Axa nr. 14, 15 iunie 1933

8 PAGINI, 4 LEI 


ANUL 1. — N 
JOI O IUNIE 19"» 

BLICATIE B 


ilunara, politica. 


.... IOAN-VICTOR vojen 

CIORI ■ MIHAIL pciTTHROXIADR 


ABONAMENTE: 

PE UN AN „ „ LEI 80.— 

AUTORITĂŢI „ „ f . „ 100 — 


ARTISTICA Şl LITERARA 

Administraţia: l. V. Vojen, Str\ Anreliu. 10 Bucureşti, III 


t WC- 918. 


ensul revoluţiei naţionale 


de MIHA1L POLIHRONIADE 




x 




WUB'icc revoluţie este pregătită 
evoluţie anterioară, 
ai când anumite condiţii 
rmice, sociale şi politice 
, îndeplinite , cu alte cuvin- 
turnai când cadrul obiectiv 
'jeajuns de evoluat intr'un 
dt sens revoluţia se poate 
ce. 

r nu trebue să deducem 
:i că este suficient să eris- 
^mdzţiile obiective pentruco. 
$hâîn să se producă. 

K ngnrâ para cade in gura 
WSăXăfleaţă atunci când s’a 
\t / O situaţie revoluţionară 
oiâ nu duce in mod fatal la 
luţie decât ci XruL exi*U!_o__ 


care sa 


i dar revoluţie- situaţie re- 
onaxă + organizaţie revo- 

ră. 

râ existenţa acestor două 
tente, egal de indispensabi¬ 
la se poate concepe o revo- 

ppă aceste prealabile lămu- 
■ să venim la. problema de 

cercasem să arăt in numă- 
Ţtrecut al revistei noastre 
rda de Fier 44 şi statul de- 
ral) că lumea întreagă tre- 
printr’o perioadă r evoluţia- 
. şi afirmasem că in Romd- 
I există atâl o situaţie revo - 
nară căt şi o organizaţie 
Huţionară, „Garda de Fier \ 
“ cercetăm mai îndeaproape 
na afirmaţie şi să vedem 
cât este justificată, 
re a ne da seama daca 
rda de Fier“ este o organt- 
revoluţionară îi vom trece 
stă năzuinţele, structura 
ele. 

f vrea „Garda de Fier 1 ? 
tă o întrebare la care pănă 
nu s’au dat decăt răspun- 

t vagi. 

sta nu pentrucă „Garda 
er" n’ar fi ştiut ce vrea, ci 
“ nu simţea nevoia să-şi 
că teoretic năzuinţele. 
t precizeze , să le coordoneze, 
ierarhizeze, 

de Fier ' s’a aflat 
acum în faza copilăriei, in 
empirismului organizator, 
toate mişcările de dreapta, 
rate în realitate şi ostile 
ei, ea a luat fiinţă dintr’o 
instinctivă, profundă, 
ră ca toate mişcările c* 

‘ din adâncul sensibilito- 
aţionale. 

in orice mişcare politică 
are anvergură se iveşte un 
nent in care năzuinţele se 
redzate, in care ţinta tre¬ 
se contureze din ce in 
distinct. Este momentul 
ii, moment in care o 
re raţională se im- 

deci o descifrare 
r mari pe care se mişcă 

^expune — spre uşu- 
* punct cu punct in ordi- 
şi a posibilităţe) 
accentuând de pe 
ca far a înfăptuirea prl- 
două t soluţionarea celor- 
nu poate fi concepută. 

Par da de Fier* socoate că 
* lucru de înfăptuit în 


România este o revoluţie etică. 
O schimbare radicală a mora¬ 
vurilor existente in lumea poli¬ 
tică şi administrativă şi in ge¬ 
nere in toată pătura orâşe 7 
ne as că. 

Lumea politică şi administra¬ 
tivă este dominată de venalitate 
şi de lichelism, de oportunismul 
de ambiţii şi de interese, ca să 
întrebuinţez o expresie ce-mi 
fusese dragă altă dată. 

Plecând de sus aceste racile 
s’au intins in întreaga burghe¬ 
zie românească. 

Cinstea . dezinteresarea, sim¬ 
ţul răspunderei, puterea de so- | 
viu 


iei, cu un cuvânt toate 
calităţile care Inobilează pe om, 
care disting umanitatea de ani¬ 
malitate aproape că au disp㬠
rut . 

Fără o restaurare a lor nimic 
nu va putea fi înfăptuit, nici o 
năzuinţă nobilă nu va putea fi 
realizată. 

Şi asta pentrucă in orice 
societate omenească lipsa aces¬ 
tor calităţi morale duce la di- 
soluţie, la anarhie . 

Politica in sine e amorală 
dar pentrucă exerciţiul ei să 
dea roade binefăcătoare ea ne¬ 
cesită un cadru moral. 

Acest cadru moral care lip¬ 
seşte cu desăvârşire in societa¬ 
tea românească trebue creat. 

Cum ? 

In primul rând pnntr’o edu¬ 
caţie pe baze cu totul noui a 
viitoarelor cadre de guvern㬠
mânt. 

Este ceiace face „Garda de 
Fier ‘ in rândurile membrilor ei. 

Şeful Legiunei a accentuat de 
nenumărate ori că „Garda de 
Fier “ trebue să fie nu numai o 
organizaţie politică ci şi o 
scoală morală. 

Deaceia guvernantul de mâine 
— legionarul de astăzi — e su¬ 
pus unei pregătiri metodice. 
Spiritul de sacrificiu, hotărîrea, 
cinstea, credinţa, simţul râs- 
punderei ii sunt continuu puse 
la încercare. 

Şi roadele pe care şcoala 
Gărzii de Fier le dă sunt minu¬ 
nate. 

In plină iarnă, Februarie 2932, 
treizeci de legionari in frunte cu 
Mihail Stelescu au plecat pe jos 
dela Bucureşti la Bârlad. 

Pe jos in apriga iarnă ) ome¬ 
nească, fără bani, cu o trăis- 
toară de merinde in spate . fără 
siguranţa adăpostului , fără per¬ 
spectiva vreunei recompense 
materiale aşa au plecat băeţii 
noştrii dela Bucureşti la Bâr¬ 
lad. Iar acolo îi aşteptau jan¬ 
darmii. sudălmile, bătaia. în¬ 
chisorile. 

Totuşi legionarii au invinsf 

E puţin dacă ne gândim la 
martirii creştinismului e imens 
dacă ne gândim că faptele a- 
cestea s’au petrecut intr’o ţară 
de hoţi şi de lichele, in momen¬ 
tul când Argetoianu şi Pangal 
erau miniştrii. 

Ianuarie 1933. La câţiva zeci 
de kilometri de Râmnicul Sărat, 
intr’o haltă in câmp, accelera¬ 
tul de Iaşi se înzăpezeşte. 

Lumea din tren dărdâe de 
frig şi leşină de foame. 


In tren se află leaderul ..rit¬ 
mului 71 ou" d. George Brătianu, 
cu tot statul său major. D. Br㬠
tianu simte şi d-sa frigul şi foa¬ 
mea şi pentrucă este un perso¬ 
nagiu consular telefonează pre¬ 
fectului de Râmnic şi cere — 
ajutoare şi — hrană. 

Dar oamenii prefectului nu 
pot străbate prin viforniţă şi 
lumea rabdă de foame. 

Din întâmplare în tren se a- 
flă şi Corneliu Zelea Codreanu. 
Şeful Legiunei care telefonează 
— nu este personagiu consular— 
şefului „Gărzii de Fier “ din 
Râmnicul Sărai. 

Si peste câteva ceasuri dou㬠
zeci de legionari ai „Gărzii de 
Fier“ soseau cu saci de vă’.ne şi 
cu slănină. 

Lumea din tren a fost sătu¬ 
rată iar leaderul .ritmului nov .“ 
şi-a făcut cruce 

Lucruri mici fireşte . a căror 
semnificaţie este însă imensa si 
care dovedesc că şcoala ..Gărzii 
de Fier “ e eficace. 

Dar revoluţia morală nu se 
poate face numai pe această 
cale. de aceia „Garda de Fier*' 
socoteşte necesară n serie de 
mari exemple, menite sa arate 
că există judecători la Bucu¬ 
reşti, că furtul, cinismul, sfida¬ 
rea, se pedepsesc 

Fără această cură severă, fără 
conştiinţa că există o sancttiuic , 
rapidă şi hecruţatodre a tuturor 
turpitudinilor, restaurarea ca¬ 
drului moral, nu e posibilă. 

Societatea citadină româneas¬ 
că trebue să trăiască cu frica 
sanciţunei pentru a uita lunaa 
epocă in care singură deprava¬ 
rea morală era răsplătită 
Deaceia câţiva mari prevarl- 
catori , foşti miniştri, foşti ge¬ 
nerali , foşti directori de jninis- 
tere, oameni de afaceri . toti cei 
care au delapidat tezaurul ro¬ 
mânesc vor plăti cu viaţa şi cu 


confiscarea averilor crimele făp¬ 
tuite în dauna colectivităţii ra¬ 
ţionale. 

lată deci cum se înfăţişează 
primul punct programatic, nl 
..Gărzii de Fier 
Revoluţie morală pnntr’o e- 
ducaţie eroică printr’un sistem 
de sancţiuni menit să restabi¬ 
lească simţul răspunderei şi 
teama de justiţie. 

2) Fireşte că pnmul deziderat 
aduce cu necesitate un al doi¬ 
lea. de ordin politic acesta re¬ 
forma statului românesc. 

Reforma statului românesc în 
sens gospodăresc nu juridic 
cum a fost concepută pănă n- 
cum. 

De altfel trebue dela început 
precizat că in „Garda de Fier " 
— ca in orice mişcare revolu¬ 
ţionară — preocupările juridice 
trec pe al doilea plan, ele sunt 
lăsate in seama epocei post¬ 
revoluţionare. 

Această reformă gospodăreasă 
radicală va trebui să se întindă 
în toate ramurile organizaţiei 
de stat. 

începând cu armata în care 
va trebui desfiinţat favoritis¬ 
mul, spiritul de parvenire cu om 
ce preţ. In care cadrele vor tre¬ 
bui mult mai sever selecţionate 
şi culturalizate. Care. va trebui 
înzestrată după toate necesită- 

avea un rol imens in opera de 
educare a masselor. Pentrucă 
intr’un stat înapoiat ca al nos¬ 
tru opera de culturalizare, de 
îndrumare sanitară şi morală 
poate fi desăvârşită în bună 
parte prin armată. 

Lucrul acesta a fost înţeles 
atât în Rusia căt şi in Italia 
unde armata nu mai e limitată 
la rolul strict tehnic de odi¬ 
nioară. 

In administraţie va trebui in 
primul rând stârpită corupţia. 


Regimul bacşişului, deplorabil 
din punct de vedere moral, este 
în acelaş timp dezorganizator şi 
periculos pentru însăşi fiinţa 
naţională românească. 

Nu există siguranţă publică, 
nu există ordine, nu există ap㬠
rare naţională — in sens larg al 
cuvântului — atâta timp căt 
poliţia, siguranţa, vama. birou¬ 
rile ministeriale, intr’un cuvânt 
administraţia sunt corupte. 

N’avem decăt să ne gândim — 
un exeemplu dintr’o mie — la 
imensa infiltrare de străini pe¬ 
riculoşi ordinei publice şi fiinţei 
noastre naţionale care s’a pro¬ 
dus dela război încoace în Ro¬ 
mânia sub ochii complici ai 
administraţiei noastre de stat. 

Dar nu numai atât. Adminis¬ 
traţia românească nu e numai 
coruptă, e şi abuzivă, tiranică. 

Massele largi ale populaţiei 
trăesc sub teroarea bestiei po¬ 
liţieneşti, a jandarmului, a per¬ 
ceptorului, a notarului. 

Arbitrarul este îngrozitor. 
Bătaia, schingiuirea, aresta¬ 
rea ilegală, violul, jaful sunt 
practici curente ale administra¬ 
ţiei noastre de stat. 

Un popor întreg va trebui e- 
liberat de această demorali¬ 
zantă. dezorganizatoare şi de¬ 
gradantă teroare administra¬ 
tivă. 

—In sfârşit admuiistrjţiurrcmuL- 
nească e imbecilă. Birocratizată 
la exces, închistată in rutină. 
incapabilă t ea paralizează cele 
mai bune intenţiuni şi constitue 
o imensă carapace de prostie 
inertă sub care ne înăbuşim cu 
toţii. 

Să mai adăogăm inutilitatea 
mai tuturor organelor birocra¬ 
tice, funcţionarii supranume- 
roşi, lipsa oricărei educaţii şi 
conştiinţe profesionale ? 

(Continuare in pag. V-a). 


AUTARHIA 


Vechiul „prin noi înşine 1 ’ al lui 
Vintiln Bratiunu. inspirat de 
tendinţele ee pluteau nebuloase 
peste viata popoarelor — atiit de 
rău înţelese şi inai rău puse în 
practică dc acesta, — a devenii 
lozinca actuali ţaţei în viaţa eco¬ 
nomică. apoi socială a statelor. 

Pentru observatorul conştient 
„Au tare h ia'*, — gogoriţa — ce 
duce la închiderea pieţelor in¬ 
ternaţionale, speriind superfiein- 
li la ten. e pauza de reculegere 
de regrupare n energiilor naţio¬ 
nale, necesară Inptelor viitoare 
de cuceriri economice, ce vor fi 
mai aprige şi în care nu ver în¬ 
vinge decăt cei bine pregătiţi. 

Porniţi dela mercantilismul pe¬ 
rimat. typ secolul XV. doctrină 
realistă dar simplistă: transfor¬ 
mat prin şcoala individualistă a 
lui „lnissez fnire*\ reveniţi la 
mercantilismul modern de după 
război cu imperativul ..expor¬ 
taţi dar nu importaţi**: ajungem 
la pauza antarctică ce tinde din 
instinct la dezvoltarea putere» 
de cumpărare şi absorbţie n nie- 
ţelor naţionale la maximum, spre 
a trece probabil din nou la o co¬ 
laborare internaţională, bazată 
din ce în ce mai inult pe forţa 
statului, forţă ce va rezulta ca 
consecinţă a unei optime organi¬ 
zări naţionale, n tutulcr inijlc'»- 
cclor economice şi sociale. 

In fata internaţionalismul»»» 
ideologie, adâncit in noţiunea 
abstractă şi nereală a unei con¬ 
fuze colaborări umane, indepen¬ 
dentă de spaţii şi frontiere, dis. 
lingem realitatea colaborare» sta¬ 
telor între ele s»»b forma cea mai 
directă şi personali» a intereselor* 


de stat ca procurist şi mandatar 
a intereselor naţionale. 

Plasaţi în planul acestor pnnete 
de vedere înţelegem uşor dc ce 
noile necesităţi ale vieţei popoa¬ 
relor, noile organizări nu vor pu¬ 
ica fi decât naţionaliste, deci os 
chisiv'istc şi egoiste ca rasă. ne 
putând suporta note discordante 
în concertul statului dc mâine 
Cine îşi poate închipui că înt⬠
ii rea statului, pentru el şi prin 
el. se va putea obţine prin luntc 
continui între partide: cu ten¬ 
dinţe aparent deosebite, real a- 
eeleaşi (satisfacerea intereselor 
personale ale componenţilor) în 
cadrul nevoilor dc partid şi pe 
deasupra necesităţilor colectiv i- 
tâţei Stat. nu poate fi zdrnv&m 
la minte. 

Procesul de integrare şi inten¬ 
sificare a vieţei dc stat nu >e 
poate realiza decât dc cei p㬠
trunşi din primul moment şi 
lotr.l. de necesitatea ridiearei na- 
ţiunei stat. la rangul de divini¬ 
tate pământească, esclusivista. 
neerlâtoare şi necruţătoare, in¬ 
capabila de a trwasncliona cre¬ 
dinţe şi înfăptuiri, fără aşi pri¬ 
mejdui, însăşi raţiunea de a 
exista. 

Sub acest punct de vedere, tre- 
bueşte privită şi înţeleasa reali¬ 
tatea Germanici dc astăzi Înce¬ 
tarea exportului, sau mai bine 
zis reducerea lui la limite infe¬ 
rioare nu e înfrângerea revolu¬ 
ţiei rasiste, ci pauza necesară re¬ 
culegere» şi refacere» puterilor 
pe noi ba/e, pentru ofensiva 
coordonată şi categorică ce VQ 
cui şi căreia numai cei întrade- 


de Yirgil Ionescn 

văr tari şi bine organizaţi îi vor 
putea rezista 

Prin această prismă, cu obiec¬ 
tivul poate ceva mai îndepărtat 
irebueşte privită şi mişcarea na¬ 
ţionalistă, legionară. Garda de 
Fer nu s’a născut din dorinţa 
unui om şi nu se dezvoltă mimai 
prin voinţa 1»»». ca a luat fiinţă 
din nevoia de concentrare a n㬠
zuinţelor naţionale, din strig㬠
tul la viaţă a naţiunei re vrea 
>ă se transforme acum in 'tot. 
In stat puternic, csclusiv stăpân 
al sa»» şi al destinelor lui, con¬ 
ştient de el şi ele, de neînvins, 
prin dreptul lui dc a trăi şi pro- 
păşi. Oamenii mişcărei, np<ydolsi 
inişcarei, $efu»l nu sunt decât ca¬ 
nalele prin care circulă şi se re¬ 
varsă tendinţele nu complet l㬠
murite dar cu atât mai inexora¬ 
bile ale vitulităţei ncamalui. 

Când aşa stau lucrurile, ce 
forţe se opui» şi cu ce drepturi? 
ldeia pe»iraată a statului judeo- 
masonic? Internaţionalismul co¬ 
munist, declarat falit? Dcmocra- 
ţin în dezagregare, cu legi de 
speriat copii? Sunt bajbâeli în 
întuneric ce nu ne sperie. 

Ma» tare decât orice opoziţie 
e nevoia de a >e af»r»na a na¬ 
ţiei. Mai puternică ca ori când 
e necesitatea imperativului Stat. 
Forţe imponderabile, dar cu atât 
mai vii. invizibile dar cu atat 
mai intransigente, ele ne conduc 
mai puternice decât orice mpo- 
trivire şi nimeni şi nimic nu le 
va rezista. 

YIRGIL ÎONESCU 


!A$[ 
































AXA 


ţ\AxvcL-* I j 



rlentat ? Şl deee. mă rog, nu ne 
arată calea ? ! 


De fapt presa judeo-demo- 
cratică ne-o arată în fiece ti : 
calea mântuirii intru Sion 
«te marxismul, şi căderea 

lui în desuetudine e marele 
prilej de jale al Adevărului 
& Conţp. O. dacă tineretul ar 
fi socialist, ce osanale nu 
şi-ar citi în fiece ai în co¬ 
loanele aceleiaşi presei 


împotriva 

NAŢIONALI**** 



N 


VECIN IC A MINCIUNA 


GLONŢUL RĂZBUNĂTOR 


îndurerat dc nesfârşita jale 
a Moţilor. Moţ el însuşi, câ 
pitanul Şiancu a ucis cu un 
glonţ răzbunător pe acela 
care le-a furat munţii şi p㬠
durile. Am fi voit sa putem 
cita toate articolele ce s’au 
scris despre acest gest sim¬ 
bolic în presa noastră. Fiind¬ 
că nu vom putea, ne vom mul¬ 
ţumi cu spicuiri cât mai ca¬ 
racteristice. Dar înainte de 
aceasta, se cuvine sâ menţio¬ 
năm in chip deosebit spiritul 
de dreaptă înţelegere care a 
călăuzit pe redactorii ziare¬ 
lor Universal. Curentul şi 
Calendarul în prezentarea 
faptelor şi în explicarea ge- 
nezii atentatului dela Palatul 
de Justiţie — spirit care-i o- 
noreazâ şi pe ei şi ziarele la 
care scriu. 

S o luăm însă., cronologic. 
Din articolul „Un foc de re 
volver 4 ' (Adevărul 31.V) : 

„Un foc de revolver a răsunat 
eri, in pretoriul justiţiei, acolo 
unde n’ar trebui sâ se audă de¬ 
cât glasul adevărului şi al drep¬ 
tăţii. 

„Un om. un împricinat, a tras 
asupra ai tui împricinat, cre¬ 
zând,, poate, câ aşa iţi va face 
dreptate... Disperarea face ex¬ 
plozie şi un glonte prăbuşeşte 
la pământ un om. Vina şi cri¬ 
ma nu permit nicio indotalâ 
Deasemenl itfci inc 
mei, care nu făcea 
apere un drept al ei “. 

Recunoaştem că tonul Ade¬ 
vărului este deosebit de mo 
derat. Dar prezentarea fapte¬ 
lor este falsificată, deoarece 
căpitanul Şiancu nu era îm¬ 
pricinat în adevăratul înţeles 
al cuvântului, deci n*a săvâr¬ 
şit actul de răzbunare pentru 
propria dreptate. Iar Tisch¬ 
ler era vinovat nu numai de 
a fi furat munţii Moţilor, dar 
şi de conruperea funcţionari¬ 
lor 1 

In articolul „Declinul au 
taritâţii" (Epoca, 31.V) d. 
Costin G. Sturza ne face să 
regretăm că l-am citat la loc 
de cinste în numărul prece¬ 
dent, prin concluzia acestui 
articol: 

„In timp ce atâtea pricini 
contribue la zdruncinarea prin¬ 
cipiului autorităţii, generaţiile 
tinere preţuesc din ce în ce mai 
puţin viaţa şi nimeni nu le în¬ 
vaţă câ nobleţă şi curajul pot 
cere uneori sâ dispui de propria 
ta viaţă, niciodată insă de via¬ 
ţa celorlalţi* 4 . 

