Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0043

ERE Versus 


Anul XLV Nr. 43 


20 Octombrie 1929 
$ Lei 








i 





ARISTIZZA_ ROMANESCU 


674. — UNIVERSUL LITERAR 





C tiitorii 





ARISTIZZA ROMANESCU 


de VICTOR BILCIURESCU 


Figura cea mai de seamă în vremea 
ei ce a stăpânit :30 de ani scena, tea- 
trului românesc, a închis de veci ochii 
ia laș: unde se refugiase pe vremea răz- 
boiului. 

Aristizza Romanescu, împreună cu Iu. 
lian, Manolescu şi singurul azi în viaţă 
Nottara, sunt din generaţia recent tre- 
cută, cei patru stâlpi ce au susţinut pe 
umenii lor teatrul românesc, aşa cun 
stâipi aa foat înaintaşii lor Millo, Frosa 
Popescu, Ștefan Velescu. Pascaly la vre- 
mea lor. 

Aristizza este născută în casă de aur- 
tiști și crescută în atmosferă de teatru: 
fata reputatului artist dramatic de pe 
vremuri „Costache Demetriade, nepoată 
marei artiste din Craiova Elena Theoda- 
rini, a lu: "Yheodor şi Costache Theodo- 
rini şi vară primară cu celebra cântă- 
seață Elena TPheodorini, este mai târziu 
soţia unui artist dramatic mediocru, Ro- 
manescu, de care însă rămâne curând 
văduvă, 

E lesne de înțeles de ce într'o aseme- 
nea aimosicră Aristizza nu putea deven 
altceva decât artistă. 

Caz foarie rar în teatru, unde de obi- 
cei reputaţiile se câştigă treptat şi cu 
greu, Aristizza dela prima apariţie pe 
scenă se rândueşte între reputaţiile noa- 
stre, bine înţeles, nu reputaţa pe care 


i-o dă mai târziu şcoala făcută la Paris 


unde marele nostru Ion Ghica a trimis-o 
pe când era în fruntea teatralui Naţio- 
nai, pe socoteala statului, odată cu Not- 
tara, Iulian și Manolescu, ci o reputaţie 
care sa impus până atunci crescând 
treptat şi care a durat după aceia stră- 
lucind fără întrerupere, până în ziua 
când amărită şi deszustată, se retrage 
definitiv de pe scenă. 


Abia acum îşi publică ea impresiile 
din teatru:  7reizeci de ani, impresii 
strânse de e viaţă shuciumată, un me- 
lancolic âpus de carieră. un condei care 
vorbeşte nu prin graiul cernelii, ci prin 
acola al lacrim lor şi al otrăvii acumu- 
late o viaţă. Un motto plin de udevăr, 
isvorând din fundul cinstit al cunștiin- 
ţii: „0 Mască pe o mască“ şi o prefaţă 
în care îşi descarcă tot greul de pe suflet 
și din carc scapără un blestem : 

„Intenţia mi-era să nu las n mice în 
urma mea, ba să împieiic chiar şi pe al- 
ţii să-mi fixeze numele. Au înterveni* 
însă stăruințe si mi-am schimbat păre- 
rea ; dar dacă scriu aczste note, o fac cu 
scopul ca pe ce' atraşi spre teatru de 
aparenţe mincinoase, să-i întoarcă îna- 


poi, iar celor pe cari vocaţia i-a indru- 
mat deja, să le «pună ce-i aşteartă. 

Reflecţii amare în cari i se oglindește 
tot sufletul şi toată starea de spirit dn 
acest capitol de recapitulare a unei ca- 
riere ce începe atât de strălucit, se con- 
tinuă cu atâta glorie şi sfârşeşte în dez- 
zust şi deziluzie. 

Şi spovada urmează în acelaş 
trist și amărit: 

„De câte or: cassa nu făcea nici 150 
de lei şi cu toate astea jucam, fiindcă 
pentru altceva ne băteau inimile, jucam 
pe nimic, pentru glorie. 

De atinc; mam desgustai — scrie ea 
ma: departe —. Sunt momente în caria- 
jung să cred că mi-a, făcut cineva fer- 
mece ; altfel cum sar lămuri că eu, en- 
tus asia de altă dată, mam întors de 
unde am plecat la începutul carierei: nu 
mai pot sufari teatrul. Aşa am ajuns, 

Eu um făcut parte dintr'o altă epocă, 
upocă eroică; mă simt străină printre 
cei de azi. Teatrul cere luzii şi mai cere 
malte, incepând cu o abnegaţie de mar- 
tr. A fi actor, înseamnă a fi sclav: să 
n'ai odihnă; să n'ai sărbătoare, să nai 
părinţi, să rai copii, să nai nici o afec- 
ţie, să n'ai inimă. 

Cu atâta amărăciune m'am ales, încât, 
plecând, n'aş fi dat nici reprezentaţia de 
retragere. i)ur ce să fac? Trebuia, fiind. 
că îmi rămăseseră din datorii nici su- 
veniruri de cari voiam să scap, pentru 
ca cel puț n liniştea asta so am, deşi în 
realitate numai când mă voiu retrage cu 
desăvârşire din lume, voiu scăpa de con- 
secinţele funeste ale carierei mele, căci 
teatrul m'a nenorocit nu uumai pentru 
timpal cât am stat în el, ci pentru tot- 
deauna. Chiar acum după ce am plecat 
din casa în care am muncit atâța ani, 
sunt nevoită să-mi târăsc plictiseala pe 
scenele din provincie .Dacă ași fi fost a 
profesoară neştiută de nimeni, aş fi trăit 
cu leafa ine, sporită prin gradaţii —- 
poate nu grozavă. dar în tot cazul mai 
mare decât pensia de 194 lei pe care 
mi-o dă statul după treizeci de ani de 
juz. Dacă aş fi fost „oricine“, naș fi dat 
ocaz e ministerului să mă  umilească, 
propunându-mi cu titlul de „ajutor pro- 
vizuriu'” 100 de lei pe lună din fondul 
milelor. ? 

Sutletoşte vorbind, sunt ca Gina din 
Casta.Diva lui Lecca: am îmbătrânit. 
Mă apropii de ucel somn final din care 
nu te ma: poţi deştepta. In inima rnea 
s„adarnic ar căuta cineva flacăra de odi- 
nioară ; ar găai-o stinsă și în cenuşa ei 


decor 
















































cu regret citesc cât de viu a fost odată 
focul. Cu cât mă depărtez de ce-a fost, 
dacă mi-arunc ochii înapoi să mai văi 
pe unde am trecut, patimile, s mţimin- 
tele, bucuriile, darerile, toate îmi apar 
micşorate, aproape sterse, pierdute în 
zare. Nu mai astept decât ov mare, oul 
bună mărigâiere : aceia cura ne ndoame 
tiinţa, pentru a ne uşura sfârşitul”. 

Crud adevăr! Stâşietor de crud! 

Să fi: treizeci de ani centrul de ab 
vaţie publică, sărhăte rută cum na fost 
altă artis.ă romin:ă până la ea; să te 
consumi întro continuă emoție și 4: 
transmiţi o viaţă de om emutii altora 
să captivezi şi să înal, suflete, să miţii, 
să zgeudui, să catremuri, să storci la 
crimi vreme de treizeci de ani, cu pre 
pul sleirii nervilor şi: sănătăţii tale ș 
când, suplă de vlagă şi de viaţă, tere 
tragi, ylorie a scenei române din vremea 
ta, ca să te cdihneşti, statul, darnic 
generos cu valorile lui, te încunună cu. 
194 lei pe lună -— reflectaţi bine: ana 
sută nouăzeci și patru lei — şi pe den 
supra meiţiuneu onorabilă vredn că dk 
autoritatea respectivă care a formulate: 
o sută de lei din fondul... milelor! 

F. atâta umilire în gestul acesta că nu 
poţi să nu te cutremuri de ruşine şi re. 
cunosc astăzi că am avut dreptate in 
șia când am citit în gazete sera noui- 
or pensionari de atunci cu dreptul cu. 
venit fiecăruia, să schiţez această amară 
reflecţie pe care nu m'am sfiit so pu. 
blic: 

S'ajunyi aci — pensionară 

C'o recompensă de ccură -— 
Ce trehuiu sA fii cesai fost: 
A noastră cea dintâi artista. 


Puteai să fii telefonistă, 
Sau şi mai prost! 


Dar ce scânteere în aceşti 30 de ani dk 
carieră, |... Julietta când Manolescu er 
jtomeo, Oielia când acelaş Manolese er 
Hamlet, amantă când Grigore era Don 
Carlos. amantă când acelaș Grigore en 
Carl Mocr sau Ruy Bilas, ei au străiuaii 
le o laltă sub răstăţul delirului publicu 
iui, public ai cărui idoli ajunseseră. Și 
Getta şi Iulia şi toate creaţiile nemuri: 
loare dn Alecsandri. Macedonski, Leces, 
Sardou, Hugo, Legouv6, Dumas, Schi 
ler, Shakespeare. pe cari le-am s0rhk 
noi cei ce ne-am brodit s'o urmărim dek 
debut până la încheiere şi cari şi azi mw! 
văscolese puternic amintirile. 

Dar crizu de râs d'n Scânteia lui Pal, 
leron, râsul acela al Aristizzei?,. N 
nai cine i l-a auzit poate înţelege de 










































ise poate alătura nici un calificativ 
săt de măgulitor ar fi pentru ea: el 
bit aşa cum la prns cine la auzit în 
mea. aceea și cum de atunci n'a mai 
Avea dreptate Sarcey să spună când 
uzit-o la Paris, „că 0 dicţiune aşa de 
zicală si un râs aşa de cristalin n'a 
ilnit în toată cariera lui critică. 

mi vne în minte o scenă dela o re- 
ie generală la teatrul Naţional din- 
e și regretatul Gion, pe atunci critic 
tral la „ltomânul”, 

n o lăudabilă perseverenţă Gion ţi- 
ca artiştii să facă exces de apăsare 
ultima slabă ca să nu lase impresia 
s suprimă f nalul cuvintelor şi «de 
e ori un artist scăpa din vedere acest 
inunt în dicţiune şi trunchia cuvin- 
-suprimând sau neaccentuând în de 
ns finalele, stărunia enervat asupra a- 
ui defect 'nvocând dicţiunea corectă, 
erat de corectă, a luiCoquelin Aine 
a Sarei Bernard. 

Doamnă Romanescu — insista Gion 
rupând-o îu mijlocul monologului 
dialogului -—.aci Sarah Bernard a- 
aşa : acj avea cutare gest ; aci șue- 
printre dinţii blestemul susținând în- 
ng ultima... 

mervală, Aristizza îi replică : 

Ai dreptate d-le Giou. dar nu tre- 
si uiţi că este o oarecare deosehire 
Sarah Bernard care joacă la. Pa- 
si d-ta care critici aici la noi, aşa 
wm îmi place si cred că e o deo- 
ie între Sareey care critică la Pa- 
i d-ta care critici aci la noi. 

ia înscţit replica cu râsul ei argin- 
A cărui mesteşug îl poseda aşa de 
și care ne-a impres onat pe toţi câţi 
sflam acolo. 

lum numai râde. nu mai transmite 
„nu mai cutremură sălile pline, nu 
mai ridică în picioare ca s'o aclame 
to invălue sub îlor. Nu stiu dacă la 
itâiu îi râde vreo floare..... 


VICTOR BALCIC RESCU 
DI RE N OI 


de » carseute 


Gion şi Aristizza 


iweretatul om de litere, pi'ofesorui 
 ctomiaunul dramatic dela Nomânul, 
lin la o repetiţie generală la tea- 
maţional în care Aristizza Roma- 
uU imterpweta un rol, pare-mi-se din 
tu, observa acesteia unele scene cari 
zau --- zicea dl — la înălţimea in- 
ării înamoeze în care Sarah Bern- 
. juca asa. gesticula aşa, debita asa, 
mrvată. Aristizza îi rephică : 
ebue să ţii seamă die Gion de si- 
i: Sarah Bernardt e la Paris şi eu 
îa Bucuresti. tot asa precum aculo 
Sareey si aci d-ta, 
+ 
aplaudaţi pe autor 


and cu hulian la teatrul de vară 
din Craiova. astăzi Belle vue. 9 
iuali fansă a lui Stefan Velescu: 
ne blond seu brun, în care soţii 


(Aristizza și iulian) discută aprins în- 
tr'o „grecească franţuzită” dacă Iulian 
este blonil sau brun. fursa place atât de 
mult, în cât cei doi interpreți sunt de 
trei şi patru ori rechemaţi, Ca să nu 
riste o altă rechemare, Aristizza. muul- 
țurmnind pentru ajlauze, se adresează pu- 
blicului, arătând pe Iulian : 

„Piesa are să dureze pe afiş până ce 
o aibi Iulian ca să pumă capăt echi- 
vocuiui, aşa că aveţi vreme să aplau- 
Aţi re autor. nu pe noi”, 

+ 


iadeşul 


lu fâdeşul lui Alex, Macedonski - "n 
adaptare după o tlepemlă orientală 


- momentul cânt soția (Aristizza) bănurtă 
că-si ascunde amantul în dulap, dezar- | 


mează soțul cu acel „iadeş” neasteptat, 
a plăcut atât de mnalt publicului în cât 
biesa a fost nuultă vreme ţinută pe afiș, 

Când după ultima reprezentaţie afişu: 
vestește altă piesă, Aristizza spume ră. 
Zână colegilor : 

„Să șliţi că de astă dată directorul, în 
iadeşul lui cu autorul, Pa rămas pe a- 
cesta. Pentru scurtă vreme insă, căci 
iartesşul a fost de când lumea”. 

* 
Aristizza şi Manolescu 

In turneu cu Gr. Manolescu în pro- 
vineie. Aristizza se brodeşte să fie de 
faţii la regularea secotelelor cupă re- 
prezentare. 

— Băieți —- zice Manolescu -— reţetă 
proastă, cum aţi văzut, asa că rost de 
leafă nu e deocamdată. 

Mai în glumă, mai în serios, unul din 
trupă prolestează : 

— Bine. d-le director, drept e asta? 
Adineauri conte cu ghete ie lac şi acum 
cu ghetele pleznite ? 

— Ce să faci măi dragă ?... 
partea noasiră de răsplată ! 

— Dar iţi veneau bine zhetele de lac? 
— intervine Aristizza. 

— Parcă erau comandate 
nine... 

— Atunci dece le-ai ma: inapoiat?.. 
Vrebuia să te uiţi cu ele în picioare. 
e 

lac pe Călugăriţa 


Asta e 


pentru 


In vilegiatură cu Haralamb  l.ecca, 
«Aristizza Romanescu se opreşte «două 
zile la mânăstirea «de maici Suzana de 
pe Teleajen (Prahova). Simpatică și a- 
propiată cum era, din primul ceas ca 
ze împrietenește cu maicile cari ar fi 
vrut so reţină mai mult. 

ia plecare. stariţa îi spune că dacă 
up fi vrut să se călugărească ar fi fost 
cea mai iubită maică din toată mânăs- 
tirea și i-ar fi dat cea maj  arătoasă 
chilie. 

Aristizza putneşte de ris. 

—- Dar dece rizi cu atâta poftă, fata 
mea ? 

— Fiindcă. măicuţă dragă. răspunde 
mâneâind-o Aristizza, eu nu pot să fiu 
călugăriţă, eu pot să fac pe călugăriţa. 


Li 
socrul 

Bătrânul Alexandru Manolescu. tatăl 
lui Grigore. notificase acestuia să nu-i 
mai calce pragul casei şi căl desmoşte- 
neste fiindcă sa făcut „paiață“. (Asta 
era consideraţiu pe care o acorda hă- 
frânul actorilor). Bătrâna însă. mama 
lui Grigore, își primea fiul pe furiș când 
iipsea tatăl de acasă. 

Intr'una din vizitele acestea, Cirigore 
Manolescu prezintă mamii pe Aristizza 
și atâta impresie bună a tăcut asupra 
bătrânei că a împins dragostea pentru 


UNIVERSUL IITERAR. — 675 


"a până a pretinde bărbatului să-şi dea 
consimţământu! la căsătoria tinerilor, 
recace fireste bătrânul a refuzat cu în- 
căpăţânare până a închis Boti, îi 


DI N MM MI ENIRED 
NOTE BIOGRAFICE 


Aristizza sa născut foarte probabil 
in 1857, zicem, foarte probabil; fiind că 
data aceasta nu e luată după vreun 
document doveditor. ci numai după in- 
dicațiuni în măsură să fie crezute. 

