Ioan G.Bibicescu — Poesii populare din Transilvania (1893)
POESIE POPULARE
Ë
TRANSILVANIA |
—a
POESII POPULARE
TRANSILVANIA
De la lume adunate
Şi înapoi iar lumii date.
— ee
— |
LIGEI
UNITATEA CULTURALĂ A ROMÂNILOR
ZOE
ACEASTĂ COLECŢIUNE
SUMAR
Capit. Pagina.
Prefaţa ©.. . . . . , , + + VII—LXIA
I Doina. . . . . . . . . 3—4
IL. Iubire:
A. Dragoste. . . . . . . 7—46
B. Drăguţii certati. . . . 47—83
C. Iubirea de familii. . . . 85—98
DL Strainătatea. . . , . , . 99—119
IV. Catănia . . , . . . . . 123—158
V.Codrul . . , . . , . e 161—169
VI. Strigături, glume:
A. Despre căsătorie. . . . 173—194
B. Contra uritului . . . . 195—204
G. Varia. . . . + . + . 207—230
VII. Colinde . . .. . , . . 233—257
VIII. Cântece bâtrânesci. . . . 266—347
IX. Diverse. . . . . . , + 351—393
X. Schițe:
Fârtat-surată . , . . . . 397—412
Ungurul în cântec. poporului. 413—427
XI. Ghicitori. . . . . . . + 429—439
Note. .. . . . . + . 442—487
Aprecien anticipate. . . . 489—511
POESII POPULARE DIN TRANSILVANIA
PREFAȚA
(00
Am călătorit des prin Transilva-
nia și mi-am dat osteneala së cunosc
ţara, së cunosc mai cu osebire oa-
menii.
Cu cât i-am cunoscut, cu atât
am iubit mai mult pe Românii d'a-
colo si, ca urmare, am întreprins şi
continuat, în curs de ani,în diarele la
care scriam, o propagandă de toată
diua pentru Românii din Transil-
vania,
Rubrica De peste munţi wa lip-
sit.o singură di din acele diare și
ea conţinea, fie descrierea suferințe-
lor și nedreptăţilor ce îndurau fra-
ţii de dincolo, fie îndemnul către
Românii din regat d'a înnoda rela-
țiuni mai dese cu cei de dincolo şi
POESII POPULARE |
a da espresiune fățiș, şi cu ori-ce
ocasiune, simțimântului de solidari-
tate, care trebuie să unească într'u-
na pe Românii de pretutindeni, a-
cum, cel puţin moralmente.
Eram p'atunci dintre cei puţini
și cu un ecou restrins.,
Acum 6nsă, mai cu osebire de la
înființarea Ligei pentru unitatea
culturală a Românilor, propaganda
se face de noi toţi; diarele desvălesc
i un zel laudabil întru a demasca ne-
dreptăţile ce să fac fraţilor noștri de
peste munţi; studenţii tin mari în-
truniri pretutindeni, si toţi, pe faţă,
ne manifestăm simpatiele pentru
fraţii cei nedreptăţiţi.
E o întrecere.
Simţimentul solidarităţii naţio-
nale e vii. Suferim toţi de suferin-
tele fraţilor noștri și luăm parte la
lupta lor cu inima deschisă ei cu
speranţa, pot dice cu credinţa că
suferințele vor înceta, că soarele ro-
mânismului va străluci mândru și
peste acele ţări, unde sila să trudesce
aka PE E kms
— F ——rTnFA..A_ —— — .— T ——
DIN TRANSILVANIA
a-l întuneca, voind se facă pe Ro-
mâni a nu mai fi Români.
Când dar, în ţară, situaţiunea Ro-
mânilor de peste munţi e bine cunos-
cută și să propagă prin toate căile
solidaritatea ; când, afară: din ţară,
simpatii calde se arată apăsaţilor
prin organele cele mai reputate ale
presei europene; când oameni poli-
tici din cei mai eminent iaŭ notă
cu simpatiă de dreptele reclama-
țiunï și revindicări ale Românilor
apăsaţi de sub coroana S-tului Ște-
fan; când — cu alte cuvinte — în
lumea apusană së produce acum, în
favoarea Românilor de peste munți,
ceea ce sa produs pentru noi în
anii 1848—1857, adică cestiunea
lor së pune la ordinea dilei a preocu-
părilor opiniunii publice europene,
e de datoria noastră d'a lucra, spre a
face cunoscut pe acei fraţi nu numai
politicesce, ci în întregime, adecă și
așa cum sunt în a lor intimitate, în
viaţa lor de toată diua, în cugetă-
rile, în aspiraţiunile lor.
=
x POESI] POPULARE
k L N
Acesta e scopul tipăririi colectiu-
ni de faţă.
Mai e și alt motiv.
Eminentul filolog, istoric și folklo-
rist, d. B. P. Häsdëŭ, podoaba.scoa-
lei, a penei și a literaturei române,
cerându-mi manuscriptul acestei co-
lecţiuni și consultându-l și citându-l
des în al sët monumental Etaymolo-
gicum Magnum Romaniae,m'a făcut
să vëd că tipărirea ei presintă și alt
folos tot atât de mare, pe lângă cel
indicat mai sus.
Acesta e al doilea cuvânt pentru
care tipăresc colecţiunea de faţă.
* *
Arăt cuvintele tipărirei acestei
colecţiuni, pentru că, atunci când
am cules-o, cu totul altul fost-a sco-
pul men, nici de cum acela d'a cu-
lege spre a tipări.
Și spunând ce am voit, schițez
chiar istoricul colecţiunii, istoric
pe care folositor va fi să-l cunoască
folkloriștii care ar voi së studieze,
DIN TRAÑSILVANIA
pe basa ei, firea intimă a Românu-
lui transcarpatin.
Eram la Vălcele — acum vre-o
12 ani — singurul străin în cuprin-
“sul băilor și deci având și timp și
ocasiune, pe cât aveam dorinţă, d'a
conversa cu sătenii români din lo-
calitate, fie la horele lor, când erau
hore, fie la casele lor, fie ori unde
întâlniam pe cine-va,
În aceste escursiuni, mi-a atras
atenţiunea un lucru ce dureros mwa.
impresionat: audiam copilele de Ro-
màn — așa să dice p'acolo — cân-
tând unguresce.
Am întrebat de ce și mi s'a. rës-
puns cu cuvintele: «pentru că sunt
mai frumoase cântecele unguresci».
Am r&mas înmărmurit.
Scoala maghiară, pe d'o parte,
moda, pe de alta, produseseră sai în-
cepuseră a produce efectele lor de-
sastroase românismului.
Trebuia desființată credința de
modă la cei cu care vorbisem, tre-
buia stavilit curentul.
RR EN IE NENE CO A PE ORE (E S RE IRI NI NR a ERIE
POESI POPULARE
Man otàrit deci să lucrez în a-
cest scop.
Şi écă cun am procedat.
Am început a chiema la mine pe
strigătorii de la horă, între care së
distingea Nicolae Dăndărău, si a le
cere së-mï spună cântecele pe care le
sciaŭ.
