Frank Herbert — Dune — V0 Anexe

Frank Herbert 


Ecologia Dunei 
HI Ea, | 


Dincolo de un punct critic dintr-un spațiu finit, hbertatea descregte 
proporțional cu cregterea numărului, Acest lucru este la fel de 
adevărat pentru tunțele umane din spațiul hrut al unui ecosistem 
planetar, ca gi pentru moleculele unui gaz închis într-un recipient 
etanş, În ceea ce îi priveşte pe oameni, întrebarea este nu câți pot 
zupravieţuui în cadrul sistemului, ci ce fel de existență va fi posibilă 
pentru cei ce vor supraviețui, 

Pardat Knes, Prmul Planetolog al Arrakuisului, 

Impresia pe care o produce de obicei Arrakisul asupra oricărui 
nou venit este aceea a unui ținut de o pustietate absolută. Străinul 
îşi închipuie imediat că aici nirmuc nu poate viețuu sau cregte sub 
cerul kber, că lumea aceasta este adevăratul dezert, care nu a 
cunoscut şi nici nu va cunoaşte vreodată fertilitatea, 

Pentru Pardot Kynes, planeta nu era decât o tarmă de energie, o 
maşină pusă în muigcare de soarele ei, Erau necesare doar câteva 
ajustări pentru a o adapta nevoilor ornului şi, imediat, s-a gândit la 
populația umană care se deplasa liber pe supratața Arrakizului: 
fremenuii, Ce provocarel Şi ce unealtă! Fremenii reprezentau o forță 
ecologică gi geologică cu un potențial aproape nelrmtat., 

În multe privințe, Pardot Kynes era un or simplu şi direct, Trebuia 


Frank Herbert 


Ecologia Dunei 
ANEXA I 


Dincolo de un punct critic dintr-un spaţiu finit, libertatea 
descreşte proporţional cu creşterea numărului. Acest lucru 
este la fel de adevărat pentru fiinţele umane din spaţiul finit 
al unui ecosistem planetar, ca şi pentru moleculele unui gaz 
închis într-un recipient etanş. În ceea ce îi priveşte pe 
oameni, întrebarea este nu câţi pot supravieţui în cadrul 
sistemului, ci ce fel de existenţă va fi posibilă pentru cei ce 
vor supravieţui. 

Pardot Kynes, Primul Planetolog al Arrakisului. 

Impresia pe care o produce de obicei Arrakisul asupra 
oricărui nou venit este aceea a unui ţinut de o pustietate 
absolută. Străinul îşi închipuie imediat că aici nimic nu 
poate vieţui sau creşte sub cerul liber, că lumea aceasta 
este adevăratul deşert, care nu a cunoscut şi nici nu va 
cunoaşte vreodată fertilitatea. 

Pentru Pardot Kynes, planeta nu era decât o formă de 
energie, o maşină pusă în mişcare de soarele ei. Erau 
necesare doar câteva ajustări pentru a o adapta nevoilor 
omului şi, imediat, s-a gândit la populaţia umană care se 
deplasa liber pe suprafaţa Arrakisului: fremenii. Ce 
provocare! Şi ce unealtă! Fremenii reprezentau o forţă 
ecologică şi geologică cu un potenţial aproape nelimitat. 

În multe privinţe, Pardot Kynes era un om simplu şi direct. 
Trebuia să scape de restricţiile impuse de Harkonneni? 
Nimic mai simplu. S-a căsătorit cu o femeie fremenă. lar 


după ce i-a dăruit un fiu fremen, Liet-Kynes, a început să-i 
inoculeze acestuia, precum şi celorlalţi copii fremeni, 
„Ştiinţa de carte” a ecologiei, creând de la bun început un 
limbaj nou de simboluri, menit să înarmeze mintea spre a 
manipula un întreg peisaj, clima sa, mecanismul 
anotimpurilor, un limbaj care respingea orice idee de forţă, 
în favoarea unei Conştiinţe clare a ordinii. 

„Pe orice planetă prielnică omului, „spunea Kynes, „există 
o frumuseţe internă creată de mişcare şi echilibru. Această 
frumuseţe generează un efect dinamic stabilizator, esenţial 
oricărei forme de viaţă. Scopul său este simplu: menţinerea 
şi producerea de structuri coordonate, din ce în ce mai 
diversificate. Viaţa sporeşte capacitatea oricărui sistem 
închis de a întreţine viaţa. Viaţa, în totalitatea ei, se află în 
slujba vieţii. Hrana necesară îi este furnizată vieţii de către 
viaţă, în forme din ce în ce mai bogate, pe măsură ce creşte 
diversitatea vieţii, întregul peisaj se trezeşte la viaţă, se 
stabilesc relaţii, apar interacțiuni”. 

Aşa vorbea Pardot Kynes în clasele din sietchuri. 

Dar, înainte de a ajunge la cursuri, trebuise să-i convingă 
pe fremeni. Ca să înţelegeţi cum a reuşit lucrul acesta, 
trebuie să înţelegeţi, mai întâi, enorma onestitate şi 
inocenţa cu care aborda orice problemă. Nu era naiv, dar 
nu îşi îngăduia nici un fel de distracţie. 

Într-o după-amiază toridă, pe când explora peisajul 
arrakian la bordul unui vehicul de suprafaţă monoloc, fu 
martorul unei scene de o deplorabilă banalitate. Şase 
mercenari Harkonneni, echipați cu scuturi şi înarmaţi până- 
n dinţi, încercuiseră trei tineri fremeni, pe platoul din 
spatele Scutului de Piatră, în apropierea satului Sacul 
Vânturilor. Kynes crezu mai întâi că nu era vorba decât de o 
simplă ciomăgeală, apoi îşi dădu seama că Harkonnenii 
intenționau să-i masacreze pe fremeni. În acel moment, 
unul dintre tineri zăcea deja la pământ, cu o arteră 
secţionată, iar doi mercenari fuseseră scoşi din luptă, dar 


tot rămâneau patru oameni înarmaţi împotriva a doi 
copilandri. 

Kynes nu era curajos. Nu era decât onest şi precaut. 
Harkonnenii măcelăreau fremeni. Distrugeau uneltele cu 
care el avea intenţia să refacă planeta! Îşi activă scutul, se 
năpusti în mijlocul încăierării şi răpuse cu şişul doi dintre 
Harkonneni, mai înainte ca aceştia să-şi fi dat seama că se 
află cineva în spatele lor. Evită lovitura de sabie a celui de-al 
treilea, îi reteză beregata cu un entretisser impecabil şi îl 
lăsă pe al patrulea în seama celor doi adolescenţi fremeni, 
pentru a-i da primul ajutor rănitului care sângera în nisip. 
Şi reuşi să-l readucă la viaţă... În momentul în care ultimul 
Harkonnen îşi dădea duhul. 

Drept care, tinerii fremeni se pomeniră într-o mare 
încurcătură. Ce să facă cu Kynes? Bineînţeles, ştiau cine e. 
Nici o persoană nu sosea pe Arrakis, fără ca un dosar bine 
documentat să nu ajungă, pe o cale sau alta, în mâinile 
fremenilor. Îl cunoşteau pe Kynes: era slujitorul 
Împăratului. 

Dar ucisese Harkonneni! 

Nişte adulţi ar fi dat, fără îndoială, din umeri şi, cu 
oarecare regret, i-ar fi adăugat cadavrul la cele şase care 
zăceau deja pe nisip. Dar aceşti fremeni erau tineri fără 
experienţă şi tot ce pricepeau era că îi datorau viaţa acestui 
slujitor imperial. 

Două zile mai târziu, Kynes se pomeni într-unul din 
sietchurile care dominau Pasul Vânturilor. Pentru el, treaba 
asta era naturală. Se apucă să le vorbească fremenilor 
despre apă, despre fixarea dunelor cu covoare de iarbă, 
despre plantaţii de curmali, despre canale de irigație 
străbătând liber deşertul. Vorbea, vorbea, vorbea întruna. 

Şi habar n-avea de discuţiile încinse al căror obiect era 
soarta sa. Ce-i de făcut cu nebunul ăsta? Cunoaşte acum 
poziţia unuia dintre cele mai importante sietchuri. Ce-i de 
făcut? Şi ce să pricepi din vorbele lui, din trăncăneala 
smintită despre preschimbarea Arrakisului într-un paradis? 


Vorbărie şi-atâta tot! Ştie prea mult. Dar a ucis Harkonneni! 
Cum o să-i plătim povara de apă? De când datorăm noi ceva 
Împeriului? A ucis Harkonneni. Ei şi? Oricine poate ucide 
Harkonneni. Şi eu am ucis. 

Dar ceea ce spune el despre fertilizarea Arrakisului? 

Prostii! De unde apă? 

E] zice că este! Şi a salvat trei de-ai noştri. 

A salvat trei mucoşi nerozi, care s-au aruncat singuri în 
cuţitele Harkonnenilor! Şi le-a văzut cristaiele! 

Decizia fu cunoscută cu mult înainte de a fi fost rostită. 
Tăul unui sietch le dictează membrilor săi conduita, inclusiv 
obligaţiile cele mai brutale. Pentru îndeplinirea deciziei fu 
numit un luptător încercat, căruia i se încredința cuțitul 
sacru. Doi acvari îl însoţiră, spre a recupera apa trupului. 
Obligaţie brutală. 

E îndoielnic ca Pardot Kynes să fi băgat de seamă prezenţa 
presupusului călău. În clipa aceea, era ocupat. Perora unui 
grup, care se adunase în jurul lui, la o distanţă precaută. 
Vorbea plimbându-se de colo-colo, gesticulând. Apă în aer 
liber, spunea el. leşiri în deşert, fără distrai! Apă potabilă 
acumulată în iazuri! Livezi de portyguli! 

Cel cu cuțitul îi aţinu calea. 

„Fă-mi loc, „ îi spuse Kynes şi continuă să vorbească 
despre capcane de vânt secrete. Trecu mai departe, 
oferindu-şi spatele loviturii rituale. 

Nu se poate şti ce anume s-a petrecut în momentul acela 
în mintea presupusului gâde. L-a ascultat brusc pe Kynes şi 
l-a crezut? Cine ştie?... Dar ceea ce a făcut a rămas de 
pomină. Îl chema Uliet Vârstnicul. Uliet a înaintat trei paşi şi 
s-a prăbuşit deliberat în lama propriului său cuţit. Astfel i-a 
„făcut loc” lui Kynes. Sinucidere? Unii pretind că l-a călăuzit 
Shai-hulud. 

Aşa se nasc prevestirile! 

Din clipa aceea, Kynes nu a mai trebuit decât să arate cu 
mâna şi să rostească: „Mergeţi acolo!” Şi ei se duceau. 


Triburi întregi, de pretutindeni. Mureau bărbaţi, mureau 
femei, mureau copii. Dar se duceau. 

Kynes îşi reluă corvezile imperiale, întorcându-se la 
staţiunile biologice experimentale. Şi, curând, printre 
membrii personalului acestor staţiuni, îşi făcură apariţia 
fremeni. Apoi fremenii îşi dădură seama că erau pe cale de 
a se infiltra în „sistem” - o posibilitate pe care nu o luaseră 
niciodată în considerare. O serie de unelte şi utilaje 
provenind din staţiuni ajunseră în sietchuri... În special 
radiatoarele, cu ajutorui cărora erau săpate bazinele 
colectoare şi capcanele de vânt de sub suprafaţa desertului. 

Pe fundul bazinelor începu să se adune apă. 

Fremenii pricepură că Pardot Kynes nu era complet 
nebun, ci exact atât de nebun cât trebuie să fie un sfânt. 
Era un umma, făcea parte din confreria profeților. lar 
spiritul lui Uliet fu avansat la rangul de sadus şi inclus 
printre judecătorii divini. 

Kynes - simplul, ambițiosul Kynes - ştia că o muncă de 
cercetare organizată la niveluri înalte e hărăzită să nu 
producă niciodată nimic nou. Alcătui, aşadar, mici unităţi 
experimentale, care făceau schimburi reciproce de 
informaţii, pentru a realiza cât mai rapid efectul Tansley şi 
lăsă fiecărui grup libertatea de a-şi găsi propria cale. 
Trebuiau să acumuleze milioane de fapte mărunte şi de 
aceea organiza numai teste izolate şi sumare, menite să 
scoată în evidenţă dificultăţile. 

Se prelevară probe de carotaj de pe cuprinsul întregului 
bled. Se trasară diagrame ale îndelungatelor cicluri 
meteorologice care alcătuiau clima. Kynes descoperi că în 
centura lată, cuprinsă între 70 de grade latitudine nordică 
şi sudică, temperaturile oscilau de mii de ani între 254 şi 
332 de grade (absolute) şi că zona aceasta poseda lungi 
anotimpuri de germinaţie, în cursul cărora temperaturile 
variau de la 284 la 302 grade absolute: domeniul de „aur” 
pentru dezvoltarea formelor de viaţă terestre... de îndată 
ce aveau să rezolve problema apei. 


Când o vom rezolva? Întrebară atunci fremenii. Când vom 
vedea Arrakisul preschimbându-se într-un paradis? 

Şi ca un dascăl răspunzând unui copil care întreabă cât fac 
doi şi cu doi, Kynes le spuse: „Peste trei sute sau cinci sute 
de ani.” 

Un popor inferior ar fi reacţionat cu un geamăt de 
disperare. Dar fremenii învăţaseră răbdarea de la oameni 
cu bice în mâini. Transformarea avea să dureze ceva mai 
mult timp decât se aşteptaseră, dar erau încredinţaţi cu 
toţii că ziua binecuvântată avea să vină. Îşi strânseră, deci, 
cingătorile şi se întoarseră la treabă. Dezamăgirea făcuse 
perspectiva paradisului parcă şi mai reală. 

Problema capitală a Arrakisului nu era atât apa, cât 
umiditatea. Animalele de casă erau aproape necunoscute, 
iar cele domestice rare. Unii traficanţi foloseau ca animal 
de povară kulonul, măgarul domesticit al deşertului, dar 
preţul apei era prohibitiv, chiar dacă se reuşea echiparea 
animalelor cu distraie speciale. 

Kynes se gândi să construiască mari instalaţii de reducere, 
care să sintetizeze apa din hidrogenul şi oxigenul prezente 
în roca nativă, dar costul energiei ar fi fost prea ridicat. 
Calotele polare (în ciuda falsei impresii de bogăţie în apă pe 
care o inspirau pyonilor) erau cu totul neîndestulătoare 
pentru proiectul său... Şi-apoi, începuse deja să bănuiască 
unde ar fi trebuit să se găsească apa. La altitudinile medii şi 
în unele vânturi, cantitatea de umiditate creştea simţitor. Şi 
mai era şi acel prim indiciu pe care i-l furnizase compoziţia 
echilibrată a atmosferei: 23% oxigen, 75,4% azot şi 0,023% 
bioxid de carbon, plus gazele nobile care formau restul. 

Exista o plantă locală, extrem de rară, o rădăcinoasă care 
creştea în zona nordică temperată, la altitudini de peste 
2500 de metri. Un tubercul de doi metri lungime producea 
o jumătate de litru de apă. Şi mai erau şi plantele de deşert 
terraforme, dintre care unele, cele mai rezistente, se 
dezvoltau viguros dacă erau plantate în depresiuni şi dotate 
cu decantoare de rouă. 


Apoi, Kynes descoperi cuveta salină. 

Topterul său fu surprins de o furtună, în timp ce zbura 
către una dintre staţiunile mai îndepărtate de la marginea 
bledului şi se abătu de la ruta obişnuită. După trecerea 
furtunii, văzu cuveta: o uriaşă depresiune ovală, cu 
diametrul mare de peste trei sute de kilometri, o întindere 
albă şi scânteietoare, în plin deşert. Kynes cobori, îşi trecu 
degetele peste suprafaţa măturată de furtună, le duse la 
buze. 

Sare. 

Acum, era sigur. 

Pe Arrakis existase apă la suprafaţă... Cândva. Se hotări să 
reexamineze problema puţurilor seci, în care câteva 
picături de apă apăruseră şi pieriseră, pentru a nu se mai 
ivi niciodată. 