Fsta fiica artistului dramatic Deme- 
vriaule contiiuporan cu Millo şi Pasealy. 
sora mai mică a poetului Demetriale cu- 
vaborator Je vremuri la Literarul lui 
Alex. Macedonski si la Revistu Literară 
a lu: “Th. M. Stoenescu, Prin alianţă, 
era nepoata Theodorinilor din Craiova, 
i vestiiilor actori Theodor, Costache şi 
Ilana Theodorini cari au susţinut acum 
30 de ani cu arta lor teatrul craiovean 
si vară cu cealaltă Elenă, marea cântă- 
veulă cu reputaţie morudiată. 

Hlevă distinsă a conservatorului din 
ueureşti de sub direcţia lui Ștefan Va- 
"“lescu, Aristizza, această odraslă a unei 
familii de artişti, se produce pe scenă 
îindâtă după absolvirea lui şi este remai- 
cată delu primele debuturi pentru viol- 
stumnea jocului, sonoritatea dicţiunii şi 
entru frumoasa-i înfățișare scenică, 

Foumte tânără se căsătorește cu un 
urtist mediocru, Romanescu, dar rămâne 
văduvă după doi sau trei ani, interval 
de titup suficient totuşi ca să-i stabi- 
leuscă a reputaţie de mâna întâi în tea- 
tru, ceia ce explică faptul că ea rămâne 
vemiru toată cariera ei artista Aristizza 
ivmanescu chiar cânul este soţia lui Mi- 
hail Grigore Manolescu. 

Temperament dramatic  0a mare vo. 
cuţiune, Aristizza creaci 'a noi cu un 
suces din ce în &« mai răsunător roiu- 
rile marilor aramaturgpi traduse pentru 
primua Qară la noi: „Ofelia'” lui Schakes- 
jmare, creaţia rolului fernenin din „Hoţii“ 
lost Schiller. creaţia dim „Scânteia“ lui 
bailleron, regina din Huy-Blas a lui 
Victor Ilugo, îm afară de rolurile pre- 
sentate nai târziu: de autorii nostri, A- 
lecsandri. Hasdeu, Bengescu. Olănescu, 
'"Ascanio), M. Macedonski și afâtea alteie 
curi au comsacha!-o definitiv. 

Pe vremea directoratului marelui nos. 
Iv cărturar lon (Gliica. ea a. fost trimisă 
la  Parmig pentru comipletaren studiilor 
inspreună cu Iulian. Notara şi Mamoles- 
cu si la înapoiere atmiratorii talentu- 

uui ei au putut face fericita consta- 
tare a ascendenţii acestui puternic ta- 
Let. 

Se ştie că refugiată la azi, pe vre. 
mea războiului, mareu noastră artisti 
venită acdla bolnavă, ma reușit, cu toată 
ingrijimea. să iinpialice o înrăutăţire cra- 
-cândă a houlei și a fost înmormâmitată 
ue0l0, 

Dimre colegii ei de odinioară nu se 
sândeşte nimeni să stărue pentru aduce- 
rea rămăşiţelor ei. în: București, ceva 
mai ayroare de scena pe care a îndră- 
cir-o mai miult şi căreia i-a dat partea 
cea mai lărgă din sufletul ei?.,. 


. 


V, B 





“ 


676. — UNIVERSUL LITERAR 





poe za e 





ASCULTÂND TIMPUL 


Dă Timpul în seară şi sue cu-ascuţiş de vioară, 


Timpul de azi care mâine şi 'n veri 
Aripi va'uchiude în ziduri reci ; 
Dă Timpul în seară şi'n toafe arcuşul scoboară. 


Strada. cândva de ierburi în vânt, 

— Azi fluviu de gloată şi roți curgătoare, 
Sună în lung salopală de soare, 

Strada ce-a fost şi va fi sub pământ! 


Şi seară cu seară, pe-acoperişuri se-aține 
O umbră ce "m lemnul culcat subțire 
Tremură corzi de "nceată stârşire. 

Mai sus, mai departe şi tot mai puţine. 


GEORGE GREGORIAN 


SBORUL VISURILOR 


In fâllâiri de aripi uşoare, diafune, 
Neantul, ca un monstru, al visurilor stol 

II înghiţi deodată... şi-al sufletului gol 
Adânc vuii sub pumnul durerii suverane... 


Vei plânge toată viaţa pe groapa lor, sărmane, - 
Cu frumzele ce 'ntr-una dau toamnelor ocol. 

Şi ernile sihastre de ghiaţă dela pol 

Furtuni deslănțui-vor pe-a sufletului rane, 


RUGĂ.. 


| . 


O Doamne !... tu atât de bun şi mare! 
Şi "ndurător cu cei ce Ţi senchină 


De ce'mi răpişi ce-avui mai drag sub soare ?... 


Ce Ţi-um greşii ? cn unu mă ştiu de vimă. 


II 


O viață 'ntreagă, Ţi-am purtat credinţă 
Sperând în nesfârşita-Ţi bunătate ; 

Îți imploram cu atâta umilință 

Doar pentru el... puţină sănătate. 


PEISAJ 


Cu stoguri mari de aur şi blonde elăi de fân 
Porneşte-alene, varu, spre zone tropicale, 
Porneşte-aleme. vara, şi "n urma ei rămân 
Întinse mirişti triste de mărăcini şi jale... 


Ducând trifoi din luncă şi păsări din dumbrăvi 
Călătorește vara spre magice limanuri 

Şi carele 'ncărcate de prăzi, ca nişte năvi, 

Se due spre țări streine cu aurul din lanuri... 


Privese cu ochii mezi magnilicul bagaj 
Pierind în orizontul cu irizări de perle... 
Lumină. flori şi cânter au fost ca um miraj: 
Pustie-acum rămâne pădurea fără mierle, 





In scârțăit de route, cu boi ce trag la pas, 
Privesc cum pleacă, vara, pe magicul ei drum, 
lar sufletu-mi nostalgic în urma ei rămas 
Respiră cea din wrmă șuviţă de parfum ! 


MIRCEA DEM. RADULESCU 


Zadarnic vei străbate ru suflul umintirii 
Trecutul drag şi clipa divină a iubirii. 
Într'un amurg când singur pe câmp vei rătăcii; 





Va fi târzia atuncia şi nu vei înțelege 
Cum n'ai putui cu visul deodată a muri... 
Şi "n urmu lor doar scrumul uitării vei enlege, 


SEB. HOR'OPAN 


LE 


Şi nu Te-ai îndurat o Doamne Sfinte!.. 
Niei milă n'ai avut d'aşa durere. 
Luutu-mi-ai soț, frate şi părinte, 
Atâta dour, avul-um mângâiere. 


IV 


Acum când n'am dece mai trăi'n lume, 
Când inima mi-e fristă şi pustie 
Îndurăte o Doamne de-al meu nume, 
Şi-alătură-l lâng'al lui pe vecie. 


MARIOARA V. BRUN 





i mutat op e! 


in repertoriul Teutrului Naţional din Bucureşti figurează 
agediu îstorică în versuri datorită colaborulorului nostru, 
dată în jurul furtunoasei domnii a lui Vlad Draculeu 
reclit Tepeș, 

Publică:n aci începutul acestei tragedii. Vladislav, Dom- 
| Munteniei a plecat din Târgorişte pentru a nimăci pe 
pd care Ss? răzvrătit împotrită-i, 

su snsât lu. Curte felurite zvonuri, Țăpală singur e mai 
i informat şi aşteaplă venirea noului Domn, 

Scena reprezintă fațada Curlei domneşti, cu o îngrădi- 
ră de zid, de-asiziru căreia se zăveşte in [und Tăryovişter, 


VOICA 
ad vine, dacă înfrânt-a ție Yladislav ? 


ȚĂPALĂ 































la 'nhânt ; 
ir azi el urcă n scaun, celalt e la pământ, 


VOICA 
- Bulaa ca tăcui-o cu castea-i ? 


ŢĂPALĂ 
| Cerbicia 
fost neputincioasă : la rându-i bătălia 
je seară a pierdul-o. 
VOICA 
Si umde e acum? 
ȚĂPALĂ 


dese spre Ţara Păârsei prin munte-și face drum 
real întâlni pe Dorinui fugar, ca împreună 
mută Secuirmea.,, Var căuta să pună 

cumpănă dopinia cea nouă, 


VOICA 
Te 'ndoeşti 
Van Dracula ?n scaun va sta ?... 
VĂPALĂ 
Una râvnești 
dia se întâmplă, că soarta-i schimbătoare. 


VOICA 
area 'mfăptuirei stii ?n noi, 
ŢĂPALĂ 


Uitat-ai oure 
totdeauna urma alege... Saris de-o fi 
Vlad, urcat în scaun, să poată şi domni, — 
implini, sunt sigur, cu vânt şi prisosinţă 
iejdea pusă "ntrânsul... Ar fi o biruință 
tată ?nsemnălaica cum noi mam mai trăit 
zilele lui Mircea ce! Mare. De-i sortit 
iasă dimpotrivă şi Vladislav să vină, 
ai lui apoi: în scaun, nici soare, nici lumină 
m raai vedea ; —- plăti-vom păcatul de-a îi fost 
Vad ! şi doar secui, cu rosi savu fără rost, 
tăturile noastre o să-și încerce fierul, 


VOICA 

iioşia asta cum srei s'o rabde cenul ? 
PĂPALĂ 

bsi în două rânduri: cu mine n Țarigrad 
4 văzut de-apvoape ce straşnic om e Vlad, 
pun mălejcle ntrâresvi, — dar mi-i cam zdruncinată 
ința în izbândă. 

VOICA 

Din ce pricină tată? 


ȚĂPALĂ 

sed în boerirme si nu cred în norod, 
VOICA 

sa struuui Vlad bine, n'aibi grijă... 


ȚĂPALĂ 
i : Un năvoa, 
scoate un om singur la mal, — şivi gtea povară 


ȚEPEȘ 


UNIVERSUL LITERAR. — 627 


de LUDOVIC DAUŞ 


Când trebue rnăvodul să" tragi pe-o 'ntreagă ţară. 
VOICA 


Eu suni încrezătuare că doară și din for 

leşi teafăr când te-ajunge o leaoii de noroc; — 
Si Vlad, născultiii tată în zodie mânoasă : 

Că stele călătoare cu cozi mult huminoase 

L-au însemirat venirea 


ŢAPALĂ, zâmbitor : 


Fi asta! ei, mai ştii! 
Tu spulberi cenușinul din gându-aui şi mă 'mviă, 
Deu Dumnezeu să-ţi lasă pe vrere prorocirea 
Să pot vedea ahături de vis înfăptuirea. 
VOICA 
Infăptuirea, tată, o poţi grăbi. In Sfat, 
Din taţi boarii țărei esti cel mai. luminat 
Cuvântu-ţi cântăreșie și prim ceai fost odată 
Sub Mircea, — şi vărerea-ţi e bine cuvântată ; — 
Aprapie hoerii de Vlad, 
i ȚĂPALĂ 
E lucru greu, 
Că's fără de credinţă şi fără Dumnezeu. 
Viteazul Bale singur în jurul lui mai are 
Un bun mănunchiu de oameni şi e şi-o mână tare, 
VOICA 
Să'l fi moemit de partea lui Vlad. 


ȚĂPALĂ 


Am încercat | 


Dar cine să întoarcă pe-un om ne mduplecat 
Ca al, — ce cu lunade a apărat Belgradul 
De Mahomed, şi care deschise apoi vadul 
Lui Dari la moştenirea lui Mircea. ?... 
Apare în stânga Pârlea și Cătălina. 
Țăpală îi arată cu mâna Vaichii şi vorbesc încet, . 


CATALINA foarte aprinsă : 
Loc ţi-am daf 
In rând ct toţi boerii, au nu-i adevărat ? 


_PARLFEA, moale: 
CĂTĂLINA 


De-o să se'ntâmple ca Vladislav să cadă, 
Si Vlad o să 'ntâlnească în zâmbetu-mi o nadă. 
Văzindu-l rosomorât : 
Ce-i mutra ta? 
Urmânduosi ideea: 
„„Atumcea te-oi ridica, ţi-o spui, 
Paharnic, ori vistiernic, 


Adevărat, 


hâde : 
Ce-ţi pasă 'n patul cui 

Mă culc! Mi-eşti drag, ştii bine!,. și trupu-mi ce-are aface 
De-o îndulci pe Domnul cel nou ca s'avem pace! 

Sentontioasă : 
Azi Vlud e cel mai tame! 

Zărind pe Țăpală 
Si iată omu lui, 

Puternicul Țăpală... Să vezi eu ce-am să spui, 
Hai, vino... 

Inaintează mândră spre mijlocul scenei şi vorbește era- 
erat de tare cu tădilă intenție de a [i auzită: 

Pentru Demaniui căl nou, mi-pi pune strae 

Ca pentru înviere, șin coama mea bălae 
Un rând de flori... 

Porneşte repede şi dispare în [und cu Pârlea, 


ŢĂPALĂ, privind după ea: 


Spurcaia. 
Văzând pe Ursan, armașul cara s'a apropiat. 
Chemat-ai pe boeri? 


URSAN 
Chemat. 
Plecându-se, mai mult şoptit: 


De pe colnicea pădurei, doi oieri 





arm, 





e a ae. 





678. — UNIVERSUL LITERAR 


LA FABRICĂ 


Trecând întâmplător prin 1vry, — 0- 
văşel din marginea Parisului. — citesc 
afise mari, cari antinţă că la fabrica de 
conserve „listival” se angajează lucrători 
pentru muncit cu braţele. 

Iată o hună ocazie socotesc en. 

Si mă prezint imediat la fabrică. 

Traversez o curte enormă, plină tu 
păstăi de muizăre si frunze de ceapă us- 
cată. In fundul curţii, mu zopron Iuare 
de zid, în care mişună un amestece in- 
form de bărbaţi şi femei. F fabrica pro- 
priu zisă, c 

Săr peste câteva hăltuace murdare. de 
un lichid ulb-verzui și ajung în faţi șe- 
fului Ae (nbrică. Bănueste. desigur. pen- 
truce at venii, căci fără să-mi dea ră- 
2a7 să îhcep vorba. ni se adresează: 

— Vii pentru lucri ? - 

— Da. 

— Bine: te-am angajat. Mâine 
neaţi la ora sapte să fii aci. 

Si-atâta tot. Simplu ca bună ziua. 

Fapiul mă uimeste cu atât mai mult. 
cu cât venisem aci fără prea multă nă- 
dejde, — asa. numai ca să încerc. — 
stiind bine că de chicei străinii nu sunt 
primiţi la. lucru. în întreprinderile îran- 
ceze, dacit cu multă greutate. Incerca- 
sem, doari, de zeci de ori. în alte părţi: 
fără succes însă, 


dimi- 


* 


La ora sate dimineaţa. văsesc fabrica 
în plină fierbere. ca și în ajun. Lucră- 
tori nu suut prea mulţi, — îi văd sosiud 
odată cu mine, — dar cele câteva maşini 
si cazanele merg din plin. 

Am îmbrăcat un costum mai prost, dar 
păstrez, -- din lipaa momentană a al- 
tora, — ciimase bună şi pantoti de lac. 

Ceeace nu impresioneazi citus de pu- 
ţin pe seful de ateliere. care tot atât de 
laconic ca si în ajun, îmi ordonă: 

— Treci de te desbracă repede. in ma- 
gazia de colo: du-te apoi la cazane și 
dă ajutor. 

Mi-am agăţat haina si pălăria pe o 
hucată de lemn prinsă între donă lăzi, 
mi-am suflecat mânecile și m'am dus... 
la cazane, 


Suh vohinete din cari timp de câteva 


VÂNTURAND_ PARISUL 


ore a curs apă fierbinte, se înşirue la 
rând vreu douăzeci de cazane din tablă 


pulvanizată, mari cât toate zilele, încât 


ai putea fierhe în ele un vițel întreg. 


Cazanele sunt pline cu mazăre boabe 
si trebuese transportate. pentru spălare. 
la apă rece. -.- în cealălalt capăt al a- 
telierului. 

Operaţie pe care aveam s0 fac cu. în 
tovărăsia unui arab înalt si spătos, cu 
truntea îvzustă și privirea săracă. 

