Tudor Pamfile — Cântece de țară (1910)

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

ACADEMIA ROMÂNA 


DIN VIEAȚA POPORULUI ROMÂN 


CULEGERI ŞI STUDII 


XII. 





CÂNTECE DE ȚARĂ 


ADUNATE 
DE 


TUDOR PAMFILE. 


ŞEDINŢA DELA 19 MAI 1910 


ZSGLIOTEGĂ 
* ATADENIEI ei 
P A 
Cinci pornn : NŠ 






> 
BUCUREŞTI 
1913 
LIBRĂRIILE SOCEC & Comp» C. SFETEA şi LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 
LEIPZIG VIENA 


OTTO HARRASSOWITS GEROLD & Comp. 


DIN YIEAȚA POPORULUI ROMÂN 


I. Hora din Cartal, de Pompiliu Pârvescu, 1908... 
II. Cimiliturile românești, de T. Pamfile, 1908. .... 
III. Poezii populare din Maramureş, de Tit Bud, 1908 . 
IV. Cântece şi urături, de Al. Vasiliu, 1909....... 
V. Din literatura populară, de N. Păsculescu, 1909. . . 
VI. Jocuri de copii, de T. Pamfile, 1909 ......... 

VII. Sărbătorile poporului, de C. Rădulescu-Codin şi 
D. Mihalache, 1910. .. ea ei re cal ta a i 

VIII. Industria casnică la Români, de T. Pamfile. 
Premiul «Neuschotz» din 1909, 1910...... 
IX. Hore şi chinituri din Bucovina, de S. FI. Marian, 1911. 
X. Legende, tradiţii şi amintiri istorice, de C. Rădulescu- 
Cödins 2203030 na iarta 8 e ete do Pg EAD pa a Aa d 
XI. Sărbătorile de vară la Români, de T. Pamfile, 1911. 
XII. Cântece de țară, adunare de T. Pamfile, 1913 ... 
XIII. Boli şi leacuri, la oameni, vite şi păsări, adunate de 
T- Pamfle, FOT s es oo ea i decat de ca 


Tipografia «Cooperativa», str. Belvedere, 6 


ACADEMIA ROMÂNĂ 


ŞEDINŢA SECȚIUNII LITERARE 
dela 19 Maiu 1910, 





Preşedinţa d-lui I. C. Negruzzi. 

Dela d-l A. Bârseanu se primeşte următorul raport despre cu- 
legerea de Cântece de fară, prezentată spre publicare de d-l Tudor 
Pamfile : 


«Colecţiunea aceasta de cântece poporale cuprinde 48 Cântece 
bătrâneşti cu diferite variante, 1.217 Doine cu variante şi 500 Stri- 
gături ; cu totul (împreună cu variantele) 2.033 bucăţi 1). Partea 
cea mai mare a cântecelor este adunată din comuna Ţepu şi din 
împrejurime, iar restul din celelalte părţi ale Moldovei, din Mun- 
tenia, din Dobrogea și câtevă din Ardeal. 

«Incepută la anul 1903, colecţiunea d-lui T, Pamfile ne arată 
stadiul de faţă din evoluţiunea poeziei noastre poporale, cu concep- 
tele vieţii moderne aplicate chiar şi la povestirile din trecut, cu graiul 
împestriţat ici-coleă cu neologisme de multe ori stâlcite, cu acea 
dislocare a creaţiunilor Muzei poporale dintr'un ţinut întraltul, care 
a trebuit să se producă în urma comunicaţiei atât de înlesnite în 
zilele noastre. , 

«In fruntea colecţiunii se află o introducere de XXII pagine, 
intitulată «Cevă despre cântecele de ţară», în care colectantul vor- 
beşte despre nașterea și propagarea poeziei poporale în general și 
apoi arată cum s'a făcut culegerea și împărțirea materialului cuprins 
în lucrarea sa. 

«Partea cea mai mare din cele 48 Cânftce batrâneşti din colec- 
ţiunea de faţă sunt variante ale baladelor poporale cunoscute din 
alte colecţiuni. Astfel întâlnim piesele: Meşterul Manole (p. 19), 
Corbea (p. 24) (cu 3 variante), Păun (s'a scos) («Năluca» din col. 
V. Alecsandri), Voicu (p. 35) («Holera» în col. Alecsandri și 
Teodorescu), Stanciu (p. 37), «feciorul Bravului» (seamănă în câtvă 


1) Numerotaţia cântecelor din manuscris, schimbându-se la tipărire, 
colectantul a făcut trimiterile în textul raportului, între parenteze. Totde- 
odată a adus în note subliniare şi unele lămuriri trebuincioase. 


IV 


cu Voichiţa din col. Tocilescu), Codreanu şi Mocanul (p. 40), Marcu 
(p. 42) («Marcu Viteazul», col. Teodorescu), Catincuţa Gendrului 
(p. 48) (în variantă «Ilincuţa Badiului» ; seamănă cu «Chira» din col. 
Jarnik-Bârseanu şi cu «Ilincuţa Sandului» din col. Teodorescu), Că- 
pitan Gheorghiţă (p. 52) («Gheorghelaş» din col. Teodorescu), 
Ştefan Vodă (p. 63) (de acelaş cuprins cu «Ștefăniță Vodă» din col. 
Alecsandri), 'Todiran (p. 66) (seamănă cu «Vălean» din Ardeal), 
Codreanu (p. 70) (episodul cu Domnul Iliaş şi cu preotul, din «Co- 
dreanu», col. V. Alecsandri), Şandru (p. 73), («Bălaurul» din col. A- 
lecsandri), Vulcan (cu varianta «Tănislav» (p. 74); prima este- identică 
(sa scos) cu cea din col. Alecsandri; a doua o variantă a pieselor 
«Stanislav» şi «Tanislau» din col. Teodorescu şi Tocilescu, Mioriţa 
(p.79) (fragment), Micu haiducul (p.79) (seamănă cu «Ştefan Vodă» 
din col. Teodorescu), Badiu și Niculcea (p. 81) («Badiu» în col. 
Teodorescu), Donici (p. 83) (fragment «Doncilă»), Tudor şi Vochiţa 
(p. 83) («Tudorel» din col. Teodorescu), Costea (p. 85) (seamănă 
cu «Dolca» din col. Alecsandri şi cu «Fulga» şi «Gealip Costea» din 
col. Teodorescu), Páunaş (p. 87) («Nevasta fugită» din col. M. Pom- 
piliu ; «Nevasta cu prunc mic», col. S. FI. Marian; «Nevasta rătă- 
cită», col. Teodorescu), Ioviţă (p. 89) (col. Tocilescu), Popovici şi 
Savina (p. 91) («Păunașul codrilor» din col. Alecsandri), Doncilă 
(p. 93), Barbu (p. 96) (începutul e o horă din col. Alecsandri). 
«Sunt însă și piese mai puţin cunoscute, ca: Voinicos străin 
(p. 33) (în Ardeal se cântă ca colind; variantele sunt mai mult 
doine), Căpitanu (p. 38) (haiduc mai nou; calcă pe Dediţă dela 
Piatra şi pe un popă. Aici înlâlnim versul : «Faceţi, fraţilor, careu»), 
(Vers 46). Nedea Voinicul (p. 39) (fragment; un hoț, pe care-l as- 
cunde Dina Constandina), Lina (p. 43) (fragment; bărbatul Linei 
e dus «Cu sare domnească în Ţara ungurească»), Gheorghiţă Ză- 
treanu (p. 43) (un voinic, care petrece cu Dobriţa și scapă pe surata 
acesteia dela Turci ; povestire frumoasă, dar prea pe larg), Căpitanul 
Caragaţă (sa scos; vezi nota de sub p. 48) (jefueşte pe Grecul Ene ; 
nu pare poporală), Chira (p. 54) (o fată care moare mireasă), Că- 
lina-Mâlina (p. 55) (se face călugăriţă, dar în cele din urmă pri- 
meşte pe Vasile Uţă), Busuioc (p. 61) (un haiduc; se luptă cu po- 
tera ; aici aflăm versul nu prea poporal: «Bune măsuri (de apărare) 
îşi luâ») (vers 83), Dragoş (p. 67) (un haiduc, cel din urmă din 


1) Cuvântul s'a păstrat în regulamentele infanteriei noastre până 
prin 1908. 


V 


părțile noastre, cum îl numeşte colectantul), Pribeagul (p. 70) (cân- 
tecul unui înstrăinat), Ghiţişor (p. 73) (fragment ; feciorul fermecat 
de o muiere), Bătrâna (p. 74) (e mai mult doină; feciorul dus la 
marină, «pe corabe»), Ion (p. 77) (se cântă şi ca colind vânătoresc), 
Sâiu (p. 77) (pârcălabul de Bârlad pedepsit pentru asupriri), Coste 
(p. 86) (un haiduc; pare cam artificială), Copilul român (p. 90) 
(se luptă cu Tătarii şi-i învinge), Calul împărătesc (p. 93) (fragment 
dintro poveste), Pârlici (p. 95) (un hoţ, vândut de Strătica 
crâşmăriţa ). 

«Cum vedem, cele mai multe sunt cântece din vieaţa haiducilor, 
unele numai fragmente, câtevă nu tocmai de origine, sau cel puţin 
nu tocmai în formă poporală. Aşà d. e. nu pare poporal nici cân- 
tecul haiducesc «Voicul» (No. 47), în care întâlnim versurile: 


Luna-i blândă şi-i răcoare... 
Că mai am vreo șapte fraţi, 
Toţi cu dintii de aramă, 
Şapte fraţi făcuţi de-o mamă. 
«lar la sfârşit: 
Frunză verde păr mistreţ, 
Cântă'n luncă Voiculeț; 
Hang îi ţine un arțar, 
Un plop mare şun stejar, 
C'au scăpat de greu şamar. (S'a scos.) 

«Tot astfel nu pare poporală nici bucata Păun (No. 5), in 
care voinicul se prăpădeşte, sau cel puţin cade în boală grea, fiindcă 
sărută o floare; pe când în «Năluca» din col. Alecsandri voinicul se 
prăpădeşte, fiindcă bea din apa descântată de babă, fără să sufle în faţa 
apei. Dar întreagă expunerea ideilor în această bucată pare meşteșugită. 

«In ceeace priveşte amestecul conceptelor celor nouă cu lu- 
crurile petrecute în vechime şi împestrițarea graiului bătrânesc cu 
cuvinte nouă, citez numai următoarele versuri : 


«1) Din «Corbea» (varianta 1 din Popeşti, jud. R.-Sărat, care, 
de altfel, e cu mult mai clară ca bucata primă) (p. 26): 


De o grindă aninată, 
Ca să-i fie lui amantă“... (Vers. 98—9.) 


Ştefan Vodă ce făcea? 
Ordin la oştire da... (Vers. 141—2.) 


Haine noi îi aduceă... (Vers. 208.) 


Dară tu, om delicat... (Vezi nota 3, p.29.) 


VI 


«2) Din «Stanciu» (p. 59) (No. 20), care cuprinde şi câtevă 
expresii triviale + 
Comandantul nu-l iertă, 


Spânzurat îl condamnă... (Urmau după vers, 103; vezi 
nota de sub p. 61.) 


«3) In «Ştefan Vodă» (p. 63), auzită dela Moş Gheorghe Bur- 
luiu, cum ne spune colectantul: 


De pe cum eră nuntaşul, 
Aşă-mi croiă paltonaşul... (Vezi nota de sub p. 64.) 


Danţul cu ele scotea... (Vezi acest cuvânt în glosar.) 


«4) In «Doncilă» (p. 93). (Inceputul, versurile 1—6, dintrun 
colind făcut de dieci e de prisos): (Vezi nota de sub p. 93.) 
La cafeneă 1) ajungeă, 
Unde hărapul trăgeă... (Vezi nota de sub p. 94.) 
<5) In «Pârlici» (p. 95): 
Strătico, amanta mea... (Vers. 12.) 
Crâşmele le controlă. .. (Vers. 61, înlocuit cu cerceză.) 


Arestul, care-l aveţi, 
Par'că-s niște coteneţi... (Vers. 50—1.) 


Alt amant la mine-am prins... (Vers 79.) 


deşi este vorba în această bucată de Turci, de poteră și de ciocoi. 

«In schimb însă aflăm şi expresii frumoase şi arhaice, ca d. e. 

în Gheorghiţă Zătreanu (p. 43): 

Şi fusem jurate 

Şi fusem legate, 

Să fim tot surate, 

Surate şun sânge, 

Până ce ne-om stânge. (Vers. 1833—7.) 

ȘI zicând cuvântul, 

Lepădă armântul. .. (Vers 380—1.) 
în loc de «armele». 

«Cu un cuvânt, cântecele bătrâneşti din colecţia d-lui T. Pam- 
file, deşi unele sunt numai variante ale altor cântece cunoscute, iar 
altele sunt redate numai fragmentar, totuş sunt o contribuire destul 
de folositoare pentru cunoaşterea chipului, cum poporul nostru îşi 
aminteşte faptele trecutului şi cum preţueşte pe eroii săi, 





1) Se ştie cât de cercetată e cafeneaua în satele dobrogene. 


VII 


«Partea cea mai de preţ a colecţiei, despre care e vorba, mi 
se par a fi Doinele şi Szrigăturile, cari şi formează aproape */, a ma- 
nuscrisului d-lui T. Pamfile. Pe acestea colectantul le împarte, după 
analogia colecţiei Jarnik-Bârseanu, în capitolele: Dragoste, Dor și 
jale, Mustrări și blesteme, Haiduceşti, Ostăşeşti, Felurite ; iară Stri- 
păturile în : Strigături glumeţe şi Strigături muşcătoare : a) în ciuda 
fetelor şi nevestelor, b) în ciuda feciorilor și bărbaţilor, c) felurite. 

«Aceste cântece și rostiri versificate ne arată sentimentele 
omului din popor în toate relaţiile vieţii: bune sau rele, vesele sau 
triste, cu reflexiile lui aci duioase şi gingaşe, aci aspre şi muşcătoare, 

«Negreşit că aici efectele vieţii moderne se reflectează şi mai 
viu ca în cântecele bătrâneşti și cetirea acestor cântece ne face să 
ne convingem că vieaţa ţăranului nostru şi cu ea modul lui de 
judecată și de exprimare trece: printr'o schimbare însemnată, ale 
cărei urmări nu le putem prevedea pe deplin. 

«Așă, de pildă, flăcăul îndrăgostit cântă: 

Cât e Tecuciul de lat, 

Numai la un colţ mi-i drag, 

La colțul dela şzuşă, 

C'acolo-i dragostea mea !) (pag. 171, No. 2). 

«Iar fata se întreabă : 


Cui să dau patru parale, 

Să taie părul din vale 

Şi răchita din cărare, 

Să.vie badea călare, 

Cu rachiu, cu demâncare, 

Cu basmă de portocale 

Şo litră de scorțişoare! (pag. 171, No. 5, variantă,) 
(p. 111, No.4, variantă.) 


«Alt flăcău se adresează : 


— Copilă dela oraş 
Cu fâstu cu valonaş... (pag. 175, No. 182) 


1) Versurile acestea, cari încheie un cântec scos, urmau după: 


Cât e Tecuciul de mare, 
Dragoste c'a mea nu are: 
Dragoste cu'nvâriituri, 
Innghiuri pe la mceheieturi ! 


2) Cântecul s'a scos. Cuprindeă şi vorba kazoasă. 


VIII 


«lar întrun dialog se zice: 


Ma făcut maica frumoasă, 

Să iubesc notar de plasă, 

— Mai bine un ofițir, 

Că-ţi face rochii de fir; 

La capătul firului 

Scrisu-i chipul dumnealui (pag. 178, No. 30). (In- 
ceputul acestui cântec, în nota 1, p. 115.) 


«Intro altă bucată (pag. 180, No. 40) se aminteşte întreagă 


primăria dintrun sat: 


Cărăruşă la izvor, 
Bătută de-un perceptor... 


Cărăruşă la pârlaz, 

Bătută de-un primăraş; 

Frunză verde iarbă mare, 
Notăruşu-i în cărare. (S'a scos.) 


«O fată-şi plânge iubitul dus la miliție astfel: 


Dar de geaba l-am cătat, 

Pe neica nu l-am aflat, 

Căci de mult l-a *pcocintraz 

Şi 'n armată l-a luat; 

L-a luat la melifie 

Şi eu am rămas pustie... (pag. 191, No. 10.variantă 1). 


«De altfel și ostaşul depărtat de iubita sa exclamă: 


Frunză verde lemn de brad, 

De când mwa încocintrat, 

Am lăsat puicuţa'n sat 

Fără grijă, nici bănat... (pag. 419, No. 12) (pag. 
261, No. 12.) 


1) Inceputul acestui cântec, în nota de sub p. 123; el urmează astfel : 


Fire-ar Neamţul blăstămat, 

Că pe neica l-a luat; 

Nu-l lăsă în sat cu mine 

Şi-l porneşte?n ţări streine, 

Ţări streine și departe, 

In neagra streinătate, 

Căci n'am avut de el parte! 

Parte bună și noroc. 

Să stau cu el la un loc, 

Să-mi potolesc al meu foc! 
(Jud. R.-Sărat.) 


IX 


«In altă bucată ostaşul spune iubitei sale, care-l roagă s'o ducă 
cu dânsul: 
Dac'ai fi o floriceă, 
Te-aş punen piept la mantă, 
Aş face serviciu cu ea... 


Iar de-ai fi o floricică, 
Te-aş pune'n piept la tunică... 


Dac'ai fi un bobocel, 
Eu te-aș pune la capel, 
Aş face-armată cu el! (paz. 260, No. 5), (pag. 165, 
No. 5.) 
«Un flăcău depărtat de acasă exclamă, cu totul stăpânit de îm- 
prejurările de astăzi : 
Trenule, n'ai aveă parte 
De şurupurile toate 
Şi de şina de sub roate, 
Că mai lipsit de amante! (pag. 340, No. 3). (Vezi 
nota 2, p. 211.) 
«lar altul spune drăguţei necredincioase, cu toată proza vieţii 
moderne : 
Ş'am să-ţi fac proces verbal, 
Să mergem la fribunal.,. (pag. 403, No. 31). 


«Natural că în asemenea împrejurări, într'o doină ostășească 
vom înţâlni versurile : 
— Mă rog, domnu' căpitane, 
Căpitane, 


1) De altfel cântecul nu-i lipsit de frumuseţe: 


— Lelişoară smedioară, 

Pe mulţi ai băgat în boală! 
Şi m'ai băgat şi pe mine 

Și m'ai adus la ruşine 
Si-am să-ţi fac proces verbal, 
Să mergem la tribunal. 

— Măi bădiță, măi bădie, 
Ce-mi tot dai pricină mie, 
Tu mwai nici o mărturie ! 
Geaba mergi la prăvălie, 
Geaba dai bani pe hârtie! 


Ba am mărturie bună, 
Că ne-a văzut sfânta lună, 
Şi ne-au văzut stelele, 

Că ne iubiam serile ! 
(Tg.-Ocna.) 


X 


Ghinărare, 
Comandantul de plutoane : 
Două vaci şi cu vițele, 
Amândouă fie-a tele, 
Numai fă voile mele: 
Dă ordin de liberare! 
Un grăsun 
Pentru Crăciun, 
Numai dă ordinul bun! !) (pag. 488, No. 81). 


«Noroc că față de această năvală a ideilor și a cuvintelor aduse 
din toate părțile de vieața modernă, aflăm încă în multe piese din 
colecția, ce ne stă înainte, «limba veche şi înțeleaptă», care tâlmă- 
ceşte simţiri nemeşteşugite și plăsmuiri în adevăr poetice. Cu deo- 
sebire între doinele haiducești (p. 263), sunt câtevă de toată frumu- 
sețea. Așă d. e. sunt piesele: 2 (p. 263), 14 (p.266), ṣo (p. 273), 
(în formă de romanţă), 55 (p. 274), 56 (p. 276) şi altele. Dintre cele- 
lalte amintesc, de pildă, No. 29 dela pag. 252 (p. 159, No. 28), (deşi 
aflăm versurile : «Eu cer un pahar de vin,—ea mi'ntinde chilul plin»), 
No. 21 dela pag. 351 (p. 217) (în care e vorbă de «tren» şi de «şine»), 
No. 9 dela pag. 376 (p. 233) (din vieaţa păstorilor), No. r5 dela 
pag. 378 (p. 234), («Cât e omul tinerel,—dorul se primblă cu el.»), 
No. 22 dela pag. 380 (p. 236), No. 5 dela pag. 394 (p. 245, No. 4); 
iar dintre cele ostașeşti No. 20 dela pag. 451 (p. 278, No. 16), şi 
No. 70 (amintiri din luptele dela Plevna). 

«Ce priveşte cântecele ostăşești, observăm că multe din cân- 
tecele din Ardeal şi din Bucovina au trecut și în Regat, deși îm- 
prejurarile de aici se deosebesc în multe privinţe de cele de peste 
munți. Astfel la pag. 468 (No. 78) întâlnim cunoscutul cântec: 


Luminate Impărate, 
Stai pe loc şi nu te bate... 


«La pag. 445 (p. 276)(No. 5, variantă) nu mai puţin cunoscutul: 


Foaie verde siminoc, 
Dare-ar Dumnezeu un foc, 


1) Cântecul s'a scos. Rugămintea e a ibovnicei lui Ghiţă, care-i 
dus la bătălie: 
Şi de-ar şti Leana să ştie, 
S'ar face sal cu solie 
Şi-ar merge la bătălie... 
ca să se roage ca mai sus. 


XI 


Să ardă Brașovul tot, 

Să rămâie numai parii, 

Să se'mţepe ghinărarii, 
Ghumărarii, 
Căpitanii 

Și cei de ne-au scris pe noi! 

«In Ardeal sfârşitul acestui cântec este: 

Ghinărarii şi maiorii, 

Care cătănesc feciorii. 

«lar în bucata 33 (p. 281, No. 28) și în variantă, auzite la Târgul- 
Ocna, se blestemă «Neamţul», întocmai ca şi în Ardeal, zicându-se: 
Neamţule, . . . . credinţa 
Şi ţi-ar fi pierit samânţa ! 

Cât îs pruncii mititei, 
Neamţul nu cată la ei; 
Dacă pruncii se ridică, 
Neaimțul la măsură-i strigă 
Şi-i descalță de opinci 

Și mi-i duce de pe-aici. 

«Că în adevăr avem a face cu un cântec importat de peste 
Munţi, ne putem convinge din versurile cu cari se încheie cealaltă 
variantă : 

I-ai descălțat de opinci, 
I-ai încălțat cu csupici. 
Şi mi i-ai dus de pe-aici! !) 

«Câtevă din bucățile’ introduse între doine, având cuprins de 
balade sau de romanțe, poate că se potriviau mai bine între cânte- 
cele bătrânești, deşi în poezia poporală de multe ori genurile poetice 
se confundă unul cu altul. Astfel sunt: piesa 39 dela pag. 209 
(p. 133, No. 38), care seamănă cu balada «Cucul şi turturica» din col. 
V. Alecsandri și cu «Mierla și Sturzul» din col. Teodorescu; No. 
57 şi variantele dela pag. 214—216 (p. 136, No. 55), identice cu «Bru- 
mărelul» din aceleaşi colecţiuni ; No. 30, pag. 231 (p. 146, No. 28) 
(Fata care jură că nare alt drăguţ), No. 19, pag. 249 (p. 158, No. 18) 
(«Mariţă, Mariţă, tânără fetiță»), No. 37, pag. 356 (p. 220, No. 36) 
(«Vino, Chiro, vino...»), No. 1, pag. 409 (p. 254) şi varianta, pag. 
410 şi 411 (p. 255) (Mândra părăsită). 

«Pe lângă piesele poporale sau strecurat şi câtevă cari par 
iscodite anume, ca d. e. No. 41 dela pag. 459 (s'a scos.): «Foaie 


1) Cuvântul cîpice sau czupici se aude prin jud. Tecuciu. 


XII 





verde de-arnăut,—Rusul Prutul l-a trecut» şi No. 69 dela pag. 465 
(«Ştefane, Măria Ta!...»); iar bucata 17 din «Doinele haiduceşti» 
(p. 267) este cunoscuta poezie a lui V. Alecsandri, scrisă în formă 
poporală : 

In pădurea dela Strungă 

Sunt voinici cu pușca lungă... 


«De asemenea este natural ca în această mare culegere să se 
fi introdus şi piese cunoscute din colecţiile anterioare, sau într'o 
formă identică, sau cu schimbări de tot neînsemnare. Aşă d. e. 
doina haiducească 8 (pag. 426) (p. 265) este identică cu doina 41 
din colecţia lui Alecsandri ; iar No. 31 dela pag. 433 (p. 269) e o 
variantă a doinei L din aceeaş colecţie. 

«In rezumat, colecţia «Cântece de ţară», cu toate că are şi 
unele scăderi, în parte aproape inevitabile, este o lucrare de valoare, 
care merită să fie ajutată spre a puteă vedeă lumina zilei. 

«Imi ieau deci libertatea a propune să se tipărească din partea 
Academiei sau în colecţiunea: «Din vieaţa poporului român», sau, 
având în vedere mărimea luctării—ca publicaţie separată, pe lângă 
următoarele condițiuni : 

«1. Colectantul să omită bucăţile identice cuprinse în colec- 
ţiile anterioare şi pe acelea a căror origine pare dubie. 

«2. Să delăture expresiile triviale, înlocuindu-le cu puncte. 

«3. Să facă la tot cazul glosarul luat în vedere, fără care multe 
expresiuni ar rămâneă ncînţelese. 

«Totodată, pornind dela această colecţiune și în vederea schim- 
bărilor, la cari este supusă, mái cu seamă astăzi, vieața sufletească 
a poporului nostru, îmi ieau îndrăzneala a supune apreţierii onor. 
Secţiuni literare întrebarea, dacă n'ar fi timpul să se facă din partea 
Academiei o cercetare sistematică 4 manifestărilor acestei vieţi, adu- 
nându-se după regiuni, din toate ţinuturile locuite de Români, prin 
folclorişti din partea locului, recunoscuți ca competenţi, tot ceeace 
formează patrimoniul suffetesc al poporului nostru şi ce ar puteă 
înteresă atât pe omul de ştiinţă, cât şi pe artist. 

«Numai astfel, adunând ce mai este şi așemănând cu ce avem 
adunat până acum, cred că Sar puteă mântui de pieire particulari- 
tăţile caracteristice ale poporului nostru, cari nu au fost nivelate 
încă de influenţa timpului și am puteă ajunge la o cunoaștere de- 
plină a sufletului poporului nostru.» 


XIII 


D-l N. Quintescu este de părere că nu ar fi bine să se publice 
colecția aşă cum se prezentă, adică plină de cântece duse la ţară 
dela orașe, căci asemenea cântece nu reflectează nici adevărata sim- 
tire, nici adevărata limbă a țăranilor. Crede că ar trebui alese și 
publicate numai cântecele adevărat poporale şi cari au o valoare prin 
frumuseţea lor. 


D-l 41. Philippide zice că poeziile poporale pot fi adunate și 
publicate din două puncte de vedere: sau numai pentru frumuseţea 
lor apreţiată în mod subiectiv şi deci arbitrar de cel care le adună 
şi alege pe cele cari i se par mai frumoase; sau din punct de ve- 
dere al stării sufletului și a limbii poporului la un anume moment. 
Ştiinţific este numai acest al doilea mod de procedare. Colecţia d-lui 
Pamfile arată starea actuală a poporului din Ţepu și a limbii lui, 
cu năvala din vremea noastră de idei și de cuvinte nouă duse la sat 
dela oraş. Ar fi deci bine ca Academia să publice colecţia, aşă cum 
se prezentă. 


D-l I. Bianu aminteşte că Academia a publicat o culegere de 
tot avutul poetic al unui sat, anume culegerea făcută de învățătorul 
Al. Vasiliu din satul 'Tătăruşi din judeţul Suceava. Acel sat este 
depărtat de oraşe şi ferit de căile mari de comunicare, și din această 
cauză în poeziile culese de Vasiliu nu se simte aproape de loc in- 
fluenţa contemporană a oraşelor. La Țepu această influenţă este pu- 
ternică, cum se vede din culegerea d-lui Pamfile. D-lui Bianu i se 
pare că ar fi practic a se face şi în poezia poporală distincţia care 
se face în productele industriei casnice dela sate: a se alege acele 
producte cari nu sunt transformate de influenţa venită în anii din 
urmă dela orașe, să se înlăture ceeace este evident produs sau mo- 
dificat sub acţiunea acestei influenţe, care schimbă, putem zice — 
strică, spiritul vechiu al poporului. Crede ca culegerea d-lui Pamfile 
să se publice cu această restricţiune, precură şi cu înlăturarea poe- 
ziilor publicate în alte colecţii şi cu a celor pătrunse la sate din 
poeziile poeţilor dela oraşe. 


D-l N. Quintescu, revenind, zice că d-l Philippide are dreptate 
în principiu, dar nici principiile nu trebuesc întinse până în pân- 
zele albe. Altfel, voind a păstră prin colecţiunea de poezii poporale, 
întreprinsă de Academie după iniţiativa Secţiunii literare, nu facem 
decât a consemnă produsele banale și cu totul prozaice şi uneori 
indecente ale populaţiunii târgoveţe, care nu poate aveă pretențiunea 


XIV 


să reprezente poezia poporală în adevărata ei fiinţă și expresiune. 
Prin urmare să se elimineze din colecțiunea intrată ceeace nu este 
rostit şi conceput în spiritul poporului, așă cum reiese el din poezia 
tradiţională, care datează din vremurile de mai nainte. 

— Secţiunea decide a se tipări colecţia d-lui Pamfile, după ce 
va fi supusă la revizuirea indicată de d-l I. Bianu. 


Cevă despre cântecele de ţară. 


1. Inrâurirea lumii din afară asupra omului se traduce întot- 
deauna prin felurite pozițiuni pe cari le iea sistemul nervos. 

Când e frig, omul se «strânge», se «sgribureşte» sau «tre- 
muri» ; când căldura-i prea mare, se «întinde», se «moaie», se «le- 
nevește», legătura trupului se slabeşte şi omul nu-și mai poate aveă 
stăpânire deplină asupra sa. Aceasta e pozițiunea, rasunetul sau ras- 
punsul firii omeneşti la pomenitele fenomene atmosferice. 

O supărare îl «deprimă» pe om, «il doboară», îl «copleşește», 
şi dacă ru este îndestul de voinic ca să îndure, izbucneste: « of! 
nu mai pot, nu mai pot!», oftează nefericitul de o clipă sau de 
vreme mai lungă. 

Şi izbucnirea sa se întâmplă să i-o audă și alții; dar aceleași 
pricini aduc aceleași urmări. Deci izbucnirile vor fi la fel. Aceasta 
nu doar pentrucă oamenii împrumută unii dela alţii exprimarea efec- 
telor, pe care, dealtfel, în clipa fatală, memoria nici nu mai are 
nevoie şi nici vreme să o cheme, ci pentrucă acele exprimări se fac 
pe căi comune tuturor oamenilor. 

Pentru acest cuvânt, «of», care se mai poate scrie și «ofif..», 
reprezentând o expiraţie lungă, întocmai ca şi «ah», «uf», etc., se 
găsește in toate graiurile, la toate popoarele. Un «op», un «ot», 
cari au pe o, începutul expiraţiei, nu pot există ca atare, deoarece 
p şi t închid repede acea expiraţie care, întâi de toate, are nevoie 
de a fi lungă. 

Un «ha», «fu», sau altele, iarăş nu pot fi ca atare, nu le 
pot inlocui. 

Această izbucnire sau uşurare este un act refle. 

Tot lumea din afară ca panoramă, precum și diferitele Jegătu 
dintre elementele ce constituesc lumea, înrâurind asupra simţu- 
lui omenesc, dwu naștere refleæiilor personale, pe cari tfebue să le 


Pamfile, Cântece sle țară. 1 


2 


socotim tot ca acte reflexe; de obiceiu, acestea au un fond comun 
pentru toţi oamenii şi numai în formă se pot deosebi mai mult 
sau mai puţin. Răsăritul soarelui tuturor ne place, nenorocirea altuia 
pe toţi ne înduioșează, ca pildă. 

Și o alta: Cu toţii vedem meşteri lucrând fierul. Acest metal 
însă, pentru a puteă dobândi forma dorită, trebue lucrat cât e fier- 
binte : «fierarul să-şi bată fierul cât e cald». Cu înţeles figurativ, 
această observaţie se întrebuințează când e vorba de oportunitatea 
unei acțiuni. «Nu lăsă treaba de azi pe mâni», zicem cu toții, nu 
fiindcă am auzit aceasta unii dela alţii, ci fiind că aşă simțim cu 
toţii, fiindcă acelaş nerv răsfrânge la fel lucrurile și raporturile din- 
tre lucruri. Vom zice la fel şi cu toţii: «bate fierul pân e cald», sau 
«bate fierul cât e cald», în două chipuri apropiate şi exact cu ace- 
laş înţeles, încă odată, nu fiindcă astfel am auzit dela părinți, sau 
dela cei ce ne inconjoară, ci fiindcă aşă ne poruncesc simţurile; 
și nu fiindcă Latinulziceă: «Oportet ferrum tundere dum rubet», sau 
francezul: «Il faut battre le fer pendant qui'l est chaud». 

Aceasta este spontaneitatea care explică acele izbitoare asemănări 
în literatura populară, pe cari, oricât am cercetat-o sub raportul îm- 
prumutului sau al migraţiunii, rămânem de prea multe ori fără 
rezultat. 

Fondul, ca să poată fi reținut mai ușor de memorie, trebue 
să îndeplinească două condițiuni de seamă : 

Să corespundă realităţii, care este de obiceiu pretutindeni și 
aceeaş, şi : 

Să aibă în exprimare o intonaţiune ritmică, muzicală, adecă 
silabele accentuate şi neaccentuate să se urmeze după o rândueală 
anumită. Referitor la acest punct, cu toţii ştim că mai lesne se poate 
memoră o bucată în versuri decât una în proză. 

«Bate fierul pân’ e cald» şi «bate fierul pâna e cald» repre- 
zentă aceeaș idee, însă forma cu mai multă putere de vieață o are 
«bate fierul pân” e cald», care reprezentă ca fond un adevăr, iar ca 
formă un vers. 

Când reprezentarea unui adevăr este prea lungă, ea se des- 
compune în două sau mai multe versuri, de acelaş fel sau de fe- 


luri deosebite. In 
Ajunge-o măciucă 
La un car de oale, 


sunt două versuri ; în 


3 


Cine poate, 
Oase roade, 
Cine nu, nici carne moale, 


sunt patru versuri, din cari unul: 
Cine nu, nici 


wa putut fi supus rimei, acea înlesnire ce și-o crează memoria și 
„care constă din asonanța vocalei sau grupului de vocale accentuat 
din cele din urmă cuvinte ale versurilor. 

Exemple: 


Dintr'o lume mare, largă, 
Mi-am ales o puică dragă. 


Lungeşte-i, Doamne boala, 
Până s'a coace poama. 


De-ar fi lumea de hârtże, 
Aş aprinde-o la mânșe. 


Intre două 
Nu te plouă; 
Dar cu una, 
Totdeauna. 


Am vorbit dară despre acea înrâurire exterioară, despre actele 
reflexe conduse din creier la limbă şi exprimate în forme ritmice, 
cari nu-s altcevă decât nişte cântece reduse lf câtevă versuri. 


2. Fâcând statistica cântecelor știute de mai mulți Români 
capabili de a şti, vom găsi intre diferitele feluri de cântece nişte 
proporţiuni ; fâcând aceeaş statistică intr'o colecție care nu s'a oprit 
la un anumit soiu de cântece, pentru aceleaşi feluri vom găsi ace- 
leaşi proporţii. i 

Cele mai multe, pentru noi Românii, vor fi acele cântece 
scurte de câte două şi, de cele mai multe ori, de câte patru ver- 
suri, pe cari ne-am, obişnuit a le numi chiuituri sau strigate în joc, 
„după prilejul in care se aud, sau satirice, pișcatoare, de luare în râs 
sau de veselie, după cuprins. 

Pretutindeni sunt fete, da; dintre cari unele leneșe, da; deci: 


Omu 'p lume, multe vede: 
La o casă şapte fete; 
Cânele mpare „de sete; z 


Sau : 


Omu ?n lume, multe vede: 
La o casă patru fete 
Şi fântâna sub perete: 
Cânele moare de sete! 


S'ar putea boteză aceste roştiri: zicale, etc., dar ele sunt ma: 
ales nişte scurte cântece născute din nişte observaţii; şi cum obser- 
vaţiile se pot face în acelaş timp, în mai multe locuri, concretiza- 
rea lor se va puteă face în acelaş timp. Întreg poporul le creeaza şi 
deci autorul lor e întreg poporul. 

lată deci pentru ce susţinem că autorul cântecelor noastre po- 
pulare e întreg poporul, adecă acea sumă de Români trăitori dela 
Tisa pân” la Nistru şi din țărmul Dunării până 'n fundul Maramu- 
reşului ; acelor Români li se cere însă să aibă acelaş vocabular şi 
aceeaş sintaxă. 

Deci prin cântece populare, sau dacă ni se îngădue, prin cele 
mai populare dintre cântecele populare, înţeleg acele versificaţii alcătuite 
deodată de către acei: unul la sută, la mie, la zece mii, din cei ce 
trăesc cele zece, o sută, o mie de regiuni mai de seamă ale româ- 
nismului cu acelaş graiu. 

Mai puțin populare sunt acele cântece izvorite deodală prin cei : 
unul la o sută de mii, din pomenitele regiuni; şi aşă mai departe. 

Odată aceste cântece cu vieaţă, urmează progresul în calitate, 
care constă mai ales în desăvârşirea formei, când un cântec popu- 
lar umblând din gură în gură, se trunchează sau se întregeşte într'o 
regiune ; paralel se obţin aceleaşi forme şi în alte regiuni. 

Acestea din urmă sunt tot populare şi autorul lor este iară; poporul. 

„Din totalitatea cântecelor, închipuindu-ne că le scoatem pe 
acestea, ne rămân celelalte, cari vor zugrăvi felurite situaţiuni, îm- 
prejurări sau accidente mai rari; acestea sunt mai mult localnice, 
menite să trăească şi să piară în acele locuri în cari s'au născut. 
Ele sunt alcătuite de unul, — un fecior, dar mai ales o fată, cu 
un sânge mai aprins. Acesta sau aceasta închipuindu-şi că trebue să 
fie cinevă care a scornit cântecele populare, alcătueşte şi el sau ea câte 
un cântec, fie din nevoia de a-și cântă sau plânge situaţia sa proprie 
pe care în graba inconştientă n'o găseşte zugrăvită în altă parte, 
fie pentru a se fålì, pentru a se puteă numi îzvodilor, adică «autor». 
—-dacă se poate întrebuinţă acest termen. 


5 


Răposata mea mărușă, Paraschiva lui Iancu Mareş, din Ne- 
arileşti, jud. Tecuciu, una din cele două fiice ale ei, Maria, mări- 
tată în Ţepu cu Neculai al lui Ioniţă Rugină, şi unul din feciorii 
ei, orbul Mihalache, sunt vestiți prin părţile noastre pentru aple- 
carea ce-O aveau şi-O au îna memoră și mai ales în a alcătui din 
nou cântece. 

Căci e un suflet, o patimă şi jos în popor și «sus» la cei 
culți, şi ca atare, dacă mar întrebă cinevă : «de ce unii din popor 
alcătuesc cântece ?», i-aş răspunde tot cu o întrebare: «dar oare 
de ce avem aşă de multe şi mărunte reviste literare și de ce acestea 
cuprind un noian de literatură şi altul de vorbărie ce sună din coadă?» 

Acum să vedem cum se alcătuesc cântecele. Să umblăm în 
taină şi să surprindem. lată unul: 

La 5 Mai 1905, tlăcăul Alexandru al lui Ion al lui Mihai Popa 
din satul meu, pleacă la coasă în jud. Covurluiu, în com. Plăcinta, 
aproape de Pechea, la un proprietar, loan Lascăr. Pe acolo îl apucă 
dorul ibovnicei lui, Catinca lui Pavăl Ferţu, tot din Ţepu; şi ca 
să şi-l potolească, îi trimite un răvaş alcătuit numai din cântece, 
Din acesta, iată câtevă părți : 


Draga mea, 
Ieri intrând pe o portiţă , 
Intâlni o porumbiţă ; 
Porumbiţa îmi spuneă : 
— Catinca nu te-a uită! 
Dă, Doamne, să fie-așă! 


l unică dragă, 
Nu am stare 
La mâncare, 
Nici hodină la culcare, 
Pentru dorul dumitale? 


$i: 
«Draga mea, sa nu-ți paie lucru de glumă vorbele cari fi le spuiu, 
și tu la inimà să le pui, caci din inima mea au ieșit :» 


Şi ca sfârşit la scrisoare, 
Ți-aş mai da o sărutare. 
Să-mi trìmiți şi tu scrisoare ; 

Pe scrisoare, 
Mândră floare. . 


6 


Și pe întreg răvaşul, mici o îndreptare nu se vede. 

lată un altul, un ostaș, Căprarul C. Gh. Ciobanu din com. 
Silişteanta, jud. Suceava. Despre dânsul, d-l V. Savel din Bucureşti 
ne comunică următoarele : «Când îmi fåcearn stagiul de plutonier, Că- 
prarul Ciobanu îmi dă într'o zi programul de dimineață, cum erà o- 
biceiu, și pe cealaltă văd începutul acestui răvaș în versuri. Când a su- 
nat ruperea, i-am întrebat de unde sunt versurile din dosul programu- 
lui. Mi-a răspuns ca Înkepul o scrisoare iubitei, dar ma avut timp sd 
îspravească. Spunându-i s'o urmeze, a doua zi nu mi-a mai dat pró- 
gramul, deoare ce eră acelaş ca în ziud precedentă, însă mi-a dat: 
-cu sfială răvaşul compus din patru tântece», din cari cel de-al doilea 
urmează : 


Foaie verde de mohor, Purtând dorul fetelor: 
De mine de ţi-a fi dor, Că de când am mai crescut, 
Să te sui în foișor. Tot cu fete am trăit. 
Să-ţi faci ochişorii roată, Iar peste doi ani de zile, 
Să te uiţi în lumca toată, De-biu veni acas la tine, 
Că pe mine mă-i vedea Să mă ţii, puicuţă, bine, 
Pe şesul pultinilor, Cam trăit bine cu tine! 


lată şi pe un al treilea, pe Mihalache I. Mareş, abordând, 
nu un cântec ușor, nu o doină ori o strigătură, ci genul baladei, 
aproape străin împrejurărilor de azi. 

In vara anului 1904, la afia proprietarului I. Giurgea din 
satul lui, se întâmplă un accident mortal: o fată străină de loc e 
apucată de valul batozei. 

Cântecul alcătuit de acel neştiutor de carte urmează : 


Când soarele răsăriră, — Pune caii la trăsură 
S'a dus Lina la mașină. Şi să mergenr la mașină, 
Toate locul şi-l găsiră, Că mi s'a mtâmplat o crimă. 
Numai Lina n'a găsit, La maşină că porniră, 
Pe batoză s'a suit. Drept la Lina c'o trăsură; 
Când maşina se porniră, In trăsură că o puse 
De hrănit se apucară, Şi la spital că o duse... 
Nici doi snopi nu deslegară — Oprește caii, cucoane, 
Şi valul o apucară. Să scriu la maica o carte, 
Maşinistrul o văzură In neugra străinătate, 
Și mașina o opriră; Să-i spun că m'am logodit 
Nici un om nu mailucrată, Și mire-i negrul pământ; 
Toţi la Lina se strânseră. Pe mine m'au cununat 
Boierul cum auzi, Vreo două scânduri de brad- 


La vizitiu porunci: Maică-sa cum auziră, 


Straiele că le strânseră Mozica i-a poruncit ; 
Şi la Lina că plecară. La ţintirim o porniă, 
Şi Lina com a văzut-o, Că aşă i-a fost soartă! 
De trei ori a leşinat „Alei, dragă copiliță !* 
Și-apoi viaţa că şi-a dat. Aşà mozica-i cântă, 
Boierul dac a văzut, Toată lumea suspină ! 


Și în chipul acesta, în fiecare colț al neamului nostru ieri s'au 
alcătuit, azi se alcătuesc şi mâni se vor alcătui cântece de acestea 
şi de alt soiu, potrivite stărilor sufleteşti ca fond şi stării graiului 
ca formă, — un graiu, se înţelege, tot mai necurat și poate cu un 
cuprins tot mai prefâcut, după inrâurirea timpurilor nouă. 

Aceste producţii sunt mai mult sau mai puţin literare, până 
la zero şi sub zero; dintre ele unele circulă sub întâia lor formă în 
care au fost turnate, altele cu alte forme. 

Poetul, sau ca să nu ne bănuească nimeni că avem idei pre- 
concepute, alcatuitorul cântecelor populare le alcătueşte pentru un timp, 
pentru o împrejurare, în care se află sau şi-o închipue. şi apoi le 
da drumul. 

Este o clacă; fete, feciori şi însuraţi aşezaţi ca un zid la prâşit 
popuşoi. O fată mai deschisă trage cu coada ochilor și i se pare 
«lucru necurat» între vecinul şi vecina ei din dreapta şi începe: 

Frunză verde trei surcele, 
Frunză trei surcele, 
Nu-ţi mai strică ochii, lele, 
. Ochii, ochii, lele, 
Fruiză verde alămioară, 
Verde alămioară, 
Cui să te pomeneşti chioară, 
Te pomeneşti chioară ! 

Și dacă ncest cântec place și altora, el rămâne; dacă nu, co 
fată cântă odată» și atât. Dacă place, vecinul, şi vecina mai ales, îl 
prinde, îl ţine minte, şi-l spune cu alt prilej, la o şezătoare, la un 
ropot de brâu, la un cules de vie, la o cumetrie, ș. a. Dacă are 
părți mai cioturoase, le schimbă şi urma i-o netezește. 

E nimerit, cred, să pomenesc aici şi pe marele nostru Emi- 
nescu; poetul, ca un iubitor al literaturii populare, culege cântece 
şi scrie: 

Alei, neică, alei dragă! 
Cine vrea să ne 'nţeleugă 
Vază frunza cea pribeagă 


bi 


8 


Că-i ca viaţa noastră "'ntreagă! 
Depărtarea toată strica. 
De nc-alezem cu ninică; 
Viaţa trece, frunza pică. 
lar mai jos, ca un om cu un suflet al lui, ca un om ca oricare 
altul, își adauge varianta sa proprie: 
Alei, Veronică dragă. 
Uite frunza cea pribeagă, 
E ca viaţa noastră 'ntrează ! 
Alei, dulce Veronică. 
Depărtarea rău ne strică, 


Nu ne-alegem cu nimica; 
Viaţa trece, frunza pică! 


Un cântec, cu cât are mai multe variante, cu atât ne arată 
mai mult că-i ţesut pe un motiv mai general, mai naţional. Aceste 
cântece, încă odată, suni cele mai populare şi, în cercetările estetice 
sau etnice, acestea trebuesc analizate ; celelalte, partea cea mare, deşi 
sunt tot populare, prin faptul că trăesc pe întinderi mai mici şi au 
caractere particulare sau izolate, le numim cântece de ţară, după 
locul lor de vieţuire. 


3. Ştim cum se împart de obiceiu producţiile literare: proză 
ŞI poezie; ştim apoi că avem și proză poetică şi poezie în proza; că 
poezia e de atâtea şi atâtca feluri și că fiecare din aceste feluri, 
unindu-se prin liniuţe câte două, trei sau mai multe, dau naştere 
altor specii; şi aşă mai departe, când, ne mai pricepându-ne unde 
să mai așezăm cutare bucată, o trecem ca încheiere la varia / 
Clasificarile, în orice materie, se fac mai mult dintrun punct 
de vedere practic şi nu logic, mai mult de ochi decât de adevăr. 
O deosebire se face între animale, plante şi minerale, cu des- 
tulă greutate, cu toate că fiecare din aceste regnuri au însuşiri aproape 
veşnic aceleaşi; cum dară se vor putcă stabili deoșebirile între fe- 
luritele producţii literare, originale şi populare, cari întruchipeaza 
fiecare un suflet ; şi cum s'ar puteă clasifică sufletele, adecă sentimentele ? 
Câte colecţiuni de poezie populară au apărut până acum, fie- 
care şi-a avut o împarţire proprie a materialului cuprins în ele; din- 
tre toate însă, cea mai practica mi sa părut împărţirea din colec- 
țiunea d-lor Dr. loan Urban Jarnik şi Andreiu Bârseanu, Doine și 
strigaturi din Ardeal, pe care am luat-o şi eu, cu mici deosebiri: 


9 


“Având în vedere mulţimea lor, am pus cântecele batrânești în 
frunte, iar unele din subimpărțiri, cari mi sau părut mai înrudite, 
le-am cuprins într'o singură specie, Cu toate acestea, să nu se creadă 
că fiecare cântec stă în chip desăvârşit la locul lui, căci un cântec 
poat& sta foarte bine și în mai multe locuri, după subiectul ce se 
zugrăveşte şi mai ales după interpretarea acestei zugrăviri, în între- 
gime, în parte, şi mergând astfel până chiar la întonarea unui singur 


cuvânt. . , 
4. Am pomenit mai înainte chipul cum un cântec trece din- 


tro memorie într'alta, dintro gură întralta, „cu prilejul adunărilor 
de tineri la muncă (clăci boiereşti şi pe la proprietarii cu mai mult 
pământ), la clăcile de lucru casnic (şezalor, sau furcarii), la jocurile 
mărunte unde se striga sau se chiuie în zilele de horă (sărbători), 
nunți, cumatrii și lăsaturi de sec, în cârciumi la băutură, pela gos- 
podarii cu crame, pe drumuri când mai ales se întorc dela câmp, 
cu prilejul cărâușşiei, plutăriei, ş. a. 

Toate acestea petrecându-se în cuprinsul unor anumite regiuni, 
între indivizii acelei regiuni, ar zădărnici orice amestec străin mai 
pronunțat, în cântece. Inţr'un cerc oricât de larg, aceeaș avere lite- 
rată rămâne neschimbată; cântecele de munte ar rămânea ca atare, 
cele de deal asemenea, cele de şes la fel, 

Frământările omeneşti însă aduc cu ele frământări în toate şi 
prin urmare şi în cântece, căci oriunde ar fi omul, el nu se des- 
bracă niciodată de complexul fiinţei saie, ci caută să fie acelaş. 

Intretăierea sau amestecarea cântecelor se face sub formă de 
împrumut şi are drept cauze mai de seamă pe următoarele: 

Oastea care chiamă pe tinerii regiunilor de recrutare din 
ţinuturi îndepârtate într'altele. Aceşti tineri, sfioşi la început, neo- 
rientaţi în părţile unde au ajuns, se privesc mai întâiu ca străini. 
Cu încetul însă, împrejurările comune precum şi diferitele mărturi- 
siri ce-și fac, îi apropie pe unii de alții” și-i înfrăţesc; atunci ie- 
care își dă drumul», după cum îi îndeamnă firea și, în aceasti ex- 
tensiune șufletească, vedem mai ales prilejurile când se cântă. Mehe- 
dinţeanul cântă, Putneanul și Dorohoianul ascultă; cântă apoi cei 
din urmă şi ascultă cel dintâi, iar după ceşi «cea din urmă pâue 
sa dus, măi, s'a dus!», pleacâ fiecare pe la vetrele lor. Acolo, unul 
între ai lui are pomenitele prilejuri când îşi va aduce aminte și de 
zilele petrecute în oaste, cu toate cele orele și rele, dar mai ales cu 
toate cele bune ale lor, cu cutare şi cutare, cu «cântecele pe car- 


10 


le spuneă unul din cutare sat...; straşnice cântece mai spuneă, mă? 
vere, Sâmbăta sara când nu erau teorii, când domnul sergent ne 
strângeă imprejurul lui Trâncan scripcarul şi-al lui Trică cel meşter 
din cobză !» 

De-] îndeamnă unii să cânte, el porneşte și alții ascultă, şi 
dintre toţi unul îi fură cântecul, şi dela acesta altul, 

— Munca ce împrăștie oamenii; acei «Bucovineni» ce-şi pă- 
răsesc căminurile spre a scobori vara pe lanurile Moldovei, acei cio- 
bani ardeleni cari ajung până catre Dunăre, din cari mulți stăpâ- 
nesc statornic Ialomița, Brăila și Dobrogea; acei «veterani» cu toți 
ai lor, cari sau împământenit în Tulcea şi Constanţa. 

Fiecare din aceştia se strămută cu tot ce au, văzute şi nevă- 
zute; mai târziu îşi arată printre altele și averea lor sufletească, pe 
care niciodată n'o pot feri de împrumuturi, 

— Tiparul cel atât de binefâcător şi cel atât de primejdios: 
câte odată, Avem colecţii bune şi rele, unele scumpe şi neaccesibile, 
altele mai mărunte, mai ieftine, cari se împrăștie pe la iarmaroace 
şi pe cari ţăranii, feciorii, le cumpără ; pe această cale, amestecarea 
cântecelor se face întro măsură însemnata. 

Am avut! revista de folclor Șezatoarea din Fălticeni şi avem pe 
Ion Creangă din Bârlad, cari au cules şi culeg din toate părţile 
şi împrăștie iarăş în toate părțile. O spun fiindcă ştiu: aceste re- 
viste se cetesc de cei ce le primesc, în mare parte învăţători şi 
preoţi, dar le cetesc mai ales cei ce nu le primesc, ceiprin a căror 
mână trec până să ajungă la adresa lor. Un abonat ne cereă din 12 
numere șaple, pe cari nu le primise, dar peste puţin ne vestiă că 
le descoperise prin sat: unul la notar, altul la jandarm, altul scâ- 
pat din mână de vătăjelul ce le împărţiă şi altul uitat thias acasă pe 
masă, de către însuş factorul poştal, 

Cântecele ce fiecare număr cuprinde, se cetesc şi se învaţă de 
cei cari ştiu ceti. Dacă revista nimerește la cel ce n'o plăteşte, apoi 
de multe ori aceste cântece se întoarnă din nou la redacţie prin co- 
laboratorul care din nebăgare de seamă mi le trimite spre publicare. 
Primesc prin urmare cântece din Suceava drepr cântece din Dolj şi 
pe cari «lon Creangă» le publicase cu o lună mai înainte, 

Avem apoi reviste cu rubrici de folclor, potrivit unui program 


1. Când se alcătuiau aceste rânduri, Șezătoarea d-lui Artur Gorovei 
îşi suspendase apariția; astăzi ea urmează în coli şi volume nelegate de 
anumite perioade de vreme. 


11 


sau din lipsa materialului, avem reviste populare enciclopedice, avem 
chiar gazete de cel mai aprins politicianism, cari, pe timpul secetei 
de vară şi al secetelor de vacanțe parlamentare, își umplu coloanele 
cu căntece extrase, din alte părți sau chiar inedite. 

Toţi aceşti factori ai publicisticei duc și aduc dintro parte 
întralta, de peste munţi și peste munți, de peste Prut și peste Prut, 
de peste ocean chiar şi peste îndepărtatul ocean, spre a le amestecă 
aceste cântece mat întâiu și spre a le da în urmă pradă prefacerilor. 

Aceste prefaceri, aceste strămutări, aceste înstrăinări constituesc 
o primejdie pentru caracterul regional al cântecelor, dar ea nu se 
poate înlătură cu nici un preţ. Astăzi suntem ajunși pe acea treaptă 
de scară, de unde prea cu greu putem cunoaște colţişorul de pă- 
mânt, patria unui cântec; de aceea, dacă am fi pe deplin încredin- 
taţi de cinstea celor cari culeg, poate nici nu i-am mai sili sau rugă 
sa însemne sub cântece numele celui cei l-a spus şi locul culegerii. 

In această culegere de cantece, mam mărginit numai la ară- 
tarea locului. 


5. Vin la punctul cel mai greu de discutat, căci trebue să 
facem o cumpănire între greutăţile materiale mai ales ce le iîntâm- 
pinăm cu culegerea şi publicarea cântecelor de ţară şi între foloa- 
sele ce le putem aveă dela aceste cântece. Cu acest prilej, trebue 
să pipâim din nou dictonul lui V. Alecsandri: «Românul este poet 
sau nu?» 

Dar mai întâiu, ce: înseamnă «a fi poet?» 

Răposatul B. P, Hasdeu, scriind despre Eminescu, a dat o mi- 
nunată definiţie poeziei : «Poezia este o căsătorie a realităţii cu idea- 
lul în sufletul poetului, în acele momente când poetul e poet, — 
poetul fie el cât de mare, nu e poet întotdeauna, — în acele mo- 
mente prin urmare, în cari el este mai el, mai însuş, mai indi- 
vidual ca oricând». = 

Prin urmare, pentru a şti dacă cinevă este poet într'o clipă, trc- 
bue să-i cunoaștem idealul şi realitatea care îl stăpânesc sau îl aţâță. 

Cercetarea acestor domenii nu se poate face decât de o minte, 
şi mai ales de către un suflet pătrunzător, de acel care are marea: 
aptitudine de a se puteă substitui feluritelor stări sufleteşti prin cari 
poate na trecut niciodată, în mijlocul unei realităţi care nu l-a pri- 
vit şi adesca nu-l priveşte. 

In asemenea împrejurări fericite, acel cercetător. îşi poate face 


12 


cel mult o convingere pe care n'ar puteă-o împărtăși decât cu greu 
altora, cari, şi ei la rândul lor, trebue să aibă acele înclinări de a 
se puteă substitui la citatele împrejurări sprea înţelege. Cu alte cu- 
vinte, cu greu se va găsi unul care să vorbească din. convingere și 
un altul care să asculte şi să fie convins. 

Până acum, în critica noastră, poezia populara s'a judecat din- 
tun punct de vedere de cele mai multe ori greşit. Şa luat cu- 
vântul poet, poezie sau arta in înțelesul cel mai strict al lor și s'a 
“întrebat: «Poporul român se poate socoti poet și cântecele lui se 
pot socoti poezii ?». Și prin «poporul român» nu s'a înţeles, ceeace 
cu alte prilejuri se inţelege; prin aceste vorbe sa zugrăvit poporul 
român dela țara, acea parte care ocupă locul întâiu ca număr şi locul 
al doilea ca cultură. 

Dacă și noi am înţelege prin popor román pe cealaltă parte, 
pătura mai cultă, capul care poartă trupul, și am întrebă: «Este 
acest popor român poet?» Ce ni s'ar răspunde? 

Poporul, acest autor anonim, cântă bine sau rău, dar cânta; 
culegătorii de cântece culeg bine sau rau, dar culeg și mai ales pu- 
bkcă. Nimeni din popor nu-și poate reclamă acest furt de proprie- 
tate ; nimeni nu poate reclamă mai ales momentul furtului. 

Poeţii noştri chemaţi, când încep să-și scoată volumele, aleg 
ce-i bun sau ce li se pare hun, tot ce are o valoare literară, iar 
restul, încercările, acel material de ucenicie, îl aruncă în foc sau 
îl închid în sertare. Numai ceeace dau ei zic ca-i al lor și nimic 
altcevă. Se întâmplă chiar ca mai târziu să-şi scoată din catastivul 
operelor lor chiar lucrări întinse, cari nu le mai plaz. Poporul însă, 
poate face el acest lucru? Nu. Tot ce culegătorii culeg, se strânge 
la un loc şi se dă sub eticheta de «literatură populară». 

Vine apoi critica şi judecă pe poeţii adevăraţi ; lasă la o parte 
încercările tinereţei, lăsă la o parte amurgul carierei literare și păs- 
trează numai bărbăţia ; şi în această vârstă, e deajuns să găsească 
numai câ'evă bucăţi puternice, spre a consacră autorului lor titlul 
de glorie. , 

Acelaş critic, și de cele mai multe ori altul, vine de cerce- 
tează și poezia populară, deschizând cutare colecţie voluminoasă, sau 
cutare revistă de folclor. Şi cetește şi ceteşte până oboseşte, şi când 
să arunce cartea din mâni, dă de aceste versuri, la cari se opreşte: 


Şi-şi resfiră penele 
Ca mândra sprâncenele. 


13 


Atunci, cu o dulce ușurare, exclamă: «A, iată cevă frumos, 
prea frumos, dar păcat de acest grăunte de aur aruncat într'o mo- 
cirlă din care cu greu îl poţi scoate !» 

După un alt răstimp mai află câtevă versuri: 


Frunză verde trei alune, 
Cine nare dor pe lume, 
Imprumute dela mine, 

Că eu am şi-mi mai rămâne! 


«A, şi aceste versuri sunt frumoase; iată o adevărată strofa, 
care av face cinste oricărui poet (păcat că alune nu rimează cu June 
şi mine cu rumâne, dar oricum, parcă nu se bagă de seamă); dar 
oricum, păcat de acest graunte de aur aruncat într'o mocirlă din 
care cu anevoie îl poţi scoate», 

Şi tot astfel, înaintând mereu cu cercetarea, află că şi mocirla-i 
mare, dar, dacă-i sincer şi poate fi sincer, şi firicelele de aur 
sunt multe. 

La sfârșit, se ințelege, e practic lucru să se uite puţinul inne- 
cat şi să rămână ţintuită în minte numai massa, din care se vor 
trage coucluziunile. 

[lar dacă și noi vom face la fe), nu dinrrun spirit recalcitrant, 
nu ca o răsbunare, ci urmând acelaș sistem, şi dacă am adună toate 
waculaturile dela introducerea tiparului în ţara noastră, dacă apoi 
vom confiscă toate manuscrisele răposaţilor, bătrânilor şi mai ales 
tinerilor noştri, dacă toate acestea le vom pune întrun sac, dacă le" 
vom amestecă bine şi dacă la urmă vom scoate bucată cu bucată 
și le vom cotă, câte mii vom trebui să cetim, până ce vom du de; 
cine știe ce variantă a cLuceafărului> ? 

Aşă este! 

Sa publicat bun şi rău din literatura populară; sa pubiicat 
pentru a pune în mâna învăţaţilor noştri feluriţi materialul de stu- 
diu. Unul caută poezie, artă; altul se interesează de sintaxă; altul 
studiază dialectologia; unul urmăreşte dragostea ; altul patriotismul, 
alții altele. Și culegătwrii au stat cu urechile deschise şi au răspuns 
tuturor. Dar când a venit artistul, cel ce câută arta, a nimerit toc- 
mai la movila altuia, şi atunci, vai! 

Aceasta n'ar însemnă că de acum încolo să nu se culeaga 
toate cântecele cari tu voie sau fără voie se vor întâlui; dimpotriva, 
culegătorii trebud să-şi închipue 4 priori ca tot ce-i cântec popular 


14 


prezentă uh interes şi deci să-l copieze şi să-l dea tiparului; să nu 
se teamă de critica artei, care nu-i decât un capitol din marele stu- 
diu care îmbrățișează acest gen de producţie populară, 

Ilustraţiunile acestui capitol le vor face numai anumité cântece 
cari suni şi cari irebuesc alese ; aceasta să se ştie de cei ce nu vor 
să-şi piardă munca în zadar; şi cu acest prilej vor scuti literatura 
populară de o ştirbire adusă prestigiului ei. 


6. In popor, aceea ce numim noi poezie, se chiamă cântec, dela 
verbul a cântă. Din înțelesurile vorbei cântec, două sunt mai de seamă : 

Cântec înseamnă melodie, arie; un brâu e un cântec, o mä- 
runțica e un cântec. Acestea se mai numesc şi cântări. «Ei, lăutare, 
ia zi-mi un cântec din scripcă, să-mi mai aduc şi eu aminte de o- 
dată !...» Sau: 

«la fâ-mi ici o cântare, să te cinstesc co ocă, două!> 

Cântec mai însemnează şi libretul, cuvintele sau versurile cari 
se cântă întrun fel sau altul. 

«Frumoase cântece mai ştiă cutare!» înseamnă că acela știă să 
cânte frumos, adecă aveă glas, viers “pron. pop.: ghiers şi yers) şi 
că vorbele ce alcătuiau cântecele erau frumoase. 

Mai toate cântecele, dacă nu toate, se cântă, atunci când ele 
se produc dintr'o necesitate. Când le vom cere cuivă spre a le cu- 
lege, acela nu ni le cântă; când însă acela cântă spre a-și potoli un 
sentiment, le cântă, adecă recitează versurile însoţite de o melodie. 

Cu care? C'o melodie oarecare, căci dacă se găsesc cântece 
cu neputinţă de a le numără, melodii se găsesc mai puţine. 

In popor este vorba a dárláł, care însemnează atât cât 4 fredonă,. 
Cine nu poate cântă, cine însă ştie cuvintele unui cântec, «când îi 
vine gust» începe să dârlâească, să cânte după cum îl duce mintea. 

Dintre toate cântecele, cele bătrânești se dârlâesc, de cele mai 
multe ori, recitându-se unison și repede câte ro 20 de versuri și 
tocmai celui din urmă, care încheie un period, i se dă o întorsătură 
muzicală oarecare. Aceste dârlâituri,deși sunt cântece, nu sunt melodii. 

Un alt gen de cântece sunt chiuiturile sau strigătele în joc, 
cari se rostesc tot însoţite de o dârhitură. 

Pentru restul cântecelor numai, râmân melodiile propriu zise, 
cari se încrucişează între ele în toate chipurile și singurele piedici 
cari fac să nu se cânte orice cântec pe arice melodie, sunt refrenu- 
rile și cele două feluri de construcție ale cântecelor populare. 


15 


Idea greșită care a prins rădăcină, că fiecare cântec are o me- 
lodie, se datorește acelor culegători, cari au prins cutare melodie 
însoţită de cutari versuri pe cari le-au dat publicităţii ca nedesli- 
pite. In chipul acesta au trecut prin școli, de unde le-am învaţat şi 
noi. Cine va observă însă la ţară, va vedeă că lucrul nu stă tocmai aşă. 

Pentru acest cuvânt, această colecţie nu are ca adaos melodii 
populare, cu toate că întocmitorul ei are un mare numar de acestea. 

In genere, între frumuseţa cântecelor populare şi între cea a 
melodiilor, există un raport constant, după regiuni ; de altfel aceasta 
face parte din gustul estetic îndeobște. La munte, unde munca-i mai 
puţină, unde energia se consumă într'o măsură mai mică, găsim 
portul mai frumos, jocul mai frumos, cântecele şi muzica mai alese. 
Mai puţin la dealuri şi încă mai puţin la şesuri, unde agricultura 
absoarbe cu totul pe Român, 


7. Cine nu recunoaşte că vremurile de prefacere se năpustesc 
cu furie, ca un potop, sapând, darâmând și ducând la vale com- 
plexul domeniu al celor ce sunt și înlocuiudu-l cu cel ce pare că 
trebue să fie! 

Industria casnică piere npesprijinită de cei în drept, neajutată 
de cei nedumeriţi ; se duce, ca pildă, năframa cusută cu multă trudă 
şi ducându-se, iea cu dânsa şi cântecul ei; se duce furca, se duce 
şi cântecul ei. 

Codrul s'a dus de mult și şi-a lăsat locul brazdelor de arătură; 
cu el s'au dus frunza şi umbra Și paserile cântătoare cu toată taina 
lor; cu ele sau dus și cântecele codrului și se tot duc. A mai rămas 
grădina cu pomii și florile, dar şi acestea se duc, căci le năpădesc 
paserile de curte, cari nu mai au unde ciuguli colţul de iarbă, le 
năpădesc caprele sau porcii cari nu mai au unde să râme. S'a dus 
omida, sau dus fluturii, se duc, prin urmare, paserile şi cu ele 
Şi cântecele lor! A 

Se duce dragostea curată, acea putere plăsmuitoare de fericire, 
căci greutăţile vieţii se măresc. Astăzi «oul este mai cuminte decât 
găina» şi feciorul e om cuminte. El ştie preţul pe falcie, pogon sau 
hectar precum şi rostul capetelor de vita. Frumuseţea se pleacă înain- 
tea averii. Frumuseţea se duce şi cântecul frumuseţei piere. Răvaşele 
de dragoste nu se vor mai trimite de acum înainte 


Nici pe lună, nici pe soare, 
Nici pe vânturi călătoare, 


16 


ci le va duce prozaicul factor poştal, le va scrie cel ce ştie scrie, în 

schimbul unui rachiuaş ; ele vor fi bine închise în plicuri unse cu 

galbănuş de ou și timbrate cu banul scump. La destinaţie, va veni 

un alt străin adesea ca să-l cetească, să-l tălmăcească şi să-și iea plata. 
Intro vreme, fata ziceă ibovnicului ei: 


Nu-mi trimete, bade, dor 
Pe buz le tuturor; 
Trimete-mi mai puţintel, 
Dar vin mătale cu el!; 


Azi nu se mai poate! Şi nu mai poate porni feciorul, pentrucă sara-i 
prea trudit dé muncă, prea-s multe streji prin sate şi prea mulţi 
jandarmi cari păzesc rândueala. Feciorul va sta dar acasă și va in- 
trebă pe tatăl său, iar acesta-i va răspunde: 

— Mai ai de muncă, băiete, mai sti, să-mi plătesc din dato- 
rii, Şi apoi ne-om gândi și la tine; tiom găsi noi o fată bună, 
din oameni și cu avere! 

Inainte vreme, omul se socotiă așă cum trebuiă să fie, cum 
îi eră scris, și altfel nu puteă să se schimbe. Astăzi, nu. Din opincă, 
poate orişicine să se faca vlădică, și trebue să se facă; trebue să 
trăească mai bine, căci oricine care nu e țăran, e mai fericit. Leafa-i 
dulce, portul târgului e mai frumos; vorba târgoveţului e mai «fa- 
meloasă», «padicatru'» şi «valțu'» mai altfel ca hora și ca sârba. Și, 
se "nţelege, 

? Barca pe valuri saltă uşor, 

Inima-mi bate cuprinsă de-amor 
sună mai alfel decât cântecele noastre de ţară. 

Cine n'a avut prilej să cunoască vieaţa de târg, de mahală adică? 

Dar câte nu-s pricinile! În faţa prezentului, trecutul îşi des- 
goleşte aparentele-i slăbiciuni zicând ca Barbu Lăutarul: 

Eu mă duc, mă prăpădesc, 
Ca un cântec bătrânesc! 

Cântecul de ţară slăbeşte și se apropie de moarte, dar sfârși- 
tul lui se poate amână; boala lui se poate vindecă chiar, dar pen- 
tru a-l puteă mântui, trebuesc luate măsuri de către toţi şi de o- 
dată; trebueşte o desmetecire obşrească, iucru peste putinţă ! 

Stäm la căpătâiul bolnavului şi cecace mai putem face, e să-l 
îmmormântăm cu toată cuviinţa. 

Pentru a puteă păstră viitorimii oglinda turburată chiar a 


17 


trecutului, trebue să ne dăm osteneala să culegem bunul şi răul 
care îl mai avem, ca să-l putem şti Odată. Atunci ne vom bucură 
poate, că am scăpat de unele juguri tiranice și vom privi morma- 
nele de graiu şi simţire ale celor ce au fost, măcar cu o curiozitate 
de om străin. Mai mult însă ne vine a crede că le vom privi ca 
o rămășiță sfântă, pe care vom îmbrăţişă-o cu toată durerea celui 
ce se căește în ceasul al unsprezecelea? 


8. Cântecele ce urmează, 1 după cum se vede, sunt culese aproape 
toate dintr'o singură comună. Prin urmare, din câte comune avem 
în ţară şi” peste brazdele politice, cam atâtea colecţii am puteă aveă, 
culegând numai ceeace ne iese în cale, în câtevă drumuri și nu 
pornind de mai înainte cu scopul de a le scociori în cele mai tăcute 
unghere. 

A face din acele probabile mii de colecţii un corpus, ni se 
pare a visà un vis măreț pe care nu ni-l putem închipui aevea. 

Vom putei aveă un corpus de cele mai răspândite cântece, 
scoase din colecţiile cu caracter regional sau general, dar un corpus 
complet nu se poate. 

Și întrun caz, și ?ntraltul însă, vom trebui sau să avem co- 
lecţii, sau să întreprindem culegerea cântecelor. 

Avem oare destule cântece strânse, ca să ne putem mul- 
tumi cu ele? 

Nu! 

Pentru Maramureş -avem colecţia Țiplea şi Bud. 

Pentru Bucovina nu ne-ajungeă vechea colecție Marian, unde 
versul popular a fost îndreptat; lipsa o șterge acum mănunchiul nou, 
postum, «Hore şi chiuituri». 

Pentru Banat, avem colecţia Flodoș şi ne mai trebue; 

Pentru Ardeal avem colecţiile Jarnik-Bărseanu, Bibicescu, Onişor 
și foarte multe altele mai mici; zi 

Pentru Basarabia nu ne putem mulțumi cu micul mânun- 
chiu Madan; 

Pentru Moldova de sus avem colecţiile Sevastðs şi Vasiliu (pe 
Canianu trebue să-l ocolim); Din Muntenia avem pe Rădulescu- 
Codin (Muscel) și altele mai mărunte (Mateescu, Tuţescu, Făgejel, ş.a... 

Dar Moldova de mijloc şi de jos, Dobrogea, răsăritul şi apusul 


- 





1. Dacă ar fi rămas, fireşte, şi cele scoase, după chibuinţa Onoratei, 
Academii. 


Pamile, Cântece de ţară. 2 


18 


Munteniei, Oltenia precum și întregul țărm dunărean nn sunt în 
chip deosebit reprezentate, cu toate că colecţiile G. Dem, Teodorescu 
şi Tocilescu au materialuri de prin acele pârţi, iar revistele Șezaloarea 
şi Jon Creanga culeg şi au cules din toate părțile. 

Acestea sunt socotinţele cari mă îndreptăţesc sa îndreptez către 
Onor, Academic Romena aceasta colecție de cântece de ţara, strânsă 
în marea ei parte din satul meu Pepu, jud, Tecuciu, începând din 1903. 

Catre mine mi-am fâcut datoria aproape pe deplin ; și fiindcă 
nu mi-e cu putință să mi-o fac singur şi faţă de știința românească, 
mă îndrepr catre acea parte unde bat vânturi prielnice „Și curate. 


Bârlad, 1 Fewruarie 1910. 


IO 


I5 


20 


25 


30 


I. BĂTRÂNEŞTI. 


1. Meşterul Manole. 


Negru Vodă sta, 
Sta şi se chitiă: 
— De-a da Dumnezeu, 
Chiar pe gândul meu, 
Ey o să pornesc, 
Şi-o sa poruncesc, 
Poruncă domnească, 
Treaba să pornească 
i sa se zidească 
fântă manastire 
Pentru pomenire, 
Chip de pomenire 
Pentru "'nchinaciune. 
Negru Vodă sta, 
Sta şi se chitiă 
Şi se tot gândiă 
Că tot ce câtă, 
El tot nu află: 
Meşter, după gând 
Şi după cuvânt. 
Şi el și-a găsit 
De-un meşter Manole, 
Meşter de^zidit 
Şi de planuit 
Şi la început 
Şi la isprâvit; 
De nu i-a plăceă, 
Un ban să nu-i dea; 
De n'a isprăvi, 
Capul giurnu ; 


„Sa-i. taie şi mâni, 


Să le dea lacâni. o 
Şi el, mai aveă. 
Doişpre'ce zidari 


35 


40 


45 


5o 


Şi nouă, piețrąti, 

Nouă meșteri mari 

Cu Manole, zece, 

Care mi-i întrece. 
Pe Argeş în jos, 

Pe un mal frumos, 

Negru Vodă trece 

Cu tovarași zece, 

Şi cusdoisprezece, 

Şi ei tot mergeau 

Şi tot plănuiau 

Şi nu mai aflau 

Loc de manăstire 

ŞI de pomenire, 

Chip de pomenire 

Pentru închinaciune. 
lata, cum mergeau 

ŞI cum tot zoriau 

Pe cale, cărare, 

Pe drumul cel mare, 


55 Ei mi-s ajungeau 


60 


65 


Mândru flacăuaș, 
L-a oi strungăraş. 
Oile-mi păziă, 
Din fluier doiniă 
Și nu bindisiă. 
Negru Voda sta 
ZI se tot chitiă,, 
in gură ziceă: 
Mândru flăcauaş, 
La oi strungăraş! 
Pe unde-ar trecut, 
Nu ai fost văzut 
De-un zid învechit 


70 


75 


80 


85 


90 


95 


100 


105 


Iro 


115 


Şi nemântuit? 

De vei fi văzut 

Și vei da cuvânt, 

Eu am juruit 

Trei sute de oi 

Și-o sută de miei 

Și doi ciobănei, 

— Doamne, Negru Vodă! 
Pe unde-am trecut 

Cu turma păscând, 
Spun drept cam văzut 
Un zid învechit, 

Un zid părăsit 

Şi neisprăvit, 

Foarte mucezit; 

Și că mi-i de turmă, 
Că nu-i dau de urmă, 
Că vaş arăti 

Şi v'aş îndreptă. 

Vodă ce-mi zice? 
— I-hai! struugăraş, 
Mândru ftăcăuaș, 
Puiu de Românaș! 
De ţi-a pieri una, 
Ţie şi-oiu da două; 
Şi de piere două, 
Ţi-oiu da la ioc nouă! 

Foaie arțăraş, 
Mândru flăcăuaş 
La oi strungăraş, 
Turma și-a lăsat, 
Turma şi-a uitat 
Şi mi sa luat 
Tor cu Negru Vodă, 
Cu nouă zidari, 
Doispre'ce pietrari, 
Nouă calfe mari 
Şi Manole zece, 

Care mi-i întrece. 

Pe Argeş în jos, 
Pe un mal frumos 
Ei au nimerit 
La loc de grinăiţ, 

La verde desiș, 
Şi ei au aflat 
De-un zid învechit 
Și nemânteit, 


20 


120 


125 


130 


135 


140 


145 


150 


155 


160 


Foarte învechit, 
Foarte mucezit. 
Negru Vodă sta 

Şi se bucură 

Şi se tot chitiă 

Şi se tot gândiă. 
lacă ce ziceă: 

— Doispre'ce pietrari, 
Nouă meşteri mari, 
Nouă calfe mari 

Şi Manole zece, 
Care vă întrece, 
Voi vă apucaţi 

Şi să vă legaţi, 
Aici să-mi duraţi, 
Chiar din temelie 
Pân' da săvârșie, 
Mândră mănăstire, 
Chip le pomenire 
Pentra 'uchinăciune. 
Da woi ca să știți 
Şi să vă siliți: 

Altă mănăstire 

Să nu fie’n lume, 
Mândră şi frumoasă, 
"Naltă și chipoasă : 
Să se mire Domnii, 
Domnii şi'mpăraţii. 

Manole stăteă 
Şi se socotiă, 
Planuri că socoteă 
ŞI nu zăboviă, 
Lucrul că porniă, 
Şferile 'ntindeă, 
Locul măsură 
Şi se apucă, 

Zidul că porniă, 
Zidul că suiă 
Și se ridică, 

Foaie de laleă, 
Geaba se "'ntreocă, 
Geaba tot zoriă 
Din zori până'n noapte 
Cu sudori de moarte, 
Că orice luct, 
Ziua ce ndi, 
Noaptea se surpà. 


165 


170 


175 


180 


190 


195 


200 


205 


Zi întâia așă, 
A doua aşi, 

A treia aşă 
Pân'la săptămâna. 
Meşterii siliau 
Şi mereu lucrau, 
Da' Manole sta, 
El nu mai lucră, 
Ci mereu gândiă 
Şi se chibzuiă. 

Şi mi se culcă, 
Dar cum se culcă, 
El, mări, visà 
Visul aievea. 

Şi de se sculà, 

El așă zicea; 

— Voi, nouă zidari, 
Nouă meșteri mari « 
Şi cu doisprece, 
Care nu mă ’ntrece, 
Voi nu mai lucraţi 
Şi mă ascultați > 

De când m'am culcat, 
lată ce-am visat: 

Se fâceă, fâceă, 

Şi se arătă 

Ciohodar nemţesc 

Pe zidul domnesc. 
El că tot strigă 

Și tot cuvântă:: . 
«Geaba tot lucraţi 

«Şi vă supăraţi, 

«Că nâţi isprăvi 
«Pân'ce n'ăți zidi 
«Chiar în temelie 
«Tânără şi vie, 
«De-o dalbă soţie !» 
Deci voi, meșteri mari, 
Calfe şi zidari, 

Voi dacă voiţi 

Ca să isprăviţi 
Ceastă mânăstire, 
Chip de pomenire, 
Voi fâgăduiţi 

Şi vă juruiti 

Pe pâne, pe sare, 

Pe sfinte icoane 


21 


210 


215 


220 


225 


235 


240 


245 


250 


255 


Şi pe zilişoare; 
Acas de vă duceti, 
Nevestei nu spuneţi 
Şi mâni dimineaţă, 
Pe rouă, pe ceaţă, 
Care s'a sili 
La zid de-a veni, 
Pe ca voiu zidi. 
Foaie de mărari, 
Doispre'ce zidari, 
Nouă calfe mari, 
Ei mi-au juruit, 
Dar nu sau ţinut. 
Acasă de-a mers, 
Nevestei a spus 
Că, ce-a fi să fie, 
La zid să nu vie 
ŞI să se trezească 
De va să trăească! 
Floare și-o laleă, 
Ziua că zoriă, 
Meşterii lucră”, 
Da’ Mangle sta, 
Nici că mai lucrà, 
Ci mi se rugà 
Şi se tot uită, 
Drumul cercetă. 
lată că zăriă: 
Cinevă venià 
Şi veniă, veniă 
Şi mi-și aduceă 
Prânz de mâncălura, 
Vin de băutură. 
Şi veniă, veniă 
Şi mi-o deslușiă : 
Soţioara lui, 
Nevestica lui, 
Floarea câmpului. 
Cât el o vedeă, 
Inima-i plângeă, 
Milă câ-i veniă 
i se închină 
i mi se rugă 
Cu lacrămi de foc, 
S'o'ntoarne din loc. 
— Dă, Doamne, pe lume 
O ploaie cu spume, 


260 


265 


270 


275 


280 


290 


Cum n'a mai văzut 
Om de pe pământ. 
Mândra a vedeă 

ŞI sa'nspăimântă, 
Doar de-a zăbovi 

Alta de-a veni, 

In zid de-oiu.zidi! 
Dumnezeu că za, 

Ruga-i ascultă, 

Ploaie că dădea. 

Şi dete de-o ploaie, 

Ploaie cu puhoaie 

ŞI facu pâraie 

Și umplu şivoaie. 

Apele creșteă' 

Și mereu plouă 

Şi mereu turnå ! 

Dar ea, vai de ea! 

Nici ca ṣe 'nturnă, 

Nici se 'nspăimântă, 

Că mereu veniă 

Și la drum zoriă. 

Manole-o vedeă 

Şi mi sengrijiă 

Şi se 'nspăimântă, 

Groază că-i eră 

Și se tot rugă: 


— Dă, doamne, un vânt, 


Un vânt pe pământ, 
Copaci să răstoarne, 


Mândra sa mi-o'ntoarne. 


Doar a zăbovi, 

Nu s'a prileji, 

In zid de-a zidi. 
Domnu-l ascultă, 

Vântul ca porniă 

Şi suflă, suflă, 

Munţii răsturnă, 

Copaci răsturnă 

Şi ea, vai de ea, 

Pe drum tot zoriă 

Şi sapropiă! 
Manole-o vedei, 

El mereu oftă 

Şi iar se rugă: 


— Dă, doamne, pe lume, 


Întuneric mare 


22 


305 


310 


315 


320 


325 


335 


340 


345 


350 


Cum nu Sa văzut 

Pe acest pământ. 

Nevestica mea, 

Inimioara mea, 

Doar șa 'nspaimântă 

Şi sa 'mpredecă, 

Bucate-a vărsă 

Şi s'a înturnă! 

Doamne, Dumnezeu, 

Fă pe gândul meu, 

In gând ca să-i deie, 

Să se ducăn lume 

După bou bălan 

Că-i pierdut de-un an; 

Şi tot l-a căă 

Şi nu l-a află; 

Doar șa zăbovi 

Și sa prileji 

Alta ea să vie, 

Şo zidim de vie 

Chiar în temelie. 
Domnu-l ascultă. 

Intunerec da, 

Cum nu s'a văzut 

Pe aist pământ. 

Și ea tot venià 

ŞI venià, venià 

Şi se "mpiedecă 

ŞI iar se sculà, 

La drum purcedeă, 

Bucate vărsă, 

Apoi se 'nturnă 

ŞI apoi plecă 

După bou balan 

Că-i pierdut de-un an. 

Şi dacă află, 

Măcelar cătă 

Şi-l măcelăriă ; 

Şi dacă-l gătiă, 

Bucare-l făceă; 

Şi dacă gătiă, 

Cu grabă plecă 

Și Ja drum zoriă, 

Şi venià, venià, 

lată că sosià ! 

Iar bietul Manole, 

Meşterul Manole 


355 


360 


365 


370 


375 


Mi se gândură, 
Mi se 'ntunecă 
Şi cu graiu graiăt 
— Doisprece pietrari, 
Nouă meşteri mari, 
Luaţi de-o zidiţi, 
Sa nu mi-o trudiţi. 
Şo zidiți de vie 
Chiar în temelie. 
Meşterii râdeau 
ŞI cu ea glumiau 
Şi-apoi mi-o luau, 
Pe zid mi-o puneau, 
In zid o zidiau. 
Dar ea, vai de ea, 
Ea nu mai râdea 
Ci cu graiu grăià : 
Doispre'ce pietrari, 
Nouă meşteri mari! 
De a fi cu glumă, 
Gluma nu vi-i bună! 
Manole-auziă, 
Din gură oftă, 
Nimic nu ziceă. 
Zidul se suiă 
Și se ridică 
Dela gleznișoare, 
Pân” la pulpişoare ; 
Dela pulpişoare, 
Pân' la ţâţâșoare; 
Deja ţâţâșoare, 
Pân” la ochişori. 
Meşterii zoriau 
Şi mi-o învăliau, 
Cu lucrul grăbiau. 
Şi tot s'auziă, 
Şi se desluşiă: 
— Manole, Manole; 
Saţiorul meu, 
Duicişorul meu, 
Zidul că mă strânge, 
"Țiţişoara-mi strânge, 
Lăptişoru-mi curge, 
Copilaşu-mi plânge, 
Trupuşoru-mi frânge ! 
Manole-auziă, 
Cu oftat oftă, 


23 


400 


405 


410 


415 


420 


425 


430 


435 


440 


Cu gura graă: 

Taci, màndruța mer 
Ca Dumnezeu «rea 
La el sa te ica, 

Şi noi sa gătim 
ŞI sa isprăvim 
Ceastă mânastire 
Pentru 'inchinaciune. 
Copilașul meu, 
Cine l-a laptă? 
Zânele-or vedea 
Şi l-or alăptă! 
— Cine l-a scăldă? 
Ploaia ca plouă 
Şi mi l-a scăldă! 
— Cir l-a legănă? 
Vântul a sufiă 
Şi l-a legänà, 
Dulce legănare, 
Pân' sa face mare! 

Meşterii zoriă, 
Lucrul le mergeă ; 
lată, isprăviă, 

Bine le păreă. 

Cu opt telegari, 
Cu opt harmasari, 
Trăsură domnească, 
Ceată "mpărătească 
Şi cu Negru Vodă 
Şi boierii ţării, 
Trec la mânăstire 
Ca să se închine. 

lată cajungeau 
Şi ei de-mi vedeau, 
Mult se minunau. 
Luna ca stăteă, 

„Soarele mergeă ! 

Foaie şi-o laleă, 
Negru Vodă sta, 
Sta, şi se uită 
Şi se minună 
Şi din graiu grâiă: 
— Doispre'ce pietrari, 
Nouă meşteri mari 
Şi Manole zece, 
Care vă întrece, 
Voi că vaqi silit 


445 


450 


455 


460 


465 


470 


475 


24 


Și m'aţi mulțămit. 

Eu voiu da averi, 

V'oiu face boieri: 

Să-mi spuneţi cu drept, 

Cu mâna la piept, 

Dacă vapucaţi 

Alta să durați, 

Altă mânăstire 

Pentru *nchinăciune, 

Mult mai strălucioasa 

Şi mult mai frumoasă ? 
Foaie de măctiş, 

Sus pe-acoperiş, 

Manole stăteă, 

Nimic nu ziceă, 

Dar cei meşteri mari, 

Calfe şi zidari, 

Ei că se 'ngânfau 

Și-aşă răspundeau : 

— Doamne Negru Vodă, 

Noi că ne legăm 

Şi ne apucăm 

Alta să durăm, 

Altă mănăstire 

Pentru pomenire, 

Mult mai strălucioasă 

Şi mai arätoasa 

Și mult mai frumoasă ! 
Foaie şi-o laleă, 

Negru Vodă sta 

Sta și se chitiă, 

Apoi porunciă, 

Scările luă 

Şi că mi-i lăsă 

Sus pe-acoperiş 


480 


485 


490 


495 


500. 


505. 


510. 


2. Corbea. 


Foaie verde şi-un măcriș, 
In temniţa lui Opriş 
Şede-mi Corbişor închis 
Cu cincizeci de vinovaţi, 
Odată cu el băgaţi 
Pentru ani şi pentru zile 


10 


Vântul să mi-i bată, 
Ploaia să-i răsbată, 
Foamea să-i mânânce, 
Setea să-i usuce, 
Să nu mai trăească 
Şi să pomenească 
De-alră mănăstire 
Penuu pomenire 
Aşă arătoasă, 
Mândră şi frumoasă ! 
Maeștrii cei mari, 
Calfe şi zidari, 
Ei dacă vedeau, 
Aripi îşi făceau, 
Aripi aripioare 
Din -scânduri uşoare 
Și se încercau, 
Ca șoimii sburau, 
Dar unde picau, 
Stâncă se faceau, 
Dar bietul Manole, 
Meşterul Manole, 
Aripi şi-a fâcut, 
Cum s'a priceput, 
Dar unde-a picat, 
Dumnezeu a dat 
"De-o mândră fântână, 
Cu apă puţină, 
Cu slove săpate, 
Cu slove din carte! 
Să se pomenească, 
Boieri-dumneavoastră ; 
Dacă nu eră, 
N'aveam ce cântă! 1, 


Cât Dumnezeu i-a mai ţine! 
Și-apoi mama lui Corbeă 
De trei zile că-mi veniă 
Pe cale lungă şi grea 
Tot cu ouă roşioare 
Făcute de trei fecioare: 


1. Cântecele cari n'au însemnat izvorul culegerii. sunt din com. 
Țepu, jud. Tecuciu. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


45 


50 


căzut. 


Unu-l da portarului, 
Unu-l da grosarului, 
Unul pentru drag Corbeă. 
Corbea mult o aşteptă 
Şi-amărit o ascultă: 
—D'alei, Corbeò, fâtul meu, 
De eşti viu, să te jelesc, 1 
De eşti mort,să prăznuesc? 
Cu trei dascali şi trei popi, 
Sâ te văd ieşit din gropi; 
Cu trei popi şi trei fe- 
cioare, 
Să te văd ieșit la soare! 
Dară drag de-al ei, Corbeă, 
Mă-sei ce-i mai răspundea ? 
— Alei, măiculița mea, 
Babă slabă și de treabă 
Şi cu vorba de ispravă! 
Nam murit, să mă jeleşti 
Şi nici să mă pomeneşti 
Cu trei dascali şi trei popi, 
Sa mă vezi ieşit din gropi; 
Cu trei popi şi trei fecioare, 
Să mă veziieșit la soare! 
De-am intrat tânăr copil, 
Am ajuns mai mult bătrân, 
Că la păr sincărunțit, 
De picioare îngenunchiat, 
De spinare 'ngheboșat, 
Zilele mi sau scurtat! 
Baba sta şi ascultă 
Şi Corbea 'mcă-i mai ziceă : 
— Ş'apoi, măiculiţa mea, 
Eu te-aş mai rugă cesă: 
De mă vrei scăpat cu zile, 
Află vorbe dela mine: 
Paracasă să te duci, 
Nouă sate să-mi ridici, 
Grajd de piatra să-mi descni 
Şi pe Murgu să-mi aduci. 
Mări. baba ce-mi fâceă ? 
Ce-mi fâceă, ce-mi socotiă? 
Nouă sate ridică, 


1. De eşti viu, să te jelesc, adică 


25 


60 


65 


70 


So 


85 


90 


Grajd de piatră descuiă, 
Pe Murgu că mi-l luâ 
Şi pe drum că se porniă, 
Tot la târg, la :armaroc, 
Ca să-i fie de noroc! 
Şi mergeă pe drum, mergeă, 
Murgu'm loc se frământă, 
Murgu-a spaimă necheză, 
Pământ se cutremută, 
Văile se tulbură”, 
Boieri mari din ochi priviă”, 
Și prea mult se minună”, 
Către bab’ aşă grăiă': 
—- Babă slabă şi de treabă, 
Și cu vorbă de ispravă, 
Nuţi-i Murgu deschimbare, 
Să-ţi dau bani, să-ţi dau pa- 
rale, 
Să-ţi dau altul pentru el? 
-—Nu mi-i Murgu de schim- 
bala 
Ci mi-i Murg de dărueală ; 
Dărui-ţi-l-oiu şi ţie, 
De mi-i da pe Corbea mie; 
Dărui-l-oiu, dar l-oiu face, 
Cui mi-a da pe Corbea'n 
coace. 
Dar boierul cin’ erà? 
Ștefan Vodla că-mi era, 
Tinerel färde mustață, 
Când se 'nvaţ a strânge în 
brața ; 
Tinerel și înflorit, 
De trei zile logodit 
Cu tata din Carpină, 
Adusă din Slatina! 
- Dară ba bace-mi grăiâ? 
Tinerel şi înflorit, 
De trei zile logodit 
Cu fata din Carpină, 
Adusă din Slatina, 
Tâiată de doi Mocani, 
Adusă de dci juncani; 


să plâng nenorocirea în care ai 


2, De eşti mort, să prăznuesc, adică să-ti port (fac, ridic) pome- 
nile (praznicele) pentru pomenirea sufletului tău. 


95 


109 


105 


IIO 


115 


10 


26 


Şi la coadă-i ascuțită 

Şi la cap îi ţintuită 

Și la coadă-i afumată 

Şi la ţintă=i impietrită, 

Renrrun Ştefan pregătită! 

Aleiei, Şrefane, măi! 

De ti-i teamă de Corbeă, 

Tu la vorba nu mai sta; 

lea-ţi tu calul, da-mi pe , 

al tău 

Şi te du cu Dumnezeu. 

Leagă-ţi bine porţile, 

'Trâateşte-ţi zăvoarele 

Și încuietorile, 

Intăreşte-ţi uşile 

Cu fiarele plugului 

Câ-s spaima pământului. 
Ştefan Voda "ncălecă 

Şi cu Murgu ca plecă, 

Dară luna nu treceă, 

Corbea'n lume că ieşiă 

Şi la maică-sa venià, 

Pe Murgu că nu-l găsiă, 

Cal străin că pregătiă ; 

Pune chinga mnuiereşte 

Şi porneşte voiniceşte 

Cale lungă sa-i ajungă, 

Cât să stai, să nu gâudeşti, 

Tot la curţile domneşti. 


125 


130 


140 


145 


Varianta 1, 


Foaie verde şi-un macriș, 
La temniţi lui Opri, 
Unde şade Corbea'nchis 
Noua ani şi jumătate 
Şi noua zile de vară, 
Alte trei de primavară ! 
Corbea zace la, 'nchisoare 
De trei ani lipsit de soare. 
Astăzi fuse Sâmbătă 
Şi mâne Duminică, 
Invierea Domnului. 
Maică-sa la el venă, 
Ouâ, pască-i aduceă, 

Pe ușă voie n'aveă, 


I5 


20 


25 


Cine ești, de unde eşti, 
Şi-acuma la noi ce vii? 
Ia-s de colo, din câmpii; 
Insurat, mam insurat, 
Şi nevastă mi-am huat, 
Pe fata din Carpina 
Adusa din Slatina 
Tâiată de doi Mocani, 
Adusă de doi juncani. 
Dâ-mi tu straiţele tele, 
Să ma fudulesc- cu ele! 
Ștefan Vodă i le da 
Și la el ca se uită? 
— Şi mai dă-mi şi Murgu 
tâu, 
Să mă fudulesc şi eu! 
Vodă'n grabă i le da 
Și, mări, la el priviă. 
Darà Corbea ce-mi fâcea ? 
Işi puneă sprinceana roată, 
Să cuprindă lumea toată. 
Rămâi, Voda, sănătos 
Ca un trandafir frumos, 
Că mai săgeată să'ntinzi 
Şi nici cal ca să mă prinzi! 
Du-te, Corbeo, sănătos, 
Ca un trandafir frumos, 
Că mam săgeată să'ntind 
Și nici cal ca să te prind! 


Că ceauşul no lăsă. 

La fereastra se duceă 

Şi pe Corbea mi-l vedeă 

Şi din gură-l întrebă: 

— Aleo, Corbep, dragul 
meu; 

Ce te vaieţi aşă greu? 

Dar Corbea cum mi-o 

vedeă, 

Fearcle le sguduiă, 

La fereastra că venià. 

lar mzaică-sa-l întrebă : 

— Spune, maica, de eşti viu, 

În fre ca så te tiu: 


30 


35 


40 


45 


90 


55 


60 


ibounacă. Cea din urmă arată mai ales pe fata dragă 


De eşti mort, să te jelesc, 
La morți să te pomenesc 1. 
— Maică, măiculiţa mea. 
Nu-ţi înuistă,âniima, 
Ca nu-s mort, nu sunt nici 
vju, 
Numai sufletul mi-l qiu! 
Că de n'ar fi o brostoaica 
Și-o pustie de șerpadica, 
Când se ’ntmde, mă cu- 
prinde; 
Când’? sgârceşte, mă 
[ sfârşeşte. 
Maica, măiculiţa mea! 
De-ai fâcut vreodată bine, 
Fă-ţi pomană şi cu mine: 
La Ştefan Voda să mergi 
Şi la el să mi te rogi, 
Doar, măicuţă, s'o"'ndură 
Și mie drumul mi-a da. 
Maică-sa că îmi plecă 
In ziua Duminicii, 
Pe drumul bisericii, 
De departe 'ngenuncheă, 
Poala că i-o sărută 
Și din gură îi ziceă: 
Ștefane, Măria Ta, 
Eu mi te-aș rugă cevă. 
Să-i dai drumul lui Corbeă, 
Caci Corbea-i la închisoare, 
De trei ani lipsit de soare. 
lar Ştefan pe scaun sta 
Și din gură-i cuvântă ¢ 
— Babă slabă şi uscată 
Şi de Dumnezeu uitată! 
Noi pe Corbea nu ţi-l dăm, 
Noi pe Corbea-l însurăm ; 
Noi nevastă i-am găsit: 
Jupâneasa Carpina, 
Adusă din Slatina, 
Cu ochii ca strachina. 


27 


65 


75 


80 


90 


95 


100 


105 


Nu-i din barda barduita, 
Nici din teslå tesluita, 
Numai din topor cioplită, 
Pe tulpina varuiia 
Şi la vârf cam ascuţită, 
La mijloc pecetluita 
Cu cinci liwe de argint, 
Cum e bună de iubit. 
lar maică-sa ce-mi faceă ? 
La temniţă se duceă 
Şi Imi Corbea îi spuneă. 
Dara Corbea ce-mi ziceă? 
Maica, măiculiţa mea! 
Jupâneasa Carpina 
Nu e logodnica mea 
Şi e ţeapa, pustia ! 
Ştefan Vodă, el nu vrea 
Ca să fiu cu casa mea: 
Şi el nu vrea să mă crească, 
El vrea să mă prăpădească ! 
Inc'odată se te duci 
Şi de el să mi te rogi, 
Doar’, măicuţă, s'a'ndură, 
Și mie drumul mi-a da! 
Maică-sa iar îmi plecă 
La Ştefan Vodă mergeă, 
Ca'ntăia oară fáceà. 
Ştefan Vodă îi zicea : 
—De nu vrea pe Carpina, 
Noi îi dăm pe Cânepa, 
Adusă din Câmpina, 
Nu mi-i din topor cioplită 
Ci din wârtej răsucită, 
De-o grindină-i aninata 
Ca să-i fie lui amanta! 3. 
Maică-sa iar că plecă 
< De bucurie cc-aveă, 
La temniţa se duceă, 
Lui Coibea că îi spunea ; 
Dară Corbea ce ziceă? 
Maică, măiculiţa mea, 


1. La morii, între morţi, pe pomelnicul morţilor. 


9, > = (se). 


3, Prin jud. Tecuciu această vorbă este aproape sinonimă cu vorba 


flăcăului, cu care 


face dragoste, se sbovniceşte şi pe care nădăjdueşte să şi-o iea de nevastă ; 
cea dintâi arată pe femeia cu care cinevă face dragoste spurculă, 


115 


120 


125 


ci: 


Nu ştii tu că Cânepă 
Nu e logodnica mea 
Şi e spânzurătoareă ? 1 
Vodă nu vrea să mă'nsoare, 
El vrea ca să mă omoare. 
In Moldova să te duci 
Și pe Murgu să-l aduci, 
Doar’, măicuţă, s'a'ndură 
Şi mie drumul mi-a da! 
Căci aici când am intrat, 
Eram micsorel copil 
Și-acum sunt moșneag bă- 
[trân. 
Erau şerpi ca fusele, 
Acum sunt ca grinzile; 
Broaștele ca nucile 
Și-acum sunt ca ploșiile ! 
lar maică-sa ce-mi 
faceă ? 
In Moldova se ducei, 
Grajd de piatră descuiă 
Pe Murg afară-l scoteă, 
Frâul în cap i-l puneă, 
Prin orașe se plimbă ; 
Iar Murgu când necheză, 
Pământ se cutremură, 
Toţi boierii sadunau 
Și pe babă o'ntrebau : 
—Nuţi-i Murgu de vânzare, 
Să-ţi dau galbeni şi parale ? 
—Nu mi-i Murgu de vânzare 
Şi-mi este de dărueală; 
Cine-a da pe Corbe-afară ! 
La Ştefan Vodă plecă: 


28 


140 


145 


150 


155 


160 


170 


—Ştefan Vodă, dumneata, 
Adâ-ţi incoa oștirea 
Să'nveţe Murgu cu ea 2, 
Ştefan Vodă ce făceă? 
Ordin ? la oştire da, 
La călărie-o puneă 
Pe Murgu o'ncalecă, 
Care cum încalecă, 
Jos la pământ îl trântiă, 
Fierea din el îi plesniă. 
Trânti unul, trânti doi, 
Trânti patruzeci și doi. 
Dară baba ce-i ziceă? 
— Ştefane, Măria Ta, 
Nu-ţi mai pierde oștirea, 
Că nici unul moi găsi 
Pe Murgu a-l călări, 
Decât numai pe Corbeă 
Şi pe cine dânsu-a vrea! 
lar Vodă poruncă da 
Pe Corbea de-l aducei, 
Frumușel îl ospătă. 
Iară Corbea ce-mi ziceă ? 
—Ştefan Vodă, dumneata, 
Pe Murg aș încălecă, 
Dar, zău, că nu voiu puteă 
Aşă cum sunt de legat, 
La picioare ferecat 
Şi la mâni încătuşat. 
De-ai fâcut vreodată bine, 
Fă-ţi pomană şi cu mine. 
Deslegaţi-mi mânile, 
Mânile, picioarele, 
Sâ-mi vie puterile. 


1. Trebueşte multă băgare de seamă la cetitul ritmic al cântecelor. 
Ca pildă versurile 107 şi 108 nu se cetesc accentuând asttel: 


Nu e logodnica mea 
Şi e spânzurătoarea 


Nu e logodnica mea, 
Şi e spânzurătoarea. 


2. Inţelesul : 


Să se 'nveţe murgul cu ea 


(Să se deprindă murgul cu ea). 


3. De sigur: poruncă. 


175 


180 


185 


190 


195 


200 


205 


Vodă, °mbrăcat ca un 
[Domn 1, 
Şi n'aveă minte de om, 
El pe dată porunciă, 
Drumul lui Corbea că da. 
Dará Corbea ce fâceă? 
De Murgu s'apropiă, 
Mâna ’n coamă că-i punei, 
Pe spinare-l neteziă 
Şi pe el se aruncă, 
Doi pinteni că îi dădea; 
Iară Murgu că porniă 
Şi cu Corbea că fuge, 
Toată curtea ocoliă: 
Apoi Corbea se opriă 
Şi la Vodă se duceâ 
Și din gură îi zice: 
—Ştefane, Măria Ta, 
lată-ţi margul domolit, 
Cum e bun de călărit, 
Dar încă nu-i biruit. 
Mă vede 'mbrâcat hoţește, 
Nu suntimbrăcatdomnește. 
Dă-mi, Doamne, hainele 
[tele, 
Să'nveţe Murgu cu ele; 
Mai dă-mi și armele tele, 
Sâ se dea Murgu cu elei 
lar de ai teamă şi bănat 
Că mâ gândesc la scăpat, 
Indoeşte-ţi strejile, 
Zâvoreşte-ţi porţile 
Cu fiarele plugului, 
Puterea pământului. 
Vodă 'mbrăcat ca un 
[Domn, 
Şi n'aveă parte de om! 
Îndată poruncă da, 
Cererea-i îndepliniă, 
Haine noi 2 îi aduceă, 





29 


210 


215 


220 


225 


230 


245 


YI 


Armele că i le da. 
Corbea vesel se *mbrăcă 
Şi pe loc iarâş porniă 
Şi fugeă şi iar fugcă, 
“Toată curtea ocolă, 
Ba odată, ba de două, 
Ba de trei şi pân” la nouă. 
Dar când fu al noulei, 
De mă-sa s'apropiă, 
Mâna 'n brâu că i-o 
Şi pe cal o aruncă. 
Iar când fu al zecilea, 
Pe Murgu mi-l indreptă 
Unde zid mai nalt eră, 
Dincolo de zid săriă, 
Peste străji şi peste ziduri, 
Peste porţi şi peste şanţuri 
Şi afar când se vedeă, 
Inainte nu-mi mergeă. 
Înapoi că se 'ntorceă, 
Către Vod' aşă zicea: 
—Rămâi, Doamne,sănătos! 
La bună mână ţi-am fost, 
Vrednic de mine n'ai fost. 
Iară Vodă că-i ziceă: 
— Du-te, Corbeo, sănătos! 
La bună mână mi-ai fost, 
Vrednic de tine n'am fost! 
Dară Vodă tremură 
Și din gurâ-aşă-i ziceă : 
— Du-te, Corbișor,cu bine, 
Ai iertare dela mine; 
Eu am vrut să-ți ieau Murgu 
Și apoi şi suflem. . . 3 
Apoi Corbea că-mi plecă, 
Cu maică-sa îmi vorbiă! 
Vod'a spus că m'a iertat, 
Dar eu de loc n'am uitat 
Cea pustie de broscoaică 
Şi cea hoaţă de șerpoaică! 


? 3 


nfigeà 


ba 


1. Nu-i o repeţire în „Vodă 'mbrăcat ea un Doms", căci Domnul 
de odinioară pe care unii din bâtrânii noştri l-au văzut, nu se îmbrăcă 
altfel ea tumea cealaltă. Namai la anumite ceremonii, îmbrăcămintea sa 
eră alta, „cu de Domn”. 


2. Noi sinonim perfect cu souč. 


3. Urmează două versuri în gruiu stricai: 
Dară în, am delicat, 
Pe deget că m'ai purtat. 


250 


253 


260 


270 


IO 


15$ 


Aşă poate-åm fost ursit. 
Ce ruj Dare, eu să-i fac, 
Ga sa-i pot vem de bac! 
Sa-i fur, oare, pe Doamnă? 
El se "nsoara, iea pe-alta ! 
Sa îi ard palatele 7 

El îşi faca altele ! 

Dar dacă-i fut covonù’, 
Cocon% cu leasănu ; 

O să-i sece sufletù’ ! 

Sta, pân” bine se ’noptà 
Şi la palat tă venià, 
Inăuntru îmi intră, 
Sama bine o ştiă; 
Strajile tome dormiă, 
Nimenea eå nwl vedeă. 
El la leagan se duceă, 
Pruncul frumușel dormiă. 
Iară Corbea mi-l luă, 
Și' cu el afar ieşiă 
Și la poartă se duceă, 
Pe poartă mi-l întindeă 


30 


285 


. 


Varianta 2. 


Frunză verde de măcriș, 
In temniţa lui Opriș, 
Unde şade Corbea /nchis 
Cu cincizeci de vinovaţi, 
Tot -odată sunt băgaţi. 
Dară maica lui Corbea, 
De trei zile că-mi veniă 
Cu trei oua roșioare, 
Bgite de trei fecioare: 
Unu-l da portarului 
Și u grosarului, 

Unu n mână mi-l ţinea 
Şi la Corbea că duceă. 
Acolo cum năvăliă, 

Din guriţ aşă-i graiă: 

Alei, Corbea,dragul meu! 

e ești viu, să te jelesc, 
De eşti mort, să tepranzesc! 1 
— Alei, măiculița mea, 





1. Vezi No. 2. v. 19-20, 


20 


25 


30 


2. Adecă: „Mustăţile mi-ajung coatele 


Şi cu cuie-l pironiă; 
Apoi afară ieșiă. 

Când ziuă că se făceă 
Şi Vodă se deşteptă, 
“El de obiceiu avtă, 
Mana ?n leagări că pune, 
Coconașul mângâiă. 
El: îndată se sculă, 
La leagan că se duceă 
Şi în leagăn caută; 
Leagănu: gol îl găsiă. 
Cată ici, cată coleă, 
Coconaş nicăireă ! 
La fereastră se duceă, 
Ochi ?n poartă aruncă. 
Zidul se cutremură, 
Palatul sè făvârtiă, 
Coconu 'n poartă vedea 
Şi din gură aşă zicea: 
— Asta-i fapta'lui Corbea! 
Din Popești. jud. R.-Sărat. 


Babă slabă și de treaba 
Cu cuvântul de ispravă! 
Nu-s nici viu, să ma jeleşti, 
Dz nici mort, să mă prân- 
zeşti. 
Am intrat tânăr copil > 
Şi-acuma-s mai-mult bătrân! 
Mustăţile coatele 2 
Şi barba genuchile! 
Măre-acasa să te duci, 
Şapte sate sa-mi ridici, 
Grajd de piatra să-mi desfaci 
Şi pe. Roşu să-mi aduci. 
Mări, maica ge-mi făceă? 
Şapte sate ridică, 
Grajd de piatră descuiă, 
Tot la Roşu se duceă, 
Binişor mi-l deslegă, .; 
In oraş eu el plecă, * 
Pi: 


ús 


Spun cu mâna-i luă. 
El, man, când necheză, 


31 


Adusă din Slauină; 
Adusa de doi Mocani. 


40o Munţii se cutremurau, 7o Şi trasă de doi juncani. 
Boierı mari că mi o'ntrebau: Şi la vârf îi ascuţita 
—Babă slaba şi de treabă $i Ja capi ţintnita. 

Cu cuvântul de ispravă! —Be ţi-a trica de Corbeă, 
Nu ţii Roşu de vânzare, Tu la vorbă ņp mai sta: 

45 Sa-ti dau galbeni şi parale? 75  Leagă-ţi bine porţile, 
„—Nu mi-i Roșu-de vândut, Intareşti zidurile 
Mi-i Roşu de daruit; Cu fiarele. plugului, 

Mi-i Roşu de dătueală, Tăria pământu.ui. 
Sa-mi scot pe Corbea afara! , Gorbea toate le-auziă, 
şo —Hai sáctiri, babo, de-aici! 8o. El afara ca ieşiă 
De când Corbra mi-a hoţit, Şi pe Roşu că ’nchingà, 
Negustori au sarâcit, „ Voinicește “ncălecă 
Saracii s'a "'mbogaţit! Şi la Ştefan se duceă 
Mari, baba «e facea? Și din gur asă-i graia : 

55 La temniță Cajungeă, 85 Ştefane, Maria Ta, 
Ş.efan Voda mio zăriă, Na-ţi straiele haiduceşti 
Binişer ca mi-o ’ntrebà : Şi sa-mi dai haine domneşti. 

Baba slaba şi de treabă, Ștefan Voda se prindeă, 
Cu cuvântul de isprava! „State cu ele schimbă. 

60 Nu şi-i Roșul de schimbat, 90, Corbea iar încalecă 
Sa-ţi dau doi cai de 'mparat, Şi cu ma-sa că plecă, 
Unul iute ca focu', Din nori nu se mai vedeà. 
Altul negru ca corbu”? Ştefan-l oda? aşă gràià : 

3 Nu mei Roșu de schim- Du-te, Corbeo, sănatos, 
bare, 95 Cåâtu-i ţara ’n sus şi n jos; 

65 Mi-i Rosu de darpire; Bine *n mana mi-ai căzut: 
Tu să mi dai pe Corbea mie. „ Ai fost vrednic şi-ai scăpat! 

Pe -Corbea | am logodit ~ Comunic. de d-l G. Cuatu- 
Cu fata din Carpina, cerna din Zebil, jud. Tulcea. 
cd Varianta 3. t 
Foaie verde de macriş, Cu trei cornuri de prescură, 
La temniţa lui Opriş, Cu trei lumanari de ceara. 
Upde. șede Corbea nchis, Dă una portarului, 
„Şi nu este de demult: Una temnicerului 
5 Deuciori, măn,câtenoua, 15 Şi una lui Corbea duce 


"Sa fii douazeci şi şeptet 
În Sâmbata ouălor, 

În ziua creştinilor, 

Maica lui Corbeă sc duce 


„Şi din gură așă-i zice: 
Qlea, Corbeo,Corbeuaș, 
Dragul mamei flacauaș! 


« De eşti viu, m'oiu veseli, 


ro Cu trei ouă roşioare, 20 Dacă eşti mort, te-oiu jel, 
7 a. r 
„$ Sic, $ă fje de atunci 27 de ani. 


25 


30 


35 


40 


45 


50 


55 


32 





Cu pomeni te-oiu pomeni! 
-— Nici sunt mort şi nici 
sunt viu, 
Numai sufletul mi-l ţiu. 
Căci un deavol de șerpoaică, 
Ea, măicuţă, a fâtat 
In poala căftanului, 
Gura buzduganului. 
Puii cu ce mi-i hrăniă? 
Tot cu carne din Corbei! 
Puii cu ce-i adăpă? 
Tot cu sânge din Corbeă! 
Oleo, măiculița mea! 
De-ai făcut vreun bine’n 
f lume, 
Fă-ţi pomană şi cu mine! 
La Ştefan Vodă te duci 
Şi din gur aşă să-i zici: 
«Oleo, Doamne, Ştefan 
Vodă! 
«Ce ţii pe Corbeă închis 
«Şi 'așă nevinovat 
«In temniţă l-ai băgat! 
«Că lui vremea i-a venit, 
«Timpul de căsătorit!» 
Babusca de maică-sa 
Pe Corbea mi-l ascultă, 
La Ştefan Vodă mergeă 
Şi din gură aşă-i ziceà : 
—Oleo, Doamne, Ştefan 
Vodă! 
Ce ţii pe Corbea închis 
Şi așă nevinovat 
În temniţă l-ai băgat? 
Că lui vremea i-a venit, 
Timpul de căsătorit ! 
Ştefan Vodă-i răspun- 
[dea : 
Babă slabă, fii de treabă! 
Cu cuvânt îţi dau răspuns, 
Lui Corbea că i-a venit 
Timpul de căsătorit 


60 


65 


70 


NI 
n 


So 


85 


95 


Şi éu lui că i-am găsit, 
l-am găsit logodnică 
Pe fata din Slatină, 
Jupâneasa Carpină, 
Tâiată din Câmpină ; 
Tăiată de doi Mocani, 
Adusă de doi juncani; 
La rădăcinăci pârlită 
Şi la vârf îi ascuțită, 
Tot pentru Corbea pătită. 
Măiculiţa lui Corbeă, 
Vreme multă nu pierdeă 
La Corbea mi se ducea 
Şi din gur așă-i grăiă: 
— D'alei, Corbeo, dragul 
mamei, 
Domnul Ştefan ţi-a găsit 
Doamnă bună de iubit: 
Jupâneasa Carpină, 
Adusă din Slatină, 
Tâiată din Câmpină ; 
Tăiată de doi Mocani, 
Adusă de doi juncani; 
La rădăcină-i pârlită 
Şi la vârf îi ascuţită, 
Tot pentru tine gătită! 
— Maică, măiculiţa mea, 
Jupâneasa Carpină, 
Adusă din Slatină, 
Nu e logodnica mea 
Ci-i ţeapă ; pârdalnică 
Şi vrea să mă vâre ?n ea! 
Maică, măiculiţa mea, 
De-ai făcut cumvă vreun 
bine, 
Fă-ţi pomană şi cu mine: 
Tv, mâăicuţă, să te duci, 
La răscruce ntre cei nuci, 
Să ieai sapă şi lopată. 
Sapi fruntea pământului, 
Dai de ușa grajdului, 
Dai de grajdul Roşului... 


3. Radu lui Anghel din Greci. 


Foaie verde de cireșşi; 
Radu lui Anghel din Greci 


Şi cu Ţucă din Boliești, 
Câprar loan Dâmieneşti, 


10 


I5 


20 


25 


10 


I5 


33 


Hoţi ca ei nu mai găseşti! 
Fură bani călugăreşti 
Și mi-i duce 'n Bucureşti! 
Frunză verde şi-afra- 
[measă, 
La fagul cu frunza deasă, 
Şade Radu ca ’ntro casă. 
Frunză verde şi-o laleă, 
"N-haiducie că plecă, 
Potera că mi-l urmă. 
Dară Radu ce-mi făceâ? 
Intro casă că întră, 
Sus în pod că se suiă, 
Potera-l încunjură, 
Focurile că "ncepeau, 
Şi plășile că săriau. 
Dară Radu ce fâceâ? 
Jos, mări, că îmi săriă, 
Drumul la plaiu că-mi luă; 
Focuri după el că da 
Dar de el nu se lipiă. 
Dar un hoţ de dorobanţ 
Mâna ’n buzunar băgă, 
Un sfănţişor că scoteă, 


30 


35 


40 


45 


50. 


Jumătate că-l tăiă 
Şi `n carabină-l băgă, 
După Radu că trăgeă, 
Frumuşel că mi-l loviă 
Drept în furca pieptului, 
In casa sufletului, 
Unde-i pas voinicului. 
El, mări, jos că cădeà 1, 
Potera-l încunjură. 
Foaie verde și-o laleà, 
Aşă din gură grăi: 
Lăsaţi-mă puţintel, 
Să mai cânt un cânticel, 
De când eram mititel: 
«Frunză verde măr mustos, 
Eu pe lume cât am fost, 
Frunză verde mătustat, 
Dela săraci nam luat, 
Pe creştini i-an miluit, 
Fetiţe-am căsătorit!» 
Foaie verde-a macului, 
La tulpina fagului, 
Carabina Radului! 


Din jud. Dâmboviţa. 


4. Voinicos străin. 


Frunză de pelin, 

Și de rosmalin, 
Voinicos străin 

Ca măr dulce ?n drum! 
Câţi călători trec 
Mi-l sburatăcesc ; 
Ramurile-mi curge, 
Tulpioara-mi plânge 
Cu lacrămi de sânge. 
-— Taci, tulpină, taci, 
Că tot tu le faci 

Și tot tu le tragi! 
Nu e vina ta 

Şi-i a celuia 

Care te-a sădit 

Și te-a prosădit 

Și nu te-a 'ngrădit 


1. Poate să fie: 
El, mări, jos că-mi cădea. 


Pamfile. Cântece de țară, 


20 


25 


30 


Cu pari, cu nuiele, 

Mărăcini prin ele. 
Frunză de pelin 

Şi de rosmarin, 

Voinicos străin, 

Străin și bogat, 

Intră noaptea 'n sat 

De toți câni lătrat. 

Inaintea lui, 

Tot mescioare "ntinse, 

Făclioare-aprinse 

Şi trei nevestele 

Şi trei surăţăle: 

Una mi-i Mocancă, 

Una Delureancă 

Şi-alta e Câmpeancă. 

Strigă a Mocancă : 


40 


45 


10 


34 


— Vin, voinice, vin, Vine mierla neagră 
La oile tale, Şi iea coarda 'ntreagă 
Că sunt fâtatoare ; Şi-o ciugule toată. 
La margini de drum, Vine-o coarbă negru 
Tufă de alun. şo Şi iea cornu 'ntregu 

Strigă Delureanca : ŞI-L ciugule tot. 

Vin, voinice, vin, Strigă a Câmpeancă: 
La viile tale: — Vin voinice, vin, 
Sau copt, La grâiele tale. 

Sau răscopt, 55 Sau copt, sau răscopt, 
S'a scuturat tot. Se scutură tot! 1 

Din Dâmboviţa. 

Variantă-ftragment | 
Frunzuliță de pelin, 5 Și crângile i le frânge, 
Sărmanu-i omul străin runzele dintr'însul plânge, 
Ca mărul dulce la drum! Iar tulpina varsă sânge! 
Câţi or trece ?n el asvârle Din Negrilești 2, 
Varianta 2. 
Voinicel străin, Străin şi sărac, 
Străin şi bogat, Io Unde poposeşte, 
Unde poposește, Gazdă nu găseşte, 
El gazdă găseşte, Mâne lângă gard, 
Tot cu mese pline, Nelăut şi nespălat, 
Cu bucate bune, Nebăut şi nemâncat 
Cu pahare pline. I5 Şi de nimeni întrebat! 
Voinicel străin, 
Varianta 3. 

Foaie lin, pelin, Strâin singurel ! ` 
Voinicel străin Nimeni nu-l jeleşte, 
Ca prunul la drum. 15 Nici nu-l milueşte. 
Cine pe drum trece, Nimenea nu-l chiamă, 
Prunele-i culege, Nici nu-l bagă 'n seamă. 
Ramura i-o frânge, Foaie trei aplice, 
Pleacă şi se duce Zice lumea, zice, 
Şi-l lasă de plânge 20 Că-i bine pe lume! 
Cu lacrămi de sânge. Pe omul cel rău, 

Foaie şi-un dudau, Ducă-l Dumnezeu 
Mult îi rău şi-i rău, Pe unde-am fost eu. 

Şi pe lume-i greu Cel de-a zice bine, 


1. Vezi raportul. 
2. Când nu se înseamnă judeţul, să se înțeleagă jud. Tecuciu. 


25 


10 


15 


20 


10 


Ducă-l ca pe mine, 
Să vadă, să ştie 


Omu ’n pribegie! 1. 


După cum se vede,aceste variante sunt mai mult niște doine, 


5. Voicu, 


Foaie verde avrămeasă, 
Pe uliţa armenească 
Este-o şatră țigănească. 
Ciocâneşte, bocăneşte, 
Voicu calu-şi potcoveşte, 
Pe drumuşor a plecat, 
Pe la mijlocel de cale, 
Şa 'ntâlnit c'o băbuşoară. 
—Bună cale, Voicule! 

— Mulţumesc, mătușa mé! 
Mătuşică, draga mt, 

Da bine-u ştiu numelè! 
Bine, bine, Voicult, 
Că-s trimeas'de Dumnezeu, 
Ca să-ţi ieu sufletul tău 
Și sam” am să-mi dau cu el! 

—Miătuşică, draga mè, 
Na-ţi calul cu armelè 
Și nu-mi scutură zilele; 
Na-ţi galbeni şi irmilici, 
Nu-mi scurtă viaţa pe-aici. 


30 


40 


Ingădue puţintel, 

Ca să scriu un răvăşel, 
Să-l trimăt la maica mè, 
Să-mi vândă moşiile, 
Voicu moşii şi-a găsit 
Intre Nistru şi "ntre Prut: 
Trei coţişori de pământ, 
Că atât mi-au trebuit. 
Să-mi tragă clopotelă, 

Să răsune văile, 

Să-mi vină surorile, 

Ca să-mi vină, să mă plângă; 
Să mă plângă cea mai mare, 
Cu păr galbăn pe spinare; 
Cum plângea cea mijlocie, 
Cu lacrămile ?n călcâie; 
Cum boceşte cea mai mică, 
Frunza se despică ! 
Soră-mea şi maica-mea, 
Mai cu oft ibovnică! 


Comunic, de d-l I, V. Nestor din com. Praja, jud. Tutova. 


Varianta 1. 


Foaie verde avrămeasă, 
Pe uliţa armenească, 
Este-o şatră țigănească, 
Ciocănește, bocăneşte 
Ghiţă calu-şi potcoveşte, 
De grea cale se porneşte. 
Ghiţă calu-şi potcoviă, 
Şeapa pe el că puneă 
Şi pe şea încălecă, 
Șușaua 'n jos că plecă, 
Cu Ciuma că se 'ntâlniă 
Și din gură că-i zicea: 





I5 


e20 


—Bună ziua, Ciumă, fa! 
—Mulţămesc, voiniculeă! 
—Ceteuiţi,Ciumă, la mine, 
Ori vrei să mă ieai cu tine? 
Iar Ciuma îi răspundea: 
— Chiar aşă, Voiniculeă! 
Io-s trimeas' de Dumnezeu, 
Ca să-ţi ieau sufletul tău! 
Iar Ghiţă ei ce-i ziceă? 
—lea-ţi calul şi armele, 
Numai lasă-mi zilele, 


1. După acest cântec se suprimă Păun, pentru care vezi raportul, 


25 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Că mi-s dragi fetiţele, 
Când le răsar ţâţele, 
Ţâţele ca merele, 


Varianta 2. 


Dragul mamei flăcăuaș, 
Dragul mamei Vălenaș, 
Nu te duce la Did, 
Ca venit, maică, Ciuma 
ŞI ţi-a pierit puicuţa. 
Şi-apoi dragă, vai de mine, 
M'oiu face și fără tine! 2 
— Măcar, maică, de te-i face, 
Să văd puica de mai zace! 
—Dragul mamei, dar Ciumă, 
Nu știe ce-i dragosteă, 
Trimeasă-i de Dumnezeu, 
Ca să iea şi bun și râu! 
Vălenaș nu ascultă, 
El calul şi-l potcoviă, 
Tare bine-l închingă, 
Merinde °n dăsagi puneă 
Şi pe el încălecă, 
In grea cale purcedeă. 
Foaie verde şi-o laleă, 
Când la Diia ajungeă, 
Iaca şi Ciuma sosiă 
Cu sacul și cu coasă. 
—Buna ziua, măi voinice! 
Ce cauţi, babo, pe-aice? 
— lo îs Ciuma, dragul meu, 
Şi-s trimeas” de Dumnezeu, 
Ca să strâng şi bun și râu, 
Să ieau și sufletul tiu! 
Mi rog ţie, babă slabă, 
Nu umblă așă cu grabă, 
Mai cu puţină zâbavă; 
Lasă-mă până ?n Diiă, 
Ca să: mi mai văd puicuţă! 
— Geaba te mai duci la Diiz, 
Că ’n Diia-i numai pustia, 


1. Dii, Vidin. 


40 


60 


Miros ca gutuele! 
—Nu-s cerute armele! 
Ci-s cerute zilele! 


Ca rămas la zece casă 
Tot o babă viermănoasă,. 
Și-aceea tot strig aşă: 
«Cum nu mai vine Ciumă, 
Sâ-mi ridice viaţa mea!» 
Na-ţi carboave şi parale, 
Nu-mi scurtă viaţa pe cale; 
Na-ţi parale, irmilici, 
Nu-mi scurtă viaţa pe-aici, 
Şi mai na şi găbenași, 
Ai milă de Vălenaș! 
Na—+i calul cu armelè, 
Cu toate merindelt, 
Cu toate podoabele 
Numai lasă-mi zilelè, 
Că mi-s dragi copilelă! 
Nu-mi trebe paralele, 
Nici calul cu armele, 
Cu toate podoabele. 
De ţi-a fost dragă viaţă, 
Ce-ai căutat tu la Diiă;, 
N'ai auzit că-i Ciumă? 
Iaca sacul şi coasa! 
Eusunt Ciuma, dragul meu, 
Trimisă de Dumnezeu, 
Ca să ieau și bun şi râu, 
Să ieau bătrân și flăcău, 
Să ieau și sufletul tău! 
—la stăi, Ciumo, °n dru- 
mul tău, 
Ca să scriu de-un răvâşel, 
Săâ-l trimit în satul meu, 
Să-l trimit la maică-mea, 
Să mă plânsă, săracă, 
Că i-a pierit nădejdea 8. 
Răvăşelul că sa scris, 


2. M'oiu face = m'oiu pomeni, oiu rămânea, expresie foarte des în- 
trebuințată. 
3. Se zice: „Băiatul mamei băiat; el e nădejdea (sprijinul) bătrâne» 
telor mele !“ 


75 


i5 


I0 


37 


Vălenaș ochii a ’nchis, 
Da Ciumà, bat-o pustia, 
A plecat la baba ?n Diia, 
Pus-a sacul la spinare 

Şi coasa la subsioară 
Și-a luat-o pe ponoară. 


80 


Varianta 3. 


Dragul mamei Vâlculei, 
Nu te duce la Himă, 
Că iar S'a scornit Ciumă, 
Vâlcu că nu ascultă, 
Calul că-și încălecă 
Şi spre Hima apucă. 
Când la jumătate de cale, 
Iată şi Ciuma ?n cărare! 
Bună ziua Vâlcule ! 
-  Mulțămescu-ţi Ciumule ! 
Ce caţi, Ciumule, pe-aici? 
— Cat voinici de seama ta, 
Ca să le scurtez viață. 
Şi-s trimis de Dumnezeu, 
Ca să ieau și bun și rău, 
Să ieau şi sufletul tâu! 
Mări, Vâlcu ce-mi ziceă? 
N'aţi carboave şi parale, 


20 


25 


30 


Am cântat cântec deplin, 
C'am ştiut c'o să beau vin; 
Ia, umpleţi un păharaş, 
Pomană lui Vălenaș! 


Buciumeni. 


Nu-mi scurtă viaţa'n cărare; 
Na-ţi galbeni şi irmilici, 
Nu-mi scurtă viaţa pe-aici; 
Na-ţi calul şi armele, 
Cu toate podoabele. 
Iară Ciumul ce-mi zicea ? 
—Nu ieau galbeni, nici pa- 
rale, 
Nici calul cu armele, 
Cu toate podoabele, 
Că-s trimis de Dumnezeu 
Ca să ieau sufletul tău! 
— la staţi, cărăuși, pe cale, 
îi daţi-mi o călămare, 
ă-i fac maicăi o scrisoare, 
Că nu mă ma 'ntorc din 
cale ! 1 


Comunic. de d-l Mihail Brateş din com. Pupezeni, jud. Tutova. 


6. Stanciu. 


Frunzulița bradului, 
Trei feciori de-ai Bravului 
Stau în casă tot la masă, 
Alţii codrii tot măsoară, 
Pe ciocoi că-i împresoară. 
Trei feciori de-ai Bra- 
vului, 
Sunt feciorii codrului, 
Iar alţi trei stau la ocine 
Prăpădiţi pentru vecie. 
Trei fecioriîn codrul verde, 
Acolo nimeni nu-i vede. 
Frunză verde lăcrămioară, 
Dar mai au și-o surioară, 


I5 


20 


1. Că nu mai mă întorc din cale. 


Surioara Vochiţă, 
Insură-m'aş eu cu ea! 
Din feciori de-ai Bravului, 
Unu-i omul dracului : 
Stanciu, puiul de pădure, 
Cu hanger şi cu secure. 
—D'alei frate, frățioare, 
Nu ştiu-aud ori mi se pare: 
Nu știu vântul vâjâeşte, 
Ori potera se iveşte! 
Bine vorba nu stârșiă, 
Frate-so că s'aprindeă, 
Puşrile că le 'ncărcă; 
Impuşcă şi Vochiţă, 


10 


I5 


25 


30 


35 


Potera că mi-o culcă, 

Jos ca iarba la pământ, 
Puşrile răsună ?n vânt! 
Sau luptat cât s'au luptat, 
Trei polcovnici căpitani, 
Trei ficosi şi trei dușmani. 
—D'alei, Stanciule, părinte, 
Ia, cu noi să fii cuminte. 


1. Căpitanu. 


Foaie verde solz de peşte, 
Unde Oltul se coteşte, 
Voinici caii potcoveşte, 
Cu potcoave de argint, 
Rabdă bine la nisip; 
Potcoave de sârmă groasă, 
Rabdă şi pulberea deasă. 
Frunză verde mărăcine 
Haideţi, fraţilor, cu mine, 
Că ştiu seama n codru bine. 
S'o tulim, coleă, pe jos 
La copacul scorburos, 
Să mergem ca să stăm jos; 
Să stăm jos, să tăinuim, 
De seară ca să izbim 
La Dediţă dela Piatra, 
Unde-a găzduit armata. 
Frunză verde şi-o laleă, 
Căpitanu ce-mi făceă ? 
La Dediţă că-mi mergeă, 
Doar ziua bună că-i da, 
Mai frumos îi mulțumiă ; 
Dar ce fel de mulţumit? 
Nu puteă de 'nmărmurit! 
Frunză verde şi-o laleă, 
Dar Dediţă ce-mi ziceă? 
- La mine la ce-aţi venit? 
Ori tare mi-aţi sărăcit, 
Ori tare m'am 'bogăţit! 
Franză verde și-o lalà, 
Căpitanul auziă, 
Mai tare se mâniă: 
Atunci două palme-i da. 
Căpitanu ce-mi fâceă ? 
Cheile că le luă, 
Lada cu bani descuiă, 


40 


40 


45 


5o 


55 


60 


70 


Bine vorba nu sfârșiă, 
La pământ mi-i aşterneà. 
Iară Stanciu ce-mi grăià ? 

Mergeţi de pe astă lume, 
Și să duceţi al meu nume;, 
Să-l duceți la cei tâlhari, 
Cari ne-au robit an:ari! 