Kynes îşi puse la lucru proaspăt calificaţii limnologi 
fremeni. Indiciu de bază: fragmentele de materie organică, 
găsite uneori în masa de mirodenie, în urma unei erupții. 
Basmele folclorului fremen le atribuiseră dintotdeauna unui 
imaginar „păstrăv al nisipurilor”. Pe măsură ce se 
descoperiră noi dovezi, se contura o nouă explicaţie în 
legătură cu proveniența enigmaticelor fragmente - era 
vorba de o creatură care „înota” în adâncul nisipurilor şi 
care bloca apa în pungi fertile, situate în straturile 
inferioare poroase ale solului, la temperaturi sub 280 de 
grade (absolute). 

Milioane de asemenea „hoţi de apă” îşi găseau moartea la 
fiecare erupție de mirodenie. O variaţie de numai cinci 
grade a temperaturii putea să-i ucidă. Puţinii 
supraviețuitori intrau apoi într-o fază de cistohibernare, din 
care ieşeau, după şase ani, sub formă de mici viermi de 
nisip care nu depăşeau lungimea de trei metri. Dintre 
aceştia, numai câţiva scăpau de fraţii lor mai mari şi de 
pungile de apă ale premirodeniei, reuşind să ajungă la 
maturitate, sub forma giganticului shai-hulud. (Pentru shai- 
hulud apa e o otravă, aşa cum aflaseră mai demult fremenii, 


înecând câte unul din rarii „viermi pitici” capturați în Ergul 
Mic, pentru a produce narcoticul stimulator al percepţiei pe 
care îl numeau Apa Vieţii. „Viermele pitic” este o varietate 
primitivă de shai-hulud, a cărui lungime nu depăşeşte 
niciodată nouă metri.) 

Aveau acum întregul ciclu: de la micul făuritor la masa de 
premirodenie; de la micul făuritor la shai-hulud; shai-hulud 
dispersând mirodenia din care se hrăneau făpturile 
microscopice numite „planctonul nisipurilor”; planctonul 
nisipurilor, hrana lui shai-hulud, crescând, îngropându-se, 
transformându-se în mulţimea micilor făuritori. 

Kynes şi oamenii săi îşi strămutară, deci, atenţia de la 
aceste mari relaţii, concentrându-se asupra microecologiei. 
În primul rând, clima. Suprafaţa nisipului atingea deseori 
temperaturi de 344 până la 350 de grade (absolute). La o 
jumătate de metru sub suprafaţă, temperatura scădea cu 
55 de grade; la o jumătate de metru deasupra solului, 
scădea cu 25 de grade. Frunzele sau umbra puteau să 
determine o scădere cu încă 18 grade. Apoi, substanţele 
nutritive. Nisipul Arrakisului este, în cea mai mare parte, 
produsul digestiei viermilor; praful (adevărata problemă 
omniprezentă) este produs de constanta unduire a 
suprafeţei, mişcarea de „saltaţie” a nisipului. Versanții feriţi 
de vânt ai dunelor sunt acoperiţi cu un strat de nisip 
macrogranular. Versanții aflaţi în bătaia vântului sunt 
bătătoriţi şi netezi. Dunele bătrâne sunt galbene (din cauza 
oxidării), dunele tinere au culoarea rocii de origine (de 
obicei, cenuşii). 

Versanții feriţi de vânt ai dunelor bătrâne constituiră 
primele zone de plantaţii. Fremenii începură cu un ciclu de 
ierburi pentru soluri sărace, asemănătoare muşchiului de 
turbă, menite să se întrepătrundă, să împâslească şi să 
fixeze dunele, privind vântul de arma sa cea mai puternică: 
grăunţii mobili. 

Primele zone pentru culturile de aclimatizare fură situate 
departe, în sud, la adăpost de patrulele Harkonnen. 


Formele mutante de ierburi neproductive fură plantate, mai 
întâi, pe versanţii adăpostiţi ai unui şir de dune situate pe 
direcţia vânturilor dominante de vest. De îndată ce versanţii 
feriţi de vânt fură ancoraţi, versanţii expuşi se înălţară din 
ce în ce mai mult, iar suprafaţa acoperită cu iarbă, de pe 
partea cealaltă, se deplasă, extinzându-se în acelaşi ritm. În 
felul acesta luară naştere gigantice sifuri (dune lungi, cu 
creste sinuoase), a căror înălţime depăşea 1500 de metri. 

Când bariera de dune atinse o altitudine suficientă, 
versanţii expuşi vântului fură plantați cu rogoz, o iarbă mai 
rezistentă. Fiecare structură, având baza de aproximativ 
şase ori mai mare decât înălţimea, fu ancorată - „fixată” - în 
felul acesta. 

După aceea, se trecu la culturi de plante cu rădăcini mai 
adânci: pentru început, efemere (chenopode, spanac 
sălbatic, ştir), pe urmă grozamă scoțiană, lupin, viţă de 
eucalipt (varietatea adaptată ținuturilor nordice ale 
Caladanului), tamarisc pitic, pin mediteranean... În sfârşit, 
adevăratele plante de deşert: cactusul-candelabru, saguaro 
şi bis-naga, cactusul-butoi, iar acolo unde era posibil, salvia 
cămilei, iarba-ceapă, iarba de Gobi, lucerna sălbatică, 
verbina de nisip, primula de seară, livanul, scumpia, tufele 
de creozot. 

Fremenii se îngrijiră apoi de viaţa animală indispensabilă - 
creaturi mărunte, care să răscolească şi să aerisească solul: 
vulpea pitică, şoarecele marsupial, iepurele deşertului, 
broasca ţestoasă de nisip... Şi răpitoare, care să păstreze 
echilibrul: şoimul desertului, bufnița pitică, vulturul şi 
cucuveaua deşertului; insecte, care să pătrundă în nişele 
unde nu aveau acces vieţuitoarele mai mari: scorpionul, 
miriapodul, păianjenul, viespea, musca viermilor... Şi liliacul 
deşertului, care să le supravegheze. 

În cele din urmă, încercarea crucială: curmalii, bumbacul, 
cucurbitaceele, arborii de cafea, plantele medicinale... 
Peste două sute de soiuri vegetale alimentare, care 
trebuiau să fie testate şi aclimatizate. 


„Ceea ce nu înţelege cineva (care nu se pricepe deloc la 
ecologie) despre un ecosistem, este tocmai faptul că-i vorba 
de un sistem, „spunea Kynes. „Un sistem! Un sistem îşi 
menţine o anumită stabilitate fluidă, care însă poate fi 
răsturnată de o singură greşeală, comisă într-o singură 
nişă. Un sistem posedă o anumită ordine, o anumită 
curgere de la un punct la altul. Daca ceva zăgăzuieşte 
aceasta curgere, ordinea este distrusă. Cine ignoră ecologia 
nu va observa dezastrul, decât când va fi prea târziu. lată 
de ce, funcţia primordială a ecologiei este înţelegerea 
consecinţelor.” 

Reuşiseră sau nu să creeze un sistem? 

Kynes şi poporul său rămaseră în aşteptare. Fremenii 
înțelegeau în sfârşit ce însemna intervalul de cinci sute de 
ani pe care îl prezisese planetologul. 

Într-o zi, de la plantațiile de palmieri sosi un raport: La 
hotarul dintre deşert şi plantaţii, planctonul nisipurilor este 
otrăvit de interacţiunea cu noile forme de viaţă. Motivul: 
incompatibilitatea proteinelor. Se formase un brâu larg de 
apă otrăvitoare, de care vieţuitoarele arrakiene nu se 
puteau apropia. O zonă pustiită înconjura plantațiile, o zonă 
pe care nu o putea viola nici măcar shai-hulud. 

Kynes se deplasă personal la plantaţii - o călătorie de 
douăzeci de toboşari (într-un palanchin, ca un infirm sau ca 
o Cucernică Maică, pentru că nu încercase niciodată să 
devină călăreț al nisipurilor). Cercetă zona cu pricina 
(duhoarea se ridica până la ceruri) şi se întoarse cu o veste 
măreaţă, un dar din partea Arrakisului. 

Surplusul de sulf şi azot transforma zona într-o răsadniţă 
fertilă pentru formele de viaţă terestre. Plantaţiile puteau fi 
extinse în voie! 

„Se va scurta şi intervalul?” vrură să ştie fremenii. 

Kynes reveni asupra formulelor sale planetare. Coeficienţii 
afectaţi capcanelor eoliene deveniseră între timp destul de 
siguri. Îşi îngădui evaluări relativ precise în privinţa 
problemelor ecologice. O parte a covorului vegetal trebuia 


păstrată pentru menţinerea dunelor; o altă parte trebuia 
rezervată producerii hranei (pentru oameni şi pentru 
animale); în sfârşit, o altă parte trebuia să permită blocarea 
umidității în reţeaua de rădăcini şi canalizarea apei înspre 
zonele învecinate, încă pârjolite de soare. La ora aceea, 
fuseseră cartografiate toate zonele reci ale bledului. Kynes 
le introduse în formule. Până şi shai-hulud figura în 
diagrame. Existenţa lui era indispensabilă, căci fără el ar fi 
pierit bogăţia naturală pe care o reprezenta mirodenia. lar 
„uzina” din aparatul său digestiv, cu enormele sale 
concentraţii de aldehide şi de acizi, era o imensă sursă de 
oxigen. Un vierme mijlociu (de vreo 200 de metri lungime) 
elibera în atmosferă tot atâta oxigen cât zece kilometri 
pătraţi de covor vegetal. 

Trebui să includă în calcul şi Ghilda. Cantităţile de 
mirodenie cu care o mituiau, ca să menţină spaţiul din jurul 
Arrakisului ferit de sateliți meteorologici sau de ochi 
indiscreţi, atinseseră deja proporţii gigantice. 

Nici fremenii nu puteau fi ignoraţi. Fremenii, cu 
capacitatea lor de vânt şi cu răzleţele lor terenuri 
„agricole” din zonele mai bogate în apă; fremenii, cu noua 
lor conştiinţă ecologică şi cu visul lor de a acoperi suprafeţe 
vaste ale Arrakisului mai întâi cu prerii, apoi cu păduri. 

Diagramele dădură o cifră. Kynes o comunică: trei la sută. 
Dacă reuşeau să determine trei la sută din elementul 
vegetal al Arrakisului să participe la formarea de compuşi 
carbonici, aveau să obţină râvnitul ciclu cu autoîntreţinere. 

„Dar cât va dura?” întrebară fremenii. 

„A... cât? Vreo trei sute cincizeci de ani.” 

Aşadar, ceea ce le spusese acest umma de la bun început 
rămânea valabil: nimeni din generaţia lor n-avea să vadă 
visul devenind realitate şi nici cei ce aveau să le urmeze 
vreme de opt generaţii... Dar ziua aceea avea să vină. 

Continuară să muncească: construind, săpând, educând şi 
învățând copiii. 


Pe vremea aceea, fiul său, Liet-Kynes, avea nousprezece 
ani şi era un adevărat fremen; un călăreț al nisipurilor care 
omorâse peste o sută de Harkonneni. Autorizaţia imperială 
de succesiune, pe care bătrânul Kynes avusese grijă să o 
ceară din timp pentru fiul său, fu acordată fără probleme. 
Rigida structură de clasă a faufreluciior îşi îndeplinea la fel 
de bine rolul şi pe Arrakis. Fiul fusese educat şi crescut ca 
să preia misiunea tatălui. 

Calea era trasată, iar fremenii ecologi porniseră deja la 
drum. Liet-Kynes nu mai trebuia decât să-i supravegheze, 
să dea câte un îndemn unde era necesar şi să-i ţină sub 
observaţie pe Harkonneni... 

Până în ziua în care planeta sa se pomeni cu un Erou. 

Religia Dunei. 

ANEXA II. 

Aşa cum ştie astăzi orice şcolar, înaintea venirii lui 
Muad'Dib fremenii de pe Arrakis practicau o religie a cărei 
origine era maometanismul Saari. S-au descoperit însă şi 
importante împrumuturi din alte religii. Exemplul cel mai 
frecvent este Imnul Apei, preluat direct din Liturghierul 
Catolic Portocaliu şi invocând nori de ploaie pe care 
Arrakisul nu i-a cunoscut niciodată. Există însă similitudini 
şi mai profunde între Kitab al-lbarul fremenilor şi 
învăţăturile din biblie, Ilm şi Fiqh. 

Orice studiu comparativ al principalelor credinţe 
religioase din Imperiu, până la apariţia lui Muad'Dib, 
trebuie să pornească de la forţele primordiale care au stat 
la baza acestor credinţe şi anume: 1. Adepții celor 
Paisprezece Înţelepţi, a căror Carte Sfântă era Biblia 
Catolică Portocalie şi ale căror vederi sunt expuse în 
Comentarii şi în celelalte lucrări ale Comisiei Tălmăcitorilor 
Ecumenici (C. T. E.) 2. Comunitatea Bene Gesserit, care 
nega că ar fi un ordin religios, dar care opera în spatele 
unui paravan aproape impenetrabil de ritualuri mistice şi 
ale cărei metode de educare, simbolistică, organizare şi 


programă şcolară internă erau de natură esențialmente 
religioasă. 

3. Clasa dominantă agnostică (inclusiv Ghilda), pentru 
care religia era un fel de teatru de marionete menit să 
distreze populaţia şi să o menţină docilă şi care era întru 
totul încredinţată că toate fenomenele - chiar şi cele 
religioase - puteau fi reduse la explicaţii mecaniciste. 

4. Aşa-numitele învățături Ancestrale, care includeau 
preceptele prezervate de cele trei mari migrații islamice ale 
Nomazilor zensunniţi, navacrestinismul de pe Chusuk, 
variantele buddislamice preponderente pe Lankiveil şi 
Sikun, Cărţile Unificate Mahayana-Lankavatara, cultul Zen 
Hekiganshu de pe Delta Pavonia III, cultele Tawrah şi Zabur 
Talmudic care supravieţuiau pe Salusa Secundus, 
atotpătrunzătorul rit Obeah, cultul Muadh Quran, cu ale 
sale pure Ilm şi Fingh, practicat de populaţia rurală din 
orezăriile pundi de pe Caladan, formele de hinduism 
răspândite pe cuprinsul întregului univers, în sânul 
comunităţilor izolate ale pyonilor şi, în sfârşit, Jihadul 
Butlerian. 

Există şi o a cincea forţă care a modelat credinţele 
religioase, dar al cărei efect este atât de universal şi de 
profund, încât trebuie enunțată separat. 

Este vorba, desigur, despre călătoria spaţială, care, în 
contextul oricărei discuţii religioase, se impune a fi scrisă 
astfel: 

CĂLĂTORIA SPAŢIALĂ! 

În cursul celor o sută zece secole care au precedat Jihadul 
Butlerian, expansiunea umanităţii în spaţiul cosmic şi-a pus 
asupra religiei o pecete unică. La începuturile sale, 
călătoria spaţială, deşi larg răspândită, a fost în bună 
măsură haotică, lentă şi nesigură, efectuându-se, până la 
apariţia monopolului Ghildei, printr-o sumedenie de metode 
improprii. Primele experienţe spaţiale, despre care 
rămăseseră informaţii puţine şi profund alterate, au 
constituit stimuli irezistibili pentru speculaţiile mistice. 


Imediat, spaţiul a conferit un sens şi un farmec diferit 
concepţiei despre Facere. Diferenţa aceasta este perfect 
vizibilă în mişcările religioase cele mai importante din 
această perioadă. Esenţa tuturor religiilor, sentimentul de 
sacru, au fost afectate de acea impresie de anarhie pe care 
o emană întunericul spaţiului cosmic. 

Era ca şi cum Jupiter, în toate avatarurile sale, se retrăgea 
în bezna maternă, pentru a fi înlocuit de o imanenţă femelă 
plină de ambiguitate şi al cărei chip reflecta nenumărate 
terori. 

Străvechile formule se întrepătrunseră, se încâlciră, 
încercând să se adapteze noilor cuceriri şi noilor simboluri 
heraldice. Fu o epocă de luptă între demoni-fiare, de o 
parte şi vechile rugăciuni şi invocaţii, de alta. 

