Isaac Asimov — Roboti — V3 Robotii De Pe Aurora

Isaac Asimov 


Isaac Asimov 


Roboţi - V3 - Roboții De Pe 
Aurora 


CUPRINS: 

. BALEY 2 

. DANEEL 35 

. GISKARD 70 

. FASTOLFE 97 

. DANEEL ŞI GISKARD 128 

. GLADIA 178 

. DIN NOU FASTOLFE 222 

. FASTOLFE ŞI VASILIA 257 

. VASILIA 287 

10. DIN NOU VASILIA 317 

11. GREMIONIS 338 

12. DIN NOU GREMIONIS 363 

13. AMADIRO 397 

14. DIN NOU AMADIRO 422 

15. DIN NOU DANEEL ŞI GISKARD 461 
16. DIN NOU GLADIA 492 

17. PREŞEDINIELE 511 

18. DIN NOU PREŞEDINIELE 546 
19. DIN NOU BALEY 579 


O OA DUP UWN=R 


1. BALEY. 

Elijah Baley se trezi la umbra copacului şi bodogăni pentru 
el: 

— Ştiam eu. Transpir. 


Tăcu o clipă, îşi îndreptă spatele, îşi şterse transpiraţia de 
pe frunte cu dosul mâinii, apoi privi crunt la picăturile de 
apă. 

— Nu pot suferi transpiraţia, vorbi de unul singur, de 
parcă ar fi promulgat o lege cosmică, şi din nou avu pică pe 
Univers, pentru că făcea un lucru important şi neplăcut în 
acelaşi timp. 

În Oraş, unde temperatura şi umiditatea erau sub control 
total şi unde n-aveai niciodată nevoie să te porţi astfel încât 
căldura produsă să fie mai mare decât cea înlocuită. 
Niciodată nu transpirai (desigur cu excepţia cazului în care 
doreai să transpiri). 

Asta da, civilizaţie! 

Privi spre câmp, unde se afla o ceată de bărbaţi şi femei, 
oarecum în grija lui. Erau în majoritate tinerei până la 
douăzeci de ani, dar şi câţiva mai copţi, ca el. Săpau 
pământul cu stângăcie şi făceau o seamă de alte lucruri pe 
care trebuia să le facă roboții - şi le-ar fi făcut mai bine, 
dacă nu li s-ar fi dat ordin să stea deoparte şi să aştepte, în 
timp ce oamenii munceau cu încăpățânare. 

Pe cer erau nori, iar soarele se ascundea, în acea clipă, în 
spatele unuia dintre ei. Privi la întâmplare în sus. Pe de o 
parte, asta însemna că dogoarea soarelui (şi transpiraţia) s- 
ar reduce. Pe de altă parte, avea oare de gând să plouă? 

Ăsta era necazul cu Exteriorul. Oscilai întruna între 
alternative neplăcute. 

Faptul că un nor relativ mic putea acoperi complet soarele, 
întunecând Pământul dintr-o parte în alta, lăsând, totuşi. 
Aproape tot cerul albastru, îl uluia întotdeauna pe Baley. 

Rămase sub învelişul de frunze al copacului (un fel de 
perete şi tavan primitiv, cu scoarţa moale la pipăit) şi privi, 
din nou, înspre ceată, cu atenţie. O dată pe săptămână, 
indiferent de vreme, veneau aici. 

Primeau şi membri noi. Aceştia erau, categoric, mai mulţi 
decât cei câţiva inimoşi care porniseră la drum. Conducerea 


Oraşului, chiar dacă nu-şi dădea prea mult osteneala, era 
destul de înţelegătoare ca să nu pună piedici. 

Înspre orizont, în dreapta lui - la est, cum ai fi zis după 
poziţia soarelui din amurg - Baley văzu cupolele greoaie, cu 
multe vârfuri, ale Oraşului, care cuprindeau tot ceea ce 
făcea ca viaţa să merite trăită. Văzu şi o pată mică 
deplasându-se, prea departe ca să-şi dea seama ce era. 
După felul în care se mişca şi după semne prea complicate 
pentru a fi explicate, Baley fu sigur că era un robot, dar 
asta nu-l surprinse. Suprafaţa Pământului, în afara 
Oraşului, era teritoriul roboților, nu al oamenilor - cu 
excepţia celor câţiva care, ca şi el, visau cai verzi pe pereţi. 

Privirea i se întoarse automat la visătorii care săpau, 
trecând de la unul la altul. Îi cunoştea şi ştia numele 
fiecăruia. Toţi lucrau, toţi învățau cum să suporte Exteriorul 
ŞI... 

Se încruntă şi bombăni încet: 

— Unde-i Bentley? 

Şi un alt glas, răsunând în spatele lui, vioi şi cam gâfâit, 
spuse: 

— Uite-mă, tată. 

Baley se răsuci: 

— Nu face asta, Ben. 

— Ce să nu fac? 

— Să te strecori aşa în spatele meu. Mi-e destul de greu 
să-mi ţin echilibrul în Exterior şi fără să mai am bătaie de 
cap cu emoţiile. 

— N-am vrut să te iau prin surprindere. E greu să faci 
zgomot când mergi pe iarbă. N-ai încotro... Dar nu crezi că 
ar trebui să mergi înăuntru, tată? Eşti afară de două ore şi 
cred că e destul. 

— De ce? Pentru că am patruzeci şi cinci de ani şi tu eşti 
un boboc de nouăsprezece? Crezi că trebuie să ai grijă de 
ramolitul de taică-tău, nu-i aşa? 

— Da, cred că asta e, zise Ben. Şi se vede că eşti un 
detectiv bun. Mergi drept la ţintă. 


Ben zâmbi larg. Avea faţa rotundă şi ochii îi străluceau. 
Semăna mult cu Jessie, se gândi Baley, cu mama lui. Avea 
prea puţin din faţa prelungă şi gravă a lui Baley. Şi totuşi 
Ben gândea ca tatăl lui. Câteodată se încrunta, sobru, 
demonstrând că era un copil absolut legitim. 

— Mă descurc foarte bine, spuse Baley. 

— Da, tată. Eşti cel mai bun dintre noi, având în vedere... 

— Având în vedere ce? 

— Vârsta ta, bineînţeles. Şi nu uit că tu eşti cel care a 
început asta. Am văzut, totuşi, că te-ai adăpostit sub copac 
şi mi-am spus... Ei bine, poate că bătrânului îi ajunge. 

— Ţi-arăt eu ţie „bătrân”, zise Baley. 

Robotul pe care-l văzuse în direcţia Oraşului era acum 
destul de aproape ca să fie observat, dar Baley îl îndepărtă 
din minte, considerându-l fără importantă. Spuse: 

— E bine să te aşezi sub un copac, din când în când, dacă 
soarele străluceşte prea tare. Trebuie să învăţăm să folosim 
avantajele Exteriorului, dar şi să ne obişnuim să-l suportăm 
dezavantajele... Şi uite că soarele iese din spatele norului. 

— Da, aşa e... Păi, atunci, nu vrei să mergi înăuntru? 

— Pot să rabd. O dată pe săptămână am o după-amiază 
liberă şi o petrec aici. E dreptul meu. Se potriveşte cu 
gradul meu C-7. 

— Nu e vorba de drept, tată. E vorba că oboseşti prea 
mult. 

— Mă simt bine, zău. 

— Sigur. Şi când o să ajungi acasă, o să te duci direct la 
culcare şi o să stai întins în întuneric. 

— Antidotul obişnuit pentru o lumină prea puternică. 

— Şi mama e îngrijorată. 

— Păi, n-are decât să se îngrijoreze. O să-l prindă bine. În 
afară de asta, de ce e rău să stau aici? Partea cea mai 
proastă e transpiraţia. Dar trebuie să mă obişnuiesc. Nu pot 
scăpa de ea. La început nici nu puteam să mă plimb atât de 
departe de Oraş şi trebuia să mă întorc... Şi tu erai singurul 
care mă însoțea. Acum, uite ce mulţi suntem şi ce departe 


pot să merg, fără probleme. Pot să şi lucrez mult. Mai rezist 
o oră. Uşor... Zău, Ben, mamei tale i-ar face bine să vină şi 
ea aici. 

— Cine? Mămica? Desigur că glumeşti. 

— Nu prea glumesc. Atunci când va veni vremea să plec, 
nu voi putea... Pentru că ea nu vrea. 

— Şi te vei bucura. Nu te amăgi, tăticule. Asta nu se va 
întâmpla curând... Şi, dacă acum nu eşti prea bătrân, vei fi 
prea bătrân atunci. O să fie ca un fel de joc pentru tineret. 

— Ştii, zise Baley, încleştându-şi pe jumătate pumnul, eşti 
destul de înţelept când spui „tineret”. Ai plecat vreodată de 
pe Pământ? Au plecat vreodată de pe Pământ oamenii aceia 
de pe câmp? Eu am plecat. În urmă cu doi ani. S-a 
întâmplat înainte de aclimatizarea asta... Şi am 
supravieţuit. 

— Ştiu, tăticule, dar a fost pentru scurt timp şi a fost o 
misiune de serviciu, iar ţie ţi s-a purtat de grijă. Nu-i acelaşi 
lucru. 

— A fost acelaşi lucru, spuse Baley, cu încăpățânare, ştiind 
în sufletul său că n-a fost aşa. Şi nu ne va lua prea mult timp 
să plecăm. Dacă aş putea obţine permisiunea de a pleca pe 
Aurora, am pu-tea renunţa la acţiunea asta. 

— Las-o baltă. N-o să se întâmple aşa uşor. 

— Trebuie să încercăm. Cei ce deţin puterea nu ne vor 
lăsa să plecăm dacă nu primim undă verde de pe Aurora. 
Este cea mai mare şi cea mai puternică dintre Lumile 
Spaţiului şi ce spun ei... 

— Devine realitate! Am discutat despre asta de peste un 
milion de ori. Dar nu trebuie să te duci acolo ca să le ceri 
permisiunea. Există hiper-transmiţătoare. Poţi vorbi cu ei 
de aici. Am spus-o de nenumărate ori până acum. 

— Nu-i acelaşi lucru. Trebuie să luăm legătura unii cu alţii 
în persoană... Şi am spus asta de nenumărate ori până 
acum. 

— În orice caz, spuse Ben, încă nu suntem pregătiţi. 


— Nu suntem gata pentru că Pământul nu vrea să ne dea 
navele. Cei din Spaţiu vor să ni le dea, împreună cu toată 
asistenţa tehnică necesară. 

— Ce noroc! De ce ne-ar face asta cei din Spaţiu? De când 
au început să simtă afecţiune pentru noi, Pământenii 
efemeri? 

— Dacă le-aş putea vorbi... 

Ben râse: 

— Haide, tată. Vrei să te duci pe Aurora ca s-o mai vezi pe 
femeia aceea. 

Baley se încruntă şi sprâncenele i se adunară deasupra 
ochilor adânciţi în orbite: 

— Femeie? Pe Iehova, Ben, ce tot spui? 

— Zău, tată, să rămână între noi... Şi nici o vorbă mamei... 
Ce s-a întâmplat cu femeia aceea de pe Solaria? Sunt destul 
de mare. Poţi să-mi spui. 

— Ce femeie de pe Solaria? 

— Cum poţi să mă priveşti în ochi şi să negi că o cunoşti pe 
femeia pe care toată lumea de pe Pământ a văzut-o în 
dramatizarea de pe hiper unde? Gladia Delmarre. Femeia 
aceea! 

— Nu s-a întâmplat nimic. Treaba cu hiperundele a fost o 
prostie. 'Ţi-am spus-o de o mie de ori. Ea nu era aşa. Eu nu 
eram aşa. Totul era ticluit şi tu ştii că s-a făcut în ciuda 
protestelor mele, doar fiindcă s-au gândi cei din conducere 
că asta ar pune Pământul într-o lumină favorabilă faţă de 
cei din Spaţiu... Şi bagă de seamă să nu-l spui altceva 
mamei tale. 

— Nici nu mă gândesc. Totuşi, această Gladia s-a dus pe 
Aurora şi ţii morţiş să mergi şi tu acolo. 

— Vrei să spui că într-adevăr crezi că motivul pentru care 
vreau să merg pe Aurora... O, pe Iehova! 

Fiul său îşi înălţă sprâncenele: 

— Ce s-a întâmplat? 

— Robotul. Este R. Geronimo. 

— Cine? 


— Unul dintre roboţii-curier de la Departamentul nostru. 
Şi e aici! Suntem în timpul liber şi mi-am lăsat dinadins 
receptorul acasă, pentru că nu voiam să mă găsească. Ăsta 
e dreptul meu în calitate de C-7 şi totuşi au trimis un robot 
după mine. 

— De unde ştii că vine după tine, tată? 

— Printr-o deducție foarte subtilă. Mai întâi: aici nu mai e 
nimeni altcineva care să aibă vreo legătură cu 
Departamentul de Poliţie; şi apoi: lucrul ăsta infect vine 
drept spre mine. De aici trag concluzia că mă vrea pe mine. 
Ar trebui să trec pe partea cealaltă a copacului şi să stau 
acolo. 

— Nu e zid, tată. Robotul se poate învârti în jurul 
copacului. 

Iar robotul strigă: 

— Stăpâne Baley, am un mesaj pentru dumneata. Eşti 
aşteptat la Cartierul General. 

Robotul se opri, aşteptă, apoi spuse din nou: 

— Stăpâne Baley, am un mesaj pentru dumneata. Eşti 
aşteptat la Cartierul General. 

— Aud şi înţeleg, zise Baley cu glasul voalat. 

Trebuia să spună aşa, altfel robotul ar fi repetat întruna. 

Baley se încruntă uşor, în timp ce examina robotul. Era un 
model nou, ceva mai umanizat decât modelele mai vechi. 
Fusese despachetat şi dat în folosinţă doar cu a lună în 
urmă, cu oarecare pompă. Conducerea încerca întruna 
ceva - orice - care ar fi făcut ca roboții să fie priviţi cu ochi 
mai buni. Avea un înveliş care bătea în gri, cu un luciu şters 
şi destul de elastic la pipăit, (cam ca o piele moale). 
Expresia feţei, imobilă, nu era la fel de neroadă ca la 
majoritatea roboților. Deşi, la drept vorbind, din punct de 
vedere al intelectului era aproape la fel de nerod ca toţi 
ceilalţi. 

Pentru o clipă. Baley se gândi la R. Daneel Olivaw, robotul 
Spaţial care fusese în două misi-uni cu ea, una pe Pământ şi 
una pe Solaria, şi pe care-l văzuse ultima oară când Daneel 


îi ceruse sfatul în cazul imaginii din oglindă. Daneel era un 
robot atât de uman, încât Baley îl trata ca pe un, prieten şi 
îi era dor de el, chiar şi acum. Dacă toţi roboții ar fi aşa... 

Baley spuse: 

— Asta a ziua mea liberă, băiete. Nu e nevoie să mă duc la 
Cartierul General. 

R. Geronimo tăcu. Mâinile îi tremurau uşor. Baley observă 
şi îşi dădu bine seama că asta în-semna un oarecare 
dezacord în conexiunile pozitronice ale robotului. El trebuia 
să dea ascultare fiinţelor omeneşti, dar era destul de 
obişnuit ca două fiinţe omeneşti să pretindă două feluri 
diferite de supunere. 

Robotul alese. Spuse: 

— Este ziua dumitale liberă, stăpâne... Eşti aşteptat la 
Cartierul General. 

Ben zise, jenat: 

— Dacă te caută, tată... 

Baley dădu din umeri: 

— Nu te lăsa păcălit, Ben. Dacă ar avea într-adevăr mare 
nevoie de mine, ar trimite o maşină acoperită şi ar folosi, 
probabil, drept voluntar, un om, în loc să ordone unui robot 
să facă drumul... Şi să mă enerveze cu mesajul lui. 

Ben dădu din cap: 

— Nu cred, tată. N-ar şti unde eşti sau cât le-ar trebui să 
te găsească. Nu cred că ar trimite un om într-o căutare 
nesigură. 

— Da? Păi, hai să vedem cât de puternic este ordinul... R. 
Geronimo, întoarce-te la Cartierul General şi spune-le că 
vin la lucru la 09.00. 

Apoi, tăios: 

— Întoarce-te! E un ordin! 

Robotul ezită vizibil, apoi se întoarse, plecă, iar se 
întoarse, făcu o încercare să revină înspre. Baley şi rămase, 
în cele din urmă, pe loc, tremurând din tot corpul. 

Baley îşi dădu seama ce însemna asta şi îi şopti lui Ben: 

— S-ar putea să trebuiască să plec. Pe Iehova! 


Pe robot îl incomoda ceea ce roboticienii numeau 
echipotenţial de opoziţie la al doilea nivel. Supunerea era A 
Doua Lege, iar R. Geronimo suferea acum din cauza a două 
ordine de aceeaşi forţă, dar contradictorii. Oamenii 
obişnuiţi numeau asta blocarea robotului sau, cel mai 
adesea, robloc, pe scurt. 

Robotul se întoarse încet. Primul ordin fusese mai 
puternic, dar nu cu mult, aşa că vorbi bolborosit: 

— Stăpâne, mi s-a spus că ai putea zice asta. În acest caz, 
trebuia să spun... 

Se opri, apoi adăugă, răguşit: 

— Trebuia să spun... Dacă erai singur. 

Baley dădu din cap înspre fiul său, iar Ben nu aşteptă. Ştia 
când tatăl lui era „tata” şi când era poliţist. Se retrase în 
grabă. 

O clipă, Baley se gândi, nervos, să-şi întărească ordinul şi 
să provoace un robloc aproape complet, dar asta ar fi 
produs, cu siguranţă, daune care ar fi cerut analiză 
pozitronică şi reprogramare. Cheltuielile i-ar fi oprite din 
salariu şi ar putea ajunge uşor la un an de plată. 

Spuse: 

— Îmi retrag ordinul. Ce ţi s-a spus să-mi zici? 

Vocea lui R. Geronimo se limpezi imediat: 

— Mi s-a spus să-ţi transmit că eşti căutat în legătură cu 
Aurora. 

Baley se întoarse către Ben şi strigă: 

— Mai lasă-l o jumătate de oră, apoi spune-le că vreau să 
meargă înăuntru. Acum trebuie să plec. 

Şi, mergând cu paşi mari, îi spuse arţăgos robotului: 

— De ce nu ţi-au spus să zici asta imediat? Şi de ce nu te 
programează să foloseşti o maşină, ca să nu trebuiască să 
merg pe jos? Ştia foarte bine de ce nu se făcea aşa. Orice 
accident în care ar fi fost implicată o maşină condusă de un 
robot ar fi provocat altă revoltă împotriva roboților. 

Nu-şi încetini pasul. Aveau de mers doi kilometri până la 
zidul Oraşului şi, apoi, trebuia să ajungă la Cartierul 


General printr-o circulaţie intensă. 

Aurora? Ce schimbare se mai pregătea? 

Lui Baley i-a trebuit o jumătate de oră ca să ajungă la 
poarta Oraşului şi se simţi penibil, bănuind ce-l aşteaptă. 
Poate - poate n-o să se întâmple de data asta. 

Atinse suprafaţa despărţitoare dintre Exterior şi Oraş, 
zidul care delimita haosul de civilizaţie. Îşi puse mâna pe 
punctul de semnalizare şi apăru o deschizătură. Ca de 
obicei, nu aşteptă ca deschizătura să fie completă, ci se 
strecură prin ea de îndată ce se lărgi suficient. R. Geronimo 
îl urmă. 

Polițistul de gardă apăru speriat, cum părea întotdeauna 
când cineva se întorcea din Exterior. De fiecare dată avea 
aceeaşi privire neîncrezătoare, aceeaşi poziţie de drepţi, 
aceeaşi mână iute pe trăgaci, aceeaşi încruntare şovăitoare. 

Baley îşi arătă legitimaţia supărat, iar santinela îl salută. 
Uşa se închise în spatele lui - şi se întâmplă. Baley era în 
Oraş. Pereţii se închideau în jurul lui, iar Oraşul deveni 
Universul. Era din nou cufundat în vuietul fără sfârşit, 
veşnic, în mirosul de oameni şi pe o bandă mai rapidă, îşi 
ridică braţul mai sus, ca şi cum s-ar fi apărat de vântul 
tăios, şi tânărul se trezi scos din cursă şi împins pe o bandă 
cu viteză mai mică, pentru care nu era pregătit. Înnebunit, 
strigă: „Hei!”, dezechilibrându-se. Ceilalţi se opriră, 
cântărind situaţia şi schimbară repede direcţia. 

— În Expres, băiete, spuse Baley. 

Robotul ezită puţin. Roboții nu aveau voie în Expres, 
neînsoţiţi. Ordinul lui Baley fusese categoric, aşa că se urcă 
în tren. Baley îl urmă şi, astfel, încordarea robotului scăzu. 
Baley străbătu repede mulţimea de pasageri, împingându-l 
pe R. Geronimo în faţă şi croindu-şi drum spre nivelul 
superior, mai puţin aglomerat. Se opri lângă un stâlp, călcă 
apăsat pe unul dintre picioarele robotu-lui, privind cu 
oarecare severitate la cei de jos. 

După cincisprezece kilometri şi jumătate era aproape de 
Cartierul General al Poliţiei şi cobori. R. Geronimo cobori cu 


el. Nu i se atinsese nici măcar un fir de păr. Baley îl predă la 
uşă şi primi o chitanţă. Verifică atent data, ora şi numărul 
de serie al robotului, apoi îşi puse chitanţa în portofel. Până 
la sfârşitul zilei trebuia să controleze dacă operaţia fusese 
înregistrată în computer. 

Acum urma să-l întâlnească pe Comisar - şi îl cunoştea 
prea bine. Orice slăbiciune din partea lui Baley ar fi fost un 
motiv întemeiat pentru retrogradare. Comisarul era un om 
dur. Considera succesele lui Baley din trecut drept o ofensă 
personală. 

Comisarul era Wilson Roth. Ocupa postul ăsta de doi ani şi 
jumătate, de când Julius Enderby îşi dăduse demisia o dată 
ce vâlva stârnită de uciderea unui locuitor din Spaţiu se 
potolise şi demisia nu mai prezenta nici un risc. 

Baley nu se împăcase niciodată cu schimbarea. Cu toate 
defectele lui, Julius îi fusese şi prieten, şi superior. Roth era 
doar superior. Nici măcar nu fusese crescut în Oraş. Nu în 
Oraşul ăsta. Fusese adus din afară. 

Roth nu era nici deosebit de înalt, nici nemaipomenit de 
gras. Avea, totuşi, capul mare, aşezat pe un gât care parcă 
se îndoia uşor în faţă. Asta îi dădea un aer greoi: corp greoi 
şi cap greoi. Avea până şi pleoape grele, care-l acopereau 
ochii pe jumătate. L-ai fi crezut un adormit, dar nu scăpa 
niciodată nimic. Baley aflase asta imediat după ce Roth 
preluase postul. Nu-şi făcea deloc iluzii că Roth îl simpatiza. 
Nu-şi făcea iluzii nici că el l-ar fi simpatizat pe Roth. 

Roth nu părea supărat - niciodată nu părea - dar cuvintele 
lui nu trădau nici bucurie. Spuse: 

— Baley, de ce eşti atât de greu de găsit? 

Baley zise, grijuliu şi cu respect: 

— E după-amiaza mea liberă, domnule Comisar. 

— Da, dreptul tău de C-7. Ştii ce-i aia Oscilator, nu-i aşa? 
Ceva care înregistrează mesaje oficiale. Poţi fi rechemat, 
chiar şi în timpul liber. 

— Ştiu asta foarte bine, domnule Comisar, dar nu mai 
există reglementări referitoare la purtarea unui Oscilator. 


Putem fi găsiţi şi fără el. 

— În Oraş, da, dar tu erai în Exterior - sau greşesc? 

— Nu greşiţi, domnule Comisar. Eram în Exterior. 
Reglementările nu prevăd ca, în acest caz, să port Oscilator. 

— Te ascunzi după litera regulamentului, nu? 

— Da, domnule Comisar, spuse Baley calm. 

Comisarul se ridică, autoritar şi vag ameninţător, şi se 
aşeză pe birou. Fereastra spre Exterior, pe care o pusese 
Enderby, era de mult închisă şi vopsită. În încăperea 
întunecoasă (din acest motiv mai caldă şi mai confortabilă), 
Comisarul părea a fi cel mai mare. 

Spuse; fără să ridice glasul: 

— Cred, Baley, că te bazezi pe recunoştinţa Pământului. 

— Mă bazez pe faptul că-mi fac munca, domnule Comisar, 
cât pot de bine şi în concordanţă cu regulamentele. 

— Şi pe recunoştinţa Pământului când te supui spiritului 
acestor regulamente. 

Baley nu spuse nimic de data aceasta. 

— Se vorbeşte că te-ai descurcat bine acum trei ani, în 
cazul cu uciderea lui Sarton, zise Comisarul. 

— Mulţumesc, domnule Comisar, spuse Baley. Cred că 
distrugerea Oraşului Spaţial a fost o consecinţă. 

— A fost - şi încă aprobată de întregul Pământ. Se spune 
că te-ai descurcat bine şi acum doi ani pe Solaria si, înainte 
de a-mi aminti tu, urmarea a fost revizuirea clauzelor din 
contractele de comerţ cu Lumile din Spaţiu, în avantajul 
evident al Pământului. 

— Cred că aşa se zice, domnule. 

— Şi, drept urmare, ai cam devenit erou. 

— Nu pretind aşa ceva. 

— Ai fost avansat de două ori, după rezolvarea fiecărui 
caz. A existat până şi o dramă pe hiperunde, inspirată din 
întâmplările de pe Solaria. 

— Care a fost pusă în scenă fără permisiunea mea şi 
împotriva voinţei mele, domnule Comisar. 


— Dar te-a transformat, totuşi, într-un fel de erou. Baley 
ridică din umeri. 

Comisarul, după ce aşteptă câteva secunde un răspuns, 
continuă: 

— Dar n-ai făcut nimic important timp de aproape doi ani. 

— E foarte normal ca Pământul să se întrebe ce am făcut 
pentru el în ultima vreme. 

— Exact. Probabil că se şi întreabă. Ştie că eşti iniţiatorul 
acestei noi ciudăţenii care constă în a te aventura în 
Exterior ca să frămânţi Pământul, prefăcându-te că eşti 
robot. 

— Este permis. 

— Nu tot ce este permis e de admirat. E posibil ca mulţi 
oameni să te creadă mai degrabă trăsnit, decât erou. 

— Poate că asta e şi părerea mea despre mine, spuse 
Baley. 

— Se ştie foarte bine că publicul are memorie scurtă. În 
cazul tău, partea eroică se voalează repede în umbra celei 
ciudate, aşa că, dacă faci o greşeală, vei avea necazuri 
serioase. Reputația pe care te bazezi... 

— Cu tot respectul, domnule Comisar, nu mă bazez pe ea. 

— Reputația pe care Departamentul de Poliţie crede că te 
bazezi nu te va salva şi eu nu te voi putea salva. 

Pentru o clipă, umbra unui zâmbet păru să treacă peste 
figura dură a lui Baley: 

— N-aş vrea, domnule Comisar, să vă periclitaţi situaţia în 
încercarea nebunească de a mă salva. 

Comisarul dădu din umeri şi afişă un zâmbet exact la fel de 
vag şi de trecător: 

— Să n-ai nici o grijă în privinţa asta. 

— Atunci, de ce îmi spuneţi toate astea, domnule Comisar? 

— Ca să te previn. Înţelegi că nu vreau să te distrug - aşa 
că te previn o dată. Vei fi implicat într-o problemă foarte 
delicată, în care poţi lesne greşi, iar eu te previn ca să n-o 
faci. 


Aici, faţa i se destinse într-un zâmbet uşor de interpretat. 
Baley nu reacţionă la zâmbet. Zise: 

— Îmi puteţi spune cât de delicată este problema? 

— Nu ştiu. 

— E vorba de Aurora? 

— R. Geronimo a fost instruit să-ţi spună că ar fi, dacă n-ar 
fi avut încotro, dar eu nu ştiu nimic despre asta. 

— Atunci de unde ştiţi, domnule Comisar, că e o problemă 
foarte delicată? 

— Haide, Baley, doar anchetezi enigme. De ce ar veniun 
membru al Departamentului Terestru de Justiţie în Oraş, 
când ţi s-ar fi putut cere foarte bine să te duci la 
Washington, aşa cum ai făcut acum doi ani, în legătură cu 
întâmplarea de pe Solaria? Şi de ce persoana de la Justiţie 
s-ar încrunta şi ar fi nervoasă şi ar deveni nerăbdătoare din 
cauză că n-ai fost găsit imediat? Hotărârea ta de a nu fi 
disponibil a fost o greşeală, una de care nu răspund în nici 
un fel. Poate că nu este fatală în sine, dar cred că ai fost 
prins pe picior greşit. 

— Atunci, se pare că mă întârziaţi mai mult, spuse Baley, 
încruntându-se. 

— Nu chiar. Persoana de la Justiţie tocmai bea nişte 
răcoritoare - ştii aiurelile pe care şi le îngăduie unii oficiali. 
După ce termină, va veni la noi. Vestea despre sosirea ta a 
fost transmisă, aşa că aşteaptă, aşa cum fac şi eu. 

Baley aşteptă. Ştia deja că drama transmisă în hiperunde, 
ce-i fusese impusă împotriva voinţei lui, oricât ar fi 
îmbunătăţit situaţia Pământului, îl discreditase în 
Departament. Îl scosese în evidenţă în trei dimensiuni, faţă 
de apatia bidimensională a organizaţiei, şi îl transformase 
într-o persoană însemnată. 

Ajunsese la funcţii înalte şi la privilegii importante, dar şi 
asta făcuse ca duşmănia celor din Departament faţă de el să 
crească. Şi, cu cât s-ar fi ridicat mai sus, cu atât mai uşor s- 
ar fi zdrobit în cazul unei căderi. 

Dacă ar fi făcut o greşeală... 


Persoana de la Justiţie intră, privi nepăsătoare în jur, 
merse înspre cealaltă latură a biroului lui Roth şi se aşeză 
pe locul acestuia. Ca persoană cu o clasificare foarte înaltă, 
oficialul se purta cum trebuie. Roth se aşeză calm pe alt 
scaun. 

Baley rămase în picioare, străduindu-se să nu pară 
surprins. Roth ar fi putut să-l prevină, dar n-o făcuse. Era 
clar că-şi alesese cuvintele anume, ca să nu-l dea de bănuit. 

Oficialul era femeie. 

N-avea nici un motiv să nu fie. Orice persoană oficială 
putea fi femeie. Secretarul-General putea fi femeie. Erau 
femei în poliţie, chiar şi o femeie cu gradul de căpitan. 

Doar că, dacă nu erai prevenit, nu te aşteptai la asta în nici 
un caz. Au fost timpuri în istorie când femeile au ocupat în 
număr mare posturi administrative. Baley ştia asta; 
cunoştea foarte bine istoria. Dar acum nu era în acele 
timpuri. 

Era destul de înaltă şi stătea dreaptă pe scaun. Uniforma 
ei nu era prea diferită de a unui bărbat, cum nu era diferită 
nici pieptănătura, nici machiajul. Ceea ce-i trăda imediat 
sexul erau sânii, pe care nu încerca în nici un fel să-i 
ascundă. Avea vreo patruzeci de ani, trăsăturile feţei 
regulate şi fine. Se maturizase în chip atrăgător, 
deocamdată fără fire cărunte în părul negru. 

Spuse: 

— Eşti detectivul Elijah Baley, gradul C-7. 

Era o declaraţie, nu o întrebare. 

— Da, doamnă, răspunse totuşi Baley. 

— Sunt Subsecretar Lavinia Demacheck. Nu prea semeni 
cu cel din drama transmisă pe hiperunde în care era vorba 
despre tine. 

Lui Baley i se mai spusese asta. Zise, sec: 

— Nu puteau să mă înfăţişeze chiar aşa cum sunt şi să aibă 
mulţi spectatori, doamnă. 

— Nu sunt sigură. Pari mai puternic decât actorul cu chip 
de copil pe care l-au folosit. 


Baley ezită o clipă şi se hotări să rişte - sau, poate, simţi că 
nu poate să nu rişte. Spuse grav: 

— Aveţi gusturi rafinate, doamnă. 

Ea râse, iar Baley răsuflă liniştit. 

— Îmi place să cred că am, spuse ea. Acum, de ce m-ai 
lăsat să aştept? 

— N-am fost informat că veniţi, doamnă, şi era timpul meu 
liber. 

— Pe care ţi-l petreci în Exterior, am înţeles. 

— Da, doamnă. 

— Eşti unul dintre acei oameni ciudaţi, cum aş spune dacă 
n-aş avea gusturi rafinate. În schimb, te întreb dacă eşti 
unul dintre acei oameni pasionaţi. 

— Da, doamnă. 

— Te aştepţi să emigrezi cândva şi să găseşti Lumi noi în 
pustietatea Galaxiei? 

— Poate că nu, doamnă. S-ar putea să fiu prea bătrân, 
dar... 

— Câţi ani ai? 

— Patruzeci şi cinci, doamnă. 

— Ei bine, îi arăţi. Din întâmplare, şi eu am patruzeci şi 
cinci de ani. 

— Nu-i arătaţi, doamnă. 

— Arăt mai bătrână sau mai tânără? 

Izbucni din nou în râs, apoi spuse: 

— Hai să nu ne mai prostim. Vrei să insinuezi că sunt prea 
bătrână ca să mai încep ceva? 

— În societatea noastră nimeni nu poate să înceapă ceva, 
fără să se antreneze în Exterior. Antrenamentul dă cele mai 
bune rezultate la cei tineri. Sper că fiul meu va păşi cândva 
în altă Lume. 

— Zău? Ştii, desigur, că Galaxia aparţine Lumilor din 
Spaţiu. 

— Sunt doar cincizeci, doamnă. În Galaxie există milioane 
de Lumi locuibile - sau care pot fi făcute locuibile - şi care 
nu au, probabil, forme de viaţă inteligentă. 


— Da, dar nici o navă nu poate pleca de pe Pământ fără 
acordul celor din Spaţiu. 

— Acesta poate fi dat, doamnă. 

— Nu-ţi împărtăşesc optimismul, domnule Baley. 

— Am vorbit cu locuitori din Spaţiu care... 

— Ştiu că ai vorbit, spuse Demacheck. Superiorul meu 
este Albert Minnim, care te-a trimis pe Solaria acum doi 
ani. 

Îşi îngădui o uşoară arcuire a buzelor: 

— În acea dramă transmisă în hiperspaţiu a fost înfăţişat 
într-un rolişor de un actor care-i semăna bine, după cum 
îmi amintesc. Nu a fost încântat, după cum, de asemenea, 
îmi amintesc. 

Baley schimbă subiectul: 

— L-am întrebat pe Subsecretarul Minnim... 

— Să ştii că a fost avansat. 

Baley cunoştea perfect importanţa gradelor: 

— Noul lui grad, doamnă? 

— Vice-secretar. 

— Mulţumesc. L-am rugat pe Vice-secretarul Minnim să 
ceară, pentru mine, permisiunea de a vizita Aurora, în 
legătură cu acest subiect. 

— Când? 

— La scurt timp după ce m-am întors de pe Solaria. De 
atunci mi-am înnoit cererea de două ori. 

— Dar n-ai primit răspuns favorabil. 

— Nu, doamnă. 

— Te miră? 

— Sunt dezamăgit, doamnă. 

— N-are rost să vorbim despre asta. 

Se rezemă puţin de spătar: 

— Relaţiile noastre cu cei din Spaţiu sunt foarte sensibile. 
Probabil îţi închipui că cele două fapte de eroism ale tale au 
ameliorat situaţia - şi aşa a şi fost. A ajutat şi acea dramă 
penibilă de pe hiperunde. Totuşi, ameliorarea totală e atât 


(îşi lipi vârfurile primelor două degete) din atât (îşi desfăcu 
larg braţele). 

Continuă: 

— În aceste împrejurări, nu putem risca să te trimitem pe 
Aurora, cea mai importantă Lume a celor din Spaţiu, şi să te 
punem să faci un lucru care ar putea provoca o tensiune 
interstelară. 

Baley o privi fix: 

— Am fost pe Solaria şi n-am făcut nici un rău. 
Dimpotrivă... 

— Da, ştiu, dar erai acolo la rugămintea celor din Spaţiu, 
ceea ce însemna o distanţă de câţiva parseci faţă de 
prezenţa ta acolo la cererea noastră. Nu se poate să nu 
înţelegi. 

Baley tăcea. 

Ea pufni, semn că nu era surprinsă, şi spuse: 

— Situaţia s-a înrăutățit de când cererile tale au fost lăsate 
la Vice-secretar şi foarte just ignorate de acesta. S-a 
înrăutățit mai ales în ultima lună. 

— Ăsta e motivul acestei şedinţe, doamnă? 

— V-aţi pierdut răbdarea, domnule? Îl ironiză ea pe tonul 
de adresare către un superior. Vrei să-mi dai de înţeles că 
trebuie să trec la subiect? 

— Nu, doamnă. 

— Sigur că vrei. Şi de ce nu? Devin plictisitoare. Să mă 
apropii de subiect, întrebându-te dacă-l cunoşti pe dr. Han 
Fastolfe. 

Baley zise, atent: 

— L-am întâlnit odată, cu aproape trei ani în urmă, în ceea 
ce se numea pe atunci Oraşul Spaţial. 

— Presupun că ţi-a plăcut de el. 

— Era prietenos - pentru un locuitor al Spaţiului. 

Ea pufni din nou: 

— Îmi închipui. Ştii că de doi ani este un şef politic 
important pe Aurora? 


— Am auzit că este în guvern de la... De la un partener pe 
care l-am avut cândva. 

— De la R. Daneel Olivaw, prietenul tău robot din Spaţiu? 

— Fostul meu partener, doamnă. 

— Când ai rezolvat o mică problemă, referitoare la doi 
matematicieni de la bordul unei nave din Spaţiu? 

Baley încuviinţă: 

— Da, doamnă. 

— Vezi, suntem informaţi. De doi ani dr. Han Fastolfe este, 
mai mult sau mai puţin, farul călăuzitor din guvernul de pe 
Aurora, o persoană importantă în Adunarea Legislativă 
Universală a lor, şi chiar se vorbeşte despre el ca de un 
viitor posibil Preşedinte. Înţelegi, aceasta este cea mai 
importantă funcţie executivă pe care o au cei de pe Aurora. 

— Da, doamnă, spuse Baley, şi se întrebă când va ajunge la 
problema foarte delicată de care vorbise Comisarul. 

Demacheck părea că nu se grăbeşte. Spuse: 

— Fastolfe este un... Moderat. Aşa îşi spune el. Crede că 
Aurora - şi în general Lumile din Spaţiu - s-au întrecut cu 
gluma în proiectele lor, aşa cum tu, poate, crezi că noi, pe 
Pământ, ne-am întrecut cu gluma în ale noastre. Vrea să 
revină la o robotizare mai redusă, la o mai rapidă fluctuaţie 
de generaţii şi la o alianţă cu Pământul. Sigur că noi îl 
susţinem - dar foarte discret. Dacă ne-am arăta prea pe 
faţă simpatia, ar putea însemna sărutul morţii pentru el. 

— Cred că va sprijini cercetarea Pământului şi colonizarea 
altor Lumi, zise Baley. 

— Şi eu cred. Îmi închipui că ţi-a spus toate astea. 

— Da, doamnă, când ne-am întâlnit. 

Demacheck îşi sprijini bărbia de vârful degetelor: 

— Crezi că reprezintă părerea oamenilor din Lumile 
spaţiale? 

— Nu ştiu, doamnă. 

— Mă tem că nu. Cei care sunt de partea lui nu sunt prea 
zeloşi. Cei care sunt împotriva lui formează o mulţime 
înflăcărată. Numai talentul lui politic şi entuziasmul 


personal l-au menţinut atât de aproape de putere. Cea mai 
mare slăbiciune a lui este, bineînţeles, simpatia pentru 
Pământ. Aceasta este folosită întruna împotriva lui şi-l 
influenţează pe mulţi care i-ar împărtăşi părerile în orice 
altă privinţă. Dacă vei fi trimis pe Aurora, orice greşeală pe 
care ai face-o ar duce la accentuarea sentimentului de ură 
faţă de Pământ si, deci l-ar anihila pe el, probabil de tot. Pur 
şi simplu Pământul nu-şi poate asuma riscul. 

— Înţeleg, murmură Baley. 

— Fastolfe doreşte să rişte. El a fost cel care a aranjat să fii 
trimis pe Solaria, într-o perioadă în care puterea lui politică 
era de-abia la început şi când era foarte vulnerabil. Dar el 
nu are de pierdut decât puterea politică, în timp ce noi 
trebuie să ne preocupăm de bunăstarea a peste opt 
miliarde de Pământeni. De aceea, actuala situaţie politică 
este extrem de delicată. 

Se opri şi Baley fu obligat să pună întrebarea, în cele din 
urmă: 

— La ce situaţie vă referiţi, doamnă? 

— Se pare, zise Demacheck, că Fastolfe a fost implicat într- 
un scandal mare şi fără precedent. Dacă va fi lipsit de tact, 
sunt toate şansele să fie distrus din punct de vedere politic 
în câteva săptămâni. Dacă este dumnezeieşte de deştept, 
poate va rezista câteva luni. Mai devreme sau mai târziu 
poate fi distrus ca putere politică pe Aurora şi asta ar 
însemna, înţelegi, o adevărată nenorocire pentru Pământ. 

— Pot să întreb de ce este acuzat? Corupţie? Trădare? 

— Nimic din toate astea. Integritatea lui personală nu este 
în nici un caz pusă la îndoială, nici măcar de duşmanii lui. 

— Atunci, o crimă pasională? Omor? 

— Nu chiar omor. 

— Nu înţeleg, doamnă. 

— Pe Aurora sunt oameni, domnule Baley. Şi sunt şi roboţi; 
majoritatea cam ca ai noştri, nu cu mult mai avansați. 
Totuşi, există câţiva roboţi cu aspect uman, atât de uman, 
încât pot fi luaţi drept oameni. 


Baley dădu din cap: 

— Ştiu foarte bine asta. 

— Cred că distrugerea unui robot cu aspect uman nu e 
chiar omor, în sensul strict al cuvântului. 

Baley se aplecă înainte, cu ochii măriţi. Ţipă: 

— Pe lehova, femeie! Ajunge cu joaca. Vrei să spui că dr. 
Fastolfe l-a ucis pe R. Daneel? 

Roth sări în picioare şi păru că vrea să vină înspre Baley, 
dar Subsecretarul Demacheck îi făcu semn să se retragă. 
Părea netulburată. Spuse: 

— Având în vedere situaţia, îţi iert lipsa de respect, Baley. 
Nu, R. Daneel nu a fost ucis. Nu e singurul robot cu aspect 
uman de pe Aurora. Alt robot de felul ăsta, nu R. Daneel, a 
fost ucis, dacă vrei să foloseşti un termen general. Ca să fiu 
mai exactă, i-a fost distrusă în totalitate mintea; a fost pus 
în robloc permanent şi ireversibil. 

— Şi se spune că asta a făcut-o dr. Fastolfe? Întrebă Baley. 

— Aşa spun duşmanii lui. Extremiştii, care vor ca numai cei 
din Spaţiu să se răspândească în galaxie şi pământenii să 
dispară din Univers, aşa spun. Dacă aceşti extremişti pot 
forţa alte alegeri în următoarele câteva săptămâni, vor 
câştiga cu siguranţă controlul absolut al guvernului, cu 
rezultate inimaginabile. 

— De ce acest robloc este atât de important din punct de 
vedere politic? Nu înţeleg. 

— Nici eu nu sunt sigură, spuse Demacheck. Nu pretind că 
înţeleg politica de pe Aurora. Presupun că roboții cu aspect 
uman au fost implicaţi într-un fel oarecare în planurile 
extremiştilor şi că distrugerea i-a înfuriat. 

Îşi încreţi nasul: 

— Consider că politica lor e foarte confuză şi doar te-aş 
încurca, dacă aş încerca s-o interpretez. 

Baley se căzni să se stăpânească sub privirea 
Subsecretarei. Spuse cu voce scăzută: 

— De ce mă aflu aici? 


— Din cauza lui Fastolfe. Ai mai fost în Spaţiu ca să rezolvi 
o crimă şi ai reuşit. Fastolfe vrea să încerci din nou. Trebuie 
să mergi pe Aurora şi să descoperi cine e vinovat de robloc. 
El crede că asta e singura lui şansă de a-l alunga pe 
extremişti. 

— Nu sunt robotician. Nu ştiu nimic despre Aurora... 

— Nici despre Solaria nu ştiai nimic, totuşi ai reuşit. Vorba 
e, Baley, că suntem la fel de nerăbdători ca şi Fastolfe să 
aflăm ce s-a întâmplat în realitate. Nu vrem ca el să fie 
distrus. Dacă se va întâmpla astfel, Pământul va fi supus 
duşmăniei acestor extremişti din Spaţiu, cu rezultate mai 
grave, probabil, decât tot ce au încercat până acum. Nu 
vrem să se ajungă la aşa ceva. 

— Nu pot să-mi asum răspunderea asta, doamnă. Sarcina 
este... 

— Aproape imposibilă. Ştim asta, dar n-avem încotro. 
Fastolfe insistă - şi în spatele lui stă, deocamdată, guvernul 
de pe Aurora. Dacă refuzi să mergi sau noi refuzăm să te 
trimitem, va trebui să facem faţă furiei celor de pe Aurora. 
Dacă te duci şi reuşeşti, vom fi salvaţi şi vei fi răsplătit în 
mod corespunzător. 

— Şi dacă mă duc... Şi dau greş? 

— Ne vom da silinţa să fie vina noastră, nu a Pământului. 

— Cu alte cuvinte, oficialităţile îşi vor salva pielea. 

— O exprimare mai blândă este că vei fi aruncat pradă 
lupilor, în speranţa că Pământul nu va suferi prea mult. Un 
singur om este un preţ bun pentru planeta noastră, spuse 
Demacheck. 

— Mi se pare că, de vreme ce e sigur că voi da greş, aş 
putea, la fel de bine, să nu mă duc. 

— Nu face pe prostul, zise Demacheck încet. Aurora te-a 
cerut şi nu poţi refuza... Şi de ce aivrea să refuzi? De doi 
ani încerci să mergi pe Aurora şi te-a înverşunat faptul că n- 
ai reuşit să obţii permisiunea noastră. 

— Voiam să mă duc în mod paşnic, să ajut la colonizarea 
altor Lumi, nu să... 


— Mai poţi încerca să obţii ajutorul lor pentru visul tău de 
a coloniza alte Lumi, Baley. La urma urmei, să presupunem 
că într-adevăr reuşeşti. De fapt, e posibil. În cazul ăsta, 
Fastolfe iţi va fi foarte îndatorat şi va putea face pentru tine 
mult mai mult decât ar fi putut altfel. lar noi îţi vom fi 
suficient de recunoscători pentru ajutor. Nu merită să rişti, 
chiar dacă foarte mult? Oricât de mici ar fi şansele tale de 
succes dacă te duci, ele vor fi zero dacă nu te duci. 
Gândeşte-te la asta, Baley, dar, te rog... Nu prea mult. 

Baley îşi strânse buzele şi, dându-şi seama, în cele din 
urmă, că nu avea altă alternativă, spuse: 

— Cât timp am să... 

lar Demacheck spuse, cu calm: 

— Hai-hai. Nu ţi-am explicat că nu avem încotro... Şi nici 
timp? Pleci, îşi privi ceasul sub formă de bandă de la 
încheietura mâinii, peste mai puţin de şase ore. 

Cosmodromul se afla în partea de est a Oraşului, la 
periferie, într-un sector părăsit, la drept vorbind în 
Exterior. Totul era atenuat de faptul că sălile de aşteptare şi 
casele de bilete erau, de fapt, în Oraş, iar accesul la navă se 
făcea cu un vehicul, pe o pistă acoperită. Prin tradiţie, toate 
decolările se făceau noaptea, astfel încât o mantie de 
întuneric reducea în continuare efectul Exteriorului. 

Cosmodromul nu era foarte aglomerat, dacă se ţinea 
seama de populaţia numeroasă a Pământului. Pământenii 
părăseau foarte rar planeta, iar traficul consta în totalitate 
din activităţi comerciale, organizate de roboţi şi de cei din 
Spaţiu. 

Elijah Baley, aşteptând ca nava să fie pregătită pentru 
îmbarcare, se simţea deja desprins de Pământ. 

Bentley era cu el, iar între ei se aşternuse o linişte 
posomorâtă. În cele din urmă, Ben spuse: 

— N-am crezut că mama o să vrea să vină şi ea. 

Baley încuviinţă din cap: 

— Nici eu n-am crezut. Îmi aduc aminte cum a fost când 
am plecat pe Solaria. Acum e la fel. 


— Ai reuşit s-o linişteşti? 

— Am făcut ce-am putut, Ben. Crede că am să mă 
zdrobesc în spaţiu sau că, de îndată ce ajung pe Aurora, cei 
de acolo mă vor omori. 

— De pe Solaria te-ai întors. 

— Asta n-o face decât să nu dorească să risc şi a doua 
oară. Crede că norocul mă va părăsi. Oricum, se va 
descurca... Stai pe lângă ea, Ben. Stai un timp cu ea şi, 
orice ar fi, nu vorbi despre colonizarea unei noi planete. Ştii 
că asta o supără cel mai mult. Crede că odată şi odată o s-o 
părăseşti. Ştie că n-o să poată pleca şi că n-o să te mai vadă 
niciodată. 

— S-ar putea, zise Ben. S-ar putea ca lucrurile să stea 
chiar aşa. 

— Tu poţi suporta mai uşor, dar ea nu poate, aşa că nu 
vorbi despre asta cât timp lipsesc. Da? 

— Bine... Cred că e puţin supărată pe Gladia. 

Baley îl privi cu asprime: 

— I-ai spus... 

— Nu i-am spus nici un cuvânt. Dar a văzut şi ea chestia 
aia pe hiperunde şi ştie că Gladia e pe Aurora. 

— Şi ce dacă? E o planetă mare. Crezi că Gladia Delmarre 
o să mă aştepte la cosmodrom? Pe lehova, Ben, mama ta nu 
ştia că siropul ăla de pe hiperunde a fost nouăzeci la sută 
ficţiune? 

Ben schimbă subiectul cu efort vizibil: 

— Ce curios - stai aici fără nici un bagaj. 

— Stau aici cu prea multe. Am hainele de pe mine, nu? 
Cum ajung la bord, se vor descotorosi de ele. Se duc la 
tratament chimic, apoi dispar în spaţiu. Pe urmă, îmi vor da 
haine cu totul noi, după ce voi fi dezinfectat, curăţat şi 
lustruit pe toate părţile. Am mai trecut prin asta. 

Din nou se lăsă liniştea, apoi Ben spuse: 

— Ştii, tată... Şi se opri brusc. 

Încercă iar: 

— Ştii, tată... Nici de data asta nu reuşi mai mult. 


Baley îl fixă: 

— Ce vrei să spui, Ben? 

— Tată, mă simt cel mai mare nătărău când îţi spun asta, 
dar cred că fac bine. Tu nu eşti genul de erou. Niciodată nu 
m-am gândit că ai fi. Eşti un tip de treabă şi cel mai bun 
tată din lume, dar nu eşti genul de erou. 

Baley mormăi. 

— Totuşi, spuse Ben, dacă te gândeşti, tu ai fost cel care a 
şters Oraşul Spaţial de pe hartă; tu ai atras Aurora de 
partea noastră; tu ai iniţiat proiectul ăsta de colonizare a 
altor Lumi. Tată, ai făcut mai mult pentru Pământ, decât toţi 
cei din guvern laolaltă. Aşa că, de ce nu eşti mai apreciat? 

Baley spuse: 

— Pentru că nu sunt genul de erou şi pentru că drama aia 
prostească de pe hiperunde a fost pusă pe seama mea. Mii- 
a făcut duşmani pe toţi cei din Departament, a supărat-o pe 
mama ta şi mi-a creat o reputaţie cu care nupot să mă 
descurc. 

Receptorul de la încheietura mâinii licări, iar el se ridică: 

— Acum trebuie să plec, Ben. 

— Ştiu. Dar ceea ce vreau să-ţi spun, tată, este că eu te 
respect. Şi de data asta, când te vei întoarce, o s-o auzi de 
la toţi, nu numai de la mine. 

Baley se simţi emoţionat. Încuviinţă repede din cap, puse o 
mână pe umărul fiului său şi murmură: 

— Mulţumesc. Ai grijă de tine... Şi de mama... Cât sunt 
plecat. Plecă fără să privească înapoi. Îi spusese lui Ben că 
se duce pe Aurora ca să discute proiectul de colonizare. 
Dacă ar fi aşa, s-ar putea întoarce triumfător. În realitate... 

Se gândi: „Mă voi întoarce dezonorat... Dacă mă mai 
întorc.” 

2. DANEEL. 

Baley era a treia oară pe o navă spaţială, iar cei doi ani 
care trecuseră nu-i şterseseră din memorie primele două 
zboruri. Ştia exact la ce să se aştepte. Va urma izolarea - 
faptul că nimeni nu-l va vedea sau nu va avea de-a face cu 


el, poate doar cu excepţia unui robot. Va urma tratamentul 
medical obişnuit - dezinfectarea şi sterilizarea. (Nu putea 
să le ocolească.) Vă urma încercarea de a-l face apt pentru 
abordarea celor din Spaţiu, temători de infecţii, care îşi 
imaginau pământenii ca pe nişte depozite pline cu microbi. 

Vor fi, însă, şi unele diferenţe. De data asta n-o să-l mai 
sperie atât de mult desfăşurarea lucrurilor. Cu siguranţă că 
senzaţia de buimăceală la ieşirea din matrice va fi mai puţin 
supărătoare. Va fi pregătit pentru spaţiile deschise. De data 
asta, îşi spuse plin de curaj (dar cu un nod în stomac), ar 
putea chiar să insiste să i se prezinte o perspectivă din 
spaţiu. 

„Oare ar fi diferită de fotografiile făcute, pe timp de 
noapte, cerului, aşa cum se vede din Exterior?” se întrebă. 
Îşi aminti cum a văzut prima oară o cupolă de planetariu 
(bineînţeles, adăpostită în Oraş). Nu-i lăsase deloc senzaţia 

că s-ar afla în Exterior, nici o stare de nelinişte. Au urmat 
apoi cele două - ba nu, trei ieşiri în aer liber, când a văzut 
stele adevărate pe bolta adevărată a cerului. Asta îl 
impresionase mult mai puţin decât cupola de planetariu, 
dar de fiecare dată bătuse un vânt rece şi avusese 
sentimentul de depărtare, ceea ce făcea ca totul să pară 
mai înspăimântător decât cupola - dar mai puţin 
înspăimântător decât în timpul zilei, fiindcă întunericul era 
pentru el ca un zid protector. 

Şi atunci, stelele văzute prin vizorul unei nave spaţiale vor 
semăna mai mult cu un planetariu sau cu cerul de pe 
Pământ, noaptea? Sau va fi o senzaţie cu totul diferită? Se 
concentră numai la asta, de parcă ar fi vrut să nu mai ştie 
că pleca de lângă Jessie şi Ben, şi din Oraş. 

Doar din bravadă refuză maşina şi insistă să străbată pe 
jos distanţa scurtă de la poartă până la navă, însoţit de 
robotul care venise după el. La urma urmei, nu era decât o 
arcadă acoperită. Pasajul era uşor arcuit şi se uită în urmă 
cât mai putu să-l vadă pe Ben la celălalt capăt. Ridică o 
mână ca din întâmplare, de parcă ar fi luat Expresul înspre 


Trenton, iar Ben îi făcu semn cu ambele mâini, frenetic, 
arătându-l cu degetele vechiul semn al victoriei. 

Victorie? Un gest inutil, Baley era sigur. 

Trecu la un alt gând care i-ar fi putut ocupa timpul: „Ce-ar 
fi dacă s-ar urca în timpul zilei la bordul unei nave, cu 
soarele oglindindu-se strălucitor în metalul ei, iar el, 
împreună cu toţi ceilalţi de la bord, ar vedea Exteriorul? 
Cum s-ar simţi dacă ar fi pe deplin conştient de o lume 
cilindrică, minusculă, ce s-ar desprinde din lumea infinit 
mai mare de care a depins o vreme şi, apoi, s-ar pierde într- 
un Exterior infinit mai mare decât orice Exterior de pe 
Pământ, până când, după o veşnicie în Neant, ar găsi alt...” 

Continuă să meargă, încrâncenat, nelăsând ca expresia 
feţei să-l dea de gol - cel puţin aşa credea el. Totuşi, robotul 
de lângă el îl opri: 

— Vă e rău, domnule? 

Nu „stăpâne”, ci „domnule”. Era un robot de pe Aurora. 

— N-am nimic, băiete, zise Baley răguşit. Mergi mai 
departe. Privea în jos şi nu ridică ochii până ce nu ajunse 
lângă nava înaltă. 

O navă de pe Aurora! 

Era sigur de asta. Scoasă în evidenţă de un reflector, 
părea şi mai înaltă, mai elegantă şi totuşi mai puternică 
decât navele de pe Solaria. Baley pătrunse în ea şi 
comparaţia rămase în favoarea celor de pe Aurora. 
Încăperea era mai mare decât la navele de acum doi ani: 
mai luxoasă, mai confortabilă. 

Ştiu exact ce urmează şi se dezbrăcă imediat de toate 
hainele. (Probabil vor fi dezintegrate de lampa cu plasmă. 
Cu siguranţă nu le va mai primi înapoi la întoarcerea pe 
Pământ - dacă se va întoarce. Prima oară nu le primise.) Nu 
va primi alte haine până ce nu va fi serios îmbăiat, 
examinat, cântărit şi injectat. Aproape că-l bucurau 
procedurile umilitoare ce i se impuneau. La urma urmei, îi 
luau gândul de la ce se întâmpla. Abia dacă îşi dădea seama 


de accelerarea de la început şi nici nu avu timp să se 
gândească la clipa în care părăsi Pământul şi intră în spaţiu. 

Când, în sfârşit, era din nou îmbrăcat, analiză, cu 
amărăciune, rezultatul într-o oglindă. Materialul, orice ar fi 
fost, era neted şi reflecta imaginea schimbând culoarea la 
orice modificare de unghi vizual. Pantalonii erau strânşi pe 
glezne şi acoperiţi de partea de sus a pantofilor, care se 
mulau plăcut pe picioare. Mânecile de la bluză îl strângeau 
la încheietura pumnului, iar mâinile îi erau acoperite de 
mănuşi subţiri şi transparente. Partea de sus a bluzei îi 
acoperea gâtul si, dacă voia, putea să-şi acopere şi capul cu 
o glugă ataşată. Ştia că e atât de îmbrobodit nu fiindcă i-ar 
fi plăcut, ci pentru a reduce pericolul pe care îl reprezenta 
faţă de cei din Spaţiu. 

În timp ce privea costumul, se gândi că ar trebui să se 
simtă supărător de îngrădit, supărător de înfierbântat, 
supărător de jilav. Dar nu se simţea aşa. Spre marea lui 
uşurare, nici măcar nu transpira. Trase concluzia care se 
impunea. Îl întrebă pe robotul care îl adusese pe navă şi 
care mai era cu el: 

— Băiete, hainele astea sunt termoreglabile? 

— Sunt, într-adevăr, domnule, răspunse robotul. Sunt 
haine pentru orice vreme şi sunt considerate plăcute. Sunt 
şi extrem de scumpe. Puţini de pe Aurora îşi pot permite să 
le poarte. 

— Chiar aşa? Pe lehova! 

Se uită cu atenţie la robot. Părea un model destul de 
primitiv, de fapt nu prea diferit de modelele de pe Pământ. 
Avea, totuşi, o anumită distincţie a figurii, care la modelele 
de pe Pământ lipsea. De exemplu, îşi putea schimba 
expresia în anumite limite. Zâmbise foarte uşor când îi 
explicase că i se oferise un lucru pe care puţini de pe 
Aurora şi-l puteau permite. Structura corpului părea de 
metal, şi totuşi avea aspect de țesătură, ceva care aluneca 
uşor la fiecare mişcare, ceva în culori care se asortau şi 
contrastau în chip plăcut. Pe scurt, dacă nu te uitai de 


aproape, robotul, chiar dacă nu avea deloc aspect uman, 
părea să poarte haine. 

Baley spuse: 

— Cum ar trebui să-ţi spun, băiete? 

— Mă numesc Giskard, domnule. 

— R. Giskard? 

— Dacă vreţi, domnule. 

— Pe nava asta aveţi bibliotecă? 

— Da, domnule. 

— Poţi să-mi aduci filme-cărţi despre Aurora? 

— De care, domnule? 

— Istorie, ştiinţe politice, geografie - orice mi-ar oferi 
informaţii despre planetă. 

— Da, domnule. 

— Şi un vizor. 

— Da, domnule. 

Robotul ieşi pe uşa cu două canaturi şi Baley dădu din cap 
batjocoritor, ca pentru el. În călătoria spre Solaria, nu-i 
trecuse prin cap să-şi petreacă timpul liber din spaţiu 
învățând ceva folositor. În ultimii doi ani progresase puţin. 

Încercă uşa pe care tocmai ieşise robotul. Era închisă şi 
fără nici un pic de elasticitate. Orice altceva l-ar fi surprins 
din cale-afară. Cercetă camera. Avea un ecran cu 
hiperunde. Învârti butoanele la întâmplare, recepţionă o 
rafală de muzică, reuşi, în cele din urmă, să reducă volumul 
şi ascultă fără să-l placă. Zdrăngănit şi disonant. 
Instrumentele orchestrei păreau cam dezacordate. Atinse 
alte butoane şi reuşi până la urmă să schimbe priveliştea. 
Ceea ce văzu era un meci de fotbal spaţial, evident jucat în 
condiţii de gravitate zero. Mingea zbura în linie dreaptă, iar 
jucătorii (prea mulţi de fiecare parte - cu aripioare la spate, 
coate şi genunchi, pentru dirijarea mişcării) pluteau în volte 
graţioase. Mişcările neobişnuite îl ameţiră pe Baley. Se 
aplecă înainte şi tocmai găsise şi apăsa pe butonul de 
închidere, când auzi uşa deschizându-se în spatele lui. 


Se întoarse şi, fiindcă se aştepta să-l vadă pe R. Giskard, în 
prima clipă percepu doar că a intrat cineva care nueR. 
Giskard. Îi trebui o secundă sau două ca să-şi dea seama că 
vede o siluetă umană, cu o faţă lată, cu pomeţii proeminenţi 
şi cu părul scurt şi argintiu, pieptănat lins pe spate, cineva 
îmbrăcat în haine cu croială şi culoare clasice. 

— Pe Iehova! Zise Baley, gâtuit de emoție. 

— Partenere Elijah, zise celălalt, înaintând, cu un zâmbet 
reţinut pe chip. 

— Daneel! Ţipă Baley, îmbrăţişând robotul şi strângându-l 
la piept. Daneel! 

Baley continua să-l strângă în braţe pe Daneel, singurul 
obiect neaşteptat de cunoscut de pe navă, singura legătură 
strânsă cu trecutul. Se agăţă de Daneel într-o explozie de 
uşurare şi afecţiune. 

Apoi, puţin câte puţin, îşi adună gândurile şi înţelese că nu 
îl îmbrăţişa pe Daneel, ci pe R. Daneel - Robotul Daneel 
Olivaw. Îmbrăţişa un robot şi robotul îl susţinea cu blândeţe, 
îngăduind să fie îmbrăţişat, considerând că acest lucru îi 
făcea plăcere unei fiinţe umane şi suportând acest lucru 
fiindcă potenţialele pozitronice ale creierului său nu-i 
permiteau să respingă îmbrăţişarea şi să provoace astfel 
dezamăgirea şi jena fiinţei umane. 

Prima Regulă a Roboticii, de netrecut, stabilea: „Unui 
robot nu-l este permis să facă rău unei fiinţe umane” - iar 
respingerea unei atitudini prieteneşti ar fi însemnat să facă 
rău. 

Încet, ca să nu i se citească pe faţă tulburarea, Baley îşi 
slăbi strânsoarea. Ba chiar îl bătu pe robot pe umeri, la 
sfârşit, să nu se observe că se ruşinează. 

— Nu te-am mai văzut, Daneel, zise Baley, de când ai adus 
pe Pământ nava aceea, cu cei doi matematicieni. Ţii minte? 

— Cu siguranţă, partenere Elijah. E o plăcere să te văd. 

— Simţi emoția, nu-i aşa? Zise Baley cu blândeţe. 

— Nu pot spune că simt ceva în sens omenesc, partenere 
Elijah. Totuşi, pot să spun că faptul că te văd îmi face 


gândurile mai nestingherite. Iar forţa de gravitație pe care 

o simte corpul meu pare să-mi afecteze mai puţin simţurile, 
şi mai sunt şi alte modificări, pe care nu le pot distinge. Îmi 

închipui că senzațiile mele corespund întrucâtva cu ce simţi 
tu când ai o bucurie. 

Baley dădu din cap: 

— Oricum s-ar numi ceea ce simţi când mă vezi, vechiul 
meu partener, pare de preferat faţă de ceea ce simţi când 
nu mă vezi, iar mie îmi convine - dacă înţelegi ce vreau să 
spun. Dar cum se face că eşti aici? 

— Giskard Reventlov a raportat că eşti... R. Daneel se opri. 

— Purificat? Întrebă Baley ironic. 

— Dezinfectat, zise R. Daneel. M-am gândit că pot intra. 

— Eşti sigur că nu te temi de infecţie? 

— Deloc, partenere Elijah, dar ceilalţi de pe navă ar putea 
simţi repulsie la apropierea mea. Oamenii de pe Aurora 
sunt sensibili la infecţii, uneori până la un punct care 
depăşeşte calculul raţional al probabilităților. 

— Înţeleg, dar nu te întrebam de ce eşti aici, acum. Vreau 
să spun: de ce ai venit, de fapt? 

— Dr. Fastolfe, din personalul căruia fac parte, m-a trimis 
la bordul navei care a venit după tine din câteva motive. S-a 
gândit că e mai bine să afli detalii în legătură cu ceea ce e 
sigur că va fi o misiune grea pentru tine. 

— Frumos din partea lui, îi mulţumesc. 

R. Daneel se înclină solemn, în semn de confirmare: 

— Dr. Fastolfe s-a mai gândit că întâlnirea îmi va 
produce... Robotul se opri - senzaţii corespunzătoare. 

— Adică plăcere, Daneel. 

— De vreme ce mi se îngăduie să folosesc acest cuvânt, da. 
Şi al treilea motiv - şi cel mai important... 

În acel moment uşa se deschise din nou şi intră R. Giskard. 
Baley îşi întoarse capul înspre el şi simţi un fior de 
neplăcere. Nu puteai să nu-l iei drept robot pe R. Giskard, 
iar prezenţa lui scotea cumva în evidenţă faptul că Daneel 
era robot (R. Daneel, se gândi Baley dintr-o dată), chiar 


dacă Daneel era pe departe cel mai bun dintre ei doi. Baley 
nu voia să fie scos în evidenţă faptul că Daneel e robot; nu 
voia să fie umilit de neputinţa lui de a-l considera pe Daneel 
orice altceva, decât un om ce folosea un limbaj cam 
bombastic. 

Spuse, nerâbdător: 

— Ce e, băiete? R. Giskard zise: 

— Am adus filmele-cărţi pe care aţi dorit să le vedeţi, 
domnule, şi vizorul. 

— Bine, lasă-le aici. Lasă-le aici... Şi nu trebuie să rămâi. 
Daneel va sta cu mine. 

— Da, domnule. 

Ochii robotului - sclipind şters, observă Baley, nu ca ai lui 
Daneel - se întoarseră scurt înspre R. Daneel, ca şi cum ar 
fi aşteptat ordine de la o fiinţă superioară. R. Daneel zise 
încet: 

— Se cuvine, prietene Giskard, să rămâi afară, lângă uşă. 

— Aşa voi face, prietene Daneel, spuse R. Giskard. 

leşi, iar Baley spuse cu oarecare nemulţumire: 

— De ce trebuie să rămână afară, la uşă? Sunt prizonier? 

— Deoarece nu ţi se va permite să te amesteci cu 
persoanele de pe navă în timpul acestei călătorii, zise 
Daneel, îmi pare rău că trebuie să-ţi spun că eşti, într- 
adevăr, prizonier. Totuşi, nu acesta este motivul prezenţei 
lui Giskard... Şi, pentru că am ajuns aici, trebuie să-ţi spun 
că ar fi de dorit, partenere Elijah, să nu i te adresezi lui 
Giskard - şi nici unui robot - cu „băiete”. 

— Nu-i place cuvântul? Se încruntă Baley. 

— Giskard nu are nimic împotriva nici unui act omenesc. 
Pur şi simplu „băiete” nu este un cuvânt obişnuit cu care să 
te adresezi roboților de pe Aurora şi n-ar fi de dorit să se 
creeze dezacorduri cu cei de pe Aurora prin scoaterea 
neintenţionată în evidenţă a locului tău de origine, prin 
particularităţi de vorbire fără importanţă. 

— Atunci cum să mă adresez? 


— Cum mi te adresezi mie, folosind numele individual pe 
care l-a primit. La urma urmei, acesta este doar un sunet 
care indică o anumită persoană căreia i te adresezi - şi de 
ce ar fi un sunet preferabil altuia? Este doar o problemă de 
uzanţă. De asemenea, pe Aurora mai este obiceiul să te 
adresezi unui robot cu „el” sau „ea”, uneori, mai degrabă 
decât cu „ăla”. Şi tot pe Aurora nu este obiceiul să se 
folosească inițiala „R.”, cu excepţia situaţiilor oficiale, când 
este nevoie de numele întreg al robotului - şi chiar şi atunci 
inițiala este, în prezent, omisă de multe ori. 

— În acest caz... Daneel, (Baley îşi reprimă impulsul de a 
spune „R. Daneel”) cum faceţi diferenţa între roboţi şi 
oameni? 

— De obicei, deosebirea se vede de la sine, partenere 
Elijah. Nu e cazul să fie scoasă în evidenţă inutil. Cel puţin 
acesta este punctul de vedere pe Aurora şi, deoarece i-ai 
cerut lui Giskard filme despre Aurora, presupun că vrei să 
te familiarizezi cu lucrurile de acolo, ca ajutor pentru 
sarcina pe care ţi-ai asumat-o. 

— Pentru sarcina care mi-a fost impusă, da. Şi dacă 
diferenţa dintre un robot şi un om nu se vede de la sine, 
Daneel? Ca şi în cazul tău. 

— Atunci de ce să faci deosebirea, dacă situaţia nu o cere? 
Baley trase aer în piept. Avea să-l fie greu să se adapteze la 
această simulare a celor de pe Aurora, să pretindă că nu 
există roboţi. Spuse: 

— Şi dacă Giskard nu este aici ca să mă ţină prizonier, de 
ce stă... la uşă? 

— Acestea sunt instrucţiunile doctorului Fastolfe, 
partenere Elijah. Giskard trebuie să te apere. 

— Să mă apere? De ce?... Sau de cine? 

— Dr. Fastolfe nu a fost prea explicit în această privinţă, 
partenere Elijah. Totuşi, deoarece în cazul lui Jander Panell 
s-au dezlănţuit multe pasiuni omeneşti... 

— Jander Panell? 

— Robotul a cărui folosinţă a luat sfârşit. 


— Cu alte cuvinte. Robotul care a fost ucis? 

— Ucis”, partenere Elijah, este un termen care se aplică 
de obicei fiinţelor umane. 

— Dar pe Aurora sunt evitate deosebirile dintre roboţi şi 
fiinţe umane, nu-i aşa? 

— Chiar aşa! Totuşi, posibilitatea sau imposibilitatea de a-l 
deosebi în cazul special al sfârşitului funcţionării nu s-a pus 
niciodată în discuţie, după câte cunosc. Nu ştiu care sunt 
regulile. 

Baley cântări situaţia. Nu avea prea mare importanţă, era 
doar o problemă de semantică. Totuşi, voia să testeze modul 
de gândire al celor de pe Aurora. Altfel nu ajungea nicăieri. 
Spuse încet: 

— O fiinţă umană care funcţionează este vie. Dacă această 
viaţă este întreruptă violent prin acţiunea deliberată a altei 
fiinţe umane, numim asta „crimă” sau „omucidere”. „Crimă” 
este un cuvânt mai convingător. Când cineva este martor la 
o agresiune cu sfârşitul violent al vieţii unei fiinţe umane, 
strigă „Crimă!”. Nu e totuna dacă ar striga „Omucidere!”. 
Ăsta este un cuvânt mai oficial, cu mai puţină încărcătură 
emoţională. 

R. Daneel spuse: 

— Nu înţeleg deosebirea pe care o faci, partenere Elijah. 
De vreme ce atât „crimă”, cât şi „omucidere” sunt folosite 
pentru a înfăţişa sfârşitul violent al vieţii unei fiinţe umane, 
cele două cuvinte trebuie să fie sinonime. Atunci, unde e 
deosebirea? 

— Dintre cele două cuvinte, unul, ţipat, va îngheţa sigur 
sângele în venele unei fiinţe umane, mai mult decât celălalt, 
Daneel. 

— De ce? 

— Conotaţiile şi asocierile; efectul subtil, nu al înţelesului 
din dicţionar, ci al timpului îndelungat de folosinţă; natura 
propoziţiilor, condiţiilor şi situaţiilor în care se obişnuieşte 
folosirea unui cuvânt, în comparaţie cu altul. 


— Programarea mea nu conţine nimic de felul ăsta, spuse 
Daneel, cu o intonaţie ciudată de neputinţă faţă de 
aparenta lipsă de emoție cu care rostise aceste cuvinte 
(aceeaşi lipsă de emoție cu care rostea totul). 

Baley spuse: 

— Mă crezi pe cuvânt, Daneel? 

Daneel răspunse repede, de parcă i s-ar fi dat soluţia la o 
enigmă: 

— Fără îndoială. 

— Deci, putem spune că un robot care funcţionează este 
viu, spuse Baley. Unii ar putea refuza să lărgească atât de 
mult sensul cuvântului, dar noi suntem liberi să dăm 
definiţii care ne convin, dacă e bine. Este uşor să spui de un 
robot care funcţionează că este viu şi ar fi inutil de 
complicat să încercăm inventarea unui cuvânt nou pentru 
situaţie sau evitarea folosirii unuia familiar. Tu eşti viu, de 
exemplu, Daneel, nu-i aşa? 

Daneel spuse încet şi cu mândrie: 

— Eu funcţionez! 

— Uite. Dacă sunt vii o veveriţă, o insectă, un copac sau un 
fir de iarbă, tu de ce să nu fii? N-aş spune niciodată - nici n- 
aş gândi că eu sunt viu şi tu doar funcţionezi, mai ales dacă 
trebuie să stau un timp pe Aurora, unde nu e bine să încerc 
să fac deosebire între mine şi un robot. Deci, iţi spun că 
suntem amândoi vii şi te rog să mă crezi pe cuvânt. 

— Aşa voi face, partenere Elijah. 

— Şi totuşi, putem spune că sfârşitul vieţii unui robot prin 
acţiunea deliberat violentă a unei fiinţe umane e tot 
„crimă”? Am putea ezita. Dacă este aceeaşi crimă, ar trebui 
să fie aceeaşi pedeapsă, dar ar fi corect? Dacă pedeapsa 
pentru omorârea unei fiinţe umane este moartea, ar trebui 
executată o fiinţă umană care extermină un robot? 

— Pedeapsa pentru un criminal pune psihicul la încercare, 
partenere Elijah, fiind urmată de construirea unei noi 
personalităţi. Structura personală a psihicului comite crima, 
nu corpul. 


— Şi care este pedeapsa pe Aurora pentru sfârşirea 
violentă a funcţionării unui robot? 

— Nu ştiu, partenere Elijah. Aşa ceva nu s-a întâmplat 
niciodată pe Aurora, după câte ştiu. 

— Cred că, în acest caz, pedeapsa nu va pune psihicul la 
încercare, spuse Baley. Dar cum e cu „roboticidul”? 

— Roboticidul? 

— Termen folosit pentru a descrie uciderea unui robot. 

Daneel spuse: 

— Dar cum rămâne cu verbul derivat de la substantiv, 
partenere Elijah? Nu se spune „a omucide” şi, deci, nu e 
corect să spui „a robotucide”. 

— Ai dreptate. Ar trebui să spui „a ucide” în ambele 
cazuri. 

— Dar „a ucide” se foloseşte mai ales pentru fiinţele 
umane. De exemplu, nu „ucizi” când e vorba de animale. 

— Adevărat, zise Baley. Şi nici nu ucizi o fiinţă umană din 
întâmplare, ci numai intenţionat. Termenul cel mai folosit 
este „a omori”. Acesta se foloseşte şi pentru moartea 
accidentală, şi pentru crima deliberată... Şi se foloseşte atât 
pentru animale, cât şi pentru fiinţele umane. Până şi un 
copac poate fi omorât de o boală, aşa că un robot de ce nu 
poate fi omorât, Daneel? 

— Oamenii, animalele şi plantele, partenere Elijah, sunt 
toate fiinţe. Robotul este un obiect, ca şi un vizor. Un obiect 
este „distrus”, „stricat”, „dărâmat” şi aşa mai departe. Nu 
este niciodată „omorât”. 

— Cu toate acestea, Daneel, eu voi spune „omorât”. Jander 
Panell a fost omorât. 

— De ce ar avea importanţă un cuvânt pentru lucrul pe 
care-l descrie? Întrebă Daneel. 

— Ce noi numim răsuri, tot dulce-ar fi mireasma, oricum 
le-am zice”. Asta vrei să spui, Daneel? 

Daneel se opri o clipă, apoi zise: 

— Nu sunt sigur ce înseamnă mireasma unei răsuri, dar 
dacă răsura de pe Pământ este o floare obişnuită, care se 


numeşte răsură pe Aurora, şi dacă prin „mireasmă” se 
înţelege o proprietate care poate fi detectată, simțită sau 
măsurată de fiinţele umane, atunci bineînţeles că dacă 
denumeşti o răsură printr-o altă combinaţie de sunete - şi 
nu schimbi nimic altceva - aceasta nu va afecta mirosul sau 
oricare altă proprietate intrinsecă. 

— Aşa este. Şi totuşi, schimbările de nume duc la 
schimbări de percepții, când este vorba de oameni. 

— Nu înţeleg de ce, partenere Elijah. 

— Pentru că fiinţele umane sunt adesea ilogice, Daneel. 
Aceasta nu este o caracteristică de invidiat. 

Baley se lăsă pe spate în scaun şi învârti vizorul în mâini, 
lăsându-se o clipă cuprins de gânduri. Discuţia cu Daneel 
era binevenită, deoarece, în timp ce dezbătuse problema 
cuvintelor, Baley reuşise să uite că se afla în spaţiu, să uite 
că nava a înaintat până ce a ajuns destul de departe de 
punctul central al Sistemului Solar, pentru a se lansa în 
hiperspaţiu; să uite că, în curând, avea să fie la câteva 
milioane de kilometri depărtare de Pământ şi, apoi, la câţiva 
ani-lumină. 

Şi mai mult, putea să tragă nişte concluzii pozitive. Era 
clar că tot ce-i spusese Daneel, faptul că pe Aurora nu se 
făceau deosebiri între roboţi şi fiinţele umane, era o 
înşelătorie. Cei de pe Aurora puteau să înlăture cu 
candoare inițiala „R”, cuvântul „băiete” ca formulă de 
adresare şi folosirea lui „ăla” ca pronume obişnuit, dar, 
judecând după împotrivirea lui Daneel de a folosi acelaşi 
cuvânt pentru sfârşitul violent al unui robot şi al unei fiinţe 
umane (împotrivire inerentă programării lui care era, în 
schimb, urmarea firească a modului în care cei de pe 
Aurora presupuneau că ar trebui să se comporte Daneel), 
îţi puteai da seama că acestea erau doar schimbări 
superficiale. În fond, cei de pe Aurora erau la fel de 
statornici precum cei de pe Pământ în credinţa lor că 
roboții erau maşini, infinit inferioare fiinţelor umane. Asta 
însemna că sarcina lui grea, de a găsi o rezolvare eficientă 


a crizei (dacă era posibil aşa ceva), nu va fi stânjenită de 
nici o înţelegere greşită a societăţii de pe Aurora. 

Baley se gândi dacă ar fi bine să-l întrebe pe Giskard, ca 
să-şi verifice concluziile la care ajunsese după discuţia cu 
Daneel - şi, fără să ezite prea mult, se hotărî să n-o facă. 
Mintea simplă şi fără subtilităţi a lui Giskard nu l-ar ajuta cu 
nimic. Ar ţine-o numai cu „Da, domnule” şi „Nu, domnule”. 
Ar fi ca şi cum ar întreba un magnetofon. Păi atunci, se 
hotărî Baley, va continua cu Daneel, care putea măcar să-i 
răspundă aproape cu subtilitate. 

Spuse: 

— Daneel, hai să ne gândim la cazul lui Jander Panell, care 
cred că este, după câte mi-ai spus până acum, primul caz de 
roboticid din istoria Aurorei. Fiinţa umană răspunzătoare, 
ucigaşul, înţeleg că nu este cunoscut. 

— Dacă se presupune că este răspunzătoare o fiinţă 
umană, atunci identitatea ei nu este cunoscută, răspunse 
Daneel. Aici ai dreptate, partenere Elijah. 

— Dar motivul? De ce a fost ucis Jander Panell? 

— Nici asta nu se cunoaşte. 

— Dar Jander Panell era un robot cu înfăţişare umană, ca 
tine, nu ca, de exemplu, R. Gis... Giskard. 

— Aşa este. Jander era un robot cu aspect uman, ca mine. 

— Atunci nu s-ar putea ca roboticidul să nu fi fost 
intenţionat? 

— Nu înţeleg, partenere Elijah. 

Baley spuse cam nervos: 

— N-ar fi putut crede ucigaşul că acest Jander este o fiinţă 
umană, iar intenţia lui să fi fost de omucidere, nu de 
roboticid? 

Daneel dădu uşor din cap: 

— Roboții cu aspect uman sunt, în aparenţă, aproape ca 
oamenii, partenere Elijah, până la firele de păr şi la porii 
pielii. Glasul nostru este absolut firesc, putem îndeplini 
operaţia de a mânca şi aşa mai departe. Şi totuşi, există 
diferenţe importante în comportarea noastră. În timp şi cu 


rafinamentul tehnicii, aceste diferenţe pot fi mai puţine, dar 
în prezent sunt multe. Tu şi alţi pământeni neobişnuiţi cu 
roboții cu aspect uman poate nu observați cu uşurinţă 
aceste diferenţe, dar cei de pe Aurora le observă. Nici un 
locuitor de pe Aurora nu l-ar fi luat pe Jander - sau pe mine 
- drept om, nici o secundă. 

— Cineva din Spaţiu, nu de pe Aurora, ar fi putut face 
greşeala? 

Daneel ezită: 

— Nu cred. Nu vorbesc din observaţii personale sau din 
cunoştinţele programate în mod direct, dar, pe de altă 
parte, sunt programat să ştiu că toate Lumile din Spaţiu 
sunt la fel de obişnuite cu roboții ca şi Aurora - unele, ca 
Solaria, chiar mai mult - şi, deci, trag concluzia că nici un 
locuitor din Spaţiu n-ar lua un robot drept om. 

— Există roboţi cu aspect uman în alte Lumi din Spaţiu? 

— Nu, partenere Elijah, până acum există numai pe 
Aurora. 

— Atunci, alţi locuitori din Spaţiu nu sunt foarte obişnuiţi 
cu roboții cu aspect uman şi ar putea foarte bine să nu vadă 
diferenţa şi să-i considere fiinţe umane. 

— Eu nu cred că se poate. Chiar şi roboții cu aspect uman 
se comportă ca nişte roboţi în anumite situaţii, încât orice 
locuitor al Spaţiului şi-ar da seama. 

— Şi totuşi e sigur că există locuitori ai Spaţiului mai puţin 
inteligenţi decât majoritatea, cu mai puţină experienţă, mai 
puţin maturi. Există copiii din Spaţiu, cel puţin, care nu văd 
diferenţa. 

— Este foarte sigur, partenere Elijah, câ... Roboticidul... 
Nu a fost comis de cineva prost, fără experienţă sau tânăr. 
Absolut sigur. 

— Am ajuns la eliminări. Bun. Dacă nici un locuitor din 
Spaţiu n-ar putea să nu vadă diferenţa, ce-ai zice de un 
Pământean? E posibil ca... 

— Partenere Elijah, când vei sosi pe Aurora, vei fi primul 
Pământean care a pus piciorul pe această planetă de la 


terminarea primei colonizări. Toţi cei de pe Aurora care 
sunt acum în viaţă s-au născut pe Aurora sau, în relativ 
puţine cazuri, în alte Lumi Spațiale. 

— Primul Pământean, murmură Baley. Sunt onorat. Nu s- 
ar putea ca pe Aurora să fie prezent un Pământean, fără 
ştirea celor de acolo? 

— Nu! Spuse Daneel fără urmă de îndoială. 

— Daneel, cunoştinţele tale s-ar putea să nu fie absolute. 

— Nu! Se auzi din nou, exact pe acelaşi ton. 

— Atunci, tragem concluzia, zise Baley, ridicând din umeri, 
că intenţia a fost ca roboticidul să fie un roboticid şi nimic 
altceva. 

— Aceasta a fost concluzia de la început. 

Baley spuse: 

— Cei de pe Aurora care au ajuns la concluzia asta de la 
bun început au avut toate informaţiile necesare. Eu le obţin 
acum pentru prima oară. 

— Nu am avut intenţia, partenere Elijah, ca remarca mea 
să fie peiorativă. Am şi altceva de făcut decât să-ţi 
minimalizez calităţile. 

— Mulţumesc, Daneel. Ştiu că în remarca ta n-a fost nici o 
batjocură intenţionată... locmai ai spus că roboticidul nu a 
fost comis de cineva prost, fără experienţă sau tânăr, şi că 
acest lucru este absolut sigur. Să ne gândim la observaţia 
ta... 

Baley ştia că o lua pe ocolite. Trebuia s-o facă. Ţinând 
seama de faptul că nu înţelegea obiceiurile celor de pe 
Aurora şi nici modul lor de gândire, nu-şi putea permite să 
facă presupuneri şi să bâjbâie. Dacă ar vorbi astfel cu un 
om inteligent, acesta probabil că ar deveni nerăbdător şi ar 
lăsa să-l scape informaţii, considerându-l pe Baley un tâmpit 
în afacerea asta. Oricum, Daneel, ca robot, îl va urma pe 
Baley cu răbdare. 

Acesta era un mod de comportament care îl trăda pe 
Daneel ca robot, oricât de uman ar fi fost ca înfăţişare. Un 
locuitor al Aurorei şi-ar fi dat seama că e robot după 


răspunsul la o singură întrebare. Daneel era corect până la 
cele mai fine nuanţe. 

Baley spuse: 

— Putem elimina copiii, poate şi majoritatea femeilor şi 
mulţi bărbaţi adulţi, presupunând că roboticidul ar necesita 
multă forţă... Probabil capul lui Jander a fost zdrobit de o 
lovitură puternică sau pieptul i-a fost spart. Îmi imaginez că 
asta n-ar fi uşor pentru cineva care nu este deosebit de 
mare şi de puternic. 

Din cele spuse de Demacheck pe Pământ, Baley ştia că nu 
aşa se comitea un roboticid, dar de unde ştia el că 
Demacheck însăşi nu fusese indusă în eroare? 

Daneel spuse: 

— Nu ar fi deloc posibil, pentru nici o fiinţă umană. 

— De ce nu? 

— Desigur, partenere Elijah, îţi dai seama că scheletul 
unui robot este de structură metalică şi mult mai rezistent 
decât oasele omului. Mişcările noastre sunt mult mai 
energice, mai rapide şi mai fin comandate. A Treia Lege a 
Roboticii declară: „Un robot trebuie să-şi apere propria 
existenţă.” Atacul unei fiinţe umane poate fi uşor parat. Cel 
mai puternic om poate fi imobilizat. Suntem întotdeauna 
conştienţi de existenţa fiinţelor umane. Altfel nu ne-am 
putea îndeplini funcțiunile. 

Baley spuse: 

— Las-o baltă, Daneel. A Treia Lege declară: „Un robot 
trebuie să-şi apere propria existenţă, atâta timp cât nu intră 
astfel în contradicţie cu Prima sau A Doua Lege.” A Doua 
Lege declară: „Un robot trebuie să asculte ordinele date lui 
de o fiinţă umană, cu excepţia cazurilor când aceste ordine 
ar veni în contradicţie cu Prima Lege.” Iar Prima Lege 
declară: „Un robot nu poate face rău unei fiinţe umane sau, 
prin inacţiune, să permită ca unei fiinţe umane să i se facă 
rău.” O fiinţă umană ar putea ordona unui robot să se 
distrugă singur - şi atunci robotul îşi va folosi propria forţă 
pentru a-şi zdrobi propria ţeastă. Şi dacă o fiinţă umană ar 


ataca un robot, acel robot nu ar putea para atacul fără să 
facă rău fiinţei umane, ceea ce ar încălca Prima Lege. 

Daneel spuse: 

— Presupun că te gândeşti la roboții de pe Pământ. Pe 
Aurora sau în oricare alta dintre Lumile din Spaţiu - roboții 
sunt mai apreciaţi decât pe Pământ şi sunt, în general, mai 
dezvoltați, multilaterali şi valoroşi. A Treia Lege este 
incomparabil mai puternică decât A Doua Lege în Lumile 
din Spaţiu, decât pe Pământ. Un ordin de autodistrugere ar 
fi pus la îndoială şi ar trebui să aibă un motiv într-adevăr 
întemeiat ca să fie dus la îndeplinire - un pericol real şi 
evident. Iar în privinţa parării unui atac, Prima Lege nu ar fi 
încălcată, deoarece roboții de pe Aurora sunt suficient de 
abili ca să imobilizeze o fiinţă umană fără să-l facă rău. 

— Să presupunem, totuşi, că o fiinţă umană ar susţine că, 
dacă robotul nu se distruge singur, ea - fiinţa umană - ar fi 
distrusă. Atunci robotul nu s-ar autodistruge? 

— Un robot de pe Aurora va pune sigur la îndoială o 
simplă declaraţie în acest sens. Ar trebui să existe dovezi 
clare ale posibilei distrugeri a fiinţei umane. 

— N-ar putea o fiinţă umană să fie destul de vicleană ca să 
aranjeze lucrurile în aşa fel încât unui robot să i se pară că 
ea este, într-adevăr, în mare pericol? Oare ingeniozitatea 
care s-ar cere pentru asta te face să elimini pe cineva prost, 
fără experienţă sau tânăr? 

lar Daneel zise: 

— Nu, partenere Elijah, nu. 

— E vreo greşeală în raţionamentul meu? 

— Niciuna. 

— Atunci, greşeala este poate în presupunerea mea că 
robotul a fost vătămat fizic. El nu a fost vătămat fizic, de 
fapt. Aşa este? 

— Da, partenere Elijah. 


(Asta înseamnă că Demacheck avea informaţiile din sursă 
directă, se gândi Baley.) 


— În acest caz, Daneel, Jander a fost vătămat mental. 
Robloc! Total şi ireversibil! 

— Robloc? 

— Prescurtare pentru blocare a robotului, încetarea totală 
a funcţionării conexiunilor pozitronice. 

— Pe Aurora nu folosim cuvântul „robloc”, partenere 
Elijah. 

— Cum spuneţi voi? 

— Noi spunem „degajare mentală”. 

— Oricum, este vorba despre acelaşi fenomen. 

— Ar fi înţelept, partenere Elijah, să foloseşti expresiile 
noastre, altfel cei de pe Aurora, cu care vei vorbi, ar putea 
să nu înţeleagă; conversaţia ar putea fi îngreunată. Cu 
puţin timp în urmă ai arătat că nu au nici o importanţă 
cuvintele diferite. 

— Foarte bine. Voi spune „degajare“... Aşa ceva s-ar putea 
petrece spontan? 

— Da, dar şansele sunt infinit de mici, spun roboticienii. Ca 
robot cu aspect uman, pot să declar că nu am încercat 
niciodată o senzaţie care să semene cât de puţin cu 
degajarea mentală. 

— Atunci, trebuie să presupunem că o fiinţă umană a 
înscenat în mod deliberat o situaţie în care să aibă loc 
degajarea mentală. 

— Exact asta susţin duşmanii doctorului Fastolfe, 
partenere Elijah. 

— Şi pentru că aşa ceva necesită cunoaşterea roboticii, 
experienţă şi îndemânare, cineva prost, fără experienţă şi 
tânăr nu poate fi răspunzător. 

— Acesta este raţionamentul firesc, partenere Elijah. 

— Ar fi chiar posibil să facem o listă cu fiinţele umane de 
pe Aurora care au destulă îndemânare si, astfel, să alcătuim 
un grup de suspecți, care s-ar putea să nu fie chiar aşa de 
mare. 

— De fapt, asta s-a şi făcut, partenere Elijah. 

— Şi cât de mare e lista? 


— Cea mai lungă listă posibilă conţine doar un nume. 

A fost rândul lui Baley să se oprească. Se încruntă, unindu- 
şi sprâncenele, şi spuse, aproape ameninţător: 

— Doar un nume? 

— Doar un nume, partenere Elijah, zise Daneel cu 
blândeţe. Aceasta este părerea doctorului Han Fastolfe, cel 
mai mare robotician teoretician de pe Aurora. 

— Dar atunci, unde este misterul în toate astea? Al cui e 
acest singur nume? 

— Păi, al doctorului Han Fastolfe, bineînţeles, zise R. 
Daneel. Tocmai am arătat că este cel mai mare robotician 
teoretician de pe Aurora şi, după părerea doctorului 
Fastolfe, ca expert, el este singurul care i-ar fi putut 
provoca lui Jander Panell degajarea mentală totală, fără să 
lase vreo urmă. Totuşi, dr. Fastolfe declară, de asemenea, că 
nu ela făcut asta. 

— Dar şi că nimeni altcineva n-ar fi putut s-o facă? 

— Într-adevăr, partenere Elijah. Aici e misterul. 

— Şi dacă dr. Fastolfe... 

Baley se opri. N-ar avea nici un rost să-l întrebe pe Daneel 
dacă dr. Fastolfe minţea sau se înşela cumva, fie când 
considera că doar el putea să facă aşa ceva, fie când 
declara că n-a făcut-o. Daneel fusese programat de Fastolfe 
şi nu exista nici o şansă ca programarea să cuprindă 
capacitatea de a se îndoi de programator. Aşa că Baley 
spuse cât putu de blând: 

— Mă voi gândi la asta, Daneel, şi vom mai sta de vorbă. 

— Asta e bine, partenere Elijah. Oricum, e timpul să 
dormim. Deoarece este posibil ca, pe Aurora, presiunea 
evenimentelor să-ţi impună un program neregulat, ar fi 
bine să profiţi de ocazie şi să dormi acum. Îţi voi arăta cum 
se face un pat şi cum să te descurci cu aşternuturile. 

— Mulţumesc, Daneel, murmură Baley. 

Nu-şi făcea nici o iluzie că va adormi repede. Era trimis pe 
Aurora anume ca să demonstreze că Fastolfe nu e vinovat 
de roboticid, reuşita acţiunii era necesară pentru siguranţa 


permanentă a Pământului, şi (mai puţin important, dar la fel 
de scump pentru Baley) pentru bunăstarea carierei lui. 
Totuşi, chiar înainte de a ajunge pe Aurora, descoperise că 
Fastolfe mărturisise, de fapt, crima. 

Totuşi Baley adormi, în cele din urmă, după ce Daneel îi 
arătă cum să reducă intensitatea câmpului ce servea drept 
pseudo-gravitaţie. Aceasta nu era antigravitaţie reală şi 
consuma atât de multă energie, încât procedeul putea fi 
folosit doar în anumite perioade şi în condiţii neobişnuite. 

Daneel nu fusese programat să explice cum funcționau 
toate astea şi, dacă ar fi făcut-o, Baley era foarte sigur că n- 
ar fi înţeles nimic. Din fericire, comenzile puteau fi mânuite 
fără nici o înţelegere a explicaţiilor ştiinţifice. 

Daneel spuse: 

— Intensitatea câmpului nu poate fi redusă la zero - cel 
puţin nu cu aceste comenzi. În orice caz, nu este plăcut să 
dormi în gravitație zero, mai ales pentru cei care nu au 
experienţa călătoriilor în spaţiu. Ai nevoie de o intensitate 
destul de scăzută ca să ai sentimentul eliberării de sub 
presiunea propriei greutăţi, dar destul de ridicată ca să-ţi 
menţii orientarea pe verticală. Nivelul variază în funcţie de 
persoană. Cei mai mulţi oameni se simt bine la intensitatea 
minimă permisă de comandă, dar s-ar putea să descoperi 
că, prima oară, vei dori o intensitate mai ridicată, ca să-ţi 
poţi menţine obişnuinţa senzaţiei de greutate într-o măsură 
mai mare. Încearcă, pur şi simplu, mai multe niveluri şi află- 
| pe cel care ţi se potriveşte. 

Distras de noutatea senzaţiei, Baley îşi lăsă gândurile să se 
îndepărteze de problema afirmaţiei/negaţiei lui Fastolfe, 
aşa cum şi trupul i se îndepărta de starea de veghe. Poate 
că era vorba de un singur fenomen. Visă că se întorsese pe 
Pământ (cum altfel), într-un Expres, dar nu pe unui din 
locuri. Mai degrabă plutea pe lângă banda rulantă cu viteză 
mare, chiar pe deasupra oamenilor, apropiindu-se uşor de 
ei. Niciunul dintre cei de jos nu părea surprins; nimeni nu 


se uita la el. Era o senzaţie destul de plăcută şi îi simţi lipsa 
când se trezi. 

După micul dejun din dimineaţa următoare... 

De fapt, era dimineaţă? Putea fi dimineaţă - sau orice alt 
moment al zilei - în spaţiu? 

Era clar că nu se putea. Se gândi un timp şi se hotări să 
definească dimineaţa ca fiind timpul de după trezire şi 
micul dejun hrana pe care o mânca după ce se trezea, şi să 
nu se mai gândească la o cronometrare anume, fără 
importanţă efectivă... Cel puţin pentru el, dacă nu pentru 
navă. 

Deci, în dimineaţa următoare, după micul dejun, studie 
buletinele de ştiri, care-i fuseseră lăsate doar cât să vadă că 
nu conţineau nimic despre roboticidul de pe Aurora, apoi se 
întoarse la acele filme-cărţi pe care i le adusese Giskard cu 
o zi înainte („o perioadă de veghe”). Le alese pe cele cu 
titluri istorice şi, după ce se uită grăbit la câteva, hotări că 
Giskard îi adusese cărţi pentru adolescenţi. Aveau poze 
multe şi text puţin. Se întrebă dacă asta era părerea lui 
Giskard despre inteligenţa sau despre lucrurile care-l 
trebuiau lui. După un timp de gândire, Baley consideră că 
Giskard, cu inocenţa lui de robot, alesese bine şi că n-avea 
nici un rost să bănuiască o posibilă insultă. 

Începu să privească în vizor foarte preocupat şi observă 
imediat că Daneel se uita la filmul-carte o dată cu el. Din 
curiozitate? Sau doar ca să-şi ocupe ochii? 

Daneel nu ceru nici măcar o dată să repete vreo pagină. 
Nici nu se opri ca să întrebe ceva. Probabil că accepta ceea 
ce citea cu încredere de robot şi nu-şi permitea luxul să nu 
creadă sau să fie curios. 

Baley nu-i puse lui Daneel nici o întrebare referitoare la 
ceea ce citea, dar ceru lămuriri despre funcţionarea 
mecanismului de imprimare al vizorului de pe Aurora, cu 
care nu era obişnuit. 

Din când în când, Baley se oprea pentru a se folosi de 
încăperea mică de lângă camera lui, care putea fi folosită 


pentru diverse nevoi fiziologice personale, atât de 
personale, încât încăperii i se spunea „Personala”, cu 
majuscula subînţeleasă, atât pe Pământ, cât şi - după cum 
îşi dăduse seama Baley când Daneel vorbise despre asta - 
pe Aurora. Era largă doar cât pentru o singură persoană, 
ceea ce l-ar fi nedumerit pe un locuitor al Oraşului, obişnuit 
cu şiruri enorme de pisoare, scaune de W. C., chiuvete şi 
duşuri. 

În timp ce urmărea filmele-cărţi, Baley nu încerca să ţină 
minte amănunte. Nu avea nici cea mai mică intenţie să se 
transforme într-un expert în societatea de pe Aurora, nici 
măcar să treacă un test de intrare la liceu pe această temă. 
Dorea mai degrabă să se familiarizeze cu atmosfera. 

Observă, de exemplu, chiar din atitudinea hagiografică a 
istoricilor care scriau pentru tineri, că pionierii Aurorei - 
părinţii întemeietori, care veniseră la început pe Aurora 
pentru a o coloniza, în primele zile ale călătoriilor 
interstelare - fuseseră mai ales de pe Pământ. Politica lor, 
disputele, fiecare caracteristică a comportamentului lor 
fuseseră pământene; ceea ce se întâmplase pe Aurora era, 
într-un fel, similar cu evenimentele care se petrecuseră 
când zone relativ pustii ale Pământului fuseseră colonizate 
cu vreo două mii de ani în urmă. Desigur, cei de pe Aurora 
nu întâlniseră nici o formă de viaţă inteligentă cu care să se 
lupte, nici organisme gânditoare care să-i zăpăcească pe 
invadatorii de pe Pământ cu probleme de tratament, uman 
sau crud. De fapt, nu prea fusese viaţă de nici un fel. Aşa că 
planeta a fost repede colonizată de fiinţe umane, de 
plantele şi animalele lor domestice, de paraziți şi de alte 
organisme aduse întâmplător. Şi, bineînţeles, colonizatorii 
au adus cu ei roboții. 

Primii locuitori ai Aurorei au simţit imediat că planeta e a 
lor, deoarece le căzuse în mâini fără nici o problemă, şi o 
numiseră mai întâi Noul Pământ. Era firesc, deoarece era 
prima planetă din afara Sistemului Solar - prima Lume din 
Spaţiu - care era colonizată. Era primul rod al călătoriilor 


interstelare, primul răsărit al unei uriaşe ere noi. Au tăiat, 
totuşi, repede, cordonul ombilical şi au rebotezat planeta 
Aurora, după zeiţa romană a zorilor. 

Era Lumea Zorilor. Şi astfel colonizatorii, de la început 
conştienţi de sine, s-au declarat precursorii unei noi specii. 
Toată istoria de dinainte a umanităţii era o Noapte 
întunecată şi doar pentru Aurora din această Lume nouă 
venise în sfârşit Ziua. 

Acest fapt măreț, această mare mândrie de sine se făcea 
simțită în toate amănuntele: toate numele, datele, cei care 
câştigaseră, cei care pierduseră. Era esenţialul. 

Au fost colonizate alte Lumi, unele de către Pământ, altele 
de către Aurora, dar Baley nu dădu atenţie nici unui 
amănunt. El urmărea mersul general şi observă cele două 
schimbări importante care avuseseră loc şi care îi 
propulsaseră pe cei de pe Aurora chiar mai departe decât 
originile lor Pământene. Acestea au fost, mai întâi, 
integrarea masivă a roboților în fiecare domeniu al vieţii şi, 
apoi, creşterea duratei de viaţă. 

Pe măsură ce roboții au devenit mai dezvoltați şi mai 
îndemânatici, cei de pe Aurora au devenit mai dependenţi 
de ei. Dar niciodată neajutoraţi. Nu ca pe Solaria, îşi aminti 
Baley, unde foarte puţini oameni se aflau în matricea 
colectivă a foarte mulţi roboţi. Pe Aurora nu era aşa. Şi 
totuşi au devenit mai dependenţi. 

După cum văzuse şi intuise - după orientări şi generalităţi 
- fiecare etapă în decursul relaţiei om-robot părea să se 
bazeze pe dependenţă. Chiar şi felul în care se ajunsese la 
un consens în ceea ce priveşte drepturile roboților - 
dispariţia treptată a ceea ce Daneel ar numi „diferenţe 
inutile” - era un semn de dependenţă. Lui Baley i se păru că 
locuitorii Aurorei nu numai că nu deveneau mai umani în 
comportare de dragul umanului, dar negau caracterul de 
robot al lucrurilor pentru a scăpa de complexul pe care-l 
aveau când erau nevoiţi să admită că fiinţele umane 
depindeau de obiecte cu inteligenţă artificială. 


În privinţa duratei de viaţă crescute, aceasta era însoţită 
de un mers încetinit al istoriei. Suişurile şi coborâşurile se 
uniformizau. Existau o continuitate şi un consens într-o 
dezvoltare permanentă. 

Nu era nici o problemă că istoria la care era martor 
devenise mai puţin interesantă pe măsură ce se derula; 
devenise aproape un somnifer. Pentru cei care o trăiau ar fi 
trebuit să fie bună. Istoria era interesantă până într-acolo 
încât devenea dezastruoasă şi, chiar dacă ar fi fost 
captivantă de văzut, era îngrozitor de trăit. Fără îndoială, 
vieţile personale continuau să fie interesante pentru 
majoritatea celor de pe Aurora şi, chiar dacă ar fi încetat 
viaţa colectivă, cui i-ar fi păsat? 

Dacă Lumea Zorilor ar avea o Zi liniştită, luminată de 
soare, cine în acea Lume ar fi strigat că vrea furtună? 

La un moment dat, în timp ce privea pe vizor, Baley avu o 
senzaţie greu de descris. Ar fi putut spune că era o 
inversare momentană. Ca şi cum ar fi fost răsturnat cu 
capul în jos şi adus din nou în poziţia iniţială, într-o 
fracțiune de secundă. Atât de repede se petrecuse, încât 
aproape că nu o luă în seamă, de parcă ar fi fost un sughiţ. 
O clipă mai târziu, retrăind senzaţia, îşi aminti că mai 
simţise aşa ceva de două ori: o dată când a călătorit spre 
Solaria şi o dată când s-a întors pe Pământ de pe acea 
planetă. 

Era „Saltul”, trecerea prin hiperspaţiu care, într-un 
interval fără timp şi fără spaţiu, trimitea nava peste parseci 
şi învingea limita vitezei luminii din Univers. (Cuvintele nu 
ascund nici o enigmă, de vreme ce nava părăsea Universul 
şi trecea prin ceva în care nu mai era vorba de limită de 
viteză. Ideea este însă o enigmă absolută, deoarece nu se 
putea spune ce este hiperspaţiul fără să te foloseşti de 
simboluri matematice, oricum imposibil de tradus în ceva 
inteligibil.) 

Dacă acceptai faptul că fiinţele umane învăţaseră să 
mânuiască hiperspaţiul fără să înţeleagă ce mânuiau, atunci 


rezultatul era clar. La un moment dat, nava fusese în 
microparsecii Pământului, iar în clipa următoare se afla în 
microparsecii Aurorei. 

În mod ideal, Saltul dura un timp zero - fără exagerare 
zero - şi, dacă se făcea foarte lin, nu dădea, n-avea cum să 
dea vreo senzaţie biologică. Totuşi, fizicienii susțineau că un 
mers absolut lin necesita o energie infinită, aşa că exista 
întotdeauna un „timp efectiv” care nu era tocmai zero, deşi 
putea fi scurtat cât se dorea. Asta provoca acea senzaţie 
ciudată şi, în fond, inofensivă, de inversare. 

Conştiinţa faptului că e foarte departe de Pământ şi foarte 
aproape de Aurora îl făcu pe Baley nerăbdător să vadă 
Spaţiul. Într-o oarecare măsură, era dorinţa de a vedea alte 
locuri în care trăiau oameni. În parte, era curiozitatea 
firească de a vedea lucrul la care se gândise întruna după 
ce vizionase filmele-cărţi. 

Tocmai atunci intră Giskard cu mâncarea dintre starea de 
veghe şi culcare (să-l spunem „prânz”) şi zise: 

— Ne apropiem de Aurora, domnule, dar n-o veţi putea 
observa de pe punte. Oricum nu e nimic de văzut. Soarele 
Aurorei este doar o stea strălucitoare şi mai sunt necesare 
câteva zile până ce vom fi destul de aproape de Aurora ca 
să vedem vreun detaliu. 

Apoi adăugă, de parcă i-ar mai fi venit o idee: 

— Nici n-o veţi putea observa de pe punte acum. 

Baley se simţi ciudat de ruşinat. Evident, se presupunea că 
el ar fi vrut să vadă, şi această dorinţă era pur şi simplu 
reprimată. Prezenta lui ca spectator nu era dorită. Spuse: 

— Foarte bine, Giskard. Şi robotul ieşi. 

Baley privi în urma lui supărat. Câte alte constrângeri îi 
vor mai fi impuse? Oricât de improbabilă ar fi reuşita 
sarcinii lui, se întrebă în câte feluri vor conspira cei de pe 
Aurora ca să i-o facă imposibilă. 

3. GISKARD. 

Baley se răsuci şi-i spuse lui Daneel: 


— Mă enervează, Daneel, că trebuie să rămân prizonier 
aici, fiindcă Aurorienii de pe această navă se tem de mine 
ca de o sursă de infecţie. Asta e curată superstiție. Am fost 
dezinfectat. 

Daneel zise: 

— Nu din cauza temerilor celor de pe Aurora ţi s-a cerut 
să rămâi în cabină, partenere Elijah. 

— Nu? Din care alt motiv? 

— Poate îţi aduci aminte că m-ai întrebat de ce am fost 
trimis să te însoțesc, când ne-am întâlnit prima oară pe 
această navă. Am răspuns că asta s-a întâmplat ca să ţi se 
ofere ceva familiar în chip de speranţă şi ca să fiu eu 
mulţumit. locmai voiam să-ţi spun cel de-al treilea motiv, 
când am fost întrerupţi de Giskard cu vizorul şi cu 
materialul de vizionat - apoi ne-am lansat într-o discuţie 
despre roboticid. 

— Şi nu mi-ai spus niciodată cel de-al treilea motiv. Care 
este? 

— Păi, partenere Elijah, pur şi simplu că aş putea să te 
apăr. 

— Faţă de ce? 

— Incidentul asupra căruia am convenit să-l numim 
roboticid a stârnit multe pasiuni. Ai fost chemat pe Aurora 
să cauţi să demonstrezi nevinovăția doctorului Fastolfe. Lar 
drama de pe hiperunde... 

— Pe lehova, Daneel, zise Baley nervos. Şi pe Aurora au 
văzut lucrul ăsta? 

— L-au văzut în toate Lumile din Spaţiu, partenere Elijah. 
A fost un program foarte urmărit şi a demonstrat clar că tu 
eşti un anchetator extraordinar. 

— Aşa că oricine ar putea fi în spatele roboticidului ar 
putea la fel de bine să fie exagerat de înspăimântat de ceea 
ce aş putea reuşi şi ar risca mult ca să împiedice sosirea 
mea sau ca să mă omoare. 

— Dr. Fastolfe, spuse Daneel liniştit, este foarte convins că 
nu se află nimeni în spatele roboticidului, de vreme ce nici o 


altă fiinţă umană, în afara lui, nu l-ar fi putut înfăptui. După 
părerea doctorului Fastolfe, a fost o întâmplare pur şi 
simplu neprevăzută. Oricum, există şi dintre aceia care 
încearcă să scoată în evidentă incidentul şi ar fi în interesul 
lor să te împiedice să dovedeşti asta. De aceea, trebuie să fii 
apărat. 

Baley făcu câţiva paşi repezi înspre un perete al camerei, 
după aceea înapoi la celălalt, ca şi cum şi-ar fi accelerat 
procesul de gândire prin exerciţiu fizic. Într-un fel sau altul, 
nu avea nici o senzaţie de pericol personal. Spuse: 

— Daneel, câţi roboţi cu aspect uman sunt în total pe 
Aurora? 

— Vrei să spui acum, când Jander nu mai funcţionează? 

— Da, acum când Jander e mort. 

— Unul, partenere Elijah. 

Baley îl privi pe Daneel contrariat. Mişcă buzele fără să 
scoată vreun sunet: „Unul?” 

În cele din urmă, zise: 

— Fă-mă să înţeleg, Daneel. Eşti singurul robot cu aspect 
uman de pe Aurora? 

— Sau din orice altă Lume, partenere Elijah. Credeam că 
îţi dai seama de asta. Eu am fost prototipul şi apoi a fost 
construit Jander. De atunci, dr. Fastolfe a refuzat să mai 
construiască şi nimeni altcineva nu are îndemânarea s-o 
facă. 

— Dar în acest caz, de vreme ce din doi roboţi cu aspect 
uman unul a fost ucis, doctorului Fastolfe nu-i trece prin cap 
că robotul cu aspect uman rămas - tu, Daneel - ar putea fi 
în pericol? 

— Admite posibilitatea. Dar şansa ca incidentul fantastic şi 
neverosimil de degajare mentală să aibă loc a doua oară 
este minimă. N-o ia în serios. Simte, totuşi, că ar putea 
exista şansa unui alt eveniment nefericit. Asta, cred eu, a 
avut un oarecare rol în trimiterea mea pe Pământ ca să te 
aduc. M-a ţinut departe de Aurora cam o săptămână. 


— Şi tu acum eşti la fel de prizonier ca şi mine, nu-i aşa, 
Daneel? 

— Sunt prizonier, spuse Daneel cu seriozitate, doar în 
sensul că nu trebuie să ies din această încăpere, partenere 
Elijah. 

— Cum altfel poate fi cineva prizonier? 

— În sensul că persoana căreia i se impun restricţii este 
iritată de restricţii. O adevărată detenţiune este 
involuntară. Eu înţeleg foarte bine motivul pentru care mă 
aflu aici şi sunt de acord cu constrângerea. 

— Tu, mormăi Baley. Eu, nu. Eu sunt prizonier în 
adevăratul sens al cuvântului. Oricum, de unde ştii că aici 
suntem în siguranţă? 

— După un singur lucru, partenere Elijah. Giskard este de 
serviciu afară. 

— Este destul de deştept pentru treaba asta? 

— Îşi înţelege pe deplin ordinele. Este solid şi puternic şi 
îşi dă foarte bine seama de importanţa misiunii sale. 

— Adică este pregătit să fie distrus, ca să ne apere pe noi 
doi? 

— Da, bineînţeles, aşa cum şi eu sunt pregătit să fiu 
distrus ca să te apăr pe ţine. 

Baley se simţi ruşinat. Spuse: 

— Nu-ţi displace faptul că s-ar putea să fii obligat să 
renunţi la existenţă pentru mine? 

— Asta este programarea mea, partenere Elijah, zise 
Daneel cu un glas ce părea că slăbeşte, dar am impresia că, 
salvându-te pe ţine, chiar dacă n-ar fi programarea, 
încetarea existenţei mele pare destul de banală prin 
comparaţie. 

Baley nu mai rezistă. Îi strânse cu înflăcărare mâna lui 
Daneel: 

— Mulţumesc, partenere Daneel, dar te rog să nu îngădui 
să se întâmple asta. Nu doresc încetarea existenţei tale. Mi 
se pare că păstrarea propriei mele vieţi ar fi o compensație 
nepotrivită. 


Şi Baley fu uimit să descopere că vorbea într-adevăr 
serios. Era puţin îngrozit să-şi dea seama că era gata să-şi 
rişte viaţa pentru un robot. Nu, nu pentru un robot. Pentru 
Daneel. 

Giskard intră fără să anunţe. Baley începuse să fie de 
acord cu asta. Robotul, ca păzitor ce-l era, trebuia să poată 
intra şi ieşi după plac. Şi Giskard era doar un robot, în ochii 
lui Baley, oricât ar fi fost de „el” şi oricât nu l-ai fi pomenit 
pe „R”. Dacă Baley s-ar fi scărpinat, s-ar fi scobit în nas, şi- 
ar fi făcut vreo necesitate fiziologică, avea impresia că 
Giskard ar fi fost indiferent, nu l-ar fi condamnat, incapabil 
să reacționeze în vreun fel, dar înregistrând cu răceală 
observaţia în vreo bancă internă de memorii. Asta făcea din 
Giskard o simplă mobilă mişcătoare, iar Baley nu simţea nici 
o jenă în prezenţa lui. Nu fiindcă Giskard l-ar fi deranjat 
vreodată într-o clipă nepotrivită, se gândi Baley alene. 

Giskard aduse cu elun mic aparat: 

— Domnule, cred că doriţi totuşi să vedeţi Aurora din 
spaţiu. 

Baley tresări. Fără îndoială, Daneel îl observase 
enervarea, îi ghicise motivul şi găsise această cale de 
rezolvare. Era o dovadă de delicateţe din partea lui Daneel 
să-l pună pe Giskard să facă asta şi s-o prezinte ca pe 
propria lui idee. Îl scutea pe Baley de obligaţia de a 
mulţumi. Sau aşa credea Daneel. 

De fapt, Baley fusese mai nervos din cauză că era, după 
cum credea el, împiedicat inutil să vadă Aurora, decât din 
cauza detenţiei în sine. Fusese necăjit că pierduse 
perspectiva în cele două zile de la Salt. Aşa că se întoarse 
şi-l spuse Daneel: 

— Mulţumesc, prietene. 

— A fost ideea lui Giskard, zise Daneel. 

— Da, desigur, spuse Baley, zâmbind uşor. Îi mulţumesc şi 
lui. Ce-i asta, Giskard? 

— Este un simulator astral, domnule. Funcţionează în 
general ca un receptor tridimensional şi e conectat la 


camera de vizionare. Dacă-mi permiteţi să adaug... 

— Da? 

— Nu veţi găsi priveliştea deosebit de încântătoare, 
domnule. N-aş vrea să fiţi dezamăgit inutil. 

— Voi încerca să nu mă aştept la prea mult, Giskard. În 
orice caz, nu te voi face răspunzător de nici o dezamăgire 
pe care aş putea-o simţi. 

— Mulţumesc, domnule. Trebuie să mă întorc la post, dar 
vă va ajuta Daneel în legătură cu aparatul, dacă apare vreo 
problemă. 

leşi, iar Baley se întoarse către Daneel, încuviinţând: 

— Cred că Giskard s-a descurcat foarte bine. O fi el un 
model simplu, dar e bine proiectat. 

— Şi el este un robot Fastolfe, partenere Elijah... Acest 
simulator astral este autonom şi autoreglabil. Deoarece 
este deja focalizat spre Aurora, trebuie doar să atingi 
muchia de comandă. Aceasta îl va pune în funcţiune şi nu 
trebuie să mai faci nimic. Vrei să-l porneşti chiar tu? 

— Nu-i nevoie, dădu Baley din umeri. Poţi s-o faci tu. 

— Foarte bine. 

Daneel puse aparatul pe maşa pe care Baley vizionase 
filmele-cărţi. 

— Aceasta, zise el, arătând un dreptunghi mic pe care-l 
ţinea în mână, e comanda, partenere Elijah. Trebuie doar s- 
o ţii de capete, astfel, şi apoi să exerciţi o mică presiune 
interioară pentru a porni mecanismul... Apoi alta ca să-l 
opreşti. 

Daneel apăsă pe muchia de comandă şi Baley ţipă înăbuşit. 

Baley se aşteptase ca aparatul să se lumineze şi să expună 
în interior imaginea holografică a unui câmp stelar. Dar nu 
se întâmplase aşa. În schimb, Baley se trezise el însuşi în 
spaţiu - în spaţiu - cu stele strălucitoare şi albe în toate 
părţile. 

Durase doar o clipă şi apoi totul fusese ca la început: 
camera şi, în ea, Baley, Daneel şi aparatul. 


— Îmi pare rău, partenere Elijah, spuse Daneel. L-am oprit 
de îndată ce mi-am dat seama că nu te simţi bine. Nu m-am 
gândit că nu erai pregătit. 

— Atunci, pregăteşte-mă. Ce s-a întâmplat? 

— Simulatorul astral influenţează direct centrii vizuali de 
pe creierul uman. Nu se poate face deosebirea între 
impresia pe care o produce şi realitatea tridimensională. 
Este un dispozitiv relativ nou şi până acum a fost folosit 
numai pentru peisaje astronomice, de fapt sărace în detalii. 

— Ai văzut şi tu priveliştea, Daneel? 

— Da, dar foarte puţin şi fără realismul pe care-l resimte o 
fiinţă umană. Eu văd conturul neclar al unui peisaj, 
suprapus peste spaţiul net al încăperii, dar mi s-a explicat 
că fiinţele umane văd numai peisajul. Fără îndoială când 
creierele celor asemenea mie vor fi mai fine şi mai bine 
reglate... 

Baley îşi revenise: 

— Vorba e, Daneel, că n-am mai fost conştient de nimic 
altceva. N-am mai fost conştient de mine. Nu mi-am văzut 
mâinile, nici n-am simţit că le am. Parcă eram un spirit fără 
corp sau... hm, aşa cum cred că m-aş simţi dacă aş fi mort, 
dar aş continua să exist, în mod conştient, într-o formă 
oarecare, imaterială, de după viaţă. 

— Acum înţeleg de ce ţi s-a părut atât de tulburător. 

— Mi s-a părut chiar foarte tulburător. 

— Îmi pare rău, partenere Elijah. Îl voi pune pe Giskard să 
ducă asta de aici. 

— Nu. Acum sunt pregătit. Dă-mi simulatorul ăsta. O să-l 
pot opri, chiar dacă nu-mi dau seama că am mâini? 

— "Ţi se va lipi de mână, aşa că n-o să-l scapi, partenere 
Elijah. Dr. Fastolfe, care a experimentat acest fenomen, mi- 
a spus că presiunea se aplică automat când fiinţa umană 
care-l ţine doreşte să-l oprească. E un fenomen automat, 
bazat pe reacţie nervoasă, aşa cum e şi priveliştea. Cel 
puţin, aşa funcţionează la Aurorieni şi cred... 


— Că pământenii sunt suficient de asemănători cu 
Aurorienii din punct de vedere fiziologic, ca să funcţioneze 
la fel şi la ei... Foarte bine, dă-mi comanda şi o să încerc. 

Uşor crispat, Baley strânse comanda şi se trezi din nou în 
spaţiu. 