Banii toţi cå i-i luă, 
In dăsagi că mi-i puneă 
Şi la vale că plecă 
Şi Dediţă blestemă. 
Dar nici valea nu treceă,. 
Potera că mi-l sosiă. 
Foaie verde și-o laleă, 
Căpitanul ce-mi făceă ? 
Din graiu, mări că-mi grăiă: 
Faceţi, fraţilor, careu, 
De-mi scă paţi sufletul meu! 
Păziţi cu fruntea senină! 
De-o parte nu văd lumină;. 
Nu daţi în coajă delemn 
Şi daţi în carne de om! 
Foaie verde şi-o laleă, 
Căpitanu ce-mi făceă ? 
Potera mi-o biruiă, 
Inainte că plecă, 
La un popă nimeriă, 
Bună ziua că îi da, 
Mai frumos îi mulțumiă ; 
Dar ce fel de mulțumit 2: 
Nu puteă de 'ncremenit! 
Caută nişte parale, 
Că-mi mor voinicii de 
foame! 
Căpitanul că ziceă, 
Popa că mi-l ascultă, 
Mâna `n buzunar băgă, 
Cheile că le scoteă, 
Lada că mi-o descuiă, 
Banii din ladă scoteă, 
Căpitanului că-i da, 
In dăsagi că mi-i pune 
Şi la vale câ plecă. 


10 


I5 


20 


25 


35 


Dară popa ce ziceà? 
—Mai căutaţi pe-o poliţă 
Şi-mi mai luaţi vreo sălbiță; 


75 


Mai căutaţi cu temeiu, 

Că mai este-un putineiu, 

Dobânda banilor mei! 
Din Dâmboviţa. 


8. Nedea Voinicul. 


Ştie lumea şi ţară 
Unde-i gazda lui Nedeà : 
Tot la Dina Costandina, 
Ibovnica lui Nedeă, 

Lui Nedea, lui Voinicw, 
Lui Nedeă hoţomani! 
Şi nu-i hoţ pentru calici, 
Şi-i hoţ pentru venetici; 
Și nu-i hoţ pentru sărmani, 
Şi-i hoţ pentru furcomani ; 
Şi nu fură dela noi, 

Şi fură dela ciocoi. 

Foaie verde popușoi, 
Măre, ştatul 1 dela noi 
Vede plângere ?n ciocoi, 
Cau rămas ca vai de ei! 

El, mări, Sa "'ngrijorat, 
ai potiri Sau gatat, 

upă Nedea sau luat, 
Toţi codrii i-au împănat, 
Pe Nedea nu l-au aflat. 

Potera cată prin ţara, 
Nedea bea la pivnicioară, 
Cu plosca de-o vedrişoară, 
Cu vin vechiu cam marma- 

giu, 
Cules toamna cam târziu, 
Tot la Dina Costandina 
Ibovnica lui Nedeà, 
Ibovnică de demult, 
Cu dor şi cu crezámânt. 

Dar potera ce tăceà? 
Dacă vedeă şi vedeă, 
Tot de Dina întrebă: 
Tot de Dina Costandina, 
Ibovnica lui Nedeă. 

Foaie verde și-o laleă, 
Mări, Dina că-mi află, 


40 


45 


5o 


55 


60 


65 


70 


75 


Tare mult se îngrijià ; 
Drept la Nedea că mergeă 

i din gură că-i ziceà: 

— hai! Nedeo, dragul meu! 
Tu bei și te veseleşti, 
De poteră nu gândeşti. 

Vine-mi potera cântând, 
Tot de Dina întrebând; 
Tot de Dina Costandina, 
Ibovnica lui Nedeă. 

Dară Nedea ce-mi fáceà? 
Armele şi le 'ncingeă, 
Paloş în mână luă 
Şi din gură cuvântă: 

— hai! Dină Costandină, 
Ibovnicâ de demult, 

Cu dor și cu crezământ! 
Unu-i Nedea Voinicu'! 
Am scăpat eu de mamă, 
Am să scap şi de astă. 
leşi afară, nu te teme, 
Nu fii minte de muiere! 

Dina la poartă ieşiă 
ŞI potera cât-coled,. 
Căpitanul poterii 
Şi chiar domnul Moldovii! 

Alei Dină Costandină, 
Ibovnica lui Nedeă, 
Ibovnică de demult 
Cu dor şi cu crezământ! 
Scoate pe Nedea afară, 
Cavem vorbe de tocmeală; 
De-i în casă, zi-i să iasă! 

Nu-i în casă ca să iasă; 
Nedea de voi a aflat, 

Şa văzut înstrâmtorat, 
Cu paloşul sa tăiat 
Şi chiar mâni o să-l comând, 


1. Poate: domnul, vornicul (= vornicelul), etc. 


8o 


10 


I5 


20 


25 


30 


35 


40 


Că-s ibovnică de mult, 
Cu dor şi cu crezământ! 
De nu-mi credeţi cuvântul, 
Hai să varăt mormântul! 
Foaie verde bob năut, 


9. Codreanu și 


Dar acușa în de seară, 
Bea Codreanu ?'n pivni- 
Cioară 
Cu ploscuța mititeă 
De cinci vedre și-o ocă, 
Tuma ’n fund se răsuflă! 
Afară când îmi ieşiă, 
Iaca un Mocan treceă, 
Cun cal pag alătureă. 
Codreanu mi se puneă 
Şi din gură mi-l strigă: 
— Măi tu frate, măi Mocane, 
Nu ti-i pagul de vânzare, 
Ori 1 ţi-i de preschimbare ? 
Să-ţi dau călușei de-ai mei, 
Să-ţi dau unul, să-ţi dau doi, 
Să-ţi dau patruzeci și doi, 
Toţi vestiți şi toţi de soi, 
Herghelia lăudată, 
Ce-o cunoaște ţara toată! 
Dar Mocan cum ascultă, 
Şi din gură-i răspundea: 
— Măi voinice Moldovene, 
Măi tu frate, măi Codrene! 
Nu mi-i calul de schimbare 
Şi nu mi-i nici de vânzare! 
Ba, gândindu-mă mai bine, 
Ţi l-oiu vinde pentru tine ; 
Şi mi-i preţul lui cam mare 
Şi tu nai multe parale! 
lar Codreanu c'ascultă 
Şi la dânsul că strigă: 
—Măi, tu stăi, măi tu, 
Mocane, 
Nu-ţi fie graba prea mare ! 
Ja'ntoarce-te înapoi, 
Să ne tocmim amândoi! 


1. O-ri = Ori... 


sis 


40 


45 


50 


55 


60 


65 


70 


Mormântul că l-au văzut, 
Dar pe Dina n'au crezut; 
Târnăcoape cau luat 

Şi-au săpat cât au săpat, 
Dar de Nedea mau aflat... 


Mocanul. 


Mocanul că se'ntorceă, 
In ogradă că intră 
La tocmeală se puneă 
Zi de vară până'n seară. 
Dar Codreanu ce-mi fă- 
[ceâ : 
De chimir se deslegă. 
Dar Mocanul ce fâceă ? 
Gluga jos că și-o puneă 
Şi cu galbeni și-o umple, 
Mocan nu se mulțămiă. 
Dar Codreanu ce-mi zice? 
— Mai Mocane, măi avane, 
Datu-ţi-am şi ţi-oiu mai da, 
Pagul vreu a-ţi încercă; 
Să-ţi încalec pe pagù 
Ca să-i văd şi umbleti. 
Codrean pagu'ncălecă, 
Dar Mocanul ce-mi făceă ? 
Porţile că deschideă, 
Codrean afară ieşiă, 
Pe pagu-l înfierbântă, 
Peste ziduri că-mi săriă. 
Mocan râmâneă, plângeă ! 
Dar peurmă ce-mi făceă? 
Inapoi că sentorceă, 
Grajd de piatră descuiă, 
Mama pagului luă, 
Pe dânsa încălecă, 
După Codrean se lui; 
Pe Codrean mai să-l ajungă, 
Cale mare, cale lungă. 
Și din gură că strigă: 
— Olioleo, nu fii aşă! 
Implineşte-ţi cuvânt”, 
Stăi de-mi plătește pagi; 
Că mi-i pagul boieresc 


75 


8o 


85 


90 


95 


100 


115 


41 





Şi m'apucă să-l plătesc. 


Dar Codreanu ce-mi ziceà? 


Măi Mocane, măi avane, 
Intoarce-te înapoi, 
Să fim frați buni amândoi. 

Mocan râmâneă, plângeă, 
Darpe urmă ce-mi făcea? 
După Codrean se luă, 
Cale mare, cale lungă, 
Pe Codrean sta să-l ajunsă, 
Iar dacă mi-l ajungeă, 
La dânsul din graiu grăiă: 
—Miitu frate, măi Codrene, 
Hoţomane Moldovene, 
Stăi de-mi plăteşte pag 
Și-mplineşte-ţi cuvânt, 
Că mi-i pagul boieresc 
Și m'apucă să-l plătesc; 
Frică mi-i să mo păţesc. 


Dar Codreanu ce-mi fâcea? 


El din gură îi strigă? 
—Miăi Mocane, măi avane, 
Intoarce-te înnapoi, 
Să fim fraţi buni amândoi, 
Io-s voinic, tu eşti bătrân, 
Ți-or rămâne toţi pe drum. 
Azi e azi şi mâni în zori, 
Te-or jeli cei trei feciori, 
lasă mâni pe vremea asta, 
Mi te-a jăli şi nevasta! 
Te-or jăli neamurile 
Impanând pădurile. 
Mocan rămâneă, plângeă, 
Dar pe urmă ce fáceà ? 
După Codrean iar plecă, 
Cale mare, cale lungă, 
Pe Codrean stă să-l ajungă 
Şi mi-l lasă să s'ascunză 
Şi'n pădure să s'afunză. 
Dar Codreanu ce fâceă? 
Intro poian ajungeă 
Şi pe iarbă se culcă. 
Puse mâna'n chimeraş 
Și mi-si scoate-un fluieraș. 
Şi cântă, mări, cântă, 
Poiana că răsună 


120 


125 


130 


135 


140 


145 


160 


Şi Mocanul ascultà ! 
Şi cinstià, mări, cinsteà, 
Ploscuţa cea mititeă 
De cinci vedre şi o ocâ. 
Trupul i sengreună, 
Somnul că mi-l cuprindeă, 
Plosca căpâtăiu puneă, 
Și-adormiă'n poiană-așă ! 
Dar Mocanul, daravanul, 
Pe Codrean că mi-l cătă, 
De găsit că mi-l găsiă, 
Mâna pe el că punei, 
Binişor că mi-l legă, 
Pe căluţ că-l așeză, 
Și'napoi drum că-și fâceă, 
In tropea drumului, 
La târgul divanului, 
Tocma'n târgul dela Eşi, 
Unde-i Vodă Ilieş. 
. . . La | 
Şi nu-i Vodă, şi mparat 
Mare, cum nu sa aflat! 
Impăratul de-l vedeă, 
Pe divan îl aducei, 
L'aducei şi-l aşeză, 
Până somnul că-şi făcea. 
Când Codrean că sesculă, 
Împăratul porunciă, 
De spălat că-i aduceă, 
Un ciubuc îi aprindeă 
Și cafeaua'n ceaşcă-i da. 
Mocanul faţă s'afă. 
Incepu "'mpăratu-așă, 
Cu graiu aspru-a cuvântă, 
Pe Mocan mi-l cercetă. 
Din gură mi-l cercetă, 


„Din palme că-mi-l umflă, 


Până când mi-l mistuiă, 
Pe Codrean mi-l sioboziă. 
Iar Codreanu că-mi strigă: 
Să trăeşti, Maria Ta! 
Mâna pe pag că puneă, 
Din fuga încălecă 
Şi plecă, unde plecă! 
Tocma'n târg la Chişineu, 
De pe unde sunt şi eu! 


n 


10 


I5 


20 


25 


40 


10. 


Drumul Țarigradului, 
Pe drumul Tabanului, 
La casele Marcului, 
Marcului, viteazului, 
Turcului Bolinilui, 
laca Turcul că venià, 
Ramăşag mare puneà, 
Trei zile şi trei nopți bea. 
Care, dragă, s'a'mbătă, 
Capul, dragă, -i sa tăiă! 
lar măicuţa Marcului, 
Ibovnica Turcului, 
Păharul că mi-l luă, 
De vin mi-l jumătăţiă, 
Cu miere că mi-l umpleă, 
Turcului că-l rânduiă. 
Păhăruţul Turcului 
Cu cătran că-l cătrăniă, 
Tot la Marcu-l rânduiă. 
Trei zile şi trei nopţi bea, 
Până Marcu se 'mbătă. 
Dară maica Marcului, 
Din graiu zise Turcului: 
—'Turcule, Bolinile, 
Rămăşag de cap de om, 
Râmăşagul să mi-l laşi. 
Singurică se sculă, 
Paloşu'n mână că-i da, 
Turcu la Marcu plecă, 
Dară Marcu ce-mi făceă? 
Numai din ochi mi-s clipiă, 
Turcul înapoi se da, 
Sluga Marcului veniă, 
Cofele jos le puneă, 
La uşă se repeziă, 
Veriga că le puneă, 
La fereastră se duceă 
Și din gură le strigă: 
Srăi, Turcule, nu tăiă, 
Foc la ușă că ţi-oiu da; 
Să nu fiu cu pagubă. 
Că Marcu de când m’a luat, 
Hac mici acu nu mi-a dat; 
Hacul dacă l-oiu luă, 


42 


Marcu. 


45 


8o 


Eu pe tine te-oiu lăsă, 
Ca să-ţi faci tu voia ta! 
Jar în casă cum intră, 
La icoane că trăgeă, 
La icoane senchină 
Și din gură că ziceă: 
— Iartă-mi, Doamne, på- 
[cară 
De-oiu îndrăzni la Marcu, 
De i-oiu da câtevă palme. 
Că de nouă ani de zile 
Ma tinut el tare bine. 
Vinul, apa i-am băut, 
Sarea, pânea i-am mâncat, 
Nici o palmă nu mi-a dat. 
Când așă dacă sfârşiă, 
Trei palme când îi trăgeă, 
Marcu nici de fel simţiă. 
Inima că îi plângeă, 
Se făceă a suspină; 
Sluga pe gând nu mai sta, 
Cu dinţii mi-l apucă, 
Marcu'n picioare săriă, 
Mâna pe paloş puncă 
Şi pe Turc când mi-l umflă, 
Bucăţăle mi-l fâceă. 
Sluga la ușă stăteă, 
Pe maică-sa mi-o spuned ; 
Şi Marcu cum ascultă, 
De cosiță mi-o luă 
Şi din gur'o judecă, 
Şi din palme mi-o ciopliă: 
Alei, măiculița mea, 
De ţi-ar fi fost de aşă, 
De-ţi trebuia de-un bărbat, 
Eu te luam după cap, 
Te purtam din sat în sat 
Până-ţi găsiai de-un barbat! 
Sleajar verde că băteă, 
De steajăr că mi-o legă 
Și foc dedesubt că-i da, 
Cenușă că mi-o făceă 
Şi pe vânt co asvârliă 
Și din guro blăstămă: 


90 


IO 


15 


20 


25 


43 


— Ce-a alege vântul, 

Să mânânce şi pământul. 
Dar boieri de nu vă place, 

Ascultaţi-mă cu pace; 


95 
11. Lina, 


Foaie barbă nouă, 

La munţii cu rouă, 

Este-o casă nouă, 

Cu fereşti în soare, 

Cu stâlpii de ceară. 

Soarele ardei, 

Stâlpii se topiă, 

Vântul caburiă, 

Stâlpii se sleiă”. 

Este-o fată Lină 

Şi-o maică bătrână. 

Lina tot şedeă, 

Nici că mai lucră, 

La apă mergeă, 

Voinic o'ntrebă : 

— Leliţă din Breb, 

Tot stau să te 'ntreb: 

Ai bărbat, ori nai? 

Dacă mai bărbat, 

Să mă pun argat, 

Ce fel de argat să-ți fiu? 

Numa'n braţe să te ţiu: 

Ziua să te argăţesc, 

Noaptea să te drăgostesc, 
Yoni. voinice, 

Nu mă întrebă, 

Că te-oiu blăstămă ; 55 

Nu mă ispiti, 


30 


35 


40 


45 


50 


Mai daţi un pahar de vin, 
Să vă cânt unul maibun, 
Că eu mi-s cu cântecul 
Ca și lupul cu crângul! 


Că te-oiu znăscari ! 

Bărbat Cam avut 

Şi l-am prăpădit. 

Eu mi l-am trimis 

Cu sare domnească 

N-ţara ungurească, 

Să se prăpădească. 

Şi eu că i-am spus, 

Când el mi S'a dus: 

Numele să-i vie, 

Trupul să-i rămâie. 

Şi el mi-a trimis 

Răvâșel prin soare, 

Care să se 'nsoare; 

Răvășel pe lun”, 

Să merg să-l cunun. 
Voinicu-mi ziceà : 

— Lină, dragă Lină, 

Nu mai fii nebună 

Şi mergi de-l cunună. 

—Nu l-oiu cunună 

Şi l-oiu blăstămă: 

«Fine, finişor, 

«Să tensori de nouă ori 

«Şi să faci nouă feciori 

«Şi la urmo copiliță 

«Să-ţi care-apă la temniţă!» 


12. Gheorghiță Zătreanu. 


Foaie trei agude, 
Pe picior de munte, 
Pe dealuri mărunte 
Cu păduri cărunte, 
De ani mii şi sute, 
Pe deal şi pe vale I5 
Plimbă, mi se plimbă 

Um om co leliță, 

Un domn co domnițå, 


I0 


Din oameni de viță. 
Şi ei mi se plimbă 
Pe doi cai voinici, 
De nu sunt pe-aici; 
Pe doi cai de munte, 
Dei ţintaţi în frunte 
Şi cu pete'n frunte. 
Unu-i cal bugean, 
Unu-i degiughean 


20 


25 


30 


35 


„40 


45 


90 


55 


60 


44 


Al mai ortoman, 
Cumpărat de-un an 
Dela un ñean, 65 
Fără nici un ban. 
In mijloc de plai, 
Verde, tot să stai 
Ca’n mijloc de rai. 
Este-mi de-o boltița, 70 
Făcută de viţă 
De-un puiu de leliţă, 
Frumos la pelița 
Pe nume Gheorghiţă, 
Gheorghiţă Zătrean, 75 
Fecior de Mocan, 
Puiu de Moldovean, 
Pripăşit de-un an 
De dor şi alean. 
Şi el de-mi aveă 80 
De-o zână tretina, 
De-o puică dulcie 
Ca poama de vie, 
Tânără copilă, 
Frumoasă mezină, 85 
Floare de grădină, 
De pus la inimă. 
Și ea se chemă 
Şi ea se strigă: 
Mezina Dobriţa 90 
Dela Ialomiţa, 
Fată de fruntaş 
Dela Călăraşi. 
Și ea mi-a lăsat 
Fetele din sat 95 
Şi s'a depărtat 
De mamă, de tată, 
De fraţi, de surori, 
De eră jurată ! 
A lăsat mamă plângând, 100 
A lăsat tată jelind, 
Frate gemând 
Şi sutată suspinând, 
Pe gură pară ieșind. 
In mijloc de plaiu, 105 
Vere, tot să stai 


1. De-l = de ăl = de cel. 


Ca'n mijloc de raiu, 
La umbră de viţă, 
Sub neagră boltiță, 
Ei descălecau, 

Pagii sloboziau ; 
De ospăț le da 
Ovăz dela şes, 
Fânaţuri de munte, 
Din poieni tăcute, 
De vânturi bătute, 
De nimeni păscute. 
Şi ei mi se da 

Sub neagra boltiţă 
Făcută din viţă 
De-l1 voinic Gheorghiţă, 
Fecior de lelită. 

Şi nici mai gândiă, 
Ci mâna-și băgă 
In ăl buzunar, 
Scoase-un amânar 
Și un creminar. 

De cremeni izbiă, 
Scântei răsăriă”, 
Iasca-mi aprindeă, 
Foc de-mi aţâţă, 
Lemne mi-şi trântiă, 
De te îngroziă! 

Şi cine vedeă, 
Cruce își făceă ! 
Para se ’năltà, 
Lozbele săriă”, 
Lemnele-mi arde, 
Jar că rămâneă, 
Groază te-apucă ! 

Iar, mări, Zătreanu, 
Feciorel bălan, 
Puiu de Moldovan, 
De parte se da, 

In dăsagi cătă, 
Cătă și nu prea, 
De-un purcel află, 
De-un purcel grijii, 
Grijit, curăţit, 

De ospăț gătit! 


110 


115 


120 


125 


135 


140 


145 


150 


Și mi-l ciopățiă, 
ŞI 1ni-l înfingeă, 
Pe jar îl puneă, 
Carnea sfârâiă 
ȘI se ruminiă. 

Friptă de-mi eră, 
Zătrean de-mi vedeă, 
Câtă şi nu prea, 

Şi scoase de-o pită 
Coaptă, rumenită, 
De ospăț gătită. 

Şi el mai cătă 
Prin neagra boltită, 
Prin desiș de viţă, 
Găsi de-o ploscută, 
Nu aşă micuță, 

Și 1 mări, de-o vedriţă. 

Marama *ntindeă, 
Masa pregătiă 
Şi se ospătă, 

Din pită rupeă, 

Din purcel mușcă, 
Vin din ploscă bea. 
Şi, mări, de ce bea, 
De ce să mai bea! 
Faţa "nveseliă, 
Cheful că veniă, 
Coraşi că fâceâ 
Şi-odată ziceă : 

— Hai, dragă fetiţă, - 
Draguţă Dobriţă, 
Floare de crâiță, 
Bună de domniţă, 
De când te-am luat, 
Tu nu mi-ai cântat; 
De când te-am adus, 
Cântec nu mi-ai spus, 
Viersul ţi-ai ascuns 
Și n'am ascultat 
Cântec desmierdat 
Dela voi din sat. 
Acuşi mi-a venit, 
Haz de chefuit, 
Coraj de cântat, 


1. Şi=ci. 


45 


155 


160 


170 


180 


185 


Mai mult de-ascultat ! 


Ia-mi cântă de-un cântec,. 


De-un cântec de-a? tale, 
De-un cântec de jale, 
Să stea om pe cale 
Şi apa din vale! 
Fetiţa Dobriţa 
Dela Ialomiţa, 
De mi-şi pricepea, 
Sta şi se gândiă, 
Viersul de-l dregeă, 
Cântec începeă, 
Cântec de-mi cântă; 
Un cântec de jale, 
De sta om pe cale. 
Apele săltau, 
Valuri ascultau, 
Codrul răsună, 
Frunza șoșotiă : 
Cântec de-aeveă : 
«Foaie de bujor, 
Mult mi-i dor, mi-i dor, 
De frate, de sor, 
De maică, de taică, 
De surata mea, 
Vai de viaţa mea! 
Legă-te-aş cu ea, 
Toată viaţa mea ! 
Să trăim surori 
Ca şi două flori. 
Două lămuriţa 
Tot dintro cránguțá.. 
Şi fusem jurate 
Şi fusem legate 
Să fim tot surate, 
Surate şi-un sânge, 
Până ce ne-om stânge. 
Foaie de alice, 3 
Inimioara-mi plânge, 
Cugetul îmi zice 
Că fâcui păcat, 
Păcat neiertat, 
De m'am lepădat 
Şi m'am depărtat, 


2. De sigur aglice, nume de plantă, necunoscut prin jud. Tecuciu. 


195 


200 


205 


210 


215 


220 


225 


235 


240 


Suratam lăsat! 
De ea-am fost jurat» ! 
Mezina Dobriţa 
Dela Ialomiţa 
Cântecul curmă, 
Din ochi lăcrămă 
Şi se tot gândiă 
Şi se frământă 
Şi tot ascultă, 
I se năzăriă. 
Cai din bătătură, 
Din tain stătură, 
Urechi că ciuliră, 
Capul sus săltau 
Şi tot necheziau. 
Zătrean de vedeă, 
Dobrinei ziceă : 
Dobriţă, Dobriţă, 
Dalbă copiliţă, 
Tânără fetiţă, 
Bună de domniţă, 
Au tu ce-ai zărit, 
Sau sa năzărit, 
Cântec de-ai sfârșit? 
Ori eu ţi-am căzut, 
Dobriţo, urit? 
Io-ţi dau cuvânti, 
Spune-ţi cântec, 
ŞI spune-ţi păsù ; 
Spune-ţi păsul tău, 
Ca să-l ştiu și eu. 
— Bădiţă, bădiţă, 
Bădiţă Gheorghiţă, 
Fecioraş bălan, 
Fecior de Mocan, 
Ce-mi ești drag de-un an! 
Cântec n'am sfârşit, 
Nici nu mi-ai căzut 
Leliţei urit, 
Ci am auzit, 
Sau mi sa părut 
Tot la Stânca-mare, 
La apus de soare, 
Glas de fată mare; 
Şi-un glas răgușit, 
Glasul unui Turc, 
Şi-un nechez de murg. 


46 


245 


250 


260 


265 


270 


275 


280 


285 


Zätrean bănuiă, 
Tâcere dădeà, 

Urechi ațintià 
Şi tot ascultă; 
lată Cauziă 
Şi nu'nţelegeă 
Vorba aevea : 
—Turcilor haini, 
Turcilor păgâni, 
Vouă mă închin 
Cu glas și suspin, 
Să nu mă luaţi 
Şi să nu mă daţi, 
Şi să nu mă duci 
Unde-s numai Turci 
Şi capete mici 
De Turci Buzbuzuci! 

Voiniceii mei, 
Voinici feciorei, 

Nu mai ascultau, 

Nici mai ospătau, 

Nici masă strângeau, 
Pe cai s'aruncau, 

Fără frâu și șea, 

Caii îndemn? : 

Deà, Murgule, deà, 

Cânii var mâncă! 

Și căluţii pagi 
Fug ca nişte draci; 
Dealul păreă șes, 
Codrul drum frumos ; 
Tot la Stânca-mare, 
La apus de soare. 

Ei din mers mi-şi stau, 
Urechi le lungiau, ] 
Ochii înrotiau, 

Şi zăriau, zăriau, 

Şi vedeau, vedeau 
Ce mi-şi cautau: 
Din mijloc de crâng, 
Din dos de colnic, 
Doi Turci se ridic, 
De mijloc mi-şi strâng 
Şi tot mi-şi sărut 
De-o dalbă fetiţă, 
Dalbă copiliţă, 
Floare de crăiţă 


290 


3:00 


305 


310 


315 


320 


325 


330 


335 


Dela lalomiţă, 
Tot din Călăraşi, 
Fată de fruntaş, 
De boierănaş. 


De mijloc mi-o strâng, 


Pe cal mi-o ridic, 
Nimica nu-i zic. 

Voiniceii mei, 
Voinici feciorei, 

Ei de mi-şi vedeă, 
Mila-i cuprindeă, 
Ochi-și lăcrâmau, 
Pinteni le dădeau, 
Păgânii sosiau. 

Şi de mi-i sosiau, 
Din drum îi opriau, 
Samasalâc dau ; 

Dar Turcii stăteau, 
Nici nu mulţămiau, 
Cuvânt nu rostiau, 
Vorbă nu scoteau, 
Ci-mi încremeniau, 
Cu ciubucu °n gură, 
Cu frâul pe mână. 
Mezină Dobră, 
Voinică de ea, 

La ochi se ştergeă, 
Bine se uită, 

Vedeă şi vedeă, 
Vedeă aeveă 

In tânăra fată, 
Vedea pe surata 
Slabă şi uscata; 
Uscată de chin, 
Slabă de suspin. 

Și de mi-și vedeă, 
De mi-o cunoșşteă, 
Nimic nu ziceă, 
Numai doar fierbeă 
De-a o râăsbună. 
Lâng un Turc se da, 
Bine că-i veniă, 
Paloşul scoteă 
Şi mi-s izbândiă: 
Un cap dobori, 
Capul mi-şi pică, 
Trup se prăvăliă ; 


340 


345 


350 


355 


360 


365 


380 


Trupușor de Turc, 
Cât eră de lung, 
Pică jos sub murg. 
lar, mări, Zătrean, 
Fecior de Mocan, 
El de mi-și vedeà, 
Bine nu-i păreă, 
Din gură zicea : 
— Leleo, draga mea, 
Opreşte armă, 
Nu-mi fă voie rea, 
Că pe legea mea, 
De n'ăi ascultă, 
Capul ţi-oiu tăiă. 
Dobra de-auziă, 
Nu se 'mpotriviă, 
De-o parte se da, 
Sora-şi deslegă 
mi-o mângâiă 
Ş -o tot întrebă, 
lar, mări, Zatrean, 
Voinic Moldovan, 
Turcului grăiă: 
— Turcule hain, 
Străin şi păgân, 
Tu, mări-ai picat 
In negru păcat, 
In jarai intrat, 
Sora mi-ai furat 
Ș mi vaţi gatat 
Pentru Țarigrad. 
Dumnezeu a vrut 
Și vam găbuit 
Ș —ai văzut acuş 
Un cap sub tăiuș 
Şi-a trece şi-al tău, 
Dacă eşti om râu. 
De te ţii curat 
Ş fâră păcat, 
Să te dai legat, 
Câ noi ne-om luptă 
Luptă cu dreptate, 
Fară strâmbătate, 
Cum scrie la carte. 
Și zicând cuvântul, 
Lepădă armântul, 
Braţele ?ntindeă, 


390 


395 


400 


405 


410 


48 


Pe Turc cuprindeà Zătrean de vedeă, 
Şi îl apucă, Paloşul scoteă, 
Şi vânt că-i tăceă. Capu-i răteză, 
Și Turcul voinic 415 Caşă Domnul vra! 
Nu-i păseă nimic. Groapă că-i făceă 
Și el sapucă, Şi mi-l îngropă, 
La trânta dreaptă, C'așă-i datină ! 
Cașă Domnul vrea Foaie trei crăiţă, 
Și cu Precesta. 420 Sub neagra boltiţă, 
Bine sapucă, Făcută din viţă, 
Bine că-i veniă, De-l voinic Gheorghiţă, 
Braţele 'ncordă, Fecior de leliță, 
Pe Zătrean loviă, Masă mare-mi este, 
Cât ce mi-și puteă. 425 Masă ca 'n poveste, 
Zătrean de vedeă, Dar cine-mi cinstește ? 
Nu se sinchisă ; Tot Gheorghe Zătrean, 
Cruce că-şi făceă, Fecior Moldovan 
Braţele "'ncordă, Cu dalba Dobriţa 
Bine s'anină 430 Dela Ialomiţa, 
Şi se tot luptă. Cu dalba surată 
Soarele luciă Dela Turci luată, 
Şi ei se luptă”; De moarte scăpată ! 
Soarele apune, V'am cântat cântec de- 
Zătrean mi-l răpune. plin, 
Bine că-i venià 435 Să ziceţi, boieri, amin. 
Şi se opintiå Eu mă'nchin cu sănătate, 
Și când mi-l izbiă, Să vă facă Domnul parte, 
Țarnă mi-l făceă, Și la mic, ca și la mare 
De nu mai sufii! Și la slab, ca şi la tare! 1. 


13. Catincuţa Gendrulesei. 


Foicica bobului, 5 Catinca că mi-o chemă, 
La curţile Geandrului, Hârtie că-i trimeteă, 
Gendruleasa cea frumoasă Ca so deie Turcilor, 
Mi-are-o fată prea frumoasă, Turcilor, Enicerilor 


1. Se scoate cântecul care urmă, Căpitanul Caragată, care deși 


popular în fond, este zugrăvit într'un graiu cum artificial. Intr'îusul cetim 
versurile : 


. Şi streini şi lăcomaşi 
Şi iclenii poterași... 


„ Care fură şi jâcheşte... 
.. Că şi tu zile-ai hrachit... 


Pentru scripcă, găsim forma scripică. 


10 


15 


20 


30 


40 


45 


Ea cofele şi-a luat, 
Cofele ca florile, 
Cobiliţa ca crăița, 
Și la apă ca plecat, 
Pe ochi negri s'a spălat, 
Ochi pe Dunăre-a 'runcat 
Și mi-a văzut de-un caic 
Cu postav verde'nvălit, 
Dinăuntru șicuit. 
Dar intr'ânsul cine şade ? 
Tot Turcii, Enicerii. 
Pe Catinca vin s'o iea 
Și lui Paşa vin ṣo dea. 
Dar şi ea când i- văzut, 
La mă-sa a alergat. 
— Ascunde-mă, măiculiță 
În sandâc ori în chivniță, 
Cå vin Turcii să mă iea 
Şi la Paşa să mă dea. 
Maică-sa cheie-a luat, 
Sandàcul mi-a descuiat 
Șin sandâc mi-a încuiat ; 
Sapan mână mi-a luat, 
Loc de groapă mi-a săpat. 
Dar în groapă ce mi-a pus? 
Tot chituci şi butuci 
Și cheia lăcatului, 
La capul mormântului. 
Iaca groapa a sfârşit 
Și Turcii că mi-au sosit. 
— Gendruleasa cea fru- 
moasă, 
Cu ochii de puică-aleasă, 
Scoate fata cât de grabă, 
Să ne căutăm de treabă, 
Că titele ţi-cm tâiă, 
Cu sare le-om presără 
Și fata totţi-om luă. 
—Turcilor, Enicerilor, 


49 


50 


60 


70 


80 


Catincuţa mi-a murit 
Şi-am îngropato'n grădină, 
În grădină, la fereastră, 
Ca să-mi vie doru'n casă. 
Inapoi că i-a'nturnat. 
Bine vorba mau sfârşit 
Şi iar alţii mi-au venit. 
Gendruleasa cea fru- 
mMoasă, 
Cu ochii de puic'aleasă, 
Catincuţa ce-ai făcut-o, 
De aici de-ai mistuit-o ? 
Dar ei însă n'au crezut, 
Sapan mână cau luat 
Şi mormântul l-au săpat. 
Inăuntru ce-au aflat ? 
Tot chitucii şi butucii 
Şi cheia lăcatului, 
Lăcatul sândâcului. 
Sândâcul l-au descuiat, 
Pe Catınca mi-au luat 
Şi pe mă-sa mi-au lăsat. 
In caic că mi-o puneau 
Și la Paşă mi-o duceau. 
Cum pe Dunăre mergeau, 
Cum la mijloc ajungeau, 
Ea din guraşă grâiă : 
- Turcilor, Enicerilor, 
Deslegaţi-mi mânele, 
Ca să-mi dreg sprincenele 
Şi-apoi să'mbrac cămaşă, 
Ca să mă placă Paşă. 
Când Turcii o deslegă, 
Ea din gură-aşă grăiă: 
— Masă bună racilor, 
Aşternutul broaştelor, 
Căpătâiul peştilor. 
Şi'n Dunăre saruncă 
Şi cu zile senecă. 


Comunicat de d-l G. Coatucerna din Zebil, jud. Tulcea. 


Varianta 1. 


„Iară Turcii cum sosiau, 
Ei de Badiu întrebau ; 
De Badiu dăcă aflau, 


Pamiile, Cântece de tară. 


Ei în casă năvăliau, 
Pe Badiu nu mi-l aflau, 
Pe Băduleas'o'ntrebau : 


4 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


45 


şo 


50 


— Băduleasă, cea frumoasă, 
Cu ochii de jupâneasă, 
Cu faţa de curv'aleasă, 
Unde-i Badiu ?— Nu-i a- 
casă ! 
—Da'llinca cea frumoasă, 
Ilincuţa ochi frumoşi ? 
—Să fiţi cu toţi sânătoși, 
Că Ilinca mi-a murit 
Şi o băgăi în pământ, 
Colea jos lângă fereastră, 
Să vie miros în casă, 
Dar un Turc mai mititel, 
Parca fost cu dracu'n el, 
El poruncă câ mi-a dat, 
Târnacoape mi-a luat, 
Sa apucat de săpat, 
e săpat, mâri-a săpat 
e izvor până ce-a dat; 
De Ilinca n'a aflat. 
Foarte mult sa supărat, 
La Băduleas a "lergat 
Şi din gură a'ntrebat: 
Jupâneasă Băduleasă, 
Unde ţii pe Ilincă, 
Că dacă noi vom află, 
Capul farnă ţi l-om da. 
Băduleasa se'ingroziă, 
Adevăr tot nu spuneă. 
Iară Turcii de vedeau 
Că să afle nu puteau, 
Pe Baduleas'o prindeau, 
O prindeau şi mi-o legau, 
Cuţitaş tăios scoteau, 
Ţiţele mi-i scrijeliau, 
Tot brazde roșii fâceau, 
Cu sare le presară” 
Să spuie de Ilincă. 
lar Băduleasa-mi strigă: 
Turcilor, păgânilor, 
Turcilor, căpcânilor, 
Ilinca-i în cămăruţa, 
Incuiată'ntro lădiță, 
Invălită'n băsmăluță. 
Turcii, mari, cum auziau, 
Foarte că se bucurau, 
In cămăruţă intrau, 


55 


60 


65 


70 


75 


8o 


90 


95 


De lădiță că dădeau, 
Căpacul mi-l ridicau, 
Băsmăluţa o săltau, 
De Ilinca Turcii dau, 
Foarte mult se minunau, 
Cu toții se grămădiau, 
Cu toții mi-o'mbrăţișau, 
Cu foc mare-o sărutau. 
lar Turcul mai tinerel, 
Care-aveă pe dracu'mn el, 
El în braţe mi-o luă, 
In rădvan că mi-o puneă, 
Biciu cailor că le da, 
Drumul la mare luă. 

La mare dacajungeă, 
In corăbii o punea 
Si la Aga că porniă, 
La Aga, stăpânul lor 
Și stăpânul Turcilor. 
Tare mult ei nu mâni, 
Și Ilinca cuvântă: 

Turcilor, stăpânilor, 
Turcilor, fruntașilor, 
Deslegaţi-mi pe dreaptă, 
Să-mi netezesc păr cu ea! 

Turcii că se bucură, 
Pe dreapta i-o deslegă, 
Şi mult timp nu mai treceă, 
llinca iar cuvântă: 
—Turcilor, stăpânilor, 
Turcilor, fruntașilor, 
Ascultaţi-mi ruga mea ; 
Deslegaţi-mi pe stângă, 
S'acoper țâța cu ea. 
Turcii nici că bănuit’, 
Pe stânga i-o sloboziă” 
Şi slobodă rămâneă, 
Dară Turcii se'ngrijiă, 
Tot din ochi o petreceă”. 
Dar Ilinca frumuşica, 
Mult mai mult nu-mi mai 

[plângeă, 

Cu voie se pretăceă, 
Numai cu gândul gândiă 
Şi din gând oftat scoteă, 
Turcii nu mai bănuiă, 
Ilincăi bine-i păreă, 


100 


105 


IO 


15 


20 


25 


Ea din gură că ziceă: 
— Decât cadâna Turcilor, 
Mai bine hrana peştilor 
Și cotlonul racilor! 
Şi bine nu isprâviă, 
In mare se asvârliă, 
Tot atund că se lasă! 
Turcii mult se îngroziră 
De ce ochii le văzură, 
Dar mai mult se întristă”, 


Tg. Ocna, jud. Bacău. 


Varianta 


Sus pe culmea dealului, 
La hanul Munteanului, 
Iese, mări, la fântână, 
Ileana cu chip de zână, 
Pieprănată cu cărare 
Şimbrăcată ca o floare, 
Cu cercei de ghiocei, 
Cu mărgele mărunţele, 
Co salbă de galbeni moi, 
Dar de under Dela noi? 
Din ţara străinului, 

La malul Vidinului, 
Unde-i Turcul cel bogat, 
Cum de-atunci nu s'a aflat. 
— Frunză verde mură 
dulce, 
Fa Ileano, nu te duce, 
Că de vale, pe la cruce, 
Pusu-s'au să te pândească, 
Slugărimea boierească. 
— Maică, măiculița mea, 
Doară asta ţi-i vorbă? 
— Draga mamei, nu te 
duce, 
Că te-a prinde şi te-a duce, 
La casa bogatului, 
La casa păcatului. 

Bine vorba nu sfârșiă, 
Că Ileana se duceă, 

Și cântă, mări, cântă: 
«Frunză verde iarbă rară, 
Una-i Ileana în ţară, 


51 


IIO 


II5 


2 


- 


40 


45 


55 


60 


Știind ce mi-i aşteptă. 

La gânduri nu mai stăteau, 

Lancea ?n mate o băgau, 

Pe Ilinca © scoteau, 

In corăbii o puneau 

Și la Aga că mergeu. 
Iară Aga ce-mi fâceă? 

Pe mână el o puneă, 

Cu vin roş că o stropiă, 

Faţa ei înruminiă. 


Că-i fata Munteanului 
De pe culmea dealului». 
Şi cântă, și tot cântă, 
Dar de vale cauză 
Cum slugile şuieră”: 
— Tu, fata Muuteanului, 
De pe culmea dealului, 
la mai stăi din cea cântare, 
Că ne trebue-ascultare, 
Că stăpânul nostru mare, 
Din ţara străinului, 
La malul Vidinului, 
Ne-a trimis pe noi solie 
Să te cerem de soţie! 
Aşă slugile vorbiă”, 
Dar Ileana răspundei : 
Turcilor, păgânilor, 
Turcilor, hainilor, 
Cine v'a 'ndreptat pe drum, 
Facă-se tot praf şi fum; 
Cine va mânat pe cale, 
Moară-i sufletul de jale. 
Dară Turcul răspundea : 
—lLas, lleană, blăstămii, 
Că ne-așteaptă stăpânii 
Şi te-așteaptă şi pe tine, 
Cu făclii şi mese pline. 
lar Ileana răspundeă: 
— Ardă-vă durerea mea ! 
Dară vorba nu sfârșiă, 
Că slugile o legă, 
O legau, o ferecau, 


65 


S] 
A] 


10 


15 


20 


In rădvan că mi-o suiau 
Şi mânau, mări, mânau, 
Până luna răsăriă 

Și departe se zăriă ; 

lar Ileana că-mi cântă: 


Mânaţi, Turcilor, mai 
tare, 

Că mi-i dragostea prea 
mare. 


Turcii că se'nveseliau 
Și mânau şi tot mânau 
In spre valea Oltului, 
Drept la vadul cotului, 
Și pe mal cum ajungeă, 
llenuţa că-mi grâiă. 
—Frunză verde iarbă rară, 
Nu-s ca mine multen ţară, 
Vrednica străinului 
Din partea Vidinului. 


Jud. Argeş. 


52 


8S0 


85 


90 


95 


Deslegaţi-mi mânele, 
Să-mi îndrept cosiţele 
Şi'n cea apă răcoroasă 
Să mă văd de-s tot fru- 
moasă, 
Mireasa strâinului 
Din partea Vidinului! 
Aşă Ileana vorbiă 
Și Turcii se bucură”, 
Mânele îi deslegau, 
Pe malul nalt o duceau. 
Iar Ileana ce-mi spuneă ? 
—- D'alei Turcilor, păgâni, 
D'alei Turcilor, haini! 
Decât roaba Turcilor, 
Mai bine a apelor. 
Şi din gură cum sfârşiă, 
De pe mal se aruncă, 
Valurile-o cuprindeă” ! 


14. Căpitan Gheorghiţă. 


— Alei Gheorghe, Gheor- 
ghilaș, 

Frumos ca un năsturaş, 
La inimă om vrajmaș! 

Foaie verde ismă creaţă, 
Intro Joi de dimineaţă, 
Cam pe negură şi ceaţă, 
Gheorghilaș mi se sculă, 
Pe ochi negri se spălă, - 
La icoane se'nchină, 
La Dumnezeu se rugă, 
Grajd de piatră descuiă 
Şi pe Roibu ulegeă, 
Picioru n scări că punea 
Și pleca 'n jos pe Sariu 
Cu ploscuţa de rachiu. 

Foaie verde de-aluniţă, 
Cine urcă pe Bistriţă? 
Savai căpitan Gheorghiţă, 
Feciorul lui Negoiţă, 
Călare pe-un harmăsar, 
In mână cun iatagan. 

Şi el, vere, se plimbă, 


25 


30 


35 


40 


Tot din perded în perdeă, 
Să-şi aleag'o pieliceă, 
Să-şi facă cuşmă din ea! 
Cușmuliţă purcânească, 


Ca uimeni să nu-l cu- 
noască. 

Se plimbă din stână ’n 
stână, 


Să cerce brânza de-i bună. 
La moș- Radu ajungei, 
La stâna moş-Radului, 
Radului, Mocanului, 
Vasmocan_din C l, 
EE Pa 
Bună ziua că-i dādeł 
Şi din gură-i cuvåntà : 
Moş-Radule, barbă rară, 
Eu ţi-s nepoţel de vară! 
la să-mi dai tu de gustare: 
N'am mâncat de-alaltasare ! 
Moș.Radu ce-mi râspun- 
deà ? 
—De gustare eu ţi-oiu da 


45 


50 


55 


65 


70 


75 


80 





Ia, să-mi 


Un berbece de gustare 
Şi-o mieoară de frigare 
Pân” la vremea de mâncare. 
Cu-atât nu se mulțămiă ; 
El din gură mai ziceă: 
Moș-Radule, barbă rară, 
Eu ţi-s nepoțel de vară! 
dai de cheltu- 
eală : 
Să-mi dai o mie de lei, 
Să duc la copiii mei. 
Dar Mocaaul ce ziceă? 
—Alei, Gheorghe Gheor- 
ghilaș, 
Mult ești tânăr şi gingaş, 
Eu te știu că eşti vrăjmaş. 
Eu zic zau pe legea mea, 
Nam nici o frånta pară; 
N'am nimica la bordeiu: 
Numo mâţă şi-un coteiu 
Şi un vălătuc de teiu 
Şi-un căpețel de curmeiu. 
Nici acele nu-s a' mele, 
C'a tors soacră-mea pe ele ! 
Eu parale mam avut, 
Tot fete am măritat 
Şi nepoți am însurat, 
Tot avere mi le-am dat. 
De rele şi de nevoi; 
Mă pusei cioban la oi; 
De rele și de belele, 
Mā pusei cioban la ele. 
Mă pusei vătav pe stâne, 
Vaşmocan din Caminat 
Dela podul cel brahat! 
Gheorghiță nici că-l cre- 
dei, 
După uşă că se da, 
In cenușă că că, 
Irmilicii numără, 
Irmilici tot câte cinci, 
De cari nu sunt pe-aici. 
Nici cu-atât nu se lăsă, 
Pe moş-Radu ìintrebà : 
—Moș-Radule, barbă sură, 


53 


85 


90 


95 


100 


105 


IIO 


115 


120 


125 


1. Poate îi: In cenuşă că-mi cătă. 


N'ai pe cinevă la stână, 
Că să nu mai fac pricină? 
Moş-Radu îmi răspun- 
dei : 
— Alei Gheorghe, Gheor- 
ghilaş, 
Cu drag sărută-mi-te-aş ! 
Mult eşti tânăr şi gingaş, 
Dar eu ştiu că-mi eşti 
vrăjmaș ! 
Am pe unul Macovei, 
Care mituie la oi; 
Mi-a dat vreo cinci 
arvuna, 
Sâ strângă miţe și lână. 
Nici Ispasul n'a venit, 
La miţuit a ieşit, 
Oile mi-au relegit, 
Mieii mi sau prăpădit! 

Gheorghilaş cura auziă, 
Mustăcioara mi-i râdeă, 
Că pe-acela el cătă. 

De pe cal descălecă, 
Calul că și-l priponiă, 
Stâna că mi-o ocoliă, 

Pe Macovei mi-l zăriă ; 
De-l zăriă, el îi zicea: 
— Foaie verde lemn de tei, 
„„„tu-ţi legea Macovei, 
Cinte-a scos în ochii mei? 
Au pacate grele-a' mele, 
Au, zile sfârşite-a” tele! 

Macovei cum auziă, 
Ochii spre stân' aruncă, 
Pe Gheorghilaș mi-l zăriă, 
Când miţuitul gătiă, 

Dar una mi rămâneă, 
Şi făceă ce mi-ș puteă, 
Şi pe-aceea o tundeă, 
Spre stână iarăş ochiă, 
Pe Gheorghilaș iar zăriă, 
oarfeci_di ă scăpi, 
Căciula din cap săriă, 
Brâul sus se ridică. 
Şi sama dacă-și dădeă, 


lei 


130 


135 


140 


145 


150 


155 


160 


54 


Tot pe Vrânci mi se puneă, 
După crinta s'ascundeă ; 
Da'n zadar goana eră, 
Că Gheorghiţă mi-l sosiă, 
După crintă se dădei, 
De țuluc îl apucă, 
Jos la pământ îl trântă, 
Pe scaun se aşeză 
Şi din gură-l judecă: 
— Căimăcane Macovei, 
Ştii tu, neică, ori nu știi, 
Când erai vatav de plaiu? 
Erà birul trei parale, 
Tu-mi luai zece parale ; 
Eu de frica birului, 
Trecui malul Oltului ș 
Nici cu-atât nu te lăsai, 
De pe mine te luai 
Şi pe mine mă prindeai 
Şi mă legai cot la cot 
Și mă treceai peste Oh. 
Când mă plecam să beau 
apă, 
Mă plesniai cu cisma ?n 
ceafă, 
Fărâmam dinţii de piatră 
Şi beam apă turburată, 
Cu sânge amestecată. 
Nici cu-atât nu te lăsai: 
Râs de nevastă-ţi făceai, 
In braţe mi-o cuprindeai, 
In gura mi-o săgutai, 
Inimioara mi-o stricai! 
ară bietul Macovei, 
El de moarte se 'ngroziă 
Şi din gură ce ziceă? 
Ce ziceă, cum se rugă? 
— Alei, Gheorghe, Gheor- 
ghilaş, 


165 


180 


190 


195 


Mult eşti tânăr şi gingaş,. 
Cu drag sărută-mi-te-aş. 
Na-ţi calul cu armele, 
Puşca cu pistoalele, 
Numai lasă-mi zilele, 
Că mi-s dragi copilele. 
Eu calul nu ţi-oiu luă,, 
Zilele şi le-oiu curmă. 
Macovei se tot rugă: 
Na-ţi cârdul cu oile, 
Numai lasă-mi zilele, 
Că mi-s dragi copilele, 
Şi-or umpleă potecile 
Şi de mine-or rămânea. 
Pe faţă nedesmierdate,. 
Pe obraji nesărutate 
Şi pe papuc necâlcate! 
Gheorghilaş dac'auziă, 
Mai tare se 'ntunecă, 
Mai tare să supără 
Şi paloșul mi-l scoteă 
Şi capul i-l rateză, 
Şapte grămezi mi-l făcea 
Şi mi-l scoteă prin poteci: 
Şi-l puneă prin prepeleci. 
— Haideţi, haideţi la păs- 
tramă, 
Pastramă de căimăcan 
Oca veche trei de-un ban! 
Se vinde păstramă tare! 
Şi eu zic, boieri, amin! 
Poltind un pahar de vin, 
Că mâ'nchin cu cântecul 
Ca şi lupul cu crângul; 
Cât trăește, liboveste, 
Puşcasul mi-l doborăşte, 
Dă jarca şi se plăteşte, 
Şi acuma zic amin, 
Cam cântat cântec deplin ! 


Pentru vers. 164-8, vezi No. 5, vers. 18-9; Varianta 1 dela No. 3, vers. 
22-4; Varianta 2 dela No. 5, vers. 48-51 și Varianta 3 dela No. 5, vers. 22-4. 


15. Chira. 


Frunză verde măr molid, 
Joi Chira s'a iogodit, 
Vineri mi s'a'mbolnăvit, 


5 


Sâmbătă că mi-a zăcut, 
Duminică mi-a murit. 
După ce sa savárşit, 


10 


10 


15 


20 


Conocasii au venit, 

Mă-sa 'nainte-a ieşit, 

Cu păr galben despletit 

Şi din gură le-a vorbit; 
Dragii mamei îngeraşi, 

Că voi sunteţi îngerași 


I5 


Şi nu sunteți conocaşi! 
Luaţi calul mirelui 

Şi-l purtaţi din sat în sat, 
Că Chira a răposat; 

Şi-l purtaţi din casă'n casă, 
Că chira-i moarta mireasă ! 


16. Călina-Mălina. 


Foaie de-alunică, 
Cine se mânica 
Şi se întunica - 
Joi de dimineaţă 
Pe rouă, pe ceaţă? 
Călina, Mălina, 
Frumoasă copilă, 
Tânără mezina. 
Ea se mânecă 
Cu rvua'n picioare, 
Cu bruma'n spinare, 
Š se "ncălță nalt 

i se "mcingeă lat. 
Şi ea mi-a plecat 
În târg la Bârlad, 
La cel popă Vlad, 
Sa se spovedească, 
Să mărturisească, 
Că ea s'a iertat 
De trup de tărbat 
Şi ea sa lipsit 
De trup de voinic. 

Se mărturisiă, 
Se cuminică, 
Se împărtășiă, 
Iertare află. 
Şi cum mi-o iertă, 
Ce gânduri luă? 
De drum se gătiă 
La codrii Ghinghii, 
Ai Măgdăliii 
Şi ai Șovirgii. 
Acol'-ajungei, 
Imi descalecă, 
Chilie dură, 


40 


45 


50 


55 


60 


65 


70 


Chilie de piatră, 

Cu slovă săpată, 

Slovă lătinească, 

Slovă *mpărâtească; 
Tot slove săpate, . 
Cu vorbe din carte. 
Gând bun îşi luă, 
Gând dumnezeesc, 
Gând calugâresc. 

Straie câ-şi cerniă, 
Se calugăriă 
Şi ea se vestiă: 
Maic călugăriţă, 
Albă la pelița 
Ca o lebediţă, 
Neagră la strâiţă, 

De soiu şi de vița. 
lata, măre, ia! 
Că se auziă 
De o veste rea 
Şi mi se vestiă 
Din iad la Bacău (2): 
Cine sa afli, 
Cinc-a cuteză 
S'aducă rasă, 
Rasa, coroană 
Dela Câlină 
Câălugăriţi ! 

Şi el se găsiă 
De-un Vasile Uţă, 
Lumea mea drăguță! 
Lepădă straie domneşti, 
Imbrăcă calugăreşti ! 
El încălecă 
Pe-un cal porumbac, 


75 


So 


&5 


9o 


95 


100 


115 


La coadă cudalb, 
Cu ţinţă la cap, 
La un picior pag. 
Şi se mânecă 

Şi se 'ntunecă 

Şi el se 'ndreptă 
La codrii Ghinghii 
Şi-ai Măgdălinii 

Și ai Şovergii. 

Și el îmi mergea 
Şi el îmi câlcă 
Locuri neumblate,, 
De pustietate, 

Şi 'ntr'o dimineaţă, 
Cam pe fum şi ceaţă, 
Ei că nimeriă 

De-o chilie "altă, 
Chilie de piatră, 

Cu slovă săpată, 
Slovă lătinească, 
Slovă "m părătească, 
Tot slove săpate 

Cu vorbe din carte. 

El descălecă 
La poartă bàteà, 
Din gură strigà: 
—Câlină, Mâlină, 
Tânără copilă, 
Frumoasă mezină, 
Frumoas ca o zină, 
Mă seci la inimă! 

Ea că auziă, 
Afară ieşiă 
Şi de mi-l vedei, 
Ea mi-l cunoșştei, 
Lacrănni izvoră, 
Inima-i oftă, 

Din gură zicea : 

— Tu de unde eşti? 
Tu mi te vesteşti, 
Vasilică Uţă, 

Lumea mea drăguță ! 
Cu cal porumbac, 
La coadă cudalb, 

Cu ţintă la cap, 

La picioare pag, 
Leliţă: eşti drag. 


56 


120 


125 


I35 


140 


145 


150 


155 


160 


Vasilică Uţă, 
Lumea mea drăguță! 
El că îndrăzniă 
Şi el îmi cerea 
După voia sa: 
Un loc de divan 
Şi iarbă de cal. 

Ea mi-l ascultă, 
Il înţelgei, 
Din gură-i ziceă: 
— Vasilică Ută, 
Lumea mea drăguță ! 
Cu cal porumbac, 
Cu ţintă la cap, 
La picioare pag, 
Leliţicăi drag ! 
Eu, mări, ţi-oiu da 
larbă pentru cal, 
Cât a fi pe deal, 
lar loc de divan, 
Afară pe prispă! 
—Călină, Mălină, 
Tânără copilă, 
Frumoasă mezină, 
Mă seci la inimă! 
Eu nřoiu duce, duce, 
Lupi să mă mânânce! 
Păcatele mele, 
Samă-i da de ele! 
Afară pe prispă, 
Cânii wor lăuă, 
Eu m'oiu apără, 
Somnul mi-oiu strică, 
Ploaa a plouă, 
Streşina-a pică 
Şi-a fi vai de ea, 
De hodina mea! 

Maica auziă 
Şi se 'nduioșiă 
Şi iar îmi zicea: 
—Voinice, pusnice, 
Stăi şi nu te duce, 
Că de mas ţi-oiu da 
De pe prispăn tindă! 

Uţă ce-mi ziceà ? 
— In tindă pe grindă, 
Cocoş a cântă 


165 


170 


175 


180 


I-O 


15 


20 


25 


. > E 
Și ma deşteptă, 
Somnul mi-a strică. 


Şi eu tot m'oiu duce, 


Lupi să mă mânânce, 

Păcatele mele, 

Dai seamă de ele! 
Maica auziă, 

Bine nu-i păreă, 

lar se'nduioșiă 

Și iar ii ziceă: 

—Voinice, pusnice, 

Stăi şi nu te duce, 

Că alt loc ți-oiu da: 

Din tindă pe vatră! 


—Puricii mă latră! (2) 
Și de dus m'oiu duce, 


Lupi să mă mânânce, 


Câlină, Mălină, 
Floare din grădină, 
Tânără copilă, 
Tânără mezină, 
Boierii din lași 
Pe dânsa-s pismași, 
Că ea sa lipsit 
De dor, de iubit, 
S'a călugărit, ; 
Sa mărturisit, 
Sa împărtăşit 
Chiar la popa Vlad, 
In târg la Bârlad. 
Și-apoi s'a vestit 
Și sa auzit, 
Domnul ga vorbit: 
— Mări, cine-ar fi, 
Cine sar găsi 
Mie să-mi aducă 
Straiul şi rasă, 
Călugăriţă ? 
Că lui i s'a da 
Doamnă şi domnie, 
Răsplată să-i fie. 
Cine s'a găsit 
Şi s'a învoit? 


57 


185 


190 


195 


Variantă. 


35 


40 


45 


50 


Păcatele mele, 

Samă-i da de ele! 
Câlugăriţă 

lar se 'nduioşiă, 

Milă-i se iăceă, 

Cu lacrămi grăià : 

— Voinice pusnice, 

Stai şi nu te duce, 

Că de mas ţi-oiu da 

Așternutul meu 

După dorul tău; 

Ţitişoara mea 

După voia ta; 

De pe vatră'n pat, 

Din pat la picioare, 

Sub umbră de soc 

S'avem loc de jec. 


Vasilică Uţă, 
Lumea mea drăguţa! 
Și el ce-mi fâcea? 
lute 'ncălecă 
Pe-un cal porumbac, 
La coadă cudalb 
Și ţinteş la cap. 

Dg’ el că pleci 
Şi cum el mergeă, 
Chilie zăriă: 
Chilie de piatră, 
Cu slovă săpată; 
Chilie departe, 
Cu slovă din carte; 
Chilia dar unde-i? 
La codrii Ghinghii 
Ai Ghenghelinui, 
La Şoverjâii. 

Şi descalecă, 
La poartă băreă 
Din gură strigă: 
— Tu, călugăriță, 
Maică Căliniţă! 

Ea că auziă, 
Afară ieşiă, 
Dar el răspundea : 


60 


65 


70 


75 


80 


S5 


90 


95 


S'un voinic pribeag, 
N'am unde să trag, 
Un’ să poposesc, 
Gazdă sa găsesc. 

Eu de dus, maş duce 

In cea padurice, 

Lup să mă mănânce ; 

Lupii şi croncanii, 

C'aşă vor duşmanii; 

Păcatele mele, 

Dai seamă de ele! 
Ea cum auziă, 

Lacrămi podidiă, 

Din gură ziceà: 

— Voinicel frumos, 

Scump şi drăgostos! 

Haide la maică, 

Că de mas ţi-oiu da 

La chilia mea: 

Pe prispă afară, 

Că-i noapte de vară, 

Cu capul pe prag 

Şi-i dormi cu drag, 
Iar el răspundei : 

Afară de-oiu sta, 
Cânii wor latră, 

La ei oiu strigă; 
Nu m'oiu hodini, 
Nu mei mulțămi, 
Pomană n'a fi. 
Şi de dus m'aş duce 
In cea pădurice, 
Lup să mă mănânce; 
Lupii şi croncanii, 
Caşă vor duşmanii; 
Picatele mele, 
Dai samă de ele! 
Maica ascultă 
Şi din nou grăià : 
-— Voinicel frumos, 
Scump şi drăgostos, 
Haide de pe prispă, 
De pe prispă ?n tindă, 
Cu capul la grindă. 
lar el răspundeă : 
— Ba, Călnă, ba, 
In tindă n'oiu sta, 


58 


100 


105 


115 


120 


125 


135 


140 


145 


Că de-oiu sta în tindă, 

Colo sus pe grindă 

Cocoşu-a cântă 

Şi m'a deşteptă ; 

Nu moiu hodini, 

Nu mi mulţămi, 

Pomană na fi. 

lar de dus maş duce 

In cea pădurice, 

Lup să mă mânânce; 

Lupii şi croncanii, 

Caşă vor duşmanii ; 

Păcatele mele 

Dă-ţi seamă de ele! 
Maica Câălină, 

La el ascultă 

Şi-aşă ca-i grăiă : 

— Voinicel frumos, 

Ascultă coleă, 

Că de mas ţi-oiu da, 

Din tindă, în casă, 

C'acolo nu-ţi pasă, 

In casă pe vatra, 

Cu capul pe-o piatră. 
Iar el ascultă 

Şi-aşă că-i grăià : 

— Ba, Călină, ba, 

Pe vatră n'oiu sta, 

Purici m'or mâncă, 

Eu m'oiu scărpină; 

Nu m'oiu hodini, 

Nu mei mulțămi, 

Pomană n'a fi. 

Şi de dus m'aş duce 

In cea pădurice, 

Lup să mă mănânce; 

Lupii şi croncanii, 

C'aşă vor dușmanii ; 

Păcatele mele, 

Dă-ţi samă de ele! 
Maica ascultă 

Şi-aşă-i răspundeă : 
Voinice, voinice, 

Lasă, nu te duce, 

Că de mas ţi-oiu da, 

Unde-i stă minteă : 

De pe vatră, *n pat, 


155 


160 


Wri 


10 


59 


Că eşti om curat, 
Şi-apoi, mândră floare, 
Om sta de-a-picioare, 
Cu capul pe moale! 
Ură râspundeă : 
Ba, Calino, ba, 
Nici aşă n'oiu vrea; 
Tu, când te 'nvăleşti, 
Ai să mă trezeşti. 
Nu n'oiu hodini, 
Nu mei mulţămi, 
Pomană n'a fi! 
lar de dus m'aş duce 
Prin cea pădurice, 
Lup să mă mănânce; 
Lupii şi croncanii, 
Caşă vor dușmanii; 
Păcatele mele, 
Samă-i da de ele! 
Maică Căliniţă, 
Negrilești 


170 


175 


180 


185 


Scumpă garofiță, 

Eu mi te-am cătat 
Tot din sat în sat, 
Până te-am aflat, 

Și din schit în schit, 
Până te-am găsit! 
— Vasilică Uţa, 
Lumea mea drăguță! 
Voinicel frumos, 
Seump şi drăgostos, 
Stăi şi nu porni, 

Că te-oiu îngriji, 

Că de mas ţi-oiu da, 
Cum ţi-i vrerea ta: 
Ici în grădiniţă, 

Şi-ăi dormi cu bine 
Alături de mine. 
Lângă pieptul meu, 
După dorul tău! 


17. Iancu Jianu. 


„„„mi-ţi legea, podar ! 
Trage podul să trec Oltul, 
Trage podul mâi la mine, 
Să nu pun un glonte ?n 
[tine ; 
Trage podul să trec Oltul, 
Să trec la alt' gospodar, 
Că mi-i putred de bogat 
Și eu sunt haiduc sărac. 
Nu-s babă cu cârpă ?n cap, 
Şi-s haiduc cu comănac: 
Şapte poteri mau ce-mi fac ; 
Şapte Olji de peste Olt 


18. Stanciu. 


Frunză verde-a bobului, 
Lată-i frunza plopului, 
Dar mai lar a teiului! 
Prin postul Sâm-Pie- 
[trului 


15 


20 


Și plaiul Craiovii tot! 
Foaie verde măr dom- 
[nesc, 
De-aş sta să mă caciulesc, 
La ce, naiba, haiducesc? 
Decât c'o pară la pod, 
Mai bine cu murgu ’n not, 
Că ştie murgu-a 'nnotă, 
Nici scăriţa n'a udă, 
Nici scară, nici pocladă, 
Săruta-ți-aș guriţă, 


„Sara şi dimineaţă, 


Seacă la hoți inimă! 1 


La crişmuţa Sandului, 
Bea Niţă-a' Șelarului 

Cu Ghiţă-a' Ploscarului, 
Nepoţei de-ai Bratului, 
Feciorei de-ai Stanciului F 


1. Versurile 22-24, par străine de cântec. 


10 


I5 


25 


35 


40 


45 


5o 


Foaie verde şi-o laleà, 
Dar ei beau și veseliau, 
De poteră nici gândiau. 
Și 'ncă mai eră ună: 
Savăi, soră-sa Voică, 
Care le ţinea pază 
Şi le purtà lor grijă. 
Foiliță samalare, 
Cât mi ţi-i ziua de mare, 
Se plimbă pe bat călare: 
Vedeă, rânduneaua sboară, 
Dă cu flinta şi-o omoară. 
Şi nu mi-o lăsă să moară 
Şi mi-o sprijiniă în poală 
Și mi-o puneă ?n cosicioară, 
Fugeă potera să moară! 
La fraţii ei că mergei 
Și din gură le zicea: 
Oleleo, fraţilor mei, 
Iar voi beţi şi veseliţi, 
De poteră nici gândiţi. 
lote potera coleă, 
V'a prinde şi va legă! 
Iară Stanciu ce-mi zicea? 
Uite, curva mâne-sa, 
Las să vie, þar o’n cruce, 
Cum a vine-aşă s'a duce! 
Las’ să vie, lasă, lasă, 
Că mi-i puşculița dreasă : 
les afară şi torn leasa, 
De poteră nici că-mi pasă ! 
Nici vorba nu-mi is- 
prăviă, 
Potera că mi-ș sosiă. 
Cine-mi eră câpitan ? 
Tot Stoian Bulibaşă 2. 
De când sa bulibăşit, 
Satele sau pustiit, 
Neveste mi-a văduvit, 
Fete mari mi-a 'mbătrânit, 
El din gură ce zicea? 
— Dă-te, Stanciule, legat, 
C'aşă poruncă mi-a dat 
Să te ducem nestricat 
Și de gloanțe fârâmat. 


60 


55 


60 


65 


70 


75 


80 


85 


90 


95 


1. Se suprimă apoi un vers indecent. 


Iar Stanciu, mări, ce 
zicei, 
Ca om vrednic ce-mi erà ? 
©... e e Mâni-ta! 
De ce să mă dau legat? 
Cu mă-ta nu m'am culcat? 
Cu sortă nu am umblat 
Şi eu nu sunt vinovat, 
Măcar cun gă!ej din gard. 
Căpitan Bulibaşă 
Porunca că mi-o cetiă 
Şi pe Stanciu mi-l legă 
Cu alți cinci alăturea, 

La opreala mi-i dădeă. 
Peste noapte se treziă 
Iară Stanciu ce-mi ziceă ? 
— Oleieo, fraţilor mei, 
Astă noapte-am mânecat, 
Spurcat vis am mai visat: 

Pistoalele mele 
Cele frumușele, 
Le vedeam far’ de oţele, 
Sau scurtat zilele mele! 
Puşca mea cea trumușei, 
O visai fâră cureă, 
Şa scurtat şi viața mea! 
Șapte corbi întrun ciolpan, 
Şi nu-s corbi intrun 
ciolpan, 
Și-s boierii de divan! 
La divan când se duce, 
Toţi boieri-l întrebi”: 
— Alei, vere Stanciule, 
la, să spui adevărat, 
Câţi boieri mari ai tăiat? 
Cucoane câte-ai stricat? 
Dară Stanciu răspundeă : 
— Domnilor, boierilor, 
Nici un boier n'am tăiat, 
Nici cocoane n'am stricat, 
Dar să spun adevărat: 
De când în codri-am intrat, 
Venetici mi-am spăi- 
mântat, 
Averile le-am luat 


100 


105 


10 


61 


Și le-am dat la cei săraci 
Să-şi cumpere boi şi vaci; 
Cu vaca şi-a comândă, 
Cu boișori'-a arà, 
Multă poman” oiu aveă. 
Foaie verde şi-o laleă, 
Toţi boierii se 'vdură, 
Se durau și mi-liertau 1. 
Foaie verde măci€ş, 
Pe Stanciu mi-l duc la Esi, 
La Eşi, la dealul cel mare. 
Intro zi de sărbătoare, 
li gătesc spânzurătoare. 
Şi-alta zis-am şi-o laleă, 
Pe Stanciu mi-l spânzură. 
Care pe drum cum treceă, 
Pe Stanciu mi-l pomeniă, 


Vezi No. 6. 
Pentru vers. 1-13, urmează: 


Pe Stanciu mi-l vâicără = 
—Oi, sărace Stanciule, 
Stanciule, viteazule, 
Te-au legat femeile, 
Ţi-au pus cap femeile! 
Chica ta cea gălbioară, 
Cum o bate vântde vara; 
Faţa ta cen alba, grasă, 
A rămas de soare arsă; 
Ochii tăi cei mânaâioşi, 
Cum şed ei de cioare scoși! 
Bietul frate-tău Bălan 
Tăiă boieri în divan; 
Săracul bietul Ioviţă, 
Tăiă boieri pe uliţă, 
Ţipă fiu din măiculiţa! 


Variantă. 


Foaie verde trei aglici, 
Geme codrul de haiduci, 
La tot fagul câte cinci. 

Foaie verde arţăraş, 
Căpitane Mateiaş, 

Mută crişma, crişmăraş, 
Dela umbra nucilor, 

Din calea haiducilor; 

Că mâne mă *ntorc din sus; 
Sa nu zici ca nu ţi-am spus! 

Eră Radu Comandantul, 
Haiduc peste ceilalți. 

In crişmă el când intră, 
Trei zile că nu ieşiă. 

De strejer pe cine-aveă? 


Pe sora lui, Voichiţă. 
Şedeă ?n armă razămata, 
Bat-o Dumnezeu, so bată, 
Parcă-i o căţea turbată. 

20 Ea la Radu că privi, 
El sta şi mâncă şi bea, 
De poteră nu gândiă, 
lar din gură ce-mi grâiă? 
Sorii lui ce-i mai ziceă ? 

25 Ia de bea şi de mănâncă, 
De poteră nu mi-i frică, 
Cå-s voinic cu comănac, 
Cu şapte poteri mă bat, 
Cu oștirea jumătate, 

30 Cu Craiova treia parte... 


Băseşti, jud. Fălciu. Pentru vers 27—30, vezi No. 17,vers 10-83. 


19. Busuioc. 


Foaie verde castravete, 
Sub poală de codru verde, 


O zare de foc se vede, 
Mititel şi potolit, 


1, Se suprimă apoi două versuri cari arată că Domnul nu se în- 
dură, ci îl osândiă la spânzurătoare. Vezi raportul. 


IO 


I5 


20 


25 


35 


40 


45 


De mulți voinici ocolit. 
Nu ştiu-'s zece, ori cinci- 
sprece, 
Ori peste-o sută mai trece, 
Imprejurul focului 
Stau ai duci de-ai codrului. 
Iar haiducul Busuioc 
Sede ?n cot pe lângă foc 
Și mănâncă porumb copt. 
Printre frunză,printretei, 
Zării ochii lui Matei, 
Căpitanul poterei, 
Cu giubeă de chepened, 
Mâna'n brâu că mi-o puneă, 
Scoase mic un pistolaş 
Pistolaş cam ruginit, 
De-o lună neslobozit, 
Nici la ochiu nu-l mai 
puneà, 
Numai måna ardicå, 
In Busuioc slobozià, 
Tocma’n piept că mi-l izbià. 
Nimica nu folosià, 
Numai pielea vinețià ; 
Erà dres de maică-sa ! 
Iar haiducul Busuioc, 
In picioare se sculă, 
Fraţilor le cuvântă : 
— «Bate vântul cu zăpadă, 
Busuioc trage la gazdă, 
La Anuţa crşnâriţa, 
Are pivniţa de piatră, 
Ana vinul rece, ghiață ; 
ând îl bei de dimineaţă, 
Zău, te curăța de greață ! 
Acolo, mări, ajungeă, 
In prvniţă îmi intră 
Şi din gură îi ziceă: 
— Hai, Aniţă crişmăriţă, 
Astă noapte n'am dormit, 
Nici la noapte n'am să dorm. 
Şapte poteri mau gonit, 


Şapte Olji de peste Olt 


62 


5o 


55 


60 


65 


70 


75 


8o 


85 


Şi ţinutul Vrancei tot 
Şi Craiova peste tot.1. 

In crişmuţă cum intră, 
Imi bea vinul cu vadră 
Şi rachiul cu ocă, 

Ca un vrednic ce eri. 
Mult mai mult nu zăboviă, 
Potera că mi-şi sosiă, 
Căpitan cine erà? 

Tot Matei Bulibaşă 2. 
Căpitanul ce-mi ziceă ? 

Hai, Aniţo, crişmariţo, 
N'ai văzut pe Busuioc, 
Că l-am scăpat dintr'un foc? 
Ne-a lăsat fâr de noroc. 
Hei, Aniţo, crişmăriţo, 
Ia, spune poterei drept, * 
Că ţi-oiu da măciuca n 

piept. 

Dar Aniţa ce-mi ziceâ? 
—Da' eu de unde să-l văd? 
La masă cu el nu şed! 

Nici vorbă nu mântuiă, 
Căpitan Bulibaşa?, 

De cosiță mi-o luă, 

Jos la pământ o trântiă, 
Cu măciuca ’n piept îi da,. 
Sărăcuţ de maică-sa! 

Anuţa că-mi răsuflă : 
— Căpitan Bulibaşă, 
Mâncă-te-ar puşcăriă, 

In lume ce-a fi mai grea! 
Nu mai da cu măciucă! 
Tote Busuioc coleă, 

Imi bea vinul cu vadră 

Și rachiul cu ocă. 

Busuioc dac auziă, 
Multă vreme nu pierdeă, 
Bune măsuri îşi luă 3, 
Afară el că ieşiă, 
Poteră'n boale băgă, 
Singur el cu palmele. 

In brâu cu șapte pistoale, 


1. Pentru versurile 44-47 vezi No. 17 versurile 11-13, 
2. Se suprimă câte un vers indecent. 
3. Versul nu pare astfel popular. Se zice însă : „își trage măsură“, 
îşi face socoteală. 


90 


95 


100 


105 


110 


115 


Şi cu durda de-a spinare. 
Mâna'n brâu câ o puneă; 
Scoase-un mic de pistolaş, 
Pistolaş cam ruginit, 
De-o lună neslobozit, 
Prin poteră sloboziă, 
Iote-o sută oboră. 
Potera ce-mi rămâneă, 
La Busuioc fudrazniä ; 
Busuioc se mâniă, 
Puneă mâna pe durdă, 
Pe durdă, pe nebună! 
Turnă prav cu chivară, 
Gloanţele cu mânecă, 
Prin poteră sloboziă, 
Nici unul nu rămâneă; 
Ba unul, îoie-l colea, 
Căpitan Bulibaşă, 
Mâncâ-l-ar puşcăriă 
Șin lume ce-a fi ma grea! 
El din gură tot strigă ; 
— Săriţi voi, sătenilor, 
Cu securi şi cu topoară, 
Că Busuioc mă omoară! 
Dar Busuioc ce-mi ziceă? 
—Căpitane Bulibaşă, 
Mânca-te-ar puşcăriă, 

Şin lume ce-a fi mai greâ! 
Căpitanu-l măguliă : 
—Hai, sărace Busuioace, 
Şapte poteri mau ce-ţi face, 
Şapte Olţi de peste Ol, 


63 


120 


130 


135 


140 


145 


Și ţinutul Vrancei tot, 
Busuioc nu-i răspundeă, 
De cât bun rămas îi da 
Şi din gur aşă-i ziceà : 
—Alelei, Matei, Matei, 
Căpitanul poterei, 
Să mai vit cu poteră, 
Sa mai Stai naintea mea, 
Că ţi sa scurtă viaţă. 
Busuioc de se gândiă, 
Drumuşorul apucă 
La Neculache Boghean, 
Bogat eră, sirecan, 
În casă dacă intră, 
Bună ziua îi dădeă 
Şi din gură apoi zicea: 
Oi sărace Neculache, 
Sa-mi dai bani de cheltu- 
eală, 
Şi haine de primineală. 
Că ţi-oiu plăni la tocmeală: 
Are Chira socoteală ! 
Neculache nici pândiă, 
In chimniţa îmi intrà, 
Galbeni cu pumnul luă, 
Chimirul că i-l umpleă, 
Busuioc nici mai stăteă, 
Lui Boghean îi mulțămiă, 
Drumuşorul apucă, 
Supărat de nimenea, 
Ca un voinic ceeră! 


20. Ştefan Vodă. 


Azi îmi este Sâmbătă, 
Mâni îmi e Duminecă, 
Logodeşte-se domn tânăr. 
Mireasă de unde-o iea ? 

Ia, din târg din Do- 

brogeă, 
Dela Letinul bogat, 
Savai cânele spurcat 
Şi de lege lepădat. 
De cununat mi-l cunună, 


10 


15 


Mi-l cunună Ştefan Vodă, 


Ştefan-Voda la Crăeşti 
Domn tânăr din București. 
Ocheana'n mână luă, 
Spre Bucureşti se uită 
Şi vedeă, mări, vedeă, 
Ştefan-Vodă că porniă, 

Iaca, vere, că sosiă! 
Şi cum, mări, ajungeă, 
Plosca în mână lyă, 


30 


40 


45 


5o 


55 


6o 


Neamurile le poftiă, 
Patruzeci de flăcăieşi, 
Toţi din târgul dela Eşi; 
Patruzeci de fete mari, 
Fete de boierași mari, 
Tot perechi că le fâceă, 
La socrul-mic că porniă, 
Nunta mai iute mergeă, 
Tot în târg, în Dobrogeă, 
La Letinul cel bogat, 
Săvai cânele spurcat. 

Iar Letinul cel bogat, 
Ocheana'n mână luă 
ŞI, mări, că se uită 
În drumul Tâhanului, 
Drumul 'Ţarigradului, 
Pe schelea *'mpăratului, 
Şi cum, vere, se uità, 
Vedeă și se'nspăimântă, 
Vedeă că nunta sosiă. 
Şi el, mări, ce făcea? 
Şapte buţi la şir puneă 
Şi pe buţi aşă scriă: 
«Cine-mi este mirele, 
«Mirelă, ginerelă, 
«Să mi-şi saie buţile; 
«Buţile nu le-a sări, 
«Lui a bună nu i-a fi, 
«Da' nici lui, nici nunului, 
«Nici la toţi nuntaşii lui!» 
Nunta, mări, ajungeă, 
Dar mirele ce-mi făceă? 
La butoaie se uită, 
Slova socru-său cetiă 
Şi vedeă, şi nu puteă, 
Lacrimile-l podidiă. 
Ştefan Vodă, că-i nun mare 
ŞI cu grija în spinare, 
El din gură îmi ziceă: 

Fine, nu te 'nspăimântă, 
Că nas-/o-ți poartă grijă 
Şi toată cheltueală. 

Și cum, mări, îmi ziceă, 
Calul că mi-l închingă, 
Chinga bine o strângeă, 


64 


70 


80 


100 


105 


Buţile că le săriă, 
Paloş din teacă scoteă, 
Cercuri la buţi le tăiă, 
Doagele se desfăceau, 
Nuntaşii cai adăpau. 
Nunta "nainte mergeà, 
La Letinul cel bogat, 
Săvai cânele spurcat 
Și de lege lepădat! 

Dar Letinul ce-mi fâceă? 
Pe ocheană se uită 
Şi vedeă, mări, vedeă, 
Cum nunta că mi-şi venià; 
Şi de vedeă şi vedeă, 

El pe cale aşeză 

Şapte topuri de postav 

Şi pe ele mi-și scriă: 
«Cine mi-i ginerile, 
«Mirelă, ginerilt, 

«Să-mi saie topurile ; 
«Topurile n'a sări, 

«Lui a bună nu i-a fi, 
«Dar nici lui, nici nunului, 
«Şi la toţi nuntaşii lui!» 

Nunta, mări, ajungeă 
Şi mirele cum vede, 

Şi mirele cum cetiă, 
Lacrămi că mi-l podidiă, 
Nici o putere n'aveă, 
Ci săltă umerile 

Ca șoimul aripele 

Când bate vânturilă! 

Nunul, mări, că cetiă 
Şi din gură că zicea: 

— Fine, nu te 'nspăimântă,. 
Că naş-to ţi poartă grijă 
Și toată cheltueală ! 

Și cum, mări, cum ziceă, 
Calul că mi-l închingă, 
Pinteni calului că da, 
Topurile le săriă. 

Şi-apoi, mări, ce fâceă? 
De croit se apucă: 

De pe cvm eră nuntașul, 
Aşa-i croiă paltonașul 1 


1. Pomenire din vechi pentru un „palton femeiesc“ (Vezi T, Pamifile, 
Industy ia casnică la Români, p. 362 Nu pot şti dacă şila ţară bărbaţii. 
au purtat paltoane, ca să văd în aceasta o influenţă a târgului. 


115 


135 


140 


145 


De cum eră nuntășița, 
Aşă-mi croiă malotița. 
Şi nunta că mi-o porniă 
Tot la târg la Dobrogei, 
De Letin s'apropiă. 

Dar Letinul cel bogat, 
Săvai cânele spurcat 
Şi de lege lepădat, 

Pe ocheană se uită, 
Nuntă mare că vedeă 

Şi vedeă câ mi-și sosiă. 
Dar Letinul ce-mi fäceà ? 
Porţile că le 'ncuiă 

Cu fiarele plugului, 
Puterea pământului 2. 

Şi pe porţi așă scriă: 
«Cine-mi este mirelă, 
«Mirele, ginerelt, 

«Ca să-mi saie porţile ; 
«Porţile nu mi-a sări, 
«Lui a bună nu i-a fi, 
«Da” nici lui, nici nunului 
«Şi la toţi nuntașii lui!» 

Mirele pe porţi cetiă, 
Lacrămile-l podidiă 
Şi din umeri el îmi da, 
Ca şoimul aripelă, 

Când îl bat vânturile 
Pe din toate părţile. 

Nunul, mări, că vedeă, 
Milă mare-l cuprindea 
Și din gură că-mi ziceă: 
— Taci, fine, nu te'ntristă, 
Că nașul poartă grijă 
Şi toată cheltueală. 

Şi cum, măre, cuvântă, 
Calu'n chingă mi-l strângeă, 
Porţile că le săriă, 
Porţile le descuiă, 

Nunta mare că intră, 
Tocmai sub cerdac trăgeă, 
Horă mare se făceă 

Şi mai mare se 'ntindeă 
Şi mai tare se 'ntindeă. 


65 


160 


165 


170 


175 


180 


190 


195 


Iar Letinul cel spurcat, 
Săvai cânele turbat 
Şi de lege lepădat, 
Şapte fete mi-a avut, 
Tot un stat şi un purtat, 
Tot un ochiu, tot o sprin- 
ceană, 
Tot un faideş la mereană. 
El de mână le luă, 
Tan cu ele scoteà, 
Iar Letinul tot strisă: 
Cine-mi este mirele, 
Mirele, ginerele, 
Să-și cunoască mireasă, 
Şo ducă la maică-să, 
Mirele nici nu clintiă, 
El din umeri tot săltă. 
Ștefan Vodă pricepeă, 
Mâna ’n buzunar băgă, 
Galbeni cu mâna scoteă 
Şi-i scoteă, şi-i tot svârliă 
Și din gura tot strigă: 
—Cine-mi este mireasă, 
Mireasă şi sotnicà, 
Ca să strângă risipă, 
Risipa şi averea ! 
Cam o sabie turbată, 
Care taie cap de fată, 
Care-mi este logodită 
Și-a fi mirelui ursită. 
Dar mireasa, sotnică, 
La sabie se uită, 
Inimioara-i sfârâiă, 
Jos la pământ se plecă 
Şi risipa adună. 
Ştefan Vod” o cunoșteă, 
Dar la ea nu se uită, 
Ca nun mare ce eră. 
Mirele de mi-o vedeă, 
Pe ochi negri-o sărută, 
In rădvan o aşeză. 
Ştefan Vodă de vedeă, 


Către Letin se 'ntorceă, 


1 Pentru vers. 123-4 vezi No, 2 vers, 108—9; varianta 1 dela acelaș, 
vers. 202—3; var. 2, vers. 77—8. 


Pamfile, Cântece de țară. 


5 


10 


IO 


15 


Şapte palme că-i trăgeă, 
De nacazul ce-l aveă. 
Nunta 'napoi se ’nturnà, 


66 


200 


Iar Letinul rămâneă. 
Eu vă zic, boieri, amin, 
Cam cântat cântec deplin! 


La sfârşit, rostitorul adaugă : — «Când om mai sta aşă de clacă, am 
să-ţi fac o pozrogafie din douăsprezece cântări, şi când le-i ceti feţelor 
boierești, să le spui: „Aist cântec îi izvodit de moş Gheorghe Burluiu, diu 
Ţăpul-de-sus, care ştie şi toaca din cer! . 


21. Todiran. 


Foaie verde leuștean, 
Colea'n vale pe tepşeaz, 
La poarta lui Todiran, 
Ce mi.şi zace, mări, de-un 

an, 
Crește-un mărși-un calapăr, 
Crește, creşte, colț gărește, 

Mugureşte, mugureşte, 
Frunza crește, frunza crește, 
Şi 'nflorește și "nflorește, 

Toader zace și bolește. 
Şi tot zace, nu se scoala, 
Şi mi-şi zace de grea boală. 
De-mi trage, mări, să moară! 
Cântă cucul, se roteşte, 


15 


20 


25 


Variantă 1. 


Foaie verde leuştean, 
La poarta lui Todiran, 
Creşte-un macşi un bultan. 
Macu! crește și 'nflorește, 
Todiran zace, bolește. 

Şi nu-i boala trupului, 
Şi-i boala amarului, 
Căci de boala cazi, te scoli, 
De amarnri zaci și mori. 
—Frunză verde trei lalele, 
Na-ţi, maicuţă, trei parale 
Şi te du la vrajitoare 
Şi-mi vrăjeşte boalele, 
Şi-mi gâcește leacur’lè ! 
—Drazul mamei Todiran ! 
De trei zile te vrajesc, 
Nici boalele nu-ţi gâcesc, 
Nici leacul nu-ţi nimeresc. 
Nezrileşti. 


20 


25 


30 


Todiran mi se gătește, 
Către maică-sa grăeşte : 
— Maică,maică, maicadulce, 
Tarn are să ma mânânce ! 
Plăreşte la clopotari, 

Sa tragă clopote mari; 
Plătește la usânici, 

Să tragă clopote mici, 
Că mă duc, maică, de-aici! 
Să le tragă cu punoi, 

Că merg, maică, dela voi, 
Sa răsune văile, 

Să s'adune mândrele, 

Că le las, saracele! 


— Na-ţi, măicuț,-un găl- 
banas 
Și te du la mănăstire 
Şi-mi trage clopotels, 
Sa răsune vaile, 
Să se mire-amantele, 
Sa-şi rupă inimilă! 
Când eră la miez de 
noapte, 
Todiran trăgeă de moarte; 
Când colea prin ziușoară, 
Todiran trăgeă să moară, 
Todiran pe mesișoară ; 
Când soarele râsăriă, 
Todiran din cas ieșiă, 
La biserică porniă, 
Dar nimeni nu-l mai bociă: 
Numai biata maică-sa! 


67 


YVaranta 2. 


Foaie verde trei smincele, 
Pintre lună, printre stele, 
Uite curva de muiere, 
Cum îmi umblă þaturėle, 


Şapte curve m'au mâncat. 

— Dragul mamei, ce-ai că- 
tat ? 

— Maică, ele mau chemat 


3  Culegând buruienele. Şi mi-au dau zăhar pisat. 
Şi le-a fiert în trei ulcele, 20 Când eră prin cântători, 
Trei ulcele părăsite, Ghiţişor vărsă sudori; 
Cu buruieni otrăvite, Când eră la miez de noapte, 
Pentru Ghiţişor gătite. Ghiţişor trăgeă de moarte ; 

10 Ghiţişor când a gustat, Când s'a fâcut ziuşoară, 
De trei ori a sughiţat, 25  Ghiţişor în pânzişoară; 
De nouă ori a oftat, Când soarele săsăriă, 

La maică-sa a plecat Pe Ghiţişor mi-l porniă, 
Şi la poartă a strigat: Şapte clopote trăgeau, 

15  —Aşterne, maică,n crivat, Şapte popi că-l prohodiau! 
Voinești, jud. Iaşi. 

22. Dragoş. 
Foaie verde samalare, — Dea, dea, dea, murgule, 

Ici în vale, mai de vale, dea, 
Se plimbă Dragoș călare, Nu mă "'ntârziă, 
De poteră habar n'are ; Carnea-ţi s'a strică, 

5 Cu căciula mocănească, Cânii te-or mâncă ! 

Cu sarica ţurcănească, 25 Dar murgul stăteă 
Nimenea să nu-l cunoasca; Şi mai mult nu vrea. 
Cu cămeşa toat o floare, Vedei ce vedeă, 
Cusută de-o fată mare Simţiă el cevă! 
1o Şi spâălată'n lăcrâămioare, Dragoş pricepeă 
Uscară la ţâţâşoare, 30 Că murgul nu vrea; 
Cu foc dela inimioară. *Nainte se da, 
Murgul sta, murgul nu El descălecă, 
vrea, Poteca luă, 
15 Dragoş la dânsul grâiă: „Sărac întâlniă: 
— Hai, murgule, 'n pas mai 35 —Bună ziua, brea! 
tare, —Mulţăm”, baciulea ! 
S'ajungem la sat cu soare, —Unde mergi, sărace ? 
Să-ţi dau fân cu lăcrămioare, —Cat un om, moş-bace! 
Şi apă din strecatoare. Pe un hoţoman, 
20 Murgul sta și sforăiă, 40 Dragoş căpitan, 


Dragoș la dânsul grăià : 


Cântătorul adaugă ; 


Câpitan de hoţi, 
Stăpân de netoţi ! 


«Pe urmă, Dragoş a fost rugat să-i spună dacă nu ştie el pe unde-i 


haiducul Dragoş. Dragoş îi răspunse: «Eu sunt», iar săracul care se folo- 
sise de multe ori de ajutorința haiducului, îi dădă ştiri despre poteră și 
apoi se despărţiră». 

Tot despre Dragoș, am mai aflat iși itrurătoarele frânturi de cântece: 


45 


50 


60 


65 


70 


8o 


68 


Foaie verde iasomie, 
Dragoș pleacă'n haiducie, 
Cu trei frățiori de-ai lui, 
Toţi voinici de-ai codrului: 
Unu-l chiamă Mănăilă, 
Care poartă armă'n mână, 
Ce la poteră dărâmă; 
Unu-l chiamă Castravete, 
Umblă cu gloanţele!n bete; 
Unu-l chiamă Ivan Spânul, 
Care le arată drumul, 
Dă cu pușca ca cu tunul! 

* 


Foaie verde salbă moale, 
Peste deal, în ceea vale, 
Se plimbă Dragoș călare, 
Cu cămeșa albă floare, 
Cusută de-o fată mare. 
Din ţigară trăgeă pale, 
De poteră habar n'are; 
Din ţigară fum trăgând, 
Şi cu murgul lui grăind: 

Murgule,să mă porţi lin, 
Să strâng bani câte puţin; 
Să strâng zece miișoare, 
Ca să dau la surioare. 

Foaie verde măr rmaşcat, 
Murgul meu m'a ascultat, 
Şi tot lin că ma purtat, 
Părăluţe-am câjligat, 

De băut și de mâncat, 
Cum şi straie de purtat 
Şi săraci de ajutat! 

* 

Frunză verde mătustat, 
Om cu arma n'am stricat, 
Tot de voie bani mi-a dat, 
Num un câne de Jidan 
Spune Cam *puşcat un cal. 

* 


Foie verde solz de peşti, 
lar în Sat la Țigănești, 
Cu tovarăși te pârlești, 
Fraţi de-ai mei că miau 

vândut, 
Poterei mau dăruit ! 


85 


90 


95 


100 


105 


115 


120 * 


125 


* 


Foaie verde mătustat, 
Om cu arma n'am stricat, 
Şi-am să fac ce mi-a fi dat! 

Mii Ioane Mănăilă, 
Dă-te, frate, lângă mine, 
Pușca ta nu bate bine, 
Să nu pici mort lângă mine. 

Şi iar verde mătustat, 
Poteră m'a'ncunjurat, 
Câpitanul m'a ’ntrebat : 
—Te dai tu, Dragoș, legat 
Decât de armă stricat ? 
Eu tot stam și mă gândiam: 
De legat tot oiu scăpă, 
Dar arma-ţi curmă viaţă! 

Şi-am zis verde iederă,. 
Pe Dragoș că mi-l legă, 
În trăsură mi-l puneă, 
La privința mi-l duceă, 
Ştie Dragoș ce făcea ! 
Numai trei zile ședeă 
Şi arestul mi-l spărgeă; 
El afară se vedeă, 

Lui Mănăilă vorbiă : 
—Mäi Ioane Mănăilă, 
Tu nu ești frate cu mine: 
Nici căląre, nici pe jos, 
la, un voinic ticălos ! 
Rămâi, frate, sănătos, 
Eu înfund pădurele, 
Că ies, frate, murele ! 

* 

Foaie verde şi-o laleă, 
Dragoş pe Murgu mergéà 
Şi pe el se aruncă 
Şi din gur așă-i ziceà : 
—Murgule,să mă porţi lin, 
Să fac punte de arin 
Și să trec la moş Mărin, 
Să dau cep şisă beu vin, 
Ca să mă mai scap de chin! 

* 


Foaie verde și-o sulfină, 
Dragoş doarme 'ntro grà- 
dină, 


135 


140 


145 


150 


155 


160 


Cu pușca pusă pe-o mână. 

Făcându-i potera silă, 

Trage cu dânsa din milă; 

Dându-i potera lui pace, 

Dragoş nimic nu le face! 
* 


Foaie verde alămâe, 
'N-Matca la Ion Ilie 
Şedea Dragoş cu chirie. 
Stăpânul că mi-l vindea. 
Poterei mi-l dăruiă 
Şi acolo mi-l prindeă 
Și Haznaş că mi-l legă, 
Potera că mi-l păziă, 
Nici măcar apă nu-i da. 
Iară Dragoş ce zicea? 

Căpitane Haznaşă, 
Dă-mi apă, mă rog ţit! 

Haznaş că mi-l ascultă 
Cum Dragoş apă cereă, 
Revolverul mi-l scoteă, 
Spre Dragoș că-l îndreptă, 
Din el foc că sloboziă, 
Pe Dragoş că îl loviă, 

O falcă că i-o rupeă. 
Dragoş din cap că dădeă, 
Lui Haznaş că-i mulțămiă. 

Foaie verde bold de spine, 
Mi-l ucise ca pe-un câne. 
Foaie verde lemn dubit, 
Dragoşe, viteaz vestit, 
Zilele ţi le-a sfârşit! 

* 
—Foaie verde şi-o laleă, 
Căpitane, dumneatà, 
Când äi află coiu scăpă, 
Să nu trudeşti poteră, 
Că mă ştii naintea ta, 
Cam să-mi răsbun inimă, 


69 


165 


170 


175 


180 


190 


195 


Singurel cu dumneata! 
— Foaie verde avrămeasă, 
Mănăilă să trăească, 

Cu Dragoş să se'ntâlnească, 
Să sapuce să hoțească ! 


— Foaie verde şi-o laleă, 
Căpitane Haznaşă, 
Mai încet cu poteră, 
Să-mi văd surioara mea, 
Să-mi răcoresc inimă! 

* 

Samoilă şi cu Cincu 
Vine ca să-şi vadă câmpul, 
Că li-i câmpul prea bogat, 
Cu păduri încunjurat 
Şi cu poiene 'nverzite 
De Manăilă ştiute! 

— Foaie verde trei castane, 
Mă rog, cucoane Antoane,! 
Diă-ne puţine parale! 

Iară Cincu Pauză, 
Zece poli că-i dăruiă, 
Lui Dragoş i-i întindeă 
Şi Dragoş se, mulțămiă ! 


Foaie verde de năgară, 
A intrat Dragoș în ţară, 
Cu sabia la subțioară, 
Bate, pradă, nu omoară. 

* 


Ici în vale la pârâu 
Două fete spală grâu ; 
Dragoş le 'ntrebă mereu. 
Una mi-o strângeă de mână, 
Alta mi-a sărută m gură. 

Şi iar verde fir de linte, 
La fântâna dela munte, 
“Două fete spală linte, 
Dragoş le scoteă din minte! 


Pentru v. 85—6 vezi mai înaite v. 75—6. 


Pentru v. 120 vezi mai sus v. 61. 


Sunt şi multe localizări. Feciorul lui Ion Mănăilă, din satul meu, 
tiă o întreagă epopee, zugrăvind vieața tatălui său, ucigaș, şi pe cea a lul 
ostache Dragoş, tovarășul lui Mănăilă, cel din urmă haiduc naţional al 

părților noastre. Dragoş a fost ucis mişeleşte. Mănăilă îmi spuneă în vara 

lui 1909 la penitenciarul din Tg.-Ocna, că maiare de căpătat un „decret“ 
şi trage nădejde să vină în Ţepu, înainte de încheierea celor doi ani de 
osândă pe cari-i mui are de tăcut. 


1. Anton Cincu, tatăl fraţilor Nestor, Teodor şi Nicolae Cincu, este 
cel ce a lăsat să se zidească spitalul comunal din Tecuciu. 


10 


I5 


20 


25 


10 


70 


23. Pribeagul. 


Foaie de năut, 
Minte ce-am avut, 
Minte ce-am purtat, 
N'aş fi apucat, 

A mă fi 'nsurat; 
Mintea mea cea bună, 
Dete de minciună; 
Mintea mea cea slabă, 
Dete de zurbava! 
Mintea mea cea proastă, 
Dete de pedeapsă ; 
Mintea mea cea rea, 
N'aş mai apucă 

A mai cuvântă, 

Dete de beleă! 

Că-mi lăsai casă, 
Casa, nevastă, 
Soţioara mea! 
Sărmana de ea, 

Mult mă mai mustră, 
Mult mă învăţă, 

Dar cu mintea mea, 
Imi lăsai casă, 

Casa, nevastă, 
Copilaşii mei, 

Copii mărunţei, 


35 


40 


45 


50 


Mult îs mărunței, 
Mult îs goläşei, 
Sărmanii dn ei! 

Mult mi-i dor, mi-i dor, 
D’el mai mititel, 
Fecior, feciorel, 
Mic şi sprintenel. 
De când am plecat, 
Mă-sa l-a "'nţercat! 
Mult mă 'nchin, mă ’nchin, 
Mă ’nchin şi suspin, 
Mă ?nchin, Doamne sfânt, 
Ţine-i pe pământ, 
Dă-le pâne, sare, 
Pin” s'or face mare, 
Săracii de ei, 
Copilaşii mei, 
Copii mărunței! 

Eu mă stâng departe 
In străinătate, 
Că minte-am avut 
Și n'am cunoscut! 
Mintea mea cea bună 
Dete de minciună; 
Mintea mea cea proastă 
Dete de pedeapsă ! 


24. Codreanu. 


Măi Codrene, măi Co- 
drene, 
Te cunoşti după sprincene, 
Că ești făcător de rele! 
Ia spune, Domniei mele: 
In ţară cât ai hoțit, 
Câţi boieri ai sărăcit, 
Câţi creştini ai omorit 
Și cucoane-ai văduvit? 
Domnule, Măria Ta, * 
Eu mă jur pe Precestă 
Şi pe tinereţea mea: 
In ţară cât am hoțit, 
Zău, sărac nam omorît, 
Sărace n'am văduvit; 


15 


20 


25 


Dar zo-ţi spun adevărat, 
Cum ţi-am fost, Doamne, 
jurat: 
Sărac dacă întâlniam, 
Buzduganul ascundea, 
Mâna 'n buzunar băgam 
Şi de cheltueală-i dam, 
Pomană cu el fâceam. 
Da' bogat dacă 'ntâlniam, 
Buzduganul mi-l scoteam, 
Frumos mi-l uzdugăniam 
Şi frumos mi-l judecam ; 
Nici cu una nu-l lăsam: 
Teşchereaua i-o luam, 
De straie mi-l desbrăcam, 


40 


45 


50 


55 


60 


O 
„n 


«Mergi sănătos» îi ziceam. 
Şi-apoi, Doamne, mi-l 
lăsam, 
Drumul codrului luam! 
—Oleleo, vere Codrene, 
Spus-ai tu bune şi rele, 
Spus-ai drepte cuvinţele, 
Tot mai râu zilelor tele. 
Foaie verde şi-un bujor, 
La mănăstire ?n pridvor, 
Sta Codreanu frăţior 
Cu butucul de picior. 
Părinte, sfinţia ta, 
Mă rog ce ţi-aş cuvântă: 
Din tinereţele mele, 
Am fapt tot cu hapca rele; 
Din tinereţele crude, 
Pierdui părinţi, pierduiu 
"rude, 
Şi-apucai drum rătăcit 
Şi "n codrul cel înfrunzit, 
Codrenaș s'a haiducit, 
Tot de lume a fugit. 
Şi-acù, Doamne, părinţele, 
Dadui de pacoste grele, 
De sfârși! zilelor mele! 
Potera na 'ncunjurat 
Ca pe-un mare vinovat, 
Ștefan Vodă m'a legat 
Şi frumos m'a judecat, 
Din gură mi-a cuvântat: 
«Mai Codrene, Codre- 
nele, 
«Mult ai fapt bune şi rele, 
«Sau scurtat zilele tele; 
«Mult ai fapt rele și bune, 
«Mai multrele decât bune!» 
Foaie verde şi-o laleă, 
Părinte, sfinția ta, 
Acum, ce maş mai rugă: 
Sloboade-mi-o pe dreaptă, 
Ca să fac cruce cu ea, 


71 


70 


75 


8o 


85 


90 


100 


105 


Variantă. 


Foaie verde măcieşi, 


Pe Codrean mi-l duc la Eşi 


Să mă ierte Precistă, 
Cașă este datină, 
Ca să mor în legea mea, 
Că-s Moldovean creștinat 
Şi nu-s Turc împăgânat. 
Alta zis-am și-o laleă, 
Popa milă că-și fâceă, 
Pe dreapta i-o deslegă 
Sa-şi facă cruce cu ea. 
Dar Doamne sfinte şi bun, 
Mult îi Codrenaş nebun! 
El cruce că şi-a fâcut, 
Icoane Ca sărutat, 
Buzdugan doar a luat, 
Butucul l-a farâmat, 
Streaja mi-a buzducănit 
Și sfântului i-a grâit: 
lartă-mă, zău, părinţăle, 
Că-s scumpe zilele mele ; 
De ce să mă sâvârșesc, 
Când am zile sa trăesc! 
Alta, alta și-o laleă, 
Codrean roibu-și şuieră, 
Roibu ?n fugă că venià, 
Codrean roibu ’ncălecà, 
La Vodă că se duceă 
Şi la poartă că băteă, 
Rămas bun că mi-și luă. 
Domnule, Măria Ta, 
Cât stă cioara "n colivie 
Şi hoţul la sihăstrie ! 
Rămâi, Doamne, sănătos, 
Ca un măr putregaios, 
Dacă n'ai fost bucuros 
Să mă ai de vreun folos. 


Eu mă'nchin cu cântecul 
Ca Codreanu cu roibul. 
Și roibul cu umbletul, 
Cât ţine codrul frumos, 
Cât mi-i roibul voinicos, 
Şi Codreanu sănătos ! 


La Domnul, la Ilieş. 
Iară Domnul Ilieş, 


IO 


I5 


20 


25 


30 


40 


45 


De Codrean cum auzià, 
Trupu-i se cutremurà, 
Pază bună își puneà, 
Porţile le descuii, 
Inainte îi ieşiă 
Şi din gur așă-i ziceă: 
— Alei tu, măre, Codrene, 
Te cunosc după sprincene, 
Că eşti fâcător de rele! 
De vrei să scapi de legat, 
Spune-mi tu adevărat: 
Câţi creștini tu ai stricat? 
— Alei, Doamne llieș, 
Eu îmi pun mâna la piept, 
Că-mi știu sufiețelul drept 
Şi-o să-ţi spun adevărat, 
Că eu creștini n'am stricat, 
N'am stricat nevinovat. 
Eu unde vedeam săracul, 
Ascundeam bine baltagul 
Şi-i dam bani de cheltueală 
Şi straie de primeneală. 
Pe bogat dacă 'ntâlniam, 
Mâna 'n pungă i-o băgam, 
Jumatate-o deşertam. 
Dacă-l vedeam cu doi cai, 
Unu-i dam, unu-i luam. 
lar de mă 'ntâlniam Cun 
Grec, 
Mâna pe baltag puneam, 
Capaţina-i rătezam 
Şi la corbi o juruiam. 
Cel Grec mândru coronat, 
Ce tineà cu Vodă sfat, 
La faţă se aprindeă 
Şi din gur’ aşă ziceà : 
—Alei Doamne Ilieș, 
Fire-ai, Doamne, pe dom- 
nic, 
ti-i dată numai ţie; 
Pe Codrean nu mi-l iertă, 
Că foc târgului ţi-a da 
Şi pe Doamna ţi-a fură. 
Domnul că se 'nspai- 
mântă, 
Semn calăului faceă. 
Iar Codreanu, priceputul, 


Că 


72 


50 


55 


60 


65 


70 


75 


8o 


85 


90 


Priceputul și păţitul, 
Semnul Domnului vedea 
Şi din gur’ așă-mi grăiă: 
Fire-ai, Doamne, pe 
domnie, 
Că ţi-i dată numai ţie, 
Dacă vrei să nu mor eu, 
Ascultă ce-ţi grâesc eu, 
Că-i păcat de Dumnezeu, 
Ca să mor nempărtășit 
Şi cu trupul negrijit; 
Lasă-mă la slujba mare, 
Slujba lui popa Macare! 
Domnul cum îl auziă, 
Semn la gardă că fâceă, 
Garda iute mi-l luă 
Şi la altar mi-l ducea. 
lar Codrean în gândul seu, 
Ziceă: «Bun îi Dumnezeu!» 
Frunză verde de mohor, 
La biserică 'n pridvor, 
Stă Codreanu frățior 
Cu butucul de picior. 
Popa slujbele-i cetiă 
Şi de moarte-l pregătiă. 
Dar Codreanu tot ziceă: 
Părinte, sfintia ta, 
Desleagă-mi-o pe dreaptă, 
Ca să-mi tac cruce cu ea 
ŞI să mor ca un creştin, 
Nu ca un ghiaur păgân! 
Popa milă că-şi făceă, 
Pe dreapta i-o deslegă, 
Să-şi facă cruce cu ea. 
Iar Codrean în gândul sau, 
Ziceă: «Bun îi Dumnezeu!» 
Trei cruci sfinte că fâceă, 
Mâna'n chimiraș băgă, 
Paloşu'n mână luă, 
De butuc îl repeziă, 
Butucu'n două crăpă, 
De trei ori în sus săriă 
Şi din gură chiuiă, 
Icoanele jos pică”, 
Codrean din gură ziced: 
Alelei, tâlhari păgâni, 
Cum o să vă dau lacâni! 


95 


100 


105 


110 


10 


Că de asta sunteţi buni! Şi la stăpân că venià. 
Cum zicea, se repeziă, Codrenaş cum îl vedeă, 
Potera 1 măcelăriă Din inimă ca oftat, 
Şi la Domn că se duceă 120 Lacrămile că i-a dat 
Şi din gur aşă zicea: Şi pe ochi l-a desmierdat : 
— Alei, Doamne lIlieş, —Alei, Murgul meu cel 
la descuie uşile, mic, 
Deschide ferestrele, Alei, Murgul meu voinic, 
Să ne vedem feţele, Mai poţi tu la bătrâneţe 
Să ne-ascultăm vorbele. 125 Ce puteai la tinereţe? 
Slugile cum auziau, — Uite coama, sui pe mine 
Porţile că le 'ncuiau, Şi de-acum te ţine bine. 
Pe Codreanu mi-l prindea”; Murgu sare zidu'n loc, 
Codrean, odată răcniă: Scupă pe Codrean de foc. 
—Alei, Murgul meu cel 130 El spre codru că plecă 
mic Şi din gură că ziceă: 
Alei Murgul cel voinic! Rămai, Doamne,să nătos, 
Unde ieşti tu, puiule, Ca un mar putregăios! 
Ca să-mi scapi tų zilele ? Şi pe cel Grec coronat, 
Murgul din grajd auziă 135 Sa mi-l dai mie în sfat! 
ȘI odată necheză, Eu mă'nchin cu cântecul 
Şi odată se smânciă, Ca Murgul cu umblerul! 


Lanţurile le rupeă 
Comunic. de d-l I. V. Nistor, Praja, jud. Tutova 


25. Şandru. 


Verde foaia bobului, Balaure, Balaure, 
Pe malul Siretului, . Fiara sălbatecă ! 
La casele Şindrului, Lasă-mă, nu mă mâncă, 
Zace-un voinicel de boală ; 15 Că-i păcat de trupul meu, 
Nu-i boală dela *mnezeu : Petrecut printrun inel. 
Boala-i de balăurel. Şandru cum îl auziă, 
De trei zile tot se luptă, El din casa îmi ieşiă, 
Se luptă mereu cu el. Pe balaur că-l loviă, 
N'are frate, nare sora, 20 Il loviă, îl omoră, 
Să-i aducă apă 'n oală. Pe voinic că mi-l scăpă! 


Și se luptă şi-i zicea: 
Comunic. de Ion al lui Tănase Gogă. Dautcia, jud. Tulcea. 


26. Ghiţişor. 


Foaie verde trei smicele, Fără gust, fâră placere, 
Tinerețe ca a' mele, 5 Fară nici o mângâiere! 
Petrecute fară vreme, Pentru-o hoaţă de muiere ! 


1. Credem că nu potera, ci strejile. 


10 


10 


15 


74 


Se plimbă pănânturele 
Şi adună floricele 
Şi le face mănunchele 
Şi le bagă'n sân Ja piele 
Şi le fierbem trei ulcele, 
Trei ulcele-acoperite, 
Pentru Ghiţişor gătite. 
Dar Ghiţişor când venià, 
Frumos masa i-o puneà ; 
Şi Ghiţişor când gustă, 
Bucarele nu-i plăceă ; 


De trei ori îmi leşină 
Şi din gur așă-mi zicea: 
— Aşterne-mi, măicuţă, ?n 
pat, 
Cà hoaţa m'a ofticat, 
Şi-am sa zac de boală rău, 
Şi nu-i dela Dumnezeu 
Şi mi-i dela o muiere, 
25  Învăţată tot în rele; 
Pentru fete tinerele, 
Duc nevoi şi simt durere ! 


Comunic. de Ion al lui Tănase Gogă, Dautcia, jud, Tulcea. 


Vezi No. 2]. 


27. Bătrâna. 


Foaie verde trei gutui, 
Colo'n valea Lupului 
Și la umbra nucului, 
Fântâna haiducului, 
La mănăstire 'n Vaslui, 
La casele Fărului, 
Foaie verde şi-o şopârlă, 
Colo, pe din deal de gârlă 
Imi şede-o babă bătrână 
Cu caierul alb de lână. 
Ea din fus că sfârâiă 
Şi din ochi că lăcrămă 
Și din gură blăstămă 
Şi pe apă co'ntrebă: 
Apă, apă curgătoare, 


20 


25 


Tu prin multe locuri treci, 
Poate, multe lucruri vezi. 
Nu cumv-ai văzut, 
Pe unde-ai trecut 
Pe un făr-frumos 
Frumos, mlădios ? 

Ba eu am văzut 
Pe unde-am trecut, 
In corale neagră 
Neagră şi smolită, 
Un tânăr frumos, 
Frumos, mlădios; 
El într'insa că şedeă 
Şi scrisoare câ-mi scriă 
30 Şi da maicai de cetiă...1 


Comunic. de Ion al lui Tănase Gogă, Dautcia, jud. Tulcea. 


28. Tănislav. 


Sus pe luciul Dunării, 
Imi umblă un dalair, 
Dalair alaiu fâcând, 

De Tiănislav întrebând : 
Jos pe malul Dunării, 
Pe la prundişul apii, 
Măicuţa lui Tănislav 
Imi spălă paloşilt, 
Paloș şi pistoalelt, 


10 Mai scurt antereiele. 
Pe ea Turcii o 'ntrebau: 
Babă slabă, inama noas- 
tră, 
N'ai văzut pe Tănislav ? 
—De li-ţi cătă de vrun râu, 
Dumnezeu să vă dea rău; 
De li-ţi câră de vrun bine, 
Dumnezeu vă deie bine. 


15 


1. Se suprimă apoi cântecul Vulcan, pentru care vezi raportul. 


20 


40 


45 


5o 


55 


60 


Iote Tânislav coleă, 
La cea gârlă ciorogârlă, 
La salcia cea plecată, 
Şi pe Dunăre lăsată! 
El doarme întrun caic, 
Intrun caic poleit, 
Cu postav verde "'nvălit, 
Cu pistoale la picioare, 
Cu pușca la căpătăiul 
Turcii, mări, cum au- 
ziau, 
Pe baba o mulțămiau, 
Drumul spre caic luau, 
Co slugă se întâlniau, 
Cu sluga lui Tănislav, 
Dragomir copil de Sârb, 
Ce din gur aşă zicea: 
— Turcilor, Spahiilor, 
Luaţi-vă după mine, 
Să-l vedeți la faţă bine, 
In cel caic priponit, 
Cu postav verde 'nvălit. 
După dânsul se luau, 
Pe Tănislav mi-l vedeau 
Și la dânsul năvăliau; 
Şi cum vântul mi-l băteă, 
Păru'n sus se ridică. 
Turcii, mări, cum vede”, 
Groază mare-i apucă, 
Tot la fugă mi-o luă”; 
Un” puteau se ascundeă,, 
Iar Dragomir cuvântă : 
— Turcilor, Spahiilor, 
Ce fugiţi ca curvele 
Şi nu staţi ca voinicul? 
Dz’ voi, mie, ce mi-ţi da, 
Să vi-l dau, mări, legat, 
Legat şin butuci bagat, 
Cum se poate ferecat ? 
Turcilor, Spahiilor, 
Aşterneţi mantalele, 
Și numărați galbenii! 
Iar 'Turcii cum auziau, 
Mântalele aşterneau, 
Galbenii că numărau 
ŞI lui Dragomir îi dau. 
Dragomir băiet de Sârb, 


75 


65 


70 


75 


80 


85 


90 


95 


100 


105 


El banii că mi-i luă, 
La Tănislav se duceă, 
Paloş de pe piept luă, 
La Ovrei că se duceă 
Şi zălog că mi-l puneă, 
Şapte ocă că luă, 
Șapte ocă de mătasă 
Să facă funie-aleasă, 
Impletită ?n cinci și'n şasă. 
Frânghia că mi-o luă, 
La Tănislav se "'ntorceă, 
Şi el, mări, cum dormiă, 
Dragomir bine-l legă 
Şi bine mi-l cetluiă, 
În mâna Turcilor l-da, 
Să facă cu el ce-or vra. 
Turcii, mări, cum îl ve- 
deau, 
Ei la sfat că se puneau: 
Unii vorbiau să-l impuşte, 
Alţii sfătuiau să-l taie 
Şi să-l frigă în tigaie. 
Iară Boliman-Pașă, 
El din gur aşă ziceă: 
— Turcilor, Spahiilor, 
Din voi toţi câţi ati vorbit, 
Nimenea nu mi-a plăcut: 
Iaca eu vă dau cuvânt: 
Dunărea l-a haranit, 
El Dunărea s'o hrănească, 
Dunărea să-l chirdosească. 
lar voi de-aicea plecaţi, 
Piatră la moară cătaţi, 
Intre spete să-i legaţi, 
Drumu'n Dunăre să-i daţi. 
Turcii dacă auziau, 
Pidtră de moară cătau, 
Intre spete i-o legau, 
Drumu'n Dunăre-i dădeav; 
Tocma'n fundul Dunării, 
In răcoreala apii. 
Tănislav când se treziă, 
Şi-odată când se buşiă, 
In faţa apei ieşiă ! 
lată fata Cheașcului, 
Nume-a <ojocarului, 
Că la Dunăre veniă, 


IIO 


115 


120 


125 


140 


145 


150 


Cofele pentru-a spălă. 
Tănislav că mi-o vedeă 

Şi din gură că-i strigă: 

—Fetişoara Cheașcului, 

Nume-al cojocarului, 

Lasă cofele la dracul 

Și cobiliţa la altul 

Şi te du la tata Cheașcu! 
Nici vorba nu mântuiă, 

Fata fugulita da, 

De departe că strigă: 
Alei tată Cheaşcule, 

Lasă acul la dracul 

Şi degetarul la altul, 

Fugi la vadul Dunării 

Şi scapă pe Tânislav, 

Că Turcii sau apucat, 

Piatră ?n spete i-au legat 

In apă l-au aruncat; 

Dela dalbe cântărori, 

Până la mijit de zori, 

Trupul lui vărsă sudori. 
Cheașcu, mări, cum au- 

ziă, 

Tot o fugă mi-o ţinei, 

La Dunăre ajungei, 

Sama prin valuri luă, 

Numai părul mi-l zăriă. 

Vâră mâna, îl prindeă, 

În faţa ape'-l scoteă, 

Funiile le tăiă, 

In caic îl asvârliă, 

Caicul la mal mână. 

Tânislav cum răsfiă, 

El din gura cuvântă: 
Alei tată Cheașcule, 

la ada vâsla la mine, 

Ca să trag odată bine! 
Vâsla în mână luă, 

De vreo două ori trăgeă 

ŞI la mal îmi ajungeă, 

Caicul mi-l priponiă, 

Fuga la oraș plecă; 

La Ovreiul cel bogat 

Gasi paloş atârnat. 

El din cuiu că îl luă 

Și din gură cuvântă: 


76 


155 


160 


170 


175 


180 


190 


195 


200 


— Oi, sărace paloșel, 

Eu de când mi te-am luat, 
In sânge nu te-am cruntat. 
Apoi iar, mări, plecă, 

Luă ulița dealungul 
Şi crişmuţele dearândul. 
Pe Dragomir l-a găsit, 
Cu vedriţa plină, rasa, 
Cu trei curve stând la inasă. 
Pe Tănislav de-a văzut, 
Dragomir a 'ncremenit. 
Tănislav mi-l judecă : 
—Dragomir, copil de Sârb, 
La mine ce n'ai avut, 
De pe mine m'ai legat 
Şi-apoi Turcilor mai dat? 
Şi cum, mări, cuvântă, 
Paloşul în mâni luă, 
Din picioare mi-l tăiă, 
Mi-l ciopliă, mi-l cocârțiă, 
Puţintel suflet lăsă, 
Numai de se chinui! 
lar în sfânta Vinereă, 
Turcii bea la cateneă. 
Iară Boliman-Pașă, 
In gândul lui ce-i venii? 
Mâna pe ochean puneâ 
Şi pe drum mi se uită, 
Pe Tiânislav mi-l vedea; 
El din gur așă ziceă: 
— 'Turcilor, Spahiilor, 
Voi toţi beţi şi veseliţi, 
De Tanislav nu gândiţi, 
Că Tănislav îi colea 
Şi-a” să vie 'n cafenea, 
Pân la unul ne-a tăiă! 
Iar un Turc din cafenei, 
Frate-al Bolimanului : 
— Poate-a fi un frate-al lui, 
Că 'Tânislav s'a necat, 
Sus pe Dunăre la vad. 
Bine vorba nu sfârșiă, 
Că Tanislav îi sosiă 
Şi din gur’ așă-mi ziceă: 
Nu-i ziceă salamanlăc, 
Turcii nu ziceau nimic, 
Ci cum la el se uită, 


Așă dracu-i cremenid. 
Care cu luleaua ?n gură, 
Care cu cafeaoa 'n mână. 
El în Turci se repeziă, 
205 Ca un vânt cam viforat 
Intrun pom mândru’n- 
[forat ; 
Cum îi pică florile, 
Le picau cealmalele. 
Negrilești. 


210 Şi pe toţi mi-i căsăpiă, 


Nici unul nu rămâneă. 
Apoi la Cheaşcu mergea, 
Mâna că i-o sărută, 
Fata nevastă-i luă, 


215 Nuntă mare că-i tăceă. 


V'am cântat cântec de- 
plin, 


Să ziceţi, boieri, amin! 


29. Ion 


La curtea lui Radu Vodă, 
Multă lume-i de-adunată, 
Stau boieri tot de-ai Mol- 


[dovii 
Şi-mi judecă pe Ion. 
5 — Măi loanc, fătul nostru, 


Ce ţi-i murgul asudat ? 
De-asudat în apă dar? 
Te-au gonit ori ai gonit? 
Nu m'au gonit si-am 
[gonit, 
IO Am gonit de-o ciută lină, 
Ciută lină fâră splină, 
De pe malul Prutului, 
Până ?n malul Oltului; 
Când în Olt, a dat înot, 
15 Eu cu murgul după ea, 


Până m scara murgului 
Şi'n spata voinicului. 
Nu mi-l credeţi, boieri 
mari, 
Cătaui-l în buzunari, 
20  Buzunare sub paftale (2) 
Cătai-l în degeţele 
Şi luaţi-i din inele; 
De-un inel şi de-o batistă, 
Că-mi are de-o ibovnică. 
25 Calea de trei săptămâni, 
El mi-o face în trei zile: 
Una dus, una venit 
Şi-una la ea de iubit. 
Sănătate, boieri mari, 
30 Să trăiţi la mulţi ani!? 


Comunic, de d-l G. Coatucerna din Zebil, jud. Tulcea; se cântă şi 
ca colind, cu refrenul: Cunună de viorele ! . 


30. Sâiu, pârcălabul de Bârlad. 


Frunză verde măcieş, 
Lungu-i drumul pân'la Eș, 
Lungu-i drumul, lungă-i 

[ţara, 
Ba mai este şi-o carare. 
5  Foileaua și-o laleă, 
Dar pe drum cine-mi 
[mergeà ? 
Mergeă haita de Tătari, 


1. Vezi raportul. 


De Tărari, capete mari, 
Şi cântau și chiuiau, 
10 Văile că răsunau, 
Lumea că se 'nspăimântă 
Şi din graiu sc întrebă: 
—D'alei, frate, ce mai este, 
De vin Tătari får’ de veste, 
15 Pe ca negri, nenstrunaţi, 
De picioare pintenaţi, 


20 


25 


35 


40 


45 


5o 


55 


60 


78 


Pân” acù ne 'ncălecaţi ? 
— Ce să fie, ce să fie, 
Că-s trimişi dela divan, 
Către Sâiu Moldovan, 
Pârcalabul din Bârlad, 
Care lumea a mâncat, 
Care case a călcat 
Şi biserici a spurcat 
Şi neveste a legat. 
Din Siret şi pân” la Prut, 
Sâiu loc n'a mai avut; 
Dela Prut pân” mai departe, 
Sâiu loc n'ar mai găsi, 
Zilele nu l-ar sluji ! 
Că de rău și de păcat, 
Divanul s'a înfocat 
Şi puşcaşii de-a stârnit, 
La moarte l-a osândit. 
— Dalei, Sâiu, pârcălabe, 
Ia deschide căsuţă, 
Să cercăm credinţa ta, 
Să-ţi cercăm comorile 
Și ascunzătorile 
Prin toate locurile. 
De-om află, de rom află, 
Pe tine te-om săgetă, 
Dreptîn faţă, dreptîn spate, 
Că eşti negru de păcate; 
Drept în față, drept în 
frunte, 

Cai pornit jălănii multe 
Dela Prut şi pân” la munte. 

Dară Sâiu ce-mi grâiă, 
Ca graiă şi se vâită: 
—D alei fraţi, V'alei stăpâni, 
Lăsaţi-mă până mâni, 
Până mâni, până poimâni, 
Să desgrop comori, 
Dela cheotori 
Că bănet voiu da, 
Şi v'oiu da din plin, 
Cât ăţi pune ?n sân 
Și mai pe deasupra. 

Sâiu că grăia : 
— Voi tineri feciori, 


90 


105 


1. Expresie cu acelaş înțeles ca și «a 


Nouă crăişori, 

Cu nouă surori, 
Cu nouă comori, 
Vouă vi le-oiu da, 
Zile mi-ţi lăsă. 

Pușcașii se învoiă, 
Dară Sâiu ce-mi faceà? 
Uşa dacă mi-o crâpă, 
Dela uşa grajdului, 
Unde-așteapta Negrul lui: 

Negrule, voinicule, 
Despleteşte-ţi coama ta, 
Răsuceşte-ţi urecheă, 
Netezește-ţi potcoavă, 

Că pe tine şea de-oiu pune, 
Văile cau să răsune 
Și cei codri cor hui 
Şi cei hoţi ne-or fugări. 

Graiă Sâiu negrului 
Ce 'mplimă porunca lui. 

Sâiu ’n scara cum se lasă, 
A plecat Sâiu de-acasă; 
Iar în şea cum s'a lasat, 
A ieşit Sâiu din sat. 

Bate Sâiu, bate °n scară, 
C'ajunsese la hotara. 
Prutule, apă vioară, 
Inegreşte-ţi apele, 

Şi le umflă şi le creşte 
Și pe Sâiu-l prăpadeşte. 
Ci-a purces de veste 1 

Tot în urma lui 

Fiul Domnului, 
Alexandru cel frumos, 
Cel frumos, cel voinicos, 
Pe murguţul, murg bălțat 
Din grajdul din je, 
Ia aşă' ntr'o Luni de seară, 
Când păşiă Sâiu din ţară, 


100 Alexandru că-l ajunge, 


Şi cu suliţa-l împunge, 

Drept in faţă, drept în spate, 
Ca să-l spele de păcate; 
Şi-l îzbeşte, mări, ’n frunte, 
C'aveă păcate prea multe. 


prinde de veste». 


10 


I5 


20 


10 


Iară trupul Sâiului, 
Dus-a apa Prutului, 
Dusu-l-a, l-a dus în mare, 

Cărniceni, jud. Iaşi. 


31. Mioriţa. 


„+= Oită, laita, 

Ca lâna plavija, 

De trei zile 'ncoace, 
Gura nu-ți mai tace! 
Ori iarba nu-ți place, 
Gura de nu-ți tace? 
Oiţă bârsană, 

Ori ești năzdrăvană? 
lo-s mic fară mamă; 
De ești năzdrâvană, 
Suie pe-o corhana 

Şi mi-i da o taină, 
Taină ca de mamă, 
Fie bună, rea, 

A şti inimă! 
—Stăpâne, stăpâne, 
Stapânaşii 1 tăi, 

Cu toţi s'au vorbit, 
La apus de soare 

Ca să te omoare. 


25 


35 


Unde și-azi hodină are. 
Ce-a fost Sâiu pârcălab, 
Dela târg dela Barlad! 


—Oiţă bârsană, 

Cum eşti năzdrâvană, 
Ia să-mi dai o taină, 
Taină ca de mamă: 
De m'or omori, 

Tu să nu mă 'ngropi, 
De lăturea stânii, 
Unde urlă cânii, 

Ci tu sa mă ’°ngropi, 
In strunga de oi, 
Unde-i joc de miei; 
Iar la cap să-mi pui, 
Fiuieraş de soc 

Să cânte cu foc; 
Vântul a suflă, 
Fluieru-a cântă, 

Mieii sor jucă, 

Oile m'or plânge, 
Cu lacrămi de sânge! 


32. Micu haiducul. 


După ce sar a” nsărat, 
S'au strâns boierii la sfat. 
Dar de cine sfâtuiau ? 
Tot de Micu Haiducul. 
Surioara Micului, 
Ibovnica Domnului, 

Ea vin în pahar turnă 

Şi da la boieri de bea; 
Şi tot bea pân” se 'mbătă” 
Şi de vorbă s'apucă”. 

Dar de cine îmi vorbiă'? 
Tot de Micul Haiducul; 
Mâni în răsărit de soare 
Fac boierii vânătoare 


1. Ciobânaşri, nota raportorului. 


I5 


20 


25 


După paseri gălbioare, 
Pe Micu să mi-l omoare. 
Surioara Micului, 
Micului Haiducului, 
Ea cum, măre, auziă, 
Păhar din mână scăpă, 
Domnul Ştefan o vedeà 
Și din gură că-i zice: 
—Floricică foare-albastră, 
Din toată ţara aleasă! 
De când la mine slujești, 
Acest semn n'ai mai fâcut; 
Spune-mi mie ce-aLpăţit? 
Surioara Micului, 


40 


45 


50 


55 


60 


65 


70 


80 


Ibovnica Domnului, 
Ca şi focul se 'nroşiă 
Şi nimic nu răspundea; 75 
Paharul de jos luă, 
Cu pestelca îl ștergeă, 
Vin întrînsul că turnà 
Și da la boieri de bea. 
Dete unul, dete două, 80 
Dete patruzeci şi nouă. 
Boierii se îmbătau 
Şi cu toţii se culcau. 
Floricica floare-albastră, 
Din toată ţara aleasă, 
Ibovnica domnului, 
Surioara Micului, 
Micului, Haiducului, 
Ea din palat 1 că fugeă, 
Săriă deal, săriă vălceă, 
Până 'n munţii Crinului, 
Pân' la fagul Micului, 
Micului Haiducului. 
Acolo cum ajungeă, 
O floare 1 din fag rupeă, 
In gură că mi-o puneă 
Şi-mi prinse a şueră, 
A strigă şi-a flueră, 
Haiducii se deşteptă'; 
Micu sta şi ascultă, 
Viersul că-l înţelegeă, 
Repede spre fagi fugiă 100 
Și din gură îi ziceă: 
—Floricică, fioare-albastră, 
Din toată ţara aleasă, 
Mă mir ce greu te-a ajuns: 
Au banii i-ai isprăvit, 105 
Au haine ai ponosit, 
Ori boierii te-au bătut. 
Surioara Micului, 
Micului, Haiducului, 
Ea din gură că-mi zicea : 
—NIici haine n'am ponosit, 
Nici banii n'am isprăvit, 110 
Nici boierii mau bătut; 
Și nu-i greu de capul meu, 


90 


95 


1. De sigur: curte. 
1. Frunză, nota raportorului. 


Da-i greu de sufletul tău, 
Că acuma pe "nsărat, 
Sau strâns boierii la sfat; 
Şi ei, mări, ce-au vorbit? 
Mâni, la răsărit de soare, 
Ca să facă vânătoare, 
După pasări găibioare, 
Pe tine să te omoare! 
Dară Micu Haiducii, 
El din gură ce-mi ziceă? 
—Las să facă după plac, 
Că io-s peliță de drac! 
Și cum, mări, el ziceă, 
El pe cal încălecă 
Şi poteca mi-o luă, 
Ciobănaș îmi intâlniă 
Și din gură îi zicea: 
—Miăi ciobane, măi Mc- 
cane, 
Na-ţi calul cu armele, 
Puşca cu pistoalele, 
Dăsagii cu galbenii ; 
Dă-mi turma cu oile, 
Ca să-mi fac nevoile. 
Cum ciobanul îmi 
schimbă, 
Fluier din mână luă 
Și din fluier că cântă, 
Incât oile jucau 
Și pietrile îmi săltau. 
lară potera-mi venià : 
Tot boieri şi ciocoieşi, 
Tot din târgul dela Eși, 
Căpitanul poterii 
Era Domnul Moldovii. 
Bună ziua, măi Mocane £ 
—Mulţămesc, Domnu' , 
Ştefane ! 
—De ce eşti trist, măi 
Mocane ? 
—Eu te rog, Domnu' 
Ştefane, 
Să-ţi împrâștii poteră, 
Ca să nu-mi calce turmă, 


115 


120 


10 


15 


20 


bo 
ASA) 


50 


Că de-mi calc un mielişor, 
Eu slujesc un anișor. 
Ştefan Vodă se "dură, 
Potera împrăştiă, 
lar el sta şi ispitiă: 
—Mii ciobane, eu ten- 
treb: 
Tot păscându-ţi turma ta, 
N'ai văzut pe cinevă, 
Călare pe-un cal bâlan 
Șin mână cun buzdugan? 
Să trăeşti, Măria Ta, 


81 


Până suflet ţi-oiu luă! 
Eu sunt Micu Haiduciv, 
Cumnatul Măriei Tale, 
ŞI ţi-o spun în gura mare: 
Cât am fost în haiducie, 
Ai fost și tu în domnie; 
Dacă eu m'am ciobănit, 
Zilele ţi le-ai sfârşit ! 
Cum ziceă, se repemă, 
Paloș din mână-i luă 
Și capul i-l reteză! 