Niciodată însă, nu apăru o decizie clară. 

Se spune că, în decursul acestei perioade, Geneza ar fi fost 
reinterpretată, iar cuvintele lui Dumnezeu ar fi fost 
răstălmăcite astfel: „Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi 
universul, şi-l stăpâniţi şi domniţi peste toate fiarele şi 
vietăţile stranii ce se mişcă pe pământurile fără sfârşit şi 
sub ele.” 

Fu o eră a vrăjitoarelor cu puteri reale. Măsura acelor 
puteri se poate întrezări în faptul că ele nu au dezvăluit 
niciodată cum ţineau jeratic în mâinile goale. 

Apoi veni Jihadul Butlerian - două generaţii de haos. Zeul 
logicii mecanice fu azvârlit maselor şi un concept nou îşi 
făcu apariţia: „Omul nu poate fi înlocuit.” 

Aceste două generaţii de violenţă constituiră o pauză 
talamică pentru întreaga specie umană. Oamenii se uitară 
la zeitățile lor şi la riturile lor şi văzură în ele cea mai 
înspăimântătoare dintre ecuaţii: frică supra ambiţie. 

Şovăitori, liderii religiilor ai căror adepţi vărsaseră 
sângele a miliarde de oameni, începură să se întâlnească 
pentru a face schimb de vederi. Mişcarea fu încurajată de 
Ghilda Spațială, care începea să-şi închege monopolul 


asupra călătoriilor interstelare şi de Bene Gesserit, care 
strângea în jurul său toate vrăjitoarele. 

Primele reuniuni ecumenice avură două rezultate majore: 
1. Înțelegerea faptului că toate religiile aveau cel puţin o 
poruncă comună: „Să nu sluţeşti sufletul.” 2. Comisia 
Tălmăcitorilor Ecumenici. 

C. T. E. Se întruni pe o insulă neutră de pe Vechiul Pământ, 
leagănul tuturor religiilor-mame. Principiul întrunirii era 
„credinţa comună în existenţa unei Esenţe Divine în 
univers.” Fuseseră convocați reprezentanţi ai fiecărei 
confesiuni care număra mai mult de un milion de adepţi şi, 
în mod cu totul surprinzător, membrii Comisiei căzură 
imediat de acord în privinţa declaraţiei scopului lor comun: 
„Ne aflăm aici pentru a smulge o armă esenţială din mâinile 
religiilor antagoniste. Arma aceasta este pretenţia la 
deținerea singurei şi unicei revelații.” 

Entuziasmul stârnit de acest prim semn de „profundă 
înţelegere reciprocă” se dovedi prematur. Vreme de mai 
bine de un an standard, această declaraţie fu singurul 
comunicat difuzat de C.I. E. Oamenii începură să murmure, 
dezamăgiţi de tergiversări. Trubadurii compuseră cântece 
batjocoritoare la adresa celor o sută douăzeci şi unu de 
„boşorogi trăsniţi”, cum fuseseră porecliţi delegaţii C. 1. E. 
(Sursa poreclei era o anecdotă obscenă, a cărei poantă viza 
inițialele C. 1. E., numindu-i pe delegaţi „Conţopişti Trăsniţi 
Ereditar”). Unul dintre aceste cântece, „Reverie”, readus 
periodic în actualitate, nu şi-a pierdut popularitatea nici 
până astăzi: „Oameni buni, la reverie de sunteţi ispitiţi, 
Gândiţi-vă ce tragedie e reveria boşorogilor Trăsniţi! 

Ei trândăvesc şi lâncezesc o zi întreagă. 

Apoi se-nchină doamnei Cină!” 

Din când în când, răzbăteau unele zvonuri în legătură cu 
şedinţele C. T. E. Se spune, de pildă, că delegaţii îşi 
compară textele şi că, în mod nesăbuit, aceste texte erau 
numite. Asemenea zvonuri provocară, în mod inevitabil, 


tulburări antiecumenice şi, fireşte, suscitară noi manifestări 
de ostilitate. 

Trecură doi ani... Trei ani. 

Membrii Comisiei, dintre care nouă muriseră între timp şi 
fuseseră înlocuiţi, îşi acordară un răgaz de odihnă pentru a 
promulga instalarea înlocuitorilor şi anunţară că lucrau cu 
toţii la elaborarea unei cărţi unice, care va înlătura „toate 
simptomele patologice” ale religiilor din trecut. 

„Suntem pe cale de a produce un instrument al Dragostei, 
la care să se poată cânta în toate felurile, „ declarară ei. 

Multora li se pare şi astăzi ciudat faptul că această 
declaraţie a avut darul de a stârni cele mai crunte explozii 
de violenţă împotriva ecumenismului. Douăzeci de delegaţi 
fură rechemaţi de congregaţiile cărora le aparţineau. Unul 
îşi puse capăt zilelor, furând o fregată spaţială şi 
prăbuşindu-se în soare. 

Istoricii sunt de părere că tulburările s-au soldat cu 
optzeci de milioane de victime. Această cifră corespunde 
unei defalcări a câte şase mii pentru fiecare lume inclusă pe 
atunci în Liga Landsraadului. Dacă ţinem cont de 
circumstanţele zbuciumate ale acelor vremuri, estimarea 
nu pare excesivă, deşi orice pretenţie la cifre precise nu 
poate fi decât atât - o pretenţie. Comunicaţiile între lumi se 
aflau atunci la cel mai scăzut nivel. 

Evident, trubadurii cunoscură o perioadă de glorie. O 
comedie muzicală, foarte populară la vremea aceea, 
prezenta într-una din scene un delegat al C. T. E., întins la 
umbra unui palmier, pe o plajă de nisip alb, cântând: 
„Pentru Dumnezeu, femeie şi-a dragostei splendoare, Tăiem 
pe-aici frunză la câini, cu nepăsare. 

Hai trubadur, mai zi-ne o cântare pentru Dumnezeu, 
femeie şi-a dragostei splendoare!” 

Tulburările publice şi comediile sunt arme profund 
revelatoare în orice epocă. Ele dezvăluie climatul 
psihologic, gravele incertitudini... Şi dorinţa arzătoare de 


mai bine, amestecată cu teama că nu se va realiza niciodată 
NIMIC. 

În vremurile acelea, barajele cele mai sigure în calea 
anarhiei au fost embrionara Ghildă, Bene Gesseritul şi 
Landsraadul, care reuşise să-şi continue tradiţia veche de 
200 de ani, ţinându-şi în mod regulat sesiunile, în ciuda 
unor obstacole dintre cele mai grele. Rolul celei dinţii apare 
cu claritate: Ghilda oferea transport gratuit tuturor 
misiunilor legate de Landsraad şi de C. T. E. Rolul Bene 
Gesseritului este ceva mai obscur. În mod cert, în această 
epocă el şi-a consolidat autoritatea asupra vrăjitoarelor, a 
explorat domeniul narcoticelor complexe, a pus la punct 
antrenamentul prana-bindu şi a conceput Missionaria 
Protectiva, braţul negru al superstiţiei. Dar această 
perioadă este şi cea care a văzut elaborarea Litaniei 
împotriva Fricii şi redactarea Cărţii Azhar, acel miracol 
bibliografic care păstrează marile secrete ale celor mai 
străvechi credinţe umane. 

Definiţia lui Ingsley este, poate, singura posibilă: „A fost o 
epocă de adânci paradoxuri.” 

Vreme de aproape şapte ani, C. T. E. Îşi continuă truda. În 
preajma celei de-a şaptea aniversări a reuniunii, delegaţii 
începură să pregătească universul uman pentru o veste de 
seamă. Iar în ziua în care C. T. E. Împlini şapte ani de la 
înfiinţare, ei înfăţişară oamenilor Biblia Catolică Portocalie. 

„Lucrarea aceasta este o operă demnă şi plină de 
înţelesuri, „spuseră ei. „E mijlocul prin care omenirea 
poate dobândi cunoştiinţa de sine ca o creaţie desăvârşită a 
lui Dumnezeu.” 

Membrii C. 1. E. Au fost numiţi arheologi ai ideilor, 
considerându-se că măreţia redescoperirii lor fusese 
inspirată de Dumnezeu. S-a spus că ei aduseseră la lumină 
„vitalitatea marilor idealuri, îmbogăţite de trecerea 
veacurilor, „că dăduseră un nou imbold „imperativelor 
morale ale conştiinţei religioase.” 


Împreună cu Biblia Catolică Portocalie, C. T. E. A prezentat 
Liturghierul şi Comentariile - acestea din urmă 
reprezentând, din multe puncte de vedere, o lucrare şi mai 
remarcabilă, nu numai prin concizia sa (mai puţin de 
jumătate din volumul Bibliei C. P), dar şi prin candoarea sa 
şi amestecul de autocompătimire şi fariseism. 

Fraza de debut este un apel fără echivoc, adresat 
cârmuitorilor agnostici: „Oamenii, negăsând răspunsuri la 
sunna - cele zece mii de întrebări religioase din Shari-a - 
aplică acum propriul lor raţionament. Toţi oamenii caută 
lumina. Religia nu este decât calea cea mai veche şi cea mai 
venerabilă prin care oamenii au încercat să găsească un 
sens universului creat de Dumnezeu. Savanţii caută legile 
fenomenelor. Misiunea Religiei este de a-l pregăti pe om 
pentru această legalitate.” 

În încheierea lor însă, Comentariile au un ton aspru, care, 
fără îndoială, le prevestea deja destinul: „În mare parte, 
ceea ce s-a numit religie a avut dintotdeauna o atitudine 
inconştientă de ostilitate faţă de viaţă. Adevărata religie 
trebuie să demonstreze că viaţa este plină de bucurii 
plăcute ochiului lui Dumnezeu, că o cunoaştere fără acţiune 
este lipsită de sens. Toţi oamenii trebuie să înţeleagă că 
propovăduirea religiei prin reguli şi precepte rigide este, în 
cel mai bun caz, o şarlatanie. Singura învăţătură valabilă 
este cea care e acceptată cu plăcere. Ea poate fi 
recunoscută fără greş, pentru că îţi trezeşte certitudinea de 
a fi ştiut dintotdeauna ceea ce te învaţă.” 

Un calm straniu domni cât timp presele şi imprimantele de 
shiga rulară, răspândind Biblia C. P De la o lume la alta. 
Unii îl interpretară ca pe un semn de la Dumnezeu, ca pe o 
prevestire a unităţii. 

Dar chiar delegaţii C. TI. E. Dezminţiră iluzia acestui calm, 
de îndată ce reveniră în sânul congregaţiilor cărora le 
aparţineau. Optsprezece dintre ei fură linşaţi în primele 
două luni. Cincizeci şi trei se desolidarizară de C. 1. E. În 
decurs de un an. 


Biblia C. P Fu denunţată ca fiind opera „demonilor 
raţiunii”. Se afirmă că paginile ei fuseseră anume 
meşteşugite ca să pară de o logică seducătoare. Îşi făcură 
apariţia dogme revizioniste, care alimentară bigotismul 
popular. Aceste dogme se sprijineau pe simboluri acceptate 
(Crucea, Semiluna, Pana, Cei Doisprezece Apostoli, Budha 
cel Slab etc.) şi curând fu limpede că vechile superstiții şi 
credinţe nu fuseseră câtuşi de puţin absorbite de noul 
ecumenism. 

Balloway calificase truda de şapte ania C.I. E. Drept 
„determinism galactofazic”. Miliarde de oameni 
interpretară inițialele d.G. Drept „damnabila gafă”. 

Preşedintele C. 1. E., Ioure Bomoko, un ulema zensunnit şi 
unul din cei paisprezece delegaţi care nu se dezavuaseră 
(„Cei paisprezece înţelepţi” din istoria populară), păru să 
admită, în cele din urmă, că C.I. E. Comisese o greşeală. 

„N-ar fi trebuit să încercăm crearea de noi simboluri, , 
declară el. „Ar fi trebuit să ne dăm seama că nu era cazul să 
introducem incertitudini în credinţele acceptate, că nu 
trebuie să stârnim curiozitatea în legătură cu Dumnezeu. În 
fiecare zi suntem confruntaţi cu înfricoşătoarea 
nestatornicie a lucrurilor omeneşti şi totuşi lăsăm ca 
religiile noastre să devină tot mai rigide şi mai controlate, 
tot mai conformiste şi mai asupritoare. Ce este umbra 
aceasta în calea Poruncii Divine? Este avertismentul că 
instituţiile dăinuie, că simbolurile dăinuie, chiar dacă sensul 
lor se pierde, este avertismentul că nu există o Sumă a 
tuturor cunoştinţelor la care se poate ajunge.” 

Ambiguitatea amară a acestei „mărturisiri” nu scăpă 
adversarilor lui Bokomo. Curând, fu silit să ia calea exilului, 
scăpând cu viaţă doar graţie jurământului de tăcere al 
Ghildei. Se spune că ar fi murit pe Tupile, venerat şi adorat 
şi că ultimele sale cuvinte au fost: „Religia trebuie să 
rămână o supapă pentru acei oameni care îşi spun: Nu sunt 
aşa cum as vrea să fiu. În nici un caz, ea nu trebuie să se 
afunde în marasmul mulţumirii de sine.” 


Ne place să credem că Bomoko a înţeles sensul profetic al 
cuvintelor sale: „Instituţiile dăinuie.” Nouăzeci de generaţii 
mai târziu, Biblia C. P. Şi Comentariile au impregnat 
întregul univers religios. 

Când Paul-Muad'Dib şi-a aşezat mâna dreaptă pe gorganul 
de piatră în care se afla craniul tatălui său (mâna dreaptă a 
celui ce e binecuvântat, nu mâna stângă a damnatului), 
cuvintele pe care le-a pronunţat erau preluate, vorbă cu 
vorbă, din Testamentul lui Bomoko: „Voi, cei care ne-aţi 
înfrânt, puteţi să vă spuneţi că Babilonul a fost nimicit şi că 
facerile sale au fost spulberate. Eu însă vă spun că judecata 
omului nu a luat încă sfârşit, că fiecare om se află încă în 
boxa lui. Fiecare om este un mic război.” 

Fremenii spuneau despre Muad'Dib că este ca Abu Zide, a 
cărui fregată a sfidat Ghilda, călătorind odată până acolo şi 
înapoi. „Acolo”, folosit în contextul acesta, descinde direct 
din mitologia fremenă şi desemnează sălaşul spirituluiruh, 
alam al-mithalul unde dispar toate limitările. 

În acest sens, raportul cu Kwisatz Haderach este uşor 
întrevăzut. Individul Kwisatz Haderach, la care 
Comunitatea Bene Gesserit încerca să ajungă prin 
intermediul programului său de selecţie, reprezenta 
„Drumul cel scurt” sau „Cel care poate fi în două locuri 
deodată.” 

Dar aceste două interpretări îşi găsesc o obârşie comună 
în următorul text din Comentarii: „Când legea şi datoria 
religioasă sunt totuna, eul cuprinde universul.” 

Despre el însuşi, Muad'Dib spunea: „Sunt un năvod în 
oceanul timpului, între viitor şi trecut. Sunt o membrană 
mobilă căreia nu-i poate scăpa nici o posibilitate.” 

Cugetările acestea exprimă una şi aceeaşi idee, care poate 
fi regăsită şi în Kalima 22 din Biblia C. P, unde scrie: „Rostit 
sau nerostit, gândul este o realitate şi are puterile 
realităţii.” 

De altfel, comentariile lui Muad'Dib din Coloanele 
Universului, aşa cum au fost interpretate de preoţii săi, 


Qizara Tafwid, evidenţiază influenţele pe care le datorează 
C.I. E. Şi fremenilor zensunniţi. 

Muad'Dib: „Legea şi datoria sunt totuna; fie. Dar atunci nu 
uita aceste limitări. Astfel nu eşti niciodată pe deplin 
conştient. Astfel rămâi cufundat în tăul comun. Astfel eşti 
întotdeauna mai puţin decât un individ.” 

Biblia C. P: Aceeaşi formulare (Revelaţiile 61). 

Muad'Dib: Religia tine adesea de mitul progresului, care 
ne apară de spaimele unui viitor incert.” 