Acum se aştepta la asta şi, de îndată ce îşi dădu seama că 
poate respira fără probleme şi nu avu deloc senzaţia că e 
scufundat în vid, se strădui să accepte totul ca pe o iluzie 
vizuală. Respirând cam greu (parcă pentru a se convinge 
singur că într-adevăr respira) privi curios în toate părţile. 

Conştient dintr-o dată că-şi auzea respiraţia şuierând pe 
nas, întrebă: 

— Mă auzi, Daneel? 

Îşi auzi vocea - puţin cam departe, puţin artificială - dar o 
auzi. 

Apoi o auzi pe a lui Daneel, destul de schimbată: 

— Da, te aud, zise Daneel. Şi tu ar trebui să mă auzi, 
partenere Elijah. Simţul vizual şi cel al mişcării sunt 
denaturate pentru o mai mare iluzie a realităţii, dar simţul 
auditiv rămâne neschimbat. În orice caz, într-o mare 
măsură. 

— Ei bine, văd numai stele, adică stele obişnuite. Aurora 
are un soare. Cred că ne aflăm destul de aproape de Aurora 
ca să vedem steaua care îi este soare mult mai strălucitoare 
decât celelalte. 

— Mult prea strălucitoare, partenere Elijah. Este 
estompată, ca să nu suferi vătămări ale retinei. 

— Atunci, unde este planeta Aurora? 

— Vezi constelația Orion? 

— Da, o văd... Vrei să spui că vedem totuşi constelaţiile, 
aşa cum le zărim pe cerul Pământului, ca în planetariul din 
Oraş? 

— Cam aşa ceva. Judecând după distanţele stelare, nu 
suntem departe de Pământ şi de Sistemul Solar din care 
acesta face parte, aşa că peisajul stelar este acelaşi. Soarele 
Aurorei este cunoscut pe Pământ sub numele de Tau Ceti şi 


se află la numai 3,67 parseci de aici... Acum, dacă trasezi o 
linie imaginară de la Betelgeuse până la steaua din mijlocul 
centurii lui Orion şi o continui pe o lungime egală şi încă 
puţin, steaua strălucitoare, de mărime mijlocie, pe care o 
vezi, este de fapt planeta Aurora. În următoarele zile, pe 
măsură ce ne apropiem rapid de ea, o vei putea distinge 
negreşit. 

Baley o privi cu gravitate. Era doar un obiect strălucitor ca 
o stea. Nu exista nici o săgeată luminoasă care să pâlpâie, 
aprinzându-se şi stingându-se, îndreptată spre ea. Nu 
exista nici o inscripţie arcuită deasupra, scrisă cu grijă. 

Spuse: 

— Unde-i soarele? Steaua Pământului, adică. 

— Este în constelația Fecioarei; aşa cum se vede de pe 
Aurora. E o stea de mărimea doi. Din păcate, simulatorul 
astral pe care-l avem nu este computerizat în mod 
corespunzător şi nu va fi uşor să ţi-l arate. Oricum, ar fi 
doar o stea, una foarte obişnuită. 

— Nu-i nimic, zise Baley. Acum o să opresc cheştia asta. 
Dacă am necazuri... Ajută-mă. 

N-a avut necazuri. Pocni de îndată ce se gândi să facă aşa 
şi se trezi clipind în lumina dintr-o dată prea puternică din 
cameră. 

De-abia după ce-şi veni în fire îşi dădu seama că i se 
păruse că se află în spaţiu, fără vreun perete protector; şi 
totuşi agorafobia lui de pe Pământ nu se manifestase. Se 
simţise foarte bine, de vreme ce-şi acceptase propria 
inexistenţă. Gândul ăsta îl tulbură şi-l îndepărtă un timp de 
la vizionarea filmelor-cărţi. 

Din când în când, revenea la simulatorul astral şi mai 
arunca o privire în spaţiu, văzut dintr-o poziţie avantajoasă, 
de lângă navă, el nefiind prezent nicăieri (aparent). Uneori 
era doar pentru o clipă, ca să se asigure că vidul infinit nu-l 
deranja. Alteori se pierdea printre stele şi le număra alene 
sau forma figuri geometrice, bucurându-se că e în stare să 
facă un lucru pe care nu l-ar fi putut face niciodată pe 


Pământ, pentru că jena provocată de agorafobie ar fi 
copleşit repede tot. 

În cele din urmă, se văzu clar că Aurora strălucea. În 
curând deveni uşor de deosebit printre celelalte puncte 
luminoase, apoi deveni evidentă şi, în sfârşit, de neevitat. 
Începu ca un firicel de lumină, care se lăţi repede, şi, după 
aceea, începu să prezinte faze. Era un semicerc aproape 
perfect, când Baley îşi dădu seama de existenţa fazelor. 

Ceru informaţii, iar Daneel răspunse: 

— Ne apropiem dinspre exteriorul planului orbital, 
partenere Elijah. Polul sud al Aurorei se află, mai mult sau 
mai puţin, în centrul discului său, undeva în jumătatea 
luminată. În emisfera sudică e primăvară. 

Baley spuse: 

— După materialul pe care l-am citit, axa Aurorei este 
înclinată cu şaisprezece grade. 

Aruncase o privire peste descrierea fizică a planetei, 
insuficient de atent, pentru că era nerăbdător să ajungă la 
Aurorieni, dar ţinuse minte asta. 

— Da, partenere Elijah. Până la urmă, ne vom deplasa pe 
orbită în jurul Aurorei şi atunci fazele vor evolua rapid. 
Aurora se învârteşte mai repede decât Pământul... 

— Are o zi de douăzeci şi două de ore. Da. 

— O zi de 22,3 ore obişnuite. Ziua de pe Aurora este 
împărţită în zece ore de pe Aurora, fiecare oră fiind 
împărţită în o sută de minute de pe Aurora, care sunt, la 
rândul lor, împărţite în o sută de secunde de pe Aurora. O 
secundă de pe Aurora este astfel egală cu 0,8 secunde de 
pe Pământ. 

— Asta voiau să spună cărţile când se refereau la ore 
metrice, minute metrice şi aşa mai departe? 

— Da. Aurorienii au fost greu de convins, la început, să 
renunţe la unităţile de timp cu care erau obişnuiţi şi s-au 
folosit ambele sisteme, cel standard şi cel metric. În cele din 
urmă, bineînţeles că a câştigat cel metric. În prezent 
vorbim numai de ore, minute şi secunde, dar se subinţeleg, 


invariabil, versiunile decimale. Acelaşi sistem a fost adoptat 
pretutindeni în Lumile din Spaţiu, chiar dacă în celelalte 
Lumi nu se potriveşte cu rotația naturală a planetei. 
Bineînţeles că fiecare planetă foloseşte şi un sistem local. 

— Ca şi Pământul. 

— Da, partenere Elijah, dar Pământul foloseşte numai 
unităţile de timp standard originale. Acesta e un 
inconvenient pentru Lumile din Spaţiu când e vorba de 
comerţ, dar îi permit Pământului să continue astfel. 

— Îmi închipui că nu din prietenie. Bănuiesc că vor să 
accentueze deosebirea faţă de Pământ. Cum se potriveşte 
sistemul decimal cu anul? La urma urmei, Aurora trebuie să 
aibă o perioadă naturală de revoluţie în jurul soarelui ei, 
care guvernează ciclul anotimpurilor sale. Cum se măsoară 
aceasta? 

Daneel spuse: 

— Aurora se învârteşte în jurul soarelui ei în 373,5 zile de 
pe Aurora sau în circa 0,95 ani Pământeni. Acesta nu este 
considerat un aspect vital în cronologie. Aurora acceptă ca 
treizeci de zile ale sale să fie egale cu o lună şi zece luni să 
fie egale cu un an metric. Anul metric este egal cu circa 0,8 
ani sezonieri sau cu aproximativ trei sferturi dintr-un an 
Pământesc. Proporția diferă pentru fiecare Lume, desigur. 
Despre zece zile se spune, în general, că alcătuiesc o 
decilună. Toate Lumile din Spaţiu folosesc acest sistem. 

— Cu siguranţă, trebuie să existe vreun mod convenabil 
pentru a urmări ciclul anotimpurilor? 

— Fiecare Lume are, de asemenea, anul ei sezonier, dar 
nu prea e luat în seamă. Cu ajutorul computerului poţi 
converti orice zi din trecut sau din prezent - la poziţia ei din 
anul sezonier dacă, dintr-un motiv oarecare, doreşti acest 
lucru. Şi asta e valabil în orice Lume, ca şi determinarea 
inversă. Bineînţeles, partenere Elijah, orice robot poate 
face la fel şi poate îndrumă activitatea omului, atunci când 
cunoaşterea zilei din anul sezonier sau a orei locale sunt 
importante. Avantajul unităţilor metrice de măsură este că 


dotează omenirea cu o cronometrie unificată, care implică 
doar puţin mai mult decât schimbarea poziţiei virgulei. 

Pe Baley îl deranja faptul că în cărţile pe care le vizionase 
nu era explicat nimic din toate astea. Dar pe urmă, din 
propriile lui cunoştinţe despre istoria Pământului, îşi dădu 
seama că, pe vremuri, luna selenară fusese cheia 
calendarului, că urmase un timp când, pentru uşurarea 
cronometriei, luna lunară ajunsese să fie ignorată şi nu i s-a 
dus dorul niciodată. Totuşi, dacă pe Pământ i-ar fi dat cărţi 
unui străin, era foarte probabil că acesta n-ar fi găsit nici o 
menţiune a lunii lunare sau vreo modificare istorică a 
calendarelor. Datele ar fi fost înscrise fără explicaţii. 

Ce altceva ar mai fi fost înscris fără explicaţii? 

Cât de mult se putea baza aşadar, pe cunoştinţele 
căpătate? Ar fi trebuit să pună întruna întrebări, să nu ia 
nimic de bun. 

Va avea atâtea ocazii să nu observe evidenţa, atâtea şanse 
să nu priceapă, atâtea feluri de a o apuca pe un drum 
greşit. 

Aurora îi umplea acum câmpul vizual când folosea 
simulatorul astral, şi semăna cu Pământul. (Baley nu văzuse 
niciodată Pământul astfel, dar în cărţile de astronomie erau 
fotografii, şi pe acelea le văzuse.) 

Ei bine, ceea ce văzu Baley pe Aurora erau aceleaşi forme 
de nori, aceeaşi strălucire a suprafeţelor puştii, aceeaşi 
durată mare a zilei şi a nopţii, acelaşi licăr de lumină pe 
întinderea emisferei întunecate, aşa cum arătau fotografiile 
globului Pământesc. 

Baley privi absorbit şi se gândi: Ce-ar fi dacă, pentru un 
motiv oarecare, ar fi fost dus în spaţiu, i s-ar spune. Că e 
dus pe Aurora şi, în realitate, ar fi trimis înapoi pe Pământ, 
pentru un motiv oarecare - un motiv ascuns şi nesăbuit. 
Cum şi-ar da seama înainte de aterizare? 

Avea vreun motiv să fie bănuitor? Daneel îi spusese, foarte 
atent, că pe cerul ambelor planete constelaţiile erau 
aceleaşi, dar nu era firesc astfel pentru planetele ce se 


roteau în jurul unor stele învecinate? Aspectul exterior al 
celor două planete privit din spaţiu era, în mare, identic, 
dar nu aşa trebuia să fie, de vreme ce amândouă erau 
locuibile şi perfect potrivite pentru viaţa omului? 

Avea vreun motiv să presupună că îi va fi jucată o festă 
atât de inutilă şi exagerată? La ce ar servi? Dar, oare, s-ar 
putea ca festa să fie făcută să pară astfel? Dacă ar exista 
vreun motiv evident pentru aşa ceva, şi-ar fi dat seama 
imediat. 

Daneel ar participa la o asemenea conspirație? Bineînţeles 
că nu, dacă ar fi om. Dar era numai robot; nu s-ar putea să 
existe o cale de a-i ordona să se poarte cum trebuie? 

Era greu să ia o hotărâre. Baley se trezi că urmăreşte 
licărul contururilor de continente, ca să-şi dea seama dacă 
sunt sau nu de pe Pământ. Asta ar fi fost testul de control, 
doar că nu funcţiona. Licăririle care apăreau şi dispăreau 
vag în nori nu-l erau de nici un folos. Nu avea destule 
cunoştinţe de geografie a Pământului. Ceea ce într-adevăr 
ştia despre Pământ erau Oraşele lui subterane, cavernele 
de oţel. Nu recunoştea frânturile de linii de coastă pe care 
le vedea şi nu ştia dacă sunt de pe Aurora sau de pe 
Pământ. 

Oricum, de unde nesiguranța asta? Când fusese pe 
Solaria, nu se îndoise nici o clipă de destinaţie; nu se 
gândise niciodată că ar putea fi dus înapoi pe Pământ... A, 
dar atunci plecase într-o misiune precisă, pentru care erau 
destule şanse de reuşită. Acum simţea că n-avea nici o 
şansă. 

Poate că voia să fie trimis înapoi pe Pământ şi construia în 
minte o conspirație falsă, pe care o credea posibilă. 

Nesiguranţa din mintea lui începuse să aibă o viaţa a ei, 
proprie. Nu putea scăpa de ea. Se pomeni că urmăreşte 
Aurora cu o intensitate aproape bolnăvicioasă, incapabil să 
revină în realitatea cabinei. 

Aurora se mişca, se învârtea încet... 


Aşteptase mult timp să vadă asta. În timp ce viziona 
spaţiul, totul păruse nemişcat, ca o picătură pictată, un 
tablou tăcut şi static cu puncte de lumină, care includea, 
ceva mai târziu, un mic semicerc. Oare mişcarea fusese cea 
care îi îngăduise să nu sufere de agorafobie? 

Dar acum vedea cum se mişcă Aurora şi îşi dădu seama că 
nava cobora în spirală, ultima etapă dinaintea aterizării. 
Deasupra se umflau norii... 

Nu, nu norii. Nava cobora în spirală. Nava se mişca. El se 
mişca. Dintr-o dată avu conştiinţa propriei existenţe printre 
nori. Cădea, nepăzit, prin aerul rarefiat, către pământul 
greu. 

Gâtlejul i se contractă; începu să-l fie greu să respire. 

Îşi spuse disperat: „Eşti închis. În jurul tău sunt pereţii 
navei.” 

Dar nu simţea nici un perete. 

Se gândi: „Chiar şi fără pereţi, tot închis eşti. Eşti învelit în 
piele.” 

Dar nu simţea nici pielea. Senzaţia era mai rea decât 
simpla goliciune - era o personalitate singură, esenţa 
identităţii total descoperite, un punct viu, ceva unic 
înconjurat de o lume deschisă şi infinită, şi cădea. 

Vru să oprească imaginea, să-şi strângă pumnul pe muchia 
de comandă, dar nu se întâmplă nimic. Terminaţiile lui 
nervoase deveniseră atât de deformate, încât simpla 
contracție la un efort de voinţă nu se producea. Nu avea 
voinţă. Ochii nu se închideau, pumnul nu se strângea. Era 
surprins şi hipnotizat de groază, înspăimântat în nemişcare. 
Tot ce vedea înaintea ochilor erau nori, albi... Nu prea 
albi... Aproape albi... O nuanţă uşor aurie-portocalie... 

Şi totul deveni cenuşiu... Şi el cădea. Nu putea respira. 
Luptă cu disperare să-şi deschidă gura, să-l cheme pe 
Daneel în ajutor... 

Nu putu scoate nici un sunet... 

Baley respira de parcă tocmai ar fi rupt panglica la 
sfârşitul unei curse lungi. Încăperea era strâmbă, iar sub 


cotul lui drept era ceva tare. 

Îşi dădu seama că se află pe podea. 

Giskard stătea în genunchi lângă el, ţinându-l de pumnul 
drept cu mâna lui de robot (fermă, dar cam rece). Uşa de la 
cabină, pe care Baley o vedea dincolo de umărul lui 
Giskard, era întredeschisă. 

Fără să întrebe, Baley ştiu ce se întâmplase. Giskard 
apucase acea mână de om, neajutorată, şi o încleştase pe 
muchia de comandă pentru a pune capăt simulării astrale. 
Altfel... 

Şi Daneel era acolo, cu faţa apropiată de a lui Baley, cu o 
înfăţişare care ar fi putut foarte bine să însemne mâhnire. 

Zise: 

— N-ai spus nimic, partenere Elijah. Dacă mi-aş fi dat 
seama mai repede de tulburarea ta... 

Baley încercă să facă un gest care să arate că a înţeles, că 
n-avea importanţă. Încă nu putea vorbi. 

Cei doi roboţi aşteptară până ce Baley făcu o mişcare 
uşoară pentru a se ridica. Imediat braţele lor îl sprijiniră, 
trăgându-l în sus. Fu aşezat pe un scaun şi Giskard îi luă cu 
blândeţe comanda, spunându-i: 

— În curând vom ateriza. Cred că nu mai aveţi nevoie de 
simulatorul astral. 

Daneel adăugă cu seriozitate: 

— Oricum, cel mai bine ar fi să-l luăm de aici. 

Baley spuse: 

— Stai! 

Vocea îi era o şoaptă răguşită, iar el nu era sigur că va 
putea rosti cuvântul. Trase adânc aer în piept, îşi drese 
puţin vocea şi spuse din nou: 

— Stai! 

Apoi: 

— Giskard! 

Giskard se întoarse: 

— Domnule? 


Baley nu vorbi imediat. Acum, dacă ştia că e solicitat, 
Giskard va aştepta mult timp, poate la nesfârşit. Baley 
încercă să-şi adune gândurile răvăşite. Agorafobie sau nu, 
tot mai rămânea nesiguranța cu privire la destinaţia lor. 
Existase de la început şi i-ar fi putut agrava agorafobia. 

Trebuia să afle. Giskard n-o să mintă. Un robot nu poate să 
mintă - doar dacă n-a fost instruit, cu mare grijă, s-o facă. 
Şi de ce să-l instruiască pe Giskard? Daneel era tovarăşul 
lui, care trebuia să-l însoţească mereu. Dacă trebuia să 
mintă cineva, asta era treaba lui Daneel. Giskard era doar 
slugă şi hamal, paznic la uşă. Bineînţeles că el nu trebuia să 
suporte o instruire grijulie în păienjenişul minciunilor. 

— Giskard! Spuse Baley, acum aproape normal. 

— Domnule? 

— În curând aterizăm, nu-i aşa? 

— Peste ceva mai puţin de două ore, domnule. 

Asta însemna două ore metrice, se gândi Baley. Mai mult 
decât două ore adevărate? Mai puţin? Nu conta. L-ar zăpăci 
doar. Las-o baltă.” 

Baley zise cât putu de tăios: 

— Spune-mi imediat numele planetei pe care vom ateriza. 

O fiinţă umană, dacă ar fi răspuns, ar fi făcut-o numai după 
o pauză - şi chiar cu un aer foarte surprins. 

Giskard răspunse imediat, afirmând calm şi fără inflexiuni: 

— E Aurora, domnule. 

— De unde ştii? 

— E destinaţia noastră. Apoi, nu poate fi Pământul, de 
exemplu, pentru că soarele Aurorei, Tau Ceti, are doar 
nouăzeci la sută din masa soarelui planetei Pământ. Tau 
Ceti este; deci, puţin mai rece şi lumina ei are o nuanţă 
portocalie deosebită pentru ochii gingaşi şi neobişnuiţi cu 
ea ai Pământenilor. Poate aţi văzut deja culoarea 
caracteristică a soarelui Aurorei în imaginea reflectată de 
pe suprafaţa superioară a şirului de nori. Cu siguranţă că o 
veţi vedea în peisaj... Până ce vi se obişnuiesc ochii cu ea. 


Baley îşi luă ochii de pe chipul indiferent al lui Giskard. 
Observase diferenţa de culoare, se gândi, şi nu-i dăduse nici 
o atenţie. Mare greşeală. 

— Poţi pleca, Giskard. 

— Da, domnule. 

Baley se întoarse amărât înspre Daneel: 

— M-am făcut de râs, Daneel. 

— Presupun că te-ai întrebat dacă nu cumva te păcălim şi 
te ducem undeva unde nu e Aurora. Ai avut un motiv să 
crezi asta, partenere Elijah? 

— Niciunul. Poate că a fost rezultatul tulburării produse de 
agorafobia sublimială. Când am privit spaţiul aparent 
imobil, n-am avut nici o dereglare perceptibilă, dar probabil 
că s-a localizat în subconştient, provocându-mi o nelinişte. 

— E vina noastră, partenere Elijah. Cunoscându-ţi repulsia 
pentru spaţii deschise, am greşit supunându-te simulării 
astrale sau, măcar, nesupraveghindu-te de aproape. 

Baley dădu din cap enervat: 

— Nu spune asta, Daneel. Sunt destul de supravegheat. 
Întrebarea pe care mi-o pun este cât de aproape voi fi 
supravegheat pe Aurora. 

Daneel zise: 

— Partenere Elijah, cred că ţi se va permite cu greu 
accesul pe Aurora şi la locuitorii ei. 

— "Totuşi, exact asta trebuie să mi se permită. Dacă vreau 
să aflu adevărul în acest caz de roboticid, trebuie să am 
acces liber la informaţii chiar la faţa locului... Şi de la cei 
implicaţi. 

Baley se simţea, deja, cam obosit. Destul de supărătoare, 
experienţa prin care tocmai trecuse îi lăsase o dorinţă vie 
să fumeze o pipă, la care credea că renunţase cu mai bine 
de un an în urmă. Simţea cum gustul şi mirosul de tutun îi 
trec prin gât şi prin nas. 

Ştia că va trebui să se mulţumească doar cu amintirea. Pe 
Aurora, nu i se va da voie cu nici un chip să fumeze. Nu 


exista tutun în niciuna dintre Lumile Spaţiului şi, chiar dacă 
ar fi avut puţin la el, i-ar fi fost luat şi distrus. 

Daneel spuse: 

— Partenere Elijah, asta trebuie discutat cu dr. Fastolfe de 
îndată ce aterizăm. N-am nici o putere să iau vreo hotărâre 
în această privinţă. 

— Îmi dau seama, Daneel, dar cum vorbesc cu Fastolfe? 
Prin intermediul unui simulator astral? Cu comenzile în 
mână? 

— Deloc, partenere Elijah. Vei vorbi direct. Are de gând să 
te aştepte la cosmodrom. 

Baley ascultă zgomotele specifice aterizării. Bineînţeles că 
nu ştia ce înseamnă. Nu cunoştea mecanismul navei, câţi 
bărbaţi şi câte femei transporta, ce vor face aceştia în 
timpul aterizării, ce fel de zgomote se vor produce. '[ipete? 
Bubuituri? O vibraţie slabă? Nu auzi nimic. 

Daneel spuse: 

— Pari încordat, partenere Elijah. Aş vrea să-mi vorbeşti 
fără ezitare despre orice tulburare pe care o simţi. Trebuie 
să te ajut chiar în clipa în care eşti nefericit, indiferent de 
motiv. 

Accentuase uşor pe cuvântul „trebuie”. 

Baley se gândi, distrat: „Se conduce după Prima Lege. A 
suferit; în felul lui, la fel de mult cum am suferit şi eu când 
m-am prăbuşit, fără ca el să fi prevăzut asta la timp. O 
dezechilibrare nepermisă a potenţialelor pozitronice pentru 
mine s-ar putea să nu însemne nimic, dar lui îi poate 
produce aceeaşi tulburare şi aceeaşi reacţie ca şi o durere 
acută la mine.” 

Se gândi mai departe: „De unde să ştiu eu ce există sub 
imitaţia de piele şi în imitaţia de conştiinţă a unui robot, mai 
mult decât poate să ştie Daneel ce există în mine?” 

Apoi, având remuşcări că s-a gândit la Daneel ca la un 
robot, Baley privi în ochii blânzi ai acestuia (când a început 
să se gândească la expresia lor ca fiind blândă?) şi spuse: 


— Îţi voi vorbi despre orice tulburare. Nu am nimic. Încerc 
să aud vreun zgomot care m-ar putea informa despre 
desfăşurarea procesului de aterizare, partenere Daneel. 

— Mulţumesc, partenere Elijah, spuse Daneel cu gravitate. 

Înclină uşor din cap şi continuă: 

— N-ar trebui să simţi nimic la aterizare. Vei simţi 
acceleraţia, dar va fi minimă, pentru că această încăpere va 
da înapoi, într-o oarecare măsură, în direcţia accelerației. 
Temperatura poate creşte, dar nu cu mai mult de două 
grade Celsius. Ca efect sonic, poate fi un şuierat uşor când 
trecem prin atmosfera care devine mai densă. Ceva din 
toate astea te va deranja? 

— N-ar trebui. Ceea ce, într-adevăr, mă deranjează este că 
nu sunt liber să fiu martor la aterizare. Aş vrea să ştiu 
lucrurile astea. Nu vreau să fiu închis şi privat de 
experienţă. 

— Tocmai ai aflat, partenere Elijah, că natura experienţei 
nu se potriveşte cu temperamentul tău. 

— Şi cum o să trec peste asta, Daneel? Spuse el cu 
înverşunare. Ăsta nu e un motiv ca să fiu ţinut aici! 

— Partenere Elijah, ţi-am explicat, deja, că eşti ţinut aici 
pentru propria-ţi siguranţă. 

Baley dădu din cap cu evident dezgust: 

— M-am gândit la asta şi cred că e o prostie. Şansele mele 
de a face ordine în afacerea asta încurcată sunt aşa de mici, 
cu toate restricţiile ce mi se impun şi cu problemele pe care 
le voi avea ca să înţeleg ceva despre Aurora, încât cred că 
nimeni cu mintea întreagă nu se va deranja să încerce a mă 
opri. Şi dacă ar face-o, de ce m-ar ataca pe mine personal? 
De ce să nu saboteze nava? Dacă ne închipuim că înfruntăm 
nişte ticăloşi fără scrupule, ăştia ar trebui să considere că 
distrugerea unei nave - cu oamenii de la bordul ei, cu tine şi 
cu Giskard, şi cu mine, bineînţeles - este o treabă 
profitabilă. 

— De fapt, ne-am gândit la asta, partenere Elijah. Nava a 
fost studiată cu atenţie. Va fi detectat orice semn de sabotaj. 


— Eşti sigur? Sută la sută sigur? 

— Nu poţi fi absolut sigur în astfel de cazuri. Giskard şi cu 
mine suntem, totuşi, mulţumiţi la gândul că siguranţa este 
foarte mare şi că putem acţiona cu posibilităţi minime de 
dezastru. 

— Şi dacă daţi greş? 

Pe faţa lui Daneel trecu ceva ca o impresie de crispare, ca 
şi cum i s-ar fi cerut să se gândească la un lucru care venea 
în contradicţie cu funcţionarea normală a conexiunilor 
pozitronice din creierul lui. Spuse: 

— Dar n-am dat greş. 

— Nu poţi spune asta. Ne apropiem de aterizare şi e sigur 
că a sosit momentul de pericol. De fapt, acum nu e nevoie 
să fie sabotată nava. Eu sunt în pericol mai mare acum - 
chiar acum. Nu mă pot ascunde în camera asta, dacă 
trebuie să debarc pe Aurora. Va trebui să străbat nava şi să 
mă aflu în apropierea celorlalţi. Aţi luat măsuri ca 
aterizarea să fie sigură? 


(Era răutăcios - lovea în Daneel inutil, fiindcă era iritat din 
cauza detenţiei îndelungate şi a umilinţei din momentul 
prăbuşirii.) 

Dar Daneel spuse liniştit: 

— Am luat, partenere Elijah. Şi, întâmplător, am aterizat. 
Acum stăm pe suprafaţa Aurorei. 

Baley fu încurcat o clipă. Privi înnebunit în jur, dar nu era 
nimic de văzut, în afara unei camere închise, desigur. Nu 
simţise şi nu auzise nimic din cele descrise de Daneel. Nici 
acceleraţie, nici căldură, nici şuieratul vântului... Nu cumva 
Daneel adusese, din nou, vorba despre pericolul lui 
personal, ca să fie sigur că nu se va mai gândi la alte 
probleme neliniştitoare, dar minore? 

Baley spuse: 

— Şi totuşi, mai e coborârea de pe navă. Cum să fac, să nu 
fiu ţinta unor posibili duşmani? 


Daneel păşi spre un perete şi atinse o pată de peel. 
Peretele se desfăcu imediat în două, cele două jumătăţi 
îndepărtându-se una de alta. Baley se pomeni privind într- 
un tunel. 

În clipa aceea Giskard intră în încăpere, din partea 
cealaltă, şi spuse: 

— Domnule, noi trei vom parcurge tunelul de ieşire. 
Ceilalţi îl ţin sub observaţie de afară. La celălalt capăt al 
tunetului aşteaptă dr. Fastolfe. 

— Am luat toate măsurile de prevedere, zise Daneel. 

— Scuzele mele, Daneel... Giskard, murmură Baley. 

Intră posac în tunelul de ieşire. Fiecare efort pe care îl 
făcea să se asigure că au fost luate măsuri de prevedere îi 
dădea certitudinea că aceste măsuri fuseseră considerate 
necesare. 

Lui Baley îi plăcea să creadă că nu e un laş, dar se afla pe 
o planetă străină, fără să poată deosebi prietenii de 
duşmani, fără să poată găsi alinare în ceva apropiat 
(desigur, cu excepţia lui Daneel). În momentele 
hotărâtoare, se gândi înfiorat, nu va avea nici un adăpost 
care să-l încălzească şi să-i ofere mângâiere. 

4. FASTOLFE. 

Dr. Han Fastolfe aştepta, într-adevăr, şi zâmbea. Era înalt 
şi subţire, avea părul castaniu-deschis, nu prea bogat, şi 
mai avea, deşigur, urechi. De urechi îşi aducea aminte 
Baley, chiar şi după trei ani. Urechi mari, depărtate de cap, 
care-l dădeau o înfăţişare uşor caraghioasă, o urâţenie 
simpatică. Urechile erau cele care îl făcuseră pe Baley să 
surâdă, mai degrabă decât salutul lui Fastolfe. 

Baley se întrebă în treacăt dacă tehnologia medicală de pe 
Aurora nu stăpânea chirurgia plastică măcar atât cât era 
necesar pentru corectarea aspectului urât al acestor 
urechi. Dar se putea foarte bine ca lui Fastolfe să-i placă 
aspectul lor, aşa cum îi plăcea şi lui Baley (spre 
surprinderea lui). Despre o faţă care te face să zâmbeşti se 
poate oricând spune ceva. 


Poate că Fastolfe ţinea să fie plăcut la prima vedere. Sau 
găsea că e bine să nu i se dea prea multă atenţie? Sau 
tocmai invers? Fastolfe spuse: 

— Detectivul Elijah Baley. Îmi aduc bine aminte de 
dumneata, chiar dacă mă încăpăţânez să mă gândesc la 
dumneata ca şi cum ai avea înfăţişarea actorului care te-a 
interpretat. 

Chipul lui Baley se posomori: 

— Dramatizarea asta de pe hiperunde mă urmăreşte, dr. 
Fastolfe. Dacă aş şti unde să mă ascund, ca să scap de ea... 

— Nicăieri, spuse Fastolfe bine dispus. Este foarte normal. 
Aşa că, dacă nu-ţi place, o vom exclude din conversaţie 
chiar acum. N-o să mai pomenesc niciodată de ea. De 
acord? 

— Mulţumesc. 

Îi întinse mâna lui Fastolfe, cu spontaneitate calculată. 

Fastolfe ezită vizibil. Apoi dădu mâna cu Baley, 
strângându-i-o cu prudenţă, şi nu pentru mult timp, 
spunând: 

— Presupun că nu eşti un depozit ambulant de boli 
molipsitoare, domnule Baley. 

Apoi zise cu tristeţe, privindu-şi mâinile: 

— Trebuie să recunosc, totuşi, că mâinile mi-au fost tratate 
cu o peliculă inertă, care nu e prea plăcută. Sunt creaţia 
temerilor absurde din societatea mea. 

Baley dădu din umeri: 

— Aşa suntem toţi. Mie nu-mi surâde gândul să ies în 
Exterior, adică în aer liber. De altfel, nu-mi surâde că a 
trebuit să vin pe Aurora în împrejurările de faţă. 

— Îmi dau bine seama, domnule Baley. Am adus o maşină 
acoperită pentru dumneata şi, când vom ajunge la sediul 
meu, ne vom da toată silinţa să te ţinem, în continuare, în 
spaţiu închis. 

— Mulţumesc, dar cred că în timpul şederii mele pe 
Aurora va trebui să ies, uneori, în Exterior. Sunt pregătit 
pentru asta... Cât pot de bine. 


— Înţeleg, dar îţi vom impune Exteriorul doar când va fi 
nevoie. Acum nu e cazul, aşa că te rog să fii de acord să-l 
evităm. 

Maşina aştepta la umbra tunelului şi abia dacă se vedea 
Exteriorul când treceai din tunel în ea. Baley ştia că în 
spatele lui se aflau Daneel şi Giskard, diferiţi ca înfăţişare, 
dar la fel din punct de vedere al ţinutei demne şi al stării de 
expectativă - şi amândoi de un calm fără sfârşit. 

Fastolfe deschise uşa din spate şi zise: 

— Te rog să intri. 

Baley intră. Repede şi uşor, Daneelintră după el, în timp 
ce Giskard intră pe partea cealaltă, efectiv simultan, cu o 
mişcare ce amintea de un dans bine sincronizat. Baley se 
trezi înghesuit între ei, fără a fi, însă, sufocat. De fapt, se 
bucură la gândul că între el şi Exterior, pe ambele părţi, se 
găsea consistenţa unor trupuri de roboţi. 

Dar Exteriorul nu era nicăieri. Fastolfe se urcă pe locul din 
faţă şi, în timp ce uşa se închidea după el, geamurile 
deveniră mate şi o lumină blândă, artificială, se revărsă în 
interior. Fastolfe spuse: 

— De obicei nu conduc aşa, domnule Baley, dar nu mă 
deranjează şi s-ar putea să ţi se pară mai plăcut. Maşina 
este complet computerizată, ştie unde să meargă şi se 
poate descurca în orice situaţie de obstrucţie sau de 
urgenţă. Nu trebuie să ne amestecăm deloc. 

Abia se simţea o uşoară acceleraţie şi o senzaţie vagă, 
aproape imperceptibilă, de mişcare. 

Fastolfe zise: 

— Acesta este un pasaj ferit, domnule Baley. Am avut mult 
de furcă până m-am asigurat că extrem de puţină lume va 
şti că eşti în această maşină, şi e sigur că nu vei fi observat 
în ea. Drumul cu maşina, care merge pe jeturi de aer, nu va 
dura mult, de fapt, dar, dacă vrei, poţi profita de ocazie ca 
să te odihneşti. Acum eşti în siguranţă. 

— Vorbeşti, spuse Baley, de parcă ai crede că sunt în 
pericol. Pe navă am fost protejat până la detenţiune... Şi 


acum la fel. 

Baley privi în jur, la interiorul mic şi strâmt al maşinii, 
înconjurat fiind de carcasa metalică şi de geamurile opace, 
fără a mai vorbi de scheletul metalic al celor doi roboţi. 

Fastolfe râse uşor: 

— Exagerez, ştiu, dar pe Aurora pasiunile se dezlănţuie 
repede. Ai sosit aici în vremuri de criză pentru noi şi ar fi 
mai bine să par caraghios pentru că exagerez, decât să trec 
prin riscurile îngrozitoare pe care le atrage subestimarea. 

Baley spuse: 

— Cred că înţelegi, dr. Fastolfe, că eşecul meu aici ar fi o 
lovitură pentru Pământ. 

— Înţeleg foarte bine. Sunt la fel de hotărât ca şi 
dumneata să previn orice eşec. Crede-mă. 

— 'Te cred. Mai mult, eşecul meu aici, indiferent de motiv, 
ar însemna şi dezastrul meu personal şi profesional pe 
Pământ. 

Fastolfe se răsuci în scaunul său ca să-l privească pe Baley 
cu o expresie uimită: 

— Zău? N-ar fi normal. 

— Sunt de acord, dădu Baley din umeri, dar aşa se va 
întâmpla. Voi deveni ţinta evidentă pentru o conducere 
disperată a Pământului. 

— Nu la asta m-am gândit când te-am cerut pe dumneata, 
domnule Baley. Poţi fi sigur că voi face tot ce-mi stă în 
putinţă. Deşi, cu toată sinceritatea - privi într-o parte - va fi 
destul de puţin, dacă pierdem. 

— Ştiu, zise Baley cu asprime. 

Se lăsă pe spate pe tapiţeria moale şi închise ochii. 
Mişcarea maşinii nu era decât un legănat blând, dar Baley 
nu dormea. De fapt, cugeta adânc. 

Baley nu luă contact cu Exteriorul nici la celălalt capăt al 
călătoriei. Când cobori din vehiculul portant, se afla într-un 
garaj subteran, fiind dus cu un lift mic la nivelul solului 
(după cum reieşi mai târziu). 


Fu condus într-o cameră însorită şi se trase puţin înapoi 
când trecu prin razele directe ale soarelui (da, cam 
portocalii). 

Fastolfe observă. Spuse: 

— Ferestrele nu pot fi opacizate, dar pot fi acoperite. Dacă 
vrei, le acopăr. De fapt, ar fi trebuit să-mi dau seama... 

— Nu-i nevoie, spuse Baley morocănos. O să stau cu 
spatele. Trebuie să mă obişnuiesc. 

— Cum vrei, dar să-mi spui când nu-ţi mai place. Domnule 
Baley, aici, în această parte a Aurorei, este aproape miezul 
zilei. Nu-ţi cunosc programul personal de pe navă. Dacă ai 
stat treaz multe ore şi vrei să dormi, nu-i nici o problemă. 
Dacă nu ţi-e foame, nu-i nevoie să mănânci. Oricum, dacă 
doreşti, eşti binevenit să iei masa de prânz cu mine, peste 
scurt timp. 

— Din întâmplare, asta se potriveşte foarte bine cu 
programul meu. 

— Excelent. Îţi aduc aminte că ziua noastră este cu 
aproape şapte la sută mai scurtă decât cea a Pământului. 
Asta n-ar trebui să-ţi producă prea multe probleme cu 
bioritmul, dar dacă da, atunci vom căuta să ne adaptăm la 
nevoile dumitale. 

— Mulţumesc. 

— În fine... Nu prea ştiu care ar fi preferinţele dumitale 
culinare. 

— O să încerc să mănânc tot ce mi se pune în farfurie. 

— Oricum, nu mă voi simţi jenat dacă ceva ţi se va părea... 
Indigest. 

— Mulţumesc. 

— Şi nu te superi dacă Daneel şi Giskard stau cu noi? 

Baley zâmbi abia schiţat: 

— Vor mânca şi ei? 

Fastolfe nu zâmbi. Răspunse cu seriozitate: 

— Nu, dar vreau să stea tot timpul cu dumneata. 

— Tot mai sunt în pericol? Chiar şi aici? 

— N-am încredere totală în nimic. Chiar şi aici. 


Intră un robot: 

— Domnule, gustarea e servită. 

— Foarte bine, Faber, încuviinţă Fastolfe. Ne vom aşeza la 
masă în câteva clipe. 

— Câţi roboţi ai? Întrebă Baley. 

— Doar câţiva. Nu am ajuns la nivelul de pe Solaria, de 
zece mii de roboţi la o fiinţă umană, dar am mai mulţi decât 
cifra medie - cincizeci şi şapte. Casa e mare şi îmi serveşte 
atât drept birou, cât şi ca atelier. Pe urmă, soţia mea - 
atunci când am una - trebuie să aibă suficient spaţiu să se 
izoleze de munca mea într-o aripă aparte şi trebuie să fie 
servită separat. 

— Ei bine, având cincizeci şi şapte de roboţi, îmi închipui 
că poţi împrumuta doi. Mă simt mai puţin vinovat că a 
trebuit să-l trimiţi pe Daneel şi Giskard să mă însoţească 
spre Aurora. 

— N-a fost o alegere întâmplătoare, te asigur, domnule 
Baley. Giskard este majordomul meu şi mâna mea dreaptă. 
Este cu mine de când am devenit adult. 

— Totuşi, l-ai trimis în călătorie să mă însoţească pe mine. 
Sunt onorat, spuse Baley. 

— Asta arată cât de important eşti, domnule Baley. Giskard 
este cel mai vrednic de încredere dintre roboții mei, 
puternic şi îndrăzneţ. Baley îşi îndreptă privirea înspre 
Daneel şi Fastolfe adăugă: 

— Nu-l includ în aceste calcule pe prietenul meu Daneel. 
E] nu este sluga mea, ci o realizare de care am slăbiciunea 
să fiu foarte mândru. Este primul din categoria lui şi, în 
timp ce dr. Roj Nemennuh Sarton a fost proiectantul şi 
modelul lui, cel care... 

Se opri, din delicateţe, dar Baley dădu repezit din cap şi 
spuse: 

— Înţeleg. 

Nu era nevoie ca fraza referitoare la omorârea lui Sarton 
pe Pământ să fie terminată. 


— În timp ce Sarton a supravegheat construcţia efectivă, 
continuă Fastolfe, calculele mele teoretice l-au făcut posibil 
pe Daneel. 

Fastolfe zâmbi înspre Daneel, care înclină capul în semn 
de confirmare. 

Baley spuse: 

— A mai fost şi Jander. 

Fastolfe dădu din cap şi se posomori: 

— Da. Poate ar fi trebuit să-l ţin cu mine, aşa cum fac cu 
Daneel. Dar era al doilea robot al meu cu aspect uman şi 
asta înseamnă ceva. Primul meu născut, ca să spun aşa, 
este Daneel un caz special. 

— Şi acum nu mai construieşti roboţi cu aspect uman? 

— Nu. Dar hai, spuse Fastolfe, frecându-şi mâinile. Trebuie 
să ne luăm gustarea. Nu cred, domnule Baley, că populaţia 
de pe Pământ este obişnuită cu ceea ce eu numesc hrană 
naturală. Avem salată de crevete, cu pâine şi brânză, lapte, 
dacă vrei, sau orice suc de fructe îţi place. Totul este foarte 
simplu. La desert, îngheţată. 

— Toate sunt mâncăruri tradiţionale pe Pământ, spuse 
Baley, care există acum, în forma lor organică, doar în 
literatura veche. 

— Niciuna nu este foarte obişnuită aici, pe Aurora, dar m- 
am gândit că n-avea rost să-ţi ofer felurile noastre, cu 
mâncăruri şi condimente din speciile de pe Aurora. Gustul 
ar fi trebuit format. Se ridică: 

— Te rog să vii cu mine, domnule Baley. Vom fi doar noi doi 
şi nu vom ţine seama de etichetă, nici nu ne vom deda unor 
ritualuri inutile în timpul mesei. 

— Mulţumesc, zise Baley. Primesc asta ca pe o favoare. Am 
înlăturat plictiseala călătoriei până aici vizionând destul de 
multe materiale referitoare la Aurora şi ştiu că regulile de 
politeţe prevăd multe situaţii legate de o masă oficială, încât 
mi-ar fi şi frică. 

— Nu trebuie să-ţi fie frică. 


— Am putea încălca eticheta până acolo, încât să discutăm 
afaceri în timpul mesei, dr. Fastolfe? Întrebă Baley. Nu 
trebuie să pierd timp fără rost. 

— Sunt de acord cu acest punct de vedere. Vom vorbi, într- 
adevăr, despre afaceri şi cred că pot avea încredere în 
dumneata că nu vei spune nimănui nimic în legătură cu 
această abatere. N-aş vrea să fiu expulzat din societatea 
civilizată. 

Chicoti, apoi spuse: 

— Deşi n-ar trebui să râd. Nu e nimic de râs. Pierderea 
timpului e mai mult decât o simplă neplăcere. Ar putea 
foarte uşor să fie fatală. 

Camera din care ieşi Baley era pentru musafiri: câteva 
scaune, un scrin cu sertare, ceva care aducea cu un pian, 
dar avea clape de alamă în locul claviaturii, câteva picturi 
abstracte pe pereţi, care păreau să tremure din cauza 
luminii. Podeaua era o tablă de şah în câteva nuanţe de 
maro, probabil ca să amintească de lemn şi, deşi avea ape 
ca şi cum ar fi fost lustruită de curând, nu era alunecoasă la 
mers. 

Sufrageria, deşi avea aceeaşi podea, era cu totul altfel. 
Era o încăpere lungă, dreptunghiulară, supraîncărcată cu 
ornamente. Se aflau în ea şase mese mari, pătrate, de fapt 
module ce puteau fi asamblate în diverse moduri. Pe unul 
dintre pereţii scurţi se găsea un bar, cu sticle strălucind în 
multe culori, în faţa unei oglinzi arcuite, care părea să 
confere încăperii pe care o reflecta o întindere fără 
margini. De-a lungul celuilalt perete scurt erau patru nişe, 
în fiecare dintre ele aşteptând un robot. 

Pe cei doi pereţi lungi erau mozaicuri în culori pastelate. 
Unul prezenta o scenă planetară, deşi Baley n-ar fi putut 
spune dacă era de pe Aurora, de pe altă planetă sau ceva 
absolut imaginar. Într-o parte se vedea un lan de grâu (sau 
ceva de genul ăsta) plin cu unelte agricole lucrate cu 
migală, toate comandate cu ajutorul roboților. Pe măsură ce 
înaintai cu privirea de-a lungul peretelui, apăreau aşezări 


umane împrăştiate, adunându-se, în cealaltă parte, în ceea 
ce Baley intui că este varianta de pe Aurora a unui Oraş. 

Pe celălalt perete lung se vedea o imagine astronomică. O 
planetă alb-albastră, luminată de un soare îndepărtat, 
reflecta lumina în aşa fel încât, nici la o analiză foarte 
atentă, nu dispărea senzaţia de uşoară rotire. Stelele care o 
înconjurau, unele palide, altele strălucitoare, păreau să-şi 
schimbe şi ele poziţia, deşi, dacă îţi fixai privirea doar pe 
câteva, ele păreau imobile. 

Baley găsi că totul este încâlcit şi respingător. 

Fastolfe spuse: 

— O adevărată operă de artă, domnule Baley. Mult prea 
scumpă, totuşi, dar Fanya a vrut s-o aibă... Fanya este 
partenera mea actuală. 

— Urmează să vină şi ea, dr. Fastolfe? 

— Nu, domnule Baley. După cum am spus, vom fi doar noi. 
Am rugat-o să rămână în apartamentul ei. Nu vreau să 
cunoască problema pe care o avem. Sper că înţelegi. 

— Da, desigur. 

— Vino. Te rog să iei loc. 

Pe una dintre mese erau aranjate farfurii, pahare şi tot 
felul de cuțite, unele necunoscute lui Baley. În mijloc se afla 
un cilindru înalt, oarecum conic, ca un pion de şah uriaş 
făcut din piatră cenuşie. 

Aşezându-se, Baley nu rezistă şi-l atinse cu un deget. 

Fastolfe zâmbi: 

— E un recipient pentru mirodenii. Are o comandă simplă, 
care permite să cadă o cantitate fixă din oricare dintre cele 
douăsprezece condimente diferite, pe orice porţie de 
mâncare. Ca să procedezi cu el cum se cuvinte, îl iei şi faci 
nişte mişcări complicate, fără nici un sens în sine, dar care 
sunt mult apreciate de Aurorienii rafinaţi, ca simboluri ale 
graţiei şi delicateţei cu care trebuie să fie servite 
mâncărurile. Când eram mai tânăr, cu degetul mare şi cu 
încă două degete, puteam să execut „tripla mişcare” şi să 
scot sare când recipientul îmi lovea palma. Dacă aş încerca 


acum, aş risca foarte mult să sparg capul musafirilor mei. 
Sper că nu te superi dacă nu încerc. 

— Te implor să nu încerci, dr. Fastolfe. 

Un robot puse salata pe masă, altul aduse o tavă cu sucuri 
de fructe, al treilea aduse pâinea şi brânza, al patrulea 
aduse şerveţelele. Toţi lucrau în strânsă legătură unul cu 
celălalt; intrând şi ieşind fără să se ciocnească între ei sau 
fără vreun semn de dificultate. Baley îi privea uimit. 

Fără să dea impresia unei înţelegeri anterioare, rămaseră 
câte unul pe fiecare latură a mesei. Păşiră înapoi la unison 
şi se întoarseră în nişele din peretele de la celălalt capăt al 
încăperii. Baley observă dintr-o dată că în cameră se aflau 
Daneel şi Giskard. Nu-l văzuse intrând. Aşteptau în două 
nişe ce apăruseră în peretele cu lanul de grâu. Daneel era 
mai aproape. 

Fastolfe spuse: 

— Acum, că au plecat... 

Se opri şi dădu din cap cu tristeţe: 

— Numai că n-au plecat. De obicei, se cuvine ca roboții să 
iasă înainte de începerea mesei. Roboții nu mănâncă, în 
timp ce fiinţele umane, da. Deci e normal ca cine mănâncă, 
să mănânce şi cine nu, să plece. Şi aşa s-a ajuns la încă un 
ritual. Ar fi de neimaginat să se mănânce înainte ca roboții 
să iasă. În acest caz, totuşi... 

— N-au ieşit, spuse Baley. 

— Nu. Am simţit că siguranţa e mai importantă decât 
eticheta şi m-am gândit că, nefiind aurorian, n-o să te 
deranjeze. 

Baley aşteptă ca Fastolfe să facă prima mişcare. Fastolfe 
ridică o furculiţă, Baley făcu la fel. Fastolfe se folosi de ea, 
mişcând-o încet şi permițându-i lui Baley să observe clar ce 
făcea. Baley muşcă atent dintr-un crevete şi găsi că e 
delicios. Îi recunoscu gustul, care era ca al pastei de 
crevete fabricate pe Pământ, dar mult mai rafinat şi mai 
îmbietor. Mestecă încet si, pentru o vreme, în ciuda 
nerăbdării de a continua discuţia în timpul mesei, se gândi 


că e foarte nepotrivit să facă altceva, în loc să acorde toată 
atenţia mâncării. 

De fapt, primul pas îl făcu Fastolfe: 

— N-ar trebui să atacăm problema, domnule Baley? Baley 
simţi cum se înroşeşte uşor: 

— Da. Neapărat. Îţi cer iertare. Mâncarea dumitale de pe 
Aurora m-a luat prin surprindere şi mi-a fost greu să mă 
mai gândesc şi la altceva... Problema asta, dr. Fastolfe, este 
de nivelul dumitale, nu-i aşa? 

— De ce spui asta? 

— Cineva a comis roboticidul într-un mod care cere multe 
cunoştinţe tehnice... După cum mi s-a spus. 

— Roboticid? Ce termen amuzant, zâmbi Fastolfe. Desigur, 
înţeleg ce vrei să zici cu el... Ţi s-a spus bine; modul cere 
enorm de multe cunoştinţe tehnice. 

— Şi numai dumneata aveai cunoştinţele tehnice pentru a- 
l comite... După cum mi s-a spus. 

— Şi de data asta ţi s-a spus bine. 

— Şi până şi dumneata recunoşti - de fapt, insişti - că 
numai dumneata puteai să-l aduci pe Jander în starea de 
degajare mentală. 

— Susţin ceea ce este, la urma urmei, adevărul, domnule 
Baley. Nu mi-ar servi la nimic să mint, chiar dacă aş putea s- 
o fac. Se ştie că eu sunt cel mai reprezentativ robotician 
teoretician din toate cele Cincizeci de Lumi. 

— Cu toate acestea, dr. Fastolfe, nu s-ar putea ca al doilea 
robotician teoretician eminent din toate Lumile - sau al 
treilea sau, chiar, al cincisprezecilea - să aibă îndemânarea 
necesară pentru a comite fapta? E într-adevăr nevoie de 
toate cunoştinţele celui mai bun? 

Fastolfe spuse, liniştit: 

— După părerea mea, e neapărat nevoie de toate 
cunoştinţele celui mai bun. Într-adevăr, tot după părerea 
mea, eu însumi aş fi putut comite fapta doar într-una din 
zilele mele bune. "Ţine minte că toate capetele deştepte din 
robotică - inclusiv al meu - s-au străduit anume să 


proiecteze creiere pozitronice la care nu se poate produce 
degajarea mentală. 

— Eşti sigur de toate astea? Chiar sigur? 

— Absolut. 

— Şi susţii asta în public? 

— Desigur. A existat o anchetă publică, dragul meu 
Pământean. Mi s-au pus întrebările pe care mi le pui 
dumneata acum şi am răspuns cu sinceritate. E un obicei 
Aurorian să procedezi astfel. 

Baley spuse: 

— Deocamdată nu pun la îndoială faptul că erai convins că 
răspunzi cu sinceritate. Dar n-ar fi fost posibil să te fi lăsat 
împins de mândria dumitale firească? Şi asta ar fi ceva tipic 
pentru Aurora, nu-l aşa? 

— Vrei să spui că ambiția mea de a fi considerat cel mai 
bun m-ar fi pus de bunăvoie într-o situaţie în care toată 
lumea ar fi fost silită să conchidă că eu l-am degajat mental 
pe Jander? 

— Mite închipui, într-un fel, mulţumit că ţi-ai distrus 
situaţia politică şi socială, cu condiţia ca reputaţia ştiinţifică 
să-ţi rămână intactă. 

— Înţeleg. Ai un mod interesant de a gândi, domnule 
Baley. Mie nu mi-ar fi trecut prin cap aşa ceva. Dacă aş avea 
de ales între a recunoaşte că sunt al doilea eminent şi a 
recunoaşte că sunt vinovat de, ca să-ţi folosesc expresia, 
roboticid, îţi dai seama că l-aş accepta pe acesta din urmă 
cu bună ştiinţă. 

— Nu, dr. Fastolfe, nu doresc să prezint problema atât de 
simplist. Nu s-ar putea să te amăgeşti singur că eşti cel mai 
mare robotician, că n-ai rival, agăţându-te cu orice chip de 
asta, pentru că în subconştient - în subconştient, dr. 
Fastolfe - îţi dai seama că, de fapt, eşti întrecut, sau ai fost 
deja întrecut, de alţii. 

Fastolfe râse, dar în râsul lui se simţea enervare: 

— Nu chiar aşa, domnule Baley. Complet greşit. 


— Gândeşte-te, dr. Fastolfe! Eşti sigur că niciunul dintre 
colegii dumitale roboticieni nu te poate ajunge ca 
inteligentă? 

— Sunt doar câţiva în stare să se ocupe de roboții cu 
înfăţişare umană. Construirea lui Daneel a creat, de fapt, o 
profesie nouă, pentru care nici măcar nu există nume - 
poate umanoformişti. Dintre roboticienii teoreticieni de pe 
Aurora, niciunul, cu excepţia mea, nu înţelege funcţionarea 
creierului pozitronic al lui Daneel. Dr. Sarton o înţelegea, 
dar el e mort - şi n-o înţelegea atât de bine ca mine. Teoria 
de bază este a mea. 

— Se poate să fi fost a dumitale la început, dar sigur nu 
poţi pretinde dreptul de proprietate exclusivă. N-a învăţat 
nimeni teoria? Fastolfe dădu cu putere din cap: 

— Niciunul. N-am învăţat pe nimeni şi desfid orice alt 
robotician în viaţă care a dezvoltat teoria pe cont propriu. 

Baley spuse, cu un început de iritare: 

— Nu s-ar putea să existe un tânăr, abia ieşit de pe băncile 
universităţii, mai deştept decât îşi închipuie alţii, care... 

— Nu, domnule Baley, nu. L-aş fi cunoscut pe un asemenea 
tânăr. Ar fi trecut prin laboratoarele mele. Ar fi lucrat cu 
mine. Deocamdată, un asemenea tânăr nu există. Va exista, 
cândva; poate vor exista mulţi. Deocamdată, niciunul! 

— Deci, dacă mori, ştiinţa moare cu dumneata? 

— Am doar o sută şaizeci şi cinci de ani. Sunt ani metrici, 
desigur, aşa că fac numai o sută douăzeci şi patru de ani 
Pământeni, mai mult sau mai puţin. După standardele 
Aurorei sunt, încă, destul de tânăr şi, din punct de vedere 
medical, am motive să cred că n-am ajuns încă la jumătatea 
vieţii. Nu e chiar neobişnuit să ajungi la vârsta de patru 
sute de ani - ani metrici. Mai am, încă, destul timp să învăţ 
pe cineva. 

Terminaseră de mâncat, dar niciunul nu pleca de la masă. 
Nici vreun robot nu se apropia ca s-o strângă. Parcă ar fi 
încremenit în timpul discuţiei. 

Baley îşi îngustă ochii şi spuse: 


— Dr. Fastolfe, acum doi ani am fost pe Solaria. Acolo am 
avut impresia că Solarienii erau, în ansamblu, cei mai 
înzestrați roboticieni din toate Lumile. 

— În ansamblu, probabil că aşa este. 

— Şi niciunul din ei n-ar fi putut comite fapta? 

— Niciunul, domnule Baley. Îndemânarea lor este pentru 
roboţi care nu sunt, în cel mai bun caz, mai avansați decât 
bietul meu Giskard, în care am atâta încredere. Solarienii 
nu cunosc nimic despre construcţia roboților cu înfăţişare 
umană. 

— De unde ştii atât de bine? 

— Deoarece ai fost pe Solaria, domnule Baley, ştii foarte 
bine că Solarienii se pot apropia unul de celălalt doar cu 
foarte mare greutate, că ei comunică prin imagini 
tridimensionale - cu excepţia cazurilor în care este absolut 
necesar contactul sexual. Crezi că vreunul dintre ei ar visa 
să proiecteze un robot atât de uman ca aspect; care le-ar 
provoca nevroze? Ar evita într-atât orice posibilă apropiere 
de el, dat fiind că ar părea prea uman, încât nu i-ar găsi nici 
o întrebuințare acceptabilă. 

— Nu s-ar putea ca, pe ici pe colo, vreun Solarian să 
manifeste o toleranţă surprinzătoare faţă de corpul 
omenesc? De unde poţi şti? 

— Chiar dacă vreun Solarian ar putea, ceea ce nu neg, 
anul ăsta nu sunt Solarieni pe Aurora. 

— Niciunul? 

— Niciunul! Nu le place să vină în contact nici cu 
Aurorienii şi, cu excepţia problemelor urgente, niciunul nu 
vrea să vină aici - sau în oricare altă Lume. Chiar şi în cazul 
problemelor urgente, nu depăşesc orbita şi discută cu noi 
doar prin comunicaţii electronice. 

— În acest caz, spuse Baley, dacă eşti - de drept şi de fapt 
- singura persoană din toate Lumile care ar fi putut face 
asta, l-ai omorât pe Jander? 

Fastolfe zise: 

— Nu cred că Daneel nu ţi-a spus că am negat acest lucru. 


— Da, mi-a spus, dar vreau s-o aud de la dumneata. 

Fastolfe îşi încrucişă braţele şi se încruntă. Vorbi printre 
dinţii încleştaţi: 

— Atunci, să ţi-o spun. N-am făcut asta. 

Baley dădu din cap: 

— Cred că dumneata crezi ce spui. 

— Da. Şi chiar foarte sincer. Spun adevărul. Nu l-am 
omorât pe Jander. 

— Dar dacă dumneata n-ai făcut-o, şi nimeni altcineva n-ar 
fi avut cum s-o facă, atunci... Dar stai. Poate că fac o 
presupunere neîntemeiată. Jander e într-adevăr mort, sau 
am fost adus aici prin înşelăciune? 

— Robotul e într-adevăr distrus. Va fi cât se poate de 
posibil să ţi-l arăt, dacă Adunarea Legislativă nu-mi 
împiedică accesul la el înainte de sfârşitul zilei, ceea ce nu 
cred că va face. 

— În acest caz, dacă dumneata n-ai făcut-o, şi dacă nimeni 
altcineva n-ar fi putut s-o facă, şi dacă robotul este de fapt 
mort - cine a comis crima? 

Fastolfe oftă: 

— Sunt sigur că Daneel ţi-a spus ce am susţinut la 
anchetă, dar vrei s-o auzi din gura mea. 

— Chiar aşa, dr. Fastolfe. 

— Ei bine, atunci, nimeni n-a comis crima. A avut loc un 
accident spontan în circuitul pozitronic, de-a lungul 
conexiunilor cerebrale, care a provocat degajarea mentală 
la Jander. 

— E posibil aşa ceva? 

— Nu, nu este. E imposibil, dar dacă eu n-am făcut-o, 
atunci ăsta e singurul lucru care s-ar fi putut întâmpla. 

— Nu s-ar putea susţine că e şi mai posibil ca dumneata să 
minţi, decât că s-a produs o degajare mentală spontană? 

— Mulţi chiar aşa spun. Dar, din întâmplare, eu ştiu că nu 
am făcut-o şi asta înseamnă că accidentul spontan e singura 
posibilitate care rămâne. 


— Şi dumneata ai cerut ca eu să vin aici ca să-mi 
demonstrezi, să-mi dovedeşti, că, de fapt, a avut loc 
accidentul spontan? 

— Da. 

— Dar cum să dovedeşti accidentul spontan? Se pare că, 
dacă-l dovedesc, te salvează pe dumneata, Pământul şi pe 
mine însumi. 

— În ordinea crescândă a importanţei, domnule Baley? 
Baley păru încurcat: 

— Ei bine, atunci, pe dumneata, pe mine şi Pământul. 

— Mi-e teamă, spuse Fastolfe, că am ajuns, după o 
îndelungată gândire, la concluzia că e imposibil de obţinut o 
asemenea dovadă. 

Baley se holbă îngrozit la Fastolfe: 

— Imposibil? 

— Imposibil. Absolut. 

Apoi, cuprins brusc de o neatenţie aparentă, apucă 
recipientul pentru mirodenii şi spuse: 

— Ştii, sunt curios să văd dacă mai pot face „tripla 
mişcare”. Aruncă recipientul în sus cu o mişcare calculată 
din încheietură. Acesta făcu o tumbă şi, în timp ce venea în 
jos, Fastolfe îi prinse capătul îngust în palma dreaptă, cu 
degetul mare îndoit. Recipientul se ridică uşor, se legănă şi 
fu prins în palma stângă. Se ridică din nou şi fu prins cu 
palma dreaptă, apoi iar în cea stângă. După această a treia 
mişcare, fu ridicat cu destulă putere ca să se scuture. 
Fastolfe îl prinse în pumnul drept ţinut lângă mâna stângă, 
aşezată cu palma în sus. După ce recipientul fu prins, 
Fastolfe îşi arătă mână stângă, în care era un vârf de cuţit 
de sare. 

Fastolfe spuse: 

— Pentru un om de ştiinţă este o manifestare copilărească, 
iar efortul este total disproporționat faţă de rezultat, care 
este, desigur, sare cât iei cu două degete, dar o gazdă 
primitoare de pe Aurora e mândră că poate oferi acest 
spectacol. Există experţi care pot menţine recipientul în aer 


circa un minut şi jumătate, mişcându-şi mâinile aproape mai 
repede decât privirea. 

— Bineînţeles, adăugă el gânditor, Daneel poate executa 
asemenea mişcări cu îndemânare şi viteză mai mari decât 
orice om. L-am testat în acest fel pentru a verifica 
funcţionarea conexiunilor lui cerebrale, dar ar fi total greşit 
să-l pun să-şi etaleze asemenea talente în public. l-ar umili 
fără rost pe mirodeniştii oameni - este denumirea lor 
obişnuită, să ştii, chiar dacă nu vei găsi cuvântul în 
dicţionare. Baley încuviinţă. 

Fastolfe oftă: 

— Dar să revenim la afaceri. 

— Pentru asta m-ai făcut să trec prin câţiva parseci în 
spaţiu. 

— Într-adevăr, aşa am făcut. Să continuăm! 

Baley întrebă: 

— Acest spectacol al dumitale a avut vreun motiv, dr. 
Fastolfe? 

Fastolfe zise: 

— Ei bine, se pare că am ajuns la strâmtoare. Te-am adus 
aici pentru a face un lucru ce nu poate fi făcut. Chipul 
dumitale a fost destul de grăitor şi, drept să-ţi spun, nici eu 
nu mă simt mai bine. De aceea, am crezut că o clipă de 
răgaz ne-ar folosi. Şi acum, să continuăm. 

— Cu misiunea imposibilă? 

— De ce-ar fi imposibilă pentru dumneata, domnule Baley? 
Ai o reputaţie de realizator al imposibilului. 

— Drama de pe hiperunde? Dumneata crezi deformarea 
aceea stupidă despre cele întâmplate pe Solaria? 

Fastolfe îşi desfăcu braţele: 

— Altă speranţă n-am. 

Baley spuse: 

— Iar eu n-am de ales... Trebuie să încerc în continuare; 
nu mă pot întoarce pe Pământ cu un eşec. Asta mi s-a 
explicat clar... Spune-mi, dr. Fastolfe, cum ar fi putut fi 


omorât Jander? Ce fel de manevrare a creierului lui ar fi 
fost necesară? 

— Domnule Baley, nu ştiu cum aş putea explica asta, chiar 
unui alt robotician, ceea ce dumneata e clar că nu eşti, şi 
chiar dacă aş fi pregătit să-mi public teoriile, ceea ce e clar 
că nu sunt. Oricum, să văd dacă nu pot să-ţi explic într-un 
fel... Ştii, desigur, că roboții au fost inventaţi pe Pământ. 

— Pe Pământ se ştie foarte puţin în legătură cu robotica... 

— În Lumile din Spaţiu este binecunoscută aversiunea 
Pământului faţă de robotică. 

— Dar originea pământeană a roboților e evidentă pentru 
orice persoană de pe Pământ care se gândeşte la asta. Se 
cunoaşte foarte bine că deplasarea hiperspaţială s-a făcut 
cu ajutorul roboților si, deoarece Lumile din Spaţiu n-ar fi 
putut fi colonizate fără călătoriile hiperspaţiale, rezultă că 
roboții au existat înainte de a avea loc colonizarea şi în timp 
ce Pământul era, încă, singura planetă locuită. Deci, roboții 
au fost inventaţi pe Pământ de către pământeni. 

— Şi totuşi, Pământul nu se simte prea mândru de asta, 
nu-i aşa? 

— Pe Pământ nu discutăm despre asta, spuse Baley scurt. 

— Şi Pământenii nu ştiu nimic despre Susan Calvin? 

— Am dat de numele ei în nişte cărţi vechi. A fost printre 
primii roboticieni. 

— Asta-i tot ce ştii despre ea? 

Baley făcu un gest de lehamite: 

— Cred că aş fi aflat mai multe dacă aş fi căutat 
documentele, dar n-am avut ocazia. 

— Ce straniu, zise Fastolfe. Pentru toţi locuitorii Spaţiului, 
ea e un semizeu, atât de mult încât îmi închipui că puţini din 
cei care nu sunt, de fapt, roboticieni se gândesc la ea ca la o 
pământeană. Ar părea o profanare. Ar refuza să creadă 
când li s-ar spune că a murit după ce a trăit puţin peste o 
sută de ani metrici. Şi totuşi, dumneata ştii despre ea doar 
că a fost printre primii roboticieni. 

— Are ea vreo legătură cu toate astea, dr. Fastolfe? 


— Direct, nu, dar într-un fel, da. Trebuie să ştii că pe 
seama ei circulă o seamă de legende. Cele mai multe sunt, 
fără îndoială, false, dar i se atribuie. Una dintre cele mai 
vestite legende - şi care s-ar părea că nu este adevărată - 
se referă la un robot fabricat în acele prime zile primitive 
care, din cauza unui accident în fluxul tehnologic, se 
trezeşte înzestrat cu capacităţi telepatice... 

— Nu se poate! 

— Legendă! Ţi-am spus că e o legendă - şi, neîndoios, 
neadevărată! Bagă de seamă, există motive teoretice de a 
presupune că ar fi posibil, deşi nimeni n-a prezentat 
vreodată un proiect plauzibil care să înceapă măcar a 
conţine o asemenea capacitate. Că ar fi putut apărea în 
creierele pozitronice neprelucrate şi simple, cum erau cele 
din era prehiperspaţială - este absolut de neimaginat. De 
aceea, suntem foarte siguri că această poveste anume este 
o invenţie. Dar să continui, oricum, pentru că are o morală. 

— Continuă, neapărat. 

— După cum spune povestea, robotul putea citi gândurile. 
Iar când i se puneau întrebări, el citea gândul celui care-i 
punea întrebarea şi spunea ceea ce voia acesta să audă. 
Acum, Prima Lege a Roboticii arată foarte clar că un robot 
nu poate vătâăma o fiinţă umană sau, prin pasivitate, să 
îngăduie ca unei persoane să i se facă rău, dar pentru 
roboţi asta înseamnă, în general, rău fizic. Un robot care 
poate citi gândurile va hotări, totuşi, că, în mod sigur, 
dezamăgirea sau furia sau orice emoție violentă o vor face 
nefericită pe acea fiinţă umană, iar robotul va încadra 
provocarea emoţiilor de acest fel la categoria „rău”. lar 
dacă un robot telepatic ar şti că adevărul l-ar putea 
dezamăgi sau înfuria pe cel care pune o întrebare, sau i-ar 
provoca invidie sau nefericire, ar spune în schimb o 
minciună plăcută. Înţelegi? 

— Da, sigur. 

— Aşa că robotul o minţea chiar pe Susan Calvin. 
Minciunile n-au mai putut continua, pentru că mai multor 


persoane diferite li s-au spus lucruri care nu numai că n- 
aveau nici o legătură între ele, dar erau contrazise de 
realitate, înţelegi? Susan Calvin a descoperit că şi ea fusese 
minţită şi şi-a dat seama că acele minciuni o puneau într-o 
situaţie foarte penibilă. Ceea ce ar fi dezamăgit-o într-un fel 
de la început, acum, datorită speranţelor false, o 
dezamăgise insuportabil... N-ai auzit niciodată povestea? 

— Îţi dau cuvântul meu. 

— Uluitor! Şi totuşi n-a fost inventată pe Aurora, pentru că 
circulă la fel în toate Lumile... Oricum, Susan Calvin s-a 
răzbunat. I-a explicat robotului că, fie că spunea adevărul 
sau o minciună, îi făcea la fel de rău persoanei cu care 
stătea de vorbă. Nu respecta Prima Lege, indiferent ce ar fi 
făcut. Robotul, înțelegând acest lucru, a fost silit să se 
refugieze în inactivitate totală. Dacă vrei o exprimare mai 
colorată, i s-au ars conexiunile pozitronice. Creierul i-a fost 
iremediabil distrus. Legenda mai spune că ultimul cuvânt al 
lui Susan Calvin către robotul distrus a fost „Mincinosule!”. 

Baley spuse: 

— Înseamnă că aşa ceva i s-a întâmplat lui Jander Panell. A 
avut de-a face cu o contradicţie de termeni şi i-a ars 
creierul? 

— Asta pare să se fi întâmplat, deşi nu este atât de uşor de 
provocat cum ar fi fost pe vremea lui Susan Calvin. Probabil 
din cauza legendei, roboticienii s-au străduit întotdeauna să 
împiedice, pe cât posibil, apariţia contradicţiilor. Pe măsură 
ce teoria creierelor pozitronice a devenit mai subtilă şi 
practica proiectării creierului pozitronic mai complicată, au 
fost realizate sisteme tot mai reuşite, care să poată readuce 
orice situaţie creată la non-egalitate, astfel încât 
întotdeauna să fie realizată o acţiune, care va fi interpretată 
că respectă Prima Lege. 

— Deci, nu poţi arde complet creierul unui robot. Asta vrei 
să spui? Şi dacă da, ce i s-a întâmplat lui Jander? 

— Nu asta vreau să spun. Sistemele tot mai reuşite despre 
care vorbesc nu sunt niciodată complet reuşite. Nu pot fi. 


Indiferent cât de subtil şi de complex poate fi un creier, 
totdeauna apare o contradicţie. Acesta este un adevăr 
fundamental al matematicii. Niciodată nu va fi posibil să se 
realizeze un creier atât de subtil şi de complex încât să se 
reducă la zero şansa unei contradicții. Niciodată la zero. 
Oricum, sistemele au ajuns atât de aproape de zero, încât, 
pentru a crea o degajare mentală cu ajutorul unei 
contradicții potrivite, ar fi necesară o înţelegere profundă a 
creierului pozitronic despre care este vorba şi asta ar cere 
un teoretician deştept. 

— De pildă, ca dumneata, dr. Fastolfe? 

— Ca mine. În cazul roboților cu aspect uman, doar ca 
mine. 

— Sau niciunul, spuse Baley foarte ironic. 

— Sau niciunul. Întocmai, zise Fastolfe, neluând în seamă 
ironia. Roboții cu aspect uman au creier - şi, aş adăuga, 
corpuri construite ca o imitație perfectă a fiinţei umane. 
Creierele pozitronice sunt nemaipomenit de delicate şi 
preiau ceva din fragilitatea creierului uman, desigur. Aşa 
cum o fiinţă umană poate avea o defecţiune, din cauza unui 
accident cerebral fără intervenţia unui factor extern, tot 
aşa un creier de robot cu aspect uman poate intra în 
degajare mentală doar printr-un accident - deriva 
accidentală şi fără scop a pozitronilor. 

— Poţi dovedi asta, dr. Fastolfe? 

— Pot s-o demonstrez matematic, dar dintre aceia care ar 
înţelege matematica nu toţi ar fi de acord că explicaţia este 
valabilă. Conţine anumite presupuneri proprii, care nu se 
potrivesc cu 80 metodele de gândire acceptate în robotică. 

— Şi cât de posibilă este degajarea mentală spontană? 

— Dacă se ia un număr mare de roboţi cu aspect uman, să 
zicem o sută de mii, există şansa ca unul din ei să sufere o 
degajare mentală spontană, în medie, pe o durată de viaţă 
de pe Aurora. Şi totuşi s-ar putea întâmpla mult mai 
curând, cum s-a întâmplat cu Jander, deşi atunci diferenţa 
ar fi foarte mare. 


— Dar, dr. Fastolfe, chiar dacă ar trebui să dovedeşti în 
mod clar că s-ar putea produce o degajare mentală 
spontană la roboţi, în general, n-ar fi totuna cu încercarea 
de a dovedi că acest lucru s-a întâmplat anume cu Jander, 
chiar acum. 

— Nu, recunoscu Fastolfe, ai perfectă dreptate. 

— Dumneata, cel mai mare expert în robotică, nu poţi 
dovedi asta în cazul concret al lui Jander. 

— Din nou, ai perfectă dreptate. 

— Atunci, ce vrei să pot face eu, când nu ştiu nimic despre 
robotică? 

— Nu e nevoie să dovedeşti ceva. Ar fi suficient, fără 
îndoială, să prezinţi o idee ingenioasă, care să facă 
plauzibilă pentru public degajarea mentală spontană. 

— De pildă... 

— Nu ştiu. 

Baley întrebă cu asprime: 

— Eşti sigur că nu ştii, dr. Fastolfe? 

— Cum adică? locmai am spus că nu ştiu. 

— Să-ţi explic ceva. Presupun că Aurorienii ştiu, în 
general, că am venit pe planetă cu scopul de a rezolva 
această problemă. Ar fi greu să mă ţii aici în secret, ţinând 
seama de faptul că sunt Pământean şi aceasta este Aurora. 

— Da, bineînţeles, şi nici n-am încercat asta. M-am 
consultat cu Preşedintele Adunării Legislative şi l-am 
convins să-mi acorde permisiunea de a te aduce aici. Aşa 
am reuşit să obţin o amânare a sentinţei. [i se va da o şansă 
să rezolvi misterul înainte ca eu să fiu judecat. Nu cred că 
îmi vor acorda o amânare foarte lungă. 

— Deci, repet - Aurorienii ştiu, în general, că sunt aici şi 
îmi închipui că ştiu exact de ce sunt aici - că trebuie să 
rezolv misterul morţii lui Jander. 

— Desigur. Ce alt motiv ar mai fi? 

— Şi de când am coborât din nava care m-a adus aici, mă 
ţii sub pază strictă şi constantă, din cauză că duşmanii 
dumitale ar putea încerca să mă elimine - crezându-mă un 


fel de om-minune, care ar putea dezlega misterul într-un fel 
care te-ar plasa pe locul câştigătorului, chiar dacă toate 
împrejurările îmi sunt potrivnice. 

— Mă tem şi de posibilitatea asta, da. 

— Şi să presupunem că un oarecare, care nu vrea să vadă 
misterul dezlegat şi pe dumneata, dr. Fastolfe, achitat, ar 
reuşi să mă ucidă. Asta n-ar putea întoarce opinia în 
favoarea dumitale? Lumea n-ar putea crede că duşmanii 
dumitale au simţit că eşti, de fapt, nevinovat sau că s-au 
temut atât de mult de anchetă, încât au vrut să mă ucidă? 

— Cam complicat raţionament, domnule Baley. Cred că, 
exploatată cum se cuvine, moartea dumitale ar putea fi 
folosită în acest scop, dar nu se va întâmpla aşa. Eşti apărat 
şi nu vei fi omorât. 

— Dar de ce să fiu apărat, dr. Fastolfe? De ce să nu laşi să 
fiu ucis şi apoi să foloseşti moartea mea drept mijloc de a 
câştiga? 

— Pentru că aş prefera să rămâi în viaţă şi să reuşeşti să- 
mi demonstrezi cu adevărat nevinovăția. 

— Dar ştii, cu siguranţă, spuse Baley, că nu pot demonstra 
nevinovăția dumitale. 

— Poate că poţi. Ai toate motivele. De asta depinde 
bunăstarea Pământului şi, după cum mi-ai spus, cariera 
dumitale. 

— La ce bun motivul? Dacă mi-ai ordona să zbor dând din 
mâini şi mi-ai mai spune că, dacă nu reuşesc, voi fi omorât 
imediat prin tortură înceată şi că Pământul va fi aruncat în 
aer şi toată populaţia lui distrusă, aş avea o grămadă de 
motive să dau din aripi şi să zbor - şi totuşi să n-o pot face. 

— Ştiu că şansele sunt mici, zise Fastolfe jenat. 

— Ştii că ele nu există, spuse Baley cu violenţă, şi că numai 
moartea mea te poate salva. 

— Atunci, nu voi fi salvat, deoarece am grijă ca duşmanii 
mei să nu ajungă la dumneata. 

— Dar dumneata poţi ajunge la mine. 

— Ce? 


— M-am gândit, dr. Fastolfe, că dumneata însuţi ai putea 
să mă ucizi în aşa fel, încât să pară că a fost fapta 
duşmanilor dumitale. Atunci ai folosi moartea mea 
împotriva lor - şi că de asta m-ai adus pe Aurora. 

O clipă, Fastolfe privi la Baley uşor surprins, iar apoi, într- 
un acces de furie brusc şi puternic, faţa i se înroşi şi i se 
strâmbă într-un rânjet. Înşfăcând de pe masă recipientul 
pentru mirodenii, îl ridică şi îşi cobori braţul pentru a-l 
azvârli în Baley. 

Iar Baley, din cale-afară de surprins, abia reuşi să se tragă 
înapoi în scaun, ferindu-se. 

5. DANEEL ŞI GISKARD. 

Dacă Fastolfe acţionase repede, Daneel acţionase şi mai 
repede. 

Lui Baley, care uitase de tot de existenţa lui Daneel, totul i 
se păru un salt confuz, un zgomot neclar, apoi Daneel stătea 
lângă dr. Fastolfe, într-o parte, ţinând în mână recipientul şi 
spunând: 

— Sper, dr. Fastolfe, că nu v-am făcut vreun rău. 

Baley observă uimit că Giskard nu era departe de Fastolfe, 
de cealaltă parte, şi că fiecare din cei patru roboţi de lângă 
peretele din capătul sălii înaintaseră până aproape de 
masă. 

Gâfâind uşor, cu părul cam zbârlit, Fastolfe spuse: 

— Nu, Daneel. Te-ai descurcat chiar foarte bine. 

Ridică glasul: 

— "Toţi v-aţi descurcat foarte bine, dar ţineţi minte, nu 
trebuie să permiteţi nimănui să vă întârzie, chiar dacă e 
vorba de mine. 

Râse încet şi se aşeză din nou, îndreptându-şi părul cu 
mâna. 

— Îmi pare rău, zise, că te-am speriat aşa de tare, 
domnule Baley, dar am simţit că o demonstraţie ar fi mai 
convingătoare decât toate vorbele. 

Baley, care se ferise doar din reflex, îşi descheie gulerul şi 
spuse, puţin răguşit: 


— Mă tem că mă aşteptam la vorbe, dar sunt de acord că 
demonstraţia a fost convingătoare. Mă bucur că Daneela 
fost destul de aproape ca să te dezarmeze. 

— Oricare din ei era destul de aproape ca să mă 
dezarmeze, dar Daneel era cel mai aproape şi a ajuns 
primul la mine. A ajuns la mine destul de repede ca să fie 
îngăduitor. Dacă ar fi fost mai departe, poate că ar fi trebuit 
să-mi răsucească braţul sau chiar să mă doboare. 

— Ar fi mers până acolo? 

— Domnule Baley, spuse Fastolfe, am dat indicaţii pentru 
protecţia dumitale şi eu ştiu cum să dau indicaţii. Ei n-ar fi 
ezitat să te salveze, chiar dacă varianta cealaltă era să-mi 
facă mie rău. Bineînţeles că s-ar fi străduit să-mi provoace o 
vătămare minimă, aşa cum a făcut Daneel. Tot ce mi-a 
vătămat a fost demnitatea mea şi pieptănătura. Şi îmi 
tremură puţin degetele. 

Fastolfe le îndoi cu milă. 

Baley respiră adânc, încercând să-şi revină din scurta 
perioadă de confuzie. Spuse: 

— Daneel nu m-ar fi protejat chiar şi fără indicaţiile 
dumitale speciale? 

— Fără îndoială. Ar fi trebuit s-o facă. Totuşi, nu trebuie să 
crezi că reacţia robotului este un simplu da sau nu, sus sau 
jos, înăuntru sau afară. Este o greşeală pe care un amator o 
face adesea. Este vorba despre viteza de reacţie. Indicaţiile 
mele cu privire la dumneata au fost exprimate în aşa fel, 
încât potenţialul înglobat în roboții de la sediul meu, 
inclusiv Daneel, este anormal de înalt, de fapt atât de înalt 
cât pot realiza. Deci, reacţia la un pericol evident şi imediat 
pentru dumneata este extraordinar de rapidă. Ştiam că aşa 
va fi şi de aceea am încercat să lovesc aşa de repede - ştiind 
că ţi-aş putea oferi cea mai convingătoare demonstraţie a 
incapacității mele de a-ţi face vreun rău. 

— Da, dar nu-ţi sunt tocmai recunoscător pentru ea. 

— Oh, am avut încredere deplină în roboții mei, mai ales în 
Daneel. Mi-a trecut totuşi prin cap, chiar dacă puţin cam 


târziu, că, dacă n-aş fi dat imediat drumul recipientului 
pentru mirodenii, mi-ar fi rupt încheietura, chiar împotriva 
voinţei lui - sau a echivalentului pentru voinţă la roboţi. 

Baley spuse: 

— Mi se pare că ţi-ai asumat un risc prostesc. 

— Şi mie mi se pare, acum. Dacă dumneata te-ai fi pregătit 
să arunci cu recipientul în mine, Daneel ţi-ar fi parat 
imediat lovitura, dar nu chiar cu aceeaşi viteză, pentru că 
nu a primit indicaţii speciale referitoare la siguranţa mea. 
Pot spera că ar fi fost destul de rapid ca să mă salveze, dar 
nu sunt sigur - şi aş prefera să nu testez acest lucru, zâmbi 
Fastolfe bine dispus. 

Baley întrebă: 

— Dacă dintr-un vehicul aeropurtat s-ar arunca pe casă 
vreun dispozitiv cu explozibil? 

— Sau dacă de pe un vârf de deal din apropiere ar fi 
îndreptată spre noi o rază gama... Roboții mei nu înseamnă 
protecţie fără limite, dar asemenea tentative teroriste sunt 
extrem de improbabile aici, pe Aurora. Propun să nu ne 
îngrijorăm din cauza lor. 

— Vreau să nu mă îngrijorez din cauza lor. Într-adevăr, n- 
am crezut serios că ai reprezenta un pericol pentru mine, 
dr. Fastolfe, dar trebuia să elimin această posibilitate, dacă 
e nevoie să mergem mai departe. Acum putem continua. 

— Da, putem, spuse Fastolfe. În ciuda acestui divertisment 
suplimentar şi foarte dramatic, avem totuşi de-a face o 
problemă: să dovedim că degajarea mentală a lui Jander a 
fost un accident spontan. 

Dar Baley devenise conştient de prezenţa lui Daneel, aşa 
că acum se întoarse spre el şi îl întrebă jenat: 

— Daneel, te întristează dacă discutăm această problemă? 
Daneel, care pusese recipientul pentru mirodenii pe una 
din mesele goale mai îndepărtate, spuse: 

— Partenere Elijah, aş prefera ca prietenul meu mort 
Jander să mai funcţioneze, dar deoarece nu o face şi 
deoarece nu poate fi repus în funcţiune, nu ne rămâne de 


făcut decât să ne purtăm astfel încât să prevenim asemenea 
incidente în viitor. Deoarece acum discuţia are acest scop, 
mai degrabă mă bucură, decât mă întristează. 

— Păi, atunci, doar ca să rezolvăm altă problemă, Daneel, 
crezi că dr. Fastolfe este răspunzător pentru sfârşitul 
colegului tău robot Jander?... Îmi ierţi întrebarea, dr. 
Fastolfe? 

Fastolfe făcu un gest de aprobare, iar Daneel spuse: 

— Dr. Fastolfe a declarat că nu e răspunzător, aşa că, 
desigur, nu este. 

— N-ai nici o îndoială în privinţa asta, Daneel? 

— Niciuna, partenere Elijah. 

Fastolfe părea puţin amuzat: 

— Supui un robot unui interogatoriu încrucişat, domnule 
Baley. 

— Ştiu, dar nu prea mă gândesc la Daneel ca la un robot, 
aşa că l-am întrebat. 

— Răspunsurile lui n-ar sta în picioare în faţa nici unui 
Consiliu de Anchetă. El este constrâns să mă creadă 
datorită potenţialelor lui pozitronice. 

— Eu nu sunt Consiliu de Anchetă, dr. Fastolfe, şi clarific 
dedesubturile. Să revin unde eram. Fie dumneata ai ars 
creierul lui Jander, fie s-a petrecut un accident. Mă asiguri 
că nu pot dovedi accidentul şi asta mă face să rămân doar 
cu misiunea de a dezminţi orice acţiune din partea 
dumitale. Cu alte cuvinte, dacă pot dovedi că este imposibil 
ca dumneata să-l fi ucis pe Jander, accidentul rămâne 
singura variantă. 

— Şi cum poţi face asta? 

— E vorba de mijloace, ocazie şi motiv. Dumneata aveai 
mijloacele de a-l ucide pe Jander - capacitatea teoretică de 
a-l manevra astfel încât să sfârşească prin degajare 
mentală. Dar aveai ocazia? Era robotul dumitale, prin faptul 
că îi proiectaseşi conexiunile cerebrale şi îi supraveghease- 
şi construirea, dar se afla el, de fapt, în posesia dumitale la 
data degajării mentale? 


— De fapt, nu. Se afla în posesia altcuiva. 

— De cât timp? 

— De vreo opt luni... Sau puţin peste jumătate dintr-un an 
de-al vostru. 

— Aha. E un aspect interesant. La data distrugerii lui, erai 
cu el sau lângă el? Ai fi putut ajunge la el? Pe scurt, putem 
demonstra faptul că erai atât de departe de el - sau în afara 
zonei lui - încât nu se poate presupune că ai fost în stare să 
comiţi fapta la ora la care se crede că aceasta s-ar fi comis? 

Fastolfe spuse: 

— Mă tem că acest lucru e imposibil. Este un interval de 
timp cam mare în care fapta ar fi putut fi comisă. După 
distrugere, la roboţi nu se petrec schimbări echivalente cu 
rigiditatea cadaverică sau cu descompunerea la o fiinţă 
umană. Putem spune doar că, la o anumită oră, se ştia că 
Jander funcţionează şi că, la o altă oră, se ştia că nu mai 
funcţionează. Între cele două este o distanţă de aproape opt 
ore. Pentru această perioadă, nu am alibi. 

— Deloc? Ce făceai în acest timp, dr. Fastolfe? 

— Mă aflam aici, în locuinţa mea. 

— Desigur că roboții dumitale ştiau că eşti aici şi ar putea 
depune mărturie. 

— Sigur că ştiau, dar nu pot să depună mărturie în nici un 
sens legal şi în acea zi Fanya era plecată cu treburi de-ale 
ei. 

— Apropo, Fanya îţi împărtăşeşte cunoştinţele despre 
robotică? 

Fastolfe zâmbi strâmb: 

— Ştie mai puţin decât dumneata... În afară de asta, nu 
cunoaşte niciuna dintre probleme noastre. 

— De ce nu? 

Era clar că răbdarea lui Fastolfe se apropia de sfârşit: 

— Dragul meu domn Baley, aici n-a fost vorba despre un 
atac fizic de aproape, cum a fost recentul meu atac simulat 
asupra dumitale. Ceea ce i s-a întâmplat lui Jander nu cerea 
prezenta mea fizică. Se întâmplă că, deşi nu se afla departe 


de locuinţa mea din punct de vedere geografic, Jander nu 
era departe, dar n-ar fi contat dacă se afla pe cealaltă parte 
a Aurorei. Oricând aş fi putut ajunge la el pe cale 
electronică şi, prin ordinele pe care i le-aş fi dat şi reacţiile 
pe care le-aş fi obţinut, i-aş fi putut provoca degajarea 
mentală. În ceea ce priveşte timpul, pasul hotărâtor nici n- 
ar fi avut nevoie de prea mult... 

Baley spuse brusc: 

— Deci este un proces scurt, unul la care oricine ar putea 
ajunge din întâmplare, făcând ceva perfect obişnuit? 

— Nu! Zise Fastolfe. Pentru numele Aurorei, 
Pământeanule, lasă-mă să vorbesc. i-am mai spus că 
lucrurile nu stau aşa. Inducerea degajării mentale la Jander 
ar fi fost un proces îndelungat, complicat şi întortocheat, 
care ar fi cerut cea mai mare înţelegere şi deşteptăciune, şi 
n-ar fi putut fi realizat de nimeni accidental, fără un lanţ de 
coincidenţe incredibile. Sunt mult mai puţine şanse de 
accidente pe această cale extraordinar de complicată, decât 
de degajare mentală spontană, dacă explicaţia mea 
matematică ar fi acceptată. 

Totuşi, dacă eu aş fi dorit să induc degajarea mentală, aş fi 
provocat modificări şi reacţii cu grijă, puţin câte puţin, timp 
de săptămâni, luni, chiar ani, până ce l-aş fi adus pe Jander 
în pragul distrugerii. Şi nicicând, în acest timp, n-ar fi 
arătat că e în pragul catastrofei, aşa cum dumneata te poţi 
apropia tot mai mult de prăpastie, pe întuneric, şi totuşi să 
nu simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare, nici chiar pe 
buza ei. Odată adus pe marginea prăpastiei, o singură 
observaţie de-a mea l-ar arunca în gol. Acest ultim pas ar 
dura doar o clipă. Înţelegi? 

Baley îşi strânse buzele. N-avea rost să încerce să-şi 
ascundă dezamăgirea: 

— Deci, pe scurt, aveai ocazia. 

— Oricine ar fi avut ocazia. Oricine de pe Aurora, cu 
condiţia ca el sau ea să fi avut priceperea necesară. 

— Şi numai dumneata aveai priceperea necesară. 


— Mă tem că da. 

— Ceea ce ne duce la motiv, dr. Fastolfe. 

— Ah. 

— Din asta am putea dovedi nevinovăția. Aceşti roboții cu 
aspect uman sunt, toţi, ai dumitale. Se bazează pe teoria 
dumitale şi ai fost implicat în construirea lor în fiecare clipă, 
chiar dacă dr. Sarton a supravegheat această construire. Ei 
există datorită dumitale şi numai datorită dumitale. Ai 
vorbit despre Daneel ca despre „primul născut” al dumitale. 
Ei sunt creaţiile dumitale, copiii dumitale, dobândirea 
nemuririi dumitale. 


(Baley simţea că devine tot mai convingător şi se imagină, 
pentru o clipă, adresându-se unui Consiliu de Anchetă.) 

— Pentru numele Pământului - sau al Aurorei, mai 
degrabă - pentru numele Aurorei, de ce ţi-ai distruge 
această muncă? De ce ai nimici o viaţă pe care ai făurit-o 
printr-un miracol al efortului intelectual? 

Fastolfe păru amuzat şi trist, în acelaşi timp: 

— Păi, domnule Baley, nu ştii chiar nimic. De unde ai scos-o 
că teoria mea a fost rezultatul unui miracol al efortului 
intelectual? Ar fi putut fi prelungirea plictisitoare a unei 
ecuaţii, pe care oricine era în stare s-o facă, dar pe care 
nimeni nu s-a deranjat s-o termine până la mine. 

— Nu cred, zise Baley, căutând să se liniştească. Dacă 
nimeni în afară de dumneata nu poate înţelege creierul 
unui robot cu aspect uman destul de bine ca să-l distrugă, 
cred că e posibil ca nimeni în afara dumitale să nu-l 
înţeleagă destul de bine ca să-l creeze. Poţi nega asta? 

— Nu, nu neg asta, dădu Fastolfe din cap. Şi totuşi, 
domnule Baley - chipul i se posomori mai mult ca niciodată 
de când se întâlniseră - analiza dumitale minuțioasă nu 
reuşeşte decât să înrăutăţească şi mai mult lucrurile. Am 
hotărât deja că numai eu am mijloacele şi ocazia. Din 
întâmplare, am şi un motiv - cel mai bun motiv din lume - şi 
duşmanii mei ştiu asta. Pentru numele Pământului deci, ca 


să te citez, sau al Aurorei sau al oricui, avem de gând să 
dovedim că n-am făcut-o eu? 

Baley se încruntă furios. Păşi grăbit înspre colţul încăperii, 
de parcă ar fi căutat adăpost. Apoi se întoarse brusc şi 
spuse tăios: 

— Dr. Fastolfe, mi se pare mie că îţi cam place să mă 
încurci. 

Fastolfe dădu din umeri: 

— Nu-mi place. Îţi prezint doar problema aşa cum este. 
Bietul Jander a murit de moarte robotică din cauza unui 
simplu accident pozitronic. Deoarece ştiu că n-am avut nici 
un amestec, ştiu că asta trebuie să fie. Totuşi, nimeni 
altcineva nu poate fi sigur că sunt nevinovat şi toate 
dovezile indirecte duc la mine, aşa că trebuie să înfruntăm 
acest lucru direct atunci când vom hotări, dacă se poate 
spune aşa ceva, ce putem face. 

Baley zise: 

— Păi, hai atunci să cercetăm motivul dumitale. Ceea ce 
dumitale ţi se pare un motiv nemaipomenit s-ar putea să nu 
fie deloc aşa ceva. 

— Mă îndoiesc. Nu sunt prost, domnule Baley. 

— Poate că nici nu eşti în măsură să fii judecătorul 
dumitale şi al motivelor dumitale. Uneori oamenii nu sunt. 
Poate că o iei în tragic cine ştie de ce. 

— Nu cred. 

— Atunci, spune-mi motivul dumitale. Care este? Spune- 
mi! 

— Nu mă lua aşa de repede, domnule Baley. Nu e deloc 
uşor de explicat... Poţi veni până afară cu mine? 

Baley privi iute spre fereastră. Afară? 

Soarele coborâse pe cer şi, din cauza asta, camera era mai 
însorită. Ezită, apoi vorbi mai tare decât trebuia: 

— Da, pot! 

— Grozav, spuse Fastolfe, adăugând ceva mai prietenos: 
Dar poate că mai întâi vrei să treci pe la Personală. 


Baley se gândi o clipă. Nu simţea nici o nevoie imediată, 
dar nu ştia ce-l aştepta în Exterior, cât de mult trebuia să 
rămână acolo, ce posibilităţi avea sau nu acolo. Mai ales, nu 
ştia obiceiurile de pe Aurora în această privinţă şi nu-şi 
amintea nimic din filmele-cărţi vizionate pe navă care să-l 
lumineze în această privinţă. Poate că era mai sigur să 
aprobe orice sugestie din partea gazdei. 

— Mulţumesc, spuse, îmi convine foarte mult. 

Fastolfe încuviinţă: 

— Daneel, spuse, condu-l pe domnul Baley la Personala 
Musafirilor. 

— Partenere Elijah, vrei să vii cu mine? Întrebă Daneel. 

Când intrară amândoi în încăperea alăturată, Baley spuse: 

— Îmi pare rău, Daneel, că n-ai luat parte la conversaţia 
dintre mine şi dr. Fastolfe. 

— N-ar fi fost corect, partenere Elijah. Când mi-ai pus o 
întrebare directă, ţi-am răspuns, dar n-am fost invitat să 
particip la toată discuţia. 

— Aş fi formulat invitaţia, Daneel, dacă n-aş fi fost 
constrâns de faptul că sunt musafir. M-am gândit că n-ar fi 
bine să iau iniţiativa în această privinţă. 

— Înţeleg... Aceasta este Personala Musafirilor, partenere 
Elijah. Uşa se va deschide la o atingere a mâinii tale pe 
orice punct al ei, dacă încăperea nu este ocupată. 

Baley nu intră. Se opri gânditor, apoi spuse: 

— Dacă ai fi fost invitat să vorbeşti, Daneel, ai fi avut ceva 
de spus? Vreun comentariu pe care ai fi vrut să-l faci? Ţin la 
părerea ta, prietene. Daneel spuse, cu seriozitatea lui 
obişnuită: 

— Singura remarcă pe care vreau s-o fac este că 
declaraţia doctorului Fastolfe, cum că ar fi avut un motiv 
excelent să-l scoată din funcţiune pe Jander, a fost 
neaşteptată pentru mine. Nu ştiu care ar putea fi motivul. 
Totuşi, oricare ar declara el că îi este motivul, ai putea să-l 
întrebi de ce n-a avut acelaşi motiv să-mi provoace mie o 
degajare mentală. Dacă se poate crede că ela avut un 


motiv să-l scoată din funcţiune pe Jander, de ce nu mi s-ar 
potrivi şi mie acelaşi motiv? Aş fi curios să aflu. 

Baley îl privi pătrunzător, căutând automat o expresie pe 
un chip care nu era dotat pentru aşa ceva. Întrebă: 

— Te simţi în pericol, Daneel? Simţi că Fastolfe reprezintă 
un pericol pentru tine? 

Daneel spuse: 

— În conformitate cu A Treia Lege, trebuie să-mi apăr 
propria existenţă, dar nu m-aş opune doctorului Fastolfe 
sau oricărei fiinţe umane, dacă ar fi de părere că existenţa 
mea trebuie să ia sfârşit. Aceasta este A Doua Lege. Ştiu 
totuşi că valorez mult, atât ca investiţie de materiale, 
muncă şi timp, cât şi ca importanţă ştiinţifică. Deci, ar 
trebui să-mi explice amănunţit motivele pentru care este 
necesar ca existenţa mea să ia sfârşit. Dr. Fastolfe nu mi-a 
spus niciodată nimic - niciodată, partenere Elijah - din care 
să reiasă că ar avea un asemenea gând. Nu cred că-i trece 
prin minte să pună capăt existenţei mele sau că a avut 
vreodată de gând să pună capăt existenţei lui Jander. O 
deviaţie pozitronică accidentală trebuie să-l fi terminat pe 
Jander şi ar putea, cândva, să mă termine şi pe mine. În 
Univers există întotdeauna o părticică de hazard. 

Baley spuse: 

— Tu spui aşa, dr. Fastolfe spune aşa şi eu cred aşa, dar 
greutatea este să-i convingem pe oameni să accepte acest 
punct de vedere. 

Se întoarse posomorât înspre uşa Personalei şi întrebă: 

— Intri cu mine, Daneel? 

Expresia de pe chipul lui Daneel reuşi să pară amuzată: 

— E măgulitor, partenere Elijah, să fii confundat cu un om 
în asemenea măsură. Bineînţeles că n-am nevoie. 

— Bineînţeles. Dar poţi intra, oricum. 

— Nu s-ar cuveni să intru. Roboții nu au obiceiul să intre în 
Personală. Interiorul unei asemenea încăperi este absolut 
uman... Pe deasupra, aceasta este o Personală pentru o 
singură persoană. 


— Pentru o singură persoană! 

O clipă, Baley fu şocat. Îşi reveni, totuşi. Alte Lumi, alte 
obiceiuri! Acesta nu-şi amintea să fi fost descris în filmele- 
cărţi. Spuse: 

— Deci la asta te-ai referit când ai spus că uşa se va 
deschide numai dacă nu este ocupată. Şi dacă este ocupată, 
aşa cum va fi imediat? 

— Atunci nu se va deschide la o atingere din afară, 
desigur. Şi ţi se va respecta intimitatea. Fireşte, se va 
deschide la o atingere din interior. 

— Şi dacă vreun musafir leşină, are un atac de cord când e 
înăuntru şi nu poate atinge uşa? Asta nu înseamnă că 
nimeni nu poate intra ca să-l ajute? 

— Există moduri de a deschide uşa în caz de pericol, 
partenere Elijah, dacă este necesar. 

Apoi, adăugă, vădit îngrijorat: 

— Crezi că se va întâmpla ceva de felul ăsta? 

— Nu, sigur că nu... Sunt doar curios. 

— Voi fi chiar lângă uşă, zise Daneel neliniştit. Voi acţiona 
imediat, partenere Elijah, dacă aud ceva. 

— Nu cred că ar trebui s-o faci. 

Baley atinse uşa cu dosul mâinii şi aceasta se deschise 
imediat. Aşteptă câteva clipe să vadă dacă se închide. Nu se 
închise. Intră, apoi uşa se închise imediat. 

Cât timp uşa fusese deschisă, Personala păruse o cameră 
destinată categoric acestui scop. O chiuvetă, o despărţitură 
(probabil prevăzută cu un duş), o cadă, un paravan 
transparent, după toate aparențele cu un closet în spatele 
lui. Mai erau câteva dispozitive pe care nu le recunoscu. 
Presupuse că erau necesare pentru una dintre nevoile 
personale. 

Avu puţin timp să observe toate astea, pentru că într-o 
clipă dispărură, iar el începu să se întrebe dacă, într- 
adevăr, existase acolo tot ce văzuse, sau dacă dispozitivele 
păruseră să existe doar pentru că el se aştepta să le vadă. 


Când uşa se închise, camera se întunecă, deoarece nu 
avea fereastră. Când uşa se închise complet, camera se 
lumină din nou, dar nu reapăru nimic din ceea ce văzuse el. 
Era lumina zilei, iar el se afla în Exterior - sau, cel puţin, 
aşa părea. Deasupra era cerul liber, cu nori plutind pe el, 
prea ordonat ca să pară reali. Pretutindeni se vedea o 
întindere de verdeață, mişcându-se în acelaşi fel ordonat. 

Simţi nodul obişnuit din stomac, pe care-l avea ori de câte 
ori se pomenea în Exterior - dar nu era în Exterior. Intrase 
într-o cameră fără fereastră. Trebuia să fie o şmecherie de 
la iluminat. 

Privi drept în faţă şi păşi încet înainte. Ridică mâinile în 
faţă. Încet. Privind fix. 

Mâinile atinseră un perete neted. Pipăi pe toate părţile. 
Atinse ceea ce păruse chiuvetă în clipa de vizibilitate de la 
început şi, luându-se după mâini, o văzu - slab, slab, în 
pofida senzaţiei copleşitoare de lumină. 

Găsi robinetul, dar pe el nu curse apă. Pipăi înapoi şi nu 
găsi nimic să semene cu un robinet obişnuit care ar fi dat 
drumul la şuvoiul de apă. Găsi, în schimb, o fâşie lungă, cu 
un aspect ceva mai grosolan, care o detaşa din perete. În 
timp ce pipăia cu degetele, împinse uşor, pe dibuite, şi 
imediat verdeaţa, care se întindea mult dincolo de perete, 
fu străbătută de un şuvoi de apă, căzându-i de sus înspre 
picioare cu un plescăit puternic. 

Sări speriat înapoi, dar apa se opri înainte de a-i ajunge la 
picioare. Nu încetă să curgă, dar nu ajunse pe podea. 
Întinse mâna. Nu era apă, ci o lumină ce dădea iluzia de 
apă. Nu-i udă mâna; nu simţi nimic. Dar ochii se 
încăpăţânau să vadă. Ei văzură apă. 

Se uită după şuvoi în sus şi, în cele din urmă, dădu de ceva 
ce era apă - un fir subţire ieşind din robinet. Era rece. 

Degetele găsiră din nou fâşia şi împinseră pe ici, pe colo, 
pe pipăite. lemperatura se schimbă imediat, iar el dădu de 
pata care făcea să curgă apă călduţă. 


Nu găsi deloc săpun. Cam în silă, începu să-şi frece mâinile 
nesăpunite una de alta, sub ceea ce părea să fie un izvor 
natural, care ar fi trebuit să-l ude din cap până-n picioare, 
dar nu-l udă. Si, ca şi cum mecanismul ăsta îi putea citi 
gândurile sau, mai degrabă, de parcă s-ar fi luat după 
frecatul mâinilor lui, simţi că apa devine ca săpunul, în timp 
ce izvorul pe care-l vedea, dar nu-l vedea, făcea balonaşe, 
transformându-se în spumă. 

Tot în silă, se aplecă deasupra chiuvetei şi îşi frecă faţa cu 
apa ca săpunul. Îşi simţi ţepii din barbă, dar ştia că, fără 
prospect, n-avea cum să transforme dispozitivele din 
această cameră în aparat de bărbierit. 

Termină şi-şi ţinu mâinile sub apă, neajutorat. Cum să 
oprească săpunul? Nu trebuia să întrebe. Probabil că 
mâinile lui, dacă nu se mai frecau între ele sau pe faţă, 
comandau asta. Apa încetă să mai fie ca săpunul şi mâinile îi 
fură clătite de săpun. Îşi dădu cu apă pe faţă - fără să frece 
- şi se clăti. Fără să vadă şi cu neîndemânarea cuiva 
neobişnuit cu procedeul, reuşi să-şi ude bine cămaşa. 

Prosoape? Hârtie? 

Păşi înapoi, cu ochii închişi, cu capul puţin aplecat ca să 
nu-şi mai dea cu apă pe haine. Aparent, un pas înapoi era 
toată cheia, pentru că simţi un curent de aer cald. Stătu cu 
faţa în dreptul iui, apoi cu mâinile. 

Deschise ochii şi văzu că izvorul nu mai curgea. Dădu cu 
mâinile şi nu mai simţi apă. 

Nodul din stomac îi devenise de mult enervare. Admitea că 
Personalele variau enorm de la o Lume la alta, dar 
simulacrul ăsta de Exterior mersese prea departe. 

Pe Pământ, o Personală era o cameră pentru o obşte 
uriaşă cu compartimente separate, pentru care fiecare avea 
o cheie. Pe Solaria, intrai în Personală printr-un culoar 
îngust legat de o latură a casei, ca şi cum Solarienii 
considerau că nu face parte din casa lor. Oricum, în ambele 
Lumi, atât de diferite în alte privinţe, Personalele aveau un 
scop clar şi rolul fiecărui dispozitiv din ele nu putea fi 


înţeles greşit. De ce pe Aurora acest simulacru de 
simplitate rustică, întocmit cu migală, care ascundea de tot 
fiecare accesoriu dintr-o Personală? De ce? 

În orice caz, enervarea nu-i lăsă loc şi pentru alte emoţii, 
ca să se mai simtă şi jenat din cauza aşa-zisului Exterior. 
Păşi în direcţia în care îşi amintea că văzuse paravanul 
transparent. Nu era direcţia bună. Îi găsi doar pipăind 
peretele şi după ce îşi izbi diferite părţi ale corpului de nişte 
protuberanţe. În cele din urmă, se pomeni urinând într-un 
mic bazin, care părea că nu colectează şuvoiul cum se 
cuvine. Genunchii îi spuneau că ţinteşte corect în ceea ce 
credea el că este un pisoar şi îşi spuse că, dacă folosea un 
alt recipient sau îi înţelesese greşit destinaţia, nu era vina 
lui. 

După ce termină, se gândi dacă să mai caute chiuveta, să- 
şi mai clătească mâinile o dată, dar renunţă. Pur şi simplu 
nu mai putea suporta căutarea şi acea cădere de apă falsă. 

În schimb, găsi, bâjbâind, uşa pe care intrase, dar nu-şi 
dădu seama că a găsit-o până ce atingerea mâinii lui nu avu 
ca efect deschiderea acesteia. Lumina se stinse imediat şi îl 
înconjură strălucirea firească, adevărată, a zilei. 

Daneel îl aştepta, împreună cu Fastolfe şi cu Giskard. 

Fastolfe spuse: 

— Ţi-au trebuit aproape douăzeci de minute. Începusem să 
ne temem pentru dumneata. 

Baley simţi că se aprinde de furie: 

— Am avut probleme cu iluziile dumitale prosteşti, spuse, 
foarte rezervat. 

Fastolfe îşi strânse gura pungă şi-şi înălţă sprâncenele 
într-un „Oo!” mut. Spuse: 

— Chiar lângă uşă se află un contact care comandă iluziile. 
Poate să le estompeze şi să te lase să vezi realitatea - sau 
poate şterge de tot iluziile, dacă vrei. 

— Nu mi s-a spus. Toate Personalele voastre sunt aşa? 

Fastolfe zise: 


— Nu. Personalele de pe Aurora au, de obicei, proprietăţi 
iluzorii, dar felul iluziei diferă de la individ la individ. Iluzia 
naturii înverzite îmi face plăcere şi îi schimb, din când în 
când, detaliile. Ştii, după un timp te plictiseşti de orice. Unii 
se folosesc de iluzii erotice, dar astea nu sunt pe placul 
meu. Desigur, nu e nici o problemă când eşti obişnuit cu 
Personalele. Încăperile sunt standardizate şi ştii unde se 
află totul. E ca şi cum te-ai deplasa într-un loc cunoscut, pe 
întuneric... Dar spune-mi, domnule Baley, de ce n-ai ieşit să 
ceri lămuriri? 

Baley spuse: 

— Pentru că n-am vrut. Recunosc, eram foarte nervos din 
cauza iluziilor, dar le-am acceptat. La urma urmei, Daneel a 
fost cel care m-a condus la Personală şi nu mi-a dat nici o 
indicație, nici o lămurire. Cu siguranţă că mi-ar fi explicat în 
cele mai mici amănunte, dacă ar fi fost lăsat să se descurce 
singur, fiindcă ar fi prevăzut că mi se face un rău. Deci, 
presupun că dumneata l-ai instruit cu grijă să nu mă 
avertizeze şi, pentru că nu m-am aşteptat să-mi joci feste, 
trebuie să presupun că ai avut un scop anume procedând 
astfel. 

— Oh? 

— De fapt, dumneata m-ai întrebat dacă vreau să ies în 
Exterior. Şi, când am fost de acord, m-ai întrebat imediat 
dacă nu vreau să merg la Personală. Deci, scopul pentru 
care m-ai trimis într-o iluzie de Exterior a fost ca să-ţi dai 
seama dacă pot să-l suport - sau dacă voi fugi, speriat. Dacă 
l-am suportat, se poate avea încredere în mine în ceea ce 
priveşte realitatea. Ei bine, l-am suportat. Sunt cam ud, 
mulţumesc, dar o să mă usuc repede. 

Fastolfe spuse: 

— Eşti un clarvăzător; domnule Baley. Îmi cer scuze 
pentru natura testului şi pentru neplăcerea pe care ţi-am 
provocat-o. Încercam doar să previn posibilitatea unei 
neplăceri şi mai mari. Mai vrei să ieşi afară cu mine? 

— Nu numai că vreau, dr. Fastolfe. Insist. 


leşiră printr-un culoar, urmaţi îndeaproape de Daneel şi 
de Giskard. 

Fastolfe flecări: 

— Sper că nu te deranjează că ne însoțesc roboții. 
Aurorienii nu pleacă nicăieri fără să aibă măcar un robot ca 
însoțitor şi, mai ales în cazul dumitale, trebuie să insist ca 
Daneel şi Giskard să fie întotdeauna lângă dumneata. 

Deschise o uşă şi Baley încercă să rămână drept în bătaia 
soarelui şi a vântului, ca să nu mai vorbim de mirosul ciudat 
şi exotic al pământului de pe Aurora, care-l învăluia. 

Fastolfe păşi într-o parte şi Giskard ieşi primul afară. 
Robotul privi cu atenţie în jur câteva clipe. Parcă toate 
simţurile i-ar fi fost ascuţite la maximum. Privi înapoi, iar 
Daneel i se alătură şi făcu acelaşi lucru. 

— Lasă-i o clipă, domnule Baley, şi ne vor spune când cred 
ei că e sigur să ieşim. Profit de ocazie ca să-ţi cer din nou 
scuze pentru gluma proastă pe care ţi-am făcut-o în 
legătură cu Personala. 'Te asigur că am fi ştiut dacă ai 
probleme, diversele semnale vitale ale dumitale erau 
înregistrate. Sunt foarte bucuros, deşi nu foarte surprins, 
că mi-ai înţeles intenţia. 

Zâmbi şi, cu o ezitare aproape neobservată, îşi puse mâna 
pe umărul stâng al lui Baley, bătându-l cu prietenie. 

Baley spuse, îndărătnic: 

— Se pare că ai uitat gluma proastă de dinainte - atacul 
dumitale prefăcut, cu recipientul pentru mirodenii. Dacă 
mă asiguri că acum vom colabora sincer şi cinstit, voi 
considera că aceste probleme au avut un scop rezonabil. 

— S-a făcut! 

— Acum putem ieşi? 

Baley privi înspre Daneel şi Giskard, care se îndepărtaseră 
şi se despărţiseră unul de celălalt, unul în dreapta, altul în 
stânga, în continuare atenţi. 

— Încă nu. Vor înconjura toată locuinţa... Daneel mi-a spus 
că l-ai invitat în Personală, cu dumneata. Ai vorbit serios? 


— Da. Ştiu că n-are nevoie, dar m-am gândit că ar fi lipsit 
de politeţe să-l exclud. Nu eram sigur de obiceiul de pe 
Aurora în această privinţă, în ciuda a tot ce am citit despre 
planetă. 

— Cred că ăsta nu e unul dintre lucrurile pe care 
Aurorienii consideră necesar să le pomenească şi, desigur, 
nu te poţi aştepta ca nişte cărţi să-i pregătească pe 
Pământenii care ne vizitează în legătură cu aceste 
probleme... 

— Pentru că sunt atât de puţini Pământeni în vizită? 

— Întocmai. Într-adevăr, roboții nu frecventează 
Personalele niciodată. Este singurul loc unde fiinţele umane 
merg fără ei. Cred că din cauza sentimentului că trebuie să 
scapi de ei din când în când şi în unele locuri. Baley spuse: 

— Şi totuşi, când Daneel a fost pe Pământ acum trei ani, cu 
ocazia morţii lui Sarton, am încercat să nu-l las să intre în 
Personala Obştească, spunându-i că n-are nevoie. Dar ela 
insistat să intre. 

— Şi bine a făcut. Cu acel prilej, a fost instruit foarte strict 
să nu arate deloc faptul că nu e om, pentru motive pe care 
ţi le aminteşti bine. Aici, pe Aurora, totuşi... A, au terminat. 

Roboții se îndreptau spre uşă, iar Daneel le făcu semn să 
iasă. 

Fastolfe întinse o mână ca să-l oprească pe Baley: 

— Dacă nu te superi, domnule Baley, voi ieşi primul. 
Numără încet până la o sută, apoi vino după noi. 

După ce numără până la o sută, Baley ieşi sigur pe el şi se 
îndreptă spre Fastolfe. Chipul îi era încordat, fălcile prea 
încleştate, spatele prea drept. 

Privi în jur. Peisajul nu era prea diferit de ceea ce văzuse 
în Personală. Probabil că Fastolfe îşi folosise drept model 
propriul fundal. Totul era verde şi undeva un izvor se 
scurgea pe o pantă. Poate era artificial, dar nu era o iluzie. 
Apa era adevărată. Când trecu pe lângă ea îi simţi stropii. 

Totul părea cumva domesticit. Exteriorul de pe Pământ 
părea mai sălbatic şi de o frumuseţe mai impunătoare, atât 


cât văzuse Baley din el. 

Fastolfe spuse, dând uşor din mână şi atingându-l pe Baley 
pe braţ: 

— Vino în direcţia asta. Priveşte! 

Între doi copaci se zărea un luminiş. 

Pentru prima oară, se simţea depărtarea şi la orizont se 
zărea o locuinţă: cu acoperişul jos, întinsă şi atât de verde, 
încât aproape că se contopea cu peisajul. 

— Aceasta e o zonă rezidenţială, spuse Fastolfe. S-ar putea 
să nu ţi se pară aşa, pentru că eşti obişnuit cu furnicarele 
îngrozitoare de pe Pământ, dar noi ne aflăm în oraşul Eos 
de pe Aurora, care este, de fapt, centrul administrativ al 
planetei. Aici locuiesc douăzeci de mii de fiinţe umane, ceea 
ce înseamnă că e cel mai mare oraş, nu numai de pe 
Aurora, ci din toate Lumile din Spaţiu. În Eos se află oameni 
cât pe toată Solaria. 

Fastolfe vorbise cu mândrie. 

— Câţi roboţi, dr. Fastolfe? 

— În zona asta? Poate o sută de mii. Pe toată planeta se 
află, în total, cincizeci de roboţi pentru fiecare fiinţă umană, 
în medie, nu zece mii de om, ca pe Solaria. Majoritatea 
roboților noştri se află în ferme, în mine, în fabrici, în spaţiu. 
Dacă se poate spune aşa, suferim de o insuficienţă de 
roboţi, mai ales de roboţi casnici. Cei mai mulţi Aurorieni se 
descurcă şi cu doi sau trei roboţi de acest fel, unii doar cu 
unul. Iotuşi, nu vrem să ajungem ca pe Solaria. 

— Câte fiinţe umane nu au nici un robot casnic? 

— Niciuna. Asta nu ar folosi interesului public. Dacă, dintr- 
un motiv oarecare, o fiinţă umană nu-şi poate permite un 
robot, lui sau ei i se va oferi unul care, dacă trebuie, va fi 
întreţinut pe cheltuiala publică. 

— Ce se întâmplă dacă populaţia creşte ca număr? Mai 
adăugaţi roboţi? 

Fastolfe scutură din cap: 

— Populaţia nu creşte ca număr. Populaţia Aurorei este de 
două sute de milioane şi aşa a rămas de trei secole. Este 


numărul dorit. Cu siguranţă că ai citit asta în cărţile pe care 
le-ai vizionat. 


— Da, am citit, recunoscu Baley, dar mi se pare greu de 
crezut. 

— Te asigur că e adevărat. Asta ne dă fiecăruia mult 
pământ, mult spaţiu, multă intimitate şi o mare cotă din 
resursele naturale. Nu sunt nici atât de mulţi oameni ca pe 
Pământ, nici atât de puţini ca pe Solaria. 

Îi întinse un braţ lui Baley şi continuară să meargă 
împreună. 

— Ceea ce vezi, spuse Fastolfe, este o Lume îmblânzită. 
Asta am vrut să vezi, când te-am adus afară, domnule Baley. 

— Nu e nici un pericol în ea? 

— Întotdeauna e puţin pericol. Avem furtuni, alunecări de 
teren, cutremure, viscole, avalanşe, un vulcan sau doi... 
Niciodată nu putem elimina în totalitate moartea 
accidentală. Mai există şi pasiunile persoanelor furioase sau 
invidioase, nebuniile celor tineri şi nebunia celor mărginiţi. 
Aceste lucruri sunt, totuşi, foarte puţin enervante şi nu prea 
afectează liniştea civilizată care domneşte în lume. 

Fastolfe păru să chibzuiască o clipă asupra propriilor 
cuvinte, apoi oftă şi spuse: 

— Nici n-aş vrea să fie altfel, dar am unele reţineri de 
ordin intelectual. Noi am adus pe Aurora numai acele 
plante şi animale pe care le-am considerat folositoare, 
ornamentale sau şi una, şi alta. Am făcut tot ce ne-a stat în 
putinţă ca să eliminăm ce am considerat buruieni, paraziți 
sau sub nivelul dorit. Am selecționat fiinţe umane puternice, 
sănătoase şi frumoase, în conformitate cu părerile noastre, 
desigur. Am încercat... Dar zâmbeşti, domnule Baley. Baley 
nu zâmbise. Gura de-abia i se mişcase. 

— Nu, nu, spuse. N-am de ce să zâmbesc. 

— Ai, pentru că ştiu tot atât de bine ca şi dumneata că eu 
însumi nu sunt frumos, după canoanele de pe Aurora. 
Necazul e că nu putem controla combinaţiile genelor şi 
influenţele intrauterine. În zilele noastre, sigur, când 
ectogeneza este din ce în ce mai răspândită - deşi sper că 


nu va fi niciodată la fel de răspândită ca pe Solaria - eu aş fi 
fost eliminat în stadiul de făt. 

— În acest caz, dr. Fastolfe, Lumile ar fi pierdut un mare 
teoretician al roboticii. 

— Absolut corect, spuse Fastolfe, fără să se fâstâcească, 
dar Lumile nu vor şti niciodată, aşa-i? În orice caz, am 
reuşit să stabilim un echilibru ecologic simplu, dar perfect 
realizabil, o climă temperată, un sol fertil şi resurse 
distribuite cât mai uniform posibil. Rezultatul este o Lume 
care produce tot ce ne trebuie şi noi considerăm că astea 
sunt - dacă-mi dai voie să spun - pretenţiile noastre. Să-ţi 
spun pentru ce ideal am luptat? 

— Te rog, zise Baley. 

— Ne-am străduit să obţinem o planetă care, luată în 
ansamblu, să respecte cele Trei Legi ale Roboticii. Nu face 
nici un rău fiinţelor umane, nici cu voie, nici fără voie. Se 
comportă cum vrem noi, atâta timp cât nu-i cerem să facă 
rău fiinţelor umane. Şi se protejează pe sine, cu excepţia 
cazurilor când trebuie să ne fie de folos ori să ne salveze cu 
preţul vătămării proprii. Nicăieri în altă parte, nici măcar 
pe Pământ sau în altă Lume din Spaţiu, acest lucru nu este 
atât de real ca aici, pe Aurora. 

