C.N.Mateescu — Balade (1909)

DIN LITERATURA POPULARĂ ROMĂNEASCĂ ` 










+ 1. . 
ADUNATE DE u ia 
C. N. MATEESCU 
CU O PREFAŢĂ 
ve N. IORGA 
BIBLIG TEA 
{РР УН 
de) 

EN ш ' VÁLENII-DE-MUNTE 
: “TIPOGRAFIA «NEAMUL ROMÁNESCÓ 


1909, 





DIN LITERATURA POPULARĂ ROMĂNEASCĂ 


BALADE 


ADUNATE DE 


C. N. MATEESCU 


VALENII-DE-MUNTE 
TIPOGRAFIA «NEAMUL ROMÁNESC» 
1909. 


PREFAŢĂ. 





D. Mateescu, care şi-a strâns baladele cuprinse în 
acest volum pe plaiurile argegene, cu excepţia uneia 
singure cave, aflată în Teleorman, deci din ciclul du- 
nărean, îmbogăţeşta simţitor cunoştinţa comovii de 
povestiri ерісе în versuri a poporului nostru. 

Am încercat, în „Neamul Românesc Literar“, І, 
să statornicesc în balada poporalà romănească, cicluri, 
având în vedere mai ales Moldova, cu părţile ce se 
țineau de dânsa în trecut. Cărticica de faţă îngă- 
duie a se întinde încercarea asupra Tinuturilor ce au 
făcut parte pe vremuri din principatul Terii-Romdánegti. 


O baladă necunoscută până acum, aceia care des- 
chide volumul, faceparte din ciclul cántecelor de ospete 
domneşti, cu temelia netăgăduit istorică, — ività fiind 
însă mai târziu decât vremea de care vorbeşte şi stri- 
cată şi ca adevăr, prin adausuri nouă. E balada lui 
Negru- Vodă —сате е, fără îndoială, de şi purtat pe la 

: Câmpulung, Neagoe, ctitorul dela Argeg—, gia fiului lui 
Radu-cel- Mare şi urmagului în Domnie, după destulă 
trecere de vreme, al lui Neagoe, De fapt Mircea рате 
a fi fost cioban, prin vînzarea de oi pentru Constan- 
tinopol — acesta a şi fost unul din înțelesurile cu- 


II 


vantului —; aici însă e un adevărat păzitor de turmă, 
un „mic ciobánas* cu cămaşa neagră pe dânsul, дат 
alb la piele, crescut, ce-i dreptul, „la coada táciu- 
nilor* şi în slujit, dar păstrând, împreună cu albeaţa 
aristocratică a pieii, cunoştinţa semnelor de recunoag- 
tere ce poartă pe trup: 


De semne să-l căutaţi, 

Că, de-o-avea vr'un semnişor, 
O fi vre-o viţă de Domn, 

Si mi-o fi d'un frátior, 


zice Vodă la judecata lui, şi în adevăr pielea albă de 
supt negrul cămăşii arată că 


În pieptu-i soarele- 
Luminà cu razele; 
Gásia in spate luna: 
Luminà cu lumina, 


şi apoi luceferi, spicul grîului, săbioăre, în sfârşit 
„semne bune de Domnie“, şi, după recunoașterea lor, 
ciobănelul e în stare să-şi vădească drepturile şi prin 
înfăţişarea hvisovului, „ristovului“, pe care-l ied: din 
glugă şi-l întinde pe masă. 

Tot din acest ciclu de cântece pentru masa dom- 
nească, în legătură cu trecutul legendar al dinastiei, 
face parte şi varianta legendei mănăstirii dela Argeş. 
Toată lumea aprodpe o ştie după forma dramatizată 
adausă, schimbată cu totul ca stil, a lui Alecsandri. 
Se cunoşteau alte forme, mai simple şi stángace, dar 
mai adevărate, Aici Negru- Vodă, ctitorul, soțul Doam- 
nei Ilinca, îşi caută loc prin „hăţiş, curpeuig", până 
a[lă 


Ш 


La cetinu "nalt, 
'Nalt si rásfirat, 


locul potrivit pentru zidire. Povestirea e gospodăreşte, 
practic amănunţită. Se pune icoană "n. copac si ea 
cade "n iezer; se suge apa acestuia cu cărbuni, se 
scurge prin şanţuri, se acopere pământul din fund 
cu grătave făcute de fauri. „Meşterii mari“ sunt aici, 
după vechea terminologie, „dascăli şi primari“. Când, 
neputându-se înălța zidurile, Manole face juruinta 
fatală, soția sa, numită aici cu vechiul nume de 
Caplea, e oprită "n loc, vărsându-i-se bucatele ce aducea 
soțului la lucru, de balauri stragnici, 


Din gură 'nelestati, 
Din coade "nodati. 


de vânt pe urmă, de ploaie cu spume în al treilea 
vând. E foarte frumoasă rugămintea ei către în- 
treaga fire, ra să-i ocrotească după moarte copilul 
mămas fără îngrijire: 


Ploaia de-o cádeà, 
Pe el Lo scáldà ; 
Západa de-o ninge, 
Pe el mi l-o unge; 
Frunza de-o picà, 
Mi l-o înfăşă ; 
Vântul de-o suflà, 
Mi l-o legăna; 
Soarele-o luci, 

Si mi l-o "ncálzi. 


Acum Domnul a venit së vadă clădirea. Din po- 


* 


IV 


vunca lui, meşterii, ca vechiul Icar, vor trebui să 
cerce a zbura cu aripi 


Din site şi sfoare. 
lar, unde cad ei, aflând moartea răsplătitoare, se 
porneşte izvoraşul cu „apă vioară“, care dă prilej 
baladei. 


Din ciclul domnesc al baladei eroice face parte şi po- 
vestea lui Vartic, sfetnicul lui Petru Rareş şi al lui 
„Ştefan - Vodă“, care-şi ispiteşte Doamna şi-i spânzură 
iubitul, după сате ea însăşi, văzându-l mort în 

Grădina cu florile, 

Un'se plimbă doamnele, 

Doamnele cu roabele, 

Când răsare soarele, 
îşi face sfârşit, înjunghindu-se cu hangerul, iar pe 
locul mortii celor doi 

..Rásar trandafiri, 

De mijloc inváleinati, 

De vârfuri apropiaţi, 

Tocmai zău ca nişte fraţi. 

Тат „morala“ zice: 

Cine strică dragostea, 
Dumnezeu să nu i-o deà: 
Să i-o dea si să i-o iea, 
Ca să creadă altuià. 


În această frumoasă povestire caracterul istoric se 
păstrează încă destul de bine. Domnul vånează ori 
face Divan cu „Caimacamii lürgului* şi „sfetnicii 
sfatului“ ; Doamna, „пага“ iubitului ei, lucrează cu 


V 


»doudsprezece. јирітеѕе“, pe când Vartic li „da 
си păhavul“ ; ea le trimete acasă pentru a тататеа 
singură cu frumosul Păharnic, Dacă, Vartic se teme 
de urmări, Doamna caută să-l asigure, făgăduind 
clilorii pentru iertarea păcatelor ce ar vrea ea să fie 
` săvârşite : 
Pentru păcatele tele, 
Da-voiu averile mele : 
Face-oiu multe mănăstiri, 
51 fie de pomeniri, 

Si-oiu mai face fântâni reci, 

Pe la drumuri si poteci. 


Vránd sa scape de primejdioasa dragoste cu de-a 
sila, boierul, indárjit, cere să fie lăsat acasă pentru 
a-şi lug un „căflănel“, şi el vrea să caute un adă- 
post siqur la Constantinopol, la , Tarigrad*. 


Nunta fetei „Letinului bogat“, cu pomenirea lui 
Iancu- Vodă ca nun, a lui „Mărcuşor, cáine turbat“, 
си ispitele săririi zidurilor, băutului butilor, ete., ţine 
locul între „cântecul bütránesc" şi povestea versificatà, 
ingirarea încercărilor lui Făt-Frumos făcând parte 
din ciclul basmelor E 


Între baladele de Curte şi cintecul haiducesc e po- 
vestea lui Miu Паійисиї, ca şi a lui Corbea. Cel d'intàtu, 
petvecindu-şi pe „Valea cea Mare“, a „Cobiei“ cu 
sora lui, Păhărniceasa, se preface în cioban pentru 
ca să atragă pe Domn şi să-l pedepsească cu două 
palme. Cel de al doilea a. fost Păharnic la tipicul 
„Stefan- Vodă“ : dovedindu-se viclean şi obraznic — 
cere Máriei Sale caftanul şi „cușmanul“—e dus „de 


VI 


olac“ în ,rvádvan neobăda!“ fară obezi şi numai cu 
spiţe, 

La temnita cea bătrână 

Cu mugchiul de-un lat de mână, 


unde-l mănâncă jigăniile veninoase ale umbrei şi 
adáncurilor : 

Serpi ca fusele, 

Nápárci ca undrelele, 

Si broaşte ca nucile, 

Bájbáind cu miile. 

Mamă-sa vine, purtând roche de vechiu camelot, 
„lină de păr de cămilă“. Îşi află fiul chinuit, având 
fn sån o şerpoaică си рий ei. Sí acum, ретти desro- 
birea lui, eşti strămutat intr'o lume istorică bütránd, 
cu ciohodari, ieniceri din Udriiu, pe lingă cari le- 
genda poporală dă „fălcile de теи trásnit*, „frâu- 
lefele de-argint^. 


A doua versiune e interesantă printr'un şi mai 
mare număr de amănunte istorice. La Curtea lui 
Stefan- Vodă e vorba de „foişoare“, de „spătari gi 
boieri“ —modernizarca fatală a mai introdus pe lângă 
ei şi pe „înflorijii ghinărari“, etc. (E vorba şi de „apa 
Nistrului“ apropiată însă de „coadele Prutului*.) In- 
teresul vine însă şi din elementul de viaţă poporală.: 

Că mi-am tors cu furca "n sat, 
De-am dat Corbei de-a mâncat, 
Şi-am dat oile "n páscare, 

De-am crescut pe Corbéa mare, — 


de stil poporal, — aceiași bătrână vine 


VII 


Pis-píg ici; pig-pig сока; 
de ironie poporală — spânzurăloavea e 
Visa Cărpenişa, 
Adusá de la Páiga, 
Din bárdie bárduitá, 
Din secure potrivitá, 
La mijloc neisprávitá. 

Din cictul turcesc, dunărean, avem în aceasta 
nouă culegere balada lui Dragnea, сате vine din Ta- 
rigrad, pcătăneşte“ la „Împăratul“ turcesc, şi e luat 
ostaş la ei, lăsându-și astfel Stáncufa în prada pe- 
[irilor streine Apoi — model de imaginaţie îndrăz- 
neaţă — alegoria — cu fondul istoric al unui vázboiu 
de iarnă pierdut de către Turci — lui Avcaş- Paşa, 

care porneşte luptă cu gerul și cade învins. Gerul se 
îmveşmântează astfel apărând înaintea noastră : 
legia gerul din fântână 
Cu toiag de ghiatá "n mână, 
Cu căciulă de zăpadă, 
Cu mustăţi de chidă albă. 

Aici trebuie să se aşeze şi legenda, de origine du- 

năveană, a lui Iovan Iorgovan, eroul de lingă Cerna. 


Cu caracter haiducesc în legătură însă cu acest 
ciclu dunărean e balada Badiului, asa de frumos 
prelucrată de poetul Gh. Daronzi. „Ziua cárciumar 
„de bufi, noaptea măcelar de Turci“, ospátátor de mo- 
safiri pe cari-i aşteaptă „cu hangeru 'nfipt în masă“, 
el e prins pe neaşteptate de aceşii vechi duşmani ai 
săi, dar îl scapă fratele Neculcea, uriaşul care bea 
„buţile de-o sută de vedre” şi petrece си 


VIII 


Trei fete de 'mpárat, 
Aduse din Tarigrad, 


Tot aga Tudor Dobrogeanul, сате şi el ave sofie 
cârciumăreasă. Turcii îl ştiu bogat, şi-i cer havaciu 
тате, pe care-l plăteşte cu greu, vânzând, pentru a-şi 
avea „căzanul“ anual şi „punga“ lunară, „morile de 
argint“ şi altă avufie toată, pună la urmă trebue 
să-şi ducă mândra la haraciu „înaintea Împăratului“. 


Alte balade de haiduci sunt în strimsă legătură cu 
viața păstorilor. Potâncu llaiducul, căpetenie de Ar- 
náufi, merge astfel la baciul moş Luţă, cel cu „căciula 
berbeceascá*, bogat negustor de miei, cu yunga „plină, 
de sfanţi şi leite“, cu „putineii ce cuprind Lot găl- 
benei“, cu ,hárdàáioarvele" de ,cimiigori, făcuţi dupa 
boigovi^, cu ,lüditele", 'n care stau „sălbile de găl- 
benei cu torliță“, 

Căpitan Gheorghiţă, cu „dulămiţa“, „nădrăgei“ şi 
»comanac", pradă pe Macovei dela stână, fost pùr- 
cálab de sat. 

În sfávgit haiducia curată, ea singura cu eroii 
sai, se oglindeşte în „Stanciu al Dratului*, care-şi 
inele acasă iubita, păruindu-i-se prea fricoasá înain- 
tea potevei : 

Du-te acaşă şi-ţi ia ie, 
Nu umbla ín haiducie, 
Du-te acasă, ia-H bărbat, 
Să-ţi [ie ciocan în cap... 

Și aici aflăm legenda cosmică, mitul solar al Soa- 
relui ce aleargă să іа pe sorá-sa Luna, aici Sànt- 
Ana. Mog Adam se amesteca aici, şi e vorba chiar de 


IX 


„uliţă armenească“ şi de „pânză domnească, cu ráz- 
boiul de argint“. Şarpele, scorpia, samodia, vielăţi 
cumplite care pánd?sc pe trecător pentru a-l prinde 
şi ținea rob, — ciclul ofic din poveste, se întâmpină 
şi în aceste balade. 


Ele vor trece în marea, culegere a cântecului po- 


poral, pe care, ni-o va da — fie şi numai foarte tûr- 
ziu — Academia Română. 


Culese fiind la muntele Argeşului ori pe plaiurile 
vecine, aceste balade se deosebesc prin exacta repro- 
ducere a vieţii ciobünegti. Când Miu-şi lasă veşmin- 
tele de viteaz, cântecul spune că a schimbat dulama 
си sarica, nădragii cu ати, cizmele си opincile, „chi- 
våra "nvelitá* cu „căciula neargăsită“ şi ,pugca ghin- 
tuită“ cu „măciuca necioplită“. Povestea lui Neagoe- 
Vodă şi а lui Mircea Ciobanul, cu „gluga de Mol“, 
arată treptele vieţii de păstor, care începe ca ,slu- 
guliță“, ,argá(as, pe máláiag", pe o „căciulă miţoasă“ 
şi 0 „sarică lá(oasá". Când i se dă grija multor ot, 
întåiu îl iubesc stăpânii şi-l urăsc „stăpâncele“, până, 
pe urmă, cei d'intáiu prind a-l bate, pentru că simt 
că ele-l ,miluie*. Îl putem urmări pe cioban la baltă, 
unde viforul „nemeţeşte“ ойе, dar el ştie să le apere 
în tárlá, hrünindu-le cu psălcioare dărâmate“. Îl 
vedem făcându-şi la loc averea de oi — ,cárlàiori, 
berbecei* —, primăvara, Stápánii nu-i aduc bolovanii 
de sare, şi acuma uite-l pe Mircea înaintea Domniei, 
care-i [асе parte lui din „ойе“. 

Unele bucăţi oglindesc însă şi viața câmpului, şi 
astfel vedem (nli una pe „taica“ mánánd boi şi aránd, 
pe mamă ducând „la plugari de câmp“, pe „leica“, 


x 


cosând айе. Ba afli şi pe mognean purtând şi în 
lumile fantasticului fără margeni 


Traista cu zapisele, 
Ca să scot moşiile. 


Şi iată — într'o baladă din Teleorman — şi ,cireza- 
rul de oi“, сате petrece după ce le-a vândut şi „bea 
dobânzile“ lui. 

Astfel balada capătă şi o valoare locală, un înţeles 
de viaţă pe T'inuturi. 

N. IORGA. 


BALADE 





MIRCEA CIOBÁNASUL 


Din oras din Cámpulung, 
La poarta lui Negru-Vodă, 
Genunchiat-a, frate, 
Genunchiat-a, dragă, 

Că-i d'un mic de ciobănaş, 
. Cu cămaşa ca tina, 

Cu pielea ca západa, 

Cu cárligul supt genunche, 
Cu căciula subţioară, 

Săvăi cu gluguja goală. 
Trei zile la poartă-mi sta, 
Negru-Vodă-l întreba: 

«Ai, tu mic de ciobánas, 
«Ce mi-ti е jaloba ta, 

«Sá mi-ţi fac direptatea ?» 
Dar cel mic de ciobánag 
Rupse din graiu a grái: 
«Alei, Doamne, Negru-Vodă, 
«De státusi de mă'ntrebaşi, 
«Adevărul spune-ti-asi : 


G. N. MATEESCU 


«De mic sărac mi-am rămas, 
«Mititel şi făţărel, 

«Pe mâna străinilor, 

«La coada tăciunilor, 

«Azi aşa şi mâine-aşa, 
«Dete dragul Dumnezeu 
«Si máicufa Precista 

«Si mai mare má fácui, 
«Si minte mai dobândii. 
«Cánd mai mare má fácui, 
«Dacă vázui şi vázui, 
«Slugulitá má bágai ; 
«Sluguliţă pe hăinuţe, 
«Argáfas pe mălăiaş, 

«Si p'o cáciulá mitoasá, 
«Si p'o saricá látoasá. 
«Azi aga şi mâine-aşa, 
«Dete dragul Dumnezeu 
«Si măicuţa Precista 

«Si mai mare mă fácui, 
«Si minte mai dobândii. 
«Când mai mare mà fácui, 
«Dacă văzui şi vázui, 

«La trei stăpâni mă băgai, 
«Trei stăpâni, záu, ca trei domni, 
«Săvăi cu trei mii de oi. 
«Când eram mai micşorel, 
«Eram drag stăpânilor 

«51 urât stăpâncelor ; 
«Stăpânii mă miluia, 
«Stăpâncele mă bătea. 
«Azi aşa şi mâine aşa, 


BALADE 


«Dete dragul Dumnezeu 
«Si máicufa Precista 

«Si mai mare mà fácui, 
«Si minte mai dobándii. 
«Cánd mai mare má fácui, 
«Stápánii-acum má bàteà, 
«Stápáncele má miluià. 
«Stăpânii s'a mániat, 

«Cu oile m'a mânat, 

«Jos la baltă m'a mânat. 
«Când la baltă am plecat, 
«Stápáncele mă plângea, 
«Stăpânii mă blestemà. 

«Si la baltă mi-am plecat, 
«D'un vifor mi-a viforat, 
«Grea zăpadă mi-a picat, 
«Опе le-a námelit, 

«Duláii mi-a risipit ; 

«Din trei mii si ce-mi mai trece, 
«Am rámas numai cu zece; 
«Dintr'o haită de dulăi, 
«Am rámas numai cu doi». 
Dar el, frate, ce-mi făcea ? 
Ciobănaşul că-mi spuneà, 
Negru-Vodă-l asculta : 
«Alei, Doamne Negru-Vodă, 
«Dacă văzui şi văzui, 

«D'o lopáticá-mi fácui, 

«Si západa-mi curăţii, 
«Cárárue că-mi gătii, 
&Cu-oile 'n baltă rázbii. 
451 d'o tárlá că-mi croii. 


6 C. N. MATEESCU 


«Săleioare-mi dárámai, 
«Oitele-mi sáturai. 

«Azi agà şi mâine aşă, 
«Dete dragul Dumnezeu: 

«Si máicuta Precista, 

«Veni si primávara, 

«Si "ncolti şi егрија : 
«Oitele cá-mi fátará, 

«Si-üle zece se'ndoirá, 
«Índoite se'mpátrirá, 
«Impátrite se'noptirá. 

«Dete dragul Dumnezeu 

«Si máicuta Precista 

«De 'nplinii, Doamne, suta.. 
«Si din sutá, altá suti, 

«Si din 'două făcui patru, 
«Şi din patru fácui opt. 
«Pusei miia, zău, la loc. 