Comentariile C. 1. E.: Aceeaşi formulare. (Cartea Azhar 
atribuie această cugetare scriitorului religios din secolul 
întâi Neshou; prin parafrază.) 

Muad'Dib: „Dacă un copil, o persoană needucată, un 
ignorant sau un smintit provoacă tulburări, vina este a 
autorităţii care nu a ştiut să le prevadă şi să le prevină.” 

Biblia C. P: „Orice păcat poate fi pus, cel puţin parţial, în 
seama unei tendinţe naturale spre rău, care este o 
circumstanţă atenuantă acceptată de Dumnezeu.” (Cartea 
Azhar atribuie acest pasaj vechii Tawrah semite.) 

Muad'Dib: „Întinde-ţi mina şi mănâncă ceea ce-ţi dă 
Dumnezeu; iar după ce te-ai îndestulat, slăveşte-l pe 
Dumnezeu.” 

Biblia C. P: Parafrază cu acelaşi sens. (Cartea Azhar 
atribuie acest enunţ, într-o formă uşor diferită, Primului 
Islam.) 

Muad'Dib: „Bunătatea este începutul cruzimii.” 

Kitab al-lbarul fremen: „Înfricoşător lucru este povara 
unui Dumnezeu milostiv. Au nu Dumnezeu ne-a dat soarele 
pârjoiitor (Al-lat)? Au nu Dumnezeu ne-a dat Maicile 
Umezelii (Cucernicele Maici)? Au nu Dumnezeu ni l-a dat pe 
Shaitan (Iblis, Satana)? Iar nu de la Shaitan ne vine răul 
grabei?” (Aceasta este sursa proverbului fremen: „Graba e 
lucrul lui Shaitan.” Într-adevăr: pentru o sută de calorii 
generate de efortul fizic - viteza, graba - corpul pierde prin 
evaporare aproximativ 170 de grame de transpiraţie. 
Cuvântul fremen pentru transpiraţie este bakka, sau lacrimi 


şi în traducere are următorul înţeles larg: „Seva vieţii pe 
care Shaitan o stoarce din sufletul tăâu.”) 

Koneywell defineşte apariţia lui Muad'Dib ca fiind 
„oportună din punct de vedere religios, „ deşi sincronizarea 
temporală a avut prea puţin importanţă în acest caz. Aşa 
cum spunea chiar Muad'Dib: „Sunt aici; deci...” 

Cu toate acestea, pentru a înţelege impactul religios pe 
care l-a produs Muad'Dib, este absolut necesar să nu se 
piardă din vedere un lucru: fremenii erau un popor al 
desertului, care se obişnuise de mult timp cu un mediu ostil. 
Nu e prea greu să devii mistic, atunci când supraviețuirea 
îţi este condiţionată în fiecare secundă de surmontarea 
unor elemente făţiş ostile. „Eşti aici; deci... , 

În contextul unei asemenea tradiţii, suferinţa e acceptată 
(chiar dacă e acceptată ca o pedeapsă inconştientă). Şi este 
de remarcat faptul că riturile fremene tind către o eliberare 
aproape totală de sentimentul culpabilităţii. Nu neapărat 
pentru că fremenii considerau legea şi religia a fi „totuna”, 
confundând nesupunerea cu păcatul. Mai degrabă s-ar 
putea spune că fremenii se autopurificau cu uşurinţă de 
orice culpabilitate, pentru că existenţa lor de zi cu zi 
impunea judecăţi brutale (adesea mortale) care, într-un 
mediu mai blând, ar fi împovărat oamenii cu un sentiment 
de culpabilitate intolerabil. 

Aceasta pare a fi şi una din rădăcinile importanţei pe care 
fremenii o acordă superstiţiilor (excluzându-le pe cele 
introduse de Missionaria Proiectiva). Ce rost are să 
consideri şuieratul nisipului ca o prevestire? Ce rost are să- 
ţi duci pumnul la ureche, când răsare Prima Lună? Carnea 
unui om îi aparţine, dar apa sa ea tribului... lar misterul 
vieţii nu este o problemă care trebuie rezolvată, ci o 
realitate care se cere trăită. Semnele te ajută să nu uiţi 
lucrul acesta. Şi pentru că eşti aici, pentru că ai religia, 
până la urmă nu se poate să nu ieşi victorios. 

Aşa cum a predat Bene Gesseritul secole de-a rândul, cu 
mult înainte de a se fi lovit de fremeni: „Când politica şi 


religia călătoresc în aceeaşi caleaşca şi când caleaşca 
aceasta este condusă de un sfânt (baraka), nimic nu le 
poate sta în cale.” 

Raport asupra motivaţiilor şi scopurilor Bene Gesserit. 

ANEXA III. 

Fragmentul de mai jos este extras din Rezumatul întocmit 
imediat după Afacerea Arrakis, la cererea Doamnei Jessica, 
de către agenţii ei. Sinceritatea acestui raport îi conferă o 
valoare care depăşeşte cu mult limitele banalului. 

Întrucât Bene Gesserit-ul a acţionat vreme de secole sub 
masca unei scoli semimistice care urmărea un program de 
selecţie a fiinţelor umane, tindem să-i acordăm o 
importanţă mai mare decât pare să merite. Analiza 
„judecății de fapt” a Comunităţii, în legătură cu Afacerea 
Arrakis, evidenţiază profunda ignoranță a scolii în ceea ce 
priveşte propriul ei rol. 

S-ar putea argumenta că Bene Gesserit-ul n-a putut să 
examineze decât faptele care i-au stat la îndemână şi că nu 
a avut acces direct la persoana Profetului Muad'Dib. Dar 
şcoala a depăşit deseori obstacole mult mai importante şi, 
în această perspectivă, cu atât mai gravă apare greşeala pe 
care a comis-o. 

Obiectivul programului Bene Gesserit era obţinerea, prin 
selecţie genetică, a unui individ pe care şcoala îl denumea 
„Kwisatz Haderach, „adică: „cel care poate fi în mai multe 
locuri deodată.” În termeni mai simpli, Comunitatea dorea o 
fiinţă umană cu puteri mintale de natură a-i permite 
înţelegerea şi manipularea dimensiunilor de ordin superior. 

Bene Gesserit-ul vroia, aşadar, un supramentat, un 
calculator uman dotat cu unele dintre facultăţile preştiente 
ale navigatorilor Ghildei. 

Să examinăm acum cu atenţie următoarele fapte: 

Muad'Dib, născut Paul Atreides, era fiul Ducelui Leto, un 
om a cărui linie de sânge (neam) constituise, vreme de 
peste o mie de ani, obiectul unei supravegheri atente. 
Mama Profetului, Doamna Jessica, era fiica naturală a 


Baronului Vladimir Harkonnen şi purtătoarea unor repere 
genetice a căror extremă importanţă pentru programul de 
selecţie era cunoscută de aproape două mii de ani. Doamna 
Jessica era un produs Bene Gesserit, perfect educat şi 
format, care ar fi trebuit să constituie o unealtă docilă în 
cadrul programului. 

Doamna Jessica primise ordinul de a concepe o fiică 
Atreides. Planul Bene Gesserit prevedea împerecherea 
acestei fiice cu Feyd-Rautha Harkonnen, unul din nepoţii 
Baronului Vladimir, coeficientul de probabilitate a rezultării 
unui Kwisatz Haderach din această alianţă fiind foarte 
ridicat. Totuşi, din motive pe care ea însăşi mărturiseşte că 
nu le-a înţeles niciodată pe de-a-ntregul, concubina Ducelui 
Leto, Doamna Jessica, a nesocotit ordinul Bene Gesserit şi a 
conceput un fiu. 

Numai acest fapt ar fi fost deja suficient pentru a alerta 
Comunitatea în legătură cu posibilitatea apariţiei în plan a 
unei variabile imprevizibile. Au existat însă şi indicii mai 
importante, pe care şcoala le-a ignorat virtual. Astfel: 1. 
Încă din copilărie Paul Atreides a dovedit că posedă 
facultăţi premonitorii. Era ştiut că avea viziuni preştiente, a 
căror precizie şi claritate sfidau orice explicaţie 
cvadridimensională. 

2. Cucernica Maică Gaius Helen Mohiam, Stareţa Bene 
Gesserit care a testat umanitatea lui Paul la vârsta de 
cincisprezece ani, a mărturisit că în cursul încercării băiatul 
a suportat o suferinţă care depăşea limita suportabilităţii 
oricărei fiinţe umane, de până atunci. Totuşi, ea nu a atras 
în mod special atenţia asupra acestui fapt, în raportul pe 
care l-a întocmit! 

3. Când familia Atreides a descins pe planeta Arrakis, 
populaţia fremenă băştinaşă l-a salutat pe tânărul Paul ca 
pe un profet („Vocea din altă lume”). Comunitatea Bene 
Gesserit era perfect conştientă că vicisitudinile unei planete 
ca Arrakisul, cu mediul său deşertic, cu lipsa totală a apei la 
suprafaţă, cu importanţa deosebită acordată celor mai 


primitive necesităţi legate de supravieţuire, produc, în mod 
inevitabil, indivizi dotați cu un grad superior de 
sensibilitate. Cu toate acestea, atât reacţia fremenilor, cât şi 
elementul regimului alimentar arrakian pe bază de 
mirodenie au fost neglijate de observatoarele Bene 
Gesserit. 

4. Când Harkonnenii şi soldaţii-fanatici ai Împăratului 
Padişah au reocupat Arrakisul, asasinându-l pe tatăl lui Paul 
şi exterminând grosul trupelor Atreides, Paul şi mama sa au 
dispărut. Aproape; imediat după aceea, o serie de rapoarte 
au menţionat apariţia unui nou lider religios printre 
fremeni, un personaj căruia i se spunea Muad'Dib şi care, 
din nou, era salutat ca întruchipând „Vocea din altă lume”. 
Rapoartele au precizat chiar că personajul era însoţii de o 
nouă Cucernică Maică din ritul Sayyadina, indicând că 
aceasta era „femeia care l-a născut.” lar Bene Gesserit-ul 
deţinea suficiente surse documentare din care reieşea în 
termeni cât se poate de clari că legendele fremene despre 
Profet conţineau indicaţia: „El se va naşte dintr-o vrăjitoare 
Bene Gesserit.” (În legătura cu acest punct, s-ar putea 
argumenta că Bene Gesserit-ul îşi trimisese cu secole 
înainte Missionaria Protectiva pe Arrakis, ca să implanteze, 
cu scop preventiv, germenul unei asemenea legende, 
pentru cazul în care eventuale membre ale scolii s-ar fi aflat 
ulterior în impas şi că ar fi avut nevoie de apărare şi că era 
firesc ca legenda „vocii din altă lume” să nu fie luată în 
seamă, întrucât avea toate caracteristicile tipice unei 
stratageme Bene Gesserit. Dar argumentul acesta ar putea 
sta în picioare numai în căzul în care Bene Gesserit-ul ar fi 
avut motive reale să ignore celelalte indicii despre Paul- 
Muad'Dib.) 

Când Afacerea Arrakis a izbucnit cu toată amploarea, 
Ghilda Spațială a adresat Bene Gesserit-ului mai multe 
avertismente. Ghilda a atras atenţia că navigatorii săi, care 
foloseau drogul de mirodenie arrakian pentru a dobândi 
preştiinţa limitată necesară pilotării navelor spaţiale în 


vidul cosmic, erau „îngrijoraţi cu privire la viitor” şi că 
„vedeau probleme la orizont.” Pentru Bene Gesserit ar fi 
trebuit să fie limpede că Ghilda întrevăzuse existenţa unui 
nex, a unui punct de joncțiune pentru decizii multiple şi 
complexe, dincolo de care ochiul preştient era orb. Era o 
dovadă certă că apăruse un factor care manipula 
dimensiuni de ordin superior! 

(Unele Bene Gesserit ştiau demult că Ghilda nu putea să 
acţioneze direct asupra sursei vitale a mirodeniei, deoarece 
navigatorii Ghildei manipulau ei înşişi, în mod eronat, 
fireşte, dimensiuni de ordin superior şi îşi dădeau seama că 
orice pas greşit în legătură cu Arrakisul ar fi putut să le fie 
fatal. Era bine ştiut faptul că navigatorii Ghildei nu erau 
capabili să găsească vreo modalitate ca să obţină controlul 
asupra mirodeniei, fără a provoca tocmai un asemenea nex. 
Concluzia nu putea fi decât că cineva, care dispunea de 
puteri superioare, era pe cale de a obţine controlul asupra 
sursei mirodeniei. Şi totuşi, Bene Gesserit-ul nu a înţeles 
acest lucru!) 

Având în vedere faptele menţionate, nu se poate conchide 
decât că eşecul Bene Gesserit-ului în această afacere a fost 
rezultatul unui plan şi mai vast, despre care şcoala nu a fost 
câtuşi de puţin conştientă! 

Almanak en-Ashraf (Fragmente despre Casele Nobile) 

ANEXA IV. 

SHADDAM IV (10.134-10.202) 

Împărat Padişah, al 8l-lea din neamul său (Casa Corrino) 
care a ocupat Tronul Leului de Aur. A domnit din 10 156 
(anul în care tatăl său, Elrood IX, a fost asasinat de o doză 
de chaumurky) până în 10196, când a abdicat în favoarea 
Regenţei instituite în numele fiicei sale mai mari, Ilrulan. 
Evenimentul cel mai remrcabil din timpul domniei sale a 
fost Răscoala de pe Arrakis, favorizată - după părerea mai 
multor istorici - de preocupările excesive ale lui Shaddam 
IV pentru fastul Curţii şi sistemul birocratic al 
administraţiei sale. În primii şaisprezece ani ai guvernării 


sale, clasa bursegilor s-a dublat. În ultimii treizeci de ani 
dinaintea Răscoalei de pe Arrakis, bugetul alocat instruirii 
Sardaukarului a scăzut în mod continuu. A avut cinci fiice 
(lrulan, Chalice, Wensicia, Josifa şi Rugi) şi nici un fiu 
legitim. Patru din fiicele sale l-au însoţit în exil, după 
abdicare. Soţia sa, Anirul, soră Bene Gesserit din Rangul 
Tainic, a murit în anul 10 176. 

LETO ATREIDES (10.140-10.191) 

Înrudit (văr), după mamă, cu clanul Corrino, mai este 
numit şi Ducele Roşu. Membrii Casei Atreides au cârmuit 
Caladanul, ca fief-siridari, vreme de douăzeci de generaţii, 
până ce li s-a impus mutarea pe Arrakis. Ducele Leto 
Atreides este cunoscut mai ales ca fiind tatăl Ducelui Paul- 
Muad'Dib, Regentul Umma. Rămăşiţele Ducelui Leto se află 
în „Gorganul Craniului” de pe Arrakis. Moartea sa este 
atribuită trădării unui doctor Suk, al cărui instigator a fost 
siridar-Baronul Vladimir Harkonnen. 

DOAMNA JESSICA (Onor. Atreides) (10.154-10.256) 

Fiică naturală (ref. Bene Gesserit) a siridar-Baronul 
Vladimir Harkonnen. Mama Ducelui Paul-Muad'Dib. 
Absolventă a Şcolii B. G. De pe Wallach IX. 

DOAMNA ALIA ATREIDES (10.191 -) 

Fiică legitimă a Ducelui Leto Atreides şi a concubinei 
oficiale a acestuia, doamna Jessica. Doamna Alia s-a născut 
pe Arrakis, la opt luni după moartea Ducelui Leto. 
Expunerea prenatală la efectele unui narcotic cu acţiunea 
în „spectrul percepţiei” i-a atras, în referinţele Bene 
Gesserit, porecla „Blestemata”. Istoria populară o numeşte 
Sfânta Alia sau Sfânta Alia-a-Cuţitului. (Pentru o biografie 
amănunţită, vezi „Sfânta Alia, vânătoarea unui miliard de 
lumi” de Pander Oulson.) 

