Cetatea Luminii anul 1, nr. 1, august 1954

CETATEA 


LUMINII 





CULTURA SI ARTA 


[9:04 EY 4/3 


Anul 1 


9 


16. 
173 
18. 
19, 
20. 
21. 
22, 
23. 
24. 
Di 
26. 
27. 
28. 
29. 
30. 
31-a 
2: 


34. 


ef CUPRINSUL 23 August 1954 


oa 060 0000009 000 


Simbolul Dreptătii Divine .... cec... Sf. Arhanghel Mihail 
Cuvinte pentru cititor N... DI .......:.--- Amos de pe Nistru 
Brasil Terra Hospitaleira .... os... Cetatea - Luminii 


“CETATEA LUMINII” (ideile conducătoare ale revistei) 


Fiinta noastră spirituală si omul de caracter .. sn... Nae Ionescu 

Despre viata culturală a Bucovinei ..... PI agita Grigore Mandris 

Crucea din stepă (versuri) ....c seen Radu Gyr 

Robia Intunericului .........cck.: CR a dez te D. Paulescu 

Unitatea de rasă si limbă a Românilor ..........-s „... M. Eminescu 

Ea noi tie eee e at TR e me nene e ea ă Nicolae Bălcescu 

Sob o Pe dă Zamolxis pt cs AER Pia - se aa erei cmc e Mircea Eliade 

DECEBAL REGELE NEMURIRII (gravură) ........- 

DOINA (versuri e e ee eee ae ee. Ion Tolescu 

CETATE: SACRĂ (Versuri)... see a ae ae e e eee Alexandru Pusuioceanu 

DACII CAVALERII ANTICHITÂTII (cliseu) ....... 

Dobrogia Pământ Străbun eee eee Dumitru Mărgineanu 

“Basarabia Terra Di Dolore” ... cc... Toma Jalbă : 

SARMIZEGETUZA dans la Toponymie daco-romaine .. Victor Buescu 

FAT FRUMOS. (vepsuri) .... oo teme „.. "Tudor Arghezi 

RAPSODIA DACIA (versuri) cecene. Aron Cotrus 

Plugarii (versuri) see meteo eee e oma apele Pere Octavian Goga 

Rânduri pentru mamele noastre ....... cnc. Cătălina Negură 

MAD A - (versuri. <a e ape e a taie - «umane ce e PRE Vasile Militaru 

Imiul Studentilor (versuri) ..... cnc George Cosbuc 

Limba noastră (versuri) ....cmceeeenee nene „AL Mateevici 

Anton Pann (100 de ani dela noartea autoriilui)) e as: 

Despre Muzica Populară Românească ........- cc: George Onciul 3 

Civântul Muncitorului .... eee Tudor Crisan : 

Cântec Ardelean (versuri) ......... cecene Radu Gyr E 

7iaţe Ra a 1 nt) PNI III II O a V. Posteucă 

Versuri Pentru Neam (versuri) ........-- coc. Al. Silistreanu 

23; August (Versiuni) =. oo ea a ae e eee eee time Nicolae Novac 

Ten YEARS of Comunistic predomination ......- kk. G. Dânulescu 

Vipere Neadormite ....... cecene = e Lt EIN CETATEA LUMINII 
_"TULNICUL RARAULUI (vers i ii că ati lies SĂ 





SIMBOLUL DREPTATII DIVINE 





“Spre inimile cele necurate care 


vin întru prea curata casă a lui Dumnezeu, 


fără milă întind sabia mea.” 


Sf. Arhanghel Mihail. 


a 
i 4 
A 


ȘI 


e 


PT IPEE 


a 


i 
ge 





SE CIRp ă CE 


CITITORULE 


Aceste pagini văd lumina pe tărâmuri străine. Ele sunt scrise cu sânge. 
Sunt scrise pentru tine si pentru neamul nostru osândit. 

Ta aceste rânduri s'a strâns nemâărginita durere pentru Tara noastră care arce pe rugul suferintii.— 
In locul urei, nelinistei, desamăgirei, invidiei, neintelegerii si dusmâniei de tot felul, înaltă, 
iubite cititor, în inima ta curată, ICOANA PATRIEI CRUCIFICATE. 


înaltă lumina dragostei, tineretea si idealul tău de luptă. 


Pune umărul cu drag la această grea bătălie. — 


Sacrifică tot pentru desrobirea de sub jugul comunist a pământului nostru strămosesc din 


DACIA ETERNÂ. — 
Pune tot sufletul tău temelie pentru “CETATEA LUMINII”. — 


AMOS de pe Nistru 


Sâo Paulo, 23 August 1954. 











BRASIL 





TERRA HOSPITALEIRA 


Entre todos os paises livres que ofereceram hospitalidade 
e asilo aos desarraigados, o Brasil € dentre os primeiros do mun- 
do. E” um pais imenso e com vastas possibilidades de trabalho 
e futuro. — 


Quanta gente infeliz, por causa das duas ultimas guerras 
mundiais, encontrou abrigo e meio de existencia nesta pâtria de 
tâdas as liberdades. 


A maioria dos emigrantes que se dirigem para esta terra 
hospitaleira săo Europeus. A Europa sangrou em todos os tem- 
pos. Hoje, âste continente estâ vivendo o mais empolgante 
drama que a historia conheceu. Os pagâos a transformaram num 
quartel de “politruc” (espionagem) e de kolkhos bolchevista. 
Anos atrâs a Europa era a biissola da alma humana. — Espada 
impiedosa na defesa de todos os principios de justiga e liberdade. 


i Todos os inconscientes do mundo, todos os covardes e 
traidores venderam-lhe a liberdade e mutilaram-lhe o corpo, 
“para que năo lhe sobrasse nenhuma arma de defesa. — 


Hoje, esta esperanca da humanidade apaga-se nas prisces, 
cârceres, deportacâes e exilio. — - 


Para os filhos desta Europa condenada e para os filhos da 
nossa nacăo, a hospitalidade do Brasil e dos outros paises, sig- 
nifica obra de beneficencia universal e contribuicăo na sua luta 
de libertacăo nacional. ) 


Fazemos votos que estas pâginas da “CETATEA LU- 
MINII” sejam uma oportunidade de intensificacăo das nossas 
relacăes culturais, com ţodos os intelectuais do Brasil e dos ou- 
tros paises do mundo. 


Estas linhas tem, como idâia central, a luta contra a usur- 
pacăo bolchevista.  Nenhuma nacăo do mundo terâ completa 
tranquilidade, enquanto o ““dragâo vermelho” năo for esmagado. 


Nâăo estâ longe o dia decisivo, quando o mundo livre seră 


obrigado a fazer frente comum com todos os povos que tem san- ” 


grado, desde o comeco, na luta anticomunista. 


Amanhă, quando tâdas as nacâes subjugadas pelo bolche- 
vismo irăo reconquistar seu direito ă vida, quando a bandeira 
da liberdade da alma humana cintilară na luz da Historia, o 
Brasil merecerâ seu mais sentido reconhecimento. 


CETATEA LUMINII. 











4 CETATEA 


P 
R 
l 
vV 
pi 
L 
] 
S 
TD 
E: 
D 
| 
N 

Cetatea 

Din constiinta carpatică a vesniciei 


neamului nostru si din iubire de tară, izvoreste 
“CETATEA LUMINII”. 

Purtăm în sufletele noastre sbuciumate, 
ICOANA PĂMÂNTULUI NATAL. Purtăm 
in inima noastră pribeagă, ICOANA NEAMU- 
LUI OSÂNDIT. Destin de râscruce ducem pe 
umeri si ne scriem cu sânge cronica amară. 

Ne-am legat să sfărmân în noi spiritul 
vesnicei nemultumiri. Vrem să ne desprindem 
definitiv din ceata negativismului. Nu avem 
timp pentru polemică si politică. Polemica 
si politica niciodată n'au înăltat o publicatie, 
ci dimpotrivă i-au scăzut întotdeauna valoarea 
si forta ei creatoare. 

CETATEA LUMINII, îsi deschide larg 
portile pentru toti cititorii si fratii nostri, risi- 
piti ca si noi pe drumuri străine. Desbrăcati de 
orice interese personale si de orice ambitii 
desarte, tragedia pe care o trăieste tara 
noastră, ne-a îndemnat să ne strângem cu drag, 
în jurul acestei tinere realizări. 

Ne-am dus cu gândul departe în negura 
anilor... Sub cerul Carpatilor, domnea bătrânul 
rege Dromihete. “CETATEA LUMINII” 
vechea capitală a Daciei, strălucea ca un far în 
inima tării. Ca spre un izvor etern de mântuire, 
ne duce gândul la acele timpuri străvechi si 
vrem să sculptăm din duh si amintire străbună, 
figurile lor nemuritoare. 











LUMINII 


ti re Aa ES, 


AI d VU OZ 


Luminii 


Ne-am fixat aceste linii, ca să nu ne de- 
strămăm in haosul lumii de astăzi, ci să reve- 
nim la drumul de împlinire, trasat de veacuri 
pe verticala destinului nostru mioritic. Pe 
aceste coordonate spirituale, zidim CETATEA 
LUMINII. Ea aduce în paginile ei, cuvânt de 
sinceritate si dragoste pentru toti cei năpăstuiti, 

De zece ani de zile, neamul nostru îm- 
preună cu celelalte natiuni europene, rămase 
dincolo de cortina de fer, geme sub osânda 
cotropirii barbare. 

în fata acestei răscruci a destinului ome- 
nesc, CETATEA LUMINII, înseamnă pentru 
cei cari i-au dat fiintă si se vor îngriji de viata 
ei, transeu de luptă permanentă, drum de 
onoare si sacrificiu pentru neam. Înseamnă 
armă nebiruită, în lupta pentru recucerirea 
dreptătii si libertâtii pierdute. 

CETATEA LUMINII, înseamnă veghere 
de sentinelă credincioasă, întru apărarea patri- 
moniului nostru sacru. Acest ideal ni-i drag «i 
sfânt si rămâne scris în inimile noastre. 

Constienti de răspunderea ce ne-am luat, 
plecăm fruntile lângă crucile tuturor martirilor 
nostri si ai crestinătătii, în semn de adâncă 
recunostintă pentru faptele lor neperitoare si-i 
rugăm să ne trimită din inaltul cerului, duhul 
si binecuvântarea lor. — 


CETATEA LUMINII. 


da da ca sai ie Dauer iale iii i (au a 


“tm oh i a mii ni > ae. 


d Sediu anu, a 








În definitiv, toată activitatea noastră spirituală 
onstă în a primi indicatii dintr'o lume obiectivă, în 
a valorifica aceste indicatii în raport cu fiinta noastră 
_ spirituală si în a formula rezultatul acestei valorificâri. 
Adică există o fiintă a noastră spirituală: ea există ca 
„o realitate, care este un fel de măsură, un fel de criteriu 
“d apreciere, un fel de piatră de încercare a tot ceea ce 
există. 
Această fiintă este mai întâi de toate un lucru viu 
— acolo unde ea este, — un fel de centru, un fel de 
ocar, care adună tot ceea ce se întâmplă în lumea din 
fară si care resfrânge în lumea din afară anumite reali- 
tăti. Vasăzică fiinta noastră spirituală este într'adevâr 
centru de actiune si de reactiune, în multiplicitatea 
nomenelor reale ale existentei. Ea are un profil foarte 
bine desenat. 
Și Ce însemnează un om de caracter? — Un om de 
"caracter este cel care lucrează întotdeauna în acelasi fel. 
acterul este felul constient de stăpânire, de reactiune 
în fata realitătilor; vasâzică deduc existenta caracterului 
din constiinta actiunii mele. Asa este si cu fiinta noas- 
tă spirituală. Cine are vreme si tragere de inimă, dar 
i necesitatea de a se mai uita la ce se petrece în el, cu 
4 impul ajunge să-si vadă această fiintă spirituală foarte 
"bine si s'o definească în chip precis. Eu însâ, dacă 
" d-voastre nu sunteti convinsi de existenta acestei fiinte 
_— un lucru care vă priveste — eu postulez, în con- 
sideratiile mele, existenta acestei fiinte spirituale si zic 
â ceea ce se resfrânge, ca indicatii, din realitatea obiec- 
tivă este confruntat cu această fiintă spirituală a mea, 
si, după felul în care fiinta spirituală reactionează, noi 
- valorificăm existenta. Prin urmare nu este vorba numai 
de cunoastere, ci si de valorificarea existentei. lar în 
omentul în care valorificâm existenta, atunci câutâm 
“si o formulă care să exprime în chip general felul nostru 
a reactiona în fata existentei. 
Această formulă, care exprimă în chip general 
lul nostru de a reactiona în fata existentei, este ceca 
ce se numeste filosofie. Când auziti d-voastre pe oame- 


Fiinta nostră spirituală si omul de 


caracter 


nii aceia care îsi încrustă fata si-si asează ochelarii pe 
nas ca să vorbească de filosofie stiintifică, să vă uitati 
bine la ei să vedeti ce vor să spună, pentrucă si eu m'am 
uitat la dânsii si n'am înteles nimic. Filosofia stiinti- 
fică nu există. Filosofia este un lucru foarte personali, 
eminamente subiectiv. Ea nu poate să fie studiată ca 
altceva decât ca lirică. Filosofia este un fel de lirică. 
Ea nu poate să fie studiată obiectiv, decât pentrucă este 
pasibilă de depăsire, pentrucă sunt formule tipice de 
filosofare, cu alte cuvinte pentrucă sunt formule tipice 
de fiinte spirituale. Numai de aceea putem noi sâ stu- 
diem filosofia si ceea ce se numeste, cu un termen abra- 
cadabrant, istoria filosofiei. 

Aceasta este filosofia: valorificare a existentei, for- 
mularea valorificării existentei. O asemenea formulare 
contine totdeauna.o notă caracteristică, un fel de ten- 
dintă în spre absolut. Mai toată filosofia este propriu 
zis o actiune, sau un drum în spre absolut, în spre 
ceva în afară de noi, imuabil, incoruptibil, deosebit de 
noi, ideal pentru fiinta noastră spirituală. Din acest 
punct de vedere, filosofia este exact la acelasi nivel cu 
arta; ca si aceasta, aruncă în afară de fiinta spirituală. 
existentele absolute. Orice operă de artă reprezintă, 
în intentia si în structura ei formală, nu o realitate, 
ci o existentă absolută. Aceasta însemnează că în zadar 
se tot câsnesc esteticienii, se învârtesc ca pisoii împre- 
jurul oalei cu terciu fierbinte, si nu stiu sâ espună ce 
este opera de artă în sine, nepieritoare. Opera de artâ 
nu este nepieritoare în ea însâsi, ci porneste din tendinta 
omului în spre nepieritor. 

Filosofia si arta, cultura propriu zisă, nu se pot 
face decât acolo unde există un precipitat al confrun- 
tării fiintei noastre spirituale cu realitatea. 


NAE IONESCU 
(CONVORBIRI) 


lucrare tipărită sub îngrijirea domnilor 
Mircea Eliade si G. Racoveanu 














UN ÎNDEMN 


Despre viala culturală a Bucovinei 


Prof. univ. Grigore Nandris 


Cultura unei societăți nu se mă- 
soară “numai prin confortul mate- 
rial, rezultat al progresului tehnicei 
industriale. Bunurile materiale sunt 
necesare. în viată. Ele sunt auxilia- 
rele culturii. Ele sunt folositoare 
atunci când omul le stâpâneste, dar 
nu este stâpânit de ele. Averea si 
banul sunt slugi bune, dar stăpâni 
râi si primejdiosi, atunci când omul 
li se inchină ca unor zeitâti pâgâne. 
Cultura este un proces de umanisare 
a fiintei omenesti, printrun efort 
continuu de inâltare pe linia acelor 
insusiri pe care Dumnezeu le-a ase- 
zat în sufletul omului si al poporului. 
Telul final al culturii este fericirea 
individului in convie“uire armonioasă 
cu semenii sâi. 


Ca numâr Românii din Bucovina 
erau putini, inainte de primul râsboi 
mondial, peste vreo *jumâtate de 
milion, cam tot atâtia câti Români 
se găsesc astăzi peste hotarele tării. 
Este bine deci să vedem ce poate rea- 
lisa, pe tărâm cultural, o societate 
redusă ca numâr, fâră sprijinul Sta- 
tului, in conditiuni economice de- 
favorabile, sprinjinindu-se numai e 
resursele proprii, câci in astfel de 
conditiuni s'a desvoltat cultura româ- 
neascâ din Bucovina, în cei 150 de 
ani de stăpânire străină. In lupta 
cu acea stăpânire, Românii bucovi- 
neni nu se puteau bizui pe numărul 
lor, care era mereu amenintat de imi- 
gratia strâină favorizată de politica 
habsburgică, pentru a slâbi coherenta 
etnică a Românilor. Românii au tre- 
buit să-si fâurească arme de luptă 
pentru acele imprejurări, care se ase- 
mânau cu cele de azi. 


Ar fi nedrept însa să nu recunoas- 
tem ceia ce era bun intr'o adminis- 
trație corectă si eficientă, rezultat 
al unor experimentâri dureroase in 
cursul celor 150 de ani. Deosebirea 
intre atunci si acum o ilustrează po- 
ate cel mai elocvent faptul că mun- 
teanul dela Dorna, Gheorghe Bon- 
ches, deputat in dieta tării, a putut 
sfida pe străin când s'a simtit jignit 
in demnitatea sa de bâstinas liber. 
Pe tribuna acelui parlament local, la 
o intrerupere insolentâ, în cursul unui 


„discurs al sâu, Gheorghe Bonches 


i-a ridicat piciorul incâltat cu opincă 








CETATEA LUMINII 


de muntean si l-a apostrofat cu ză- 
cuf pe intrerupâtor: “Domnilor 
stăpâni, mârirea voastră nu ajunge 
până la gurguiul opincii mele!” As- 
tâzi muntenii Bucovinei, si ai intregei 
tări, de sub jugul comunismului ru- 
sesc, nu-si pot apâra demnitatea si 
viata decât cu arma, retrasi iarâsi in 
muntii care le-a pâstrat fiinta de-a- 
lungul veacurilor. 

Ce a adus Bucovina la tezaurul 
comun al culturii românesti? Centrele 
urbane se instrâinaseră prin invasii 
continue dirijate de autoritâtile aus- 
triace. Cultura strâină inghitia ge- 
neratiile de cârturari români printr” 
un proces de asimilare si adaptare. 
Singur satul a râmas nealterat in 
esenta lui, ca o stânca de pe lângă 
care apele spâlară nâmolul. Din acel 
sat, Societatea pentru cultura si lite- 
ratura română a scos elemente pro- 
aspete, pe care le-a pregătit pentru 
lupta si pentru munca, pe agorul in- 
tereselor nationale. - 

Astăzi, toate institutiile Statului 
român, create cu multă osteneală de 
cele câteva generatii libere, au fost 
distruse de un nou val de invasie 
asiatică. - Satul a râmas mai departe 
comoara de valori umane câtre care 
vor avea să se indrepte aceia ce vor 
indruma in viitor destinul neamului. 
Ei vor trebui sa se indrepte câtre 
acele comori pe drumuri noi, pârâ- 
sind cărările bâtătorite si sterpe ale 
sentimentalismului romantic si ado- 
ptând o atitudine trează, sustinută 
de opere practice, prin care să asigure 
progresul satului pe linia vietii lui 
reale, nu pe imaginatii abstracte, in- 
temeiate pe o falsă idealisare. La 
experienta din trecut a Societătii pen- 
tru cultură si a altor initiative nebu- 
getare, Românii din exil vor trebui 
să aducă experienta lor câstigată si 
perfectionată pe drumurile spinoase 
ale pribegiei, ca o contributie la re- 
facerea vietii publice pe temelia satu- 
lui. 

Marele scriitor I.L. Caragiale, 
care nu a fost numai criticul biciuitor 
al unei civilisatii de suprafată, ci si 
un intelept indrumător cultural, scrie 
in unl din studiile sale: “Faptul ca 
la noi Statul este aproape totul si 
societatea aproape nimica, are o con- 

secintă foarte pâgubitoare pentru 
cultivarea artelor si literilor.” “Dacă 


alu 















































































am avea o societate, cum avem Si W 
Stat, o societate care să simtă nevoie. 
de literatură si de artă, as vrea să 
văz: Statul ar mai putea să smulg; 
pentru aparatul său politic toate in- 
teligentile si talentele?” Acest adevăr 
simplu formulat de Caragiale est 
confirmat de istoria culturii noas 
si poate si verificat de fiecare Român 
din exil in societatea in care trâies 
In cultura noastră cele mai mari p 
sonalităti literare si artistice s'au foi 
mat si au trâit in afară de cad 
bugetare ale Statului:  Emines 
Caragiale, Tudor Arghezi, Constane 
tin Brâncus, si altii. j 


Societatea pentru cultură, a. fost 
creată, ca si Astra Ardeleană, intre 
vreme când în Bucovina nu exista 
Statul român. Ideologia ei e ase 
pe ideile generatiei de scriitori si d 
luptăttori politici, cari ne-au. 
Unirea si Independenta politică. A 
le idei au fost sintetizate de Alec 
Russo in “Cântarea României”. Al 
sandri, Russo, si alti reprezentanti al 
luptătorilor dela 1848, si-au trâil 
exilul în Bucovina; la mosia Hu 
muzâchestilor din Cernauca, Rom 
exilului de atunci si-au putut alci 
in liniste programul national de Iu 
ptă. Acea generatie de intelectual 
bucovineni a conceput atunci înti 
meierea Societătii pentru cultură, 
un club social-politic si literar. 
a luat fiintă insă abia in anul 186 
in vremea când Eminescu era elev 
lui Aron Pumnul si al lui I. G. Sb 
in Cernâuti. Această intarziere a fi 
pricinuită de lungile si anevoioa; 
tratative cu guvernul central din Vi 
na. În cursul anilor Societatea pe 
tru cultură a devenit tribuna de lupti 
si focarul cultural al Românilor din. 
Austria. Ea a initiat programele 
luptă politică si culturală, a aju 
si a coordonat toate initiativele 
mânesti, adunându-le in Palatul Ni 
tional din Cernăuti si ajutându-le i 
năzuintele lor. Fară această coord 
nare, aceste initiative S'ar fi pierd 
in nisipul sterp al ambitiilor pers 
nale, cum se pierd pâraiele nec 
lisare de mâna nevăzută a ingineruli 
iscusit. Este adevărat că această mi 
todă de lucru a indepârtat reclar 
gloriei din istoria Societătii 
cultură, dar cauza românească a 
servită mai bine. 3 







murile noastre. 


acea societate au clâdit pe temelia 

ânătoasă a satului, cu traditia lui 
milenară, pe care ei au respectat-o, 
Din unul din aceste sate a iesit Mi- 
„hail Eminescu. Supravietuitori din 
familia lui trăiesc până astăzi in Câ- 
linestii Sucevii. 

Literatura românească a avut insă 
“in Bucovina si alti reprezentanti de 
mare valoare. Cine mai stie de pildă 
astăzi de poetul Gheorghe Popovici 
(T. Robeanu), pe care N. lorga l-a 
introdus cu entuziasm in literatura 
română tipârindu-i postum volumul 
de poezii? Poeziile lui se inspiră din 
atmosfera istorică locală. Acelas Ghe- 
orghe Popovici a fost unul dintre 
cei mai luminati oameni politici nu 
numai ai Bucovinei, ci si ai impe- 
riului habsburgic, ca membru in par- 
lamentul din Viena si al delegatiei 
austro-ungare. El este pionerul is- 
toriei dreptului românesc.  Manus- 
crisele lui cuprinzând studii din acest 
domeniu se gâsesc la Academia Ro- 
mână si au fost folosite cu recunos- 
tintă de oameni de stiintă din vre- 
Acest om si-a gâsit 
sfârsitul in mizerie, intr'un han din 
Muncaci. Destinul lui ne evocă fi- 
gura nobilă a unui alt mare patriot, 
si gânditor politic, Bănâteanul Aurel 
C. Popovici, mort in exilul primu- 
lui râsboi mondial. Pe mormântul 
lui din Geneva e gravată inscriptia 
mustrâtoare: “Patriot român, mort 
sărac:” Au fost si de acestia. 

Nu putem face aici istoricul cul- 
turii românesti din Bucovina, care 
este o parte integrantă a culturuii 
neamului intreg, dar as vrea să evoc 
câteva nume uitate sau necunoscute. 
Cine a auzit de Mihai Teliman, care 
cu neintrecut talent umoristic a stors 
lacrimi de râs la inceputul acestui 
secol, biciuind pretentiile ridicule ale 
veneticilor? Gine-si mai aduce aminte 
de tânărul G. Luta, eseistul revistei 
ardelenesti “Luceafărul”, care. si-a 
atins idealul vietii câzând la margi- 
nile Bucurestilor ca sef de patrulă in 
lupta cu Germanii nâvâlitori in 
1916? Am inceput să uitâm pe isto- 
ricul si scriitorul lon Gramadă, mort 
la Ciressoaia, in luptă cu acelas nâ- 
vâlitor. I-am uitat pe multi altii cari 
nu au scris numai, dar au crezut in 
scrisul lor. Câti cred astăzi in scrisul 
propriu?! 