Baley spuse cu tristeţe: 

— Şi Pământenii au tânjit după aşa ceva, dar ne-am 
înmulţit prea mult între timp şi am făcut prea mult rău 
planetei noastre pe vremea când eram neştiutori, ca să mai 
putem îndrepta ceva acum... Dar formele de viaţă originare 
de pe Aurora? Cu siguranţă că n-aţi venit pe o planetă 
moartă. 

— Ştii că n-am venit, zise Fastolfe, dacă ai vizionat cărţi 
despre istoria noastră. Când am sosit noi, Aurora avea viaţă 
animală şi vegetală şi o atmosferă cu azot şi oxigen. Acest 
lucru era valabil pentru toate cele cincizeci de Lumi din 
Spaţiu. În fiecare caz, formele de viaţă caracteristice erau 
rare şi nu foarte diverse. Nu erau nici deosebit de tenace ca 
să reziste pe propria lor planetă. Am preluat totul, ca să 


spun aşa, fără luptă şi ceea ce a rămas din formele indigene 
de viaţă se află în acvariile noastre, în grădinile zoologice şi 
în câteva zone virgine, întreţinute cu grijă. Nu înţelegem 
prea bine de ce planetele cu forme de viaţă pe care le-au 
întâlnit fiinţele umane aveau aceste forme de viaţă atât de 
slab dezvoltate, de ce numai Pământul este inundat cu 
specii atât de rezistente, cu vietăţi care trăiesc în fiecare 
cotlon din mediul înconjurător şi de ce numai pe Pământ s- 
au dezvoltat fiinţe raţionale. 

Baley zise: 

— Poate e o coincidenţă, din cauza explorării incomplete. 
Până acum cunoaştem atât de puţine planete. 

— Recunosc, spuse Fastolfe, că e explicaţia cea mai 
plauzibilă. Poate că undeva se află un echilibru ecologic la 
fel de complex ca şi cel de pe Pământ. Poate că undeva 
există fiinţe raţionale şi o civilizaţie tehnologică. Totuşi, 
viaţa şi raţiunea de pe Pământ s-au răspândit în exterior pe 
distanţă de parseci, în toate direcţiile. Dacă există viaţă şi 
rațiune în altă parte, de ce nu s-au extins şi în exterior... Şi 
de ce nu ne-am întâlnit cu ele? 

— Din câte ştim, asta s-ar putea întâmpla şi mâine. 

— S-ar putea. Şi dacă o asemenea întâlnire este iminentă, 
avem cu atât mai multe motive să nu aşteptăm cu mâinile în 
sân. Pentru că începem să fim pasivi, domnule Baley. Nici o 
Lume nouă din Spaţiu n-a fost colonizată în două secole şi 
jumătate. Lumile noastre sunt prea îmblânzite, prea 
încântătoare, nu vrem să le părăsim. Vezi, la început Lumea 
asta a fost colonizată pentru că Pământul devenise atât de 
neplăcut încât, prin comparaţie, păreau de preferat 
riscurile şi pericolele unor Lumi noi şi pustii. Când cele 
cincizeci de Lumi ale noastre din Spaţiu s-au dezvoltat - 
ultima a fost Solaria - n-a mai existat nici o presiune, nici o 
nevoie de a pleca în altă parte. lar Pământul însuşi se 
retrăsese în cavernele lui subterane, din oţel. Sfârşitul. 
Finalul. 

— Nu cred că vorbeşti serios. 


— Dacă rămânem aşa cum suntem? Dacă stăm liniştiţi, 
comozi şi nepăsători? Ba da, vorbesc serios. Umanitatea 
trebuie să se extindă cumva, dacă vrea să-şi continue 
dezvoltarea. O metodă de extindere este în spaţiu, prin 
explorarea constantă a Lumilor noi. Dacă dăm greş, o altă 
civilizaţie, care tocmai se extinde, va ajunge la noi, iar noi 
nu vom putea sta în calea ei. 

— Te aştepţi la un război spaţial, ceva în genul „care pe 
care”. 

— Nu. Nu cred că va fi nevoie de aşa ceva. Unei civilizaţii 
care se extinde în spaţiu nu-i vor trebui cele câteva Lumi 
ale noastre şi probabil că va fi prea avansată: din punct de 
vedere intelectual ca să vrea să-şi croiască drum în 
hegemonia de aici. Oricum, dacă vom fi înconjurați de o 
civilizaţie mai dinamică, mai plină de viaţă, ne vom ofili doar 
prin comparaţie; vom pieri, dându-ne seama ce am devenit 
şi ce potenţial am irosit. Desigur, am putea face schimb cu 
alte expansiuni - o expansiune a înţelegerii ştiinţifice sau a 
energiei culturale, de exemplu. Mă tem, însă, că toate 
aceste expansiuni sunt inseparabile. Dacă dai greş în una, 
dai greş în toate. Noi dăm greş în toate, cu siguranţă. Trăim 
prea mult. Suntem prea comozi. 

Baley spuse: 

— Noi, pe Pământ, ne gândim la cei din Spaţiu ca la nişte 
atotputernici, absolut încrezători în sine. Nu-mi vine să cred 
că aud aşa ceva de la unul de-al vostru. 

— Nu vei auzi asta de la alt locuitor din Spaţiu. Părerile 
mele sunt demodate. Unii le-ar considera intolerabile, iar 
eu nu discut prea des astfel de lucruri cu Aurorienii. 
Vorbesc, în schimb, despre o nouă călătorie pentru alte 
colonizări, fără să-mi exprim temerile pentru catastrofa 
care ne aşteaptă dacă abandonăm colonizarea. Cel puţin cu 
asta am câştigat. Aurora s-a gândit în mod serios - chiar cu 
entuziasm - la o nouă eră de explorări şi colonizări. 

— Spui toate astea, observă Baley, fără urmă de 
entuziasm. Ce s-a întâmplat? 


— Tocmai ne apropiem de motivul pe care l-am avut ca să-l 
distrug pe Jander Panell. 

Fastolfe se opri, dădu din cap şi continuă: 

— Aş vrea, domnule Baley, să înţeleg mai bine fiinţele 
umane. Mi-am petrecut şase decenii ca să studiez 
complicațiile creierului pozitronic şi cred că voi mai petrece 
încă cincisprezece sau douăzeci pentru această problemă. 
În acest timp, abia am atins problema creierului uman, care 
este mult mai complicat. Există, oare, Legi ale Umanității, 
aşa cum există Legi ale Roboticii? Câte Legi ale Umanității 
pot exista şi cum pot fi ele exprimate matematic? Nu ştiu. 
Poate va veni, totuşi, o zi când cineva va elabora Legile 
Umanității şi va putea, apoi, să prevadă caracteristicile 
generale ale viitorului, să ştie ce e important pentru 
omenire, în loc să presupună, aşa cum fac eu, să ştie cum să 
îndrepte lucrurile, în loc să emită doar ipoteze. Visez, 
uneori, să pun bazele unei ştiinţe matematice, pe care mă 
gândesc s-o denumesc „psihoistorie”, dar ştiu că nu pot şi 
mă tem că nimeni nu va putea vreodată. 

Se opri. 

Baley aşteptă, apoi întrebă cu blândeţe: 

— Şi ce motiv ai avut ca să-l distrugi pe Jander Panell, dr. 
Fastolfe? 

Fastolfe părea că nu a auzit întrebarea. În orice caz, nu 
răspunse. În schimb, spuse: 

— Daneel şi Giskard ne fac din nou semn că totul e în 
ordine. Spune-mi, domnule Baley, ai vrea să mergem mai 
departe? 

— Unde? Întrebă Baley prevăzător. 

— Înspre o locuinţă din vecinătate. În partea aceea, 
dincolo de luminiş. Spaţiul deschis te supără? 

Baley îşi strânse buzele şi privi în acea direcţie, ca şi cum 
ar fi vrut să-i aprecieze influenţa: 

— Cred că-l pot suporta. Nu prevăd nici un necaz. 

Giskard, care era destul de aproape ca să audă, veni şi mai 
aproape. În lumina zilei, ochii lui nu aveau nici o strălucire: 


— Domnule, pot să vă reamintesc faptul că în timpul 
călătoriei încoace aţi avut o mare neplăcere la aterizarea pe 
planetă? 

Baley se întoarse spre el. Orice sentimente ar fi avut faţă 
de Daneel, oricât i-ar fi putut schimba atitudinea faţă de 
roboţi căldura unei colaborări trecute, acum era altceva. 
Găsea că mai primitivul Giskard e deosebit de respingător. 
Se căzni să înlăture grăuntele de mânie pe care-l simţea şi 
spuse: 

— Pe navă am fost neprevăzător, băiete, pentru că eram 
peste măsură de curios. Am luat contact cu o imagine pe 
care n-o mai văzusem şi n-am avut timp de acomodare. 
Acum e altceva. 

— Domnule, acum aveţi vreo neplăcere? Mă puteţi 
asigura? 

— Dacă am sau nu, spuse Baley cu hotărâre (amintindu-şi 
că robotul era constrâns de Prima Lege şi încercând să fie 
politicos cu o bucată de metal a cărei unică grijă era, la 
urma urmei, bunăstarea lui Baley), nu contează. Am o 
datorie de îndeplinit şi asta nu se poate face dacă mă 
ascund la adăpost. 

— Datoria dumneavoastră? Întrebă Giskard, de parcă n-ar 
fi fost programat să înţeleagă cuvântul. 

Baley privi iute înspre Fastolfe, dar acesta rămase pe loc şi 
nu interveni. Părea să asculte cufundat în gânduri, ca şi 
cum ar fi apreciat reacţia unui robot de un anumit tip într-o 
situaţie nouă, comparând-o cu relaţii, variabile, constante şi 
ecuaţii diferenţiale înţelese doar de el. 

Sau aşa crezu Baley. Se simţea enervat că este supus unei 
observaţii de acest fel şi zise (poate prea tăios, îşi dădu 
seama): 

— Ştii ce înseamnă „datorie”? 

— Ceva care trebuie făcut, domnule, spuse Giskard. 

— Datoria ta este să asculţi de Legile Roboticii. Fiinţele 
umane au şi ele legile lor - aşa cum tocmai spunea stăpânul 


tău, dr. Fastolfe - şi acestea trebuie respectate. Trebuie să 
fac ceea ce mi s-a indicat să fac. E important. 

— Dar să mergeţi în câmp deschis, când nu sunteţi... 

— Oricum, trebuie s-o fac. Poate că fiul meu va pleca într-o 
zi spre altă planetă, una mai puţin confortabilă decât asta, 
şi s-ar putea să stea în Exterior câte zile va avea de trăit. 
Dacă voi putea, voi merge cu el. 

— Dar de ce să faceţi asta? 

— 'Ţi-am spus. Consider că e datoria mea. 

— Domnule, eu nu pot să nu respect Legile. 
Dumneavoastră puteţi să nu le respectaţi pe ale 
dumneavoastră? Pentru că trebuie să insist să nu... 

— Pot să aleg să nu-mi fac datoria, dar nu aleg asta - iată 
constrângerea cea mai puternică, Giskard. 

Se făcu linişte o clipă, apoi Giskard spuse: 

— V-ar dăuna dacă aş reuşi să vă conving să nu ieşiţi în 
câmp deschis? 

— În măsura în care aş simţi că nu-mi fac datoria, da. 

— V-ar face mai rău decât orice neplăcere pe care aţi 
simţi-o afară? 

— Mult mai rău. 

— Vă mulţumesc pentru explicaţie, domnule, spuse 
Giskard, iar Baley îşi închipui că pe faţa inexpresivă a 
robotului se citeşte satisfacția. (Tendinţa omenească de a 
personifica nu putea fi reprimată.) 

Giskard se dădu înapoi şi acum vorbi dr. Fastolfe: 

— A fost interesant, domnule Baley. Giskard avea nevoie 
de lămuriri, înainte de a şti cum să adapteze posibila 
reacţie pozitronică la cele Trei Legi sau, mai bine zis, cum 
trebuie să se adapteze singure aceste reacţii la situaţie. 
Acum ştie cum să se comporte. 

— Am observat că Daneel n-a pus nici o întrebare, spuse 
Baley. 

Fastolfe zise: 

— Daneel te cunoaşte. A fost cu dumneata pe Pământ şi pe 
Solaria... Dar haide, mergem? Să mergem încet. Priveşte 


atent în jur şi, dacă vei voi să te odihneşti, să aştepţi sau, 
chiar, să te întorci, te rog să mă anunţi. 

— Aşa voi face, dar care e scopul acestei plimbări? De 
vreme ce te aştepţi la unele neplăceri în ceea ce mă 
priveşte, nu cred că o sugerezi degeaba. 

— Nu, spuse Fastolfe. Cred că vrei să vezi corpul 
neînsufleţit al lui Jander. 

— Ca o chestiune de formă, da, dar nu prea cred că-mi va 
spune ceva. 

— Sunt sigur, dar ai avea şi ocazia să pui întrebări 
persoanei care îl deţinea pe Jander la data tragediei. Sunt 
convins că ai vrea să vorbeşti şi cu altcineva, în afară de 
mine, despre această problemă. 

Fastolfe înaintă încet, smulgând o frunză dintr-un arbust 
pe lângă care trecea, îndoind-o şi muşcând din ea. Baley îl 
privi curios, întrebându-se cum de puteau cei din Spaţiu să 
ducă la gură ceva netratat, neîncălzit şi chiar nespălat, dacă 
le era aşa frică de infecţii. Îşi aminti că pe Aurora nu se 
găsea nici un (chiar niciunul microorganism patogen, dar 
găsi că e, oricum, un gest respingător. Repulsia, ca 
atitudine, nu are premise raţionale, se gândi, gata să le 
ierte celor din Spaţiu comportarea faţă de Pământeni. 

Nu! Dădea înapoi! Aici era altceva! Aici era vorba de fiinţe 
umane! 

Giskard înaintă şi o luă la dreapta. Daneel rămase în urmă 
şi o luă la stânga. Soarele portocaliu al Aurorei (Baley abia 
îi observă nuanţa portocalie) era în spatele lui, călduţ, fără 
arşiţa soarelui de pe Pământ în timpul verii (dar ce climă şi 
ce anotimp erau în această parte a Aurorei acum?). 

Iarba, sau orice ar fi fost (semăna cu iarba), era mai înaltă 
şi mai elastică decât şi-o amintea el de pe Pământ, iar solul 
era tare, de parcă n-ar fi plouat de mult. 

Înaintau spre casa din faţa lor, probabil casa 
proprietarului temporar al lui Jander. 

Baley auzi foşnetul făcut de un animal în iarbă în dreapta, 
ciripitul unei păsări într-un copac, undeva în spatele lui, 


zumzăitul insectelor pretutindeni în jur. Aceste animale, îşi 
spuse, aveau strămoşi ce trăiseră, cândva, pe Pământ. N- 
aveau de unde şti că bucata asta de pământ pe care trăiau 
nu era singura din lume pentru totdeauna şi dintotdeauna. 
Chiar pomii şi iarba se trăgeau din alţi pomi şi din altă 
iarbă, care crescuseră, cândva, pe Pământ. 

Doar fiinţele umane puteau trăi în această Lume, ştiind că 
nu erau autohtone, ci se trăgeau din Pământeni - şi totuşi, 
cei din Spaţiu ştiau, într-adevăr, acest lucru, sau pur şi 
simplu îl ignorau? Va veni poate o vreme când nu vor mai şti 
deloc? Când nu-şi vor mai aminti din ce Lume au venit sau 
dacă a existat vreo Lume din care au venit? 

— Dr. Fastolfe, zise el brusc, în parte pentru a întrerupe 
gândurile ce începuseră să-l apese, încă nu mi-ai spus ce 
motiv ai avut ca să-l distrugi pe Jander. 

— Adevărat! Nu ţi-am spus! Acum, de ce crezi dumneata, 
domnule Baley, că m-am străduit să pun bazele teoretice ale 
creierelor pozitronice pentru roboții cu aspect uman? 

— Nu ştiu. 

— Păi, gândeşte-te. Sarcina este de a proiecta un creier de 
robot cât mai apropiat de cel uman şi se pare că asta cere o 
oarecare înţelegere a poeziei... 

Se opri, iar zâmbetul schiţat i se întinse pe toată faţa: 

— Ştii, pe unii dintre colegii mei îi deranjează întotdeauna 
când le spun că, dacă o concluzie nu este echilibrată din 
punct de vedere poetic, nu poate fi adevărată din punct de 
vedere ştiinţific. Îmi răspund că nu ştiu ce înseamnă asta. 

— Mi-e teamă că nici eu nu ştiu, zise Baley. 

— Dar eu ştiu ce înseamnă. Nu pot să-ţi explic, dar simt 
explicaţia fără s-o pot exprima în cuvinte, şi, poate, de 
aceea am obţinut eu rezultate pe care colegii mei nu le au. 
Oricum, devin bombastic, ceea ce înseamnă că ar trebui să 
devin prozaic. Ca să imit un creier uman, când nu ştiu 
aproape nimic despre funcţionarea lui, mi-ar trebui foarte 
multă intuiţie - ceva care mi se pare că seamănă cu poezia. 
Şi aceeaşi intuiţie, care ar avea ca rezultat creierul 


pozitronic asemănător cu al omului, îmi va oferi, cu 
siguranţă, o nouă poartă spre cunoaşterea creierului uman 
în sine. Asta a fost credinţa mea - că prin asemănarea cu 
omul aş putea face măcar un pas mic înspre psihoistoria de 
care ţi-am vorbit. 

— Înţeleg. 

— Şi dacă aş reuşi să elaborez o structură teoretică, 
implicând un creier pozitronic asemănător cu al omului, aş 
avea nevoie de un corp asemănător cu al omului, pentru 
creier. Creierul singur nu există, înţelegi. El interacționează 
cu corpul, aşa că un creier cu aspect uman într-un corp fără 
aspect uman ar deveni, într-o oarecare măsură, el însuşi 
neomenesc. 

— Eşti sigur de asta? 

— Foarte. N-ai decât să-l compari pe Daneel cu Giskard. 

— Deci Daneel a fost construit ca model experimental, 
pentru a favoriza înţelegerea creierului uman? 

— Chiar aşa. Două decenii am lucrat la asta, cu Sarton. Au 
fost numeroase eşecuri, pe care trebuia să le înlăturăm. 
Daneel a fost primul succes adevărat şi, bineînţeles, l-am 
păstrat pentru studii ulterioare şi - zâmbi strâmb, de parcă 
ar fi recunoscut o prostie - din simpatie. La urma urmei, 
Daneel poate înţelege noţiunea de datorie umană, în timp 
ce Giskard, cu toate virtuțile lui, se descurcă mai greu. Ai 
văzut. 

— Şi şederea lui Daneel pe Pământ cu mine, acum trei ani, 
a fost prima lui misiunea oficială? 

— Prima mai importantă, da. Când Sarton a fost omorât, 
am avut nevoie de un robot care să suporte bolile 
infecțioase de pe Pământ şi care să semene, totuşi, cu un 
om, ca să facă faţă prejudecăţilor Pământenilor faţă de 
roboți. 

— Ce coincidenţă uimitoare ca Daneel să fie la îndemână. 
— Zău? Crezi în coincidenţe? Am senzaţia că, ori de câte 
ori a apărut o realizare revoluţionară, ca robotul cu aspect 

uman, a apărut şi o misiune care să necesite aplicarea ei. 


Asemenea misiuni au apărut, probabil, periodic, în toţi acei 
ani în care Daneel nu exista - şi pentru că nu exista Daneel, 
s-au folosit alte soluţii şi metode. 

— Şi lucrările dumitale au izbutit, dr. Fastolfe? Acum 
înţelegi mai bine creierul omenesc? 

Fastolfe începuse să meargă din ce în ce mai încet, iar 
Baley îşi potrivise paşii cu ai lui. Acum se opriseră, pe la 
jumătatea drumului dintre locuinţa lui Fastolfe şi cealaltă. 
Pentru Baley era cel mai greu deoarece era la fel de 
departe de adăpost în orice direcţie, dar îşi înăbuşi 
tulburarea, hotărât să nu-l provoace pe Giskard. Nu voia ca 
printr-o mişcare, un strigăt, sau chiar prin mimică, să 
stârnească dorinţa stânjenitoare a lui Giskard de a-l salva. 
Nu voia să fie săltat şi cărat la adăpost. 

Fastolfe nu păru să înţeleagă problema lui Baley. Spuse: 

— Nu se pune întrebarea dacă s-au făcut progrese în 
studiul minţii. Rămân dificultăţi enorme şi poate că acestea 
vor rămâne mereu, dar s-au făcut progrese. Totuşi... 

— Totuşi? 

— Totuşi, Aurora nu se mulţumeşte doar cu un studiu pur 
teoretic al creierului uman. Folosirea roboților cu aspect 
uman a avansat până la un punct cu care eu nu sunt de 
acord. 

— Ca folosirea lor pe Pământ. 

— Nu, acela a fost un experiment scurt, cu care am fost de 
acord şi de care am fost încântat, chiar. Putea Daneel să-i 
păcălească pe Pământeni? Până la urmă s-a dovedit că 
putea, deşi, sigur, ochii Pământenilor nu sunt prea 
pătrunzători când e vorba de roboţi. Daneel nu-i poate 
păcăli pe Aurorieni, deşi îndrăznesc să spun că viitorii 
roboţi cu aspect uman ar putea fi îmbunătăţiţi într-atât, 
încât să poată face şi asta. Oricum, au fost propuse alte 
sarcini. 

— Ca de pildă? 

Fastolfe privi gânditor în depărtare: 


— 'Ţi-am spus că Lumea asta a fost îmblânzită. Când mi-am 
început mişcarea pentru încurajarea unei noi perioade de 
explorări şi colonizări, nu am căutat conducători la 
Aurorienii comozi peste măsură, şi nici la alţi locuitori ai 
Spaţiului. M-am gândit mai degrabă că ar trebui să-i 
încurajăm pe Pământeni să ia conducerea. Cu Lumea lor 
oribilă - scuză-mă - şi cu durata de viaţă scurtă, au atât de 
puţin de pierdut, m-am gândit, încât ar fi bucuroşi de 
această şansă, mai ales dacă i-am ajuta din punct de vedere 
tehnologic. Ţi-am vorbit despre ceva asemănător când te- 
am văzut pe Pământ, acum trei ani. Ţii minte? 

Îl privi pe Baley dintr-o parte. 

Baley spuse cu indiferenţă: 

— Îmi aduc aminte foarte bine. De fapt, mi-ai stârnit o 
înlănţuire de gânduri, care a avut drept rezultat o mică 
mişcare pe Pământ chiar în sensul ăsta. 

— Adevărat? Îmi închipui că nu va fi uşor. Există 
claustrofobia voastră, a Pământenilor, aversiunea voastră 
de a ieşi dintre patru pereţi. 

— Luptăm cu ea, dr. Fastolfe. Organizaţia noastră are de 
gând să plece în spaţiu. Fiul meu este unul dintre 
conducătorii mişcării şi sper că va veni ziua când va părăsi 
Pământul în fruntea unei expediţii de colonizare a unei 
Lumi noi. Dacă primim şi ajutorul tehnologic de care 
vorbeai... Aruncă Baley momeala. 

— Adică, dacă vă dăm navele? 

— Şi alte utilaje. Da, dr. Fastolfe. 

— Sunt probleme. Mulţi Aurorieni nu vor ca Pământenii să 
plece în spaţiu şi să colonizeze Lumi noi. Se tem de 
răspândirea rapidă a culturii de pe Pământ, de Oraşele ca 
nişte stupi, de haos. 

Se agită stânjenit şi spuse: 

— De ce ne-am oprit aici? Să mergem mai departe. 

Înaintă încet şi zise: 

— Am susţinut că nu aşa trebuie să fie. Am arătat că 
Pământenii colonizatori nu vor fi cei de tip clasic. Nu vor fi 


închişi în Oraşe. Venind într-o Lume nouă, vor fi asemenea 
întemeietorilor Aurorei când au venit aici. Vor crea un 
echilibru ecologic flexibil şi vor avea o atitudine mai 
apropiată de cea a Aurorienilor, decât de a Pământenilor. 

— Nu vor dezvolta toate punctele slabe care există în 
cultura din Spaţiu, dr. Fastolfe? 

— Poate că nu. Vor învăţa din greşelile noastre... Dar asta 
e teorie, pentru că a apărut ceva care face ca subiectul să 
fie controversat. 

— Ce anume? 

— Păi, robotul cu aspect uman. Vezi, sunt unii care văd în 
robotul cu aspect uman un colonizator perfect. Aceştia vor 
construi noi Lumi. 

— Aţi avut întotdeauna roboţi, spuse Baley. Vrei să spui că 
ideea asta nu s-a mai discutat? 

— O, ba da, numai că a fost întotdeauna de nerealizat. De 
la roboții obişnuiţi, fără aspect uman, fără controlul 
nemijlocit al omului, care construiesc o Lume ce s-ar potrivi 
numai personalităţilor lor neumane, nu te poţi aştepta să 
supună şi să creeze o Lume potrivită cu mintea şi corpul 
fiinţelor umane, mai delicate şi mai flexibile. 

— Cu siguranţă că Lumea pe care ar crea-o ar fi doar un 
prim model acceptabil. 

— Cu siguranţă că aşa ar fi, domnule Baley. Totuşi, este un 
semn de declin pe Aurora, sentimentul copleşitor al 
locuitorilor ei că un prim model acceptabil este inacceptabil 
de insuficient. Pe de altă parte, un grup de roboţi cu aspect 
uman, cât mai asemănători cu oamenii la trup şi la minte, 
vor reuşi să construiască o Lume care, potrivindu-li-se lor, s- 
ar potrivi inevitabil şi Aurorienilor. Îmi urmăreşti explicaţia? 

— În întregime. 

— Înţelegi, vor construi o Lume atât de bine, încât, atunci 
când vor termina şi Aurorienii vor dori, în sfârşit, să plece, 
fiinţele noastre umane vor păşi de pe Aurora pe o altă 
Aurora. Nu vor pleca de acasă; pur şi simplu vor avea o altă 


casă, mai nouă, absolut ca şi cealaltă, în care îşi vor 
continua declinul. Îmi urmăreşti şi explicaţia asta? 

— Îţi înţeleg punctul de vedere, dar deduc de aici că nu ţi-l 
înţeleg cei de pe Aurora. 

— Nu li se permite să-l înţeleagă. Cred că pot să 
argumentez clar asta, dacă opoziţia nu mă distruge din 
punct de vedere politic prin această problemă a distrugerii 
lui Jander. Înţelegi ce motiv mi se atribuie? Se presupune că 
am început un program de distrugere a roboților cu aspect 
uman, în loc să aprob folosirea lor pentru colonizarea altor 
planete. Cel puţin aşa spun duşmanii mei. 

Acum Baley se opri din mers. Îl privi gânditor pe Fastolfe şi 
zise: 

— Înţelegi, dr. Fastolfe, că Pământul are interesul ca 
punctul dumitale de vedere să câştige în totalitate. 

— Este şi în interesul dumitale propriu, domnule Baley. 

— Şi în al meu. Dar dacă mă dau la o parte, deocamdată, 
tot e important pentru Lumea mea ca oamenii noştri să aibă 
voie, să fie încurajați să exploreze Galaxia; să păstrăm toate 
obiceiurile cu care suntem obişnuiţi; să nu fim condamnaţi 
la închisoare veşnică pe Pământ, pentru că acolo nu putem 
decât pieri. 

— Unii dintre voi, spuse Fastolfe, cred că vor insista să 
rămână la închisoare... 

— Sigur. Poate aproape toţi. Oricum, cel puţin câţiva 
dintre noi - cât mai mulţi posibil - vor scăpa, dacă li se va 
permite. De aceea, este datoria mea, nu numai ca 
reprezentant al legii pentru o mare parte a omenirii, ci ca 
Pământean, pur şi simplu, să te ajut la reabilitarea numelui, 
fie că eşti vinovat sau nevinovat. Cu toate acestea, pot să 
mă apuc de treabă cu tragere de inimă numai dacă ştiu că, 
de fapt, acuzaţiile împotriva dumitale sunt nefondate. 

— Desigur! Înţeleg. 

— În conformitate cu cele ce mi-ai spus, despre motivul 
care ţi se atribuie, asigură-mă din nou că nu ai făcut asta. 

Fastolfe spuse: 


— Domnule Baley, înţeleg perfect că nu ai de ales în 
această privinţă. Sunt conştient că-ţi pot spune, fără să fiu 
pedepsit, că sunt vinovat şi că vei fi totuşi silit de situaţia 
dumitale şi de cea din Lumea dumitale să conlucrezi cu 
mine ca să ascundem acest fapt. Într-adevăr, chiar dacă aş 
fi vinovat, m-aş simţi obligat să-ţi spun aşa, ca să poţi ţine 
seama de acest lucru şi, cunoscând adevărul, să lucrezi mai 
eficient ca să mă salvezi pe mine - şi pe dumneata. Dar nu 
pot face asta, pentru că, de fapt, sunt nevinovat. Oricât de 
mult ar fi aparențele împotriva mea, eu nu l-am distrus pe 
Jander. Niciodată nu mi-a trecut prin minte aşa ceva. 

— Niciodată? 

Fastolfe zâmbi cu tristeţe: 

— O, poate m-am gândit, o dată sau de două ori, că ar fi 
fost mult mai bine pentru Aurora dacă n-aş fi lucrat 
niciodată la noţiunile ingenioase care au dus la dezvoltarea 
creierului pozitronic asemănător cu al omului sau că ar fi 
fost mult mai bine dacă aceste creiere s-ar fi dovedit 
instabile şi uşor supuse degajării mentale. Dar acestea au 
fost gânduri fugare. Nici o frântură de secundă nu m-am 
gândit să-l distrug pe Jander din această cauză. 

— Atunci, trebuie să distrugem motivul care ţi se atribuie. 

— Bun. Dar cum? 

— Putem arăta că nu serveşte nimănui. La ce bun să-l 
distrugi pe Jander? Pot fi construiți mai mulţi roboţi cu 
aspect uman. Mii. Milioane. 

— Mă tem că nu-i aşa, domnule Baley. Nu poate fi construit 
niciunul. Doar eu ştiu cum să-i proiectez şi, atâta timp cât 
colonizarea cu roboţi este un destin posibil, refuz să 
construiesc alţii. Jander nu mai e şi a rămas doar Daneel. 

— Secretul va fi descoperit de alţii. 

Fastolfe îşi împinse bărbia înainte: 

— Aş vrea să-l văd pe roboticianul în stare s-o facă. 
Duşmanii mei au înfiinţat un Institut de Robotică, al cărui 
unic scop este să elaboreze metode de construire a unui 


robot cu aspect uman, dar n-o să le meargă. Cu siguranţă n- 
au reuşit până acum şi ştiu că nu vor reuşi. 

Baley se încruntă: 

— Dacă dumneata eşti singurul om care cunoaşte secretul 
roboților cu aspect uman, şi dacă duşmanii dumitale umblă 
disperaţi după el, nu vor încerca să-l obţină de la 
dumneata? 

— Bineînţeles. Ameninţându-mi existenţa politică, punând 
la cale vreo pedeapsă care-mi vă interzice să lucrez în acest 
domeniu şi punând, astfel, capăt şi existenţei mele 
profesionale, ei speră să mă determine să le împărtăşesc 
secretul. Pot impune chiar Adunării Legislative să mă 
determine să dezvălui secretul, sub pedeapsa confiscării 
averii, a amenințării cu închisoarea - cine ştie? Oricum, m- 
am hotărât să nu cedez la nimic şi să nu mă las. Dar nu 
vreau să fie aşa, înţelegi? 

— Ei ştiu că eşti hotărât să rezişti? 

— Aşa sper. Le-am spus-o destul de clar. Cred că îşi 
închipuie că glumesc, că nu vorbesc serios. Dar vorbesc 
foarte serios. 

— Dar dacă te vor crede, ar putea face paşi importanţi. 

— Ce vrei să spui? 

— Să-ţi fure hârtiile. Să te răpească. Să te tortureze. 

Fastolfe izbucni în râs, iar Baley se înroşi. Spuse: 

— Nu-mi place că seamănă cu o dramă transmisă pe 
hiperunde, dar te-ai gândit la asta? 

Fastolfe zise: 

— Domnule Baley... Mai întâi, roboții mei mă pot apăra. Ar 
trebui un război pe scară mare ca să mă răpească sau să-mi 
fure hârtiile. În al doilea rând, chiar dacă ar reuşi în vreun 
fel, niciunul dintre roboticienii care sunt împotriva mea n-ar 
putea recunoaşte că singurul mod în care a obţinut secretul 
creierului pozitronic asemănător cu al omului a fost furtul 
sau agresarea mea. Reputația profesională a lui sau a ei va 
fi complet distrusă. În al treilea rând, pe Aurora nu s-a auzit 
de asemenea lucruri. Cea mai mică aluzie la un atentat 


neprofesional asupra mea ar întoarce imediat Adunarea 
Legislativă - şi opinia publică - în favoarea mea. 

— Chiar aşa? Bombăni Baley, înjurând în gând, pentru că 
trebuia să aibă de-a face cu o cultură ale cărei dedesubturi 
pur şi simplu nu le înţelegea. 

— Da. Crede-mă pe cuvânt. Aş vrea ca ei să încerce aşa 
ceva, melodramatic. Aş vrea să fie atât de incredibil de 
proşti ca să procedeze astfel. De fapt, domnule Baley, aş 
vrea să te pot convinge să te duci la ei, să le câştigi 
încrederea şi să-i linguşeşti să organizeze un atac asupra 
locuinţei mele, sau să mă pândească pe un drum pustiu sau 
altceva asemănător, lucruri obişnuite pe Pământ, îmi 
închipui. 

Baley spuse, încăpățânat: 

— Nu cred că ar fi genul meu. 

— Nici eu nu cred, aşa că nu intenţionez deloc să-mi 
impun voinţa. Şi, crede-mă, e foarte rău, pentru că, dacă 
nu-i putem convinge să încerce metoda sinucigaşă a folosirii 
forţei, vor continua să facă un lucru mult mai bun, din 
punctul lor de vedere. Mă vor distruge cu minciuni. 

— Ce minciuni? 

— Nu mi se pune în cârcă numai distrugerea robotului. 
Asta e destul de rău şi ar fi suficient. Se zvoneşte - 
deocamdată e doar un zvon - că moartea e un experiment 
de-al meu, unul periculos, şi reuşit. Se zvoneşte că lucrez la 
un sistem de distrugere rapidă şi eficientă a creierelor 
asemănătoare cu creierul uman, astfel încât, când duşmanii 
mei vor crea într-adevăr propriii lor roboţi, eu, împreună cu 
membrii partidului meu, să-i putem distrugem pe toţi, 
împiedicând astfel Aurora să colonizeze noi Lumi şi lăsând 
Galaxia în mâinile Pământenilor. 

— Desigur că nu e nimic adevărat în toate astea. 

— Desigur că nu. i-am spus că sunt minciuni. Şi încă 
unele ridicole. O asemenea metodă de distrugere nu este 
posibilă nici măcar teoretic, iar cei de la Institutul de 
Robotică nu sunt pe cale să-şi creeze propriii roboţi cu 


aspect uman. Nu pot fi de acord cu nebunia distrugerii în 
masă, chiar dacă aş vrea. Nu pot. 

— Atunci, nu se prăbuşeşte tot complotul? 

— Din păcate, în timp nu se va întâmpla aşa. S-ar putea să 
fie o prostie, dar cred că va persista destul de mult, până ce 
opinia publică se va întoarce împotriva mea, schimbând 
destule voturi în Adunarea Legislativă, atâtea cât să mă 
distrugă. Până la urmă, se va recunoaşte că totul e o 
prostie, dar atunci va fi prea târziu. Şi te rog să observi că 
Pământul e pe post de băiat care este biciuit în locul 
prinţului. Acuzaţia că lucrez în numele Pământului este 
gravă şi vor fi mulţi cei care vor prefera să creadă întregul 
talmeş-balmeş, chiar împotriva bunului lor simţ, din cauza 
repulsiei faţă de Pământ şi Pământeni. 

Baley zise: 

— Din câte-mi spui, reiese că repulsia faţă de Pământ se 
consolidează. 

— Exact, domnule Baley, făcu Fastolfe. Situaţia se 
înrăutăţeşte pentru mine - şi pentru Pământ - zi de zi, şi 
avem foarte puţin timp. 

— Dar nu există un mod mai uşor de a zădărnici toate 
astea? 


(Disperat, Baley se hotări că era timpul să revină la ideea 
lui Daneel.) Dacă ai dori cu adevărat să testezi o metodă de 
distrugere a unui robot cu aspect uman, de ce ai căuta unul 
în altă parte, unul cu care ai putea avea necazuri? Îl aveai 
pe Daneel, în locuinţa dumitale. Era la îndemână, accesibil. 
Dacă ar fi ceva adevărat în zvonuri, experimentul nu s-ar fi 
desfăşurat pe el? 

— Nu, nu, zise Fastolfe. N-aş putea face pe nimeni să 
creadă aşa ceva. Daneel a fost prima mea reuşită, triumful 
meu. Nu l-aş distruge, în nici un caz. Firesc, m-aş îndrepta 
spre Jander. Oricine ar înţelege asta şi eu aş fi un prost 
dacă aş încerca să conving că pentru mine ar avea mai mult 
sens distrugerea lui Daneel. 


Porniră din nou, apropiindu-se de destinaţie. Baley era 
tăcut. 

— Cum te simţi, domnule Baley? Întrebă Fastolfe. 

Baley răspunse încet: 

— Dacă te referi la Exterior, nici măcar nu sunt conştient 
de el. Dacă te referi la dilema noastră, cred că sunt pe cale 
să renunţ şi fără să intru singur într-o cameră cu 
ultrasunete pentru spălarea creierului. Apoi întrebă cu 
violentă: 

— De ce ai trimis după mine, dr. Fastolfe? De ce mi-ai dat 
treaba asta? Ce ţi-am făcut, de te porţi aşa cu mine? 

— De fapt, răspunse Fastolfe, mai întâi că n-a fost ideea 
mea, iar eu nu pot decât să-mi invoc disperarea. 

— Ei bine, a cui a fost ideea? 

— Proprietarul acestei locuinţe la care am ajuns acum a 
fost cel care a sugerat-o la început... lar eu n-am avut altă 
ideea mai bună. 

— Proprietarul acestei locuinţe? El de ce ar fi... 

— Ea. 

— Ei bine, ea de ce ar fi sugerat aşa ceva? 

— Oh! Nu ţi-am explicat că ea te cunoaşte, nu-i aşa, 
domnule Baley? Iat-o, aşteptându-ne. 

Baley privi uimit: 

— Pe Iehova, şopti. 

6. GLADIA. 

Tânăra femeie ce le stătea în faţă spuse, zâmbind şters: 

— Ştiam că acesta va fi primul cuvânt pe care-l voi auzi, 
Elijah, când te voi reîntâlni. 

Baley se holbă la ea. Se schimbase. Părul îi era mai scurt şi 
chipul chiar mai îngrijorat decât îi fusese cu doi ani în urmă 
şi, oricum, părea îmbătrânită cu mai mult de doi ani. Dar 
era, fără îndoială, Gladia. Tot cu faţa în formă de triunghi, 
cu pomeţii proeminenţi şi cu bărbia mică. Tot scundă, 
subţire, amintind de un copil. 

O visase des - deşi nu chiar erotic - după ce revenise pe 
Pământ. În visele lui nu era niciodată în stare să ajungă la 


ea. Ea era întotdeauna acolo, dar prea departe ca să-i poată 
vorbi. Nu-l auzea niciodată când o striga. Niciodată nu se 
apropia când el se îndrepta spre ea. 

Nu era greu de înţeles de ce visele fuseseră astfel. Ea era 
o persoană născută pe Solaria şi, prin urmare, nu te puteai 
aştepta să fie prea des în prezenta altor fiinţe umane. 

Elijah nu avusese acces la ea pentru că era om şi mai ales, 
desigur, pentru că era de pe Pământ. Deşi investigarea 
crimei, pe care o efectua el, îi obliga să se întâlnească, pe 
tot timpul relaţiei lor ea fusese complet acoperită când erau 
împreună, ca să prevină orice contact. Şi totuşi, la ultima 
lor întâlnire, sfidând bunul-simţ, ea îl atinsese pe obraz cu 
mâna goală. Precis ştia că se poate infecta din asta. Cu atât 
mai mult păstrase el în suflet mângâierea, cu cât educaţia ei 
o făcea de neimaginat. 

Cu timpul, visele păliseră. 

Baley zise, destul de lipsit de sens: 

— Tu erai cea care deţinea... 

Se opri, iar Gladia termină propoziţia pentru el: 

— Robotul. Şi acum doi ani eu eram cea care aveam soţul. 
Tot ce ating este distrus. 

Fără să-şi dea seama, Baley îi puse o mână pe obraz. 
Gladia păru să nu observe. Spuse: 

— Ai venit să mă salvezi prima oară. lartă-mă, dar a 
trebuit să te chem din nou... Intră, Elijah. Intră, dr. Fastolfe. 

Fastolfe se dădu înapoi ca să-i permită lui Baley să intre 
primul. Apoi intră şi el. În urma lui Fastolfe veneau Daneel 
şi Giskard, care, cu obişnuita lor autoeclipsare de roboţi, 
intrară în nişele libere din pereţi, pe două părţi opuse, şi 
rămaseră tăcuţi în picioare, cu spatele la perete. 

Păru, o clipă, că Gladia îi va trata cu aceeaşi indiferenţă cu 
care fiinţele umane îi tratau pe roboţi. Totuşi, după ce-i 
aruncă o privire lui Daneel, se întoarse şi-i spuse lui Fastolfe 
cu vocea puţin înecată: 

— Acesta. Te rog. Spune-i să plece. 

Fastolfe întrebă surprins: 


— Daneel? 

— Seamănă prea mult... Seamănă prea mult cu Jander! 

Fastolfe se întoarse şi-l privi pe Daneel, iar pe chip i se citi 
clar durerea: 

— Desigur, draga mea. Trebuie să mă ierţi. Nu m-am 
gândit... Daneel, du-te în altă cameră şi stai acolo până 
plecăm. 

Fără să spună un cuvânt, Daneel ieşi. 

Gladia privi o clipă înspre Giskard, ca şi cum ar fi apreciat 
dacă nu seamănă şi el prea mult cu Jander, apoi se întoarse, 
dând din umeri. Spuse: 

— Doriţi ceva răcoritor? Am o băutură din nucă de cocos, 
proaspătă şi rece. 

— Nu, Gladia, zise Fastolfe. L-am adus doar pe domnul 
Baley aici, aşa cum am promis. Nu stau mult. 

— Dacă-mi dai un pahar cu apă, spuse Baley, nu te mai 
deranjez cu altceva. 

Gladia ridică o mână. Fără îndoială că era observată, 
pentru că imediat intră un robot, fără să facă zgomot, cu un 
pahar cu apă pe o tavă şi cu un vas mic în care se aflau 
câteva lucruri asemănătoare unor biscuiţi, fiecare cu câte o 
pată roz. Baley nu se putu abţine să nu ia unul, chiar dacă 
nu ştia sigur ce este. Trebuie să fi fost ceva originar de pe 
Pământ, pentru că nu credea că pe Aurora, el - sau 
altcineva - ar mânca vreo bucăţică din puţina zestre 
biologică indigenă şi nici vreun produs sintetic. Oricum, 
descendenţii felurilor de mâncare transmise de pe Pământ 
s-ar fi putut schimbă în timp, fie prin cultivarea 
intenţionată; fie prin influenţa unui mediu străin, iar 
Fastolfe spusese, la prânz, că dieta de pe Aurora era un 
gust dobândit. 

Fu surprins în mod plăcut. Gustul era iute, dar el îl găsi 
minunat şi luă altul aproape imediat. Spuse „Mulţumesc” 
robotului (care n-ar fi avut nimic împotrivă să stea acolo la 
infinit) şi luă tot vasul, împreună cu paharul cu apă. 

Robotul plecă. 


Acum era după-amiază târziu, iar lumina soarelui intra, 
stacojie, prin ferestrele din partea de vest. Baley avea 
impresia că această casă e mai mică decât a lui Fastolfe, dar 
ar fi fost mai plăcută dacă n-ar fi fost, în mijlocul ei, 
înfăţişarea tristă a Gladiei, având un efect descurajant. 

Bineînţeles că asta putea fi doar în imaginaţia lui Baley. În 
orice caz, voia-bună i se părea imposibilă în orice 
construcţie care avea scopul de a adăposti şi apăra fiinţele 
umane, care rămâneau totuşi expuse Exteriorului din 
spatele fiecărui perete. Nici un perete, se gândi, nu avea de 
partea cealaltă căldura vieţii. Nicăieri nu puteai căuta 
prietenie şi comunitate. Prin fiecare perete exterior, în orice 
parte, în sus şi în jos, era o lume fără viaţă. Rece! Rece! 

Şi răceala îl cuprinse şi pe Baley, când se gândi iar la 
dilema în care se afla. (Pentru o clipă, şocul reîntâlnirii cu 
Gladia i-o alungase din minte.) 

Gladia spuse: 

— Vino. Stai jos, Elijah. Te rog să mă ierţi că nu prea sunt 
în apele mele. Sunt, pentru a doua oară, în centrul atenţiei 
planetare - şi prima oară mi-a ajuns. 

— Înţeleg, Gladia. Te rog să nu te scuzi, zise Baley. 

— În ceea ce te priveşte, dragă domnule doctor, te rog să 
nu te simţi obligat să pleci. 

— Ei bine - Fastolfe privi la ceasul în formă de bandă de pe 
perete - voi sta puţin, dar apoi, draga mea, trebuie să 
lucrez, chiar de-ar cădea cerul. Cu atât mai mult, cu cât 
trebuie să am în vedere un viitor apropiat, în care mi s-ar 
putea interzice să mai lucrez. 

Gladia clipi repede, de parcă s-ar fi stăpânit să nu dea 
drumul lacrimilor: 

— Ştiu. Dr. Fastolfe. Ai foarte mari necazuri din cauza... 
Celor întâmplate aici, iar eu parcă n-aş avea timp să mă 
gândesc decât la... Neplăcerea mea. 

Fastolfe spuse: 

— Voi face tot ce pot să am grijă de problema mea, Gladia, 
şi nu trebuie să te simţi vinovată din cauza asta... Poate că 


domnul Baley ne va putea ajuta pe amândoi. 

Baley îşi strânse buzele auzind aceste vorbe, apoi zise 
anevoie: 

— N-am ştiut, Gladia, că eşti implicată în vreun fel în 
treaba asta. 

— Cine ar fi ştiut? Oftă ea. 

— Eşti... Erai... În posesia lui Jander Panell? 

— Nu chiar în posesie. Îl împrumutasem de la dr. Fastolfe. 

— Erai cu el când a... 

Baley nu ştiu cum să se exprime. 

— Murit? N-am putea spune „murit”? Nu, nu eram. ŞI, 
înainte de a întreba tu, nu mai era nimeni în casă la ora 
aceea. Eram singură. De obicei sunt singură. Aproape 
întotdeauna. Asta este educaţia mea de pe Solaria, ţii minte. 
Desigur, nu e obligatoriu. Voi doi sunteţi aici şi nu mă 
supăr... Foarte mult. 

— Şi erai absolut singură când Jander a murit? Nu te 
înşeli? 

— Aşa am spus, făcu Gladia, părând puţin nervoasă. Nu, 
nu-i nimic, Elijah. Ştiu că trebuie să ţi se repete totul, iar şi 
iar. Eram singură. Zău. 

— "Totuşi, erau de faţă roboţi. 

— Da, desigur. Când spun „singură”, înseamnă că nu erau 
de faţă alte fiinţe umane. 

— Câţi roboţi ai, Gladia? Fără să-l numărăm pe Jander. 

Gladia se opri, de parcă ar fi numărat în gând. În cele din 
urmă, spuse: 

— Douăzeci. Cinci în casă şi cincisprezece în împrejurimi. 
Roboții circulă liberi între casa mea şi cea a dr. Fastolfe, aşa 
că nu e uşor de apreciat, când vezi un robot la vreuna 
dintre locuinţe, dacă e unul de-al meu sau de-al lui. 

— A, făcu Baley, şi pentru că dr. Fastolfe are cincizeci şi 
şapte de roboţi în locuinţa lui, asta înseamnă, dacă-i 
adunăm, că sunt disponibili şaptezeci şi şapte de roboţi, la 
un loc. Mai sunt alte locuinţe ai căror roboţi s-ar putea 
amesteca aşa cu ai tâi, fără să-i deosebeşti? 


Fastolfe spuse: 

— Nu există nici o locuinţă destul de aproape ca aşa ceva 
să fie posibil. Şi nici practica de a amesteca roboții nu este 
tocmai încurajată. Gladia şi cu mine suntem un caz special, 
pentru că ea nu este de pe Aurora, iar eu mi-am asumat o... 
răspundere pentru ea. 

— Chiar şi aşa. Şaptezeci şi şapte de roboţi, zise Baley. 

— Da, spuse Fastolfe, dar de ce insişti pe asta? 

Baley zise: 

— Pentru că asta înseamnă că există şaptezeci şi şapte de 
obiecte mişcătoare, fiecare vag uman ca formă, pe care eşti 
obişnuit să le vezi cu coada ochiului şi cărora nu le-ai da 
prea mare atenţie. Nu e posibil, Gladia, dacă ţi-ar intra în 
casă o fiinţă umană adevărată, cine ştie pentru ce, să nu-ţi 
dai seama de asta? Ar fi încă un obiect mişcător, vag uman 
ca formă, şi tu nu i-ai da nici o atenţie. 

Fastolfe chicoti încet, iar Gladia dădu din cap, fără să 
zâmbească: 

— Elijah, spuse ea, se vede că eşti Pământean. Îţi închipui 
că orice fiinţă umană, chiar dr. Fastolfe, aici de faţă, s-ar 
putea apropia de casa mea, fără ca eu să fiu informată de 
roboții mei? Aş putea ignora un obiect mişcător, crezând că 
e un robot, dar nici un robot n-ar face asta. Te aşteptam 
chiar acum, când ai sosit, dar numai pentru că roboții mei 
mă informaseră că te apropii. Nu, nu, când a murit Jander, 
nu mai era nici o altă fiinţă umană în casă. 

— Cu excepţia ta? 

— Cu excepţia mea. Aşa cum nu era nimeni în casă, cu 
excepţia mea, când a fost omorât soţul meu. 

Fastolfe o întrerupse cu blândeţe: 

— Este o deosebire, Gladia. Soţul tău a fost omorât cu un 
instrument bont. Prezenta fizică a ucigaşului era necesară 
şi, dacă tu erai singura de faţă, a fost grav. În cazul ăsta, 
Jander a fost scos din funcţiune printr-un program vorbit, 
subtil. Prezenţa fizică nu era necesară. Prezenţa ta aici, 


singură, nu înseamnă nimic, mai ales pentru că tu nu ştii 
cum să blochezi mintea unui robot cu aspect uman. 

Se întoarseră amândoi şi-l priviră pe Baley, Fastolfe curios, 
Gladia tristă. (Pe Baley îl enerva faptul că Fastolfe, al cărui 
viitor era la fel de nebulos ca al lui Baley însuşi, părea să 
înfrunte asta cu umor. Pentru Dumnezeu, ce avea situaţia 
de faţă de-l făcea să râdă ca un prost? Se gândi Baley 
morocănos.) 

— Ignoranţa, spuse Baley, poate că nu înseamnă nimic. O 
persoană poate să nu ştie cum să ajungă într-un anumit loc 
şi, totuşi, poate să ajungă acolo orbecâind. Oricine poate să 
vorbească cu Jander şi, fără să vrea, să apese pe butonul 
pentru degajarea mentală. 

— Ce şanse sunt pentru aşa ceva? Întrebă Fastolfe. 

— Dumneata eşti expertul, dr. Fastolfe, şi presupun că-mi 
vei spune că sunt foarte mici. 

— Incredibil de mici. O persoană poate să nu ştie cum să 
ajungă într-un anumit loc, dar dacă singurul drum constă 
dintr-o serie de frânghii legate strâns, cotind în unghiuri 
neaşteptate, ce şanse are să ajungă la el mergând la 
întâmplare, legată la ochi? 

Gladia îşi frământa mâinile, foarte nervoasă. Îşi strânse 
pumnii, parcă vrând să le oprească, şi le aşeză pe genunchi: 

— Accident sau nu, n-am făcut-o eu. Nu eram cu el când s- 
a întâmplat. Nu eram. Dimineaţa am vorbit cu el. Era bine, 
absolut normal. Când l-am chemat, după câteva ore, n-a 
venit. M-am dus după el, să-l caut. Stătea în locul lui 
obişnuit, părând foarte normal. Problema a fost că nu mi-a 
răspuns. N-a răspuns deloc. De atunci, nu a mai răspuns. 

Baley întrebă: 

— I-ar fi putut provoca degajarea mentală, la numai câteva 
ore după ce ai plecat, să zicem o oră, ceva ce-i spuseseşi tu, 
chiar şi în treacăt? 

Fastolfe întrerupse brusc: 

— Absolut imposibil, domnule Baley. Dacă trebuie să se 
producă o degajare mentală, aceasta se produce imediat. le 


rog să n-o sâcâi pe Gladia astfel. Este incapabilă să 
provoace degajarea mentală intenţionat şi este de 
neimaginat ca ea s-o provoace accidental. 

— Nu este de neimaginat să fie provocată de o deviaţie 
pozitronică accidentală, aşa cum ai spus că trebuie să se fi 
întâmplat? 

— Nu chiar de neimaginat. 

— Ambele variante sunt foarte improbabile. Ce e atât de 
neimaginabil? 

— Este. Îmi închipui că o degajare mentală din cauza unei 
deviații pozitronice accidentale poate avea o probabilitate 
de 1 la 1012, iar cea din cauza unei indicaţii accidentale, de 
1 în 10100. Asta e doar o aproximaţie, dar una admisibilă. 
Diferenţa este chiar mai mare decât aceea dintre un singur 
electron şi întregul Univers - şi este în favoarea deviaţiei 
pozitronice. 

Un timp se făcu tăcere. 

Baley zise: 

— Dr. Fastolfe, mai devreme ai spus că nu poţi sta mult. 

— Am stat deja prea mult. 

— Bun. Deci, acum pleci? 

Fastolfe începu să se ridice, apoi întrebă: 

— De ce? 

— Pentru că vreau să vorbesc cu Gladia între patru ochi. 

— Ca s-o sâcâi? 

— Trebuie să-i pun întrebări fără să te amesteci dumneata. 
Situaţia noastră este mult prea serioasă ca să ne mai 
gândim la politeţe. 

— Nu mi-e teamă de domnul Baley, dragă doctore, zise 
Gladia, adăugând cu tristeţe: Roboții mei mă vor apăra 
dacă nepoliteţea lui întrece măsura. 

Fastolfe zâmbi şi spuse: 

— Foarte bine, Gladia. 

Se ridică şi-i întinse mâna. Ea i-o strânse scurt. El zise: 

— Aş vrea ca Giskard să rămână aici pentru protecţie în 
general, iar Daneel va sta în continuare în camera 


alăturată, dacă nu te superi. Îmi poţi împrumuta unul dintre 
roboții tăi, să mă însoţească înapoi la locuinţa mea? 

— Sigur, spuse Gladia, ridicând mâinile. Cred că-l cunoşti 
pe Pandion. 

— Bineînţeles! Un însoțitor zdravăn şi de încredere. 

leşi, urmat îndeaproape de robot. 

Baley aşteptă, urmărind-o pe Gladia, studiind-o. Ea se 
aşeză, privindu-şi mâinile încrucişate în poală. 

Baley era sigur că ea mai avea multe de spus. Nu ştia cum 
s-o convingă să vorbească, dar de un lucru era sigur. Cât 
timp se aflase acolo Fastolfe, ea nu-i spusese tot adevărul. 

Gladia îşi ridică, în sfârşit, privirea. Avea o înfăţişare de 
fetiţă. Întrebă cu un firicel de voce: 

— Ce mai faci, Elijah? Cum o mai duci? 

— Destul de bine, Gladia. 

Ea zise: 

— Dr. Fastolfe a spus că te va aduce aici prin aer liber şi că 
va avea grijă să te pună să aştepţi un timp în punctul cel 
mai critic. 

— Zău? Şi de ce, mă rog? Aşa, de distracţie? 

— Nu, Elijah. Îi spusesem eu cum ai reacţionat la exterior. 
Ţii minte cum ai leşinat şi ai căzut în iaz? 

Elijah dădu din cap repede. Nu putea nega întâmplarea 
sau faptul că-şi aducea aminte, dar nici nu putea fi de acord 
cu remarca. Spuse, morocănos: 

— Nu mai sunt chiar aşa. M-am perfecţionat. 

— Dar dr. Fastolfe a spus că o să te pună la încercare. A 
fost bine? 

— A fost destul de bine. N-am leşinat. 

Îşi aminti episodul de la bordul navei spaţiale, când se 
apropiau de Aurora, şi scrâşni din dinţi. Asta era altceva şi 
n-avea rost să aducă problema în discuţie. 

Spuse, dorind să schimbe subiectul: 

— Cum să-ţi spun aici? Cum să mă adresez ţie? 

— Mi-ai spus Gladia. 


— Poate nu se cuvine. Ţi-aş putea spune doamna 
Delmarre, dar nu ţi-ar... 

Ea suspină şi-l întrerupse brusc: 

— De când am venit aici, n-am mai folosit acest nume. Te 
rog să nu-l foloseşti nici tu. 

— Atunci, cum îţi spun cei de pe Aurora? 

— Îmi spun Gladia Solaria, dar asta numai ca să arate că 
sunt străină, şi nici aşa nu-mi place. Sunt Gladia, pur şi 
simplu. Un nume. Nu este un nume de pe Aurora şi nu cred 
că mai există altul pe planeta asta, aşa că ajunge. Eu voi 
continua să-ţi spun Elijah, dacă nu te superi. 

— Nu mă supăr. 

— Aş vrea să servesc ceaiul, zise Gladia. 

Era o afirmaţie, iar Baley încuviinţă. Spusse: 

— Nu ştiam că locuitorii Spaţiului beau ceai. 

— Nu este ceai de pe Pământ. Este un extract de plante, 
plăcut, care nu este considerat dăunător în vreun fel. Noi îi 
spunem ceai. 

Îşi ridică braţul iar Baley observă că mâneca îi era strânsă 
pe încheietură şi se continua cu mănuşi subţiri, de culoarea 
pielii. 'Tot îşi mai expunea minimum din suprafaţa corpului 
în prezenţa lui, ca să reducă, pe cât posibil, pericolul unei 
infecţii. 

Braţul îi rămase ridicat o clipă şi, după alte câteva clipe, 
apăru un robot cu o tavă. Era chiar mai primitiv decât 
Giskard, în mod evident, dar împărţi cu uşurinţă ceştile de 
ceai, sandvişuri mici şi prăjituri din aluat. Turnă ceaiul 
aproape cu elegantă. 

Baley întrebă curios: 

— Cum faci asta, Gladia? 

— Ce anume, Elijah? 

— Îţi ridici braţul ori de câte ori vrei ceva, iar roboții ştiu 
întotdeauna despre ce e vorba. Cum a ştiut ăsta că vrei să 
fie servit ceaiul? 

— Nu e greu. De câte ori ridic mâna, se întrerupe un câmp 
electromagnetic mic, menţinut permanent în încăpere. 


Diferitele poziţii ale mâinii sau ale degetelor provoacă 
întreruperi diferite, iar roboții le pot interpreta ca pe nişte 
comenzi. Întrebuinţez acest sistem doar pentru comenzi 
simple: „Vino aici! Adu ceaiul!” şi aşa mai departe. 

— N-am observat ca dr. Fastolfe să folosească acest sistem 
în locuinţa lui. 

— Nu este Aurorian, de fapt. Este sistemul nostru de pe 
Solaria şi eu sunt obişnuită cu el. În plus, întotdeauna beau 
ceai la ora sta. Borgraf ştie. 

— El este Borgraf? 

Baley îl privi pe robot cu oarecare interes, conştient că 
mai înainte îi aruncase doar o privire scurtă. Obişnuinţa se 
transforma repede în indiferenţă. Încă o zi, şi nu-i va mai 
observa deloc pe roboţi. Aceştia se vor agita în jurul lui 
nevăzuţi şi corvezile vor părea că se fac singure. 

Oricum, el nu voia să nu-i observe. Voia ca ei să nu fie 
acolo. Spuse: 

— Gladia, vreau să rămânem singuri. Nici măcar cu 
roboții. Giskard, du-te la Daneel. Poţi să păzeşti de acolo. 

— Da, domnule, zise Giskard, căpătând dintr-o dată 
conştiinţă şi răspunzând când îşi auzi numele. 

Gladia părea uşor amuzată: 

— Voi, Pământenii, sunteţi aşa de ciudaţi. Ştiu că aveţi 
roboţi pe Pământ, dar parcă nu ştiţi să vă purtaţi cu ei. Vă 
lătraţi comenzile, de parcă ar fi surzi. 

Se întoarse către Borgraf şi spuse, cu o voce mai blândă: 

— Borgraf, niciunul dintre voi nu trebuie să intre în 
cameră până ce nu e chemat. Să nu ne întrerupeţi, în afara 
cazurilor de pericol clar şi imediat. 

Borgraf zise: 

— Da, doamnă. 

Se dădu înapoi, aruncă o privire peste masă, parcă să vadă 
dacă nu a uitat ceva, se întoarse şi ieşi din cameră. 

Acum era rândul lui Baley să fie amuzat. Glasul Gladiei 
fusese blând, dar tonul îi fusese aspru, ca al unui sergent- 
major ce se adresează unui recrut. Dar de ce-ar fi uimit? 


Ştia de mult că e mai uşor să vezi paiul din ochiul celuilalt, 
decât bârna din al tău. 

— Acum suntem singuri, Elijah, zise Gladia. Au plecat până 
şi roboții. 

— Nu ţi-e teamă să stai singură cu mine? Întrebă Elijah. 

Ea dădu încet din cap: 

— De ce mi-ar fi? Un braţ ridicat, un gest, un țipăt şi 
imediat ar veni aici câţiva roboţi. Nimeni, din nici o Lume 
din Spaţiu, n-are de ce să se teamă de altă fiinţă umană. 
Aici nu suntem pe Pământ. Oricum, de ce întrebi? 

— Pentru că mai există şi alte temeri, în afara celor fizice. 
Nu voi fi violent cu tine şi nici nu te voi maltrata fizic, 
absolut deloc. Dar nu ţi-e teamă de întrebările mele şi de 
ce-ar putea scoate la iveală în privinţa ta? Tine minte că aici 
nu suntem nici pe Solaria. Pe Solaria, eram de partea ta şi 
doream să-ţi demonstrez nevinovăția. 

— Nu mai eşti de partea mea, acum? Întrebă ea, încet. 

— De data asta nu mai avem un soţ mort. Nu eşti bănuită 
de crimă. A fost distrus un robot şi, după câte ştiu eu, nu 
eşti bănuită de nimic. În schimb, dr. Fastolfe este cel care 
îmi creează probleme. Pentru mine este foarte important - 
din motive pe care nu trebuie să ţi le explic - să pot 
demonstra nevinovăția lui. Dacă evenimentele îţi vor 
pricinui daune, n-am ce face. N-am de gând să mă abat din 
drum ca să te scutesc de suferinţă. E cinstit să ţi-o spun. 

Ea îşi înălţă capul şi-l privi sfidător în ochi: 

— De ce mi-ar pricinui daune ceva anume? 

— Poate că vom afla acum, spuse Baley cu răceală, fără dr. 
Fastolfe care să ne întrerupă. 

Luă de pe farfurie unul dintre sandvişurile mici, cu o 
furculiţă mică (n-avea rost să se folosească de degete şi s-o 
facă pe Gladia să arunce, poate, farfuria), îl lăsă să cadă pe 
farfurioara lui, îl aruncă în gură si, apoi, sorbi ceaiul. 

Ea îl urmări cum ia sandviş după sandviş, cum bea 
sorbitură după sorbitură. Dacă el avea de gând să fie 
indiferent, o să facă şi ea pe indiferenta. 


— Gladia, zise Baley, pentru mine e foarte important să 
ştiu exact ce relaţie este între tine şi dr. Fastolfe. Locuieşti 
lângă el şi formaţi, practic, o singură gospodărie de roboţi. 
El este evident îngrijorat pentru tine. N-a făcut nici un efort 
să-şi apere nevinovăția, în afara declaraţiei că e nevinovat, 
în schimb te apără cu străşnicie în clipa în care întrebările 
mele devin mai dure. 

Gladia zâmbi şters: 

— Ce bănuieşti, Elijah? 

— Nu-mi răspunde cu altă întrebare. Vreau să ştiu, spuse 
Baley. 

— Dr. Fastolfe a pomenit de Fanya? 

— Da, a pomenit. 

— L-ai întrebat dacă Fanya e soţia lui sau numai concubina 
lui? Dacă are copii? 

Baley se foi jenat. Bineînţeles că ar fi putut pune 
asemenea întrebări. În locuinţele mici de pe Pământul 
aglomerat, intimitatea era, totuşi, apărată, tocmai pentru că 
dispăruse. Pe Pământ era, practic, imposibil să nu cunoşti 
toate amănuntele despre familia altora, aşa că nu întrebai 
niciodată şi te prefăceai că nu ştii. Era o minciună însuşită 
de toată lumea. 

Desigur, aici, pe Aurora, nu contau regulile de pe Pământ, 
totuşi Baley se luase automat după ele. Ce prostie! 

Spuse: 

— Încă nu l-am întrebat. Povesteşte-mi. 

— Fanya e soţia lui, zise Gladia. El a fost căsătorit de 
câteva ori, consecutiv, se înţelege, cu toate că pe Aurora s-a 
mai auzit de căsătorii simultane, şi la bărbaţi, şi la femei. 

Tonul uşor dezgustat cu care spusese acestea fu urmat de 
unul de dezvinovâăţire: 

— Pe Solaria nu s-a pomenit aşa ceva. Oricum, căsătoria 
actuală a dr. Fastolfe va fi desfăcută în curând. Amândoi vor 
fi atunci liberi pentru noi legături, deşi, de multe ori, 
niciuna dintre părţi nu aşteaptă divorţul pentru asta. Nu 
spun că sunt de acord cu modul ăsta de tratare a 


problemei, Elijah, dar aşa îşi întemeiază relaţiile cei de pe 
Aurora. După câte ştiu eu, dr. Fastolfe este cam rigid. El 
menţine întotdeauna o căsnicie sau alta şi nu caută nimic în 
afara ei. Pe Aurora, aşa ceva se consideră demodat şi cam 
prostesc. 

Baley încuviinţă: 

— Am dat peste lucruri din astea în cărţile mele. Am 
înţeles că are loc o căsătorie când există intenţia de a avea 
copii. 

— Teoretic, aşa este, dar am auzit că nu prea se mai ia în 
serios în zilele noastre. Dr. Fastolfe are, deja, doi copii şi nu 
mai poate face alţii, dar tot se căsătoreşte şi face o cerere 
pentru al treilea. Este refuzat, desigur, şi ştie că va fi. Unii 
nici nu se mai deranjează să facă cerere. 

— Atunci, de ce se mai ostenesc să se căsătorească? 

— Există unele avantaje sociale. E destul de complicat şi, 
nefiind de pe Aurora, nu sunt sigură că înţeleg. 

— Ei bine, nu contează. Vorbeşte-mi despre copiii 
doctorului Fastolfe. 

— Are două fiice de la două mame. Bineînţeles că niciuna 
dintre ele nu e Fanya. Nu are fii. Fiecare fiică s-a zămislit în 
pântecele mamei, cum e obiceiul pe Aurora. Acum ambele 
fiice sunt mari şi au propria lor locuinţă. 

— Este apropiat de fiicele lui? 

— Nu ştiu. Nu vorbeşte niciodată despre ele. Una este 
robotician şi presupun că trebuie să ţină legătura cu ea prin 
munca ei. Cred că cealaltă candidează pentru un post în 
consiliul unuia dintre oraşe sau a intrat, deja, în posesia 
postului. Nu ştiu exact. 

— Ştii dacă există tensiuni în familie? 

— Niciuna de care să ştiu eu, dar asta s-ar putea să nu 
însemne prea mult, Elijah. După câte cunosc, este în relaţii 
civilizate cu toate fostele lui soţii. Nici un divorţ nu s-a făcut 
la supărare. Nu e dr. Fastolfe omul ăsta, sunt sigură. Nu mi- 
| pot imagina întâmpinând ceva în viaţă decât cu un suspin 
de resemnare. O să glumească până şi pe patul de moarte. 


Asta, cel puţin, părea adevărat, se gândi Baley. Spuse: 

— Şi relaţia dintre dr. Fastolfe şi tine. Adevărul, te rog. Nu 
ne putem permite să ocolim adevărul pentru a evita 
încurcăturile. 

Ea îşi ridică privirea şi o întâlni pe a lui. Spuse: 

— Nu avem ce încurcături să evităm. Dr. Han Fastolfe este 
prietenul meu, prietenul meu foarte bun. 

— Cât de bun. Gladia? 

— Cum am spus - foarte bun. 

— Aştepţi divorţul ca să fii următoarea lui soţie? 

— Nu. 

Vorbise cu foarte mult calm. 

— Atunci, sunteţi amanți? 

— Nu. 

— Aţi fost? 

— Nu. Te surprinde? 

— Trebuie să ştiu, zise Baley. 

— Atunci, să-ţi răspund la întrebări pe rând, Elijah, şi nu te 
mai răsti la mine de parcă ai vrea să mă faci să-ţi spun un 
lucru pe care, altfel, l-aş ţine secret. 

Spuse toate astea fără urmă de mânie. Părea mai degrabă 
amuzată. Baley, roşind uşor, avea de gând să spună că nu 
asta îi era intenţia, dar ea avea dreptate, bineînţeles, şi n-ar 
fi câştigat nimic dacă nega. Mârâi încet: 

— Păi, dă-i drumul. 

Între ei, masa era plină cu resturile de la ceai. Baley se 
întrebă dacă, în condiţii normale, ea nu şi-ar fi ridicat un 
braţ şi dacă robotul Borgraf n-ar fi intrat în linişte ca să 
strângă tot. 

Oare dezordinea o indispunea pe Gladia şi o determina să 
dea răspunsuri mai puţin gândite? Dacă era aşa, atunci mai 
bine să rămână dezordine, dar Baley nu se aştepta la prea 
mult, fiindcă nu vedea nici un semn la Gladia că ar fi 
deranjat-o sau că ar fi observat, măcar, deranjul. 

Gladia privea din nou în jos, iar trăsăturile feţei îi căzuseră 
şi i se înăspriseră, de parcă ar fi ajuns într-un trecut pe care 


l-ar fi vrut mai degrabă anulat. 

Spuse: 

— Ai văzut câte ceva din viaţa mea de pe Solaria. N-a fost 
fericită, dar alta n-am cunoscut. Când am simţit o fărâmă de 
fericire, eu am ştiut imediat şi cu exactitate, cât de mult, şi 
de intens, fusese nefericită viaţa mea de dinainte. Primul 
fior a venit din partea ta, Elijah. 

— Din partea mea? 

Baley era surprins. 

— Da, Elijah. Ultima noastră întâlnire pe Solaria - sper că 
îţi aminteşti de ea, Elijah - m-a învăţat ceva. Te-am atins! 
Mi-am scos mănuşa, una asemănătoare cu cea pe care o 
port acum, şi ţi-am atins obrazul. Atingerea n-a durat mult. 
Nu ştiu ce a însemnat pentru tine - nu, nu-mi spune, nu 
contează - dar pentru mine a însemnat mult. 

Privi în sus, înfruntându-i privirea: 

— Pentru mine a însemnat totul. Mi-a schimbat viaţa. Tine 
minte, Elijah, că până atunci, după copilăria mea scurtă, nu 
atinsesem un bărbat - de fapt, nici o fiinţă umană - cu 
excepţia soţului meu. lar pe soţul meu puneam foarte rar 
mâna. Văzusem bărbaţi în tridimensional, desigur, şi aşa mă 
obişnuisem pe de-a-ntregul cu aspectul fizic al bărbaţilor, 
cu orice amănunt. În privinţa asta, nu aveam ce învăţa. Dar 
n-aveam nici un motiv să cred că un bărbat ar fi diferit de 
altul. Ştiam cum e pielea soţului meu, cum sunt mâinile lui 
când mă ating, cum... Totul. N-aveam nici un motiv să cred 
că alt bărbat ar fi altfel. Nu simţeam nici o plăcere când mă 
atingeam de soţul meu, dar de ce-aş fi simţit? Simt, oare, 
vreo plăcere deosebită când ating masa cu degetele, în 
afară de faptul că îi apreciez netezimea? Contactul cu soţul 
meu făcea parte dintr-un ritual ocazional, pe care îl 
îndeplinea pentru că asta i se pretindea, şi el, ca un bun 
Solarian, îl îndeplinea în ziua, la ora, pe durata de timp şi în 
modul recomandat de o educaţie aleasă. Numai că, în alt 
sens, nu era o educaţie aleasă, fiindcă, deşi acest contact 
periodic presupunea anume relaţii sexuale, soţul meu nu 


făcuse cerere pentru un copil şi cred că nici nu-l interesa să 
facă. Iar eu îl respectam prea mult ca să fac o cerere, aşa 
cum aş fi avut dreptul. Dacă mă uit în urmă, îmi dau seama 
că experienţa mea sexuală era superficială şi mecanică. N- 
am avut niciodată orgasm. Nici măcar o dată. Că exista aşa 
ceva, am citit în cărţi, dar descrierea mai mult m-a încurcat 
şi - pentru că exista numai în cărţile importate, cele de pe 
Solaria neocupându-se de sex - n-am avut încredere în ele. 
M-am gândit că e doar o metaforă exotică. 

După o scurtă pauză, Gladia continuă: 

— Nici cu autoerotismul n-am reuşit. Mi se pare că 
„masturbaţie” e cuvântul obişnuit. Cel puţin aşa am auzit pe 
Aurora. Bineînţeles că pe Solaria nu se discută niciodată 
vreun aspect legat de sex, nici nu se foloseşte vreun cuvânt 
de acest fel în societatea civilizată. Pe Solaria nici nu există 
alt fel de societate. Dintr-o lectură întâmplătoare, mi-am 
făcut o idee despre cum te poţi masturba şi am încercat de 
câteva ori, fără tragere de inimă, să fac la fel. Nu m-am 
descurcat. Interdicţia de a atinge corpul uman făcea să mi 
se pară şi al meu interzis şi dezgustător. M-am mângâiat, 
mi-am încrucişat picioarele, am simţit apăsarea unei coapse 
pe cealaltă, dar acestea erau atingeri întâmplătoare, fără 
importantă. Era altceva să transformi atingerea într-un 
instrument al plăcerii intenţionate. Fiecare părticică din 
mine ştia că nu trebuie să fac asta şi, pentru că şi eu ştiam, 
nu simţeam plăcere. Şi nu m-am gândit nici măcar o dată că 
ar putea exista plăcere în atingere, în alte împrejurări. De 
ce să mi se întâmple? Cum să mi se întâmple?... Până ce te- 
am atins pe tine, atunci. De ce am făcut-o, nu ştiu. Am simţit 
un şuvoi de afecţiune pentru tine fiindcă, datorită ţie, nu 
eram o criminală. Si, mai ales, nu-mi erai total interzis. Nu 
erai Solarian. Nu erai - iartă-mă - bărbat. Erai o fiinţă de 
pe Pământ. Semănai cu oamenii, dar aveai viaţă scurtă şi 
erai predispus la infecţii, ceva despre care puteai spune, cel 
mult, că e semiuman. Aşa că, pentru că mă salvaseşi şi nu 
erai tocmai bărbat, te-am putut atinge. Şi, ce e mai 


important, nu m-ai privit cu duşmănia şi disprețul soţului 
meu - sau cu indiferența studiată a cuiva care mă vedea în 
tridimensional. Erai acolo, palpabil, iar ochii tăi erau calzi şi 
îngrijoraţi. De fapt, te-ai înfiorat când mi-am apropiat mână 
de obrazul tău. Am văzut asta. De ce, nu ştiu. Atingerea a 
fost atât de fugară şi senzaţia fizică nu era deloc diferită de 
ce-ar fi fost dacă îl atingeam pe soţul meu sau pe oricare alt 
bărbat - sau dacă aş fi atins chiar o femeie. Dar a fost ceva 
mai mult decât senzaţia fizică. Erai acolo, te-ai bucurat, mi- 
ai dat unele semne despre ceea ce am crezut eu că este 
afecţiune. Şi când mâna mea şi obrazul tău s-au atins, a fost 
ca şi cum aş fi atins o flacără blândă, care mi-a trecut 
deodată prin mână şi prin braţ şi m-a aprins toată. Nu ştiu 
cât a durat - nu se poate să fi fost mai mult de o clipă, două 
- dar pentru mine timpul s-a oprit în loc. Mi s-a întâmplat 
ceva ce nu mi se mai întâmplase vreodată şi, privind în 
urmă mult timp după aceea, când aflasem despre asta, mi- 
am dat seama că trăisem aproape un orgasm. Am încercat 
să nu mă trădez... 


(Baley dădu din cap, neîndrăznind s-o privească.) 

— Deci, nu m-am trădat. Am spus „Mulţumesc, Elijah.” Am 
spus-o pentru ceea ce făcuseşi pentru mine în legătură cu 
moartea soţului meu. Dar am spus-o mai mult pentru că mi- 
ai luminat viaţa, fără ca măcar să ştii, şi mi-ai arătat ce e 
viaţa; pentru că mi-ai deschis o uşă; pentru că mi-ai arătat o 
cale; pentru că mi-ai deschis ochii. Gestul fizic n-a însemnat 
nimic. Doar o atingere. Dar a fost un început pentru tot. 

Vocea îi slăbise şi tăcu o clipă, amintindu-şi. 

Apoi ridică un deget: 

— Nu. Nu spune nimic. Încă n-am terminat. Înainte îmi 
imaginam foarte vag anumite lucruri. Un bărbat şi cu mine, 
făcând ceea ce făceam, soţul meu şi cu mine, dar cumva 
altfel - nici măcar nu ştiam cum altfel - şi simțind altceva - 
ce nici nu-mi puteam imagina, chiar dacă îmi dădeam toată 
silinţa. Aş fi putut trece prin viaţă încercând să-mi imaginez 


inimaginabilul şi aş fi putut muri, aşa cum presupun că fac, 
adesea, femeile de pe Solaria - şi bărbaţii fără să ştie 
vreodată, nici după trei sau patru secole. Fără să ştie 
vreodată. Având copii, dar fără să ştie. Dar ţi-am atins 
obrazul, Elijah, şi am ştiut. Nu e ciudat? M-ai învăţat ceea 
ce mi-aş putea imagina. Nu mecanismul, nu apropierea 
plictisitoare şi respingătoare a corpurilor, ci un lucru cu 
care n-aş fi conceput că am vreo legătură. O privire, 
strălucirea unor ochi, sentimentul de... Blândeţe. Bunătate. 
Ceva ce nici măcar nu pot să descriu., încuviințarea... 
Coborârea cumplitelor obstacole dintre indivizi. Dragoste, 
cred - un cuvânt care le cuprinde pe toate şi ceva în plus. 
Am simţit dragoste faţă de tine, Elijah, pentru că am crezut 
că şi tu m-ai putea iubi. Nu spun că m-ai iubit, dar mie mi s- 
a părut că puteai s-o faci. N-am întâlnit niciodată aşa ceva 
şi, chiar dacă în literatura veche se vorbeşte despre ea, nu 
ştiam despre dragoste altceva decât că bărbaţii din acele 
cărţi pomeneau de „onoare” şi se omorau pentru ea. Am 
acceptat cuvântul, dar nu i-am înţeles niciodată sensul. Nici 
acum nu i-l înţeleg. Şi aşa au stat lucrurile cu „dragostea” 
până ce te-am atins pe tine. După aceea mi-am putut 
imagina şi am venit pe Aurora amintindu-mi de tine, 
gândindu-mă la tine, vorbind neîncetat cu tine în sinea mea 
şi crezând că pe Aurora voi întâlni un milion de Elijah. Se 
opri, adâncită în gânduri o clipă, apoi continuă brusc: 

— N-am întâlnit. S-a dovedit că pe Aurora era, oarecum, la 
fel de rău ca pe Solaria. Pe Solaria, sexul era greşit. Era 
urât şi-noi toţi ne îndepărtasem de el. Nu puteam iubi, din 
cauza urii pe care o trezea sexul. Pe Aurora, sexul era 
plictisitor. Era acceptat în linişte, cu uşurinţă - cu uşurinţa 
cu care respirăm. Dacă simţi nevoia, te îndrepţi spre oricine 
care pare potrivit şi, dacă persoana respectivă nu este 
ocupată cu ceva urgent, urmează actul sexual, după voie. 
Ca respiraţia. Dar ce extaz există în respiraţie? Dacă te-ai 
sufoca, probabil că prima reacţie după reținerea aerului ar 
fi o încântare şi o mângâiere copleşitoare. Dar dacă nu te 


sufoci? Şi dacă n-ar mai fi vorba de act sexual în silă? Dacă 
i-am învăţa asta pe tineri, o dată cu cititul - şi cu 
programarea? Dacă i-am învăţa pe cei mici că e ceva de la 
sine înţeles, iar cei mari ne-ar ajuta? Actul sexual - permis 
la voia întâmplării - nu are nimic în comun cu dragostea pe 
Aurora, la fel cum actul sexual - interzis şi ruşinos - nu are 
nici o legătură cu dragostea pe Solaria. În ambele cazuri 
sunt copii puţini şi rezultă, doar, după o cerere oficială. 
Apoi, dacă permisiunea este acordată, urmează un 
interludiu de act sexual destinat numai zămislirii, plictisitor 
şi greţos. Dacă, după timpul cuvenit, nu urmează 
fertilizarea, bunul-simţ se revoltă şi se recurge la 
inseminarea artificială. Cu timpul, la fel ca pe Solaria, 
ectogeneza va fi totul, astfel încât fertilizarea şi dezvoltarea 
fătului vor avea loc în case de naşteri, iar actul sexual va 
deveni o formă de relaţie socială şi de distracţie, care n-au 
de-a face cu dragostea nici cât polo-ul spaţial. Nu mă 
puteam adapta la mentalitatea de pe Aurora, Elijah. Nu 
fusesem educată aşa. Îngrozită, am căutat actul sexual şi 
nimeni nu m-a refuzat - şi nimănui nu i-a păsat. Privirile 
bărbaţilor erau indiferente când mă ofeream şi rămâneau 
inexpresive când acceptau. Încă una, spuneau, ce mai 
contează? Erau doritori, dar nu mai mult. lar pentru ei, 
atingerea nu însemna nimic. Puteam să-l ating pe soţul 
meu. Mă învăţasem să îndur, să mă iau după ei, să le accept 
principiile - şi toate acestea nu însemnau nimic. N-am 
dobândit nici măcar dorinţa s-o fac pentru mine şi prin 
mine. Sentimentul pe care mi-l dăruiseşi tu n-a mai revenit 
si, cu timpul, am renunţat. 

— În toată perioada asta, continuă Gladia, dr. Fastolfe mi-a 
fost prieten. El singur, de pe toată Aurora, ştia tot ce se 
întâmpla pe Solaria. Cel puţin, aşa cred. Ştii că n-a fost 
publicată toată povestea şi sigur n-a apărut în acel oribil 
program de pe hiperunde, despre care am auzit şi pe care 
am refuzat să-l privesc. Dr. Fastolfe m-a apărat împotriva 
lipsei de înţelegere din partea Aurorienilor şi împotriva 


dispreţului lor general faţă de Solarieni. M-a apărat şi 
împotriva disperării ce m-a cuprins după aceea. Nu, n-am 
fost amanți. M-aş fi oferit, dar când m-am gândit că aş 
putea s-o fac, deja nu mai credeam că va reveni sentimentul 
pe care mi-l inspiraseşi tu, Elijah. M-am gândit că memoria 
îmi joacă feste şi am renunţat. Nu m-am oferit. Nici el nu s-a 
oferit. Nu ştiu de ce n-a făcut-o. Poate a înţeles că 
disperarea mea era mai mare decât eşecul de a nu fi găsit 
nimic folositor în actul sexual şi n-a vrut să-mi accentueze 
disperarea prin repetarea eşecului. Pentru el,. Este 
caracteristic să aibă grijă de mine în felul ăsta - aşa că n-am 
fost amanți. A fost, doar, prietenul meu când aveam mai 
multă nevoie de asta. Asta e, Elijah. Ai vrut răspunsuri 
complete la întrebările tale. Ai vrut să afli despre relaţia 
mea cu dr. Fastolfe şi ai spus că trebuie să ştii. Acum ştii. 
Eşti mulţumit? 

Baley încercă să nu-şi trădeze nefericirea: 

— Îmi pare rău, Gladia, că viaţa a fost aşa de crudă cu tine. 
Mi-ai dat toate informaţiile de care aveam nevoie. Poate că 
mi-ai dat mai multe informaţii decât crezi. 

Gladia se încruntă: 

— În ce fel? 

Baley nu răspunse imediat. Spuse: 

— Mă bucur, Gladia, că amintirea mea a însemnat atât de 
mult pentru tine. Nici o clipă nu m-am gândit, pe Solaria, că 
îţi produc o asemenea impresie şi, chiar dacă m-aş fi gândit, 
n-aş fi încercat... Ştii tu. 

— Ştiu, Elijah, zise ea puţin mai blând. Nici nu ţi-ar fi 
ajutat, dacă ai fi încercat. N-aş fi putut. 

— Ştiu asta. Nici nu iau drept invitaţie ceea ce mi-ai spus 
tu acum. O atingere, o clipă de delicateţe sexuală, nu 
trebuie să fie mai mult. E posibil să nu se poată repeta 
vreodată şi nu trebuie să ne stricăm viaţa cu încercări 
prosteşti de reînviere. lată motivul pentru care eu acum 
nu... Mă ofer. Faptul că n-o fac nu trebuie interpretat ca un 
alt sfârşit indiferent pentru tine. În plus... 


— Da? 

— Cum ţi-am mai spus, mi-ai povestit mai multe decât 
crezi. Mi-ai spus că povestea nu se termină o dată cu 
disperarea ta. 

— De ce vorbeşti aşa? 

— Când mi-ai vorbit despre sentimentul pe care ţi l-a 
inspirat atingerea obrazului meu, ai spus ceva de genul: 
„când am privit în urmă, mult timp după aceea, după ce 
aflasem, mi-am dat seama că trăisem un orgasm.” Dar pe 
urmă ai continuat să-mi explici că actul sexual pe Aurora n- 
a fost niciodată reuşit şi presupun că nici atunci nu simţeai 
orgasmul. Totuşi, trebuie să-l fi simţit, Gladia, dacă ai 
recunoscut senzaţia pe care ai avut-o la acea dată pe 
Solaria. Nu puteai privi în urmă şi s-o recunoşti, dacă nu 
învăţaseşi să iubeşti. Cu alte cuvinte, avuseseşi un iubit şi ai 
simţit dragostea. Dacă vrei să cred că dr. Fastolfe nu este 
iubitul tău şi n-a fost, atunci este - sau a fost - altcineva. 

— Şi dacă e aşa? De ce te preocupă asta, Elijah? 

— Nu ştiu dacă mă preocupă sau nu, Gladia. Spune-mi 
cine este şi, dacă nu trebuie să mă preocupe, nu mai 
discutăm. 

Gladia tăcu. 

Baley zise: 

— Dacă tu nu-mi spui, Gladia, îţi voi spune eu. i-am 
pomenit mai devreme că nu-mi pot permite să-ţi menajez 
sentimentele. 

Gladia rămase tăcută, strângându-şi colţurile buzelor până 
ce albiră. 

— Trebuie să fie cineva, Gladia, iar mâhnirea ta pentru 
pierderea lui Jander este neobişnuită. I-ai spus lui Daneel să 
iasă pentru că nu suportai să-l priveşti, fiindcă îţi amintea 
de Jander. Dacă mă înşel când spun că era Jander Panell... 

Se opri o clipă, apoi spuse tăios: 

— Dacă robotul, Jander Panell, n-a fost iubitul tău, spune- 
0. 

lar Gladia şopti: 


— Jander Panell, robotul, n-a fost iubitul meu. 

Apoi, tare şi cu semeţie, spuse: 

— A fost soţul meu! 

Baley îşi mişcă buzele fără să scoată vreun sunet, dar nu 
te puteai înşela asupra exclamaţiei din patru silabe. 

— Da, zise Gladia. Pe Iehova! Eşti uluit. De ce? Nu eşti de 
acord? 

Baley vorbi cu vocea voalată: 

— Nu e treaba mea nici să aprob, nici să dezaprob. 

— Adică nu eşti de acord. 

— Adică vreau numai informaţii. Cum se face deosebirea 
între un iubit şi un soţ pe Aurora? 

— Dacă doi oameni trăiesc împreună în aceeaşi locuinţă un 
timp, se poate spune despre ei că sunt „soţ” şi „soţie”, mai 
degrabă decât „iubiţi”. 

— Cât timp? 

— Asta diferă de la regiune la regiune, am înţeles, după 
condiţiile locale. În oraşul Eos, perioada de timp este de trei 
luni. 

— E nevoie ca, în perioada asta de timp, să te abţii de la 
relaţii sexuale cu alţii? 

Gladia îşi înălţă sprâncenele, uimită: 

— De ce? 

— Am întrebat doar. 

— Exclusivitatea este de neimaginat pe Aurora. Soţ sau 
iubit, n-are nici o importanţă. Actul sexual se face după 
dorinţă. 

— Şi tu ai avut această dorinţă, în timp ce erai cu Jander? 

— Din întâmplare, nu, dar aşa am vrut eu. 

— Alţii s-au oferit? 

— Uneori. 

— Şi i-ai refuzat? 

— Pot să refuz când vreau. Asta face parte din 
neexclusivitate. 

— Dar ai refuzat? 

— Am refuzat. 


— lar cei pe care i-ai refuzat, ştiau de ce o faci? 

— Ce vrei să spui? 

— Ştiau că ai un soţ robot? 

— Aveam un soţ. Nu-i spune soţ robot. Nu există asemenea 
expresie. 

— Ştiau? 

Se opri: 

— Nu ştiu dacă ştiau. 

— Le-ai spus? 

— Ce motiv aveam să le spun? 

— Nu-mi răspunde la întrebări cu alte întrebări. Le-ai 
spus? 

— Nu le-am spus. 

— Cum ai putut să eviţi asta? Nu crezi că ar fi fost firească 
o explicaţie pentru refuzul tău? 

— Nu se cere niciodată nici o explicaţie. Un refuz este un 
refuz şi este întotdeauna acceptat. Nu te înţeleg. 

Baley se opri ca să-şi adune gândurile. Gladia şi cu el nu se 
înțelegeau, mergeau pe căi paralele. 

Începu din nou: 

— Ar fi părut normal pe Solaria să ai drept soţ un robot? 

— Pe Solaria, ar fi fost de neimaginat şi eu nu m-aş fi 
gândit niciodată la aşa ceva. Pe Solaria, orice era de 
neimaginat. Şi pe Pământ, Elijah. Soţia ta ar fi luat vreodată 
de bărbat un robot? 

— Asta n-are nici o legătură, Gladia. 

— Poate, dar expresia ta a fost destul de grăitoare. Poate 
că nu suntem Aurorieni, tu şi cu mine, dar ne aflăm pe 
Aurora. Locuiesc aici de doi ani şi îi accept moravurile. 

— Vrei să spui că legăturile sexuale dintre oameni şi roboţi 
sunt obişnuite aici, pe Aurora? 

— Nu ştiu. Ştiu doar că ele sunt acceptate fiindcă orice 
este acceptat când e vorba de sex - orice este de bunăvoie, 
produce plăcere reciprocă şi nu dăunează fizic nimănui. De 
ce ar conta pentru cineva modul în care un individ sau mai 
mulţi îşi produc plăcere? Interesează pe cineva ce cărţi 


vizionez, ce mănânc, la ce oră mă culc sau mă scol, dacă îmi 
plac pisicile sau urăsc trandafirii? Şi actul sexual este o 
problemă tratată cu indiferenţă pe Aurora. 

— Pe Aurora, o îngână Baley. Dar tu nu te-ai născut pe 
Aurora şi n-ai fost educată astfel. Chiar tu mi-ai spus, cu 
puţin timp în urmă, că nu te-ai putut obişnui cu această 
indiferenţă faţă de sex, pe care acum o ridici în slăvi. Mai 
devreme, ţi-ai manifestat disprețul faţă de căsătoriile 
multiple şi faţă de promiscuitate. Dacă nu le-ai spus celor 
pe care i-ai refuzat de ce i-ai refuzat, s-ar putea să fi fost 
din cauză că, undeva în sinea ta, îţi era ruşine că soţul tău e 
Jander. Ar fi trebuit să ştii - sau să bânuieşti, măcar - că nu 
e ceva obişnuit - nici pe Aurora. 

— Nu, Elijah, n-o să mă convingi să-mi fie ruşine. Dacă 
până şi pe Aurora e neobişnuit să ai drept soţ un robot, asta 
e pentru că roboții ca Jander sunt neobişnuiţi. Roboții pe 
care-i avem pe Solaria, sau pe Pământ sau pe Aurora - cu 
excepţia lui Jander şi a lui Daneel - sunt proiectaţi ca să 
ofere doar cea mai rudimentară satisfacţie sexuală. Ei ar 
putea fi folosiţi ca dispozitive pentru masturbare, poate, aşa 
ca un vibrator mecanic, dar nu mai mult. Când robotul cu 
aspect uman va fi larg răspândit, va fi larg răspândit şi actul 
sexual dintre un om şi un robot. 

Baley spuse: 

— Mai întâi şi mai întâi, Gladia, cum ai ajuns în posesia lui 
Jander? Existau doar doi - ambii în locuinţa dr. Fastolfe. Pur 
şi simplu ţi-a oferit unul din ei - jumătate din total? 

— Da. 

— De ce? 

— Cred că din bunătate. Eram singură, deziluzionată, 
nefericită, o străină pe pământ străin. Mi l-a dat pe Jander 
ca însoțitor şi nu-i voi putea mulţumi destul niciodată. A 
durat numai o jumătate de an, dar a fost o jumătate de an 
cât o viaţă. 

— Dr. Fastolfe ştia că Jander e soţul tău? 

— Nu s-a referit niciodată la asta, aşa că nu ştiu. 


— Tu te-ai referit? 

— Nu. 

— De ce nu? 

— N-am simţit nevoia... Şi nu, nu pentru că mi-ar fi fost 
ruşine. 

— Cum s-a întâmplat? 

— Că n-am simţit nevoia? 

— Nu. Că Jander a devenit soţul tău. 

Gladia se încruntă. Întrebă cu duşmănie: 

— De ce trebuie să explic asta? 

— Se face târziu, Gladia, zise Baley. Nu mi te împotrivi la 
fiecare pas. Eşti nefericită că Jander a... murit? 

— Mai e nevoie să întrebi? 

— Vrei să afli ce s-a întâmplat? 

— Încă o dată, mai e nevoie să întrebi? 

— Atunci, ajută-mă. Am nevoie de toate informaţiile pe 
care le pot obţine dacă trebuie să încep - măcar să încep - 
să progresez în rezolvarea unei probleme aparent de 
nerezolvat. Cum a devenit Jander soţul tău? 

Gladia se lăsă pe spate pe scaun şi ochii i se umplură 
imediat de lacrimi. Dădu la o parte farfuria cu fărâmiturile 
de la prăjituri şi spuse, cu o voce stinsă: 

— Roboții obişnuiţi nu poartă haine, dar sunt proiectaţi 
astfel încât să dea impresia că le poartă. Cunosc bine 
roboții, pentru că am trăit pe Solaria, şi am un oarecare 
talent artistic... 

— Îmi amintesc schiţele tale, zise Baley încet. 

Gladia încuviinţă: 

— Am creat câteva modele de haine care ar avea, după 
părerea mea, mai mult stil şi ar fi mai interesante decât cele 
folosite pe Aurora. Unele dintre picturile mele, bazate pe 
aceste proiecte, sunt aici, pe pereţi. Pe celelalte le am în 
alte locuri, în această casă. 

Baley privi picturile. Le văzuse. Reprezentau roboţi, fără 
îndoială. Nu erau naturaliste, ci păreau alungite şi curbate 
nefiresc. Acum observă, privindu-le dintr-o altă perspectivă, 


că distorsiunile voiau să accentueze, destul de ingenios, 
acele părţi care sugerau îmbrăcămintea. Exista oarecum o 
impresie de costume de servitori, aşa cum văzuse el cândva 
într-o carte despre Anglia victoriană în Evul Mediu. Gladia 
ştia lucrurile astea, sau fusese o întâmplare? Poate n-avea 
nici o importanţă, dar era ceva ce nu trebuia uitat. Când le 
observase prima dată, se gândise că era felul în care Gladia 
se înconjura de roboţi, imitând viaţa de pe Solaria. Ea 
spunea că urăşte acea viaţă, dar asta exista numai în 
mintea ei. Solaria era singurul cămin pe care-l cunoscuse 
cu adevărat, şi asta nu se uită prea curând - poate 
niciodată. Şi poate că în pictura ei se simţea o influenţă, 
chiar dacă noua ei ocupaţie îi furniza un motiv mai bun. 

Ea continua să vorbească: 

— Aveam succes. Unele concerne producătoare de roboţi 
îmi plăteau bine proiectele şi au fost numeroase cazurile în 
care roboții existenţi au fost îmbrăcaţi după sfaturile mele. 
Toate acestea îmi ofereau o anumită satisfacţie care, în mică 
măsură, compensa golul emoţional din viaţa mea. Când dr. 
Fastolfe mi l-a dat Jander, acesta purta, bineînţeles, 
îmbrăcămintea obişnuită. Dragul de doctor a fost, desigur, 
foarte bun şi mi-a dat câteva rânduri de haine pentru 
Jander. Niciuna dintre ele nu era deosebită şi m-a distrat să 
cumpăr ce am considerat eu mai modern. Asta însemna să-i 
iau măsurile cât mai corect, pentru că voiam ca modelele 
mele să fie făcute de comandă - şi asta a însemnat să-l pun 
să-şi dea hainele jos. Aşa a făcut - şi de-abia când a fost 
complet gol mi-am dat seama cât de bine semăna cu un om. 
Nu lipsea nimic şi acele părţi care trebuie să fie erectile 
erau, într-adevăr, erectile. Desigur, se aflau sub ceea ce, la 
un om, s-ar putea numi control conştient. Jander putea să 
fie în erecţie şi în repaus la comandă. Aşa mi-a spus când |- 
am întrebat dacă penisul lui era funcţional în privinţa asta. 
Am fost curioasă, iar el mi-a arătat. Trebuie să înţelegi că, 
deşi semăna foarte bine cu un om, ştiam că e robot. Am o 
anumită reţinere când trebuie să ating un om - înţelegi - şi 


n-am nici o îndoială că asta a avut un rol în incapacitatea 
mea de a avea relaţii sexuale reuşite cu Aurorienii. Dar el 
nu era om şi stătusem toată viaţa printre roboţi. Îl puteam 
atinge pe Jander fără reţineri. Nu mi-a trebuit mult ca să-mi 
dau seama că îmi place să-l ating şi nici lui nu i-a trebuit 
mult ca să-şi dea seama că îmi plăcea. Era un robot bine 
reglat, care respecta cu grijă cele Trei Legi. Să nu ofere 
bucurie când ar fi putut s-o facă însemna să dezamăgească. 
Dezamăgirea putea fi considerată un rău şi el nu putea face 
rău unei fiinţe umane. A avut nespusă grijă să-mi ofere 
bucurie şi, pentru că am văzut la el dorinţa de a oferi 
bucurie, ceva ce n-am văzut niciodată la bărbaţii de pe 
Aurora, am fost, într-adevăr, bucuroasă şi am aflat, în 
sfârşit, cred că pe deplin, ce înseamnă un orgasm. 

Baley întrebă: 

— Deci ai fost pe deplin fericită? 

— Cu Jander? Bineînţeles. Absolut. 

— Nu v-aţi certat niciodată? 

— Cu Jander? Cum aş fi putut? Singurul lui scop, singura 
lui rațiune de a exista, era să-mi facă mie plăcere. 

— Asta nu te deranja? Îţi făcea plăcere doar pentru că era 
obligat. 

— Ce motiv ar avea cineva să facă orice, în afară de ceea 
ce trebuie să facă, dintr-o cauză sau alta? 

— Şi n-ai avut niciodată dorinţa să încerci realitatea... Să 
încerci cu Aurorienii, după ce ai învăţat ce înseamnă 
orgasm? 

— Ar fi fost un surogat nemulţumitor. Îl voiam numai pe 
Jander. Şi, acum, înţelegi ce am pierdut? 

Expresia lui Baley, serioasă de la natură, deveni solemnă. 
Spuse: 

— Înţeleg, Gladia. Dacă mai devreme te-am făcut să suferi, 
iartă-mă, pentru că atunci nu te-am înţeles în întregime. 

Dar ea plângea şi el aşteptă, incapabil să mai spună ceva, 
incapabil să găsească o cale de a o linişti. În cele din urmă, 
ea dădu din cap şi îşi şterse ochii cu dosul mâinii. Şopti: 


— Mai e ceva? 

Baley spuse, împăciuitor: 

— Câteva întrebări despre un alt subiect, pe urmă nu te 
mai necăjesc. Deocamdată, adăugă prevăzător. Ce este? 

Părea foarte obosită. 

— Ştii că există oameni care, se pare, cred că dr. Fastolfe e 
răspunzător de uciderea lui Jander? 

— Da. 

— Ştii că dr. Fastolfe însuşi recunoaşte că numai el posedă 
capacitatea tehnică de a-l ucide pe Jander aşa cum a fost el 
ucis? 

— Da. Dragul de doctor mi-a spus-o chiar el. 

— Ei bine, Gladia, atunci, tu crezi că dr. Fastolfe l-a omorât 
pe Jander? 

Ea îl privi brusc, tăios, apoi spuse, mânioasă: 

— Bineînţeles că nu. De ce ar fi făcut-o? Întâi şi-ntâi, 
Jander era robotul lui, de care avea foarte mare grijă. Tu 
nu-l cunoşti pe dragul de doctor aşa cum îl cunosc eu, 
Elijah. E o persoană blândă, care n-ar face rău nimănui şi 
care n-ar face niciodată rău unui robot. Să bănuieşti că el 
ar omori vreunul ar însemna să bănuieşti că o stâncă s-ar 
prăbuşi în sus. 

— Nu mai am întrebări, Gladia, şi singura treabă pe care o 
mai am aici este să-l văd pe Jander - ce-a mai rămas din 
Jander - dacă-mi dai voie. 

Ea era din nou băânuitoare, duşmăânoasă: 

— De ce? De ce? 

— Gladia! Te rog! Nu mă aştept să-mi fie de vreun folos, 
dar trebuie să-l văd pe Jander şi să ştiu că n-are nici un rost 
să-l văd. Voi încerca să nu fac nimic din ce ţi-ar putea răni 
sensibilitatea. 

Gladia se ridică. Rochia ei simplă, strânsă pe corp, nu era 
neagră (cum ar fi fost pe Pământ), ci de o culoare ciudată, 
fără nici o lucire. Baley, deşi necunoscător în materie de 
îmbrăcăminte, îşi dădu seama cât de bine simboliza doliul. 

— Vino cu mine, şopti ea. 


Baley o urmă pe Gladia prin câteva încăperi, ale căror 
pereţi străluceau ciudat. De câteva ori observă o mişcare 
uşoară şi se gândi că e un robot care se dă repede la o 
parte din drum, de vreme ce li se spusese să nu deranjeze. 
Merseră printr-un coridor, apoi pe un şir de trepte, până 
într-o cămăruţă în care o parte dintr-un perete sclipea ca 
un reflector. În cameră se aflau un pat şi un scaun - nici o 
altă mobilă. 

— Aceasta era camera lui, zise Gladia. 

Apoi, parcă răspunzând gândului lui Baley, continuă: 

— Era tot ce-i trebuia. Îl lăsam singur cât puteam de mult 
- şi toată ziua. Nu voiam să mă plictisesc de el vreodată. 

Dădu din cap: 

— Acum aş vrea să fi stat cu el în fiecare clipă. Nu ştiam că 
vom fi atât de puţin împreună. Iată-l. 

Jander zăcea pe pat, iar Baley îl privi cu seriozitate. 
Robotul era acoperit cu un material moale şi strălucitor. 
Peretele sclipitor îşi reflecta strălucirea pe capul lui Jander, 
care era neted şi aproape inuman în seninătatea lui. Ochii 
erau larg deschişi, dar opaci şi lipsiţi de strălucire. Semăna 
mult cu Daneel, destul ca să justifice stânjeneala Gladiei în 
prezenta lui. Gâtul şi umerii goi îi ieşeau de sub cuvertură. 

— Dr. Fastolfe l-a controlat? Întrebă Baley. 

— Da, în întregime. M-am dus la el, disperată, şi, dacă l-ai 
fi văzut alergând încoace, îngrijorarea pe care o simţea, 
durerea... leama, nu te-ai gândi o clipă că el ar putea fi 
răspunzător. N-a mai putut face nimic. 

— E dezbrăcat? 

— Da. Dr. Fastolfe a trebuit să-i dea jos hainele pentru un 
control amănunţit. N-avea rost să i le pun la loc. 

— Îmi dai voie să dau cuvertura la o parte, Gladia? 

— Trebuie? 

— Nu vreau să fiu învinuit că am sărit peste un lucru 
esenţial. 

— Ca-ai putea afla, în afară de ceea ce a aflat dr. Fastolfe? 


— Nimic, Gladia, dar trebuie să Ştiu că n-am ce afla. Te 
rog să mă ajuţi. 

— Bine, atunci, dă-i drumul, dar te rog să pui cuvertura la 
loc exact aşa cum e acum, când termini. 

Se întoarse cu spatele la el şi la Jander, se sprijini cu braţul 
stâng de perete şi-şi rezemă fruntea de el. Nu scotea nici 
un sunet, nu făcea nici o mişcare, dar Baley ştia că ea 
plânge din nou. 

Corpul nu era tocmai omenesc. Conturul muşchilor era 
cumva simplificat şi cam schematic, dar nu lipsea nimic: 
mameloanele, buricul, penisul, testiculele. Părul pubian şi 
aşa mai departe. Până şi părul fin, subţire, de pe piept. 

De câte zile fusese omorât Jander? Baley îşi dădu seama 
că nu ştie, dar fusese cu câtva timp înainte să-şi înceapă 
călătoria spre Aurora. Trecuse peste o săptămână şi nu era 
nici un semn de descompunere, nici vizual, nici olfactiv. 
Evident, o caracteristică a roboților. Baley ezită, apoi îşi 
petrecu un braţ pe sub umerii lui Jander şi altul pe sub 
şoldurile lui, întorcându-l pe o parte. Nu se gândi să-i ceară 
ajutor Gladiei - asta era imposibil. ÎI ridică şi, cu oarecare 
efort, îl întoarse pe Jander cu faţa în jos, fără să-l dea jos din 
pat. Patul scârţâi. Gladia ştia, desigur, ce face el, dar nu se 
întoarse. Nici nu se oferise să-l ajute, dar nici nu protestă în 
vreun fel. 

Baley îşi retrase braţele. Jander era cald la pipăit. Probabil 
că sursa de energie continua să realizeze un lucru atât de 
simplu ca menţinerea temperaturii, chiar şi fără 
funcţionarea creierului. Corpul era viguros şi elastic. 
Probabil că nu trecuse deloc printr-o etapă asemănătoare 
cu rigiditatea cadaverică. 

Un braţ îi atârna, acum, din pat, într-un mod aproape 
uman. Baley îl mişcă uşor şi-i dădu drumul. Acesta se 
legănă încoace şi încolo, apoi se opri. Îndoi un picior din 
genunchi şi studie o labă, apoi pe cealaltă. Şezutul era 
modelat perfect şi exista chiar şi un anus. 


Baley nu putea scăpa de un sentiment de jenă. Ideea că 
viola intimitatea unei fiinţe umane nu-i dădea pace. Dacă ar 
fi fost un cadavru de om, răceala şi rigiditatea lui l-ar fi 
privat de caracterul omenesc. 

Se gândi tulburat: „Un cadavru de robot este mult mai 
uman decât un cadavru de om.” 

Se aplecă din nou deasupra lui Jander, îl ridică şi-i 
întoarse. Netezi cearşaful cât putu de bine, apoi puse 
cuvertura la loc aşa cum fusese şi o îndreptă. Se dădu 
înapoi şi hotărî că e ca la începutsau aproape ca la început. 

— Am terminat, Gladia, spuse. 

Ea se întoarse, îl privi pe Jander cu ochii umezi şi întrebă: 

— Atunci, putem pleca? 

— Da, desigur, dar, Gladia... 

— Ei bine? 

— Îl vei ţine în continuare aşa? Îmi închipui că n-o să se 
descompună. 

— Are vreo importantă dacă.-l ţin? 

— Într-un fel, da. Trebuie să-ţi oferi o şansă ca să-ţi revii. 
Nu poţi petrece trei secole jelind. Ce s-a terminat e bun 
terminat. (Expresia sună fals până şi în urechile lui. Cum 
trebuia să fi sunat în ale ei?) 

Ea spuse: 

— Ştiu că ai intenţii bune, Elijah. Mi s-a cerut să-l ţin pe 
Jander până ce se termină cercetarea. Apoi va fi ars, la 
cererea mea. 

— Ars? 

— Pus sub o flacără de plasmă şi redus la elementele de 
bază, ca şi cadavrele umane. Am holograme de-ale lui... Şi 
amintiri. Asta te mulţumeşte? 

— Desigur. Acum trebuie să mă întorc la casa doctorului 
Fastolfe. 

— Da. Ai aflat ceva de la corpul lui Jander? 

— Nu mă aşteptam să aflu, Gladia. 

Ea îl privi în faţă: 


— Şi, Elijah, vreau să afli cine a făcut asta şi de ce. Trebuie 
să ştiu. 

— Dar, Gladia... 

Ea dădu din cap cu violenţă, ca şi cum ar fi vrut să evite 
ceva ce nu era pregătită să audă: 

— Ştiu că tu poţi face asta. 

7. DIN NOU EFASTOLFE. 

Baley ieşi din casa Gladiei când soarele apunea. Se 
întoarse către ceea ce credea el că este vestul şi găsi 
soarele Aurorei, de culoare stacojiu închis, străjuit de fâşii 
înguste de nori roşcaţi, pe un cer verde deschis. 

— Pe Iehova, murmură. 

Era clar că soarele Aurorei, mai rece şi mai portocaliu 
decât cel al Pământului, era şi mai deosebit la apus, când 
lumina lui trecea prin atmosfera mai groasă a planetei. 

Daneel era în spatele lui; Giskard, ca şi mai înainte, mult în 
faţă. 

Vocea lui Daneel îi răsună în urechi: 

— Te simţi bine, partenere Elijah? 

— Foarte bine, răspunse Baley, mulţumit de el însuşi. Mă 
descurc bine cu Exteriorul, Daneel. Pot chiar să admir 
apusul soarelui. Întotdeauna e aşa? 

Daneel privi fără interes la soarele care apunea şi zise: 

— Da. Dar hai să mergem repede înapoi înspre casa 
doctorului Fastolfe. În această perioadă a anului, partenere 
Elijah, amurgul nu durează mult şi aş vrea să ajungem cât 
mai poţi vedea cu uşurinţă. 

— Sunt gata. Să mergem. 

Baley se întrebă dacă n-ar fi mai bine să aştepte 
întunericul. Nu va fi plăcut să nu vadă, dar va da iluzia că e 
ocrotit - şi în sinea lui nu era sigur cât va dura această 
euforie provocată de admirarea unui apus de soare (un 
apus de soare, bagă de seamă, Exteriorule). Dar asta 
însemna să fie slab de înger, şi el nu voia să recunoască aşa 
ceva. 

Giskard veni spre el fără să facă vreun zgomot şi spuse: 


— Aţi dori să aşteptaţi, domnule? Întunericul v-ar conveni 
mai mult? Pe noi nu ne-ar incomoda. 

Baley observă şi alţi roboţi, mai la distanţă, de o parte şi 
de alta. Îşi trimisese Gladia roboții pe teren să-l păzească, 
sau şi-i trimisese Fastolfe pe ai lui? Asta sublinia modul în 
care toată lumea avea grijă de el, dar el se încăpăţâna să 
nu-şi recunoască slăbiciunea. Spuse: 

— Nu, să mergem. 

Şi porni în pas vioi spre locuinţa lui Fastolfe, pe care o 
zărea printre copacii din depărtare. 

„Roboții n-au decât să vină sau nu, dacă vor”, se gândi cu 
curaj. Ştia că, dacă îşi îngăduia să se gândească la asta, o 
părticică din el se va agita la ideea că se află pe scoarţa 
altei planete, fără altă protecţie decât aerul dintre ei şi 
marele vid, dar nu se va gândi la asta. 

Bucuria că a scăpat de teamă făcu să-i tremure fălcile şi 
să-i clănţăne dinţii. Sau era de vină vântul rece al serii că i 
se făcuse pielea de găină pe braţe. 

Nu era Exteriorul de vină. 

Nu era. 

Spuse, încercând să-şi descleşteze fălcile: 

— Cât de bine l-ai cunoscut pe Jander, Daneel? Daneel 
răspunse: 

— Am fost împreună un timp. De când a fost construit 
prietenul Jander, până ce a trecut în locuinţa domnişoarei 
Gladia, am fost împreună în mod continuu. 

— Te supără că Jander îţi seamănă atât de bine, Daneel? 

— Nu, domnule. Noi doi ne cunoşteam între noi şi nici dr. 
Fastolfe nu ne încurca. Deci, eram doi indivizi, partenere 
Elijah. 

— Şi tu puteai să-i deosebeşti, Giskard? 

Acum se apropiaseră de el, poate şi pentru că alţi roboţi 
preluaseră sarcina de a păzi de la distanţă. 

Giskard răspunse: 

— Din câte îmi amintesc, nu a existat nici o împrejurare în 
care să trebuiască s-o fac. 


— Şi dacă ar fi existat, Giskard? 

— Atunci aş fi putut s-o fac. 

— Care este părerea ta despre Jander, Daneel? 

— Părerea mea, partenere Elijah? Răspunse Daneel. În 
legătură cu ce caracteristică a lui Jander doreşti părerea 
mea? 

— De exemplu, îşi îndeplinea sarcinile bine? 

— Desigur. 

— Era mulţumitor în orice privinţă? 

— După câte ştiu eu, în orice privinţă. 

— Dar tu, Giskard? Care e părerea ta? Giskard spuse: 

— N-am fost niciodată atât de aproape de prietenul 
Jander, cum a fost prietenul Daneel, şi nu s-ar cuveni să 
formulez o părere. Pot spune că, după câte ştiu, dr. Fastolfe 
era foarte mulţumit de prietenul Jander. Părea la fel de 
mulţumit de prietenul Jander şi de prietenul Daneel. Totuşi, 
nu cred că programarea mea îmi permite să fiu sigur în 
această privinţă. 

Baley întrebă: 

— Dar perioada în care Jander a intrat în gospodăria 
domnişoarei Gladia? Atunci l-ai mai văzut, Daneel? 

— Nu, partenere Elijah. Domnişoara Gladia îl ţinea la ea 
acasă. Când îl vizita pe dr. Fastolfe, el nu era niciodată cu 
ea, după cum mi-am dat seama. Când îl însoţeam pe dr. 
Fastolfe în vizită la locuinţa domnişoarei Gladia, nu-l 
vedeam pe prietenul Jander. 

Baley fu uşor surprins auzind asta. Se răsuci înspre 
Giskard ca să-i pună aceeaşi întrebare, se opri, apoi dădu 
din umeri. De fapt, nu ajungea nicăieri şi, aşa cum îi 
spusese dr. Fastolfe mai devreme, nu prea are rost să supui 
un robot interogatoriului încrucişat. El n-o să spună 
niciodată, cu bună ştiinţă, ceva care ar face râu unei fiinţe 
umane, nici nu poate fi şantajat, mituit sau linguşit s-o facă. 
Nu va minţi pe faţă, ci va continua cu încăpățânare - chiar 
politicos - să dea răspunsuri inutile. 

Şi, poate, nu mai avea importanţă. 


Ajunseră în pragul casei lui Fastolfe şi Baley simţi cum 
respiraţia i se accelerează. Era sigur că tremurul braţelor şi 
al buzei inferioare se datora numai vântului rece. 

Soarele dispăruse, se vedeau câteva stele, cerul devenea 
ciudat, verde-purpuriu, parcă era vânăt, iar el intră pe uşă, 
în atmosfera caldă cu pereţi strălucitori. 

Era în siguranţă. 

Fastolfe îl întâmpină: 

— Te-ai întors la timp, domnule Baley. Întâlnirea dumitale 
cu Gladia a fost rodnică? 

— Foarte rodnică, dr. Fastolfe, răspunse Baley. S-ar putea, 
chiar, să am cheia problemei în mâna mea. 

Fastolfe zâmbi politicos, într-un mod care nu însemna nici 
surprindere, nici bună dispoziţie, nici neîncredere. Îl 
conduse în ceea ce era, evident, o sufragerie, mai mică şi 
mai plăcută decât cea în care luaseră masa de prânz. 

— Dumneata şi cu mine, dragă domnule Baley, spuse 
Fastolfe cu amabilitate, vom servi o cină neoficială, singuri. 
Doar noi doi. Vor lipsi până şi roboții, dacă vrei. Şi nici nu 
vom discuta afaceri, în afară de cazul în care doreşti la 
nebunie acest lucru. 

Baley nu spuse nimic, ci se opri să privească uimit pereţii. 
Erau de un verde luminos, cu ape, cu diferenţe de 
strălucire şi nuanţă care înaintau de jos în sus. Din loc în loc 
apăreau frunze de un verde mai închis şi sclipiri umbroase. 
Pereţii făceau ca încăperea să semene cu o peşteră bine 
luminată, la partea de jos, de apa mării. Efectul era 
ameţitor-cel puţin aşa îl găsi Baley. 

Lui Fastolfe nu-i fu greu să interpreteze expresia lui Baley. 
Zise: 

— E un gust dobândit, domnule Baley, recunosc... Giskard, 
stinge lumina de pe pereţi... Mulţumesc. 

Baley răsuflă uşurat: 

— Mulţumesc şi dumitale, dr. Fastolfe. Pot să merg la 
Personală, domnule? 

— Desigur. 


Baley ezită: 

— N-ai putea... 

Fastolfe chicoti: 

— Totul va fi absolut normal, domnule Baley. Nu vei avea 
de ce să te plângi. 

Baley înclină capul: 

— Mulţumesc foarte mult. 

Fără aspectul înşelător intolerabil, Personala - se gândi că 
e aceeaşi pe care o mai folosise o dată - era doar ceea ce 
trebuia să fie, doar mult mai somptuoasă şi mai plăcută 
decât văzuse el vreodată. Cele de pe Pământ erau şiruri de 
cabine identice, întinzându-se la infinit, fiecare însemnată 
pentru a fi folosită de o persoană - doar una singură - 
odată. 

Strălucea de curăţenie. Probabil că stratul molecular 
extern era curăţat după fiecare folosire şi se depunea un 
nou strat. Baley avu sentimentul că, dacă ar fi stat destul de 
mult pe Aurora, i-ar fi venit greu să se obişnuiască apoi cu 
aglomerările de pe Pământ, care lăsau deoparte igiena şi 
curăţenia - lucruri în faţa cărora să te pleci de la distanţă, 
idealuri de neatins. 

Înconjurat de confortul de fildeş şi aur (fără îndoială că 
nici fildeşul, nici aurul nu erau veritabile), strălucitor şi 
neted, Baley se trezi, deodată, înfiorându-se de bacteriile 
de pe Pământ şi crispându-se din cauza pericolului de 
contaminare. Nu aşa simțeau şi cei din Spaţiu? Putea să-i 
învinuiască? 

Îşi spălă mâinile gânditor, atingând în joacă, ici şi colo, 
fâşia care schimba temperaturA. Şi totuşi, aceşti aurorieni 
erau atât de inutil de împodobiţi în pavoazările lor 
interioare, se prefăceau atât de mult că trăiesc într-o stare 
naturală, când îmblânziseră şi distruseseră natura. Sau 
numai Fastolfe era aşa? 

De fapt, locuinţa Gladiei era mult mai austeră. Poate doar 
pentru că fusese crescută pe Solaria? 


Cina care a urmat a fost o adevărată plăcere. Ca şi la 
prânz, a existat din nou sentimentul apropierii de natură. 
Felurile erau numeroase - toate diferite, toate în porţii mici 
- şi, la unele dintre ele, se dovedea că fuseseră făcute din 
plante sau animale. Începu să caute nod în papură -un 
oscior, un zgârci, o pieliţă sau o aţă, care mai devreme l-ar 
fi putut scârbi - la întâmplare. 

Felul întâi era un peşte mic - un peşte mic servit întreg, cu 
toate organele lui interne. La început, asta l-a şocat - un alt 
mod de a-ţi băga nasul în Natură cu „N” mare. Dara 
înghiţit, totuşi, peştele, aşa cum a făcut şi Fastolfe, şi gustul 
l-a făcut să-şi schimbe, imediat, părerea. Nu mai gustase 
ceva asemănător. Parcă atunci s-ar fi inventat papilele 
gustative şi i-ar fi fost puse pe limbă. 

Gusturile variau de la un fel de mâncare la altul. Unele 
erau ciudate Şi nu tocmai plăcute, dar găsi că n-avea 
importantă. Senzaţia unui gust diferit, a mai multor gusturi 
diferite (la indicaţia lui Fastolfe, sorbi o înghiţitură de apă 
uşor aromată între feluri) era cea mai importantă - nu 
gustul în sine. 

Încercă să nu se îndoape, să nu se concentreze numai 
asupra mâncării şi să nu-şi lingă farfuria. Cu disperare, îl 
observa şi-l imita în continuare pe Fastolfe, nebăgând în 
seamă privirile blânde, dar categoric amuzate, ale acestuia. 