VLADIMIR HARKONNEN (10.110 -10.193) 

Cunoscut mai ales ca Baronul Harkonnen, titlul său oficial 
era siridar (guvernator planetar) = Baron. Vladimir 
Harkonnen a fost descendent direct de parte bărbătească 
al basharului Abulurd Harkonnen, surghiunit pentru 


laşitate după Bătălia Coranului. Revenirea în grațiile 
imperiale a Casei Harkonnen este atribuită, în general, unei 
inspirate manevre comerciale pe piaţa pieilor de balenă, 
precum şi consolidării ulterioare a averii, din profiturile 
realizate prin comerţul cu melanj de pe Arrakis. Siridar- 
Baronul a murit pe Arrakis, în timpul Răscoalei. Titlul său a 
fost preluat, pentru scurt timp, de na-Baronul Feyd-Rautha 
Harkonnen. 

CONTELE HASIMIR FENRING (10.133 -10.225) 

Înrudit (văr), după mamă, cu Casa Corrino, a fost 
tovarăşul din copilărie al lui Shaddam IV. (Frecvent 
discreditata Istorie-pirat a Casei Corrino relatează că 
Fenring ar fi răspunzător pentru doza de chaumurky care l- 
a ucis pe Elrood IX.) Toate sursele documentare atestă 
faptul că Fenring a fost cel mai apropiat prieten al lui 
Shaddam IV. Printre demnităţile imperiale pe care le-a 
deţinut Contele Fenring se numără cea de Agent Imperial 
pe Arrakis, în timpul regimului Harkonnen, iar, mai târziu, 
cea de siridar-în-absentia al Caladanului. L-a urmat pe 
Shaddam IV în exilul pe Salusa Secundus. 

CONTELE GLOSSU RABBAN (10.132 - 10.193) 

Glossu Rabban, Conte de Lankiveil, era nepotul mai 
vârstnic al lui Vladimir Harkonnen. Glossu Rabban şi Feyd- 
Rautha Rabban (care a primit numele Harkonnen după ce a 
fost cooptat în anturajul siridar-Baronului) erau fiii legitimi 
ai demifratelui mezin al siridar-Baronului, Abulurd. Abulurd 
a renunţat la numele Harkonnen şi la toate drepturile 
cuvenite prin titlu, după ce i s-a încredinţat funcţia de 
guvernator al subdistrictului Rabban-Lankiveil. Numele 
Rabban îşi avea originea în ramura maternă a familiei. 

Terminologia Imperiului. 

GLOSAR. 

În cursul studierii Imperiului, a Arrakisului şi a întregii 
culturi care l-a produs pe Muad'Dib, apar mulţi termeni 
nefamiliari. Sporirea gradului de înţelegere este un scop 


lăudabil, de aceea dăm, mai jos, o serie de definiţii şi 
explicaţii. 

A 

ABA: robă sau mantie largă, purtată de femeile fremene. 
În general, de culoare neagră. 

ACH: viraj la stingă. Comandă a celui care conduce un 
vierme. 

ACVAR: fremen consfințit pentru oficierea ritualurilor 
legate de apă şi de Apa Vieţii. 

ACVATUB: oricare dintre tuburile cu care este prevăzut un 
distrai sau un distilcort şi care serveşte la transportarea 
apei regenerate la sau de la un buzunar colector. 

ACVERIGI: inele metalice de diferite diametre, 
reprezentând cantităţi exacte de apă şi putând fi schimbate 
în depozitele fremene. Acverigile au o semnificaţie profundă 
(cu mult superioară noţiunii de bani), în special în 
ritualurile legate de naştere, moarte şi căsătorie. 

ADAB: memoria revendicativă, care apare şi ţi se impune 
de la sine. 

ADUNAREA CONDUCĂTORILOR: deosebită de Sfatul 
Conducătorilor, reprezintă adunarea şefilor fremeni 
convocați spre a fi martori la un duel pentru determinarea 
conducătorului unui trib. (Sfatul Conducătorilor este o 
adunare convocată pentru tranşarea unor probleme care 
privesc toate triburile.) 

AEROTRANSPORTOR: aripă zburătoare (uzual: „aripăâ”). 
Aerodină utilitară specifică Arrakisului, folosită pentru 
transportul utilajelor mari de prospectare („vânare”), 
exploatare şi rafinare a mirodeniei. 

AKARSO: plantă originară de pe Sikun (70 Ophiuchi A), cu 
frunze aproape dreptunghiulare. Dungile sale, verzi şi albe, 
corespund zonelor de clorofilă activă şi latentă. 

ALAM AL-MITHAL: lumea mistică a similitudinilor, unde 
dispar toate limitările fizice. 

ALBIE: pe Arrakis este numită astfel orice regiune 
depresionară, formată prin prăbuşirea stratelor inferioare 


ale subsolului. (Pe planetele cu apă suficientă, albiile - sau 
cuvetele - indică o zonă care a fost odată acoperită de apă. 
Se presupune că pe Arrakis există cel puţin o asemenea 
zonă, deşi problema nu este încă clarificată.) 

AL-LAT: soarele originar al umanităţii. Prin extensie: 
soarele oricărui sistem planetar. 

AMPOLIROS: legendarul „Olandez zburător” al spaţiului. 

AMTAL (sau PRAVILA AMTAL): lege tradiționala pe lumile 
primitive, vizând determinarea defectelor sau limitelor. 
Uzual: încercare distructivă. 

ANTRENAMENT: în context Bene Gesserit, această 
noţiune (desemnând, în general, orice sistem de educare şi 
formare) are un sens diferit, referindu-se la condiţionarea 
nervoasă şi musculară (vezi BINDU şi PRANA), dusă până la 
limita maximă tolerată de funcţiile naturale. 

APA VIEŢII: otravă de „iluminare” (vezi CUCERNICA 
MAICĂ). Lichid expulzat de un vierme de nisip (vezi 
SHAIHULUD) când moare înecat şi care, transformat în 
organismul unei Cucernice Maici, devine narcoticul folosit 
în orgiile tau din sietchuri. Narcotic cu acţiune în „spectrul 
percepţiei”. 

AQL: încercarea raţiunii. La origine, cele „Şapte întrebări 
mistice”, care încep cu: „Cine gândeşte?” 

ARRAKEEN: prima aşezare de colonişti de pe Arrakis. A 
fost, mult timp, sediul guvernului planetar. 

ARRAKIS: numită şi Dune. A treia planetă a sistemului 
Canopus. 

AULIYA: în religia Nomazilor zensunniţi, femeia care stă la 
stânga lui Dumnezeu („slujnica Domnului”). 

AUMAS: otravă administrată în mâncare (mai exact, în 
mâncăruri solide), în unele dialecte: chaumas. 

AYAT: semnele vieţii. (Vezi BURHAN) 

B 

BAKKA: în legendele fremene, bocitoarea care îi jeleşte pe 
toţi oamenii. 

BAKLAWA: prăjitură cu sirop de curmale. 


BALISET: instrument muzical cu nouă coarde, descendent 
direct al ţiterei şi acordat în gama chusukiană. Sunetele 
sunt produse prin lovirea simultană a tuturor coardelor. 
Instrumentul preferat al trubadurilor imperiali. 

BARAKA: om sfânt, cu puteri magice. 

BASCULE: denumire generală acordată oricărui tip de 
container de transport echipat cu scut ablativ şi sistem de 
amortizare cu suspensii. „Bascularea” se efectuează de la 
bordul unei astronave aflate în spaţiu, pentru debarcarea 
de materiale pe o suprafaţă planetară. 

BASHAR: (frecvent, colonel-bashar) ofiţer sardaukar 
având, conform ierarhiei militare clasice, un grad superior 
celui de colonel. Gradul a fost creat în special pentru 
desemnarea titlului de guvernator militar al unui subdistrict 
planetar. Gradul rezervat în exclusivitate armatei este 
„bashar de corp”. 

BAZIN: pe Arrakis este denumită astfel orice zonă 
depresionară. 

BAZIN DE PRAF CU MAREE: depresiune vastă, pe 
suprafaţa Arrakisului, în care s-a adunat, de-a lungul 
secolelor, o cantitate uriaşă de praf, supusă unor mişcări de 
flux şi reflux (vezi MAREE DE NISIP). 

BELA TEGEUSE: a cincea planetă a sistemului Kuentsing. 
A fost al treilea popas în cursul migraţiei forţate a 
zensunniţilor. 

BENE GESSERIT: vechea scoală de educaţie şi 
antrenament fizic şi mintal, rezervată iniţial elevelor de sex 
feminin, după ce Jihadul Butlerian a distrus aşa-zisele 
„maşini gânditoare” şi roboții. 

B. G.: prescurtare uzuală pentru Bene Gesserit. 

BHOTANI JIB: vezi CHAKOBSA. 

BIBLIA CATOLICĂ PORTOCALIE (sau BIBLIA C. P): 
„Cartea Acumulată”. Textul religios elaborat de Comisia 
Tălmăcitorilor Ecumenici (C. TI. E.). Conţine elemente 
împrumutate din cele mai vechi religii, printre care 
maometanismul Saari, creştinismul Mahayana, catolicismul 


Zensunnit şi tradiţiile buddislamice. Porunca supremă a 
Bibliei C. P Este: „Să nu sluţeşti sufletul.” 

BI-LAL-KAIFA: Amin. (Ad litteram: „Orice alte explicaţii 
sunt inutile.”) 

BINDU: referitor la sistemul nervos uman şi, în special, la 
antrenamentul nervilor. Exprimare uzuală: nervatură 
bindu. (Vezi PRANA) 

BINDU, SUSPENSIE: formă specială de catalepsie 
voluntară. 

BLED: desert cu suprafaţa plană (desert-ses). 

BOBINĂ: orice imprimat pe filament shiga, destinat 
învăţământului şi dotat cu puls mnemonic. 

BORDURA: al doilea nivel, superior, al marii faleze care 
mărgineşte Scutul de Piatră de pe Arrakis. (Vezi SCUTUL 
DE PIATRĂ) 

BOURKA: mantie sau bumuz izolant, purtat de fremeni în 
deşert. 

BURHAN: dovezile vieţii, (Uzual: minunatele ayat şi 
burhan ale vieţii, vezi AYAT) 

BURSEG: general sardaukar. 

BUZUNAR COLECTOR: oricare dintre compartimentele 
destinate colectării şi păstrării apei filtrate dintr-un distrai. 

C 

CAID: ofiţer sardaukar însărcinat cu relaţiile cu civilii. 
Guvernator militar al unui district planetar. Grad superior 
celui de bashar, dar inferior celui de burseg. 

CALADAN: a treia planetă a sistemului Delta Pavonia. 
Lumea natală a lui Paul-Muad'Dib. 

CĂLĂREȚ AL NISIPURILOR: termen fremen, desemnându- 
| pe cel care este capabil să captureze şi să călărească un 
vierme de nisip. 

CANTO şi RESPONDU: ritual de invocaţie, inclus în 
panoplia propheticus utilizată de Missionaria Proiectiva. 

CAPCANA DE VÂNT: dispozitiv amplasat pe direcţia unui 
vânt dominant şi permiţând decantarea, prin condensare, a 
umidității atmosferice (condensarea producându-se prin 


scăderea bruscă şi intensă a temperaturii în interiorul 
capcanei). 

CASĂ: termen idiomatic, desemnând Clanul Domnitor al 
unei planete sau al unui sistem planetar. 

CASELE MARI: clanuri deţinătoare de fiefuri planetare. 
Antreprenori interplanetari. (Vezi CASĂ) 

CASELE MICI: clasa antreprenorilor planetari (în galachă: 
richece). 

CENTRUL DE COMANDĂ AL CERCETAŞILOR: ornitopter 
uşor, afectat unui grup de prospectare şi recoltare a 
mirodeniei şi însărcinat cu coordonarea misiunilor de pază 
şi recunoaştere. 

CHAKOBSA: aşa-numitul „limbaj magnetic”, derivat în 
parte din vechea bhotani (bhotani jib, „jib” însemnând 
dialect). Chakobsa este un amestec de dialecte vechi, 
modificate în vederea creării unui cod secret, printre care 
locul cel mai important îl ocupă graiul de luptă al 
bhotanilor, mercenarii din primele războaie de asasini. 

CHAU MAS: (sau aumas, în unele dialecte) otravă 
administrată în mâncăruri solide, spre deosebire de alte 
otrăvuri, administrate pe alte căi. 

CHAUMURKY: (murky sau musky, în unele dialecte) otravă 
administrată în băuturi. 

CHEOPS: şah-piramidă. Variantă a jocului de şah, cu nouă 
niveluri, în care jucătorii urmăresc dublul scop de a-şi plasa 
regina în apex şi de a da simultan şah la regele 
adversarului. 

CHEREM; „frăţie de ură” (alianţă stabilită, de obicei, în 
scopul unei răzbunări comune). 

CHUSURK: a patra planetă a sistemului Theta Shalish, 
numită şi „Planeta muzicii” şi vestită pentru calitatea 
instrumentelor muzicale, în a căror fabricare este 
specializată. (Vezi VAROTA) 

CIELAGO: specie mutantă de chiropteră arrakiană, 
adaptată pentru transmiterea de mesaje prin distrans. 


CÂRLIGAR: fremen echipat cu cârlige de strunit şi pregătit 
pentru a captura un vierme de nisip. 

CÂRLIGE DE STRUNIIT: cârlige metalice, utilizate pentru 
capturarea, încălecarea şi conducerea viermilor de nisip de 
pe Arrakis. 

CHOAM: sigla pentru Combine Honnete Ober Advancer 
Mercantiles, corporaţia economică universală, controlată de 
Împărat şi de Casele Mari, cu Ghilda Spațială şi 
Comunitatea Bene Gesserit ca asociaţi fără drept de vot. 

COLECTOARE DE ROUĂ (sau CONDENSATOARE DE 
ROUĂ): a nu se confunda cu culegătorii de rouă. 
Colectoarele (sau condensatoarele, sau precipitatoarele, 
sau decantoarele) de rouă sunt recipiente ovoidale, cu 
diametrul mare de aproximativ 4 cm. Sunt confecţionate 
din cromoplastic, un material care devine alb reflectorizant 
atunci când este supus unei radiaţii de lumină şi revine la 
transparenţă, în întuneric. Colectoarele reprezintă o 
suprafaţă rece, pe care se condensează roua dimineţii. 
Fremenii le utilizează în plantațiile din bazinele cu pante 
abrupte, unde ele reprezintă o sursă de apă sărăcăcioasă, 
dar sigură. 

COMBINA: (sau fabrică de mirodenie) maşină de mari 
dimensiuni (în general. 120 x 40 m), destinată recoltării 
mirodeniei din zonele bogate şi necontaminate, imediat 
după erupția melanjului. (Combinele sunt adesea numite 
„şenile” datorită aspectului lor de omidă şi organelor de 
deplasare constituite din şenile independente.) 

CON DE TĂCERE: câmp de distorsiune, care limitează 
raza de acţiune a vocii umane sau a oricărei alte forme de 
vibraţie, prin emiterea unei vibraţii-parazit în antifază. 

CONDENSATOARE: vezi COLECTOARE DE ROUĂ 

CONDIŢIONAREA IMPERIALĂ: tehnică elaborată de 
şcolile de medicină Suk, constând în condiţionarea supremă 
împotriva uciderii fiinţelor umane. Iniţiaţii au tatuat pe 
frunte un diamant poartă părul lung strâns în inelul de 
argint al scolii Suk pe care au absolvit-o. 


CONSILIUL SUPREM: cercul interior al Landsraadului, 
împuternicit să acţioneze ca tribunal suprem în conflictele 
dintre Case. 

CONŞTIINŢA PIRETICĂ: aşa-numita „conştiinţă de foc”. 
Nivelul de inhibiţie al condiţionării imperiale. (Vezi 
CONDIŢIONAREA IMPERIALĂ) 

CORIOLIS, FURTUNA: orice furtună de nisip majoră de pe 
Arrakis, când forţa vântului în şes deschis este amplificată 
de mişcarea de revoluţie a planetei. La o furtună coriolis, 
viteza vântului poate ajunge până la 700 km/h. 

CORRIN, BĂTĂLIA: bătălia spaţială de la care-şi trage 
numele Casa Imperială Corrino. Bătălia Corrinului a avut 
loc în apropierea sistemului Sigma Draconis, în anul 88 î. 
G* 1. G. 