Publicistica românească a fost im- 
bogâtită cu Foaia Societătii pentru 
cultura si literatura poporului român, 
in care Vasile Alecsandri si-a publi- 
cat unele din lucrările sale. Ziaristica 
românească a fost demn reprezentată 
in Bucovina prin gazeta Hurmuză- 
chestilor “Bucovina”. 

Istoriografia românească datoreste 
Bucovinei, initiativa primei colectii 


Pate ă ; 
- sistematice de documente, care poartă 


numele Hurmuzăchestilor. Critica 
istorică dela Universitatea din Bucu- 
resti a avut in capul ei, un distins 
reprezentant in persoana lui Dimi- 
trie Onciul, care iesi din scoala isto- 
rică dela Cernâuti. 

Muzica românească a fost imbo- 
gătită prin creatiile lui Ciprian Po- 
rumbescu, fiul preotului din Stupca,. 
In viata-i scurtă, petrecută si in in- 
chisorile austriace, el a avut timp să 
creeze melodii, dintre cari unele 
au devenit imnuri nationale, ca 
“Trei Culori”, sau “Imnul Uniri” 
(Pe-al nostru steag e scris unire), ca- 
re a devenit apoi imnul national al- 
banez. “Tudor Flondor a creat ope- 
reta românească cu Noaptea Sf. Ghe- 
orghe si cu Baba Hârca. Această tra- 
ditie muzicală isi are râdâcinile in 
lăutarii baladelor bătrânesti si ea 
este continuată, pe de o parte, prin 
descendenti din aceias traditie pe care 
au ridicat-o la nivelul artei univer- 
sale, ca reprezentanti ai muzicei cu 
renume international, ca  Nectara 
Flondor trâitoare in America, Vio- 
rica Ursuleac si B. Mandicevschi cu- 
noscute in apusul Europei. Pe de altâ 
parte această traditie s'a intors indâ- 
rât in sate sub forma corurilor târâ- 
nesti si a fanfarelor, intrecute numai 
de corurile bânâtene. Viata satului 
bucovinean era amplificată insă si de 
alte institutii absente in alte regiuni: 
case nationale cu biblioteci, trupe de 
teatru, coperative, bânci târânesti si 
arcâsii foarte eficiente, inainte de a 
câdea in politicianism. 

Societatea pentru cultură, a inde- 
plinit functiunea de pioner si indru- 
mâtor in toate aceste actiuni cultu- 
rale. Intre cele două râsboaie ea a 
inceput o serie de constructii de case 
nationale, biblioteci si dispensare in 
satele din acea regiune precum si din 
Basarabia si din Moldova de nord. 
Indeosebi de rodnice sau dovedit 
atelierele de muncă initiat în această 
epocă, pentru a ridica nivelul econo- 
mic al satului. Cine stie bună oară 
că la ultima expozitie românească 
dela New York, unul dintre cele mai 


frumoase covoare “persiane” expus. 


acolo a fost lucrat de fetele unui sat 
românesc din Bucovina, unde Socie- 
tatea pentru cultură infiintase si un 
atelier de tesut? “Toată această operă 
a fost rodul initiativei private, ne- 
subventionată de Stat. Conducâtorii 
ei nu erau remunerati cu nici un ban 
pentru munca lor, iar societatea plă- 
tea, pentru imobilele si intreprinde- 
rile ei, impozite statului si comunei 
ca orice intreprindere comercială sau 
societate de petrol. 

Când scoala strâină austriacă nu 
mai servia cultura românească si 
ameninta educatia tinerelor generatii 


pă 


eteroglotă, Societatea 


pentru cultură a creat o retea bogată 
de scoli particulare, si a infiintat in- 
ternate pentru elevi si pentru mese- 
riasi in centrele urbane instrâinate. 

La sfârsitul anului 1943, bilantul 
Societătii pentru cultură s'a soldat la 
venituri si la cheltuieli cu peste sase 
milioane de lei. 
si casa de editură cu librăria Societătii 
a produs un venit de douâ milioane 
de lei. 

In internatele Societății au gâsit 
adăpost si ingrijire completă, 200 
de elevi si vreo 70 de ucenici mese- 
riasi in fiecare an. Societatea dispu- 
nea de 15 proprietâti, dintre care 
sase se gâsiau in Cernâuti. Noul 
Palat Cultural din centrul orasului 
fusese abia terminat in ajunul inva- 
siei din 1940. El cuprindea biblio- 
teca, sâli de lectură, o sală de teatru, 
un hotel, oficii administrative, etc, 
Acest Palat a fost inaugurat apoi, în 
anul 1942, de M. S. Regele Mihai 
si de Regina Mamă Elena. 
pustiirea asiatică a schimbat fata ace- 
lui pâmânt românesc. Va fi nevoie 
de muncă indârjită a generatiilor 
viitoare să refacă viata românească 
din ruinele ce vom redobândi. 

Trebuie să relevâm faptul câ So- 
sietatea pentru cultură a clădit pe o 
traditie mai veche. Meritul fiecărui 
individ si a fiecărei colectivităti este 
intelegerea traditiei si continuarea ti 
in ce ea are bun si viabil. Acesta a 
fost si meritul Societâtii pentru cul- 
tură. Unul dintre isvoarele acestei 
traditii a fost biserica. In cel din 
urmă câtun bucovinean gâsiai cel pu- 
tin um preot cu studii universitare. In 
multe sate intâlniai doctori in teolo- 
gie, cari serviau cu modestie altarul si 
nevoile credinciosilor. Printre acesti 
preoti de tară gâsim oameni ca S.F. 
Marian, intemeietorul studiilor de 
flok-lor românesc, Dimitrie Dan is- 
toricul, ambii membri ai Academiei 
Române. Facultatea de Teologie a 
pregatit, inainte de primul râshoi 
mondial, nu numai episcopi români, 
ci si multi chiriarhi din alte târi 
ortodoxe. Ea continua vechea tradi- 
tie teologică dela Râdâuti si Putna. 
Învătătorimea rivaliza cu preotimea 
în munca pentru ridicarea satelor. 
Cu ajutorul ei, Societatea pentru cul- 
tură a creat o scoală normală ro- 
mânească si a înfiintat o retea de scoli 
primare în satele înstrâinate. 

Dar educarea sâtenilor bucovineni 
a inceput mult inainte de organiza- 
rea acestei facultăti, care i-a pregâtit 
preotii. Ea s'a făcut si prin mânâs- 
tirile numeroase ce impodobesc poa- 
lele muntilor Bucovinei. Minunatele 
fresce ce acopâr peretii acelor mânâs- 
tiri a fost Biblia ilustrată in care 
strămosii nostri au găsit tălmăcit 


Numai tipografia 


Astăzi . 





E cai a id osia 


asi 


8 


_invatatura bisericii si istoria tării. 
Generatiile de pelerini ce se indreptau 
in fiecare an câtre aceste lăcasuri sfin- 
te, unde dorm voevozii cari au inte- 
meiat si apârat aceste târi crestine, 
sau adâpat la acele isvoare nesecate 
de credintă si de frumos. In aceste 
imprejurâri s'a format cultura Bu- 
covinei. 


Indrăznesc să afirm că ceia ce alcâ- 
tueste cultura unei societăti nu sunt 
marii scriitori, artisti sau invâtati, 
cari de multe ori nu sunt oameni in- 
tregi sau sunt amorali. Cultura unei 
societâti există. inaintea acestor pis- 
curi care se ridică deasupra peisajului 
omenesc, precum muntii tăsnesc dea- 
supra suprafetei pânântului impinsi 
spre cer de o fortă lâuntrică. Muntii 
sunt frumosi, dar ei in sine nu im- 
plinesc rostul existentei pământului. 
Priviti din apropriere, ei apar adesea 
pustii, prâpâstiosi si sterpi.  Acelas 
adevâr se aplică si marilor piscuri 
culturale, care privite de departe pot 
fi incântâtoare, dar te pot desamagi 
amar când te apropii de ele. Aceasta 
se adevereste in deosebi când vorbim 
de cultura satului, pe care de multe 
ori o batjocuresc si o distrug aceia 
ce se apropie de ea fârâ intelegere, 
mânati de trufia unei superiorităti 
goale. De această boală am suferit 
destul in trecut, iar astazi ea a luat 
formele  destructive ale salbătâciei 
barbare. 

Se cuvine deci să aduc aici aminte 
de um aspect al culturii Bucovinei, 
datorit acelor anonimi cari dispar 
după ce si-au indeplinit misiunea. 
Istoria lor nu s'a scris si nu se va 
scrie niciodată. Cine mai stie astăzi 
de tăranul Stefan din satul românesc 
de peste Prut, Mahala, care a pro- 
vocat o miscare religiosâ în Bucovina 
la incheierea veacului trecut? Valul 
unei renasteri morale, ridicat de acest 
târan adolescent numit de sâteni 
“omul lui Dumnezeu”, ameninta in- 
teresele unei economii parazitare de 
care profitau veneticii in asa măsură, 
incât persecutia administratiei, pentru 
o ocroti acele interese, il aruncă mai 
intăi in inchisoare, apoi in casa de 
nebuni. Cuvântul lui simplu impo- 
triva viciilor alcoolismului si ale 
analfabetismului puse stăpânire pe 
masele satelor si rezistenta lor ince- 
pu să fie temută de cei vinovati. 
Neintelegerea ce a infruntat acel flă- 
câu de sat apare si intr'o schită a 
scriitorului incepâtor de pe atunci 
Mihai Sadoveanu, care fiind totdeu- 
na obtuz pentru cele religioase, vor- 
beste batjocuritor despre acest Stefan, 
poreclindu-l “Rusnacul Vasile”. In 
ciuda tuturor vrâjmăsiilor opera aces- 
tui târan a râmas in sufletul sate- 
nilor bucovineni, cari i-au ridicat 
cruci de pomenire prin sate. 


2 


LUMINII 


CETATEA 





Pe această temelie a clădit Socie- 
tatea pentru cultură, ea nu a creat 
din nimic. Pe aceste premise ea a 
putut crea o Universitate Târâneas- 
că cu internat, prima de felul ei in 
toată tara, o Universitate liberă pen- 
tru orâseni, o Societate a scriitorilor 
bucoveneni, o Socitate a medicilor 
cu revistele lor publicate de Societatea 
pentru cultură. Aceste informatii ar 
putea fi un indemn pentru initiati- 
vele din exil, pentrucă si ele sunt 
lipsite de sprinjinul statutlui si se 
intemeiază pe vrednicia initiatorilor. 

lar drept incheiere, punem intre- 
barea: ce sugestie practică putem gâsi 
in acest capitol de luptă culturală si 
politică a unui fragment redus ca nu- 
măr al neamului românesc, in condi- 
tiuni de viată asemânâtioare cu cele 
din exilul de astazi? 

Cred câ doua idei se pot deslusi 
prin contemplarea calmă a rezultate- 
lor de ieri, în învâlmăseala vietii de 
azi: necesitatea luptei si muncei orga- 
nizate prin initiative individuale a 
fiecarui român animat de credinta 
că nimic nu se pierde, chiar dacă in 
mijlocul reclamei zilnice strâduinta 
lor nu se cunoaste; a doua ideie este 
nevoia unei Federatii a societătilor 
culturale din exil, care să coordoneze 
initiativele, fără să le stânjenească 
sau să le monopolizese pentru scopuri 
personale. O astfel de federatie ar 
asigura cohesiunea si continuitatea 
în viata Românilor din exil. 


GRIGORE NANDRIS 


(fost presedinte al Societatii 
pentru cultura) 
1929 - 1942 


CRUCEA DIN STEPĂ 


Strâmbă, croită din sindrile ciunge, 
Între vânturi aspre si sirepe, 
Zarea într'o coastă o iîmpunge 
Colbâind-o cu tristetele din stepe. 
Din înalturi, pasări cad nâuce 
— Zdrente negre — pe schiloada sită. 
Numai casca arde, sus pe cruce, 
Ca o frunte jupuită de arsită 
Fierul ei julit de vânt, de ploaie 
Si de schije si de moarte, parcă plânge, 
Dimineata râbuinind din dudae, 
Pune pe metal un cheag de sânge. 
Si pe groapă soarele aprinde 
Bâlării amare si uscate... 
Dar, trudit, cu sacul de merinde 
Spânzurând la sold, cu arm'n spate. 
Ars de lunga veghen vizuină 
Nâclâit de humă si nâmoale, 
El ostas pe zarea de rugină 
Liângă cruce pasul si-i domoale. 
Vine din tâceri ucrainene 
Si din pânda noptii veninoase 
Cu bocancii sparti, cu mâini osoase, 
Cu tăciuni tremurâtori sub gene 
În sfintenia de foc a diminetii, 
Istoviti genunchii lui se pleacă 
Pe tărâna gropnitii sâracă 
Unde, sterpi au nâpâdit scăetii. 
Stă, priveste crucea aplecată, 
Împietrit în lânceda lumină... 
Mâinele, de sgură si de piatră, 
Framântate dârz pe carabină. 
] se frâng dârz în rugâciune, 
Pâlpâind ciudat ca o beteală, 
În amara stepei uscăciune, 
Sub un cer de mare oboseală. 
Spune soapte moi ca o mâtase 
Pentru camaradul din tărânâ. 
Mângâie cu grele mâini sfioase, 
Scândura beteagă într'o rână. 
Lung sărută casca de pe cruce 
Se ridică, sterge-o lacrimă din geană, 
Si, cu liniste de sfânt si de icoană, 
Câtre zări care ucid se duce... 

: RADU GYR 




















e PE 


To." 


„TIP 

















uri. împărătiilor. — 








Dumnezeu ajută păzboatele drepte. 
Si cu am luat armele pentru lege; 
El va întări pe cei ce se luptă 
pentru Dânsul si va prigoni pe cei 


ce-l. vând. 


Mihai Viteazul. 


1599. 


Robia Inlunericului 


Ne-am născut dintru început, pe pământul pe care-l 
stăpânim din cele mai îndepârtate timpuri ale isto- 
piei. — În cetatea eternă a Carpatilor, s'a plămădit 
neamul nostru. Cu mii de ani în urmă această cetate 
magnifică a naturii, încinsă cu mândrul brâu de ar- 
ii. dădea lumină tuturor neamurilor din 





gint al Duni 
vecinătatea noastră. 

Marginile acestei târi impârătesti, se pierdeau pâ- 
nă dincolo de Bug, până în muntii Pindului si până 
în inima Europei de astăzi. — Această minunată tară 
se chema DACIA. Ea sa impus în fata lumii întregi 
prin cultul onoarei si-al vitejiei. — Până departe în 
inima împărătiei romane, s'a resimtit tăria strâbuni- 
lor nostri, atât erau de războinici. — 

Si de-atunci din primele începuturi de viată si 
până astăzi, în cetatea carpatică, a dăinuit peste toate 
impotrivirile, acest neam de viteji. Nu l-a clintit 
din loc, nici cruzimea sâlbatecă a năvălitorilor si nici 
suferintele îndurate în decursul vremurilor, dusmânit 
mereu de toate neamurile, cari i-au jurat nu odată 
pieirea. — 

Amare i-au fost zilele, amar i-a fost destinul, 
insă toate aceste suferinti le-a înfruntat constient si 
cu credinta nestrămutată în Dumnezeu. 

Acest neam, a iubit cu drag înâltimile muntilor, 
linistea codrilor, lupta dreaptă, drumul onoarei. Cu 
multe si mari sacrificii si-a mentinut el caracterul 
etnic si această atitudine cavalereascâ în fata tuturor 
primejdiilor prin care a trecut. 

“Toată istoria lui est o chinuitoare dramă, veacuri 
de umilintă si nedreptate. Fiecare clipă de libertate 
a plâtit-o cu râuri de sânge. — 

De vointa lui de fer si de pieptul lui de granit, 
“au sfărmat toate tendintele râului, toată lăcomia si 














în haine de purpură si de mâtasă de ne-am îm- 
brăca si tot desbrâcati ne-am simti si în toate bună- 
tâtile pământului de ne-am desmierda, ni sar părea 
amare, căci sufletul neamului nostru, astăzi e mai în- 
cercat ca oricând. — 

Doar timpul să mai vindece rânile cari sângerea- 


ză în inima noastră, după toate nâpâstuirile sub care 
an gemut. Oricât de mult si mare i-a fost nenoro- 
cul, neamul nostru înfrâtit cu Cerul, a strălucit în 
lumina istoriei, ca o imensă si inepuizabilă valoare a 
culturii si vietii crestine. 

într'o lume atât de îndepărtată si condusă mai 
mult de instincte primitive, poporul dac, trâia în con- 
ceptia vietii nemuritoare. — În negura acelor aspre 
vremi, sufletul neamului nostru ardea ca o candelă, 
dăruind lumină si dragoste omenirii. — 

Dela cea mai primitivă armă de luptă si până 
in epoca bombei atomice din zilele noastre, oricine 
a încercat să trecă peste bariera muntilor nostri spre 
centrul Europei, sa izbit ca de-o stâncă neclintită, 
de forta de rezistentă a neamului stăpânitor al Car- 
patilor. 

Neamul nastru, desi n'a urmărit nicicând să în- 
calce pamântul vre-unui popor, n'a avut noroc de li- 
niste si libertate, iar când s'a ridicat cineva sâ-l ape- 
re, i scuture jugul, a plătit îndrăzneala cu pretul 
vietii. — Furci, roate, ruguri, streanguri, topoare si 
gloante s'au strâns de mâini criminale, pentru a-l 





să 


ucide. 

Aceasta ne-a fost soarta de mii si mii de ani si 
totusi încă n'am dispărut de pe fata pământului si nu 
vom mMuri 1n veci, — 

Oridecâteori cauza neamului nostru a fost în pri- 
mejdie, când nici o mână de ajutor nu venea de ni- 
câiri, ne-a trimis Dumnezeu câte-un Făt-Frumos, câ- 
ruia i-a dăruit forte supraomenesti, ca să poată do- 
bori pagânâtatea si să frângă jugul robiei străine. — 

Veacul nostru, a fost străpuns de vârtejul dra- 
matic al ultimilor 2 războaie, cari au sguduit lumea 
dela un capât la celalt. — 

Supus la aceste mari încercări, sufletul omenesc, 
scapă de sub focul si ruinile încă proaspete ale ulti- 
mului măcel apocaliptic, însă rânile primite cine stie 
cât timp vor mai sângera?: 

Când si cum îsi va recuceri Europa, acest stră- 
vechi altar al culturii universale, libertatea si unita- 
tea pierdută? 











„nici o perspectivă de viitor, plătită cu un salar 


0 ş CETATEA LUMINII 


Invadarea Europei de câtre hoardele rosii, a 
sdruncinat din temelii linistea si ordinea vietii în 
lume. Prin ruperea contactului cu apustil Eoropei si 
cu popoarele libere, tolte natiunile de sub cortina de 
fer, înghitite de valul cotropirii asiatice după 23 
August 1944, sunt sacrificate. 

In aceste târi, domneste astăzi, Întunericul, jalea 
si prăpâdul. 

Cine să le mai scoată la lumină, dacă în decursul 
unui deceniu de nedreptate istorică, nu s'a fâcut ni- 
mic pentru eliberarea lor de sub jugul sovietic? Cine 
să realizeze această imensă operă universală si să 
redea linistea sufletului omenesc? 

Cine, căci vizionarii si profetii au fost aruncati 
de vii în pământ? În sectorul european din spatele 
cortinei de fer, popoarele zac în neagră unilintă, iar 
cei cari scapă cu viată de sub urmărirea militiilor co- 
muniste, îsi fac culcusul prin desisul codrilor si vă- 
găunile muntilor, unde de foame, de frig si de mi- 
zerie, rod rărăcini de copaci. — 

Moscova, taie si spânzură în voie. Înghite ca un 
balaur urias bogâtiile noastre nationale. Scoate cu 
forta oamenii, femeile si copiii din casele lor, din ora- 
sele si regiunile în cari s'au născut si-au crescut si 
ca pe niste turme de vite îi aruncă în lagăre, ocne si 
închisori. — 

Osânditii, sunt mânati cu biciul din urmă la mun- 
cile de folos obstesc sau dacă cer interesele Sovietu- 
lui Suprem, surit deportati fără nici o milă în fundul 
Siberiei, — 

Ce-l doare pe Malencov, dacă continentul culturii 
si civilizatiei, a fost strivit sub copitele cailor din 
stepe si transformat în grajdiu si cazarmă sovietică? — 

Cine îndrăzneste sâ-i ceară socoteală guvernului 
comunist, pentru lumea care zace de 10 ani de zile în 
lanturi sau cade în fata plutoanelor de executie? Cine 
răspunde în fata istoriei de toate nenorocirile, de 
toate jafurile, de profanarea altarelor de cultură, de 
nimicirea operelor de artă, peste cari a fost lăsat să 
treacă valul sălbâtăciei bolsevice? 

Unde sunt marii ambasadori, conferentiarii păcii 
universale, forurile diplomatice si centralele interna- 
tionale, cari au misiunea si obligatia să râspundă de 
acest dezastru? 

Cum? Au dispărut toti oamenii mari ai omenirii? 
Nu se mai gâseste în sufletul nimânui acea fortă 
interioară, care să ridice omul din noroiul în care a 
câzut? 

Nu ne va scoate oare nimeni si miciodată din 
această beznă în care se sbate astăzi sufletul ome- 
nesc? Nici un augur nu ne mai trimite providenta, 
care să ne deschidă calea câtre Lumină si să poarte 
grijă de destinul nostru? 

Omenirea bântuită de atâta râutate, de atâtea 
deceptii si fâră apărarea minânui, îsi vede existenta 
conditionată de nesiguranta zilei de mâine, de urgia 
unui alt măcel, mai înspăimântător. Îsi vede viata 
îngropată sub ruinele disocierilor atomice, luată de 
viforul năprasnic al bombardamentelor aeriene, cari 
se prepară pentru o sălbatecă înclestare, pentru un 
nou sfârsit. 

"Omul, si-a pierdut increderea în conducătorii 
vietii lui. — EI, se vede părâsit în fata primejdiei, 
care se apropie si numai în sinea lui isi mai poate 
găsi un refugiu. — 

" Muncitorimea, lipsită de a 





stentă socială si fârâ 
de mi- 
zerie sau lăsată în prada somajului, constitue o pro- 





_blemă din cele mai grave pentru fecare stat din lume. 


Câţi peste să 


bilă si care e cauza acestei decadente morale si eco- 


nomice, în care se sbate omenirea? 

Procesul acesta de anarhizare si de pustiirea su- 
fletului omenesc, l-a provocat greselile din trecut si 
de astăzi ale democratiei si fanatismul orb al comu- 
nismului. 

Cine nu stie, câ dincolo de cortina de fer, stăpâ- 
neste baioneta sovietică si pistolul politrucului? Cine 
nu stie, că cei mai destoinici oameni de luptă si de 
caracter sunt urmâriti si dispar peste noapte? Cine 
nu stie, câ intelectualii cei mai de rassă, personalitâti 
cu o vastă cultură universală, oamenii de stiintă, 
onameni politici, din motivul câ-n'au împârtăsit ideile 
diabolice ale marxismului si nu s'au încadrat în parti- 
dul comunist, au fost suprimati din primul moment 
sau aruncati într'o temnită din care n'au mai iesit? 

Suferinta comună a natiunilor oprimate, sub 
jugul stepelor trădătoare, le va obliga să se strângă 


intr'o mare si unică federatie de state, ca să poată: 


înfrânge chinuitoarea lor asuprire. — 

Sub stindardul nemuritor al Libertâtii, într'un 
front comun de luptă si sacrificiu, se vor încolona 
mâine toate neamurile pământului, constiente de pri- 
mejdia de moarte a Robiei Întunericului Comunist. 

Idealul desrobirii nationale si suferinta fâră mar- 
gini, de cari dau dovadă natiunile osândite sub Cerul 
Europei subjugate, trebue salutat si îmbrâtisat cu 
toată dragostea de lumea liberă de astăzi. — 

Pentrucă orice neam din lume, are atâta valoare 
în istorie, câtă putere de sacrificiu l-a câlăuzit pe 
drumul luptei, pentru triunful marilor idealuri ale 
omenirii. — 

Către acest mare ia aia al înfratirii popoa- 
relor bazat pe dragostea aproapelui, trebue să se în- 
drepte cât mai est timp, omul veacului nostru, 

Către aceste familii de popoare, care să se unească 
întru ideal si renuntare, în cultul onoarei trebue 
să-si îndrepte privirea marii oameni de stat din epoca 
noastră, trecând peste orice interesse si patimă. 
— Neamul omenesc, trebue scos de' sub apăsarea tu- 
turor fărădelegilor, cari i-au întunecat sufletul secole 
in sir. — 

Cine este factorul esential, chemat să împlinească 
comandamentele supreme ale istoriei? Unul singur. 
Omul cel plin de avânt si de credintă. Omul râbdârii 
si-al muncii eroice, Ctitorul cel nâzdrâvan al asezâ- 
mintelor noui ale omenirii. — Numai de înâltimea 
valorii lui morale depinde tot progresul si linistea 
intre popoarele de pe glob. — 

Râul, trebue câutat în interiorul nostru, nu îna- 
fară. — In sufletul omului stă tot secretul, tot viito- 
rul unor zile mai bune. 