— Sper, zise Fastolfe, că e pe gustul dumitale. 

— Foarte bun, reuşi Baley să deschidă gura. 

— Te rog, nu te chinui să fii politicos inutil. Nu mânca un 
lucru care ţi se pare ciudat sau necomestibil. Voi cere porţii 
suplimentare pentru tot ceea ce-ţi place. 

— Nu e nevoie, dr. Fastolfe. Totul e suficient. 

— Bun. 

În ciuda propunerii lui Fastolfe de a mânca fără să fie 
prezenţi roboții, era un robot care servea. (Fastolfe, 
obişnuit cu asta, probabil că nici nu observa, se gândi Baley 
- şi nu discută problema.) 


Aşa cum trebuia, robotul era tăcut şi se descurca 
impecabil. Livreaua lui frumoasă părea să fie luată din 
dramele istorice pe care Baley le văzuse pe hiperunde. 
Doar de foarte aproape se vedea că acest costum este o 
iluzie optică datorită luminii şi că învelişul robotului era un 
metal neted finisat - şi atât. 

— Exteriorul chelnerului a fost proiectat de Gladia? 
Întrebă Baley. 

— Da, spuse Fastolfe, evident încântat. Ce măgulită se va 
simţi că ştie că i-ai recunoscut stilul. E bună, nu-i aşa? 
Lucrările ei încep să fie tot mai cunoscute şi ea ocupă un loc 
util în societatea de pe Aurora. 

Conversaţia din timpul mesei fusese plăcută, dar lipsită de 
importanţă. Baley nu simţise nevoia să „discute afaceri” şi 
preferase, de fapt, să tacă şi să savureze mâncarea, lăsând 
subconştientul - sau oricare altă facultate preia controlul în 
absenţa raţiunii - să decidă cum să abordeze subiectul, care 
i se părea acum că este aspectul principal al problemei lui 
Jander. 

Fastolfe îi uşură sarcina, spunând: 

— Şi acum, că ai pomenit de Gladia, domnule Baley, pot să 
te întreb ce s-a întâmplat, de ai plecat spre casa ei destul de 
disperat şi te-ai întors aproape optimist şi spunând că, 
poate, ai cheia întregii probleme în mâinile dumitale? Ai 
aflat ceva nou - şi poate neaşteptat - la Gladia acasă? 

— Chiar aşa, spuse Baley absent. 

Dar era absorbit de desert, pe care nu putea deloc să-l 
recunoască şi din care (după ce dorinţa ce i se citea în 
priviri îl făcuse pe chelner să priceapă) i se pusese în faţă o 
a doua porţie mică. Se simţea plin. În viaţa lui nu-l bucurase 
atât de mult mâncatul în sine şi pentru prima oară 
dispreţuia limitele fiziologice care nu-i permiteau să 
mănânce veşnic. Se simţi cam ruşinat că poate gândi aşa. 

— Şi ce ai aflat, nou şi neaşteptat? Întrebă Fastolfe cu 
multă răbdare. Probabil ceva ce eu nu ştiu? 


— Poate. Gladia mi-a spus că i l-ai dat pe Jander acum vreo 
şase luni. 

Fastolfe încuviinţă. 

— Ştiam asta. Aşa am făcut. 

Baley întrebă tăios: 

— De ce? 

Expresia prietenoasă de pe chipul lui Fastolfe dispăru 
încet. Apoi întrebă: 

— De ce nu? 

Baley zise: 

— Nu ştiu de ce nu, dr. Fastolfe. Nu-mi pasă. Întrebarea 
mea este: De ce? 

Fastolfe dădu uşor din cap şi nu spuse nimic. 

Baley zise: 

— Dr. Fastolfe, mă aflu aici ca să descurc o aparentă 
încurcătură nenorocită. Nimic din ceea ce faci dumneata - 
nimic - nu uşurează lucrurile. Mai mult, parcă ţi-ar face 
plăcere să-mi demonstrezi cât de mare e încurcătura şi să 
distrugi orice speculație propun ca o posibilă rezolvare. 
Deci, nu mă aştept ca alţii să-mi răspundă la întrebări. Nu 
am nici un statut oficial în Lumea asta şi n-am nici un drept 
să pun întrebări care să smulgă răspunsuri. Totuşi, cu 
dumneata e altceva. Mă aflu aici la cererea dumitale şi 
încerc să salvez cariera dumitale şi pe-a mea şi, după cum 
singur ai spus, încerc să salvez şi Aurora, şi Pământul. Deci, 
mă aştept să răspunzi la întrebările mele în întregime şi cu 
sinceritate. Te rog să nu te complaci în tactici de pat, 
întrebându-mă de ce nu, când eu te întreb de ce. Încă o 
dată, aşadar, şi pentru ultima oară: De ce? 

Fastolfe îşi strânse buzele şi se posomori: 

— Scuzele mele, domnule Baley. Dacă am ezitat, a fost 
pentru că, privind în urmă, mi s-a părut că nu e un motiv 
prea impresionant. Gladia Delmarre - nu, nu vrea să i se 
folosească numele de familie Gladia e străină pe această 
planetă. Ea a trecut prin experienţe traumatizante în 


Lumea ei, după cum ştii, şi prin experienţe traumatizante în 
aceasta, după cum, probabil, nu ştii... 

— Ştiu. Te rog să fii mai concis. 

— Ei bine, deci, îmi părea rău de ea. Era singură şi m-am 
gândit că Jander o va face să se simtă mai puţin singură. 

— Îţi părea rău pentru ea? Doar atât. Sunteţi amanți? Aţi 
fost? 

— Nu, nici vorbă. Eu nu m-am oferit. Nici ea. De ce? [i-a 
spus ea că suntem amanți? 

— Nu, nu mi-a spus, dar îmi trebuia oricum confirmarea 
separată. le anunţ eu când apare o nepotrivire; nu trebuie 
să te preocupe asta. Cum s-a întâmplat, cu toată părerea 
dumitale de rău faţă de ea si, după câte mi-a spus Gladia, cu 
recunoştinţa ei faţă de dumneata, că niciunul dintre voi nu 
s-a oferit? Am aflat că pe Aurora a te oferi pentru actul 
sexual e totuna cu a discuta despre vreme. Fastolfe se 
încruntă: 

— Nu ştii nimic despre asta, domnule Baley. Nu ne judeca 
după normele Lumii dumitale. Actul sexual nu are prea 
mare importantă pentru noi, dar avem grijă cum îl folosim. 
Poate că nu ţi se pare aşa, dar nu ne oferim cu 
supertficialitate. Gladia, neobişnuită cu principiile noastre şi 
frustrată din punct de vedere sexual pe Solaria, poate s-a 
oferit cu superficialitate - sau cu disperare, ar putea fi 
cuvântul cel mai bun - şi nu e de mirare, aşadar, că nu i-au 
plăcut rezultatele. 

— N-ai încercat să ameliorezi situaţia? 

— Oferindu-mă eu? Eu nu sunt ceea ce-i trebuie ei şi, în 
această privinţă, ea nu e ce-mi trebuie mie. Mi-a părut rău 
pentru ea. Îmi place de ea. Îi admir talentul artistic. Şi 
vreau să fie fericită... De fapt, domnule Baley, sunt sigur că 
eşti de acord că simpatia dintre două fiinţe umane nu 
trebuie să se bazeze pe dorinţa sexuală sau pe altceva în 
afară de sentimente omeneşti decente. N-ai simţit niciodată 
simpatie pentru cineva? N-ai dorit niciodată să ajuţi pe 


cineva, pentru simplul motiv că te simţeai bine să înlături 
nefericirea celuilalt? De pe ce fel de planetă vii? 

Baley zise: 

— Ceea ce spui este explicabil, dr. Fastolfe. Nu pun la 
îndoială faptul că eşti o fiinţă umană cumsecade. Totuşi, 
suportă-mă. Când te-am întrebat prima oară de ce i l-ai dat 
pe Jander Gladiei, nu mi-ai spus atunci ce mi-ai spus acum - 
şi încă foarte emoţionat, aş adăuga. Primul dumitale impuls 
a fost să te eschivezi, să eziţi, să tragi de timp întrebând de 
ce nu. Dacă e adevărat ce mi-ai spus acum, ce te-a deranjat 
la început? Ce motiv - pe care n-ai vrut să-l recunoşti - ţi-a 
venit în minte, înainte de a te opri la motivul pe care ai vrut 
să-l recunoşti? lartă-mă că insist, dar trebuie să ştiu - şi nu 
din curiozitate personală, te asigur. Dacă ceea ce-mi vei 
spune nu va fi de nici un folos în povestea asta nenorocită, 
poţi considera că ai vorbit cu o gaură neagră. 

Fastolfe vorbi cu glas mic: 

— Pe cinstea mea, nu ştiu de ce am ocolit întrebările 
dumitale. M-ai surprins cu un lucru pe care, probabil, nu 
vreau să-l recunosc. Să mă gândesc, domnule Baley. 

Tăcură amândoi. Chelnerul strânse masa şi ieşi din 
cameră. Daneel şi Giskard erau în altă parte (probabil 
păzeau casa). Baley şi Fastolfe erau, în sfârşit, singuri, într- 
o cameră fără roboţi. 

În cele din urmă, Fastolfe vorbi: 

— Nu ştiu ce-ar trebui să-ţi spun, dar să mă întorc cu nişte 
decenii în urmă. Am două fiice. Poate ştii. Sunt de la mame 
diferite... 

— Ai fi dorit să ai fii, dr. Fastolfe? 

Fastolfe păru sincer surprins: 

— Nu. Deloc. Mama celei de-a doua fiice dorea un fiu, 
cred, dar n-am fost de acord cu inseminarea artificială cu 
spermă selecționată - nici măcar cu sperma mea - ci am 
insistat pe rezultatul firesc al geneticii. Înainte de a mă 
întreba de ce, îţi voi spune că prefer o anumită cotă de 
hazard în viaţă şi cred că, de fapt, doream ca hazardul să- 


mi dea o fiică. Înţelegi că aş fi acceptat şi un fiu, dar nu 
voiam să pierd şansa unei fiice. Într-un fel, sunt împăcat că 
am fete. Ei bine, al doilea copil a fost tot fată şi ăsta poate fi 
unul dintre motivele pentru care mama a divorţat imediat 
după naştere. Pe de altă parte, multe căsătorii sunt 
desfăcute, oricum, imediat după o naştere, aşa că, poate, nu 
e nevoie să caut motive speciale. 

— Înţeleg că a luat copilul cu ea. 

Fastolfe îi aruncă lui Baley o privire mirată: 

— De ce-ar fi făcut-o? Dar am uitat. Eşti de pe Pământ. Nu, 
sigur că nu. Copilul ar fi fost crescut într-o creşă, unde i s-ar 
fi purtat bine de grijă, desigur. De fapt - îşi încreţi nasul, 
parcă jenat dintr-o dată de o anumită amintire - n-a crescut 
acolo. M-am hotărât s-o cresc eu însumi. Era legal, dar 
foarte neobişnuit. Eram foarte tânăr, bineînţeles, încă nu 
aveam un secol, dar aveam, deja, un nume în robotică. 

— Te-ai descurcat? 

— Vrei să spui, s-o cresc? O, da. M-am ataşat mult de ea. 1- 
am pus numele Vasilia. Înţelegi, era numele mamei mele. 

Chicoti, amintindu-şi: 

— Am această înclinaţie sentimentală - ca şi afecțiunea 
pentru roboții mei. Bineînţeles că nu mi-am cunoscut 
niciodată mama, dar pe diagramele mele era numele ei. Şi, 
după câte ştiu, trăieşte aşa că aş putea s-o văd - dar cred că 
e destul de dificil să te întâlneşti cu o persoană în al cărei 
pântec te-ai aflat cândva... Unde rămăsesem? 

— Ai pus fiicei dumitale numele Vasilia. 

— Da... Şi am crescut-o şi m-am ataşat de ea. Foarte mult. 
Eu înţelegeam ce era atrăgător în asta, dar, desigur, 
începusem să-i stingheresc pe prietenii mei şi trebuia s-o ţin 
departe de ei când era vorba de o întâlnire, socială sau 
profesională. Mi-aduc aminte, odată... 

Se opri. 

— Da? 

— E un lucru la care nu m-am gândit de decenii. Ea a 
alergat afară, plângând dintr-un motiv oarecare, şi s-a 


aruncat în braţele mele când dr. Sarton era la mine, să 
discutăm unul dintre cele mai noi programe de proiectare a 
roboților cu aspect uman. Avea numai şapte ani, cred, şi am 
îmbrăţişat-o, desigur, am sărutat-o şi am lăsat imediat baltă 
discuţia, lucru de neiertat din partea mea. Sarton a plecat, 
tuşind şi sufocându-se - foarte indignat. A durat o 
săptămână întreagă până ce am luat din nou legătura cu el 
şi am reluat discuţia. Copiii n-ar trebui să aibă acest efect 
asupra oamenilor, cred, dar există atât de puţini copii şi te 
întâlneşti atât de rar cu ei. 

— Şi fiica dumitale - Vasilia - ţinea la dumneata? 

— O, da - cel puţin până... Ţinea foarte mult la mine. Am 
avut grijă de instruirea ei şi am luat toate măsurile să înveţe 
cât mai multe lucruri. 

— Ai spus că a ţinut la dumneata până... Nu ştiu ce. Nu ţi- 
ai terminat fraza. Deci, a venit o vreme când n-a mai ţinut la 
dumneata. Când a fost asta? 

— Când s-a făcut mare a vrut să aibă casa ei. Era foarte 
firesc. 

— Şi dumneata n-ai vrut? 

— Cum adică, n-am vrut? Bineînţeles că am vrut. Domnule 
Baley, continui să crezi că sunt un monstru. 

— Şi vrei să cred, în schimb, că, după ce a ajuns la vârsta 
când trebuie să aibă casa ei, n-a mai avut faţă de dumneata 
aceeaşi afecţiune din copilărie, când locuia în casa dumitale 
şi o întreţineai? 

— Nu e chiar aşa de simplu. De fapt, a fost mai complicat. 
Vezi... 

Fastolfe păru jenat: 

— Am refuzat-o când mi s-a oferit. 

— 'Ţi s-a oferit, dumitale? Întrebă Baley îngrozit. 

— Era cât se poate de firesc, răspunse Fastolfe cu 
indiferenţă. Mă cunoştea foarte bine. Eu o educasem cu 
privire la sex, îi încurajasem experienţele, am dus-o la 
Jocurile lui Eros, mi-am dat toată silinţa. Era ceva la care 


mă puteam aştepta şi am fost un prost că n-am prevăzut 
asta şi m-am lăsat prins. 

— Dar incestul? 

— Incestul? Făcu Fastolfe. A, da, un cuvânt de pe Pământ. 
Pe Aurora nu există aşa ceva, domnule Baley. Foarte puţini 
Aurorieni îşi cunosc rudele apropiate. Desigur, dacă e vorba 
de căsătorie şi se face cerere pentru copii, are loc o 
cercetare genealogică, dar ce legătură are asta cu sexul 
social? Nu, nu, lucrul anormal este că mi-am refuzat 
propria fiică. 

Se înroşi - mai ales pe urechile lui mari. 

— Sper, murmură Baley. 

— Totuşi, n-aveam nici un motiv ca lumea - cel puţin 
niciunul pe care să i-l explic Vasiliei. A fost de neiertat 
pentru mine că n-am prevăzut totul şi că n-am pregătit o 
argumentare pentru a respinge, dacă era necesar, pe 
cineva atât de tânăr şi de neexperimentat, fără a o răni sau 
a o supune unei umilinţe îngrozitoare. Sunt, într-adevăr, 
peste măsură de ruşinat că mi-am asumat neobişnuita 
răspundere de a creşte un copil, doar pentru a-l supune 
unei astfel de experienţe neplăcute. Eu am crezut că 
puteam continua relaţia tată-fiică - prieteneşte - dar ea n-a 
renunţat. De câte ori o respingeam, indiferent cât de 
drăgăstos încercam s-o fac, lucrurile se înrăutăţeau între 
noi. 

— Până când, în cele din urmă... 

— În cele din urmă, ea a dorit propria ei locuinţă. La 
început m-am opus, nu fiindcă n-aş fi dorit ca ea să aibă 
una, ci pentru că doream să restabilesc relaţia noastră 
înainte de plecarea ei. N-a ajutat nimic. A fost, poate, cea 
mai grea perioadă din viaţa mea. Până la urmă, pur şi 
simplu - şi foarte violent - a insistat să plece şi eu n-am mai 
rezistat. Pe atunci era, deja, robotician - sunt mulţumit că 
nu şi-a abandonat meseria din dispreţ faţă de mine - şi şi-a 
găsit o locuinţă fără nici un ajutor din partea mea. Într- 


adevăr, aşa a făcut, şi de atunci am luat legătura de foarte 
puţine ori. 

Baley zise: 

— S-ar putea, dr. Fastolfe, ca, de vreme ce nu a abandonat 
robotica, să nu se simtă total înstrăinată. 

— Este lucrul pe care-l face ea cel mai bine şi de care e cel 
mai interesată. N-are nici o legătură cu mine. Ştiu că, la 
început, m-am gândit ca dumneata şi am făcut câteva 
propuneri prieteneşti, dar n-au fost acceptate. 

— 'Ţi-e dor de ea, dr. Fastolfe? 

— Sigur că mi-e dor de ea, domnule Baley. lată un exemplu 
de greşeală pe care-l faci când creşti un copil. Cedezi unui 
impuls irațional - o dorinţă atavică - el îi inspiră copilului 
cel mai puternic sentiment de dragoste şi te confruntă cu 
posibilitatea de a refuza prima ofertă de dragoste a acestui 
copil, rănindu-l pentru toată viaţa din punct de vedere 
emoţional. Şi, în plus, te supui chiar şi pe tine acestui 
sentiment, absolut irațional, de regret din pricina absenței. 
Este ceva ce n-am mai simţit vreodată, până atunci, şi nici 
după aceea. Şi ea, şi eu am suferit inutil, iar vina este numai 
a mea. 

Fastolfe căzu pe gânduri, iar Baley spuse cu blândeţe: 

— Şi ce legătură au toate astea cu Gladia? 

Fastolfe tresări: 

— O, uitasem! Ei bine, este destul de simplu. Tot ce-am 
spus despre Gladia e adevărat. Mi-a plăcut de ea. Mi-a 
părut rău de ea. l-am admirat talentul. Dar, în plus, 
seamănă cu Vasilia. Am observat asemănarea când am 
văzut prima relatare pe hiperunde despre sosirea ei de pe 
Solaria. A fost foarte surprinzător şi m-a făcut să mă 
intereseze. 

Oftă. 

— Când mi-am dat seama că ea, ca şi Vasilia, fusese rănită 
din punct de vedere sexual, a fost mai mult decât puteam 
suporta. Am aranjat să locuiască lângă mine, după cum 


vezi. Am fost prietenul ei şi am făcut tot ce mi-a stat în 
putinţă să atenuez dificultăţile de adaptare la o Lume nouă. 

— Deci, ea este un surogat de fiică. 

— Într-un fel, da. Cred că poţi să-i spui aşa, domnule Baley. 
Şi nici nu ştii cât de bucuros sunt că nu i-a venit niciodată 
ideea să mi se ofere. Dacă o respingeam, ar fi însemnat să 
retrăiesc respingerea Vasiliei. Dacă primeam, din 
incapacitate de a repeta refuzul, mi-aş fi amărât viaţa, 
pentru că aş fi simţit că fac pentru această Străină această 
palidă imagine a fiicei mele - ceea ce n-am vrut să fac 
pentru însăşi fiica mea. Oricum... Dar n-are importantă, 
acum înţelegi de ce am ezitat la început să-ţi răspund. 
Gândul acesta mă făcea, într-un fel, să retrăiesc această 
tragedie a vieţii mele. 

— Şi cealaltă fiică a dumitale? 

— Lumen? Zise Fastolfe cu răceală. N-am avut niciodată 
vreo legătură cu ea, deşi am veşti de la ea din când în când. 

— Candidează pentru un post politic, am înţeles. 

— Unul local. Pe lista Globaliştilor. 

— Ce-i asta? 

— Globaliştii? Ei susţin doar Aurora - doar globul nostru, 
înţelegi. Aurorienii trebuie să ia conducerea în colonizarea 
Galaxiei. Ceilalţi trebuie să fie opriţi, pe cât posibil, mai ales 
Pământenii. Ei numesc asta, „interes personal iluminist”. 

— Aceasta nu e părerea dumitale, desigur. 

— Sigur că nu. Eu conduc Partidul Umanist, care crede că 
toate fiinţele umane au aceleaşi drepturi în Galaxie. Când 
vorbesc despre „duşmanii mei”, mă refer la Globalişti. 

— Atunci, Lumen este unul dintre duşmanii dumitale. 

— Şi Vasilia e unul dintre ei. Ea este membră a Institutului 
de Robotică de pe Aurora - IRA - înfiinţat acum câţiva ani şi 
condus de roboticieni care mă consideră un demon ce 
trebuie înfrânt cu orice chip. Totuşi, după câte ştiu, cele 
câteva foste soţii ale mele sunt apolitice, poate chiar 
Umaniste. 

Zâmbi trist şi spuse: 


— Ei bine, domnule Baley, ai pus toate întrebările pe care 
voiai să le pui? 

Baley căută degeaba buzunare în pantalonii bufanţi, model 
Aurorian - făcuse periodic asta de când începuse să-i poarte 
pe navă - şi nu găsi niciunul. Recurse la un compromis, aşa 
cum făcea uneori, încrucişându-şi braţele la piept. Spuse: 

— De fapt, dr. Fastolfe, nu sunt deloc sigur că mi-ai 
răspuns la prima întrebare. Mi se pare că nu oboseşti deloc 
să te eschivezi. De ce i l-ai dat pe Jander Gladiei? Hai să 
dăm totul pe faţă, ca să vedem lumina în ceea ce acum pare 
întuneric. 

Fastolfe se înroşi din nou. De data asta s-ar fi putut să fie 
mânie, dar continuă să vorbească încet. Spuse: 

— Nu mă intimida, domnule Baley. Ţi-am răspuns. Mi-a 
părut rău de Gladia şi m-am gândit că Jander ar putea să-i 
ţină de urât. [i-am vorbit mai sincer decât oricui, în parte 
din cauza situaţiei în care mă aflu şi în parte pentru că nu 
eşti de pe Aurora. În schimb, pretind un oarecare respect. 

Baley îşi muşcă buza inferioară. Nu se afla pe Pământ. Nu 
era susţinut de nici o autoritate oficială, iar în joc se afla 
mai mult decât prestigiul lui profesional. Spuse: 

— Îmi cer scuze, dr. Fastolfe, dacă ţi-am rănit 
sentimentele. N-am vrut să insinuez că nu eşti sincer sau că 
nu vrei să mă ajuţi. Cu toate astea, nu pot lucra dacă nu 
cunosc întregul adevăr. Să-ţi sugerez răspunsul posibil pe 
care-l caut şi dumneata să-mi spui dacă am nimerit-o, dacă 
sunt pe aproape sau dacă mă înşel. Se poate să i-l fi dat pe 
Jander Gladiei, ca ea să-şi îndrepte asupra lui energia 
sexuală şi să nu aibă astfel ocazia să ţi se ofere dumitale? 
Poate că n-a fost ăsta motivul dumitale conştient, dar 
gândeşte-te acum la el. E posibil ca un asemenea sentiment 
să fi contribuit când ai făcut cadoul? 

Fastolfe ridică un bibelou uşor şi transparent de pe masa 
din sufragerie. Îl întoarse pe toate părţile, iar şi iar. Cu 
excepţia acestei mişcări, dr. Fastolfe părea încremenit. În 
sfârşit, spuse: 


— S-ar putea, domnule Baley. Sigur, după ce il-am 
împrumutat pe Jander - apropo, n-a fost chiar un cadou - 
m-a preocupat mai puţin ideea că ea mi s-ar putea oferi. 

— Ştii dacă Gladia s-a folosit de Jander în scopuri sexuale? 

— Ai întrebat-o pe Gladia dacă l-a folosit, domnule Baley? 

— Asta n-are nici o legătură cu întrebarea mea. Ştii? Ai 
fost martor la vreun act sexual între ei? Te-a informat 
vreunul dintre roboții dumitale despre aşa ceva? Ţi-a spus 
ea însăşi? 

— Răspunsul la toate întrebările astea, domnule Baley, 
este nu. Dacă mă gândesc, nu e nimic neobişnuit în 
folosirea roboților în scopuri sexuale, fie de către bărbaţi, 
fie de către femei. Roboții obişnuiţi nu sunt tocmai adaptaţi 
pentru asta, dar fiinţele umane au multă imaginaţie în 
această privinţă. Cât despre Jander, el este adaptat pentru 
că are aspect uman atât cât am putut să-l facem... 

— Ca să poată lua parte la un act sexual. 

— Nu, nu ne-am gândit niciodată la aşa ceva. Era vorba de 
problema abstractă de a construi un robot cu aspect 
absolut uman, pe care am pus-o în aplicare răposatul dr. 
Sarton şi cu mine. 

— Dar aceşti roboţi cu aspect uman sunt ideal proiectaţi 
pentru actul sexual, nu-i aşa? 

— Cred că sunt şi, dacă stau să mă gândesc - şi, recunosc, 
m-am gândit chiar de la început - Gladia l-ar fi putut folosi 
pe Jander aşa. Dacă a făcut-o, sper ca operaţia să-i fi oferit 
plăcere. Dacă da, voi considera împrumutul făcut ei o faptă 
bună. 

— Ar fi putut fi mai mult decât o faptă bună? 

— În ce fel? 

— Ce-ai zice dacă ţi-aş spune că Jander şi Gladia erau soţ 
şi soţie? 

Mâna lui Fastolfe, care mai ţinea încă bibeloul, se încleştă, 
îl ţinu strâns o clipă, apoi îi dădu drumul. 

— Cum? E ridicol. E imposibil din punct de vedere legal. 
Nu se pune problema copiilor, aşa că e de neconceput o 


cerere pentru ei. Fără intenţia unei astfel de cereri, nu 
poate fi vorba de căsătorie. 

— Aici nu se pune problema legalităţii, dr. Fastolfe. Adu-ţi 
aminte că Gladia e Solariană şi nu are concepţia de pe 
Aurora. E vorba de sentiment. Chiar Gladia mi-a spus că l-a 
considerat pe Jander ca fiind soţul ei. Cred că acum se 
consideră văduva lui şi că a suferit altă traumă sexuală - şi 
încă una gravă. Dacă ai contribuit în vreun fel, cu bună 
ştiinţă, la această întâmplare... 

— Pe toate stelele, izbucni Fastolfe cu neobişnuită emoție, 
n-am făcut-o. Orice ar fi fost în mintea mea, nu mi-am 
închipuit niciodată că Gladia şiar putea imagina căsătoria 
cu un robot, oricât de asemănător cu omul ar fi fost acesta. 
Nici un Aurorian nu şi-ar fi putut închipui aşa ceva. 

Baley încuviinţă şi ridică o mână: 

— Te cred. Nu cred că poţi juca atât de bine teatru ca să 
mimezi sinceritatea. Dar trebuia să ştiu. La urma urmei, era 
cât se poate de posibil... 

— Nu, nu era. Posibil să previn situaţia? Să creez 
intenţionat această stare de văduvie, dintr-un motiv 
oarecare? Niciodată. Era de neconceput, aşa că n-am 
conceput-o. Domnule Baley, orice aş fi avu în minte când |- 
am plasat pe Jander în locuinţa ei, am avut intenţii bune. Nu 
m-am gândit la asta. Intenţia bună e o apărare slabă, ştiu, 
dar e tot ce pot oferi. 

— Dr. Fastolfe, să nu mai vorbim despre asta, zise Baley. 
Ceea ce ofer eu acum, este o posibilă rezolvare a misterului. 

Fastolfe respiră adânc şi se rezemă de scaun: 

— Ai lăsat să se înţeleagă asta de când te-ai întors de la 
Gladia. Îl privi pe Baley cu o uşoară ferocitate în ochi: 

— Nu puteai să-mi vorbeşti de la început despre „cheia” 
misterului? Era nevoie să trecem prin toate... Astea? 

— Îmi pare rău, dr. Fastolfe. Cheia nu face nici doi bani 
fără toate... Astea. 

— Bine, atunci. Dă-i drumul. 


— În regulă. Jander era într-o situaţie pe care dumneata, 
cel mai mare teoretician în robotică din toate Lumile, n-ai 
prevăzut-o, cum ai şi recunoscut. El îi plăcea atât de mult 
Gladiei, încât ea îl iubea nespus şi îl considera soţul ei. Şi 
dacă reiese că, plăcându-i, îi şi displăcea? 

— Nu sunt sigur că te-am înţeles. 

— Păi, uite, dr. Fastolfe. Ea e cam secretoasă în privinţa 
asta. Am aflat că pe Aurora problemele sexuale nu sunt 
ceva de ascuns cu orice preţ. 

— Nu le difuzăm pe hiperunde, zise Fastolfe sec, dar nu 
facem din ele un secret mai mare decât oricare altă 
problemă strict personală. În general, ştim cine a fost 
ultimul partener al cuiva şi, dacă suntem între prieteni, 
ajungem la ideea de cât de bun, sau cât de înflăcărat, sau 
cât de mult în sens invers a fost un partener - sau amândoi. 
E un subiect de flecăreală, uneori. 

— Da, dar dumneata nu ştiai nimic despre legătura Gladiei 
cu Jander. 

— Bănuiam... 

— Nu-i acelaşi lucru. Ea nu ţi-a spus nimic. Dumneata n-ai 
văzut nimic. Şi nici vreun robot n-a putut relata ceva. Ea 
ţinea asta secret până şi faţă de dumneata, cel mai bun 
prieten al ei pe Aurora. E clar că roboții ei primiseră 
indicaţii atente să nu discute niciodată despre Jander şi 
Jander însuşi trebuie să fi fost perfect instruit să nu divulge 
NIMIC. 

— Cred că asta e concluzia logică. 

— De ce-ar face ea asta, dr. Fastolfe? 

— Un punct de vedere Solarian despre intimitatea sexului? 

— Nu e ca şi cum ai spune că-i era ruşine? 

— N-avea de ce să-i fie, deşi faptul că-l considera pe 
Jander soţ ar fi făcut-o de râs. 

— Ar fi putut ascunde partea asta foarte uşor, fără să 
ascundă tot. Să presupunem că, în felul ei solarian, îi era 
ruşine. 

— Ei, şi? 


— Nimănui nu-i place să-i fie ruşine - şi ea ar fi putut să-l 
învinuiască pe Jander pentru asta, după obiceiul destul de 
lipsit de sens pe care-l au oamenii de a căuta să-i 
învinuiască pe ceilalţi pentru neplăceri care sunt, evident, 
din propria lor vină. 

— Da? 

— Poate au fost ocazii când Gladia, care are un 
temperament iute, a izbucnit în lacrimi, să zicem, şi l-a 
dojenit pe Jander că este cauza ruşinii şi nenorocirii ei. 
Poate că n-a durat mult şi a trecut repede la scuze şi 
mângâieri, dar Jander n-ar fi prins ideea că, de fapt, el era 
cauza ruşinii şi nefericirii ei? 

— Poate. 

— Şi nu s-ar fi putut să însemne pentru Jander că, dacă ar 
continua relaţia, ar face-o nefericită, şi dacă ar pune capăt 
relaţiei, ar face-o nefericită? Orice ar fi făcut, ar fi încălcat 
Prima Lege şi, incapabil să mai acţioneze fără această 
încălcare, nu s-a putut refugia decât în inactivitate - şi aşa a 
intrat în degajare mentală. Îţi aminteşti povestea pe care 
mi-ai spus-o mai devreme, despre robotul legendar care 
citea gândurile şi care a fost oprit de acea înaintaşă a 
roboticii? 

— De Susan Calvin, da. Înţeleg! Îţi construieşti scenariul 
după acea legendă veche. Foarte ingenios, domnule Baley, 
dar nu merge. 

— De ce nu? Când ai zis că numai dumneata poţi să-i 
provoci lui Jander degajarea mentală, habar n-aveai că ele 
implicat atât de mult într-o situaţie atât de incredibilă. Este 
exact ca în povestea cu Susan Calvin. 

— Să presupunem că povestea despre Susan Calvin şi 
robotul care citea gândurile nu este numai ficţiune. Să o 
considerăm adevărată. Tot n-ar exista nici o asemănare 
între acea poveste şi situaţia lui Jander. În cazul lui Susan 
Calvin, am avea de-a face cu un robot surprinzător de 
primitiv, unul care astăzi n-ar mai dobândi nici măcar 
statutul de jucărie. Ar fi vorba numai calitativ de subiecte 


ca: situaţia „A produce nefericire”; negarea situaţiei, „A 
produce nefericire”; de aici, degajare mentală. 

— Şi Jander? Întrebă Baley. 

— Orice robot modern - orice robot din ultimul secol - ar 
aprecia aceste probleme cantitativ. Care dintre cele două 
situaţii, A sau non-A, ar produce mai multă nefericire? 
Robotul ar lua o hotărâre rapidă şi ar opta pentru 
nefericirea minimă. Şansa ca el să aprecieze că aceste două 
variante, care se exclud reciproc, produc exact aceeaşi 
cantitate de nefericire este mică şi, chiar dacă s-ar dovedi 
că aşa stau lucrurile, robotul modern este prevăzut cu un 
element de semnal aleator. Dacă A şi non-A produc 
nefericire în cantitate egală, după aprecierea lui, el alege o 
cale sau alta într-un mod total imprevizibil şi fără să stea pe 
gânduri. El nu trece în degajare mentală. 

— Vrei să spui că e imposibil ca Jander să intre în degajare 
mentală? Ai spus că dumneata puteai să i-o provoci. 

— În cazul creierului pozitronic al robotului cu aspect 
uman, există o cale de abatere a elementului de semnal 
aleator, ce depinde în totalitate de modul în care e construit 
acel creier. Chiar dacă ai cunoaşte teoria fundamentală, să 
conduci un robot pe arăâtură, ca să spun aşa, printr-o serie 
ingenioasă de întrebări şi comenzi, ca să-i provoci până la 
urmă degajarea mentală, este un proces greu şi de durată. 
Nici nu poate fi vorba să se producă prin accident şi simpla 
existenţă a unei contradicții aparente, precum cea 
provocată de dragoste şi ură simultane, nu e în stare de 
şmecheria asta fără o reglare cantitativă extrem de atentă, 
în cele mai neobişnuite condiţii. Ceea ce ne aduce, aşa cum 
spun întruna, la o şansă nedeterminată, drept singurul mod 
posibil în care s-a produs. 

— Dar duşmanii dumitale vor susţine că vina dumitale este 
cea mai probabilă. N-am putea, la rândul nostru, să 
susţinem că Jander a fost adus în stare de degajare mentală 
din cauza conflictului creat de dragostea şi ruşinea Gladiei? 


Asta n-ar suna plauzibil? Şi n-ar atrage opinia publică de 
partea dumitale? 

Fastolfe se încruntă: 

— Domnule Baley, eşti destul de deştept. Gândeşte-te bine. 
Dacă am încerca să ieşim din dilema noastră în acest mod 
cam necinstit, care ar fi urmările? Nu mai vorbesc despre 
ruşinea şi nefericirea pe care i le-ar aduce Gladiei, care n- 
ar îndura numai pierderea lui Jander, ci şi sentimentul că ea 
singură a provocat această pierdere, dacă i-a fost într- 
adevăr ruşine şi dacă şi-a destăinuit această ruşine. N-aş 
vrea să fac asta, dar să lăsăm totul deoparte, dacă se poate. 
Să considerăm, în schimb, că duşmanii mei ar spune căil- 
am împrumutat pe Jander anume ca să provoc cele 
întâmplate. Am făcut-o, ar spune ei, ca să realizez o metodă 
de degajare mentală la roboții cu aspect uman şi să scap de 
orice răspundere aparentă. Ne-ar fi mai rău decât acum, 
fiindcă n-aş fi acuzat numai că sunt un intrigant 
nedescoperit, ca acum, ci şi că m-am purtat ca un monstru 
cu o femeie încrezătoare căreia m-am prefăcut că-i sunt 
prieten, lucru de care am fost cruțat până acum. 

Baley era descumpănit. Simţi cum îi cade falca şi glasul i 
se auzi bâlbâit: 

— Cu siguranţă că n-ar... 

— Ba ar face-o. Chiar dumneata erai înclinat, cel puţin pe 
jumătate, să gândeşti aşa, acum câteva minute. 

— Doar ca o abstracţie... 

— Duşmanii mei n-ar considera-o abstracţie şi n-ar da-o 
publicităţii ca pe o abstracţie. 

Baley îşi dădu seama că se înroşise. Simţi valul de căldură 
şi se pomeni că nu-l poate privi pe Fastolfe în faţă. Îşi drese 
glasul şi spuse: 

— Ai dreptate. M-am pripit fără să vreau şi nu pot decât 
să-ţi cer iertare. Mă simt foarte jenat... Presupun cănue 
altă cale decât adevărul - dacă-l putem afla. 

Fastolfe zise: 


— Nu dispera. Ai descoperit deja fapte în legătură cu 
Jander la care nici nu visam. Poţi să mai descoperi şi altele 
si, până la urmă, ceea ce acum ni se pare un mister se 
poate dezvălui şi clarifica. Ce te gândeşti să faci în 
continuare? 

Dar Baley nu se putea gândi la nimic din cauza eşecului 
avut. Spuse: 

— Nu prea ştiu. 

— Ei bine, atunci n-a fost cinstit din partea mea să întreb. 
Ai avut o zi lungă şi nu tocmai uşoară. Nu mă miră că acum 
gândeşti mai lent. De ce nu te odihneşti, sau să te uiţi la un 
film, ori să te culci? Mâine dimineaţă te vei simţi mult mai 
bine. 

Baley încuviinţă şi murmură: 

— Poate că ai dreptate. 

Dar, în acea clipă, nu credea că în dimineaţa următoare se 
va simţi mai bine. 

Dormitorul era rece, atât ca temperatură, cât şi ca 
ambianţă. Baley se înfioră uşor. O temperatură atât de 
scăzută într-o încăpere îi dădea senzaţia neplăcută că se 
află în Exterior. Pereţii erau aproape albi şi (neobişnuit 
pentru locuinţa lui Fastolfe) nu erau împodobiţi. Podeaua 
părea să fie din fildeş neted, dar sub talpa goală se simţea 
ca un covor. Patul era alb şi pătura moale era rece. Se aşeză 
pe marginea saltelei şi văzu că cedează foarte uşor sub 
greutatea lui. 

Îl întrebă pe Daneel, care intrase cu el: 

— Daneel, te supără când o fiinţă umană spune o 
minciună? 

— Ştiu că fiinţele umane mint uneori, partenere Elijah. 
Câteodată, o minciună poate fi folositoare sau, chiar, 
obligatorie. Sentimentul meu faţă de minciună depinde de 
mincinos, de ocazie şi de motiv. 

— Îţi dai întotdeauna seama când o fiinţă umană minte? 

— Nu, partenere Elijah. 

— "Ţi se pare că dr. Fastolfe minte des? 


— Nu mi s-a părut niciodată că dr. Fastolfe minte. 

— Nici în legătură cu moartea lui Jander? 

— După câte îmi dau seama, el spune adevărul în orice 
privinţă. 

— Poate că te-a învăţat să spui aşa dacă te întreb eu? 

— Nu m-a învăţat, partenere Elijah. 

— Dar poate că te-a învăţat să spui şi asta... 

Se opri. Din nou... Ce rost avea să supună un robot 
interogatoriului încrucişat? Şi mai ales în cazul ăsta, dădea 
întruna înapoi. 

Dintr-o dată îşi dădu seama că salteaua se lăsase uşor sub 
el şi acum îi acoperea pe jumătate şoldurile. Se ridică brusc 
Şi zise: 

— Există vreun mod de a încălzi camera, Daneel? 

— Va fi cald când vei fi sub pătură cu lumina stinsă, 
partenere Elijah. 

— Aha. 

Privi în jur bănuitor: 

— Vrei să stingi lumina, Daneel, şi să rămâi în cameră 
după aceea? 

Lumina se stinse aproape imediat, iar Baley observă că 
bănuiala lui, că măcar această cameră nu era împodobită, 
era total eronată. De îndată ce se întunecă, simţi că se află 
în Exterior. Se auzea zgomotul făcut de vânt prin crengi şi 
murmurul somnoros al vieţuitoarelor îndepărtate. Mai era 
iluzia stelelor deasupra capului, cu câte un nor plutind 
întâmplător, abia vizibil. 

— Aprinde din nou lumina, Daneel! 

Camera fu inundată de lumină. 

— Daneel, zise Baley, nu vreau nimic din toate astea. Nu 
vreau stele, nori, zgomote, copaci, vânt - nici măcar 
miresme. Vreau întuneric - întuneric inexpresiv. Poţi aranja 
asta? 

— Sigur, partenere Elijah. 

— Atunci, fă-o. Şi arată-mi cum să sting singur lumina când 
sunt gata să mă culc. 


— Sunt aici ca să te apăr, partenere Elijah. 

Baley spuse, morocănos: 

— Sunt sigur că poţi s-o faci de pe cealaltă parte a uşii. 
Cred că Giskard o să fie afară, la fereastră, dacă sunt, într- 
adevăr, ferestre în spatele draperiilor. 

— Sunt. Dacă treci acest prag, partenere Elijah, vei găsi o 
Personală rezervată pentru tine. Această parte a peretelui 
nu este materială şi vei trece uşor prin ea. Lumina se va 
aprinde imediat ce vei intra şi se va stinge cum vei ieşi - şi 
nu există decoraţiuni. Vei putea face duş, dacă vrei, sau 
orice altceva înainte de culcare sau după o plimbare. 

Baley se uită în direcţia arătată. Nu văzu nici o spărtură în 
perete, dar felul în care era modelată podeaua în acel punct 
arăta o îngroşare, ca şi cum ar fi fost un prag. 

— Cum văd în întuneric, Daneel? Întrebă el. 

— Acea parte a peretelui - care nu este de fapt perete - se 
va lumina uşor. Cât despre lumina din cameră, iată această 
adâncitură în căpătâiul patului tău în care, dacă pui 
degetul, camera se întunecă dacă e luminată şi invers. 

— Mulţumesc. Acum poţi pleca. 

După o jumătate de oră, terminase cu Personala şi se 
ghemui sub pătură, cu lumina stinsă, învăluit într-un 
întuneric liniştitor. 

Aşa cum spusese Fastolfe, fusese o zi lungă. Era aproape 
de necrezut că sosise pe Aurora doar în dimineaţa aceea. 
Aflase o mulţime de lucruri şi, totuşi, niciunul nu-i fusese de 
folos. Stând în întuneric, trecu în revistă întâmplările zilei, 
sperând să-i vină vreo idee care-i scăpase până atunci, dar 
nu se petrecu nimic de felul ăsta. Lată cine era cugetătorul, 
perspicacele, subtilul Elijah Baley din dramatizarea de pe 
hiperunde. 

Salteaua îl cuprinse din nou pe jumătate şi se simţea ca 
într-un adăpost cald. Se răsuci puţin şi se întinse, apoi îşi 
schimbă poziţia. N-avea nici un rost să recapituleze 
evenimentele zilei cu mintea obosită şi adormită, dar tot 
încercă s-o facă, revăzând pas cu pas cu mintea prima lui zi 


pe Aurora - de la cosmodrom până la locuinţa lui Fastolfe, 
apoi la Gladia, apoi iar la Fastolfe. 

Gladia - mai frumoasă decât şi-o amintea, dar dură... Avea 
ceva dur... Sau era numai o aparentă, ca să se apere... 
Biata femeie. Se gândi cu căldură la reacţia ei când i-a atins 
lui obrazul... Dacă ar fi putut rămâne cu ea, ar fi învăţat-o... 
Aurorieni proşti... Atitudine dezgustător de indiferentă faţă 
de sex... Merge orice... De fapt, nu merge nimic... Nu 
merită... Proşti... la Fastolfe, la Gladia, înapoi la Fastolfe. 

Se mişcă puţin şi simţi cum salteaua ia altă formă. Înapoi 
la Fastolfe. Ce s-a întâmplat pe drumul de întoarcere la 
Fastolfe? Ceva ce s-a spus? Ceva ce nu s-a spus? Şi pe navă, 
înainte să ajungă pe Aurora - ceva care se potrivea cu... 

Baley se afla pe tărâmul viselor, pe jumătate adormit, când 
gândul e liber şi se conduce după alte legi. Corpul parcă ar 
zbura, înălțându-se în aer, scăpat de gravitație. Lua 
întâmplările cum voia el, aspecte nesemnificative pe care 
Baley nu le observase, le aduna... Una după alta... 
Zornăind... Formând o țesătură... O alcătuire... 

Apoi lui Baley i se păru că aude un sunet şi reveni la starea 
de veghe. Ascultă, nu auzi nimic şi se lăsă iar în voia 
somnului, ca să-şi reia gândul, dar îl pierduse. Era ca şi cum 
o capodoperă s-ar fi scufundat într-o mlaştină. Îi vedea 
contururile. Amestecul de culori. Acestea deveneau tot mai 
întunecate, dar e! Ştia că sunt acolo. Şi chiar dacă o căuta 
cu disperare, dispăruse de tot şi el nu-şi mai amintea nimic 
de ea. Absolut nimic. Chiar se gândise la ceva, sau 
amintirea că ar fi făcut-o era o iluzie născută din tulburarea 
unei minţi adormite? Iar el era, într-adevăr, adormit. 

Când se trezi o clipă în timpul nopţii, îşi spuse: „Am avut o 
idee. O idee importantă.” Dar nu-şi amintea nimic, în afară 
de faptul că fusese ceva. 

Rămase treaz o vreme, privind în întuneric. Dacă fusese 
ceva - cu siguranţă că va reveni, în timp. Sau s-ar putea să 
nu revină! (Pe Iehova!) 

Şi adormi din nou. 


8. FASTOLFE ŞI VASILIA. 

Baley se trezi brusc şi adulmecă bănuitor aerul. Se simţea 
un miros slab şi necunoscut, care dispăru după câteva 
respiraţii. 

Daneel stătea serios lângă pat. Spuse: 

— Sper, partenere Elijah, că ai dormit bine. 

Baley privi în jur. Draperiile erau tot trase peste ferestre, 
dar era clar că în Exterior era zi. Giskard aranja nişte 
haine, de la pantofi până la sacou, total diferite de cele pe 
care le purtase cu o zi înainte. Răspunse: 

— Foarte bine, Daneel. M-a trezit ceva? 

— S-a făcut o injecție cu antisomnină în aerul din încăpere, 
partenere Elijah. Activează sistemul de trezire. Am folosit o 
cantitate mai mică decât cea normală, pentru că nu ştiam 
cum vei reacţiona. Poate că ar fi trebuit să folosim o 
cantitate şi mai mică. 

— Mie mi s-a părut ca o izbitură în spate. Cât e ora? 

— E 07.05, după unitatea de măsură de pe Aurora. 
Fiziologic. Micul dejun va fi gata peste o jumătate de oră. 

Spusese toate astea fără urmă de bună dispoziţie, deşi o 
fiinţă umană ar fi considerat potrivit un zâmbet. 

Giskard zise, cu o voce mai inflexibilă şi mai puţin nuanţată 
decât a lui Daneel: 

— Domnule, prietenul Daneel şi cu mine nu putem intra în 
Personală. Dacă dumneavoastră veţi intra şi ne veţi anunţa 
dacă vă trebuie ceva, noi vă vom servi imediat. 

— Da, bineînţeles. 

Baley se ridică, se răsuci şi se dădu jos din pat. 

Giskard începu deîndată să strângă patul: 

— Vă rog să-mi daţi pijamaua dumneavoastră, domnule. 
Baley ezită doar o clipă. Un robot îi cerea asta, nu altceva. 
Se dezbrăcă şi-i întinse pijamaua lui Giskard, care o luă cu o 

înclinare uşoară şi demnă a capului. 

Baley se privi cu dispreţ. Observă dintr-o dată un corp de 
vârstă mijlocie, foarte probabil în stare mai proastă decât al 
lui Fastolfe, care era de aproape trei ori mai bătrân. 


Îşi căută din obişnuinţă papucii şi descoperi că nu existau. 
Pesemne că nici nu-i trebuia. Podeaua se simţea caldă şi 
moale la mers. Intră în Personală şi ceru indicaţii. De pe 
cealaltă parte a peretelui amăgitor, Giskard îi explică, 
serios, cum funcţionează aparatul de ras, pasta de dinţi, îi 
spuse cum să treacă dispozitivul de spălat pe comandă 
automată, cum să regleze temperatura duşului. 

Totul era mai mare şi mai minuţios decât pe Pământ şi nu 
existau despărţituri pe partea cealaltă prin care să audă 
agitația şi zgomotele involuntare ale altcuiva, pe care el 
trebuia să le ignore cu încăpățânare ca să întreţină iluzia 
intimităţii. 

Era inutil, se gândi Baley posac în timp ce îndeplinea 
ritualul somptuos, dar era o inutilitate cu care (ştia deja) s- 
ar fi putut obişnui. Dacă ar sta aici, pe Aurora, o perioadă 
oarecare, şocul întoarcerii pe Pământ ar fi dureros de 
puternic, mai ales în privinţa Personalei. Spera ca 
readaptarea să nu dureze mult, dar mai spera că 
pământenii care vor coloniza Lumi noi să nu se simtă 
obligaţi să se agaţe de ideea Personalelor Comune. 

Poate că, se gândi Baley, aşa ar trebui definit inutilul: ceva 
cu care te poţi obişnui repede. 

Baley ieşi din Personală după ce-şi satisfăcu anumite 
funcţii, cu bărbia proaspăt rasă, cu dinţii strălucitori, corpul 
spălat şi uscat. Întrebă: 

— Giskard, unde e deodorantul? 

— Nu înţeleg, domnule, răspunse Giskard. 

Daneel zise repede: 

— Când ai acţionat comanda pentru spumă, partenere 
Elijah, s-a introdus un efect deodorant. Îmi cer iertare 
pentru neputinţa prietenului Giskard de a înţelege. El nu 
are experienţa mea pe Pământ. 

Baley îşi înălţă sprâncenele bănuitor şi începu să se 
îmbrace cu ajutorul lui Giskard. Spusse: 

— Văd că tu şi Giskard tot mă mai urmaţi pas cu pas. A 
existat vreo încercare de înlăturare asupra mea? 


— Până acum, nu, partenere Elijah, răspunse Daneel. Cu 
toate acestea, ar fi înţelept ca prietenul Giskard şi cu mine 
să te însoţim permanent, dacă se poate. 

— De ce, Daneel? 

— Din două motive, partenere Elijah. Mai întâi, îţi putem 
explica orice aspect din cultura sau folclorul de pe Aurora, 
cu care nu eşti obişnuit. Pe urmă, prietenul Giskard, în 
special, poate înregistra şi reproduce fiecare cuvânt din 
orice discuţie pe care o poţi avea. Asta s-ar putea să-ţi 
folosească. Îţi aminteşti că au fost momente din discuţiile 
tale cu dr. Fastolfe şi cu domnişoara Gladia când prietenul 
Giskard şi cu mine eram mai departe sau în altă cameră... 

— Aşa că discuţiile n-au fost înregistrate de Giskard? 

— De fapt, au fost, partenere Elijah, dar cu mai puţină 
precizie... Şi ar putea exista porţiuni care să nu fie aşa de 
clare cum am dori. Ar fi bine dacă am sta aproape de tine, 
atât cât se cuvine. 

Baley zise: 

— Daneel, crezi că mă voi simţi mai bine dacă mă voi gândi 
la voi ca la nişte ghizi sau dispozitive de înregistrare, şi nu 
ca la nişte paznici? De ce să nu recunoaştem că sunteţi 
absolut inutili ca paznici? De vreme ce nu au fost atentate 
împotriva mea până acum, de ce să nu tragem concluzia că 
nu vor fi nici în viitor? 

— Nu, partenere Elijah, ar fi imprudent. Dr. Fastolfe simte 
că eşti privit cu mare neîncredere de duşmanii lui. Ei au 
încercat să-l convingă pe Preşedinte să nu-i dea aprobarea 
doctorului Fastolfe să te cheme şi cu siguranţă că vor 
încerca, în continuare, să-l convingă să fii trimis înapoi pe 
Pământ, cât mai curând posibil. 

— Această opoziţie paşnică nu are nevoie de paznici. 

— Nu, domnule, dar dacă opoziţia are motive să se teamă 
că-l vei disculpa pe dr. Fastolfe, e posibil să se dedea la acte 
extreme. La urma urmei, nu eşti de pe Aurora, iar 
interdicțiile împotriva violenţei vor fi mai puţin stricte în 
cazul tău. 


Baley se încăpăţână: 

— Faptul că sunt aici de o zi întreagă şi că nu s-a întâmplat 
nimic ar trebui să le răcorească minţile şi să reducă mult 
ameninţarea cu violenţa. 

— Aşa s-ar părea, zise Daneel, fără să dea semne că a 
simţit ironia din glasul lui Baley. 

— Pe de altă parte, zise Baley, dacă dau impresia că fac 
vreun progres, atunci pericolul asupra mea creşte imediat. 

Daneel făcu o pauză, reflectând, apoi spuse: 

— S-ar părea că e o consecinţă logică. 

— Şi deci, tu şi Giskard veţi veni cu mine oriunde, nu 
cumva să reuşesc să-mi fac treaba prea bine. 

Daneel făcu din nou o pauză, apoi spuse: 

— Modul în care pui problema, partenere Elijah, mă 
descumpăneşte, dar se pare că ai dreptate. 

— În acest caz, făcu Baley, sunt gata pentru micul dejun, 
deşi îmi piere pofta de mâncare când mi se spune că 
varianta eşecului este asasinarea mea. 

Fastolfe îi zâmbi lui Baley peste masă: 

— Ai dormit bine, domnule Baley? 

Baley analiză fascinat felia de şuncă. Trebuie să fi fost 
tăiată cu un cuţit. Era roşcată. Avea o fâşie subţire de 
grăsime pe o parte. Pe scurt, nu fusese fabricată. Rezultatul 
era că avea gust mai de şuncă, dacă se poate spune aşa. 

Mai erau ouă la capac, cu gălbenuşul ca o emisferă turtită 
în mijloc, înconjurat de albuş, ca nişte margarete pe care 
Ben i le arătase pe Pământ, în câmp. Teoretic, el ştia cum 
arată un ou înainte de a fi gătit şi ştia că are un gălbenuş şi 
un albuş, dar nu le văzuse niciodată separate, gata de 
mâncat. Chiar şi pe nava cu care venise aici, şi chiar şi pe 
Solaria, când erau servite la masă, ouăle erau făcute 
jumări. 

Îl privi tăios pe Fastolfe: 

— Poftim? 

Fastolfe spuse cu răbdare: 

— Ai dormit bine? 


— Da. Foarte bine. Cred că mai dormeam, dacă n-ar fi fost 
antisomnina. 

— A, da. Nu e chiar ospitalitatea la care are dreptul să se 
aştepte un musafir, dar m-am gândit că vrei să te scoli 
devreme. 

— Ai perfectă dreptate. Şi nici nu sunt chiar musafir. 

Fastolfe mâncă în tăcere câteva clipe. Sorbi din băutura lui 
fierbinte şi întrebă: 

— A venit vreo iluminare peste noapte? Te-ai trezit cumva 
cu o perspectivă nouă, cu un nou gând? 

Baley îl privi bănuitor pe Fastolfe, dar chipul acestuia nu 
vădea nici o urmă de sarcasm. Ducându-şi cana la buze, 
spuse: 

— Mă tem că nu. Sunt la fel de ineficient acum, ca şi 
aseară. 

Sorbi şi se strâmbă fără să vrea. Fastolfe zise: 

— Îmi pare rău. Băutura ţi se pare nesuferită? 

Baley mârâi şi gustă iar, plin de grijă. 

— E doar cafea, spuse Fastolfe, să ştii. Decofeinizată. 

Baley se încruntă: 

— Nu are gust de cafea şi... lartă-mă, dr. Fastolfe. Nu 
vreau să par nebun, dar Daneel şi cu mine tocmai am avut o 
discuţie scurtă, mai în glumă, mai în serios, despre 
posibilitatea unor violenţe împotriva mea - mai în glumă din 
partea mea, desigur, nu din a lui Daneel - şi îmi închipui că 
una dintre căile prin care s-ar putea ajunge la mine este... 

Vocea i se stinse. 

Fastolfe înălţă din sprâncene. Se întinse după cafeaua lui 
Baley cu un murmur de scuză şi o mirosi. Apoi luă cu 
lingura o cantitate mică şi o gustă. Spusse: 

— Absolut normală, domnule Baley. Asta nu e o încercare 
de otrăvire. 

Baley zise: 

— Regret că mă port aşa de prosteşte, doar ştiu că a fost 
pregătită de roboții dumitale... Dar eşti sigur? 

Fastolfe zâmbi: 


— La roboţi s-a umblat mai demult. Oricum, de data asta 
n-a umblat nimeni. Cafeaua, deşi foarte cunoscută în 
diverse Lumi, este de mai multe feluri. Se ştie că fiecare 
fiinţă umană preferă cafeaua din Lumea lui. Îmi pare rău, 
domnule Baley, nu am sortimentul de pe Pământ ca să te 
servesc. Vrei lapte? Acesta e relativ la fel în toate Lumile. 
Suc de fructe? Sucul de struguri de pe Aurora este 
considerat superior în toate Lumile. Se zvoneşte că noi l-am 
lăsa la fermentat, dar bineînţeles că nu e adevărat. Apă? 

— O să încerc sucul de struguri. 

Baley îşi privi cafeaua şovăielnic: 

— Cred că ar trebui să încerc să mă obişnuiesc şi cu asta. 

— Deloc, spuse Fastolfe. De ce să cauţi neplăcutul, dacă nu 
e nevoie? Şi deci - zâmbetul îi păru cam forţat când reveni 
la prima remarcă - noaptea şi somnul nu ţi-au adus niciun 
gând bun? 

— Îmi pare rău, zise Baley. 

Apoi, încruntându-se la o amintire vagă: 

— Deşi... 

— Da? 

— Am impresia că exact înainte de a adormi, între somn şi 
starea de veghe, mi s-a părut că am ceva. 

— Zău? Ce? 

— Nu ştiu. Gândul m-a făcut să mă trezesc, dar l-am 
pierdut. Sau m-a trezit vreun zgomot imaginar. Nu-mi aduc 
aminte. M-am agăţat de gând, dar nu l-am prins. S-a dus. 
Cred că aşa ceva nu e neobişnuit. 

Fastolfe păru gânditor: 

— Eşti sigur? 

— Nu tocmai. Gândul s-a pierdut atât de repede, încât nici 
nu sunt prea sigur că l-am avut. Şi chiar dacă l-am avut, 
poate mi s-a părut că are un rost numai fiindcă eram pe 
jumătate adormit. Dacă mi l-ar spune cineva acum, în plină 
zi, poate că n-ar mai avea nici un sens. 

— Dar orice ar fi fost şi oricât de fugar, sigur a lăsat o 
urmă. 


— Aşa cred, dr. Fastolfe. În cazul ăsta, va reveni. Sunt 
sigur. 

— Ar trebui să aşteptăm? 

— Ce altceva putem face? 

— Există Sondajul Psihic. 

Baley se rezemă de scaun şi-l privi fix pe Fastolfe, o clipă. 
Zise: 

— Am auzit de el, dar poliţia de pe Pământ nu-l foloseşte. 

— Nu suntem pe Pământ, domnule Baley, spuse Fastolfe 
încet. 

— Poate dăuna creierului. N-am dreptate? 

— Nu prea, în mâinile cui trebuie. 

— Dar nu e imposibil, nici măcar în mâinile cui trebuie, 
zise Baley. Înţeleg că pe Aurora nu poate fi folosit decât în 
condiţii foarte stricte. Cei asupra cărora se exercită trebuie 
să fie vinovaţi de crimă sau... 

— Da, domnule Baley, dar asta se referă la Aurorieni. 
Dumneata nu eşti Aurorian. 

— Adică, pentru că sunt Pământean trebuie să fiu tratat ca 
un neom? 

Fastolfe zâmbi şi-şi desfăcu braţele: 

— Haide, domnule Baley. A fost doar o idee. Aseară erai 
destul de disperat ca să sugerezi rezolvarea dilemei noastre 
prin punerea Gladiei într-o situaţie îngrozitoare şi tragică. 
Mă întrebam dacă eşti destul de disperat ca să rişti chiar 
dumneata. 

Baley se frecă la ochi şi rămase tăcut câteva clipe. Apoi 
spuse, cu vocea schimbată: 

— Aseară greşeam. Am recunoscut. Cât despre ce 
discutăm acum, nu sunt deloc sigur că lucrul la care m-am 
gândit, când eram pe jumătate adormit, ar avea vreo 
importantă. Se poate să fi fost o amăgire - o prostie fără 
sens. Poate că n-a fost nimic. Nimic. Consideri că ar fi 
înţelept ca, pentru o posibilitate atât de mică de reuşită, să 
risc să-mi distrug creierul, fiindcă îţi închipui că aşa vei găsi 
soluţia problemei? 


Fastolfe încuviinţă: 

— Îţi aperi cauza cu elocinţă... lar eu n-am vorbit prea 
serios. 

— Mulţumesc, dr. Fastolfe. 

— Dar acum ce vom face? 

— Deocamdată, vreau să vorbesc din nou cu Gladia. Sunt 
anumite lucruri pe care vreau să le clarific. 

— Ar fi trebuit să le discuţi aseară. 

— Aşa ar fi trebuit, dar aseară am înghiţit mai mult decât 
puteam să asimilez şi anumite idei mi-au scăpat. Sunt 
detectiv, nu computer infailibil. Fastolfe zise: 

— Nu te condamn. Doar că nu vreau ca Gladia să fie 
deranjată degeaba. După câte mi-ai spus aseară, presupun 
că e într-o stare de nefericire profundă. 

— Fără îndoială. Dar este şi foarte dornică să afle ce s-a 
întâmplat - cine, dacă a existat cineva, l-a omorât pe cel pe 
care ea îl considera soţul ei. Şi asta e de înţeles. Sunt sigur 
că mă va ajuta. Şi vreau să mai vorbesc cu o persoană. 

— Cu cine? 

— Cu fiica dumitale, Vasilia. 

— Cu Vasilia? De ce? La ce bun? 

— E robotician. Aş vrea să vorbesc şi cu alţi roboticieni, în 
afară de dumneata. 

— Eu nu vreau acest lucru, domnule Baley. 

Terminaseră de mâncat. Baley se ridică: 

— Dr. Fastolfe, din nou trebuie să-ţi aduc aminte că mă 
aflu aici la solicitarea dumitale, nu am nici o însărcinare 
oficială să desfăşor munca de poliţist. Nu am nici o legătură 
cu autorităţile de pe Aurora. Singura şansă pe care o am ca 
să ajung la capătul acestei încurcături nefericite este să 
sper că anumiţi oameni mă vor ajuta de bunăvoie şi-mi vor 
răspunde la întrebări. Dacă mă opreşti, atunci e clar că nu 
pot merge mai departe decât sunt acum, adică nicăieri. Şi 
va fi destul de rău pentru dumneata - si, deci, pentru 
Pământ - aşa că te rog să nu-mi stai în cale. Dacă îmi 
înlesneşti întâlnirea cu cine doresc eu - sau dacă măcar 


încerci s-o înlesneşti, intervenind în numele meu - atunci 
locuitorii de pe Aurora vor considera acest fapt ca pe un 
semn de conştiinţă a nevinovâăţiei din partea dumitale. Pe de 
altă parte, dacă îmi stinghereşti cercetările, la ce concluzie 
pot ei ajunge, decât că eşti vinovat şi te temi să nu se afle? 

Fastolfe zise, mascându-şi cu greu enervarea: 

— Înţeleg asta, domnule Baley. Dar de ce Vasilia? Mai sunt 
şi alţi roboticieni. 

— Vasilia este fiica dumitale. Ea te cunoaşte. Ar putea avea 
păreri autorizate privind posibilitatea ca dumneata să 
distrugi un robot. Pentru că e membră a Institutului de 
Robotică şi se află de partea duşmanilor dumitale politici, 
orice mărturie favorabilă pe care ar putea-o depune ar fi 
convingătoare. 

— Şi dacă depune mărturie împotriva mea? 

— Vom vedea atunci. Vrei să iei legătura cu ea şi s-o rogi 
să mă primească? 

Fastolfe vorbi cu resemnare: 

— O să-ţi fac plăcerea, dar te înşeli dacă îţi închipui că o 
pot convinge uşor să te primească. S-ar putea să fie prea 
ocupată - sau să creadă că este. Poate fi plecată de pe 
Aurora. S-ar putea ca, pur şi simplu, să nu dorească să fie 
amestecată. Am încercat aseară să-ţi explic ce motive are - 
crede că are - ca să mă duşmănească. Dacă o rog să te 
primească, s-ar putea să fie silită să refuze, doar pentru că 
nu mă înghite. 

— Vrei să încerci, dr. Fastolfe? 

Fastolfe oftă: 

— O să încerc, după ce te duci la Gladia. Presupun că vrei 
s-o vezi direct? Ţi-aş sugera că ar fi suficientă o vedere 
tridimensională. Imaginea este de calitate destul de bună, 
aşa că nu trebuie să vorbeşti cu ea în persoană. 

— Îmi dau seama, dr. Fastolfe, dar Gladia este Solariană şi 
are amintiri neplăcute despre vizionarea în tridimensional. 
Si, oricum, eu sunt de părere că eficienţa este mult mai 
mare dacă eşti la faţa locului. Situaţia actuală este prea 


delicată şi problemele sunt prea mari pentru mine ca să 
renunţ la această eficienţă. 

— Ei bine, o voi anunţa pe Gladia. 

Plecă, ezită şi se întoarse din nou. 

— Dar, domnule Baley... 

— Da, dr. Fastolfe? 

— Aseară mi-ai spus că situaţia este destul de gravă 
pentru dumneata ca să nesocoteşti orice neplăcere pe care 
i-ai putea-o provoca Gladiei. Ai explicat că sunt lucruri mai 
importante în joc. 

— Aşa este, dar poţi fi sigur că n-o deranjez, dacă mă 
descurc. 

— Nu vorbesc de Gladia acum. Te previn, doar, că această 
părere strict a dumitale ar trebui extinsă şi asupra mea. Nu 
mă aştept să te îngrijoreze bunăstarea sau mândria mea, 
dacă ai posibilitatea să vorbeşti cu Vasilia. Nu aştept cu 
nerăbdare rezultatele, dar dacă vorbeşti, într-adevăr, cu ea, 
voi suporta orice neplăcere care va decurge de aici şi nu 
eşti obligat să încerci să mă cruţi. Înţelegi? 

— Ca să fiu cinstit, dr. Fastolfe, n-am avut nici o intenţie să 
te cruţ. Dacă pun neplăcerea sau ruşinea dumitale faţă în 
fată cu politica voastră şi cu bunăstarea Lumii mele, n-aş 
ezita nici o clipă să te fac de ruşine. 

— Bun! Şi, domnule Baley, trebuie să extindem această 
atitudine şi asupra dumitale. Bunăstarea dumitale nu are 
voie să ne stea în drum. 

— N-a fost vorba de bunăstarea mea, când te-ai hotărât să 
mă chemi aici fără să mă întrebi. 

— Mă refer la altceva. Dacă după un timp - nu mult, dar 
un timp oarecare - nu progresezi deloc în aflarea unei 
soluţii, va trebui să ne gândim la Sondajul Psihic, la urma 
urmei. Ultima noastră şansă ar fi să aflăm ce cunoaşte 
mintea dumitale şi dumneata nu ştii că ea ştie. 

— Poate nu ştie nimic, dr. Fastolfe. 

Fastolfe îl privi pe Baley cu tristeţe: 


— De acord. Dar, aşa cum ai spus referitor la posibilitatea 
ca Vasilia să depună mărturie împotriva mea - vom vedea 
atunci. 

Se întoarse iar şi ieşi din încăpere. 

Baley se uită după el, gânditor. Acum i se părea că, dacă ar 
face vreun progres, ar înfrunta represalii fizice 
necunoscute - dar, poate, periculoase. Şi dacă n-ar 
progresa, ar înfrunta Sondajul Psihic, şi ăsta nu putea fi mai 
bun. 

— Pe Iehova! Murmură pentru el. 

Drumul spre casa Gladiei păru mai scurt decât cu o zi 
înainte. Afară era însorit şi frumos din nou, dar priveliştea 
părea alta. Soarele arunca raze piezişe din partea opusă, 
desigur, iar culoarea era puţin diferită. Poate că plantele 
păreau altele dimineaţa faţă de seara - sau miroseau altfel. 
Baley îşi amintea că se gândise uneori la asta, pe Pământ. 

Daneel şi Giskard îl însoțeau şi de data asta, dar mergeau 
mai aproape de el şi păreau mai puţin îngrijoraţi. 

Baley întrebă alene: 

— Aici soarele străluceşte tot timpul? 

— Nu, partenere Elijah, răspunse Daneel. Dacă s-ar 
întâmpla aşa, ar fi un dezastru pentru lumea plantelor şi, 
prin urmare, pentru umanitate. Prognoza este, de fapt, că 
soarele va fi acoperit de nori în timpul zilei. 

— Ce-a fost asta? Întrebă Baley uimit. 

Un animal mic, cafeniu deschis, se ghemuise în iarbă. 
Văzându-i pe ei, fugise cam fără grabă. 

— Un iepure, domnule, zise Giskard. 

Baley se linişti. Îi văzuse şi pe câmpurile de pe Pământ. 

De data asta, Gladia nu-i aştepta la uşă, dar era clar că îi 
aştepta. Când un robot îi pofti înăuntru, ea nu se ridică, ci 
spuse, cam iritată şi obosită: 

— Dr. Fastolfe mi-a zis că trebuie să mă vezi din nou. Ce 
mai e? 

Purta o rochie strânsă pe corp şi se vedea că nu mai are 
nimic pe dedesubt: Părul îi era dat pe spate, lins, iar chipul 


îi era palid. Arăta mai obosită decât cu o zi înainte şi era 
evident că dormise puţin. Daneel, amintindu-şi ce se 
întâmplase în prima zi, nu intră în cameră. Totuşi, Giskard 
intră, privi atent în jur, apoi se retrase într-o nişă din 
perete. Un robot al Gladiei stătea în altă nişă. 

Baley zise: 

— Îmi pare nespus de rău, Gladia, că trebuie să te 
deranjez încă o dată. 

— Aseară am uitat să-ţi spun, vorbi Gladia, că, după ce 
Jander va fi ars, va fi, bineînţeles, reciclat pentru refolosire 
în fabricile de roboţi. Cred că va fi amuzant să ştiu că, de 
fiecare dată când voi vedea un robot nou construit, mă voi 
putea gândi că e alcătuit din mulţi atomi ai lui Jander. 

— Şi noi suntem reciclaţi când murim, zise Baley, şi cine 
ştie ce atomi şi ai cui sunt în tine sau în mine în clipa asta, 
ori în ai cui vor fi ai noştri cândva. 

— Ai foarte multă dreptate, Elijah. Şi îmi aduci aminte cât 
de uşor este să filosofezi asupra necazurilor altora. 

— Aşa e, Gladia, dar n-am venit să filosofez. 

— Atunci, fă lucrul pentru care ai venit. 

— Trebuie să pun întrebări. 

— N-au fost destule ieri? De atunci ţi-ai petrecut timpul 
gândindu-te la altele noi? 

— În parte, da, Gladia. Ieri ai spus că şi după ce erai cu 
Jander - ca soţ şi soţie - au existat bărbaţi care ţi s-au oferit 
şi că tu i-ai refuzat. Despre asta trebuie să te întreb. 

— De ce? 

Baley ignoră întrebarea. 

— Povesteşte-mi, zise, câţi bărbaţi ţi s-au oferit în timpul 
cât erai măritată cu Jander? 

— Nu mi-am notat, Elijah. Trei sau patru. 

— A fost vreunul dintre ei insistent? S-a oferit cineva mai 
mult decât o dată? 

Gladia, care îi evitase privirea, i se uită drept în faţă şi 
întrebă: 

— Ai vorbit cu alţii despre asta? 


Baley dădu din cap: 

— N-am vorbit decât cu tine despre acest lucru. Oricum, 
din întrebarea ta îmi dau seama că a existat cel puţin unul 
care a fost insistent. 

— Unul. Santirix Gremionis, oftă ea. Aurorienii au nume 
atât de neobişnuite şi el era neobişnuit - pentru un 
Aurorian. N-am mai întâlnit niciodată unul aşa de stăruitor 
ca el. Întotdeauna era politicos, întotdeauna îmi întâmpina 
refuzul cu un zâmbet şi cu o plecăciune demnă, şi apoi, ca şi 
cum n-ar fi fost nimic, încerca din nou în săptămâna 
următoare sau chiar în următoarele zile. Simpla repetare 
era o mică lipsă de respect. Un Aurorian cuviincios acceptă 
un refuz permanent în afară de cazul în care posibila 
parteneră îi dă de înţeles, destul de clar, că s-a răzgândit. 

— Mai spune-mi... Cei care ţi se ofereau ştiau de relaţia ta 
cu Jander? 

— Ăsta nu era un lucru pe care să-l pomenesc în 
conversațiile ocazionale. 

— Bine, atunci să-l luăm anume pe acest Gremionis. El ştia 
că Jander e soţul tău? 

— Nu i-am spus-o niciodată. 

— Nu îndepărta subiectul de discuţie, Gladia. Nu e vorba 
dacă i-ai spus-o. Spre deosebire de alţii, el s-a oferit în mod 
repetat. Apropo, de câte ori ai spune? De trei ori? De 
patru? De câte ori? 

— N-am numărat, zise Gladia obosită. Se poate să fi fost de 
vreo douăsprezece ori sau mai mult. Dacă n-ar fi fost o 
persoană plăcută în alte privinţe, ar fi trebuit să-mi pun 
roboții să-i împiedice intrarea în locuinţa mea. 

— A, dar n-ai făcut-o. Şi cere timp să faci multiple oferte. 
Ela venit să te vadă. Te-a întâlnit. A avut timp să observe 
prezenta lui Jander şi cum te purtai cu acesta. Nu putea să- 
şi dea seama de relaţie? 

Gladia negă din cap: 

— Nu cred. Jander nu se amesteca niciodată când eu eram 
cu o fiinţă umană. 


— Aşa erau indicaţiile tale? Cred că aşa trebuie să fi fost. 

— Erau. Şi, înainte ca tu să sugerezi că îmi era ruşine din 
cauza relaţiei, era doar o încercare de a evita complicațiile 
supărătoare. Am un oarecare instinct al intimităţii când e 
vorba de sex, pe care Aurorienii nu-l au. 

— Mai gândeşte-te. Putea să-şi dea seama? Iată-l, un 
bărbat îndrăgostit... 

— Îndrăgostit! 

Sunetul pe care-l scosese ea semăna cu un sforăit: 

— Ce ştiu Aurorienii despre dragoste? 

— Un bărbat care se consideră îndrăgostit. Tu nu eşti 
impresionată. Nu e posibil ca el, cu sensibilitatea şi 
suspiciunea unui îndrăgostit dezamăgit, să fi ghicit? 
Gândeşte-te! A făcut vreodată o aluzie indirectă la Jander? 
Ceva care să-ţi provoace o bănuială cât de mică... 

— Nu! Nu! Nu s-a mai auzit ca un Aurorian să vorbească 
de rău preferinţele sexuale sau obiceiurile altuia. 

— Nu neapărat de rău. Un comentariu ironic, poate. Orice 
semn că bănuia relaţia. 

— Nu! Dacă tânărul Gremionis ar fi rostit vreodată un 
asemenea cuvânt, n-ar mai fi intrat în casa mea şi eu aş fi 
avut grijă să nu se mai apropie niciodată de mine. Dar el n- 
ar fi făcut aşa ceva. Era de o politeţe plină de zel faţă de 
mine. 

— Ai spus „tânărul”. Câţi ani are acest Gremionis? 

— E cam de vârsta mea. Treizeci şi cinci. Poate chiar un an 
sau doi mai puţin. 

— Un copil, zise Baley cu tristeţe. Chiar mai tânăr decât 
mine. Dar la vârsta asta... Să presupunem că a bănuit 
relaţia ta cu Jander şi n-a spus nimic - absolut nimic. N-ar fi 
putut, cu toate acestea, să fie gelos? 

— Gelos? 

Lui Baley îi trecu prin minte că pe Aurora sau pe Solaria 
cuvântul poate să nu însemne mare lucru: 

— Mânios că ai putea să preferi pe altul în locul lui. 

Gladia zise tăios: 


— Ştiu ce înseamnă cuvântul „gelos”. L-am repetat doar 
din surprindere că eşti în stare să-ţi imaginezi un Aurorian 
gelos. Pe Aurora, oamenii nu sunt geloşi din cauza sexului. 
Cu siguranţă că pentru alte lucruri, dar nu din cauza 
sexului. 

Pe faţă i se citi clar un rânjet: 

— Chiar dacă era gelos, ce importantă ar avea? Ce putea 
să facă? 

— Nu e posibil să-i fi spus lui Jander că relaţia cu un robot 
ți-ar periclita situaţia pe Aurora... 

— Asta n-ar fi fost adevărat! 

— Jander putea să creadă, dacă i se spunea aşa - să 
creadă că-ţi dăunează, că-ţi face rău. Ar fi imposibil să fie 
ăsta motivul pentru degajarea mentală? 

— Jander n-ar fi crezut niciodată aşa ceva. Mă făcea 
fericită în fiecare zi în care era soţul meu şi eu i-am spus 
asta. 

Baley rămase liniştit. Ea nu înţelegea, aşa că trebuia să-i 
explice, pur şi simplu: 

— Sunt sigur că te credea, dar se putea simţi silit să 
creadă pe altcineva, care-i spunea invers. Dacă ar fi fost 
prins într-o dilemă insuportabilă cu privire la Prima Lege... 

Chipul Gladiei se schimonosi, iar ea ţipă: 

— Eşti nebun! Îmi spui povestea veche cu Susan Calvin şi 
robotul care citea gândurile. Nici un copil mai mare de zece 
ani n-ar putea crede aşa ceva. 

— Nu e posibil ca... 

— Nu, nu este. Sunt de pe Solaria şi ştiu destul despre 
roboţi ca să-mi dau seama că nu e posibil. Ar fi nevoie de un 
expert nemaipomenit, ca să taie legăturile pentru Prima 
Lege într-un robot. Dr. Fastolfe ar fi în stare s-o facă, dar cu 
siguranţă nu Santirix Gremionis. Gremionis e un stilist. 
Lucrează pe fiinţe umane. aie părul, desenează 
îmbrăcăminte. Şi eu fac la fel, dar cel puţin lucrez cu roboţi. 
Gremionis n-a pus niciodată mâna pe un robot. Nu ştie 
nimic despre ei, decât să comande unuia să închidă 


fereastra sau aşa ceva. Vrei să insinuezi că relaţia dintre 
Jander şi mine... Şi mine. 

— Îşi frecă osul pieptului cu un deget ţeapăn, sfârcurile 
mici ale sânilor ghicindu-i-se sub rochie - a dus la moartea 
lui Jander? 

— N-ai făcut-o cu bună ştiinţă, zise Baley, dorind să se 
oprească, dar incapabil să lase baltă interogatoriul. Şi dacă 
Gremionis a aflat de la dr. Fastolfe cum să... 

— Gremionis nu-l cunoştea pe dr. Fastolfe şi, oricum, n-ar 
fi putut înţelege nimic din ce i-ar fi spus dr. Fastolfe. 

— Nu poţi şti sigur ce-ar fi înţeles ori ce n-ar fi înţeles 
Gremionis, cât despre faptul că nu-l cunoştea pe dr. 
Fastolfe... Gremionis trebuie să fi fost des la tine acasă, 
dacă te urmărea aşa, şi... 

— Şi dr. Fastolfe n-a fost aproape niciodată la mine acasă. 
Aseară, când a venit cu tine, a fost de-abia a doua oară când 
mi-a trecut pragul. Îi era teamă că aş pleca dacă ar fi prea 
apropiat de mine. Odată a recunoscut asta. În acest fel şi-a 
pierdut fiica, zicea el... Ceva ridicol. Înţelegi, Elijah, când 
trăieşti câteva secole, ai destul timp să pierzi mii de lucruri. 
Fii re... Recunoscător că trăieşti puţin, Elijah. 

Plângea nestăpânit. 

Baley o privi şi se simţi neajutorat: 

— Îmi pare rău, Gladia. Nu mai am întrebări. Să chem un 
robot? Ai nevoie de ajutor? 

Ea dădu din cap şi-i făcu un semn cu mâna: 

— Pleacă... Pleacă, zise, cu glas sugrumat. Pleacă. 

Baley ezită, apoi străbătu camera, aruncându-i Gladiei o 
ultimă privire nesigură, în timp ce ieşea pe uşă. Giskard îl 
ajunse din urmă şi Daneel i se alătură când ieşi din casă. El 
abia dacă observă. Se gândi că începea să fie de acord cu 
prezenţa lor, aşa cum îşi accepta umbra sau îmbrăcămintea, 
că începea să se simtă gol fără ei. 

Se întoarse repede la locuinţa doctorului Fastolfe, în timp 
ce gândurile nu-i dădeau pace. Dorinţa de a o întâlni pe 
Vasilia fusese la început provocată de disperare, de lipsa 


altui subiect de cercetat, dar acum lucrurile se 
schimbaseră. Probabil că dăduse peste ceva foarte 
important. 

Când Baley se întoarse, figura lipsită de eleganţă a lui 
Fastolfe era înverşunată: 

— Vreun progres? Întrebă. 

— Am eliminat o parte dintr-o posibilitate... Poate. 

— O parte dintr-o posibilitate? Cum elimini cealaltă parte? 
Sau, mai bine, cum stabileşti o posibilitate? 

Baley zise: 

— Prima etapă a stabilirii unei posibilităţi este atunci când 
îmi dau seama că e imposibil să o elimin. 

— Şi dacă îţi dai seama că e imposibil de eliminat cealaltă 
parte a posibilităţii pe care ai menţionat-o atât de 
misterios? 

Baley dădu din umeri: 

— Înainte de a pierde timp gândindu-ne la asta, trebuie s-o 
văd pe fiica dumitale. 

Fastolfe păru mâhnit: 

— Ei bine, domnule Baley, am făcut aşa cum m-ai rugat şi 
am încercat să iau legătura cu ea. A fost nevoie s-o trezesc. 
— Vrei să spui că se află pe acea parte a planetei unde e 

noapte? Nu m-am gândit la asta. 

Baley era necâjit: 

— Mi-e teamă să sunt destul de neghiob ca să-mi închipui 
că mă aflu tot pe Pământ. În Oraşele subpământene, ziua şi 
noaptea îşi pierd înţelesul şi timpul tinde să fie uniform. 

— Nu e chiar atât de rău. Eos este centrul roboticii de pe 
Aurora şi vei găsi puţini roboticieni care locuiesc în el. Ea 
dormea, pur şi simplu, şi dacă a fost trezită nu şi-a schimbat 
caracterul. N-a vrut să-mi vorbească. 

— Cheam-o din nou, insistă Baley. 

— Am vorbit cu robotul ei secretar şi a avut loc un schimb 
neplăcut de mesaje. Mi-a dat de înţeles că nu va vorbi cu 
mine cu nici un chip. În privinţa dumitale a fost ceva mai 


îngăduitoare. Robotul a anunţat că ea îţi va acorda cinci 
minute pe canalul ei particular de vizionare, dacă o chemi... 

— Fastolfe îşi privi ceasul în formă de bandă de pe perete - 
peste o jumătate de oră. Nu vrea să te vadă în persoană 
absolut deloc. 

— Condiţiile sunt insuficiente, ca şi timpul. Trebuie s-o văd 
în persoană atât cât va trebui. I-ai explicat ce important e 
acest lucru, dr. Fastolfe? 

— Am încercat. N-o interesează. 

— Eşti tatăl ei. Cu siguranţă... 

— Ar lua mai repede o hotărâre pentru un străin ales la 
întâmplare, decât de dragul meu. Ştiu asta, aşa că m-am 
folosit de Giskard. 

— Giskard? 

— O, da. Giskard este unul dintre favoriţii ei. Când învăţa 
robotica la universitate, şi-a luat libertatea de a regla unele 
aspecte minore ale programării lui - şi nimic nu creează o 
relaţie mai apropiată cu un robot decât asta - cu excepţia 
metodei Gladiei, desigur. Giskard era aproape ca şi Andrew 
Martin... 

— Cine este Andrew Martin? 

— Era, nu este, zise Fastolfe. N-ai auzit niciodată de el? 

— Niciodată! 

— Ciudat! Aceste legende vechi ale noastre se petrec, 
toate, pe Pământ, totuşi nu sunt cunoscute pe Pământ. 
Andrew Martin a fost un robot care, treptat, pas cu pas, se 
presupune că a căpătat aspect uman. Au existat roboţi cu 
aspect uman înainte de Daneel, dar toţi erau simple jucării, 
ceva mai mult decât automatele. Oricum, despre 
capacităţile lui Andrew Martin circulă poveşti uimitoare - 
semn sigur că e o legendă. A existat o femeie, care făcea 
parte din legende şi care e cunoscută, de obicei, sub 
numele de Mica Domnişoară. Relaţia e prea greu de descris 
acum, dar cred că fiecare fetiţă de pe Aurora a visat să fie 
Mica Domnişoară şi să-l aibă ca robot pe Andrew Martin. 
Vasilia a fost - iar Giskard a fost Andrew Martin al ei. 


— Ei bine, deci? 

— L-am rugat pe robotul ei să-i spună că vei fi însoţit de 
Giskard. Nu l-a văzut de mulţi ani şi m-am gândit că asta ar 
putea-o ademeni să fie de acord să te vadă. 

— Dar n-a ademenit-o. 

— N-a ademenit-o. 

— Atunci, trebuie să ne gândim la altceva. Trebuie să 
existe o cale de a o convinge să mă primească. 

Fastolfe zise: 

— Poate te gândeşti dumneata la una. Peste câteva minute 
o vei vedea tridimensional şi vei avea cinci minute să o 
convingi că ar trebui să te primească în persoană. 

— Cinci minute! Ce pot face în cinci minute? 

— Nu ştiu. Oricum, e mai bine decât nimic. 

Cinci minute mai târziu; Baley stătea în faţa ecranului de 
vizionare în tridimensional, gata s-o cunoască pe Vasilia 
Fastolfe. 

Dr. Fastolfe ieşise, spunând, cu un zâmbet ciudat, că 
prezenţa sa ar face-o, cu siguranţă, pe fiica lui mai puţin 
înţelegătoare. Nici Daneel nu era de faţă. Doar Giskard 
rămase în spatele lui Baley. Giskard spuse: 

— Canalul tridimensional al doctorului Vasilia este deschis 
pentru recepţie. Sunteţi pregătit, domnule? 

— Mai pregătit de-atât nici că se poate, zise Baley posac. 
Refuzase să se aşeze, gândindu-se că în picioare ar putea fi 
mai impozant. (Cât de impozant putea fi un Pământean?) 

Ecranul începu să strălucească, pe când restul încăperii se 
întuneca, şi apăru o femeie - mai întâi cu un contur 
imprecis. Îl privea în faţă, cu mâna dreaptă odihnindu-se pe 
o masă de laborator încărcată cu seturi de diagrame. (Fără 
îndoială că şi ea plănuise să fie impozantă.) Pe măsură ce 
imaginea se accentua în centru, marginile ecranului păreau 
să se topească şi figura Vasiliei (dacă ea era) se contură mai 
bine şi deveni tridimensională. Se afla în cameră, absolut 
reală, doar că decorul camerei în care se afla nu se potrivea 
cu încăperea în care stătea Baley şi diferenţa era mare. 


Era îmbrăcată într-o fustă-pantalon de culoare maro 
închis, largă, semitransparentă, astfel încât picioarele i se 
zăreau de la jumătate în jos. Bluza era strâmtă şi fără 
mâneci, iar braţele îi erau goale până la umăr. Decolteul era 
adânc iar părul, foarte blond, era creţ. N-avea nimic din 
urâţenia tatălui ei şi cu siguranţă că n-avea urechile lui 
mari. Baley ar fi putut, doar, să presupună că avusese o 
mamă frumoasă şi că fusese norocoasă cu distribuirea 
genelor. Era scundă, iar Baley observă o asemănare 
uimitoare cu Gladia la trăsăturile feţei, deşi expresia ei era 
cu mult mai rece şi părea să aibă caracteristicile unei 
personalităţi dominante. 

Vorbi tăios: 

— Dumneata eşti Pământeanul venit să rezolve problema 
tatălui meu? 

— Da, dr. Fastolfe, răspunse Baley la fel de tăios. 

— Poţi să-mi spui dr. Vasilia. Nu vreau să fiu confundată cu 
tatăl meu. 

— Dr. Vasilia, trebuie să am ocazia de a vorbi cu dumneata 
faţă în faţă, o perioadă de timp acceptabilă. 

— Sigur că ai vrea. Dar eşti Pământean şi reprezinţi o 
oarecare sursă de infecţii. 

— Am fost tratat medical şi nu prezint nici un pericol. Tatăl 
dumitale stă cu mine de mai bine de ozi. 

— Tatăl meu susţine că e un idealist şi trebuie să facă, din 
când în când, anumite lucruri care să întreţină amăgirea. 
Eu nu-l voi imita. 

— Înţeleg că nu-i doreşti răul. Îi vei face rău dacă refuzi să 
mă primeşti. 

— Pierzi timp. Nu vreau să te primesc decât astfel, şi a 
trecut o jumătate din timpul acordat. Dacă doreşti, ne 
putem opri acum, în cazul în care nu eşti mulţumit. 

— Giskard e aici, dr. Vasilia, şi ar vrea să te roage să mă 
primeşti. 

Giskard păşi în câmpul vizual: 

— Bună dimineaţa, Mică Domnişoară, zise el încet. 


O clipă, Vasilia păru încurcată şi, când vorbi, o făcu pe un 
ton ceva mai blând: 

— Mă bucur să te vizionez, Giskard, şi te primesc oricând 
vrei, dar nu vreau să-l văd pe acest Pământean, nici măcar 
la rugămintea ta. 

— În acest caz, zise Baley, folosindu-şi cu disperare toate 
rezervele, trebuie să aduc în faţa publicului cazul lui 
Santirix Gremionis, fără să te mai întreb. 

Vasilia făcu ochii mari şi îşi strânse în pumn mâna de pe 
masă: 

— Cine mai e şi Gremionis ăsta? 

— Un tânăr chipeş care te cunoaşte bine. Trebuie să mă 
ocup de treburile astea fără să aud ce ai de spus? 

— Îţi spun chiar acum că... 

— Nu, zise Baley tare. Nu-mi vei spune nimic, dacă nu te 
văd personal. 

Ea îşi strâmbă gura: 

— Atunci, te voi primi, dar nu voi sta cu dumneata nici o 
clipă în plus. Te previn. Şi adu-l pe Giskard. 

Legătura tridimensională se întrerupse cu un pocnet şi 
Baley se simţi ameţit la schimbarea bruscă de fundal. Căută 
un scaun şi se aşeză. 

Giskard era cu o mână pe umărul lui, asigurându-se că a 
ajuns cu bine la scaun: 

— Pot să vă ajut cu ceva, domnule? Întrebă. 

— N-am nimic, spuse Baley. Trebuie doar să-mi trag 
sufletul. 

Dr. Fastolfe stătea în faţa lui: 

— Încă o dată, scuzele mele pentru că nu-mi fac datoria de 
gazdă cum se cuvine. Am ascultat pe o derivație prevăzută 
pentru recepţie şi nu pentru transmitere. Voiam să-mi văd 
fiica, fie şi fără ca ea să mă vadă... 

— Înţeleg, zise Baley, gâfâind uşor. Dacă manierele pretind 
că e nevoie de scuze pentru ceea ce ai făcut, atunci te iert. 

— Dar ce e cu Santirix Gremionis ăsta? Numele nu-mi este 
cunoscut. 


Baley îşi ridică ochii înspre Fastolfe şi spuse: 

— Dr. Fastolfe, am auzit acest nume la Gladia, în dimineaţa 
asta. Ştiu foarte puţin despre el, dar am riscat când i-am 
spus fiicei dumitale. Condiţiile îmi sunt nefavorabile, dar 
rezultatele sunt aşa cum le doresc. După cum vezi, pot face 
deducţii utile, chiar dacă am informaţii puţine, aşa că mai 
bine m-ai lăsa în pace să continui tot aşa. Te rog ca pe viitor 
să mă ajuţi în totalitate şi să nu mai pomeneşti de un Sondaj 
Psihic. 

Fastolfe tăcea, iar Baley simţi o satisfacţie cruntă pentru 
că-şi impusese voinţa - mai întâi asupra fiicei şi, apoi, 
asupra tatălui. 

Nu ştia cât va putea continua să facă aşa. 

9. VASILIA. 

Baley se opri la intrarea în vehiculul portant şi spuse cu 
hotărâre: 

— Giskard, nu vreau ca ferestrele să fie acoperite. Nu 
vreau să stau în spate. Vreau să stau pe locul din faţă şi să 
văd Exteriorul. De vreme ce voi sta între tine şi Daneel, voi 
fi destul de păzit, doar dacă nu e distrusă chiar maşina. lar 
în cazul ăsta, vom pieri cu toţii şi nu mai contează dacă stau 
în faţă sau în spate. 

Giskard răspunse acestei declaraţii violente cu un respect 
şi mai mare: 

— Domnule, dacă vă veţi simţi rău... 

— Atunci veţi opri maşina, mă voi duce pe locul din spate şi 
vei putea să acoperi ferestrele. Nici nu va fi nevoie să 
opreşti maşina. Pot să sar peste locul din faţă în mers. De 
fapt, Giskard, e foarte important să mă acomodez cu Aurora 
cât se poate de bine şi, în orice caz, e important să mă 
acomodez cu Exteriorul. O spun ca pe un ordin, Giskard. 

Daneel zise încet: 

— Partenerul Elijah are foarte mare dreptate, prietene 
Giskard. Va fi în deplină siguranţă. 

Giskard, poate fără tragere de inimă (Baley nu putea 
descifra expresia de pe chipul lui nu tocmai uman), cedă şi 


se aşeză la comenzi. Baley urcă după el şi privi prin parbriz 
mai puţin stăpân pe el decât îi sunase glasul. Totuşi, faptul 
că simţea câte un robot pe fiecare parte îl liniştea. 

Maşina se ridică pe jeturile ei de aer şi se legănă puţin, de 
parcă şi-ar fi pierdut echilibrul. Baley simţi o greață uşoară 
în capul pieptului şi încercă să nu regrete demonstraţia de 
curaj făcută. N-avea nici un rost să-şi spună că Daneel şi 
Giskard nu dădeau nici un semn de teamă şi că ar trebui să- 
i imite. Ei erau roboţi şi nu simțeau frica. Apoi maşina 
înaintă brusc, iar Baley se simţi împins cu putere spre 
spate. Într-o clipă căpătă o viteză mai mare decât avusese 
vreodată Expresul de pe Pământ, din Oraş. În faţă se 
întindea un drum larg, plin de iarbă. Viteza părea să fie şi 
mai mare, pentru că nu se zăreau, pe nici o parte, luminile 
cunoscute sau construcţiile Oraşului - erau numai suprafeţe 
mari de verdeață şi contururi neregulate. 

Baley încercă să respire normal şi să discute cât mai firesc 
despre tot felul de lucruri. Zise: 

— S-ar părea că nu trecem pe lângă nici o fermă, Daneel. 
Cred că e pământ nefolosit. 

Daneel spuse: 

— Acesta e teritoriul oraşului, partenere Elijah. Sunt 
grădini publice şi terenuri particulare. 

— Ale oraşului? 

Lui Baley nu-i venea să creadă. Ştia şi el ce înseamnă un 
Oraş. 

— Eos este cel mai mare şi mai important oraş de pe 
Aurora. Primul care a fost întemeiat. Adunarea Legislativă 
de pe Aurora îşi are sediul aici. Preşedintele Adunării 
Legislative îşi are proprietatea aici şi vom trece pe lângă ea. 

Nu numai că era oraş, dar era şi cel mai mare. Baley privi 
în partea cealaltă. 

— Aveam impresia că reşedinţele lui Fastolfe şi a Gladiei se 
află în suburbia oraşului Eos. Cred că de acum am depăşit 
marginea oraşului. 


— Deloc, partenere Elijah. Trecem prin centrul lui. 
Marginea este la şapte kilometri de aici şi destinaţia 
noastră se află la aproape patruzeci de kilometri după 
aceea. 

— Centrul oraşului? Nu văd nici o construcţie. 

— Nu trebuie să se vadă de pe şosea, dar uite una pe care 
o poţi zări printre copaci. Aceasta e locuinţa lui Fuad 
Labord, un binecunoscut scriitor. 

— Cunogşti toate locuinţele din vedere? 

— Ele se află în banca mea de memorii, zise Daneel cu 
demnitate. 

— Pe şosea nu e deloc circulaţie. De ce? 

— Distanţele mari se străbat cu maşini aeriene sau cu 
maşini magnetice subterane. Legăturile tridimensionale... 

— Pe Solaria sunt numite vizionări, zise Baley. 

— Şi aici, în discuţiile neoficiale, dar mai exact 1. V.C. 
Această formulă înglobează multe comunicaţii. În fond, 
Aurorienilor le place să meargă pe jos şi nu e neobişnuit să 
străbată câţiva kilometri pentru vizite sociale sau, chiar, 
pentru întâlniri de afaceri, când timpul nu contează. 

— lar noi trebuie să ajungem undeva unde e prea departe 
de mers pe jos, prea aproape pentru maşini aeriene şi unde 
vizionarea tridimensională nu este dorită - aşa că folosim o 
maşină de teren. 

— Mai precis un vehicul portant, partenere Elijah, dar 
presupun că poate fi numit maşină de teren. 

— Cât timp facem până la casa Vasiliei? 

— Nu mult, partenere Elijah. Ea este la Institutul de 
Robotică, aşa cum poate ştii. 

Urmară câteva clipe de tăcere, apoi Baley zise: 

— Acolo, la orizont, parcă ar fi înnorat. 

Giskard luă o curbă cu viteză mare, maşina înclinându-se 
la aproape treizeci de grade. Baley îşi înăbuşi un geamăt şi 
se agăţă de Daneel, care îşi aruncă braţul stâng pe după 
umerii lui Baley şi-i strânse ca într-o menghină, cu câte o 


mână pe fiecare umăr. Baley începu să respire încet, pe 
măsură ce maşina se îndrepta. 

Daneel spuse: 

— Da, norii aceia vor aduce precipitaţii mai târziu, în 
timpul zilei, aşa cum era prognoza. 

Baley se încruntă. Il prinsese ploaia o dată - o dată - în 
timpul experimentului pe câmp, în Exterior, pe Pământ. O 
clipă fusese în panică totală, când îşi dădu seama că nu are 
pe ce buton să apese ca s-o oprească. De sus curgea apă 
într-una! Apoi toată lumea a fugit şi a fugit şi el, 
îndreptându-se către Oraşul uscat şi uşor de controlat. Dar 
aici era pe Aurora şi n-avea idee ce-ar trebui să facă dacă 
plouă şi nu era nici un Oraş în care să se adăpostească. Să 
alerge la cea mai apropiată locuinţă? Refugiaţilor li se 
urează automat bun venit? Apoi urmă o altă întoarcere 
scurtă şi Giskard spuse: 

— Domnule, suntem în parcarea Institutului de Robotică. 
Acum putem intra şi vizita locuinţa pe care dr. Vasilia o are 
în curtea Institutului. 

Baley dădu din cap a încuviinţare. Călătoria durase vreo 
cincisprezece-douăzeci de minute (după cum apreciase el, 
timp Pământean) şi era bucuros că se terminase. Zise, 
gâfâind puţin: 

— Vreau să ştiu ceva despre fiica lui Fastolfe înainte de a o 
întâlni. Tu n-ai cunoscut-o, nu-i aşa, Daneel? 

Daneel răspunse: 

— Pe vremea când am luat eu naştere, dr. Fastolfe şi fiica 
lui se despărţiseră de multă vreme. N-am întâlnit-o 
niciodată. 

— Cât despre tine, Giskard, tu şi cu ea vă cunoaşteţi bine. 
Aşa-i? 

— Aşa e, domnule, zise Giskard netulburat. 

— Şi ţineţi unul la altul? 

— Cred, domnule, că fiica doctorului Fastolfe se simţea 
bine cu mine. 


— Tu te simţeai bine cu ea? Giskard păru că-şi alege 
cuvintele: 

— Îmi dă senzaţia pe care cred că fiinţele umane o 
denumesc „plăcerea de a fi cu altă fiinţă umană”. 

— Dar mai mult cu Vasilia, cred. Am dreptate? 

— Faptul că ea se simţea bine cu mine, domnule, zise 
Giskard, părea, într-adevăr, să stimuleze acele potenţiale 
pozitronice care mie îmi produc reacţii asemănătoare cu 
cele pe care le produce plăcerea în fiinţele umane. Cel 
puţin aşa mi-a explicat dr. Fastolfe odată. 

— De ce şi-a părăsit Vasilia tatăl? Întrebă brusc Baley. 

Giskard nu răspunse. 

— 'Ţi-am pus o întrebare, băiete, zise Baley, pe tonul dintr- 
o dată categoric al Pământeanului ce se adresează unui 
robot. 

Giskard întoarse capul şi-l fixă pe Baley, care se gândi o 
clipă că strălucirea din ochii robotului era o izbucnire de 
indignare la auzul cuvântului jignitor. 

Giskard vorbi, totuşi, calm şi în ochi nu i se citea nimic: 

— Aş vrea să răspund, domnule, dar domnişoara Vasilia 
mi-a dat ordin, atunci, să nu spun nimic referitor la această 
separare. 

— Dar eu îţi dau ordin să-mi răspunzi şi pot s-o fac foarte 
sever... Dacă vreau. 

— Îmi pare rău, zise Giskard. Domnişoara Vasilia, chiar de 
atunci, era talentată în robotică, iar ordinele pe care mi le-a 
dat au fost suficient de puternice ca să reziste, orice aţi 
spune dumneavoastră, domnule. 

Baley spuse: 

— Trebuie să fi fost foarte talentată în robotică, fiindcă dr. 
Fastolfe mi-a spus că ea te reprograma uneori. 

— Nu era periculos, domnule. Dr. Fastolfe în persoană 
putea corecta, oricând, orice greşeală. 

— A trebuit s-o facă? 

— N-a trebuit, domnule. 

— Care era specificul reprogramării? 


— Probleme minore, domnule. 

— Poate, dar fă-mi pe voie. Ce anume făcea ea? 

Giskard ezită, iar Baley ştiu imediat ce înseamnă asta. 
Robotul spuse: 

— Mă tem că nu pot răspunde la nici o întrebare 
referitoare la reprogramare. 

— Ţi s-a interzis? 

— Nu, domnule, dar reprogramarea şterge automat ce a 
fost înainte. Dacă mi se schimbă ceva anume, mi se pare că 
am fost întotdeauna schimbat şi nu mai am amintirea a ceea 
ce a fost înainte de a fi schimbat. 

— Atunci de unde ştii că reprogramarea a fost minoră? 

— De vreme ce dr. Fastolfe n-a simţit niciodată nevoia să 
corecteze ce făcea domnişoara Vasilia - cel puţin aşa mi-a 
spus odată - pot presupune, doar, că schimbările au fost 
minore. Puteţi s-o întrebaţi pe domnişoara Vasilia, domnule. 

— O voi întreba, zise Baley. 

— Mi-e teamă, totuşi, că nu va răspunde, domnule. 

Lui Baley i se strânse inima. Până acum pusese întrebări 
doar doctorului Fastolfe, Gladiei şi celor doi roboţi, toţi 
având motive întemeiate să-l ajute. Acum, pentru prima 
oară, va înfrunta o problemă neplăcută. 

Baley ieşi din vehiculul portant, care se odihnea pe un 
petic de iarbă şi simţi o plăcere deosebită să aibă pământul 
sub picioare. Privi surprins în jur, deoarece clădirile erau 
destul de înghesuite, iar în dreapta lui se afla una foarte 
mare, simplă, mai degrabă un bloc dreptunghiular din 
metal şi sticlă. 

— Asta e Institutul de Robotică? Întrebă. 

Daneel spuse: 

— Acest întreg complex este Institutul, partenere Elijah. 
Acum vezi doar o parte din el, construită mai înghesuit 
decât se obişnuieşte pe Aurora, pentru că este o entitate 
politică de sine stătătoare. Conţine locuinţe, laboratoare, 
biblioteci, şcoli publice şi aşa mai departe. Construcţia cea 
mare este centrul administrativ. 


— Este atât de neobişnuit pentru Aurora, cu toate aceste 
clădiri la vedere - cel puţin judecând după ce am văzut în 
Eos - încât cred că este foarte dezaprobat. 

— Cred că a fost, partenere Elijah, dar conducătorul 
Institutului este prieten cu Preşedintele, care are multă 
influenţă, şi am înţeles că a fost o dispensă specială, din 
cauza cerinţelor cercetării. 

Daneel privi gânditor în jur: 

— Este într-adevăr mult mai înghesuit decât am crezut. 

— Decât ai crezut? N-ai fost niciodată aici, Daneel? 

— Nu, partenere Elijah. 

— Dar tu, Giskard? 

— Nu, domnule, zise Giskard. 

— Te descurci fără probleme, spuse Baley, de parcă ai 
cunoaşte locul. 

— Am fost corect informaţi, partenere Elijah, zise Daneel, 
pentru că trebuia să venim cu tine. 

Baley dădu gânditor din cap, apoi întrebă: 

— De ce n-a venit dr. Fastolfe cu noi? 

Şi se convinse din nou că n-avea nici un rost să încerci să 
prinzi un robot pe picior greşit. Dacă pui o întrebare 
repede - sau pe neaşteptate - ei pur şi simplu vor aştepta 
până ce întrebarea este asimilată, apoi vor răspunde. 
Niciodată nu erau prinşi pe picior greşit. 

Daneel vorbi: 

— După cum a spus dr. Fastolfe, el nu e membru al 
Institutului şi crede că nu s-ar cuveni să-l viziteze neinvitat. 

— Dar de ce nu e membru? 

— Motivul nu mi s-a spus niciodată, partenere Elijah. 

Baley îşi îndreptă privirea spre Giskard, care spuse 
imediat: 

— Nici mie, domnule. 

Nu ştiau? Li s-a spus să nu ştie? Baley dădu din umeri. N- 
avea importanţă. Fiinţele umane pot minţi şi roboții pot fi 
instruiți. Desigur, fiinţele umane pot fi terorizate sau 
manevrate printr-o minciună-dacă cel ce pune întrebările 


este destul de îndemânatic sau de brutal - iar roboții pot fi 
manevraţi prin instruire - dacă cel care întreabă este destul 
de îndemânatic sau de lipsit de scrupule - dar abilităţile 
necesare erau diferite, iar Baley n-avea niciuna referitoare 
la roboţi. Zise: 

— Unde am putea-o găsi pe dr. Vasilia Fastolfe? 

— Aceasta e locuinţa ei, chiar în faţa noastră, răspunse 
Daneel. 

— Deci ai fost instruit cu privire la localizarea ei? 

— Asta a fost înregistrat în banca noastră de memorii, 
partenere Elijah. 

— Bine, atunci, arată-mi drumul. 

Soarele portocaliu era acum în înaltul cerului şi era clar că 
se apropia miezul zilei. Venind înspre casa Vasiliei, păşiră în 
umbra clădirii şi Baley se înfioră puţin, simțind cum coboară 
temperatura. 

Îşi strânse buzele la gândul de a ocupa şi coloniza Lumi 
fără Oraşe, unde temperatura nu era controlată, ci supusă 
modificărilor neprevăzute şi prosteşti. Şi observă cu 
nelinişte că linia de nori dinspre orizont înaintase puţin. 
Putea să şi plouă oricând, cu cascade de apă venind de sus. 

Pământul! Îi era dor de Oraşe. 

Giskard intrase primul în casă şi Daneel întinse un braţ ca 
să-l împiedice pe Baley să-l urmeze. Desigur! Giskard făcea 
o recunoaştere. La fel şi Daneel, de altfel. Ochii lui 
străbătură peisajul cu o atenţie de care nici o fiinţă umană 
n-ar fi fost capabilă. Baley era sigur că acelor ochi de robot 
nu le scăpa nimic. (Se întreba de ce roboții nu erau 
prevăzuţi cu patru ochi, distribuiţi în mod egal în jurul 
capului - sau cu o bandă optică de jur împrejur. Daneel n-ar 
fi fost obligat, normal, pentru că trebuia să semene cu un 
om, dar Giskard de ce nu? Sau asta ar fi creat complicaţii 
ale vederii pe care conexiunile pozitronice nu le-ar fi putut 
descurca? Baley avu, o clipă, o viziune palidă a problemelor 
care îngreunau viaţa unui robotician.) 


Giskard ieşi în prag şi făcu semn cu capul. Braţul lui 
Daneel îl împinse uşor, iar Baley înaintă. Uşa era 
întredeschisă. 

Nu exista încuietoare la casa Vasiliei, dar nu fusese vreuna 
(Baley îşi aminti brusc) nici la Gladia şi nici la dr. Fastolfe. O 
populaţie rară şi izolarea ajutau la asigurarea intimităţii şi 
ajuta, fără îndoială, şi obiceiul neamestecului. Dacă stai să 
te gândeşti, paznicii roboţi omniprezenţi erau mai eficienţi 
decât orice încuietoare. 

Apăsarea mâinii lui Daneel pe braţul lui Baley îl făcu pe 
acesta să se oprească. În faţa lor, Giskard vorbea încet cu 
doi roboţi, care semănau cu el. Un val de răceală îl izbi pe 
Baley în coşul pieptului. Ce-ar fi dacă; printr-o manevră 
rapidă, Giskard ar fi înlocuit cu un alt robot? Ar fi el în stare 
să observe înlocuirea? Să deosebească doi roboţi de acest 
tip? Dacă ar fi lăsat cu un robot fără indicaţii speciale, care 
să-l păzească, unul care l-ar putea atrage cu inocenţă în 
pericol şi care ar reacţiona cu insuficientă iuţeală când ar fi 
nevoie de protecţie? 

Stăpânindu-şi glasul, îi zise calm lui Daneel: 

— E remarcabilă asemănarea dintre aceşti roboţi, Daneel. 
Tu îi poţi deosebi? 

— Sigur, partenere Elijah. Desenul hainelor lor e diferit şi 
sunt diferite şi numerele lor de cod. 

— Mie nu mi se par diferite. 

— Nu eşti obişnuit să observi asemenea amănunte. 

Baley făcu ochii mari: 

— Ce numere de cod? 

— Sunt uşor de văzut, partenere Elijah, când ştii unde să 
priveşti şi când ai ochii mai sensibili la infraroşu decât 
oamenii. 

— Păi, atunci, aş avea probleme dacă ar trebui să-i 
identific, nu-i aşa? 

— Deloc, partenere Elijah. Nu trebuie decât să-l întrebi pe 
robot care îi este numele întreg şi numărul de serie. El îţi va 
spune. 


— Chiar dacă a fost instruit să-mi dea un răspuns fals? 

— De ce ar fi un robot instruit astfel? 

Baley se hotări să nu explice. 

Oricum, Giskard se întorcea. Îi spuse lui Baley: 

— Domnule, veţi fi primit. Pe aici, vă rog. 

Cei doi roboţi ai casei arătau drumul. În urma lor veneau 
Baley şi Daneel, acesta din urmă menţinându-şi, protector, 
apăsarea mâinii pe braţul celuilalt. La urmă venea Giskard. 

Cei doi roboţi se opriră în faţa unei uşi duble care se 
deschise, evident automat, în ambele părţi. Încăperea din 
spatele lor era inundată de o lumină slabă, cenuşie, lumina 
zilei pătrunzând prin draperii groase. Baley distinse vag o 
siluetă omenească mică, aşezată pe jumătate pe un scaun 
înalt, cu un cot sprijinit pe o masă ce se întindea pe toată 
lungimea peretelui. 

Baley şi Daneel intrară, Giskard veni în spatele lor. Uşa se 
închise, lăsând camera şi mai întunecată. 

O voce de femeie spuse tăios: 

— Nu veni mai aproape! Rămâi unde eşti! 

Şi în cameră explodă lumina zilei. 

Baley clipi şi privi în sus. Tavanul era de sticlă şi, prin el, se 
vedea soarele. Acesta părea, totuşi, ciudat de întunecat şi 
putea fi privit, chiar dacă faptul nu influenţa calitatea 
luminii dinăuntru. Probabil că sticla (sau orice alt material 
transparent ar fi fost) difuza lumina fără s-o absoarbă. 

Cobori privirea asupra femeii, care rămăsese în 
continuare pe scaun, şi spuse: 

— Dr. Vasilia Fastolfe? 

— Dr. Vasilia Aliena, dacă vrei tot numele. Nu împrumut 
numele altora. Îmi poţi spune dr. Vasilia. Este numele cu 
care mă ştiu toţi în Institut. 

Glasul, care îi fusese destul de aspru, se înmuie: 

— Şi ce mai faci, vechiul meu prieten Giskard? 

Giskard răspunse cu o intonaţie ciudat de diferită de cea 
obişnuită: 

— Te salut... 


Se opri, apoi zise: 

— 'Te salut, Mică Domnişoară. 

Vasilia zâmbi: 

— Şi acesta, presupun că este robotul cu aspect uman de 
care am auzit - Daneel Olivaw? 

— Da, dr. Vasilia, zise Daneel vioi. 

— Şi în sfârşit, îl avem pe... Pământean. 

— Elijah Baley, dr. Vasilia, spuse Baley cu răceală. 

— Da, ştiu că Pământenii au nume şi că al dumitale este 
Elijah Baley, zise ea cu indiferenţă. Nu semeni nici un pic cu 
actorul care a interpretat rolul dumitale în spectacolul de 
pe hiperunde. 

— Sunt conştient de asta, dr. Vasilia. 

— Cel care a jucat în rolul lui Daneel semăna mai bine, dar 
cred că nu ne aflăm aici ca să discutăm despre spectacol. 

— Nu. 

— Cred că ne aflăm aici, Pământeanule, ca să vorbim 
despre ce anume vrei să spui în legătură cu Santirix 
Gremionis şi să terminăm cu asta. Bine? 

— Nu tocmai, zise Baley. Nu acesta e motivul principal al 
venirii mele, deşi cred că o să ajungem la el. 

— Zău? Trăieşti cu impresia că suntem aici ca să ne 
întindem la o discuţie lungă şi complicată despre orice 
subiect vrei dumneata să alegi? 

— Cred, dr. Vasilia, că ai face bine să mă laşi pe mine să 
pun întrebările cum vreau eu. 

— Asta e o ameninţare? 

— Nu. 

— Ei bine, n-am întâlnit niciodată un Pământean şi ar 
putea fi interesant de văzut cât de mult semeni cu actorul 
care a jucat în rolul dumitale - adică, nu numai ca 
înfăţişare. Eşti, într-adevăr, persoana sigură de sine care 
părea să fie în spectacol? 

— Spectacolul, zise Baley vădit dezgustat, era 
ultradramatic şi mi-a exagerat trăsăturile de caracter în 


toate privinţele. Aş vrea, mai degrabă, să mă accepţi şi să 
mă judeci numai după modul în care mă vezi acum. 

Vasilia râse: 

— Cel puţin nu pari prea impresionat de mine. Asta-i un 
punct în favoarea dumitale. Sau crezi că Gremionis ăsta, pe 
care-l ai în minte, îţi dă dreptul să-mi comanzi? 

— Nu sunt aici pentru altceva decât pentru a descoperi 
adevărul în cazul robotului cu aspect uman care a murit, 
Jander Panell. 

— A murit? Deci, a trăit cândva? 

— Prefer să folosesc acest cuvânt în locul expresiilor de 
genul „a fost făcut inoperant”. Cuvântul „mort” te încurcă? 

Vasilia zise: 

— Te aperi bine. Debrett, adu-i Pământeanului un scaun. 
Va obosi în picioare dacă va fi o conversaţie lungă. Apoi 
intră în nişa ta. Şi tu poţi să-ţi alegi una, Daneel... Giskard, 
vino lângă mine. 

Baley se aşeză: 

— Mulţumesc, Debrett. Dr. Vasilia, nu am nici o autoritate 
să-ţi pun întrebări; nu am nici un mijloc legal să te 
constrâng să-mi răspunzi la întrebări. Totuşi, moartea lui 
Jander Panell l-a pus pe tatăl dumitale într-o situaţie cam... 

— Pe cine l-a pus într-o situaţie? 

— Pe tatăl dumitale. 

— Pământeanule, eu mă refer uneori la un anumit individ 
ca la tatăl meu, dar altcineva n-o face. Te rog să foloseşti un 
nume propriu. 

— Dr. Han Fastolfe. E tatăl dumitale, nu-i aşa? Ca fapt 
înregistrat? 

Vasilia spuse: 

— Foloseşti un termen biologic. Împart genele cu el într-un 
anume fel, care pe Pământ ar fi considerat o relaţie tată- 
fiică. Pe Aurora acest lucru este privit cu indiferenţă, cu 
excepţia cazurilor medicale şi genetice. Pot spune că sufăr 
din cauza anumitor stări metabolice în care s-ar cuveni să 
ţin seama de fiziologia şi biochimia celor cu care împart 


genele - părinţi, fraţi sau surori de la acelaşi tată, copii şi 
aşa mai departe. Altminteri, aceste relaţii nu se discută, în 
general, în societatea civilizată de pe Aurora. Îţi explic asta, 
pentru că eşti Pământean. 

— Dacă am încălcat un obicei, zise Baley, a fost din cauza 
ignoranței şi îmi cer scuze. Pot să-i spun pe nume domnului 
cu pricina? 

— Desigur. 

— În acest caz, moartea lui Jander Panell l-a pus pe dr. 
Han Fastolfe într-o situaţie cam dificilă şi presupun că 
dumneata vei fi destul de îngrijorată ca să vrei să-l ajuţi. 

— Dumneata presupui asta, dumneata? De ce? 

— Este... Te-a crescut. A avut grijă de dumneata. Aţi nutrit 
o puternică afecţiune unul faţă de celălalt. El simte, încă, o 
puternică afecţiune pentru dumneata. 

— "Ţi-a spus el asta? 


— A reieşit din amănuntele conversaţiei noastre... Chiar şi 
din faptul că a manifestat interes faţă de femeia de pe 
Solaria, Gladia Delmarre, din cauza asemănării ei cu 
dumneata. 

— "Ţi-a spus el asta? 

— Mi-a spus, dar chiar dacă n-ar fi făcut-o, asemănarea e 
evidentă. 

— Cu toate acestea, Pământeanule, nu-i datorez nimic 
doctorului Fastolfe. Presupunerile dumitale pot fi scoase din 
discuţie. Baley îşi drese glasul: 

— Pe lângă sentimentele personale pe care ai putea sau n- 
ai putea să le ai, este problema viitorului Galaxiei. Dr. 
Fastolfe doreşte ca Lumi noi să fie şi colonizate de fiinţe 
umane. Dacă urmările politice ale morţii lui Jander vor duce 
la explorarea şi colonizarea Lumilor noi de către roboţi, dr. 
Fastolfe crede că aceasta va fi o catastrofă pentru Aurora şi 
pentru umanitate. Cu siguranţă că nu vrei să joci un rol în 
această catastrofă. 

Vasilia vorbi cu indiferenţă, urmărindu-l atentă: 

— Sigur că nu, dacă aş fi de acord cu dr. Fastolfe. Nu sunt. 
Nu văd nici un rău în faptul că roboții cu aspect uman fac 
asta. De fapt, mă aflu aici, la Institut, ca să fac posibil acest 
lucru. Sunt Globalistă. Întrucât dr. Fastolfe este Umanist, 
este duşmanul meu politic. 

Răspunsurile ei erau repezite şi directe, nu mai lungi 
decât trebuia. După fiecare urma o tăcere anume, de parcă 
ea ar fi aşteptat cu interes cealaltă întrebare. Baley avea 
impresia că o interesează, o amuză, că face singură 
prinsoare ce întrebare mai vine, hotărâtă să-i ofere doar 
acele informaţii care îl sileau s-o mai întrebe ceva. 

E] zise: 

— Eşti de mult timp membră a acestui Institut? 

— De la formarea lui. 

— Sunt mulţi membri? 

— După aprecierea mea cam o treime din roboticienii de 
pe Aurora, deşi numai jumătate din aceştia locuiesc şi 


lucrează, propriu-zis în Institut. 

— Alţi membri ai Institutului îţi împărtăşesc părerile 
despre explorarea altor Lumi cu ajutorul roboților? Se 
opun, fără excepţie părerilor doctorului Fastolfe? 

— Bănuiesc că majoritatea sunt Globalişti, dar nu ştiu să fi 
supus problema la vot sau măcar s-o fi discutat oficial. Mai 
bine ai vorbi cu fiecare, separat. 

— Dr. Fastolfe este membru al Institutului? 

— Nu. 

Baley aşteptă puţin, dar ea nu mai spuse nimic. 

— Nu e ciudat? Aş zice că el, dintre toţi, ar trebui să fie 
membru. 

— Din întâmplare, nu-l vrem. Şi ce e mai puţin important, 
poate, el nu ne vrea. 

— Nu e şi mai ciudat? 

— Nu cred. 

Apoi, parcă simțind nevoia să mai spună ceva, adăugă: 

— Locuieşte în oraşul Eos. Cred că ştii ce înseamnă 
numele ăsta, Pământeanule. 

Baley încuviinţă şi spuse: 

— Eos este vechea zeiţă greacă a zorilor, aşa cum Aurora 
este vechea zeiţă romană a zorilor. 

— Exact. Dr. Han Fastolfe locuieşte în Oraşul Zorilor, în 
Lumea Zorilor, dar el nu crede în Zori. Nu înţelege metoda 
necesară de expansiune în Galaxie, de transformare a 
Zorilor prin Spaţiu într-o mare Zi Galactică. Explorarea 
Galaxiei cu ajutorul roboților este singurul mod practic de 
îndeplinire a acestei misiuni şi el nu e de acord cu ea - sau 
cu noi. 

