Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0010

C EI 


UENIVERD 


i 


LETEF 





N, N. TONITZA: PORTRET DE COPIL 


An. XLili, No.10. 


6 Martie 1927, 


3 









[4 





.. 


Ei 


«A 
Li 


n 


146 


UNIFERSUL LITERAR 





Stingere 


În urma păsărilor cari au plecat 


cenuşe.,, 


De n'aşi avea inima ca frunzele 
aşi călca peste veşteţirea de aur 
să mă spulber peste toamnă 


fără cuvâut 
și prin vânt 


căci m'am căutat şi nu mai sânt. 
Cine m'a învins ? 


În dimineața asta plouă 
drept, mic, pierdut 
şi pomii nu şi-au stins încă 
îocul, scânteile, 
Tăcerile cu mine, în mine nu Sau închis. 


Strig... 


în urma păsărilor cari au plecat 


frig... 


De acum, pe vâriul picioarelor 
se urmăresc zile de cenuşe. 
De acum, luna şi-a strâns stelele 

din ograda de sticlă. 


Stins. 


FLORICA MUMUIANU 


La hanul din pădure 


La hanul vechiu, dela răscruce, 
Pe albe cărărui de lună, 
Haiduci din codru se adună - 
La crâşma veche din răscruce... 


Hangiţa sveltă, ca o nalbă, 

Tot toarnă din ulcior în cupe; 
Te miri, uleioru-i cum nu-și rupe 
Mijlocul svelt din iea albă... 


Doar la un colţ, din fund, la masă, 
Haugiţa-şi tremură ulciorul, 
Şi'ntârziind din mers piciorul, 
Pe-un număr de voinic se lasă. 


E vieaţa ei — e căpitanul 

De păunaşi de codrul verde: 
Azi inima-i vorbi, că-l pierde! 
Și abătut stă căpitanul... 


lar gloata de haiduci zâmbeşte : 
— „Hei, ce-ţi e căpitan de viţă ?!, 
Au nn şerpoaica de hangiţă 

Te-a prins în fermecate cleşte ?! 


Dar căpitanul tainic râde: 

— „Sus cupa inimilor voastre. 
Voinici, ca mâni şi capetele noastre 
La va “nălța din trunchi, un gâde... 


Din căpățâni va curge sânge, 

Cum curge vinul diu ulcioară... 

Hangiţo, pui de căprioară: 

Tu'n vieață — moartea, nu mi-o plânge!.. 


Sp > 


annie a 


iNES AS 
E ee St 
CI eututemaniaiă m - 


, A az Da 
De cal AEZ 





Şi-acum, Bus ghioga ghintuită ! 
Călări pe sprintenele iepe : 

Să-mi fulgeraţi năluci prin stepe — 
Şi'n noapte — codrul să vă 'nghită |]... 


Pe venetici voi să mi-i prindeţi : 
Să-i jupuiţi de pielea goală, 

Să-i ungeţi voi cu neagră smoală : 
Si'n noapte — facle să-i aprindeţi ! 


Şi să le daţi în noapte drumul: 
Nebuni s'alerge pe câmp 
Feştile-aprinse de făclii, 
Să ardă — să rămână serumul... 


lar de-o li lupta să se 'ntarte, 
Voinici, cu căpitanu în îrante: 
Cu voi şi iadul o să '“nfrunte 
Venind de dincolo de moarte !... 


Cu morţii nimeni nu se certe!.. 

Cine se 'ntoarce din pârjoală : 

La hanul vechiu — mai bea o oală]... 
Iar cine nu — Cel Sfânt să-l ierte!... 


Tu plângi, hangițo ?.. fii pe pace!... 
De aim întoarce “m primăvară, 
Vom chetui cu tine iară... 

far dacă nu ne vom întoarce. 

Un alt voinic — o să te 'mpace!... 


ION BUZDUGAN 


Din volumul „Podgorii de aramă“, sub tipar. 





cet de . 


UNIVERSUL LITERAR 


CARTE DE POVESTIRI 


POPULARE 


Răpirea lui Oivide 


Vara soseşte în târg cu svonuri de se- 
cetă, cu succesiuui de incendii, explozii 
şi cumpene —un ropot repetat de vaval- 
cadă piin trestie uscată, un clămpânii 
de făui cari mestecă. Nici o surpriză 
până încep inngraţiule de şetre. Numai, 
când sosesc pgauu, răsună peste livezi 
un Şuer de şerpi, plesnesc brce, râbui- 
neşte viaţa ascunsă — Înuro astceiisiune 
de glasun cătranie, sună tiugiri şt ta- 
rubune, tropăte danţuri tinip şi uliţă, 
Cuvinte şi iruji gouusc sarabanda ue 
IUdSine şi repezi tanana.e 


Fupiul, se zice, sa petrecut în anul 
popii ună Lut Oua Sue pura, Vineri 
QGupă pranz, au S0Si, uupă umcei, jigă- 
IL LUIDUIZaLUU-SE Spit DUticie,  prata- 
YVria i gi Bunul pe BiSlpătuuţă Opusul, 
Viucri Uibpulcall UC raspuiiiit SAU - 
Tele cu pupuşul LLELt, puzirt UE UV UvLti- 
CU LU tuaputi ŞI Luipall, dt aduceau jure 
le sa ceața liă sprint et LU. lun 
DUŢLU &guscUil Iapa Cau PE scaune, 
prăcul se înalță, lulu CE Suurună, Ditariull 
SE  LUULCCAU ACU MULDALA [ia LE vest 
le sa ut pată DU A puanuri, 
CUI Lat DDULUGU ULIȚCIc A4LEevatoarE lude 
în şoseaua care tăre Lu uvuu Lelut tat- 
BULL) ce pălime de pă SC uputidi pe 
GuSă salut i AUC, VUZUL LArBUuL, Spit 
țalL uit Durtuutța tipu, Aneta pulr 
Vu. dal; du CU LAVULaill, ue iute 
Desrubit MU cual ACUL a ue pYLUICA pLull 
— CULC In Ocuăi Usca Uau pi rii 
alerga sbutuuuu, tunică ut tucgi, UD 
SCrguni SUMBULUI ŞI Carciiu puga 1 
Miau călguaui şi Cativa. ăia puposi 
apUl je pUuişui UC pi asul lauiui ş Că- 
Lulu au Use BUbUZ.ți pe Lviuuca sl Uvi 
CaLt UV, Aa Lui 5 jageitili iul Hcgus 
DORU, LULAgĂBULI ŞI UE cce, avu Lipiicg 
Niti Acu UC CE iulăti CUgoia, MU NiU5 U- 
VLCL MUIE 5CULCUU Uall SIpEtt LUULC Vii 
Mele Cu CUpPGuuili Oacileşi, Oac ECUiIv- 
Die  Spericeuare cu să iuivlănzeastă 
POiLcle  pmouutiiUr,  Spriceătusuti, LE 
gruază CUupIsuuta IMUELAC CU GUsșuul UE 
CUsu ŞI pUniălUul WE WarcueL rugul 
BIEL UeSpre tare Nei War pusca Spil- 
ne că's Lrumoase. temei care uu unită 
desculţe, işi ascund ittiic polii şi 
tug ue Lluriă LUDIICĂ U LAUrILUL Cara, tiu- 
pa creuunţa lor, au ruşinoase inchinaţii 
pentru ovreice ! i 

Ce umulete de: camlor şi usturoi spân- 
zurau die gaiul copilior! Ce ciucuri de 
curcan |! 

Numai ţiganii erau liniştiţi;  neclin- 
uiţi in linistea lor. Veniau în târg, după 
treburi şi. se întorceau la odihnă cu ar- 
ginţii strânși în şerpar, fără grijă de 
spaimă și credinţă. Pe pouiş, păimăatul 
se invârtea intr'un picior ca o panuramă 
—cerul alerga băieţeşte pe câmp, locuri 
ardeau despietit sub ceaune, un scrân- 
ciob păzia vârful dealului, un gias Legia 
din cârciumă alergând, caii rodeau imi- 
riştea... 'Țiganii priveau goana câmpului, 
goana, după mânjii cari Clipesce viclean 
din. ochi, goană după ziua de cretă care 
fuge şi ocupă întuneric dintr'o sutană 
vişinie, goană după şoseaua care se hli- 
zeşte în colb. Târgul se închise ca « 
cupă. Incepu Sâmbăta... 


Oivide împlinea 14 ani. deşi se păstra 
închireit gi gălbiu. Ştia că măsa l-u oprit 
în viață, tobătudu-l lu burdahane de 
șaci, Într'nudovr, pe acolo, cupiti ilebili 
at wi trluiă pură! sul dugi la shutur, 


de ION CALUGARU 


unde's scăldaţi în baligă lichidă şi sân- 
ge, — ca să se întremeze Oivide avea un 
obraz boţit. Când era cuminte femeile 
— ca să-l măgulească—ziceau c'are gura 
de teiiţă şi jurau că e cusut dm bucaţi 
de fată şi băiat, E! însuşi—cu simţul 
său de iimpurie înţelegere—și-a găsit 
trăsăturile de femeie : plasă de nervi. în 
tremur necontenit, o ciudăţenie urează 
ascuţită până la voluţiate şi  leşinuri 
desc. Slăvieiunea trezise într'însul sim- 
țuri necunoscule: zumzuia de muzică, 
auzia mers de violine, feiițe cu rochii 
albe şi albastre, violoncelul, popă gras 
care prohodia, Îlauiui care suspină ş. 
a, îm. d. Nu se juca; vu sburda şi uu se 
scălda in Jijia. Oimde presimţia vremea 
ca un broatec o împărţia ţia minte) uno- 
timpuri, zile, sărbatori şi nopţi. Bănuia 
oamenii după privire şi închega prie- 
tenii fără amestec nicăeri. lubia o zi 
ca pe un animal, ura alia capeo 
jivină. Paşiile sunt pentru dânsul, o 
panoramă ; căluţi cu crupa neteuă şi 
leninoasă , luniri care spintecă văzdu- 
hui ; ouspeţe prelungite până după umie- 
ul nopţii, când vineţeala nopţilor por- 
neşte inundația : (cai albi, cai albi pe 
la geamuri, stinți si noroude cu burţile 
umflate de apă sălcie), când omul e 
blând şi puternic, poale băga luna în 
buzunar şi nu se sperie uici de câini, 
Numai „furturile nu le poate prevedea; 
nu le înţelege rostul. Te îngrozese fără 


144 


folos. farna vitornițele sunt voinice, nu 
te sperie. Un bal alb, cu plimbări de în- 
tuneric și sănii, plăcut şi stabil la vede- 
re. Se poate. la nevoie, îngădui rrivăţu- 
ni să scârţâie fiindcă e bătrân si are 
auzul fals. Dar ploile topesc văziubul, 
vin întovărăşite de uragane, prefac lâr- 
gul în lotcă, ulițele în iezere verzi, co- 
jesc acoperişuri şi joacă prin porumbiş- 
te. Când presimte furtuna. Oivide pri- 
veşte pesie turla catedralei. Acolo se în- 
cacră nuurii, plesnese vinele de baluuri, 
țâsnese flăcările în zig-zag, De acolo, 
nici zidari italieni nu mai pot alunga ci- 
readu de balauri ;—începe ziua de upo:... 


Oivide scobori din uliţă aleasă: Noch 
Tabac şi Dvora căsăpița — oameni reci 
şi cucernici, Mama era pipernicită, în- 
fășuraiă în fuste peste fuste şi şorţuri şi 
caţaveici cu blană de pisică, vindea ri- 
dichi negre, grăsime topită de vacă, pur- 
ta în sân un şip de rachiu, îşi gargurisia 
ades gâtul şi plângea Vineri seara când 
binecuvânta — după datină —iumânăride. 

Tata era înalt, avea nările arse de ta- 
bac, palma tăbăcită, mirosea a piele şi, 
pap şi se spăla pe mâini cu scuipat. Pă- 
rinţii nu-l alintau, dimpotrivă. Sâmbăta, 
mai ales, când toţi copiii's slobozi, se a: 
gață de cotigi şi se încacră prin livezi, 
îl leagă de masă şi-i poruncesc să ce- 
tească Tractatele părinţilor  sinagoxei, 
Poveţele cărţilor trebue să fie înțelepte, 
o limbă aleasă îţi gâlgâie prin crecr cu 
gust de vin de siatide — dor Oivide nu 
înţelege nimic. Pesemne că rămân pca- 
tru toţi neinţelese. Ca în.repul ritual 
ebraic: un destin care se îndeplineşte, 
fără vrere cu faţarnică umilinţă, Așa e 





Ti. MRĂTOL PODUL DELA BANSASĂ 


RC, CO A A 


148 





ION CALUGARU 


plăcut Domnului — plăcerea Domnului 
e poruncă, porunca lui irebue înrlepiiui- 
tă. Pensru că e pipernicit Oivide nu poa- 
te îi nimic: nici băiat de prăvălie, aici 
ucenic de meşteşugar. Deaceia e silit să 
cugete, să cântărească rosturi, să se 
plângă faţă de sineşi că ce nedreptăţit, 
În desfăşurarea zilelor când oamenii 
umblă, se ceartă, vorbese de troburi şi 
bai cuie, se iscă un pol: Sâmbăta. Un 
gol care nu poate fi cântărit cu măsură, 
ceasul somnului. Acele vieţii se frâng, 
slăvile se surpă. iuundă: somnul. Odihna 
ce trudeşte.., 

In Sâmbăta de pomină,  Oivide arilea 
să-i vadă pe ţigani... Ţiganii sunt spur- 
caţi dar slobozi. N'ascultă de legi scrise, 
de înţeleți -- se fugărese prin verdeață 
cu caprele şi măgarii, îmblânzese geruii, 
au miros de lutărie stropită. Priveşte pe 
geam : — trec căldărari desculți, vajnici, 
Arama miroasă a turtă de miere cu 
nuci. Gândeşte: — turta de miere pen- 
tn munți se coace în tavele de aramă, 
Viganii sunt o seminție care  nunteşte. 
Nu se îngrozesc de nimic; au râsul tarc 
ca pietrele. Sâmbăta e o cloanţă ncemi- 
lostivă ; te păzeşti să nu te urci în tră- 
sură te sugrumă morţii. De nar fi fost 
bucatele alese. pregătite de Vineri—co- 
lacii cu coaja prăjită, mălaiul cald care 
se înghite cu borş de sfeclă, nu i-ar fi 
părut rău să şi moară Sâmbăta, Să le- 
şine în drum ca un mânz, să se usuce 
ca un hrean, să crape ca un străin (de 
care nu ţi-i milă)... 

Sâmbăta e ceva de belşug, care-ţi în- 
crețeşte pielea de ciudă. 

Ziua e albă, albime de porumbel, co- 
piii umblă legănat. veseli ca îngerii; 
dar în pacea vremii se amestecă părin- 
ţii: te leagă de masă, îţi poruncese să 
ingâni fonf proverbe ; aşa le-a poruncit 
Dumnezeu, care na călcat niciodată 
pwagul casei să-l vadă şi Oivide... 

De ciudă, Oivide a băni vinul de sta- 
fide (care musteşte pe sobă). a mâncat 
ştiuca umplută şi oala cu sarmale. Sar- 
malele sunt acre. In frunza verde de 
viță simţi aroma mărarului ; aromă care 
trezeşte un brădet ascuns în tine, 

— Nu mai e nimie de „cuprins"? îşi 
zise Qivide, care in sfânta mânie îapo- 
triva mâne-sii se simte cuceritor de 
țări.  Sătul. răzbunat, slobod o ia la 
goană.  Descinde  râpa din dosul casei 
— unde  brnstusii si buruiana creşte 
din belşug. Aerul e verde. Copiii taie 
urzici pentru uruiala vitelor. Sâmbita, 
după prânz. îi pare lui Oivide, urzicile 
nu sunt veninoase, Chiar un ovrei sar 
putea răzbuna. Dar Dumnezeu a porun- 
cit să nu mişti mâna... Trece podişca de 
lemn, Pe uliți e linişte. Lumea se plim- 


bă, cu mâinile la spate ca întrun rai 
fără poliţie, Petele au lunte de păr, rer- 
cei de aţă, băeţii ghete noui cu tocuri 
de cauciuc, Ghete nobile, ghete gaibene 
cu boturi de copoi, ghete ascuţite cu bo- 
turi de ştiuci. k tăcere ca sub apă. Qa- 
menii ca peştii roşii în bazinul limpede. 
Cei însuraţi, la pas cu vremea, raşi, 
sparg semințe de dovleac, Bătrânii se 
târâie gârbovi spre sinagogi, peniru ru- 
găciunea de amurg. 

(Numai Sâmbăta vezi că nau murit 
toţi bătrânii şi nu's toţi paralitici. cum 
se cuvine!) Soarele prăjeşie. Seiunănă 
cun lighean de jăratec, (Uivide cugetă 
fără  imurerupere, nemulţumit de cum 
s'au statoruicit luerurile). 