Numai pe elementul om, pe caracterul lui, pe forta 
lui interioară, pe dragostea si spiritul sâu de sacrifi- 
ciu, se mai poate clădi în viitor. 

Omului nou, îi revine această uriasă luptă, această 
renuntare voluntară si constientă la bucuriile vietii 
lui pământesti, pentru ca sufletul omenesc să se îm- 
plinească în fata istoriei. 

Valului cotropitor, care se pregăteste subteran 
să invadeze restul lumii libere, nu-i poate sta în cale 
si nu-l poate încremini în loc, decât această nebiruită 
armă creată de Dumnezeu, Omul. — 

Nici armele cele mai ascutite, nici ura cea mai 
sălbatecă, nu-l vor putea dârâma pe omul cu sufletul 
luminat si plin de vitejie. Din truda lui milenară, din 





pe pământ. 


fapta lui creatoare, va înmuguri un nou suflu „de viată 


















A . yu „ETAT 
Ș irioă : L-ai 


"UNITATEA DE RASA SI 


7 


LIMBĂ A ROMÂNILOR 
: M. EMINESCU 
"Unitatea noastră de limbă si de rassă e o realitate atât de mare si de energică, incât 
niei ignoranta, nici sila n'o pot tăgădui. Să nu fi trăit Matei Basarab, nici Teofan al 
Ardealului, nici Varlaam al Moldovei, să nu fi fost suta a saptesprezecea cu eroii si cuge- 
tătorii ei, vă puteati bate joc încă mult timp, dar aztăzi nu se mai poate. Azi limba este 
una dela Satmar pân'in Cetatea Albă de lângă Nistru, dela Hotin pân'in granita militară, 
azi datina e una, rassa e una si etnologic e unul si acelas popor, care nu mai doarme 
somnul pământului si a veacurilor.” 


E: STRĂINII LA NOI 


e Astăzi chiar, când din nou barbarii ame- tească, ci din contră să poată creste si să se 
nintă civilizatia si libertatea lumii, natia ro- desvolte. 
mână nu si-a uitat si nu-si va uita datoria ei... Unitatea natională fu visarea iubită a 
E .„.„.““Această pozitie ce a luat Rusia de voevozilor nostri cei viteji, a tuturor bărbatilor 
 dusmană a viitorului nostru national, despo- nostri cei mari, care intrupară in ei individua- 
|. tizmul si impilarea cu care ea amenintă Europa, litatea si cugetarea poporului, spre a o mani- 
„ panslavismul ce ea organizează si prin care festa lumii. 
„ voeste a ne inghiti, ne impune indatoriri nouă, Pentru dânsa ei trâiră, munciră, suferiră 





ne sileste să câutâm in grabă a dobândi toate 
„ conditiunile de putere ca sâ-i putem sta im- 
potrivă, 
Aceste conditiuni de putere de care avem 
„nevoie nu le putem gâsi decât in solidaritatea 
tuturor Românilor, in unirea lor intr'o singură 
natie, unire la care sunt meniti prin nationali- 
„tate, prin aceeasi limbă, religie obiceiuri, sim- 
tăminte, prin pozitia geogratică, prin trecutui 
lor si insfârsit prin nevoia de a se păstra si a 
„se mântui. 
E Dacă nationalitatea este sufleul unni 
„popor, câtă vreme el păstrează acest semn 
„ caracteristic al individualitâtii sale, acest spirit 
de viată, el este investit cu dreptul nepre- 
scriptibil de a trăi liber; unitarea natională este 
„ chezâsuirea libertătii lui, este trupul lui tre- 
buincios ca sufletul să nu piară si să amor- 


? 





BIBLIOTECA 


A organizat în zina 
de 14/15 August 
Ă a.c.0 sezâtoare cul- 
turală în S$. Paulo, 
al cărei rezultat a 
stârnit admiratia 

străinilor pentru ta- 


ra noastră, 





alese însusiri, fără munca elitelor conducâtoare, fară 
desinteresarea si răspunderea în treburile publice a 
celor mai pregătiti oameni de stat, neamurile sunt sor- 
tite să dispară în acest haos economie si politic din- 
zilele noastre. 

Pe drumul deschis de cei 13 fii ai neamului nos- 
tru, vor trebui să se incoloneze mii si mii de spârgă- 
tori ai cortinei de fer si apârâtori ai Crucii, cari să 

















si muriră. 

Pentru dânsa Mircea, cel Bătrân si Stefan 
cel Mare se luptară toată viata lor indelungată... 

Mihai cel Viteaz cade ucis in câmpul 
Turda, pentru dânsa Serban Cantacuzino bea 
otravă, pentru dânsa Horia suferă moarte 
cumplită pe roată... 

„.„Astâzi când toată Europa vede că o 
nouă năvălire amenintă, astăzi când in fata 
acetei primejdii, văzând că n'au a alege decât 
a fi toate libere sau toate ruse, popoarele Eu- 
ropei isi dau mâna ca să inceapă această cru- 
ciadă a libertâtii si civilzatiei in contra bar- 
bariei. Este vremea ca natia românească să 
ridice stindardul de viată si mântuire. .. 


NICOLAE BALCESCU 1850 
(Dacia 2 Novemvrie 1949 Rio de Janeiro) 





SATUL 


Această  manifesta- 
re, a însemnat un 
strigăt de durere si 
de protest contra 
tuturor dusmanilor 
sieamului nostru, la 
zece ani de robie 


satanică, 





puie trupurile lor temelie dreptătii si libertâtii ome- 
nesti. — 

Altfel, Întunericul Robiei bolsevice, ne va în- 
ghiti pe toti, iar străduinta milenară a generatiilor se 
va preface în cenusă si ruină. — 


D. Paulescu 





m 


a? 






12 CETATEA LUMINII 


Sob o signo 


Os Getos, ou, como lhe chamavam os Romanos, 
os Dăcios, pertenciam ă grande familia trâcia, pro- 
fundamente ligada â historia antiga... 

Os Getos chegaram ăs regides cârpato-danubia- 
nas pelos fins do periodo neolitico, cerca do ano 
2000 antes de Cristo. 

A Dăcia depressa se tornou famosa, por causa 
da extraordinăria riqueza dos seus solo e sob-solo. 
Nas suas ferteis planicies, a agricultura cedo .progre- 
diu; as colinas sub-carpâticas eram ideais para criar 
gado; o peixe abundava nos lagos do Danubio e nas 
lagunas do Delta; o sal e o ouro encontravam-se fă- 
cilmente e em tanta quantidade que, apâs a conquista 
da Dăcia, Trajono pâde suspender a cobranga dos 
impostos em todo o Imperio, porque s6 os rendimen- 
tos das minas de ouro da Transilvania basttavam 
para cobrir os deficits orcamentais. 

Em virtude das suas riquezas, a Dâcia era uma 
das regides mais povoadas do mundo antigo. Apesar 
destas riquezas, os Geto-Dâcios nâo deixavam de ser 
um povo saudâvel, trabalhador, heroico e religioso. 
Todos os autores clâssicos atestam a proiundeza e a 
autenticidade da sua vida religosa. 


Herdoto (IV, 93) diziam que os “Getos sâo os 
mais bravos e os mais justos entre os trâcios”, sem 
duvida por causa da sua crenca na imortalidade da 
alma. 

Os Getos foram os mais bravos dos homens de 
outrora, gracas năo s6 ă virilidade dos seus corpos, 
como tambem aos ensinamentos de ZALMOXIS, 
por eles venerado: julgavam năo morrer e apenas 
mudar de moradia; por isso mais depressa caminha- 
vam para a morte do que empreendiam qualquer via- 
gem. “(Imperador Julian, Caes. 327). 

O desprâzo pela morte e pelo sofrimento e a 
certeza da imortalidade eram os elementos caracte- 
risticos da religiăo geto-dâcia. O mundo antigo ficou 
de tal maneira impressionado com esta crenga na pri- 
mazia do espiritual, que at€ Platăo a dă como exem- 
plo, dizendo de Zalmoxis que €le recomendava aos 
seus discipulos: “... assim como se nâo deve proce- 
der ă cura dos olhos, sem efectuar a da cabeca, nem 
a esta sem ă do corpo, do mesmo modo se nâo deve 
querer tratar do corpo sem cuidar da alma” (Char- 
mides, 156, E.). 

Os ertiditos ainda nâo chegaram a acârdo sâbre 
se Zalmoxis seria um deus do Ceu ou da Terra. Uma 
coisa, porâm, 6 certa: o alto espiritualismo do seu 
culto. Zalmoxis năo tinha templos nem estâtuas. Era 
venerado nas colinas e nas montanhas e talvez o lo- 
cal supremo do seu culto estivesse num dos mais 
altos picos do Cârpatos. 

Extrabăo fala, com admiragăo, da vida pura, 
frugal e ascctica dos Geto-Dâcios, sob a influencia 
da doutrina de Zalmoxis. Essas tribos, governadas 
por chefes que, ăs vezes, conseguiam submeter todo 
o povo ou grande parte dele, viviam em aldeias e pe- 
quenas vilas. Embora a civilizacăo dâcia fâsse pro- 
fundamente agricola, parte do povo consagrava-se ao 
fabrico de vasos ă exploracăo de madeiras, a extrair 

„e a trabalhar os metais. — 


de Zamolxis 


Os Geto-Dâcios eram louro-ruivos e de estatura 
mediana. Deixavam crescer as barbas e os cabelos. 
Os nobres usavam uma especie de gorro; os outros 
andavam de cabega destapada. 

O seu tipo fisico e os seus trajos caracteristicos 
— camisa comprida, que chegava aos joelhos, aper- 
tada por um cinto, capa pelas costas, suspensa por 
uma fivela — chegaram aos nossos dias, conservados 
nos baixos relevos da famosa coluna de Trajano, do 
Forum. E podem, tambem, ainda hoje admirar-se nos 
camponeses romenos, especialmente entre os que vi- 
vem nas regides carpâticas da Transilvania. Durante 
perto de dois mil anos, os Dâcios permaneceram ar- 
reigados ao solo da pâtria, sem nunca emigrarem; po- 
de mesmo dizer-se que săo uma criagăo dâste solo 
que os alimentava e pela defesa do qual sempre es- 
tiveram prontos a dar a vida. — Porque sempre houve 
outros povos, cobigosos da riqueza da Dăcia, que in- 
vadiram o seu territorio. 

Foram os Cimerios, no comâco do primeiro mi- 
lenio, antes de J. C.; depois, um pouco mais tarde, 
no seculo VIII, os Citas iranianos; a seguir, pelo ano 
1000 antes de J. C., vindos do Ocidente, tribos per- 
tencentes ă civilizagăo hallstattorilirica e italo-vila- 
noviana. Outra influencia occidental, enfim, impor- 
tantissima, foi a exercida pelos Celtas e pela sua 
civilizagăo, ao findar o sâculo IV (La Tene). 

Mas todas estas populacoes acabaram por ser 
assimiladas pelos Geto-Dăcios. A cultura dăcia so 
teve a ganhar com tais contactos-guerreiros a prin- 
cipio, pacificos e fecundos depois. — 

Cinco seculos antes de ]. C., a Dăcia mantinha 
relagăes comerciais e culturais bastante desenvolvi- 
das com a Helada. Tudo contribuia para fazer da 
Dăcia o ponto de contacto entre vârios mundos; era 
nâo s6 a fronteira entre a Asia e a Europa, mas tam- 
bem o cruzamento das grandes correntes culturais 
entre o Ocidente e o Oriente. 

E, foi aqui, nesta DACIA, que a Historia tentou 
as primeiras sinteses entre o Oriente e o Ocidente: 
os Cimerios, vindos do Mar Câspico, com os Vilanu- 
vianos, vindos da ltâlia; os Citas iranianos com os 
Celtas, etc. j 

Estas correntes e influencias do Oriente e do 
Ocidente chocaram-se e cruzaram-se acima dos Geto- 
Dâcios, que permaneciam onde tinham vivido tantos 
seculos, assimilando tribos apos tribos. — 

Jă se pode ver, nesta atitude, uma prefiguracăo 
da historia patetica do povo romeno. Como os seus 
antepassados Geto-Dăcios, o povo romeno assistiu, 
desde o seu nascimento, a uma scrie de invasces, 
bem mais selvagens do que as da proto-historia, e a 
diversas influencias contraditorias e mesmo, por ve 
zes, hostis. — Mas o povo romeno mantem-se fiel e 
arreigado ă terra, sem a abandonar, nas circunstân- 
cias mais trâgicas, suportando as influencias e as 
invasGes sem perder a sua substância etnica, o seu 
estilo, o seu teor de vida, a sua autentica personali- 
dade fisica e moral. — 


a ză ă Mircea Eliade — 























Pa N 








DECEBAL REGELE NEMURIRII 


Părintele neamului Sfântă răscumpărare! . . 

Cu sângele său străjuia libertatea... In taină tu ti-ai învins biruinta 

O, sublim legamânt Ca să renasti din durerea ruinii tale, 
Cu dâinuirea eternă!. . . Fiu al Carpatilor!. . . 


Ardea cetatea străbună. . . 

Y'n focul ei se zămislea aurora 
Din nimbul unui amurg biruit. . . 
Δ cetimi, la portile duhului, 


DOINA 


E demult de când pe-aici 
Urcau stolnici si vlădici, 
Crai din cetina bătrână, 
Bani cu buzduganu'n mână 
Si domni aprigi de aramă 
Cu baltagul sub dulamă. 
Suiau vulturi rotitori 
Către ei de prin vâltori, 
Iar din muntele stâncos 

Se rostogoleau în jos 
Crisuri, Bistrite si Streiuri 
Serpuind prin vâi si cheiuri. . . 
Din tărâm nestrăbâtut 
Cobora Menumorut. 

Gelu, Glad si Seneslau 

Pe câmpii se'nviforau 

Si veneau din Bârâgane 
Ji cu ochii de bulboane 

în lumină să primească 
Pruntea lor împărătească. . . 
Venea umbră de dumbravă, 
Limpezime de. Moldavă 

Si din margini de genune 
Semn al ostilor strâbune 
Crestea capul de balaur 
Peste holdele de aur. . . 
Dar de-atumci lăsară „anii 
Colb pe cronici si cazanii 
Că isbehste amară 

Se întense peste tară. 
Pieri tulnicul pădurii, 

Cu mistretii si bourii, 
Amutiră Moldele, 

Se uscară holdele 

Iar sub bolta schiturilor 
Floarea răsăriturilor, 
Padurile morilor 

Chipul domnitorilor, 

Toate umbre se făcură. .. 
Lanul, laur si mâlwră, 
Spicul, spin si pălâmidă 
Frunza, ghimpe si omidă! 
Cine să se mai închine 

La Cosmin si la Rovine 
La Lipnic si Răsboeni, 
Turda si Călugăreni? 

Si urcând prin stânci cu trudă 
Cine'n veac să mai audă 
Bucium aspru din cetăti 
Pulgerând singurătâti? 
Cine ruga Sfintei Vineri, 
Vrerea mugurilor tineri, 
Si din zaristea uitată 
Dunărea de altădată 
"S*o cuprindă, so răsfire 





SARMIZEGETUZA 


CETATE SACRA 


'Te revâd o! cetate cu mii de turnuri 

nenumâărată cetate a unui vis prea curat 

mă'ntorc, si în ruina orelor ce gravitează 

chipul tâu iar îl caut de neuitat 4 
Memoria fidel păstrează gratia ta nobilă 

înscrisă 'n curba vânturilor si a cerului 

desenu' aerian al rozelor cupole 

sclipind în după-amieze imense de-asteptări si oriflame 


O! te revăd cetate scumpă si nu mai regăsesc 


a turnurilor tale 'nalte decât umbra 
nenumârată umbră ce s'asterne moartă 
pe goliciunea arsă a pământului de altădată 


Mai caut în văzduhuri mistica "'nâltime 


a crestetului tău suprem către cer îndreptat: 
Umbră căzută, mută, inconjurată 
de zborul păsărilor crude, 'n cercuri, înoptat 





Peste pagini de psaltire 

Si sâ'ntoarme iar. sub soare 
Vremea lui Stefan cel Mare? 
Codrule, Sfânt Voevod, 
Prinde-mi sufletul în rod 
Săâ-ti fiu ramură în vânt 

Cu strămosii din pământ. 
Să-ti fiu frunză, să-ti fiu floare 
Să-ti fiu umbră pe cărare, 
Piata mea să-urce'n tine, 
Boare noptilor senine 

Si din gândul meu să sboare 
Pajuri mari biruitoare! 

Să duc svon de slovă dulce 
Cronicarului Niculce, 

Stihuri fără de pereche 

Lui Costin si lui Ureche... . 
Să arât peste trecut 

Cum ursitele s'au vrut 

Si cum pieptul nostru-a fost 
Fără scut si adăpost! 





ALEXANDRU BUSUIOCEANU 





Făâ-mă, fâ-mă tar haiduc, 
Frunză reavână de nuc, 

Ca sastept cu flintan mână 
La răscrucea cu fântână 
Si spre cetina domoală 4 
Să dau chiot de răscoală! 
Fă-mă jar, fă-mă zvâlvoare, 
Fâ-mă râsmerită mare. . . 
Si de-o fi străpuns să cad, 
Frunză vesnică de brad, 
Câuta-m'or, cânta... 
Bolilor din preajma ta. .. 
Fluierul si naiwrile, 
Stâncile si plaiurile 
Auzi-m'or, auzi. . . 

Când voi trecem prag de zi 
Ca un sbor nebiruit 

Fără zori si asfintit. . . 
Sbor ducând ne'ntoarsă cale 
Soarelui, Măriei Sale! 


ION TOLESCU 








CETATEA LUMINII 





DACII 


Cavalerii antichitâtii 


Trăiau sub Cerul de lumină al Carpatilor. În cununa de munti ai 
DACIEI, trăieste de mii de ani, geniul creator al neamului nostru. — 


15 








10 CETATEA LUMINII 


Dobrogia Pâmâni! Sirâbun 


În inima acestui colt de pământ, sunt în- 
gropate comorile trecutului nostru. Aici, pe 
unde si-a săpat Dunărea drumul spre mare, 
apar primele începuturi de viată ale istoriei, 
vestigii si mărturii, cari se astern pentru vesni- 
cie în străvechea cronică a Europei. — 

Dobrogia, este patria archeologiei noastre. 

Sub Cerul Mâcinilor Dobrogeni si-au cău- 
tat împlinirea dintru început si până astăzi, 
toti geografii, geologii, archeologii si istoricii 
nostri, scormonind pământul, ca să descopere 
taina vietii neamului carpatic. 

În această lume dunăreană, cu bătrâne 
cetăti silistrene si mărete Capidave si-a săpat 
neamul nostru întru eternitate, destinul său 
Geto- Dac. — 

De fiecare brazdă din acest pământ stra- 
mosesc, de fiecare piatră, de fiecare pom, sa 
legat un basm, o amintire, o legendă, o crân- 
cenă bătălie. — . 

Timpul, cu dalta lui mâiastră, a scobit zi 
si noapte în coastele singuraticilor munti, vi- 
fornita tuturor năvălirilor păgâne. — Si de- 
atunci de demult, Doina răzletelor culmi, răsu- 
nă ca un tulnic tărziu peste margini de lume. — 


“La Dobrodja est une citadelle”, âcrit un des 
meilleurs connaisseurs de cette province, larchtologue 
V. Pârvan. — 

“Sa haute plaine constitue, entre la Mer et le 
Danube, le fort de flanc de la plaine plus basse qui 
Ventroure ă ouest et au Nord... Elle a ct toujours 
un morceau appartenant au territoire du Nord, non* 
pas, a celui du sud du Danube, comme il pourrait sem- 
bler si l'on considerait le cours de ce fleuve. Et ce 
fait a etc remarque par les anciens, qui Pont appelte 
la Scythie mineure, par rapport ă Pautre Seythie, la 
grande, qui s'etendait en Bessarabie et dans la Russie 
actuelle. — 

D'ailleurs, depuis les temps les plus recules, la 
Dobrodja a ete habitee et passedee par les. Daces, 
comme elle devait €tre plus tard un possession des 
princes de la Valachie et ensuite des Roumains d'au- 
jourd'hui” (La Dobrodja — Ponticus — 1939). — 


Sub câte asupriri si legi nedrepte, n'a 
gemut acest ogor părintesc? Decâteori nesâ- 
tiosii păgâni, nu i-au sfârmat trupul ostenit în 
bucâti? — 

Care străin oplosit la noi, nu s'a desmier- 
dat în bogătiile acestei tări si nu s'a bucurat 
de liniste si libertate? 

Aici, din clipa formării lor, străjuesc cei 
mai vechi munti ai Europei. Din pieptul lor 
de granit, s'a zidit cetatea de lumină a Carpa- 
tilor, ca să adăpostească fiinta neamului de 
toate nâpăstuirile, 


Herodote, mentionne que les Gâtes peuvent âtre 
consideres comme les autochtones de la “Dobrogia”. 
— Ils furent les premiers habitans de cette province... 

Les recherches prehistoriques ont d'ailleurs de. 
montre lexistence d'une civilisation gâte trâs ca-. 
racteristique et remontant jusq'ă l'&poque ncolithique. 
l/'expansion politique des Gâtes. E 

On sait, depuis quelques annces, grace ă une s 
inscription, des environs de lan 200 avant ]. C, trou= 
vee ă Histra, que cette ville, de mâme que les autres » 
etablissements grecs de la Dobrogia”, furent, ă cette 
epoque, l'objet d'attaques repettes de la part dun 
chef thrace des Balkans nomme Zoltăs. Histra ne 
peut €chapper ă cette situation, qui devenait de plus 
en plus diificile, q'en se mettant sous la protection 
de Remaxos, un roi gete d'au delă du Danube”. 


(La Dobroudja ă travers les siecles. Radu Vulpe). — 


După toate cercetările preistorice asupra 
acestui pământ transdanubian, rezultă că 
Dobrogia a fost locuită încă din epoca paleo- 
litică. Că cele două maluri ale Drunării, for- 
mează cheia de boltă a unitătii noastre etnice, 

Că acest fluviu sacru, n'a fost nicicând 
granită despârtitoare între fii aceluias neam 
ci dimpotrivă, ne-a fost unica axă spirituală 
a realității noastre nationale. — 3 


CONSIDERATIONS GEOPOLITIQUES 


“la Dobroudja constitue une articulation im- 
portante entre quatre grands compartiments gcogra- 
phiques. A louest, il ya l'Europe danubienne avec 
tout la- DACIE. Au Nord, dans la “Basarabia” me- . 
ridionale, commence limmense. continent eurasiatique. 
Ă VEst, par la Mer Noire, et au Sud, par les Balkans, 
la Dobrogia se trouve en contact, de manieres diffe- 
rentes, avec les influences conjugâes de VOrient et 
de la Mediterranee. — 

La Dobrogia” est un pays de variations et des 
contrastes. — I/histoire de cette province est une 
de plus agitces qui soit et se caractârise par le per- 
petuel conflit entre les ambitions meridionales et la 
reaction carpato-danubienne. 

(Radu Vulpe.) 


Existenta istorică a Dobrogiei, sa impli- 
nit în raport de realitatea ei geografică. Toate 
căile de comunicatie, toate drumurile cari 
serpuesc pe sub culmile muntilor, pe malul 
apelor, duc spre Mare. Pe pământul Dobrogiei 
s'a format o retea de drumuri naturale, care a 
înlesnit încă din vechime circulatia comercian- 
tilor si miscările de populatie. 


“Tous ces chemins et ces courants, comme le 
montre le geographe Vintilă Mihailescu, sont ceux 
des grands valles de notre plaine: 

La vallee de l'Arges, par laquelle, on peut arriver 
jusguă Balcic; la vallce dela Ialomita qui conduit vers 








ta liaison entre la region moldaye, le massii dobrod- 
ten de Tulcea et la Delta. 

Cette expansion stest produite par un phenomene 
„qui indique lui meme la profonde liaison non seule- 
ment gcographique mais aussi €conomique et vitale 
entre cette province et le territoire d'au-delă du Da- 
nube, * 
Depuis Vantiquite, la “ Dobrogia” a ât€ un feizităire 
„de transhumance des bergers roumains de la Valachie, 
de la Transilvanie et de la Moldavie. 