— Înaintea înfiinţării Ghildei. Şi a constituit premisa 
ascensiunii politice a Casei domnitoare de pe Salusa 
Secundus. 

CRISTAI: cuțitul sacru al fremenilor de pe Arrakis. Se 
confecţionează în două variante, „fixă” şi „instabilă”. Un 
cuţit instabil se dezintegrează destul de repede, dacă nu 
este ţinut în apropierea câmpului electric al organismului 
uman. Cuţitele fixe sunt tratate în vederea stocării. Ambele 
variante nu depăşesc lungimea de 20 cm. 

CUCERNICA MAICA: la origine, stareță Bene Gesserit 
care a transformat în organismul ei o „otravă de iluminare”, 
ridicându-se astfel la un nivel superior al percepţiei. Titlul a 
fost adoptat şi de fremeni, pentru propriile lor preotese, 
care dobândeau o „iluminare” similară. (Vezi şi BENE 
GESSERIT şi APA VIEŢII). 

CULEGĂTORI DE ROUĂ: categorie de muncitori arrakieni, 
care adună rouă de pe plante, cu ajutorul unor unelte 
asemănătoare coaselor. 

CUMETRI: rude de sânge, imediat următoare verilor. 

D 

DAR AL-HIKMAN: sistem de tălmăcire sau interpretare a 
preceptelor religioase. 


DECANTOARE: vezi COLECTOARE DE ROUĂ. 

DEMIFRAŢI: fiii concubinelor dintr-o familie, având acelaşi 
tată. 

DERCH: viraj la dreapta. Comandă a celui care conduce 
un vierme de nisip. 

DESCÂNTECELE NEGRE: termen idiomatic, desemnând 
superstiţiile contagioase, implantate de Missionaria 
Protectiva în sânul civilizaţiilor primitive instabile. 

DICTUM FAMILIA: articol din Marea Convenţie, care 
interzice asasinarea unei persoane regale, sau a unui 
membru al unei Case Mari, printr-o formă de trădare 
ilegală. Articolul defineşte formele legale şi mijloacele 
limitative de asasinare. 

DISCIPLINA APEI: educaţie severă care permite 
locuitorilor Arrakisului să supravieţuiască, fără a irosi 
umiditate. 

DISTILCORI: cort de dimensiuni reduse, cu închidere 
etanşă, confecţionat din material microsandviş şi capabil să 
regenereze în apă potabilă umiditatea ambiantă, provenită 
din respiraţia persoanelor aflate în interior. 

DISTRAI: îmbrăcăminte de corp inventată pe Arrakis şi 
confecţionată dintr-un material cu structură microsandviş, 
a cărei funcţie constă în regenerarea umidității provenite 
din evaporarea corporală şi din reziduurile organice. 
Umiditatea, astfel recoltată şi filtrată, poate fi recuperată 
prin sifonare în buzunare special prevăzute. 

DISTRANS: aparat utilizat pentru producerea de 
amprente neurale temporare în sistemul nervos al 
chiropterelor sau păsărilor. Un mesaj poate fi astfel integrat 
țţipătului natural al vietăţii şi poate fi descifrat din unda 
purtătoare, prin intermediul altui distrans. 

DISTRUGĂTOARE: nave spaţiale militare, alcătuite dintr- 
un tren de nave mai mici, cuplate între ele şi destinate să 
atace în picaj poziţiile inamice, distrugându-le prin strivire. 

DOLINA: pe Arrakis, zonă depresionară locuibilă, mai ales 
datorită platourilor înalte care o înconjoară şi o protejează 


de violenţa furtunilor de nisip. 

DOLINHARTĂ: hartă a suprafeţei Arrakisului, înfăţişând 
rutele de paracompas cele mai sigure dintre diferitele 
refugii. (Vezi PARACOMPAS) 

DREPTIVORBITOARE: Cucernica Maică B. G., capabilă să 
detecteze, în starea de transă a adevărului, nesinceritatea 
sau minciuna. 

DUNARI: termen idiomatic pentru muncitorii arrakieni 
care lucrează la exploatarea mirodeniei, în deşert. 
Sinonime: vânători de mirodenie, nisipari. 

E 

ECAZ: a patra planetă a sistemului Alfa Centauri B. 
Supranumită „Paradisul sculptorilor”, din cauză că aici 
există lemnul de ceaţă, specia vegetală care poate fi 
modelată în situ, doar prin simpla putere a gândului uman. 

EGO-SIMULACRU: portret reprodus prin intermediul unui 
proiector cu bobină shiga, capabil să reproducă dinamica 
subtilă despre care se spune că transmite esenţa eului. 

ELACCA, DROG: narcotic obţinut prin arderea lemnului 
elacca, de pe Ecaz. Efectul său este anihilarea aproape 
completă a instinctului de conservare. Pielea celui drogat 
cu elacca are o culoare cărămizie, specifică. Narcoticul este 
utilizat, în mod obişnuit, pentru drogarea sclavilor- 
gladiatori, înaintea unei lupte în arenă. 

EL-SAYAL: „ploaia de nisip”. Masă de praf, ridicată la o 
altitudine medie (aproximativ 2000 m) în urma unei furtuni 
coriolis şi care, atunci când recade pe sol, conţine adesea 
umiditate atmosferică. 

ERG: desert de nisip, cu dune, format de obicei în 
porțiunile mai coborâte ale scoarţei. „Mare de nisip”. 

EVANIMETAL: metal obţinut prin încorporarea de cristale 
de jasmiu în duraluminiu, renumit pentru valoarea ridicată 
a raportului greutate/rezistenţă. Denumirea derivă de la 
frecventa sa utilizare în construcţiile cu structuri pliante, 
care se deschid şi se închid ca un evantai. 

F 


FABRICĂ DE MIRODENIE: vezi COMBINA. 

FAI: tributul în apă. Principala formă de impozit pe 
Arrakis. 

FAUFRELUCI: sistemul rigid de clasă, impus de Imperiu. 
„Un loc pentru fiecare şi fiecare la locul său.” 

FĂURITOR: vezi SHAI-HULUD. 

FEDAYKINI: „detaşamentele morţii”, comandourile 
fremene de sacrificiu. Tradiţia istorică spune că aceste 
detaşamente armate erau, la origine, grupuri combatante 
formate în baza unui jurământ de sacrificare a vieţii pentru 
îndreptarea unui rău social. 

FILI-CEP: filtru nazal folosit la distrai pentru captarea 
umidității provenite din respiraţie. 

FIQH: cunoaştere, lege religioasă. Una dintre sursele 
semilegendare ale religiei Nomazilor Zensunniţi. 

FREGATĂ: cea mai mare navă spaţială care poate ateriza 
şi decola singură de pe suprafaţa unei planete. 

FREMENI: triburile libere de pe Arrakis. Locuitori ai 
deşertului, supraviețuitori ai migraţiilor Nomazilor 
zensunniţi. (Dicţionarul Imperial îi numeşte „piraţii 
nisipurilor”). 

FREMKIT: trusă de supravieţuire, confecţionată de 
fremeni. 

G 

GALACH: limbă oficială a Imperiului. Hibrid inglo-slav, 
puternic marcat de diferiţi termeni specializaţi adoptați în 
cursul lungului lanţ al migraţiilor umane. 

GAMONT: a treia planetă a sistemului Niushe, renumită 
pentru cultura sa hedonistă şi pentru exotismul practicilor 
sexuale. 

GARĂ: movilă. 

GEYRAT: drept înainte. Comandă a celui care conduce un 
vierme de nisip. 

GHAFLA: streche. Metaforic: persoană impulsivă, 
schimbătoare, în care nu se poate avea încredere. 


GHANIMA: ceva dobândit în urma unei lupte sau a unui 
duel. Uzual: memento al unei lupte, păstrat spre a 
împrospăta memoria. 

GHILDA: Ghilda Spațială, unul dintre cele trei elemente 
ale trepiedului politic pe care se sprijinea Marea Convenţie. 
Ghilda a fost cea de-a doua şcoală de educaţie şi 
antrenament fizic şi mintal (vezi BENE GESSERIT), 
înfiinţată după Jihadul Butlerian. Instaurarea monopolului 
Ghildei în domeniul călătoriilor spaţiale, al transporturilor 
spaţiale de mărfuri şi al afacerilor bancare este punctul de 
debut al Calendarului Imperial. 

GIEDI PRIM: unica planetă a stelei Ophiuchi B (36), lumea 
de baştină a Casei Harkonnen. Planetă cu condiţii medii de 
locuibilitate şi activitate fotosintetică redusă. 

GINAZ, CASA: aliată temporară a Ducelui Leto Atreides. 
Clanul Ginaz a fost înfrânt în urma războiului de asasini 
purtat cu clanul domnitor de pe Grumman. 

GIUDICHAR: adevăr sacru. (lermenul este folosit de 
obicei în expresia „giudichar mantene”, cu sensul de adevăr 
primordial ineluctabil.) 

GLASUL: tehnică de control vocal, elaborată de Bene 
Gesserit şi permiţând unui iniţiat antrenat să manipuleze 
temporar voinţa unui om, prin intermediul armonicilor şi 
tonalităţilor vocii. 

GOM JABBAR: duşman suprem. Acul otrăvit cu 
metacianură, utilizat de Stareţele Bene Gesserit pentru 
încercarea conştiinţei umane. 

GRABEN: structură geologică alungită, formată dintr-o 
asociaţie de falii paralele, în care compartimentul central 
este scufundat în raport cu compartimentele vecine. 

GRAI DE LUPTĂ orice limbaj special, cu etimologie 
restrânsă, destinat comunicaţiilor cu caracter secret, în 
timp de război. 

GRIDEX: separator cu sarcină diferenţială, utilizat pentru 
îndepărtarea nisipului dintr-o cantitate recoltată de 


mirodenie. Utilajul este folosit în faza a doua a rafinării 
melanjului. 

GRUMMAN: a doua planetă a sistemului Niushe, 
cunoscută mai ales pentru vrăjmăşia dintre Casa sa 
domnitoare (Montani) şi Casa Ginaz. 

H 

HAGAL;: „Planeta nestematelor” (Theta Shaowei [1). 
Exploatată pe timpul lui Shaddam 1. 

HAIIIII-YOH!: interjecţie de îndemn a celui care conduce 
un vierme. 

HAJ]: călătorie sfântă. 

HAJR: călătorie în desert, migraţie. 

HAJRA: călătorie de căutare. 

HAL YAWM!: „În sfârşit!”. Exclamaţie fremenă. 

HARMONTHEP: Ingsley consideră că acesta este numele 
planetei care a constituit al şaselea punct de staţionare al 
migraţiei zensunniţilor. Se presupune că este vorba de un 
satelit, demult dispărut, din sistemul Delta Pavosia. 

HAU DE PRAF: orice crevasă sau depresiune adâncă din 
deşertul arrakian, în care s-a adunat praf extrem de fin şi a 
cărui suprafaţă nu se deosebeşte de terenul din jur. Hăurile 
de praf reprezintă capcane mortale, deoarece înghit 
instantaneu omul sau animalul care păşeşte pe suprafaţa 
lor. (Vezi şi BAZIN DE PRAF CU MAREE). 

HIEREG: tabără temporară fremenă, în deşert. 

HOLIZMAN, EFECTUL: efectul negativ, de respingere, al 
unui generator de scut. 

| 

IBAD, OCHI DE: denumirea idiomatică dată de fremeni 
efectului caracteristic al regimului alimentar pe bază de 
mirodenie, care colorează în albastru închis albul şi irisul 
globului ocular. Indiciul „obişnuinţei” faţă de mirodenie. 

IBN QIRIAIBA: „Aşa sună cuvintele sfinte...” Formula de 
debut a oricărei incantaţii religioase fremene (derivată din 
panoplia propheticus). 


ICHWAN BEDWINE: fraternitatea tuturor fremenilor de 
pe Arrakis. 

IJAZ: profeție care, prin însăşi natura ei, nu poate fi 
negată; profeție imuabilă. 

IKHUT-EIGH!: strigăt al vânzătorilor de apă de pe Arrakis 
(etimologie incertă). (Vezi SUU-SUU-SUK!) 

ILM: teologie. Ştiinţa tradiţiei religioase şi, în acelaşi timp, 
una dintre sursele semilegendare ale credinţei Nomazilor 
zensunniţi. 

INDEXUL DE SELECŢIE: fişierul fundamental al 
Comunităţii Bene Gesserit, în care erau înregistrate toate 
etapele programului de selecţie genetică al cărui obiectiv 
era producerea individului Kwisatz Haderach. 

ISTISLAH: lege pentru binele obştesc. Invocată, de obicei, 
pentru a anunţa o obligaţie brutală. 

IX: vezi RICHESSE. 


J 

JALONAREA NISIPULUI: metodă fremenă de previziune 
meteorologică, constând în implantarea de jaloane din 
material plastic fibros, pe suprafaţa ergurilor şi descifrarea 
amprentelor de eroziune produse asupra lor de furtunile de 
Nisip. 

JIHAD: cruciadă religioasă, cruciadă fanatică. 

JIHADUL BUTLERIAN: (vezi şi MAREA RĂSCOALĂ) 
cruciada împotriva calculatoarelor, a maşinilor raţionale şi a 
roboților conştienţi, începută în anul 201 î. G. Şi încheiată în 
108 Î. G... Principala sa deviză figurează şi în Biblia C. P: 
„Să nu-ţi faci maşină după asemănarea minţii omului.” 

JINNI: spirite malefice, în mitologia fremenă. 

JUBBA, PELERINA: pelerină omnifuncţională, purtată pe 
Arrakis, peste distrai. Uzual: mantie. Pelerina sau mantia 
jubba poate fi ajustată spre a reflecta sau absorbi căldura, 
se poate folosi ca hamac sau adăpost etc. 

JUDECĂTORUL SCHIMBĂRII: persoana oficială 
desemnată de Consiliul Suprem al Landsraadului şi de 
Împărat pentru a supraveghea o schimbare de fief, un 


conflict kanly sau o bătălie oficială într-un război de asasini. 
Autoritatea de arbitru a Judecătorului Schimbării nu poate 
fi contestată decât în faţa Consiliului Suprem al 
Landsraaduâui şi în prezenţa Împăratului. 

K 

KANLY: vrăjmăşie declarată oficial sau vendetă, supusă 
normativelor Marii Convenții şi unor limitări foarte stricte. 
(Vezi JUDECĂTORUL SCHIMBĂRII). Iniţial, regulile 
kanlyului vizau prevenirea sacrificării de vieţi nevinovate 
sau a implicării unor martori neutri. 

KARAMA: miracol. Acţiune a lumii spirituale. 

KHALA: invocaţie tradiţională, menită să îmbuneze 
spiritele malefice ale unui loc căruia i se pronunţă numele. 
KINDJAL: sabie scurtă, a cărei lamă cu două tăişuri este 

uşor încovoiată şi are o lungime de aproximativ 20 cm. 

KISWA: orice figură simbolică sau desen cu referire la 
mitologia fremenă. 

KITAB AL-IBAR: manualul religios şi practic al fremenilor 
de pe Arrakis. 

KRIMSKELL, FIBRĂ sau FRÎNGHIE: „fibra-cleşte”, 
împletită din tulpini de viţă hufuf de pe Ecaz. Nodurile unei 
frânghii krimskell se strâng de la sine, la cea mai uşoară 
tracţiune. (Pentru un studiu mai amănunţit, vezi monografia 
lui Holjance Vohnbrook „Varietăţile de viţă sugrumătoare de 
pe Ecaz”.) 

KULL. WAHAD!: „Sunt profund tulburat!” Exclamaţie 
foarte răspândită în Imperiu şi denotând o mare surpriză. 
Sensul exact al expresiei depinde de context. (Se spune că 
Muad'Dib, privind odată un pui de şoim al deşertului care 
ieşea din găoace, ar fi murmurat: „Kullwahad!”) 

KULON: măgar sălbatic, originar din stepele Terrei şi 
aclimatizat pe Arrakis. 

KWISATZ HADERACH: „Calea cea scurtă” sau „Drumul cel 
scurt”. Calificativ aplicat de Bene Gesserit factorului 
necunoscut pentru care căutau o soluţie genetică: un 


mascul Bene Gesserit ale cărui puteri psihice să poată 
acoperi spaţiul şi timpul. 