«Şi din mie, altă mie, 

«Şi din două, făcui trei, 
«Cât timp, Doamne, că státui г 
«Nouă ani şi cermi mai trece, 
«De mai povârneă spre zece. 
«Alei, Doamne, Negru-Vodă,. 
«Stăpânii m'a părăsit, 

«La turmă n'a mai venit; 
«Nici cu sare la mioare, 
«Nici bolovani la cârlani, 
«Nici opinci pe la ciobani. 
«Am făcut cum am putut, 
«Oitele mi-am prásit». 
Ciobanul ce-mi. mai ziceà. Y 


BALADE 


«Alei, Doamne, Negru-Vodă, 
«Cum judeci în lume toate, 
«Fă-mi şi mie direptate. 
«După cum mă-i invátà, 
«Аза parte cá le-oi dà». 
Negru-Vodă ce-mi ziceà ? 
«Ai, tu, mic de ciobánag, 
«Ce parte ca sá le dai, 
«Oile sá le 'mpártesti, 
«Sá dai la stápáni trei párti, 
«Şi să tragi la tine-o parte, 
«C'agà-ti găsesc direptate». 
Dar cel mic de ciobánas, 
Cu cámasa ca tina, 

u pielea ca západa, 
Când asà că-mi auziă, 
În picioare se sculă, 
La oite să 'ntorceă, 
Jos la baltă se lăsă, 
Din bucium că-mi buciumă, 
Din gură că mi-şi strigă, 
Toţi ciobanii s'adunà, 
Oile le-amestecă, 
Tot o turmă le făceă, 
Si, frate, cá mi-şi plecă, 
La munte se ridicà, 
În lunca Argeselului, 
În piatra Nămăeştilor, 
D'asupra Muscelului, 
Ín preajma Cámpulungului. 
Cánd aci cá mi-si veneà, 
Mándrá tárlá cá-mi croià, 


C. N. MATEESCU 


Şi stăpânii mi-l айа, 
Fuga la cioban că-mi dă, 
La cel mic de ciobănaş, 
Cu cămaşa ca tina, 

Cu pielea ca zăpada. 
Când ciobanii mi-i vedea, 
Oile le-amestecă, 

Tot o turmă le fáceà, 

Si "n târlă că le băgă, 

Şi stăpânii că-mi sosia. 
Dar cel mic de ciobánas, 
Cu cămaşa ca tina, 

Cu pielea ca západa, 

În tárlá cá mi-şi intră, 
Oiţele le *mpártia, 

El d'o parte că-şi оргій, 
Trei párti la stápáni cá-mi dà. 
Dar stápánii ce-mi fáceà ? 
Ei, máre, nu se 'nvoià. 
Pricina pe ce d'aveà ? 

Pe cel mic de cârlăior, 
Berbecel, Doamne, crescut 
Pe mila ciobanilor, 

În coada tăciunilor. 
Stápánii se таша, 

Mâna pe cioban puneă, 
Mi-l bătea, mi-l canuniă, 
Cu moartea-l împotriveă. 
Dar cel mic de ciobănaş 
Cu cămaşa ea tina, 

Cu pielea ca zăpada, 
Făcea, mări, cum mi-şi fáceà, 


See ОО m 
Din mâna lor că-mi scăpă, 
Ocol târlei că mi-şi dă, 
Mâna pe palog punea, 

De stăpâni s'apropieà 

Şi cum paloşu-aduceă, 
Capetele le tăiă. 

Capetele le-adunà, 

În glugă mi le puneă, 

Oile le-amestecà, 

Tot o turmá le fáceà, 

Le Negru-Vodá veneà, 

Oile п curte-mi băgă. 
Negru-Vedá ce-mi ziceà ? 
«Cătaţi, boieri, de vedeţi; 
«Vedeţi, curtea mea domnească, 
«Acu-i târlă ciobáneascá». 
Dar cel mic de ciobánag 
Cu cămaşa ca tina, 

Cu pielea ca západa, 
Rupse din graiu a grài: 
«Alei, Doainne, Negru-Vodá, 
«Dupá cum m'ai invátat, 
«Aşa parte cá le-am dat. 
«Pricina pe ce-au d'avut ? 
«P'acest mic de cârlăior, 
«Ce stă 'n fata dumnealor, 
«Berbecel, Doamne, crescut 
«Pe mila ciobanilor, 

«În coada táciunilor. 
„«Stăpânii s'a mâniat, 
«Mâna pe mine c'au pus, 
«M'a bátut, m'a canunit, 


10 E 
«Cu moartea m'a 'mpotrivit ; 
«Am fácut cum am putut, 
«Diu mâna lor сат scăpat, 
«Mâna pe palos cam pus, 
«Si, cum paloşu-am adus, 
«Capetele le-am rápus 
«Si 'n glugá cá le-am adus». 
Gluga de mof cá mi-o luă, 
Jos, frate, mi-o scuturà, 
Trei capet: că-mi cšdeá. 
Negru-Vodá să miră, 

La boieri mi-se uită 

Şi din gur’ aşă-nii grăiă: 
«Cătaţi, boieri, de vedeţi... 
«Unde, frate, s'a văzut 

«Si, frate, sa pomenit, 
«Sá-si taie sluga stăpânii, 
«Nu pe unul, ci pe trei! 
«Ce stati, frate, şi vă-uitaţi ? 
«Luaţi-l şi mi-l spâuzuraţi». 
Dar cel mic de ciobănaş 

Cu cămaşa ca tina, 

Cu pielea ca zăpada, 

Rupse din graiu a grăi: 
«Alei, Doamne, Negru-Vodă, 
«Nu pripi cu spânzuratul, 
«Ci să stăm să ne dăm sfatul: 
«Din oraş din Câmpulung, 
«Din Buda veche de demult, 
«Tătarii că ne-au robit; 
«Noi, Doamne, ne-am răspândit, 
«Căci d'aveam d'un tăicuşor 


m E 
«Si mi-l chemà Crăişor ; 
«Pe maica, doamna Ileana. 
«Mai d'aveam d'un frăţior, 
«Si mi-l chemà Negrişor, 
«Ca si pé Mária-ta». 
Negru-Vodá mi-auzià, 

La boieri că-mi poruncià: 
Lăsaţi-l, nu-l spánzurati 
«Luaţi-mi-l şi-l îmbrăcaţi 
«Şi de semne să-l cátati, 
«Că d'o-avea vr'un semnişor, 
«О fi vr'o viţă de domn 
«Si mi-o fi d'un frăţior». 
Boierii mi-1 imbrácà 

Si de semne mi-l cătă, 
Si ce semne că-mi gásià? 
Gásià 'n pieptu-i soarele, 
Luminà cu razele ; 

Gásià in spate luna, 
Lumină cu lumina; 

În cei doi d'albi umerei, 
Laciă doi luceferei ; 

Sin creştetul capului, 
Serisu-i spieul grâului ; 
Si mai jos, la subtioará, 
Scrisă mi-i d'o sábioará : 
Semne bune de domnie, 
Sotie de vitejie. 

Dar cel mic de ciobánas 
Cu cămaşa ca tina, 

Cu pielea ca západa, 
Dacă vedeà si vedeă, 


18 С. №. MATEESCU 


Mâna "n glugă că-mi băgă 
Si ristobul! cá scoteà 
Şi pe masă-l deschideà. 
Negru-Vodá sá uità, 
Lacrámile-l podidià, 
Fráfiori buni să găsiă. 
În braţe să 'mbràštisà 
Şi-n fete se sărută, 
La zeafet, frate, sedeà 
O lună so săptămână, 
D'abiâ-şi fáceà voia bună. 
Si mi-şi beà si mi-şi mâncă, 
Si chef mare că-mi fáceà. 
Dar cánd fü despre betie, 
Despre dalba veselie, 
Negru-Vodá că-mi eeh : 
«Alei, frátioare Mircea, 
«Alei, Mircea, Mircicá, 
«Sá-mi dai mie ciobánia, 
«C'o să-ţi dau eu, zău, domnia», 
Aşă, Mircea ce-mi ziceà ? 
«Tine-ti, frate, domniea, 
«Mi-oiu tineà ciobăniea 
«S'oiu trài cum oiu puteà». 
La zeafet mereu şedeă 
Si mi-şi beà şi mi-si mâncă, 
O lună şi-o săptămână, 
D'abiă-'şi fáceà voia bună, 
Cum e legea Domnilor 
$i mări, d'a 'mpàratilor. 
(Curtea-de- Argeş.) 
1 Hrisovul. 





ZIDIREA MÁNÁSTIRII ARGESULUI 


Foaie, foi cármáz, 

Pe Argis in sus, 

Pe cel mal frumos, 

Plimbă-mi-se plimbă, 

Plimbă Negru-Vodă 

Cu Doamna Ilinca, 

Ei că se plimbă 

Cu nouă zidari, 

Nouă meşteri mari, 

Dascăli şi primari, 

Şi Manole zece 

Care şi-i întrece. 

Ei că se plimbă, 

Şi mi-şi căută 

Loc de mănăstire, 

Şi de pomenire, 

Şi de case bune. 
Foaie ş'o lalea, 

D'un purcar că-mi dă, 

Din cale-l oprea 


E ENS 


Si mi-l întrebă: 
«Ai, mic purcáras, 
«Neaoş purcăraş, 
«Cu porcii umblând 
«Si tu-i intorcánd, 
«Cá nu mi-ai vázut 
«Şi nu mi-ai găsit 
«Loc de mănăstire 
«Şi de pomenire, 
«Si de case bune? 
Purcăraş grăiă : 
«Аі, Măria Ta, 
«Eu porcii păzind 
«Si în sus mergând, 
«Eu că am găsit, 
«Si tare-am văzut 
«Pe unde-am trecut: 
«Háfis, curpenis, 
«Si-ezer fără fund 
«Cu apá curatá, 
«Trestioară 'naltá». 
Domnul mi-ascultà 
Si se bucură, 
Si-acoló mergeà 
Si el că-mi vedeà: 
Háfis, curpenis, 
Si-ezer fárá fund 
Cu apă curată, 


"Trestioará "naltá. 


El mi se plimbă, 
În sus se plimbă, 
În preajmă cătă, 


BALADE 


EE pae m 
Si mi se 'ntristà, 
Pe gánd cá-mi cádeà, 
Cá el nu gásià, 
Cát loc ocolià 
Loc de mánástire 
Si de pomenire, 
Si de case bune. 
Foaie so lalea, 
Domnul că-mi venea 
Si iar că-mi venea 
Si iar "mi саша, 
Până ce-mi află 
D'un dalb luminis, 
Frumos poenis, 
În sus pe Argis, 
La cetinu ! 'nalt, 
"Nalt si rásfirat, 
Cum nu erà alt. 
Si aci-mi veneà, 
Si-aci-mi alegeà 
Loc de mánástire 
Si de pomenire, 
Si de case bune. 
Foaie s'o lalea, 
Si ce-mi mai fáceà ? 
Domnu-mi porunceà 
Icoană puneà, 
Sus o aninà, 
În cetinu 'nalt 
'Nalt si rásfirat, 
Cum nu ега alt. 


1 O specie de brad. 


1 Lac adânc, 


Ziua mi-o puneà, 
Noaptea cá-mi piereà, 
În ezer venià, 
Aci mi-o gásià. 
Şi iar mi-o puneă, 
Şi iar că-mi piereà ; 
Odată şi iară, 
Până a treia oară. 
Foaie eo lalea, 
Domnul ce-mi fáceà ? 
El se minunà 
Si mi se "ngrijà, 
Da' n'aveà ce făceă, 
Cá Dumnezeu vreă, 
Domnul de-mi vedeà, 
N'aveà ce fáceà, 
Oameni că-mi chiemă, 
Pădure tăiă, 
Cărbuni că-mi făceă, 
Care încărcă, 
În ezer! băgă, 
Apă de-mi sugea, 
Si ce-mi mai făcea ? 
Şi iar că-mi porneà 
Şi iar porunciă, 
Santuri mari săpă, 
lezeru-mi sech, 
Fauri mi-aduceà, 
Grătare-mi fáceà, 
Frumos le-agezà, 
Lucru’ de 'ncepeà. 





BALADE | 


ee Ma 
Foaie so lalea, 
Şi ce-mi mai făceâ ? 
La ag cá "ncepeá 
Zideà gi zideà, 
Mereu cá-mi zideà, 
Până se 'nseră, 
Pină se 'noptà, 
Dar ce ziua zideà, 
Noaptea se surpă. 
Domnul se miră 
Si se ipgrijà, 
Da' n'aveà ce fáceà, 
Cá Dumnezeu vreà. 
Foaie ao lalea, 
Manole-mi visa, 
D'un vis că-mi visă 
Şi se deşteptă, 
Si mi se 'ngrijà. 
Meşterii chemă, 
Visul le spunea 
Şi-astfel le vorbii : 
«О, voi, meşteri mari, 
«Dascăli şi primari, 
«Voi că să-mi jurati 
«Taina să-mi păstraţi, 
«Ca nişte buni fraţi. 
«Eu, când m'am culcat, 
«D'un vis vam visat, 
«D'un vis minunat ; 
«Că tot ce-am lucrà, 
«Noaptea s'o surpà, 
«Pán' ce n'om zidi 





C. N. MA] 





«Mâine "n zori de zi 


«Cea "niái sotioará, 
«Cea 'ntái zinişoară, 
«Ce-o esi in cale 
«Pe deal ori pe vale, 
«S'aducá máncare 
«La loc de pránzare». 
Foaie so lalea, 

Si ce-mi mai făceâ? 
Manole-mi vorbiă 
Si-astfel le zicea: 

«O, voi, meşteri mari, 
«Dascáli şi primari, 
«Cine mi-o veni 
«Mâine 'n zori de zi 
«Pe rouă, pe ceaţă 
«Şi pe negureaţă, 
«Cea 'ntái sotioará, 
«Cea "niái zinigoará, 
«Voi s'o apucaţi, 
«Frumos sà mi-o luati, 
«Pe zid s'o urcati, 
«їп zid s'o bágati 
«Si sà mi-o zidili, 
«Zidul sá sfárgiti, 
«Lucrul sà 'mpliniţi». 
Foae so lalea, 
Meşteri-mi plecă, 
Vorba nu-şi ţincă, 
Taina nu păstiă, 

Şi ei că-mi spuneă 
La cele soţioare, 


BALADE 19 


La cele zinişoare, 
Lucrul să 'ntárzie, 
La zid să nu vie 
Mâine "n zori de zi, 
Pe rouá, pe ceatá 
Si pe negureaţă. 
Foae so lalea, 
Caplea nu stià 

Si ea cá-mi veneà 
Mâine ’n zori de zi 
Pe rouă, pe ceaţă 
Si pe negureatá. 
Manole-o vedeă, 
Inima-i secà, 

Din ochi lăcrămă, 

Si aga-mí ziceà : 
«Doamne, Doamne síinte, 
«Dă-i ceva 'n nainte, 
«S'o oprească 'n vale, 
«S'o "ntoarcá din cale, 
«Bucate să piarzá, 
«Zile să mai vază». 
Domnu” l-ascultà, 
Nainte-i scotcà 

Doi bălăurei 

Cu solzi mari pe ei, 
Din gură 'nclestati, 
Din coade "nnodati. 
Ea sá sperià, 

Bucate pierdeà, 
Înapoi porneà, 
Altele-mi gáteà, 


d onda di Ee 
Si iarági veneà. 
Manole-o vedeà, 
Inima-i secà 
Din ochi lácrámà 
Si aga-mi ziceà: 
«Doamne, Doamne bune, 
«Dá un vánt pe lume 
«Copacii să "ndoaie, 
«Drumul să i-l taie, 
«S'o oprească 'n vale, 
«S'o "ntoarcá din cale, 
«Bucate să piarză, 
«Zile să mai vază», 
Domnu' l-ascultă 
Si dădu un vânt 
Mare şi cumplit; 
Copacii 'ndoià, 
Drumul i-l tăiă, 

Ea să speriă, 

Din cale s'opreà, 
Bucate pierdeà, 
Inapoi porneà, 
Altele-mi gáteà, 

Şi iarăşi veneà. 
Manole-o vedeă, 
Inima-i secà, 

Din ochi lăcrămă, 
Si asà-mi ziceă: 
«Doamne, Doamne bune, 
«Trimete pe lume 
«O ploae cu spume, 
«Sá verse párae, 


«Sá curgá siuroaie, 
«Drumul să i-l taie, 
«S'o oprească 'n vale, 
«S'o 'ntoarcá din cale, 
«Bucate sá piarzá, 
«Zile să mai vază». 
Domnu’ l-ascultà, 
Şi dădu pe lume, 

O ploae cu spume, 
De vărsă pârae, 

De curgeă şiuroaie. 
Ea să speriă, 

Din cale s'opreà, 
Bucate pierdeà, 
Înapoi porneà, 
Altele-mi gàteà, 

Si iarăşi veneà. 
Manole-o vedeă, 
Inima-i secă, 

Din ochi làcršmà, 
Nimic nu ziceà, 

Cá Dumnezeu vreà. 
Foae ş'o lalea, 
Caplea că-mi sosiă, 
Masá-mi intindeà, 
Bucate-mi puntà, 
Bine că-i păreă; 
Da' ea, vai de ea, 
Nici cá mi-şi ştică, 
Că moartea-o pânidă, 
Ci se veseliă, 

Şi mereu vorbià. 
Foae ş'o lalea, 


22 


С. N. MATEESCU 


Manole-o ved:à, 
Inima-i secà, 

Din ochi lăcrămă, 
Nici cá mai gustă, 

Şi aşa-mi striga : 

«О, voi, meşteri mari, 
«Dascăli şi primari, 
«Voi să vă pripiti, 
«Visul să-mi рірір ! 
«Voi să mi-o luaţi, 
«Pe zid so urcați, 
«În zid so bágati, 
«Frumos so zidiţi, 
«Zidul să-mi sfârşiţi, 
«Lucrul să "mplinifi». 
Meşterii-mi veneă, 
Pe Caplea-mi luă, 

Pe zid o urcă, 

În zid mi-o băgă, 
Frumos că-mi zideă, 
Zidul de-mi sfárgeà, 
Lucrul de 'mplineà. 
Foae ş'o lalea, 

Ei că mi-şi zideà, 
Da' Caplea ràdeà, 
Glumă-i se páreà, 

Si agà ziceà : 
«Manole, Manole, 
«Mesteras Manole, 
«Zidăraş Manole, 
«Ori ti-este de glumă, 
«Ori nu-ţi e dă bună, 


BALADE 23 


«Sá má bagi de vie 
«Aci 'n temelie ?» 
Manole-o vedeà, 
Inima-i secà, 

Din ochi lăcrămă, 

Si mereu strigă: 

«0, voi, meşteri mari, 
«Dascăli şi primari, 
«Pripiti de ziditi, 
«Zidul de sfârşiţi, 
«Lucrul de 'mpliniti. 
Mesterii pripeà, 

Zidul de sfárgeà, 
Lucrul de 'mplineà, 
Da' ea, vai de ea, 
Mereu că-mi plàngeà 
Si mereu zicea: 
«Manole, Manole, 
«Meşterag Manole, 
«Zidăraş Manole, 
«Zidul greu se "ntinde, 
«Mijlocu-mi cuprinde, 
«Pământul mă 'nghite. 
«Ori fi-este-de glumă, 
«Ori nu-ţi e dà bună, 
«Sá má bagi de vie 
«Acl 'n temelie 2» 
Manole-o vedeă, 
Ínima-i secă, 

Din ochi lăcrămă, 

Şi mereu strigă: 

«0, voi, meşteri mari, 


EL D 


«Dascàli si primari, 
«Pripiti de zidiţi, 
«Zidul de sfâ-şiţi, 
«Lucrul du '"nipliniti». 
Meşterii ргір‹а, 

Zidul de sfárgcà, 
Lucrul de 'mplincà, 
Da' ea, vai de ea, 
Mereu că-mi plángeà 
Şi mereu zică: 
«Manole, Manole, 
«Meşteraş Manole, 
«Zidáras Manole, 
«Zidul greu se 'ntinde, 
«Pieptul mi-l cuprinde, 
««Titigoara-mi curge, 
«Copilaşu-mi plânge. 
«Ori ti-este de. glumă, 
«Ori nu-ţi e dà bună 
«Sá má bagi de vie 
«Aci 'n temelie ?» 
Manole-o vedeă, 
Inima-i secà, 

