ-YO 

• Demodulator multimod cu TAA661 - ing.Dinu Costin Zamfirescu.Pag. 6 

ELECTROALIMENTARE 

• Aplicaţii ale stabilizatorului 723 - Alexandru Zanca.Pag. 10 

VIDEO-TV 

• Miniantenă YAGI performantă - sing Lucian Pop.Pag.14 

LABORATOR 

• Generator de semnal în domeniul 0,5-110MHz - dr.ing.Dan Manasiu.Pag. 15 

• Circuite integrate detectoare de temperatură LM135/235/335 

- ing. Şerban Naicu...Pag. 18 

AUTOMĂTIZARI 

• Dispozitiv de alarmare - ing. Croif Valentin Constantin.Pag.20 

• Comanda releelor cu ajutorul AO - ing. Şerban Naicu.Pag.21 















































Cornpnny spccializes in dealing wim 
electronic spaxe paris îs hi ring 
se I Ung emrineeTS. 

I He or Slie shoukl haye: 

£ - Graduale in electric* electronic 
m - h’nglish language 
JĂ - Coniniunicalion skil! 
fjâ - Computer skill 


Clcar dfiymg lieensc 
Avaiîahle for Lîavtding iu 
countrv 

- No inifivary obibations 

- Private car can be an 

advanlage 

- Fresli gruduatcwEll be 
pretmed 

I Setul CV wiţh photo. 
m intention lefter to PO uOX 
S 49416 utilii 15th Octnbcr 99, 


Firma AOROCON vă pune la dispoziţie peste 
100.000 de produse: ţ 

- electronice 

- electrice 

- automatizări 

- aparatură de măsură 

- pneumatice 

- hidraulice 

- mecanice 

- peste 200 de montaje electronice: 

- tester de continuitate 10 DM 

- generator 40 DM 

- turometru 25 DM 

- alarmă 30 DM 

- senzor de gaze 25 DM 

- radioreceptor UUS 40 DM 




55,500 Top 
Quality Products 


Technical Support 


Fast Delivery 


ISSN 1223-7000 


Revistă editată de S.C. TRANSVAAL ELECTRONICS SRL 
Ţipând executat la TTFORED; tel: 315 82 07/147