LA, LA, LA: exclamaţie de jale la fremeni. („La” este 
negația supremă, un „nu” fără drept de apel.) 

LASER: denumire uzuală atribuită proiectoarelor laser cu 
undă continuă. Utilizarea lor ca arme, în condiţiile unei 
civilizaţii care dispune de generatoare de câmp defensiv 
(scuturi), este limitată de efectele pirotehnice cu caracter 
exploziv (fuziune subatomică) care se produc dacă 
fasciculul laser intersectează câmpul unui scut. 

LEGIUNE IMPERIALA zece brigăzi (aproximativ 30.000 
de oameni). 

LIBAN: libanul fremen este o infuzie de făină de yucca în 
apă cu mirodenie. La origine, libanul era o băutură 
răcoritoare pe bază de lapte acru. 

LICURIGLOB: dispozitiv de iluminat autonom alimentat, în 
general, cu baterii organice, echipat cu suspensie. 

LISAN AL.-GAIB: „Vocea din altă lume”, în legendele 
mesianice fremene, profet străin de Arrakis. Uneori este 
tradus şi ca „Dătător deapă” (Vezi MAHDI) 

LITRUGEANĂ: recipient cu capacitatea de un litru, folosit 
pe Arrakis la transportul apei şi confecţionat dintr-un 
material plastic cu densitate mare, rezistent la şocuri şi 
prevăzut cu un sistem de etanşare cu sarcină pozitivă. 

LUNA A DOUA: cel mai mic dintre cei doi sateliți naturali 
ai Arrakisului. Detaliile suprefeţei sale sugerează imaginea 
unui şoarece marsupial. 

M 

MAHDI: în legendele mesianice fremene, „Cel ce ne va 
călăuzi spre Paradis”. 

MAICA CEA MARE: zeiţa cu coarne, principiul feminin al 
spaţiului (uzual: Maica-Spaţiu), faţa feminină a trinităţii 
masculin-feminin-neutru recunoscute ca Fiinţă Supremă de 
multe religii din Imperiu. 


MAISTRU NISIPAR: coordonator general al operaţiilor de 
exploatare a mirodeniei. 

MANIERA BENE GESSERIIT: observarea atentă a 
amănuntelor semnificative. 

MANTENE: înţelepciune profundă, argument implacabil, 
principiu primordial. (Vezi GIUDICHAR) 

MANUALUL ASASINILOR: compilaţie datând din secolul al 
III-lea şi prezentând gama tuturor otrăvurilor folosite în 
mod curent în războaiele de asasini. Ulterior, cuprinsul 
manualului a fost extins, ajungând să menţioneze toate 
mijloacele de asasinare autorizate de Pacea Ghildei şi de 
Marea Convenţie. 

MAREA CONVENȚIE: armistițiul universal, impus de 
echilibrul de forţe menţinut între Ghildă, Casele Mari şi 
Imperiu. Principala dispoziţie a Marii Convenții interzice 
folosirea armamentului atomic împotriva fiinţelor umane. 
Fiecare articol al Marii Convenții începe cu cuvintele: „Se 
vor respecta formele...” 

MAREA RĂSCOALA: termenul uzual pentru Jihadul 
Butlerian. (Vezi JIHADUL BUTLERIAN) 

MAREE DE NISIP: termen idiomatic desemnând efectul de 
maree provocat de soarele şi sateliții naturali ai Arrakisului 
asupra maselor mari de praf, acumulate în unele bazine din 
deşert. (Vezi BAZIN DE PRAF CU MAREE) 

MASHAD: vezi TESI-MASHAD. 

MAULA: sclav. 

MAULA, PISTOL: armă cu arc, pentru lansarea de mici 
săgeți otrăvite. Bătaia: aproximativ 40 m. 

MELANJ: „mirodenia mirodeniilor”, produsul a cărui unică 
sursă este Arrakisul. Mirodenia, renumită mai ales pentru 
însuşirile sale geriatrice, formează o „obişnuinţă” 
neglijabilă, dacă este consumată în cantităţi reduse şi o 
„obişnuinţă” definitivă, dacă este absorbit în cantităţi mai 
mari de 2 g/zi la o greutate corporală de 70 kg. (vezi IBAD, 
APA VIEŢII şi PREMIRODENIE) Muad'Dib a pretins că 
sursa de bază a puterilor sale ar fi fost mirodenia. 


Navigatorii Ghildei au emis afirmaţii similare. Preţul 
melanjului pe piaţa imperială a atins uneori valoarea de 
620.000 de solari decagramul. 

MEN'IAT: clasă de cetăţeni ai Imperiului, educați şi 
antrenați pentru dobândirea şi dezvoltarea unei logici 
desăvârşite. „Calculatoare umane”. 

METASTICLA: sticlă obţinută prin injecție gazoasă, la 
temperaturi înalte, în plăci de cuarţ jasmic. Apreciată în 
special pentru marea sa rezistenţă la rupere (aproximativ 
450.000 kg/cm2 la o grosime de 2 cm) şi pentru capacităţile 
sale ca filtru selectiv de radiaţii. 

METEOBSERVATOR: specialist în aplicarea metodelor 
arrakiene specifice de previziune meteorologică, printre 
care jalonarea nisipului şi examinarea caracteristicilor 
vântului. 

MICUL FĂURITOR: vectorul biologic 
semivegetalsemianimal al viermelui de nisip de pe Arrakis. 
Micii făuritori trăiesc în adâncul nisipurilor şi excreţiile lor 
formează masa de premirodenie. 

MIHNA: perioadă a anului arrakian, în care sunt supuşi la 
încercări tinerii fremeni care doresc să fie admişi în rândul 
bărbaţilor. 

MINIMIC, FILM: filament shiga cu diametrul de un 
micron, utilizat în special pentru transmiterea informaţiilor 
secrete în domeniul spionajului şi contraspionajului. 

MISH-MISH: caise. 

MISR: „Poporul”. Numele pe care şi-l dădeau singuri 
zensunniţii (fremeni). 

MISSIONARIA PROTECTIVA: organism al Comunităţii 
Bene Gesserit, însărcinat cu „însămânţarea” de superstiții 
contagioase pe lumile primitive, în vederea creării 
premiselor pentru exploatarea lor de către Bene Gesserit. 
(Vezi PANOPLIA PROPHETICUS) 

MONITOR: navă spaţială de război, alcătuită din zece 
secţiuni, dotată cu armament greu şi blindată cu scuturi. 


După executarea misiunii pe suprafaţa unei planete, cele 
zece secţiuni sunt decuplate şi pot acţiona independent. 

MUAD'DIB: specie de şoarece marsupial, adaptat 
condiţiilor de pe Arrakis şi asociat, în mitologia fremenă, cu 
desenul vizibil pe suprafaţa celei de-a doua luni a planetei. 
Vietatea este admirată de fremeni, pentru capacitatea ei de 
supravieţuire în desert. 

MUDIR: stăpân. 

MUDIE NAHYA: numele dat de fremeni lui Rabban Bestia 
(conte de Lankiveil), membru (văr) al clanului Harkonnen, 
care a fost mai mulţi ani guvernator-siridar pe Arrakis. 
Numele fremen apare uneori şi în traducere: „Stăpân 
Demon”. 

MUSHTAMAL: mică grădină în jurul unei gospodării. 

MUSKY. otravă administrată în băuturi. (Vezi 
CHAUMURKY) 

MU ZEIN WALLAH!: ad litteram, „mu zein” înseamnă 
„nimic bun”, iar „wallah” este o exclamaţie terminală 
reflexivă, în contextul acestei formule, care prefaţează un 
blestem fremen la adresa unui duşman, exclamaţia „wallah” 
are rolul de a întări negația „mu zein”, cu înţelesul: „Nimic 
bun, deloc bun, bun de nimic. 

N 

NA-: prefix însemnând „numit” sau „urmaş”. De exemplu, 
na-Baron înseamnă succesorul desemnat al unei baronii. 

NAIB: este numit astfel cel care a jurat să nu se lase 
niciodată prins de viu de către un duşman (jurământul 
tradiţional al conducătorilor fremeni). 

NEGUSTORI LIBERI: denumire idiomatică, desemnându-i 
pe traficanţi. 

NEZHONI, NĂFRAMA: năframă purtata peste frunte, sub 
gluga distratului, de către soțiile sau concubinele fremene, 
după naşterea unui fiu. 

NISIPARI: veziDUNARI. 

NISIPOMPA: dispozitiv de ventilaţie pentru pomparea 
aerului de la suprafaţă, în interiorul unui distilcort îngropat 


în nisip. 

NOUKKERI: ofiţeri din garda de corp imperială, rude de 
sânge ale Împăratului. Rang tradiţional al fiilor 
concubinelor regale. 

O 

OLEOBIECITIV: ulei de hufuf, menţinut în tensiune de două 
câmpuri de forţă, în interiorul unui tub de lunetă, ca parte 
componentă a unui instrument optic. Întrucât fiecare 
element al unui oleobiectiv poate fi reglat separat, cu 
precizie de un micron, oleobiectivele sunt considerate cele 
mai perfecţionate mijloace optice din domeniul luminii 
vizibile. 

OPAFOC: una dintre rarele pietre semiprețioase opaline 
de pe Hagal. 

ORNITOPTER: (uzual: topter) aeronavă reactivă, cu aripi 
mobile, al cărei principiu de sustentaţie este analog cu cel 
al păsărilor. 

OTRAVA REZIDUALĂ: inovaţie atribuită mentatului Piter 
de Vries şi constând în impregnarea organismului cu o 
substanţă toxică ale cărei efecte pot fi anulate prin 
administrarea permanentă a unui antidot. Suprimarea 
antidotului provoacă moartea. 

OUT-FREYN: termen galach însemnând „extra-străin”, 
adică: persoană care nu aparţine unei anumite comunităţi 
cu un număr restrâns de membri. 

P 

PANOPLIA PROPHETICUS: termen desemnând totalitatea 
superstiţiilor contagioase folosite de Bene Gesserit pentru 
exploatarea lumilor primitive. (Vezi MISSIONARIA 
PROTECT1VA) 

PARACOMPAS: busolă cu ajutorul căreia se poate 
determina o direcţie în funcţie de anomaliile magnetice 
locale. Se utilizează cu hărţi speciale şi atunci când câmpul 
magnetic total al unei planete este instabil sau supus 
ecranării, din cauza violenţei furtunilor magnetice. 


PARALIZATOR: armă temporizată, folosită pentru lansarea 
de săgeți mici cu vârful otrăvit sau impregnat cu narcotice. 
Eficacitatea sa este limitată de intensitatea la care este 
reglat un scut defensiv şi de mişcarea relativă dintre ţintă şi 
proiectil. 

PENTASCUT: scut defensiv generat de un câmp cu cinci 
straturi, utilizat mai ales pentru blocarea unor suprafeţe 
reduse, cum ar fi uşile sau culoarele (la scuturile suprapuse 
de mari dimensiuni, instabilitatea câmpului este direct 
proporţională cu numărul straturilor) şi prin care nu se 
poate trece decât cu ajutorul unui dezactivator reglat după 
codul scutului. (Vezi şi POARTA DE PRUDENŢA) 

PISTOL MARCOLOR: unealtă inventată pe Arrakis şi 
constând dintr-un pistol cu praf şi electricitate statică, 
pentru trasarea de semne şi repere colorate de mari 
dimensiuni, pe suprafaţa nisipului. 

PLASTOȚŢEL: oţel stabilizat cu fibre de stravidiu 
intercalate în structura sa cristalină. 

PLENISCENTĂ: floare exotică cu petale verzi, originară de 
pe Ecaz, vestită pentru parfumul ei. 

POARTA DE PRUDENȚĂ (sau BARIERĂ DE PRUDENȚĂ): 
pentascut instalat pentru salvarea anumitor persoane în 
caz de urmărire. (Vezi PENIASCUT) 

PORITRIN: a treia planetă a sistemului Epsilon Alangue, 
considerată de mulţi ca fiind lumea lor de baştină, deşi 
limba şi mitologia lor indică origini şi mai îndepărtate. 

PORIYGUL: portocal. 

POVARA DE APA: expresie fremenă desemnând o obligaţie 
mortală. 

PRANA: (uzual: musculatură prana) totalitatea muşchilor 
corpului, consideraţi ca unităţi pentru antrenamentul 
suprem. (Vezi BINDU) 

PRECIPITATOARE: vezi COLECTOARE DE ROUĂ 
PREMIRODENIE, MASA DE: masă de vegetaţie fungoidă, 
ce proliferează intens în momentul în care excreţiile micilor 
făuritori sunt inundate de apă. În acest stadiu, mirodenia de 


pe Arrakis produce o „erupţie” caracteristică, permiţând 
schimbul dintre materia din adâncuri şi cea de la suprafaţă. 
În urma expunerii la aer şi la radiaţia solară, această masă 
devine melanj, (Vezi MELANJ] şi APA VIEŢII) 

PRELATA DE IZOLARE: prelată portabilă, din plastic, 
prevăzută cu sistem de etanşare şi destinată păstrării 
umidității în interiorul grotelor folosite de fremeni ca tabere 
de zi. 

PRIMA LUNA: satelitul cel mare al Arrakisului, primul care 
răsare pe cerul nopţii. Pe suprafaţa sa se remarcă forma 
unui pumn uman. 

PROCES VERBAL: raport semioficial asupra unei 
presupuse crime contra Imperiului. Juridic: acţiune situată 
între o depoziţie verbală nedovedită şi un act oficial de 
acuzare. 

PUNDI, OREZ: varietate mutantă de orez ale cărei boabe, 
extrem de bogate în zahăr, ating uneori lungimea de 4 cm. 
Principalul produs de export al Caladanului. 

PYONI: ţăranii sau muncitorii localnici de pe o planetă, 
reprezentând una din clasele de bază din sistemul 
faufrelucilor. Legal: epitropii unei planete. 


QANAT: canal deschis, pentru dirijarea apei de irigație, în 
deşert. 

QIRTAIBA: vezi IBN QIRIAIBA. 

QUIZARA TAFW1D: preoţi fremeni (după Muad'Dib). 

R 

RADIATOR: proiector laser cu rază mică de acţiune, 
utilizat în special ca instrument de tăiat (de la bisturiu 
chirurgical, până la haveză). 

RACHAG: stimulent de tip cofeinic, extras din bacele 
galbene de akarso. (Vezi AKARSO) 

RAMADHAN: străveche perioadă religioasă de post şi 
rugăciuni. Prin tradiţie, a noua lună din calendarul lunar şi 
solar. Fremenii socotesc ramadhanul din momentul trecerii 
primei luni la verticala celui de-al nouălea meridian. 


RAZZIA: raid de gherilă. 

RĂZBOI DE ASASINI: formă limitată de conflict armat 
autorizat de Marea Convenţie şi de Pacea Ghildei pentru a 
proteja populaţiile nevinovate. Normativele războiului de 
asasini prevăd obligativitatea declarării oficiale a 
obiectivelor urmărite şi reglementează varietatea 
armamentului autorizat. 

RECAPTOARE: tuburile integrate unui distrai şi făcând 
legătura între sistemul de pungi colectoare pentru 
reziduurile organice şi sistemul de filtrare-regenerare. 

REPKIT: trusă de reparaţie şi de piese de schimb pentru 
distraie. 

RICHECE: vezi CASELE MARI. 

RICHESSE: a patra planetă a sistemului Eridani A, 
considerată, împreună cu Ix, ca deţinând supremaţia în 
construcţiile de maşini şi specializată în miniaturizare. 
(Pentru un studiu amănunţit al circumstanțelor care au 
favorizat evitarea de către Richesse şi Ix a principalelor 
efecte ale Jihadului Butlerian, vezi „Ultimul Jihad” de 
Sumer şi Kautman.) 

RUH, SPIRITUL.-: în credinţa fremenă, acea parte a 
individului care se află în permanent contact (şi prin 
percepţie) cu lumea metafizică. (Vezi ALAM AL-MITHAL) 

S 


SADUS: judecător, în credinţa fremenă, sadusii sunt 
judecători divini. 