E Les chemins modernes de communication et de 









_ commerce suivent les m&mes voies traces par la natu- 
„re et frequentes depuis des temps immemoriaux. — 
„Le p&trole, le bl, le bois sont dirigâs de Pouest 
et du Nord de la Dacie vers le port de Constanta, oi 
_aboutissent non seulement les lignes du commerce na- 
tional mais aussi les grandes routes du trafic euro- 


ă pten. — 
F CONSIDERATIUNI ISTORICE 


E Prezenta permanentă a elementului au- 
tohton pe pământul Dobrogiei, a făcuit câ nici 
o putere străină din lume n'a fost în măsură 
să conteste dreptul, nostru istorie asupra 
acestei tări. A 


“Au XIV. siecle la “Dobrogia” fait partie inte- 
_grante de Valachie. Un document de 1387 montre que 
le prince Mircea s'entitulait “Seigneur des deux rives 
du Danube jusqă la grande Mer et dominateur de la 
Cite de Silistra. 

En 1417, devant les attaques de l'Empire Oto- 
 mane, Mircea doit guitter Dobrogia. — Les Tures en 
"prennent possessions. Au cours du XIV. e si€cle, les 

roumains essayerent plusieurs fois de reprendre cette 

province. Des sanglantes incursions eurent lieu. — 
La guerre d'Independance de 1877 fait revenir ă 

la mere patrie, la moitie de cette province danubienne. 

Par la traite de 1913 sign6 ă Bucuresti, Vautre 
__moiti€ vient prendre sa place dans la Grande Rou- 
manie. En 1940, par un acte de violence inadmissible, 

la Roumanie est obligte de ceder ă la Bulgarie le 
„ Quadrilatăre (les departements de Durostor et Ca- 
liacra. 

Cette cession n'a jamais 6t6 acceptee par le peuple 
roumain. Il attend gu'un jour justice soit faite pour 
la Dobrogia roumaine. 


(DACIA — Abril 1947 — Rio de Janeiro). 


Prin pozitia sa geografică, tara noastră 
se găseste la răscrucea celor două expansio- 
nisme mari: Rusia si (Germania. — 

Rusia, a pândit mereu acelas obiectiv, 
lătirea imperialismului său asupra pământului 
nostru, pentru a dispune liber de gurile Dunarii 
si de Mare. — 

Oridecâteori, a izbucnit conflictul între 
aceste două puteri, tara noastră a fost trecută 
pe sub furcile celei mai groaznice umilinti. 

Libertatea vietii noastre, a fost cântărită 
in functie de libertatea marilor puteri, cari 
sub pretext că apără pacea si ordinea in lume, 
ne-au sacrificat intotdeauna. 





Lp 


Spiritul de feroce egoism, de revoltătoare 
nedreptate istorică, in care au fost concepute 


si redactate toate dispozitiunile tratatelor si. 


hotăririle conferintelor internationale, cu pri- 
vire la soarta neamului nostru, vor rămâne 
de pomină în istoria diplomatiei. 


“Notre pays, est de tous les Ftats de Balkans, ce- 
lui qui se rapproche le plus de I,Otcident et de sa 
civilisation, et naturellement le plus refractaire aux 
entrainement des races slaves qui l'entourent .Ce noble 
et vaillant pays, dont PEurope occidentale connait mal 
Vhistoire, a donne de sa vitalite des preuves qui ne 
permettent pas de, douter des €nergies qui lui sont 
propres. — 


(Histoire d'une frontitre-par te prince G. Bibescu. 
Paris 1883). — 


Pentru toate timpurile câte au fost si câte 
vor mai veni, tu pământ sacru vei rămâne al- 
tarul cel străvechi al spiritualitătii noastre, 


crescut la răscruce de veac. — La umbra Mă- 


cinilor tâi, i-a fost drag si Dunării să-si strângă 
toate izvoarele, întru duh si împlinire si să-si 
culce fruntea bântuită de viscole si nedreptăti, 
la sânul sbuciumatei tale Mări. — 

Copiii tâi sunt astăzi sburătăciti prin lume, 
iar cei râmasi acasă zac in neagră robie. 

Unde-i, Fât-Frumosul, care să-ti mai frăn- 
gă odată câtusele? Unde-i inima care să-ti simtă 
amarul? Unde-i fluerul în care sâ-ti versi toată 
durerea sufletului tău? 

Un'si-o fi găsit sfârsitul, dascălul Costache 
Petrescu, haiducul cu chip de musatin, care-si 
ascundea sub tundra-i săracă, gându-i aspru 
de râzmeriti? 

Pământule drag, ridică-ti fruntea însân- 
gerată de sub restristi, căci nu e departe ziua 
eliberării tale. Lăcustele, care îti sug astăzi 
sângele, vor pieri în focul ce va cădea peste 
capul lor. Vor dispărea, cum dispar nourii de 
peste mândrele tale grădini si cuvântul tău 
de dreptate va răsuna din nou într'o nouă 
cruciadă, cum a răsunat pe vremuri sub scep- 
trul împărătesc a lui Mircea cel Bătrân. 


DUMITRU MĂRGINEANU 





“Biruinta e floarea 
care creste numai 
în tara jertfei până 


la moarte”. 


Vasile Pârvan 





i dal 


a dei, det 


PE 


19 


iai 








18 CETATEA 


Basarabia Terra di 


Grande quanto la Svizzera, circoscritta alla per- 
fezione dai corso dei fiumi Prut e Dniester e dal Mar 
Nero, la fascia di territorio che si trova racchiusa fra 
queste acque viene chiamata Basarabia. | caratteri della 
natura del territorio di questa regione non sono affatto 
diversi da quelli della Moldavia. II Prut, ch' la linea 
di delimitazione teorica o regionale fra la Moldavia e 
ia Basarabia, non € mai stato una frontiera naturale 
fra la Romania e la Russia. Esso & stato preso a pres- 
tito, e non certo in buona fede, dalla politica, per creare 
una frontiera artificiosa che fino al 1812 non era esis- 
tita mai che nel 1918 scomparve di nuovo, per tornare 
nel 1940 a segnare îl calvario delle genti di Basarabia. 

La popolazione di antiga DACIA sta oggi pri- 
gioniera dello slavismo moscovita. Frammisti al popolo 
ucraino, ch'e la vittima ancora sanguinante dell'impe- 
rialismo russo, vivono anche 700 mila “Moldavi”. 

Questi Moldavi d'oltre Dniester si riconoscevano 
facilmente dallo stile della loro casa, dalla particolare 
maniera di coltivare la terra e dalla loro parlata. 

Basarabia, Vartificio politico. Anche nei tempi 
piu remoti il Prut non fu mai considerato come linea 
di demarcazione del mondo slavo orientale da quello 
daco. Furanco le lotte russo-turche, la minaccia delo 
imperialismo absburgico e l'espansionismo zatista non- 
che la debolezza “dei Principati romeni fatti segno ad 
attacchi da tutte le pârti, a contribuire alla perdita tem- 
poranea della regione che fu poi chiamaa “Basarabia”. 

Sotto il nome di “Basarabia” dal XIII secolo fino 
al 1812 si comprendeva soltanto -la parte meridionale 
“della regione che era stata tolta ai moldavi dei Principi 
Basarab che allora dominavano in Valacehia montre 
= parte settentrionale rimase sempre al Principato mol- 

avo. 


Piu tarde Stefano il Grande rifece l'unione del 
Principato moldavo togliendo ai Basarab la fascia di 
territorio compresa fra il Danubio ed il Mar Nero. 
£ Un fervente panslavista il scrittore russo Durnowo 
conclude: “II popolo moidavo della Basarabia, grazie 
alla forzata russificazione, & stato transformato in una 
orda di schiavi muti ed ignoranti. A questo popolo € 
stato proibito di apprendere la lingua materna nelle 
scuole e gli & stato financo proibito di pregare Iddio 
nell'idioma dei suoi sacerdoti. Centinaia di migliaia di 
ettari del suo terreno sono state divise fra i coloni russi, 
bulgari e tedeschi eci allo scopo di constringere il po- 
polo ad abbandonare la terra multo fertile della Basa: 
rabia. Nel 1908, oltre 855 famiglie rurali moldave fu- 


rono obligate a transferirsi in Silveria per colonizzare- 


quelle zone glacial. Poveri uomini! 
(FRANCO TRANDAFILO) 


Rândurile de crestet din această pagină, apartin 
domnului Franco Trandafilo, care din dragoste pentru 
tara noastră, închină Basarabei, o lucrare de mare pret 
pentru noi. 

Istoria noastră e străbătută de dusmânia de moarte, 
pe care ne-o poartă de secole Rusia panslavistă. 

Poporul rus, e;un adevărat blestem pe capul nea- 
mului nostru si un pericol permanent pentru garantia 
păcii mondiale. Constructia lui biologică, i-a dat ins- 
tinctul barbar al invaziei. Dispretul pentru pământul 
si libertatea altor neamuri. Nicicând acest popor sâl- 
batec nu se poate încadra în ordinea vietii europene. 

Această gloată de semintii asiatice, nu are forme 
nici limite. Această lume barbară, nu poate fi stăpâ- 
nită decât prin teroare. Pentru iustrarea acestor rân- 
duri reproducem din articolul “Basarabia 1940-1950” 


LUMINII 


Dolore 


publicat de DI Pamfil Seicaru în “Chemarea” An 
2 N. 17-18, manifestul Dommitorului Cuza Căi 





Basarabeni, cu ocazia reîntrârii celor trei judete din su- 
dul Basarabiei recunoscute prin congresul din Paris 1856, 


în comunitatea de viată a neamulcei nostru. a 
“LOCUITORI DIN BASARABIA” E 


“Venim printre voi ca Domn si ca pârinte ca să 
vă aducem bucurie si vindicarea rânilor de care ati pâ- 
timit până acum. Din ziua în care partea Basarabiei 
locuită de voi sa alipit de vechea ei tulpină, ca sa 
împârtăsit de toate bântuirile si nevoile ce de multi 
ani au nâvâlit această tară a Moldovei, atât de bună 
si frumoasă. 7 

Însă si pentru voi ca si pentru toti, va răsări, în 
curând ziua dreptâtii, după multiplele nedreptăti, peste - 
care ati avut a vă plânge. Noi dorim ca să priviti 
sosirea noastră în mijlocul vostru, ca un semn de pace 
si de mângâiere; dorim ca să uitati cele trecute, să în 
chideti urechea la glasul patimilor rele, si să fiti nestră- 
mutati în credintele voastre câtre guvern si de jubire câtre 
tara Moldovei. Patria noastră a intrat pe o cale de îmbu- 
nâtătiri cari se vor revârsa asupra tuturor fiilor ei, 
fâră osebire. Nu trebue însă a pierde din vedere că | 
bunurile greu se adună si că numai prin întelepciune s 
râbdare vom putea dobândi îndeplinirea dorintelor 
noastre. 

Linisteascâ-se dar inimile voastre de „orice griji 
si îndoeli, câci noi ne ocupâm de soarta voastră, ca un. 
părinte binevoitor. Dumnezeu si natia ne-au înâltat. 
pe “Tron pentru a da dreptate celui ce o are, pentru a 
înfrâna pe cei râi si, pentru a îmbrâtisa pe cei buni. 


ALEXANDRU ION CUZA E: 

(Ultimul Domnitor Pâmântean. ) 

V. ALEXANDRI 
Ministrul Treburilor Străine 

Pânântule Basarabean. Pe tine te-a zidit Provi- 
denta în calea tuturor vifornitelor barbare. Drama pe. 
care o porti tu în suflet, n'a trâit-o nimeni pe lume. 

Lăcomia câpcâună a Muscalului, s'a isbit, întai de | 
zidul tâu de neînfrânt. Ura sâlbatecă si setea de ucidere 
si-a potolit-o, muscând întâi din trupul tâu însângerat. 
Armele credintei tale strâmosesti, pe care le-ai încins 
la începutul omenirii, poartă-le cu aceias bărbătie până 
la sfârsitul veacului: "Te-ai gătit cu ele de luptă infri- 
cosată, contra tuturor miseilor, contra balaurilor rosii, 
contra pornirilor luciferice ale spânilor si vânzătorilor 
de neam. Stindardul biruintelor tale, a strâlucit la 
Rovine, Baia, Lipnic, Cetatea Albâ, Codrul Cosminu- 
lui, Războieni Valea Albă, Roscani, Turda, Câlugă- 
remi, Plevna, Mârâsti, Mâărâsesti, Oituz, Coti Dalnic, 
Odessa, Sevastopol, Feodosia, Kuban, Caucaz, Crasno- 
dar, Moldovanskaia, Cotul-Donului, Stalingrad. 

Astăzi, lupta ta supraomenească, e lupta cu stepa 
cea fără hotare si fără Durnezeu. Peste colinile tale de 
aur, veghează aceiasi spadă încercată în bâtâlii, pe care 
au purtat-o pe rând toti regii Daciei, Bogdânestii, Ba- 
sarabii si Musatinii. 

Credem cu toată fiinta noastră în ziua cea mare 
când lanturile robiei tale de veacuri vor câdea la pământ. 
Credem în dreptatea cea de peste noi, care va sanctiona 
fără îndurare pe toti uzurpătorii tâi. Credem în sacri- 
ficiile cutremurâtoare, pe care le-a dat Tara noastră 
în războiul antibolsevic. 

Din sutele de mii de morminte, în care au intrat 
de vii cei mai buni fii ai neamului nostru, va râsâri 
încurând libertatea ta adevărată. 4 

“TOMA JALBĂ 



















E Le probleme pose par l'ancienne capitale de la Dacie 
- revât essentiellement un triple aspect:  archtologique, 
linguistique et proprement toponymique. Dans ce qui 
Suit, nous nous proposons de faire le point de la ques- 
tion en vue de nouvelles recherches, tont en marquant 
„notre position par rapport aux thâories €mises. 


Di La question archâologique, d'abord: quelle est la - 


„ localisation de la capitale dace (ou, plus exactement, de 
la principale citadelle de Decebal, car îl serait peut-âtre 
- prâtentieux de parler dune capitale)? On sait que 
_ Mommsen, en publiant les inscriptions ayant trait ă 
 Sarmizegetusa?, a le premier mis en doute Iidentifica- 
tion pure et simple de Sarmizegetusa la dace avec son 
 homonyme de l'âpoque romaine. Depuis lors, les fou- 
illes entreprises dans la region ont permis ă l'archeologie 
- d'affirmer, d'abord de manitre râticente?, ensuite catâ- 
_ goriquement, que l'emplacement de la cit€ romaine est 
“Vactuelle Grădistea Hategului, alors que celui de la râ- 
sidence de Dâctbal — mă Bactheta Aenelahou — est â 
checher dans le groupe des citadelles daces des monts 
 d'Orăstie, parmi lesquelles celle de Grădistea Muncelului 
(Hunedoara) est la plus indiqute. Une trentaine de 
„ kilomâtres separerait par consâquent les deux Sarmize- 
getusa. 4 
Cette confusion est ancienne, elle se trouve dâjă 
chez Dion Cassius, qui d'un câtâ! affirme qu'une gar- 
nison romaine aurait 6t6 laissce ă Sarmizegetusa dâs la 
- fin de la premitre campagne (close par la paix de 102 
ap. J. C.), et de lautre? que la capitale de Dâctbal n'a 
- 6t6 occupâe — et dâtruite — qu'a la fin de la seconde 
campagne, en 106. Confusion explicable si l'on admet 
que l'historien entend par Sarmizegetusa non pas !e 
- PBaciherov de Dâctbal, mais la Colonia Dacica fondâe 
par Trajan, ou l'on n'a trouve nulle trace prâ-romaine de 
- quelque importance. Qu'elle a ct€ fondâe par Trajan, 
une inscription trouvâe în situ le dit expresstment: Sic 
 auctoritate Imperatoris Caesaris diui Neruae filii Traiani 
 Augusti condita colonia Dacica (C. 1. L. III, 1443). 
 Jusqu'ă 118, elle s'appela “Colonia Ulpia Traiana Au- 
"gusta Dacica”, pour recevoir bientât l'Epithăte de “Sar- 
mizegetusa”, devenue par la suite l'appellatif courant de 
“la nouvelle capitale, qui au IIIe si&cle devait recevoir le 
surnom de “metropolis”*. Contrairement ă ce que d'au- 
cuns pensent, nous ne voyons pas lă un “titre pompeux”f, 
mais bien une 6pithâte correspondant ă la situation râelle: 
car les inscripitions de Sarmizegetusa (de mâme que 
 celles d' Apulum, la seconde ville importante de la “Dacia 
Felix”) răvâlent une intense et luxueuse” vie citadine en 
„ce centre spirituel et religeux de la nouvelle province ro- 
maine durant les 165 annces de domination officielle. 
_L'ordo Augustalium y residait, par exemple, dans un 
„_palais qui est “I'âdifice le plus grandieux des citâs pro- 
- vinciales et qui constitue em mâme temps un exemplaire 
unique dans la categorie de ces constructions dans tout 
I'Empiref. Et les fouilles râcentes ont râvâl€ que, mâme 
_aprts l'abandon officiel de la Dacie par Aurdlien, en 
„271, les constructions et le forum ont continut d'exister?, 
_ prolongeant ainsi l'existence de I'ancienne mâtropole daco- 
- romaine au nom thraco-gâte. 
E Ce nom — et avec ceci nous passons au second 








CETATEA LUMINII 


SARMIZBEOETUZA 


DANS LA TOPONYMIE DACO-ROMAINE 





e RY 
ra 3 ate, 





PROF. UNIV. VICTOR BUESCU 
aspect, linguistique, de la question — a fait l'objet' de 
nombreuses hypotheses âtymologiques, dont le Maitre 
ă nous tous, le Temps, n'a daignâ en retenir aucune. 
La raison majeure en est Vexiguit du materiei linguis- 
tique qui peut ctre considâre€ thrace, matâriel constitue 
pour la plupart de noms de personnes ou de lieux, et 
transmis d'une facon approximative par le truchement 
de l'alphabet grec. Passons en revue les conjectures plus 
intâressantest ; 

J. Grimm? et B. G. Niebuhr? estimaient que 
Sarmizegetusa est un compost du nom des Sarmates et 
de celui des Gâtes, ce qui les amenait ă supposer meme 
une alliance entre les deux peuples. Mais cette hypothâse 
sarmate ctait fondamentalement erronţe du point de vue 
chronologique, car les seuls Iraniens en Fransylvanie 
avant 'Trajan sont les Scythes, vu que les Sarmates ne 
s'y infiltreront que beaucoup plus tard?. 

D'aprts |. G. Guno!, Sarmizegtusa signifierait 
proprement “la ville des Sarmates” ce pourquoi il forge 
une variante * Sarmate-getusa provenant ă son tour d'un 
suppost * Sarmate-getaisa, qu'il comparait ă Tupayezar 
Tyragetae “habitants de la ville de Tyras”, oi le suf- 
fixe -gi (ou -ga) + et  signifie “habitant”. Mais c'est 
lă bâtir hypothtse sur hypothâse, car d'abord * Sarmize- 
-n'est pas Sarmate-, et ensuite -“ovon (-getusa) n'est 
pas -YvEmat Neanmoins, cette hypothăse a ct€ reprise par 
A. Edelsbacher (“Sarmize-gethu-sa” )? et plus tard par 
G. Schiitte*, qui comparait Sarmizegetusa ă Sargetias, 
le ruisseau des alentours, dont il decoupait le nom en 
Sar (mati) + Getias! Ce qui se heurte ă la mâme objec- 
tion chronologique invoqute plus haut. — Le meme 
Schiitte considârait (ibid. p. 84) Germisara comme une 
variante de Sarmizegetusa, fantaisie relevce par Pârvan!. 

A ces toponymes sarmates, W. "Tomaschek allait 
opposer une âtymologie thrace”, s'aidant ă la fois des 
langues sanscrite et armânienne: pour Sarmi- (Zermi-), 
il partait de l'armânien zarmi(î) “familia, suboles” (cf. 
skr. barmyă (“Herd, Haus, Familie”) ; quant au second 
element — țiveze, Tomaschek le liait au skr. gd-gat 
“beweglich, lebendig, belebte Welt, Menschheit”, ce qui 
fait que Sarmizegetusa lui donnait un sens approximatif 
de “Haus der (getischen) Nation”. Pârvan allait dire, 
en 1926, que la conjecture de Tomaschek, bien que la 
seule explication scrieuse jusqu'alors, n'âtait ni complăte, 
ni exacte: elle ignorait la finale -sa, et reposait sur un 
procede “trop subtil et abstrait du point de vue des 
râalites populaires, qui n'ont pas trop l'habitude de faire 
de I'âtymologie”?. 

Rejetant les &tyma sarmate et thrace prâcites, Pârvan 
en proposa un autre, €galement thraco-găte, mais, disait-il, 
“plus râaliste que celui de Tomaschek”t. Prenant pour 
base la forme Zermiegete? par laquelle une pauvre famille 
dace de Rome invoque son pays lointain, Pârvan s'appli- 
que ă l'analyser et ă en identifier la premitre partie Zermi- 
(ou Zarmi-) avec .l'6l&ment onomastique thrace Zaouos 
ou Zeouosi deuxitmement, îl retrouve l'Element -ege- (ou 
-aige-) en Egeta (complâtă par le suffixe -ta, comme en 
Drobeta) ; enfin, dans la terminaison -sa le savant rou- 


main voyait justement un suffixe du type "Epyt-o-aa 

















20 CETATEA 


Tigi-a-aa; par consequent, -egetu-sa, par consequent 
“ Egetusa de Zermos (ou Zarmos)”, cit fondte par un 
hypothâtique roi dace Zarmos. — Plusieurs objections 
s'opposent ă la conjecture de Pârvan: d'abord, elle n'ex- 
plique pas le z (ou s) qui fait la liaison entre les deux 
îlements Zarmi et egetusa (et qui, d'apres Pârvan, ne 
serait qu'un “s ou z euphonique entre deux voyelles” ) ; 
ensuite, l'hypothâse repose sur une forme epigraphique 
tardive (moiti€ du III s. ap. J..C.) et, qui plus est, sans 
autre exemple; ensuite, elle suppose un anthroponyme 
Zarmos (ou Sarmos), — sans parler de certaines autres 
objections d'ordre purement 6pigraphique relevâes par 
Daicoviciu3.  Aussi conclurons-nous avec IL. Russu': 
“Cette tymologie, sans Gtre beaucoup plus realiste et 
plus acceptable que celle de "Tomaschek, ne tient pas 
compte, en outre, de l'€l&ment phonâtique initial.” 
Laissant de cât& une suggestion avancte par le 
regrette thracologue Mateescu”, passons au dernier tymon 
en date, propost en 1936 par I.I. Russuf, qui devait 
S'attirer le suffrage de qualit de G. Devoto”, malgre les 
objections, selons nous, dirimantes, formultes par Dai- 
coviciul. Conjecture €galement thraco-găte mais “n'ayant 
aucun rapport ni avec les Sarmates, ni avec les Gâtes”2, 
et qui distingue deux 6l6ments radicaux: Sarmi + zege, 
suivis de deux suffixes: tu-ț-sa. Dans Zermi- (Zarmi-, 
Sarmi-), Vauteur reconnaît le toponyme thrace germo- 
de Tegputepa» Germisara, dârive de L'i.-e. * guher- 


“chaud” (gr. Begu, lat. formus, etc.), aprăs le passage 
de gă z (consequemment ă la perte de la labialisation et 
de Vaspiration) avant la voyelle palatale  (germi- > 
zermi-), phenomâne commun en thrace, albanais, slave, 
armânien. Le second 6l&ment -zege- serait fonde sur Vie. 
*dheigh “mur” (gr. zetyos etc.), avec V'assibilation de 
la dentale mediane devant la voyelle palatale, par un 
intermediaire *dieg>zeg; la forme primitive de Sarmi- 
zegetusa serait par constquent *Germidege-, devenue 
*Zermidege-, et complâte par les suffixes -tu- et -sa, 
le tout signifiant “la cit€ d'auprăs des thermes”, de mâme 
que Germizera de la mâme region signifie, en thrace, 
“eau chaude”, “thermes”. 