33. Badiu şi Neculcea. 


Sus pe luciul Dunării, 
La scursorile mării, 
Straşnic vine de-un caic 
Cu postav roș învălit. 
Dar cine vine în el? 
Toţi Turcii dela Turcia, 
Brăileni dela Braila, 
Mustafa din Babadă, 

Şi cu Constantin paşă, 
Cu mustaţa ca racul, 
Catatura ca dracul. 
Unde da, unde nu da, 
Tot de Badiu întrebă, 
Până când il nimeriă., 
Pe Bădeasă o 'mtrebă: 

Bună ziua, Băduleasă, 
Cu sfatul de jupâneasă, 
Unde-i Badiu? Nu-i în casă? 
De-i în casă, zi-i să iasă, 
De-i în târg la carne grasă, 
Trimite să vie-acasă ; 
De-i la vie, zi-i să vie; 
De-i în cramă, mergi și-l 

chiamă. 

Nu-i la vie ca să vie, 
Nici în târg la carne grasă: 
Badiu meu doarme în casă. 

Turcii, mări,cum auziav, 
Ei în casă năvăliau 
Şi pe Badiu mi-l legau, 
Mi-l legau, mi-l ferecau, 


Pamnfile, Cântece de ţură. 


40 


50 


55 


60 


La duboarea focului, 

La piciorul hornului, 

Unde-i pas voinicului. 

Și pe Badiu mi-l băteau 

Cu vârful gărbaciului, 

Pe faţa obrazului. 

Apoi în beciu se băgau, 

Butoaiele desfun dau, 

Se puneau şi chefuiau ; 

Imi beau vinu) cu vadra, 

Şi rachiul cu ocă, 

Până, mări, sembătă”. 
Dară Badiu ce-mi ziceă ? 
Băduleasă cea frumoasa, 

Cu statul de jupâneasă, 

Cu ochii de curv?’ aleasă, 

Tu să îmi ieai cofele, 

Cofele ca florile 

Și cofiţa ca crăita 

Şi să mergi la Dunăre. 

$i. cine te-a întrebă, 

Tu să le răspunzi așă: 

Că te duci ca să iai apă, 

Turcii să nu te priceapiă ; 

Mergi la frate-meu Niculcea 

Şi îi spune păsul meu. 
Băduleasa ascultă, 

Cofele că îmi luă, 

Cofele ca florile, 

Cobiliţa ca crâiţa, 

Şi ea, mări, se ducaă 


6 


65 


So 


85 


90 


95 


100 


La cumnat=-so Neculceă. 
Dar Nic ulcea ce-mi facea? 
Bea vin şi se veselia 
In pivniţa racoroasă 
C'o suta cincizeci de vasa. 
Dar el,mări, ce-mi ziceă? 
Alelei, cumnata mea! 
De când mă-ta te-a fâcut, 
Sperioasa mai venit! 
Baduleasa ce-mi ziceă? 
Sperioasă cum n'oiu fi, 
Dacă de cum a 'nserat, 
Rea oaste m'a 'ncunjurat: 
Toţi Turcii dela Turcia, 
Braileni dela Brăila, 
Mustafă din Babadă 
Şi cu Constantin pasà ; 
Cu mustața ca raci, 
Cătătura cn draci! 
Cumnată, cumnata mea, 
Intoarce-te înapoi ; 
Eu oiu veni mai de-apoi. 
Eu, mari, cand oiu veni, 
Oiu cătă şi-oiu chiui 
Şi Turcii de te-o 'ntrebă, 
Să ştii seama cum ti-i da: 
Ca-i căpitan de cirezi, 
Şi-am vândut cirezilt 
Ca să beau dobânzile! 
Baduleasa-mi ascultă, 
Inapoi se înturnă 
Și Turcii că o 'ntrebă': 
—Baduleasă, prea frumoasa, 
Cu ochii de jupâneasă, 
Ce voinic vine la noi, 
Chiuind par'ca-i la oi? 
E-un capitan de cirezi: 
A vândut cirezile 
Şi-acum bea dotânzile. 
Neculcea tot chiuiă 
Și spre Turci venià, venià, 


82 


105 


II5 


125 


_ 
„ 
O 


135 


140 


El chetos se prefaceă 

Şi din gura îmi zicea: 
—Scoateţi vin cu doua oale, 
Ca nici capul nu mă doare. 

Turcii iar la chef pornia , 
Dar Niculcea mi-și ziceă : 

Turcilor, Spahiilor, 

Ia, daţi-mi un pahărel, 
Să dau şi istui mişel! 

Pahar în mână luă 
Şi când, mari, se 'ntindeă 
Şi când, mări, se plecă, 
Funiile le tăiă 
Și din gur așă-mi ziceă: 

Oi, sarace, Badiule, 
Te-au legat femeile! 

Badiu iute se sculă 
ȘI din gură mi-și zice: 

Alei, frate Neculcea ! 
Ce-a scăpă, frate, de mine, 
Să nu scape viu de tine. 
Şi cum mari, îmi zicea, 
In Turci mi se repezia 
Și taiă, mări, taiă; 

Care de Badiu scapă, 
Neculcea mi-l phiopiă, 
Nici unul nu ramânei! 
Imi băgă trupurile, 
De-umpleă supaturile 
Şi-mi taiă capurile 1 
Şi-mi umpleă pădurile. 
Apoi foc casei îmi da, 
Lumea toată îmi strigă: 

Oi, sarace Badiult, 
Cum îţi arde caselt, 
Podul cu slaninile! 

Iara Badiu îmi ziceă : 
—lLas să arda, .... 2. 
Că ce le-am pus lângă drum, 
Şi nule am pus mai departe, 
Ca să am de ele parte! 


1. Capuri — capete, se folosesc deopotrivă. 


2. Sudalmă. 


10 


10 


83 


Variantă (fragment). 


Bună ziua Băduleasă, 
Cu statul de jupâneasă, 
Cu ochii de curv'aleasa, 
Unde-i Badiu?—Nu-i acasă. 
Mi sa dus în deal la vie! 

Pe Badeasa n'o credeă, I5 
Turcii în casa intrau, 

Cu toți în "pod se suiau, 
Pe Badiu mi-l căutau. 


10 


31. Donici. 


Pe sub parul cel rotat 
Este-un pat mare”'nchingat, 
Zace Donici, zace greu, 
Pazească-mi-l Dumnezeu! 15 
Şi de mult zace, măi frate! 
—Noua ani şi jumatate 
Şi noua zile de vara, 
Noua zi de primavara, 
De când şade mort afară. 
Pentru dânsul n’a fost vara, 
Primavara primăvara, 


20 


Bâduleasa ce ficeă ? 
Scara dela pod luă, 
Şi afară că ieşiă, 
Lacar la uşă 'ncuiă 
Şi foc la casa puneă; 
Apoi din gură grāia : 
—Sariţi ca cătanele 
Mi-ard cu tot casele, 
Podul cu slaninile! 


Ci tot numai viaț amara! 
Toata lumea l-a uitat, 
Numai sora Ancuţă, 
Ancuţă ibovnică, 
—D'alei soră surioară, 
Mută-mi perna la picioare, 
Să mă vadă sfântul soare; 
Sa mă vadă sfânta luna, 
Să-mi para ziua mai bună ; 
Să ma vada stelele, 
Cari-mi ştie zilele! 


35. Tudor și Vochiţa. 


Foaie verde şi-o laleă, 
N’avù maica ce lucrà, 
Miercurea şi Vinerea, 
Când bea’ Turci 'n cafeneă, 
Pe Tudor îl însură, 
Când mustața-i înfieră. 
Frumoasă nevastă-i da: 
Fata unui Turc bogat, 
Nepoţica de *mparat, 
Pe Vochiţa cea frumoasă, 
Pe Vochiţa cea aleasa! 
Iari Turcii, sâlnicii 
Purtau pizmă Vochiţii, 
Ca de mandră ce eră, 30 
Mi-o chemă şi Vochiţă, 
Muriau Turcii după ea! 

Dar cu Tudor ce faceau? 


20 


25 


La greu haraciu mi-l pu- 
neau : 
Tot pe lun’ o pungă plina 
ŞI suta pe saptămană ; 
Şi pe ani burduf de bani! 
Şi-a cătat şi tot le-a dat, 
De haraciu tot n'a scăpat; 
Nici haraciul nu-i plătit, 
Nici cu Turcii paciuit ? 
Dara Tudor tot aveă, 
Și avea, mări, aveă, 
Şapte mori pe sub pământ, 
Cari măcinau argiut, 
Cu morar, cu merticar, 
Fete ce carau la car. 
Şi-a cătat şi tot le-a dat, 
De haraciu tot n'a scapat; 


„0 


45 


şo 


55 


60 


65 


70 


Nici haraciul nu-i plătit, 
Nici cu Turcii pâciuit! 
Dară Tudor tot avei, 
Şi aveă, mări, aveă 
Cam cinci sute de berbeci 
berci, 
Cu coadele prepeleac, 
Cu lâna pâna pe poale, 
Şi la cap cu patru coarne; 
Dela coadă pân” la coarne 
Erau douăspre'ce palme ; 
Cu lânele poleite, 
Cu coarrele zugrăvite, 
Totbătute’n pietre scumpe; 
Și-a cătat şi tot le-a dat, 
De haraciu tot n'a scâpat; 
Nici haraciul nu-i plătit, 
Nici cu Turcii păciuit! 

Și Tudor că mi-a rămas 
Numai cu murgul din grajd. 
El pe murg a "'ncălecar 
Și la Vodă ca plecat. 

Și la poartă Cajungră 
Şi la poartă câ bătcă. 
Şt fan Voda auziă 

Și la dânsul că-l chemă. 

Iar Tudor ce-i cuvântă? 

Ștefane, Măria Ta, 
Ascultâ-mi plânsoarea mea: 
Ori să-mi dai şi mie carte, 
Ori să-mi taci pe loc drep- 

tate ; 
Că Turcii mau calicit 
i la tine Cam venit. 

Ștefan VoJlă-l ascultă 

Şi milă i se faceà, 
La hotare-l trimeteă, 
Ca acolo el să stea; 

Şi de zeciueală-i da. 

Iară Tudor ce-mi făcei, 
Si-şi întoarca avertă? 
Găsiă turmele turceşti, 
Le scriă moldoveneşti ; 
Câr aducea lumea toată, 
Tudor i-aduceă odată, 
lar cât i-aduceă o ţară În- 

tro vară, 


84 


So 


S5 


90 


95 


100 


105 


115 


120 


Tudor i-aduceă 'ntr'o sară. 
El la Ştefan că venià, 

Socoteală că-i fâceă 

Și de dăruit îi da: 

—Tudore, e-a ta isprava, 

Şi te laudă Suceava, 

Iară eu îţi daruesc 

Parte 'n divanul domnesc. 
Dará Tudor ce facră? 

Lui Ștefan că-i mulțămia 

Şi acasă că porniă, 

Si 'mtărească porțile, 

Sı găteasc” ocoalele, 

Ca saducă turmele. 
Tudor merge-o sapta- 

mână, 

Acasă cum ajungeă, 

De sete ce îi erà, 

În casă nu mai intră, 

Ci la beciu ca îmi intrà, 

Poloboacele "ncercă ; 

Cercă unul, cercă duua, 

Cercă patruzeci şi noua. 

Tudor că se îmbâtă, 

Se culcă şi adormia. 
Foaie verde şi-o laleà, 

N'aveă mă-sa ce lucrà, 

Miercurea şi Vinerei, 

Că păcatul o "demna 

Și în casă ce vorbiă? 

—Oleleo, noră Vochiţă, 

Tudorel, Tudor sa dus, 

La scaun domnesc în sus. 

Şi de când, mări, s'a dus, 

Noi la masă nu ne-am pus, 

Vin din beciu n'am mai a- 

dus! 

Foaie verde şi-o lalei, 

Vochiţa masa ?ntindeă, 

Mă-sa 'n beciu se repezia, 

Pe Tudor că îl gasiă, 

Dar deloc nu-l cunoștcă. 

Iute ’n casă se 'ntorceă, 

Pe Vochiţa o mustrà, 

lacăta ce îi ziceă: 

—Ziceai, curvă, către mine, 

Că mai ibovnic pe lume! 


155 


1? 


85 


Iar Voichiţa se jură 145 
Că mare pe nimeneă. 
Dar soacră-sa n'o credeă, 
Și la ea că se răstiă: 
—lIn beciu şi l-oiu arătă! 
In beciu ele se duce”, 150 
Iară Tudorel dormiă, 
Vochiţa-l sămaluiă 
Şi din gur aşă-i grăiă: 
Mult îi nalt şi subțirel, 
Seamână cu Tudorel! 155 
Bine vorba nu sfârșiă, 
Șrreangu ’n gât îi asvârliă, 
pe Tudor îl spânzură. 
lar maică-sa ce făceâ? 
După ce mi-l omori, 160 
Afară că îmi ieşiă. 
Iar mocanii tot strigă”: 
Hai, cucoane, Tudorè, 
Hai, da-ne simbriile, 
Și-ţi primeşte turmel&. 165 
Iar mă-sa le răspundeà : 
Negrilești. 


38. Costea. 


Azi e Luni şi mânie Marţi, 
S'a dus Costea la Galaţi, 
Să iea sare la mioare, 
Târâţe la plecatoare, 
Bolovani pentru cârlani 25 
Şi iţari la cei ciobani 
Şi ciobote la scutari. 
Ceaţa, ceaţă, neguriță 
Şi-i o turmă de oița / 
A scos Costea oile, 30 
Ca să pască văile 
Și-a umplut poienile 
Şi toate vâlcelele 
Cu ciobanii dela oi 
Şi vreo câţiva ciobănei. 35 
Ce s'aude "m depărtare? 
Swrigă Costea ’n gura mare, 
Ca så strânșă oile, 
De prin toate văile, 
Să le-adune, să le strângă, 40 


—Pe Tudor nu l-am văzut, 
Nici de el n'am auzit; 
De nouă zile de vară 
Și noaă de primăvară. 
Iar mocanii ce zice} 2? 
—Cată-l ca fi undevi;; 
Poate-i în pimmnita, bat, 
Că-i calul de gard legat! 
Bine vorba n'ascultă, 
Şi în beciu se repeziă, 
Pe Tudor mi-l cunoșteă 
Şi ştreangul că i-l scoteă, 
Să se "ncerce a-l înviă. 
Și maica se spânzură, 
lar Vochiţa mi-l bociă, 
Valea toată răsună. 
Pe urmă se spânzură, 
Ca să cunoască satul, 


- Cum se şterge păcatul ; 


Să se afle 'n Țarigrad 
ŞI la paşa Abdulah ! 


Și să i le-aducă'n strungă. 
Ciobanii cum auziau, 

Vaile câ împânau, 

Oile că le strângeau 

Şi la stâna că plecau, 

Câre unul, câte doi, 

Ca mocanii dela oi. 

Ei în strupgă le mânau 

Și pe toate le mulgeau, 

Nici una nu rămâneă, 

Dară lapte nu ieșiă! 

Nu ieșiă lapte 'n măsură, 

Nici cașul la uscătură, 

Nici urda la frecătură. 
Iară Costea ce zicea? 

—Nu ştiu: Fulga mi-a fugit, 

Ori Dolca mi-a gelu. 

Mi-a luat mânzarile 

Şi mi-a lăsat sfărpele ; 

Na luat numai o oaie, 


45 


60 


65 


Ca so puie, so despoaie, 
Și-a lăsat numai mânzări. 
Ca sunt bune de frisări. 

Costea'n stână că intră, 
Toţi mocanii că fuger, 
Câte unul, câte doi, 
C'aşă-s meșterii la oi; 
Numai unul rămâneă 
Şi sfat bun lui Costea da, 
Un strungar, un ceunar, 
Numai unul sa aflat 
Mult îi negru și-afumat 
De bătaia fumului, 
De coada ceaunului. 
Nu-s cum, dracul, că şedeă 
Cam pe-o dna, cam pe-o 

vána 

Şi sfat bun lui Costea da, 
laca, mări, ce zictà: 

Alei, Costeo, ce ai tu, 
Ca ești frate cu dracu! 
Nu-i vina mocanilor, 
Nu-i vina strungarilor, 
Nu-i vina scutarilor 
Şi nui vină de departe, 
Ci îi vina Dolcăi, frate! 
Că Dolca, câţea bătrână, 
A mâncat, sa săturat, 
După stâna s'a culcat, 
Sama de oi wa luat. 

Iară Costea ce ziceă, 
Costea, mari, ce fâceă ? 
Pe-o movila se syiă, 


Negrilești. 


86 


85 


90 


95 


100 


37. Coste. 


Foaie verde şi-un bujor, 
Coste, frate Costisor, 
Coste-i var al lupului, 
Nepoţel al ursului, 

Frate bun al codrului, 
Tata bun saracului, 
Din ţara munteanului ! 

Foaie verde leuștean, 

Vine Coste de pe deal 


10 


I5 


Din degete şuieriă, 
ȘI toţi cânii mi-i strângeă. 
Chiu! odată, mocanește, 
Chiu! odată haiducește ; 
Şi câinii ca auziau 
à la dânsul că veniau, 
âte unul, câte doi, 
C'așă vin cânii la oi. 
Iară Costea ce-mi fâceă? 
Pe toţi cânii mi-i feri 
Şi pe Dolca mi-o prindeă, 
După ceafa mi o luă, 
Cu baltagu-o baltagiă 
Şi frumos o judecă; 
Se facea a o scăpă, 
Dupa dânsa se luă. 
Iar Dolca cum se vedea 
Scăpată dela beleă, 
Ca şi vântul se porniă, 
Prin toate dumbrăvilè, 
Prin toate pvienilt, 
Pân” ce oilc-a gasit, 
La ceardacul parasit, 
Oile iarbă pascând 
Iar pe Fulga oi frigând: 
Una aveă în frigare 
Şi vreo zece în căldare. 
Cum vedeă, se repeziă, 
Pe Fulga mi-l sfâșiă, 
Oile că le luă 
Și la stână le-aducea ; 
Aşà seamă Dolca-și da! 


Călare pe-un negru cal, 
Din ţigară tum tragând, 
Buzduganu'n sus săltând ; 
Buzduganul arătă, 
Ciocoii se 'nspaimântă, 
Pe răi frica-i cuprindea. 
Pe cari Coste îi gasia, 

El de gât mi-i apucă 

Și frumos mi-i judecă. 


20 


wa 
Ay 


40 


45 


De turloaie-l apucă, 
Şi de câni se apără, 
Până, vere, nu sufă. 
Iar dacă nu mai suflă, 
El de murg ca mi-l legă 
ŞI în codru mi-l duceă - 
Unde Coste stapâniă, 
Un lemn la vârf ascuţiă 
Şi-acolo îl înfingră 
$-L lâsă şi-l tot lăsă, 
Până corbii ca veniau 
Şi din stârv se ospătau! 
Foaie verde popuşoiu, 
Nu eră Coste ciocoiu, 
Nu-mi eră nici Grecoteiu, 
Ci-mi eră om ca şi noi, 
Nu cu unul, nu cu doi, 
Ci vreo cincisprezece, măi! 
El nu faccă strâmbatate, 
Ci tăceă numai dreptate. 
Pe ciocoi îi omoră, 
Pe saraci îi miluiă; 
Erà frate robului, 
Și duşman ciocoiului. 
Pe rob el că-l miluiă, 
Miluiă cu ce puteă; 
Pe ciocoiu de mi-l prindeă, 
Zilele i le sfârşiă. 
Când baiet se ridică, 


38. Păunaş. 


Pe sub deal, pe sub pă- 
dure, 

Se duce-o nevastă 'n lume, 
Izgonită de barbat, 
Cu pruncul ne'ncreștinat! 1 
Pruncul plânge, maica zice: 
— Taci, fiule, nu mai plânge, 
Ca te-aud hoţii diu lume, 
Și la sat dac om ajunge, 


87 


50 


55 


60 


65 


70 


75 


I0 


I5 


La un ciocoieş slujià, 

Dară plată ce-mi luă? 

Nu-mi luă mai nimică, 

Ba luă, dar ce luă? 

Mi-l bătea de-l omori! 

Când flăcău sa ridicat, 

Şi de ciocoi a scapat, 

El în codru a intrat. 

Pe cioco u de mi-l prindeă, 

De averi îl jupuiă 

Şi pe sarac miluiă, 

De mi se duceă vestea, 

De ce-mi tot fâceă Costei, 

ln cea ţară româvească, 

Ba şi cea ardelenească! 
Foaie verde şi-o aluna, 

Are Coste casa buna, 

Are casă m codru mare, 

Că eră frate mai mare. 

Şi iar verde şi-o lală, 

El în codru ca traiă, 

Unde el stapân eră. 

Pe ciocoi îi omoră, 

Şi pe Greci îi prapadià, 

De mi se ducea vestea: 

Coste, vär al lupului, 

Nepoţel al ursului, 

Frate bun al codrului 

Şi tat al săracului! 


Te-oiu scâldă în lapte dulce. 
Bine vorba nu-mi sfaşiă, 
Păunaşu ca-mi ieşiă, 
Şi din gur aşă-i zicea: 
—Hai cu neica "n haiducie, 
Ce-oiu câștigă sa-ţi dau ţie; 
De-oiu câştigă mii de lei, 
Cu toţii să fic-ai tăi, 
Să-ţi faci salba şi cercei! 


1. Se scot trei versuri cari par străine de cântec: 


Of, Doamne, tare-i păcat, 
De femeia cu bărbat 
Ce-şi tace amurizat! 


88 


Dar pruncuţul ce să-l fac, 
Că nu-i nici încreştinat 
Și-s gonită de bărbat? 
—Mărio, de pruncul tău 
Ingrijeşte Dumnezeu ; 
Fă-i leagân şi pune.-l sus! 30 
Ploaia din cer l-a plouă 
Negrilești. 


25 


Şi pe el că l-a scăldă, 
Vântul că l-a legână, 
Zânele pe-aici or trece 
Şi la el că sor întrece 
Și din gură l-a “ndopă 
Şi cu ap l-a adăpă! 


Variantă (Iragment) 1, 


Hai Mărină ?n haiducie, 5 
Ce-om câșligă ţi-oiu da tie; 
De-om câşligă mii de lei, 
Cu toții să fie ai tăi, 


Vaviantă 


Foaie verde rug de mure, 
Pe sub deal, pe sub pădure, 
Se duce-o nevastă 'n lume, 
Izgonită de bărbat, 

Ca avut amurizat! 
Slobozia, jud. Ialomiţa. 


Varianta 3. 


Pe cel deal, pe cea pădure, 
Se duct-o nevastă ’n lume, 
Cu pruncuşorul pe mână, 
Cu pruncul ne'ncreștinat, 
"Creştinat și lepădat, 

De trei zile ne'nfaşat, 
De vreo lună nescăldat; 
Ea se roagan gura mare: 
Tg.-Ogna. 


10 


Varianta 4. 


Foaie verde rug de mure, 

Pe sub deal, pe sub pădure, 
Se duce-o nevastă'n lume, 
Horopsita de bărbat, 
Cu pruncul ne'ncreştinat. 
Doamne, tare-a fi păcat, 
Că-i de-o lună nescăldat! 

Dar pe la mijloc de luncă, 


I0 


15 


Să-ţi faci salbe şi cercei; 
De-om câşligă boi şi vaci, 

A .. - > . 
Cu dânşii tu să te 'mbraci! 


(fragment) 2. 


Pruncul plânge, mă-sa-i zice: 
— Taci, puiule, nu mai 
plânge, 
Câ acasă de te-oiu duce, 
Te-oiu scăldă în lapte dulce! 


—De-ar da Dumnezeu ra- 
coare, 
Sâ miroase tot a floare, 
Cât ţine pădurea mare; 
Să-mi faci, Doamne, ari- 
pioare, 
mai ies la lumea mare, 
dau plodului mâncare ! 


Să 
Să 


Incepi pruncul să plângă : 
— Taci cu mama, nu mai 
plânge, 
Că ne-aud hoţii din lunce! 
Nici vorba n'au isprăvit 
Şi hoţii au și sosit 
Şi din gură i-au prâit: 
—Oi, sâracă nevestică, 


10 


I5 


89 


Hai cu noi în haiducie, 
Ce-om câşligă ţ:-om da ţie; 
De-om câşligă mii de lei, 
Juruiţi să fie-ai tăi. 25 
Dar pruncului ce i-oju 
face ? 


39. loviţă. 


'N-munţii Chilimbarului, 
La chilia lui Novac 
Lui Novac, Baba-Novac, 
Inăuntru "m chiliută, 40 
Mândra masă stă întinsă. 
La dânsa cine şedea? 
Şedeă bătrânul Novac, 
Ce băgă hoieri în sac, 
Şi cu fiu-său Iovan, 45 
Taie boieri în divan, 
ŞI cu fiu-său lovită, 
Taie boieri pe uliţă. 
Dară fiu-său loviţă, 
Nici nu bea, nici nu mâncă, 50 
Numai cheful lor strică. 
Și tot sta și se gândiă, 
Nimeni seama nu-i luă, 
Numai bătrânul Novac, 
Că-i de piept cam grebanat, 55 
De spinare cocoşat, 
Par'că-i dracul pe uscat. 
Pe loviţă mi-l vedeă 
Şi lui seama i-o luă 
Și din gură că-i ziceă: 60 
Mâi loviţă, dragul tatei, 
Nici nu bei, nici nu mânânci, 
Numai chefuri mândre 
strici. 
leşi afară, mâni frângând, 65 
Intr?n casă chef stricând; 
Ori straiele-ai ponosit, 
Ori galbeni ai isprăvit, 
Ori cal bun că ţi-a statut, 
Ori ti-i vremea de "'nsurat, 70 
De gândul te-a 'mpresurat? 
Spune, taic’, adevăru! 
Iar loviţă răspundei, 


- Să-l legam de o gârneață: 
Gârneaţa sa scutuiă, 
Pruncul ţi l-a legâna; 
Ploile când or plouă, 
Pruncul tău ţi l-a scâldă! 


Răspuns taică-său că da: 
—Taică, tăiculiţă draga, 
Eu straie nam ponosit, 
Nici galbeni n'am ispravit, 
Nici calul nu mi-a stătut; 
Câtu-i Prutul de cotit, 
De trei ori l-am ocolit, 
Ibovnică mi-am găsit, 
Chiar pe fata Turcului, 
Nepoţica Rusului, 
Că-i fată de Turc bogat, 
Nepotică de "mpărat, 
Minţile mi le-a furat! 
Iară Novac ce-mi ziceă ? 
- Taci tu, tată, mai loviţă, 
Nu te, dragă, supără, 
Du te, tată, şi ţi-o iea! 
Tot în sfânta Vinerea, 
Când beau Turci 'mcafeneă. 
Intră, tată, la cămară, 
De-ţi dă faţa cu ghileala, 
Și te 'mbracă muierește, 
Te rade pe cap turcește! 
lar loviţă ce-mi fâceă ? 
Pe tav-său cum auziă, 
Cu ghileală că se da, 
Muiereşte se 'mbrâcă 
Şi la grajd că aiergă 
Şi murgul că-l înșelă 
Şi pe el se asvârliă, 
Tor o fugă că duceă, 
Pân' la casa Turcului, 
Turcului, Cadriului. 
Acolo cum ajunge, 
El pe fată mi-o zăriă; 
Se plimbă prin grădinițe 
Cu cincizeci de robuliţe, 


| 
Mi 


So 


85 


90 


95 


100 


105 


Cu cincizeci de veri primari, 

Tor feciori de solimani. 

Cu nepoți şi nepoţele, 

Lasă raze (?) ca și ele! 

Și pe el cum il zăriă, 

De foc mare s'aprindeă, 

Floricele adună, 

Bucheţele le taccă 

Şi la gard dacă venià, 

Lui Ioviţa i le da. 
loviţă se pricepeă, 

Mâna ’n colan îi puneă, 

Şi pe murg o aruncă, 

Pinteni calului că da, 

Spre chilia lui Novac, 

Lui Novac, Baba-Novac; 
Dar o roabă ca vedei, 

Şi tugi la cafeneă, 

Vestea Turcului so dea. 
lar Turcul cum auziă, 

Da cafeaua la dracul 

Şi ciubucul la altul; 

lute ?n grajd ca alergă 

Şi pe şarga alegei, 

Ca-i cu coama cam sburlita, 

De picioare rasucita, 

Şi sbmateca la fuga. 

El pe ea încălecă, 

Fara frâu şi fâră şei 

Şi fugcă în goana lungă, 

Pe loviţă să-l ajunga. 

Iara Novac ce faceă? 

Cu ochiana se uită, 

Pe Ioviţă îl vedeă, 

Cum Turcul îl ajungea; 


90 


110 


115 


120 


125 


140 


Cârja n mână că-și luă, 
Şi cu ea, mări, plecă, 
Inainte le ieşiă, 
Lui cuscru-sau ii zicea: 
Ho,ho,ho!,cuscrecadriu, 
Ce sperii pe fiii tăi, 
Fiii tăi, copiii mei? 
Tinerii fac vrăjbile, 
Bătrânii fac pacile ; 
Noi, cuscre, să nempacam, 
Şi dintrun pahar să bem ! 
lar Turculii răspundea: 
—Câălugare, piaza rea, 
Cin” te-a scos în calea mea! 
Ori păcate grel —a mele, 
Ori zile sfârşite-a tele. 
lar Novac se mânia 
Şi la el se repeziă, 
De pe cal ca îl trântiă, 
Cu carja-l blagoslovia, 
Pâna Turcul nu sufă. 
Și apoi se apucă, 
Cu țarâna-l învaliă, 
Buna pace că tacea! 
Şi pe şarga mi-o luă, 
Lui loviţ-o aduceă, 
La chihe ajungea! 
lara fata Turcului, 
Turcului, cadriului, 
Pe Novac îl întrebă, 
De-i fost pace ori ba: 
Noră, nora, fata mea, 
Cu tat-to, mam întâlnit, 
Bună pace am făcut, 
Pina ?n verdele pământ! 


40. Copilul român. 


` 


La cele trei movilițe 
Sunt înfipte trei sulițe: 
A lui Din, a lui Costin 
Şi-a Copilului român 
—-Biserica din Sahastru 
Au făcut-o grajd de cai; 
Icoanele cele mari, 

Le-au făcut corlați de cai, 


10 


I5 


lar cele mai mititele, 

Mi le-au tăcut scâunele, 

De stau Mârzacii pe ele 
A zis Copilul român: 

—Nu mi-i ciudă de alta, 

Cât de Maica Precisiă, 

Lăcrămeaza, sărmană ! 
Du-te frate, numai tu, 


20 


25 


10 


15 


20 


25 


Tot prin steaguri și şirea- 

guri. 
De-i vede că sunt o mie, 
Nunai bine ţi-ajung ţie; 
Dac'or fi vreo cinsprezece, 
Veste nouă ne trimete. 
—Nu-s o mie, două, trei, 
Da” sunt câmpuri înnegrite, 
De Tâtari acoperite. 

Sta pe loc și se miră, 
Ruș'nea îl cuprindeă, 
Inapoi nu se "ntorceă, 
Ci "nainte că pornià ; 
Trei cruci mari că îşi fâceă 
Şi ?n Tătari ca saruncă. 
Pe-unde mergeă drum făceă, 
ȘI tăiă, mări, tăiă, 
Negrilești. 


41. Popovici 


Foaie verde şi-o laleă, 
Popovici când se 'nsură, 
Pe Savina o luă, 

Cu socrii ca se '"mpăcă, 
La socri ca sa o duca 
Pe iarna de nouă ori, 
Ca-s mai multe sărbători, 
Şi pe veri de două ori, 
Câ-s mai multe lucrători. 
lată, mări, Popovici, 
Care poarta bernevigi, 
Cu cracii de zece coţi, 
Cari ne-am mirat noi toţi, 
Cu turii de doisprezece, 
Se fac douazeci şi doi, 
Care neam mirat şi noi. 

Ş.-am zis verde şi-o laleă, 
Popovici ce îmi tăceă ? 
Aminte își aducă, 

De vremea care eră, 

S'o ducă la soacră-sa. 
—Alelei, Savina mea, 
Ia, apucă-te să-mi faci, 
Să-mi faci mie doi colaci, 
Doi colaci tot din doi saci, 


91 


35 


40 


45 


40 


50 


Tâiă mii nesocotite 
Cu Tatari împodobite (2), 
Çi trei zile că taiă, 
Nici unul nu ramâneă. 
Inapoi că se 'utorcea 
Şi cu frații se 'ntâlniă 
Şi din gură ca zicei: 
—Dumnezeu cel bun ne 
tine 
Şi pe voi ca şi pe mine; 
Ce-am våázut, ce s'a °ntàm- 
plat, 
Ochii mi Sau turburat, 
Trupu'n mine Sa mcordat, 
Sabia mi s'a "'ngroşat, 
De sânge roş, închegat! 


şi Savina. 


Pentru doi cumnaţi burlaci. 

O pupaza dintro merţă 

Şi-un covrig dintr'un me ic, 

Pentr'uncumnăţel mai mic. 
lar Savina ce taceă ? 

Poalele n brâu îşi puntă, 

Mâneci albe sufle, 

De frământat sapuca, 

Şi făceă cum îi zicea. 

Impletitul ispraviă, 

In cuptor îl asvârliă, 

Şi-l lasă până coceà. 

Din cuptor ca mi-l scotea, 

In dasaga mi-l puneă, 

Ca să-l duca maică-sa. 
Popovici ce mai faceà? 

Invăhă pușca ?n mantă, 

Ca să no vadă lumeă, 

Pe Savina mi-o luă 

Şi ?n socrie ca plecă. 

Merge, merge, cât mergeă, 

Şi în codru ajungeă, 

Şi urit i se faceă 

Şi Savinei îi zice: 
Savină, Savina mea, 


55 


60 


65 


90 


95 


Eu de când mi te-am luat, 
Un cântec nu mi-ai cântat. 
Ia începe a cântă! 

Cânv un cântec bătrânesc, 
Şi cu glasul muieresc, 
Că de-acela eu doresc. 
—Ba, Popovici, n'oiu cântă, 
Că eu dac oiu cuvântă, 
Hoţii că sor deșşteptă, 
De pe noi ca sor luă; 
Pe mine nva auzi, 
Piunaşul codrului. 

Și la mine ca veni, 

Pe tine te-a omori. 

Cântă, neică, nu tăceă, 
Te lasa 'n nădejdea mea! 

lar Savina ascultă, 

Şi glasul că şi-l dregeă, 
Şi 'ncepeă, mări-a cântă; 
Codrii că îmi săsună, 
Păunăş că se treziă 

Şi la dânşii că venià, 
Cu Popovici se ’ntrebà : 

Ce mi-ai luat nevastă? 
Când eram de şapte ani, 
Intro cămeşă dormiam ; 
Eu de sapte, ea de şapte, 
Ca porumbii ne iubiam! 
—Ba eu ştiu că este-a mea, 
Că mi-a dat-o soacră-mea, 
Să fac cu dânsa ce-oiu vrea, 
Ca omul cu femeiă! 

Dar Piunu ce-mi zicea? 
—lLa lupta să ne luptăm, 
Şi cine a dovedi, 

Acela bărbat i-a fi! 

In sabii să ne tăiem, 
Ori la braţe ne luăm? 
—Hai la luptă, 

Că-i mai dreaptă, 

Şi-i de Dumnezeu lăsată! 

Ei la luptă se luau; 
Decuseară până n cină, 
Trupul lor n'aveă hodină. 
Dela cină, până ’n zori, 
Trupul lor varsă sudori. 


92 


100 


105 


115 


135 


140 


Dar Popovici ce făceă? 

Bernevigii deslegă, 

Pe Savina încercă, 

Dar femeia poale lungi, 

Poale lungi și minte scurtă, 

Și de minte neajunsă, 

Către Popovici priviă, 

Tâceă mută şi suită. 
Popovici iar că-i grăiă: 
Savină, drăguţa mea, 

la, leagă tu bârnețul, 

Că ma mânca păgânul ! 
Ba eu nu ţi l-oiu legă, 

Că cine a dovedi, 

Tor bărbat al meu va fi! 
Popovici se mâniă, 

Cu dinţii se repeziă, 

Birnevigii ridică, 

Şi-odată se opintiă, 

Pe Păun mi-l doboră 

Şi capul i-l reteză, 

Și grămadă mi-l fâceă, 

La Savina se 'ntorcea : 

—Savină, lele Savină, 

De azi nu mai vezi lumina! 

Cum ziccă, se repeziă, 

Și capul mi-l răteză, 

Cu Păun tâceă grămadă, 

Cu Savina faceă vârf. 
Darâ semn ce îmi luă? 

Luă coada şi urechea, 

Şi la socru=seu plecă. 

Şi mergea, cât mai mergei 

Şi la socri ajungeâ. 

Bună ziua că le da 

Și la masa se puncă. 
Nimeni sama nu luă, 

Numai biată soacră-sa. 

De Savina întrebă : 
Unde este Savina ? 
Popovici că răspundeă : 

—Savina-i în poieniță, 

Face vârf la o căpiţă; 

Dacă nu crezi că-i aşă, 

Na coadă şi urecheă ! 


10 


15 


{n 


I0 


r5 


42. Calul împărătesc. 


Ci-ca fost un împărat, 
Mare, mândru, luminat, 
Şi avcă un cal frumos, 
Cu păr negru, siralucios. 
Când încâlecă pe el, 

Se simţiă mai tinerel; 

Când pe el incălecă, 

Lumea toată se miră, 

Inainte îi ieşiă, 

«Să trăeşti!», aşă-i strigă. 
EI la slugi cå porunciă: 
De cal bine să mgrijiţi 

Și ca ochii să-l păziti, 

Că de nu l-ăţi îngriji, 

Vai şi-amar de voi va fi; 

Unde stau picioarele, 

V'or sta căpăţinele!... 


43. Donrilă. 


Ce pricină minunată, 
Nepricepută delumea toată, 
Ca asă, nouă ne scrie 
Pe la domni şi 'mpărâţie; 
Pe la domni, pe la "mpăraţi 
Şi la cine-s mai bogaţi!? 

In oraș la Boiigrad, 
Nimerit-a, poposit-a, 

Și din lume a picat, 

Un harap negru, buzat, 
Doamne, tare-i spaimântat! 
Gros e cât un poloboc, 
Şi barbi-i cât grapă, 

Cu o gură cât o şuiă 

Și un nas cât un dubas. 
Cu ochii cât talgerul, 
Cu capul cât ciubarul. 

Şi cum, mări, a picat, 
La domnie a plecat; 
Domnia s'a 'nspăimântat 
Ș ce-a cerut, ea i-a dar. 


20 


25 


25 


40 


Impårate, luminate, 

Fă cu paloşul dreptate; 

Noi fugarul l-am pierdut. 

In vârtejul vântului, 

La capul pământului. 
Impăratul ce ziccă ? 
Nouă ani nu vă opriţi, 

Nouă nu vă hodiniţi; 

Pàp ce calul l-aţi găsi, 

Vai şi-amar de voia fi! 

I.ră cine l-a găsi, 

A lui bună parte-a fi: 

Dăruită lui sf-i fie 

Jumătate "mpărăţie, 

De nevastă 'mpârăteasă 

Mândră, mândră şi aleasă!... 


De toar casa, vaca grasă 
Ş-un cuptor de pită caldă 
i una bute de vin 
Sa-i fie cheful deplin ; 
Ş pe sar o fată mare, 
Să nu-i fie supărare. 
Câte fete 'n Boliarad, 
Toate rândul și-au facut 
Şi Ilinca ca venit, 
Surioara lui Doncilă, 
A lui Doncilă bolnav, 
Şi venià, şi cum venià, 
Ea de masă se gâtiă, 
Mâneci albe suflecà, 
Pâne albă frământă, 
Harapului ca să dea! 
Ea din sâtă că safiă, 
Din ochi negri lăcrămă. 
Lir Doncilà mi-o vedcă, 
Ş din gură cuvântă: 
Soră, soră Ilincă, 


1) Versurile 1-6 sunt începutul unor uraţii și se rostesc singure 
«drept cântece de stea sau pe lângă cântecele de stea. 


60 


65 


So 


85 


Tu din sâta că sâtezi, 
Din ochi negri lăcrămezi; 
Poate ţie ţi-s uit, 
Pe mine te-ai năcăjit: 
Ni la cap, ni la picioare, 
Ni la umbră, nila soare, 
Mutându-mi perinioare ! 
Mie nu mi Sa urit, 
Mutându ţi pernişoară, 
Ni la cap, ni la picioare, 
Ni la umbra, ni la soare, 
Dar eu, frate, am păţit, 
Lucru ne mai auzit. 
In oraş la Boligrad, 
Uite, frate, ce-a picat: 
Un harap negru buzat, 
Ș mănâncu, seceleșie 
Şi bea de nu se trezește 
Şi fete mari ca pofteşte. 
Azi îi uni, mâini îi alta, 
Pár veni şi rindul meu, 
Frate, ce-oiu sâ mă fac eu! 
lar Doncilă ce-i ziceă ? 
—Sora, nu te supără, 
Că de harap te-oiu scapă. 
Intra, sorc,u grajd de piatră 
Şi scoate pe roibu ”ndată; 
Mergi la iasla roibului, 
Roibului, nebunului, 
Care eu mi l-am crescut 
Cu pâne de nouă ani, 
Uscată în buzunari; 
De capastru sa-l apuci 
Şi la mine sal aduci. 
Ilinca mi se lăsă, 
Pâne nu mai framantă, 
Harapului ca sa dea, 
Şi la grajd că se duceă, 
Şi la jesle că mergeă, 
Pe 1o'bu' ca mi-l scoteă, 
Lui Doncila-l aduceă. 
Iar Doncilă ce zicea? 
— Intră, soro, la camară, 
Şi alege-un buzdugan 


1) De sigur: 


94 


90 


95 


100 


105 


IIO 


I1$ 


120 


125 


Nici prea mare, nici prea 
mic, 
Numai bun pentrun voinic: 
De-o sută cincizeci de-ocă. 
Ea m cămară ca mergeă, 
Buzduganul ca să-l iea, 
Dar dânsa nu mi-l pute, 
Nici de jos a-l ridică. 
Lui Doncilă îi spunei, 
lar Doncila ce-i zicea ? 
la îndreaptă-i coadn 
coace, 
Ştie Doncilă ce-a face! 
Şi cu degetu-l lui, 
Ș în târg îl asvârlia, 
Pe suliță sprijiniă 
Și pe cal încalecă. 
lară roibul necheză, 
Domnia ca auziă, 
Şi cu toţi așă vorbii”: 
—l-auzi, Doncilă trăeşte, 
De harap ne mântuește! 
El în târg că îmi plecă, 
Şi roibul ca necheză ; 
Iară Doncilă oftă 
Ș cu murgul lui graiă: 
Hai, hai, hai, murgule 
hau, 
Hide la dreptate, 
Sa fac în cetate, 
C'aşa eu gandesc, 
Lucru-i creştinesc, 
Lucru-i voinicesc ! 
Iar Doncila greu gemând, 
In sulița sprijinind, 
In lumina lumânărilor, 
In umbra dughenelor, 
La cafeneă 1 ajungea, 
Unde harapul trageă 
Ș lui Harap îi zicea: 
Mai cumnate, harapt, 
Masa de mult s'a gatit, 
Vinul ţi sa razarit, 
Bucatele sau răcit 


han, deşi cuvânt foarte cunoscut. 


a 
i 


135 


140 


145 


10 


15 


20 


„procuror“ | 


Și sorâ-mea ţi-a venit. 
Harapul cum auziă, 
El pe cal încalecă, 
Tainul ca să şi-l iea. 
Iar Doncilă ce faccă? 
Alaturea se trăgtă, 
Până scară, lânga scară, 
Și darlog, lânga dârlog, 
Pînă bine îi veniă, 
Cu paloşul mi-l izbiă 
"N  linguricea pieprulvi, 
In casa sufletului, 
Unde-i pas voinicului. 
Și capul i-l reteză, 
După cal mi-l prăvăliă 
Şi cu carnea zid faceă, 
Sângele de mi-l iezi. 
El oraşul că scăpă 
Negrilești. 


95 


155 


160 


44. Pârlici. 


Foaie verde clocotici, 
Sărmanul, bietul Pârlici, 
Sa dus, neică, de pe-aici! 
Şi sa dus la sămânat 
Intra lor că sa bagat (?) 
Intro crişmă mi-a intrat, 
Şapte lei că mi-a luat, 
Cararea ca apucat, - 

La Strătica a plecat. 
El în ușa că batea 
Și din gur așă-i strigă: 

Strătico, amanta mea! 
Deschide, ma rog, usà, 
Că 1o-s voinicul Pârlici, 
Care te-a scăpat de Turci: 
Deschide uşa, Strătică, 
Şi să-mi fii de ibovnică. 

lar Stratica auziă, 
Drumul la uşă dădeă, 
Şi Pârlici ca îmi intră, 
La masă drept că trăgeă, 
La chefuit se puneă, 


35 


40 


Și cu el pe sora-sa. 

El acasa îmi mergeă, 
Vestea soră-sei spuncă 
Și din gură îi ziceă: 

Alei, soră, Ilinco, 

Hai soră, mă primineşte 
Şi de moarte mă găteşte, 
Şi-mi fa straie trupului, 

După frunza codrului! 

Soră-sa îl priminiă, 
Straie 'n grabă că-i fâceă, 
Cum Doncilă îi spunea! 

Doncilă, Doncilă, 
Om cu mae milă! 

Fi pe pat ca se 'ntindeă, 
Lumânarea-şi aprindcă, 
Cu lumea că se ientă, 
Apoi -sufletu-şi dădea ! 


Cu Stratica se iubii, 
Până, vere, ameţiă 
De vin şi de Strâtică. 
El pe pat că se punea 
Şi îndata adormiă. 
lar hoaţa de Stratică, 
La potera-l dăruiă ; 
Potera-l încunjură, 
Unul drept la el intră 
Și din gur aşă ziccă: 
Dă-re, tu, Pârlici legat, 
Ori stăi de armă 'mpuşcat! 
Iara el răspuns le-a dat: 
—Eu mă dau, vouă legat, 
Nu stau de armă 'mpuşcat. 
lar potera de-auziă, 
Mâna pe el că puncă 
Şi cu lanţuri mi-l hgà. 3 
—Miăi Pârlici, cât ai hoţit, 
Cu banii ce mi-ai facut? 
—Cu banii, cât am furat, 
Eu straie mi-am cumparat 


1) Se suprimă patru versuri de influență nouă, undei vorba de 


căpitan . 


45 


90 


55 


60 


65 


10 


Şi mâncare mi-am luat; 
lar ce mi-a mai prisosit, 
Cu mândrele le-am băut; 
Le-am băut cu mândrele 
Pe la toare crişmele 1, 
Arestul 2 care-l aveţi, 
Parcă-s nişte coteneți, 
Coteneţi de pe la vii, 
Până'n Paşti rămân pustii. 
Procurorul de-auziă, 
El bine mi-l încuiă, 
El acolo mi-l lăsă. 
f Iară Pârlici ce făceă? 
Avestul că mi-l spărgeă 
Şi de-acolo că scăpă 
Și apoi iara plecă, 
Crişmele de cercetă 
Partea lui că +i-o luă, 
Cărarea că apucă, 
La S:ritica că plecă. 
El la uşă că băreă 
Și din gur’ aşă strigă: 
Stratică, amanta mea, 
Dechide, mă rog, uşă, 
Că io-s voinicul Pârlici, 
Şi-am venit din nou pe-aici, 


96 


75 


80 


85 


90 


95 


Am venit să ne iubim 

Şi de cc-a fost să vorbim. 
Strătica de auziă, 

Ea tare se spăimântă, 

Uşa ea n'o descuiă 

Și din gură că vorbià : 
Ba eu nu descuiu,Pârlici, 

Că de când te-ai dus de-aici, 

Altamantla mine-am prins. 
Iar Pârlici de auziă, 

Fierea "ntr'insul că plesniă, 

In uşă că se izbiă, 

Uşa ’n două despică, 

La Strătica că intră, 

De beregar o luă 

Şi frumos o judecă. 

Apoi paloșul scoteà, 

Şi capul îi reteză ; 

La alele că vlecă, 

Cu ele că se iubiă, 

Până banii mântuiă. 

Apoi în casă intră, 

Pe ciocoi mi-i prăpădiă, 

De parale-i curăţiă 

Şi cântă şi-aleluiă! 3 


Pentru mijloc, vezi No. 22, vers. 85—108. 


45. Barbu. 


Foaie verde baraboi, 
Ce caţi, Barbule, la noi, 
Ori nu-s fete 'm sat la voi? 
—Fete-s multe, da's mà- 

runte; 
Nu-s fete de seama mea, 
Ca să-mi petrec eu lumeă ! 

Barbule, Bărbuţule, 
Să-ţi iei drumul de-acoleă, 
Nu-s fete de seama ta! 

Ș. Barbu se supără, 
Și-acasă că se ductă, 

La grea boală că pică; 
Mä- a-l la şi-l pieprănă, 


15 


20 


25 


Cu cămeșă-l priminiă, 
Cu cămeşă de bumbac, 
Cu gulerul porumbac, 
Cum este la fete drag, 
Cu izmene de fuior, 
Iucreţite pe picior. 

Câură cucul sus pe moara, 
Barbu trage ca să moară. 
Cântă cucul sus pe cruce, 
Pe Barbu la groapă-l duce; 
Cânră cucul se 'nrotește, 
Pe Barbu mi-l prohodeşte 
Și mâicuța mi-l jelește! 


Vezi stârşiturile dela No. 21 şi variantele. 


1) Se suprimă un vers. 
2) De sigur: grosul, temnita. 


3) Se suprimă Voicu, compunere nouă şi artificială. 


II. DOINE 


A. DRAGOSTE 





1. Puterea dragostii. 


I. 
Foicică liliac, 
Mare-i satul, eu nu'ncap, 
Singur mă mir ce-i mai 
fac ! 
Câmeșa nu i-o îmbrac, 
Nici paharul nu i-l beau, 
Nici averea nu i-o ieau! 
(Ţigănaşi, jud. Iaşi.) 


2 
d. 


Foaie verde avrameasca, 
Dumnezeu să te ferească 
De dragostea femeiască, 
Că îţi dă sgâlțiituri, 
Junghiuri pe la 'mcheieturi 
Și boală cu lovituri. 

Că dragostea femeiască 
Te bagă 'n boală cânească, 
Te scoate în primăvară 
Galben ca turta de ceară! 

(Popeşti, jud. R.-Sărat.) 


3. 


Pentru tine, fa Ileană, 
S'a uscat iarba ?n poiană: 
N'am cosit o buruiană. 

Când eră să trag cu coasa, 
Eu mă trăgeam cu fru- 

moasa ; 


Pamfile, Cântece de țară. 


Când ca să strâng brazdele, 
Mă trăgeam cu mândrele! 


(Jud. Argeş.) 


4- 


Foaie verde măr sălciu, 
Rostul dragostii să-l știu, 
Am umblat și-am întrebat 
Patru mândre dintr'un sat 
Şi-un duhovnic lepădat. 
Dar în locul rostului, 
Rostului iubitului, 
Prinsei boala dorului, 
Patima oftatului ! 


(Muşeteşti, jud. Argeş.) 


Ş. 


"De sar face dealul șes 
Şi pădurea drum de mers, 
Să văd de unde-am purces! 

Zis-am eana alior, 
Am purces depărtişor, 
Că m'aşteaptun puişor 
Ca un crin, ca un bujor, 
Gu gura friptă de dor; 
Şi m'aşteapt o puiculiţă, 
Ca un crin, ca o crâiţă, 
Cu gura de lămâiţă! 


6. 


Mână-ţi, puică, boii bine 
Și nu te uită la mine; 
Ochii mei sunt frumușei 
Şi-ti mânâncă boii tăi! 

(Tălpigi-Nesrilești.) 


7. 


De frigùri zaci şi te scoli, 
De dragoste zaci şi mori; 
Frigurile te beșică, 
Dragostele de usucă! 


8. 


Fată de cantaragiu, 
Nu te strânge tare n brâu, 
Că te-am aflat şi te știu 
Că porţi otravă la brâu. 
Nu te strânge-așă de bine, 
Cam aflat şi ştiu prea bine, 
Că porţi otravă cu tine, 
Să mă otrăveşti pe mine! 


9. 


Frunză verde ?n codru 
creşte, 
Vai de ce} care 'ndrăgeşte! 
Iu tihnă nu mai zrăește, 
Ce mănâncă nu-i prieşte 
Și ce bea nu-i folosește, 
Norocul mi-l prigoneşte ; 
Cele bune fug în lume, 
Cele rele-i-intră'n piele, 
Și de moare, frățioare, 
Jelea, chinu-l împresoară, 
Gândurile mi-l omoară, 
Dragostele-l bagă'n boală ; 
Nici nu zact, nici se scoală, 
Ci bojeşte pe picioare ; 


- 4 E 
1. O variantă se termină cu: 


2. Refren. 


98 


Grea măntaua din spinare! 


Mi-l duce la ţintirim 

Și mi-l stropeşte cu vin; 
li ceteşte popa'n carte, 
Să mi-l ierte de păcate; 
Dar păcatul, bată-l vina, 
Nu se iart așă cu una; 
Că păcatul dacă-l faci, 
Pe cea-lume ai să-l tragi! 


10. 


Foileană foicică, 
Cine are ibovnică, 
Tare-i pare noaptea mică ; 
Cine ibovnică mare, 
Tare-i pare noaptea mare 
Și mantaua din spinare! 1 


II. 


les afară să taiu lemne, 
Pun toporul pe surcele, 
Bag mânelen sân la piele 
Și mă uit spre voi cu jele! 

Casa ta cea nenvălită, 
Mie-mi pare zugrăvită; 
I-ai dat o leacă de var, 
Dx’ eu zic că-i cu zăhăr! 


12. 


Foaie verde trei lalele, 
Lele, şi iar lele! 
Lasă-mă'n braţele tale, 
Lele, şi iar lele! 2 
Să-ţi bag mânan sân la 

piele, 
La piele, la țăţâşoară, 
Cu capul la inimioară, 
Cu gura la bărbioară ! 
Ochii tăi mă bagă'n boală, 
Sprincenele mă omoară ! 


ja 


Lumea 'ndrugă că-scalic, 
Mândra strigă că-s voinic; 
Lumea-mi zice puchinos, 
Mândra-mi zice că-s fru- 

mos ; 
Lumea-mi strigă 'n gura 

mare 
Ci sunt om de lepădare, 
Dar nici mândra nu se lasă: 
Că sunt om de ţinut casă ! 


I4. 


Lasă-mă, Catrino, zău, 
Să bag mâna'n sânul tău, 
Că nu mai lăsat odată 
Şi-am zăcut o vară toată 
Şi-o iarnă pe jumătate! 


15. 


Mândru-i firul de mohor, 
Blăstămat am fost să mor, 
Nici de moarte, nici de 

boală, 
Din care omul se scoală, 
Fir numai de dragostă, 
Cînd te-apucă te şi 467 


16. 


Ce mi-i oare dragosteă? 
“O beleă şi-o boală grea, 
Dacă ţi prinde inimă, 
Că te bat gâudurilt, 

Ca vântul pădurile 
Şi te mână'n voia lor 
Şi te fierb în chin și'n dor! 


17. 


Foileana și-o cicoară, 
Cine iubeşte s'omoară, 
Că s'omoară w trup cu 

zile 
Şi nu are nici un bine; 


99 


Ce mânâncă nu-i prieşte 
Și ce bea nu-i folosește 
Şi izbândă, poate, nu-i, 
Dacă-şi pierde puica lui! 

(Pentru vers. 6—7, vezi aici 
no. 9, vers. 4—5.) 


18. 


Frunză verde trei masline, 
Doamne, tare-mi pare bine 
Când e mândrul lângă 

mine ; 
Foaie verde de areu, 
Doamne sfinte, tare-i rau, 


Când nu văd pe dragul 


(Negrileşti.) meu! 
19. 
De-a vrea puica, de ma 
vrea, 


De seară mă duc la ea, 
Ostenit cum oiu puteà ; 
Ostenit şi plin de frig, 
Cum e omul dela plug; 
Ostenit şi plin de apă, 
Cum e omul dela sapa! 


20 


Frunză verde de cicore, 
De ciudă omul nu moare, 
Şi moare de boală grea, 
Nu-i boală ca dragostea; 
Și moare de dor şi jele, 
Vai de păcatele mele, 
Gă-s ursit în doruri grele! 

(Nesrilești.) 


2I. 


Frunză verde de urzica, 
Cine-a zice, las’ să zică, 
Că dragostea nu-i nimică, 
La inimă nu te strică! 

Zis-am altă foaie verde, 
Numai cine ştie, crede! 

(Negrileşti.) 


100 


22, 


Foaie verde baraboiu, 
Ano,Ano,Lugoşano, 1 
Fetele din sať la noi, 
Ano, Ano, Lugoşano, 
Face-s'ar turme de oi 
Şi pe mine-un păcurar, 
Că ştiu rândul la şitar; 
La şitar şi la găleată 
Şi la fete câte-odată! 3 


23. 


Plângeţi ochi și lăcră- 
maţi, 
Că voi sunteţi vinovaţi, 
Că ce vedeţi nu lăsaţi 
Şi ce inbiți nu luaţi, 
Numai cătaţi şi'nşelaţi ! 
(Buciumeni.) 
24. 
Frunză verde sălcioară, 
Măruică, Mărioară, 
Cu rochița roşioară, 


Cu pelița foc şi pară, 
Ochii tăi mă bag în boală, 


1. Refren. 


Sprincenile mă omoară, 
Mâruică, Mărioară ! 
(Ţigănaşi, jud. lași.—Pentru 
vers. 5—6, vezi aici no. 12, 
vers. 12—13.) 


25. 


De-ar fi dealul de mohor, 
L-aş aprinde la un dor, 
Să-mi fac cale de picior, 
Să mă duc pân' la odor; 
Şi să saie-o scânteioară, 
Ca să afle 'ntreaga țară! 


26. 


Foaie verde ismă creață, 
Femeia care-i iubeajă, 
Se scoală de dimineaţă, 
Şi iea 'n poală grăunţe 
De găini ca să vază 
Şi strigă gâinele, 
S'audă vecinele,. 
— Țăr, țâr, țăâr,pestrito,ţâr. 
Şi tu oaie de-aici bår; 
S'audă şi-al ei amant, 
Că bărbatul i-a plecat. 
Prinde una de picior 
Şi mi-o pune la cuptor, 
Pentru dragul ei amor! ë 


2, Se suprimă apoi un cântec influenţat care începe de altfel frum os 


Bato Dumnezeu, s'o bată, 
Măriuţa sprincenată: 

N'a dormit o noapte toată, 
Şi tot umblă pe la poartă: 
Nu-i nici bată, nici turbată, 
Şi-i de Ghi amurizată, 
După Ghiţă din Bârlad... 


3. Amor=ibovnic, dor şi dragoste. lată un cântec ce-l punem aici: 


Şi-am zis verde alior, 

De-ar da Dumnezeu să mor, 
Ca să mai scap 'de amor, 
Că umorul dacă-l faci, 

Mai mult de-a dorului zaci ; 
Zaci de-o boală şi te scoli, 
Dar de amor zaci și mori! 


Pentru vers. 4-5, vezi aici no. 30, vers 4-5; pentru vers 6-7, idem, no. 


Să vie ca să prânzească 
Și cu ea să se iubească! 
(Negrileşti.) 


27. 


Foaie verde şi-o năgară, 
Bate vântu'n astă seară, 
Focu 'n mine arde pară; 
Focul arde, eu m'aprind, 
Ba de dragoste m'aprind; 
Le las pe toate și d 

Eu tot fug, vântul mă 

bate 
Şi mai tare mă răsbate; 
Şi tot fug pân” mă opresc, 
Pân” pe mândra mi-o ’n- 
tâlnesc, 
Pe loc, cum ma sărutat, 
Şi focul m'a mai lăsat! 


28. 


Foaie verde măr mustos, 
Drag mi-a fost omul 
frumos! 
Drag mi-a fost şi drag 
îmi este, 
Inima mi se topeşte ; 
Drag îmi este,drag mi-a fi, 
Până moartea m'a găsi! 


29. 


Şapoi verde rosmarin, 

Nu știu ce-um că tot 
suspin : 

Când o văd trecând în jos, 
Ma simt parcă friguros; 
Când o văd trecând la vale, 
Mă apucă parco jale ; 
Şi m'apucă parcun dor, 
Bolitul flăcăilor ! 


30. 


Foaie verde măr roşcat, 


1. 34 Se suprimă apoi un cântec. 


101 


Dela of, dela oftat, 
Grea durere-am căpătat; 
Că dragostea dac o faci, 
Mai mult de-a dorului 
tragi. 
Dragostea-i înşelătoare, 
Ca o viespe muşcătoare. 
Dragostele iute vin 
Şi te umple de venin, 
De nu pot,să lecuească, 
Doftori din ţara grecească ! 


31, 


Foaie verde şi-o laleă, 
Maică, măiculiţa mea, 
Invaţă-m'a descântă 
Şi "nvaţă-mă cum să fac, 
Saduc pe cine mi-i drag; 
Să-mi aduc ibovnică, 

Cå nu mai pot fără ea! 
Mă usuc de pe picioare, 
Ca un muc de lumânare; 
Eu mă mir cum mai trăesc 
Și cum nu mă prăpădesc! 


` 


32. 


Foaie verde liliac, 
La grădina cu cerdac, 
Creşte-un trandafir şi-un 
mac ; 
Maica spune că-i de leac, 
Ca să mi-l pună la cap, 
Si vina cine mi-i drag. 1 
33- 
Mult îmi place, mult 
mi-i dor, 
Dragă-i floarea de bujoi, 
Chipul roş de bujorel, 
Şi flăcăul tinerel; 
Bujorel dela dumbravă, 
Flăcău mândru de ispravă ! 


102 


54. 

Nu mi-i frică de puică, 
Frică mi-i de boala mea, 
Că m'a legă cu vorbă, 
Şi-mi prăpădesc cârareă ! 

35. 
Foaie verde lozioară, 
Leliţică bălăioară, 
Cu rochița roşioară, 
Cu pestelca foc şi pară, 


Ai băgat voinici în boală; 
Pe câți bagă nu se scoală! 1 


(Vezi no. 24.) 


36. 


Foaie verde puiu de nuc, 
Geaba beu, geaba mănânc, 
Că n'am cu cin' să mă 


culc. 
Ce mănânc nu-mi folo- 
seşte 
Și ce beau nu-mi prea 
prieşte, 


Că nimeni nu mă iubește! 


(Pentru vers 4-5, vezi no. 17, 
vers 6-7.) 


37. 

Zace Ghiţă de lingoare, 
Puica după dânsul moare! 

Zaci,voinice, ori tescoală, 
Ori să-mi dai și mie boală, 
Să zăcem pe prisp’ afară, 
Să ne vad'un colț de tară, 
Sa ne vadă mic și mare, 
Că eu mi te-am iubit tare; 
Să ne privească lumeă, 
Cå ne 'mpărţim dragostea ! 


Varianta 4. 


Frunză verde clocotici, 
Plină-i lunca de voinici, 
La tot fagul, patru, cinci. 


1. Se suprimă apoi un cântec. 
2. [Cu] două lumânări de ceară [ca să nu moară]. 


lar la fagul din cărare, 
Zace Ghiţă de lingoare, 
Cu Ilinca la picioare. 

— Taci, Ilincă, nu oftă, 
Că Ghiţişor s'a 'ndreptă 
Şi tot pe tiņ te-a luă! 


Varianta 2. 


Frunză verde clocotici, 
Plină-i lunca de voinici, 
La tot fagul, patru, cinci; 
Dar la fagul din cărare, 
Zace unul de lungoare; 

Nu ştiu, zace, ori se 

tace, 
Că guriţa nu-i mai tace! 


(Popeşti, jud. R.-Sărat.) 


Varianta 3. 


Foaie verde lozioară, 
La Ploești, în mărgioară, 
La casa cu streșşioară, 

La căsuţa tulpițică, 

Cu streşina plecăţică, 
Zace-un voinic de se strică ; 
Şi-mi zace pe prisp’ afara 
Și-l păzeşte-o domnişoară, 
"Două lumânări de ceară 3; 
Lumânarea se topeşte, 
Domnişoara mi-l boceşte 
Și din gură îmi grăeşte... 


Varianta 4. 


Foaie verde clocotici, 
Plină-i lunca de voinici, 
La tot fagul, patru, cinci; 
lar la fagul din cărare, 
Este-un voinicel mai mare 
Și cu mândra la spinare. 
Zaci, puiule, ori te scoală, 
Ori îmi dai şi mie boală! 
— Mândră, de m'oiu în- 
dreptă, 
Tot pe tine te-oiu luă. 


103 


lar, mândră, dacoiu muri, 
Şi tu te-i căsători. 

Celui care-a fi al tău, 
Tu să-i pui numele meu. 
Şi când l-'i strigă pe nume, 
Să-ţi piară dorul de mine! 


(Comunicat de d-l I, V. Nistor, 
Praja, jud. Tutova.) 


Varianta 5. 


Foaie verde lozioară, 
La Ploeşti, la mărgioară, 
La casa cu trestioară, 
Zace-un voinicel de boală, 
Nici nu zace, nici să scoală. 
Mi-l păzeşte-o fată mare, 
C'o lumânare de ceară. 

Zaci, voinice,ori te scoală, 
Ori îmi dă și mie boală, 
Să zacèm pe prisp'afară, 
Să ne vedem ori şi care. 

Tu pe-un pat şi eu pe- 

un pat, 
Pe două scânduri de brad, 
Să ne treacă os prin os 
Şi viermii pe prispă jos! 
38. 


Dela noi 
Şi pân'la voi, > 
Numai stele 
Şi rubèle; 
Nu-s nici stele, 
Nici rubele, 
Ci-s chiar dragostele mele! 


39. 


Bate vântul tăricel, 
Prin vânt sboar' un po- 
rumbel ; 
Porumbel cu pana sură, 
Tot sboară prin bătătură; 
Nu-i porumb cu porumbiţă, 
Ci-i dragostea de bădiță ! 


40. 
Foaie verde pătrânjel, 


Vai de mine, sărmănel, 

Că de-o vară zac într'una, 
Pe nimica n'am pus mâna. 
Mi-a trecut leriul de geaba: 
Nici la plug şi nici la sapă 
Nu m'am dusşi nu mă duc, 
Că de boală mă usuc; 

Şi n'am leac, că-i boală grea, 
Boală nu-i ca dragostea ! 


41. 


verde foi de 
hrean, 
Am zăcut şi mai zăceam, 
Că micuța nu te scoate 
Decât numai dela moarte, 
La altă boală nu poate. 
Când te-apucă dragostei, 
Nici să te gândeşti la ea; 
Ba te fierbe fâră apă, 
Cu mai mare greu te-adapă. 
Mă sculăi din boală grea, 
Cam văzut pe mândra mea! 


Frunză 


42. 


Mândre, mândre ctinişor, 

Am fost bolnav de-un pi- 
CIOT ; 
Doftorii mau căutat, 
Că mulți doftori am aflat; 
Cu leacuri, în multe boale, 
Omul poate să se scoale, 
Numai una îi mai rea, 
Dragostea pârdalnică ! 
Nu-i doftor, ca leac să-ți 
deie, 

Boala din trup să ţi-o ieie. 

Leac nam azi şi n'am 

nici mâni, 

N'oiu aveă nici săptămâni. 

Chemai popa ca să-mi 

cânte, 

Vrăjitoarea să-mi descânte, 
Dar de geaba-i, boala-i grea, 
Și nimenea nu mi-o iea. 


104 


Haide puică, blăstămato, 
Şi mi-o iea, că tu mi-ai 
dat-o! 


43. 


Rău de omul zăpăcit, 
Rău de omul îndrăgit; 
Nevestele-l zăpăcesc, 
Fetele mi-l chinuesc! 


44- 


Frunză verde iarbă grasă, 
Nici n'apuc să ies din casă, 
C’o fetiţă mă 'ntâlnesc, 
Mă strigă să mă opresc, 
Şi eu stau so ocărâsc! 

Dar nu ştiu cum dânsa 

face, 
Cï’ntro clipă mă preface, 
Că nu mai pot să pornesc, 
De ea să mă deslipesc! 


45- 


De când, mândro, te-am 
văzut, 
O lespede mi-a căzut, 
Şi acum m'am dulmacat, 
Din ce boală m'am sculat. 
Că din Eşi la Bucureşti, 
Nu mai simţi că mai tră- 
eşti ! 


46. 


Tot m'aş duce,duce-m'aş, 
Tot la vale pe hogâș, 
Cam văzut un călâraş, 
Să-l ajung şi sa mi-l rog 
Despre bădiţa vreo ştire, 
Și ştie de-a lui venire. 


47. 


Zaci de boală mult o lună, 
De dragoste-o săptămână ; 
Boalele te ţin în pat, 
Dragostea, nu s'a afla! ! 


48 


Foaie verde bob mărunt, 
Cine, lele, te-a făcut? 
Cine te-a ţinut în poală, 
Moară-i trupuşoru'n boală, 
Că de tine am bolit, 

Şi tot nu m'am otrăvit! 


49. 


Toate, toate au sfârşitul, 
Fără doară ca iubitul ; 
Toate, toate, toate sboară, 
Dar iubitul te omoară. 


50. 


Şi-apoi şi-apoi dragosteà, 
M'a vârit în boală grea, 
Şi m'am dus la maică-mea, 
De boală ca ca să-mi des- 
cânte, 
Mama ’ncepe ca să-mi 
cânte ; 
Şi m'am dus la la mândra'n 
zori, 
Ca să-mi descânte cu flori 
Leacuri de tămăduit, 
Ea mai rău m'a 'mbolnăvit! 


ŞI. 


Lelea cu fâptura ei, 
M'a băgat în năbădăi; 
Cu ochii şi cu sprincene, 
Ma băgat în friguri grele 
Şi n'am să mai ies din ele! 


52. 


Frunză verde plop şi teiu, 
Acu-i dragostea'n temeiu, 
Cå şi lunca frunze are,-— 
Acu-i dragostea mai tare! 


53. 


Cine zace totse scoala, 
Făra omul dintro boala; 


Dintr'o boală, boală grea, 
Când boala i-i dragostea ! 


54. 


Frunză verde mătrăgună, 
La ce ţi-i inima bună! 
Că inima, dragă vere, 
Ce'n ochi vede, toate cere; 
Că din inimă, aşă, 

Ţi se trage dragostea! 


55- 


Lecuitea mea tu-mi eşti, 
Şi tot tu, puică,-mi plăteşti! 


56. 


Las și plugul la arat, 
Pentrv’un fleac de sărutat; 
Las şi boii amândoi 
Și mă'ntorc tocmai de-apoi! 
Injug boii şi pornesc, 

La puica iar mă gândesc; 
Dau o brazdă, alta dau 
Şi pe urmă iar mai stau, 
Că nu-i vreme de arat 
Pe câmpul cu florile 

In satul cu mândrele! 


57. 


Nene, mustăcioata ta, 
Mi-a venit cu boală grea; 
Ochii şi sprincenele 
Imi pornesc durerile, 

Dimineâţa şi sub-seara, 
Câtu-i ziua cea de vară, 
Când te văd, mă'mbolnă- 

vesc, 
Ochii tăi mă prăpădesc! 


58. 


105 


Merg la horă, "n horă merg, 


O fetiţă să-mi aleg, 


1. Se suprimă după acesta un cântec. 


Nu-mi aleg, nici nu culeg, 
Că nici una nu- cum vreu, 
Cum ar vrea şi Dumnezeu, 
Fără una subţirică; 
Toţi o vreu, o vreu 
și eu, 
C'așă vrea și Dumnezeu! 
Când una mi-i dragă mie, 
Facă lumea orice ştie! 
Când mie mi-i una dragă, 
Lumea nare ce să-mi facă ! 


59. 


Frunză verde mărăcine, 
Mărule, mă suiu în tine, 
Din tine mere să fur 
Și să mă uit împrejur, 
Să văd mândra ce-mi mai 

face, 
Pe pragul casei că-mi zace. 
Două mere de i-oiu da, 
Ea sa însănătoşă; 
Două mere dela tine, 
Mândra iar s'a face bine! 


60. 
Dac'a fi, bade, şi-a fi, 


Şi noi nu ne-om întâlni, 
Eu la tine c'oiu veni, 
Pe sub mărul cel rotat, 
Unde ieri m'ai așteptat; 
După piersicul stufos, 
Unde-i mohorul frumos, 
Uride-i pălămida-seacă, 
Dorul din coș să-mi mai 
treaca ! 1 


61. 
Geaba, lele, te prefaci, 


Că tu dragoste nu faci; 
D'apoi dragostea deprinsă, 


106 


Toată viaţa stă aprinsă ; 
Zici că dragostea-ai sfârşit 
Şi noi ieri ne-am îndrăgit! 


62. 


Cine mi-a păcătuir? 
Tu, dragă, că mai smomit ; 
Tu cu ochişorii tăi, 

M'ai băgat în năbădai, 
lar cu gura şi obrazul, 
Mi-ai făcut, leleo, necazul! 


63. 


Baro focul dragoste, 
Cum nu se gândeşte ea! 
Cum sufletul nu-i mai 

moare, 
Că mă dor cele picioare, 
Că mă face să pornesc, 
Peste câmpi să-mi întâlnesc 
Lecuşorul care taie 
Durerea şi mi-o ostoaie ! 


64. 


Frunză verde poamă rea, 
Na-ţi, bădiţă, salba mea ; 
Şi-ţi mai dau şi broboadă, 
Numai lasă-mi inimă. 
Multe salbe-am să găsesc, 
Dar ca tine nu întâlnesc! 


65. 


Bădiţa îi fărmăcat, 
De-o lelițcana di sat, 
Cå leliţa-i vrăjitoare 
Şi mare descântătoare ; 
Bădiţa îi descântat 
Cu nouă fiare din sat, 
Cu apă din trei fântâni, 
Luata iar cu trei mâni, 
Că bolmoaje multe ştie, 
Ibovnicul ca să vie ; 
Cu țârnă dela mormânt, 
Că-l face să deie °n vânt, 
Nici să creadă că-i pământ! 


66. 


Pustii-te-ai, pustii, 
Drumule, şi mai mai fi, 
Că drumul mă tot desparte 
Şi de dragoste n'am parte. 

Dacar fi gard de nuiele, 
L-aş face de lămurele, 
Lămurele puţinrele, 

Să trec iute peste ele! 


67. 


M'am dus pe la vrăjitoare 
Să-mi gâcească ce mă doare; 
Toate-mi spun că leacuri 

n'au, 
De-asta pe la tine dau! 


68. 


Floare mândră de cicoare, 
Sufleţelul rău mă doare; 
M'a durut, m'am descântat 
Şi cu apă m'am scăldat, 
Şi cu apă ne 'ncepută, 
Şi cu aghiazmă stătută, 

Foileana trandafir, 
Cam scăpat, eu mult mă 

f mir ! 
Ajutat-a Dumnezeu, 
Să fie norocul meu; 
Leacul mi l-am căpătat 
Dela puicuţa din sat; 
Nici în apă, nici în boz, 
Nici în frunză de rogoz; 
Numai cu frunză de tei 
Şi cu descântecul ei! 


69. 


Frunză verde alămioară, 
Dragă Mărioară, 

Nu te mai uită la mine! 
Dragă Mărioară, 

Că mi-i fric acum de tine, 
Ochii răi mă bagă'n boale, 


10 


Guriţa mă fierbe'n oale, 
Iar sprinceana mă doboară, 
Obrăjorii mă omoară ! 
Doantine, cum nu eşti a 

mea, 
Să ştii şi tu durerea! 


70. 


Dulce-i vremea din fetie, 
Că are ibovnicie ; 
Numai cine n'a gustat 
Niciodatun sărutat, 

Se gânde la măritat. 

Frunza 'n codru veste- 

jeşte, 
Nevestica 'mbătrâneşte ! 

Doamne, Doamne, ce-ai 

făcut, 
Ce-ai făcut, râu ai făcut, 
Eu drăguţul mi-am crescut, 
Şi azi îi flăcău voinic 
Şi-l luăi de ibovnic; 
Tu, Doamne, de ce-ai lăsat, 
Să-mi fie tot el bărbat! 


TE: 


Frunzulică alunică, 
Cum nu sunt o păsărică, 
Ca să sbor din creangă ’n 

creangă, 
Pån’ la puiculiță dragă, 
Și să sbor din nuc în nuc, 
Ca un puişor de cuc, 
Ca un puiu de poteraș, 
Pân” la draga pe tăraș, 
Din tăraş pân” la fereastră, 
Ca o pasere măiastră ; 
Şi-aş mai ști să intru n casă, 
De-aș fi pasere frumoasă! 


72- 


Frunză verde liliac, 
La cea casă cu cerdac, 


1. Refren. 


107 


Creşte-un trandafir şi-un 
mac! 

Să mi-l pui, soro, la cap, 

Sa vie cine mi-e drag; 

Să nu vie cel urit, 

Că şi-aseară l-am văzut, 

Şi nu mi-a mai trebuit! 


73. 
Foaie verde alunică, 
Puiul ţaţei, puiu, 

Un” te duci tu, Ionică, 
Puiul ţaţei, puiu? 1 
—Peste Prut la ibovnica! 
Nu te duce, Ionică, 
Prutu-i lat şi luntrea-i mică! 
Măcar de m'aș înecă, 
Să nu-mi văd ibovnică, 

Pe brațele altuiă ! 


Varianta 1. 


Foaie verde alunică, 
Un” te duci tu Ionica? 
Peste Prut la ibovnică! 
Nu te duce, Ionică, 
Prutu-i mare, luntrea-i 
mică! 
Măcar, ţaţo, să mă 'nec, 
La ibovnic” am să trec. 
Când îmi văd ibovnică, 
Pe brațele altuiă, 
Sărutând-o la guriță, 
Muşcând-o de bărbiuţă, 
Vâjăindu-i rochiţă, 
Descheindu-i polcuţă, 
Nam cuțit, la mâna mea; 
Pe-amândoi i-aş înjunghiă! 


Varianta 2. 


Foaie verde alunică, 
Puiul ţaţei, puiu, 
Un” te duci tu, lonică, 
Puiul ţaţei, puiu, 
Peste Olt la ibovnică! 
Nu te duce, Ionică, 


108 


Oltu-i mare, şeica-i mică ! 
Şi tu te 'neci, Ionică! 
—Mâcar, ţaţo, să mă "nec, 
La ibovnică eu trec; 
Măcar de m'aş înecă, 
Să nu-mi văd ibovnică 
Pe braţele altuiă, 2 
Sărutând-o pe obraz, 
Să-mi facă mie năcaz; 
Sărutând-o sub bărbie, 
Să-mi facă mie mânie. 
N'am tesac la mâna mea, 
Pe-amândoi i-aş înjunghiă, 
Să mai afle cinevă, 
Cå cu dânsul mă ’nșelà! 
(Cosmeşti.) 


74. 
Frunză verde fân cosit, 
Bată-l focul de urit, 
Mă mir cum m'a "nimerit! 
M'a băgat în sân la piele 
Şi ma strâns, m'a strâns 
cu jele; 
M'a băgat la supțiori, 
Şi m'a strâns cu nădușeli. 
Şi credeam c'a fi atât, 
Cu pustiul de urit! 


75. 
Mândruliţă dela munte, 
Spune-mi mie trei cuvinte; 
Mândruliță, mândra mea, 
Dacă nu mei cuvântă, 
Să nu crezi că te-oiu uită! 
Dau s'aud, dar n'am pe 
cine, 
Chipul tău în gând îmi vine; 
Toate-aș face, Doamne,-aş 
face, 
Tu mă năcăjeşti şi pace! 


76. 


Cu descântec şi bolmoajă, 
Nu prinde dragoste coarja. 


1. Se suprimă 2 versuri influențate. 


Că cine umblă cu rău, 
Nu-i ajută Dumnezeu ; 
Şi cine-mi umblă cu bine, 
Dumnezeu mâi tare-l ţine. 
Tu, leleo, mai bolmojit, 
Și noi tot că ne-am iubit! 


77: 

Nu știu dacă am noroc, 
Am noroc, ori n'am de loc, 
Astfel geaba mai trăesc, 
Geaba fetele iubesc 
Şi neveste amărăsc! 
Fetele se trag la mine, 
Nevestele dau de bine! 


78. 


Mândro,mândrulița mea, 
Nu te mai uită aşă, 
Că-ţi văd ochişorii tăi, 
Ochii tăi poartă scântei, 
Ca doi diavoli mărunţei ! 


79. 


Ochişorii nu ţi-s teferi, 
Că m'au ars ca doi luceferi; 
Gura ta mă arde-aşă, 
Cum mă arde şi luna; 
Sprincenele mă topesc, 
Obrajii mă potopesc ! 


80. 


Cum nu sunt sărac pe 
lume, 
C'aş intră argat la tine, 
Te-aş sluji cum se slujeşte, 
Te-aș iubi cum se iubeşte. 
Te-aş iubi ca pe-o stăpână, 
Pân' ce-am pune ?n cap 
cunună ! 


Rr. 


Vara trece, iarna vine, 
Aş iubi și n'am pe cine; 


Vara trece nevăzută, 
Că-s lăsat de-a mea iubită. 
Frunză verde tiriplic, 
Frică mi-i să nu mă stric, 
Din cap şi până?n picioare, 
Ca şi omul care moare; 
Ca mortul ce putrezeşte, 
Ca omul ce nu iubeşte! 


82. 


De când m'am îndrăgostit, 
Nu mai ştiu de-s ostenit, 
Nici de masă, nici de somn, 
Dar nu-s niciin oameni om! 


83. 


Frunzuliţă şi-o laleà, 

Nici o boală nu e grea. 
Ca dorul şi dragostea! 
Rele-s, Doamne, frigurilt, 
Mai rele-s dragostile, 
Frigurile te beşică 
Dragostile te usucă; 
De friguri zaci şi te scoli, 
De dragoste vaci şi mori. 
Că dragostea-i lucru mare, 
Te face să mori de foame, 
Că n'ai poftă de mâncare, 
Nici odihnă la culcare.. 

Şi iar verde samulastră, 
Dumnezeu så te ferească! 
Te bagă 'n boală cânească, 
Te usucă ca pe iască! 


(Comunic. de d-l Mihalache, 
Goleștii-Badei, jud. Muscel. 
Pentru vers. 16-17, vezi aici 
no. 2.) 


84. 

Părinte, sfințią ta, 
Nu-mi cer mie pravil, 
Că nu e mare greşeă, 
Dacă îmi sărut dragă. 
Protopopu-i protopop 
Și "ncâ are şapte-opt; 
Şi Vlădicn că-i vlădică, 


109 


Şi tot are-o ibovnică, 
Dară en să n'am nimică? 


(Comunic. de d-l I, E. To- 
rouţiu, Poeni, Bucovina.) 


85. 


Frunza verde măr mus- 
tos, 
Drag mi-a fost omul frumos 
Şi călare şi pe jos! 
Drag mi-a fostş: drag mi-a fi, 
Până ’n ceasul ce-oiu muri. 
Trece dragostea prin apă, 
Nu i-i frică că se 'neacă; 
Trece uritul prin sec, 
Şi tot strigă: «mor! mă 
"nec !» 
De urit mă duc de-acasă, 
Şi uritul nu mă lasă; 
De urit mă duc în lume, 
Şi urîtul după mine! 
Fugi, uritule, din prag, 
Să vie cine mi-i drag! 
Da-mi-ar, cine ce mi-ar 
da, 
Ca să mă scap de beleà ; 
De mi-ar da un ban de lut, 
Ca să mă scap de urit! 


(Comunic. de d-l L. Mreje- 
riu, Zorleni jud. Tutova.) 


86. 


In mijlocul codrului, 
Şade patul cucului, 
Dar în pat cine-i culcat? 
Badea slab şi supăzat. 

Dar la capu-i cine șede ? 
Puiculiţa, pană verde, 
Din ochi negri cuvântând 
Și din gură lăcrâmând: 
—Ori mori, bade, ori te 

scoală, 

Ori îmi dă şi mie boală, 
Că tu zaci în pat să mori, 
Și mie-mi vin peţitori. 
— Dacă şi tu te mărită, 


Nu șede inimă friptă! 
— Cum focul m'oiu mărită, 
Dacă ştiu eu boala ta! 


(Comunic, de d-l I. E. To- 
rouțiu, Solca, Bucovina.) 


57. 


Lele, nu mă îndemnà, 
Să pornim iar dragosteă, 
Cå te-oiu arde şi te-oiu frige, 
Când în brațe mi te-oiu 

strânge,” 
Şi te-oiu face, zău, te-oiu 
face, 
Sâ nu te mai poţi desface, 
Puiculiţă, puica mea! 
(Țigăneşti.) 
88. 


Bolnav sunt, mândruţo fa, 


Bolnav sunt de-o boala grea; 
Nu ştiu care-i pricină, 
De nu mă pot îndreptă. 
Fetele din toată ţara 
Umblă ’ncolo şi incoace; 
Ele sufletul ţi-l coace; 
Cată toate parca zice: 
«Vin încoace, măi voi- 
nice!» 


89. 


Dragostea de fată mare, 
Ca fasolea din căldare, 
Când îi pui un pumn de 

sare, 
De wae nici o gustare ! 
Iar dragostea de nevastă, 
Ca garoafa din fereastră : 


2. Lauda ibovnicului și 


I. 


Când mă vezi, mă vezi 
călare, 
De când soarele răsare, 
Când pe deal şi când pe vale! 


1. Se suprimă apoi un cântec. 


Când bare vâutul din jos, 
Umple casa de wujros! 
(Negrilești.) 


90. 
Foicică, foi de fag, 
Măi bădiţă și-al meu drag, 
Bolnavă-s şi am să zac, 
Bolnavă-s şi nu am leac! 
Bolnavă-s şi n'am crezare, 
Şi n'am leacuri de 'ndrep- 
tare ; 
Nu poate să-mi lecuească, 
Inima să-mi potolească, 
Doftori din ţara nemţească, 
Nu-s doftori, leacul să-mi 
deie, 
Boala din trup să mi-o iee! 
(Jud. Mehedinţi.) 


9. 


Frunză verde nucă seacă, 
Ia vezi mintea mea cea 
seacă, 
Peste multe văi aleargă! 
Ia vezi mintea mea cea 
proastă, 
Face capului pedeapsă, 
Pedepsi-nvar Cel-de-sus, 
Că n'am minte într'ajuns, 
De-ar fi minte şi cap 
bun, 
N'aş umblă ca un nebun; 
De-ar fi minte într'ajuns, 
N'aş umblă noaptea pe-as- 
cuns! 
(Hănțeșşti.) 


a ibovnicei. 


Și nu-i vina calului, 
Cum nu-i vina dealului, 
Şi mi-i vina cui a pus, 
Casa mândrei tocmai sus! 1 


2. 


Şi-am zis verde ismă creaţă, 


Am o mândră cam isteață, 
Tordeauna-mi dă povată, 
Să nu-i fac cu ochiu'n faţă, 
Că e lumea tare hoaţă. 
Zică lumea tot ce-o vrea, 
Dragostea e 'n mâna mea! 
(Muşeteşti, jud. Argeş.) 


3. 


Floricică, floare albastră, 

Ce-ai crescut în calea noa- 
stră, 

Aşă naltă, subțireă, 
Potrivă de seama mea? 
Şi la stat şi la purtat, 
Şi la mers din 2 legănat, 
La inimă mai secat! 


4. 


N'am cui da două parale, 
Să taie plopul din vale 
Şi râchita din cârare, 

Să mă uit în Haimanale, 
Să văd .pe badea călare, 
Cu taclitul pus la şale, 
Cu trei rânduri de pistaolg, 
Cu calul noma: sudoare! 


Variantă. 


Cui să dau patru parale, 
Să taie părul din vale 
Şi răchita din cărare, 
Sâ vie badea călare, 
Cu rachiu, cu demâncare, 
Cu basmă de portocale 
Şo litră de scorţișoare! 


3. 


Ţine, Doamne, luna ’n 
ceaţă, 
Să mă satur de dulceaţă, 


2. Poate: 


Să mă dau cu puic'n viaţă. 
“Ține, Doamne, luna sus, 
Să-mi sărut puica cu gust! 


6. 


Alta zis-am de-un bujor, 
M'a ’ntrebat un domnişor: 
— Spune, puică blăstămată, 
De eşti fată ori nevastă, 
Ori zână din cer lăsată! 
—Nu sunt fată, nici nevastă, 
Nici :zână din cer lăsată, 
Ci-s de maica blăstămata, 
Să fiu floare de pe mare, 
Cine mă sărută, moare! 

Spune, dragă domnişor, 
Insurat eşti, ori fecior? 

„Nu-s fecior, nici însurat, 
Ci sunt de Domnul lăsat, 
Că sunt Brumariul cel 

mare, 
Mă las noaptea pe răcoare, 
Mă ridic în prânzul mare, 
lau mirosul florilor, 
Şi dragostea fetelor! 


J: 

Foaie verde burungic, 
Am un drag de ibovnic, 
Frumos ca un ușânic 
Şi ca bradul, om voinic! 

Foaie verde popalnic, 
Când îl văd ziua prin crâng, 
Numai gem şi numai plâng. 

Foaie verde floare albă, 
Geaba, puiculiță dragă, 
Geaba gemi, geaba oftezi, 
Geaba plângi şi te 'ntristezi, 
Cå tu badiului nu crezi. 
Tu oftezi de focul .meu, 
lar eu pier de focul tâu! 


8. 


Cât miţi-i lumea delargă, 


> 


Și la mers liz, legănat. 


112 


Nu-i ca puica mea cea dragă; 
Cât e lumea de întoarsă, 
Nu-i ca puica mai frumoasă. 
Multe tete-s pe pământ, 
Da” ca mândra mea nu sunt. 
Cum e luna printre stele, 
Aşă-i mândra printre ele. 
Multe stele-s luminoase, 
Da! ca luna nu-s frumoase ; 
Multe stele-”s frumușele, 
Dar ca luna nu-i nici una; 
Lele, guriţa mătale, 

Neica după tine moare, 
Că n'ai pereche sub soare ! 


(Cosmești.) 
9. 


Foileană foaie "nvoaltă, 
La budăul cel de piairă, 
Facdragoste-un făt şi-o lată. 

Mâi Gheorghe, de-amu- 

rizat, 
Ochii tăi mau fârmăcat; 
Pentru ochii tăi, băiete, 
M'aş bate cun sat de fete; 
Pentru ochii cari-mi place, 
Singură samă mi-aș face. 

Dar flăcău-o mângâiă : 
— Taci, puică, nu zice-aşă, 
C'om face cum om pute, 
Amândoi că ne-om luă: 
Şi-om face, cum s'a găsi, 
Şi tot amândoi om fi! 


IO. 


Nu ştiu, soarele răsare, 
Or mi-i bädița călare; 
Şi se suie tot mai sus, 
Bădiţa pe deal s'a dus. 
Sfântul soare stăm răscruce, 
Şi bădiţa tot se duce; 
Sfântul soare că-misfinţeşte, 
Bădiţă nu se zăreşte! 


1. Se suprimă apoi un cântec. 


II. 


Frunzuliță măcieş, 
Măi bădiță Gheorghieş, 
N'ai văzut pe la Buzău, 
Bade, pe mândruțul meu ? 
L-am văzut,uu l-am văzut, 
Poate nu l-am cunoscut! 
—Miăi bădiță Gheorghieş, 
Lungu-idrumul pân” la Eşi; 
Mi te jur pe Dumnezeu, 
N'ai văzut pe bade-al meu? 
—Ci de mândri, lemea-i 
plină, 
Stele'n noaptea cea senină. 
—Mullte-or fi şi-or totmai fi, 
Şi multe-or mai izvori, 
Dar ca badea mor mai fi: 
Chipeş, măre, întrupat, 
Chipul lui să-l sorbi 
de-odată 
Şi să rămâi blăstămată: 
Şi să-l sorbi de două ori 
Și să mori de nouă ori ! 2 


12, 


Foaie verde trei alune, 
Spune, mândruliţo, spune, 
Spune cine te-a făcut, 

Si merg să-l plâng în 
mormânt ! 
Te-a fâcut în arginţel, 
Te iubeşte-un voinicel; 
Te-a făcut tot în argint, 
De te iubește-un voinic; 
Sa-mi dea voie să-l sărut, 
Să-l sărut odată bine, 
Să-l trimet pe ceea lume, 
Să trăesc şi eu cu tine, 
Măcar vreo doi ani de zile, 
Că mi-ai friptinima'n mine! 


13. 


Lele, soră “naltă, 


la mai cânt'o dată, 


113 


Cum cântai ast'vară, 
Pe sub sălcioară, 
Pe din jos de moară! 


I4. 
Foaie verde poamă neagră, 
Dintr'o lume-așă de largă, 
M'am ales co puică dragă. 
De dragă îmi eră dragă, 
C'o purtà cu făstă albă, 
Și la cap co târmă neagră 
Și cu burmuz de cel bun, 
Să umblu ca un nebun, 


I5, 


Foaie verde trei grănate, 
Mersei calea jumătate, 
Porcoavele-au picat toate! 
Nu-i vina căluțului, 

Nici a potcovarului, 

Şi-i vina mândruţei mele, 
C'a pus casa'n dealuri grele, 
De nu poţi merge prin ele. 

Alta zis-am iarbă moale, 
Dă-te, puică, mai la vale, 
Să te sărut de călare! 1 

(Negrileşti.) 


să 16. 


Frunza verde puiu de nuc, 
Toate fetele se duc, 
Pe sub luncă în pădure, 
Să culeagă fragi şi mure. 
Mândro, spune, dum- 
neată, 
Mai fragă ca gura ta, 
Se mai află undevă? 
Mure dulci ca ochii tăi, 
Ai mai văzut pe la noi? 


17. 
Zis-am leana și-un du- 
dău, 


1. Se suprimă apoi un cântec. 
2. Refren. 


Pamiile, Cântece de ţară. 


Şapte mori îs pe pârâu, 

Eu eram acela, zău! 3 

Toate macină la grâu, 

Numai una la secară, 

Eu eram acel de-aseară ! 
Acolo, omul urit, 

La morişcă n'are rând, 

Iară omul cel frumos, 

Cum ajunge toarna 'n coș, 

— Săi, Române, nu turnà, 

Până nu wei sarută, 

Că din vamă n'oiu luă, 

Şi 'ncă ţi-oiu mai da cevă. 


Variantă. 


Foaie verde şi-un dudău, 
Câte mori-s pe pârâu, 
La toate-am măcinat eu; 
La morişca cea din jos 
Şi ?nvelită cu rogoz, 

Mă suii să torn în coș, 
Morăriţa mă dă jos! 

Stăi, bădică, nu turnà, 
Până nu mi sărută, 

Și pe urmă ţi-ăi turnă, 
Făină bună ţi-oiu da, 
Şi nici vamă n'oiu luă. 

Sărmanul omul frumos, 
Cum ajunge, toarnă'n coş; 
Vai de omul cel urit, 
Nici la moară nare rând! 


18. 


Dintro lume mare, largă, 
Căpătai şi eu o dragă; 
Dintr'un sat frumos și larg, 
Câpătat-a puica drag. 

Frunză verde alior, 

Ea bujor şi eu bujor; 
Frunză verde aluniţă, 

Ea porumb, eu porumbiţă, 
Cari-şi grăesc din guriță ; 
Eu porumb, ea porumbei, 
Se 'nţeleg cu inimă 


114 


19. 


Puică, sprincenile tale 
"S-pene de privighetoare! 
Când le sui, când le cobori, 
Din picioare mă omori ; 
Iară când mi le ridici, 
Inimioara mea mi-o strici. 

Puiculiţă, ochi ca tine, 
Nu mai sunt ochi ca la 

nime ; 
Doi ochi ca la dumneată, 
Ziu că nu sor mai află! 


20. 


Câte tete sunt în sat, 
Ano, Lugoşano, 
Pe toate l-am sărutat, 
Ano, Lugoșano, 1 
Numai una mi-a scăpat: 
Copiliţa cea mladie 
A lui Nastasă Ilie, 
Care mi-i mai dragă mie; 
Se poartă cu pălărie, 
Sufletul să mi-l răpuie. 
Copiliţă, dumneată, 
A da Domnul, mi-ei pică, 
Din mână nu mi-ei scapă. 
De mi te-aş prinde odată, 
Nu-mi mai scapi nesăru- 


tată ! 
21. 
N'a da Domnul Dum- 
nezeu, 


Să-mi asculte gândul meu, 
Să fiu floare dintre flori, 
Comoară dintre comori ! 


22. 


Foaie verde peliniţă, 
Prăpădi-te-aș neiculiţă, 


1. Refren. 
2. Cântecul următor se suprimă. 
b 


Printre flori în grădiniță. 
Floricica florilor, 
Robocelul munţilor, 
Ochii, faţa cerului, 
Viersul, cântul cucului, 
Un trup nalt și subţirel, 
Parcă-i tras printruninel! 3. 


23. 


Mândră-i flarea de cireș, 

Dar mai mândru-i Gheor- 
ghieş ; 
Verde-i frunza macului, 

Mândru-i chipul dragului. 
Frunză verde peliniţă, 
Mai bădiţă, măi bădiţă, 
Nu-ţi găsesc seamăn pe 
lume, 

Nici la suflet, nici la nume, 

Nici la ochi, nici la sprin- 
cene, 
Două ape, două pene; 
Nici la limbă, viers de 
frunză, 

Când vrei, mândra să te- 
auză 

Și din gură să ți răspunză: 

—Măi bădiţă Gheorghieș, 
Mândră floare de cireș! 


24. ` 
Fa de-o lături, câne rău, 
Nu cunoşti că-i badea meu? 


Badea meu cu zurgulăi, 
Bujorel dintre flăcăi! 
23. 

Foaie verde trei ciuperce, 
Nu ştiu luna pe cer merge, 
Ori puica la apă trece; 
Când aș ști că-i puicuţă, 


115 


I-aş rupe cobiliţă, 
Cobiliţa ca crâița, 
Cofelă ca florilă! 1 


(Pentru vers. 6-9, vezi No. 
15, vers. 11-4.) 


26. 


Cine te-a fâcut pe tine, 
“Tudoriţo, nene, 
Parcă m'a"ntrebat pe mine, 
Tudoriţo, nene! 2 
Trupul tău cel subțirel, 
Parcă-i tras printrun inel, 
Şi mi-i drag de mititel; 
Şi obrajii rumeiori, 
Să-i săruţi până ce mori! 


27. 


Frunză verde iarbă mare, 
Are mă-sa fată mare; 
Când se duce 'n şezătoare 
Și se pune pe salteă 
Chiara dinaintea mea, 
Şi când, frate, mă priveşte, 
Inima în mine creşte. 

Nu ştiu ce are la ochi, 
Cum mă uit, mă și deochi; 
Nu ştiu ce are la gură, 
Cum vorbeşte, mintea-mi 

fură, 
Şi de dau ca să vorbesc, 
Tot la vorbe încâlcesc 
Şi pe loc mă ameţesc! 


De-i pun mâna la mijloc, 
Inima-mi arde cu foc! 


28. 


Rămâi, nene, sănătos, 
Crinişorul meu frumos! 
— Du-te, mândro, sănă- 

103să, 
Scânteioara mea frumoasă! 


29. 


Frunză verde crin aprins, 
Ce mai ibovnic am prins! 
Mi l-am prins din întâm- 

plare, 
Să vedem ce minte are. 
De-a aveă o miute bună, 
L-a culcă lelea pe mână; 
De-a aveă o minte rea, 
Să-] despart de mâna mea! 3 


30; 


Iartă-mi, Doamne, din 
păcate, 
Cam făcut rele de toate 
Pe 'mtunerec şi pe noapte! 
lartă-mi, Doamne, din gre- 
şele, 
Cam făcut destule rele 
Și pe lună şi pe stele 
Și pe ’ntunerèce rele! 


1. Urmează un cântec care începe astfel :* 
Foaie verde fir de linte, 


2. Refren. 


Ilenuţă dela munte, 

Nu-ţi mai pune flori pe frunte, 
Că ţi-or ieşi vorbe multe. 
—Las să iasă, că nu-mi pasă, 
M'a făcut maica frumoasă... 


3. Se suprimă apoi un cântec care începeă astfel: 


Foaie verde de arțar, 
Am iubit un pădurar, 
Ieşiă sara din lăstari 
Cu ciubote şi iţari... 


31. 


Cine mi te-a scos nainte, 
Acela nu-i om cuminte; 
Când te văd, mâ uluesc 
Şi spre tine câ pornesc. 
De-s plecat la plug, m'o- 

presc ; 
De-s cu sacii pentru moară, 
Ochii tăi mă şi omoară; 
Sărbătoarea ostenesc, 
Pân” ce dau şi te 'ntâlnesc! 


32. 


Am plecat, plecat, călare, 
Când îi soare şi nu-i soare, 
Ș -am ajuns târziu în sat, 
‘Tocmai când s'a înnoptat! 
Când luna mi-a răsărit, 
Ibovnica mi-am găsit, 
Şi-am plecat când a sfinţit ; 
Bată-l spuza de iubit, 

Că rău ma mai bolnăvit! 
33- 

Frunză verde de trifoiu, 
Badea vine pe la noi, 
De două-trei ori pe noapte, 
Mă mir badea cumu paate ! 

Dac aș fi dintre feciori, 
Aş veni de nouă ori; 
Aş veni şi n'aș plecă, 
Pără nu maş sătură, 
Piră mar ieşi lună ; 

Şi când luna mi-ar ieşi, 
Dela lună aș fugi. 

Cu mândra încet mă duc, 
Colo supt umbra de nuc; 
Nucul, cu frunzele lui, 
Ține parte dorului ; 
Nucul, cu frunzele late, 
Are suflet de dreptate. 

De puterea frigului, 
Pică frunza nucului, 
Văd cuibarul cucului, 


1. Un cântec ce urmă, se suprimă. 


Tocmai sus într'o cracana, 
Şi cucu-i fugit de iarnă. 

lar mai jos lângă tulpină, 
Văd cuibarul din grădina; 
Văd cuibarul şi nu-l văd, 
Cu mândra eu unde şid; 
Unde şezui cu mândră, 

Nu se cunoaşte urmă! 1 


34- 
Foileana măcieş, 
Mai bădiţă Gheorghieş, 
Dragul lelii, mult eşti, măi, 
Ca nici unul din flăcăi! 
Nici prea nalt, nici prea 
subţire, 
Şi-ai băgat dragostea ’n 
mine ! 


35. 


Frunză verde lemn cânesc, 
Mulţi în sat mă duşmânesc, 
Că la mine nenea vine; 
Vine că nare la cine! 


36. 


Alăwmioară rourată, 
Mândruleana mea-i bogată: 
N’are boi şi mare vaci, 
Că avere poţi so faci; 
N'are bani, n'are pământ, 
Are gură şi cuvânt; 

Doi luceferi şi sprincene, 
Când îi vezi îţi pică lene; 
Când te ard, te şi topești, 
Pare-ţi că îmbătrâneşti ; 
Ș'apoi, place-mi avereă, 
Uare-o are mândra mea! 


37- 


Multe, leleo, am văzut, 
Ca tine n'am pomenit. 
Nici la fire, nici la viers 
Şi nici n'am mai aflat mers 


Mândru, moale ca și-al tău, 
N'a mai lăsat Dumnezeu ! 


38. 


Frunză verde cum am 
spus, 

Am fost și'n ţara de sus; 

Frunză verde măr mustos, 
Umblat-am ţara de jos, 

Şi-am umblat şi-aș mai um- 
blă, 

Nam dat! mândră caa mea! 

Câte ţări-s pe pământ, 
Mândre ca tine nu sunt: 
Ca "n țara moldovenească, 
Nu-i nici ţara armenească, 
Și ferit de Dumnezeu, 
Nu mai ești ca satul meu! 
Satul meu cu mândrele, 
Câmpul și cu florile! 

39. 

Frunză verde de gutuie, 
Badea dealul că mi-l suie; 
Suie dealul, cântă tare, 
Seamăn badea nu mai are; 
Merge mândru, cântă bine. 
Că badea-i pornit la mine! 

Măi bădiţă, bădişor, 
Suie dealu 'ncetişor ? 


40. 


Foaie verde iarbă rea, 
Invăţată-i mândra mea, 
Că ceteşte inimă 
Şi pe nour şi pe noapte 
Ca şi omul cel cu carte; 
Şi pe ger ca şi pe soare, 
Mândra mea ştie scrisoare, 
De merge pân” la hotare! 


41. 
Frunză verde urzicuță, 
Puiculiță, puiculiță, 


1. N'am dat de-o mândră ca a mea. 


2. Cine-i în vârful dealului. 


117 


Cine ne-a 'ntâlait pe noi, 
I-sărut ochii amândoi ; 
Cine ne-a deschis portiţa, 
Sărută-i neica guriţa ; 
Cine mi-a deschis ușă? 
Fara numai mândra mea ! 


42. 


Cine 2 'n vârful dealului ? 
Bădiţă cu murgul lui. 
Din harapnic tot pocneşte, 
Că bădiţa mă vestește 
Să-l aştept pe lângă casă. . 
Cu sflichiul de ibrișin, 
Să 'ncepem să ne iubim; 
Cu' coada de salbă-moale, 
Gând nu-i vine să se scoale! 


45- 

Foaie verde poamă albă, 
Dinrratâta lume largă 
Mi-am ales o puică draga, 
I-am datdrumul să-şi aleagă, 
Sau ochi negri, sau căprii, 
Sau albaștri ca ai mei! 


44. 


Mi-a fost drag’ o porum- 
bița 

Care mă strigà «bădiţă l»; 
Am iubit o turtureà, 
Care mă strigà «bădeà!» 

Care-a fi mai frumușşică: 
Porumbeă ori turturică ? 
Porumbiţa te ciupeşte, 
Turtureă” te ciuguleşte ! 


45. 

Măi băiete, băiețel, 
Nalt mai eşti și subţirel, 
Că săruţi pe nevăzute 
Și şopteşti pe ne-auzite ; 

Frunză verde foi de fag, 
Şi de asta îmi eşti drag! 


46. 


Draga mea, dragă fetică, 
Te-am lăsat odată mică. 
Eu eram mai ca şi tine, 
Lasă că şi acuma-i bine, 
Că inima-i tot cu mine! 


47- 


Frunză verde mär turcesc, 
La nimica nu gândesc, 
Că-s flăcău, flăcău traesc! 
Fetele de crișmariţă, 
Mă chiamă pe la portiţă, 
Iar fata de preoteasă, 
Vine de mă iea de-acasă. 
Tu te duci că nu te 'nduri, 
Că la popă sunt prescuri; 
Mai mai vrea, dar mai ce-i 
face, 
Că fata de popă-ţi place! 


48. 


Cine te-a văzut odată, 
Ţine minte viaţa toată ; 
Că nici eu nu te-oiu uită, 
In toată vieaţa mea! 

Că numele maică-mii, 
Este-aleasa inimii ! 


49. 
N'oiu muri eu pân” la 
vară, 
Când frunzeşte codrul iară. 
Când flăcăii de prin sate, 
Pleac' cu fetiţele toate, 
Pleacâ'n crâng pela răcoare, 
Unde-i floare lângă floare; 
Că "ntre ele-i mândra mea, 
Mândră, cum se poartă ea! 


50. 


Leliţică de pe punte, 
Tudinlumeştii cam multe; 
Câţi flăcăi şi câte fete, 
Câte cârduri, câte cete, 


118 


Toate mi le-ai petrecut, 
Spune nticăi, de-ai văzut 
Ochi frumoşi şi gură plină, 
Ca aşeară în grădină ? 


ȘI. 


Măi bădiță, bădieș, 
Dragul lelei Gheorghieş, 
Frunză verde foi de pur, 
Te-aș luă dar nu mă'ndur, 
Că-mi tot zice măicuţă, 
Dar inima nu-mi prea vrea, 

Măicuţa tot cicăleşte, 
Dalgrata-ini bolborăseşte, 
Dragostea s'o las nu-mi 

vine, 
Că-i dragoste dela tine 
Şi-are 'n mine multe vine; 
Are-o vână din tulpină 
Şi alta din rădăcină, 
Care-mi ţine sufletul, 
Care-mi ţine inima, 
Cu lacăte de aramă, 
Şi-o cureă cu cataramă 
Şi cu clenciul de argint, 
Că nu-i alta pe pământ! 


52. 
Toţi de dorul fetelor, 
Bate drumum childa lor ; 


Dar la mine, drăguță, 
Bate drumu'n childa mea! 


53. 


Flăcăuaşul care-mi place, 


„Trec anul de când zace; 


Bădiţa care mi-i drag, 
Ma zirit Odată 'n prag. 
Frunză verde de vetrice, 
Rău i-a fost la lingurice ; 
Frunzi verde alămioară, 
Rău i-a fost la inimioară; 
Mi-i frică de blăstâmat, 
De astă nu l-am lăsat! 





54 


—Leleo, din Văeşti, 
Frumaosă mai ești! 
la spune-mi acu, 
Cum ai vrea şi tu, 
Și să-mi spui curat, 
Că mam minunat, 
Cine ţi-a fost dat 
Ca să-mi fii frumoasă 
Şi-aşă de chipoasă ? 
—Eu, drăguţul meu, 
Martor Dumnezeu, 
Îţi mărturisesc 
Și-ţi îspovedesc, 

Că pelita mea 

I-dela maică-mea, 
Dela bunică, 

Și din neam în neam 
Peliţa o am! 


55. 


Din tot satul, o grădină 
Imi pare mai la lumină; 
La lumină înflorită, 

Că-i grădina îngrădită 
Unde stă a mea 'ndrăgită! 


56. 


Frunză verde fragi şi 

mure, 

Mă dusei în cea pădure, 
Sadun fragi, mure s'adun, 
Că-s multe, fetele spun. 
Mai frumoase, prin pădure, 
Găsii numai două mure ; 
Le-am cuprins, le-am să- 

ratat, 

Până ce mam săturat! 


57: 


Frunză verde, frunza mea, 
Dacă nu mă vrea badeă, 
Nu mi-i ciudă, grijă rea; 
Eu ca el găsesc o sută, 
Că flacaime îi multă ; 


119 


Unul pleacă, altul vine, 
Să găsesc eu am pe cine; 
Unii pleacă, alţii vin, 
Câţi după mine se ţin! 


58. 


Păsăruică călătoare, 
Niai văzut tu pe sub soare, 
Păsăruică, păsăreă, 

N'ai văzu mergând lună, 
Luna cu inima mea? 

Că sub nuc de wa zărit, 
Parcă ma şi istovit 

Şi puicuţii ma robit! 


59. 


Eu Ion şi tu loană, 
Tu pe luncă, îo 'n poiană ; 
Eu frumos şi tu frumoasă, 
C'aşă-i viaţa drăgostoasă ; 
Tu detreabă, eu detreabă, 
De-alta nu se mai întreabă; 

Nu-i aşi? 


60. 


Lelea-iscumpă câto salbă, 
Floarea badei floare albă; 
Floarea badei rourată 
Şi mo dau pe lumea toată ! 


61. 


Nu ştiu maica ce tot vrea, 
De mă 'ntreab'-așă și-aşă, 
De ce ochii se "nvârtesc, 
De ce mă impodobesc 
Cu pestelca 'n două foi, 
Cu berele cele noi! 


62. 


Frunzi verde alâmioară, 
Copiliţă bălaioară, 
De ce eşti tu subțirică? 
Că mia strâns un bădi- 
ţică ! 
—Şi frumoasă, de ce eşti? 
— Ca să stai să mă priveşti ! 


120 


63. 


D'apoi aţa cu brățare 
Are multe, măi, şi ate, 
Un coş plin cu popuşoi, 
Gura şi buzele moi! 


64. 

Las’, dragă, descântecul 
Şi-mi începe cântecul; 
Decât să mă ţii la tine 
Cu descântece pe mine, 
Mai bine mai tărmăcă 
Cu toată făptura ta! 

65. 


Cărăruşă lungă ’n jos, 
Eşti fudul că eşti frumos; 
Da’ eu nu moiu fuduli, 
Cincă ş'mai frumoas'-oiu fi! 
(Comunic. de d-l D. Dan, 
Prichelea, Bucovina.) 


66. 


Pe pădure rară ’n jos, 
Trece badea cel frumos, 
Cu căruța Radului, 

Cu caii 'mpăratului ; 
Când păşiă pana-i clatià, 
Ochi şi gura îi râdeă, 

Şi sprincenele-amândouă, 
Pe mine mă bagă 'n boală! 


(Comunic. de d-l D. Dan, 
Straja, Bucovina.) 


67. 


Foaie verde de susaiu, 
Coboară mândra pe plaiu, 
O cunosc numai pe graiu, 
Că i-i graiul subțirel, 
Moare neica după el! 

(Comunic. ded-lH. N. Ţapu, 
Novaci, jud. Gorj.) 

68. 


Cântă cucul și roteşte 
Ca mândra când se găteşte 


Şi-şi resfiră penele 
Ca mândra sprincenele! 
(Idem.) 


69. 


Foaie verde de spănac, 
Doamne, la ce mai lăsat, 
Bâiat tânăr şi sărac, 

Să fiu fetelor pe plac! 

(ldem.) 


70. 


Foaie verde de trei boji, 
Am o amantă la Gorj, 
Una ?n Gorj, una la Dolj, 
Una icea, una 'n Cârcea, 
Şi-unala Râmnicul Vâlcea. 

A din Cârcea-i crâşmă- 

reasă, 

Poartă cârpă de mătasă 
Şi cu flori de fir aleasă. 
Şi-a din Vâlcea-i nevestei, 
Cu cămașa subţireă, 
Se văd ţiţele prin ea, 
Țiţe mici cu boldurele, 
Muşcar-ar veica din ele, 
Ca din doi faguri de miere! 

(Comunic. de d-l P. Ştefă- 


nescu, Dobromir, jud. Con- 
stanţa.) 


71. 


Floricică leuştean, 
Când eram copil durlan, 
Bună prubă sămänam. 
Câte fete 'n sat la noi, 
Le faceam turma de oi 
Şi le duceam dinapoi 
Și le mânam la zivoi; 
Le făceam turmă şi cârd 
Şi le sărutam pe rând. 

Elelei, pe când eram 
Copil tânăr şi durlan, 
Multă dragoste fâceam, 
Dar de când m'am ridicat, 
Multă dragoste-am stricat! 
Lăsai copile de soiu, 





Luăi durna din gunoiu; 
Lăsăi copile de viță 
Şi-am ales o rămăşiţă! 


72. 


Foaie verde de legume, 
Trei ibomnice-am pe lume, 
Una ?n deal ca un pahar, 
Una ?n vale ca o floare, 
Una la ulița mare 
Cu gurița de migdale ; 
Ibovnica cea din deal 
Cu gurița de zahar; 
Ibovnica cea din vale 
Cu gura de portocale. 
Cea din capul satului 
Mi-i punerea capului. 


73- 


Ma ’ndrägit nevestele, 
Că le iubesc fetele ! 

Și-am zis leana, arţăraş, 
Mi-a venitun gând vrăjmaş, 
Ibovnica să mi-o las! 
Nu ştiu, lesne-i de lăsat, 


121 


Dar mi-i greu de căpătat! 
(Pădureni, jud. Putna.) 


74- 

Am iubit şi-am să iubesc, 
Măcar să mă săvârşesc ; 
Moară lumea de năcaz, 
De dragoste nu mă las; 
Moară lumea de mânie, 
Cam să iubesc pe vecie! 


75. 
Foicică de dudău, 
Bine mai erà flăcău, 
Că umblam unde voiam; 
Ce gândiam și izbândiam, 
Grijă mare nu duceam! 
Frunză verde și-o laleă, 
Bine eră şi nici prea, 
Că umblam tot lätureå 
Pe la casa altuià ! 
Floricică matostat, 
Trăesc bine și 'nsurat: 
Nu umblu noaptea prin sat 
Pentrun fleac de sărutat! 
(Hănţeşti.) 


3. Dragoste nehotărită. 


I. 


Foaie verde alămâie, 
La Es, la Mitropolie, 
Este-un logofăt de scrie; 
Şi când scrie, te mângâie ; 
Când cetește, te slăveşte ! 4 

(Țigănaşi, jud. Iaşi.) 


2. 


De trei zile mă gândesc, 
Pe care să mai iubesc! 
Aş iubi pe ori şi care, 
Dar mi-i gândul tot la tale! 


1. Se suprimă apoi două cântece. 


Foaie verde şi-o lalea, 
Nam, Leano, pe unde da, 
Să nu-ţi mai văd casa ta, 
Casa şi bătătură, 
Cu-alean în inima mea! 
. Unde-ţi văd căsuţa ta, 
Plânge inimioara mea, 
Că te-a iubit neica ?n ea ! 
Unde-ţi văd păreţii tăi, 
Lăcrămeazi ochii mei, 
Că te-au iubit, neică, ei! 


(Muşeteşti, jud. Argeş.) 





3. 


Fa Mariţo, ia mai stăi, 
Să-ţi sărut obrajii tăi, 
Ca doi crini, ca doi bujori. 

Fa Mariţo, unde-ai mas, 
De ai semne pe obraz? 
—la,am mas într'ogrădină, 
Şi ma mâncat o albină. 
—Fa Marito, tu mă minţi, 
Că albina ware dinţi; 

Şi albina are-un cioc, 

Și te muşcă de un loc! 
Fa Mariţo, Mărioară, 
Ochii tái mă bagă'n boală, 
Sprincenile mă omoară, 
Fa Mariţo, Mărioară! 

(Hănţești.) 


4. 


Foaie verde mărăcine, 
Dealule, face-te-ai tine(2) 
Să se facun drum prin tine, 
Pân” la deal, la mănăstire, 
Să văd cârduri de copile, 
Să văd şi amanta mea, 
Pe braţele altuiă, 
Sărutându-i guriţă, 
Deschizându-i polcuţă ! 

(Pentru sfârşit, vezi No. 73 
şi variantele, p. 107-8.) 


Ş. 


Badea "nalt și sprincenat, 

Frumos eşti, cum nu iu- 
bești ? 

—Amiubitîntr'a mea viaţă, 

O drăguță de nevastă!... 


6. 


Copiliţă får de minte, 
Zi mă-tii să te mărite! 

Insoara te dumneata, 
Că şi eu m'oiu mărită 
Tot în sat cu dumneată! 


122 


Straie albe oiu purtà, 
Tot în ciuda dumneatà ! 
(Negrilești) - 


7. 


S'a dus neica la plimbare, 
S'a ?ntâlnit co fată mare" 

Bună ziua, fată mare! 

Mulţămesc, flăcău călare! 
—Niai guriţă de gustare? 

Eu guriţă n'am de dat, 
Am avut-o și am dat 
La un nalt şi sprincenat 
Şi cu semne de vărsat, 
La inimă m'a secat. 

O dădui azi dimineaţă, 
La unul fâră mustață! 


8. 


Foaie verde şi-o laleă, 
De ’nsurat m'aş însură, 
Nici urâtă maş luă; 

Nici urit, nici frumoasă, 
Numai ca să ţie casă; 
Nici frumoasă, nici urită, 
Numai să fie plăcută; 
Nici frumoasă, nici prea 
bună, 
Că ţi-o iea altul din mână! 
Nici săracă, nici bogată, 
Numai mie ca să-mi placă ; 
Nici bogată nu-mi preavine, 
Sa poruncească la mine; 
Mai bine una săracă, 
Ce i-oiu spune «få»!, să facă 
Și din gură ca să tacă! 


9. 


Foaie verde tiriplic, 
Ce caţi, leleo, prin colnic 
Cu papucii lip!, lip!, lip!, 
Răsucind la burungic? 

Cat o vacă şi-un vițel 
Şi-un drag de ibovnicel; 


Cat o vacă şi-un mânzat, 
Şi-un drag de amurizat ! 1 


10. 


Şi-aş bea apă din ulcior, 
Ca din gura lui Ion, 
Hai! hai! 
Sirută-mă, Neculai ! 
Și-aş bea apă din ulcică, 
Ca din gura lui Costică, 
Hai! hai! 
Sârută-mă, Neculai! 
Şi-aş bea apă din cofită, 
Ca din gura lui Gheorghiţă, 
Hai! hai! 
Sărută-mă, Neculai ? 


IT. 


La grădina cu doi peri, 
O drăguță cu doi veri; 
La grădina cu doi nuci, 
O cadână cu doi Turci; 
La grădina cu doi brazi, 
O drăguță cu doi fraţi; 
La grădina cu doi plopi, 
O drăguță cu doi popi; 
La grădina cun cireş, 
Cinci fete pe-un flăcăieş! 


I2. 


Și-am zis verde alunică, 
Ionică, Ionică, 
Dă şi badr-o floricică! 
Ba eu, bade, nu ţi-oiu da, 
Că eu floare n'am de dat, 
Câ-s vădană, n'am bărbat, 
C'astă vară n'a plouat. 
Cu bani de pe sărutat, 


123 


Am plătit de leam udat; 
Cu banii de pe iubit, 
Am plătit de le-am plivii! 


Variantă. 


Câte flori pe iaz în sus, 
Toate cu Niţă le-am pus. 
Foaie verde viorele, 

Dă lui Ghiţă floricele! 
— Ba eu flori nu am de dat, 
Cam plătit de lc-am udat 
Cu bani de pe sărutat; 
Şi-am plătit de răsădit 
Cu banii de pe iubit! 


13. 


Când eram la mama fată, 
Ştiain floarea cum se poartă; 
Şi-o purtam tot cam pe 

frunte 
Şi iubiam flăcăi de munte! 
(Țisănaşi, jud. Iaşi.) 


14. 


Trandafir moldovenesc, 

Te-aş iubi dar nu "'ndrăz- 
nesc ; 
Trandafir cu floarea ?n 
drum, 

Te-aş iubi şi nu ştiu cum! 


IŞ. 


Şi-am zis verde şi-un lipan, 
Uite-al dracului Oltean, 
Cum îşi trage coasa 'n deal 
Şi cosește leuştean! 
Leuştean, cine te-a pus? 


1, Se suprimă o variantă care începe astfel: 


Foaie verde de arţari, 
Ce caţi, puică, prin lăstari? 


» —Cat o vacă şi-un vițel 


n drag de ibovnicel, 
zolea : ’nalt și frumuşel, 


Cu mustața gălbioară 
Şi cu fața rumeoară... 


Marița care s'a dus, 
N'a lăsat nici un răspuns, 
Nici guriţă de ajuns, 
Trupuşor de desmierdat, 
Ochișori de sărutat! 


16. 


Foaie verde matustat, 
Drag mi-i omul însurat, 
Dar mai drag flâcâu ’n sat, 
Că "nsuratul are casă 
Și de mine nu-i prea pasă; 
Dar flăcăul nensurat, 
Nu-i prea de femei stricat; 
N'are casă, mare masă, 
Decât eu, ibovnică, 

Nu mai are pe altă. 

Când dragostea-l bagă'n 

boale, 
Dă cămeşa din schimbare ? 
Şi ciobota din picioare. 


17. 

La umbră de liliac, 
Sede Ghiţă răzămat 
Şi-i cată Marița ?n cap. 

Las să-i cate, nu-i păcat, 
Că i-a fost amurizat; 
Las’ să-i cate, nu-i mânie, 
Ca lua-o de soţie! 


Variantă. 


La părul cel retezat, 
Şede Jonel culcat 
Şi-i cată Ileana 'n cap. 
Las’ să cate, nu-i păcat, 
Că i-a fost amurizat; 
Las' să-i cate, nu-i mânie, 
Ca luă-o de soție! 


18. 


Foaie verde trei lalele, 
Câte mândre tinerele, 


1. Poate: 


Dă cămeşa din spinare. 


124 


Câram bani, toate-sa” mele; 
Eu banii i-am cheltuit 
Şi mândrele n'am urit 
Şi n'am unde să 'mprumut! 


19. 


Foaie verde solz de peşte, 
Noaptea rău mă mai mun- 
ceşte, 
Grija la două neveste! 
Una ’n sat, una acasă; 
Cea din sat, nu-i cu bănat, 
Demâncare că mi-a dat, 
Şi mi-a dat de săturat, 
Vin din ploscă mi-a turnat. 
Cea din casă-i inimoasă, 
Parcă-i o curmă de coasă! 


20. 


Bată-l focul de iubit! 
Cine focul, l-a scornit! 
Am iubit vreo şase fete 
Şi-alta mă trage de bete! 


21. 


Frunză verde busuioc, 
Mi-a cătat maica 'n ghioc 
Şi mi-a spus că mă mărit 
Cun flăcău nepomenit: 
Voinic, frumos la statură 
Și viclean la cataturu, 
Cu mustaţa gălbioară, 
Cu sprinceana desişoară! 


22. 


Murgule,murguţul meu, 
Da-ţi-ar zile Dumnezeu, 
Să mă duci ca 'n vânt ușor, 
Carde sufletul de dor; 
Să mă porţi pe cărăruice, 
Să privesc la cele puice; 
Murgule, să nu ai teamă, 
Când draguţele mă chiamă! 


125 


23. 


La ibovnica de mult, 
Mergeam, dragă, s'o sărut ; 
Mă'ntâlniicu tinem drum, 
Tu frumoasă şi eu bun, 
Te-aş lăsă şi nu ma "'ndur; 
Ne-am iubi şi nu putem, 
Ne-am luă, nu ne mdurăm, 
Mai mare păcat avem! 


(Voineşti, jud. Iași.) 
24. 


Mie-mi place o leliţa, 
Că-i fata de crişmăriţă; 
Ea se poartă cu scumpete, 
Nici se uită Palte fete; 
Am so las, că mai am una, 
Şi-i frumoasă ca şi luna; 
Se găteşte tot cu flori, 
Și mă bagă în fiori! 


25. 


Mama fot mä ocărăşte, 
Cå cu tine mă zăreşte, 
Şi-apoi nu-i de ocărit, 
Când măicuţa mi-a dat 

gură, 
Şi eu las pe-alţii de-o fură? 
Măiculiţa mi-a dat sân, 
Eu îl dau la care vin, 
Dar numai tu vii la mine 
Şi eu te-am sărutat bine. 
— Bodaproste de-una, de- 

alta, 
Să ai pe lumea cealaltă! 


26. 


Foaie verde foi de nuc, 
După dascăli mă usuc; 
După dascăl nu mă duc, 
Că dascălu-i ticălos, 
Trage clopot, bate toaca 
Şi tu paşti pe vale vaca; 


1. In pron. pop.: pochi. 


Umblă ziua prin pomene, 

Noaptea umblă prin poiene! 
Rău ca dascalul nu este, 

Cå petrece cu neveste ! 


27. 
Mam dusdoar pentru cei 
ochi, 

Să-mi mai caute cei popi 1; 
Popii somnu-au blăstamat, 
Mau lăsat de-am totumblat 
Pe unde s'a îmâmplat 
Şi par ca fost sorocit, 
La toate am nemerit; 
Numai la puicuţa mea, 
Am găsit pe-altul cu ea! 


28. 


Cine plânge şi jeleşte, 
Acela se prăpădeşte. 

Eu wam plâns, nici n'am 
jelit 

Şi nici nu wam prăpădit, 
De plâns îi când dragul 
pleacă, 

Altele plâng de se 'neacă 
Şi durerea sâ le treacă. 
Par'car fi unul în sat, 
Numai care le-a lăsat. > 

Da'-s o spuză de voinici, 

Unii mari, alţii mai mici. 
De-i strigă, unul îţi vine, 
De-i chemă,-s doi lângă 


tine. 
Dragu-i drag, că-i viaţa 

: ună, 
Cine plânge, e-o nebună! 


29. 


Frunză verde măr sălcat, 
Din flăcăii de prin sat, 
Mulţi îmi plac şi mulţi nu-i 

vreu, 
Cu voia lui Dumnezeu, 


Fâră vnul mai ochiș, 
Că-i fecior de puiu neùs, 
Ca-i feciorul de ceauş! 


30. 


Tot măcere, maică, cere, 
Tot mă cere-un cojocar. 
După cojocar n'oiu merge: 
Tot împunge și străpunge, 
Ce-i trebui”, nu mai ajunge. 

Toţmă cere, maică, cere, 
Tot mă cerc-un dăscălaş. 
După dăscălaș n'oiu merge: 
lea colivi dela calici 
Şi colaci dela săraci; 
Vine vremea de culcat, 
El se duce la tocat. 

Tot mă cere, maică, cere, 
Tot mă cere-un plugăraş. 
După plugăraș oiu merge: 
Ziua «hăi!» şi noaptea 

«hăi !», 
Cu punga plină de lei! 

(Comunic. de d-l L. Mre- 

jeru, Bucovina.) 


31. 


Foaie verde păltinel, 
La umbră de stejărel, 
Se umbreşte-un voinicel 
Cu cojoc de berbecel, 
Cu cușmă groasă de miel, 
Dăâ-mă, maică, după el. 
—Da' eu, maică, nu te-oiu 
da, 
C'acela-i voinig Jian. 
Câte fete sunt pe Jii, 
Toate-au rămas cu copii 


126 


Şi te-a 'mşelă şi pe tine 
Şi-om mai păţi vre Q rușine. 
Şi iubeşte câre-un au, 

Şi te lasă cu alean ! 


Varianta 4. 


Sub poale de colnicel, 
S'a ivit un voinicel, 
Cu poturi, cu cojocel, 
Cu cuşmă creaţă de miel, 
Dă-mă, maică, după el! 
— Draga inaicăi,nu te duce, 
Caista-i Iancu Jianul, 
Iubește fete cu anul; 
Câte fete-au fost pe Jii, 
Toate-au rămas cu copii, 
Dar o copilă ca tine 
Sâ rămâi ca nimen lume! 


(Comunic. de d-l S. Floare, 
Bârlad.) 


Varianta 2. 


Frunză verde alior, 
Colca °n vale la izvor, 
Hodihneşte-un voinicel, 
Cu cojoc de berbecel, 
Cu cușmă creaţă de miel, 
Dă-mă, maică, după el! 

Eu pe tine nu te-oiu da, 
Că-i feciorul de mocan 
Şi iubeşte câte-un an 
Şi te-a lăsă şi pe tine 
Și nouă ni-i de ruşine! 


32. 


Una ?naltă, bujorată, 
Dä guriţi peste poartă; 
Dä guriţă şi porneşte 
Și tot dă la alți nădejde. 


4.  Imdemnuri la dragoste. 


I. 


Frunză verde foi, trifoi, 
Puică, cum să facem noi, 


Să ne iuhim amândoi? 

—lea puşca şi doi copoi, 
Scoboară ’n vale 'n zăvoi, 
Că viu și eu cu doi boi. 


Până boii pasc la iarbă, 
Noi să ne vedem de treabă; 
Pâră boii pasc la fân, 
Noi să ne strângem la sân ! 


(Comunic. de d-l Șt. St. Tu- 
tescu, Catanele, jud. Dolj.) 


2. 


La vale, ţaţo, la vale, 
Ca fâcut mazerea floare 
Și fasolea pastăcioare. 

Hai, tațo, la baragit, 
Amândoi să hărăgim, 
Amândoi să ne iubim; 
Cu hăragii de mărar, 

Ca să viu şi eu mai rar! 
(Meria, jud. Covurluiu.) 
3i 
Mărioară dela moară, 

De ce ţi-i gura amară, 
Ca sudoarea cea de vară? 
—Mi-i amară că-s vădană ; 
Şi-s vădană de an iarnă 
Şi am inimă vicleană. 
De venin mereu o 'ncarc 
Şi n'am cui să mă descarc! 


(Comunic. de Păr. I. C. Bel- 
die, Jorăști, jud. Covurluiu.) 


4- 


Cât îi vara de frumoasă, 
Nu pusei mâna pe coasă, 
Câtu-i umbra numai groasă 
Și pivniţa răcoroasă 
Și hevăstuica frumoasă. 
Of, leliţo, doar odată, 
Să leşi ușa mai căscată, 
Perdeaua mai ridicată, 
Să viu și eu căciodata 
Să te văd cum eşti =ulcată! 
Dar de-i fi culcată bine, 
Să mă dau pe lângă tine, 
Sâ mă joc cu ţiţele, 

Ca cu gutuiţele ! 


(Comunic, de d-l C. Mărgări- 
tescu, jud. Roman.) 


127 


Ş. 


oaie verde de trei fire, 
Pe când iubiam la copile, 
Eram copilaş în fire: 
Dar acuma la neveste, 
Mi-a dat barba fără veste, 
Mustacioara se lungeşte ! 
(Jud. R.-Sărat.) 


6. 


Foaie verde salbă moale, 
Coboară, Leano, de vale, 
Cn mi-a sosit trenu'n gară 
Şi nu mi-i mult de aseară, 
De când stau pe cheltueală? 
Şi l-am luat cu socoteală. 

Frunză verde trei lămâi, 
Spune, Leano, vii, nu vii, 
Şi de tren să nu rămâi; 
Să nu mă faci să te aştept 
Și trenul ca să nu-l pierd! 

(Jud. Argeş.) 


7. 


Foaie verde şi-o laleă, 
Când treci pe la poarta mea, 
Lasă-mi gură 'ntr'o basmă, 
Cn nu-i lăsă de geabà, 
Cn Ți-oiu cumpără cevă: 
O cordeă de catifeă 
Cu gălbănaşii în ea! 

(Idem.) 


8. 


Foaie verde salbă moale, 
Trecui asară călare, 
Pe la poarta dumitale. 
Te zării la lumânare 
Şi iiă de burungic; 
Sfâtcul ţâţei l-am văzut, 
Am leşinat şi-am căzut! 
(dem.) 


9. 


Foaie verde mărgărint, 
Priceputo la iubit, 


Mai ceartă juratul dor 
Şi-mi dă guriță' n dator. 
Cı dator de-oiu tămânei, 
Oiu face cum oiu puteă, 
M'oiu căzni şi nřoiu trudi, 
Cu dobândă ţi-oiu plăti, 
Cu dobândă sută 'n sută, 
Na-ţi guriţa şi-o sărută ; 
Sărută-mi-o, n'o mustrà, 
Să nu simţa cinevă! 
(Idem.) 


10. 


De vrei să ai ibomnică, 
Să fie mai ocheşică, 
Sâ nu fie bălânică. 
Ibomnica bălănică 
Ți-aduce găina friptă 
Şi cu azmă învălită: 
lea, băiete, şi mănâncă 
Şi-al doilea bea şi ţuică 
Şi-al treilea mai sărută ! 
(Idem) 


II. 