— Apoi bine, boierule, imi dicea la
început N, Dindărău, ce së spunem
noi d'astea țerinesci ? Ai së ridi de
noi; că de! d-ta scii frumoase cân-
tece din carte. ... și însoţia sfirșitul
frasei cun ris greoiă și par'că idiot.
Dar, în sfirşit, mi-a spus, iar eŭ cu
plăcere lam cinstit pentru ca, de
dragul cinstei, să se 'ndemne și alţii
să-mi spună.
Am întrebat și femei; am cerce-
tat mai ales pe acelea pe care le au-
disem cântând unguresce; dar n'am
putut afla de la ele de cât crâmpeie,
de cât doine scurte, de cât strigă-
turi de la horă și mai numai stri-
gături de care audiaü în fie-ce Du-
minecă sai. sărbătoare.
DIN TRANSILVANIA
Asa, mers-a greu în anul întîi,
mers-a greu și în al doilea; dar do-
rinţa şi otărîrea mea cresceai cu cât
dificultăţi mai mari întâmpinam.
Am întrebat deci dacă nu e cine-
va prin sat, care să scie cântece ro-
mânesci.
Mi s'a vorbit de câte-va babe, între
care — în rindul ântâi -- era baba
Nora.
Baba fusese, sé vede, in tinereţele
ei, una din acele femei despre care
cântecul popular dice:
Supt potcoava cismei mele
Zace dracul ș'o muiere.
Trăise, simţise, veduse și deci scia
multe ; dar — din nefericire— își a-
ducea aminte numai puţine cântece
și amesteca unulcu altul, așa că ale
mele caiete së umpleau grei de tot.
Totuși, după o oră-două, baba
Nora pleca cu un florin în mână, şi
sărind într'un picior de bucuriă, po-
vestia, în gura mare, că i-am dat un
florin, pentru că-mi spusese cântece.
XIV POESI POPULARE
Făcea baba ce voiam eŭ së facă:
deștepta și la alţii dorința câştigu-
lui pentru cântece şi-mi înlesnia lu-
crarea, provocând pe cei ce sciuseră
să-şi aducă aminte, iar pe cei-l-alţi
să înveţe.
Găsisem deci calea.
Intro di, când baba Nora, tot dic-
tându-mi, nu făcea de cât repeta ce-
mi mai spusese, îi disc:
— Va së dich nu mai scii alt-
ceva; căci ce-mi spui , acum, mi-ai
mai spus.
— Să-ţi cânt, d-le, fu răspunsul
babei.
Mi-adusei aminte de acei autori
care susțin că versul şi rima cânte-
celor populare, ba întregi acele cân-
tece, atârnă de musică.
| Primii së-mï cânte, şi-mi cântå.
Baba Nora nu mai era baba Nora
care-mi dicta. Acum versurile mer-
Sean uşor, inlănțuirea lor së păstra
şi baba par'că trăia ceea ce cânta.
Melodia, aci pasionată, aci dulce,
aci plâng&toare și pururea melan-
eege
DIN TRANSVIANIA
colică, avea accente atât de sincere,
în cât nu puteai să nu fii mișcat,
Fu pentru mine o revelaţiune, o
fericire.
Farmecul cântecului duios puru-
rea, trăgănat și dulce, cadenţarea
aci înceată, aci repede și grăbită,
dând espresiunea cuvenită senti-
menielor ce descriaii vorbele, mă
făcură së regret că nu puteam së
culeg și musica acelor cântece.
Ar fi fost folos îndoit și o nouă
față a calităţilor poporului român
pusă în evidenţă.
Baba Nora cânta și eü scriam.
Dar, dacă nu înțelegeam bine o
vorbă și o întrerupeam, ea nu mai
putea continua; iar dacă reîncepea
acelaș cântec, îi făcea modificări
esențiale saü amesteca un cântec cu
altul.
Aceasta më necăjia mult si în-
trebam pretutindeni: ce së fac?
Intro di, îmi spune cine-va: baba,
când e băută, nu mai tace, cântă
= |
IVI
POESI! POPULARE
intruna și aşa de frumos că stai în
drum so asculţi.
Aceasta imi aduse aminte de ver-
surile lui Horaţiu:
Nec vivere carmina possunt
Quae scribuntur aquae potoribus:).
Făcui și aşa, și, într'adevtr, baba
Nora, bine dispusă, îmi cânta cu
sentiment, cânta mult, nu mai a-
mesteca versurile si cântecele, ba
âncă memoria ei părea că së lim-
pedia şi-mi cânta, cânta mere.
O puneam să-mi repete cântând
cântecele ce-mi dictase și le com-
pletam la întreruperile de unde nu
mai putuse continua.
De multe ori 6nsă, lăsam pe babă
să-mi cânte aceleași și aceleași cân-
tece deja scrise, și rămâneam ascul-
tând sub farmecul melancoliei ace-
lei musice populare.
Vâlva ce făcea baba Nora cu banii
ce căștiga de la mine pentru cântece
1) Băutoril de apă nu pot face versuri durabile.
DIN TRANSILVANIA XVII
își produse efectul dorit ` tinerii sa-
tului, flăcăi și fete, începură a-mi
spune tot ce sciaü și a mai învăţa de
la bătrâni altele.
Ast-fel urmai șapte ani ďa rindul
— în timpul cât stam în Vălcele—
culegend ce mi se spunea, scriind
chiar ce mai scrisesem, pe d'o parte
pentru control, pe de alta pentru a
prinde cât mai multe variante și în
sfirșit pentru a nu lipsi pe cei ce să
siliseră să înveţe de mulțumirea de
a căștiga bacșișul men.
Altă bătrână, Scurtu, nelăsând'o
necazurile së vie ea a-mi spune cân-
tecele ce scia, învăţa pe fete, şi avea
vre-o patru, care în cârd së presin-
tau şi-mi spuneau ce învëțaseră.
Una, cea mai mică, atunci esitá
din școală, neputând ţine minte, îmi
scria ce-i spunea mamă-sa și ast-fel
de la densa și de la alții — ca tinerii
Mailat — am avut întregi caiete de
cântece scrise chiar de ei. |
Acesta, este, în scurt, istoricul co-
lecţiunii de faţă.
Colecţiunea 1, G. BIBICESCU.
XVLI POESII POPULARE
Ji spun, pentru a dovedi originea
esclusiv țărănească a acestei colec-
tuni.
In resumat, am cules tot ce së
scia în Vălcele, făcând în acelaș
timp së înveţe şi cei care nu sciau
şi punend ast-felJa modă cântecele
populare românesci.
Am isbutit atât în cât, după cenu
m'am mai dusla Vălcele — îmi spu-
neaü cei care së mai duceau — că ţă-
ranii întreba necontenit dacă mai
vine domnișorul care aduna cântece.
In colecțiune, mai sunt si bucăţi
din alte părţi ale ţărilor române de
peste munţi. La fie-care din acestea
este ênsë însemnată localitatea si
-chiar numele persoanei care a spus-o
sau a cules-o.