Din ochi lăcrămă, 

Şi mereu striga : 

«O, voi, meşteri mari, 
«Dascăli şi primari, 
«Pripiti de zidifi, 
«Zidul de sfársiti, 
«Lucrul de 'mplinifi». 
Mesterii pripcà, 

Zidul de sfârşeă, 


C. N. MATEESCU 


BALADE 25 


Lucru’ de 'mplineà, 
Da' ea, vai de ea, 

Nu se mai vedeà, 

. Ci se auzeă, - - 
Mereu că-mi plángeá 
Si mereu zice: 
«Manole, Manole, 
«Meşteraş Manole, 
«Zidăraş Manole, 
«Zidul greu se "ntinde 
«Trupul mi-l cuprinde, 
«Titisoara-mi curge, 
«Copilaşu-mi plânge, 
«Viaţa mi se stinge. 
«Ori fi-este de glumă, 
«Ori nu-ţi e d'à bună 
«Sá mă bagi de vie 
«Aci "n temelie ?» 
Manole-o vedeà, 
Inima-i secà, 

Din ochi lácrán à 

Si mereu striga : 

«O, voi, mesteri mari, 
«Dascáli si primari, 
«Pripili de zidifi, 
«Zidul de sfársiti, 
«Lucrul de *mplinifi», 
Mesterii pripeà, 

Zidul de sfárgeà,- 
Lucrul de 'mplineà, 
Da' ea, vai de ea, 

Nu se mai ved: à, 


Ci se auzià, 
Din zid cá egià 
Un glas ce ziceà: 


«Doamne, Doamne bune, 


«Trimete pe lume 
«Îngeraşul tău 

«La copilaşul meu ; 
«Ploaia d'o cádeà, 
«Pe el l-o scalda ; 
«Zăpada d'o ninge, 
«Pe el mi l-o unge; 
«Frunza d'o pică, 
«Mi l-o infágà ; 
«Vântul d'o suflă, 
«Mi l-o legánà ; 
«Soarele-o luci, 

«Si mi l-o 'ncálzi». 
Foaie ş'o lalea, 
Manole-o vedeà, 
Inima-i secà, 

Din ochi lăcrămă, 
Şi mereu strigă : 
«О, voi, meşteri mari, 
«Dascáli şi primari, 
«Pripiţi de да, 
«Zidul de sfârşiţi, 
«Lucrul de 'mpliniti>, 
Meşterii pripeă 
Zidul de-mi sfárgeà, 
Lucrul de 'mplineà, 
Şi se veseleă, 


C. М. MATEESCU 


BALADE 27 


HIDE 


Foaie foi cármáz, 

Pe Argeş în sus, 
Pe cel mal frumos, 
Plimbă-mi-se plimbă, 
Plimbă Negru- Vodă 
Cu Doamna Ilinca. 
Ei că se plimbă, 

Si ei că-mi vedeă, 
Si se 'nveseleà 
D'acea mănăstire 
Pentru pomenire, 
Frumoasă si 'naltă, 
Cum n'o mai fi altă. 
Foaie ş'o lalea, 

Si ce mi-si fáceà ? 
Domnul de-mi vedeà, 
Mult se "nveseleà. 
S'apoi porunceà 
Schele de-mi stricà, 
Scări de ridică, 

Şi sus că-mi lăsă 
Pe cei meşteri mari, 
Dascăli şi primari, 
Si Manole zece, 
Care şi-i întrece. 
Foae ş'o lalea, 

„Da' ei ce-mi făceă ? 
Ei mi se "ntristà, 

Şi mi se rugă, 
Ş'apoi că-mi fáceà 
Aripi zburătoare 
Din site si sfoare, 


T NETTE CIN i cane NR kusaya 
Si de pe podis, 
De pe coperis, 
Îmi zbură spre soare 
Pe câmpia mare. 
Si cum că-mi zbu1à, 
Nici mult cá tineà 
Si jos cá-mi cádeà. 
Si unde cádeà, 
Acoló-mi esià 
D'un mic izvoraş, 
D'un mic pârâiaş, 
Qu apá vioará 
Rece şi uşoară. 
(Comuna Albeşti, Argeş). 


Variante : V: Alexandri, «Poesii populare», 1866, pag. 186; G. Dem, 
"Teodorescu, «Poesii populare», 1885, pag. 460. 


1 Ospát. 





VARTICI. 


Foaie verde salbă moale, 
Când fuse Vinerea-mare, 
Plecă Vodă 'n vânătoare. 
'N vânătoare că plecase, 
Doamna singură rămase. 
Dară Doamna ce-mi făcea 7 
Tot ea, frate, că-mi chemă 
Douăsprece jupânese, 
la vezi, tot cocoane-al.se 
Si la masá le puneà, 
Mare gurban! cá fáceà. 
Cu paharu' cin' le dà? 
Săvăi, finá-sáu Vartici. 

Si mi-si beà 

Si mi-si тапса. 
ага Doamna ce-mi făceâ? 
Tot la Vartici să uita, 
Bine seama că i-o luă. 
Dar când fu după cinare, 


¿ug Saa dio MA TRESCUS л зз к 
Dupá dalba ospátare, 
Semn lui Vartici cá fáceà 
Pe jupânese a-mi cără. 
Tot cu butca le cără, 

Tot prin case poleite, 

Cu sticlă acoperite. 

Şi p'acasă le ducea, 
Numai Vartici rămânea. 
Aşă, Doamna ce-mi ziceà ? 
«Alelei, fine Vartici, 

«Vino lángá mine-aici. 
«Din ceasu' ce te-am văzut, 
«La inimă mi-ai căzut. 
«Alelei, fine Vartici, 
«Vino lângă mine-aici, 
«Cá-mi eşti "nalt şi sprâncenat, 
«Cu trei semne de vărsat 
«Şi dulce la sărutat ». 
Dará Vartici ce-mi ziceà Ф 
«Alelei, naşă lleaná, 

«Nu ţi-a fi, nagá, păcat 
«Că de mic m'ai botezat, 
«De mare m'ai cununat, 
«Nu ţi-a fi, naşă, păcat 
«Să cădem la sărutat ? 
Aşa, Doamna ce-mi ziceà ? 
«Alelei, fine Vartici, 

Vino lângă mine-aici. 
«Pentru păcatele tele, 
«Da-oiu averile mele. 
«Face-oiu multe mănăstiri, 
«Să fie de pomeniri. 


TENE p cidem ME 21 
«S'oiu mai face fântâni reci 
«Pe Ia drumuri si poteci ; 
«S'oiu da vaci pe la sáraci, 
«Şi-oiu mărită fete mari». 
Dará Vartici ce ziceà ? 
«Alei, nagá Dean, 

«Mai aşteaptă puţintel, 
«Să-mi imbrac cel caftănel, 
«Că mă prinde bine "n el. 
Aşa, Vartici ce-mi fáceà. 
Acasă mi se duceà, 

Grajd de piatră descuiă, 
Şi. ре negru mi-l scoteă, 
Si Ja scară mi-l lega. 
Apoi in casá-mi iptrà, 
Soţia şi-o sărută, 
Coconii-şi îmbrăţişa, 
Şi-aşă Vartici că-mi ziceà : 
«Draga mea de coconiţă, 
«Ai să rămâi văduviţă ; 
«Dragii mei de coconaşi, 
«Rămâneţi de mici săraci». 
Dar Vartici ce-mi mai făcea ? 
El afară că-mi eşeă, 

Pe negru încălecă, 

Şi el, măre, că-mi fugiă, 
Tocma, frate, 'n Taligrad, 
Ca să scape de păcat. 

Da' Vartici dacă fugiă, 
Doamna tare se "ntristà, 
Si porneà de bolnáveà. 
Stefan-Vodá că-mi veneă, 


Din vánátoare-mi veneă, 
Si pe Doamnă o "ntrebà, 
Şi prindă de-o ispiteà.. 
Аза, Doamna ce-mi spunea ? 
Tot pe Vartici că-mi pâră, 
Cu pâră înveninată 

Şi cu inimă spurcată, 
Stefan-Vodá-mi auzià, 
Palmele la ochi puneă, 
După Vartici trimeteà 

Si "ndárát că-l aduceà ! 
Ştefan-Vodă ce-mi fáccà ? 
El, frate, că-mi adună 
Boerii divanului, 
Caimacanii târgului, 

Toţi sfetnicii sfatului, 

Pe Vartici mi-l judecă 
Tot lui vină că-i găsea, 
Dar soţia lui Vartici 

Cu coconaşii cei mici, 
Fuga la Vodă că-mi dà 

Si din gură aga-mi gráià: 
«Naşule, măria ta, 

«la nu te mai gândură 
«Şi nu mi-l mai spánzurà». 
Ştefan-Vodă ce-mi ziceă ? 
«Fină, finişoara mea, 

«Ia, nu te mai gándurà, 
«Pe Vartici d'oiu spánzurà. 
«Coconii oragului, 
Caimacamii tárgului, 
Sfetnici Divanului, 


C. N. MATEESCU ës 


birds КОО. BADADE dtu. Pos sheet 35 
«Care ţie {i-o plăcea, 
«Dupá ala mi te-oiu dà 
«Si tot eu te-oiu cunună», 
Foae verde g'o lalea, 
Stefan- Vodá poruncea 
Pe Vartici de-mi spánzurà 
'N grádina cu florile, 

Und' se plimbá doamnele, 
Doamnele cu roabele, 
Cánd rásare soarele. 

Dar sotia lui Vartici, 
Când spânzurat mi-l vedeà, 
Fuga în casă că-mi dă, 
Mâna pe hamger puneă, 
Şi singurea se junghiă 
Cu Vartici alălurea. 
P'améndoi că-i 'ingropà 

'N grădina cu florile, 
Und’ se plimbă doamnele, 
Doamnele cu roabele, 
Cánd rásare soarele, 
Stefan- Vodá ce-mi fáceà ? 
Prin grádiná se uità 

Doi trandafiri că-mi záreà 
De mijloc inválcinafi (sic), 
De vârfuri apropiaţi, 
Tocmai, zău, ca nişte frati. 
Ştefan-Vodă de-mi vedeà, 
La inimă se 'nmuià, . 
Lacrámile-l podideà 

Ñi din gură аза gráià: 


34 C.N MATEESCU OO 
«Cine strică dragostea, 
«Dumnezeu să nu i-o deà ; 
«Sá i-o deà şi să i-o ia, 
«Ca să crează altuia», 


(Comuna Albeşti, Argeş). 


ММО CA O) 
Lg LA 


CORBEA. 


——— 


Foae verde foi domneşti 
În oraş la Bucureşti, 
L'ale case mari domneşti, 
Sus la 'nalte fuişoare, 
Jos la case pestricioare, 
Din curte la Stefan-Vodá, 
Frumoasá masá e 'ntinsá 
Si de multi boeri cuprinsă. 
Ei la masă că-mi gedià, 

Frumos beà, 

Frumos máncà 

Si bine se veseleà. 
Dar іо cap cine-mi sedeà ? 
Îmi şedea Ștefan-Vodă, 
Semenie de domnie. 
Foae verde s'o lalea, 
Paharnic ciae-mi erà ? 
Mi-era Corbea vicleanul, 
Cela mahalagiul. 
Dar Corbea ce mi-si fáccà ? 
Cu páharu! vinu-mi dă, 


M o —Ü oe METERS A 
Rândul lui Vodă veneà ` 
Cinci pahare cá-ni umpleà, 
Tot iutr'o mână tineà, 

La Stefan-Vodá mergeà 
Si din gură agà-mi gráià : 
«O, Doamne, măria ta, 
«Tine vin, măre, de Бед 
¿Dela mànusila mea ; 

«Ori ii beà, 

«Ori n'ii mai bea». 
Si Corbea ce-mi mai gráià ? 
«О, Doamne, măria ta, 
«Cel caftan, zău, de pe tine, 
«Mai bine-ar gedeà pe mine ; 
«Cel cuşman din capul tău, 
«Mai bine-ar sedeà 'ntr'al meu». 
Stefan-Vodá-mi auz à. 
Coate pe masă rezmă, 
Palmele la ochi puneà 
Şi din gură-aşă gràià : 
«О, voi, baş-boerilor, 
«Si mai mari parfiilor, 
«Şi voi, ciohodarilor, 
«Ce stati voi de-mi-ascultaţi, 
«Si de Corbea nu mi-l luaţi, 
«Frumusel sá mi-l legati 
«Cu frânghie de mătase 
«Cu vita "mpletitá "n şase, 
«Si d'un olac să-mi chemaţi, 
«S'un rádvan neobădat, 
«Numai din spile "nspifat, 
«Si pe el să i-l trimeteti 


«Tot pe apa Nistrului, 

«La temnita cea bătrână 
«Cu muschiul d'un lat de mână», 
Foae verde ao lalea, 

Nici cuvânt nu obárgeà 

Si pe Corbea mi-l legă, 
Olacul cá mi-şi soscà 

Si pe Согреа mi-l luă, 

Si pe el mil rànducà 
Nouă ani şi jumătate 

La temni(a cea bătrână, 
Cu muschiul d'un lat de mână, 
Dar Corbea când imi intrà, 
Ce-mi vedeà se spáimáatà : 
Vedeà şerpi ca fusele, 
Năpârei ca undrelel», 

Si broaşte ca nucile, 
Bâjbâind cu miile. 

S'acolo că mi-l băgă, 
S'acolo Corbea-mi zác« à... 
Pàn' la nouă anii-mi trece 
Ba povârneă mai spre zece, 
Mama Corbei ce-mi făceă ? 
Mama Corbei nu stieà 

Cá Corhea tot viu mi-erà, 
Gràu în care-mi încărcă, 
Şi la moară că-mi mergeă, 
Si frumos mi-l nrăcină, 

Şi pâine că mi-l făcea, 
Si'n care că mi-o ^ncárcà. 
La uliţă că eşei, 

De pomană Corbei dă; 


M T СЕРИН ОНИЕ 
Că еа, măre, nu stieà 
De e viu să mi-l găsească, 
De e mort să 'mi-l jălească. 
D'o lipie-i rămâneă, 
D'un biet sărac că-mi vencă 
Şi la mână i-o dădea. 
Dar săracul ce-mi ziccà? 
El din gură аза grăă: 
«Alci, babă, zău, bătrână, 
«Cu bráugoru' de lână, 
«Lână de păr de cămilă | 
«De pomană Corbi dai? 
«Corbea-al tău nu este mort; 
«Corbea-al йи este închis 
«La temnifa nomolilà ; 
«Da nomol e nomolită, 
«De trei ape ocolilă, 
«De nouá ani dezvilitá». 
Foae verde so lalea. 
Mă-sa 'ndatá ce-auz à 
Foarte mult se veseleà 
Acasă cá mi-şi veneà, 
La cámará descuià, 
Si-si lua iie dintr'o mie 
Si bráu lat de Tarigrad, 
Sapte galbeni cotul luat. 
Si frumos mi se gáteà 
Si la Corbea cá-mi pleca. 
Dar ea cánd cà mi-si plecà? 
Din Joia Jotmarilor, 
Din Vinerea ГРаѕ$ Шо”. 
Si ea când cá mi-ii plecă, 


BALADE Е 


De trei ouá cá-mi luà 
Si 'm sàn că mi le băgă, 
Si pe apá-mi apucă, 
Si la Corbea-mi ajungeà. 
Când la Corbea-mi ajungeà, 
La fereastrá cá-mi veneà 
Si din gurá-agà агай: 
«D'aolicá, Corbeo maică, 
«De egli viu, 
«Vreau să t» ştiu; 
«De eşti mort, 
«Sá te jălese», 
Dará Corbea-mi auzeă, 
Si din gură ава grăià : 
«Maică, màáiculija mea, 
«Nu sánt viu 
«Ca să mă ştii, 
«Dar nici mort 
«Sá mă jâleşti». 
Dar maică-sa ce făcea? 
Mâna în sâa că-mi băgă, 
De trei ouă că scoteă 
Si Corbului le dădeă, 
Si el cá mi se plângea: 
«Maică, máiculita mea, 
«Toate le-ag obign»i, 
«Si toate le-ag suferi, 
«Numai una Ro sulăr: 
«О juratá de şerpoaică, 


Mi-a 'mpuiat, măicuţă, 'n poală; 


«Сапа se. 'ntinde, 
«Má cuprinde ` 


40 


C. N. MATEESCU 


«Sá zgárcegte, 

«Mă topeşte. 
«Maică, măiculiţa mea, 
«Eu aici când am intrat, 
«Ce-am văzut, m'a 'nspăimântat : 
«Eră şerpi ca fusele, 
«Nápiref са undrelele, 
«Şi broaşte ca nucile, 
«Bâjbâiă cu miile, 
«Dar acus, máicufa mea, 
«Şerpii sint ca grinzile, 
«Nápirci ca osiile, 
«Broastele ca testele, 
«Batá-le-ar păcatele ! 
«Maică, măiculiţa mea, 
«Tu acasă să te duci, 
«Să-ţi iei iie dintro mie, 
«Şi brâu lat de Țarigrad, 
«Şapte galbeni cotul luat, 
«Şi pe roşul să mi-l scoţi, 
«Cu grăbleaua să-l greblezi, 
«Cu nàframá să mi-l ştergi, - 
«Şi şaua pe el să-mi pui. 
«Dar ce fel de sea să-mi pui? 
«O falcă de zmeu trăznit, 
Gun балеў de argint, 
«Cum nu sa mai pomenit, 
«Maică, măiculiţa mea, 
«Pe uliţă-apoi să-mi esi, 
«Pe ulița târgului, 
«Tirgului Odriului, 
«Cine, maică, te-o 'ntrebá 


»suvtttstitetotertee 


DIT 


КОТОСУ РИ са Е H 
«De-ti e rosul de vinzare, 
«Să-ţi деа galbeni si párale, 
«Tu, maică, máicufa mea, 
«Sá le ráspunzi lor agà: 

«Nu mi-e roşul de váuzare, 
«Pentru galbeni şi părale; 
«Mi-e roşul de dăruială, 
«Ca să ѕсо} pe Corbea-afará». 
Maică-sa ce-mi mai fáceà ? 
Acasă că îmi mergeă, 
Pe rosul că mi-l scoteă, 
L-înşelă, 
L-înfrână, 
Pe ulita-mare egeà. 
Stefan-Vodá o vedcà 
Si asà cá mi-o 'ntrebà: 
«Alei, babă, zău, bătrână, 
«Cu bráuletul de lână, 
«Lână de păr de cămilă! 
«Ori ţi-e roşul de vânzare 
«Să-ţi dau galbeni şi parale ? 
«Ori ţi-e rogul de schimbare, 
«Să-ţi dau cai in număr mare, 
«Să-ţi dau erghelia toată ?» 
Dar maică-sa ce ziceà ? 
«Nu mi-e roşul de vinzare, 
«Peniru galbeni şi parale ; 
«Nu mi-e roşul de schimbare 
«Să-mi dai cai în număr mare, 
«Sá-mi dai erghelia toată. 
«Mi-e roşul de dăruială, 
«Ca să scot pe Corbea-afará, 


EE Eng 
«Cáci Corbea mi-e logodit 
«Si nuntă nu mi-a făcut», 
Stefan- Vodă ce-mi făcea ? 
Trei ciohodari că-mi chemà 
La Corbea îi trimeteă 
Si la Corbea-mi ajungtà, 
La temniţa cea bătrână 
Cu muschiul d'un lat de mână, 
De trei ape ocolită, 

De nouă ani dezvălită, 

Şi pe Corbea mi-l scoteă.. 
Ştefan- Vodă ce-mi fáccà ? 
Pe mama Corbei o luă, 

În case mari mi-o suiă, 

Şi pe jet mi-o agezà. 

Apoi pe roșul mi-l luă 

În grajdiu că mi-l închideă 
Cu lacátu' l-incuià. 

lată Corbea că-mi soscà 

Si Corbea când mi-şi soseà, 
Barba dâră că-i fáceà. 
Stefan-Vodá mi-l vedeà, 
Haine mándre-i trimetcà 
Si frumos mi-se 'mbrăcă. 
Ştefan-Vodă ce-mi fáceà ? 
La grajduri că-mi descuiă, 
Pe rogul că mi-l scoteà, 
Stefan-Vodá "ncálecà, 

Dar roşul nu se lăsa, 

Dară Corbea ce-mi ziceă ? 
«0, Doamne, măria ta, 
«Da-mi cuşma din capul tău, 


BALADE . 