Copii aleargă după porumbei vincți. 
Porumbeii  sboară. Dacor avea aripi, 
Oivide sar întâlni zilnic cu îngerii pe 
cărările văzduhului, li-ar mângâia guşa, 
li-ar povesti ieşirea din Egipt.  luserii, 
deşi au trăit şi atunci nau incmorie 
penirucă's albi ca bătrânii. Vacile se 
întore dela pășune. Sunt cuminţi şi vreda 
nice. Dimineaţa pleacă de acasă, nein- 
soţite şi ucasemeni in şmurg, se Înturc, 
ca dela scoală. Păcat numai că sau 
mâini şi ghiozdane! Au ugercle pl:ne 
de lapte,  învățăminte şi blesteme, 
Vacile ştiu să îngure, Iuvaţă din Ira. 
gedlă cojilărie, ca păcurarii. De  nar 
mugi ŞI şi-ar Subția limba ar butea fi 
precupeţe. Aici, Oivide, nu se împăca 
cu nedreptatea : de ce oamenii îşi in 
bracă slugile şi nu sc gândesa de loc la 
îimbrăcăânmunteu vacilor d... loate ulițele 
dune la podul de peste râu; toate ulițele 
fug cu Oiwide, îl străbat lăuniric, 1ec 
prin creer ca şine şi cugetă,, cu un 


trate mai mare, Casa ameninţă din horn 7: 


ca din deget. Se preface în om şi ţipă, 
Oivide, am să te pârăsc! Are glasul ră- 


guşit. Casa e, în toate zilele, o slugă 
mută — slugă pe care o plătesc chiar 
oameni mai sărmani decât dânsa. Casa 


nu te bate cu cureaua. (Nu e înciusi ca 
iaia ; nare hernie)... lată podişul des- 
făcut ca un trup care-şi spală piciourele 
în râu, Răcliţile se ciocnese cu cvar- 
ncle, ca berbecii. Apele clipoceze prin- 
tre pietre. Două ţigance înoată pe spate, 
sânii treji ies ja suprafaţă pa pispiui a- 
pci. Împrejurul focului de vreascuri, co- 
pii măslinii dănțuie neruginat şi leapă- 
dă păduchi, Şi iar cugetă Oivide : -— O- 
mul milostiv creşte la trupul său şi ce- 
va păduchi, omul voinic deasemeni. Un 
păduche e o pasăre pe lângă casă. Nu- 
mai morții n'au, Oamenii mor câud nu 
mai au, Regii plătesc în aur cu zimţi 
căciula de păduchi. 

Dar nu-i plăcui nici belşugut... Și ce 
duhoare răspândesc bucaiele ţigăneşti | 
Când trece, câteodată, pe la ghereie şi 
zăreşte ciosvârtele de porc pline de slă- 
nină, îl cuprinde greaja. Ţiganii se nu- 
tresc numai cu maţe, plămâni, gingii şi 
picioare. pentru răcituri, Miroase pâr- 
lit. Câteva corturi de pânză neagră 
— mame întinse ca scroafele cu pureci, 
alaștă prunci de aramă. Ce scârbă să 
sugi un sân cu pielea solzită! Bărbaţii 
ciocănese cazane de aramă. Muşchii se 
umflă, sudoarea îmbroboneşte. 

Freacă cocleala cu apă tare şi spoiala 
se prinde, pieliţă de lapte fiort... 


Era cald; zăduf. In miilocul câmpului 
cra mai scund ca tufa de laptele câi- 
nelui. Şesul și-a pus o sgardă de gât: 
linia ferată. Când trece un tren pitic, 
sughiţând, îl latră câinii: — Hau! Hau! 
Ham ! Ham ! Câinii s'au înțeles când la- 
tră unul, să tacă celălalt. Cocoşii, dime 
potrivă, cântă în cerc, ca în arenă, La 
bisericuță, toaca bate vecernia ; desus, 


Ac] 


UNIVERSUL LITERAR 


In jurul tronului 
tău de foc 


de ANDREI ADY 


Nu-mi porunci să-ţi jerttesc la picioare 
Amintirile unei vieţi desfăcute, 
Apuse şi cu îlăcări trecute. 


lariă focurilor ce nu mai sunt, 
Sărutărilor ce gura ni-aprinse, 
lată dorurilor mele stinse. 


De-asnpra acestor regesc de triste 
Ruini cu sclipiri de stea căzătoare, 
Intronează-ţi zâmbetele tale arzătoare. 


Zideşte, ca să le poţi da foc, 
Sute de doruri şi oraşe şi podoabe 'oiie, 
Sute de mântuiri mai dinainte jertiite. 


Ca să nu văd în jurul tronului tău de foc, 
Decât pustiirea ceasului rău, 
Să cuprindă toate prăpădul tău. 


trad. ISAIIA TOLAN 





clopotul o dojeneşte cu glas de piuliță: 
— Maui taci! Mai taci! Nici un ins nu 
sa crucit ; nici o femeie nu s'a întors cu 
faţa la răsărit. Ţiganii sunt, îu această 
privinţă. ovrei, 

Oivide ar fi sburdat cu iezii!, înviat 
de bucuria tare ce l-a cuprins. Îşi snă- 
sura, în gâud, trupul cu câmpul -— câţi 
coți are toloaca ? de câte ori încape tru- 
pul în câmp? Se rușina: să nu-l vadă 
câmpul, ţiganii, soarele să nu-i asvârle 
un bobârnac de jăratec, cerul să nu-i 
cadă, cearşaf. peste cap. Il umili amur- 
eul ; îl sperie umbra care se lăsa. 

Deodată sosi un comisar bondoc, pri- 
pit şi peltic în miscări. întovărășit de 
câțiva sergenţi, cu bice mici, Poruncă : 
să plece ţiganii |! 

Din mulțime se desprinde vătatul tru- 
pez, xorbuste, verheşte;  răspunl toţi 
țiganii, ca la sinagogă, când începe can- 
torul şi  sfârşegste norodul. Se înhamă 
catâvii, corturile sar în căruțe peste 
boarfe, fete şi plozi. Comisarul şi ser- 
genţii se retrag în cârciumă, Lărmuie 
îndepărtat, surd. Grabă din care Oivide 
nu înţelege nimic, Un țigan înalt şi băr- 
bos ceva ce ar fi slujit cândva de ră- 
dăcină, îl prinde pe Oivide ca pe-un pui, 
îl asvârli în cuşcă. Fără frică, fără cu- 
vânt. Par'că l-ar fi tras mama de mâne- 
că (să-şi şteargă nasul) sau l-ar [i ure- 
chiat tata. In cușcă Oivide avea tova- 
răşi: uu căţel, un purcel crețţ cu cercei 
la gât şi trei gâşte, ) 

Qivide na ţipat; de nedumerire, de 
spaimă, 

— Ssst Î... Când te-o 


întreba cineva, 
Vitai ic chiamă... zit? 


— Da... Vitai.. frate cu gâştele şi 
cuţiu.,. i 

Şi au plecat, în timp ce sa deslănțuia 
furtuna, (urmează) 

1921, 


ION CALUGARU 


UNIVERSUL LITERAR 


Neintoarcerea 


Dimineaţă de primăvară. După co ră- 
sărise, colorând  trandafiriu crestele 
munţilor de primprejur, soarele îşi răs- 
pândia lumina tot mai jos goniud um- 
brele dese care coborau mereu spre 
poale. în jurul pâleurilor de copati și 
de arbuști dintre albiile râurilor. Frun- 
zisul arborilor  fremăta vesel în aerul 
rourat. Mierloii de munte, ascunși prin 
tufișuri, cântau. Din depărtare, de pe 
culmea unor dealuri, ajungea behăitul 
potolit al oilor. care plecau dela stână. 
Cerul cra limpede de tot. 

— Slavă Domnului ! — gândi lani Ţu- 
câtos zvârlindu-şi ochii împrejur. peste 
munți şi câmpii, peste ape şi ogoare, 
unde se deosibeau triunghiuri şi pă- 
trate colorate tot într'altfcl fiecare, 
sorbind adânc, cu nesaţ, aerul răcoros 
şi curat al diminetii. 

Catârul, mergea clătinând ritmic din 
rap, iar talanga dela gâtul lui suna me- 
ialic și monoton. 

Cărăuşul, ţinând de cele două capete 
bățul, trecut pe după gât, îşi însoția tăcut 
catârul, privind cu indiferență la pri- 
veliştea care cufundase în extas pe Iani 
Tucătos, în vreme ce câinele cărăuşu- 
lui cu botul prin. ţărână, alerga înain- 
tea catârului, oprindu-se dintr'odaiă ca 
să adulmece ceva, sau își strecura bo- 
tul prin tufişuri, spăimântând mierlele 
care  sbucniau bătând sgomotos din 
aripi, 

— Slavcă Domnului! — zise iar lani 
Ţucatos. În el a simțit zbătându-se ca 
o pasăre, bucuria reîntoarcerii în pa: 
tvie—patria. pa care o părăsise acurn opt 
ani, ca să se ducă — aşa cum sau dua 





de COSTAS URANIS 


atâţia alții — să-şi cate norocul în A- 
merica. Norocul, — slavă ţie,' Doamne! 
— îl ajutase. In cei dintâi ani, e drept 
păbdase. se chinuise. Doamne! ce proşti 
îs cei cari cred că în America golozanii 
aleurgă pe drumuri! Acu, el îşi idea 
seama cât trebue să muncesti ca să 
poți scoate câţiva dolari, dar. mai ales, 
ce economie trebue să faci ca să-i poţi 
pune deoparte. Ta început a muncit pe 
ici, pe colo. ba pe la de-ai noştri, ba 
pe la străini. Se băga la de toate. Mân- 
ca cât putea mai calicos şi dormia în- 
trio odăiță scundă cu alţi doi din satul 
lui, Şi asa a izbutit să pună deoparte 
câțiva dolari şi să se apuce de o afurcre. 
de „afacerea lui“, în tovărăşie cu un 
prieten. Azi are ceva chiag. Restauran- 
tul lor mergea minunat şi tocmai lucrul 
acesta l-a hotărit să facă o călătorie în 
patrie, unde socotia să rămână vreo şa- 
sc luni. 

Dar spre casă nu-l mâna numai nos- 
talia. Fără să mărturisiască. unul din 
motive era şi acesta: să arăte, celor din 
satul ui, schimbarea, transformarea 
lui în vremea celor opt ani, de cândel 
Ţucâtos cel tânăr, pe care cei din sat îl 
ernoscuseră munci la câmp, și care, 
într'o bună zi, după ce-şi făcuse arma- 
ta, a plecat, având drept bagaj o bucce- 
luţă cu câteva rufe şi drept avere doar 
banii de drum, şi aceia împrumutaji. Nu 
ținea la fleacuri, deloc. Totus zâinbia 
cu mulţumire când so gândia că are să 
minuneze pe cei din sat cu politeța lui. 
cu hainele, cu înclele, cu potirul şi cu 
discul — o pereche de vase muri, sufla- 
te cu aur — pe care le aducea în dar bi- 


O. HAN: PORTRETUL LUI NINI 


149 


sericii, cu ce are să le povestească des- 
pre America cea îndepărtată cu cusele 
ei uriase, în care trăesc sute de »ameni, 
cu drumurile ei minunate. pline de o 
mişcare de nedescris. cu teatrele ei, un- 
de vezi dansând femei aproape goale şi 
o mulțime de alte ciudăţenii și wminu- 
nății. 

Toate acestea le simtia nehotărit în- 
trînsul. Ce era însă mai presus de toa- 
te, mai ales în clipa accea era buvuria 
reîntoarcerii, pofta de a se odihni câ- 
teva luni după opt ani încheiaţi-de mun- 
că neîncetată. 

— De toate are America. daaer ca 
ăsta, mai ba! — gândia el şi, deschi- 
zând gura, sorbia cu nesaţ aerul curat 
al munţilor, parfumat de levănţică şi de 
cimbru. 

Soarele era sus, Sc apropiase bivişor 
de sat și recunostea acuma fiecure co- 
pac de pe marginca drumului, fiecare 
vale acoperită de platani, fiecare culibă 
siuguratică pe care o lăsau în urmă. 
Instinctiv izbia cu: călcâile în catâr, ca 
să ajungă mai iute. Vroia să-și fară în- 
trarca în sat înainte de amiază, să des- 
calice la fântâna satului. unde se adu- 
nau de obicei ţăranii ca să cinstiască 
câte-un ciocan de rachiu înaintea prân- 
zului şi unde are să păscască, fără în- 
doială, și pe cei doi din satul lui care 
veniseră si ci numai de câteva luni din 
America. 

Nimeni nu stia de sosirea lui. Nici nu 
scrisese acasă. Voia să facă vâlvă în 
sat : să-l vadă dintr'odută şi vestea să 
meargă din gurăn gură: 

— Sa întors Ilani [ucâtost!.. Sa în- 
tors Iani Ţucâtos! 

Se uita cu lăcomie spre locul unde 
aştepta să i se ivească satul. 

— la mai îndeamni, că ne-a.prins a- 
miaza, zise către cărăus. găsind vorba 
asta ca să-şi mai ascundă nerăbdarea. 
Plictisit  cărăusul atinge catârul, care, 
dupăce face doi-trei pași mai repegior, 
pleacă iarăş capul şi o ia tot așa de dă- 
mol, ca mai înainte. 

In cele din urmă, la o cotitură a dru- 
mului, şi-a zărit şi satul. agăţat pe 
toasta muntelui. A oprit catârul şi sa 
nitat lung de tot, cu emotie, spre sat. 
Printre gardurile grădinilor și bhache- 
tele de maslini, smochini şi lămâi se 
zăriau  căsuțele-i albe. Pe ficcare o cu- 
noştea. Cea dintâi care şedea ca o sen- 
tinclă lângă drum, cra a lui moş Cato- 
feris. Cea de colo. văruită liliachiu, era 
casa popii Manole... lacă și biserica! 
Clopotnița. clădită cu bani trimişi din 
America, i se părea ca un lucru al lui, 
pentrucă dăduse şi el treizeci de  do- 
lari. Ochii îi jucau acum şi-i umblau 
după hbordeiul părintese. I-l ascundea 
deocamdată frunzişul des al plantanilor, 
cari umbriau grădina fâutânii. Fumuri 
albăstrii se ridicau ici şi colo din hor- 
nuri spre cerul senin de tot. Un măgar 
zbiera undeva... 

— Ce-o să fie când m'or vedea ! sândi 
zâmbind lani Țucătos. 

După vreo zece minute trecu prin 
fața casei lui Catoferis. Se uita şi la 
dreapta şi la stânga ca să vadă ce im- 
Dresin are să facă sosirea lui. DBibuţa 
lui Catof6ris tocmai băga pâinea ?a cop» 
tor şi era asa de absorbită că nici nu 
sa întors să se uite când a auzit talanga 
catârului. Ceva mai încolo. lângă un 
gard se oprise un biăețaş desculţ, care-l 
privia mirat, muscând dintrun cdărab 
de pâine neagră. La o fereastră, gătită 
cu ghivece de maşcate, şedea o femee 
tânără si cosea. Când a auzit talanga 
catârului, a ridicat ochii şi s'a uitat cu 
mirare multă la trecător. lani Țucătos a 
bănuit cine era. E Garofița lui Ţechiris, 


150 





ŞT. DIMITRESCU : MAMA ŞI FIICA 


Am lăsat-o codană şi acu-i nevastă! 
gândi el. 

Acuma dela ferestre, depe pr'spe şi 
d» cindărătul gardurilor, se uitau după 
el câteva femei. Dar par'că niciuna nu-l 
recunoștea. Il priviau curioase, cum ai 
privi un străin. 

— Ce mai faci. mamă Trandafira? 
grăi râzând către o țărancă între două 
vârse care-l privia din cerdac. Nu mă 
mai cunoşti ? 

— Tu eşti. lani? făcu bucuroasă fe- 
meca, recunoscându-! după glas, singu- 
rul lucru care nu se schimbă niciodată 
la om. Bine-ai venit. maică! Cum să te 
mai cunosc, aşa cum cesti acuma? 

Bucuria mamei Trandafira înveseli pe 
lani Țucâtos. care simțise oarecare de- 
7'Iuzie pentrucă intrarea lui în sat pu 
făcuse impresia pe care o aştepta. 

— Cum să mă mai cunoască: mustată 
tunsă, pălărie tare, strae neraţeşti! 
gândi el scuzând pe femei şi mângâin- 
du-se pe sine, 

— Acu când oi descăleca la fântână, 
să vezi ce-o să fie !* 


la fântâna satului însă na întâlnit 
gloată. cum saştepta. La o masă, în 
umbra unui platan mare, şedeau nu- 


mai popa Manole. notarul satului şi doi 
fruntaşi din sat, cari-şi sorbiau rachiul, 
Şi lor le-a trebuit câtăva vreme până 
să-l recunoască. Când a sosit .ocniai 
cinsteau şi stau întors cu toţii spre cl, 
ca să-l vadă mai binc. 

— Tu cești, bre lancule ? făcu în sfâr- 
şit unul din fruntaşi — cel care-i împru- 
mutase bani de drum — când lani Ţu- 
câtos, după ce spusese cărăuşului să-i 
ducă bagajele acasă, sa apropiul de 
grup. 

— Ea îs! — zise lani Țucâtos râzând 
ca să-și arate dinţii de aur. Bine vum 
găsit! L'au primit bucurosi — ce-i drept 
— dar fără mirarea şi fără veselia pe 
care o aştepia cl. L'au recomandat rota- 
rului, “i-au adus şi lui un rachiu, lau 
pofiit să şadă şi-au început a-l întreba: 
când a plecat, dece na scris acasă, cum 
a călătorit şi ce mai face cutare şi cuta- 
re din sat, cari-s tot în America ? 

Iani Ţucâtos ar fi vrut ca ei să-l în- 


trebe de el insuş, de ireburile lui. de 
averea lui sau să-l întrebe cu curiozitate 
de America de viaţa de pe acolo, de 
atâtea lucruri frumoase si minunaie de 
pe acolo. Dar nimeni n'avca curiozitatea 
asta. Se mărgineau să-i spună cât « tri- 
mis acasă unul şi altul, câta depus la 
bancă cutare. vorbiau cu respect de cei- 
lalţi . Americani“ din sat — si numai de 
lani Tucâtos nu vorbiau. 

Şi pentru că — bineînţeles — nu fă- 
cea să le vorbească despre sine însuş, 
aşa, dela el a adus vorba. cu ocoleală, 
desrre viaia din America şi-a început 
să le vorbească desrre casele cele vria- 
sc. despre drumurile cele mari. despre... 

„Dar notarul i-o tace. îa cl cuvântul 
si-i “lă amănunte mai multe despre via- 
ţa din America. 