Măi băiete, măi Vasile, 
Mută-ţi casa lângă mine, 
Să ne dim a trăi bine, 
Si fac un copil ca tine, 
Să-l botez la mănăstire, 
Să-i pun numele Vasile, 
Să-mi treacă de dor de tine! 

(Idem.) 


Varianta 1. 


Foxie verde baraboi, 
Mâi Marando, măi 2, 
Cum nu vrea Domnul cu 

noi, 
Mâi Mirando, măi, 
Să ne luăm amândoi 
Măcar vreo două, trei zile, 
Så faci un băiet cu mine, 


1. Datorie. 
2. Refren. 


Să-i pui numele Vasile, 
Vasile numele meu, 
Să ştii că te-am iubit eu. 
Și de-i mergen ceea lume, 
Să strigi băietul pe nume: 
— Dragul măicuţii, Vasile! 
Şi când âi zice Vasile, 
Să te-ajungă dor de mine! 
(Negrilești.) 


Varianta 2. 


Foaie verde trei masline, 
Mii bădiţă, mài Vasile, 
Dä-te ’n dragoste cu mine 
Măcar vreo dovă, trei zile, 
Sâ fac un băiet cu tine, 
Sâ-l botez la mânăstire, 
Să-i pun numele Vasile. 

Cind mi-a fi mai dor de 

tine: 
Viu la mama, mâi Vasile, 
Să-mi treacă de dor de tine 
Măcar vreo două, trei zile! 


(Comunic. de d-l Gh. Buhuș, 
Ghermăneşti, jud. Fălciu.) 


I2. 


Foaie verde samulastră, 
Má roagă vecina noastră, 
Sâ dau vacile pe coastă, 
S'o fac nevastă din fată. 
Eu, de rugămintea ei, 
Vacile că le detei 
Şi-i fâcui pe pofta ei! 3 

(Comunic. de d-l Şt. St. Tu- 
tescu, Catanele, jud. Dolj.) 


13. 


Foaie verde peliniţă, 
leşi puicuţă la portit, 
Te strigă Ghiţă din frunză. 
Din frunză de liliac, 

Ci ţi-i puişorul drag! 


3. Se suprimă apoi un cântec influenţat. 


129 


14. 


Foaie verde de aclaz, 
Mai loane, măi viteaz, 
Fa-ţi grădină cu pârlaz; 
Grădină cu cotituri, 
Bună de tăvâlituri. 

In grădină, fâ-ţi fântână, 
Fântâna cu apă dulce, 
Cine-a bea nu se mai duce; 
Fântâna cu apă rece, 
Cine bea de dor îi trece! 


15. 


Foaie verde trei lalele, 

Hai Anico la cişmele, 
Să culegem floricele, 
Sa le facem mănuchele, 
Să le legăm cu cordèle, 
Sâ le dăm măicuţii tale, 
Sa te gătească cu ele! 


Variantă. 


Foaie verde trei smicele, 
Hai puicuţa la cișmele, 
Să culegem floricele ; 
Floricele frumuşele, 

Sa le facem mănuchele, 
Sa mergem la Bucureşti, 
Unde-s curţile domneşti ! 

Foaie verde floare-aleasă, 
Să le-asvârlim pe fereastră 
La Vodă și la Vodeasă, 
Din toată ţara aleasă, 
Floare mândră, 'mpără- 

tească! 
Domnul Carol să trăească, 
Şapte ţări să stăpânească ; 
Şapte ţări şi-o 'mpărăţie, 
Că ne-a scăpat de robie; 
De robia Turcului, 
De mâna Muscalului, 
De darea 'mpăratului, 
Drumul Ţarigradului ! 1 


1. Se suprimă apoi un cântec. 


Pamfile, Cântece de tară. 


16. 


Foaie verde trei masline, 
Hai Mariţo, hai cu mine, 
Dacă vrei să trăeşti bine ; 
Dacă nu te 'ncrezi în mine, 
Nu te las cu viaţa ?n tine! 


17. 
Zis-am şi-o crăiţă, 

Leliţă, leliţă, 

Leliţă Brăiţă, 

Mai ieşi la uliţă! 
Alta de grădine, 
Mult mă mir de tine, 
Că pământ de tine, 

Că inimă ai, 

Cu mine ce vrai? 
Și ce stai, ce stai, 
Vorbă de nu-mi dai? 
Vorba ta cea moale 
O să mă omoare 
De viu, pe picioare; 
Vorba ta mieroasă, 
Ma aprins la oasa 
Și nu mă mai lasă, 
Să-mi caut de casă! 


18. 


Frunzuliţă mure, mure, 
Şi-mi trec trei fete'n pădure; 
Frunzuliţă trei smicele, 
Trec trei băieţi după ele. 
Băieţii când le-ajungeau, 
Din gură că le ziceau: 
—Bun ajuns, voi fetelor! 
— Mulţumim, băieţilor ! 
—Fete, brăciri vam luă, 
Dară ni-i că nu ne-ţi da! 
—Noi, băieţi, brăciri vam 

da, 
Dar ni-i că nu ne-ţi luă! 
—Noi, fetelor, vam luă, 
D'avem câte-o mumă rea, 
N'aţi putea trăi cu ea! 
—Frunzuliţă pelini, 
Ba noi, băieţi, com trăi; 


130 


Am aflat de-o buruiană, 
Burueana grânelor 
Şi-om da-o bătrânelor. 
Sâmbătă că ne-om gătă, 
Duminică la popă 
Câte doi ne-om cunună, 
Luni, buruieni om săpă, 
Marţia, soacrelor le-om da 
Şi Miercuri le-om îngropă! 
[Bumbeşti, jud. Gorj.] 


19. 


Foaie verde trei masline, 
Ascultă, lele, la mine: 
Fâ-mă argăţel la tine; 
De-i vedeă că-ţi merge rău, 
Să-ţi caţi altu'n locul meu; 
De-i vedeă că-ți merge bine, 
Să mă lipeşti lângă tine! 


20. 


Foaie verde alămâie, 
D'aulică, tato, 
Dragă, dragă Nastasie, 
D'aulică, tato, 1 
Ce-ai dat casa cu chirie 
Şi cămeşa ’n visterie, 
lar bărbatul slugă mie! 
Şi iar verde de mălai, 
Dz’ guriţa, cui o dai? 
—Lui bădiță Neculai! 
—la, leliţă Nastasie, 
Dă-mi-o mie cu chirie 
Până la Sântă-Mărie, 
Pân' sa coace poama ?n 
vie, 
Să plătesc la leturghie 
Şi-apoi tot a mea să fie! 


21. 


Draga mea şi-a cui teţine, 
Lasă-mă 'n strate la tine, 
Că nu mai pot, vai de 

mine ! 


1. Refren. 


Draga mea şi-a cui te 
are, 
Lasă-mă ?n stratele tale, 
Că nu mai pot de picioare. 
(Novaci, jud. Gorj.) 


22. 


Hai puică să ne luăm 
Şi să nu ne mai lăsăm; 
C'odată ne-am mai jurat, 
Şi tot, puică, ne-am lăsat. 
Dar acum de ne-om jură, 
Ştiu că nu ne-om mai lăsă! 

(Idem) 


23. 


—Fată dela munte, 
Cu steluța ?n frunte, 
Ce nu treci pe punte? 
Ce nu treci pârâu 
La bădița tău? 
—D'apoi eu aş trece, 
Dar mi-i apa rece 
Şi aştept de-a fi, 
Până sa "'ncălzi. 
Dar mi-i cam temica, 
Că noaptea m'apucă! 
(Țigănaşi, jud. Iaşi.) 


24. 


Dela noi dumbrava m 
jos, 

Este-un locuşor frumos, 
Numai sălcii şi rogoz; 
Sălcioare de umbrit, 
Rogozu-i de aşternut, 
Să stai, badeo, la iubit. 
Pe de-o parte te umbreşti, 
Pe de alta te pârleşti! 


25. 
Mult îi mult de când 
ne-am pus, 
Civbănașul sa ascuns; 


Cat la lună, luna-i sus, 
Cat la boi, boii sau dus. 
Eu mă grăbesc după boi, 
Leana mă chiamă napoi. 
—Bădiţă, bădiţă, băi! 
Vin la ţaţa înapoi, 

Din viței ţi-oiu face boi; 
Ne dă tata doi viței, 
Din viței sor face boi! 


26. 


Mândro, mândruleana 
mea, 
Mă omoară dragostea, 
Şi eu cred că-i vina ta! 
“Ție una, eu ţi-aş vinde, 
Ți-aş da, mândro, ţi-aș 
mai da, 
Ţi-aş da inimioara mea! 
Ți-aş da graiul şi iei 
Numai să-mi calci bătă- 
tura | 


27. 


Iancu doarme şi visează, 
Murgu paşte şi nechează, 
Puica plânge și oftează: 
—lencuşor, gura mătale, 
Ia scoboar din deal în vale, 
Să-ţi dau guriţa mărale! 
Gura mea îi zăhar dulce, 
Și-atuncea nu te-ai mai 
duce. 
Iancu dealul scoboră 
Și guriţa-i sărută ! 


28. 


— Foaie peliniţă, 
Leliţă Săftiţă, 

Ia ieşi la portiţă! 
—Ba nu pot, bădiţă, 
Că-i cam lapoviţă, 
Și mi-i de rochiţă! 
—la ieşi pân” afară, 
Că-i destul de-aseară 
De când șed afară; 


Ploaia că mă plouă, 
Streşioara-mi curge, 
Giubeluşșa-mi strică ! 
Nu mi-i de giubeă, 
Mi-i de fermeneă, 
Cam dat bani pe ea! 
Şi nu-i de astă, i 
Dar vai, inimà, 

În min se despică, 
Leliţă Săftică ! 

—Zău, nu pot, bădică, 
Că mie mi-i frică, 

Că sunt singurică! 
—Dar de ce ţi-i frică, 
Leliţă Săftică ? 

Tu mă ştii pe mine 
Ce mi se cuvine, 

Că am un păcat 
După sărutat! 

—De-i aşă, ori nu-i, 
Uşa ţi-o descuiu, 

Iar ţie ţi-o spuiu: 

Să te porţi cuminte 
Ca şi mai nainte! 


Variantă. 


Foaie peliniţă, 
Leliţă Săfriţă, 
Ia ieşi la portiţă, 
Că-i destul de-aseară 
Şi de-alaltaseară, | 
De când stau afară! 
Streşina îmi pica, 
Giubeluşa-mi strică ; 
Nu mi-i de giubeă, 
Mi-i de fermencă, 
Cam dat bani pe ea! 
Nici de fermenei, 
Mi-i de viaţa mea, 
Că mă 'mbolnăvesc 
Și mă prăpădesc! 
—Bădiţă, bădiţă, 
Bade Ioniţă, 
Du-te ?n grădiniţă, 
Sub umbră de viţă, 
Că ţi-am aşternut 


Frunză de agud, 

Iar la cap ţi-am pus 

Frunză de pe sus! 
(Negrilești.) 


29. 

Măi bădiță, om sucit, 
Șezi la noi dac ai venit, 
Că ți-oiu da ce-ai mai avut: 
Ochii şi sprincenele, 
Să-ţi ostaoaie grijele ! 


30. 


La stejarul retezat, 
Vino, dragă, vino, 
Acolo te-am aşteptat, 
Vino, draga, vino! 1 
La stejar la rădăcină, 
Aşternui o rogojină 
Și la cap de căpătăiu, 
Aşternui frunză de teiu; 
La stejarul din cărare, 
Acolo dragostea moare! 


31. 


Hai mândro să ne iubim, 
C'amândoi ne potrivim 
La vorbă şi la statură 
Şi la ochi ca şi la gură; 
Tu n'ai tată, eu n'am mama, 
Amândoi suntem de-o 

samă ; 
Tu nai fraţi, eu n'am 

surori, 
Noi suntem ca două flori; 
Două flori dintr'o tulpină, 
Două raze de-o lumină. 
Amândoi zăcem de-o boală: 
Tu boboc şi eu boboc, 
Amândoi ardem în foc; 
Tu beldim şi eu beldim, 
La luat să ne gândim! 


1. Refren. 


132 


32. 


Mândro, adă gurițà! 
S'o sărute neicuţă ! 
—Mândrule, adă-ţi față! 
Şo sărute mândra ta! 


33. 

Foaie verde şi-o sulfină, 
Lele, lele Constantină, 
Cum nu dă naiba în tine 
Și la uşa cui te ţine, 
Pân” nu te-i iubi zu mine, 
Măcar vreo două, trei zile, 
Pân'a mișcă pruncu în tine. 
Să mi-l dai să-l botez eu, 
Și să-i pun numele meu, 
Ca să nu mă uiţi, eu vreu! 

(Vezi no.11, p. 128.) 


34 

Foaie verde alior, 
Mii puiule, puişor, 
Si-mi mai dai un gălbior, 
Să-mi mai fac un finişor 
Şi să-i pun numele tău! 
De te-i duce dela mine, 
Şi m'ajunge un dor de tine, 
Să-i zic finului pe nume, 
Să-mi treacă dorul de tine! 

(Vezi no. de mai sus.) 


35. 


Foaie verde şi-o laleă, 
Oi, sărmana mândra mea, 
Cum îmi fine cărareă! 
Cărarea dela fântână, 

Ca să dea bădiţii gură; 

Gura ei îi ca de faguri, 

Cum o guşti nu te mai sa- 
turi. 

Iese sara la portiţă 
Și mă strigă «măi bădiţă, 





Vino ca să-ți dau guriţă!» 
Foaie vorde şi-o laleă, 

Oiu face-o nevasta mea, 

Ca să tiu casă cu ea! 

Să ţin casă, so iubesc, 

De ea nu mă despărțesc! 


36. 


Foaie verde măr mustos, 
la poftim, Marito, jos, 
Ca să-ți dau un pol fru- 

mos. 
Pol frumos şi ferecat 
Şi pe muche şi pe lat. 

Eu, drag”, am descălecat, 
Să-mi dai ochi de sărutat 
Şi mijloc de *mbrăţişat! 

37. 
Foaie verde iarbă grasă, 
Anico, frumoasă, 
la vezi Ghiţă cel viclean, 
Anico, frumoasă, 1 
Şi-a făcut cerdac în deal 

i l-a văruit cu var 
z tras bråie cu catran, 
Pe dinuntru cu zahar! 

Și-am zis verde şi-o a» 

lună, 
Şi-o fântână ?n bătătură 
Pentru Ilinca cea bună! 

38. 

—Copiliţă mică, 
Haide-mi ibovnică, 
Că te-oiu sărută 
Şi eu mult ţi-oiu da, 
Până ne-om luă! 
—Bădişoruleă, 
Nu mei sărută, 
Măcar de-i crăpă; 
Nu m'ei sărută 
Fără vrerea mea. 
Pentru Dumneata, 





1. Refren. 


Eu maş zice ba, 

Ci de maică-ta, 

Că-i femeie rea 

Şi ea ma certă 

Că nu te-oiu spăla; 

Şi ea m'a cârti, 

Că noiu îngriţi. 

lar de mii iubi, 

Eu că m/'oiu preface 

Tot în ce îini place: 

Trestie de baltă 

Să te duci la altă. 

—Eu în ciuda ta, 

Tot nu m'oiu lăsă! 

Cum îţi spun, oiu spune, 

Ciobânaş m'oiu pune, 

Ciobănaş la oi 

Şi-om fi amândoi; 

Oile le-oiu paşte 

Şi mi te-oiu cunoaşte; 

Trestie-oiu tăiă, 

Fluier mi-oiu făceă, 

Şi tot nâi scăpă 

De cel sărutat! 

—Măcar de-i crăpă, 

Nu mei sărută, 

Că eu m'oiu preface 

Tot în ce imi place, 

O icoană mare 

Pusă la 'nchinare, 

Sfinţită pe an 

La zi de Iordan! 

—Afă, dragă, bine, 

Cum mă uit la tine; 

N'ai de mine pace, 

Că eu m'oiu preface 

Chiar în dăscălaș, 

In sfântul locaş 

Şi m'oiu închină 

Și te-oiu sărută! 2 
(Negrileşti.) 


39. 
— Foaie verde foaie lată, 


2. Se suprimă apoi un cântec de compoziţie prea nouă. 


134 


Când am mai plecat odată, 
Ne suiam încet la deal, 

Să trecem în cel Ardeal. 
Dela Foca, câmpuri gol, 

Şi-i vremea tinerilor! 

Ba eu, bade, m'aş gândi, 
Şapoi nici nu m'aş chiti, 
Ca să las căsuţa mea, 
Că maica mar blăstămă! 


40. 


—Frunză verde foi de nuc, 
Face-m'aş, leliță, cuc; 
Cum vine primăvară, 

Aş începe a cântă 

Pe lângă căsuţa ta! 
—Frunză verde şi-o nuiă, 
Bade, de-aş fi turtureă, 
Aş cântă cântarea mea, 
Cu tine alăturiă! 

Aş lăsă gândurile, 

Prin toate pădurile ; 
Le-aş lăsă, toate le-aş da, 


Fără numai inimă, 
S'o ieau cu mine să stea! 
41. 


Puiculiţă, draga mea, 

Lasă, nu te supără; 

In loc să ai bucurie 

Că eşti fată de felie, 

Un odor, scumpete mare, 
Ca tine cu căutare! 

Cine n'ar dori să fie 
Ibovnică numai mie! 


42. 


Rochie cu balbarale, 
Cine se scoboarâ 'n vale 
Şi cântă din flueraş ? 
Mândru-i badea ciobănaş! 
Badea lasă oile 
"N-pădurea cu tlorile ; 
Lasă turma cea de oi 
In tufârişul de tei 
Și le lasă, le tot lasă 


Și vine la noi acasă 
Să-mi aducă lapte dulce, 
Să-mi aducă urdă, caş, 
Drăguţul meu ciobănaş! 


43. 


Badeo, 'ntoarce-te"napoi, 
Să ne iubim amândoi, 
Ca soarele şi cu luna, 
Cât om trăi totdeauna; 
Ca soarele cu pământul, 
Dar să nu-ţi calci jură- 

mântul ! 


44. 


Mândro, nu te mai cod, 
Și 'n prag nu te mai gândi! 
Stai în prag că nu ţi-s drag! 
De ţi-s drag, hai pe murgù’, 
Să se ridice colbi; 

Pe murguţul pintenog, 
Care lasă 'n urmă foc; 
Pintenog de trei picioare, 
De pe-un deal pe altul sare. 
Şi-am sări pe dealul meu, 
De-und! se vede satul tău, 
Şi-am trâi în casa mea, 
Că-i mândră ca şi a ta, 
Şi cu brâul ca pârâul, 

Şi "nvâlită şi 'nflorită 
Tot cu flori şi cu bujori, 
Cu covor de lăcrămioare, 
Țesure de fată mare! 


45. 


La vale de ţintirim, 
Numai noi locul ni-l ştim; 
Dela vii în spre Hănțești, 
Tot să stai şi să priveşti. 
Şi 'n dumbravă şi ’n pădure, 
Sunt căpşune, suntşi mure, 
Numai nare cin’ sadune; 
Haide, ţaţo, la căpşune! 


46. 
larba-i mare pe la vii, 


Badeo, spune ce nu vii? 
Vin'aşă prin cântători, 

Să mă ieai de subsiori, 

Să ne punem printre flori, 
Să şoptim, cum se șoptește, 
Cum inima poruncește ; 
Să te 'ntreb şi să mă 'ntrebi, 
Să navem grijă de trebi, 
Că n'ai casă, nici copii, 
Că iarba-i mare prin vii! 


47. 


Badeo, eu mi te-aș lăsă, 
Să te duci tu la altă, 
Dac’aş şti, badeo, că iei, 
Cercelul dintre cercei, 
Floricica dintre flori, 

Cu care să mi te 'nsori. 
Dar de asta nu mă lasă 

Inima să-mi pleci din casă, 
Să te duci la sluta sluţii, 
La boancà şi muta mutii, 
Care să te ruşineze 

Și să té învenineze! 


48. 


Foaie verde de-aluneă, 
Hăis, Plăvane, hăis şi cea! 

Bădiţo, nu mai da cea, 
Şi dă hăis şi vin la mine, 
Că îmi sunt buzele pline 
Și de miere și de dor, 
Să le sugi dulceaţa lor. 
Boulenii nu mi-i bate, 
Că aşă e cu dreptate: 
Să te-abaţi pe la drăguța, 
Să-i săruți măcar guriţa ! 


49. 


Frunză verde busuioc, 
Ce tot zici că n'ai noroc! 
Eu iţi dau averea mea, 
Tu dă-mi bunătatea ta. 
Pentru dânsa-mi vând doi 

boi, 
Că i-om face amândoi! 


135 


50. 


Dacă-i vorba de iubit, 
Badeo, noi ne-am potrivit: 
Noi suntem pereche bună, 
Ca doi porumbei de-o lună, 
De-o lună și-o săptămână, 
Să ne fie voie bună. 

Mâna unde-oiu pune eu, 
Mila pune Dumnezeu ; 
lar unde-i pune tu mâna, 
Nouă să ne-ajute luna; 
Să ne-ajute stelele, 

Să ne ţină zilele! 


5I. 


De mă laşi să vin de- 
seară, 

Iţi aduc un măr și-o pară; 

De mă lași să stau mai mult, 
Iţi aduc pâne cu unt; 

De mă faci drăguţul tău, 
Îţi dau sufiețelul meu! 


52. 


Mândro, mândruleana 
mea, 

Cum nu vrei şi dumneata, 
Să teieau la mine-acasă, 
Ca să fii şi tu mireasă, 
Cum n'a fost și nici n'a fi, 
Cum nici nu s'a pomeni! 
Și eu mire şi bărbat, 
Cum nici nu s'a mai aflat! 


53- 


Bade Ghiţă, bade floare, 
Vin la noi la șezătoare, 
Că dragostea de neveste 
Te apucă fâră veste. 

Nu cred cam păcătuit, 
Bade, de te-am îndrăgit! 


54. 


Foaie verde trei surcele, 
Cată-mă, bade, la piele, 


La piele, la ţâţişoare, 

Unde capul nu te doare; 
Când jeleşti, te mântueşti; 
lar când inima te doare, 
Par'că-ţi vine mai răcoare ! 


55. 


Colea °’n vale peste deal, 
Trece-o fată şi-un pândar; 
Pândarul mergeă râzând, 
Fata 'n urma lui plângând: 
— Eu nu-s floare de cireși, 
Să mă iubeşti, să mă leşi; 
Eu sunt floare de cicoare, 
Cine mă iubește, moare! 

(Voinești, jud. Iași.) 


Varianta 4. 


Foaie verde peliniţă, 
Ici în vale °n grădiniţă, 
Mi se plimb’ o copiliţă, 
Cu părul lăsat pe ţâţă, 
Cam pe-o ţâţă, cam pe 

spate, 
Inimioara mi se bate. 
Şi se bate cu putere 
De frumoasa ei vedere! 
—Spune-mi,dragă copiliţă, 
Eşti tu fată, ori nevastă, 
Ori eşti fată de 'mpărat, 
Sau vreun vis ce am visat? 
—Nu sunt fată de'mpărat, 
Nici vreun vis ce ai visat, 
Ci sunt floare de pe mare, 
Câţi m'orsărută, toți moare! 


Varianta 2. 


Foaie verde peliniţă, 
Ici "n vale 'n grădiniţă, 
Mi se plânge-o copiliță 
Cu părul lăsat pe ţâţă. 

Copiliţa suspină. 

Şi mi-o ’ntreab’ un dom- 
nişor : 

—Ce suspini aşă cu dor? 

Cum focul voiu suspină, 


136 


Că ma blăstamat maică, 
Şi mă strânge rochiţă! 
— Taci, dragă, nu suspină, 
Că ți-oiu drege rochiţă ; 
Ţi-oiu duce-o la croitor, 
Să ţi-o faci pe trupuşor. 
Altă zis-am de-un bujor, 
Mi-o 'ntrebă cel domnișor: 
Spune, puică blăstămată, 
De eşti fată, ori nevastă, 
Ori zână din cer lăsată: 
Nu suntfată,nici nevastă, 
Nici zână din cer lăsată, 
Ci-s de maica blăstămată, 
Să fiu floare de pe mare, 
Cine mă sărută, moare. 
Spune, draga domnişor, 
Insurat eşti ori fecior? 
Şi răspunde domnișoi : 
—Nu-s fecior, nici însurat, 
Ci sunt de Domnul lăsat, 
Că sunt Brumariul cel 
mare, 
Mă las noaptea pe răcoare, 
Mă ridic în prânzul mare; 
leau mirosul florilor 
Și dragostea fetelor! 


Varianta 3. 


Foaie verde peliniță, 
Ici în vale 'n grădiniţă, 
Mi se plimb’ o copiliţă, 
Cu părul lăsat pe ţâţă, 
Cam pe ţâţă, cam pe spate, 
Inimioara mi se bate. 

Ici în colț la merişor, 
Mi-o întreab' un domnişor: 

Tu eşti fată, ori nevastă, 
Ori fată de preoteasă? 

Nu sunt fată, nici ne- 

vastă, 
Nici fată de preoteasă, 
Ci sunt floare de pe mare, 
Cine ma sărută, moare. 

Șapoi șapte meri dom- 

neşti, 


Duwmitale cine-mi eşti ? 

—Eu sunt brumariul cel 
mare, 

Mă lăs noaptea pe răcoare, 

Ma ridic în prânzul mare, 

leau mirosul florilor 

Și dragostea fetelor! 


56. 


Foaie verde avrămeasă, 
Treci în ţar” ardelenească, 
Treci munţii cu codrii toţi, 
Treci, bădiţa, cât mai poţi! 
Lasă-ţi casa, câmpul tău, 
Cu mine mai so duci rău, 
Ca am stână, turme multe 
Şi pe vale şi pe munte 
Şi trăim fără de jale, 
Din Oituz şi pân” la vale 
Cu turme și cu parale! 


57: 


Tu strain și eu străină, 
Fără casa și grădină ; 
Tu voinic ca un perete, 
N'avem boi şi acarete; 
Eu voinică, frumușică, 
N'avem lipsa de nimică, 
Sa trăim, că-i viaţa mică! 


d 58. 


Foaie verde alămâie, 
Păsărică cânipie, 
Spune puiului să vie. 
Şi să vie pe la vie, 
Nimea ?'n lume să nu-l ştie; 
Şi să vie prin livadă, 
Nimea'n lume să nu-l vadă! 


Variantă. 


Păsăruică stânjinie, 
Spune puiului să vie, 
ŞI să vie tot prin vie, 
Nimea'n lume să nu-l ştie; 
Şi să vie prin livadă, 
Nimea'n lume să nu-l vadă; 


137 


Și să vie mai de grabă, 

Cât mi-i inimioara calda, 
Ca daca mi sa râci, 

A veni, nu l-oiu primi; 
L'aş primi, n'oiu îndrazni, 
De frica bărbatului 

Şi de răul satului! 


59. 


Frunză verde bob de vară, 
Ia ieși, mândro, pân? afară, 
Ca să-ţi spun o vorbă dulce, 
Că de n'ai ieşi, noiu duce; 
Ori te-aştept pân” mai de- 

apoi, 
Când, drăguță, duce-m'oi, 
Și om plânge amândoi. 
Eu te-oiu plange tot pe tine, 
Că tare-am trăit noi bine; 
Tu mei plânge, plânge- 

mei, 
Cam fost ca doi porumbei; 
Eu frumos şi tu frumoasa, 
Eu chipos şi tu chipoasă; 
Şi-ai să plângi tu mai cufoc, 
Că tu eşti fár de noroc, 
Că bădiţa ţi sa dus 
Pe valea apei în sus, 
Pe malul pârăului, 
Din pricina răului, 
Numărând paşii pe cale 
Şi plângând cu mare jale; 
Numărând paşii la dus, 
Că lucrul rău a fost pus, 
Câ "ntre noi e-amestecată 
Şi- femeie blăstămata : 
Dragostea noastră-i legata! 


60, 


Mă vecine, vin la mine, 
Că-ţi dau pâne cu masline! 
—Ba eu, lele, woi veni, 
Cât cu viațoiu vieţui, 
Că străinu-i tot străin, 
Dă-i şi pâne, dă-i și vin! 
—Măi vecine, măi vecine, 


Că-s bolnavă şi-am să mor! 
—Mâcar dacai şi muri, 
La tine nu woiu porni, 
Că străinu-i to! străin, 
De-ţi dă inima din sân! 


61. 


Maica mea te-a descântat, 
Că-s flăcâu neînvăţat, 
Să mă înveţi sărutul drept 
Şi cum să te strâng la piept, 
Că de asta-mi eşti deprinsă 
Şi ţi-i inima aprinsă! 


62. 


Bădiţă cu contoman, 
Ia să-mi dai un gologan, 
Ca să-mi cumpăr doftorie, 
Dragostea iar să ne vie! 


63. 


Ţaţo, eu te iert cu bine, 
Să mă lași să viu latine; 
Când la tine mă abat, 
Parcă-s de griji scuturat; 
Când la tine mă pornesc, 
Parcă mai întineresc! 


64. 


leşi, leliţă, până'n prag, 
Să mi te privesc cu drag; 
leşi pe prispă la portiţă, 
Să sărut a ta guriţă; 
Te lasă pân” la pârău, 
Să cunoşti pe Dumnezeu! 


65. 


Mäi nicuta, mai subseara, 
Ne 'ntâlnim pe vale iară, 
Ca să-ţi spun o făinicie 
Și nimeni să nu mai ştie. 

Măi nicuţă moldovan, 
Să mai la tine suman 


1. 2. Refrenuri alternative. 


138 


Şi nici boandă, nici cojoc, 
Ca să te 'ncălzesc cu foc! 


66. 


—Ce tot caţi pe la portiţă, 
Bădiţă, bădiă? 1 
—la pustia de guriță, 
Leliţă, leliţă !2 
Ce nu mi te-ai priceput? 
Ba eu ştiu dela "'nceput, 
La guriţă nu gândi, 
Că 'n portiţă năi primi. 
Că de-aici și pân” la tine, 
Se răceşte mult şi bine! 


67. 


Crânguliţă crănguleană, 
Vai, sărmana mândruleană, 
Lasă-ţi graiul frunzelor, 
Că-mi mai bagi în suflet dor, 
Ci te 'ndoaie şi te pleacă, 
Doru ’n sufleţel să-mi 

treacă! 


68. 


Cucule, nu mai umbli, 
Că mierliţa nu te vrea; 
Nu te vrea nici pupăză! 
Când n'ai treabă, vin la 

mine, 
Ca să mă iubesc cu tine, 
Că de-o samă n'am cu cine! 


69. 


Badeo, pune-te pe cale, 
Şi purcede 'ncoa, la vale, 
Sâ-ţi descânt, să-ţi lecuesc, 
Boala să-ți tămăduesc, 
Cu ierburi dela pădure, 
Cu țărnă dela mormânt, 
Cu mătănii la pământ! 


70. 
Foaie verde cimbrişor, 


139 


Vin la ţaţa, puişor, 

Să-ţi pun mâna'n sânişor, 
Ca să-ţi mai treacă de dor, 
Luminează-ţi minţile 

Şi uită-ți cuvintele ; 
Luminează-ţi inima, 

Că fusei dușmanca ta. 
Să pornim mai înainte 
Ale noastre dulci cuvinte, 
Rămase neisprăvire! 


7i: 


Foaie verde poamă albă, 
Toţi Bucureştii mă ’ntreabă 
De ce port cămeşa neagră. 
Las so port, caşă mi-i 

dragă, 

Că mi-i nevasta beteagă. 
Și mi-i beteagă de-o mână, 
N'a spălat cămeșşi de-o lună, 
De-o lună, de-o săptămână 
Şi umblă pe câmp nebună, 
Cu tulpanul pus pe-o mână! 
—Ad cămeșa s'o spăl eu, 
Cu apă dela Buzeu, 

Cu săpun din sânul meu! 


72: 


Foaie verde romänițá, 
Bädițä, Bădiță,1 
Ce treci seara pe uliţă, 
Bădiţă, bădiţă, 
Pe uliţă la portiţă 
Şi tuşeşti în childa mea? 
Că dacă, badeo, m'ai vrea, 
Mai cere la maică-mea, 
Cu staroste, cu peţit, 
Caşă noi am pomenit; 
Să dai pusti, să dai pistoale, 
Cotu 'ntreg să mi se scoale. 
Puştile de-i slobozi, 
Cotu ’ntreg s'a 'nveseli 
Și flăcăii s'or scârbi! 


1. Refren. 


73: 


Măriucă, de pe prag. 
Ce te uiţi aşă cu drag? 
Parcă nu-ş'ce’n gând îţi 

vine, 
De tot cați galeş la mine! 

Măriucă, tu începe, 
Că bădica s'a pricepe; 
Dacă cauţi ibovnic, 

Eu ţi-s omul cel voinic; 

La sărutul la ureche, 

Eu mă prind că n'am pe- 
reche! 


74. 


Frunză verde lemn uscat, 
Argat de maş fi băgat, 
Aş munci cât aş puteă, 
Aş iubi pe cine-aş vrea, 
Aş trăi cu dumneată! 

(Vezi pg. 130, no. 19) 


75° 


Frunză verde ghiocel, 
Flăcăuaş mai mărunțel ! 
Dacă eşti flăcău deştept, 
Chiamă-ți mândra lângă 

piept, 
Și-o 'nvaţă sărutul drept. 
Sa 'ntâmplă ce s'a'ntâmplă, 
De-asta nu mai cuvântă! 

Oiu veni, când oiu veni, 
Şi când oiu mai isprăvi; 
Oiu veni când oiu puteă, 
Că mai am pe alteleă! 


76. 


Vin la mine mai de 
vreme, 
Să te culc pe puf de pene; 
Vin la mine mai de grabă, 
Că îţi ai o mare treabă; 
Vin la mine, te grăbeşte, 


140 


Că inima te doreşte ; 
Vin la mine, te-aş rugă, 
Dacă stă "n puterea ta! 


77: 


Frunzi verde peliniţă, 
Am văzut o puiculiţă, 
Puiculiţă pană sură, 
Mătură prin bătătură ; 
Mătură şi scutură, 

Că-i pentru venirea mea. 
Maturat-a şi sub nuc, 
La ea vrere-aş să mă duc ; 
Maturat-a şi sub măr, 
Să nu s'afle-un fir de păr! 


78, 


Leică cu sprinceana lată, 
De-i fi bună şi "nţeleaptă, 
Ca să laşi uşa crapata 
Şi fereastra ridicată, 

Ca să văd cum şezi culcată. 
Dacăi fi culcată bine, 
Oiu să mă culc lângă tine, 
Cu mâna la ţiţişoară, 

Să te 'ntreb de gurișoară; 
Iar de-i fi culcată râu, 
Să-mi caut de drumul meu! 


Varianta 41, 


Foaie verde nucă seacă, 
Leliţică dragă, 
De-ai fi bună şi *nţeleaptă, 
Leliţică dragă 1, 

Ai lăsă uşa crăpată 
Şi fereastra ridicată, 
Să viu şi eu câte-odată! 


Varianta 2. 


Nu ţi-am spus, mândro, 
odată, 
Să laşi uşa descuiată 
Și fereastra destupată, 


1. Refren, 


Să mai vin la tine-odată, 
Să te văd cum eşti culcată ? 
Daciăi fi culcată bine, 

Să mă trag pe lângă tine; 
Dăcăi fi culcată rău, 

Să-mi cat drumuleţul meu, 
Să mă vadă tatăl tău, 

Să mă ’ntrebe ce cat eu. 
Și să-i spuiu, că apă rece, 
Vezi ruşinea cum se trece! 


(Comunic. de d-l P. Dani- 
lescu, Dumbăer, Vidin). 


79: 


Du-te, lele-acasă bine, 
Lasă fata lângă mine; 
Când stelele-or răsări, 
Eu cu fata oiu veni! 


(Comunic. de d-l V. Un- 
gurean, Bucovina), 


80. 


Ilinco cu părul creț, 
Vin la Biţa să te 'nvaţ, 
Că eşti fată de judej, 

Să te 'nvăţa strânge'n braţa 
Şa sărută cu dulceaţă. 

Foaie verde păpădie, 
Dragostea, cine mi-o ştie, 
Plăreşte cât o moşie! 


81. 


Mâi băiete, bâieţele, 
Dacă ai gust şi plăcere, 
Să mă ai tu de muiere, 
Vin la părinţi de mă cere. 
Mama vrea, tata nu vrea, 
Tu la dânşii nu cătă, 
Peste noapte mii fură, 
Să mă duci la casa ta, 
Să mă ai de nevesteă 
Și mă-i pune pe salteă, 
Să-mi dai pâne cu cafeă! 


92. 
Când treci, bade, pe la 


noi, 
Nu te mai uită 'napoi, 
Să-ţi văd feţişoara ta: 
Faţa ta trandafirie, 
Dă-mi-o, bade, numai mie! 


83. 


Frunză verde cimbrișor, 
Vin la țaţa, puişor, 
Vin, pe braţe să te-adorm, 
Sa-ţi pun mâna 'n sânişor, 
Ca să-ţi mai treacă de dor. 

Na la aţa mere dulci, 
Tot aminte să-ți aduci, 
De-ale noastre dulci cu- 

vinte 
Ce-au rămas neisprăvite ! 


(Comunic. de d-l I. Nistor, 
Praja, jud. Tutova.) 


Variantă. 


Verde, verde crnişor, 
Vin la ţaţa, puişor, 
Vin, în braţe să te-adorm, 
Să-ţi pun mâna 'n sânişor, 
Ca să-ţi mai treacă de dor! 

Na la ţaţa mere dulci, 
Unde-i sta să le mănânci, 
Tot aminte să-ţi aduci, 


De-ale noastre vorbe dulci; 
Sa-ţi aduci, aduci aminte 
De-ale noastre dulci cu- 
vinte, 
Ce-au rămas neisprăvite! 


84. 


Lasă, puică, drumul tău 
Şi hai unde-oiu zice eu; 
Lasă-ţi, puică, calea ta 
Și-ţi tocmește inimă, 

Că mi-i inima, pustie 


Şi gândul de pribegie! 


85. 


Hai, cumätră, 'n deal la 
| vie, 
Ca să mă tăinuesc ţie: 
Două vorbe să-ţi grăesc, 
Inima să-mi răcoresc ; 
Hai,, întinde cu pasi”, 
Că ne vede cumnat! 


86. 


Leliţă cârciumăreasă, 
Fă-ţi pomană şi mă lasă, 
Ca să mân cu tine m casă, 
Cafară plouă de varsă 
Şi mă udă pe cămașă. 

(Buciumeni.) 


5. Dragoste cu piedici. 


I. 


Foaie verde ruguleț, 
*Ndeamnă, ’ndeąmnä, 
murguleț, 
La mândra cu părul creț, 
Cå i-am dat un frănculeţ, 


1. Că de mândră ce, mare preţ. 


Că de mândră, n'are preț, 1 
Şi mi-o cearcă un județ! 
(Țigănaşi, jud. Iaşi), 


2. 


Frunză verde şi-un mălai ; 


Lasă-mă ?ncet, Neculai! 
Nu-mi trimite prea mult 
dor, 
Prin gura lui Nicuşor; 
Trimete-mi mai puţintel, 
Dar vin matale cu el! 


(Comunic. de Păr. I. C. Bel- 
die, Jorăști, jud. Covurluiu.) 


Variantă. 


Şi-am zis verde şi-un 
bujor, 
Lasă, bade, "ncetişor; 
Nu-ini trimite-aşă mult 
dor, 
Pe buzele tuturor; 
Trimete-mi mai puţintel, 
Dar vin mătale cu el! 


3; 

Drag mi-i a trăi pe lume, 
Frică mi-i că mor ca mâne; 
Drag mi-i a trăi mai mult, 
Frică mi-i că mor curând. 

Pentru tine ard în foc 
Şi tu zici că n'am noroc. 

De-ar fi lumea de hârtie, 
S'ar aprinde 'ntr'o mânie; 
Dar aşă e ca de piatră, 
Nu s'aprinde-aşă îndată ! 

(Comunic.de d-l M.Lupescu, 
Zorleni, jud. Tutova.) 


Variantă. 


Drag mi-i a trăi pe lume, 
Frică mi-i că morca mâne 
Şi rămân toate de mine! 
Vine moartea într'o noapte 
Şi te desparte de toate 
Şi te duce ?n cimitire 
Şi toarnă lut peste tine. 
Pământul cu iarbă verde, 
Trece mândra nu mă vede; 
Numai cerul mă mai plânge, 


1. Refren. 


142 


Cu lacrămi roșii de sânge; 
o. “v A A. 
Păsările mă mângâie, 

. .. “v pA LE 
Şi copacii mă tămâie. 


4. 


—Asear am venit la tine, 
Alexandro, hăi, 
Tu n'ai vrutsă ieşi la mine, 
Alexandro, hăi! 1 
—Badeo, maica m'a simțit, 
M'a pus maica la cusut, 
N'ar aveă loc în pământ, 
Nici tămâie la mormânt 
Şi nici vin de prohodit! 


Ş. 


— Foaie verde şi-o laleă, 
Mândră, mândruleana mea, 
Ce mă tot porţi cu vorbă, 
De-mi fac calea de geabă? 
— Foaie verde de lămâi, 
Neică al meu, drept să-ţi 
spui, 
Că asară nu putui, 
Dar mâne seară să vii, 
Să-ţi dau stânga căpătâi, 
Cu dreapta să mă mângâi! 
(Comunic. de d.H. N. Ţapu, 
Novaci, jud. Gorj.) 


6. 


Sărman cuculeţ de dos, 
Cum mai cântă de frumos! 
Eu cu mândra n'am folos! 
C'o iubesc o vară bine 
Şi-acum rămase de mine. 
De iubit, mândro, iubi, 
De tot omul ne-om feri, 
De iubit să mă iubeşti, 
De lume să nu gândeşti! 

(Muşeteşti, jud. Argeș.) 


7. 


Foaie verde bob năut, 


Mi-a vint ordin să mă duc, 
Dară eu când oiu plecă, 
Mândra cui o rămânea? 
Ce guriț a sărută, 
Mai dulce decât a mea? 
Și aştept ordin să plec, 
Acuma când îmi petrec; 
Eu de plecat aş plecă, 
Dar mă 'ntreabă inimă: 
Mândra cui a râmâneă? 
Să rămâe cui a vrea, 
Numai să vadă de ea, 
Pân' o veni neicuţă. 

Mă plânge şi părinţii, 
Mai tare mândruţelă 
Pe toate ulițele 
Și blastămă trenur'lă: 
—Trenule, nebunule, 
Arză-ţi focul roatele 
Și toate şurupur'le, 
Cai lăsat mândruţele 
Blăstâmându-și zilele ! 

Foaie verde trei grănate, 
Mi-ai lăat dragostea din 

braţe 

Şi-o-ai înstrăinat departe, 
În neagra străinătate, 
Să nu dea trei ani pe-acasă. 
—Foaie verde solz de peşti, 
Neică, tu mă părăseşti, 
Şi mă laşi să nebunesc 
Cu dorul și dragosteă, 
Că nu te văd pe mată! 
— Foaie verde şi-o laleă, 
Mândră, nu mă blăstămă, 
Că te-a luă, neica, te-a luă, 
Pân” oiu face armati; 
Că de-aş şti că nu te-oiu luă, 
Din armat-aş dezertă 
Și-aş veni de te-aş furà, 
Noaptea, dela maica-tă 
Și te-aş duce cu neică. 

Foaie verde bob năut, 
Ordinul mi s'a 'mplinit, 
Mândra rămâne plângând, 
Trenu 'n gară şuerând, 
Mândruţa a leşinat, 


143 


A leşinat şi plângea 
Și de neica se rugă, 
Şi din guriţă zicea: 
—Fă, neică, cum îi putea 
Şi mă iea cu dumneată 
Şi aici nu mă lăsă, 
Ca fi în paguba ta, 
Că de-i mai veni vreo- 
dată, 
Mă găseşti, neică,'ngropată! 
(Muşeteşti, jud. Argeş.) 


8. 


Departe, vere, departe, 
Două dealuri ne desparte; 
Două dealuri şi-o pădure, 
Şi-o grădiniță cu mure; 
Când murele s'a uscă, 
Ionel s'a însură! 

(Tălpigi). 


9. 


— Verde trei frunzede nuci, 
Erai ici şi-acuma fugi, 
Nici mwai vacă ca so mulgi, 
Nici mai boi ca să-i înjugi, 
De ce, ţaţo, dar te duci? 
Că nu-i timpul să te culci, 
Nici nu-i vremea să må- 
nânci ! 
Eu mă duc,bade, mă duc, 
Că mi-i teamă de bucluc! 
— Dacă, lele, ţi-i pe-aşă, 
Plec şi eu în lumea mea; 
Dagă-s lup şi te mănânc, 
Te las, leleo, şi mă duc, 
Că m'aşteaptă puica'n târg, 
Că nu-s urs să movilesc, 
Și-s voinic ca să iubesc. 
(Tg. Ocna.) 


IO. 


— Foaie verde trei masline, 
Drăguţa de lângă mine 
Se iubeşte, dar nu spune! 


—Las'o, Gheorghe, să 
iubească, 
Ca să nu se prăpădească! 


II. 


Foaie verde păpădie, 
Mai băiete, măi, 
Hai cu țaţa ’n deal la vie, 
Măi baiete, măi! 3 
Nu-mi purtà mie månie, 
Că mânia aşă lungă 
Multa dragoste ne strică; 
Că mânia ndelungată, 
Multa dragoste-i stricată. 
Foaie verde foiceă, 
Cine strică dragostei, 
Să n'aibă parte de ea, 
De-ar umblă şi-ar mai 
umblă! 
Cine strică doi cu doi, 
Sară-i ochii amândoi; 
Cine strică drag cu drag, 
Să zacă cu capu ’n prag, 
Și-atunci să-şi găseasca leac, 
Când ’a face gardul pere, 
Să guste şi el din ele; 
Când 'a creşte grâu pe vatră, 
De i-a bate spicu ’n coardă! 


12, 


Foaie verde ismă creaţă, 
Puica badei cea iubeaţă, 
Indată ce inserează, 
Numai geme şi ofrează. 
Intră "n casă, o apasă, 
La portiţă nu cutează; 
Afară mânile-şi frânge, 
Intră n casă,—ncepe-a 

plânge ! 


13. 
Frunzuleană de agud, 
Cine naib’ a mai våzut, 


1. Refren. 


144 


Cine dracu-a cunoscut, 
Grădină fâră pârlaz, 
Om bătrân fâră nacaz; 
Fântână tără carări, 
Voinic fară supărări, 
Dragoste fără mustrări ! 


I4. 


Foaie verde-a plopului, 

Unde-i miez de-al codru- 
lui, 

Ii şi puntea dorului. 
Unde-i iarba verde, deasă, 
Ii dragostea mai aleasă ; 
Unde-s fragi, acolo-s dragi, 
Dar tu, neică, ce mai faci? 
—Eu fac bine că-s cu tine, 
Şi fac râu că nu te ieu! 


15. 


Lele, nu te mârită, 
Ca veni vară, vară 
Şi-a "nflori tamâioară ; 
N'a aveă cine-o purtà! 


16. 


Foaie verde peliniţă, 
Ici în valen gradiniţă, 
Tot suspin” o nevestiţă, 
Ca bătut-o bărbaţelul 
Să-i spuie ibovnicelul. 

De mă-i pune pe-un 

cărbune, 

Ibovnicul nu ţi-oiu spune; 

De mă-i pune ’ntro fri- 
gare, 
Ibovnicul nume nare ; 
De mă-i pune la păs- 
vamă, 

Nu ti-oiu spune cum îl 
chiamă! 


(Viltoteşti, jud. Fălciu.) 


17. 

— Tu te-ai dus și mai lăsat, 
Cine bade ţi-a dat sfat? 

Sfat mi-a dat frunza de 
fag, 

Să iubesc cine mi-i drag 1; 
Sfat mi-a dat frunza de 
prun, 

Să iubesc şi să nu spun; 
Sfat mi-a dat frunza de 


nuc, 
Să iubesc și să mă duc! 
18. 
Bate-o, bate-o şi-o mus- 
trează 
Şi-o 'ntreaba unde ’nse- 
rează ? 


Colea 'n vale la fântână 

. gdi . À ? 
Cu doi voinicti de mână; 
Colea 'n vale la cișmeă, 
Invălită 'n chebea mea ! 


(Comunic. de d-l I. Nistor, 
Praja, jud. Tutova.) 


19. 

Foaie verde liliac, 
Pasere de pe harag, 
lubeşte-mă, de-ți sunt drag, 
Nu mă blăstamă să z4c; 
Ca m'ai blăstămat odată, 
Şi-am zăcut o vară toată. 
lubeşte-mă, dacă-ţi plac, 
Ori dă-mi drumul sa-mi 

desfac! 


20. 


Foaie verde grâu mă- 
runt, 


1. Să iubesc pe cine mi-i drag. 


Prin pădure-i drum bătut, 
Ne-am fost dragi și ne-am 
urit. 

Nu ştiu, Dumnezeua vrut, 
Ori duşmanii ne-au facut. 

Of! cine ne-a despărțit, 
N'ar aveă loc în pământ, 
Nici femeie de bocit, 
Nici popă de prohodit, 
Nici tămâie la mormânt, 
Să moară nelegiuit! 

Pentru sfârșit, vezi No. 4, 
p. 142. 

2I. 


Måndro, de dragostea 
noastra, 
Mă suii pe deal, pe coastă, 
Să mă uit la casa voastră. 
Toate paiele pe casă, 
Imi par suluri de matasă. 
Imi pare casa mahala 
Şi cararea buștiubala, 
Dumneata neagrăcerneală.2 


22. 


De-ar da Dumnezeu un 
foc, 
Să ardă muntele tot, 
Să ardă pădurile, 
Să rămâie dealur'le, 
Să rămâie șesur'le, 
Să se vadă mândrele; 

Să se vada doi cu doi 
Şi noi, mândră, amândoi! 
23. 

Mă băiete, băieţele, 3 
Insoară-te, iea-ți muiere, 
Nu fii duşman casei mele! 


2. Se suprimă apoi un cântec care începe asifel: 


Foaie verde de mărar, 
Hai lele pe sub wmbrar, 
Că ne cată un pândar, 
Un pândar şi un primar 
Și-un tălhăraş de notar... 
8. Băieţel, diminutiv masculin dela băzez, ca şi băiețică. 


Pamfile, Cântece de ţară. 


10 


24. 

Floare mândră de bujor, 
Măi bădiță, măi fecior, 
Mi-ai băgat în trup mult 

dor ! 
Mult dor dar mai multă 

jele, 
De tinereţele tele, 
Că se trec fără de vreme, 
Fără gust, fără plăcere, 
Pentru hâda de muiere, 
Că te fierben vorbe rele, 
Că vii în braţele mele! 

Fá, bădiţă, ce-i puteă, 
Lasă-ţi casa, nevastă, 
Vin în braţe la mândră! 


25. 


Foaie verde şi-o alei, 
De sar vinde dragosteà, 
Aş da calul şi şauà 
Și mi-aş luă dragosteă, 
Odată cu mândra mea! 
Mi-aş luă, maş cunună, 
Să nu mă fac fără ea; 
Că te iubeşte trei zile 
Şi te lasă, vai de tine, 
De mai păţeşti vreo ru- 


şine! 
26. 
Nu mi-i ciudă pe gân- 
dac, 


Ca mâncat frunza de fag, 
Dar mi-i ciudă pe omidă, 
Ca mâncat frunza de 

crudă, 
Na lăsat frunza să crească, 
Muguri să îimmugurească, 
Fete mari să se iubească! 1 

(Negrileşti.) 


27, 
Foaie verde trei alace, 


146 


1. Se suprimă apoi un cântec. 


Fă-mă, Doamne, ce mă-i 
face, 
Fâ-mă pasere de-argint 
Și cu penele de vânt, 
Să mă duc unde mi-i gând. 
Fă-mă, Doamne,-o på- 
săreă, 
Să mă duc pe unde-oiu vrea 
Şi să sbor pe-unde mi-i dor 
Şi să trag unde mi-i drag! 
(Comunic. de d-l C. D. Io- 
nescu, Polovraci.) 


28. 


La fântâna cea de piatră, 
Şede un flăcâu şi-o fată; 
Fetişoara-i albişoară, 

La cosiţe-i gălbioară, 
La picioare-i mititeă, 
La mijlocel subţireă. 

Șede voinicelu 'm soare 
Şi roagă pe fată mare, 

O tot roagă să se joare : 

-Jură-mi, subţirică, bine, 
Cum că mai altul pe lume, 
Să-ţi fie drâguț ca mine! 

Așă dacă cuvântă, 

Și ?ncepeă a se jură; 
Biserica tremură 

Şi crucea din vârf pică, 
Icoanele tot oftă”, 

Dar icoana Precestei, 
Din fândul bişericei, 

Nu se plânge, cum se 
plânge, 
Ci vărsă lacrămi de sânge. 
— Şi, neică, neicuţul meu, 
M'ai făcut de m'am jurat 
Și tu ai mândruţă ?n sat; 
Să mi-ti sece inimă, 
Cum mi-ai secat tu pe-a 
mea! 


(Novaci, jud. Gorj.) 


. 147 


29. 


Foaie verde de-arnăut, 

Teișorul a 'nflorit, 
Puiculiţa m'a urit! 
Vai de mine, ce-oiu să fac, 
Cam rămas amorezat, 
N'am gazdă unde să trag! 
Aş trage la pazda mea 
Şi mă tem de grea beleă; 
Aș trage la vreo vecină 
Şi mă tem de vreo ruşine! 

(Țigănașşi, jud. Iaşi.) 


30. 


Foaie verde solz de peşte, 
Lume, lume şi iar lume, 
Când puicuţa mă iubeşte, 
Lume, lume și iar lume,! 
“Toată lumea mă urăște; 
“Toată lumea mi-i tirana, 
Că port la căciulă pană. 

De-ar fi lumea de zahăr, 
Aş topi-o 'ntrun pahar 
Şi maş mai aveă habar; 
De-ar fi lumea de hârtie, 
Aș vinde-o la prăvălie, 
Dusmancăsă nu-mi mai fie! 

(Tălpigi.) 


31. 


Nantă eşti, frumoasă 

eşti, 

La ce focul nu iubeşti ? 
— Aş ubi dar n'am pe cine, 
Aş iubi dar mi-i rușine, 
Că sunt cu braţele pline! 


+ 32, 


Foaie verde trei masline, 
"Ţaţa cea de lângă mine 
Se mărifă, dar nu spune; 
Bine că sè mai mărită, 
Că mie mi-a fost urîtă; 


1. Refren. 
2. Tu pe altul, de ce-ai primit? 


Las-o, las-o să se ducă, 
Ca să nu mai am de furcă! 


33: 


Foaie verde lămureă, 
Tot mă toacă maica-mea, 
Că mi-i ibovnicul rău; 
Las’ să fie că-i al meu! 
Dacă-i rău, l-oiu îmbună, 
Că mi-i meşteră limbă. 
Şi-apoi frunză şi-o laleă, 
Aşà doar strigă lumeă, 
Să-ţi amărască viață! 


34. 


Foaie verde trei agude, 
Arde focu ?n paie ude, 
lo-mi strig puica, ea n'aude. 
—Ba te-aud, puiule, bine, 
Dar n'am gură de răspuns, 
Că-i dușmanul lângă mine, 
Cu două pistoale 'n mână, 
Când de când să tragă 'n 

mine : 
Unu ’n mine, altu ’n tine, 
Să ne mântue de zile! 


Variantă. 


Foaie verde trei agude, 
Strig la puica, nu m'aude! 
—Ba eu, dragă, zău c'aud, 
Dar n'am gură să-ți răs- 

pund, 
Că=i duşmanul lângă mine, 
Cu două focuri în mână. 
Când ie când să tragă 'n 

mine, 
Unu n mine, unu h tine! 
—Copiliţă fär de minte, 
Zi mă-tei să te mărite. 
Da’ ëu dacam fost găsit, 
Tu pe altul ce-ai primit 2? 


148 


35- 


— Foaie verde bob năut, 
Mai bădiţă, ce-ai făcut, 
Pe la noi n'ai mai venit? 
Iote-o lună ca trecut, 
O lună și-o săptămână 
Şi mi-a fosttotvreme buna! 
Nu ştiu, bade, m'ai uitat, 
Ori tu ai pe alta 'n sat! 
—-Ba, mândro, nu te-am 
uitat, 
Nici pe alta n'am în sat; 
Afară de dumneată, 
Nu mai am pe nimenei: 
Vreme-a fost destul de 
bună, 
Dar şi-i cărăruica plină 
Tot de spini, de mărăcini, 
" Că-mi stă ’n cale totstrăini! 


36. 


Şi- am zisverde de năgară, 
Vai de mine, iar îi sară 
Şi mă bate maica iară; 
Cå şi-aseară m'a bătut, 
C'am şezut cu Ghiţă mult! 

37. 

Of, dușmanii taie lemne, 
Dușmancelc-adun surcele 
Şi nu știu ce vorbesc ele, 


De toate mândrele mele! 
(Negrileşti.) 


38. 


Foaie verde puiu de nuc, 
Eu må duc, puică, mă duc, 
Eu mă duc în meliţie, 
Tare râu îmi pare mie, 
Dar mai rău ţi-a fi şi ţie. 

Vin, puică, să te sarut, 
Ca să ţii un timp mai lung; 
Te sărut odată bine, 


1. Să se prevadă prin livadă. 


Să-ţi ţie trei ani de zile; 
Şi să te sărut cu foc, 
S'avem în lume noroc, 
Că dacă m'oiu liberă, 
Amândoi ne-om cunună! 


39- 

Frunză verde burungic, 
Vino, Ileanà, sub nuc, 
Că de mâniam să mă duc. 
Vin să-ţi spun docă cu- 

vinte, 
Să le ţii, Ileano, minte. 
Eu mă duc în bătălie, 
Tu să-mi mai trimiţi hârtie; 
Eu ţie că ţi-oiu răspunde; 
De-oiu fi mort, nu ti-a veni, 
Tu, dragă, mă-i pomeni 
Şi cu morţii mă-i numi! 


~“ qo. 


Şi-am zis verde trei mas- 

line, 

Auzi, mândră, straja vine! 

Să-mi ieau mantaua cu 
mine 

Şi să-mi pui șăpcuţa 'n cap; 

Ciobotele să le "ncalț, 

Să mai ieau şi cel băltag, 

Să ?'ntreb strejele ce fac! 


41. 


Cât oiu fi şi-oiu mai trăi, 
Nevastă n'oiu mai iubi. 
Când dragostea ţi-i mai 
dulce, 
Pe bărbat dracul l-aduce, 
Ori nevasta mi te 'nșeală 
Şi te lasă 'h pielea goală! 


42. 
Răsai lună mai de grabă, 


Să “prevada prin livadă, 1 
Să cosesc pelin și iarbă, 


149 


Să-i dau puicăi să-mi des- 
facă. 
— Foaie verde arnăut, 
Desfâ, puică, ce-ai făcut 
Şi-mi dă drumul să mă duc 
La mândruţa de demult, 
Că ţi-oiu da un leu bătut! 
—Inapoi nu-ţi mai desfac, 
Măcar să-mi dai zece lei, 
Că nu ţi-am fâcut să piei, 
Şi ţiam fâcut sa mă iei; 
Și nu ţi-am făcut să-ţi fac, 
Ți-am facut că mi-ai fost 
drag, 
Cu apă dela fântână, 
Să n'ai în lume hodină; 
Cu trei paie dela pat, 
Să nu ai pe alta ’n sat; 
Cu lut galbeu dela prag, 
Că mi-ai fost în lume drag! 


(Comunic. de d-l I. Nistor, 
Praja, jud. Tutova.) 


Varianta 4. 


Răsai lună mai de grabă, 
luminezi prin livadă, 
cosesc pelin şi iarbă, 
å dau puicei să-mi des- 
facă. 
Desfâ, puică, ce-ai făcut, 
Că ţi-oru da un leu bătut! 
— Poţi să-mi dai şi zece lei, 
Că nu ţi-am făcut să piei 
Şi ţi-am fâcur să mă iei: 
Cu trei lemne dela gard, 
De-o femeie cu bărbat, 
Cu lut galben dela prag! 


á 
á 


NUY 


Varianta 2. 


Foaie verde fir de nalbă, 
Răsai luna mai de grabă, 
Să se vadă prin livadă, 
Să cosesc pelin și iarbă, 





Să dau puică-i să-mi des- 
facă. 
Na-ţi, puicuţ, un leu bătut 
Şi-mi desfâ ce mi-ai fâcut; 
Şi-mi dă drumul să mă duc, 
La puicuţa de demult, 
Că nu-s câne ca so uit, 
Ci-s voinic ca so sarut! 


43. 


Tot ţi-am spus, fată, 
ţi-am spus, 

La nimeni să nu te uiţi, 
Când or fi oameni mai 
mulţi; 

Când or fi mai puţintei, 
Să te uiţi în ochii mei! 1 


44. 


Foaie verde foi de fragi, 
De s'ar luă dragi cu dragi 
Și burlacii cu burlaci, 
N’ar mai fi frunză pe fagi 
Și umbră pe sub copaci! 

(Negrileşti.) 


45. 


Foaie verde măceiş, 
De s'ar face dealul şes 
Şi pădurea drum de mers, 
Să mă duc în lumea 

'ntreagă, 
Ca o pasere pribeagă: 
Să mă duc, să pribegesc, 
Cu puica să rătacesc! 


46, 


Foaie verde şi-un dudău, 
Mare-i dealul la Bacău, 
Da'-i mai mare dorul meu; 
De-aș purtă numai pe-al 

meu, 


1. Se suprimă apoi un cântec c'o ușoară nuanțare pornografică. 
Pentr'o dragoste cu păcate, unul şade „La Eş, la grosul cel mare.“ 


Nu mi-ar păreă aşi greu, 
Da port şi pe-al dumitale 
Și de-aceea- mi pare mare. 
Dorul meu şi-al dumi- 
tale, 
Facă-l Dumnezeu o floare, 
Să mi-l port la cheotoare, 
Să-l privească orşicare, 
Să creadă că-i dorul mare 
Și că-i greu pentru purtare! 


Variantă. 


Mare-i dealul la Bacău, 
Da'-i mai mare dorul meu. 
Dorul meu şi-al dumitale, 
Face-le-ar Dumnezeu 

floare, 
Să-l punem la cheotoare, 
Tot în zi de sărbătoare, 
Ca să vadă orişicare 
Dela mic și pân'la mare, 
Că mi-a fost credinţa tare 
Şi doru ?n lume prea mare! 


47. 


Frunzi verde peliniţă, 
Mă dusei în grădiniţă, 
Găsii iarba pătulită 
Şi puicuţa adormită. 

Scoa!', puicuţă, de-acoleă, 
Că ne află maicâ-ta! 
—Las să ştie orişicine, 
Că te am de drag pe tine! 


48. 


Frunzi verde măturice, 
Câtu-i lumea, toată zice, 
Că dragostea-a să ne strice. 
Toată lumea de-a strigă, 
Dragostea nu ne-a strică. 

Frunza câtu-i plina'n vie, 
Mândrii mândrele-şi îm- 

bie 2, 


1. Pronunţie curentă: înghite. 
1. Cred că Românii, rumânii, oamenii. 


Dela soare la răcoare ; 
Şi dacă sunt drăgostiţi, 
Pe mohor stau tolăniţi 
Ca nişte oameni cuminţi! 


49. 


Frunz. n codru cât ră- 
sare, 

Iese badea 'n drum călare; 

Frunza ?n codru de-a rărit, 
Calul badii-a poticnit! 


50. 


Lumea-i rea şi n'ai ce-i 
face, 
Leleo, nu te mai preface, 
Ci spune-mi mie cu drept 
Şi ţine mâna la piept : 
Drag ţi-s ţie, drag ori ba, 
Ori eşti draga altuia? 
Măi bădiţă, dragul meu, 
Mă jur pe sufletul meu, 
De mai am pe altul eu! 


51. 


Câţi mă văd, mă ocolesc, 
Nu ştiu ei ce socotesc; 
D'apoi nici eu n'o doresc; 
Câte-mi iese mie 'n cale, 
Le-a fi jind ori le-a fi jale, 
Eu de mânecă le prind, 
Să le mai treacă de jind 
Şi le petrec până ?n vale, 
Să le mai treacă de jale, 
Că Românul 2 cu dușmani, 
Is Români, nu bolovani! 


52. 
Frunză verde argințel, 
Tudor, Tudorel, 


Tu eşti băiet frumuşel, 
Tudor, Tudorel ! 


Măi băiete, iea aminte, 
Ca să fii flăcău cuminte, 
Că tânăru-i tinerel, 
Tudor, Tudorel; 
Tânăru-i cu gândul lui 
Şi-aleve ce-i place lui : 
Fata după chip şi graiu, 
Ca şi firul de mălaiu; 
Ca firul de popuşoi, 
De-om trăi noi amândoi. 
Dumnezeu că ne-a păzi 
Nunta că ne-om săvârşi; 
Trup cu trup noi ne-om 
legă, 
Lumea nu ne-a deslegă, 
Caşi scrie și carteă. 
Cartea scrie şi noi ştim 
Şi "nainte socotim ! 


53- 


Păcat, leleo, că nu pot, 
C’aş toarce un fir de tort; 
Cred com puteà mai de- 

apoi 
Toarce dragoste-amândoi! 


54. 


Bade, nu te-am bolmojit, 
Cum maică-ta mi-a stârnit, 
Că bolmoaja mea nu pică; 
Dacă pică, ea nu strică 
Bujorelul din grădină, 
Ori crănguţa din tulpină. 
Câ bolmoaja de-ar pică, 
Ar pică pe maică-ta, 
Care strică dragostea ! 


55- 


Badea Iorgu, ce ochi are, 
Vin să-ţi spun o vorbă 
mare. 

Iar nevasta de te 'ntreabă, 


151 


Spune-i că în sat ai treabă 
Şi nu pici aşă degrabă! 


56. 


Frunză verde trei sulfine, 
Lung e drumul pân! la tine! 
Plin de spini şi bolovani, 
Dar mai plin e de dușmani. 
Plec la tine 'n mânecate, 
Duşmancele ?n drum stau 

toate ; 
Toate 'n drum se sfătuesc, 
Când pe-amează mă zaresc. 
Pe drum lentâlnesc eu iara, 
De pornesc mai în spre 

seară. 
O, bătă-le-ar Dumnezeu, 
Câ-mi voesc năcazul meu! 


57- 


Şapoi verde de cireş, 
Măi bădiță Gheorghie, 
Nu ştiu ce să fac cu tine, 
Sărăcuţa, vai de mine! 
Nici cu maica n'o duc bine, 
Nici cu taica n'am cu cine. 
De mai intru prin grădine, 
Ci-că umblu după tine. 
Tot de dânşii n'am răgaz, 
Nici să stau la cel pârlaz; 
Nici la horă, nici în sat, 
Nici pe câmpul câtu-i lat. 
Vai de scrisul blăstămat! 
M'am uscat ca porghiceă, 
Mam topit ca cânepă, 
iam să pier cum pier 

noaptea, 
Dacă tu nu mă-i fură! 


58, 


Leleo, cine mi ţi-a spus. 
În cap gând rău de ţi-ai pus, 
Să-mi ieai tu drăguțul meu? 
Să-ţi ajute Dumnezeu, 
Cum am să-ţi ajut şi eu! 


59. 


Florile cau înflorit, 
Mândrele sau isprăvit. 
Pe vândut și cumpărat, 
Geaba ’n lume-am tot um- 

blat, 
Că fetica frumușică 
Ţi se vinde singurică, 
Pentr'un leu, pentro parà, 
Pentru inimioara mea! 


60. 


Ci-că, mări,-a fi păcat 

Parinţii de blăstămar, 

Că părinţii nu te lasă 

Sara să mai ieşi din casă 

Măcar câte-o lecuţică, 

Dup’ vn lemn, dup’ o sur- 

cică ; 

Nici la apă să te duci 

Şi de sete te usuci; 

Ori să prinzi prin cea 
grădină 

Hoţii cari noaptea vine; 

Ori să vezi pe la portiță, 

Cine-ţi mai cere guriţă! 


6r. 


Frunză verde alamioară, 
Dragă, dragă Mărioară, 
Tu să-ţi laşi drăguţul tău, 
Care să-ţi fie cam greu! 
Soră-sa mi-i dragă mie, 
Ea mi-i dragă şi tu jui, 
Asta-i treaba dracului ! 
Eu nu-mi las puica de 

frică, 
Tu s'asculți că ești mai 
mică ! 


62. 


Mulţi mi-au zis să fac așă, 
Şi eu nu ziceam nici ba; 
Numai una nu prea vrea 
Şi mereu mă îndemnă, 
Mă 'ndemnă, mă sfătuiă, 


152 


Să nu mă mai duc la ea. 
Imi spuneă pe la ureche, 
Să nu viu fară pereche, 
Că maică-sa nu mă vrea 
Şi-şi face inimă rea! 
Mă-s'afară vrea so prindă, 
Eu mi-o sărutam în tindă; 
Mă-sa 'n tindă mi-o câtă, 
Badea 'm cas’ o sărută! 


63. 


Dragi mi-s doar frun- 
zele toate, 
Am visat mai astă noapte, 
Că eram, parcă un cuc, 
Mă suiam cântând în sus 
Și sburam pe la drăguţa, 
La drăguţa ’n faţa căsii 
Și cântam în ciuda mă-sii. 
Ma-sa că sa supărat, 
De pe prispă mi-a strigat: 
—Cucule, nu mai cântă, 
Că nu eşti pe voia mea! 


64. 


Frunză verde calapăr, 
Mândra mare astâmpăr ; 
Io-i zic mândrei ca să şeadă, 

Leleo, lume-a să ne vadă! 
Dar lelea-i deprinsă 'n nada. 

Leleo, când te-oiuapucă, 
Vai de gurişoara ta! 
Dacă nu-mi dai pace, măi, 
Vai de ochişorii tăi! 


65. 


Frunză verde, frunză 
crește, 

Nu știu lumea ce voește, 
Că de rău mă tot grăeşte, 
Cam iubit o fată mare, 
Fata de peste cărare 
Și-am lăsat-o focului 
Și pustia locului. 

Că fata una gândiă 
Şi cu gândul rău gândiă; 


Gându-i tot, ea piele rea. 
Ş'-am iubit o morăriţă, 

Morăriţă, porumbiţă ; 

Câţi la moară vin şi pleacă, 

Toţi la dânsa se încearcă. 
Şi-am iubit o crişmăriţă 

Și bogată şi frumoasă; 

. Crişmărița mă vindeă, 

Câ-şi vinde și inimă! 
Şi-am iubit o preoteasă, 

Preoteasă "mpărăteasă 

Şi-o fată de cântăreţ, 

La toate mi-am fost dru- 

meţ. 

De dragoste-s săturat, 

Că ’n dragoste n'am aflat 

Ce cătam cu sufletul, 

Ce umblam cu umbletul: 

Ca fata săracului 

Din marginea satului! 


66. 


Cocoară lungă'n picioare, 
Ce te 'nvârţi tu pe sub 
soare ? 
Nu cumva ești tu trimeasă 
De vreo fărmăcătoreasă ? 
Cine te-a trimis, puicuţă, 
Mi se pare că-i prostuţă. 
Tu "'ntoarce-te inapoi 
Şi du-i veste dela noi, 
Cå nu-i lucru de temut, 
Că de când mam măritat, 
Ibovnicul i-am lăsat; 
Lai nime să nu gândească 
Și de ciudă să tánjeasca ! 


67. 


Ce tot stai şi chibzuești, 
Cum so dai, s'o nimereşti? 
lea-mă, măi, mă iea de 

seară, 
Când ţi-oiu face semn pe- 

afară 
Şi mă du, mă du departe, 
Unde lumea nu desparte. 


153 


Ce-i din dor, tu să nu-mi 
ştergi(?) 
Acolo, bade, să mergi. 
Şi sa stăm, să hodinim, 
Ín codru să logodim, 
Tot în codru să nuntim, 
Cu fiare, cu păsărele, 
Cu frunza pe rămurtle! 


68. 


N'apucă a se 'nseră, 
Vântu ’ncet că aburiă, 
Pământul se clatină, 
Murgu 'n poartă se opriă 
Pe puicuţa mi-o luă 
Şi-o duceă, duceă departe 
Şi-o duceă, duceă pe sus, 
Cum alta nu s'a mai dus; 
Şi-o duceă, duceă călare, 
Cum se duce-o fată mare! 


69. 


Am o fată și-i a mea, 
"Ntâmple-se ce s'a "'ntâmplă; 
Una am şi mi-o păzesc, 
Că duşmanii mi-o ochesc! 


70. 


Leleo, pentru gura ta, 
Mi-aş vinde şi cămeşă ; 
Ca să prindem noi bârlog, 
“Ţi-aş da vieața mea zălog ; 
Ți-aş da și vieața mea: 
Eu pe-a mea și tu pe-a ta! 
71- 


. 


Frunză verde alior, 

Ce vii, bade, târzior, 

Ori de mine nu ţi-i dor? 

—Ba mi-i dor, puicuţă, 
tare, 

Nu pot trece-un deal şi-o 
vale, 

Că pe vale-s bigajei, 

Şi pe deal îs cireșei, 

Şi pe vale-s bicajele 


Şi între noi două căţele; 
Ne-ar mâncă şi n'au măsele, 
Ne-ar pierde şi mau putere. 
Da” la căţele le:om da, 
Zahar dulce şi-or crăpă, 
Doară pe noi ne-ar uită! 


(Comunic. de d-l L. Mre- 
jeriu, Crucea, jud. Suceava.) 


72. 


Şi-am zis verde şi-un 
dudău, 
Tinco, ce-am auzit eu: 
Te ţine mă-ta de râu, 
Ca să nu te iubesc eu? 
Tinco, spune mâne-ta, 
Să "'ngrădească grădină, 
Nici cu pari, nici cu nuiele, 
Numai cu vorbe de-a” mele! 


(Comunic. de d-l T. Popo- 
vici, Griviţa, jud. Tutova.) 


73. z 


Foaie verde și-o laleà, 

Suii dealu ?n Stârmină, 
Mă uităi în Rogovă 
Şi-mi văzui amanta mea 
Pe brațele altuiă. 
Dam cuţit, naș înjunghiă 
Şi puşcă, m'aş împușcă 
Şi pe mine şi pe ea! 

(Comunic. de d-l P. Ștetă- 


nescu, Dobromir, jud. Con- 
stanţa.) 


74- 


Badeo, badeo, frunză 
verde, 
Mult mi-i frică că te-oiu 
pierde ; 
Grijă n'am de cele fete, 
Dar mi-i groază de neveste. 
Că fetele, dragul meu, 
Tot se mai tem de flăcău, 
Dar nevestele-s mai rele ; 
Ele câtu-s tinerele, 
Ce le pică, numai strică ; 


Dar mi-i teamă de lăsat, 
Că te-or lăsă betejat! 
(Negrileşti.) 
75. 


Spuneai, leleo, că nu-i 
bine, 

Altul dacă ’n casă-ţi vine. 
Eu aseară cam venit, 
Altu ?n casă cam găsit, 
Sta în casă şi râdeă, 
Cu inima se umflă. 
Şi erà 'n casă să viu, 
Unghia în gât să-i puiu, 
Că tâlharul ştiă bine, 
Pe la tine cine vine! 


(Comunic. de d-l [. Nistor, 
Praja-Tutova.) 


76. 


Na Ja lelea două mere, 
Of, inimă, of! 
Să te joci seara cu ele, 
Of, inimă, of! 
Na la lelea două nuci, 
Unde-i sta să le mănânci 
Şi aminte să-ţi aduci, 
De-ale noastre vorbe dulci, 
Câ-ţi gătiam o azimioară 
Frământată ’n lăcrămioară, 
Cu of dela inimioară! 
Variantă. 
Şi-am zis floare de scum- 
pü, 
Spune maicăi, de mai vii, 
Când mai viiși und’te duci, 
Ca să-ţi dau trei mere dulci, 
Unde-i sta să le mănânci, 
Tu aminte să-ţi aduci 
De copii şi de nevastă! 
De nevastă nu-mi prea 
pasă, 
De copii inima-i arsă! 


77- 
leşi, Mariţă, la portiță, 


155 


Că mi-s ploi şi lapoviţă 

Şi mă umplu pe rochiţă 
Şi-am un prunculeţ de ţâţă, 
Ușuind câte-o găină, 

Să nu-ţi bage mă-ta vină, 
Ori nai vrut, ori wai putut, 
Ori de mă-ta te-ai temut! 


(Comunic. de d-l H. N. 
Ţapu.) 


78. 


De sar vinde uritul, 
Aş da boul şi jugul 
Şi-aş cumpără iubirii ; 
De sar vinde dragosteă, 


Aş da boul şi şauă 
Și-aş cumpără dragostea ! 


79. 


Frunză verde nucă seacă, 
Ia vezi mintea mea cea 
seacă, 
Peste multe văi aleargă ; 
la vezi mintea meq cea 
proastă, 
Face capului pedeapsă. 
Pedepsi-m'ar Cel-de-sus, 
Că nam minte întrajuns, 
N'aş umblă noaptea ’n as- 
cuns! 


6. Dragoste cu glume. 


I. 


Foaie verde avrămeasă, 
Bat-o focul de nevastă, 
S'a apucat să iubească! 
—Las'o, Gheorghe, să iu- 

bească, 
Ca să nu se prăpădeasca. 
Astă-vară n'a iubit, 
Toată vara ţi-a zăcut; 
Na iubit o iarnă toata 
Şi-o zăcut o iarnă, moartă! 
(Tg. Ocna.) 


2. 


Mihăeş cu gura dulce, 
Dar llenii ce-i aduce? 

Alămâi şi gură dulce; 
Alămâia-i de mâncare, 
Guriţa de sărutare! 


3: 

Vecină Catrinä, 
Ţine-ţi bărbățelul bine, 
Să nu mai vie la mine, 
Că io-s femeie miloasă, 


li descuiù şi-l bag în casă. 


eŞi mi-l pun cu capu” n poală 


Şi-i descânr de osteneală! 


4- 


Fugi, urîto, de-acoleà, 
Nu-mi pică mie beleà ; 
Fugi, urîto, şi mă lasă,. 
Să ieau alta mai frumoasă! 

(Popeşti R,-Sărat.) 


$. 


Frunză verde iarbă nea- 
gră, 

Nu mă vezi că sunt cu barbă 
Şi-cu mustăcioara neagră? 
Că rad barba pân’ la os 
Și te sarut cu folos! 

Sârută, neică, sărută 
Şi pe delături te uită, 
Să nu scapi cu chica smultă 
Şi cu gibeluşa ruptă! 
Că giubeaua-i mai cârpi, 
Dar cu chică năi mai fi! 
—Bodaproste ca scăpăi, 
Numai şaptezeci luăi ; 


Numai muchii de topor, 
Dă, neică, ca să nu mor, 
Că eu le fac, nu le fac, 
Că văd bine -că le trag. 
(Muşetești-Argcș.) 


6. 


Vezi, nevasta e o culră, 
Sparge oala, sparge sticlă, 
Zice că barbatul strică; 
Dar şi omu-al dracului, 
lea răsteul plugului, 

Detă ?n cornul capului, 
Sparse cuibul dracului. 

Vezi muierea,că e dracul, 
Tea cârpa şi leagă capul 
Şi se "'nvăleşte cu sacul 
Şi s'alătură cu patul. 

După ce pleacă bărbatul, 
Cum mi-o'mbocește dracul 
Şi se iubește cu altul! 

(Idem.) 


7. 


Drag mi-i, vere, drag 
mi-i vere, 

Drag mi-i, vere, vară-ta: 
Mi-i mai dragă soră-ta! 
—De ţi-i dragă soră-mea, 
Prinde 'm horă lângă ea 1; 
Dac’ a râde și-a jucă, 
Să știi hine că-i a ta; 
De n'a râde, ma jucă, 
Să te speli pe bot de ea! 

(Negrilești) 


8. 


Toată noapte-am tremu- 
rat, 
La un colţişor de gard 
Dup’ un pic de sărutat; 
Intro groapă cu urzici 
Mi-am fâcut pielea beşici! 


156 


i. Prinde-że ?n horă lângă ea. 


9. 


Foaie verde stuf de baltă, 
Când eram la mama fată, 
Cât eră noaptea de vară, 
Mă culcam pe prisp’ afară, 
Cu bădița de-a-picivare. 
Dar la colţul prispci mele, 
Tot lătrau două cáțele ; 
Nu-s căţele lătrătoare, 

Ci babe fermecătoare, 
Să mă farmece pe mine, 
Să trăesc cu badea bine! 


10. 


Foaie verde de cicoare, 
Azi îi zi de sărbătoare, 
S'au strâns fete la strânsoare, 
Să ne lăsăm la izvoare. 

Foaie verde lăcrămioare, 
Fâcui cu ele-o prinsoare, 
Să fugă toate la vale : 
Pe cari le-oiu căpătă, 

Pe toate le-oiu sarută. 

Foaie verde şi-o laleă, 
Fug fetele și nu prea, 

Se fac a se "mpiedecă, 
Că doar eu le-oiu sărută. 

Ele fug, iar eu le prind, 
Eu le prind şi le sărut. 
Până 'n vale la izvoară, 
Nici o mândră nu-mi scă- 

pară ! 


Il. 


— Foaie verde de cireş, 

Mai bădiță Gheorghies, 
Ce mă 'ntrebi drumul la 

Eşi ? 

— Foaie verde mărăcin, 
Aş plecă şi nu ştiu unde; 
Aş plecă la puica’n ţară 
Ş mi-am prins picioru'n 

scară ! 


12, 


Cine vine pe la vie? 
Ilieş cu pălărie, 
Cu cordica vişinie, 
Jumătate stânjinie, 
Dare-ar la lelea să vie2! 
Mândra frige de-o găină, 
Mi-o frige, mi-o rume- 
neşte, 
Pentru-amează mi-o gă- 
teşte ! 


13. 


Foaie verde tiriplic, 
Trece Leana prin colnic 
Cu papucii lip! lip! lip! 
Râşchiind la burungic. 
De trei zile răsucește 
Şi pe fus nu se zărește; 
Răsucește de trei zile 
Și pe fus nu sunt trei 

fire. 

Alta zis-am tiriplic, 
Ce să-i fac, să-i zic, 

să-i zic, 
Să vină la minen crâng? 
Dădui şi eu pe coleă, 
Și pe mine mă 'ntâlhiă 
Scoase vin de sub mantă. 
Nu ştiu cum dracul fâceă, 
Peste mână mă loviă, 
Paharul că mi-l vărsă... 
Că mi-a fost gura legată, 
De mo sărutam odată ! 

Zis-am leana şi o răsură, 
O văzui într'o trăsură 
Şi mă luăi duvă ea, 

Că doar gur' oiu sărută. 
In fuga mare am dat, 
De-o piatră mam’ piedecat, 
Tot aşă mi s'a 'ntâmplat 
Şi-am rămas nesărutat. 


1. Dare-ar Dumnezeu, să vină la lelea! 


157 


14. 


Foaie yerde bob orez, 
Haideţi, haideţi, măi băieţi, 
Colea *n dea] la Băltăreţ, 
Ca-s fete cu ochii verzi; 
Tot să vezi, să le visezi! 

Frunză verde de agude, 
Hai flăcăi, haideţi la munte 
Şi mai mici şi mai mă- 

runte, 
Cum le vezi, le scoţi din 
minte ! 

Alta zis-am arţăraş, 
Haideţi, băieţi, la oraş, 
Că sunt fete de pripas! 2 

(Cosmeșşti.) 

I5. 


Sa dus popa la pădure 
Cun topor și co secure, 
Sa 'ntâlnit co fată mare! 

Bună ziua, fată mare! 

Mulţămesc sfinției tale! 

Dă-mi guriță de-o gus- 

tare ! 
- Părinte, sfinţia ta, 
Eu guriţă nu ţi-oiu da, 
Minţile ţi le-oiu fură 
Şi-i păcat de dumneata, 
Dacă te-oiu scoate din 
minte, 
Că eşti om în cele sfinte? 
(Negrileşti.) 


16. 


Leliţă din târgușor, 
Ai ştiinţă că mă 'nsor? 
— Am ştiinţă, dragul meu! 
— Și nu-ţi pare, leleo, rău? 
Nu-mi pare, bădiţă, rău; 
De-i lui-o în satul tău, 
Ştie lelea ce fac eu; 
De-i luă-o 'n târg la noi, 
Noi trăim tot amândoi! 


2. Se suprimă apoi un cântec influențat. 


158 


17. 


Foaie verde avrămeasă, 
Se mărită mândra noastră. 
Mândro, nu te mărită, 

Pân' s'a coace cânepă, 
Cânepa-i sglavocul verde 1, 
Pâr’ s'a coace, este vreme 
Şi-atunci te ieau, nu te 
teme ! 


I8. 


Mariţă, Mariţă, 
Tânără fetiţă, 
Eu m'aş îndură 
De ţi-aş cumpără 
Cercei şi mărpele 
Pentru-a ta plăcere! 
—Ba, ba, domnuleă, 
Nu te supără; 
Cercei am purtat, 
N'am avut bărbat, 
Nici amurizat | 
Mariţă, Mariţă, 
Tânără fetiţă, 
Eu m'aş îndură, 
De ţi-aş cumpără, 
Mândri papucei 
De cincizeci de lei! 
—Ba, ba, domnuleă, 
Nu te supără: 
Papuci am purtat, 
N'am avut bărbat 
Nici amurizat! 
—Mariţă, Mariţă, 
Tânără fetiţă, 
Eu maş îndură 
De ţi-aş cumpără 
Rochie de mătasă 
Dintr'o mie-aleasă ! 
—Da, da, domnule, 
Nu te supără 


1. Cânepa-i cu sglâvocul verde. 
2. Poate: 


Să mă vâre în păcate. 


Dacă-i cumpără ; 
Am avut bârbat 

Și amurizat, 

Aşi n'am purtat, 
Nu mi-au cumpărat! 


19. 


Puicuţa cu ochi căprui, 
Mă tot cheamă prin radu, 
Să mă scoată din păcate? 
Nu ştiu, m'a scoate ori ba, 
Ori mai tare ma băgă! 

(Novaci-Gorj.) 


20. 


Frunză verde măr mustos, 
Fâ-te, neică, sănătos, 
Ca un trandafir frumos; 
Și eu să fiu sănătoasă 
Ca o floare la fereastră! 
(ifdem.) 


21. 


Foaie verde sălcioară, 
Aseară, alaltăseară, 
Mă plimbam pe ulicioară, 
Zării puica la portiţă, 
Bună ca o prepeliţă. 
Eu mă dau lângă portiţă, 
Ea se dă după portiţă; 
Eu îi râd şi ea îmi râde, 
Inimioara mi s'aprinde! 

(Țigănași-Iaşi.) 

22. 


Foaie verde și-un mărar, 
Mái bâdiță pădurar, 
Lasă-mă sub cel umbrar, 
Sub umbrar, sub cel arțar, 
Cu mi-i mândra tinereă, 
Să fac dragoste cu ea! 


—De ti-i mândra tinereă, 

Sub umbrar nu te-oiu lăsă, 

Că-i face păcat cu ea 

Și măscăriți dragosteă ! 
(Buciumeni.) 


23. 


Părinte, sfinția ta, 

Mä rog, ce te-aş întrebă: 
Nevasta care-i frumoasă, 
lertatu-i ca să iubească? 
Nevăstuica cu bărbat, 

Să iubească e iertat? 
—Și cu mine şi cu tine, 
Numai să nu ştie nime; 
Și cu mine şi cu altul, 
Numai să nu ştie satul 
Şi să nu afle bărbatul; 
Şi cu mine şi cu-oricine 
Şi cu popa din alt sat, 
Sa iubească i-i iertat, 

Câ popa nu-i dă păcat! 


24. 


"Câte sate am umblat, 
Ca Marița n'am aflat; 
Câre fete-s și neveste, 
Ca Marița nu mai este, 

Mă dusei la şezătoare 
Şi-am văzut O mândra 

floare. 
Şi-am gândit că-i a mătale 
Şi-a fost a lelei Păunei, 
Care s'a iubit cu mine. 
Pusei mâna ca so jeu 
Şi-i jurai pe Dumnezeu, 
Că pe alta mo mai ieu; 
Afară de dumneatà, 
Nu mai am pe nimeneă! 


25. 


Foaie verde iasomie, 
Cine ştie, cine ştie, 
Câte fete de felie 
Imi mai trebuesc şi mie! 
Protopopu-i protopop 


159 


Şi tot are şapte, opt; 

Şi vlădica că-i sadic 

Şi tot are-o ibovnică. 
Dar bobocul din flăcăi, 
Să nu aibă două, trei? 
Ia să ţi le 'mşir pe nume: 
Una-i Chira Trandafira 
Şi-alta-i Mărioara mea, 
Care-mi fură inimă! 


26. 


Ş'apoi, şapoi verde 
frunză, 
Ilenuţa ţese pânză 
ŞiGhiţo chiamă din frunză. 
—Taci, Ghiţă, nu mai 
strigă, 
Că te-aude cinevă! 
Las saudă, nici nu-mi 
pasă, 
Mi-i ibovnica frumoasă 
Și şede ’n răsboiu şi țasă! 


27. 

Foaie verde foaie lată, 
Pentr'o lele blăstămată 
În cătun cânii mă latră; 
Pentr'o lele de muiere, 
Nici o fată nu mă cere! 


28. 


Foaie verde de stejar, 
Iubesc fată de crişmar. 
Foaie verde rosmarin, 
Eu cer un pahar de vin, 
Ea-mi întinde chilul plin; 
—Frunză verde măr dom- 

nesc, 
Scot parale sâ plătesc, 
Spune că nu-i trebnesc: 
—Frunză verde peliniță, 
Strânge banii, măi bădiţă, 
Deseară să-mi dai guriţă! 


29. 
Foaie verde, foaie lată, 


160 


Mânam plugul spre bucata, 
Scoase dracul o nevastă, 
Tot din satul dumnea- 
voastră ! 
Uitându-mă după ea, 
Rupse boii cârceiă. 
Nevasta seamă-mi luă 
Şi din gur aşă-mi ziceă: 
—Mâi băiete, ţin'-te bine, 
Ochii mei nu-s pentru tine; 
De te-i uită ?n ochii mei, 
Ai să-ţi pierzi juncanii tăi! 


30. 


Mândră-i lumea, cui i-i 
dragă, 

Mie mi-i cerneala neagră. 

De-oiu zice odată «dragâ», 

Limba 'n gură mi se leagă 
Cu fir de mătasă albă, 

Vin, puică, de mi-o des- 
leagă ! 


31. 


Cine știe, cine știe, 
Ibovnica să şi-o ţie 
Cu pâne și cu masline, 
Cu rachiu de discovine; 
Dimineaţa rachiaș, 
De ameazun păpânaș, 
lar seara un struguraş! 


32. 


Foaie verde de mătasă, 
Noaptea-i vremea 'ntune- 
coasă, 
Nimerii la altă casă, 
Cu lumină la fereastră, 
Cu femeia mai frumoasă 
Şi bărbatu-i dus de-acasă, 
Când eră dragostea dulce, 
Pe bărbat dracul l-aduce! 


1. Se suprimă un cântec de viciu. 


33. 


Foaie verde puiu de nuc, 
Mă dusei Miercuri la târg, 
Văzui mândrele buluc, 
Mă dădui şi eu în rând, 
Şepte oci de vin băui 
Şi banii că-i isprăvii. 

Şi dacă banii-i mâncăi, 
Mă pusei să vând doi cai, 
De vin că mă săturai. 

Acum iar mi-arde de sete 
Şi eu bani nu am, băiete, 

Vândui moşia din hat * 
Şi maica m'a blăstămat, 
Să n'am loc de sâmânat, 
Nici iemaș dc dejugat!: 


34. 


Foaie verde peliniță, 
In vale la fåntâniță, 
Rage-un bou și-o copiliță(!) 
Boul rage, fata 'ngână 
Şi Ion aşă-i ziceă:: 

Taci copilă, nu, 'ngână, 
Ca să-mi strig ibovnică! 


Variantă. 


Foaie verde și-o sulfină, 
Rage-un bou într'o gradină, 
lese-o fată și-l îngână: 
— Taci, fetico, nu 'ngână, 
Că nu rag eu de geabi, 
Ci mă plâng şi-mi spun 

jeleă, 
Că mi-a murit soţiă, 
Când eram cu soţiă, 
Mâncam iarba munţilor, 
Beam apa izvoarelor ; 
De când soața m'a lasat, 
Mănânc fânişor uscat! 


35. 
Frunză verde trei pan- 
glice, 


161 


Nici o mândră nu-ți mai 
zice : 
—Nu mai bea banii, voi- 
nice, 
Că banii ţi-or trebui, 
Dacă iarna a veni, 
Că banii se fac cu greu 
Și se cheltuesc mereu; 
Că banii se fac la ţară 
Şi se cheltuesc pe-afară; 
Că banii se fac la câmp 
Și se cheltuesc la târg! 


Variantă. 


Frunză verde ţipirig, 
Purcesei Miercuri în târg 
Cu șapte cai de vândut. 
Lăsai murgul într'un dos 
Şi plecai în târg pe jos, 
Să vad caii cum se vând 
Şi galbenii cum se schimb 
Și văzui mândrele bând. 

Mi dusei și eu în rând, 
Băui azi şi băui mâni, 
Baui patruzeci de zile, 
Baui şeaua şi-un taftur 
Şi pantalonii din 
Nici o mândră nu-mi mai 

zice : 
Nu-ţi mai bea banii, 
voinice, 
Că banii ţi-or trebui, 
Pe când te-i căsători! 

Tot cu oca şi cu lelea, 
Pân' ce rămăsei cu pielea;. 
Să rămân numai cu sbârciul, 
Să seamăn cu pricoliciul ! 


36. 


„Dragoste nu prea "nțeleg, 
Când mă pun fete saleg, 
Căci alesul rău îmi face, 
Când toate fetele-mi place! 


1. Nici de bine, nici cu binele. 


Pamiile, Cântece de țari, 


37. 

Leliţcană din Nărtești, 
Geaba te mai fudulești, 
Că aseară prin noptat, 
Pe drum mi te-am sărutat! 
De răcneşti de două ori, 
Te sărut pe ochişori; 
De răcnești a treia oară, 
Te apuc de subsioară; 
De-i mai racni înc odată, 
Eşti a mea pe viaţa toată! 


38. 


Badea meu nu bate dru- 
mul, 
Tot trimite ca nebunul 
Pe streini ca sa-mi tot ceară 
Guriţa pân” mai deseară. 
leşi, bădiță, la iveala, 
Să ne punem la tocmeală; 
Eu să cer şi tu să laşi, 
C’altfel suntem pagubaşi. 
39. 

Badeo, eu m'am săturat, 
Tu să-ţi cați pealta'n sat, 
Te lași de dragoste vara, 
Mie-mi place n toată seara! 


40. 


Frunză verde de mătasă, 
Dela noi a treia casă, 
Este-un deavol de nevastă, 
Nu mă lasă să ţiu casă, 
Dä cu spuză pe fereastră, 
Să.mă frigă, să mă arza! 


41I. 


Frunză verde de cucută, 
Parcar fi treaba facuta, 
Că ibovnica nu-mi vrea 
Nici de bun 1 nici de bătută, 
Parcar fi treabă făcuta ! 


11 





42. 


Foaie verde busuioc, 
Am ajuns la uruioc. 
Pânzi-i lată, °n patru ițe, 
Ca sa-mi fac mie catrinţe. 
Foaie verde măcieş, 

Și bădiţei sumăies! 
Măi bădiţă, maică-ta, 
Nu ştiu, vrere-ar ori n'a 
vrea, 
Sa-i dau şi ei de 'ngropat, 
Că de ea m'am săturat. 
Câte ?n lună, câte "n soare, 
Mi-a stârnit în gura mare; 
Câte ?n lună, câte 'n stele, 
Dela ea am vorbe rele. 
Eu i-aş da pânză de ochi 
Şi tulpane pe la pochi 1 
Şi-o basmă de serafim, 
Numai noi să ne iubim, 
Că doar mă-ta-i gură rea 
Şi îmi strică dragostea ! 


43. 

Bădiţă, la probitit, 
Bine te-ai fi nimerit; 
Eşti mai bun de cel popit 
Decât de ibovnicit, 

Cå de dragostea din carte, 
Niciodată n'are parte! 


44- 


Foaie verde foi şi iarbă, 
Mult puicuţa mă întreabă, 
Cum de-o seamă nu mă duc 
In grădină lângă nuc! 
So *ntâlnesc în cea gră- 

dină, 
Câtu-i noaptea mai senină, 
Ori sub salcia pletoasă, 
Focul inimii să-i iasă. 

D'apoi mândruliţa mea, 
Bine-ar fi de mar află, 


1. In pron. pop., popi, preoți. 


2. Refren. 


Că dacă pornesc la ea, 
Ma apucă fâr' de veste, 
Nu știu ce pentru neveste. 
O nevastă frumuşică, 
Frumuşică, subţirică, 
Care noaptea 'n cale-mi 
pică. 
Când îi noaptea mai se- 
nină, 
Stau la dânsa în grădină; 
Când e noaptea 'ntune- 
coasă, 
O ’ntâålnesc pe lângă casă; 
Când îi frig şi cându-i 
ceaţă 
Şi bărbatul nu-i acasă. 
D'apoi, puică, lasă, lasă, 
Drept la tine-am să pornesc, 
Ca-i cam mult de când ră- 
resc ! 


45. 


La oi, la oi, măi mocane, 
Măi măcane, măi, 
Câ-ţi mor oile de foame, 

Măi mocane, măi 2! 
Nu la fete, la părete, 
Câ-ţi mor oile de sete. 
De cu seară până 'n zori, 
Tu îmi stai pe patde flori; 
Tu imi dormi pe pragul 
meu, 
Oile-mi sbierau mereu! 
Datoria mocănească, 
Cine vrea ca s'o cunoască : 
Tu să stai să le păzeşti, 
La fete să nu gândeşti! 
—Oile piară de foame, 
N'oiu uită ce-am învăţat, 
Ce ştiu fetele din sat. 
—Oile că sor rări 
Şi tu tare-i păgubi! 
—Rărească-se, măcar toate, 
Dela fete nu mă scoate! 


Variantă, 


Bună-i brânza din bur- 
duf, 
Buf, mocane, buf! 
Bună-i şi cea din găleată, 
Buf, mocane,-odată! 1 
— La oi, la oi, măi mocane, 
Că-ţi mor oile de foame; 
La oi, la oi, mâi băiete, 
Că-ţi mor oile de sete, 
Nu te duce ’n sat la fete; 
Nu la fete, la părete, 
Că-ţi mor oile de sete! 


46. 
Ce tâlhari îs cei flăcăi, 
Şi tâlhari și nătărăi! 
Când te prinde nu te’n- 


treabă, 
De cumvă nu ai vreo 

treabă, 
lar când mi te-au prins în 

mână, 


Gându-i stă o săptămână, 
Cum să te mai prind” odată 
Și cu leaca, tu-i faci nada ! 


47. 


Foaie verde fir de in, 
Leleo, de-acum nu maivin, 
Să ştiu că sar întâmplă 
Și mi-ar crăpă inimă! 


48. 


Tot strigă vecinele : 
«Te culci cu găinele !» 
Prăpădi-var Dumnezeu, 
Dacă-mi purtaţi rostul meu! 
M'oiu culcă când m'oiu 

culcă, 


Când bădiţa mi-a plecă; 





1. Se scot aceste două versuri străine: 


163 


De-oiu dormi, cum dor- 
miţi voi, 
Badea n'ar veni la noi! 


49. 


Dacă eu te-oiu înşelă, 
Tu, dragă, mă-i blăstămă, 
Dumnezeu ma blăstămă : 
Să mănânc din gura ta, 
Să mă ardă ochii tăi, 

Să mă leg în pătrânjei, 
Cu lanţuri de faieței, 
Ori să mă "nec pe uscat; 
Iaca, cum m'am blăstămat! 


50. 


Frunză verde romăniţă, 
Am iubit o porumbiţă; 
M'a cătat, ma lecuit, 
Când a fost de 'mbolnăvit; 
Când mă dureă vreun pi- 

ciot, 
Imi râdeă din ochișor. 
Când mă dureă vreo măseă, 
Pe obraz mă sărută, 
Durerea mi-o alină! 


SI. 


—Leleo, cât cei pe guriţă? 
Patru galbeni şi-o ca- 
trinţă; 
Şi-o catrință mocănească, 
Să mă mai întinerească, 
Cu canafi roşii pe poale, 
Cu băieri de lână moale, 
Cu zale și cu mărgele, 
La mijloc cu floricele; 
La mijloc doi bujorei, 
Cum sunt ochişorii tăi! 


52. 


Sus pe cer fi lună plină, 


— Ii bună şi din tejgheà, 
Buf, mocanca mea! 


Ziua cu noaptea se 'ugână, 
Dar eu noaptea n'am dor- 
mit, 
Nici un ochiu n'am aţipit, 
Ibovnicul mi-a venit; 
Cânii că mi l-au simţit, 
Ibovnicul mi-a fugit. 
Dare-ar moartea în cei 
câni, 
Dare-ar moartea în strâini! 
Nu-ţi dă chip să te 'ntâl- 
neşti, 
Viaţa să ţi-o drăgosteşti! 


I. 


Liliac verde crângos, 
Şede badea mânios 
Şi S'arată cu ponos. 
Las’ să șeadă sănătos, 
Găsesc altul mai frumos; 
Mai de soiu şi mai de viţă, 
Nu ca el o rămășiță! 


2. 


Foaie verde sălcioară, 
La Ploeşti pe-o mărgioară, 
La casa cu trestioară, 
Zace-un voinicel de boală 
Şi-l păzeşte-o fată mare 
C'o lumânare de ceară! 
Lumânarea s'a topit, 
Puişorul wa murit! 

Nu ştiu, zace ori se face, 
Că gurița nu-i mai tace. 
—Zaci, puiule, ori te scoală, 
Ori îmi dă și mie boală, 
Sž zăcem alatureă, 

Ca doi pui de turtureă: 


164 


Felurite. 


53. 

Dragostea de morăriță, 
Stă ascunsă prin tărâță, 
Prin tărâţă pe la moară, 
Cum te prinde, te omoară! 


54. 


Vrea mândruţa, ori nu 
vrea, 

După vrere n'oiu umblă ; 

Cine?ntreabă nu-i de treabă; 
Tu luă! şi nu 'ntrebă! 


Unul sboară şi se duce, 
Unul râmâne şi plânge. 
Să nu zici, mâne, poi- 
mâne, 
Că ti-i boala dela mine! 
(Meria-Covurluiu.) 
3, 

Pe la miez de noapte, 
Ce frunză se bate? 
Frunza teiului 
Și cu-a bradului. 

Hai, teiule, hai, 
Cum am să te tai, 
C'un topor tâios, 
Cun flâcău frumos; 
Co bardă tăioasă, 
C'o fată frumoasă; 
Să te feţuesc, 

Să te zugrăvesc, 

Să te fac icoana!... 

(dem.) 


4- 
Pauzi trenul şuerând, 


1. Imperativ des întrebuințat în loc de ze? Imprumut dela acelaş 


imperativ negativ: nu luă? 


I, hai, hai! 

Eu mă duc, tato, mă duc, 
I, hai, hai! 

Dă-mi gura să ţi-o sărut, 
Í, hai, hai! 

Eu mă duc, ţaţo, mă duc, 
I, hai, hai! 

Să ţi-o sărut de pe jos, 

Să-mi pară locul frumos; 

Să ţi-o sărut de călare, 

Să nu-mi parădrumul mare! 


5. 

Foaie verde, foaie lată, 
Eu plec, neică, în armata, 
Tu rămâi plângând la 

poartă ! 

Jea-mă, neica, și pe mine 
Să fac armata cu tine! 
— Bucuros eu te-aș luă, 
Dacai fi o floriceà : 
Te-aşpune'n pieptla manti, 
Aş face serviciu cu ea 
*Mpreună cu dumneată ! 
lar de-ai fi o floricică, 
Te-aș pune 'n piept la tu- 

nică, 
"S-face-armată fără frică. 
Dac'ai fi un bobocel, 
Eu te-aş pune la capel, 
Aş face-armată cu el! 
(Jud. R.-Sărat.) 


6. 


Ce tot caţi, leleo, prin 
sat ? 

N'ai copii de legănat, 
Nici bărbat de sărutat ? 

Copii n'am de legănat, 
Bărbatul l-am fărmăcat, 
Ca să nu-şi mai dea de leac: 
La cap i-am pus un bostan, 
Să nu se mai scoale-un an, 
La picioare iţele, 
Să-i iea dracul minţile! 1 





1. Se suprimă apoi un cântec viciat. 


2. Refren. 


165 


7. 


Zis-am leana trei mas- 
line, 
Ce fâcui, nu fâcui bine, 
Aveam car cu patru boi 
Şi-l dădui pe ochii tăi; 
Alta zis-am trei masline, 
Ce fâcui, nu fâcui bine: 
Aveam cal şi co trăsură 
Şi l-am fost dat pentr'o gură. 
Foaie verde trei aglice, 
Bat-o focul gură dulce, 
Sărăcie fåra price; 
Pentr'o gură și ochi dulci, 
Rămăsei sa port opinci! 


8. 


"Toată ziua trag cu coasa, 
Seara mă duc la mucoasa 
Şi ea cată s'o iubesc, 

Nu ştie că eu muncesc. 
—lubeşte-mă că-ţi plătesc! 

Mi-ei plăti, mi-ei răsplăti, 
Pe tine nu te-oiu iubi; 
Că mi-a plătit tatal tau, 
Ma legat de capul tau: 
—Mii baiete, fatul meu, 
Ți-oiu da galbeni cu lopata, 
De te-i logodi cu fata! 

Cu tine m'am logodit, 
De trăesc înnacăjit, 

De ţin traiul cu vatraiul 
ŞI ţin casa cu mucoasa! 
(Tg.-Ocna.) 
9. 
"Foaie verde poamă 
coarnă, 
Leliţă Ioană, 
De-aș ajunge pân’ la 
toamnă, 
Leliţă Ioană 2, 
Să beau vin, să mănânc 
poamă, 


166 


Să beau vin de poamă 13. 
coarnă MEE 
Să mă plimb din cramă ’n Pusei şaua pe doi cai, 
Pap: Trandafirule, 
A ; $ ; : 
Să beau vin, să frig păs- Şi plecài la rai, la rai, 
iramã 1! Trandafirule 2, 
i La raiu nu putem intră 
10. De mirosul florilor, 
CNI , De dragostea fetelor, 
Foaie verde și-o alună, De orcâtul broaştelor ! 
Am un pom în bătătură, 
L-aş tăiă să-l bag în sân, I4. 


Pe-o lamură are-un spin ; 
L-aş tăiă să-l bag în tindă, 
Lămurile-i bat în grindă; 
L-aş taiă să-l bag în casă, 
Lămurile nu mă lasă; 

L-aş tăiă să-l bag în ladă, 
Lămurile-i bat în coardă; 
L-aş tăiă dar nu mă 'ndur, 
L-aş lăsă, poame nu face 
Şi de face, nu se coace! 


Foaie verde viorele, 
Dragă şi iar dragă, 
La vale, la Fântânele, 
Dragă şi iar dragă $, 
Mai la vale, pe Săcele, 
Cântă-mi două păsărele, 
Cântă și se tânguesc, 
De dragoste-și pomenesc: 
Leliţă, dragostea noastră, 
A rămas ca plugu'n coastă; 
Vântul bate vălurele 


e Şi-mi aduce dor şi jele 
Foaie verde lemn uscat, De pe la puicele mele; 
Maică, rău mai blăstămat, Le iubiam de mititele 
Să n'am parte de-alinat! Şi le lăsam singurele, 
Din picior mai legănat, Cu mult dor, cu multă 
Din gură m'ai blăstămat, jele ! 4 
Ca să fiu amurizat, 
Så tremur pe lângă gard! 15. 
12 Hai de-a dura,dura,dura, 
i Sărută-v'ar neica gura, 
Foaie verde odolean, Nu la toate, ci la una, 
Cânt un cuc, un cuculean Pe care-o chiamă Păuna! 
Şi-l ascult un căpitan Hai de-a dura,dura,dura, 
Și Cv fată de Oltean.  : Să dăm dura nu mai una; 
Căpitanu-i Moldovan Şi-a mai zis badea Andrei, 
Pe deasupra-i cu caftan. Să dăm durei numai trei! 
Cântă cucul pe pelin, Hai de-a dura,dura,dura, 
Că ne-așteaptă trenu ?n Sărută-v'ar neica gura, 


drum ! Nu la toate, ci la una, 


1. Refrenul se aude şi: 
Cumătră Ioană! 
2. Refren. 
3. Idem. 
4, Se suprimă apoi un cântec. 


Pe care-o chiama Piuna; 
Și-a zis badea Caramici, 
Să dăm durei numai cinci, 
Și-a mai zis badea Năstase, 
Sa dăm durei numai şase. 
Hai de-a dura,dura,dura, 
Sărută-v'ar neica gura, 
Nu la toate, ci la una, 
Pe care-o chiamă Pâuna! 


16, 


Floricica bobului, 
Pe malul Siretului, 
Paşte calul lorgului. 
Murgul paşte şi nechează, 
Iorgu doarme și visează ; 
Ce folos de visul lui, 
Dacă nu-i şi mândra lui! 


17. 


Foaie verde de aclaz, 
Cine trece pe la iaz? 
Ghiţişor cu calul breaz 
Şi se spală pe obraz 
Şi se şterge cu dulamă, 
Să-și dea Măriuţa seamă, 
Că nu i-a cusut năframă! 


18. 


Cântă cucu ?n curatura, 
Dare-ar Dumnezeu o bură 
La puicuţa 'n bătătură, 
Să crească o floare mura! 
Şi una mai stânjinie 
La Ghiţă pe pălărie! 

(Negrileşti.) 


19. 


Foaie verde foaie lată, 
Avui maică, avui tată; 
Taică-meu mă suduiă, 
Maică-mea mă blăstămă: 
Să najung la măritat, 


167 


Să nam parte de bărbat. 
Dat-a Dumnezeu şi-a dat, 
Şi-am ajuns la măritat, 
Mândru om că mi-am luat. 
Măi bărbate, zile ai, 
Că tu vorbe bune-mi dai 
Și mă ’ntrebi de ce mă 
doare, 
Și mă ţii cum tine-o floare! 
(Buciumeni.) 


20. 


Foaie verde peliniţă, 
Colea n vale ?n grădiniţă, 
Paște calul lui Gheorghiţă, 
Priponit de-o lămuriţă. 
Lămuriţa s'a uscat, 
Calu-a tras pân” a scăpat. 

Alearga, Gheorghiţ-a- 

leargă, 
Că daca n'ai alergă, 
Guriţă ni sărută, 
Că-i mândra'n loc depărtat: 
Să te duci încălecat 2! 


Varianta 1. 


Foaie verde alior, 
A plecat nenea Ion 
Şi-a lăsat calu?n pripon, 
Priponit de-un alior ; 
Aliorul s'a uscat, 
Murgu-a tras pân” a scapat, 
La Ileana a plecat, 
Drept în poarta ei a dat, 
De trei ori a nechezat, 
Poarta sa cutremurat, 
Ileana s'a deşteptat! 
leşi lleană, pân” la poartă, 
De vezi ce jale te-așteaptă! 
Și-am zis verde şi-un 
dudau, 
Calul meu, căluţul meu, 
L-ai trântit, l-ai omorît 
Și de asta n'a venit? 


1. Cred că murie; negru murìu e negrul cu lustru ca mura. 


2. Să te duci călare. 


Frunză verde lemn du- 
ghit, 
Murgul, ei ca i-a grăit: 
Două mândre l-a iubit; 
A fost voinic ostenit 
Și de asta n'a venit! 


Varianta 2. 


Altă foaie de-alior, 
Colea 'n vale la izvor, 
Paşte calul lui Ion, 
Priponit de-un alior. 

Aliorul s'a uscat, 
Murgul mi s'a deslegat, 
La Marica ’n poart a stat, 
Cu copita 'n poart a dat 
Şi pe murg că ja ’ntrebat : 

Murgule, unde i Ion ?... 


21. 


Foaie verde rug de mure, 
Peste deal în cea pădure, 
Trec fetiţele la mure 
Şi se duc, se duc cu ele 
Și flacăii la nuiele! 


22. 
Oltule, Olteţule, 


Ce vii tare tulburat, 

Cu plaghii şi cu butuci 
Şi capete de cai murgi? 
Of, sacă-ţi-ar apele 

Şi toate izvoarele, 

Sa ramâie pietrele, 

Sa le bată soarele, 

Să trec cu ciobotele, 
Sa-mi sune potcoavele, 
Sa m'auda mândrele ! 


Variantă, 


Bată-te legea de Olt 
Şi plaiul Craiovii tot; 
Pe unde trec luntrile, 
Să bată pulberilă, 

Să rămâie pietrile, 
Sa le bata soarelt, 


168 


Să trec cu picioarele, 
Sa-mi văd surioarele ! 
(Negrilești.) 
3. 

Cucuruz cu frunza ’nsus, 
Sarut ochii cui te-a pus. 
Și te-a pus cu patru boi, 
Sărut ochii amândoi; 

Și te-a pus badia meu 

Şi te-am praşit numai eu; 
El te-a pus, eu te-am prășit 
Şi mi te-am îngrijit noi 
Şi te-om mâncă amândoi! 


24. 

Foaie verde anison, 
La livadă la Ion, 
Porumbiţa n'are somn. 
Pasărele cârdișor, 
Toate vin noaptea de- 

adorm; 
Să te-adorm la mine’n 
brata, 
Sa te satur de dulceaţă! 
(Negrilești.) 
25. 


Foaie verde măr mustus, 
Dela Bucureşti în jos, 
Creşte-un merişor frumos; 
Mar frumos cu frunza 

deasă, 
La potecuţa aleasa. 

Dară marul cin” l-a pus? 
Ionel care sa dus. 

Şi nu l-a pus singurel, 
C'a fost Ileana cu el. 

La cazarmă 'n meliţie, 
Ion nu-i dus pe vecie, 
Ci mi s'a dus «a să vie! 

26. 
Sărutâ-ţi-aş gurita! 
—Şi eu bade pe a ta! 

Ochii şi sprincenele 

Codrul cu izvoarele! 


27. 


Foaie verde avrămască, 
La Ileana pe fereastră, 
Creşte două flori albastre, 
Iar una-i mai stânjinie, 
La lon pe pălărie! 

Şi una-i de calapăr, 
Şede la Ileana n păr! 
(Vezi aici No. 18.) 


28. 


Nu sări, fată ?n grădină, 
Că te ieau Sârbii de mâna 
Şi re poartă prin grădină, 
Să se facă ceapa buna, 
Usturoiu ?n căpăţină 
Şi varză în foloștina! 1 


29. 


Ici în vale la fântâna, 
Doua fete spală lână; 
Una spală, alta “ndrugă, 
Să tacă lui Bujor glugă; 
Una spală și suspină, 
C'a scăpat salba ’n fântână; 
Şi-i salbă de gălbânaşi, 
Facută de-un notaraş; 
Şi-i salbă de icusari, 
Facută de doi primari; 
Şi-mi este de irmilici, 
Făcuta de doi voinici! 


Variantă. 


Colea ’n vale ia fântână, 
Două fete spală lână; 
Una spală, alta 'mtrugă, 
Să faca lui Pântea glugă, 
Să le-aducă caş şi urdă; 
Caş şi urdă de mâncat, 
Guriţă de sarutat! 

(Nesrileşti.) 


30. 
Foaie verde și-un dudău, 


1. Sau: 


Spune, Nico, ce-aud eu; 
Am aflat că-ţi pare rău 
Că te ibovnicesc eu. 

Eu te iubesc, eu te ieu; 
Când a creşte grâu 'n sat, 
Ai să pui peteala °n cap; 
Când a creşte grâu 'n casă, 
Atunci ai să fii mireasa! 


31. 


Cântă cucul, cântă, 
Dar cine-l ascultă? 
Două turturele, 

Mici şi gingâşele ; 
Cucu-i mulțămir 
Că-i căsătorit; 

Da-i mai rau de ele, 
Că-s pline de jele; 
Bărbat cau avut 

Şi mi l-au pierdut! 


32. 


Și-am zis verde trei alune, 
De-aş mai fi odată june, 
Aş şti floarea cum se pune; 
Şi mi-aş pune-o la ureche, 
Să fiu drag numai la fete! 


Variantă. 


De-aş mai fi odată june, 
Şti-o-aș floarea cum se 
pune ; 

Şi-aş pune-o cam pe-o ure- 
che, 
Duce-nvaș seara la fete! 


i 33. 
Foaie verde cucuruz, 
Bate-un vântişor din sus 
Cu veste şi cu răspuns. 
Şi ce veste mi-a trimis? 
Să ma duc ca s'o mai văz, 
Şi de-acolo ca so jeu, 
Că-i bărbatul nătărău! 


Şi varza în glavăţină. 


34- 


Una "n sat de mă iubeşte, 
Alta nu-mi mai trebueşte; 
Una'n satdacă-mi descântă, 
Alta peaba îmi tot cântă; 
Dar cântecul de străin 
Nu răsbate nici în sân; 
Dară pân” la sufieţel, 
Câtă vreme pierde el! 


35- 


Foaie verde puiu de nuc, 
Astăzi beau, astăzi må- 
nânc, 

Mâui pun şaua şi mă duc, 

Toate mândrele îmi plâng. 

Şi nu-mi plâng de vorbe 
rele, 

Ci plâng de faptele mele! 


36. 


Măi mocane dela oi, 
Mâi mocane, mai, 
Tu pai grijă nici nevoi, 
Măi mocane, măi, 
Tu te plimbi cu zilele, 
Lângă sat cu turmele; 
Pe dealul Răzorului, 
Drumul trecătorului ; 
Ca să-ţi mai uiţi de nevoi, 
Pui capu! pe-un moşiroi; 
Dragi îţi sunt oiţele, 
Dar mai dragi fetiţele! 


37: 


170 


Plec din deal, scobor în * 


vale, 
Mă "ntâlnesc cu mândra'n 

cale. 
—Mândro, mândruleana 

mea, 
Unde ti-i pornirea ta? 
—Spusu-ţi-am, bade,odată, 


1. Refren. 


Că mă duc sara la baltă, 
Să prind peşte şi-o svârlugă, 
Deseară så ne ajunga; 

Să prind smorlă şi plătici, 
Dar tu, bade, un’ te duci? 
—Eu mă ducpână la moară, 
Ca să macen fâinioară, 

Să faci plăcinte deseară ! 


38. 


La umbruţa fagului, 
Lângă floarea macului, 
Şade Micu şi jăleşte 
Şi jăleşte şi ocheşte, 

Şi ochește cam la vale 
Şi aşteaptă puica °n cale. 

Frunză verde şi-un fuior, 
Sufletul i-i plin de dor 
După lelea sprintenică, 
Mândră ca o rândunică! 


39. 


Fa Mariţo, un” te duci, 
Numa 'n fásta şi °n papuci? 
- Mă duc, lele, la izvor, 
S'aduc apă 'ntrun ulcior, 
Să mă spăl, să fiu mai-mai 
Şi drăguță la flăcăi! 

—Fa Mariţo, eu gândesc 
Ca să mi te însoțesc! 
Ba mai pune-ţi pofta "n 
cui, 
Par'că nici n'aud ce spui! 

Fa Mariţo, badea tau 
E un prost şi-un nătarâu; 
Fa Mariţo, da-i ţăran 
Și se poartă cu suman, 
Cu opinci şi cu /ârsine, 
Nu-ţi dă nimica când vine. 
Eu cu şapcă şi surtuc, 
După tine mă usuc! 


40. 
Foaie verde trandafir, 


Aleg floarea fir cu fir 

Şi-o *mpletescşi-o răsucesc, 
Numai cât să-ţi vie bine, 
Ca să ştii că-i dela mine! 


41. 


Drag mi-a fost calul bă- 
lan 

Și bălan cu şaua neagră, 
Când i-oiu zice, hi! să 
meargă; 

Șaua neagră, frâul verde, 

Sbori şi nimeni nu te vede! 

I-ha-hai, dorule, hai, 

Prea multe valuri îmi dai 
Şi nu pot să le opresc, 

Când la puica mă gândesc! 1 


42. 


Frunză verde avrămeasă, 
In casa moldovenească, 
Nevasta "'nșiră cu drag, 
Mărgelușe pe şireag, 
Cumpărate de bărbat; 
Cumpărate ca să fie, 
Odoare pentru soţie, 
Pentru nevasta din casă, 
Ca să fie mai frumoasă! 


43. 


Badeo, tu nu mei veni, 
Dacă nu m'ei îndrăgi; 


171 


1, Se suprimă apoi un cântec. 


De mine, n'ai aveă parte, 
Bădiţă, de-i fi departe; 
Peste poartă şi cevă, 
Nici nu te-i încumetă! 


44- 


Frunză verde iasomie, 
Cin’ dracul mi-a şoptit mie 
Gânduri de călugărie! 
Cine dracul mi-a şoptit, 
De m'am fost călugărit! 

Foaie verde mâr molid, 
Când am fost călugărit, 
Intrarà focul în schit; 

Şi când mă călugăriă, 
Ardeă şi mănăstirei, 
Călugării imi ziceă: 

Decât te călugăriai, 
Mai bine ochii-ți scoteai! 

(Negrilești.) 


45. 


— Foaie verdeşi-un mohor, 
Un” te duci tu Ghiţişor? 
—lLa Brăila. să mă "'nsor, 
C'aici fetele nu vor, 
Mau aflat că sunt dator; 
Sunt dator la doi voinici 
Co sută de irmilici; 
Sunt dator la doi primari 
Co sută de icusari! 

Pentru sfârşit, vezi sfârşi- 
tul dela no. 29. 


B. — DOR ȘI JALE. 


1. Puterea și necazurile dorului. 


I. 


Foaie verde de cicoare, 
De oftat ce oftai tare, 
Furca pieptului mă doare; 
Omul daca mai oftează, 
Parcă se mai uşurează ! 

(Mușeteşti-Argeş.) 

2, 


Foaie verde bob are, 
Mândro, dorul meu şi-al 
tău, 
De s'ar face ferăstrău, 
Ferăstrau cu pânza nouă, 
Ca să tae munţi în două, 
Ca mi-am prins amantă 
nouă ; 
Ferăstrau cu pânza lată, 
Ca să taie munţi de piatră, 
Să pot trece la amantă, 
Ca $o mai sărut odată; 
Ferăstrău cu pânza mică, 
Sa taie munţii de sticlă 
Să-mi văd a mea ibovnică. 
De-arfisoare unde-i luna, 
Sa dau cu puicuţa mâna; 
Şi când soarsle-a sfinţi, 
Atunci ne vom despărţi! 
Idem.) 


2 


pe 
Cine are dor pe vale, 
Ştie luna când rasare 


Şi noaptea câtu-i de mare; 

Cine are dor pe luncă, 

Ştie luna când se culcă 

Și noaptea câtu-i de mică! 
Idem.) 


Varianta 1. 


Foaie verde trei migdale, 

Cine are dor şi jale, 

Ştie luna când răsare 

Şi noaptea câtu-i de mare; 

Cine are dor pe luncă, 

Ştie lumea când se culca, 

Ştie luna când se urcă 

Şi mândruţa când må- 
nâncă! 

Varianta 2. 

Cine n'are dor pe vale, 
Nu şti” luna când răsare 
Și noaptea câtu-i de mare; 
Cine n'are dor pe luncă, 


Nu Sht 0a când se culcă, 
Nicf-moaptea câtu-i de 


lungă! 
(Comunic. de d-l L. Mre- 
jeriu, Bucovina.) 


4. 

Tor mă mustră cucuţul, 
De ce n'am glas ca dânsul ? 
Cum oiu aveă glas de cuc, 


Dacă plâng pân ce mă culc! 
(Idem.) 


5. 


Foaie verde bob năut, 
Câte puicuțe-am iubit, 
La nici una n'am gândit, 
Dar la asta de-o iubesc, 
Nu e ceas să nu gândesc; 
Nu e ceas, nu e minut, 
Pân” adorm în asternut; 

(Muşeteşti-Argeș.) 

6. 


Foie verde de bujor, 
La fântână, la izvor, 
Se *ntâlneşte dor cu dor, 
Se sărută până mor! 

Foaie verde trei masline, 
Am avut un puiu pe lume 
Și n'am ştiut cum se ţine; 
Dar aci de l-aş aveă, 
Eu aş şti cum l-aş ţinea: 
Cu pâne şi cu masline 
Și cu mâna ’n sân la mine. 

Ș -am zis verde bob areu, 
Dare-ar bunul Dumnezeu, 
Sa fie pe gustul meu, 
Că ce-oiu iubi să şi ieu. 

Lasă lumea să vorbească, 
Amănţelul să-mi trăiască; 

Tot aşă zice lvmeă, 
Că dormim alătureă » 
Ca doi pui de randuneă! 

(Idem.) 

7. 

Foaie verde foi şi-o fragă, 
Ia vezi puica mea cea dragă, 
Trece drumul nu mă 'n- 

treabă! 

Foaie verde fir de nalbă, 
I-am dat voie să şi aleagă, 
Să-şi aleagă dintr'o mie, 
Numai să-mi samene mie 
Şi la ochi şi la sprincene 


Și la dragostele mele! 
(Snici-Argeș.) 


1. Refren. 


173 


8. 


De sar face dealul şes 
Şi pădurea drum de mers, 
Sı văd de unde-am purces! 

Zis-am leana alior, 
Am purces depărtişor, 
Că m'aşteapt un puișor, 
Ca un crin, ca un bujor, 
Cu gura fripta de dor; 
Şi m'aşteapt' o puiculiţă, 
Ca un crin, ca o crăiţă, 
Cu gura de lămâiţă! 


9. 


Bate vântul dela munte, 
D'aulică, maică, 
Şi-mi vine cu doruri multe, 
D'aulică, maică 1, 

Vântule, mai contenește, 
Că vântul mă pârjoleşte. 
Vântul mări-a auzit, 

Din bătaie a tinchit, 
Dorul meu n'a mai pornit. 
Ziua-i mică, noapte-i 
mare, 
Dorul mă prinde 'n frigare; 
Foileana iarba mare, 
Mă rog, vinte, dumitale, 
Ca la un frate mai mare: 
Intoarce-te de pe cale 
Şi du dorul meu la vale; 
La bădiţa să mà duci 
ȘI să-i spui cu vorbe dulci, 
Că i-am mai scris ur tăvaş, 
Că i-i dorul prea vrăşmaş. 
Şi i-am scris un răvășel, 
Ttimeata mai puţintel, 
Să vie şi el cu el; 
Şi i-am mai scris un răvaș, 
C'am de-ajuns și de rămas! 


IO. 


Foaie verde și-o laleă, 


Ascultă-mi plânsoarea mea: 
Fă-mă, Doamne, o icoană, 
La biserică, la strană; 
Câte fete so ?'nchină, 
Pe mine wor sărută; 
Şi-ar da, Doamne, şi-ar 
mai da, 
Să vie și mândra mea, 
Să mă sărute şi ea, 
Să-mi aline durereă ! 
(Tg.-Ocna.) 


II. 


Vai de mine și de mine, 
De când bat drumul la tine! 
Vai de mine şi de mine, 
De când te iubesc pe tine, 
Mi s'a fript inima n mine! 
Inimioara mi sa ars, 
Feţişoara mi s'a tras, 
Mintea la tine-a rămas 
Şi-apoi tot tu zici: «te las!» 

(Idem.) 


12. 


Dorule pribeag, 
Ce mă faci să zac! 
Dorule nătâng, 

Ce mă faci să plâng! 

(Negrileşti.) 


13. 


Pe drumul care merg eu, 
Nu-i fântână, nici pârău, 
Nici crișmuliță să beu. 
Focul dela inimioară, 
Nu mi-l potoleşte-o ţară, 
Numai mândra Într’o seară! 

Idem.) 


14. 


Inima mea se jurase, 
De iubit ca să se lase, 


174 


1. La puica de care mi-i dor. 


Că iubitul are-un dar: 
Intâi dulce,-apoi ama! 


15. 


Foaie verde şi-un bujor, 
La fereastra din obor, 
Bate murgul din picior. 
Şi nu bate ca sadorm 
Și bate ca să mă scol, 
Să pun şaua binişor, 

Să mă duc depărczor, 
La puica, cari mi-i dori, 
Să-mi dea guriţă s'adorm ! 


16. 


Vai şi-amar, puică-i de 
mine, 
Că mi-i gândul tot la tine. 
Uni merg şi un mă 'ntorc, 
Par'că trec, leleo, prin foc. 
Picioarele merg pe cale, 
Gândul mi-i la tine’n vale; 
Picioarele-mi merg prin văi, 
Gândul mi-i la ochii tăi! 


17. 


Foaie verde şi-un costor, 
Somn mi-i, mamă, ochilor, 
Mult mi-i greu sprince- 

nelor ! 
—Du-te, fată, de te culcă, 
In patul lui tată-tău, 
Unde mă mai culc și eu! 
—Ba eu, mamă, nu m'oiu 
duce, 
Că nu mi-i hodina dulce. 
Levicerul cel de lână, 
Miroase-a babă bătrână ! 
Somn mi-i, mamă, ochi- 
lor, 
Şi mi-i greu sprincenelor! 
— Mergi, fată, şi te-i culcă, 
In patul surori-ta ! 


175 


Ba eu, mamă, nu m'oiu 
duce, 
Cå nu mi-i hodina dulce, 
Că-i aşternut flori cu flori, 
Amiroase-a. mulţi feciori ; 
Somn mi-i, mamă, ochi- 
lor, 
Greu tare sprincenelor ! 
Mergi, fată, şi te-i culcă, 
In patul lui frate-tău, 
Mama nu te 'nvaţă rău! 
Ba eu, mamă, nu mă duc, 
Nu mă duc şi nici mă 
culc, 
Că-i aşternut tot cu flori, 
Miroase-a două surori. 
Somn mi-i, mamă, ochi- 
lor, 
Tare greu sprincenelor. 
—Du-te, fată, un te-ai 
duce, 
Und” ţi-a fi hodina dulce: 
In podul grăjdiuţului, 
In patul drăguţului! 
Deie-ţi Domnul, maică, 
zile, 
Acol' m'oiu hodini bine, 
Cu mâna la subsioară, 
Cu mâna la bărbioară, 
Cu focul la inimioară! 


18. 


Foaie verde mărgărint, 
De când umblu în iubit, 
Doar cu dorul mă mângâiu 
i-l pun sara căpătâiu. 

Şi-altă foaie de năgară, 
Am intrat în primăvară, 
Dorul mândrei mă omoară. 
Când o văd venind la plug, 
Scot din brazdă și dejug, 
Şi nu-mi vine nici c'o 

treabă 
Vine numai de mă 'ntreabă: 
— Bade, spunede ţi-s dragă! 
I-aş răspunde că mi-i dragă, 
Limba ’n gură mi se leagă 


Şi nu pot să-i tăinuesc, 
Să-i spun câte pătimesc 
De când dorului slujesc! 


19. 


Foaie verde samalare, 
Cât mi ţi-i noaptea de 
mare, 
Mă port pe murgul câlare 
Pe la poarta dumitale. 
Foaie verde de-o laptugă, 
Cât miţi-i noaptea delungă, 
Mie-mi pare inititică, 
Pentru tine,-o copilică. 
Alta zis-am samalare, 
Drum pe deal şi drum pe 
vale, 
Drum pe la poarta mătale! 
De când ţi-am zis, fată 
mare, 
Să-ţi laşi coada pe spinare, 
Foaie verde şi-o lăptugă, 
De ești mare, ori ești mică, 
Eu te-am prins de ibovnică! 
(Cosmești.) 


20. 


Foaie verde lemn uşor, 
Cine are 'n lume dor, 
Duce-și viața mai uşor; 
Eu am două dorurèle : 
Dorul meu şi-al puicei mele, 
Două doruri, două grele? 

(Idem.) 


21. 


°“ Foileana ghiocel, 
Dragul lelei Ionel, 
Mulţi sau dus şi mulţi 

s'ar duce, 

Inima li se usuce, 
Şi-ei porni ca mâni şi tu! 
Du-te baden drumul tău, 
Dar să-mi laşi tu dorul tău ; 
Să nu-l lași, să mi-l trimeţi, 
Că îo-ţi ştiu dorul drumeţ; 


Să-l trimeţi, să vii cu el, 
Dragul lelii bujorel. 
Şi să vii din lună 'n lună, 
Să nu mă găseşti nebună; 
Să vii pe la sărbători, 
Pe lună de patru ori, 
Că-i, bădiţă, drept cuvânt, 
Că mă găseşti în mormânt; 
De-oiu muri, så mă des- 
gropi, 
Cu trei dascăli și trei popi, 
Să-mi ieai pânza de pe faţă, 
Minte să mă ţii în viaţă! 


22, 


Foaie verde lăcrămioare, 
Hai murgule'n pas mai tare, 
S'ajungem la sat cu soare, 
Să-ţi dau fân cu lăcră- 

mioare 
Şi apă din strecătoare, 
Că m'aşteaptă puica’n cale, 
Cu rachiu, cu demâncare, 
Cu bucatele pe masă, 
Cu ocaua plină, rasa! 


Variantă, 


Hai murgule "n pas mai 
tare, 
Să ajung în sat cu soare, 


Să-mi văd mândra sănă- 
toasă, 
Ca o gherghină frumoasă! 


23. 


Zice verde lozioară, 
Am primit o veste-aseară, 
Că ibovnicul e ?n ţară. 
Am să-l cat din gară-n- 

gară, 
Co dragă de hârtoara, 
Cu cerneală din dugheană, 
Cu condeiu de pană neagră, 
Ca să vie mai de grabă! 