Deux anndes plus tard, G. Devoto devait accepter 
cette âtymologie comme une explication “persuasive et 
concrâte” (“ad castrum Fontis calidae”, “an der Warm- 
badburg”), pour en inferer une sârie d'eclaircissements 

„sur lindo-europtanisation de la region balcano-danu- 
bienne. Et pourtant les objections de Daicoviciu, aux- 
quelles Devoto ne fait aucune allusion, sont de poids 
et peuvent se r6sumer ainsi: 

1.2 Russu part de la graphie avec Z initial, la 
seule qui pourrait justifier la forme primitive thrace 
germo- (î.-e. *guher-) “chaud”, d'apres l'analogie Ger- 
mizera-Zermizerga. Or, îl y a lă une erreur de mtthode, 
qui fait prendre comme point de depart une corruptâle 
vu que la forme unique et constante atteste par les nom- 
breuses inscriptions de Dacie (et d'Tllyricum) est Sarm-; 
deux seules inscriptions dâbuteraient par Z, mais, ayant 
disparu, leur lecture n'a pu tre controlâe par Mommsen 
ou par um autre specialiste; 

20 A Vâtymon Zermi-<germo-<i.-e. * guher- 
“chaud” s'oppose aussi le manque complet, dans les 
quelques cent inscriptions mentionnant Sarmizegetusa, 
d'une variante *Germi-, bien que le g pour s soit atteste 
dans le doublet Germisara-Zermizerga; dans tout le 
tresor lexical thraco-gtte on ne trouve d'autre exemple 
de G>Z>S initial, provenant d'un gu-. D'autre part. 
ces deux derniers toponymes n'apparaissent jamais avec 
un S$ initial; 

3. La notion de “chaud” impliqute par cette 
ctymologie s'oppose ă l'identification trâs probable de 


LUMINII 


Sarmizegetusa avec Grădistea Muncelului des monts Hu- 
nedoara, ou il n'y a aucune trace de source thermale; 
ce qui amâne Russu ă remettre gratuitement en discussion 
(p. 175, n. 1) tout le probleme des identifications des 
cites daces; 

40 Lie. *dheigh-, dont Russu fait. deriver le 
second 6lâment -xege-, a donne en thrace los, 
dit, et non zege. II y a une contradiction flagrante chez 
Russu, lorsqu'il laisse entendre que L'assibilation de !a 
palatale — caracteristique de la langue thrace salam — 
n'est pas valable pour le cas de *dheigh-, car la langue 
dace ne serait pas satam, alors que la loi phonttique 
(thrace aussi) de I'assibilation de la dentale mediane 
devant une voyelle palatale s'applique, cette fois-ci, ă la 
langue dace 6galement; 

5.  L'accumulation des deux suffixes -tu- et -sa 
serait un dmat dificile ă expliquer; -tu- ferait plutât 
partie d'un €lement du nom, comme -Zeget (u). 

Autant de raisons pour ne pas suivre ni Russu dans 
sa conjecture, ni Devoto dans ses considerations bâties 
sur une hypothă qui, avec les paroles ce Daicoviciu, “ne 
nous paraît pas plus convaincante que toutes celles pro- 
postes jusqu'ă ce jour”. Force nous est done de conclure 
par un prudent non liquet: ce vieux probltme de topo- 
nymie daco-găte demeure irrâsolu et peut-ctre, dans l'âtat 
actuel de nos connaissances, insoluble. 

Et pourtant, de toutes ces hypothăses tour ă tour 
înoncâes et râfutâes, une certitude s'impose avec, nâces- 
site, depuis "Tomaschek: le caractăre thrace du toponyme 
Sarmizegetusa. Constater que, loin d'âtre le seul en Dacie, 
il fait partie de tout un systâme, c'est €largir le pro- 
blăme et aborder sommairement le troisitme et dernier 
aspect de la question, ă savoir le trâs important chapitre 
de la toponyme prâ-romaine en Roumanie. Dans ce 
qui suit, nous ferons surtout appel aux Getica (pp. 
220-289) de V. Pârvan, qui s'y est essayt de reconstituer 
la carte de l'Europe Centrale ă l'&poque gâto-scythique, 
A V'aide de la toponymie conserve chez les auteurs anciens 
et en premier lieu chez Ptolâme. 

Le caractâre de la toponymie dace est, linguisti- 
quement parlant, thrace; 'El&ment găte dans les Carpates 
s'y revtle ancien et intense, et les recherches ont prouve 
que les Daco-Gâtes, Thraces septentrionaux, ont habite 
la Dacie depuis Vâge de bronze (op. cit.. p. 730). Lor- 
sque les Iraniens ont commence ă s'infiltrer dans la 
Dacie (les Scythes d'abord, au VIle s. av. J. C.; les 
Sarmates, ă partir du I*r s. av. J. C.:; les Alains enfin, 
ă Vepoque des grandes migrations germano-slaves et 
mongolo-touraniennes), les "Thraces 6taint depuis long- 
temps en Dacie. Les quelques vestiges de toponymie 
scythe (Saci-dava, Zargi-dava, Napu-ca, Palo-da Sarget- 
ias, Abie-ta, etc.) sont prâcieux en ceci qw'ils revălent, 
par leur forme thrace, la prsence des Gătes en Dacie com- 
me population autochtone, qui imprime son sceau aux 
noms de localites imposts par les envahisseurs. Alors 
que, si les Thraco-Gâtes âtaint venus aprâs les Scythes, 
les toponymes iraniens auraient eu des formes scythes, 
comme en Russie meridionale. A part ces noms de lo- 
calites, la domination scythe d'au moins deux sitcles 
sur la Dacie a laiss€ des vestiges sensibles, comme les 
noms des tribus Sacae, Sargatti, Napaei, Palaei, et mâme 
les noms des Daces et des Gătes, qu'ils ont laisses en 
hâritage aux "Thraces dominţs, parmi lesquels ils se sont 
fondus au IVe ou IIIe siăcles. Ajoutons asussi deux 
toponymes fluviaux: [.A]sampaeus “voie pure” et Cala- 
baeus “eau noire”, identifies par Pârvan dans la region 
de Histriat. Malgre ces infiltrations iraniennes, la topo- 
nymie de la Dacie est restâe d'une grande puretâ thrace 
jusque tard ă l'&poque de la conqutte de Trajan; la topo- 
nymie rurale, surtout, est riche de formes thraces ă 













sonnance indo-europtenne: Deusara “I'Eau des dieux”, 
Sclaieta “l'Antre”, Resculum “la Richarde”, Brucla 
“le Deâtroit”, Berzovia “le Village des bouleaux”, Dro- 
„beta “le Rocher fendu”, Acmonia “la Pierreuse”, Argi- 
dava “la Cit Blanche”, Aizizis “la Chevrette”, Ger- 
misara “Eaux Chaudes”, Triphulum “Trois Rochers”, 
“Trois Montagnes”, etc. Les Gâtes s'6tant installes dans 
le plateau transylvain, il est naturel que la toponymie 
thraco-gete du type Sarmizegetusa soit le mieux reprt- 
- sentâe en 'Transylvanie; ntanmoins, mâme la toponymie 
d'une province plus €loignte, comme la Moldavie, est 
„par excellence gâtique: Iyras, Harpis, Zargidava, Ta- 
“masidava, Piroboridava, ou encore Tirepsum, Icina, 
Capora, Sturum, etc. Notons encore parmi les topony- 
mes daces d'origine thraco-gâte: Porolissum, Arcobadara, 
Patridava, Carsidava, Patavissa, Sangidava, Outidava, 
Marcodava, Ziridava, Apoulon, Germizera, Comidava, 
Zousidava, Paloda, Zourobara, Tibiscon, Dierna, Ar- 
__cinna, Amoutrion, Burticum, Cersie, Blandiana, Rusi- 
dava, Burridava, Cedonia, etc. Au nombre des “villes” 
de la Dacie conservâes chez Ptolâmţe (une quarantaine, 
Sarmizegetusa y comprise), viennent s'ajouter une ving- 
taine fournies par les itincraires et les inscriptions, de 
mâme que le nombre des villages daces, qui a dă Gtre 
- &norme, ă en juger d'aprts les tabulae ceratae de la region 
 d'Alburnus. 

Mais si la toponymie de la Dacie est en gântral 
d'aspect thrace, il est tout aussi str qu'elle n'6tait que 
trăs faiblement romaine ă linvasion des Slaves, au Ve 

“s. ap. J. C. Envahissant la Dacie, ils y ont trouve une 
toponymie en majorit€ thrace et seulement sporadique- 
ment romaine, car les Romains avaient eux-mâmes ado- 
pt& les noms thraces. II faut bien souligner cet axiome, 
si l'on ne veut attribuer aux Slaves des toponymes 
non-romains qui n'ont rien ă voir avec les intrus, 6tant 
tout simplement des noms gâtes. Avec Popa-Lisseanu!, 
nous croyons qw'en fait de toponymie roumaine on a 
attribuc trop d'explications au compte des langues slaves, 
faut d'etudes approfondies. A. Sacerdoteanu, pour d- 
montrer la continuit de la vie romaine en Dacie, a 
 invoqutt de nombreux toponymes roumains actuels 
d'origine thraco-gâto-dace, comme Bârsa, Bârzava, Cerna, 

Cris, Deva, Dunărea, Tâmpa, etc. D'autre part, Pârvan, 

a dâmontre? que des toponymes fluviaux comme Buzeau 
___ et Arges sont purement thraces et nous ont €t€ transmis 
- sansaucun intermediaire slave, de mâme que Prut et Siret, 

d'origine iranienne, accusent une prononciation thrace. 
"La langue roumaine a conserve jusquă nos jours des 
- 6l&ments daces et thraces sans aucun intermediaire slave, 


“ils supposent une prâsence ininterrompue de V'element * 


autochtone (dace), dans nos pays; employes avant 
Varrivâe des Romains, sauvâs ă travers la romanisation, 
absolument 6trangers ă toute influence slave, ces temoins 
de la merveilleuse râsistence de l'ancienne race ă tout de- 
- racinement ajoutent des details tout-ă-fait caractâristi- 
- quesă I'histoire des origines de notre nation et de notre 
civilisation?. 
Tels sont, du point de vue de histoire du peuple 
roumain, les enseignements qui semblent se dâgager du 
problăme de la toponymie prâ-romaine en Dacie, suscite 
par sa capitale Sarmizegetusa au nom encore mysterieux. 


Lisbonne. 





1 Memoire prâsente au “ Congres International de Topo- 
nymie et d'Anthroponymie” de Bruxelles, le 18 juillet 1949. 

2 C.I. Li, Ul, 1417-1546, 1629, 6209-6271; cf. ,îbid., p. 228. 

3 C, Daicoviciu, Anuarul Inst. St. Clasice (Cluj), IL (1933- 
35), p. 180 

4 Id, La Transilvania nel Antichită (Bucarest, 1943), p. 
110, n. 2. 





dpi 


SETATEA LUMINII e ai Sea 


1 Diân Cassius, LXVIII, 9, 7. 

2 14, LXVIII, 14, 3. 

3 N. lorga, Histoire des Roumains et de la Romanită orien- 
tale, 1, 2 (Bucarest, 1937), p. 245. — C. Daicoviciu, op. cit, p. 
110, n. 2, et la bibliographie. 

4 +... pomposo titolo”: C. Daicoviciu, ibid. 

5 1d., op. cit, p. ll4 et n. 1. — N. Iorga, op. cit., p. 245-247. 

6 C. Daicoviciu, op. cit., p. 1233, n... 

7 Id, op. cit., p. 200. 


1 Voy. N. Iorga, op. cit, p. 24, n, 1. — IL. |. Russu, Sarmi- 
zegetusa, * Anuarul Inst. St. C1.”, IL (1933-1935), p. 1609-70 (ti- 
rage ă part, p. 3-4). — G. G. Mateescu, Traci nelle epigrafi di 
Roma, * Ephemeris Dacaromana”, | (1923), p. 122, n. 3. Ul 
va sans dire que 1. Russu (op. cit., p. 170, n. 4) a cu raison de 
jaisser de cote des âtymologies fantaisistes comme celle de 
“Tomaschek (Les restes de la langue dace, “ Museon”, Louvain, 
1883, p. 19); skr. sarmya “palais” ++ zeget ou jagat — jigat 
(* gâ-) * mouvant” 4+ usa, asa “brillant”, ce qui ferait de Sar- 
mizegetusa un * palais qui repand sa lumitre sur les mouvantes”... 
— Un bien celle de N. Densusianu (Dacia preistorică (Bucuresti, 
Gâbl, 1913), p. 1018: Sarmis- = Armis (Hermes) + Mr qTop 
ou virnb “chef des peuples, ou des armâes”, -usa ctant un 
suffixe toponymique grec ou ptlasge, le tout arrivant ă signifier 
“cour (ou “ residence”) de (S)Armis egetes (= de Sarmis, le 
cheî)”. — Cf, pour d'autres tentatives similaires, Gr. Tocilescu, 
Dacia înainte de Romani, (Bucuresti, Acad. Rom., 1880), p. 607. 


— Pour Petymologie, voy, aussi I. Bogdan, Sarmizegetusa, p. 44 - 


et suiv. — Rappelons, enfin, Vinterprâtation Sarmizegetusa = 
“cite aux tours”, presentee par G, Giuglea au “ Musce de la 
Langue Roumaine” de l'Universite de Cluj, dans une communi- 
cation restee inedite et dont il n'est fait quune breve mention 
dans la “ Dacoromania” V (1927-1928), p. 89. 

2 ]. Grimm, Geschichte der deutschen SPrache?, 1, p. 141. 

3 B. G. Niebuhr,Vortrăge îiber alte Geschichte, IL (Berlin, 
Reimer, 1851), p. 159, 301. 

pi Voy, V. Pârvan, Getica (Bucuresti, Acad. Rom., 1926), 
p. i, 


1. 1. G. Cuno, Farschungen îm Gebiele der alten Vălker- 
hunde, |, Die Skythen (Berlin, Borntraeger, 1871), p. 235-236. 

a A. Edelsbacher, “ Archeologiai Ertesitâ”, XIV (1880), 
“p. 97-98, 

3 G, Schiătte, Ptolemy's maps of northern Europe (Cope- 
nhague, 1917), p. 84, 93, 102. 

4 V. Pârvan, Getica, p. 248. 

E W. Tomaschek, Die alten Thvaker, II, 2 (Wien, 1894, 
p. 77. - 
6 V. Pârvan, Getica, p. 263, 


1 Id, ibid, 

2  Attestee par le C. ]. L., VI, 3236. 

3 C. Daicoviciu, Observatii cu privire la noua etimologie a 
Sarmisegetusei, “ Anuarul Inst. St. Cl”, IL (1933-1935), p. 177. 

4 1. 1, Russu, op. cit, p. 170 (= 4). 

5 G. G. Mateescu, op. cit. (supra, p. 5, n. 1), p. 122, n.3, 
pour le premier 6lement de la variante €pigraphique Zermizegetusa 


compare Zepuu -Tirea etc., et pour le second, Zuyedns: 


6 Voy, supra, p.5,n. 1. 

7 G. Devoto, Intorno al concetto di tracio, “ Revue des Etu- 
des Indo-Europeennes” (Cernăuti), 1 (1938), p. 475-480 (= ti- 
rage ă part, p. 1-6). 


1 Voy, supra, p. 7, n. 3. 

2 1. Russu, op. cit., p. 171 (= 5). Specification inutile 
pour Iorga qui, en rejetant (op. cit, p. 244, n. 1) I'hypothese 
Russu, attribue ă cet auteur lacception de “la ville des Sarmates”| 


1 V. Pârvan, Consideratiuni asupra unor nume de râuri 
daco-seitice, Bucaresti, 1923, p. 3-4 (Mem. Acad. Rom., Sectia 
st 111,1. 1). a 


1 G. Popa-Lisseanu, Românii în izvoarele istorice medievale 
(Bucuresti, Bucovina, 1939), p. 48 n. 1. 

1 A. Sacerdoteanu, Mots et toponymie daco-roumains (dans 
Considerations sur Phistoire des Roumains au Moyen Age, Paris, 
Gamber, 1929), p. 92-113 ('Toponymie: p. 100-115). 

2 V. Pârvan, Consideratiuni..., p. 11-16. 
3 1d,, ibid, p. 31. 





te 


29 3 CETATEA LUMINII 


FAT FRUMOS 








'Unde-a plecat, călare, Făt-Frumos, Iar Dunărea nevrând sâ-si facă loc 
De nu se mai zâreste nicâierea, A despicat-o drept pe la mijloc 
Oricât si-ar pune soarele puterea, Cu pieptul între valuri, cu coiful alb afarâ. 


Oricât ar scobori luna de jos? 
Si s'ar fi zis câ negrul armasar, 


Cu nările suflând la fata apei 
Pe Dumnezeu îl duce, sau, măcar 
Pe un trimis a lui Traian si-al Papii. 


Muntii pustii, cu piscurile cată 
Mâhniti, din cer, in valea de granit, 
Ca să-l mai vadă, cel putin odată, 


Viu dacă-i viu sau mort, de-o fi murit. ai - 
Neamul ursuz din tărmul de sub lună 


Neam trist, urît si hâd si sângeros, 
Amenintase doinele lui Fât-Frumos, 
Mândria lui si voia lui cea bună. 


Cântecul lui, de care tara toată 
Era învâluită ca'ntr'un vis, 
De sta si ochiul soimilor închis 


În ascultare, sa oprit de-odată. 5 5 rai A) 
cilitais,.5 ă aprit de = Iar Fât-Frumos, oprindu-se din cânt, 


g + di di Pidicidai ai Simti, din sânge, flacări că se-adună, 

SE Ep lă dr d n: 2 sc zi MR Si'n glas, în vorbe'n pâine si pământ, 
Ea a ca do. St Sa d rara Dogoarea Cerului străbună. 

Nu mai găseste parecă'nteles. 


Si o lumină nouâ'n viata lui 


Fluerul lui cântâ'n cingâtoare Si o chemare din tării si noapte — 
Si zeci de sate albe fermecate, Si'n toate glasul nu stia al cui, 
Cu sute de feciori si de fecioare, Si un îndemn de semne si de soapte 


îl ascultau doinind pe la'noptate. 
Nemai stiute nemai încercate, 


Se desteptau cu doina lui, în zori, Ce se iscau si se topeau în salbe, 
Se'ndrăgosteau la cântecele sale Că lua văzduhul chipuri aripate 
Si se simteau logodnicii usori Si sengrosau într'insul finte albe. 


Si mai frumosi, câlcând în iarba moale. 
Se ridicau talaze mari de mare, 


Împrietenit cu cerbii si mistretii Frunza suna ca zalele, si-o zare 
Si nins de fluturi jucători în cete, Era ca o tipsie izbită de sâgeti. 
Jivinele-l priveau ca niste fete Murmur de fier si suier de urale, 
Si cu sfiala dulce a tineretii. Intr'o urzire crâncemă de vieti, 


De lănci împiedicate în zăbale. 
Unde-a plecat că n'are nimeni stire 


A Fâtul-Frumos, cu plete negre grele, Acum, sa dus dusmanul să-l râpuie; 
Cu ochi albastri, plini ca de mărgele Ori să-l înnece'n sânge sin vâltoare, 
Si cu sprinceana'n jurul lor subtire? Ori bezna lor zididă să descuie — 


E În stare si de milă dar si de necrutare — 


A scoborit cin munti pe stânci, câlare, SpA pp 

Si patru nopti a scâpărat pământul, Cum va voii căci vrednicul urmas 

De sub copitele nerăbdătoare A lui Stefan si Tepes împreună, 
E Ce s'au luptat cu cremenea si vântul. Ridică si altare din stei pentru vrâjmas 
E Dar si tăpoaie'nalte, cu protăpirea bună. 


Si luându-si fluer, însă si secure 
Si arme grele,n mâna lui usoare, 
'Trecu ca o sâgeată prin pădure 
Si ca un fulger purtător de soare. 


Tu, Tară, asteaptă cântecele iar 
Să se strecoaren ramuri linistit, 
Din răsăritul maren asfintit, 
Dela hotar, până'n hotar. 


EI strâbătu întreaga tară : i TUDOR ARGHEZI 





























Rapsodia Dacia 


(FRAGMENTOS) 


Viente millones de pensamientos de fuego, 
de fuego y de ventura, 
desde que el horizonte centellea y relampaguea el caâân, 
se han hecho uno. 
Estirpe mia, 
mordida por los dias amargos, 
con manto de llamas en los hombros, 
ti, que no cuentas tus heridas 
y jamâs te alabas de ellas, 
en los carros de fuego, con ardoroso aliento, 
de los recuerdos, 
a travâs de las tapias y de las murallas de acero, 
a travâs de las tumbas, 
a travâs de Urales de carrofias sin nombres, 
hacia los confines del mundo, 
por el camino mâs duro y dificil, 
con Dios 
adelante, 
jestirpe mia, estirpe mia! 
Olvidando las injusticias y las miserias, 
como a una boda parten a la guerra 
tus jOvenes azotados por vientos y lluvias, 
como si los dacios, en asalto gigantesco, 
con guerreras nuevas, con nuevas armas, 
hubieran vuelto del otro mundo, 
tal como les estâ escrito en las estrellas, 
a morir 
por milesima y milesima vez, 
por blancas Sarmisegetuzas de ensuefio. 
En cualquier pedazo de tierra sometida, 
una Dacia de leyenda resucita, 
y para la patria, que cree en crueles espasmos, 
nuevos Decâfalos, que descienden de las cumbres y de 
[los mitos. 
Se revisten de su valor como corazas, 
parecen todos tener el mismo nombre. 
En ellos se hermanan los antepasados y los descendientes 
en su pensamiento se concilian para siempre 
el orgullo de Roma y la obstinaci6n de la Dacia. 
La Bucovina 
ha lavado la herrumbre de tu fusil. 
Besarabia 


ha hecho que tu espada resplandezca en el sol. 
Transnistria, sombria y muda, 

besa las huellas de tus botas. 

Transilvania envia sus pensamientos, pesadas ofrendas, 
hacia ti, Juan, 

para que todas las mananas, digas tu plegaria 

con el fusil descolgado del clavo. 


Huestes rumanas, bosques en marcha, 
dispuestas a hacer frente al universo entero, 
pisan gallardamente la estepa traidora, 

y la furia ciega 
saltando, la descargan 
en irrupcisn hambrienta 
hacia nuevas victorias. 

En la estepa calcinada, 
los jinetes—Danubios de fuego—se derraman, 
como si sorbiesen la inmensidad. 

Hacia las cumbres obstinadas 
en marcha audaz, 
con un jOven capitân 
a la cabeza, 
pasan, como un bhuracân al ataque, los cazadores de 

[montaâa. 


Guerrero de hierro de mi estirpe, 
con la bala en el pecho, con la muerte en el cuerpo, 
mi pensamiento, a tu lado, cae de rodillas 
y mi carifio mudo 
re besa en las mejillas 
Y mi lăgrima, agua carpâtica, 
por un instante la secan los vientos de la estepa 
y mi voz, en verso heroico, 
quisiera resucitar tu aliento 
del suefio mâs negro y mâs pesado, 
;soldado de hierro de mi estirpe, 
de mi estirpe! 
Si viniera el torrente de las estepas y de-los yermos, 
como en los antiguos dias, 
hacia nosotros, 
y los Balcanes, hambrientos 
de rapifa y de victorias, 
nos encontrarian como nos han encontrado siempre. 





diluvio incontenible, 
Cârpatos que no se apartan a un lado 
por temor a la muerte. 

Desde los cauces demasiado pedregosos y angostos, 
nos hemos derramado, borrascosos, sobre las estepas y 
vistiendo nuestro agresivo misterio 
con el mismo traje dacio. 
No hay en la tierra valladares ni huracanes de fuego 
que puedan detenernos jamâs. 

En donde, desde ahora, pondremos nuestro pie, 
con râpida audacia de conquistadores, 
a medida sin medida del sueîo, nazca, 
estirpe mia, milagro tras milagro. 

Todas las rebeldias, en una gigantesca sumisiân, 
se derramarân fecundas, como se derraman 
en los cauces viejos y anchos del Danubio 
los rios y los arroyos de este pais con el corazon quemado. 
Daremos, venderemos nuestros vestidos, 
para comprar armas nuevas y nuevos arados. 
En donde solamente hubo yermos y olvido 
creceră una estirpe con pasos siempre mâs fuertes. 

Y donde yacian charcas, ciegas y letales, 
rumorearân los campos de maiz como bosques. 
Los arados abrirân surcos hasta en el corazân de los 

[campos humedos, 

y de la doina nacerân canciones terribles. 

La tierra, por aqui, nos siente, nos conoce, 
por el habia, por la marcha, por las reliquias. 

Cuando ponemos nuestro paso aqui, en cualquier parte, 
otro paso desde las entrafias de la tierra nos responde. 
Lo murmura e! viento, la sabe la tormenta, 

que estamos aqui desde siempre. 

Desde el amanecer del mundo, siglo tras siglo, 

aqui hemos luchado y hemos sangrado. 

Aqui nos hemos abierto, atrevidos, como de pedernal, 

los brazos gemelos 

y hemos mirado nuestro semblante, de cerca, 

en claros y âgiles dacios rios. 
Hemos subido los primeros, como al principio de una 

a las inaccesibles cumbres de los Cârpatos. [leyenda, 

Adui hemos crecido, fuertes como las encinas, 

y la llanura ha caido delante de nosotros de rodillas. 
Aqui hemos dicho nuestra primera plegaria, 

y la ultima tambiân la diremos aqui. 