— Pune mâna şi ridică! îmi ordonă 
arabul. apucând cazanul de o toartă și 
arătându-mi cu ochii toarta. cealaltă, 

Pun mâna și... ridic. Sunt surprins 
carecum ve această bruscă intrare în 
materie, fără nicio introducere. fără ni- 
ntic. Nu stiu dece, simt e desiluzie Mai 
ales că nu sunt învățat cu muncă de a- 
cest fel şi cazanul e greu. Atât de grou 
încât pierd controlul miscărilor si în ne- 
stire, cu dinţii strânși si muschii toţi în- 
cordaţi. cale prin: băltoacele  vâscoase, 
tăvă milă pentru bieţii mei pantofi de 
lac, 

Asezăm cazanul sub un robinet, cu apă 
vece şi ne întoarcem să luăn altul. Lu al 
nl șaseleu cazan, simt că nu mai pot 
căra cu nina stângă, — singura pe care 
0 utilizasom până acum. Zadarnic îmi 
concentrez toată voinţa și poruncese mus- 


chilor ; neputinţu mă învinge iremediabil 
Fac deci fovarăsului de muncă un 
semn, 


FI mă priveste, fără să priceapă : 

—- Ce e? Ce vrei? 

— Să mai schimbăm mâinile : treci si 
tu de cară cu stânga. 

Dar arabul stie el ce înseamnă asta 
Se facr deci că. nu pricepe şi-mi răspim- 
de ceva într'o limbă neînţeleasă. 

Văd că no scot la capăt cu el si mă 
hotărăse să las totul baltă si să plec. 

In aceasi clipă însă, seful de fabrică 
se apropie grăbit si mă chiamă prin- 
trun semn: 

— Ia lăzile acelea de lângă intrare și 
cară-le în magazie. ca să Gegajăm locul. 

Pornese 2lonţ, de teamă să nu se raz- 
pândească. Sunt fericit. aproape. Căci ce 
poate însemna ce ladă cu cincizeci de cu- 
tii de conserve. -— grea deci de vrea 51) 


Au si zirit mari uauri de prat si-o scăpărare 
ŢĂPALĂ a 


Stau armasii de pază ? 


De suliţi. 


URSAN 


Fiecare 


La loca” lui, — și mdaită ce Donmul o imtra 


In târg. au să simeeaă ai nosiri-a buciuma. 


Si grabnic clopotirii din clopote-au să sume. 


VOICA 
Dar îu, chemâni borii, nu te-ariucasi a spulte, 


Că vine Vlad ?,. 


URSAN 


Nu, 


Pleacă. un gest ul lui Tăpală arălăându-i că poale sc A 


se ducă, 


VUICA, disprețuiloare : 


Bieţi boeri. ar fi fugit 


De spainna socoleli”, — Avea-va de plivit 
Dracuilea ?n păcătoaza lor turmă,., 


LUDOVIC DAUS 


de AL. POPOVICI 












kar., — pe lângă cazanul cu pestei 
ker. de mazăre în el. 

In magazie. unde sosesc cu priuna la 
încep să inod relaţiuni diplonatite. P 
adică cunoştinţă cu Pierre Follet, « 
mă interpelează din vârful unei sei 
unde se cocoțuse cu să așeze lăzile: 

— Fi. tinere, nu te trece cu firea, 
nai nici un folos. Ori te grăbești. oriri 
tn tot atâta câştigi; iar patronii btu 
lionari rămân. Ascultă-mă pe mine, Pi 
re Follet, care de treizeci de ani 
in fiecare seară, ceeace câștig în 
care 7i. 

Pricep îndală, că deasupra tea. — 
scară arlică, — se află un răzvrătil. 
stiu însă ce să-i spun pentru moment 
ca să nu tac din gură prosteste li 
treb : 

-- Aveţi un chibrit? 

— Am? Dar tu ai 0 ţizare? 

-— Desiaur. Poftiţi ! 

— Asteaptă atunci, să mă seobor, 
nu e voe de fumat. dar vom îrece în, 
lon'“ la mine. 

„Smlonul“ e un colţ strimt da un 
tru patrat, între două. rânduri de 
ascuns dle orice vedere profană. 

Deși Imcrătorii francezi se tutuese 
tre ni şi tutuese pe toată lumea. Pi 
Follet e însă cu cel puţin 25 de îni: 
hătrân decât mine şi nu pot să-i von 
decât la plural E semnul de respectă 
bătrâneţii pe rare î-l dau împotriva si 
ințeit mele de a fi ..în notă“. il 
mite lui Pierre Follet să ia asuprii 
un ton de o incontestabilă seriozitate. 

— Văd că aşti străin: Qin ce țari 
nIme ? 

-— Din România, 

— Aha! Cunosc! Am fost si eu în ft 
mânia. la Belgrad. Ru am voiajat feat 
mult în tinerețe. : 

= Adevărat! — ină mir cu. Nu Însă 
iznoranța geografici a lui Pollet ial 
un ziar are din Paris nu anunuj 
„Regina Maria a României se ailă în 
latul dela Cotraceni. de lângă Buda 
sta ? Eroarea lui Pollet era. mai mită 
punct de vedere kilometric, căci Bal 
cul e mai aproape re Rucurești decât 
dapesta). 

In timp ce îunmuăm. tovarășul de hi 
iii dasvollă o teorie financiară-rea 
ționară : 

- Vezi tu, rauncim aici cu vitele, ca 
câstipăm exact cât trebue spre a nu 
de foame. Stii ce salariu primim pa 
Nu știi. desizur. căci e prima tazi de 
eru. Ii bine. ni se plăteşte 2 tr. 
cră. Trebhue să munceşti zece ceasuri 
zi, ca să câştigi 28 de franci. 

— Cur se poate! — mă mira 
stim că în alte părți salariile minime] 
tru Vacrătorii nes<pecialisti sunt de e 
1 franci pe oră. 

— Adevărat. — mă lămureste Foll 
dar în“alte părţi plata se face la s 
mână sau la chenzină. Aci însă, esta 
tit în fiecare seară. Si dacă întrozi, 
băut toți banii. cum am făcut au, 
urmare nu mii ai fond de rezistenți 
fru o săptămână sau două. fai fuga 
unde eşti plătit prost. dar zilnic. 
nu crăpi de foame. Patronii stiu hu 
acesta și profită de mizeria noastr, 
culându-ne. Căci ducă ar fi să plite 
la chenzină. mar avea. în fabrică ni 
lucrător imai eftin ca 4 fr. ne oră. 

— Asa? — mă mir iarăs. 




















UNIVERSUL LITERAR. — 679 


REVANŞA 


de SĂRMANUL KLOPŞTOCK 


Nu sa strecurat adolescenţă pe vre- 
muri care să nu fi fost turburată de ob- 
ssiunea actoriei. Actoria sa pus în ca- 
ka multor cariere. lia a fost de cele mai 
multe ori, desesperarea părinţilor, dar 
n mai puţin şi desnădejdea acelora cari 
a puteau intra în covservator din cau- 
a amenințărilor de acasă. Foarte mulți 
insă, dintre cei ce au îmbrățișat vremel- 
mc actoria și apoi, convinşi de lipsa 
temărei lor pentru teatru, au abando- 
tt.o, sunt astăzi înalți demnitari ai 
fatului, precum foarte mulţi dintre cei 
e şi-au târât zadarnice papucii spre 
fetul conservairr din calea Dorobanţi- 
ir, — pseudo-actorii rataţi, — ustăzi 
i fi ocnpat aceleaşi înalte demnități, 
jacă conștiințe și pătrunderea de sine 
completei lor lipse de tagent i-ar fi 
mevestit la vreme! 

Nu e mai piiţin adevărat însă, că me- 
la rezultatului acestei bizare alterna- 
ve a fost aceea că, o mare parte din 
ti ce pe vremuri au dibuit o carieră 
Mrecare, la întâmplare. având dibiul 
degerei, cinstesc astăzi cu personalita- 
m lor artistică, faima întâiului nostru 
eatru Naţional, precum cei desgustaţi 
e o breaslă rău aleasă pentru timpu. 
e în care trăim. ar fi îmvărtăsșat deo- 
birivă lamrii aceleași glorii. la olaltă 
4 pensionarii de astăzi ai Thaliei, in 
tul unei ursite mai puţin ingrată care 
ta așezat în (drumul indeciziei preferin- 
'ei lor. 

Oricare ar fi însă epilogul  şanselor 
pre cei hiritisiţi cu darul actoriei şi 
wi ce au și astăzi nostalgia de a pu- 
ta „încă tălrnăci pe „Hamlet“. conser- 
iiorul şi în deosebi actoria. a fost con- 
agmwnea. iremediabilă a visurilor trecu- 
ebr cenerațiuni! Pletele. lavaliere și 
Imustata rasă erau epidemia „en vogue“ 
i băncilor primelor clase de liceu. Nu 
lexistat liceu să nu fi avut actorii lui. 
Mzianu, &ăluscă, Cezar Ionescu. Len- 
mel, Anestin și Nanu. erau cei mai fe- 
Mili idoli ai viziunilor de imberbhă nă- 
mință. 

Ne strecurăm printre ei. corigenți.., 
morigibili. la spectacolele în cari apă- 
au sporadic, vara, în staciuni efemere 
ie periferie amatoare de teatrul menta- 


Așa, băete. Si află că. cu toate ace- 
ta, sunt aci lucrători, în special „sidi“ 
mume dat de francezi algerienilor din 
ordul Africei), cari muncesc 15 şi 16 ore 
» zi. Incep lucrul la cinci dimineaţa si-l 
mină la zece seara. Câştigă astfel 40 
mnci pe zi. din cari economisesc 35. 

— "Nu se poate. Cum poate trăi un om 
u cinci franci pe zi? 

= Uite. trăeste. Se hrănesc numai cu 
ine goală și dorm mai rău ca vitele. 
le peste grămadă, în câte un şopron. 
















































==) 





=: 


La prânz, bean cu mândrie, jumătatea 
ea de vin roșu. Aşa cum văzusem că 
e toți muncitorii francezi. Pricep acum 
inefacerea superficială a alcoolului, care 
iuiește mușchii secătuiţi de eforturi. 


E i 
ta înserat, după zece ore de muncă e- 


izantă, mă simt la capătul forţelor. 
Căci, cu toate sfaturile înțelepte ale lui 


lităţei şi al timpurilor lor, adorându-i. 
imitându le ticurile. copiindu-le mimica 
şi caracterele, modelul pălăriilor şi linia 
umbletului, având impresiunea că facem 
parta din trupa lor, că vom juca chiar 
în seara aceia, împreună cu ei, sau că. 
în orice caz, înfăţisările noastre astfel 
compuse, le-ar putea prea bine atrage 
atențiunea și că la un moment ne-ar 
face propunerea vreunui angajament! 
Dar visul întârzia. 

Tradducerile lui „Salustius“ ne scutura 
de frigurile acestei fățarnice beatitudini, 
cu înăcritele lui construcţii de fraze, iar 
actoria se deplasa vertiginos, mai cu 
seamă că amenințările de acasă nu în- 
târziau să se interpună visului. Dar cu 
riscul oricărei sancţiuni. lavaliera stro- 
pită cu huline. pletele şi leoneza, îşi păs- 
trau intransieente, poziţiile 
actoricesc. 


Vara, în vacanța mare... 

Inchiriasem vremelnic, scontând reţe- 
tele viitoarelor serate, legendara sală .A- 
MICIȚIA“, Călin Dugăesescu coada cla- 
sei la toate rnateriile. dar în schimb 
fruntea „trupei“, selecţiona asiduu ta- 
lente. Zarvă mare în sala de gimnastică 
a liceului ; Repetiţii febrile, înfrigurate, 
trenetica dar profund deslânate. Se re- 
flecta, deocamdată asupra piesei de de- 
hut urmând ca „reperloriul” să fie fixat 
definitiv în eventualitatea anui succes. 
Afişe scafâlcite. srosolan schițate. anun- 
ță în curând „NEMȚOAICA DIN VIDIN“ 

Premiera ! 

DNumoare stipefiantă în sală. nevro- 
sitate şi ordine între culise. jale și” des- 
concentrare la casă unde moţăia desa- 
măgit Alexe Stoilov, decanul repetenţi- 
Ier. care solicitase stăruitor să facă şi 
el parte din trupă. chiar aşa fără talent. 
si chiar fără să joace, primind ghisetul 
de bilete numai pentru... cultul înstitu- 
sunei | 

La orele 7? seara un afipt înapoiat al 
„directiei“ anunţa -o simţitoare scădere a 
preţurilor. Câteva, bilete se declansară 
silnic din cartoanele casierului. La orele 
opt. un alt afipit scobora radical prețu- 


Pierre Follet și ca toată bunăvoința cu 
care aplic principiile  românescului 


„chiul“, am muncit peste măsură. 

Imi primesc salariul: 28 franci, din 
cari mi se dau în mână 26. iar 2 îr. mi 
se rețin, ca un fel de garanţie. A doua 
7i însă, voi primi salariul comnlet. Cum 
întro zi sau alta. tot voi pleca de aci, 
garanția va rămâne în folosul fabricei. 
Si la câteva mii de lucrători cari se pe- 
rindă într'o vară pe la fabrică, cei doi 
franci ajunu să formeze o sumă frumu- 
șică. Nu cumva Pierre Follet. a avit 
dreptate, când tuna şi fulgera împotriva 
muncii speculate ? 

Mă culce sdrobit şi dorm fără vise. Am 
avut erije să pnn ceasul să mă deștepte 
la. orele sase dimineaţa. 

Nu stiu însă cum sa făcut. — căci 
desi ceasornicul a sunat. — când am des- 
chia ochii era ora 1 d. a. şi mă chinuia 
o foame cumniită. 

Așa că, la fabrica de conserve nu m'am 
mai d-s. Păcat de garanţia de 2 franci. 


Paris AL. POPOVICI 


avântului 


rile! Alte câteva bilete se desprinseră 
anevoios din blocuri. 

Pentru „.atrnosferă“, directorul trimese 
la ora opt şi trei sferturi câţiva mesa- 
geri de ai trupei. ca să adune în grabă, 
la întîmplare, din uliţă, spectatori... 
gratuit: ! 

1.a orele nouă. sala prezinta un aspect 
mulţumiter. Cortina se înălţă îndurerată, 
bălăbănindu-și nehotăriîtă pânza gudro- 
nată zi în undele căreia se scofâlceau 
desenurile grosolane ale emblemelor tu- 
turor  capriciilor Thalliei! Directorul 
care îzi distribuise, „din oficiu“, rolul 
cel mai gras, apăru solemn într'o cămaşă 
țărănească, machiat cu masca profeso- 
rului.. Mocianu !? 

Cei cu intrarna gratuită îl strigară. 
frenetic pe nume. Directorul se înclină 
îndelung şi reprezentaţia începu. Eroul 
celui de al doilea rol, tot pe atât de 
„gras“ ca şi cel dintâi, căzu între râpele 
de carton ale decorului, răpus de un 
glonte dușman. 

— „Mi-e sete! murmură „eroul“ lu- 
îndu.şi sufletul cu drapelul în mână 
«i cu o adâncă rană de cârmâz în drep- 
tul înimei 

„Aduceţi un pahar cu apă. urlă direc- 
torul cu o intonaţie de stentor. 

— „Na e apă mă. nu e apă! șoşoti 
cineva dezesperat, (între culise. 

Dar şosoteala care fusese auzită de în- 
treaca sală, directorul nu o auzea, — 
textul cerând imperios apă! 

— „„Aduceţi un pahar... de apă! tună 
din nou directorul mai sentenţios, voind 
să intimideze pe cei ce nu se înspirau 
să facă rost de un pahar. fie chiar fără 
apă! 

— „Nu e apă mă. n'auzi odată că nu 
e ană!? se repetă irdignat ţipătul din- 
tre culise. 

„Eroul', cu tot delirul morţei, pre- 
simțind catastrofa, băigui dintre dără- 
măturile de hârtie. salvând scena: 

— „Nu mi-e sete de apa voastră, ci de 
vlorie mi-e sete! 

— „Când ți-oi plesni deuă palme. auzi 
câinii în Giurgiu! se răsti directorul în 
plină scenă. iesit din minţi!. Ori ne ţi- 
nem strict de litera textului. ori te eli- 
minăm din trupă ca pe o măsea strica- 
tă! 

Apoi îndreptându-si indienarea din 
nou către culise. mai autoritar, doară 
soi ivi paharul: 

— Aduceţi un pahar de apă! 

— „Nu e ană mă. nu e apă. nu mai 
pricepi odată?! 

Directorul rierzând definitiv speranţa 
respectului strict al literei textului şi 
văzând că paharul nu mai avea să so- 
sească. modifică îndată. cu dela sine mu- 
tere, textul. replicând cu o netărmurită 
irigatie în speranţu unui formidabil 
efect : 

— „Mori asa, fără apă, neadăpat, mar. 
tir al sfintei cauze! 

— „Ba să ră erți d-ta' După ce vă 
joc de „eratis“ să mai mor şi cu limba 
Iscată în sură! Mi-e sete. vreau apă, 
se răţoi ..eroul' eșind exasperat din piv- 
nițile de rmucava ale decorului! 