176 


24. 

Foaie verde şi-o alună, 
Tot te rog, puică, de-o lună, 
Să m'aştepţi la curătură, 
Să-mi dai puţintică gură, 
Că guriţa dela tine, 

Mă oftică, vai de mine! 


25. 
Veniţi frați veniți surori, 
De mă 'mpodobiţi cu flori; 
Veniţi surori, veniţi fraţi, 
De mă 'mpodobiţi cu brazi. 
Eu mă duc unde mă cere, 

La casa cea de vecere, 

Fără uşi, fâră fereşti, 
Mă mir cum să mai trăeşti! 
Frăţiori, la moartea mea, 
Sâ-mi chemaţi şi nevastă; 
Sâ-mi chemaţi și copilaşii, 
Să mi-i mai sărut odată, 
Rămas bun de viaţa toată ! 


26. 


Foaie verde vălurele, 
La podul cu petricele, 
Trece-un cârd de rându- 

nele ; 
Şi nu-i cârd de rândunele, 
Şi-s ibovnicele mele, 
Cari m'am iubit cu ele! 


27. 


Foaie verde de mâtasă, 
Ies afară, intru °n casă, 
Cu inima friptă, arsă ; 
Intru ?n casă, ies afară, 
Inima-mi sloboade pară; 
les afară să mă stâng, 
Bate vântul, râu nvaprind; 
les afară, intru ?n casă, 
Să mă uit la cei din casă, 
Să mă vit la cei cu milă! 
Cum nu am cuţit cu mine, 
Să-mi pun cuţitașu'n piept, 


Să curgă sânge 'nchegat, 
Dela lana apucat; 

Să curgă și mohorit, 
Dela lana dobândit! 


28. 


Nicuşor, mustață neagră, 

Vine sara şi mă ’ntreabă : 

Ce faci puiculiță dragă? 

—Eu fac rau că sunt bol- 
navă ; 

Şi sunt bolnavă de-o mână, 
N'am spălat cămeşi de-o 
lună. 

Ce eşti neagră, ce eşti 
slabă ? 

— Sunt neagră de felul meu 
Şi slabă de dorul tău, 
Cam fost iute la iubit 
Și "nţeleaptă la cuvânt! 


29. 


Dorule, mâncă-te-ar fo- 
cul, 
Mai îmbătrânit cu totul; 
Dorule, mâncă-te-ar para, 
M'ai îngălbenit ca ceara! 
(Negrileşti.) 


30 ' 


Frunză verde şi-un du- 
dău, 
Lele, bai, de dorul meu, 
Auzii că ţi-i cam täu. 
Dar nici mie nu mi-i bine, 
Când nu-i puicalângă mine, 
Când nu pot să vin la tine. 
Mă tot doare și mă arde, 
Că bat drumuri depărtate; 
Mă tot vstură, mă frige, 
Înimioara 'n mine plânge, 
Când la tine mi se duce! 


31. 


Lung e drumul plaiului, 
Dar mai lung dor 'badiului; 


Pamfile, Cantece de țară. 


177 


Drumul plaiului se gala, 
Dorul badii niciodată ! 
(Novaci-Gorj.) 


Variantă. 


Frunză verde-a bradului, 
Nu-i lung drumul Giur- 
giului, 
Da mi-i lung al dorului! 
Al Giurgiului se sfârşeşte, 
Al dorului se lungește, 
Inimioara mi-o topeşte! 
(Jud. Argeș.) 


32. 


De-ar fi dorul ca vântul, 
Sar aprinde pământul! 
Şi-i mai rar dorul, mai rar, 
Că pe-aicea-i loc amar; 
Să fii, dorule, fii lin, 

Că pe-aicea-i loc străin. 

Când oiu fi la maică- 

mea, 
Vin, dorule, cât ăi vrea; 
Când oiu fi la locul meu, 
Vin, dorule, tot mereu! 
(Novaci-Gorj.) 


33. 


Du-te, dor, până ce-i nor, 
Că dacă s'a înseră, 
Mai departe te-oiu mânăt 
(Idem.) 


: 34. 


Frunzuliţă sămulastră, 
Du-mi-te, drăguţ acasă, 
Că 1e-or bate-ai voştri-a- 

casă. 
—Să mă bată cât de mult, 
Eu de-aicea nu mă duc; 
De pe căpătâiu umplut 
Şi pat bine aşternut! 

(Idem.) 

12 


35- 


Foaie verde anison, 
Scoală, Mariţă, dia somn, 
Şi-mi dă guriță, că mor. 
Mai facut din om ne-om, 
Că răsar noaptea prinsomn, 
Nici nu-s treaz și nici n'a- 
N dorm! 
(Tg.-Ocna.) 


36, 


Badev, badeo, de-i veni, 
Cărăruşa ti-oiu plivi; 
Ți-oiu aşterne ?n cale nalbă, 
Sa ne vedem mai degrabă; 
Ți-oiu aşterne crinișor, 
Să calci, badeo, mai ușor! 


37- 


Pentra tine, pentrun 
puiu, 
Tot las uliţa şi suiu; 
— Pentru tine, pentr'un 
drag, 

Tot aştept sara în prag! 


38. 


Iancu doarme și visează, 
Murgul paşte şi necheaza, 
Puica plânge şi oftează. 

lencușor, gura mătale, 
Ia scoboar din deal în vale, 
Să-ţi dau guriţa mătale. 

Gura mea îi zahar dulce 
Şi-atuncea nu te-ai mai 

duce. 

Iancu dealul scoboră 
Şi guriţa-i sărută ! 


Variantă. 


Frunză verde-a bobului, 
Pe malul Siretului, 
Paşte murgul Iancului, 
Unul paşte, șapte creşte, 


1. Se suprimă apoi un cântec confus. 


178 


Şapte crește, șapte naște; 
Murgul paşte şi nechează, 
Iancu doarme și visează ! 
Ce folos de visul lui, 

Dacă nu i-s mândra lui! 


39- 


Badeo, pentru dum- 
neatà, 
Mult îmi arde inimà. 
Bădiţo, de focul tău, 
Nu mănânc şi nici nu beu; 
Arde focu ?n paie ude 
Şi bădiţa nu m'aude. 
Întru ?n casă, nu mă lasă, 
Inima mi-i friptă, arsă; 
les afară să mă stâng, 
Bate vântul și m'aprind; 
Intru ?n casă, ies afară 
Şi focul arde cu pară! 


40. 


Şi-am zisverdetrei alune, 
Câte focuri sunt pe lume, 
Nu ard ca inima 'n mine, 
Ca cuptorul roș de pâne. 

Boala care mi-o zac eu, 
Nu mi-i dela Dumnezeu 
Şi-mi este de dorul meu! 


41. 


Fosie verde tiriplic, 
Are mă-sa un voinic, 
Tot ma port şi tot ma duc, 
După dânsul mă usuc. 
les pe prispă la ăcoare 
Şi mă usuc pe picioare! 

(Negrileşti.) 


42. 


Foaie verde grâu mărunt, 
De-ar fi dor pe cât urit, 
N'ar încăpeă pe pământ; 
Dar doru-i mai puţintel, 
Sa umplut lumea de el. 1 


43- 


Foaie verde grâu mărunt, 
Maică, de ce mai facut, 
Să trăesc nepetrecut? 

De ce nu m'ai strâns de 

gât ? 
Cå, mări, nu poţi să mori, 
Când îţi dă fetele flori 
Şi nevestele-ochişori! 


44- 


Foaie verde siminog, 
La Dumnezeu iar mă rog, 
Foaie verde și-o laleă, 
Să-mi asculte ruga mea: 
Doamne, lasă luna ’n nor, 
-Să mă potolesc de dor; 
Doamne, lasă luna 'n ceaţă, 
Să mă satur de dulceaţă; 
Doamne, las-o 'ntre steluță, 
„Să mă satur de guriţă! 


45. 


Frunză verde liliac, 
Mâni îi anul de când zac 
„Și n'am pe nimeni cu drag! 
— Lele,vruteai, că mai vrut, 
Drag de ce nu mai făcut? 
Că-ţi dam leac şi-ţi dam 

alean, 
Dacă noi ne 'ndrăgostiam ! 


Variantă. 


Frunză verde liliac, 
Pasere de pe harag, 
“Nu mă blăstămă să zac, 
Că n'am pe nimeni cu drag, 
Să mă ’ntrebe de ce zac. 

Pasere de pe ogor, 
Nu mă blăstămă să mor, 
Că n'am pe nimeni cu dor, 
Să mă "'ntrebe de ce mor; 
Şi nu am pe nimeneă, 
„Sa-mi Ostoaie inimă! 


179 


46. 


Cum porneşte vântul, 
măi, 

Mă gândesc la cei flăcăi; 

Cum stă vântul ici și ici, 
Ma gândesc la ibovnici! 


47. 


Foaie verde mătustat, 
La crişmuţă ce-ai cătat? 
—Mariţica m'a chemat, 
De mi-a dat zahar pisat, 
Cu rachiu amestecat. 
Mica dat de m'am săturat, 
Până când mam săturat, 
De-am umbiat turbat prin 

sat, 
De fetiță fârmăcat! 


48. 


Câte stele sunt pe cer, 
Toate dimineaţa pier; 
Când zorile se mijiă, 
Mi S'a stins şi steaua mea. 

Stelele pier şi răsar, 
Io-s cu sufletul amar; 
Nu ştiu, nu ştiu, ce-oiu 

să fac, 

Ca să pic la alta drag, 
Am să-mi ieau lumea în 

cap, 

Să mă duc, să rătăcesc 
Şi să uit cum să iubesc; 

Câr m'oiu duce şi-oiu 

, umblă, 
Cu-atâta oiu mai uită! 


49. 


Pentru ochi ca mura 
coaptă, 
Inconjur pădurea toată; 
Pentru och} ca murele, 
Inconjur pădurele. 
Pentru ochii cari-mi plac, 
Trei zile cu carul fac. 


180 


Lele, ochii dumneata, 
Imi secară inima |! 


50. 


Bate vântul dela deal 
Şi mi-aduce dor şi-alean, 
Dela puica peste deal 1; 
Bate vântul, oloreşte, 

Pe mir dorul mă mun- 


ceşte, 

Mândrele ce mă iubeşte! 

ŞI. 

Foaie verde trei sfan- 
țoace, 

De-ar fi noaptea trei so- 
roace, 

Pân” te-i duce, pân’ ten- 
toarce 2, 


Ca să vezi mândra ce face! 
Casă vezi când noaptea-i 
mică, 
Nu-i de dus la ibovnică; 
In loc să te hodinești, 
Tot cărarea mi-o păzeşti, 
lar ziua când să muncești, 
In picioare piroteşti 
Şi fâră spor te trezeşti! 
(Negrileşti.) 


52. 


Foaie verde trei masline, 
Când gândesc, mândro, la 
tine, 
Nu ştiu ce arde în mine; 
Nu ştiu dorul, nu știu para, 
Că mă doare inimioara! 
(Idem.) 


53. 


Foaie verde iasomie, 
Mare-i dealul, las’ să fie, 
Că mi-a fost rânduit mie 
Să-ttotsuiu, să-l tot cobor, | 





1. Deta puica de peste deal. 


Cu sufletul fript de dor! 
(Idem.) 


54. 


Bădiţă, mi te aştept, 
Că mă arde nu-ş'ce'n piept;. 
Badiţă, te-oiu aşteptă, 
Până ce wei vindecă! 


55. 


Frunză verde de-alămâie,. 
Puiul dealul văd că-l suie, 
Dorul meu mi-l urmăreşte 
Până 'n tindă, până 'n casă, 
Cu dorul să-mi stea la , 

masă, 
Jar în pat când s'a culcat 
Şi din pat când s'a sculat,. 
l-a fost doru °’n sân băgat. 

Frunză verde foaie lată, 
Că de dor nu scapi de-o- 

dată, 
Că dragostea-i blăstămată! 


56. 


Puică, dacam să mă duc,. 
Ca şi iarba mă usuc; 
Ca şi roua dela soare, 
Dragoste'-a să mă omoare,. 
Să mor fâră lumânare! 

Și-apoi nu-s împărtășit 
De câte-am păcătuit. 

Sărutu-ţi ochii frumoşi,- 
Să ne vedem sănătoşi! 


57. 


De când eu ţi-am juruit: 
Sufieţelul meu iubit, 
Frunză verde și-o cicoară,. 
Sufleţelul tot îmi sboară 
Ca o pasere uşoară., 
—Pasere cu pana mică, 
Vin la maica, vin în braţe,, 


2. Până ce ġe uei duce, până ce te vei întoarce; 


"Să te leg cu nouă aţe, 

Ca să stai numai la mine, 
Unde-i cald şi unde-i bine, 
Că eu, dragă, te-oiu cătă, 
Cu vorbe te-oiu îmbucă, 
“Te-oiu hrăni în sărutări, 
Te-oiu jucă în sărbători, 
Te-oiu sfinţi duminică, 

Până când ne-om cunună! 


58. 


Luna-i, nene, după luncă, 
“Toţi în sat de-acum seculcă; 
Eu mă uit la lună, bade, 
Şi nădejdea'n mine scade! 
Luna-i sus, la prânzişor, 
Eu aştept un puișor. 

„Şi când luna-i mai de- 
amează, 
Dorul badii mă'ndemnează; 
Badea pleacă *n cântători 
„Şi-mi vine abiă în zori! 


59. 


Foaie verde măcieş, 
Măi uncheşe, măi uncheș, 
„Adă-ţi luntrea pân’ la mine, 
Să mă duc la mal cu bine; 
Adă-ţi luntrea "'ncetişor 
Şi mă iea că mor de dor; 
Adă-ţi luntrea mai de grabă 
Şi mă trece că am grabă; 
Să trec apa cu cea luntre, 
Căam, badeo, doruri multe! 


60. 


Pentru tine, dorult, 
Am să nfund grosurile ! 
Grosuri mândre cu zăbrete, 
Pentru dor de mândricele. 
Şi-am să "nfund şi temniţă, 
Pentru mândruleana mea! 


61. 


Boala dorului te-apucă, 
Te omoară, te usucă: 


181 


Ori să-l ai pe care-l poartă, 
Ori mai bine să fii moartă! 


62. 


Treabă-i multă, ziua-i 
mică 
Şi de dus la ibovnică, 
Ziua-ţi pare și mai mică. 
De-o săruţi, luna răsare, 
De mai stai, lumină n'are 
Şi-apoi soarele răsare ! 


63. 


Frunză verde şi-o brân- 
duşă, 
Măiculeaţa mea mătuşă, 
Ia mai închide cea ușă, 
Scoate ciurul din covată 
Şi "'ntinde bobii odata; 
Amestecă-i binişor, 
Ca să spuie sositor. 


64. 


Frunză verde şi-o răchită, 
Rău de dragostea pripită, 
Că doar graba strică treaba. 
Cine ma 'mpins la iubit, 
Rău şi-amarul mi-a dorit! 


65. 


N'apucăi cevă să cos, 
Dorul mă rodeă la os; 
Am ieşit apoi afară, 
Dorul mă ardeù cu pară; 
Dorul tău ma mântuit, 
Sufletul mi-a bobotit, 
Până când te-am întâlnit! 


66. 


Bădiţă, de dorul tău, 
Somnul să nu-ţi pară greu, 
Să hu dormi cu nopţile 
Şi să numeri porţile 
Şi la gard huielele 
Şi prm penele, 


Ši fini 


ăinii firele, 


182 


Sa-ţi lungească zilele : 

Ziua lună, luna an, 

Că mi-ai fost băict sârman. 

Eu mi team îmbogăţit, 

Tu cinstea ţi-ai feştelit! 
67. 

Frunza verde foi de crin, 
Dorul nu-l pot sa-l alin, 
Nici în casă, nici afară, 
Nici în vânt de piimăvară. 

Primăvar o rândunică, 
Intră ?n casă singurică 
Şi prin casă că sbură. 

Alei mândruleana mea, 
Păsarică mititică 
Şi la pene frumuşică! 
Nu-mi cântă, ci-mi glă- 


sueșşte : 
Mândra mea cum mai tră- 
eşte 


Şi la mine de gândeşte? 
Mândruţa nici bindisește 
Şi la tine nu gândeşte! 
Rândunică, rânduneă, 
Să te'ntorci la mândra mea. 
De-i găsi-o, dragă, 'n casă, 
Sănătoasă şi voioasă, 
Spune-i să fie voioasă, 
lar la mine să nu vie 
La averi şi bogăție. 
Las-o să mănânce burcă 
Şi să trăească din furcă; 
Să stea până ce-oiu luâ-o 
Şi tot eu oiu cunună-o 
Pe năsălnia de teiu, 
In vieaţa cu temeiu, 
Unde cununie-a ţine 
Mai lungă decât cu mine! 


68. 


Cine focul te-a umflat, 
Bârladule blăstămat! 
Dar tot am să trec înnot, 
Că nu-mi trebueşte pod. 


1. Fără ca dorul să nu mă prindă. 


Ori te saiu ca pe-un pârlaz, 
Că de dor nu am răgaz! 


69. 


Puică, puică, eu mă duc 

Și de doru-ţi mă usuc, 
Mă usuc și mă topesc 
Ca săracu 'n boieresc; 
Mă topesc şi am să mor, 
Tocma ’n vremea florilor, 
Când îi vremea de trăit, 
Vreme de ibovnicit. 


70. 
Albiniţă, musculiţă, 
Să te duci la ea 'n portiţă 
Şi să-i spui să mă aştepte, 
Ori de-o chem, să se deşș- 
tevte ! 


71. 

Paşte murgul în mohor, 
De dorul lelei eu mor; 
Paşte murgul priponit, 
Catre mândră că s pornit! 


72. 

—Mă bàdiță, un” te duci, 
Nici nu mergi şt nici nu 

fugi ; 
De ce nu ti-i duca ducă, 
De ce nu ţi-i fuga fugă? 
— apoi dorul nu mă lasă; 
Când mă prinde nu mă lasă 
Şi mă porneşte de-acasă, 


73- 

Frunză verde bobuşor, 
Bate vântul tărişor 
Şi-mi aduce dor pe vale, 
Dor încet şi plin de jae;. 
Şi-mi aduce dor pe șes, 
Că din casă nu mai ies. 
Şi nu ies nici până ?n tindă, 
Făr'dorul să nu mă prindă“, 


Şi nu ies nici pân” afară, 

Dorul să mă bage 'n pară. 
Hai, hai, dorule, pe văi, 
C'ai să te topeşti pe căi! 


74. 


Păsăruică călătoare, 
N'ai văzut tu pe sub soare, 
Păsăruică, păsăreă, 

N'ai văzut pe mândra mea, 
N'ai văzut mergând lună, 
Luna cu inima mea? 

Că supt nuc de ma văzut, 
Parcă m'a şi istovit 

Și puicuţei m'a robit! 


75: 


Eu credeam că dorul 
pleacă, 
Darelcând de când mă seacă. 
Frunză verde salbă 
moale, 
Din creştet și până ’n poale, 
Cu babe nam descântat 
Şi de dor tot n'am scăpat, 
Că în suflet mi-i săpat! 


76. 


Frunză verde măr'sălciu, 
Ce mă 'ntrebi de unde viu? 
Drept din codru! cel pustiu! 

Frunză verde şi-un arțar, 
Fata cea de pădurar 
Ma făcut să dau de-a drept, 
Că amaru-mi arde 'n piept! 


77- 


Mândră-i frunza cea de 
nuc, 

De dorul tău mă usuc; 
Vino, bade, peste-un ceas, 
Cât cu viaț am mai rămas. 
De mai întârzii o noapte, 
Mă găseşti pe pat de moarte; 
De 'ntârzii o săptămână, 
Poţi să dăm mână cu mână: 


183 


Eu să zac în cel mormânt, 
Tu să calci cel jurământ. 
Frunză verde şi-un mă- 
rar, 
Ai să plăteşti sărindar. 
Dar mai bine să ieai seama, 
Să nu dai de mine seama! 


78. 


Frunză verde şi-o laleă, 
Mult îmi cânt o turtureà ; 
Nu-mi prea cântă şi-mi tot 

cere, 
Plin de suflet şi durere: 
Sa-i dau ştire de bărbat, 

Că bărbatul i-a plecat 
Şi ea moare-acum de dor. 
Du-te 'n creasta mun- 

ților, 

Pe de-asupra frunzejor 

Şi ochește prin desime, 
Găseşte-l şi vin la mine; 
Că cu voi şi Dumnezeu, 
Poate-l aflu și pe-al meu! 


79. 


— Foaie verde odolean, 
Ghiţişor de peste deal, 
N'ai venit la noi de-un an. 
N'am venit, că n'am 
putut, 
N'am venit că n'avui cal. 
Şapte târguri am umblat, 
Șapte bice-am despletit, 
* Cal pe plac nu mi-am găsit! 
ȘI la voi dacam venit, 
Ce folos cam mai venit? 
Cam găsit puica 'n mor- 
mânt! 


So. 


Foaie verde rug de mure, 

Lungu-i drumul prin pă- 
dure, 

Dar mai lung prin cel oraş: 


184 


Doi te 'ntreabă, doi te 
leagă, 
Doi cu gura te desleagă ! 


Variantă, 


Alei Gheorghe Gheo- 
ghilaş, 
Ce mai veste la oraş? 
„—Nu-i prea bună, arde-l-aș! 
Tot ciocoi şi călăraşi. 
Mă dusei să cumpăr pită, 
Şapte, opt mă ţin de chică; 
Mă dusei să ieau rachiu, 
Şapte, opt mă ţin de brâu. 
Doi te leagă, doi te 'ntreabă, 
Doi trag cu biciuştele, 
De-ţi usucă crucile. 
De le spun că sunt străin, 
Par'că le-aş da tot venin ; 
De le spun că sunt de-aici, 
Ei mai tare-mi dau la 
brânci ! 


81. 


Frunză verde flori de 
mac, 
Nu ştiu, Doamne, ce să fac! 
Mă pornesc la munca ’n 
zori, 
Dorul mă fierbe 'n fiori. 
Iar când mă slăbeşte-o leacă, 
Plec la lelea să-mi mai 
treacă! 


82. 


—Badeo, care ţi-i zestreà? 
— Ba spune-mi-o tu pe-a ta! 
—Limba "n gură, ochii mei 
ŞI doi frumoşi hujorei! 


83. 


Te-aş lăsă, dar nu te las, 
Că nu-mi dă dorul răgaz, 
Când te văd pe la pârlaz! 


84. 


Vine anul, vine luna 
Şi gata-i şi săptămâna. 
Frunză verde poamă dulce, 
Cum vine, maică, se duce; 
Frunză verde poamă acră, 
Toate-mi vine dela soacră, 
Dorul cum să mi-l alin? 
Aş muri fârun vecin! 


85. 


Răsai, lună, decuseară, 
Să mă duc la puica iară; 
Ori răsari, nu-i răsări, 
Eu la puic oiu nimeri; 
Fie glod şi fie tină, 

Eu mă duc ca cu lumină; 
Fie glodul cât casă, 
Eu la dânsa oiu îmblă! 


(Crmunic. de d-l D. Dan, 
Mirodana-Bucovina.) 


86. 


Du-te, dor, la cel izvor 
Şi mi-l adă pe Ion! 
Du-te dor la fântânică 
Şi mi-l scoală pe Georgică. 
—Da' Georgică nu-i deţâţă, 
Să-l scol dela fântâniţă. 
Şi lonu nu-i de domn, 
Ca să-l scol dela izvor! 

(Idem.) 


87. 


Dorule, arde. te-ar focul, 
Mi-ai făcut fața ca socul 
Şi inima ca dukòtul ! 
Dorule, arde-te-ar para, 
Mi-ai fâcut faţa ca ceara 
Şi inima ca cicoarea, 
Limba ’n gură ca cerneala! 


(Comunic. de d-l D. Miha- 
lache, Goleştii-Badii, Muscel.) 


185 





88. 


Mai lin, dorule, mai lin, 
Că sunt pe pământ străin. 
De-aș fi la bârlogul meu, 
Te-aș chemă să vii mereu. 

Cine are dor pe vale, 
Ştie luna când răsare 
Şi noaptea câtu-i de mare; 
Cine are dor pe luncă, 
Ştie luna când se culcă 
Şi noaptea câtu-i de lungă. 

Eu am două doruri grele: 
Dorul meu şi-al mândrei 

mele ! 
Dorul meu îi numai dor, 
Nu-l pot spune tuturor. 
Am să-l cat pe oarecine, 
-Care-l trage ca şi mine. 

De-ar fi dorul vânzător, 
Face-m'aş neguţător. 
Dragostei şatră i-aş face 
Și-aş vinde-o la cine-mi 

place. 
Iar dorul l-aş mai ţineă, 


2. — Drăguţi depărtaţi 


J. s 
Foaie verde trei cireşe, 
Sloişor de ghiață rece, 
Iarna vine, vara trece 
i n'am cu cine petrece, 
ăci cu cine-am petrecut, 
S'a dus şi n'a mai venit! 


2. 


Vine cucul de trei zile, 
Peste văi peste coline 
Şi mare pe ce se puie. 
Dorul lui ca să mi-l spuie. 
Pune-s'ar pe-o lămureă, 
Chiar la colţ de casa mea. 
Fugi, cucule, de-acoleă, 


1. Refren. 


Să văd cine-l va luă! 
(Comunic. de Pr. I. C. Bel- 

die, Stroeşt-Bucorina. Pen- 

tru vers. 6-11vezi no. 3 p.172.) 


89. 


Am auzit, n'am crezut, 
Ţaţo şi iar ţaţo, 
Că Siretu-i apă rece, 
Ţaţo şi iar ţaţo,2 
Cine bea de dor îi trece. 
Am băut apă din Prut 
Și de dor nu mi-a trecut 
Şi-am să beau şi din Siret... 


90. 


Foaie verde mărăcine, 
Să vezi dorul porc-de-câne, 
Peste mii de dealuri vine 
Și se bagă 'n sân la mine; 
Mă trânteşte, mă bușește, 
Cu ceasul mă chinueşte ; 
Cu ceasu' şi cu sferti, 
Ca să-mi ieie sufletù ! 


unul de altul. 


Nu-mi mai face voie rea, 
De jale nu-mi mai cântă, 
Dorul nu-l mai îngână, 
Că-s sătul de viaţa mea! 
De jale îs prea sărul, 
Dor cât am, mi-i prea 
destul. 

' Fugi, cucule, de-acoleà, 
Fugi, cucule, nu cântă, 
Nu-mi mai face voie rea, 
C'oiu luă pușca şi-oiu da 
ŞI ţi-oiu rupe guriţă, 
De mäi mai putea cântă! 


3. 


Frunză verde bob năut, 
Înimă cu venin mult, 


Când să te mai văd râzând, 

Să pun masa, să mănânc, 

Cu copilaşii la rând, 

Cu mândruţa de demult! 
(ud. Argeş.) 


4. 


Spune-mi, puiu de rân- 
duneă : 

Ingheţată e marei? 
Cam un badişor pe ea. 
Şi marea e apă mare, 
Mi-e frică să nu-l omoare; 
Şi marea e apă rece, 
Mi-i frică să nu-l înece! 

(Comunic. de d-l At.Cristea, 
Bucovina.) 


Ş. 


Arză-te focul de trin, 
Cum duci pe bădiţa lin 
Şi pe min” mă laşi plângân'! 
Arză-te focul vapor, 
Cum m'ai lasat de cu dor! 

(idem.) 


6. 


Pasere de pe hinteu, 
Du-te un” te-oiu mână cu, 
Du-te pân” la Americă 
Și te pune pe fabrică, 
Ciocâne cu ciocu 'n ţiglă. 
Badea când te-a auzi, 

El afară ca ieși 

Şi când te va întrebă: 
«De unde vii, păsâreă 2» 
Tu, dragă, să-i spui aşă: 
«Eu vin dela mândra ta 
Şi să-i scrii O cârticeă, 
l-o pui sub aripa mea 
Şi să-i bagi cincizeci de lei, 
Să-i duc la copiii tăi; 
La copii şi la nevastă, 
La drăguţii tăi de-acasă!» 

(Idem.) 


1. Numele unei companii de navigaţie. 


186 


7. 


Arză-te, Misler 1, în foc, 
Cu vaporul tău cu tot. 
Da” vaporul mare milă, 
Că şi pe el apa-l mâna; 

Arză-te, Misler, în pară, 
Cai scos voinicii din ţara 
Și-ai scos și pe badiul meu, 
Nu te rabde Dumnezeu; 
Şi-ai scos și pe badiţă, 
Nu te rabde Precistă! 

(Idem.) 


8. 


America-i ţară bună, 
Toţi voinicii ?n ea sadună; 
Ţara noastră-i ţara rca, 
Se duc voinicii din ea 
Și lasă sate pustii 
Şi neveste cu copii. 

Opiii au sărăcit, 
Nevestele-au văduvit 

(Idem.) 


9. 


Foicică flori domnești, 
Vai, bade, departe ești. 
Eu departe, tu departe, 
Nouă ţări că ne desparte; 
Nouă ţări şi-o apă mare, 
Noi trăim în supărare, 

Cercanel de lângă lună, 

Spune-i badii voie bună; 
Cercânel de lângă soare, 
Trimete-mi,bade,scrisoare, 
Scrisă de mânile tale. 
Şi mi-o trimete pe vânt, 
Ca să vie mai curând, 
Că nu mai pot de urit! 

(Idem.) 


IO. 
Cracă verde de mărdulce, 


De-ar fi mândra 'n deal la 
cruce, 


De trei ori pe zi m'aş duce, 
Ca să-mi dea guriţa dulce; 
Dar mi-i mândra mult de- 
parte, 
Nu pot merge fâră carte. 
Şi-aș face de-o hârtioară, 
So trimet la puica'n ţară. 
Primaru-i în zor, nu poate 
Şi notaru-i mânios, 
Ne scrie cartea pe dos! 
Eu de mândră n'am folos! 
(Muşetești-Argeș.) 


II. 


Foaie verde mărâcine, 
Sa dus puiul dela mine, 
Tuturor le pare bine! 
Numai mie-mi pare rău: 
Erà puişorul meu. 

Cine-mi zice: «puiul 

vine!» 
Are-un galbăn dela mine; 
Cine-mi zice Ca venit, 
Ii dau salba dela gât, 
Că puiul meu e frumos 
Şi la vorbă mângâios; 
Pentru el port busuioc, 
Ca să-i fie de noroc! 

(Suici-Argeş.) E 


I2. 


Foaie verde trei căline, 
Arde inimioara 'n mine 
După cel ce nu mai vine. 
Inimioara 'n mine-i arsă, 
După cel ce-i dus de-acasă ; 
Inimioara 'n mine-i scrum, 
După cel ce-i dus la drum! 

O, săracă inimioară, 
Mult mai arzi în foc şi pară, 
După badea dus în ţară; 
Mult mai arzi ca un tăciune, 
După badea dus în lume! 





1. Refren. 


187 


13. 


Foaie verde de secară, 
Puică Mârioară, 
Ia poftim, puicuy, afară, 
Puică Mărioară ! 2 
Că nu te-am vazut de- 
aseară! 
Scoaľ’, puică,din aşternut, 
Să-mi dai gură s'o sărut; 
S'o sărut odată bine, 
Să ţie trei ani de zile. 
Foaie verde alămioară, 
leşi, puicuţă bălăioară, 
Că nu te-am văzut de- 
aseară 
Şi nu te-oi vedeă de-o vară, 
De-o vară, de-o primăvară. 
Foaie verde de cicoară, 
Gândurile mă omoară, 
Că ma duc, puică, din ţară; 
Mă duc, puică, spre hotara, 
Spre hotarul bulgăresc, 
Trec Dunărea, mă gândesc; 
Trec hotarul ţării mele, 
De m'apuc' un tiu şi-o jele, 
De pe la dragile mele, 
Că le lăsai singurele, 
Cu mânile pe zăplaz 
Și cu lacrâmi pe obraz; 
Cu inimioara de ghiaţă, 
Cu lacrămi fierbinţi pe faţă! 


14- 


Foaie verde trei masline, 
Eu mă duc, puica rămâne, 
Sâ n'o mai drăgeasca nime! 

Puică, nu te supără, 
Nu-ţi plângă inimioară, 
Că i0-mi fac datoriă, 
Datoria de oștean, 

Cum îi dat la Moldovan; 
Datoria de soldat, 
Caşă omului i-i dat, 


Dela cel ce l-a lăsat! 
Foaie verde şi-o laleă, 
Puică, nu te supără, 
Că jo-mi fac datoriă, 
Tu rămâi să faci ce-i vrea, 
Cum ţi-a fost voința ta. 
Puică, să nu-ţi paie rău, 
Ca mă duc din satul tău! 
Puică, mo duce 'n sus- 
pine, 
Că mai sunt voinici ca 
mine ! 
Fie, bade, cât iarbă, 
Dacă nu ești dumneată; 
Fie, bade, cât pământul, 
Dacă nu este iubitul! 
—Geaba, puică, voie rea, 
Că cu tine oiu mai sta; 
Geaba, puic'ai sta să plângi, 
Ca de azi mă duc de-aici; 
Mai rămâi cu sănătate, 
Că mă duc, mă duc de- 
parte ! 
— Mergi, puiule, sănătos, 
Ca un trandafir frumos; 
Rămâi, puică, sănătoasă 
Și saud C'ai fost mireasă ! 


I5. 

Foaie verde de suduc, 
Cântă cucul pe buluc, 1 
Să ştii, puică, că mă duc. 

Cânta cucul pe gunoiu, 
Mă duc, puică, dela voi; 
Cântă cucul coalea "n 

vale 
Şi eu mă gătesc de cale; 
Cântă cucul prin livezi, 
Puică, mai să mă mai vezi, 
Că de azi mă 'nstrăinez. 

Foaie verde bob orez, 
Dz’ tu, puică, nu te pierzi. 


1. Cred că trebue: 


Cântă cucul pe uluc, 


Foaie alta trei bujori, 
Da” tu, puică, n'ai să mori, 
C'a mai dat Domnul feciori 
Şi ochi negri, negriori! 2 


16. 


Frunză verde busuioc, 
Trece apa peste scoc 
Şi eu am rămas cu of, 
Tot cu of şi cu năcaz 
Şi cu lacrămi pe obraz. 
Foaie verde alămioară, 
Mă arde la inimioară, 
De amor şi de iubit, 
Că Ghiţă mi sa pornit. 
Altă zis-am de-alămioară, 
Mi-a plecat la oaste?n ţară! 
Dare-ar Domnul să nu 
moară, 
Să-l mai văd la primăvară! 


17. 


Pădurice verde, 
Mândra nu mă vede; 
Pădurice rară, 

Mândra mea-i îm ţară; 
Pădurice deasă, 
Mândra nu-i acasă 
PI) 

Şi s'a dat de vale, 

Să m'astepte ’n cale! 


18. 


Foaie verde foaie lată, 
Fâ-mă, Doamne, ce mă-i 
face, 
Fâ-mă pasere domnească, 
La cazarmă pe fereastră, 
Să văd neica cum lucrează, 
Ori învaţă teorie, 
Ori îmi scrie pe hârtie, 
Şi mi-o trimite legata 


uluc, gard de scânduri; în jud. Tecuciu, zaplaz. 
2. Se suprimă apoi un cântec de cazarmă prea nou. 


Și de el tot sărutată! 
(Lipia-Buzău.) 


19. 


Cine mă puse pe mine, 
Să mă duc la mănăstire, 
Să stau închisă ?n chilie. 
Nici soarele să mă arză, 
Nici iubitul să mă vază. 
Vin, bădiţă, pe din dos, 
Am o portiţă de os: 
Când te vede, cade jos! 

(Idem.) 


20. 


Pasere cu pana 'n negru, 
Ai umblat lumea de-a'n- 
tregu', 
Multe ţări ai mai umblat, 
Multe lumi ai colindat, 
Pe la badea, mai călcat? 
Foaie verde mărgărint, 
Păsărică ce-ai venit, 
Ce-ai venit de pe pământ, 
Ai fugit, dragă, de rău 
Şi-ai venit la locul tău. 
Eu mult bine ţi-am făcut, 
Ciubuşorul ţi-am păzit 
Și nu sa paraduit. . 
Foileana trei masline, 
Ce maş rugă eu de tine: 
Fă un bine pentru mine, 
Ca mi-i inimioara ruptă 
ŞI mi-i feţişoara suptă; 
Că mi-i inimioara arsă 
Și mi-i feţişoara trasă, 
După cel ce-i dus de-acasă ! 
Foileana, leana "'ntreagă, 
Nu-ţi paie lucru de şagă; 
Sbori la Ghiţă la cazarmă, 
Sbori la Ghiţă şi-l întreabă 
Şi-l întreabă de i-s dragă. 
Frunzuliţă frunză ruptă, 
De-a spune câ i-s urită, 
Să-i spui că sunt logodită. 
Duminică mi-i, nuntă 


189 


Și că-l chem la nunta mea.- 
Foileana foi de nalbă, 
Iar de-a spune că i-s dragă, 
Să-i spui că sunt sănătoasă, 

Sănătoasă ş: frumoasă 

Şi doresc să-i fiu mireasă! 
Şi-apoi, şi-apoi păsăreă, 
Dacă el sa bucură, 

Să-l săruţi din partea mea! 


21. 


Sa dus puiul şi s'a dus, 
Floare'n păr mândra n'a pus; 
Şi s'a dus, s'a dus în lume, 
Mândra floare n'a mai pune; 
Că de dorul puiului, 
Pică frunza codrului, 
Bujorelu-obrazului, 
Răsare-al năcazuiui ; 
Creşte-mi ierbuliţa deasă 
Şi mândruţa-i mai fru- 

moasă ! 


22. 


Zis-am leana mărgărint, 

De ce, Doamne, n'am mu- 
rit, 

Când eram copil de-un an 
Şi nu ştiam de alean ? 
Acuma nu poţi să mori, 
Când îţi dau fetele flori, 
Nevestele ochişori 
Și dumbrava trei bujori! 

(Vezi no, 43, p. 149.) 


23. 


Foaie verde de hurmuz, 
De când puiul mi s'a dus, 
Cercel în urechi n'am pus,. 
Nici mărgele la grumaz, 
Numai lacrămi pe obraz!. 


24. 
Măiculiţă, mâăiculiţă, 

Tăiculiţă, frăţiort 

Şi voi scumpe suriori, 


Eu vă las pe Dumnezeu 
Şi merg la bărbatul meu. 
De-oiu trăi, ăţi auzi; 
De-oiu muri, mă-ţi po- 
meni ; 
De-oiu trăi, rău mă-ţi jeli! 


25. 


Foaie verde foi de fragă, 
Departe-mi eşti, leică dragă. 
Eu departe, tu departe, 
Două dealuri ne desparte; 
Două dealuri şi-o pădure, 
Pline doară de negre. 
Dacă Dumnezeu ’a da 
Şi cel deal de sar surpà 
Şi pădurea s'ar uscă, 

Să se facă locul şes 

Şi pădurea loc frumos; 
Să se vada sat cu sat, 
Să văd şi eu ce-am lasat. 
Departe de locul meu, 
Unde astazi locu-i rău! 
“(Vezi începutul No. 9, p. 186.) 


26. 


Numai mâne dimineaţă, 
"Om mai da cu toţii faţă, 
Pe-alta lume "ntunecata, 
Cu-altă inimă stricată! 

(Țigănași, jud. Iaşi.) 


27. 


Foaie verde de cicoare, 
Rogu-mă în gura mare, 
Să-mi faci, Doamne, ari- 

pioare, 
Ca să sbor la mândra ’n ţară 
Şi să m'ascund subsioară, 
De groaza păgânului, 
De moartea stăpânului. 

(Tg.-Ocna.) 





190 


28. 


Foaie verde rug de mure, 

Bată-te focul pădure, 
De sar face-un drum prin 
tine, 
Să mă duc la mănăstire, 
Să văd cârduri de copile, 
Să văd şi amanta mea, 
Amantă, calugară, 
Pe braţele altuiă. 
Dare-ar Domnul şi-ar 
mai da, 
Dare-ar Domnul şi-aş aveă 
Cuţitul la mâna mea; 
Pe-amândoi i-aş înjunghiă, 
Şi pe dânsul și pe ea, 
Amantă, călugări, 
Să scap lumea de-o beleă, 
Că mi-a mâncat viaţa mea! 
Pe a mea, pe-a altuiă, 
Că rău, Doamne, mai iu- 
beşte! 
Nu iubeşte omeneşte: 
lubeşte şi-i părăseşte 
Şi mi se călugăreşte, 
Pân” pe altul îndrăgeşte, 
Doamne, Doamne, ne fe- 
rește ! 
(ldem.) 
29. 

Păsărică, pasăreă, 
Poate eşti din țara mea, 
Să vii sub mantaua mea, 
Ca să scriu pe-aripa ta; 
Şi să scriu o hârtioară, 
Ca so duci la mândra ?n 

țară, 
De Păi găsi 'ndrăgostit, 
Să-i spui că m'am logodit; 
lar de Päi găsi la masă, 
Să-i spui că eu i-s mireasă, 
lar de Päi găsi şezând 
Și de mine pomenind...1 


1. Se vede contopit din două cântece; lipsă de concordanţă. 


30. 


Frunză verde merisor, 
Mă suii încetișor, 
Mă suii la munte ’°n sus, 
*S'ascult glasul păsăruicii, 
Să-mi treacă de dorul puicii. 
Frunză verde frunzi us- 
cate, 
Bate vântu 'n munte, bate, 
Bare vântul și huește 
Și cel codru-aşă grâeşte : 
—Alei fecioraș din vale, 
Mult ţi-i sufletul cu jale! 
Nu-ţi mai plânga inimă, 
Că nu ştii de mândra ta, 
Că şi eu îs tot așă. 
Frunză verde arnăute, 
Şi toate 'n lume-s trecute. 
Și-apoi mândră floare-a- 
leasă, 
Iarbă "naltă și frumoasa, 
Dusă-i limba călătoare 
Şi lumina dela soare; 
Toate-s duse, toţi îs duși 
ȘI z-s singurel acuși! 
— Codrule, codruţule, 
Mult mă 'nchin, drăguțule, 
Şi te las cu sănătate, 
Că mă duc din nou la sate 
Şi-apoi; dragă, °n primă- 
vară, 
Oiu sui din nou la tine, 
Să te văd dacă ţi-i bine; 
Eu cu mândra mea aleasă, 
Tu cu frunzuleana deasă! 


31. 


Şi cum iese luna, frate, 

Mândra-i mândră de de- 
parte; 

ŞI cum iese stelele, 
Mă ucid sprincenele. 
Bate vântul nourei 
Şi eu mor de dorul ei; 
Bate vântul streşină, 


191 


Dragă-i, Doamne, mândra 
mea, 
Doamne, fă-mi parte de ea! 


32. 


—Frunză verde de cireş, 
Măi bădiţă Gheorghitş, 

Lungu-i drumul pân'la Esi? 
—Lungu-i, dragă, şi bătut, 
De trei ori l-am ocolit; 

Nu-i bătut de car cu boi, 
Şi-i bătut de ochii mei! 


33. 


Duminică dimineaţă, 
Plinu-i codrul, plin de ceață. 
Bare vântul taricel, 

Mă pusei să dorm în el 
Şi nu putui nici de fel, 
De șuierul șerpilor, 
De strigatul broaştelor, 
De bătaia vântului, 
De cântarea cucului. 
Eu zic cucului să tacă, 
El nu vrea voia să-mi facă. 
Ia taci, ca să dorm o leacă! 
Dar el nu vrea să 'nţeleagă ! 
Du-te, cuce, un” te-ai duce, 
Du-te, cuce, la răscruce, 
Cântă mândrii cu glas dulce 
Și să-i cânţi cu glas mai 
gros, 
Pentru-al nostru traiu fru- 
mos; 
Şi-i cântà cu glas subțire, 
Pentru-a noastră despărţire. 

Şi nu știu ce-a fi făcut, 

Că nu l-am mai auzit! 


34- 


—Mariţică, un” te duci? 
—La fântâna dela cruci, 
Să dau apă la doi junci 
Şi gură la doi voinici; 
Nu li-i lor, juncilor, sete, 
Cum mi-i mie, măi băiete! 


192 


35. 

Foaie verde pelinaş, 
Mă tot rog şi rugă-m'aș, 
Dorului să mi-l pornească, 
Domnului să mi-l pă- 

zească. 


36. 


Aştept, mări-aştept, să 
vie, 
Că mi-i inima pustie, 
Că mă doare inimă, 
Pentru badea, bădiți! 


37- 


Foaie verde şi-o cucută, 
Auzi, lele, cucul cântă, 
leşi afară de-l ascultă! 
—Asculte-l pustia, frate, 
Mi-a luat minţile toate: 
Asculte-], frate, pustia, 
Că el mi-a luat soţia! 


38. 


Trei gutui, trei alămâi, 
Cuculeţ, de unde vii? 
—Dela nişte vii pustii! 
—De ibovnică ce-mi ştii? 
—Eu o știu că-i sănătoasă, 
Şede la gherghef şi coasă. 
Nu ştiu coasă, ori descoasă, 
Ori lacrămi pe gherghef 

varsă, 
Ori de dorul tău că-i pasă, 
Ori vreo grijă de pe-acasă! 


39- 


Frunză verde şi-un du- 
dău, 
Doamne, mult mi-t traiul 
greu; 
Mul mi greu și mult 
mi-a fi, 
Prin străin? cât oiu trăi. 
Frunză verde doi pelini, 


Nu-igreu traiul prin străini, 
Dariîi greu când n'ai cu cine, 
Când nu-i mândra lângă 
tine. 
Doamne, cum puseşi la 
cale, 
Ape seci, locuri de jale, 
Munţi și dealuri la hotar, 
S'o duc, Doamne, mai 
amar. 
De-aş aveă putere ?n 
mână, 
I-aş trânti ?ntro săptă- 
mână 
Și-aş croi o cărâruică, 
Până ?n tară, pân” la puică, 
Să se curme grijele, 
Să nu-mi treacă zilele! 


40. 
Foaie verde trei masline, 
Frică mi-i că mor ca mâne, 
Mă duce la mănăstire 
Şi toarnă pământ pe mine. 
Pământu-i cu iarba nea= 
gră, 
Trece mândra, nu mă'n- 
treabă ; 
Pământu-i cu iarba verde, 
Trece mândra, nu ma vede. 


Variantă. 


De câte boli am zăcut, 
Nici de una nam murit, 
Da” de asta ce-oiu să zac, 
Nu ştiu, zău, dac'oi să scap! 
Ori m'a ducem mănăstire, 
Să toarne pământ pe mine, 
Pământu-i cu iarbă verde, 
Trece mândra, nu mă vede; 
Pământu-i cu iarba neagră, 
Trece mândra, nu mă 

"treabă, 
Nici «ce faci, puiule, dragă!» 


4I. 
Foaie verde trei masline, 


Mă duc, puică, dela tine; 
Eu mă duc să-mi caut bine, 
Dar mă gândesc şi la tine; 
Când mi-a fi moale şi bine, 
Atunci dorul ma răpune. 
Foaie verde trei surguce, 
Tot am zis «mă duc», 
«m'oiu duce», 
De-oiu plecă nu m'âiajunge! 


42. 
Eu mă duc şi m'oiu în- 
toarce, 
Poama'n vie când s'a coace; 
Eu mă duc şi dacă mor, 
lar la tine am să sbor! 


43- 


Pentru ibovnica mea, 
Nu ştiu ziua cum îi ea, 
Nu ştiu somnul de noap- 

teă, 
Dar par'că-i mai bine-aşă! 


44- 


Hai, Tinco, la Severin, 
Sa taiem calea ja trin; 
Trenul vine şi se duce, 
Puica rămâne și plânge; 
Trenul pleacă şuierând, 
Puica rămâne plângând. 
Taci, puicuţă, nu mai 

plânge, 
Că la satul tău te-i duce! 


45. 


De când Ghiţişor s'a dus, 

Trei garoafe 'n poar? am 
pus. 

Garoafele sau uscat, 
Ghiţişor nu s'a 'nturnat! 

Mi-a trimis Ghiţă o carte 
De trei coţi şi jumătate, 
Să-i trimit şi eu o floare; 


1. Refren, 


Pamfile, Cântece de țară. 


189 


S'o trimit pe sfântul Soare, 
Sfântul Soare-i ferkântos, 
Merge-o leacă, pică jos; 
S'o trimet pe sfânta lună, 
Sfânta lună că-i mai bună, 
Şapo'-i mai îngăduită, 
Duce floarea neclintita, 
Ca pentru Ghiţă gătită ! 


Variantă. 


Prutule, apă vioară, 
Face-te-ai neagră cerneală, 
Să te puiu în călămară 
Și să-mi fac o hârtioara, 
So trimet la mândra ?n 

țară, 
Sa-mi dea bani de chel- 
tueală 
Şi straie de primeneală. 
Çi să-i mai trimit ŞI-O 
floare; 
De-o trimit pesfântul soare, 
Sfântul soare arde tare 
Şi strică faţa la floare; 
De-o trimit pe sfânta lună, 
Sfânta lun'a fi mai bună, 
Ca-i la trup mai răcoroasă 
Și mi-a duce-o mai fru- 
moasă ! 


46. 


Să nu-mi mai trimiţi 
scrisoare, 
Bădiţă Ioane, 

Nu fă dorul ca să sboare, 
Bădiţa Ioane, 2 
Peste câmpi, peste paduri, 

Peste văi și arături, 

Că scrisoarea-i pătimașă 
Şi eu sunt tot păgubaşă. 
Că dorul din cea scrisoare 
Pàp la mine poate moare. 
Mâcar cât de puţintel, 
Vino la mine cu el. 


13 


Când cu gura Pai aduce, 
Mie mi-a păreă mai dulce. 
Dorul singur se râcește, 
lar cu tine se "'ncălzeşte ; 
Să nu-mi mai trimiţi răvaș, 
Că răvaşu-i nărăvaş! 


47. 


Frunză verde lemn de 
plută, 
Cântă cucul sus pe luncă, 
Cântă cucul, se roteşte, 
Ghiţă calu-şi potcoveşte, 
Puica din poartă-l priveşte 
Și-l ascultă cum grăeşte : 
Puică, nu te căină, 
C'ai rămas în casa ta; 
Satul tău e ca şi-un rai 
Şi iubeşti pe cine vrai, 
Da-i mai rău, puică, de 
mine, 
Că mă duc în ţări străine, 
Unde nu mă ştie nime, 
Fără murgul de sub mine! 


Varianta 1. 


Foaie verde şi-un cireş, 
Măi bădiţă Gheorghieş, 
Un” te duci şi cui mă laşi, 
Pe mână la doi vrăjmaşi? 
—Eu mă duc în drumul 

meu, 
Tu rămâi în satul tău; 
Satul tău îi ca şi-un rai 
Și iubeşti pe cine vrai. 
ar eu plec în ţări străine, 
Unde nu cunosc pe nime, 
Numai puşca, sabia, 
Şi toata muniţia! 


Varianta 2. 


— Albă floare de cireş, 
Măi bădiţă Gheorghieş, 
Drag ţi-a fost drumul la Eş, 
Şi pe vale şi pe deal, 
Pe hotarul din Ardeal. 


190 


Dar pe mine, cum mă laşi, 
Pe mână la doi vrăjmaşi? 
-—Frunză verde şi-un du- 
dău, 
Puică, nu-ţi mai paie rău, 
Că “te las în satul tău. 
Satul tău e mare rai 
Şi-ai să iei pe cine vrai, 
Da-i mai rău, dragă, de 
mine, 
Că mă duc în ţări străine, 
Unde nu cunosc pe nime! 


48. 


Grâu "nalt, bucata lungă, 
Badea cântă frunza'n dungă. 
Lasă coasa şi porneşte, 
Pe puicuţa mi-o găseşte, 
Pe valea Bârladului, 
Cărând calea dragului! 


49. 


Dragă-ti trimet sănătate, 
Ca să ştii câtu-s departe; 
Sănătate, puiu de cuc, 
După tine mă usuc; 
Sănătate, fir de iarbă, 
Fără ciudă, fără vrajbă; 
Şi firul de busuioc, 
Sănătate cu noroc! 


50. 


Frunză verde şi-un pelin, 
Primăvara cucii vin. 

Cucule, pasere sură, 
Cum inima nu te'ndură, 
Ca mea mult mă mai us- 

tură ! 

la te du la Neculai, 
Veste mare tu să-i dai, 
Că puicuţa lui trăeşte 
Și la dânsul se gândeşte. 

Și să vină pe de-a drept, 
Că eu, cucule, l-aştept; 
Vie prin cel codru verde, 
Că sifeti mi se pierde ; 


Ori l-adu tu pe-aripioare 
Şi-l înalță pân” la soare, 
Pân” la soare, pân” la stele, 
Pân' la dorurile mele! 1 


ŞI. 


Leană, Leană și-o laleă, 
Leană, mândruleana mea, 
Dac o fi şi n'oiu veni 
La lună, la săptămână, 
Du-te, dragă, la comuna,? 
Să ceri dela notar carte. 
Dela puiul de departe! 


52. 


Cucule, nu mai cântà, 
Că şi eu m'oiu supără; 
Du-te, puică-i dăi o veste 
Şi 'ntreab-o ce mai gån- 

deşte. 


53- 


Vântul bate ’ncetişor 
Şi-mi aduce, aduce-un dor; 
Bare vânt de primăvară, 
Cu miros de lăcrămioară 
Şi-un miros de vioreă 
Şi-un dor dela mândra 

mea! 

Vântule, tu nu mai bate, 
Lungă cale mă desparte. 

Vântuw'n vale mi-a tinchit, 
Inima mi-a pârâit! 

Vântule, de ce mi-ai stat, 
Că m'apucă iar ofrat! 


54. 


De când plâng tot sin- 
gurică, 
Plânge şi o turturică 
Și mă "'ndeamnă ca să 
plâng, 


Inimioara să mi-o frâng ; 
Să bocesc apoi pe-afară, 
Dimineaţa până ’n seară, 
Pe drăguţul meu iubit, 
Puişorul meu pierit! 


55. 


Frunză verde trei aguzi, 
Cucule, dacă te duci, 
Spune-i că î0-s sânătoasă 
Şi tare îs bucuroasă, 
Sănătos de-a fi şi el 
Şi tot mândru cum îi el: 
Nalt, frumos și subţirel, 
Parcă-i tras printrun inel; 
L-au subţiat gândurile, 
Că nu-și știe gândurile. 


56. 


Frunză verde alunică, 
De când, Doamne,-s sin- 
gurică, 
Nu-ş' ce am şi tot bolesc 
Şi la badea tot gândesc. 
Må găndesc de lianas 
Spre bădița că-i văd ceață(?) 
Numai pe la prânzişor 
Vine °’n cas’ un puişor. 
—Puişor cu albe pene, 
Puişor, nu-ţi fie lene, 
De mi-ăi merge la oraş, 
Să-mi aduci măcar râvaş. 
Mergi la badea, mergi de- 
parte, 
Sâ-mi aduci măcar o carte. 
Mergi la badea "n târguşor 
Şi du-i dela mine dor! 


57: 


—Cucule cu dulce glas, 
Da” badea unde-a rămas? 
—A rămas în Valea-albă, 


1. Se suprimă un cântec în care găsim vorba ordinanț, ordonanță 


(soldat de ordonanţă). 


2. Primărie, unde se dă și se primeşte poșta. 


Ca să-ţi cumpere o salbă; 
A râmas la Gângurele, 
Ca să-ţi cumpere mărgele 
Şi-o pereche de inele! 


58. 


Frunză verde frunzulică, 
Cum nu sunt o păsărică, 
Păsărică, păsăruică, 

Să mă ducu la cea puică, 
La puicuţa ?n sat, la ea, 
Că-mi tot ţine inimă! 


59. 


Goarna sună, dragul 

pleacă, 

Sufletul mi se îneacă; 
Dar cântec de goarnă nu-i, 

Cå saude plânsul lui! 


60. 


M'am suit în deal la peri, 
Unde-i ziua cea de ieri? 
Mam suit şi pe pârlaz, 
Unde-i ziua cea de azi? 
Drăguţul mi l-a luat, 

De când m’a îmbrățișat! 


61. 


Ia spune-mi, măi badeo, 
măi, 
De bădiţă știre dă-mi. 
L-am văzut la secerat 
Și de tine ca ’ntrebat. 
—Mai bade, să-i spui să 
vie 
Duminică pe la vie, 
Sâmbătă îi vreme bună, 
Vineri până cât îi lună, 
Joi cât umbra nu-i culcată, 
Azi să-i spui să mi s'abată, 
Ci mor şi mă prapădesc, 
Când la dânsul mă gândesc! 


62. 
Ş'apoi verde măr salcat, 


192 


Cântă fetele prin sat; 
Unele cântă pe vale, 
Că-s pline de mare jale; 
Altele cântă ?n grădină, 
Durerea de-şi mai alină, 
Dar puicuţa cântă ?n casă, 
Cântă, cântă că-i mireasă ! 


63. 


Frunză verde foi de brad, 
Mi suii în deal la sat; 
Cum så fac să nimeresc, 
Cum am să ibovnicesc 
Co fată şi co nevastă, 
Că nu-i una, că sunt două, 
Place-mi doară amândouă. 
Pe cea veche s'o rătez, 
Pe cea nouă s'o păstrez. 

Frunza verde foi de pur, 
Nici de una nu mă 'ndur! 


64. 


Frunză verde lemn uscat, 
Rău de omu-amurizat, 
Doarme noaptea îmbrăcat, 
Cu ciobotele "'wcălţat. 


65. 


Unde văd lumină mare, 
Tot gândesc că-i șezâtoare. 
Mă lipese pe la fereastră, 
Să văd pe mândruţa mea, 
Pe braţele altuiă. 

N'am cuţit la mâna mea, 
Pe-amândoi i-aş înjunghiă, 
Şi pe dânsul şi pe ea, 
Să se ducă vestea 'n târg, 
C'am înjunghiat un voinic; 
Sa se ducă n lumea toată, 
Cam înjunghiat o netoată ! 

(Vezi no. 28 p. 190.) 


66. 


Cându-i dragostea mai 
dulce, 
Vine-un ordin şi se duce. 


193 


Şi mi-l duce ici-coleă, 
Până-l trece Dunărea! 


67. 

Obrăjor şi gură dulce, 
Văd că nenea mi se duce, 
Prin străini ca să trăească, 
Greul să mi-l amărască; 
Prin străini ca să se plimbe, 
Pelicioara să i-o schimbe! 


68. 
Tu bădiţă, de porneşti, 


Vezi să nu te râtăcești 
Prin străini, case străine, 
Unde vezi că-ţi vine bine, 
Pe la casele cu fete, 

Cu ochii lor să te 'mbete, 
Să te lege-n fâr'delege, 
Să-ţi descânte câte multe 
Şi-apoi când te-or toropi, 
Badeo, om tu măi mai fi! 


69. 


Frunză verde alior, 
Mult îs plin de chin şi dor; 
Frunză verde mărăcini, 
Plin de chin că sunt străin, 
Ca nevasta cucului, , 


Cucului, abraşului ; 
Tot aşă-5 f ică, 
Ca sărmana turturică, 


Ea bărbatul tot și-l cată, 
De asta-i înstrăinată! 


70. 

Foicică ghivizie, 
Spune puiului să vie, 
Că sa copt poama de vie. 
Oblicit-o ţarcă neagră 
Şi-o cară cu viţă "'ntreagă. 
Puiul meu când a veni, 
Poamă 'n vie n'a găsi, 
Obrazul meu unde-a fi? 

(Comunic. de d-l L. Mre- 


jeriu, Crucea-Sucea. Vezi no. 
4, p. 33, vers. 42-45.) 


71. 


— Foaie verde mărăcine, 
Eu plec, mândră,dela tine, 
Ofelit şi får de fire, 
Murgul meu drumul nu 
ţine, 
Ce-am să mă fac, vai de 
mine ! 
— Să mi-l culci in pat la tine, 
Cum m'ai culcatşi pe mine; 
Să mi-l culci în patul tău, 
Unde m'am culcat şi eu! 
(Comunic. de d-l H. Ţapu, 
Novaci-Gorj.) 


72. 


—Cucule, de unde vii, 
De-a mea puică ce mai 
știi ? 
—Ştiu că-i grasă şi fru- 
moasă, 
Şede la gherghef şi coasă; 
Nu ştiu, coasă ori des- 
coasă, 
Ori strică nişte mătasă, 
Dar lacrăme știu că varsă. 
De măras ar fi ce-ar fi, 
Dară strică firele, 
Prăpădeşte zilele ! 
(Comunic. de d-l Y. Ungu- 
rean, Suceava-Bucovina.) 


73. 


Când mergeam eu în gră- 
dină 
După lemne de sulcină, 
Atunci un puiuţ de cuc, 
Şedeă pe-un vârfuţ de nuc, 
lar un puişor de cioară 
Ș=deă pe un vârf de moară 
Şi strigă să mă duc iară! 
(Acelaș.) 


74: 
Puiculiţă de departe, 
Ţi-aş trimite ţie carte, 


Să te 'ntreb de sănătate, 

Da’ puică, primarul nosť? 

li de felul lui cam prost, 

Nu știe carte pe rost; 

Şi notaru-i mânios 

Şi mi-a scris cartea pe dos, 

Da’ să stau la primăvară, 

Când intră cuca în ţară! 
(Idem. Vezi no. 10, p. 186.) 


75. 


Tu te duci, bade sărace, 
Dar eu ce focul m'oiu face? 
— Tu te-i face, puică, bine, 
Că mai sunt holtei ca mine. 
—Fie, bade, cât lumeă, 
Că nu sunt ca dumneată! 

Eu mă duc, puică, de- 

parte, 
Tu rămâi cu sănătate; 
Eu mă duc cu Dumnezeu, 
Tu rămâi în satul tău; 
Satul tău e ca un rai 
Şi trăeşti cu cine vrai! 
(Vezi no. 47 p. 190.) 


76. 


Foaie verde foi de fag, 
Cântă puiu ’n deal cu drag. 
Puiul cântă şi jeleşte, 


194 


Că de ducă se găteşte. 
Foaie verde şi-o secară, 
Grea mi-i viaţa, grea şi-a 
mară, 
Puiu-mi pleacă în altă ţară 
Și mă lasă ?n foc şi 'n pară. 
— Frunză „verde odogaci, 
Puiculiță dragă, taci, 
Că nu stau decâto lună 
Şi mă ’ntorc cu voie bună, 
Ca să "'ncep iar dragosteă, 
Puică, puiculiţa mea! 


77: 


Foaie verde de mărar, 
După dulce și amar, 
Ca picat ordinul iar 
Dela domnul ghinărar ; 
Şi-a venit ordin de ducă, 
Şi nimea ca să mă plângă, 
Nici tu frate cu durere, 
Nici soră cu mângâiere, 
Numai de-o copilă mică, 
Frunză'n codru se despică. 

Taci, copilă, nu mai 

plânge, 
Că mă duc cu Dumnezeu, 
Tu rămâi în satul tău; 
Eu mă duc de ceea parte, 
Tu rămâi cu sănătate, 


3. Moartea unuia dintre iubiţi. 


I. 


Şi-am zis verde şi-un 
mohor, 
Cuculeţ de pe răzor, 
Nici wai milă, nici nai 
dor! 
Eu am milă, am şi dor, 
Numai n'am aripi să sbor, 
Ca să sbor pe sub pământ, 


La puicuţa pe mormânt, 
Să-i puiu capul pe picioare, 
Să mă jăluiu ce mă doare: 
Mă doare ?n piept şi 'n spi- 
nare, 
De dorul puicuţii meale? 
(Meria-Covurluiu.) 


Varianta 1. 
— Foaie verde de-alior, 


1. După dulce (vieața dulce) vine şi amar. 


Cuculeţ de pe răzor, 
Tu pai milă, tu mai dor! 
Ba am milă, am și dor, 
Numai n'am aripi să sbor, 
Ca să sbor pe sub pământ, 
La măicuţa, la mormânt, 
Să mă jaluiu de-un cuvânt. 
Să-i puiu capul pe picioare, 
Să mă jăluiu cemă doare. 
Mă ţine-un junghiu în 
spinare, 
Nu mă ţine-așă de tare! 
Rău, maică, mai blăs- 
tâămat, 
Să umblu din sat în sat, 
Nebăut şi nemâncat. 
Că m'ai blăstămat la lună, 
Ca să stau cu arma ’°n mână; 
Că mai blăstămat la nor, 
Să fiu țării-apărător! 
(Comunic. de d-l G. Mân- 
dru, Ivăncești-Putna.) 


Vavianta 2. 


— Foaie verde şi-un mohor, 
Cucule de pe ogor, 
Tu n'ai milă, tu pai dor! 
—Am și milă, am şi dor, 
Dar n'am aripi ca să sbor, 
Ca să sbor pe sub pământ, 
La maică-mea la mormânt, 
Să-i puiu capul la picioare, 
Să mă jăluiu ce mă doare: 
Mă doare ?n piept şi ’n spi- 
nare : 
Dorul ei şi grija mare! 


2. 


Şi-am zis verde și iar 
verde, 
Măcar unul de mi-aţi crede! 
Inimioara mult îmi plânge, 
Cu lacrâmi roşii de sânge. 
Căci s'a dus şi s'a tot dus, 
Puicuţa mea tot în sus 


1. Refren. 


195 


Și "'nanoi nu Sa întors. 
Bate, Doamne-un crivăţ 
mare 
Şi mio întoarce în cale; 
Lacrămile să le văd, 
S'o tot văd, s'o tot des- 
mierd ! 


(Comunic. de Păr. I. C. Bel- 
die, Jorăşti-Covurluiu.) 


3. 


Foaie verde trei masline, 
Măi Costache, măi Vasile, 
Aţi avut o fină 'n lume 
Şi sa dus pe ceea lume. 
Pe cea lume cine merge, 
Pe asta el n'o mai trece. 

Foaie verde rug de mure, 
Lungu-i drumul prin pă- 

dure, 
Da'-i mai lung pe ceea 
lume : 
Cin” se duce, nu mai vine! 


4. 


—Frunză verde odolean, 
Măi, măi! 
Ghiţişor de peste deal, 
Măi, măil? 
N'ai venit la noi de-un an! 
—N'am venit că n'am pu- 
tut, 
Că mi-a fost calu 'mpru- 
mut 
Și-am făcut cum am putut 
Şi-am luat cal de'mprumut. 
Şapte şei am ponosit, 
Şapte bice-am despletit 
Şi la mândra am venit. 
Ce folos m'a mai bătut? 
Cam găsit puica ?n på- 
mânt. 
Şi-am lăsat cu jurâmânt, 
Să merg să plâng la mor- 
mânt, 


Să ieau sapa şi-o lopată, 
Să-i dau țărna la o parte, 
Să-i văd oasele "nşirate, 
De măicuţa blăstămate. 
Să-i văd faţa cea curată, 
Care-o sărutam odată ! 


5. 
Frunză verde trei mig- 
dale, 
Puişorule, 


Dela Mărăşeşti la vale, 
Puişorule,: 

Se aude-o jale mare, 

Ca murit o fată mare, 

Fată mare logodită 

Și de zestre pregătită. 
Trageţi dricuşor la scară 

Și scoateţi bobocu-afară. 
Mănăstire, bine-ţi pare, 

Bucură-te ţintirime, 

Că mândru boboc îţi vine 

Şi nu vine să 'nflorească 

Şi vine să putrezească ! 


Varianta 1, 


S'auzi un șgomot mare 
Intr'un loc cu depărtare, 
De boieri și de cucoane, 
Ca murit o fată mare, 
Fată mare logodită, 

Cu toată zestrea gătită ! 

(Tg.-Ocna.) 


Varianta 2, 


Foaie verde salbă moale, 
|leano, Ileano, 
Dela București la vale, 
Ileano, Ileano 2, 
Se aude-o jale mare. 
Fată de negustor mare, 
S'a pus la secerătoare. 
Seceră până la prânz 
Și nu tinchiă din cel plâns! 


1. Refren. E 


2. Se suprimă apoi un cântec nou. 


196 


6. 


larna vine, vara trece, 
Eu n'am cu cine petrece, 
Că cu cine-am petrecut, 
Sa tăcut lut şi pământ. 
Nu mă crezi pe jură- 

mânt? 
Hai să te duc la mormânt, 
Sâ-ţi arăt în ce pământ, 
Zace scumpul meu iubit! 


2. 
Frunză verde foi de nuc, 
Cum mi-a fost viaţas'o duc, 
Tot cu chin şi cu năcaz 
Şi cu lacrămi pe obraz. 
Să mă duc Duminică 
La sfânta biserică, 
Frunză verde şi-un mărar, 
Să plătesc la năfurar, 
Să mă duc la ţintirim, 
Caşă noi creştinii știm, 
Ca să plângem pe mor- 
mânt, 
Să se ducă jelea ?n vânt! 


8. 

Foaie verde foi de praj, 
De-aș ajunge până Marţi, 
Să-mi desgrop puica ’ntrun 

ceas, 
Să-i văd faţa cea curată 
Și so mai sărut odată! 


9. 

Frunză verde stuf de 
baltă, 

De când draga-mi șede 
moartă, 


Nu mai știu dacă trăesc, 
Ori îmi pare c'aiuresc ; 
Nu mai ştiu că maiam gând, 
Câr mai stă draga 'n mor- 
mânt! 2 


10. 


Frunză verde popușoi, 
Noi om fi tot amândoi. 
De-acasă, la ţintirim, 

Cå și-acuma ne iubim. 
Patruzeci de zilişoare, 
Umblare-oiu pe ulicioare, 
Cu cățuie de tămâie, 
Draga mea ca să învie. 
Şi la groapă mult oiu 
plânge, 
Cu lacrâmi focul l-oiu 
stânge. 
Lacrămile sa "ncălzi, 
Draga 'n mormânt le-a 
simţi ! 


II. 


Frunza ’n codru nu tră- 
ește 
Şi la anu 'ngălbineşte; 
Iarba ?n câmp, că-i iarbă 
verde 
Şi la anul tot se pierde, 
Şi puicuţa mi-a pierit, 
Când anul mi s'a 'mplinit! 


I2. 


Frunză verde foaie lată, 
Câtu-i lumea 'ngândurată, 
Alta nu-i ca mine’n lume, 
Fără seamăn, fără nume; 
Alta nu-i mai obidită 
Şi ca mine prăpădită! 


13. 


Trecù luna, săptămâna, 
Draga mea mi-s 1ce tânjeşte 
Şi de viață nu gândeşte ; 
Cum s'a 'ndură Dumnezeu 
Şi-mi strânge odorul meu, 
De prin sătişor cules, 

Ca un bobocel ales! 


1. Poate nu-s°ce, nu ştiu pentru ce. 


I4. 
Dimineaţa 'n răsărit 
Şi seara pe la „Sfinţit, 
Multe pasări s'au ivit, 
Şi frumoase şi urite, 
Şi cu pene mohorite, 
Păsăruici cu viers fru- 
mos, 
Să cântaţi lelei duios. 
Dorul mi l-au priceput, 
Cântările-au început, 
Stau pe prispă şi le-ascult. 
Frumos zice uneleă, 
Amar plânge alteleă ; 
Cu sărmana turtureă, 
A plâns şi inima mea. 
Ea-mi plângeă, se tânguiă 
Şi din gur aşà-mi ziceă 
Şi cu cântec cuvântă: 
—Bărbăţelul meu iubit, 
Cum aşă te-ai despărţit, 
Când moartea mi te-a ră- 
pit! 
Suflețelul meu e-o rană, 
Că-s prea tânără vădană. 
De când bărbatu-mi pie- 
riră, 
Mulţi, pe lume mă peţiră, 
Dar n'am vrut,c'am fost ju- 
rată, 
Să rămân nemăritată. 
Păsăruică, vin la mine, 
Că eu, draga mea, te-oi ţine 
Numai cu zăhar şi miere, 
Că pe mine mulţi mă cere. 
Zile să-ţi dea Dumnezeu, 
Să trăeşti, să cânţi mereu, 
Să-ţi plângi soţiorul tău! 


15. 


Frunză verde bob năut, 
Toate trec, toate se duc, 
Toate rămân la pământ, 
Ce-am iubit, nu pot să uit, 


Parca fost un jurământ, 

Până mo băgă 'n mor- 
mânt, 

Eu pe mândra să no uit! 

(Comunic. de d-l D. Miha- 

lache, Goleștii-Badii, Muscel.) 


4. Dragoste 


I. 


Frunzi verde cucuruz, 
Bădiţă, unde te-ai dus, 
De nu-mi mai trimiţi răs- 

puns ? 
Nici pe lună, nici pe soare, 
Nici pe pasări călătoare. 

Foaie verde şi-un harbuz, 
Bate-un vântişor din sus 
Şi-ţi trimit, badeo, răspuns; 
Bate-un vântişor de vară 
Şi-ţi trimit o vorb” amară: 
Si-ţi spun, badeo,-adevă- 

rat, 
Măicuţa m'a măritat! 


2. 


Foaie verde nucă seacă, 
Toate crângile se pleacă, 
Se aşează pe pământ, 
Ce-am iubit nu pot să uit. 
Cât oiu fi şi-oiu mai trăi, 
Militar n'oiu mai iubi. 
Militaru-i om şiret, 

Te lasă cu doru 'n piept. 

Când edragostea ma: dulce, 

lea mantaua și se duce; 

Şi el pleacă șuierând, 

Tu rămâi, dragă, plângând! 
(Jud. R.-Sărat.) 


3. 


Amar puică, amar dragă, 
Amări-ţi-sar gură, 


198 


16. 


Frunză verde de susaiu, 
Coboară, badea pe plaiu, 
Coboară, hadea, coboară, 
Cå puicuţa se omoară; 
Coboară, wäi cobori, 
Puiculiţă mäi găsi! 


stricată. 


Pe cum este inimă, 
C'aşa fost ursitoareă, 
Să-mi petrec rândueală ! 
Unita, ursitoare, 
Mai ursit la grea dogoare, 
Şi dogoare far de foc, 
Ca omul fär de noroc! 
ioaie_verde bob năut, 
e-am avut, 
u amar le-am petrecut; 
Cu amar şi cu năcaz, 
Tot cu lacrămi pe obraz, 
Penwun puişor cu haz! 
Foaie verde siminoc, 
Of, noroc, noroc, noroc, 
Când te-aş prinde la un roc, 
Să-ţi pun paie, să-ţi dau foc! 
(Muşetești-A rgeş.) 


4. 


Frunză verde mărăcine, 
Vorbit-am, puică, de tine, 
De trei anişori de zile, 
Ca să ţii la neica bine. 

Şi iar verde matostat, 
Ai ţinut să n'ai păcat, 
Dar acum satul vorbeşte, 
Că puica mă părăseşte, 
Mă părăseşte, mă lasă, 
Ca să se facă mireasă. 

Foicică, ori-ce-ar fi, 
De-aş şti că mai părăsi, 
Eu din sat că m'aş tot duce, 
Pentru că ţi-i gura dulce. 
Dar eu, puiule, nu cred, 






Dintre toate câte-aud, 
Că mătale, trup subțire, 
Să mă părăseşti pe mine! 
Gândeşte, puică, gândeşte, 
Că neicuţa te iubeşte. 

Şi iar verde solz de peşte, 
Trei luni ne mai despărţeşte 
Şi voia ți se "mplineşte, 
Că eu ţi-am fâgaduit, 

Ce mătale ai voit 
Și dacă m'âi parăsi, 

Nici un bine nu va fi. 
Foicică trei sulfine, 
N'ascultă sfaturi străine, 
Că nu-s, puică,pentru tine! 

(Idem.) 


5. 


Foicică şi-o laleà, 
Păsărică turtureă, 
Păsăreă din păsărelă, 
Turtureă din turturele, 
Frumuşeă din trumușele, 
Spune mie vestea ta, 
Ori nu ești din ţara mea? 
Păsăruică, păsăreă, 
Turturică, turtureă, 
Pasărea din păsărele, - 
Turtureă din turturele, 
Frumuşeă din frumuşele, 
Spune tu mândruţei mele: 
Pâne să nu mai frământe, 
După mine să nu cânte; 
Hainele din tinerime, 
Spune-i să le "'pcuie bine, 
Şă le urce ?n şapte care, 
Să le ducă ntre hotare, 
Să le deie foc şi pară. 
Ca să meargă fumurile 
Peste toate drumurile, 
Să se 'nveţe mândrele, 
Să se 'mveţe puicele, 
De bărbat a despărți, 
Cum m'a dat mândra pe 

mine, 


199 


La mult rău de lângă bine! 
(Comunic. de d-lLI. E. To- 
rouţiu, Bucovina.) 


6. 


Mărită-te, Veto, bine, 
Fie-ţi gândul tot la mine; 
Că şi eu m'oiu însură, 
Gândul tot la tin” mi-a 

sta ! 

(Mușetești-Argeş.) 


ră 
Foaie verde foi și-o fragă, 
Ta vezi puica mea cea dragă, 
Trece drumul, nu mă *n- 
treabă. 
Foaie verde fir de nalbă, 
l-am dat drumul să-şi a- 
leagă, 
Sâ-şi aleagă dintro mie, 
Numai să-mi samene mie; 
Și Ja ochi şi la sprincene 
Şi la dragostele mele! 


8. 


Foaie verde odolean, 
Bată-l focul de Oltean, 
Cum îşi trage coasa 'n deal 
Şi coseşte leuștean. 
Leuştean, cine te-a pus, 
Pică-i-ar mâna de sus, 
Foc la inimă mi-a pus. 
Foc la mine, foc la tine, 
Foc la noi, la amândoi! 

(Vezi no. 15, p. 123.) 


9. 

Cuculeț dela cetate, 
Spune mândrei sănătate, 
Să-şi caute 'ntraltă parte, 
Că cu min’ nu se mai poate, 
Că cu tine ce-am avut, 
De mine s'a desfăcut (!) 

Cuculeţ dela pădure, 
Du-te la mândra dei spune, 
Să nu se mai poarte bine 


Cu haine liiate de mine, 
Că mie capu-mi răpure, 
Că sunt năcăjit pe lume! 


10. 


Foileana de bujor, 
Cărăruşă la ocol, 
Crească iarbă şi mohor, 
Eu să zac, să nu mă scol. 
M'am iubit cun domnișor; 
Dar măicuţa de-a aflat, 
Vorbă taică-meu ca dat. 
Tata rău sa supărat, 
De mânuţă m'a luat, 
"N-mănăstire ma băgat, 
In chilia mohorită, 
De toată lumea urită 
Şi de toată blăstămată. 
Mă uitai pe la ţâţână, 
Văzui afară lumină, 
Văzui soare răsărind, 
Fete şi flăcăi jucând 
Şi de multe tăinuind. 
Cu toţii se veseliă”, 
Unul numai tot oftă! 
Dare-ar Dumnezeu un 
vânt, 
Să dea uşa la pământ, 
Să nu mai fiu unde sunt! 


II. 


Frunză verde busuioc, 
Tot eu om fâră noroc; 
Eu cu mândră, eu bogat, 
Fot eu fără mândră 'n sat; 
Nu mi-i că sa măritat, 
Dar s'a măritat în sat, 
Dela mine peste vale, 
Plec la mândra pe cărare, 
Eu mi-o văd şi ea mi-o vede 
Şi eu plâng, ea nu mă crede; 
Las” c'aşă mi-a trebuit, 
Cam lăsat ce-am capuil ! 


12. 


Frunză verde-a macului, 


200 


Unde-i iarba câmpului 

Şi verdeaţa codrului 

Şi izbânda dorului! 
Şapoi altă foaie verde, 
Dorul nostru nu se vede, 
Nu se vede, ca 'ngheţat, 
De când mi te-ai însurat! 


13. 


M'am gândit, m'am so- 
cotit, 
C'a aveă dorul urit 
Şi dragostea un sfârşit. 
Dragoste ce-am avut, frate, 
Gândeam moartea ne-a 
desparte ! 


14. 


— Foaie verde săicioară, 
Mărioară, surioară, 
Scoală, soro, în picioare 
Şi-l întreabă de ce moare. 
—la, de jele, ia de dor, 
Ca fost mă-sei rău fecior; 
Ia de dor și ia de jele 
Şi de alte amăgele, 
Amăgele prefăcute, 

De muieri înnărăvite, 
Păcate neisprăvite ! 


15. 


Am iubit şi-am să iu- 
besc, 

Măcar să mă prăpădesc ; 
Am iubit o Moldovancă 
Şi-o curvă de Craioveancă. 
Moldovanca m'a uitat, 
Craioveanca ma lăsat, 
Da eu n'am nici un bănat, 
Că iubesc pe alta 'n sat. 

De iubit eu m'oiu lăsă, 
Când mi-a sună scândură, 
Popa cu cădelniţa, 
Aleluiă, veşnică, 
Dascalul, clopotniţă, 
Trage clopotele-aşă : 


201 


Danga, danga, danpa, da! 
16. 


Foaie verde mătustat, 
A picat Ion la pat, 
De un an nu sa sculat, 
Nici nu mai iese prin sat. 
Şi el a picat la pat, 
Cum mândra sa măritat! 
Se căină şi se văită 
Și tot strigă: Maica mea, 
Câţi doftori sunt pe pă- 

mânt, 

Nu mă scapă de mormânt; 
Câti doftori şi vrăjitoare, 
Nu mă pune pe picioare. 
Dar mai este-o vrăjitoare, 
Care vrea să mă omoare. 
Pe aceea so chemaţi, 
Dacă vreţi să mă scăpaţi; 
Să chemaţi ibovnică, 
Care ştie pricină. 
De m'a sarută la gură, 
Mi-a sluji de legatura ; 
De m'a sărută la ochi, 
Eu n'am să mă mai deochi; 
Să mă sărute 'n obraz, 
Ca să nu mai zac de azi; 
Că de cât m'a descântă, 
Mai bine ma sărută. > 


17. 


Foaie verde lemn de fag, 

Nu ştiu, nu ştiu, ce-oiu 
să fac, 

Oiu să pic la pat să zac, 
Că mândra mea nra lăsat, 
M'a lăsat, sa măritat. 
Și n'ar fi nici un bănat, 
Dacar fi mai depărtat. 
Dela noi a doua casă, 
Inima mi-i friptă, arsă; 
Ies alară şi-o zaresc, 
După ea mă 'nnebunesc; 
Intru ?n casă să mă culc, 


Î aud glăsuţul dulc 


ŞI nu-mi vine să mă culc. 
M'aş rugă la Dumnezeu, 

Să moară bărbatu-său, 

Să rămân eu ca so ieu, 

Că altfel mă chinuesc, 

Până când mă prăpădesc! 


18. 


Am văzut cucul cântând, 
Tot cântând și băstămând, 
Să n'aibă loc pe pământ, 
Blăstămând ibovnică, 

Că i-a secat inimă, 
Că-i lăsat la ofticat. 

Cuce, eşti frate cu mine, 

Cam păţit şi eu ca tine! 


19. 


Foaie verde puiu de nuc, 

Alei, Doamne, ce-am fâ- 
cut, 

De-am dat dragostea 'm- 
prumut 

Şi-acum cu ochii mă uit; 
Aş da car cu şase boi, 

Să ieau dragostea "'napoi ; 
Dragostea e lucru mare, 

Nu-ţi dă pace la mâncare, 
Nici hodină la culcare, 

Fără numai supărare 

Şi-ţi tot dă vânt de ple- 

care ! 


20. 


Foaie verde nucă seacă, 
Puiculița mea cea dragă, 
Cum trece şi nu mă 'n- 

treabă ! 
Parco roagă cineva! 
Nici vo rog, nici no pof- 
tesc 
Și ca dânsa mai găsesc, 
Mai de neam și mai de soiu, 
Nu ca dânsa din gupoiu; 
Mai de soiu și mai dd viţă, 
Nu ca dânsa, copiliță; 


Și se poartă cu rochiţă! 
21. 


Foaie verde și-o alună, 
Pe sub soare, pe sub lună, 
Trece-un șoim cun şarpen 

gură. 
Și nu-i şoim cu șarpe 'n 
gură, 
Şi-i bădiţa Ionel, 
Care m'am iubit cu el! 


22. 


Vara-i mare, noaptea-i 
mică, 
Mi-am făcut o ibovnică 
Şi-am lăsat-o să mai crească, 
Minte?n capsă dobândească. 
Dara ea sa măritat, 
Nu la noi, ci în alt sat. 
Nu mi-ar fi nici un bănat, 
Dacar fi luat bărbat, 
Să nu fie-un blăstămat, 
Să mănânce nespălat, 
Să se culce nenchinat! 


23. 


Dinaintea casei mele, 
Trece-un pârâias de jele. 
Şi nu-i pârâiaş de jele, 
Şi-s chiar lacramile mele! 

Dete Lina să se spele, 
Dă de lacrămile mele 
Şi ea ştie de ce-s ele! 

(Voineşti-Iași.) 


24. 


Trece badea prin luncuţă 
Şi nu-i zice nimicuţă, 
Parcă nu i-a fost drăguță. 

Foaie verde fir și nalbă, 
Trece badea prin dum- 

bravă 
Și nimica nu mă 'ntreabă, 


1, Varianta 2 se suprimă. 


202 


Parcă nici nu i-am fost 
dragă ! 
25. 


Verde și-o lumânărică, 
Toate'n case mi se strica. 
Când cu gândul n'am gån- 

dit, 
Dragostea s'a năruit. 

Frunză verde și-o laleă, 

Rău mi-a mers cu dra- 
gostea ; 

Nu ştiu, eu oiu fi greșit, 

Ori lumea m'a pismuit! 


26 


Foaie verde trei lalele, 
Luminata dintre stele, 
Iubita inimii mele, 

Cum erau noi într'o vreme! 
Cât eram noi de iubiţi 
Ca doi vişini înfloriţi, 
La, izvoare răsădiţi ! 
Florile s'au scuturat, 

Doi iubiţi s'au depărtat. 


Variantă. 


Aud codrul răsunând, 
Ș voinicii șuerând. 
Am fost și noi doi iubiţi, 
Ca doi merişori floriți; 
Florile sa scuturat, 
Noi doi ne-am înstrăinat! 1 


27. 


Colon deal la mănăstire, 
Cânt o mireasă şi-un mire; 
Da” el cântă, nici nu-i pasă, 
Mireasa de-aci şi-o lasă. 
— Mânăstirea şi carteă, 
Că asta mi-a fost parteà ; 
Clopotele şi rasă, 

Jelea și vieaţa grea ! 


28. 
Frunză verde fir de linte, 


De-aș fi cât piatra de munte, 
N'aș iubi copil de curte, 
Că ştie nâravuri multe. 
Când e dragostea mai 
dulce, 
Baten palme și se duce. 
Dela trei şi pân” la patru, 
S'a 'ncheiat, puicuţa, sfatul, 
Râmâi dara sănătoasă, 
Eu am alta mai frumoasă! 


29 


Frunzuliţă sămulastră, 
Puică, dragostele noastre, 
Au râmas pustii pe coaste, 
Să le vezi, nu le-ai cunoaşte! 


(Comunic. de d-l D. Miha- 
lache, Goleştii-Badii, Muscel.) 


30. 


Vin la baba, să-ţi gâ- 
cească, 


Vin la baba, vin, 
Inima să-ţi veselească, 
Vin la baba, vină! 
Să-ţi cate baba 'm ghioc, 
Să-ţi gâcească de noroc! 
De ţi-a fi norocul mare, 
Să ieai fată de primare; 
De ţi-a fi norocul mic, 
Să ieai fară de calic! 


31. 


De-a cântat un puiu de 

cuc, 

Intrun vârfuleţ de nuc, 
Mi-a venit gând să mă duc, 
Unde-i pânea mai gustoasă, 
Unde-i copila frumoasă ; 
Unde-i pânea mai pe plac, 
Ca să vin puicâi de hac! 


5. Jalea celui ce n'a nimerit bine cu căsătoria. 


I. 


Foaie verde stuf de baltă, 
Lasă vântul să mă bată 
Şi soarele să mă ardă, 
Că eu sunt cea vinovată, 
Căci mam cerut măritată! 
Să fiu de bărbat mustrată 
Și de soacră blăstămată 
Şi de copii supărată 
Şi de lume judecată. 

Decât mă făceam o fată, 
Mai bine-o stâncă de piatră; 
Mă puneă la mănăstire, 
Se 'nchină lumea la mine; 
Decât mama mă făceă, 
Mai bine gâtu-mi rupeă 
Şi mă trântiă la pământ 
Și n'eră să mă frământ, 

Decât mă fâceă o fată, 


1. Refren. 


Mai bine eram o piatră 
Şi mă puneă la fântână 
Şi mă numiam «apă bună»; 
Apă bună şi mai bună, 
Mă chem «floare din grå- 
dină !» 
Apă bună şi mai rece, 
Cine bea, de dor îi trece! 


2. 


” Foaie verde trei lalele, 
Mă "nsurăi, luăi muiere, 
Luăi mama mamei mele. 
Mă bucurâi la avere 
Şi mă 'nşelăi, dragă vere, 
Mä bucurăi la pământ, 
Nu mă uităi la urit! 
Of, pământ, pământ, pă- 
mânt, 


Te prefăcui în argint, 
In argint şi în aramă 
Și nu-mi dădui de loc seamă. 

Sărace argint bătut, 
Cum te fâcui de băut 
Și-ţi dădui drumul pe gât. 
Argint, cum te-am prăpădit, 
Aramă, cum te-am băut! 
Acum stau și mă gândesc, 
Cum s'o dau şo nimeresc, 
Urita să no 'ntâlnesc; 
Cum dracul să wo 'ntâl- 

nesc, 
Cum focul să mă păzesc, 
Că doar cu dânsa trăesc, 
Când mă chiamă so pri- 

vesc, 
Mai, mai, mai să 'nebu- 

nesc, 
Sâ mor, să nu mai trăesc. 
Fugiţi, lume, de pământ, 
da nu daţi peste urit! 

(Tg.-Ocna.) 

3. 

De urit mă duc în lume, 
Uritul fuge cu mine; 
De urit mă duc de-acasă 
Şi aritul nu mă lasă! 
Fugi, urîto, de pe vatră, 
Că pun cânii şi te latră; 
Fugi, urito, după uşă, 
Că-ţi scot ochii cu cenuşă! 


Variantă. 


Fugi, urîto, de pe vatră, 
Că pun cânii și te latra; 
Fugi, urito, dela mine, 
Că eu nu sunt pentru tine; 
Dupa mine multe vine, 
Mai frumoase decât tine. 

'Nchide, mamă,ușa bine, 
Că uite, urita vine 
Şi nu se lasă de mine; 
Ori o 'nchide, ori o lasă, 
Cå urita-i după casă! 


204 


4- 
Foaie verde şi-un căr- 
bune, 
Insoară-te, măi nebune, 
Insoară-te, foculeà, 
Că soţie eu ți-oiu da 
Potrivå de seama ta, 
Ți-oiu da pe muierea mea, 
Mă lihemetesc de ea. 
Tu i-ai da cu căldură, 
Ea te-a luă cu vorbă; 
Tu i-ai da cu fierbințeală, 
Ea te-a băgă 'n nebuneala, 
Şi de-ai da cu arsură, 
Ea ţi-a potoli gură! 


5. 

Foaie verde trei smicele, 
Tinerețe ca 2 mele, 
Petrecute-s fâră vreme, 
Fără gust, fără plăcere, 
Fără nici o mângâiere, 
Pentr'o curvă de muiere. 

Ia vezi curva de muiere, 
Cum îmi umblă baturele 
Și zice că strânge lemne 
ŞI ea strânge buruene 
Și le face mănunchele 
Şi le fierbe ’n trei ulcele, 
Trei ulcele din trei sate, 
Din satele piârăsite 
Şi le fierbe "'năduşite, 
Pentru Ghiţişor gătite. 

Ghiţişor când a gustat, 
Limba 'n gură sa umflat, 
El de-abiă mi-a cuvântat: 

Aşterne, măicuţă ?n pat, 
Ori în pat, ori în crivat, 
Că Ghiţ al tău sa gătat, 
Trei curve mil-au mâncat: 
Două curve din Bârlad 
Și una de-aici din sat. 

Cântă cucul pe pelin, 
Ghiţişor vărsă venin; 
Cânta cucul pe cicoară, 
Ghiţişor trăgeă să moară; 


Cântă cucul pe uluce, 
Pe Ghiţă la groapă-l duce! 

(Vezi no. 21, p. 66 şi no. 
45, p. 96.) 


6. 


Foaie verde de costor, 
Mi-i bărbatul băutor, 
Mi-a băut cincizeci de poli 
Şi-o sută de gonitori 
Şi 'nCa mai rămas dator 
Cu treizeci de pălbiori! 


ZA 
Foileana de sulfine, 
Arde inimioara n mine, 
Arde şi nu mi se stânge 
Și n'are gură să strige; 
Arde, nu se potoleşte, 
Nimănui nu se căinește, 
Nimănui nu jelueşte, 
Cu uritul greu trăeşte, 
Că-i urit, posomorit, 
Care te bagă 'n mormânt! 


8. 


Când eram la mama fată, 
Mâncam turtă coaptă *n 
vatră 
Şi-mi eră faţa curată; 
Mâncam turtă cu cenușă, 
Mi-erà faţa ca o rujă; 
Iar de când m'am măritat, 
Grija casei ma luat, 
Copiii m'a "'ncunjurat, 
Catatura s'a schimbat! 


9, 


Creşteţi flori şi 'mbobo- 
ciţi, 
Căci mie nu-mi trebuiţi, 
Hai, gâde, gâde, leana, 
Sultant, sulimana (? 
Pân” şi lobodana!(?) 
Şi creşteţi-mi cât gardul, 
Că eu mi-am mâncat capul 
Și mă teme bărbatul! 


Pamfi le, Cântece de fară, 


205 


Creşteţi flori cât gardu- 
rile, 
Să vă bată vânturile 
Ca pe mine gândurile! 


10. 


Foaie verde iasomie, 
Par'că dracul mi-a zis mie: 
«lea nevastă cu moșie», 
Să fiu slugă, nu soție. 

Mă bucurai la avere, 
La străchini şi la ulcele. 
Ulcelele s'au stricat 
Şi-am rămas cu toanta?n pati 

(Negrileşti.) 


II. 


Foaie verde de bujori, 
Dac’aş fi dintre feciori, 
M'aş duce prin şezători, 
De-aş fi tot cu fete mari, 
M'aş iubi cu ori şi cari, 
Dar aşă-s om însurat 
Şi mă culc cu toanta ?n 

pat; 
De-i văd umbra pe pereţi, 
Mă bagă în spărieți ; 
Când îi văd pe pernă capul, 
Ma bine-aş vedeă pe dracul; 
Când o văd în tinda casei 
Şi spre mine 'ndreptând 
paşii, 
Atunci mor, mă prăpădesc, 
Cad la pat, mă 'mbolnăvesc. 
Doamne, strânge-o, ori 
pe mine, 
Catuncea a fi mai bine! 


12. 


De cine mi-e dor și sete, 
Departe de mine şede, 
Dar de cine mi-i urit, 
Iacata-l-ăi ca venit. 

Fugi, urito, şi-mi dă pace, 
Că dragostea ta nu-mi 

place, 


14 


Că-i cu bolduri şi cu ace. 
Fugi, urito, de pe vatră, 
Că pun cânii şi te latră; 
Fugi, urito, de pe prag, 
Să vie cine mi-i drag, 
Că pun cânii şi te bat! 


13. 


Zis-am leana şi-o cicoare, 
Când fusei frumoasa floare, 
Mă duceam la şezătoare, 
Mă ’ndrăgì fecior din sat, 
Frumos, tânăr şi galant! 
Lui măicuța că ma dat! 
Dacă eu m'am ogárjit, 
Floarea feţei a pierit, 
Bărbăţelul m'a urit! 

(Negrileşti.) 


14. 
—Frunza verde mărule, 
Un” te duci tu, dorule? 
—lLa voi, puișorule! 
Da” la noi la ce mau vii, 
Ca venit urîtu "'ntâi 
Şi sa pus la căpătâi. 
Când m'am dus ca să mă 
culc, 
De urit nam mai putut. 
Dacam văzut şi-am văzut, 
La potricaraş m'am dus, 
După leacuri de urit. - 
Potricăraşul mi-a spus, 
Că leacuri de urit nu-s, 
Că leacul uritului 
E’n fundul pământului; 
Că uritul mare leac 
Decât scândura de brad, 
Două cuie să le bat, 
Să văd uritu ’ntrupat. 
Doamne, Doamne, Domn 
ceresc, 
Dă-mi şi mie ce gândesc! 1 


206 


1. Se suprimă apoi un cântec, 
2. De nominativ în batjocură ; se zice, de pildă, în blăstăm: „N'ai 


15. 


Cuculeţ, pasere sură, 
Nu-mi ma: cântă "n bătătură 
Pe proțapul carului, 

Pe coarnele plugului ; 
Nu-mi ieai seama traiului? 
Că port cuţitele 'n brâu 
Şi puşca-i sus la obloane; 
Să nu crezi că-s mort de 
foame! 


16, 


Foaie verde şi-un bharbuz, 
Câte flori pe iaz şi °n sus, 
Toate cu mândra le-am pus. 

Şi le-am pus cu jurământ, 
Să nu ieasă din pământ; 
Că mi-i trupul nădușit... 
Numai floarea-soarelui 
Și cu lemnul-Domnului, 
Că-s la poarta raiului : 

Sa"nftorească, să rodească, 
Dumnezeu să le plivească, 
Pe mine să mă "'nlesneasca! 


17. 


— Foaie verde peliniță, 
Ce te-ai supărat, leicuță ? 
Nu m'am supărat, nei- 
cuţă, 
Dar să-ţi spun adevărat, 
Pentru ce m'am supărat: 
Pentru dragul 2 de tărbat, 
Vine dela crișmă bat, 
Și mă iea la cercetat; 
Nu mă treabă ce-am 
mâncat, 
Ci mă 'ntreabă ce-am lucrat. 
Eu îi spun de depănat 
La cânepă şi bumbac, 
Să-i fac pânză să-l îmbrac. 
De-i pun masa să mânânce, 


mai apucă ziua de mâue, — dragul mamei,—să n'o mai apuci!“ 


207 


El mă suduie de cruce, 
De cruce, de lumânare, 
Şi de mama cui mă are! 


18. 


Eu, nevastă, te-am luat, 
Şi tu cum nai înşelat. 
Erai una la părinţi 
Ca Precista între sfinţi. 
Tu erai, care jurai, 

Că pe altul nu mai ai. 
Te-am crezut şi te-am luat, 
Tu ’n păcate te-ai băgat, 
Dar acuma mi te-am prins, 
Că nu mai ești cum mi-ai 
zis. 
Rea ai fost la maică-tă 
Şi tot rea la casa ta; 
Rea ai fost, rea ai să fii, 
Şi tot rea ai să rămâi! 


19. 
Foaie verde lemn de 
spine, 
"Nu mi-i mândra lângă mine, 
Și mi-o ţine-un mare 
câne 
Şi cânele-i mocănesc, 
Nu mă lasă să-i vorbesc. 


20. 


Foaie verde trei ciuperce, 
Cum nam ştiut ce-oiu 
alege ; 
Trei ciuperci şi-un lemn 
dubit, 
Am ales, dar am greșit; 
Lemn dubit şi iarbă grasă, 
Mi-am băgat nădufu 'n casă; 
L-am băgat cu lăutari 
Şi nu-l scot nici cu jândari; 
Mânânc fără plac la masă, 
Nu mai prind carne pe oasă. 
De-ar da Dumnezeu şi-ar da, 
Pământul dac ar crăpă, 
Uritul s'ar cufundă, 
Şi de urit oiu scăpă! 


21. 


Foaie verde siminoc, 
Aş da bordeiului foc, 
Să ardă cu grinzi cu tot, 
Cu dușmanul la un loc. 
Toate păcătoasele 
Şi-au găsit noroacele, 
Numai una, vai de mine, 
Să nu aibă parte 'n lume, 
Să fiu cu braţele pline, 
Tot cu mândru lângă mine! 


22. 


Strugurel frumos de 
poamă, 
Cine oare şi-ar da seamă ! 
Numai unul Dumnezeu, 
Imi ştie năcazul meu ! 
Că măiculeana m'a dat 
Unde eu n'am căutat; 
Că măicuţa m'a trimes 
După cine nu-i de-ales, 
Dup un tont, dup un 
nătâng 
Şi de asta 'ntr'una plâng! 
23. 


Cumpăr străchini şi ulcele 
Tot urit nevestei mele ; 
Şi moşoaice şi blidar, 

La nevastă-s tot amar; 
Şi-un castron am cumpărat 
Şi-am fugit cu el în sat 
Şi l-am dat la o femeie, 
Urjtul ca să mi-l ieie ! 


© 24 


Frunză verde poamă 
mare, 
Toată lumea de sub soare 
Are-o zi de sărbătoare, 
Numai eun'am nicio tihnă, 
Nici o zi pentru odihnă, 
Că muncesc şi munca-i 
grea 


Şi bărbatu ’n crişmă bea. 
Bea-l-ar şerpii şi veninul, 
Cum în crişmă bea tot 
vinul ; 
Bea-l-ar otrava și focul, 
Cum mi-a mâncat el no- 
rocul ! 1 


25. 


Foaie verde şi o sulfină, 

Smulge-o floare din gră- 
dină : 

Cum nu creşte şi s'usucă, 

Cum mă usuc eu, mămucă! 

Când m'ai scos din satul 
meu 

Cel văzut de Dumnezeu, 

Și mai dat printre străini, 
Prin străini, prin cei 
hbapsini! 

Vai de floarea care-i smulsă 

Și ’n grădina altui pusă! 


26. 


Plâng așă şi mă gândesc, 
La ce oare mai trăesc 
In lume fără canun, 
Când gnica ? nu-mi pare 

bun. 
Mi-a părut şi mie-odată, 
Când eram nemăritată, 
Pe vremea de fată mare, 
Când eram ca și o floare, 
Ca o floare înflorită, 
lar acuma vestejită, 
Cu amar şi cu năcaz, 
Cu lacrămi pe cel obraz! 
Cu inima friptă, arsă, 
ŞI tot singurică 'n casă! 
27. 
Frunză verde ismäcreață, 


Mă sculai de dimineaţă 
Și m'am dus la maica ?n sat, 


1. Se suprimă apoi un cântec nou. 


208 


2. Pron. pop. pentru nimica. 


3. A-și pune vieaţa (în primejdie). 


Ca să-i spuiu unde m'a dat, 
Că bărbatu-i fără lege, 
Nascultă şi nu "nţelege, 
à: mă bate ca pe-o coasă 
i-mi spune că-s puturoasă; 
Şi de asta, lumea toată, 
Mărturie-a da vreodată ! 


28. 


Maica mea, măiculiţa 
mea, 
Rău a fi de dumneata 
In ziua de judecată, 
Unde merge lumea toată, 
Pentrucă m'ai măritat, 
Dup’ o fiară de bărbat. 
Ce-ai gândit, n'ai nimerit, 
Şi eu că mam potrivit ; 
Fetele să nu asculte 
De-a’ maicelor vorbe multe, 
Iar de-ar nimerì la rău, 
Să le blăsteme mereu ! 


29. 


Cine vrea să se cunune, 
Rău face de viaţa-şi punc; 
Cine sa mai cunună, 
Acela viaţa şi-a da. 

Că şi eu mam cununat, 


Cu hapsinul de bărbat. 
30. 


frunză 
deasă, 
Am ajuns şi eu mireasă, 
Cu făcăul cel urit, 
Cu flăcăul cel statut ; 
Dumnezeu că m'a bătut 
Și rnăicuță ma făcut! 


31. 


Păsăruica mea măeastră, 
Vin şi-mi cântă la fereastră, 


Frunză verde 


Cum cântă badea odată, 
Când eram nemăritată ! 


32. 
Cine sa mai mărită, 
Dare-ar Dumnezeu şi-a da, 
Ca să aibă partea mea, 
S'aibă partea din fetie: 
Bun” a fi, bună să fie, 
Da-i păcat că n'a să fiel1 


33. 


Toţi or bea şi-or veseli, 
Numai eu m'oiu pustii, 
Că urîta-mi șede 'n cap, 
De urită nu mai scap! 


34. 


Bun a fost cine-a scornit, 
Banul pentru târguit ; 
Unde-s bani, să târguesc, 
Ce cu inima poltesc ; 
Cine are bani, să-mi iea 
Dela casă pacusteă ! 


35. 


Frunză verde ca nuci, 
Unde şade uritw, 
Mult îi negru pământ”. 
Foaie verde ca nalbă, 
Unde şade dragosteă 
Mult îi verde pajişteă ! 
Frunză verde de agud, 
Decât traiul cu urit, 
Mai bine moarte ?n pă- 
mânt; 
Decât traiul cu năcaz, 
Mai bine moartentrun 
iaz. 


(Comunic. de d-l L. Mreje- 
riu, Cotrâgaşi, jud. Suceava.) 





209 


36. 


verde iarbă 
neagră, 
Vâlencuţo dragă, 
Ce ţisi cămeșuica neagră, 
Vălencuţo dragă? ? 
Ori soponul scumpu ţi-i, 
Ori apa departe ţi-i, 
Ori focul pe ghiaţă ţi-i? 
—Nici apa nu mi-i departe, 
Da' n'a fost noroc şt parte; 
Nici focul n'a fost pe ghiaţă, 
D2’ trăesc cu rea vieaţă ; 
Nici săponul nu mi-i 
scump, 
Dz’ mi-i bărbatul urit! 
—De ti-i bărbatul urit, 
lea țărnă dela mormânt, 
Şi presoară ?n aşternut 
Că se scoală mut şi surd ; 
Şi-i aşterne iţele, 
Că-i iea dracul minţile! 
(Idem. Pentru sfârşit, vezi 
sfârşitul dela no. 6, p. 165.) 


37. 


Mă "nsurăi de tinerel, 
Tinerel, nevăcuit, 
Şi nesătul de iubit, 
Că plâng noaptea n aş- 
ternut. 
ŞI plâng reqmat de perete, 
Tot cu gândul după fete ! 


(Comunic. ded-l P. Dani- 
lescu, Dumbăier-Vidin.) 


38. 


Frunză 


Cucule dela pădure, 
Dă-mi un cal și arme bune. 
Să mă duc peceea lume. 
Mâmuca când m'a vedeă, 
De departe m'a ?ntrebă : 


1. Se suprimă apoi un cântec; cuprinde vorba faceaură, paceavură, 


femeie cu apucături rele. 


2. Refren. 





—Copiliţă, ce-ai păţit, 
De şi 'n pământ m'ai găsit? 
Stai, mamă, să-ți po- 

vestesc, 
De traiul meu ce-l trăesc ; 

De jalea traiului meu, 
Plâng și pietrele 'n pârâu; 
De dorul mândruţei mele, 
Plâng pietrele 'n fântânele! 


(Comunic. de d-l V. Ungu- 
rean, Bucovina.) 


39. 

Când eram la mama fată, 

Mâncam turtă coaptă ?n 
vatră, 

Tortă rasă ?n răzătoare 
Și la față ca o floare. 
De când îs la maica lui, 
Nu-s nici vrabie, nici pui, 
Nice puiul nimănui. 
Mânânc pâne şi beau vin, 
Strâng la inimă venin. 

(Vezi no. 8, p. 205.) 


40. 


Foaie verde pelinaş, 
Luà-te-ar dracu’? de naș, 
Cu cine mă cununaşi! 
Cu propteaua gradului, 
Cu uriîta satului ! 
—-Luăc-te-ar dracu” de fine, 
Dar n'au fost ochii la tine? 

Ba ochii la mine-au fost: 
A fost vremea 'ntunecoasă, 
Mi-a părut toanta frumoasă! 


4I. 


Și iar verde de trei fagi, 
Vorbă cu mine să-ţi faci, 
Sau nădejdea să mi-o tragi, 
Cå nădejdea dela mine 
E ca struna cea subțire, 
Când tragi de ea şi nu ține. 
Urit îmi este uritul, 


210 


Dar mi l-a dăruit Sfântul, * 





Căci a lăsat Dumnezeu! 
Ce-am urit să fie-al meu! 


(Comunic. de dl H. N. 
Țapu, Oltenia.) 


42. 

De sar vinde urîtùl, 
Aş da boul şi jugul, 
Şi-aș cumpără iubitul ; 
De sar vinde dragostei, 
Aş da iapa şi şaua; 
Dragostea de fară mare, 
Mai rar, dragă, cine-oare! 

(Idem.) 


43. 

Zis-am leana foi de tei, 
Când eram noi amândoi, 
Erà lumea mai blajină 
Şi eră traiul cu tihnă. 
Dar de când tu mai urit, 
Toată lumea sa ’nrăit, 
Și trăesc cu amărit, 

Foicicâ și-un dudău, 
Trăesc bine, trăesc rău, 
Ştie numai Dumnezeu ! 


44. 
Insuratù-m’am de mic, 
Şi-Q luăi eu ibovnic ; 
Insuratu-m'am la vreme, 
Și-o luăi fără plăcere ! 
Hănțești.) 


45. 


«p mi-aş căciula mea, 
Că tare proastă erà : 
Mă rugă fată de soiu 
Şi eu, prostul, nu vrusei ; 
Veni una din gunoiu, 
M'a pus dracul, mă prin- 
sei ! 
„.... mi-aş căciula mea, 
Făcui capului belea ! 
Făcui tmpului osândă, 
Şi sufletului obidă ! 
(Idem.) 


211 


6 Jalea celui mustrat și pismuit 


I. 
Foicică liliac, 

Mare-i satul, eu nu 'ncap, 
Singur mă mir ce-oiu sa 

fac ! 
Cămeşa nu i-o imbrac, 
Nici paharul nu i-l beau, 
Nici averea nu i-o ieau! 


(Ţigănaşi-laşi.) 
2. 


— Foaie verde de secară, 

Lelioară, Mărioară, 1 
Ia ieşi, draga, pân afară, 
Ca-ţi arde casa cu para ! 

Laso, bade, ca să ardă, 
Si ardă pân” la pământ, 
Să mă mai scăp de urit; 
Că mi-i traiul amărit! 

(Negrileşti.) 

3. 

Trece trenul şuierând, 
Rămâne maica plângând, 
Din inima suspinând. 
Rămiăi, maică, sănătoasă, 
Dacă n'ai fost bucuroasă, 
Să mă vezi sara prin casă, 
Dimineaţa stând la masă, 
Cu toți fratii’ dimpreună, 
Cu Ileana mea cea bună! 2 


4- 

Foaie verde mărăcine, 
Rămâi, satule, cu bine ! 
Eu mă duc, satul mâne, 
La duşmani le pare bine, 


1. Refren. 


Numai mie-mi pare rău, 
Că-mi las sătişorul meu, 
Unde m'am născut şi eu ! 
Câte lacrimi am vărsat, 
Făceam o fântână ?n sat: 
Apă dulce şi uşoară, 
Să bea duşmanii să moară, 
Să bea şi duşmanca mea, 
Să plesnească fierea 'n ea ! 


Ş. 


Frunzuleana mătustat, 
Maică, cin” te-a fârmăcat ? 
Două fete din cel sat! 
Și cu ce te-au fărmăcat ? 
Co așchiță din portiţă, 
Cu gherghini din trei 
grădini, 
Cu lumini de sub sprin- 
cene, 
M'au băgat în boale grele. 
Rogu-te, nu te "'ncercă, 
Maic a mă desfârmăcă ; 
Fărmăcat îs, fârmăcat, 
Cu cuvântul m'am legat, 
Cu inima cununat 3! 


6. 


De, de, de! murgule, de! 
De, de, de! căluţule, 
Vie moartea să te iea, 
Că n'am unde te lăsă, ! 
Te-aş lăsă la maică- 
mea, 
Maică-mea îi Vobitoare, 
Dimineaţa cum se scoală, 
Işi pune bobii în poală 


2. Se scot patru versuri ce nu-şi au rost: 


Trenule, n'ai aveă parte 
De şuruburile toate 

Şi de șina de sub roate, 
Că m'ai lipsit de amante, 


3. Cu inima-s cununat. 


Și te lasă mort de foame 
Şi pleacă printre vecini, 
Şi iea banii pe minciuni ; 
Te-aş lăsă la taică-meu, 
Taică-meu îi om bătrân, 
Nu ştie cosi la fân; 
Nu cosește, nu prășeşte, 
Numai galbeni socotește, 
Pe tine nu te hrănește. 
Te-aş lăsă la soacră-mea, 
Soacra-mea îi curv'aleasă, 
Şi de tine ei nu-i pasă. 
Te-aş lăsă la frate-meu, 
Frate-meu îi om bogat 
Şi sa pus primar în sat. 
Dimineaţa sa sculat, 
La comână ca plecat, 
Să ţie cu satul stat 
Şi pe tine te-a lăsat 
Nebăut și nemâncat ! 
(Negrileşti.) 


7- 


De cât la mamă și tată, 
Mai bine în lumea toată! 
(Tg.-Ocna.) 


8. 


Foaie verde şi-o laleă, 
Maică, măiculiţa mea, 
Mă rog nu mă blăstămă, 
Că n'am făcut nimică! 


9. 


Frunză verde de urzică, 
Nu-i seară ca să nu-mi zică 
Duşmancele peste drum, 
Dușmanca nu-i lucru bun. 

Ma legat, ma fărmăcat 
Şi din urmă mi-a luat 
Şi în foc a descântat,. 

Dare-ar bunul Dumnezeu, 
Să-mi asculte glasul meu : 
Cu ploaie focul l-a stâns 
Şi cu vântul mi l-a ’ntins. 
Paie 'n cap că şi-au aprins 


212 


Duşmancele mele toate, 
Sărăcuţele netoate ! 


10. 


Frunză verde măr dom- 
nesc, 
Popa, nunii dănţuesc, 
Când doi tineri se iubesc; 
Pe urmă lumea-i desface, 
Dragostea ’n ur o preface! 


II. 


Plângeă fata şi ziceă: 
Maică, măiculiţa mea, 
De mă tai, tai cu custură, 

Maică, tare mă ustură ; 
De mă tai, tai cu briceag, 
Maică, tare mi-a fost drag, 
Ca un dulce porumbel, 
Mititel şi frumușel, 

Ca un dulce ingeraș, 
Drăgăstos şi drăgălaș! 


12. 


Frunză verde şi-o or- 
zoaică, 
Vai dedånsa, sgripțuroaică, 
Sgripţuroaică, cataroaică, 
Toată ziua nu mai tace 
Şi nici o treabă nu face. 
Maică, măculița mea, 
Taci şi nu mă hlăstămă; 
Lasă-mă să blastăm eu, 
Să vă bată Dumnezeu, 
Pe tine, pe fiul tău, 
Cå va pus dracu n purceş 
Pe mine de m'aţi ales! 


13. 
Badeo, badeo, frunză 
verde, 
Mult mi-i frică că te-oiu 
pierde; 


Grijă n'am de cele fete, 
Dar mai groază de neveste. 
Pentru fete, dragul meu, 


li ca ori şi ce flăcău, 
Dar nevestele-s mai rele, 
Cu câtu-s mai tinerele : 
Ce le pică, numai strică ; 
Nu mi-i frică de stricat, 
Dar mi-i frică de lăsat, 
Că îl lasă betejat ! 


14. 


Frunză verde iarbă deasă, 
Visăi că eram mireasă, 
Cu petală de argint, 
Lungă până la pământ. 
In ureche doi cercei, 
Doi ghioci mai mărunței, 
Şi gătită şi "'mpletită 
Şi stăteam la rugăciune 
Şi eram la iertăciune. 
Dar maica, măicuţa mea, 
Cu capul nu mă iertăt 
Sta pe jâlț şi-mi tot vorbiă; 
Nu-mi vorbiă, ci mă 
mustră : 

—Maică, eu te-oiu blăs- 
tămă, 

Şi nu te-oiu mai deslegă! 


15. 


verde şi-un 
dudău, 

Indure-se Dumnezeu 

Şi de suflețelul meu, 

Ca să moară soacră mea, 

Să moară de boală rea, 

Ca să mă mai scap de ea. 

Lovi-o-ar în ochi albeaşa, 

C'are să-mi mânânce viaţa; 

S'o lovească gâlcele 

Şi toate motálcele ! 


16. 


Frunză 


foaie ’n- 
voaltă, 


Foaie verde 


1. Odată cu capul, cu nici un chip. 


213 


Mult e Chiţa supărată, 
Supărată ’nzovonąia, 
Par'că-i inima de piatră, 
De se mir o lume toată! 
Alta zis-am foaie'nvoaltă, 
Ce stai, Chiţo, supărată, 
De se mir o lume toată? 
Ce stau, bade, supărată, 
De se mir o lume toată? 
Mă-sa nu mă lasă °n poartă 
Şi mă mustră ziua toată. 
La fântâna nu mă lasă, 
Ca pe-o biată păcătoasă. 
Ce eşti neagră, ce ești 
slabă ? 
Ce sunt neagră, ce sunt 
slabă ? 
Sunt neagră de felul meu 
Şi slabă de dorul tău. 
Şi nu-s neagră de demult: 
De când trăesc cu urit 
Şi sunt suflet năcăjit. 
Foaie verde măr molid, 
Nu mă mai ţineă, pământ, 
Cá măcar că eşti pământ, 
Nu cred să mai fi văzut 
Aşă suflet amărit ! 


17. 


Creşteţi, flori, şi 'mbo- 
bociţi, 

Că mie nu-mi trebuiţi ; 
Va faceţi cât gardurile, 
Să vă bată vânturile 
Ca pe mine gândurile, 
„Că mă mustră fetele, 
Am pus peteală pe cap, 
Să mă mustre cel bărbat: 
Unde şede florile, 
Au să șadă ghioaniele ; 
Unde stau spelcuţele, 
Au să stea cucuiele ! 


(Pădureni, Putna. Vezi no. 
9, p.205.) 


214 


7. — Jalea celui îndepărtat dela ai săi. 


1. 


Duce-m’°oiu şi woiu veni, 
Sà văd cine m'a dori; 
De-a fi cine mă duri, 
Inapoi coiu mai veni, 
lar de nu ma dori nime, 
Duce-m/oiu prin străinime. 
Frunză, iarbă "'mpărătească, 
Cine doar să mă dorească? 
Grădina cu frunzele, 
Pajiştea cu florile 
Și privighetorile. 

Dimireaţa m'am sculat, 
Numai lor m'am închinat; 
Dimineaţa m'oiu sculă, 
Şi lor m'oiu închină; 

Eu mă ?nchin, ele se 'n- 
chină, 
Se cunoaşte că-s straină; 
Şi de străină ce sunt, 
Nu văd iarba pe pământ, 
Nici soarele răsarind! 
(Țigănaşi-Iaşi.) 


2. 


Cine mare dor pe lume, 
Vie să-i dau dela mine, 
Că am dor cât un izvor, 
Seacă trupuşor de om ! 

Şi am dor câto fântână, 
Seacă trupul får de milă ! 


(Comunic. de d-l I. V. Nis- 
tor, Praja-Tutova.) 


3. 
Jelui-m'aș şi n'am cui, 
Jelui-m'aş codrului, 
- Dar codru-i cu frunza deasă 
Şi de jalea mea nu-i pasă ; 
Codrul are frunză verde 


Şi de jalea mea nu crede; 
Jelui-m'aş la surori, 


Dară ele-s lut între flori ; 
Jelui-m'aş la vecini, 
Că mi-s buni, că mi-s 
străini... 
Ce mi-i drag în lume, 
frate, 
Tot mi-i dus, tot mi-i de- 
parte ! 


(Comunic. de Păr. L C. 
Beldie, Jorăști-Covurluiu.) 


4. 


Amară-i vieața mea, 
ȘI nu ştie nimeneă; 
Aş muri, moartea nu 
vine, 
Aş trăi şi n'am cu cine; 
De-am avut, de n'am 
avut, 
Am trăit cum am putut, 
La nimenea n'am cerut, 
Caşă Dumnezeu a vrut. 
De-oiu aveă, de n'oiu 
aveă, 
Oiu trăi cum oiu puteă, 
Nu-mi ajută nimeneă, 
Caşă este scrisa mea ! 


(Comunic. de d-l M. Lu- 
pescu, Zorleni-Tutova.) 


Variantă. 


Foaie verde arnăut, 
De-am avut, de n'am 
avut, 
La nimenea n'am cerut. 
Şi-am făcut cum am 
putut 
Şi-am trăit cu ce-am avut. 


5. 
Plângeţi fraţi, plângeţi 


suroril, 
De mă 'mpodobiţi cu flori; 


1. Vers. 1 se aude și: „Veniţi fraţi, veniţi surori.“ 


Plânge-mă, maică, cu dor, 
Că şi eu ţi-am fost fecior, 

Ţi-am scos boii din ocol 
Şi plugul de sub şopron. 


6. 


Câre stele pe Bânat, 
Atâtea gânduri mă bat, 
Să-mi vând casa şi pă- 

mântul, 
Să rămân numai cu bâtul ; 
Să-mi ieau cal și foale bune, 
Și să plec cu mândran 
lume ! 


7. 


Foaie verde clopoței, 
Ce mai dor de nepoţei ; 
Foaie verde şi-un mohor, 
Ce mai dor de frăţior ; 
Foaie verde trei bujori, 
Ce mai dor dela surori ; 
Alta zis-am mucşunică, 
Ce mai of de ibovnică ! 

(Tg.-Ocna.) 


8. 


Foaie verde mătustat, 
Spune, maic’, adevărat, 
Când eram micșor băiat, 
paibă mai blăs- 

„ tămat, 
Ca sa n'am noroc în sat, 
Nici în sat, nici în vecini, 
Decât numai prin străini ! 
Nici în sat, nici în moşii, 
Ci numai peste câmpii. 
Din picior m'ai legănat, 
Din gură m'ai blăstămat, 
Să mor de puşcă 'mpuscat 
Și de sabie tăiat! 

(Jud. R.Sarat,) 


Variantă. 


Cum 


Frunză verde matostat, 
Rău, maică, mai blăstămat, 


In braţe când m'ai purtat, 
Şi m'ai blăstămat cu foc, 
Ca să n'am nici un noroc, 
Nici în sat, nici 'n vecini, 
Numai parte de străini ! 
(Curtea-de-Argeș.) 


9. 


Mureş, Mureş, apă lină, 
Cine bea apă din tine, 
Sâ "'nstrâineze ca mine, 

Străin sunt, Doamne, pe 

lume, 
Ca şi floarea din pădure; 
Străin sunt ca paserea, 
Nam milă la nimenea ; 
Strain sunt ca puiu de cuc, 
N'am milă pe un’ mă duc. 
Străin ca min altul nu-i, 
Decât puiul cucului, 
La tulpina nucului, 
Fară aripi, fâră pene, 
Nici sa sboare mare vreme. 
Eu n'am aripi de argint, 
Ca să sbor pe sub pământ, 
La măicuţa la mormânt, 
Să mă jăluiu de-un cuvânt: 
leşi, măiruţă, pân/la poartă, 
Vezi străinii cum mă poartă, 
Câ-s desculț și desbrăcat, 
Nebăut şi nemâncat, 
Nespălat, nepicptănat, 
Ca un mare condemnat. 

Străinii se pun la masă, 
Ochii mei tot lacră mi varsă; 
Strainii se pun la cină, 
Ochii mei nu au hodină ! 

(Idem. Pentru vers. 15-18 
vezi no. 1, p. 194—4.) 


10. 


Foaie verde când şi când, 
Mult umbli, maică, plân- 
gând, 
Eu plec şi te las oftând, 
Din ochi negri lăcrămând! 
(Idem) 


II. 


Foaie verde şi-un pelin, 
Taicuţa îi om bătrân, 
El a pus satul la bir. 
Nu l-a pus ca un creştin 
Şi l-a pus ca un mazil. 
El de frica birului, 
Luă drumul Giurgiului 
Treci apa Nistrului (sic). 
L-a luat jândari diņ spate, 
Şi îl duce 'ndărăt, frate, 
Intoarcete-te 'pdărăt, frate, 
De-ţi iea bilet şi cu carte, 
Şi treci în străinătate (!) 
“Treci Nistrul mai de tot, 
Mi-l luă un dor de piept. 
Frunză verde de aframeasă, 
De copii şi de nevastă. 
De-a fi dor dela copii, 
Să pun şaua și să mâi; 
Iar de-a fi dela nevastă, 
Să las calul să mă pasă, 
Şi eu să mă odinesc, 
Că neveste mai găsesc, 
De copilaşi mă topesc! ! 
(Jud. Argeş.) 


I2. 


Frunză verde foï late, 
Bată-te, străinătate, 
Prea m'ai streinat departe, 
Că n'am mamă să mă cate, 
Tăicuţa-i bătrân, nu poate. 
De străinătate multă, 
Mi-a căzut lumea urită ; 
De străinătate mare, 
Mi-a căzut lumea amare! 

dem.) 


13. 

Frunză verde mărăcine, 
D’auleu, frate peline, 
Amărită-i frunza ?n tine, 


Cum e inimioara °n mine, 


Ca mă duc prin ţări 
străine. 
Nu e tată, nu e mumă, 
Singur în ţară străină 
N'am dela nimenea milă; 
N'am mamă şi n'am copii, 
Geaba, Doamne, mă mai ţii. 
Foaie verde şi-o laleă, 
Amărită-i frunza ta, 
Cum e inimioara mea. 
De străinătatea ta, 
De singurătatea mea ! 
(Mușeteşti-Argeş.) 


14. 

Foaie verde de sufină, 
Voinic în ţară străină, 
Tot se plânge şi suspină, 
Şi suspină pân'ce moare, 
Că pe lume noroc n'are, 
Precum am avut şi eu 
Parte de norocul meu! 


(Comunic. de d-l I. E. To- 
rouţiu, Bucovina.) 


IŞ. 


Foicică trei smicele, 
De dorul de nemurèle, 
M’sa umplut trupul de 

jele 
Şi inima de durere ! 
De jalea trupului meu, 
Plâng pietrele în părău ; 
De jalea inimii mele, 
Plâng păsări în cuiburele, 
Şi pietrele °n vădurèle ! 

(Idem. Pentru vers. 5-10, 
no. 38, vers. 9-13, p. 209-10.) 


16. 


Frunză verde de măr 
dulce, 

leşi, măicuțã’n deal la cruce, 

Să te uiţi cum ne mai duce! 


1. Evident, compus din mai multe cântece. 


217 


Ne duce, ne suie ?n tren, 
Trenul pleacă șuerând, 
Maica rămâne plângând. 
Foaie verdė trei grănate, 
Trenule, 'n'avere-ai parte 
De șuruburile toate 
Şi de şina de sub roate, 
Ce ne-ai străinat departe, 
În neagra străinătate. 
Nu văd mamă, nu văd tată, 
Par'că sunt făcut din piatră; 
Nu văd fraţi, nu vădsurori, 
Parcă sunt fâcut din flori. 
Foaie verde sălcioară, 
Săbioara-t surioară, 
Călușelu-i trățior, 
Şi pușculiţa-i măicuţa ! 
Foie verde foaie lată, 
Maică, inimă de piatră, 
Cum să te mai văd odată! 
(dem. Pentru vers. 5-6 | 


vezi nota 2 de sub p. 211, 
vers. 4-6, p. 189 şi 44.) 


I7: 

Foaie verde de trei crini, 
Bine pare Ja străini, 
Când își vede podul plin 
Şi pe mine lăcrămând, 
Dela inimă oftând!, 

Şi iar verde mătostat, 

Spune, maic adevărat, 
In ce apă mai scăldat ? 
Ori în apa dela iaz, 
Ca să fiu tot cu năcaz; 
Ori în apa de Joi sara, 
Ca să umblu 'n toată țara, 
Să umblu în lung şi 'n lat, 
Pân' la oceanu "'ngheţat, 
Să calc cu picioarele ! 
Cât aleargă soarele ! 

(Idem.) 


18. 


Foaie verde foi de nuc, 
Veni vremea să mă duc, 
Să mă duc din satul meu, 


Şi ziua bună să-mi ieu 

Dela frunza de pe munţi, 

Dela iubiții părinţi, 

Dela frunza de pe brazi, 

Dela iubiții mei fraţi, 

Dela flori de bisioc, 

Dela fete dela joc; 

Dela flori din grădiniţă, 

Dela mândra din uliţă! 
(Curtea-de-Argeş.) 


19. 


Frunză verde mărăcine, 
De şi-i dor, maică, de mine, 
Lasa lucrul patru zile 
Şi vin, maică, pe la mine; 
Că nimica nu poftesc, 
Numai să mă jăluesc, 

Cu străinul cum trăesc. 
Cu străinul trăesc bine, 
Nu taie lemne pe mine 
Şi taie pe-un tăietor, 
Rău e, maică, striior. 
Străin sunt, străin îmi zice, 
Nam milă pe un? m'oiu 

duce; 
Străin ca un puiu pe cuc, 
N'am milă pe un' mă duc; 
Sunt străin ca paserea, 
N'am milă la nimenea! 

(Idem.) 


20. 


Foaie verde foi de nuc, 
Se duc oile, se duc, 
din, 


Pân la sfântul Costandin 
Pân la dalba primăvară ! 
(Idem.) 


2I. 


Foaie verde trei grănate, 
Trenule, mai aveă parte 
De şuruburile toate 
Și de șina de sub roate. 


Trenule; n'ai aveă parte, 
Că tare m'aidus departe, 
In neagra străinătate ! 
Nu vad maică, nu văd 
taică, 
Numai o stâncă de piatră, 
Şi din piatră nu fac taică 
Ș. din stâncă nu fac 
matcă ; ~ 
Nu văd fraţi, nu văd surori, 
Numai munţii plini de fiori; 


Nu văd surori, nu văd 
frați, 

Numai munţii plini de 
brazi ; 


Şi din flori nu fac surori, 
Şi din brazi nu mai fac 
frati ! 
(Tălpigi. Pentru vers 1-7, p. 
216, vezi no. 6, vers. 8-20. 
Pentru sfârșit, sfârşitul a- 
celuiaş ; vezi şi no. 7, vers. 
20.2, p. 143.) 


22. 


verde trei 
masline, 
Alelei frate peline, 
Amărită-i frunza ?n tine 
Ca şi inimioara 'n mine. 
Inimioară ca în mine, 
Să n'aibă nimene ’n lume. 
Şi-am zis verde trei masline, 
Cine e străin ca mine? 
Numai tula din pădure 
Este streioar' ca mine, 
Darnici dânsa nu-i străină, 
Că-i dă ramuri și tulpină 
Ca şapte fraţi dintr'o mumă! 
(Idem. Vezi no. 13, p. 216.) 


Şi-am zis 


23. 


Foileana mărăcine, 
Amăritu-s, vai de mine, 
Că n'avui parte pe lume; 
Amărit și supărat, 

Că-s voinic înstrăinat, 


218 


Nam masă ca să mânânc, 
Nici n'am pat ca să mă culc, 
Nici hodina nusi hodină, 
Dacă-s în ţară străină ! 
Nici mâncarea nu-i pe plac, 
Dacă-s străin și sarac. 
Nici paharul nu-i pahar, 
Ci-i pahar plin cu amar. 
De beauun pahar cu apă, 
La inimă pun otravă; 
De beau un pahar cu vin, 
La inimă pun venin! 


24. 


Foaie verde de pe deal, 
Trecui Prutu ’n celalt mal, 
Dădui de jele și-amar. 
Trecui Prutu 'n ceea parte, 
Didui de străinătate. , 
Trecui în ţară străină, 
Să cerc pânea de e bună, 
Fie pânea cât de bună,— 
Dacă-i în ţară străină, 
Unde nu-i tată și mumă, 
Ţi se face clisă ’n gură. 
Trecui în ţară străină, 
Să văd apa dacă-i bună; 
Băui apă din izvoare, 

Mă gândii la surioare, 
Văzui apa că-i amară ! 
Fie apa cât de bună, 
Dacă-i în ţară străină ! 
Fie pânea cât de rea, 
Ţie-ţi pare ca miereă, 
Dacă eşti în ţara ta! 
Cu mă-tă, cu soră-tă, 
Cu tat-tău, cu frate-tău! 


25. 


Foie verde mătrăgună, 
Iea-ți, puiule, ziua bună, 
Dela cer şi dela lună, 
Dela măicuţa cea bună! 
Foaie verde bob urez, 
leşi, măicuţă, de mă vezi, 
leși, măicuţă, pân la poartă, 


Şi vezi dorul cum mă 
poartă; 

Și mă poartă 'ntrun pi- 
cior, 


Ca să fie dulcu dor; 
leşi, măicuţă, de mă vezi, 
Cât îs grâiele mai verzi, 
Că dacă sor seceră, 

Ai prea vrea şi n'ăi puteă, 
Şi-i tot plânge şi-i oftă, 
De călătoria mea ! 


26. 


Foaie verde trei masline, 
Cărarea pe ceea lume, 
Cine-o bate, nu mai vine, 
Că-i de dusși nu-i de'n- 

tors, 
Pentru omul cel frumos. 
Cine doarme 'n mănăstire, 
Acela-i al morţii mire, 
Şi îl bagă 'n mormânt, * 
Il astupă cu pământ: 
Iarba verde "n creştet creşte, 
Carnea pe el putrezeşte! 


27. 
Şi iar verde foaie lată, 
Iar îmi vine câte odată, 
Să mă suiu pe munţi de 
piatră, 
Să văd mamă, să văd tată, 
Parcă sunt născut din 
piatră! 
Iar îmi vine uneori, 
Să mă suiu în munţi de 
flori, 
Să-mi văd fraţi, să-mi văd 
surori, 
Par'că sunt născut din flori! 
Nu våd fraţi, nu văd su- 
rori, 
Mori de jele, mori şi mori! 


28. 


Foaie verde fir năgară, 
. A_2 ú 
De-aş ajunge pân'la vară, 


219 


Să "nflorească floricele, 
Să mă caïn câtre ele; 
Să 'nfloreasca bujorei, 
Să mă mă cain către ei, 
Ca la fraţiori de-ai mei! 


29. 