Intr'un cuvent, tot ce së vede fără
o indicațiune specială e din Vălcele ;
ia bucăţile culese aiurea posed in-
dicaţiunile necesare.
* *
x Ar&tai în ce scop, unde, când,
DIN TRANSILVANIA
cum şi de la cine am cules bucăţile
publicate aci.
Imi r&mâne së daŭ am&nuntele, pe
care le cred interesante, asupra co-
munei în care am făcut culegerea.
Vălcele — pe unguresce Elopa-
tak — este o comună de 6— 700 lo-
cuitori, situată aproape la jumătatea
drumului între Brașov — capitala
comitatului Brașov — și Sân-Geor-
giù (Sepsi Szent Georg) — capitala
comitatului Trei-Scaune (Harom-
szek).
Vălcelele fac parte din acest din
urmă comitat, unul din cele treï co-
mitate săcuiesci în care elementul
român a fost foarte încercat, redus
mai pretutindeni și, în unele locali-
tăți — destul de multe la număr —
cu totul desființat.
Am vedut, în acest comitat, Ro-
mâni care, și după vorbă si după în-
fățişare, par Unguri; căci nici nu mai
sciii românesce, nici nu maï poar-
tă îmbrăcăminte românească. Dar
— efect providenţial al puternicei
XIX
Xx
— o
POESI] POPULARE
consciințe naţionale a poporului ro-
màn, adormită sau amorţită une-
ori, nici-o dată êhsë desființată =
acei Români, cu mândriä în inimă,
în voce și în ochi, îmi spuneaŭ, un-
guresce ânst: şi noi suntem Români !
Aceasta nu mi sa întâmplat la
Vălcele.
Aci, Românii sciù si vorbesc toţi
românesce; mulţi vorbesc si un-
guresce.:
Ungurii asemenea vorbesc ro-
mânesce.
` Munca de maghiarizare din trecut
a remas deci la Vălcele fără alt efect
simţitor decât cel pe care-l semnalai
mai sus, fiă din causă că Românii
fost-au aci compacţi, Dä pentru că
Vălcelele fost-au lungă vreme o sta-
Dune balneară mult apreţiată și visi-
tată de numeroși Români din Ţară.
Era, într'adevăr, o vreme când fa-
milii întregi, încărcând chervane cu
de toate, porniau de prin Ploesci, Bu-
curesci, Buzău, Craiova și de pe aiu-
rea la băile de la Vălcele.
DIN TRANSILVANIA
Atât de mare era afluenţa, în
cât penă și acum së spunecă aceste
băi sunt românesci, sunt făcute cu
banii Românilor din ţară. ;
„Aŭ lăsat și urme Românii ce vi-
zitaŭ acele băi.
Intradevër, pe locul unde acum
este baia rece numită Lobogo së afla
o fântână de apă dulce si lângă ea
o cruce de marmură albă cu in-
scripțiune în versuri, săpată do
parte cu litere cirilice și de alta cu
litere latine, dar cu ortografie un-
gurească,
Boierul care făcuse fântâna şi ra-
dicase acea cruce era un Brânco-
vean, pare-mi-se.
Versurile de pe cruce nu le mai
am, de și le copiasem.
Mai e un cadran solar instalat de
inginerul Oteteleșanu din Craiova,
pe când era în vârstă de 69 ani.
Cadranul e bine calculat și vedesce
sciința inginerului, arătând esact
ora 42 din di. El e păstrat cu sfin-
țeniă, ca o podoabă.
XXI
XXII POESI POPULARE
Serbiei, Miloș Obrenovici, ca recu-
noscință că aci și-a căpătat sănă-
tatea. Preotul ortodox n'are plată în
bani; dar capătă de la 100 familii
cam 20 ectolitri: porumb și veni-
turile stole, adecă în total cam 250
Horini pe an. Titlurile ce së cer spre a
deveni preot sunt: absolvirea gim-
nasiului de opt clase, depunerea, e-
samenului de maturitate (bacalau-
real) și trei ani de curs teologic.
Preotul s'alege de comunitate din-
tre cei care posed aceste titluri.
E in sat şi biserică romano-catolică.
Școală iarăși are satul Vălcelele,
frecuentată de vr'o 70 elevi si eleve
de la 6—15 ani; dar, din nefericire,
ca efect al legei maghiare din 1879,
acea școală — până atunci comu-
nală — a fost transformată în școală
de Stat, cu limba de predare un-
gurească.
"Deci, un instrument de maghia-
Biserica ortodoxă din sat e con-
struită de r&posatul fost principe al
x rizare.
| D
DIN TRANSILVANIA XXIII
Dacă dar trecutul r&mas-a fără
mare efect, întru cât privesce ma-
ghiarizarea Românilor, viitorul mi
să înfățișează întunecat; căci, dacă
— abia în câţi-va ani — școala în
care së recitau numai poesii ma-
ghiare produsese efectul de a face
pe tinerii care înveţaseră la școală
să creadă că sunt mai frumoase cân-
tecele unguresci, ce va putea oare
fi, când ani mai mulţi vor trece,
când efectele şcoalei se vor accen-
tua și, mai cu seamă, când școalele
froebeliane (kisdedov) vor func-
tional
Invëțätorul e plătit cu 300 forini
pe an și cu deosebit salariu ca cântă-
ref la biserică ; mai are și în natură
cam 14 ectolitri de cereale. Pentru
a deveni învățător së cere: pe lângă
patru clase gimnasiale, trei ani de
școală normală și esamen de apti-
tudine.
Românii se ţin departe de străini ;
căsătorii mixte nu se fac.
Casele Românilor, ca semn dis-
XXIV POESIÏ POPULARE
tinctiv, aŭ toate d'asupra pe cope-
riş o cruce.
*
zs
Së vin la colecţiune în sine,
Culeasă cum spusei, nu puteam
înfățișa cititorului această colec- l
țiune in șirul în care së găsia in
caietele mele.
A trebuit so clasific.
Am precedat la rubricare, călău-
zit de conţinutul și anume de sim-
țimintele ce esprimă fie-care bucată
și, la ori-care rubrică, am pus ca
molv ceea ce cuprinde culminant,
spre a servi ast-lel ca îndegetare
la un studiu psihologic ce ar voi să
întreprindă cine-va asupra poporu-
lui român de peste munţi.
O singură escepţiune am făcut:
Doina transilvană — iau cuvintul
în sens cu totul restrins, adică a-
plicat numai la cântecul în care sé
găsesce vorba : doină — presentând
osebiri esenţiale față cu variantele
DIN TRANSILVANIA
din ţară, am făcut din ea un și pri-
mul capitol al colecţiunii.
Colecţiunea së presintă deci sub
următoarele rubrici sat capitole, cu
subdivisiunile lor:
Capir. 1: Doina.
Capir. n: lubire.
A) Dragoste ;
B) Drăguţii certati ;
C) Iubirea de familiă.
Carit. 11: Străinătatea.
Capit. rv: Cătănia.
Carit. v: Codrul.
Caprr. VI: Strigături, cugetări, glume,
satire.