SĂRMANUL KLOPSTOCK 








680. — UNIVERSUL LITERAR 


CETATEA HOTINULUI 


Turcii, pe deoparte ca să poată ţine 
în deaproupe supraveghere pe Poloni şi 
Moldoveni, iar pe de alta ca să pună 


încă un obstacol înaintării rusești. pu- 
seră să se ridice, la începutul secolului 
al XVIII-lea. cstatea Hotinului. (Î) 

pe platoul format 


Inainte vreme aici, 






Planul cetăţii Hotinul făcut de ing. 


de stâncile ce se ridică pe malul drept 
al Nistrilui. Domnii Mioldovei îşi fă- 
cuseră un Castel de apărare împotriva 
Polonilor. 

Castelul Hotinului fu dărâmat din po- 


După un plan ridicat de inginerii ruși. 
în timpul războiului ruso-ture din 1708— 
177%, cetatea Hotinului se prezenta în 
felul următor. (4) Fig. 1. 

Punctul principal al cetăţei îl forma 
vechiul castel iA.. înăuntrul căruia se 
afla o veche hiserică ortodoxă, B. trans- 


PE: "Ti-l ial a SET. 
Rt PIAN i 
E pi a [ | 
ie f - ver defel CEIA, 
ni i [Ci i E e TI i ii pi iii ai 
li fe 
7 i 
! că î H 
j % | 
A, | 
a ma « | 
EA 2 aa m U 
2 e 7 A a 
et il ui 
x. * j e 4 Ă a ză 
pa, * > Fi W,, 2 Putea 
Vieira SE: ale - 
PT d 
ruşi între anii 1768-—1774 


formată în moschee şi un depozit «le 
muniţiuni C. Zidul castelului avea două 
turnuri rotunde și două porţi, una la 
sud şi alta la nord. 

Imprejurul castelului erau în D. lo- 


de MIH. POPESCU 


In cetate se intra prin trei porţi: poar. | 
ia principală (2), ce ducea în oraş; poar | 
ta apei (10) prin care se mergea şi spie? 
târgul Atachi şi poarta (9) prin care e. 
mergea spre ruine (13). | 

Porţile erau prevăzute cu gropi, în! 
tre 83—12 Klastere, peste care erau punți. 
ce se ridicau. 

In faţa 2: idtlui cetăţii se afla un san 
adânc de 1 klaster şi larg ce 4 klastere, ? 
fără val de pământ având doar numi 
o redută triunghiulară, în faţa basto 
nalui 4), 

Casele din cetate erau mici, făcute din! 
lemn și acoperite cu ţiglă. Străzile în: 
vuste, neregulate şi nenavate. i 

Astfel se prezenta vestita cetate a [lo 
linului, care fu dărâmată după ce Ba- 
sarabia fu anexată de Rusia, după 1812. 

Tigura. Pi-a contemporană cu eve 
nimentele  răzhuiului Ruso-Austro-Ture 
din 1787— 1792, este lucrată la Viena li 
Losehenkohl și ne înfăţişează, în mul 
vederea generală a cetăţei  llotinului! 
bombardat de pe malul stâng al Nistru. 
Imi. din Fusia, de către armatele au: 
iriace, comandate de prinţul Coburg. 

Vederea este admirabilă şi stâncile 4 
se ridică chiar din nualul apei Nistrului, 
pe care este aşezată cetatea se pot obser: 
va minunat, Deasemenea se mai poateot: 
serva asediul general al cetăţei precuni 
și bastioanele ei. | 

In figură se mai vede şi moda sl 
daţilor  austriaci cari aveau peruci, 
cu coadă, de unde a rămas la pi. 
porul nostru expresia „nemţii cu coadi, 

Ofițerii petrec la o masă improvizat 
cinstind în speranţa cucerirei acestei 
cetăţi. iar soldaţii, unii se imstr'esc, alţi] 
lucrează din răsputeri la tunuri ce sunt! 
puse în funcţiune. 

Figura Ill-a. tot contemporană, n! 
crată deaserenea la Viena de |. Marian, | 
ne înfățișează vederea generală a celt 
ei Hotinului, văzută dinspre uscat, de! 
pe pământul Basarabiei. | 








Vederea generală a cetăţii între anii 1787—1792 


runca lui Alexandru Lăpuşneanu în a 
doua, don:nie, (2) 

Imprejurul acestui castel, Turcii, după 
ce-l reconstruiră, făcură o cetate puter- 
nică în jurul căreia sau purtat lupte 
aprige între Ruși şi Turci. (3) 

Austniacii, deasemenea au fost stin- 
gheriți de aşezarea Hotinului și Iosif al 
Il-lea îşi făcuse aproape un ideal din 
trecerea, acestuia sub siăpânirea aus- 
triacă. : 


cuinţa comandantului cetăţei, în E ma- 
paziile cu provizii, în F o moschee în G 
cazărmile artileriştilor, în H locuinţele 
incimerilor, în I cazăirmile ienicerilor, 
în M o fântână, în N locuinţele Grecilor. 
Armenilor, Evreilor şi 'Turcilor, ce lo- 
cuiau în cetate și în U, băile turcești. 

Toate acestea erau înconjurate cu un 
zid gros de 4 pietre şi înalt de 6 klastere 
(1), prevăzut cu 3 bastioane rotunde și 
3 dreptunghiulare. 


Cetatea Hotinul văzută 


de pe pământul Basarabiei 


Aici ni se înfăţişează capitularea Io.) 
tipului, în războiul mai sus aniintiţ, i 





1) N. lorsa. Istoria Românilor Bucureşti 194) 
pag. 359, spune că cetatea a fost ridicată la 
1713. 

2). N. orga. 
1920 pag. 186. 

3). Austriarii,. 
1791, 


E a ARE 


Istoriu Românilor. Bucureşfi] 


în timpul războiului dela 1788 
l-au asediat din Februarie 1788 până | 


aie pi 





CEZAR PETRESCU: 
„Simfonia fantastică“ 


Cu „Simfonia fantastică“ prodigiosul 
lent al d-lui Cezar Petrescu ne-a.con- 
mat încă odată ceence ştiam: înalta 
uoare literară şi estetică a talentului 
isale în continuă creştere şi în conti- 
Jă varietate, , 
Firă să intenţionăn o analiză a unei 
re apărute ucum 9 luni (lucrurea sa 
blicat întâia, cară în revista ,Gândi- 
* n.rela: 1—2, 3, 4) ne von permite 
Laşi un scurt popas, câteva reflexiuni 
marginile acestei scrieri care treze- 
în sulletele noastre ecouri de pro- 
indă și veridică emoţiune estetică prin 
enținutul ei concentrat. prin comporzi- 
a de maestru şi prin stilul anplu şi 
a de neintrecut mănuitor al conde- 
ui. 
Cea tuui de seamă calitate a „Simifo- 
ri fantastice“ este, fără îndoială, desă- 
işita concentrare, grija, aș putea zice: 
rzrijurarea cu care dd. Cezar Petrescu 
ieastă sursă inepuizabilă de subiecte) 
iselecţionează materialul evitând groa- 
interminabilelor episoade care — suh 
lest de zugrăvire a vieţii sau de poe- 
ar? iu naturii -— întunecă şi întârziază 
|. şi alegând, cu grije de adevărat 
iulie. numai momentele într'adevăk 
tisive și elocuente. Această stranie bo- 
iie de subiecte, 'acest extraordinar 
mț eclectic, cum și caracteristica pu- 
4 de sinteză, pe care i-am remarcat-o, 
i în măsoară (deşi scriitori români 
niuporani se măgulese cu gândul că 
Cezar Petrescu ar face parte in Ceva 
din generaţia d-lor) să-l smulgă din 
hijlocul acestor contemporani, a Per 
gândul,  pripiți peste măsură şi 
ai de vorbă — si să-l așeze. cu 
tă credinţa printre marii înaintaşi 
Creangă,  Brătescu-Voinești, Cars 
ale și  Debreanu — clasicii poves_ 
i, românești. E mun merit care-i re- 
ie. mai ales din cauza „S:mtoniei 
antasti ce” și la a cărei decernare mai 
tribue : puternicul simț de observa. 
ine. neohicinuita putere deanaliză sutle- 
mcă, aceiaș, tot atât de bine dozată şi 


ume părăsirea cetăţei de către iru- 
le turceşti, ce se văd că-și iau drumul 
sul Nistrului, cu hagaje. drapele și 
ri în vârful cărora se cbservă semi. 
a. în partea stinză avem gata de 
intra în cetate trupele austriace. în 
ntea cărora se observă pe un cal alb 
suși comâinlantul lor prinţul Cobura 
emnat cu (1). 
In tuviul cel mare al cetăţii se ob- 
mă falfâini drapelul austriac cu pa- 
a bicefală. 
Văzută în ansamblu cetatea era bine 
piificată și în momentul acesta. solemn, 
m e înfăţişată, îţi impune respect. 
Astăzi din această cetate puternică, 
Hu mai rămas decât zidurile. 


MIH. POPESCU 


hm —_— 

4 Octombrie 1788, neputându-l lua decât priu 
gdiu. 

4. După plinul rusesc se află vo copie în 
"a dă dela Viena făcută de maiorul 





UNIVERSUL LITERAR. —. 681 





cd P'ahac en Balcescu 





cu acelaş însuflețire condusă ca în „O 
făclie de Paşti! a lui Caragiale sau „Ciu- 
leandra“ !ui Rebreanu. Să mai adaug că 
talentul «d-lui Cezar Petrescu e cuutăt mai 
puternic. cu cât, ulegându-si ca temă 
scejay transformare a ideei fixe în ne- 
bunie (ca si cei doi antecesori amintiţi), 
reușește totuși să fie altul. să intore- 
seze pe 'leplin, să se situeze, în calitate 
de creiutor şi adânc cunoscător de su- 
fete, linuă aceştia fără să-i umbrească 
sau să se simtă stingherif. 

Și clasicismul d-lui C. P. se mai de- 
tasează din înaltul simţ moral care se 
dosprinde din toată această povestire 
sokră, concentrată. variată şi vione în 
care lucrurile se succed  întro ordine 
firească şi eroii — puţinii eroi: Grigorie 
Stolmicu. Amelia, Scule Creţeanu, doc- 
torul-vitic, dr. Grigoriu. Mica Clo-clo, au- 
vernanta — îsi trăesc propria lor viaţă. 
Și, dacă peste celoislte am trece, nu vi 
se parc curios acest simţ de demnitate 
omenească, această atentă ocolire a tri- 
vialului la un povestitor pe care totuşi— 
vă place să-l numiţi contemporan? 
Explirațiunea ei o veți găsi în simţul 
de adovărat artist care, caracterizează 
pe autorul operei de care ne ocupăm. 

tviradevir: udevăratul artist stie să 
intereseze pnin mijloas> proprii artei. 
Lupă cum nu umblă cu luuba scoasă 
după subiecte, transformând în nuvele 
său schiţe dialosurilo plastice dintre vr- 
lonanțe sau birjari, după cum nu-și 
imbuibă temele cu tot felul de răgazuri 
şi popasuri, adevărate instrumente de 
tortură pentru cenitori, tot aşa nu se 
agaţă de interioruri inciscrete. de cos- 
tumele sumare, ile tineraţea clocotitoare, 
de năzuirile omenesti si de subsiratul 
inferior al existenţei noastre — pentruca 
să atragă sau să amuze cu orice preț, 
Adevăratul artist nu se scoboară —toc- 
mai pentruca să poată ridica. In aceasta 
stă problema imoralităţii în artă şi d. 
Cezar Petrescu (care e şi un cugelător 
de primul rang) a înţeles. cu intuiţie, 
de adevărat artist ce trebue să facă — 
fără sii se gândească un singur moment 
-— că astfel de cpere vor putea rămâne 
nocetite. 

Și totuşi d. C. P. a isbândit: cărţile 
d-sale continuă să fie căutate cu avi- 
ditatea. iisvorului de apă. continuă să fie 
cetite și — ce e curios — să înalțe. 

lată din ce cauză nu ro-am putut opri 
de a îndemna pe aceia dintre cetitorii 
nostri cari vor fi rămas afară de nagi- 
nile ..Simfoniei fantastice“  (necetind-o 
sau cotind-o în fugă) să se apropie cu 
toată evlavia de această plină. nuvelă 
psichologică în care ni se  pevestesie 
tragedia savantului Grigorie  Stolnicu, 
povestea Sfâvieloare, frământările sufle- 
tosti ale acestui inadaptabil în drumul 
spre adaptare al căruia nebunia îşi va 
face din ce în ce mai mult loc. Si pen- 
ruen lucrurile să fie mai elocvente, vom 
face un singur citat: 

„Scrisori. In sfârsit scrisori. Si lacom, 
cu vraful în pumni, nu știe pe cure să 
le cetrască mai repere, întâi. In sfârsit 
dovada. Nu vede data, veche. de-atâţia 
si atâţia ani. Vede numai. cuvintele în- 
focate, mărturia necredinței. dovada că 
tot ce-a bănuit şi ce-a stiut. nau fost 
năluciri. Așadar adevărul este însfârşit 
acesta. de astădală definitiv... Stă seria 
aci Il poate pipăi oricine... Il poate con- 
trola şi medicul pitic si neghiab, care 


îl speriase cu mmnenirţarea nebuniei. El 
si nebun. Să râdă toţi, tot Universul, de 
usemenea nezhichie. cum râde el acum. 

„Iar Grigorie Stolmicu vide întriuina 
cu plicurile decolorate în mâini, râde din 
cu în ce mai nestăpânit şi mai vesel... 
Ilobotul a umplut camera, răsună în 
toată vastitatea goală si mută a casei, 
etrăbate triumfător. diucole de pereţi 
zi de noi, dincolo de ferestre. în noaptea 
le afară. EI si nehun ? Când are acei "do- 
vara... 

„Omul singur, în vestmânt negru. cu 
obrazul lui vânăt de actor neras. se 
ctrâmhă de râs, pătându-şi genunchii cu 
numnii din care, na lăsat plicurile 
Niciodată ma fost atât de vesel!... Acum 
„bia înţelege voluptatea râsuiui, cura de 
râs... Taha! aşaaresă râdă toată viaţa... 
N'are dece se mai opri... Păcat că nu 
sunt toţi aci. să se adune şi să râdă... 
Nu îricaa, nu așacum Tâd ceilalţi, cu 
jumătate de glas și cu jumătate de ve- 
selie... Cu râsul lui robust, sdravăn, în- 
treg, care cutremură zidurile si zăn- 
păne ca o mie de geamuri sfărâmate... 


„Râsul s'a deslănţuit iar, să spintece 


triuraial catapiteasma nopţii. Şi să deş- 
tepte din somn. prin tainică și nevăzută 
chemare. toți nebunii lumii. câţi sau 


vidicat în capul oaselor şi hohotesc în 
celule. transmiţându-sşi unul altuia râ- 
cul cu nocturna chemare a cocoşilor: 
îngânându-se. întrecându-se cu o mie 
de mii de hohotiri care au potopit noap- 
tea. tăcerea și toată cumimţenia lumii”. 

Si toate acestaa — în timp ce în ca- 
mera de alături, se află soţia sa moartă. 

Sunt desigur pagini demne de pana 
rolui mai încercat artist. al cuvântului. 
Cetirea lor costitue o mare obligaţie mo- 
vală. 


PAUL 1. PAPADOPOL 


OI II E 
note 


FLAMURA reapare (la Craiova) sub 
un nou format şi (ni se zice în subtiilu) 
săptămânal. Din sumarul primului nu- 
măr (singurul care ne-a parvenit) re- 
marecărmn: articolul d-lui Marcel NRoma- 
nescu despre „Jaan de Mitty“ (Dumitru 
Ralea Golfineanu) cercetătorul român 
atât de strâns legat de numele roman- 
cierului Stendhal, aceta care. (după pă- 
vereă lui P. Souday şi Valery). întro 
vrome când S. trecea încă drept roman- 
cier de mâna a doua. a avut curajul 
să-t destăinue Parisului“, 

In acelaş număr: o scenă din opera 
dramatică a d-lui Gib Mihăescu: „.Con- 
fraţii“—și impresionanta schiţă a .cola- 
horatacului nostru, d. George Scrioştea- 
nu: „Lupii“, —- scnisă cu mult umor şi 
gust artistic. 

Cronica : foarte bogată şi 
de interesantă, 


îndeosebi 


p. P. 