«Sá deléz pe rogul meu. 
«Dă-mi, eaftanul de pe tine, 
«Sá dedéze rogul bine». 
Ştefan- Vodă ce făcea ? 

Cu grija să insotcà, 

Dar nu aveà ce fáceà. 
Frumugel se dezbrácà, 

Si Corbei i le dădeă. 

Dar Corbea ce mi-si fáceà ? 
Dupá ce mi se 'mbrácà, 

Pe roşul-mi 'ncálecà 

Si "ncepeà a-l incurà, 

Până spume mi-l fáccà. 
Ştefan- Vodă ce-mi fáceà ? 
Cu frica se insofeà, 

Porţile mi lc-"ncueà. 

Dar” Corbea ce mi-si făceâ ? 
D= pe rosul se plecă, 

Mâna pe mă-sa puntà, 

Pe roşul o aruncă, 

Şi рот [е că-mi sárcà. 
Ş'apoi Corbea ce-mi grăcâ? 
«Rămâi, Doamne, sănătos, 
«Са la mână eu ţi-am fost, 
«Vrednic de mine n'ai fost», 
Stefan-Vodá ce ziccà ? 
«Du-te, Corbeo, sánátos, 
«Că la mână tu mi-ai fost, 
«Vrednic de tine n'am fost». 


43 


(Curtea-de- Argeş). 





CORBEA. 


(Variantă,) 





Foicica bobului, 

Din oraşul Iaşului, 

Pe uliţa târgului, 

În cele case mari domnești, 
Cu înalte fuizoare, 5 
Si mai jos mai pestricioare, 
Sade-mi Domnu' Stefan-Vodá, 
Sade cu Corbea de vorbá. 
Frumoasá masá e 'ntinsá, 

De mulți boeri mi-e cuprinsă ; 
De boeri şi de spătari, 

Şi de 'nfloriti ghinárari. 

Si mi-si beà, 

Si mi-si mâncă, 

Si tare se veseleă. 

D'alei, Corbea ce-mi fáceà ? 
El la Vodă că-mi cătă 

Бї din gurá-aga-mi gráeà: 
«O, Doamne, măria ta, 

«Cele haine de pe tine, 


ee EE T m 
«Ia sá le dai $i pe mine ; 
«Cel cugman dia capul tàu, 
«Bine-ar sedeà si 'ntr'al meu». 
Domnu'-asà de-mi auzeà, 
Ráu cá mi se supárà, 
La inigeri ! poruncià, 
Si pe Corbea cá mi-l luà, 
Jos pe scári mi-1 coborà, 
Si pe el că mi-l duceà, 
Sus pe apa Nistrului, 
La coadele Prutului, 
Unde Prutul se coteste, 
Si mai jos se limpezeste, 
La temnifa părăsită, 
Cu rogoz acoperită, 
De ziduri mari ocolită, 
Tot de Corbea mi-e gătită. 
Şi aci mi-l închideă, 
Ş'aci Corbea-mi rămâneă, 
Nouă ani şi jumătate, 
Si se spele de păcate. 
Când înzăvârneă 2 la zece, 
Maică-sa că mi-şi plecă, 
Şi plecă din sat în sat, 
Întrebând şi ispitind, 
Tot de Corbea întrebând, 
«Corbeo, copilaşul meu, 
«De eşti viu, vreau să te ştiu; 
«De eşti mort, să te jelesc, 


1 Eniceri. 
2 Se apropiă. 


C. N. NATEESCU 


iata sala dE Ж ate du memes rate papa iată e nsi B edem in 


«Trupgoru' să-ţi împânzesc». 
Fuicicá ş'o lalea, 

D'alei, baba ce-mi fáccà ? 
Dacă vedeà şi vedeà, _ 

Că де Corbea nu-mi află, 
La Domnie că merg:à, 

La Domnie-mi ajungă, 

Trei zile la poartá-mi s'à 
Nebáutà, 

Nemâncată, 

De nimenea ne "'ntrebată. 
Domnul cu butea-mi eg: à, 
La bisericá-mi egeà, 

Si pe babá mi-o vedeà 

Si ага cá mi-o 'ntrebà : 
«Вара slabă şi "nfocatá, 

«De genunchi apropiată, 

«De călcâe depărtată, 

«De trei zile stai la poartă 
«Nebăută, 

«Nemâncată, 

«De nimenea ne 'nirebată. 
«Spune-mi tu păsurile, 

«Ca să-ţi curm durerile, 
«Să-ţi opresc cărările». 

«0, Doamne, măria tà, 

«Cât pe lume-am văcuit, 
«Nouă feciori mi-am avut, 
«Câteşi nouă mi-au perit, 
«Numai cu Corbea-am rămas. 
«51 rău, Doamne, cam mai tras, 
«Că mi-am tors cu furca "n sat, 


al dată ЛЕ О. о RE ati a fu was 
«De-am dat Corbei d'a mâncat; 
«Зат dat oile 'n páscare 1, 
&De-am crescut pe Corbea mare, 
«Ca 'n vreme de slăbiciune, 
«Sá-mi indemne d'un tăciune, 
«Si cánd sufletul mi-oi dà, 
«S'aibá cine má "ngropi». 
Stefan- Vodá mi-ascultà 
Si din gură-aşă gráià ; 
«Babá slabă şi 'nfocatá, 
«De genunchi apropiată, 
«Da călcâe depărtată : 
«Pe Corbea l-am logodit, 
«Şi de nuntă l-am gătit; 
«Si de zestre cá i-am dat 
«Tot satul corbenilor, 
«Si al cotofenilor. 
Si mireasá cá i-am dat 
«Tot pe Visa Cârpenişa, 
«Adusá de la Păişa 
«Din bárdie bărduită, 
«Din secure potrivită. 
«La mijlo» neisprăvită, 
«Şi pe el că Pam trimes 
«Sus pe apa Nistrului, 
«La coadele Prutului, 
«Unde Prutul se coteşte, 
«Şi mai jos se limpezeste». 
D'alei baba ce-mi făcea ? 
Ea aşă de-mi auziă, 


1 La păscut. 


C. N. MATEESCU 


Din toiag m se luă, 
Pâş, pâş, ici, 

Pâş, pâş, coleă, 

Si mereu agà-mi strigă : 
«Corbeo, copilaşul meu, 
«De esti viu, 

«Vreau să te ştiu: 

«De eşti mort, 

«Să te jălese, 
«Trupsorul să-ţi împânzesc», 
Foicică go lalea, 

D'alei, baba ce-mi fáceà ? 
Ea, măre, că mi-şi plecă, 
Si ea, тайге, mi-ajungeă 
Sus pe apa Nistrului, 

La coadele Prutului, 
Unde Prutul se coteşte, 
Şi mai jos se limpezeşte, 
La temniţa părăsită, 

Cu rogoz acoperită, 

De ziduri mari ocolită, 
Si acoló-mi ajungeà 

Şi din gură aşă strigà : 
«Corbeo, copilaşul meu, 
«De eşti viu, 

«Vreau să te știu ; 

«De eşti mort, 

«Să te jălesc, 
«Trupşorul să-ţi împânzesc». 
Foicică go lalea, 

D'alei, Corbea mi-auzeà 
Si din gurá-agà гата: 


tii ainu ital E a ENE e i PRI ca быз cat cut Ас m 
«Maică, màiculita mea, 
«Nu sánt viu, 
«Ca să mă ştii, 
«Nici nu-s mort 
«Să mă jeleşti, 
«Trupşorul să-mi impánzesti. 
«Pe mine când m'a luat 
«Si "n temniţă m'a băgat, 
«Ma băgat får’ de mustață, 
«S'acum sânt eu barba 'n brațe. 
«Barba-mi este d'agternut, 
«Şi chica de învălit, 
«S'aiei de când am intrat, 
«Somn si tihná n'am gustat 
«De cârâitul broaştelor, 
«Flueratul şerpilor, 
«Cântul cucuveicilor, 
«Zborul liliecilor. 
«lar o spaimă de şerpoaică, 
«Mi-a 'mpuiat, măicuţă, 'n barbă; 
«Când se 'ntinde, 
«Má cuprinde ; 
«SÁ zgárceste, 
«Mă sfârşeşte, 
«La inimă mă topeşte. 
«Maică, máiculita mea, 
«De eşti tu máicufa mea, 
«Tu acasá sá te duci, 
«Ouá roşii să-mi aduci, 
«Ca să dau pe la groşari, 
«Sá mă scoaţă la grátari. 
«S'apoi tu sá mai toemesti 


C. N. MATEESCU 


«Vre-o cinci-şase săpători, 
«Vre-o cinci-şase lopătari, 
«Si tu, maică, să imi sapi ' 
«Tot la colţul grajdiului, 

«În rásaiul soarelui, 

«Si tu, măre, cá să-mi scoţi 
«Tot pe sargul nebunul, 

«Că nu-l tine pământul; 
«Calul meu de călărie 

«Din dalba copilărie, 

«C'a scos capul moşu-meu, 
«Ş'a' scos şi p'al tatá-meu, 
«Doar d'o scoate şi p'al meu. 
«De căpăstru să-l apuci, 

«Pe ulita-mare să-l duci, 

«La Domnie să-l aduci. 

«lar Domnul de te-o 'ntrebà 
„«De-ţi e sargul de vânzare, 
«Să-ţi dea galbeni şi parale, 
«De-ţi e şargul de schimbare, 
«Să-ţi деа p'unul doi şi trei 
«Si vre-o cinci sute de lei, 
«Tu sà strigi in gura mare 
«Cá nu-i sargul de vàozare, 
«Cá nu-i sargul de schimbare, 
«Cii gargul de dáruialá 

«Са să scoţi pe Corbea-afará». 
Foicică s'o lalea, 

D'alei, mă-sa ce-mi făceâ ? 
Ea аса de-mi auzeă, 

Din toiag mi se lua: 

Pâş, pâş, ici, 


——À— € EE zb 
Pág, раз, colea, 
Acasá mi se "ntorcea, 
Ouă roşii "n sàn luà 
S'apol ea că mi-şi tocmeă 
Vre-o cinci-şase săpători, 
Vre-o cinci-şase lopătari, 
Si ea, măre, că-mi sápà 
Tot la colţul grajdiului, - 
În rásaiul soarelui. 
Si pe şargul mi-l scoteà, 
De căpăstru-l apucă, 
Pe uliţa mare-l duceă, 
La domnie-l aduceă, 
Şi Domnul că mi-o vedeà, 
Si din gură-aşă grăià : 
«Babă slabă şi "nfocat?, 
«De genunchi apropiată, 
«De cálcáe depărtată, 
«Nu ţi-e calul de vânzare, 
«Să-ţi dau galbeni şi parale ? 
«Nu ţi-e calul de schimbare, 
«Să-ţi dau pe el doi şi trei, 
«Si vre-o cinci sute de lei ?» 
Foicicá so lalea, 
Iar baba de-mi âuziă, 
Din gură agà-mi strigă: 
«Nu mi-e şargul de vânzare 
«Pentru galbeni şi parale ; 
«Nu mi-e şargul de schimbare 
«Să-mi dai p'unul doi şi trei 
«Şi vre-o cinci sute de lei; 
«Ci-mi este de dăruială, 


m c T A D LE totos ОКУС 
«Ca să scot pe Corbea-afară». 
Foicicá s'o lalea, | 
Domnu' аса de-mi auzeà 
După ce mi se gândeă, 

Si mi se mai socoteă, 
Îndată că-mi porunceă, 

Doi inigeri că-mi veneă, 
La Corbea că-mi trimeteă 
Şi pe Corbea mi-l scoteà. 
Si la curte-l aduceà, 

Barba mare-şi pieptănă, 
Haine mândre imbrácà 

La dalbă masă-l punea 

Si mi-şi beà 

Si mi-si máncà 

Si tare să "nveseleà, 

Dar cánd fu despre betie, 
Despre dalba veselie, 
D'alej, Corbea ce-mi făcea? 
El, máre, mi-se sculà, 
Làngá Domn s'aláturà 

Şi din gurá-agà-mi gráià : 
«0, Doamne, măria ta, 
«Cele haine de pe tine, 

«la să le dai şi pe mine; 
«Cel hamger din brâul tău,. 
«la să-l înfig într'al meu ; 
«Cel cugman din capul tău, 
«la să-l pun si intr'al meu. 
«Sá-mi dai frául cu inele 
«Şi şaua cu zăngănele, 

«Sá dedeă şargul cu ele. 


BALADE 53 
«Că de-l vei trage la scară, 
«51 nu-ţi facă vre-o ocară. 
«Si de-i stă a 'ncălică, 
«Să nu pati cu nva cevà». 
Foicicá s'o lalea, 
Si Corbea ce-mi maj Doch ? 
Din vorbá mi-l aduceà, 
- Din бге mi-l inmuià, 
Domnul mi se hotără, 
Frumos mi se dezhrácà 
Si lui Corbea mi le dà, 
Si Corbea mi se 'mbrácà, 
Si pe şargu 'ncàlecà, 
Мара "pn brâu mă-sei puncă. 
Lângă el o azvárleà,, 
Si din gură asà gràià : 
«Tin'te, maică, strâns de mine, 
«Şapte ziduri săi cu tine». 
Apoi calu-şi incu1à, 
Ocol curților că-mi dă, 
Boerii increment à, 
D'alei, Domnul ce-mi ziccà ? 
El la inigeri strigà : 
ala întăriţi porţile, 
«Şi puneţi zăvoarele, 
«Că hoţul neinfierat, 
«M'o lăsă gol dezbrăcat», 
D'alei, Corbea ce-mi zică ? 
El la inigeri strigă : 
«la nu 'ntăriţi porţile, 
«Nu puneţi zăvoarele, 
«Că Corbea neinfierat, 


E M T MM 
«Cu şargu-i neastámpárat, 
«N'o deschide portile, 

«Ci-o sári zidurile». 

Apoi calu-şi încură, 

Si tare-l infierbántà, 

Si zidurile-mi sáreà, 

Apoi la Domnul cátà 

Si râzând aga-mi strigá `. 
«Rămâi, Doamne, sănătos, 
«Că la mână eu ţi-am fost, 
«Si vrednieul nu mi-ai fost», 
D'alei, Domnul ce-mi ziceà ? 
«Umblá, Corbeo, sănătos, 
«Са un păunaş frumos, 

«Că la mână tu mi-ai fost, 
«Si vrednicul nu ţi-am fost. 
ala vezi, hoţul ne 'nfierat, 
.«M'a lăsat gol dezbrăcat ` 
«Fără caflan de 'mbrácat, 
«Fárá hamger ferecat, 

«Cu calul neinfránat, 
«Numai cu fesul in cap». 


(Comuna Albeşti, Argeş). 


Variante : Teodorescu, Poesii populare, pag. 517, 527. 


RANE 





MIU HAIDUCUL. 


Foae verde foi domneşti, 

În oraş la București, 

'S nişte case mari domneşti 
Şi in case-o sală mare, 

Vin boerii la prânzare. 
Foae verde matostat, 

Mai aseară ре "nserat, 
Mulţi boeri s'a strâns la sfat. 
Foae verde ş'o lalea, 

Sfatul lor de ce-mi erà? 
Tot de Miu ei vorbea. 

Foae verde de cicoare, 
Dimineaţa pe răcoare, 

Sâ facă d'o vânătoare 

Aci pe Valea cea mare, 
Aci pe Valea Cobiei, 

Să prinză pe Miu viu; 

Că de mult tot haiduceste, 


C. N. MATEESCU 


Si nimeni nu-l dovedeste. 
Foae verde so lalà, 

Nici cu gándul nu gándeà 
Ce lor li se întâmplă: 
Páhárniceasá erà 

Surioara Miului 

Miului haiducului. 

Es, máre, că-mi auzià, 
Cánd de Miu tot vorbià 

Si ea, müre, ce-mi fáccà? 
Singiac! la pahar puncà, 
Care cum Вед, s» 'mbălă, 
Ca bustenii că-mi cád. à. 
Dar еа, mări, ce-mi mai făceâ? 
P'intre ei sá streourà 

Si afară că-mi eg à, 

Spre Cobia mi-apucă 

La pádure-mi ajungeà, 

D'o foiţă că-mi luă, 
Si-odatá de-mi şueră, 
Voiniceii-o '"neopjurà. 

Dară Miu ce-mi tăceà ? 
Drept la ea că se duceà 
Şi pe ea că mi-o "ntrebà: 
«Foae verde mărgării, 
«Surioará, ce-ai pà[it 
«Pân' la mine Фгі venit» ? 
Dar' sorá-sa ce-mi spuneà ? 
«Nene Miu, dumneata, 
«Mai aseară pe 'nserat, 


1 Poate va fi insemnánd vre-o băutură adormitoare. 


PALADE 57 


Mulţi boeri s'a strâns la sfat, 
«Sfatul lor de ce erâ? 
«Tot de dumneata vorbeă; 
«Dimineaţa pe răcoare, 
«Să facă d'o vânătoare 
«Aci pe valea cea mare, 
«Aci pe valea Cobiei, 

«Sá te prinzá, nene, viu». 
Dará Miu ce-mi ска ? 
C'un dar bun o dáruià 

Si "napoi o trimetcà 

S'apoi el ce-mi mai fáccà ? 
Voiniceii-şi impàrteà, 

Dän" sate îi trimeteà. 
Singurel de-mi гап âncă, 
De haine se dezbrăca 
Altele mai vechi luă, 

Sus la munte se suiă, 

La o stână că mergeà, 

Pe baciu' că mi-l găsea, 
Si baciului că-i gráià : 
«Mái baciule, dumneata, 
«Dá-mi mie vre-o zece oi, 
«Cá ti-oi da d'un pumn de lei». 
Dará baciul te fáccà ? 

E] de frică că-i dădeă, 

Dar Miu ce-mi mai ziceà ? 
«Măi baciule, dumneata, ` 
«Dă-mi mie sarica ta, 
«Să-ţi dau eu ашата mea. 
.«Dá-mi mie ifarii tài, 
-«Sá-ti dau eu nădragii mei, 


C. N. MATEESCU 


«Îmi dai агі ciobánesti, 
«Si-ti dau nádragi haiducegti. 
«Dá-mi tu opincile tele, 
«Să-ţi dau eu cizmele mele. 
«Dă-mi căciulă ne-argăsită, 
«Să-ţi dau chivără "'nvălită, 
«Dă-mi măciucă necioplită, 
«Să-ţi puşcă ghintuiti, 
«Numai cu argint- umplută. 
Ia dă-mi tu buciumul tău, 
«Ca să-ţi dau hamgerul meu», 
După ce toate-mi luă 

Şi cu toate se schimbă 

Oile si le тага 

Ín vale se pogorà 

În marginea pădurii 
Înaintea poterii. 

Şi niţel că-mi zăboveă 

Cu potera se "niäin 8. 
Ştefan- Vodă ce-mi ziccà ? 
«Măi ciobane, dumneata, 
«Ştii la fagul Miului 

«Miului haiducului ? 

«Ca de mult ce haiduceste, 
«Nimenea nu-l dovedi şte». 
Foae verde so lal. à, 

Dar ciobanul ce-mi ziccà ? 
«Ştefan- Vodă dumneata, 

Ia lasá-ti tu oastea ta, 
«Să-mi păzească turma mea; 
«Să nu-mi piară vre-un miel,. 
«Că slujii un an pe el. ` 


BALADE 59 


LI 


«Să nu-mi piară vre-o mioară, 
«Că slujii o verişoară. 
«Ştefan- Vodă dumneata, 
«Vino după mine 'ncoà 
«La fagul Miului, 

«Miului haiducului, 

«El mi-a secat sufletul». 
Ştefan- Vodă ce-mi fáceà ? 
Cu ciobanul se 'ndrumà 
Ñi spre fag că-mi apucă 
Si la fag că-mi ajungeà 
Dară Miu: ce-mi ziccà ? 
«Stefan- Vodă dumneată, 
«Ridicá-1i picioarele, 

«Le lovesc zmicele ; 

«Că nu esti în Bucureşti 
«Ca să te mai fudulesti; 
«E'n (15, în curpeniş, 
«Unde n'ai loc de cármig». 
Dar Miu ce-mi mai ziceà ? 
«Stefan-Vodá dumneata, 
«Să rămâi mai cát coleà, 
«Sá má dau pe dupe fag, 
«Poate-o D Miu culcat». 
Stefan-Vodá mi-rămâneă 
Si amar cá se 'ntristà 
Рага Miu ce-mi fâceâ ? 
Dupá fag el se dádeà, 
аа saricá ciobănească, 
Luà dulamă haiducească; 
Lăsă itari ciobánesti, 
Luà nádragi haiducesti ; 


60 C. М. MATEESCU — u 
Lăsă căciulă neargăsită, 
Lua chivără 'nvàlità ; 
Lăsa opinci ciobăneşti, 
Lua cizme haiducesti ; 
Lăsa bucium ciobănesc, 
Lua hamger haiducesc ` 
Lăsa măciucă necioplită, 
Lua puşcă ghintuitá, 
Numai cu argint umplută. 
De dupe fag când eşea, 
Ca soarele strălucea. 