A) Despre căsătorie și căsătoriţi ;
B) Contra uritului ;
O) Vania,
Carit. vii: Colinde.
Carr, vin: Cântece be(ráneset.
Carit. 1x: Diverse.
Am maï adäugat urmätoarele ca-
pitole :
Caprr. x: Schite.
a) Fàrtat-Suratá ;
| XXVI POESI POPULARE
b) Ungurul în cântecele populare ale
Românilor de peste munţi.
Carit. xt: Ghicitori,
*
Ce sunt aceste cântece populare ?
Ce vor fi fost într'un trecut mai
depărtat, puţin scim, de vreme ce
foarte puţine sunt notițele ce vor-
besc „despre ole şi acelea ici-colea,
prin cărți străine mai ales.
Ast-fel, Martin Strikowski, în des-
crierea călătoriei ce a făcut în Mun-
tenia la 1575, spune că:
«Gloriosul obicei de a cânta vi-
tejiile sträbune së păstrează pênë
astădi în Grecia, Asia, Turcia, Mun-
leniu, Transilvania, Moldova, Unga-
ria și cele-l-alte tëri, precum eù ên-
su-mă le augii de ajuns cj propriele
mele urechi în toate adunările acelor
popoare ...~ cu acompaniamentul,
vioarelor, cobzelor și harpelor ` cäci
poporul de jos së desfătează peste
măsură, ascultând, marile vitejii ale
principilor şi voinicilor.» (Hàsdëü,
Arch. ist. II, No. 6).
DIN TRANSILVANIA XXVI
Din aceste cântece populare aŭ
rëmas urme.
Ast-fel sunt:
Cântecul lui Ştefan cel Mare;
Cântecul lui Michai Viteazul;
Cântecul lui Neagoe Basarab (mo-
nastirea Argeșului);
Cântecul lui Vladimirescu.
Negreșit că trebuie să-și fi avut
cântecele lor — cântece populare, a-
decă născocite de popor — și cei-
l-alţi Domni mari; dar urme man
rëmas, sau .cel puţin nu sau găsit.
Intrebuinţez inadins cuvintele :
«cântece născocite de popor», pen-
tru a înlătura cântecele ce aü tre-
buit să-și fi tăcut toţi Domnii, și mai
ales cei réi, pentru care musa po-
pulară nu era îndemnată a së pune
în cheltuială de imaginaţiune, de
cât poate pentru a-i infera, iar nici
de cât spre a-i lăuda.
Cântecele acestea din urmă n'a
putut fi de cât produsul unor muse
plătite, lucrări fără inspiraţiune și
fără viaţă, storțări intelectuale care
x
XXVII POESII POPULARE
nu eran eflusuri de simţiminte sin-
cere, nici espresiuni de admiraţiune
reală.
Ele aü perit fără urme în popor,
îndată ce aü perit sai aü perdut
puterea cei care le impuseseră, le
provocaseră. ;
Afară de Domnii cei mari și buni,
care prin faptele lor aü deșteptat
imaginaţiunea poporului, poporul
a cântat pe haiduci —nu pe toţi
haiducii — ci numai pe unii.
Pe aceștia din urmă îi cântă, le
descrie cu farmec luptele contra apă-
sătorilor, fie acești apăsători Domni,
fie boieri, fie străini, fie pământeți.
Balade de acest fel nu lipsesc mai
în nici-una din colecţiunile de poe-
sii populare române; sai cântat
pretutindeni în ţară, së găsesc urme
si acum.
Dovadă că multă fost-a apăsarea,
Și oamenii, neputând lupta contră-i
alt-fel, luai calea codrului.
Aceste cântece sunt manifestări
LE SE e:
DIN TRANSILVANIA
XXIX
și icoane ale vremilor de pe atunci,
care le-ai produs.
Pe alţi haiduci, poporul, în cân-
tecele sale, nu face de cât să-i desa-
probe.
. Ast-fel, ca së daŭ un esemplu,
balada Tunsul să încheie cu ver-
surile :
Multe rele a făcut
Dar în timp lung n'a tinut
Dumnedgeii nu l’a răbdat.
Curând în cursă l'a dat,
Cu moarte l'a pedepsit, -
Viaţa rëü și-a sfirșit.
Afară de aceste fapte din viaţa
așa disă publică — după cum se în-
făţișa ea pe atunci — ce putea oare
cânta poetul popular, acel poet im-
personal, care — d'ar fi să fie nu-
mit — sar putea dice tot cu atâta
adevăr şi: nimenă şi toţi?
A cântat, a trebuit së cânte: pe
om şi natura.
Omul, cu simţimintele, cu im-
presiunile, cu amintirile, cu dure-
XXX POESII POPULARE |
rile, cu bucuriile, cu afecțiunile, cu
speranțele si cu desperările lui.
` Natura, cu frumuseţele ei în bel-
sug, cu aerul ei sănătos și învietor,
cu privileștele-i măreţe, cu vastele-i
orizonturi, care i-au inspirat esage-
varea ce să vede în cântece, în bas-
me, etc.
Căci omul, la întristare ca si la
bucuriă, la bine ca și la rău, la durere
ca și la mulţumire, cântă; cântă nu
numai când vrea, ci adesea să po-
menesce-cântând instinctiv, ba chiar
“numai fredonând vr'o arie fără cu-
vinte, po melodiă ce traduce este-
rior starea lui sufletească din ucel
moment.
Işi cântă bucuriele și plăcerile, ca
si miseriile și suferințele.
Lipsa ca și belșugul, fericirea, ca
şi nefericirea, veselia ca si tristeţa ,
sunt teme ale cântecelor omului.
De aceea, cântecele populare pre-
sintă caracterele cele mai diverse;
ele sunt pe rînd naive, simple, iro-
DIN TRANSILVANIA
nice, scăldate în lacrime sai ridé-
toare de bucuriă.
Ce së fie dar aceste cântece?
Sunt, ca so spunem într'un cu-
vînt, documentele vieţei intime a
poporului, sunt paginele istoriei lui
morale.
Ele zugrăvesc și dau la iveală
pornirile si tainele inimei, precum
şi radele geniului, care diferențiază
pe un popor de alt popor, vădesc
firea lui d'a fi, d'a gândi și chiar d'a
lucra, sai alt-fel dis, caracterul său.
Aşa fiind, së înţelege de sine pen-
tru ce — în timpii mai nol — cân-
tecele populare și basmele, prover-
bele și chiar ghicitorile, etc., cu un
cuvint toate producerile geniului
popular, care până aci erai dispre-
tuite ca ceva nevrednic de atenţiu-
nea cărturarilor, aü devenit obiect
de studie amănunțite si serioase,
ba chiar au provocat nascerea unei
sciinţe speciale, folklorul, saü etno-
psichologia populară.
Căci, pe un popor, nu după pro-
XXXII POESI POPULARE
ducerile genielor ce are îl poţi just
judeca — de şi acele genie nu së pot
înţelege și esplica îndependent de
poporul ce le-a creat si de mediul
în care au trăit; nici după produ-
cerile cărturarilor chiar mai mă-
runţei — de vreme ce toţi aceștia,
cu toată înriurirea mediului, sunt
tot mai mult ei, în tot ce produc.