Căpitanul Şiancu nu e aşa 
de tânăr cum s'ar crede din 
articolul d-lui Sturza, deoa¬ 
rece e trecut de 40 de ani. Iar 
curajul şi nobleţă l-au făcut 
sâ-şi pună în joc viitorul pen¬ 
tru a aduce dreptatea jinduită 
de Moţi. 

Câtă înţelegere a faptului 
dovedesc însă domnii N. Crai¬ 
nic şi P. Şeicaru; Primul 
scrie în articolul „Soluţia dis¬ 
perării 44 (Calendarul IVI). 

„A trebuit fulgerul de-o cli¬ 
pi al unui glonţ de revolver, ca 
să se poată vedea mai bine ceia- 
oe de zece ani încoace minis¬ 
terul de domenii a refuzat sâ 
vadă, fruntaşii politici din Ar¬ 
deal au refuzat sâ vadă. justi¬ 
ţia ţării ea însăşi a refuzat să 
vadă,.. Exproprierea ce urma să 
se facă n’a fost decât un prilej 
de revoltătoare excrocherii. in 
care Tischler Mior şi-a cump㬠
rat complicii ori de unde a volt : 
Din ministerul de domenii, din 
partidele politice şi mai ales 
dintre acei poUticiani ardeleni 
&*ri urlă de cincisprezece ani la 
răspântiile României Mari soar¬ 
ta tragică a Moţilor , in timp ce 


pe la spate mâna lor complice 
se întindea lacomă spre remu¬ 
neraţiile lui Tischler... A ! dacă 
din acest tragic eveniment con¬ 
ducătorii acestei ţări ar învăţa 
ceva .. Atunci fără sâ elogiem 
această crimă, care in esenţa ei 
tot crimă rămâne, am înclina 
sâ credem câ în orice râu se 
află şl un bine 14 . 

E sigur însă că nu vor în¬ 
văţa nimica. Şi tot aşa de si¬ 
gur. nimeni nu se gândeşte 
sa elogieze gestul, ci să-l în 
ţeleagă, explicându-1. 

D. P. Şeicaru în articolul 
Sorocul muceniciei (Curen 
tul l.VI) scrie. între altele: 

„Un gest dramatic care ac¬ 
tualizează, pe dâra de sânge a 
victimei Tischler Mor. vechea 
poveste a Moţilor: despuiaţi de 
drepturile lor. vecinie purtaţi 
pc drumuri, încărcaţi de făg㬠
duieli fără 6oroc de înfăptuire. 
Cine nu le-a făgăduit ? ..Do¬ 

gorea acea căldură a vorbii lui 
Emil Şiancu şl dogoarea acestei 
iubiri cuprindea ca o ispititoare 
chemare la revoltă. An de an. 
In răstimpuri, ace laş om ducea 
după el aceiaşi delegaţie din 
care se schimba numai figura¬ 
ţia de Moţi; îmbătrânea poves¬ 
tea eternei tângiuiri a oropsiţi¬ 
lor uitării. îmbătrânea şi căpi¬ 
tanul invalid Emil Şiancu — 
dar procesul nu se urnea din 
loc. Dar drama din palatul de 
justiţie nu înseamnă decât o 
tragică chemare la răspundere 
a tuturor celor ce-au practicat 
constant nesăbuitul şi nemer¬ 
nicul joc al fâgăduelilor de o- 
poziţie şi apoi al uitărilor vino- 


înaintea Moţilor* 4 (Calenda¬ 
rul 2. VI) : 

,Xe vine uşor. le este comod 
poiitlcLanllor ca sâ fim puşi In 
faţa unei afaceri senzaţionale: 
atentatul moţului Şiancu asu¬ 
pra evreului Tischler şl sâ lase 
totul în seama justiţiei. Este so¬ 
luţia democraţiei anonime şl 
iresponsabile Procesul a stat 
deschis sub toate guvernele: 
Brâtlanu. Iorga, Maniu. pu¬ 
nând pe drumuri intre Cluj şi 
Bucureşti nu pe archimiliona- 
rul Tischler, dar pe zdrenţe ro¬ 
şii de Moţi... Crima căpitanului 
şiancu desnădăjduit câ nici de 
data aceasta nu s’a dat sentin¬ 
ţa, este gestul exaltat al unui 
tânăr intelectual crescut in 
tradiţia desperată a Moţilor 44 . 

Şi fiindcă toate partidele 
şi toţi politicianii sunt marii 
vinovaţi împotriva lor trebue 
luate măsurile de solubritate 
publîcâ : In lături cu aceşti 
profitori, pentru dezrobirea 
definitivă a Românilor ! 


A cel aş M. Scvastos se Con¬ 
trazice singur în articolul 
..Mişcarea socialistă* 4 premia- 
tă de Academie" (Adevărul 
t. VI) — cu privire la cartea 
lui I. D. Athanasiu despre 
această mişcare : 

,Jji timpul mişcării socialiste, 
tineretul era cuprins de febra 
cărţii. Idolii generaţiei de erl 
erau sociologi, filozofi, poeţi, 
prozatori, artişti... Generaţia 
nouă s*a îndepărtat de carte. 
Iar unele grupuri de tineri — 
din fericire nu prea numeroa¬ 
se — au drept călăuză sufle¬ 
tească pe incendiatorii cărţi¬ 
lor* 4 


PARTIDELE POLITICE 
ŞI NOUA GENERAŢIE 


A devărul. suntem împotriva 
partidelor politice, împotriva 
democraţiei şi a întregului 
sistem nefast în care ne sba- 
tem şi din care numai prin- 
ît'o energică scuturare vom 
putea ieşi ! 

Af işcarea 1 iberalilor - geor- 
georgişti, scrisă de un român 
şi trei jidănaşi neterminaţi. 
publică un articol despre 
Drama Moţilor (la l.VI) in 
care nu ştie ce atitudine ar fi 
mai bine să ia ; 

„Atentatul săvârşit acum două 
zile in plină sală de şedinţă a 
tribunalului Ilfov, asupra ma¬ 
relui proprietar de masive pă- 
duroase din Ţara Moţilor, Tisch¬ 
ler Mor, găseşte dezaprobarea 
unanimă nu numai pentrucâ 
aşa cere conştiinţa fiecărui om, 
dar şi pentrucâ imprej urările 
în cari el s’a produs agravea¬ 
ză vina atentatorului a cărui 
crimă va avea să o judece şl să 
o condamne judecătorii Jurişti* 4 . 

Atunci dece această grabă 
în calificarea şi aprecierea 
actului ? 

In schimb, articolul d-lui 
Iorga — „Când vorbeşte re¬ 
volverul” (Neamul Roma¬ 
nesc. 2.VI) este deosebit de 
just : 

„Ţara noastră n’are dreptate 
azi şl dacă o are, rişti sâ o g㬠
seşti după moarte. Ştiind câ 
sunt totdeauna nesfârşit de 
multe forme cu care o poţi opri 
în loc, când vrei şi cât vrei, d an¬ 
ei u-şi seama apoi că asupra jus¬ 
tiţiei se pot exercita influenţe, 
suflete aprinse, nerăbdătoare, 
tocmai acele care cred mai 
mult în sfinţenia dreptăţii şi 
sufăr mal crud desiluzille cu 
cari noi ceştialalţi ne-am de¬ 
prins de mult. merg La Lichida¬ 
rea prin glonţ. Dacă ar fi avut 
respect de autoritate şi de in¬ 
stanţele judecătoreşti , Maurtdu 
Tischler n’ar fi fost azi pe masa 
de autopsie, E de revăzut in 
România procedura. Dar şl cea 
morală 4 '. 

O. mai ales asta ! 

Şi acum, .pentru a încheia 
citatele cu privire la atentatul 
dela tribunal, e bine să dăm 
concluzia, pe Care o găsim în 
întregime m articolul d-lui 
Radu Drag nea „Partidele 


Iată, ne însuşim până şi 
titlul unui articol al lui M 
Scvastos (Adevărul), 30. V) 
care iscălind M. Ieşeanu îm¬ 
bină câteva adevăruri pe care 
n’are curajul să le falsifice, 
cu aprecieri tendenţioase : 

„Tineretul boicotează parti¬ 
dele şi deosebirea dintre parti¬ 
dul liberal şl cel naţional-ţârâ- 

n Ardeal, nu e ma- 

va*nr 


Am răspuns la această ve¬ 
ciniei minciună printr’un ar 
ticol publicat chiar in AXA. 
Bineînţeles că nu ne-am aş¬ 
teptat la o rectificare sau la 
o discuţie din partea Ade¬ 
vărului. fiindcă grija de a- 
devăr nu intră in preocup㬠
rile tarabei judaice din Să 
rindaT. Revelator e însă fap¬ 
tul că în 2 numere aproape 
consecutive din Adevărul . ti¬ 
neretul de drepata, dela co¬ 
vârşitoarea proporţie de $5 
la sută, a fost redus la c⬠
teva grupuri nu prea nume¬ 
roase 4 ’. Fără alte comentarii ! 


Prigoana împot. riv 1 
zaţii lor naţional i**” 
nuâ ; ea se îndre*pţ| 
laş timp şi împotTirv* 
ţilOT cere mi vor^fi 
zc dela crezul 

^■Crainic — i n .1 tJ.g| 
„Inchiziţia dela m h 

lendaruf. 3. VI) ^.^âruK i 

vire la pedepsirea 
derea studenţilor dXn&ftla 

„Turbur&rllo recent, l'f.V' 
versităţl işi au origi^ 1 
ţiunea provocatoare ^ nic 
lor. Poate cineva s’o n 

La Iaşi studenţii 
un asalt organizat în^eara 
prof. Şumuleanu. d^pt. d< 
Lucrul e stabilit dupsrşei sen 
portul organelor Mlnk#ri pr 
Interne 44 . in pui 

Şi totuşi persecutj cu 

români. Concluzia : ar * ir 

~ ^ . inilor 

.Dar cu metoda stuj ţ na 
chizlţli dela Iaşi. nu sL ivita 
domnule Rector — a 

la nici un rezultat, FU 

plic-o la clubul d -J*le i, 
unde al 2 colegi uni erşceut 

monistl, pe care il cusuţi 
Dacă in Universitate 
procedezi înţelept. pleJJsolu 

simplu 

. -_- entn 

Aceştia sunt .n* ^ 

danii. tabu. lax d. R^pv re - 
va pleca, fiindcă t^elai 
sa fii Rector, chi® ^atai 
eşti bun de nimfe, ead< 

ales atunci.... Toţ j, , ru ? e 
chestiune intervn#V ,a 

ma Vlădescu fe 


METECII 


r» ■ IV ^‘vFrc i ^ 

I raţii nu-şi mal îndreaptă faţa 
către partidele burgheze ca 
altădată, ci către extreme şi, in 
mare parte — am putea spune 
95 la sută — către extrema 
dreaptă De altfel gândiţi-vâ ce 
ar însemna „ligile 44 şi ,gărzile' 4 
rari se agită de câţiva ani, fără 
concursul tineretului, atras pen¬ 
tru ideile anarhice încă de pe 
băncile universităţii şi chiar din 
cursul liceal... Tineretul... caută 
q salvare, vrea ceva nou, altce¬ 
va decât este, pentru a-şi asi¬ 
gura existenţa 44 . 

Ne oprim aci. Ideile anar¬ 
hice despre care vorbeşte 
Sevas tos ui-ieşean sunt ideile 
de ordine şi de disciplinăna- 
ţionalistă integrală. Iar dacă 
tineretul caută ceva nou, nu 
face aceasta pentru propria 
existenţă, ci pentru existen¬ 
ţa naţiei de care se simte le¬ 
gat, fiind sânge din sângele 
ei şi suflet din sufletul ei. 
Adevărat insă că un Sevastos 
şi toţi cei ca el nu pot înţe¬ 
lege o luptă pentru existen¬ 
ţa naţiei, căci ei nu o practi¬ 
că decât pe cea pentru exis¬ 
tenţa şi buna stare proprie. 

Tot cu privire la această 
orientare naţionalistă a tine¬ 
retului şi la comentariile f㬠
cute pe marginea ei. scrie d. 
Dragoş Protopop eseu un ar¬ 
ticol („AlarmLsmul alb”; Ca¬ 
lendarul. 3. VI), din care ci¬ 
tăm câteva scurte pasagii: 

„La flecare trei zile trebue să 
apară in vreun ziar de dimi¬ 
neaţă sau de seară, uneori din 
chiar pană directorială, regre¬ 
tul imens câ tineretul nostru e 
într’un hal de plâns, mergând 
încotro singur nu ştie, bătut de 
tot felul de curente, complect 
dezorientat... Vrăstnlcii sunt 
ideologi cu crezuri de 40 de ani, 
in care slavă Domnului n’am 
avut revoluţia .Aor 44 ; tinerii sunt 
flăcăi de ţară. studenţi rupţi 
din lumea natală, pe care r㬠
dăcini adânci înfipte in con¬ 
ştiinţa de neam, biserică şi 
tron nu-i lasă smulşi in braţele 
înăbuşitoare ale 'politicianismu¬ 
lui, nici cărţile de doxâ sterilă 
şl ideologie massonâ nu-i fură 
pe căile de pierzanie ale comu¬ 
nismului.. Şi atunci mă întreb, 
dne-i orientat ? Da, cine-1 o- 


Cele mai primejdioase e- 
lemente în organismul viu 

TTjŢiurrea:- 

sunt metecii, atunci când na¬ 
ţiunea în sânul căreia au fost 
primiţi nu a reuşit să-i asi¬ 
mileze total înainte de a-i 

lăsa să treacă în rândurile 

conducătorilor. Pe această 
temă. împletită cu nefasta 
activitate a ministrului Mir- 
to, işi scrie d. P. Şeicaru în- 
dreptâţitul articol, „Sâ se Te- 
facă filtrele rasei’* (Curen¬ 
tul. 31. V): 


mno 
* tot 

„Studenţii dela I^ om â 
lendarul 4. VI) ^ 
„Studenţii ares'uţi ncai 
rltat disgraţia de j^cura 
au semnat un mamt^iiior 
se cerea... numerus ciJT 
aşa dar crima care ş 
in ţara Bestiei 
lui Moise Zipstein a i 
croci criminali şi liber 
de neam? Nu se 
ţara românească f 
manilor In scoaleie : 



cluzia. 

.>im este categorica: ^rL r 
mul studenţilor 


TINERETUL La*iM 

MANDA ,Un 

•o t 

Ion Câlugâru (!) .^,n‘ 
nat de pretenţia tiaV““ 
a trece la conduceau! 


lor. In articolul 


,X>acâ d. Eduard Felice Naza- 
reno Mirto ar fi fost prezent La 
T.-Severin, la protestarea împo¬ 
triva fixării podului de peste 
Dunăre la Ţigânaşi (adică 
exact In punctul protivnic inte¬ 
reselor noastre, ca şi protivnic 
oricărei raţiuni technice sau 
militare> cu greu ar fi putut să 
prindă sensul acelei afirmări de 
energie; sensul acelui bloc de 
voinţă, cu totul neobicinuită 
pentru un străin ce nu a în¬ 
tâmpinat in drum nici o rezis¬ 
tenţa* 4 


„Nu funcţionează filtrele ra¬ 
sei — nu se mai selectează ele¬ 
mentele asimilării. Tara este un 
loc viran, unde pot poposi toate 
potăile nimănui. Ce înseamnă 
toate maiestuoasele manifestări 
antlrevizionLste, toată răscoli¬ 
rea sentimentului românesc, da¬ 
că nu refacem filtrele rasei, 
spre a asigura mâine ţării o 
conducere naţională ?“ 

Evident că toate devin i- 
nutile. Păcat numai câ d. P. 
Şeicaru nu vrea să imprime 
în chip definitiv ziarului 
său o tendinţă naţionalistă 
(singura capabilă să ducă la 
o conducere naţională), sus¬ 
ţinând nu cutare sau cutare 
partid sau om politic, ci ex¬ 
clusiv mişcarea naţionalista 
română. Ce bine ar face dacă 
ar înlocui pe toţi jidanii din 
redacţia şi administraţia Cu¬ 
rentului cu români talentaţi 
şi energici ! Atunci ar con¬ 
tribui şi d-sa la o conducere 
naţională, care nu poate fi 
numai in administraţia ata 
tului, ci trebue introdusă şt 
în toate 
ţi anale î 


neretului 44 ('Cuvânt*^ 
ironizează prosteşte lip* 

iru 

„S’au bucurat tlnen^ 
cu seamă intelectul? ml 
revoluţiile de dreapta 
din anonimat un pisc? 11 ! 
tingent de oameni tia^ 
Impus in posturi de o*ki 
Ce au realizat aceşti 
mult decât oamenii b 1 
Imens ! Priveşte 
Ducelui M ussolim, H 
prim-ministru la 3*- 
care cu tinerii săi i 
într'un deceniu mai t 
cât în orice ţarră de; 
Şi în domeniul soci 
toate celelalte dome 
era Italia când a vec 
rul Duce ? O puteft 
na treia ! Azi e o f* 
primul ordin şi : 
externe a Europei I* 
la Paris la Roma- ^ 
ceste realităţi să 
o importanţă pentru 
democraţiei şi 


attti ş* 

A X 

APARE reg«U» 








> : \V 









AXA 


3 



alte pretenţii 


Mtikta vreme dupâ Conjnr- 
l’.EJR. din America, ţi- 
in luna Ianuarie» au mai 
in presa americană 
□urile dezideratelor cvpri- 
dc jidanii plecaţi din 
Qftnia fn America. Şi 
tml< :i aceste deziderate n’au 
■ p.tn.< acum nici discutate 
nici măcar pomenite in 
jsa noastră, c bine sâ le 
„itâm in răjidurile ce ur- 
aează. E* r îmbrăţişează, de 
apt, două laturi ale proble¬ 
mei semite din România, la¬ 
ri privite evident exclusiv 
punct de vedere jidovesc 
cu propuneri de soluţio- 
a.re în strictul interes al jl- 
|a ni lor din România. 

Una dintre moţiuni, cea 
privitoare la situaţia politi- 
a minorităţii jidâneşti 
lin România, se ocupa de u- 
incidentc ce s’ar fi P c ~ 
cut la Soroca. Edineţ. Cer- 

__ şi in Maramureş* I n ~ 

lente de care nu a auzit 
□lut nimeni in tot cursul 
■ 1932 ; şi nu a auzit 
îtru bunul motiv că nici 
s'au produs, cu toate că 
rreii ar fi căzut victimele 
lui mai crud şi neomenos 
atament". Afirmaţii total 
âeadevârate. Fiindcă pretu- 
indeni, autorităţile au luat 
iau in chip vădit partea 
ainoritâţii judaice. 

Iată, studenţii naţionalişti 
□mâni sunt pedepsiţi cu cea 
nai mare severitate şi sunt 
icarceraţi pentru că au avut 
curajul — indignaţi-vă, Dom- 
Borî — sâ ceară „numerus 


clausus"! Iar elevul jidan din 
Cernăuţi care a tajunfhiat 
un coleg creştin a ră*»*s pa¬ 
nă azi nepedepsit. Ce ® 
mai bum. că. daca exista » 
favorizare oficiali, acea mer- 
KO — in ţara Romaneasca, 
totdeauna către minoritatea 
jidovească ţd niciodată către 
majoritatea romaneasca?! 

A doua moţiune se referă 
H situaţia economică a ace¬ 
stei parazitare minorităţi — 
situaţie pe care U.E.R. din A- 
merica îndrăzneşte sâ o so¬ 
cotească nici mai mult nici 
mai puţin decât îngrijor㬠
toare. Cauzele ar fi: Arbitra¬ 
ra anulare a tuturor datorii¬ 
lor şi faptul că cei mai mulţi 
jidani locuesc în oraşe, ocu- 
pându-se cu negustoria. 

Nu poate fi pentru nimeni 
un prilej de mirare atitudi¬ 
nea cămătarilor de totdeau¬ 
na împotriva legii conversiu¬ 
nii: dobânzile de sută la su¬ 
tă au încetat in multe locuri 
de a mai fi stoarse dela bie¬ 
tul ţăran şi asta ii doare la 
sânge pe cumetrii din Ame¬ 
rica. 

Dar îndrăzneala jidanilor 
întrece limita atunci când 
propun „o cooperare între 
guvern şi populaţia evreias- 
să. care va aduce prosperita¬ 
te". In acest scop recomandă 
şi „încurajarea populaţiei e- 
vreeşti, având in vedere des- 
voltarea bogăţiilor naturale 
ale ţării, colonizarea fami¬ 
liilor evreeşti la sate şi edu¬ 
carea tineretului evreesc pen¬ 
tru plugărie şi industrie'*. 


do ZYRAX 

După cc au acaparat toa¬ 
tă viaţa comercială a ţârii, 
la oraşe şi la sate, dupâ cc a 
pus stăpânire pc cele mai 
multe dintre ramurile activi¬ 
tăţii intelectuale şl pe bună 
parte din industria românea¬ 
scă. jidanii îşi îndreaptă pri¬ 
virile hrăpăreţe spre pămân¬ 
tul insuş al ţării, pe care vot 
sâ-1... colonizeze, cu sprijinul 
oficialităţii. 