Y a los espectros que con prisa esttipida, 

desde siglos y siglos, nos preguntan, 

con aullidos de hunos y con piitridos susurros, 

de dânde hemos venido, 

de quc Oriente, de qus Occidente, 

de qu6 lejanias cenicientas, 

de qu€ mediodias, 

de qut medianoches, 

les responden, sincera, breve, brusca, 

como un pergamino tempestuoso y vivo, 

nuestra huella, imprensa como en piedra y en lava, 

la infinita agresividad, 

de telurica voluntad imperial, 

y el torrente eterno, oceânico, 

de los viejos Danubios de nuestra sangre. 
Tu paso, crecido del tiempo y cruel, 

con oidos y oidos de perro, 

lo oigo, lo oigo, 

a travâs de la piedra, a traves de las tinieblas, creciente 

[y pesado. 

“Tu paso, gallardo, huimedo de sangre, 

Sin cesar, sin cesar, 

lo oigo hasta en la entraâa de la tierra, 

lo siento, lo oigo, lo oigo, 


estirpe mia. ? 
ARON COTRUS 


[los yermos, 


Plugarii 


La voi aleargă totdeauna 2 
Truditu-mi suflet să se'nchine: 
Voi singuri strâjuiti altarul 
Nâdejdii noastre de mai bine, ? 0 
Al vostru-i plânsul strunei mele: 
Crestini ce m'aveti sârbâtoare, 
Voi cei mai buni copii ai firii, “PRR 
Urziti din lacrimi si sudoare. A 
Cu mila-i nesfârsită, cerul 
Clipirii voastrenduiosate, 
l-a dat cea mai curată rază 
Din sfânta lui seninătate. 
El va dat suflet să tresare 
Si inimă să se'nfioare, Ş 





De glasul frunzelor din codru, A 
De sopot tainic de izvoare. i 
im coapsa grâitoarei miristi, | 


De vreme plugul vostru ară: 

E primavară pe câmpie 

Sim ochiul vostru-i primăvară. 

Blând tainele vi le desface să 

Din sânu-i milostiva glie, „N 

Câci toată floarea vă cunoaste j 

Si toată frunza ei vă stie. E 
Purtati cu bratele-amândouă 4 
A muncii rodnică povară, 
Supt strâlucirea'nlăcrâmată Și 
A diminetelor de vară, i 
Si nimeni truda nu v'alină, 
Doar bunul cerului părinte, 
De sus, pe frunte vă asează 
Cununa razelor lui sfinte. 

A voastră-i jalea cea mai mare, 

A voastrâ-i truda cea mai sfânta, 

Stăpânul vitreg vă loveste, 

Când cerul bine vă cuvântă. 

Dar dacă'n schimbul pânii voastre 

Piticul vă plăteste fiere, 

Indurâtor v'ascultă Domnul 

Si vă trimite mângăiere. 3 
Când doarme plugul pe rotile, 3 
In pacea serilor de toamă, 
La voi coboară Cosânzeana, 
A visurilor noastre Doamnă. 
Vin crai ou argintate coifuri 
Sin aur zânele balaie: 
Atâta strălucire'ncape 
In bietul bordeias: de paie. 

Frati buni ai frunzelor de codru, 

Copii ai mândrei bolti albastre, 3 

Sfintiti cu roua suferintii i 

Târâna plaiurilor noastre! 

Din casa voastră, unde'n umbră 

Plâng doinele si râde hora, 

Va strâluci odâtă vremii 

Norocul nostru-al. tuturora. 
A mea e lacrima ce'n tremur 
Prin sita genelor se frânge, 
Al mieu e cântul ce'n pustie 
Neputincioasa jale-si plânge, N 
Cim pacea obidirii voastre, 3 
Cantr'un întins adânc de mare, Rr 
Trâieste'nfricosatul vifor E 
Al vremilor râzbunătoare. Ă 

Octavian Goga i 












Rânduri pentru mamele noastre 


Peste tara noastră asezată“ în calea tuturor râută- 
tilor” ca o pajiste înflorită în drumul valurilor de 
“lăcuste flâmânde, s'au revarsat hoarde nenumărate de 
Goti, Huni, Gepizi, Avari, Slavi, Bulgari, Unguri, Pe- 
cenegi, Cumani si Tatari. . . 

Destui, ca să nu ne închipuim semi-intunericul 
secolelor dintru început, decât strâbâtut de silueta ni- 
- micitoare a puhoiului fără îndurare. . . 

Modestele asezăminte si aurul holdelor se topeau 
în cenusa ce îmbrăcâ tinuturi întregi, cu nâframa de 
doliu... Flăcârile, înâltându-se înspre cerul surd si 
orb, în fata atâtor chinuri si nedreptâti, au luminat 
potecile muntilor, pe cari nu numai o mamă a alergat 
plângând, strângându-si la piept pruncul salvat, cine 
Stie pentru câtă vreme, făcându-i din trup scut si culcus 
cald, iar din mâinile-i tremurânde izvor de mângâitre... 
Atât de frumos spunea |. NECULCE, că istoria po- 
porului român cuprinde multe pagini de jale, cu scrisul 
numai din sânge si lacrimi... 

Pe vremea lui HORIA si AVRAM IANCU, ace- 
leasi mame cu sufletul duios au fost gata, ca si stră- 
bunele lor, să arunce bolovani grei de pe piscurile mun- 
tilor, peste armatele dusmane, alături de feciorii pe 
care-i crescuseră în alintarea cântecelor de leagân si de 
sotii care-si dădeau viata pentru libertate. . . 

Legenda, că mama lui STEFAN CEL MARE, 
văzându-l învins si rânit îl trimite la luptă, este scoasă 
din firea mamei românce: perseverentă, vitează si preo- 
cupată cu bunul nume al copiilor ei. 

Iat-o pe TUDORA VRÂNCIOAIA: având sapte 
feciori, îi dărueste pe toti aceluiasi dommitor Stefan, 
ca sâ-si poată aduna armatele împrâstiate, . . 

lată Domnitele noastre delicate ca niste flori de 
primâvară si pline de sentimente alese, dar capabile si 
de fapte vitejesti, cari cer o putere de vointă si o abne- 
gatie, pe cari cu greu le-ai presupune fără exemplele 
istoriei. 

lată familia Dommnitorului CONSTANTIN 
BRANCOVEANU, martiră a Crestinătâtii. ANAS- 
TASIA SAGUNA, reuseste să ajungă până la împârat 
si are curajul sâ pledeze pentru credinta strâbună a 
copiilor ei. 

Câteva exemple doar din milioanele de mame, care 
în trecutul nostru au stiut să se aplece pe o ramă, să 
găsească un cuvânt de îmbârbâtare si cu inima sfâsiată, 
sâ-si dăruiască senin ultimul fiu Patriei. . . 

De câteori, voi mame, ati udat cu lacrimi pentru 
Învierea lui Christos, oule artistic încondeiate si cu 
sufletul răstignit ati înflorit altita unei îi sau chenarul 
cămâsii nationale a feciorului, care poate nu s'a mai întors 
din lupta, în care plecase ca să ridice din priptul lui 
dig în fata valurilor de nâvâlitori, permitând Apusului 
sâ-si făurească viată de stat si de cultură! 

Pustiau pe la noi Tatarii la 1240. Italienii, 
înfiintau cea dintâi universitate în Neapole si admirau 
pe Giotto, care le anunta Renasterea. La noi descâleca 
Bogdan! Când Isabela, „regina Spaniei se preocupa cu 
lărgirea orizonturilor geografice, sustinându-l pe Cris- 
tofor Columb, la noi Stefan cel Mare, denumit de 
papa “Atletul lui Crist” se dăruia în lupta continuă 
dela Baia la Nistru si dela Codrul Cosminului la Marea 
Neagră. 

Când enciclopedistii francezi, pregăteau câstigarea 
libertatii si dreptătii fiecărui individ, iar Goethe dâruise 
lumii opera-i monumentală, la noi de-abia prindea 
răspândirea cârtilor tipârite în limba neamului, pe o 
scară mai întinsă. Ne ocoleau cei din Apus, care nu se 
aventurau cu plăcere în regiuni atât de nesigure. . . 


CETATEA 






LUMINII 


Când însă “conditiunile generale ajung mai priel- 
nice isbucneste dovada energiei etnice, cum râsar la 
cele dintâi raze primâvaratice florile, a cârar viată la- 
tentă stătea ascunsă în bulbii, cu rezerva bogată din 
pământ”... 

Ca pe acesti bulbi, voi ati stiut sâ îngropati în 
inimile coppilor vostri. cele mai alese însusiri, chiar 
când “doar ochii li se lăsau ca să plângâ” sau li se 
amintea că “unde le stau picioarele le va sta capul”. 

Cu aceste arme nebiruite, ne-ati ajutat să nu ne 
pierdem în atâtea vremuri de suferintă, de împilare, de 
schingiuire: graiul, dragostea de glie, credinta, traditia 
si istoria. Ne îndemna M. Kogâlniceanu: “Sâ ne tinem 
de limba, de istoria noastră, cum un om în primejdie 
de a se îneca, se tine de prăjina ce i se aruncâ spre 
scâpare”. 

„ Limba pe care fratii nostri Macedoneni n'au uitat-o, 
o datorăm mamelor, iar între Sârbi se spune câ “femeia 
româncă romanizează familia sârbă în care pâtrunde”. 

Cu câtă dreptate spunea poetul: 


“Fie a voastră 'ntreaga tară 
“Si de cereti vă mai dăm 
“Numai dati-ne voi graiul 
“Neamului...” 


Graiul neamului, tăria noastră etnică, voi ati 
vegheat ca să nu-l dăm. Honore de Balzac spunea câ 
mama dă nationalitatea, iar dacă Românii din TRANS- 
NISTRIA, după atâta amar de ani de ocupatie au râmas 
tot români si fără să fi trăit măcar o singură zi în 
România, spun plugusorul, stiu colindele Grâciunului 
si fac nunti cu petitori si vornici, cu hore si cântece din 
strâbuni, se datoreste mamelor care au vegheat ca o 
candelă neostenită peste sufletul casei lor. 

Insusirile latente ce ne-ati dăruit sunt o comoară. 
Ati stiut să ne faceti râbdători, viteji, modesti si plini 
de omenie... În povestile cu Ilene Cosânzene si cu 
Feti-Frumosi, cari în lupta cu balaurii biruesc asupra 
râului, ne-ati aprins imaginatia; ne-ati câstigat pentru 
ironia snoavelor si a strigâturilor si pentru întelepciunea 
adâncă a proverbelor. Ne-ati învâtat să fim “bucurosi 
de oaspeti” fapt remarcat de contele d'Hauterive, secre- 
tarul lui Ipsilante, care spunea câ “nici un popor nu 
este mai primitor de oaspeti”. 

Voi ati dat atâtia eroi, printre domnitori, boieri 
sau soldati. Voi ne-ati dat personalitâtile, cari au 
ocupat loc de cinste în cultura lumii: Contesa de Noailles, 
Elena Vâcărescu, Iulia Hasdeu, Andrei Saguna si-atâtia 
istorici, poeti, diplomati si oarmeni politici. 

Eminescu, Ciprian Porumbescu, Caragiale, Dela- 
vrancea, Nicolae Grigorescu, Aman, Tudor Vladimi- 
rescu, Hasdău, Mateevici, Avram Iancu, Cosbuc, Sincai; 
Dr. N. Paulescu, Dr. Babes, colaboratorul lui Virchov, 
V. Lucaci în Satul-Mare si-un P. Cerna în Dobrogia, 
Octaviam Goga, Brătianu, N. Crainic, Tr. Brâileanu, 
S. Mehedinti, Sextil Puscariu etc. sunt toti fiii vostri, 
pe cari i-ati dăruit Neamului. 

Dintr'o casă de tară veni Creangâ, de pe-o mosie 
veche boirească I. Ghica, din pătura socială mijlocie, 
Kogâlnicieanu, iar din casele tuturora, astâzi voi ne 
trimiteti haiducii. 

Zi de zi, an după an, trimiteti gândul în care, pe 
furis, s'a topit o lacrimă, dela “Crucea din stepâ”, la 
temnitele ce gem de vrednicii vostri fii, sau la codrul- 
frate, ce-si întinde bratul să-si apere pe cei ce v'au mai 
râmas. . . 

Unul după altul, îi dăruiti luptei pentru neam 
si libertate si de va fi să piară si cel de pe urmă, veti 
înmulti în paginile istoriei profilul Ec. "Teodoroiu. 


CĂTĂLINA NEGURĂ 








zv 


LELALEA 


MAMA 


"m de Vasile Militaru 


A venit aseară mama, din sâtucu-i de departe, 

Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi, “domn, cu multă carte!” 
A bătut sfios la usă; grabnic i-am iesit în prag: 

Mi sa umezit privirea de iubire si de drag; 

Sârutându-i mâna dreaptă, ea m'a strâns la piept, duioasă, 
Sintrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă. 
înlăuntrul casei mele, — câtă brumâ-am adunat, — 

Dă „prilej ca biata mamă să se creadântr'un palat: 
Nuw'ndrăsneste nici să intre, cu opincilen picioare, 

Si, cu multă grije, calcă doar pe-alături de covoare... 
Eu o'ndemn să nu ia seama si să calce drept, în lege, 

Că doar e la fii-sun casânu en casa vreunui rege, 

Si de-abea o fac să seadă pe-un divan cu scoartă nouâ: 

— “Mi-era dor de tine, maică... Si-am adus vreo zece ouâ, 
Nitel unt, iar colea'n traistă niste nuci, vreo două sute”... 
Și, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute: 

— “Poate mor, că sunt bătrână si-a prins dorul să mâ'ndrume 
Să mai văd odată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume! 
Caerul mi-i pe sfârsite... mâne poate-si curmă firul 
Sintre patru blâni de scânduri să mă cheme cimitirul... 
Jale mi-e de voi, mâmucă; dar visez, chiar si desteaptă, 
Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m'asteaptă... 
Tu odorul mamii,n urmă te-aduni cu fratii acasă, 

Si sâ'mparti agonisirea după urma lui râmasâ: 

Lui Codin să-i dai pământul dela moară si cu via; 

Vaca sun pogon din luncă, maică, sâ le ia Maria; 

Lui Mitrus să-i dai zâvoiul de râchiti dintre pârae; 

Carul, boii si cu plugul să le dai lui Nicolae, 

lară tu, ca mai cu stare decât fratii zisi pe nume, — 

Să iei casamn care tie ti-a fost dat să vii pe lume... 


LUMINII 





Când si când. în miezul verii, sau de Pasti — să vadă satul 
Cum imi vine, can toti anii, la câsuta mea bâiatul, 
Si-având tihnă si odihnă — la venire sau plecare, 


S'aprinzi si la groapa maichii câte-un muc de lumânare”. 
A tăcut apoi bâtrâna, si-a plâns mult,cu lacrimi grele, 
Ce, curgându-i lin în poală, sentâlneau cu ale mele. 


Imnul Studentilor 


Cântâm libertatea si numele sfânt 
Al tării străvechi si-al acestui-pământ. 
lubirii de nean, ce de-apururi ne-a fost 
O pavâzâ'n lupte,sin pace-adâpost . 
Cântămu-i supremul ei cântec. 
Cu vesele glasuri de tinere firi, 
Cuprinsi de-amintirea străbunei mâriri, 
Spre soare ni-e gândul, si mergem-spre. el, 
Lumina ni-e tinta, si binele tel — 
„_ Trăiască-ne tara si neamul. 
Cu dreapta'nâltată spre Tatăl de sus 


“Jurat-am pe tot ce strămosii ne-au spus: 


Unire'ntre frati, si pe Domn să iubim 
Si-altarul de jertf'al natiunii să fim 
Si sufletul neamului nostru, 
lar dacă protivnicii numelui tâu 
Cu osti ar veni ca sâ-ti facă vrun râu, 
Ridicâ-te mândră si nu te'ngrija, 
Căci inima noastră e inima tă; 
Tu'ncrede-te'n fiii tâi,Mamă. 
lar dacar pieri de pentregul pământ 
Iubirea de neam si-al credintei avânt: 
Azilul lor vecinic gâsindu-l în noi 
Le-am creste,ca iar să le dân înapoi 
Mai tari si mai trainice lumii. (Cântece de Vitejie) 
: George COSBUC 


Limba noasira 


de Al. Mateevici 


Limba noastră-i o comoară 
In adâncuri Cufundată 

Un sirag de piatră rară 
Pe mosie revârsată. 


Limba noastrâă-i foc ce arde 
Intr'un neam ce, fără veste, 
S'a trezit din somn de moarte, 
Ca viteazul din poveste. 


Limba noastră-i numai cântec, 
Doina dorurilor noastre, 

Roiu de fulgere ce spintec, 
Nouri negri, zâri albastre. 


Limba noastră-i limba sfântă, 
Limba vechilor cazanii 
Care-e plâng si care-e cântă 
Pe la vatra lor târanii. 


Limba noastră-i graiul pânii, 
Când de vânt, se miscă vara. 
In rostirea ei, bătrânii 

Cu sudori sfintit-au tara. 


Limba noastră-i frunză verde, 
Sbuciumul din codrii vesnici, 
Nistrul lin cen valuri pierde 
Ai luceferilor sfesnici. 


Limba noastră îi aleasă 
Să ridice slavâ'n ceruri, 
Să ne spue'n basm si-acasă 
Vesnicele adevăruri. 





Anton Pann 


în 3 Noemvrie a.c., sau împli- 


nit 100 de ani dela moartea autorului 


celebrei culegeri de proverbe “ Povestea- 


Vorbei” . 


iarăsi la lume date. 


De prin lume adunale si 


S'a născut în anul 1794 în satul 
Slivin din Bulgaria, ducând o viată 
de mizerie, dând lectii de muzică si 
lucrând într'o tipografie, unde si-a 
tipărit opera lui memutritoare. În tară, 


scrisul lui Anton Pann este prigonit 


A 


Să 





“Despre Muzica Populară Romănească 


de Prof. GEORGE ONCIUL 


„ Cunoastem din India un instrument curios: 
fluerul de nas. E atât de gingas, încât suflarea 
gurii e prea tare pentru el; din care cauză trebue 
suflat prin nas. L-am auzit pentru prima dată 
— cântat intr” adevar cu mâăestrie de un pul drag 
de ciobânas cu ochi profund visâtori si plini de 
basme — intr” un colt pierdut din... Carpatii 
românesti. Poate că mi-a povestit atunci, cu su- 
netul sâu delicat si misterios, pentru prima dată 
mitul despre acel popor mare, care a purces odi- 
nioară de undeva din nord spre sud si răsarit, 
născând in drumul sâu din tări în tări noui po- 
poare si natiuni. Unul din triburile sale a ajuns 
in inâbusitoarea Indie si parcă ceva din acel 
zăduf al tării a fost prins si în cultura lui aci 
"zâmislită. Unul s'a oprit în Dacia, iar altele au 

pătruns mai departe spre soare, in Elada. — N'au 

pornit oare de fapt din aceeasi tara pierdută in 
care, urmărind renul si mamutul, a disparut in 
timpuri uitate acea rasă ce locuia în pesteri impo- 


_dobite de ea cu picturi uimitoare? Nu sunt acele 


picturi isbitor de asemânătoare felului de a privi 
al Elinilor? Nu arată ele oare aceeasi mobilitate 
vioaie si naturaletă sinceră, aceeasi simtire clară 
si sănătoasă, aceeasi admirabilă constiintă a pro- 
prii valori si aceeasi libertate superioară si demn 
umană in fata naturii? Cât de opuse de pildă 
" intepenirii rigide a Egipetului sau expresiunilor 
de frică si micime sufletească din chipurile de 
bestie-demon ale Asiei! 

Fâră să vrei te simti ademenit de astfel de 
gânduri asupra originei poporului român când 
asculti doina lui, cântul, ba, sufletul lui concreti- 
zat în sunete. “Totul, origine precum si cumplitul 
purgatoriu al unei istorii lungi în patimi, ea cântă 
credincios si cald urechii intelegătoare. 


Muzica poporului român e emotfonă. Intregul 
ci farmec trăeste în melodie. Acest farmec e atât 
de stăpânitor, incât până si idea unei polifonii fie 
armonică, fie contrapunctică — pare exclusă, ca 
ceva de prisos. Cele mai multe “prelucrări” sau 
“europenizări” nu fac altaceva decât să distrugă 
acest farmec. Calapoadele unei meserii care a 
„reusit să construiască “arta tonală” (Tonkunst) 
europeană si să ucidă in jurul ei muzica (acolo 
unde domină arta tonală, poporul de fapt nu mai 
produce cântece populare, ba nici nu mai cântă 
aproape) — aceste calapoade nu pot fi usor apli- 
cate unor cântece izvorite din suflet nedenaturat, 
din viată caldă si adâncă. "Tocmai ceeace cons- 
„titue particularitatea specifică a muzicii româ- 
nesti e mai greu de tălmâcit: gamele, mai bine 
zis genurile tonale exceptional de numeroase si 


variate in expresie ce-i stau la bază, si minunat 
de libera executie, suportată numai si numai de 
starea sufletească momentană. Găsim pentatonica 
arhaică si tot asa game cu mult progresate fată 
de majorul si minorul apusean, aproape cromatice 
dacă... n'am sti cât de curat diatonistie in esentă 
sunt ele folosite si simtite. Pe lângă aceste — 
chiar asa zicând cu preponderentă — toate acele 
tonalităti de cari le cunoastem sub denumirea de 
“eline” sau “gregoriene”. Dar dacă incercăm să 
intelegem just o melodie numai din notele ei. când 
ca este tinută in o astfel de tonalitate, aceasta ne 
reuseste tot atât de putin ca si la vechile melodii 
eline ce ni s'au păstrat, desi notele noastre redau 
si durata sunetelor. Deosebirea in felul de intonare 
a sunetelor după pozitia lor în gamă nu poate fi 
scoasă in evidentă prin mijloacele de notatiune de 
cari dispunem. Sunetul nu are numai inâltimea 
lui absolută ci, ca treaptă a unei game. mai bine 
zis a unei tonalitâti, el mai poartă o asa zisă fume- 
tiume, un caracter mai mult expresiv, un grad de 
tensiune care reprezintă relatiunea sa fată de un 
ton de bază, de repaos: tonica. Această tensiune 
trebuie să sune în tonul respectiv, sau eu trebuie 
sâ-l simt exact, când il văd notat, de altcum nu-i 
inteleg pozitia si sensul in gamă, deci nu-mi dau 
seama care sunet este tonica. Sau — poate si mai 
rău — iau pe altul drept tonică! Fiecare din aceste 
tonalităti isi are doar caracterul ei expresiv foarte 
distinct: ca si majorul (mai clar, deschis) fată 
de minor (mai intunecat si trist). Apusul cuno- 
aste numai majorul si minorul, celelalte i sau 
pierdut (mai bine am putea spune că i-au fost 
furat) în Evul mediu. (O lucrare in pregâtire 
incearcă documentarea acestui fapt precum si a 
urmărilor sale cari pot fi considerate fără exa- 
gerare tragice). Dacă am cânta pe do treapta a 
treia in la minor la fel ca si do treapta primă în 
do major, am schimba imediat caracterul melodiei 
respective. Aceasta sar evidentia in mod adevâ- 
rat distrugâtor dacă, după ce am inteles astfel 
gresit melodia, am armoniza-o de pildă in do ma- 
jor în loc de in la minor! 


“Tonalitătile vechi eline se zice câ au fost 
păstrate in biserica apuseană (sub denumirea de 
“gregoriene”), Da. Dar numai ca dogmă moste- 
nită, acum ne mai trăită. Ele sunt cântate aici de 
oameni dominati de major-minor si de inâltimile 
fixe ale sunetelor după instrumentele “temperate” 
(orgă!). Deaceea când auzi o melodie din aceste, 
cari nu sunt nici major nici minor, cântată chiar 
de un preot din apus, ai totusi impresia câ ar fi 
in unul din genurile curent in apus (major sau 





PI 


ZO LELALEA 


minor). Fireste câ atunci si incheerea, ultimul 
ton, care de fapt e tonica in genul acela, te lasă 
suspendat, nu te-a condus la reapos, fiindcă ai fost 
silit a-l simti ca treaptă, deasupra sau d:desubtul 
tonicii. Cu acestea rămâne distrus caracterul ace- 
lei tonalitâti, exact asa precum distrusă ar fi 
expresivitatea specifică a unei melodii în minor 
dacă ai armoniza-o in major! Că trebue altfel 
cântate melodiille in acele tonalitâti pentru a nu 
le râpi minunata putere de expresie si profunda 
valoare, noi o recunoastem uimiti abia atunci când 
auzim astfel de melodii in muntii românesti. Ce 
deosebire enormă de simtire a functiunii tonale 
din cântul unui cioban din Carpati si acel al unui 
preot din biserica apuseană! Chiar dacă lăsâm la 
oparte discutiunea asupra valorii muzicale absolute 
ale melodiilor sale, cântul Sudestului trebue să ne 
apară ca o comoară extrem de pretioasă chiar nu- 
mai din acest motiv: în el vietuiesc incă — si anu-, 
me in viata intr” adevăr vie si naturală — melodii 
al câror gen Apusul il poate de altfel doar ghici 
din constructiuni păstrate, desi cu veneratoare 
dragoste, totusi numai ca niste mumii. Si cât de 
cu drag ar vrea el si altfel a le cunoaste — ba, 
aici, oricum, trebue să spunem: a le trâi! Doar 
stim cât de mult au insemnat odinioară si apusu- 
lui, ce putere cuceritoare au avut atunci când i-au 
“trăit” incă! Dovadă tocmai faptul că numai 
constiinta acelei valori de odinioară a făcut ca ele 
să fie păstrate multe veacuri in sir, chiar si după 
ce nu-i mai “trăiau”! In Carpati trăesc! După 
toate aparentele, mai ales după felul cum sunt cul- 
tivate, trebue să presupunem chiar că ele trăesc 
aici incă din timpuri preeline. Doar si Elinii au 
stiut de originea nordică a muzicii lor celei mai 
vechi (Orfeu!). 