=: ai 
a e i Ce fe TE 








682. — UNIVERSUL I4TERAR 


DIN 


RĂFUIALA LUI A. STRINDBERG CU 
„NORA“ LUI H. IBSEN1) 


Să, vedem felul cum Ibsen, din pricini 
necunoscuie și de neînțeles. a caricatu- 
vizat pe femeia și bărhatul culturii din 
vilele noastre în a sa „Casă a Păpuși= 
lor“ (Et Dukhkehjenn), care a devenit car. 
tea. de temelie a tuturor femenistilor. 

Et Dukhehj-m e o piesă de teatru. 
Scrisă poate pe scama vreunei actriţe de 
seamă, ale cărei pretenţiuni în rolul de 
femee-sfinr pot totdeauna conta pe sut- 
ces. Autorul a comis o mare nedreptate 
împotriva bărbatului de varece el nu a- 
duce nici o scuză de crdin ereditar în 
aprijinul lui, ci numai în folosul soţiei 
sala ; scuze pe cari le accentuiază de 
multe ori când vorhesşte despre tatăl ei. 
Acum 8ă privim la această Nora. care 
a devenit „idealul“ tuturor femeilor stri- 
cate de cultură. 


In actul întâi ea spune minciuni s0- 
tului ei. Ii tăinuieşte falsificarea poliţei, 
răstălmăceşte lucrurile cele mai simple 
după cum se vede numai de dragul min- 
ciunii. Bărbatul dimpotrivă îi arată ei 
încredere nelimitată în toate, chiar şi în 
afaceri de bancă, ceeace dovedeşte că cl 
o tratează ca pe adevărata lui soție: în 
vreme ce ea îi tăinuieşte lui totul. E dec; 
o minciună că el o tratează ca pe o pă- 
puşe, dar e un adevăr că ea îl tratează 
pe el ca atare. Că Nora a falsificat po- 
lia din neştiință na o crede nimeni! 
Doar poate când sezi în stal și vezi în 
lumina rampei o actriţă simpatică. Că 
ea a falsificat noliţa nn mai de dragul 
soțului ei. nici aceasta ru p cred, căci 
ea însăși spune ce nespusă plăcere a a- 
vut călătorind în Italia. Legea și un ju- 
rist na ar fi primit o astfel de scuză. 
Prin urmare Nora nu-i cine ştie ce usă 
de biserică ! In cel mai bun caz ea e un 
complice, care s'a folosit de roadele fur- 
tului! Așa că situaţia ei se încurcă! 
Bărbatul are. împotriva intenției auto- 
ului, prilejul să, dovedească câlă încre- 
dere şi stimă are el faţă de soţia lui, 
când el intră în discuţie cu Nora asupra, 
ocupării unui le Ia bancă. Inchipuiţi-vă 
ce tiran e el fiindcă nu vrea să ia ca sef 
al unei sectiuni a băncii ne un falsifi- 
cator de polite! Cecar fi zis Nora dacă 
domnul Helmer ar fi vrut să dea afară 
o slujnică ?! Ar fi fost altă socoteală! 

Vine scena unde ea vrea să împrumu- 
te bani dela sifiliticul doctor Rank. A- 
colo Nora e fără. preţ. Fa îi narată lui ca 
introducere la discuţia împrumutului 


cioranii ei de culoarea pielii. -— Nora: 
„Nu-i asa că-s frumoşi ? Ti! acum e în- 
tunerec, dar mâine să-i vezi. — Nu _nu: 


Wai voie să vezi decât talpa. Ba da, te 
las bucuros să te uiţi și mai sus!“ 

Rank: „Hm!“ -- Nora: „De ce te uiti 
asa de critic ? Sau poate crezi că nu-mi 
sed bine ?'—Ranh: „Mi-e peste putință să. 
am o părere hine înterneiată asupra aces- 





1). Nora lui Jbsen lusă după reprezentu- 
re un pust anuar de nemultumire, îimo 
wresia de ceva fundamental fals, de u.- 
wlomerare de nole forțate. Imi pare că 
nimeni na văzut mui bine ca Strindberg 
rusurul de temelie al . Casei Păpuşilor“. 
Cu obiretul lui de primitiv el a pus lim- 
pede punctele pe i, Iată de ce mi-a pă- 
rut că paginile de mai jos, traduse dea- 
dreptul din linia septentrională a auto- 
rului lor, merită să cadă sub ochii ci- 
fitoriler români, (Nota traducătorului) 


„ce ea îl mintea. Nu. 


„GIFT A S” 


Da 


lui tuerul"—Xora: îl priveşte o clipită): 
„Să-ţi fie ruşine!” (Il loveşte mşor cu 
ciorapii peste ureche). Na! (strânge cio- 
rapii). — lank: „Ce alte minunăţii pot 
vedea ?'— Hora: No să mai vezi nimic 
căci esti aşa de nedibatiu“ (la fredonea- 
ză puţin şi caută printre lucrurile de cu- 
sut), -— După tot ce pct pricepe Nora se 
oferă pe sine — pe bani peşin. Asta e în 
chip idealist şi frumos! Totul, fireşte, 

din dragoste pentru soțul ci! Ca să-l sal- 
veze pe el! Dar să meargă şi să-şi lămu- 
vească situaţia în faţa bărbatului ei. nu-j 
căci asta i-ar jicni mândria! Pe limba 


*Norei sar zice că ea încă nu era, sigură 


că. el i-ar arăta ci monstruoritatea ! 
Vine scena Taranitellei. care e bineve- 

nită ca să pue pe Helmer într'o lumină 

piezisă. Acum spectaturul uiti că Nora 


e o gâscă pe care Hehner o tratează ca 


pe o femee cu scaun la cap, acum pri- 
vitorul trebue să vadă că Helmer o lra- 
tează numai ca pe o păpușă. Acea scenă 
e lipsită de onestitate, dar ea face mare 
efect! Cu un cuvânt ep scenă! 

Că Ielmer vrea să facă curte, noaptea. 
soţiei sale dovedeşte că el e tânăr şi că 
si ea e tânără Dar autorul ţine să arate 
ră Felmer, care nici nu băruește măcar 
»facerile urîte ale Norei. e un ticălos. o 
ființă cu total păcătoasă, ce nu ştie să 
proțuiască alesele însuşiri sufletesti ale 
bunei sale soţii, pe care ea nu sa milos- 
tivit să In arate şi astfel, Nora, j:rimeşte e 
falsă glorie de martiră. Această scenă e 
cea mai necinstită ce Ibsen a, scris vreo- 
dată ! Vine desnodământul care de fapt 
2 o mare încureătură : mulți aburi al- 
baștrii și mult neadevăr. Domnul Helmer 
deschide ochii şi află că viaţa lui a fost 
lezată, de o mincinoasă şi de o hirocrită! 
Dar acum spectatorul e așa de îmbihat 
He compătimire pentru Nora, că el îsi în- 
chipeeste că nu Ilelmer are dreptate! 
Dacă Helmer ar fi văzut scena ca ciora- 

"si doctorul, el nar fi rugat pe Nora 
să nun ploce: dar vezi că cl n'a văzut-o. 
Si acum ui Helmer ice dat să afle că 
soţia si copiii lui sunt mântuiţi de moar- 
te și ruină civilă. Atunci e cuprins de 
bucnrie. Pună-şi fiecare tată de familie 
mâna. pe inimă şi întrebe-se dacă. nar fi 
vesel să afle că soţia lui iubită mama 
copiilor săi c scăpută, când, era cât re cr 
să înfunde puşcăria! Dar aceasta e pentru 
oamenii de toate zilele! Nu.trehue să fie 
ceva si mai înalt! Sus în cerul mincinosal 
idealismului ! D-1 Helmer trebue peden- 
sit. cu biciul. le criminalul! Si cu toate 
acestea. el vorbeste asa de frumos cu 
mincinoasa lui soţie. -- „0“. zice el, „a- 
cele trei zile nu trebuit să fie îngrozitoa- 
re pentru fine, Nora!“ Dar autorului îi 
nare rău că î-a dat dreptate lui Ilelmer 
zi atunci îi pune în gură cuvinte neadc- 
vărate. E simplu și natural că Ifelmer 


îi spunn Norii că o iartă! Ar fi fost 
prea  țărkroste ca ea să-si ceară 
iertare dela el care totuşi a  tratat-c 


tatdeauna cu deplină încredere. în timp 
Nora. are vederi mai 
largi ! Si, atunci. ea uită atât de nobil 
cole trecute, încât trece cu vederea tat 
re sa petrecut în actul întâi. Si ea îi dă 
înainta cun gura. Și stalurile au uitat si 
ste de actul întiii și al doilea. căci arum 
ies la iveală hatistele. 

— Nore : „Nu-ţi pare că acam e prima 
oară că noi doi. sot şi soție. vorbim se- 
rios unul cu altul ?* Helner îzi pierde 
rumvătul la o întrebare asa de minci- 
noasă şi el (sau mai de grabă autorul!) 
răspunde : „Da. serios—ce vrei să spui?“ 


de A. STRINDBERG 


intenţia e realizată : să se araie că Îk. 
mer e an dobitoc. Herr Helmer ar fi în 
buit să răspundă: .„Nu, draga mea. nu 
îmi pare deluc că-i așa. Noi an tori 
foarte serios cănd ni sau născut coții, 
căci am vorbit despre viitorul lor, ai 
vorbit foarte serios, când ai vrui. să haz 
la bancă pe falsificatorul de poliţe frog- 
stai, am vorbit serios când viaţa mi-e 
în joc, apoi despre înaintarea Duane: 
Linda, despre afucerile casii, despre mă 
vosatul tată-meu, despre doctorul cal si 
fititic : moi am vorbit serios timp da oi 
nni de zile; dar am şi glumit din rând 
în când împreună şi bine am făcut, căi 
viața nu-i numa! şi numai! scriozitata. P 
adevărat că am fi putut vorbi ca mul 
mai serics, dară tu ai fi fost bună 
vorbeşti în faţa mea, despre necazuri 
ale dar tu erai prea orgolioasă ca tt 
faci, ti-a plăcut mai bine să fi păpua 
mea, decât prietenul meu“. Dar d. Ibta 
nu-i îngădue lui Helmer să spună ace 
cuvinte chibzuite. căci trebue oare să 2 
dovedească dobitocia lui Helmer. iar Non 
trehue să-si aibă replica-i schînteatoar 
are să fie citată de aci încolo timpă 
dcuăzeci şi cinci de ani. Şi anume Non 
trebue să răspundă: .,Timp de opt! 
ani de zile — ba mai mult — din clin 
in care ne-am cunoscut, niciodată n'a 
schimbat un cuvânt serios despre lucru 
serioase !* -— Acum Helmer. credicios m 
plăcutei !ui datorii de a fi un si 
nân' la sfârşit, trebue să răspundăt „+ 
"rost are să te iniţiez mereu în necazuri 
pe care în nu ma: putea ajuta să k 
port ?* 

Foarte gentil din partea lui Helnur. 
dar lucrul nu-i adevărat, căci el arii 
trebuit să-i facă impultări eî. fiindcă ea 


„nu-l initiase pe el Acnastă acenă e groaz 


nic Ade talsă. Si apoi Nora are replici 
ei fine (franțuzeşfi). ce constau din o i. 
țelepeiuane atât de săunoasă încât ea dia. 
pare îndată. ce suflii asupră-i. 

Nara : „Niciodată nn m'ai iubit. A e. 
zut numai că trebue să fii plăcut, să fii 
îndrăpnstit în mine !* Care e deosehirea' 
Si ea continuă: „Tu nu nai înţeles nici 
odată ** Fra greu să i-o spună asta lu 
Helmer, căci ca n fost totdeauna făța 
nică faţă de el. Si asa hiatul Pelmere 
silit să spună prostia că el o va «duca 
De fapt acesta e ultimul lucru pe cat 
nn bărbat îl spune unei femei. Dar lkr 
Helmer trebue să fie prost, căci se apr. 
pie sfârșitul şi Nora va, trebui 3ă airăh: 
cească cu orice preţ. Aici Helrner devire 
mai slab. Fl se roagă de ertare: er 
pentru că ea a falsificat, ea a mini 
pentru ivate greşelile ei. 

Dar iati că Nora spune 0 vorbă chib: 
zutiă. Ea vrea să iasă din răsătorie pen, 
tru a se regăsi pe sine. Intrebarea 
dacă n'ar putea--0 face tot aşa de bin 
în aceeasi casă. cu copiii ei, în atinper 
cu realitățile vieţii şi în luptă cu drazs 
tea ei pentru Helrner. 

Dar aceasta e o chestie de gust. 

E o minciună în gura ei că nu ses 
coteşte demnă să-si crească, copii căci n 
sa urcat sus de tot mai adineauri câni 
Pa dăscălit pe nevinovatul ITelmer. i 
s fost mai lovic ca ea să. fi stat cu copi 

dacă sucotea că hirhatul ei e am 
noa încât să nu poată pricepe mm 
struozitatea“. Căci cum să lasa ea cre 
torea copiilor ei pe seama unui asifi 
de cârnaciu. Vorbele ei de clacă des 
„monstruozitate“ sunt asa de romani 
stupide că nici nu merită să fie luat 
în scamă. Că „o sută de mii deh 
























UNIVERSUL LITERAR, — 683 





po i ca s i a c es 








EMIL ANTOINE BOURDELLE 


Foarte interesantă pentru triumful 
meritului contra vicisitudinelor şi împo- 
tvirilor soartei. viaţa plină de intensă 
activitate a ilustrului secu?tptor Emil An: 
bine Bourdelle ! 

S'a născut ca şi pictorul Jean Auguste 
Inares în Montauban. la 30 Octombrie 
1861. lşit dintro familie de muncitori— 
tatăl situ era cioplitor în abanos.— Bour- 
llle a ajuns gloria de mai târziu a 
plasticei franceze. centinuator de frunte 
al celui mai mare sculptor ce l-a avut 
Franţa în «ultimul secol, — a] lui Rodin. 
Părinţii l-au scos dela şcoală pentru 
ci își pierdea vremea cu desemnul. ce- 
tace nu era deloc asisurător pentru nă- 
mimţele practice de viitor ale familiei. 
Hevenit în mijlocul familiei. precorita- 
ta spiritului său creator a continuat 
si-si manifeste impulsurile în direcţia 
frumosului plastic şi chiar filosofic. Mi- 
cul Bourdelle se apucă să compue ver- 
suri și cânteca. După mulţi. nici nani 
fi avut pe sculptorul Bourdelle. ci poate 
pe compozitorul cu acelaş nume şi cu 
perspective de a fi fost tot așa de mare 
și în această. direcţie — dacă nu i-ar fi 
eit în cale încă din anii cei mai fragezi 
sriitorul Emil Ponvillon, care. apreci- 
indu-i realele_i inclinaţiuni spre sculp- 
mră, l-a trimis la scoala de arte fru- 
moase din "Toulouse, unde a urmat * 
ai. Fsind din scoală, unde cunoscuse 
măestria tehnică a muncii. căreia i sa 
si închinat cu totul, se duse la Paris, 


mei“ s'au jertfit pentru bărbaţii lor, e 
a compliment faţă de dame. ci vârsta 
lui Ibsen ar trebui să-l împiedice săi 
lea rostire. Si așa flecăreşte Nora fără 
nici o noimă: ha că ea Va iubit, că ela 
iubit-o, si cu toate aeestea ea spune că 
imp de opt ani ea a fost o femee străi- 
nă care a născut copiii unui om străin! 

Helmer recuncaşte că nu a fost resăvâr- 
sit și făgădueșşte să se schimbe! Asta e 
îrumos şi avem toate garanţiile că conti- 
nuarea va fi mai bună decât începutul. 
Dar fireşte asta nu merge într'o piesă! 
Bang! şi cortina cade! Astfel dovede- 
je (?) Nora că ea a fost o păpuşe! Na 
pus oare Helmer mobilele după voinţa 
lui? Ba da. Dar dacă femeea lui ar fi 
binevoit să-și spună dorinţa, atunci să fi 
vizut unde ar fi ajuns dulapul! 