Foaie verde crin pătat, 
Rău, maica, mai blăs- 
tămat! 
Nebăut şi nemâncat, 
Tare sunt 'nstrăinat ! 
De bătaia vântului, 
De pulberea drumului ! 
(Cosmeşti.) 


30. 


Foaie verde lemn uscat, 
Rău, maică, mai blăs- 
tămat, 
Nebăur și nemâncat! 
Rău, maică, m'a "nstrainat! 
De când sunt încăzărmat! 
Foaie verde şi-un dudău, 
Sărmanul sufletul meu, 
Cum înoată 'n sânge râu, 
Ca şarpele prin dudău. 
Şi-ultă foaie de orez, 
Vin, măicuţă, de må vezi, 
Până-s oarzele mai verzi, 
Ca dacă s'or face clăi, 
Să vii, maică, să mă iei! 
Inco floare de taciune, 
Unde-s, maică, nu mi-i 
bine, 
Aşternutu-i mărăcine, 
Şi perniţa de ciuline! 


(Idem, Pentru vers, 11-2, 
vezi aici no. 27, vers. 11-2.) 


31. 


Foaie verde şi-un susaiu, 
La fântâna lui Mihaiu 
Mă pusei şi ospătai. 

Ospătat-am, ospătat, 
Că n'am putut ospătă, 


Din pricina maica-meă. 
Mă ucide-un dor de-acasă, 
De copii și de nevastă. 
De nevastă nu mă ndur, 
De copii nici nu mai pot, 
Fript mi-i sufleţelul tot, 
Hai, murgule, hai aşă, 
Că mi-imault de maică-mea! 


69. 

La fântâna din pripor, 
De trei ori eră să mor 
De gură friptă de dor. 
De dorul de ibovnică 
Și de soră-mea mai mică, 
Şi de-un drag de frăţior, 
Că l-am lăsat micușor. 
Foaie verde trei migdale, 
Taicuţa care ne are, 
Mi-a trimis mie scrisoare, 
Că-i mare, merge 'n pi- 

cioare, 
Foaie verde puiu de nuc, 
Și mână boii la plug! 
(Negrileșşti.) 


33: 


Frunză verde de cicoare, 
Prute, Prute, apă mare, 
Mult vii tulbure și mare, 
Fă-ţi apa neagră cerneală 
Şi stohunu-o hârtioară, 

Şi cireș un condeieș, 

Ca să-mi scriu răvaş la Eş, 
La frate-meu Gheorghieş; 
Să-mi mai scriu o bârtiuța 
Şi la draga mea măicuţă; 
Să mai scriu o hârtioară, 
La draga mea surioară, 
Şi la micul frăţior ; 
Dragul badii frățior, 

Dar de badea nu ţi-i dor? 


1. Se suprimă apoi cunoscutul cântec : 


220 


Ceasurile baze una, 
Când am zis „mă duc“ mă duc, of !... 


2. Poate că Chiru, Chirule. 


Nu mai spun eu tuturor, 
C'amărit eu am să mor! 


(Țigănaşi-laşi.) 
34. 


Foaie verde trei grânate, 
Trenule, a' tale roate, 
Tare m'au mai dus departe, 
Departe 'n străinătate, 
Unde nu-s fraţi, nici surori, 
Numai munţii cu ninsori. 


"Nu vădsurori, nu văd fraţi, 


Numai codrii mari de brazi! 
Amară-i ziua de azi! 


(Buciumeni. Vezi no. 27, 
p. 219.) 


35. 


Doamne, dela mâni 
străine 
mânânci bună 
pâne! 1 


Nu mai 


(Tg.-Ocna.) 
36. 


Vino, Chiro?, vino, 
Vino inapoi, 
Că tu ţi-ai uitat, 
Batista pe pat! 
—Ba eu nam uitat, 
Că vrând am lăsat. 
De-a fi țara 'n pace, 
Batiste mi-oiu face | 
— Vino, Chiro, vino, 
Vino înapoi, 
Că tu ţi-ai uitat, 
Mantaua pe pat! 
— Ba eu nam uitat 
Şi eu am lăsat; 
De-a fi ţara'n pace, 
Mantauă mi-oiu face! 
— Vino, Chiro, vino, 


Vino înapoi ;: 
Oiţile tale 
Sbiară prin ocoale ! 
— Sbeie, sbeie, sbeie, 
Dracul să le ieie ; 
De-a fi ţara 'n pace, 
Altele mi-oiu face! 
Vino, Chiro, vino, 
Că bărbatu-ți (2) zace, 
Nimic nu ţi-a face! 
— Zacă, zacă, zacă, 
Boala să și-o facă ; 
Că el de-a muri, 
Bârbaţi oiu găsi! 
Vino, Chiro, vino, 
Vino, înapoi, 
Copilașu-ţi plânge, 
Domnul ţi l-a strânge! 
Plângă, plângă, plângă, 
Domnul să mi-l strângă ; 
De m'oiu mărită, 
Copii oiu avea ! 
(Idem.) 
37 
Foie verde odolean, 
Mă trudesc, puică, de-un an, 
Sâ fac pehnul zahăr, 
Dar mi-a fost truda ?n 
zadar, 
Cí pelinu-i tot amar; 
Şi duşmanul frăţior, 
Sâ mi-l bag în sânișor, 
Şi duşmanca surioară, 
So lipesc la inimioară. 
Foaie verde trei grănate, 
Din duşmani nu mai faci 
frate, 
Pân'o da din piatră lapte! 
Şi duşmanca surioară, 
So lipeşti la inimioară ! 


38. 


Foaie verde şi-un dudău, 


221 


Amaru-i sufletul meu, 
Ca otrava de pelin, 
Varsă foc, varsă venin ; 
Mă trudesc și zi şi noapte, 
Să fac din străin un frate, 
Dar străinu-i tot departe! 


39. 


Foaie verde rug de mure, 
Ardă-te focul pădure, 
Netăiată de secure, 
Dacă mă desparţi de lume! 

Foaie verde odolean, 
Bată-te crucea, de deal, 
Dacă mă desparti de neam! 

Şi-agn zis verde trei mas- 

line, 
Jelui maş, n'am la cine, 
Că-s străină, vai de mine! 
Jelui-m'aş codrului, 
Codrul are frunza iui, 
Şi nu crede nimănui ; 
jelui-m'aș câmpului, 
Câmpul are peliniţă 
Şi la dânsul n'am credință; 
Jelui-m'aș la cumnate, 
Cumnatele-s supărate, 
Mie nu-mi face dreptate! 
Jelui-m'aș la surori, 
Suronle au soție! 
Şi ele nu-mi crede mie 
Năcazul din vadănie; 
Jelui-m'aș la străini, 
Umplu satul până mâni; 
Jelui-m'aș lq vecină, 
Dar vecina-i ca ciulina 
Și te 'nţeapă ca albina; 
Jelui-m'aș casei mele, 
Casa mea-i plină de jele. 
Şi-aştept mândra primă- 
vară 
Să mă răcoresc pe-afară, 
Să răsară berbenei, 
Să mă jăluesc la ei, 


1. Mai de mult femeile ziceau: „Soţia mea“ = „Bărbatul meu“. 


Pamfile. Cântece de fară. 


15 


Ca la frăţiorii mei ; 
Să răsaie viorele, 
Să mă jăluesc la ele, 
Ca la surorile mele ! 
(Pentru vers. 33-9, vezi no. 
28, p. 219.) 
Variantă. 


Jelui-m'aş şi n'am cui, 
Jelui-nv”aş codrului, 
Codrul are crângi uscate 
Şi la dânsul n'am dreptate; 
Codrul are frunză verde 
Şi pe mine nu mă crede; 
Jelui-m'aș câmpului, 
Câmpul are peliniţă, 

Nici la dânsul n'am credinţă; 
Câmpul are iarbă verde 
Şi pe mine nu mă crede; 
Jelui-m'aş, jelui, 
Jelui-m'aș la străini, 

Dg străinu-i tot străin 
Şi pelinu-i tot pelin; 
Pelinu-i rădăcinos 

Şi străinu-i mânios; 

Şi mila dela străin, 

Ca şi umbra dela spin : 
Căci când vrai să teumbreşti, 
Mai tare te dogoreşti. 

Şi m'oiu lasă "n primăvară 
Şi-oiu ieşi între hotară, 
Şi-or răsări ghiocei 
Şi m'oiu jelui la ei 
Ca la frățorii mei; 

Şi-or rasări viorele 
Şi m'oiu jelui la ele 
Ca la surorile mele. 

les din casă, catla munți, 
Intru "n casă n'am părinţi ; 
Tes afară, cat la brazi, 
Intru "n casă, eu n'am frați! 


„_ (Comunic. de d-l L. Mre- 
jeriu, Zorleni-Tutova.) 


40. 


Prutule, apă vioară, 
De ce ti-i apa amară ? 


222 


Cine bea apă din tine, 
Fie străinel ca mine. 
Cine-i sțrăinel ca mine ? 
Numai cucul din pădure! 
Nici el nu-i străin ca mine, 
Că şi el, doar, tot mai are 
Pe draga privighetoare, 
Cântă noaptea pe răcoare 
Şi tot are desfâtare ; 

Dar străinul, vai de mine, 
Nu mai știe de cel bine; 
N'ai cu cine te-ajută, 
Sara şi dimineaţă, 

Peste zi totdeaună ! 

Mă rog, mparte, ca să vii, 
Să mă ieai dintre cei vii, 
Şi să mă duci între morţi, 
Unde se hodinesc toți ; 
Să mă hodinesc şi eu, 
C acolo-i binele meu! 


41. 


Foaie verde liliac, 
Mâni îi anul de când zac 
Şi n'am pe nimeni cu drag, 
Să-mi puie mâna la cap, 
Să mă 'ntrebe de ce zac! 
Că n'am frăţi şi n'am surori, 
Să plivească cele flori ; 
Nu am fraţi ca să cosească, 
Floricelele să crească, 

Mai la urmă să "nflorească. 
Şi nam drage surorele, 
Să culeagă floricele, 

Să le facă mănunchele, 
Să le dea "m mânile mele! 


42. 


Foaie verde şi-un dudău, 
Aist an nu este-al meu, 
Că mi-a cântat cucul rău ; 
Şi mi-a cântat pe pârlaz, 
Tota trudă şi-a năcaz 
Şi-a lacrămi pe cel obraz; 
Şi mi-a cântat pe butuc, 
Cântecu-i cam să mă duc, 


Sâ mă duc de pe-aist loc, 
Câ-i un loc får de noroc. 
Şi nu-i vina locului 

Şi-i vina norocului, 

Că norocul când a vrea, 
Scoate om dela beleă; 
Câ norocul când sa pune, 
Scoate om dela ruşine! 


43- 


Foaie verde rug de mure, 
Ardă-te focul, pădure, 
De sar face-un drum prin 

tine, 
Să mă suiu la mănăstire, 
Să văd cârduri de copile, 
Plişchiindu-şi papucii, 
Blăstămându-şi părinţii, 
Să-mi văd și amanta mega, 
Răzâmată de-o popred, 
Blăstămând pe maică-sa : 

Of, cine m'a dat la schit, 
Nar aveă loc în pământ, 
Nici pace de odihnit; 
N'am fost de călugărit 
Şi-am fost de căsătorit ! 


44- 


decât prin 
străini, 
Mai bine ’ntrun pâlc de 
spini, 
Ziua tot să mi-i rărești, 
Noaptea så te odihnești. 
Rău e 'n liftele străine, 
Nici n'aiapă, nici n'aipâne, 
Şi nu-ţi este de ispravă, 
Dar te umpli de otravă ; 
Jar de-a fi miere şi vin, 
Tu te umpli pe venin! 


45- 
Foaie verde iarbă grasă, 


Doamne, 


223 


Trecui podul pe la leasă:, 
Mă ajunse-un dor de-acasă, 
De copii şi de nevastă, 
Dela dragii mei părinţi, 
Dela frații mei iubiţi. 
Şi cum stau şi mă gândesc, 
Nu ştiu unde să pornesc. 
Și-aş pornişi-aș tot porni, 
Dorul oare-u cui a fi? 
De-ar fi dorul dela frate, 
Să fac murgul numai lapte ?; 
De-ar fi dor dela surori, 
Să fac murgul numai flori; 
De-a fi dorul dela muma, 
Sà fac murgul numai spumă; 
De-a fi dorul dela tată, 
Sa fac murgul numai apă; 
Dar de-a fi dela copii, 
Să pun şaua şi să mâiu ; 
De-a fi dor dela nevastă, 
Să las calul să mai pască, 
Şi eu să mă hodinesc, 
Că neveste mai găsesc, 
Dar părinţi, fraţi și copii, 
Nu mai găsesc în vecii! 


Variantă, 


Foaie verde iarbă grasă, 
Leano, dragă, 
Trecui podul pe la leasă, 
Leano, dragă:, 
Mă-ajunseun dor de-acasă, 
De copii şi de nevastă; 
De copii, inima-i arsă, 
De nevasta, zâu, nu-mi pasă, 
Dau la murgu' în pripon, 
Neveste mai găsesc eu. 
Trecui podul peste tot, 
M'ajunser'un dor cu foc. 
Şi de tată, şi de mama 
Şi de-a' mele surioare, 
Şi de ai mei fraţi mai mari, 
Că îi ştiu că-s într'armaţi. (!) 


J. Trecui podul pe la (locurile unde este o) leasă (coşer.) 


2. Să fac murgul numai spumă. 


3. Retren. 


Foaie verde fir de linte, 
Ei îs în roata "nainte, 
Unde-i focul mai fierbinte 
Și negriţi şi nespălaţi, 
Nebăuţi şi nemâncaţi ! 


46. 


Of, of, of, frate peline, 
Amară-i frunza de tine ! 
Pelin beau, pelin mânânc, 
Pe pelin sara mă culc. 

De amar și de pelin, 
Zău, mi-l sufletul plin. 
Auzii prin cei bătrâni: 
Bună-i pânea prin străini; 
Bună-i pânea şi miezoasă 
Și la mijloc veninoasă. 
Auzii şi n'am crezut, 
Dar acuma am văzut: 
Bună-i pânea și maiezoasă 
Și la mijloc veninoasă ! 


47. i 
Ici în vale, la fântână, 
E-o mândreţă de sulfină 
Cu trei flori la rădăcină. 
Eu mă plec şi ea se 'nchină, 
Şi văd bine că-s străină! 


48. 


Și-am zis verde rug de 
mură; 

Cuculeţ, pasere sură, 
Ai facut mult bine 'nlume, 
Mai få unul pentru mine: 
Du-te la maica şi-i spune : 
De mai are-un fiu ca mine, 
Să nu-l blasteme-așă bine, 
Cum m'a blăstâmat pe minc, 
Să fie de chin în lume, 
Sa umble din sat în sat, 
Ca corbul din brad în brad, 
Nebăut şi nemâncat, 


1. Cu Cămeşile (rufele) nespălate. 


2. Să 'nsereze, să 'nnopteze. 
1. Poate: front, linie. 


224 


Nebăut şi nespalati 
Şi să nsare? pe la gard! 


49. 


Foaie verde măr mășcat,. 
Spune,maic',-adevărat, 
Cu ce apă mai scăldat? 
Numai cu apă amară, 
De m'am vânturat prin ţară; 
Ori cu apa dela iaz, 
Să fiu de părinţi rămas; 
Ori cu apă dela scoc, 
Sâ nuam nici unnoroc? 


50 

Dunăre, apă vioară, 
Face-te-ai neagră cerneală, 
Să te puiu în călămată, 
Ca să scriu o hârtioară, 
Şo trimit la maica n ţară, 
Sa-mi dea bani de cheltueala 
Şi cămeşi de primeneală, 
Şi cal bun de călărie, 
Să mă duc în bătălie! 

(Vezi începutul dela no- 
45, variantă, p. 189.) 


Variantă. 


Foaie verde lozioară, 
O să-mi cat de-o câlimară, 
Ca să-mi scriu de-o hâr- 

tioară, 
S'o trimet la tdica °n ţară, 
Să-mitrimeată primeneală, 
Şi bani pentru cheltueala, 
Să-mi ieau cal de călărie, 
Să mă duc în bătălie, 
Să mai ies şi la câmpie, 
Tot în fruntea! dinainte, 
Unde-i armata mai iute, 
Și sângele mai fierbinte. 

Sângele soldatului, 

Bate pieptul murgului; 


225 


Sângele păgânului, 
Bate coama murgului ! 
(Tg.-Oena.) 


ŞI. 


Si-am zis verde alior, 
Colea 'n vale la izvor, 
Imi şuier un voinicel. 

Ce șuieri, bădiț,-a jale, 
“Ţi-i grea pușca în spinare? 
—De când am pornit de- 

acasă, 
Mi-am lăsat carul pe câmp 
Și cu boii prinși la jug 
Şi nevasta mea oftând 
Şi copilaşii plângând ! 
Ca mi-i dorul dela tată, 
Pentr'o pușcă încărcată, 
Lăsăi boii înjugaţi, 
Şi părinţii supăraţi ! 

Variantă 


Pensr'o pușcă ruginoasa, 
Lăsăi casă, lăsăi masă, 
Lăsăi nevastă frumoasă 
Cu doi pruncușori în braţa. 
Unulzice: «mamă, mamă», 
Altul zice: «tată, tată !» 

Tatăl tău îi dus să vie, 
Colo ’n Plevna, 'n bărălie 


Şi de venit nu se știe! 


52. 
Și-am zis verde şi-o ci- 
coare, 
Colea’n dealla dealul mare, 
Câte cara, cu pohoară, 
“Toate suie și coboară, 
Numai carul Iancului, 
Şede 'n vârful dealului; 
Nici nu suie, nici se lasă, 
Că-i plecat Iancu de-acasă ; 
Nici nu suie, nici coboară, 
Că-i plecat Iancu din ţară! 


53: 


Floricică din poiana, 


Doru-mi-e de biata mamă, 
Doru-mi este și nici prea, 
Că i-a fost gurița rea, 
Totdeauna mă mustră ; 
Las’, măicuţă, că-i vedeă, 
Că mi ei plânge urma mea, 
Că-i lucră şi n'âi puteă, 
Cai mâncă și n'ăi avea! 


54. 


Duşmanii, dușmanii mei, 
Pavcă-s haite de câni răi, 
Nişte sluţi, nişte dihănii, 
Parcă-s noaje de jigănii ! 


55. 


Frunză verde măr uscat, 
Dragostea mi s'a stricat, 
Incurcată, prea "'ncurcata, 
D:-o nevastă blăstămată, 
Cu pelin şi mătrăgună, 
Doar de m'a vedei nebună! 


56. 


Rău de omul cu femeie, 
Nu poate ?n casă să steie, 
Dar mai rău i-i fâră ea 
Că tot bate cărareă. 
Bate'n deal și bate 'n vale, 
Pân' ce mi-o 'ntâlnește "n 

cale; 
Rău de holteiul din sat, 
Rău de omul ne 'nsurat! 


57- 


- Fir de lână și mătasă, 
Dacă ţii cu mine casă, 
Să știi Caşă nu trăeşti, 
Noaptea să-mi trebaluești, 
ŞI sa-mi tot îmborboești ; 
Fire-ai treaz, ori five-ai bat, 
Cum nu dai peste-un bărbat, 
Să-ţi arăte cum mai este 
Umbletul după neveste, 
Să-ţi spuie cu spusa lui, 
Cum mai caţi nevastalui! 


Să-ţi vorbească de iubit 
Unde pop’ a miruit. 
Dorul foc să mi te-apuce, 
Unde omu-și face cruce ; 
Ascultă-te-ar Dumnezeu, 
Cum asculti de sfatul meu, 
Nici mai mult, nici mai 
puţin 
De cum noi astăzi trăim ; 
Nici prea mult, dar nici 
de loc, 
Că mă arzi pe mine 'n foc! 


58. 


Foaie verde solz de peşte, 
Varsă Prutul și hueşte. 
Dare-ar Domnul Dumne- 

zeu, 
Să-i sece izvoarele, 
Să-i rămâie pietrile, 
Să le spele ploile, 
Sa lucească soarele, 
Să trec cu picioarele 
Pe la fraţi, pe la surori, 
Că de când nu i-am văzut, 
Carnea pe mine-a scăzut: 
Nici o litră, nici un dramă, 
Nici măduvă la ciolan! 
(Vezi no. 92, variantă,p. 168.) 


59. 

Foaie verde și-o sulfină, 
Vinc-o pasere străină, 
Nu cobește, nici nu strigă, 
Mândruliţa, mândrulică. 
Eu mi te văd străină, 
Fa-ţi cuibul sub streșina, 
Ada-ţi tioă dela puț 
ŞI încheagă-ţi un cuibuţ. 
Dacă vrei, îţi faceu tină, 
Că și eu îs tot străină, 
Şi-s sătulă de venin, 

Că stau pe pământ străin. 
Pasaruică, păsăreă, 
Crede de plânsoarea mea ! 





226 


60. 


verde, frunză 
verde, 
Pe lume cine mă vede? 
Srrăinul vede și tace, 
N'ar aveă pe lume pace ; 
Nu tace şi-ţi face rău, 

Nu l-ar răbdă Dumnezeu ! 


61. 


Rabdă robul în robie, 
Că "ntre oâmeni va să fie ; 
Eu cu capul n'aş răbdă, 
Când n'aș fi prin partea mea! 


62. 


Frunzuleana și-o ver- 
deaţă, 
Mă sculăi de dimineaţă, 
Mă suii în delușor, 
Mi-a venit de-acasă dor. 
Mă lăsai în jos, pe vale, 
De-acasă m’ apucă jale ; 
De-am plecat încet spre 
crâng, 
Imi venià parcă să plâng, 
Să plâng și să mă bocesc, 
De zeleatul ce trăesc, 
Prin străini și prin duşmani, 
Ca floarea prin bolovani, 
Unde-o lume te urăşte 
Şi alta te buchiseșie, 
Fără popă creştinesc, 
Că-mi vine să "'nebunesc ! 


63. 


Frunză 


Mult îmi plac frunzele 
late, 
Amar Şi străinătate! 
Decât omul prin străini, 
Mai bine mâncat de câni ; 
Că ?n străini nu afli loc, 
Nici să te 'ncălzești la foc. 


1. Nu mai am nici o litră, nici un dram. 


Am crezut, şi vai de mine, 
Că ?n străini oiu da de bine! 
Cât amar m'am înșelat, 
Câte ţări am colindat, 
Câte lacrimi am aflat, 
Ca partea mea n'am 
aflat (1) 
Şi nici cred Cam să găsesc, 
Dare-ar Domnul să trăesc ! 
Să mă 'ntorc în satul meu, 
Cu mila lui Dumnezeu ! 
Să-mi văd maică şi pe tată 
Colo ’n partea 'ndepărtată, 
Să-mi văd frați ca nişte 
brazi, 
Şi-ale mele dulci surori, 
Prea frumoase, mândre flori, 
Că străinul prin străini, 
Nu găseşte decât spini. 
Jelui-m'aş şi n'am cui, 
Jelui-m'aș codrului ; 
Codrul huie a pustiu, 
Şi eu glasul nu i-lştiu! 
Jelui-m'aş apelor, 
Apelor, izvoarelor, 
Dar şi apa-mi pare rece, 
Eu o ’ntreb şi dânsa trece! 
Jelui-m'aş norilor, 
La cei nori, cei călători, 
Ei mă 'mbracă m umbra 
deasă 
Şi de mine nu le pasă. 
Awmarită turturică, 
Ca şi mine singurică, 
Arată-mi tu calea dreaptă, 
Şi spre casa mea mă 'n- 
dreapră ; 
Să mă "'ndrepţi spre satul 
meu, 
Că și eu lui Dumnezeu 
M'oiu rugă și pentru tine, 
Suferinţa să-ţi aline! 
Rău e gustul de pelin, 
Mai râu traiul de străin ; 
Decât pe străin pământ, 
Mai bine 'n negrul mor- 
mânt! 


227 


64. 


Frunzăverde foi de mură, 
Din deal dela curătură, 
S'aude-o șuierătură, 

Şi-i şuierul de străin. 
Din deal vine legănat, 
Un sărman *nstrâinat, 
Şi dac aş ști cum îl chiamă, 
L'aş chemă de bună seamă! 


65. 


Frunză verde de arțar, 
Rău de mine, rău şi-amar ; 
Stau aşă şi mă chitesc, 
Spre pădure că pornesc, 
Vâd păsărele sburând, 
Aud pe-altele cântând ; 
Aud două păsărele, 

Colo ?n tufa de nuiele. 
Nu mai pot s'ascult de jele! 
Pleccapul, văd lacrămioare, 
ilà gândesc la surioare ; 
Dau s'ascult o turtureă, 
Tristă ca inima mea, 
Limba ’ntoarce, limba *n- 
toarce, 
Cântecul ei lacrimi stoarce; 
Turturica-i pe arin, 
Cântă, cânta, că-s străin ; 
Cântecul i-i dor şi foc, 
Eu străin fàr de noroc! 


66. 


Rău de omul prin străini, 

Ca de-un spiculeț prin 
spini ; 

Când soarele-l dogoreşte, 

El tânjind se prăpădeşte! 


67. 
şapoi frunză 
verde, 
Cine colo "n deal se vede? 
Merge-un voinic şi tot 
cântă, 


Ş'apoi, 


chin mare mi-l 
frământă; 
Suie dealul, suie sus, 
Jos la umbră câ s'a pus, 
Sub umbră de fag uscat, 
Şi se uită 'ndepărtat 
Câtu-i zarea câmpului 
Şi priveşte ?n ţara lui, 
Să-şi vadă măicuţa vie, 
Stând la casa ei pustie! 


68 


Rău de puiul cucului, 
Râu de omul prin străini, 
Rau de floarea 'n mărăcini. 
Că ciulina, mărăcina, 
Nu-s date de Dumnnezeu, 
Ca străinul lucru rău ! 


Cun 


69. 


Foaie verde şi-un dudău, 
Doamne, poartă-mi gân- 
dul meu, 
Du-l în ţara mea drăguță, 
Du-l acasă la măicuţă, 
Unde "'nstrăinat nu merge, 
Unde gândul se 'nţelege ! 


70. 


Frunză verde alior, 
Mult îs plin de chin şi dor; 
Frunză verde mărăcini, 
Plin de chin că sunt străin, 
Ca nevasta cucului, 
Cucului, abrașului, 

Ca sărmana turturică, 
Tot asà îs singurică; 
Ea bărbăţelul şi-l cată, 
Şi-apoi viaţă "'nstrăinată ! 


71i: 


Frunză verde şi-o gher- 
ghină, 
Geaba eşti când eştistrăină, 
Dimineaţa în grădină 
Bucurie mai de flori, 


228 


Nu vezi fraţi, nu vezi su- 
rori, 
Bujorelul tot mă chiamă, 
El mă chiamă să-mi dau 
j seamă ; 
Crinişorul tot mă strigă, 
Suferinţa să-mi mai plângă, 
Şi mă chiamă florile, 
Florile, surorile, 
Să-mi mai ostaie din jele 
Şi din lacrimile mele! 


72. 


Rea ţi-i viaţa, viaţa grea, 
Când n'o ai în ţara ta. 
Fie pânea cât de-amară, 
Bună-ţi pare în cea ţară; 
Traiu-i chin şi doru-i dor, 
Pe pământul alturor ! 


73: 


Frunză verde baraboi, 
Eu cu tine suntem doi, 
Şi-apoi buni tot amândoi. 
Colindarăm amândoi, 
Țara 'n sus şi ţara ’n jos, 

Şi la urmă, ce folos! 
Mâicuţa ne-a adunat 

Şi la şcoală ne-a băgat, 
Să 'nvâţăm carte ne-a dat, 
Ba noi carte-om învâţă, 
Când a creşte grâu ?n casă 
Şi-a bate cu spicu 'n masă; 
Când a creşte grâu 'n tindă, 
Şi-a bate cu spicu ’n grindă! 


Variantă. 


Frunză verde baraboi, 
Ne-a făcut maica pe doi, 
Unul Miercuri şi-altul Joi 
Şi-a umplut lumea cu noi. 
Dac’ ar fi făcut mai mulţi, 
Am fi fraţi şi peste munţi; 
A făcut mai puţintei 
Şi-a umplut lumea cu ei. 
Foaie verde lozioară, 


Sa luat maica prin ţară, 
Cu straiele subțioară, 
Să ne strângă grămăgioară, 
Să ne dea la Eşi la școală. 
Noi şcoală om învâţă, 
Când a creşte grâu 'n tindă, 
Ca să bată spicu °n grindă ; 
"Când a creşte nalba 'n casă 
Şi i-a bate floarea "n masă, 
Păpuşoiu mai bun prin 
lunci, 
Atuncea şi nici atunci! 


74 


Taci, cu cina nu mai da, 
Nu mai da, nu mai cântă, 
Că tot aşă mi-ai cântat, 
Până mai înstrăinat! 


75- 

Maică, maică, ce suspini? 
—Darä cum n'oiu suspinà, 
Că am avut un fecior, 
L-am trimis la munți cu 

flori ; 
El s'a dus la munţi cu piatră 
Şi şi-a ales altă fată, 
Şi el mie mi-a trimis, 
Pe trei spice de secară, 
Să mă duc la dânsul iară; 
Eu înapoi i-am trimăs, 


229 


Pe trei spice de ovăs, 
Că n'am putere de mers. 
El mi-a trimis pe-un păun!, 
Să ma duc, să mi-l cunun; 
Nu ştiu eu l-aș cunună, 
Ori mai rău l-aş blăstămă ? 
— Taci, fată, nu fii nebună, 
Pân' acuin ţi-a fost drăguţ, 
Dg’ de-amu ţi-a fi firuţ! 
(Comunic. de d-l V. Ungu- 
rean, Suceveni-Bucovina.) 


76. 


Şi m'am trezit în străini, 
Ca iarba crescută ’n spini: 
Şi m'am trezit prin duş- 

mani, 
Ca iarba prin bolovani ! 


77- 


Of, amar şi vai de mine, 
Mam născutstrăin pelume, 
Ca iarba prin mărăcine! 
Strainel ca mine nu-i 
Decât puiul cucului, 

Dar şi cucul bine are, 
Că i-i sturzul văr primare, 
Şi i-i mierla surioare, 

Şi se iea prin codrul mare 
Şi-i trece de supărare ! 


8. Jalea orfanului. 


I. 


Trecui punte peste 
purte, 
Până la leliţa'n munte. 
Trecui podul de aramă, 
Râu-i, Doamne, tără mamă; 
Trecui podul cel de piatră, 
Rău-i, Doamne, fâră tată ; 
Trecui podul cel de spini, 


1, Pană de păun. 


Rău-i, Doamne, prin strâini! 

(Comunic. de d-! M, Lu- 
pescu, Zorleni-Tutova.) 

2. 

Foicică de bujor, 
Am un dor şi am să mor, 
Suind calea pe pripor ; 
Foicică alţi bujori, 
Mă suii la munţi în zori, 


Mă suii la munți cu flori, 
Să-mi văd frați, să-mi văd 
surori ; 
Mă suii la munţi 'n piatră, 
Să-mi văd mama, să-mi 
văd tată. 
Altă foaie de grănată, 
Fâcui ochișorii roată, 
Cuprinsei o lume toată, 
Şi văzui pământul roată ; 
Dar n'am văzut pe al meu 
tată. 
Mă uităi şi luăi seama, 
Dar n'am văzut nici pe 
mama, 
Sa fi prăpădit sărmana! 
Mă uităi şi printre brazi, 
Văzui tineri ne'nsuraţi, 
Ne'nsuraţi, necununaţi, 
Unde-or fi oare-ai mei 
fraţi ! 
Mă uitai şi printre flori, 
Văzui fete și neveste, 
Văzui flori, văzui bujori, 
Văzui și cele surori, 
Ma prindeau calde sudori, 
Mă luau grele fiori. 
Foaie verde mătustat, 
Părinţii mi-au raposat, 
Fraţii °n lume au plecat, 
Surori mi sau depărtat, 
De ei mam înstrăinat, 
Of, Doamne, mare păcat! 
(Negrileşti.) 


a 


3. 
Şi-am zis verde foaie 
lată, 
Mă suii pe stâlp de piatră, 
Să vad mamă, să văd tată; 
Nu văd mamă, nu văd tată, 
Şi văd șesul plin de iarbă, 
Parcă mam născut din 
piatră, 
Alta zis-am trei bujori, 
M'am suit pe stâlp de flori, 
Să văd frați, să vad surori, 


230 


Nu vàd frați, nu văd surori, 
Şi văd câmpul plin de flori, 
De-mi vine năduf să mori! 


(Vezi începutul dela no. 2, 
p. 229.) 


Variantă, 


Şi-am zis verde crinişor, 
Aşă-mi vine uneori, 
Să mă suiu pe deal cu flori, 
Că n'am frați şi n'am su- 

rori ; 

Floare albă, rourată, 
Că n'am mamă şi n'am tată, 
Că-s pe lume nstrăinată ! 


4. 
Struguraș bătut de piatră, 
Rău e, Doamne, fâră tată; 
Struguraș bătut de brumă, 
Rău e, Doamne, fâră mumă; 
Foaie verde peliniţă, 
D.-aş aveă o măiculiţă, 
l-aş fi bojma la portiţă ! 


Varianta 1. 


Frunză verde mărăcini, 
Rău e, Doamne, prin 
străini; 
Struguraş bătut de brumă, 
Rău e, Doamne, fâră mumâ; 
Struguraş bătut de piatră, 
Rău e, Doamne, fară tată ! 
Bată-te focul noroc, 
D: te-aş prinde la un loc, 
Să-ţi dau foc cu lemne 
verzi, 
Că ce-ţi spun, tu nu mai 
crezi; 
Pe de-o parte cu uscate, 
Că avui pe lume parte 
Numai de străinătate ! 


Varianta 2, 


Strugurei bătuţi de piatră 
Râu e, Doamne, fâră tată; 


d 





Strugurei bătuţi de brumă, 

Rău e, Doamne, fără mumă; 

Că la toţi le-ai dat noroc, 

De mine ţi-ai bătut joc, 

Și m'ai pedepsit cu foc! 
(Comunic. de d-l C. Răau- 

lescu-Codin, Rucăr.) 


5. 


Foaie verde stuh de baltă, 
Străine fără de tată, 
Câ-i dus pe lumea cealaltă, 
La podeţul de aramă 
Şi-s străin fără de mamă ; 
La podeţul cu bujori, 
Și-s străin fără feciori ! 


6. 


Foaie verde pădureţ, 
Oleo-leo, frate răsle, 
De ce nu vii sa mă vezi, 
Cum ne razăm! de pârcţi? 
Cum te plânge maică-ta, 
Cum te-a crescut cu tată, 
Şi n'ai milă de dânsă ; 
Cum te plâng surorile, 
Pe toate cărările, 
Se usucă lemnele, 
Se scutură florile ! 
Cum te plânge cea 'mai 
mare, 
Cu rochiţa lată "n poale, 
Curg lacrâmi până 'n paf- 
tale ! 
Cum te plânge mijlocia, 
Cu rochița vişinie, 
Vişinie, stacoşie, 
Cu lacrămi până 'n bărbie! 
Cum te plânge cea mai 
mică, 
Frunza °’n codru se despică, 
Cea de vie se usucă! 
(Țigănașşi-Iași.) 
Variantă. 


Frunză verde pădure, 
Oleo-leo, frate răsleț, 


231 


Ce te ţii aşă măreț, 
Că de când te-ai răsletit, 
Pe la noi n'ai mai venit; 
Vino la no: dumneată ; 
Nu mi te strigă mă-tă, 
Cum te strigă soră-tă, 
Că ştiu, bade, cam ce-ar 
vrea ! 


7. 


Măi bădiță Gheorghieş, 
Vino colea sub cireș, 
Să ne plângem amândoi, 
Ca doi oacheși porumbei. 
Nici eu n'am, nici tu n'ai 
maică, 
Amândoi fără de taică; 
Eu săracă, tu sărac, 
Dragă-ţi sunt şi tu=mi-eşti 
drag ! 


8. 


Frunză verde leuştean, 
Ma lăsat maică de-un an, 
Prin staini, prin cârărele, 
Vai şi de zilele mele !, 
Făr' alean, fâră canun, 
Suflet fåra gnica bun 1 


9. 


A zis luna către soare : 
— Mergi, băiete 'n pas mai 
tare, 
Că vine Dunărea mare! 
-  Las'saviesă mă mâie, 
Că n'am tata să mă ţie, 
Nici n'am fraţi să mă mân- 
gâie, 
Nici mamă, să mă bocească, 
Nici % surori, sa mă jelească, 
Nici n'am mamă, nici n'am 
tată, 
Par'că sunt facutdin piană! 
Nici n'am fraţi, nici n'am 
surori, 


Parcă sunt picat dia nori ! 


(Comunic. de d-l L. Mre- 
rejeriu, Crucea-Suceava.) 


10. 


Ce îi rău pe lumea asta, 
Dacă îţi moare nevastă, 
Copilaşii plâng pe vatră 
Şi strigă «mamă»! şi «tată»! 

Taci cu tata, nu mai 

plânge, 


9, 
I. 


Foaie verde de mohor, 
Pasere de pe ogor, 
Mu mă lăsàł’n drum să mor, 
Că n'am pe nime cu dor; 
Nu mă lăsă ’n drum să zac, 
Că n'am pe nimeni cu drag! 
(Zorleni-Tutova.) 


2. 

— Foaie verde sloiu de 
gheaţă, 

Leapădă-ţi pruncul din 
braţă, 


Daca vrai să mai ai viaţă, 
Nu-i păcatde Dumnezeu, 
Că-i născut din trupul meu, 
Ba i-oiu face-un legănaș, 
Intr'un vârf de paltinaş, 
Ploaia c* mi l-a scăldă, 
Vântul mi l-a legănă, 
Când a ninge mi l-a 'm- 
cinge, 
Vântul iernii mi l-a stânge. 
(Țigănași-lași. Vezi no. 38 
și variantele, Po 87-8.) 
Variantă. 


Foaie verde şi-o alună, 
Iese măicuţa la lună, 
Cu pruncușorul pe mână: 
Dragul mamei, copila, 


Că la loc mawm'oiu aduce! 
Macar să fie cucoană, 
Da noi nu i-om zicemamă! 
Că mama ce ne-a facut, 
Sa ficut negru pământ, 
Nici o poamă nu-i cu gust, 
Ca mama ce te-a născut; 
Nici o poamă nu-i dulcie, 
Ca mămuţa cea dintâie ; 
Dar nici una nu-i amară, 
Ca mama de-a doua oară ! 


Felurite. 


D -aş aveă un toporaș, 
Ți-aş face un legânaş, 
Intrun vârf de păltinaș. 
Când a ninge, tu ai suge, 
De-a plouă, tu te-ai scăldă, 
Şi vântul te-a legănă ! 


3. 

Inimioară, inimioară, 
De-ai fi bolnavă de-o sara, 
Te-aş scoate, te-aş da afară, 
Şi te-aş face ciosvărcioara. 
Inimioară, stăi pe loc, 
Că-ţi pun lacăt la mijloc; 
Inimioară, nu mai bate, 
Dacă n'ai noroc şi parte! 


4. 

Şi-am zis verde fir de 

scaiu, 
Inimă de putregaiu, 
Cum n'am cuţit săte taiu. 
Sa văd în tine ce ai? 

Şi 'ncă verde şi-un dudău, 
Şapte gârle şi-un pârâu, . 
Nu-mi pot stânge focul 

meu. 

Inima mea multe ştie, 
Dar n'are timp să le spuie! 
Şi-am să mă duc întrun 

loc, 
Sı pun bordeiului foc, 


Si ardă cu grinzi cu tôt, 
Cu duşmanii la un loc; 
Cărămida să râmâie 

Dumşmanilor de tamâie ! 


(Comunic. de Păr. T. C. 
Beldie, Jorăşti-Covuluiu, Pen- 
tru vers. 1—4, urmează ur- 
mătoarea.) 


Variantă. 


Foaie verde şi-un susaiu, 
Inimă de putregaiu, 
N'am cuţit ca să te taiu, 
Sı văd în tine ce ai; 
Să curgă sânge "'nchegat, 
Dela amar căpătat! 


Ş. 


Dealul dela răsărit, 
Ardel-ar un foc pârlit; 
L-am arat, l-am boronit 
Și nimica n'a ieşit, 

L-m sămănat arnăut, 
Nici un fir n'a mai ieşit. 
L-am sămănat bisioc, 
A ieşit pară şi foc! 


6. 


Foaie verde tipirig, 
Când eram copil mai mic, 
Aveam semne de voinic, 
Dır de când mam fâcut 

mare, 
Trupul meu hodină mare, 
Nici la umbră, nici la soare. 
Mi-i hodină de călare, 
Și somnul la cheotoarei 
Şi mâncarea de picioare | 
(Jud. R.-Sărat.) 


ră 
Foili bob năut, 
Când zisei «mă duc, 
mă duc»! 


1. La cheotoare de casă ; în ibovnicie. 


233 


Se fac mândrele buluc 
Și mă 'ntrebă und” mă duc? 
Eu le spun: la Câmpulung, 
Să-mi cumpăr un cal po- 
rumb, 
trup şi scurt 
în gât, 
Cum e bun de câălărit; 
Fie și mai mărişor, 
Numai iute de picior, 

Să mă duc cu mândra în 
: sbor. 
Când oiu trece Prahovà, 

Să nu se ude scari; 
Nici scară, nici potcoavă, 
Nici colțul la ipingeă, 
Că mă ceartă mândra mea! 


(Comunic. de d-l D. Miha- 
lache, Goleştii-Badii, Muscel.) 


8. 


Inimă cu venin mult, 
Când să te mai văd răzând? 
Inimă, nu mai oftă, 

Că n'oiu trăi cât lumea! 

Și-oiu trâi de-o vară, două, 

Şi ne-om topi ca o rouă, 

Ca roua pământului 

Şi ca iarba câmpului ! 
(Curtea-de-Argeș.) 


9. 


Săraci brazi încetinaţi, 
Voi la ce vă legănaţi! 

Cum să nu ne legănăm, 
Când noisinguri rămânem! 
La Sântă Maria mare, 
Tulesc oile de vale 
Și rămân stânele goale ! 
Rămân stâni tără stăpâni, 


Lung în 


2 
Scaune fâră băcițe, 
“Muanre-iără—0i-ărunte. 


(Suici-Argeş.) 


10. 


Foaie verde de molid, 
Doamne, ce mai m'ai tăcut, 
Face-mpaş negru pământ! 
De ce, Doamne mai urzit, 
Să fiu de fete urit, 

De neveste urgisit, 
De flăcăi noaptea bătut ? 

Mamă, de ce mai fâcut, 
De ce nu mai omorit, 
De ce nu mai strâns de 

gât, 
Când eram copil mai mic? 
(Tg.-Ocna.) 


II. 


Grea beleà şi boală grea, 
Vai de măiculița mea? 
Ce muncesc, nu folosesc, 
Mă mir cum de mai trăesc! 

(Idem.) i 


12. 


Copiliţă cu părinţi, 
La ce focul te măriţi, 
Că mila dela părinţi, 
Anevoie o mai uiţi, 
Dar mila dela bărbat, 
Când vine din crișmă bat, 
Dă cu pumnul după cap. 
Unde-i cocul va sta focul, 
Unde îţi stau spelcele, 
Au să stea cucuiele. 
Unde-s cingătorile, 
Au să steie ghioantele. 
leri erai cu fetele, 
Azi ești cu nevestele, 
Mâni vei fi cu babele, 
Pieri-ţi-ar fi numele! 

(Pentru sfârşit, vezi sfâr- 
şitul dela no. 17, p. 213.) 

13. 
Foaie verde solz de peşte, 


Trage-mi, mândro, şi-mi 
gâceşte, 


234 


De ce codru "ngălbenește 
Şi voinicu "'mbătrâneşte ! 
—Codrul pentru vreme 
grea, 
Voinic de inimă rea! 


Variantă. 


Foaie verde solz de pește, 
De ce codru 'ngălbeneşte ? 
Codrul de zăpadă grea 
Şi puiul de voie rea! 


(Comunic. de d-l Gh. Bu- 
huș, Arsura-Fălciu.) 


I4. 


Oi, sârace gânduleţ, 
Gânduleţ, mult eşti drumetţ, 
Că te scoli pe mânecate, 
Și-abiă pici la miez de 

noapte; 
Că purcezi prin cântători, 
Și te torace -abiă în zori! 


I5. 


Cât e omul tinerel, 
Dorul se primblă cu el; 
Dacă omu 'mbâtrâneşte, 
Dorul se călătoreşte ! 


16. 


Foaie verde de-alunică, 
Vara-i noaptea mititică, 
Valeo, lupul mă mânâncă! 
Lupule, nu mă mâncă, 
Pân” ce-a răsări lună, 

Să dau mâna cu puică, 
Şi-apoi, lupe, mă-i mâncă, 
Şi pe mine şi pe ea. 

Lupule, nu fii nebun, 

Nu-mi mâncă puica din 
drum; 

Lupule, nu fii turbat, 

Nu-mi mâncàvuica din sat! 

(Țigănaşi-Iaşi.) 

Variantă. 


Foaie verde alunică, 


Şapte văi şi-o vale-adâncă, 
Valeu, lupii mă mănâncă. 
Lupule, nu mă mâncă, 
Pân' a răsări lună, 
Să dau ochii cu puică, 
Cu puicuţa Catincă, 
Si-mi desmierde guriţă ! 
Lupule, nu fii nebun, 
Nu mâncă oameni la drum; 
Lupule, nu fii turbat, 
Nu mâncă Oameni în sat! 


17. 

Foai verde trei masline, 
Vine cucul de trei zile 
Şi mare unde se pune ; 
Sar pune pe-o rămureă, 
Aproape de casa mea ! 

— Fugi, cucule, de-acoleă, 
Cà te-oiu luă co nuiă ; 
Măcar să mă ieai cun 
drug, 
Eu de-aicea nu mă duc. 
4Țigănaşi-Iaşi.) 
Varianta 4, 


Frunză verde trei masline, 
Vine cucul de trei zile, 
Şi ware pe ce se pune 
Şi trage 'n gazdă la mine, 
Că el crede că mi-i bine 
Şi eu n'am'inimă 'n mine! 

Se pune pe-o lămureă, 
Mai dinjos de casa mea. 
Eu zic cucului să tacă, 

El se suie sus pe cracă, 

Și tot cântă 'n gura largă. 
—Fugi, cucule, de-acoleă, 
Că vine soția mea 

Şi-a luă pușca şi-a da, 

Şi ţi-a rupe aripă, 

Şi nu-i mai puteă sbură! 


Variantă 2. 


Pe sub deal, pe sub 
pădure, 
Vine cucul de trei zile 


235 


i ————————————— 


Şi n'are pe ce se pune. 
S'ar pune 'n pădurea verde, 
Pădurarul că mi-l vede ; 
S'ar pune "n pădurea deasa, 
Pâdurarul nu mi-l lasă ; 
S'ar pune 'n pădurea rară, 
Pădurarul mi-l omoară ! 


18. 


— Cucule, pasere sură, 
Muşcă-ţi-aş limba din gură, 
Ce te primbli prin bă- 

tătură ? 
Vara vii, vara te duci, 
Mă mir iarna ce mânânci? 
—Mânânc putregaiu de fag 
Şi zic codrului cu drag; 
Mânânc putregaiu de teiu 
Şi cânt codrului temeiu ; 
Mănânc putregaiu de soc 
Şi cânt codrului cu foc! 

(Țisănaşi-lași.) 
Variantă. 


—Cucule, haiducule, 
Nici de muncă nu te-apuci, 
Mă mir iarna ce mânânci ? 
— Mănânc putregaiu de fag 
Şi beau apă dintrun lac 
Şi cânt codrului cu drag; 
Mai beau apă din fântână 
Și cânt codrului cu milă; 
Şi beau apă din izvor 

Şi cânt codrului cu dor; 
Mai beau apă dela scoc 
Şi cânt codrului cu foc. 
Caşi am fost rânduit, 
Toată vara să vă cânt, 
La Sân-Pietru să mă duc! 


19. 


De-ar fi cucul om voinic, 
Eu l-aş prinde ibovnic, 
Și l-aş purtà cum îi place, 
Tot cămeși subțiri i-aș face. 
Dar mi-i cucul păsăreă, 


Nu ştie durerea mea; 
Dar mi-i cucul sburâtor, 
Nu s'aprinde pentru dor. 
Cucule, nu mai cântă, 
Că mi-i șecă inimă ! 
(Țisănași-Iași.) 


20. 


Foaie verde arnăut, 
Câte flori sunt pe pământ, 
Toate merg la jurământ, 
Numai spicul grâului 
Şi cu viţa vinului 
Şi cu lemnul Domnului, 
Sboară ?n naltul cerului, 
Stau în poarta raiului, 
Și judecă florile, 

Unde li-s mirosmele ! 

Le-au luat cucoanele, 
Să prefacă apele, 

Sa stropească straiele ! 

(Idem.) 


21. 


Neagră-mi este ca tină; 
Ca tina de vară, 
Călcată de cara 
Şi de dobitoace 


Pe la iarmaroace ! 


22, 


Foaie verde trei smicele, 
Pe de-asupra casei mele, 
Trece-un cârd derândunele; 
Şi nu-i cârd de rândunele ; 
Şi-s chiar gândurile mele, 
Şi mi-s tinereţelă, 

Cu toate dragostele ! 


23. 


Eu mă rog, măicuţa mea, 
Domnul multe zile-ţi dea; 
Să trăești, să-ţi vezi odorul, 
Maică, să-ţi vezi puișorul ! 


Neagră-mi este inimă, | 
| 


24. 
De năcazuri şi de ciudă, 
Obrăjiorii mi se udă ; 
De amar şi jele grea, 
Mi se trece peliță ! 


25. 


Frunză verde foi de mure, 
De-ar fi drumul prin på- 
dure, 
M'aş duce cu puica'n lume; 
Dar mi-i drumul prin Oraş: 
Şi mă ?ntreabă de ravaș. 
Prin oraş cum oiu intră, 
Toţi încep a mă întrebă. 
Stăpânirea te-a ajuns 
Şi te vezi pe loc cuprins: 
Doi te leagă, doi te 'n- 
'ntreabă, 
Doi cu beţele te bate 
Pân” te scot din sănatate ! 
Toţi prind a mă cercetă, 
Și eua mă închină, 
Inchină lui Dumnezeu, 
Pentru sufleţelul rreu ! 
Că nu le sunt vinovat, 
Nici cun păişor din gard; 
M'aş rugă lui Dumnezeu, 
Să-mi asculte ce zic eu: 
Blăstămat să fie 'n lume 
Cel carea face ca mine, 
Să-şi cate fete străine. 
Să te bară Dumnezeu, 
Când pornești din satul tău! 


26. 


Amar puică, amar frate, 
Amar sufleţelul meu 
Şi paharul care-l beu! 
Dimineaţa când mă scol, 
Cu jele de dor mă spăl, 
Cu pelin verde mă şterg! 


27. 


Foue verde iarbă grasă, 
Pe cea vale 'ntunecoasă 


237 


Trece moartea fioroasă, 
Co suliță și co coasă, 
Se pune pe colț de masă 
Şi cere sufletul din oasă. 

Mă rog, moarte, mă 

mai lasă, 
Cå nu mi-i puiul acasă, 
Şi îmi este dus la coasă, 
Să cosească fân şi flori, 
Să-mi vie de sărbători ; 
Să cosească fân și rouă, 
Să se rupă coasa °n două, 
Să cumpere alta nouă, 
Să meargă s'o oțelească 
Şi fierar să nu găsească, 
Că doar să se zăbovească, 
Zilele să le lungească. 

Şi iar verde iarbă grasă, 
Mă rog, moarte fioroasă, 
Mă rog ţie, mă mai lasă, 
Măcar să mai intru 'n casă, 
Să stau cu fraţii la masă, 
Să-mi las tainele la viii, 
La bărbaţi şi la copii! 


28. 


Foaie verde grâu mărunt, 
De amărită ce sunt, 
Nu văd iarba pe pământ, 
Nici luna pe cer mergând, 
Nici stelele sclipuind! 


29. 


Foaie verde şi-o laleă, 
Sărmana inima mea, 
lar a prins a mă dureă, 
Nu mă doare, cum se 
doare, 
Mă doare, să mă doboare, 
Când mi-ar şti-o cinevă, 
Maica-mea ori soră-mea, 
Mi-ar tăiă-o şi-ar vedeă, 





1. Să-mi las tainele la ce: vii. 


Pamfile, Cântece de ţară 


Că curge sânge din ea ; 
Şi-ar curge sânge 'nchegat, 


Că-i din streini apucat ! 
30. 


Sărmanul sufletul meu, 
Mult înoată ?n sânge rău 
Ca şarpele prin dudău ; 

u gura paşte oOtavă, 

Cu coada varsă otravă ; 
Cu gura paşte pelin, 
Cu coada varsă venin, 
Vai de voinicul străin! 

(Vezi no. 1053.) 


31. 


Foaie verde trei sfanțoaice, 
Dela Galaţi mai încoace, 
La crâșmuţa din pârloage, 
Ce mi-o vinde trei tur- 

coaice, 
Trei  turcoaice, trei ar- 
mence, 
Trei leliţe craiovence, 
Este vin de trei soroace, 
Cine bea, copii nu face! 
Dară maica a știut, 
A ştiut şi n'a băut, 
Și pe mine m'a tăcut, 
Ma făcut în desmierdări, 
Și trăesc în supărări ! 


32. 


De amarul vieții mele 
Şilui Damnezeu i-i jele ; 
De năcazul meu în casă 
Şi lui Dumnezeu îi pasă ; 
După chin, după durere, 
Vine şi o mângâiere. 
Foaie verde şi-o laleă, 
C'am găsit pe mândra mea! 


16 


33: 


Cântă cucul primăvara, 
Bucură lumea și tara, 
Dar să cânte şi mierlă, 
Eu totnu m'oiu bucură! 


34. 


Foaie verde şi-o cucută, 
“Toate păsările cântă, 
les mândrele şi le-ascultă. 
De-ar ieși şi mândra meat, 
Cum îi cântă patimă, 
Patima ei de fetie, 
Şi neica? de feciorie! 


35. 


Auzi, puică, popa toacă, 

leşi afară și te roagă, 

Şi te roagă la popă, 

Ca să-ţi ierte greșeală ; 

Şi popa la Dumnezeu, 

Să-ţi ierte păcatul tău, 

Care ţi l-am făcut eu! 
Părinte, sfinţia ta, 

Spovedeşte pe puică, 

ȘI nu-i da păcate multe, 

Că de mine sunt făcute; 

Şi nu-i da păcate grele, 

Că-s părtaş şi eu la ele! 


36. 


Merg la cofâ să beau apă, 
Nu beau apă, beau otravă; 
Merg la cotă să beau vin, 
Nu beau vin, ci beau 

venin. 
Nu-i păcat de Dumnezeu 
Să nu găsesc un flăcău? 


37. 
Dacă mar fi lacrimă, 
Omul cum ar suspină, 


1. E sărit de bună seamă un vers, 


2. Şi-a neicăi. 
3. Refren. 


238 


Când îl doare inimă ? 
Dacă n'ar mai fi oftat, 
Doamne, ce s'arfi'ntâmplat, 
Pentrun suflet blăstămat ! 


38. 


Frunză verde frunze nu-s, 
Bate vântul cam pe sus! 
Șapoi, Doamne, Dum- 

nezeu, 
Rogu-te de chinul meu, 
Şi trimite-mi foc şi pară, 
Cum n'a fost, să ard” o ţară, 
Să ardă şi casa mea, 
Şi să scăp de grijă grea! 


39. 


Lăcrămioare,  lăcrămi- 
oare, 
Inima rău mă doare, 
Şi-mi vine să 'nebunesc, 
Că de geaba mai trăesc; 
Şi-mi vine să mă omor, 
Pentrun puiu de soţior! 


40. 


Inimă, inima mea, 
la nu te mai càinà, 
Că degeaba mă bocesc 
Și rău mă mai tânguesc, 
Cå ce-i scris, scris a să-ţi fie, 
Cât ţi-i inimioara vie ; 
Ce ţi-i scris nu se mai șterge, 
Pân'ce la groapă n'ăi merge! 


4I. 


Cine cântă "n cea gră- 
dină, 
Lină, Lină, 
Nu ştiu cântă ori suspină, 
Lină, Lină 8, 
Ori suspină şi boceşte, 


care poate ji: Ar auzi, sărmană, 


Şi pe cinevă-mi jăleşte! 
Las”, leleo, păţania, 

Şi uită jelania, 

Ce-a fost nu mai sgândări, 
Şi dureri nu-ți mai vări ! 


42. 


Foaie verde curpânaş, 
Mai la vale, pe bogâș, 
Creşte iarba și nu creşte, 
Inima mi se topeşte. 
Burueana-i înflorită, 
Floarea-i floare răsădită 
Şi de bărbat horopsită ! 


43. 


Frunză verde foi de nuc, 
Am văzut un puiu de cuc, 
Sta pe creangă și cântă, 
Streinii mi-l blestemă, 
Să-și ducă traiul din greu, 
Şi-aist puiu din cucsunteu, 
ŞI trăesc cumu-i mai greu ! 


44. 


Frunză verde iarbă grasă, 
Grea îi vremea de mireasă, 
Că nu poţi să ieşi din casă, 
Să te duci pân’ la fântână, 
Să te iea vre-unul de mână; 
Ori să pleci în deal la vie, 
Si "ntâlneşti pe cine ştie! 


45. 


Frunză verde şi-un pelin, 
Doamne, ţie eu mă 'nchin, 


Mă nchin cu inima toată, - 


Câ-s ?n casă blăstămată, 
Pentro fată, pentr'a fată! 
Doamne, de mă-i judecă, 
Osânda mi-ai ridică ! 


1. O lume întreagă. 
2. Cui, celui ce. 


239 


46. 


Nu gândi la cel peţit, 
Că te cred înebunit. 
De peţeşti una ca mine, 
Se vede că nu ţi-i bine, 
Vin” încoce să-ți descânt, 
Să se ducă toate 'n vânt, 
Ca să ştie un pământ!; 
Sa ştie măicuţele, 

Cui să-şi dea fetiţele! 


47. 


Frunză verde foi de fragă, 
Cine spune că i-s dragă, 
Acela sa săturat 
De iubit și de umblat; 
Eu iubesc, dar nu așă, 
Cum iubeşte alteleă. 
Astăzi vine şi mâni pleacă; 
Rămâi cu inima seacă. 
La mine cine-a venit, 
Dragostea l-a prăpădit ; 
Cine: mi-a pășit pe prag, 
Nu-i mai zice alta «drag». 


48. 


Leaua, Leana şi-un bujor, 
Mai la deal de drumușor, 
Curge, maică, un izvor, 
lavar cu apele reci, 

De când ochii mei mi-s seci; 
Isvorul cu apele 

Şi cu pietricelele, 
"Toate-mi sunt şiroaiele, 
Ştroaie din ochii mei, 

Din sufletul meu scântei! 


49. 


Părinte blagoslovit, 
Noi de-o seamă ne-am 
iubit, 
Şi-am venit să te 'ntrebam, 


Poate să? ne cununăm ? 
Ori cumu-i la carte scris, 
C'am visat ast noapte-un 
vis: 
Casă nouă, pânză mare, 
Şi eu mergeam pe-o cărare! 


50. 


Cântă ?n vale o turturică, 
Păsărică frumușică ! 
Păsărică, nu cântă, 

Că mai rău mă-i supără, 
Că tristă-i inima mea! 


ŞI. 


Frunză verde mere creţe, 
Sărmanele tinereţe, 
Cum se duc pe rând, pe 

rând, 

Şi mă lasă "mbătrânind, 
Fară dor, fâră putere, 
Fără nici o mângâiere, 
Duc şi duc năcazuri grele, 
Toate gândurile rele! 


52. 


Frunză versde măr dom- 
nesc, 

Geaba ’n lume mai trăesc, 
Geaba mă mai sanunesc; 

Când credeam că mi-i mai 
bine, 
Văd uritul lângă mine! 


5357 > 


* Doamne, Doamne Dum- 
nezeu, 
Un lucru făcut-ai rău, 
Un lucru mai nimerit, 
Când scrisul mi-ai hotărit: 
Că mi-ai scris urit descris, 
Ce nu ţi-a trecut prin vis! 





1. Poate s'să. 


240 


54. 


Frunză verde şi-o alună, 
Primăvara cum răsună 
Păsărelele 'n pădure, 

Hai la fragi şi hai la mure, 
Să ascult şi-o păsăreă, 
Care-mi seacă inimă 
Şi-mi alină durerea ! 


55. 


Cine-și blastămă feciorul, 
Ajungă-l de dânsul dorul; 
Cine-şi blastămă fecioara, 
Să mi-l doară inimioara; 
Cine inima mi-l doare, 

Se usucă pe picioare ! 


56. 


Fa, lele, un? mi te duci, 
Numa ’n fâstă şi 'n papuci ? 
—Mă duc pân la biserică, 
Ca să scot o părticică, 

Să plătesc un sărindar, 
De jale şi de amar; 

Să videm de-i râu ori bine, 
Cele patruzeci de zile, 
Să s'aleagă pulbereă, 
Cum sa stâns inima mea, 
De capul tâlharului, 

Că-i tâlhar cine te face, 
Să nu ai în lume pace2. 


57. 


Frunză verde poam” a- 
mará, 

Tot mă arde-un foc şi-o- 
pară ; 

Nici nam lăcrămi, mult 
aş plânge, 

Nici n'am lăcrămi, caş boci, 

Pâni mi sar potoli! 

Dar focul mi se puiește, 


2. Se scot două versuri dela sfârșit fără înţeles, 


Până mi se dogoreşte, 
Până bate şi mă prinde, 
Inimioara mi-o cuprinde! 
Pentruce, pentr'un flăcău, 
Pentru bujorelul meu ! 
Pentru vraja maică-sei, 
Cu inima satanèi ! 

Bate n sătă şi 'n covată 
Şi blastămă ziua toată, 
Ziua toată, noaptea toată, 
Cu descântece pocite, 

Şi lucruri catelnicite. 
Fierbe-un cap de cucuvaie 
Cu tămâie 'ntr'o tigaie, 
Cu ţârnă dela mormânt, 
Cu cărbune din pământ! 


58. 


Turturică, turtureă, 
Vai de vieţişoara ta! 
Vai de-a ta şi vai de-a mea! 
Tu treci codrul, ape reci, 
Și prin lume mai petreci; 
Vai sărmană turturică, 
Ce mă lași tu singurică, 
lnima’n trup mi se strică, 
Noaptea-i mare, ziua-i mică! 


59. 0 


Frunză verde şi-un 
dudău, 
Cum nu mă iea Dumnezeu, 
De când zac, trecut eanul, 
Măsor cu ochii tăpşanul, 
Tâpşanul şi cârarcă, 
Cari merg la puica mei ! 


60. 
Nu vrea dorul să-mi 
asculte, 
Când în ochi am lăcrămi 
multe; 


Dacă nu m'a ascultă, 
Ochişorii mi-or secă, 
Ca să cunoască lumea ! 


61. 


Frunză verde şi-o agudă, 
Lacrămile mă tot udă ; 
De mă udă dimineaţa, 
Lacrămile-mi pârlesc faţa; 
De mă udă pe supt seară; 
lar mă dogoreșşte iară ! 


62. 


Mult imi plac vioarele, 
Crinul şi cicoarele, 
Floarea 'n câmp că inflo- 

reşte, 
Vioreaua miroseşte, 
Dar inima mea tânjeşte, 
Şi viaţa se prăpădeşte ! 


63. 


Iară când se înserează, 
Nourii se "mbujorează, 
Luna mândru-a răsărit 
Cu luceafârul mâhnit ; 
Merge luna printre stele, 
Printre stele cărărele, 
ŞI finţeşte după pom, 
Ca şi viaţa unui om! 


64. 


Babă, däi cu ghiocw, 
Să-mi văd şi eu norocù ; 
Babă, dăi cu bobii bine, 
Ca să văd cine-i cu mine. 
—-Ba întinde-ţi-oiu carteă, 
Fico, că ţi-i rea partea ! 


65. 


Dacă râzi, te sbenguești, 
Dacă plângi, nebună eşti; 
Nu ştiu cum să mai trăesc, 
Traiul să mi-l potrivesc. 
Unul cântă cu cobză, 
Altul trage cu scripcă ; 
Altul trage clopot, 

Ca să afle norodi. 


66. 


Cucule, cuc cântător, 
lea zi-mi o leacă cu dor; 
Zi-mi de dor, şi zi-mi de 

jele, 
Pentru tinereţi de-a” mele ; 
Zi-mi de jele şi năcaz, 
Pentr'un suflet şi-un obraz. 

Cucule,pribeagule, 
lea zi-mi o leacă de dor, 
Că-mi vine, Doamne, să 

mor ; 
Cucule, pasere sură, 
Sărută-te-ar "neica ?n gură, 
Zi-mi de dor şi zi-mi de 
jele, 
Cåt îmi par zilele grele ! 


67. 


Frunză verde foi de brad, 
Toate frunzele îmi cad ; 
Cad pe deal sj cad pe vale, 
Sufletul mi-i plin de jale. 

Zilele ca frunzelă, 

Or cădeà sărmanelti ! 


68. 


Frunza verde trei smig- 
dele, 
Înaintea casei mele, 
Curge un părăuaș de jele, 
Iese mândra să se spele, 
Și-a dat lacrămi de 2 mele! 
(Vezi no. 936.) 


69. 


verde şi-un 
dudâu, 
Murguleţ căluțul meu, 
Ce te uiţi la mine rău? 
Ori ţi-i greu de trupul 


meu ? 


Frunză 


242 


—Nu mi-i greude trupul 
tău, 
Ci mi-i greu năravul tău, 
Că tu beai cu mândra "n 
pat, 
Şi eu stau neadăpat! 


Variantă, 


Frunză verde şi-un dudăy, 


Murguleş _câluţul meu, 
Ce te-äbati in drumul tău, 
Ori ţi-l bine, ori ţi-i rău, 


Ori ţi-i greu de trupul 
meu ? 
— Nici mi-i bine, nici 
mi-i 2 râu, 
Nici mi-i greu de tru- 
pul tău, 
Şi mi-i greu naravul tău ; 
Pe la câte crişme treci, 
Pe nici una n'o petreci, 
Cum ajungi tu cârciumă, 
Mă legi colo de-o nueă, 
Şi-apoi beai cu mândrele& 
Şi eu rod nuelelă, 
Cum ţi-i drag ţie cu vin, 
Aşă şi mie cu fân; 
i-i drag cu faina ?n sac 
ŞI mie cu forba în cap! 
(Bumbești-Gorj.) 


70. 


Frunză verde și unà, 
Cine-a zis întâiu doină, 
Mânce-i casa temniţă, 
Şi hodina uliţă! 

Fie-i casa tot pustie, 
Şi femeia ?n văduvie ; 
Copii mici pe lângă vatră, 
Să nu ştie cim li-i tată; 
Copii mici în legănuţ, 
Să nu ştie cin” li-i tătuț! 

(Comunic. de d-l L. Mre- 

jeriu, Crucea-Suceava.) 


1. Se scot aceste două versuri cărturăreşti : 
Codrul tremură de vânt 
Şi românul de mormânt. 


2. Nici nu mi-i bine, nici n u mi-i rău. 


Ji: 


Şi-am zis verde şi-un 
arțar, 
La umbra unui stejar, 
Ş:de Lina cun jândariu, 
Şi jândariul șuieră, 
Dar Lina face-o 'ntrebare: 
Ce șuieri, voinice,-a jale, 
Ori ţi-i grea arma ’n spi- 
nare ? 
—Nu mi-i grea arma 'n 
spinare, 
M’a ajuns un dor și-o jale 
Chiar de dorul dumitale ! 
Și-am zis verde nenişor, 
Ici în deal pe delişor, 
Trece-o fată şi-un fecior. 
Dar feciorul șuieră, 
Iar fata face-o "'ntrebare : 
—-Ce şuieri, voihice,-a jale, 
Ori ţi-i grea puşca 'n spi- 
nare ? 
Nu mi-i grea pușca ?n 
spinare, 
M'a ajuns un dor şi-o jale, 
Chiar de dorul dumitale! 
(Comunic. de d-l I. P. Po- 
povici, Griviţa-Tutova.) 
72. i 
Cate lacrămi am varsat, 
Făceam o fântână ’n sat: 
Fântâna cu trei izvoară, 
Să bea dușmanii să moară, 
Sa bea şi duşmanca mea, 
Să se stânsă focu n ea! 


(Comunic. de d-l P. Da- 
nilescu, Dumbăier-Vidin.) 


73- 


Frunză verde de priboiu, 
Mândro,ce nu muriam noi, 
Când ne primblam prin ză- 

voiu 
Şi beam vinul din' butoiu, 


Mâncam miere de pe roiu, 
— 


243 


Și ne iubiam amândoi ? 
Cântă cucul lângă noi 
Și mierluţa şuieră, 
Mândra ?n braţe ma strân- 
geà 
Şi dulce mă sărută: 
Ea pe mine, eu peea; 
Ce dulce dragos eră, 
Și nimenea no ştiă! 
Numai eu cu mândra mea! 
Foaie verde măr salceu, 
Mori, mândro, să mor şi eu, 
Sa nu ne mai pară rau 
Si ne 'ngroape pe amândoi, 
La mânăstire 'n zăvoi, 
Un” ne iubiam amândoi, 
Să răsară trandafir, 
De pe unul rosmalin ; 
Trandafirul să se ’ntinzå, 
Rosmalinul să-l cuprinză ! 
(Comunic. de d 1 P. Ştefă- 
nescu, Dobromir-Constanţa.) 


Variantă. 


Foaie verde ca spanacul, 
La poeniţa cu lacul, 
Cum cântă cucul, sileacul ! 

Foaie verde de trifoi, 
Hai, Leano, să murim noi, 
Să ne'ngroape pe-amândoi, 
La mânăstire 'n zăvoi, 
Să cânte cucul pe noi! 
La capul tău să rasaie 
O tufă de trandafir ; 

La capul meu să râsaie 
O tufă de rosmalin. 
Trandafirul să se "'ntinză, 
Rosmalinul să-l cuprinză! 

(Comunic. de d-l C. Rădu- 
lescu-Codiu,  Hărtiești-Mus- 
cel.) 


74- 
Domnitor pe şapte sate, 
Judecă-mă, fă-mi dreptate; 
N'am avut în lume parte ! 


Judecă-te-ar Dumnezeu, 
Că doar nu ţi l-am dat eu! 


(Comunic. de d-l Al. Mora- 
riu, Pătrăuţi-Bucovina.) 


75: 

Foaie verde ca sălată, 
Ia vezi piatra că e piatră, 
Şade ’n apă şi nu crapă, 

Şade 'n apă jumătate, 
Şi-o calcă carul și crapă, 
Inima mea multe rabdă. 
— Rabdă inimă şi taci, 
Ca pământul care-l calci ; 
Rabdă inimă şi tu, 

Că vezi vremea cum e-acu | 

Muncesti azi și munceşti 

mâine, 
Să trăești cu puica bine! 
— Puică, ce pământ ne ţine! 

Foc la mine, foc la tine, 
Foc arde inima ?n mine, 
Arde, arde, nu se stinge, 
Nici când plouă, nici când 

ninge, 
Nimenea nu-l poate stinge: 

Dâmboviţa, Ialomiţa, 
Numai puica cu gurița 
Face limba unghișoară, 
Şi-o pune la subțioară, 


Scoate foc din inimioară 
(Comunic. de d-l C. Ră- 
dulescu - Codin, Hărtiești- 
Muscel.) 
76. 


Foaie verde adolean, 

De ce, Doamne, nu mu- 
riam, 

Cind eram tânăr durlan, 
De băteam la Lina *n geam, 
Gură cu gură vorbiam, 
De ieşiă, de ne iubiam ? 

Frunză verde usturoi, 
Să fi murit amândoi, 
Când ne purtam prin zăvoi, 
Și ne iubiam amândoi, 
Cântă cucul peste noi 
Și mierliţa şuieră, 
Lina n braţe mă strângeă, 
Ea pe mine, eu pe ea, 
Ce mai dragoste eră! 

(Comunic. de d-l Şt. St. Tu- 
tescu, Piersăcea-Mehedinţi. 
Vezi no. 1192.) 


77: 

Frunză verde de hămei, 
De azi nu mai sunt holtei. 
Astăzi nu sunt cu flăcăii, 
Mâni oiu sta cu 'nsurățeii, 
Și poimâni cu uncheșeii ! 


C. — MUSTRARI ȘI BLESTEME. 


1. Neînţelegeri dintre iubiţi. 


I. 


Frunză verde grâu fru- 
mos, 

Cine trece vealea °n jos ? 
Ionică cel frumos! 
lon trece şuierând, 
Puica rămâne plângând, 
Cu lacrămi până ?n pământ; 
El din gură cântă: 
— Taci, dragă, nu mai oftă, 


Că eu de m'oiu liberă, 
Pe tine nu te-oiu luă, 
Şi ţi-oiu rupe inimă, 

Pe-a ta şi pe-a maică-tă ! 


2. 


Foaie verde bob de linte, 
Ileano, fată cuminte, 
Ce nu eşti ca mai "nainte? 
Că te ştie, puică, satul, 


Că tu umbli cu 'nșelatul, 
Nu mi-i mie de "'nşelat 
Dar mai tare-mi de păcat, 
Că te vede Dumnezeu 
Şi te-a osândi la rău! 


3- 
Foaie verde arnăut, 

De când tu că m'ai urit, 
Pe la noi n'ai mai venit, 
Mam uscat, mam prăpădit, 
Carnea pe mine-a scăzut. 
Dac oiu sta s'o cântăresc, 
Nici o litră nu găsesc; 
Nici o litră, nici un dram, 
Nici măduvă la ciolan, 1 
Ca mâncat-o un duşman! 


(Pentru vers. 7—9 vezi no. 
1077, vers. 10—2.) 


4. 


Fa Ileană, fa Ileană, 
La inimă mi-ai pus rană. 
Nu mi-i rana de cutit, 
Ci mi-irana de cuvânt! ?) 


Ş. 


Frunză verde lozioară, 
Sub poale de luncușoară, 
Mustră-şi badea de-o fe- 
Cioară : 

nu mă 
mustră, 
Că nu-mi este vina mea, 
Şi e vina maică-mea, 

Că m'a tăcut frumuşeă, 
De mai plac şi altuià ! 
(Negrileşti.) 


6. 


Foaie verde mărgărint, 
Nu-mi mai sta, bădiț, urit, 


— Taci,  badeo, 





245 


1. Se suprimă apoi un cântec. 
2. Vezi T. Pamlile, Firişoare de aur, Povestiri şi legende din popor, 


p. 28-9 


a —— 


Că uriîtul nu-i de-o 7i, 
Şi mi-i, neică, cât oiu fi ; 
Că uritul nu-i de-o noapte. 
Şi urîtu-i pân” la moarte! 
(Țigănaşi-Iaşi.) 


J: 

Foaie verde iasomie, 
Tot ţi-am zis, bădiță, ție: 
Măi bădiță, măi bădie, 
Mai lasă-te de beţie, 
Pun'-te pe gospodărie, 
Că ai tarle de moșie. 
Din bani ce ţi-or prisosi, 
O rochiţă mi-ei tocmi 
O rochiţă foc şi pară, 
Cine m'a vedea să moară; 
O rochiţă vișinie, 
Să-ţi fiu dragă numai ţie ! 

Pe min’ nu m'ai ascultat, 
Când am zis, n'ai cumpărat, 
Ci ai luat una verde, 
Desunt dragă cui mă vede, 
Şi pestelcuţa cu pui, 
De sunt dragă ori şi cui, 
Badea mie şi eu lui! 

(Buciumeni.) 


8, 


Foaie verde trei masline, 
Să ştii, puicuţă, prea bine, 
Că te las, dragă, pe tine, 
Te las şi mă duc în lume, 
Să nu-ţi mai aud de nume; 
N'am nici o pica pe tine, 
Dar tu vezi că-i rău de 

mine, 
Un rău trece, zece vine, 
De ţi-a fi, mândro, de mine 
Si nu mă mai caţi prin 

lume ! 
Ci să ieai aminte bine, 
Că de-oiu zâbovi un an, 


Mă găseşti la oi cioban, 
Iar de-oiu zăbovimai mult, 
Mă găseşti mândră ?n pä- 
mânt, 
Mort de dor şi de iubit! 
Ascultă, bădiţa, bine, 
Ica aminte dela mine, 
Dac ai zabovi o lună, 
Mă găseşti pe câmp nebună; 
Dac' ăi zăbovi un an, 
Mă găseşti moartă "'ntr'un 
lan. 
De mult dor fără alean, 
Mā găsești pe vr'o tarlale 1), 
Moartă de chin mult şi jale, 
Şi de dorul dumitale ! 
(Tg.-Ocna.) 


9. 


Foaie verde lozioară, 
Am primit O veste-aseară, 
Că ibovnicul se "nsoară. 
Insoare-se sănătos, 

Bată-l focul mincinos, 

Bată-l focul, bată-l para, 

Cı ma iubit ţoată vara, 

Şi-mi spuneă s’'aştept la 
toamnă. 

Uite toamna Ca venit 

Și el că s'a logodit. 

De-a fi luat-o trumoasă, 
Dumnezeu să-i ţie casă ; 
De-a fi luat-o urîtă, 
Dumnezeu să nu-i ajute, 
Sa dea Dumnezeu să moară, 
Ca să mă duc la pomană, 
Să mănânc din colivioară 
Şi să-i beau din gărăfioară, 
Să-i fie țărna uşoară, 

Ca o petriceă de moară! 


Io. 


Uite, mamă, mişelul, 


Cum îmi poartă inelul; 
Eu îi zic ca să mi-l dea, 
El imi spune că mă iea. 
Când aş şti că miar luă, 
Singură m'aş spânzură, 
De cranga agudului, 

Ori de cranga nucului; 
Decât cu el să ţin casă, 
Mai bine veste să-mi iasă!2 


II. 


Foaie verde şi-o laleă! 
Ibovniculea, 
Tot ai zis că mă-i luă, 
Ibovniculea $, 
Ba la toamnă, ba la vară, 
Ba 'n mândruţa primăvară. 
Vorba ta nu-i cu temei; 
Cum vad ev, tu nu măiei, 
Eu, drag’, am sa mă mărit, 
Ca iar toamna a venit; 
Că nădejdea dela tine, 
Ca ghiaţa de Prut subţire, 
Treci pe ea, te-i cufundă; 
Aşă tu ti-i însură 
Şi pe mine mă-i lasă! 


12. 


Foaie verde siminoc, 
Bată-l focul de noroc, 
De-aseară de când te rog 
Şi te rog cu bunătate, 
Să te văd că-mi dai dreptate! 
Eu te rog şi tu mă vezi, 
Şi năcazul nu mi-l crezi ! 


13. 

Mai bädiță, măi bădiţă, 
Cum nu mai dai pe uliţă? 
Nu uită ce-ai învăţat, 

Că ţi-o fi mare păcat! 


1. Iatrebuinţat în neştiință pluralul cuvântului rar tarlà. 
2. Să se vestească de nenorocirea întâmplută. 


3. Refren. 


247 


I4. 


Foaie verde de-alămâie, 
Te ţinu: ca 'n colivie, 
Ca să-mi dai guriţa mie; 
Geaba beau, geaba mânânc, 
Geaba mă mai duc la târg, 
Cu cine vreau nu mă culc; 
Că ce beau nu-mi prieşte, 
Ce mânânc nu-mi foloseşte, 
Ci mai rău mă chinuește! 


15. 


Foaie verde de aclaz, 
Puică, nu mai face haz, 
Căci ca mâni am să te las, 
Cu coastele pe zăplaz, 
Şi cu lacrămi pe obraz! 


16. 


Rău faci dacă-mi zici 
să plec, 

Şi să ştii că am să mă "nec, 

Nici în scoc, nici în bul- 
boara, 

Unde omul nu se "'neacă ; 

Dar când dragostea i-i seacă, 
Cu zile omul se 'neacă! 


17. 


Șapoi verde-i trunza *n 
tei, 
Dacă spui că nu mă iei, 
Nu te-ascult, nu mă gân- 
desc, 
Cu piciorul te "'ntâlnesc, 
Cu gura o să-ţi vorbesc. 
Dacă mi-ai luă piciorul, 
La greu te 'ntâlnesc cu 
dorul; 
De-i luă ce mi-ei luă, 
Pe tine nu te-oiu uită! 


18. 


Frunză verde râmurică, 
Ia ascultă, nevestică, 


Eu te las, de-acum te las, 
Şi tot singur-ai rămas, 
Când eu vin, când vin la 

tine, 
Tu nici nu te uiţi la mine; 
Dacă-ţi spun vre-o veste 
dulce, 
Tu-i dai zor şi ea se duce! 


19. 


Frunză verde lozioară, 
Spune-mi, lele Mărioară, 
De mă-i lăsă ca să-ţi puiu, 
In suflet dragostea cuiu ! 


20. 


Frunză verde foaie lată, 
Cartă, badeo, geaba cată, 
N'ai să mai ai tu ca mine, 
Cât ai căută de bine! 

Dar dacă nu mă asculţi, 
Să trăești de-acum ani 
mulţi, 
Să-ţi iei fată de "nsurat, 
Vre-o nevestică din sat, 
Nici mai "'naltă, nici mai 
scurtă, 
Sa nu aibă viață multă. 
Şi-apoi soţioara ta 
Să nu aibă viaţă 'n ea, 
Să zacă, să te bolească, 
Pururea să tot bocească, 
Şi să moară la Crăciun, 
Pentrucă eşti nu ştiu cum, 
Şi so "'ngropi pe la Florii, 
ŞT pe altele să tii; 
Să jăleşti pân’ la Ispas, 
Din Ispas în ziua Cruci, 
Cind, bădică,-i vremea 
muncii ; 
Să boleşti şi tu din greu, 
Până când te-oiu sculă eu : 
Scoală, badeo, scoală sus, 
Că fapta ta te-a adus; 
Scoaľ, badeo, scoală şi-mi 
spune, 


Că n'ai ascultat la mine! 
Scoa!' şi scapă de bolit, 
Vine timpul de iubit. 


2I. 


Badeo, nu ştiu ce om 
ești, 

De-aşă tot mă morcotesti, 

Că nu-ţi dau tot ce tu-mi 
cei, 


Ori pe semne nu mă vrei! 
23; 


Măi bădiţă, "ndură-te, 
Inima usture-te, 
Nu plecă, nu mă lăsă, 
Că mă află maică-mea! 
Şi atunci vai de viața mea ! 
Şi de află satul tot, 
Tu-a face lumea netot, 
Şi pe mine o netoată, 
Şi, badeo, nu-s vinovată! 


23. 


Frunză verde buruiană, 
Ileană, Ileană, 
De ce-mi eşti aşă vicleană, 
Ileană, Ileană 2, 
Eu, drăguță, nu ştiam, 
Cå nu mă fnturlucam 
Cu o fată, cum ești tu, 
Odată cu capul, nu! 


24. 


Foaie verde foi de nuc, 
Valeo, leleo, mă usuc ; 
Frunză verde stejărel, 
Nu mă lăsă singurel, 
Bolnav, netămăduit, 

Că, lelico, te-am iubit; 
Te-am iubit şi te iubesc, 
Și ca tine nu găscsc, 


efren. 


Bat-o focul, seară, bată, 
Bit-o focul, bat-o, lună, 
Când te-a scos în drum ne- 

hună ! 

Frunză verde meri dom- 

neşti, 
Gând de ai să te porneşti, 
Să te duci în satul tău, 
Nu mă lăsă în chin şi 

greu ; 
Nu mă lăsă ofilit, 
Şi cu sufletul negrit. 
Dă-mi vre-un leac, strân- 

ge-mi cel dor, 

Dragostea de frăţior. 
Dă-mi vre-un leac de ini- 


mioarä, 
Dragostea de surioară ; 
Dă-mi vre-un leac, vro 

doftorie, 


Dă-mi dragostea de soție, 
Că poate mi-a fi mai bine, 
Dacor rămâne cu mine! 


25. 


Trag nădejde azi și mâne, 
Că m'oiu logodi cu tine, 
Şi-am trăi, trăire-am bine, 
Dar eu văd căn'amcu cine, 
La nuntă nu te gândești, 
Că 'ntr'una mi te boceşti. 
Dela casă până 'n vale, 
Iţi curg lacrăme de jale ; 
Curg lacrămile cu toc, 
Că mai de părinţi noroc! 


26. 
Ia ascultă, lele, ascultă, 
Geaba "ntre noi vorbă 
multă ; 


Mai bine so rătezăm, 
Şi dragostea so curmăm, 
So legăm cu uruioc, 
Şo bocim că” busuioc, ` 


249 


Cu agheazmă so sfinţim 
Și-apoi să ne sfătuim! 
Dacă ne-om vedeă luaţi, 
Face-om ori nu boi băl- 
taţi ? 
Să ne punem la tocmeală, 
Să nu ne dăm de sminteală! 


27: 


De mă vrei, orinu mă 
viei, 

Tu cărarea poţi să-ți iei ; 
Cârarea şi Saul tău, 

Unde te-a 'ndreptă'mnezeu! 


28. 


Spune-mi, leleo, ce-ai 
gândit, 

Când în faţă mi-ai ieșit; 
Spune, gândul să “i-l ştiu, 
Ce-ai vorbit seara târziu. 
Să mă bată Dumnezeu, 
Dacă mă gândesc la rău; 
Că tot eu îs vinovat, 
Tot eu bun de blăstămar! 
Că aseară n'am venit, 
Și altul că ma pândit, 
Şi la tine a venit! 


29. 


Leleo, nu te sinchiseşti, 
Pe mine mă chinueşti; 
Nu te laşi pe mai târziu, 
Seara ca să pot să viu 
Să te-aştept să ieși din 

casă, 
Când în casă staţi la masă, 





Şi-mi scornesc pricinele, 


Ca la hoțul din pădure, 
Care stă numa 'n secure 2! 


30. 
Badeo, spus-ai ce mi-ai 
spus, 
Dar nu ştiu ce 'n gând 
ţi-ai pus, 


Badeo,spus-ai,spus-ai, vere, 
Că mă ieai pe la Sâmziene. 
Și Sân-Petru ca plecat 
Și la mine n'ai mai dat. 
Las” pe altul ca să-mi vie, 
Că vine Sânta-Mărie! 


31. 
Badeo, tu vii în pustiu, 
Că eu nici nu vreau să ştiu, 

După tine n'am să viu! 
Dunărea să se deșerte, 
Şi fetele să te-aştepte ; 

Şi soarele de-a pieri, 
Atunci, badeo, te-oiu iubi! 


32. 
Zis-a badea ca veni, 

Luna pân'a răsări, 

Luna că a răsărit, 

Și badea nici ca venit. 
Badeo, rău mai înșelat, 

Că eu mult te-am așteptat, 

Până luna s'a "nălțat, 

Bată-ţi focul de plecat! 


33. 


Frunză verde odogaci, 
Faci, Gheorghiţă, taci, 
Geaba tu mi te-ai jurat, 
Taci, Gheorghiţă, tacis, 
Că pe alta nai în sat. 
Eu dragostea ţi-am aflat, 
Cast noapte mi-ai colindat, 
Pân. ce-a răsărit lună. 


1. Zicala: „Cu N. nu facitu boi bălţaţi“, nu te 'mpaci, wo sfâr- 


şeşti bine. 


2. Cu securea 'n mână gata pentru păcate mari. 


3. Refren. 


Când Juna a namezit, 

Tu la alta ai pornit, 

Iară când da în finţit, 

Tu la mine cai pornit, 

Şi-ţi spun, dragă, dela 
mine, 

Că nu faci, că nu faci bine! 


34. 
Frunză verde peliniță, 
Nu ştiu cum mai ai dră- 
gută, 
Cå de vii sara la mine, 
Tot eu te-aștept mult şi 
bine ; 
Ori de vii şi pleci degrabă, 
Nu ştiu dacă asta-i treabă. 
Bat cărarea, trec pârău, 
Doar ţi-a pieri gândul rău. 
Gândul rău ţie nu-ţi trece, 
Rău mai ştii a mă petrece. 
Rău de mine că-s legată, 
Te-aş lăsă, da'-s fârmăcată! 


250 


35. 

Leleo, ce-ai fâgăduit 
Şi-acum mi-ai păcătuit ! 
Câ-i păcat de neiertat, 

Dar eu nute-am blăstămat, 
Şi nici nu te-oiu blăstămă, 
Si te ’nveghii singurică, 
Că nu eşti aşă de mică! 


36. 


Frunză verde arţăraş, 
Te cunoşti, bade, pe paşi, 
Cai pus gând ca să mă 

laşi, 
Eu de-aş şti că mai lăsă, 
Mai curata maş purtà, 
M'aş purtă ca lebădă, 
Roşie ca vişină, 
Că ţi-aş rupe inimă, 
Și, ţie şi mâne-ta ! 

(Comunic. de d-l V. Un- 
gurean, Mitoc-Bucovina.) 


2. Dojeniri făcute celor necredincioși în dragoste. 


I. 


Frunză ?n dungă ’ngăl- 
benită, 
Fire-ai, mândr',-afurisită, 
Cu cine te-ai tăinuit, 
Şi cu cin” te-ai sfătuit, 
Si-mi pui, mândro, în 
năcaz, 
Mărăcine în pârlaz, 
La pârlazul dinspre râu, 
Pe unde ştiai că viu, 
Frunzuliță lemn uscat, 
Mândro, ţi-ai fâcut păcat, 
Pârlazul de-ai astupat. 
Şi păcatul din iubit, 
Mult îi greu de ispăşit 
Că mi-i, mândr, afurisit, 
Şi de lume şi de sfinţi, 
Pacate dela părinţi. 
Floricică, 'n foi albastre, 


Pricina dragostei noastre 
Nu ne-o ştie nimeneă, 
Numai umbra din vălceă, 
Mierla şi cu presură. 
Şi-o mai ştie nişte cuci, 
Ce-au cântat o vară 'a nuci, 
Şi-o mai ştiau pe Zăvoi, 
Măldărele de trifoi, 
Strânse, mândro. de-amân- 
doi, 
La cositul fânului, 
La capul zăgazului, 
(Muşeteşti-Argeș.) 


2. 


Iubeşte, puică, iubește, 
Şi la mine nu gândeşte, 
Căci şi eu cândam iubit, 
Şi la tine nam gândit! 

lubeşte, puică, iubeşte, 


Şi nu da la toţi nădejde, 
Căci s'or strânge la un loc, 
Și ţi-or pune casei foc! 


3. 

Nu ţi-a fost, neică, păcat, 
Nici frică de blăstămat? 
Mai iubit şi mai lăsat, 
Mai iubit ca pe-o copilă, 
Mai lăsat ca pe-o străină, 
Nu ţi-i milă şi blândețe 
De-ale mele tinereţe ? 


4- 


Și-altă foaie mătustat, 
Trandafir neretezat, 
Câte fete-am sărutat! 
Şi-altă toaie mărăcine, 
Dar eu văd, neică, prea bine, 
Co să mă 'nșeli şi pe mine, 
Atunci, neică, mi 'nşelă, 
Atunci când âi numără 
Coamele la trei cai murgi 
Şi iarba la nouă lunci; 
Nici atunci şi nici atunci, 
Când a face plopul nuci 
Şi răchita mere dulci; 
Dar nici atunci, băieţele, 
Când a face plopul pere 


Şi răchita micşunele. 


5- 
Nu eşti, mândro, vred- 
nică, 

Să intri °n biserică, 
Nici la popă să te uiţi, 
Nici crucea ca so săruțţi, 
Că biserica-i sfinţită 
Și tu, mândro, eşti greşită! 


6. 


Cine iubește şi lasă, 
Trage-l, Doamne, la pe- 
deapsă, 


Trage-l, Doamne, osân- 
deşte, 

C'acela geaba trăeşte. 
Foileană şi-o aguda, 

Acela-i ca o omidă, 

Strică frunza şi-o păleşte, 

De păcate nu gândește ! 
(Cosmeşti.) 


7, 

Foileană trei masline, 
Auzii, puică, prin lume, 
De-auziam, nu-mi părea 

bine, 
Că-ţi ieai dorul dela mine! 

Nu ştiu, fire-adevărat, 
Că saude rău prin sat; 
Daca fi şi woiu muri, 
Oiu veni şi te-oiu vedeă, 
Cu cine, te-i mărită! 


8. 


Foaie verde şi-o alună, 
Tor mă rog, puică, de-o 
lună, 
Să maştepţi la curătură, 
Să-mi dai puţintică gură, 
Că guriţa dela tine, 
Mă oftică, vai de mine! 
(Negrilești.) 


9. 


Frunză verde micşunei, 
Numai luna şi o stea 
Au fost mărturia mea ! 
Şi-am zis verde trei masline, 
Jură, lună, pentru mine, 
Că nu mai văzut cu nime! 
—Ba eu nu jur pentru tine! 
Las’ sa jure stelele, 

Că-s în toate serile, 
Eu şi-aseară te-am văzut, 
La o umbră de arin, 
Pe braţele lui Marin. 


1. Se suprimă apoi un cântec prea nou. 


252 


Şi-am zis verde alior, 
Pe braţe la Simion, 
Şi-am zis verde trei crăiţă, 
Pe braţe la Iordăchiţă ; 
Iar verde și-o sâghică, 

Te sărută Ionică! 


10. 


Cine-și uită cuvântul, 
Inghiţi-l-ar pământul ! 
Cine-a uită dragosteă, 
Aibă parte partea mea ! 


II. 


Foaie verde trei surguci, 
Spune-mi, Niţă, up’te duci, 
Casă-ţi dau trei mere dulci, 
Unde-i sta să le mănânci. 

Să-ţi aduci aminte, a- 

duci. 
Spune-mi, Niţă, când mai 

vii, 

Ca eu să mă pregătesc, 
Şi calea să ţi-o gătesc, 
Cu năsip de cel mai mare, 
Să vie bădiţa tare; 
Cu năsip mai mărunţel, 
Cai fost ibovnicul meu ! 


(Pentru vers. 1-7, vezi no. 
592-3.) 


12, 


Leleo, dacă-ţi pare rău, 
Mută-ţi casa la pârău, 
Și-o 'ngrădeşte cu urzici, 
Ca să nu mai dau pe-aici, 
lar cumvă de-ţi pare bine, 
Hai, lelico, după mine! 


13. 


Zis-am verde-a bobului, 
Să nu crezi flăcăului, 
Că flăcău-i mare câne, 
Peste multe dealuri vine. 
Face noaptea jumătate, 


Până umblă pe la toate, 
lar când ajunge la tine, 
Se luminează chiar bine ! 


14. 


Puică, de-o samă de 
vreme, 

Nu-ş'ce ai, parcă ţi-i lene? 
Intro vreme mă chemai 
De pe drum și mă luai, 

Acum vin și plec flămând, 

Plec şi nu mă vezi tânjind! 


I5. 


Măi bădiță Gheorghieş, 
la te uită 'n măcieș, 
Cum mai cânt o turtureă, 
Tristă ca inima mea! 

Turturică singurică, 
Bade, ţie nu ţi-i frică, 

Că te-a bate Dumnezeu, 
Cum bate pe orice rău 
Care draga lui şi-o lasă 
Și de dânsa nu-i maipasă? 
Am să plâng ca turturica 
Toată ziua, ziulica, 
Pân” s'a 'ndură Dumnezeu, 
Dumnezeu de plânsul 
meu ; 
Vai, sărmanul turturel, 
Greu și-amar a fi de el, 
Noaptea plânge, ziua 
plânge; 
Aşă mi te-aș blăstămă, 
Dacă tu nu mâi lăsă! 


16, 


Pentr: un suflet chinuit,. 
Păcatu-i orânduit ; 
Pentr'un suflet care pleacă, 
Păcatul nu-i dat să treacă, 
Jumătate, nici o leacă. 

Măi bade, bădiţa meu, 
Ai şo duci pe lume greu, 
Duce-o-ai în lumea astă, 
Ori în lumea ceealaltă, 





In ziua de judecată, 
Dare-ai seamă de-a ta faptă, 
Şi-ăi luă de ea răsplată! 


i7: 


Haide, ţaţo, eu mă duc, 
Viaţă cu tine nu 'ncurc; 
Incurcat-ai inimă, 

Şi-ai smintit-o şi pe-a mea. 

Mulţămesc lui Dumnezeu, 

Cam să plec din ochiul 
tău ! 


18. 


Zis-ai, lele, că nu-i bine, 
Altu ?n casă dacă-ţi vine. 
Eu aseară am venit, 
Altu ?n casă am zărit, 
Sta pe pat și tot râdeă, 
Inima mi se umflă. 

Erà 'n casă ca să viu, 
Unghia în gât să-i puiu, 
Că tâlharul știă bine, 
Cine 'n casa ta îţi vine! 


19. 


Foaie verde şi-o sulfină, 
Stă la poartă şi suspină, 
Ca o crănguţă de plop, 
Când ploile curg potop; 
Tot tremură, sărmănica, 
Şi plânge ca turturica, 
Câ-i rămasă, singurica ; 
Dar omul ce lui își face, 
Nimeni nu-i poate desface! 


20. 


Și dacă, dragă, pornesc, 
Ca și când mă pomenesc, 
Că de altul te "ndrăgeşti, 
La mine nu mai gândeşti. 
Dac aş ști că faci aşă, 
Şi eu alta mi-aş câtă, 

Că, Doamne, largă-i lumeă! 


Pamfle. Cântece de ţară. 


21. 


Dacă, leleo, mă-i uită, 
Odată oiu strănută, 
Şi odată de-oiu strigă, 
Fetele că sor uită. 
Odată de-oiu şuierà, 
Ele mor încunjură. 
Că tu de te-ai sfandosit, 
Nici eu nu te-am prăpădit, 
Primavara nu-i plecată, 
Pentr'o floare scuturată! 


22. 


Cine trece pârăw, 
Cine-l latră dulăw, 
Cine strigă la portiţă? 
Aşteapt' o leacă, bădiţă, 
Să mestec mămâligă, 
Så potrivesc fiertură, 
Si mănânc și să må culc, 
Că trezită, netrezită, 
Dragostea ni-i veștejită ! 


23. 


Dac așă ţi-i pornireă, 
Aşà chibzueala ta, 
Dac ai fi la chibzueală, 
Cum mi-ai fost și la 

tocmeală, 

Geaba mai ești flăcăuaș, 
Dacă ce mi-ai luat, lași 
Fir un pic de aldămaș! 
De-o vreme mamei mă cei, 
M'ai cerut ieri cu temei, 
Şi astăzi te-ai răsgândit, 
Că eşti om nechibzuit! 


24 
Puică, de mi-i îngropă, 
Cu altul tu te-i luă, 
Pe mine mă-i blăstămă. 
Nu mă blăstămă, că-irău, 
Ca să blastămi un flăcău, 
Şi te-a bate Dumnezeu! 


17, 


N 


25. 


Frunză verde lozioară, 
Pentru tine, Mărioară, 
Pentru tine ard în foc, 
Şi tu strigi că mai noroc. 
Pentru tine, pentr” o rea, 
M'am uscat ca o cureă; 
Pentru tine, pentro slută, 
Mam uscat ca o cucută. 
Sorocirea mi-a fost bună, 
Dar mintea mi-a fost ne- 


bună ! 
26. 
Geaba-ţi spuiu, nici vreau 
să ştiu, 


Nici la tine n'am să viu, 
Că "'nvățatu-i şugubăţ, 
Șugubăţ, da-i cu desvâţ, 
Că se ştie 'n lumea toată, 
Că eşti fată blăstămata! 


27. 


Frunză verde păr negruț, 
De trei ani mi-ai fost drăguţ, 
De trei ani şi jumătate, 
Mi-ai fost drăguţ cu dreptate. 
Dar amù, de-o săptămână, 
M'ai lăsat pentr'o minciună ! 

-Cine-a făcut minciună, 
Sâ-l usuce Vinereă, 
Vinereă din postul-mare, 
Caceea usucă tare. 

M'aş fi dus de-atunci din 


prag, 


254 


Nu m'am dus că mi-ai fost 
drag ; 

M'aș fi dus dela poruiță, 

N? nva lăsat a ta guriţă! 

. (Comnnic. de d-l I. E. Țorou- 

ţiu, distr. Rădăuţi, Bucovina.) 


28. 


Foaie verde mărgărint, 
Eu pe câte le-am iubit, 
Frigurile nu le prind; 
Numai una mi-a nudit, 

Zace lată ?n aşternut, 

Tot crâcește să mă duc ; 
Las să zacă cât de mult, 
Cam rugat-o şi wa vrut. 
Trandafir cu trei boboci, 
Veni vremea să mă rogi, 
Acuşi nici eu nu mai poci! 

(Comunic. de d-l P. Ștefă- 
nescu, Dobromir-Constanţa.) 


29. 


De-ai aveă credinţă, 
N'ai avea căinţă, 
Puică drăguliţă. 
Mi-ai fost ibovnică 
De copilă mică: 
N'ai avut credinţă, 
N'ai avut căința, 
n m’ai înșelat, 

u flatău din sat, 
Și tu mai legar, 
Ca calul la gad. 


3, Mustrări și blesteme din partea celor pă- 
răsiţi în dragoste. 


I. 


Foaie verde puiu de nuc, 
Pe cel deal, pe cel colnic, 
Merge-o mândră şi-un voinic, 


Voinicelul şuierând 

Şi puicuţa suspinând. 
—lea-mă, bădiţă, călare, 

Că nu mai pot de picioar.! 
—Puiculiţă, te-ay luă, 


Dar mi-i murgul mititel 
Şi ?n picioare subțirel, 
Abiă duce trupul meu, 
Trupul cu pacatele, 
Miilocel cu armele ! 
—Fire-ai, maică, blăstămată, 
Dacă m'ai fost facut fată. 
Firea-i, bade, blăstamat, 
Dela maica m'ai luat, 
In răi codri mai băgat. 
Să te duci, bâdiță, duci, 
Până-i cădeă rob la Turci, 
Cu mânile în butuci, 
Cu picioarele”n cătuşi! 
Murgul să se poticnească 
Si în gât să te trântească, 
Mâna dreaptă să-ţi scrintească, 
Mâna stângă să ţi-o frângă, 
Să ţii frâul cu dinţii, 
Să mâi calul ca muţi, 
Şi să-ți blastămi părinții. 
Unde-a fi drumul mai greu, 
Să te ajungă dorul meu; 
Unde-a fi calea mai grea, 
Să te-ajunga jalea mea! 
Să tensori de nouă ori, 
Si să faci nouă feciori: 
Ei să treacă şuerând, 
Când te-or auzi gemând, 
Şi la urmă o domniţă,” 
Să-ţi care-apă la temniţă! 
(Vezi sfârşitul dela no. 11 
p. 43.) 
Variantă. 


Foaie verde avrămască, 
Pe ulița armenească, 
Este-o şatră ţigânească. 
“Ciocăneşte, bocăneşte, 
Puiul calu-și potcoveşte, 
De grea cale se gateşte, 
Puica-mi stă şi mi-l priveşte 
Şi din gur'aşă-i grăeşte : 
— Să te duci, puiule, duci, 
Nouă ţări şi nouă mări; 
Pe la jumatat de cale, 
Să-te ajunga-o ploaie mare, 


255 


Murgul tău să poticneasca, 

In pamânt să te trântească, 

Mâna dreapta Sa-ţi scrintească, 

Mâna stângă să ţi-o frângă, 

Să ţii dârlogii cu dinţii, 

Pe drum să te duci ca muţii. 
Să te 'nsori de nouă ori, 

Si să ieai nouă surori, 

Şi sa faci nouă feciori 

Şi la urm'o copiliţă, 

Să te poarte pe uliţă, 

Să te-aducă Dumnezeu 

Bi pe la bordeiul meu, 

Să te miluesc şi eu 

Co cojiță de mălai, 

Uscată de nouă ani, 

Sa cunoască fiecare 

Ce-i blastăm de fată mare; 

Să cunoască ficcine 

Ce-i blăstămul dela mine! 


2. 


Foaie verde de trei nuci, 
Te duci, puiule, te duc: 
, . L 3 A 
Dar pe mine cui mă laşi? 
—Pietrilor şi lemnelor, 
Pe mâna dușmanilor. 
—Fâră milă şi păcat, 
>. o . . >. jy 
Mai iubit şi mai lăsat; 
aţa a 
Mai iubit ca pe-o copilă, 
Mai lăsat ca pe-o străină. 
De te-oiu prinde-a blastămă 
r . ? 
Tu ca frunza te-i uscă. 
Cât ăi fi, cât ai trăi, 
Fată mare măi iubi. 
Voinicel, |bătt 
Mai îmbatrâfiit ca ceara! 


3. 


Cântă cucul, se rotește, 
Ghiţă calu-şi potcoveşte, 
De grea cale se găteşte, 

Iar Şerbana mi-l priveşte. 
—lea-mă, bădiţă, cu tine, 
Că pote ţi-oiu prinde bine. 


De ţi-i ruşine cu mine, 
Fă-mă brâu pe lângă tine. 
De şi-i ruşine şi-aşă, 

Sa mă faci oblon la şea, 

Să mă "'nvăleşti în mantă, 
Ori fâ-mă o tabachere, 

Să mă bagi în sân la piele. 
Dacă-ţi vine şi-aşă greu, 
Fă-mă boţişor de său 

Şi mă pune 'n sânul tău; 
De-i vedeă că mă topesc, 
Sufiă, să mă răcoresc! 


4- 


Foicică bob năut, 
Eu mă duc la Câmpulung. 
Foicică foi mărunte, 
Rămân mândrele la munte. 
—Du-te, neică, duce-te-ai, 
Unde-a sta apa, să stai, 
Nici acolo să nu stai, 
Să te mai duci novă ai, 
Nouă ai pe nouă cai, 
Și mândruţă să nu ai. 
Căutând să osteneşti, 
Ca mine să nu găseşti... 
Să mi-o porţi, neicuţă, m 
roabă, 
Să vie şi pe la mine, 
Şo cinstesc tot cu grăunţă, 
Să știi că ţi-am fost dră- 
guţă! 


$- 


Şi-oiu jăli, mări-oju jeli, 
Faţa pân’ mi sa păli. 
Până ochii mi-or secă 
Și limba n'a cuvântă. 
Şi-oiu jeli să mă jelească, 
Şi-oiu trăi ca să trăească 
Traiul meu să mi-l cunoască ! 


1. De sigur: oblânc. 
2 Refren. 


256 


6. 


Frunză verde sălcioară, 
Dragă Mărioară, 
Adu-ţi aminte dc-aseară, 
Dragă Mărioară 2, 
Vorba de pe prisp'afară: 
Că tu mie te jurai, 
Caltu °’n lume nu mai ai, 
Şi eu ţie m'am jurat, 
Că nu am pe alta 'n sat, 
Şi că noi neom însoţi, 
Dacă toamna a veni! 
Amin, draga mea soţie, 
Amin, drag’ aşă să fie! 


7- 


Foaie verde trei alune, 
De-oiu plecă, drâguţă,'m lume, 
Cc-ai să faci tu fără mine? 
Să te-ajungă dorul meu 
Cu vrerea lui Dumnezeu ; 
Să te-ajungă, să te frigă, 
Caşă-i omul care stricâ ! 


3. 


Amuraş, amuraş, 
Vedeă-te-aş călugăras. 
Peste patruzeci de zile, 
Vedeă-te-aş la mânăstire, 
Cu mâna pe la icoane, 
Cu ochii pe la cucoane, 
Punând mâna pe psaltire, 
Şi cu ochii la copile; 
Cu ochii pe carte sfântă, 
Cu pândul la ceea mândră? 


9. 


Haide, nani! puiul mamei, 
Tu eşti copilaş pe lume, 


257 


Si eu mamă cu rușine; 
Tu, copile, faci mărar. 
Eu nu mai por de naâcaz; 
Fire-ar tatto-afurisit, 

Cå ma lăsat și-a fugit! 


10. 


Drăgosti-te-ar Dumnezeu, 

Cum mi-2ști drag în gândul 
meu, 

Sâ tot caţi pe cine nu-i, 
Să slujeşti străinului, 
Să baţi drumuri, cărări multe, 
Nime 'n lume să te-asculte; 
Să n'ai somn, să mai alean, 
Cå eşti suflet de duşman! 


II. 


Bădiţică, lucru rău, 
Ustură-te-ar Dumnezeu, 
Cum mi-ai ars sufletul meu! 
Şi să-ţi dea după gândire, 
Să trăeşti, cum ești din fire, 
Să tot umbli ’n lung și ’n lat, 
Si tot să ai de umblat! 


12. 


Doamne,— adună tunetăle 
La un loc cu trăsnetăle; 
Casele cu cele fete, 

Şi le tună, le detună, 
Cari n'au inimă bună; 
Le tună și le trăsneşte, 
Cari 'n păcate trăeşte, 
De iubeşte frunzărește, 
Dragosteă şi inimă. 

La dragoste când purcede, 
Ca ea alta n'ai mai crede! 


13. 


Negru zace la 'nchisoare, 
Cu fiarele în picioare 
Şi tot strigă 'n gura mare, 


Că tot el dreptate are! 

Las să șadă mult şi bine, 
Ca să ştie ori şi cine, 

Că-i blăstămul dela mine 
Şi l-am blăstămat şi eu, 

Că nu-i faptă de flăcău, 

Să mo mai ţii pe cea veche, 
Păcat greu, fără pereche! 


14. 


Dacă maică-ta nu vrea, 
Eu în casă moiu intrà 
Şi mi te-oiu mai blăstămă: 
Să ai parte la 'nsurat, 
Ca mine la măritat. 
De-i luâ-o mai urită, 
Facă-ţi Domnul de ea parte; 
De-i luă-o mai bogată, 
Dumnezeu să te despartă, 
Să baţi pe la casa mea, 
Să te ştie şi lumeă! 


Variantă, 


Foaie verde peliniţă, 
Copiliţă fâră minte, 
Zi mă-tei să te mărite! 
— Insoară-te dumneată, 
Să văd ce mândră-i luă; 
De-i luă-o mai frumoasă, 
Dumnezeu să-ţi ie casă; 
De-i luă-o ca şi mine, 
Dumnezeu să-ţi facă bine; 
De-i luâ:o mai urită, 
Dumnezeu să nu-ți ajute! 


- 


15. 


Frunzuliţă de doi nuci, 
Să te duci, bădiţă, duci, 
Unde-i găsi plug de cuci, 
Rândunele sămănând, 
Păsăruicele grăpând 
Şi cioara cu traista "n spate, 
\ Cărând la plugari bucate! 


Să te duci, bade, mai mult, 
Să te tot duci nouă ţări, 
Să te 'nsori de nouă ori 

Şi sa faci nouă teciori. 
Celui mai mic fecioraș 

Să-i pui nume Gligoraș, 

Să te poarte priu oraș 

In căruţă calicească, 

Lumea să te miluească ; 


258 


Să vii la bordeiul meu, 

Să te miluesc şi eu: 

C'o cămeşuică albuţă, 

Să ştii că ţi-am fost drăguță; 

Co bucată de mălai, 

Fâcută de nouă ai! 
(Comunic, de d-l L. Mrejeriu, 

Bucovina. Pentru sfârşit, vezi 

sfârşitul la no. 1, p. 254 urm.) 


+. — Mustrări din partea fetei silite la măritiş. 


I. 


Frunza verde trei masline, 
De ti-idor, maică, de mine, 
Lasă-ţi lucrul pe trei zile 
Şi viho, maică, la mine. 
Via’, maicuţă, de mă vezi, 
Multe eu ce pătimesc, 

Cu străinii cum luptez, 
Bine 'n lume nu gasesc, 

Frunză verde de lemn creţ, 
Vin”, măicuţă, de mă vezi, 
Până-s grâiele mai verzi, 

Că dacă sor seceră, 

Pe mine mor depărtă, 
Ori mă-i mai află, ori ba, 
Tot de mine-i întrebă : 

N'aţi văzut o fiica mea? 
— Am văzut-o peste Prut, 
Se bociă peste-un mormânt, 
Şi bociă și blăstămă, 

Şi ochi negri lăcrămă 

Şi din gura blăstăma : 

— Nar aveă loc în pământ, 
Cel care m'a logodit, 

Nici tâmâie la mormânt 
Nici popă la prohodit! 

(Pentru vers. 9—13, vezi no. 
30, p. 219, vers. 11—14.) 


2; 


Frunză verde rug de mure, 
Cuculeţ dela pădure, 
Mult m'am mai rugat la tine 
Să nu mai vii pe la mine. 
Ci să te 'ndrepţi la maică, 
Să-i grăești din gur’ ași: 
Că-i am spus de multe ori, 
Să nu-şi uite de feciori, 
Să nu-i blăstăme prin zori. 
Da’ să-i blastăme pe seară 
Şi pe vânt de primăvară. 
Blăstămaţi de ea să fie 
Duhurile din pustie, 
lar feciorii să-i rămâie 
Sfinţi ca fumul de tămâie ! 


3. 


Măiculiţă, maica mea, 
Rogu-mă, măi ascultă : 
După cine vreu măi da. 

Şi măi da în sat la noi, 
Ca să mă mai vezi de-apoi;. 
Şi măi da pe un” mi-i drag, 
Să-mi fie pe lume larg. 

Cå nevasta com urit, 
N'are loc nici în mormânt; 





Că uritu-o 'nchide "m casă, 
Şi nu-i da drumul să ieasă. 
Şi-poi, maiculiţa mea, 
Mult, maicuţă, te-aș rugă, 

Nu mă da pe după deal, 
Ca la deal şi-i pasul rar, 
Si te bate vanturile 

ŞI te-apucă gândurile; 

Dg mai da, maică, pe şes, 
CA la şes ţii pasul des, 

Si ţi-i ziua cu ’ngeles ! 


4. 


Frunză verde rug de mure, 
Cuculeţ din cea padure, 
la mai lasa-ţi pădureă 
Si te du la maica mea, 
Spune-i că mi-i viaţa grea. 
Si mi-i grea că stau pe vale, 
Pe-unde curge val de jale; 
Jalea de străinătate, 
Jalea fetei măritate. 
Si te du la maică-mea, 
Grăeşte-i pe limba ta : 
Zi-i sa cânte, să descânte, 
Şi pe mine să mă uite, 
Maicele sa prindă minte; 
Să le prindă grijele, 
Unde să-şi dea fetele!. 


fa 


M'a cerut flacău din sat, 
Frumos, tânăr şi galant 
Şi măicuţa nu mia dat, 
Şi-a venit un craiu din lume 
ȘI n’a dat maica pe mine. 
Nici luna n'am împlinit 
$i la maica am venit, 
In grădină am sărit, 
Florilor m'am jeluit. 
Măicuţa când ma văzut 
ŞI în casă m'a băgat 
Şi din gură m'a ’ntrebat : 
—Bine-i, fico, la bărbat? 


— Eu zic, mamă, că mi-f 
bine, 
Pân'a da venin din mine! 


6. 


Maică, inimă de piatră, 
Să mai vii la mine-odată ; 
Cå nimica nu voesc, 
Numai să mă jeluesc, 

Să-ţi spun patimile mele : 
O zi bună, zece rele, 
Aşă trec zilele mele, 

Cu amar şi chinuri grele? 


7. 


De ar fi blidul de pământ, 
El s'ar sparge mai curând; 
De-ur fi blid de tinicheă, 
Nu s'ar sparge, maica mea ! 
Lingura de ursitori, 

Nu se sparge până mori ! 

(Țigănași-Iași.) 


3. 


Foaie verde trei oglinzi, 
Am fost una la părinţi, 
Şi părinţi! plini de-avere, 
Şi-aşteptau cine m'a cere. 
Și-a venit şi ma cerut 
Unu'mn lume nevăzut, 
Nevăzut, neauzit, 
Dup’ acela mau peţit. 
Foaie verde mintă creaţă, 
Nu-mi da buna dimineaţă. 
Plangi, măicuţă, plângi 
mereu 
De norocul ce-l am eu. 
Numai stau şi mă gândesc, 
Şi cu lacrimi cât trăesc, 
Unde pică, lemn despică ! 


9. 


Frunză verde şi-o lalea, 
Maică, măiculeana mea, 


Gândeşte la viața mea ! 

Că eu, maicam aşteptat, 
De-a fost zi, de s'a 'noptat. 
Nu mă mărită departe, 

Că din sat în altă parte 
N'oiu să pot să vin mai des, 
Să-mi las casa și să ies, 

Şi cu traista ?n şold să plec, 
Şi pâraie tot să trec, 

Că "n vecini nu poți petrece, 
Şi mai bine mă înnec. 

Şi ?n sat la noi sunt flăcăi, 
Şi mai buni și de cei răi, 
Maic’, alege după plac, 

Şi ce-ai zice am să fac, 

lar la glasul tău eu tac! 


10. 


Frunză verde de dudău, 
Rău faci, maică, maică, rău, 
Că asculţi pe-un nătărău, 
Că acela doar nu-mi place, 
De mă măriţi, rău ai face. 
Și-apoi eu de bună seamă 
Intro noapte am să-mi fac 

samă, 
De gârneața din grădină, 
Când a fi noaptea senină. 
Să mă plângi şi să mă 'ngropi, 
Cu dascăli și cu trei popi; 
Nici pe deal și nici pe vale, 
Pe-o îndepărtată cale ; 
Mormântul să-l faci pe şes, 
Unde morţii pot să iasă. 
Că eu, maică, maica mea, 
M'oiu preface °n păsăreă, 
Şi-oiu cântă toată noapteă, 
Şi-oiu cântă, cântare-oiu tare, 
Ca s'audă mic și mare, 
Până la șapte hotare; 
S'audă și mamele, 
Să nu-și bată 7endrele, 
Unde nu vor fetele! 


II. 


Zis-am verde floare mare, 


Ia scoboar, Ghiţă, mătale, 

Ia scoboar din deal în vale, 

De-ţi pune puica la cale. 

Ia scoboar, Ghiţă, de vezi, 

Că de azi nu mă mai vezi, 
Foaie verde trei lâmâi, 

Dacă vii, dacă nu vii, 

Tu dela mine să știi, 

Că cu plâns şi cu oftat, 

Părinţii nau măritat, 

După om bogat m'au dat, 
Alta zis-am lâmâiţă, 

De eşti, Ghiţă, cu credinţă, 

Pune şaua pe murgii, 

Şi iea drumul de-alungu”, 

Tot de-alungul, tot la vale, 

Și-ai să dai de-o nuntă 

mare. 

Nunta joacă la răcoare, 

Mireasa plânge de moare; 

Nunta joacă legănat, 

Mireasa plânge "'nfundat. 

„.... legea de-om bogat 

Şi de lege lepădat, 

Mare dragoste-ai stricat.. 

Foaie verde și-o sulfina, 

Rău-i în lume străină! 


12. 


Frunză verde lemn de brad, 
De când m'a rncocintrat, 
Am lăsat puicuţa ?n sat, 
Fără grijă, nici bănat. 

Frunză verde măr molid, 
Cine n'a ţine cuvânt, 
Frunză verde şi-o lalea, 

Of şi-amar de viaţa mea ! 
Lăsai puica tinereă 

Şi jurai pe Precestă 

Să mi-o fac de nevesteă. 
Şi-altă foaie samalare, 

Mă chitiam la "'nsurătoare. 
Când întâi în satul meu, 
Mă podidi dorul greu. 
Când acasă la portiță 
Zării puica pe uliţă 


Cun băiet şi co fetiță. 
Bună ziua, puiculiţă ! 
Mulțămim ţie, bădiță! 

— "Ţinuşi, lele, cuvânt? 


I. 


Tot mă mustră măicuțà, 
Cä beau banii cu puicà. 
Las, mamă, nu mă mustrà, 
Nu mai face voie rea, 

Că bani-s din punga mea, 

Să fac cu dânşii ce-oiu vrea, 

Să beau cu cine-oiu puteă, 

Să-mi mai tocmesc inimă ! 
(Hănţești.) 


Variantă. 


Tor mă mustră măicuţă, 
Că beau banii cu puică; 
Mâicuţă, nu mă mustrà, 
Că nu-ţi beau averea ta, 

Ci eu beau din punga mea. 
Şi-oiu mai bea cât oiu aveă, 
Și-oiu mai bea cât miʻo 
plăceă, 
De-a vrea punga şi mândră. 
Că dacă m'oiu însură, 
Tot oiu vrea, n'oiu mai 
puteă ; 
Oiu mai bea şi n'oiu aveă, 
Si-a fi greu de capul meu! 
(Tg.-Ocna.) 


$. 


Fata mamei, 
Unde-ai fost aseară ? 


1. Evident orăşenească. 


261 


Nu te rabde pămânu! 

— Ba nu-l rabde pe tată, 
Pe tata şi pe maică, 

Că mi-au stricat dragostea! 


Felurite. 


Maica mea, maica mea, 
In grădin' am fost! 
— Fiica mamei, 
Ce-ai făcut acolo! 
Maica mea, maica mea, 
Flori am adunat! 
— Fiica maicăi, 
Dar cui i le-ai dat? 
— Maica mea, maica mea, 
Amantului meu ! 
— Fiica maicăi, 
Focul să ţi-l ardă! 
— Maica mea, inaica mea, 
Ploaia sa mi-l stângă 1! 
(Negrileşti.) 


a 
pi 


Măi bărbate, blăstămate, 
Dumnezeu cum nu te bate, 
Cum mă baţi şi tu pe mine, 
Că nu te iubesc pe tine, 
Cu două paie de-vvasc, 

Că cu altul mă iubesc; 
Cu două pai” de secară, 
Cam iubit şi-alaltă seară, 
Şi-arh ieşit la el afară! 


4. 


Deseară se lasă sec, 
Mă duc, mamă, să mă "nec, 
Unde-o fi balta mai lată, 


Sâ-mi încapă zestrea toată ; 
Unde-o fi balta cu tină, 
Cam ramas fată bâurână! 


Ş. 


Cine face 'ndrăgostirea, 
Of, Doamne, of! 
Fie-i sfânta pomenirea, 

Of, Doamne, of1! 
lară cine mi-o doboară, 
Ardă-l focu "n inimioară, 
Arde-l, Doamne, şi-l omoară ! 


6. 


Foaie verde şi-o laleă, 
Rândunică păsăreă, 
Poate eşti din ţara mea, 
N'ai văzut copila mea? 
— Foaie verde bob năut, 
Am văzut-o peste Prut, 
Se bociă peste-un mormânt, 
Se bociă, se despletiă 
Şi din gură blestemă: 
— Mâncă-te-ar viermii de 
mamă, 
De păcat ai să-ţi dai seamă! 
(Vezi no. 1, p. 258.) 


7- 


Măi băiete, băiețele, 
Ascultă-mi vorbele mele, 
Cu limbă de moarte spuse, 
De Domnul la cale pusă. 
Eşti fecior neînsurat, 

De niminea blăstămat, 

Nici de mamă, nici de tată, 
Nam fost, maică, blăstămată, 
Și am fost şi măritată 

Cu cine nam vrut să fiu, 
Prin străini şi loc pustiu. 
Tu nevastă să nu-ţi iei, 
Dacă nu i-ai plăceă ei, 

Să nu ieai, maică, de silă, 
Cai să-i plângi fetei de milă. 


1. Refren. 


262 


Cum pe mine mwa luat, 
Zilele mi-am lepădat! 


8. 


Frunză verde foaie lată, 
Nu m'ai ascultat odată! 
Nevăstuică, draga mea, 
Ascultă-mi povaţa mea: 
Cu altul nu mai umbli; 
Nu mi-i ciudă că-i umblă, 
Dar mi-i ciudă că-i umpleă 
Satul cu minciunele, 

Faţa cu tăciunele, 

Şi cu spurcăciunele ! 

Las’ apucarea spurcată ; 
Cai să mergi la judecată! 


9. 

Foaie verde vioreă, 
Fa nevasv ascultă 'ncoă: 
Când o fi la moartea mea, 
Să-mi chemi tu ibovnică, 
Sa-mi ţie lumânare, 
Să mor cu ochii la ea; 
Iară după moartea mea, 
Tu să nu te cerți cu ea, 
Las'o "n pace, săracă, 
Nu-i mai amări viaţă, 
Cam trăit bine cu ea, 
Să mă duci cu șapte popi 
Şi ştii unde să mă 'ngropi? 
In poarta bisericii, 
Unde trec nevestele 
Şi aprind tăcliele, 
Să le văd luminele, 
Cå mi-au scurtat zilele ! 

(Comunic. de d-lD. Mihalache, 
Goleştii-Badei. Muscel.) 

Io. 


Foaie verde mărăcine, 
Arză-te focul pădure, 
Și toate lemnele ?n tine, 
Sa-mi fac drum la mânăstire. 
Pe dealul mânăstirii, 


Auzii călugării, 
Blăstămându-şi părinții: 
Cine i-au călugărit, 
N'ar aveă loc 'n pământ, 
Nici o cruce la mormânt. 
Că pământu-i arătare, 
Frică de Dumnezeu n'are. 
Nici frică şi nici rușine, 
Nici nu se teme de nime. 
Face-m/'aş călugăriţă 
Şi nu mă ’ndur de cosiţe, 
De cosiţe gălbioare, 
Lăsate ?n jos pe spinare! 
(Comunic. de d-l L. Mrejeriu, 
Bucovina.) 
II. 
Ţine-mă, măicuţă, bine, 
Până îs încă la tine; 
După ce mă-i mărită, 
Multă cale mă-i cătă, 
Mă-i cătà prin lumea deasă, 
Cu inima friptă, arsă; 
Mă-i cătă prin lumea rară, 
Mă-i cătă cu jale-amară! 
(Comunic. de d-l Al. Morariu, 
Pătrăuți, Bucovina.) 


263 


12. 


Trandafir mândru 'nflorit” 
Ce-am gândit, n'am izbândit; 
Am gândit să te am frate, 
Cu credinţă și dreptate, 

Si cu dor şi cu durere, 

Cu dreptate casei mele! 
Si-am zis leana trei lalele, 
Tu ești duşman casei mele, 
Si gândeşti a-mi face rele. 
Foicică de dudău, 

Dars-ar Domnul Dumnezeu 
Tocmai după gândul meu. 
Ce gândeşti a-mi face mie, 
Deic-ţi-le Domnul ţie; 

Ce gândeşti la casa mea, 
Să p la casa ta! 

Şi-ar da Domnul şi-ar mai da, 
De gândeşti asupra mea, 
Cu pismă şi voie rea, 
Trăsnească-te sânv-llie 

Cu ciudă şi cu mânie, 

Cu ciudă şi răsbunare, 
Că-mi vroeşti răul prea mare. 


D. HAIDUCEȘII. 


I. 


"Foaie verde castravete, 
Sub poala de codru verde 
O zare de foc se vede. 

Nu ştiu, zare-i, ori foc mare-i, 
Ori pară de lumânare. 

Nu-i nici zare, nici foc mare, 
Nici pară de lumânare, 
Ci-s haiduci de-ai codrului 
Im. prejurul focului, 

C'o mioară în frigare, 

Să le fie de-o gustare! 

(Comunic. de d-l. S. Manole, 
Bârlad.) 


2. 


Geme codrul, geme, 
Geme că i-i rău, 


Că-l plouă mereu, 
Şi-l plouă de varsă, 
Codrului nu-i pasă: 
Sus i-i frunza deasă, 
Jos îi umbra groasă, 
De flăcăi aleasă ! 
(Meria-Covurluiu.) 


Variantă. 


Geme codrul, geme, 
Geme că i-i rău, 
Că-l plouă mereu ; 
Şi plouă de varsă, 
Codrului nu-i pasă, 
Că i-i frunza pară 
Sus e frunza deasă, 
Jos e umbra groasă ; 


Sus frunza-i măruntă, 
Jos umbra-i rotundă. 
3. 

Şi-am zis verde trei smicele, 
Arde-ar gardul cu proptele 
Şi tinereţele mele, 

Că n'avui parte de ele. 
De-aș trăi să 'mbătrânesc, 
Să mă pun să povestesc, 
Şi să spun de pe atunci, 
Când sburam din lunci în 
lunci, 
Unde nu-i frig, nici cald tare, 
Ci numai bine-i răcoare. 
Şi-mi cântau păsărelă, 
*N-toate lozioarelă, 
Şi "n toate viersurile, 
De-mi mutau gândurile! 


4. 


Foaie verde fir de orz, 
Toată lumea-mi zice hoţ, 
Că le-am furat boii toți 
Şi le-am mai lăsat o gloabă, 
Să-şi ducă tata la groapă ! 

(Jud. R.-Sărat.) 


3. 


Hătu-ţi legea, codru des, 

i mie mi sa ’nteles, 
Că din tine n'am să ies. 
Cam intrat de mic copil 
Şi-acum sunt mai mult bătrân; 
Am intrat făr de mustață, 
Şi-acum sunt cu barba groasă, 
Nu mor mai cunoaşte-acasă ! 

(Acelaș.) 


Varianta 1. 
"Atu-ţi legea, codru des, 

Că cu tine-s înţeles, 
Din tine n'am să mai ies; 
Cam intrat de mic copil, 


1. Bate, ajunge. 


264 


Acu-s cu barba la brâu; 
Am intrat fără mustață, 
Acuma-s cu barba deasă. 
Barba braţele îmi bat 4, 

Mustăţi le leg după cap! 


Varianta 2. 


Foaie verde lemn pucios, 
Bată-l focul, codru des, 
Cå de mine s'a 'nţeles 
Că din el n'am să mai ies; 
Cam intrat de mic copil 
Şi-acu-s cu barba la brâu; 
Barba-mi bate braţele 
Şi chica călcăile, 
D2’ cu ele tot mă ţâiu, 
Că-s haiduc de pe la Jâiu! 


6. 


Hătu-ţi legea, codru des, 
Vara eşti verde frumos, 
Iarna putrezeşti pe jos, 

Eu ma tăvălesc în gros. 

Doi mă leagă, doi mă 'n- 
treabă, 

De-un căluţ cu coama neagră, 

Doi îmi ard cu bicele, 

De-mi usucă crucile, 

„„sle-aş mămucele! 

Şi toate bunicele! 

Toată var am zis: «Jupâne»; 

Iarna mă faci «porc-de-câne»! 

De-ar veni vara ca mâne, 

Să-ţi fac capul ca bumbacul, 

Şi spinarea ca căldarea. 

(Jud. R.-Sărat.) 


Variantă. 


„„„„ţi legea, codru des, 
Vara ești mândru, frumos, 
Iarna putrezeşti pe jos, 

lar haiducii stau la gros, 
Tot la gros cu fața 'n jos. 
... 4i legea, de grosar, 


Ce-ai fâcut butucul gros, 
De mă roade pân” la os! 
Alelei, grosarule, 

la sloboade penele, 
Că-mi sări măselele, 
„.„.“ţi-aş bunicele ! 


7- 
Apucai pe cea luncuță 

Si tăiei o mâcicuţă, 

Nici prea lungă, nici prea 

scurtă, 

După cum mi 'ncape 'n glugă. 

Apucai pe-un colnicaș, 

Şi "ntâlnii un boieraș. 

Eu băgai mâna în glugă, 

El socotiă că-i dau urdâ, 

Și eu scot biata măciucă, 

Sa-mi dea galbenii de frica. 
Fecioraş de grec mai mare, 

Dă-te din deal mai de vale, 

Să-ţi trag vreo două, trei 

palme, 

Så te lungești pe spinare, 

Să te scuturi de parale, 

Să ieau la băieţi pistoale! 
(Jud. R.-Sărat.) 


8. 


Mult mi-i dor şi mult ‘mi-i 
sete, 
Să văd frunza ?n codru verde, 
Să mai strâng vreo şapte cete. 
Primăvara, mama noastră, 
Suflă bruma din fereastră 
Şi zăpada de pe coastă, 
Să văd înverzind în cale, 
Să mă las în ceea vale 
C'o pereche de pistoale. 
Frunza ?n codru cât se ţine, 
Toţi voinicii trăesc bine, 
lară frunza dacă-l lasă, 
Toţi voinicii merg pe-acasă, 


1. Dând colţ, răsărind. 


265 


Şi la para focului, 

Zac de dorul codrului ! 
Frunză verde de pe plaiu, 

De-a veni luna lui Maiu, 

Să aud pe cer trăsnind 

Şi iarba frumoasă dánd 1, 

Saud murgul nechezând, 

Să mă văd pe deal suind. 
(Popeşti. —R.-Sărat.) 


9. 


Frunză verde de pe plaiu, 
De-a veni luna lui Maiu, 
Să-mi aud cerul tunând, 

Să văd uorii fulgerând 
lerbuliţa ?n șesuri dând, 
Caii 'n câmpuri nechezând 
Şi voinici pe plaiu sunând! 

(Acelaş. Vezi sfârşitul dela 
no. 8, de aici.) 


IO. 


Foaie verde mär rotund, 
Când aud pe cer tunând, 
Ploaia 'n codru răpăind, 

Mă fac broască la pământ 
Şi mă vår sub balaciugă, | 
De-mi pun coadă la măciucă 
Şi-apoi ies în șleaul mare, 
Să iau boieri la etare 

Să mi-i caut de parale! 


Varianta 1. 


Unde-aud cucul cântând 
Şi mierliţa şuierând 
Şi vântul prin brazi bătând, 
Nu mă simt om pe pământ, 
Mă fac broască la pământ. 
Tot trosnind cu foile 2 
Mă ustură palmele, 
Tot trosnind c'o foaie lată, 
Mi-a secat inima toată! 


2. E vorba de pocnirea din frunze de teiu. 


266 





Varianta 2, 


Unde-aud cucul cântând 
Şi mierliţa șuierând, 
Mă fac broască la pământ, 
Mă întind ca un puiu de lup, 
Pe mândra să mi-o apuc, 
În braţe ca să mi-o strâng, 
Oasele să i le frâng! 


(Comunic. de d-l P. Ştefă- 
nescu, Dobromir-Constanţa.) 


II. 