La Stefan. Vodă merges, 
Din gură mi-l judeca, 
Apoi două palme-i da 

51 "ndárát I-'napoia. 
Stefan- Vodă ce-mi zicea ? 
«Nene Miu, dumneata, 
«Cát oiu fi eu în domnie, 
«Să fii şi tu "n haiducie», 


(Comuna Dietrari-Dámbovi(a). 


Variante : Alexandri, Poesii pop. pag. 62; Teodorescu, Poesii pop. 
dap, 490 si 406. 





POTÁNCU HAIDUCUL 


Foae verde so lalea, 

Veni et primávara, 

Potâncu mi se scula, 

Şi la voinicei strângea, 
Voinicei tot arnăuţi, 

Că sunt la bătae iuți; 
Voiniceii toţi călare, 

Pe la brâu iatagane, 

Trece Oltu 'n fuga mare. 
Voiniceii şi-i strángeà, 
Puneă masă şi mâncă, 

D'o ploschitá că-mi scoteà, 
Si dă la báefi să beà, 

Si din gurá agà-mi gráià: 
«Ве, băeţi, nu vá 'nbátati, 
«C'aveţi coaste să-mi urcați, 
«Vái adâaci să coborá[i, 


«C'o să mergem la moş Luţă,- 


«Să luăm niscai părăluţă». 
Dar voinicii ce-mi fáceà ? 


ee, C. N. MATEESCU 

De la masá se sculà 
Si la cai mi se duceà, 
Si pe cai mi-'ncáleca, 
La moş. Luţă mi-apuca, 
La mos Lutá mi-ajungea, 
Pe mos Lutá nu-mi găsea. 
Baciul singur cá-mi era, 
De mos Luţă l-intrebe, 
Dar baciu' se cam codea, 
De mos Lufá nu spunea. 
Dar fratele baciului, 
Fuse bala dracului ; 
Mána pe baciu cá-mi punea, 
Mi-l bătea, mi-l chinuia, 

` Gu moartea-l impotrivea. 
Dară baciul ce-mi zicea ? 
«Nu mă bateţi, măi flácái, 
«Că ре mos Luţă vi-l spui. 
«Este 'n iárla oilor, 
«Lángá a mioarelor, 
«Pitulat -pe lângă foc, 
«Învălit într'un cojoc ; 
«C'o căciulă berbeceascá, 
«Nimenea să nu-l cunoască», 
Foae verde ao lalea, 
Voiniceii-mi auzia, 
Spre moş Luţă că-mi pleca; 
Dar moş Luţă mi-i simţea 
Când câinii la ei se da 
Şi-mi da dosu 'n d'a fuga. 
. Dar fratele baciului, 
Fuse bala dracului. 


С er BALADE 63 
Pe mos Luţă mi-l zárea, 
Când da dosu 'n d'a fuga 
Şi din gură-aşa grăia: 
aStăi, moş Luţă dumneata, 
«Nu da dosu 'n d'a fuga, 
«Cá nu sántem oameni rii, 
«Sántem negustori de miei». 
Dar mos Lutá mi-auzia, 

Si 'ndárát mi se 'ntorcea, 
Buná seara le dádea 

Si spre caságcá-mi pornia 
Si acasă-mi ajungea. 

«Fa Ilinco, fata mea, 
«Deschide, taică, uşa, 

«Că nu sânt cu oameni răi, 
«Sânt cu negustori de miei ; 
«Tot de miei şi de mioare, 
Să mai luăm şi noi párale». 
Dar a fată ce-mi fácea ? 
Uşile le descuia 

Şi ei în casă-mi intra. 

Dar moş Luţă ce-mi zicea ? 
«Fa Ilinco, fata mea, 

«Pune mâna pe căldare, 
- «De fă la flăcăi mâncare». 
Dar fratele baciului, 

Fuse bala dracului. 

Lui moş Luţă că-i zicea: 
«Măi, moş Luţă dumneata, 
«N'am venit pentru mâncare, 
«Ci-am venit pentru parale, 
«Că vine Vinerea-mare». 


64 С. N. MATEESCU 


Dar fratele baciului, 

Tot el bala dracului, 
Mâna pe moş că-mi punea, 
Mi-l bătea, mi-l chinuia, 
Cu moartea-l împotrivea. 
Dar mos [лій ce-mi zicea T 
«Nu má băteţi, măi băeţi, 
«Ci căutaţi şi vedeţi, 
«Căutaţi ре după uşă, 
«Cá-i d'o mică găletuşă 
«Plină de sfanti şi leiţe, 
«Făcute după oite», 
Voiniceii că-mi săpa, 
Găletuşa mi-o scotea 

Şi pe masă mi-o vărsa, 
În dăsagi mi-o ageza, 
Mustăcioara-mi răsucea, 
Unul la altul mijea. 

Dar fratele baciului, 

Tot el bala dracului, 

Jar la bătae mi-l lua, 
Mi-l bătea, mi-l chinuia, 
Cu moartea-l impotrivea. 
Dar mos Lulá ce-mi zicea P 
«Nu má bateţi, fetii mei, 
«Ci căutaţi supt temei, 
«Că mai e d'un putinei, 
«Mi-este plin cu gálbenei 
«Făcuţi după berbecei». 
"Voiniceii imi cáutá, 
Putineiul mi-l scotea, 

Şi pe masă mi-l vărsa, 


dee 65 
Si n dăsagi mi-l asezà, 
Mustácioara-mi rásuceà, 
Unul la altul mijeà. 

Dar fratele baciului, 

Tot el bala dracului. 

Таг la bátae mi-l luă, 

Mi-l bătea, mi-l chinueà, 
Cu moartea-l impotriveà, 
Dar mos Luţă ce-mi ziceà ? 
«Nu mă batefi, măi feciori, 
«Ci cátati după cuptori 
«Cá mai e d'un hárdáior ; 
«Mi-este plin cu zimtisori 
«Făcuţi după boigori». 
Voiniceii-mi căută, 
Hârdăiaşul mi-l scoteă, 

Ñi pe masă mi-l vărsă, 
Şi-n dăsagi mi-l aşeză, 
Mustăcioara-mi răsuceă, 
Unul la altul mijeà. 

Dar fratele baciului, 
Haidamacu' hoţilor, 
Netotul netoţilor, 

Tot el bala dracului ! 

La mos Lutá iar, porneà, 
Iar la bátae mi-l ша; 

Mi-l báteà, mi-l chinueà, 
Cu moartea-l impotriveà. 
Dar тоз Luţă ce-mi ziceà ? 
«Nu mà bateti, tăiculiţă, 
«Mai cátati în cea lădiţă 
«Că mai e de o sálbitá 


M NET REY ee Bene 
«De gálbenei cu torti[&». 
Dar Шпса-ті auzià 
Si din gură agà gráià : 
«Cápitane, dumneata, 
«De mi-fi lua si sălbiţa, 
«Sá deà maica Precista 
«Si sfânta Duminica, 
«Sá và prinzá potera». 
Poláncu ce mi-şi fáceà ? 
În lădiţă саша, 
Si sălbița mi-o scoteă, 
Şi la ea că se uilă, 
Mâna "n aur că-mi băgă, 
Si puneà şi sülbifa 
Si fetei le dárucà. 
Dar llinca ce-mi fáccà ? 
Foarte lor le тией, 
Dar fratele baciului, 
Tot el bala dracului, 
La moş Luţă se duceă, 
Si din picior că-mi bătea, 
Şi din gură-l judecă: 
«Foae verde mărăcine, 
«Când eram slugă la line, 
«Tu mă jineai ca p'un câine. 
«Eu veneam să-ţi ceiu legumă, 
«Tu-mi dai palme peste gură. 
«Eu veneam să-ţi ceiu mălaiu, 
«Tu mă dai de păr prin scaiu. 
«Eu veneam să-ți ceiu opinci, 
«Tu-mi slrigai să fug d'aici», 


BALADE 67 
Foae verde so lalea, 
Voiniceii că-mi plecă, 
Spre codru se îndrumă, 
Şi urma li se pierdea. 
(Comuna Pietrari, Dâmboviţa). 


Variante ` Rădulescu-Codin, Din Muscel, 1896, paz. 2^5. 


VES DRESS 


CĂPITAN GHEORGHIŢĂ. 


——— 


Foae verde aluniţă, 

Şi-o cracá de peliniti, 

Cine sue [a Istriţă ? 

Este căpitari Gheorghiţă, 
Numai el so sluguliţă, 
Îmbrăcat со dulămiţă, 
Verde ca frunza de viţă; 

Şi mai are nădrăgei, 

Ca floricica de tei. 

Şi mai are comănac 

Verde ca floarea de fag, 
De-l poartă codrii cu drag. 
Şi suiă p'o vreme rea; 
N'avea 'n ploscă vin să beà, 
Nici rachiu la matară, 

Să-şi mai ude guriţe, 

Sá-si mai dreagá inima. 

Jar Gheorghiţă ce-mi fáceà ? 
Cruce cu dreapta făcă, 

La Dumnezeu să rugă: 
«Fá-má Doamne, се má-i face ; 


D NE Ee Be 
«Fă-mă pana şoimului 
«Pe malul Siriului, 
«La stána moş-Radului ; 
«La moş-Radu barbă-sură, 
«Се ştie rostu' la stână. 
— «Moş Radule, barbă sură, 
«N'ai pe cineva la stână, 
«Să-mi facă de vre-o pricină ? 
— «Frunzulitá ş'o lalea, 
«Tată-ţi spun pe legea mea, 
«D'oi avcà pe cineva, 
«Am d'un mic de Macovei 
«Înfăşurat in cojoc, 
«Cu picioarele la foc, 
«Cu capul pe muşuroi, 
«Cu ochii zgâiţi la oi». 
Dar Gheorghiţă d'auzeà, 
Pe negru” incălecă, ` 
Dos la stână cá mi-şi dà. 
Când la stână ajungeă, 
Şi prin stână se 'nvárteà, 
Peste Macovei cá-mi dà. 
«O, sárace Macovei, 
«Cin' te scoase "n ochii mei, 
«Cá de mine o sá piei : 
«Cánd eram sátean in sat, 
«Si tu pârcălab in sfat, 
«Câte poteri venea 'n sat, 
«Pe mine má dai legat. 
«Şi má dádeai de toamna, 
«Şi veneam primăvara ; 
«Ма dedeai fár’ de mustață, 





«Si veneam eu barbă creaţă. 
«Mă aplecam să beau apă, 
«Ма pisai cu cizma 'n ceată 
«Si má dai cu dinţii "o piatră, 
«Si beam apa sîngerată 

«Cu másele-amestecatá». 
Bine vorba nu sfârşeă, 
Paloşul din sàn scoteă, 

Pe Macovei mi-l tăiă, 

În ciozvárcioare-l făceă, 

La dulăi că-l împărteă, 
Sâ-şi sature inima, 


(Comuna Peret, Teleorman). 


Variante : Teodorescu, «Poesii populare» pag. 591; I. G. Bibicescu, 
«Poesii populare» pag. 395. 


e Oo 


BADIU'. 


Pe dincoace, 

Pe dincolo, 

Pe dincolo decindeà, 
Umblà Turcii d'aiureà, 
D'aiureà prin plaiureà, 
Întrebând şi ispitind, 

Tot de Badiu’ cârciumarul, 
Ziua cárciumar de Бой, ` 
Noaptea mácelar de Turci. 
Sá vezi, Turcii ce-mi fáceà ? 
Ín usa casei se rez'mà, 

'N gura mare că strigà, 
Cu Bădiuleasa vorbeà: 
«Bădiuleasă cea frumoasă, 
«Săvăi, cu sprinceana trasă, 
«Cu ochi de fămee-aleasă, 
«Cinstilă cârciumăreasă, 
«De este Badiu’ 'n casă, 
«Zi-i, Bădiuleasă, să iasă ; 
«De este Badiu 'n vie, 
«Zi-i Bădiuleasă, să vie; 


S 2 L ua taspa D LET 
«De este Badiu 'n sat, 
«Să-i trimetem puţin sfat; 
«De-i Badiu sfar' la leasă, 
«Să vie de rost acasă». 
Bădiuleasa că-mi spuneă 
La mai marii turcilor, 
Mai marii ciohodarilor : 
«Nu-i Badiu” dus în sat, 
«Nu-i Badiu’ la plimbat; 
«Nu-i Badiu’ рісі la leasá, 
«Ci-i Badiu’ nchis în casă, 
«Cu hamgeru 'nfipt in masá. 
«Cine la el c'a intrà, 
«Cu hamgeru-l va junghià, 
«De s'a duce pomina». 
Aşă, Turcii d'auzeà, 
Cu toţii incremeneà. 
Tar’ un Turc că s'alegeă, 
Mi-este un Ture mai márunfel 
Cu semne de vársáfel, 
Îmbrăcat c'un cojocel, 
Nepotul lui Ciupagiu, 
Care a 'nspáimántat Giurgiu. 
Foae verde ş'o lea, 
Ciupagiu' ce "mi fáccà ? 
Năvală la Badiu” dà, 
Când o palmă că-i trăgră, 
Din somn nu se deştepiă. 
Luă ace d'o pară, 
Fige ici, fige coleă, 
Atunci Badiu’ se degteptà, 
Toţi Turcii se grămădeă, 


BVELAD 73 


Ate seis Ree SR AR die s May Bra ema Dune n res a E ЕРИ 


Mâna pe Badiu’ puntà, 

Si-1 bătea, şi-l canuneà, 

Si d'apoi cá mi-l legà 

Cu trei ştreanguri de mătase, 
De mi-l curmà ріп’ la oase; 
Şi cu trei de ialomifá, 

De-i egeà sângele 'n faţă. 
Dar de unde са” legà? 
Тоё de stâlpul coşului, 

La dogoarea focului, 

Ín bátaea fumului. 

51-1 báteà şi-l canun: à. 
Dar cu ce cá mi-l bátcà? 
Tot cu fierul plugului, 

Tot pe lungul trupului ; 
Cu coada baltagului, 

Pe cárarea capului; 

Cu sfárcul gárbaciului, 

Pe fata obrazului, 

Unde-i pás voinicului. 
Atunci Badiu’ că-mi strigă 
Cu Bidiuleasa vorbea: 
«Bădiuleasă cea frumoasă, 
aSăvăi, cu sprinceana trasă, 
«Cu ochi de fămee-aleasă, 
«Cinstilá cârciumăreasă, 
«Ce stai, frate, şi priveşti 
«La păgâni cum mă cáznesc! 
«Fă-te iute în chilie 

«Si-tí ia iie dintr'o mie, 
«Si papucii de cutie, 

«Şi brâu lat de Tarigrad, 


M ERE: СМ. MATEESCU eese 
«Tot in aur ferecat, 
«Poala de galbeni sá-mi umpli 
«Si la mine cá sá-mi vii, 
«Pe dinainte să-mi treci, 
«Să te faci a 'mpiedecă, 
«Gálbiorii d'a vărsă, 
«Că doar Turcii m'or lăsă, 
«Si să vezi ce le-oi lucra». 
Bídiuleasa l-auzià, 
Ín chilie cá-mi intrà, 
Ea frumos se primentă, 
Poala de galbeni umpleă, 
La Badiu’ că venià, 
Pe dinainte-i treceă, 
Se făcea că 'mpiedecă, 
Gălbiorii d'a vársà. 
Iară Turcii când vedeă, 
Маі rău pe Badiu cázneà, 
Ca să mai scoatá ceva. 
Atunci Badiu’ strigă, 
Cu Băduleasa vorbià : 
«Bádiuleasá cea frumoasă, 
«Sávüi, cu sprinceana trasá 
«Cu ochi de fámee-aleasá, 
«Cinslitá cârciumăreasă, 
«Ce stai, frate, şi priveşti 
«La păgâni când má căznesc? 
«Tu vedrele 'n mâini să-mi iai, 
«La fântâuă să apuci, 
«Să te faci că mi te duci, 
«Dar tu, frate, să te duci 
«La frate-meu Neculcea, 


MONDE C C MEI. ЕРНИ I 
«Ca să-mi scape viaţa. 
«Să iai târgul d'a.-lungul, 
«Pimnitele d'a rândul ; 
«Mi-e o pimniţă mai mică: 
«C'o sută de uşi, 

«Cu cincizeci de buti, 
«Tot Бин butágele, 
«De-o sutá de vedre, 
«Bea Neculcea din ele». 
Bádiuleasa ce-mi fáceà 
Când аса că-mi avzià? 
Vedrele "n mâini că-mi luă 
La fântână se fáccà 
Drumu 'n lung că apucă 
La târg ea cá se ductà. 
Luà târgul de-a lungul, 
Si pimniţele de-a rândul. 
Peste pimniţă că-mi dă, 
Începe a uşi numănă, 
Vorba lui Badiu erà. 

În pimnifá că intrà. 

Pe Neculcea că-l gásà 
Cu trei fete de 'mpărat, 
Aduse din Țarigrad. 
Bădiuleasa că-mi ziccà : 
«Cumnăţele Neculcez, 
«Tu bei şi te veseleşti, 
«De Badiu’ nici gândeşti, 
«Cum Turcii îl canunesc». 
Neculeea că auzcà, 

Ín gura mare strigà 

Cu Bádiuleasa vorbià: 


d T6 ` С. N. MATEESCU aa 
«Bádiuleasá cea frumoasă, 
«Săvăi, cu sprinceana trasă, 
«Cu ochi de fámee-aleasă, 
«Cinstită cârciumăreasă, 
«Tu acasă să te duci, 
«Că am să vin 
«Din pistoale troznind, 
«Din gură chiotind, 

«Din oală vin bând, 

«Cu lăutarii cánláud. 
«lar Turcii de-o auzià, 
«Si de-or stă a te'ntrebà, 
«Tu să le spui lor aşă: 
«Că sunt nişte cirezari, 
«C'a vândut cirezile, 
«S'acum beà dobânzile ; 
«S'are taica patru boi, 
«Şi din patru vinde doi, 
«Şi vine "n gazdă la noi». 
Bádiuleasa ce-mi făceă 
Când aşă că auzià ? 

Ea acasă că plecă, 

La fânlână că veneă, 
Apă 'n vadrá că luă, 

Şi acasă că-mi veneă, 

Da lui Badiu’ să mai beà, 
Sá-si mai [ie inima 
Pán'à veni Nezulcea, 
lacă Neculcea-mi veneà 
Din pistoale tot troznind, 
Si din gurá chiotind, 

Si din oalá vin sorbind, 


BALADE 


Si láutarii cántánd. 

Să vezi, Turcii d'auzeà, 
Pe Bădiuleasa 'ntrebà: 
«Bre, cin' sá fie ala ?» 
Bádiuleasa le spuncà 

La mai marii Turciler 
Mai marii ciohodarilor : 
«E un cirezar de boi, 

«A vândut cirezile, 
«S'acu' bea dobânzile; 
«S'are taica patru boi, 
«Şi din patru vinde doi, 
«Si vine 'n gazdă la noi». 
Asà Turcii cá credeà, 
Mai rău pe Badiu căzneă, 
Ca să mai scoaţă cevà. 
lacă Neculcea sosiă, 

Şi din picior că-mi băteă, 
Casa de se tremuiă. 


Să vezi, Turcii 'mmărmurcă, 


Iar Neculcea că strigă, 
Cu Bădiuleasa vorbă: 
«Bădiuleasă cea frumoasă, 


aSăvăi, cu sprinceana trasă, 


«Cu ochi де fămee-aleasă, 
«Cinstită cârciumăreasă, 
«la scoate-o оса de vin, 


«Să-ţi încerc vinul de-i bun». 