Baley zise încet: 

— De ce este singura metodă existentă? Aurora şi celelalte 
Lumi din Spaţiu nu au fost explorate şi colonizate de roboţi, 
ci de fiinţe umane. 

— Mai exact de Pământeni. A fost un procedeu risipitor şi 
ineficace şi acum nu vom îngădui altor Pământeni s-o facă 
pe colonizatorii. Am devenit locuitori ai Spaţiului, cu durată 


mare de viaţă şi sănătoşi, şi avem roboţi care sunt infinit 
mai pricepuţi şi mai flexibili decât cei pe care şi-i pot 
permite fiinţele umane care au colonizat Lumile noastre la 
început. Timpurile şi problemele s-au schimbat în totalitate 
şi astăzi este posibilă numai explorarea cu roboţi. 

— Să zicem că ai dreptate şi că dr. Fastolfe se înşală. Chiar 
şi aşa, are un punct de vedere logic. De ce el şi Institutul nu 
se acceptă reciproc? Numai pentru că nu se înţeleg în 
această privinţă? 

— Nu, această neînțelegere este relativ minoră. Există un 
conflict mult mai important. 

Din nou Baley se opri şi din nou ea nu adăugă nimic la ce 
spusese. El simţea că nu e bine să arate că e nervos, aşa că 
zise liniştit, aproape într-o doară: 

— Care este conflictul mult mai important? 

În glasul Vasiliei se simţi amuzamentul. Chipul i se 
îmblânzi şi, o clipă, semănă şi mai mult cu Gladia: 

— Cred că n-ai ghici, dacă nu ţi s-ar explica. 

— Tocmai de aceea întreb, dr. Vasilia. 

— Ei bine atunci, Pământeanule, mi s-a spus că Pământenii 
au viaţă scurtă. N-am fost indusă în eroare, nu-i aşa? 

Baley dădu din umeri: 

— Unii dintre noi ajung la o sută de ani, după timpul de pe 
Pământ. 

Se gândi puţin: 

— Cam o sută treizeci de ani metrici. 

— Dumneata câţi ani ai? 

— Patruzeci şi cinci după sistemul standard, şaizeci după 
cel metric. 

— Eu am şaizeci şi şase în sistem metric. Mă aştept să 
trăiesc măcar încă trei secole metrice - dacă am grijă. 

Baley îşi desfăcu larg braţele: 

— 'Te felicit. 

— Există dezavantaje. 

— În dimineaţa asta mi s-a spus că în trei sau patru secole 
se pot acumula multe pierderi. 


— Mă tem că da, zise Vasilia. Se pot acumula şi multe, 
multe câştiguri. Pe total, se compensează. 

— Atunci, care sunt dezavantajele? 

— Bineînţeles că nu eşti om de ştiinţă. 

— Sunt detectiv sau poliţist, dacă vrei. 

— Dar, poate, cunoşti oameni de ştiinţă în Lumea ta. 

— Am cunoscut câţiva, zise Baley prevăzător. 

— Ştii cum lucrează ei? Am auzit că pe Pământ cooperează 
de nevoie. Au, cel mult, o jumătate de secol de muncă activă 
în timpul scurtei lor vieţi. Mai puţin decât şapte decenii 
metrice. Nu se pot face multe în acest timp. 

— Unii dintre oamenii noştri de ştiinţă au realizat multe 
într-un timp mult mai scurt. 

— Pentru că au profitat de descoperirile pe care le-au 
făcut alţii înaintea lor şi au câştigat din descoperirile 
contemporane ale altora. E adevărat? 

— Desigur. Avem o comunitate de oameni de ştiinţă la care 
contribuie toţi, în spaţiu şi în timp. 

— Exact. Altfel nu merge. Fiecare om de ştiinţă, conştient 
că e improbabilă realizarea prin el însuşi, este silit să intre 
în comunitate. N-are încotro şi devine o parte a Oficiului de 
cliring. În acest fel, progresul este mult mai mare decât ar fi 
dacă n-ar exista toate acestea. 

— Pe Aurora şi în alte Lumi din Spaţiu nu e la fel? Întrebă 
Baley. 

— Teoretic, da; practic, nu prea. Constrângerile sunt mai 
mici într-o societate cu durata de viaţă lungă. Aici, savanții 
au trei sau trei secole şi jumătate pentru a se dedica unei 
probleme, astfel încât apare ideea că un lucrător solitar 
poate face progrese importante în acest timp. Se poate 
simţi un fel de lăcomie intelectuală - să vrei să realizezi 
ceva al tău, să-ţi asumi proprietatea unui aspect al 
progresului, să doreşti să vezi progresul general mai 
degrabă încetinit, decât să renunţi la ceea ce consideri că 
este numai al tău. Şi progresul general este încetinit în 
Lumile din Spaţiu; până la un punct în care este greu să 


apreciezi activitatea de pe Pământ, în ciuda avantajelor 
noastre enorme. 

— Cred că n-ai vorbi aşa, dacă n-ai vrea să înţeleg că dr. 
Han Fastolfe se comportă în acest mod. 

— Într-adevăr, aşa se comportă. Analiza teoretică a 
creierului pozitronic pe care a efectuat-o ela fost cea care a 
făcut posibil robotul cu chip uman. A folosit-o pentru a-l 
construi - cu ajutorul răposatului dr. Sarton - pe prietenul 
dumitale robot Daneel, dar nu şi-a publicat detaliile 
importante ale teoriei şi nici nu le pune la dispoziţia 
altcuiva. În acest fel, el - şi numai el - deţine proprietatea 
asupra producţiei de roboţi cu aspect uman. 

Baley se încruntă: 

— Şi Institutul de Robotică este destinat colaborării între 
oamenii de ştiinţă? 

— Întocmai. Acest Institut este format din peste o sută de 
roboticieni de vârf, de diferite vârste, grade şi calificări, şi 
sperăm să înfiinţăm sucursale în alte Lumi şi să alcătuim o 
asociaţie interstelară. Noi toţi ne dedicăm descoperirile sau 
teoriile unui fond comun - făcând de bunăvoie, pentru 
binele general, ceea ce voi, Pământenii, faceţi siliţi, pentru 
că trăiţi atât de puţin. Totuşi, dr. Han Fastolfe nu face asta. 
Sunt sigură că te gândeşti la dr. Han Fastolfe ca la un 
patriot Aurorian cu idealuri nobile, dar al nu-şi va pune 
proprietatea intelectuală - aşa o consideră el - în fondul 
comun şi, deci, nu ne vrea. Şi pentru că el pretinde dreptul 
de proprietate personală asupra descoperirilor ştiinţifice, 
noi nu-l vrem. Cred că nu mai consideri un mister disprețul 
reciproc. 

Baley dădu din cap, apoi zise: 

— Crezi că o să meargă... Renunţarea asta voluntară la 
gloria personală? 

— Trebuie, spuse Vasilia înverşunată. 

— Iar Institutul, prin efortul comunităţii, a repetat munca 
individuală a dr. Fastolfe şi a redescoperit teoria creierului 
pozitronic cu aspect uman? 


— În timp, o vom face. E inevitabil. 

— Şi nu încerci deloc să scurtezi timpul, convingându-l pe 
dr. Fastolfe să dezvăluie secretul? 

— Cred că suntem pe cale să-l convingem: 

— Cu ajutorul scandalului cu Jander? 

— Nu cred că trebuia, într-adevăr, să pui această 
întrebare... Ei, ţi-am spus tot ce voiai să ştii, Pământeanule? 

— Mi-ai spus unele lucruri pe care nu le ştiam, răspunse 
Baley. 

— Atunci, e timpul să-mi vorbeşti despre Gremionis. De ce 
ai pomenit numele acestui bărbier în legătură cu mine? 

— Bărbier? 

— El se consideră coafor, printre altele, dar e bărbier, pur 
şi simplu. Vorbeşte-mi despre el - sau să considerăm 
întrevederea terminată. 

Baley se simţi dezgustat. Era clar că Vasiliei îi făcuse 
plăcere să răspundă în doi peri. Îi oferise destule ca 
aperitiv, dar acum el trebuia să obţină ceva în plus pe banii 
lui. Numai că n-avea nimic. Sau avea numai presupuneri. Şi 
dacă vreuna dintre e! E era greşită, absolut greşită, era 
terminat. 

Aşa că o luă pe cont propriu: 

— Înţelegi, dr. Vasilia, că nu poţi scăpa pretinzând că e 
caraghios dacă îşi închipuie cineva că există o legătură între 
Gremionis şi dumneata. 

— De ce nu, dacă este caraghios? 

— O, nu. Dacă ar fi fost caraghios, mi-ai fi râs în faţă şi ai fi 
întrerupt legătura tridimensională. Simplul fapt că ai fost 
de acord să renunţi la atitudinea dumitale anterioară şi să 
mă primeşti... Simplul fapt că ai stat mult de vorbă cu mine 
şi mi-ai spus o grămadă de lucruri... Înseamnă că recunoşti 
că aş putea tăia în carne vie. 

Vasilia îşi încleştă fălcile şi vorbi încet şi cu furie: 

— Uite ce e, Pământean minuscul, sunt într-o situaţie 
vulnerabilă şi probabil că ştii asta. Sunt fiica doctorului 
Fastolfe şi sunt câţiva aici, la Institut, destul de nebuni - sau 


de ticăloşi - care să nu aibă încredere în mine din această 
cauză. Nu ştiu ce poveste ai auzit - sau ticluit - dar e sigur 
că Este caraghioasă, într-un fel sau altul. Oricum, indiferent 
cât de caraghioasă ar fi, poate fi folosită împotriva mea. Aşa 
că sunt gata să fac schimb. Ţi-am spus unele lucruri şi ţi-aş 
mai putea spune, dar numai dacă dai la iveală tot ce ştii şi 
dacă mă convingi că spui adevărul. Aşa că vorbeşte. Dacă 
încerci să mă păcăleşti, situaţia mea nu se va înrăutăţi mai 
mult dacă-ţi dau un picior undeva - cel puţin asta o să-mi 
facă plăcere. Şi-mi voi folosi influenţa pe care o am pe lângă 
Preşedinte pentru a-l convinge să anuleze imediat 
hotărârea prin care ţi s-a permis să vii aici şi să te trimită 
imediat înapoi pe Pământ. Se fac şi aşa destule presiuni 
asupra lui pentru asta, aşa că nu-i mai trebuie şi din partea 
mea. Aşa că vorbeşte! Acum! 

Baley se simţi îndemnat să treacă la partea cea mai 
importantă, ca să vadă dacă are dreptate. Dar simţi că n-ar 
merge. Ea i-ar înţelege jocul - nu era proastă - şi l-ar opri. 
Ştia că e pe o cale bună şi nu voia să strice totul. Ceea ce 
spusese despre situaţia ei vulnerabilă, din cauza legăturii 
cu tatăl ei, putea fi adevărat, dar Vasiliei nu i-ar fi fost frică 
să-l întâlnească pe Baley, dacă n-ar fi bănuit că el ştia unele 
lucruri care nu erau caraghioase în totalitate. 

Trebuia să spună ceva, prin urmare, ceva important care 
ar stabili imediat un soi de dominație a lui asupra ei. Deci - 
la noroc. Spuse: 

— Santirix Gremionis ţi s-a oferit. 

Şi, până să poată Vasilia spune ceva, adăugă cu asprime: 

— Şi nu o dată, de mai multe ori. 

Vasilia îşi puse mâinile pe genunchi, apoi se ridică şi se 
aşeză pe scaun, de parcă ar fi vrut să stea mai comod. Privi 
la Giskard, care stătea lângă ea nemişcat şi inexpresiv. Apoi 
privi la Baley şi zise: 

— Păi, cretinul se oferă oricui, indiferent de vârstă şi sex. 
Aş fi neobişnuită dacă nu mi-ar da atenţie. 


Baley făcu un gest de nerăbdare. (Ea nu râsese. Nu 
pusese capăt întrevederii. Nici măcar nu se enervase. 
Aştepta să vadă cu ce mai venea el, deci era ceva cu 
povestea asta.) Spuse: 

— Exagerezi, dr. Vasilia. Oricine alege, indiferent cât de 
lipsit de discernământ este, iar în cazul acestui Gremionis 
dumneata ai fost aleasă şi, în ciuda refuzului dumitale, a 
continuat să se ofere, încălcând chiar şi obiceiurile de pe 
Aurora. 

Vasilia spuse: 

— Îmi pare bine că înţelegi că l-am refuzat. Unii consideră 
că e o problemă de politeţe să accepţi orice ofertă - sau 
aproape orice ofertă - dar eu sunt de altă părere. Nu văd 
de ce trebuie să iau parte la un eveniment lipsit de interes 
care mă va face, doar, să pierd timpul. Ai ceva de obiectat la 
asta, Pământeanule? 

— N-am nici o părere - nici favorabilă, nici defavorabilă - 
în legătură cu obiceiurile de pe Aurora. 


(Ea aştepta în continuare, ascultând-l. Ce aştepta oare? 
Ceea ce elintenţionase să spună, dar nu îndrăznise, încă?) 

Ea vorbi, făcând eforturi să pară voioasă: 

— Mai ai ceva de oferit: sau am terminat? 

— N-am terminat, zise Baley, obligat, acum, să rişte din 
nou. [i-ai dat seama de această insistenţă a lui Gremionis, 
neobişnuită pe Aurora, şi te-ai gândit că te-ai putea folosi de 
ea. 

— Zău? Ce prostie! Cum aş fi putut să mă folosesc de ea? 

— Deoarece el era foarte atras de dumneata, n-a fost prea 
greu să aranjezi să fie atras de altcineva care îţi semăna 
foarte mult. L-ai îndemnat la asta, promiţându-i că-l accepţi 
dacă nu-l acceptă cealaltă persoană. 

— Cine e această biată femeie care îmi seamănă foarte 
bine? 

— Nu ştii? Hai, e simplu, dr. Vasilia. Vorbesc despre femeia 
de pe Solaria, Gladia, despre care am spus, deja, că se află 


sub protecţia doctorului Fastolfe tocmai pentru că seamănă 
cu dumneata. N-ai fost deloc surprinsă când m-am referit la 
asta la începutul discuţiei. Acum e prea târziu să te prefaci 
că nu ştii. 

Vasilia îl privi tăios: 

— Şi din interesul lui faţă de ea, ai dedus că el trebuie să fi 
fost interesat mai întâi de mine? Cu bănuiala asta 
prostească ai venit la mine? 

— Nu tocmai o bănuială prostească. Mai sunt şi alţi factori 
importanţi. Negi toate astea? 

Ea mângâie uşor, gânditoare, masa lungă de lângă ea, iar 
Baley se întrebă ce cuprindeau colile mari de hârtie aflate 
pe aceasta. De la distanţă distingea scheme complicate, 
absolut fără nici un înţeles pentru el, oricât de atent şi de 
grijuliu le-ar fi studiat. 

Vasilia spuse: 

— Încep să mă plictisesc. Mi-ai spus că Gremionis a fost 
mai întâi interesat de mine, apoi de sosia mea, Solariana. Şi 
acum vrei să neg asta. De ce m-aş osteni să neg? Ce 
importanţă are? Chiar dacă ar fi adevărat, cum mi-ar putea 
dăuna asta în vreun fel? Spui că am fost enervată de o 
atenţie pe care nu o doream şi că am îndreptat-o înspre 
altcineva cu dibăcie. Şi? 

— Nu contează aşa de mult ce ai făcut, zise Baley, cât de 
ce. Ştiai că Gremionis era genul de persoană care va 
insista. Ţi s-a oferit întruna şi i se va oferi Gladiei întruna. 

— Dacă ea îl va refuza. 

— Ea e Solariană, are probleme cu sexul şi refuză pe 
oricine, lucru pe care îndrăznesc să spun că-l ştii, deoarece 
îmi imaginez că, în ciuda înstrăinării de ta... De dr. Fastolfe, 
te interesează destul de mult înlocuitoarea dumitale. 

— Păi, atunci, bravo ei. Dacă l-a refuzat pe Gremionis, 
înseamnă că are gust. 

— Ştiai că nu e nici o îndoială despre asta. Ştiai că o va 
face. 

— Şi totuşi - ce-i cu asta? 


— Ofertele repetate adresate ei ar fi însemnat că 
Gremionis s-ar fi aflat des în casa Gladiei, că se va agăța de 
ea. 

— Pentru ultima oară - şi? 

— Iar în locuinţa Gladiei se afla un obiect foarte 
neobişnuit, unul dintre cei doi roboţi cu aspect uman 
existenţi, Jander Panell. 

Vasilia ezită. Apoi: 

— Unde vrei să ajungi? 

— Cred că te-ai gândit că, dacă robotul cu aspect uman ar 
fi ucis în circumstanţe care l-ar implica pe dr. Fastolfe, acest 
fapt ar putea fi folosit ca o armă pentru a scoate de la el 
secretul creierului pozitronic asemănător cu al omului. 
Gremionis, plictisit de refuzul constant al Gladiei şi având 
ocazia să se afle permanent în locuinţa ei, a fost îndemnat 
să se răzbune crunt omorând robotul. 

Vasilia clipi nervos: 

— Acel biet bărbier ar fi putut avea douăzeci de motive şi 
douăzeci de ocazii şi n-ar fi contat. N-ar fi ştiut cum să-i 
ordone unui robot să dea mâna. Cum poate parcurge un an- 
lumină şi să impună unui robot degajarea mentală? 

— Asta, zise Baley încet, ne aduce în sfârşit la problema pe 
care cred că ai anticipat-o, pentru că te-ai abținut să mă dai 
afară, vrând să te asiguri dacă mă gândeam sau nu la ea. 
Vreau să spun că Gremionis a făcut treaba, cu ajutorul 
acestui Institut de Robotică, lucrând cu ajutorul dumitale. 

10. DIN NOU VASILIA. 

Părea că o dramă pe hiperunde s-a întrerupt cu un 
instantaneu holografic. 

Niciunul dintre roboţi nu se mişca, bineînţeles, dar nu se 
mişcau nici Baley şi nici dr. Vasilia Aliena. Trecură clipe 
lungi, anormal de lungi, până ce Vasilia îşi reveni în fire şi, 
foarte încet, se ridică în picioare. 

Chipul îi era crispat de un zâmbet lipsit de umor, iar glasul 
scăzut: 


— Zici, Pământeanule, că am ajutat la distrugerea 
robotului cu aspect uman? 

— La aşa ceva m-am gândit, dr. Vasilia, răspunse Baley. 

— Mulţumesc pentru gând. Întrevederea s-a terminat şi 
dumneata vei pleca. 

Arătă spre uşă. 

— Mă tem că nu vreau, zise Baley. 

— Nu te întreb ce vrei, Pământeanule. 

— Trebuie, altfel cum mă vei face să plec împotriva 
dorinţei mele? 

— Am roboţi care, la cererea mea, te vor da afară politicos 
dar hotărât şi fără să-ţi vatăme ceva, în afară de respectul 
de sine - dacă ai aşa ceva. 

— Ai un singur robot aici. Eu am doi care nu vor permite 
asta. 

— Am douăzeci pe care-i chem imediat. 

Baley spuse: 

— Dr. Vasilia, te rog să înţelegi! Ai fost surprinsă când l-ai 
văzut pe Daneel. Cred că, deşi lucrezi la Institutul de 
Robotică, unde roboții cu aspect uman sunt la ordinea zilei, 
de fapt n-ai văzut niciodată unul terminat şi funcţionând. 
Deci nici roboții dumitale n-au văzut vreunul. Acum uită-te 
la Daneel. Pare a fi om: Seamănă cu un om mai mult decât 
toţi roboții care au existat vreodată, cu excepţia 
răposatului. 

— Geloasă? Ăsta e un sentiment Pământesc. Dacă nu-l 
vreau pe Gremionis pentru mine, cum ar putea să-mi pese 
dacă el se oferă altei femei şi ea îl acceptă sau dacă altă 
femeie i se oferă şi el o acceptă? 

— Mi s-a spus că gelozia sexuală este necunoscută pe 
Aurora şi sunt gata să admit că e adevărat teoretic, dar 
asemenea teorii rezistă rar în practică. Trebuie să fie şi 
unele excepţii. În plus, gelozia este, adesea, o emoție lipsită 
de rațiune şi nu poate fi înlăturată doar prin logică. Totuşi, 
să presupunem o clipă că aşa este. Ca oa treia posibilitate, 


ai putea fi geloasă pe Gladia şi ai dori să-i faci rău, chiar 
dacă nu-ţi pasă nici un pic de Gremionis. 

— Geloasă pe Gladia? N-am văzut-o decât o dată, pe 
hiperunde, când a sosit pe Aurora. Faptul că lumea a 
comentat, din când în când, că seamănă cu mine, nu m-a 
deranjat. 

— Poate că te deranjează că se află sub tutela doctorului 
Fastolfe, că e preferata lui, aproape fiică, aşa cum ai fost 
dumneata cândva? Ţi-a luat locul. 

— E binevenită s-o facă. Nici că-mi pasă. 

— Chiar dacă ar fi amanți? 

Vasilia îl fixă pe Baley cu o furie crescândă, iar pe firele de 
păr îi apărură picături de sudoare. Spuse: 

— N-are rost să discutăm asta. M-ai întrebat dacă resping 
acuzaţia că am ajutat la ceea ce dumneata numeşti crimă şi 
am respins-o. Am arătat că nu am capacitatea şi nu am 
motivul. Eşti liber să-ţi prezinţi cazul pe toată Aurora. 
Prezintă-ţi încercările prosteşti de a-mi fabrica un motiv. 
Susţine, dacă vrei, că am capacitatea s-o fac. Nu vei ajunge 
nicăieri. Absolut nicăieri. 

Şi chiar dacă tremura de mânie, lui Baley i se păru că în 
vocea ei se simte convingerea. Ea nu se temea de acuzaţie. 

Fusese de acord să-l primească, deci el era pe urma unui 
lucru de care ea se temea - poate îi era o teamă nebună. 
Dar nu de asta se temea. 

Atunci, unde greşise el? 

Baley spuse (tulburat, căutând o cale de ieşire): 

— Să presupunem că îţi accept declaraţia, dr. Vasilia. Să 
presupunem că m-am înşelat când am bănuit că ai fi putut fi 
de ajutor în acest... Roboticid. Chiar şi aşa, nu înseamnă că 
nu mă poţi ajuta. 

— De ce te-aş ajuta? 

— Din amabilitate omenească, răspunse Baley. Dr. Fastolfe 
ne asigură că n-a făcut-o el, că nu este un ucigaş de roboţi, 
că nu l-a scos din funcţiune pe acest robot special, Jander. Îl 
cunoşti pe dr. Fastolfe mai bine decât oricine, îmi închipui. 


Ai petrecut nişte ani într-o relaţie intimă cu el, ca fiică iubită 
şi în creştere. L-ai văzut în ocazii şi împrejurări în care nu l- 
a văzut nimeni. Oricare ar fi sentimentele dumitale actuale 
faţă de el, acestea nu schimbă trecutul. Cunoscându-l aşa 
cum îl cunoşti, poţi depune mărturie că firea lui nu-i 
permite să facă rău unui robot, cu siguranţă nu unui robot 
care reprezintă una dintre cele mai valoroase realizări ale 
lui. Ai fi de acord să depui în public o asemenea mărturie? 
Pentru toate Lumile? Ar ajuta foarte mult. 

Chipul Vasiliei se înăspri: 

— Fii atent la mine, zise ea răspicat, nu vreau să fiu 
implicată. 

— Trebuie să fii implicată. 

— De ce? 

— Nu-i datorezi nimic tatălui dumitale? Este tatăl 
dumitale. Fie că acest cuvânt înseamnă sau nu ceva pentru 
dumneata, există o legătură biologică. Şi în afară de asta - 
tată sau nu - a avut grijă de dumneata, te-a crescut şi te-a 
educat mulţi ani. Pentru asta îi datorezi ceva. 

Vasilia tremura. Era un tremur vizibil, iar dinţii îi 
clănţăneau. Încercă să vorbească, nu reuşi, inspiră adânc, 
încă o dată, apoi încercă din nou. Zise: 

— Giskard, auzi tot ce se întâmplă? 

Giskard înclină din cap: 

— Da, Mică Domnişoară. 

— Şi tu, cel cu aspect uman 

— Daneel? 

— Da, dr. Vasilia. 

— Auzi şi tu toate astea? 

— Da, dr. Vasilia. 

— Înţelegeţi amândoi că Pământeanul insistă ca eu să 
depun mărturie despre caracterul dr. Fastolfe? 

Amândoi încuviinţară din cap. 

— Atunci voi vorbi - împotriva voinţei mele şi la mânie. 
Asta pentru că simt că îi datorez acestui tată al meu un 
minim de consideraţie în calitate de purtător de gene şi, 


într-un anumit sens, în calitate de educator al meu, pentru 
care nu depun mărturie. Dar acum voi vorbi. Pământeanule, 
ascultă-mă. Dr. Han Fastolfe, cu care împart unele gene, n-a 
avut grijă de mine - de mine, de mine, ca fiinţă umană 
aparte. Pentru el n-am fost mai mult decât un experiment, 
un fenomen bun de observat. Baley dădu din cap: 

— Nu asta am întrebat. Ea se răsti furioasă la el: 

— Ai insistat să vorbesc şi voi vorbi - şi-ţi voi răspunde. Un 
lucru îl interesează pe dr. Fastolfe. Un lucru. Un singur 
lucru. Şi acesta este funcţionarea creierului. Uman. El vrea 
să-l reducă la ecuaţii, la un labirint descurcat, la o 
diagramă, şi astfel să întemeieze o ştiinţă matematică a 
comportamentului uman care-i va permite să prevadă 
viitorul omului. El numeşte această ştiinţă „psihoistorie”. 
Nu cred că ai stat de vorbă cu el mai mult de o oră fără să-ţi 
pomenească de ea. E stăpânit de monomanie. 

Vasilia îl privi pe Baley în faţă şi ţipă cu o bucurie 
răutăcioasă: 

— Îmi dau seama! Ţi-a vorbit de ea. Apoi trebuie să-ţi fi 
spus că este interesat de roboţi doar în măsura în care 
aceştia îl pot apropia de creierul uman. Este interesat de 
roboții cu aspect uman doar în măsura în care aceştia îl pot 
aduce şi mai aproape de creierul uman. Da, şi pe asta ţi-a 
spus-o. Teoria fundamentală care a făcut posibilă crearea 
roboților cu aspect uman a izvorât, sunt sigură, din 
încercarea lui de a înţelege creierul uman şi el se tine cu 
dinţii de această teorie şi nu vă lăsa pe nimeni s-o înţeleagă, 
pentru că vrea să rezolve singur problema creierului uman 
în totalitate, în cele două secole şi ceva care i-au mai rămas. 
Totul se subordonează acestui fapt. Şi asta mă includea şi 
pe mine, mai mult ca sigur. 

Baley, încercând să-şi stăpânească furia, zise cu glas 
scăzut: 

— În ce fel te includea pe dumneata, dr. Vasilia? 

— Când m-am născut, ar fi trebuit să fiu încredinţată, cu 
alţii asemenea mie, unor profesionişti, care ştiu cum să aibă 


grijă de copii. N-ar fi trebuit să fiu lăsată singură în grija 
unui amator - tată sau nu, savant sau nu. Doctorului 
Fastolfe n-ar fi trebuit să i se îngăduie să supună un copil 
unui asemenea mediu şi nu i s-ar fi permis, dacă n-ar fi fost 
dr. Fastolfe. Şi-a folosit tot prestigiul pentru a realiza asta, 
şi-a achitat toate datoriile pe care le avea, a convins toate 
persoanele importante până ce m-a luat în stăpânire. 

— Te iubea, murmură Baley. 

— Mă iubea? Orice alt copil i-ar fi fost totuna, dar nu era 
disponibil nici un alt copil. Ceea ce dorea el era un copil în 
creştere în prezenţa lui, un creier în dezvoltare. Voia să 
facă un studiu aprofundat al metodei de dezvoltare, al 
modului de creştere. Voia un creier uman simplu, care 
devine complex, ca să-l poată studia în amănunt. În acest 
scop, m-a supus pe mine unui mediu anormal şi unei 
experimentări subtile, fără nici un fel de respect faţă de 
mine ca fiinţă umană. 

— Nu pot crede. Chiar dacă l-ai fi interesat ca obiect de 
experiment, totuşi putea să ţină la dumneata ca la o fiinţă 
umană. 

— Nu. Vorbeşti ca un Pământean. Poate pe Pământ există o 
oarecare consideraţie faţă de legăturile biologice. Aici nu 
există. Pentru el am fost un obiect de experiment. Punct. 

— Chiar dacă ar fi fost aşa la început, dr. Fastolfe nu putea 
să nu te iubească - un obiect neajutorat încredinţat lui. 
Chiar dacă n-ar fi existat nici o legătură biologică, chiar 
dacă ai fi fost animal, să zicem, ar fi învăţat să te iubească. 

— Nu mai spune! Zise ea cu amărăciune. Nu cunoşti 
puterea indiferenţei la un om ca dr. Fastolfe. Dacă 
distrugerea vieţii mele l-ar fi ajutat să avanseze în 
cunoştinţele lui, n-ar mai fi stat pe gânduri. 

— E ridicol, dr. Vasilia. Purtarea lui faţă de dumneata a fost 
atât de blândă şi de respectuoasă încât ţi-a trezit dragostea. 
Ştiu asta. Te-ai... le-ai oferit lui. 

— "Ţi-a spus şi asta, nu-i aşa? Da, ţi-a spus-o. Nici o clipă, 
nici până astăzi, nu s-ar întreba dacă o astfel de dezvăluire 


nu m-ar deranja. Da, m-am oferit lui şi de ce nu? Era 
singura fiinţă umană pe care o cunoşteam, de fapt. Faţă de 
mine avea o blândeţe prefăcută şi nu i-am înţeles 
adevăratele scopuri. Pentru mine a fost firesc. Apoi, a avut 
grijă să fiu stimulată sexual în anumite condiţii - condiţii 
puse de el. Era inevitabil să mă îndrept spre el. A trebuit s-o 
fac, pentru că altcineva nu mai era - şi a refuzat. 

— Şi pentru asta l-ai urât? 

— Nu. Nu la început. Nu, timp de mulţi ani. Chiar dacă 
dezvoltarea mea sexuală era slabă şi deformată, cu efecte 
pe care le simt până în ziua de azi, nu l-am condamnat. Nu 
ştiam tot. Găseam scuze pentru el. Era ocupat. Îi avea pe 
ceilalţi. Îi trebuiau femei mai în vârstă. Ai fi mirat de 
naivitatea cu care găseam motive pentru refuzul lui. Doar 
câţiva ani mai târziu mi-am dat seama că era ceva ce nu 
mergea şi am reuşit să aduc vorba despre asta pe faţă. „De 
ce m-ai refuzat?” am întrebat. „Dacă mi-ai fi făcut plăcerea, 
m-ai fi pus pe calea cea bună şi aş fi rezolvat totul.” 

Se opri, înăbuşindu-se, şi îşi acoperi ochii o clipă. Baley 
aşteptă, încremenit de jenă. Roboții nu păreau deloc 
impresionați (incapabili să simtă, după câte ştia Baley, orice 
echilibru sau dezechilibru al conexiunilor pozitronice care 
ar fi putut produce o senzaţie asemănătoare întrucâtva cu 
jena omenească). 

Ea vorbi, mai calmă: 

— A evitat întrebarea cât de mult a putut, dar i-am pus-o 
întruna, iar şi iar: „De ce m-ai refuzat?” „De ce m-ai 
refuzat?” Nu ezita deloc dacă era vorba de sex. Ştiu că de 
câteva ori m-am întrebat dacă nu cumva prefera bărbaţii. 
Când nu e vorba de copii, preferinţele personale în acest 
domeniu nu contează prea mult şi unii bărbaţi pot 
considera femeile dezgustătoare sau invers. Oricum, nu aşa 
stăteau lucrurile cu acest bărbat căruia dumneata îi spui 
tatăl meu. Îl plăceau femeile - uneori femei tinere - la fel de 
tinere cum eram eu când m-am oferit prima oară. „De ce m- 


ai refuzat? În cele din urmă mi-a răspuns - şi te poftesc să 
ghiceşti care a fost răspunsul lui. 

Se opri şi aşteptă, batjocoritoare. Baley se agită stingherit 
şi mormăi: 

— Nu voia să facă dragoste cu fiica lui? 

— O, nu fi prost. Ce importanţă are? Dacă ţinem seama de 
faptul că abia dacă există vreun bărbat pe Aurora care să 
ştie cine e fiica lui, orice bărbat făcând dragoste cu orice 
femeie mai tânără decât el cu câteva decenii ar putea fi... 
Dar nu contează, e clar ca bună ziua. Ceea ce a răspuns el - 
ah, cum îmi amintesc cuvintele! 

— A fost: „Iu, proasto! Dacă m-aş încurca astfel cu tine, 
cum mi-aş mai menţine obiectivitatea - şi la ce mi-ar folosi 
să te studiez în continuare?” Vezi, pe atunci ştiam de 
interesul lui pentru creierul uman. Ba chiar îi călcam pe 
urme şi eram pe cale să devin robotician pe cont propriu. 
Am lucrat cu Giskard în acest sens şi am făcut experienţe cu 
programarea lui. Şi m-am descurcat foarte bine, nu-i aşa, 
Giskard? 

Giskard spuse: 

— Într-adevăr, Mică Domnişoară. 

— Dar înţelegeam că acest bărbat, căruia îi spui tatăl meu, 
nu mă considera fiinţă umană. Dorea să mă vadă distrusă 
pe viaţă, mai degrabă decât să-şi rişte obiectivitatea. 
Observațiile lui însemnau mai mult pentru el decât 
normalitatea mea. De atunci, am ştiut ce eram eu şi ce era 
el - şi l-am părăsit. 

Liniştea plutea greu în aer. 

Lui Baley îi vâjâia uşor capul. Voia să întrebe: „Nu puteai 
să nu ţii seama de egocentrismul unui mare savant? De 
importanţa unei probleme mari? Nu puteai să fii 
îngăduitoare cu ceva spus, poate, la supărare de cineva 
forţat să discute despre un lucru pe care nu voia să-l 
discute? Oare mânia de acum a Vasiliei nu era cam acelaşi 
lucru?” Oare preocuparea pentru propria ei „normalitate” 
(orice ar fi vrut să spună cu asta), excluzând, poate, două 


dintre cele mai importante probleme cu care se confrunta 
omenirea - natura creierului uman şi colonizarea Galaxiei - 
nu reprezenta un egocentrism asemănător, mai puţin 
scuzabil? 

Dar nu putea întreba nimic din toate astea. Nu ştia cum s- 
o facă astfel încât femeia să înţeleagă ceva, şi nici nu era 
sigur că ar fi înţeles-o, dacă ea ar fi răspuns. Ce căuta el în 
Lumea asta? Nu le înţelegea metodele, oricât i-ar fi 
explicat. Nici ei nu puteau să înţeleagă asta. 

Zise, obosit: 

— Îmi pare rău, dr. Vasilia. Îmi dau seama că eşti supărată, 
dar dacă ai lăsa o clipă supărarea şi te-ai gândi, în schimb, 
la problema doctorului Fastolfe şi la robotul ucis, ai vedea 
că ne ocupăm de două lucruri diferite. E posibil ca dr. 
Fastolfe să fi dorit să te observe într-un mod detaşat şi 
obiectiv, chiar şi cu preţul nefericirii dumitale, şi totuşi să se 
afle la o distanţă de ani-lumină de dorinţa de a distruge un 
robot cu aspect uman. 

Vasilia se înroşi. Ţipă: 

— Nu înţelegi ce-ţi spun, Pământeanule? Crezi că ţi-am 
povestit toate astea pentru că îmi închipui că dumneata - 
sau oricine altcineva - ai fi interesat de trista poveste a 
vieţii mele? În plus, crezi că-mi place să-mi deschid inima în 
felul ăsta? Îţi povestesc totul doar ca să-ţi arăt că dr. Han 
Fastolfe - tatăl meu biologic, cum scoţi mereu în evidenţă - 
l-a distrus, într-adevăr, pe Jander. Sigur că a făcut-o. M-am 
abținut s-o spun pentru că nimeni - până la dumneata - n-a 
fost atât de nebun să mă întrebe şi din cauza unor rămăşiţe 
prosteşti de respect pe care le am faţă de acel om. Dar 
acum, că m-ai întrebat, o spun şi, pe Aurora, voi continua s- 
o spun oricui. Dacă trebuie, în public. Dr. Han Fastolfe l-a 
distrus, într-adevăr, pe Jander Panell. Sunt sigură de asta. 
Eşti mulţumit? 

Baley o privi îngrozit pe femeia isterizată. 

Se bâlbâi şi începu din nou: 


— Nu înţeleg deloc, dr. Vasilia. Te rog să te linişteşti şi să 
te gândeşti. De ce l-ar distruge dr. Fastolfe pe robot? Ce are 
asta a face cu purtarea lui faţă de dumneata? Crezi că e 
vorba de nişte represalii împotriva dumitale? 

Vasilia respira iute (Baley observă fără intenţie că, deşi 
Vasilia era la fel de fragilă ca şi Gladia, avea sânii mai mari) 
şi păru că se sileşte să-şi stăpânească vocea. Spuse: 

— Nu ţi-am spus, Pământeanule, că pe Han Fastolfe îl 
interesa observarea creierului uman? N-a ezitat să-l pună 
în condiţii de stres ca să observe rezultatele. Şi prefera 
creierele neobişnuite - cel al unui copil, de exemplu - ca să 
le poată urmări dezvoltarea. Orice creier, numai să nu fie 
unul obişnuit. 

— Dar ce legătură are asta cu... 

— Întreabă-te, atunci, de unde interesul ăsta faţă de 
femeia cea străină? 

— Gladia? L-am întrebat şi el mi-a spus. I-a amintit de 
dumneata, iar asemănarea este, într-adevăr, remarcabilă. 

— Şi când mi-ai vorbit mai devreme despre asta, m-am 
amuzat şi te-am întrebat dacă îl crezi. Te întreb din nou. Îl 
crezi? 

— De ce nu l-aş crede? 

— Pentru că nu e adevărat. Poate că asemănarea i-a atras 
atenţia, dar principala cauză a interesului lui este că femeia 
cea străină €... diferită de cele de pe Aurora. A fost crescută 
pe Solaria. Deci ar putea studia un creier modelat altfel 
decât ale noastre şi ar putea obţine o perspectivă 
interesantă. Nu înţelegi? Atunci, de ce este interesat de 
dumneata, Pământeanule? E atât de prost să creadă că poţi 
rezolva o problemă Auroriană când nu ştii nimic despre 
Aurora? 

Daneel interveni brusc, din nou, iar Baley tresări când îi 
auzi vocea. Daneel zise: 

— Dr. Vasilia, partenerul Elijah a rezolvat o problemă pe 
Solaria, deşi nu ştia nimic despre Solaria. 


— Da, spuse Vasilia iritată, aşa au văzut toate Lumile în 
programul de pe hiperunde. Şi fulgerul poate să lovească, 
dar nu cred că Han Fastolfe îşi închipuie că va lovi de două 
ori în acelaşi loc, una după alta. Nu, Pământeanule, a fost 
atras de dumneata, în primul rând, pentru că eşti 
Pământean. Ai un alt creier străin, pe care îl poate studia şi 
manipula. 

— Cu siguranţă nu crezi, dr. Vasilia, că el ar risca 
probleme vitale pentru Aurora şi ar chema pe cineva pe 
care-l ştia că nu-i e de folos doar ca să studieze un creier 
neobişnuit. 

— Bineînţeles că ar face-o. Tocmai asta vreau să-ţi spun. 
Nu există criză cu care s-ar putea confrunta Aurora pe care 
el s-o creadă, măcar o clipă, la fel de importantă ca 
problema creierului. Îţi pot spune exact ce ţi-ar răspunde, 
dacă l-ai întreba. Aurora poate să se înalțe sau să se 
prăbuşească, să înflorească sau să decadă, şi asta ar fi o 
preocupare neînsemnată pe lângă problema creierului, 
pentru că dacă fiinţele umane ar înţelege cu adevărat 
creierul, tot ce s-ar pierde într-un mileniu de nepăsare sau 
decizii greşite s-ar recâştiga într-un deceniu de dezvoltare 
umană dirijată cu înţelepciune de visul lui de „psihoistorie”. 
Ar folosi acelaşi argument pentru a justifica orice - 
minciuni, cruzime, orice - spunând că totul este menit să 
servească avansării în cunoaşterea creierului. 

— Nu pot să cred că dr. Fastolfe ar fi crud. Este cel mai 
bun om. 

— Zău? De când stai cu el? 

Baley zise: 

— Câteva ore pe Pământ acum trei ani. De o zi, acum, aici, 
pe Aurora. 

— O zi întreagă. O zi întreagă. Eu am stat cu el treizeci de 
ani aproape continuu şi de atunci îi urmăresc cariera de la 
distanţă, cu oarecare atenţiE. Şi dumneata ai stat cu elozi 
întreagă, Pământeanule? Ei bine, în această singură zi, n-a 
făcut nimic să te înspăimânte sau să te umilească? 


Baley tăcu. Se gândi la atacul brusc, cu recipientul pentru 
mirodenii, când îl salvase Daneel; la Personala atât de 
dificilă din cauza camuflajului ei; la plimbarea prelungită în 
Exterior, care trebuia să-i testeze capacitatea de a se 
adapta în aer liber. 

Vasilia zise: 

— Văd că a făcut-o. Chipul dumitale, Pământeanule, nu e 
aşa de impenetrabil cum îţi închipui. Te-a ameninţat cu 
Sondajul Psihic? 

— A fost pomenit, răspunse Baley. 

— O zi - şi a fost deja pomenit. Presupun că te-a făcut să 
nu te simţi bine? 

— Da. 

— Şi că n-avea nici un rost să fie pomenit? 

— O, ba a fost, zise Baley repede. Îi spusesem că, o clipă, 
m-am gândit la ceva ce apoi mi-a scăpat şi a fost firesc să 
sugereze că un Sondaj Psihic m-ar putea ajuta să regăsesc 
acel gând. 

— Nu, n-a fost, spuse Vasilia. Sondajul Psihic nu poate fi 
folosit cu destulă fineţe pentru asta şi, dacă s-ar încerca, 
sunt şanse considerabile să se producă o vătămare 
permanentă a creierului. 

— Cu siguranţă că nu dacă este condus de un expert... De 
dr. Fastolfe, de exemplu. 

— De el? Nu cunoaşte Sondajul de la început până la 
sfârşit. Este teoretician, nu tehnician. 

— De altcineva, atunci. De fapt, el nu s-a numit. 

— Nu, Pământeanule. De nimeni. Gândeşte-te! Gândegşte- 
te! Dacă Sondajul Psihic ar putea fi folosit în siguranţă 
asupra fiinţelor umane, de către oricine, şi dacă Han 
Fastolfe ar fi atât de preocupat de scoaterea robotului din 
funcţiune, atunci de ce n-a sugerat ca Sondajul Psihic să se 
efectueze asupra lui? 

— Asupra lui? 

— Să nu-mi spui că nu te-ai gândit la asta. Orice persoană 
cu judecată ar ajunge la concluzia că Fastolfe e vinovat. 


Singurul aspect în favoarea nevinovăţiei lui este că el însuşi 
insistă că e nevinovat. Păi, atunci, de ce nu se oferă să-şi 
dovedească nevinovăția cu ajutorul probei psihice, ca să 
arate că nu poate fi găsită nici o urmă de vină în scobiturile 
creierului lui? A sugerat el aşa ceva, Pământeanule? 

— Nu, n-a sugerat. Cel puţin, nu mie. 

— Pentru că ştie foarte bine că este un pericol mortal. 
Totuşi, nu ezită să sugereze asta în cazul dumitale, doar ca 
să observe cum îţi funcţionează creierul la stres, cum 
reacţionezi la spaimă. Sau, poate, îi trece prin cap că, oricât 
de periculos ar fi Sondajul pentru dumneata, ar putea 
rezulta nişte date interesante pentru el, în privinţa 
creierului dumitale modelat ca pe Pământ. Spune-mi, 
atunci, asta nu-i cruzime? 

Baley făcu un gest cu mâna dreaptă, ca şi cum ar fi dat 
toate astea deoparte: 

— În ce fel se potrivesc lucrurile astea cu cazul de faţă, cu 
roboticidul? 

— Femeia de pe Solaria, Gladia, a fost remarcată de tatăl 
meu cel de odinioară. Ea avea un creier interesant - din 
punctul lui de vedere. Aşa că i-a dat robotul, pe Jander, ca 
să vadă ce se întâmplă când o femeie care n-a fost crescută 
pe Aurora este pusă faţă în faţă cu un robot asemănător cu 
omul în cele mai mici amănunte. El ştia că o femeie de pe 
Aurora l-ar folosi imediat pe robot pentru relaţii sexuale şi 
nu s-ar jena s-o facă. Eu aş fi avut unele probleme, 
recunosc, pentru că n-am fost crescută normal, dar nici o 
Auroriană obişnuită n-ar fi avut. Pe de altă parte, femeia de 
pe Solaria ar fi avut o grămadă de probleme, pentru că a 
fost crescută într-o Lume plină la maximum de roboţi şi are 
concepţii neobişnuit de rigide în legătură cu roboții. 
Înţelegi, diferenţa ar fi fost foarte interesantă pentru tatăl 
meu, care încerca, din aceste variaţii, să-şi construiască 
teoria funcţionării creierului. Han Fastolfe a aşteptat o 
jumătate de an ca femeia de pe Solaria să fie pe punctul de 
a face primele abordări experimentale... 


Baley o întrerupsse: 

— Tatăl dumitale nu ştia absolut nimic despre relaţia 
dintre Gladia şi Jander. 

— Cine ţi-a spus asta, Pământeanule? Tatăl meu? Gladia? 
Dacă a fost primul, mintea, bineînţeles; dacă a fost cea de-a 
doua, pur şi simplu nu ştia. Poţi fi sigur că Fastolfe ştia ce se 
petrece; trebuia să ştie, pentru că făcea parte din studiul lui 
referitor la adaptarea unui creier în condiţiile de pe Solaria. 
Şi pe urmă el s-a gândit - şi sunt sigură că aşa a fost, de 
parcă i-aş citi gândurile - ce s-ar întâmpla acum, când 
femeia a început să se bizuie pe Jander, dacă dintr-o dată, 
fără motiv, l-ar pierde. Ştia ce-ar face o femeie de pe 
Aurora. Ar fi puţin dezamăgită şi apoi ar căuta un înlocuitor, 
dar ce-ar face o femeie de pe Solaria? Aşa că a aranjat să-l 
scoată pe Jander din funcţiune... 

— Să distrugă un robot de o valoare inestimabilă numai 
pentru a-şi satisface o curiozitate deşânţată? 

— E monstruos, nu-i aşa? Dar aşa ar face Han Fastolfe. Aşa 
că întoarce-te la el, Pământeanule, şi spune-i că jocul lui s-a 
terminat. Dacă planeta, în general, nu-l crede vinovat acum, 
cu siguranţă că-l va crede după ce voi spune ce am spus. 

Baley rămase ameţit multă vreme, în timp ce Vasilia îl 
privea cu un fel de încântare nemiloasă, cu chipul aspru, 
total diferit de al Gladiei. Părea că nu mai e nimic de făcut... 

Baley se ridică, simțindu-se bătrân - mult mai bătrân decât 
cei patruzeci şi cinci de ani standard ai lui (vârsta unui copil 
pentru aceşti Aurorieni). Până acum, tot ce făcuse nu 
dusese la nimic. La mai rău decât nimic, pentru că, la 
fiecare mişcare de-a lui, frânghiile păreau că se strâng în 
jurul lui Fastolfe. 

Privi în sus spre tavanul transparent. Soarele era pe cer, 
dar probabil că se îndrepta spre apus, pentru că era mai 
întunecat. Şiruri de nori subţiri îl acopereau din când în 
când. Vasilia păru să-şi dea seama şi ea de asta. Îşi mişcă un 
braţ pe masa lungă lângă care stătea şi transparenţa 
tavanului dispăru. În acelaşi timp camera fu inundată de o 


lumina strălucitoare, de aceeaşi nuanţă portocalie cu a 
soarelui. Spuse: 

— Cred că întrevederea s-a terminat. Nu mai am de ce să 
te văd, Pământeanule - nici dumneata pe mine. Poate ar fi 
mai bine să pleci de pe Aurora. I-ai făcut - zâmbi cu tristeţe 
şi pronunţă următoarele cuvinte aproape cu sălbăticie - 
tatălui meu destul rău, cu toate că nici pe departe atâta cât 
merită. 

Baley făcu un pas înspre uşă, iar cei doi roboţi se 
apropiară de el. Giskard întrebă încet: 

— Vă simţiţi bine, domnule? 

Baley dădu din umeri. Ce să răspundă? 

Vasilia strigă: 

— Giskard! Când dr. Fastolfe va considera că nu-i mai eşti 
de trebuinţă, vii în echipa mea? 

Giskard o privi liniştit: 

— Dacă dr. Fastolfe îmi va permite, aşa voi face, Mică 
Domnişoară. 

Zâmbetul ei se încălzi: 

— 'Te rog, Giskard. Mi-a fost întruna dor de tine. 

— Eu mă gândesc adesea la dumneata, Mică Domnişoară. 

Baley se întoarse de la uşă: 

— Dr. Vasilia, aveţi o Personală pe care aş putea-o folosi? 

Ochii Vasiliei se măriră: 

— Bineînţeles că nu, Pământeanule. Ici şi colo, la Institut, 
există Personale Comune. Roboții dumitale vor şti să te 
conducă. 

EI o privi şi dădu din cap. Nu era de mirare că nu voia ca 
un Pământean să-i infecteze încăperile, şi totuşi asta îl 
enerva. 

Spuse, mai mult cu mânie, decât cu judecată: 

— Dr. Vasilia, în locul dumitale n-aş vorbi despre vina 
doctorului Fastolfe. 

— Ce mă poate opri? 

— Pericolul că pot descoperi afacerile dumitale cu 
Gremionis. Dumneata ai fi în pericol. 


— Nu fi ridicol. Ai recunoscut că n-a existat nici o 
conspirație între mine şi Gremionis. 

— Nu tocmai. Am admis că există motive pentru a trage 
concluzia că n-a existat o conspirație directă între 
dumneata şi Gremionis ca să-l distrugeţi pe Jander. Rămâne 
posibilitatea unei conspirații indirecte. 

— Eşti nebun. Ce este o conspirație indirectă? 

— Nu sunt pregătit să discut asta în faţa roboților 
doctorului Fastolfe - doar dacă insişti. Şi de ce ai face-o? 
Ştii foarte bine ce vreau să spun. 

Nu exista nici un motiv ca Baley să-şi închipuie că ea ar 
accepta această cacealma. Putea, doar, să înrăutăţească şi 
mai mult situaţia. Dar n-a înrăutăţit-o! Vasilia păru că vrea 
să se închidă în ea, încruntându-se. 

Baley se gândi: „Deci există o conspirație indirectă, 
oricare ar fi ea, şi asta ar putea s-o reţină până ce-mi 
descoperă cacealmaua. 

Baley zise puţin mai înviorat: 

— Repet, nu spune nimic despre dr. Fastolfe. 

Dar, desigur, el nu ştia cât timp a obţinut, poate că foarte 
puţin. 

11. GREMIONIS. 

Se aflau din nou în vehiculul aeropurtat - toţi trei în faţă, 
cu Baley din nou la mijloc şi simțind apăsarea din două 
părţi. Baley le era recunoscător pentru grija constantă pe 
care o aveau faţă de el, chiar dacă erau doar maşini, 
incapabile să nu respecte indicaţiile. Apoi se gândi: „De ce 
să-i cataloghez printr-un cuvânt - „maşini,? Ei sunt maşini 
bune într-un Univers al oamenilor uneori răi. N-am nici un 
drept să favorizez împărţirea maşini-oameni faţă de 
împărţirea oamenilor în buni şi răi. Cel puţin la Daneel nu 
pot să mă gândesc ca la o maşină.” 

Giskard spuse: 

— Trebuie să vă întreb din nou, domnule. Vă simţiţi bine? 

Baley încuviinţă: 


— Foarte bine, Giskard. Sunt bucuros că mă aflu aici cu voi 
doi. Cea mai mare parte a cerului era albă - un alb deschis, 
de fapt. Se simţea un vânt uşor şi deosebit de rece, până ce 
se urcară în maşină. Daneel zise: 

— Partenere Elijah, am ascultat cu grijă conversaţia dintre 
tine şi dr. Vasilia. Nu vreau să comentez nefavorabil ceea ce 
a spus dr. Vasilia, dar trebuie să-ţi spun că, după câte am 
observat, dr. Fastolfe este o fiinţă umană blândă şi 
politicoasă. După câte ştiu, n-a fost niciodată crud în mod 
intenţionat, şi nici n-a sacrificat, după câte mi-am dat 
seama, bunăstarea unei fiinţe umane numai pentru a-şi 
satisface curiozitatea. 

Baley privi chipul lui Daneel, care dădea, cumva, impresia 
de sinceritate intenţionată. Zise: 

— Ai putea spune ceva împotriva doctorului Fastolfe, chiar 
dacă, în realitate, ar fi crud şi nechibzuit? 

— Aş putea tăcea. 

— Dar ai spune? 

— Dacă, spunând o minciună, aş face rău doctorului 
Vasilia, aruncând o bănuială nedreaptă asupra bunei ei 
credinţe, şi dacă tăcând i-aş face rău doctorului Fastolfe 
dând mai multă culoare acuzațiilor reale împotriva lui, şi 
dacă cele două rele ar fi, după mine, la fel ca intensitate, 
atunci ar trebui să tac. Răul săvârşit printr-o acţiune 
cântăreşte, în general, mai mult decât răul pasiv - toate 
lucrurile fiind aproximativ egale. 

Baley spuse: 

— Atunci, chiar dacă Prima Lege declară: „Un robot nu 
trebuie să facă rău unei fiinţe umane sau, prin inactivitate, 
să permită ca unei fiinţe umane să i se facă râu”, cele două 
jumătăţi ale legii nu sunt egale? O greşeală înfăptuită, zici 
tu, e mai mare decât una omisă? 

— Cuvintele legii sunt doar o descriere aproximativă a 
variațiilor continue ale forţei pozitronomotrice din 
conexiunile creierului de robot, partenere Elijah. Eu nu 


cunosc suficient pentru a descrie problema din punct de 
vedere matematic, dar ştiu care sunt aspiraţiile mele. 

— Şi ele constau întotdeauna în a alege să nu te întreci cu 
măsura, dacă răul este la fel de grosolan în ambele direcţii? 

— În general, da. Şi întotdeauna aleg adevărul în locul 
neadevărului, dacă răul este aproximativ la fel în ambele 
direcţii. În general, aşa stau lucrurile. 

— Şi, în acest caz, pentru că ai vorbit ca s-o combaţi pe dr. 
Vasilia şi, astfel, să-i faci rău, poţi face asta numai pentru că 
Prima Lege este îmblânzită prin faptul că spui adevărul? 

— Aşa este, partenere Elijah. 

— Totuşi, e vorba că ai spune ce ai de spus, chiar dacă ar fi 
o minciună - cu condiţia ca dr. Fastolfe să-ţi fi dat indicaţii 
suficient de clare de a spune o minciună când trebuie şi de 
a refuza să recunoşti că aşa ai fost instruit. 

Urmă o pauză, apoi Daneel zise: 

— Aşa e, partenere Elijah. 

— E o încurcătură afurisită, Daneel, dar tu tot crezi că dr. 
Fastolfe nu l-a omorât pe Jander Panell? 

— Eu am experienţa că el este de bună credinţă, 
partenere Elijah, şi că nu i-ar face rău prietenului Jander. 

— Şi totuşi dr. Fastolfe a descris singur un motiv puternic 
pentru a fi comis fapta, în timp ce dr. Vasilia a descris un 
motiv total diferit, la fel de puternic şi chiar mai 
dezgustător decât primul. 

Baley cugetă puţin: 

— Dacă publicul ar cunoaşte ambele motive, credinţa în 
vinovăția dr. Fastolfe ar fi universală. 

Baley se întoarse brusc înspre Giskard: 

— Dar tu, Giskard? Îl cunoşti pe dr. Fastolfe dinaintea lui 
Daneel. Eşti de acord că dr. Fastolfe n-ar fi putut comite 
fapta şi nu l-ar fi putut distruge pe Jander, având în vedere 
că tu cunoşti caracterul doctorului Fastolfe? 

— Da domnule. 

Baley îl privi nesigur pe robot. Era mai puţin avansat decât 
Daneel. Cât putea să se încreadă în el, ca martor ajutător? 


N-ar fi putut fi construit să-l imite pe Daneel, orice ar face 
acesta? 

Zise: 

— O cunoşteai şi pe dr. Vasilia, nu-i aşa? 

— O cunoşteam foarte bine, zise Giskard. 

— Şi-ţi plăcea de ea, înţeleg? 

— A fost în grija mea mulţi ani şi îndatorirea asta nu m-a 
deranjat în nici un fel. 

— Chiar dacă s-a jucat cu programarea ta? 

— Era foarte talentată. 

— Ar minţi în privinţa tatălui ei - a doctorului Fastolfe, 
adică? 

Giskard ezită: 

— Nu, domnule. N-ar face-o. 

— Deci, e adevărat ce spune ea. 

— Nu tocmai, domnule. Vreau să spun că ea însăşi crede 
că spune adevărul. 

— Dar de ce-ar crede ea că asemenea lucruri urâte în 
legătură cu tatăl ei ar fi adevărate dacă, de fapt şi de drept, 
el este o persoană atât de bună cum tocmai mi-a spus 
Daneel că este? 

Giskard răspunse încet: 

— Au amărât-o câteva întâmplări în tinereţe, întâmplări 
pentru care ea îl consideră răspunzător pe dr. Fastolfe şi 
pentru care el ar putea, într-adevăr, să fie răspunzător, fără 
voie - într-o anumită măsură. Mie mi se pare că intenţia lui 
nu a fost ca întâmplările respective să aibă urmările pe care 
le-au avut. Oricum, fiinţele umane nu sunt conduse de legile 
clare şi directe ale roboticii. De aceea este greu, în cele mai 
multe cazuri, să apreciezi complexitatea argumentelor lor. 

— Destul de adevărat, murmură Baley. 

Giskard întrebă: 

— Credeţi că misiunea de a demonstra nevinovăția 
doctorului Fastolfe este fără speranţă? 

Baley se încruntă, unindu-şi sprâncenele: 


— S-ar putea. Din întâmplare, nu văd nici o ieşire şi dacă 
dr. Vasilia vorbeşte, aşa cum a ameninţat că o va face... 

— Dar i-aţi ordonat să nu vorbească. l-aţi explicat că ar fi 
periculos pentru ea dacă ar face-o. 

Baley dădu din cap: 

— Era o cacealma. Nu ştiam ce să spun. 

— Deci, aveţi de gând să renunţaţi? 

Baley zise cu putere: 

— Nu! Dacă ar fi numai Fastolfe, poate. La urma urmei, ce 
rău fizic i s-ar putea întâmpla? E clar că roboticidul nici 
măcar nu e o crimă, doar un delict civil. În cel mai rău caz, 
va pierde influenţa politică şi poate că va fi incapabil să-şi 
continue, un timp, lucrările ştiinţifice. Mi-ar părea rău să se 
întâmple aşa, dar dacă nu mai pot face nimic, nu mai pot şi 
gata. Şi aş renunţa şi dacă ar fi vorba numai despre mine. 
Eşecul ar dăuna reputației mele, dar cine poate să 
construiască o casă de cărămidă fără cărămizi? M-aş 
întoarce pe Pământ puţin defăimat, dar cu asta se confruntă 
orice pământean sau pământeană. Oameni mai buni decât 
mine au fost nevoiţi să treacă prin aşa ceva pe nedrept. Dar 
mai este o problemă a Pământului. Dacă nu reuşesc, asta ar 
însemna, o dată cu pierderea regretabilă pentru dr. Fastolfe 
şi pentru mine, şi sfârşitul oricărei speranţe pentru 
Pământeni de a pleca de pe Pământ, în Galaxie în general. 
Din această cauză, nu trebuie să dau greş şi trebuie să 
continui cumva, atâta timp cât n-am dispărut fizic de pe 
lumea asta. 

Terminând aproape în şoaptă, privi deodată în sus şi spuse 
pe un ton arţăgos: 

— De ce stăm parcaţi aici, Giskard? Ai lăsat motorul să 
meargă doar aşa, ca să te distrezi? 

— Cu respect, domnule, spuse Giskard, nu mi-aţi spus 
unde să vă duc. 

— Adevărat! Îţi cer iertare, Giskard. Mai întâi, du-mă la 
cea mai apropiată Personală Comună de care a pomenit dr. 
Vasilia. Voi doi poate că sunteţi imuni la astfel de lucruri, 


dar eu am o vezică şi ea trebuie golită. După aceea, găseşte 
ceva în apropiere unde aş putea mânca. Am un stomac şi 
trebuie umplut. Şi după aceea... 

— Da, partenere Elijah? Întrebă Daneel. 

— Drept să-ţi spun, Daneel, nu ştiu. Oricum, după ce mă 
îngrijesc de aceste nevoi fizice, mă voi gândi la ceva. 

Cum şi-ar fi dorit Baley să creadă şi el asta! 

Vehiculul aeropurtat nu pluti mult deasupra solului. Se 
opri, legănându-se puţin, iar Baley simţi jena caracteristică 
strângându-i stomacul. Acea mică nesiguranţă îi spuse că se 
află într-un vehicul şi alungă senzaţia provizorie de bine pe 
care o avea înconjurat de pereţi şi aşezat între roboţi. Prin 
parbriz, în faţă şi în ambele părţi (şi în spate, dacă şi-ar fi 
lungit gâtul), se vedea albeaţa cerului şi verdele frunzişului, 
toate însemnând Exteriorul - adică, nimic. Înghiţi neliniştit. 
Se opriseră lângă o clădire mică. 

— Asta e Personala Comună? Întrebă Baley. 

Daneel spuse: 

— Este cea mai apropiată din cele câteva de pe teritoriul 
Institutului, partenere Elijah. 

— Ai găsit-o repede. Structurile astea au fost şi ele incluse 
în harta care ţi-a fost introdusă în memorie? 

— Exact, partenere Elijah. 

— Aceasta este ocupată acum? 

— Ar putea fi, partenere Elijah, dar poate fi folosită 
simultan de trei sau patru. 

— Pentru mine e loc? 

— Foarte posibil, partenere Elijah. 

— Ei bine, atunci, dă-mi drumul. Mă duc să văd... 

Roboții nu se mişcară. Giskard spuse: 

— Domnule, noi nu putem intra cu dumneavoastră. 

— Da, ştiu asta, Giskard. 

— Nu vă putem păzi cum se cuvine, domnule. 

Baley se încruntă. Îşi dădu seama, dintr-o dată, de 
pericolul de a nu i se permite, pur şi simplu, să iasă din raza 
lor vizuală si, prin urmare, de a nu avea voie să intre în 


Personală. Îşi confecţionă o notă de urgenţă în glas şi i se 
adresă lui Daneel, care ar fi trebuit să înţeleagă mai bine 
nevoile umane: 

— Nu mai pot, Giskard. Daneel, n-am încotro. Lăsaţi-mă să 
ies din maşină. 

Giskard îl privi pe Baley fără să se clintească şi, timp de 
câteva clipe îngrozitoare, Baley se gândi că robotul îi va 
sugera să se uşureze pe cel mai apropiat câmp - în aer 
liber, ca un animal. 

Clipele trecură. Daneel zise: 

— Sunt de părere că trebuie să-i îngăduim partenerului 
Elijah să procedeze cum crede de cuviinţă în această 
privinţă. 

La care Giskard îi spuse lui Baley: 

— Dacă puteţi aştepta puţin, domnule, mai întâi mă voi 
apropia de clădire. 

Baley se strâmbă. Giskard merse încet spre clădire, apoi. 
Prudent, o înconjură. Baley ar fi putut jura că, odată 
dispărut Giskard, nevoia lui va deveni şi mai urgentă. 

Încercă să-şi calmeze terminaţiile nervoase privind 
peisajul. După un timp, observă fire subţiri de sârmă în aer, 
din loc în loc - fire fine şi negre pe cerul alb. Mai întâi nu le 
văzuse. Primul lucru observat a fost un obiect oval 
alunecând pe sub nori. Îşi dădu seama că e un vehicul şi că 
nu pluteşte, ci e suspendat de o sârmă lungă, orizontală. 
Urmări cu privirea acea sârmă lungă, observând şi altele la 
fel. Apoi, văzu un alt vehicul mai departe şi încă unul şi mai 
departe. Cel mai îndepărtat dintre cele trei era o pată 
informă, pe care o desluşi numai pentru că le zărise pe cele 
mai apropiate. Fără îndoială, acestea erau cabine de 
funicular pentru transportul intern dintr-o parte în alta a 
Institutului de Robotică. 

„Ce întins era totul”, se gândi Baley. „Cât de inutil 
consumă spaţiu Institutul”. 

Şi totuşi, nu consuma suprafaţă. Clădirile erau destul de 
neînghesuite, astfel că spaţiul verde părea neatins, iar viaţa 


plantelor şi a animalelor continua, îşi închipuia Baley, în 
spaţiul neocupat. Solaria, îşi amintea el, fusese pustie. Fără 
îndoială că Lumile din Spaţiu erau pustii, de vreme ce 
Aurora, cea mai populată, era atât de pustie, chiar şi aici, în 
cea mai construită regiune a planetei. În această privinţă, 
chiar Pământul - în afara Oraşelor - era pustiu. Dar existau 
Oraşele, iar Baley simţi un dor chinuitor de casă, pe care 
trebui să-l reprime. 

Daneel zise: 

— A, prietenul Giskard şi-a terminat examinarea. 

Giskard se întorsese, iar Baley întrebă cu asprime: 

— Ei? Eşti atât de bun să-mi dai voie... 

Se opri. De ce să consume ironie pe învelişul impenetrabil 
al unui robot? 

Giskard spuse: 

— Pare foarte sigur că Personala nu e ocupată. 

— Bun! Atunci dă-te la o parte. 

Baley împinse uşa de la vehiculul portant şi păşi pe nisipul 
unei alei înguste. Merse cu paşi mari, urmat de Daneel. 
Când ajunse la uşa clădirii, Daneel îi arătă contactul care o 
deschidea. Daneel nu se aventură să atingă el însuşi 
contactul. Probabil, se gândi Baley, dacă ar fi făcut aşa fără 
indicaţii anume, ar fi însemnat intenţia de a intra - şi nici 
măcar intenţia nu era permisă. 

Baley apăsă pe contact şi intră, lăsându-i pe cei doi roboţi 
afară. De-abia când ajunse înăuntru îi dădu prin cap că 
Giskard n-ar fi putut intra în Personală să vadă dacă e 
liberă şi că trebuie să se fi luat după aparente exterioare - 
un procedeu destul de îndoielnic. 

Acum Baley îşi dădu seama, cu oarecare neplăcere, că, 
pentru prima oară, era izolat şi despărţit de toţi apărătorii 
şi că apărătorii de pe partea cealaltă a uşii n-ar fi putut 
intra cu uşurinţă dacă el ar avea, dintr-o dată, probleme. 
Ce-ar fi dacă, în clipa asta, n-ar fi singur? Ce-ar fi dacă 
vreun duşman ar fi fost alertat de Vasilia, care ştia că el 


caută o Personală, şi dacă acest duşman se ascundea, chiar 
acum, în clădire? 

Baley deveni, dintr-o dată şi în mod neplăcut, conştient că 
- aşa cum nu s-ar fi întâmplat pe Pământ - era total 
neînarmat. 

La drept vorbind, clădirea nu era mare. Erau acolo vreo 
şase pisoare mici, unul lângă altul; chiuvete mici, una lângă 
alta, tot vreo şase. Nu erau duşuri, nici dispozitive de aerisit 
îmbrăcămintea, nici aparate de ras. Existau şase 
compartimente, separate prin pereţi despărțitori, fiecare 
compartiment având câte o uşă mică. Dacă cineva aştepta 
într-una dintre ele...? 

Uşile nu ajungeau până la pământ. Mergând încet, el se 
aplecă şi privi pe sub fiecare uşă, căutând ceva picioare. 
Apoi se apropie de fiecare din ele, încercându-le, 
deschizându-le plin de încordare, gata să le trântească la 
cel mai mic semn nefavorabil şi să se repeadă pe uşa care 
ducea în Exterior. 

Toate compartimentele erau goale. 

Privi în jur, ca să se asigure că nu exista nici o 
ascunzătoare. Nu găsi niciuna. 

Merse înspre uşa care dădea în Exterior şi nu găsi nici o 
indicație despre felul în care ar fi trebuit închisă. Se gândi 
că e firesc să nu se închidă. Era clar că Personala putea fi 
folosită de câţiva bărbaţi în acelaşi timp. Era necesar ca alţii 
să poată intra. În caz de nevoie. Totuşi, el nu putea să iasă şi 
să încerce alta, pentru că pericolul exista oriunde si, în 
afară de asta, nu mai putea întârzia. 

O clipă îi fu imposibil să hotărască ce pisoar din şir să 
utilizeze. Putea să se apropie de oricare şi să-l folosească. 
Aşa ar fi putut oricine. Alese unul la nimereală şi, conştient 
că se află într-o poziţie expusă, se lăsă chinuit de vezica 
gata să-i pocnească. Simţea presiunea, dar trebui să 
aştepte, ca pe ghimpi, să i se risipească teama că ar putea 
intra cineva. Nu se temea de intrarea vreunul duşman, se 
temea de intrarea oricui. 


Şi pe urmă se gândi: „Roboții, cel puţin, vor reţine pe 
oricine s-ar fi apropiat”. Cu asta, reuşi să se relaxeze... 

Aproape terminase, foarte uşurat, şi tocmai voia să se 
întoarcă înspre o chiuvetă, când auzi o voce uşor stridentă: 

— Eşti Elijah Baley? 

Baley încremeni. După toată teama şi toate măsurile de 
precauţie, nu-şi dăduse seama că a intrat cineva. Până la 
urmă, fusese absorbit în întregime de actul simplu de golire 
a vezicii, un lucru care n-ar fi trebuit să-i ocupe nici o 
fărâmă din mintea lui trează. (Îmbătrânea?) 

De fapt, nu se simţea nici o ameninţare de nici un fel în 
vocea pe care o auzise. Părea lipsită de răutate. Se prea 
poate ca Baley să fi fost sigur - şi absolut încrezător - că 
Daneel, cel puţin, dacă nu Giskard, n-ar fi lăsat să intre 
cineva care să fie o ameninţare pentru el. 

Ce-l deranja pe Baley era doar faptul că intrase cineva. În 
viaţa lui nu se apropiase cineva de el - darămite să i se mai 
adreseze - într-o Personală. Pe Pământ ăsta era cel mai 
înverşunat tabu, iar pe Solaria (şi pe Aurora, până acum) 
folosise doar Personala pentru o singură persoană. 

Vocea se auzi din nou. Nerăbdătoare: 

— Haide! Trebuie să fii Elijah Baley. 

Încetişor, Baley se întoarse. Era un bărbat de înălţime 
medie, îmbrăcat cu gust în haine asortate, în diverse nuanţe 
de albastru. Avea pielea albă, părul blond şi o mustață mică 
de o nuanţă puţin mai închisă decât părul de pe cap. Baley 
se pomeni privind fascinat la fâşia mică de păr de pe buza 
superioară. Pentru prima oară vedea un locuitor al 
Spaţiului cu mustață. 

Baley zise (plin de ruşine pentru că vorbea într-o 
Personală): 

— Sunt Elijah Baley. 

Chiar şi în urechile lui, vocea îi păru o şoaptă scârţâită şi 
neconvingătoare. 

Locuitorul Spaţiului o găsi, cu siguranţă, neconvingătoare. 
Spuse, mijindu-şi ochii: 


— Roboții de afară au zis că Elijah Baley e înăuntru, dar nu 
prea arăţi ca pe hiperunde. Nici un pic. 

„Dramatizarea aia stupidă!” se gândi Baley mânios. În veci 
nu se va mai întâlni cineva cu el fără să nu fi fost intoxicat 
dinainte de acel spectacol imposibil. Nimeni nu-l va mai 
accepta de la bun început ca pe o fiinţă umană -capeo 
fiinţă umană supusă greşelilor - iar când vor descoperi că şi 
el poate greşi, dezamăgiţi; îl vor considera nebun. Se 
întoarse cu ciudă înspre chiuvetă şi împroşcă apa, apoi îşi 
scutură dezordonat mâinile în aer, întrebându-se unde o fi 
jetul de aer cald. Locuitorul Spaţiului atinse un contact şi 
păru să culeagă un fel de puf absorbant din aer. 

— Mulţumesc, spuse Baley, luându-l. N-am fost eu în 
spectacolul de pe hiperunde. A fost un actor. 

— Ştiu, dar ar fi putut alege unul care să semene mai mult 
cu dumneata, nu-i aşa? 

Părea să aibă un necaz: 

— Vreau să vorbesc cu dumneata. 

— Cum ai trecut de roboții mei? 

Asta părea a fi alt necaz: 

— Cât pe ce să nu trec. Au încercat să mă oprească şi n- 
aveam decât un robot cu mine. A trebuit să mă prefac că 
trebuie să intru pentru o nevoie urgentă şi m-au 
percheziţionat. Pur şi simplu şi-au pus mâinile pe mine să 
vadă dacă nu am ceva periculos. Te-aş trage la răspundere 
- dacă n-ai fi Pământean. Nu poţi da unor roboţi ordine care 
să stânjenească fiinţele umane. 

— Îmi pare rău, zise Baley băţos, dar nu eu le-am dat 
ordinele. Cu ce-ţi pot fi de folos? 

— Vreau să-ţi vorbesc: 

— Vorbeşti cu mine. Cine eşti? 

Celălalt păru să ezite, apoi spuse: 

— Gremionis. 

— Santirix Gremionis? 

— Întocmai. 

— De ce vrei să-mi vorbeşti? 


Gremionis îl privi fix pe Baley o clipă, vădit jenat. Apoi 
murmură: 

— Păi, dacă tot sunt aici... Dacă nu te superi... Aş putea să 
şi... Şi păşi înspre şirul de pisoare. 

Baley îşi dădu seama, cu o senzaţie de greață desăvârşită, 
ce avea Gremionis de gând să facă. Se întoarse grăbit şi 
spuse: 

— "Te aştept afară. 

— Nu, nu, nu pleca, zise Gremionis, disperat, cu un fel de 
chiţăit. Nu durează decât o secundă. Te rog! 

Numai că Baley voia acum, la fel de disperat, să stea de 
vorbă cu Gremionis şi nu voia să facă vreun lucru care l-ar fi 
putut supăra pe celălalt şi l-ar fi determinat să nu 
vorbească; altfel n-ar fi fost de acord cu cererea. Se 
întoarse cu spatele şi-şi închise ochii, scandalizat. Doar 
după ce Gremionis veni după el, ştergându-şi mâinile cu un 
prosop pufos ca al lui, Baley se relaxă, cât de cât. 

— De ce vrei să-mi vorbeşti? Întrebă din nou. 

— Gladia... Femeia de pe Solaria... Gremionis îl privi 
bănuitor şi se opri. 

— O cunosc pe Gladia, zise Baley cu răceală. 

— Gladia a luat legătura cu mine - ştii, pe tridimensional — 
şi mi-a spus că ai întrebat de mine. Şi ea m-a întrebat dacă 
am maltratat, cumva, un robot pe care-l avea ea - un robot 
cu aspect uman, ca unul din cei de afară. 

— Şi l-ai maltratat, domnule Gremionis? 

— Nu! Nici măcar n-am ştiut că are un robot din ăsta, 
până ce... l-ai spus că eu am făcut-o? 

— Era doar o întrebare, domnule Gremionis. 

Gremionis îşi strânse mâna dreaptă în pumn, frecându-şi-o 
nervos de stânga. Spuse agitat: 

— Nu vreau să fiu acuzat pe nedrept de nimic - şi mai ales 
că o asemenea acuzaţie falsă mi-ar afecta relaţia cu Gladia. 

— Cum ai dat de mine? Întrebă Baley. Gremionis zise: 

— Ea m-a întrebat de robotul ăla şi mi-a spus că ai întrebat 
de mine. Auzisem că ai fost chemat pe Aurora de dr. 


Fastolfe ca să rezolvi... Misterul ăsta... În legătură cu 
robotul. S-a spus la ştirile de pe hiperunde. Şi... 

Cuvintele scrâşniră, de parcă le-ar fi rostit cu foarte mare 
greutate. 

— Continuă, zise Baley. 

— Trebuie să stau de vorbă cu dumneata şi să-ţi explic că 
n-am avut nici o legătură cu robotul ăla. Niciuna! Gladia nu 
ştia unde eşti, dar m-am gândit că dr. Fastolfe ştie. 

— Aşa că l-ai căutat? 

— O, nu - nu cred că aş avea tupeul s-o fac. Este un savant 
atât de mare. Dar l-a căutat Gladia pentru mine. Ea este... 
Aşa. El i-a spus că te-ai dus la fiica lui, dr. Vasilia Aliena. 
Asta era bine, pentru că eu o cunosc. 

— Da, ştiu, spuse Baley. 

Gremionis păru jenat: 

— Cum ai... Ai întrebat-o şi despre mine? 

Jena lui păru să se transforme în nefericire. 

— Până la urmă am căutat-o pe dr. Vasilia, ea mi-a spus că 
tocmai ai plecat şi că probabil te voi găsi în vreo Personală 
Comună, iar asta e cea mai apropiată de locuinţa ei. Am fost 
sigur că n-o să ai nici un motiv de amânare ca să cauţi una 
mai îndepărtată. Adică, de ce-ai face-o? 

— Gândeşti foarte corect, dar cum se face că ai ajuns aici 
atât de repede? 

— Lucrez la Institutul de Robotică şi locuinţa mea se află 
pe terenul Institutului. Scuterul meu m-a adus aici în câteva 
minute. 

— Ai venit singur? 

— Da! Cu un singur robot. Înţelegi, scuterul are două 
locuri. 

— Şi robotul dumitale aşteaptă afară? 

— Da. 

— Mai spune-mi o dată de ce vrei să mă vezi. 

— Trebuie să mă asigur că nu-ţi închipui că am ceva de-a 
face cu acel robot. Nici n-am auzit de elpână ce n-a 


răbufnit toată afacerea la ştiri. Deci, acum pot să-ţi 
vorbesc? 

— Da, dar nu aici, zise Baley serios. Să ieşim. 

Ce ciudat, gândi Baley, că era atât de fericit să iasă dintre 
cei patru pereţi în Exterior. Această Personală avea ceva şi 
mai diferit fată de cele pe care le văzuse pe Aurora sau pe 
Solaria. Chiar mai tulburător decât faptul că o putea folosi 
oricine, i se părea grozăvia că în ea erau permise 
comportări care nu făceau nici o deosebire între acest loc şi 
scopul lui şi oricare alt loc sau scop. Filmele-cărţi pe care le 
văzuse nu spuneau nimic despre asta. Desigur, aşa cum 
arătase Fastolfe, acestea nu erau scrise pentru Pământeni, 
ci pentru Aurorieni şi, într-o mai mică măsură, pentru 
potenţialii turişti din celelalte patruzeci şi nouă de Lumi din 
Spaţiu. La urma urmei, cei de pe Pământ nu plecau 
niciodată spre Lumile din Spaţiu sau spre Aurora. Nu erau 
bineveniţi aici. Atunci, de ce Li s-ar fi adresat lor? Şi de ce-ar 
fi prezentat filmele-cărţi ceea ce ştia toată lumea? Trebuia 
să facă mare tevatură că Aurora avea formă sferică, sau că 
apa era udă, sau că un bărbat putea discuta, liber, cu altul 
într-o Personală? Şi totuşi, lucrul ăsta nu-şi bătea joc de 
chiar numele clădirii? Baley nu putu să nu se gândească la 
Personalele pentru Femei de pe Pământ unde, aşa cum 
spusese de mai multe ori Jessie, femeile pălăvrăgeau 
neobosite şi asta nu le deranja deloc. De ce numai femeile, 
iar bărbaţii nu? Baley nu se gândise la asta, serios, înainte, 
ci acceptase totul ca pe un obicei, dar dacă femeile da, 
bărbaţii de ce nu? N-avea importantă. 

Gândul îi afecta raţiunea şi îl făcea să simtă un dezgust, 
covârşitor şi imposibil de înlăturat, faţă de toată treaba 
asta. Repetă: 

— Să ieşim. 

Gremionis protestă: 

— Dar acolo se află roboții dumitale. 

— Aşa E. Şi ce dacă? 


— Dar e vorba de un lucru pe care vreau să-l discut între 
patru ochi, de la bărbat la bă... Bărbat. (Se bâlbâi când 
ajunse aici.) 

— Presupun că vrei să spui de la locuitor al Spaţiului la 
Pământean. 

— Dacă vrei. 

— Roboții mei sunt necesari. Îmi sunt parteneri în 
investigaţie. 

— Dar asta n-are nici o legătură cu investigația. 'locmai 
asta încerc să-ţi spun. 

— Eu apreciez lucrul acesta, zise Baley cu severitate, 
ieşind din Personală. 

Gremionis ezită. 

Daneel şi Giskard aşteptau - nemişcaţi, indiferenți, 
răbdători. Baley crezu că distinge pe chipul lui Daneel o 
urmă de îngrijorare, dar, pe de altă parte, abia dacă putea 
citi o asemenea expresie pe acele trăsături umane nefireşti. 
Giskard, care semăna cel mai puţin cu un om, nu arăta 
nimic, bineînţeles, nici măcar cuiva care ar fi avut mai multă 
bunăvoință. Mai aştepta şi un al treilea robot - probabil cel 
al lui Gremionis. Ca aspect era mai simplu şi decât Giskard 
şi avea un aer de timiditate. Era clar că Gremionis nu prea 
avea dare de mână. 

Daneel spuse, cu un ton pe care Baley îl bănui că este plin 
de uşurare: 

— Sunt bucuros că te simţi bine, partenere Elijah. 

— Foarte bine. Totuşi, sunt curios să aflu ceva. Dacă m-aţi 
fi auzit strigând speriat dinăuntru, aţi fi intrat? 

— Imediat, domnule, zise Giskard. 

— Chiar dacă sunteţi programaţi să nu intraţi în 
Personale? 

— Nevoia de a apăra o fiinţă umană - pe dumneavoastră, 
mai precis - ar domina, domnule. 

— Aşa este, partenere Elijah, zise Daneel. 

— Mă bucur să aud asta, spuse Baley. Această persoană 
este Santirix Gremionis. Domnule Gremionis, acesta este 


Daneel şi acesta este Giskard. 

Fiecare robot îşi înclină grav capul. Gremionis abia dacă le 
aruncă o privire şi ridică o mână, cu indiferenţă. Nu se 
osteni deloc să-şi prezinte propriul robot. 

Baley privi în jur. Lumina era mult mai slabă, vântul bătea 
mai tare, aerul era mai rece, soarele era complet acoperit 
de nori. În împrejurimi era o beznă care nu părea să-l 
afecteze pe Baley, ce continua să fie încântat că scăpase din 
Personală. Faptul că se bucura, într-adevăr, că se află în 
Exterior îi ridica moralul în chip uimitor. Ştia că e vorba de 
un caz special, dar era un început şi nu putea să-l considere 
altfel decât un triumf. 

Baley tocmai voia să se întoarcă înspre Gremionis ca să 
termine discuţia, când observă o mişcare. Peste gazon 
păşea o femeie, însoţită de un robot. Venea spre ei, dar nu-i 
băga în seamă. Era clar că venea spre Personală. Baley îşi 
îndreptă un braţ înspre femeie, ca şi cum ar fi vrut s-o 
oprească, deşi ea se afla la vreo treizeci de metri distanţă, 
şi murmură: 

— Nu ştie că e o Personală pentru Bărbaţi? 

— Cum? Făcu Gremionis. 

Femeia continua să se apropie, în timp ce Baley o urmărea 
absolut zăpăcit. În sfârşit, robotul femeii se opri într-o parte 
să aştepte, iar femeia intră în clădire. 

Baley zise, neajutorat: 

— Dar nu poate intra. 

— De ce nu? Întrebă Gremionis. E comună. 

— Dar e pentru bărbaţi. 

— E pentru oameni, zise Gremionis, părând peste măsură 
de încurcat. 

— Indiferent de sex? Doar nu vorbeşti serios. 

— Orice fiinţă umană. Bineînţeles că vorbesc serios! Cum 
ai vrea să fie? Nu înţeleg. 

Baley se întoarse. Nu trecuseră multe clipe de când se 
gândise că o conversaţie liberă într-o Personală era culmea 
prostului gust, a Lucrurilor Care Nu Se Fac. Dacă ar fi 


încercat să se gândească la ceva şi mai rău, nici prin cap nu 
i-ar fi trecut posibilitatea de a întâlni o femeie în Personală. 
Pe Pământ, buna cuviinţă îi cerea să-i ignore pe ceilalţi în 
Personalele Comune din acea Lume, dar nici o bună 
cuviinţă nu l-ar fi împiedicat să-şi dea seama dacă o 
persoană care trece pe lângă el e bărbat sau femeie. Ce-ar 
fi dacă, în timp ce el se afla în Personală, ar fi intrat o 
femeie - degajată, indiferentă - ca şi cea care tocmai 
venise? Sau, mai rău, ce-ar fi fost ca el să intre în Personală 
şi să găsească o femeie acolo? Nu-şi putea aprecia reacţia. 
Niciodată nu se gândise la posibilitatea de a se afla într-o 
asemenea situaţie, dar găsi gândul absolut de nesuportat. 
Iar filmele-cărţi nu-i spuseseră nimic despre asta. Văzuse 
acele filme ca să nu se apuce de cercetare ignorând total 
modul de viaţă de pe Aurora - şi ele îl lăsaseră într-o 
ignoranță totală faţă de ce era mai important. 

Atunci cum să descurce această încurcătură cu trei noduri 
a morţii lui Jander, când la fiecare pas se trezea în 
neştiinţă? 

Cu o clipă înainte se simţise triumfător pentru mica 
victorie asupra terorii Exteriorului, dar acum se confrunta 
cu sentimentul că nu cunoaşte nimic, nici măcar felul 
ignoranței lui. Abia acum, când se străduia să nu şi-o 
închipuie pe femeie trecând prin spaţiul ocupat înainte de 
el, simţi cum îl cuprinde o disperare absolută. 

Giskard vorbi din nou (într-un fel în care i se simţea 
îngrijorarea din cuvinte - dacă nu din intonaţie): 

— Nu vă simţiţi bine, domnule? Aveţi nevoie de ajutor? 

Baley murmură: 

— Nu, nu. N-am nimic. Dar să plecăm de aici. Stăm în 
calea oamenilor care doresc să se folosească de această 
clădire. 

Păşi repede spre vehiculul portant care se odihnea pe 
locul descoperit de dincolo de aleea cu nisip. Pe partea 
cealaltă se afla un vehicul mic, cu două roţi şi cu două 


locuri, unul în spatele celuilalt. Baley se gândi că e scuterul 
lui Gremionis. 

Baley îşi dădu seama că sentimentul de descurajare şi 
nefericire era accentuat de faptul că îi era foame. Trecuse 
mult de prânz şi el nu mâncase. 

Se întoarse către Gremionis: 

— Să vorbim - dar, dacă nu te superi, s-o facem la masă. 
Adică, dacă n-ai mâncat deja... Şi dacă nu te deranjează să 
mănânci cu mine. 

— Unde vrei să mănânci? 

— Nu ştiu. Unde se poate mânca la Institut? 

Gremionis spuse: 

— Nu la Cantina Comună. Acolo nu putem sta de vorbă. 

— Există altă variantă? 

— Vino la mine acasă, zise Gremionis imediat. Nu este cea 
mai frumoasă locuinţă de aici. Eu nu fac parte dintre 
notabilităţi. Am totuşi, câţiva roboţi utilitari şi putem aranja 
o masă cum se cuvine. Uite cum facem. Eu mă sui în scuter 
cu Brundij - ştii, robotul meu - şi voi mă urmaţi. Va trebui să 
mergeţi încet, dar e numai la un kilometru distanţă. 
Durează doar două sau trei minute. 

Se îndepărtă în pas vioi. Baley îl urmări cu privirea şi se 
gândi că are un fel de tinereţe de gaşcă. Nu era uşor să-i 
apreciezi vârsta; bineînţeles că locuitorii Spaţiului nu-şi 
arătau vârsta şi Gremionis putea fi şi de cincizeci de ani. 
Dar se purta ca un tânăr, aproape ca un adolescent, cum ar 
fi zis Pământenii. Baley nu era sigur ce anume la Gremionis 
îi dădea această impresie. 

Baley se întoarse brusc spre Daneel: 

— Îl cunoşti pe Gremionis, Daneel? 

— Nu l-am văzut niciodată, partenere Elijah. 

— Tu, Giskard? 

— Eu l-am văzut o dată, domnule, dar numai în treacăt. 

— Ştii ceva despre el, Giskard? 

— Nimic în afară de ce se vede, domnule. 

— Vârsta? Personalitatea? 


— Nu, domnule. 

Gremionis strigă: 

— Gata? 

Scuterul bâzâia destul de grosolan. Se vedea că nu 
funcţionează cu jet de aer. Roţile nu se desprindeau de 
pământ. Brundij stătea în spatele lui Gremionis. 

Giskard, Daneel şi Baley intrară din nou, repede, în 
vehiculul lor aeropurtat. 

Gremionis se roti într-un cerc larg. Părul îi flutura în vânt, 
iar Baley avu dintr-o dată senzaţia pe care ţi-o dă vântul 
când mergi într-un vehicul descoperit, cum e un scuter. Era 
recunoscător că se afla adăpostit în întregime de un vehicul 
aeropurtat, care i se păru un mijloc de transport mult mai 
civilizat. Scuterul se îndreptă şi, apoi, se repezi cu un efort 
înăbuşit. Gremionis flutură o mână, făcându-le semn să-l 
urmeze. Robotul din spatele lui menținea echilibrul aproape 
cu indiferenţă şi nu-l ţinea pe Gremionis de mijloc, aşa cum 
Baley era sigur că ar fi făcut o fiinţă umană. Vehiculul 
aeropurtat îl urmă. Deşi scuterul părea să înainteze cu 
viteză, asta era o iluzie provocată de dimensiunile lui mici. 
Vehiculul aeropurtat îşi menţinu cu greu o viteză destul de 
scăzută, ca să nu-l calce. 

— Totuşi, zise Baley gânditor, un lucru mă încurcă. 

— Ce anume, partenere Elijah? 

— Vasilia s-a referit la acest Gremionis cu dispreţ, spunând 
că e „bărbier”. Se pare că el se ocupă de păr, haine şi alte 
probleme de înfrumusețare a omului. Cum se face, atunci, 
că are o locuinţă pe terenul Institutului de Robotică? 

12. DIN NOU GREMIONIS. 

Dură doar câteva minute până ce Baley se pomeni în cea 
de-a patra locuinţă pe care o văzuse de când sosise pe 
planetă, cu o zi şi jumătate în urmă: a lui Fastolfe, a Gladiei, 
a Vasiliei şi, acum, a lui Gremionis. 

Casa lui Gremionis părea mai mică şi mai neîngrijită decât 
celelalte, deşi Baley, neobişnuit cu problemele de pe 
Aurora, înregistră semne de construcţie recentă. Existau, 


oricum, nişele roboților, trăsătura caracteristică a 
locuinţelor Aurorienilor. După ce intrară, Giskard şi Daneel 
se vârâră repede în două locuri libere, cu faţa spre 
încăpere, rămânând nemişcaţi şi tăcuţi. Robotul lui 
Gremionis, Brundij, trecu la fel de repede într-o nişă. Părea 
că îşi aleg locul fără nici o greutate, neîncercând nici măcar 
o dată să intre doi în una şi aceeaşi nişă. Baley se întrebă 
cum de reuşeau roboții să evite un conflict şi ajunse la 
concluzia că între ei exista un sistem de comunicaţie 
inaccesibil fiinţelor umane. Era un lucru despre care putea 
să-l întrebe pe Daneel (cu condiţia să nu uite). 

Baley observă că şi Gremionis analiza nişele. Îşi duse mâna 
la gură şi-şi mângâie o clipă mustaţa cu degetul arătător. 
Spuse, cam nesigur: 

— Robotul dumitale, cel cu aspect uman, parcă nu ar sta 
bine în nişă. E Daneel Olivaw, nu-i aşa? Robotul de la dr. 
Fastolfe? 

— Da, zise Baley. Şi el a fost în drama de pe hiperunde. 
Adică a fost un actorunul care era mai potrivit pentru rol. 

— Da, îmi amintesc. 

Baley băgă de seamă că Gremionis, ca şi Vasilia, şi chiar ca 
Gladia şi Fastolfe, păstra o anumită distanţă. Parcă exista în 
jurul lui un câmp de respingere - invizibil, neperceput în 
vreun fel - care îi împiedica pe aceşti locuitori ai Spaţiului 
să se apropie prea mult, îi făcea să-l ocolească. Baley se 
întrebă dacă Gremionis era conştient de asta sau acţiona, 
pur şi simplu, automat. Şi ce făceau ei cu scaunele pe care 
se aşeza el în casele lor, cu farfuriile din care mânca sau cu 
prosoapele pe care le folosea? Spălatul obişnuit era de- 
ajuns? Foloseau procedee speciale de sterilizare? Aruncau 
şi înlocuiau totul? Locuinţa era dezinfectată după plecarea 
lui de pe planetă sau în fiecare noapte? Dar Personala 
Comună pe care o folosise? O vor dărâma şi vor construi 
alta? Dar femeia care, neştiutoare, intrase după ce ieşise 
el? Sau poate că ea era chiar cea cu dezinfectarea. 


Îşi dădu seama că o ia razna. La naiba cu toate. Ce făceau 
Aurorienii şi cum îşi rezolvau problemele era treaba lor Şi 
el n-o să-şi mai bată capul cu asta. Pe Iehova! Avea el grijile 
lui, iar Gremionis făcea parte din ele - va aborda chestiunea 
după masă. 

Prânzul a fost foarte simplu, în mare măsură vegetarian, 
dar, pentru prima oară, se ivi o mică problemă. Fiecare 
produs luat în parte avea un gust prea specific. Morcovii 
prea aveau gust de morcovi şi mazărea de mazăre, dacă se 
poate spune aşa. Poate cam prea mult. 

Mâncă fără tragere de inimă şi încercă să-şi ascundă 
greaţa care-l cuprindea. Făcând astfel, îşi dădu seama că 
începea să se obişnuiască şi, parcă, papilele lui gustative 
puteau să se descurce mai uşor cu diversitatea gusturilor. 
Lui Baley îi trecu prin minte, cu oarecare tristeţe, că dacă 
mânca multă vreme mâncare Auroriană, la întoarcerea pe 
Pământ va duce dorul acestei separări a gusturilor şi va fi 
revoltat de gusturile amestecate de acolo. Chiar şi faptul că 
unele produse erau crocante - ceea ce la început îl 
speriase, pentru că fiecare muşcătură părea să producă un 
zgomot care (credea el) deranjează conversaţia - începuse 
să fie o dovadă emoţionantă că el, într-adevăr, mânca. În 
timpul unei mese pe Pământ ar fi o linişte care i-ar da 
impresia că lipseşte ceva. 

Începuse să mănânce cu atenţie, studiind gusturile. Când 
Pământenii se vor stabili în alte Lumi, poate că această 
hrană din Spaţiu va însemna un nou regim, mai ales dacă 
nu vor exista roboţi care să pregătească şi să servească 
mâncarea. Apoi se gândi cu neplăcere, nu când, ci dacă 
Pământenii se vor stabili în alte Lumi - şi probabilitatea asta 
depindea de el, de detectivul Elijah Baley. Greutatea asta îl 
strivea. 

Masa se terminase. O pereche de roboţi aduseră şerveţele 
încălzite şi umezite pentru ştersul mâinilor. Numai că nu 
erau şerveţele obişnuite. Când Baley îl puse pe al lui pe 
farfurie, acesta se mişcă uşor, se subţie şi deveni ca pânza 


de păianjen. Apoi, dintr-o dată şi incredibil, sări în sus şi 
ajunse într-o gaură de scurgere din tavan. Baley tresări şi 
privi în sus, urmărind şerveţelul dispărut cu gura căscată. 

Gremionis spuse: 

— E ceva nou, luat de curând. De vânzare, înţelegi, dar 
deocamdată nu ştiu dacă-mi place. Unii spun că vânzarea 
va fi oprită după un timp şi alţii se tem de poluare, afirmând 
că sigur o să ne intre în plămâni. Fabricantul zice că nu, 
dar... 

Dintr-o dată, Baley îşi dădu seama că nu scosese un cuvânt 
în timpul mesei şi că era prima oară când unul dintre ei 
vorbea, de la scurtul schimb de replici despre Daneel, 
înainte de servirea mâncării. Şi discuţia despre şerveţele n- 
avea nici un rost. 

Baley zise, cam morocănos: 

— Eşti bărbier, domnule Gremionis? 

Gremionis se înroşi până la rădăcina părului. Vorbi, 
sufocându-se: 

— Cine ţi-a spus asta? 

Baley spuse: 

— Dacă am spus ceva nepoliticos despre profesia dumitale, 
îmi cer scuze. Pe Pământ e un mod obişnuit de a vorbi şi nu 
înseamnă nici o insultă. 

— Sunt coafor şi creator vestimentar, zise Gremionis. Este 
o ramură artistică recunoscută. De fapt, sunt artist al 
personalului. 

Îşi duse din nou degetul la mustață. 

Baley spuse cu seriozitate: 

— Am observat mustaţa dumitale. E un lucru obişnuit pe 
Aurora? 

— Nu, nu este. Sper că va deveni aşa. Masculinizează 
figura. Multe chipuri pot fi îndreptate şi îmbunătăţite prin 
aranjamentul artistic al părului de pe faţă. Importantă este 
creaţia - asta face parte din profesia mea. Desigur, poţi 
depăşi măsura. Pe Palas, părul de pe faţă este ceva normal, 
dar acolo e obiceiul să şi-l vopsească în şuviţe. Fiecare 


şuviţă este vopsită separat şi iese un amestec. Păi, asta-i o 
prostie. Nu ţine mult, culorile se schimbă cu timpul şi se 
vede urât. Dar chiar şi aşa, e mai bine decât să fii spân. 
Nimic nu e mai puţin atrăgător decât o faţă fără păr. Asta e 
expresia mea. O folosesc în discuţiile personale cu posibilii 
mei clienţi şi e foarte eficientă. Femeile se pot descurca fără 
păr pe faţă, pentru că îl compensează altfel. Pe Smitheus... 

Cuvintele pe care le rostea cu glas scăzut, dar repede, 
expresia lui serioasă, felul în care îşi fixa asupra lui Baley 
ochii mari, plini de sinceritate, toate astea parcă hipnotizau. 
Baley trebui să facă un efort fizic pentru a se desprinde. 

Zise: 

— Eşti robotician, domnule Gremionis? 

Gremionis păru speriat şi cam încurcat pentru că era 
întrerupt în mijlocul peroraţiei: 

— Robotician? 

— Da. Robotician. 

— Nu, deloc. Folosesc roboţi, la fel ca toată lumea, dar nu 
ştiu ce se află în ei. Nici nu-mi pasă. 

— Dar locuieşti pe teritoriul Institutului de Robotică. De 
unde şi până unde? 

— De ce n-aş locui? 

Vocea lui Gremionis era mult mai duşmănoasă. 

— Dacă nu eşti robotician... 

Gremionis se strâmbă: 

— Asta-i o prostie! Institutul, când a fost proiectat acum 
câţiva ani, trebuia să fie o comunitate autonomă. Avem 
propriile noastre ateliere de reparaţii pentru vehicule de 
transport, ateliere pentru întreţinerea roboților personali, 
medicii noştri, constructorii noştri. Personalul nostru 
locuieşte aici şi, dacă le trebuie un artist pentru personal, 
ăsta e Santirix Gremionis şi eu locuiesc tot aici. E ceva în 
neregulă cu meseria mea, ca să n-am voie? 

— N-am spus asta. 

Gremionis îşi întoarse privirea destul de bănuitor, tăgada 
grăbită a lui Baley nereuşind să-l liniştească. Apăsă pe un 


buton, apoi, după ce examină o fâşie dreptunghiulară 
multicoloră, făcu un lucru care semăna uimitor cu bătutul 
darabanei cu degetele. 

Din tavan se lăsă în jos, uşor, o sferă, care rămase 
suspendată la vreun metru deasupra capetelor lor. Se 
deschise ca o portocală care se desface în felii şi în ea 
începu să se desfăşoare un joc de culori, însoţit de un sunet 
slab. Culorile şi sunetul se contopeau atât de măiestrit încât 
Baley, plin de uimire, descoperi că, după un timp, sunt greu 
de deosebit unele de altele. Ferestrele se întunecară şi 
feliile deveniră mai luminoase. 

— E prea strălucitor? Întrebă Gremionis. 

— Nu, răspunse Baley, după o scurtă ezitare. 

— E pentru fundal şi am ales o combinaţie liniştitoare, 
care ne va permite să discutăm într-un mod civilizat, 
înţelegi? 

Apoi zise brusc: 

— Nu trecem la subiect? 

Baley îşi îndepărtă destul de greu atenţia de la... Orice ar 
fi fost (Gremionis nu îi dăduse vreun nume) şi spuse: 

— Dacă vrei. Eu aş vrea. 

— Mă acuzi că am vreo legătură cu imobilizarea acelui 
robot, Jander? 

— Am investigat împrejurările sfârşitului robotului. 

— Dar ai pomenit de mine în legătură cu acest sfârşit. De 
fapt, acum două secunde m-ai întrebat dacă sunt robotician. 
Ştiu la ce te gândeşti. Încerci să mă faci să recunosc faptul 
că mă pricep la robotică, să mă poţi învinui că sunt... 
Terminatorul robotului. 

— Ai putea spune ucigaş. 

— Ucigaş? Nu poţi ucide un robot... Oricum, eu nu l-am 
terminat, sau ucis, sau cum vrei să-i spui. Ţi-am spus, nu 
sunt robotician. Nu ştiu nimic despre robotică. Cum poţi să- 
ţi închipui măcar că... 

— Eu trebuie să analizez toate legăturile, domnule 
Gremionis. Jander îi aparținuse Gladiei - femeia de pe 


Solaria - şi dumneata erai prietenos cu ea. Asta eo 
legătură. 

— O grămadă de oameni ar putea fi prietenoşi cu ea. Asta 
nu-i o legătură. 

— Eşti gata să declari că nu l-ai văzut niciodată pe Jander, 
de câte ori ai fost în locuinţa Gladiei? 

— Niciodată! Nici măcar o dată! 

— N-ai ştiut niciodată că are un robot cu înfăţişare 
umană? 

— Nu! 

— Ea n-a pomenit niciodată de el? 

— Avea roboţi peste tot. Toţi roboţi obişnuiţi. N-a spus nici 
o vorbă că ar avea altceva. 

Baley dădu din umeri: 

— Foarte bine. N-am nici un motiv - până acum - să cred 
că nu-i adevărat. 

— Atunci spune-i-o Gladiei. De asta am vrut să vorbesc cu 
dumneata. Să-ţi cer s-o faci. Să insist. 

— Gladia are vreun motiv să creadă altceva? 

— Sigur că da. I-ai împuiat capul. Ai întrebat-o despre 
mine în legătură cu asta şi ea a bănuit... A devenit nesigură. 
Vorba e că m-a sunat azi dimineaţă şi m-a întrebat dacă am 
ceva de-a face cu toată treaba. 

— Şi ai negat? 

— Bineînţeles că am negat, şi încă foarte înverşunat, 
pentru că n-aveam nimic de-a face cu asta. Darnue 
convingător dacă neg eu. Vreau s-o faci dumneata. Vreau 
să-i spui că, după părerea dumitale, n-am nici o legătură cu 
întreaga afacere. Ai spus şi că n-am şi că nu-mi poţi 
distruge reputaţia fără nici o dovadă. Te pot reclama. 

— Cui? 

— Comitetului de Apărare Personală. Adunării Legislative. 
Conducătorul acestui institut este un prieten apropiat al 
Preşedintelui şi i-am trimis, deja, un raport complet despre 
această problemă. Înţelegi, eu nu aştept. Acţionez rapid. 


Gremionis dădu din cap într-un mod care ar fi putut fi luat 
drept furie, dar nu era prea convingător, dacă judecai după 
blândeţea feţei lui. 

— Uite ce e, zise, aici nu eşti pe Pământ. Aici suntem 
apăraţi. 

Planeta dumitale, cu suprapopulaţia ei, face ca oamenii să 
trăiască în nenumărate stupuri, în furnicare. Vă împiedicaţi 
unul de celălalt, vă sufocaţi reciproc - şi nu contează. O 
viaţă sau un milion de vieţi - nu contează. 

Baley, ferindu-se ca în voce să i se simtă disprețul, spuse: 

— Citeşti romane istorice. 

— Sigur că citesc - şi ele spun adevărul. Într-o singură 
Lume nu poţi avea miliarde de oameni, fără ca lucrurile să 
se petreacă astfel. Pe Aurora, fiecare dintre noi înseamnă o 
viaţă prețioasă. Din punct de vedere fizic; suntem protejaţi 
de roboții noştri, astfel încât pe Aurora nu are loc nici un 
atac, darămite o crimă. 

— Cu excepţia lui Jander. 

— Asta nu e crimă; el e doar un robot. Şi suntem protejaţi 
de rele mai mari decât un atac de către Adunarea 
Legislativă. Comitetul de Apărare Personală are o părere 
proastă - foarte proastă - despre orice acţiune care aduce, 
pe nedrept, daune reputației sau statutului social al oricărui 
cetăţean. Un Aurorian, dacă s-ar purta aşa cum te porţi 
dumneata, ar avea multe de tras. În ceea ce priveşte un 
Pământean... Păi... 

Baley zise: 

— Efectuez o investigaţie, presupun că la invitaţia 
Adunării Legislative. Nu cred că dr. Fastolfe m-ar fi putut 
aduce aici fără aprobarea Adunării Legislative. 

— Poate, dar asta nu-ţi dă dreptul să depăşeşti limitele 
unei investigaţii cinstite. 

— Deci, ai de gând să aduci asta în faţa Adunării 
Legislative? 

— Am de gând să-l pun pe conducătorul Institutului... 

— Apropo, cum îl cheamă? 


— Kelden Amadiro. Am de gând să-l rog s-o prezinte în 
faţa Adunării Legislative - şi să ştii că el face parte din 
Adunarea Legislativă, este unul dintre conducătorii 
partidului Globaliştilor. Aşa că sunt de părere că ar fi mai 
bine să-i explici Gladiei că sunt absolut nevinovat. 

— Aş vrea s-o fac, domnule Gremionis, deoarece bănuiesc 
că eşti nevinovat, dar cum să-mi transform bănuiala în 
certitudine, dacă nu-mi dai voie să-ţi pun nişte întrebări? 

Gremionis ezită. Apoi, cu un aer sfidător, se rezemă de 
scaun şi-şi împreună mâinile la ceafă, imaginea unui om 
care nu reuşeşte absolut deloc să pară în largul lui. Zise: 

— Dă-i drumul cu întrebările. N-am nimic de ascuns. Şi, 
după ce termini, va trebui s-o chemi pe Gladia, chiar la 
transmiţătorul tridimensional din spatele dumitale, sau vei 
da de bucluc mai rău decât îţi închipui. 

— Înţeleg. Dar mai întâi... De când o cunoşti pe dr. Vasilia 
Fastolfe, domnule Gremionis? Sau dr. Vasilia Aliena, dacă o 
cunoşti sub acest nume. 

Gremionis şovăi, apoi vorbi, iritat: 

— De ce mă întrebi? Ce legătură are cu asta? 

Baley oftă şi chipul lui sever păru să se întristeze: 

— Îţi amintesc, domnule Gremionis, că nu ai nimic de 
ascuns şi că vrei să mă convingi de nevinovăția dumitale, ca 
eu s-o pot convinge pe Gladia de acelaşi lucru. Aşa că 
spune-mi de când o cunoşti. Dacă nu o cunoşti, spune aşa - 
dar înainte de a o face, e corect să-ţi spun că dr. Vasilia a 
declarat că o cunoşti bine... Cel puţin destul de bine ca săi 
te oferi. 

Gremionis păru întristat. Spuse cu o voce tremurată: 

— Nu ştiu de ce unii fac atâta caz. O ofertă este o 
comunicare socială normală, care nu interesează pe 
altcineva. Sigur, dumneata eşti Pământean, aşa că 
dumneata ai face mofturi. 

— Înţeleg că nu ţi-a primit oferta. 

Gremionis îşi cobori mâinile în poală, cu degetele strânse 
în pumni: 


— Primirea sau refuzul depind în totalitate de ea. Au 
existat femei care mi s-au oferit mie şi pe care eu le-am 
refuzat. Nu-i mare lucru. 

— Bine, atunci. De când o cunoşti? 

— De câţiva ani. Vreo cincisprezece. 

— O cunoşti de când locuia încă la dr. Fastolfe? 

— Eram doar un puşti pe atunci, zise el, roşind. 

— Cum ai ajuns s-o cunoşti? 

— Când mi-am terminat pregătirea ca artist pentru 
personal, am fost solicitat să-i creez garderoba. Ei i-a făcut 
plăcere şi după aceea s-a folosit de serviciile mele - în 
această privinţă - în exclusivitate. 

— Deci, la recomandarea ei te afli în situaţia actuală, în 
calitate de, putem spune, artist oficial pentru personalul 
Institutului de Robotică? 

— Ea şi-a dat seama de calificarea mea. Am fost supus la 
probă, împreună cu alţii, şi mi-am câştigat poziţia pe merit. 

— Dar ea te-a recomandat? 

Scurt şi enervat, Gremionis răspunse: 

— Da. 

— Şi dumneata ai considerat că singura răsplată 
cuviincioasă pe care o puteai găsi era să i te oferi. 

Gremionis se strâmbă şi îşi trecu limba peste buze, ca şi 
cum ar fi gustat ceva neplăcut: 

— E... dezgustător! Doar un Pământean ar putea gândi 
astfel. Faptul că m-am oferit însemna doar că mie mi-a 
plăcut să fac aşa. 

— Pentru că e frumoasă şi are o personalitate cuceritoare? 

Gremionis se codi: 

— Păi, eu n-aş spune că are o personalitate cuceritoare, 
zise el cu prudenţă, dar este cu siguranţă frumoasă. 

— Mi s-a spus că te oferi oricui - fără deosebire. 

— Asta e o minciună. 

— Ce e o minciună? Că te oferi oricui sau că mi s-a spus 
aşa? 

— Că mă ofer oricui. Cine a spus asta? 


— Nu ştiu la ce-ar servi să-ţi răspund la întrebare. Ţi-ar 
plăcea să te citez ca pe o sursă de informaţii stânjenitoare? 
Ai mai vorbi liber cu mine dacă ai crede că aş face asta? 

— Ei bine, oricine ar fi spus-o, e un mincinos. 

— Poate că era numai o exagerare ca să mă impresioneze. 
Te-ai oferit altora înainte de a te oferi dr. Vasilia? 

Gremionis îşi feri privirea: 

— O dată sau de două ori. Nimic serios. 

— Dar cu dr. Vasilia ai fost serios? 

— Păi... 

— Înţeleg că i te-ai oferit în mod repetat, ceea ce e cam 
împotriva obiceiului de pe Aurora. 

— O, obiceiul de pe Aurora..., începu Gremionis cu furie. 

Apoi îşi strânse buzele şi se încruntă: 

— Uite ce e, domnule Baley, pot vorbi cu dumneata 
confidenţial? 

— Da. 'Toate întrebările mele sunt menite să mă convingă 
că n-ai nici o legătură cu moartea lui Jander. O dată ce m- 
am convins de asta, poţi fi sigur că părerile dumitale rămân 
confidenţiale. 

— Foarte bine, atunci. Nu e nimic rău... N-are de ce să-mi 
fie ruşine, înţelegi. Doar că am un puternic simţ al 
intimităţii şi am dreptul la asta, dacă vreau, nu-i aşa? 

— Absolut, zise Baley încurajator. 

— Înţelegi, cred, că actul sexual este minunat când între 
parteneri există o dragoste profundă şi afecţiune. 

— Cred că e foarte adevărat. 

— Şi apoi, ce nevoie ai de ceilalţi, nu crezi? 

— Pare... Verosimil. 

— Întotdeauna am visat să întâlnesc partenera perfectă şi 
să nu mai caut pe altcineva. Asta se numeşte monogamie. 
Nu există pe Aurora, dar în câteva Lumi există... Şi există şi 
pe Pământ, nu-i aşa, domnule Baley? 

— Teoretic, domnule Gremionis. 

— Asta vreau eu. Am căutat-o ani întregi. Uneori, când 
încercam actul sexual, îmi dădeam seama că lipseşte ceva. 


Apoi am întâlnit-o pe dr. Vasilia şi ea mi-a povestit... Ştii, 
oamenii fac confidenţe artiştilor personalului, pentru că 
este o muncă foarte confidențială... Şi asta este, într-adevăr, 
partea care trebuie să rămână confidențială... 

— Bine, continuă. 

Gremionis îşi linse buzele: 

— Dacă se află ce spun eu acum, sunt distrus. Ea îşi va da 
toată silinţa ca eu să nu mai primesc comenzi. Eşti sigur că 
are legătură cu cazul? 

— 'Te asigur cât pot de mult, domnule Gremionis, că poate 
fi extrem de important. 

— Ei, atunci... 

— Gremionis nu părea prea convins - vorba e că mi-am dat 
seama din ce mi-a povestit dr. Vasilia, din frânturi, că este... 

— Vocea îi cobori până la şoaptă - virgină. 

— Înţeleg, spuse Baley liniştit (amintindu-şi de 
convingerea Vasiliei că refuzul tatălui ei îi distrusese viaţă şi 
înţelegându-i mai bine ura faţă de tatăl ei). 

— Asta m-a întărâtat. Mi se părea că puteam să o am 
numai pentru mine şi că eu voi fi singurul pe care-l va avea 
ea vreodată. Nu pot spune ce a însemnat asta pentru mine. 
A făcut ca ea să pară extraordinar de frumoasă în ochii mei 
şi eu o iubeam foarte mult. 

— Aşa că i te-ai oferit? 

— Da. 

— În mod repetat. Nu te-au descurajat refuzurile ei? 

— Asta îi consolida şi mai mult virginitatea, ca să spun aşa, 
şi mă făcea mai nerăbdător. Era mai captivant pentru că nu 
era uşor. Nu pot explica şi nu mă aştept să înţelegi. 

— De fapt; domnule Gremionis, înţeleg. Dar a venit o 
vreme când ai încetat să te oferi dr. Vasilia? 

— Ei bine, da. 

— Şi ai început să te oferi Gladiei? 

— Ei bine, da. 

— În mod repetat? 

— Ei bine, da. 


— De ce? De ce schimbarea asta? Gremionis zise: 

— În cele din urmă, dr. Vasilia mi-a dat de înţeles în mod 
clar că nu există nici o şansă şi apoi a apărut Gladia, şi ea 
semăna cu dr. Vasilia şi... Şi... Asta a fost. 

Baley spuse: 

— Dar Gladia nu e virgină. Pe Solaria a fost căsătorită, iar 
pe Aurora am auzit că a cam umblat... 

— Ştiam asta, dar s-a... Oprit. Înţelegi, este Solariană din 
naştere, nu Auroriană, şi nu prea înţelege obiceiurile de pe 
Aurora. Dar s-a oprit pentru că nu e de acord cu ceea ce ea 
numeşte „promiscuitate”. 

— Ţi-a spus ea asta? 

— Da. Pe Solaria este obişnuită monogamia. N-a avut o 
căsnicie fericită. Dar e obiceiul pe care-l cunoaşte, aşa că 
nu i-a plăcut niciodată cum stau lucrurile pe Aurora, când a 
încercat... Şi ea vrea tot monogamie. Înţelegi? 

— Înţeleg. Dar cum te-ai întâlnit cu ea prima oară? 

— Am întâlnit-o pur şi simplu. Am văzut-o pe hiperunde 
când a sosit pe Aurora, o refugiată romantică de pe Solaria. 
Şi a jucat un rol în drama aceea de pe hiperunde... 

— Da, numai că e vorba de altceva, nu-i aşa? 

— Nu ştiu ce altceva vrei. 

— Ei bine, stai să ghicesc. N-a sosit o clipă în care dr. 
Vasilia ţi-a spus că te respinge pentru totdeauna... Şi nu ţi-a 
sugerat ea o variantă? 

Gremionis, cuprins de o furie bruscă, ţipă: 

— Ţi-a spus dr. Vasilia aşa ceva? 

— Nu cu atâtea cuvinte, dar cred că ştiu ce s-a întâmplat, 
chiar şi aşa. Nu ţi-a spus ea că ar fi mai bine dacă ţi-ai pune 
ochii pe o nou-venită pe planetă, o tânără doamnă de pe 
Solaria, care era în grija sau sub protecţia doctorului 
Fastolfe... Care ştii că e tatăl Vasiliei? Nu ţi-a spus dr. Vasilia 
că lumea vorbeşte despre această tânără doamnă, Gladia, 
că seamănă foarte bine cu ea, doar că e mai tânără şi are o 
personalitate mai cuceritoare? Pe scurt, nu te-a încurajat 
dr. Vasilia să-ţi îndrepţi atenţia de la ea înspre Gladia? 


Gremionis suferea în mod evident. Privirea i se opri o clipă 
asupra lui Baley, apoi fugi într-o parte. Era pentru prima 
oară când Baley vedea în ochii unui locuitor al Spaţiului 
teama - sau era groază? (Baley dădu uşor din cap. Nu 
trebuie să fie prea mulţumit că a îngrozit un locuitor al 
Spaţiului. Putea fi dăunător pentru obiectivitatea lui.) 

Spuse: 

— Deci? Am dreptate sau greşesc? 

Lar Gremionis răspunse cu voce mică: 

— Atunci, spectacolul de pe hiperunde n-a fost o 
exagerare... Citeşti gândurile? 

— Pun numai întrebări, zise Baley calm. lar dumneata n-ai 
răspuns direct. Am dreptate sau greşesc? 

Gremionis zise: 

— Nu s-a întâmplat chiar aşa. Nu chiar aşa. Ea a vorbit, 
într-adevăr, despre Gladia, dar... 

Îşi muşcă buza de sus, apoi continuă: 

— Ei bine, s-a ajuns la ce ai spus dumneata. A fost aproape 
aşa cum ai povestit dumneata. 

— Şi n-ai fost dezamăgit? Ai găsit că Gladia semăna cu dr. 
Vasilia? 

— Într-un fel, semăna, îi străluciră ochii lui Gremionis. Dar 
nu tocmai. Dacă le pui una lângă alta, vezi diferenţa. Gladia 
este mult mai delicată şi mai fină. Are un simţ al... 
Umorului, mult mai dezvoltat. 

— Te-ai mai oferit Vasiliei de când ai întâlnit-o pe Gladia? 

— Eşti nebun? Sigur că nu. 

— Dar te-ai oferit Gladiei? 

— Da. 

— Şi ea te-a respins? 

— Păi, da, dar trebuie să înţelegi că trebuia să fie sigură, 
aşa cum ar trebui să fiu şi eu. Gândeşte-te ce greşeală aş fi 
făcut dacă aş fi convins-o pe dr. Vasilia să mă accepte. 
Gladia nu vrea să facă această greşeală, iar eu nu o 
condamn. 


— Dar dumneata nu crezi că ea ar greşi dacă te-ar 
accepta. Aşa că te-ai oferit iar... Şi iar... Şi iar. 

Gremionis privi în gol o clipă, apoi păru că se înfioară. Îşi 
împinse înainte buza de jos, ca un copil neascultător. 

— O spui într-un mod insultător... 

— Îmi pare rău, nu vreau să insult. Răspunde, te rog, la 
întrebare. 

— Ei da, m-am oferit. 

— De câte ori te-ai oferit? 

— N-am numărat. De patru ori. Ei bine, cinci. Sau poate 
mai mult. 

— Iar ea te-a respins întruna. 

— Da. Sau n-ar fi trebuit să mă mai ofer, ce zici? 

— Te-a respins cu mânie? 

— O, nu. Nu e felul ei. Foarte blând. 

— Asta te-a determinat să te oferi altcuiva? 

— Cum? 

— Păi, Gladia te-a respins. Un mod de a răspunde arfisă 
te oferi altcuiva. De ce nu? Gladia nu te vrea... 

— Nu. Nu vreau pe nimeni altcineva. 

— De ce oare, ce crezi? 

Iar Gremionis răspunse încordat: 

— De unde să ştiu de ce? O vreau pe Gladia. E un... E. Un 
fel de nebunie, doar că eu cred că e cea mai frumoasă 
formă de nebunie. Aş fi nebun dacă nu aş avea nebunia 
asta. Nu mă aştept să înţelegi. 

— Ai încercat să-i explici Gladiei? Ea ar putea înţelege. 

— Niciodată. Aş stingheri-o. Aş deranja-o. Despre lucrurile 
astea nu se vorbeşte. Ar trebui să mă duc la un mentolog. 

— Te-ai dus? 

— Nu. 

— De ce nu? 

Gremionis se încruntă: 

— Ai un talent de a pune cele mai grosolane întrebări, 
Pământeanule. 


— Poate pentru că sunt Pământean. Nu mă pricep la 
altceva. Dar sunt şi anchetator şi trebuie să ştiu lucrurile 
astea. De ce nu te-ai dus la mentolog? 

În mod surprinzător, Gremionis râse: 

— 'Ţi-am spus. Tratamentul ar fi o nebunie mai mare decât 
boala. Mai bine să fiu cu Gladia şi respins, decât cu oricine 
altcineva şi acceptat. Închipuie-ţi că ai mintea deranjată şi 
că vrei să rămână deranjată. Orice mentolog mi-ar prescrie 
un tratament radical. 

Baley se gândi o clipă, apoi spuse: 

— Ştii cumva dacă dr. Vasilia este mentolog? 