Codrule, cu frunza lată, 
Nici un vânt să nu te bata! 
Ce bine mi-ai prins odată, 
Când de poteră fugiam, 
Sub umbra ta m'ascundeam! 
Puneam masa şi mâncam, 
O ploscuţă destupam, 

Pe mândra mi-o sarutam! 


(Comunicat de d-l D. Miha- 
lache. Goleştii-Badei, Muscel.) 


12. 


Frunză verde trei gutui, 
Trei gutui, trei alămâi, 
Arde-te-ar focul fagri, 
Ţie-ţi dete frunza 'ntâi! 

ŞI mie nu vruși să-mi spui! 
Să-mi ieau armele din cuiu, 
Flinta de sub căpătâiu, 

Să lencing pe lângă mine, 
Să vezi, codre,-mi şade bine! 
Cu doispre'ce după mine, 
Toţi armati şi "mbrăcaţi bine, 
Cari 'ndrăznesc la pădure! 
Mult sunt negri şi pârliți, 
Dar fug cu potera'n dinți! 

(A celuş.) 


3, 


Foaie verde bob năut, 
Toată lumea m'a urit. 
De unde ieau nu mai duc, 


De când eram copil mic, 

Ma văzut că sunt haiduc. 

Adevăr că sunt haiduc, 

Unde duc, nu mai aduc. 

Pe unde apuc, mănânc, 

Pe unde ?'nsărez, mă culc! 
(Acelaș.) 


I4 


Frunzuliță trei granate, 
Sunt voinicel cu dreptate, 
Mâncat de străinătate ! 
Ici în codru maş abate 
Să tac din ursi” de-un frate, 
Pe vidră de-o verişoara, 
Pe vulpe de-o surioară, 
Ursu-mi știe vaile 
Şi lupul colnicele 
Şi vidra vadurile 
Şi vulpea potecile, 

Pe unde trec mândrele! 

(Acelaş.) 


15. 


Foaie verde trei lalele, 
Măi Vasile Bolocene, 
Tot ţi-am zis, bade, ţi-am 
zis, 
La trezie, la beţie, 
Să te lași dela hoţie; 
Căci cu bani de pe hoţie, 
Nu mai ţii gospodărie. 
Cu banii de pe hoţit, 
Nu te vezi gospodărit! 
— Decât să ma duc la 
muncă, 
Mai bine să intrum luncă, 
Căci cu bani de pe muncit, 
Nu mă simt eu mulțămit! 
(Negrileşti.) 


16. 


Foaie verde şi-o alună, 
Când eram copil de-o lună, 


Sămănam o pruba buna: 
Alta zis-am de mălai, 
Când eram de şapte ani, 
M? nväțam a furà cai, 

Şi mi-i legam bor la bot, 
Şi treceam Prutul înnot, 
Şi-i duceam la Chişineu, 
Că de-acolo sunt şi eu! 
(Acelaş.) 


17. 


In pădurea dela Strungă 
Sunt voinici cu pușca lungă, 
Care stau noaptea la pânda : 


Feciori de lele. nebunáy- 


Cari dau cu pușcan lună! 
18. 


Frunză verde de bani mici, 
Când e frunza'n doi bani 
mici 1, 
Plin e codrul de voinici; 
Când e frunza doi bani 
mari, 
Plin e codrul de tâlhari; 
Când e frunza cum se cade, 
Voinicului bine-i şade ! 


19. 


Foaie verde de suduc, 

Când am zis «mă duc», 
mă duc, 

Toate mândrele mă plâng, 
Cu toate s'au strâns buluc 
Şi mă'ntreaba un’ mă duc? 
La grajdul lui Hosman-turc 
Şi oiu să mi-l ieau de-alung, 
Dela uşi şi pân” la fund, 
Si-mi aleg un cal porumb, 
Scurt în gât şi lung în trup, 
Cum e bun pentru voinic; 
Să-mi aleg un cal porumb 
Cu guşa ca de hulub, 
Trec Dunărea, nici mă uit! 


Variantă. 


Frunză verde, puiu de nuc, 
Eu mă duc, puica, mă dus, 
La graidul lui Handu-turc, 
Şi oiu sa mi-l cat de- arând, 
Si-mi aleg un cal porumb, 
Scurt în gât și lung în trup, 
Si pun şaua, să ma duc! 


20. 


Foaie verde de cicoare, 
„...-ţi legea de pistoale, 
Când va văd noaptea în zare, 

âiguesc ea de lingoare ; 
Numai unul mi-i de-argint, 
Zău, mă lasă la pământ! 


2I. 


Hătu-ţi legea de răchită, 
Mult eşti neagră şi pârlită, 
De te-aş vedei înflorită, 
Să-ţi arunc cureă de flinta! 


Variantă. 


Frunză verde şi-o răchită, 
De te-aş vedeă 'mtobocită, 
"Mbobocită și'nflorită, 

Sâ-mi pun cureaua la flintă, 
Si-mi păzesc potecile, 
Să-mi stârpesc omizile ! 


22. 


Iancule, de unde vii? 
— Dela târg, de peste Jii! 
— ancule, ce-ai târguit? 
— Numai galbeni şi argint, 
Şi vreo cinci ocă de plumb, 
Să duc la băieţi în crâng, 
Că-s băieţii fâră minte, 
Imprâştie gloanţe multe. 

Şi mai am, vere, inele, 
Tragi cu sabia prin ele! 


1. Când e frunza mare ca doi bani mici. 





3. 

Ce-a mai fi în deal la vii, 
De gem codrii şi câmpii? 
— Sau ivit vreo cinci copii, 
Câte cinci cu pălării, 
Imbrăcaţi în straie verzi, 
Intrâ'n codru şi nu-i vezi: 
Cu şalvari portocalii, 
Cumpăraţi dela Sibii : 

Is câtane potirești, 

Dai cu puș:a, nu-i loveşti, 
Tot de cei cu pușca lungă, 
Cari dau chioriș la pungă! 

(Pentru vers 11—2, vezi aici 
no. 17, p. 267.) 


24. 

Oltule, Oltețule, 
S:himbã-ți, schimbă-ţi apele, 
Slăbește-ţi vârtejile, 

Mai opreşte-ţi apelă, 

Să rămâie pietrele, 

Să trec cu picioarele ! 

Oltulè, Olteţule, 

Oltulă, râu răvărsat, 

Ce-mi vii aşă turburat, 

Și cu sânge închegat? 

Tot cu sânge de haiduci 

Și căpestre de cai murgi ? 
Variantă. 

Apoi, dragă Oltule, 

Oltulă, Olteţule, 

Oltule, câne spurcar, 

Ce vii tare tuiburat, 

Cu sânge amestecat ? 

Au la coadă te-a plouat? 
Și-apoi vii, și-apoi aduci, 
Aduci_pläghi şi butuci, 
Trupușoare de voinici 

Și căpestre de cai murgi! 


25. 


Oleleo, ciocoiu, ciocoiu, 
De te-aş prinde la zăvoiu, 


Cu măciuca să te moiu, 
De piele să te despoiu; 

Cu pielea capului tău, 
Să'mbrac buzduganul meu! 
Oleleo, ciocoiu spurcat, 
Când eram cu mândra ’n sat, 
Ceream bani pentru iernat. 

Să ti-i fac la secerat, 
Eu ceream bani pentru 
muncă 
Și tu mă puneai pe fugă ; 
Eu ceream pentru mprur.ut, 
Tu te-ai pus și m'ai bătut! 
Foaie verde foaie lată, 
Oleleo, liftă spurcată, 
De te-aş mai prinde vreo- 
dată, 
Am să-ţi jupoiu pielea toată! 
Cu pielea capului tău, 
Să'mbrac buzduganul meu! 


26. 


Foicică solz de peşte, 
Primăvara când soseşte, 
Lumea toată 'nveseleşte, 
Zăpada că se topeşte, 
Muguraşu 'mbobocește. 

Scoală, maică, te găteşte, 
Cu cotul, cu toarfecă, 
Si-mi croeşti dulamică, 
Sâ-mi croeşti o dulămiţă, 
Verde ca frunza de viţă, 

Că la vară-i răsmerița. 

Să-mi croeşti un comănac, 

Verde ca frunza de fag, 

Ca să-mi fie cu el drag. 

Fonie verde de alună, 

Să smulg fagul din tulpină, 

Să rămâien loc fântână, 

Să spăl arma de rugină! 
Pentru sfârşit, următoarea : 

Variantă. 


Foaie verde şi-o alună, 
Când eram copil de-o lună, 


1. Să mă plătesc de ei prin muncă la secerat. 


Semănam o prubă bună, 
Smulgeam bradul din tulpină 
Şi fagul din rădăcină, 

lar în loc făceam fântână, 
Fântână cu apă lină, 

Să spăl arme de rugină, 
Când m'oiu vedeă la nevoie, 
Să mă lupt cu elen voie. 
Când oiu da, să intre bine, 
Să nu mă întreacă nime, 
Nici Turcan, nici Ungurean, 
Nici Moldovean gălăţean, 
Nici pașă ţărigrădean ! 
(Pentru început, vezi începutul 
cântecului dinaintea acestuia.) 


27. 


Foaie verde bob năut, 

De când maica m'a fâcut, 
Codrului m'a dăruit, 
Soare de nu m'a văzut; 
Nici luna, nici soarele, 
Numai căprioarele 
Ca și surioarele. 
Eu mă plec să le sărut, 
Ele dau dosul și fug; 
Unde curg din cer tunând, 
Ploi în codru răpăind, 
Ape pc făgaș viind! 

(Viltoţeşti—Fălciu.) 


28. 


Foaie verde şi-un dudău, 
Murguleţ, căluțul meu, 
Ce oftezi așă de greu ? 
Ori ţi-i greu de trupul meu? 
Ori ti-i foame, ori ţi-i sete, 
Ori ţi-i dor de codru verde? 
— Dragul meu stăpân voinic, 
Nu mi-i jele de nimic: 
Trupuşorul ţi-i uşor 
Şi de jele n'am să mor, 
Nici de foame, nici de setc, 
Dar mi-i dor de codrul verde. 
Unde huie puşca plină 
Şi străinul ţi senchină, 


Pamfile, Cântece de ţară 


269 


Şi senchină ?n fața ta 
Sărutând alămură ! 


29. 


Foileana bobului, 
In mijlocul codrului, 
Imprejurul focului, 
Stau băieții codrului, 
Mândră masă pregătesc 
Cu ospăț împărătesc, 
Cu miel fript înnădușit 
Şi cu vin de Odobeşti, 
Tot să bei, să nu plăteşti! 


30. 


Fă, Doamne, zilele mici 
Şi nopţile rândunici, 
Să mă văd scăpat de-aici, 
Că mie mi s'a urit 
Tot umblând pe supt pământ, 
Cu fiarele 


zuzanind 
Și la sare cioctrind- 


31. 


Mă suii pe deal, pe lunci, 
Văzui oameni, femei, prunci, 
Cu plugurile la munci. 
Atunci mă gândii şi eu: 
Numai pluguşorul meu 
L-a înţălinat Dumnezeu ! 
Dare-ar Domnul Dumnezeu 
Să umble și plugul meu, 
Săbioara s'o fac plug, 
Flinta, iataganul lung, 
Siramurariul să-i împung, 
Să trag brazda dracului, 
La uşa bogatului! : 


Variantă. 


Toate plugurile umblă, 
Numai pluguşorul meu 
L-a înţelinat Dumnezeu. 
Dare-ar Domnul Dumnezeu 
Sâ-mi pornesc şi plugul meu, 
Să trag brazda dracului 
Prin casa spurcatului ; 

13 


O brăzduţă dela munte, 

Să ţie ciocoiul minte 

Și s'asvârl un sămâănat, 

Tot cu sângr-amestecat ; 

Şi să samăn poteraşi 

Şi să samăn Românaşi, 

Sămânţă de plumb şi fier, 

Ca să crească pân” la cer. 
Mi-am vândut o cămeşioară 

Şi-am luat o săbioară. 

Pluguşorul meu cel bun, 

Cum sa prefăcut în tun; 

Dar şi-aşă oiu tot ară, 

Să mă scap de cea belea. 
Nu mai plânge, Măriuţă, 

Vezi de băieți şi căsuţă, 

De băieţi şi de copile, 

C'au ajuns în rele zile, 

Şi să plângeţi moartea mea, 

Că-i în țară piază rea. 

lacă mergem să arâm, 

Felina s'o despicăm ; 

Voi aveţi să mă urmaţi 

Şi de sus să seceraţi. 

Nu plângeţi, sărmani de voi, 

Domnul Tudor îi cu noi! 


32. 


Zice leana mărgărint, 
De când mama mia fâcut, 
Prin păduri m'am rătăcit, 
Codrul părinte mi-a fost, 
Pădurea mamă mi-a fost, 
Am trăit tot fâră rost. 
Dar acuma ce-am făcut? 
La lumină am ieșit, 
La satul meu am ajuns, 
Iaca potera ma prins; 
Şi de spânzurat mi-a pus. 
Să strângi, soro, ciolănele, 
Să le pui in sân la piele, 
Să mergi în codru cu ele, 
Să le'ngropi lângă stejar, 
Să se simtă'n codru rar, 
Cá mi-a fost traiul amar! 

(Tg.-Ocna.) 


270 


33. 


Foaie verde iarbă grasă, 
Dela noi a treia casă, 
Stau vânăiorii la masă, 
Nici nu beau, vici nu mån- 

cau, 
Numai la puşcă gândiau. 

Iară unul ce zicea? 

— O, voi fraţi, voi vânători, 
Din cei negri codrişori, 
Hai să bem şi să mâncăm 
Şi să nu ne întristăm 

Şi să luăm puștile, 
Să'mpănăm pădurile, 
Vânând căprioarele; 

Şi să umblăm şi câmpii, 
Să'mpuşcăm şi iepurii, 

Să ochim gardurile 
Să'mpănăm şi satele, 

Să le furăm fetelt, 

Cu ele să ne iubim, 
Atunci să ne veselim ! 


34. 


Codru mare de-a'nfrunzi, 
La umbră m'oiu hodini, 
Şi-oiu bea apă din pârău, 
Să mă scap de-amar și greu ! 


35. 


Frunză verde şi-un dudau, 
Astăzi beau şi mâne beau, 
Mă mir bani de unde ieau; 
Banii nu-i mai isprăvesc 
Și cu coasa nu cosesc, 

Nici cu sapa nu prăşesc, 
Numai codru mi-l păzesc! 


36. 


Ploaia curge, clocoteşte 
Și haiducul se păteşte. 
— Mā rog, codre, dumitale, 
Ca la un frate mai ‘mare, 
Mai apleacă-ţi poalele, 
Să-mi acopăr armele, 


271 


Puşca şi pistoalele, 
Buzduganul, iataganul, 
Că de când le-am cumpărat, 
Nici un ban n'am câștigat. 

Când aud cucul cântând 
Si mierluşca şuerând, 
Ma fac broască la pământ 
Si mă uit in jos pe câmp, 
Si mă uit şi mai ascult, 
Că tare-mi mai este dor 
Ca să văd vi'un călător. 
Călătorul îi departe, 
Adă-l, Doamne, mai aproape, 
Să-i răscumpăr din păcate ; 
Adă-!, Doamne, lângă mine, 
Săâ-l lovesc odată bine, 
In moalele capului, 
In casa sufletului, 
Să-i sparg cuibul draculùi ! 

(Pentru vers 12 4, vezi no, 
1320) 

37- 

Fruază verde lemn dubit, 
Alei, codre îndrăgit, 
Mult pe lume te-am iubit! 
Tu-mi eşti frăţiorul meu, 
Cu tine trăesc şi cu; 
Tu să mă aperi pe mine, 
Că eu sunt frate cu tine, 
Când ma câtă poteră, 
Să m'ascunzi sub poala ta, 
Si să mă răsbuni pe mine, 
“Când ciocoiul pe-aici vine, 
-Că 'ntine mi-i hrana mea, 
“Când îmi trece cinevă ! 


38. 


Şi-apoi verde şi-un burete, 
Măi băiete, măi băiete, 
N'ai ce bea, n'ai ce mâncă, 
Deţi-i inimioara rea? 
— Nici mi-ifoame, nici mi-i 

sete, 

Ci misi dor de codrul verde; 
In cel codru să mă duc, 
Să-mi ieau nume de haiduc! 


39. 


Foaie verde şi-o laleă, 
Maica mea, măicuţa mea, 
De ce, maică, mai facut 
Să fiu de lume urit, 

Şi de lifte urgisit 
Şi de codru îndrăgit? 


40. 


Foaie verde fir şi-o nalbă, 
Taica, maica tot mâ'ntreabă, 
Care munca mi-i mai draga ! 
Munca cea de vitejie, 

Cu cal bun de călarie 
Şi cu flori la palarie! 

Ma tiimis taica la coasă, 

Coasa grea şi iarba rea, 
Cu mâncarea "'mtârziă. 
Izbii coasa 'n păducel 

Şi-o rupsei dela caţel 
Şi-o tăcui de-un balăgel, 
Ca să fiu frate cu el. 

Ma trimis tata la sapă, 
Dar nici asta nu mi-i dragă, 
Că-mi mâncă puterea toată. 
Coada lungă, gura lată, 
Oiu să te-asvârl în poiată, 
Mâncă-te-ar rugina toată! 
Şi-am să-mi fac o sabioară, 
Ca so am de surioară; 

Cu sabie şi băltag, 
Par'că ţi-i codrul mai drag! 


41. 


Foaie verde bobovnic, 
De geaba mai sunt voinic, 
Că n'am arme să mă'ncing, 
Şi cal bun ca să-l înching! 


42. 


Drag mi-i codrul, drag că-i 
verde, 
Aici nimeni nu mă vede; 
Hai cu mine'n codru, puică, 


Si fugim pe cărăruică. 

Să nu cai că sunt tâlhar, 
Sunt tâlhar, ei, şi-apoi dar. 
Am și puşti, am și pistoale, 
Am şi bun; ascunzătoare, 
Colo'n codru cu verdeață, 
Loc ascuns de frumusaţă, 
Dar îi rău că nam cu cine, 
Si de-aceea hai cu mine; 
Colo'n codru să domnești, 
Să domneşti, să'mpărăţeşti. 
La nime să nu gândeşti! 


43- 


Foaie verde peliniţă, 
Găteşte-mă, măiculiţă, 
Cu cal bun şi co căruţă, 
Şi de-o dragă pușculiţă, 
Și de-o mândră săbioară, 
Salung dușmanii din ţară! 


44- 


Alei Doamne Dumnezeu, 
Auzi-mi şi glasul meu, 
Glasul meu, durerea mea, 
Amarul și jelea grea- 

Frunză verde foi uscate, 
In Moldova nu-i dreparte, 
Foc şi pară ?n lung şin lat, 
Pentrun câne blăstămat, 
Pentru vodă cel hain, 

Duca Vodă cel fieros, 

Cu cei mari prietenos, 

Cu cei mititei cânos; 

"S-sărăcit şi prăpădit, 

Tare mi-s sărac lipit. 

Fâră casă, fără masă, 

Nici pământ de dobitoace, 

Mă mir, Doamne, ce m'oiu 
face ! 

Fâră hornă, fâră foc, 

Cu moşoaica goală'n foc. 

Doamne, du- şi-l du departe, 

S'aibă dracul de el parte; 

Doamne, du-l şi-l du mereu, 

Să pot râsufiă şi eu ! 


272 


45 


Bade, ture-i grea pușcă, 
Da-i mai grea suveicuţi ; 
Pușca'ncarcă şi ocheşte, 
Unde inima-ţi doreşte. 
Cu suveica nu-i așă, 

Ca se'ncurcă ţeviă! 


46. 


Frunză verde flori de mac, 
Puişorul meu cel drag, 
Auz, maică, a venit 

lar vremea de haiducit, 

Că Turcul vine potop, 

Ca să bată'n Sevastop. 

Iar de-a cere Moldoveni, 
Noi ne-om face dumbrăveni E 


47- 


Frunză verde busuioc, 
De-acum nu mă tem de loc, 
Puşculiţa mea cun foc. 
Unde-mi pun halicele, 
Acolo-s puterile. 

Unde pică hultueala, 

Acolo i şi mântueala. 

De n'am prav, tot am condac, 
Şi tot nu rămân sărac! 


48. 
Cinen codru vieţueşte, 
Acela iifericește, 
Da nu singur, cu mândră. 
In codru, cu mândra lui, 
Pe sub umbra fagului, 
In puterea dragului! 


49. 
Rămâi sănătoasă, lele, 

Nu mai pot de dorşi jele; 
Eu mă duc în codru verde, 
Unde urma mi se pierde, 
De-unde pot să haiducesc, 
Lumea să mi-o răscolesc, 

Să vântur şi satele 

Uade-s blăstimatele, 


Unde satele mi-s pline 
De blăstămate ca tine. 
Şi-apoi, lele, să pornesc, 
Eu gâtul ţi-l răsucesc, 
Cu-atâta să mă vestesc ! 1 


50. 


Foaie verde foaie lată, 
Sună valea, sună toată 
De trâmbiţă şi dobas, 
CĘi-i ceata de poteraşi, 

Sa ucidă din secure, 
Pe âlharii din pădure. 

Funză verde şi-o mărgeà, 
Poteră, nu mai cătă, 
Poterași, nu mai umblaţi, 
Prin pădure nu cătaţi, 
Că de urma lornu daţi; 
Hoţul nu-i la locul lui, 
Nu-i în ghizunia lui ; 
Cine-l pune şi-l ascunde, 
E o fetiţă, şi ea unde! 


ŞI. 


Foaie verde foi de fag, 
Codrule, tare-mi eşti drag, 
Că răsuni când zic de jale, 
Pâna'n deal și până'n vale, 
Până la puicuţa'n cale. . 
Și tu zici, de zic din fluer, 
Şuieri tu, dacă eu şuier. 
Frunza'n codru cât trăește, 
Voinicii se veseleşte, 

Frunză verde poamă coarnă, 
Am să mor cu codru ?n 
toamnă ! 


52. 
Frunză verde foaie lată, 
Petrecui o vară toată, 
Prin codri plini de verdeață, 
Codri plini de frumusaţă, 
Cât avui și frunza plină, 
Ziua mi-a fost mai senină, 





1. Să mă fac vestit, cunoscut în lume. 


273 


Dar acu-i frunza deşeartă 
Şi pădurea parcă-i moartă ; 
Când ciocoiul mai trăeşte, 
Codrul par'că *ntinerește; 
Prin codrii de-l întâlnesc, 
Simt pe lume că trăesc! 


53. 


La poală de codru verde, 
O zare de foc se vede, 
Imprejurul focului, 

Stau acuşa locului, 

Stau haiducii codrului, 

Ghimici, Ocnea şi Oituz, 

Căpitanul lor Modruz. 
Stau vreo zece, cincispre- 

zece, 

Şi tot frige un berbece, 

Şi din ploscă beau vin rece; 

Berbec mare şi frumos 

Şi la carne prea gustos. 

Unul focu-l descântă, 

Altul mări că cântă: 

— Frunză verde frunză rară, 

De-oiu ieși în primăvară, 

Dela codru pân'la Prut, 

Nimeni nu ne-a cunoscut, 

Că trăim, ne veselim, 

La nimica nu gândim, 

Decât doar pe la ciocoi, 

Să le luăm din nevoi, 

De dureri să le dăm leacuri, 

Pentr'o bună pistolaș (?) 

Să-l purtăm cu capul gol; 

Din Focşani la Dorohoiu 

Ţara-i plină de ciocoi! 


54. 


Dare-ar bunul Dumnezeu 
Să fie pe gândul meu, 
Să trăesc măcar un an, 
Să pun mâna pe dușman, 
Să-l jupesc, să-mi fac suman. 
Cu pielea de pe picioare, 


Să-mi fac teacă la pistoale, 
Şi cu pielea de pe dânsul, 
Să-mi fac sac să duc ovăsul! 


(Comunic. de d-l I. E. Torouţiu, 
Soica-bucovina.) 


55- 


Foaie verde sălcioară, 
Câprioară, surioară, 

Salta-te 'n două picioare, 
Roade mugurul pe poale. 
Unde-o fi codrul mai mare. 
Roade poala codrului, 

Să fac roată ochiului, 

Să văd lunca Oltului, 

Gura 'Topolopului 

Şi drumul bogatului. 

Măi bogate, măi bogate, 
Cum nu treci în ceea parte, 
Să te scot din sănătate, 

Să te curâţ din păcate! 


56. 


Jele-i, Doamne, cui îi jele, 
Jele-i Doamne, codrului 
De armele hoţului, 
Că le plouă şi le ninge 
Şi -n'are cine le ’ncinge, 
Că, mari, cine le-a 'ncins, 
In temniţă l-a închis. 
Frunză verde samalare, 
Ma rog, codre, dumitale, 
Ca la un frate mai mare, 
Apleacă-ţi ramurile 
Şi-mi apăra armelè, 
Cau râmas, sårmanelè, 
Şi le plouă și le ninge 
Şi mare cine le 'ncinge! 
(Pentru sfârșit, vezi începutul 
no. 37, p. 271.) 


57- 


Foaie verde măr domnesc, 
Şi tot stau și mă chitesc, 
Să mă las, să nu iubesc 


274 


Şi să mă călugăresc! 

Şi iar stau la socoteală, 
Gându-i tâlhar şi te "'nşeală : 
Decât la calugărie, 

Mai bine în haiducie! 


58. 


Foaie verde merişor, 
Pe drumul dela Târgşor, 
Se plimbă hoţii pe el. 
Si 'ntâlnească vrun boier, 
Să-l întrebe ce i-i mersul, 
Să-l asculte ce i-i versul. 
(Comunic. de d-} H, N. Tapu,) 


9 


Foaie verde și-o alună, 
Cât fuse de-o vreme bună, 
Cu soare şi cu căldură, 
Tot urcam şi coboram 
Şi plaiul cutreieram, 

Tare bine mai trăiam! 

Cu banii ciocoiulùi, 
Fâceam haină trupului, 
Făceam armă hoţului 
Și cântam sufletului. 

Frunză verde samalare, 
Mă ajunse blăstăm mare 
De boieri şi de cucoane, 
De cucoane văduvite, 
Jupânese sărăcite. 

Bate vântişor din miză, 
Sutletul în mine 'nghiaţă; 
Bate vântul cu zăpada, 
Gândurile stau grămadă, 
Sa las calea codrului, 
S'apuc valea satului, 

Cât mi-i greu sufletului. 
Și-apoi iar pe primăvară, 
Să intrun codru cu pana! 


60. 


Foicica bobului, 
De frica ciocoiului, 
Și de-a grecoteiului 


De bani "mpăratului 
Lăsai munca câmpului, 
Lăsai viaţa satului, 
Luai calea codrului. 

Lasaiu casă, lăsaiu masă, 
Lăsai nevastă frumoasă, 
Dar mă duc cu Dumnezeu 
Şi nici ei nu-i pare rău. 
De-o vrea bunul Dumnezeu, 
lar mă 'ntorc în satul meu! 


275 


CI 


Frunză verde şi-o răchită, 
Vâzui pădurea "nverzită, 
Foicica 'nmugurită 
HPapucă dorul de tlintă, 

De tlintă, de pusculiţă, 

De cutite ascuţite 
Si le pun la cingătoare, 

Si mă urc în codrul mare! 


E.  OSTĂŞEȘII. 


I. 


Foaie verde lozioară, 
Prutule, apă vioară, 
lFace-te-ai neagră cerneală, 
Stuhul tău o penişoară, 

(Ca să scriu o hârtioară, 

Yo trimet la maica "n ţară, 
Sâ-mi dea bani de cheltueală 
Şi straie de primineală 
Si-un cal bun de călarie, 
Ca să plec la bătălie, 

Unde nu cunosc pe nime, 
Numai murgul de sub mine, 
Unde-i sânge până 'n scară. 
Sângele Muscalului, 

Până *n coama calului; 

lar sângele Turcului, 

Până "n glezna murgului, 

Frunză verde şi-o mătasă, 
Rămâi, maică, sănătoasă ! 

(Zorleni-Tutova. Vezi no. 50, 
p. 224.) 

2. 


Şi-am zis verde şi-o alună, 
Dragu-mi-i seara pe lună, 
Venind dela curaula, 

Cu săbioara pe mână, 
Cu puşculița pe spate, 
Cu capela la o parte. 


1. Din liberat, liberare. 


In neagra străinătate, 
Toţi mă 'njură şi mă bate, 
Nimenea nu-ţi ţine parte, 
Cå tata-i bătrân, nu poate, 
Fraţii nu ţin la dreptate, 
Surioara-i măritată, 

Şi mama-i îmmormântată ! 

(Comunic. de d-l Şt. St, Tu- 
tescu, Catanele-Dolj.) 

Variantă, 


Foaie verde şi-o alună, 
Drag mi-a fost seara pe lună, 
Viini dela caraulă, 

Cu capela pe-o ureche, 
Trapând acasă la fete ! 


3, 

Ah, mare, mare sărată, 
Lasă-mă liber odată, 
Să-mi văd mamăsă-mi văd tată; 
Lasă-mă fără de sorţi, 
Să-mi văd frățiorii toţi; 
Si-mi usuc picioarele, 
Si-mi văd surioarele! 

(Comunic. de Păr. I. C. Bel- 


dei, Jorăşti-Covurluiu.) 
4- 
Foaìe verde trei castane, 
Dela Bucureşti la vale, 


276 


Trece-un tren cu cinci va- 
goane 1, 
Incărcate-s cu mantale, 
Cu mantale şi tunici. 
Acolo-i tunica mea, 
Care m'am servit cu ea, 
Din copilăria mea ! 
(Comunic. de d-l M. Lupescu, 
Zorleni-Tutova.) 


Variantă. 


Foaie verde trei migdale, 
Dela Bucureşti la vale 
(Dela Mărăşeşti la vale) 
Trece-un tren cu opt vagoane, 
Incărcate cu mantale ; 

Cu mantale şi tunici, 
Pentru tlăcăiaşi voinici 
(Pentru regimentul cinci). 
In vagonu-al treileă, 

Este și mantaua mea, 

Cu galoanele pe ea 
(Care-am soldăți! cu ea). 
Şi-oiu sa mă imbrac cu ea, 
Să încep a comandă, 

La dreaptă și la stânga! 


Ş. 


Foaie verde de susaiu, 
Mai ast toamnă mă "'nsurai, 
Mândră nevastă luai ; 
Când să stau să mă petrec, 
Vine ordin ca să plec, 

Şi să plec la Călărași, 
Vede-l-aş pustiu şi ars. 

Să rămâie numai parii, 

Să senţepe ghinărarii, 
Ghinărarii şi maiorii 
Cari-au cătănit feciorii; 
Colonei şi ghinărari, 

Şi cei de-au scris militari! ? 


Variantă. 


Foaie verde siminoc, 
Dare-ar Dumnezeu un foc, 
Să ardă Braşovul tot, 

Să rămâie numai parii, 

Să se 'nţepe ghinărarii, 
Ghinărarii, căpitanii 

Şi cei de ne-au scrispe uoi! 


6. 


Foaie verde foaie lată, 
Fire-ai, maică, blestemată, 
De ce nu m'ai fâcut fată, 
Si nu mă iea în armată. 
Maică, mai fâcut fecior, 
Să dau ţărilor ocol, 

Sâ fiu rob al tuturor! 

(Jud. R.-Sărat.) 


7. 

Frunză verde nucă seacă, 
Mâne toţi recruţii pleacă, 
Cu părinţii să-şi petreacă, 
Dar cu mine nare cine, 
Că eu sunt străin pe lume! 

Să vii, maică, să mă caţi, 
Intre Olt şi "ntre Galaţi, 
Printre rânduri de soldaţi, 
Stând în arme răzămaţi, 
Nebăuţi şi nemâncaţi, 

Şi de nimeni întrebaţi. 

Rău, maică, mai blestemat, 
De-acasă când am plecat, 

Tot oftând şi lăcrămând, 
Căci pe mine na ursit 
Si trăesc tot amărit, 

Ca nimenea pe pământ! ° 
(Acelaş.) 
8. 


Foaie verde iasomie, 
Mi-a venit ordin şi mie, 


1. Se zice şi fargoane, dela fargon, forgon furgon, trăsură la regimen- 


tele călări pentru încărcatul paielor ş. a. 


2. I-au scris la sorţi. 


3. Se scoate apoi un cântec de compunere prea nouă şi nedibace. 


277 


Să mă duc în meliţie, 
Să las pe mândra pustie, 
Să nu ştiu cui să rămâie! 
Foaie verde bob piperi, 
Regiment de artileri, 
Arde-te-ar focul din cer; 
Şi cu foc şi cu pucioasă, 
Că las mândruţă frumoasa 
Şi mă departez de casă 
Şi mă duci ca în căruță, 
Şi mă laşi fară mândruță, 
Și mândruţa ca a mea 
Nu en sat la nimenei! 
(Muşetești- Argeş.) 


9. 


Foaie verde de trei sfanţi, 
Să vii, mândro, să mă caţi, 
Intre Prut și'ntre Galaţi,” 
Cacolo suntem chemaţi, 

O sută și doi soldaţi, 
Stăm în arme răzemaţi, 
Nebăuţi și nemâncaţi. 
“Ține caii de căpestre, 
Duce dorul la neveste ; 
Şi eu duc caii la apă, 

Şi duc dorul dela tată; 
Şi eu şterg caii de spumă, 
Şi duc dorul dela mumă; 
Cai "mpodobiţi cu flori, 
Şi duc dor dela surori; 
Cai 'mpodobiţi cu brazi, 
Și duc dorul dela frați! 

(Pentru vers L—7, vezi no. 
7, vers 7—9.) 


10. 


Frunză verde de bujor, 
Plânge-mă, maică, cu dor, 
Că şi eu ţi-am fost fecior, 
Ți-am scos boii din obor, 
Şi plugul de sub șopron 
Şi-am plecat să fac ogor. 
Dar o brazdă de-am arat, 
Potera m'a "ncunjurat 
Și ma prins și ma legat 


Cu curele "'ncrucișare 
Și mi-au pus ranița 'n spate 
Şi capela la o parte.... 
Potera şi jumătate ! 
— Măi, neamţule, un mă 
duci? 
Tocma'n graniţă la Turci, 
- Sā fur caii Turcilor, 
Să duc dorul mândrelor; 
Să fur caii de căpestre, 
Să duc dorul la neveste; 
Să fur caii de frânele, 
Să duc dorul mândrei mele! 
Frunză verde flori de tină, 
Suspină, maică, suspină, 
Suspină şi pentru mine, 
Cam ajuns în ţări străine, 
Să mănânc de căpătat, 
Să beau apă de furat, 
Să gândesc cu milă'n sat, 
La neveste cu bărbat, 
La fete de măritat, 
La flăcău şi de'nsurat! 
(Rucăr.) 
11. 


Foaie verde foaie 'nvoaltă, 
Mă rog rugă înfocată, 
Cu guriţa 'nfierbântată, 
Cu inima usturată, 
Cum nu mă mai fac odată, 
Cu Ruxanda la poiată, 
Să-i spun focul din armată. 
Am jurat-o la plecare, 
Să-mi trimită de-o scrisoare, 
Nu ştiu, juratul sa prins, 
Dar scrisoare n'a trimis! 

(Hanţeşti.) 

12. 


Rau, maică, mai blăstămat, 
De-am ajuns și eu soldat, 
Stau în armă răzâmat, 
Nebăut şi nemâncat, 

Şi de ofiţeri mustrat. 

Când e soarele ’n chindie, 

Mă scoate la teorie; 


Când soarele-a luminat, 
Eu, maică, am dezertat, 
Of, Doamne, mare păcat! 


13. 

Şi iar verde de mohor, 
Plânge-mă, maicá, cu dor, 
Că şi eu ţi-am fost fecior. 
Cât sunt grânele mai verzi, 
Vin, măicuţă, de mă vezi, 
Că dacă s'or seceră, 

Ai veni, nu mă-i află, 

Şi te-i băgă în pământ, 
De-i vedeă pe unde sunt. 
La o poartă de'mpărat, 
In suliță răzămat, 

Nebăut şi remâncat 

Şi de ofiţeri mustrat! 


14. 


Foaie verde iarbă neagră, 
La cişmeaua cea de piatră, 
Sau strâns fetiţele roată, 
Sentreabă una pe altă: 

— Ce să facem, noi, surată, 
Sau dus flicăi'n armată, 
Rămânem nemăritate ! 

— Foaie verde foi de foi, 
Să ne rugăm la ciocoi, 

Să dea drumul la flăcăi, 

Să ne mărităm și noi! 

(Cosmeşti.) 

I5. 


Foaie verde avrămească, 
La regiment, la fereastră, 
Şede Ghițişor la masă. 
Nu ştiu, scrie, ori ceteşte, 
Ori la mine se gândeşte! 

(Acelaş). 

16. 


Jele-i, Doamne, cui i-i jele, 
Jele-i, Doamne, maicei mele, 
Că m'a crescut aşă mare, 
Hasnă de mine nu are. 


1. Refren. 


278 


Jele-i, Doamne, cui şi cui, 
Jele-i, Doamne, câmpului, 
Câmpului şi codrului, 

Da” mai jele-i murgului, 

Murgului, sirepului, 

Că mi-a fost el frăţior 

Si la bine şi la rău, 

Şi la greu năcazul meu 

Jele-i, Doamne, cui i-i jele, 

Da'-i mai jele, puicei mele, 

Puicei mele tinerele, 

Co "'nvâţăi a strânge 'n braţe 

Si-acuma mi-o las acasă, 

Cu lacrămi fierbinţi pe faţă, 

Cu coateie pe zăplaz 

Si cu lacrămi pe obraz. 

Tot mă'ntreabă cu năcaz, 

De ce-o las şi un” mă duc? 

Ur mă duc şi când mă 'n- 

torc ? 

lu îi zic ca so mângâiu: 
Puiculiţă bălâioară, 

Să ştii, puică, că-s cătană, 

Eu mă duc la cătănie. 

— Ba te duci la bătălie 

Si de-i veni, nu se ştie! 

Şi când a zis «nu se ştie», 

Curg lacrămi până'n bărbie! 


173 


Foaieleana foi de foi, 
Săracii de noi, 
Bată-va crucea, ciocoi, 
Săracii de noi2, 
Cum ne strânge de prin văi, 
Și ne mână ca pe toi, 
Si ne tunde ca pe oi 
Şi ne duce la răsboiu. 
Alta zis am leana foi, 
Oleo, litte de ciocoi, 
Da” ne-or trece pe la noi, 
Si ne-om strânge-odată noi, 
Din Craiova 'n Dorohoiu, 
Si ne-om curăţă de voi! 
(Cosmeșşti.) 


18. 


Maică, inimă de piatră, 
Fire-ai, maică, blăstămată, 
Ci nu nai facut o fată, 
Să torc cu tine pe vatră, 
Să mă vezi ziua prin casă, 
S'ascult noaptea la fereastră, 
Cum îi treaba feciorească. 

Mâruntă de påtrânjel 1, 

Și m'ai făcut feciorel 

Şi mai crescut măricel; 

Şi mă crescuși cam de-o 
palmă, 

Şi mă dăduşi de pomană, 

Şi mi-au zis că sunt cătaná ! 

Fire-a;, maică, blăstămată, 
Cå nu mai fâcut o fată. 
Să torc cu tine pe vatră! 


(Acelaş,) 
19. 


Foaie verde poamă coarnă, 
Măi Gheorghe dela cazarmă, 
l-auzi goarna cum te chimă! 

Foaie verde şi-o laleă, 
Gheorghe, goarna n'ascultă 
Şi-ascultă-mi tu vorba mea! 
Roagă-te lui Dumnezeu, 
Pentru sufleţelui meu;; 
Roagă-re la Precistă, 

Pentru suferința mea ! 

Să mă fac o păsăreă, 

Păsăreă cu pană neagră, 

Să viu la tin' mai de grabă, 

Pân' la tine la cazarmă, 

Şi să mă pun la fereastră, 

Si să-ţi cânt cântarea noastră! 
(Acelaş). 


279 


1. Frunză măruntă de pătrunjel. 
2. Se scot aceste patru versuri din fruntea cântecului : 


Frunză verde amărăle, 


20. 


Foaie verde de dugbie, 
Că ma scris în meliţie, 
Și tata mi-i om bătrân, 
Nu poate cosi la fân, 
Şi nam nici frate mai mare, 
Să dea murgului mâncare, 
Am o soră, joacă ?n horă, 
Când dă soarele °n deseară, 
Işi iea furca subsioară, 
Şi pleacă la şezătoare ; 
Foaie verde foi de rând, 
Rămâne murgu! flămând! 
WViltoteşti-Fălciu.) 


2i. 


Trecui podul pe la °meazà 2, 
Mi ajunge-un dor de-acasă, 
Şi o jale păcătoasă ; 

Nu-i nici dulce, nici amară, 

Bare vântul, mă doboară: 

Mă doboară din picioare, 

Și mă pune jos pe şale! 
(Acelaş.) 


22. 


Dragul nenii Simion, 
Fă-te, nene, mărișor, 
Scoate boii din ocol 
Şi plugul de sub şopron. 
Ară nenii moşiă, 

Că dacă m'oiu liberă, 
O să-ţi ieai tu răsplată ! 
(Negrileşti.) 

23, 


Foaie verde de stejar, 
La cazarmă, la hotar, 


Mai am vre o două trei zile 
Şi dau raniţa ’n primire 
Și puşca la magazie. 


Ma dat tata caciular, 
Am venit la şapte ai, 
Găsii casa grajd de cai, 
Bătătura mucegai ! 


24. 
— Foaie verde pădureţ, 
Vinde, taică, boii toţi, 
Şi mă scoate dela sorţi, 
Şi vinde vacile toate, 
Şi ne lasă fără lapte, 
“Taică, ne duce la moarte! 
— Taica nu vă poate scoate 
Dela sorţi şi dela moarte! 


Variantă. 
Vinde, maică, boii toţi 
Şi mă scoate dela sorţi! 
— Dela sorţi şi dela moarte, 
Maica nu te poate scoate! 


25. 


Plânge-mă, maică, cu dor, 
Că și eu ţi-am fost fecior, 
Ţi-am scos boii din ocol, 
Pe Boian și pe Bujor. 

Pân’ nu mă suiam pe gard, 
Nu puneam funia în cap, 
Şi dacă mi-i înjugam, 
La deal pe ogor plecam, 
Două brazde că trăgeam; 
Când mă dam cu brazda n 
vale, 
Iaca potera în cale. 

Bună ziua, măi Ioane! 
— Trâiţi, domnu” căpitane ! 
— Măi loane-ai fost plugar, 
la mai fii şi militar; 

Trage plugul mai la vale, 
Să viu să te ieau călare. 

Plugul la vale trăgeam, 
Si călare mă suiam, 

La cazarmă că plecam. 
Acolo cum am ajuns, 
S'au apucat de m'au tuns. 
La bărbier porunciă, 
Perișorul mi-l tăiă, 


280 


Perișor cel gălbior, 

Cum șede pe jos potmol / 
Foaie verde trei surguce, 
Vin, mâituţă, de mi-l strânge, 

ȘI mi-l strânge-n trei 
basmale, 
Și-l scoate la zile mari, 
L-arată la fete mari. 
Care-a plânge și-a oftă, 
Aceea-i amanta mea ! 


Varianta 1. 


Foaie verde de areu, 
Sărman perișorul meu, 
Părul meu cel gălbior, 

La căpitan sub picior. 
Iea-mi-l, maică, şi mi-l 

strânge 
Şi mi-l strânge mănuchele, 
Şi mi-l pune'n sân la piele, 
Şi-l plânge, maică, cu jele, 
Şi mi-l punen cingătoare, 
Și mi-l scoaten sărbătoare, 
Să mi-l plângă fetele, 
Fetele, nevestele ! 


Varianta 2. 


Foaie verde alior, 
Ma făcut taica fecior, 
Să pasc boii de pripor, 
Pe Ghilan și pe Bujor. 

Foicică de mălai, 
Decât, maică, mă fâceai, 
Mai bine mă lepădai, 
Că basna de mine mai! 


26. 


De m'oiu ducen meliţie, 
Să nu-mi porţi doruţul mie; 
De-i dori și tu şi eu, 

Tot de mine-a fi mai răul 


27: 


Foaie lată de grânată, 
Bată-te focul, armată, 


Că mult mai ești blâstâmată, 
Cå m'ai scos din lumea toată, 
Mai dus cale îndepărtătă; 
Mai scos afară din ţară, 
Unde am o surioară. 
Surioară bălăioară, 
Mi-am lăsat-o bolnăvioată, 
Doamne sfinte, n'o omoară ; 
Doamne sfinte şi părinte, 
Rogu-mă să ieai aminte, 
S'o'ngrijeşti ca un părinte. 
De ai gând s'o ieai la tine, 
Mă rog, iea-mă şi pe mine. 
(Buciumeni.) 


28. 


Neamţule, hătu-ţi credinţa, 
Că tu mi-ai mâncat sămânţa ; 
Tu-mi mâncași copiii mei, 
Că nu-mi căutași de ei. 
Cum din prunci s'au ridicat, 
Tu la oaste i-ai luat. 

I-ai fâcut mari și voinici, 
l-ai descălțat de opinci, 
L-ai încâlțat cu ciupici, 
Şi mi i-ai dus de pe-aici! 

(Tg.-Ocna.) 

Variantă. 


Neamţule, hătu-ţi credința 
ŞI ti-ar fi pierit sămânţa ! 
Cât îs pruncii mititei, 
Neamţul nu cată de ei; 
Dacă pruncii se ridică, 
Neamţul la măsură-i strigă, 
Şi-i descalță de opinci 
Si mi-i duce de pe-aici! 

(Acelaş.) 

29. 


Foaie verde trei granate, 
De trei ani şi jumătate, 
De când port raniţa'n spate, 
Cu curele 'ncrucișate, 
Şi prin faţă și prin spate, 
Cu mâncări, cu băutură, 
Şi multe de-adunătură! 


281 


30. 


Când te uiţi pe-acest pă- 
mânt, 

Fel de fel de traiuri sunt, 
Dar mai greu şi mai amar 
Nu-i ca cel de militar. 
Dimineaţa li se di 
Câte-o ceişcă de cafeă, 
Sârmanul sar pune jos, 
Că îl trece os prin os, 
Dar nu-i singur, cu armă, 
Şi mai este altcevà ! 


3r. 


Foaie verde păpădie, 
Bată-te focul domnie, 
Şi cel ce-a zis meliţie, 
Vine ordin și mi-l scrie. 
Când e dragostea mai dulce, 
Vine ordin și mi-l duce; 
Când e dragostean temeiu,. 
Atuncea, Doamne, mi-l iei! 


32. 


Foaie verde iarbă grasă, 
Peste cea pădure deasă, 
Mare ploaie se mai lasă! 
Nu ştiu, ploaie-i ori ninsoare, 
Ori lacrami de fată mare, 
Şi-i ordin de liberare. 

Mai an. vre o două-trei zile 

Şi dau râniţan primire 

Şi pușca la magazie, 

Şi mâ'nsor, să-mi iequ soţie. 

Nici prea scurtă, nici prea *n- 
naltă, 

Să se mire lumea toată! 


(Pentru vers, 9—11. vezi nota 
p. 279.) 


33: 


Foaie verde de mohor, 
Plânge-mă, maică, cu dor, 
Cå şi eu ţi-am fost fecior, 
Ţi-am scos boii din obor 


Şi plugul de sub şopron, 

Şi-am arat cât am putut 

Şi vremea m'a'ngăduit. 

Şi semănam busuioc 

Şi-a ieşit pară şi foc; 

Şi sămănam trandafir, 

Şi-a ieşit numai un fir. 
Maică, măiculiţa mea, 

Firul tu mi l-ai vedeă: 

Daca crește drept în sus, 

Să ştii, maică, că ma tuns; 

Iar de-o creşte mai plecat, 

Să știi, maică, Cam scăpat! 


Variantă, 


Frunză verde de mohor, 
Plânge-mă, maică, cu dor, 
Că şi eu ţi-am fost fecior, 
i-am scos boii din ogor, 
i plugul de sub şopron, 
Și trăsei o brazdă, două 
Şi semânai busuioc, 
Răsări pară şi foc! 
Dac’a creşte drept în sus, 
Si ştii, maică, că m'am dus ; 
Dac'a creşte mai „plecat, 
Să ştii, maică, cam scăpat! 
(Durăști.) 
34 
Frunză verde de scumpie, 
Mă suii în deal la vie, 
Mā uitai la răsărit 
Şi văzui tot pustiit. 
Numai una nu-i pustie 
Şi-aceea-i cănţălărie, 
Şede-an ofiţer şi scrie ; 
Şi nu scrie bunătăţi, 
Ci scrie flăcăi la sorţi! 
Bate-i-ar pustiul sorţi, 
Cau luat flăcăii toți, 
Pe toți flăcăii să-i ieies 
Numai pe Gheorghe nu-l ieie. 
Când aş şti că l-ar luă, 


Singură maş spânzură, 
Delăturea drumului, 
De aţa paingului ! 


Variantă. 


Zis-am verde de gutuie, 
Mă suii în deal la vie, 
Mi uitai spre Slobozie, 
Vâzui casele pustii, 
Numai una nu-i pustie 
Şi-aceea-i cânţălărie, 
Ş=d primari, notari şi scrie, 
Fiăcăieși la meliţie. 
Siracii bieţii tlăcăi, 
Cum mi-i strânge de prin văi, 
Cu primari, cu vătăşei, 
Şi mi-i mână dinapoi, 
Ca pe-un făbănaș de boi! 1 


35. 


Creşte iarbă şi cu grâu 
Şi nu-i iarbă şi cu grâu, 
Numai sânge pân'la brâu. 
*N-sângele soldatului, 

Bate pieptul calului. 

Bate vântul papura 

Şi-mi porneşte tabăra, 
Tabăra de soldăței, 

Mult îs nalţi şi subţirei, 
Şi la piept cu năsturei, 
Să treacă glonţul prin ei! 


36. 


Foaie verde de mătasă, 
Mâiculiţa nu-i acasă, - 
Eu las treaba şi mă duc, 
De-a drept în ţară la Turc. 
Ca sı scap puicuța mea 
De păgân, inimă rea. 
Să-i strivesc pe toţi, coleă, 
Să nu-mi vie să mi-o iea, 
Mie mi-a dat Dumnezeu, 
Puicuţă pe placul meu, 


1. Se scoate apoi un cântec neînchegat. 


Dar Turcului rog să-i dea, 
Tot plumbul din puşca mea, 
Si meargă pe ceea lume, 
Să nu-i mai aud de nume! 


37- 


Şi mă chiamă Busuioc, 
Soldat mândru cu noroc, 
Bate toba, goarna sună, 
Toţi soldații mi s'adună, 
Goarna sună, toţi gândesc, 
Şinire dânșii ce grăesc? 
Ci-că Turcul, liftă rea, 
Ne-a secat şi Dunărea, 
Ci-că Turcul, neamul răv, 
Nascultă de Dumnezeu. 
Sa-l învâţ sasculte eu, 

Cu pușca şi cu halice, 
Unde-oiu da, Turcul să pice; 
Cu puşcă de cea domnească, 
Unde-oiu da, să nimerească. 

Carole, Măria Ta, 

S3 ne treci și Dunărea, 

Să mă plimb prin cei Balcani, 
Să'nspăimânt pe cei dușmani, 
Să'ntâlnesc pe Dumnezeu, 
Şi să-i spun câte ştiu eu, 
Câte ştie neamul meu !1 


38. 


Las’ să zică, las’ să zică, 
Lumea toată că mi-i trică, 
Cam căciulă de curcan, 
Bainelă pentru duşman. 
Las să zic așă şi-aşă, 

Că io-mi cat de treaba mza ! 


39. 
Badea Gheorghe face-un 
şanţ, 
Ca să-i cadă Turcu'n laţ: 
Şapte Turci şi cun Tătar, 
Ca să scape de amar; 





1. Vederat, o compoziţie nouă. 


283 


Şapte Turci şi-un Basbuzuc, 
Să-şi scape viaţa de Turc! 


40. 


Mândru, mândru toporaş, 
Hai, măicuţă la oraş, 
Să te duci la căpitan, 
Să-i spui cai un băictan, 
Ca'nvaţat muștrulueala, 
Şi să pice la'nvoeală. 
Să-mi dea drumul pân'acasă, 
Pân la mândra mea frumoasă! 


41. 

Că băietu-i chinuit, 
La iubit şi la sorţit. 
Şi-a cui doară-s vrerile, 
De nu vin şi fetele, 

In 'scadroane pe la noi, 
Să facă doi paşi 'napoi, 
Să ină'ntorc şi-aş sărută, 
Tocmai pe iubita mea ! 


42. 


Frunză verde leuştean, 
Uite dracul căpitan, 
Că mi-a luat ce-am avut, 
De nimeni nu m'am temut, 
Dar şi eu te-oiu blăstămă, 
Până când n'âi mai luă! 


43. 


Und.-i șirul şi mai mic, 
Badea nostru-i mai voinic; 
Unde-i șirul singurel 
Badea-i și mai voinicel, 
Taie Turci şi Turci de-odată 
Si vadă ţara scăpată ; 

Şi taie, Muscalul vine, 
Caşă a trăi mai bine, 

Că Muscalul când se "'ntoarce, 
Şi de suflețel te stoarce! 


284 


44- 


Fuse badea ’n bătălie, 
Pe unde mi-a fost să fie, 
Nu știu badea ce-a făcut: 
Sa bătut nu sa bătut, 

La Plevnă, la Griviţă, 
Unde Osman sentărtă, 
Vai și vai de pielea lui, 
De capătul Turcului, 
Turcului, păgânului ! 


45- 


Foaie verde busuioc, 
Rău mai e când nai noroc. 
Pleacă badea ?n meliţie, 
Tot cu râs, cu veselie, 
Pleacă păsărelelă, 
Cu ele gândurile. 
Frunza 'n codru vestejeşte, 
Puica la el se gândește. 
— Foaie verde foi de nucă, 
Carnea *n trup mi se usucă, 
Nici nu ştiu cât am de furcă, 
Nici cămeşa de cusut, 
Nici horbota de’mıpletit, 
Nici la horă de gătit. 
Când la horă, badea nuii, 
Şi eu mor de dorul iui, 
Eu mă uit pe la portiţă 
Şi el nu-i nici pe uliţă. 
Sara mă duc în grădină, 
Pe vremea când dânsul vine : 
Badea 'ncoace, badea nu-i, 
Și eu mor de dorul lui! 


46. 


Nu mai plânge, nu oftà, 
Maică, măiculița mea, 
Că doar traiul de soldat, 
Il petreci fără oftat. 
Geaba plângi, te văicărezi, 
Că, măicuţă, nu mă pierzi, 
Și ca mâni iară mă vezi. 
Nu-i nici Turc, nici Ros în 
. țară 


Și-oiu veni la primăvară, 
Nu-i nici Poleah, nici Tătar, 
Și ca mâni în satu-s iar! 


47. 

Răi mai sunt cei căpitani, 
Tot mai râi, tot mai duşmani, 
Cine focul i-a adus, 
Ibovnicul de mi-au dus, 

Pe drumul Bârladului, 
Tocma ?n toiul dragului! 


48. 


Foaie verde foi de soc, 
Tot eu sunt fár de noroc; 
Unul am și l-or luă, 

Lor luă, l-or îmbrăcă, 
Cu el Brăila s'o iea, 
Brăilă și Dunăreă, 
Bătălia-i șugă rea! 


49 


Frunză verde baraboi, 
Ce-am ajuns, ce-am ajuns noi! 
Noi cei mari în cele sate, 
Suntem oameni cu păcate. 
Nu ştiu, Doamne, ce-am 

făcut, 
De-aşă rău ne-ai fost bătut; 
Nu ştiu, Doamne, ce păcat, 
Că prea râu ne-ai blăstâmar, 
Să intru în cea armata, 
Să pierd ziua, noaptea toată. 


50. 


Galbenă frunză uscata, 
Bat-o focul de armata, 
Goarna sunâ, goarna sună 
Și voinicii se aduna. 
Când voinicii se pornesc, 
Stau în drum și mi-i privesc. 
Fetele °n drum se bocesc, 
Că ibovnicii pornesc 
Şi neveste tinerele 
li bocesc, bocesc şi ele! 
Că-s vadane de bărbaţi, 


Cu copii nebotezaţi. 
Cine-a fi, cine-a scornit, 
Cum ochii nu i-au plesnit, 
Că miliţia-i o pară, 
Care-ţi face via? amara; 
Arzi în foc fâră noroc, 

Ca miliţia-i un foc! 


ŞI. 

Foaie verde leuştean, 
Aman, bre Osman, 
Scoală, Osman, te deşteaptă, 
Aman, bre Osmani, 
Că şi-i Plevna "'ncunjurată, 
De Români cu spata lată! 


52. 


Dela Plevna până ?n vale, 
Şapte drumuri și-o cărare, 
Şi-un izvor de apă rece, 
Cine bea, de dor îi trece. 
Am mers singur şi-am băut 
Şi de dor nu mi-a trecut! 


53. 


Tot oraşu-i cu noroc, 
Numai Plevna arde ?n foc. 
O, săraca Plevna noastră, 
Cine-a fost s'o stăpânească : 
Rusul cu ţara rusească! 


54. 


Frunză verde busuioc, 
Tot oraşu-i cu noroc, 
Numai Plevna arde ?n foc. 
Hosman-Paşa-i la mijloc, 
Sta 'n mijlocşi-mise gândiă, 
Şi din gur aşă grăiă: 
—Săriţi Turci, săriți ogalii, 
Că ne-a 'ncunjurat Muscalii, 
Cu tunuri, cu bombarale, 
Cu sulița la picioare, 
Strălucind ca mândrul soare, 
Când îi vede Turcul, moare! 


1. Refreu. 


Pamfil. Cântece de ţară. 


285 


55. 

Foaie verde puiu de nuc, 
Am simţit un dor de Turc; 
Mi-aduc bine-aminte, măi, 
Unde-a fost bătaia 'ntâi. 
Saud tobele bătând, 

Şi goarnele răsunând 

Iar dincolo de pârâu, 

Creşte iarbă şi cu grâu; 

Nici nu-i iarbă, nici nu-i grâu, 

Numai sângele la brâu. 

Sângele soldatului 

Bate pieptul calului. 

Şi porneşte tabăra, 

Tabăra de soldăței, 

Mult îs nal şi irumușei, 

Şi la piept cu năsturei! 
(Vezi no. 36, p. 282.) 


56. 


Frunză verde şi-un susai ; 
Mai bine nu mă făceai, 
Maică, măiculiţa mea, 

Ca să-mi duci tu jelea mea, 
Grija căpitanului 

Şi seama arcanului! 

Cu gândul la bătălie, 
D'apoi, maică ce o să fie, 
Ce-o să fie, a să vie! 


57. 

— Foaie verde romăniţă, 
Copiliţă, copiliță, 
Ce tot plângi, ce tot suspini, 
Parcă rămâi prin streini! 
—Frunză verde alior, 
Măi "bădiţă, bădişor, 
Māi bădiţă, fără tine, 
Toate ?n lume mi-s streine: 
Şi vecina și maică, 
Şi vecinul şi taică, 
Fără numai dumneată! 
—Mânădră, mândruleaua mea, 
Geabă plângi şi te căinezi, 
Geaba tot te văicărezi, 

19. 


N'are cine să te-asculte 

Şi ca tine fete-s multe. 
Că nici plânsul nostru nusi, 
In puterea nimănui, 

Făr' a căpitanului. 
Căpitanul când soseşte, 
Iarba ?n vale vestejește. 
Când aud goarnă sunând, 
Văd frunzele 'ngălbenind, 
Şi pe vale și pe deal, 
Pentr' un rău de căpitan! 


58. 


—Tu, Doamne, Măria Ta, 

Ascultă și ruga mea, 

Pe voinici nugi mai luă! 
Toţi te roagă, toţi și eu, 
Cun flâcăieş am și eu. 
—Fa femeie, ia ascultă, 

Nu mai bate cale multă; 
Feciorul ţi-l l-oiu luă, 
Măcar fâră voia ta! 


59. 


Prutul vine, Prutul trece, 
Dare-ar Domnul să se 'nnece, 
Și umflă-sar Dunăreă, 
Tocmai când s'or înturnă! 


60. 


Din târgul din răsărit, 
Veste mare ca venit, 
Dar nu-i mare, vestea-i rea, 
Turcul trece Dunărea, 
Grecul bate-alătureă. 

Cu Turcul ochii nu da 
Și tare se fuduliă. 
Grecule, luă-te-ar, dracul, 
Moartea căpitanului, 

Şi grija dușmanului, 
Intro bună dimineaţă, 
Ți-oiu luă ţie din viaţă! 


61. 


Pușca şi pistoalele, 
Imi fac toate boalele; 


286 


Bie-ar fi şi-o săbioară, 
Unde-oiu da cu ea, să moată ! 


62. 


—Frunză verde crinişor, 
Fosta-i, bade, roşior, 
Frunză verde toporaș, 
Fosta-i bade călăraş, 
—Leleo, fost-am căciular, 
Cu căciula mocânească, 

Cu glonţu 'n pușcă domnească, 
Din Brăila 'n Calafat, 
Lele-o, dragă, m'am plimbat, 
Cu pușca, cu raniţă, 

Ca să păzesc graniţă, 

Şi-am trecut şi Dunăreă ; 
Goarna Cauziam că sunà, 
Domnul Carol ne adună, 
Ne-a sunat cu trâmbiţă 

Pe câmpul din Griviţă,. 
Când trâmbiţa răsună, 
Osmănel că tremură; 

Când sunat-a' doua oară, 
Osmănel eră să moară. 
Bate pușca, tunul bate, 
Bate Plevna de departe, 
Şi-ţi mai spun, lele-,o poveste, 
Că Plevna azi nu mai este, 


63. 


Alei, Turcule hain, 
Apucà-te-oiu de tain ! 
Pentru plata lucrului, 
Trupul bazbuzucului ; 
Pentru osteneala mea, 

Ai să-mi dai tu pielea ta; 
Pentru osteneala noastră, 
Să ne daţi vieaţa voastră ; 
Şi din Dunărea la vale, 

Să te puiu să-mi cânţi de jale! 


64. 


Unde-i Dunărea mai lată, 
Acolo-s voinicii gloată; 
Unde-i Dunărea din mal, 
Tot iunoat un mândru cal, 





Innoată și s'opinteşte, 
Până la uscat răsbește ! 


65. 


Frunză verde lemn de tei, 
Sărmanii, bieţii flăcăi, 
Cum mi-i strânge ca pe boi, 
Şi mi-i duce la răsboi. 
Cel ce-a stârnit «hai la sorţi», 
Putrezi-i-ar osu'n gros, 
Şi sângele la țânțari, 
Şi carnea la tabăcari, 
Să facă hamuri la cai 
Şi curele la Muscali. 
Pentr'o puşcă ruginoasă, 
Lăsăi masa, lasăi casă; 
Lăsăi nevastă frumoasa, 
Cu doi copilaşi în brațe. 
Unul striga «mamă, mamă!» 
Altul striga «tată, tata !» 
—Dragul mamei, nu strigă: 
Tatăl tău e 'n batălie 
Şi ne-a trimis o hârtie; 
Ci-că îi lovit la o mână 
Şi zace de-o săptămână; 
Şi-i lovit la un picior, 
Şi-a umplut lumea de dor! 


66. 


În armată stai ca 'n ‘cușcă 
Şi cu gloanţe și cu pușcă, 
Puşca-i iar de pușcarit, 

Pe ciocoi de capuit; 
Pușca-i bună în codru verde, 
Unde nimeni nu te vede! 


67. 

Cine nu se cătuneste, 
Nu ştie lumea cât trăeşte, 
Nici mare de povestit, 
Că traește chinuit. 
De plouă ploaie cu foc, 
Cătana nu stă pe loc; 
De plouă ploaie cu sânge; 
Cătana merge și plânge! 

(Comunic. de d-l[. E. Torouţiu, 
Pocni-Bucovina.) 


68. 


Foaie verde de bujor, 
Ma tâcut maica fecior, 
Să fiu tatei ajutor. 
Ma scris Neamţu ?n cătănie 

2 

M'a scris cu cerneală albastra, 
Când eră să-mi ieau nevastă; 
M'a scris cu cerneală verde, 
Când mi-eră mai drag de fete; 
M'a scris cu cerneală neagră, 
Când mi-eră lumea mai dragă. 
—Neamţule, unde mă duci? 
— Tocma ’n graniţă la Turci. 
—Să port caii de căpestre, 
Să duc dor dela neveste, 
Şi să port caii de frâne, 
Să duc dor dela copile. 
Arde-te-ar focul pe tine, 
Cum arde inima ?n mine! 


(Comunic. ded-l C. Rădulescu- 
Codin, Ardeal. Pentru vers11-16 
vezi p. 277, No. 11, vers. 14-25.) 


69. 


Haide, haide, să jucăm, 
Pe duşmani să-i alungăm ; 
Măi dușmane, fugi din ţară, 
Că-ţi dau foc şi-ţi dau și pară ! 

(Comunic. de d-l V Ungu- 
rean, Bucovina.) 


70. 


Luminate Impărate, 
Stăi pe loc şi nu te bate, 
Şi judecă, fa dreptate, 
Că-s cătane ne 'nvaţate, 
Nu ştie seama la toate; 
Şi-s cătane tinerele, 

Şi nu știu a face rele! 


7I; 


Foaie verde puiu de nuc, 
; A A 
Sau strâns mândrele buluc 
Şi mă 'ntreabă un’ mă duc. 


Eu le spuiu: «în bătălie», 
Ele plâng şi mă mângâie 
Şi mă ?ntreabă când mai vin. 
Eu le spun: «la primăvară», 
Ele plâng de se omoară! 


(Negrileşti.) 


72. 

Foaie verde trei granate, 
Şese ani şi jumătate, 
Decând port arma pe spate, 
Cartuşiera la o parte! 


(Comunic. de d-l G. Buhuş, 
Arsura-Fălciu.) 


F. FELURITE. 


I. 


Foaie verde de molotru, 
Veni postul lui Sân-Petru, 
Părăsi cucul bungetul 
Şi mierliţa frăsinetul 
Și turtureaua vălceaua, 

Și leliţa moloteana ! 


(Țigănaşi-Iași.) 
2. 


—Cucule, tu un” te duci? 
Vara vii, vara te duci, 
Mă mir: iarna ce mânânci? 
— Mânânc putregaiu de fag 
Şi beau apă dintr'un lac 
Și cânt codrului cu drag! 
(Meria-Covurluiu.) 


Variantă. 


—Cuculeţ dela pădure 
Cu guşa plină de mure, 
Vara vii, vara te duci, 

Mă mir iarna ce mânânci? 
— Mânânc putregaiu de fag 
Şi beau apă dintrun lac 
Şi zic fodral de drag! 


3. 


Frunză verde și-o laleă, 
Oltule, pe matca ta 
Dare-ar Maica Precistă 
Şi Sfânta Duminică, 

Pe unde trece punteă, 
Şi se 'nalță pulbereă, 


Să ?nverzească richită, 

Să 'mpuieze ursoaică, 

Să dau eu cu finta ’n ea; 

Ca ieşit un port în sus 

Cu malotele de urs; 

Şi-a ieşit un port la vale, 

Cu scurteici de căprioare ! 
(Jud. Muscel.) 


q. 


Foaie verde matostat, 
Dela Jii pân” la Banat, 
Codrul mi sa lăudat, 
Că-şi ţine codrul frunză 
Verde ca primăvară. 

Codre, nu te lăudă, 

Că tii trunza și iarnă, 
Verde ca primăvară, 
Co veni Vinerea mare, 
Te-i păli, codre, pe poale; 
Şi-o veni luna Undraa, 
Crivăţul te-o desbrăcă, 
Păcat de hăinuța ta! 

(Acelaş.) 


Ş. 


Foicică trei granate, 
Frăţioare codre, frate, 
Ce fecior de lele eşti, 
Primăvara "'mbobocești, 
Iarna te călugărești ; 
Primăvara-mi eşti frumos, 
larna-mi eşti tot mânios! 

(Acelaş.) 


6. 


C'altă foaie trei smicele, 
Codrule, hainele tele, 
Le-aruncă vântu "n vălcele, 
Zace zăpăda pe ele! 

(Acelaș,) 


7. 


— Foaie verde şi-o laleà, 
Ia mai cântă cuculeă! 
— Ba, ba, ba, voiniculeă, 
Cam cântat la Severin 
Pe-o creangă de rosmarin 
Și mam umplut de venin! 
— Ia mai cântă, cucule! 
— Nu mai pot, voinicule, 
Cam cântat la Ialomită, 
Pe-o crangă de peliniţă, 
Și m'am uscat la limbuţă! 
— Ia mai cântă, cucule! 
— Nu mai pot, voinicule, 
Cam cântat la Calafat, 
Pe-o trangă de lemn uscat 
Şi gurita mi-a secat! 
(Hănţeşti.) 


Variantă. 


—la mai cântă, cucule! 
— Nu mai pot, voinicule, 
Cam cântat la Severin, 
Pe-o crangă de rosmalin, 
La boierul Constantin, 
Numai pe-un pahar de vin 
Şi nici ăla nu fu plin! 
— Cântă, cântă, cucule, 
Că ţi-oiu da apă din scoc 
Şi pâne din iarmaroc. 

— Ba nu pot, voiniculeă, 
Că mi-i seacă guriță, 

Mi-i secată limbuţă, 

Cam cântat la Bucureşti, 
La curţile "*mpărăteşti ; 
Boieri la masă cină, 
Guriţa mea le cântă, 

Masa plină se găsiă, 
Bucate bune erà, 


289 


Vin de cel bun se află: 
Fărâmă eu n'am gustat, 
Cu vin nu m'am adăpat, 
Vorbă bună n'am aflat, 
Pe mine m'au alungat: 
«FHluciu, pasăre, de-acoleă, 
«Că ţi-oiu rupe aripă!» 
i-am plecat, vere, plecat, 
mărit şi supărat; 
Am plecat în altă lume, 
Că-s strein ca vai de mine! 


8. 


Lată-i, Lată-i Dunărea, 
Şi-a trecut neica prin ea, 
Cu trei cai alăturea. 
Unul roşu ca focul, 
Altul negru ca corbul ; 
Pe celalt mai mititel, 
Neica călărea pe el! 


9. 


Lată-i, Lată-i Dunărea, 
Și-a trecut neica prin ea; 
Și-a trecut Co şeică veche 
Şi co floare la ureche; 
Și-a venit Co şeică nouă, 
Şi cu flori la amândouă! 


IO. 


Foaie verde mărgărint, 
Doamne, coboar’ pe pământ 
Şi vezi Cuza ce-a făcut! 
Că ne-a dat pământ la toți, 
Să nu mai fim slugi la hoţi; 
Şi ne-a scăpat din nevoi, 
De robie la ciocoi! 


II. 


Frunzi verde de pastramă, 
Să nu bagi săracu ?n seamă; 
De l-ai băgă azi şi mâne, 
El te pune pe tăciune, 
Umple satul de minciune, 
Tot- umblă din casă 'n casă, 
Cu câte-o minciun” aleasă! 





12, 


Frunză verde de susaiu, 
Pe cea guriţă de plaiu, 
Ar un pluguşor cu'cai. 
— Surule şi Ortoman, 
Buni-ăţi fi la căpitan! 
Cum trag caii dela roate, 
Inimioara-mi rupe, frate; 
Cum trag caii dela hăţ, 
Buni ar fi de niște hoţi! 
Surule şi Ortoman, 
Buni-ăţi fi de căpitan! 
Ia luați flăcăi aminte, 
Să nu mă daţi de necinșşte, 
Să mi-i daţi în seama mea, 
Să mă duc la Raiova! 


13. 


— Frunză verde de cicoare, 
Mă rog, codre, dumitale, 
Lasă-mă la umbra ta, 

Să mă iubesc cu mândră, 
Cå mi-i mândra ostenită, 
De şapte poţeri gonită! 

— Voinice, voiniculeă, 
Supt umbră nu te-oiu lăsă, 
Că ţii mândra tinereă, 

Şi-i tace păcat cu ea, 

Şi mi-ai veşteji frunză ! 


14. 


—Ce te legini, plopule, 
Fără ploaie, fără vânt, 

Cu vârful tot la pământ? 
—Da' cum nu m'oiu legănă, 
Dacă mi-a trecut vremeă 
Şi-a venit iarna cea grea! 
Vântul bare vălurele 

Şi-mi aduce dor şi jele, 
De pe unde-s păsărtle. 
Vântu-mi bate 'nnăduşit, 
Frunza-mi pică la pământ 
Şi mă lasă amărit; 
Vântu-mi bate cam domol, 
Păsările se duc stol 


290 __ 


Și mă lasă amărit, 

De mă clătin la pământ, 
Făr de ploaie, får’ de vânt! 
Variantă, 

—Ce te legini, codrule, 
Codrule, codruţule, 

Ce te leșini, puiule, 

Fâră ploaie, fără vânt, 

Cu crăngile la pământ? 

— Mult mă legânez în vânt 
Şi mă plec către pământ, 
Că toţi pleac şi toţi mă lasă, 
Fug toți de iarna geroasă! 


15. 

Foileană şi-o răsură, 
Cuculeţ cu pană sură, 
Nam grăit gură la gură, 
Să nu-mi cânţi în curătură, 
Să cănţi la lelea pe şură? 

Cuculeţ cu mintea 'ntreagă, 
Ce tot cânţi la noi pecreangă: 
Nu-mi vezi inima pribeagă : 


16. 


Foaie verde trei sârbuci, 
S'a dus cucul de pe-aici, 
Și şi-a lăsat pui mici, 
Puii mici, lâng'o tulpină, 
Să-i crească mamă streină. 

Vine cucul într'o vreme, 
Găseşte puii cu pene; 
Cucul de părere bună, 
Cântă ?n codru de răsună! 


Varianta 4. 


Frunză verde toporaș, 
Sa dus cucul la oraș, 
Şi-a lăsat puii golaşi, 
Şi-a venit mamă streină 
Şi creşte puii cu milă. 
Pitulicea, bavo crucea, 
Tor se duce 'n curătură, 
Să le-aducă 'mbucătură, 
Şi să crească puii mari 
Şi să cânte prin frunzari! 


Varianta 2, 


Frunză verde de pelin, 
Sa dus cucul cel bătrân 
Pe opt ani la Rusalim 
Şi-au rămas puii flămânzi. 
Dar măicuţa cea bătrână 
A luat puii de mână 
Şi-a sburat pe rădăcină, 
Şi-a sburat între ogoară, 
Şi-a cules giăunţi din ţară 
Şi-a dat la pui să nu piară! 
Dup! un an cucu-a venit, 
Puii lui că şi-a găsit; 
Şi-a găsit puii în pene, 
Şi mau vrut săi zică «nene»! 
Cucul rău s'a supărat 
Şi la cer că a sburat 
Şi de-acol' a cuvântat 
Şi cerul s'a bucurat 
Şi puii s'au supărat; 
Şi începură tare-a plânge: 
Din inimă curgeă sânge! 
(Comunic. de d-l I, E. To- 
rouţiu, Volovăţ-Bucovina.) 


17. 


Şi-apoi verde alior, 
Colea ?n vale la izvor, 
La izvor cu apă rece, . 
Două glasuri mi se 'ntrece, 
Cântă două păsărele, 
Că-s suflete tinerele ; 
Şi tot cântă, cânt aşă, 
Că vine primăvară! 


18. 


Gâci pe gâci și mulţi fluturi 
Şi în codri mulţi muguri, 
Mă lovesc grele gânduri, 

Să pun pictorul în scară 
Şi să trec în altă ţară, 
Dorul Savinei m’ omoară! 
Că-i frumoasă, lată 'n şele, 
Si se poartă cu petêle, 
Sufletul inimii mele! 





1. Pier. 


291 


19. 


Foaie verde de-alunică, 
Am o dragă ibovnică, 
Intrun codru, frunza pică, 
Se mlăd:e, se usucă! 


20. 


Frunză verde liliac, 
Sărmana frunza de fag, 
Mult îmi spune Cam sa zac; 
Sărmana frunza de teiu, 
Mult îmi spune c'am se pieiu!; 
Sărman cuculeţ de șes, 
Mult îmi cântă de purces! 


21. 


.. -ti legea ta de Lină, 
Mi-ai mâncat o pungă plină, 
Mi-ai mâncat şi mai lasat, 
Mai lasat fâră pacat! 


22, 


... ti legea iarnă mare, 
Mi-ai mâncat multe parale ; 
„ţi legea iarnă lungă, 
Nam lasat un ban în pungă; 
“Tu-ţi legea, iarnă geroasă, 
Că n'am cap să ies din casă; 
les afară să taiu lemne, 
Pun toporul pe surcele, 
Bag mânile n sân la piele, 
Mă uit la vite cu jele. 
Sar în ţarc, nu-i fân de leac, 
Mă uit la vite cum rag. 
Cine-a fost Român de treabă, 
A scos vitele la iarbă ; 
Cine-a fi Român de soiu, 
Scoate 'n primavară boi, 
Dar cine-a fi blăstămat, 
N'a scoate nici un mânzat! 
(Negrileşti.) 


Variantă. 


Of, pustie iarnă mare, 
Mi-ai mâncat multe parale! 


Toate vitele îmi rag, 

Că nu este fân de leac. 

Plec la bojerii din sat, 

Si-mi dea fân pe secerat, 

Să-mi mai dea cum mi-au 
mai dat, 

Pe-o falcie de prăşit, 

Că nu-i vreme de gândit! 


23. 


Foiliţa baraboiu, 
La moară la Dorohoiu 
Merge-un car cu şase boi, 
Incarcat cu papuşoi. 
Dar în urma carului, 
Ciocoiașul satului. 
— Buna ziua, mai țărane!! 
— Nu-ţi mulţămesc, mai 
cucoane ! 
— Mai ţărane, tu eşti bear! 
— Stai, tu ciocoiu blestemat: 
De trei zile nam mâncat 
Şi tu îmi zici că sânt beat! 
Dar ciocoiul ca dracu, 
Să nu-și uite naravu, 
Puse mâna pe oblânc 
Şi scoase un beţişor, 
Şi da una, şi da două, 
Pân” la patruzeci și nouă! 
— Văleu, văleu, măi cucoane, 
Väleu, văleu, rău mă doare! 
Dar taranul ca draci, 
Să-i deprindă naravi, 
Pune mâna sub scorțuţă 
Şi scoate o măcicuţă, 
Nici prea lungă; ici prea 
groasă, 
Numai cam căpăţinoasă. 
Ji da una, îi da două, 
Pân'la patruzeci şi nouă. 
—Valeo, valeo, măi ţărane, 
Valeo, valeo, rău mă doare! 
Și porni pe drum la vale. 
Ajunge la crișmușoară: 
—Măi Ioane, Balabane, 
Scoaľ şi-aprinde-o lumânare, 


292 


Dă-mi rachiu de trei parale 

Şi mă freacă pe spinare; 

Valeo, valeo, rău mă doare! 
(Țigănaşi-Iaşi.) 


Vuviantă, 


Foaie verde baraboiu, 
La moară spre Dorohoiu 
Merge-un car cu patru boi, 
Încărcat cu popuşoi. 
Dinapoia carului, 
Vine Grecul satului. 
— Bună ziua, om din sat! 
—- latri, ciocoiu gulerat! 
— Măi ţărane, tu ești beat! 
—De trei zile n'am mâncat, 
Nici pe ochinu m'am spălat! 
Şi-apoi Grecul satului, 
Cu năravul neamului, 
Puse mânan turetcuță 
Şi scoate o bicișcuţă ; 
Cum mi-o scoate, cum por- 
neşte, 
Pe Român de mi-l croeşte: 
Trage-i una, trage-i două, 
Trage-i opt şi trage-i nouă. 
lar țăranul satului, 
Cu năravul dracului: 
— Elei, Grecuşor bălţat, 
Da aici nu-mi eşti în sat, 
Cin puterea câmpului, 
In mâna Românului, 
Şi grăiă şi tot grăià, 
Și din drug că îmi scoteă 
O pretcuţă cioturoasă, 
C'oturoasă, noduroasă, 
Ca să-l usture la oasă, 
Cu dreaptă co aducei, 
Pe spinare că-l croiă. 
I-a tras una, i-a tras două, 
I-a tras nouă zeci şi nouă. 
Şi i-a tras, mări, i-a tras, 
De ajuns şi de rămas, 
Ca să prindă Grecul minte, 
Să nu fie ca'nainte! 


24. 


Foaie verde brădăţel, 
Ţânţăraşule ! 
La umbră de stejărel, 
Ţânţărașule! 
Hodineşte-un voinicel, 
Ce mi-l chiamă Costăchel. 
— Cine cântă, fată'n luncă? 
— Costăchel, mămucă ! 
Cânva jele, să se ducă, 
Costăchel, mămucă?! 
(Tg.-Ocna.) 


25. 


Şi-am zis verde şi-un bujor, 
Cărărușa la izvor, 
Merge-un frate și cun sor, 
Tot vorbind și sfătuind, 
Pe maică-sa căinând: 
—Şi-am zis verde avrămască, 
Sărmana măicuţa noastră, 
Când sar face la fereastră, 
Să ne-asculte taina noastră, 
Taina noastră cea frățească, 
Dumnezeu să ne-o păzească! 


26. 


Şi-am zis verde de năgară, 
Este-un nuc cu frunza rară, 
Cântă cucul de s'omoară! 
Sus în vârful nucului, 
Cântă puiul cucului, 

Iară jos pe-o rădăcină, 
Cântă maica cea bătrână. 
Şi-aşă cântă de cu foc, 
De stă călătoru'n loc; 
De ce stă, tot ar mai sta 
Și tot ar mai ascultă. 

Spune cucului să tacă, 
E! se sue sus pe cracă 
Şi tot cântă de te seacă, 
Ca la inimă pribeagă. 


1. Refren. 
2. Refren. 


293 


Las” să cânte, Caşă știe, 
C'așă-i binen pribegie ! 


27. 


Florilor, voi zorilor, 
Mai încet din revărsat, 
Că m'apucă ziua'n pat, 
Şi mi-i murgul de furat. 
Să-mi aduc murgul din câmp, 
Să-i pun șeaua, să mă duc, 
Să mă duc ca să-l petrec,” 
Prutul dincolo să-l trec ; 
Să-l prefac în câţiva lei, 
Să mă duc la fraţii mei! 


28. 


Frunză verde lozioară, 
Mândrişoară bălăioară, 
La nucul cu frunza rară, 
Cântă cucii de s'omoară. 
La rădăcină de nuc, 
Cântă un dușman de cuc, 
Şi spune cam să mă duc. 
lar în sus, pe-o rămureă, 
Cântă şi o turtureă, 
Tristă ca inima mea, 
Ciugulindu-și penele, 
Ca tine sprincenele! 


29. 


Foaie trei granate, 
Ce frunză se bate 
Pe la miez de noapte 
Cu fiori de moarte! 
Frunza teiului, 
Şi cu-a plopului! 
Vorba lor începe, 
Dar cine-o pricepe! 


30. 


Foaie verde şi-un bujor, 
Mă rog, domnw perceptor, 


C'am să trăesc, n'am să mor; 
La anul dacă trăesc, 

Banii birului plătesc. 

Ba-mi pare că i-am şi dat, 
Pentr'o zi de secerat, 
Primărașului din sat, 

Cîre una de-adunat 

Şi una de căsatura, 

La domnul din prefectură ! 


31. 


Foaie verde trei lămâi, 

Văzui fete peste Jii, 
Cu rochițe cafenii, 
Cu brâie portocalii, 
Cu bluzele naramgii, 

Cu ţâţele durdulii. 

Tu, murgule, ici rămâi, 
Ici te beau, ici te mănânc, 
Nu te mai duc eu acasă! 
— ancule, n'o fi păcat? 
Multe-oraşe te-am purtat; 
Te-an trecut Oltul vărsat, 
Fărde luntre, fărde pod, 

Şi nimic nu ţi-am udar, 
Nici colţul dela mantă, 
Când te-am trecut cu mândră, 
L4 mândruţa dela Jii, 
Care-ai tărutat-o'ntâi,. 

Nu-i de-al meu suflet păcat, 
Sa mă dai pe-un sărutat? 


32. 


Foaie verde grâu răur, 
Toată vara strâns-am unt: 
Când a fost la cântărit, 
Şapte sute mau ieşit, 
Stăpânul m'a suduit. 

Ce făcuşi banii, măi câne? 

I-am cheltuit, măi jupâne! 


294 


1. Revărsat, vărsat peste maluri. 


Nam putut trăi pe lume, 
Făă cal nebun sub mine, 
Fără disagă sub mine, 
Fără puiu fript de găină, 
Fară ploscă la ciochină, 
Cu vin de Drăgăşani plină 
(Comunic. de d-l FI. Cri- 
stescu, Şe.arcea-deal, Tele- 
orman.) , 


— 


33. 


Toată vara adăstai, 
Să-mi vie ziua lui Mai, 
Să-mi văd câmpul ca un rai 
Şi Boranul plin de cai, 
Să îmi văd de galbina, 
Cu toți mânjii după ea, 
Coborînd după ceșmed. 
(Acelaş.) 


34 


I-auzi, țațo, cucul cântă, 
leşi afară de-l ascultă, 
Că mi-i inimioara ruptă! 
Foicică lozivară, 
Vine Sâm-Piethiul de vară, 
Şi plec cu cucii din ţară, 
Şi mi-i inima pustie, 
Că mă duc în pribegie, 
Şi te las în satul tăv, 
In seama lui Dumnezeu! 


35. 


Foaie verde de-alunică; 
Peste deal, în cea vălcică, 
Sunt doi pui de rândunică. 
Unul sboaă și se duce, 
Altul rămâne şi plânge. 

— Săi, măi frate, nu te duce, 
Pân” mi-or creşte-aripele, 
Să luăm câmpiile! 


III. STRIGATURI. 


A. Strigături 


I. 


Câtu-i vara de frumoasă, 
Nu pusei mâna pe coasă; 
Câtu-i numai umbra groasă 
Şi pivnița răcoroasă 
Şi nevăstuica frumoasă! 

Of, leliţă, doarodată, 

Să leşi uşa mai crăpată, 
Perdeaua mai ridicată 

Să viu şi eu câte-odată, 

Să te văd cum eşti culcată! 
Dar de-i fi culcată bine, 

Să mă dau pe lângă tine, 
Să mă joc cu ţâţele, 

Ca cu gutuiţele ! 

(Comunic. de d-l C. Mărgă- 
ritescu, jud. Roman.) 


2. 


Sună, sună şi răsună, 
Sună, sună, că nu-i bună, 
Sună, cioboţica, sună! 


3. 


Iaca una, măi băieţi, 
Leliţa cu părul cret; 
Iaca una, iaca două, 
Lelea cu rochița novă; 
Iaca două, iaca trei, 
Lelea cu ochii căprii ; 
l-auzi trei și i-auzi patru, 
Lelea a'ndrăgit pe altul; 
l-auzi patru, i-auzi cinci, 
Şa dus lelea de pe-aici; 
l-auzi cinci şi i-auzi şasă, 
Şi de mine nu-i mai pasă; 
l-auzi şase, i-auzi șapte, 


glumeţe. 


Dragostea de astă noapte; 
I-auzi şapte, i-auzi opt, 
Şi de doru-ţi nu mai pot! 
l-auzi opt şi i-auzi nouă, 
Mi sa rupt iniman dovă! 
l-auzi nouă, i-auzi zece, 
Şi de doru-ţi nu-mi mai 
trece. 
Şi'ncă una peste zece, 
Înimioaran mine-i rece! 
Şi iar una douăspre'ce, 
Hai, puică, şi mai petrece ! 


Variantă. 


Iaca una, iaca dovă, 
Lelea cu rochia nouă 
Şi cu barizelul verde, 
Să fii dragă cui te vede; 
Cu pestelca vişinie, 
Să-mi fii dragă numai mie! 


4. 


Vai de mine, nam opinci 
Şi mândruţe am vreo cinci; 
Vai de mine, n'am ciobote, 
Şi mândruţe am vreo şapte; 
Vai de mine, n'am bordei, 
Dar. mândruţe câte vrei ; 
Şapte sunt copile mici 
Și mai am mai mari vreo 

cinci ; 
Mai am şi bătrâne fete, 
Alea mă tot trag de bete. 


5. 


Frunză verde şi-un spănac, 
Nevăstuică cu bărbat, 
Fă-mi şi mie loc în pat, 


Să văd cum e însurat. 

De-o fi bine, să mă'nsor, 

Dacă nu, să stau fecior! 
(Negrileşti.) 


6. 


Foaie verde mărgărint, 
O să mă las de iubit, 
Fi m'apuc de furat, 
ă fur nevastă din pat, 
Să las patul leşinat, 
Şi bărbatul ofticat, 
Bătându-și cu pumni ’n cap! 
(Acelaş.) 


7i 


Bate brâul 1 tot pe loc, 
Că-i dracul sub oboroc; 
Bate brâul pe hodină, 
Că-i dracul sub rădăcină ; 
Bate brâul voiniceşte, 
Că dracul se prăpădeşte 
Şi nare nici o nădejde! 

(Hănţeșii.) 


8. 


Cine joacă legănat, 
Să nu credeţi ca mâncat! 
(Negri leşști.) 


9. 


Cine joacă scuturat, 
Pe-acela l-a apucat; 
Iartă-i, Doamne, greşeală, 
Că sa 'nfruptat Vinereă, 
Ca tăiat mă-sa mâţă, 

Și i-a mâncat codiță ! 

(Acelaş.) 


10. 


Spovedeşte-mă, părinte, 
Dar nu-mi da păcate multe, 
Că-s cu leliţa făcute; 

Şi nu-mi da păcate grele, 


1. Jocul brâului. 


296 


Şi mai dă şi mândrei mele, 
Că-i şi ea părtaş la ele! 
(Acelaş.) 


II. 


Iu-iu-iu ! podeă uscată, 
Bea Gheorghe, gura-căscată ! 
Săptămâna ce-a trecut, 

De cap ţi-ai făcut, 

Dar asta care vine, 
Poate-i bea și tu mai bine! 

(Acelaş.) 


12, 


Treaz, beat, 

Cum sa întâmplat; 

Dar rachiu nici n'am gustat, 
Iha! dă-i căţeaua, 

Cu ghiontul scoate-i măseaua! 


13. 


Una măi! două măi! 
Hai la trei şi bate-acum ! 
Câte una ce-a rămas, 
Dup’ aceasta nu mă las! 


14. 


Bate stângul, ține dreptul, 
Ca făcut lelea băietul! 


I5. 


Copiliţă får de minte, 

Zi mă-tii să te mărite ! 
— Insoară-te dumneta, 
Că şi eu m'oiu mărită, 
Tot în sat cu dumnetă, 
Straie albe oiu purtà, 

Tot în ciuda dumneti! 

(Negrileşti.) 


16, 


Sus, sus, 
Puiu de urs! 


297 


17. 


Mă dusei la horă 
Cu țarolă nouă, 
MA cu clopoței, 

arag mi-a fost întâi și ntâi! 
Cu ţarola zurnai, zurnai ! 
Cu căciula numai, numai! 


18. 


Foaie verde de pelin, 
Mam jurat să nu beau vin, 
Pân” n'a fi paharul plin! 
Mam jurat să nu beau ţuică, 
Pîn” n'oiu mâncă fripturică, 
Să-mi meargă mâncarea n 

tihnă ! 


I9. 


De pişcat şi de muşcat, 
Nici popa nu dă păcat! 
De-ai băgat mâna în sân, 
Hai la popa Constantin; 
Părinte, blagoslovește, 
Că și tu iubeşti neveste! 


20, 


O plăcintă 
Şi-o 'nvârtită, 
Când s'a coace, : 
Svârle-o ’ncoace ! 


21. 


—Ce ai, Leleo, în cofiţă ? 
— Lapte gras de bivoliţă, 
Să mânânce Ioniță ! 

— Cât dai, Leleo, laptele ? 
— Cinci lei oca, domnule! 


22. 


Foaie verde bob năut, 
Taica mă mână la târg: 
Nu ştiu boii să-i înjug. 

Eu i 'njug cu coadele, 
Ei mă 'mpuns cu coarnele! 


1. De s'a face [recolta, ori) nu s'a face. 


Plugul este-o goangă rea: 
Nişte vite omorite, 

Nişte brazde ’nşiruite ! 

De sa face, nu s'a face, 
Mai mare foametc-om trage ! 


23. 


Leleo, ţi-am dat o basmă 
Şi azi te văd fără ea; 
Cine ţi-a mai da basmă, 
Să se destrame ca ea! 

Hop așă, hop aşă, 
Tu-mi erai a mea! 
Aseară ţi-am dat inel, 

Şi azi te văd fâră el; 
Cine ţi-a mai da inel, 
Să-i treacă trupul prin el! 

Hop aşă, hop așă, 
Vino ’ncoace, fa! 

Aseară ţi-am dat mărgele 
È azi te văd fără ele; 

ine ţi-a mai da mărgele, 
Să se 'nșirue ca ele! 

Hop aşă, iar aşă, 

Durduleana fa ! 

Aseară ţi-am dat cercei, 

Şi azi te văd fără ei, 
Hop aşă, iar aşă, 
Cum te-aş sărută! 


24. 
Mocâncuţă dela oi, 


Cu catrinţa din trei foi, 
Hop, hop, hop! 


25. 


Iaca una, iaca două, 
La dumbravă pică rouă; 
laca roua sa luat, 
Ibovnica ma lăsat! 


26, 
Bate-o, bate-o la pingică, 


Să moară dracii de frică ; 
Bate-o batc-o și mi-o saltă, 


Şi mi-o saltă 'ntr'un picior, 
Că mai este-un drăcușor! 


i 27. 


Las o ?ncet, 
Co doare ’n piept, 
Ca iubit un suprefect. 
Dar prinaru-i ţine parte, 
Ca iubit-o astă noapte! 


28. 


Foaie verde de cucută, 
Dac’ ai fi vreo pricepută, 
N'ai da gura necerută ! 

(Dobrogea.) 


29. 


Cine are ibovnică, 
“Tare-i pare noaptea mică, 
Plăpumioara uşurică, 
Pernioara micșurică ; 
Cine ibovnică n'are, 
Tare-i pare noaptea mare, 
Plăpumioara grea ?n spinare, 
Pernioara drob de sare! 
(Acelaș.) 


30. 


Cine joacă și nu strigă, 
Face-i-s'ar gura strâmbă, 
C'aşă-i Jocul românesc, 
Obiceiul bătrânesc, 

Să strigăm de veselie, 
Chiuind de bucurie ! 
(Acelaș.) 


3r 


Tot din uşor, măi voinici, 
Că mi-s fetele cam mici, 
Şi de mână, nu le strângeţi, 
Că mânuţele le frângeţi. 
— Ba le-oiu strânge, de-oiu 
Jucă, 
Să-mi răcoresc inimă. 


Că-s micute dar drăguţe, 

Şi cu degete subțiri, 

Cu obraji de trandafiri, 

Şi cu ochi de desmierdat, 

Guriţa de sărutat ! 
(Acelaș.) 


32; 


Tot pe loc, pe loc, pe loc, 
Sä răsaie busuioc, 
Busuioc dela fetiţă, 
Să le sărut în guriţă! 
(Viltoteşti-Fălciu.) 


33. 


Tot pe roate, pe schimbate, 
Şi cu stângul mai departe ; 
Cu dreptul mai înapoi, 
C'aşă-i chipul pe la noi! 

(Acelaş.) 


34- 


Uşurel şi legănat, 
Cum leliţa ma 'nvăţat; 
Legănat şi ușurel, 
Mor fetele după el! 
Uşurel cumu-i mai bine, 
Mor fetele după mine, 
Dar să-mi spuie, li-i rușine! 
(Acelaș.) 


Vaviuntă. 


Uşurel şi legănat, 
Cum leliță ma învăţat; 
Uşurel și mărunțel, 
Ca frunza de pătrunjel! 


35. 
Şi-i dă drumul să se ducă, 
Ca mâncat un miez de nucă, 
Şi-i dă drumul să purceadă; 
Lumea nu cumvă să creadă 
Că mă am cu ea de bine, 
Şi mi-o ţin pe lângă mine! 
(Viltoteşti-Fălciu,) 


36. 


Şede draga la portiţă 
Şi mă strigă din guriţă 
a. cu mâna semne-mi face, 
ă mă duc să nu-i dau pace! 
(Acelaşi 


37. 


Unde-s ochi ca murele, 
Se opresc trăsurele, 
Şi sorbesc păharele! 


38. 


La pământ cu piciorù’, 
Să resară mohorù’, 
Să resară câte-un fir, 
Să se facă trandafir, 
Trandafir de mănăstire, 
Dragile badei copile, 
Copiliţe tinerele, 
Fără dinți şi far măsele! 


(Comnnic. de d-l V, Ungu- 
rean, Bucovina.) 


> 

—Ce ai, Leleo, pe la poale? 
Zurgălăi, bade Ioane ! 
Dă-mi şi mie-un zurgălău, 

Ca să-l pun la antereu! 


40. 
Fie-opinca cât de bună, 
Ca ciobota nu mai sună! 


41. 


—Cum te chiamă, băieţele? 
— «Sărut ochii» mă chiamă, 

Jele ! 
— Naţi un gologan de cinci, 
Vin şi mă sărut aici! 


42. 


Tot pe loc şi iar pe loc, 
Să dea Dumnezeu noroc ! 


299 


43. 
Hai cu una, câtu-i bruma; 


Hai cu două, câtui rotă; 
Hai cu trii, uite-o nu-i! 


44. 


Intre două, nu te plouă, 
Dar cu una totdeauna ! 


45- 


Vine Lelea dela moarà, 
C'o găină neagră 'n poală! 


46. 


Suscumetriţă, jos cumetriţă, 
Mai încet cu dragostei, 
Că s'aprinde pajișteă ! 


47. 


Na, na, na, și nu ți-oiu da, 
Numai că ţi-oiu arată, 
Inima că ţi-oiu strică ! 


48. 


Las'o măi pe Măriuţa, 
Şi haidem pe la Aniţa, 
La Aniţa crișmariţa, 

Că ne dă vin cu cofiţa! 


49. 


Hopai, țupai, țupa, ţa, 
Las'o la påârdalnicà, 
Nu-mi mai stricà dragosteà; 
Vezi-ţi mai bine de-a ta, 
Co să moară, săracă ! 


50. 


Frunză verde alamâie, 
Sa suit Ion la vie, 
Cu trei flori la pălărie 
Şi-a zis Ilenii să vie, 
Că nu-i mai poartă mânie! 


300 


ŞI. 


Foaie verde lozioară, 
De-o vară, de-o primăvară, 
Se culc nevestele-afară ; 
Barbaţii se duc la plug, 
Eu râmân să le sărut! 


52. 


Câţi flacai cu pălărie, 
Toţi ai dracului să fie; 
Numai ibovnicul meu, 
Să fie-al lui Dumnezeu! 

( Negrilești.) 


53. 


Foaie verde de cicoare, 
La ccrşmuţa cea din vale, 
Vinu-i bun și oca-i mare, 
Crişmăriţa-i hâdă tare, 

Beau voinicii de-a călare. 

Foaie verde de-alunică, 
Crișmăriţa-i frumuşică, 
Numarând la bani din punga, 
Beau la vin cu vedrele, 
Și-şi deşeartă pungile ! 


54. 


Trandafir cu doi boboci, 
Tu te mânii, tu te ’ntorci, 
La urmă vii şi mă rogi! 


55. 


Pentru tine,-o desmierdată, 
Mâncăi Vinerea odata, 
Sâmbata o ajunai, 

Pâna ce te sărutai ! 


Variantă. 


Pentru tine-un desmierdat, 
Vineri de dulce-am mâncat 
ȘI Sâmbăt am ajunat! 


56. 


Tot atunci, atunci, 
Vulpea cu papuci, 


Ursul cu nadragi, 
Şi tu cu mulți dragi! 


57. 


Nu pot schimbă ițele, 
Cum joacă fetiţele ! 


58. 


Sai, puicuţo, sai pe luntre, 
Ne-apucă tattău pe punte; 
Sai, puicuţă, sai oboru’, 

Ca ne 'mpușcă vânătorul ! 

(Negrileşti.) 


59. 


Decât o chită de in, 
Mai bine-o vadră de vin! 


60. 


Ţine-o, tine-o, mo ţineă, 
Şi-i dă drumul, hai pe ea; 
Hai cu neica pe șoseă, 

Cu papuci de catifea! 


61r. 


Bun-i vinul, bine-mi place, 
Nu ştiu viei ce i-oiu face; 
la oiu bea cât oiu puteà, 
Şi-oiu plăti când oiu aveà! 


Varianta 4. 


Bun-i vinul, bine-mi place, 
De parale nu-ş' ce-oiu face; 
Eu oiu bea cât oiu puteă, 
Și-oiu plati când oiu avea! 

(Comunic. de d-l M. Lupescu, 
Zorleni-Tutova.) 


Varianta 2. 


Bunu-i vinul, nu-i ca apa, 
Nici friptura nu-i ca ceapa ; 
Eu oiu bea cât oiu puteă, 
Şi oiu plăti când oiu aveă! 

(Acelaş.) 


301 





62. 


Bine-i omul sănătos 

Şi calare şi pe jos! 
63. 
De când n'am pus briciu 
în barbă, 

Barba că mi-a cărunţit, 
Păru ?n cap mi sa albit, 
Fetele mari mau urit, 
Nevestele m'au "ndrăgit ! 

(Buciumeni.) 


64. 
Coalea 'n vale pe hăţaş, 
Prinde mâţa iepuraş. ° 
Nu ştiu, prinde ori se face, 
Gândace, gândace ! 
Negrileşti.) 
65. 


Zur! zur! zur! mărgelele, 
Prăpădii inelele 
Prin toate poienele, 
Da’-mi gasii ursitele ! 
(Acelaș.) 


Ce-ar mai fi, să fie, 
Mortul să învie, 
Uncheșii să crească, 
Boii să vorbească, 

Om să nu iubească! 


67. 
Să trăească cine bea 
Şi gineriu” soacrâ-mea ! 
68. 


Noroc și bine, 
In pântece la mine! 
69. 
Tot pe loc și pe odihnă, 
Ca dracul pe rădăcină ! 
(Buciumeni.) 


Pamfte. Cântece de tară. 


70. 


Frunză verde nalbă neagră, 
Puiculiţa mea cea dragă 
Invălită 'n basmă neagră |! 
Ce să fac s'o desvelesc, 
Inima să-mi potolesc. 


(Comunic. de d-l G. Alv. Sa- 
doveanul, Bucovina.) 


7I. 


Foaie verde fir mătasă, 
Geaba mai mä duc acasă, 
Că n'am nevastă frumoasă ! 
Nici nevastă, nici copii, 
Voinic fără căpătâi! 

(Buciumeni.) 

72 

Cât oiu fi şi-om mai trăi, 
Mocănaș moju mai iubi. 
Cându-i dragostea mai dulce, 
Te lasă şi la oi fuge, 
lea găleata şi le mulge, 
Pleacă cu ele, se duce! 

(Tg.-Ocna.) 


73. 
Foaie verde busuioc, 
Țineți hora cam să joc! 
(Acelaş.) 
74. 


Foaie verde şi-o cicoare, 
Hai cu coada, măi putoare! 


(Acelaș.) 
75: 


Foaie verde solz de peşte, 
Hai la dreapta soldăţește ! 
(Acelaş.) 


76. 


Dragul tatei Ionel, 
N'ai murit de mititel ; 
20. 


a murit acuma, mare, 
ând mare tata parale! 
(Aceluş.) 


77- 


Asta-i jocul de jucat 
Nu-i plăcinră de mâncat; 
Asta-i jocul să-l jucăm, 
Nu-i plăcintă s'o mâncăm! 
(Comunic. de d-l V. Ungu- 
rean, Bucovina.) 


78. 
Zi-i, zi-i, cioară 1 din vioară, 
Cam un foc la inimioară! 


79- 


Buduiu, buduiu, 
Lapten cuiu, 
Mămăligă nu-i! 


8o. 


Şa dus racu să se'nsoare, 
S'a ’ntålnit co broascã’n cale. 
—Ur te duci tu, răcușor? 
—Mă duc, broască, să mă'nsor, 
Că-mi trebue ajutor 
Şi-aici fetele nu vor! 
-—lea-mă, răcuşor, pe mine, 
Că ţie ţi-oiu prinde bine, 
Că am moară după casă, 
Cu chiscoaia pe fereastă. 
—Pe tine nu te-oiu luă, 

Ci eu alta mi-oiu cătă, 

Că n'ai cap de comănac 

ŞI picioare de ciorap! 

— Stăi, răculeţ, nu te duce, 
Că te-oiu ţine'n cântec dulce. 
Dimineaţa oac ! oac ! oac ! 
Şi pe seară miorc! miorc! miorcl 
Cum Îți este ție drag 

Şi broştimii mai pe plac! 

— Broască, de cântecul tău 
Mi-am lăsat cotlonul meu. 





1. Lăutare. 


302 


Eu pe tine nu te vreu, 

Că mai cap de comănac, 
Nici picioare de ciorap, 
Mijloc mai de cingătoare, 
Capul nu-i de legătoare, 

La gât tu nu porţi mărgele, 
In degete mai inele, 

Nici nu eşti fâcută bine, 
Pentrun voinicel ca mine! 


81, 


Nu mă câlcă pe opinci, 
Că eu ştiu ce vreisă zici; 
Nu mă călcă pe opincă, 

Că ştiu eu ce te mănâncă; 
Nu mă călcă pe ciobotă, 
Cå ştiu eu de ce ţi-i poftă; 
Nu-mi tot face din picior, 
Că ştiu eu de ce ţi-i dor! 


Varianta 1. 


Nu mă câlcă pe picior, 
Că şi-oiu pică pe cuptor ! 


Varianta 2. 


Nu mă călcă pe opinci, 
Că te fac de le mânânci! 
(Viltoteşti-Fălciu.) 


82. 


Hai noroc şi sănătate, 
Câ-i mai bună decât toate; 
Hai noroc şi bucurie, 

In deal la Vostanărie? 


83. 


Cine are azi ruşine, 
Nu ştie gustul la pâine; 
Cine strig «amar şi chin», 
Nu ştie gustul la vin! 


84. 

Cine strigă căzăceşte, 
Pânză vara nu ghileşre 
Şi-o ghileşte la Crăciun, 
Când îi gerul numai bun! 


85. 


Trei gutui, trei alămâi, 
De când sa dus dumnealui, 
Nam dat gură nimănui. 
Dar aseară pe 'nnoptat, 

Of, am dat la un băiat. 
Dar băiatul dracului, 

Mă spuse bărbatului, 

Și bărbatul blăstămat, 

Nici o palmă nu mi-a dat, 
Dar grija nu mi-am luati! 


86. 


Hopai, hopai, hopa sus, 
Că leliţa mi s'a dus. 
Nu mi-i ciudă că s'a dus, 
Dar nu-i ciudă că n'a spus, 
N'a lăsat nici un răspuns, 
Nici guriţă de ajuns, 
Mijlocel de desmierdat, 
Ochişori de sărutat, 

i pe urmă m'a lăsat 

a un cal împiedicat?, 
Mai depărtişor de sat! 


87. 


Arde-i două la pământ, 
-Cå acolea-i locul sfânt! 


88. 


Foaie verde lemn de fag, 
Valeo, valeo, ce-oiu să fac, 
Mi-a picat bădiţa drag 
Şi n'am cu ce să-l îmbrac. 
Am o leacă de fuior, 
Incălcitu-i- pe mosor. 

Am o leacă de bumbac, 

Şi nu ştiu cam ce să-i fac; 
Şi mai am pe urm” un sac, 
Dar şi sacu-i boieresc 

Şi m'apucă să-l platesc! 


1. Nu mă socotesc cu totul scăpată. 


2. Impiedecat, la păscut. 


303 


89. 


Când eram cu șapte dragi, 
Mi-erau uliţile largi; 
lar de când stau singurică, 
Şin ogradă mi-i tot frică! 


9o. 


Foaie verde porumbei, 
Ce fâcui şi ce dresei, 
Primar şi notar fusei, 
Socoteală nu-mi dedei. 

Oiu da-o la primăvara, 

Cu capul la mândra'n poală; 
Ori oiu da-o mai la vară, 
Cu capul la inimioară! 


9I. 


Am un leu și am să-l beu, 
an să-l beu cu gustul meu, 
ar nici leul nu-i al meu! 

Ba-i al meu dela bunica 
Şi-am să-l beu cu ibovnica! 


92. 


Azi e-Ajunul, mâni Cră- 
ciunul, 
Sâ taie tica grâsunul. 
Mi-a da şoldul, mi-a da spata, 
Şi la urmă mi-a da fata! 


93. 


Ilenuţo, spune-mi mie, 
Imi dai gura cu chirie, 
Până la Sântă-Mărie, 

Când s'a coace poama ?n vie? 


94. 


Bunu-i, bunu-i vinișorul, 
Dar mi-a băut sumăiorul. 
Dac'o fi tot bun așă, 

Am să-mi beau și cămeşă, 
Şi-am s'o beau cu mândra mea! 


95. 


Bate-o, bate-o din călcăie, 
Si mo lâsă ca să steie, 
Cum nu-ţi lași ibovnică, 
Pe braţele altuiă ! 


96. 


— Cine trece pe la vie? 
—lieș cu pălărie! 

—Și ur se duce Ilie? 
Tocmai la călugărie, 
Şi mau fetele de muncă, 
De mi-l lasă să se ducă! 


97- 


Foaie verde trei alune, 
Mânile pe piept oiu pune, 
Și din gură oiu tot spune 
Cam iubit și-am fost iubit 
Și-am fost tare fericit, 

Tot cu mândra după gât! 


98. 


Frunzuleană și-o alună, 
Decât cu căciula bună 
Și cu amanta bătrână, 
Mai bine căciula rea 
Și amanta tinereă! 


99. 


la te uită la genunchi, 
Că-s făcuţi în patru muchi ; 
la te uită la picioare, 
Câ-s fofezi de rășchitoare! 


100. 


Hai pe loc, pe loc, pe loc, 
Să răsaie busuioc, 

Bucuioc dela Viana 
Sămănat de baba Ana; 
Busuioc cu floricele, 

Fugi la dreapta, baițele ! 


304 


IOI. 


Foaie verde iarbă grasă, 
Vremea mi-i de dus acasă, 
La copii şi la nevastă I 

Da'-i cam vânt şi cam furtună, 
In crişmă mi-i vremea bună, 
Cât oiu fi cu oca plină! 


102. 


Foaie verde mărăcini, 
Am un an şi patru luni, 
De când mă porţi cu minciuni; 
Am să-ţi dau vro câţiva pumni, 
Să te saturi de minciuni! 


103. 


Fetelor nu vă uitaţi, 
Caveţi să ne dăochiați, 
Şi la noapte, de venin, 
Avem să ne 'mbolnăvim ! 


104. 


Uiuiu şi tralala, 
Mă cunoaşte mândra mea, 
Nici n'o chem şi ea-i afară, 
Nici nu-i cer şi ea-mi dă pară. 
Cum mi-arată ţâţele, 
Mi se'ncurcă iţele. 
Când mi-arată sânişorul, 
Mă pârleşte 'n suflet dorul! 


105. 


—Frunză verde pălămidă, 
Badea meu parcă-i obidă ; 
Imi cere câte puţin, 

Și eu de-abiă mă mai ţin! 


106. 


Leleo, flăcâul bogat, 
Nu-i Român de lepădat, 
El cu boi şi el cu vacă, 
Te iea pe tine săracă; 
Tu cu ochi şi cu guriţă, 
Țineţi amândoi căsuţă | 


107. 


Hai Ileano la Galați, 
Să trăim necununați, 
Să spunem că suntem frati! 


108. 


Cine strică casa-i rău, 
Şi îl bate Dumnezeu; 
Cine strică dragostei, 

De mult i-a picat steauă! 


109. 


Frunză verde frunze late, 
C'eşti, badeo, masaratate ? 
Badea îmi tot cere gură, 
Una-i dau şi alta-mi fură, 
Dar asta nu mă ustură! 


IIO. 


Drag mi-a fost în viața mea, 
Drag tiganul cu scripcă, 
Dar acu, bătrân aşă, 

Dragă mi-ar fi şi cobză! 


III. 


Măi mocane dela oi, 
Ce tot vii vara la noi, 
Cum în sat toți s'au culcat? 
Io-ţi dau lapte, tu ce-mi dai, 
Că-ţi pasc oile prin scai? 


112. 


Frunză verde busuioc, 
Mam fost dus la iarmaroc, 
Unde-s de vânzare toate 
Și-am umblat cu «doar şi 

poate». 
Puică vream de cumpărat 
Şi ’ncă alta de lăsat. 
—Măi Române, ia să-mi spui: 
Mândre, de vânzare, ştii ? 
—Măi voinice, nai noroc, 
Mândrelele se vând pe loc, 
Şi se dă-arvuna "nainte, 
Dacă vrei să fii cuminte! 


305 


RR ——————————————— 


113. 


—Frunză verde şi-un dudău, 
Ileano, de dorul tău, 

Mă duc în crișmă să beau, 
— Poi, nu-ţi bei binele tău, 
Şi-mi bei arginţelul meu! 


114. 

Frunză verde iasomie, 
Zis-a badea ca să vie; 
Badea nu-i, că eu m'am dus, 
Şi la mine l-am adus! 


II5. 
Leliţo, tare mi-i foame, 
Dă-mi să mănânc două 
poame ! 
Două poame, două ţâţă, 
Di-mi şi limba din guriţă! 


116. 


Cine ştie slovă veche, 
Mă sărută la ureche; 
Slova veche azi se uită, 
Şi se uită sărutatul, 

Făr de unul în tot satul! 
117. 

Cine trece 'n iminei, 
Tu badiţă, ce mai vrei? 
C'ai cerut şi-aseară gură, 
Când eram în bătătură, 
Şi ţi-am dat de-o sărutare, 
La popasul din cărare! 


G 118. 


Cum nu sunt o floricică 
La o fată frumuşică, 
Floricică, călătoare, 

In zile de sărbătoare! 


119. 

Frunză verde trandafir, 
Na-ţi, leleo, din ist chimir 
Sapte galbeni sa-ţi ieai salba, 
Şi în cap batista albă! 


120. 


Mândruleana mea cu dor, 
Nu mai trage din fuior; 
Fi fuiorul canura, 

Nu mai trage cânepa; 
Fă camăși de burangic, 
Fă-mi și mie un ilic! 


12]. 


Fata azi nu se mai cată, 
De păcate și bogată, 
Toţi se uită 'n ochii ei 
Ca la cei doi bujorei, 
La mărgele și cercei! 


122, 


— Mamă, lasă-mă în sat, 
Ca vecina m'a strigat, 
—Bate-o focul de vecină, 
Nu se cată prin grădină! 
123. 
Frunză verde arțăraş, 
Mă urcai în zărzaraș ; 


Zărzărașul sa uscat, 
Românașul m’a lasat! 


124. 
Frunză verde teiu dubit, 
Cu tine cât am trăit, 


Ai fost, lele, cu dreptate, 
Cum e pe la noi în sate! 
125. 

Vântul bate cu furtună, 
Mândra mea par'că-i nebună; 
Eu o știu, mi-o strâng în 

braţe, 
Şi mi-o leg în patru aţe, 
Ea nu vrea, nu vrea deloc, 
Și eu văd că nam noroc! 


126. 


Unde-s tinereţele, 
Ele, sărăcuţele, 


306 


Mă purtau și le purtam, 
Cu ele mă fuduliam! 


127, 


Frunză verde liliac, 
Sărmanul omul sărac ! 
Plugușorul dacă-și pune, 
Samănă grâiele bune, 
Grâul bun, bună secară, 
Şi-i răsare-un foc şi-o para! 


128. 


Când e omul singurel, 
Nu-i mai rău nimeni ca el; 
Când trăește omuw'n în gloată, 
Rau o duce viaţa toată! 


129. 


Maiculiţa vitrigă, 
Te pune la îndrică, 
S'o dascânţi sara cun băț 
Şi noaptea cun făcăleț, 
lar ziua so pui la hăț! 


130. 
— Frunză verde grâuşor, 
Mi-ai venit cam târzior ! 

— Târziu, că venii pe deal 
Și valea-i din mal în mal! 
131. 

—Cum nu te mai våd olog, 

Så stai noaptea în bárlog! 
—la, mai umblu ca să scap 
Şi-o să-mi ieau lumea în cap! 


132. 


Fetiţo, fapta ţi-i grea 
Şi-am să-ţi dau osânda mea; 
De-ai tăcut, să-mi dai pe mână, 
Gura ta pe-o săptămână! 


133. 
Bine, Doamne, c'ai lăsat, 


Sâ trăească omu ’n sat, 
Caltfel sar sălbătici 
Șin puţin Sar îrozit! 


i34. 
Leliţicd dela Eşi, 


Nu pune bumbi la cămăși, 
Că bumbii ascunse țin 
Bogăţiile din sân ! 


135. 


Nu ştiu-a fi ori nu păcat, 
Când te- apuci de sărutat 
Şi pe vară şi pe fină, 
Ori a fi numai o vină | 


136. 


Joacă, leleo, joacă bine, 
Vad că tragi mereu la mine; 
Joacă că ţi-oiu prinde bine, 
Când m’oiu prinde lângă tine! 


137. 


Crişmă'n deal şi în crişmä’n 
vale, 
Nu-i lucru de cautare; 
Crişmă'n margene de sat, 
Nu-i lucru de lăudat! 


138. - 


Nam nici vin şi nici rachiu, 
Zilele să mi le tiu. 
Am o mândiă, mândra mea, 
Care-mi mai ţine viaţă. 
Când mi-i sete, o "ntâlnesc 
Şi setea mi-o potolesc, 
Din sufletul fecioresc! 


139. 


Ia giăeşte către mine, 
Mândro, că tu ştii mai bine: 
Ce 'nsemnează dragostea, 
De mă țubăești aşă, 

De cu seară până'n zori, 
Mai ales prin cântători ! 





1. Şi n putinlă vreme] sar (pierde). 


307 


140. 


Dac'aş face tot puțuri 
Şi-acarete cu ţurțuri, 
Păcatul nu mi-i iertat, 
C'o fetitam sărutat 
Şi fetița cu bărbat! 


141. 


Toate-s bune, bune fie, 
Cu flori şi cu veselie, 
Toate-s mândre, toate, toate. 
Când în toate-i sănătate | 


142. 


Vorba mea se duce’n vânt, 
Şi voi trageţi la pamânt; 
Vorba mea doar nu vă doare, 
Trageţi câtu-i sărbătoare ! 


143. 


Ia tendură şi mă lasă, 
Că-mi-i inima acasa ; 
la te'ndură și mi-o pică, 
Şi mi-o lasă fâră frica ! 

144. 

Dac'ar fi să mă prefac 
Şi ce-ar fi să mă prefac: 
Face-m'aş un merişor, 
Să mă puien sânişor. 

Şi dacaş fi mândră floare, 
Mar pune la ţâţişoare! 


145. 


Frunză verde şi-o peteala, 
Mândra m'a dat de sumiteală ; 
Eu o chem în deal la mine, 
Ea-mi răspunde că nu vine, 
Dorul meu eu să i-l duc, 
Până când nu mă usuc! 


146. 


De avere nu mă plâng, 
La copii averi să strâng; 


Am nevastă şi căsuţă, 
Şi vin pentro plosculiţă! 


147. 


Peste mine ce-a venit! 
Nevasta s'a îndrăgit 
De-un ţigan cu cobza mare, 
Care-o ţine în cântare! 


148. 


Pentr'o (sle4inăyde rachiu, 
La crișmuțătrdeal mai viu, 
La rachiu aș da mai rar, 
Viu la fata de crişmar! 


149. 
Geaba caţi la udatură, 
Când mai vin în bătătură, 
ži crişmarul te despoaie, 
acă n'ai vin în casoaie ! 


150. 


Mä-sa n'o lasă la poartă, 
Că se poartă cum se poartă 
Că se dă după portiţă 
Ca să-mi poată da guriţă; 
Fată vrednică ca ea, 

Pe lume nu s'a află! 


IŞI. 


Lasă grija banului, 
Banu-i ochiul dracului! 
Puişorii nu-i mai prinde 
Şi la boieri nu-i mai vinde, 
Ci mai bine-i jumuleşte, 
Să mâncăm și să bem vin, 
Caşă pus-am să trăim! 


152. 


Mândro, iar la °'mprumutat, 
Am venit la sarutat ! 
Că la toacă înapoi, 
Ți-l aduc iar înapoi! 


153. 
Ziceţi câtu-i hora largă, 


Că-mi joacă puicuța dragă; 
Ziceţi iute, zicere-aș ! 
Cât are draga coraș! 


154. 


Leleo, leleo, mă usuc, 
La vlădic am să mă duc, 
Ori trimit un puiu de cuc, 
Ca să ceară voie bună, 

Ca să te sărut o lună; 
Să mai ceară şi perman, 
Ca să te sărut un an! 


155. 
Dacă-ţi place fata mare, 
Să te-aştepţi la supărare; 
Dragostea de nevestică 
Iţi aduce mare frică, 
Iar dragostea de vădana, 
Nu te lasă nici co rană! 


156. 


Că leliţa-i lucru rău, 
Se juă pe Dumnezeu 
Că pe altul na iubi, 
Cu altul nu sa 'ntâlni! 
Ochii ştiu şi gura gură, 
Gura spune, ochii fură, 
Când te fură şi pe tine, 
Fură şi pe alții bine! 


157. 


Mâna-i rea, că-i lucru rau, 
Glasu-i dat de Dumnezeu, 
l-ăuzi, ia! 


158. 


Hai cu toți, flăcăi şi fete, 
Să "nvârtim hora cu sete ; 
Azi cu toţii, pân” de-apoi, 
lar de seară câte doi! 


159. 


Placu-mi banii, bogăția, 
Dar ia lasă-i la pustia ; 


Cu avere mai ce face, 
Când fetele nu-ţi dau pace! 


160. 


Grădinele-s plini de flori, 
Fetele roesc la hori, 
Şi-apoi zici că nu trăesc, 
Fetele te învârtesc, 
Fetele te 'ntineresc! 


161. 


Vinul rău te otrăvește, 
Dar tu vezi de potriveşte, 
Nici prea-prea, dar nici de 

loc, 
Dacă vrei să ai noroc! 


162. 


Doamne, Doamnen Nico- 

rești, 

Tot să stai şi să trăeşti, 

Cum trăești în Odobeşti; 

La vecin, deja cu vin, 

La vecină, plosca-i plină. 

La cumătra de-ai intrat, 

Nu mai știi când ai plecat 

Și mai ai şi de umblat! 


163 


Hai să dâm cât mai putem, 
Si "'nvârtim cât mai vedem, 
Că dacă s'a însera, 

—S'a inseră şi s'a 'nnoptă, 
So tulim încetinel, 

Dar acasă nici de fel: 

Pe la casele cu iete, 
Sprintene şi 'ncinse ’n bete ! 


164. 


Când lelea te păraseşte, 
Vinul că se oțăţeşte; 
Am să-l beau acum mai bine, 
Câtu-i lelea lângă mine! 


309 


165. 


Valeu, valeu, fa leliță, 
Ia vino pân’ la portiță, 
In pestelcă şi 'n catrință, 
Să fii fară de credinţă! 


166. 


—Să mă laşi să te sărut! 
—D'apoi prea mult mi-ai cerut! 
— Da'nu vrei, de ce nu poţi? 
— Pentrucă nu las pe toți! 


167. 


Fa leliță ocheşancă, 
Păcat că ești Moldovancă, 
Şi păcat că-s Moldovan, 
Că mai să peţeşti un an! 


168. 


Să mă bată Dumnezeu, 
Că nu sunt vrednic şi eu! 
Unii joacă câte-o fată, 

Eu joc doua dintrodată! 


169. 


Tot le joc pe rând pe toate, 
Pe fine şi pe nepoate; 
Dar să văd la isprăvite, 
Cá doar jocu-i pe plătite! 


170. 


Ochii şi sprincenele, 
Aistea-s belelele ! 
Pentru ochi, pentru obraz, 
Ţi-i mai greu şi mai năcaz! 


17I. 


Decât să șezi co nrîtă, 
Să te căeşti vreme multă, 
Duce-ai bine co fetiţă, 
De ţi-ar da ori nu guriță! 


172. 


Mereu lumea mă întreaba 
Şi-i răspund că mare treabă, 


Cî-s voinic şi joc natânga 
Şi la dreapta şi la stânga! 


173. 


Hai la joc, la joc, fetiţă, 
Că mi-i sete de-o guriţă, 
Jocul eu că -oiu purtà, 

Şi gura ţi-oiu sărută, 

Şi pe-o parte şi pe-altă, 

Şi pe-a ta şi pe-a lteiă ! 


174. 


— Spune, fiico, un'te duci 
Şi seara târziu te culci? 
— Maică, ce fel de'ntrebat, 
Nu ştii că mă duc în sat? 
Maică, măiculița mea, 
De-ai şti, nu mai întrebă! 


175. 

Flăcâul pentro guriţă, 
Cată geaba la portiţă. 
Lucru-i greu până ţi-o sterge, 
Că pe urmă treaba merge! 


176. 


Păcat că nu-s cununat, 
Că de mult te-aș fi lăsat. 
N'am mai face logodnă, 
Bună seara, draga mea! 


177. 


Numai lin şi lin şi lin 
Ca soarele pe senin, 

Ca luna prin nourele, 

Ca dorul mândruţei mele! 


178. 


Cine tace, 
Rău mai face 
Şi-acela de om nu face ; 
Să cântăm 
Şi să jucăm, 
Să cântăm, 


310 


Si chiuim, 
Astăzi să ne veselim ! 


179. 


Haideţi fete şi neveste, 
Ziua de-astăzi nu mai este, 
Joc ca astăzi n'o să fie, 
Nici chiar la Sântămărie ; 
Brâu de-acesta, cu noroc, 
Nu găseşti în iarmaroc! 


180. 


Mult îmi place brâuleţul, 
Să-l învârt cât sătuleţul, 
Şi să baţi coleă cu sete, 
Cum ai fi legat cu bete! 
D'apoi cum ! 


IBI. 


Frunză verde alior, 
Mult aş da să fiu doftor, 
Nwn spitale urgisite, 

Ci la fete îndrăgite; 
Meserie-am învăţat 
Cu nevestele din sat ! 


182. 


Unde-i vinul mai gustos 
Şi traiul mai drăgostos, 
Unde-i locul nimerit 
Pe pământul înverzit, 

Subt copaci, pe la răcoare, 
Acolo grija că moare ! 


183. 
Mă grăesc vecinele 
Cam băut găinele ; 
Dară când nvoiu mâniă 
Şi cocoșul mi l-oiu bea! 
184. 
Frunză verde trei alune, 
Dragă mi-i crișma "n pădure, 
Făcută numai din bârne; 


Vinu-i bun şi pipărat, 

Nu-l pot bea de supărat; 
Vinu-i bun şi oca-i mare, 
Bea voinicii de călare; 
Vinu-i bun și oca-i mică, 
Beau voinicii de se strică! 
fi sfârşit, vezi no. 53, p. 


185. 


Foaie verde tir de crin, 
La crişma lui moş Marin, 
Beau călăraşii la vin. 
Călăraşii ne ’nvățați 
Beau cu caii deslegați. 

Dar Marița crişmărița, 
Scoate vinul cu cotița 

Şi mi-l toarnă prin pahară, 
La vin, măre, se omoară. 


186, 


Badea ci-că-mi are treabă 
i de asta nu mă ’ntreabä 
e iai fac, ce robotesc, 

Cu cine ibovnicesc. 


187. 


Frunză verde bujorel, 
Rea şi-i viaţa singurel ; 
Cum nu dat-a Dumnezeu, 
Şapte fete pe-un flăcău! 


188. 


Ochii văd, inima cere, 
Ce folos când mwai putere; 
Intre mine şi "ntre ea, 
Şade dârză maică-sa ! 

189. 

Să beţi, să mă pomeniţi, 
Cât în lume-o să trăiţi; 
Zile mari eu le fac hram, 
Că altă pomană nam, 


190. 
Ineluş, învârteguș 


311 


Gâci pe cine ochi-am pus ? 
Şi băteă şi dârdâiă; 
Am pus ochi pe dumneată! 


191. 


—Placu-ţi fete, ori nu-ţi plac, 

Intrebare eu nu-ţi fac. 

— Placu-mi fete mi-ar plăceă, 

Că doar asta-i treaba mea! 
Isa, isa-sa ! 


192. 


Mii voinice, dumneata, 
Ascultă-mi şi ruga mea, 
Acasă ţi-i nevasta? 

Spune-i ca o chiam’ a mea. 
Nevasta mea nu-i acasă, 
D'apoi că şi-a ta-i frumoasă! 


193. 


Ia dă 'ncoace plosca ta, 
Că doar seamănă cu-a mea! 


194. 


Cine bea şi nu se lasă, 
Rău-i pentro crişmăreasă. 
Cine nu-mi bea un pahar, 
Bun ar fi de-ar fi crişmar! 


195. 


Ferei dela târgușor, 
Nu-i plăcui că-s .iutor; 
Şi fata din satul meu, 
Tot îmi strigă că nu beu, 

D'apoi da! 


196. 


Leleo, dă-mi cofița 'ncoace, 
Dă-mi şi nu te mai preface, 
Ca să sorb din sorbitură, 
lar de seară ?n bătătură, 
Am să ţi-o pun eu la gură! 


197. 
Foaie verde lăuruscă, 


312 


Zice cuscrul catre cuscră: 
— Am unleu, pe-acela-l beu, 
D= placul lui socru-meu, 
lea şi tu vin de-o pară, 
Pentru biata cuscră-ta ! 


198. 


Frunză verde și-o răchită, 
Am mâncat aseară pită, 
Pită dela fată mare 
Cu piper şi scorţişoare! 
Frunză verde merişor, 
Am băut şi vinişor, 
Dela puica din ulcior, 
De credeam Cam să şi morl 


199. 


Cine bea şi vese!eşte, 
De pacate nu gândește. 
Dumnezeu s'a veselit, 
Când pamântul l-a zidit, 
Dar n'aveă cine să fie 
Cu dânsul la veselie ! 


200. 


Câte-au fost, câte s'au dus, 
Nu sunt stele pe cer sus; 

Câte-or fi, câte-or veni, 
Până când s'o isprăvi ! 


201. 


Fetele ma "ncărunţit, 
Nevestele m'au albit, 
Dar cine ma "mbătrânit ? 
Făra mândra de pe vale, 
Fără nevasta din cale ! 


202. 


Leliţico, cap ușor, 
Ce, nu crezi că-ţi mor de dor? 
Leleo, pasere ușoară, 
Nu-mi veni la inimioara. 
Floare, floare de pe plaiu, 


Nici cât firul de malaiu ! 
203. 


Frunză verde poamă neagra, 
Zi tigane, zi să meargă, 
Zi mai tare, zi așă, 
Sa ne vadă şi lumei ; 
Numără bătaile, 
Să răsune văile! 


204. 


Cine, maică, mi-a fost tată 
Să-l cinstesc o viaţă toată ? 
Cine-a fost, maică, părinte, 
Gândurile i-au fost sfinte, 

Zău aşă! 


205. 


Eu Român cu cinci copii, 
O'ntâlnii, aseară ?n vii. 
Eu Român cu fată mare, 
O "ntâlnii pe la carare; 
Ce *nvăţai la tinereţe, 
Mi-a slujit la bătrâneţe | 


206. 


Frunză verde merişor, 
Toate mi-s cu preţul lor, 
Dar guriţa pare târg, 

Că fetele nu se plâng, 

Nici de fel! 


207. 


De'nsurat m'oiu însură, 
Şi nevastă mi-oiu luă, 
După cum mi-i voia mea! 
— Da bădiţă, ia mai stai, 
Că ţi-s vecinii cam răi! 


208. 


Ia nu fii aşă de rău, 
Ca te vede Dumnezeu. 
Şi mă tem, $o supără, 
De nu te-i astâmpără, 





Lasă şaga mai de-apoi, 
Când om fi noi amândoi! 


209. 


Frunză verde ismă creaţă, 
Nevestica cea isteaţă, 
Cum de n'am și eu mustață, 
Că și dânsa mult te 'mvaţă! 
Drumul ! 


210. 


Leleo, rogu-te frumos, 
Ca să-mi vii la firlimos; 
Leleo, bine te-am rugat, 
Dar să-mi vii pe la 'nnoptat! 


s 2II. 


Fruză verde busuioc, 
Tot eu omul cu noroc: 
Una las, alta 'ntâlnesc, 
Altele mă zăpâcesc! 


212. 


Iuciu-iu ! 
—Nevestică subţirică, 
Nu ti-i frică de nimică? 
—Ba mi-i teamă, teamă mi-i, 
Când de când să nu mai.vii! 


213. 
Omul când nu judecă, 
Tioaga i se "'ntunecă ; 
Când a dat de ce i-i dulce, 
Nici cu popă nu l-ăi duce, 
la așă, aşă! 


214. 


Ș'apoi doar ce mai poftesc? 
Aş vrea iar să ’ntineresc ! 
I-auzi mă, ruşine mă! 


215. 


Şa dus iarna cu omăt, 
De-acù nu mă mai îmbăt. 


Vine vara, săracă, 
Și-oiu să beau cât oiu putea ! 


216. 


Neiculiţa mea vecină, 
Crede-mă că n'am eu vină, 
Şi nici că m'am săturat, 
Dar mi-i friză de bărbat, 
Că bărbatul ţi-i cam rău 

i mă prinde la dudău 

i-a fi vai de capul meu! 


217. 


Cine are viers și cântă, 
Ii pare ziua mai scurtă; 
Cine are vărs duios, 
Pare-i traiul mai frumos! 


218. 


Cât am suflet, cât am gură, 
Ţi-oiu veni în bătătură. 


219. 