Scoase una, 

Scoase două, 
Seoase paíruzeci şi nouă, 
I se páreà că sint două. 


MATEESCU 





Таг Neculcea ce-mi fáceà 9 
Cu stânga vinul ţină, 
Cu dreapta paloşul luă, 
Streangul lui Badiu 1814. 
Să vezi, Dadiu' scăpat, 
Par'că e câine turbat. 
Asà, Badiu ce-mi fáceà? 
Mâna pe paloş puneà 
Şi pe Turci mi se chiteă 
Şi pe Turci că mi-i làià ; 
Şi nu-mi tae 
Cum se tae; 
Tot coseşte, tot coseste, 
Şi-i grămădeşte clácste. 
lar Badiu’ ce-mi mai fáceà ? 
În podul casei-i urcă; 
Şi după ce mi-i urcă, 
Foc la casă că mi-şi dă. 
Cine pe drum că treceă, 
Tot pe Badiu’ văicăreă ` 
«Vai, sărace Badiule, 
«Cumziti arde casele ; 
«Vai, săracă Bădiuleasă, 
«Cum iti arde marfa 'n casă», 
— «Las' să az, 
«Cá nu-mi pasá, 
«Cá-mi fac alta mai frumoasá», 


(Comuna Peret, Teleorman). 


Variante + Alecsandri, «Poesii populare» pag. 124; Teodorescu, aPo- 
esii populare» peg. 538; dr. G. Alexici, «Poesia tradițională», 1899, 
pag. 27; A. Vasiliu, «Cântece», 1909, pag. 8. 





STANCIU AL BRATULUI. 
Foicica bobului, 
Sus la plaiul muntelui, 
La hotarul Branului, 
Supt cetina bradului, 
Mi-e cerdacul Stanciului, 
Stanciului d'al Bratului. 
Nu-i cerdacul Stanciului, 
Ci mi-e cuibul dracului. 
Mai la vale de cerdac, 
Mi-e d'un molitt, záu, plecat 
Si de arme încărcat. 
La umbra moliftului, 
Frumoasá masá e 'ntinsá 
Şi de multi haiduci cuprinsă. 
Dar- la masă cine-mi şade ? 
Şade Stanciu al Bratului 
Mărin al Şelarului, 
Cu Dobre al Ploscarului, 
Şi cu Niţă Comăniţă 
Şi-mi bea vin dintr'o ploschitá, 
Săvăi, mică mititeà, 


GE 

Do vadrá şi cinci оса. 
Si "nchina Stanciu cu ea, 
Sá nu-l prinzá potera. 
Stanciu bea si mi-si máncà 
Cu haiducii-aláturea ; 
Strajă bună că-şi d'aveà 
Pe soră-sa Ilinca, 
Bat-o maica Precista 
Şi sfânta Duminica, 
Că bună strajă tineà. 
Slanciu beà si mi-şi mâncă, 
Dar Пірса ce-mi fáceà ? 
În căfas mi se urcă, 
Тоа ochian şi se ина, 
Şapte poteri că-mi vedeă, 
Fuga la Stanciu că-mi dă 
Şi Stanciului că-i spuneă. 
Dară Stanciu ce-mi făcea ? 
Mâna pe ploscă puneă, 
Un păhar de vin umpleă 
Si Ilincăi cá mi-l dà. 

Dete unu', 

Dete două, 
Dete patruzeci şi nouă. 
Dar când fu despre beţie, 
Despre dalba veselie, 
Ilinca că ni-şi zicea: 
— «Alei, neică Stanciule, 
«Tu mi-ti bei şi-mi chefuesti, 
«De poterá nici gándesti. 
«Ea mănâncă, nu prea Бей, 
«Că fusci mai cát-coleà 


DIDI 


BALADE 81 


«S'auzii d'o vorbă rea, 

«Cá te-a prinde potera ; 
«Potera lui Oprian, 

«Te caută de-i un an. 

Аза Stanciu mi-auziă 

Si din gură că-mi grăiă; 

— «Ai, tu, surioara mea, 
«M'ai vázut la báuturá 

¿Cu mulţi frati d'adunătură, 
«Nu-mi venisi co vorbă bună; 
«M'ai văzut la refenea 

«Cu mulţi frati de seama mea, 
«Şi-mi venişi c'o vorbă rea, 
«Ai, Шосо, soră-mea, 

«De nu poţi în haiducie, 
«Du-te-acasá şi-ţi ia iie, 
«Nu umblà in haiducie, 

«Cá ea nu [i-e datá tie, 

«Ci mi-e dáruitá mie 

«Din mica-mi copilárie, 
«Du-te acasă, ia-ti bărbat, 
«Să-ţi fie ciocan in cap. 
«Eu nu-s muiere cu conci, 
«La poterá să nu росі; 
«Nu sunt femeie fricoasá, 
«Ca de poterá să-mi pasă». 
Ilincuţa că-mi ziceà : 

«Alei, пеісё Stanciule, 

«Nu m'oi duce sá-mi iau iie, 
«Ci-oiu să stau in haiducie ; 
«Nu moi duce la bărbat, 
«Să-mi fie ciocan în cap, 


Оен где uta eeh, beso 
«Ci-oiu sá-mi pun d'un cománac 
«Verde ca foaia de fag, 

«Să intru 'n codru cu drag». 
Nici mai mult cá nu trecă, 
Şapte poteri că-mi sosiă, 
Cu Oprian alăturea 

Si la Stanciu fadrázntáà, 

Si Stanciu că mi-i vedeă. 
Aşă, Stanciu că-mi ziccà : 
«Căpitane dumneata, 
«Chiamă-ţi ceata să mâncăm 
«S'un pahar de vin să bem, 
«Cá-i fi lare ostenit 

«Tot umblánd si cáutánd, 
«Si de Stanciu întrebând», 
Căpitanul ce-mi ziccà? 

«Ai, Stanciule dumneata, 
«N'am venit ca să mâncăm 
«Şi 'mpreuná vin să bem, 
«Ci-am venit să te lugám, 
«Că spătarul ne-a mânat 
«Şi-aşă poruncă ne-a dat, 
«Să te ducem, mări, legat». 
Dară Stanciu ce-mi ziceà ? 
«Căpilane dumneata, 

«Mai încet cu potera, 

«Că d'oiu sià a mă таша, 
«Pune-oiu mâna pe durda, 
«Pe durda pe nebuna, 
aCă-i bag praful cu mâna, 
«Gloantele cu chivăra, 
«Fierul cu zburátura. 


GE Ee 89 
«Si mi-oiu luà-o la obraz, 
«Şi mi-oiu trage cu nácaz, 
«Nici pe unul nu vă las». 
Aşă, Stanciu că zică: 
«Cápitane dumneata, 

«Mai agleaplá putintel 

«Ca sá spui si eu nifel: 
«Ce-am furat şi ce-am mâncat, 
«Să mă dau ţie legat? 

«la dá tu cu gloanţe "n mine, 
«Să ai la spătar ce spune», 
Căpitanul ce-mi făceă ? 

La poteră porunceà 

Curà gloant«le ca ploaia. 
Aşă, Stanciu ce-mi fáceà ? 
Gura, frate, că-şi căscă, 
'Gloante 'n gură sprijinea 
Şi "n palmă le aduna 

Şi îndărăt le azvárleà 

Şi râzând аза grăià : 
«Tine-ti, frate, gloantele, 
«De vá umpleti pustile, 
«Că sânt tari pădurile, 

«Şi vá-or máncà holile». 
Asá Stanciu ce zică? 
«Cápitane dumneata, 

«Mai incet cu potera, 

«Că mi-ai stricat meşcioara 
«Si toată refeneaua ; 

«Că d'oiu slă a mă mâniă, 
«Pune-oiu mâna pe durda, 
«Pe durda pe ncbunià», 


Вало СИИ = 
Nici mai mult cà nu 1гес‹й, 
Mâna pe durdá pun: à, 

La obraz c-aláturà, 

Tot in carne cà nu dà, 

Ci prin frunze-o slobozià, 
Cráci din copaci doborà, 

Pe poterá cá-mi cádeà, 

O cracă cá mi-si veneă, 

Pe căpitan mi-l loveă 
Tocma "n furca pieptului, 
Văzu lucrul dracului. 
Căpitanul ce-mi ziccà ? 
«Fraţilor, ne pierdem сари”, 
«Lăsaţi pe Stanciu la dracu'. 
«Am auzit, n'am crezut, 
«Acu cu ochii-am văzut. 
«Vinele mi sa muiat, 
«Ochii mi s'a turburat, 
«Mâinile mi s'a lega. 
Poteraşii că-mi fugiă, 
Dandaratele-mi fugià, 

Joc de fugá nu-si báteà. 
Haiduceii că-mi rádeà, 

De râs mi se prăpădeă, 

De ce fuge potera, 

Că n'a pátit nimica. 

Dară Stanciu ce-mi fáceà 7 
Mai tare masă 'ntárcà. 

El la masă că-mi şedeă 

Cu haiducii alăturea, 

Şi mi-si beà şi mi-şi mâncă, 
Si tare se veseleà. 


pi iud ast donde Ll TURN S 
Dar cánd fü despre betie, 
Despre dalba veselie, 

Aşă Stanciu că-mi grăiă: 
«Fa, Ilinco, fata mea, 

«Bagá mána 'n scorburea 
«Şi scoate-mi pe durda mea, 
«Sá-i mai auz gurita, 

«Sá indemnám potera, 
«Cánd s'o intálni cu alta, 
«Sá spue de noi cevà, 

«Sá se ducá pomina !» 


(Comuna Albeşti- Argeş). 
Variante : Rădulescu Codin, Din Muscel, pag. 288. 








TUDOR DOBROGEANUL. 


Foicicá s'o lalea, 

N'aveà Tudor ce lucià, 

D: tinerel să 'nsurà, 
Frumoasá mándrá-mi luà. 
De frumoasă ce eră, 

Nici cá se mai doved:à 
Nici în sat în Dubrogea. 
Dar Tudor ce mi-şi facrâ? 
Cârciumăreasă-o puneà; 
Cârsiumăreasă la drum, 
De sárácià d'un cátun ; 
Cam in drum, záu, cam ín coastá, 
De-mi sărăciă lumea toată. 
Foicică salbă moale, 

D» veneà omul călare, 
Меса eu şeaua 'n spinare; 
De-mi venă cu şease boi, 


BALADE 87 


S: 'ntoreeà numai cu doi. 
Dar” hoţii de Dobrogeni 

La greu bir cá mi-l punea; 
Tot pe an cázan cu bani, 

Şi pe lună o pungă plină; 
Avutu-le-a, datu-le-a, 

De haraciu nu se pláteà. 
Si-mi aveà Tudor, mi-aveà, 
Nouă mori, zău, tot p-o apă, 
De mácina 'n lumea toată; 
Avutu-le-a, datu-le-5, 

De haraciu nu se pláteà. 
Şi-mi ауса Tudor, mi-aveà, 
Aw à vii, avcà moşii, 
Avutu-le-a, datu-le-a, 

De haraciu nu să pláteà. 
Si-mi aveà Tudor, mi-aveà 
Nouă mori pe supt pământ, 
De-mi mácinà la argint, 

Cu pişcoaea pe fereastră, 
De-mi cură argintu 'n casă; 
Si pe alea datu-le-a, 

De haraciu nu sà plăt.ă, 

El sărac că-mi rămâncă. 

— «lată, bată-i maică-sa, 
«Eu sărac că mi-am rămas... 
«Dar acu ce-oiu să le dau? 
«Oiu să dau pe mândra mea, 
«Si să mă scap de belea, 
«De belea de angară, 
«Sá-mi plătesc eu dajdiea». 
Si la mândra că mergeă, 


$i de máná cá mi-o luà, 

Si la haraciu mi-o duceà, 

De haraciu mi să plátcà, 

Şi haraciu' oo primcă. 

El din gură asà grăiă: 

«Alei, mândră, mândra mea, 

«Ia ia-ţi tu, mări, cheile, 

«Dăscue hambarăle, 

«Mătură colţurile, 

«Ca să-mi faci măindule. 

«Că eu, mări, oi să mă duc 

«Unde-o fi drumul cotit 

«Şi de frunze năpădit; 

«Si din sat, din sat, din sat, 

«Si din vad, din vad, din vad, 

«La cinstitul de 'mpárat». 

` Foae verde so lalea, 

Dar mándrufa ce-mi fáceà ? 

Mâna "mn sân cá mi-si băgă, 

Cheile si le scoteà, 

La hambará descuiă, 

Colţurile mătură, 

Merinzile că-i капа 

Şi 'n dăsagi le agezà. 

Si el, máre, că-mi plecă 

Tot din sat, din sat, din sat, 

Si din vad, din vad, din vad, 

La cinstitul de 'mpárat. 
Foicică ş'o lalea, 

S'acoló că-mi ajungeà 

Si la poartá cá-mi gedeà 

Nime 'n samă nu-l băgă. 


C. N. MATEESCU 


anie ОЛО Hn or NEN 89... 
Ímpáratu' afar’ egeà 
Pe Tudor cá mi-l vedcà 
Si din gurá asà mi gráià: 
«Tudore, Tudorine, 
«Tudore Dobrogene, 
«Ce vânt, măre, mi-a bătut 
«Tu la mine d'ai venit? 
«Ori tare ai bogátit, 
«Ori tare ai sărăcit, 
Dară Tudor ce-mi gráià ? 
«О, Doamne, măria t», 
«Nici tare n'am bogăţit, 
«Nici tare n'am sărăcit; 
«О, Doamne, măria-ta, 
«N'am avut eu ce lucră, 
«De tânăr m'am însurat, 
«Frumoasă mândră-am luat ; 
«De frumoasă ce eră, 
«Nici cá se mai dovedtà, 
«Nici în sat în Dobrogea. 
«Foae verde de năut, 
«Dar eu, măre, ce-am făcut ? 
«Cârciumăreasă o am pus, 
«Cârciumăreasă la drum, 
«De sáráceà d'un cătun ; 
«Cam în drum, záu, cam în coastă, 
«De sáráceà lumea toată. 
«De-mi veneà omul cálare, 
&Plecà cu şaua "pn spinare ; 
«De-mi veneà cu şase boi, 
«Se 'ntorceà numai cu doi. 
«Dar hoţii de Dobrogeni, 


C. N. MATEESCU 


DEET RETTGEN 


«La greu bir m'a rânduit; 
«Tot pe an căzan cu bani, 
«Si pe luná-o pungă plină. 
«Avutu-le-am, datu-le-am, 
«De haraciu nu má pláteam. 
«Aveam vii, aveam moşii, 
«Şi pe alea mi le-am dat, 
«De haraciu nu m'am scăpat, 
«Si eu, măre, mi-am avut 
«Nouă mori, zău, tot p'o apă, 
«De mácinà 'n lumea toată; 
«Si pe alea mi le-am dat, 
«De haraciu nu m'am scápat. 
«Si nouă mori supt pământ, 
«Măcină, mări, la argint, 
«Cu pişroaia pe fereastră ; 
«De-mi cură argintu 'n casă, 
«Si pe alea mi le-am dat, 
«De haraciu nu m'am scápat. 
«Si la tine c'am venit, 
«Dreptate mie să-mi faci», 
«Da "mpáratul ce-mi grăiă 2 
«Tudore, Tudorine, 

«Tudore Dobrogene, 

aÎndărăt tu să te duci 

«Si să-ţi dai pe mándra ta, 
«Са să scapi tu de beleà, 
«Că-mi este greà dajdiea, 
«Toată vine 'n mâna mea». 
Dară Tudor ce-mi fáceà ? 
«Acasă mi se "ntorceà, 
«Mâna pe mândră-mi puntà, 


BALADE 


Si din gură aşă-mi gráià : 
-«Alei, mândră, mândra mea, | 
«Pe urma ta am sărăcit, 
«Dar acu vreau să te vând 
«Pe părale márunfele, 

«Că sunt, mări, dăjdile grele. 
Dar mândruţa ce-mi grăiă ? 
«Fă, Tudore, ce vei vreă, 
«Că-mi eşti tu soţia mea 
«Din copilăria mea». 

Foicică ş'o lalea, 

Pe mândra de mână о lua 
Si ei, máre, se cinsteă, 

Si cu ea cá mi-si plecă, 

Le haraciu cá mi-o duceà, 
Si din gură-aşa grăia : 
«Cât am avut, eu v'am dat, 
«Dar acu am scăpătat. 
«lacă pe mândra vo dau; 
«Şi v'o dau pe mândra mea, 
«Să mă scap eu de belea, 
«Da belea, de angara». 

Şi pe mândra mi-o dădea. 
Ei de mână mi-o. lua, 

Si tare să bucura. 

De frumoasă ce era, 

Nici că să mai dovedea, 
Nici în sat în Dobrogea. 
Dară Tudor ce-mi făcea ? 
El pe mândra mi-o lăsa 

Si 'ndárát mi să 'ntorcea, 
Si acasă că-mi venea, 


NO MEME DDR Lc MN npud І 

Si "n casă cá mi-şi intra, 

Si jos, măre, că-mi cădea, 

Şi tare că mi-şi plângea ; 

Din ochi negri lăcrăma, 

Din inimă greu ofta, 

Din picioare să usca, 

Pán' ce mi se prápádea. 


(Comuna Albeşti, Argeş). 


Variante : Teodorescu, «Poesii populare» pag. 669; E. Hodos, «Ba- 
Jade», 1906, pag. 5%; Vasiliu, «Cântece», pag. 33. 








NUNUL 





Se "nsoará domn tânăr 
51-1 cunună Tancu-Vodá, 
Dar fata de uude-o ia? 
Tot din tàrg din Dobrogea, 
Dela letinu' bogat 
Mărcuşor câine spurcat, 

De lege nebotezat. 

Şi-mi plecă pe la Sâmpietru, 
Si-ajungeà pe la Sámiedru ; 
Îmi plecă zile de vară, 
Si-ajungeà zile de iarnă. 
Da’ socru-său ce fáceà ? 
Cá mi-şi fáceà d'o minune, 
Care 'n lume n'are nume: 
Portile le závorà 

Cu fierugu' plugului, 

Cu coada oticului, 

S'apoi aşă că-mi grăiă: 
«Care mi-o fi ginerele, 
«Mirele, ginerele, 

«Să s'aleagá din nuntaşi 


ос one Aun А POMA TEESGU" " 
«Din cálárasi, 
«Să-mi saie zidurile, 
«Sá dăscue porţile, 
«Să-mi intre oştirile». 
Dar mirele ce-mi fáccà ? 
Începeă d'a lăcrămă. 
Dar naşu-său ce-mi ziccà ? 
«Taci, fine, nu te 'ntristà, 
«Că-ţi poartă nag-táu grija. 
Dă-mi mie pe murgul táu, 
«Si dau-ti tie p'al meu». 
Si murgul cá mi-l dad, à, 
Si "ndatá ce-l fiierbáatà, 
Zidurile că-mi săriă, 
Porţile că-mi dáscuià 
Şi oştile că-mi intrà. 
Şi-mi mai Deh d'o minune, 
Care 'n lume n'are nume: 
Şapte buti în rând puncà 
Si din gură aşă "mt gráia: 
«Care-mi e ginerele, 
«Mirele, ginerele, 
«Să s'aleagă din nuntaşi 
«Din călăraşi, 
«Ca să-mi saie ро[е, 
«Sá taie cercurile, 
«Să îmi bea vinurile». 
Dar mirele ce-mi făcea? 
Íncepea d'a lácráma. 
Dar nagu-sáu ce-mi zicea ? 
«Taci, fine, nu te 'ntrista, 
«Că-ji poartă nas-tšu grija. 


«Dă-mi mie pe murgu tša, 
«Si dau-ti tie. p'al meu». 
Si murgul cá mi-I dádea, 
Si 'ndatá ce'l fierbánta, 
Şapte buti la rând sária, 
Сегсш е apoi tăia, 
Vinurile că le bea, 

Si "mi mai făcea d'o minune, 
Care "n lume n'are nume: 
Şapte stavile punea, 

Si din gură aşa "mi gráià: 
«Care-mi e ginerele, 
«Mirele, ginerele, 

aSă s'aleagă din nuntaşi 
«Din cáláragi, 

«Să-mi saie stavil: le». 

Dar mirele ce-mi făcea ? 
Începea d'a lăcrăma. 