— E robotician. Se spune că e meseria cea mai apropiată 
de asta. Dacă ştii cum funcţionează un robot, ştii şi cum 
funcţionează creierul uman. Cel puţin aşa se spune. 

— Crezi că Vasilia cunoaşte aceste sentimente ciudate pe 
care le ai fată de Gladia? 

Gremionis zise cu răceală: 

— Nu i-am spus niciodată. Adică, nu cu atâtea cuvinte. 

— Nu e posibil ca ea să-ţi înţeleagă sentimentele fără să 
trebuiască să întrebe? Ştie că te-ai oferit Gladiei în mod 
repetat? 

— Păi... M-a întrebat cum mă descurc. Ca o cunoştinţă mai 
veche, înţelegi. I-am spus unele lucruri. Nimic personal. 

— Eşti sigur că n-a fost niciodată ceva cu caracter intim? 
Sunt sigur că te-a încurajat să continui să te oferi. 

— Ştii, acum că ai pomenit de asta, mi se pare că văd totul 
în alt fel. Nu prea înţeleg cum ai reuşit să mă aduci la asta. 
Cred că întrebarea e de vină, dar, acum, mi se pare că ea 
m-a încurajat, într-adevăr, să continui prietenia cu Gladia. A 
sprijinit-o întruna. 

Păru foarte deprimat: 

— Asta nu mi s-a mai întâmplat vreodată. Nici nu m-am 
gândit la aşa ceva. 

— De ce crezi că te-a încurajat să-i faci oferte repetate 
Gladiei? Gremionis îşi încreţi sprâncenele în chip jalnic şi îşi 
duse degetul la mustață: 


— Ar părea că încerca să scape de mine. Încerca să se 
asigure că n-o s-o deranjez pe ea. 

Scoase un sunet care semăna cu un râs scurt: 

— Nu e prea măgulitor pentru mine, nu-i aşa? 

— Dr. Vasilia a încetat să mai fie prietenoasă cu dumneata? 

— Deloc. Era mai prietenoasă ca oricând. 

— A încercat să-ţi spună cum să reuşeşti mai bine cu 
Gladia? 

— Nu trebuia să facă asta. Munca Gladiei este foarte 
asemănătoare cu a mea. Eu lucrez cu fiinţe umane, iar ea 
cu roboţi, dar amândoi suntem creatori - artişti... Asta 
apropie, ştii. Ne ajutăm unul pe celălalt, uneori. Când nu 
mă ofer şi nu sunt respins, suntem prieteni buni. Înseamnă 
ceva, dacă te gândeşti. 

— Dr. Vasilia ţi-a sugerat să arăţi un interes mai mare faţă 
de munca doctorului Fastolfe? 

— De ce mi-ar sugera una ca asta? Nu ştiu nimic despre 
munca doctorului Fastolfe. 

— Gladia ar fi putut fi interesată de munca binefăcătorului 
ei şi ar fi fost un mod să te faci plăcut în ochii ei. 

Gremionis îşi miji ochii. Se ridică aproape ca un uragan, 
merse în celălalt capăt al încăperii, se înapoie, se opri în 
faţa lui Baley şi zise: 

— Acum., tu... Ascultă la mine! Nu sunt eu primul mare 
deştept de pe planetă, nici măcar al doilea mare deştept, 
dar nu sunt un tâmpit fără pereche. Să ştii că înţeleg unde 
vrei să ajungi. 

— Zău? 

— Toate întrebările dumitale au vrut să mă facă să spun că 
dr. Vasilia m-a determinat să mă îndrăgostesc... Asta e. 

— Se opri, dintr-o dată surprins - sunt îndrăgostit, ca în 
romanele istorice. 

Se gândi la asta, în timp ce în privire i se zărea lumina 
revelaţiei. Apoi îi reveni furia: 

— Că m-a determinat să mă îndrăgostesc şi să rămân 
îndrăgostit, ca să pot afla lucrurile de la dr. Fastolfe şi să 


învăţ cum să-l imobilizez pe robotul ăla, Jander. 

— Dumneata nu crezi că e aşa? 

— Nu, nu este! 'Țipă Gremionis. Nu ştiu nimic despre 
robotică. Nimic. Oricât de grijuliu mi s-ar explica orice 
despre robotică, n-aş înţelegE. Şi cred că nici Gladia n-ar 
înţelege. În afară de asta, niciodată n-am întrebat pe nimeni 
despre robotică. Nu mi s-a spus niciodată - de către dr. 
Fastolfe sau de către altcineva - nimic despre robotică. 
Nimeni nu mi-a sugerat vreodată să mă amestec în 
robotică. Dr. Vasilia nu mi-a sugerat-o niciodată. Toată 
teoria dumitale împuţită nu ţine. 

Îşi desfăcu braţele: 

— Nu tine. Las-o baltă. 

Se aşeză din nou, îşi încrucişă braţele pe piept, ţeapăn, şi 
îşi strânse buzele până ce formară o linie subţire, zbârlindu- 
şi mustaţa. Baley privi înspre portocala desfăcută în felii, 
care îşi fredona în continuare melodia plăcută în surdină şi 
etala nişte variaţii line de culori, în timp ce se legăna într-un 
cerc mic, încet. 

Dacă izbucnirea lui Gremionis îi răsturnase planurile, nu 
lăsa să se vadă nimic. Spuse: 

— Înţeleg ce spui, dar e adevărat că o vezi mereu pe 
Gladia, nu-i aşa? 

— Da, o văd. 

— Ofertele dumitale repetate nu o supără... Şi refuzurile 
ei repetate nu te supără? 

Gremionis ridică din umeri: 

— Ofertele mele sunt politicoase. Refuzurile ei sunt 
blânde. De ce-am fi supăraţi? 

— Dar cum petreceţi timpul împreună? E clar că sexul nu 
intră în discuţie şi nu vorbiţi despre robotică. Ce faceţi? 

— Asta-i tot ce poate exista într-o prietenie - sex şi 
robotică? Facem multe împreună. Vorbim, de exemplu. Ea e 
foarte curioasă în legătură cu Aurora, iar eu petrec ore în 
şir descriindu-i planeta. Ştii, a văzut foarte puţine lucruri, 
iar ea petrece ore în şir povestindu-mi despre Solaria şi ce 


iad e acolo. Mai degrabă aş trăi pe Pământ - nu vreau să te 
jignesc. Şi mai e şi soţul ei mort. Ce personaj infect era! 
Gladia a avut o viaţă grea, sărăcuţa. Mergem la concerte, 
am dus-o de câteva ori la Institutul de Artă şi muncim 
împreună. Ţi-am povestit asta. Verificăm creaţiile mele - sau 
pe ale ei - împreună. Ca să fiu sincer, nu prea văd ce 
mulţumire ai când lucrezi cu roboţi, dar fiecare are ideile 
lui, ştii. De aceea, ea a părut foarte amuzată când i-am 
explicat de ce este important să tunzi părul cum trebuie - 
părul ei nu e prea aranjat, înţelegi. Dar cel mai mult ne 
plimbăm. 

— Vă plimbaţi? Unde? 

— Nicăieri în mod deosebit. Doar ne plimbăm. Ăsta e 
obiceiul ei - din cauza felului în care a fost educată pe 
Solaria. Ai fost vreodată pe Solaria? Da, sigur că ai fost. 
Lartă-mă. Pe Solaria, există acele moşii enorme cu numai 
una sau două fiinţe umane pe ele, în rest numai roboţi. Te 
poţi plimba mile întregi şi să fii complet singur, iar Gladia 
spune că asta te face să te simţi stăpânul planetei. Roboții 
sunt întotdeauna acolo, desigur, cu un ochi pe tine şi 
purtându-ţi de grijă, dar, fireşte, nu se arată. Aici, pe 
Aurora, Gladia duce dorul acestui sentiment de stăpân al 
lumii. 

— Vrei să spui că ea vrea să stăpânească lumea? 

— Adică, un fel de sete de putere? Gladia? Eşti nebun. 
Vrea numai să spună că duce dorul sentimentului de a fi 
singură cu natura. Nici eu nu înţeleg, îţi dai seama, dar îmi 
place s-o binedispun. Desigur, pe Aurora nu poţi avea 
sentimentele de pe Solaria. Trebuie să fie oameni în jur, mai 
ales în zona oraşului Eos, iar roboții n-au fost programaţi să 
se ascundă. De fapt, Aurorienii se plimbă în general cu 
roboții. Totuşi, cunosc unele trasee plăcute şi nu foarte 
aglomerate, iar Gladiei îi plac. 

— Şi dumitale îţi plac? 

— Ei bine, doar pentru că sunt cu Gladia. În general, şi 
Aurorienii sunt plimbăreţi, dar trebuie să recunosc că eu nu 


sunt. La început am făcut febră musculară, iar Vasilia a râs 
de mine. 

— Ştia că mergeţi la plimbare, nu-i aşa? 

— Păi, într-o zi am intrat şchiopătând şi izbindu-mă de 
lucruri, aşa că a trebuit să-i explic. Ea a râs şia spuscăeo 
idee bună şi că cel mai bun lucru ca să-l determini pe un 
plimbăreţ să accepte o ofertă este să te plimbi cu el. „[ine-o 
tot aşa”, a zis ea, „şi o să anuleze toate refuzurile până să 
apuci să te oferi din nou. O să se ofere chiar ea.” Numai că 
Gladia nu s-a oferit; dar mie au început să-mi placă foarte 
mult plimbările până la urmă, oricum. 

Părea că a trecut peste criza de furie şi acum se simţea 
foarte în largul său. „Probabil că se gândeşte la plimbări”, 
îşi închipui Baley, pentru că pe faţă îi plutea un zâmbet. 
Părea foarte atrăgător - şi vulnerabil - cu mintea dusă la 
cine ştie ce fragment dintr-o discuţie, într-o plimbare care îi 
dusese cine ştie unde. Drept răspuns, lui Baley îi veni să 
surâdă. 

— Deci, Vasilia ştia că voi continuaţi plimbările. 

— Cred că da. Începusem să-mi iau liber în zilele de 
miercuri şi de sâmbătă, pentru că se potriveau cu 
programul Gladiei, iar Vasilia glumea uneori pe seama 
„plimbărilor mele de miercurea şi sâmbăta”, când veneam 
cu câte o schiţă. 

— Dr. Vasilia s-a plimbat vreodată cu voi? 

— Sigur că nu. 

Baley se răsuci pe scaun şi îşi privi atent vârfurile 
degetelor, spunând: 

— Bănuiesc că în plimbările voastre eraţi însoţiţi de roboţi. 

— Cu siguranţă. Unul de-al meu, unul de-al ei. Totuşi, se 
ţineau deoparte. Nu ne însoțeau în felul pe care Gladia îl 
numea moda de pe Aurora. Ea spunea că doreşte 
singurătatea de pe Solaria. Aşa că i-am făcut plăcerea, deşi 
la început mi-am sucit gâtul uitându-mă în jur, să văd dacă 
Brundij e cu mine. 

— Şi ce robot o însoțea pe Gladia? 


— Nu era întotdeauna acelaşi. Oricare ar fi fost, se ţinea 
deoparte. N-am reuşit niciodată să-i vorbesc. 

— Dar Jander? 

Chipul lui Gremionis îşi pierdu imediat din seninătate: 

— Ce-i cu el? Întrebă. 

— A venit vreodată şi el? Dacă ar fi venit, ai fi ştiut, nu-i 
aşa? 

— Un robot cu aspect uman? Cu siguranţă că aş fi ştiut. Şi 
nu ne-a însoţit niciodată. 

— Eşti sigur? 

— Absolut sigur. 

Gremionis privi ameninţător: 

— Îmi închipui că îl considera mult prea preţios ca să-l 
obosească făcând lucruri pe care le-ar fi putut îndeplini 
orice robot. 

— Pari nervosS. Şi dumneata credeai la fel? 

— Era robotul ei. N-aveam grija lui. 

— Şi nu l-ai văzut niciodată când ai fost acasă la Gladia? 

— Niciodată. 

— Ea a spus vreodată ceva despre el? A discutat despre 
el? 

— După câte îmi amintesc eu, nu. 

— N-ai considerat că e ciudat? 

Gremionis dădu din cap: 

— Nu. De ce să discutăm despre roboţi? 

Privirea serioasă a lui Baley îl fixă pe celălalt: 

— Aveai idee despre relaţia dintre Gladia şi Jander? 

— Vrei să spui că între ei erau relaţii sexuale? Întrebă 
Gremionis. 

— Te-ar mira dacă ţi-aş spune-o? Întrebă Baley. 

Gremionis răspunse indiferent: 

— Se întâmplă. Nu e ceva neobişnuit. Te poţi folosi de un 
robot uneori, dacă ai chef. lar un robot cu aspect uman... 
Cu aspect absolut uman, cred... 

— Absolut, zise Baley, făcând un gest specific. 

Colţurile gurii lui Gremionis se curbară în jos: 


— Păi, atunci ar fi greu ca o femeie să reziste. 

— Dumitale ţi-a rezistat. Nu te deranjează că Gladia a 
preferat un robot în locul dumitale? 

— Ei bine, dacă e vorba de asta, nu sunt sigur că te cred 
că e adevărat - dar dacă este, n-am de ce să mă îngrijorez. 
Un robot e doar un robot. O femeie şi un robot - sau un 
bărbat şi un robot - e numai masturbare. 

— Sincer, n-ai ştiut niciodată despre relaţia lor, domnule 
Gremionis? N-ai bănuit niciodată? 

— Nici nu m-am gândit, insistă Gremionis. 

— N-ai ştiut? Sau ai ştiut, dar nu i-ai dat atenţie? 

— Iar mă presezi, se încruntă Gremionis. Ce vrei să-ţi 
spun? Acum, că mi-ai dat ideea şi mă presezi, dacă mă uit în 
urmă, mi se pare că, poate, m-am gândit la aşa ceva. Dar, la 
fel de bine mi se pare că n-am simţit niciodată că' se 
întâmpla ceva, până când ai început să-mi pui întrebări. 

— Eşti sigur? 

— Da, sunt sigur. Nu mă bate la cap. 

— Nu te bat la cap. Mă întreb dacă se putea să nu ştii că 
Gladia întreținea relaţii sexuale regulate cu Jander, dacă 
ştiai că nu vei fi niciodată acceptat ca iubit al ei cât timp 
dura situaţia asta, dacă o doreai aşa de mult încât să nu te 
dai în lături de la nimic pentru a-l elimina pe Jander, pe 
scurt, dacă erai atât de gelos încât... 

Şi în acea clipă, Gremionis, ca şi cum s-ar fi rupt dintr-o 
dată un arc răsucit, ţinut strâns câteva minute, se repezi la 
Baley cu un strigăt nedesluşit. Baley, luat absolut prin 
surprindere; se trase instinctiv înapoi şi se răsturnă cu 
scaunul. 

Imediat îl apucară braţe puternice. Baley se simţi ridicat, 
scaunul fu îndreptat, şi îşi dădu seama că este ţinut de un 
robot. Ce uşor se uita că roboții sunt în cameră, dacă 
stăteau liniştiţi şi nemişcaţi în nişele lor. 

Totuşi, cel care venise să-l salveze nu era nici Daneel, nici 
Giskard. Era robotul lui Gremionis, Brundij. 


— Domnule, spuse Brundij, cu o voce puţin cam 
nefirească, sper că nu v-aţi lovit. 

Unde erau Daneel şi Giskard? 

Răspunsul veni imediat. Roboții divizaseră munca elegant 
şi repede. Daneel şi Giskard, intuind într-o clipă că un scaun 
răsturnat prezenta mai puţine şanse de rănire pentru Baley 
decât un Gremionis înnebunit, se aruncaseră asupra 
gazdei. Brundij, înțelegând imediat că nu era nevoie de el în 
partea aceea, avusese grijă de bunăstarea musafirului. 

Gremionis, încă în picioare, gâfâind, era complet imobilizat 
în dubla strânsoare grijulie a roboților lui Baley. Vorbi, puţin 
mai tare decât o şoaptă: 

— Daţi-mi drumul. Mă stăpânesc. 

— Da, domnule, zise Giskard. 

— Desigur, domnule Gremionis, spuse Daneel aproape cu 
amabilitate. 

Dar, deşi îl eliberaseră, niciunul dintre ei nu se îndepărtă 
un timp. Gremionis privi în dreapta şi în stânga, îşi aranjă 
hainele şi apoi, cu sânge rece, se aşeză. Respirația îi era tot 
accelerată, iar părul puţin în dezordine. 

Baley stătea în picioare, cu o mână pe spătarul scaunului 
pe care şezuse. 

Gremionis zise: 

— Îmi cer iertare, domnule Baley, pentru că mi-am pierdut 
cumpătul. E un lucru pe care nu l-am făcut în viaţa mea de 
adult. M-ai acuzat că sunt g... gelos. Este un cuvânt pe care 
nici un Aurorian respectabil nu l-ar folosi în legătură cu 
altcineva, dar ar fi trebuit să-mi aduc aminte că eşti 
Pământean. Este un cuvânt pe care noi îl întâlnim numai în 
romanele istorice şi care, chiar şi atunci, este scris, de 
obicei, cu un „g” urmat de o linioară. Sigur că nu aşa stau 
lucrurile în Lumea dumitale, îmi dau seama. 

— Şi eu îmi cer scuze, domnule Gremionis, spuse Baley cu 
seriozitate, pentru că necunoaşterea obiceiurilor de pe 
Aurora m-a făcut s-o iau razna în clipa asta. Te asigur că nu 
voi mai face o asemenea greşeală. 


Se aşeză şi continuă: 

— Nu cred că mai avem multe de discutat... 

Gremionis părea că nu ascultă: 

— Când eram copil, spuse, mai împingeam pe câte unul 
câteodată, şi el mă împingea, şi lua ceva timp până ce ne 
despărţeau roboții, desigur... 

Daneel zise: 

— Dacă-mi dai voie să-ţi explic, partenere Elijah. S-a 
stabilit că surprimarea totală a agresivităţii la cei foarte 
tineri are urmări nedorite. Este permis, într-o oarecare 
măsură, jocul care se bazează pe întrecerea fizică - este 
încurajat chiar - cu condiţia să nu provoace nici un rău. 
Roboții care au grijă de cel tânăr sunt programaţi atent să 
poată face deosebirea între şansele şi nivelul răului posibil a 
se produce. Eu, de exemplu, nu sunt programat cum se 
cuvine în această privinţă şi nu am căderea să mă ocup de 
cei tineri, cu excepţia cazurilor urgente, pe perioade scurte. 
Nici Giskard n-o are. Baley zise: 

— Presupun că o asemenea comportare agresivă este 
interzisă din adolescenţă. 

— Treptat, spuse Daneel, pe măsură ce nivelul răului care 
ar putea fi provocat creşte, este de dorit un autocontrol mai 
pronunţat. Gremionis vorbi: 

— Când eram la liceu, ştiam foarte bine, ca toţi Aurorienii, 
că orice întrecere se bazează pe compararea capacităţii 
mentale şi a talentului... 

— Fără întrecere fizică? Întrebă Baley. 

— Ba da, dar numai într-un mod care să nu implice un 
contact fizic direct, cu intenţie de vătămare. 

— Dar din adolescenţă... 

— N-am atacat pe nimeni. Sigur că n-am atacat. Am simţit 
îndemnul s-o fac de mai multe ori, ca să fiu cinstit. Cred că 
n-aş fi fost pe de-a-ntregul normal dacă nu l-aş fi simţit, dar 
până acum am reuşit să mă controlez. Dar vezi, nimeni nu 
mi-a spus vreodată... Aşa. 

Baley zise: 


— În orice caz, n-ar avea nici un rost să ataci, dacă tot eşti 
oprit de roboţi, nu-i aşa? Cred că întotdeauna se află un 
robot, atât lângă atacator, cât şi lângă cel atacat. 

— Sigur. Un motiv în plus ca să-mi fie ruşine că mi-am 
pierdut stăpânirea de sine. Cred că asta nu trebuie să 
apară în raportul dumitale. 

— Te asigur că nu voi povesti nimănui. N-are nici o 
legătură cu cazul. 

— Mulţumesc. Ai spus că întrevederea a luat sfârşit? 

— Cred că da. 

— În acest caz, vrei să faci aşa cum te-am rugat? 

— Ce anume? 

— Să-i spui Gladiei că n-am nimic de-a face cu imobilizarea 
lui Jander. 

Baley şovăi: 

— Îi voi spune că asta e părerea mea. 

Gremionis spuse: 

— Te rog să fii mai concret. Vreau ca ea să fie absolut 
sigură că n-am nici o legătură cu asta. Cu atât mai mult, cu 
cât ţinea la robot din punct de vedere sexual. N-aş putea 
suporta să-şi închipuie că sunt g-g... Fiind Solariană, ar 
putea crede aşa ceva. 

— Da, ar putea, spuse Baley, gânditor. 

— Dar uite, zise Gremionis, vorbind repede şi pe un ton 
serios. Nu ştiu nimic despre roboţi şi nimeni - dr. Vasilia sau 
altcineva - nu mi-a spus nimic despre ei... Cum 
funcţionează. Vreau să spun. Pur şi simplu n-aş fi putut să-l 
distrug pe Jander. 

O clipă, Baley păru cufundat în gânduri. Apoi vorbi, cu 
evidentă repulsie: 

— Nu pot decât să te cred. Ca să fiu sincer, nu ştiu tot. Şi 
este posibil - o spun fără intenţia de a te jigni - ca şi 
dumneata, şi dr. Vasilia, să minţiţi. Cunosc surprinzător de 
puţine lucruri despre viaţa intimă a societăţii de pe Aurora 
şi poate că sunt uşor de păcălit. Şi totuşi, nu pot decât să te 
cred. Cu toate acestea, nu pot face mai mult decât să-i spun 


Gladiei că, după părerea mea, eşti absolut nevinovat. 
Trebuie să spun, totuşi, „după părerea mea”. Sunt sigur că 
va considera asta destul de concret. 

Gremionis zise, posomorât: 

— Atunci, va trebui să mă mulţumesc cu atât. Totuşi, dacă 
îţi e de vreun folos, te asigur, pe cuvântul meu de cetăţean 
Aurorian, că sunt nevinovat. 

Baley zâmbi uşor: 

— Nici nu mă gândesc să mă îndoiesc de cuvântul 
dumitale, dar pregătirea mea mă obligă să mă bazez numai 
pe dovezi obiective. 

Se ridică, îl privi o clipă cu seriozitate pe Gremionis, apoi 
spuse: 

— Ceea ce vreau să spun nu trebuie luat în nume de rău, 
domnule Gremionis. Înţeleg că vrei să-i dau această 
asigurare Gladiei pentru că vrei să-i păstrezi prietenia. 

— Vreau foarte mult acest lucru, domnule Baley. 

— Şi ai de gând să te oferi din nou, când se va ivi vreo 
ocazie potrivită? 

Gremionis roşi, înghiţi cu greu şi zise: 

— Da. 

— Pot să-ţi dau un sfat, domnule? N-o face. 

— Poţi să-ţi păstrezi sfaturile, dacă asta e ce vrei să-mi 
spui. N-am de gând să renunţ vreodată. 

— Adică, nu urma calea oficială, obişnuită. Te-ai putea 
gândi, pur şi simplu - Baley îşi întoarse privirea, simțindu-se 
jenat în mod inexplicabil - s-o îmbrăţişezi şi s-o săruţi. 

— Nu, zise Gremionis cu seriozitate. Te rog. O femeie de 
pe Aurora n-ar suporta asta. Nici un bărbat de pe Aurora. 

— Domnule Gremionis, nu ţii minte că Gladia nu este de pe 
Aurora? Ea e Solariană şi are alte obiceiuri, alte tradiţii. Eu 
aş încerca, în locul dumitale. 

Privirea stăpânită a lui Baley ascundea o furie bruscă. Ce 
era Gremionis pentru el, ca să-i dea asemenea sfaturi? De 
ce să spună altuia să facă un lucru pe care l-ar fi făcut chiar 
el? 


13. AMADIRO. 

Baley reveni la afaceri cu o voce puţin mai groasă decât de 
obicei. Zise: 

— Domnule Gremionis, ai pomenit numele conducătorului 
Institutului de Robotică mai devreme. Îmi poţi spune din 
nou acest nume? 

— Kelden Amadiro. 

— Şi pot lua legătura cu el de aici, în vreun fel? 

— Ei bine, şi da, şi nu, spuse Gremionis. Poţi lua legătura 
cu secretarul sau adjunctul lui. Nu cred că vei ajunge la el. 
Este o persoană destul de rezervată, am auzit. Nu-l cunosc 
personal, desigur. L-am văzut de câteva ori, dar n-am vorbit 
niciodată cu el. 

— Înţeleg, deci, că nu se foloseşte de dumneata în calitate 
de creator vestimentar sau pentru tunsoarea personală? 

— Nu ştiu dacă se foloseşte de cineva pentru asta şi mi-am 
dat seama că nu în cele câteva ocazii în care l-am văzut, 
deşi aş prefera să nu repeţi această observaţie. 

— Sunt sigur că ai dreptate, dar rămâne între noi, zise 
Baley grav. Aş vrea să încerc să ajung, la el, în ciuda 
reputației lui de om rezervat. Dacă ai un emiţător 
tridimensional, te-ar supăra dacă m-aş folosi de el în acest 
scop? 

— Brundij poate obţine legătura pentru dumneata. 

— Nu, cred că partenerul meu, Daneel, ar trebui... Adică, 
dacă nu te superi. 

— Nu mă supăr deloc, spuse Gremionis. Emiţătorul este 
acolo, aşa că vino după mine, Daneel. Numărul pe care 
trebuie să-l foloseşti este 75-30-sus-20. 

Daneel înclină capul: 

— Mulţumesc, domnule. 

Camera cu emițătorul era aproape goală, cu excepţia unui 
stâlp subţire aflat pe o latură a ei. Acesta se termina la 
înălţimea taliei cu o suprafaţă plană, pe care se afla un 
suport destul de complicat. Stâlpul se afla pe podeaua 
verde deschis, în centrul unui cerc vopsit în gri. Lângă el se 


afla un cerc identic din punct de vedere al mărimii şi al 
culorii, dar pe care nu se afla nici un stâlp. Daneel păşi 
înspre stâlp şi, când făcu asta, cercul pe care stătea străluci 
cu o radiaţie slabă, albă. Îşi mişcă o mână pe suport, 
fluturându-şi degetele prea repede ca Baley să-şi dea 
seama ce face. Dură numai o secundă, apoi celălalt cerc se 
lumină exact în acelaşi fel. Pe el apăru un robot, 
tridimensional în aparentă, dar tremurând foarte slab, 
dându-se de gol că e o imagine holografică. Lângă el se afla 
un suport asemănător cu cel lângă care stătea Daneel, dar 
suportul robotului tremura şi el, fiind tot o imagine. 

Daneel spuse: 

— Sunt R. Daneel Olivaw - îl accentuă uşor pe „R”, ca 
robotul să nu-l ia drept fiinţă umană, şi-l reprezint pe 
partenerul meu, detectivul de pe Pământ, Elijah Baley. 
Partenerul meu ar dori să vorbească cu Preşedintele 
Robotician Kelden Amadiro. 

Robotul zise: 

— Preşedintele Robotician Amadiro este într-o şedinţă. 
Este suficient dacă vorbeşte cu Roboticianul Cicis? 

Daneel privi iute înspre Baley. Acesta încuviinţă, iar Daneel 
spuse: 

— Va fi suficient. 

Robotul zise: 

— Dacă îl vei ruga pe detectiv să-ţi ia locul, voi încerca să 
dau de Roboticianul Cicis. 

Daneel spuse cu blândeţe: 

— Poate ar fi mai bine dacă mai întâi ai... 

Dar Baley strigă: 

— E-n ordine, Daneel. Nu mă deranjează să aştept. 

— Partenere Elijah, zise Daneel, ca reprezentant personal 
al Profesorului Robotician Han Fastolfe, ai preluat statutul 
lui social, cel puţin pentru o vreme. Nu se cuvine să aştepţi 
pentru... 

— Este în ordine, Daneel, zise Baley, destul de tăios ca să 
încheie discuţia. Nu vreau să întârzii din cauza unor dispute 


pe teme de etichetă. 

Daneel ieşi din cerc, iar Baley intră în el. Simţi un bâzâit 
uşor (poate că era unul imaginar), dar trecu repede. 

Imaginea robotului din celălalt cerc păli şi dispăru. Baley 
aşteptă răbdător si, în sfârşit, apăru altă imagine, aparent 
tridimensională. 

— Sunt roboticianul Maloon Cicis, zise imaginea, cu o voce 
ascuţită şi clară. 

Avea părul negru tuns scurt, suficient cât să-i dea ceea ce 
Baley numea un aspect tipic de locuitor al Spaţiului, deşi 
linia nasului avea o anumită asimetrie, nepotrivită pentru 
un locuitor al Spaţiului. 

Baley vorbi cu calm: 

— Sunt detectivul Elijah Baley, de pe Pământ. Aş vrea să 
stau de vorbă cu Preşedintele Robotician Kelden Amadiro. 

— Ai programare, detectiv Baley? 

— Nu, domnule. 

— Va trebui să-ţi faci dacă vrei să-l vezi... Şi pentru 
săptămâna asta sau cealaltă nu există nici o „fereastră”. 

— Sunt detectivul în haine civile Elijah Baley de pe 
Pământ... 

— Asta am înţeles. Dar nu schimbă faptele. 

Baley zise: 

— La cererea doctorului Han Fastolfe şi cu permisiunea 
Adunării Legislative de pe Aurora, cercetez omorârea 
robotului Jander Panell... 

— Omorârea robotului Jander Panell? Întrebă Cicis, atât 
de politicos, încât se simţi disprețul. 

— Roboticid, dacă vă convine, atunci. Pe Pământ, 
distrugerea unui robot n-ar conta prea mult, dar pe Aurora, 
unde roboții sunt trataţi, mai mult sau mai puţin, ca nişte 
fiinţe umane, mi se pare că ar putea fi folosit cuvântul 
„omorâre”. 

Cicis răspunse: 

— Oricum, fie crimă, roboticid sau nimic, tot nu-l poţi 
vedea pe Preşedintele Robotician Amadiro. 


— Îi pot lăsa un mesaj? 

— Poţi. 

— Îi va fi transmis imediat? Acum? 

— Pot încerca, dar, evident, nu pot garanta nimic. 

— Îmi ajunge şi atât. Voi prezenta câteva aspecte şi le voi 
enumera. Poate doriţi să notaţi. 

Cicis zâmbi slab: 

— Cred că voi ţine minte. 

— Mai întâi, unde este o crimă, este un criminal, şi aş vrea 
să-i dau doctorului Amadiro o şansă ca să vorbească în 
apărarea lui... 

— Nu se poate! Făcu Cicis. 


(lar Gremionis, urmărind din cealaltă parte a încăperii, 
lăsă să-i cadă falca.) 

Baley reuşi să imite zâmbetul slab care dispăruse, dintr-o 
dată, de pe buzele celuilalt: 

— Vorbesc prea repede pentru dumneavoastră, domnule? 
Vreţi, totuşi, să vă notaţi? 

— Îl acuzi pe Preşedintele Robotician că are vreo legătură 
cu acest Jander Panell? 

— Dimpotrivă, domnule robotician. Tocmai pentru că nu 
vreau să-l acuz, trebuie să-l văd. N-aş vrea să sugerez vreo 
legătură între Preşedintele Robotician şi robotul scos din 
funcţiune din cauza informaţiilor incomplete, când un 
cuvânt din partea lui poate clarifica totul. 

— Eşti nebun! 

— Foarte bine. Spuneţi-i atunci Preşedintelui Robotician 
că un nebun vrea să stea de vorbă cu el ca să evite acuzaţia 
de crimă împotriva lui. Ăsta e primul punct. Am şi un al 
doilea. Îi puteţi spune că acelaşi nebun tocmai a încheiat 
interogarea amănunţită a artistului pentru personal 
Santirix Gremionis şi sună de la locuinţa acestui. Şi cel de- 
al treilea punct... Vorbesc prea repede pentru 
dumneavoastră? 

— Nu! Termină! 


— Al treilea punct este acesta. S-ar putea ca Preşedintele 
Robotician, care sigur are pe cap multe lucruri foarte 
importante, să nu-şi amintească cine este artistul pentru 
personal Santirix Gremionis. În acest caz, vă rog să 
observați că este cineva care locuieşte pe terenul 
Institutului, care a făcut multe plimbări, în ultimul an, cu 
Gladia, o femeie de pe Solaria care trăieşte pe Aurora. 

— Nu pot înmâna un mesaj atât de ridicol şi insultător, 
Pământeanule. 

— În acest caz, vreţi să-i spuneţi că voi merge direct la 
Adunarea Legislativă şi voi anunţa că nu-mi pot continua 
investigaţiile, deoarece un anume Maloon Cicis îşi ia 
libertatea să mă asigure că Preşedintele Robotician Kelden 
Amadiro nu vrea să mă ajute la ancheta referitoare la 
distrugerea robotului Jander Panell şi nu vrea să se apere 
împotriva acuzaţiei că este răspunzător pentru această 
distrugere? 

Cicis se înroşi: 

— N-ai să îndrăzneşti să spui aşa ceva! 

— Nu? Ce-aş avea de pierdut? Pe de altă parte, ce va 
crede lumea? De fapt, Aurorienii îşi dau perfect de bine 
seama că dr. Amadiro este al doilea, imediat după dr. 
Fastolfe, expert în robotică şi că, dacă Fastolfe nu este 
răspunzător pentru roboticid... Trebuie să continui? 

— Vei afla, Pământeanule, că pe Aurora există legi aspre 
cu privire la calomnie. 

— Nu mă îndoiesc, dar dacă dr. Amadiro este într-adevăr 
calomniat, pedeapsa lui s-ar putea să fie mai mare decât a 
mea. Dar de ce nu-i transmiteţi, pur şi simplu, mesajul meu 
acum? Apoi, dacă el poate explica unele aspecte minore, 
putem evita orice calomnie, acuzaţie sau ceva de genul 
ăsta. 

Cicis se încruntă şi spuse cu încăpățânare: 

— Îi voi spune doctorului Amadiro despre toate astea şi-l 
voi sfătui din răsputeri să refuze să te vadă. 

Dispăru. 


Baley aşteptă din nou, răbdător, în timp ce Gremionis 
gesticulă furios şi şopti: 

— Nu poţi face asta, Baley. N-o poţi face. 

Baley îi făcu semn să tacă. 

După vreo cinci minute (lui Baley i se părură mult mai 
multe), Cicis reapăru, părând grozav de nervos. Spuse: 

— Dr. Amadiro îmi va lua locul în câteva minute şi-ţi va 
vorbi. Aşteaptă! 

lar Baley zise imediat: 

— N-are rost să aştept. Voi veni direct la biroul doctorului 
Amadiro şi voi vorbi cu el acolo. 

leşi din cercul gri şi-i făcu un semn cu mâna lui Daneel, 
care întrerupse imediat legătura. 

Gremionis vorbi, sufocându-se: 

— Nu poţi vorbi astfel cu oamenii doctorului Amadiro, 
Pământeanule. 

— Tocmai am vorbit, zise Baley. 

— Te va alunga de pe planetă în douăsprezece ore. 

— Dacă nu progresez în clarificarea acestei încurcături, 
oricum pot fi alungat de pe planetă în douăsprezece ore. 

Daneel spuse: 

— Partenere Elijah, mă tem că îngrijorarea domnului 
Gremionis este îndreptăţită. Adunarea Legislativă de pe 
Aurora nu poate face mai mult decât să te evacueze, pentru 
că nu eşti cetăţean Aurorian. Cu toate acestea, pot insista 
ca autorităţile de pe Pământ să te pedepsească foarte sever, 
iar Pământul aşa va face. Cei de acolo nu rezistă la o cerere 
a Aurorienilor, în acest caz. N-aş vrea să fii pedepsit astfel, 
partenere Elijah. 

— Nici eu nu doresc pedeapsa, Daneel, zise Baley cu 
amărăciune, dar trebuie să risc. Domnule Gremionis, îmi 
pare rău că a trebuit să-i spun că vorbesc din locuinţa 
dumitale. Trebuia să fac ceva ca să-l conving să mă 
primească şi am crezut că va acorda importantă acestui 
lucru. Ceea ce am spus era, de fapt, adevărat. Gremionis 
dădu din cap: 


— Dacă aş fi ştiut ce ai de gând să faci, domnule Baley, nu 
ţi-aş fi permis să-l chemi din locuinţa mea. Sunt sigur că-mi 
voi pierde slujba aici şi... 

— Adăugă abătut - ce-ai să faci pentru mine ca să 
compensezi asta? 

— Îmi voi da toată silinţa, domnule Gremionis, ca să nu-ţi 
pierzi slujba. Sunt încredinţat că nu vei avea necazuri. 
Oricum, dacă dau greş, eşti liber să mă descrii ca pe un 
nebun care ţi-a aruncat acuzaţii grave şi te-a înspăimântat 
cu ameninţări şi calomnii, aşa că ai fost nevoit să mă laşi să- 
ţi folosesc emițătorul. Sunt sigur că dr. Amadiro te va crede. 
La urma urmei, i-ai trimis, deja, un memoriu, în care te 
plângi că te-am calomniat, nu-i aşa? 

Îşi ridică o mână în semn de rămas bun: 

— La revedere, domnule Gremionis. Îţi mulţumesc încă o 
dată. Nu fi îngrijorat şi... Aminteşte-ţi ce ţi-am spus despre 
Gladia. 

Cu Daneel şi Giskard înghesuindu-l de o parte şi de alta, 
Baley ieşi din locuinţa lui Gremionis, aproape fără să-şi dea 
seama că ieşea, din nou, în Exterior. 

Afară totul se schimbase. Baley se opri şi-şi ridică privirea. 
— Ciudat, spuse. N-aş fi zis că a trecut aşa de mult timp, 
chiar presupunând că ziua Auroriană este ceva mai scurtă 

decât cea standard. 

— Ce s-a întâmplat, partenere Elijah? Întrebă Daneel cu 
grijă. 

— A apus soarele. N-aş fi crezut. 

— Soarele încă n-a apus, domnule, interveni Giskard. Mai 
sunt vreo două ore până la apus. 

Daneel zise; 

— Se apropie furtuna, partenere Elijah. Norii s-au adunat, 
dar furtuna n-o să înceapă decât mai târziu. 

Baley se înfioră. Întunericul în sine nu-l deranja. De fapt, 
când era în Exterior, noaptea era mult mai liniştitoare, 
sugerându-i nişte ziduri împrejmuitoare, decât ziua, care 
îndepărta orizontul în toate direcţiile. Necazul era că acum 


nu era nici zi, nici noapte. Încercă, din nou, să-şi aducă 
aminte cum fusese ploaia când se găsea în Exterior. Se 
gândi, dintr-o dată, că nu fusese niciodată afară când 
ningea şi că nici măcar nu ştia bine cum era ploaia cu apă 
solidă. Descrierile în cuvinte erau, desigur, insuficiente. Cei 
mai tineri ieşeau, uneori, să patineze sau să se dea cu sania 
- sau să facă orice - şi se întorceau strigând de emoție, dar 
întotdeauna bucuroşi să ajungă între zidurile Oraşului. Ben 
încercase odată să-şi facă o pereche de schiuri, după 
indicaţiile dintr-o carte veche, şi se trezise pe jumătate 
îngropat într-o grămadă de substanţă albă. Şi până şi 
descrierea lui Ben, despre cum se vedea şi se simţea 
zăpada, era chinuitor de neclară şi nesatisfăcătoare. Şi pe 
urmă, nimeni nu ieşea afară când ningea de fapt, ci doar 
când substanţa era deja pe jos, pe pământ. Ajuns aici, Baley 
îşi spuse că singurul lucru asupra căruia toată lumea era de 
acord era că ningea numai când era foarte frig. Acum nu 
era foarte frig, era doar răcoare. Acei nori nu însemnau că 
avea de gând să ningă. Se simţi doar puţin mai liniştit. Nu 
semăna cu zilele înnorate de pe Pământ, pe care el le 
văzuse. Pe Pământ, norii erau mai uşori, era sigur de asta. 
Erau de un alb-cenuşiu, chiar şi când acopereau cerul de 
tot. Aici, lumina - ce rămânea din ea - era cam gălbejită, o 
culoare cadaverică. Oare pentru că soarele Aurorei era mai 
portocaliu decât cel al Pământului? 

Spuse: 

— Culoarea cerului este... Neobişnuită? 

Daneel privi în sus, pe cer: 

— Nu, partenere Elijah. E o furtună. 

— Aveţi des furtuni din astea? 

— În această perioadă a anului, da. Uneori cu fulgere. Nu 
e o surpriză. A fost prevăzută în buletinul meteorologic de 
ieri şi, din nou, în cel din dimineaţa asta. Se va termina 
înainte de a se crăpa de ziuă, iar câmpiile au nevoie de apă. 
Am fost cam deficitari la ploi în ultima vreme. 

— Şi se face aşa de frig? E normal? 


— O, da. Dar să intrăm în vehiculul aeropurtat, partenere 
Elijah. Poate fi încălzit. 

Baley încuviinţă şi merseră împreună înspre vehicul, care 
stătea pe un petic de iarbă unde fusese adus înainte de 
amiază. Se opriră. 

— Stai, zise Baley. Nu l-am întrebat pe Gremionis unde se 
află locuinţa lui Amadiro... Sau biroul... 

— Nu e nevoie, partenere Elijah, spuse Daneel imediat, 
ţinându-l pe Baley cu o mână de cot, împingându-l uşor, dar 
neîndoios, înainte. Prietenul Giskard are harta Institutului 
în banca lui de memorii şi ne va conduce înspre Clădirea 
Administraţiei. Se prea poate ca dr. Amadiro să-şi aibă 
biroul acolo. 

Giskard spuse: 

— Informaţiile mele arată că biroul dr. Amadiro se află în 
Clădirea Administraţiei. Dacă, din întâmplare, el nu este la 
birou, ci în locuinţa lui, aceasta este aproape. 

Baley se pomeni din nou înghesuit pe locul din faţă, între 
cei doi roboţi. Îi mulţumi în gând lui Daneel pentru căldura, 
aproape umană, pe care o emana corpul lui. Deşi învelişul 
de tip textil al lui Giskard era izolator şi nu era atât de rece 
cum ar fi fost metalul gol, pentru cât de îngheţat era Baley 
acesta era mai puţin atrăgător. Baley era cât pe ce să-şi 
treacă un braţ în jurul umerilor lui Daneel, cu intenţia de a-l 
trage mai aproape, ca să se încălzească. Fâstăcit, îşi cobori 
braţul în poală. Zise: 

— Nu-mi place cum e afară. 

Daneel, dorind poate să distragă atenţia lui Baley de la 
aspectul Exteriorului, spuse: 

— Partenere Elijah, cum de ai ştiut că dr. Vasilia a 
încurajat interesul domnului Gremionis faţă de domnişoara 
Gladia? N-am observat ca dumneata să fi avut vreo dovadă 
în acest sens. 

— N-am avut, răspunse Baley. Eram destul de disperat ca 
să trag la nimereală, adică să risc cu întâmplări puţin 
probabile. Gladia mi-a spus că Gremionis e singura 


persoană suficient de atrasă de ea ca să i se ofere întruna. 
M-am gândit că el l-ar fi putut ucide pe Jander din gelozie. 
N-am crezut că ar cunoaşte, într-adevăr, destulă robotică 
pentru a o face, dar, pe urmă, am aflat că fiica lui Fastolfe, 
Vasilia, e roboţician şi seamănă cu Gladia din punct de 
vedere fizic. M-am întrebat dacă Gremionis, fiind fascinat 
de Gladia, n-ar fi putut fi fascinat înainte de Vasilia - şi dacă 
nu cumva crima nu a fost rezultatul unei conspirații între 
cei doi. Făcând aluzii vagi la existenţa unei asemenea 
conspirații, am reuşit s-o conving pe Vasilia să mă 
primească. 

— Dar n-a fost nici o conspirație, partenere Elijah, spuse 
Daneel, cel puţin în ceea ce priveşte distrugerea lui Jander. 
Vasilia şi Gremionis n-ar fi putut concepe această 
distrugere, nici măcar dacă ar fi lucrat împreună. 

— De acord, şi totuşi Vasilia a fost enervată de sugestia că 
ar fi avut o legătură cu Gremionis. De ce? Când Gremionis 
ne-a spus că la început a fost atras de Vasilia, apoi de 
Gladia, m-am gândit dacă nu cumva legătura dintre primii 
doi a fost mai indirectă, dacă Vasilia ar fi putut încuraja 
transferul dintr-un motiv asociat mai de departe - dar totuşi 
asociat - cu moartea lui Jander. De fapt, trebuia să existe 
vreo legătură între cei doi; reacţia Vasiliei la aluzia mea a 
dovedit-o. Bănuiala mea a fost corectă. Vasilia plănuia 
trecerea lui Gremionis de la o femeie la alta. Gremionis a 
fost uimit să vadă că ştiu asta, ceea ce mi-a fost de folos, 
pentru că, dacă problema ar fi fost complet nevinovată, n-ar 
fi avut nici un motiv să facă un secret din ea - şi era clar 
secretă. Ţii minte că Vasilia n-a pomenit nimic în legătură cu 
faptul că l-a îndemnat pe Gremionis să se îndrepte spre 
Gladia. Când i-am spus că Gremionis s-a oferit Gladiei, a 
reacţionat de parcă ar fi auzit prima oară lucrul ăsta. 

— Dar, partenere Elijah, cât de importante sunt toate 
acestea? 

— Putem afla. Mie mi s-a părut că nu e deloc important, 
nici pentru Gremionis, nici pentru Vasilia. Totuşi, dacă ar fi 


avut vreo importanţă, s-ar putea să fi fost implicată o a treia 
persoană. Dacă are vreo legătură cu moartea lui Jander, 
atunci trebuie să fie o persoană chiar mai talentată decât 
Vasilia - şi aceasta ar putea fi Amadiro. Aşa că am făcut 
aluzie la existenţa unei conspirații, arătându-i intenţionat că 
îl interogasem pe Gremionis şi că vorbeam din locuinţa lui - 
şi asta a mers. 

— Totuşi, nu ştiu ce înseamnă toate astea; partenere 
Elijah. 

— Nici eu, cu excepţia unor speculaţii. Dar poate vom afla 
de la Amadiro. Înţelegi, situaţia noastră este atât de 
proastă, încât n-avem nimic de pierdut dacă întrebăm şi 
riscăm. 

În timpul acestui schimb de replici, vehiculul se înălţase pe 
jeturile de aer şi ajunsese la o înălţime moderată. Trecu 
peste un şir de tufe şi pluti, din nou, pe deasupra gazonului 
şi a aleilor cu nisip. Baley observă că, în locurile unde iarba 
era mai înaltă, era culcată pe o parte de vânt, de parcă ar fi 
trecut pe deasupra ei un vehicul aeropurtat invizibil şi mult 
mai mare. 

Baley zise: 

— Giskard, tu înregistrezi conversațiile care au loc în 
prezenţa ta, nu-i aşa? 

— Da, domnule. 

— Şi le poţi reproduce la nevoie. 

— Da, domnule. 

— Şi poţi localiza cu uşurinţă - şi reproduce - o anumită 
declaraţie, făcută de o anumită persoană? 

— Da, domnule. Nu trebuie să ascultați toată 
înregistrarea. 

— Şi ai putea, dacă e nevoie, să depui mărturie în faţa unui 
tribunal? 

— Eu, domnule? Nu, domnule, zise Giskard, privind fix 
înspre şosea. Deoarece un robot poate fi făcut să mintă 
printr-o comandă destul de meşteşugită, iar toate 
îndemnurile sau amenințările vreunui judecător nu ar folosi 


la nimic, legea consideră, cu înţelepciune, că un robot este 
un martor incompetent. 

— Dar, în acest caz, ce rost mai au înregistrările tale? 

— Asta, domnule, este altceva. O înregistrare, odată 
făcută, nu poate fi denaturată la o simplă comandă, deşi ar 
putea fi ştearsă. Deci, o asemenea înregistrare ar putea fi 
admisă drept dovadă. Nu există precedente categorice, 
totuşi, dacă este sau nu admisă, depinde, de la caz la caz, 
de judecător. 

Baley nu putea spune dacă această declaraţie era 
descurajantă sau dacă era el influenţat de urâta lumină 
plumburie care scălda peisajul. Spuse: 

— Vezi bine ca să conduci, Giskard? 

— Sigur, domnule, dar n-am nevoie. Vehiculul este 
prevăzut cu un radar computerizat care îi dă posibilitatea 
să evite obstacolele singur, chiar dacă eu, pe neaşteptate, 
nu mi-aş face datoria. Aceasta a funcţionat ieri dimineaţă, 
când am călătorit în condiţii bune, deşi toate ferestrele erau 
acoperite. 

— Partenere Elijah, zise Daneel, schimbând din nou 
subiectul ca să-i abată atenţia lui Baley de la furtuna ce 
stătea să vină, speri că dr. Amadiro va fi, într-adevăr, de 
folos? 

Giskard parcă vehiculul pe o pajişte întinsă, în faţa unei 
clădiri încăpătoare dar nu foarte înalte, cu o faţadă 
sculptată încâlcit, care era evident nouă, deşi dădea 
impresia că imită ceva foarte vechi. 

Baley ştiu că era Clădirea Administraţiei, fără să i se 
spună. Zise: 

— Nu, Daneel, mă aştept ca Amadiro să fie mult prea 
inteligent ca să ne ajute cât de cât. 

— Şi dacă e aşa, ce gânduri ai pe urmă? 

— Nu ştiu, răspunse Baley, cu un sentiment de dejă vu, dar 
voi încerca să mă gândesc la ceva. 

Când Baley intră în Clădirea Administraţiei, primul lui 
gând a fost de uşurare că a scăpat de lumina nefirească din 


Exterior. Al doilea a fost unul de recunoaştere. Aici, pe 
Aurora, casele - locuinţele particulare - erau absolut 
Auroriene. Nici o clipă n-ar fi putut, stând în camera de zia 
Gladiei, sau luând micul dejun cu Fastolfe în sufrageria 
acestuia, sau vorbind cu Vasilia în biroul ei, sau folosindu-se 
de emițătorul tridimensional al lui Gremionis, să se creadă 
pe Pământ. Toate patru se deosebeau între ele, dar toate 
erau de un anumit tip, mult diferit de cel al apartamentelor 
subterane de pe Pământ. Totuşi, Clădirea Administraţiei 
respira un aer oficial, care depăşea evident diversitatea 
umană obişnuită. Nu aparţineau tipului de locuinţe de pe 
Aurora mai mult decât semăna oricare clădire oficială din 
Oraşul natal al lui Baley cu un apartament din Sectoarele 
locuibile, dar cele două clădiri oficiale, din cele două Lumi 
atât de diferite, semănau, în chip ciudat, una cu cealaltă. 
Acesta era primul loc de pe Aurora unde Baley se crezu, 
pentru o clipă, pe Pământ. Erau aceleaşi coridoare lungi, 
reci şi pustii, acelaşi stil al decoraţiunilor interioare, cu 
fiecare sursă de lumină proiectată astfel încât să enerveze 
pe cât mai puţini şi să placă la tot atât de puţini. Existau 
unele elemente care ar fi lipsit pe Pământ - ghivecele 
suspendate, cu plante, de exemplu, înflorind la lumină şi 
prevăzute cu dispozitive (ghici Baley) pentru udarea 
controlată şi automată. Această influenţă naturală lipsea pe 
Pământ şi prezenţa ei nu-l încânta. Ghivecele astea nu 
puteau cădea uneori? Nu puteau atrage insecte? Apa nu 
putea să picure? 

Erau şi unele lucruri care lipseau. Pe Pământ, când te aflai 
într-un Oraş, se auzea permanent vuietul făcut de oameni şi 
de maşini, chiar şi în cea mai indiferentă clădire 
administrativă. „Bâzâitul Insistent al Fraternităţii”, era 
expresia folosită de politicienii şi ziariştii de pe Pământ. Aici, 
în schimb, era linişte. Baley nu observase liniştea din 
locuinţele pe care le vizitase în ziua aceea şi cu o zi înainte, 
pentru că totul părea atât de nefiresc, încât o ciudăţenie în 
plus nu mai conta. Într-adevăr, fusese mai conştient de 


bâzâitul insectelor de afară sau de foşnetul vântului prin 
vegetaţie decât de absenţa permanentului „Freamăt al 
Umanității” (o altă expresie populară). Oricum, aici, unde se 
simţea o influenţă de pe Pământ, absenţa „Freamătului” era 
la fel de supărătoare ca şi nuanţa portocalie a luminii 
artificiale, mai perceptibilă pe albul foarte deschis al 
pereţilor decât pe ornamentele încărcate ale locuinţelor de 
pe Aurora. 

Reveria lui Baley nu dură mult. Se aflau chiar la intrarea 
principală şi Daneel îşi întinse un braţ ca să-i oprească pe 
ceilalţi doi. Trecură vreo treizeci de secunde, după care 
Baley, vorbind automat în şoaptă din cauza liniştei ce 
domnea pretutindeni, întrebă: 

— De ce aşteptăm? 

— Pentru că e bine să facem aşa, partenere Elijah, 
răspunse Daneel. În faţa noastră este un câmp usturător. 

— Un ce? 

— Un câmp usturător, partenere Elijah. De fapt, numele e 
un eufemism. Stimulează terminaţiile nervoase şi produce o 
durere ascuţită. Roboții pot trece, dar fiinţele umane, nu. 
Desigur, orice încălcare, fie de către un robot, fie de către o 
fiinţă umană, acţionează o alarmă. 

— De unde ştii că un e câmp usturător? Întrebă Baley. 

— Poate fi văzut, partenere Elijah, dacă ştii la ce să te uiţi. 
Aerul pare să licărească puţin, iar peretele din spatele 
acestei zone are o nuanţă slab verzuie, faţă de peretele din 
faţă. 

— Nu sunt deloc sigur că-l văd, spuse Baley indignat. Ce 
mă poate împiedica - pe mine sau pe oricare alt străin 
nevinovat - să intru şi să simt durerea? Daneel zise: 

— Cei care sunt membri ai Institutului au un dispozitiv 
neutralizant; cei care sunt vizitatori sunt, aproape 
întotdeauna, însoţiţi de unul sau mai mulţi roboţi, care vor 
detecta, cu siguranţă, câmpul usturător. 

Pe coridorul de dincolo de câmp se apropia un robot. 
(Licărul câmpului se observa mai uşor pe suprafaţa lui 


metalică, netedă.) Păru să-l ignore pe Giskard, dar şovăi o 
clipă când privi de la Baley la Daneel şi înapoi. Şi apoi, după 
ce luă o hotărâre, i se adresă lui Baley. („Poate că Daneel 
pare prea uman, gândi Baley, ca să fie om.”) 

Robotul întrebă: 

— Numele dumneavoastră, domnule? Baley răspunse: 

— Sunt detectivul Elijah Baley de pe Pământ. Sunt însoţit 
de doi roboţi de la locuinţa doctorului Han Fastolfe - Daneel 
Olivaw şi Giskard Reventlov. 

— Numărul de legitimaţie, domnule? 

Numărul de serie al lui Giskard aparu, fosforescent, pe 
partea stângă a pieptului: 

— Garantez pentru ceilalţi doi, prietene, spuse el. 

Robotul studie numărul o clipă, de parcă l-ar fi comparat 
cu un dosar din banca lui de memorii. Apoi încuviinţă şi 
zise: 

— Număr de serie acceptat. Puteţi trece. 

Daneel şi Giskard intrară imediat, dar Baley începu să 
bâjbâie încet. Întinse mâna, ca şi cum ar fi vrut să simtă 
dacă-l doare. 

— Câmpul a fost întrerupt, partenere Elijah, spuse Daneel. 
Va fi restabilit după ce trecem noi. 

„Mai bine încet, decât să mă doară”, se gândi Baley, şi-şi 
continuă mersul târşâit până ce trecu mult dincolo de 
bariera de câmp. 

Roboții, fără să dea semne de nerăbdare sau de 
dezaprobare, aşteptară până ce paşii şovăitori ai lui Baley îi 
ajunseră din urmă. Apoi se urcară pe o rampă în spirală, 
care era numai pentru două persoane. Robotul era primul, 
singur; Baley şi Daneel stăteau unul lângă celălalt, în 
spatele lui (mâna lui Daneel stătea uşoară, dar aproape 
posesivă, pe umărul lui Baley); iar Giskard încheia şirul. 

Baley îşi dădu seama că pantofii lui cu vârful în sus erau 
cam incomozi şi presimţi că-i va fi greu să urce rampa, prea 
abruptă şi să se aplece în faţă, ca să evite o alunecare 
neîndemânatică. Fie tălpile pantofilor lui, fie suprafaţa 


rampei - sau şi una, şi alta - ar fi trebuit să aibă striaţii. De 
fapt, niciuna dintre ele n-avea. Robotul din faţă spuse: 

— Domnule Baley - ca şi cum ar fi vrut să-l avertizeze de 
ceva, şi mâna robotului se încleştă de grilajul de care se 
ținea. 

Imediat rampa se desfăcu în mai multe părţi, care 
alunecară una pe lângă cealaltă, formând trepte. Apoi 
întreaga rampă începu să urce. Efectuă o rotaţie completă, 
trecând prin tavanul din care se retrăsese o parte, apoi, 
când se opri, se aflau la ceea ce se putea bănui că este 
etajul întâi. Treptele dispărură şi cei patru porniră. 

Baley privi curios în urmă: 

— Cred că e bun pentru cei care vor să coboare, dar ce te 
faci dacă, la un moment dat, sunt mai mulţi cei ce vor să 
urce, decât cei ce vor să coboare? Până la urmă se va înfige 
o jumătate de kilometru în cer sau în pământ. 

— Asta e o spirală pentru urcat, spuse Daneel cu voce 
joasă. Există spirale pentru coborât, separate. 

— Dar trebuie să coboare din nou, nu? 

— Se opreşte în vârf - sau la bază - depinde de care e 
vorba, partenere Elijah, şi, în perioadele în care nu e 
folosită, se desfăşoară, ca să spun aşa. Această spirală de 
urcare coboară acum. 

Baley privi în urmă. Poate că suprafaţa aceea plană 
aluneca în jos, dar nu se vedea nici o neregularitate sau 
vreun semn că se mişcă. 

— Şi dacă vrea cineva să se folosească de ea când a ajuns 
sus de tot? 

— Atunci va trebui să aştepte desfăşurarea, care durează 
mai puţin de un minut. Mai sunt şi treptele obişnuite, 
partenere Elijah, şi majoritatea Aurorienilor nu se dau în 
lături să le folosească. Roboții folosesc scările aproape 
întotdeauna. Deoarece eşti vizitator, ţi se oferă, din politeţe, 
spirala. 

Mergeau din nou pe un culoar, înspre o uşă mai 
împodobită decât celelalte. „O purtare curtenitoare”, se 


gândi Baley. „Un semn dătător de speranţă.” Poate că era 
alt semn dătător de speranţă faptul că în pragul uşii 
împodobite apăru un Aurorian. Era înalt, cu cel puţin opt 
centimetri mai înalt decât Daneel, care era cu vreo cinci 
centimetri mai înalt decât Baley. Omul din prag era şi lat, 
masiv, cu o faţă rotundă, un nas cam borcănat, păr negru 
creţ, era oacheş şi zâmbea. Cel mai demn de luat în seamă 
era zâmbetul. Larg şi aparent neforţat, dezvelea dinţii 
proeminenţi, albi şi puternici. 

Zise: 

— A, iată-l pe domnul Baley, vestitul anchetator de pe 
Pământ, care a venit pe mica noastră planetă ca să arate că 
eu sunt un ticălos înspăimântător. Intră, intră. Eşti 
binevenit. Îmi pare rău dacă ajutorul meu, roboţicianul 
Maloon Cicis, ţi-a dat impresia că nu sunt disponibil, dar el 
este un individ precaut şi mult mai grijuliu cu timpul meu 
decât mine. 

Se dădu la o parte când intră Baley şi-l bătu uşor, cu mâna 
lui grasă, pe omoplat. Părea să fie un gest de prietenie cum 
Baley nu mai întâlnise pe Aurora. 

Baley zise, prevăzător (îndrăznea prea mult?): 

— Înţeleg că sunteţi Preşedintele Robotician Kelden 
Amadiro? 

— Întocmai. Întocmai. Omul care are de gând să-l distrugă 
pe dr. Han Fastolfe ca forţă politică pe planeta asta - dar 
sper să te conving că asta nu mă face chiar atât de ticălos. 
La urma urmei, eu nu încerc să dovedesc faptul că Fastolfe 
e cel ticălos, pur şi simplu din cauza actului prostesc de 
vandalism pe care l-a comis asupra propriei creaţii — 
sărmanul Jander. Să spunem că voi demonstra doar că 
Fastolfe... Se înşală. 

Făcu un gest uşor, iar robotul care îi condusese intră într-o 
nişă. Când uşa se închise, Amadiro îi făcu semn lui Baley să 
se aşeze pe un scaun tapiţat si, cu o economie de gesturi 
admirabilă, cu cealaltă mână indică nişe în perete pentru 
Daneel şi Giskard. Baley observă privirea hulpavă pe care 


Amadiro i-o aruncă lui Daneel, zâmbetul fiind înlocuit de 
expresia unui animal de pradă. Într-o clipă zâmbetul îi 
reapăru. Baley se întrebă dacă, nu cumva, schimbarea 
rapidă a expresiei fusese numai în imaginaţia lui. 

Amadiro spuse: 

— Deoarece se pare că ne aşteaptă o vreme posomorâtă, 
hai să ne descurcăm fără lumina ineficientă a zilei, cu care 
suntem binecuvântaţi acum în mod îndoielnic. 

Cumva (Baley nu văzu exact ce făcea Amadiro la panoul de 
comandă de pe biroul lui) ferestrele deveniră opace, iar 
pereţii începură să răspândească o lumină blândă, ca şi cea 
naturală. 

Zâmbetul lui Amadiro păru să devină şi mai larg: 

— De fapt, nu prea avem despre ce vorbi, dumneata şi cu 
mine, domnule Baley. Am avut grijă să stau de vorbă cu 
domnul Gremionis, în timp ce dumneata erai pe drum 
încoace. Cele spuse de el m-au hotărât să vorbesc şi cu dr. 
Vasilia. Se pare, domnule Baley, că îi acuzi pe amândoi, mai 
mult sau mai puţin, de complicitate la distrugerea lui Jander 
şi, dacă înţeleg bine, mă acuzi şi pe mine. 

— Am pus doar întrebări, dr. Amadiro, aşa cum vreau să 
fac şi acum. 

— Fără îndoială, dar dumneata eşti Pământean, aşa că nu- 
ţi dai seama de monstruozitatea acţiunilor dumitale şi îmi 
pare foarte rău că va trebui, totuşi, să suporţi consecinţele 
lor. Probabil ştii că Gremionis mi-a trimis un memoriu 
referitor la calomnierea lui de către dumneata. 

— Mi-a spus că aşa a făcut, dar nu m-a înţeles. Nu era 
calomnie. 

Amadiro îşi ţuguie buzele, cugetând, parcă, la cele auzite: 

— Îndrăznesc să spun că ai dreptate din punctul dumitale 
de vedere, domnule Baley, dar dumneata nu înţelegi 
definiţia Auroriană a cuvântului. Am fost silit să trimit 
memoriul lui Gremionis Preşedintelui şi, drept urmare, e 
foarte posibil să se dea ordin să fii expulzat de pe planetă 


până mâine dimineaţă. Bineînţeles că regret acest lucru, 
dar mă tem că investigația dumitale se apropie de sfârşit. 

14. DIN NOU AMADIRO. 

Baley fusese luat prin surprindere. Nu ştia ce să creadă 
despre Amadiro şi nu se aşteptase la această încurcătură. 
Gremionis îl descrisese ca pe o persoană „rezervată”. Din 
cele spuse de Cicis, se aşteptase ca Amadiro să fie un 
despot. Totuşi, ca persoană, Amadiro părea jovial, chiar 
prietenos. Însă, dacă era să se ia după cuvintele lui, 
Amadiro acţiona cu calm ca să pună capăt investigaţiei. O 
făcea fără milă - ba chiar cu un zâmbet de compătimire. 

Ce fel de individ era el? 

În mod automat, Baley privi înspre nişele în care stăteau 
Giskard şi Daneel, primitivul Giskard bineînţeles inexpresiv, 
emancipatul Daneel calm şi tăcut. Ca Daneel să-l fi întâlnit 
vreodată pe Amadiro în scurta lui existentă era, la prima 
vedere, puţin probabil. În schimb Giskard, în deceniile lui - 
câte? 

— L-ar fi putut foarte bine întâlni. Baley îşi strânse buzele, 
gândindu-se că l-ar fi putut întreba pe Giskard mai înainte 
ce fel de persoană era Amadiro. Şi-ar fi dat seama mai bine 
cât din ceea ce arăta era adevărat şi cât era calculat cu 
isteţime. De ce naiba, se întrebă Baley, nu folosea el mai 
inteligent posibilităţile acestor roboţi? Sau de ce nu s-a 
oferit Giskard să-l informeze - dar nu, asta nu era cinstit. 
Era clar că lui Giskard îi lipsea capacitatea de a acţiona 
independent în asemenea situaţii. EI oferă informaţii la 
cerere, se gândi Baley, dar nu emite niciuna din proprie 
iniţiativă. 

Amadiro urmări privirea lui Baley şi zise: 

— Cred că sunt unul contra trei. După cum vezi, niciunul 
dintre roboții mei nu se află aici, în birou - deşi, dacă îi 
chem, vin în orice număr, recunosc - în timp ce dumneata ai 
doi dintre roboții lui Fastolfe: prietenul de nădejde Giskard 
şi această minune a proiectării, Daneel. 

— Văd că îi cunoaşteţi pe amândoi, spuse Baley. 


— Doar din auzite. De fapt îi văd - eu, robotician, era să 
spun „în carne şi oase” - de fapt îi văd acum pentru prima 
oară, din punct de vedere fizic, deşi l-am văzut pe Daneel 
interpretat de un actor în acel spectacol de pe hiperunde. 

— Se pare că toată lumea din toate Lumile a văzut acel 
spectacol de pe hiperunde, zise Baley posomorât. Mie, ca 
individ real şi mărginit, lucrul ăsta îmi face viaţa grea. 

— Nu în ceea ce mă priveşte, spuse Amadiro, iar zâmbetul 
i se lărgi. Te asigur că n-am luat deloc în serios imaginea 
dumitale fictivă. Am bănuit eu că în viaţa reală eşti 
mărginit. Şi aşa şi eşti, altfel nu te-ai fi dedat atât de 
nestingherit la acuzaţii inadmisibile pe Aurora. 

— Dr. Amadiro, zise Baley, vă asigur că nu făceam acuzaţii 
oficiale. Efectuam doar o investigaţie şi analizam 
posibilităţile. 

— Să nu mă înţelegi greşit, făcu Amadiro cu o ardoare 
bruscă. Nu te condamn. Sunt sigur că te comportai perfect 
după regulile de pe Pământ. Numai că acum încalci regulile 
de pe Aurora. Noi ne apărăm reputaţia cu o putere 
incredibilă. 

— Dacă e aşa, dr. Amadiro, atunci dumneavoastră şi alţi 
Globalişti nu l-aţi calomniat pe dr. Fastolfe, mult mai mult 
decât mine? 

— Perfect adevărat, încuviinţă Amadiro, dar eu sunt un 
Aurorian eminent şi am o anumită influenţă, în timp ce 
dumneata eşti Pământean şi n-ai nici un fel de influenţă. 
Recunosc, asta e foarte incorect, şi îmi pare rău, dar aşa 
sunt Lumile. Ce putem face? În plus, acuzaţia împotriva lui 
Fastolfe poate fi susţinută - şi va fi susţinută iar calomnia nu 
este calomnie când reprezintă adevărul. Greşeala dumitale 
a fost să faci acuzaţii care, pur şi simplu, nu pot fi suţinute. 
Sunt sigur că vei fi de acord că nici domnul Gremionis, nici 
dr. Vasilia Aliena - separat sau împreună - nu l-ar fi putut 
scoate din funcţiune pe bietul Jander. 

— Oficial, n-am acuzat pe niciunul dintre ei. 


— Poate că nu, dar pe Aurora nu te poţi ascunde în spatele 
cuvântului „oficial”. Păcat că Fastolfe nu te-a prevenit 
asupra acestui lucru când te-a adus aici să preiei această 
investigaţie, această... Aşa cum e acum, mă temcăeo 
investigaţie nefericită. 

Baley simţi cum îi tresare colţul gurii, la gândul că Fastolfe 
l-ar fi putut, într-adevăr, preveni. Întrebă: 

— Voi obţine o audiere în această privinţă, sau e totul 
aranjat? 

— Bineînţeles că vei obţine o audiere, înainte de a fi 
condamnat. Aici, pe Aurora, nu suntem sălbatici. 
Preşedintele va lua în seamă memoriul pe care i l-am trimis, 
împreună cu toate sugestiile mele pe marginea lui. Probabil 
că îl va audia pe Fastolfe, în calitate de parte adversă strâns 
implicată şi, apoi, va aranja o întâlnire cu noi trei, poate 
mâine. Va trebui luată o hotărâre - atunci sau mai târziu - 
care va fi ratificată de întreaga Adunare Legislativă. 'Te 
asigur că va fi respectat procedeul legal. 

— Fără îndoială că va fi respectată litera legii, dar dacă 
Preşedintele s-a hotărât deja, dacă nimic din ce spun nu va 
fi acceptat şi dacă Adunarea Legislativă îşi va pune ştampila 
pe o hotărâre luată dinainte? Aşa ceva e posibil? 

Auzind acestea, Amadiro nu zâmbi, deşi păru amuzat: 

— Eşti un realist, domnule Baley. Mă bucură asta. Oamenii 
care visează la dreptate pot fi atât de uşor dezamăgiţi... Şi, 
de obicei, sunt nişte persoane atât de minunate, încât nu-ţi 
place să vezi ce se întâmplă. 

Amadiro îşi fixă din nou privirea asupra lui Daneel: 

— O lucrare remarcabilă, acest robot cu aspect uman, zise 
el. E uimitor cât de bine îşi ascunde dr. Fastolfe unele 
lucruri. Şi e păcat că Jander nu mai e. Aici Fastolfe e de 
neiertat. 

— Dr. Fastolfe, domnule, neagă orice implicare. 

— Da, domnule Baley, bineînţeles că neagă. El spune că eu 
sunt implicat? Sau implicarea mea este numai ideea 
dumitale? 


Baley spuse cu prudenţă: 

— Eu nu am 0 asemenea idee. Eu vreau numai să vă pun 
întrebări pe această temă. În ceea ce-l priveşte pe dr. 
Fastolfe, el nu susţine o acuzaţie împotriva dumneavoastră. 
EI e sigur că n-aveţi nici o legătură cu ceea cei s-a 
întâmplat lui Jander, fiindcă e absolut sigur că vă lipsesc 
cunoştinţele şi capacitatea de a imobiliza un robot cu aspect 
uman. 

Dacă Baley sperase ca astfel să agite spiritele, dădu greş. 
Amadiro acceptă terfelirea fără să-şi piardă buna dispoziţie 
şi spuse: 

— Aici are dreptate, domnule Baley. Nici un robotician - 
viu sau mort - nu are capacitatea necesară, cu excepţia lui 
Fastolfe însuşi. Nu aşa spune el, modestul nostru profesor al 
profesorilor? 

— Da, aşa spune. 

— Atunci, oare ce spune el că i s-a întâmplat lui Jander? 

— Ceva întâmplător. Un accident. 

Amadiro râse: 

— A calculat probabilitatea unui asemenea accident? 

— Da, domnule Preşedinte Robotician. Totuşi, poate avea 
loc şi o întâmplare neprevăzută, mai ales dacă apar condiţii 
nefavorabile. 

— Ca de pildă? 

— Asta sper să aflu de la dumneavoastră. Deoarece aţi 
aranjat, deja, să fiu evacuat de pe planetă, aveţi acum de 
gând să împiedicaţi anchetarea dumneavoastră, sau îmi pot 
continua investigația până ce activitatea mea în acest 
domeniu ia sfârşit în mod legal? Înainte de a răspunde, dr. 
Amadiro, vă rog să ţineţi seama de faptul că investigația 
încă nu a luat sfârşit din punct de vedere legal şi, în orice 
audiere, care poate veni mâine sau mai târziu, vă pot acuza 
că aţi refuzat să răspundeţi la întrebările mele, dacă veţi 
insista să punem capăt acum acestei întrevederi. Asta l-ar 
putea influenţa pe Preşedinte în luarea hotărârii sale. 


— Nu-lva influenţa, dragă domnule Baley. Să nu-ţi închipui 
că poţi să mă încurci în vreun fel. Oricum, îmi poţi pune 
câte întrebări vrei. Voi colabora deschis cu dumneata, de-ar 
fi numai bucuria spectacolului de a-l vedea pe bunul 
Fastolfe încercând inutil să se descurce în această afacere 
nenorocită. Nu sunt foarte răzbunător, domnule Baley, dar 
faptul că Jander era propria creaţie a lui Fastolfe nu-i dă 
dreptul să-l distrugă. 

Baley spuse: 

— Nu s-a stabilit legal că el a făcut asta, aşa că, cel puţin 
virtual, este o calomnie ceea ce, tocmai, aţi spus. Deci, să 
lăsăm asta deoparte şi să ne continuăm discuţia. Am nevoie 
de informaţii. Eu voi pune întrebările pe scurt şi direct şi, 
dacă dumneavoastră răspundeţi la fel, această întrevedere 
va lua repede sfârşit. 

— Nu, domnule Baley. Nu dumneata stabileşti condiţiile 
acestei întrevederi, spuse Amadiro. Presupun că unul sau 
ambii dumitale roboţi sunt utilaţi pentru înregistrarea 
întregii noastre conversații. 

— Aşa cred. 

— Eu ştiu. Am şi eu un dispozitiv de înregistrare. Să nu 
crezi, bunul meu domn Baley, că mă vei conduce printr-o 
junglă de răspunsuri scurte spre ceva ce-i va fi de folos lui 
Fastolfe. Voi răspunde cum voi crede eu de cuviinţă şi voi 
avea grijă să nu fiu înţeles greşit. Şi propria mea 
înregistrare mă va ajuta să mă asigur că nu sunt înţeles 
greşit. 

Acum, pentru prima oară, în spatele atitudinii prieteneşti a 
lui Amadiro se ghicea lupul. 

— Foarte bine, atunci, dar dacă răspunsurile 
dumneavoastră vor fi dinadins lungi şi evazive, şi asta va 
apărea în înregistrare. 

— Evident. 

— După ce ne-am înţeles, pentru început, aş dori un pahar 
cu apă. 


— Desigur. Giskard, vrei să-l serveşti pe domnul Baley? 
Giskard ieşi imediat din nişă. Se auzi inevitabilul zornăit al 
cuburilor de gheaţă la barul dintr-un capăt al încăperii şi 
imediat în faţa lui Baley, pe birou, apăru un pahar cu apă. 

— Mulţumesc, Giskard, zise Baley, aşteptând ca acesta să 
intre înapoi în nişă. 

Apoi vorbi: 

— Dr. Amadiro, am dreptate să cred că sunteţi 
conducătorul Institutului de Robotică? 

— Da, ai. 

— Şi fondatorul lui? 

— Corect. Vezi, răspund pe scurt. 

— De cât timp există acesta? 

— În concepţie - de decenii. De cel puţin cincisprezece ani 
adun oameni însufleţiţi de aceeaşi idee. Acum doisprezece 
ani am obţinut aprobarea Adunării Legislative. Construcţia 
a început acum nouă ani şi munca propriu-zisă acum şase 
ani. În forma lui actuală, Institutul funcţionează de doi ani şi 
avem planuri de dezvoltare pe termen lung. Lată un 
răspuns lung, domnule, dar prezentat foarte pe scurt. 

— De ce aţi considerat. Necesar să întemeiaţi Institutul? 

— A, domnule Baley. Aici cred că nu aştepţi decât un 
răspuns lung. 

— Cum doriţi, domnule. 

În acel moment, un robot aduse o tavă cu sandvişuri mici 
şi prăjituri şi mai mici, toate necunoscute lui Baley. Încercă 
un sandviş şi îl găsi uscat şi nu tocmai neplăcut la gust, dar 
destul de ciudat ca să-l înghită cu greu. II făcu să alunece 
pe gât bând restul de apă. 

Amadiro îl urmări cu un fel de plăcere şi spuse: 

— Trebuie să înţelegi, domnule Baley, că noi, Aurorienii, 
suntem oameni neobişnuiţi. Aşa sunt în general cei din 
Spaţiu, dar acum eu vorbesc despre Aurorieni în special. 
Suntem urmaşii Pământenilor - un lucru la care majoritatea 
dintre noi nu se gândeşte cu plăcere - dar suntem 
autoaleşi. 


— Ce înseamnă asta, domnule? 

— Pământenii trăiesc de mult timp pe o planetă 
supraaglomerată şi s-au organizat în oraşe şi mai 
aglomerate, care, în final, au devenit stupuri şi furnicare pe 
care le numiţi Oraşe, cu „O” mare. Ce fel de Pământeni, 
deci, ar pleca de pe Pământ şi ar merge înspre alte Lumi 
pustii şi duşmănoase şi ar construi societăţi noi din nimic, 
societăţi pe care nu le-ar vedea terminate într-o viaţă de om 
- copaci care ar fi lăstari când ar muri ei, ca să spun aşa. 

— Oameni foarte neobişnuiţi, cred. 

— Foarte neobişnuiţi. Mai precis, oameni care nu depind 
atât de mult de aglomerările de indivizi încât să nu poată 
face faţă pustietăţii. Oameni care ar prefera, chiar, 
pustietatea, cărora le-ar plăcea să muncească pe cont 
propriu şi să-şi rezolve singuri problemele, mai degrabă 
decât să se ascundă în gloată şi să împartă greutatea cu 
alţii, astfel încât sarcina lor să fie egală cu zero. 
Individualişti, domnule Baley. Individualişti! 

— Înţeleg. 

— Şi societatea noastră se bazează pe asta. Toate direcţiile 
în care s-au dezvoltat Lumile din Spaţiu scot şi mai mult în 
evidenţă individualitatea noastră. Suntem mândri că 
suntem oameni pe Aurora, decât să fim o turmă de oi pe 
Pământ. Bagă de seamă, domnule Baley, nu folosesc această 
metaforă ca să ridiculizez Pământul. Pur şi simplu e vorba 
de o societate diferită pe care eu o consider de neadmirat, 
dar pe care cred că dumneata o găseşti plăcută şi ideală. 

— Ce legătură are asta cu întemeierea Institutului, dr. 
Amadiro? 

— Până şi mândrul şi sănătosul individualism îşi are 
dezavantajele lui. Minţile cele mai înaintate - muncind 
separat, timp de secole - nu pot progresa dacă refuză să-şi 
comunice descoperirile. O problemă încurcată îl poate 
întârzia pe un savant un secol, când e posibil ca un coleg să 
aibă deja soluţia şi nici măcar să nu-şi de seama ce 
problemă rezolvă. Institutul este o încercare, cel puţin în 


domeniul strict al roboticii, de a introduce o anumită 
comunitate de gândire. 

— E posibil ca problema încurcată la care vă referiţi să fie 
construcţia unui robot cu aspect uman? 

Ochii lui Amadiro clipiră: 

— Da, e clar, nu-i aşa? Acum douăzeci şi şase de ani, noul 
sistem matematic al lui Fastolfe, pe care el îl denumeşte 
„analiză intersecţională”, a făcut posibilă proiectarea 
roboților cu aspect uman, dar el a păstrat sistemul pentru 
sine. După mulţi ani, când au fost elaborate toate detaliile 
tehnice dificile, el şi dr. Sarton au aplicat teoria la proiectul 
lui Daneel. Apoi Fastolfe singur l-a terminat pe Jander. Dar 
şi toate aceste detalii au fost ţinute secrete. Cei mai mulţi 
roboticieni au ridicat din umeri şi s-au gândit că e ceva 
firesc. Puteau încerca doar, individual, să elaboreze detaliile 
singuri. Mie, în schimb, mi-a venit ideea unui Institut în care 
eforturile să fie unite. N-a fost uşor să-i conving pe ceilalţi 
roboticieni despre utilitatea planului sau să conving 
Adunarea Legislativă să-l fondeze, în ciuda opoziţiei 
înverşunate a lui Fastolfe, sau să perseverez în efort ani 
mulţi, dar am ajuns aici. 

— De ce s-a opus dr. Fastolfe? Întrebă Baley. 

— Din amor-propriu obişnuit, mai întâi, şi să ştii că nu-i fac 
o vină din asta. Fiecare avem un egoism foarte normal. Este 
legat de individualism. Este vorba că Fastolfe se consideră 
cel mai mare robotician din istorie şi mai consideră şi că 
robotul cu aspect uman este propria lui realizare. Nu vrea 
ca realizarea să-i fie copiată de un grup de roboticieni, de 
necomparat cu el însuşi. Îmi închipui că a considerat asta o 
conspirație a inferiorilor pentru a-i micşora şi deteriora 
propria victorie măreaţă. 

— Aţi spus că acesta a fost motivul lui să se opună „mai 
întâi”. Asta înseamnă că au mai existat şi alte motive. Care 
au fost acelea? 

— El se opune şi întrebuinţării pe care o planificăm noi 
pentru roboții cu aspect uman. 


— Ce întrebuințare, dr. Amadiro? 

— Ei, nu. Să nu facem pe naivii. Cu siguranţă că dr. 
Fastolfe ţi-a vorbit despre planul Globaliştilor de a coloniza 
Galaxia. 

— Mi-a vorbit şi, în legătură cu aceasta, dr. Vasilia mi-a 
povestit despre dificultăţile înaintării în ştiinţă printre 
individualişti. Oricum, asta nu mă împiedică să ascult 
părerile dumneavoastră despre aceste probleme. Nici pe 
dumneavoastră n-ar trebui să vă împiedice să mi le spuneţi. 
De exemplu, vreţi ca eu să accept interpretarea pe care dr. 
Fastolfe o dă planurilor Globaliştilor, considerând-o 
nepărtinitoare - şi aţi înregistra asta? Sau preferaţi să vă 
descrieţi planurile cu cuvintele dumneavoastră? 

— Dacă mă iei aşa, domnule Baley, nu-mi laşi nici o 
posibilitate de alegere. 

— Niciuna, dr. Amadiro. 

— Foarte bine. Eu... Noi, ar trebui să spun, pentru că 
oamenii de la Institut sunt mânaţi de aceleaşi idealuri în 
această privinţă, privim în viitor şi dorim ca umanitatea să 
găsească noi şi noi planete pentru colonizare. Totuşi, nu 
dorim ca procesul de autoselecţie să distrugă planetele mai 
vechi sau să le reducă la agonie, ca - iartă-mă - în cazul 
Pământului. Nu dorim ca noile planete să-i ia pe cei mai 
buni dintre noi şi să lase în urmă scursurile. Înţelegi, nu-i 
aşa? 

— Vă rog să continuaţi. 

— În orice societate orientată spre roboţi, ca şi în cazul 
propriei noastre societăţi, soluţia la îndemână este să 
trimitem roboţi colonizatori. Roboții vor construi societatea 
şi Lumea, iar noi îi vom urma mai târziu fără să fim nevoiţi 
să alegem, pentru că noile Lumi vor fi la fel de confortabile 
şi de adaptate nouă ca şi vechile Lumi, aşa că vom putea 
pleca înspre ele fără să plecăm de-acasă, ca să spun aşa. 

— Roboții nu vor crea Lumi pentru roboţi, mai degrabă 
decât Lumi pentru oameni? 


— Exact, dacă îi trimitem pe roboții noştri, care nu sunt 
decât roboţi. Avem, totuşi, ocazia să trimitem roboţi cu 
aspect uman, ca Daneel, aici de fată, care, creând Lumi 
pentru ei, vor crea, automat, Lumi pentru noi. Cu toate 
acestea, dr. Fastolfe se opune. Consideră nu ştiu ce virtute 
faptul că fiinţele umane îşi croiesc o nouă Lume pe o 
planetă străină şi ostilă, dar nu înţelege că efortul nu numai 
că ar costa multe vieţi omeneşti, dar ar şi crea o Lume 
transformată de catastrofe în ceva total diferit de Lumile pe 
care le cunoaştem. 

— Aşa cum Lumile din Spaţiu, de astăzi, sunt diferite de 
Pământ şi ele între ele? 

Amadiro îşi pierdu jovialitatea o clipă şi rămase gânditor: 

— De fapt, domnule Baley, ai atins un aspect foarte 
important. Eu vorbesc despre Aurora. Lumile din Spaţiu 
diferă, într-adevăr, între ele şi eu nu îndrăgesc în mod 
deosebit pe niciuna dintre ele. Pentru mine e clar - cu toate 
că s-ar putea să mă înşel - că Aurora, cea mai veche dintre 
ele, e şi cea mai bună şi cea mai reuşită. Nu doresc o 
diversitate de Lumi noi, dintre care doar câteva ar putea fi, 
într-adevăr, valoroase. Doresc multe Aurore - multe 
milioane de Aurore - şi din această cauză vreau ca noile 
Lumi să fie transformate în Aurore înainte ca fiinţele umane 
să ajungă acolo. Apropo, de aceea noi ne spunem 
„Globalişti”. Ne interesează acest glob al nostru - Aurora - 
şi nu altul. 

— Nu vedeţi nici o valoare în diversitate, dr. Amadiro? 

— Dacă diversităţile ar fi la fel de bune, poate ar exista 
valoare, dar dacă unele - sau majoritatea - sunt inferioare, 
ce beneficiu ar fi pentru umanitate? 

— Când începeţi această lucrare? 

— Când vom avea roboții cu aspect uman cu care s-o 
facem. Până acum existau cei doi ai lui Fastolfe, dintre care 
el a distrus unul, lăsându-l pe Daneel singurul exemplar. 

În timp ce vorbea, privirea îi căzu pe Daneel. 

— Când veţi avea robotul cu aspect uman? 


— E greu de spus. Încă nu l-am ajuns din urmă pe dr. 
Fastolfe. 

— Chiar dacă el e unul singur şi dumneavoastră sunteţi 
mulţi, dr. Amadiro? 

Amadiro dădu uşor din umeri: 

— Îţi iroseşti ironia, domnule Baley. Fastolfe era mult 
înaintea noastră de la început şi, deşi Institutul se află de 
mult timp în fază embrionară, lucrăm concret doar de doi 
ani. În plus, va trebui nu numai să-l ajungem din urmă pe 
Fastolfe, ci şi să i-o luăm înainte. Daneel este un produs 
bun, dar este un prototip şi nu este destul de bun. 

— În ce fel va trebui să fie îmbunătăţiţi roboții cu aspect 
uman, în plus fată de Daneel? 

— Evident, trebuie să semene şi mai mult cu oamenii. 
Trebuie să existe de ambele sexe şi trebuie să aibă şi un 
echivalent pentru copii. Trebuie să dezvoltăm generaţiile, 
dacă pe planete trebuie construită o societate suficient de 
umană. 

— Cred că vor fi dificultăţi, dr. Amadiro. 

— Fără îndoială: Sunt multe. Ce greutăţi întrevezi, 
domnule Baley? 

— Dacă veţi produce roboţi cu aspect uman care seamănă 
atât de bine cu omul, încât pot crea o societate umană, şi 
dacă ei vor fi produşi în mai multe generaţii, de ambele 
sexe, cum îi veţi deosebi de fiinţele umane? 

— Va avea vreo importantă? 

— S-ar putea. Dacă aceşti roboţi vor semăna prea mult cu 
omul, se vor putea amesteca în societatea Auroriană şi vor 
putea deveni membri ai familiei - şi asta n-ar fi potrivit 
pentru colonizatori. 

Amadiro râse: 

— E clar că ideea asta ţi-a intrat în cap din cauza 
ataşamentului Gladiei Delmarre pentru Jander. Vezi, din 
discuţia. Cu Gremionis şi cu dr. Vasilia, ştiu câte ceva din 
întrevederea dumitale cu femeia aceea. Îţi aduc aminte că 


Gladia e de pe Solaria şi că noţiunea ei despre ce înseamnă 
un soţ nu este tocmai Auroriană. 

— Nu mă gândeam anume la ea. Mă gândeam că actul 
sexual este foarte tolerat pe Aurora, iar roboții ca parteneri 
sunt îngăduiţi acum, roboţi care sunt doar aproximativ 
asemănători cu omul. Dacă nu veţi deosebi deloc un robot 
de o fiinţă umană... 

— Există problema copiilor. Roboții nu pot zămisli. 

— Dar asta ridică altă problemă. Roboții vor avea o viaţă 
lungă, deoarece construirea unei societăţi perfecte poate 
dura secole întregi. 

— Oricum, va trebui ca ei să trăiască mult, dacă vrem să 
semene cu Aurorienii. 

— Şi copiii... Tot cu viaţă lungă? 

Amadiro nu răspunse. 

Baley zise: 

— Aceştia vor fi copii artificiali, de robot, şi nu vor creşte 
niciodată, nu vor îmbătrâni. Cu siguranţă că asta va crea un 
element suficient de inuman pentru a pune sub semnul 
întrebării felul societăţii. 

Amadiro oftă: 

— Eşti pătrunzător, domnule Baley. Într-adevăr, ne gândim 
să elaborăm o schemă prin care roboții să poată face copii 
care să crească şi să se maturizeze cumva... Cel puţin până 
vor construi societatea pe care dorim. 

— Şi apoi, când vor sosi fiinţele umane, roboții vor putea fi 
reduşi la scheme de comportament mai robotice. 

— Poate - dacă aşa vom considera. 

— Şi această producţie de copii? Cel mai bine ar fi dacă 
sistemul folosit ar fi cât mai aproape de cel uman, nu-i aşa? 

— Posibil. 

— Sex, fertilitate, naştere? 

— Posibil. 

— Şi dacă aceşti roboţi întemeiază o societate atât de 
umană încât nu vor mai putea fi deosebiți de oameni, când 
vor sosi adevăratele fiinţe umane nu s-ar putea ca roboții 


să-i dispreţuiască pe imigranţi şi să încerce să-i ţină la 
distanţă? Nu s-ar putea ca roboții să reacționeze fată de 
Aurorieni aşa cum reacţionaţi dumneavoastră fată de 
Pământeni? 

— Domnule Baley, roboții ar mai asculta, încă, de cele Trei 
Legi. 

— Cele Trei Legi vorbesc despre abţinerea de a face rău 
fiinţelor umane şi de ascultarea fată de fiinţele umane. 

— Întocmai. 

— Şi dacă roboții vor fi atât de asemănători cu fiinţele 
umane încât se vor considera pe ei drept fiinţele umane pe 
care trebuie să le protejeze şi să le asculte? S-ar putea 
considera, foarte bine, mai importanţi decât imigranții. 

— Bunul meu domn Baley, de ce te interesează atât de 
mult lucrurile astea? Ele sunt pentru viitorul îndepărtat. Se 
vor găsi soluţii, pe măsură ce vom înainta în timp şi vom 
înţelege, observând, care sunt într-adevăr problemele. 

— Dr. Amadiro, s-ar putea ca Aurorienii să nu vă aprobe 
planurile, de îndată ce vor şti despre ce-i vorba. S-ar putea 
să prefere părerile dr. Fastolfe. 

— Zău? Fastolfe crede că, dacă Aurorienii nu pot coloniza 
noi planete direct şi fără ajutorul roboților, atunci trebuie 
încurajați Pământenii s-o facă. 

— Mie mi se pare un lucru de la sine înţeles, zise Baley. 

— Pentru că eşti Pământean, bunul meu domn Baley. Te 
asigur că Aurorienii nu-i vor vedea cu ochi buni pe 
Pământenii care se vor înghesui în noile lor Lumi, 
construind noi stupuri şi formând un soi de Imperiu 
Galactic din trilioanele şi cvadrilioanele lor şi reducând 
Lumile Spaţiului - la ce? La lipsă de importanţă, în cel mai 
bun caz, şi la pieire, în cel mai rău. 

— Dar cealaltă variantă o reprezintă Lumile roboților 
asemănători cu omul, care vor construi societăţi aproape 
umane şi nu vor îngădui nici o fiinţă umană reală printre ei. 
Aşa se va dezvolta treptat un Imperiu Galactic robotic, 
reducând Lumile Spaţiului la lipsă de importanţă, în cel mai 


bun caz, şi la pieire, în cel mai rău. Sunt sigur că Aurorienii 
vor prefera un Imperiu Galactic uman în locul unuia 
robotic. 

— De ce eşti atât de sigur, domnule Baley? 

— Forma pe care o are acum societatea dumneavoastră 
mă face sigur. În drum spre Aurora, mi s-a spus că aici nu 
se face nici o deosebire între roboţi şi fiinţele umane, dar e 
clar că nu e aşa. Poate că e un ideal dorit, despre care 
Aurorienii se amăgesc că există, dar el nu există. 

— Eşti aici - de când? 

— De mai puţin de două zile şi-ţi dai, deja, seama? 

— Da, dr. Amadiro. Poate tocmai pentru că sunt străin văd 
atât de bine. Nu sunt orbit de obiceiuri şi idealuri. Roboții 
nu au voie să intre în Personale, şi asta e o deosebire care e 
clar că se face. Le permite fiinţelor umane să găsească un 
loc unde să fie singure. Dumneavoastră şi cu mine stăm 
comod, în timp ce roboții rămân în picioare în nişele lor, 
după cum vedeţi - Baley arătă cu mâna înspre Daneel - 
ceea ce este o altă deosebire. Cred că fiinţele umane, chiar 
şi Aurorienii, vor dori întotdeauna să facă deosebiri şi să-şi 
păstreze propria umanitate. 

— Uimitor, domnule Baley. 

— Nu e deloc uimitor, dr. Amadiro. Aţi pierdut. Chiar dacă 
veţi reuşi să vă impuneţi credinţa că dr. Fastolfe l-a distrus 
pe Jander faţă de toţi Aurorienii, chiar dacă îl reduceţi pe 
dr. Fastolfe la neputinţă politică, chiar dacă veţi convinge 
Adunarea Legislativă şi pe Aurorieni să aprobe planul 
dumneavoastră de colonizare cu ajutorul roboților, veţi 
câştiga doar timp. De îndată ce Aurorienii vor înţelege 
implicaţiile planului dumneavoastră, se vor întoarce 
împotriva dumneavoastră. Atunci, ar fi mai bine dacă aţi 
pune capăt campaniei împotriva doctorului Fastolfe şi v-aţi 
întâlni cu el ca să stabiliţi un compromis prin care se poate 
aranja colonizarea noilor Lumi de către Pământeni, astfel 
încât să nu reprezinte o ameninţare pentru Aurora sau 
pentru Lumile din Spaţiu în general. 


— Uimitor, domnule Baley, spuse Amadiro a doua oară. 

— Nu aveţi altă soluţie, zise Baley categoric. 

Dar Amadiro răspunse alene şi amuzat: 

— Când spun că remarcile dumitale sunt uimitoare, nu mă 
refer la conţinutul declaraţiilor dumitale, ci doar la faptul că 
le faci... Şi că îţi închipui că au vreo valoare. 

Baley îl urmări pe Amadiro luând ultima prăjitură şi 
muşcând jumătate din ea, cu evidentă plăcere. 

— Foarte bună, spuse Amadiro, dar îmi place prea mult să 
mănânc. Ce spuneam? A, da. Domnule Baley, îţi închipui că 
ai descoperit un secret? Că ţi-am spus un lucru pe care 
Lumea noastră nu-l ştie, deja? Că planurile mele sunt 
periculoase, dar că le flecăresc cu primul venit? Cred că-ţi 
închipui că, dacă voi vorbi cu dumneata, voi scăpa vreo 
nerozie de care să te poţi folosi. Fii sigur că n-am de gând s- 
o fac. Planurile mele pentru mai mulţi roboţi cu aspect 
uman, pentru familiile de roboţi şi pentru o cultură cât mai 
umană posibil sunt toate la dosar. Sunt la dispoziţia 
Adunării Legislative şi a oricui este interesat. 

— Publicul ştie? Întrebă Baley. 

— Probabil că nu. Publicul are priorităţile lui şi e mai 
interesat de mâncare, de spectacolele de pe hiperunde, de 
meciurile de fotbal decât de secolul următor şi de mileniul 
următor. Totuşi, publicul va fi la fel de încântat să-mi aprobe 
planurile, aşa cum sunt intelectualii care ştiu deja. Cei care 
vor obiecta nu vor fi destul de numeroşi ca să conteze. 

— Sunteţi sigur de asta? 

— Ciudat, dar sunt. Dumneata nu înţelegi, mă tem, 
intensitatea sentimentelor pe care Aurorienii - şi locuitorii 
Spaţiului în general - le au fată de Pământeni. Bagă de 
seamă, eu nu împărtăşesc aceste sentimente şi, de exemplu, 
mă simt foarte în largul meu cu dumneata. Nu am acea 
teamă primitivă de infecţii, nu-mi închipui că miroşi urât, 
nu-ţi atribui toate trăsăturile de caracter care sunt 
jignitoare, nu cred că dumneata şi ai dumitale complotaţi ca 
să ne luaţi viaţa sau ca să ne furaţi proprietăţile, dar 


majoritatea Aurorienilor au toate aceste atitudini. Poate că 
nu se văd prea bine, şi Aurorienii sunt în stare să fie foarte 
politicoşi cu anumiţi Pământeni care par inofensivi, dar 
pune-i la încercare şi toată ura şi suspiciunile lor vor 
izbucni. Spune-le că Pământenii vin grămadă peste Lumile 
lor şi că vor ocupa galaxia înaintea altora şi vor cere urlând 
distrugerea Pământului, înainte ca aşa ceva să se întâmple. 

— Chiar dacă varianta cealaltă ar fi o societate a roboților? 

— Desigur. Dumneata nu înţelegi nici ce simţim noi în 
legătură cu roboții. Suntem obişnuiţi cu ei. Ne simţim bine 
cu ei. 

— Nu. Ei sunt slugile dumneavoastră. Vă simţiţi superiori 
faţă de ei Şi vă simţiţi bine cu ei doar pentru că este 
întreţinută această superioritate. Dacă veţi fi ameninţaţi de 
o răsturnare a situaţiei, ca ei să devină superiori 
dumneavoastră, veţi reacţiona cu groază. 

— Spui asta doar pentru că Pământenii ar reacţiona aşa. 

— Nu. Îi ţineţi departe de Personale. E un simptom. 

— Nu au nevoie de aceste încăperi. Pentru spălat au 
propriile lor instalaţii şi nu excretează. Desigur, nu sunt în 
întregime asemănători oamenilor. Dacă ar fi, n-am face 
această deosebire. 

— V-aţi teme şi mai mult de ei. 

— Zău? Făcu Amadiro. Asta-i o prostie. Dumneata te temi 
de Daneel? Dacă m-aş lua după acel spectacol de pe 
hiperunde - şi, recunosc, nu cred că pot - ai o deosebită 
afecţiune pentru Daneel. O simţi, nu-i aşa? 

Tăcerea lui Baley era grăitoare, aşa că Amadiro punctă în 
continuare: 

— Chiar acum, zise el, nu te înduioşează faptul că Giskard 
stă în picioare, liniştit şi fără să vorbească, într-o nişă, în 
schimb îmi pot da seama, după unele gesturi, că eşti jenat 
că Daneel este în aceeaşi situaţie. Simţi că este prea uman 
ca înfăţişare ca să fie tratat ca un robot. Nu te temi mai 
mult de el din cauză că seamănă cu un om. 


— Sunt Pământean. Avem roboţi, spuse Baley, dar nu avem 
o cultură a roboților. Nu puteţi aprecia după mine. 

— Şi Gladia, care l-a preferat pe Jander fiinţelor umane... 

— Ea e Solariană. Nici după ea nu puteţi aprecia. 

— Atunci, după ce poţi aprecia? Dumneata presupui, doar. 
Pentru mine e destul de clar că, dacă un robot e destul de 
uman, va fi acceptat ca fiind uman. Ceri o dovadă că eu nu 
sunt robot? Faptul că par uman e suficient. În concluzie, nu 
ne îngrijorează dacă o Lume nouă e colonizată de Aurorieni 
care sunt oameni în realitate sau în aparenţă, dacă nimeni 
nu poate face deosebirea. Dar - oameni sau roboţi - 
colonizatorii vor fi Aurorieni oricum, nu Pământeni. 

Siguranţa de sine a lui Baley slăbi. Spuse, neconvingător: 

— Şi dacă nu veţi învăţa niciodată cum să construiți un 
robot cu aspect uman? 

— De ce te aştepţi să n-o facem? Observă că am spus 
„Noi”. Suntem mulţi implicaţi în asta. 

— S-ar putea ca o grămadă de mediocrităţi să nu facă un 
geniu. 

Amadiro zise scurt: 

— Nu suntem mediocrităţi. Lui Fastolfe i-ar conveni să ni 
se alăture. 

— Nu cred. 

— Eu cred. Nu-i va plăcea să nu aibă putere în Adunarea 
Legislativă şi, când va vedea că planurile noastre pentru 
colonizarea Galaxiei avansează şi că opoziţia lui nu ne 
împiedică, ni se va alătura. E firesc să facă aşa. 

— Nu cred că veţi câştiga, zise Baley. 

— Pentru că îţi închipui că această investigaţie a dumitale 
îl va disculpa în vreun fel pe Fastolfe şi mă va implica pe 
mine, poate, sau pe altcineva. 

— Poate, spuse Baley deznădăjduit. 

Amadiro dădu din cap: 

— Prietene, dacă aş crede că poţi face ceva care să-mi 
strice planurile, aş mai fi liniştit, aşteptând să fiu distrus? 


— Nu sunteţi. Faceţi tot ce vă stă în putinţă ca să opriţi 
această investigaţie. De ce, dacă sunteţi convins că nimic 
din ce-aş face eu nu v-ar sta în cale? 

— Ei bine, poţi să-mi stai în cale demoralizând-i pe unii din 
membrii Institutului. Nu poţi fi periculos, dar poţi fi 
enervant, iar eu nu vreau nici asta. Deci, dacă voi putea, voi 
pune capăt enervării, dar voi face asta cum se cuvine, chiar 
politicos. Dacă ai fi într-adevăr periculos... 

— Ce-aţi face, dr. Amadiro, în acest caz? 

— Aş putea da ordin să te prindă şi să te închidă până ce 
vei fi condamnat. Nu cred că Aurorienilor le-ar păsa prea 
mult de ce-aş putea face eu unui Pământean. 

Baley spuse: 

— Încercaţi să mă înspăimântați, şi asta n-o să vă meargă. 
Ştiţi foarte bine că nu mă puteţi atinge nici cu un deget cu 
roboții mei de fată. 

Amadiro zise: 

— Îţi dai seama că la chemarea mea vin o sută de roboţi? 
Ce vor face ai dumitale împotriva lor? 

— "Toţi o sută nu-mi pot face rău. Ei nu pot face deosebirea 
între Aurorieni şi Pământeni. Eu sunt om, conform celor 
Trei Legi. 

— Te pot imobiliza - fără să-ţi facă rău - în timp ce roboții 
dumitale sunt distruşi. 

— Nu chiar, spuse Baley. Giskard vă putea auzi şi, dacă 
faceţi vreo mişcare ca să vă chemaţi roboții, Giskard vă va 
imobiliza pe dumneavoastră. Se deplasează foarte repede şi 
roboții dumneavoastră vor fi neajutoraţi, chiar dacă reuşiţi 
să-i strigaţi. Ei vor înţelege că orice gest împotriva mea va 
avea drept rezultat vătămarea dumneavoastră. 

— Vrei să spui că Giskard mă va lovi? 

— Ca să mă apere pe mine de rău? Cu siguranţă. Vă va 
ucide, dacă trebuie. 

— Desigur că nu vorbeşti serios. 

— Ba da, zise Baley. Daneel şi Giskard au ordin să mă 
apere. Prima Lege, în această privinţă, a fost întărită cu 


toată îndemânarea de care e în stare dr. Fastolfe - şi mai 
ales în ceea ce mă priveşte. Asta nu mi s-a spus chiar cu 
atâtea cuvinte, dar sunt foarte sigur că e adevărat. Dacă 
roboții mei trebuie să aleagă între răul făcut 
dumneavoastră şi răul făcut mie, aşa Pământean cum sunt, 
pentru ei va fi uşor să aleagă răul făcut dumneavoastră. Îmi 
închipui că vă daţi seama că dr. Fastolfe nu doreşte foarte 
mult să asigure bunăstarea dumneavoastră. 

Amadiro chicoti şi un zâmbet îi lumină faţa: 

— Sunt sigur că ai dreptate în toate privinţele, domnule 
Baley, dar este bine că te-am făcut s-o spui. Ştii, bunul meu 
domn, că înregistrez şi această conversaţie - ţi-am spus de 
la început - şi mă bucur. E posibil ca dr. Fastolfe să şteargă 
ultima parte, dar te asigur că eu n-o voi face. Din ceea ceai 
spus reiese clar că el este foarte pregătit să inventeze un 
robot care să-mi facă rău, chiar să mă ucidă, dacă reuşeşte, 
având în vedere că din această conversaţie - sau din alta - 
nu reiese că eu plănuiesc să-i produc un rău fizic lui sau, 
chiar, dumitale. Care dintre noi este ticălosul, domnule 
Baley? Cred că ai dedus asta şi mai cred că este un moment 
bun pentru a pune capăt întrevederii. 

Se ridică, încă zâmbind, iar Baley, înghițind greu, se ridică 
şi el, aproape automat. 

Amadiro zise: 

— Mai am totuşi un lucru de spus. N-are nici o legătură cu 
micile noastre necazuri de aici, de pe Aurora - ale lui 
Fastolfe şi ale mele. Mai degrabă cu problema dumitale, 
domnule Baley. 

— Problema mea? 

— Poate ar trebui să spun problema Pământului. Îmi 
închipui că eşti foarte nerăbdător să-l salvezi pe bietul 
Fastolfe din propria lui neghiobie deoarece crezi că asta va 
da planetei dumitale o şansă de expansiune. Să nu crezi 
asta, domnule Baley. Te înşeli amarnic, este exact 
viţăvercea, ca să folosesc o expresie populară. Am dat peste 
ea în câteva romane istorice de pe planeta dumitale. 


— Nu cunosc această expresie, răspunse Baley băţos. 

— Vreau să spun că situaţia este exact pe dos. Când 
părerea mea va câştiga în Adunarea Legislativă - şi observă 
că am spus „când” şi nu „dacă” - Pământul va fi obligat să 
rămână în propriul lui sistem planetar, recunosc; dar asta 
va fi, de fapt, în folosul lui. Aurora va avea perspectiva 
expansiunii şi întemeierii unui imperiu nemărginit. Dacă 
vom şti că Pământul nu va fi decât Pământ, nimic altceva, ce 
treabă vom avea cu el? Având Galaxia la dispoziţia noastră, 
nu-i vom pizmui pe pământeni cu singura lor Lume. Am fi 
chiar dispuşi să facem din Pământ o Lume confortabilă 
pentru oamenii lui, atât cât se poate. În schimb, domnule 
Baley, dacă Aurorienii fac aşa cum cere Fastolfe şi permit 
Pământului să-şi trimită grupuri colonizatoare în Spaţiu, nu 
va dura mult până ce un număr tot mai mare dintre ai 
noştri se va gândi că Pământul vrea să stăpânească Galaxia 
şi că noi vom fi încercuiți şi îngrădiţi, că vom fi sortiţi 
decăderii şi morţii. Atunci, nu voi mai putea face nimic. 
Propriile mele sentimente prieteneşti faţă de Pământeni nu 
se vor putea opune suspiciunii şi prejudecăţilor crescânde 
ale Aurorienilor şi atunci va fi foarte rău pentru Pământ. 
Aşa că, domnule Baley, dacă eşti cu adevărat îngrijorat 
pentru semenii dumitale, ar trebui să fii foarte nerăbdător 
ca Fastolfe să nu reuşească să impună acestei planete 
planul lui foarte greşit. Ar trebui să fii un aliat puternic al 
meu. Gândeşte-te. Îţi spun asta, te asigur, din prietenie 
sinceră şi simpatie faţă de dumneata şi de planeta dumitale. 

Amadiro zâmbea la fel de larg ca şi până atunci, numai că 
acum era lup întreg. 

Baley şi roboții lui îl urmară pe Amadiro afară din încăpere 
şi pe coridor. 

Amadiro se opri în dreptul unei uşi discrete şi întrebă: 

— N-ai vrea să foloseşti instalaţiile înainte de plecare? 

Baley se încruntă o clipă, fiindcă nu înţelegea. Apoi îşi 
aminti expresia veche pe care o folosise Amadiro, pentru că 
citise romane istorice. Spuse: 


— A fost odată un general, al cărui nume nu mi-l amintesc 
şi care, conştient de exigenţele serviciului militar, a spus 
cândva: „Nu pierde niciodată şansa de a face pipi.” 

Amadiro zâmbi larg şi zise: 

— Excelent sfat. Aproape la fel de bun ca sfatul meu de a 
te gândi serios la cele discutate. Crede-mă, nu sunt un 
sălbatic. Eşti oaspetele meu în această clădire şi, din acest 
motiv, eşti în perfectă siguranţă. 

Baley spuse prevăzător: 

— Dacă ezit, e pentru că mă gândesc la oportunitatea de a 
folosi... hm... Instalaţiile dumneavoastră, ţinând seama de 
faptul că nu sunt Aurorian. 

— Prostii, dragul meu Baley. Ce altă variantă ai? Nevoia nu 
cunoaşte lege. Te rog să te foloseşti de ele. Să fie ăsta un 
simbol că eu nu sunt influenţat de prejudecățile generale de 
pe Aurora şi că vă doresc, dumitale şi Pământului, bine. 

— Puteţi face un pas în plus? 

— În ce direcţie, domnule Baley? 

— Îmi puteţi dovedi că sunteţi şi deasupra prejudecăţilor 
de pe planeta asta faţă de roboți... 

— Nu există prejudecăţi faţă de roboţi, spuse Amadiro 
iute. 

Baley dădu solemn din cap, ca şi cum ar fi fost de acord cu 
observaţia, şi îşi termină fraza: 

— Îngăduindu-le să intre în Personală cu mine. Am început 
să nu mă simt bine fără ei. 

Amadiro păru şocat o clipă. Îşi reveni imediat şi spuse, 
aproape ameninţător: 

— Bineînţeles, domnule Baley. 

— Dar cine e acum înăuntru s-ar putea opune cu 
străşnicie. Nu vreau să provoc scandal. 

— Nu e nimeni înăuntru. Este o Personală pentru o 
singură persoană si, dacă ar fi folosit-o cineva, semnalul de 
ocupat ar fi arătat asta. 

— Mulţumesc, domnule Amadiro, zise Baley. 

Deschise uşa şi spuse: 


— Te rog să intri, Giskard. 

Giskard şovăi evident, dar nu se opuse şi intră. La un gest 
al lui Baley, îl urmă Daneel care, când intră pe uşă, îl apucă 
pe Baley de cot şi-l împinse şi pe el înăuntru. 

Închizând uşa, Baley zise: 

— les imediat. Mulţumesc pentru permisiune. 

Intră în încăpere cât putu de degajat, dar cu un junghi în 
capul pieptului. Ar fi putut conţine vreo surpriză neplăcută? 

Baley găsi Personala liberă, totuşi. Nici nu era mult de 
căutat în ea. Era mai mică decât cea din locuinţa lui 
Fastolfe. 

În cele din urmă, observă că Daneel şi Giskard stăteau 
liniştiţi unul lângă celălalt, cu spatele lipit de uşă, 
străduindu-se, parcă, sa ocupe cât mai puţin loc. 

Baley încercă să vorbească normal, dar ceea ce ieşi fu o 
bolboroseală neclară. Îşi drese vocea făcând mai mult 
zgomot decât trebuia şi zise: 

— Poţi veni mai aproape... Şi nu-i nevoie să taci, Daneel. 


(Daneel fusese pe Pământ. Cunoştea interdicţia de a vorbi 
în Personală.) Şi dovedi imediat că ştie. Îşi duse un deget la 
buze. 

Baley spuse: 

— Ştiu, ştiu, dar las-o baltă. Dacă Amadiro poate încălca 
interdicţia ca roboții să intre în Personală, uit şi eu de 
interdicţia Pământenilor de a vorbi aici. 

— N-o să te simţi stânjenit din cauza asta, partenere 
Elijah? Întrebă Daneel încet. 

— Nici un pic, răspunse Baley cu glas normal. 

De fapt, era altceva să stea de vorbă cu Daneel - un robot. 
Cuvintele lui nu sunau chiar atât de îngrozitor într-o 
cameră din asta când, de fapt, nu era de fată nici o fiinţă 
umană. Şi nu sunau deloc îngrozitor când erau de fată 
numai roboţi, oricât de asemănător cu omul ar fi fost unul 
dintre ei. Sigur că Baley nu putea spune asta. Deşi Daneel 


nu avea sentimente, pe care i le-ar fi putut răni o fiinţă 
umană, Baley avea sentimente faţă de el. 

Apoi, Baley se gândi la altceva şi simţi foarte clar că este 
un prost cât toate zilele. 

— Sau, îi zise lui Daneel aproape şoptind, sugerezi această 
tăcere pentru că există microfoane în încăpere? 

Ultimul cuvânt fu mai degrabă o mişcare a buzelor. 

— Dacă te gândeşti, partenere Elijah, că oamenii din afara 
acestei camere ar putea detecta ce se vorbeşte înăuntru cu 
ajutorul vreunui dispozitiv de tras cu urechea, asta este 
absolut imposibil. 

— De ce imposibil? 

Apa de la toaletă începu să curgă repede şi fără zgomot, 
iar Baley se îndreptă spre chiuvetă. 

Daneel spuse: 

— Pe Pământ, aglomerarea Oraşelor a făcut imposibilă 
intimitatea. Trasul cu urechea a devenit permis şi ar părea 
firească folosirea unui dispozitiv de auzit mai bine. Dacă un 
Pământean nu doreşte să fie auzit, pur şi simplu nu 
vorbeşte, poate de aceea este obligatorie tăcerea în locuri 
în care intimitatea este o amăgire, ca în încăperile pe care 
le numiţi Personale. În schimb, pe Aurora, ca şi în toate 
Lumile din Spaţiu, intimitatea este reală şi este foarte 
apreciată. Îţi aminteşti de Solaria şi de exagerările 
bolnăvicioase la care s-a ajuns acolo. Dar chiar şi pe Aurora, 
care nu seamănă cu Solaria. Orice fiinţă umană este izolată 
de oricare altă fiinţă umană printr-un spaţiu de neimaginat 
pe Pământ şi printr-un paravan format din roboţi, în plus. 
Ar fi ceva de neimaginat distrugerea acestei intimităţi. 

Baley întrebă: 

— Adică ar fi o crimă să pui microfoane în această cameră? 

— Mult mai rău, partenere Elijah. N-ar fi un gest demn de 
un gentleman Aurorian. 

Baley privi în jur. Daneel, înțelegând greşit gestul, scoase 
un prosop dintr-un suport pe care cei neobişnuiţi nu-l 


zăreau imediat şi i-l întinse lui Baley. Baley primi prosopul, 
dar nu după asta se uitase el. 

Ochii lui căutau un microfon, pentru că îi venea greu să 
creadă că ar renunţa cineva la un asemenea avantaj doar 
pentru că ar fi considerat că este necivilizat. Fu în zadar, iar 
Baley, cam descurajat, Ştia că aşa va fi. N-ar putea detecta 
un microfon Aurorian, chiar dacă ar exista vreunul aici. Nici 
n-ar şti ce să caute. 

Apoi îşi urmă alt gând plin de suspiciune: 

— Spune-mi, Daneel, pentru că îi cunoşti pe Aurorieni mai 
bine decât mine, de ce crezi că Amadiro îşi dă atâta 
osteneală cu mine? Discută cu mine pe îndelete. Mă 
conduce. Îmi dă voie să folosesc această cameră - lucru pe 
care Vasilia nu l-ar fi făcut. Parcă ar avea o grămadă de 
timp de pierdut cu mine. Politeţe? 

— Mulţi Aurorieni se mândresc cu politeţea lor. S-ar putea 
ca şi Amadiro să facă la fel. A accentuat de câteva ori că nu 
e un sălbatic. 

— Altă întrebare. De ce crezi că mi-a dat voie să vă iau, pe 
tine şi pe Giskard, în această încăpere? 

— Mie mi s-a părut că vrea să-ţi înlăture bănuiala că ar 
putea exista vreo capcană în această încăpere. 

— De ce i-ar păsa? Pentru că era îngrijorat de faptul că aş 
putea simţi o teamă nejustificată? 

— Alt gest de gentleman Aurorian civilizat, cred. 

Baley dădu din cap: 

— Ei bine, dacă în această cameră sunt microfoane şi 
Amadiro mă aude, n-are decât. Eu nu-l consider un 
gentleman Aurorian civilizat. Mi-a dat clar de înţeles că, 
dacă nu-mi las baltă investigația, va avea grijă ca întregul 
Pământ să sufere. Asta e o atitudine de gentleman civilizat? 
Sau de şantajist incredibil de violent? 

Daneel spuse: 


— Un gentleman Aurorian civilizat poate considera că e 
nevoie să profereze ameninţări, dar atunci trebuie s-o facă 
aşa ca un gentleman. 

— Cum a făcut şi Amadiro. Deci, felul în care spune un 
lucru şi nu ceea ce spune contează pentru un gentleman. 
Dar tu eşti robot, Daneel, şi, deci, nu poţi critica o fiinţă 
umană, nu-i aşa? 

Daneel răspunse: 

— Mi-ar fi greu s-o fac. Dar pot să te întreb ceva, 
partenere Elijah? De ce ai cerut voie să ne aduci, pe 
prietenul Giskard şi pe mine, în această încăpere? Mai 
devreme am avut impresia că nu crezi că eşti în pericol. 
Acum te-ai convins că nu eşti în siguranţă decât în prezenţa 
noastră? 

— Nu, Daneel, nici vorbă. Acum sunt foarte convins că nu 
sunt în pericol şi că n-am fost. 

— Totuşi, gesturile tale când ai intrat în această cameră au 
trădat o suspiciune deosebită. Ai percheziţionat-o. 

— Bineînţeles! Am spus că nu sunt în pericol, dar asta nu 
înseamnă că nu există pericol, zise Baley. 

— Nu cred că înţeleg deosebirea, partenere Elijah, spuse 
Daneel. 

— Vorbim mai târziu despre asta, Daneel. Încă nu sunt 
sigur dacă în această cameră sunt sau nu microfoane. 

Baley aproape terminase. Zise: 

— Ei bine, Daneel, am stat pe îndelete, nu m-am grăbit 
deloc. Acum sunt gata să ies şi mă întreb dacă Amadiro ne 
mai aşteaptă după atâta vreme sau dacă a trimis vreun 
subaltern să ne conducă afară. La urma urmei, Amadiro 
este o persoană ocupată şi nu poate petrece toată ziua cu 
mine. Ce crezi, Daneel? 

— Ar fi mai logic dacă dr. Amadiro ar trimite pe cineva. 

— Şi tu, Giskard? Ce părere ai? 

— Sunt de acord cu prietenul Daneel, deşi din experienţa 
mea am văzut că fiinţele umane nu fac întotdeauna ceea ce 
ar fi logic. 


Baley spuse: 

— În ce mă priveşte, eu cred că Amadiro ne aşteaptă 
răbdător. Dacă l-a făcut ceva să piardă atâta timp cu noi, 
cred că forţa motrice - oricare ar fi ea - încă n-a slăbit. 

— Nu ştiu care ar putea fi forţa motrice despre care 
vorbeşti, partenere Elijah, zise Daneel. 

— Nici eu, Daneel, răspunse Baley, şi asta mă deranjează 
foarte mult. Dar acum să deschidem uşa şi să vedem. 

Amadiro îi aştepta la uşă, exact în locul în care îl lăsase 
Baley. Le zâmbi, fără să dea vreun semn de nerăbdare. 
Baley nu se putut stăpâni să nu-i arunce lui Daneel o privire 
care însemna „ţi-am spus eu”, iar acesta răspunse cu 
indiferenţă. 

Amadiro spuse: 

— Mi-a părut cam rău că nu l-ai lăsat pe Giskard afară 
când ai intrat, domnule Baley. L-aş fi putut cunoaşte în 
trecut, când Fastolfe şi cu mine ne înţelegeam mai bine, dar 
nu ştiu cum s-a făcut că nu l-am cunoscut vreodată. Ştii, 
Fastolfe mi-a fost profesor. 

— Da? Făcu Baley. De fapt; n-am ştiut asta. 

— N-aveai cum s-o ştii, dacă nu ţi s-a spus... Şi în scurtul 
timp de când te afli pe planetă, oricum, n-ai fi avut timp să 
afli banalităţi din astea, cred. Hai acum, m-am gândit că nu 
prea mă poţi considera primitor dacă nu profit să te duc la 
Institut, ca să-ţi arăt ce-i acolo. 

— Zău, zise Baley, puţin îndărătnic, trebuie... 

— Insist, zise Amadiro pe un ton autoritar. Ai sosit pe 
Aurora ieri dimineaţă şi nu cred că vei mai rămâne pe 
planetă multă vreme. Asta e singura şansă pe care oaisă 
arunci o privire într-un laborator modern care efectuează 
lucrări de cercetare în domeniul roboticii. 

Îl luă pe Baley de braţ şi continuă să flecărească. („Limbă- 
lungă”, îi trecu prin cap lui Baley, care era foarte uimit.) 

— Te-ai spălat, zise Amadiro. Ţi-ai făcut nevoile. Poate mai 
sunt şi alţi roboticieni cărora ai vrea să le pui întrebări şi eu 
aş fi de acord cu asta, pentru că vreau să-ţi arăt că nu-ţi 


pun piedici în scurtul timp în care ţi se va mai permite să-ţi 
faci investigația. De fapt, n-ai nici un motiv să nu cinezi cu 
noi. 

Giskard spuse: 

— Dacă-mi daţi voie să vă întrerup, domnule... 

— Nu-ţi dau! I-o tâie Amadiro şi robotul tăcu. 