— Dumneata ai fost pe-acolo? fa în- 
lrebat cu oarecare indignare Ţucătos, 

— Nu! răspunse simplu notarul. Ia, 
am cetit si eu un ziare, prin cărți... 

— Una-i să retesti şi alta-i să vezi! 
i-a replicat lani Ţucâătos umflându-sc în 
pene. 

— Da de unde! Tot una-i! zise nota- 
rul, care avea imaginatie şi adăoză: 

— Eu dacă m'aş duce acu în America, 
nu m'aş răfăci |! 

Ca să schimbe vorba. lani Ţucâtos 
snuse popii Manole că i-a adus peutru 
biserică un disc si un potir. mari, sofla- 
te cu aur. Sastepta să vadă pe moşucag 
tresărind de bucurie. Când colo, ce să 
vezi ? lucru ciudat, popa Manole na 
arătat n'ci un entusiasm. 

— Disc şi potir ţi-ai găsit să-mi uduci 
taică ? Ra 

— Da de ce? făcu mirat Tani Țuzătos. 

„— Până acum avem două perechi, lă- 
muri popa Manole. O pereche a bisericii 
şi-o pereche pe care n aduso nai antărţ 
băiatul lui Pandele. De ce nu mi-ai scris 
să mă fi întrebat. Ţi-as fi spus să-mi iei 
vre'un candelabru sau mai ştiu eu cc... 

Şi popa Manole a schimbat vorba. 

— Dacă veneai acu treizile te-ai fi în- 
tâlnit cu Sotir Havanăs si cu Gheorghe 
Lavugis. A i 

— Ce? ori au plecat ? întrebă mirat şi 
mâhnit lani Ţucâtos. care făcuse soca- 


UNIVERSUL LITERAR 


teala si petreacă măcar un ceas în tovă- 
răsia celor doi „Americani“, jucând o 
concină sau vorbind de „America lor”. 

— Au plecat! zise unul din fruntaşi. 
Cum nu i-ai întâlnit la Pireu ? 

— Nu! făcu distrat lani Țucâtos care 
a simţit coborând în adâncul sufletului 
său mâhnirea, pe care o simte fiecare 
când nădejdile l-au înşelat. Bucuria re- 
intoarcerii îşi pierduse destul din far- 
mec, din clipa când descălecase ln fân- 
tână, 

Tocmai atunci a sosit şi tată-său ca 
să-l ice acasă. Și când l-a văzut pe tată- 
său, bătrân, pe tată-său, pe care-l pri- 
via plin de gingăşie. de emoție și de 
admiraţie. lani Țucâtos a simţit una din 
cele mai mari bucurii ale vieţii lui. 
Amărăciunea, din care gustase cu câte- 
va clipe mai înainte, pierea ca fumul şi 
se pândea că merita să facă o călătorie 
nşa de mare, numai şi numai să poată 
face lui taică-său bucuria pe care i-a 
făcut-o. 

Maică-sa. care se îmbtăcase cu haine- 
le cele mai bune, l-a întâmpinat în pra- 
gul bordeiului lor şi, printre sărutări, 
l-a: dojenit că nu le-a trimis veste că se 
întoarce. aşa că nu i-au pregătit uici o 
mâncare mai alcasă. 

— Da* pentru mââncare crezi «am 
venit. mamă? făcu lani Ţucătos ca s'o 
mângâe. Dacă era peniru mâncare, ră- 
mâneam acolo. în America. La restauran- 
tul meu făceau ircizcei de feluri pe zi. 
N'aveam decât să aleg! 

Curios. şi-a ro'it ochii prin casă. Frau 
numai două încăperi. Intr'una cra nlita: 
acolo  mâneau  si-acolo dormiau iarna. 
în cealaltă. unde erau acuma, se vedeau 
câteva lăzi. două scaune, o masă rea- 
supra ei o oglindă aurită. iar pe wereţi, 
ici si colo, câteva fo'ografii de-ale lui, 
care-l înfățișau în deosebite epoci ale 
viciii lui din America. una din sle, cea 
mai mare. care era si încadrată îl arăța 
cu. tovarăşul său şi cu servitorii în res- 
taurantul lor. 

Afară de fotografii mai erau şi câteva 
lifogra[ii care arătau statuia Libertăţii 
din New-York. reclame de biscuiţi. sau 
chipul lui Roosevelt. Pe masă era în- 
insă o mugama înfățișând podul Broo- 
klyn. cel dintâi dar pe care lani Ţucătos 
îl trimisese maică-sii. două-trei luni 
dură sosirea lui în America. lani |ucă- 
tos. care sa pândit la interiorul ra:cior 
din America, şi-a zis că trebue să cum- 
pere şi câteva mobile pentru casa lor, 
și a spus şi lui tată-său hotărirea luată. 

— Ce să facem ? i-a răspuns tată-său. 
Noi am dus-o toată viaţa cu astea, măi 
băete ! In loc să zvârli banii pe lucruri 
de prisos mai degrabă să cumreri şi 
ogorul lui moş Xiftcris. că tot e lângă al 
meu, Am auzit că-l vinde... 

— Lască vedem noi... 


vedem voi, 
făcu, cu oarecare nemulțumire,  lani 
Ţucâtos. pe care-l indispusese adâncă 


indeferență pe 
pentru civilizație, 


A doua zi era Duminică. Jani Tucâtos 
sa hărbierii, si-a îmbrăcat hainele cele 
mai bune, pantofii de lac, si-a pus tnele- 
le şi luând la dreapta şi la stânsa pe 
taică-său şi pe maică-sa a pornit-o de 
«un vreme spre biserică. Pe drum se gân- 
dia că toți enoriașii or să-și arunce vofhii 
pe el când o fi să intre în biserică şi 
atunci zâmbia, gândindu-se la mirarea 
ce-ar so producă atunci când are să 
„vârle pe. discul poţii. la nafură, un 
sutar. 

A intrat în biserică cu un aer grav și 
maestos, a urmărit slujba cu uşoară ne- 
răbdare, şi când a venit vremea Să iee 
nufura. a zvâulit pe disc sutarul cu o 


cure o arăta  tută-său 





tnagaă Te saă 200 


Doo a 


UNIVERSUL LITERAR 


mişcare indiferentă, de om obişnuit cu 
asemenea dărnicii. A , Ă 
La eşire sau strâns împrejurul lui 


câțiva țărani şi lani Ţucâtos i-a pofitit 
pe toți la fântână, să cinstească câte 
ceva. Acolo, cum vorbeau, unul începe 
vorba despre sutarul pe care-l dăduse la 
disc ; un altul însă a găsit nimerit să 
spună că feciorul lui Havanăs, Sotir, dă- 
duse doi sutari, unul pe discul popii şi 
unul pe discul bisericii. Asta l-a atins 
pe lani "Ţucâtos și i-a tăiat tot cheful. 

— Cum merg treburile? l-a întrebat 
altul. 

lani Ţucâtos a prins momentul (avora- 
Dil ca să vorbească despre el însug. A 
început a le vorbi de restaurantul lui, 
unde mănâncă, la umiazi și seara, câte 
cinci sute de oamcni. a descris iuterio- 
rul restaurantului, şi, dintr'o nevve in- 
stinctivă. şi ca să minuneze pe consă- 
ienii lui, le-a spus ce avere are cl azi. 
mărind-o cu trei mii de dolari. 

Ciudat însă. asta n'a făcut nici 0 im- 
presie asupra țăranilor. Au început a 
vorbi de averi ca şi cum toţi sar fi 
născut în mijlocul bogățiilor, Pom:neau 
de alte averi. mai mari ca ale lui. Cu- 
tare avea 30 de mii de dolari, feciorul 
cutăruia avea 30 de mii, 

— Cât o să mai rămâi pe-aici? 
intrebat unul. 

— Patru, cinci luni — a răspuns lani 
Tucâtos. mai tăind vre'o două luni din 
hotărîrea lui dela început. 

Isi închipuise că are să fie centrul sa- 
tului aşa crezuse. Visase că țăranii or 
să se strângă buluc împrejurul lui la 
fântână  si-or să-l asculte, minunâu- 
du-se de povestirile lui despre viaţa din 
America, şi că or să-l respecte pentrucă 
era proprietarul unui restaurant din 
New-York şi pentrucă avea o avere de 
20 de mii de dolari. Dar nimic din toate 
acestea nu s'a întâmplat ! Sosirea luin'a 
fiicut impresia pe care o aştepta, An era 
cel dintâi care se întorcea cu gologuni 
în sat. Țăranii aveau şi ci copii sau gi- 
neti în America si vorbeau de ea ca şi 
cum ar fi fost pe acolo chiar ei. Casele 
gigantice, drumurile uriaşe şi celelalie 
de felul acesta nu le mai făceau nici o 
impresie. Pe dealtă parte toți aveau pe 


l-a 


_buze cuvintele „dolar“, . cec“, „coasem- 


nare“ şi altele de acelaş fel, cu care lani 
Țucătos credea că are să-i zăpăcească 
[n casele tuturor aproape erau. ri: şi 
întrin Îni, fotografii de oameni cu guler 
scrobit şi cu lanț la brâu, litografii, mu- 
samale cu podul Broo Klyu, ba în eusele 
multora erau Iucernri mai de preț: de 
pildă, în casa lui Lavugis era un gtamo- 
fon cure cânta doine românesti, iar în 
casa ponii Manole. un ceasornic ru mu- 
zică, Nimca nu mai mira pe țărani, 

Iani 'Țucătos, care-şi  închipuise în- 
toarcerea în sat ca un roman. încevuse 
a se plictisi erozav.. Zilele îi treseau 
monotone, pustii, fără nici un chef. Umbla 
prin sat în colo și încoace  îmhrăcat 
nemjeşte şi cu lant la brâu, fără ca cine- 
va să-i dee atenție. Ţăranii îşi vedeau 
de treburi, de ogoare. se duceau la târg 
ca să încaseze mandatele trimise de 
copii — şi viaţa curgea liniştită, zilnică, 
monotonă. 

Abia trecuse o lună decând se înior- 
see în sat ani Ţucâtos, si. cu toate a- 
cetea, se şi desgutase. Chiar taiă-său 
îşi petrecea vremea la câmp iar maică- 
sa nu era în stare să priceapă minunătă- 
țiile Americii despre care-i povestea el. 
S'a dus la fântână şi-a dat de notar. 

Acesta, care, pe vremuri, fusese stu- 
dent în drept şi avea o mare idee des- 
pre sine însuş, nu dădea nici un interes 
cuvintelor lui lani Țucătos. Vorbea nein- 


. 


sa făcut atât de mare vină; 


151 


“Poezia pură 


DIN „VARIETE" 


Ceia ce fu botezat de Simbolism, se rezu- 
mă foarte simplu în intenţia comucă a 
mai multor familii de poeţi (de alifel 
duşinane îutre ele). de a „răpi muzicei 
bunul ler Tuina mişcărei acesteia nu-i 
alta Obseurivatea, straniul, din care li 
aparenţa 
unor prea intime legături cu literaturile 
engleză, slavă sau germanică,  dezordi- 
ncle sintaciice, ritmurile neregulate, cu- 
viozilățile vocabularului, figurile conti- 
nui, totul se deduce uşor îndată ce re- 
cunoaştem principiul. Zadarnic observa- 
torii unor atari experienţe, ca şi cei ce le 
practicau, sau agăţat de bietul cuvânt 
Simbolism. EI nu cuprinde mai mult de 
cât îi dai; dacă cineva îi atribue nădej- 
dea lui, o regăseşte acolo ! 

Eram, însă, nutriţi cu muzică, nu vi- 
sau capetele noastre literare decât să 
scoată din limbagiu. aproape  acelcaşi 
efecte produse de cauzele pur sonore a- 
supra făpturelor noastre nervoase. Pentru 
unii, Wagner; ceilalți îndrăgeau pe Schu. 
mann, Aşi putea scrie că îi urau. La tem. 
peratura interesului pasionat, aceste două 
stări sunt nelămurite. 

O expunere a tentativelor acestei epo- 
ci, ar cere o muncă sistematică. Rar au 
fost. în mai puțin timp închinate, mai 
multă evlavie, mai multă îndrăzneală. 
mai multe cercetări teoretice, mai multă 
ştiinţă, mai multă pioasă atenţie, pro- 
blemci frumusetei pure. Se poate spnne 
că asaltul sa dat de pretutindeni. Lim- 
bagiul este complex ; natura lui multiplă 
îngăduiu scormonitorilor diversitatea în- 
cercărilor. Unii, care păstrau forme ira- 
diționale. câteva, ale versului francez. se 


. sileau să înlăture descrierile, sentiaţele. 


moralităţile. preciziile arbitrare. ur 
gau poezia lor de toate clementele inte- 
lectuale, aproape, pe care muzica nu le 
poate exprima. Alţii, împrumutan tuluror 
lucrurilor, nesfârsite înțelesuri, care nre- 
supuneau o metafizică ascuusă. Se folo- 
senu de un delicios material, ambigu, 
Populau parcuri fermecate şi evanescen- 
te crânguri, cu o faună, în întregime 
ideală, Orice era aluzic; nimic nu se 





SEIF ECE IIS AL DER 
cetat numai despre sine. îi destăinuia 
dragostele sale de prin provincie. pe 
unde fusese. şi la care se întorsese ca 
„subofițer de jandarmi“. 

târg, unde se ducea uneori ca să-și 
gonească urîtul, nici acolo nu-i diideau 
nici o atenţie. La cafenca şedea stingher 
ca o cucuvac: de multe ori se îniorcea 
in sat călare, fără să-şi fi deschis gura 
ceasuri întregi. 

A început a se gândi cu nostalgie la 
America. Găsea că satul lui a rămas în- 
dărăt grozav cu civilizația, că cineva 
n'are cum să-şi petreacă vremea și min- 
tea :; se ducea spre parcurile, teatrele şi 
femeile pe care le cunoscuse din întâm- 
plare în New-York si 'ntr'ânsul creştea 
dorinta reîntoarcerii. 

Dauă luni după ce sosise lani Țucă- 
tos a pretextat că din America primise 
veşti că averea lui e în primejdie şi 
după câteva zile a plecat din sat cu un 
aer de uşurare. 

Se întorcea iarăş în America, în ade- 
vărata lui patrie de acum înainte. 


Trad. G. G. COSTIN 








PAUL VALERY 


mărginea să fie ; totul gândea, în regate 
împodobite cu oglinzi, sau, cel puţin. 
părea că gândeşte... Aiurea, vraci câţiva, 
mai dârzi şi cu mai potolită judecată, iîn- 
trebuințau încă bătrâna prozodie. Şi mai 
erau cei care socoteau că audiţia colora- 
tă şi arta de a combina aliteraţii, nu mai 
au taine; transpuneau, fără preget, tim- 
brul orchestrei în versurile lor; nu se 
îinşelau, uneori. Alţii regăseau, avant, 
naivitatea şi grațiile spontane ale vechei 
poezii populare. Filologia, fonetica, erau 
pomenite în veşnicele desbateri ale act- 
stor riguroşi amanți ai Muzei. 

Vreme de teorii, de curiozităţi. de glo- 
se şi de pasionate explicări. Un iineret 
destul de aspru, respingea ştiințifica dog- 
mă, care începea să nu mai fie la modă, 
si nu adopta dogma religioasă, care incă 
nu era; credea că are să găsească în 
enltul, adânc şi minuţios, al tuturor arte- 
ior, o disciplină şi un adevăr, poate, fără 
echivoc. 

Puțin a trebuit ca o nouă religie să se 
întemeieze. 

Dar operele timpului nu trădează a- 
semenea preocupări. Dimpotrivă, trebue 
să bagi de seamă că interzic, şi ce înce- 
tă să apară în poeme. dealungul perioa- 
dei de care vorbesc. Gândirea abstractă, 
odinioară primită până şi'n vers, îa ne- 
emtinţă astăzi de a se îmbina cu emoţiile 
izbucnite pe care la fiecare clipă ai fi 
dorit să le provoci, exilată dintr'o poe- 
zie, năzuind să se reducă la esența ei, 
speriată de multiplicatele efecte de sur- 
prindere şi de muzică,  poruncite de 
pustul modern. sa mutat, pare-se, în 
faza de pregătire şi în teoria poemului. 

Filosofia, morala chiar, tindeau să se 
înstrăineze de opere, pentru a se adă- 
posti în rcftecţiile care le purced. Era a- 
cesta un foarte adevărat progres. Tiloso- 
fia, dacă scazi lucrurile vagi şi pe cele 
respinse, se îngrădeşte, acuma, în cinci 
sau şase probleme. precise în aparență. 
nedeterminate în fond, contrazise când 
îți place. totdeauna reductibile la certuri 
lingnistice, și a căror soluţie atârnă de 
felul de a le scrie, 

Dar interesul acestor lucrări curioase, 
nu-i atât de scăzut pe cât ai putea crc- 
de: se sprijină pe astă fragilitate şi pe 
insăşi aste certuri, cu alte cuvinte, pe fi- 
ncţa aparatului logic şi psichologic, pe 
care se cade să-l întrebuințezi, din ce 
in ce mai subtil ; nu se mai sprijină pe 
concluzii. Nu mai înseamnă, deci. a face 
filosofie, când emiţi consideraţii, fie şi 
minunate, asupra universului şi autoru- 
lui său, asupra vieţii, asupra morții, a- 
aupra duratei, asupra justiţiei... Filosofia 
noastră este definită prin aparatul ei, pu 
prin obiectul țintit. Fa nu se poate des- 
părți de propriile-i greutăţi, căci ele 
constituesc forma ei însăşi ; si nu ar lua 
forma versului, fără a-şi pierde fiinţa. 
sau fără a corupe versul. A vorbi asiăzi 
de poezie filosofică (fie chiar invocând 
pe Alfred de Vigny, pe Leconte de Tisle, 
şi pe alții câțiva), ar îi să confundăm, 
naiv, condiţii şi aplecări ale sniritului, 
fără potriviri. vre'unele, între ele. 