Moţii gem incâ sub povara 
mizeriei. cerşJndu-şi zadarnic 
dreptatea împotriva Tischle- 
rilor buhăiţi de milioane. 
Nici până acum oficialitatea 
română nu şi-a îndeplinit în¬ 
datorire;! de a împroprietări 
pe toţi ţăranii români în¬ 
dreptăţiţi la o palmă de p㬠
mânt. Coloniştii macedoneni, 
prin „grija" aceleiaşi oficia¬ 
lităţi işi adăpostesc şi acum 
în multe locuri din Cadrila- 
ter. viaţa şi avutul in bordec 
subpâmântenc, troglodite. Şi 
jidanii cred că pot cere ace¬ 
leiaşi autorităţi româneşti să 
îi colonizeze şi sâ-i împro¬ 
prietărească — pentru a 
transforma întreaga ţară in- 
tr’un vast domeniu jidovesc, 
în care ţăranul român să fie 
sluga jidanului, ca în Mara¬ 
mureşul îndurerat, care par¬ 
că n’ar fi fost leagănul dăs- 
călecârii lui Dragoş, ci leag㬠
nul perciunaţilor lui Moise. 

Şi nu e nimeni, dintre cei 
ce ne conduc, să le spună răs¬ 
picat: Destul! Ajunge odată 
cu atâta obrăznicie ! 

ZYRAX 


Problema învăţământului 


; 


niie desfiinţări de şcoli şi 
Irări de profesori, ca şi 
ifostârile învâţâtorlor şi li- 
iţiaţilor şomeri, an repus în 
îmi actualităţii mult drscuta- 
ch^t'îune a învăţământului. 
Fără a avea pretenţia să f i- 
c**m. în cadrul acestui articol, o 
anaJiză amănunţită a problemei, 
remarcăm numai în treacăt fe¬ 
lul în oare a fost considerată în 
cei zece anii din urmă. 

Pornitul dela o realitate ime¬ 
diată, analfabetismul rural şi 
lipsa de elemente pregătite pen¬ 
tru administraţia României Mari. 
Jpartidul Hibe ral — recte docto¬ 
rul Angedescu — a conceput re- 
gnttvareo (problemei învăţămân- 
ilui cu o pronunţată miopie 
pi rituală. Sau înfmiţat şcoli in 
e satele şi oraşele, fără un 
plan. sistematic, fără o prevede- 
* de viitor. 

Problema atât de delicată şi n- 
dc importantă a ridicării n.- 


volului cultural al inassclor ţ㬠
răneşti* scoase din iobăgie a fost 
soluţionată mai simplu decât o 
operaţie de apendicită fără com¬ 
plicaţii Sau improvizat şcoli 
pentru alfabetizarea ţăranilor, 
iar nu pentru educarea lor. 
Căci educaţia este rostul şcoa- 
lei» Şi în loc să se dea atenţie 
educatorului, învăţător sau pro¬ 
fesor,. sa put temei pe ziduri şi 
număr. In loc să se facă o se- 
lecţjune severă a învăţătorilor 
şi yirofesoriJor, corpul didactic 
u fost ..inflnţionut** cu elemente 
nepregătite. E deajuns să pome¬ 
nim pe cursişti sau pe atâţia 
profesori minoritari, dintre caii 
unii nicf limba romuu<^scă nu 
o cunosc bine. Dense menea iu 
fost definitivaţi o sumă de in- 
\ ăţători, ale căror cunoştinţe 
sunt inferioare uITimei clase de 
gimnazii, dar pregătirea lor pe¬ 
dagogică nulă. 

Pe de altă parte, corpul di- 


..de W Ue -Uu*>te»cu 

dactic a fost menţinut într’o si¬ 
tuaţie materială inferioară, n- 
ducându-'i-se astfel ruina mora¬ 
lă. Stupida menţalitate a gu¬ 
vernanţilor. cari nu ştiu să pre- 
ţuiască decât electoral, a socotii 
acest corp social, care c unu! 
din cci mai însemnaţi stâlpi de 
susţinere ai statului, ca ceva ne¬ 
glijabil. 

In această privinţă, partidul 
liberal, represcntantul burghe¬ 
ziei româneşti, şi-a dat proba de 
incapacitate, neînţelegându - şi 
rostul. El a făcut aceiaşi greşală 
ca şi acum şase zecj de ani: în 
loc să pregătească temeinic ele¬ 
mente active pe tărâmul econo¬ 
mic, în stare să înfrunte concu¬ 
renţa] minoritară, a pregătit 
funcţionari şi candidaţi la pos¬ 
turi bugetare. 

Iar dacă culturalizarea man¬ 
şelor ţărăneşti înseamnă preg㬠
tirea de a silabisi o gazetă şi de 
a pune o iscălitură pc poliţe, a- 


CLUBUL PĂCII 



MICA ANTANTA. — Vleau sâ joc şi eu ! 

D-l BONCOUR. — Fugi de aci scârbă mică. De tine îmi arde mie acum! 


T eologii $i „Garda de Fier “ 

de Ilic lmhrcscu 


Spectacolul apocaliptic al lu¬ 
mii modeme, in care se înăs¬ 
preşte tot mai mult lupta din¬ 
tre două principii cu totul o- 
pusc, are marele dar de a lăsa 
*6. sc identifice oamenii eter¬ 
nităţii din marea orămadă a 
„oamenilor zilei" 

Sunt acei „nebuni pentru 
Hristos" cari, de dragul cobo- 
ririi cerului pc pământ, trăesc 
din entuziasmul legitim al mun¬ 
cii, sub un singur cuvânt de 
ordine: Sinceritatea, condlţio- 
natc de unicul mijloc dc a Iz¬ 
buti : Sacrificiul. 

Rezistenţa lor faţă dc batjo¬ 
cura şi ispitele lumii, puterea 
lor dc a • preface lutul in vase 
folositoare şi dc bun preţ, esto 
moştenirea binefăcătoarei în¬ 
crederi in exemplul Sfinţilor şi 
urmarea consccuentă a lor. 

Deşi in totdeauna aprecierea 
lor din partea lumii a fost a- 
tributul „nebuniei", curajul de 
a suporta orice dispreţ şi ură 
l-a făcut, totuşi. stâljA şi reali¬ 
zatori ai Ierarhiei de valori, 
care se modelează necontenit, 
aici, după prototipul Jerarhiei 
cereşti". 

Aceasta o învăţăm dela cel 
cc ne explică tainele vieţii şi 
revclaţtunea lui Dumnezeu, pen- 
truca să avem mereu in vedem 
măsura in care rezultă realiza¬ 
rea Jmpărăţiei cerurilor \n 
noi" din contingenţa clipei cu 
veşnicia — în opoziţie cu sata- 
nizarea lumii, a cărei desgus- 
tătoare constatare o facem, f㬠
ră să vrem aproape, prin însuşi 
cutremurul ce ne cuprinde ori 
decăteori rănduiala Bisericii nc 
cheamă înaintea scaunului măr¬ 
turisirii, ca să nu mai vorbtm 
dc aproape unanima plângere 
a oamenilor: unii împotriva 
altora. 

Dar, cei ce nu se plâng îm¬ 
potriva nimănui , pentrucă au 
curajul abnegaţiei şi al atitu¬ 
dinii de luptători pe faţă in 
contra slugilor lui Satafo, aceia, 
prin caracterul lor de război¬ 
nici viteji, nu numai prin nu¬ 
mele ce îl poartă, ca şi miria¬ 
dele din legiunile Sfântului Ar- 
itanyitei MUtml, se pun ttt ser¬ 
viciul Domnului isus Hristos, 
aşa cum însuşi El o cere. 

Un înalt Ierarh al Sfintei 
noastre Biserici cuvânta odată 
intri o frumoasă catedrală : „nu 
există program mai măreţ pen¬ 
tru viaţă, decât acela de a face 
voia lui Dumnezeu". 


Care poate fi prefaţa unui a- 
semenea program ? Ne amin¬ 
tim dc glasul celui ce striga in 
pustie : „Neteziţi calea Dom¬ 
nului şi drepte faceţi cărările". 

Deci, intăiu, întronarea drep¬ 
tăţii ! Cine o va face pentru 
Ţara noastră in acest leat de 
groaznică teroare a .hidrei" ? 

Cel ce poartă cumpăna şi sa¬ 
bia dreptăţii şl sunt gata să 
rostească cu sufletul pe buze : 

„ori învingem, ori murim". 

Aceia cari vor să fie oameni 
fără compromisuri dc conştiin¬ 
ţă şi cari recunoscând, totuşi, 
slăbiciunea firii omeneşti, lasă 
să lucreze în ei puterea Dom¬ 
nului Isus Hristos. 

Bătăile ii acoperă deopotrivă 
cu injwrtlle, pentrucă minciuna 
ocultei vrea să încrucişeze cu 
sabia dreptăţii, nu fără tremu- 
rul laşităţii... spada teroarei. 

Legionarilor nu le pasă şi din 
prigoana celor fără Dumnezeu 
îşi fac bucurie. 

Dar slujitorii Sfântului Al¬ 
tar ? !... Unii afurisesc pe aceşti 
tineri — probabil încearcă 
,slujirea la doi Domni : lui 
Dumnezeu şi lui Mamonă". 

Alţii se mulţumesc să-i de¬ 
nunţe persiflajului — uitând că 
îdântuitorul a zis : „cel ce nu 
este împotriva noastră, e cu 
noi". 

Iar... ceiace este mai impor¬ 
tant pentru teologi se uită. sau 
nu se ia de loc in seamă: le¬ 
gionarii nu falsifică învăţătura 
Sfintei Biserici, ci se supun in¬ 
tru totul canoanelor Ei... deci 
nu se pretează la erezie. 

A subjuga politicul spiritua¬ 
lului, până la a face din însuşi 
rostul luptei Şi jertfei pentru 
România creştină a românilor 
o credinţă religioasă, lată, ia¬ 
răşi, ce se trece cu vederea dc 
majoritatea celor pe cari vor 
sâ-i apere in primul rând le¬ 
gionarii, tocmai acum când, 
groaza de această putere a 
luptei lor şi-o trădează ,,o- 
culta" prin tot ceeace deslăn - 
ţuie ca infamie şi teroare îm¬ 
potriva Gărzii dc Fier. 

Putem nădăjdui roadele unei 
— educaţii eroice dcia TeologV? 
Legionarii o probează mereu 
prin fapte. 

Su servesc şi unii şi alţii — 
după chipul şi legiunilor din 
Jerarhia cerească” — Domnu¬ 
lui nostru Isus Hinstos 

Ilie L Im breseu 


tunici’ nu avem exemplu mai 
strălucit despre rezultatele po¬ 
liticei şcolare a liberalilor. 

Era firesc, in aceste condiţii, 
sâ se declare criza Şi ea > a 
pronunţat încă de acum patru 
ani 

Partidul naţional-ţărănese. Iu* 
sil de concepţie în problema 
şcolara,' a început opera contra¬ 
ră celei a predecesorilor : opri¬ 
rea pe loc şi dărâmurea. Era o 
soluţie ? Da şi nu. 

Oprirea pe loc ar fi fost bună. 
dacă s’ar Pi ţinut seamă dc im¬ 
perativul pe care îl pune învăţ㬠
mântul în orice timp şi in orice 
situaţie : selecţionarea educato¬ 
rilor. Era poate cel mai nime¬ 
rit moment ca să fie scoşi pe 
cale dc pensionare (aceasta doar 
c specialitate naţional-ţărănis¬ 
tă !) toţi intruşii nepregătiţi. In 
închiderea şcolilor trebuia avut 
in vedere fiecare caz in parte, 
în funcţiune de rostul pe care 
şcoala il îndeplinea în ţinutul 
respectiv. 

Menţionăm numai importanţa 
şcolilor româneşti din ţinuturile 
minoritare. Alături de aceasta, 
trebuia să se exercite o intensă 
activitate in reorganizarea şcoli¬ 
lor practice, către curi să se în¬ 
drepte fiii de săteni. Era o dato¬ 
rie pentru partidul, care se so¬ 
coteşte exponentul intereselor 
ţărănimii. 

Aceste măsurii cereau insă 
multă înţelegere din partea mi¬ 
nistrului respectiv şi mai ales în¬ 
depărtarea influenţelor politice 
Dar. pe cât ştim iui cunoaştem 
o m ei marc politicianizure a iui- 
nistcruhi de Instrucţiune, ca sul» 
guvernarea naţional-ţărănistă. E 
dr prisos să exemplificăm, h ap¬ 
tele, extrem de numeroase, sc 
cunosc. Politicianismul a rntut li¬ 
nul din cele mai bune prilejuri 
când $c putea proceda radical 
la punerea învăţământului pc 
bazo sănătoase. 

Guvernarea de iure. reforma¬ 
tor a profesorului lorga n'd 


schimbat nimic, căci şi d-sa o 
pus preţ pc programă, desconsi¬ 
derând pe educator. S’a curăţat 
plâuta dc omizi, dar s’a lăsat să 
roadă mai departe viermele dela 
rădăcină. 

Cât despre reforma preconi¬ 
zată de actualul ministru, ca nu 
prezintă garanţii. Domnul Guşti 
e un om mai mult de agitaţie, 
decât de faptă. 

Problema învăţământului tra- 
tiindu-se superficial şi nefiind a 
bordată în plin, s’a ajuns la si¬ 
tuaţii destul de grave şi in con¬ 
flict cu însăşi principiile de bază 
ale organizaţiei noastre re >tat 
Căci ultima lege, prin cure pro¬ 
fesorii cu drepturi câştigate suni 
deposedaţi spre a fi încadraţi 
după cum găseşte Ministerul dc 
cuviinţă, atinge însuşi principiul 
stabilităţii şi ne dă cu patruzeci 
de ani înapoi. 

Se putea găsi o soluţie mai e- 
chitabilă ? Credem că da. Pen- 
sjonându-se profesorii cari au 
împlinit treizeci de ani în func¬ 
ţiune, sar fi putut crea vacan¬ 
ţele necesare şi Ministerul nur 
fi fost nevoit sâ mai aducă le¬ 
gea nedreaptă şi retrogradă. 

Var f' fost nici măcar o mo* 
\uţie. de oarece sistemul sa a- 
plicat mai de ni uit în armată. 

Evident, soluţia preconizată de 
noi. nu e perfectă. Intre profe¬ 
sorii bătrâni sunt unii cu cali¬ 
tăţi excepţionale. C uni insă o 
selecţiune, iu condiţiile în cari o 
parte face a*tă/i cel mai pobti- 
cianizat minister, este imposibi¬ 
lă, socotim că toi aceasta ar fi 
fost mai bună. 

Problema învăţământului la 
noi este intr u fază prea critică 
şi ea azi se înfăţişează lutr un 
complex dc aspecte. Aui accen¬ 
tuat unul din ele. 

C hestiunea trebue tratată ra¬ 
dical : dar aceasta nu se poate 
face în cadrul statului democrat 
şi politiciuni/nt. 

VASILE CHRISTESCt 




















4 


AXA 


La prima vedere n’al putea 
apune pentru ce ti-a plăcut ro¬ 
manul acesta. Nu aduce nici un 
personaj nou şi nici nu ne in¬ 
troduce intr’un mediu necuno¬ 
scut. Oameni din provincie $4 
provincia însăşi, oameni şJ me¬ 
diu întâlniţi in romanele lui M. 
Sadoveanu sau ale lui Cezar 
Pctrescu Apoi o rudimentară 
cunoaştere a mobilelor paico- 
log'ice ale eroflor sub aparenta 
degajată de caracterizare preg¬ 
nantă Şi totuşi Menuetul esfte 
un roman bun Nu numai pen¬ 
tru că autorul cunoaşte foarte 
bine arta romanului dar şi oa¬ 
menii aceştia vechi şi mediul 
prea cunoscut au dat sub pana 
lui vibraţii noui. 

Provincia trâeşte in -Menue¬ 
tul pentru prima oară in lite¬ 
ratura româncascât obiectiv şi 
puternic. Şi G. M. Vlădescu nu 
e un obiectiv. Este moldovean 
şi asta se vede din suprema 
calitate care este şl supremul 
defect al moldovenilor: duio¬ 
şia. G. M. Vlădescu are unochiu 
abil, realist chiar. Dar realis¬ 
mul lui capătă o coloratură a- 
festivă specifică, un chenar 
sentimental, o căldură' simpati¬ 
zantă sau anttpatizantâ faţă de 
eroi încât, ceeace este surprins 
In realitate, autorul iubeşte şi 
arată că iubeşte. Este o apuc㬠
tură sufletească, trecută in pro¬ 
cedeu literar, pe care cu toată 
oroarea de formule, nu mă pot 
opri de a o califica drept rea- 
lizm duios. Această trăsătură 
scriitoreascâ cred insă că este 
specifică lui G. M. Vlădescu. de¬ 
şi duioşia este apanajul mai tu¬ 
turor moldovenilor noştri. Dar 
duioşia lui M. Sadovcanu este 
lirică. Aceea a lui Cezar Petres- 
cu se topeşte în valuri de faci¬ 
litate oare o face caducă. Şi 
duioşia primului moldovean, 
scriitor mare, a lui Ion Crean¬ 
gă. e o duioşie ghiduşă, bono¬ 
mă, in centrul căreia stă râsul 
sănătos, hohotul franc. In ori¬ 
ce caz duioşia Menuetului, care 
poate să fie un motiv de neac- 
copta re pentru undi. dar care 
constitue alături de rea'ism una 
dintre marile calităţi ale cârtii, 
este prezentă fără ostentaţie. 
Lucru mare la un scriitor su¬ 
biectiv, fapt de care n’a ştiut 
să se scape un N. D. Cocea spre 
exemplu, care apare intenţional 
necontenit in dosul evenimente 
lor descrise. 


CRONICA LITERARA 

C. M. Vlădescu: Menuetul 


Am rpu. că p^. 

G. M. Vîâde^u *,.] 
din alte romane. 
nu-ml aduc amlnt* . 

rrvane. de M Sadf>vf> Vr ; 


de Octnv Şnlufin 


zar Petresm. am vâţ^ 
na Angelica -Manofa» 
are desigur şi muf.t Si 
billtatea ascuţită a ^ 
Dânuţ. < I..i Medcfcwfll 
ntariB 


rezonator periferic al marilor 
unde europene. Ecourile celor 
ce se petrec in centre se perpe¬ 
tuează aci. cu Inevitabila defor¬ 
mare. care constitue farmecul 
opticei provincialilor Răutatea, 
calomnia. mediocritatea, bâr- 
feala, alături de bunătate, de 
indiferenţă, de ratare se ames¬ 
tecă in psicologia colectivităţii 
provinciale şl înfăţişează un 
aspect senin, nu unul urât sau 
voit detestabil. In orice caz G. 
M. Vlădescu nu arată provincia 
in culori roze. O arată veridic, 
adică plină de viaţă, de pito¬ 


resc, de mişcare. Aceasta e 
ceeace lipsea celorlalţi descrip¬ 
tori ai provinciei. Liricii, ii im¬ 
primau caracterul lor melan¬ 
colic. Realist şl mai ales epic, 
G. M. Vlădescu creazâ toată 
varietatea bogată care se g㬠
seşte In provincie. Astfel, cafe¬ 
neaua „Central” unde se strâng 
pensionarii şi funcţionarii târ¬ 
gului, cu tipurile consacrate 
dar vil, cu cuconi de-ai lui Em. 
Gârieanu sau caţavcnci ai lui 
Caragiale. este animată, este 
provincia totală. Sau păcăleala 
cu ocazia venirii lui Pol Mano, 


arată câte motive noui se pot 
scoate din provincia concepută 
de unii ca v n deşnâdâjdultor 
cătun înfundat in Întuneric, 
ploaie şl frig. când in Tealitate 
ea este un teatru plin de infi¬ 
nite resurse. (îmi aduc aminte 
o afirmaţie a hii F. M iuriac din 
La Provin ce care începe să fie 
adevărată şi pentru provincia 
românească, nu numai pentru 
cea franceză: „Un artist fără 
comunicaţie cu Provincia este 
şi fără comunicaţie cu omene¬ 
scul”. Reflectiune care nu se 
poate aproba îndeajuns). 