Dar naşu-său ce-mi zicea ? 
«Taci, fine, nu te 'ntrista, 
«Ci-ţi poartă naş-tău grija. 
«Dă-mi mie pe murgul tău, 
«Si dau-ţi He p'al meu». 
Si murgul cá mi-l dădea, 
Si 'n dată ce-l fierbánta, 
Stavilele le sárià. 

Si "mi mai făcea d'o minune, 
Care ?п lume n'are nume: 
Trei .mándre cá mi-şi scotea 
Tot un ochiu, 

Tot o sprânceană, 

Sămălui geaná la geaná, 


C e Б-КЕ MATEBSOU P 
Si din gură aga "mi gráià : 
«Care mi-e ginerele, 
«Mirele, ginerele, 
«Sá s'aleagá din nuntasi 
«Din cálárasi, 
«Să-şi aleagă mireasa, 
Cunună-se cu dânsa», 
Dar mirele ce-mi făceă ? 
Mâna în sân că-mi băgă, 
D'o salbă că mi-şi scotea, 
Si mándrutii mi-o dădea. 
ага mândra ce-mi făceă ? 
Din ochi negri lăcrămă 
Salba la piept că-mi strângea 
S'apoi, măre, că-mi plecă. 
Şi-mi pleca zile de iarnă, 
Şi sosia în primăvară. 
(Comuna Albeşti, Argeş). 


Variante: Teodorescu, «Poesii populare», pag. 653. 





DRAGNEA. 





Foicicá brebenel, 

Si era d'un unchesel ; 

El d'un fecicrag avea, 

Cu el impetit pleca 

Într'o sfântă Vinerea. 
Sâmbăta că-l logodia, 
Duminecă îl nuntea, 

Luni pica carte domnească, 
La oaste să mi-l pornească. 
Iară Dragnea ce-mi zicea ? 
«Stăncuţă, nevasta mea, 
«Tu sasculţi de maică-ta, 
«Páná-o veni neicuţa. 

«Si să semeni busuioc, 

În vatră notă de loc; 

«Şi d'o răsări frumos, 

«Sá ştii că sânt sănătos; 
«lar d'o răsări näi, ` 
«Sá ştii'că m'am prápádit»: 
Foicică go lalea, ' ' "^ 
Dar Stăncuţa ce-mi făcea 7' 


e EE 
Nouă ani că-mi văduvia 
Nici mai mult cá nu linea 
Si cu altul logodia. 
Dar unchiaşul ce-mi făcea ? 
- Sapă şi săpoi lua, 
La grădină că-mi pleca, 
La grădina din luncet, 
Unde curge apa 'ncet. 
Pe drum că mi se uita; 
Când în lungul drumului, 
Zări coama murgului 
Şi şaua voinicului. 
De repede ce-mi venia, 
Nici ziua bună că-mi da, 
Si din gurá-aga zicea : 
— «Се faci, mogule, 'n grădină? ` 
— «бар via pe supt tulpină, 
«Sá sece din rădăcină. 
«C'am avut d'un febiorag, 
«Şi l-a luat Turcii ostaş; 
«S'am avut d'o noră rea, 
«Si azi e nuntá la ea». 
Dar voinicul ce-mi zicea ? 
— «Lasă, moşule, viea, 
«Şi hai, să vedem nunta, 
«Că vie îi mai săpa, 
«Dar nuntă nu-i mai vedea». 
Si de zor ce se zorea, 
Pe moş nici că-l aştepta 
Ci "nainte că-mi pleca, 
Nici locul nu-l cunoştea: 
Pe unde era ogorul, 


ОЕ, 
Cregtea pirul si mohorul ; 
Unde era curţile, 

Crescuse cucuţile. 

Şi mergea şi iar mergea, 
Şi peste nuntă că-mi da, 
De pe cal descăleca, 

În grajdiu de piatră-l băga, 
Si la masă că-mi venea, 
Jar naşul mi-l întreba : 

— «рг unde eşti, băeţaş? 
«Din ce sat, din ce oraş? 
«Aici cum de te aflagi 7». 
— «апі băiat din Taligrad, 
«Si-am cătănit la 'mpárat, 
«Si acum m'a liberat. 
«Aduceli mireasa 'ncoa 
«S'o dáruesc cu ceva, 
«C'aga este datina». 

Таг naşul cá poruncia, 
Mireasa cá-mi aducea. 
Dará el ce-mi mai fácea ? 
În ochi negri mi-o privia, ` 
Şi el că o dăruia, 

C'un galben o dăruia. 

Dar mâna cáud întindea, 
Ea în deget că-mi zária 
Inelugul de argint, 
Schimbat dela logodit. 
Foaie verde iarbă amară, 
Îmi intra Stanca 'n cămară 


Şi-mi plângea până 'n diseară 


Soarele când ѕсёрліа, 


pm 


EU MORES ИТИ 

Din cámará cá-mi esia 

Şi din gură aga grăia: 

«Ве, copii, vă veseli[i, 

«La nuntă nu mai gândiţi, 

«Са mie că mi-a venit 

«Dregnea cu care-am nuntit, 

«Cà mi-a fost mie ursit». 
Foae verde s'o lalea, 

"Рага Dreguea ce-mi făcea ? 

Mare masă că'ntindea 

Şi mi-şi bea, 

Si mi-şi mânca, 

Si fare să veselià, 

Cu nuntagii-aláturea. 


(Comuna Titeşti-Argeşy, 
Variante: E. Hodos, «Balade», pag. 146. 





TREI PETE SURORI 


Verde trei bujori, 
Trei fete surori 
Pleca după flori ; 
Flori ca să-mi găsească, 
Şi să-mi logodească. 
Sora cea mai mare, 
Mi-apuca la vale, 
Pe câmpia mare. 
Sora mijlocie, 
Mi-apucă prin vie, 
De nu se mai ştie, 
Sora cea mai micá, 
Mi-apucá spre munte, 
Pe cárári márunte, 
Prin brazi înverziți, 
Şi prin văi adânci. 
Verde so lalea, 
Ба flori nu găsea, 
Si se rătăcea, 
Si mereu plángea ; 
Lumea n'o ştiea, 


faco'ro era $ 

Pe nimeni n'auzea, 
Doar cucu’ cánta. 
Dar ea ce-mi zicea? 
— «Cucu, cucule, 

— Cuculetule, 

«N'ai văzut pe taica ? 
— «Ba eu Гат văzut, 
«L'am si cunoscut, 
«De coarne tinánd, 
«Boigori mánánd, 

«Şi pe câmp arând, 
«Din ochi lácrámánd, 
«De tine 'ntrebánd». 
— «Cucu, cucule, 
«Cuculetule, 

«N'ai văzut pe maica ? 
— «Ba eu am văzut-o, 
«Şi am şi cunoscut-o, 
«Mâncare ducând, 
«La plugari la câmp, 
«Din ochi lăcrămând, 
«De tine întrebând». 
— «Cucu, cucule, 
«Cuculetule, 

«N'ai vázut pe leica ? 
— «Ba eu am văzut-o, 
«Si-am şi cunoscut-o, 
«Altiţe cosând, 

«Din ochi lăcrămând, 
«De tine 'ntrebând». 
— «Cucu, eucule, 


C. N. MATEESCU 


BALADE 


«Cuculetule, 

«Ia-má ?п aripioare 
«Si mă du la vale, 
«Spre lumea a mare, 
«Sá-ti fiu surioará». 
Cucu' n'o asculta, 

Şi mereu cântă. 

Dar ea ce-mi zicea? 
Din gură-mi grăia, 
Pe cuc mi-l ruga: 
— «Cucu, cucule, 
«Cuculetule, 

«la-má 'n aripioare, 
«Si má du la vale, 
«Spre lumea a mare, 
«Sä ti fiu măicuşoară», 
Cucu' n-o asculta, 
Si mereu cánta. 

Dar ea ce-mi zicea? 
— «Cucu, cucule, 
«Cuculeţule, 

«Ia-má 'n aripioare, 
«Si má dà la vale, 
«Spre lumea a mare, 
«58-1 fiu soţioară» 
Cucu' ce-mi făcea ? 
Atunci mi-o asculta, 
În spre ea zbura, 
La ea se lăsa, - 

Şi mi-o săruta, 

Pe aripi mi-o lua, 
Devale-o ducea, 


103 


HUTT E 


NW E MN TEER DENM ООСО 
Spre lume-o 'ndruma, 
La măsa-mi sosea, 

Si aga "1 zicea: 

— «Müiculifa mea, 
«De azi incolea, 
«Fetişoara ta 

«Mi-e sotiea mea». 
Mă-sa ce-mi zicea ? 
«Cucu, cucule, 
«Cuculetule, 
«Fetişoara mea, 

«Nu-i sotiea ta». 
Спец” ce-mi zicea ? 
«Măiculiţa mea, 
«Fetişoara ta, 

«De n'o fi a mea, 
«Să-i găteşti mormânt, 
«S'o bagi în pámánt». 
Şi cucu "mi pleca, 

Si ea-mi rămânea, 

Şi după cuvănt, 

Mi-i кай mormânt, 
«Mi-o băgă 'n pământ. 
De legătura cuvântului, 
De blestemul cucului. 


(Comuna Pietrari. Dámbovifa). 


Variante ; Rădulescu-Codin, Din Muscel, pag. 173. 





ARCOS-PASA SI GERUL 
Foicica bobului, 
Supt seninul cerului, 
La fântâna gerului, 
Nemerita să se bată 
Tot Arcos paşă bătrân, 
Cu barba băgată 'n sân. 
El, măre, mi-a nimerit, 
Şi el, măre, a tăbărât 
Tot c'o miie de pasie (sic), 
Ca el, máre, sá se batà 
Cu gerul, cu crivățul, 
Puterea lui Dumnezeu, 
Ce n'am văzut decând sânt eu. 
Dar Агсоҙ ce mi-şi făcea ? 
La fântână că mergea 
Si cu geru' aşa vorbea: 
«Hai, gerule, sá ne batem, 
«Că oastea-mi este "mbrácatá, 
«51 la picioare "ncálfatà 
«Cu opiaci negre de capră, 
«Ce rabdá bine la apă». 


е EE 
Foae verde de málurá, 
Eşea gerul din fântână 
Cu toiag de ghiatá 'n mână, 
Cu căciulă de zăpadă, 
Cu mustăţi de chidă albă, 
Şi din chică 
Roua-i pică. 
Dar gerul ce mi-şi grăia? 
«Hai, Arcos, paşă bătrân 
«Cu barba băgată 'n sân, 
«Că eu tie că ţi-am spus, 
«La mine să nu mai vii 
«Tot în luna lui Undrea, 
«Când sânt în puterea mea ; 
«Ci p'ân luna lui Cuptori, 
«Când sânt ойі de sori 
«Şi sânt tot bătut de ploi», 
— «Fie, gerule, c'ag sti, 
«Mácar si eu d'ag peri». 
Ei la luptă cá se lua, 
Dar crivățul ce-mi făcea ? 
De cu seara roura, 
Peste noapte că-mi ploua, 
Şi la ziuă geruea, 
Paşa mi se speriea. 
Dar voinicii ce-mi făcea ? 
La Arcoş că mi-şi venea 
Şi din gură aga-mi gráia: 
«Hai, Arcoş, paşă bătrân 
«Cu barba bágatá 'n sân, 
«Dă-ne inváful dela tine,- 
«Doar vom trài până mâine». 


BALADE 107 ` 
Dará paga ce-mi zicea ? 
«Voi, voi, voi, voinici cuminti, 
aÎndărăt să vá duceti, 
«Si voi să vă alegeţi 
«Tot voinici medinti (sic), 
«Cu armele 'n dinţi, 
«Streini de párinti, 
«Cu агі roşii si вітати, 
«Cu copeuţe de argint, 
«Cum n'am văzut de când sânt», 
Şi paşa ce-mi mai zicea ? 
«Voi, voi, voi, voinici cuminţi, 
aÎndărăt să vă duceti, 
«Puştile să v'alegeti, 
«Paturile să le tăiaţi, 
«Foc mare să-mi aţâţaţi, 
«Mâinile să vá "'ncálziti». 
Dar voinicii ce-mi făcea ? 
Ei, măre, se alegea 
Tot voinici medinti, 
Cu armele "n dinţi, 
Străini de părinţi, 
Pusti că-mi alegea, 
Paturi că-mi tăia, 
Focuri atäta, 
La mâini se 'ncálzia, 
Ziua că-mi sosia. 
Dar Crivátul ce-mi făcea ? 
Deodată se umila 
Şi focul îmi mătura. 
Dar voinicii ce-mi făcea ? 
Îndărăt că se "ntorcea 


T ENIM c a tatii aul amo sai 
La Arcoş iar că-mi venea 
Si din gură aga-mi grăia: 
«Hai, Arcog, paşă bătrân 
«Cu barba băgată "n sân, 
«Dă-ne invátul de la tine, 
«Doar vom trăi până mâine». 
Dar Arcos ce mi-şi grăia ? 
«Voi, voi, voi, voinici cuminti, 
«Îndărăt să và duceți, 
«Ín bisericá sá intrati, 
«Stránile să le tăiaţi, 
«Foc mare să-mi atátali, 
«Mâinile să và 'ncálziti». 
Dar voinicii ce-mi fácea ? 
În bisericá-mi intra, 
Stránile-mi táia, 
Focuri mi-atáta, 
La mâini se "ncália, 
Ziua că-mi sosia, 
Dar Crivăţul ce-mi făcea ? 
De odată se umila, 
Şi focul îmi mătura. 
Dar voinicii ce-mi făcea 7 
Îndărăt că se "ntorcea 
La Arcoş iar că-mi venea 
Si din gură aga-mi gráia: 
«Hai, Arcog, paşă bătrân, 
«Cu barba băgată 'n sân, 
«Dá-ne învăţul dela tine, 
Doar vom trái pánš máine». 
Dará paga ce-mi zicea ? 
«Voi, voi, voi, voinici cuminti, 


Ser EE A EE 

«Îndărăt să vá duceti, 
«Si caii să vá-alegeti, 
«Si voi, măre, să-i tăieţi, 
«Matele să le scoteţi 
«Şi "n coşuri să vă băgaţi», 
Dar voinicii ce-mi făcea 2 
Îndărăt cá se "ntorcea, 
Si caii cá mi-i tăia, 
Si 'n coşuri mi se băga, 
Dar Crivăţul ce-mi făcea 2 
De cu seara roura, 
Peste noapte că-mi ploua, 
Dar ce fel de ploae-mi da? 
Lacuri la genunchi făcea, 

De cu seară, 

Ploae caldă ; 

Peste noapte, 

Cu zăpadă; 
Şi spre ziuă geruială, 
Peste geam de poleialá. 
Dar voinicii ce-mi făcea ? 
Cu toţii că-mi îngheţa. 
Numai unu-mi rămânea, 
La Arcoş că mi-şi mergea, 
Şi din gură aşa grăia 
Şi aga mi-l judeca: 
«Hai, Arcoş, paşă bătrân, 
«Cu barba băgată 'n ғап, 
«Tu cu mintea proastá a ta, 
«Ţi-ai prăpădit paşiea, 
«Dintr'o ceată de voinici, 
«Am rămas singur p'aici ; 


Ae 

«Fár' de mumă, fár' de tată, 

«Par'cá sânt născut din piatră. 

«Fár' de frati, fár' de surori, 

«Par'că sânt picat din nori». 

După ce-aşa-l judeca, 

Palos din teacă scotea 

Şi capul i-l reteza. 


Am cântat cântec bătrân 
Si mai am s'altele 'n sân; 
De voiti sá vi le spui, 
Mai dati plosca moşului. 
(Comuna Albeşti, Argeş). 
Variante : Rádules^u-Codin, «Din Muscel», pag, 206. 





NUNTA SOARELUI. 


— 


Foae verde gráu d'ál mare, 
Plecă Soare să se 'nsoare, 

„Nouă ani 

Pe nouă cai, 

Care pasc iarbă din raiu, 

Şi-o foiţă so lalea, 
Şi el, măre, că mergea, 
Tot la Sântiana mergea, 
Şi el, măre, mi-o găsea 
Pe uliţa armenească, 
Tásánd tot pânză domnească, 
Cu războiul de argint, 
Cum nu sa mai pomenit. 
Dar soarele ce-mi grăia ? 
«Теве, Iano, Sântiano, | 
«Tese pânză de mătase, 
«Să faci lui Soare cămaşe, 
«Cá vremea că ţi-a venit 
«Si, máre, de logolit». 
Sántiana ce-mi gráia ? 
«Unde, Soare, sa văzut, 


mS H2 Iro s M 
«Si unde s'a pomenit, 
«Care, máre, sá se ia 
«Frátior cu surioará? 
«Mare Soare luminate, 
«Trupgorel fár' de pácate, 
«Si de este adevárat, 
«Pune scará de argint 
aÎntre cer şi 'ntre pământ, 
«La Dumnezeu să te sui, 
«Şi la el doru să-ţi spui». 

Foaie verde so lalea 
Dar Soarele ce-mi fâcea ? 
Numai cu gândul gândea 
Si scară mi se făcea, 

La Dumnezeu 'se suia 
Dumnezeu că mi-l vedea 
Şi Dumnezeu că-i zicea: 
«D'aleu, Soare luminat, 
«Trupsorel făr'de păcat,. 
«La mine ce-ai căutat? 
Dar Soarele ce-mi zicea? 
«D'aleu,"Doamne, Doamne sfânt, 
«Si mie că mi-a venit, 
«Vremea- de :eásátorit. 
«Sántiana' p'a gătit, ` 
«Теве 'páizá. de: mătase, 
«Să-mi facă mie cămaşă». 
Aşa, Dumnezéu grăia: > 
«B'aleu -Soare luminat, 
«Trupsorel fár’ de" păcat, 
«Uode; 'Soare, 's'a văzut, 


rains edere sedet BAD manui ПИТИ I 
«Si unde s'a pomenit, 
«Ca, юйге, să mi se 'nsoare 
«Frăţiori cu surioare °? 
«Dacă e povestea aşa, 
«Tu, măre să mi te duci, 

«La Adam, 

«La moş-Adam, 
«Că-i om mai bătrânicios 
«Şi te-o 'nváta cu folos», 
Foae verde so lalea, 
Soarele ce mi-si făcea? 

La moş-Adam se ducea 

Si aga cá mi-şi grăia: 
«D'aolieá, mog-Adame, 

«Si mie cá mi-a venit 
«Vremea de cásátorit, 
«Sântiana s'a gătit, 

«Tese pânză de mătase, 
«Să-mi facă mie cămaşe». 
Moş-Adam mi se gândea, 
Şi aşa că-mi răspundea : 
«D'aleu, Soare luminat, 
«Trupşorel făr' de păcat, 
«Unde, Soare, s'a văzut, 
«Şi unde sa pomenit, 

«Ca, măre, să mi se 'nsoare 
«Frăţiori cu surioare ? 
«Dacă e povestea-aşa, 

«La Dumnezeu m'oiu urca, 
«Şi pe el că l-oiu ruga 
«Să 'ncurce cărarea ta», 


114 C. N. MATEESCU 
Dumnezeu că-l asculta, 
Calea lor le-o încurea, 
Ca să nu se întâlnească, 
Şi veşnic să rătăcească. 


(Comana Páduroiu, Argeş). 


Variante: Teodorescu, «Poesii populare» pag. 410; Dr. Alexici, 
«Poesia traditionalá» pag. 51; Hodos, «Balade» pag. 9. 





IVAN IORGOVAN. 


—— 


Foae de cármáz, 
Sus pe Cerna 'n sus 
Mulţi voinici s'a dus, 
Şi mulţi s'a răpus. 
Numai mi-a rămas 
Ivan Iorgovan, 
Băeţaş rámlean, 
Fecior de mocan, 
Călare pe cal, 
Cârlăior d'un an. 
Căluşelul lui, 
Puiul zmeului ; 
Seulita lui, 

Teasta zmeului ; 
Frâişorul lui, 

Doi báláurei 

De coadă 'nodati, 
De gură 'ncelestati, 
Peste oblâne dati; 
Popilaşii lui, 

Mi-s douá nápárci 


M o EET: Ce Ma DU puentes hag 
Din coadă 'nodate, 
Din gură "nclestate, 
Peste oblânc date. 
Chinguliţa lui, 

D'o bălăuroaică 

De coadă "nodatá, 
Peste oblàne dată. 
Joi de dimineaţă, 
Pe rouă, pe ceaţă 
Şi pe negureatá, 

El cá mí-a plecat 
Prin munţii cárunti, 
Cu brazii mărunți. 
Ivan Iorgovan, 
Báetas râmlean, 
Fecior de mocan, 
El ca să-mi vâneze 
Cerbi şi căprioare, 
Păsări gálbioare. 