Nu înseamnă oare să uiţi că țelul celui 
care speculează, e să fixeze sau 'să însu- 
flețească o noţiune. — adică o putere şi 
o unealtă de putere, în vreme ce poetul 
modern încearcă să nască în noi o stare. 
şi să ducă această rară stare la punctul 
desăvârşitei bucurii ?.. 


Trad. de ELENA PROTOPOPESCU 








152 


Grupul celor patru 


Expoziţia de pictură şi sculptură din sala „ILEANA“ Cartea Românească) 
— Chenare pentru patru chipuri — 


Urcam în tovărăşia bunului meu amie 
Pentapolin, scara de marmoră a libră- 
riei, către Paradisul pictat dela ctaj și 
cu fiecare treaptă, cu fiecare din uforis- 
mele lui plastice, mă convigeam că nici 
odată cel puţin în viata asta, nu-mi va 
fi dat să ajung un critic de artă. Penta- 
polin sfârşise tocmai lectura acelui a- 
greabil tratat asupra picturii, al lui Tris- 
tan Klingsor şi mă întreținea îndelung 
despre varietățile post-impresioniste, re- 
petăndu-mi pentru. a nu ştiu câta oară 
că în pictură ca şi în toate artele ilealt- 
minteri, e vorba să sugepgerezi forma şi 
nu să o imiţi ; căn tot modelul şi în crice 
chip, e tăinuit un ritm care-i i-c propriu şi 
că a-l descoperi şi a-i da caracterul parti- 


cular e sarcina artistului; că pictura 


contimporană (şi cea românească sc ține 
în pasul apusului) uneşte întrun  îu- 
drăzneț sintetism lecţiile  impresionis- 
mului, ştiinţa luminiii lui Monet cu sor- 
hestraţia coloristică a lui Cezanne şi cu 
desenul lui Cauguin, că între linie şi cu- 
loare, nu e. cum sa crezut de atâtea 
ori. incompatibilitate, etc., ete.  Verva 
lui tehnică servea o nedesminţită  pa- 
siune plastică, însă în inima mea se în- 
firipa viermele îndoelii, Mă gândeam cui 
uroază la acele minute de deformare 
savantă din fațn tablourilor, la acele mi- 
vagii alterate de vitriolul aforismelor şi 
în minte îmi veneau cuvintele lui Sna- 
res, după care, a trecut în lumea prover- 
belor adevărul, că din toate obiectele 
de pe faţa pământului, tabloul aude cele 
mai multe prostii. Mă gândeam — -u u- 
milință — la frumoasa a cărei anatomic 
îmi e indiferentă şi la crinul a cărui dia- 
gramă florală nu-mi amintesc so fi stiut 
vreodată. Pentapolin perora înainte. A- 
junserăm. Un  gpaublic numeros înțesasc 
vasta sală a expoziţiei. Amicul meu se 
îndreptă către un grup de critici de artă, 
preocupaţi să rezolve o gravă problemă 
de pastă. Profitai de absenţa-i farorabilă 
ca să dau o raită prin faţa tablourilor, 


STEFAN DIMITRESCU 


lată o lume în care mă regăsesc ca în- 
tre vechi cunoştinţe. Sensitivul, aş zice 
ironistal dia „Uliţa negustorilor din 
Iuşi“, ale cărei tonuri şi siluete schiţate 
cu mult pitoresc, nu pot fi uitate, cu ui- 
surinţă, se regăseşte şin tablourile a- 
cestea de Dobroge primară. Dela  Iser 
încoace nu cunosc un portretist mui ex- 





ŞTEFAN DIMITRESCU 


presiv al tipurilor turce. Un realism ve- 
riilic. aspru ca şi ținutul pietros al Se'- 
ției, peste care paleta lui Ştefan Dimi- 
trescu, aplică o surdiuă; de vis, de ex- 
taz oriental. de vagă oboseală. „Dol- 
ce farniente“ e un admirabil exempiu. 
Oamenii aceştia, disproporţionali, în ati- 





O. HAN: ELEGIE (EMINESCU) 


UNIVERSUL LITERAR 


tudini diforme, asa de absenţi cu toată 
vecinătatea lor trăese totuşi o scenă din 
extazul haşişului. Un hasiș extras nu însă 
din tine stie ce plantă blestemată, cât 
din firca lor orientală pe care pictorul a 
pătruns-o şi o evoacă şi'n gestul acelei 
degustări pierdută a ţigării şi'n contras- 
tul umbrelor ghemuite de paravanul de 
var de care se reazămă. Aminteam mai 
sus de vechea pânză a lui Ştefan Dimt- 
teescu Uliţa negustorilor din Huşi. 
„otel Furopu“ e-un bun pendant. E e 
poezie a  peisagiului pseudo-citadin, pe 
cure Şicfan Dimitrescu o exprimă cu o 
deosebită predilecție, Atunci  tonvrile 
împpumută culori, oarecum, provinciali- 
zate şi linta ia un contur usor cariat. 
Sunt instrumentele acelei ironii duioase, 
cu care tratează astfel de subiecte. In „.Stu- 
din“, iată reapăpând motivul acelei .blu- 
ze galbene“, tratat sin alte pânze. mai 
înainte. Luminozitatea tristă din „Inrnă“, 
poezia contrastului din „Bunicul şi ne- 
poaia“ farmecul sugestiv din 1) cafe- 
luţă”. cte.. ete., trehnesc cel puţin amin- 
tite înainte de a ajunge la marea pânză 
n. lui Ştefan Dumitrescu „Orientala“. 
Vastă compozitie în care concepția u- 
mintoste, prinb'un civdlat contrast, de 
pânza lui Leonardo. Mona Lissa. sin 
enre artu compozitiei si darul colopist al 
pictornlui se orhestrează în desăvârsite 
acorduri plastice, fac din  „Opieniala“ 
una din cele mai bune lucrări ale lui 
S'efan Dimitreseu. Fee învăluită în to- 
nuri de un visininr vexperal. proectat pe 
cadrul de calcar al Dobrogei, „Orientala“ 
altoeste într'un peisaj biblic. un suflet 
neoetoiat de Circe fatală. Concenţie şi 
realizare. pânza. aceasta rcaduce pe 
Stefan Dimitrescu în planul mare com- 
roziții ne care pictorul l-a abordat în a- 
tâtea rânduri, cu răsunător succes, 


F. ŞIRATO 


„Artiştii din generația mea au privit, 
cei mai mulți: burlanul sobei lor. Ei 
Wau văzut de cât asta Pi au neglijat, 
tot ceeace se poate adăoga pe perele 
prin mirajul propriei noastre esențe. 
Tot ceeace întrece. ilumincază sau am- 
vlifică obiectul şi suprâ-înalță spiritul 
în regiunea misterului, în tulburele ne- 
hotărârii si a delicioasci ei nelinisti, le-a 
fost cu totul închis. Ei Sau ferit şi lc-a 
fost: teamă de tot creace sc apropie de 
simbol, de tot ce aduce arta noastră, ca 
neaşteptat, ca imprecis, nedefinit și 
care-i dă un aspect ce-o învecineşte cu 
enigma. Adevăraţi paraziti ai obiectului, 
ei au cultivat apta numai în câmpul vi- 
znal şi au închis-o de către tot ceeace 
întrece şi care ar fi capabil să pue în 
cele mai umile încercări. chiar în ne- 
&ruri, lumina spiritualităţii. Inţeleg o 
iradiere care pune stăpânire pe <nisitul 
nostru și care scapă oricărei analize“. 

Să mi se ierte rândurile acestea, cam 
multe, ale lui Odilon Redon, pe care mi 
in-am amintit pentru întâia oară. cu pri- 
lejul colectivei aceluiaş erupde patru. de 


„anul trecut, în faţa tablourilor lui Şira- 


to. Eva în special o mică pânză. o casă 
umilă. solitară şi tristă. învăluită îutr'o' 
lumină de un galben fantastic şi al că- 
rei locatar de hună seamă, căzuse pe 
nrispă. înainte de a pătrunde în casă, 
izbit în creştet de insolația lunci pline, 
Dar sensația aceea de ireal. de supra- 
terestru. se întâlnea şi în pânze de vastă 
compoziție, precum „Intoarcerea“... sau 
peisagiile sau naturile moarte, care toate 
se distingeau prin acel atribut al luminii 
«ipitualității, de care vorbeşte Odilon 
Redon. Expoziţia din anul acesta îi acuză 


UNIVERSUL LITERAR 


aceste caractere. Suficient să amintesc 
acel peisaj cu plopi, „Podul dela, Bănea- 
Sa“ în care tonuri şi masă de culoare, 
realizează o atmosferă de fecrie spiri- 
tuală, desprins dintr'un plan întreceresc. 
sau de acel peisaj dela Tuzla, sau de a- 
cele chipuri de turc, sau de tătărosică, 
în care liniile cele mai expresive şi cu- 
lorile cele mai aprinse, par văzute prin- 
to ochiană, fermecată. De altfel atmos- 
fera aceasta de feerie spirituală — basm 
«e Hofmau, de poemă în proză, de Buco- 
via — sa degaja şi mai clar dintr'o pâan- 
ză pentru care — obsesie literară sau 
abandon sentimental? — nuaşi  precu- 


peţi elogiile. dacă aşi fi critice de artă, E 
vorba de chipul acela de fecioară „Abi- 
în arc, 


6“, reîntâlneşti ceva din în- 





FR, ŞIRATO 


genuitatea Azyadeei lui loti. şi din dia- 
fancitatea zaimfului lui Salambo, pe de- 
altă parte. Dacă am adăoga că acel sfârc 
de coudă, prelingându-se, are ceva din 
teinughiu! şarpelui diu celebra scenă 


din Salambo, şi tot n'am exprima tot ca- 
racterul legendar din  citronul mă- 
tăsos cu care învălue Şirato pe „Abihe”. 
Şi încă, nedreptătim, ne dăm bine 
scama. naturile moarte şi acea desăvâr- 
şită pânză „In aștepiare“ pentru care o 
exegeză tehnică sar impune. 


N. N. TONITZA 


Dacă Ştefan Dimitrescu este ua rea- 
list temperat de o duioasă ironie, și. dacă 
Șirato spiritualizează nutura și o mută 
pe un tărâm, de vis, N. N. Tonitza repre- 
zintă latura pur idilică, senină, nevino- 
vată, candidă. Sa zis, să nu pe nedrept, 
că N. N.. Tonitza este un virtuos al co- 
loristicei, Cecace pe un altul l-ar îuziozi 
şi l-ar dezavantaja, pictorul copiilor şi 
al păpuşilor—ceeace revine cam la a- 
cecaşi strună — înfruntă cu o dexteri- 
tate într'adevăr remarcabilă. Este în cu- 
loarea şi în acordurile de tonuri din pân- 
zele lui Tonitza ceva din graţia iemera- 
ră a echilibristului de mare rasă. Nu stiu 
întrucât, şi până umile se poate aplica 
pictorului designația de liric. Adevărul 
este că toţi cei trei pictori întruniți în 
această colectivă sunt temperamente 
lirice, cu atât mai preţioase cu cât fie- 
care îşi polarizează sensibilitatea în o 
direcţie a sa proprie. De aici farmecul 
original ul acestei expoziţii în care forţe 
egale şi stăpâne pe meşteşugul picturii, 
cheamă şi atrag cu o cgală fasciuaţie. 
Pentrucă la câteşi trei se afirmă o egală 
putere de idealizare, o poezie care trans. 
figurează natura, păstrându-i însă toată 
vigoarea și toată esența. Ă 

Farmecul picturii lui Tonitza vine de 
la culoare si dela subiect, Rareori pic- 
tor a pus mai miiltă literatură — mai 
mulță scuşibilitate captivantă -- în mai 





FR. ŞIRATO: LECTURA 


153 


sobre teme. Ceeace Toulouse-Lautrec rea- 
lizează expresiv prin desen. Tonitza ex- 
primă prin culoare. Un Monet pe temele 
lui 'Toulouse-Lautrec. iată ceeace aduc. 
nou Tonitza în pictura românească, De 





N. N. TONITZA 


nu e vorba ca tocmai noi să încercăm 
evarhizări — care întotdeauna au ceva 
arbitrar şi subiectiv. E mai simplu şi 
mai util să reamintim îndrăgostiților de 
candoare, că şi de astădată Tonitza ex- 
vune 0 serie de îngeri cu ochii dilatați 
de azur, păpuşi cu inimă şi pupile de copii, 
copii cu graţie de păpuşi. un „Fiu al ca- 
zacului“. blond sin tonuri de miere şi 
ceaiu, câteva portrete de copii între cari 
admirabila pânză „Portret de copil“, pe 
care o reproducem pe coperta acestui 
murmăr. și în care. din nenorocire, toată 
calitatea coloristică a originalului se 
pierde şi nu axată! toată reveria pe care 
acest mare poet al culorilor o vădaşte în 
pânzele sale. 


+ O, HAN. 

„O staiuă este un solitar“ spune întrun 
joc, Alain. în sistemul său de arte fru- 
moase „Sculptura nu poate ţine alt 
discurs decât cu sine însăşi, un discurs 
fără cuvinte“ adaogă altundeva, lupă ce 
arată că propriul sculpturii este nulerca, 
forta mută şi nu acţiunea. „Un om nu- 
ternie sau fericit poate si omoare hidra: 
Herenle însă gândea că va merge şi va 
omori hidra. fa fel si David, peniru 
Goliath. Dacă forma lui Hercule uu ex- 
primă forța aceasta stăpânită şi -lacă 
forma lui David nu exprimă forţa înge- 
hioasă şi grija pentr mijloace, ce gest 
sau ce acțiune le-ar mai putea exprima ? 
Cu alte cuvinte „gândul“ a ucis hidra şi 
pe Goliath. 

Admirabile -caracterizări  nentru arta 
aceasta masivă, grea de gânduri, în care 
exerlează sculvtorul Han. 

Ilan lucrează, după cum se ştie. la 
monumentul care va nemuri pe Fmines- 
en. In aşteptare. Han expune bronzul 
monumentului lui Eminescu, inaugurat 
anul trecut la Putna. Mai e nevoe să spu- 
nem că arta aceasta denudată de rea- 
lism aduce acelaş sipiliu de spiritualitate 
pe care toate lucrările lui Han îl au în- 
pregnat în toți porii materiei? Pentru 
sculptorul care ne-a dat linia gravă din 
Dunte și hicraticul monumentului lui 
Săulescu. Eminescu e o problemă de pro- 
funda cugetare, Şi întradevăr gând plu- 
tind peste pământ și peste robia lui şi 
este acest Eminescu dela Putna. aşa de 
tânăr, aşa de viguros. aşa de semizeu. 

Cu calităfile acestea de arhitectură, 
de cumpănire a maselor cu simțul mo- 
numentalului si mai ales cu fluidul acesta 
de gândire prezentă şi puternică,. sub 
bronzul dur, îl putem aștepta, cu încre- 
dere în marea întruchipare a lui Pmines- 


cu cel Mare. 
PERPESSICIUS 


154 


IN ACTUALITATE 


Duşmanii cărţii românești 


Sunt numeroşi : cei mai mulţi, pe as- 
cuns, lovesc, fără milă, în această no- 
bilă instituțiune culturală de interes şi 
național şi universal. 

Mă voiu referi — deastădată — la unul 
dintre ei — cel mai periculos — poate — 
(deși star părea paradoxal) librarul. 

Dar — mai întâi — o explicaţiune: 
cele de mai jos sânt rezultatul unei în- 
delungate experiențe de cetitor şi ale 
unei scurte, abia începute, căriere de au- 
tor de cărți. Şi apoi — nu întârzii de a 
aduce 9 rezervă : sunt şi librari cari cu- 
noscându-şi şi făcându-şi datoria, nu 
intră în cadrele acestui articol, 

Natural că dorinţa ' de obiectivitate, 
mă face să nu-i numesc nici pe unii, nici 
pe alţii, Ladiciile mele. vor fi, însă sufi- 
cient., pentruca orice cetitor experimen- 
tat al cărţii româneşti să completeze a- 
castă voita lacună. 

Nu ştiu ce să cred, dar priveliștea zil- 
nică a vitrinelor. cum şi frecuentarea 
multora dintre  debuşeurile culturale, 
mau dus la încheerec unei couspiraţiuni 
dureroase, a unui atentat la viaţă (încă 
atât de plăpândă) a cărţii româneşti şi 
a tipăriturii româneşti în genere. Această 
concluziune mi-a fost întărită ae încă un 
fapt semnificativ : fără să fac solitică, 
constat aceste lipsuri mai ales la anu- 
miţi librari, constant şi uniform. Fapial 
e impresionant. Din privelişiea lui, un 





străin ar ajunge uşor la îucheerea lipsei 
unei literaturi româneşti şi, poate, în 
cele din urmă, la lipsa unui suflet ro- 
mânesc cultivat şi cu preocupări supe- 
rioare, Ar fi, fără îndoială. o consialare 
care nu ne-ar onora deloc prin faptul că 
ne-ar reduce la ideea de remorcă a lite- 
raturilor europene. Căci, aceasta e prima 
greşcală, librarii noştri (şi nu numai a- 
ceştia dar, pe lângă ci, colportorii, chioş- 
carii) atât de ireverenţioşi faţă de cartea 
românească ; sunt de-o gentileţe extre- 
mă şi vinovată îaţă de cartea străină pe 
care ştiu s'o aducă, so expue şi s'n des- 
facă, Natural că nu sunt ei singurii vi- 
novaţi. Aici, însă. mă opresc numai la 
aceşti reprezentanţi autorizaţi ai cărții 
româneşti şi — ca nicăeri — văd un gro- 
zav dezocord sufletesc între ei şi institu- 
țiunca ce reprezintă, 

Mi se va obiecta: librarul e om de 
afaceri, negustor, şi ătât! De aici, face 
cum crede că e mai rentabil. 