O caracterisâre justă a unui po-
por — a ori-cărui popor — și-o dă
el ânsuși prin ce produce, ca mani-
lestare a inimei sale, a simţiminte-
lor sale, a dorurilor, a speranţelor
și desperărilor lui.
Se va dice: dar oare aceste pro-
duceri naŭ eşit ele mai ântâi — ca
invenţiune— din închipuirea unuia?
Da, așa e, așa poate fi; 6nsă po-
porul, totalitatea ce să chiamă po-
por, ca simțimânt, ca ideie si ca
voinţă, nu e o materiă inertă, în
care cine-va poate imprima, după
voie, ori-ce.
Nu, o selecţiune së produce, a-
vend îinstictul de călăuză, și poporul
DIN TRANSILVANIA XXXIII
își însușesce si face al séü numai
ceea ce convine 'pornirilor inimei
sale, ţintirilor geniului săi.
„ Fie ênsë bine înţeles că numirea
de cântece populare trebuie acor-
dată esclusiv, numai și numai, cân-
tecelor eșite din leagănul poporului
şi păstrate prin tradiţiune, circu-
lând: din om în om și din genera-
Dune în generaţiune.
Şa dis că unele cântece populare :
pot fi documente chiar pentru isto-
ria positivă.
„Și asa e.
Intr'adevtr, și în colecţiunea de
față, pentru ca să nu vorbesc de al-
tele, sunt câte-va bucăţi cu insemnă-
tate istorică.
Ast-fel este bucata: Ungurul în
poesia pop. rom., (pag. 413 seg. —
Sehife) și : Codrule, ce ţi-am stricat?
(No. 209, pag. 166).
Aci citim:
— ME loane,
Căpitane,
aï să te lași de hotiá
Colecţiunea L G BIBICESCU. HI
XXXM V POESIE POPULARE
ca sa daï de boieria ?
— Boieria
sěrácià |
Adi mi-o dai
mâne mi-o iei.
Leea ce spune cântecul concorda
cu adeverul istoric, astădi pe deplin
demonstrat, că adică boieria, la po-
porul român, n'a fost titlu de nobleţă
ereditara, ca în tërile feudale, ci nu-
mai funcțiune personală, și aceea
chiar nu pe viaţă, ci numai vremel-
nica.
A
Restoind colecţiunile de cântece
populare române şi adâncindu-ne cu
mintea în studiul lor, descoperim ca
un fir roşu, care strebate peste tot,
ca o atmosfera care cuprinde, îm-
brațișeaza şi domina totul, oare-care
înclinări ce pot [i privite drept ca-
racteristica poporulu.
Ast-fel, în colecţiunea de faţa,
ca și în cele ma: nainte publicate,
atmosfera de care vorbim, este: op-
timismul. `
DIN TRANSILVANIA
Poporul român crede statornic în
definilivul triumf al binehu.
Reul, suferința, durerea, îl im-
presioneazu.
Le simte adânc, caci sub suma-
nul aspru ce °’) poarta, în peptun
ars de soare şi asprit de ger, are o
inimă dulce, impresionabila, care
bate cu putere și înregistreaza adânc
sensațiunile ce priinesce,
Dar aci apare acel ceva, adeca
optimismul, care esplica pe Român,
trecutul sei si" oglindesce viitorul.
Suferinta poate se-l doboare; dar,
dupa cântece, nu-l descurageaza.
Românul, ca popor, pare a fi ser-
vit de model poetul roman, când
scria celebrul vers asupra Roma-
nilor
Si fractus illabatur orbis
Impavidum ferient ruinae ').
D Chiar dacă lumea Sar surpa peste el, ruinele
l-ar lovi, fără să-l spăimente.
x `
XXXVI PORSI! POPULARE
L
Intr'adevër, së citim Doina Tran-
silvăneanului:
Cine mi-o scornit doina
Fr iptă ï i-o fost inima
Ca ş'a mea acuma
Că-i neagră ca tina
Ca tina de primă-vară
Care-i călcată de cară
Fii, inimă, văbdătoare
Că-ai pământul sub picioare.
Rabdă, inimă, și taci
Ca pămentul care-l calci.
Precum se vede, din alăturarea
acestei doine cu cele din ţară, ea în-
lățişează un caracter oare-cum mai
înalt și se presintă ca o sintesă.
Doinele din ţară, precum o spun
chiar ele (a se vedea cap. din a-
ceastă colecţiune) arată că Româ-
nul găsesce în simţimeutul dulce al
iubirei consolarea sufer inţelor ce în-
dură.
Doina îl mângâie de bir și de boie-
resc ; de podyadă, de belea ;
doina par'că-l încăldesce, în ier-
nele geroase, și-l face să uite sat mai
esact să îndure asprimele frigului,
pi
DIN TRANSILVANIA XXXVII
doina-l ține; căci cu ca vietuiesce.
Doina transilvăneană e tot un fel
de consolare a ori-căror suferinţe;
dar ea par'că le înfăţişează ca un
lanţ nesfirşit, adecă fără snluţiune
de continuitate. l
Inima simtitoare a Românului
transilvan, mereu sbuciumată de su-
ferinţe, nu mai găsesce destulă con-
solare — ca cel de din coace — în
iubirea intimă alor săi; un simți-
ment concentrat, grav și trist o stă-
pânesce pururea.
Ea e ajunsa
neagră ca tina
ca tina de primă-vară
care-i călcată de cară
Ce sunt într'adevăr pentru apă-
satul Transilvănean birul .și boie-
rescul ?
Ce poate fi pentru el oboseala
muncei, când el are së ducă luptă
doina-l mângâie de munca grea;
grea, de toată diua, spre a-și ocroti
și păstra nu numai ce e al sëü, ca
avere materială, ci și mai cu ose-
POEȘII POPULARE
bire, acea mare și preţivasă avere
naţională : limba, individualitatea-i
propriă. etnică ? |
El sufere mult, adânc, amar, ne-
întrerupt; dar dicend. inimii sale,
cu o energiă superlativă
rabdă, inimă, si taci,
ca pămăntul care-l calci
stă infipt veacuri unde La stator-
nicit divul Traian.
Invasiunile vin; el luptă contră-le.
Il imbrâncesc și, când e biruit, se
dă mai la o parte în adăpostul mun-
Dor ; dar după ce invasiile au trecut,
'el revine și së reașeadă unde fusese.
Unele par'că-l sdrobesc, par'că-l
desființează ; dar el, retras la munti,
trăiesce și, ca un nou fenix, renasce
din remășiţe mai tânăr, mai vigu-
ros, mai oţelit.
Dic mai tânăr, mai viguros, mai
oțelit, pentru că nici un r&u, nici
o suferință, nici un desastru nu-l
descuragează. i
În lanțuri erescut-a virtutea lui
DIN TRANSILVANIA XXXIX
Sanson, se poate dice si de poporul
român transilvanean.