REVISTA REVISTELOR 


Ionescu e o var ian* , 

lă a lui Ni olai Mani V Lri% , f 
na Vtctoriţa Icnesc* 
din cadrul creaţi Hor jEjM 
de personagii. Dar 1 
oameni, dacă prin vi^k 
mintesc pe alţii, au 
tcntlcltstcn creaţiei; ’ţiî" 0 .' 
cetluite cu timbrul „*7 

autorului. Sfioasa 
lica. compusă numat acrL 
şi dureroase aşteptări Idarco 
beranţa d? timid a |rniegd 
Ion eseu şl ma 1 . ale, : fupâ ac 
locvace de mellţă a gos 

torita. apoi urâţeniţjbrTTuz c 
pistruiată a Olimpi e P.tr oii .a 
dajul liber al clienţi Ic iy co 
..Central”, sunt notaţii tare o 
de mare observatorul 


VIATA ROMANEASCA 


VREMEA 


Dar revenind la concretizarea 
realităţii provinciale, spuneam 
că G. M. Vlădescu înfăţişează 
oea mai reuşită icoană a pro¬ 
vinciei româneşti. Şi desigur 
reuşeşte pentru că nu ia o a- 
titudine anticipat adversă. Toţi 
scriitorii români s’au simţit o 
bligaţi sâ deteste provincia şi 
să o prezinte in ceeace ea are 
detestabil Absorbanta medio¬ 
critate care il cucereşte pe Ni- 
colal Manea şi care din punct 
de vedere al adevărului psico- 
loglc nu trebuia atribuită decât 
resorturilor intime ale eroului, 
a fost pusă de autor in seama 
provinciei, monotone şi dezo¬ 
lante. Aceeaş provincie, cu o 
puternică plasticitate, cu o co¬ 
lorist ică cenuşie şi exasperantă, 
in ritmul plictisitor şi rece ale 
picăturilor de ploaie tomnatică, 
in Fereastra lui Cezar Petrescu. 
O asemenea provincie privită 
dintr'un singur pirnbt de vede¬ 
re şi dinti^o antipatie accen¬ 
tuată, nu putea constitui ima¬ 
ginea obiectivă a realităţii. Pro¬ 
vincia azi a început sâ evolue¬ 
ze spre centrul ţării, spre Capi¬ 
tală. Şi asta mai ales in Rom⬠
nia, unde nu există tradiţii pro¬ 
vinciale şl viaţă provincială, 
nici culturală nici urbanistică, 
îndelungă. Radiofonia a rfost 
lovitura de graţie dată realităţii 
oare este provincia. Nu a dis¬ 
părut, e drept, spiritul provin¬ 
cial. dar acesta e un mucegai u 
care înfloreşte adesea şi în me¬ 
tropole. Insă provincia azi, e cu 
totul altceva. Acest altceva il 
araiâ G. M. Vlădescu în Menue¬ 
tul. Nu că autorul ar simpatiza 
cu provincia; nu simpatizează 
decât cu eroii săi. Faţă de pro¬ 
vincie este fără părtinire, fără 
atitudine preconcepută şl toc¬ 
mai de aceea a reuşit să o evoce 
desăvârşit. Provincia asta e un 



Vechea revistă icşană mutata 
la Bucureşti, odată cu schim¬ 
barea locuinţei şi-a schimbat 
spiritul. Dacă odinioară VIAŢA 
ROMANEASCA însemna o pozi¬ 
ţie intransigentă atât i'n litera¬ 
tură cât şi în politică, azi ea a 
ajuns o revistă onorabilă dar 
stoarsă, fără personalitate uni¬ 
tară deşi scrisă dc multe perso¬ 
nalităţi valoroase — alături de 
o seamă de derbedei ai condeiu¬ 
lui. Întrebaţi asupra atitudinei 
ce înţeleg să aibă conducătorii 
actuali se eschivează răspun¬ 
zând nu acelora cari întreabă ci 
publicului pe care-l informează 
despre nişte duşmani Imaginari 
ai revistei. Dar până la adopta¬ 
rea unei poziţii certe conduc㬠
torii au început să-şi facă intre 
ei portretele. Dat fiind că există 
trei conducători, vom avea şase 
ditirambe. In nr. 4 al revistei, d. 
M. St iastos ajuns din corector r 
tiireMf W HM». 

Ralea. Mai prudent, d. S. Căli-\ 
nscit — şi mult mai tactician — 
a publicat panegiricul d-lui Af. 
Sevastos într’un foileton al\ 
Adevărului politic; cât desprel 
d. M. Ralca nu pierde ocazia\ 
niciodată de a-l numai pe d.\ 
Călinescu drept singurul critici 
al generaţiei tinere Rămănel 
ca şi onorabilul prof. (le socto- 
logie să se achite intr’un fel 
ceeace nu vom aştepta mult 
pentru a vedea. 

Un domn dc stânga. N. Tatu. 
care publică in revista. STÂNG A 
fulminante articole marxiste, 
face elogiul d-lui Virgil Mad- 
gearu. Dar actualul ministru de 
Inanţe este marxist * Sau fos¬ 
tul marxist vrea să pună o 
simplă pilă ? Tot ce se poate. 
Un singur lucru nu v<9r să pri¬ 
ceapă lichelele stângii cari se 
aciuează în partidul naţional- 
ţărănesc că acest partid nu re¬ 
prezintă stânga şi că orice par¬ 
tid in general nu reprezintă de¬ 
cât oportunismul şi compromi¬ 
sul. Sau dacă pricep acest lu¬ 
cru. să ştie că şi opinia publica 
românească l-a înţeles. Aşa că 
aceşti marxişti de nuanţă naţio¬ 
nal-ţărănistă, sunt o speţă pur 
românească. Dc altfel tatulis- 
mul e nuanţa politică a între¬ 
gii Vieţi româneşti in partea ei 
politică. 

In partea literară revista a - 
fectează aufotonism care nu-i 
şade bine de loc, ca orice afec¬ 
tare. Se deschide cu două poe¬ 
zii mai mult sau mai puţin re¬ 
cente ale lui Octavian Gcga, tot 
atât de inoperante şi de stân¬ 
gace ca şi manevrele politicia¬ 
niste ale autorului. Ion Agărbi- 
ceanu mai spune ceva intr'o 
schiţă, deşi a dovedit de mult 
că nu mai are nimic de spus. D. 
Constantin Kiriţescu democrat 
de culoare liberală scrie un lung 
articol despre Şomajul intelec¬ 
tul. Ce poate şti din tragedia 
intelectualilor fără lucru, un 
funcţionar cu multiple resurse 
bugetare şi cu o eficienţă inte¬ 
lectuală nulă. Un domn Şu- 
chianu scrie un skect : Noi 
proastele. Paul Zarifopol pole¬ 
mizează iar in albstract. Un 
singur lucru bun : actul lui Vic¬ 
tor Ion Popa : Acord familiar. 


Apare de şase ani. şi e scrisă 
multicolor. In aceleaşi coloane 
se învecinesc Pompillu Cons- 
tantinescu. Petru Manoliu. Mlr- 
cea Eliade, Petru Comaniescu, 
Emil Cioran. Un sceptic, un 
gongoric, un mistic, un ..idea¬ 
list-activist” şi un anarhist spi¬ 
ritual. Si alături de aceştia 
mula alţii, colaboratori oca¬ 
zionali. Unei reviste de aseme¬ 
nea pestriţă ideologie nu i se 
poate acorda o etichetă precisă. 
Revistelor literare li se poate 
permite aspectul de magazin. 

Dar ideologia nu e marfă de 
băcănie. In aceleaşi rafturi can¬ 
doarea liberală a domnului di¬ 
rector Vladimir Donescu permi¬ 
te tendinţelor celor mai contra¬ 
dictorii să se manifeste. Spre 
exemplu, in numărul festiv de 
Paşte. d. P. Manoliu intr’un ar¬ 
ticol despre Iisus Christos făcea 
simbolică eristică. în timp ce a- 


lături fi. -Mir CC a comba¬ 


tea — şi pe bună dreptate — | 
această atitudine literaturizau - 
tă in teologie. 

Dar nu numai atât. Vremea 
tine să-şi afirme atitudinea li- 
beralistă şi ca atare la poziţie 
faţă dc politica externă. Aşa 

am reţinut, articolul in care F. 
Ader ca se declara mai antise¬ 
mit decât Hitler, ridicăndu-i a- 
cestuia. din aprehensune, o la¬ 
udă voalată sub palide obser¬ 
vaţii obiective. Astăzi compe- 
tinţa d-lui F. Ader ca, căt şi a- 
ceea a d-lui Liviu Theodoru în 
problema hitlerismului suni re¬ 
cunoscute : e rasa care vorbe¬ 
şte in ei, nu intelectualismul. 

In ultimele numere d. Petru 
Manoliu tin e cu orice preţ să 
distrugă spiritualitatea lui Paul 
Valery. Atitudinea anarhică 
congenitală a autorului este in¬ 
să susţinută prea slab . cu ar¬ 
gumente prea demne de milă 
pentru a nu vedea sub ea sim¬ 
pla revoltă semidoctă împotriva 
clasicismului şi a valorilor dis¬ 
ciplinate franceze. 


DISCOBOLUL. 


Cronica literară a d-lui S. 
Călinescu se poate intitula mai 
precis politica literară. Cu atât 
mai regretabil cu căt e scrisă 
de mântuială, fără nici-o pro¬ 
bitate. 


de Andrei Valeriu 


cult. toată mulţimea imbecililor 
şi a inculţilor se va simţi ono¬ 
rată să interpreteze acest ma¬ 
nifest în favoarea ei şi astfel o 
poziţie intelectuală va servi 
drept scuză mediocrilor, imbe¬ 
cililor sav sterililor. Şi e fals : 
pentrucă cultura este o atttudi- 
ne organică europenilor şi nide 
doctrină dizolvant-anarhică, 
rusească sau asiatică, nu va pu¬ 
tea prinde în Europa. Cu atât 
mai puţin în România, care 
fiind la începutul culturii el. 
are nevoie de valori intelectua¬ 
le. de critică şi de logică pentru 
a se desvolta ca stat creator. 
Iată dc ce poziţia lui Emil 
Cioran, care e fructuoasă pen¬ 
tru el individual, e condamna¬ 
bilă din punctul de vedere al 
colectivităţii româneşti , 

In opoziţie cu afirmaţiile lui 
Emil Cioran şi împotriva unui 
articol al acestuia din Vremea 
(Apologia barbariei) Mir cea E- 
liadc scrie scri e un alt articol 
despre Un nou clasicism, plin 
de' intelepci'Ujre‘.~~Mtn!evr “Eimue 


Revistă mensuală de litera¬ 
tură. O scoate un bloc de trei 
imberbi : Dan Pctrasincu. le- 
ronim Şerbu şi Horla Liman, 
cari in loc să-şi plaseze capita¬ 
lul cu folos, au scos o revistă. 
Au scos totuşi o revistă bună 
şi asta graţie tinerilor culţi şi 
talentaţi cărora s’au adresat şi 
cari le-au acordat colaborarea. 
Revista e insă lipsită de orice a- 
titudine şi nici n’ax putea avea 
vre-una, graţie nivelului inte¬ 
lectual destul dc redus al redac¬ 
torilor. Singurul merit al re¬ 
vistei este acela de a fi grupare 
a generaţiei tinere, lucru pe 
care l-a făcut insă revista AZI 
mult mai frumos şi mat bine. 

Reţinem in acest număr, un 
articol al lui Emil Cioran con¬ 
tra oamenilor inteligenţi. Ne 
place că autorul lui se blamea¬ 
ză intăi pe sine înroşi. Dar a- 
ceastă incartada contra intelec¬ 
tualismului e detestabilă şi pro¬ 
fund falsă .Pentru că Emil 
Cioran nu blaghează . Nu e îm¬ 
potriva celor cari afectează in¬ 
teligenţa. E împotriva unei a- 
titudini de înţelegere, de cu¬ 
noaştere, de logică strictă, de 
ordine şi ierarhie spirituală, e 
contra culturii. Şi e detestabil: 
pentru că dacă Emil Cioran e 
un băiat inteligent şi foarte 


e pentru crearea unui nou om 
şi a unui nou echilibru umanis¬ 
tic. Şl nu pasiv, ci activ. Citez 
sfârşitul acestui articol. pUn 
de profettsmul vremurilor ce 
vor să vină : 

,J>i mi se pare că se poate 

vorbi de un nou clasicism pen¬ 
trucă vremurile şi experienţele 
sunt destul de tragice pentru 
a nu putea fi soluţionate decât 
printr’un nou echilibru , prin 
realizarea unui om nou. Din 
toate părţile nu se aude şi nu 
se aşteaptă decât acest om 
nou: cu altă mândrie, cu al¬ 
tă armonie. Numai că acest om 
nou nu trebuie aşteptat, ci rea¬ 
lizat acum. Altminteri, vom c㬠
dea fiecare in căldarea isto¬ 
riei care se consumă. în loc de 
a promova istoria care se face 99 . 

Aceste cuvinte trebuie reţinu¬ 
te. Ele sunt afirmarea nu nu¬ 
mai a unui crez intelectual, dar 
şi formularea unei poziţii poli¬ 
tice precise. A unei politice de 
atitudine revoluţionară, care să 
promoveze o nouă ordine, e 
nouă disciplină. 

In altă parte a revistei d. Pe¬ 
tru Manoliu . de care am ajuns 
să nu mai scăpăm in nicio re¬ 
vistă pe care o deschidem de¬ 
clară solemn : Dincolo de vor¬ 
ba lui Iisus eu 7i u pot merge”. 
Se vede că d. P. Manoliu vrea 
să răscumpere păcatele str㬠
moşilor săi. 

Partea literară slabă in a - 
cest număr. Numai o poezie fra¬ 
gedă dc Virgil Gheorghiu. 

Cronica e un galimatias de 
atitudini critice, sau mai bine 
de lipsă de atitudini critice. 
Astfel romanul prost al lui N. 
D. Cocea e lăudat şi pus pe ace- 
laş plan cu romanul lui G. M. 
Zamfirescu ; Maidanul cu dra¬ 
goste unde se realizează pentru 
prima oară mahalaua bucureş- 
teană tragică, sau cu Maitreyi 
carte superioară multor din 
cele apărute in ultimii ani. 

O impresionant de stupidă 
cronică despre manualul de 
popularizare a filosofiel: Filo¬ 
sofi şi sisteme, dovedeşte că d. 
Dan Petraşincu n’a trecut pra¬ 
gul bacalaureatului şi că o o- 
norabild recenzare a filosofiei 
o crede dânsul Interpretare a 
filosofiei 

Cultură nu se poate face f㬠
ră cunoaşterea perfectă, cel 
puţin a manualelor de clasa 
Vil de liceu. 



mânatec artist. RenT[<™ 
intru totul sunt 
stacato ale Coanei 
nesfârşite şi enervant^ n , 
exactitate stenografica. lSti ( U 
Mal este in Menuetul rein: 
că neoriginală, dar p tarat; 
M Vlădescu şi-a \r ] Vdabll 
miTabfl. Aceea de a nutrebi 
m scenă personajul Vr.VliJU 
Pol Mano nu 

si e frumos acest minerii 

Înconjoară pe artist.^ ţea Ji 

prima încercare de ac^ia/c. 

făcut-o G M Zamfire t s 
Madona cu trandafiri^ } £) a 
butit. Dar manşei. Ma; Kpoa t 

a fost Liviu Rebreanu * tulu; 

Ciuleandra face sacir^e d 
apariţie fantomatica l * >bu<- 
Una aşa. cum face Hot^Iă ii 
ke sau cum a ^re^l ^ ;.Ga7 
pe Daphnă Adeane^ţPc c 

s* vorbeşte m Menu*^ g 
Pol Mano şi-i ex'&tax 

tul duios — fiindcă, trei» ins 
fie şi el moldovean». Sţmer 
sibil al acestui mare \ire l 

al lui Paderewsky. Şi L -ei M 
rea bucăţii muzicale G iNun 
descu a dat dovadă 'Jf e a 
gere. In definitiv ace.'Jbt fL 

de Paderewsky nu £ jGa 
mai mult decât o izbutr.jva 
dire a graţiei mozan^ndn 
sufletul tumultos şi cald lica 
vului. Dar o altă <*7a 

fi sifbiucrat ca 

Ufi TaiTÎe diTdiable MM 
tâ. ar fi lăsat rece n 
provincialilor. Pe cana] 

tul il fiu era şi COpiU 

dane. E o bucată de î 
in. farmecul muzical a -ci. 
Şi autorul a vrut sâ pa*fcf:i 
virtcia întreagă la 
virtuosului. i, < 

Subiectul, iarăşi ouia£* 
trist — deşi sentimental^ 
făşoară natural, fără 2 ^ 
fără jalnică lamentare $ c 
şitul, care nu priveşte 
biectul ci pe unul din pe 
jele cari gravitează în jritf 
roului principal, e 
marea artă si înţelege* ™ 
o are G. M. Vlădescu m 
arta romanului. Romanţ 
sfârşeşte asupra eroul* ţ 
cipal, ci asupra unuia se^ 
Astfel, ciclul de tragedia u 
scă provincială, se inchJc 
tx’im accent patetic ş: £*** 
Carte potolită şi simpli 
intr’un ritm frumos de 
re curgătoare, palpitând A 
ţâ şi afecţiune duioasă ® 
omenescul eroilor, conc^ 
şi bine construită, fără iW 
neli dar cu mari îndemi?- 
cu un suflu de creaţie. •*“ 
testabii Menuetul ne ^ 
aşteptăm mai mult d*l3 < 
Vlădescu. valorificat tâm 
bine intr’o literatură 
câţiva paişi abia poţi 
o decepţie. 


Octav 















AXA 


5 


, su i revoluţiei naţionale 


Continuare din Pag. l-a 


'u 


această administraţie 
flizată , epurată, 
descongestiona tă. 


'€ a tuturor organe - 
o eliminare a 

rUor inutili si incapa- 
n sistem de sancţiuni sc- 
p O epurare a cadrelor iată 
iele ca'-c ne trcbucsc. Eii- 
| ace asia presupune sus- 
^^statului funcţionarilor 
a W a Jegei contenciosului. 

După această prealabilă re~ 
1 CttoOErmd gospodărească. ivz veni şi 
ma cadrului juridic. Dcs- 
Hllizarea, libertăţile provin- 
ti* ** eornunale vor urma abca 
aHtw ce opera gospodărească va 
: ^ K).s: înfăptuită. 

R ^n^Kodată cu armata si cu adrni- 
^JSstratia. justiţia va trebui şi ea 
i \rSă sufere radicale modificări . 

1 „'^Rapiditatea, condiţiunea escr.- 
v:iX l^mală a unei bune administrata 
îiCfc- Tjustiţici a dispărut. Fa va tre- 
ietvd •'.fui reintrodusă. 

râtul greoi, complicat, ina- 
psnsWtnrdahil ai justiţiei româneşti 
i PU|to trebui verificat, modernizat. 
d Prii nplificat. . . . 

? nii^tAstlel renovat , simplifici* 
l eilt noul stat românesc va 
ja face faţă problemelor na- 
a cosS^jpolc, economice şi sociale 
nflă2*rie * se pun. 
i Dar revolut’o naţionala nu 

Mai ^Fpoatc opri la o reforma a 
m pfr/tiri şi la o totală schim- 
'ircuufcr de atmosferă morală ea 
p e yJEbue să salveze fiinţa naţio- 
[afmamlâ Însămi. 

" ^^Wvrrrdn de Fieri* nu poate 
că naţiunea românească 
t U j rt 9 te grai' ameninţată in origi- 
em ^Mklitatca sa, in unitatea sa şi 
tnsâs 7 existenţa sa de către 
O neroasele elemente străine 
iuj^hre locuesc in cadrele Romă- 
in *31 ei Mari. 

umărul acestor elemente 
atât de mare încât ele nu 
>t fi asimilate. 

F „Garda de Fier ' nu este o 
tta ttr^cnre democrată deci nu con- 
^tfrî cetăţeanul, ficţiune ju- 
mtţă. cu naţionalul. 

ICo atare faţă de numeroasele 
ir.orităţi din sânul noului 
ăp -apă 

mpune. 

oratorul nostru Zyrax a 
pe al în diferite rânduri care 
teniile mari ale acestei pcb 

inontăţile care n’ctvk inte- 
contradictorii statului nos- 
, cum este cea germană, fra- 
os cu un spirit de desăvârşită 
‘ere şi prietenie. 
Minorităţile făţiş ostile aşe- 
noastre teritoriale tratate 
|^B consecinţă. 

*J Maghiarii, bulgarii, ucralnic- 


nii trebuesc in primul rând dis¬ 
locaţi prin colonizări sistemati¬ 
ce dc elemente fruntaşe wmfl- 
neşti, iar în al doilea rând Vă- 
rilta favorizare pe care le-o ma¬ 
nifestă autoritatea de stat t >e 

h 7„tfifTa r rarM t elor noastre 
prin clemente romaneşti este o 
problema vitală pentru noi 
In aceiaşi ordine de idei se 
impune o politică de români- 
zare a oraşelor. 

Lucrătorii, tehnicienii, oa¬ 
menii dc afaceri străini tre- 
bucsc — VC cât posibil — înde- 
pariaţi şi înlocuiţi cu români. O 
politică de favorizare a pene- 
traţiunei ţărăneşti la oraşe . cu 
ajutorul creditelor, a primelor 
dc încurajare, a premiilor etc.. 
se impune . 

Dar in afară dc problema 
minoritară propriu zisă există 
şi o gravă, o foarte gravă pro¬ 
blemă semită. 

Ea are patru aspecte : inva¬ 
zie in anumite provincii, (Ma¬ 
ramureş. Bucovina, Basarabia). 
invazii în oraşe, stăpânirea 
vieţii economice şi dela război 
încoace invazie în profesiunile 
Libere. 