O opiniune pe care no împărtăşesc 
nici pe departe : librarul (ca şi farmacis- 
tul, dealtfel) nu a numai negustor — ba 
chiar : trebue să fie cel mai puţin nc- 
gustor. Deasupra acestui aspect profesio- 
nal, pe care nimeni nu-i cere să şi-l ne- 
glijeze — tebue să sc ridice însă un al 
doilea : aspectul social-cultural care face 
din el un mânuitor al patrimoniului su- 
fletesc naţional şi universal, Natural că 


ŞT. DIMITRESCU ; DESEN 


UNIVERGUL LITERAR 


Avânt 


Descătuşează-mă de tine humă gi mă iasă, 
Avântul meu, nu-l Stăvili din zbar. 
De-oiu vreă să fiu a vântului crăiasă 
Să mă înalţ, — nu mă chema să mor. 


Ci lasă-mă să cânt în imnuri albe 
Inaltul care-l voin simţi în mine; 
Să-ţi împletesc din note line Salbe. 


Pământule, , 
nu mă chema la ține! 


NINA A. CHIUMAN 





nimeni nu-i cere să urască, să sacrilica 
sau să evile literatura universală. Ar fi 
o penibilă absurditate. la care nu ne pu- 
tem gândi, nu astăzi când traducerile a- 
jută atât de puţin la popularizare: ma- 
rei. literaturi internaţionale. dar chiar în 
momentul ideal când se va fi putut ajun- 
ge şi Ja noi, la imediata traducere a tutu- 
ror principalelor opere editate. Librarii 
sunt aşa dar obligați să importeze cărți. 

Deaici însă a datorie: aceea de a se 
pricepe în alegerea produselor tipngra- 
fici străine, preferind lucrările de artă, 
ştiinţă şi literatură, în locul scriitorilor 
de scandal sau al acelora care falşilică 
permanentul sufletului omenesc. 

Şi nu numai atât: librarul trebue să 
păstreze o atitudine asemănătoare faţă 
de toate literaturile străine, faţă de 
toate curentele (literare, politice, filo- 
sofice). isi 

Departe de el, prin nrmare, acea por- 
nire personală (eu adânci rădăcini în 
originea, crezul poliiic, sunpatiile li- 
brarului) care să-l determine să aleagă 
cu îngrijire (de-uici se vede că e în ota- 
re să aleagă) anumite tipărituri zare ur- 
mărese cunoaşterea numai a unei la- 
turi (si nu totdeauna cea mai fericit a- 
leasă) a sufletului european — atât de 
făvămijat si de spuduit în ultimul timp, 
Căci, se va recunoaşte, nu însemncuză 
nici pricepere, nici imparţialitate faptul 
de a te făli cu ultimele noutăţi ele Ii- 
hrăvici franceza sau germane“ când, din 
alte literaturi. deopotrivă de valoroase, 
nu poţi oferi cititorului dornic de ade- 
vărată frumuseţe, nici umile edițiuni 
din fruntașii scrisului permanent: JDan- 


-te, Petrarca, Boceacio, Goldoni, Cerran- 


tes Lope de Vega, Calderon, etc. lată 
unde greşeşie — cu vădită rea .redin- 
jă — librarul nostru care refuză că-și 


închidă banii. creditul sau numai... raj- 
tnrile în cărți care nu rentcază tocmai 
pentrucă'ş prea sănătoase, sau numai 
pentrucă nu vrea dumnealui să le facă 
rentabile. Reese de-aici — pedeoparie — 
tocmai acea disproporție dintre aspec- 
iul cultural si cel comercial, în paguba 
celui dintâi, pedealta  intenţiunea con- 
damnabilă, de a creia el, intermediarul, 
curente favorabile sau  duşmănoase şi 
indiferente unora sau altora dintre ma- 
nifestările sufletului omenesc. 


Concluziune : cerem librarului egali- 
tate de tratament” şi pricepere, imypar- 
țialiiate şi independență — cu nn cu- 
vânt : inversazea  proporţiei dintre cele 
două aspecte: şi librarul nostru să de- 
vie mai cu seamă factor cultural şi mai 

uțin negustor — sincera şi statornica 
egătură dintre sufletul universal rom- 
plei şi întinit şi cel naţional în plină 
desvoltare. 


PAUL I. PAPADOPOL 


UNIVERSUL LITERAR 


Critica intolerantă sau sectarismul 
de la „Falanga“ 


Acum două sau trei luni de zile cu pri- 
lejul apariţiei primului său număr, revis- 
ta „Falanga“ anunţa răzl-inic şi osten- 
tativ deschiderea unei campanii llerare 
pentru purficarca şi însănătoşirea lite- 
vaturei noastre  contimporane  rătăcită 
iremediabil în apele unui modernism ex- 
centric şi irațional. 

Ideile. sau mai bine zis realităţile peu- 
tru înfăptuirea cărora, retista îşi ş ropu- 
nea să lupte. nu constituiau ceva nou. De- 
viuțiuni şi exagerări similare color ela 
uoi, sau produs şi se produc în cânuluri 
cărei literaturi în curs de creștere, Eie 
sunt fnnomene curente fără sorţi de via- 
biliiate, ce apar sub forme variate aproa- 
pe întotdeanuna, în momentele de iran- 
ziție ce precedează perioadele de [ixare 
definitivă şi acceptare de către majori- 
tate a aceluiaş inca! literar sau a unei 
originale forme de cxprecie şi înuite ar- 
tistică, menite pe urmă să vispară socu- 
tan, tot aşa cum au aţărut. 

De aceea însemnătatea lor nu trebuie 
exagerată prin zgonotoase campanii de 
revistă. 

Intro fază de cultură relativ înain- 
tată, tiranizată de spiritul logic şi pozitiv 
iu toate manifestarile sale, succesul li- 
teraturei noastre din extrema stângă nu 
poate fi decât îndoelnic sau mediocru. 
Clașicismul nostru literar strălucit re- 
prezentat astăzi prin scriitori, caro se 
mai găsesc încă în viaţă şi adânc iurădă- 
cinat în gustul publicului cetitor, nu are 
uevoie de o revistă care să facă zid în 
jurul său pentru a-l apăra. 

Spiritul său rezistent si conservativ 
este o pavăză destul de solidă de care 
se pot frânge toate inovațiile anarchice 
si îndrăzneţe ale litevaturei de astăzi. 

Asa dar, nevoile şi pealitățile literare 
contimporane, nu prea justifică larma 
exagerată şi campaniile violente ale a- 
cestei reviste scoborite de multe ori la 
nivelul pamtletului şi polemicilor perso- 
nate în ciuda desideratelor sale progra- 
mutice. 

Activitatea sa desfăşurată timp de iei 
luni pentru triumful unei cauze iluzorii, 
sa pulverizat metodic număr de număr : 
în polemici agresive şi dialeciică lite- 
rară, în, discuțiuni mărunte și sterile, în 
în kilometrice recenzii de reviste uucori 
întemeiate, altcori injuste şi  doginaiice 
in considerațiunile I5r critice, în pra- 
sumțiuni lipsite de temei sau în sfârşit 
în eforturi de Dagatelizare şi ridiculizare 
a ideilor şi activităţii scriitorilor adrer- 
sari. 

Până în prezent „Falanga“ n'a creiut 
nimic pozitiv în literalura noastră. Apa- 
riția sa n'a determinat o revoluţie lite- 
rară şi nici prea mare afluenţă de talen- 
te în jurul său. 

Literatura publicată în coloanele sale, 
exceţ:iând două pasteluri ale d-lui G. Du- 
mitrescu, este de mediocră calitate şi nu 
prea cred să provoace cititorilor „emoţii 
estetice“. 

Lipsa unui bun materia! literar, iîm- 
pune, desigur redacției obligaţia de a 
face din când în când reproducerile din 
scriitorii consacraţi şi cunoscuţi le multă 
vreme publicului, 

Chiar cronica literară nu străluceşte în 
paginile sale; din pricina impoclanţei 
exagerate ce se acordă receuziei reviste- 
lor. ea este sporadică şi fără o linie de 
amplă desfăşurare, ă 


CONST, GEORGIADE 


Politica sa literară concretizată într'un 
reacționarism  tranşant, întrun  clasi- 
cism exagerat este iniolerantă, şi din 
pricina unui gust rigid şi limifat numai 
la perceperea unor anumite valori li- 
ferare, ea denotă o apretiabilă incou- 
prehensiune a tendințelor de modernizare 
moderată şi rațională a literaturei româ- 
nesti contimporane, 

Această politică nu contribae cu nimic 
Ja luminarea ei, la limpezirea zărilor 
sale întunecate sau Aa cunoaşterea srfle- 
iului scriitorului conutimporan. Ea nu se- 
sizează, nu desprinde nimic din contuzele 
aspirații literare şi adevărul  suiletesc 
care se plămădesc și urganizează incon- 
ştient și lent în suiletul colectiv al gcne- 
vației de astăzi, 

Imobilizată întrun estetism rigid, dâu- 
su se aşează deacurmezişul evoluțici or- 
gunice a liieraturei nousire, care îşi re- 
clamă astăzi în limitele unei bune înţe- 
legeri : dreptul la o înoire şi primenire 
a temelor de inspirație. a mijloacelor 
de expreşie şi a procedeelor literare. 

Atâta timp cât această tendință de în- 
nuire nu prejudiciază claritatea şi ar- 
monta oțerelor în care se exteriorizează, 
atâta timp cât ca nu și-a găsit încă o de- 
săvârşită expresiune în opere definitive, 
o bună politică literară ne trebue să fie 
intoleruntă în verdictele sale critice, să 
condamne un curent sau un scriitor în 
formațiune, înainte ca acesta să fi fă- 
cut dovada deplină a capacității sale de 
creație. 

Revista „Valanga” persecută şi înscar- 
că să înăbuşe talente înainte ca ele să fi 
ajuns la maturitatea  evolutiunei Ier 
Vterowe. numai pentru motivul că au: 
un alt ideal şi mentalitate liierară. 

Acesta este cazul unei cunoscule seri- 
itoare dela noi, căreia „Falauga“ îi con- 
testă po nedreşt orice talent, orice po- 
sibililate do îndreptare şi desăvârșire 
vrin cevoluiiune. 

Spiritul acesta negator şi sectar sălăş- 
Juit de altfel na numai la „Falanga“. dar 
şi prin redacţiile altor reviste noi îl de- 
nunțăm opiniei publice, el constituind o 
reală primejdie pentru literatură prin 


tendințele sale de înguslă apreciere şi 
interpretare a fenomenului literar. 
Dar vom mai reveni. 


CONST. GLORGIADE 





19% 


Lauda minciunii 


O colecţie în care cei spirituali, în ciu. 
da burgheziei îmbâcsite de prejudecăţi . 
şi de morală, vor lăuda greşelile nvas- 
tre, Mici viţii pe cari le are fiecare, pe 
a le condamni la alţii dar ţi le ierţi 
ie, 

Ce urât e să fi lacom, dar la masă îţi 
păstrezi portția cca mai mare. Să mint, 
eu nu mint nicodată si chiar acum spui o 
minciună. Condamni cochetăria dar te 
opreşti în faţa fiecărei oglinzi ca să-ţi u- 
şezi un colţ. Râzi de proşti. şi nu-ţi dai 
seama că eşti mai prost ca ei, 

Etienne Rey laudă minciuna. Cu o 
vervă și cu un spirit caracteristic, in 
gândiri şi aforisme sclipitoare îţi arată 
frumusețea minciunii, încât la urmă îţi 
pare rău că nu ştii să minţi, 

Si iată câteva, 

Adevărul n'are valoare decât în gura 
mincinosului. Pentru ceilalţi care ar fi 
meritul. a . 

Faceţi experienţa cu oricine, cu pri- 
mul venit. Opriţi-l zicându-i „Vreau să-ți 
vorbesc sincer“. Şi veți vedea faţa lui 
îngrijorându-se, privirea i se întunecă, 
se aşteaptă la ceva rău, să treacă prin- 
tun moment neplăcut. Cu toate -acestea 
nu ai spus încă nimic, i-ai promis numai 
să o să-i spui adevărul. 

Nu căutaţi niciodată adevărul, aţi pu- 
lea să-l găsiţi. 

Minciunile pe cari le spui altora .nu 
sunt nimic pe lângă cele pe care ţi le-a 
spus ţie, 

Sa spus că minciuna omoară dragos- . 
ica. Das sinceritatea ? . 

Cu cât minţi mai mult pe cineva, cu a- 
tât îi ceri să fia mai sincer cu tiue. Un 
mincinos care înfruntă un mincinos, uu 
mai e joc. e concurenţă necinstită, 

Ce om sau ce femee ar zice în momea- 
(ul în care încetează să inbcască „Nu te 
mai iubesc“, 

Nu e uumai o artă de a spune minciuut, 
mai e o artă de a le asculta. E mui greu 
şi mai delicat, în adevăr amorul propriu 
te obligă să arăţi că nu eşti înşelat şi nu 
poți rezista plăcerei de a dovedi celui 
care vorbnşte că nu trebue să te ia drept 
un imbeail, DEI 

Mediocră superioritate. E o vanitate 
iai subtilă, o plăcere mai ascunsă iorc- 
mai în aceea de a avea acrul că eşti în- 
şelai, atunci când nu eşti, și că te amuz 
in tine, pentru tine singur, de  ficcare 
minciună pe care o descoperi, 

Toată arta de a te purta cu femeile se 
invârte în jurul acestei minciunii. Omul 
îndemânatec nu e nici cel ce e orb me 
cel ce e pătrunzător. Preferă să lazi pu 
femee în îndoeală şi în neliniște. Trebue 
tu ea să se întrebe: 

„Mă crede sau nu mă crede?“ şi să 
nu fie în stare să răspundă. Atunci o să 
te pgăscască foarie inteligent și foarte. 
periculos. 

Cele două mari forte ale lumii. --suni 
puterea si minciuna, Intro societate ba- 
zată pe putere, puternicii n'au nevoe să 
mintă. Puterea nu minte: ca e puterea, 
şi aceasta, ajunge. 

Istoria a văzut întro zi alături repre 
zentanţii cei mai iluştri ai forței şi miîn- 
ciunii. Napoleon şi Talleyrand. Şi la 
sfârșit tot Taleyrand a bătut pe Na- 
polcan. 

Nu e oare plictisitor că de atâtea su 
cole două şi cn deuă tot patru fac! 

Un mincinos apăru după moarte în faţa- 
lui Dumnezeu : „Doamne, de ce nn cunt 
în locul tău, Dacă aşi fi Dumnezeu m'aşi 
îuveseli minţind pe oameni !* i 

lam Dumnezeu râse ironic şi răspunse : 

„Sărmane muritor care are îngâm?area 
să vrea să înveje ceva pe Dumnezeu!" 





PETRU PAUL RUBENS 


O COMEMORARE 
1577—4927 


Se împlinesc trei suie cincizeci de ani 
dela naşterea lui PETRU PAUL RUBENS 
meşterul flamand, care „ exercitat prin 
paleta lui o extraordinară infinență a- 
supra tutror generaţiilor de pictori ce 
sau suce&lat în decursul celor trei vea- 
curi apuse, 

„Înfhuenţa lui e formidabilă şi astăzi — 
şi se va resimți cu prisosință atâta vre- 
me, cât ucenicii tineri şi bătrâni vor a- 
vea putinţa să se! adape din neîntrecuta 
suculenţă cromatică a celui mai sensual 
cântăreţ al cărnii. pe care lau cunosut 
până acuma timpurile. 

Mărturisese umil că n'am înțeles cum 
se cuvine pe acest meșter al culorii, până 
ce întâmplarea nu mi-a pus în mână îu- 
semnările lui Eugene Fromentin 1), scri- 
se pela 1875—pagini de uimitoare anali- 
7ă picturală şi totodată, splendid—ome- 
nească interpretare dramatică a concep- 
țiilor rubensiene. 

Cu prilejul acesta nu cred că pot adu- 
ce un mai pios omagiu lui Rubens, decât 
transpunând în româneşte câteva pasagii 
din caetele aceluia dinire pictori, cari 
a tubit, a adâncit şi a trăit mai intim su- 
fleteşte opera uriaşului flamand : 

€l mai are şi acest dar deosebit, al 
elocvenţii. Graiul lui este ceiace în lite- 
ratură e limba oratorică. Când improvi- 
zează, limba aceasta nu-i din cele may 
frumoase ; dar când o reține cu asprime 
ea e magnifică, E promptă, neașteptată, 
abondentă, caldă — şi în orice împreju- 
rare, eminamente persuazivă. Rubens te 
loveşte te minunează, te respinge, te ru. 
tremură — : și te convinge întotdeauna. 
lar, dacă e nevoe, el ştie să te induioşeze 
ca nimeni altul. In fața unor tablouri 
de Rubens — te revolţi. 

Sunt altele dinaintea cărora te podide- 
şte plânsul. Faptul acesta e rar în toate 
scolile. 

Rubens are slăbiciunile şi năzbâtiile 
marilor oratori —- dar şi flacăra lor co- 
municativră. 

Ji se întâmplă să peroreze, să declame, 
să bată apa în piuă — dar are uneori 
cuvinte pe cari numai el singur le poate 
grăi. Ideile lui din acelea cari nu se poi 
Ea a ai 

1). Les maitres d'auirefois. 