Rabda inimă și taci
Ca pamentul care-l calci
Fii. inimă, răbdatoare
Că-a: pamântul supt picioare.
dice cântecul, amintind oare-cuin pe
titanul Tifeu care, în lupta, capata
nuor puteri, îndata ce atingea pa-
mentul cu picioarele.,
Optimismul inascut poporului ro-
màn esplica doina lui, il esplica pe
el, esplica trecutul stu șia inspira,
îi impune acea rabdare fara stirșit,
sau care nu e menita a se sfirși de
cât când nar mai fi viu, când nar
mai avea, pimântul supt picioare.
Side ce oare acésta renitenta rab-
dare?
Pentru ca așteaptu binele. F si-
gur ca va veni.
Rabda dea, spera şi lupta,
Aceasta, adeca optimismul, pare-
mi-se a fi una din teasurile esenţiale
şi vi ale caracterului poporului ro-
mân.
POESIL POPULARE
E optimist, dar nu bigot.
E optimist, dar nu fatalist.
Nu, optimismul lui nu este fata-
lism, ci cristalisarea unei consciinţe
vii, unei speranţe vecinic deșteaptă,
unei credinţe intensivă, statornică,
nebiruită.
Insușirea sufletească, De care o
numim optimism, fost-a, pentru Ro-
mân, ca un far strălucitor, călăuza
care i-a arstat, deschis și lămurit
calea,
Mulţămită acestei însuşiri, primi-
t-a el uşor și cu inima deschisă ideile
nouă, Le-a primit și cu ele realisat-a
un însemnat sbor către progres.
Încă ceva.
Acest optimism esplică pe nil ad-
mirari care s'a imputat Românului,
II esplică și-l luminează.
Il esplică și-l pune în evidenţă,
nu ca un defect, ci ca mai mult de
cât o calitate, ca un talisman.
Urmare fatală și fericită a opti-
mismului, Românul nu se uimesce
când ceva bine i se întâmplă.
DIN TRANSILVANIA
Privesce şi primesce totul ca me-
ritat.
ducea dou şi la mai mult,
u se uimesce în fața progreselor
altora,
Optimist, el e pornit a crede. că
ce aü putut alţii, poate sau va pu-
tea şi el.
Și stăruiesc a crede că această in-
sușire e o fericită însușire.
*
* *
Apar încă, în cântecele acestei co-
lecţiuni, si alte trășuri, care pot fi
privite drept caracterisări ale popo-
rului, în diferitele împrejurări și
stări suiletesci ale lui.
Nu pot a le urmări și mai cu ose-
bire a le schiţa aci, deși — ca să
dic așa — jaloanele acestei lucrări
mi le pustsem deja în moto ce să
găsesce la fie-care SE al colec-
Dun,
Totuşi, câte-va cuvinte asupra fiă-
cărui capitol nu pot së nu spun. Ele
vor D nu sintesa conţinutului, din
XLJI
POESJÍ POPULARE
punctul de vedere al caracteristice
speciale a poporului, ci cel mult o
îndegetate pentru cititor.
Tema favorita a cântecelor po-
pulare este iubirea, lu Români de
pretutindom și mai cu oschire—daca
me pot esprima asl-lel la ca care
ma ales au fost necontenit și sunt
Anen apusaţ.
Si se înțelege de ce cu deosebire
Ju acestia.
Nenorocirile de toala diua, perse-
cuțiunile necontenite înneacu oare-
cum, daca nu chiar aproape supri-
ma, o1-ce simţimânt public.
Spre compensare,— intro aseme-
nea nenorocita stare de lueruri—
simțimintele private, dragostea, iu-
birea de familia umplu inima, o în-
cânta, o fae să mai uite, fic şi mo-
mentan, o mângâie, pe căt poate
fi mângâiată.
Aşa e la Român aproape pretu-
tindem, așa e mai cu seama la cel
din Transilvania.
Despre dragostea din cântecele
| DIN TRANSILAANIA
KLIU
populare române, despre modul eum
ele o înţeleg si o esprimă, së poate
dice, mi sc pare, cu drept cuvînt,
ceea ce A. Peschier, dice despre Min-
nesaengeri :
«Acest simțiment, amestec de ta-
rie și de slăbiciune, care turbură
inima cu furtunile şi o îmbată cu
deliciele sale, e în ochii lor o pasiune
de o puritate ideală, simplu ca ino-
cenţa, mișcător ca virturea, fără
care minunile creaţiunii war fi de
cât o pustietate pentru om; o legă-
tură care seduce și înalță suiletul și
care-l face capabil de cele ma: mari
sacrificii, precum și de cele mai c-
roice devotamente. »
Bucaţile ce confirma aceasta sunt
numeroase în colecţiunea de faţă și
unele de o frumuseţe uimitoare.
Ele dovedesc ca poctul simte a-
dânc ceea «e spune, vorbesce cu i-
nima si descrie, ca artist, cu colori
vii, cu imagini alese, simţimintele
ce-i stăpânesc inima.
Afară de dragoste, iubirea de fa-
Dada lia a eta
XLIV POESII POPULARE
miliă încăldesce inima poetului po-
pular.
Iubirea e caldă, duioasă, puter-
nică şi nesfirșită.
Mama ântâi, tatăl, surorile şi fra-
ţii — adecă mica lui familiă — sunt
cântaţi toţi cu un farmec ce vădesce
inaltele” simţiminte ale poetului.
Un cântec popular dice:
Brăduleţ crescut în piatră,
Rëü e, Doamne, fâr de tată!
Brăduleț crescut în urmă,
Den e, Doamne, Dr de mumă 1
De-i călca din urmă *n urmă
Din străin tot nu-ţi faci mumă.
De-i călca din piatră ° n piatră
Din străin, tot nu-ţi faci tată.
De-i călca din flori în floră
Din străin nu-ţi faci surori.
Şi aceaştă iubire de ai săi şi de
ale sale este patriotism, este un fel
de patriotism, dacă vroim ` a iubit
și iubesce pe ai săi și ce e pe lângă
sine; a iubit și a păstrat obiceiurile
ce a apucat «lin vechi, a iubit și a
păstrat limba, a iubit sl iubesce lo-
DIN TRANSILVANIA
cul unde su născut, a iubit și iu-
besce pământul ce-l hrănesce, aerul
şi apa, pădurea şi câmpia, iubia şi
preţuia, iubesce si preţueşce, tot ce
este al său, și acestui simțimânt—al-
toit pe optimismul înăscut — sé da-
toresce faptul estraordinar că, în
luptă cu nevoi cum poate n'a intâm-
pinat alt popor, a remas... a rë-
mas Român, chiar în noianul altor
popoare străine lui.
De la mica-i familiă, Românul şi-a
întins iubirea la familia cea mare,
la nație și la cele ce-l înconjura.
Pentru Românul transilvănean,
pentru popor, un Român e naţză.
«Și ăsta-i tot naţiă, dice el, vor-
bind de un Român necunoscut.»
Deci, conceptul totalităţii aplicat
fie-căruia în parte.