Problema semită este mai 
grăim ca toate celelalte pro¬ 
bleme minoritare. 

In fiecare zi evreii devin mai 
puternici in România. Dela 
război încoace asistăm la un a- 
devărat asalt semit. Chiar in 
Bucureşti oricine poate con¬ 
stata — un exemple dinţi* o 
mie — trecerea proprietăţei ur¬ 
bane în mâna evreilor. Iar u- 
nele provincii. cum e Maramu¬ 
reşul de pildă sunt complect 
cucerite de evrei. 

O reacţiune devine indispen¬ 
sabilă. 

In ţinuturile cotropite ea se 
va traduce prin colonizări ma¬ 
sive şi prin deparazitări for¬ 
ţate. Evreii veniţi după 1914 
vor trebui pur şi simplu elimi 
naţi. 

Oraşele vor fi dezsemitizate 
odată cu românizarea lor. Eco- 
nomiceşte forţa evreească va 

X P l ina o vo tit wa-K O-- 


târâtă. Dai fiind că „Garda de 
Fier* nu dă îndărăt in faţa na¬ 
ţionalizării marei industrii, a 
instituţiilor de credit, a marilor 
întreprinderi comerciale. Capi¬ 
talismul evreesc foarte f. lovit 
mortal. 

Mai ales dacă concomitent cu 
aceste măsuri în mica industrie, 
in micul comerţ elementele ro¬ 
mâneşti vor fi protejate şi în¬ 
curajate prin credite, degrevări 
fiscale, prime etc. 

Insfârşit in profesiunile libe¬ 


rale ..numerus clan sus " aplicai • 
Imediat. 

O strictă pmp or (tonalitate n 
liber profesioniştilor evrei (me¬ 
dici. gazetari, avocaţi) faţă do 
cei români 

lată deci care sunt năzuUx 
t ele ..Gărzii de Fier** în dome¬ 
niul avărărti etnice 

4» Dar lumea întreagă şl tara 
noastră trece printro gravă 
criză care dovedeşte tuturor 
oamenilor de bună eredintă 
absurdităţile si contradicţiile 
monstruoase ale regimului ca¬ 
pitalist 

..Garda de Fier 1 ' socoate cd 
epoca liberalismului capitalist 
e perimată si crede că numai 
Intervenţia hotărâtă a statului 
Î7* economie poate da societăţii 
viitoare o bază sănătoasă, ra¬ 
ţională şi dreaptă. 

Economia organizată, dirija¬ 
tă. disciplinată, formează pri¬ 
mul capitol al doctrinei „Gărzii 
de Fier" in domeniul economic. 

Această dirijare şi discipli¬ 
nare in vederea raţionalizării, 
a echilibrărei şi a insănătoşirei 
economiei româneşti poate mer¬ 
ge până la naţionalizarea ma¬ 
rilor industrii marilor bănci şi 
a marilor întreprinderi comer¬ 
ciale. 

Marile acumulări de forţă e- 
conomică în mâna capitaliştilor 
şi a trustuiilor nu mai pot fi 
admise intri un stat care vrea 
să fie stăpân pe destinele sale. 
nesupus dominaţiei ipocrite şi 
exploatatoare a plutocraţiei. 

Dar România e numai pe 
sfert o ţară citadină, trei sfer¬ 
turi din populaţia ei o for¬ 
mează ţărănimea, economia a- 
gricolă bazată pe mica proprie¬ 
tate ţărănească formează teme¬ 
lia intregei economii româneşti. 

Nu se poate contesta insă că 
dacă din punct de vedere so¬ 
cial şi politic împroprietărirea 
se impunea ea r*a fost nici de¬ 
săvârşit realizată şi economi- 
ceşte, n‘a dat roadele aşteptate. 

Deaceia „Garda de Fieri* îşi 
propune desăvârşirea împro- 
prietârrei (in Maramureş de 
pildă) şi consolidarea ei econo¬ 
mică. 

Remedierea neajunsurilor c- 
conomice cauzate de împro¬ 
prietărire (fragmentare excesi¬ 
vă a suprafeţelor cultivabile, 
lipsă de utilaj modem, cultură 
rudimentară, randament re- 
—trn 37 se~corputea } act cu ayiuo- 
rul obştiilor îndrumate de auto¬ 


ritatea statală 

Un sistem de obştii bine or¬ 
ganizat înseamnă posibilitatea 
unei exploatări ne fragmentate, 
procurarea de utilaj modern, 
raţionalizarea metodelor de 
cultură, creşterea randamentu¬ 
lui la hectar şi deci ridicarea 
standardului de viaţă a ţăr㬠
nimii. 

Această disciplinare a econo¬ 
miei urbane şi rurale ar merge 
mână în mână cu realizarea 


celui de al doilea deziderat, eco¬ 
nomic al „Gărzii de Fier" au¬ 
tarhia. 

Naţionalismul politic şi spiri¬ 
tual atrage ca o consecinţă ine¬ 
vitabilă pe cel economic. 

De altfel tendinţa autarhică 
se manifestă in întreaga eco¬ 
nomie mondială şi asta doi>edc- 
şte că sistemul capitalist — im¬ 
posibil de conceput fără piaţă 
mondială — c pe cale de dis¬ 
pariţie. 

Cu toate conferinţele mon¬ 
diale, cu toate strigătele de o- 
roarc ale economiştilor liberali 
statele se concentrează ecxmo- 
miceşte in graniţele lor politice. 

Pentru România această can¬ 
tonare e mult mai uşoară ca 
pentru alţii. Autarhia e posibi¬ 
lă la noi — economie ţărănea¬ 
scă — fără sacrificiile imense 
pe care le impune ţărilor s㬠
race in materii prime şi orga¬ 
nizate industrial pentru export. 

Ea va contribui la echilibra¬ 
rea economiei noastre — asta 
presupune o anumită politică 
de industrializare — şi ne va 
scăpa de exploatarea financia¬ 
ră a capitalismului occidental. 

Deci in domeniul economic 
organizarea şi disciplina împin¬ 
se până la ultimile lor conse¬ 
cinţe şi autarhia. 

5 > Socialmente ..Garda de Fier" 
e net radicală. Interesul naţiu- 
nei cerc ca situaţia socială de 
astăzi să nu se perpetueze. I- 
mensele diferenţe de averi şi 
de standard dc viaţă existente 
astăzi in colectivitatea rom⬠
nească, apăsarea, nedreptăţile, 
abuzurile de tot felul pe care 
le suportă clasa de jos trebue 
să dispară. 

„Garda de Fieri* conştientă de 
necesitatea unui echilibru social 
va menţine cu hotărire mica 
proprietate ţărănească, meseri¬ 
ile şi micul comerţ insă va ur¬ 
mări o nivelare a averilor şi 
va lovi in marii potentaţi ai 
banului. 

Protecţia eficace a ţărănimii 
şi a muncitorimei, organizarea 
asigurărilor sociale, a ajutoru¬ 
lui' de şomaj, etc., intră în pri¬ 
ma linie a preocupărilor noas¬ 
tre. 

Pe de altă parte individul izo¬ 
lat va fi încadrat in unităţi so¬ 
ciale capabile să-l disciplineze 
dar şi să-l protejeze. 

Protecţia categorică a mun¬ 
cii naţionale va pune capăt 
scandaloasei favorizări acorda- 
_ JjL-clemcidelojy străine . mM 
Revoluţia naţională va împie¬ 
dica proletarizarea carierelor li¬ 
berale prin canalizarea popula¬ 
ţiei şcolare spre şcolile tehnice. 

Se va crea astfel in România 
acea categorie de tehnicieni (me 
canid, electricieni, chimişti, etc.) 
indispensabili vieţii moderne şi 
de care ducem lipsă. 

Pe de altă parte se va veghea 
ca permeabilitatea socială să /ie 
desăvârşită şi ca noţiunile de 
pace şi de solidaritate socială 
să devină realităţi in colectivi¬ 
tatea românească. 


Instituirea unei magistraturi 
a rmmcei adică a unei Justiţii 
sociale paralelă ai aceea civilă 
va fi un factor activ pentru rea¬ 
lizarea solidarităţii şi a păcei 
sociale. 

In această ordine de idei re¬ 
voluţia naţională va căuta 3 ă 
suprime pe apologeţii luptei dc 
clasă, pe toţi acei care vor voi 
să împingă la fragmentarea u- 
nităţii indivizibile a naţiunei. 

In sfârşit prin măsurile dc a- 
parare etnică şi prin progra¬ 
mul economic pe care l-am schi 
ţat mai sus problema proletaria¬ 
tului intelectual românesc va fi 
rezolvată în sensul că românii 
vor relua locurile uzurpate de 
străini. 

6. In ceeacc priveşte cultura 
„Garda de Fieri* işi propune in 
primul rând o largă operă de 
culturalizare a masselor. 

Diferenţa catastrofală de ni¬ 
vel cultural existând intre ţ㬠
rănime şi jmtura intelectuală 
va trebui cu orice preţ redusă. 

învăţământul public va în¬ 
ceta de a mai consta intr’o se¬ 
rie de cunoştinţe inutile şi va 
trebui să ţină seamă de reali¬ 
tăţile şi durerile noastre. 

O autohtonizare a şcoalei ro¬ 
mâneşti, o integrare a ei în me¬ 
diul economic / social şi politic 
românesc — din care deocam¬ 
dată e cu totul desprinsă — va 
fi înfăptuită. 

7. Politica externă care va fi 
practicată e cunoscută. Am ex¬ 
pus-o aci in diferite rânduri. 

Ea va urmări o apropiere de 
Roma şf de Berlin. 

8. Dar nici unul din punctele 
expuse până acum nu va pu¬ 
tea fi înfăptuit decât de un 
guvern bucurăndu-se de stabili¬ 
tate, de continuitate şi de li¬ 
bertate de acţiune. 

Un guvern parlamentar su¬ 
pus influenţelor de tot felul, la 
discreţia potentaţilor banului şi 
sabotat dc o presă stipendiată 
şi înstrăinată nu va putea nici¬ 
odată realiza opera de epurare 
morală de reformă a statului, 
de deparazitare a naţunei, de 
socializare a economiei, de soli¬ 
daritate şi pace socială, de cul¬ 
turalizare intensivă şi de nouă 
orientare externă. 

Acestea sunt năzuinţele „Găr¬ 
zii de Fier ” şi acesta va fi sen¬ 
sul pe care-l va avea revoluţia 
naţzonală^de mâine. -- 

In articolul viitor vom anali¬ 
za structura organizaţiei naţio- 
nal-revoluţionare numită „Gar¬ 
da de Fieri*, forţa ei şi perspec¬ 
tivele ei în contextul social şi 
politic de astăzi. Şi tot atunci 
vom răspunde intrebărei pe care 
ne-am pus'o în numărul trecut 
dacă teroarea dezlănţuită de 
statul democrat poate împiedica 
revoluţia naţională. 

MIHAIL POUHRONTADE 


alonul oiicial 


iste (pentru uiltiime oară ea 
i răspundem in această ru¬ 
tă cronilcuTului .p’la^tic aJ 
Literare”, coloanele 
ne stau la dit^pozi/ţic, o vând 
roi mai important decât a- 
dc <x cuprinde un conţinut 
mic. D. Z urc seu 6e livşcuiă 
afirmă că pdlomizăon cu 
popicarul plastic al „Adevăru- 
Literar”, donunail in chebti- 
neuncritând asemenea aten- 
L’umi n uimit pe B laz ian, cum 
arte biue <î! .puteam numi pe 
Bilciur.t^cu, sau pe oricare 
j! dintre ci. căci noi am ţinut 
|demonstrăm ceva nu numai în 
ciipiiu ei şi’n realitate Şi 
demonstrat 

poi d. Z UTC.sc u ipo^edâ o ..cul- 
ru de noţiuni” care face impo- 
bilă o <Î!nlţelegere omeneasteu. 
d-$a noţiunile stau înfipte în 
pt «în aceeaiş ordine .neannoni- 
(p en t r ucu 11 e c< > r eopond e ata 

ţei). p rec ulm florile de hârtie 
cotorul unoi **>rxT>ve 
)r, nouă uc place .mireasma 
ir iilor adovă rate şi nu obişnuim 
colecţionăm eticii ele pentru 
zinc de galanterie şi mâ- 
şuri,, căci niciodată nani 
cultura decât ca un re- 
l vieţei. al trăirii. C ceccc 
In afara experienţei ^u- 
de natură mecanică 
inter os c^ază. Ln această pri- 
d. Zurewcu. apărător al n- 
ardei, e d<irn ude cei pe ca- 
apără. 

treacăt 1-airn sfătui să ci- 
jurnaiuH lui Delacrois 
tru u-şi compacta „cuitura” 

ou fapU- pe cari alţii le-au 


de Gli. Zlotescu 


trăit cu ade\ărat *i pentru « nu 
nuri induce pe cititorii sui în e- 
roflTC atu tuci când scrie* „..Ingres 
şi DeLacroix s’au negat o viaţă 
întreagă...”, în sensul cu nu seu 
înţeles unut pe altul. Nu este 
ju6t. Deflaeroix (înţelegea şi ad¬ 
mira arta lui (Ingres, căruia în as¬ 
cuns îi copia, pentru sine, dese¬ 
nele ca <>ă .pătrundă miNtcni" 
grondoarei lor. Raporturile între 
aceşti doi eroi ui pilasticei nu c- 
rau dar de 'negaţie artistică, ei 
toiul sc rcidm*ea la o chestiune 
de supremaţie spirituală între 
cele două tendinţe reprezentate 
de ei îin urtă. 

Şi pentru a dovedi iarăşi eu 
fapte, nu cu vorbe goale, că in¬ 
tuiţia do n templu tor ud'ui este şi a 
creatorului, în afara .realizării 
lui, vom adăoga cu cele luai sim¬ 
ţite, cdle mai deva rate analize 
plaisticc ce *‘au ^crie cândva, au 
foet Oile pictorutlui E. Frameirtin. 
Dacă d. Zurescu ar cunoaşte pic¬ 
tura pe care o fulcea Fromeutin 
şi dacă d-*j ar fi citit şi curtea 
aCasf-u *a„ ..Le* mohrcc» d’antre- 
fois” şi-a rfi dat seama cu, deşi 
intre Froinantin şi Ruben*. Pot- 
ter şi HaLs jiu- exista nici un fel 
de apropiere (în realizare), to¬ 
tuşi F romontirr i-o in (ele*, cu ni¬ 
meni altul şi *u scris asupra lor 
paginile cele mai vibrante ş*i mai 
cucernice din cute sau «cris 
vreodată despre pictură. 

•Deaaemenii Mătksr ne .povce¬ 
teşte cum murele său proef*or, 
pictorul Gufetave Mureau, en¬ 
tuziasma, în fiece zi <Jr un uit 
nemuritor din Lovvrre. Intr'o zi 
M diviniza pe Rufael. ultu dotă. 


pe Brembranst, pe Giotto şi pe 
l’vziau. 

iDocu d. Zurescu ştiu toate «- 
citeţi (şi <în,că raulitc altele), pon¬ 
te nu mai avea naivitatea imper¬ 
tinentă de a spline: ce ea ce 

trelbueştc stabilit este că mânui¬ 
rea pensulei nu înseamnă mvmai 
decât pricepere in artă . căci, 
debigur. d-*j nu *’a gândit lu zu¬ 
gravii de fimne scriind acestea. 

Ca închcore vom mai spune 
cu dacă d. ZuretsC-u înţelege prun 
politică o atoţni'ne de organizare, 
atunci şi noi suntem de părere 
ca juriul actualului Salon a avut 
în primul rând .preocupări de 
pollitică artistică, pe cari le do 
rim tuturor jiiriiilor viitoare, căci 
numai în felul eeesta vor uveu o 
acţiune cu adevărat binefucu- 
txxarc pentru arta românească. 

Datorită acestor preocupări 
Salonul dc acum a fost scutit, 
spre dezolarea d-lui Zurescu, de 
prezenţa pompierilor din „a- 
vuntgardă 4 *. La anul vor dispare 
ţi pompierii, costinpetreşti din 
,arriereagrdu“ astfel că viitoa¬ 
rea manifestare colectivă a 
plasticei româneşti va fi alc㬠
tuită numai din autentice valori 
artistice 1 intrând mai mult pe li¬ 
nia ideală al cărui traseu sa în¬ 
ceput încă de pe acum 

Acestea fiind zise să ne reîn 
toarcem ln darea de seamă des¬ 
pre Salonul Oficial 1933. 

Ionescu Sorin. Peisagiu-Balcie. 

Iordache Dem. a pictat fru¬ 
mos un peisagiu intr’o culoare 
cablu şi savuroasă în care pata 
expresivă izbucneşte acolo unde 
trebuie cadenţând ansamblul. I). 
Iordache e un meşteşugar ce 
’ncearcu cu bun sim drumul pe 


care păşeşte înzestrat cu fru¬ 
moase caUtăţi. 

Iorgulescu-Yor C. Petre arc 
un portret interesant in Ionuri 
roşcate şi un peisagiu medite¬ 
rn uiun foarte colorat. 

losiî R. Peisagiu. 

Isac Ioan o iarnă al Timişoara. 

Ispas Th. Ioan încercări de 
griuri fură adâncime. 

Iuster Gheorghe sa remarcat 
întotdeauna prin aquarele de o- 
riginală virtuozitate. Fiinţele pi¬ 
curate din penelul d-sale sensi¬ 
bil au o graţie şi o eleganţă de 
Extrem-Orient. Un talent foarte 
spiritual, 

Kessler Aurel aduce un pe - 
sagiu clin Câmpia pe care l-am 
mai văzut şi în trecuta expoziţie 
a „grupului Nostru”. însuşiri 
remarcabile de construcţie şi 
culoare. Atmosfera unei zile în- 
nâbuş'itoure de vară redată cil 
mijloacele cele nvui simple. Un 
udânc înţelegător al peisagiului 
care a ştiut să fropite de înv㬠
ţămintele Apusului. 

Labin Gheorghe înfăţişează o 
mare compoziţie ritmică de ati¬ 
tudini liniştite. Un imn înălţat 
piiiuăverei iu care artistul în¬ 
chipuie cu sănătoasă sensulitatc 
viaţa cc renaşte strălucitoare 
în mugurii plesnind sub năvala 
sevei, în voluptatea trupurilor 
fragede, în alegre/za tonurilor 
luminoase. Compoziţia e verti¬ 
cal centrată pe nemişcarea ex¬ 
tatică Jt unui bărbat. în jurul 
căruia, şezuml. se grupează ar¬ 
monios tinere femei goale. Ces¬ 
turile de alint şi privirile lor 
blâmlo răspândesc iubire curată 
şi caldă. ,>i această largă com¬ 
poziţie, iu care artistul işi in¬ 
sei ie bucuria senină a sufletu¬ 


lui său. c înviorată dc o cu¬ 
loare fluidă şi somptuoasă, răs¬ 
pândită în vibraţii delicate. 

Sensul pe care d. Labin îl dă 
compoziţiilor, felul de a trata 
culoarea şi preferinţele d-sale 
pentru gnurile dc argint ale 
frescei prezic nn mare decora¬ 
tor. 

Lazăr G. scuipă nişte pereţi 
pe cari oamenii cinstiţi s’au tru¬ 
dii să-i înfrumuseţeze. 

Lăzărescu Zoica. Două fru¬ 
moase naturi moarte. 

Lenhardt Emil. Un peisagiu 
ingenios văzut. 

Liuba Corneliu. Aciditate 
inexpresivă. 

Marehini Tasso vede natura 
plin ochelari galbeni. 

Marinachc Nicolae. Un peisa¬ 
giu înţeles a cărui duritate e 
însă prea demonstrativă. 

Marinescu Marea 

Mihăilescu Corneliu cu cele 
două naturi moarte expuse, ofe- 
*ă o .schiontaire !a fu:â* sur- 
prinzăbxire. Intavu temperatura 
pieturii d-«sale sa coborât, arm<>- 
niile râniâoâirl la fH de preţi^i- 
ce cu şi altă ifcită. Apoi interpre- 
lureti a devenit realistă. Prin a* 
ceasta d-sa afirmă încă <xlutâ 
sănătatea unui talent echilibrat 
o concepţie îiberu. de formuue 
pretenţioase şi seci. cari cv>ndtum- 
iu\ Iu v‘şuieă fetenyiciuue pei cei 
anemici şi râu intenţionaţi. r\c- 
turu d-lui Mihăilescu e suculeii- 
tâ şi respectă straiuciceu iirteri- 
oară u materiei, de lfcrtde şi a- 

cea impresie de bogăţie şi vio ţa 
a culorii sule. 