ASASINI AMAA, 
CERCEI OILE CIO 


Etinne Ray ridică minciuna la o artă. 
E o artă să minţi. Minciuna e plină de 
o poezie personală misterioasă, plină ge 
surprize şi mici pericole cari o îac deir- 
cioasă. : 

Şi cine mai spune acum că nu ştie să 
mintă. Cine ? Chiar cel ce nu minţea nici 
odaiă şi-ar începe ucenicia lepădându-se 
de o virtute care pare să fi ajuns o ru- 


şine. 
A. 1OSIE 


exprima decât prin elocvenţă, prin gest 
patetic şi trăsătură sonoră, 

„Mai ţineţi seama că el zugrăveşte pen 
tra ziduri şi pentru altare, că se adre- 
sează unui auditoriu nenumărat, că, prin 
urmare, trebue să se facă ascultat de de- 
parte, să izbească de departe, să cuce- 
rească şi să farmece de departe. De aici 
obligația de a stărui puternic, de a-şi 
mări mijloacele sale de exprimare, de a-și 
amplifica vocea. Sunt legi, hotărite, de 
perspectivă, am putea zice: de acustică 
ve prezidă arta aceasta solemnă şi vastă, 


„„„Dacă prin stil se întelege idealul a 
ceeace este pur şi frumos, transcris în 
formule, — atunci Rubens nare un stil. 
Dacă înțelegem prin măreție, înălțimea 
pătrunderea, forța meditativă şi întuitivă 
a unui mare gânditor — Rubens nu are 
nici măreție, nici cugetare, Dacă inzis- 
tăm asupra gustului — Rubens e lipsit 
şi de gust. Dacă iubim o artă reţinută, 
concentrată, condesată. ca de pildă aceca 
a lui Leonardo— arta lui Rubens va iz- 
buti să vă irite prin dilatările ei ohiş- 
nuite şi să vă displacă.. 

„Se cuvine deci să găsim, în afară de 
vrice comparaţie. un mediu aparte în 
care să asezăm gloria accasta atât de le- 
gitimă. Trebuc să găsim în lumea ade- 
vărului prin care el păşeşte ca un mae- 
stru. precum şi în aceia a idealului, acea 
r:giune a ideilor limpezi, a sentimente- 
lor, a emoţiilor. unde inima. ca și spiri- 
tul său îl poartă necontenit. Se envine 
să proe:zăin bătăile de aripi prin care e! 
se menține la acele altitudini. Trobue să 
înțelegem ci elementi! său cste lumina, 
că mijlocul său de exaliare este paleta, 
scopul : claritatea şi evidenţa lucrurilor... 


„.Ceeace este cu adevărat extraordi- 


- nar în acest tablou — (..Pescuirea minu- 


nată“—Notre Dame—Malines) —datorită 
imprejurării care îmi îngădue să-l pri- 
vesc de aproape și să urmăresc lucrul 
meseriei tot aşa de uşor ca şi cum Ru- 
bens ar lucra în fața mea —ecă el are 
aerul de a-ţi destăinui fără rezervă luate 
secretele şi totuş te uimeste de parcă nb 
ți-ar fi destăinuit nici unul, 

„Nu te uimeşte faptul că nu stii rum 
a lucrat Rubens aici, dar că nu știi cum 
poate cineva să realizeze atât de bine, 
lucrâna astiel. 

Mijloacele sunt simple și metoda ele- 
mentară. Un: panor frumos. neted. curat, 
şi alb pe care se preumblă o mână de o 
agilitate magnifică. o mână iscusită, sen- 
sibilă şi hotărită. Frenezia pe care i-o 
presupui la lucru, e mai mult un fel dea 
simţi decât o dezordine în zugrăvitură. 
Penelul lui Rubens e tot atât de calm pe 
cât îi este sufletul de anrins si pornit 
spre avânturi. La un artist astfel :rsani- 
zat, este un ranort asa de exact și relaţii 
aşa de repezi între viziune, sensibilitate 
şi mână, o atât de perfectă disciplină şi 
oscultare între toate acestea. încât zeu- 
duirile obişnuite ale crreruhmi care diri- 
jează, sunt asemeni vibraţiilor unui in- 
strument muzical. 

Nimic nu te înseală mai mult ca acca- 
siă febră aparentă, reținută prin calcule 
profunde şi servită de un mecanism sn- 
pus înturor încercărilor, Tot astfel cu 
senzațiile ochiului şi, ca urmare, alegerea 
culorilor pe cari le îutrehuințează. Culo- 
rile lui sunt şi cle foarte sumare si nu 
par aşa de complicate decât din pricină 
că pictorul ştie să le întrehuințeze cu 
rost, dând fiecăreia din ele rolul cores- 
punzător. 

Nimic nu-i mai redus ca numărul cu- 
lorilor sale prime. şi totusi nimic mai 
limpede prevăzui ca felul în care le în- 
xecinează. Nimic mai simplu ca obişnuin- 


DNIPERSUL LITERAR 


„CARICATURI* 


Grotescă 


Toamna a murit de anemie 

In spitalut frunzelor uscate ; 
Iar bătrânul soare, o făclie 
k-a aprins cu mâni decolorate. 


Poamna a murit de anemie, 

Cu obrajii galbeni de paiaţă... 

Şi gătită ca de leturghie, 

A fost dusă pe-un coştiug de ceaţă.. 


A condus-o unu monom de ciori 
Imbrăcatein fracuri de cerneală, 
Si-a bocit-o vântul cu viori, 
Vonfăind în zări de umezeală... 


ALEXANDRU BILCIURESCU 
Pus (; 


A44 


ia în virtutea căreia el nuanţează—şi to- 
tuş nimic mai surprinzător ca rezultatele 
pe cari le produce. Nici unul din tonurile 
Ini Rubens nu-i prea rar, în sine. Dacă 
Inaţi un roşu, al lui. vă este uşor să-i Qic- 
taţi formula : vermillon şi ocre, în starea 
primulmi amestec. Dacă îi examinaţi ne- 
g&rul lui, el e un negru de ivoriu, care. în- 
cuserit cn alb, îi dă toate -combinaţiile 
imaginabile ale grinrilor sale surde ori 
tandre, Alhastrurile lai, sunt accidcute. 

Galbenurile, culori pe cari le simte şi 
le manipulează «cl mai puţin bine, ca 
vopsea. 

Ovurile, pe cari le utilizează excelent 
în bogăţia lor caldă şi surdă. au ca şi 
rosurile lui, un dublu rol: în primul rând 
să facă să izbucnească lumina în altă 
parte decât pe alburi ; al doilea. să exer- 
cite în preajmă actiunea indirectă a unei 
enlori care schimbă ne altele, cum de 
pildă, să transforme în violet un gri. trist. 


“iasignifiant si neutru. Vor snune mulţi : 


nu-i nimie extraordinar în toate astea. 

„Dedesupturi brunurii cu două trei cu- 
lori active pentr a da un aspect de bo- 
găție unei nânze vaste : descomuneri 
cenuşii obtinute din amestecuri searbede: 
intermediale de grinri pornind dela ne- 
pri! absolut la alhul absolut. 

Prin urmare pntine materii. colorante. 
în schimb cea mai puternică strălucire 
de culoare. pn mare fast eromatic obținul 
cu puțină cheltuială. Inmină fără excese 
de lumină, o sonoritate extremă cu un 
mic nnmăr de instrumente : un clavir pe 
care îl varcurge sărind multe note și pe 
care îl face să sune. când e nevoe, în am- 
bele extremităţi. Asta e, în grai muzical 
si pictorieese, obișnuita acestui nare 
practician... 


„Rubens e un lirie, cel mai lirice din 
tre toți pictorii. Promptitudinea ]ui ima- 
pinativă, intensitatea stilului său. 1it- 
mului său sonor şi progresiv, întinderea 
acestui ritm şi ascensiunea ni verti- 
cată — numiţi toate acestea lirism și nu 
sunteți departe de adevăr... 


„Rubens e — alături de Rembrandt 
_— nltimul mare şef de şcoală. Mai mult 
decât Rembranât, al cărui geniu esie in- 
transmisibil. el a determinat legi esteti- 
ce nouă, numeroase şi fixe..." = 





UNIPERSUL LITERAR 


ARDEALUL SI PROBLEMELE CULTURALE 


O dușmănie periculoasă 


Atacul „tinerilor oțeliţi“* dat împotri- 
va comitetului partidului naţional român 
sa început, cel p'iţin în ceeace priveşte 
efectul în opinia publică, prinir'ua arti- 
col în care membrii comitetului erau lă- 
cuţi pur şi simplu niște măgari, cari păş- 


teau pe un vezuv, Situaţia politică ge-. 


nerală în Europa se asemăna întrade- 
văr cu un vezuv, care clocotea pe în- 
fundate amenințând în tot momentul cu 
o puternică erupţiune, In Peninsula Bal- 
canică se pregătea de-asemeni războiul 
care a şi izbucnit în anul 1913. 

Nu mai puţin îngrijorătoare era siiua- 
ţia în Ungaria, jtuna maghiară”, care 
tindea spre desfacerea Ungurici de Aus- 
tria, obținuse câteva succese prin ten- 
diuţa ei naţionaliscă şi prin politica de 
maghiarizare, Contele Şicfan Tisza, Ios- 
tul prim-ministru ungar, reuşise să „im- 
blânzească”" şi să ducă la Canossa pe 
[oştii noştri martiri din procesul Alemo- 
randuiwm, cari fuseseră graţiaţi de că- 
tre regele Francisc losii 1 în urma in- 
tervenţiei guvernului român şi mai cu 
scamă a regelui Carol L. Ducerea la Cu- 
nossa a mapirilor noştri a consiat în 
faptul, că cei graţiaţi sau prezeuiat „în 
corpore“ la ministerul de justiţie ungar 
din acele vremuri spre a-i aduce mutţu- 
miri penicu aclul mărinimos de gra- 
jicre. Prezentarea „în corpore“ a indhs- 
pus pe cei mai mulţi canire grajiaţi, 
cari ar fi preferit să se facă acest act 
de recunoștință, impus de împrejurări şi 
de eicmen.are reguli de bună cuviinţă, 
prin o simplă delegaţie. Evident, că in 
modul ucesta demnitatea  personilă ca 
şi cea naţională ar fi fost salvate şi lru- 
lia ungurească n'ar fi pu.ut înpegistra 
„ducerea valahilor la Canossa“. 

In însemnările  truntasului iribunist, 
de care am vorbit în articolele prece” 
dente, se afirmă categoric, că această 
ducere „in corpore* sa pretins expres 
dela Bucureşii şi că decanul martirilor 
noştri, care cunoştea părerea contrară 
„ acestora, a recurs la un şireilic ca să 
se poată achita de această obligaţiune. 

Gestul acesta sar fi putui explica și 
scuza prin împrejurările grele din acele 
vremuri, dar se pare că primirea ce le-a 
jăcuit-o trufaşul ministru ungar a fost 
de aşa natură încât martirii noştri au 
regroiat toată viaja lor greşeala ce au 
făcui-o prin acea „ducere ia Cauussa'. 
Unul dintre aceşti martiri, d, prof. Dimi- 
trie Comşa, care a împlinit anul trecui 
80 de ani, mărturiseşte întrun ariicol pu- 
blicat în „Tribuna“ din Arad (25 luuna- 
rie 1912), că faptul acesta l-a determinat 
să se retragă pentru toideauna din via- 
ja politică. 

Dar faimosul conte Ştefan Tisza mai 
înregistrase un succes faţă de românii 
din Apdeal: reuşise să conrupă şi să a- 
iragă de partea sa pe vicarul dela 
Oradea-Mare, Vasile Mangra. Accest rene- 
gai fusese pe vremuri un mare luptător 
naţionalist şi la înfiinţarea ziarului „Tri- 
buna Poporului“, a avut un rol însemnat, 
după cum reiese din aceleaşi însemnări, 
despre care amintisem mai sus. itenega- 
rea şi irecerea sa de partea duşma- 
nilor neamului au făcut o adâncă impre- 
sie nu numai asupra românilor din Ar- 
deal ci şi asupra vechiului regat, he- 
volta împotriva acestui trădător de neam 
a fost generală ia toţi românii şi cea 
mai dureroasă lecţie şi-a primit-o Vasile 
Mangtra dela Academia Română, care l-a 
alungat din sânul său ca pe un nemer- 


nic. El şi-a ispăşit păcatul 'dându-şi su- 
fletul în decursul războiului, când trium- 
ful cauzei româneşti începuse a se aaun- 
ţa, în capitala Ungarici, Budapeşta,. Des- 
tinul ne-a răsturnat deplin, căci a făcut 
ca corpul trădătorului să fie înmormân- 
tat departe de graniţele României noui, 
în pământul Ungariei, unde zace şi azi. 

Aceasta cra situaţia în Ardeal când 
noua generaţie începea să se afirme în 
viața publică. Mai întâi se afirmase pe 
teren literar-cultural, si aceasta în mare 
parte chiar prin coloanele „Tribuaei“. 
Acest ziar era, după cum am relevut şi 
cu altă ocaziune, o impunătoare reali- 
zare ziaristică şi domina în mod absolut 
opinia publică din Ardeal, care credea 
orbegte în cuvântul fruniaşilor săi, toc- 
mai fiindcă era cu totul străină de cele 
ce se petreceau după culise şi în mijlo- 
cul acelor fruntaşi, 

Se poate deci uşor întelege stupefac- 
ţia de care a fost cuprinsă această opi- 
nie publică în faţa atacurilor vehemente 
şi necruțătoare daie împotriva comite- 
tului. Aceste atacuri. cari erau de o în- 
drăzneală nemaipomenilă, au divizat re- 
pede pe românii din Ardeal în două ta- 
bere adverse. Însuşi comitetul paptidu- 
lui sa divizat în două categorii. Unii, 
capi se simțeau direct atinşi prin epite- 
tul de „măgari“, se supăraseră foc pe 
tinerii temerari şi le purtau sâmbetele, 
căutând să producă în opinia publică un 
cnreut împotriva lor. Alţi membri ai co- 
mitetului, cei mai puţini, cari aveau le- 
gături cu. agresorii şi se ştiau feriţi de 
săgețile acestora şi prin urmare nu se 
considerau „măgari“, se bucurau în taină 
de acesie atacuri, pe urma cărora cre- 
deau că vor putea profiia ei. 

Astfel se formase în scurtă vreme o 
prăpastie adâncă între cele două la- 
bere, cari începuseră u se duşmăni nu 
numai pe teren politic ci şi în viaţa so- 
cială. Duşmănia luase proporţii dezas- 
truoase şi întreaga viață publică ame- 
ninţa cu o compieciă prăbuşire. Poleini- 
ca dintre adversari nu se mai mărginea 
la chestiuni politice şi în dorinţa de-a se 
distruge unul pe altul au fost consuliate 
şi dosarele justiţiei, nici chiar intimi- 
tăjile familiure nau fost cruţaie. 

Spectacolul acesta ar fi fost ceva mons- 
truos chiar şi pentru presa bucureşiea- 
nă, care era de altfel obisnuită <u ast- 
fel de lucruri, dar pentru blajinul pu- 
blic din Ardeal, peniru care până atunci 
gazetele lui crau sfânta scriptură ? „Ban- 


' diţi, infami, ticăloşi, detracaţi, calomnia- 


tori, cic.“, n'au fost cele mai grave in- 
sulte ce şi-le aruncau reciproc adver- 
sarii, 


O adevărată ură  social-poliiică cu- 
prinse românimea din Ardeal până jos 
in straturile „inteligenţei“ modeste dela 
țară, care se compuneau din preoţi, în- 
văţători, notari şi mici industriaşi, 

Pentmu a da măsura adevărată a a- 
cestei duşmănii periculoase. care era 
cât paci să compromită definiiiv toaiă 
Cauza românească, vom reproduce două 
mărtugii ale timpului, provenite dela 
persoane în situaţia de-a putea judeca 
și cauzele şi efeciele acestei duşinănii. 
Grupul „tinerilor ojeliţi“ începuse prin 
„Tribuna“ o anchetă la diferite pemsoa- 
ne cu scopul de a-și justifica în fața opi- 
niei publice acţiunea pornită împotriva 
comiteiului partidului, Printre aceste 
anchete găsim și declaraţia d-lui prof. 


159 


Dimitrie Comşa, . octogenarul martir din 
procesul Memorandului, care se exprimă 
astfel asupra situaţiei („Tribuna“ din 23. 
I. 1912): 

„De un deceniu şi mai bine eu nu fac 
politică militantă. (Cauzele le-am rele- 


vat mai sus. Nota autorului). Apropie-: 


rea nemijlocită de factorii conducător: ai 
mişcărei noastre politice mi-a inspirat 
odinioară hotărirea de-a lua asupra mea 
rolul unui simplu observator. bDesilu- 
ziile influențează totdeauna conduita 
nuustră. 

„Constat şi eu, că situaţie mai critică, 
mai păgubitoare intereselor naţionale 
nici că sar putea închipui. 

„Ceeace ierta nu se poale. este că, în 
ciuda atâtor stăruințe de o parie şi a- 
tâtor promisiuni de aliă parte, comitetul 
executiv n'a apucat, după atâta amar de 
timp, a înfăptui organizaţia partidului. 
Urmările sunt pe cât de evident pe atât 
de triste şi din seamă afară păgubi- 
toare“. : ă 

A doua mărturie e şi mai prețioasă 
prin iaptul, că ea vine dela P. S$. Sa e- 
piscopului Clujului şi al Feleacului Ni- 
colae Ivan, care în epoca critică era vice. 
preşedintele comitetului partidului na- 
țional român. După ce-şi anunţă demi- 
sia din această demnitate şi retragerea 
din comitet, face următoarele  declara- 
țiuni cu privire la conflictul din chestie: 

„După ca i-a succes guvernului să ne 
frângă în alegeri şi să ne reducă numă- 
rul deputaților îu Cameră le 5, era prea 
firesc, ca partidul naţional să caute o 
reculegere, gândindu-se la înfăptuirea u- 
nei organizaţii politice mai serioase, etc, 

„Aceasta se putea însă numai dacă nu 
ne-ar fi bătut D-zeu cu certurile interne, 
cari au luat proporţii până aci necunos- 
cute la noi. 