Sau dacă vreţi piesa în întregimea ei 
arată cât de primejdios e să scrii tea- 
lu cu subiecte serioase. Sau, ca să luăm 
m alt punct de vedere, piesa nu-i o a- 


unde frecventă atelierul lui Talguiâre, 
iar în cele din urmă al maestrului Ro- 
dim. Svirit clar si pozitiv. umnând pe 
maestrul <ău, a isbutit să se ridice în 
cele din urmă până la o adevărată per- 
sonalitate artistică. Intluenţa lui Rodin 
asupra lui Bourdelle este însemnată, de- 
sivur; ea nu este însă atât de cople- 
șitoare, încât' să îndreptăţească pe ci- 
neva să afirme, că fără continuatorul 
naturalismului integral al lui Donatelle, 
n'ar fi existat un Bourdelle. Cel mult se 
poate spune că pe Bourdelle îl putem 
înţelege mai cu succes prin faptul că: a 
»xistat un Rodin, 

„Le monument sux morts de 1870—71* 
este debutul aticial al lui Bourdelle. care 
îl impune ca un admirabil cunoscător 
al artei statuare. Urmează  „Annibal 
entant“, „Adam chasse du Paradis, „PE 
nelope atiendant le retour d'Uliyss6“, 
„Vierge ă L'enfant“. ..Centaure  mou- 
rant“, precum, și faimoasa capodoperă 
„Heracles archez“, care relevează preo- 
cupările multiple ale lui Bourdelle. pre- 
cum $i concepţia lui, că sculntorul tre- 
bue să, fie şi un arhitect, în acelaş timp, 
care să redea cu sentimentul armoni. 
ei, expresia spontană a unei realităţi 
rât mai corecta. 

Bourdelle a fost si un neîntrecut por- 
vetist în mormoră. Bustul lui Anatole 
Frances, al pictorului Ingres. precum şi 
monumentele lui Adam  Mickiendiez și 
al seneralului Alvear. arată calităţile 


jărare a femeii subjugate ci numai a a- 
mestecului eredității în plăemuirea unui 
caracter. Atunci autorul ar fi trebuit să 
aibă onestitatea să scuze şi pe Helmer 
prin intervenţia trăsăturilor mostenite. 
Sau pricina e cresterea proastă a Norii? 
F adevărat că Nora pune multe în sar- 
cina educaţiei ce primise. Dar atunci de 
ce nu j se îngădue şi lui Ielmer să pună 
vina pe proasta lui creştere ? Sau poate 
totul nu-i decât o simplă piesă de tea- 


tru și un compliment modern făcut cu-. 


coanelor, In acest caz ea trebue conside: 
rată ca făcâni parte din „distracţiile pu- 
blicului“ și nu merită să fie discutată 
serios şi cu atât mai puţin nu merită, 
cinstea de a fi aţâţat cele două jumătăţi 
ale omenirii una împotriva celeilalte. 
In răstimp însă „ett Dockhem“ a stâr- 
nit problema căsătoriilor nefericite... 
E Car e dl, 


Tradus din orisinalul suedez de 
Dr. 1. OL. STEFANOVICI-SVENSK 


stilistice ale lui, precam şi concepţia lu' 
pedagogică despre o lucrare arhitecto- 
nică. Va trebuie să fie nu rumai expre- 
sia fizionumiei. a unei realităţi pure, 
"i trebuie să reprezinte prin excelenţă 
si un element de educaţiune pentru 
mulţime. Acest element preţios a vrut 
el să-l imprime în deosebi monumen- 
telor sale. pe lângă aprinderea energiei 
forțelor concentrate — în portrete, 

in Icrarea „Apollo“ al lui Salomon 
Heinarh, se spune că marele pictor N. 
Poussin, a răspuns cu modestia cel ca- 
racteriza : „Je nai rien negligâ. Cred 
că ar fi putut răspunde şi Bourdelle 
mai târzin la fel! 

Opera lui revarsă nu poezie, ci clari- 
tate şi viaţă, ceeace face ca diferitele 
poziţii alese de el să, fie nu contempla- 
tive sau statice, ci de un puternic şi 
viguros dinamism. Capodoperele sale nu 
vovarsă frumuseţe, transcendentă, ci a- 
proape toate sunt scăldate într'o sublimă 
aureolă estetică. aa 

MIHALI. GH. CONSTANTINESCU 


na ote 


O frumoasă inițiativă a Teatrului Ma- 
"a Ventura este adăogirea unui text li- 
terar la „programul“ fiecărei piese. Până 
acum în programele celor patru piese 
iucate, sau publicat articole despre tea- 
tru. semnate: Maria Ventura, Adrian 
Maniu, Nichifor Crainic, D. Î. Suchianu, 
C. Tavernier. Ionel Jianu, V. Tirauş. Ion 
Marin Sadoveanu şi F. Aderca. 











ji 
. 


- 


zi 


0 2 atat 


e 


Lu 


- 


E 


Ar. Romanescu în 


„IERTAREA“ 





64. — UNIVERSUL LITERAR 








VIAŢA LITERARĂ şi-a reluat sbo- 
vul. deastădată cu aripi mult auai nu- 
meroase și mai vaste. 

Primul număr ne aduce un judicies 
aeticol al d-lui N. Crainic Mespre „Pro- 
blema desfacerii cărţii". Și reproducem 
finalul: 

„Orice 
marfa. afară, 
cari wo achită în prealabil și, 
responsabili pentru ea. 

Publicaţiile românesti îndură încă un 
regim de harbarie fără egal. Pe lingă 
ncestea, orice nemustor ştie să-și raco- 
mande marfa, afară de librar si de 
chioşear, cari. agramaţi de ohiceiu, nau 
conștiința valurilor închise între două 
coperte. [, necesară, deci, n şcoală ce 
presitire proiesională care să facă din 
ei preţiozi şi uctivi agenți ai culturii. 

„Această secală va putea fi o anexă 
a școalei de bibliotecuri, instituită după 
modelul celor din străinătate... 

Fără îndoială că astfel de păreri spuse 
cu toată grija si autoritatea. vor putea 
fi luate, în serios şi vor fi în stare să 


negustor stie să-si îngrijească 
de librar şi «de chioşcar. 
nu suni 





dea de gândit — pe deoparte celor 
vizaţi, chemaţi să se ocupe cu desfăsu- 
rarea cărţii). pe de alta — guvernelor 


care. în fine se vor grăbi să rezolva a- 
ceasiă problemă atât de vitală pentru 
iiința sufletylui românesc. 


RESTUL. NUMĂRULUI aduce colabo- 
rarea prețicasă a d-lor: [. Pilat, Fm. 
bucuţă, AL Bădauţă, etc. 

Plină de interes este atenţiunea pa 
care „V. L.“, o dă, în acest număr, scri- 
itorului Leon Donici despre care scriu 


d-nii G. M. Ivanof, — G. Călinescu. noul 
titular al „Cronicii literare“ și 1. Va- 
lerian. 


DESPRE VERSURILE .V. [..“ se poate 
zice — vorba d-lui G. Brăesen — m ȘI 
bune si rele“. Ni se pare. uneori, prea 
largă ospitalitatea acordată... începăto- 
vilor, chiar dacă unii dintre aceștia, vor 
(i având la plus atestatul de ex-condu- 
cători ai unei reviste scolăreşti. In felul 
acesta  retitorii puteau fi sculiţi de 
trndnica încâlezală, ordonată, întrun 
fel de versuri — din care spicuim: 


Uvzindu-ţi plase moi de nrahnidă 
Cu barele. aromite, în lumină 

Ca un amurg ţesut de violină 
Să cânți cu tinerețea în druidă. 


Cântecul tău 

Mlădit de bunul Dumnezeu 
Si de Satan 

Să fie shucium de clavir 
Cădelniţinăd spre Altair 
Durerea noastră fără de liman... 


Păcat de biata imacinaţie din care 


autorul se sileste să scoată atâtea o- 
fecte bomhbastice. 
EDITORIALE : Veniru toamna acea- 


sta „Cartea 
riţiunea 


românească“ vesteste apa- 
următoarelor volume : 


Livia Rebreanu: Crăisarul (roman) : 
amian Stănoiu: Duhovnicul maice- 


lor (roman) ; 


CCR Z OhNeuraee 


Otilia Cazimir: Grădina cu amin. 
liri (9: 

Th. Speranţia ; Inceput de viaţă (ro- 
tan); 

Mihai Codreanu: Turnul de files 


(versuri) : , 

K. Ibrăileanu: ? (critică literară); 

IL. IC oort atu i Bal mascat (9): 

AL Teodoreanu : Mici satisfacţii (?): 

epiya Polrescu: L.a Pararlis generul 
vonvan) : 

Gh Brăescu: Clubul decavaţilor (?): 

Harry Trumif: inelul fatal (roman): 

Emilio Salgari: Smaraldul din Cey- 
lon roman); 

In fine — pentru la primăvară: 

Dante: Paradisul (trad. G. Coşbur, 
revizuită R. Ortiz, N, Pora): 

|. Ghica: Scrisori (întrun singur vo- 
lum) : 

tihai Tican: La lacul elefanților (ro- 
man), 

Tot în toamna, aceasta va apare ne- 
îndoios volumul anunţat al colaborato- 
rului. nostru, d. Paul I. Papadopol: Un 
sol al biruinței: poetul Ștefan O. Iosif 
cercetarea hihliografică urmată de o 
concisă caracterizare literară, 

Fditura naţională Ciornei 


anunţă: 
Mihaij Sadoveanu: Zodia 


Cancerulu! 


„troman istoric) ; 


Cezar Petrescu: Calea Victoriei (ra- 
man) : 
Crih. Mihăescu : ? (roman); 


Gala Galaction: Roxana (roman) : 


T. Arghezi: Amintirile ierodiaconului 
loşif;_ j 
V. Fltimiu: Dragomirna (9); 


Emil Dorian: ? (roman): 
1. Agârbiceanu: Biruinţa 
lie. ete. 


CAMARADEREASCĂ reclamă pe care 
„VW. 1. o face unora dintre confnaţi : sla- 
hă și puțin reprezentativă „cronica săp- 
timânală“. 

Cu un cuvânt: sub noua înfăţişare 
„YV. 1* merită toată atenţiunea. pe care 
ne-o impune o muncă entusiastă, dezin- 
inresată si (uneori) pricepută. 

P,P. 


(ronan) ; 


VIAȚA LITERARĂ. In al doilea nu- 
măr, după .vepausul fizic si intelectual“. 
d, [ Valerian în „cuvinte pentru ceti- 
tori” ţine cu tot dinadinsul să arate că 
„scriitorul în vacanţă are răgaz să lu- 
creze la opcrilo personale, deoarece în 
restul timpului se devotează cu fana- 
tism numai revistei şi cititorilor“. 

Si acum, să vedem cum redacţia „Vie- 
ţii literare“ (d. I. Valerian) sa devotat 
revistei si cititorilor. 

D. Valerian scrie: 

„Ni sau întins mâini frățeşti, căldura 
lor ne înjioară adânc elanul, până din- 
rolo de mmenese. Credem în ezislenta 
unui suflet ul nostru şi-l vom sluji în 





„umilință şi perseverență. Din rluborareu 


se va lămuri drumul nostru 
în vreme, Tineri şi bătrâni, de uydândul 
frumosului, fără orgoliu. suu farse lin- 
mistice, rom cdutu să înfiățișămn cu o- 
biectivitate aspectul vieții contimporane. 

Sfârsind areste rânduri, pe cure le-am 
!i dorit hpsite de orice emiuză, am vrea 
să aducem multumiri acelui distins 
rup de scriitori, care ne-uu încurajat 
vocent străduința, asigurând o regia 
lată colaborare". 

Am făcut această lungă citaţie, tocmai 
spre a contribui şi noi să iasă, la iveală, 


armonică 











































că redacţia „Vieţii literare“ (d. [. Va 
Iovian) sa odihnii, si că îi Sa înfiorat 
udâne elanul până dincoto «de omenesr. 
Dar asa, cu elanul înfiorat până din 
cola «dle omenesc (expresia e a red: 
vului revistei odihnite). „Viaţa literu:: 
ce ocupă şi de „Iluiversul literar“, pen. 
tru a nu-l mai remarca niciodată”, 
Ne vem sili să trăim și fără voma 
„Vieţii literare“. Am fi recunoscători -a 
vu se abată cumva asupra, noustră, re. 
mare pornită din „adâncul elanul 
dincalo de omenesc“. Totus ne ce tcană 
că nu vom scăpa. la sfârsitul noliţa 
în care se spune că „Universul literar“ 


nu va mai fi remarcat niciodată. e ur- 
miătoarea cugetare. 
„linnrejurarea mă determină ai să 


fiu vehement“, 

Amenințarea e evidentă. Aulurul n 
tiței (G. C.. — ce d. G. Călinescu?) a 
seris xub teroarea unei împrejurări, cart 
atunci, numai atunci când a scris, la 
teferminat să [ie vehement. 

Noi credem că după vehemenţa mo- 
mentană. G, C. se va potoli. dacă nu se 
va fi pctolit chiar, amintindu-și că 
mulți dintre cei cu emfază si vehemenţi 
după împrejurări. au fost primiţi aici, 
când veneau timizi si mediocri,  Unil 
pozte au venit să facă ucenicia în mod 
onest. alţii să-si găsească o (livectivă 
şi alții poate să încerce a trece între 
scriitorii veritahili. cari scriu cu toală 
tragerea de inimă la „Universul lite 
var, 

Noi făgăduim să remarcăm „Viața 
literară“ şi când G, C. e vehement şi 
când e linistit. Si când ave articole de 
Nichifor Crainic. Em. Bucuţă, V. Vok 
culescu. Icn Pilat, Al. Bădăuţă și când 
va avea articole ca acelea pe care d. 
Valerian Yar fi voit fără emfază, 


După vacanţă de 4 luni. a reapărut 
revista de cultură creștină „PÂNTAÂNA 
DARURILOR“. condusă de vreoiul "Toma | 
Chiricuţă. i 

Am întâmpinat cu voe hună revista. 
I-am apreciat articolele scrise cu adâncă 
îngrijire si ne place râvna preotului di- 
vector al revistei. 

In numărul din urmă tan. [nr 6), 
vărintele Chiricută (dă întrun artical, 
întitulat „Generaţia nouă“. date întris. 
tătoare despre tineretul nostru. 

„O generatie descreştinală aproape tu 
desăvârşire. Cugetarea _î-i păgână. Sim. 
tirca robii de “porniri care adesea kk 
însnăimântă ?* 

Par ce-i de făcut? 

Părintele sa oprit la soluții vaci. 

„Să mobilizăm. toate conştiintele cin 
țite ale acestui neam şi să alctauim. un 
singur plan de campanie împotriva în. 
tunericului*, 

Fermula e prea veche. părinte. A 

B.€, 





O — 


LILLE 0 Lg. 





0 Secinnasi cie 
CUwvanie 


Spirilualut Adrien Decoureetle, fiind 
gat de către un pisdlogy să scrie o cu. 
plure tutruna rolum, creionă urmălv- 
ri catren: 


Sunt un biet nenorecit 
Căci mi-a fost ursit 


Ca să srriu acum 
Cugetări în olbum!? 


+ 


Tristan Bornerd, țiind la Nisa, se duce 
man restaurant şi cere 0 supă de le- 
sume Chelnerul iso aduce, Tristan Bere 
mid 0 refuză: 

— Au pot mâncu supa astu! 
Chelnerul ic supu şi prezintă stu, 
fristau Bernard  comandii ui bulion. 
iupă ce chelnerul îi aduce, Tristan Der. 
surd refuză şi aceasta: 

— Au pot mânca supu asta! 
(helnerul prezintă din nou lista, Tris. 
iu Bernard comandă o supă de raci, 
"einerul i-o aduce, dar Tristun Bernord 
wine din nou: 

— Nu pot mânca supa asta! 
Chelnerul se miră: A 
— Toți clienții sunt muluuniţi şi spun 
si supele noastre sunt foarte bune şi 
ta În refazați cum zi le adur.., 

-- Nici cu un spus că nu sunt bune! 
— Atunci de ce le refuzaţi? 

-. Fiindcă nam lingură şi supa nu 
pe pente mâneca Țără inpoi? 


+ 


Tot Hebrarăd spunea despre dragoste: 
— Amorul seamănă cu birturile din 


“pia fa cari toată lumea vine cu 
aincere desrtcăsă Pa. Nut poți consume 
ferit Parti adus! 

+ 


piesă «e Di Sacha Giniteryy, au avra 
îpluc sucees, 

Tulusi 2a una din phimele reprezen- 
ţii ta stimul uet îsbucairă, când se 
Wsă cortina, cetera apluuze foatle inzis- 
tente 

Un actor se apropie de 
nise 

—- Vezi că place piesa... Nui văzut ce 
îmuuze 2! 

— Aşi? Au aplaudat plusatorii şi din 
flu gurierovă! răspunse Sucha Urutry. 
— De ce au aplaudat? 

— Fiindcă astăseară speatucolul s'a 
minat cu un sfert de oră mui de vre- 
me decit useară și sunt veseli bicţii oa- 
mni că se duc moi curând acasă! 