(Vo urmul 


George Zlotescu 















6 


AXA 


ECONOMI, 


loc 


or 


cU 


Datoriile de război 


Inextricabila protdemâ a da¬ 
toriilor de rAaho» domină sardo¬ 
nic in treaba epoci» de progresi¬ 
vă paralizare a economiei mon¬ 
diale şi de convulsiuni politico- 
vmi.iIi din penumbra marelui 
război Ea se împleteşte, când 
vizibil, când disparent. cu toate 
problemele mari cc-au fornmt 
obiectul numeroaselor confe¬ 
rinţe internaţionale in ultimii 
15 ani. Căci datoriUe de război 
reprezintă, pe planul financiar, 
ceeace reprezintă pe planul po- 
litir noul statut teritorial al 
Europei creat la Versatile», Tri- 
anon. ete.: o dizolvare dintr'un 
sistem, un dezecluiibru Deza¬ 
gregarea. haosul financiar şi e- 
ro n om ic in care ne shalcmi de 
la război, se datoresc acestor 
deplasări brusce, revoluţionare 
de bogăţii şi forţe. Necesitatea 
unei restabiliri de echilibru in 
economia mondială este recu¬ 
noscută de toate statele, con¬ 
tribuţia fiecăruia 1a această o- 
perâ este însă foarte inegala. 
Problema datoriilor de război e- 
diftcă in această privinţă Ur¬ 
mărirea evoluţiei sale dela răz¬ 
boi şi până astăzi prezintă un 
interes extrem desvăluind ade¬ 
vărata faţă a celui mai puter¬ 
nic şi mai proaspăt stat civili¬ 
zat: Statele Unite. Problema va 
forma cauza a multe şi adânci 
divergenţe în conferinţa de la 
Londra şi va avea partea ei de 
răspundere în eventualul eşec 
al acestei importante reuniuni 
mondiale. 


Credem, că este momentul să 
aruncăm puţină lumină asupra 
origine! şi evoluţiei datoriilor 
născute din război spre a înţe¬ 
lege pentru ce e necesară lichi¬ 
darea lor imediată şi radicală. 


PUTINA ISTORIE 

Problema datorife» _ 

înglobează două mari categorii 
de datorii Intre state: 1> desp㬠
gubirile impuse Germaniei şi ce¬ 
lorlalţi invlnşi cu titlul de re¬ 
paraţii, către statele înving㬠
toare şi in special către patru 
dintre ele: Franţa. Anglia, Bel¬ 
gia şl Italia; 2) datoriile state¬ 
lor aliate între ele şi in deosebi 
către Statele Unite în timpul 
războiului şl refacerii, nuanite 
datorii intergnvernamentale. 

In tratatul dela VersaiUes s’a 
stabilit principial, Sn sarcina 
Germaniei, obligaţia reparaţiei 
pagubelor cauzate prin război 
puterilor aliate. Obligaţii simi¬ 
lare s’au înscris şi in tratatele 
dela Trianon. Saint-Oermaln şl 
Neuilly. Datoriile isrvorîte din a- 
ceste din urmă tratate, cunos¬ 
cute sub numele de datorii o- 
rientale, au trecut totdeauna.pe 
planul al doilea atât din cauza 
quanturnului lor mai redus cât 
şi din cauza tratamentului spe¬ 
cial căruia au fost supuse sta¬ 
tele debitoare. 


PLANUL YOUNG 


Prima fixare a sumei repara 
tillor s*a făcut In Conferinţa de 
la Spn din 1021. şi anume la ci¬ 
fra globală de 132 miliarde 
mărci aur. Repartizarea procen¬ 
tuală a cotei prirucipale a re¬ 
paraţiilor — cota germană — 
se făcuse cu un an înainte In 
modul următor: Franţei 52%, 
Angliei 22%. Italiei 11%, Bel¬ 
giei 8 r ;. Japoniei 0.76%, Portu¬ 
galiei 0,75%, Iugoslaviei b'< 
României 1,1% şi Greciei 0,4%. 

In 1922 se înregistrează pri¬ 
ma rezistenţă a Germaniei la 
plata datoriilor, ceeace a deter¬ 
minat Franţa şi Belgia să ocu¬ 
pe Rhenanla. Efectul castel o- 
cupaţiuni n’a întârziat: nego- 
ciaţluni Intre părţile interesate 
cu medlaţiunea Statelor Unite 
se angajează asupra reparaţii¬ 
lor. Discuţia poartă in Jurul 
planului propus de generalul a- 
merican Dawes şi se închide cu 
adoptarea ..planului Dawes". 


PLANUL DAWES 

Planul Dawes marchează pri¬ 
ma încercare de rajustare şi de 
reglementare serioasă a plăţii 
reparaţiilor după posibilităţile 
financiare ale Germaniei El 
aduce două modificări in statu¬ 
tul reparaţiilor : 

1) O reducere camuflată a 
quantumuîui lor dela 132 mi¬ 
liarde mărci aur la 50 miliarde. 
Reducerea aceasta se opera in 
mod automat prin micşorarea 
anuităţii la mijlocia de 2 jum . 
miliarde mărci, care calculată 
pe 5 0 ft dă capitalul de mai sus. 
de 50 miliarde. 

2) Instituirea unui sistem de 

garanţii cari asigurau , pe de o 
parte, plata anuităţilor , iar pe 
de alta, stabilitatea schtmbu- 
lui german. Prin aceste măsuri 
de garanţie se impieta puternic 
asupra suveranităţii financiare 


Prin planul Young, care se 
ocupă excluşii' de reparaţiile 
germane, se introduc o scrie de 
modificări şi inovaţii de cel mai 
mare interes. 

î) In primul rând se fir cază 
în mod expres totalul datoriei la 
suma de 38.017 miliarde mărci- 
ur, plutibilâ in 59 anuităţi , îm¬ 
părţite in două categorii: a) 37 
anuităţi intr'o primă perioadă 
afectate, parte plăţii datoriilor 
de război interaliate, parte re¬ 
paraţiunii pagubelor materiale 
cauzate de război; b) 22 anui¬ 
tăţi, tn perioada următoare, 
destinate exclusiv plăţii datorii¬ 
lor interaliate. Prin această dis¬ 
poziţie se stabilla o primă le¬ 
gătură între reparaţii şi dato¬ 
riile interaliate. O a doua şi 
foarte importantă legătiiră 
constă in introducerea unnăto- 
rulu tprincipiu: Statele bene¬ 
ficiare ale reparaţiilor se obligă 
să aplice, pe viitor, noui redu¬ 
ceri ale anuităţilor Young in 
proporţia reducerii de care ele 
însele vor beneficia la datoriile 
lor către Statele-Unite, princi¬ 
palul creditor şi profitor al răz¬ 
boiului. 

2) Se înlătură controlul strein, 
trecăndu-se sarcina datoriei a- 
supra bugetului Statului şi căt- 
lor ferate. 

3) Se admite acordarea unui 
moratoriu parţial şi temporar 
al plăţii in cazul in care trans - 
fortul reparaţiilor ar periclita 
stabilitatea monetară. Morato¬ 
riul este parţial pentru că nu se 
admite decăt pentru o parte din 
anuitate şi anume aceea afec¬ 
tată reparaţiunii pagubelor ma¬ 
teriale. denumită anuitate con- 
diţionald; este temporar, de 
oarece e limitat la maximum de 
2 ani durată. 


guvernamentale, cu exceptarea 
Statelor-Unite, până la 1 Iulie 
1932 Fkresc şl echitabil ar fi 
fost ca acest moratoriu să se 
extindă şl asupra datoriilor ex 
aliaţllor către Statele-Unite, In 
consideraţia că aceste datorii 
se onorează graţie plăţilor ger¬ 
mane, acum sistate. Statele-U¬ 
nite au înţeles să pacifice Eu¬ 
ropa fără a consimţi din par- 
te-le cel mal mdc sacrificiu. 
Toată strădania unor anumite 
cercuri europene pentru a de¬ 
termina formarea unul front 
solidar în chestiunea datoriilor 
americane a rămas Infructuoa¬ 
să. 

In Iulie 1932 se revizuieşte 
din nou statutul reparaţiilor. 


> 


dio 


CONFERINŢA DE LA 
LAUSANNE 


ion (AftJV 

dobândă de '%84*v i rl grup»- ir 

care adăugată oaţjî* ~ Mftfci 
J* 1 PjwlU'Co l. t. a doua 
In 1987. data stViv»| l ţi mater 
către S apă : mă 

Sumele de mai I ţârilor d 

? .1*2* <«r Oftzâ ir. m 

războiului. , 

aliate a participa* «da U 
lui, cu maximum ’ i u 
materiale la ace*t rw « 

ţa singură a cheufll , 
liarde franci! ** 

Beneficiile răzw^ 
in mare maJoritA 
Unite, care au fâc^ : 

mintal de 50 000 vie 

'tSc ime<! 

CAT DATOREŞTE ll%.° a 
EUROPED »t oxplo 


CONFERINŢA DE LA HAGA 


Modalitatea aplicaţiunii pla¬ 
nului Young se stahileşte in 
“ ‘ Ha *- 


poare in 1924. După trei ani re¬ 
începe campania împotriva re¬ 
paraţiilor, de astădată cu con¬ 
cursul deghizat al Statelor- 
Unite, unde câştigă teren teoria 
că la originea crizei economice 
generale stau reparaţiile. Rezi¬ 
dentul american in Germania, 
Parker Glibert, însărcinat cu 
observarea aplicaţiunii măsuri¬ 
lor planului Dawes. face un ra¬ 
port al situaţiei prin care con¬ 
chidea la necesitatea unei fixări 
ferme şi definitive a obligaţiu¬ 
nilor financiare ale Germaniei, 
fără control strein şi fără pro¬ 
tecţia stabilităţii schimbului, 
care rămâne in sarcina guver¬ 
nului german. In anul următor , 
cancelarul Herman Miiller face 
declar aţit hotărite în acelaş 
sens înaintea Adunării S. N.. 
determinăyid constituirea comi¬ 
tetului de experţi financiari, 
care, sub prezidenţia delegatu¬ 
lui Statelor-Unite, Owen Young, 
stabileşte principiile „planului 
Young". 


se fixează data intrării in vi¬ 
goare a noului plan (1 Sept. 
1929); se hotărăşte evacuarea 
şi demilitarizarea malului stâng 
al Rinului cu începere din Iu¬ 
nie 1930; se acceptă reducerea 
ji noua repartizare prevăzute 
in planul Young; se desfiinţea¬ 
ză OomLsia Reparaţiilor şi se 
trec atribuţiile ei Băncii Regle¬ 
mentelor Internaţionale, supri- 
măndu-se astfel implicit para¬ 
grafele 17 şi 18 (Anexa n-a a 
Secţiei I din Partea vm a Tra¬ 
tatului de 1a Versailles), cari 
prevedeau sancţiunile contra 
neplăţii reparaţiilor. 


întrunite la Lausaime. prin¬ 
cipalele state interesate In iri¬ 
tanta problemă a reparaţiilor, 
reuşesc, după otioase şi drama¬ 
tice tocmeli, să stabilească, un 
nou acord. Prin noul acord se 
fixează obligaţiile Germaniei la 
suma forfetară de 3 miliarde 
mărci aur, care se va plăti prin 
omisiune de bonuri, mobiliza- 
bile. după un moratoriu de 3 
ani. de către B. R. L In felul 
acesta finanţele Germaniei 
scapă de sub presiunea enor¬ 
mei sarcini a reparaţiilor cari 
sunt reduse la o sumă minus¬ 
culă şi complet comercializate. 
In schimb, Statele creditoare 
nu au reuşit să obţină un a- 
ranjament similar pentru dato¬ 
riile lor către Statele-Unite. Re¬ 
fuzul Franţei de a plăti nu a 
găsit imitatori, ci reprobare toc¬ 
mai din partea omului politic 
care prezidase desbaterile dela 
Lausanne. Mac- Donald. 

Astăzi. Statele-Unite refuză 
cu obstinatiune să accepte dis¬ 
cutarea problemei datoriilor 
Interaliate la conferinţa de la 
Londra. In ce măsură e îndrep¬ 
tăţită această atitudine de Shy- 
lock intratabil, se vede dm caJ- 

r 11 W 


înv • ^ ( 

Daca statete-Unite \iul exj 
trat m război din pr 4 c ci 

E5* * " fl labrb 

ţional cu populat!.-» a ş i i 
lor. ar fi @e!tuit. i^ntru 
lui lui An rtre (^rezulta’ 
(Sam â votn tour, ^consta 
„Franca is real-s*e'”, i:* or f x 

? e »^1 56 ;? 7 539 do ^LCia 
Joatlflcata. imno^ 

1) Cheltuielile un* 
mexicane de 2.0«ooo 
timp de 436 zile de hjjJ 6 * 
care Statele-Unite au f* 

5 £42 462.740 dolari. di n p 

2) valoarea celor t*» s it 

americane t ăorio i 

4^5 zOe: 1.G07 £î»0do i 

3 > ch-ltiAlellle ^L^ncvoe 
-. > 


fi răni corespund n 

râmţi: 1 ?înce 


Total 9.|5»>i31^33 <j t)b .USCâ 

Calculele de mai căut 

cute cu cea^mai Hm 
cizie şi respec* a \ t Z sa a 
exprimate in &tat.su« mai 

sursă americană şi‘ a să s 
ne găsim in plină pc 

te a unor contur din 

vom proceda ad vaRnchic 
canum. adăogâixi \ 
iniiţal dobânda 
intre 1918-1931. care vl . p 
2.458.699.780 Salari. t iri 

COMPENSARE î):. Qţr ni 


CAT DATOREŞTE EURX>PA 
AMERICEI? 


Datoriile contractate de aliaţi 
în Statele-Unite pentru cauza 
comună a războiului, in arma¬ 
mente, alimente şl aur, se re¬ 
partizează astfel între debitorii 
principali: 

175 430.808 dolari 
2.933*174.898 „ 

4.074 818.358 „ 

1.648.034.050 

8^31.458.114 „ 


Belgia 
Franţa 
Anglia 
Italia 

Total 


Sumele dc r 
totală de 9.45b.53752Ş| 
fosă totus < heltldfll ( 
statele aliate. Prin 
ceste state, » heltuind'J 
Statelo-Unite, sunt qk j 
lor pentru această talani 
cel aş timp insă eh i* ^ 
debitoare cu suma d^APr 1 
de 831.458.114 doUn. ^ 
sând aceste datorii c 
jungem la un rest de $cât 
dolari, care reprezint;* P 1 
Statclor-Unite către lA c 
Nu ştiu ce gănde 5 j^P r ' 


MORATORIUL HOOVER 


Domeniul in care planul 
Young a oţperat efectiv a fost 
acela ad concesiunilor. După un 
an de aplicare, in Iulie 1931. se 
acordă intr’adevăr moratoriul 
Hovcr, care suspendă plata re¬ 
paraţi Uor şi a datoriilor Inter- 


Această suma reprezintă nu¬ 
mai capitalul. Excelenţi finan¬ 
ciari, guvernanţii de la Casa 
Alba. de comun acord cu ma¬ 
tadorii din Wall Street, au reu¬ 
şit să majoreze totalul de circa 
9 miliarde cu dobânzi capitali¬ 
zate, practicând odiosul meşte¬ 
şug cartaginez, anatocismul. 
Numai Franţa a fost forţată să 
recunoască, prin acordul Med- 


Sam in faţa acest ® 11111 


Posibil să zâmbească 
tai drept o glumă de;. u: 
european. E de dat^ e 
penilor ca, adoptând 5 
tea atot contabilizata c 
cherilor din Casa Aide 
sgâltâe puţin din b tf 1 * 1 
de rentieri pe fotolhf 06 
europene. 

Alexandru (%j-i 


Blocul ţărilor agricole 

de Vasile Matei 


Bucureştii au devenit in ul¬ 
timii ani un Important centru 
de reuniuni şi conferinţe inter¬ 
naţionale, cari în afară de cin¬ 
stea de gazdă nu ne-au confe¬ 
rit un avantaj ceva mai pal¬ 
pabil. 

In conferinţa dela Stressa re¬ 
prezentantul României a în¬ 
cercat să grupeze într’un „Bloc 
Agrar* statele din sudul şi estul 
Europei cari ar avea structură 
şi interese comune. Nu s’a reu¬ 
şit atunci decât a se preciza o 
bază de discuţie, şi s’a schiţat 
un plan de colaborare, în care 
elementul principal il consti¬ 
tuia aşa numitele „tarife pre¬ 
ferenţiale*. Pe tărâmul prac¬ 
tic nu s’a putut realiza nimic, 
nici unul din statele interesate 
la realizarea , t blocului‘* ne înţe¬ 
legând să sacrifice ceva din po¬ 
ziţia sau interesele lor. 

România a luat iniţiativa 
unei conferinţa intre următoa¬ 
rele state : Finlanda, Lituania, 
Estonia Polonia, Cehoslovacia, 
Ungaria, România, Iugoslavia, 
Bulgaria şi Grecia-—pentru ase 
putea ajunge la o înţelegere 
care să ducă la constituirea 
„blocului**. 

Credem că d acă s'ar reuşi, 
prin Imposibil la creerea aces¬ 


tui organism economic şi poli¬ 
tic, el nu poate fi viabil, lipsin- 
du-1 con di ţi un ile naturale şi 
conj uncturale care să-l menţi¬ 
nă in concertul celorlalte gru¬ 
pări europene sau mondiale. 

Să examinăm sumar struc¬ 
tura şi interesele statelor care 
intenţionează a face parte din 
„Woc”. 

Dacă vom considera agricul¬ 
tura din aceste ţâri vom vedea 
că ele diferă enorm una de alta. 
Pământul arabil în unele din 
ţări, ca Ungaria, atinge 60% 
din suprafaţa teritorială, se 
scoboarâ la 49% in România, 
Polonia 48%, Lituania 47o/ 0 , 
Cehoslovacia 42o/ 0 , Bulgaria 
35%* ca să reprezinte proporţii 
infime ca in Grecia U3o/ 0 ) sau 
ca in Finlanda 6%. Din totalul 
suprafeţei arabile se însămân¬ 
ţează eu cereale 85% 0 in Rom⬠
nia, 84 % în Iugoslavia, 74o/ 0 in 
Ungaria, 72»/ 0 in Bulgaria în 
Polonia &2% % in Cehoslovacia 
600/ Ol cea mai puţin având Ftn- 
danda, 36%. 

Considerând produci ia agri¬ 
colă din blocul propriu zis, res¬ 
trâns la următoarele 6 ţări, 
pentru o perioadă de 12 ani. 
1920—1932, găsim următoarea 
situaţie : 



Grâu 

Porumb 

Orz 

Ovă/ 

România 

26°, 0 

44% 

29% 

17°/* 

Iugoslavia 

17 

30 

7 

5 

Ungaria 

18 

16 

10 

5 

Polonia 

16 

. . 

27 

47 

Cehoslovacia 

11 

3 

22 

24 

Bulgaria 

12 

7 

5 

2 


Deci, România deţine primul 
loc, In ceeace priveşte produc¬ 
ţia cantitativă, la grâu, po¬ 
rumb şl orz. Locurile al doilea 
revine Ungariei şl al treilea Po¬ 
loniei. Avantajul pe care l-am 
avea prin faptul că suntem prin¬ 
cipala ţară producătoare de ce¬ 
reale, e imediat redus de mica 
productivitate laha., a tuturor 
acestor cereale, in comparaţie 
cu toate statele celelalte ale 
blocului. 

Dau numai câteva cifre com¬ 
parative intre România şi ţara 
cu cea moi mare producţie ia 
ha. in ultimii 12 ani : grâu : 
Cehoslovacia 13 -18 hl., Unga¬ 
ria 12 2-16 hi., România 6.1— 
11.6 hl., porumb : Ungaria 14-- 
31 hl.. Cehoslovacia 15—18 hl., 
România 6.2—14.4 hl., orz : 
Cehoslovacia 15-19 hl.. Polo¬ 
nia 12—13 hl.. România 7—13 
hL 

Dacă ţinem seama de mări¬ 
mea exploataţiilor agricole vom 
observa, pentru ţările cari au 
publicate date. că "structura se 
prezintă mult variată dela ţară 
la ţară. Din totalul exploatări¬ 
lor agricole au mai puţin de 5 
ha. : România 75%. Cehoslova¬ 


cia 70<Vo, Poloma 63%. Iugo¬ 
slavia prezentând cea mai ma¬ 
re îârămiţire a proprietăţii ru¬ 
rale. 

Din aceste câteva date se ve¬ 
de că, din punct de vedere nu¬ 
mai al structurii agrare, ţările 
..blocului’* se prezintă cu mari 
deosebiri şi cantitative şi cali¬ 
tative. Măsuri unitare nu se 
oot lua, de oarece nici puterile 
şi nici interesele nu sunt co¬ 
mune. Măsurile care sc vor lua 
vor trebui să ţină seama, după 
norme cât mai obiective şi mai 
aproape de realitate, de situa¬ 
ţia specială a fiecărei ţâri din 
bloc. 

Dacă vom considera situaţia 
din punctul de vedere al struc¬ 
turii industriale vom găsi deo¬ 
sebiri foarte importante carf 
le separă, dacă nu fac să aibă 
Interese contrarii. 

Cehoslovacia se detaşează 1- 
mediat de toate celelalte ţări 
ale blocului prin structura sa 
net capitalistă, ca şi prin in¬ 
dustrializarea intregii sale pro- 

sunt in antagonism cu ale ce¬ 
lorlalte state O dovadă recen¬ 
tă ne e dată de faptul că uz!' 


Xki v. 






nele Skoda au zădâcf a 
trebuinţând toate mi; 111 
toate căile crearea in 9 ” 
a unei industrii de r^ 1 
In celelalte ţări 
există, e sub controla 0 * 
Iul ui străin : francaca 
german şi in mai nsc d 
american. 