„Suntem astăzi în ajunul unor eveni- 
menite mari : reforma electorală şi refor- 
“ma administrativă, 

„Nu e mirare că străinii râd în pumni 
de bucurie văzând slăbiciunile noasire;.., 
iar poporul începe şi el a murmura şi 
a-şi pierde încrederea în conducătorii 
săi, | 

„Eu am impresia că mai rău n'am stat 
dela 1868 încoace — ca acum“, (,„Trihu- 
na“ din 19 lanuarie 1912). 


Me: relevăm încă un moment semnifi- 
cativ, care caracterizează foarte bine e- 
feciul ce la produs acţiunea „tiuerilur 
oțeliți“ în cercurile mai ponderate din 
Ardeal.  Repretaţul Andrei  Bâpseanu, 
fost preşedinte al „Astrei“ culturate din 
Sibiu, sa văzut nevoit să se retragă din 
rândurile colaboratorilor revistei literare 
„Luceafărul“, caye avea strânse legături 
cu „tinerii oţeliţi“, Pentru acest pas dis- 
tinsul om de cultură, care era Andrei 
Bârseanul, a fost ironizat de gcriitorii 
rebeli dela „Tribuna“. 


Astfel paiimele politice îşi aruncau 
umbra lor neagră şi asupra vieţii cultu- 


pale, abia încropite, a poporului nostru 


din Ardeal. 


ION BAILA 

















158 
Cărţi şi oameni. 
LITERATURA ŞI RELIGIE, 


In Franţa rapoitul dintre literatură şi 
religie e mult mai evident decât in alte 
țări. Maurice Charny expene polemicile, 
şi curentele provocate mai mult de seri- 
itori ceclegiasrici, decâi de cei laici cari, 
înainte de a căuta să placă lui Dumne- 
zeu, vreau să placă publicului cetitor. 
Printre polemicile recente, pot fi numite 
acea dinire Henri Bordeaux cu Jean 
Gouiraud redactor al revistei „La Croix” ; 
acea dintre Paul Bourgei şi alt jesuit, 
Catolicii nu sunt solidari nici între ei. 
Aceiaşi revistă „La Croix”, năpueşte bu- 
cată cu bucată „Manualul de literatură 
catolică modernă” prețaţat de brânionă, 
abatele, şi Goyau. In jurul lui. k&nelon 


alte dispute. Insă în jurul literatarii de. 


avant-gurdă : loseph Delteil, Henri de 
Moniheriant,  bernanos, Jean - Coctau, 
„lupte sunt homerice“. 

Homanul e considerat de îndrumătorii 
catolici ca un excelent mijloc de propa- 
gandă religioasă, de reintoarceri la cre- 
dinţa părăsită ; pe autorii cari nu se pot 
arăta [ăţiş ca adepţi ai bisericei, forma 
romanului îi ajută cu discreţie, Astăzi, 
pentru a avea o „presă bună“, peniru 2 
fi printre acei demni de Academie, scri- 
itorul e nevoit „să facă romane cu 1en- 
tință consarvatoare, tradiponalistue, reli- 
gioase, reacționare”. E o nevoe deseori 
cruda, ma ălcs peniru acei cari nu sunt 
geniali. Pentru a atrage marele public, 
chiar scriitorul caiolic trebue .să surie 
„cărţi de scandal“, Descrierile lui Zola, 
sunt întrecuse de „picuurile literare“ ale 
adevăraţilor scriitori catolici cari au de 
ales, ca măgarul lui Buridan, între buni 
şi glorie,—şi le doresc pe amândouă. Un 
Leon Daudei fubrică opere apoionetice 
impodobite cu descrieri libertine. Mau- 
rice Barrts a mâugâiat cu o mână harta 
serafică şi cu cealaltă. soldul celei mai 
puţin austere dintre cele „Irei Graţii”. 
„Paracliserii” catolici au destule prile- 
juri să se revolie, apărând religia cu 
noui formule critice. Francois Muurice, 
după al său Desert de l'Amour, a fost 
“chemat la ordine. Montherlant şi Berna- 
„os sunt dăscăliți mereu ; în ce priveşte 
pe Delteil, cazul său e atât de negru, în- 
cât e judecat în camera secretă ; opera 
lui despre Jeanne d'Arc e plină de por- 
nografii şi turpitudini denunţate de ci- 
neva într'o broşură care sc trimiie ,„.nu- 
mai adulţilor“. i 
Aceste certuri. deseori puţin literare, 
aceste duşmănii între bisericuțe şi tara- 
be, au determinat pe unii să pună (în 
Franţa |!) chestiunea reîntroducerii cen- 
zurii literare. Un preot a proclamat de 
pe amvon că „libertatea de a scrie nu 
este absolută“, că „arta este supusă re- 
ligiei şi, în caz de conflict, ea trebue să 
se plece legilor evanghelice“. Censorii 
cclesiastici s'au grăbit să condamne ope- 
rele inofensivului Henri Bordeaux, pen- 
trucă sunt prea lascive, — ei nu ştiu 
însă că scriitorii catolici cunt pe cule să 
fondeze la Colonia o tipografie clandes- 
tină pentru romanele lor de pornografie 
cuvioasă, 

PA. 


*. 
COMEMORAREA LUI SPINOZA. 


La 21 Februarie sa comemorat, la Ha- 
ga, douăsute cincizeci de ani dela moar- 
tea autorului „Eticei::, „Bocietas Spiona- 
puna“ n «deschis o Bubscriziţie pentru cun” 

Mrarea orei unio m muri! Spinoza. Câ- 
sea minimale artieola da alne pi noile dă 


UNIVERSUL LITERAR 


Cronica muzicală 


CONCERTUL CONTRABASISTULUI PRUNNER. CONCERTUL PIANISTIU- 
LUI CARAVIA 


Seria concertelor de vioară si pian 
date de maestrul Enescu a absorbit în- 
trez interesul solistic al publicului. In 
cât, dela începutul stagiunii. aproape nu 
nu mul lost use concerte solistice de sca- 
mă în afară de cele ale maestrului k- 
nescu, însoţit la pian, în prima lor parte, 
de Alfred Alessandyescu, iar în a doua, 
de N. Cararvia. lată acum, în preajma 
primăverii, — ca în îoți anii din urmă, 
de aitiel, — pe protesorul ilosef Prunuer, 
purtându-şi uriaşul instrument, pe esira- 
da Ateneului, despărţit de corpul orches- 
tral, întăţişindu-se ca soiişt în acompa- 
niamentul docilului clavir. Altdată, a- 
pariţia eminentului profesor Prunnep ca 
concertist şi veleităţile uriaşului contra- 
bas de a se întățişa ca pecor al dis- 
cursului muzical, procura auditorului o 
vie înseninare de zâmbeie. llumvrul 
siârnit era irezistibil. Încetul cu incetul 
insă, Prunner a dovedit adânca seriazi- 
tate a convingerilor sale tehnice şi ar- 
tistice muzicale. A dovedit ce ucrobiuuice 
posibilităţi tehnice şi-a putut însuşi, de 
sigur graţie darurilor sale înăscuic, dur, 
neindoios, graţie şi unei munci stăpul- 
toare exemplare. Liţi, ascultând pe 
Prunner, că contrabasul, tenebrosul gi- 
gant, strunit vârzob, ca o cochetă vio- 
lină, se mânueşie cu dificultăţi care-l 
lac aproape impropriu peniru solo. Şi 
totuşi, Prununer a isbutit să îimblânzească 


„xecalcitrantul instrument şi să obţină po- 


sibilităţi de interpretare cu adevărat ui- 
miioare, Astfei publicul său a fost cou- 
vins de excepţionala putere tehnică a 
lu: Prunner. care a îuirăut în mod defi- 
nitiv rebarbativa împotrivire solistică a 
conirabasului, a căpătat o sigură şi  co- 
modă iacititate de a-l mânui, i-a relie- 
fat o viguroasă capacitate de exprimare 
melodică, creindu-i, asttel, o individua- 
litaie ingtrumenială clar definită. lar, în 
al uoilca rând, ceeace covârşeşte in con- 
certele lui Prunner, este muziculitatea sa 
ireproşabilă. Prin tehnica cu care gi-a în- 
zesirai mânuirea  iustrumentului, Prune 
ner a reuşit să inventeze o sonoritate 
specilică. Pe amploarea naturală a con- 
trabasului. Prunner construeşte v souo- 
ritate gravă, severă, fără patos exterior, 


rowmâ- 


revistă au amintit şi publicului 
nesc un nume care rămâne în istoria spi- 
ritului omenesc. Literatura spinozani e 
imensă. Dintre operele franceze ronsa- 


crate lui Spinoza, cartea lui Delbos: 
„La probltme moral dans la philosophie 
de Spinoza“ e prea metafisică şi a rămas 
îngropată în bibliotecă. „Spinoza“ al lui 
Lon Brunscwhig (edit. Alcan) e cea mai 
bună expunere dogmatică a filosofului, 
pe când „Benoit de Spinoza“ al lni P. L. 
Couchoud (aceiaşi editură) ne iniţiază 
asupra naşterii şi evoluţiei doctrinei sale. 
Pentru profani, mica luciare a lui Emil 
Chartier : „Spinoza“ (edit.  Delaplane) 
expune în întregime și foarte limpede 
filosofia „Eticei“ — şi star cuveni să fie 
tradusă şi în românește pentru marele 
vublie. e ati 


REABILITAREA LUI EDGAR POE 


Acal cări an cliit Povestirile extra: 
Bydinare ai lu! Păa, pe cari Enrapa le:a 


ci de adâncă îinterioritate. Mai uscată, 
dar mai rezervată, potolită, mai plină de 
veculegere. O demnă ținută ascetică îm- 
presoară cantilena, dându-i un farinee 
de melopee hicrutică, calm şi demnitate 
sacerdotală. 

- 

Atât ne-am deprins să vedem pe pia- 
nistul Caravia alături de maestrul lnes- 
cu. încât priveşti curios pe artist apă- 
rând singur şi aştepţi nerăbdător vestea 
cea nouă şi bună a ar.ei sale. Caravia 
este un impulsiv, în cel mai definitiv 
sens -al cuvântului. Simţi aproape tizic 
ce clocotire dramatică de efecte se sbale 
în acele tumulturi sonore ce animneuză 


totul în jurul pianistului. Nu este în- 
tâmplător că ambele concerte «le cs- 
timp, au în fruntea programelor 


„Appassionata“ de Beethoven, în cure 
temperamentul lui Caravia se poate în 
voe afirma. De sigur, alt pianist ar fi 
aşezat o asemenea piesă ca punct cen- 
iral într'o formaţiune de program. Cara- 
via. însă este mânat de acea putere lăun- 
tvică ce domină personalitatea sa artisti- 
că şi, întradevăr. ex abrupto, din hăul 
sonorului anorganic, artistul ne transpu- 
ne Și cufundă în grandiozal poem beetho- 
venian. Nu bănuim cum Sa întâmplat a- 


'ceasta. Naţional, am fi presupus uecesi- 


tatea unei metodice adaptări la mediul 
sonor beethovenian. Caravia însă are a- 
tâta forjă de impulsie, încât fără altă 
introducere — cum de alttel esie con- 
cepută şi „Ăppassionata“ — prin emoţieo- 
naniul unisou în pianissimo al îucepu- 
tului piesei, ne răpeşte, ne smulge subit 
din nefiinţa muzicală. alăturându-ue su- 
îleteşte împătimirilor ce  învolbureuză 
furtunos  întweuga  sonată, cu excejţia 
exlaticului Andante con moto. 

In interpretarea restului pieselor din 
program, chiap când conţinurul = u uste 
propriu avân:ului dramatic, Caravia im- 
presionează prin aceiaşi  revărsare de 
viaţă interioară în care trăeşte intens 
fenomenul de artă, fără chiar a purta 
o grije prea atentă pentru materialita- 
tea tehnică, pentru supleţea de diziia- 
țiune şi de rafinerie dinamică. 


GEORGE DIACU 





cunoscut întâi prin traducerile lui Char- 
les Baudelaire, au fost atraşi de farme- 
cul straniu al acestui scriitor ucis de al- 
cool, însă dus la beţie de mizeriile coti- 
dianc, de munca brută în redacţii ame- 
ricane. de oribile griji familiare şi de v 
hereditate tristă. 

Referindu-se la un studiu al lui Ca- 
mille Mauelair, despre Po&. romancierul 
Henri llertz înfăţişează în puţine rân- 
duri „geniul multiplu şi nesătul al lui 
Edgar Po6 care a străbătut întregul do- 
meniu al „facultăţii matematice“ -— hăr- 
(mit de cele mai vulgare realităţi și ri- 
dicându-se în „lumea invisibilă, răsco- 
lind credințe şi filosofii. stăruind ilu- 
minări oculte, halucinante... Poet ul ve- 
lor mai frumoase şi desesperate clanuri, 
uutor de  poveştiri uşoare în cari „hu- 
mour“ întunecat e îndulcit de glume, 

siholog îufrigurat al tainelor insesisa- 

ile şi cercetător înăcrit al enigpmelor 
mortale, critic litorar, asintician vi fil 
10? aa țidane Puă n ascultat de legea si 


UNIVERSUL LITERAR 


PREMIUL „LON PAVELESCU” 
AL S. S. R-ULUI 


DO La premiile $. S$. R-ului, din anul 
acesta, d. ARIUR ENAŞESCU, a luat 
premiul „lon Pavelescu“ pentpu cel mai 
bun sonet al anului. XR 

D. Perpessicius a recomandat Adunării, 
cu următorul reterat sonetul „Afrodita”, 
al d-lui Enăşescu: A 


Arta sonetului, în care d-nii Mibail Codreanu, 
V. Demetrius, Emanoil Bucuţa şi răposatul lon 
Pavelescu, între alți contemporani, au insen.- 
nat atâtea victorii ale genului, prenumcră şi 
anul ce trecu, nenumărați fervenţi. 

Voiu aminti dintre porții pencltimei genc- 
taţii numele d-lui Marcel Romauescu, ale cărui 
sonete din „Grădina lui Teocrit" unesc periec- 
țiucea tehnică cu proegnanța evocativă, — cu 
atât mai prețioasă cu cât sonetul reclamă, din 
natură, o nobilă sobrietate, 

Voiv aminti dintre poeţii ultimei generaţii, 
numele lui Marius lliescu, uie cărui sonete în- 
cepute în „„Transilvania” şi continuate în „Fla- 
mura“ nu vădesc numai un cult formal; uuw- 
mele Îu3 C. M. Teodorescu, ale cărui sonete se 
disting printr'un prețios hermetism, şi numele 
lui Mircea Pavelescu, un adorator al genului 
şi în care lecţiile răposatului leon Pavelescu, 
unchiul său şi: Jose Maria de Heredia al amân- 
dorura maestru, se surprind cu plăcere, şi voiu 
stârşi, socotind, că sunt în asentimentul Dvs, 
prin a desprinde dintre nenumăratele nume als 
cultivatorilor de poezie, in credința că acest 
premiu este instituit să încunune cel mai bun 
sonet — şi poezie în acelaş timp — al arului 
numele d-lui Artur Enăşescu, a cărui activitate 

„ poetică, în anul ce trecu, a fost dimtre cele mai 
de valoare, Sonetele d-lui Artur Enăşescu a- 
plică o tehnică desăvârşită la subiecte de o 
begaţă varietate. Sucotesc că „greutatea als- 
gerii“, care insoțeşte intotdeauna triarea unui 
material exceleni, ne va fi uşurată conside- 
tând că oricare din soretele d-lui Artur Enă- 
şescu, merită „premiul sonetului“ pe 1926 şi 
că Domniile voastre veţi fi fericiţi să premiaţi 
din bogata activitate poetică şi de sonctist a 
d-lui Artur Enăşescu, sonetul „Afrodita“, pu- 
blicat în Universul literar, XLII, 26, 1926. 


AFRODITA 


În hău de mări, bătute de furtună, 
La pieptul spumegatului talaz, 
Prinzându-i gingaş, braţul de grumaz 
Dormea seninul ca un fulg de lună. 





dominantă care nu e alta decât „raţiu- 
nea matematică“. Această rațiune păti- 
maşă, cutezătoare. îl ridică dela efortul 
nevinovat al jucătorului de şah, al cău- 
tătorului de cuvinte încrucişate şi de 
ghicitori — la gestul aceluia „care pro- 
testează în faţa infinitului“, la atitudi- 
nea nebunului devorat de fantome, a sa- 
vantului renegat şi al preotului pose- 
dat. Dela banalele beţii ale curiosităţii 
de cafenea, el ajunge la beţiile înfioră- 
toare ale curiosităților de laborator şi 
de mănăstire. Po& aduce mărturisiri din 
aziluri şi din camere secrete ; el e ine- 
reu în pragul spaimei. lângă terorile lu- 
mii „de dincolo“ pe cari inteligenţa lui 
înflăcărată de alcool le înfruntă «u lu- 
ciditate. In faţa acestei forţe care schim- 
bă raporturile normale ale vieții pămân- 
tene, mulţi dau înapoi. Po& rămâne to- 
ttuşi un poct torturat deidealuri inc- 
cesibile, un suflet mare care n'a încăput 
intr'un trup ce cădea adesea în noroa- 
iele vieţii de fiecare zi. Existenţa lui e 
O pildă trugică & idualisiaului uolizaltat 


P, A 


Seninătate, zbucium, împreună, 

Uniţi de sorţi pe-al apelor podgheuz, 
Năseură, robi. aceluiaşi extaz, 
Nemărgenirea, lloare de genună. 


Și haosul, gemu de iremătare, 
Când cca dintâiu Semeaţă întruchipare, 
Vis cald! femeia, amforă de slavă, 


Zbueni legănătoare şi suavă, 


Vrej de senin cu fruntea 'n sîrg destele, 


Din zvîrcolirea undelor rebele. 