Şi el să ducea 

Cu şoimei ре mână, 
Cu ogari pe urmă, 
Cu vidra 'nainte, 
Cá e mai cuminte. 
Si el cá-mi vána, 
D'o urmá cá-mi da, 
De fată sâlvatică 
Mare şi nápraznicá. 
Ivan mi-o vedea, 
Ogari că-mi punea, 
Ogari d'o gonea 
Şoimi de mi-o ciupia, 


NEN л ШУ 
Vidra mi-o pişca, 
Ea cá mi-şi tipa 
Si aga-mi gráia: 
«Ivane, Ivane, 
«Şi tu, Iorgovane, 
«Băeţaş rámlean, 
«Fecior de mocan, 
«Ştii tu, au nu ştii, 
«Сапа te-oiu blestema... 
«Blestemul de fată, 
«Te-ajunge îndată ; 
«Blestemul cu foc, 
«Te-ajunge pe loc». 
Ivan n'asculta, 
Şi el că-mi punea 
Ogari de-o gonea, 
Şoimi de mi-o ciupia, 
Vidra mi-o pişca, 
Ea din greu ofta, 
Si greu suspina, 
Şi aşa-mi grăia ; 
«Ivane, Ivane, 
«Şi tu, Iorgovane, 
«Băeţaş rámlean, 
«Fecior de mocan, 
«Blestemul de fată, 
«Să te-ajungá 'ndatá ; 
«Blestemul cu foc, 
«Sá te-ajungá pe loc». 
Foae ş'o lalea, 
Ivan ce-mi făcea ? 
La Cerna-mi ajungea 


118 С. №. MATEESCU — 


Si aga-mi gráia: 
«Cerno, Cernioară, 
«Apă negrigoará, 
«Inceatá-ti urletul, 
«Moaie-ti talazul, 
«Să-mi trec cu murgul, 
«Să-ţi încerc vadul >. 
Vadu-mi încerca, 

Prin vad că-mi trecea, 
Cerna-l coperia, 

Şi mi-l prăpădia. 
Blestemul de fată, 
Mi-l ajunse 'ndatá ; 
Blestemul cu foc, 
L'ajunse pe loc. 


(Comuna Albeşti, Argeş). 


Variante: Alecsandri, «Poesii populare» pag. 1^; Teodorescu, «Po- 
esii populare» pag. 415; Dr, Alexici, «Poesii traditionale» pag. 103; 
Modos, «Balade» pag. 16, 





SARPELE. 


Departe, frate, departe, 
Departe, foarte departe, 
La putul porumbului, 
Unde-i pás' voinicului, 
Foae verde go lalea, 

Un voinic cá-mi auzia, 
Cá se fac banii la câmp 
Nearati, nesemánati, 

Nici eu grapa negrápati. 
Missi lua d'un cal ne'ngáuat, 
Şi-i dă orz de-àl vànturat, 
Şi-i dă apă din nástrapá, 
Ca să tacă sapa lată; 
Sapa lată, coada "nvoaltá, 
Să ţie do vară toată, 
5і-о iarnă pe jumătate. 
Foae verde şi-o lalea, 
Voinicelul ce-mi făcea ? 
Dupăce calu-şi dregea, 
Frâneţu 'n cap îi punea 
Şi pe el că "ncáleca, 


120 С. N. MATEESCU — O 


Jos la vale se lăsa, 

La inima câmpului, 

La putul porumbului. 
Acol6 când mi-ajungea, 

Un somn mare i-se făcea 
Şi din gură aga-mi gráia: 
«Firicel de iarbă nragră, 
«De cine somnul se leagă, 
«Nu-i pară lucru d: зара; 
«De se leagă de nevastă, 
«Îşi pierde lucrw din casă; 
«De se leagă de copilă, 
«Nu 'nvatá la cusáturá ; 
«De se leagá de voinic, 
«Îşi pierde lucru din câmp». 
Foae verde so lalea, 

Dar el, frate, ce grăia? 
«Foae verde mărăcine, 
«S'a legat somnul de mine, 
«Nu ştiu ce-oiu páti pe lume». 
S'altá foae so lalea, 

Dar el, frate, ce făcea? 
Saua de pe cal lua, 
Obáncile-si asternea, 

Saua cápátàiu punea, 

Si el, frate, se culca, 

D'un visulet că-mi visa, 
Apă rece d'unde bea 

Si şarpele-l inghifia. 

Foae verde mär cernit, 
Jumătate l-a "nghifit, 
Jumătate, nu mai poate 


ЕР PALADE E SER 

De baltage ferecate, 

De cutite ascuţite, 

De paloşe ruginite, 

De pistoale gálbioare, 

Ce lucesc la sfántu' soare. 

De trei zile ţipă, -frate, 

Si Ира 'n gură de şarpe. 

De-un voinic că-l auzie, 

Drum p'acolo că-şi fâcea, 

Şi voinicul mi-l zaria, 

А] din gura garpelui. 

Si el, máre, că-i striga, 

Şi din gură aga-i gráia: 

«Măi voiniec, dumneata, 
«Lasă drumul, 
«Opreşte murgul 

«Şi mă scapă de а5 şarpe, 

«Să-ţi fiu (rate, 

«Pán' la moarte». 

Foae verde so lalea, 

Dar şarpele ce-mi grăia ? 

«Măi voinice, dumneata, 
«Bate-ti inurgul, 
«Ţine-ţi drumul, 

«Cá p'ásta de l-oiw lăsa, 

«Pe tine te-oiu inghiţa (si); 

«C'acesta mi-e rânduit 

«Şi de mă-sa dăruit. 

«Din picior mi-l legăna, 

«Din titá mi-l alăpta, 

«Din gură mi-l blestema : 
— «Culcă-te, 


«Aliná-te, 
«Sarpele sugá-mi-te». 
Dar voinicul cel cálare, 
Tinea drumu "n fuga mare; 
Jos la vale se lăsa. 
Se Hlutea cât se ducea, 
S'apoi, mări, că se oprea. 
Dar voinicul ce-mi făcea ? 
Mâna "n chimiraş băga, 
Amnar de oţel scotea, 
D'un putrigaiu mi-aprindea,- 
Foc câmpului că-mi dădea. 
Arde câmpul si plezneste, 
Şi şarpele se "ngrozeste. 
Foae verde so lalea, 
Dar şarpele ce-mi făcea ? 
D'al înghiţit mi-l lăsa, 
Şi: după cellalt se lua. 
Dar voinicul cel călare, 
Tinea drumu "o fuga таге ; 
Nici cu gândul nu gândea, 
Ce 'ndárát mi se vedea. 
Foae verde a macului, 
La chigita calului, 
Zări capul şarpelui.: 
Dar el, frate, ce făcea? 
Mina 'n disagi că-mi băga, 
D'un biciulet că-mi scotea, 
Si pe cal mi-l incingea. 
Si şarpele rămânea. 

Se ducea, 

Se tot ducea, 


С. N. MATEESCU 


BVELAD 


Si 'ndárát când se uita, 
La coatele calului, 

Zări ochii sarpelui. 

Foae verde ş'o lalea, 

El din gură ce-mi gráia ? 
«Foae verde mărgărit, 
«lacă, moartea m'a sosit 
«Si nu sânt nici spovedit. 
«Taica, maica n'a ştiut 
«Că p'aici sânt pribegit 


«Şi de moarte sânt pândit». 


Iară-şi calu-mi încingea, 
Şarpele iar rămânea ; 

Se ducea, 

Se tot ducea, 
Şi 'ndárát iar se uita ; 
Sus pe вара calului, 
Zári capul sarpelui, 
Lângă şoldul calului, 
Foae verde ao lalea, 
Dar voinicul ce-mi făcea ? 
Foae verde de trei maci, 
Era, taică, cata stángaciu 
Si de màná cam dibaciu, 

Si când da, 

Palá fácea. 
Foae verde s'o lalea, 
Palos din teacă scotea 
Si cu stânga când dădea, 
Şi pe şarpe mi-l lovea, 
Şapte bucăţi mi-l făcea, 
Si "ndárát cá se "ntorcea. 


123 


n E Ge 
La voinicu' ál'alt mergea, 
Si pe cal cá mi-l punea, 
Cu frânghia mi-l lega, 

Sus la munte cá-mi pleca, 

Sus la várful muntelui, 

La ciorchina bradului, 

La statul voinicului. 

Si-acoló de-mi ajungea, 

Un frate baciu cá-mi gásia, 

Pe frate-sáu că-l punea, 

Oile de le mulgea, 

Si laptele l-inchega, 

Şi zărul mi-l aduna, 

Într'o baie mi-l punea, 

Pe voinic mi-l imbàia 

Si degrab! mi-l vindeca. 

Dar ei, frate, се fătea? 

Fraţi de cruce se prindea 

Şi 'mpreuná voinicia, 

Pe toţi şerpii d'ucidea. 
(Comuna Pietrari, Dâmboviţa). 


Variante: Teodorescu, «Poesii populare» pag. 439; Rădulescu-Codin 
4Din Muscel» pag. 191. 





SCORPIA. 


—— 


La inima càmpului, 
La puful lui Cioropină, 
Unde mulţi voinici s'adună, 
Pe mijlocul câmpului, 
Nemerit-a, 
Poposit-a, 
Trei coconi feciori de Domn. 
Fi pe câmp că se plimba 
Şi foamea că-i ajungea ; 
Punea masă şi mânca, 
Sete, mări, li se făcea, 
Împrejur mi se uita, 
Niciun роў că nu-mi zăria, 
Dar spre-Apus când se uita, 
Zări vàrful cumpenei 
Peste vârful trestiei. 
Dar ei, frate, ce-mi fácea ? 
Sort, măre, că-mi hotăra, 
Peste ei că-şi arunca, 
P'ăl mai mare că-mi cădea, 
Si p'ala că-l trimetea. 


ROI PME самаад 
El la put cánd mi-ajungea, 
D'un voinicel că-mi gásia ; 
Şi-l găsia mereu zácánd 
Cu inima la pământ; 
Ficaţii i-a putrezit, 

Rinichii i-a mucezit, 

Lângă cumpănă zácánd. 
Dar voinicu' l-intreba, 

Si aşa că-i răspundea: 

«Da ştii, frate, ce-am făcut, 
«Când la out m'am abătut, 
«Apă гесе dam băut ? 

«Eu găleata am apucat 

«Si în put că mi-a scăpat, 
«Disagii cu galbenii, 
«Traista cu zapisili, 

«Ca sá scot mosiili. 

«Te rog, frate, pe dreptate, 
«Intrá, frate, de mi-i scoate, 
«Са {1-1 dau pe jumătate». 
Dar voinicul ce-mi făcea ‘^ 
Cu minciuni s'ademenia, 

În găleată se urca. 

Şi în put cá se lăsa, 

Si scorpia l-înghiţia , 

Că 'n put era scorpia, 
Si-afará Samodia, 

Sá teme lumea de ea. 

Dar fratii lui ce-mi fácea ? 
Pe frate-sáu l-aştepta, 

Dar frate-sáu nu-mi venea. 
АІ mijlociu se ducea, 


BALADE 127 


ËTT EE sn seas ER n Ihm ema re esse sas sem Pese ee EEN 


El la put cánd mi-ajungea, 
Pe Samodia l-gásia 

Si foarte ráu cà-mi zácea, 
El de frate l-intreba. 
Samodia ce zicea ? 

«El in put cá mi-a intrat, 
«Cá mie 'n puf mi-a scápat 
«Disagii eu galbenii, 
«Traista cu zapisili, 

«Ca să-mi scoţ mosiili ; 
«Si el stá de-i socoteste, 
«Tie parte nu-ti gáseste». 
Si p'ăsta îl amăgia, 

Şi "n găleată se urca, 

Şi "n put că mi se lăsa, 
Şi scorpia l-inghifia, 

Că 'n puf era scorpia, 
Şi-afară Samodia, 

Sá teme lumea de ea. 

Dar ál mai mic ce-mi zicea, 
Că fraţii lui nu venea? 
«D'aolică, ce-o să fie, 
«Fraţii mei de n'o să vie? 
«Ori scorpia i-a mâncat, 
«Ori cá in put a intrat». 
Dar el, frate, ce-mi făcea % 
Spre put calea cá-mi lua, 
Dar la put cánd mi-ajungea, 
Deodatá-mi auzia, 

Cá mi-l striga cine-va ; 

Şi 'ndárát când se, uita, 
El, frate, cá imi zăria 


EN de ere 
Tot pe Mircea ciobănaşul. 
Cu cămaşa ca tina, 

Cu pielea ca zăpada, 

Si din gură aşa grăia: 
«Stai, frate-meu, nu intră, 
«Că-n put mi-este scorpia 
«Si-afará Samodia, 

«Să teme lumea de ea». 
Dará Mircea ce-mi fácea ? 
Spre Samodia mi-venea. 
Samodia mi-l zăria, 

Un balaur se făcea, 

Si pe furcă se suia. 

Dará Mircea cá-mi venea, 
Furca 'n brafe-mi cuprindea 
Si din pământ mi-o scotea. 
Cu paloşul când dădea, 
Balaurul că-mi tipa, 

Şapte bucăţi mi-l făcea. 
Scorpia când auzia, 

Din gură aşa grăia: 
«D'aolicá, ce-o să fie, 
«Frate-meu, de-mi strigă mie” 
«El, frate, ce-o fi рён, 
«C'aici de când a venit, 
«Să tipe n'am pomenit. 
«Ori că Mircea a venit, 
«Ori că ceva l-a 'ntâlnit». 
Dară Mircea ce făcea ? 
Fuga la ghizde că-mi dä. 
Paloş cumpănă punea, 
Peste ghizde l-ageza. 


BALADE 129 


Dar scorpia ce-mi făcea ? 
Ea din put se repezia ; 
Din fundul риф щш, 

În gura palosului. 

Si afară când eşia, 

Două bucăţi se făcea. 

Pe fraţii lui că-i gásià 
Nevátámati că-mi era 

Si foarte se bucura. 


(Comuna Pietrari, Dámbavita). 





SILA SAMODIVA. 
(Variantá.) 

Foae verde so lalea, 

lcea, máre, 

Ba colea, 

Nu prea foarte 

Aga departe, 
La inima cámpului. 
La putul porumbului, 
La cel put vechiu de demult 
Cu negará acoperit, 
Cu troscot verde 'nvàlit, 
Foae verde trei bujori, 
Trei voiniei feciori de Domni 
D'acas! frate, când pleca, 
Si pe cai încăleca 
51 "n vale la put venea, 
Grea sete mi-i cuprindea, 
Dar la put cine-mi şedea ? 
D'un voinic plângând cu dor; 
Ăla nu-i voinie cu dor, 
Ci ala-i chiar dracul gol. 


EE ENEE Br. 

El pe furcá cá-mi sedea, 
Şi din gură aşa striga: 
«Еоае verde lemn de sus, 
«Aseará pe la apus, 
«O grea sete m'a ajuns, 
«Si la put am alergat; ` 
«Calul mi s'a scuturat, 
«Disăgiorii 'n put mi-a dat; 

- «Şi săvăi, disagii mei 
«Mi-era plini cu gálbenei ; 
«Şi 'n colţul disagilor, 
«Am o piatră nestimată, 
«De plăteşte o ţară toată 
«Dela munte, pân” la baltă. 
«Intraţi, frati, de mi-i scoteţi ; 
«Gălbinaşii să mi-i luaţi, 
«Piatra mie să mi-o daţi, 
«Să mi-o duc şi eu la fraţi». 
Dar fratele ăl mai mare, 

Că-i mai mare, 
Minte n'are, 

Sus pe ghizduri se urca, 
Si 'n ciutură când intra, 
Sila "n gură l-sprijinea, 
La măsele l-clefetea, 
Jos la pui mi-l ránduia ; 
Puii 'n put gricáia 
Ca frunza gi ca iarba, 
Căci ei nu se sătura, 
Fratele äl mijlociu, 
Sus pe ghizduri.se urca, 


m NETTE PON MATEESCU ; 2 
Voinicul de sus striga : 
«Sai, voinice, de-i ajutá, 
«Cá sánt, mári, disagii grei 
«Nu poate ieşi cu ei, 

«Şi-o să "mpártiti cátesi-trei, 
«Că sânt frăţiorii tái». 
Şi-ala 'n put mi se lăsa, 
Sila "n gură l-sprijinea, 
La másele l-clefetea, 
Jos la pui mi-l ránduia, 
Puii in put giricáia, 
Ca frunza şi ca iarba, 
Căci ei nu se sătura, 
Dar fratele ăl mai mic, 
Că-i mai mic, 
E mai voinic, 
Sus pe ghizduri se urca 
Cu pumnii mi se bătea, 
Rău de frátiori plângea. 
Jos în ри} mi se uita, 
Apa neagră mi-o vedea, 
Apă neagră, turburată, 
Cu sânge amestecată, 
Foicică ş'o lalea, 
Dar voinicul ce-mi făcea ? 
Pe drum la vale căta 
Şi vedea, mări, cum venea ; 
Foae verde arfárag, 
Venea Mircea ciobánag, 
Tocmai din tárg de la Iagi, 
P'un cal negru drăgălaş. 


eg EA EE эа 
El veneà, máre, ven: à, 
Si din gură аза strigà : 
«Stái, frate, 'n put nu intrà, 
«C'aci e peirea ta; 
«C'acel voinic de pe put, 
«Ala nu-i voinic cu dor, 
«Ci ala-i chiar dracul gol; 
«Cá nouă fraţi mi-am avut, 
«Pe toţi Sila i-a mâncat, 
«Numai eu că mi-am scăpat», 
Voinicul mi-l ascultă, 
Jos de pe ghizduri se dă, 
Si-amándoi mi se "nfrátià, 
Steajár (sic) verdé cá-mi báteà, 
Si ре voinic mi-l legă, 
Mi-l legă, mi-l terecà, 
Cu paloş mi-l spinteca. 
Sila din put mi-auzià, 
Dupá voinicei se luà. 
Dar voiniceii ce-mi fáceà? 
Din amnare scápárà, 
Foc in zadá aprindeă, 
Párjol pádurii cá-mi dà. 
Sila pământul muşcă, 
Brazde ca plugul rupeă, 
Izvoarele astupă, 
Bălţile inveninà ; 
Apoi prin pârjol treceă, 
Ochii Silei că-mi plezniă 
Si focul o mistuiă, 
Foae verde ao laleà, 


134 C. N. MATEESCU 


Dar voinicii ce-mi fáceà ? 
Frati de cruce se prindeà 
Si 'mpreună voinicià 
Toti codrii de-mi strábáteà. 
(Comuna Păduroiu, Argeş). 


Variante: Rádulescu-Codin, «Din Muscel», pag. 201. 


CUPRINSUL. 


——— 


Pagina 
Prefaţa. . . . P S ako {уз МАЙ E I 
Mircea ciobänaşul . "IX 3 
Zidirea mănăstirii Argeşului . . . . . . . + . 13 


ИИТИИ 29 
Corbea. . +` . tg Een а т ui^ fan Va 35 
Corbea (variantă) . ugue do Sale, nU T MEME айлы. d. 44 
Miu hüducul. . . . + . + + + + + + + + + 55 
Potàncus haiducul. . , . + + + + ..... 61 
Căpitan Gheorghiţă . . . . . . + Dë 
Badi’ . . .. GREEN 71 
Stanciu al Bratului ROG eier, catt ao а e ds 79 
Tudor Dobrogeanul . . . . . . . . . . . . 86 
Nunul 202 Gus dot eso ЛО БЕ Ж жом р a 93 
Dragnea . . . . . . ... 0 
Trei fete surori. . . . . .. + + + + + . , 410 
Arcos-Pasa şi беш. . . . . . . . . .. . 405 
Nunta Soarelui, . . . . . . . . . .. .. 44 


Ivan Iorgovan . . ... .. . ....... 445 
Şarpele. . e .............. 409 
Scorpia. . . . ecce e do o c E er e 7285 
Sila Samodiva (variantă) и ае Ти lui) 


MUN 


EU LUN