Lupta intre capital-? 
şi cel naţional a fost ir 
toate ţările, cel stri£\ 
să acapareze aproape 
in Iugoslavia şi Polo» 11 
controleze majoritate* 
ei mari ca In Româna^ 
sul tuturor ţărilor 0 % 
deci şi al Cehoslo*ac% 
celelalte să nu pr«ri t 
materii prime sau *^ 7 ? 
te, servindu-se in a 
ca debuşeu pentru » î 
lor mai vechi şi c s 
late. Deci, orice inc*F*î« 
părare a InteriseU* % 
le a ţârilor din bloc^ 
racter pronunţat ajp 
lovi de rezistenţa G® 
ei. Şi atunci rostul w 
clei in „bloc" aps*‘ 
tuaţie paradoxală 
zădărnici crearea a 0 * 


România, in 
câştiga din 


Analizând 
ţărilor blocului 
din comerţul lor 
găsi deosebiri 
râ ia ţară. Daci 
tContinuare in P - * 


. 













AXA 



Cine Îndeamnă la violentă ? 




tJnitSr 

mai 

^ tfJiT 

lecare 

mum 
tcest 
chcJt 


Un din pagina VI-a) 

fci up*' întregul comerţ 
— prima grupă. : ani- 
a doua : alimentare şi 
materii brute, şl a 

materii fabricate 

riior din bloc se ca- 
in modul următor. 

RE, 


do IOAN VICTOR VOJEN 


10^ 

16% 

74V« 

43 

51 

1 

65 

22 

13 

36% 

42% 

2BV» 

50 

43 

7 

33 

56 

6 

29 

65 

6 


EŞTE 

tOPEI?' 

J-Unite 


anei 
kS 000 
te l\x 
au ] 

] Or 

fnialte 


imediat câ Cehoslo- 
într’o situaţie complet 
>ifâ de a celorlalte ţâri. 
exploatatoare de ma¬ 
nie agricole, pe când 
Jul exportului Cehoslo- 
e deţinut de gTupul 
fabricate**. Dacă vom 
na şi importul fiecărei 
itru care menţionăm 
| rezultatele mai iinpor- 
_ constatăm câ grupul 
"Jr fabricate deţine in 
bvacia numai 33% <^ n 

^Importului, pe când in 
state formează intre 
U5% din valoarea impor- 


tso 


dola; 

d sus 


din punct de vedere e- 
isituaţia se prezintă 
odo in felul următor : 
nevoe sâ se Ia masuri 
■are şi des voi tarea ln- 
[or naţionale, Cehoslo- 
a încerca orice ca sa ză- 
,$câ această înţelegere, 
căuta să obţină avan- 
ât mai mari pentru in¬ 
sa arigurându-1 debu- 
. mai avantajoase ; când 
Şi Kjfca să se găsească pieţe de 
pentru produsele a- 
din nou Cehoslovacia 
[nchide graniţele de oare 
ţară agricolă. 

Imim problema si sub 
■schimpului şi cu cele- 
Jfâri. situaţia apare şi mai 
| Tfcată Toa te fârile blocu- 
Jbunij^ienţi ai 
Aflu 


Toţi cei ceri n‘au venit in 
contact imediat cu răspândi- 
torii ideU naţionaliste. cci cari 
n’av putut constata el 
felul cum se face propoparida 
In masa populară sunt 
victima unei erori 
volt fi constant de o anumită 
interesată Aceia ea sol - 
dZ% naţionalism ulm sunt vio- 
Umti oaia in tot momentul sa 
£%>'Jce scandaluri fi totdea- 
Z7Jău tătari vota de con- 
tme cu autorităţile rnjrpuriză- 
ioare de menţinerea ordine!. De 
aceia P? drept aceşti turbur㬠
tori sunt arestaţi , purtaţi din 
închisoare in închisoare , târâţi 
în fata judecăţilor şi câte o- 
datu stălciţi in bătăi. 

__ „Ei sunt de vină ! Ei sunt 
aceia care provoacă f Autorit㬠
ţile nu-şi fac decât doar dato¬ 
ria Acesta este veşnicul lait¬ 
motiv al unei anumite prese , 
Câte odată mai strecoară şi c⬠
te o observaţie doctă şi aspră 
magistraţilor cari obişnuit a- 
chUă pe aceşti turburători ai 
ordinai. Căci spun ziarele S㬠
rindarului — magistraţii încu¬ 
rajează violenţa prin toleranţa 
lor. 

Şi cetăţenii paşnici citesc şi 
judecă ca nişte oameni de bu¬ 
nă credinţă, după aceste foi. 

Dacă insă vre-odată întâm¬ 
plarea face ca unul dintre a- 
ceşti paşnici cetăţeni să se ti¬ 
fle intr’un sat în care se iveşte 
un astfel de conflict între pro¬ 
pagandiştii naţionalismului şi 
autorităţi, atunci cu mirare se 
va dovedi că cetăţeanul cel 
paşnic nu numai că s’a ames¬ 
tecat în gâlceava dar ceva mai 
mult, a luat chiar partea celor 
pe cari până atunci ii judecase 
ca vinovaţi şi ca bătăuşi din 
fire. 

Şi ajuns acasă atât se va su¬ 
păra când va ceti la cafeluţa 
zilnică in jurnalul obişnuit fe- 


~mpU 

rea. la care a fost de faţă cd txi 
arunca foaia cât colo cu furie 
şi nu-i dc mirare dacă şi el ca 
bun român va ridica o sudal¬ 
ma să sc dărâme catapeteasma 
Ce s'a întâmplat ? Ce l-a pu¬ 
tut face pe paşnicul cetăţean 
să-şi iasă din fire ? 

Nimic decât faptul c'a putut 
să-şi dea singur seama de cum 
stau lucrurile in adevăr şi să 
vadă toată urzeala de minciu¬ 
nă ticăloasă pe care anumite 
ziare o ţes pentru compromite¬ 
rea ideU naţionale şi-a slujito¬ 
rilor ei. 

Căci lucrurile Se întâmplă cu 
totul altfel de cum majorita¬ 
tea le ştiu. 

Tot cceace este permis tutu¬ 
ror propagandiştilor partidelor 
politice : sfatul cu oamenii, îm¬ 
părţiri de manifeste, adunări, 
legionarilor naţionalişti le este 
cu desăvârşire oprit. 

Dc ce ? Dacă există o lege, a- 
ceastă lege nu se aplică la fel 
tuturor ? Sau mişcarea naţio¬ 
nalistă a Gărzii de Fer nu este 
o mişcare legală ? Nu are de¬ 
putaţii săi în parlament ? Nu 
are dreptul şi ea să-şi spună 
cuvântul oamenilor ? Să-şi râs 
pândească ideile ? 

Atunci. de ce arestări , dc ce 
persecuţii, de ce atâtea ilegali¬ 
tăţi zilnice săvârşite faţă de 
membrii săi ? 

Conţi a tuturor legionarilor 
se întrebuinţează o violenţă 
barbară. Nu mai vorbim de pe¬ 
rioada de alegeri în care abu¬ 
zuri întrec orice închipuire dar 
astăzi in zilele paşnice ! 

La intrarea fiecărui sat legi¬ 
onarii sunt întâmpinaţi de jan¬ 
darmi cu armele gata. Intero¬ 
gatori, ameninţări, ţăranii îm¬ 
prăştiaţi cu forţa. Apoi încep 
violentele : legionarii sunt m⬠
naţi la post, apoi legaţi, duşi 
zeci de kilometri la legiunea de 


jandarmi. Şi acolo încep bar¬ 
bariile ; Sunt loviţi , închişi, pur 
taţi zile şi săptămâni întregi 
prin temniţe. Şi toţi sunt bârfi 
tineri de 20 dc ani. Majoritatea 
studenţi. 

Autorităţile au întrebuinţat 
şi întrebuinţează violenţa. Se 
dau ordine precise şi se încu¬ 
rajează toate sălbăticiile. Vio¬ 
lenţa porneşte tocmai dela p㬠
zitorii ordinci. Dela cei cari 
sunt chemaţi s’o împiedice. 

Aceştia sunt cci cari calcă 
legile. Şi dacă legea este un 
contract rupt tocmai de cei 
cari sunt chemaţi să veaheze 
aplicarea sa cine mai poate ce¬ 
rc respectarea acestui con¬ 
tract ? 

Legionariii când sunt opriţi 
se împotrivesc când sunt ame¬ 
ninţaţi, ameninţă, când sunt 
loviţi, lovesc. Pcntrucă au drep¬ 
tul. Nu mai există lege care 
să-i sancţioneze pentrucă Legea 
a fost călcată. Şi atunci când 
nu mai există starea de legali¬ 
tate, începe dreptul pumnului, 
dreptul celui mai tare. Legio¬ 
narii sunt cei mai curajoşi. 
Pentru că luptă pentru o cre¬ 
dinţă. Pentru că ştiu cu toţi că 
trebuesc să fie ori când gata 
de jertfă. Nu se tem nici de a- 
meninfărt nici de loviturile cu 
paturile de arme, nici chiar de 
gloanţe. Nu se tem de cât de 
ruşinea de-a da înapoi, de-a 
fugi dela luptă. 

Dar astăzi lAolenţa autorit㬠
ţilor nu mai este ca acum c⬠
tă va vreme neorganizată , loca¬ 
lă. Pentru că s'a devedit inefi¬ 
cace. Azi se organizează pe ţa¬ 
ră. S’au ţinut conferinţe cu toţi 
domnii prefecţi şi cu toţi dom¬ 
nii comandanţi ai jandarmeri¬ 
ei şi s’au dat consemnul pe în¬ 
treaga ţară. De aceea cei cari 
sunt loviţi trebue să organizeze 


Şi ei o contra violenţă dc ase¬ 
menea pe ţară 1 
. Am ajuns in ţara noastră şi 
in veacul nostru la acest pro¬ 
cedeu. Dar legiunile naţiona¬ 
liste fiindcă nu au altă ''ale 
trebue s’o facă. Treime să se 
organizeze tot mai strâns. Tot 
mai dârze. Şi unei lovituri să 
urmeze alta şi mai grea. Care 
să aducă aminte şi astfel să 
împiedice alta. Aşa se va reîn - 
trona legalitatea. Prin contra- 
violcnţâ. Prin teamă. Dacă e 
nevoe şi prin groază. E bine ca 
aceste lucruri să fie explicate 
ca să se ştie mai târziu când se 
vor stabili răspunderile. 

Dar trebue iarăşi să se mal 
ştie câ un legionar trebue să-şi 
înainteze. Să învingă. Lupta a- 
ceasta trebuia să fie o luptă 
paşnică, de vorbe , de scris, de 
idei, de cuvântări, numai că 
astăzi toate sunt oprite prin 
violenţa poruncită de cei ce 
conduc. 

Atunci pacea s’a rupt — sta¬ 
rea de legalitate s’a sfârşit şi 
începe lupta. Războiul. Pentru 
apărătorii ordinei „Războiul 
necesar 4 pentru că e in joc bu¬ 
cata de pâine. Pentru legionari 
,/ăzboiul sfânt 4 ', pentru un 
crez. Şi pentru propria lor iz¬ 
bândă. Acelor tineri cari au 
nevoe de o altă viaţă şi de o 
altă lume. De un alt aer. 

Arma de luptă le-au dat-o 
duşmanii. Violenţa. De aceea o 
mânuesc şl el. Şi-o vor mânui 
din zi în zi mai bine. Au fost 
îndemnaţi acum câtva timp 
Astăzi sunt forţaţi. 

Un ultim cuvânt. Pacea, astăzi 
este tncă posibilă. Depinde nu¬ 
mai de puternicii zilei. Să rein¬ 
tre în legalitate, căci mâine, 
nimeni nu poate să ştie ce va 
mal fi ! 

lonn Victor Vojen 


39 , 


intre 20—-25o/ 0 la sută 
ţârii respective. 

altă ţară nu deţine 
jumătate cât Germa- 
blocului cu Ger- 
deauna, şi chiar cu 
npresionante, deficitară, 
exportul Germaniei, 
cu „blocul" nu se ri- 
cât la 10—lP>/ 0 , aşa în 
poate manevra ţările 
cu un efort nu prea 
Aproape toate ţările blo- 
\ sunt debitoare cu sume 
ite Franţei, sau sunt 
aurirea politicii britani¬ 
ce baltice. Polonia. Gre- 


POLITICA. EXTERNA 


de MIHAIL POLIHRON1ADE 


Pactul celor Patru 


fca cane se dă pe tănămul 
ţnic şi politic intre Fran- 
Anglia, în care 
i Italia cu forţe mai 
lt animată de o mare 
a se impune şi birui, 
şi de soarta blocului, 
iva şl puterea de acţi- 
sta în mâna viitorului 
a cărui viabilitate 
ut câ e aşa de precară, 
ud de sfera mai mare de 
Internaţionale in care 
agrenat. 

temerară a Ger- 
de a deveni autarhica, 
■şi un puternic hiuter- 
natură colonială din 
f ţările cari vor să formeze 
dacă va avea un cât 
început de înfăptuire, 
nat complet toate sl- 
pnezente. 

bleina esenţială şi princi- 
i blocului e dacă trebue să 
| împotriva acestei incer- 
atunci va trebui să du- 
anurnită politcă, sau da- 
■; aceasta e lupta pe care 
* s’o susţină, sau nu va 
I s’o susţiină, vor trebui 
el mai bun aranjament 

toată această grea pro- 
mare luptă trebue să 
că România nu 
mai uşoară poziţie 
precum nici interese 
cei din prejur. 
cea mai mare vigi- 
cea mai hotârltâ 
a ne apăra cât mai 

„rlmomuj * î^ţa noa- 

fteam şl stat, nu au fost 
aşa de necesare ca 


Verile Matei 


i cea 


de 


Insfârşit faimosul pact al ce¬ 
lor patru a fost parafat. 

Consecinţele politice sunt u- 
cclea pe care le-am schiţat aci 
numărul trecut. 

Prin însăşi raptul eă acceptă 
să facă parte dintr'un ilireeto- 
riu în care are tonte şansele să 
fie continuu în minoritate, 
Franţa îşi slăbeşte considerabil 
poziţia politică şi diplomatică. 

Oricâte garanţii i s’au dat şi 
i se vor inai da, oricât de ano¬ 
din e textul pactului semnat re¬ 
alitatea este aceasta. 

Pe dcaltă parte dacă Mica în¬ 
ţelegere s’a resemnat şi a primit 
drept bune asigurările prezen¬ 
tate de Franţa în scrisoarea tri¬ 
misă, Polonia continuă să rămâ. 
nă nemulţumită de dezinvoltura 
Parisului. Această nemulţumire 
se reflectă clar în declaraţiile 
făcute de ministrul afacerilor 
străine polon d. Beck, cu ocazia 
parafării pactului. 

Presa noastră, (întreagă, în¬ 
chide ochii asupra acestor evi¬ 
denţe şi continuă sa ridice osa¬ 
nale d-lui Titulescu. 

Deaceia atitudinea pe care 
noi am lual-o aci poate părea 
ridicolă pentru cine nu citeşte 
presa de peste hotare. 

Optimismul fast în care ne 
cufunda ministrul nostru de ex¬ 
terne e mult inai primejdios de¬ 
cât o cunoaştere exactă a rea¬ 
lităţilor. 

Toată presa polonă şi toată 
presa de dreapta franceză este 
net ostilă pactului. Şi spre a do¬ 
vedi că felul nostru de a jude¬ 
ca lucrurile nu-i nici izolat nici 
ridiro] ne permitem să cităm un 
fragment dn ultima cronică ex¬ 
ternă a marei reviste pariziene 
de politică externă (prin urma- 
n* un org^in de specialitate) ,Je 
snis partonP din 3 Iunie 1933 
Nr. 132 sub titlul „Abdicare şi 
resemnare* 4 jată ce scrie între 
altele : 

„Cine u putut fi înşelat de a- 
semenc^i combinaţiuni când sare 
Iu ochi că Franţa intră întro 
asociaţie unde va fj singura 
rare va susţine statuquo-ul şi 


separată de aliaţi tineri şi ar¬ 
zători cărora li se reproşează că 
sunt compromiţători. 

Să nu ni se povestească că a- 
ceşti aliaţi au fost liniştiţi şi că 
acum privesc combinaţia sub o 
lumină favorabilă** 
mai departe : 

„Ncsemnarea este o formă a 
dispreţului**. 

Exact cerace ani spus şi noi 
în numărul „Axei* 4 din 31 Mai. 

Semnând pactul celor patru, 
Franţa intra într'o combinaţie 
în care este dinainte izolată şi 
nemulţumeşte pe aliaţii săi IJ- 
ni i se resemnează. Mica înţele¬ 
gere, alţii rămân făţiş jigniţi 
Polonia. Combinaţia d-lui Mus- 
«olini a atins de pe acum un 
prim rezultat, defavorabil Fran¬ 
ţei consecinţele dezagreabile 
de mai târziu se vor vedea 
Acesta-i adevărul ! 

Suntem la remorca unui stat 
prost condus de guvernele de 
«tanga, nn stat care „abdică şi 
*e resemnează'* cât timp vom 
mai continua o politică externă 
rare din abdicare în abdicare 
va duce la dezastru ? 

Şi cât timp opinia noastră 
publică va mai fi „sistematic 
înşelată cu „succesele" d-lui Ti- 
tuicscu ? 

Datoriile de război 

Scadenţa dela 15 Iunie rea¬ 
duce iarăşi pe tapet problema 
datoriilor de război şi găseşte 
naţiunile europene in acelaş 
stadiu de neunire. 

Şi e firesc să fie aşa 1 Pro¬ 
blema datoriilor de război nu 
este o simplă chestune finan¬ 
ciară, de ea se leagă o sumă 
de combinaţii politice. 

Preşedintele Roosevclt ar fi 
voit să ajungă într'o formă sau 
alta la lichidarea trecutului dar 
Congresul, Senatul şi opinia pu¬ 
blică americană sunt net ostile. 

Anglia şi Italia menajează 
Statele-Unite şi deşi până în 
clipa când scriem aceste rân¬ 
duri atitudinea pe care vor 
lua-o n’a fost încă definitiv fi¬ 
xată, pare totuşi probabil că 
vor plăti o parte din rată. 
Marea beneficiară in această 


complicată chestiune rămâne 
Germania care a scăpat la Lau * 
sanne — practic vorbind — de 
orice sarcină financiară de pe 
urma războiului iar acum prin 
sistarea transferurilor pune in 
joc şi chestiunea datoriilor par¬ 
ticulare. 

Ca întotdeauna Franţa este 
izolată. Refuzul ei — justificat 
de altfel — de a plăti scadenţa 
de la 15 Decembrie 1932 ia creat 
o situaţie dificilă în opinia pu¬ 
blică şi în cercurile politice a- 
mericane şi a deschis adversa¬ 
rilor ei un larg câmp de mane¬ 
vre. 

Tensiunea dintre 

Austria şi Reich 

Animozitatea intre Berlin şi 
Viena nu numai că a persistat 
în uitlmile două săptămâni, dor 
s’a şi accentuat. 

Cancelarul Dolfuss, acest dic¬ 
tator de carton susţinut de po¬ 
liţie şl de politica Consulte! şi 
a Quai d’Oraay-ului, continuă 
prigoana împotriva naţional-so- 
clalismului austriac. 

Când o mişcare politic a a- 
tlns o anumită amploare şl a 
dobândit o solidă coheziune in¬ 
terioară — cazul hitlerismulul 
austriac — teroarea nu face 
decât s’o Întărească. 

Aceasta se dovedeşte odată 
mai mult in Austria. Naţional- 
socLalismul austriac face pro¬ 
grese uimitoare, şi-şl afirmă 
forţa in atacurile continue pe 
care le dă împotriva ,,Heim- 
wehrulul” — organizaţia legi- 
timistâ şi partizană a indepen¬ 
denţei Austriei. 

Problema Auschlussului cap㬠
tă astfel un aspect cu tatui nou. 
Ea se va realiza nu pe cale de 
uniune politică formală intre 
Berlin şl Viena cl printr’o u- 
niune de fapt, pe care nici un 
tratat n’o poate sancţiona, prin 
instaurarea unui guvern naţio- 
nal-socialist la Viena. 

Că lucrurile se vor sfârşi aşa 
nu încape nici o îndoială, r㬠
mâne de văzut însă peste câte 
obstacole şi după cât timp va 
izbuti naţional-socialismui să 
cucerească puterea ia Viena. 


Succesul 

naţional - socialiştilor 
la Danţig 

Deşi aa trecut două săpt㬠
mâni de atunci, totuşi pentrucă 
rfara putut comenta succesul 
naţional-socialist în alegerile 
din Danţig, ii dedicăm câteva 
cuvinte acum. 

Rezultatul se cunoaşte. Hitle- 
rtşti cuceresc majoritatea abso¬ 
lută trecând de la 32.000 voturi 
la 107.000 şi de la 12 mandate 
la 38. 

Prin urmare Danţigul are as¬ 
tăzi o conducere identică cu cea 
a Berlinului Dar nu asta e 
faptul cel mai important, ci fap¬ 
tul că efervescenţa naţional- 
socialistă trece dincolo de gra¬ 
niţele politice ale Reichului şi 
cuprinde toate popoarele ger¬ 
manice. 