ARTUR ENAŞESCU 


BANCHETUL DELA BOULEVARD 
IN ONOAREA PREMIAȚIILOR 
$. S. R-ULUI 


Ci Duminică 27 Fibruarie. orele 1 jum, 
din zi, în sala de marmoră dela Boule- 
vard, a avut loc masa colegiali dată în 
cinstea laureaţilor din anul acesta, ai 
S. S. R-ului. , 





- E. MACIUCESCL 


Banchetul fu prezidat de d. Nichifor 
Crainic, secretarul general al Ministeru- 
lui Aptelor. Asistau : d-nele Claudia Ali- 
llian, Natalia Negru, Marieta Sadoveonu 
şi d-nii: Liviu Rebreanu, prezidentul $. 
S. R-ului. lon Minulescu, Corneliu Moldo- 
vanu, Ion Pillat, Al. Stamatiad, C., Arde- 
leanu, O. Ilan, V. Savel, Perpessicius, lon: 
Marin Sadoveanu, Adrian Maniu, Al. UObe 


j iz 
| N 
A 


N. PORA 





denaru, Camil Petrescu. Alfred Mogoiu, 
E. Măciucescu. Gh. Adamescu, Al. Bă- 
beanu, N. Pora, M. Lungeanu, N. Rădu- 
lescu-Niger, etc. etc. Editurile erau  re- 
prezentate de d-nii  loaniţiu, directorul 
„Cărţii Româneşti“ şi A. Benvenisti, di- 
rectorul „Ancorei“. . 

Sa servit următorul menuu : 


Creme Parmentier 
Suprâme de Merian Waleska 
Baron d'Agneau de lalt Persill 
pommes pont ncui 
Salade de saisoa 
Petits Pois Paysans 
Pariait Pralin€ 
Froitr 
Cai6 
 Talea-Mastică 
Rialisa Oragavani 
Thâmazuna 
Coma uMamuvari” 


159 


La şampanie, ia cuvântul d. Livin Re- 
breanu, președintele Societăţii Scriitori- 
lor Români şi ţine o cuvântare dia, care 
extragem : , 


Domnitor, 


Inainte de-a felicita pe norocosii noştri co- 
legi premiaţi, în a căror cinste ne-am adunat 
aci, să-mi daţi voie să exprim toată dragostea 
ucas!ră pentru secretarul general şi sufletul mi» 
nisterului Artelor, Nichifor Crainic, pe care azi, 
ca totdeauna, îl avem în mijlocul nostru. 


4 
Li 








af Ve, 
E FE a 
IE. aa A 


PERPESSICIUS 


jnprcjurăr; independente de voinţa noastră, 
ne-au împiedicat să arătăm dela început în- 
croderea şi simpatia cu care am primit numi 
rea lui Nichifor Crairic în locul de mare răs- 
pundere dela ministerul artelor, Poate că a 
fost mai bine aşa. Atunci, la început, nam îi 
putut decât să ne spunem nădejdile ce le pu- 
neam într'insul, Acuma, după aproape un ân, 
il putem sărbători pentru o activitate rodnică. 
Azi vedem că Nichifor Crainic, la ministerul 
artelor, e un creator şi organizator. 

Pentru întâia oară, ministerul artelor, înfiin- 
țat de unul de-ai noştri, a început să se gân- 
dească serios la înglobarea literaturii şi a scrii- 
torilor în programul de consolidare şi propă- 
şire a Statului. Nichifor Crainic n'a uitat că e, 
inainte de toate, scriitor, şi ţine cu tot dina- 
dinsul să canalizeze în folosul ţării întregite 
şi a culturii naţionale, energiile sănătoase pe 
cari le reprezintă literatura, 

N'a făcut promisiuni și totuş, la prima oca- 
zic, si-a amintit de Societatea Scriitorilor şi 
i-a făcut parle de un fel de premiu de un mi- 
iion lei. Ca să fiu în nota noastră normală de 
veşnice nemulţumiţi, am să spun că considerăm 
acest premiu ca un început bun. Sunt sigur că 
aşa îl consideră şi Nichiior Crainic, Câtă vreme 
arta dramatică oficială consumă multe zeci de 
milioane, m'avem să credem că literatura tre- 
buie să fie deplin satisfăcută, 

Azi am putea prooroci că va veni o vreme - 
când premiile S. S. R. vor însemna, pentrii o- 
perele distinse cu ele, un îndreptar sigur pen- 
tru marele public cititor. 





di 
RR 


V. SAVEL 


N 


Adunarea de azi, întâia pentru cinstirea pre= 
mianţilor noştri, as dori să fie o nouă formă 
pentru sporirea importanței premiilot noastre. 
Manilestându-ne bucuria pentru itbânda -cole+ 
ilor noştri, am dori ca manilestata ubastri 
să îi un sscua mâl cult ai înuraderii în va 
ARTIS upbvtlue poimitir, . 


180 


UNIVERSUL LITERAR 


E CONURI 


REDACŢIONALE 

Cl Cerem iertare cititorilor noştri, că- 
rora le-am declarat formal că nu ne 
vom mai ocupa niciodată de „Falanga“ 
— dacă astăzi ne abatem dela această 
linie de conduită. 

Nimik nu ne va face — afură poule de 
creştineştele îndatoriri de necrologie — 
să ieşim din tăcerea ce am zvârlit peste 
această “ignominie care se numeşte „Fa- 
Janga“. 

Am crezut însă de elementară ospita- 
litate să oferim găzduire articolului 
d-lui C. Georgiade, căzut din nefericire în 
polemică cu banda dela „Lalanga“. 

OC Cu numărul viitor, se va împărți 
gratuit Tabla de materii pe anul trecut, 
a Universului literar. 


SEA PIE ZIC PS0S SER 


da Ade 

Nu mai € nevoie, RER să fac cu apologia 
prietenilor uoşiri distinşi de către plenul so- 
cietăţii scriitorilor, mai ales când în fruntea 
lor se află deschizătorul de drumuri ntoui, care 
este lon Minulescu. 

E de ajuns să numesc pe Ardeleanu, pe Vu- 
sile Savel, pe leon Pillat, pe Perpessicius, pe 
Boureanu, pe George Dumiţrescu şi pe Arthur 
Enășescu şi să le urez tuturor spor la muncii 
şi a)te multe, succese, şi să le spun din toaiii 
inima :. Să trăiască ! 

D-l AI. Obedenaru. ridică un emoţionant 
toast în cinstea poetului Ion Minulescu, 
hulitul de eri. sărbătoritul de astăzi. Cu: 
vântarea poetului Obedenaru pune la 
contribuție, cu o confrătească desinvaltu- 
ră, toate muzele şi apolonii mitologiei, 

Se urmează cu confesiuni. antograle 
ambulanie, epigrame. desene. Jon Alurin 
Sadoveanu schiţează o scrie de comeseni 
pentru un teatru liliputan. 

Alfred Moşoiu creionează cu un ialeni 
admirat de toată asistenţa, Cititorii no- 
ştri au în reproducere, câteva din aceste 
-desene. Camil Petrescu emite următoarea 
epigramă 

in poezie toate-s nu ştiu cum 
„Romanţele-s pe mai târziu 
„Biserica-i de altă dată 

Dar premiile sunt de-acum. 

Un grup de poeți se silesc să ulcătuia- 
acă o epigramă pentru secretarul general. 
Se aud rimele tainic-crainic. 

Se încearcă o aluzie la donaţiunea de 
un rcilion pc care a primit-o Socielatea 
scriitorilor Români. Epigrama e abando- 
nată, însă svonul se întinde. Din partea 
editorilor vorbeşte de greutăţile orei pre- 
zente și de nevoia acelei legiuni a cărţii, 
d. loaniţiu. Ceeace îndeamnă pe secreia- 
rul general să ia cuvântul, 

D. Nichifor Crainic confirmă întru în-. 
tâi existența procesului verbal în carc- 

















sa consemnat din taxele pe spectacol, un.. 
milion S. S. R-ului. Important este czca-. 


rea precedentului. S. S. R-ul trebue să 
ajungă să aibă un sediu al ci. Vorbeşte 
apoi de legea cărții şi a biblioizeilor 
graţie cărora tirajele vor fi sporit auto- 
mat. Aminteşte de ediţia de artă a lui 


Eminescu. pentru care sau şi stpâns 
700.000 lei. . 

Mai vorbese d-nii: Rădulegcu-Niger şi 
Lungeanu. - 4 


Seria cuvântărilor 'o închee d. ]. Pillat: 
în fața maruor probleme culturale nu 
există opâziție. Mulţumeşte în aumele 
laureaţilor şi aduce un călduros elogiu 


ifarii românești. 
pozici aaa PENTAPOLIN 


CI In numerile viitoare vor publica 
versuri, proză şi studii: Horia Furtună, 
Camil Petrescu, Vintilă Paraschivescu, 
Paul L. Papadopol, Al. Marcu, Radu Bou- 
reanu, Virginia Gheorghiu, A. Pop Mar- 
țian, Î. Ciorănescu, Claudia Milhan, N. 
1. Herescu, C. Î. Siclovanu, etc. 

__ CORESPONDENŢE 

p.P. T.-Severin : De acord cu dr. asu- 
pra calităţilor literare ale d-lui L C. Vi- 
sarion. Îi transmiicm prin aste rânduri 
invitaţia dvs. de colaborare şi aşteptăm. 

CONFERINŢE 

Cl Duminică, 27 Februarie, în sala A- 
teneului, d. Jon Pillat a ţinut o întere- 
santă conferinţă : Generaţia nouă între 
tradiționalism şi modernism, 

(] In seria de conferinți dela 
„Mihai-Viteazul“, d. Searlat Struţeanu a 
ținut, Duminică, 17 Februarie, ora 4 ju- 
mătate o conferință despre Ortismul în 
poezia lui Eminescu, 

Vom da în numărul viitor o substan- 
țială dare de seamă. 


CERCUL „SBURATORULUI“ 

Duminică. 27 c. d-na Alice Sturdza a 
citit o comedie în. două acte „Motofozo“, 
d, D. N. Teodorescu trei poezii și d. ŞI. 
Sfetescu; cpigrame, 

In partea a doui a şedinţei sau mai 
citii pouzii, după care d. maior Alinescu 
a citit două: acte din noua sa lucrare dra- 
atică „„Melcii“. 

Asistă d-nele Irâne Procopiu, Cellu La- 
hovary, T. Lovinescu, R. Ortiz, Dona, Ra- 
dian, Sarina Cassvan-Pas, Frollo. d-rele 
B. Delavrancea, Zarifopol, Ticu Archip, 
Sania Movilă, M, Nicolau şi d-nii E. Lo- 
vinescu, Ramiro Oriiz, Yordan Hayward, 


Petre Sturdza. G. Călineseu, D. N. 'Teoduo- 


vegcu, 1. Valerian, Aderca. G. Nichita, 
Pompiliu Constautinescu. |. Cornoa, etc, 


CG Imstitutul de cultură italiană luce 
cunoscut doritorilor de a urmu cursurile 
de cultură superioară, de limbă şi de li- 
teatură italiană cari se voy ține între 3 
lulie—30 Septembrie 1927 la Perugia (Pa- 
lazzo Callenga, Piazza Fortebraccio), câi 
și artiştilor cari ar dori să expună la 
Expoziţia Internaţională franciscană (10 
Aprilie—10 Octombrie 1927) din Assisi, 
că pentru orice lămuriri se pot adresa 
lu Directţiunea Institutului (Aleea Blank 
B. No. 42), sau direct la R. Universita Ita- 
liana per Stranieri, Perugia (talia) Pa- 
lazzo, Callenga, Piazza Fortebraceio şi 
la Segretaria delta: Mosira Înternaionale 
Francescana. Assisi (Italia), 


ATENEUL POPULAR „8. P. 


"HAȘDEU“ DIN CAMPINA . 


Lista conferințelor ţinute dela 10 
„Octombrie 1926 — 13 Februarie 1927 
D. prof. univ. N. Iorga: Ce este şi ce 
se înțelege prin străin în ţara noastră : 
prof. univ. Virgil Bărbat, Cluj : Femeea 
și cultura ; Comandor Aurel Neguloscu- 
Vucureşit: Dar noi... marinarii; N. Ba- 
tzaria : femeea în Orient; prof. nuiv. 
Popescu-Voineşti-Cluj , Ceneza, peirolu- 
lui, (cu proecțiuni) ; prof. univ. Al. Rorza, 
Cluj : Protecţiunea naturei la noi şi în 
America ; prof. univ, Petre Grimm Cluj: 
Literatura engleză şi sufletul popo:ului 
englez , prof. univ. Marin Ştefănes-u-Bu- 
cureşti : Cultul Patriei; prof. univ. D. 
M. Teodorescu, Cluj: "Capitala regilor 
Daci, (cu proecţiuni) ; prof. univ. Gh ŢI. 
țeica, Bucureşti : Cultură, civilizaţie şi 


progres. ! 


liceul . 


„sedinte, D-l Av. Tr. 


A apărut „Sburătorul“ No. 8, cu arti- 
cole, proză şi poezii semnate de E. Lo- 
vinescu, Hortensia Papadat Bengescu 
G, Brăescu, I. Barbuj G. Nichita. .G. Că 
linescu, Pompiliu Constantinescu, F. A- 
derca, etc. 


BIBLIOTECA „PETRE ARMENGEA-“ 


ţ 

Biblioteca Armencea posedă peste 10000 vo- 
lume. — In colzzţiile bibliotecii se găsesc opere 
dim toate specialităţile (astfel : literaturile : ro- 
mână, franceză, germană, itaiiană, engleză, la: 
tină, elină, rusă, norvegiană, spaniolă, poloneză, 
ungară, etc.; ştiinţă, sociologie, istorie naţio- 
uală, universală, veche, filosofie, istorie şi cri- 
tică literară, artă, colecţii de reviste, dicţio- 


uare, enciclopedii, “publicaţiile Academiei Ro- 
mâne și altelc). 
Cele mai multe din caile bibliotecii, sunt 


scrise în limba română, apoi, — în ordine des- 
crescândă, — vin cărţile scrise în jimbile : îran- 
ceză, germană, italiană, engleză, latină şi elină. 

Biblioteca este deschisă : Marţea, Joia şi Du- 
ntinica, dela 3—6 d, a, Pentru noui inscrieri de 
cititori, publicul se va adresa bibliotecarului, 
in zilele şi orele arătate mai sus. Sc percepe o 
taxă de înscriere de 20 lei. Cititorii pot împru- 
muta 2 volmne ; nu mat pot dua alte cărţi, până 
vu restituie cărţile primite mai înainte. Impru- 
mutul cărţilor acasă, se face pe termen de 15 
zile. Cititorii vor înapoia cărţile în termenul 
fixat. Abaterile dela această regulă vor suteri 
consecințele regulancatului, . 

Prinire membrii bibliotecii, dela 1896-—1919, 
sunt :. Dr. V. Pamaiiescu, şpedic-colonel, avoca: 
ID. Periunu, A. Pascal-Vasiliu, Panait Cerna, Z. 
Dumitriu, avozat, Dr. C. Paşcanu, C. lanculescu. 
avocat, |. Argeşcanu, profesor, V, Cazacu, pro- 
îvsor, Agripa Popssin, inginer, |. Rizescu, in- 
giner, Petre Armzacea, P. Ştetiimescu-Saunica, a- 
vocat, Petre jazu, avocat, N. G. Eresmie, Dr. în 
drept, Valeriu Ţino, Oprea Dima, D. Ciurileanu. 
inginer, P, Vrabie, avocat, Preda Duchiade, a- 
vocat, C, Beloiit, D, Untaru, V. Albu, avocat, 
B. Cecropide, publicist, Stelia Albuleţ, A. Pe- 
“anu, medic, C. Medianu, avocat, A, Rainu, in- 
wincr, Massim Orăşeanu, G. Albuleţ, avocat, V. 
Georgescu, doctor, Cezar Popescu, inginer, Chis- 
căreanu, inginer, Titu Dinw, profesor, Har. lo- 
nescu, publicist, D. Cosac, avocat, Radu Porta- 
cală, avocat, G. Constantinescu, Dr. Prof. Univ, 
St. Stiinescu, Prof. Univ., St. Perianu, doctor, 
Nae lonescu, Profi, Uniw., D. Pamaitescu-Per- 
pessicins, prof., Petru Andrei, Prof. Univ., C. 
N. Pârvulescu, Traian Tino, avocat, Maior T. 
Ciurea, |. Tărtescu, avocat, Gr. Albuleţ. avocat, 
|. Eitimie, avocat, Simion Dumitrescu, efc., etc. 

Comitetul bibliotecii se compune astfel : Pre- 
Timo ;  vice-presedinți : 
D-mii Prof. C, Dinu şi Dr. M. Constantinescu ; 
seoretar, D-t Ing. G. -Marinescu; bibliotecar. 
D-l Prof. 1. Ionescu; căsier, D-l Căpitan Vlad 
Gavrilă ; cenzori sunt D-nii C. Ianculescu. avo- 
cat, Av..C. Albu şi Belizarie Dumitrescu, insti- 
tutor. k 

Cercul de studii al bibliotecii Armencea va 
face să apară revista de studii. regionale. brăi- 
lene, „Analele Brăilei”. E în preparaţie o mono- 
grafie ştiinţifică a Brăilei. Până în 1929, când 
se împlinesc 100 de ani de viață modern-roanâ- 
nească a Brăilei, vor apare multe din iucră- 
rile puse în lucru: acwm, teleritoare la viaţa 
Brăilei, Biblioteca urmăreşte şi întemeierea u- 
nui muzeu regional al Brăilei. Sunt bine venite 
amintirile bătrănuor şi orice comunicări de acte 
vechi, sau informaţiile 'din orice domeniu, pri- 
vitoare la ţinutul brăilean, încât toţi cei ce le 
posedă sunt rugaţi călduros să le comunice bi- 
bliotecii. Pentru lămuriri, să se consulte bro- 
sura D-ini secretatr general, lug. G. Marinescu. : 
„Schiţă primeimială de activitate regionalisf- 
cultorală“. 

(Urmează) 


ATELIERELE SOC, ANONIME „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU i,