În orice caz, nu poate incape vreun dubiu că 
melodica unui popor, în care trâesc si activează 
aceste numeroase genuri tonale (sunt doar genuri, 
ca si minorul si majorul, nu simple game, nici 
numai tonalităti transpuse!), trebue câ e imens 
de bogată, incomparabil mai bogată ca cea mu- 
dern-europeană. “Tocmai dacă ne gândim la deo- 
sebirea de expresiune dintre major si minor, vom 
intelege posibilitatea de adaptare si flexibilitatea 
expresivă lârgite la infinit ale unei muzici cu mul- 
tiplul unor atari genuri tonale! 

Dar nici cu atât nu se multumise în cursul 
vremurilor nevoia de expresie perfectă a Româ- 
nului. Ceeace pare firesc dacă avem in vedere pe 
de o parte origina pe de alta istoria lui. Un popor 
din astfel de părinti si cu un suflet atât de puter- 
nic-bogat — precum l-a dovedit chiar numai prin 
tenacitatea lui aproape fâră exemplu intr'un tre- 
cut carea distrus multe alte popoare expuse mai 
putin urgiei — un astfel de popor trebuia să-si 
caute expresie adecuată in cântec. Cu atât mai 
bogată, cu cât mai profund suferise. Polifonia 
nu putu să ofere posibilitatea expresivă cerută. 


LUMINII 


Ea inseamnă, oricum, ceva mai mult formal, cons=s. 
tructie. Artă, sigur, dar totusi mai mult meserie. 
artistică, mai putin expresie imediată si, deci, dese 
cârfare de tensiuni apâsâtoare. Astfel, chiar dacă. 
ar si fost nâscocită sau introdusă, nar fi ajuns, 
Numai melodia putea da ceeace sufletul cerea si 
numai în ea trebuia să se oglindească ceeace acest 
suflet aglomerase in veacurile ce curgeau si-l in- 
cârcau; ea trebuia să tie pas, să devie la fel tot 
mai bogată în mijloace de expresiune, pentru a. 
face fată sufletului tot mai bogat in tensiuni. 

Asa se mai adaogă cu vremea incă si alte game 
si tonalităti la materialul din capul locului atât 
de bogat. Sunt gamele cu sensibile, sau cu sensi- 
bile in plus, obtinute prin alterarea uneia din trepte 
cu un semiton (treapta 7-a, a 4-a in suire, a 2-a 
in coborire etc.). Ele dau posibilitate de expre= 
siune si celor mai sensibile (!) ramificatiuni de. 
simtire, celor mai delicate si de nepâtruns colturi 
ale ei. Astfel ne cutremură sensibila ce duce dela 
treapta 2-a spre tonica, cu caracterul ei neintrecut 
de dor sau duioasă resemnare, si secunda mărită 
minunat de expresiv â, pe care Si nici nud 
o mai poate simti în acest fel.. 


Dacă comparâm această nemârginită bogâtie 
de mijloace cu relativ sărâcâciosul major-minor —. 
devenit incă si prin epuizare anemic — ne mai. 
miră oare că Apusul a alunecat în muzică câtre 
scuril, artificiu si virtuosism, clâdind poate forme 
impunătoare si nâscocind constructiuni ce trebue 
să uimească eventual prin ingenioasă tehnică, di- 
bacie mesteră etc., dar cari nu satisfac decât sen- 
surile sau intelectul, fără a prinde sufletul, acea. 
parte din spiritualul din noi care nu găseste prin. 
niciun alt mijloc expresie si, deci, nici nu poate fi 
prin nimic atât de nemijlocit miscat si destins ca 
prin muzică? Nu prin muzica joc cu sunete, teren. 
de intrecere pentru mestesugari, ci numai prin 
muzica expresie in sine! Abia dacă ai trăit muzica 
pur expresivă a unui popor ca si cel românesc, 
sufleteste bogat si totusi nedenaturat, dacă ai 
trâit-o asa incât să te poti insimti in ea fără res- 
trictiuni, scuturând povara zgurii si a construi- 
tului siluit lăsată de Evul mediu de care boleste 
incă si azi Europa — sau dacă n'ai fost niciodată 
cotropit de ea — abia atunci poti intelege valoarea 
si sensul ei, deosebirea ei fatâ de cea construită, 
dar si... sensul muzicii ca atare! Dacă ai vâzut 
ce poate da ea omului, atât aceluia din popor cât. 
si celui depe cea mai inaltă treaptă de cultură, 
atunci abia intelegi parcă si vechea Eladă, unde. 
cea mai profundă artă a fost purtată de intregul 
popor, unde toate păturile sale priceput-au si cele 
mai sublime creatiuni ale celor mai ingeniosi crea- 
tori ai lor si unde... astfel de creatiuni tocmai 








numai din această cauză au putut fi concepute atât 
de nepieritoare în valoarea lor. Precum totatât de 
clar iti devine faptul că după si din pricina Evului 
mediu in Europa trebuia să se desvolte si in aces 





ATEA LUMINII 





„domeniu o impârtire in caste care nu sta deloc în 
urma celei hinduse sau vechi egiptene. Poate fi 
de valoare o artă care se adresează numai suf- 
letului câtorva indivizi, dar care lasă in prezent 
si viitor rece sufletul uman? r 

Nenumârate sunt melodiile ce răsună acolo 
unde Românii locuiesc. Cu miile au si fost adu- 
nate, notate, in parte si publicate sau chiar, depuse 
ca fonograme in archive mari. Din păcate numai 
prin aceste colectii nu s'a ajuns decât poate contra- 
riul de ceeace trebuia să fi fost scopul. Sar părea 
că ele s'au creat pentru a se păstra o comoară sau 
a o comunica, a o face accesibilă si altora. In acest 
scop se colectionează pe cât posibil de mult. Chiar 
si cântece cântate rar, poate o singură dată numai, 
trecător. Ba, aceste poate chiar cu predilectie — 
pe celelalte le stie doar si-asa oricine! In afară de 
aceste, colectionarii sunt totusi muzicologi spe- 
cialisti de obiceiu, si acestia nu se ocupă cu bana- 
lul, ei caută chiar raritâtile. Si scapă din vedere 
că tocmai cele raspândite — si numai ele! — re- 
dau caracterul national specific. Si numai aceste 
sunt si cele mai frumoase! Cele rare nu plac, nu 
răspund acelui caracter si de aceea... nu se râs- 
pândesc. N'avem voie să uităm că acolo — in 
mâsură cu totul alta ca in Europa apuseană, — 
se mai nasc incontinuu cântece populare, cântate 
de oameni din popor sub impulsul unei tensiuni 
sufletesti, auzite de altii si purtate de acestia — 
dacă corespund sufletului lor — mai departe, fiind 
poate modificate, imbogâtite cu câte ceva de fie- 
care din ei si cucerind iar altii, pânăce, in fine, 
devin bun comun, al obstei. Culegătorii, depunând 
in archive si forme auzite numai odată undeva, 
uită prea des câ aceste incă n'au dovedit prin ni- 
mic că sunt sau vor deveni intr'adevâr populare. 
In orice caz: e imposibil sâ-ti faci o imagine asu- 
pra valorii absolute a muzicii românesti numai 
din acele colectii. Poate că te ajută în a descoperi 
unele caracteristici de structură, game etc.; dar 
aceasta e si mai usor si in tot cazul mai sigur la 
formele ce domină în pături largi. De aftel pleava 
acoperă aici de fapt grâul. Afară, în popor, vântul 
viu al vietii goneste pleava, ceeace nu poate face 
in zăduful mort al archivei, unde mai trebue con- 
siderat că totul a fost presat cu sila in massă amor- 
fă — grâu ca si pleavă. 

Dar chiar dacă vedem prinse in notatiune 
melodii din cele mai frumoase si răspândite — 
cari deci sunt exemple adevărat elucidatoare pen- 
tru sufletul si muzica Românului — -aceasta cu 
greu va ajunge pentru a le si intelege. Doar nu 

„ putem prinde in semnele noastre de notatiune mu- 
zicală felul executiei. Nu numai cu privire la into- 
narea treptelor tonale si a minunatei puteri mo- 
trice functionale ce obtin astfel prin ea, ci si mai 
putin cu privire la expresiunea absolut liberă, la 
“declamatiunea” supusă curat numai simtirii, 
stării sufletesti momentane. Dacă cunoastem ace- 


astă libertate in redare, iar ne simtim impinsi a 
face o comparatie cu Apusul incâtusat in notati- 
unea lui rigidă si derutat de “scoală” care la 
rândul ei e dominată de “maestri” ce au uitat că 
muzica nu e mestesug de calapod. Ne dăm seama 
câ mai poate fi incă si o alta, fundamental dife- 
rită conceptie asupra muzicii si că numai aceasta 
ne poate in asa fel umplea si inalta sufletul pre- 
cum ne povesteste istoria dela unele popoare si 
epoci in cari, asemănător, arta n'a fost stăpânită 
de meseriasi, in cari se invată a se cânta, dar fără 
ca să fi fost instruită cântarea, si in cari numai 
aceea rămânea in viată ce era frumos, adica ce 
dădea sufletului deslegare expresivă. In poporul 
român nu găsim nici urmă de acea stupidă rigi- 
ditate prinsă in axiome ca: “fidelitate fată de par- 
titurâ”, “respectarea intentiilor autorului” etc. etc., 
cari, pe cât de motivate sună, pe atât de semnifi- 
cative sunt doar numai pentru sterilitatea si im- 


posibilitatea de a da ceva dela sine a acelora cari 


le progresează. Nu numai intensitatea sunetelor 
si a accentelor sunt supuse stării sufletesti din 
momentul executiei, ci chiar si durata sunetelor, 
mai ales a broderiilor. Doar atât, că se mentine o 
diferentiere in sens câ aici fuseseră prevâzute su- 
nete de mai lungă durată, acolo mai repezi in suc- 
cesiune. Dar nici aceasta nu rămâne dogmă de 
neatins, când sufletul te impinge si când stai incă 
pe acea treaptă de inaltă conceptie că muzica are 
să existe numai pentru suflet, numai pentru im- 
pulsurile sale. Ce-are a face dacă se formează astfel 
cu vremea undeva un cântec care sună cu totul alt- 
fel ca cel original? Doar a inflorit unul nou, si mai 
frumos, si mai apropiat necesitâtii de expresiune 
sufletească! Pot eu oare concepe o muzică mai 
inalt decât aceea care exprimă sufletul meu, cut- 
prinzându-l în tot? Ne dăm oare seama acum cât 
de departe de muzică ne-a mânat meseria? “Sco- 
ala”? 

Numai dacă felul cum se cântă acolo ne stă- 
pâneste efectiv râvna noastră internă câtre muzică, 
suntem in stare până la un punct să pricepem me- 
lodiile românesti în frumusetea si valoarea lor 
chiar atunci, când le vedem numai in notatiune. 

Si Românii au cântece cari sunt mentinute 
conservativ si se schimbă numai cu greu si lent. 
Dar sunt numai acelea cari stau cumva legate de 
un scop extra-muzical. Dansurile populare de pil- 
dă, cari, cel putin in privinta ritmului lor de bază, 
se vor schimba mai incet chiar in urma scopului 
si firii lor. Si mai incet — întrucât sar întâmpla 
— vor pătrunde schimbări in acele forme cari sunt 
legate de datini, cari au deci într'o oarecare mă- 
sură caracter cultic. — In Europa mentinem mor- 
tis încâtusată de forme rigide si moarte si acea 
muzică care nare să spuie decât “numai” suflet 
viu ca intreg! 

Aceasta ar fi si împârtirea care trebue dată 
folelorului muzical românesc pentru a primi o pri- 


(6 Dice 


dări. 


30 CETATEA 


vire mai clară asupra nenumâratelor sale forme: 

„ melodiile cu caracter mai mult cultic (datini, obi- 
ceiuri etc.), formele de dans si în fine, cântecul 
ca atare (liric). Sau: Colinda, Hora si Doina, 
dacă voim sa numim cele trei grupuri după repre- 
zentantele lor cele mai de seamă, nimerind cu aceste 
denumiri si specificul românesc. 

Există datini străvechi si în România. In 
parte de origine romană; probabil mai des chiar 
dacă; poate si cu mult mai vechi. Unele au fost 
eventual si abia mai târziu dela alte popoare pre- 
luate. E vorba doar de manifestatiuni culturale 
pe cari le putem privi ca primare si, deci, asemă- 
nâtoare la diferite popoare. Imprejurări si ten- 
dinti asemânătoare produc forme asemănătoare. 
La începutul desvoltării culturale si popoarele se 
aseamână sufleteste mai mult, incât astfel de forme 
vor migra cu atât mai usor, fără să putem spune 
unde s'au născut. Poligeneza si migratiunea se 
confundă în aceste vremi. Cu atât mai greu cade 
să despârtim roman de dac. Tocmai cu ocazia 
studiului datinilor la Români ne dăm poate mai 
bine seama că Dacii nau fost decât un trib din 
acelasi popor care, rostogolindu-se cu alte triburi 
mai departe, a născut pe Elini si Romani. Dacă 
Romanii (si Grecii) au adus pe urmă unele datini 
si credinti de-ale lor din nou in Dacia, aceste tre- 
buiau să fie simtite ca ceva inrudit si primite 
corespunzâtor... dacă nu cumva trâisera pe aici 
de dinainte, si anume din vremi când incă pe lume 
nau fost Romani. 

Se intelege că între acele trei grupuri nu pot 
fi trase hotare precise; pretutindeni se găsesc for- 
me, chiar in perfectă. si neechivocă rotunzire, cari 
totusi nu reprezintă decât legături dela unul la 
altul. 

Ceeace caracterizează mai cu seamă datinile 
Românilor e continutul lor remarcabil poetic. EI 
rădăcinează cu sigurantă intr'o pozitie fată de na- 
tură care, mai ales in timpul genezei lor, trebue 
că a fost cu totul similară celei eline, deci fără 
frică de demoni, mai mult căutând si urmărind 
frumosul si apropiind prin simbol si alegorie si 
ceeace nu putea fi cuprins de minte. Că joacă mu- 
zica un rol covirsitor în ele, ca si în toate celelalte 
momente însemnate din viată, pare numai natu- 
ral la o structură sufletească ca si cea a acestui 
popor. Datinile si obiceiurile luate ca atari sunt 
cam aceleasi ca si la alte popoare, diferă numai 
tocmai în acel parfum specific. Si aici diferite 
datini cu ocazia nuntii de exemplu; diferite chiar 
în diferitele regiuni si sigur păstrate din timpuri 
incă precrestine. Ele sunt si astfel simtite, încât 
par luate ca mai importante chiar decât cununia 

“din biserică. Abia ele înseamnă nuntă. Cununia 
este primită, ce-i drept cu tuotă evlavia, totusi ca 
ceva aproape accesoriu. Toată serbarea asteaptă, 
pentru a fi nuntă, acele străvechi datini si cântece 
traditionale din cari multe pătrund parcă mai pro- 


LUMINII 


fund chiar ca rugăciunea din biserică. Si jeluirea 
mortului, bocetul, există, spus si cântat de bocitoare, . 
Că or fi acestea romane, slave etc., e posibil, în 
nici un caz dace de origină, căci Dacii nu priviseră 
moartea ca un prilej de jale. In grupul acesta ma 
trebue socotit si cântecul de leagân si asemânăto- 
arele, căci si acesta are doar un scop extramuzii 
care urmează numai a fi ajuns cu ajutorul muzi 

De fapt aci melodiile se mostenesc mai fidel si se 
alterează mai încet. E una din formele ce fac le- 
gâtura câtre cântecul liric. Pe de altă parte insă 
si la acele cântece si formule cântate, prin cari s 
exploatează puterea sugestivă, vrăjitoare a muzicii, 
Formule propriuzise de vrăjitorie (Beschworun- 
gen), deci în sens de magie si credintă în demoni, . 
sunt rare; des întâlnim însă ceeace Neamtul nu-. 
meste “besprechen” si ce la Români — e semnifi 
cativ! — se chiamă “a descânta”. (Am fost odată. 
cu însumi martor când o babă l-a descântat pe un. 
fecior de o boală). O datină ca acea a “Paparu-. 
delor” în schimb (cari voesc a provoca ploiae) 
oarecum streină poporului si numai acolo mai free-. 
ventă unde Tiganii si Levantinii sunt mai nume-. 
rosi, deci unde aceste influente au putut deveni 
mai evidente. Pe cât de putin corespunde firii 
poporului bâstinas se evidentează abia în toată 
claritatea, când o comparăm cu cea a Colindei, cea - 
mai unitară si mai răspândită din întregul grup. 
Chiar si acolo unde nu se mai cultivă datinile de. 
nuntă si bocetele, chiar si în marile orase, colinda 
mai trâeste si parcă nu se gândise să dispară în. 
curând. Ajunge o analiză oricât de superficială 
spre a descoperi vechimea ei ce trece departe din- 
colo de era crestină. Nu încape nicio îndoială că 
e râmâăsită a unor culte strâvechi de solstitiu sau 
an-nou, din vremi când anul începea încă odată 
cu primăvară, cu munca pânântului (1 Marte de pil- 
dă!). Colindele de Grâcium au, ce-i drept, de obiceiu 
texte crestinesti, dar si aci e evident câ aceste au. 
fost submise melodiilor: ulterior, în cele mai multe. 
cazuri cam cu deasila. Spre a completa lacune, se fo- 
losesc exclamări stereotipe cari nu stau în nicio le- 
gâtură cu. restul textului; ele amintesc deasemeni 
vechile cântece de primăvară (“Florile dalbe”) sau 
poartă (mai mult în Transilvania) influente ma 
noui, apusene (Kurrende?). Colindele de an-nou 
sunt si în texte asa tinute încât parcă primăvara mar 
fi să vie abia, ci ar fi chiar acuma si munca câm- 
pului ar trebui sâ înceapă, dacă n'a si început 
(“Plugusorul”). In ce priveste melodiile colin- 
delor, în ele domină în genere gamele arhaice pre- 
cum în niciunul din celealte grupuri. Simti fără 
niciun dubiu câ ele apartin aici firii genului. O 
influentă slavă (cu inclinare câtre major-minor), 
cu atât mai vârtos una orientală, impresionează 
— dacă ar fi să se fi strecurat în el — imediat ca 
ceva nepotrivit, strein genului. Dacă mai scoatem 
in evidentă, încă si structura arhitectonică, cu Mo- 
tivele scurte cari poartă atât de vădit caracterul Ă 













































unor învocâri, vedem parcă cu ochii tabloul stră- 
vechiului cult: cum se decretează în sfârsit ziua 
care închee anotimpul greu, cum această veste 


„este dusă din casă în casă, cum trece peste ogoare 








„procesiunea formată din locuitorii satului cu pre- 
otul în frunte, cum multimea repetă în cor invo- 
__cările acestuia, împrăstiind boabe si aducând jertfe 
si încheind în fine totul, după intoarcerea acasă, 


"cu ospât si petrecere, câci acum vine doar iar ano- 


timpul bun si economia îngrijorată pentru pro- 
"viziile strânse mai poate fi lăsată o leacă si la 
oparte. 


O formă intermediară între datină si dans 


popular pur o constitue Căluserul. Un dans care, 


după traditie, se joacă numai într”o epocă anumită 
a anului si numai de dansatori cari au fost alesi 
si instruiti în mod special si lungă vreme de câtre 
un “vâtaf”. Poate câ jocul acesta e într'adevâr o 
râmasită popularizată a acelui colegiu de preoti 
instituit de Numa (Collinis Sallii. prescurtat Colli- 
Salii). Jocul ca atare întrece ca artă totul ce am 
cunoscut ca dans popular până acum. Are deose- 
bit de multe figuri si bătăi. Pasii cei mici se înva- 
tă... întrun poloboc — se vede pentru a-l obisnui 
pe dansator cu un spatiu restrâns — si vataful 
observă numai din miscările pârtii superioare a 
corpului, ce iasă din butoiu, dacă picioarele au fost 
bine asezate. Asemănător si Arcanul, care după 
sensul lui e deasemeni rezervat bârbatilor. Dar si 
toate celelalte dansuri sunt bogate în figuri si artis- 
tice, fără discutie, atât în conceptie cât si ca exe- 
cutie (ca si de altfel dansurile multor popoare din 
estul si sudestul Europei). Si foarte numeroase. 
“cu multe varietăti, cari s'au format în diferite 
regiuni — precum o dovedeste deseori chiar nu- 
mele — fiind apoi primite pretutindeni: Băâtuta, 
Pe picior, Brâul si Brâuletul, apoi Ardeleana si 
Lugojama etc. etc. sunt numai exemple pentru 
aceasta. Si dela alte popoare se preiau dansuri, 
dupâce au fost potrivite gustului propriu, ca de 
pilda Sârba. Peste toate, însă, domină Hora. Ea 
e dansul national prin excelentă al Românului, în 
“asa măsură încât numele ei se acoperă cu însâsi 
notiunea de dans. Ea poartă un caracter în esentă 
serios si este si simtită mai profund si mai serios 
decât numai ca un simplu dans. Si în dansurile 
ce se joacă în perechi (de altefel mai putin nume- 
roase ca cele în cerc sau semicerc) dispare aproape 
de tot erotic-sexualul, care doar aiurea constitue 
cu predilectie substratul dansurilor, dacă nu e vor- 
ba de dansuri cultice. In România danswrile par a 
avea alt sens. Inainte de toate hora. E un dans 
în cerc de o gratiositate lină, profund impresio- 
nantă, un simbol parcă al simtului de unitate etnică. 
sigur uma din legăturile sufletesti cari — ca si 
graiul. credintele — tinuseră poporul unit si cons- 
tiu si în timbuwrile cele mai grele. In acest înteles 
se si joacă: bârbati-femei, bâtrâni si tineret întră 
în cerc fâră a se uita cine este megiesul. Poetice 


LUMINII 


si pline de spirit sunt strigăturile si chiuiturile 
pronuntate de unul-altul plin de temperament în 
cursul diferitelor dansuri. In versuri improvizate 
ele sau indic figura ce urmează să fie jucată. 
sau sunt zeflemeli la cari deseori se răspunde cu 0 
prezentă uimitoare de spirit. Melodiile dansurilor 
arată deasemeni tonalităti vechi, dar se găsesc în ele 
în deobst destul de des si influente mai noui si ele- 
mente mai moderne (în sens de progresive). In- 
fluenta slavă se evidentează cu mult mai tare ca 
în colindă, ba chiar o inclinare câtre major-minor 
în sens nordic-apusean nu poate fi tâgăduită ; con- 
ditionată si protejată, se vede, si de acompania- 
mentul instrumental necesitat. “Totasa apar aci si 
elemente orientale (furisate în special de Tigani, 
cari sunt doar cei mai frecventi lăutari la joc); 
mai pronuntat ca în colindă si celelalte forme din 
grupul ei — căci aceste răsună numai odată în an, 
dacă nu chiar în viată, si nu în fiecare duminică 
si sărbătoare — si mai slab ca in cântec, care in 
fiestece zi, la orice oră suflet varsă, sufletul mereu - 
in vibrare. 

Judecate după text, există cântece de toate 
genurile posibile: de dragoste, balade, râsboinice, 
idile ete. După caracterul muzicii lor, insă, ele 
sunt pronuntat lirice. Cel putin acest caracter pre- 
domină în asa fel în cântecele ce nu sunt colinde, 
dansuri ete., incât altele devin fără mare insem- 
nâtate, După continut cântecele poartă si denu- 
miri diferite, dar precum intre dansuri hora, astfel 
stăpână printre cântece e Doina (“hora lunga”). 
La origine cântec ciobanesc, este cântat din gură 
cu mai putine broderii, suflat din fluer mai bogată 
in aceste secole in sir Românul a fost cioban; in 
vremile intunecoase când trebuia să trăiască ascuns 
in munti. Accasta inseamnă că în tot acel timp 
cântul ciobanului a fost asa zicând cântul propri- 
uzis. 'Trebue să ne mire oare dacă si mai tărziu 
— si poate totdeauna — orice cântec plin de dor 
primeste denumirea de doină? Dorul domină pre- 
tutindeni in formele lirice — trebue să ne mire 
oare câ doina devine in curând identică cu cântec 
in genere? 