Din punct de vedere interna¬ 
ţional «accesul n a ţiona l-socia¬ 
list n’a avut consecinţele răz¬ 
boinice pe care le agitau vrăj¬ 
maşii hitlerismulul. Dimpotrivă 
în ultimul timp o oarecere des- 
tndere s’a produs între Germa¬ 
nia şi Polonia. 

Dacă guvernul din Varşovia 
îşi păstrează calmul şi mai ales 
se decide să aibă contact direct 
cu Berlinul destinderea poate să 
dureze. 

Orice încercare insă de a tr— 
tn pe Hitler ca uu ciumat, în¬ 
cercare făcută de democraţia 
franceză, e menită să ducă la o 
încordare a relaţiilor dintre po¬ 
poare. 

Bclicismul e apanajul demo¬ 
craţiilor. 

In Polonia există o dictatu¬ 
ră — care are defectele ei gra¬ 
ve ea orice diciatură militară— 
dar care se poate înţelege cu 
dictatura naţional - socialistă, 
mai bine docut partizanii dez¬ 
măţului democratic. 













8 


AXA 



R ă f u e I 


8 P/ 


PRINOS 


O provocare 

şi o întrebare 


Entuziasta si unanima săr¬ 
bători r v ii marelui nostru 
ziar .Universul 4 *, a fost cea 
mai frumoasă încununare şi 
recunoaştere «fin partea în¬ 
tregii naţiuni, dela Rebele 
ei, până la modestul cititor 
din depărtările munţilor. a 
marilor sen ieri aduse cu 
toată jertfa şi elanul timp 
de 50 de ani în slujba inte¬ 
reselor superioare ale nea¬ 
mului românesc. 

Ducă iscusitul OazzaviJ- 
lan a făcut din „Universul"* 
primul nostru ziar de opi¬ 
nie publică, conducerea 
plină de atâta zel si patrio¬ 
tism a d-hii Stei ian Popescu, 
l-a transformat întrio tri¬ 
buna cu autoritate din care 
sau predicat conţin nu ma¬ 
rile adevăruri organice ale 
neamului nostru 

Rând pe rând. „Univer¬ 
sul** sa făcut ecoul conştiin¬ 
ţei naţionale luptătoare pen¬ 
tru dezrobirea şi înfăptui¬ 
rea României întregite, pen¬ 
tru unificarea şi consolida¬ 
rea ei, iar anim. tot lui i-n 
revenit frumoasa misiune 
de a da semnalul luptei 
pentru apărarea graniţelor 
noastre. 


Dar „Universul** mai urc 
dreptul încă la un titlu de 
recunoştinţă. El a fost pană 
noimi câtva timp singurul 
ziar românesc, scris de ro¬ 
mâni în luptă zi eu zi cu o 
presă înstrăinată de toate 
interesele si destinele nea¬ 
mului nostru fiind o adev㬠
rată şcoală pentru creiarea 
gazetarilor români. 

In lupta sa dârză ..Uni¬ 
versul** n*a precupeţit tot 
sprijinul său dezinteresat 
pentru a face cunoscut sbu¬ 
cium iri tineretului nostru 
universitar pentru apărarea 
ml turei naţionale, iar n- 
tunci rând prigoanele cele 
mai cumplite se deslănţuiau 
cu toată sălbătăcia, „Uni- 
\ersul** şi-a unit glas ui său 
cu al întregului popor ro¬ 
mân. cerând dreptate pen¬ 
tru tineret 

Deaceia iinindu-ne la 
strălucita sărbătorire a „De¬ 
canului presei româneşti** 
noi nu putem să-i aducem 
alt omagiu mai simţit decât 
înclin ti nându-i gloriosul lui 
semicentenar cu prinosul 
admiraţiei şi recunoştinţei 
noastre neprecujieţite 

AXA, 


Tragedia Moţilor 


Epilogul tristelor evenimente 
dela 24 Ianuarie a hiptei pen¬ 
tru crucea dela Mormântul E- 
roului necunoscut, este darea in 
judecată pentru rebeliune a 
vrednicului duhovnic al studen 
ţimii, Preotui N. Gecrgescu-Bdl- 
neţi şi a unul grup de student!, 
in frunte cu Mihail SteJescu. 

Studenţimea creştină bucures- 
teanâ s’a solidarizat in Întregi¬ 
me prin glasul Centrului stu¬ 
denţesc, cu brajvul ei îndrum㬠
tor siffle'teisc şi cu ceilalţi ca¬ 
marazi ai el şi cere să fie ju¬ 
decată pentru aceeaş faptă. 

Arest gest nesocotit insă de a 
deschide un proces împotriva 
uniri preot care a fost insuCitat, 
lovit, iar sfintele odăjdii de pe 
eC sfâşiate, in vreme ce ducea 
in spate crucea Eroului nostru 
siznibol. când (fapta s’a a fo«t 
apCaudatâ de o naţiune întrea¬ 
gă, consUtue un nou sacrilegiu 
şi o provocare inutilă. 

In loc să-şi fl acoperit faţa 
de ruşine, autorităţile unui stat 
creştin care au sfărâmat cru¬ 
cea, ele perseverează. cu tot ci_ 
niemu]. 

Bravul şi neînfricatul Preot, 
când a luat crucea pe umerii 
săi, era ca şi marele lui înv㬠
ţător. pregătit pentru crice 
jertfă. Şi cine cunoaşte pe blân¬ 
dul Părinte Georgescu Edineţi, 
ştie că el va duce această cru¬ 
ce a suferinţii şi a izbânzii până 
la urmă. 

Calvarul lud, va fi însoţit de 
astă dată de miile de tineri 
cari vor primi astfel prin s 2 _ 
orificiul lor, botezul credinţei 
mântuitoare şl desigur la sfâr¬ 
şitul ^ drumului lor spinos vor 
implanta ca mărturie crucea 
martirului lor, la căpătâiul 
mormântului ostaşului din Par¬ 
cul Carol. 

Cici o virtorte est* cu atâ: 


de A. \ întu 


încă un act şi cine ştie dacă 
ultimul, din tragedia bieţilor 
Moţi deposedaţi s’a desfăşurat In 
ziua de 27 Mai la Palatul de 
justiţie. 

Gestul bravului căpitan mar¬ 
tir Emil Şiancu, a avut aproba¬ 
rea euntuziastă a tuturor bunilor 
români. 

El a fost nu numai glasul su¬ 
feri nţi lor şi nedreptăţilor îndu¬ 
rate de Moţii noştri eu o răbda¬ 
re în pe rească, ci şi ecoul tuturor 
obijduiţilor acestui neam cari an 
ujuns să-şi cerşească pâinea şi 
dreptatea deki străinul inbuibat 
pe propriul Ini pământ 
Oricât ar fi de dureros adev㬠
rul acesta este ; Românul a n- 
juns să-şi apere dreptul şi exis¬ 
tenţa în ţara românească, eu 
arma. 


După sărbătoarea sardanapa¬ 
lică a \ictoriij fa care au venit 
*ă se înfrupte toţi ambuscaţii 
marelui războiu şi toţi veneticii 
toleraţi de democraţia fără ţară. 
n trebuit să se audă glasul de 
revolver a neînfricatului Cor- 
iieliu Zefcea-Codrcanu pcntrucâ 
sa se ştie că România este pra¬ 
dă jidov ismului şi că tinerelul 
României Mari este prigonit 
pentru credinţa lui in Dumne¬ 
zeu, în Tron şi în Ţară. 

Dar lecţiile trecutului n’ati 
fost suficiente politicienilor noş¬ 
tri veroşi pcntrucu să |e arate 
că proverbiala răbdare a romu¬ 
lui a ajuns la limită şi că 
domnia bunului plac e pe sfâr 
şite 

Detunătura revolverului lui 
Şjanou a învederat încă odată 
<at de adânca este înfiptă con- 
^upţia în întreg organismul sta¬ 
ta lui nostru democrat, dela în¬ 
ăltuţii cari ar trebui să fie mai 
presus d*. orice critică, până la 
plevuşcă polii iemni lor cari s’a a 
. u ţ tf 4 * f flr mereu uneRcle 
criminale ale tuturor încercări¬ 
lor de asasinat a neamului ro¬ 
manesc. 

Subl. rlupiil,. I, au r ^ curs 
<I-un Armând Călini-,, u «i |oa n 


Pop, subsecretarii de stat dela 
Ministerul de Interne, de a nu-şi 
depune mărturile lor în taţu jus¬ 
tiţiei pentru a facilita cu un pas 
maj de vreme justiţia să-şi Tacă 
datoria, sunt mai mult decât 
concludente pentru morala gu¬ 
vernanţilor noştri. 

Şi în vreme re complicitatea 
lor duce la gesturi desesperate 
şi din aceleaş birouri minsteria- 
|e unde se tupilau, deslănţucsc 
in întreaga ţară rea mai grozavă 
prigoană împotriva mişcării na¬ 
ţionaliste. actul căpitanului Şi- 
cncu. vine să învedereze că nu 
e nevoe de agitaţiile extremiş¬ 
tilor de dreapta 44 pentruea setea 
de dreptatr răsbunarea legi¬ 
timă să-şi facă drum. 

E un adevăr necontestat că a- 
*âla ' rome cât nu remediezi pri¬ 
cinile adanej şi bolile din care 
porneşte răul. pacea şi ordinea 
nu pot fi întronate cu folos. 

Verdictul popular va veni să 
întărească cu sentinţa sa suve¬ 
rană actul Căpitanului Emil Şi- 
ancu. 

Până atunci deţinerea preven¬ 
tivă a viteazului Moţ nu mui are 
nici un sens, roci alături cu el 
sau solidarizat toţi Moţii a c㬠
rui exponent autorizat este, s’au 
solidarizat sute de intelectuali, 
cari sau înscris in apărarea lui. 
Atunci toţi ar trebui arestaţi. 
Iar dacă e vorba de ..liniştea şi 
siguranţa publică 44 , apoi Şiancu 
liber. între aj lui, toţi oamenii 
dintro bucată şi neînfricaţi de 
nimeni şi de nimic, nu poate li 
decât o garanţie de liniştirea u- 
nor suflete prea mult încercate. 

Deschideţi deci larg porţile 
puşcăriilor domnilor Judecători, 
redaţi libertăţii eu un ceas mai 
de vreme pe bravul căpitan si- 
ancu a cărui loc e în fruntea 
obijdu.f.w lui Moli. si infu „. 
<la|il.- cu hoţii ţi nsusinii po¬ 
porului românesc.care se plimbă 
,n dopreful unei na|iuni 
a rarui ralnlure e li limita, 
ţ datoria d-toa.slră de judecă- 
,! drepţi vi de roinnnj adevu- 

1 «I ţ | 


Iar lichelele 


A. Vintu 


„Stângei 4 

Citii orii noştri isi amintesc 
campania pe care am dus-o 
împotriva cuibului de lichele 
din iurul deJunctei reviste 
,, Stânga “. 

, Marxiştii" erau toţi , j nvdr_ 
tiţi" prin cotloane huroheze 
confortabile. 

Avem astăzi prilejul să ofe¬ 
rim cititorilor noştri 0 noua 
mostră de lichelism dată de 
cei mai puri dintre puri, „to¬ 
varăşii" Petre Pandea si Petre 
Tuţea. 

D. P. Ţuţea, care sub pseu¬ 
donimul P Boteanu era cel 
mai amarnic marxist la ., Stăn- 
W şi cel mai feroce adversar 
al lui Hitler, a plecat la Berlin 
tn patria naţionaC socialusnra- 
Hii ca ataşat ccmerrial p? 
lângă legaţii româna. 

» D k P ? tre Pan( tea se află si ei 
la Berlin in calitate de ataşa 4 
de presă sau de bursier fnam 


putut stabili încă in ce calita¬ 
te este int«rcîţHnrutuîl sta-tuăui 

burghez român la Berlin). 

Prin urmare aceste lichele ca¬ 
re la Bucureşti duceau o vehe_ 
mentă campanie împotriva lui 
Hitler primesc cu bucurie ba¬ 
nii burgheziei române spre a 
o reprezenta lângă acelaş Hit¬ 
ler. 

Dar dacă lichelismul celor 
doi „marxişti” nu ne miră. in¬ 
conştienţa regimului democrat 
român e direct revoltătoare. 

Cred d-nii Madgea r u et Co. 
că in Germania nu se ştie cine 
sunt d.nii P Boteanu şi P- 
Pandrea. chiar dac㠺i-au l㬠
sat pseudonimele la vestiarul 
burghez şi se numesc iarâş F 
Tuţea şi Petre MarcuJialş / 

Cu ce ochi pot fi privite a- 
ceste abjecte lichele la Berlin? 

Ori se ştie că prima calitate 
a unui agent diplomatic este 
să fie agreat dc guvernul pe 
lângă care a fost mandatat. 

Cum vor putea fi agreate a- 
ceste lichele de guvernul hitle 
rist pe care l-au înjurat şi de¬ 
făimat la. Bucureşti. 

Dar democraţia e prm dejz 
niţie inconştientă si cei de ia 
.Stânga" prin definiţie lichele 

De aceea să nu ne mai mi 
râm şi să luptăm pent-m rea¬ 
lizarea revoluţiei naţionale co 
re ne va scăpa de democraţi y 
de lichele Fie ele şi marxiste 


P t 


..ţărănist Aşa h, 
cu grijă m .Ad*s, 
ne lămureşte şl pj 

tâ in fruntea re? 
lată pompos „c u 
Domnii de la 
teazâ după ti râ * 
de prin anii 
rămasa d-lul Mtv,* 
maculată -?i teorii 
noul nouţe. 

Şi mai vor bieyjJjj* * 
„cureţe câmpul ,) 
stârpească din pr*5 
tid naţional-târinS 
de cadavru a 
„bancar* . 

Până aci nimic 
din nenorocire aiţ; 
na întâi — nesemi* /- 
citit pe paginile uSoru. 
ticolele şi... semnai 
mese imaculaţii do® in 
gil Potârcă. Emes tip 
lescu Net ara. fcv ££ 
Ce buchet târâri 
rositor. Ce adm oţ j 
renovatori ! _| Î771 

Din intâmplarf sutjfu. 

plasat 1“ in actualal^a 
naţi onală- ţâr ani 
Întâmplare am desegg^: 
Urna pagină UT 'ilâtjjgâ; 

lNAUm^j, 


i.asi o vi: tone est* cu a ta: 

în cn 

ei se înalţă o cunună sânge¬ 
rândă. 

Iac pentru edu^ţia sufle, 
te a eră a acestei naţii va fi o 
nouă pildă grăitoare. Există 
insă cineva in ţara aceas¬ 
ta creştină, hărăzit de oa¬ 
meni dar sfinţit de Dum¬ 
nezeu ca să vegheze la implinL 
re3 legii dumnezeieşti şi Ia ap㬠
rarea Crucii lui Hristos. 

El a binecuvântat fapta şi 
sângele Preotului şi a tinere¬ 
tului viteaz dela 24 Ianuarie 
1933 şi s’a făcut chezăşie că o 
cruce momimsnta'.â demnă de 
mormântul ErcuOui nostru na. 
ţional va fi eişezaftă fără întâr¬ 
ziere. 

La inalta Sa intervenţie toa¬ 
tă lumea sa supus şi a aşteptat. 

De atunci se împlinesc cinci 
luni. termenul stabilit ; trecut 
de mult şi, nu vedem nici o altă 
acţiune pcsiitivâ afară evident 
de darea in judecată pentru re¬ 
beliune a Preotului Gecrgescu. 
Edineţi şi a studenţilcr. 

Nu are nimic <re spus despre 
toate acestea înalt Prsa Sfin¬ 
ţitul Patriarh ? O repetăm: este 
la mijfloc cuvintul şi autorita¬ 
tea Însăşi a I. P. S. Sala. Şi ax 
fi prea trist ca lumei să nu se 
mai încreadă nici in cuvintul 
unui Patriarh ! 


Procese legionare 

Lo 24 Mai. Parchetul din R㬠
dăuţi a deschis acţiune publică 
pentru pretinse inlrai-tiuni la le¬ 
gea Murzescu-Mironescu (>imbo- 
licâ împerechere) d-lui Insinschi 
şeful orasaniznţiei Gărzii de Fier 
din Bucovina. 

La y Iunie s’a judecat la^ Ca¬ 
ransebeş acţiunea deschisă de 
parchetul local împotriva profe 
sorilor Horii Siina şi Îs. Prerup 
pentru aceleaşi pro ruinate in*v- 
nuiri. 

In ambele procese, tribunalele 

auadoN. rti ni ţ t VnW y < ro adr . »* 
de achitare l*rin aceasta, autori¬ 
tăţile poliţieneşti abuzive, cari 
lucrează dm ordtn. nu primii 
lecfii binemeritate iar organiza¬ 
ţia Gărzii de Fier n’a avut decâl 
de câştigat deoarece fiecare pro¬ 
ces s’a transformat într’o mm» 
festa ţie de simi»atie. 

Apărarea legionarilor inculpaţi 
a fast snsţinută de camaradul le¬ 
gionar, nvc-at Dr. Vasilc M- rin 

La Bârlad a fest arestat, ju¬ 
decat şi achitat pentru a doua 
oară. şeful organizaţiei locale 
i. Dimitrie Pcpeîru. împreună 
cu d. dr. Gh. Berdan. 


SECERA? 


Intrun rcifaunuj™ 
lei. la o masă scdJ* 
dintre principalul^ 

si iniţiatori ca reş£? 
când cpăru o 
lenţd, care excsS^P^ 

tinua >c activitob 

dragoste, vj 
oul :? sătu c cu cuti 
— Salut pe cei 
in partid ! 

Un mucalit de 
cat bucureştean 
să prompt; 

— înaintaţi în 
zic:, căc in par ' 
Prin urmare 
pe domnii de la t Sr w 
sunt „înaintaţ. . 

■■- tnl * 



Secera u: 

E de altfel si 
care mai sunt 
rentanpi lumii ?< 


DIN 



Acţiunea naţională 
din Baroul de Ilfov 


Un eveniment de o impor¬ 
tantă considerabilă , căruia nu 
i s'a dat insă atenţia cuvenită. 
sa petrecut în ultimile două 
săptămâni. 

Acţiunea naţională de apăra¬ 
re impolriza elernentului semit, 
întreprinsă de tinerii avocaţi 
din Sxr C ul de Ilfov. întrunirile 
ţinute, hotăririie luate. mani_ 
festul sobru dar energic răs¬ 
pândit prhi+ re avocaţii români 
din întreaga ţară constitue o 
dată importantă in dezvolta¬ 
rea mişcării naţionaliste din 
România. 

Pentru prim: oacă axtfisemi- 
cii-mul 3 făţiş macii-stat d? o 
ca:«eţgo:i? profesicna.ă. Cu alte 
cuvinte el nu mai rămâne con. 
tonal în studentime si massele 
populare. 

După avocaţi vor urma me¬ 
dicii. apoi inginerii, apoi co¬ 
mercianţi, toate categoriile pro- 
fesonale lovite in existenta lor 
de invazia semită. 

De aceea, acţiunea avocaţilor 
din Baroul de Ilfov tre'oue sa. 
lutită cu entuziasm. Ea dove¬ 
deşte că momentul restaurări*, 
naţiunei româneşti in drepturi¬ 
le sale e mai aproape decât se 
cred î îndeobşte . 


Timp de aprcxptP 
tămăni legionarii G-j 
au colindat Bznai±\1' 
intre locuitorii 
cestei depărtate 
raţionaliste. Piztx?* 
fost primiţi cu 
ţeazeă ospitalitate i* 
.JVici când” — ne c c 
tor Boldurcan . aroa~ 
cas , şeful Gărzii A 
Timiş-Tcrontal — % t 
adia însufleţire la i 
acum. cu ocazia 
legionara . 
grei. Prin toate 
s'au oprit au 
rilcr ideile cari staz. 
ţiuni Gărzii de Fieri 
rea Bănăţenilor — 4 
amestecaţi cu 
întrecut tntr*a 
ieptârile şi-au dat 
mai mult dovada < 
de Vest , avem 
de b r aţe româneşti \ 
in i otdeauna gata l 
ch cmârii romă 
Expediţia legicnc^ 
însă şi muie pdrţ a 
toate obişnuitele b 
bloc. şteanâri din 
riiăţilor, mizeni P f 
ferite, episodul ii* c 
lipsit. a 

Astfel la O r J viţ* & 
nise că in cam»» 
sunt arme. puşti & 
unde autorităţile l 
mâsun de poză 
incurnd pe locuit 
nand mitralierele 
tocmai ca şi oum & 
avut de suportat 
pariţia celor 15 
o armată şi 
ei pompe pe 
confundase 


O nouă revistă politică & 
apărut zilele acestea pe la 
chioşcuri şi se numeşte „Sece¬ 
ra**. „simbol al muncii rom⬠
neşti** si „armă cte curăţire a 
câmpului politic**. 

„Secera" e scoasă de un grup 


| 6it;V.»c3 WwaMţH Ini 1 


*w/- ; >• • %. 


Tipografia ziarului „UNIVERSUL" Str. Brezoianu 23-25