Scumpa nenii Mărioară, 
De te-oiu prinde 'n ulcioară, 
Tu cu zile măi scăpă, 
Zilele nu ţi-oiu luă; 

Saua fură eu altcevă, 

e se fură de flăcăi, 

Dar nu de flăcăii răi, 
Auzi, leleo, măi! 
220. 


Trăsnească-te Dumnezeu, 
Că nu-mi faci pe placul meu ; 
Trăsnească-te mai de-apoi, 
Să ne luăm amândoi. 
Acum dacă te-a trăsni, 
Nam pe cine mai iubil 


221. 


Dragostea prin cele tinde, 
Niciodată nu se prinde; 
Numai dragostea de-afară, 
Nu-ţi pare de loc amară! 


222. 


Fata mea-i fată de treabă, 
Numai de gură mă 'ntreabă. 
Ştiu că-i place, tare-i place, 
Şi i-oiu da că n'am ce face! 


223. 


De omul sărac e bine, 
Că pleacă pe la vecine, 
“Tot cătând să se 'mprumute, 
Pe vecină s'o sărute! 


224. 


Fetele de pe la sate, 
Se las’ a fi sărutate; 
Jar cele dela oraşe, 
` Poartă dragostea °n răvaşe 
Şi de mine-s păgubaşe! 


225. 


Frunză verde ghiocei, 
Vina nu-i a bădicăi, 
Că bădica s'a lăsat, 
Vecina l-a fârmăcat,. 
Cartea semne că-i nebună, 
Omul care se răsbună, 
D'apoi nu-i de răsbunat, 
Când dragostea mi-ai stricat? 


226. 


Ce te uiţi aşă, Ifrime? 
Lasă-ţi puica lângă mine, 
Co să ţi-o joc şi eu bine, 
Cum a fi și lângă tine, 

Uite-aşă ! 

227. 

Dacă ai vreo bogăţie, 
Grijă trebuie să-ți fie ; 
“Grijă, mândră, nu aveă, 
Că ea-ţi poartă grija ta! 

228. 


Bat fetele mărurţele, 
Ci ci-că-s fete şi ele; 


314 


Flori la cap şi flori la sân, 
Nu le chem’ și ele-ţi vin! 
Lume, lume! 


229. 


Frunză verde peliniţă, 
Dragă mi-i o copiliță, 
Cu obraji ca doi bujori, 
Cu doi hoţi de ochişori, 

Nu-i aşă? Aşăe mă! 


230. 


Lelea noastră cea frumoasă, 
Şede ziua mânioasă, 
Şede şi se tângueşte, 
lar seara ibovnicește ! 


231. 


De când lelea.i măritată, 
De jurământ îi lăsată; 
Cu ibovnicul dintâi, 

Duce viaţa cu temei; 
Cu bărbatul sa ’nvechit 
Şi dragostea a 'ncepat! 


232. 


Hai cu toți să dăm la peşte 
Și să tragem voiniceşte, 
Şi-apoi, ca să avem noroc, 
Bate, măi, numa *ntrun loc! 


233. 


Bată-l focul de bărbat, 
Că de când mam măritat, 
Seara nu m’a sărutat; 

Dar îi bun şi ma ’ntrebat ; 
Mândruleţul cui l-am dat? 


234. 
Nu mai plângă, zâu aşă, 
Că şi tu te-i mărită, 
Și-ăi găsi şi tu bărbat, 
După chipul rău aflat! 


315 


235. 


Ce folos că eşti frumoasă 
Şi frumoasă, voinicoasă, 
Cu ochi negri, două mure, 
Veveriţă din pădure. 
Că-mi eşti Qâtpexam şireată, 
Care 'nşeală ea toată, 
Câte unul rând pe rând, 
Și nu-i poartă nici un gând, 
Că-i păcat pentru "'nșelat 
Și chin mare ci-că n iad! 


236. 


După fete nu umblă, 
Că le poartă Sâmbăta; 
Eu păţitu-s, eu și zece 
Și m'am fript în apă rece 
Și durerea nu-mi mai trece! 


237. 
Cându-i vremea de batute, 
Fetele nu-s fudulite ; 
Când le cei şi nu "ndrăznesc, 
Şi pe urmă întră iară, 
Par'că se feresc de pară! 


238, 


Mândra mamei de fetiţă, 
Să ieşi până la portiţă, 
Să goneşti hoţul din poarta, 
Să-l gonești până 'n pădure, 
Dar să vezi să nu te fure! 
239. 
Fată mică, mititică, 
Niare fiică de bâdică; 
De-i înalt şi mladios, 
Pentru lelea-i tot frumos! 
240. 


Când eşti cwn urit la muncă, 
Inima ţi se usucă, 
Puterile se sleiesc 

Şi perii ţi "năpârlesc! 


1. Obişnuit: spărieți. 


241. 


Frunzuliţă alunecă, 
Drăguliţă draga mea, 
Te-aș lăsă, dar nu mă "'ndur, 
Nu mă ’ndur ca să te fur! 


242. 


Up te duci tu, fa fetică? 
Pân’ la moară, măi bădică, 
Să mai macen dragosteă, 
S'o mai dau şi altuiă! 


243. 


Măi Jidane, dă cu noi, 
Că miroşi a usturoi, 

Dar să nu te uiţi la fete, 
Că le bagi în spariete: 


244. 

Nu mai plânge, măi bădiţă, 
Că de-abiă-s o copiliţă ; 
Nu-ţi ascult nevoilă, 
Dacă-ţi curg lacrămilt, 
Nu-mi place nici un flăcău 
Şi mă crede Dumnezeu! 


245. 


Frunză verde frunzulică, 
M'am trezit la ibovnică, 
Când plecasem înspre moară, 
Cu sacul pe subsioară! 


246. 


Mândruleană, mândra mea, 
Dă ’ncoace supărarea, 
Şi eu ţi-oiu lăsă pe mână, 
Cântecul şi voia bună! 


247. 

Dac a fi şi 'n iad aşă, 
Cum se află 'n casa mea, 
Când a fi să mă sfârşesc, 
În cer am să mă trezesc, 
In locaş dumnezeesc ! 





248. 


Dacă-i spui că nu-ți mai 
place, 

Ea nu-ţi mai dă de loc pace, 

Orice-ai spune, orice-ai face ! 


249. 


—Miăi bărbate, lucru rău, 
Parcai fi şi-acum flăcău, 
Până azi nu Sa "'ntâmplat 
Acasă să fi 'noptat. 

Și nu ştiu când so curmă 
Cu ticăloşia ta! 

Și-apoi dac'aş vrea şi eu, 
“Aş aduce ’n locul tău! 

— Ba la asta mai gândi, 
Că bine n'ai nimeri! 


250. 


Crişmäriță blestămată, 
Ia să-mi dai o limonată, 
Dar s'o ieai dela răcoare, 
Că ţi-oiu da o sărutare! 


251. 

Drăguţa nesărutată 
Ca vita neţeselată ; 

De nu-i ceri guriţă azi, 
Mâni îţi face vreun năcaz! 
252. 

Am o boală şi-am să mor, 
Că-i boală de bădişor, 
Și-am să mor, că vreau cevă, 
Care-mi are bădiţă ! 


253. 

Fata mamei, nu te duce, 
După cel cu buza dulce, 
Ori după omul frumos, 
Că frumosu-i puturos 
Și tu mai nici un folos! 


254. 
Pentro fată de oraş, 
N'aş strică un bujoraş. 


Pentr'o tată dela târg, 
N'aş jură că n'am so plâng! 


255. 


Seara bună mi-aş luă, 
Nu mă ’ndur de dumneată, 
Că şi-i dulce guriţă! 

(Comunic. de d-l D. Dan, Bu- 
covina.) 


356. 


Frunză verde de omag, 
A dracului foame trag, 
Pentrun om care mi-i drag! 

(Acelaş.) 


257. 

Bate vântul, mări, bate, 
Bate vântul peste munte 
Şi-aminoasa-a doruri multe. 
Bate vântul välurèle, 
Şi-amiroasă-a dor şi-a jele, 
Dela locurile mele ! 


(Comunic. de d-l L. Mrejeriu, 
Crucea-Suceava.) 


258. 


Arde-mi-te-ar focul Jii, 
De trei ori te ocolii, 
Ce cătai, nu mai găsii. 
Cătai şiruri de mărgele, 
Şi papuci cu găurele, 
Cum îi plac puicuţei mele 
(Acelaş.) 


259. 
Frunzuliță trei masline, 
Niciodată nu e bine, 
Să-ţi ieai nevasta cu tine. 
Foaie verde şi-o laleă, 
Când te-i duce undevă, 
Şi-o fi şi ibovnică, 
Şi-i vorbi cevă cu ea, 
Și te-a vedeă nevastă, 
Şi pricina că-i gată! 
(Comunic. de d-l H. N. Ţapu 
Novaci-Gorj ) 


260. 


Daţi copii cu gurile, 
Cam gătat minciunile; 
Bagă mâna după ladă, 
Scoate la minciuni grămadă ; 
Bagă mâna'n gecărau, 
Scoate la minciuni mereu; 
Bagă mâna pe sub pat, 

Că mai e un sac legat. 

(Acelaș,) 


261. 


Auzit-am, auzit, 

Neică, neiculiţă, 

Auzit-am o minciună, 
Neică neiculiţă 1, 

Că Mureşu-i apa bună, 
Cine bea se şi cunună. 
Hai să bem, mândro, și noi, 
Sa ne luăm amândoi! 


(Comunic. de Păr. I. C. Bel- 
die, Stoenești-Bucovina.) 


261. 


Sub stejarul rătezat, 
Şade Ghiţă jos culcat 
Şi-i cată Raruca'n cap. 
Las” să-i cate, nu-i păcat, 
Că i-a fost amurizat! : 


(Comunic. de d-l T. Popovici, 
Griviţa-Tutova.) 


263. 


De-aş fi gras cât un buriu 
Şi cu barba pân” la brâu, 
De dragoste tot mă ţiu. 


(Comunic. de d-l L. Mrejeriu, 
Crucea-Suceava.) 


264. 


Cum n'aș fi şi eu catană, 
De-ar fi pușca de tocană, 


1. Refren. 


Pamfilo, Cântece de ţară. 


317 


Patrontaşul plin de zamă; 

Cuin n'aș fi şi eu răguta, 

De-ar fi puşca de cucută, 

Patrontașul plin de urdă! 
(Acelaș.) 


265. 


Pentrun puiu care mi-i drag, 
Trei zile de vară fac; 
Pentru care mi-i urit, 

Fac un ceas şi-mi pare mult! 

(Acelaș.) 


266. 


—Floricică naramgie, 

Mult îmi zice lumea mie, 
Că tu-mi eşti drăguță mie! 
— Lasă lumea să vorbească, 
Numai puiul să-mi trăească! 
— Şi viţelul de sub vacă 

Şi puica care mi-i dragă! 

(Acelaş.) 


267. 


Foaie verde de năut, 
Toate vin, toate se duc, 
Ce-am iubit nu pot să uit, 
Până mo băgă 'n pământ. 

lea-mă, Doamne, și mă 

pune, 
Unde-s nevestele bune, 
Şi bărbaţii duși în lume, 
Să fie ţuică de prune! 
lea-mă, Doamne, și mă lasă, 
Unde-s neveste frumoasă 
Şi bărbaţii duși la coasă! 

(Comunie. de d-l I. Niculau, 
Coropceni-Vasluiu.) 


268. 


Foaie verde murele, 
Frumoase sunt unele, 





Şi nu le ştiu vorbele, 
Când se duc cu pânzele, 
Să mă duc după nuiele, 
Să-mi petrec ziua cu ele! 


(Comunic. de d-l H. N. Ţapu, 
Novaci-Gorj.) 


269. 


Cine joacă și nu strigă, 
Face-i-s'ar gura strâmbă, 
Nar mai aveă mămăligă, 
N'ar mai aveă bani în pungă! 

(Acelaș.) 


270, 


la mai zi măi scripcăraș, 
Că ţi-oiu da un creiţăraş; 
Iar de-i zice binişor, 
Eu ţi-oiu da un puisor ; 
Şi de-ai zice cu alean, 
Ți-oiu svârli şi-un gologan. 
(Acelaş.) 


271. 


Zi, badeo, cu fluierul, 
Că şi-oiu coase gulerul; 
Astăzi, mâne, coase-l-oiu, 
Cu telega cu doi boi! 

(Acelaș.) 


272, 


Foaie verde trei măsline, 
Fata care joacă bine, 
Strânge-o, neică, lângă tine, 

Strânge-o bine de mijloc, 
Căi prea subțire cu toc! 


(Comunic. de d-l D. Mihala- 
che, jud. Muscel.) 


273. 


Vecina de lângă casă, 
Niciodată nu te lasă! 


274. 


—Une duci tu, măi Gheor- 
ghiță? 

— La Craiova, Niculiţă! 

— Gheorghiţă, dacă te duci, 

Puiculiţei ce-i aduci? 

—Am să-ţi ieau, puică, cercei 

Să te 'mpodobesc cu ei; 

Şi-amsă-ţiieau, puică, mărgele, 

Să te 'mpodobesc cu ele! 


275. 


—Frunză verde apărici, 
Ce lucrezi Catinc aici? 

— Lucrez la cămeşa ta, 
Cu aţică de-o pară, 

Cu fluturi câţi a'ncăpeà! 


276. 


Frunză verde teiu dubit, 
Dumnezeu m'a potrivit 
Intr'o groapă cu urzici, 
Ce-mi făcu pielea beşici. 
Mă dusei la sărutat, 

Nu puteam de scărpinat, 
Şi-am Stat numai pe la gard! 


277. 


Frunză verde paiu secară, 
Mărioară dela gară, 
Cum ai rămas tu vădană? 
—Da's vădană şi frumoasă, 
Cu trei copilaşi în braţe. 
Unu-l chiamă Constantin, 
El știe drumul la trin; 
Unu-l chiamă Neculai, 
El ştie drumul la rai; 
Unu-l chiamă Ghiorghieș, 
El ştie drumul la Eş! 


278. 
Viorică, vioreă, 
Ce-ai crescut în calea mea, 
Aşă "naltă subțireă, 
Potrivă de seama mea! 


279. 


Tot uşor, că-i binişor; 
In fundul paharului, 
Sânătatea omului! 


B.  STRIGĂTURI MUŞCĂTOARE 


1. In ciuda fetelor și nevestelor. 


I, 


Ce mă râzi, leliţo, hăi, 
Că mi-s pantalonii răi? 
Am acasâ două oi, 

Şi mi-oiu face alţii noi! 


(Viltoteşti-Fălciu.) 
2. 


Săraca nevastă-mea, 
Când fi ard câte ună, 
Cum zice, zice şi ea! 


(Comunicată de d-l M. Lu- 
pescu, Bogdăneşti-Suceava.) 


3. 


Frunză verde trei aluni, 
In grădina cea cu pruni, 
Fac fetele rugăciuni, 
Sâmbătă, Duminică, 

Să se poată mărită! 


4 


Mărită-te borhotină, 
Nu şedea fată bătrână, 
Că şi dracul s'a 'nsurat, 
Şi tu nu te-ai măritat! 


3. 


Cât am vint prin nouă sate, 
N'am văzut Caici căscate; 
Cât am umblat pe la munte, 
Nam văzut Caici urite! 


6. 


Săracii boii cornuţi, 
Cum însoară nişte muţi! 
Săracele sutele, 

Cum mărită slutele! 


7. 


lu-iu-iu pe Dealul gol 4, 

Că mireasa mare tol, 

Dg’ i-a face mirele, 

Când a tunde cânele; 

Şi l-a tunde după cap, 

Ca să-i pară ţolul lat; 

Şi l-a tunde la spinare, 

Ca să-i facă ţoţul mare! 


8. 
Ferele dela Galaţi, 
Cu papucii cărăraţi, 
Cu boi buni de plugărie, 
Arä fălcii de moșie. 
Șoldarana, 


1. Dealul gol e colţul de răsărit-miazăzi al moşiei Țapului, o parte 


nisipoasă. 


320 


Şoldarana, 
Ghioldaruna 
Na la fuca, fucărele, 
Na! 
Fetele din Buciumeni, 
Cu nasul de buruieni! 
Şoldarana 
Şoldarana 
Ghioldarana 
Na la ţuca, ţucărele, 
Na! 1, 
Fetele din Cernicari, 
Cu nasul mâncat de cari. 
Fetele dela Odaie, 
Cu buricul ca de oaie. 
Fetele din Bivolari, 
Par'că-s tete de ciurari. 
Fetele din Negrilești, 
Svârle cu craci'n fereşti! 
Fetele dela Nărteşti, 
Dă guriţa pe fereşti! 


9. 

Şezi cu mine, nu cu altul, 
Mâi Mărando, măi, 
Ţi-a mâncat lupul mânzatul, 

Măi Mărando, măi! 2 
Și vaca din bătătură 
Şi-ai rămas cu limba-n gurâ! 


10. 
Du-te-acasă și te la, 
Ilenuţă, fa, 
Că poate te-i mărită, 
Ilenuţo, fa!s, 
Cun flăcău de seama ta. 
Să faci gardul de mărar, 
Cu parii de leuştean, 
Să viu la voi tot mai rar; 
La urmă de pătrunjel, 
Să nu mai viu nici de fel! 


1. Refren. 
2. Refren. 
3. Refren. 


II. 
Ici îi tină, ici ti glod, 
Ici mi-i bărbăţelul mort. 
Ce să fac ca să-l desgrop? 
la să 'ntreb pe protopop! 
rotopopul ce mi-a spus? 
Cine moare putrezeşte, 
Care-i viu se veseleşte! 
Şi să beu şi să mânânc 
Și pe pământ să mă spurc! 
Varianta 1, 
Ici îi tină, ici îi glod, 
Ici mi-i bărbăţelul mort, 
Cum să fac ca să-l desgrop? 
Co să-i vând izmenile, 
Şi să-i port pomenile ; 
Şi să-i vând şi pălăria, 
Să-i ridic și panaghia! 
Varianta 2, 
Ici îi tină, ici îi glod, 
Ici mi-i bărbăţelul mort, 
Ce-oiu să fac ca să-l desgrop? 
I-oiu vinde izmenile, 
Să-i ridic pomenile; 
Şi-oiu să-i vând și-o pălărie, 
Ca să-i dau o leturghie, 
Dar decât l-oiu desgropă, 
Mai bine-oiu bea şi-oiu mâncă! 
(Viltoteşti-Făleiu.) 


12. 


Zis-am leana trei lalele, 
Am o cârnă de muiere, 
Vai de păcatele mele, 

Ma "'mbătrânit fără vreme! 

Alta zis-am iarbă grasă, 
Când ai nevastă frumoasă, 
Tot binele ţi-i în casă, 


4. Se suprimă o variantă ce cuprinde vorba fizură, coruptie din frizură. 


Lumea-ţi pare mai frumoasă, 
De sărăcie nu-ți pasă. 

Iară eu cu cea zăluda, 

Nici Dumnezeu nu-mi ajută ! 
Nici mâncarea nu-i mâncare, 
Nici purtarea nu-i purtare, 
Umblă ca o aratare, 

Nici un Dumnezeu nu are! 


(Negrileşti.) 


13. 


Femeia care iubeşte, 
Spală noaptea şi cârpeșşte, 
Dimineaţa leagă capul, 
Să n'o priceapă bărbatul! 
Dar bărbatul dracului, 
Dă în cornul capului, 
Sparge cuibul dracului ! 


14. 


De când bărbatul sa dus, 
Nici un fir n'am pus pe fus, 
Cinci ocă pe gât sau dus. 
La un fund de poloboc, 
Am lăsat furca zălog. 

Mai dă, domnule, o cană, 
Am scăpat fusul pe vrană! 


15. 


Bată-l focul de bărbat, 
Că n'a făcut patul lat, 
Să "'ncapă şi celalalt, 
Celalalt care mi-i drag. 
Şi l-a fâcut dintro blană, 
Să n'aibă nici o pomană. 


16. 


Scurta, berca dela Eşi, 
N'are poale la cămeși; 


1. Se pronunță sahagnila. 


321 


Iară cea din Dorohoi, 
N’are poale dinapoi! 
(Negrileşti.) 


17. 


Hora-i mare, fete mare, 
Cau murit de gălbinare; 
Câte una ce-a rămas, 

A pus tulpanul pe nas! 


18. 


Mă dusei la soacră-mea, 
Să văd zestre ce mi-a da: 
Soacră-mea cum mă vedeă, 
Ea la masă mă puneă, 

Dar mâncare ea ce-mi da? 
Mămăligă pe-o surceă, 
Lapte acru 'ntr'o luleă! 


19. 


leşi, nevasta, de sub pat, 
Că de-acum nu te mai bat, 
Cam pus gârbaciul pe moiu, 
Şi te-oiu bate mai de-apoi! 


20. 


Sărmanul, bărbatul meu, 
El munceşte şi eu beu; 
El munceşte la Galaţi 
Şi eu beau cun dorobanţ; 
El munceşte la Brăila 
Şi eu beau cu sabamilat; 
El munceşte cu sudori 
Şi eu beau cu roșiori; 
Câte păhăruţe beau, 
Atâtea ciomege ieau ; 

Eu le beau și neplătite, 
El le dă nesocotite! 


2). 


Merge nora la fântână 
Cu cămaşa soacrin mână 


Și-o afund'odată ?'n baltă 
Și-o aruncă peste poartă : 
— Ţine-o, soacro, că-i spălată! 


22. 


Harnică-i nevasta mea, 
Harnică-i, dracul s'o iea, 
.. 2 > . A Pi 
Că ’ntro lună ţese-o lână 

Şi întrun an ţese-un su- 
man. 1 


23. 

Ca nevasta cu bărbat, 
Când mai are șapte °n sat, 
Pe sub pat nu mai încap, 
Prin tindă se trag de cap. 
In cel colţişor de vie, 
Acolo nu se mai ştie. 
Şapte stau la cheotoare, 
Cinci îşi dau palme pe-afară! 


24. 


—Teleleu pe la Hârlău, 
Dar la Huda, sburdă urda! 


25. 


Lionică, puiu de curcă, 
Vin la tața de te culcă! 
(Vizureşti.) 


26. 


Taci mireasă, nu mai plânge, 
Că la maică-ta te-oiu duce, 
Când a face plopul mere 
Şi răchita vişinele, 
lar răsteul micșunele 
Şi proțapul mere dulci, 
Atuncea şi nici atunci! 


27- 
—Cuconiţă, dumneată, 
Borş cu crupe ai mâncă? 


1. Se suprimă apoi o strigătură. 


322 


—Aş mâncă și cu tărâţă, 
Numai să-mi zici cuconiță!? 
(Jud. Tecuciu.) 


28. 


Câte fete 'n sat la noi; 
Toate-s bune de cimpoi; 
Numai una-i mai frumoasă, 
Şi aceea-i căpăţinoasă ! 


Variantă. 


Câre fete 'n sat la noi, 
Toate-s bune de cimpoi; 
Mai este una de popă, 
Aceea-i bună de tobă! 


29. 


Fetele dela Galaţi 
Poartă coc şi păduchi lați, 
Dar fetele din Brăila 
Îţi tot cer încoa' câciula, 
Pån’ ţi-o vând în trei parale, 
De-şi cumpără portocale +: 


30. 


Oi, săraca fata mea, 
Cu mătura nu şti” da, 
Bucate nu ști” gătă! 
Dar la joc se şti” ndesă! 


31. 


Săraca nevasta mea, 
De e bună, de e rea, 
Eu îmi ţiu casa cu ea. 
Toată ziua la oglindă 
Şi gunoiul după tindă. 
Pune boii la tânjală, 
Imi scoate gunoiu-afară ! 


32. 


Foaie verde foicică, 
Are maica de-o fetică ; 





Când îi poruncesc de muncă, 

Isi iea perna şi se culcă, 

Ori gândeşte tot la ducă. 
Foiceă de lepădat, 

Eu o 'ntreb de măritat, 

Ea-mi strigă că n'a mâncat: 

Se fepeșie lată ?n pat 

Tot gândind la măritat 

Și tot dorind de bărbat. 
Mândruliţa mea, mândruţă, 

Drăguliţa mea drăguță, 

Toată ziua se oglindă 

Și gunoiul până'n tindă; 

Hai să prindem şase boi, 

Să mai scoatem din gunoi! 


(Vezi aici No. 31.) 


33. 


Frunzuliţă dintre vii, 
Are mândra nişte ii; 
Trei sunt rupte, patru sparte, 
Două nu se ţin pe spate! 


34- 


Omu'n lume multe vede: 
La o casă şapte fete, 
Şi fântâna sub părete, 
Apă ?n cofă nu se vede, 
Cinele moare de sete! 


35. 


Are baba, ce să zic, 
Are baba un bursuc, 
După dânsul mă usuc! 


36. 


Joacă, puică, nu te da, 
Că te-a istovit muncă, 
Toată ziua torci pe nas, 
Ca pisica n'ai popas. 
Noaptea săpi prin bătătură, 
Cu iubitul gură 'n gură | 


323 


37. 

Aseară mersei la baltă, 
Să trec în partea cealaltă. 
Când să trec, mă 'mpiedicai : 
Ce găsii când mă plecai? 
O furcă cun fus în ea 
Şi-o urzeal' alătureă, 
Festelită și încălcită, 

De ţesut neisprăvită ! 


38. 


Noră *n casă de-oiu luă, 
A aveă cine mă la 
Şi cine mă pieptenă? 


39. 


—Hai, lele, să ne iubim! 
—Unde să ne întâlnim ? 
—La părul cel retezat, 
Unde asear am aşteptat! 
—Hai, neică, să ne luăm, 
—Ba mai bine-așă să stăm, 
Că mai am vreo două fete, 
Cari nu-și incap în bete! 


40. 


—Leliţcano, din Ploeşti, 
Cu bărbatul cum trăeşti? 
—răesc bine, ca cu dracul 
Că şi-aseară mi-a spart capul; 
Şi mi l-a spart cun băltag, 
Că am gură şi nu tac! 


41. 


— Du-te, fată la viței! 
—lĪa lasă-mă, mamă-hăi, 
Mâncă-i-ar lupul viței! 

— Du-te, fară, la flăcăi ! 
— Tot o fugă, mamă-hăi, 
Să-i ajung, că-s nătărăil 


42. 


Iu-iu-iu la Călmăţuiu, 


324 


Luai fata lui Ţuguiu; 
Şi-o luai şi-o pieptănai, 
Dar la gură mo cătai! 


43. 
Nu-mi da, lele, cu piciorul, 
Că, ca mâne-ai să-mi duci 
> 
dorul! 


44. 


Când eram la mama fată, 
Mâncam turtă coaptă 'n vatră. 
Iar de când m'am măritat, 
Numai bătăi am mâncat! 


45. 


Sus e cerul, jos pământul 
Şi tu, proasto, mai știut-o! 


46. 


Ia vezi, bato Dumnezeu, 
Cum cată la mine rău! 
Eu îi spun că-i șade bine, 
Ea svârle cu cârpa în mine; 
Eu îi spun că-i șade rău, 
Ea svârle cârpan pârău! 


47. 


— Hai, nevastă, la prăşit!| 
— Valeo, râu m'am bolnăvit! 
—Hai, nevastă, la băut! 
—Bodaproste, mi-a trecut ! 
Fă “nainte că te-ajung | 

Hai, nevastă, la cules! 
—Valeu, boala m'a întors! 


Variantă. 
— Hai, nevastă, la prășit! 
—Baiu! rău m'am bolnăvit! 


—Nevastă, la secerat! 


1. Mă duc în. 


Nu-mi pune și tu oftat! 
—La coasă nu mă mai duc, 
Pentru tine mă usuc; 

Mă în 1 crişmă ca să beu! 
—laca mă gătesc și eu, 
Så beau de necazul meu! 


48. 


Foaie verde foaie lată, 
Omule, eu sunt mai moartă, 
Cânepa pică de coaptă! 
lea-ţi coasa și gresiă 
Şi-mi cosește cânepă, 

Şi mi-o vinde fără preţ, 

Că eu Lunea nu lucrez. 
Marţi e zi de sărbătoare, 
Miercurea-i de fară mare, 
Joia-i rău de dobitoace, 
Vineri nici dracul nu toarce, 
Sâmbăta ne ghilosim, 
Duminica ne gătim! 


Varianta 1. 


Măi bărbate, fi cuminte, 
lea cânepa și mi-o vinde, 
Şi mi-o vinde fár de preţ, 
Că eu Lunea nu lucrez, 
Marţi îi zi de sărbătoare, 
Miercurea-i de fată mare, 
Joia-i pentru dobitoace, 
Vinerea iar nu se toarce, 
Sâmbăta la periat, 

De chite m'am speriat, 

In pivniţă tot mam dus, 

Pe fus nici un fir n'am 
pus! 

Bat-o focul, bat-o, cană, 

Cam scăpat fusul pe vrană, 

Când în dosul pivniții, 

Iaca sacul cu câlţii, 

Luaţi sacul de-acolei, 

Că-i dau foc, pe legea mea! 


Varianta 2. 


Bavo focul cânepă, 
Că mi-a scurtat cirța mea! 
Iea-ţi, bârbate, coasa ta 
Şi te du la valea rea, 
Şi cosește cânepă ; 
Și-o coseşte mai de sus, 
Să n'am ce pune pe fus. 
Iea-ţi, bărbate, calul 1ău, 
Şi-ţi du cânepa la ghiol, 
Poate co da Dumnezeu 
Şi-o veni apa pe mal, 
Şi-o trage cânepa 'n ghiol, 
Şi poiu face nici un ol! 


49. 


Nu pot ţese, nici să cos, 
La horă mă "'ndes, mă "'ndes, 
Iar la furcă dorm și b.. 


5o. 


Soacră, soacră, poamă acră, 
De te-i coace cât te-ai coace, 
Poamä dulce nu te-i face ! 
De te-ai coace-un an și-o vară, 
Tot eşti acră şi amară! 


ŞI. 


„Sa "ntâlnit cun Turc că- 
lare ; 

—Bună ziua, Turc călare! 

—Nu ţi-i toanta de vânzare? 

—De vânzare-i sărmană ! 

— Dar cât mi-ei cere peea? 

—O sută de lei bătuţi, 

Celelalte mărunțele, 

Că am nevoie de ele. 
Turcul sta, tot socotiă, 

Toanta plângeă și oftă. 


1. Poreclă. 
2. Refren. 


325 


e ———— 


— Taci, toanto, şi nu mai 
plânge, 

Că-i fi doamna curților 

Și stăpâna slugilor! 


52. 


Măriucă, pânză "ncurca ! 
Plânge în palme şi-o des- 
curcă ! 


53. 


Fata mare, joacă °n joc 
Și nu poate face-un foc. 


Variantă. 


Fata mea-i bună de joc, 
Şi nu știe face foc, 
Ştie numai ce-a 'nvăţat: 
Cum să stea la sărutat! 


54. 


"Avut mama o copilă, 
Gura mamei, gură, 
Și-a dat-o la "nvăţătură, 
Gura mamei, gură! 
Casa nu mai mătură, 
Străchinile nu spală, 
Puse oala să se lea, 
Şi-o puse de Vinereă, 
Să se lea Duminică! 


55. 
Când Sar ţese pânza ’n 
baltă, 
Fără iţe, fară spată, 
Ar ţese și-a mea netoată! 
56. 


Pusei pânza după casă, 
Câţi or trece, toţi s'o ţeasă! 


es o natră, rup o spată; 
es un cot, îl svârl în pod, 
Cine mi-o 'nodă un fir, 

Ii dau un pahar de vin; 
Printre iţe, printre spată, 
Paşte-o iapă deşelată ; 
Printre ite, printre sul, 
Paște-o iapă şi-un cal sur! 


59. 


Iarna grea, femeia rea, 
Mi-au mâncat puterea mea! 


60. 


Câte sunt, leleo, pe tine, 
Toate-s făcute de mine; 
Numai tulpănaşul tău 
Acela-i de bărbat-tău. 
De-i cătă, leliţo, bine, 
Și-acela-i făcut de mine! 


61. 


Oi, săracă coadă lată, 
Ce spurcat mare te poartă! 


62. 


Sirmana nevasta mea, 
Puse oala să se lea, 
Şi-o puse de Vinereă, 
Să se lea Duminica, 
Dar o brâncă de purceă, 
De oală se scărpină, 
Oala că mi-o râăsturnă, 
Nevastă-mea lăcrămă! 
Taci, nevastă, nu mai plânge, 
Că te-i unge când a ninge, 
Și te-i la, când a plouă! 
(Pentru sfârşit, vezi sfârşitul 
dela no. 1872.) 


Varianta 1. 


Frunză verde de laleă, 
Săraca nevasta mea, 





1. Acela-i făcut de bărbatul tău. 


2. lu pron. pop. în Ţepu. 


326 


Puse oala să se lea ; 

Au crescut bureţi sub ea. 

O lupchită 1 de purceă, 

Dete oala peste ea, 

Şi-o opări bine—ha ! 
(Comunic. de d-l D. Miha- 

lache, Goleştii-Badii, Muscel). 


Varianta 2. 


A dracu”, nevasta mea, 
Puse oala să se lea 
Şi iarba crescu sub ea. 
Puse oala şi-un cazan, 
Că nu sa lăut de-un an! 
Și veni un porc râpat, 
Dete oala peste cap! 
—Fire-al dracului de porc, 
Eu credeam că suflă 'n foc! 


(Comunic. de d-l N. I. Dumi- 
traşcu, Boureni-Dolj.) 


63. 


Oi, săraca nevastă, 
A pus furca pe tejgheă 
Şi s'a pus la refened. 
—De când bărbatul sa dus, 
Nici un fir n'am pus pe fus, 
Trei ocă de vin sau dus! 
Dar tâlhăraşul de fus, 
La bărbat s'a' dus şi-a spus: 
— Bărbate, nevasta ta, 
A pus furca pe tejgheă 
Şi sa pus la refeneă. 
Un fir pe mine na pus, 
Trei ocă pe gât sau dus! 
Bărbatul cum auziă, 
Drept la crişmă că trâgeă. 
— Nevastă, nevasta mea, 
Laso la pârdalnică! 
— Na bărbate-ocă şi bea! 
Arzo focul cânepă, 
Mai bună-i americà ! 


1. Refren. 


64. 


Oi săraca baba mea, 
Cum îi place mazereă, 
Iar la bob face potop! 


65. 


Bată-re focul, lăcustă, 
Că m'ai fâcut fără fâstă; 
Fără fâstă, fără pan 
Fără popusoiu de poftă! 

66. 


— Joacă, fată, ce-i jucă, 
Du-te-acasă și-i mâncă, 

Că ţi-a fript mă-ta mâţa ! 

— Lasă-mă, bade să joc, 
Cam rășnit în tăbâltoc 
Şi-am pus mâncarea pe foc, 
Să-mi fie pe Joi de joc! 


67. 

Asta-i, asta-i leliţă, 
Co cunoaşte bădiţă. 
Și 'ncă și cu ochii-i face; 
«Ia vin, vin, bădiţă °n coace!» 
Şi-i arată grâdină, 
Grădina cu cotituri, 
Bună de tăvălituri ! 


68. 


Pe dealul la Dărmăneasa 
Mi-a mâncat lupul nevasta, 
Şi-o câtai cu lumânarea 
Şi-i găsii numai spinarea ! 


69. 


— Tranda, manda, unde-i 
Sanda? 
— Ia taci, tată, binişor, 


Că-i la Niţă pe cuptor! 
70. 
Foaie verde popușoiu, 
La târgul din Moviloiu, 


327 


Şa dus tata cu opt boi 
Și din opt a vândut doi, 
Mi-a luat rochie de mătasă, 
Că poate ară și 'n șasă! 

Are tata şase boi 
Şi din şase-a vândut doi, 
In târgul din Moviloiu, 
Să- mi iea mie papuci noi, 
Că și'n patru faci aratul! 

Are tata patru boi 
Şi din patru-a vândut doi, 
La târgul din Moviloiu, 
Să-mi iea salbă și cercei; 
Aratul de popuşoi, 

Il poate face cu doi, 

A rămas tata cu doi 
Şi s'a dus la Moviloiu 
Să iea pălării de soiu. 
Acum are iapă sură 
k fetiţă ?n bătătură. 
apa, bade, ţi-o dau ţie, 
Şi fetiţa, leleo, mie! 
Lelișoarele pudrate 
Parcă-s câţele cu lapte. 


71. 


Leliţo din Valea-rea, 
Leliţo, lelițo fa, 
Când erai şi nu te dai, 
Leliţo, lelițo fa, 1 
Nici o ceapă nu plătiai; 
Acușa te rumineşti, 
Mai şi două le plăteşti. 
Eşti dragă tlăcăilor, 
Ca uliul găinilor! 


ʻ 72. 


Frunză verde talpa cioarei, 
Se mărită fata Chioarei, 
Şi-o cunună moșul Strună ! 


73. 
Fata popii din cel sat, 
Şi mai ieri sa lăudat, 
C'are zestre şase boi ; 


Doi nainte, doi la roate, 

Doi la mijloc nu mai poate; 

Dinainte-ai ursului, 

Dinapoi ai lupului, 

Cei din mijloc dragului, 

La mijloc nu sunt de loc! 
Fetele din Cotul-morii 

Sunt sărace şi fudule, 

Se iubesc pe-un sfert de pâne 

Şi de zece bani măsline. 

Sultan, Suliman, 

Păscar, năvodar, 

Mărăndică, dragul meu. 


74. 


Strigă, strigă, să saducă, 
Fetele din Valea-lungă ; 
Ca oiţele la strungă! 


75- 


Asta-i lelea ori nu-i lelea, 
Ori îi mama ciumelor 
Çi boala flăcăilor! 


76. 


De-ar mai veni Sâmbătă, 
Să-mi mai văd ibovnică, 
Supărată, vai de ea, 
Culegându-şi cânepă! 
Culegând-o mai de sus, 

Să rămâie jos de-un fus; 
Culegând-o blăstămând 
Şi de mine pomenind! 


77- 
Foaie verde și-o laleă, 
Mărită-m'aș, mărită, 
Dar nare ci? mă luă! 
Mărită-m'aş, vai de mine, 
Dar nu mă iea nici un câne, 


Măcar unul gulerat, 
Să se cheme că-i bărbat! 


1. Se scoate apoi un cântec. 


328 


78: 


Hai, leliţo, 'n Bucureşti, 
Să-ţi fac salbă de ciuperci 
Şi papuci de castraveți, 
Să-ţi dau vin din oale goale, 
Şi ciomege pe spinare ! 


79. 


Tata zice să mă "'nsor, 
Să-i aduc de ajutor, 
Iar măicuţa nu mă lasă, 
Si-i aduc pe naiba n casă! 1 


8o. 


După lelea mă omor! 
De-o văd vacile °n obor, 
Fug, de par'că le omor, 

Și gândesc că-i boala lor. 
lar un viţeluş tărcat, 

Cun curmeiu de gât legat, 
Mi l-a rupt de mi-a scăpat, 
Şi-a fugit pân” a crăpat! 


8I. 


Insoară-te, bade, 'nsoară, 
Că barba mi te "mpresoară, 
Şi să ieai dragă frumoasă, 
Ca să ţii cu dânsa casă, 
Dar să nu-ţi ieai vreo urită, 
Ori de-o ieai, dă-o de râpă, 
Că-ţi dă mămăligă crudă 
Şi nu-ţi trebue nici urdă. 
Chiamă mâţa so mânânce! 
Mâţa zice «miau» și fuge, 
Şi-atunci să te văd ce-ai zice! 


82. 


Foaie verde şi-o sâghică, 
Am o ibovnică mică, 
Nu mănâncă mai nimică, 
Decât borş cu mămăligă! 


329 


83. 


Fetiţico, fată mare, 

Să nu-mi mai umbli ’n cărare; 
Poţi să-mi baţi cărările 

Şi să-mi treci pâraiele, 

Să mă farmeci, sa-mi descânţi, 
Ori de dragul meu să-mi cânţi, 
Pân' a fi să te peţesc, 
Te-oiu peţi când te-oiu peţi, 
Când coada ţi-a înalbi, 

Ca toţi ştim, cum şi tu, ştii, 
Ce fel de poanr ai să fii! 


84. 


Foaie verde sulareă, 
Harnica-i nevasta inea, 
Harnică-i, dracul s'o iea! 
Până ţese-un cot de pânză, 
Mavânco vadră de brânză, 
Şi-o putinică de lapte, 

Cât ar duce-o zece 'n spate, 
Trei cununi de usturoiu 
Si-o mierţă je popuşoiu! 


85. 


Pusei pânza când da frunza, 
Şi-o gatii la Sân-Văsâi, 
Si-mi păru că mă grăbii. 
Din Paşte până la Sâmzene, 
Ţesui un crac de izmene; 
Dar când a fost de croit, 
O palm” a mai trebuit! 


86. 


Frunză verde foaie lată, 
N’amtindeche, mam nicispată, 
Şi pânza-i gătită toată! 

Cu vătalele nu dau, 

La ţesut ziua nu stau, 
Că cânepa te omoară 
Şi tesutul te doboară! 


87. 
Lelito, cu dinte pus, 


Ce tot caţi cu nasu 'n sus? 
Ştii, că-i lucru necurat, 
Dinte de ţi-ai cumpărat! 


9I. 
Tânără-i la băutură! 
Numai n'are dinţi în gură! 


92. 

Leliţo, un” te trezeşti, 
Și mi te tot tânpuești, 
N'ai pestelcă, mai flaneă, 
Crezi că asta-i vina mea? 
Și leliţo, tot îmi zici: 
Eu de ce am bernevigi; 
Berverigii mi-s de-acasă 
Şi pu umblu cu mătasă! 


93. 

Dacă vrei, nevastă hăi, 
Să mai placi la cei flăcăi, 
Vrei să placi, atunci să faci, 
Ruminele subțirele, 
Şi-apoi să te dai cu ele, 
Că şi eu mam ruminit 
Şi mai tare m'am sluţit! 


94- 

Eu te joc şi te-a jucă 
Mai pe urmă soacră-ta ! 
—D'apoi soacra-i gură rea, 
Și-mi-o joc şi eu pe ea! 


95. 

Aoleu şi vai de mine, 
Caş jucă şi n'am cu cine; 
Toţi flăcăii sa "'nsurat! 

Și eu nu mam maritat! 


96. 


Mândră noră la fecior, 
Şa uitat mândra 'n cuptor. 
Două săptămâni nu sunt, 
Soacra-i moartă şi 'n pamânt! 


1, Se crede că dacă nora, când intră întâiu în casa soacre-sei, 
se uită în cuptor. soacra va muri curând; de aceea soacrele au grijă să 
le-astupe gurile cu câte cevă! 


330 


97. 

Au fost vremile de mult, 
Dar acuma nu mai sunt: 
Nevestica niciodată 
N'o vedeai la crișmă bată; 
Nevasta nu bea un dram, 
Acum bea un chilogram; 
Sângeaca mi-o dă de duşcă, 

o cremene de puşcă! 


98. 


Bărbate, bărbatul cui; 
Milui-te-ar Dumnezeu, 
De luat, mi te-am luat, 
Dar altu 'n loc nu mi-ai dat. 
Numai unul, numai doi 
Şi-apoi altul mai de-apoi; 
Bavo focul năpasteă, 
Că-mi vine şi-al patrulea ; 
Bavo focul văduvie, 
Câţi mai sunt de-acum să 

vie! 


99. 

auzi, mamă, cânii latră, 

Digh, dighi, da! 
Peţitori intră ’n sat, 

Dighi, dighi da1! 
Fă, mamă, plăcinte moi, 
Ca să intre şi la noi, 
Să le dăm de băutură, 
Ca să nu mă cate 'ngură, 
Să se ducă vestea ?n sat, 
Că şi eu m'am măritat! 


100. 


Floarea-i mândră, fa fetiţă, 
Dar urită la peliță, 
Că doar floarea mi-a înflorit, 
Și pelița sa sbârcit! 


IOI, 


Frunză verde foi de muri, 
Căutai pe draga 'n gură, 





1. Refren. 
2. Vederat o compoziţie nouă. 


Nici fu dinte, nici măseă 
Nu afn gură la ea! 


"Frumoasă-i şi rumeneă 


Obrăjor cu roșior, 
Și sprincene din dughene! 


102. 


Ce tot strigi în gura mare, 
Că-i lucru de fărmăcare ? 
Ba, leleo, nu-i tărmăcat, 
Dacă tu te-ai apucat, 

Să te dregi cu rumineă, 
Cum nu face nimenei! 

Dresurile strică rău 
Caşă vrea și Dumnezeu. 
Să trăească cum i-i dat, 
Cum Cel-de-sus l-a lăsat ! 
Să nu-i strice chipul sfânt, 
Fetele jos pe pământ?! 

103. 

Trece toamna, trece toată 
Şi tu tot nemăritată ! 
Vremi de iarnă că-s venite, 
la, să-ţi faci şi pe ursite: 
De-i visă cu pălărie, 
N'aştepră cå mo să-ţi vie; 
Daca fi cun căciuloiu, 

Să ştii că iai văduoiu ! 
104. 


Fetele se "ndrăgostesc 
De cine înnimeresc. 
Nevestica tot alege 
Şi nimica nu ’nțelege ! 
Iar bărbatul de-o simţeşte, 
Vai de dânsa ce påțeşte, 
Că, ferit-a Dumnezeu, 

Ea nu sa gândit la rău! 


105. 


Hai drăguță, hai de mână 
Și te spală la fântână, 
Că de când te rumineșşti, 


331 


Nu ştiu cum la faţă eşti! 
106. 


De când mi te-ai boierit, 
Faţa ţi s'a geluit, 
La cămeşi nu prea ai poale, 
Şi fierbi apă rece °n oale! 


107. 


Foaie verde fir de linte, 
Văd cai prins un pic de 
minte, 
Că te-ai facut om cuminte! 
Cânepă să nu mai pui, 
De belendre să nu-mi spui! 


108. 


Frunză verde alămâie, 
Lelea-i 'maltă şi lălăie, 
Nu se spală cu leşie; 
Frunză verde portocală, 
Dimineaţa când se scoală, 
Niciodată nu se spală. 
Când se spală, apă n'are, 
Că doar lelea-i fată mare, 
Nu se spală, cum vă spun, 
Decât numai cu săpun. 
Baro focul dragostă, 
Cum îţi iea şi minţele ! 
Lelea mea nu-i puturoasă, 
Dar dragostea nu mi-o lasă, 
Nici afară, nici în casă! 

109. 

La lelița pe tulpan, 
Un păduche-i căpitan ; 
La lelița printre coade, 
Un păduche-i la iscoade ! 


IIO. 


Are mama două fete, 
Apă 'n cofă nu se vede! 
(Vezi No. 84, p. 323.) 





1. Expresie : E foc de... 


III. 


Fata de cum iese ?n joc, 
Par'că-i ruşinoasă foci, 
O ?ntâlnești pe vreo suliță: 
Nici nu-i vorbă de guriţă. 
Lasă ochii în pământ 
Şi pleacă ca dusă °n vânt, 
lar apoi la ea acasă, 
Ai pleacă dar nu te lasă! 


112. 


Când îi vremea mobhorită. 
Umblă stelele-o (?) urîtă 
Şi ?ntrebă de casa mea, 
Eu dau fuga co nuiă, 
Vai şi vai de urîtà ! 


13. 


Frunză verde trei mărgele, 
N’are lelea cioboțele ! 
Cum să aibă, când le-a dat 
Pe vin roş şi pipărat! 


114. 


Frunză verde toporaş, 
Lelea are-un băieţaş, 
Băieţaș făcut din flori, 
Cu unul dintre feciori; 
Băieţaşul îi voios, 

Că și taică-so-i frumos! 


115. 


Mândră, mândră, mândră 
eşti, 
Și cam mi te fuduleşti! 
Mândră, mândră, ce-o să 
fie, 
Când umbli cu fudulie, 
Când te 'nbraci tot cut? mă- 
lasă, 
Şi nu ai făina 'n casă; 


332 


Când te *mbraci tot cu scum- 
pete, 
Şi nai nimica în părete 2! 


116. 


— Măi băiete, băieţele, 
Vin de vezi fetele mele! 
—Moşule, nu-i de venite, 
Că le ştiu din auzite, 
Că ţi-s fetele “mpuţite ! 


117. 


Leleo, iea-ți polatiă 

Şi mi te du la badeà ; 
Leleo dacă nu te duci, 

Iar de rău ai să te-apuci, 
Ca tot umbli trenchea-flenchea 
Şi nu-ţi caţi şi tu perechea; 
Ce tot umbli troncănind, 
Că te văd îmbătrânind! 


118. 


Frunză verde leuştean, 
Nevastă, să-mi faci mintean, 
Oblu şi nerascroit, 

Cum şi mă-ta a făcut! 
—Eu de-oi toarce, zău şi piei, 
Mai bine din târg să-ţi iei! 


119. 


Lelica ca o păpuşă, 
Cu gunoiul după ușă, 
Mowvicele, otilele, 
Azi le spală mâţele 
Şi le spală cam avan, 
Ba le-ajută şi-un motan, 
Că nu-s spălate de-un an! 


120. 


Fetele deia Vaslui, 
Fac dragoste cât îs pui, 
Iară cele de la Eşi, 
De dragoste mau cămeși ! 


1. Găteli pe pereţii casei. 


121. 


Ciudă mi-i pe fetele, 
Că-şi piaptănă coadele, 
Piaptănă, le răghilează, 
Şi pe ceafă mi le-așează, 


122. 


Măi bărbate, ia dă-mi pace, 
Că eu burcă nu pot face; 
Frunză verde şi-un susaiu, 
Nu pot plămădi malaiu, 
Nu pot face murueală, 

Fără numai ulueală! 


. 


123. 


Decât cu urîta 'n casă, 
Mai bine cu cea frumoasă; 
Decât apă pe laviţă, 

Mai bine vin în cofiță! 


124. 


Măi băiete, băiețele, 
Vin și la fetele mele! 
Am o fată 'nchiorchioşată, 
Nu-i nimica, câ-i bogată, 
Şi-a mai fost şi măritată! 
Măi băiete, vin la mine, 
Dacă vrei să trăești bine, 
Că fetele mi-s frumoase, 
Numai doar că-s puturoase! 


125. 


Mândruţo, odoru! meu, 
Trăsni-te-mi-ar Dumnezeu, 
Că te dai cu suliman, 

Când mă vezi că port suman ! 


126. 


Mândra mea-i ca nimeneà, 
Că se dă cu rumineă; 
De-o săruţi, îţi faci beleaua, 
Ca ea-ţi dă şi rumineaua! 


127. 


Buna-i cânepa din baltă, 
C'o văd putrezită toată, 
Baro focul, să mi-o bată! 


128. 


Frunză verde şi-o urzică, 
Cu cămeși de america, 
Lasă naibei cânepă, 

Fă-ţi cămașa de hasă, 

Totaşă | 


129. 


Cum nu se fac iarmaroace 
Pentru cari n'au noroace, 
Din Pobrejini pân” la Cruce, 
Cá şi fata mea Sar duce! 


130. 


Ba la plug eu nu m'oiu duce, 
Mâna să mi se usuce, 
Că, bade,-un obraz subțire, 
La arat nu se prea ţine, 
Cum se ţine coalea'n casă, 
Unde cânţi și stai la masă! 


131. 


Fa nevastă, eu mă nec, 
Unde-o fi pârâul sec, 
lar tu de ciudă te 'neacă, 
Unde-a fi şia fi bulboacă! 


32. 
Bărbăţele, bărtăţele, 
Ce duci tu grijile mele! 
Dacă eşti băiet sărac, 
Ce-ţi trebue baibarac ; 
Dacă ești Român calic, 
Ce-ţi mai trebue ilic ? 


133. 

Frunză verde de mălaiu, 
De tinerel mä ’nsurai, 
Tinerică mi-o luai, 

D:-o sută cincizeci de ai, 
Nu poate roade mălaiu, 


Pamfile, Cântece de ţară. 


333 


Numai ghiaţă dacă-i dai, 

Şi aceea de-o mestecai ! 

lar când iese în ocol, 

Virele se strâng posmol, 

Socotesc că-i boala lor. 

Numai un vițel bălțat 

Cu curmeiu de gât legat, 

Tot s'a tras pân’ ce-a scăpat 

Şi a fugit pân” ce-a crăpat! 
(Comunicat de d-l Mrejeriu, 

Bucovina.) 


134. 


Frunză verde matostat, 
Tinerel m'am însurat, 
Am lat fată de bogat, 
Cu vacă şi cu mânzat. 
Am dat vaca pe ţesut 
Și mânzatul pe cusut, 
Bravai gazdă m'am făcut! 


135. 


Verde frunză peliniţă, 
Draga neichii copiliţă, 
D'astă vară sugeai ţâţă, 
D'acum dai neichii guriţă. 
Zice maică-ta cevă, 

De ce-mi dai mie gură? 
Maică-ta nimic nu zice, 
Că ştie că-i gura dulce! 

(Comunic. de d-l H. N. Ţapu, 

Novaci-Gorj.) 


136. 

Mândra mea de peste vale, 
Mi-a părut frumoasă tare ; 
Cind o văd în gura șurii, 
Mi-a părut mama-pădurii, 
Aş luă muchia securii, 

S'o pălesc în fundul gurii. 
Când o văd sara pe pat, 
Par'ca văd un drac plouat; 
Când o văd la foc şezând, 
Parcă văd un urs jucând. 
Vinde, tată, şapte boi, 

Şi du pe toanta 'napoi! 

— De-ai vinde şi doisprezece, 


20 


334 


"Toanta 'napoi nu mai merpe! 
(Comunică d-l L. Mrejeriu, 
Crucea-Suceava.) 


137. 


Lelea-i mică şi-o furnică, 
Şi iubește de pârleşte, 
De-aceea nu poate crește! 
(Acelaş.) 


138. 


Nu jucă, fată, urseşte, 
Că afară viscolește 
Şi fâina se găteşte, 
Şi afară viscoleşte ! 


(Comunic. de d-l I. Neculau, 
Coropceni-Vusiuiu.) 


139. 


La părău cu tufele, 
Spală lelea rufele, 
ŞI lentinde pe surcele, 
Cănii hârâie la ele. 
Strânge-ţi, Iele, rufele, 
Că-mi turbeaza cânele 
Și apucă vaile 
Şi-mi prăpădesc oile ! 
(Aceluş.) 


140. 


Ui, leliță, cu bariz, 
La ce focul te măriți? 
Că mila dela bărbat, 
Ca frunza de păr uscat: 
Când te pui să te umbrești, 
Mai tare te dogoreşti ! 
Dogori-te-ar pupăza, 
Sâmbătă Duminică, 
Ca să te poţi mărită! 

(A celaş.) 


141. 


Ş'altă .foaie de dudău, 
Fata care joacă rău, 
Nu-i păcat de Dumnezeu 
Şo pui punte la pârău, 


S'o treacă şi bun şi rău! 
(Comunic. de d-l D. Mihala- 
che, Goleştii-Badii, Muscel.)j, 


142. 


Nu ştiu, boii să-i înjug, 
Ori la popă să mă duc: 
Părinte, stinţia ta, 

Hai la mine cu goană, 
Că îmi piere soţiă! 

Dară popa ce-mi ziceă ? 

Omule, nu fii un prost: 
Nevasta la crişm'a fost, 

A băut şi s'a "mbătăt, 
Şi-a picat moartă la pat! 


143- 


Du-te-acasă, fa mucoasă, 
Şi te la, te fā frumoasă. 
Dă te-i la, când a plouă, 
Că ţi-i chipul tiu de-aşă! 


144. 


Leliţică dela Piatră, 
Cu fes, cu tulpan legată, 
Nu te ţinc-aşă măreaţă, 
Că ţi-i pielicica creaţa; 
Feţișoara ţi-i sbârcită, 
Cătătura catrănită ; 

Nu te ţine-așă fudulă, 
C'ai rămas fată bătrâna! 


145. 


Mi se duc vederile, 
Că mă dor măselele, 
Şi-mi pică măselele, 

Că mă râde fetele, 

Și dinţii mi Sau sărit 
Şi ilăcăi nu mau iubit; 
Şi măselele-au să cadă, 
ŞI eu tot nemăritată! 


146. 


—la, vezi gură păcătoasă ! 
—La fetişoara frumoasă ;: 
—la vezi <e aere multă! 





—La o toantă şi-o zăludă! 

—la vezi fată pricepută ! 

—Las la dracul, că-i urîtă ! 
147. 

Şi de-ai şti şi de-ai pricepe, 
Minciuna de un se 'ncepe! 
Dela baba cea urită, 

Dela fata cea stătută! 
Oleo, baba satului, 

Cum mi te-aş da dratului, 
De fuiorul capului 1! 


2 in ciuda feciorilor 


T: 


Uiuiu pe Dealul gol, 
Şi mireasa mare tol, 
Da i-a face mirele, 
Dac’a tunde cânele ! 

Uiuiu, pe valea goală, 
Ci mireasa mare oală; 
Nu-i nimica dacă mpare, 
Ci i-a face din spinare! 

(Vezi no. 7, p. 319.) 


. 2. 


Şi se miră neamul meu, 
Ce flăcâu m'am ficut eu, 
Cu turul nădragilor, 

Fac pârtie vacilor, 
Şi când merg pe cositură, 
Imi dau paișele m gură! 


3. 


Frunză verde mărgărint, 
O să mă las de iubit, 
Şi să m'apuc de furat, 
Să fur nevastă din pat, 
1. Păr. 
2. Te ajunge din urmă. 


Și umblă din casă 'n casă, 
Tot câte-o minciună lasă ; 
Şi umblă printre vecini, 
Cu capul plin de minciuni! 


148. 


Pleacă omul la prăşit 
Şi nevasta la băut! 
—Stai, Române, fără minte, 
la sapa şi fă "nainte, 
Şi zoreşte de prăşeşte, 
Că nevasta te sosește 2! 


şi bărbaților. 


Si las patul leșinat, 
Şi bărbatul ofticat, 
Bătându-şi cu pumnu?n cap! 


4. 
Popa jură că nu fură, 
Cun picior de gâscă 'n gură! 


Variantă. 


Cârciumar cu dinţii rari, 
Noaptea fură, ziua jură, 
C'un picior de gâscă ?n gură ! 


5. 


Hora-i mare, flăcăi n'are, 
Cau murit de pălbinare. 
Câte unal ce-a râmas, 

A pus căciula pe nas! 


6. 


Măi bărbate biăstămate, 
Vin pe vatră să-ţi dau lapte! 
Și în mâr o lămuriţă, 

Ca să te aperi de mâţăt! 


3. Se suprimă apoi un cântec orășenesc. 


7. 


Flăcăul ce nu iubeşte, 
La părinţi îmbătrâneşte, 
Iară cel care iubeşte, 
Iute se căsătoreşte! 


8. 


Săracii iţarii mei, 
Cuni se uită la femei 
Şi femeile la ei! 


9. 


S'a dus Chiriac la luncă, 

Să taie Mariţei furcă, 

Ş -a tăiat o săptămână, 
Şi-a tăiat o strâmbătură; 
Mai bine ședeă oluniă 

Şi tăiă o furcă bună, 

Yo dea Mariţei în mână, 
Să toarcă seara pe lună ! 


10. 


Hai la mere, hai la pere, 


Nu te mai însură, vere, 
Că şi eu nam însurat 
Şi-am găsit ce n'am cătat! 


II. 


Nu mai râde, lele, hăi, 
Că mi-s pantalonii răi; 
Am acasă două oi, 

Şi le-oi tunde pânâ Joi, 
Şi mi-oiu face alţii noi! 


12. 


Ține fruntea, surdule! 
—Hai cu coada, blegule! 


13. 


Oi săracul omul prost, 
Bun odor la cas a fost! 
Jo-i pun borşul nesărat, 


336 


1. Săraca [de mine], am uitat. 


El zice că-i pipărat; 
Eu mă rog: «aram uitau», 
El: «piper la ce-am turnat!» 


14. 


Cine'n horă nu se prinde 
Şi la fete nu se ’ntinde, 
Acela-i un nătărău, i 
Doarme noaptea "n bălegăr, 
Şi din flăcău cum a fost 
Kămâne un rău şi-un prost, 
Rămâne un blăstâmat, 

Pîn” şi fetele îl bat, 
Şi mi-l lasă ne'nsurat 
Şi cum îi mai rău în sat! 


15. 


C-a-i pus, Mariţo, la foc? 
—Varză verde cu bojog, 
Fac bărbatului mâncare, 
Zarzavat cu seu de oaie; 
Destulă mâncare fac 
Pentrun bărbat blăstămat, 
lar pentru ibovnicel, 
Coaste fripte de purcel, 

Şi gură cât o vrea el! 


16. 


— Hai la joc, genunche goale! 
— Fugi de-aicea că mi-l foame! 
Iar dacă nvoiu sătură, 
Jocul eu ţi-oiu arătă! 


17. 


Bea bea bea, de-ți fá giubcă, 
Cn şi tatrău a băut, 
Giubeă nu şi-a mai fâcut! 


18. 


Sărmanul Românul prost, 
Bun odor la cas a fost! 
Vine dela crişmă bat, 


Işi pune sumanu ’n cap 
Şi se culcă pe sub pat, 
Nebăut şi nemâncat, 
Nemâncat, neînchinat, 
Par'că-i un Român stricat 
Şi de nimeni fărmăcat. 
Sărută peretele, 

Gândeşte că-s buzele ; 
Sărută picioarele, 
Gândeşte că-s ţițele ! 


Variantă, 


Oi săracul omul prost, 
Bun odor la cas a fost! 
Vine dela crișmă bat 
Şi se culcă noaptea ?n pat, 
Şi aprinde-o lumânare, 
Dete de patru picioare! 
—Mâi bărbate, fii cuminte, 
Cum ai fost și mai nainte, 
Că femeia multe face, 
Bărbatul vede şi tace! 


19. 


Iuiuiu fecior de popă, 
Ai ajuns să baţi din tobă: 
Bate-o, bate-o, măi cumnate, 
Bate-o, bate-o pe săltate! 


20. à 


Ce mi-a dat în gând să fac, 
Bărbatul să mi-l îmbrac, 
Cu două cojiţi de rac! 


21. 


Joacă, joacă, pân” la toacă, 
Joacă joacă Ardeleanul, 
Care şi-a băut sumanul 
Şi-a rămas numa ’n ilic, 
De-o să-l iea dracul de frig! 


22. 


Frunză verde de costor, 
Mi-i bărbatul băutor, 
Mi-a băut cincizeci de poli, 
Şi-o sută de gunitori! 


337 


3: 


Maica mea m'a măritat, 
Ca să am şi eu bărbat, 
Dară lucrul dracului, 
Că-s bărbat bărbatului, 

Şi stăpân pe capul lui! 


24. 


Badea-i cât un moşinoiu, 
Ştiulete de popusoiu, 
Şi tot vine pe la noi! 


25. 


Frunză verde şi-un mărar, 
Cântă popa în altar, 
Rugăciunėa i-i cam rară, 
Că popa-i căuiu de-aseară ! 


26. 


Frunză verde liliac, 
Mi-a rămas badea sărac, 
N'are-opinci, ware suman, 
Şi-apoi ci-că-i Moldovan ; 
Nici târsâne la opinci, 
De altelea ce mai zici! 

Noi avem, noi avem ! 


27. 


Părinţele, nu veni, 
Nu mă mai blagoslovi, 
Nu-ţi luă ochii pe carte 
Şi ceteşte mai departe, 
Părinte, să fii cuminte, 
Când umbli cu cele sfinte! 


zi 28. 


Nu găsesc nici o pădure, 
Coadă să-mi fac de secure, 
Bună-i coada de mohor, 
So potriveşti la topor, 

La casmă, de păpădie, 
Bărbăţelul vrea să-i puie ! 


29. 
Bate-o n sus şi bate-o ?n jos, 


Flăcăvaşul meu frumos. 
Are mama un flăcâu, 

Să-l păzească Dumnezeu, 
Flăcauaş fără păreche, 

Cu rapân după ureche. 
Face trebile din gură 

Şi-i voinic la băutură. 

Din pat nu-i vin” să se scoale, 
Pe la fete dă târcoale; 

Şi-i voinic la cea mâncare, 
Și-ar mai vrea să se însoare! 


30. 


Bate popă, bate, bate, 
Cu neveste măritate ; 
Părinte, nu te uită, 
C'aceea-i nevasta mea ; 
Şi nu-mi este de altă, 
Dar mi-i frică de beleă, 

Aşă, măi! 


31. 


In biserică la el, 
Toţi ascultă frumusel. 
Cântă ?n strană, dă la joc, 
Parcă nu-i dascăl de loc! 


32. 


Bea căciulă, capu-i gol, 
Incolo "'mbrăcat pistol; 
Antereul fâră coate, 

Umbla Românul cum poate! 


33- 


Domnişorul din Galați 
Mi-a picat aseară ’n laţ; 
Tânguiă că-i noaptea lungă 
Şi n'aveă leţcaie 'n pungă. 
Tânguire-aș tângui, 

Că şi el s'a "'ndrăgosti 
Co fetiță dela sat, - 
Că cu-acestea-i învăţat, 
Ci cu el m'am apucat, 
Şi cu vorba l-am adus 
Şi pe fugă mi l-am pus, 
Pe drumul Gălaţului, 


338 


Pe valea hătasului 
Şi l-am gonit cun dulău, 
Să-l învâţ dragoste eu ! 


34- 


Cui le plac fetiţele, 
Le plac şi catrințtele, 
Dă catrința-i mai întâi, 
Că flăcăii-s nătărăi! 


35- 


—Mai Ioane, măi Ioane, 

Ce mai fac oile tale? 

—la mai pier și mai rămân, 

Şi sămânţa le-o mai tin! 
(Comunic. de d-l D. Dan, 

Prichel a-Bucovina.) 


36. 


— Foaie verde şi-o laleă, 
Joacă şi nu prea jucă, 
Că cămeșa nu-i a ta! 
Când oi merge-acas! ţi-o ien, 
Şi rămâi cu treanţa ta! 
—Mai am una de bumbac, 
Ruptă în c.r şi după cap; 
Mă dusei la soacră-mea 
Şi-o găsii co treauţă rea; 
Cea mai bună și-o cârpiă, 
Şapte gheme şi-o andreă 
Şi-alta nu-i mai trebuiă ! 
(Comunic. de d-l H. N. Ţapu. 
Novaci-Gorj.) 


37- 


Ilie, gură căscată, 
Ce tot umblă, ce tot cată, 
La moş Gheorghe sub poiată? 
MoşGheorghe-l prindeși-l bate, 
Lina sare și-l desparte: 
—lLasă, tată, nu-l mai bate, 
Ţi-o fi ginere 'n dreptate! 


38. 


Olele, ce-am fost ajuns, 
Să fiu la lume de râs! 


Olele, ce om am fost, 
Şi-am ajuns un lucru prost! 


39. 


—Omule, bărbatule, 
Nu umblă cu zăbovite, 


339 


Că fâina-i pe gătite! 

Fa femeie fâr de minte, 
lea pestelca şi "nainte, 
Du-te la târg şi mi-o vinde, 
Că alta n'avem ce vinde; 
lea pestelca și tulpanul 
Şi le dă cu gologanul! 


3. Felurite. 


I. 


Şi-am zis verde solz de peşte, 
Apa 'n vale nu cotleşte, 
Omul prost nu 'mbătrâneşte, 
Inălbeşte cel cu fire, 
Bunăoară ca şi mine! 


2. 


Are popa şapte gâște, 

Gâste are, gânsaci n'are, 
Tralala. 

Are popa şapte vaci, 

Vaci el are, buhai mare, 
Tralala. 1 

Are popa şapte iepe,* 

lepe are şi cai ware. 

Are popa șapte curci, : 

Curci èl are, curcani n'are. 

Are popa şapte fete, 

Fete are, flăcăi n'are. 

Are popa gălbănaşi, 

Galbeni are, cinste nare! 


3. 


Fa femeie, tu eşti bată 
Şi casa-i nemăturată ! 
Pune-oiu mâna pe baltag 
Şi ţi-oiu da vreo două 'n cap! 
—Miâi omule, nu fi prost, 
Fii în minte cum ai fost; 
Măi bărbate blăstămate, 


1. Refren 


Stăi pe loc şi nu mă bate, 
Că dacă m'oiu desbătă, 
Eu casa ţi-oiu mătură. 
Să pui boii la odgon 

Si calul de ajutor; 

Si pui boii la tanjală, 
Şi să dai gunoiu afară! 


4. 


Mocăncută dela oi, 
Cu catrinţa din trei foi, 
Hop! hop! hop! 


5. 


Staţi boieri şi ascultați 
Și dreptatea mea să-mi daţi, 
Ci io-s fecior de boier, 
Ma bătut un bărbier 
Cu cureaua briciului, 
Tor pe lungul trupului. 
Judecaţi cinstiţi boieri, 
Să scăpăm de barbier. 


6. 


Foaie verde poamă coarnă, 
Fá Ileană din poeană, 
Zaboveşte pân” la toamnă, 
Că mă ’nsor să te fac doamnă, 
Te fac doamna curților, 
Stăpâna argaţilor, 

Bancheriţa banilor 
Şi gazda bătailor! 


7. 


Băui una, plătii două, 
Nita face câmăşi nouă! 

Baui două, plătii trei, 
Niţa cată de copii; 

Băui trei şi plătii patru, 
Niţa-și farmecă bărbatul, 
Cu apă dela Bârlad, 

Şi cu mărăcini din gard. 

Bâui patru, plătii cinci, 
Eu, Niţo, mă duc de aici. 

Băui cinci şi plătii şase, 

Plătii şapte, 
Cine, mândro, să te-aştepte! 

Băui şapte, plătii opt, 
Niţo dragă, nu mai pot! 

Băui opt şi plătii nouă, 
Mi-ai rupt inima în două! 

Băui nouă, plătii zece, 
Mie, mândro, nu-mi mai trece, 
Că nu ştiu cum oiu petrece. 


8. 


Mândro, de dragostea 
noastră, 

Mi suii pe deal, pe coastă, 
Să nă uit la casa noastă! 
Toate paiele pe casă 
Imi par suluri de mătasă, 
Imi pare casa măhală, 
Şi cărarea bnstiuhală, 
Dumneata, neagră cerneală ! 


9. 
Când aud că-i sărbătoare, 
Mi-i uşor pe la picioare; 
Când aud că-i zi de lucru, 
Mi se îngreunează trupul. 


IO. 


Foaie verde şi-un dudău, 
Ileano, de dorul tău, 
In crişmă nu pot să beau. 
De-i veni c'o vorbă rea, 
M'oiu descinge de-o cureă, 
Şi ţi-oi da vreo câtevă; 


340 


De-i veni co vorbă bună, 
Ţi-oiu da paharul din mână! 


II. 


Foaie verde arţăraş, 
Mi-a fost drag un ciobănaș, 
El seara mi-aduce caş, 
Dimineaţa urdă dulce, 
Mă sărută și se duce, 


12. 


Foaie verde trei lalele, 
Despăgubeşte-mă, lele, 
De părăluţele mele, 
Cam slujit un an pe ele, 
Desculţ şi tără obiele! 
Nici suman şi nici căciulă, 
Numai cu luleaua 'n gură; 
Cine mă vedeă pe drum, 
Toţi ziceau că-s un nebun! 


13. 

Şi-al nucului verde puiu, 
Vândui vii, vândui moşii, 
Tot cu tine le băui; 
Vândui boi şi vândui cai, 
Tot cu tine le mâncai. 


i 14. 

Lasă-], fa, ca să se ducă, 
Că sufletu-i se usucă; 
Că şi eu am fost ca el 
Şi fugiam încetinel 
Şi veniam încet la tine, 
Maică-mii îi păreă bine; 
Şi tu suflet îndrăcit, 
Cum dracul te-ai fost gândit, 
Să nu-l lași să iasă 'n sat, 
Dimone, împielițat! 


I5. 
Altă foaie de mătase, 
Io-s fată de preoteasă, 
Mulţi mă cer şi nu mă lasă, 
Maica-mi spune că-s prea 
mică , 
Nu-s bună de ibovnică! 


16. 


Cum nu ţin oamenii oare 
Numai zi de sărbătoare, 
Sâmbătă şi Vinerea, 

De Joi până Miercureă, 
Sărbătoare Marţi şi Luni, 
Vai de oamenii nebuni! 


17. 


Foaie verde şi-un părâng, 
M'am fost dus Lunea la târg, 
Marţi îi rău de dobitoace, 
Miercuri nici maica nu coase, 
Joile-s cu cruce ?n carte, 
Cine coase n'are parte; 
Vinerea-i îngreueată, 

Că-i de Dumnezeu lăsată. 
Cine toarce Vinereă, 
Nu-i ajută Precestă, 

Şi Sâmbăta când no ţii, 
Râu-i, Doamue, de copii, 
De bube şi obrinteli, 

Şi grozavă ?n daraveli. 
Duminică aș lucră, 

Dar nu mă lasă popă, 
Pe muncă am să puiu mâna, 
Când a trece săptămâna! 


18. 


Vrea măicuţa, ori nu vrea, 
Pe tine mi te-oiu luă, 
Te-oiu luă, ori te-oiu fură, 
După cum ţi-i vrerea ta! 
Capoi la omul sărac, 

Doar nici vitele nu trag; 
Injugă fără resteie, 
Şi jugu-i fără bulfeie! 


341 


e e — 


19. 
Aşà zice popa nost, 
Să nu mergi la fete °n post! 
Dar preoteasa zice-așă, 
Să veniţi la fata mea! 


(Comunic. de d-i V. Ungurean, 
Bucovina.) 


20. 


Frunză verde-un toporaș, 
Mă iubeşte-un notăraş, 
Notăraş că-i fecioraș, 

L-aş luă, nu-mi găsesc naş ! 
21. 

D'apoi dacă nu ştiu bine, 
Cine s'a îndrăgit de tine: 
Tu bogat cun bou și-o iapă, 
Cu fata popii de-o teapă! 


22. 


Bun a fost cine-a scornit, 
Banul pentru târguit! 
Ce să coşi şi să munceşti, 
Mai bine să târgueşti, 
Decât să te chinueşti! 


23. 
Hai, Joeană, valea 'n sus, 
Să te vând, să-mi ieau Purnuz; 
Decât oalele cu lapte, 
Mai bine burunzu ’n spate; 
Decât oale cu smântână, 
Mai bine mănuși în mână! 
(Comunic. de d-l T. Popovici. 
Griviţa-Tutova.) 


24. 

Fata moșului să placă, 
Ori îs vorbe, ori îi şagă, 
Cam văzut aseară "n vie, 
Un uncheş co băbătie! 





INDICE ȘI GLOSAR 


A 


Abdulah—paşa, s. p. 85. 

află, v. a— ; nu sa aflat= nu sa 
pomenit una ca asta, p. 104. 

afrămeasă, s. planta Gratiola of- 
ficinalis L., numită şi avră- 
measă sau avrămască, p. 33 
şi 216. 

alămură, s. poate chimirul, cure- 
lele ș. a. podoabe bătute în nas- 
turi de alamă, p. 2. şi 269. 

alace, s. pl. planta Triticum Spelta 
L., p. 146. 

alică, s. aglică, planta Spiral Fi- 
lıpþendula L.=Filipendula hexa- 
petala Gilib., p. 45. 

amant, s. şi adj. p. 27. 

amare, adj. fem. sing. p. 216. 

amari,? a robì--, p. 38. 

Americă, s. America, p. 186. 

amèrică, un fel de pânză albă 
proastă, p. 326 şi 333. 

aminoşi, v. a—, a mirosi, p. 316. 

amirosi, v. a—, a mirosi p. 175; 
florile aminoasă (amiroasă) şi 
eu le aminds (amirds); pron. 
pap. mai ales: agniros. 

amor, s. p. 109. Şi sub formele co- 
rupte: hamor, amoriă, hamăr, 
amuraș, ș. a.; mai mult pentru 
ibovnic decât pentru dragoste. 

apărici,s. pl. ? p. 318. 

apucă, v. a—(boala) pe cinevă ; 


` apucat (de boală), p. 296. 

arătare, s, nălucă, slăbătură, unul 
care numai înfățoşarea o are de 
om, p. 321. 

arătos, adj. chipos, măreț, p. 24. 

Ardeal, s. 134 şi 190. 

areu, s. probabil numele unei flori, 
p. 172. 

Argeş, s. p. 9L 

armânt. s, arme, totalitatea lor 
la un om înarmat, p. 47. 

aşchiță, aşchiuţă, dim. dela aşchie, 
p. 211. 

aşternut, s. plapomă, ogheal, dar 
nai ales pat sau culcuş făcut 
gata pentru culcare, având jos 
cevă de așternut şi sus cevă de 
învălit, p. 57. 

avan, adj. om—,„al dracului“ p. 40. 


: nurămească, s.—avrămeasă, p. 97. 


La 


azmă, s. azimă, p. 128. 
B 


Bacău, s. p. 55, 149 şi 150. 

Badiu, s. p. 84. 

Băduleasa, s. p. 83. 

băiețică, s. sing. masc. vocativ: 
Ia-a ia, băicțică (măi băiete), uite 
ce am eu! p. 145. 

bainetă, s. baionetă, p. 283. 

Balcani, s. pl. p. 283. 

bălegău, s. bălegar, sunoiu, p. 336. 

băltag, s. Vezi Industria, p. 86. 


dăltăgi, v. a—, abate cu băltagul, 
p. 86 

Băltăreţ, s. p. 157. 

Bănat, s. p. 215 şi 288. 

bâr ! interj. cu care se mână oile, 
p. 100. 

Barbu, s. p. 96. 

Bârlad, s.'77, 182, 19) b, 204 şi 284. 

bârlog, s. de obiceiu, ascunzătoa- 
rea ursului, dar şi casă, așezare 

omenească, in termen modest: îmi 
am şi eu bârlogul meu! p. 153, 
155 şi 306. 

bârneţ, s. p. 92. 

Basbuzuc, s. p. 283. 

bat, adj. în pron. pop. pentru beat; 
fem. : bată=beată, p. 234. 

bât, s. băţ, p. 215. 

bate, v. a— ; a ajunge până în... 
p. 166 ; despre câni : bat (latră), 
p. 206 ; ajucă: a bate (cu picio- 
rul la pământ), p. 314,315 şi 388. 

Bătrâna, s. p. 74. 

bătut, adj. ban—, neschimbat, în- 
treg, p. 149. 

beldi, p. 132. 

bernevigi, s. pl. vezi Industria, 
p. 91. 

beşică, v. a—, a face beşici. bur- 
bonăle, a se spuzi ; urzicile mi-au 
beşicat mâna ; durerea mi-a be- 
şicat sufletul; p. 98. 

beteji, a—, a se—;a căpătă un 
beteşug (rană fizică sau morală, 
mai ales), p. 154 şi 213. 

bicăjei. s. pl. şi bicăjèle, s. 
p. 153. 

bindisi, v. a nu = a nu-i păsă; 
nici nu bindisesc = nici nu-mi 
pasă, p. 182. 

bisioc, s. busuioc, p. 217, 233. 

blagoslovi, v. a=a bate, p. 9). 

blândețe, ©. p} a-i i cuivă cu~- ; a-i 
fi—de cinevà, p. 251. 

boală, s.—cânească, porecla dra- 
gostei. vezi Boli şi leacuri, p. 97. 

boancă, s. poreclă Țiganilor şi de 


pl. 


343 


aici şi fetelor urîte, p. 133. 

bobitor, adj. mai ales bobitoare, bă- 
trână ce dă cu bobii pe ciur, 
p. 211. 

boboznic, s. planta Veronica Bec- 

cabunga L., n. 271. 

boboti, v. acelaş ca şi a beşică, 
p. 181. 

boieresc, s. muncă pe pământ boie- 
resc; pl. boierescuri, p. 182. 

bold, s. ţep de spin, p. 69. 

boldurèle, s. pl. țâţe—, cu gurguie 
mici ca gămălia boldului (acului 
cu gămălie), p. 120. 

boli, v. a zăceă (uşor şi pe picioare 
mai ales), p. 66, 104 şi 247; 
subst. boliz=zânjit, p. 101. 

bolmnoajă, s. farmec, făcătură, p. 
151 şi 106. 

bolmoji v. a face bolmoaje, p. 108. 

bombară, s. p. 285. 

Boran, s. p. 294. 

bostănărie, s. pepenărie, harbu- 
zărie, p. 302. 

bou, s. a tace (dar mai ales a nu 
face) boi bălţaţi cu cinevă = a 
(a n'o) duce la bun sfârşit, p. 249. 

brahat, adj. ? p. 52. 

Brăila, s. p. 181, 284, 286, 321 şi 
322. Prin jud. Brăila am auzit 
zicându-se în mod constant târ- 
gului: Ibrăslă; mă duc la I- 
brăilă. 

brâncă, s. denumire porcului: o 
—de porc mă tot grohăie, p. 326. 

brâvai, interj. p. 333. 

Braşov: s. p. 216. 

brea, înterj bre ! p. 67. 

Breb, s. p. 43. 

broscoatcă, s. lacătul, p. 27. 

broştime, s. p. 302. 

bucată, s. — de pămâuūt, p. i00. 

buchis?, v. a—, stropşi, tescui, a uci- 
de, p. 226. 

Bucureşti, s. p. 168, 196, 276. 289 
şi 328. 

budău, s. budăiu, p. 111. 


344 


bugean, adj. cal—, p. 43. 

Bujor, s. p. 169. 

buluc, s. p. 188. 

bun, adj. gras, p. 58. 

bună, adv. a nu-i fi a—, p. 64. 

bunget, s. p. 288. 

burcă, s. p. 182. 

burnuz, s. p. 341. 

buşi, v. a (se)—, a (se) izbi, p. 75 
şi 185. 

buştiuhală, s. nămilă, p. 145 şi 340. 

Busuioc s. p. 61. 


c 


Căciodată, adv. câteodată, p. 126. 

căciular, s. dorobanț, infanterist, 
p. 278. 

căciuli, v. a se—, a-şi luă căciula 
din cap spre rugăminte ; fig. a 
se plecă, ploconi, închină. 

cadână, s. p. 123. 

cadriu, adj. p. 89. 

caic, S. p. 75. 

Calafat, s. p. 286 şi 289. 

Călăraşi, s. p. 276; e cu putință 
şi călăraşi, garnizoană cu călă- 
raşi. 

Călina-Mălina, s. p. 55. 

Călmăţuiu, s. p. 323. 

Călugără, s. fem. p. 190, ncuzitat 
de altfel. 

Calul împărătesc, p. 93. 

Câmpulung, s. p. 233. 

cânepiu, adj. de coloarea sămân- 
tei de cânepă, cenuşiu-închis, 
p. 137. 

cânos, adj. rău la inimă, p. 272. 

cântă, v. a—, p. 9. 

cantaragiu, s. p. 98. 

cântători, adv. în—, pe vremea 
cântatului de cocoși pentru ziuă, 
în zori, p. 135. 

cântec, s. p. 3,4 şi 14;—bătrânesc, 
p. 9 şi 19. 

canun, s. soartă, scris, p. 231; fără 
nici un canun [bun], p. 208. 


canuni, V. ase—, a se chinui, p. 241. 
cap, s. a pune—ul cuivă, a-i pri- 
leji moartea; a-l ucide, p. 61. 

capel, s. 165. 

capelă, s. 275. 

Căpitanu, s. p. 88. . 

căpui, v. a—, a prinde pe cinevă 
prin surprindere, după multă 
trudă; a găbăşi, a găbj, a 
găbui, p. 200. 

caraulă, s. pază de noapte în sate, 
strajă, pe 175. 

carboavă, s. p. 36, 37; astăzi are 
acelaş înţeles cu rubla sau pa- 
taca=5 lei. 

Cârcea, s. p. 12). 

cârceie, s. vezi Industria ad. voc. 

careu, s. o figură, o formaţiune 

defensivă a infanteriei împotriva 
cavaleriei, care a rămas în regu- 
lamentele noastre până prin 1998. 
Trupa formă un pătrat, pe două 
rânduri, cu faţa în afară, p. 38. 

Carol, s —V odă, Domnul—, p. 129, 
283 şi 286. 

cărticeà «S. dim. dela carte, scri- 
soare, p. 186. 

câşligà, v. a—, p. 08. 

càtàtură, s. cătat, căutătură [cu 
ochii), fel de a privi, dar şi fel 
de a se întăţişă, expresie, mină, 
p. 81, 194 şi 205. 

cât-coleă, adv. aproape (în urmă- 
rire): fugiă el, dar şi eu: cât- 
coleă în urmiă-i, p. 39. 

căţel, s.—de coasă, p. 271. Vezi In- 
dustria ad. voc. 

Catincuţa Gendrulesei, p. 48. 

cotolnici, v. a se—,a cădea în pă- 
cate grele, mai ales în ceeace 
priveşte posturile, cununiile, bo- 
tezurile ; dela catolnic, cor. din 
catolic, p. 241. 

căţuie, s. tălgerel de tinicheă, dar şi 
un hârb cu jeratec cu care se 
afumă cu tămâie (se tămâie,— 
-ează), p. 197, 


cătun, s. sat mic, cofua, dar şi 
parte din sat, cot, p. 159. 

cătuni, v. a se—, a se cătănl,a se 
face ostas, cătană, p. 287. 

cealmă, s. p. 77. 

cea-lume, s. lumea cealaltă, lumea 
de apoi, p. 98. 

ceauş, s. p. 26 şi 196. 

cercánèl, s. dim. dela cearcăa, 
geană, cerc, p. 186. 

cetlu?, v. a—, legă strângând suc- 

cesiv. 
Vezi Boli şi leacuri ad. voc., p.75. 

ceunar, S. cel ce are sama (grija) 
ceaunilor cu lapte la fiat ori 
prins, p. 86. 

chiară, adv. chiar, p. 115. 

Cheaşcu, s. p. 75. 

cheotoare, s. „butonieră“, p. 150. 

chepeneă, s. probabil chepeneag, 
p. 62. 

chil, s. chilogram, litru, p. 159. 

chilimbar, s. Munţii chilimbarului. 
p. 89. 

childă, s. în—, în pildă, în ciudă. 
Mă plimb (îmbrăcat frumos] în 
childa ei [care zicea ca n'am 
haine), p. 118 și 139. 

chipos, adj. măreț, p. 20. , 

Chira, s. are Chira socoteală; p. 
63. vezi Gh. Ghibănescu, Zrazsta 
cu vorbe, Iaşi 1906, p. 379—82. 

chiscoaie, s. p. 302; vezi Industria 
ad. voc. 

Chişinău, s. p. 267. 

chirdosi, v. u—, a pierde cu în- 
cetul, p. 75. 

chituci, s. pl. p. 49. 

chiui, v. a-, p. 9. 

Chiuitură, s. p. 3. 

chivniță, s. p. 49. 


Li 


cină, ? p. 229; poate cină, prân-, 


zul de seară. 
cine, pron. orișicine, p. 109. 
ciobănaş, s. constelația, p. 130. 
ciocârti, v. a—, a tăiă în bucăți, 
p. /6. 


ciochină, s. cureă la harnaşament ; 
în oştire este czochinarea, cureă 
de legat dăsagii şi „pachetujul“, 
p. 294. 

ciohodar, s. p. 21. 

ciolpau, S. p. 60. 

ciopăţi. v. a—, a tăiă în bucăți, p. 45. 

ciorogârlă, s. p. 75. 

ciosvârcioară, s. dim. din cios- 
vârtă, p. 232. 

cium, s. mas. dela ciumă, p. 37. 

clăti, v. a—, p. 120 

clenciu, s. țâmburuşul dela cata- 
ramă, p. 118. 

coadă, s. păr împletit, viţă, p. 92. 

coarjă, s. coajă, p. 108. 

coc, s.—de păr, p. 234. 

codi, v. a se—, a atârnă, a zăbovt 
din lene sau din nehotărîre, p. 
134. 

Codreanu, s. 70 ;—şi Mocanu p. 40. 

comână, s. din comună primărie, 
unde vine poșta, p. 212. 

comănac, s. p. 59, 61, 268 şi 202 

comândă, v. a—. a griji de sufle- 
tul unui răposat, punându-i prân- 
zurile, pomenile ; a-i purtă co- 
mândul; dela comând, ceeace 
bătrânul îşi păstrează pentru a 
face faţă prin moştenitori a- 
cestor nevoi; p. 39 şi 61, 

comună, S. p. L91 b; vezi comână. 

condac, S. p. 272. 

conocaş, S. p. 55. 

Constantin-paşa, p. 81. 

conteni, V. a—, a încetă, p. 173. 

copilică, s. dim. p. 175. 

Copilul român, s. p. 90. 

corabe, s. corabie, p. 74. 

coraj, s. curaj, voie bună, p. 45. 

coraşi, s. pl. vezi coraj; p. 45. 

Corbea, s. p. 24. 

corhană, s. coastă spinoasă, pră- 
păstioasă, p. 79. 

corlată, s. iesle, p. 90. 

coronat, adj. cornorat, p. 72. 

coş, s. p. 105. 


cosicioară, ş. dim. dela cosiță, p. 60. 

Coste, s. p. 86. 

Costea, s. p. 85. 

Costin, s. p. 90. 

cot, s. cot de sat, parte de sat, p. 
139. 

cotlon, s. bortă în malul apei, sub 
pânza apei unde se aciueuză ra- 
cii, p. 5. 

cotoc, s. motan; druc sau drug de 
năsălnie. 

crăcană, s. bifurcaţie la copaci ; 
p. 116. 

crâci, v. a—, a strigă urit, p. 254. 

Craiova, s. p. 168, 278 şi 318. 

creminar, s. dela cremine ; altfel 
gros, penitenciar ; p 44. 

crin, s. Munţii crinului, p. 80. 

crintă, s. p. 54. 

crivat, s. pat portativ, cu tăblii la 
capete, p. 67. 

croncau, Ss. p. 58. 

crupe, s. pl. urlueală, p. 322. 

cruntă, v. a—, a muiă cevă în 
sânge, p. 76. 

cucă, s. p. 194. 

cuibar, s. cuib. 

culcat, adi. umbră — ă, aplecută, 
lungită, din pricina soarelui gata 
să apună, p. 192. 

cumu, adv. cum, |. 116. 

cuptor, s. a picà pe — cuivà, a 
merge lu casa lui în urma unor 
relaţiuni prea apropiate şi a-l 
sili să te iea de femeie, de ne- 
vastă, p. 302 şi 329. 

curatură, s. p. 167. 

curmă ? p. 124. 

cutră, s. p. 156. 

Cuza, s. p. 289. 


D 


Da, v. a [frunză], p. 267. 
dacă, prep. p. 149. 
dalair, s. p. 74. 
dalgrăta, ? p. 118. 


346 


dârlăi, v. a, p. 14. 

dang s. întâiul joc ce se face 
la nuntă, alcătuit dia nuntaşii 
cari scot mireaşa din casă ; ei 
ies prinşi de mână, p. 65. 

de, prep. în unire cu un; de-un 
Pun, un, p. 19, 20, s. a. 

decusearu, ady. începutul nopţii, 
p. 42. 

degiughean, adj. p. 43. 

dejă. s. vezi Industria, ad. vor, 

p. 319. 

depărcior, adv. dela depărtişor, 
p. 174. 

descovine, s. rar ; des : descovină, 
p. 160. 

descris, s. scris, soartă, p. 240. 

descălecă, v. a „a ajunge întrun 
loc şi a rămânea acolo, p.55 şi 57. 

dighi, interj. p. 330. 

dimon, s. dela demon, p. 340. 

Din, s. p. 9). 

disagă, s. dăsagă, p. 294. 

divan. s. p. 4l. 

Dobrogea, s. p. 65. 

Dolca, s. p. 86 

Dolj. s. p. 120. 

domnie, s. Domn, scaun domnesc, 
p- 94. 

Doncilă, s. p. 93. 

Donici, s. p. 83. 

Dorohoiu, s. p. 273, 278, 292 şi 321: 

Dragomir, s. p. 75. 

Drăguşani, s. p. 294. 

Dragoş, s. p. 67. 

drăgi, a—, v.a în , p. 187. 

drege, v. a—, a pretace băuturile, 
punându-le apă, p. 62; a drege 
glasul, a se pregăti pentru vor- 
bire, dar mai ales pentru cân- 
tare, tuşind întâiu, p. 92. 

dresuri, s. pl substanțe pentru dat 
pe față, pentru a drege sbârci- 
turile; petele şi alte urme ale 
vremii, p. 330. 

drob, s.—de sare; adv. tare (ca un 
drob), p. 298. 


«dubas, p. 93. 

Duca- Vodă, p. 212. 

ducă, s. dus, dusă: am prăpădit 
o mulțime de vreme: mă rog, 
o ducă (dusă) și-o venită pân’ 
la Bârlad, nu-i lucru de şagă, 
p. 182. 

dughie, s. p. 279. d 

duhoare, s. dogoare, p. 81. 

duhot, s. dohot, p. L84. 

dulamă, s. p. 167. 

dulc, adj. dulce (fig.), p. “0L şi 209. 

dulciu, adj. fem. dulcie, p. 44 

dulmâcă, a se—, p. 104. 

Dunăre, s. p. 74, 81, 187, 198, 224, 
231, 249, 267, 283, 281, 286 şi 289. 

durdă, s. p. 63. 

durduleau, adj. numai ca vocativ 
unui durduliu, gras, rotofeiu, 
p. 297. 

durlan, adj. p. 129, 244. 

durn, adj. nebun, înti'o ureche, 
p. 121. 


E 


Eş, Eşi, s. laşi, p. 64, 71, 77, 80, 
112, 121, 149, 157, 191, 190 b, 229, 
307, 321. i 


r 


Face, v. a—, a se pomeni, a se 
găsi, p. 36 ; p. 114; a—[farmece], 
p- 148; a se duce, p. 335. 

Jăcut, s. fărmăcire, în expresia ; 
„parcă i un—“. 

Jfăgaş, s. loc de scursoure pentru 
vite, oameni, lemne, p. 269. 

Jaideş, ? p. 65. 

Fântânele, s. pl. p. 166. 

Jargon, s. p. 276. 

fâstă, s. fustă, p. 11% şi 170. 

făt, s. p. 119. 

Fătu, s. p. 74 >> l 

Jetie, s: vremea: de fată mare, p. 


347 


107, 159, 134,*159, 209, 238. 

feri, N. a—, a face scăpat pe cinevà, 
a-l lăsă nesupărat, p. 86. 

fierbântos, adj. fierbinte, p. 181. 

fiertură, s. bucate fierte pentru a 
însoți pânea, mămăliga : orice 
fiertură e udăzură, dar nu orice 
udătură (ca : ceapa, maslinele, 
brânza) este fiertură ; p. 253. 

firtimos, s. ziua numelui, palron, 
p. 3'8. 

flăcăime, s. p. 119. 

florit, adj. înfiorit, p. 202. 

Foca, s. p. 184. 

Focşani, s. p. 273. 

Joloştina, s. frunză, mai ales de 
varză murată, p. 169. 

Jfrăsinet, s. pădurile de frasini, 
p. 288. 

frunte; s. p. 224. 

Jrumusata, s. p. 272 şi 273. 

frunzări, v. a—, ciupì de ici și de 
coleà câte puţin. p. 257. 

frunzi, v. a—, a înfrunzi, p. 118. 

fugulita, s. fvguţa ; a da—,u veni 
repede, p. 76. 

Fulga, s. p. 86. 

furcărie, s. p.9. 


G 


Găbui, v. a—, a prinde la strâm- 
toare, pe nevestite, p. 47. 

galant, adj. p. 259. 

Galaţi, s. p. 85, 276, 277, 305, 32', 
322. şi 338. 

Gângurële, s. pl. p. 192 D. 

gândură, v. a se—, a se îngân- 
dură, a cădeă pe gânduri, p. 23. 

«gârbaciu, s. băț de bătaie, de o- 
biceiu nu aşă strujit, p. 81 şi 321. 

gasdu, S. p. 333. 

gătă, v. a—, a găti, pregăti, p.39 
47, 130, 177. 

gătej, s. p. 6). 

geaba, adv. p. 102. 

Gendruleasa, s. Calincuţa Gendru- 


bi 


lesei, p. 48. 

gelui, v. a fură, p. 85. 

Ghenghelinii, adj. pl. codri—, p. 57. 

Gheorghiţă, s. Căpitan—, p. 52; 
—Zătrean, p. 43. 

ghileală, s. alilie albă de dat pe 
faţă ; un fel de vopsea pentru 
înălbit oalele crude, p. 89. 

ghilosi, v. a se—, a se spălă, cn- 
răți, griji, face frumos, p. 324. 

Ghimici, s. p. 273. 

Ghinghii, adj. pl. codri—, p. 55, 57. 

ghiol, s. lac, p. 325. 

ghioldarana ? p. 320. 

ghiont, s, p. 213 şi 234. 

Ghiţişor, s. p. 67, 73 şi 204. 

ghizunie, s. vizunie, din vizuină, 
p. 273. 

Giurgiu, S. p. 177 şi 216. 

giurui, v. a—, a jurul, a fâgădul, a 
pune chezășie, p. 19. 

glas, s. viers. p. 14. 

glăvățină, s. dela glavă, după cum 
căpăţină dela cap, p. 169. 

goangă, s. p. 297. 

gonitor, s. mânzat de doi ani, p. 
205, 337. 

grănată, s. p. 230. 

Gorj, s. p. 120. 

greşeă, s. greşeală, p. 109. 

greu, s. greutate, p. 175. 

grijit, adj. purcel—, făcut gata de 
“pus în frigare, p. 44; om măr- 
turisit și împărtăşit, dar mai a- 
les împărtăşit ; grijanie, p. 72: 
cel ce şi-a făcut grija, cel ce şi-a 
dat de pomană tot ce are nevoie 
pe lumea cealaltă. 

grindiş, s. dela grind, piept de 
deal, p. 20. 

Griviţa, s. p. 284 şi 286. 

gros, s. ocnă, penitenciar, temniță, 
p. 149, 181, şi 264. 

grebănat, adj. adus degre[ajbăn, 
p. 89. 

grosar, s. slujbaş la gros, p. 25. 

gustare, s. gust, p. 110 


H 


Hac, s. a veni cuivă de—, p. 30; 
leafă, p. 42. 

hâd, adj. urît, slut, p. 300. 

hăi, interj, p. 131; măi, p. 177. 

hălbară, s. volan, dantelă, o fâşie 
de pânză cusută pe poalele ro- 
chiei numai pe o margine, p. 134. 

hălâciugă, s. p. 265. 

Haimanale, s. pl. p. 111. 

Handu-turc, p. 267. 

hanger, s, hamger, p. 87. 

hapcă, s. cu—, cu nemiluita, fără 
număr, p. 71. 

hapsân, adj. rău la suflet, p. 208. 

haraciu, s. p. 83. 

hărăgì, v. a pune haragi la vie, 
fasole, p. 126. 

hărăni, v. a—, a hrăni, p. 75. 

Hârlău, s. p. 322. 

hârtie, s. hârtioară, hârtiută, scri- 

soare, scrisorică, p. 48, J48, 188,220. 

hasnă, s. noroc, parte, ajutorinţă, 
mulțămită, p. 278 şi 280. 

hat, s. moşia din—, moşia vecină, 
p. 160; p. 69; a umblă haturile 
(hăturele, lăturile, lăturăle), a 
umblă (despre femei) în curvie, 
p- 67, 201. 

hățaş, s. drum pentru venitul și 
dusul cirezii la păscut; el este 
mai lat decât un drum obişnuit, 
p. 338. 

hiclean, adj. viclean, p. 48. 

hodină, s. odihnă, p. 56. 

hogaş, s. hătaş, dar cevă mai mic, 
p. 104, 239. 

horhotină, s. femeie groasă, urîtă. 
greoaie ; în batjocură se spune 
şi fetelor urîte şi bătrâne, celor 


lenoasc, p. 319. 
hojma, adv. totdeauna, p. 230. 


Hosman,— s. Turc, p. 267 ;— Pașu 
p. 285. 

hrăni, v. a—batoza, a-i rân'lui sno- 
pii la val atât cât trebue. 


hrăchi v, a—, hrăpi, răpì. 

huciă ! huş ! uş! interj. de alun- 
gat gáinile, p. 289. 

Huda, s. p. 322. 

hultan, s. p. 66. 

hultueală, s. ceeace se puue la o 
încărcătură de pulbere de vânat, 
(cârpe, hârtie), ca să nu :lase 
praful să curgă, p. 272. 

hurmuz, s. p. 113. 


i 

Iana, s. p. 177. 

lancu, s. p. 131, 178, 225 şi 294; 
—Jieanu, p. 59, 196. 

tbomnic, s. ibovnic, p. 121. 

ibounică, s. p. 27. 

ibownici,"v. a se—, p. 27. 

ici”şi ici, adv. din când în când, 
cât de cât. 

iertat, adj. persoană, care din pri- 
cina vrâstei, sau dintr'un legă- 

” mânt nu mai are legături tru- 
peşti, p. 55. 

Ilieş- Vodă s. p. 71. 

îmborboi v. a se—, bosumflă p. 225. 

împăgânat, adj. p. 71. 

împană, v. a—.a umplea un loc 
cu—; ca să prind hoţul am îm- 
pănat pădurea cu poterași, p. 41. 

împuiă, V. a—, p. 288. 

împutit, adj. fig. leneș, puturos 
peste măsură, p. 332. 

încazarmă, V. a , p. 219. 

încetinat, adj. cu cetină (despre 
brazi), p. 233. 

încocintră, v. a—, a conceniră, p. 
260. 

îndopă, v. a , a îmbuibă, aghif- 
tuì cu (mâncare, cinste), p. 88. 

ìndrica, s. a pune pe cinevà la in- 
drică, a-l aduce în stare să—; 
în—mea, în ciuda mea, p. 306. 

îndrugà, v. a—, a răsucì cu druga; 
vezi Industria ad. voc. 

îngână, v. a se ziua cu noaptea, 


Pamfile, Cântece de ţară 


349 


a fi în zorii zilei, p. 164. 
înlesn:, v. a—, a ajută, p. 206. 
înnemeri, v. a—, p. 330. 
îmşelă, v. a-—, a pune şeaua, a în- 

şeuă, p. 89. 
înstrâmtorot, adj. prins, surprins, 

p. 39, 
înrăi, v. a—, p. 210. 
într'ajuns, adv. deajuns, p. 110. 
întrulucà, v. a—, p. 248. 
înveghià, v. a se—, p. 250. 
învârteguş,? cuvânt de joc copi- 

lăresc, p. 311. 

Ion, s. p. 77. 

Iordan, s. p. 133. 

Iorgu, s. p. 167. 

Iovan, s. p. 89. 

Ioviţă, s. p. 89. 

ispovedi, v. a se , p. 119. 

itean, dela Itu?, p. 44. 

iubef, adj. pătimaş în dragoste, 
p. 100. 


J 


Jâiu, s. Jiu, p. 264. 

jarcă, s. piele, în înțeles de batjo- 
cură, p. 54. 

Jândar, s. jandarm, p. 
şi 243. 

Jianu, s. lancu—, p. 59, 126. 

Jii, s. Jiu, p. 126, 267, 288, 294. 

Judeţ, s. judecător sau termen din 
administrația veche a satelor, p. 
140, 141. 

jurui, V..a—, a făgădui, p. 20; a 
(se) jură, p. 89. 


297, 216 


L 


Lăcomaş, adj. lacom, p. 48. 
laiţă, adj. fem. dela lău, lăzu, p. 79. 
lălâu, adj. lălâsu, înalt şi dăbălă- 
zat, bleg, p. 331. 
lamură, s. ramură, p. 166. 
lăptà, v. a—, a alăptà, a da țâță, 
p. 23. 
23 


lăsă, v. a—, a scobori, p. 178. 

lăstar, s. p. 115. 

lătureă, s. p. 121. 

leana, dela foileana, p. 97. 

leacă, s. puţin, p. 163. 

leasă, streşină, p. 223; a turnà 
leasă, a face să cadă mulți, ca 
un zid, p. 60. 

legat, adj.—în farmece, p. 137; scri- 
soare--ă (închisă), p. 188. 

legătură, s. cataplasmă, p. 201. 

leliță, s. puiu de—, p. 44. 

lelif{cană, s. p. 106. 

lepădat, adj. popă—, răspopit din 
pricina unor lucruri îngăduite 
până la un loc de lume (pa- 
time), dar neîngăduite de lege, 
p. 97. 

leriu, s. vreme, p. 103, 

lespede, s. — la inimă, greutate, 
p. 104. 

Letin, s. p. 63. Astfel se numeşte 
în popor şi satul Latinu de pe 
râul Buzău, din jud. Brăila. 

libovì, v. a—, p. 54, 

lihemeti, v. a se—, a se lăsă sătul 
(fig.) de cevă; mi-i lihamete, 
p. 204. 

Lina, s. p. 43. 

lingurice, s. — a pieptului, p. 95 
şi 118. 

limonată, s. p. 316. 

lovitură, s. p. 316. 

lobodana, s. p. 205. 

lungare, s. p. 102. 

lupit, adj. p. 326. 


M 


Macare, s. p. 72. 

Măgdălınii, adj. pl. codrii—, p. 55. 

maloteă, s. p. 288, 

măiculea{ă, s. dela maică, p. 181. 

măi-măi, adv. frumos, mai ales în 
limbajul copiilor, p. 170. 

mabhală, s. cevă mare și diform. 
p. 145. 


350 


a a, n — 


Mălina, s. Călina—, p. 55. 

malotiță, s. dim. dela maloteă, 
p. 65. 

mâncă, V. a—, p. 92. 

mâncătură, s. mâncare, demân- 
care, p. 4l. 

Manole, s. Meşterul—, p. 19. 

mânzare, S. oaic—, p. 8. 

maramă, s. p, 45; se aude și mä- 
hramă. 

Mărăşeşti, s. p. 196 şi 276. 

măraz, s. mai ales la pl. măra- 
zuri, mofturi, marafeturi, p. 257. 

Marcu, s. p. 42, 

mări, interj. p. 21. 

marmagiu, adj. vin—, p. 39. 

Mârzac, s. căpetenie tătăraseă,p.90. 

măsărătate, s. un nesătul, dar mai 
ales un nesăţios, un nesuferit, 
p. 305. 

măscări, V. a—, a ocări cu măs- 
cări (porcării), dar şi a ocări u- 
rît ; a necinsti o idee, o femeie, 
p. 42 şi 159. 

matale, pron. p. 145. 

melodie, s. p. 14. 

mendre, s. pl. a-şi face—ie, a-şi face 
gusturile. 

mereană,? p. 65. 

merticar, S. cel ce iea vama sau 
uiumul la moară cu merticul 
(a zecea parte din vechea baniţă). 

Meşterul-Manole, s, p. 19. 

miază, s. miazăzi, p. 274. 

micşorel, adj. p. 28. 

mieros, adj. p. 239. 

Micu haiducul, s, p. 79. 

miezos, adj. p. 224. 

miorc ! interj. strigătul broaștelor 
p- 302. 

Miorița, s. p. 79. 

miroasnă, S. şi miroasmă, p. 236. 

mi-s, mi-ş. Se zice : şi cum veniam, 
unde îmi şi (mi-ș) începe o ploaie 
de credem că s'au dărâmat ce- 
rurile ! In multe locuri. 

Misler, s. p. 186. 


351 


mistui, v.a cevă, a ascunde, p. 49. 

mițui, v. a—, a tunde miţele la 
cârlani, p. 53; a trage de păr 
(mi'e !). 

Mocanu, s. Codreanu și 

Modruz, s. p. 302. 

moiu, s. muiare, îminoiu, îmmuiat, 
p. 321. 

Moldova, s. p. 80. 

molotru, s. p. 288. 

morcoti, v. u—, a pisà pe cinevă 
cu vorbele, a-l bliotocări, a-i da 
cu gura, p. 248. 

motâlcă, s. umflătură, p 213. 

movicele, ? p. 272. 

movili, v. a—, p. 143. 

Moviloiu, s. p. 327. 

muguri, v. a—, a îmmuguri, p. 66. 

mură, S. p. 167, 

Mureş, s. p. 317, 

Muscal, s, p. 129 şi 283. 

muştrulueală, s. şi muştru, instruc- 
ție, teoric, exerciţiu, p. 283. 


, D. 40. 


N 


Nabădài, s. pl. a băgă în—, a băgă 
în draci, în sperieți, a înspăi- 
mântà, p. 106. 

nadă, s. înnădire, deprindere, p. 
152 şi 163. 

năduf, s. obişnuit, : căldură în 
văzduh, dar şi supărare în res- 
pirație, înnecăciune şi supărare 
morală, greutate în vieaţă, p. 20. 

nădejde, s. sprijin, sprijoană, p. 36. 

năfurar, s. p. 196. 

namezi, V. a—, a face nămeaza, 
p. 250. 

nant, adj. înalt, p. 146. 

nătânga, s. un joc, p. 310. 

năzări, V, a i se—, ai se păreă, 
p. 46. 

neches, s. nechezat, p. 46. 

Neculcea, s. Badiu şi , p. 81. 

Nedea- Voinicul, s. p. 39. 

nestricat, adj. nevătămat, p. 60. 


ni, adv. ni... ni, când... când, p. 94. 

nicufă, s. denumire copiilor : vin 
la mama, nicuță, p. 138. 

noajă, s. cârd de lnpi, p. 225. 

nuntă, s. gloată de nuntaşi, p. 64. 


o 


Oblici, v. a—, a se abate, a veni, 
p. 193. 

oblon, s. p. 256. - 

oborî, v. a—, a dobori, p. 63. 

ocean, S. p. 217. 

ochean, s. p. 76. 

ochiş, adj. oacheş, p. 126. 

Ocnea, s. p. 273. 

odinì, v. a—, a hodiui p. 216, 

oft, s. oftare, supărare, durere, 
p. 35. 

Oituz, s, p. 278. 

ogârjit, adj, prăpădit, slab, slăbit, 
p. 206. 

olori, v. a— a bate vântul încet şi 
neregulat, p. 180. 

Olt, s. p. 59, 62, 268, 274. 

Opriş, s. p. 3l. 

orcât, s. orăcăit, p. 166. 

ordin, S. p. 29. 

ortoman, nume de cal, p. 44 şi 290. 

ostoi, V, a , a se potoli, p. 132. 

ovăsc, S. ovăz, p. 261. 


PpP 


Paceavură, s. femeie cu obiceiuri 
rele, p. 209. 

paceaură, s. paceavură, p. 209. 

păciui, a se—, a fi pe pace cu 
cinevă, adj. păciuit, în pace, 
p. 83. 

pacurar, s. cioban, p. 100. 

paing, s. paingăn, p. 282. 

păişe, s. pl. planta Stipa pennata 
L., p. 335. 

pală, s. val de—, p. 68. 

palat, s. poate polat, polatie, case 
de slugi (culegere din Nazâru- 


Brăila). 

pământurele, s. pl. p. /4. 

Pântea, s. p. 169. 

pânză, s. p. de ochi, cea care se 
pune mortului pe ochi, p. 162. 

pără, prep. păr’, până, p. 25. 

părădui, v. a se—, p. 189. 

pârdalnac, s. expresii : lao dă-o) 
la pârdalnicu' (pârdalnica), în- 
colo, p. 103, şi 326. 

Pârlici, s. p. 95. 

particică, s. anaforă slujită pentru 
duşmani, ş. a. 

păs, s. unde-i păs, unde-i pasă, p. 
33 şi 95. 

Patrontaş, s. cartuşieră, p. 317. 

păstăcioară, s. dim. dela păstare, 
păstaie, p. 127. 

Păun, s. p. 92. 

Păunaş, s. p. 87. 

pică, v. a—, a sosi, p. 44, 151, 194, 
şi 234; picură ploaia, streşina), 
p. 56 şi 131. 

pică, s. ciudă, p. 245. 

picior, s. pop de horn, p. 81i; a 
dormi de-a-picioarele, a dormi 
doi inşi pe un pat: unul cu că- 
pătâiul la un capăt şi celalalt la 

celalalt capăt, p. 59. 

pieliceă, s. pielcică, p. 52. 

peliță, s. a fi peliţă de—, neam de—, 
p. 80, şi 100. 

Peteală, s. p. 165. 

perde, s. p. 52. 

pimniță, s. p. 85. 

Bintenat, adj. p. 79. 

plàghie, s. p. 168 şi 269. 

Plasă, s. streşină, p. 83. 

plavit, adj. fem. plăviță, p. 79. 

plecătel, adj. aplecat puțin, plecat 
într'o parte, p. 102. 

plecătoare, s. oaie —, cea care nu 
are miel şi este nevoie să fie 
dată la un alt miel spre a o suge, 
sau oaia care este dată de supt 
unui miel a cărui mamă a murit. 
Se mai chiamă şi aplecatoare; 


352 


ea se prinde cu cata, un băț 
lung, care are la capăt un câr- 
lig; p. 85. 

Plevna, s. p. 284 6. 

plin, adj. p. 150. 

Ploeşti, s. p. 164, 323. 

pocladă, s. p. 59. 

podidì, v. a—, p. 58. 

Pognet, s. pocnet, p. 

pogni, v. a—, a pocnì. 

pohoară, s. povoară, p. 225. 

polatie, s. p. 332. 

Poleah, s. p. 284. 

pomană, s. a purtà pomenile, a le 
face, pentru un mort, după rân- 
dueala lor, p. 25. 

ponos, s. p. 164. 

ponosì, v. a— haine, a strică haine 
prin purtare, p. 80 şi 195. 

popalnic, s. p. 111. 

Popovici, s. p. 91. 

popreă, s. p. 223. 

porghice, s. vezi ludustria ; p. 151. 

pornire, s. înclinaţie, aplecare, 
p. 253, 

porunci, v. a—, a comandă, a toc- 
mi haine din nou şi pe măsură, 

posmol, s. credem că potmol, p. 333. 

poteraș, s. dela poteră, p. 107. 

potiresc, adj. p. 268. 

potmol, s. şade—, unul lângă altul, 
p. 280. 

potoți,v.a ,a mâncă până la sfâr- 
şit, a sfârși mâncând, a bea până 
la uscat; au potopit lăcustele 
câmpurile, p. 82, şi 108. 

potricaraş, s. farmacist, p. 206. 

potrivi, v. a se—cuivă, a face după 
spusa aceluia crezând că așă e 
bine, p. 208. 

potrografie, s. corupţie din foto- 
grafie, p. 66. 

poturi, s. pl. p. 126. 

Prahova, s. p. 223. 

Drânzişor, s. vremea pe la 10 ore 
a. m, p. 181. 

prânzi v. a—un mort, a-i pune 


pomenile, prânzurile. 

prav, s. praf (de puşcă), p. 63. 

prepeleac, s. p. 54, vezi Industria. 

prevedeă, v. a se—, p. 148. 

price, s. pricină, p. 165. 

pricoliciu, s. p. 161, poghibală, o 
arătare de om. 

prileji, v. a se—, a se întâmplă 
p. 22. 

primare, adj. primar, întâiu ; văr 
—, văr bun, p. 229. 

prindere, £. stare, om cu—, om 
cu avere, p. 1. 

pripor, s. p. 225. 

privintă, s. corupţie din preventie, 
p. 68. 

prohiti, v. a—, ceti (încet, în gând), 
p. 162. 

prosădi, v. a—, p. 33. 

Prut, s. p. 89, 107, 185, 189 b, 
218. 220, 226, 262, 246, 273, 277, 
şi 286. 

prubă, s. probă, fel, p. 267, 269. 

Pui, v. a se—, ase întinde (despre 
foc), p. 240; a se împreună 
(despre lupi şi câni). 

Buhoiu, s. şivoiu de ape, p. 22. 

Buişor, s. un ban, p. 318. 

Bune, v. a—capul, p. 61. 

punere, s. p. 121. 

Bunoiu, s. puhoiu, p. 66; altfel 
puroiu. 

pupază, s. un fel de colac, p. 31. 

purtà, v. a—pomenile, a le face 
după rostul lor, p. 25. 

purtat, s. port, p. 65. 

Duşcă, s.a da din—, a da foc cu—, 
p. 139. 

puşcărì, v. a—, p. 287. 

pusnic, s. p. 56. 

pustii, v. a se—. p. 269. 


3 


R 


Radu, s.— lui Anghel din Greci, 
p. 32. 
racoreală, s. p. 75. 


353 


rădui, ? p. 158. 

rână, s. într'o , într'o râlă, pe 
un şold şi într'un cot, p. 86. 

rând, s. rândueală, rost, p. 100. 

rări, v. a (0) rări, a veni tot mai 
rar, p. 162. 

ras, adj, plin-ochiu despre un vas), 
până sus, ca și cum ar fi ras, 
p. 176. 

vrăsmeriţă, s. p. 268. 

răvăci, v. a—vin, p. 94. 

vesmă, V. a se—, p. 2). 

roată, o unitate de ostire veche, 
p. 224. 

roboti, v. a—, în expresia: „ce 
mai faceţi, ce mai robotiţi ? (în- 
trebare celor ce mai mult şed, 
sărbătoarea). 

roiu, s. p. 243. 

Rogova, s. p. 154. 

ruginos, adj. p. 225 și 287. 


S, 3 


Săcele, s. pl. p. 166. 

sâghică, s.planta Cephalaria trans- 
silvanica Schrad., p. 252 şi 328. 

Sahastru, s. p. 90. 

Sâiu, s. -pârcălab de Bârlad, p. 77. 

sălcat, adj. p. 125, şi 192 b. 

sălceu, adj. p. 243. 

salamanlàc (vorbă turcească), p. 76. 

samalare, s. p. 60, 175. 

sămăluł, v. a—, a asemănă pe u- 
nul (de departe) cu altul: U, 
bată-te norocul! Tu eşti ? Te-am 
sămăluit cu Gheorghe ; p. 85. 

samasalâc, (vorbă turcească), p. 47. 

sândâc, s. ladă, p. 49. 

Șandru, S. p. 73. 

Sârb, s. p. 169; zarzavagiu. 

sârbuci, s. pl. p. 290. 

sâti, v. a—, a cerne cu sâta, p. 93. 

savai, interj săvai, săvai, săvài, 
sàvăi, p. 52, 60, 63, 64. 

săvârşi, v. a se—, a muri, p. 54. 

Savina, s. p. 9l. 


sbârciu, s. sbârcitură, p. 161. 

sbengui, s. a se—, a face nebunii, 
a se jucă, p. 24. 

sburatăci, v. a—, a aruncă cu pie- 
tre (bolovani, bulgări) întrun 
pom spre a-i da fructele jos, 
p. 33. 

sburătări, v. a—paserile prin ogra- 
dă, ca să le prindă, a le alungà 
chiar svârlind în ele spre a le 
cotonogi, p. 3. 

sburatec, adj. fugaciu, p. 90. 

schimbălă, s. schimb, schimbare, 
p. 25. 

sclipui, v. a—, p. 237 ; adevărat, a 
face treabă printre picături : 
n'am început să torc; aşă doar 
câte cevă de-am putut sclipui 
vreo două caiere. 

scripică, s. p. 48. 

scumpete, s. p. 125. 

sec, adj. uscat, p. 109. 

secătău, s. p. 317. 

seceti, v. a—, a potopì, p. 94. 

şeică, s. p. 108. 

serafim, s. prapor de lemn obişnuit 
cu 7 chipuri de îngeri, ce se 
scoate la morţi, p. 162. 

Sevastolpol], s. p. 272. 

Severin, s. p. 289. 

şezătoare, s. p. 9. 

Sibii, s. p. 268. 

sfandosi, y, a se—, a se alintă, a 

se arătă ceeace nu este, p. 253. 

sfănțoaică, s. p. 180 şi 237. 

sflichiu, s. p. 117. 

sfară, s. p. 20. 

sgâlțâitură, s. tremur, cutremur, 
p. 97. 

sglăvoc, s. p. 158. 

şicui, v.a , a căptuși cu şieac? 
p. 49. 

sirecan, adj. unul de care e kalal. 
A mâncat, sireacul, (sirecanul , 
de credem că nu se mai satură. 

sileac, adj. p. 243. 

sirep, adj. p. 278; fem. sireapă și 


suru-iapă (iapă-sură ?) 

Siret, s. p. 73, 167, 178, 185. 

sleamu, s. o câtime foarte mica, 
o „bucăţică“, o fărâmiţă, p. 308. 

şleau, s. drum vechiu, bătut, um- 
blat, p. 265. 

Stobozie, s. p. 282. 

smigdeă, s. smiccă, p. 242. 

sminceă, s. smiceă, p. 67. 

smomi, V. a—, a momi,a atrage, 
a înduplecă, p. 106. 

smorlă, s. un fel de peşte mărunt, 
p. 170. 

soață, s. p. 160. 

socrie, s. p. 91. 

şoldarana, ? p. 319. 

soldăţi, v. a—, a face serviciu mi- 
litar, p. 276. 

sor, s. soră, p. 290. 

soroc, s. an, recoltă ?, p. 237. 

sosi, V. a—, a ajunge din urmă, 
p. 835. 

sositor, adj. bob , p. 181. 

şoşoti, v. a—, foşnì (despre frunze), 
p. 45. 

sotie, s. soţ, p. 221 şi 235. 

şovirgii,? codrii—, p. 55. 

şoverjâi, ? p. 57. 

Spahiu, s. p. 75. 

spelcută, s. dim. dela spelcă, spilcă. 
&c de cap, p. 213. 

sprijini, v. a—, a se—, p. 94. 

Stanciu, s. p. 37 şi 59. 

Stârmina, s. p. 154. 

staroste, s. p. 139. 

starpă, adj. oaie—, p. 85. 

stat, s. statură, p. 65. 

ştat, s. stat, p. 39. 

stătut, adj. vită —ă, vită istovită, 
care a căzut sleită de puteri în 
toiul muncii, p. 89; om —, om 
bătrân ; mai ales despre ” flăcăi 
şi fete, p. 335. 

steajăr, s. parul ariei, p. 42. 

Ştefan, s.—Vodă, p. 63, 80 şi 84. 

stohan, s. stuhăriş, p. 220. 

străinime, s. p. 214. 


355 


strălucios, adj. p. 24 şi 93. 

strămurariu, s. p. 269. 

strate, s. pl. straturi, p. 130, 

strică, v. a vătămă, răni, p. 68. 

streină, v. a—, a înstreină, p. 216, 
şi 217. 

striior, adj. fem. striioară, p. 217 
şi 218. 

strigă, v. a— în joc, p. 19. 

strigăt, s.—în joc, p. 3. 

Strunga, s. p. 267. 

stufos, adj. p. 105. 

subseară, adv. p. 105, 138. 

Suceava, s. p. 84. 

suduc,? p. 188 şi 267. 

suflet, s. plin de—, gâfâind; a ve- 
nit plin de—(repede), p. 183; a 
venit într'un suflet, repede. 

şugă, s. nesăţios ; mai ales în zi- 
cala „şugă rea“, p. 284. 

sularea, ? p. 329. 

sulimana,  p. 205. 

sultan, s. p. 328. 

sultant, ? p. 205. 

sumăieş, dimin. dela suman, p. 162. 

supțtiori, s. pl. p. 108. 

surguce, S. pl. planta Delphinium 
Ajacıs L., p. 205. 

şuşă, S. Şoseà, p. 35. 


T 


Tăbăltoc, s. săculeţ, p. 327. 

tăbănaş, s. dela żabon, cireadă, 
cârd, p. 282. 

taclit, s. p. LL. 

Tăhan, s. p. 64. 

tăteței, s. pl. p. 170. 

tain, s. p. 206. 

tăinicie, s. taină, p. 138. 

Zaligrad, s. Țarigrad, p. 78. 

Tănislav, s. p. 74. 

tânjì, v. a—, p. 153. 

fâr. interj. se chiamă găinile. 

tăraş, s.—ul porţii, p. 107. 

tare, adv. repede: vin mai tare, 
p. 253. 





Târgşor, S. p. 274. 

Țarigrad, s. p. 64, 85, 129. 

tarle, s. pl tarlale, dela tarlă, 
p. 245. 

târmă, s. probabil durmeă, bro- 
boadă albă, de formă isoscelică 
cu horboţică în faţă, p. 132. 

țărnă, s. praf, pulbere, p. 50 şi 138. 

tarolă, s. opincă ? 

Tatar, s. p. 77, 91, 283, 284. 

târsână, s. p. 170. 

teleleu, s. fără căpătâiu, p. 822. 

teme, v.a—, a fi gelos; femeia îşi 
teme bărbatul, p. 205. 

temică, s. dim. dela teamă, p. 130. 

tepşean, s. tepşan, platou mic, p. 66. 

tepşi, v. a se—, a se lcpşi, a se 
trânti cu lenevie în pat, p. 323. 

tesac, s. p. 108. 

teşchereă, s. pungă, p. 70. 

teslui, v. a ciopli din teslă, p. 27. 

tiferici, v. a—, a ferici, a nu-i 
păsă, p. 272. 

tine, v. a— calea, a aţineă calea, a 
sta în calea cuivă, p. 132. 

tinchi, v. a—, a conteni, încetă. 

tinerime, s. tinereţe, p. 199. 

tinteş, adj. ţintat, cu ţintă în frunte. 

tiran, adj. p. 147, 

tiv, s. tivitură. 

toale, s. pl. haine, p. 215. 

tocà, v. a—, a cicăli, p. 147. 

tocmi, v. a—, împăcă, a împăciui, 
p. 141, 261. 

Todiran, s. p. 66. 

Topolog, s. p. 274. 

top, s. top de postav. val, p. 64. 

toropi, v. a—, a copleși, p. 193. 

torbă, s, tolbă, geantă, p. 242. 

trage, v. a—coasa, a o asculte, p. 
199 ; a se—, a slăbi, p. 174. 

tranda, ? p. 327. 

tras, adj. slab, p. 189. 

trebălui, v. a—, a face treburi 
mici şi măruntepe lângă casă, 
p. 225. 

trece, v. a se—, ofili (la față, la 


peliţă), p. 236. 
trenchea-flenchea, adv. p. 332. 
tretină, adj. fem. p. 44. 
trim, s. tren, p. 189 b. 
tropete, ? p. 4l. 
tu, pron... nici tu... 

194 şi 330. 
tuca, 1 p. 320. 
Tudor, s. p. 83; Domnul—, p.270. 
țuhăi, v. a—chinui, frământă în 

zadar, 307. 
tuiu, s. p, 187. 
tuli, v. a o—, p. 233. 
tuluc, s. viță de păr, p. 54; verbul 

a țuluci, a trage de țuluc. 
tuma, adv. tocmai, p. 40. 
tur, s. şi turi, fund la pantaloni, 

p. 91 şi 335. 

Turc, s. p. 81, 129, 283 şi 284. 

turcan, adj. p. 269. 

Turcia, s. p. 81. 

turcoman, S. p. 39. 

turloiu, s. şi ca poreclă pentru pi- 
cior, p. 87. 


nici tu., p. 


U 


Udătura, s. tot ce se mânâncă cu 
mămăligă, chiar când nu e fier- 
tură (lapte, ciorbă), d. e. brânză, 
nuci, p. 308. 

udì, v. a—, a scăpă, p. 254. 

ului, a se—, a se zăpăci, p. 116. 

umbră, s. locul de sub un copac 
care obișnuit este umbrit, p. 116. 

Undrea, s. Decemvrie, p. 288. 


356 


uruioc, s. a ajunge la—, a ajunge 
la sfârşit ; uruiocul sunt cele din 
urmă fire din urzeală, cari fiind 
prea apropiate de sul, nu se 
mai ţese, p. 162. 

uşânic, s. p. 60 şi 111. 

uşui, v. a—, a hucii, a alungă pa- 
serile cu uş! 

Uţa, s. Vasile—, p. 56. 


v 


Văcui, v. a—, a trăi bine ; văcuit, 
trăit în mulțămire, p. 209. 

vădanie, s. văduvie, p. 221. 

vaşmocan, s. poate baș-mocan, 
p. 52. 

vatraiu, s. p. 165. 

veleat, s. vieaţă, traiu, p. 226 ; verb: 
veletui, şi adj. veletuit, trăit 
[bine). 

verigă, s.—la uşă pentru a închide, 
p. 42. 

Viana, s. Viena, p. 304. 

viforat, adj. p. 77. 

viță, s. soiu, neam bun; om de 
viță [aleasă]. p. 43. 

Vlad, s. popa—dela Bârlad, p. 55. 


Z 


Zălud, adj. prostit, tâmpit. 
Zătreanu, s. Gheorghiţă—p. 43. 
zuzăni, V. a—, D. 269. 

zurbavă, s. gâlceavă, p. 70. 
zurnai ! interj. p. 297. 


CUPRINSUL 





Cevă despre cântecele de ţară . Pag. I 
I. Bătrâneşti. 

Pag. Pas 
1. Meşterul Manole : : > 19 24. Codreanu. ...... 70 
2. Corbea . . . 24 25. Şandru .. sa.’ 73 
3. Radu lui Anghel din Greci 32 26. Ghițişor. ....... a 
4. Voinicos străin .. . . 33 27. Bătrâna, ....... 74 
5. Voicu .,.... .. B5 28. Tanislav . ...... ` 
6 Stanciu... ..... 37 29. Ion. ..... 77 

T. Căpitanu ....... 38 30. Sâiu, pârcălabul de Bâr- 
8. Nedea Voinicul . .. . 39 la e ee a 
9. Codreanu şi Mocanul . 40 31. Miorița. ...... 79 
10. Marcu ........ 4% 32. Micu Haiducul. .... A 
IL. Lina... 43 33. Badiu și Niculcea. .. 381 
12. Gheorghiţă Zătreanu îi 34. Donici ... .. 83 
13. Catincuţa Gendrulesei . 48 35. Tudor și Vochiţa sasa a 
14 Căpitan Gheorghiță . .* 52 36. Çostea. . s-s.. 85 
15. Chira .. ...... 54 37. Coste. ...., ...-. 86 
16. Călina-Mălina ,.... 55 38. Păunaș . ....... 87 
17. Iancu Jianu. . . . « 59 39 loviţă. ........ 89 
18. Stanciu. ,....,. A 40. Copilul român. .... 90 
19. Busuioc. ....... 6l 41, Popovici şi Savina . . 91 
20. Ştefan Vodă = 63 42. Calul împărătesc . 93 
21. Todiran. ......,. 66 43. Doncilă. ..,....- A 
22. Dragoş 67 44, Pârlici ...-..... 95 
23, Pribeagul . 70 45 Barbu. . ...... 96 

II. Doine. 
A. Dragoste. 

Pag. Pag. 
1. Puterea dragostei, . . 97 4. Indemnuri la dragoste 126 
2. Lauda ibovnicului și a | 5. Dragoste cu piedici 141 
ibovnicei . 110 6. Dragoste cu glume. . 155 
3. Dragoste nehotărîtă 121 | 7. Felurite ...... 164 


La] 


358 


B. Dor şi jale. 


Pag. Pag. 

. Puterea şi necazurile rit bine cu căsătoria 203 
dorului. .. >.. 172 6. Jalea celui mustrat şi 

. Drăguți depărtaţi unul pismuit. ...... 211 
de altul ...... 185 7. Jalea celui îndepărtat 

. Moartea unuia dintre de ai săi... ...- 214 

iubiți. . , +... . 194 8. Jalea orfanului. . . 229 

„ Dragoste stricată. . . 198 9. Felurite ....... 23? 


. Jalea celui ce n'a nime- 


C. Mustări şi blesteme. 


Pag. Pag. 
. Neînţelegeri dintre iu- 3. Mustrări şi blesteme 
biţi, eseese. 244 din partea celor pără- 

. Dojeniri făcute celor siți în dragoste. . » 254 
necredincioşi în dra- 4. Mustrări din partea fe- 

goste. ....... 250 tei silite la măritiş . 258 


5. Felurite . .... 261 


poio 


. Harducegti ne . a ca aa aa s ee ab 263 

Ostăseşti . . . . . |. e‘ ‘s a . I 275 

> Felül s ana a A ut i de le a at ca i288 
III Strigături. 

. Strigături glumețe. . . . . . . . . a . +. 295 


B. Sirigături muşcătoare. 


„In ciuda fetelor și nevestelor. . . . . . . . . 319: 
. In ciuda feciorilor şi bărbaţilor . . . . . . . . 335 


Indice şi glosar... . . . . . 342 


32 


Coloana 


pa 


e N ms N3 1 3 n Na 


3 3 3 3 3 3 


GREŞELI 


Rând 





17 
19 
37 
11 
38 
39 
40 
84 
26 
21-2 
12 
9 
15 
15 
16 
21 
9 
7 
15 
1 
25 
21 
37-38 


10 
37 
25 
19 
13 





In loc de 


qui'l 
cercetat-o 
ba bace-mi 
micsorel 
spânzurătoarea 
logodnica 
spânzurătoarea 
Şi u 
Băbuscă 
sandâc 
mituie 
îundrăzniă 
Tăhanului 
ușânici 
husducănit 
si 

tot 

pimnită 
Nu:s 
turloaie 

ma 
tulpițică 


Din ochi negrii cuvân- 
tând Şi din gură lă- 

, [crămând 
ostaoaie 


pasti 
măceiş 
'mboceşte 
ţoace 


rândul 23 să se şteargă 


20 

9 
23 
32 
24 
18 
36 

3 
28 
16 
21 

9 


216, vezi No. 6 
firuţ 

finţeşte 

936 

no. 1192 

1077 

amunţă 

îințit 

592-3 

dinaintea acestuia 
1320 

dobas 


Să se cetească 


qu'il 

cercetă-o 

baba ce-mi 

micşorel 

spânzurătoarea 

logodnica 

spânzurătoarea 

Şi unu 

Băbuşcă 

sândâc 

mituie 

îndrăzniă 

Tăbhanului 

uşânici 

busdugănit 

ci 

totul 

pimniță 

Nu-ş 

ţurloaie 

Inima 

tupițică 

Din ochi negri lă- 
crămând şi din 
gură cuvântând. 

ostoaie 

puşti 

măcieș 

'mboboceşte 

ţoaice 


vezi No. 16, p. 216 
finuţ 
sfinţeşte 

23 p. 202 
aici no. 73 
58 p. 226 
amuţă 

sfințit 

76 p. 154 
No. 16 p. 266 
10 p. 265 
dobaşi