E de nedescris cât de profund te poate ea im- 
presiona. Numai că trebue mai întâi, după cum 
am spus, să ne lepădăm de conceptia intepenită in 
artificial-conventional, să trăim, dacă e posibil. o 
vreme la poporul care a nâscut-o, mai ales in 
muntii săi. Dar si e o comoară unică in mijloace 
de expresie melodică, la care se adaogă acea im- 
petuositate sufletească cu singurul postulat al fo- 
losirii lor cât mai libere, mai neincâtusate si mai 
sincere, după care singur numai actionează. Cu 
toate aceste nu lipsit de formă si nicidecum “săl- 
batec”! O, în niciun caz! E si formă si “artă” 
in doină, incât nici nu te gândesti să pretinzi mai 
mult! Ascult-o in comparatie cu muzica de artă 
si lasă-te din nou cutremurat de presimtirea că 
muzica poate fi si alta decât cum a fost imbuchi- 





sită Apusului, că trebue să fie alta; căci doar si 
pentru alt scop si-a creat-o omul — un scop care 
trece infinit dincolo de impulsul simplu pentru 
jucărie sau ambitia de maestru — si alte vibratiuni 
sufletesti are să provoace ea decât bucuria pentru 
un joc cu sunete sau admiratia pentru constructiuni 
artistice impunătoare. 

In doină găsim reprezentate toate structurile 
tonale până acum cunoscute, incepând cu arhaica 
pentatonică si până la gamele “orientale” cari par, 
europeanului din apus cromatice. Numai sferturile 
de ton sunt asa zicând necunoscute in muzica pro- 
priuzisă românească (si nu tigânească ). Ele amin- 
tesc prea de aproape sunetele nearticulate, animalice, 
si resping, deci, in dorinta de expresie a unor senti- 
mente superioare. Ele sunt folosite cu preponde- 
rentă numai de popoare pe o treaptă foarte joasă de 
desvoltare sau de acele popoare cari au alunecat 
intr'un materialism extrem, ceeace insemnează că 
ajung iar la animalic, la trupesc, desi peste spirit. 
Ca si Orientul intr'o parte. Dar si excesiv-ecsta- 
ticul — cu misticism exagerat si negare a vita- 
lului — precum si hipersensibil-sensualisticul, cari 
constituesc in altă parte caracteristica Orientului, 
sunt streine Românului. Din această cauză chiar 
si acele cântece românesti (iar: nu tigânesti!) 
cari folosesc tonalităti extrem de flexibile, nu arată 
totusi acele “tânguiri” din muzica pur orientală. 
Sunt melancolice, respiră dor si resemnare, sunt 
infinit de “sentimetale” si totusi profund serioase. 
Aceasta e ce am vrut să specificăm prin “conce- 
ptie diatonistică si a tonalitătilor cromatice”. 

In tot cazul, Apuseni sau cu scoala apuseană, 
pot invâta multe din muzica acestui popor. Că 
ea nu este nici Apuseanului streină ca fire si duh- 
deloc streină! — ci îi pare poate numai astfel la 
primul contact, se dovedeste prin faptul că atâtia 
Germani si alti fii de neamuri din vest sunt sub- 
jugati de farmecul ei, dacă au “trâit”-o efetiv, 
adică dacă au ascultat-o destul de des si cu inima 
deschisă, scuturându-se cu această ocazie de toate 
prejudecâtile apăsătoare (nu numai de cele inte- 
lectuale, ci mai ales de cele mai mult sentimentale). 
Câti dintre ei simt azi un dor după o doină fru- 
moasă, care nu stă deloc in urma celuia ce stăpâ- 
neste pe orice Român neaos! Cât de des aud din 
astfel de guri: “nu stiu ce-o fi, dar muzica clasi- 
că... Pe când, vezi, o doină-tare-as vrea să mai 
ascult !”. . . 

Prelucrarea acestor melodii cu scopul de a le 
“apropia” conceptiilor apusene despre “artă” e v 
chestiune extrem de delicată. Spre a nu le dis- 
truge frumusetea profundă si parfumul gingas nu 
avem decât o singură cale: de a tinea “acompania- 
mentul” atât de discret pe cât e numai cu putintă! 
Si aceasta din toate punctele de vedere, atât ca 


tehnică (virtuositate) cât si ca structură tonală 
(Dumnezeu ne ferească de o predominare a ane- 
micului major-minor !). Poate câ aceasta constitue 
a mare invâtătură. Nici vreun tablou frumos nu-l 
vom vâri intr'o ramă pompoasă peste măsură, cu 
culori ce tipă si incarcată la rândul ei de chipuri, 
podoame etc. Dimpotrivă, dacă vedem o astiel de 
ramă devenim neincrezători in ce priveste valoarea 
picturii prezentate in -ea. Deaceea muzica “mo- 
dernă” si e atât de jalnic sărăcăcioasă in fond si 
neputincioasă ca inspiratie si nimic alta decât cons- 
tructie de ramă. Dar in fundul sufletului nostru 
strigăm după expresie! Suntem sâtui peste măsu- 
ră de artificii si jeluim după... da, s'o spunem 
pe slea: după melodie! Nu după melodie hibrid 
construite ca in muzica de “artă”, si nici dulcegi, 
“de inimă albastră” ca in slagare, ci dintre acelea 
cari să ne spue toată profunzimea sufletului, in- 
treaga inimă! Putem noi să ne asteptăm la asa 
ceva din partea unor fabricanti de rame? 


Daca incerci, deci, să “prelucrezi” o melodie 
românească, si presupunând că mai ai un pic de 
inimă pentru muzică, esti fâră vrere impins intr'- 
acolo, de unde au mai pornit odată oamenii din 
cercul lui Bardi. Ei au cucerit cu incercârile lor 
“diletantice” in abia o sută de ani o lume intreagă. 
Ei au fost dusmani inversunati ai “artei tonale” 
(de atunci), deoarece aceasta, după parerea; lor, 
“ucide poezia”! Ei cereau o muzică “simplă”. Dar 
simplitatea acompaniamentului (in simple acordu- 
ri!) cerea fireste si mai tare o melodie expresivă, 
căci lipsa de inspiratie muzicală nu putea fi ca- 
muflată de artificii si chitibuserii orbitoare. lar 
puterea de inspiratie, adevarata ingeniositate divină 
in ale muzicii, stă in melodie, ea constitue sângele 
cald. purtătorul ei de viată. Dovadă tocmai si 
triumful fără seamân obtinut de directiva “nouă” 
(dar vechie cât pământul) a cercului lui Bardi. 
Căci acum se si creaseră melodii valoroase, de- 
oarece acum puteau fi creatori activi si odmeni cu 
simtământ original, puternic si sănătos muzical, 
nu numai dintre aceia cari si-au ucis viata si su- 
fletul lor cald fiind siliti să buchisească decenii 
la rând “arta” până a ajunge “Mesteri” in ea. 


Credem că o reformă ca si cea din jurul 
anului 1600 pluteste azi din nou in aer. Credem 
că “marii creatori”, “artistii geniali” etc. din ul- 
tima vreme vor fi considerati in o sută de ani 
tot atât de saracaciosi ca si polifonistii saltimbanei 
din a doua scoală neerlandeză. Dar mai credem 
că ar fi de mare folos dacă am pătrunde odată 
adânc in. muzica unui popor ca si cel românesc, 
pentru a ghici mai lesne calea ce duce din mocirla 
in care ne-am rătăcit... dacă nu cumva o vedem 
destul de limpede cu propria noastră inimă. 





E Pe ae 


CUVÂNTUL MUNCITORULUI 


În organizarea economică si socială a statului, 
muncitorul înplineste misiunea cea mai grea. — Pe 
pregătirea sa profesională, pe dragostea si corectitu- 
dinea lui se bazează tot progresul si viitorul unui neam. 

în Germania, Elvetia, Anglia etc. conducerea 
statului s'a ocupat pe larg da îmbunătătirea condi- 
tiunilor de viată ale muncitorului. În aceste târi, pro- 
blema muncitorească s'a bucurat de o atentie deose- 
bită, devenind problemă de ordin public. — Statul, 
prin exponentii lui, studiază si rezolvă toate cauzele 
privitoare la viata si viitorul muncitorului. — Pe 
primul plan al preocupărilor stă problema sânâtătii, 
problema salarului, a locuintei, dreptul la pensie, asis- 
tenta sanitară si judiciară. În acest scop, statul în- 
fiintează servicii speciale, cari au rostul să apere toate 
interesele muncitoresti. — 

Pentru reglementarea muncii si a obligatiunilor 
reciproce dintre muncitor si patron, statul a făcul 
legi. A stabilit răspunderi de ambele părti în asa fel, 
ca nimeni să nu fie prejudiciat. Peste tot unde a 
functionat un sistem ideal de legislatie muncitorească 
si unde conducerea statului s'a ingrijit ca un părinte 
de soarta muncitorului, n'au existat nemultumiri, gre- 


ve si conflicte, cari să tulbure ordinea publică si si- 


guranta statului. — 

Referindu-se la conditia morală a muncii, maes- 
trul nostru George Enescu, scrie următoarele rân- 
duri în lucrarea sa intitulată “Munca”. — 

“Nunca zilnică, munca pacientă, s'o sustii în asa 
fel, încât să nu fie o sfortare, ci: o plăcere utilă, — 

Se întâmplă ca piedicile, diferitele piedici mo- 
rale si materiale, succedându-se des, sâ slăbească 
avântul tău spre muncă si după câtva timp, sâ te 
trezesti fără acel imbold constant care arde în sufle- 
tul tâu. — 

băzeste-te atunci si înlătură cu orice pret acele 
piedici, închide-ti usa, nu-ti vedea decât amicii intimi 
si acestora impune-le tăcerea si respectul pentru 
munca ta, pentru timpul tău; reculege-te, adu-ti amin- 
te de dulceata nesfârsită, de a trâi ore si ore scăldat 
în propria-ti activitate. — 

Dar aceia, a căror muncă principală este pur ma- 
terială? Acelora nimic nu le va improspâta puterile, ca 
citirea unor cârti înăltătoare, ca vizitele repetate la 
muzee, ca încercarea de a pâtrunde în tainele Dumne- 
zeesti ale lui Beethoven, spre exemplu.” — 

Ne'ntrebâm acum, care este nivelul vietii si po- 
zitia socială a muncitorului în raiul Uniunii Sovie- 
tice? 

Aici, individul dispare în massa colectivitătii co- 
muniste. Devine un element opac, un executant al dis- 
pozitiunilor primite. Lipsit de orice personalitate, ca- 
pacitatea lui fixică si profesională, este utilizată la 


maxim pentru atingerea objectivelor materiade si po- 


litice ale dictaturii bolsevice. — 

Ajuns un simplu robot, o victimă a tractorului 
dela Kolhoz, munceste o viată întreagă iar roadele 
muncii lui intră în punga statului. — Ce rost mai pot 
avea acesti năpâstuiti, despoiati de bunurile lor pro- 
prii, lipsiti de bucurii familiare, trâind sub teroare si 
neliniste? 

În sufletul lor clocoteste ura împotriva celorlalte 
popoare, cari nu fac parte din lumea proletariatului 
sovietic. — Această actiune de îndobitocire a popo- 
rului rus, o conduc din umbră toate fortele Satanei, 
care si-au fixat centrul mondial în Moscova. — 

La această manevră diabolică, contribue toate lo- 
jele masonice din lume, toate centralele internatio- 

continuare pagina 34 






CANTEC ARDELEAN 


— Frunză galbenă de vwrej, d 
ce viermi te mănâncă? ; 
— sus pe măguri, câtre Dej, 
jalea e adâncă. 
— Râule, de ce-ti sbârlesti 
coama nărăvasă? 
— Numai stârvuri rumânesti 
Somesul îngroasă. 
— Codrule dinspre Abrud, 
„de ce plângi sub zloatâ? 
— Parcă iar si iar aud 
oasele pe roată. 
— Vântule de ce tot sui 
lacrimi pe obcine? 
— De oftatul motului 
temnitele-s. pline. 
— Veacule de plumb ursuz, 
de ce stai la pândâ? 
— Inc'o cruce ti-am adus, 
pentru grea osândă. . . 
— Neamule, de ce tresari, 
grindina când bate? 
— Stau gemând pe piscuri tari 
si astept dreptate. 
RADU GYR 





ZODIER 


A mai trecut o vară, mâi gorun, 
Un an mai mult de lacrimi si surghiun. 


Te-apleci în vânturi aspre si suspini. 
Ne prinde-o nouă toamnă prin strâini. 


Încet îti curge sângele'n noroi. 
Ne-om mai întoarce oare înapoi? 


Ce-mi spui fără nădejde si-mi arâti? 
'Trăesti si tu ca noi di nedreptăti? 


TTi-i numai aur frunza si cercei, 
Aud într'ânsa parcă glasul ei... 


Apleacă-ti fruntea rece lâng'a mea. 
Eu nu mai am în ceruri nici o stea. 


Cărarea mi se pierde în pământ. 
Azi sânt si mâine poate nu mai sânt, 


Mă duc în altă lume peregrin. 
De-acolo nu se stie de-o să vin. 


Mă doare, mâi gorune, că te las. 
În lumea asta singur de pripas. 


Dar, cine stie? Poate nentâlnim: 
Eu pumn de lut, tu crucen tintirim. — 
V. POSTEUCA. 


CUVÂNTUL MUNCITORULUI 


nalismului, cari prin opera lor criminală, pervertesc 
sufletul omenesc invrăjbindu-l si sârăcindu-l de toate 
virtutile. Aceste academii machiavelice si ateiste, unde 
se urzesc toate relele de pe pământ si toate asasinate- 
le contra oamenilor de elită ai gmenirii, sunt supa- 
pele de sigurantă ale propagandei comuniste, pe cari 
le-a tolerat ideologia tuturor democratiilor. — 

Cât timp vor exista aceste focare de infectie tal- 
mudică, în lume va stăpâni ura si nedreptatea. — 
In aceste macabre ambasade cu usi capitonate, s'a de- 
cis soarta neamurilor si a mincitorimii, — 

Exploatat până la sânge, deconsiderat de guver- 
nanti, licentiat din serviciu la bunul plac al patro- 
nului, rămas pe drumuri cu o casă de copii după el, 
numicitorul cuprins de desnădejde, a căzut usor în 
ghiarele falsei ideologii marxiste. — 

În comparatie cu alte popoare, muncitorul nostru 
a pătimit cel mai greu .Pe fata lui poate citi oricine 
suferinta milenară a neamului românesc. 

Inima lui a sângerat în mii de bătălii pentru apă- 
rarea pământului nostru „pentru păstrarea legilor si 
traditiilor strâmosesti. Peste 80 la sută din populatia 
tării noastre sunt târani. Târanii credintei în nemu- 
rirea sufletului. Acolo în Carpati, veghează o cons- 
tiintă de veacuri. Veghează puterea de luptă si de 
jertiă cu care este înzestrat neamul nostru, întru apă- 
rarea credintei si avutului strâmosesc. 

Această constiintă, care ne-a călăuzit în toate 
momentele cruciale ale istoriei, a inâltat primul stin- 
dard anticomunist în Carpati. — 

Sub spada lui Făt-Frumos, tara noastră dă pri- 
mul semnal de luctă contra pericolului bolbsevic, încă 
pe timpul când Bela Kun, caută să-i atragă pe mun- 
citorii Unguri în apele tulburi ale anarhismului di- 
fuzat de Kerenski. Armata noastră, sentinela Carpa- 
tilor, împlântă drapelul libertătii în inima Buda-Pestei, 
potolind insurectia, iar după două decenii aceiasi apâ- 
râtori ai Crucii si Libertătii, au pus pe fugă hoardele 
asiatice si le-au mânat până sub zidurile Stalingra- 
dului. 

Astăzi, în spatele cortinei de fer, o lume de robi 
asteaptă mântuire. 

La noi acasă, păgânii au schimbat rostul asezâ- 
mintelor noastre de cultură si le-au transformat în 
localuri de amăgire si ispitire demonică. — 

Fi urmăresc sâ-l îndepărteze pe muncitor si pe 
târan până si dela credinta strâmosească în care ne-am 
născut. Dar nu sunt ei primii cari încearcă acest lu- 
cru. Noi nam fost miciodată dornici de-a subjuga 
alte popovare. Nu am râvnit nicicând la avutul altora. 
Si totusi ura străinului de a ne distruge e inspâi- 
mântâtoare. 

Acei ce se vor pune în slujba străinului, ii vor 
blestema fratii din morminte, cari s'au jertfit pentru 
a-i croi un alt viitor acestui neam osândit. — Căci 
nu în zâdar au scăldat Dacii cu sângele lor acest pâ- 
mânt, ci prin exemplul vitejiei lor să ne îndemne tot 
mai mult la luptă si la sacrificiu pentru tară. — 

Pe culmile muntilor, răsumâ încă ecoul cuvân- 
tului predicat de preotii Cogeonului. Răsună învâtă- 
tura profetică a lui Zamolxe. 

lată dece, oricâte invazii barbare au trecut peste 
noi si oricâte privatiuni si umilinti suportă astăzi 
neamul nostru, nimic nu-l poate nimici, iar când va 
sosi clipa cea hotăritoare a eliberării lui, de pretutin- 
a va renaste mai mândru si mai puternic ca ori- 


Tudor Crisan 




















































Versuri Peniru Neam 


Când ceasul greu s'aruncă iar 
Să frângă inima de jar... 
Atunci... 

Cu gândul furios 

Alerg pe Dunăre în jos... 
Plângând ca un apus copil 
Bătrânii plopi ce-abia se tin... 
Când astăzi drumul de exil, 

E numai chin... 





E numai chin... 

În tară vuie vântul greu... 
Tăios, 

Cu ghiată 

Si cu fulgi... 

Când noptile's grele... 
Amare... 

Si neamul urcă 

Culmi spre soare.. 


Si'n casa badelui Ion.. 
Reci lacrimele-au inghetat, 
Pe-obraji de prunc nealăptat! 


se 
Nebune | 
Mamele alerg... g 
Obrajii înghetati îi sterg. 
Si la icoană cad plângând 
Grâind, Fecioarei Sfinten gând. 
— MARIE... 
Scapă neamul meu... 
Strivit de un popor ateu... 
Si nu lăsa să moară Nase 
Copiii Târii Dacen fase! » 
— MARIE... Să 
Auzi, glasul meu... 
Si du-l pân'la Dumnezeu. . 


Rio — 4-111-1947 
Al. Silistreanu 





Această publicatie apare în cadrul “Bi- 


bliotecii SATUL”, sprijinindu-se pe elanul 











| 





Ten YEARS of. Comunistic 
predomination. — 


TEN YEARS went by since 
the Communistic Imperialism 
overrun the eastern part of 
Europe, “enslaving all those 


nations who are only to bla-, 


me for their geographical si- 
tuation making them an easy 
prey to their oppressors; 

TEN YEARS went by since the 
individual was dipossessed of 
the most elementary human 
rights, since terror replaced 
justice, since death, deporta- 
tion, prisons, concentration- 
camps put their stamp on 
daily life; 

TEN YEARS went by since in- 








dependent nations were de- 
graded into satellites; 

TEN YEARS went by since 
the richnesses of countries 


wre stolen for the purpose oi 
expansion of the evil; 

TEN YEARS went by since 
a. 0. 18 million Roumanians 
were brought under the com- 
munistic yoke. — 

On this sorrowful, anniversary 
WE ROUMANIANS, staying 
in the free part of the world, 
but with heart and soul uni- 
ted with our sulfering com- 
patriots, 

PROTEST 

IN THE NAME OF the histo- 
rical past of our nation, full 
of battle for  independence, 
freedom and dignity; 


TULNICUL 


Din pământ străbun 
Si din mult alean, 
„| crescut can vis 
Munte'mpărătesc 
Munte năsdrăvan. 
Dar sub Cerul său 
Geme neamul meu. 
Barbarii capcâni 
Sau făcut stăpâni, 
Peste Tara mea 
Mândră ca o stea. 
Nu-i mălai în casă 


N 








-s nici bucurii 


"Si cât te duc ochii 


Tot sate pustii. 
Plaiul cel frumos 
De pe Tisa'n jos, 
Rob îi la păgâni 

Cu cătusi la mâini. 
Doar să sară Nistrul 
Culegându-si visul, 
Dunărea si Marea 
Cât le tine zarea. 
Să se strângă muntii 
Si codrii căruntii, 

În prag de_răscruce 


23 AUGUST 


Astâ-noapte, 

a intrat ciuma'n cetate; 
ciuma rosie, ciuma stepelor, 
pe spinaria sirepelor... 


Mor sobolanii, copiii, părintii, 
mor sfintii; 

se moare pe rând, 

se omoară, bând si cântând. 


Astă-noapte, Iscarioteanul, 
si-a vândut neamul. 


Nicolae Novac 


(Carpatii, Anul 1 N. 3, Madrid) 





Vipere  Neadormite 


Ne-ati dat Tara pe mâna păgânilor. 
De zece ani de zile ne tineti neamul 
în câtuse. 
Ne ucideti fratii, copiii si părintii 
nevinovati. 
Ne-ati profanat altarele noastre cres- 
tinesti si mormintele martirilor. 
Osândita noastră tară geme sub 
Robia Întunericului. 
Din trupul ei însângerat, rod balaurii 
Iadului Comunist. 
trădări:, ne-ati vândut 
libertatea si pământul! 
nostru sfânt. 
Din truda milenară a tărânimii noas- 
tre, v'ati: ridicat palate de marmoră 
ca să petreceti liberi si fericiti, iar 
fiii Neamului nostru se sting în în- 
chisori, în ocne, pribegind prin munti 
si pe drumuri străine. 





Pe argintii 


Într'o zi, strigătul nostru de durere 
se va auzi în Ceruri si va cădea peste 
voi pedeapsa lui Dumnezeu. 

Veti răspunde pentru toate crimele 
si nedreptătile ce le-ati săvârsit. 
Veti. arde în focul cel de veci, călăi si 
vânzători de neamuri. — 


S. Paulo 23 August 1954 
CETATEA LUMINII. 


IN THE NAME OF all those 
fallen before the execution- 
platoons, in camps and pri- 
sons; 

IN THE NAME OF all those 
who are starving and those 
who are imprisoned; 

IN THE NAME OF all those 
who are still offering resis- 
tance in the Roumanian moun- 
tains; 

IN THE NAME OF all those 
who perished or were wrecked 
in the Siberian fields; 

IN THE NAME OF our belo- 
ved compatriots who during 
ten years of martyrdom are 
bearing in their hearts the 
hope of liberation, 


PROTEST 
AS HUMAN BEINGS 
AS ROUMANIANS 
F. Against the imposing of a 
regime of hatred and terror 
upon our fellow countrymen 
by a depraved minority, 
AGAINST the deprivation of 
individual rights; 
AGAINST the expropriation of 
national possessions; 
AGAINST the extermination of 
the Roumanian people; 


PROTEST 
and direct our protest and cry 
of revolt to all those whose 
life is based on JUSTICE 
AND FREEDOM. — 


AND 


Prof. G. Dănulescu 





RARAULUI 


Pisul să ni-l culce, 
Sub streasini de rouă 
Pentru tară nouă. 

Hai murgule drag 
Prin păduri de fag, 
Tot pe culmi în sus 
Du-mă, de-unde's dus. 
Nevăzsut să treci 

Pe prag de poteci. 
Să mă duci, tot duci 
Drum cu plopi si nuci, 
Mai jos de isvor 
Pribegeste-un dor. 
Muntelui să-i spun 
Sub stejar străbun 
Năpasta de ani 
Fulgere'n dusmani. 
Să las la Răscruci 
Gând pentru haiduci. 
În serpar să-mi pui 
Pâinea Neamului, 
Dreptatea s'0'ntorn 
Din spadă si corn. — 


S. Paulo, 30 Noemvurie 1954 


m 





Șt 








dl ajunul Nasterii Mântuitorului si în 0 RI 
pragul anului nou, trimitem tuturor fiilor Ă 

pribegi ai neamului nostru, acest dar X 

închinat + i 

d Ă PATRIEI NOASTRE ÎN 3 Ai 
Pre Pe SUFERINTA. — E 


D. Paulescu. Sia 0 




















x po 


i 
| 


CETATEA LUMINII. 


(Cite de la Lumiere) 


Caixa postal 13204 
AGRNCIA da MOOCA 
Săo Paulo — BRASIL 


) 


REDACTIA. 


Oterim cu draz schimbul 
revistei "CETATEA LUMINII” tuturor 
publicatiunilor noastre de peste hotare. 


DN 
Costul unui exeăplar: 
Serăimătate: 2 
RRASILIA: 100 de 'eruzeiros 
Străinii 2 50 de cruzelros.