I 


In ședința Academiei de Științe din 
i August 1892, a cărei dure de seamă « 
sărut în buletinul Academiei, se gă- 
le urmălorul cuvânt rure are nici mai 
ault, nici mai puțin decăâl 56 de litere: 
Tetramethyldiarmidodiphenyldianthra- 
noltetra methyleaiamide. 


Guitry şi-i 


bb caz cur 


LENEA IN MADAGASCAR 


Guvernatorul insulei Madagascar a în- 
trodus o interesantă inovaţie financiară 
care nu ar strica dacă sar introduce și 
în ţările tără climă tropicală, acest pu- 
ternic stimulent al lenei. Guvernatorul a 
tăcut un regulament în una căruia toţi 
locuitorii acestei insule, atât europeni 
cât şi indiceni și cari nu au nici o ocu- 
paţie să plătească un impozit. Fiecare 
curopean leneş între 1--30 ani este su. 
pus unui impozit de 25 franci pe zi. In- 
dligeni între 1$—50 ani şi cari se ocupă 
cu acelaş sport suni supusi unui inipozii 
de 20 de franci pe zi. 

Venitul rezultat din încasarea acestui 
impozit pus pe ficcare lenes — şi dedu- 
când din cifrele amintite, acest venit 
este destul de respectabil — si se pune 
ia disnoziţiunea asociaţiunilor de bine- 
tacere. 


CÂTE LIMBI DIFERITE SUNT PE SU- 
PRAFAȚA GLOBULUI ? 


Doctorul Schurrer, un savant american, 
sa ocupat mulți ani cu această chesti- 
une. După studii laborioase și o minu- 
țioasă complicațiune. a parvenit să sta- 
bilească totalul limbilor și idiomalor vor. 
bite pe suprafaţa pământului, în număr 
de 206. 

In acest ansamblu, doctorul Schurrer a 
numărat 860 de limbi distincte, adică de 
origină proprie. Dinaceste 560 de limbi 
distincte, +83 sunt vorbite în liuropa, 152 
în Asia, 324 în Africa şi 117 în Oceania. 


CÂȚI METRI DE FIR NECESITA RE. 
ȚIAUA TELEFONICA IN JURUL 
LUMII? 


Telefonul, devenit o necesitate absolu- 
tă pentru comerţ, industrie şi finanţe, 
este natural ca desvoltarea lui să creas- 
ră în fiecare an, 

La sfârşitul anului 1927 s'a stabilit că 
pe ulob era o reţea de 161 miliarde de 
utetri de fir telefonic, aerian sau subte- 
van, America de Nord — și iată o nouă 
probă a formidubilei sale activităţi so- 
ciale — deţine şi aci partea lexlui. In- 
tradevăr. în Statele-Unite. lunzgziinea re- 
jelei telefonice este de 109.412.200),000 
metri. 


GÂNDESC, SUNT DECI TRADAT 


Exista până acum, Maşina pentru în- 
registrat reflexele și „oglindirile“ gân- 
direi. fată că acum în urmă, profesorul 
de fizică TLazareff, membru al Acade- 
mii de științe din Mescova. a găsit miij- 
locul de a citi un aparat extraordi- 
nar de sensibil. gândul omului. In cu- 
rând, profesorul Lazareff va face o ex- 
perienţă publică a invențiunei sule. 


UNIVERSUL LITERAR. — 685 








caricatura zilei 
FERICIRE INCOMPLETĂ. 





- Ce fericire, ce vis, draga mea! De- 
parte de lume, departe de sgomot, de- 
parte de tot.. 

-- Da, dear tu, numai tu eşti veşnic la 
un metru şi cincizeci de mine! 


GHINION 





— Da, asa-i! Trebue să mă însor cu 
fata aceasta frumoasă. Insă, se cpune 
fanuilia “ei. 

— Adevărat? Dar fata ? | 

—- Ea..., ea face parie din familie !... 


CONCILIANT... 





— Dacă nu-mi plătești banii, voi lua 
măsura .. 

— Măsura? Bravo! Ne-am înţeles. 
Tocrmaj am nevoie de un costum toamna 


asta... 
(Le Rire) 


686. — UNIVERSUL LITERAR 


PAGINI UITATE 


CU GR. MANOLESCU LA IAŞI ŞI CHIŞINĂU 


O trupă — compusă din: Ana Pope- 
scu (despărțită de Manolescu), Verona 
Almăgeanu, Alexandrina Alexandrescu, 
lilena Petrescu, Elisa Orloff, eu, Ion Pe- 
trescu, Ion Niculescu, Vasile Alexandre- 
scu, Teodor Petrescii, Băilescu, şi alţii, 
sub conducerea lui Manolescu, — plecă. 
în tournee, în țată, în primăvara anu- 
lai 1888. 

Nepertoriul: Hamiet, Fântâna, Intrigă 
şi amor, Or[anii regimentului, Mama 
soacră, Doui szrgenţi, Moartea civilă, 

Oraşele: Piteşti, Brăila, Galaţi, laşi. 

Afacerile merg bine în cele trei dintâi; 
slab, aproape rău, în ultimul. 

Jucan: în grădina Tivoli, pe lingă 
actualul Liceu. Ploua mai în toate se- 
vile. Lumeu, în mare parte plecase. Câţi 
ereau în oraş, veneau; dar ce folos... 
Cheltuelile erau prea mari. Angajaţii nu 
se mulţumeau numai cu entusiasmul... 
așa că Manolescu fu silit să  desfacă 
trupa, în deficit, — şi să formeze o alta, 
numai cu actori din Iaşi. 

Plecarăm cu aceasta la Botoşani, unde 
se 'schimbară lucrurile. Ni se scria din 
împrejurimi, dela moşii, cu câte 4—5 
zile înainte, să oprim loji. Jucam în tea- 
trul cel vechi, cu două etaje, — azi pă- 
răsit. Atâta lume, încât eram siliți să 
repetăm. piesele. 

A mers bine, până când, după vre-o 
lună, repertoriul prea Mic ne-a cons- 
irâns să plecăm. 

In cotro 2... Auzisem minuni de Xişi- 
neu: Ilaidi la Kişineu !... 

Mici pregătiri, — o scrisoare de re- 
comandaţie a lui Alexandri către un a- 
vocat de acolo, Kiriac, şi o alta către un 
basarabean avut, Vârnav, — paspoar- 
tele... şi pe drum. 

Vel de fel de peripeții! De şi avuse- 
sem grija să censurăm piesele la Con- 
sulatul rus din Iaşi, — unde erta Con- 
sul de Giers, nepotul marelui Giers. — 
ajunsi în Kişineu, trebui să ne supunem 
unei noui censuri, făcută de poliţie. Re- 
prezentaţiile aveau loc în circ. 

Prima, Hamlet. A doua. Mândrie şi 
mor. A treia, Dovi sergenți. A patra, 
urma să fie Fântâna. Domnul  Kiriak 
însă, pe al cărui ajutor ne bizuiam, de- 
parte de a semăna celor din Cernăuţi, 
ne “sfătui: să renunţim la această idee, 
sub: cuvânt că în Chişirău sunt foarte 
puţini români şi chiar aceia suni fără 
dare de mână, așa că pe public curat 
vomânesc. nu ne putem sprijini. 

Ne trebuia însă, cel puţin o reţetă 
bună, ca să urnim căruţa. Ce să jucăm? 
Na ştiu cine“şi-a adus aminte de Buba 
Hivca, piesă cunoscută Basarabenilor, 
dela alte trupe improvizate, cari se re- 
pezeuu din când în când de la laşi. De fu- 
tija censurei nu ne temeam, căci piesa, 
deși era' originală, avea musică, şi pie- 
cele „cu cântece“ se bucură de inilul- 
genţă. 

Nenorocirea însă era alta; erea că 
aveam potcoavele, dar n'aveam calul,— 
ndică naveam piesa. Disperaţi, ne-am 
adunai într'o seară şi, până la ziuă, din 
memorie, am scris-o. Eu, care jucasem 
pe .Otfelia. pe Luisa Miller şi pe Clara 
de „Beaulieu, am „ruculat“ pe Viorica. 
iar fostul Ilamlet făcea. triluri, în rolul 
lui Vlad. Bine ar fi fost să fi petrecut 


publicul pe sfert din cât am petrecut 
noi între culise. 

Produsul representaţiei, 11V0 de ruble, 
afară de alte 400, pe cari ni le-a dat 
Vârnav, ca preţ al lojei. Și ne-am întors 
la Iaşi. Toată lipsa iu durase două săp- 
tămâni. a 

Cât am jucat în hişineu, Gion, prin 
nenumărate scrisori, nu înceta a ne sfă- 
tui, — pe Manolescu şi pe mine — să 
ne întoarcem la Bucureşti, demonstrăn- 
du-ne că acolo ne e locul. Imposibil.— 
căci încheiasem cu Al. Sutzu, preşedin- 
tele comitetului teatral din laşi. un con- 
tract pentru toată stagiunea care urma 
Condiţiile tiecăruia : 1000 de lei lunar 
în cursul representaţiilor şi 500 pe tim- 
pul repetiților. Acest contract, bine în- 
țeles, ne silea să. ne retragem din Tea- 
irul Naţional din Bucureşti, — ceeace 
=i făcurăm, înaintându-ne dermisiile că- 
tre Caragiale, noul director general. 

Caragiale a pus, ca rezoluţie: „se res- 
ping dermisiile şi se acordă concediuri 
de câte un an. 

Incepurăm deci, la laşi, repetițiile pre- 
pătitoare stagiunei 88—89, stagiune care 
sa deschis foarte târziu, din cauză că 
sala, — o sală nouă, Pastia, — nu era 
ata, 

hepetiţii foarte active. Manolescu, nu- 
mit director de scenă, era spaimă. Prin 
supremaţia ce-i dase Sutzu, tot ce făcea 
el erea bine făcut şi experienţa îl învă- 
țuse că amenda e cel mai eficace corec- 
tiv al actorului. 

Am zis repetiţii „foarte active“. Pre- 
cizez: patru pe zi. Şi se repeta mult 
mai serios decât acum, când, chiar ga- 
giștii, după două repetiţii. protesteazi, 
iar la a treia își însuşesc dreptul de a 
iipsi. Din potrivă, conştienţi de datoria 
lor şi de scopul teatruiui, ei singuri ce- 
reau repetiţii suplimentare. Manolescu, 
neînduplecat pe scenă, cum eşea din cu- 
lise, erea glumeţ, prietenos, bon enfant. 
cât le trebuia pentru a fuma câte-o ţi- 
vară, nu contenau glumele şi anecdo- 
tele. Si-a durat mult acest :obiceiu al 
trupe; din Iaşi de a fi exactă la repetiţie, 
de a munci serios, de a nu eşi cu rolu- 
rile ameţite ; a durat până mai deană-zi, 
când au început Piraţii din Americu şi 
alte bombe negustoreşii, anunţate prin 
afişe de 10 metri publicului totdeauna 
amăgit, —cu autorizaţia unor preşedinţi, 
cari sunt departe de a semăna lui Sutzu. 

S'au format în timpul acestei stagiuni 
vre-o câţiva artişti: Penel, devenit pu- 


blicului din ce în ce mai plăcut, —C. 
lonescu, clasat azi la laşi prinire cei 
dVintâi, — Verona Almăgeanu-Kuzinsky, 


foarte utilizată în repertoriul din urmă. 
Stagiunea sa deschis cu Don Curlos. 
Distribuţia: Pruteanu, regele Filip— 
lonescu, n:archizul de Pazza, — Manole- 
seu, don Carlos, — Aglae Teodoru-Pru- 
teanu, Regina, — eu, Eboli. 
„Montarea', insuficientă, — pe o scenă 
ridicul de mică, cu decoruri ca vai de 
vume. In schimb. excelentă interpretare. 
Mi-o aduc aminte cu plăcere pe d-na 
Aglae Pruteanu. duioasă, demnă. resem- 
nată. în rolul Reginei. Atât de dulce îi 
crea vocea, în actul ai 4-lea, când mă 
ierta, pe mine, Eboli, — încât fraza: 
„cum! nam să-mi mai văd regina ?... 
i-am spus-o plângând ; mi se părea că 
într'adevăr mă despart de cineva, pen- 


de ARISTIZZA ROMANESCU 


tu totdeauna. După spectacol, mi-ai 
pis: iată an talent, pe care se va sprijini 
mult timp teatrul din Iaşi. Şi nu man 
inşelat. 

Tot la prima din Don Curlos, a avut 
loc o intâmplare, — care va demonstra 

mai bine, cât de înrădăcinat erea în 
toţi simţământul datoriei. Aveam În. 
trupă pe Nunuţa Orlofi, o copilă; de 3—k 
uni, pe atât de precece atunci, pe cât a 
fost de ingrată mai târziu. Juca pe li! 
lanta, E în piesă o scenă, în care ltegele 
căutând în scrisorile Reginei, găsește ul 
medaliui șin furia ce-l cuprinde, îl | 
trânteşte jos. Pruteanu, a avut se ve. 
un moment de distracţie şi, în loc să. 
arunce jos, l-a aruncat pe masă, tt! 
între scrisori. Infanta, — care trebuia 
să-l găsească, şi să i-l arate, zicânduj; 
„vezi ce portret frumos ?.. — intră şi 
se uită pe jos... nu-l vede. Regele ca şi 
replicanţii dn culise, observând ureşeală 
aşteaptă să vadă urmările. Infanta i 
intreabă cu ochii ; el, iot cu ochii, i-ara. 
(ă masa. Infanta pricepe, se duce la scri. 
sori, ia medalionul şi-i zice: „vezi te 
portret frumos ?*, însă cu aşa ton supă- 
vat, cu atât reproş, încât Pruteanu a 
trebuit să urce spre fund, ca să nu-l 
vadă, publicul râzând. Apoi, — parte și 
mai caracteristică, — într'o următoare 
scenă, când infanta -avea să-i zică Re. | 
einei: „mamă! mamă! sa umplut de 
sânge !...', — distrată, sau indispusă de: 
întâmplarea de mai "nainte, strigă nu 
mai odată „mamă“ şi adăogă imediat: 
„sânge“. Greşeală de nimic, căci sensul 
era acelaș. Totuşi, pe dată ce-a eşit din 
culise, a început să se bată cu pumnii 
în cap, exclamând: „vai de mine! vai 
de mine 1... Ce o să-mi facă Manolescu! 
cam greşit 1...“ 

După Von Carlos, am jucat hăzuun şi | 
Vidra, spre norocul lui Manoliu, căci, 
si-a găsit în Sbiera un rol de succes, 
Deasemenea, Arceleanu în moş Tănas, | 
p. Alexandrescu în Răzeșul, Pruteanu 
în Hatman, precum şi, în Vulpe, un 
varecare Ghiţă Dumitrescu, —un conic 
rharge, cara țiu minte că, întrun rol de 
nmorez, în loc să-şi pue la butonieră u 
floare, şi-a pus o creangă întreagă 
salcâm înflorit. ş 

După hăzvan, Denisa,  Fruncillon, 
Dama cu camelii, Otrava (VAsscrmmoir), 
Keun, Bucuria casei, Iegina Marga, 
etc. 

In seara reprezentaţiei . acestei din. 
urmă piese, Manolescu primi, după ae. 
tul întâi, o telegramă. care-i vestea. 
moartea. mamă-si, -— de cancer, boala 
care l-a luat și pe el. după 4 ani. Sutu, 
vru să întrerupă spectacolul ; el, ca ex. 
emplu, sa opuse. Și continuă a juca Țe 
Coconaş, un spadasin comic. — râzând 
pe scenă, podidindu.l plânsul în culise, 
O iubise mult pe mamă-sa,  pentrucă îi 
atunci când tată-său îl gonise de acasă; i 
fiindcă se făcuse actor. — ea îl primea, 
noaptea pe ascuns, şi-i da să mănânee, 
sau îl ajuta băneşte. 

Stagiunea s'a terminat după câteva 
reprize ca: Hamlet, Luisa Miller, Bombu 
Mama soacră (Proces Voradieuz). Orfa. 
nii regimentului. 





In cursul ei, doui stidenţi entusiaști, 
Liciu și... un altul, hotărâră să devie ac- 
toni. A făcut bine cel dintâi: cel-lalt. 





687 


UNIVERSUL LITERAR. 