Amadiro zise: 

— Dragul meu domn Baley, îi înţeleg pe aceşti roboţi. Cine 
să-i cunoască mai bine? Cu excepţia nefericitului de 
Fastolfe, bineînţeles. Sunt sigur că Giskard voia să-ţi 
amintească de vreo întâlnire, vreo promisiune, vreo 
afacere, şi toate astea n-au nici un rost. Deoarece 
investigația este aproape terminată, îţi promit, nimic din 
ceea ce avea el de gând să-ţi amintească nu mai poate avea 
importantă. Să uităm de fleacurile astea şi să fim prieteni 
pentru scurt timp. Trebuie să înţelegi, bunul meu domn 
Baley, continuă el, că sunt un fel de fan al Pământului şi al 
culturii lui. Pe Aurora nu e chiar cel mai răspândit subiect, 
dar eu îl consider fascinant. Mă interesează mai ales istoria 
veche a Pământului, zilele când pe el se vorbeau o sută de 
limbi şi Standardul Interstelar încă nu apăruse. Îmi dai voie 
să te felicit, apropo, pentru felul în care te-ai descurcat cu 
Interstelara? Pe aici, zise el în continuare, dăm colţul. Vom 
ajunge în camera pentru simulări la conexiuni pozitronice, 
care are o frumuseţe a ei, stranie, şi poate că dăm de o 
simulare în funcţiune. E ca o simfonie. Dar vorbeam despre 
felul în care te-ai descurcat cu Interstelara. Una dintre 
multele credinţe de pe Aurora în legătură cu Pământul este 
că Pământenii vorbesc o Interstelară de neînțeles. Când s-a 
transmis spectacolul despre dumneata, mulţi au spus că 
actorii nu puteau fi Pământeni, pentru că puteau fi înţeleşi, 
dar eu te pot înţelege. 

Când spuse acest lucru, zâmbi. Apoi continuă, cu un aer 
confidenţial: 

— Am încercat să-l citesc pe Shakespeare, dar nu-l pot citi 
în original, desigur, iar traducerea este ciudat de banală. 


Nu cred altceva decât că vina e a traducerii şi nu a lui 
Shakespeare. Mă descurc mai bine cu Dickens şi Tolstoi, 
poate pentru că e proză, deşi numele personajelor sunt, în 
ambele cazuri, imposibil de pronunţat pentru mine. Ceea ce 
vreau să spun, domnule Baley, este că sunt un prieten al 
Pământului. Zău că sunt. Vreau numai binele lui. Înţelegi? 

ÎI privi pe Baley şi din nou se zări lupul în ochii lui 
strălucitori. Baley ridică glasul, străduindu-se să-şi facă loc 
printre frazele curgătoare ale celuilalt: 

— Mi-e teamă că nu pot să vă fac pe plac, dr. Amadiro. 
Trebuie să-mi văd de treburi şi nu mai am alte întrebări 
pentru dumneavoastră sau pentru oricine-de aici. Dacă 
dumneavoastră... 

Baley se opri. În aer se auzi un zgomot slab şi ciudat, ca un 
hodorogit. Privi în sus, uimit: 

— Ce-i asta? 

— Ce anume? Întrebă Amadiro. Nu simt nimic. 

Privi la cei doi roboţi, care urmaseră tăcuţi pe cele două 
fiinţe umane. 

— Nimic! Zise cu putere. Nimic. 

Baley îşi dădu seama că ăsta e un ordin. Niciunul dintre 
roboţi nu putea pretinde că a auzit zgomotul, contrazicând 
direct o fiinţă umană, dacă Baley nu aplica o 
contrapresiune, şi era sigur că nu va reuşi prea bine, faţă 
de profesionalismul lui Amadiro. 

Oricum, nu conta. El auzise ceva şi nu era robot; nu putea 
fi contrazis. Spuse: 

— După cum aţi spus chiar dumneavoastră, dr. Amadiro, 
mi-a rămas puţin timp. Ăsta e un motiv în plus pentru care 
trebuie... 

Din nou zgomotul hodorogit. Mai tare. 

Baley spuse, foarte tăios: 

— Cred că asta e exact ceea ce n-aţi auzit înainte şi nu 
auziţi nici acum. Lăsaţi-mă să plec, domnule, sau voi cere 
ajutorul roboților mei. 

Amadiro dădu imediat drumul braţului lui Baley: 


— Prietene, nu trebuie decât s-o spui. Hai! Te voi conduce 
la cea mai apropiată ieşire şi, dacă mai vii vreodată pe 
Aurora, ceea ce pare extrem de improbabil, te rog să vii să 
faci vizita pe care ţi-am promis-o. 

Acum mergeau mai repede. Coborâră cu rampa în spirală, 
ieşiră pe un culoar înspre anticamera spațioasă, acum 
liberă, şi pe culoarul prin care intraseră. 

Ferestrele din anticameră erau foarte întunecate. Se 
putea să fie deja noapte? 

Nu era. Amadiro murmură pentru el: 

— Ce vreme împuţită! Au întunecat ferestrele. 

Se întoarse înspre Baley: 

— Cred că plouă. Au prevăzut-o şi, de obicei, te poţi 
încrede în buletinul meteorologic, când e vreme urâtă. 

Uşa se deschise şi Baley făcu un salt înapoi. Un vânt rece 
răbufni înăuntru şi pe cerul nu negru, ci de un cenuşiu 
închis, ciudat, vârfurile copacilor se legănau încoace şi 
încolo. Din cer se scurgea apă, coborând în şuvoaie. Şi în 
timp ce Baley privea îngrozit, o dungă luminoasă traversă 
cerul cu o strălucire orbitoare şi apoi se auzi, din nou, 
hodorogeala, de data asta cu o trosnitură de parcă dunga 
de lumină ar fi rupt cerul şi hodorogeala ar fi fost zgomotul 
produs de ruptură. 

Baley se întoarse şi zbură înapoi pe drumul pe care venise, 
scâncind. 

15. DIN NOU DANEEL ŞI GISKARD. 

Baley simţi strânsoarea puternică a lui Daneel pe braţe, 
mai jos de umeri. Se opri şi se chinui să nu mai scoată 
sunetul ăsta copilăresc. Simţea cum tremură. 

Daneel spuse cu nemărginit respect: 

— Partenere Elijah. E o furtună - aşteptată, prevăzută, 
normală. 

— Ştiu asta, şopti Baley. 

Într-adevăr, ştia. Furtunile fuseseră descrise de 
nenumărate ori în cărţile pe care le citise, de ficţiune sau 
nu. Le văzuse în imagini holografice şi în spectacole de pe 


hiperunde - sunet, aspect, tot. Partea adevărată, totuşi, 
sunetul şi aspectul normal, nu pătrunsese niciodată în 
măruntaiele Oraşului şi, de fapt, nu încercase niciodată în 
viaţă aşa ceva. 

Cu tot ce ştia - teoretic - nu putea înfrunta - visceral - 
realitatea. În ciuda descrierilor, a culegerilor de texte, a 
fotografiilor mici şi a imaginilor văzute pe ecrane mici, a 
sunetelor înregistrate; în ciuda acestor lucruri, habar n- 
avea că fulgerele sunt atât de luminoase şi că străbat cerul 
în felul ăsta; că sunetul este un bas care vibrează aşa de 
tare deasupra unei Lumi pustii; că şi una, şi alta, sunt aşa 
de imprevizibile; şi că ploaia poate să semene cu o găleată 
de apă răsturnată, care curge întruna. 

Murmură disperat: 

— Nu pot ieşi acolo. 

— Nu va trebui s-o faci, zise Daneel imediat. Giskard 
aduce vehiculul. Ţi-l va trage chiar în faţa uşii. Nici o 
picătură de ploaie n-o să cadă pe tine. 

— De ce nu aşteptăm până se termină? 

— Nu te sfătuiesc deloc să faci asta, partenere Elijah. 
Ploaia va mai continua cel puţin până după miezul nopţii şi, 
dacă Preşedintele soseşte mâine dimineaţă, aşa cum a dat 
de înţeles dr. Amadiro, ar fi bine să petreci seara 
consultându-te cu dr. Fastolfe. 

Baley se sforţă să se întoarcă în partea de unde venise şi-l 
privi pe Daneel în ochi. Aceştia păreau foarte îngrijoraţi, 
dar Baley se gândi, cu tristeţe, că asta era numai 
interpretarea lui despre aspectul acelor ochi. Robotul nu 
avea sentimente, ci doar derivații pozitronice, care imitau 
sentimentele. (Şi poate că nici oamenii nu aveau 
sentimente, ci doar derivații pozitronice interpretate ca 
sentimente.) 

Era conştient că Amadiro plecase. Spuse: 

— Amadiro m-a întârziat intenţionat, insistând să intru în 
Personală, vorbind fără rost, împiedicându-vă, pe tine şi pe 
Giskard, să-l întrerupeţi şi să mă preveniţi despre furtună. 


A insistat chiar să mă convingă să fac turul clădirii cu el sau 
să cinez cu el. S-a oprit numai la zgomotul furtunii. Asta 
aştepta el. 

— S-ar putea. Dacă furtuna te reţine aici acum, asta poate 
fi ceea ce aşteaptă el. 

Baley oftă: 

— Ai dreptate. Trebuie să plec... Cumva. 

Şovăind, făcu un pas înspre uşă, care era tot deschisă, încă 
acoperită de cenuşiul închis al ploii care cădea. Un al doilea 
pas. Şi încă unul... Sprijinindu-se greu pe Daneel. Giskard 
aştepta liniştit la uşă. Baley se opri şi închise ochii o clipă. 
Apoi vorbi cu glas scăzut, mai mult pentru el, decât pentru 
Daneel: 

— Trebuie s-o fac. 

Şi înaintă din nou. 

— Vă simţiţi bine, domnule? Întrebă Giskard. 

Era o întrebare prostească, impusă de programarea 
robotului, se gândi Baley, deşi nu era mai rea decât 
întrebările groaznic de nepotrivite pe care le puneau, 
uneori, fiinţele umane, în afara programării sau a etichetei. 

— Da, răspunse Baley, cu o voce pe care încercă - şi nu 
reuşi - să o facă mai puternică decât o şoaptă răguşită. 

Era un răspuns fără rost la o întrebare prostească, pentru 
că Giskard, aşa robot cum era, îşi dădea, desigur, seama că 
Baley nu se simţea bine şi că răspunsul lui era o minciună 
sfruntată. Oricum, răspunsul fu dat şi primit şi îl scuti pe 
Giskard de următorul pas. 

Spuse: 

— Acum mă duc să iau vehiculul aeropurtat şi să-l aduc în 
faţa uşii. 

— Va funcţiona... Cu toată această... Această apă, Giskard? 

— Da, domnule. E o ploaie obişnuită. 

leşi, mergând drept prin ploaie. Fulgerele luminau 
aproape întruna şi tunetele erau un mârâit surd care 
ajungea la intensitatea maximă în câteva minute. 


Pentru prima oară în viaţa lui, Baley se pomeni că 
invidiază un robot. Închipuie-ţi, să poată merge prin asta; 
să nu-i pese de apă, de vreme, de sunete; să poată ignora 
peisajul şi să aibă o aşa-zisă viaţă plină de curaj; să nu 
cunoască teama sau durerea sau moartea, pentru că nu 
există durere sau moarte. Şi totuşi, să nu poată gândi cu 
capul lui, să nu aibă fărâme de intuiţie... Aceste însuşiri 
meritau preţul plătit de oameni pentru ele? Deocamdată, 
Baley nu putea spune. Ştia că, de îndată ce va învinge 
teama, nici un preţ nu va fi prea mare pentru om. Dar 
acum, când nu simţea decât cum îi bate inima şi îl lasă 
nervii, nu putea să nu se întrebe la ce-i folosea să fie om, 
dacă nu era în stare să depăşească această spaimă 
cuibărită adânc în suflet, această agorafobie puternică. 

Şi totuşi, stătuse aproape două zile în aer liber şi reuşise 
să se simtă bine. Dar teama nu fusese învinsă. Acum ştia. O 
înăbuşise gândindu-se intens la alte lucruri, dar furtuna 
nesocotise toată intensitatea gândului. Nu putea îngădui 
aşa ceva. Dacă toate astea piereau - gândire, mândrie, 
voinţă - va trebui să se întoarcă la ruşine. Nu se putea 
pierde cu firea sub privirea impersonală, superioară a 
roboților. Ruşinea trebuia să fie mai puternică decât teama. 
Simţi braţul puternic al lui Daneel în jurul taliei şi ruşinea îl 
împiedică să facă lucrul după care tânjea - să se întoarcă şi 
să-şi ascundă faţa la pieptul robotului. Poate că n-ar fi 
rezistat, dacă Daneel ar fi fost om... 

Pierduse legătura cu realitatea, pentru că auzise vocea lui 
Daneel ca de la mare distanţă. Suna de parcă Daneel 
simţea ceva asemănător cu panica: 

— Partenere Elijah, mă auzi? 

Vocea lui Giskard, de la aceeaşi distanţă, zise: 

— Va trebui să-l cărăm. 

— Nu, murmură Baley, lăsaţi-mă să merg. 

Poate că ei nu-l auzeau. Poate că el nici nu vorbea, ci 
numai credea că vorbeşte. Se simţi ridicat de la pământ. 
Braţul stâng îi atârna moale şi el se căzni să-l ridice, să-l 


pună pe umărul cuiva, să se înalțe de la mijloc în sus, să 
bâjbâie pe podea cu picioarele şi să stea drept. Dar braţul 
stâng continua să-i atârne moale şi toată truda lui fu în 
zadar. 

Era conştient că se deplasa prin aer şi simţi o rafală de 
stropi pe faţă. Nu apă propriu-zisă, ci stropi de aer umed. 
Apoi urmă apăsarea unei suprafeţe solide pe partea lui 
stângă, alta mai moale pe partea lui dreaptă. Se afla în 
vehiculul aeropurtat, făcut din nou sandviş între Giskard şi 
Daneel. Lucrul de care îşi dădea cel mai bine seama era că 
Giskard era ud. Simţi cum îlinundă un jet de aer cald. Afară 
era un întuneric aproape total, iar pe geam se scurgea o 
peliculă de apă. Apoi se lăsă o beznă totală. Zgomotul făcut 
de jet, în timp ce vehiculul se ridica deasupra gazonului şi 
se legăna, acoperi tunetul şi păru să-i smulgă dinţii. 

Giskard spuse: 

— Îmi pare rău că vă produc neplăcere cu suprafaţa mea 
udă, domnule. Mă voi usca repede. Vom aştepta puţin aici, 
până ce vă reveniţi. 

Baley respira mai uşor. Se simţea protejat de minune şi 
confortabil. Se gândi: „Vreau înapoi în Oraşul meu. N-au 
decât să colonizeze cei din Spaţiu tot Universul. Pământul e 
tot ce ne trebuie.” Şi chiar în timp ce gândea aşa, ştia că nu 
el, ci nebunia lui credea asta. 

Simţi nevoia să-şi ocupe mintea cu ceva. Vorbi pierit: 

— Daneel? 

— Da, partenere Elijah? 

— În legătură cu Preşedintele, crezi că Amadiro aprecia 
corect situaţia când presupunea că Preşedintele va pune 
capăt investigaţiei, sau spunea doar ce dorea el să fie? 

— Poate că Preşedintele, partenere Elijah, îi va primi într- 
adevăr pe dr. Fastolfe şi pe Amadiro în legătură cu această 
problemă. Ar fi o procedură obişnuită pentru a reglementa 
o dispută de felul ăsta. Există multe precedente. 

— Dar de ce? Întrebă Baley slab. Dacă Amadiro a fost atât 
de convingător, de ce Preşedintele n-ar ordona pur şi 


simplu oprirea investigaţiei? 

— Preşedintele, spuse Daneel, este într-o situaţie politică 
dificilă. La început a fost de acord să fii adus pe Aurora, la 
rugămintea doctorului Fastolfe, şi nu poate da înapoi atât 
de brusc, fără să pară slab şi nehotărât şi fără să-l supere 
pe dr. Fastolfe, care este o persoană foarte influentă în 
Adunarea Legislativă. 

— Atunci de ce nu a refuzat cererea lui Amadiro? 

— Şi dr. Amadiro are influentă, partenere Elijah, şi ar 
putea deveni şi mai influent. Preşedintele trebuie să câştige 
timp ascultând ambele părţi şi lăsând măcar impresia de 
deliberare; până ajunge la o concluzie. 

— Bazată pe ce? 

— Pe fondul chestiunii, trebuie să presupunem. 

— Atunci, până mâine dimineaţă, trebuie să vin cu ceva 
care să-l convingă pe Preşedinte să fie de partea lui 
Fastolfe, şi nu împotriva lui. Dacă fac asta, va însemna 
victorie? 

Daneel spuse: 

— Preşedintele nu este autotputernic, dar influenţa lui e 
mare. Dacă îl va sprijini puternic pe dr. Fastolfe, atunci, în 
condiţiile politice actuale, dr. Fastolfe va câştiga probabil 
sprijinul Adunării Legislative. Baley simţi că începe să 
gândească din nou clar: 

— Asta ar fi o bună explicaţie pentru încercarea lui 
Amadiro de a ne întârzia. Poate a crezut că n-am ce-i oferi 
Preşedintelui şi avea nevoie doar de o întârziere, ca să mă 
împiedice să aflu ceva în timpul care mi-a rămas. 

— Aşa s-ar părea, partenere Elijah. 

— Şi m-a lăsat să plec doar când a crezut că furtuna mă va 
reţine în continuare. 

— Poate că da, partenere Elijah. 

— În acest caz, nu-i putem permite furtunii să ne 
oprească. 

Giskard spuse calm: 

— Unde vreţi să vă ducem, domnule? 


— Înapoi la locuinţa doctorului Fastolfe. Daneel zise: 

— Mai putem sta o clipă, partenere Elijah? Ai de gând să-i 
spui dr. Fastolfe că nu poţi continua investigația? 

Baley întrebă tăios: 

— De ce vorbeşti aşa? Faptul că vocea îi răsuna tare şi 
mânioasă era un semn că îşi revenise. 

Daneel răspunse: 

— Mi-era, doar, teamă să nu fi uitat, o clipă, că dr. Amadiro 
te-a îndemnat să faci aşa de dragul bunăstării Pământului. 

— N-am uitat, spuse Baley morocănos, şi mă miră, Daneel, 
că tu îţi închipui că asta m-ar putea influenţa. Fastolfe 
trebuie scos din cauză şi Pământul trebuie să-şi trimită 
colonizatorii în Galaxie. Dacă există vreun pericol din 
partea Globaliştilor, va trebui să riscăm. 

— Dar, în acest caz, partenere Elijah, de ce să te întorci la 
dr. Fastolfe? Mie mi se pare că n-avem nimic de adus la 
cunoştinţa lui deocamdată. Nu ne putem continua 
investigația în altă direcţie, înainte de a ne prezenta la dr. 
Fastolfe? 

Baley se săltă pe locul lui şi-şi puse o mână pe Giskard, 
care acum era complet uscat. Spuse cu o voce aproape 
normală: 

— Sunt mulţumit de progresul pe care l-am făcut deja, 
Daneel. Să pornim, Giskard. Mergi înspre locuinţa dr. 
Fastolfe. 

Si apoi, strângându-şi pumnii şi îndreptându-şi corpul, 
Baley adăugă: 

— Şi în plus, Giskard, să faci ferestrele transparente. 
Vreau să privesc furtuna în faţă. 

Baley îşi ţinu respiraţia, aşteptând transparenţa. Cabina 
mică a vehiculului nu va mai fi complet acoperită, nu va mai 
avea pereţii opaci. Când ferestrele se luminară, apăru un 
fulger de lumină, care veni şi se duse prea repede ca să 
facă altceva decât să întunece lumea, prin contrast. Baley 
nu se putu stăpâni să nu se chircească, vrând să se călească 
pentru tunetul care se rostogoli şi hurui după câteva clipe. 


Daneel zise împăciuitor: 

— Furtuna se va potoli şi, în curând, se va opri. 

— Nu-mi pasă dacă se opreşte sau nu, zise Baley cu buzele 
tremurându-i. Haide. Să mergem. 

Pentru sine însuşi, încerca să întreţină iluzia unei fiinţe 
umane care avea în grijă roboţi. Vehiculul aeropurtat se 
ridică uşor în aer si, imediat, interveni o mişcare laterală, 
care îl legănă atât de tare, încât Baley simţi cum îl împinge 
cu putere pe Giskard. 

Baley strigă (mai degrabă gâfâit): 

— Îndreaptă vehiculul, Giskard! 

Daneel îşi trecu un braţ în jurul umerilor lui Baley şi îl 
trase înapoi cu blândeţe. Celălalt braţ îi era trecut printr-o 
bridă prinsă de cadrul vehiculului. 

— Asta nu se poate, partenere Elijah, zise Daneel. Este un 
vânt foarte puternic. 

Baley simţi cum i se ridică părul: 

— Adică... O să ne ia vântul? 

— Nu, sigur că nu, zise Daneel. Dacă maşina ar fi 
antigravitaţională - formă de tehnologie ce nu există, 
bineînţeles - şi dacă masa şi inerția i-ar fi eliminate, atunci 
ar fi aruncată ca un fulg în aer. Oricum, noi ne păstrăm 
întreaga masă chiar şi dacă jeturile ne ridică şi ne menţin în 
aer, aşa că inerția noastră se opune vântului. Cu toate 
acestea, vântul ne face să ne legănăm, deşi maşina este 
complet sub controlul lui Giskard. 

— Nu s-ar zice. 

Baley era conştient de un scâncet subţire, probabil vântul, 
care: se strecura pe lângă corpul vehiculului şi îşi croia 
drum prin atmosfera ostilă. Apoi vehiculul se clătină şi 
Baley, care oricum nu s-ar fi putut stăpâni, îl strânse cu 
disperare pe Daneel de gât. 

Daneel aşteptă o clipă. După ce Baley îşi veni în fire şi 
strânsoarea îi slăbi puţin, Daneel se eliberă uşor din 
îmbrăţişarea lui, dar ţinându-l bine pe acesta din urmă pe 
după umeri. Spuse: 


— Ca să menţină direcţia, partenere Elijah, Giskard 
trebuie să pareze vântul printr-o amplasare asimetrică a 
jeturilor vehiculului. Acestea sunt transmise pe o parte, ca 
să facă maşina să se aplece în bătaia vântului, iar forţa şi 
direcţia acestor jeturi trebuie reglate în funcţie de 
schimbările de forţă şi direcţie ale vântului. Nimeni nu se 
pricepe mai bine la asta decât Giskard, chiar dacă aşa se 
produc legănări şi clătinări. Deci trebuie să-l ierţi pe 
Giskard dacă, uneori, nu ia parte la discuţia noastră. Atenţia 
ii este îndreptată în întregime asupra vehiculului. 

— Este... Este în ordine? 

Baley simţi cum i se strânge stomacul la gândul de a se 
juca astfel cu vântul. Era sincer bucuros că nu mâncase de 
multe ore. N-ar fi putut - n-ar fi îndrăznit - să-i fie rău în 
spaţiul restrâns al vehiculului. Gândul îl indispuse şi mai 
tare, aşa că încercă să se concentreze la altceva. Se gândi 
la benzile rulante de pe Pământ, la felul în care trecea de 
pe o bandă pe alta cu viteză mai mare şi pe urmă înapoi în 
zonele cu viteze mai mici, aplecându-se cu pricepere în 
bătaia vântului, în două direcţii: una când se grăbea mai 
repede (expresie ciudată, folosită numai de alergătorii pe 
benzi) şi alta când încetinea. În tinereţe, Baley se 
descurcase fără să se oprească şi fără să greşească. Daneel 
se adaptase fără probleme si, singura dată când 
parcurseseră benzile împreună, fusese perfect. Păi, acuma 
era la fel! Vehiculul aeropurtat schimba benzile rulante. 
Desigur! Era la fel! Nu chiar la fel, ca să fim sinceri. În 
Oraş, viteza benzilor era stabilită. Curentul de aer era 
absolut previzibil, pentru că era rezultatul mişcării benzilor. 
Aici, în furtună, vântul avea toanele lui sau, mai degrabă, 
depindea de atâtea variabile (Baley se străduia să fie cât 
mai raţional) încât părea să aibă legile lui - iar Giskard nu 
avea ce să-i facă. Asta era tot. Era doar puţin mai complicat 
decât la schimbarea benzilor. Acestea se deplasau cu viteze 
variabile şi trebuiau schimbate brusc. 

Baley murmură: 


— Dacă intrăm într-un copac? 

— Foarte improbabil, partenere Elijah. Giskard este mult 
prea îndemânatic pentru aşa ceva. Şi ne aflăm la înălţime 
foarte mică deasupra pământului, aşa că jeturile sunt destul 
de puternice. 

— Atunci o să ne lovim de stâncă. O să se prăbuşească 
peste noi. 

— N-o să ne lovim de stâncă, partenere Elijah. 

— De ce nu? Cum naiba vede Giskard pe unde mergem? 

Baley se holba la întunericul din faţă. 

— Soarele e pe cale să apună, spuse Daneel, şi se mai 
zăreşte ceva lumină printre nori. Pentru noi e destul ca să 
vedem cu ajutorul farurilor. Şi pe măsură ce se întunecă 
mai tare, Giskard va mai aprinde faruri. 

— Ce faruri? Întrebă Baley revoltat. 

— Tu nu le vezi foarte bine, pentru că au o componentă cu 
infraroşu la care ochii lui Giskard sunt sensibili, dar ai tăi 
nu. În plus, razele infraroşii sunt mai penetrante decât 
lumina cu lungime de undă mai mică si, din această cauză, 
sunt mai eficiente pe ploaie, burniţă şi ceaţă. 

Baley reuşi să fie curios, chiar dacă îi era greață: 

— Şi ochii tăi, Daneel? 

— Ochii mei, partenere Elijah, sunt proiectaţi să fie cât mai 
asemănători posibil cu ai omului. Poate că, în această clipă, 
este un fapt regretabil. 

Vehiculul aeropurtat se scutură şi Baley se pomeni că-şi 
ţine, din nou, respiraţia. Vorbi în şoaptă: 

— Ochii celor din Spaţiu sunt adaptaţi tot la soarele 
Pământului, chiar dacă ochii roboților nu sunt. Asta-i un 
lucru bun, dacă le aduce aminte că se trag din Pământeni. 

Vocea i se stinse. Se întuneca tot mai mult. Acum nu mai 
vedea nimic şi nici fulgerele nu mai luminau nimic, doar 
luau vederea. Îşi închise ochii, dar asta nu-l ajută. Era tot 
mai conştient de tunetul mânios şi ameninţător. N-ar trebui 
să se oprească? N-ar trebui să aştepte să treacă partea cea 
mai rea a furtunii? 


Giskard spuse dintr-o dată: 

— Vehiculul nu se comportă cum trebuie. 

Baley simţi cum plutirea devine inegală, ca şi cum maşina 
era pe roţi şi trecea peste culmi şi creşte. 

— Poate fi o avarie din cauza furtunii, prietene Giskard? 
Întrebă Daneel. 

— Nu pare, prietene Daneel. Nici nu pare probabil ca 
această maşină să sufere o asemenea avarie în această 
furtună sau în oricare alta. 

Baley pricepu greu schimbul de replici: 

— Avarie? Murmură. Ce fel de avarie? 

Giskard spuse: 

— Cred că se scurge compresorul, domnule, dar încet. Nu 
e din cauza unei înţepături obişnuite. 

— Atunci cum s-a întâmplat? Întrebă Baley. 

— Avarie intenţionată, probabil, cât a stat în faţa Clădirii 
Administraţiei. Am observat de puţin timp că suntem 
urmăriţi. 

— De ce, Giskard? 

— O posibilitate ar fi, domnule, să aştepte ca să ne 
prăbuşim complet. 

Mişcarea vehiculului era tot mai dezordonată. 

— Poţi ajunge la dr. Fastolfe? 

— Se pare că nu, domnule. 

Baley încercă să-şi pună mintea amorţită în acţiune: 

— În acest caz, am interpretat total greşit motivul pentru 
care Amadiro voia să ne întârzie. Ne ţinea acolo ca unul sau 
mai mulţi roboţi de-ai lui să ne strice maşina, astfel încât să 
ne prăbuşim în pustiu şi în furtună. 

— Dar de ce-ar face aşa ceva? Întrebă Daneel, părând 
şocat. Ca să pună mâna pe tine? Într-un fel, te-a avut deja 
sub nas. 

— Nu mă vrea pe mine. Nimeni nu mă vrea pe mine, spuse 
Baley ceva mai puţin mânios. Pericolul este pentru tine, 
Daneel. 

— Pentru mine, partenere Elijah? 


— Da, pentru tine! Giskard, alege un loc sigur pentru 
coborâre şi, imediat după aceea, Daneel trebuie să coboare 
din maşină şi să ajungă într-un loc sigur. 

— Asta nu se poate, partenere Elijah, zise Daneel. Nu te 
pot părăsi dacă nu te simţi bine şi, mai ales, dacă există 
urmăritori care ţi-ar putea face rău. 

Baley spuse: 

— Daneel, ei te urmăresc pe tine. Trebuie să pleci. Cât 
despre mine, eu pot sta în maşină. Eu nu sunt în pericol. 

— Cum pot să cred aşa ceva? 

— Te rog! Te rog! Cum să-ţi explic, dacă totul se 
învârteşte... Daneel - vocea lui Baley era disperat de calmă 
- tu eşti cel mai important individ de aici, mult mai 
important decât Giskard şi cu mine la un loc. Nu numai că 
ţin la tine şi nu vreau să ţi se întâmple ceva rău. Toată 
umanitatea depinde de tine. N-avea grija mea, eu sunt un 
om; ai grijă de miliarde de oameni. Daneel... le rog... 

Baley simţea că se clatină încoace şi încolo. Sau vehiculul 
se clătina? Se prăbuşea? Sau Giskard nu-l mai stăpânea? 
Sau încerca o acţiune de ocolire? Lui Baley nu-i păsa. Nu-i 
păsa! Să se prăbuşească maşina. Să se facă fărâme. l-ar 
plăcea să uite. Orice, numai să scape de spaima asta 
îngrozitoare, de incapacitatea asta absolută de a se înţelege 
cu Universul. 

Numai că trebuia să se asigure că Daneel a fugit - a fugit 
la adăpost. Dar cum? Totul era ireal şi el nu putea explica 
nimic acestor roboţi. Pentru el situaţia era clară; dar cum să 
transfere înţelegerea acestor roboţi, acestor neoameni care 
nu înțelegeau decât cele Trei Legi ale lor şi care ar fi lăsat 
tot Pământul, şi până la urmă toată umanitatea, să se ducă 
dracului, pentru că ei nu puteau fi îngrijoraţi decât de 
singurul om de sub nasul lor? De ce-or fi fost inventaţi 
roboții? 

Şi apoi, destul de ciudat, Giskard, cel mai puţin evoluat 
dintre ei, îi veni în ajutor. Vorbi cu vocea lui seacă: 


— Prietene Daneel, nu mai pot ţine acest vehicul în 
funcţiune mult timp. Poate că ar fi mai bine să faci aşa cum 
sugerează domnul Baley. Ţi-a dat un ordin foarte puternic. 

— Să-l părăsesc, prietene Giskard, când nu se simte bine? 
Întrebă Daneel uimit. 

— Nu-l poţi căra în furtună cu tine, prietene Daneel. Mai 
mult, el pare atât de nerăbdător să pleci, încât i-ai putea 
face rău dacă rămâi. 

Baley simţi cum îşi vine în fire: 

— Da-da, reuşi să bolborosească. E aşa cum spune 
Giskard. Giskard, du-te cu el, ascunde.-l, asigură-te că nu se 
întoarce... Apoi vino după mine. 

Daneel zise cu hotărâre: 

— Asta nu se poate, partenere Elijah. Nu te putem lăsa 
singur, nesupravegheat, nepăzit. 

— Nici un pericol... Nu sunt în pericol. Fă cum îţi spun... 

Giskard zise: 

— Urmăritorii sunt, probabil, roboţi. Fiinţele umane ar 
ezita să iasă în furtună. lar roboții nu-i vor face rău 
domnului Baley. 

— L-ar putea lua cu ei, spuse Daneel. 

— Nu în furtună, prietene Daneel, deoarece asta i-ar face 
evident rău. Acum voi opri vehiculul aeropurtat, prietene 
Daneel. Trebuie să fii pregătit să faci aşa cum ordonă 
domnul Baley. Şi eu la fel. 

— Bun! Şopti Baley. Bun! 

Era recunoscător creierului mai simplu al lui Giskard, care 
putea fi mai uşor impresionat şi căruia îi lipsea abilitatea de 
a se rătăci în subtilităţi fără sfârşit. Se gândi confuz la 
Daneel, care era prins între faptul că el, Baley, nu se simţea 
bine şi insistența ordinului, la creierul lui care plesnea din 
cauza conflictului.„Nu, nu, Daneel. Fă aşa cum îţi spun şi nu 
mai întreba”, se gândi. Îi lipsea puterea, chiar voinţa să 
vorbească, aşa că ordinul rămase în gând. 

Vehiculul cobori cu o izbitură şi cu un zgomot scurt de 
hârşâială şi zgârietură. Uşile se deschiseră, câte una pe 


fiecare parte, şi apoi se închiseră cu un şuierat încet. 
Roboții plecară imediat. După ce se hotărâră, nu mai 
şovăiră, fugind cu o viteză pe care fiinţele umane nu o 
puteau egala. 

Baley suspină şi se înfioră. Vehiculul era acum stabil. 
Stătea pe pământ. Dintr-o dată îşi dădu seama cât de mult 
din starea lui proastă se datora legănărilor şi săriturilor pe 
care le făcuse maşina, sentimentului de irealitate, de a nu 
avea legătură cu Universul şi de a fi la cheremul forţelor 
nepăsătoare. Acum era, măcar, linişte, iar el deschise ochii. 
Nu-şi dăduse seama că îi avusese închişi. 

În zare tot mai fulgera, iar tunetul era un murmur stins, în 
timp ce vântul, întâlnind un obiect ce opunea rezistenţă mai 
înverşunată decât până atunci, bocea pe un ton mai înalt. 
Era întuneric. Ochii lui Baley nu erau decât ochi omeneşti, 
iar el nu văzu nici o lumină, de nici un fel, în afară de 
fulgerele întâmplătoare. Cu siguranţă că soarele trebuie să 
fi apus, iar norii erau groşi. 

Şi pentru prima oară de când plecase de pe Pământ, Baley 
era singur! 

Singur! 

Se simţise prea rău, prea scos din minţi ca să-şi dea 
seama. 

Chiar şi acum, se pomeni că se sforţează să se gândească 
ce-ar fi trebuit să facă şi ce a făcut - dacă în mintea lui 
ameţită ar mai fi încăput şi alt gând, în afară de cel că 
Daneel trebuie să plece. De exemplu, nu întrebase unde se 
află acum, în apropiere de ce, unde aveau de gând să se 
ducă Daneel şi Giskard. Nu ştia cum funcţionează nici o 
părticică din vehiculul aeropurtat. Sigur că nu-l putea pune 
în funcţiune, dar l-ar fi putut face să dea căldură dacă i-ar fi 
fost frig sau să întrerupă căldura, dacă ar fi fost prea multă 
- numai că nu ştia cum să facă niciuna, nici alta. Nu ştia 
cum să acopere ferestrele dacă ar fi vrut să fie acoperite 
sau cum să deschidă o uşă, dacă ar fi vrut să plece. 


Singurul lucru pe care putea. Să-l facă acum era să 
aştepte ca Giskard să se întoarcă după el. Cu siguranţă că 
asta ar aştepta Giskard din partea lui. Ordinul fusese pur şi 
simplu: „Întoarce-te după mine”. Nu existase nici o indicație 
că Baley şi-ar schimba în vreun fel poziţia, iar mintea 
limpede şi nerăvăşită a lui Giskard va interpreta „Întoarce- 
te” ca pe o presupunere că trebuia să revină la maşină. 

Baley încercă să se obişnuiască. Într-un fel, era o uşurare 
faptul că aştepta, că nu trebuia să ia hotărâri un timp, 
pentru că nu exista nici o hotărâre pe care s-o poată lua el. 
Era o uşurare faptul că nu se mai mişca, se simţea la 
adăpost că scăpase de fulgerele îngrozitoare şi de 
zgomotele tulburătoare. Poate ar fi bine să doarmă. 

Dintr-o dată înţepeni. Cum să facă aşa ceva? Au fost 
urmăriţi. Erau, poate, sub observaţie. Se umblase la maşină 
în timp ce era parcată şi-i aştepta în faţa Clădirii 
Administraţiei de la Institutul de Robotică, şi fără îndoială 
că, în curând, îl vor ajunge cei care îi urmăriseră. 

Îi aştepta şi pe ei, nu numai pe Giskard. 

Se gândise bine, în nefericirea lui? Se umblase la maşină 
în faţa Clădirii Administraţiei. Ar fi putut face asta oricine, 
dar mai ales cineva care ştia că el se afla acolo şi cine ştia 
asta mai bine decât Amadiro? Amadiro intenţionase să-l 
întârzie până la începerea furtunii. Asta era clar. EI trebuia 
să călătorească în furtună şi să se prăbuşească în furtună. 
Amadiro studiase Pământul şi populaţia lui - se lăuda cu 
asta. Ştia foarte bine cât de greu se descurcau Pământenii 
în Exterior în general, şi mai ales pe timp de furtună. Era 
absolut convins că Baley va fi complet neajutorat. 

Dar de ce ar fi făcut-o? Ca să-l aducă pe Baley înapoi la 
Institut? II avusese deja acolo, dar avusese un Baley în 
deplinătatea facultăţilor lui mintale şi, împreună cu el, doi 
roboţi capabili să-l apere pe Baley fizic. Acum ar fi altceva! 
Dacă maşina ar fi distrusă în furtună, Baley ar fi distrus din 
punct de vedere emoţional. Poate că ar fi, chiar, inconştient 
şi nu s-ar opune să fie adus înapoi. Nici cei doi roboţi n-ar 


obiecta. Dacă Baley s-ar simţi rău, singura lor reacţie 
normală ar fi să-i ajute pe roboții lui Amadiro să-l salveze. 
De fapt, cei doi roboţi ar veni cu Baley, inevitabil. Şi dacă l- 
ar întreba cineva pe Amadiro, el ar spune că s-a temut 
pentru viaţa lui Baley în furtună; că a încercat să-l ţină la 
Institut şi nu a reuşit; că şi-a trimis roboții să-l urmărească 
şi să se asigure că e bine; şi că roboții l-au scos pe Baley la 
liman, după ce maşina a avut un accident în timpul furtunii. 
Dacă lumea nu va înţelege că Amadiro a fost cel care a dat 
ordinul să se umble la maşină (şi cine ar crede aşa ceva? Şi 
cum să dovedeşti?), singura reacţie a publicului va fi să-l 
laude pe Amadiro pentru umanitarismul lui, cu atât mai 
uimitor, cu cât a fost exprimat faţă de un Pământean 
subuman. 

Şi ce va face, apoi, Amadiro cu Baley? Nimic, doar că l-ar 
face să tacă şi să fie neajutorat un timp. Nu Baley era 
prada. locmai asta erA. Şi Amadiro ar mai avea doi roboţi, 
care ar fi neajutoraţi. Indicaţiile primite i-ar sili, cât mai 
strict, să-l păzească pe Baley şi, dacă lui Baley îi era rău şii 
se purta de grijă, ei trebuiau să respecte ordinele lui 
Amadiro, dacă aceste ordine erau clar şi evident în folosul 
lui Baley. Şi poate că nici Baley nu şi-ar veni în fire suficient 
ca să-i protejeze de alte ordine - sigur că nu, dacă i se vor 
da sedative. 

Era clar! Era clar! Amadiro îi păcălise pe Baley, Daneel şi 
Giskard, dar într-un fel neobişnuit. Îi trimisese în furtună ca 
să-i aducă înapoi şi să-i păcălească din nou - într-un fel 
obişnuit. Mai ales pe Daneel! Daneel era cheia. Mai mult ca 
sigur că Fastolfe îi va căuta şi-i va găsi în cele din urmă, şi-i 
va recupera, dar atunci va fi prea târziu, nu-i aşa? 

Şi ce voia Amadiro de la Daneel? Baley, pe care îl durea 
capul, era sigur că ştie, dar cum s-o dovedească? Nu mai 
putea gândi. Dacă ar întuneca ferestrele, ar crea din nou o 
mică lume interioară, îngrădită şi nemişcată, atunci poate 
că ar fi în stare să-şi reia gândurile. Dar nu ştia cum să 
acopere ferestrele. Putea numai să stea acolo şi să 


privească la furtuna care se potolea în spatele acelor 
ferestre, să asculte cum bate ploaia în ele, să urmărească 
fulgerele slabe şi să asculte bombănitul tunetului. Îşi închise 
ochii, strângând din pleoape, care alcătuiră un zid, dar el 
nu îndrăznea să doarmă. 

Uşa din dreapta a maşinii se deschise. Îi auzi fluieratul. 
Simţi cum intră aerul rece şi umed, cum scade 
temperatura, cum mirosul tare de verdeață şi de umezeală 
îl alungă pe cel slab, obişnuit, de ulei şi tapiţerie, care îi 
amintea, într-un fel, de Oraşul pe care se întreba dacă-l va 
mai vedea vreodată. Deschise ochii şi avu senzaţia ciudată a 
unei feţe de robot, trăgându-se într-o parte fără să se mişte 
de fapt. Ameţi. Robotul, care se vedea ca o umbră 
întunecată pe un fond întunecat, părea să fie unul mare. 
Dădea impresia că e foarte capabil. Spuse: 

— Vă cer iertare, domnule. Nu eraţi însoţit de doi roboţi? 

— Au plecat, murmură Baley, prefăcându-se că îi este 
foarte rău şi conştient că nici nu trebuia să se prefacă. 

Un fulger îşi croi drum printre pleoapele lui pe jumătate 
deschise. 

— Au plecat! Unde au plecat, domnule? 

Apoi, în timp ce aştepta răspunsul, întrebă: 

— Vă e rău, domnule? 

Baley simţi o tresărire de mulţumire. Dacă robotul nu ar fi 
avut indicaţii speciale, ar fi reacţionat înainte de orice la 
semnele clare de rău ale lui Baley. Dacă a întrebat mai întâi 
de roboţi, însemna că avea indicaţii severe şi precise, în 
ordinea importanţei lor. Se potrivea. 

Încercă să răspundă cu putere şi normal, aşa cum nu se 
simţea în stare, spunând: 

— Sunt bine. Nu fi îngrijorat pentru mine. 

Pe un robot obişnuit nu l-ar fi putut convinge, dar acesta 
era atât de montat în legătură cu Daneel (evident), încât 
ascultă. Întrebă: 

— Unde s-au dus roboții, domnule? 

— Înapoi la Institutul de Robotică. 


— La Institut? De ce, domnule? 

— Au fost chemaţi de Preşedintele Robotician Amadiro şi 
el le-a ordonat să se întoarcă. Eu îi aştept: 

— Dar de ce n-aţi plecat cu ei, domnule? 

— Preşedintele Robotician Amadiro n-a dorit ca eu să fiu 
expus furtunii. Mi-a ordonat să aştept aici. Ascult de 
ordinele Preşedintelui Robotician Amadiro. 

Spera ca repetarea numelui plin de renume, cu alipirea 
titlurilor onorifice, împreună cu cuvântul „ordin”, să aibă 
efect asupra robotului şi să-l convingă să-l lase pe Baley 
acolo. Pe de altă parte, dacă fuseseră instruiți anume să-l 
aducă înapoi pe Daneel, şi dacă erau convinşi că Daneel e în 
drum spre Institut, intensitatea cu care l-ar fi căutat ar fi 
slăbit. Ar fi avut timp să se gândească din nou la Baley. Ar 
spune... 

Robotul spuse: 

— Dar se vede că nu vă simţiţi bine, domnule. 

Baley simţi o altă tresărire de mulţumire. Zise: 

— Mă simt bine. 

În spatele robotului, zări o aglomerare de alţi câţiva roboţi 
- nu-i putu număra - cu feţele strălucind în lumina 
fulgerelor. Când ochii lui Baley se obişnuiră cu întunericul, 
observă strălucirea întunecată a ochilor lor. Îşi întoarse 
capul. Şi la uşa din partea stângă erau roboţi, deşi aceasta 
era închisă. Câţi trimisese Amadiro? Voia să-i forţeze să se 
întoarcă? 

Spuse: 

— Ordinele Preşedintelui Robotician Amadiro au fost ca 
roboții mei să se întoarcă la Institut, iar eu să aştept. Vedeţi 
că ei se întorc, iar eu aştept. Dacă aţi fost trimişi să ajutaţi, 
dacă aveţi un vehicul, găsiţi roboții, care sunt pe drumul de 
întoarcere, şi transportaţi-i. Acest vehicul nu mai 
funcţionează. 

Încercă să vorbească fără să şovăie şi cu multă putere, 
cum ar fi vorbit un om care s-ar fi simţit bine. Nu reuşi prea 
mult. 


— S-au întors pe jos, domnule? 

— Găsiţi-i, zise Baley. Ordinele voastre sunt clare. 

Exista o ezitare. O ezitare clară. În cele din urmă, Baley se 
gândi să-şi mişte piciorul drept - spera s-o facă normal. Ar fi 
trebuit s-o facă mai înainte, dar corpul lui nu mai reacţiona 
cum se cuvine. Roboții tot mai ezitau, iar Baley se întristă. 
El nu era un locuitor al Spaţiului. Nu cunoştea cuvintele 
potrivite, intonaţia potrivită, atitudinea potrivită cu care să-i 
mânuiască pe roboţi cu eficienţa cuvenită. Un robotician 
talentat putea, cu un gest, o sprânceană înălţată, să dirijeze 
un robot ca pe o păpuşă trasă pe sfori... Mai ales dacă 
roboții erau proiectaţi chiar de el. 

Dar Baley era doar un Pământean. Se încruntă - asta era 
uşor de făcut, la cât era de nefericit - şi şopti un „Plecaţi!” 
obosit, făcând semn cu mâna. Poate că asta a însemnat 
picătura de care mai era nevoie pentru a întări ordinele lui 
sau poate că, pur şi simplu, se sfârşise timpul necesar 
pentru conexiunile pozitronice ale roboților ca să 
stabilească, prin voltaj şi contravoltaj, cum să-şi pună de 
acord instrucţiunile primite în conformitate cu cele Trei 
Legi. Odată hotărârea luată, nu mai şovăiră. Se urcară 
înapoi în vehiculul lor, oricare şi oriunde ar fi fost acela, cu 
asemenea viteză, încât lăsară impresia că pur şi simplu au 
dispărut. 

Uşa pe care o lăsase deschisă robotul se închise, acum, 
singură. Baley pusese piciorul pe şanţul ei. Se întrebă 
nepăsător dacă piciorul îi va fi tăiat cu oase cu tot sau dacă 
oasele îi vor fi zdrobite, dar nu se mişcă. Cu siguranţă că 
nici un vehicul nu era proiectat ca să provoace o asemenea 
tragedie. 

Iar era singur. Îi forţase pe roboţi să părăsească o fiinţă 
umană care, evident, nu se simţea bine, jucându-se cu 
intensitatea ordinelor date lor de un profesor robotician 
competent, care avusese intenţia să accentueze a Doua 
Lege în interesul lui, şi reuşise într-atât, încât propriile 
minciuni ale lui Baley subordonaseră Prima Lege acestui 


scop. Ce bine se descurcase, se gândi Baley cu mulţumire 
aproape indiferentă, dându-şi seama că uşa care se 
închisese era, totuşi, întredeschisă, ţinută aşa de piciorul 
lui, şi că acest picior nu fusese vătămat câtuşi de puţin. 

Baley simţi cum aerul rece i se strecoară pe lângă picior 
împreună cu stropi de apă rece. Era un lucru 
înspăimântător de anormal, totuşi nu putea lăsa uşa să se 
închidă, pentru că n-ar fi ştiut cum s-o deschidă. (Cum 
deschideau roboții uşile astea? Fără îndoială că pentru 
Aurorieni nu era un mister, dar în cărţile pe care le citise 
despre viaţa de pe Aurora nu scria nimic despre cum se 
deschide uşa unui vehicul aeropurtat obişnuit. Orice lucru 
important este considerat ştiut. Se presupune că ştii, chiar 
dacă, teoretic, te informezi.) În timp ce se gândea la asta, îşi 
căuta, pipăind, buzunarele, dar nici măcar buzunarele nu 
erau uşor de găsit. Nu erau la locul lor şi erau lipite, aşa că 
bâjbâi până ce reuşi o mişcare ce le dezlipi. Scoase o 
batistă, o făcu ghem şi o puse între uşă şi şanţul acesteia, ca 
uşa să nu se închidă de tot. Apoi îşi scoase piciorul de acolo. 

Acum să se gândească puţin - dacă poate. N-avea nici un 
rost să ţină uşa deschisă, dacă nu voia să iasă. Şi avea 
vreun rost să iasă? Dacă aştepta aici, Giskard va veni până 
la urmă după el şi, probabil, îl va duce într-un loc sigur. 
Avea curaj să aştepte? Nu ştia cât timp îi trebuia lui Giskard 
să-l ducă pe Daneel la adăpost şi apoi să se întoarcă. Dar nu 
ştia nici cât le-ar fi trebuit roboților urmăritori să-şi dea 
seama că nu-i vor găsi pe Daneel şi Giskard pe nici un drum 
care ducea înspre Institut. (Desigur că era imposibil ca 
Daneel şi Giskard să se fi întors la Institut în căutare de 
adăpost. De fapt, Baley nu le ordonase să n-o facă, dar dacă 
asta ar fi fost singura cale posibilă? Nu! Imposibil!) Baley 
dădu din cap ca o negare mută a acestei posibilităţi, şi simţi, 
imediat, că îl doare. Îşi duse mâinile la cap şi scrâşni din 
dinţi. 

Cât timp vor căuta roboții urmăritori, până ce îşi vor da 
seama că Baley i-a indus în eroare... Sau că a fost, chiar el, 


indus în eroare? Se vor întoarce atunci şi îl vor lua 
prizonier, cu multă politeţe şi cu infinită grijă să nu-i facă 
rău? Putea să-i alunge dacă le spunea că moare, dacă iese 
în furtună? Vor crede ei aşa ceva? Vor chema la Institut ca 
să dea raportul? Bineînţeles că vor face asta. Şi vor sosi 
fiinţe umane? Ele nu vor fi peste măsură de îngrijorate cu 
privire ia bunăstarea lui. 

Dacă Baley s-ar da jos din maşină şi ar găsi o ascunzătoare 
printre copacii din jur, va fi mult mai greu pentru roboții 
urmăritori să-l localizeze, şi l-ar face să câştige timp. Ar fi 
mai greu şi pentru Giskard să-l localizeze, dar ordinul 
primit de Giskard să-l păzească pe Baley ar fi mai puternic 
decât cel primit de roboții urmăritori să-l găsească. Sarcina 
primordială a celui dintâi ar fi să-l găsească pe Baley... lar a 
acestora din urmă, să-l găsească pe Daneel. În plus, Giskard 
era programat chiar de Fastolfe, iar Amadiro, oricât de 
îndemânatic ar fi fost, nu se compara cu Fastolfe. Astfel 
fiind, în condiţii normale, Giskard se va întoarce înaintea 
celorlalţi roboţi. Dar erau în condiţii normale? Cu o 
încercare slabă de cinism, Baley se gândi: „Sunt istovit şi nu 
prea pot să gândesc. Mă apuc doar cu disperare de ceva 
care m-ar putea consola.” Totuşi, ce putea face, decât să 
profite de avantaj, aşa cum vedea el avantajul? 

Se aplecă înspre uşă şi ieşi în exterior. Batista căzu în 
iarba udă şi bogată şi el se aplecă automat şi o luă de jos, 
ţinând-o în mână în timp ce se îndepărta de maşină şi 
mergea în zig-zag. Era copleşit de rafalele de ploaie care îi 
udau faţa şi mâinile. După un timp, hainele ude i se lipiră de 
corp, iar el începu să tremure de frig. Urmă un fulger 
pătrunzător - prea iute ca să-şi închidă ochii - şi, apoi, un 
bubuit puternic, care îl îngrozi şi-l făcu să-şi acopere 
urechile cu mâinile. Reîncepuse furtuna? Sau răsuna mai 
tare numai pentru că era el afară? 

Trebuia să meargă. Trebuia să se îndepărteze de maşină, 
ca urmăritorii să nu-l găsească prea uşor. Nu trebuia să 
şovăie şi să rămână lângă ea, astfel putea să fi rămas în ea - 


uscat. Încercă să-şi şteargă faţa cu batista, dar aceasta era 
la fel de udă ca şi faţa, aşa că o aruncă. Era inutilă. 
Continuă să meargă, cu mâinile întinse în faţă. Exista vreo 
Lună care înconjura Aurora? Păru să-şi aducă aminte că 
întâlnise o menţiune despre aşa ceva; lumina ei i-ar fi făcut 
plăcere. Dar ce mai conta? Chiar dacă ar fi existat şi s-ar fi 
aflat pe cer, norii ar fi întunecat-o. 

Simţi ceva. Nu vedea ce este, dar ştia că trebuie să fie 
scoarţa aspră a unui copac. Fără îndoială că e un copac. 
Până şi un Orăşean şi-ar da seama. Apoi, îşi aminti că 
fulgerul putea lovi copacii şi putea ucide oamenii. Nu-şi 
putea aminti dacă citise vreodată o descriere despre felul în 
care te simţi când eşti lovit de fulger sau dacă existau 
măsuri de prevedere. Nu cunoştea pe nimeni de pe Pământ 
care să fi fost lovit de fulger. Bâjbâi până la copac, plin de 
groază: Încotro să o ia ca să nu revină de unde a plecat? 

Înainte! 

Lăstărişul era acum des şi greu de străbătut. Parcă erau 
nişte degete osoase care se încleştau pe el. Trase plin de 
nerăbdare şi auzi cum i se rup hainele. 

Înainte! 

Dinţii îi clănţăneau, iar el tremura. Alt fulger. Nu era rău. 
O clipă zări împrejurimile. Copaci! Mulţi. Era într-o 
pădurice. Mai mulţi copaci erau mai periculoşi decât unul 
singur când era vorba de fulger? Nu ştia. Oare avea 
importanţă dacă nu punea mâna pe un copac? Nici asta nu 
ştia. Moartea prin fulgerare nu era cunoscută în Oraşe, iar 
romanele istorice (şi uneori poveştile) care pomeneau de 
asta nu intrau niciodată în amănunte. 

Privi în sus la ceru! Întunecat şi simţi cum curge apa. Îşi 
şterse ochii uzi cu mâinile ude. Se împiedică, încercând să 
facă un pas mare. La un moment dat intră într-un pârâu, 
alunecând pe prundiş. Ce ciudat! Asta nu-l udă mai mult 
decât era deja. Continuă să meargă. Roboții nu-l vor găsi. 
Dar Giskard? Nu ştia unde se află. Sau încotro merge. Sau 
cât de departe se află de ceva. Dacă voia să se întoarcă la 


maşină, nu putea. Dacă încerca să fie conştient de sine, nu 
putea. 

Şi furtuna va continua veşnic, şi el se va topi până la urmă, 
şi va curge în pârâiaşul Baley, şi nimeni nu-l va mai găsi 
vreodată. Iar moleculele lui dizolvate vor pluti până la 
ocean. Exista vreun ocean pe Aurora? Sigur că exista! Era 
mai mare decât cel al Pământului, iar la polii Aurorei era 
mai multă gheaţă. A, va pluti până la gheaţă şi va îngheţa 
acolo, strălucind în soarele rece şi portocaliu. 

Mâinile îi atinseră alt copac... Mâinile ude... Copacul ud... 
Bubuitul tunetului... Ciudat că nu vedea lumina fulgerului... 
Fulgerul venea mai întâi... Era lovit? Nu simţi nimic... Cu 
excepţia pământului. Pământul era sub el, pentru că 
degetele lui scormoneau în noroi. Îşi întoarse capul ca să 
poată respira. Era destul de plăcut. Nu mai trebuia să 
meargă. Putea aştepta. Giskard îl va găsi. 

Dintr-o dată fu foarte sigur de asta. Giskard trebuia să-l 
găsească, pentru că... Nu, uitase pentru ce. Era a doua 
oară când uita ceva. Înainte de a adormi... Era acelaşi lucru 
pe care îl uita de fiecare dată?... Acelaşi lucru...? 

Nu conta. 

Va fi în ordine... În... 

Şi zăcea acolo, singur şi fără cunoştinţă, în ploaie, la 
rădăcina unui copac, în timp ce furtuna continua. 

16. DIN NOU GLADIA. 

Privind în urmă după aceea şi calculând, reieşea că Baley 
fusese inconştient cel puţin zece minute şi cel mult 
douăzeci. Ar fi putut fi, totuşi, oricât între zero şi infinit. 

Era conştient de o voce. Nu auzea cuvintele pe care le 
rostea aceasta, doar vocea. Era uimit că suna ciudat şi fu 
foarte satisfăcut să recunoască o voce de femeie. Îl 
îmbrăţişau nişte braţe, ridicându-l, ducându-l. Un braţ - al 
lui - atârna. Capul îi era greu. Încercă uşor să se îndrepte, 
dar nu se întâmplă nimic. Din nou vocea de femeie. Îşi 
deschise ochii obosit. Îşi dădea seama că e rece şi ud şi, 
dintr-o dată, observă că apa nu-l mai loveşte. Şi nu era 


întuneric, nu de tot. Era o revărsare de lumină şi în ea zări 
chipul unui robot. Îl recunoscu. 

— Giskard, şopti el, amintindu-şi acum şi de furtună, şi de 
fulger. 

Giskard ajunsese primul la el; îl găsise înaintea celorlalţi 
roboţi. Baley se gândi cu mulţumire: „Ştiam eu că o va 
face.” 

Îşi închise din nou ochii şi simţi că se mişcă repede, dar cu 
acea oscilație uşoară - totuşi clară - care îi spunea că e 
cărat de cineva care merge. Apoi o oprire şi o uşoară 
îndreptare, până ce simţi că stă pe ceva cald şi plăcut. Ştia 
că e un loc într-o maşină acoperită, poate, cu prelată, dar 
nu se întrebă de unde ştie. Apoi urmă o senzaţie de plutire 
lină prin aer şi un material absorbant pe faţă şi pe mâini, 
sfâşierea bluzei lui, aer rece pe piept, apoi iar uscatul şi 
ştersul. 

După aceea, senzațiile năvăliră asupra lui. Se afla într-o 
locuinţă. Zărea, când şi când, dacă deschidea ochii, frânturi 
de pereţi, de lumini, de obiecte (forme amestecate de 
mobilier). Simţi cum i se scot hainele tacticos şi făcu o 
încercare slabă şi inutilă de colaborare, apoi simţi apă caldă 
şi cum e frecat cu putere. lar el ar fi vrut să nu se mai 
oprească. 

La un moment dat, îi veni un gând şi strânse braţul care îl 
ținea: 

— Giskard! Giskard! 

Auzi vocea lui Giskard: 

— Sunt aici, domnule. 

— Giskard, Daneel e la adăpost? 

— Este în siguranţă, domnule. 

— Bun. 

Baley închise din nou ochii şi nu mai făcu nici un efort în 
legătură cu uscatul. Simţea cum e întors pe toate părţile în 
curentul de aer uscat şi, apoi, era iar îmbrăcat în ceva care 
semăna cu un capot cald. 


Plăcere! Din copilărie nu i se mai întâmplase aşa ceva şi îi 
păru, dintr-o dată, rău de copiii pentru care se făcea tot şi 
care nu erau destul de conştienţi ca să aprecieze asta. Sau 
se bucurau? Amintirea acelei plăceri din copilărie 
determina comportarea adultului? Senzaţia lui de acum era 
doar expresia plăcerii de a fi din nou copil? 

Şi auzi o voce de femeie. Mama? Nu, asta nu se putea. 

— Mămico? 

Acum stătea pe un scaun. Simţea, într-un fel; că perioada 
scurtă şi fericită de revenire a copilăriei se apropia de 
sfârşit. Trebuia să revină în lumea tristă a conştiinţei de 
sine şi a statului pe picioarele proprii. 

Dar fusese o voce de femeie. Ce femeie? Baley deschise 
ochii: 

— Gladia? 

Era o întrebare, o întrebare a cuiva uimit, dar, în sinea lui, 
nu era chiar atât de uimit. Gândindu-se iar, îşi dădu seama 
că recunoscuse vocea. Privi în jur. Giskard stătea în nişa lui, 
dar Baley nu-l băgă în seamă. 'Toate la rândul lor. Spusse: 

— Unde e Daneel? 

Gladia zise: 

— A fost curăţat şi uscat şi el în camera roboților şi a fost 
îmbrăcat în haine uscate. Este înconjurat de personalul 
casei mele şi acesta are indicaţiile lui. Pot să-ţi spun că nici 
un străin nu se va apropia la mai mult de cincizeci de metri 
de locuinţa mea, din orice parte, fără să ştim imediat. 
Giskard a fost, de asemenea, curăţat şi uscat. 

— Da, văd. 

Nu-i păsa de Giskard, ci numai de Daneel. Era liniştit 
pentru că Gladia părea să fi înţeles faptul că trebuia să-l 
păzească pe Daneel şi că el nu trebuia să se complice să-i 
mai şi explice. 

Exista, totuşi, o breşă în zidul de apărare şi exista un ton 
de nemulţumire în glas când spuse: 

— De ce l-ai părăsit, Gladia? Dacă tu ai plecat, în casă nu 
mai era nici o fiinţă umană care să oprească atacul unei 


bande de roboţi din afară. Daneel ar fi putut fi luat cu forţa. 

— Prostii, răspunse Gladia cu vioiciune. N-am fost mult 
timp plecaţi, iar dr. Fastolfe fusese informat. Mulţi dintre 
roboții lui s-au alăturat a lor mei, iar el ar fi venit în câteva 
minute, dacă ar fi trebuit, şi aş vrea să văd orice bandă de 
roboţi străini care să-l înfrunte pe el. 

— L-ai văzut pe Daneel de când te-ai întors, Gladia? 

— Desigur! E la adăpost, ţi-o spun eu. 

— Mulţumesc! 

Baley se relaxă şi închise ochii. Se gândi: „Nu e chiar atât 
de rău.” Sigur că nu era. Supravieţuise, nu-i aşa? 
Gândindu-se la asta, ceva în sinea lui zâmbi şi el se simţi 
fericit. Supravieţuise, nu-i aşa? Deschise ochii şi întrebă: 

— Cum m-aţi găsit, Gladia? 

— Giskard te-a găsit. Ei veniseră aici - amândoi - iar 
Giskard mi-a explicat repede situaţia. Am aranjat cu 
siguranţa lui Daneel, dar el n-a vrut să se clintească până ce 
nu i-am promis că-l trimit pe Giskard după tine. A fost 
foarte convingător. Reacţiile lui cu privire la tine sunt foarte 
intense, Elijah. Daneel a rămas aici, bineînţeles. Din cauza 
asta a fost foarte nefericit, dar Giskard a insistat să-i dau 
ordin să rămână, cât de tăios puteam. Probabil că i-ai dat lui 
Giskard nişte ordine foarte stricte. Apoi am luat legătura cu 
dr. Fastolfe şi, după aceea, am luat vehiculul meu 
aeropurtat. 

Baley dădu din cap obosit: 

— N-ar fi trebuit să vii, Gladia. Locul tău era aici, să te 
asiguri că Daneel e apărat. 

Chipul Gladiei se schimonosi dispreţuitor: 

— Şi să te las să mori în furtună, din câte am văzut? Sau să 
fii luat de duşmanii doctorului Fastolfe? Pot să jur că aşa s- 
ar fi întâmplat. Nu, Elijah, poate că ar fi trebuit să-i 
îndepărtez pe ceilalţi roboţi, dacă ar fi ajuns la tine primii. 
N-oi fi eu prea bună în multe privinţe, dar orice Solarian se 
poate descurca cu o gloată de roboţi, ascultă-mă pe mine. 
Suntem obişnuiţi cu asta. 


— Dar cum m-aţi găsit? 

— N-a fost prea greu. De fapt, maşina ta nu era prea 
departe, aşa că am fi putut merge pe jos până la ea, dacă n- 
ar fi fost furtuna. Noi... 

Baley întrebă: 

— Vrei să spui că ajunsesem aproape de locuinţa 
doctorului Fastolfe? 

— Da, zise Gladia. Fie vehiculul tău nu a fost avariat 
destul, ca să te oblige să te opreşti mai repede, fie 
îndemânarea lui Giskard l-a făcut să meargă mai mult timp 
decât s-au aşteptat vandalii. Şi asta e bine. Dacă aţi fi fost 
mai aproape de Institut, v-ar fi putut lua pe toţi. Oricum, am 
luat maşina mea până la locul unde se prăbugşise a voastră. 
Giskard ştia unde mă găseşte, desigur, şi am plecat... 

— Şi te-ai udat de tot, nu-i aşa, Gladia? 

— Nici un pic. Am o pelerină de ploaie şi o lanternă. 
Pantofii mi s-au umplut de noroi şi m-am udat puţin la 
picioare, pentru că n-am avut timp să-mi dau cu Latex, dar 
nu-i nimic. Oricum, am ajuns la maşina ta în mai puţin de o 
jumătate de oră după ce te părăsiseră Daneel şi Giskard şi, 
bineînţeles, nu erai acolo. 

— Am încercat... 

— Începu Baley. 

— Da, ştim. Am crezut că ei... Ceilalţi... Te-au luat pentru 
că Giskard spunea că aţi fost urmăriţi. Dar Giskard ţi-a găsit 
batista la vreo cincizeci de metri de maşină şi a spus că tu 
trebuie să o fi luat în partea aceea... Giskard a spus că era 
un lucru lipsit de logică, dar că fiinţele umane sunt adesea 
lipsite de logică, aşa că te-am căutat. Deci am căutat - 
amândoi - folosindu-ne de lanternă, dar el a fost cel care te- 
a găsit. A spus că a zărit strălucirea de infraroşu a căldurii 
emanate de corpul tău la rădăcina unui copac şi te-am adus 
înapoi. Baley întrebă puţin iritat: 

— De ce a fost lipsită de logică plecarea mea? 

— Nu mi-a spus, Elijah. Vrei să-l întrebi? 

Gladia făcu un semn înspre Giskard. 


— Giskard, ce înseamnă asta? Întrebă Baley. 

Impasibilitatea lui Giskard dispăru imediat şi ochii i se 
îndreptară spre Baley. Zise: 

— M-am gândit că v-aţi expus furtunii fără să fie nevoie. 
Dacă aţi fi aşteptat, v-am fi adus mai repede aici. 

— Ceilalţi roboţi puteau ajunge la mine primii. 

— Au ajuns, dar i-aţi îndepărtat, domnule. 

— De unde ştii? 

— În jurul uşilor, pe ambele părţi, erau o mulţime de urme 
de tălpi, dar nu era nici o urmă de umezeală în maşină, cum 
ar fi fost dacă nişte braţe ude s-ar fi întins după 
dumneavoastră să vă tragă afară. M-am gândit că n-aţi fi 
ieşit singur din maşină ca să mergeţi cu ei, domnule, de 
bunăvoie. Şi, dacă i-aţi îndepărtat, nu trebuia să vă temeţi 
că s-ar întoarce prea curând, de vreme ce ei îl voiau pe 
Daneel - după cum aţi apreciat chiar dumneavoastră 
situaţia - şi nu pe dumneavoastră. În plus, trebuia să fiţi 
sigur că eu m-aş fi întors repede. 

Baley murmură: 

— Exact aşa m-am gândit, dar am crezut că ar ajuta dacă 
aş complica treaba. Am făcut ce mi s-a părut mie mai bine şi 
m-ai găsit chiar şi aşa. 

— Da, domnule. 

— Dar de ce să mă aduci aici? Întrebă Baley. Dacă eram 
aproape de locuinţa Gladiei, poate că eram la fel de 
aproape de cea a doctorului Fastolfe. 

— Nu tocmai, domnule. Această reşedinţă era cea mai 
aproape şi eu mi-am dat seama, din insistența ordinului 
dumneavoastră, că pentru asigurarea adăpostului lui 
Daneel orice minut era important. Daneel a fost de acord, 
chiar dacă s-a opus foarte mult să vă părăsească. De îndată 
ce el a ajuns aici, m-am gândit că şi dumneavoastră aţi vrea 
să ajungeţi aici, ca să vă asiguraţi, din sursă directă, dacă 
aţi fi dorit, de faptul că e la adăpost. 

Baley încuviinţă şi spuse îmbufnat (încă supărat din cauza 
observaţiei lui Giskard referitoare la lipsa lui de logică): 


— Te-ai descurcat bine, Giskard. 

Gladia întrebă: 

— Este important pentru tine să-l vezi pe dr. Fastolfe, 
Elijah? Îl pot chema aici. Sau îl poţi vedea pe 
tridimensional. 

Baley se lăsă pe spate. Îi luă ceva timp ca să-şi dea seama 
că gândirea îi era încetinită şi că era foarte obosit. N-ar 
avea nici un rost să dea ochii cu Fastolfe acum. Răspunse: 

— Nu. O să-l văd mâine, după micul dejun. E timp destul. 
Şi pe urmă cred că o să-l văd pe Kelden Amadiro ăsta, şeful 
Institutului de Robotică. Şi o persoană oficială... Cum îi 
zice... Preşedintele. Cred că şi el va fi acolo. 

— Pari groaznic de obosit, Elijah, spuse Gladia. Sigur că 
noi n-avem microorganismele - germenii şi viruşii - pe care 
le aveţi pe Pământ, şi tu ai fost curăţat, aşa că n-o să faci 
nici o boală din cele care sunt peste tot pe planeta ta, dar 
eşti, evident, obosit. 

Baley se gândi: „După toate astea, nici o răceală? Nici o 
gripă? Nici o pneumonie?” Era ceva să fii într-o Lume din 
Spaţiu ca asta. Zise: 

— Recunosc că sunt obosit, dar asta se poate vindeca prin 
puţină odihnă. 

— 'Ţi-e foame? E ora de cină. 

Baley se strâmbă: 

— N-am poftă de mâncare. 

— Nu sunt sigură că e bine. Poate că nu vrei o masă 
copioasă, dar ce-ai zice de nişte supă fierbinte? O să-ţi facă 
bine. 

Baley simţi nevoia să zâmbească. O fi ea Solariană, dar în 
anumite împrejurări vorbea exact ca o Pământeană. Se 
gândi că asta putea fi valabil şi pentru Auroriene. Există 
anumite lucruri pe care diferenţele de cultură nu le 
influenţează. Întrebă: 

— Ai supă gata făcută? N-aş vrea să-ţi fac probleme. 

— Cum să-mi faci probleme? Nu am un personal prea 
mare, ca pe Solaria, dar destul ca să pregătească orice fel 


de mâncare la comandă. Aşa că stai acolo şi spune-mi doar 
ce fel de supă ai vrea. Totul va fi bine făcut. 

Baley nu rezistă: 

— Supă de pui? 

— Desigur. 

Apoi, cu nevinovăție: 

— Exact asta aş fi sugerat şi eu, şi cu găluşte, ca să fie 
consistentă. 

Castronul îi fu pus în faţă cu o viteză uimitoare. Zise: 

— Tu nu mănânci, Gladia? 

— Am mâncat deja, în timp ce tu erai îmbăiat şi tratat. 

— Tratat? 

— Tratament biochimic obişnuit, Elijah. Ai suferit o traumă 
psihică şi nu voiam să aibă urmări. Mănâncă! 

Baley duse la buze o lingură, de încercare. Nu era rea 
supa, deşi se simţea tendinţa pe care o aveau cei de pe 
Aurora să condimenteze mâncarea mai mult decât i-ar fi 
plăcut lui Baley. Sau poate că era preparată cu alte 
condimente în afara celor cu care era el obişnuit. Dintr-o 
dată îşi aminti de mama lui - un joc al memoriei care o 
făcea pe ea mai tânără decât era el acum. Îşi aminti cum: 
stătea pe capul lui când el se încăpăţâna să nu mănânce 
„supa bună”. 

Ea îi spunea: 

— Hai, Lije. E pui adevărat, foarte scump. Nici măcar cei 
din; Spaţiu nu au ceva aşa de bun. 

N-aveau. O strigă în gând, peste ani: „N-au, mămico!” 

Într-adevăr! Dacă putea să aibă încredere în memorie şi să 
ţină seama de papilele gustative din tinereţe, supa de pui 
făcută de mama lui, când nu devenea plictisitoare din cauza 
repetiţiei, era mult mai bună. 

Sorbi iar şi iar şi când termină, murmură ruşinat: 

— Ar mai fi o porţie? 

— Cât vrei, Elijah. 

— Încă puţin. 

Gladia îi spuse, în timp ce el termina: 


— Elijah, întâlnirea asta de mâine dimineaţă... 

— Da, Gladia? 

— Înseamnă că investigația ta a luat sfârşit? Ştii ce i s-a 
întâmplat lui Jander? 

Baley vorbi cu prudenţă: 

— Am idee despre ce i s-ar fi putut întâmpla lui Jander, dar 
nu cred să pot convinge pe cineva că am dreptate. 

— Atunci de ce se tine şedinţa? 

— Nu e ideea mea, Gladia. Este a Preşedintelui Robotician 
Amadiro. El se opune investigaţiei şi va încerca să mă 
trimită înapoi pe Pământ. 

— Ele cel care a umblat la maşina ta şi a încercat să-i facă 
pe roboții lui să-l ia pe Daneel? 

— Cred că da. 

— Păi, pentru asta nu poate fi judecat, condamnat şi 
pedepsit? 

— Ar putea, zise Baley cu blândeţe, numai că există o mică 
problemă: n-am cum dovedi. 

— Şi el, după toate astea, poate să scape şi să mai şi 
oprească investigația? 

— Mă tem că are toate şansele să poată face asta. După 
cum spune şi el, oamenii care nu se aşteaptă la dreptate nu 
vor suferi dezamăgiri. 

— Dar nu trebuie. Nu trebuie să-l laşi. Trebuie să-ţi 
termini investigația şi să afli adevărul. 

Baley oftă: 

— Şi dacă nu pot afla adevărul? Sau dacă pot să-l aflu, dar 
nu să-i fac pe alţii să mă asculte? 

— Poţi afla adevărul. Şi-i poţi face pe alţii să te asculte. 

— Ai o încredere emoţionantă în mine, Gladia. Totuşi, dacă 
Adunarea Legislativă de pe Aurora vrea să mă trimită 
înapoi şi ordonă terminarea investigaţiei, nu voi mai putea 
face nimic. 

— Nu cred că vei dori să te întorci fără să fi realizat nimic. 

— Sigur că nu. E mai rău de-atăt, Gladia. Dacă nu realizez 
nimic, mă voi întoarce cu o carieră ruinată şi cu viitorul 


Pământului distrus. 

— Atunci nu-i lăsa să-ţi facă asta, Elijah. 

Iar el zise: 

— Pe Iehova, Gladia, voi încerca să nu-i las, dar nu pot 
ridica o planetă cu mâinile goale. Nu-mi poţi cere să fac 
minuni. 

Gladia încuviinţă din cap şi, privind în jos, îşi duse pumnul 
la gură, stând nemişcată, parcă ar fi chibzuit la ceva. Lui 
Baley îi trebui un timp ca să-şi dea seama că ea plângea 
înfundat. 

Baley se ridică iute şi înconjură masa până la ea. Observă 
în treacăt - şi puţin enervat - că îi tremurau picioarele şi că 
i se zbătea un muşchi în coapsa stângă. 

— Gladia, zise el insistent, nu plânge. 

— Nu te îngrijora, Elijah, şopti ea. O să-mi treacă. 

Rămase neajutorat lângă ea, încercând s-o atingă, 
oarecum şovâăielnic. 

— Nu te ating, spuse. Nu cred că ar fi bine s-o fac, dar... 

— O, atinge-mă. Atinge-mă. Nu ţin chiar atât de mult la 
corpul meu şi nu mă voi molipsi de nimic de la tine. Nu mai 
sunt... Cum eram. 

Aşa că Baley se apropie şi-i atinse obrazul, mângâindu-l 
uşor şi stângaci cu vârful degetelor. 

— Mâine voi face tot ce pot, Gladia, zise. Îmi voi da toată 
silinţa. 

Auzind asta, ea se ridică, se întoarse către el şi spuse: 

— O, Elijah. 

Automat, aproape fără să-şi dea seama ce face, Baley îşi 
întinse braţele. Şi, la fel de automat, ea se lăsă cuprinsă de 
ele, rezemându-şi capul de pieptul lui. El o ţinu cât putu de 
uşor, aşteptând ca ea să-şi dea seama că îmbrăţişează un 
Pământean. (Fără îndoială că îmbrăţişase un robot cu 
aspect uman, dar acela nu fusese Pământean.) Ea pufni cu 
putere şi vorbi cu gura pe jumătate ascunsă în cămaşa lui 
Baley. Spusse: 


— Nu e drept. E din cauză că sunt Solariană. Nimănui nu-i 
pasă ce i s-a întâmplat lui Jander, dar le-ar păsa dacă aş fi 
Auroriană. E vorba de prejudecăţi şi de politică. 

Baley se gândi: „Cei din Spaţiu sunt oameni. Exact la fel ar 
fi vorbit şi Jessie într-o situaţie asemănătoare. Şi dacă ar fi 
fost Gremionis cel care ar fi îmbrăţişat-o pe Gladia, el ar fi 
zis exact ceea ce voi spune eu, dacă aş şti ce să spun.” 

Apoi vorbi: 

— Nu e chiar aşa. Sunt sigur că doctorului Fastolfe îi pasă 
ce i s-a întâmplat lui Jander. 

— Nu. Nu prea. Vrea numai să iasă cum zice el în 
Adunarea Legislativă, iar acel Amadiro vrea să iasă cum 
zice el, şi oricare din ei l-ar vinde pe Jander pentru asta. 

— Îţi promit, Gladia, că eu nu-l voi vinde pe Jander pentru 
nimic în lume. 

— Nu? Dacă îţi vor spune că poţi pleca înapoi pe Pământ 
cu cariera salvată şi fără nici o pedeapsă pentru Lumea ta, 
cu condiţia să-l laşi baltă pe Jander, ce vei face? 

— N-are nici un rost să ne gândim la situaţii ipotetice care 
nu se pot ivi. Nu-mi vor da nimic în schimbul lui Jander. Ei 
vor încerca, doar, să mă trimită înapoi cu nimic altceva 
decât ruină pentru mine şi pentru Lumea mea. Dar dacă m- 
ar lăsa, l-aş afla pe omul care l-a distrus pe Jander şi aş 
avea grijă să fie pedepsit cum trebuie. 

— Cum adică, dacă te-ar lăsa? Fă-i să te lase! 

Baley zâmbi cu amărăciune: 

— Dacă îţi închipui că Aurorienii nu-ţi dau nici o atenţie 
pentru că eşti Solariană, imaginează-ţi cât de puţin ai 
obţine dacă ai fi de pe Pământ, ca mine. 

O strânse mai aproape, uitând că e de pe Pământ, chiar 
dacă rostise cuvântul. 

— Dar voi încerca, Gladia. N-are nici un rost să ne facem 
speranţe, dar nu mă duc cu mâna tocmai goală. Voi 
încerca... 

Vocea i se frânse. 

— Spui întruna că vei încerca. Dar cum? 


Se trase puţin înapoi, ca să-l privească în ochi. 

Baley zise, buimăcit: 

— Păi, aş putea... 

— Să găseşti ucigaşul? 

— Orice. Gladia, te rog, trebuie să mă aşez. 

Se întinse spre masă, sprijinindu-se de ea. 

— Ce s-a întâmplat, Elijah? Întrebă ea. 

— Am avut o zi grea, evident, şi cred că nu m-am refăcut 
prea bine. 

— Atunci, mai bine te-ai duce la culcare. 

— Drept să-ţi spun, Gladia, aş vrea. 

Ea îi dădu drumul, cu chipul îngrijorat şi cu ochii plini de 
lacrimi. Ridică un braţ şi făcu un semn rapid, iar el fu 
înconjurat (aşa i se păru) imediat de roboţi. 

Când se află, în sfârşit, în pat şi după ce plecă ultimul 
robot, se trezi stând cu ochii deschişi în întuneric. Nu-şi 
dădea seama dacă mai plouă sau nu în Exterior, ori dacă 
fulgerele slabe îşi aruncă ultimele săgeți palide, dar nu auzi 
nici un tunet. Respiră adânc şi se gândi: „Ce i-am promis 
Gladiei? Ce se va întâmpla mâine? Ultimul act: eşec?” 

Şi, în timp ce Baley aluneca pe tărâmul somnului, se gândi 
la acea incredibilă străfulgerare care îi venise înainte de a 
adormi. 

De două ori se întâmplase. O dată cu o noapte în urmă 
când, ca şi acum, tocmai adormea, şi o dată în seara asta, 
când îşi pierduse cunoştinţa sub copac, în furtună. De 
fiecare dată îi venise un gând, o idee care clarificase 
problema aşa cum fulgerul luminase noaptea. Şi durase tot 
atât de puţin ca şi fulgerul. 

Ce era? 

Se va repeta? 

De data asta încercă să profite, să prindă sensul ideii care 
îi scăpa. Sau era o iluzie care îi scăpa? Însemna, oare, 
adormirea raţiunii şi năvălirea absurdităţilor de tot felul, pe 
care nu le poţi ordona dacă nu ai o minte care să lucreze 
cum trebuie? Oricum, ceea ce căuta el, indiferent ce-ar fi 


fost, se pierduse încetişor. Nu va veni înapoi la comandă, 
aşa cum n-ar fi venit un inorog într-o lume în care nu există 
inorogi. 

Mai uşor îi era să se gândească la Gladia şi la felul în care 
o simţise. Îi atinsese direct bluza mătăsoasă, sub care 
simţise braţele mici şi delicate, spatele neted. Dacă lui n-ar 
fi început să-i tremure picioarele, ar fi îndrăznit s-o sărute? 
Sau asta ar fi însemnat că merge prea departe? 

Îşi auzi respiraţia ca un sforăit uşor şi, ca întotdeauna, 
asta îl deranjă. Îşi învinse somnul şi se gândi iar la Gladia. 
Înainte de a pleca, desigur, dar nu şi dacă n-ar câştiga nimic 
pentru ea... Asta ar însemna să-i plătească şi chiar... Îşi auzi 
din nou sforăitul moale şi, de data asta, îl deranjă mai puţin. 

Gladia... Nu crezuse că o va mai vedea vreodată... 
Darămite s-o atingă... Să o îmbrăţişeze. Şi nu-şi dădu seama 
când trecuse de la gând la vis. O îmbrăţişă din nou, ca mai 
înainte. Dar nu exista bluza... Şi pielea ei era caldă şi 
catifelată... Şi mâinile lui o mângâiau încet pe omoplaţi, pe 
coaste... 'Toate astea aveau ceva adevărat. Toate simţurile îi 
erau treze. Îi adulmecă parfumul părului, iar buzele lui 
simţiră gustul uşor sărat al pielii ei... Şi parcă nu mai 
stăteau în picioare. Se culcaseră, sau fuseseră culcaţi de la 
început? Şi ce se întâmplase cu lumina? Simţi salteaua de 
sub el şi cuvertura de deasupra... Întuneric... lar ea era tot 
în braţele lui, goală. 

Se trezi brusc: 

— Gladia? 

Cu voce mirată, neîncrezătoare. 

— Sst, Elijah, făcu ea, punându-i degetele pe buze cu 
blândeţe. Nu spune nimic. 

Putea să-i fi cerut să-şi oprească până şi circulaţia 
sângelui. 

— Ce faci? Întrebă el. 

— Nu ştii ce fac? Răspunse ea. Sunt în pat cu tine. 

— Dar de ce? 

— Pentru că aşa vreau. 


Corpul i se lipi de al lui. Ea trase de un capăt al pijamalei 
lui şi pătura se desfăcu. 

— Nu te mişca, Elijah. Eşti obosit şi nu vreau să te oboseşti 
mai tare. 

Elijah simţi cum îl cuprinde un val de căldură. Se hotări să 
n-o menajeze pe Gladia: 

— Nu sunt chiar aşa de obosit, Gladia. 

— Nu, zise ea tâios. Odihneşte-te. Vreau să te odihneşti. 
Nu te mişca. 

Gura i se lipi de a lui, parcă ar fi vrut să-l oblige să tacă. El 
se lăsă moale şi îi trecu prin cap că execută nişte ordine, că 
era obosit şi că ar fi vrut mai degrabă să i se facă, decât să 
facă. Şi, roşind de ruşine, se gândi că asta îi micşora vina. 
(„N-am avut încotro, se auzi spunând. Ea m-a obligat.”) Pe 
Iehova, câtă laşitate! Câtă înjosire de neîndurat! Dar îi 
fugiră şi gândurile astea. Se auzea o muzică în surdină şi 
temperatura crescuse puţin. Cuvertura dispăruse, ca şi 
pijamaua lui. Îşi simţi capul legănat de braţele ei şi apăsat 
de ceva moale. Fără prea mare surprindere îşi dădu seama, 
după poziţia ei, că moliciunea era sânul ei stâng, cu sfârcul 
lipi de buzele lui. 

Încetişor, ea cânta după muzică, o melodie veselă, 
legănată, pe care el n-o recunoscu. Ea se legănă uşor 
înainte şi înapoi, atingându-i bărbia şi gâtul cu vârful 
degetelor. El se relaxă, mulţumit că nu trebuie să facă 
nimic, lăsând-o pe ea să aibă iniţiativa şi să conducă. Când 
ea îi mişcă braţele, el nu se împotrivi şi le lăsă să se 
odihnească acolo unde i le pusese ea. N-o ajută deloc şi, 
când răspunse cu o excitație intensă şi cu un spasm, o făcu 
numai pentru că nu avu încotro. 

Ea părea neobosită, iar el nu voia ca ea să se oprească. Pe 
lângă plăcerea reacției sexuale, el avu, din nou, senzaţia pe 
care o încercase mai devreme, bucuria absolută a pasivităţii 
din copilărie. În cele din urmă, el nu mai putu răspunde şi 
parcă nici ea nu mai putea, pentru că îşi puse capul la 


subsuoara lui şi mâna stângă pe pieptul lui, în timp ce cu 
degetele îi mângâia duios părul scurt şi creţ. 

I se păru că o aude murmurând: 

— Mulţumesc... Mulţumesc... 

„Pentru ce?” se întrebă. 

Abia dacă îşi mai dădea seama că ea e acolo, pentru că 
sfârşitul dulce al unei zile grele era tot atât de adormitor ca 
un elixir magic şi simţea că îl cuprinde somnul, ca şi cum i- 
ar fi alunecat degetele de pe o realitate dură şi el ar fi 
căzut... Căzut... Prin nori moi de somn în oceanul uşor 
legănat al viselor. 

Şi în timp ce se întâmpla asta, ceea ce nu venea la 
comandă veni de la sine. Pentru a treia oară se ridică o 
cortină şi toate întâmplările de când plecase de pe Pământ 
se concentrară şi se amestecară. Din nou era totul clar. Se 
căzni să vorbească, să audă cuvintele pe care avea nevoie 
să le audă, să le lege ca să devină o parte a gândirii lui, dar 
chiar dacă se cramponă de ele cu toată puterea, acestea 
trecură pe lângă el şi dispărură. 

Aşa că, din acest punct de vedere, a doua zi a lui Baley pe 
Aurora se sfârşi într-un mod foarte asemănător cu prima. 

17. PREŞEDINIELE. 

Când Baley deschise ochii, văzu că soarele intra pe 
fereastră şi îi păru bine. Spre surprinderea lui, deşi era încă 
somnoros, îi păru bine. Însemna că furtuna se terminase şi 
parcă nici n-ar fi fost. Lumina soarelui - când era doar o 
alternativă pentru lumina egală, blândă şi caldă a Oraşelor 
- putea fi considerată violentă şi nesigură. Dar dacă o 
comparai cu furtuna, însemna însăşi pacea. Totul e relativ, 
se gândi Baley, şi ştiu că niciodată nu va mai considera 
soarele absolut dăunător. 

— Partenere Elijah? 

Daneel stătea la capătul patului. Ceva mai în spate era 
Giskard. Chipul prelung al lui Baley se lăţi într-un zâmbet 
de plăcere. Îşi întinse mâinile înspre ei: 


— Pe Iehova, băieţi - şi, pe moment, nu-şi dădu seama cât 
de nepotrivit e cuvântul - când v-am văzut ultima oară 
împreună, n-am fost deloc sigur că o să vă mai văd 
vreodată. 

— Cu siguranţă, zise Daneel încet, că niciunul dintre noi n- 
ar fi păţit nimic. 

— Acum, când e soare, văd, spuse Baley. Dar noaptea 
trecută am crezut că furtuna o să mă omoare şi am fost 
sigur că eşti în pericol de moarte, Daneel. Mi se părea că 
până şi lui Giskard i s-ar putea face vreun rău, dacă ar fi 
încercat să mă apere. Recunosc, sună melodramatic, dar, 
ştiţi, mă cam pierdusem cu firea. 

— Ne dăm seama, domnule, zise Giskard. Tocmai din 
cauza asta ne-a fost greu să vă părăsim, în ciuda ordinului 
dumneavoastră strict. Sperăm că nu sunteţi nemulţumit din 
pricina asta acum. 

— Deloc, Giskard. 

— Şi, spuse Daneel, ştim că aţi fost bine îngrijit de când v- 
am părăsit. 

De-abia acum îşi aminti Baley întâmplările din seara 
trecută. 

Gladia! 

Privi în jur, brusc uluit. Nu era nicăieri în încăpere. 
Visase... Nu, sigur că nu. Asta era imposibil. 

Apoi îl privi pe Daneel, încruntat, de parcă ar fi bănuit că 
remarca lui fusese desfrânată. Dar nu, nici asta n-ar fi fost 
posibil. Un robot, oricât de asemănător cu omul ar fi fost, 
nu putea fi proiectat să se desfete cu aluzii obscene. 

Spuse: 

— Foarte bine îngrijit. Dar acum trebuie să mi se arate 
unde e Personala. 

— Suntem aici, domnule, zise Giskard, ca să vă îndrumăm 
şi să vă servim toată dimineaţa. Domnişoara Gladia s-a 
gândit că o să vă simţiţi mai bine cu noi decât cu altcineva 
din personalul ei şi a insistat să nu precupeţim nici un efort 
pentru confortul dumneavoastră. 


Baley îl privi bănuitor: 

— Până unde v-a instruit să mergeţi? Mă simt foarte bine 
acum, aşa că n-am nevoie să mă spele şi să mă usuce 
altcineva. Îmi port singur de grijă. Sper că ea înţelege asta. 

— Nu trebuie să te jenezi, partenere Elijah, spuse Daneel 
cu zâmbetul care (i se păru lui Baley) apare la o fiinţă 
umană când exprimă un sentiment de afecţiune. Suntem 
aici doar ca să avem grijă de tot ce-ţi trebuie. Dacă te simţi 
mai bine singur, vom aştepta mai la distanţă. 

— În acest caz, Daneel, ne-am înţeles. 

Baley se dădu jos din pat. Îi făcu plăcere să vadă că stă 
drept în picioare. Odihna de peste noapte şi tratamentul de 
când fusese adus înapoi (oricare ar fi fost acela) făcuseră 
minuni... Şi Gladia. 

Încă dezbrăcat şi destul de ud de la duş ca să se simtă 
curat; după ce-şi perie părul, analiză rezultatele cu un ochi 
critic. 1 se părea normal să ia micul dejun cu Gladia, dar nu 
ştia cum va fi primit. Poate ar fi mai bine să se poarte ca şi 
cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi să vadă cum se poartă ea. 
Şi se gândi că ar ajuta dacă ar arăta bine - cu condiţia să 
poată. Se privi în oglindă nemulţumit. 

— Daneel! Strigă. 

— Da, partenere Elijah. 

Vorbind cu gura plină de pastă de dinţi, Baley zise: 

— Hainele tale sunt noi, mi se pare. 

— Nu sunt ale mele, partenere Elijah. Au fost ale 
prietenului Jander. 

Baley îşi înălţă sprâncenele. 

— 'Ţi le-a dat ea pe ale lui Jander? 

— Domnişoara Gladia n-a vrut să stau dezbrăcat până ce 
mi se spală şi mi se usucă hainele udate de furtună. Acum 
acelea sunt gata, dar domnişoara Gladia spune că pot să le 
păstrez pe astea. 

— Când a spus asta? 

— Azi-dimineaţă, partenere Elijah. 

— Deci s-a sculat? 


— Da. Şi vei lua micul dejun cu ea, când vei fi gata. 

Baley îşi strânse buzele. Era ciudat că în clipa aceea îl 
preocupa mai mult faptul că trebuie să dea ochii cu Gladia, 
şi nu cu Preşedintele, ceva mai târziu. La urma urmei, 
problema cu Preşedintele era în mâna sorții. Îşi stabilise o 
strategie care va merge sau nu va merge. În privinţa 
Gladiei pur şi simplu n-avea nici o strategie. Ei bine, trebuia 
să dea ochii cu ea. 

Întrebă cât putu de indiferent: 

— Şi ce mai face domnişoara Gladia în dimineaţa asta? 

— Pare că bine, zise Daneel. 

— Veselă? Tristă? 

Daneel ezită: 

— Este greu să-ţi dai seama de starea de spirit a unei 
fiinţe umane. Nimic din comportarea ei nu arată vreo 
tulburare interioară. Baley îi aruncă o privire lui Daneel şi, 
iarăşi, se întrebă dacă nu cumva el se referea la 
întâmplările din seara trecută. Şi iarăşi înlătură această 
posibilitate. Nici n-ar fi avut vreun rost să studieze chipul 
lui Daneel. Nu puteai citi gândurile unui robot din expresia 
feţei, pentru că nu erau gânduri în sens omenesc. 

Intră în dormitor şi privi hainele care fuseseră pregătite 
pentru el, studiindu-le atent şi întrebându-se dacă le-ar fi 
putut îmbrăca fără să greşească şi fără să ceară ajutorul 
roboților. Furtuna şi noaptea se terminaseră, iar el voia să- 
şi pună, din nou, haina maturității şi a independenţei. 

Spuse: 

— Ce-i asta? 

Ridică o eşarfă lungă, acoperită cu un desen complicat şi 
colorat. 

— Este o eşarfă pentru pijama, zise Daneel. Este doar de 
podoabă. Se trece peste umărul stâng şi se leagă în partea 
dreaptă a pieptului. Se poartă de obicei la micul dejun în 
unele Lumi din Spaţiu, dar pe Aurora nu este foarte 
populară. 

— Atunci de ce s-o pun? 


— Domnişoara Gladia s-a gândit c-o să-ţi vină bine, 
partenere Elijah. Legătura e destul de complicată şi voi fi 
bucuros să te ajut. 

„Pe lehova”, se gândi Baley cu tristeţe. „Vrea să fiu frumos. 
Ce are de gând? Nu-ţi bate capul!” 

Baley zise: 

— Nu te deranja. Îmi ajunge un nod simplu. Dar ascultă, 
Daneel, după micul dejun voi merge la locuinţa lui Fastolfe, 
unde mă voi întâlni cu el, cu Amadiro şi cu Preşedintele 
Adunării Legislative. Nu ştiu dacă va mai fi şi altcineva. 

— Da, partenere Elijah, cunosc. Nu cred că vor mai fi şi 
alţii. 

— Păi, atunci, zise Baley, începând să-şi îmbrace încet 
rufăria de corp, ca să nu greşească şi să nu fie nevoit să-i 
ceară ajutorul lui Daneel, vorbeşte-mi despre Preşedinte. 
Din ce-am citit, ştiu că este un fel de funcţionar superior pe 
Aurora, dar, din aceleaşi lecturi, am înţeles că funcţia este 
numai onorifică. El nu are nici o putere. 

Daneel spuse: 

— Mă tem, partenere Elijah... 

Giskard îl întrerupse: 

— Domnule, eu cunosc mai bine situaţia politică de pe 
Aurora decât prietenul Daneel. Sunt în funcţiune de mult 
mai multă vreme. Aţi dori să vă răspund eu la întrebare? 

— Păi, sigur, Giskard. Dă-i drumul. 

— Când a fost alcătuit primul guvern de pe Aurora, 
domnule, începu Giskard pe un ton şcolăresc, de parcă în 
interiorul lui s-ar fi desfăşurat treptat o bandă cu informaţii, 
intenţia a fost ca acest funcţionar superior să îndeplinească 
numai sarcini formale. El trebuia să-i întâmpine pe 
demnitarii din alte Lumi, să deschidă toate şedinţele 
Adunării Legislative, să prezideze deliberările acesteia şi să 
voteze doar ca să nu existe un număr egal de voturi. Totuşi, 
după Disputa Râului... 

— Da, am citit despre asta, spuse Baley. 


Fusese un episod destul de întunecat în istoria Aurorei, în 
care dispute de nelămurit asupra repartizării raţionale a 
energiei hidroelectrice erau cât pe ce să provoace un 
război civil nemaivăzut pe planetă. 

— Nu trebuie să intri în amănunte, continuă el. 

— Nu, domnule, spuse Giskard. Totuşi, după Disputa 
Râului s-a luat hotărârea generală de a nu se mai îngădui 
vreodată ca o controversă să pună, din nou, în pericol 
societatea de pe Aurora. Deci, a devenit un obicei ca toate 
disputele să fie rezolvate în particular şi într-un mod paşnic, 
în afara Adunării Legislative. Când legiuitorii votează la 
sfârşit, o fac într-un mod convenit, aşa că există întotdeauna 
o majoritate, de o parte sau de alta. Persoana cea mai 
importantă în rezolvarea disputelor este Preşedintele 
Adunării Legislative. Se consideră că el este mai presus de 
competiţie, iar puterea lui - care, deşi nulă în teorie, este 
destul de mare în realitate - durează doar atâta timp cât el 
este considerat astfel. De aceea, Preşedintele îşi păzeşte cu 
grijă obiectivitatea şi, atâta timp cât reuşeşte, el este acela 
care ia, de obicei, hotărârea ce reglementează orice 
dispută, într-un fel sau altul. 

Baley zise: 

— Adică Preşedintele o să ne asculte pe mine, pe Fastolfe 
şi pe Amadiro şi apoi va lua o hotărâre? 

— Se poate. Pe de altă parte, domnule, el poate să rămână 
neconvins şi va cere alte mărturii, timp de gândire... Sau 
amândouă. 

— Şi dacă Preşedintele ajunge la o hotărâre, Amadiro se 
va pleca în faţa ei dacă e împotriva lui, sau Fastolfe se va 
pleca în faţa ei, dacă este împotriva lui? 

— Asta nu e obligatoriu. Întotdeauna există cineva care nu 
e de acord cu hotărârea Preşedintelui, iar dr. Amadiro şi dr. 
Fastolfe sunt amândoi îndărătnici şi încăpăţânaţi, după cum 
reiese din comportarea lor. Totuşi, majoritatea legislatorilor 
vor vota hotărârea Preşedintelui, oricare ar fi aceasta. Dr. 
Fastolfe sau dr. Amadiro, dacă Preşedintele se va hotări 


împotriva vreunuia din ei, se va afla, sigur, în minoritate 
când se va vota. 

— Cât de sigur, Giskard? 

— Aproape sigur. Perioada pentru care este ales 
Preşedintele e, în general, de treizeci de ani, cu 
posibilitatea de realegere de către Adunarea Legislativă 
pentru încă treizeci de ani. Dacă se va vota împotriva 
recomandării Preşedintelui, acesta va fi obligat să 
demisioneze imediat şi va urma o criză guvernamentală 
până ce Adunarea Legislativă va încerca să găsească un alt 
Preşedinte, în condiţii de dispută înverşunată. Puţini 
legislatori sunt dispuşi să rişte, aşa că posibilitatea ca 
majoritatea să voteze împotriva Preşedintelui este, prin 
urmare, aproape nulă. 

— Atunci, zise Baley cu tristeţe, totul depinde de şedinţa 
din dimineaţa asta. 

— E foarte posibil. 

— Mulţumesc, Giskard. 

Posomorât, se gândi în fel şi chip. Părea să aibă şanse, dar 
nu ştia ce-ar putea spune Amadiro sau cum ar putea fi 
Preşedintele. Amadiro era cel care iniţiase şedinţa, şi el 
trebuie să se simtă încrezător şi sigur de el. 

Baley îşi aminti că, în timp ce adormea cu Gladia în braţe, 
văzuse sau a crezut că vede sau şi-a imaginat că vede 
sensul tuturor acestor întâmplări petrecute pe Aurora, 
pentru a treia oară. Totul păruse clar, evident, sigur. Dar 
gândul îi fugise, de parcă nici n-ar fi fost. Şi o dată cu 
gândul acesta, păreau să fugă şi speranţele lui. 

Daneel îl conduse pe Baley în camera în care se servea 
micul dejun. Părea mai intimă decât o sufragerie obişnuită. 
Era mică şi simplă, singurul mobilier fiind alcătuit dintr-o 
masă şi două scaune, iar Daneel ieşi, pur şi simplu, nu intră 
într-o nişă, ca de obicei. De fapt, nici nu existau nişe, iar 
Baley se trezi, pentru o clipă, singur - absolut singur - în 
încăpere. Era sigur că, la drept vorbind, nu e singur. Lia 
prima chemare ar fi venit roboții. Totuşi, era o cameră 


pentru două persoane, fără roboţi, o cameră (Baley şovăi) 
pentru iubiţi. 

Pe masă erau două garnituri de obiecte asemănătoare cu 
clătitele, care nu miroseau a clătite, dar miroseau frumos. 
Lângă ele se aflau două vase cu ceva care părea unt topit 
(dar putea să nu fie). Se afla şi un ibric cu o băutură 
fierbinte (pe care Baley o gustase şi nu-i plăcuse prea mult) 
care înlocuia cafeaua. 

Intră Gladia, îmbrăcată foarte elegant, cu părul strălucind 
de parcă ar fi fost proaspăt coafat. Se opri o clipă, schiţând 
un zâmbet: 

— Elijah? 

Baley, puţin surprins de apariţia ei, sări în picioare: 

— Ce mai faci, Gladia? 

Se bâlbâi puţin. 

Ea nu observă. Părea veselă, fără grijă. Spuse: 

— Dacă eşti îngrijorat că nu-l vezi pe Daneel, te rog 
linişteşte-te. Este foarte bine şi nu va păţi nimic. În ceea ce 
ne priveşte... 

Se apropie de el şi-i puse încet o mână pe obraz, aşa cum 
făcuse cândva, demult, pe Solaria. 

Râse: 

— Asta-i tot ce-am făcut atunci, Elijah. Ţii minte? 

Elijah dădu din cap în tăcere. 

— Ai dormit bine, Elijah? Stai jos, dragă. 

El se aşeză: 

— Foarte bine. Mulţumesc, Gladia. 

Şovăi o clipă şi se hotări să nu întoarcă mângâierea. 

— Nu-mi mulţumi mie. De săptămâni n-am dormit aşa de 
bine şi n-aş fi dormit, dacă nu m-aş fi dat jos din pat după ce 
m-am convins că dormi buştean. Dacă aş fi rămas - aşa cum 
am vrut - te-aş fi plictisit toată noaptea şi nu te-ai fi odihnit, 
spuse ea. 

EI îşi dădu seama că trebuie să fie politicos: 

— Sunt unele lucruri mai importante decât odihna, Gladia, 
zise, dar pe un ton atât de oficial, încât ea râse din nou: 


— Bietul Elijah, spuse. Te jenezi. 

Faptul că ea îşi dădea seama îl deranjă şi mai mult. Baley 
se aşteptase la remuşcări, dispreţ, ruşine, indiferenţă 
prefăcută, lacrimi - orice, în afara atitudinii ei sincer 
erotice. 

Ea vorbi din nou: 

— Ei bine, nu mai suferi atâta. '[i-e foame. Abia dacă ai 
mâncat seara trecută. La nişte calorii şi o să te simţi mai în 
putere: 

Baley privi neîncrezător înspre clătitele de pe masă. 
Gladia zise: 

— O! Probabil că n-ai văzut aşa ceva. Sunt delicatese de pe 
Solaria. Pachinka! A trebuit să-mi reprogramez bucătarul 
şef ca să le facă aşa cum se cuvine. În primul rând, trebuie 
să foloseşti grâu importat de pe Solaria. Speciile de pe 
Aurora nu sunt bune. Şi sunt umplute. De fapt, există o mie 
de umpluturi, dar asta e preferata mea şi ştiu că şi ţie o să- 
ţi placă. Nu-ţi spun ce mai are în ea, în afară de piure de 
castane şi de puţină miere, dar gustă şi spune-mi ce crezi. 
Poţi s-o iei cu mâna, dar fii atent cum muşti din ea. 

Ea luă una, ţinând-o delicat între degetul mare şi cel 
mijlociu de la fiecare mână, apoi muşcă o bucăţică, încet, şi 
linse umplutura aurie, semilichidă, care se scurse. Baley îi 
imită gestul. Pachinka era dură la pipăit şi nu prea fierbinte. 
Îşi vârî un capăt alei în gură şi văzu că e tare. Muşcă mai 
cu putere, iar pachinka se rupse şi umplutura i se scurse pe 
mâini. 

— Ai muşcat prea mult şi prea tare, zise Gladia, 
întinzându-i repede un şerveţel. Acum, linge. Nimeni nu 
mănâncă o pachinka în întregime. Nu există aşa ceva. 
Trebuie să te desfeţi cu ea. Ideal ar fi s-o mănânci 
dezbrăcat, apoi să faci un duş. 

Baley linse puţin, nehotărât, iar expresia feţei fu destul de 
grăitoare. 

— Îţi place, nu-i aşa? Întrebă Gladia. 


— E delicioasă, zise Baley, şi mâncă încet şi cu grijă. Nu 
era prea dulce şi părea să se înmoaie şi să se topească în 
gură. Aluneca singură pe gât. 

Mâncă trei pachinka şi doar ruşinea îl împiedică să mai 
ceară. Îşi linse degetele fără să se grăbească şi se feri să 
folosească şerveţele, pentru că nu voia să risipească nimic 
pe un obiect fără viaţă. 

— Scufundă-ţi degetele şi mâinile în curăţător, Elijah, 
spuse ea, arătându-i unde. 

Ceea ce luii s-a părut a fi unt topit era, de fapt, un castron 
pentru spălat degetele. 

Baley făcu aşa cum i se spuse şi, apoi, îşi uscă mâinile. Le 
mirosi, dar nu simţi nimic. 

— Eşti într-adevăr jenat pentru noaptea trecută, Elijah? 
Întrebă ea. Asta-i tot ce simţi? 

„Am spus eu aşa ceva?” se întrebă Baley. În cele din urmă, 
încuviinţă: 

— Mi-e teamă că da, Gladia. Nu e asta tot ce simt, nici 
vorbă, dar sunt stânjenit. Stai şi gândeşte-te. Sunt 
Pământean şi tu o ştii, dar deocamdată nu recunoşti, şi 
„Pământean” nu e pentru tine decât un cuvânt fără sens, 
din trei silabe. Noaptea trecută ţi-a fost milă de mine, erai 
îngrijorată pentru necazul meu cu furtuna, simţeai pentru 
mine ce simţi pentru un copil şi, compătimindu-mă, probabil 
pentru că erai vulnerabilă din cauza pierderii pe care ai 
avut-o - ai venit la mine. Dar sentimentul acesta va trece - 
mă mir că n-a trecut încă - şi atunci îţi vei aduce aminte că 
sunt Pământean şi te vei simţi ruşinată, înjosită şi 
murdărită. Mă vei uri pentru ce ţi-am făcut, iar eu nu vreau 
să fiu urât. Nu vreau să mă urăşti, Gladia. 


(Dacă arăta după cum se simţea, atunci chiar că arăta 
nefericit.) Probabil că ea gândi astfel, pentru că se întinse 
şi-l mângâie pe mână: 

— Nu te urăsc, Elijah. De ce-aş face-o? Nu mi-ai făcut 
nimic pentru care să mă supăr. Eu ţi-am făcut şi voi fi 


fericită toată viaţa pentru asta. Acum doi ani m-ai eliberat 
cu o atingere, Elijah, iar noaptea trecută m-ai eliberat din 
nou. Acum doi ani trebuia să ştiu că pot simţi dorinţa, iar 
noaptea trecută a trebuit să ştiu că pot simţi dorinţa din 
nou, după Jander. Elijah, rămâi cu mine. Ar fi... 

EI o întrerupse cu seriozitate: 

— Cum s-ar putea, Gladia? Trebuie să mă întorc în Lumea 
mea. Am îndatoriri acolo şi tu nu poţi veni cu mine. N-ai 
putea trăi aşa cum se trăieşte pe Pământ. Ai muri din cauza 
bolilor de pe Pământ - dacă nu te omoară mai întâi 
aglomeraţia şi claustrarea. Sunt sigur că înţelegi. 

— Înţeleg cum e pe Pământ, zise Gladia suspinând, dar nu 
trebuie să pleci imediat. 

— În dimineaţa asta aş putea fi evacuat de pe planetă de 
către Preşedinte. 

— Nu vei fi, zise Gladia cu ardoare. N-o să te laşi. Şi dacă 
te alungă, putem merge într-o altă Lume din Spaţiu. Există 
zeci din care să putem alege. Pământul înseamnă atât de 
mult pentru tine, încât nu poţi trăi într-o Lume din Spaţiu? 

Baley spuse: 

— 'Ţi-aş putea da un răspuns evaziv, Gladia, să-ţi spun că 
nici o Lume din Spaţiu nu m-ar lăsa să-mi întemeiez un 
cămin acolo - şi ştii că am dreptate. Adevărul este că 
Pământul înseamnă atât de mult pentru mine, încât ar 
trebui să mă întorc, totuşi, chiar dacă m-ar accepta vreo 
Lume din Spaţiu. Chiar dacă asta ar însemna să te 
părăsesc. 

— Şi să nu mai vizitezi niciodată Aurora? Să nu mă mai 
vezi niciodată? 

— Dacă te-aş putea vedea iar, aş face-o, zise Baley cu 
pasiune. lar şi iar, crede-mă. Dar la ce bun să vorbesc aşa? 
Ştii că nu voi mai fi invitat. Şi ştii că nu pot reveni fără 
invitaţie. 

Gladia vorbi încet: 

— Nu vreau să cred asta, Elijah. 


— Gladia, nu te amăgi singură, zise Baley. Între noi s-a 
întâmplat ceva minunat, dar ţi se vor mai întâmpla şi alte 
lucruri minunate, multe, de tot felul, dar nu acelaşi lucru 
minunat. Aşteaptă-le. 

Ea tăcea. 

— Gladia, zise el brusc, trebuie să ştie cineva ce s-a 
întâmplat între noi? 

Ea îl privi cu o expresie îndurerată pe chip: 

— Chiar atât de ruşine îţi este? 

— De ceea ce s-a întâmplat, sigur că nu. Dar chiar dacă nu 
mi-e ruşine, ar putea să apară urmări neplăcute. Se va 
vorbi despre asta. Din cauza acelei oribile drame de pe 
hiperunde, care a prezentat o viziune deformată a relaţiei 
noastre, suntem cunoscuţi. Pământeanul şi Solariana. Dacă 
există cea mai mică bănuială că între noi este... Dragoste, 
va ajunge pe Pământ cu viteza transmisiei hiperspaţiale. 

Gladia îşi înălţă sprâncenele jignită: 

— Iar Pământul te va considera înjosit? 'Te-ai încurcat cu 
cineva mai prejos decât tine? 

— Nu, sigur că nu, spuse Baley jenat, pentru că ştia că aşa 
ar considera miliarde de pământeni. Te-ai gândit ce-ar 
spune soţia mea dacă ar auzi? Sunt însurat. 

— Şi ce dacă aude? Ce-i cu asta? Baley respiră adânc: 

— Nu înţelegi. Pe Pământ nu e ca în Spaţiu. Au fost timpuri 
în istoria noastră, când moravurile sexuale erau mai 
destrăbălate, cel puţin în unele locuri şi pentru unele clase. 
Acum nu e ca pe timpuri. Pământenii trăiesc aglomeraţi, la 
un loc, şi trebuie o morală puritană ca să menţii stabil 
sistemul de familie în asemenea condiţii. 

— Vrei să spui că toată lumea are un partener, atât? 

— Nu, zise Baley. Ca să fiu cinstit, nu e aşa. Dar există grija 
ca abaterile să nu se afle, astfel încât toată lumea să 
poată... Să poată... 

— Pretinde că nu ştie? 

— Ei bine, da, dar în cazul ăsta... 


— Totul va fi atât de public, încât nimeni nu se va putea 
preface că nu ştie... lar soţia ta se va mânia şi te va lovi. 

— Nu, n-o să mă lovească, dar o să-i fie ruşine, ceea ce e 
mai rău. Şi mie îmi va fi ruşine, şi fiului meu. Situaţia mea 
socială va suferi şi... Gladia, dacă nu înţelegi, nu înţelegi, 
dar spune-mi că nu vei vorbi despre lucrurile astea, aşa 
cum fac Aurorienii. 

Îşi dădea seama că se făcea de râs. Gladia spuse, 
gânditoare: 

— Nu vreau să te necăjesc, Elijah. Ai fost bun cu mine şi nu 
vreau să fiu rea cu tine, dar - îşi ridică braţele, 
deznădăjduită - manierele Pământene sunt aşa de lipsite de 
sens. 

— Fără îndoială. Totuşi, eu trebuie să trăiesc cu ele... Aşa 
cum ai trăit tu cu cele Solariene. 

— Da. 

Chipul i se întunecă, amintindu-şi. Apoi spuse: 

— Iartă-mă, Elijah. Sincer, îmi cer scuze. Vreau ce nu pot 
avea şi mă răzbun pe tine. 

— E în ordine. 

— Nu, nu e în ordine. Te rog, Elijah, trebuie să-ţi explic 
ceva. Nu cred că înţelegi ce s-a întâmplat noaptea trecută. 
Ai să fii cu atât mai jenat dacă eu înţeleg? 

Baley se întrebă ce-ar zice şi ce-ar face Jessie dacă ar auzi 
discuţia asta. Îşi dădea seama că mintea lui ar trebui să fie 
la confruntarea cu Preşedintele, care era iminentă, şi nu la 
propria lui dilemă conjugală. Ar trebui să se gândească la 
pericolul pentru Pământ şi nu la cel pentru nevasta lui, dar, 
în realitate, el se gândea la Jessie. 

Spuse: 

— Probabil că mă voi jena, dar, oricum, explică-mi. 

Gladia îşi mută singură scaunul, fără să cheme un robot 
pentru asta. El aşteptă, nervos, neoferindu-se să i-l mute 
chiar el. Ea îşi puse scaunul chiar lângă al lui, dar îndreptat 
invers, astfel încât, când se aşeză, îl privi pe Baley în faţă. În 


acelaşi timp, îşi puse mâna mică într-a lui, iar el îşi simţi 
propria mână apăsând-o pe ai. 

— Vezi, spuse ea, nu mă tem de atingere. Am depăşit etapa 
în care tot ce puteam face era să-ţi ating uşor obrazul, 
pentru o clipă. 

— Aşa o fi, dar asta nu te mai afectează aşa de mult ca 
atunci, Gladia, nu-i aşa? 

Ea încuviinţă: 

— Nu, nu mă mai afectează la fel, dar îmi place oricum. 
Cred că asta înseamnă, de fapt, un progres. Faptul că am 
fost răscolită de o atingere de o clipă arată cât de anormal 
am trăit şi cât de mult timp. Acum e mai bine. Pot să-ţi spun 
cum? Ceea ce am spus până acum e numai prologul. 

— Spune-mi. 

— Aş vrea să fim în pat şi să fie întuneric. Aş putea vorbi 
mai liber. 

— Stăm pe scaune şi e lumină, Gladia, dar te ascult. 

— Da... Pe Solaria, Elijah, nu se vorbea despre sex. Ştii 
asta. 

— Da, ştiu. 

— N-am simţit nimic, în adevăratul sens al cuvântului. De 
câteva ori - numai de câteva - soţul meu s-a apropiat de 
mine, din datorie. N-o să-ţi povestesc cum a fost, dar crede- 
mă dacă îţi spun, acum când privesc înapoi, că a fost mai 
rău decât nimic. 

— Te cred. 

— Dar ştiam despre sex. Citisem despre el. Discutam cu 
alte femei, uneori, şi toate spuneau că asta era o obligaţie 
înfiorătoare pe care trebuia s-o suporte Solarienele. Dacă 
aveau copii, atâţia cât le permitea cota lor, spuneau 
întotdeauna că sunt încântate că nu mai trebuie să aibă de- 
a face cu sexul. 

— Le-ai crezut? 

— Sigur că da. N-auzisem niciodată altceva şi puţinele 
informaţii non-Solariene pe care le citisem erau considerate 
denaturări. Am crezut şi asta. Soţul meu a găsit nişte cărţi 


pe care le aveam, le-a numit pornografie şi a pus să fie 
distruse. Şi pe urmă, ştii, oamenii pot fi făcuţi să creadă 
orice. Cred că femeile Solariene credeau ce spun şi că, într- 
adevăr, dispreţuiau sexul. Păreau foarte sincere şi m-au 
făcut să cred că era ceva în neregulă cu mine, pentru că eu 
aveam un soi de curiozitate şi sentimente ciudate pe care 
nu le puteam înţelege. 

— Pe atunci, nu foloseai roboții? 

— Nu, nu mi-a dat în gând. Nici alt obiect fără viaţă. Se 
zvonea despre lucruri din astea, dar cu asemenea groază - 
sau groază prefăcută - încât nici n-aş fi visat să fac aşa 
ceva. Bineînţeles, aveam vise şi, uneori, mă trezea ceva 
despre care îmi dau seama că trebuie să fi fost orgasme 
incipiente. Niciodată nu le-am înţeles, nici n-am îndrăznit să 
vorbesc despre ele. De fapt, îmi era foarte ruşine. Mai rău, 
eram înspăimântată de plăcerea pe care mi-o produceau. Şi 
pe urmă am venit, desigur, pe Aurora. 

— Mi-ai povestit despre asta. Actul sexual cu Aurorienii nu 
a fost satisfăcător. 

— Da. Asta m-a făcut să cred că, de fapt, Solarienii aveau 
dreptate. Actul sexual nu semăna deloc cu visele mele. De- 
abia la Jander mi-am dat seama. Pe Aurora nu se face sex, 
ci... Coregrafie. Fiecare pas este dictat de modă, de la 
metoda de apropiere până la momentul despărțirii. Nimic 
nu este neaşteptat, spontan. Pe Solaria, pentru că exista 
atât de puţin sex, nu se dăruia şi nu se primea nimic. lar pe 
Aurora, actul sexual era atât de stilizat încât, în final, nici 
aici nu se dăruia şi nu se primea nimic. Înţelegi? 

— Nu sunt sigur, Gladia, pentru că n-am încercat niciodată 
actul sexual cu o femeie de pe Aurora, sau, mai bine zis, 
pentru că nu sunt un bărbat de pe Aurora. Dar nu trebuie 
să-mi explici. Am o idee vagă despre ceea ce vrei să spui. 

— Eşti grozav de stânjenit, nu-i aşa? 

— Nu într-atât, încât să nu pot asculta. 

— Dar apoi l-am întâlnit pe Jander şi am învăţat să mă 
folosesc de el. El nu era un bărbat de pe Aurora. Singurul 


lui scop, singurul lui scop posibil, era să-mi facă plăcere. El 
dăruia iar eu primeam şi, pentru prima oară, am simţit 
actul sexual aşa cum ar trebui simţit. Asta înţelegi? Îţi poţi 
da seama ce înseamnă să înţelegi, dintr-o dată, că nu eşti 
nebună, depravată sau perversă, că nici măcar nu te înşeli - 
ci să ştii că eşti femeie şi ai un partener care te satisface? 

— Cred că-mi pot da seama. 

— Şi apoi, după un timp scurt, să mi se ia totul. Am 
crezut... Am crezut... ca ăsta e sfârşitul. Eram condamnată. 
Niciodată, în secole de viaţă, nu voi mai avea o relaţie 
sexuală bună. Că nu avusesem până atunci era destul de 
rău. Dar să o primesc pe neaşteptate şi să o am, apoi, dintr- 
o dată, să o pierd şi să mă întorc la nimic - asta era de 
nesuportat... Înţelegi, acum, cât de importantă a fost 
noaptea trecută? 

— Dar de ce eu, Gladia? De ce nu altcineva? 

— Nu, Elijah, trebuia să fii tu. Am venit şi te-am găsit, 
Giskard şi cu mine, şi erai neajutorat. Într-adevăr 
neajutorat. Nu erai inconştient, dar nu-ţi stăpâneai corpul. 
A trebuit să fii ridicat, dus şi pus în maşină. Eram acolo 
când tu erai încălzit şi tratat, îmbăiat şi uscat, neajutorat tot 
timpul. Roboții s-au descurcat de minune, cu intenţia de a 
avea grijă de tine şi de a te feri de rău, dar fără nici un 
sentiment. În schimb, eu am urmărit totul şi am simţit. 

Baley îşi înclină capul, scrâşnind din dinţi la gândul că 
toată lumea îl văzuse neajutorat. Se simţise bine când se 
întâmplase, dar acum nu simţea decât nemulţumirea pentru 
că fusese văzut în asemenea stare. 

Ea continuă: 

— Am vrut să fac totul pentru tine. I-am invidiat pe roboţi 
pentru că aveau dreptul să fie buni cu tine - şi să dăruiască. 
Şi când m-am închipuit pe mine făcând asta, am simţit o 
excitație sexuală puternică, aşa cum nu mai simţisem de la 
moartea lui Jander. Şi mi-am dat seama că singura dată 
când avusesem o relaţie sexuală reuşită n-am făcut decât să 
iau. Jander îmi dăruia tot ce doream, dar nu primea 


niciodată. Era incapabil să primească, pentru că singura lui 
plăcere era să-mi facă mie pe plac. Şi nu mă gândisem 
niciodată să dăruiesc, pentru că fusesem crescută de roboţi 
şi ştiam că ei nu pot primi. Şi, în timp ce priveam, mi-am dat 
seama că nu cunosc decât jumătate din actul sexual, şi am 
vrut cu disperare să cunosc şi cealaltă jumătate. Dar apoi, 
la cină, când îţi mâncai supa, păreai refăcut, păreai 
puternic. Erai destul de puternic să mă consolezi pe mine 
şi, pentru că avusesem acel sentiment pentru tine, în timp 
ce ţi se purta de grijă, nu m-am mai temut că eşti de pe 
Pământ şi am vrut să mă îmbrăţişezi. Am vrut. Dar chiar în 
timp ce mă ţineai în braţe am avut o senzaţie de pierdere, 
pentru că primeam din nou şi nu dădeam. Iar tu mi-ai spus 
„Gladia, te rog, trebuie să stau jos.” O, Elijah, a fost cel mai 
frumos lucru pe care mi-l puteai spune. 