Tot de aci isvorăsc și acele ne-
numărate cântece contra străină-
DI, acea melancoliă care urmă-
resce pe Român — după cântecele
lui — pretutindeni în străinătate,
acea nostalgiă nebiruită care-i în-
XLYI POESI POPULARE
fatisaza péra lu Driutr o prismă poe-
tică, mai buna, mai frumoasă, mai
placuta lu: de cât ori-care alta.
Foaie verde de măsline
Sint singur în ţări streine
Unde nu-i pitä, nici vin
Numai amar și venin
Şi nică iarbă si nică flori
Numai lacrimi și fiori.
iar altul:
Geaba bea, geaba mănânc
Geaba më mai duc la tirg:
Cump&r pâne și măsline
Şi nu se lipesc de mine.
Când îmi vine dor d'acasă
Mă duc pe deal ca pe masă,
Când imi vine dor de mers
* Më duc pe deal ca pe șes,
Când îmi vine dor de ducă
Më duc pe deal ca pe luncă.
Dar se se ia bine seama.
Cântecele contra strainătaţii ale
Transilvuneanului nu privesc ca
străinătate România, unde mu si
mil au venit. și vin si vor veni, go-
niji acolo de traiul greu.
D.N TRANSILVANIA XLVII
Nu, strainatatea cântecelor po-
pulare transilvane e zugrăvita, tara
putinţa de îndoiala, în versurile :
Rëù mat blestemat pe mine
Së më duc în ţări streine
Unde nu cunosc pe nime
Numai frunga si iarba
T)'aia e și "n ţara mea.
şi altul:
Jale mi-e, maica, de tine
Da mi-e mai jale de mine
Că m'am dus în ţări streine
Unde nu cunosc pe nime
De cât frunda și iarba
C'aia e ca 'n tara mea.
Nu s'aplicu aceste cântece la Ro-
nânia; caca aci a găsit nu numai
frunda și iarba, ca ?n tara sa, ci și
oameni ca și el, frați, cu aceeași
limba şi obiceiun, între care se
“simţia, sé simte ca acasa.
Nu; căci pentru poporul român
din Transilvania, România e «ţara»,
e obâsşia, e centrul românismului.
Intr'adevor, cu ori-ce satean ro-
XLVHI POESH POPULARE
màn de din colo vei vorbi, el îţi va
desemna România cu cuvintul: țară.
Më duc în «ţară».
Vin din «ţară».
sunt espresiuni pe care le audi la
toţi, fără osebire, si în care cuvintul
«ţara» e sinonim cu «România».
Depărtat, înstrăinat, dar stăpâ-
nit de nostăleiă, Românul transilvan
cântă:
Bate, vinte, bute dragă
Bate, vinte, printre munţi
Şi ado-mi dor de la părinți.
Bate, vinte, printre bradi
Şi ado-mi dor de la doi frați.
Bate, vînte, printre flori
Şi ado-mi dor de la surori.
Iar cei d'acasă:
Dragă frate de departe
Trimite-mi o tir de carte,
Fie scrisă cât de ron
Numai so pot ceti eŭ.
*
Un capitol întreg, mare si avut,
este consacrat, în colecţiunea de faţă,
cătăniei, adecă serviciului militar.
EE
DIN TRANSILVANIA
Se gasesc, și în cântecele de din
coace, blesteme contra cătaniei, ca
si din colo. Ele Ense nu dovedesc, la
Românul de om-unde, nici frică, nici
ura de servițiul militar în sine, ci
sunt, la Românii de din coace, numai
resunetul firesc al unei stări de lu-
cruri care a fost si care nu putea
sc nu facă și cătănia urita.
Intr'adever cine, în ţara, fost-a
catana pene la 1864?
Pene în acel timp, se luau în os-
tire numai fiii poporului; prin ur-
mare și ostirea, înrolarea pentru ser-
viţiul și apararea patriei, facea parte,
din sarcinele și napăstile ce cadeau
numai asupra unel singure clase.
Privilegiu pentru unii, napaste
pentru cei mulţi.
Cu drept cuvînt dar, când singur
cel care n'avea de fapt nimic al seŭ
ce se apere era silit seet jertfească
tinereţea aparări ţării, cu drept cu-
vint — dicem — putea së blesteme
catănia, cum blestema toate privi-
legiele.
Colecţiunea 1. G. BIBICISCU,
POESIi POPULARE
Aşa numa se esplica firesc și lo-
gic blestemele contra cutanie din
coace.
Cacı, o data soldat, o data îuro-
lat sub drapel, Românul a sciut pu-
rurea se fie viteaz, se-și faca datoria,
cu stralucire, atragând atenţiunea,
mulţumiri și înalte și necondiţio-
nate laude de la capii sal.
Așa e din colo, unde nu e un sin-
gur regiment românesc care se fi
luat parte la un mare fapt de arme,
fara a se distinge, fără a fi citat în
ordine de di laudatoare, fara a avea
pe drapelul seă cele mai înalte dis-
tincțiun militare.
Așa e Și din coace, și dovada nouă,
pipăita și netagaduită pentru or cine
a dat-o recentul resbel din 1877-78.
Din coace, ura și blestemele contra
cătăniei per, au perit deja. Abia se
mai gasesc ici-colea numai urme,
care nu sunt de cât ecouri ale vre-
milor trecute. Acum, când tenerul,
vorbim în special de sutean, a ajuns
virsta cătaniei, merge de voie la re-
DIN TRANSILVANIA
crutare ca së facă datoria către
ţară, pentru că toţi și-o fac.
Cei care să mai codesc sunt in-
finit de puţini și cei care se mai
plâng — dacă termenul nu e prea
aspru — plâng chica ce perd, valea
verde și libertatea ce n'o mai aà,
dragostile pe care le părăsesc, etc.
Dar ură nu mai e.
Din colo 6nsă nu e tot așa.
Acolo, blestemele contra cătăniei:
să găsesc altoite pe un alt simți-
ment : ura contra străinătăţii, fiind-
că serviţiul militar nu-l îndeplinesce
omul nici în ţara lui, nici — în ge-
neralitatea, casurilor — pentru tara
lui propriă si interesele ei.
- De aci, versurile de o rară ener-
giă, care să întâmpină în cântecele
militare ale colecţinnii de faţă :
Cătănia la străin l
Nu de cât amar și chin.
Er în altul:
Foaie verde de pe sant
Rea i cătânia la Neamţ
> e e e è v s a
l
i
LII
POESII POPULARE
Nemţesce ne 'nvaţă tot
Dar ep nu sciă mai de loc.
O data ênse catana, chiar șacolo,
Românul îş face din
pușcă o mândruţă,
sahiuța nev&stulă.
do ploua ploaie de sânge
el ia pușca și să duce
când ordin isa dat.
Călauzit de optimismu-i inăscut,
aide! par'ca-și dice si devine soldat
model: viteaz, dar modest.
Viteaz, dar modest, tabloii al în-
tregului trecut al poporului român !