SALUSA SECUNDUS: a treia planetă a sistemului Gamma 
Waiping, desemnată Planetă Imperială de Detenţie, după 
transferarea Curţii Imperiale pe Kaitain. Salusa Secundus 
este lumea de baştină a Casei Corrino şi a fost cel de-al 
doilea punct de staţionare în cursul migraţiei Nomazilor 
zensunniţi. Tradiţia fremenilor de pe Arrakis spune că ei au 
fost sclavi pe Salusa Secundus vreme de nouă generaţii. 

SAPHO: lichid cu înalte calităţi energetice, extras din 
rădăcinile mai multor arbori de pe Ecaz. Consumat în mod 
frecvent de mentaţi, care pretind că le amplifică facultăţile. 


Consumul prelungit de sapho provoacă apariţia unor pete 
de culoare rubinie în cavitatea bucală şi pe buze. 

SARDAUKAR: corpul expediționar alcătuit din soldaţii- 
fanatici ai Împăratului Padişah. Sardaukarii erau oameni 
proveniţi dintr-un mediu ale cărui condiţii erau atât de 
înspăimântătoare, încât şase persoane din treisprezece îşi 
găseau moartea înainte de a fi împlinit vârsta de 
unsprezece ani. Instrucţia lor militară urmărea formarea 
unor luptători feroci, cu un dispreţ aproapre sinucigaş 
pentru siguranţa propriei persoane. Incă din fragedă 
copilărie, viitorii sardaukari erau învăţaţi să folosească 
cruzimea ca pe o armă eficientă, menită să semene groaza 
printre adversarii lor. Se spune că în momentul de apogeu 
al dominaţiei lor în afacerile Universului, ar fi fost spadasini 
de zece ori mai dibaci decât maeştrii de scrimă din Casa 
Ginaz şi că viclenia tacticilor de luptă pe care le aplicau ar fi 
egalat-o pe cea a iniţiatelor Bene Gesserit. În general, se 
considera că un sardaukar valorează cât zece combatanți ai 
oricărei forţe militare a Landsraadului. Sub domnia lui 
Shaddam IV, deşi mai constituiau încă o forţă de temut, 
puterea lor a început să fie periclitată de supraestimarea 
propriilor posibilităţi, în timp ce mistica lor războinică era 
din ce în ce mai mult subminată de cinism. 

SARFA: actul lepădării de Dumnezeu. 

SAYYADINA: acolită feminină în ierarhia religioasă 
fremenă. 

SCHLAG: animal originar de pe Tupile, vânat odinioară, 
până la dispariţia ca specie, pentru pielea sa subţire şi 
rezistentă. 

SCUT DEFENSIV: câmp protector produs de un generator 
Holtzman şi rezultând din Faza Unu a efectului de anulare a 
gravitaţiei. Un scut nu poate fi străpuns decât de obiecte 
care se deplasează cu viteză redusă (în funcţie de 
intensitatea la care este activat scutul, această viteză 
variază între 6 şi 9 cm/s) şi nu poate fi anihilat decât de un 
câmp electric de dimensiuni kilometrice. (Vezi LASER) 


SCUTUL DE PIATRĂ: lanţ muntos din emisfera nordică a 
Arrakisului, care protejează o porţiune restrânsă a 
suprefeţei, de impactul plenar al furtunilor coriolis care 
bântuie planeta. 

SELAMLIK: sala imperială de audienţe. 

SEMUIA: derivatul narcotic secundar obţinut din arderea 
lemnului elacca. Efectele sale (suprimarea simțului 
timpului, starea de extaz) sunt amplificate de anumite 
vibrații atonale, denumite „muzică de semuta”. 

SERVOK: mecanism prevăzut cu releu de timp, destinat 
executării de operaţii simple. Unul dintre puţinele 
„automate” autorizate după Jihadul Butlerian. 

SHADOUT: „fântânar”. Titlu onorific la fremeni. 

SHAN-NAMA: semilegendară Carte Sfântă a Nomazilor 
zensunniţi. 

SHAI-HULUD: viermele de nisip de pe Arrakis, supranumit 
şi „Bătrânul deşertului”, „Moş Veşnicie” sau „Bunicul 
deşertului”. Nu este lipsit de semnificaţie faptul că numele, 
atunci când este pronunţat cu un anumit ton sau când 
apare scris cu iniţială majusculă, se referă la zeitatea „gliei 
strămoşeşti” din superstiţiile fremene. Viermii de nisip ating 
dimensiuni uriaşe (în inima deşertului s-au observat 
specimene de peste 400 m lungime) şi trăiesc foarte mult 
timp, atunci când nu se ucid între ei sau nu sunt înecaţi în 
apă, care pentru ei este otrăvitoare. Se presupune că cea 
mai mare parte a nisipului de pe Arrakis este produsă de 
acţiunea viermilor de nisip. (Vezi MICUL FĂURITOR) 

SHAITAN: Satana. 

SHARI-A: acea componentă din panoplia propheticus care 
constituie baza ritualurilor superstiţioase. (Vezi 
MISSIONARIA PROTECIIVA) 

SHIGA: extensie filamentoasă metalică a unei specii de 
viţă (Narvi narviium) care nu creşte decât pe Salusa 
Secundus şi pe Delta Kaising III, renumită pentru marea sa 
rezistenţă la tracţiune. 


SIETCH: cuvânt fremen însemnând „loc de adunare în caz 
de primejdie”. Întrucât fremenii au trăit mult timp sub 
ameninţarea diferitelor primejdii, termenul s-a generalizat, 
ajungând să desemneze orice cavernă locuită de o 
comunitate tribală. 

SIHAYA: cuvânt fremen însemnând „primăvara 
deşertului”. Termenul conţine conotaţii religioase 
referitoare la fecunditate şi la „paradisul viitor”. 

SIRAT: pasaj din Biblia C. P, care descrie viaţa umană ca 
trecerea pe o punte îngustă (siratul) cu „Raiul în dreapta, 
Iadul în stânga şi îngerul Morţii în spate”. 

SOLARI: unitatea monetară oficială a Imperiului, a cărei 
valoare a rezultat după patru sute de ani de negocieri 
purtate de Ghildă, Landsraad şi Împărat. 

SOLIDO: imagine tridimensională, obţinută prin 
intermediul unui solido-proiector utilizând semnale de 
referinţă la 360*, înregistrate pe o bobină shiga. Cele mai 
renumite solido-proiectoare sunt cele ixiene. 

SONDAGI: lalea-ferigă de pe Tupile. 

SPION DE OTRĂVURI: analizator de radiaţii din spectrul 
olfactiv, destinat detectării substanţelor toxice. 

STAREŢĂ: Cucernica Maică Bene Gesserit, care este 
totodată directoarea regională a unei şcoli B. G. (Uzual: 
„Bene Gesserit-cu-Darul-Vederii”) 

STÂLP DE FOC: termen idiomatic pentru rachetele de 
semnalizare utilizate în desert. 

SUBAKH UL KUHAR: „Ce mai faci?” Formulă fremenă de 
politeţe. 

SUBAKH UN NAR: „Bine. Dar tu?” Răspunsul tradiţional 
la formula anterioară. 

SUSPENSIE: aplicaţie practică a efectului Fazei Doi (flux 
redus) a unui generator de câmp Holtzman. Suspensia 
anulează gravitația, între anumite limite, impuse de masa 
relativă şi consumul de energie. 

SUU-SUU-SUK!: strigăt al vânzătorilor de apă de pe 
Arrakis. „Suk” înseamnă „piaţă”. (Vezi IKHUT-EIGH!) 


ŞENILA: denumire generală dată maşinilor şi utilajelor 
grele, utilizate pe suprafaţa desertului arrakian pentru 
exploatarea mirodeniei. 

ŞIŞ: cuţit cu lamă subţire şi scurtă (adesea otrăvită), care 
se foloseşte cu mâna stingă, în lupta cu scuturi. 

T 

TAHADDI AL-BURHAN: încercarea hotărâtoare, fără drept 
de apel (în general deoarece se soldează cu moartea sau cu 
distrugerea). 

TAHADDI, PROVOCARE: la fremeni, provocare la duel pe 
viaţă şi pe moarte (în general, pentru a pune la încercare o 
supoziţie iniţială). 

TAINE: termen idiomatic referitor la fenomene presupuse 
mistice sau magice. 

TAQWA: adlitleram: „preţul libertăţii”. Ceva deosebit de 
preţios. Ceea ce o zeitate pretinde de la un muritor (şi 
teama suscitată de această pretenţie). 

TESI-MASHAD: încercare de care depinde onoarea 
(concepută ca entitate spirituală). 

TLEILAX: unica planetă a stelei Thalim, renumită ca 
centru clandestin de formare a mentaţilor (locul de 
provenienţă a aşa-zişilor „mentaţi strâmbi”). 

TOBĂ DE NISIP: formă de tasare naturală a nisipului care, 
în cazul unei izbituri intempestive la suprafaţă, produce un 
sunet caracteristic, asemănător bătăii de tobă. 

TOBOŞAR: tijă scurtă, prevăzută cu un tub de rezonanţă şi 
având la capătul superior o clapetă cu arc, a cărei funcţie 
este de a „bate toba” şi a atrage un vierme de nisip. 

(Vezi CÂRLIGE DE STRUNIT) 

TOPTER: vezi ORNITOPTER. 

TP: prescurtare uzuală pentru telepatie. 

TRANSA ADEVĂRULUI: transă semihipnotică, provocată 
de unul dintre narcoticele cu acţiune în „spectrul 
percepţiei”. Un observator aflat în transa adevărului poate 
desluşi indiciile infime care trădează minciuna premeditată. 


(Notă: Narcoticele „de percepţie” au efect letal asupra 
persoanelor care nu sunt capabile să modifice, în interiorul 
organismului, structura moleculară a otrăvii.) 

TRANSPORIOR DE TRUPE: navă spaţială din flota Ghildei, 
destinată transporturilor interplanetare de efective 
militare. 

TRANSSPAŢIAL: navă spaţială de mare capacitate 
aparţinând flotei Ghildei şi destinată transporturilor 
interstelare de călători şi mărfuri. 

TREPIEDUL. MORŢII: la origine, trepiedul de stâlpi folosit 
de călăii deşertului pentru execuțiile prin spânzurătoare. 
Uzual: trei membri ai unui Cherem, care au jurat aceeaşi 
răzbunare. 

TUPILE: aşa-numita „planetă-azil” (probabil mai multe 
planete) pe care se refugiau de obicei Casele căzute în 
dizgrație sau renegate. Poziţia sa în spaţiu este cunoscută 
numai de Ghildă şi constituie unul din secretele inviolabile 
ale Păcii Ghildei. 

U 

ULEMA: doctor zensunnit în teologie. 

UMMA: membru al confreriei profeților. În Imperiu, 
termenul era folosit cu sens peiorativ, mai ales la adresa 
„sălbaticilor” fanatici cu presupuse puteri divinatorii. 

UROSHNOR: unul din cuvintele lipsite de vreun sens 
specific, pe care iniţiatele Bene Gesserit le implantau în 
psihicul unor virtuale victime, pentru a le putea controla. La 
auzul cuvântului, persoanele astfel „tratate” aveau un 
moment de paralizie. 

USUL: cuvânt fremen însemnând „baza coloanei”. 

VAROTA: vestit constructor de baliseturi, născut pe 
Chusuk. 

VIERME DE NISIP: vezi SHAI-HULUD. 

VIŢĂ NEAGRĂ: plantă târâtoare, originară de pe Giedi 
Prim, a cărei tulpină era folosită frecvent la biciuirea 
sclavilor din lagărele de muncă. Biciul de viţă neagră lasă în 


carne o cicatrice de culoare stacojie şi dureri reziduale care 
persistă zeci de ani. 

VÂNĂTOR-CĂUTĂTOR: mică săgeată de metal „vorace”, 
echipată cu suspensie şi folosită ca armă teleghidată prin 
intermediul unui pupitru de comandă aflat la mică distanţă 
de ţintă. Unul din mijloacele de asasinare cele mai 
răspândite. 

VINÂTORI DE MIRODENIE: vezi DUNARI. 

W 

WALI: tânăr fremen, netrecut încă prin încercările de 
admitere în rândul bărbaţilor. 

WALLACH IX: a noua planetă a sistemului Wallach-laoujin, 
sediul Şcolii-Mamă a Comunităţii Bene Gesserit. 

Y 

YA HYA CHOUHADA!: „Trăiască luptătorii!” Strigătul de 
luptă al fedaykinilor. În acest context, „ya” („acum”) este 
accentuat de forma „hya” („acum” prelungit în eternitate). 
„Chouhada” („luptători”) prezintă conotaţia suplimentară 
de „combatanți contra nedreptăţii”. Semnificaţia distinctivă 
a cuvântului „chouhada” constă în faptul că luptătorii nu 
luptă pentru ceva, ci că sunt devotați luptei contra unui 
anumit lucru. 

YALI: locuinţa personală a unei familii fremene, în 
interiorul unui sietch. 

YA! YA! YAWM!: incantaţie ritmată fremenă, folosită în 
ritualurile cele mai importante. În acest context, cuvântul 
„Ya” are sensul: „Acum fiţi atenţi!” Forma „yawm” 
accentuează caracterul de urgenţă. Formula se traduce, de 
obicei, astfel: „Acum ascultați cu atenţie!” 

Z 

ZĂVOR DE PALMĂ: orice dispozitiv de închidere, care 
poate fi deschis numai la contactul cu palma mâinii pentru 
care a fost codificat. 

ZENSUNNIŢI: adepţi ai unei secte schismatice care s-a 
rupt, în jurul anului 1381 î. G., de învăţăturile lui Maomet 
(aşa-zisul „Al Treilea Mahomed”). Religia zensunnită se 


remarcă în special prin importanţa deosebită pe care o 
acordă misticismului şi reîntoarcerii la „datinile 
strămoşeşti”. O serie de studii îl consideră ca iniţiator al 
schismei pe Ali Ben Ohashi, dar există mai multe dovezi 
care par să demonstreze că Ohashi nu a fost decât 
purtătorul de cuvânt al celei de-a doua soţii a sa, Nisai. 

Observaţii cartografice. 

Bază pentru determinarea altitudinii: Bledul Mare. 

Bază pentru longitudine: meridianul care traversează 
Muntele Observatorului. 

Bledul Mare: vast deşert plat, deosebit de zonele cu dune 
care formează ergurile. Deşertul se întinde între circa 60* 
latitudine nordică şi 70* latitudine sudică, în cea mai mare 
parte, este alcătuit din nisip şi rocă, cu rare aflorismente 
din stratul de bază. 

Bordura de Vest: escarpament înalt (4600 m) deasupra 
Scutului de Piatră, lângă Arrakis. 

Carthag;: la aproximativ 200 km nord-est de Arrakeen. 

Câmpia Funebră: erg deschis. 

Dolina polară: 500 m sub nivelul Bledului. 

Falia Roşie: 1582 m sub nivelul Bledului. 

Linia viermilor, indică limita septentrională a pătrunderii 
viermilor. (Factorul determinant nu este temperatura, ci 
umiditatea.) 

Marele Şes: depresiune deschisă, din erguri şi stânci, la 
100 m deasupra nivelului Bledului. În Marele Şes se află 
cuveta salină pe care a descoperit-o Pardot Kynes (tatăl lui 
Liet-Kynes). Intre Sietch Tabr şi comunităţile-sietch indicate 
spre sud, aflorismentele stâncoase ajung până la 200 m 
altitudine. 

Pasul Harg: gorganul în care se află craniul Ducelui Leto 
domină această trecătoare. 

Pasul Vânturilor, înconjurat de pereţi înalţi de piatră, se 
deschide înspre satele din doline. 

Plantaţiile din sud: nu apar pe această hartă. Sunt situate 
la aproximativ 40* latitudine sudică. 


Prăpastia Veche: crevasă adâncă de 2240 m, în peretele 
Scutului de Piatră, lângă Arrakeen. A dispărut în urma 
exploziei atomice ordonate de Paul-Muad'Dib. 


SFÂRŞIT