Baley simţi că se înroşeşte: 

— Atunci m-a jenat îngrozitor. Mărturisirea slăbiciunii. 

— Tocmai asta doream. Dorinţa m-a înnebunit. Te-am 
obligat să te culci şi am venit la tine şi, pentru prima oară în 
viaţă, am dăruit. N-am primit nimic. Lar blestemul lui 
Jander s-a dus, pentru că ştiam că nici el nu fusese destul. 
Trebuie să fie posibil să primeşti şi să dăruieşti. Şi una, şi 
alta... Elijah, rămâi cu mine. 

Baley dădu din cap: 

— Gladia, dacă mi-aş rupe inima în două, n-aş putea 
schimba ceva. Nu pot rămâne pe Aurora. Trebuie să mă 
întorc pe Pământ. Tu nu poţi veni pe Pământ. 

— Elijah, şi dacă pot veni pe Pământ? 

— De ce spui asemenea absurdităţi? Chiar dacă ai putea, 
eu voi îmbătrâni repede şi în curând nu-ţi voi mai fi de folos. 
În douăzeci de ani, cel mult treizeci, eu voi fi bătrân, 
probabil mort, în timp ce tu vei rămâne aşa cum eşti secole 
întregi. 

— Dar tocmai asta e, Elijah. Pe Pământ mă voi molipsi de 
bolile voastre şi voi îmbătrâni şi eu repede. 


— Nu cred că vrei aşa ceva. În afară de asta, bătrâneţea 
nu e o boală. Numaică te vei îmbolnăvi foarte repede şi vei 
muri. Gladia, poţi găsi alt bărbat. 

— Un Aurorian? Vorbise cu dispreţ. 

— Îi poţi învăţa. Acum, când ştii cum să primeşti şi să 
dăruieşti, învaţă-i cum să facă şi una, şi alta. 

— Dacă îi învăţ, ei vor învăţa? 

— Unii, da. Cu siguranţă că da. Ai aşa de mult timp să 
găseşti pe cineva care să înveţe. Este... („Nu”, se gândi, „nu 
e bine să vorbesc de Gremionis acum, dar poate dacă va 
veni la ea - mai puţin politicos şi cu mai multă hotărâre...”) 

Ea păru că se gândeşte: 

— E posibil? 

Apoi, privindu-l pe Baley cu ochii ei albastru-cenuşii umezi: 

— O, Elijah, nu-ţi aminteşti de nimic din ce s-a întâmplat 
noaptea trecută? 

— Trebuie să recunosc, spuse Baley puţin cam trist, că 
unele lucruri sunt supărător de neclare. 

— Dacă ţi-ai aminti, n-ai dori să mă părăseşti. 

— Nu vreau să te părăsesc, Gladia. Numai că aşa trebuie. 

— Şi pe urmă, zise ea, păreai atât de fericit, de împăcat. 
M-am cuibărit pe umărul tău şi am simţit cum îţi bate inima, 
la început repede, apoi din ce în ce mai încet, numai că te-ai 
sculat imediat. [ii minte asta? 

Baley tresări şi se trase puţin înapoi, privind-o înnebunit în 
ochi: 

— Nu, nu-mi amintesc asta. Ce vrei să spui? Ce am făcut? 

— 'Ţi-am spus. Te-ai sculat dintr-o dată. 

— Da, şi pe urmă? 

Inima îi bătea repede, probabil la fel de repede ca în 
noaptea trecută. De trei ori, ceva care semăna cu adevărul 
venise la el, dar prima şi a doua oară fusese absolut singur. 
A treia oară, noaptea trecută, fusese Gladia cu el. Avusese 
un martor. 

Gladia răspunse: 


— Nimic altceva, zău. Eu am spus: „Ce este, Elijah?” dar 
nu mi-ai dat atenţie. Ai spus: „Ştiu. Ştiu.” Nu vorbeai clar şi 
priveai în toate părţile. Era puţin înspăimântător. 

— Asta-i tot ce-am spus? Pe lehova, Gladia! Altceva n-am 
spus? 

Gladia se încruntă: 

— Nu-mi amintesc. Dar pe urmă te-ai întins la loc, iar eu 
am spus: „Nu te teme, Elijah. Nu te teme. Acum eşti în 
siguranţă.” Şi te-am mângâiat, iar tu te-ai culcat la loc şi ai 
adormit... Şi ai sforăit... N-am auzit pe nimeni sforăind 
vreodată, dar asta trebuie să fi fost... Gândul o distră vizibil. 

Baley zise: 

— Ascultă-mă, Gladia. Ce am spus? „Ştiu. Ştiu.” N-am spus 
şi ce ştiu? 

Ea se încruntă din nou: 

— Nu. Nu-mi amintesc. Stai, ai spus ceva foarte încet. Ai 
spus: „Ela fost acolo mai întâi.” 

— Ela fost acolo mai întâi.” Asta am spus? 

— Da. Am crezut că vrei să spui că Giskard a fost acolo 
înaintea celorlalţi roboţi, că încercai să-ţi învingi temerile că 
vei fi răpit, că retrăiai amintirea furtunii. Da! De asta te-am 
mângâiat şi am spus: „Nu te teme, Elijah. Eşti în siguranţă 
acum.”, până ce te-ai liniştit. 

— Ela fost acolo mai întâi.,, „El a fost acolo mai întâi.” 
Acum nu mai uit. Gladia, mulţumesc pentru noaptea 
trecută. Mulţumesc că îmi vorbeşti acum. 

Gladia zise: 

— E curios când spui că Giskard te-a găsit primul. Te-a 
găsit. Ştii doar. 

— Nu poate fi asta, Gladia. Trebuie să fie ceva ce nu ştiu, 
dar reuşesc să descopăr doar când mintea îmi este absolut 
relaxată. 

— Dar ce înseamnă, atunci? 

— Nu sunt sigur, dar dacă asta am spus, trebuie să 
însemne ceva. Şi am o oră şi ceva să descopăr. 

Se ridică: 


— Acum trebuie să plec. 

Făcuse câţiva paşi spre uşă, dar Gladia alergă la el şi-l 
îmbrăţişă cu braţele: 

— Aşteaptă, Elijah. 

Baley şovăi, apoi se aplecă să o sărute. Rămaseră 
îmbrăţişaţi multă vreme. 

— Te voi mai vedea, Elijah? 

Baley răspunse cu tristeţe: 

— Nu ştiu. Aşa sper. 

Şi plecă să-i caute pe Daneel şi pe Giskard, ca să se 
pregătească pentru confruntarea ce urma. 

Baley străbătu tot trist pajiştea lungă până la locuinţa lui 
Fastolfe. Roboții mergeau de o parte şi de cealaltă. Daneel 
părea în largul lui, dar Giskard, credincios programării lui 
şi evident incapabil să se relaxeze, supraveghea în 
continuare împrejurimile. 

— Cum îl cheamă pe Preşedintele Adunării Legislative, 
Daneel? Întrebă Baley. 

— Nu ştiu, partenere Elijah. De câte ori am auzit vorbindu- 
se de el, nu i se spunea decât „Preşedintele”. I se spune 
„Domnule Preşedinte”. 

Giskard spuse: 

— Îl cheamă Rutilan Horder, domnule, dar numele nu îi 
este niciodată pomenit oficial. Se foloseşte numai titulatura. 
Asta dă aparenţa de continuitate pentru guvern. Cei care 
deţin postul au, fiecare în parte, durate ale mandatului fixe, 
dar „Preşedintele” există întotdeauna. 

— Şi actualul Preşedinte câţi ani are? 

— E foarte bătrân, domnule. Trei sute treizeci şi unu, zise 
Giskard, care avea statisticile pregătite. 

— E sănătos? 

— N-am informaţii despre vreo boală, domnule. 

— Are vreo trăsătură de caracter deosebită, pentru care 
ar fi bine să fiu pregătit? 

Asta păru să-l blocheze pe Giskard. După o pauză, spuse: 


— E greu să vă spun, domnule. Este la al doilea mandat. 
Este considerat un Preşedinte eficient, care munceşte din 
greu şi obţine rezultate. 

— Este iute la mânie? Răbdător? Dominator? Înţelegător? 

— Trebuie să vă daţi singur seama de asta, domnule, 
răspunse Giskard. 

Daneel zise: 

— Partenere Elijah, Preşedintele este mai presus de 
ataşamentul faţă de o cauză. Este drept şi nepărtinitor, prin 
definiţie. 

— Sunt sigur de asta, bombăni Baley, dar definițiile sunt 
abstracte, ca şi „Preşedintele”, în timp ce Preşedinţii 
individuali - cu nume - sunt concreţi şi pot avea minţi pe 
măsură. 

Dădu din cap. Ar fi jurat că şi mintea lui era concretă, în 
mare măsură. După ce se gândise de trei ori la ceva şi de 
trei ori pierduse acel „ceva”, acum era confruntat cu 
propriul comentariu făcut când avusese gândul şi tot nu îl 
ajuta la nimic. „El a fost acolo mai întâi.” Cine fusese acolo 
mai întâi? Când? Nu avea nici un răspuns. 

Baley îl găsi pe Fastolfe aşteptându-l la uşa locuinţei lui, cu 
un robot lângă el, ce părea cuprins de o agitaţie nerobotică, 
de parcă n-ar fi fost în stare să-şi îndeplinească rolul de a 
întâmpina un musafir şi asta l-ar fi necăjit. 

Dar întotdeauna exista o explicaţie pentru motivațiile 
oamenilor şi reacţiile roboților. Era clar că nu e vorba de 
supărare - de nici un fel de sentiment - Ci numai de o 
uşoară oscilație a potenţialelor pozitronice, rezultată din 
faptul că avea ordin să-i întâmpine şi să-i controleze pe toţi 
musafirii, iar el nu-şi putea îndeplini sarcina fără să-l 
împingă pe Fastolfe, dar nici asta n-avea voie să facă, dacă 
nu era absolută nevoie. Aşa că avea porniri false, una după 
alta, şi asta îl făcea să pară fără astâmpăr. 

Baley se pomeni că-l priveşte pe robot, absent, şi reuşi cu 
greu să-s, i îndrepte ochii înspre Fastolfe. (Se gândea la 
roboţi, dar nu ştia de ce.) 


— Mă bucur să te văd din nou, dr. Fastolfe, spuse, şi-i 
întinse mâna. 

După întâlnirea cu Gladia, îi era foarte greu să ţină minte 
că locuitorii Spaţiului nu doreau să aibă contacte fizice cu 
un Pământean. Fastolfe ezită o clipă, apoi, pentru că 
educaţia triumfă asupra prudenţei, luă mâna ce i se 
întinsese, o ţinu uşor şi puţin, apoi îi dădu drumul. Spuse: 

— Eu sunt chiar mai încântat să te văd, domnule Baley. Am 
fost foarte îngrijorat din cauza experienţei prin care ai 
trecut aseară. Nu a fost o furtună deosebit de puternică, 
dar unui Pământean trebuie să i se fi părut copleşitoare. 

— Deci ştii ce s-a întâmplat? 

— Daneel şi Giskard m-au adus la zi în această privinţă. M- 
aş fi simţit mai bine dacă ei ar fi venit direct aici şi dacă te- 
ar fi adus, eventual, cu ei, dar hotărârea lor s-a bazat pe 
faptul că locuinţa Gladiei e mai aproape de locul unde s-a 
prăbuşit vehiculul aeropurtat şi că ordinele dumitale au fost 
extrem de puternice, punând siguranţa lui Daneel mai 
presus de a dumitale. Nu te-au înţeles greşit? 

— Nu. Eu i-am obligat să mă părăsească. 

— Oare a fost înţelept? 

Fastolfe îl conduse înăuntru şi-i arătă un scaun. Baley se 
aşeză: 

— Părea lucrul cel mai bun. Eram urmăriţi. 

— Aşa mi-a spus Giskard. Mi-a mai spus şi că... 

Baley îl întrerupsse: 

— Dr. Fastolfe, te rog. Am foarte puţin timp şi trebuie să-ţi 
pun nişte întrebări. 

— Dă-i drumul, te rog, făcu Fastolfe imediat, cu aerul lui 
obişnuit de politeţe inepuizabilă. 

— Se zvoneşte că pui mai presus de orice lucrurile 
referitoare la funcţionarea creierului, că dumneata... 

— Să termin eu, domnule Baley. Că nu voi permite să-mi 
stea ceva în cale, că sunt absolut fără milă, nu iau în seamă 
imoralitatea sau răul, nu m-aş da în lături de la nimic, nu aş 


ierta nimic, totul în numele importanţei pe care o au 
lucrările mele. 

— Da. 

— Cine ţi-a spus asta, domnule Baley? Întrebă Fastolfe. 

— Are vreo importanţă? 

— Poate că nu. În plus, nu-i greu de ghicit. E vorba de fiica 
mea, Vasilia. Sunt sigur de asta. 

Baley zise: 

— Poate. Ceea ce vreau să ştiu este dacă e corectă această 
apreciere a caracterului dumitale. 

Fastolfe zâmbi cu tristeţe: 

— Aştepţi un răspuns corect de la mine, despre propriul 
meu caracter? Într-un fel, acuzaţiile care mi se aduc sunt 
adevărate. Într-adevăr, îmi consider lucrările cea mai 
importantă problemă care există şi am, într-adevăr, 
tendinţa să sacrific, pentru ele, orice mi-ar sta în cale. 
Totuşi, n-o fac. Nu sunt în stare. Şi neg mai ales acuzaţia că 
l-am ucis pe Jander pentru că asta m-ar ajuta să progresez 
în studiul meu asupra creierului uman. Nu e adevărat. Nu L- 
am ucis pe Jander. 

Baley zise: 

— Ai sugerat să fiu supus unui Test Psihic, pentru a obţine 
informaţii din creierul meu, pe care, altfel, nu le pot da. Te- 
ai gândit cumva că, dacă te-ai supune dumneata unui Test 
Psihic, ţi-ai putea demonstra nevinovăția? 

Fastolfe dădu din cap gânditor: 

— Îmi închipui că Vasilia ţi-a sugerat că e o dovadă a 
vinovăţiei mele faptul că nu m-am oferit să fiu supus unui 
Test Psihic. Nu este aşa. Un est Psihic e periculos şi sunt la 
fel de temător să mă supun lui, cum eşti şi dumneata. Şi 
totuşi, aş fi făcut-o, în ciuda temerilor mele, dacă asta n-ar fi 
fost ceea ce adversarii mei abia aşteaptă de la mine. Ei sunt 
împotriva oricărei dovezi a nevinovăţiei mele, iar Testul 
Psihic nu este un instrument suficient de fin pentru a o 
demonstra convingător. Dar ceea ce ar obţine prin folosirea 
Testului, ar fi informaţii despre teoria şi proiectarea 


roboților cu aspect uman. Asta vor ei şi asta n-o să le dau 
eu. 

Baley zise: 

— Foarte bine. Mulţumesc, dr. Fastolfe. 

— N-ai pentru ce, spuse Fastolfe. Şi acum, dacă-mi dai voie 
să revin la ce spuneam, Giskard a povestit că, după ce ai 
fost lăsat singur în vehiculul aeropurtat, ai fost acostat de 
nişte roboţi ciudaţi. Cel puţin, ai vorbit de nişte roboţi 
ciudaţi, destul de incoerent, după ce ai fost găsit inconştient 
şi expus furtunii. 

— Roboții cei ciudaţi m-au acostat, într-adevăr, dr. Fastolfe. 
Am reuşit să-i deviez şi să-i alung, dar m-am gândit că e mai 
bine să părăsesc vehiculul, decât să aştept întoarcerea lor. 
Poate că nu m-am gândit bine când am luat această 
hotărâre. Giskard spune că nu. 

Fastolfe zâmbi: 

— Giskard are un mod simplist de a vedea Universul. Ai 
idee câţi roboţi erau? 

Baley se agită şi păru că nu-şi găseşte locul pe scaun. 
Întrebă: 

— Încă n-a sosit Preşedintele? 

— Nu, dar va veni dintr-o clipă în alta. La fel şi Amadiro, 
conducătorul Institutului, pe care, mi-au povestit roboții, l- 
ai întâlnit ieri. Nu sunt sigur că a fost bine. L-ai enervat. 

— Trebuia să-l văd, dr. Fastolfe, iar el n-a părut nervos. 

— Ăsta nu e un indiciu pentru Amadiro. Ca urmare a ceea 
ce el numeşte calomnii şi întinarea insuportabilă a 
reputației profesionale, a forţat mâna Preşedintelui. 

— În ce fel? 

— Treaba Preşedintelui este să încurajeze întâlnirea 
părţilor în litigiu şi ajungerea la un compromis. Dacă 
Amadiro vrea să mă întâlnească, Preşedintele nu poate 
împiedica asta prin definiţie, cu atât mai mult s-o interzică. 
Trebuie să ţină şedinţa şi, dacă Amadiro are destule dovezi 
împotriva dumitale - şi e uşor să găseşti dovezi împotriva 
unui Pământean - asta va pune capăt investigaţiei. 


— Dr. Fastolfe, poate că nu trebuia să chemi un Pământean 
în ajutor, ştiind cât suntem noi de vulnerabili. 

— Poate că nu, domnule Baley, dar nu m-am putut gândi la 
altcineva. Nici acum nu pot, aşa că trebuie să las pe seama 
dumitale să-l convingi pe Preşedinte referitor la punctul 
nostru de vedere... Dacă poţi. 

— Răspunderea este a mea? Întrebă Baley posomorât. 

— În întregime a dumitale, spuse Fastolfe calm. 

Baley întrebă: 

— Doar noi patru vom fi prezenţi? 

Fastolfe răspunse: 

— De fapt, noi trei: Preşedintele, Amadiro şi cu mine. Noi 
suntem personajele principale şi factorii care provoacă 
neînţelegeri, ca să spun aşa. Dumneata te vei afla acolo ca o 
a patra parte, domnule Baley, doar tolerată. Preşedintele îţi 
poate ordona să pleci după plac, aşa că sper că nu vei face 
nimic pentru a-l supăra. 

— Voi încerca să nu fac, dr. Fastolfe. 

— De exemplu, domnule Baley, nu-i întinde mâna... Dacă 
îmi ierţi grosolănia. 

Baley simţi cum se aprinde, amintindu-şi de gestul făcut cu 
puţin timp în urmă: 

— N-o să i-o întind. 

— Şi fii extraordinar de politicos. Nu face acuzaţii la 
mânie. Nu insista asupra declaraţiilor pentru care nu există 
dovezi... 

— Adică să nu forţez pe nimeni să se trădeze. Pe Amadiro, 
de exemplu. 

— Da, să nu faci asta. Ar însemna o calomnie şi ne-ar trage 
înapoi. Deci, fii politicos! Dacă politeţea ascunde un atac, n- 
o să ne certăm din pricina asta. Şi încearcă să nu vorbeşti 
dacă nu ţi se vorbeşte. 

Baley zise: 

— Cum se face, dr. Fastolfe, că acum îmi dai atâtea sfaturi 
pline de grijă şi nu m-ai prevenit mai demult despre 
pericolul calomniei. 


— Vina este, într-adevăr, a mea, spuse dr. Fastolfe. Pentru 
mine însemna ceva atât de elementar, încât nici nu m-am 
gândit că trebuie explicat. 

Baley mârâi: 

— Da, mi-am închipuit eu. 

Fastolfe îşi înălţă capul brusc: 

— Aud un vehicul aeropurtat afară. Mai mult, aud paşii 
unui robot din personalul meu, îndreptându-se către 
intrare. Presupun că Preşedintele şi Amadiro sunt foarte 
aproape. 

— Împreună? Întrebă Baley. 

— Fără îndoială. Înţelegi, Amadiro a sugerat ca locuinţa 
mea să fie locul de întâlnire, acordându-mi astfel avantajul 
terenului propriu. Deci, el va avea ocazia de a se oferi, din 
aşa-zisă politeţe, să-l invite pe Preşedinte să-l aducă aici. La 
urma urmei, ei trebuie să vină aici amândoi. Asta îi va da lui 
câteva minute de discuţie cu Preşedintele între patru ochi, 
în care să-şi impună punctul de vedere. 

— Nu prea e cinstit, zise Baley. Nu puteai împiedica asta? 

— N-am vrut s-o fac. Amadiro îşi asumă un risc calculat. El 
ar putea spune ceva care să-l enerveze pe Preşedinte. 

— Preşedintele este deosebit de nervos, de felul lui? 

— Nu. Nu mai mult decât oricare alt Preşedinte aflat în cel 
de-al cincelea deceniu al mandatului său executiv. Totuşi, 
obligaţia de a respecta cu stricteţe protocolul, de a nu fi 
părtinitor şi faptul că dispune de puteri absolute, toate 
acestea duc inevitabil la o anumită nervozitate. lar Amadiro 
nu este întotdeauna înţelept. Zâmbetul lui jovial, dinţii albi, 
bonomia care se revarsă pot fi extrem de iritante când cei 
asupra cărora le risipeşte nu sunt bine dispuşi, dintr-un 
motiv oarecare... Dar trebuie să mă duc să-i întâmpin, 
domnule Baley, şi să ofer ceea ce sper să fie o versiune mai 
substanţială a farmecului. Te rog să rămâi aici şi să nu te 
mişti de pe acel scaun. 

Baley n-avea, acum, altceva de făcut decât să aştepte. Se 
gândi, fără nici o legătură, că se afla pe Aurora doar de 


cincizeci de ore standard. 

18. DIN NOU PREŞEDINTELE. 

Preşedintele era scund, surprinzător de scund. Amadiro 
era mai înalt decât el cu aproape treizeci de centimetri. 
Totuşi, când toată lumea se aşeză, Preşedintele nu era mult 
mai scund decât ceilalţi. Într-adevăr, era îndesat, cu pieptul 
şi umerii largi, în aceste condiţii părând că-i domină pe toţi. 
Şi capul îi era mare, dar chipul îi era încreţit şi răvăşit de 
vârstă. Ridurile nu erau de felul celor provocate de râs. 
Simţeai că îi sunt imprimate pe obraji şi pe frunte de 
exercitarea puterii. Părul îi era alb şi rar, şi era chel în 
punctul în care ar fi avut un vârtej. Vocea se potrivea 
înfăţişării - gravă şi hotărâtă. Poate că vârsta îi mai furase 
puţin din timbru şi îi împrumutase puţină asprime, dar la un 
Preşedinte (se gândi Baley) asta mai degrabă ajuta, decât 
deranja. 

Fastolfe trecu prin întregul ritual de întâmpinare, făcu 
schimb de replici banale şi oferi mâncare şi băutură. În tot 
acest timp, intrusul nu a fost pomenit şi nimeni nu l-a 
observat. De-abia după ce preliminariile au luat sfârşit şi 
când toată lumea s-a aşezat, a fost prezentat Baley (aflat 
ceva mai departe de centru decât ceilalţi). 

El spuse: 

— Domnule Preşedinte, fără să întindă mâna. 

Apoi, cu un gest al mâinii care voia să însemne 
încuviinţare, zise: 

— Şi, desigur, l-am cunoscut pe dr. Amadiro. 

Zâmbetul lui Amadiro nu dispăru la tonul puţin insolent al 
lui Baley. 

Preşedintele, care nu băgă în seamă salutul lui Baley, îşi 
puse câte o mână pe fiecare genunchi, cu degetele 
răsfirate, şi zise: 

— Să începem şi să vedem dacă nu putem face această 
întâlnire cât mai scurtă şi cât mai productivă cu putinţă. 
Mai întâi o să accentuez că vreau să trec peste această 
problemă a comportării necorespunzătoare - sau a posibilei 


comportări necorespunzătoare - a unui Pământean şi să 
ajung direct în miezul lucrurilor. Iar când spun miezul 
lucrurilor, nu mă refer la arhicunoscuta poveste a robotului. 
Întreruperea activităţii unui robot este o chestiune de 
competenţa tribunalele civile; poate fi considerată o 
încălcare a drepturilor de proprietate şi urmată de o 
amendă, dar nu mai mult. În plus, dacă se va dovedi că dr. 
Fastolfe l-a făcut inoperant pe robotul Jander Panell, la 
urma urmei e vorba de un robot proiectat, construit şi 
verificat chiar de el, al cărui proprietar era la data 
imobilizării lui. S-ar putea să nu se aplice nici o amendă, 
deoarece o persoană e liberă să facă orice vrea cu bunul 
propriu. Ceea ce este, într-adevăr, în litigiu e problema 
explorării şi colonizării Galaxiei: fie noi, cei de pe Aurora, le 
înfăptuim singuri, fie în colaborare cu alte Lumi din Spaţiu, 
fie le lăsăm pe seama Pământului. Dr. Amadiro şi Globaliştii 
sunt de părere că Aurora trebuie să poarte singură această 
sarcină; dr. Fastolfe doreşte s-o lase Pământului. Dacă 
putem reglementa această problemă, atunci afacerea cu 
robotul poate fi lăsată pe seama tribunalelor civile, iar 
chestiunea comportării Pământeanului va fi, probabil, în 
litigiu, şi noi vom putea scăpa de el, pur şi simplu. Deci, voi 
începe prin a întreba dacă dr. Amadiro este pregătit să 
accepte punctul de vedere al doctorului Fastolfe, pentru a 
înlătura neînţelegerea sau dacă dr. Fastolfe este pregătit să 
accepte punctul de vedere al doctorului Amadiro, având în 
vedere acelaşi scop. 

Se opri şi aşteptă. 

Amadiro spuse: 

— Îmi pare rău, domnule Preşedinte, dar trebuie să insist 
ca Pământenii să se limiteze la planeta lor, iar Galaxia să fie 
colonizată numai de Aurorieni. Totuşi, aş putea face un 
compromis, îngăduind altor Lumi din Spaţiu să împartă 
colonizarea cu noi, dacă asta ar înlătura conflictul inutil 
dintre noi. 


— Înţeleg, spuse Preşedintele. Având în vedere această 
declaraţie, dr. Fastolfe, renunţi la punctul dumitale de 
vedere? 

Fastolfe zise: 

— Compromisul doctorului Amadiro nu prea are 
fundament, domnule Preşedinte. Sunt gata să ofer un 
compromis mai important. De ce n-ar fi deschise Lumile 
Galaxiei celor din Spaţiu şi Pământenilor, deopotrivă? 
Galaxia este mare şi ar fi loc pentru toţi. Sunt gata să 
accept o asemenea soluţie. 

— Fără îndoială, vorbi Amadiro repede, pentru că nu e nici 
un compromis. Populaţia de peste opt miliarde de locuitori a 
Pământului este cu mai mult de jumătate mai mare decât 
populaţia tuturor Lumilor din Spaţiu la un loc. Pământenii 
trăiesc puţin şi sunt obişnuiţi să-şi înlocuiască repede 
pierderile. Nu au respectul nostru pentru viaţa individului. 
Se vor înghesui în noile Lumi cu orice chip, înmulţindu-se ca 
insectele, şi vor ocupa Galaxia înainte ca noi să începem 
ceva. A oferi Pământenilor o şansă presupus egală în faţa 
Galaxiei înseamnă să le dăm Galaxia - şi asta nu înseamnă 
echitate. Pământenii trebuie să se limiteze la Pământ. 

— Şi dumneata ce ai de spus în legătură cu asta, dr. 
Fastolfe? Întrebă Preşedintele. 

Fastolfe oftă: 

— Părerile mele sunt la dosar. Sunt sigur că nu trebuie să 
le repet. Dr. Amadiro se gândeşte să folosească roboţi cu 
aspect uman pentru a construi Lumile colonizate în care vor 
pătrunde, apoi, oamenii de pe Aurora, la cheie, dar nici 
măcar nu are roboții cu aspect uman. Nu-i poate construi, şi 
proiectul n-ar merge, chiar dacă i-ar avea. Nu este posibil 
nici un compromis, dacă dr. Amadiro nu este de acord cu 
principiul că Pământenilor trebuie să li se permită cel puţin 
să ia parte la colonizarea Lumilor noi. 

— Atunci, nu este posibil nici un compromis, zise Amadiro. 

Preşedintele păru nemulţumit: 


— Mă tem că unul dintre voi trebuie să cedeze. Nu vreau 
ca Aurora să fie sfâşiată de pasiuni din cauza unei probleme 
atât de importante. 

Îl privi indiferent pe Amadiro, cu o expresie care nu 
însemna nici aprobare, nici dezaprobare: 

— Intenţionezi să foloseşti imobilizarea robotului Jander ca 
argument împotriva părerii lui Fastolfe, nu-i aşa? 

— Da, zise Amadiro. 

— Un argument pur şi simplu emoţional. Ai de gând să 
declari că Fastolfe încearcă să-ţi desființeze părerea, 
făcându-i pe roboții cu aspect uman să pară mai puţin 
folositori decât sunt în realitate. 

— Asta este exact ceea ce el încearcă să facă... 

— Calomnie! Aruncă Fastolfe, încet. 

— Nu şi dacă o dovedesc, şi pot s-o dovedesc, spuse 
Amadiro. Poate că argumentul este emoţional, dar va fi 
eficient. Înţelegeţi asta, nu-i aşa, domnule Preşedinte? 
Părerea mea va câştiga, fără îndoială, dar lupta va crea 
neplăceri. V-aş sugera să-l convingeţi pe dr. Fastolfe să 
accepte o înfrângere inevitabilă şi să scutească Aurora de 
enorma tristeţe a unui spectacol care va slăbi poziţia 
noastră printre Lumile din Spaţiu şi ne va clătina 
încrederea în noi înşine. 

— Cum poţi dovedi că dr. Fastolfe a scos robotul din 
funcţiune? 

— Chiar el recunoaşte că este singura fiinţă umană care ar 
fi putut s-o facă. Ştiţi asta. 

— Ştiu, spuse Preşedintele, dar voiam să te aud pe 
dumneata spunând-o, nu în circumscripţia dumitale 
electorală, nu în mass-media, ci mie personal. Şi ai făcut-o. 

Se întoarse către Fastolfe: 

— Şi dumneata ce spui, dr. Fastolfe? Eşti singurul om care 
ar fi putut distruge robotul? 

— Fără să las urme fizice? După câte ştiu, da. Nu cred că 
dr. Amadiro este atât de talentat în robotică pentru a face 
asta şi sunt uluit că, după ce şi-a întemeiat Institutul de 


Robotică, este aşa de nerăbdător să-şi declare propria 
incapacitate, a sa şi a angajaţilor săi - şi încă în public. 

Preşedintele oftă: 

— Nu, dr. Fastolfe. Fără trucuri retorice acum. Să ne 
dezbărăm de ironie şi de subtilităţi. Care este apărarea 
dumitale? 

— Păi atât, că nu i-am făcut rău lui Jander. Nu spun că i-a 
făcut cineva. A fost o întâmplare - a funcţionat principiul 
nesiguranţei asupra conexiunilor pozitronice. Se poate 
întâmpla des. Dr. Amadiro să admită că a fost o întâmplare, 
nimeni să nu fie acuzat fără dovezi, şi atunci vom putea 
discuta fondul propunerile divergente referitoare la 
colonizare. 

— Nu, spuse Amadiro. Şansa unei distrugeri accidentale 
este prea mică pentru a fi luată în seamă, mult mai mică 
decât şansa ca dr. Fastolfe să fie răspunzător - cu atât mai 
mică, cu cât ignorarea faptului că dr. Fastolfe e vinovat ar 
însemna iresponsabilitate. Nu voi renunţa şi voi câştiga. 
Domnule Preşedinte, dumneavoastră ştiţi că eu voi câştiga 
şi cred că singura măsură raţională care se poate lua este 
să-l obligaţi pe dr. Fastolfe să-şi recunoască înfrângerea în 
interesul unităţii globale. 

Fastolfe zise repede: 

— Şi asta mă aduce la problema investigaţiei pe care i-am 
cerut domnului Baley, de pe Pământ, să o întreprindă. 

lar Amadiro spuse la fel de repede: 

— O acţiune la care m-am opus când a fost sugerată prima 
oară. Poate că Pământeanul este un investigator bun, dar 
nu este obişnuit cu Aurora şi nu poate realiza nimic aici. 
Nimic, în afară de a împrăştia calomnii şi de a pune Aurora 
într-o lumină nedemnă şi ridicolă faţă de Lumile din Spaţiu. 
Fragmente satirice referitoare la această problemă au fost 
transmise pe vreo şase programe de actualități importante 
din Spaţiu, pe hiperunde, în tot atâtea Lumi. Înregistrări ale 
acestora au fost trimise la biroul dumneavoastră. 

— Şi mi-au fost aduse la cunoştinţă, spuse Preşedintele. 


— Şi s-a bârfit şi aici, pe Aurora, continuă Amadiro. Dacă 
aţi lăsa investigația să continue, asta ar servi numai 
interesului meu egoist. Pe Fastolfe îl costă sprijinul maselor 
şi voturile legislatorilor. Cu cât va continua mai mult, cu atât 
mai sigur voi fi eu de victorie, dar face rău Aurorei şi nu 
vreau să mă gândesc la siguranţa mea cu preţul răului făcut 
Lumii mele. Vă sugerez - cu respect - să puneţi capăt 
investigaţiei, domnule Preşedinte, şi să-l convingeţi pe dr. 
Fastolfe să fie de acord acum, în mod elegant, cu ceea ce va 
trebui să accepte până la urmă - cu un preţ mult mai mare. 

Preşedintele spuse: 

— Sunt de acord că s-ar putea să fi fost o imprudenţă 
faptul că i s-a permis doctorului Fastolfe să declanşeze 
această investigaţie. Spun s-ar putea. Recunosc şi că sunt 
tentat să-i pun capăt. Şi totuşi, Pământeanul - nu dădu nici 
un semn că ar fi ştiut că Baley se află în încăpere - se află 
deja aici de mai mult timp... 

Se opri, ca şi cum i-ar fi dat lui Fastolfe o şansă de a 
confirma, iar Fastolfe o prinse, spunând: 

— Aceasta e a treia zi a investigaţiei lui, domnule 
Preşedinte. 

— În acest caz, făcu Preşedintele, înainte de a pune capăt 
acestei investigaţii, cred că ar fi cinstit să întreb dacă până 
acum există descoperiri importante. 

Se opri din nou. Fastolfe îi aruncă o privire iute lui Baley şi 
îi făcu un semn uşor din cap. 

Baley vorbi încet: 

— Nu doresc, domnule Preşedinte, să mă amestec 
neîntrebat. Mi s-a pus o întrebare? 

Preşedintele se încruntă. Fără să privească înspre Baley, 
spuse: 

— Îi cer domnului Baley de pe Pământ să ne spună dacă a 
făcut vreo descoperire importantă. 

Baley inspiră adânc. Acum e acum. 

— Domnule Preşedinte, începu el. leri după-masă îl 
interogam pe dr. Amadiro, care a fost foarte amabil şi 


eficient cu mine. Când personalul meu şi cu mine am 
plecat... 

— Personalul dumitale? Întrebă Preşedintele. 

— Am fost însoţit de doi roboţi în toate etapele 
investigaţiei mele, domnule Preşedinte, zise Baley. 

— Roboţi care aparţin doctorului Fastolfe? Întrebă 
Amadiro. Pun întrebarea pentru dosar. 

— Pentru dosar, aparţin. Unul este Daneel Olivaw, robot cu 
aspect uman, iar celălalt, Giskard Reventlov, un robot mai 
vechi, fără aspect uman. 

— Mulţumesc, spuse Preşedintele. Continuă. 

— Când am părăsit terenul Institutului, am descoperit că 
se umblase la vehiculul aeropurtat pe care-l folosisem. 

— Se umblase? Întrebă Preşedintele uimit. De către cine? 

— Nu ştiu, dar s-a întâmplat pe terenul Institutului. 
Venisem în urma unei invitaţii, aşa că personalul Institutului 
ştia că suntem acolo. Mai mult, nimeni nu poate veni fără o 
invitaţie şi fără cunoştinţa personalului de la Institut. Dacă 
ar fi de imaginat aşa ceva, ar trebui să tragem concluzia că 
la maşină ar fi putut umbla numai cineva din personalul 
Institutului, iar asta ar fi, în orice caz, imposibil - doar dacă 
n-ar fi dat dispoziţie însuşi dr. Amadiro, ceea ce, iarăşi, e de 
neimaginat. 

Amadiro zise: 

— Se pare că îţi imaginezi cam multe pe seama 
inimaginabilului. Vehiculul aeropurtat a fost controlat de un 
tehnician calificat, care să-şi dea seama dacă, într-adevăr, s- 
a umblat la el? N-ar fi putut fi o defecţiune? Întrebă 
Amadiro. 

— Nu, domnule, dar Giskard, care este capabil să conducă 
un vehicul aeropurtat şi care l-a condus de multe ori chiar 
pe acesta, susţine că s-a umblat la el. 

— Şi el face parte din personalul doctorului Fastolfe, e 
programat de el şi-şi primeşte ordinele zilnice de la el, 
spuse Amadiro. 

— Vrei să insinuezi..., începu Fastolfe. 


— Nu insinuez nimic, îşi ridică Amadiro o mână, cu un gest 
blând. Fac doar o declaraţie... Pentru dosar. 

Preşedintele se agită: 

— Îl rog pe domnul Baley de pe Pământ să continue. 

Baley zise: 

— Când vehiculul aeropurtat s-a prăbuşit, era urmărit de 
alţii. 

— Alţii? Întrebă Preşedintele. 

— Alţi roboţi. Aceştia au sosit, dar roboții mei deja 
plecaseră. 

— O clipă, zise Amadiro. În ce stare te aflai dumneata 
atunci, domnule Baley? 

— Nu-mi era prea bine. 

— Nu-ţi era prea bine? Eşti Pământean şi eşti obişnuit 
doar cu viaţa artificială din Oraşele voastre. Nu te simţi 
bine în aer liber. Nu-i aşa, domnule Baley? Întrebă Amadiro. 

— Da, domnule. 

— Iar în seara trecută se desfăşura o furtună puternică, 
după cum sunt sigur că îşi aminteşte domnul Preşedinte. N- 
ar fi mai nimerit să spui că îţi era foarte rău? Că erai 
aproape inconştient, dacă nu mai rău? 

— Îmi era foarte rău, zise Baley în silă. 

— Atunci, cum de au plecat roboții dumitale? Întrebă 
Preşedintele tăios. N-ar fi trebuit să stea cu dumneata, dacă 
îţi era rău? 

— Le-am ordonat să plece, domnule Preşedinte. 

— De ce? 

— M-am gândit că e mai bine, zise Baley, şi voi explica... 
Dacă mi se îngăduie să continui. 

— Continuă. 

— Eram, într-adevăr, urmăriţi, pentru că roboții urmăritori 
au sosit la scurt timp după ce plecaseră ai mei. Urmăritorii 
m-au întrebat unde sunt roboții mei, iar eu le-am spus că i- 
am trimis de acolo. De abia după aceea m-au întrebat dacă 
nu mi-e rău. Am spus că nu mi-e rău, iar ei au plecat, 
continuând să-i caute pe roboții mei. 


— Să-i caute pe Daneel şi Giskard? Întrebă Preşedintele. 

— Da, domnule Preşedinte. Pentru mine era clar că aveau 
ordine precise să-i găsească pe roboţi. 

— În ce fel era clar? 

— Deşi îmi era evident rău, m-au întrebat de roboţi, 
înainte de a mă întreba cum mă simt. Apoi, mai târziu, m-au 
abandonat în starea mea proastă ca să-mi caute roboții. 
Trebuie să fi primit ordine extrem de precise să-i găsească 
pe acei roboţi, altfel n-ar fi fost posibil să neglijeze o fiinţă 
umană evident bolnavă. De fapt, eu am prevăzut acest lucru 
şi de aceea mi-am trimis roboții de acolo. Am considerat că 
e foarte important să-i ţin departe de persoane 
neautorizate. 

Amadiro zise: 

— Domnule Preşedinte, pot continua să-i pun întrebări 
domnului Baley, pentru a demonstra netemeinicia 
declaraţiei lui? 

— Poţi. 

Amadiro spuse: 

— Domnule Baley. Erai singur după plecarea roboților 
dumitale, nu-i aşa? 

— Da, domnule. 

— Deci nu există o înregistrare a întâmplărilor? Dumneata 
nu eşti echipat pentru a le înregistra? Nu ai un dispozitiv de 
înregistrare? 

— Nu, de trei ori, domnule. 

— Şi-ţi era râu? 

— Da, domnule. 

— Erai buimac? Poate-ţi era prea rău ca să-ţi aminteşti cu 
precizia? 

— Nu, domnule. Îmi aduc foarte bine aminte. 

— Aşa îţi imaginezi, cred, dar se prea poate să fi delirat şi 
să fi avut halucinaţii. În aceste condiţii, e clar că e foarte 
discutabil ce au spus roboții sau dacă, într-adevăr, a apărut 
vreun robot. 

Preşedintele spuse, gânditor: 


— Sunt de acord. Domnule Baley de pe Pământ, 
presupunând că este exact ceea ce-ţi aminteşti - sau 
pretinzi că-ţi aminteşti - ce interpretare dai evenimentelor 
pe care le descrii? 

— Evit să vă prezint părerea mea în această problemă, 
domnule Preşedinte, ca să nu-l calomniez pe onorabilul dr. 
Amadiro. 

— Deoarece vorbeşti la cererea mea şi deoarece 
observaţiile dumitale se limitează la această încăpere - 
Preşedintele privi în jur: nişele din pereţi nu erau ocupate 
de roboţi - nu se pune problema calomnierii, doar dacă nu o 
să vorbeşti cu răutate. 

— În acest caz, domnule Preşedinte, spuse Baley, m-am 
gândit că ar fi posibil ca dr. Amadiro să mă reţină în biroul 
lui, discutând probleme cu mine chiar mai mult timp decât 
era necesar, ca să aibă răgazul să-mi strice maşina, apoi m- 
a reţinut în continuare, ca să plec după ce s-a stârnit 
furtuna, asigurându-se, astfel, că în timpul transportului îmi 
va fi rău. Studiase condiţiile sociale ale Pământului, după 
cum mi-a spus de câteva ori, aşa că ştia care ar putea fi 
reacţia mea la furtună. Mie mi s-a părut că planul lui a fost 
să-i trimită pe roboţi după noi ca să ne ia pe toţi, înapoi, la 
Institut, aparent ca eu să fiu îngrijit pentru starea de rău, 
dar de fapt ca să pună mâna pe roboții doctorului Fastolfe. 

Amadiro râse încet: 

— Ce motiv aş avea pentru toate astea? Vedeţi, domnule 
Preşedinte, că e vorba de presupuneri peste presupuneri, 
care ar fi calomnii în orice tribunal de pe Aurora. 

Preşedintele întrebă cu severitate: 

— Domnul Baley de pe Pământ are ceva în sprijinul 
acestor ipoteze? 

— O linie de gândire, domnule Preşedinte. 

Preşedintele se ridică imediat în picioare, pierzându-şi 
ceva din prestanţă, de vreme ce avea, de-abia, înălţimea 
unui scaun: 


— Fac o scurtă plimbare, ca să mă gândesc la ceea ce am 
auzit până acum. Mă întorc imediat. 

leşi ca să meargă la Personală. 

Fastolfe se aplecă înspre Baley, iar Baley îi veni în 
întâmpinare. (Amadiro îi privi cu nepăsare, ca şi cum 
pentru el nu conta ce aveau ei să-şi spună unul altuia.) 

Fastolfe şopti: 

— N-ai ceva mai bun de spus? 

Baley răspunse: 

— Cred că da, dacă o să am ocazia, dar Preşedintele nu 
pare să fie înţelegător. 

— Nu este. Până acum doar ai înrăutățit situaţia şi nu m-ar 
mira să pună capăt acestei discuţii când se va întoarce. 

Baley dădu din cap şi-şi privi lung pantofii. 

Baley încă îşi mai fixa pantofii când se întoarse 
Preşedintele, se aşeză din nou şi-i aruncă Pământeanului o 
privire aspră şi posomorâtă. 

Zise: 

— Domnule Baley de pe Pământ. 

— Da, domnule Preşedinte. 

— Cred că-mi pierd timpul cu dumneata, dar nu vreau să 
se spună că n-am ascultat ambele părţi, chiar dacă asta mă 
făcea să pierd timpul. Îmi poţi da un motiv care ar dovedi că 
dr. Amadiro s-a purtat în felul nebunesc în care îl acuzi că s- 
a purtat? 

— Domnule Preşedinte, zise Baley, pe un ton aproape 
disperat, există, într-adevăr, un motiv - unul foarte bun. Se 
bazează pe faptul că de planul doctorului Amadiro referitor 
la colonizarea Galaxiei nu se va alege nimic, dacă el şi 
Institutul lui nu pot fabrica roboţi cu aspect uman. Până 
acum nu a fabricat niciunul şi nu poate fabrica vreunul. 
Întrebaţi-l dacă este de acord ca un comitet legislativ să-i 
examineze Institutul, căutând indicii că se fabrică sau se 
proiectează roboţi cu aspect uman reuşiţi. Dacă el susţine 
că roboţi asemănători cu omul se află pe liniile de montaj 
sau, chiar, pe mesele proiectanţilor - sau măcar în fază 


teoretică - şi dacă este pregătit să demonstreze acest lucru 
unui comitet autorizat, eu nu voi mai spune nimic şi voi 
recunoaşte că investigația mea nu a realizat nimic. 

Îşi ţinu respiraţia. Preşedintele îl privi pe Amadiro, al cărui 
zâmbet pălise. 

Amadiro spuse: 

— Voi recunoaşte că, deocamdată, nu avem nici un robot 
cu aspect uman în pregătire. 

— Atunci voi continua, zise Baley, reluându-şi respiraţia 
întreruptă cu un gâfâit. Bineînţeles că dr. Amadiro poate 
găsi toate informaţiile de care are nevoie pentru proiectul 
lui dacă se adresează doctorului Fastolfe, care are 
informaţiile în cap, dar nu va coopera în această privinţă. 

— Nu, nu voi coopera, cu nici un preţ, murmură Fastolfe. 

— Dar, domnule Preşedinte, continuă Baley, dr. Fastolfe nu 
este singura persoană care deţine secretul proiectării şi 
construirii roboților cu aspect uman. 

— Nu? Făcu Preşedintele. Cine altcineva mai ştie? 

Însuşi dr. Fastolfe pare uimit de observaţia dumitale, 
domnule Baley. 


(Pentru prima oară nu adăugă „de pe Pământ”.) 

— Sunt, într-adevăr, uimit, zise Fastolfe. După câte ştiu eu, 
sunt. Cu siguranţă, singurul. Nu ştiu ce vrea să spună 
domnul Baley. 

Amadiro vorbi, făcând o strâmbătură uşoară: 

— Cred că nici domnul Baley nu ştie. 

Baley se simţi încolţit. Privi de la unul la altul şi simţi că 
niciunul din ei - niciunul - nu era de partea lui. Spuse: 

— Nu e aşa că orice robot cu aspect uman ar şti? Poate că 
nu conştient, nu astfel încât să dea informaţii în această 
privinţă, dar cu siguranţă că informaţiile ar exista în el, nu-i 
aşa? Dacă unui robot cu aspect uman i s-ar pune întrebările 
potrivite, răspunsurile şi reacţiile lui i-ar trăda proiectarea 
şi construcţia. De fapt, dacă i s-ar da suficient timp şi i s-ar 
pune întrebări formulate corespunzător, un robot cu aspect 


uman ar oferi informaţii care ar face posibilă proiectarea 
altor roboţi cu aspect uman. Ca s-o spun pe şleau, nici o 
maşinărie nu poate avea un proiect secret, dacă maşinăria 
însăşi este disponibilă pentru a fi studiată intens. 

Fastolfe părea uimit: 

— Înţeleg ce vrei să spui, domnule Baley, şi ai dreptate. 
Niciodată nu m-am gândit la asta. 

— Cu tot respectul, dr. Fastolfe, zise Baley, trebuie să-ţi 
spun că, asemenea tuturor Aurorienilor, ai o mândrie 
personală deosebită. Eşti mult prea satisfăcut că eşti cel 
mai bun robotician, singurul robotician care poate construi 
roboţi asemănători cu omul - aşa că nu vezi lucruri 
evidente. 

Preşedintele se relaxă cu un zâmbet: 

— Te-a prins, dr. Fastolfe. Mă întrebam de ce erai atât de 
doritor să susţii că eşti singurul care ştie cum să-l distrugă 
pe Jander, când asta îţi slăbea poziţia politică. Acum văd 
bine că ai renunţa mai repede la poziţia politică, decât la 
unicitatea dumitale. 

Fastolfe era vizibil mânios. Cât despre Amadiro, acesta se 
încruntă şi zise: 

— Are vreo legătură cu problema pe care o discutăm? 

— Da, are, spuse Baley, cu încredere sporită. Nu poţi 
scoate nici o informaţie direct de la dr. Fastolfe. Roboţilor 
dumitale nu li se poate ordona să-i facă vreun râu, de 
exemplu să-l tortureze ca să-şi dezvăluie secretele. Nici 
dumneata nu-i poţi face rău direct, din cauza personalului 
doctorului Fastolfe, care îl protejează. Poţi, totuşi, izola un 
robot şi să pui alţi roboţi să-l răpească, dacă fiinţa umană 
aflată de faţă este prea bolnavă ca să te poată împiedica. 
Toate întâmplările de ieri după-amiază făceau parte dintr- 
un plan înjghebat la repezeală ca să pui mâna pe Daneel. 
Ţi-ai dat seama de ocazie de îndată ce am insistat să vin la 
Institut. Dacă nu mi-aş fi trimis roboții de acolo, dacă nu m- 
aş fi simţit destul de bine ca să insist că mi-e bine şi să-ţi 
trimit roboții în direcţie greşită, l-ai fi prins. Şi, în cele din 


urmă, ai fi putut descoperi secretul roboților asemănători 
cu omul printr-o analiză îndelung pregătită a comportării şi 
reacţiilor lui Daneel. 

Amadiro zise: 

— Domnule Preşedinte, protestez. În viaţa mea n-am mai 
auzit o calomnie atât de răutăcios formulată. Nu ştiu - şi 
probabil că nu vom şti niciodată - dacă vehiculul aeropurtat 
a fost, într-adevăr, avariat; şi dacă a fost, de cine; dacă 
roboții au urmărit, într-adevăr, vehiculul şi au vorbit sau nu 
cu domnul Baley. El nu face altceva decât să tragă o 
concluzie după alta, toate bazate pe mărturia îndoielnică 
referitoare la evenimente al căror unic martor a fost - şi 
încă într-o perioadă în care era pe jumătate înnebunit de 
teamă şi se poate să fi avut halucinaţii. Nimic din toate 
astea nu stă în picioare în nici un tribunal, nici o secundă. 

— Acesta nu este un tribunal, dr. Amadiro, spuse 
Preşedintele, şi este de datoria mea să ascult orice poate 
ţine de problema în discuţie. 

— Aceasta nu ţine de problemă, domnule Preşedinte. Este 
o încâlceală. 

— Şi, totuşi, se leagă într-un fel. Se pare că nu-l pot prinde 
pe domnul Baley cu ceva ilogic. Dacă admitem ceea ce 
susţine el că a trăit, concluziile lui au un sens. Negi toate 
astea, dr. Amadiro? Avarierea vehiculului aeropurtat, 
urmărirea, intenţia de a pune mâna pe robotul cu aspect 
uman? 

— Neg! Absolut! Nimic nu e adevărat! Zise Amadiro, care 
nu mai zâmbise de mult. Pământeanul poate prezenta o 
înregistrare a întregii noastre conversații care va arăta, cu 
siguranţă, cum l-am întârziat vorbindu-i mult, invitându-l să 
viziteze Institutul, invitându-l la cină, dar toate astea pot fi 
interpretate şi ca o accentuare a faptului că sunt politicos şi 
ospitalier. Poate că am fost indus în eroare de o anumită 
simpatie pe care o am faţă de Pământeni şi asta a fost tot. 
Neg insinuările lui şi nimic din cele spuse de el nu e valabil 
faţă de negarea mea. Reputația mea nu permite ca o simplă 


speculație să convingă pe oricine că sunt intrigantul 
nemernic descris de Pământean. 

Preşedintele se scărpină gânditor în bărbie şi spuse: 

— Desigur, nu am de gând să te acuz pe baza celor spuse 
de Pământean până acum. Domnule Baley, dacă asta e tot 
ce ai, este interesant, dar insuficient. Ai ceva mai important 
de spus? Te previn că dacă nu ai, am consumat pentru 
treaba asta tot timpul pe care mi-l pot permite. 

Baley zise: 

— Mai este un singur subiect pe care vreau să-l aduc în 
discuţie, domnule Preşedinte. Poate aţi auzit de Gladia 
Delmarre - sau Gladia Solariana. Ea îşi spune, simplu, 
Gladia. 

— Da, domnule Baley, răspunse Preşedintele cu iritare în 
glas. Am auzit de ea. Am văzut spectacolul de pe hiperunde 
în care dumneata şi ea interpretaţi roluri atât de 
remarcabile. 

— Ea a locuit împreună cu robotul Jander timp de mai 
multe luni. De fapt, spre sfârşit el devenise soţul ei. 

Privirea nefavorabilă pe care i-o aruncă Preşedintele lui 
Baley deveni dură: 

— Ce devenise? 

— Soţ, domnule Preşedinte. 

Fastolfe, care se ridicase pe jumătate, se aşeză la loc, 
părând tulburat. 

Preşedintele spuse cu răceală: 

— Asta e ilegal. Mai rău, e caraghios. Un robot n-o poate 
fecunda. Nu pot exista copii. Statutul de soţ - sau de soţie - 
nu se acordă fără o declaraţie, din care să reiasă dorinţa lor 
de a avea copii, dacă li se permite. Cred că şi un Pământean 
ştie asta. 

Baley zise: 

— Îmi dau seama de asta, domnule Preşedinte. Sunt sigur 
că şi Gladia şi-a dat seama. Ea n-a folosit cuvântul „soţ” în 
sensul lui legal, ci într-un sens emoţional. Îl considera pe 


Jander echivalentul unui soţ. Avea faţă de el sentimente pe 
care le-ar fi avut faţă de un soţ. 

Preşedintele se întoarse către Fastolfe: 

— Ştiai toate astea, dr. Fastolfe? Era un robot din 
personalul dumitale. 

Fastolfe, evident stânjenit, spuse: 

— Ştiam că ţine la el. Am bănuit că se foloseşte de el din 
punct de vedere sexual. Totuşi, n-am ştiut nimic despre 
secretul ăsta ilegal, până ce nu mi-a povestit domnul Baley. 

Baley zise: 

— Este o Solariană. Concepţia ei despre „soţ” nu este 
Auroriană. 

— Evident, nu, spuse Preşedintele. 

— Dar are suficient simţ al măsurii ca să ţină asta secret, 
domnule Preşedinte. N-a povestit niciodată nimic despre 
acest secret, cum îi spune dr. Fastolfe, nici unui Aurorian. 
Mi-a povestit mie alaltăieri, pentru că voia să mă îndemne 
să cercetez lucrul care pentru ea însemna atât de mult. 
Chiar şi aşa, cred că n-ar fi folosit cuvântul dacă n-ar fi ştiut 
că sunt Pământean şi că-l înţeleg în sensul folosit de ea, şi 
nu de un Aurorian. 

— Foarte bine, vorbi Preşedintele. Îi acord minimum de 
bun simţ - pentru o Solariană. Acesta e subiectul în plus pe 
care doreai să-l aduci în discuţie? 

— Da, domnule Preşedinte. 

— În acest caz, n-are absolut nici o legătură şi nu joacă 
nici un rol în discuţia noastră. 

— Domnule Preşedinte, totuşi, există o întrebare pe care 
trebuie s-o pun. O întrebare. Zece cuvinte, domnule, şi 
termin. 

Vorbise cât putuse de serios, pentru că de asta depindea 
totul. 

Preşedintele şovăi: 

— De acord. O ultimă întrebare. 

— Da, domnule Preşedinte. 


Lui Baley i-ar fi plăcut să strige cuvintele, dar se abţinu. 
Nu ridică nici vocea. Nu arătă nici cu degetul. Totul 
depindea de asta. Totul condusese la asta, dar îşi aminti 
avertismentul dat de dr. Fastolfe şi vorbi aproape 
indiferent: 

— Cum de ştia dr. Amadiro că Jander era soţul Gladiei? 

— Ce? 

Sprâncenele albe şi stufoase ale Preşedintelui se înălţară 
în semn de surpriză: 

— Cine a spus că el ştia ceva despre asta? 

Pentru că i se pusese o întrebare directă, Baley putu 
continua: 

— Întrebaţi-l pe el, domnule Preşedinte. 

Şi de-abia înclină capul în direcţia lui Amadiro, care se 
ridicase de pe scaun şi se holba la Baley, vădit îngrozit. 

Baley vorbi din nou, foarte încet, nedorind să îndepărteze 
atenţia de la Amadiro: 

— Întrebaţi-l, domnule Preşedinte. Pare tulburat. 

— Ce înseamnă asta. Dr. Amadiro? Întrebă Preşedintele. 
Ştiai ceva despre robot, cum că ar fi soţul acestei femei de 
pe Solaria? 

Amadiro se bâlbâi, apoi îşi lipi buzele o clipă, pe urmă 
încercă iar. Paloarea care îl cuprinsese dispăruse şi fusese 
înlocuită de un roşu aprins. Spuse: 

— Sunt surprins de această acuzaţie fără sens, domnule 
Preşedinte. Nu ştiu despre ce e vorba. 

— Îmi daţi voie să explic, domnule Preşedinte? Foarte pe 
scurt? Întrebă Baley. (Va fi întrerupt?) 

— Cred şi eu, zise Preşedintele morocănos. Dacă ai o 
explicaţie, sigur că aş vrea s-o aud. 

— Domnule Preşedinte, spuse Baley. După-amiază am avut 
o discuţie cu dr. Amadiro. Pentru că avea de gând să mă 
reţină până la începerea furtunii, a vorbit mai pe larg decât 
a avut intenţia şi, evident, mai neatent. Când s-a referit la 
Gladia, a pomenit că robotul Jander este soţul ei. Sunt 
curios de unde ştia acest lucru. 


— E adevărat, dr. Amadiro? Întrebă Preşedintele. 

Amadiro era tot în picioare, semănând cu un prizonier în 
faţa judecătorului. Spuse: 

— Dacă e adevărat sau nu, nu influenţează cu nimic 
problema în discuţie. 

— Poate că nu, zise Preşedintele, dar m-a mirat reacţia 
dumitale când s-a pus întrebarea. Am impresia că atât 
dumneata, cât şi domnul Baley ştiţi despre ce e vorba, iar 
eu nu ştiu. De aceea, vreau să înţeleg şi eu. Ştiai sau nu 
ştiai despre această relaţie imposibilă dintre Jander şi 
femeia Solariană? 

Amadiro vorbi, sufocându-se: 

— N-aveam de unde şti. 

— Ăsta nu e un răspuns, zise Preşedintele. Asta e o 
eschivare. Emiţi o judecată, când eu îţi cer să-ţi aduci 
aminte. Ai făcut sau nu declaraţia care ţi se pune în seamă? 

— Înainte ca el să răspundă, spuse Baley, simțindu-se mai 
sigur pe el acum, când Preşedintele era ofensat moral, este 
corect ca eu să-i amintesc doctorului Amadiro că Giskard, 
robotul care a fost şi el prezent la întâlnire, poate repeta 
întreaga discuţie, dacă i se cere, cuvânt cu cuvânt, folosind 
vocea şi intonaţia ambelor părţi. Pe scurt, conversaţia este 
înregistrată. 

Amadiro izbucni furios: 

— Domnule Preşedinte, robotul Giskard a fost proiectat, 
construit şi programat de dr. Fastolfe, care se proclamă 
singur cel mai mare robotician în viaţă şi care mi se opune 
din răsputeri. Putem avea încredere într-un asemenea 
robot? 

Baley zise: 

— Poate că ar trebui să ascultați înregistrarea şi să luaţi 
singur o hotărâre, domnule Preşedinte. 

— Poate că ar trebui, spuse Preşedintele. Nu mă aflu aici, 
dr. Amadiro, ca să ia alţii hotărâri pentru mine. Dar să 
lăsăm asta deoparte, o clipă. Indiferent de ce spune 
înregistrarea, dr. Amadiro, doreşti să declari pentru dosar 


că nu ştiai că femeia Solariană considera pe robot soţul ei şi 
că nu te-ai referit niciodată la el ca la soţul ei? Te rog să-ţi 
aduci aminte (aşa cum ar trebui să faceţi amândoi, fiind 
legislatori) că, deşi nu este nici un robot de faţă, toată 
această conversaţie este înregistrată de propriul meu 
dispozitiv. 

Bătu cu palma o mică umflătură la buzunarul de la piept. 

— Deci, clar, dr. Amadiro. Da sau nu. 

Amadiro vorbi cu un glas în care se simţea disperarea: 

— Domnule Preşedinte, sincer nu-mi aduc aminte ce-am 
spus întâmplător. Dacă am menţionat cuvântul - şi nu 
recunosc s-o fi făcut - poate a fost în urma altei conversații 
întâmplătoare în care cineva a amintit faptul că Gladia se 
purta de parcă ar fi fost îndrăgostită de robot, de parcă 
acesta ar fi fost soţul ei. 

Preşedintele spuse: 

— Şi cu cine ai avut această altă conversaţie 
întâmplătoare? Cine ţi-a făcut această declaraţie? 

— Pe moment, nu pot spune. 

Baley zise: 

— Domnule Preşedinte, dacă dr. Amadiro va fi atât de 
amabil încât să facă o listă cu toţi cei care ar fi putut folosi 
cuvântul de faţă cu el, îi putem întreba pe fiecare ca să 
descoperim cine îşi aminteşte că ar fi făcut o asemenea 
declaraţie. 

Amadiro spuse: 

— Sper, domnule Preşedinte, că vă daţi seama de efectul 
asupra moralei Institutului dacă se face aşa ceva. 

— Sper că şi dumneata îţi dai seama, dr. Amadiro, vorbi 
Preşedintele, şi că vei veni cu un răspuns mai bun la 
întrebarea noastră, ca să nu fim siliţi să luăm măsuri 
extreme. 

— O clipă, domnule Preşedinte, zise Baley cât putu de 
slugarnic, mai rămâne o întrebare. 

— lar? Alta? 

Preşedintele îl privi pe Baley fără plăcere: 


— Care este? 

— De ce se străduieşte dr. Amadiro să evite recunoaşterea 
faptului că ştia despre relaţia lui Jander cu Gladia? Spune 
că n-are nici o legătură cu cazul. Atunci, de ce nu spune că 
ştia de relaţie şi să terminăm cu asta? Eu spun că are 
legătură cu cazul şi că dr. Amadiro ştie că mărturisirea lui 
ar putea fi folosită pentru a demonstra acţiuni criminale din 
partea lui. 

Amadiro tună: 

— Resping formularea şi cer să mi se prezinte scuze! 

Fastolfe zâmbi abia schiţat, iar Baley îşi lipi buzele cu 
severitate. Îl scosese pe Amadiro din fire. 

Preşedintele se înroşi aproape îngrijorător şi spuse cu 
furie: 

— Dumneata ceri? Dumneata ceri? Cui ceri? Eu sunt 
Preşedintele. Eu ascult toate părerile înainte de a hotări ce 
să sugerez că e mai bine de făcut. Să aud ce are 
Pământeanul de spus referitor la interpretarea pe care o dă 
acţiunii dumitale. Dacă te calomniază, va fi pedepsit, poţi fi 
sigur, şi mai poţi fi sigur că voi aplica cea mai mare 
pedeapsă pentru calomnie. Dar dumneata, Amadiro, n-ai 
voie să-mi ceri nimic. Continuă, Pământeanule. Spune ce ai 
de spus, dar fii extrem de atent. 

— Mulţumesc, domnule Preşedinte, zise Baley. De fapt, 
există un Aurorian căruia Gladia i-a spus, într-adevăr, 
secretul relaţiei ei cu Jander. 

Preşedintele îl întrerupse: 

— Ei bine, cine e acesta? Nu face bancuri de hiperunde cu 
mine. 

Baley zise: 

— Nu am altă intenţie, decât să dau un răspuns direct, 
domnule Preşedinte. Singurul Aurorian este, bineînţeles, 
Jander însuşi. O fi fost el robot, dar este un locuitor al 
Aurorei şi poate fi considerat Aurorian. Gladia trebuie să-i fi 
spus, în pasiunea ei, „soţul meu”. De vreme ce dr. Amadiro 
a recunoscut că ar fi putut auzi de la altcineva o declaraţie 


referitoare la relaţia conjugală a lui Jander cu Gladia, nu e 
logic să presupunem că a auzit de la Jander? Ar dori dr. 
Amadiro să declare chiar acum, pentru dosar, că n-a vorbit 
niciodată cu Jander în perioada în care Jander a făcut parte 
din personalul Gladiei? 

Amadiro deschise de două ori gura, ca şi cum ar fi dorit să 
vorbească. De două ori nu putu scoate nici un sunet. 

— Ei bine, zise Preşedintele, ai vorbit cu Jander în acea 
perioadă, dr. Amadiro? 

Tot nici un răspuns. 

Baley vorbi încet: 

— Dacă a făcut-o, asta are legătură cu problema discutată. 

— Încep să-mi dau seama că aşa e, domnule Baley. Ei bine, 
dr. Amadiro, încă o dată: da sau nu? 

lar Amadiro izbucni: 

— Ce dovadă are Pământeanul ăsta împotriva mea? Are 
vreo înregistrare a unei conversații pe care am avut-o cu 
Jander? Are martori care sunt gata să spună că m-au văzut 
cu Jander? Ce altceva are, în afară de declaraţii care-i 
servesc numai lui? 

Preşedintele se întoarse şi-l privi pe Baley, iar acesta zise: 

— Domnule Preşedinte, dacă nu am nimic, atunci dr. 
Amadiro n-ar trebui să ezite să nege, pentru dosar, orice 
contact cu Jander - dar n-o face. În timpul investigaţiei mele 
am vorbit cu dr. Vasilia Aliena, fiica doctorului Fastolfe. Am 
vorbit şi cu un tânăr Aurorian, pe nume Santirix Gremionis. 
Din înregistrările ambelor convorbiri reiese clar că dr. 
Vasilia l-a încurajat pe Gremionis să-i facă curte Gladiei. O 
puteţi întreba pe dr. Vasilia ce scop a avut şi dacă acţiunea 
i-a fost sugerată de dr. Amadiro. De asemenea, reiese că 
Gremionis avea obiceiul să facă plimbări lungi cu Gladia, de 
care se bucurau amândoi şi în care nu erau însoţiţi de 
robotul Jander. Puteţi verifica toate astea, dacă doriţi, 
domnule. 

Preşedintele spuse, sec: 


— Aş putea s-o fac, dar dacă totul este aşa cum spui, ce 
demonstrează asta? 

Baley zise: 

— Am arătat că, în afară de dr. Fastolfe, secretul roboților 
cu aspect uman ar putea fi obţinut numai de la Daneel. 
Înainte de moartea lui Jander, putea fi obţinut, la fel de 
uşor, de la Jander. Dacă Daneel făcea parte din personalul 
doctorului Fastolfe şi nu se ajungea uşor la el, Jander făcea 
parte din personalul Gladiei, iar ea nu se complica prea 
mult când era vorba de protecţia unui robot, ca dr. Fastolfe. 
Nu e posibil ca dr. Amadiro să fi profitat de absenţele 
periodice ale Gladiei de acasă, când se plimba cu 
Gremionis, şi să discute cu Jander, poate prin vizionare 
tridimensională, să-i studieze reacţiile, să-l supună la 
diferite teste şi, apoi, să şteargă orice urmă a vizitei lui, 
astfel încât Jander să n-o poată, niciodată, informa pe 
Gladia? Poate că aşa s-a apropiat de ceea ce voia să ştie, 
înainte ca tentativa să se termine cu scoaterea din 
funcţiune a lui Jander. Atunci şi-a îndreptat atenţia asupra 
lui Daneel. Poate simţea că i-au mai rămas puţine teste şi 
observaţii de făcut, aşa că a înscenat capcana din seara 
trecută, cum am spus mai devreme în... Mărturia mea. 

Preşedintele vorbi aproape în şoaptă: 

— Acum toate se leagă. Sunt aproape silit să cred. 

— Plus un punct final, şi atunci cu adevărat nu voi mai 
avea nimic de spus, zise Baley. În timpul examinării şi 
testării lui Jander, este foarte posibil ca dr. Amadiro, 
întâmplător - şi fără nici o intenţie - să-l fi imobilizat pe 
Jander şi astfel să fi comis roboticidul. 

lar Amadiro ţipă înnebunit: 

— Nu! Niciodată! Nimic din ce-am făcut nu l-ar fi putut 
imobiliza pe acel robot! 

Fastolfe interveni: 

— Sunt de acord. Domnule Preşedinte, şi eu cred că dr. 
Amadiro nu l-a imobilizat pe Jander. Totuşi, domnule 
Preşedinte, declaraţia abia făcută de dr. Amadiro ar părea o 


recunoaştere implicită a faptului că lucra cu Jander... Şi că 
analiza situaţiei, făcută de domnul Baley, este foarte 
corectă. 

Preşedintele încuviinţă: 

— Sunt nevoit să-ţi dau dreptate, dr. Fastolfe... Dr. 
Amadiro, poţi continua să negi toate acestea şi să mă obligi 
la o investigaţie completă, care ţi-ar putea face mult rău, 
orice rezultat ar avea. Şi, oricum, cred că e posibil să se 
termine net în defavoarea dumitale. Părerea mea este să nu 
ne obligi la aşa ceva... Să nu-ţi periclitezi propria poziţie în 
Adunarea Legislativă şi, poate, să stânjeneşti capacitatea 
Aurorei de a continua o cale politică netă. După cum 
înţeleg, înainte de a interveni imobilizarea lui Jander, în 
problema colonizării Galaxiei, dr. Fastolfe avea de partea sa 
majoritatea legislatorilor - recunosc, nu o majoritate largă. 
I-ai fi făcut pe mulţi legislatori să treacă de partea dumitale 
accentuând presupusa responsabilitate a doctorului 
Fastolfe pentru imobilizarea lui Jander şi ai fi câştigat, 
astfel, majoritatea. Dar acum dr. Fastolfe, dacă doreşte, 
poate schimba rolurile acuzându-te pe dumneata de 
imobilizarea robotului şi, în plus, de a fi încercat să arunci 
asupra adversarului dumitale o acuzaţie falsă. Dacă nu 
intervin, atunci s-ar putea ca dumneata, dr. Amadiro, şi 
dumneata, dr. Fastolfe, acţionând din încăpățânare sau 
răzbunare, să vă daţi toată silinţa în a vă acuza unul pe 
celălalt de tot felul de lucruri. Forţele noastre politice şi 
opinia publică vor fi şi ele divizate - chiar fărâmiţate - 
producându-ne un rău imens. Cred că, în acest caz, victoria 
doctorului Fastolfe, deşi inevitabilă, ar fi una foarte 
costisitoare, aşa că ar fi de datoria mea ca Preşedinte să 
atrag voturile de partea lui mai întâi, apoi să vă silesc, pe 
dumneata şi fracțiunea dumitale, dr. Amadiro, să acceptaţi 
victoria lui Fastolfe, cu toată bunăvoința de care sunteţi în 
stare, şi s-o faceţi chiar acum, spre binele Aurorei. 

— Nu mă interesează o victorie zdrobitoare, domnule 
Preşedinte, zise Fastolfe. Propun, din nou, un compromis 


prin care Aurora, celelalte Lumi din Spaţiu şi Pământul să 
aibă toate libertatea de a coloniza Galaxia. În schimb, voi fi 
bucuros să mă alătur Institutului de Robotică, să-i pun la 
dispoziţie cunoştinţele mele referitoare la roboții cu aspect 
uman şi, astfel, să încurajez planul doctorului Amadiro, 
dacă el se angajează solemn să renunţe la orice gând de 
represalii împotriva Pământului oricând în viitor şi să treacă 
toate astea într-un tratat, pe care să-l semnăm noi şi 
Pământul. 

Preşedintele încuviinţă: 

— O poziţie înţeleaptă şi demnă de un om politic. Pot avea 
acordul dumitale, dr. Amadiro? 

Amadiro se aşeză. Chipul lui era o reprezentare a 
înfrângerii. Spusse: 

— Nu am dorit puterea personală sau satisfacția victoriei. 
Am vrut ceea ce cred eu că e mai bine pentru Aurora şi sunt 
convins că acest plan al doctorului Fastolfe va însemna, 
cândva, sfârşitul Aurorei. Totuşi, recunosc că sunt 
neajutorat, acum, în faţa realizării acestui Pământean - îi 
aruncă o privire iute şi veninoasă lui Baley - şi sunt silit să 
accept părerea doctorului Fastolfe, deşi voi cere 
permisiunea de a mă adresa Adunării Legislative în 
legătură cu acest subiect şi de a declara, pentru dosar, 
temerile mele referitoare la consecinţe. 

— Bineînţeles că vom permite asta, zise Preşedintele. Şi 
dacă vrei să mă asculţi, dr. Fastolfe, trimite-l pe 
Pământeanul acesta afară din Lumea noastră cât poţi de 
repede. A impus punctul dumitale de vedere, care nu va fi 
unul foarte popular dacă Aurorienii au prea mult timp de 
gândire asupra lui, considerându-l o victorie Pământeană 
asupra Aurorei. 

— Aveţi foarte multă dreptate, domnule Preşedinte, iar 
domnul Baley va pleca repede - cu mulţumirile mele şi, 
sper, şi cu ale dumneavoastră. 

— Ei bine, spuse Preşedintele, nu cu cea mai mare 
politeţe, de vreme ce inteligenţa lui ne-a salvat de la o luptă 


politică atroce, are mulţumirile mele... Mulţumesc, domnule 
Baley. 

19. DIN NOU BALEY. 

Baley le urmări plecarea de la distanţă. Deşi Amadiro şi 
Preşedintele veniseră împreună, acum plecau separat. 

Fastolfe se întoarse după ce-i condusese, fără să facă vreo 
încercare de a-şi ascunde uşurarea imensă. 

— Vino, domnule Baley, zise el, vei lua masa de prânz cu 
mine şi, apoi, cât de curând posibil, vei pleca înapoi spre 
Pământ. Personalul lui de roboţi acţiona, evident, cu gândul 
ăsta în minte. Baley încuviinţă şi zise batjocoritor: 

— Preşedintele a reuşit să-mi mulţumească, dar parcă îi 
stătea în gât. 

Fastolfe spuse: 

— N-ai idee ce onoare ţi s-a făcut. Preşedintele 
mulţumeşte rar cuiva, în schimb Preşedintelui nu-i 
mulţumeşte nimeni. Întotdeauna rămâne pe seama istoriei 
să-i laude pe Preşedinţi şi acesta este în funcţie de peste 
patruzeci de ani. A devenit capricios şi irascibil, aşa cum 
devin toţi Preşedinţii în deceniile lor finale. Totuşi, domnule 
Baley, eu îţi mulţumesc din nou şi, prin mine, Aurora îţi va 
mulţumi. Vei trăi să-i vezi pe Pământeni deplasându-se în 
spaţiu, chiar şi în decursul scurtei dumitale vieţi, iar noi vă 
vom ajuta cu tehnologia noastră. Cum ai reuşit să descurci 
acest nod al nostru în două zile şi jumătate - mai puţin - nu- 
mi pot imagina. Eşti o minune... Dar vino, poate vrei să te 
speli şi să te înviorezi. Eu ştiu că vreau. 

Pentru prima oară de la sosirea Preşedintelui, Baley avea 
timp să se gândească şi la altceva, nu numai la fraza pe 
care urma s-o spună în clipa următoare. 

Totuşi, nu ştia ce era lucrul care îi venise de trei ori în 
minte, mai întâi când era pe punctul de a adormi, apoi când 
era aproape inconştient şi în sfârşit în perioada de relaxare 
de după actul sexual. 

„El a fost acolo mai întâi!” 


Era tot fără înţeles, şi, totuşi, îşi susţinuse ideea în faţa 
Preşedintelui şi se descurcase fără acest lucru. Avea, oare, 
vreun înţeles, dacă făcea parte dintr-un mecanism de care, 
aparent, nu era nevoie? Era o prostie? Îi zvâcnea în gând, 
iar el sărbătorea o reuşită fără senzaţia de victorie. Într-un 
fel, se simţea de parcă n-ar fi sesizat ceva important. Se 
întreba - îşi va menţine Preşedintele hotărârea? Amadiro 
pierduse lupta, dar nu părea genul de persoană care să 
cedeze în vreo împrejurare. Dacă îl credeai şi presupuneai 
că a vorbit serios, nu se lăsa condus de vanitatea personală, 
ci de concepţia lui de patriotism Aurorian. Dacă aşa stăteau 
lucrurile, atunci el nu putea să cedeze. Baley simţi că e 
nevoie să-l prevină pe Fastolfe: 

— Dr. Fastolfe, zise, nu cred că s-a terminat. Dr. Amadiro 
va continua să lupte pentru a exclude Pământul. 

Fastolfe încuviinţă, în timp ce se aducea mâncarea: 

— Ştiu că va continua. Mă aştept s-o facă. Oricum, nu mă 
tem, atâta timp cât problema imobilizării lui Jander este 
lăsată deoparte. Fără asta, sunt sigur că-l voi putea 
manevra cu mai multă uşurinţă în Adunarea Legislativă. Nu 
te teme, domnule Baley, Pământenii se vor putea deplasa. 
Nici nu trebuie să te temi de vreun pericol personal din 
partea unui Amadiro răzbunător. Vei pleca de pe această 
planetă şi vei fi pe drumul de întoarcere spre Pământ 
înainte de apusul soarelui - iar Daneel te va însoţi, desigur. 
Mai mult, raportul pe care-l vom trimite cu dumneata îţi va 
asigura, încă o dată, o avansare frumoasă. 

— Sunt nerăbdător să plec, spuse Baley, dar sper că voi 
avea timp să-mi iau rămas bun. Aş vrea să... S-o mai văd pe 
Gladia o dată, şi aş vrea să-mi iau rămas bun de la Giskard, 
care mi-a salvat viaţa aseară. 

— Fără îndoială, domnule Baley. Dar, te rog, mănâncă, 
vrei? 

Baley mâncă fără nici o plăcere. Ca şi în cazul confruntării 
cu Preşedintele şi a victoriei care urmase, şi mâncarea era 
ciudat de insipidă. N-ar fi trebuit să câştige. Preşedintele ar 


fi trebuit să-l întrerupă. Dacă era nevoie, Amadiro ar fi 
trebuit să nege răspicat. Ar fi fost acceptat cuvântul lui 
împotriva cuvântului - sau raţionamentului - unui 
Pământean. 

Dar Fastolfe jubila. Spuse: 

— M-am temut de ce e mai rău, domnule Baley. M-am 
temut că întâlnirea cu Preşedintele e prematură şi că nimic 
din ce vei spune n-ar salva situaţia. Totuşi, ai reuşit atât de 
bine. Eram cuprins de admiraţie, ascultându-te. Mă 
aşteptam în orice clipă ca Amadiro să ceară să fie crezut 
cuvântul lui în locul aceluia al unui Pământean care, la 
urma urmei, s-a aflat într-o permanentă stare de 
seminebunie, pentru că se găsea pe o planetă străină, în 
aer liber... 

Baley spuse cu răceală: 

— Cu tot respectul, dr. Fastolfe, nu m-am aflat într-o 
permanentă stare de seminebunie. Aseară a fost ceva 
neobişnuit, dar a fost singura dată când mi-am pierdut 
stăpânirea de sine. În ceea ce priveşte restul şederii mele 
pe Aurora, poate că nu m-am simţit bine din când în când, 
dar am fost întotdeauna în deplinătatea facultăţilor mele 
mintale. O parte din furia pe care şi-o oprimase cu un efort 
considerabil în timpul confruntării cu Preşedintele răbufnea 
acum: 

— Numai în timpul furtunii, domnule... Desigur, cu 
excepţia - îşi aminti - câtorva clipe pe nava care se 
pregătea de aterizare... 

Nu-şi dădea seama de felul în care îi venise gândul, nici cu 
ce viteză. Îi explodase deodată în minte, ca şi cum ar fi fost 
tot timpul acolo şi n-ar fi fost nevoie decât de spargerea 
unui balon de săpun ca să iasă la iveală. 

— Pe Iehova! Şopti înspăimântat. 

Apoi, lovind cu pumnul în masă şi făcând farfuriile să 
zdrăngăne: 

— Pe lehova! 

— Ce s-a întâmplat, domnule Baley? Întrebă Fastolfe uimit. 


Baley se holbă la el şi auzi întrebarea cu întârziere: 

— Nimic, dr. Fastolfe. Tocmai mă gândeam la violenţa 
infernală cu care dr. Amadiro i-a făcut rău lui Jander şi cum 
s-a străduit, apoi, să arunce vina asupra dumitale, cum a 
aranjat ca eu să înnebunesc pe jumătate în furtuna din 
seara trecută şi cum s-a folosit de asta ca să arunce îndoiala 
asupra declaraţiilor mele. Eram numai... Momentan... 
Furios. 

— Ei bine, nu e nevoie să fii, domnule Baley. Şi de fapt, 
este aproape imposibil ca Amadiro să-l fi imobilizat pe 
Jander. Rămâne doar un accident. Ca să fiu cinstit, s-ar 
putea ca investigația lui Amadiro să fi crescut şansele ca un 
asemenea accident să aibă loc, dar n-aş susţine asta. 

Baley auzi declaraţia cu jumătate de ureche. Ceea ce 
tocmai îi spusese lui Fastolfe erau pure invenţii, iar ce 
spunea Fastolfe n-avea importanţă. Nu avea (aşa cum ar fi 
spus Preşedintele) nici o legătură cu cazul. De fapt, tot ce 
se întâmplase - tot ce explicase Baley - nu avea nici o 
legătură cu cazul. Dar nimic nu trebuia schimbat din cauza 
asta. 

Cu excepţia unui lucru - după un timp. 

„Pe lehova!” şopti el în liniştea din mintea lui, şi îşi 
îndreptă brusc atenţia la masă, mâncând cu plăcere şi 
bucurie. 

Baley mai străbătu o dată pajiştea dintre locuinţa lui 
Fastolfe şi cea a Gladiei. O va vedea pe Gladia a patra oară 
în trei zile, iar acum era pentru ultima oară (inima păru săi 
se strângă dureros în piept). 

Giskard era cu el, dar la distanţă, mai atent ca oricând la 
împrejurimi. Desigur, o dată ce Preşedintele se afla în 
posesia completă a dovezilor, ar fi trebuit să existe mai 
puţină îngrijorare pentru siguranţa lui Baley - când, de 
fapt, Daneel fusese cel asupra căruia planase pericolul. 
Probabil că Giskard nu fusese reinstruit în această privinţă. 
O singură dată se apropie de Baley, şi anume când acesta 
din urmă întrebasse: 


— Giskard, unde e Daneel? 

Giskard acoperi iute distanţa dintre ei, ca şi cum n-ar fi 
vrut să vorbească decât încet: 

— Daneel e în drum spre cosmodrom, domnule, însoţit de 
câţiva membri ai personalului, pentru a aranja cu 
transportul dumneavoastră spre Pământ. Când veţi fi dus la 
cosmodrom, vă va aştepta acolo şi se va afla pe navă cu 
dumneavoastră, despărţindu-se de dumneavoastră pe 
Pământ. 

— Asta-i o veste bună. Preţuiesc orice zi petrecută 
împreună cu Daneel. Şi tu, Giskard? Ne vei însoţi? 

— Nu, domnule. Eu am fost instruit să rămân pe Aurora. 
Totuşi, Daneel vă va fi de folos, chiar şi în lipsa mea. 

— Sunt sigur, Giskard, dar îmi va fi dor de tine. 

— Mulţumesc, domnule, zise Giskard, şi se retrase la fel de 
repede cum venise. 

Baley privi în urma lui câteva clipe, gânditor... Nu, fiecare 
lucru la timpul lui. Trebuia s-o vadă pe Gladia. 

Ea înaintă să-l întâmpine... Şi ce mult se schimbase doar în 
două zile. Nu era veselă, nu dansa, nu era plină de haz; 
avea privirea serioasă a cuiva care a suferit un şoc şi o 
pierdere, dar îi dispăruse aura supărării. Acum se observa 
un fel de seninătate, ca şi cum ar fi devenit conştientă de 
faptul că viaţa merge înainte, la urma urmei, şi că, uneori, 
poate, chiar, să fie frumoasă. 

Reuşi un zâmbet, cald şi prietenos, în timp ce înainta spre 
el întinzându-i mâna. 

— O, ia-o, ia-o, Elijah, zise ea, când văzu că el şovăie. E 
ridicol să dai înapoi şi să te prefaci că nu vrei să mă atingi, 
după noaptea trecută. Vezi, tot îmi amintesc de ea şi n-am 
început să regret. Dimpotrivă. 

Baley reuşi un lucru neobişnuit (pentru el), să zâmbească 
la rândul lui: 

— Şi eu îmi amintesc de ea, Gladia, şi nici eu nu regret. Ba 
chiar mi-ar plăcea s-o repet, dar am venit să-mi iau rămas 
bun. 


Pe chipul ei trecu o umbră: 

— Deci te întorci pe Pământ. Totuşi, raportul pe care l-am 
obţinut prin reţeaua de roboţi care funcţionează 
întotdeauna între locuinţa lui Fastolfe şi a mea arată că 
totul a mers bine. Nu se poate să fi dat greş. 

— N-am dat greş. De fapt, dr. Fastolfe a câştigat în 
totalitate. Nu cred că mai există vreun zvon că ela fost 
implicat în moartea lui Jander. 

— Din cauza celor spuse de tine, Elijah? 

— Aşa cred. 

— Ştiam eu. 

În glas i se simţea o nuanţă de automulţumire. 

— Ştiam eu că vei reuşi, când le-am spus să te cheme pe 
tine pentru acest caz. Dar atunci de ce eşti trimis acasă? 

— Tocmai pentru că a fost rezolvat cazul. Dacă mai stau 
aici mult, voi fi doar un străin enervant. 

Ea îl privi o clipă, neîncrezătoare, apoi spuse: 

— Nu-mi dau seama ce vrei să spui. Pentru mine sună ca o 
expresie de pe Pământ. Dar nu contează. Ai reuşit să afli 
cine l-a ucis pe Jander? Asta e lucrul important. 

Baley privi în jur. Giskard stătea într-o nişă, unul dintre 
roboții Gladiei, în alta. 

Gladia înţelese privirea imediat. Zise: 

— Haide, Elijah, trebuie să înveţi să nu te temi de roboţi. 
Nu te temi de scaun, nu-i aşa, sau de perdelele astea? 

Baley dădu din cap: 

— Ei bine, Gladia, îmi pare rău... Îmi pare foarte rău... Dar 
a trebuit să le spun că Jander a fost soţul tău. 

Ea făcu ochii mari, iar el spuse repede: 

— A trebuit s-o fac. Era important pentru caz, dar îţi 
promit că nu-ţi va afecta situaţia pe Aurora. 

Cât putu de scurt, îi povesti despre confruntare şi încheie: 

— Aşa că, vezi, nimeni nu l-a omorât pe Jander. 
Imobilizarea a fost rezultatul unei modificări întâmplătoare 
în conexiunile lui pozitronice, deşi se poate ca 


probabilitatea acestei modificări să fi fost sporită de ceea ce 
se întâmpla. 

— lar eu n-am ştiut nimic, se jelui ea. N-am ştiut niciodată. 
Am încurajat planul nebunesc al lui Amadiro. Şi el este 
răspunzător ca şi cum l-ar fi lovit intenţionat cu un baros. 

— Gladia, spuse Baley cu seriozitate, nu e drept. N-a avut 
nici o intenţie de a-i face rău lui Jander. În ochii lui, ceea ce 
făcea era pentru binele Aurorei. Pentru asta, e pedepsit. 
Este înfrânt, planurile lui sunt desfiinţate, iar Institutul de 
Robotică va fi condus de dr. Fastolfe. Tu însăţi n-ai fi putut 
găsi o pedeapsă mai potrivită, oricât ai fi încercat. 

— Mă voi gândi la asta, zise ea. Dar ce fac cu Santirix 
Gremionis, acest lacheu tânăr şi chipeş, a cărui sarcină a 
fost să mă ademenească? Nu-i de mirare că părea plin de 
speranţă, în ciuda refuzurilor mele repetate. Ei bine, el va 
mai veni aici iar eu voi avea plăcerea să... 

Baley dădu din cap cu violenţă: 

— Gladia, nu. Am vorbit cu el şi te asigur că habar n-avea 
despre ce se petrecea. Era la fel de înşelat ca şi tine. De 
fapt, ai înţeles pe dos. Nu era insistent pentru că era 
important să te ademenească. Îi era folositor lui Amadiro 
pentru că era insistent - şi acea insistenţă era din 
consideraţie pentru tine. Din dragoste, dacă aici, pe Aurora, 
acest cuvânt are acelaşi înţeles ca pe Pământ. 

— Pe Aurora înseamnă balet. Jander era robot, iar tu eşti 
Pământean. Cu Aurorienii este altfel. 

— Mi-ai explicat. Dar, Gladia, tu ai învăţat de la Jander să 
primeşti; de la mine ai învăţat - fără să vreau - să dăruieşti. 
Dacă te bucuri să înveţi, n-ar fi corect şi cinstit ca şi tu să-i 
înveţi pe alţii, la rândul tău? Gremionis este suficient de 
atras de tine ca să vrea să înveţe. El sfidează, deja, regulile 
de pe Aurora insistând, în ciuda refuzului tău. Va sfida şi 
mai mult. Îl poţi învăţa să dăruiască şi să primească, şi tu 
vei învăţa acelaşi lucru împreună cu el: 

Gladia îl privi iscoditor: 

— Elijah, încerci să scapi de mine? 


Baley dădu din cap, încuviinţând: 

— Da, Gladia, încerc. În clipa asta vreau fericirea ta, mai 
mult decât am dorit vreodată ceva, pentru mine sau pentru 
Pământ. Nu-ţi pot oferi fericirea, dar Gremionis poate. Voi fi 
la fel de fericit, aproape la fel de fericit, de parcă aş fi eu cel 
care face darul. Gladia, o să te surprindă cât de repede va 
renunţa la balet, când îi vei arăta cum să facă. Şi se va duce 
vestea cumva, astfel încât îţi vor cădea alţii la picioare... Lar 
Gremionis poate să înveţe şi alte femei. Gladia, poate că tu 
vei revoluţiona actul sexual de pe Aurora, până la urmă. Ai 
trei secole la dispoziţie. 

Gladia îl privi fix, apoi izbucni în râs: 

— Glumeşti. Faci înadins pe prostul. Nu m-aş fi aşteptat 
din partea ta, Elijah. Ai întotdeauna o faţă atât de lungă şi 
de serioasă. Pe Iehova! 


(Şi, o dată cu ultimul cuvânt, încercă să-i imite glasul 
baritonal şi serios.) 

Baley zise: 

— Poate că glumesc puţin, dar, în esenţă, vorbesc serios. 
Promite-mi că-i vei acorda o şansă lui Gremionis. 

Ea veni mai aproape de el şi, fără să ezite, el o îmbrăţişă. 
Ea îi puse un deget pe buze, iar eli-l sărută. 

— N-ai vrea mai degrabă să mă păstrezi pentru tine, 
Elijah? Întrebă ea încet. 

El răspunse la fel de încet (neputând să nu ţină seama de 
roboții din încăpere): 

— Ba da, aş vrea, Gladia. Mi-e ruşine să spun că, în clipa 
asta, aş fi mulţumit dacă Pământul s-ar rupe în bucăţi şi te- 
aş avea pe tine - dar nu te pot avea. Peste câteva ore voi 
pleca de pe Aurora şi nu ţi se va permite să vii cu mine. Şi 
nici nu cred că mi se va mai permite, vreodată, să mă întorc 
pe Aurora, nici nu e posibil ca tu să vizitezi, vreodată, 
Pământul. Nu te voi mai vedea niciodată, Gladia, dar nici nu 
te voi uita vreodată. În câteva decenii voi muri şi, când se va 
întâmpla, tu ai să fii la fel de tânără ca acum, aşa că trebuie 


să ne despărţim curând, orice ne-am imagina că se 
întâmplă. 

Ea îşi rezemă capul de pieptul lui: 

— O, Elijah, de două ori ai venit în viaţa mea, de fiecare 
dată numai pentru câteva ore. De două ori ai făcut atâtea 
pentru mine şi apoi ţi-ai luat rămas bun. Prima oară n-am 
putut decât să-ţi ating chipul, dar ce mult a contat. A doua 
oară, am făcut ceva mai mult şi ce mult a contat din nou. Nu 
te voi uita niciodată, Elijah, chiar dacă voi trăi mai multe 
secole decât voi putea număra. 

— Atunci să nu fie genul de amintire care nu te lasă să fii 
fericită, zise Baley. Acceptă-l pe Gremionis şi fă-l pe el 
fericit... Şi lasă-l şi pe el să te facă fericită. Şi, ţine minte, 
nimic nu te poate împiedica să-mi trimiţi scrisori. 
Hiperpoşta dintre Aurora şi Pământ funcţionează. 

— Îţi voi scrie, Elijah. Îmi vei scrie şi tu? 

— Da, Gladia. 

Apoi se lăsă tăcerea şi, cu tristeţe, se despărţiră. Ea 
rămase în mijlocul camerei, iar când el merse către uşă şi 
se întoarse, ea era tot acolo, zâmbind şters. Buzele lui 
mimară: La revedere. Şi pentru că nu se auzea nimic - n-ar 
fi putut scoate vreun sunet - adăugă: dragostea mea. 

Şi buzele ei se mişcară: La revedere, dragostea mea cea 
mare. lar el se întoarse şi ieşi, ştiind că n-o va mai vedea 
niciodată, că n-o va mai atinge niciodată. 

Trecu o vreme până ce Baley fu în stare să se gândească la 
datoria pe care, încă, o mai avea. Străbătuse în tăcere 
aproape jumătate din drumul de întoarcere către locuinţa 
lui Fastolfe, când se opri şi ridică un braţ. Giskard cel atent 
veni imediat lângă el. 

Baley zise: 

— Cu cât timp înainte trebuie să plec la cosmodrom, 
Giskard? 

— Cu trei ore şi zece minute, domnule. 

Baley se gândi o clipă: 


— Aş vrea să merg până la copacul acela şi să mă aşez cu 
spatele rezemat de trunchi, să stau un timp singur. Cu tine, 
desigur, dar departe de alte fiinţe umane. 

— În aer liber, domnule? 

Vocea robotului era incapabilă să exprime surprinderea 
sau şocul, dar Baley avu impresia că, dacă Giskard ar fi fost 
om, aceste cuvinte ar fi exprimat aceste sentimente. 

— Da, spuse Baley. Trebuie să mă gândesc şi, după 
noaptea trecută, o zi liniştită ca asta - însorită, fără nori, 
blândă - nu prea pare periculoasă. Voi merge înăuntru dacă 
devin agorafobic. Îţi promit. Deci, vii cu mine? 

— Da, domnule. 

— Bun. 

Baley merse în faţă. Ajunseră la copac şi Baley îi atinse 
trunchiul cu atenţie, apoi îşi privi degetul, care rămăsese 
perfect curat. Dându-şi seama că nu se murdăreşte dacă se 
reazemă de trunchi, inspectă solul şi se aşeză cu grijă, 
lipindu-şi spatele de copac. Nu era la fel de confortabil ca 
spătarul unui scaun, dar exista un sentiment de linişte 
(destul de ciudat), pe care poate că nu l-ar fi avut într-o 
cameră. Giskard rămase în picioare, iar Baley spuse: 

— Nu te aşezi şi tu? 

— Stau la fel de bine în picioare, domnule. 

— Ştiu asta, Giskard, dar pot gândi mai bine dacă nu 
trebuie să mă uit în sus, la tine. 

— Nu v-aş putea păzi cu aceeaşi eficienţă de o posibilă 
vătămare dacă m-aş aşeza, domnule. 

— Ştiu asta, Giskard, dar în clipa de faţă nu există nici un 
pericol demn de luat în seamă. Misiunea mea s-a încheiat, 
cazul e rezolvat, situaţia doctorului Fastolfe este sigură. Poţi 
risca să te aşezi, iar eu îţi ordon să te aşezi. 

Giskard se aşeză imediat, cu faţa la Baley, dar privirea 
continuă să-i rătăcească în toate părţile, atentă. 

Baley privi cerul printre frunzele copacului, verde şi 
albastru, ascultă murmurul insectelor şi chemarea unei 
păsări, observă iarba culcată în apropiere, ceea ce ar fi 


putut însemna că pe acolo trecuse un animal mic, şi din nou 
se gândi cât de ciudat de liniştit era totul şi ce diferită era 
această linişte de gălăgia din Oraş. Era o linişte lină, lentă, 
îndepărtată. Pentru prima oară Baley avu idee ce înseamnă 
să preferi Exteriorul Oraşului. Îşi dădu seama că e 
recunoscător experienţei de pe Aurora, mai ales furtunii - 
pentru că acum ştia că va fi în stare să plece de pe Pământ 
şi să facă faţă condiţiilor din oricare Lume nouă colonizată, 
el şi Ben... Şi poate Jessie. 

Spuse: 

— Aseară, în întunericul furtunii, m-am gândit că aş putea 
vedea satelitul Aurorei, dacă n-ar fi fost înnorat. Are un 
satelit, dacă mi-aduc bine aminte din ce am citit. 

— De fapt, doi, domnule. Cel mai mare e Tithonus, dar e 
atât de mic, încât se vede ca o stea moderat strălucitoare. 
Cel mai mic nu se vede deloc cu ochiul liber şi este numit 
pur şi simplu Tithonus II când se vorbeşte despre el. 

— Mulţumesc. Şi-ţi mulţumesc, Giskard, pentru că m-ai 
salvat ieri seară. 

Privi la robot: 

— Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc. 

— Nu e nevoie să-mi mulţumiţi. Respectam, doar, 
preceptele Primei Legi. N-aveam de ales. 

— Oricum, poate îţi datorez chiar viaţa şi e important să 
ştii că înţeleg asta... Şi acum, Giskard, ce va trebui să fac? 

— În ce problemă, domnule? 

— Misiunea mea s-a încheiat. Punctul de vedere al 
doctorului Fastolfe nu mai este în pericol. Viitorul 
Pământului pare a fi asigurat. S-ar părea că nu mai am 
nimic de făcut şi, totuşi, mai e problema cu Jander. 

— Nu înţeleg, domnule. 

— Ei bine, s-ar părea că a murit din cauza unei deviații 
accidentale a potenţialului pozitronic din creierul lui, dar 
Fastolfe recunoaşte că şansa unui astfel de accident este 
infinit de mică. Chiar şi cu acţiunea lui Amadiro, şansele, 
deşi ceva mai mari, tot infinit de mici rămân. Cel puţin aşa 


crede Fastolfe. Deşi mie mi se pare că Jander a murit din 
cauza unui roboticid intenţionat. Şi totuşi, nu îndrăznesc să 
ridic problema asta acum. Nu vreau să tulbur lucrurile 
după ce s-a ajuns la o concluzie atât de mulţumitoare. Nu 
vreau să-l pun, din nou, pe Fastolfe în pericol. Nu vreau s-o 
fac nefericită pe Gladia. Nu ştiu ce să fac. Nu pot vorbi cu o 
fiinţă umană despre asta, aşa că vorbesc cu tine, Giskard. 

— Da, domnule. 

— Pot oricând să-ţi ordon să ştergi ce-am spus şi să nu-ţi 
mai aminteşti. 

— Da, domnule. 

— După părerea ta, ce ar trebui să fac? 

Giskard spuse: 

— Dacă există un roboticid, domnule, trebuie să fie cineva 
în stare să-l înfăptuiască. Numai dr. Fastolfe e în stare, şi el 
spune că n-a făcut-o. 

— Da, cred că de aici am început. Dr. Fastolfe şi cu mine 
suntem foarte siguri că n-a făcut-o el. 

— Atunci cum ar fi putut avea loc un roboticid, domnule? 

— Să presupunem că altcineva ştia tot atâtea lucruri 
despre roboţi ca şi dr. Fastolfe. 

Baley îşi îndoi genunchii şi-i înlănţui cu braţele. Nu-l 
privea pe Giskard şi părea dus pe gânduri. 

— Cine ar putea fi, domnule? Întrebă Giskard. 

Şi, în sfârşit, Baley ajunse la punctul hotărâtor. Spuse: 

— Tu, Giskard. 

Dacă Giskard ar fi fost om, s-ar fi holbat, pur şi simplu, 
tăcut şi uluit, ori s-ar fi înfuriat, ori s-ar fi tras înapoi, 
îngrozit, ori ar fi avut vreo alte zece reacţii. Pentru că era 
robot, nu arătă nici un semn de emoție, ci, pur şi simplu, 
întrebă: 

— De ce spuneţi asta, domnule? 

Baley zise: 

— Sunt foarte sigur, Giskard, că tu ştii exact cum am ajuns 
la această concluzie, dar fă-mi plăcerea ca, în acest loc 
liniştit şi în puţinul timp dinaintea plecării, să explic totul 


pentru mine. Aş vrea să mă aud vorbind despre asta. Şi aş 
vrea să mă corectezi unde n-am dreptate. 

— Neapărat, domnule. 

— Cred că greşeala mea de la început a fost să-mi închipui 
că eşti un robot mai puţin complicat şi mai primitiv decât 
Daneel, pentru că semeni mai puţin cu un om. O fiinţă 
umană va presupune întotdeauna că un robot, cu cât 
seamănă mai mult cu un om, cu atât este mai avansat, 
complicat şi inteligent. La drept vorbind, un robot ca tine se 
proiectează uşor, iar unul ca Daneel este o problemă grea 
pentru oameni ca Amadiro şi poate fi rezolvată numai de un 
geniu al roboticii, precum Fastolfe. Totuşi, dificultatea de a-l 
proiecta pe Daneel stă, bănuiesc, în reproducerea tuturor 
trăsăturilor umane, ca expresia feţei, intonaţia glasului, 
gesturi şi mişcări extraordinar de complicate, dar care n- 
au, de fapt, nici o legătură cu complexitatea minţii. Am 
dreptate? 

— Absolut, domnule. 

— Aşa că automat te-am subestimat, ca toată lumea. 
Totuşi, te-ai trădat chiar înainte de a ateriza pe Aurora. 
Poate ţi-aduci aminte că în timpul aterizării am fost copleşit 
de un acces de agorafobie şi, o clipă, am fost chiar mai 
neajutorat decât aseară în furtună. 

— Ştiu, domnule. 

— Atunci Daneel era în cabină cu mine, în timp ce tu erai 
afară, lângă uşă. Eu cădeam într-un fel de stare catatonică, 
în tăcere, iar el probabil că nu se uita la mine şi nu ştia 
nimic. Deşi erai afară, totuşi, tu ai năvălit în cabină şi ai 
oprit vizorul pe care-l ţineam în mână. Tu ai ajuns la mine 
primul, înaintea lui Daneel, deşi reflexele lui sunt la fel de 
rapide ca ale tale, sunt sigur - cum a demonstrat când l-a 
împiedicat pe dr. Fastolfe să mă lovească. 

— Desigur că dr. Fastolfe nu vă lovea. 

— Nu mă lovea. Demonstra, doar, reflexele lui Daneel. Şi 
totuşi, cum am spus, în cabină tu ai ajuns primul la mine. 
Nu eram în situaţia să pot observa asta, dar am fost 


antrenat să observ, iar spaima agorafobiei nu mă scoate cu 
totul din circuit, aşa cum am demonstrat şi aseară. Am 
observat, într-adevăr, că ai ajuns la mine primul, deşi am 
avut tendinţa să uit. Bineînţeles, asta e doar o soluţie logică. 

Baley se opri, parcă ar fi aşteptat ca Giskard să-l aprobe, 
dar robotul nu zise nimic. 


(În ultimii ani, de asta îşi aducea aminte Baley, când se 
gândea la şederea lui pe Aurora. Nu de furtună. Nici măcar 
de Gladia. Mai degrabă de liniştea de sub copac, cu 
frunzele verzi pe cerul albastru, de briza blândă, de 
sunetele slabe pe care le scoteau vieţuitoarele şi de Giskard 
în faţa lui, cu ochii strălucind şters.) 

Baley spuse: 

— S-ar părea că tu mi-ai putut detecta starea şi, chiar prin 
uşa închisă, ţi-ai dat seama că aveam un acces. Sau, ca s-o 
spun pe scurt şi poate simplist, tu poţi citi gândurile. 

— Da, domnule, zise Giskard liniştit. 

— Şi le poţi şi influenţa. Cred că ai observat că mi-am dat 
seama de asta şi mi-ai întunecat gândul, ca să-l uit sau ca să 
nu-i prind sensul, dacă rememorez, întâmplător, scena. 
Totuşi, n-ai făcut-o destul de bine, poate pentru că puterile 
tale sunt limitate. 

Giskard spuse: 

— Domnule, Prima Lege este precumpănitoare. Trebuia să 
vă salvez, chiar dacă mi-am dat seama că mă trădez. Şi a 
trebuit să vă întunec gândul cât mai puţin, ca să nu vă fac 
vreun rău. 

Baley dădu din cap: 

— Văd că ai problemele tale. L-ai întunecat prea puţin - 
aşa că mi-am amintit atunci când mintea mi-a fost suficient 
de relaxată şi putea gândi prin asocieri libere. Chiar înainte 
de a-mi pierde cunoştinţa în furtună. Ştiam că vei fi primul 
care mă va găsi, aşa cum făcuseşi pe navă. Poate m-ai găsit 
după radiaţiile cu infraroşii, dar orice mamifer sau pasăre 
emitea aceleaşi radiaţii; şi asta ar fi putut da naştere la 


confuzii, numai că tu detectai şi activitatea creierului, chiar 
dacă eram inconştient, şi asta te-a ajutat să mă găseşti. 

— Cu siguranţă că a ajutat, zise Giskard. 

— Chiar dacă îmi aminteam, înainte de a adormi sau de a- 
mi pierde cunoştinţa, uitam din nou când eram pe deplin 
conştient. Noaptea trecută mi-am amintit, totuşi, pentru a 
treia oară, şi nu eram singur. Gladia a fost cu mine şi mi-a 
repetat ce am spus, adică „Ela ajuns acolo mai întâi.” Şi 
nici atunci nu-mi aminteam înţelesul; până ce o remarcă 
întâmplătoare a doctorului Fastolfe m-a dus la un gând care 
şi-a croit drum în întuneric. Atunci, o dată ce am reuşit să 
pricep, mi-am amintit alte lucruri. Astfel, când mă întrebam 
dacă, într-adevăr, aterizam pe Aurora, m-ai asigurat că 
destinaţia e Aurora înainte ca eu să întreb ceva. Presupun 
că nu dai voie nimănui să afle de capacitatea ta de a citi 
gândurile. 

— Aşa este, domnule. 

— De ce? 

— Citirea gândurilor îmi oferă o capacitate unică de a 
respecta Prima Lege, aşa că îi apreciez existenţa. Pot 
preveni vătămarea fiinţelor umane mult mai eficient. Am 
impresia, totuşi, că nici dr. Fastolfe, nici o altă fiinţă umană, 
n-ar tolera mult timp un robot care citeşte gândurile, aşa că 
am ţinut secretă această însuşire. Doctorului Fastolfe îi 
place să povestească legenda robotului care citea gândurile 
şi care a fost distrus de Susan Calvin, iar eu n-aş vrea ca el 
să repete fapta doctorului Calvin. 

— Da, şi mie mi-a povestit legenda. Cred că ştie că citeşti 
gândurile, altfel n-ar insista atât cu legenda. Şi cred că, în 
ceea ce te priveşte, e periculos că o face. Bineînţeles că asta 
m-a ajutat să-mi vâr ideea în cap. 

— Fac ce pot ca să neutralizez pericolul, fără să-i 
influenţez prea mult gândirea doctorului Fastolfe. El pune, 
invariabil, accent pe caracterul legendar şi imposibil al 
poveştii, când o spune. 


— Da, şi de asta-mi amintesc. Dar dacă dr. Fastolfe nu ştie 
că tu citeşti gândurile, înseamnă că n-ai fost proiectat de la 
început cu puterile astea. Domnişoara Vasilia a fost deosebit 
de fascinată de tine în tinereţe, când a început s-o 
intereseze robotica. Mi-a povestit că a făcut experienţe 
programându-te pe tine, sub controlul de la distanţă al 
doctorului Fastolfe. S-ar putea ca o dată, din întâmplare, să- 
ţi fi făcut ceva care ţi-a dat această putere? Aşa e? 

— Aşa e, domnule. 

— Şi ştii despre ce e vorba. 

— Da, domnule. 

— Eşti singurul robot existent care citeşte gândurile? 

— Până acum, da, domnule. Vor fi şi alţii. 

— Dacă te-aş întreba ce ţi-a făcut dr. Vasilia ca să-ţi 
confere o asemenea putere - sau dacă dr. Fastolfe ţi-a făcut 
ceva - ai spune, în virtutea celei de-a Doua Legi? 

— Nu, domnule, pentru că eu consider că v-ar dăuna să 
ştiţi, iar refuzul de a vă răspunde, din cauza Primei Legi, ar 
avea întâietate. Totuşi, nu s-ar pune problema, pentru că eu 
aş şti că cineva urmează să pună întrebarea şi să dea 
ordinul, iar eu aş înlătura acest impuls din minte înainte ca 
aşa ceva să se întâmple. 

— Da, zise Baley. Cu o seară înainte, când ne întorceam de 
la locuinţa Gladiei la cea a lui Fastolfe, l-am întrebat pe 
Daneel dacă avusese vreun contact cu Jander în perioada 
cât acesta se afla la Gladia şi el mi-a spus că nu. Apoi m-am 
întors să-ţi pun aceeaşi întrebare, dar, nu ştiu cum, n-am 
făcut-o. Înseamnă că tu mi-ai reprimat ideea. 

— Da, domnule. 

— Pentru că, dacă te-aş fi întrebat, ar fi trebuit să spui că îl 
cunoşteai foarte bine pe atunci, dar nu erai pregătit ca eu 
să aflu asta. 

— Nu eram, domnule. 

— Dar în această perioadă, cât ai luat legătura cu Jander, 
ai ştiut că Amadiro îl supunea la testări, pentru că îmi 


închipui că puteai să-i citeşti gândurile lui Jander sau să-i 
detectezi potenţialele pozitronice... 

— Da, domnule, această capacitate se referă atât la 
activitatea mentală a roboților, cât şi la cea a oamenilor. 
Roboții sunt mult mai uşor de înţeles. 

— Nu erai de acord cu acţiunile lui Amadiro, pentru că 
împărtăşeai părerea doctorului Fastolfe în legătură cu 
colonizarea Galaxiei? 

— Da, domnule. 

— De ce nu l-ai oprit pe Amadiro? De ce n-ai îndepărtat 
din mintea lui impulsul de a-l testa pe Jander? 

Giskard spuse: 

— Domnule, eu nu influenţez uşor gândurile. Hotărârea lui 
Amadiro era atât de profundă şi de complexă, încât ar fi 
însemnat prea mult pentru mine să i-o îndepărtez... lar 
mintea lui este una avansată şi importantă şi n-aş vrea s-o 
vatăm. Am lăsat mult timp ca lucrurile să continue şi am 
reflectat ce acţiune ar îndeplini mai bine cerinţele Primei 
Legi pentru mine. În cele din urmă, m-am hotărât asupra 
soluţiei corecte pentru a rezolva situaţia. Nu a fost o 
hotărâre uşoară. 

— Te-ai hotărât să-l imobilizezi pe Jander înainte ca 
Amadiro să poată afla metoda de a proiecta un robot cu 
adevărat asemănător omului. Ştiai cum s-o faci, deoarece, 
în timp, ai căpătat înţelegerea perfectă a teoriilor lui 
Fastolfe din gândurile lui. Nu-i aşa? 

— Exact, domnule. 

— Aşa că Fastolfe nu era, la urma urmei, singurul expert în 
stare să-l imobilizeze pe Jander. 

— Într-un fel, era, domnule. Singura mea capacitate este 
doar reflectarea - sau aplicarea - gândirii lui. 

— Dar e destul. N-ai înţeles că această imobilizare îl va 
pune pe Fastolfe în mare pericol? Că el va deveni, în mod 
firesc, primul suspect? Te-ai gândit să-ţi recunoşti fapta şi 
să-ţi dezvălui capacităţile, dacă ar fi trebuit să-l salvezi? 

Giskard răspunse: 


— M-am gândit, într-adevăr, că dr. Fastolfe se va afla într-o 
situaţie penibilă, dar nu aveam de gând să-mi recunosc 
vina. Am sperat să mă folosesc de situaţie pentru a vă aduce 
pe dumneavoastră pe Aurora. 

— Să mă aduci pe mine aici. A fost ideea ta? 

Baley era stupefiat. 

— Da, domnule. Cu permisiunea dumneavoastră, aş vrea 
să explic. 

— Te rog, făcu Baley. 

Giskard zise: 

— Ştiam de dumneavoastră de la domnişoara Gladia şi de 
la dr. Fastolfe, nu numai din ceea ce spuneau, ci şi din 
gândurile lor. Am aflat despre situaţia de pe Pământ. Era 
clar că Pământenii trăiesc în spatele unor ziduri de care le e 
greu să scape, dar pentru mine era la fel de clar că şi 
Aurorienii trăiesc în spatele unor ziduri. Aurorienii trăiesc 
în spatele unor ziduri alcătuite din roboţi, care-i apără de 
toate vicisitudinile vieţii şi care, după planul lui Amadiro, ar 
trebui să construiască societăţi ocrotite care să-i 
împrejmuiască pe Aurorienii care vor coloniza noile Lumi. 
Aurorienii mai trăiesc şi în spatele zidurilor alcătuite din 
propriile lor vieţi îndelungate, care îi silesc să 
supraaprecieze individualitatea şi-i împiedică să-şi 
dezvăluie descoperirile ştiinţifice. Ei nu tolerează nici 
talmeş-balmeşul controversei, ci, prin Preşedintele lor, cer o 
sistare a tuturor incertitudinilor şi găsirea de soluţii înainte 
ca problemele să se ivească. Nu pot fi deranjaţi ca să 
discute îndelung cele mai bune soluţii. Ceea ce vor ei sunt 
soluţiile paşnice. Zidurile Pământenilor sunt grosolane şi 
adevărate, aşa că existenţa lor este supărătoare şi evidentă, 
şi întotdeauna există cineva care tânjeşte să evadeze. 
Zidurile Aurorienilor sunt imateriale şi nici măcar nu sunt 
considerate ziduri, aşa că nimeni nu se gândeşte să 
evadeze. Atunci, mie mi s-a părut că Pământenii, nu 
Aurorienii - şi nici alţii din Spaţiu - trebuie să fie aceia care 
să colonizeze Galaxia şi să înfiinţeze ceea ce va deveni, 


cândva, Imperiul Galactic. Acesta era raţionamentul 
doctorului Fastolfe, iar eu eram de acord cu el. Oricum, dr. 
Fastolfe era mulţumit de argumentare, în timp ce eu, din 
cauza capacităţilor mele, nu puteam fi. Trebuia să examinez 
direct mintea unui Pământean, cel puţin, ca să-mi verific 
concluziile, şi dumneavoastră aţi fost Pământeanul pe care 
m-am gândit să-l aduc pe Aurora. Imobilizarea lui Jander a 
avut drept scop atât oprirea lui Amadiro, cât şi vizita 
dumneavoastră. Foarte uşor, am îndemnat-o pe domnişoara 
Gladia să-i sugereze doctorului Fastolfe venirea 
dumneavoastră; pe el l-am îndemnat, la fel de uşor, să-i 
sugereze acest lucru Preşedintelui; şi, tot atât de uşor, l-am 
făcut pe Preşedinte să fie de acord. De îndată ce aţi sosit, v- 
am studiat şi am fost foarte mulţumit de ceea ce am aflat. 

Giskard se opri din vorbit şi deveni, din nou, nemişcat ca 
un robot. 

Baley se încruntă: 

— Mă gândesc că n-am nici un merit în ceea ce am realizat 
aici. Probabil că ai avut grijă să descopăr adevărul. 


— Nu, domnule. Dimpotrivă. Am pus piedici în drumul 
dumneavoastră - rezonabile, bineînţeles. M-am împotrivit 
să-mi descoperiţi capacităţile, chiar dacă am fost silit să mă 
trădez. Am avut grijă să vă simţiţi părăsit şi disperat, 
uneori. V-am încurajat să riscaţi ieşirea în aer liber, ca să vă 
studiez reacţiile. Totuşi v-aţi descurcat şi aţi trecut de toate 
aceste obstacole şi eu am fost mulţumit. Am descoperit că 
dumneavoastră tânjeaţi după zidurile Oraşului 
dumneavoastră, dar recunoşteaţi că trebuie să învăţaţi să 
vă descurcaţi fără ele. Am descoperit că sufereaţi vizionând 
Aurora din spaţiu şi când eraţi expus furtunii, dar nimic nu 
v-a împiedicat să gândiţi şi nici nu v-a abătut din drum. Am 
descoperit că vă acceptaţi defectele şi viaţa scurtă... Şi că 
nu vă daţi în lături de la o controversă. 

Baley zise: 

— De unde ştii că sunt reprezentativ pentru Pământeni, în 
general? 

— Ştiu că nu sunteţi. Dar din gândurile dumneavoastră 
ştiu că sunt mulţi ca dumneavoastră şi noi ne vom baza pe 
aceia. Voi avea grijă de asta, iar acum, când ştiu bine ce 
cale trebuie urmată, voi pregăti alţi roboţi ca mine - şi vor 
avea şi ei grijă de asta. 

Baley zise dintr-o dată: 

— Vrei să spui că roboții care citesc gândurile vor veni pe 
Pământ? 

— Nu, nu e vorba de asta. Şi aveţi dreptul să fiţi îngrijorat. 
Implicarea directă a roboților ar însemna construirea 
aceloraşi ziduri care înconjoară Aurora şi Lumile din Spaţiu 
până la sufocare. Pământenii vor trebui să colonizeze 
Galaxia fără nici un robot. Asta ar însemna greutăţi, 
pericole, rău nemăsurat, întâmplări pe care roboții s-ar 
căzni că le înlăture, dacă ar fi prezenţi - dar, până la urmă, 
fiinţele umane se vor descurca mai bine dacă vor munci 
singure... Şi poate că într-o zi - într-o zi îndepărtată în viitor 
- roboții vor mai fi necesari din nou. Cine ştie? 

Baley întrebă, curios: 


— Cunoşti viitorul? 

— Nu, domnule, dar când studiezi gândurile, ca mine, îţi 
dai seama că există legi care guvernează comportarea 
oamenilor, aşa cum cele Trei Legi ale Roboticii guvernează 
comportarea roboților; şi poate că viitorul se va ocupa de 
acestea într-o zi, într-o oarecare măsură. Legile umane sunt 
mult mai complicate decât Legile Roboticii şi nu am idee 
cum ar putea fi organizate. Poate că sunt statistice, aşa că 
nu pot fi exprimate cu folos decât dacă este vorba despre 
populaţii imense. Poate că sunt foarte libere, aşa că s-ar 
putea să nu aibă înţeles dacă aceste populaţii imense nu 
sunt conştiente de efectul acestor legi. 

— Spune-mi, Giskard, la asta se referă dr. Fastolfe când 
vorbeşte despre viitoarea ştiinţă a „psihoistoriei”? 

— Da, domnule. I-am introdus această idee în gând, cu 
fineţe, ca să înceapă elaborarea ei. Va fi nevoie de ea 
cândva, dacă existenţa Lumilor din Spaţiu, ca societăţi 
robotizate, cu durata de viaţă lungă, se apropie de sfârşit şi 
începe un nou val de expansiune umană, al fiinţelor umane 
cu durată scurtă de viaţă şi fără roboţi. Şi acum - Giskard 
se ridică - cred, domnule, că trebuie să plecăm înspre 
locuinţa doctorului Fastolfe şi să vă pregătim pentru 
decolare. Tot ce am vorbit aici nu va fi repetat, bineînţeles. 

— Este strict confidenţial, te asigur, zise Baley. 

— Într-adevăr, spuse Giskard calm. Dar nu trebuie să vă 
temeţi de răspunderea de a păstra tăcerea. Vă voi permite 
să vă amintiţi, dar nu veţi simţi niciodată imboldul de a 
repeta discuţia - nici cel mai mic imbold. 

Baley îşi înălţă sprâncenele, în semn de resemnare, şi zise: 
— Încă un lucru, Giskard, înainte ca tu să strângi şurubul. 
Vrei să ai grijă ca Gladia să nu fie sâcâită pe planeta asta, să 

nu fie tratată cu duşmănie pentru că e Solariană şi a 
acceptat ca un robot să fie soţul ei şi... Şi ca ea să accepte 
ofertele lui Gremionis? 

— Am auzit ultima dumneavoastră discuţie cu domnişoara 
Gladia, domnule, şi înţeleg. Voi avea grijă. Acum, domnule, 


pot să-mi iau rămas bun de la dumneavoastră când nu ne 
vede nimeni? 

Giskard îi întinse mâna cu cel mai uman gest pe care Baley 
îl văzuse vreodată la el. Baley îi apucă mâna. Degetele erau 
tari şi reci: 

— La revedere, prietene Giskard. 

Giskard zise: 

— La revedere, prietene Elijah, şi ţine minte că, deşi lumea 
foloseşte această expresie pentru Aurora, de acum înainte 
Pământul este adevărata Lume a Zorilor. 


SFÂRŞIT