Cenrţa seclesie în exlreasse | 





O AVENTURĂ AMOROASĂ 


Claude Farrere 










Wne EHilarion de Constentin şi de 
urville, cel care avea să devină vice 
ial şi maresal al Franţei, sa născut 
ziua de 2% Noembrie 1642 în castelul 
| Tourvilie dintr'o mamă de cea mai 
4 nobleţe şi dintrun tată baron. 

fa al şaptelea ccpil al baronului de 
wville şi al patrulea hăiat. Primii 
ai copilăriei şi-i petrecu în castel, 
i târziu când inspiraţia mamei sale 
bdică carierei armelor fu adus la Pa- 
işi internat într'o Academie Militară. 
lacea epocă avea 15 ani. Doamna de 
wwville îl încredinţă la început d-lui 
la Rochejfoucauld. Acesta se îngriji 
viitorul său. 


licademia militară din secolul 17 era 
se sunt astăzi liceele noastre. Pe 
13 vreme principala preocupare era 
centrată în jurul instrucției. Educa- 
venea pe al doilea plan. Era suficient 
un gentilom să fie brav, curtenitor, 
az, să vorbească franceza şi latina 
ă stie să judece drept. Toate acestea 
nvăţau la Academia Renoccurt. 

% învăţa chiar ceva mai mult. D. de 
ocount, directorul academiei avea o 
de o frumuseţe ispititoare. Unul 
elevii Academiei d. de Malet se a- 
rzase de dânsa. D-ra de Renocourt 
își îndrepta mai mult privirile spre 
ilarul de 'Tourville. D. de Malet îu- 
îl duse pe cavalerul de Tourville 
tâmvia din apropiere și acolo scoase 
a invitându-l să facă la fel. Trebui 
* bată în duel. D. de tcurville însă 
bigase până atunci de seamă pre- 
mele d-rei de Renocourt. El îşi dă- 
şi mai puţia seama de toată come- 
acestui duel ale cărui reguli niti 
ile cunoştea. Scoase însă sabia şi 
inctul dintr'ânsul învinse. 

anul 1060 cavalerul de Tourville 
ji ce absolvi anul al treilea al Aca- 
iei, părăsi școala d-lui de Renocourt. 
n acelaș an un oarecare domn de 















Hocquincourt un militar de elită al 
Franţei se pregătea să cucerească nişte 
insule din Mediterana orientului. Când 
cavalerul de Tourville părăsi academia 
d. de Hocquincourt lansase tocmai un 
apel pentru înrolarea vcluntarilur. Căci 
în acea vreme era obiceiul ca în orice 
expediţie să fie luaţi în afară de mari- 
nari şi de soldaţi, — şi un număr de 
voluntari cari în majoritatea cazurilor 
se recrutau din rândurile gentilomilor. 
avizi de glorie şi de bani. Ei veneau ca 
să-şi agonizească o avere oarecare şi un 
nume. Asemenea voluntari nu se găseau 
însă, chiar 'atât de ușor. Astfel că d. de 
Hocquincourt fu foarte fericit când ca- 
valerul de Tourville se oierj să-l înso- 
ţească. Ii era însă teamă că tânărul ab- 
solvent al academiei nu va putea su. 
porta oboselile drumului. Cavalerul de 
Tourville se arătă însă atât de hotărît 
încât d. de Hocquincourt cedă. 


Acest domn de Hocguincourt nu era 
un oarecare ; şi desigur că ar fi ajuns 
ia o glorie înaltă dacă ar mai [i trăit 
multă vrezne. Din nefericire însă această 
expediţie avea să-i fie fatală. 

D. de Hocyguincourt ştia multe lucruri 
şi avea mijloacele de a-şi pune în apli- 
care planurile. Ajuns ia Marsilia la 
sfârşitul anului 1660 cu cei 20 de volun- 
tari el făcu un.popas de douăzeci de 
zile ţinând-o namai în petreceri în cornm- 
pania femeilor frumoase. Căci pe lângă 
toate celelalte, d. de Hocquincourt era 
un periect om de lume. Astfel încât pe- 
trecură cu toții împreună ilimp de multe 
zile și nopţi. Un singur membru al e- 
chipajului dispăruse : cavalerul de Tour- 
ville, Toate cercetările pentru descoperi- 
rea lui fură zadarnice. Cavalerul nu fu 
găsit nicăieri, nici în saloane, nici pe 
străzi, nici prin cârciumi. In cele din 
urmă inspiraţia îl făcu pe d. de lIloc- 
quineourt să-l caute în port. Trebue să 
menţionăm că de când se aflau la Mar- 


A CAVALERULUI DE TOURVILLE 


Cavalerul de: Tourville este o figură din epoca acelor cavaleri cari 
au dus faima țărilor apusene până în Orientul depărtat. 
Tânăr, viteaz și întreprinzător, cavalerul de Tourville a constituit în 
secolul al XVII-lea cea mai frumoasă figură războinică de atunci. 
. Ilustrul scriitor Claude Farrere a reuşit să-i reconstitue viafa oprin- 
du-se în deosebi asupra unei aventuri pe care domnul de Tourville a 
avul-o în insula Lifanta din Mediterana. 


silia echipagiul nu căltase niciodată 
prin port. Vasul fusese ancorat lângă 


„țărm şi lăsat în paza autorităţilor. D. 


de Hocqguincourt fu deci foarte surprins 
găsindu-l pe cavalerul de Tourville pe 
vas, ocupat cu legarea unor pânze. El 
«tătuse toată vremea aci şi se ocupa cu 
examinarea amănunţită a vasului. 


Deşi încântat de faptul că avea un 
colaborator atât de sârguitor, totuş d. 
de Hocquincourt îi făcu mustrare pentru 
absența sa şi-i porunci ca Duminică să 
fie la catedrala oraşului, când se va o- 
ficia serviciul divin. Ii atrase atenţia 
însă. să nu se uite prea insistent la fe- 
mei căci cea mai frumoasă dintre par- 
ticipantele la slujba de Duminică. era 
amanta lui. 

D. de Hocquincourt a fost însă pedep- 
sit pentru insistența depusă pe lângă 
cavalerul de Tourville de a participa. 
văgi deși cavalerul de Tourville făcuse 
lot posibilul pentru a trece neobservat, 
el fu totuş zărit în mulţime de către o 
fată foarte frumoasă care trecând pe 
lângek dânsul îşi prinse dantela rochiei 
în sabia sa. Fata deveni curând prietena 
cavalerului. la însă nu era alta decât 
amanta d-luj de Hocquincourt. 

Malta nu e prea depărtată de Marsi- 
lia şi vântul e de cele mai multe ori 
iavorahil căci el suflă dela est spre 
nord-est și fiecare ştie că Malta este si- 
tuată la capătul canalului sicilian, în 
bătaia vânturilor. In 1661 Malta aparţi- 
nea, instituţiei religionare. 

Frepata d-lui de Hocquincourt se opri 
pentru puţin timp în Malta. ea trecu 
mai departe spre Orient. Şi vasul ducea 
pe bordul său un tânăr neînsemnat pe 
atunci dar care avea să devină faimosul 
de Touourville, 

Peninsula Moreea pe care atunci o 
botezaseră cu numele de Pelopones se 
termină la sud cu trei capuri din care 
cel mai de jos Matapan, e cel mai cele- 





688. — UNIVERSUL I.ITERAR 


bu. Spre Matapan se îndrepta [regata 
d-lui de ilocquincourt. Crivillier corsa- 
rul încheiase alhanţa cu dansul pentru 
distrugerea celor frei capuri. 

Astfel că din Malta fregata d-lui ce 
Hocquineourt însoţită de cea a lui Cra- 
villier se îndreaptă spre Zanta şi de 
acolo spre sud-est. Ja Zanta  prirairă 
stiri despre pregătirile de război ale ce- 
ler trei capuri. Cei doi șefi însă nu se 
clintiră ; si erau decişi să meargă până 
in sfârşit înfruntând pericolul. 

Părăsiseră Zanta. de cinci zile şi se in- 
drevtau spre cele trei capuri. fără a fi 
întâlnit în tot acest timp vre-o  rezis- 
tenţă. In cea de-a cincea zi însă, în 
dreptându-se pre golful Coroanei de unde 
începe faimosul cap Matapan, apărură 
în larg două vase aparţinând inamici: 
lor, Crevillier zărise rel dintâi duşma- 
nii și dădu de veste aliatului său. Ca- 
valerul de Hocquincourt ridică pânzeie 
spre a merge mai iute. 

Lupta sc angajă puţin timp mai târ- 
iu, Cele două vase deparie de a îugi 
fură inconjurate de către fregate. 

Cavalerui de Tourville arătase dela 
început. un sânge rece si un calm care-l 
detormină pe Ilocquincourt să-i dea co- 
manda postului celui mai periculos. 
Ceilalţi volunturi se preziniau slabi de 
tet, N 

Tnamicii fură respinși: dar : numai 
pentru puţin timp căci la un moment 
dai fregata lui Ilccquincourt fu inva- 
dată de către vre-o şaizeci de inamici 
ex turbane. Atunci își începu cavalerul 
de Tourville activitatea. Nici unul din 
cai 50 de Algerien:; cari urcaseră pe bord 
n: se mai reîntoarse pe vas. (Cu toţii 
fură omorâţi sau înecaţi. lupta sar fi 
terminat curând dacă nar ti intervenit 
ujutoarele din Matapan. 

l.upta reîncepu şi mai dârză. Cnul din 
cele. două vase se îndrepia furios spre 
fregata lui Hocgquiucourt Trei ore dură 
desfăşurarea luptei; dar când situaţia 
părea, mai disperată pentru echipajul 
vasniui lui Hocquincourt o mare dezor- 
dine se produse în rândurile adversa- 
rilor. Profitând de acest fapt Hocquin- 
court prinse curaj şi atacă vasul. D. de 
'Tourville deși rănit sări printre primii 
pe vasul inamic. 'Tripolinii depuseseră 
la început o oarecare rezistenţă ; imediat 
însă depusoră armele. 

In acest timp vasul care lupia împo- 
triva lui Crevillier erau şi el învins. 

Astfel se: sfârşi aneastă zi. Spre seară 
vasele căutară undava o insulă prin a- 
propicre ; găsiră. insula Liianta care era 
foarte ospitalieră. Le 

Adi locuia printre alţii, un grec exilat 
din Atena și care se numea Yani. Acesta 
era renumit prin profesiuneu de doctor 
pe care o exercila ; dar mai renumit era 
datorită fetei sale de o frumuseţe ale 
cărei . ecouri  străbătuseră  depărtări 
mari. 

Populaţia din Lifanta acord o largă 
ospitalitate echipagiului înzrijând cu de- 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Ne. îi 


_votament pe cei răniţi. Printre aceştia 


ze alla şi cavalerul de Tourville. Pentru 


„ca îngrijirea cavalerului să fie cât mai 


desăvârşită doctorul Yani îi puse la dis- 
poziţie o odae din casa sa. Lui însă foa- 
te măsurile pentru ca străinul să nu 
dea ochii cu fata sa. 

Măsurile Imate însă nu duseră la nici 
un rezultat căci cei doi tineri tut se în- 
tâlniră. Andronica — astfel se numea 
fata — era de o frumuseţe ripitoare, 
dar nici cavalerul de Trouville nu era 
prea urât. Asttel încât tinerii începură 
să se împrietenească. 

Graţie îngrijirilor lui Yani. pacientul 
mergea spre vindecare, rănile sale se 
închideau cu puşi repezi datorită și în- 
grijirilor Andronicăi care-i servea de 
soră de caritate, 

Astfel se născu drapostea. Dar cavale- 
rul cra timid aşa că toate iniţiativele 
aparțineau Andronicăi. Ea-i dădu pri- 
mul sărut, ea îi strânse pentru prima 
oară mâna şi tot ea îi propuse so ră- 
pească atunci când dânsul trebui să 


plece. 
ID. de Hocquincourt se interesa şi el 


de Andronica ; îi ceru chiar cavalerului 
să-l rocomande, dar acesta nu acceptă. 
Astfel încât în sujletul siu căpitanul 
începu să-i poarte ură. Dragostea pen- 
tru Andronica p simţea tot mai puter- 
nic fără ca să i-o poată spune. 

Gelos de victoria lui Tourville el ho- 
tări să-i scurteze zilele fericite ale dta- 
postei, hotărînd plecarea vasului,  An- 
dronica voia însă să plece şi dânsa. 

Imerul nu era atât de simplu. Căci 
cum putea so îmbarce pe vasul rivalu- 
lui său, Andronica însă insistă, 

Astfel încât atunci când veni miezul 
nopţei Andronica fu pe mal întovără- 
șită de o singură servitoare care plân- 
pea cu hohote. Fra o noapte fără luni. 
Operația îmbarcărei se făcu cu  ane- 
vâință cei doi tineri neputându-şi vorbi 
unul altuia pentru a nu trezi bănueli. 

Puțin timp după aceea vasul se în- 
dreptă spre mal, 

In cabina în care se afli Andronica 
era întuneric. Curând însă se aprinse 
lumina şi atunci ea văzu cu groază că 
cel ce se afla cu dânsa în cabină nu 
era cavalerul de Tcurville. ci d. de Hoc- 
quincourt. Acesta fusese pus în curent 
printran servitor de plunurile amănun- 
țite ale lui Tourville şi la ora hotărită 
o aşteptă la locul indicat de acesta reu.- 
sind so facă să creadă pe Andronica 
că cel ce a transporta pe vas era cava- 
lerul. 

Scena ce urmă nn e prea ușor de des- 
cris. Andronica se apără cu îndârjire și 
— zice-se — ieși învingătoare. 

In timpul acesta Tourville călătorea 
abătut pe celălalt vas. [il o așteptase pe 
Andronica, dar credea că ca nu venise 
Si fiindcă vasul lui Hocquinaourt se de- 
părtase «le ma! înainte de ora fixată, 
trebui să se îniharce pe vasul celălalt. 

Trei zile călătoriră ei pe mare. în tot 
acest timp nici un obstacol nu le apăru. 





























Dar în ziua a patra pe când soarele 
bora spre asfinţit trei vase din Mai 
le tăiară drumul. Cavalerul de 'Touril 
întră din nou în acţiune, luptând lim 
de trei ore şi aducând victoria vaselu 
său, Celălalt vas — în care se afla fu. 
quincourt şi Andronic —— dispăruse 

Venise noaptea. Vasul înainta caş 
cum nimic nu sar fi întâmplat. Tout 
ville era însă torturat de gânduni, £ 
timpul luptei i se păru la un mot 
dat că aufe vocea Andronicăi pe cl. 
alt vas. [Il se plimba agitat pe hi. 
era sigur că Andronica se află pe ui. 
din vasele inamice. El îşi închipui : 
fusese răpită de acasă. Dar nu er 
gur. Pentru a se convinge de adevăr 
iucrurilor cel se întoarse la Lifanta, ja 
crezuse că fata sa, era răpită de dănt 
Când îl văzu însă venind singur îi 
dădu seama că îl acuzase pe nedrept 
cavalerul de Tourviile. 

Acesta îi dădu ospitalitate pe 
său şi amândoi porniră în căutarea 4 
aronicăi. 

Frepgata lui Hocquincourt se piei 
undevu prin cdepiurtări. Cavalerul 
Tourvilte primi însă o scrisoare pri 
care acesla îi cerea... scuze că i-a rii 
iubita şi îi dădea întâtnire pe insula 
Valette. 

Nu-i găsi însă, acolo. Unde puiea 
caute ? Mediterana era mare — șii 
sasea cu paşi repezi, D. de Tourviile 
hui să-şi petreacă iarna pe insula Mal 
Distracţiile pe care i le oferi cei de 
insulă îl tăcură să mai uite puţin 
cazul. Yani însă era inconsolahil. P 
mintea sa trecea fei de fel de gânduri 
negre cari nu-i dădea pace nici o cliţi 
De când îl părăsise Andronica el îi 
mai avea nici odihnă nici poftă de 
care. El continua să slăbească şi si » 
ofilească până ce într'o zi muri. 

In luna Ianuarie, ne mai putând n 
sista Tourville porni în căutarea iubi 
sale. Ajuns în insulu Zautu i se spu 
că întradevăr Iocquincourt stătuse tos 
tă iarna acolo. Dar nimeni nu-i puli 
=pune nimic despre Andremica. — Aslle 
încât neliniștea creştea tot mai mult 
sufletul său. 

Fără să stie încotro merge. Tourti 
e luă spre larg. Merse astiel timp 
câteva săptămâni ascultând doar de k 
gile vântului. 

Pe când mergea astfel. îi ieși în (ah 
nigte vase dușmane. Inire cele două ta. 
bere se încinse o tuptă serioasă cars 
termină cu victoria lui Tourville. Pute 
din echipajul duşman fusese aruntat în 
mure, iar parte dispăruse. Tourville he 
cuse pe bordul vasului inamic ca să pi 
cedeza la inventarierea prăzei când ue. 
dată se arălă înaintea ochilor sii în 
dronica, 












Bit. Flammarion bai