Românii, cu adeverat, pus'au pept
vitejesc invasiunilor turcesci catre
Europa occidentala și le-au ţinut în
loc, chiar când Occidentul era în-
grozit.
Şi potentații de pe vremuri, nu
ca resplata, ci mai mult ca încura-
geare, numit-au pe un principe mare
român ` «atlet al chrestinătăței», pe
altul: «pavăza chrestinismului».
DIN TRANSILVANIA LIIT
Post-factum însă, potentați uitau
și vitejii români — în a lor mo-
destiă — nu sciura, nu "ncercară,
nu voira, nu credura că trebuie sa
culeagă roadele faptelor lor.
Poporul întreg — ca si românul
soldat — fu viteaz dar modest.
Alți, ca Ungurii, ma. meșteri,
mai de paradă, nu de fapt, sciut-au
să-'și creeze legende și din nimi-
curi, pe vorbe și înșelaciuni..
Dar sa reviu la subiect.
Românul-soldat, de și instrainat,
de și reu trait, nu înceteaza da fi
omul cu inclinarile lu: poetice, cu
caracterul lu de cântareţ și ast-fel
vedem pe catana de peste munţi
făcendu-și cântece chiar pe ariele
informe ale cornului pentru diferi-
tele semnale si ordine care se dan
prin corn 1).
Cornul sună: înaintarea, relra-
gerea, formarea de careur. si catana
româna cânta, dupa el, cu cuvinte
românesci, comanda,
1) A se vedea capitolul câtania.
— POESII POPULARE
. o `
` ` gt vu
5
: v
` V D
a H °
H
3 3
D a A : 4
.
H T Li
° N v
` v r
° DN
d .
$ ° a
` Ç š
Ce dovada mai strulucita că mân-
dra-ï este militaria în sine ; dar, dacă
i se pare «numa. amar și chin» causa
e ca o face «la străin»!
*
. *
Românul, din firea lui, e glumet.
Cu spiritul seü de fină și justă
observare, el censureaza tot.
Strigăturile de la horă, glumele
și satirele populare, adese-ori impro-
visațium grabite asupra celor ce
vede, întocmesc iarăși un capitol a-
vut Și interesant de produceri vred-
nice de a fi ţinute în seamă și stu-
diate cu atenţiune
Dise: că unele glume sunt im-
provizari de moment. Și așa e.
Ast-fel, intr'o di de serbatoare, la
Vălcele, N. Dandarăi, zarind în horă
o femeie cu perul lăsat pe frunte,
dupa moda din «ţară», d'o data-l
audim strigând
Frunda verde de naut 1
Cine dracu-a mai vădut
Iepure trecând pe punte
Fata mare tunsă "n frunte.
DIN TRANSILVANIA
Ilora se 'nvirtea mereu ; dar după
versul din urma, toți — pêne şi noi,
privitorii — ne purtaram ochii peste
ce din joc șia ţintiram asupra celei
care era victima acestei satire șapoi
risul greoii al lui Nicolae fu urmat
de risete generale.
Tema era data și, a doua di chiar,
mi se spuse o alta satira tot asupra
acestui fapt. Ece-o:
Cine dracu te-a *nvëtat
Păru'n frunte ţi-ai tăiat?
Glumele și satirile, ca și ghicito-
rile, mai mult de cât om-care alte
producer. ale geniulu popular ro-
mân, pun în evidenţa nu numai a-
dâncul și ascuţitul simțiment de ob-
servare al poporului, ci și un felde
nativa delicateţa.
Intr'adever, din acest capitol se
vede că el suride, ride, chiotesce,
glumesce, pișcă, ba chiar musca.
Gluma €nse, aproape de obiceiü, e
cuviincioasă în forma și în fond ; res-
pecta decenţa și nu e grosolana, de
cât fórte rar; cinica, mai nici-o data.
i T L U
LVI POESI POPULARE
Fierea-ï e fara calcul, daca nu
fara reutate.
De multe op chiar, supt o gluma,
s'ascunde o lectiune de morala.
*
D a
Cultul frumosului e în mare çin-
ste la Român: o calitate fireasca,
înascută,
Cine, în adevăr, n'a admirat acele
țesaturi leranesci, în care colorile
sunt combinate cu o artă desăvârșită,
de și isvorită numai din instinct,
iar nu din vre-o cultura primita !
Figuri regulat geometrice, iar nu
paseri şi alte animale — ca la alte
popoare vecine — împodobesc acele
țesături şi fac un contrast isbitor,
prin formele lor cu totul regulate,
cu figurile de animale informe,
greoiu si chiar ridicul lucrate, cu
care vecinii își impodobesc îmbra-
cămintea,
E un sub-strat de arta populara
propriă Românului.
Şi nu e numai atât.
DIN TRANSILVANIA
In descrierile despre o femeie
frumoasă sau un barbat frumos,
imaginele sunt gingașe, pe când la
alte popoare vecine aceasta calitate
nu se observa, saii mai rar.
Nu vei găsi, spre esemplu, în nica
un cântec românesc, cu:
«fața iubitei e albă ca un caș»
«sprâncenele ca nisce cureluşe»
adecă comparaţiuni care nu sunt
de loc poetice şi totuşi, la alte po-
poare vecine, acestea sunt califica-
rile ce se întâmpina obicinuit în ale
lor cântece populare.
Neindoios deci este ca poporul
român e înzestrat, cu un desvoltat
simţ estetic caracteristic lu.
O nouă dovada despre aceasta o
găsim în cântecele asupra frumo-
sului și uritulu, care sunt multe,
varii si inspirate de un simţimânt
adânc și adeverat.
Ast-fel :
Foicică, foaie arsa!
Rëü e uritu la casa:
LVII
LVIII POESI POPULARE
intra in casă, *'ntunecează,
ese-afară, înorează.
Dar frumosu-i bun la casă:
intră "pn casă, luminează,
ese-afară 'nsenineaza.
Iar altul :
Pe unde umblă uritul
să pivlesce pămentul.
Pe unde umblă dragostea
inverdesce pajiștea.
Apo:
Lasa-mă măicuţă "pn pace
să iubesc pe cine-mi place,
la urit silă nu-mi face.
Nu më 'ndemna la urit,
mai bine bagă-mă în păment,
Ca uritu nu” d'o di
ci-ï urit pân;oi trăi.
Că uritu nu-i d'o noapte
da-i urit penă la moarte.
Că uritul n'are leac:
numai pânza de bumbac
numa-un popă sun diac
și scândurica de brad
ș'un colăcel de secară
ș'o luminita de ceară.
Dar, în sfirșit, imaginele de o
dulce gingașia; dar descrierile cu
DIN TRANSILVANIA LIX
adeverat poetice, care împodobese
cântecele populare românesci, ce alt
vedesc de cât simţul estetic al po-
porului, instinctiv e adeverat, dar
destul de desvoltat în cât se intoc-
mească o caracteristică esentiala a
acestui popor !
Aș putea se îmulțesc esemplele
prin citari din aceasta colecţiune și
din altele ; dar me opresc, mulţumit
că am indicat un subiect de frumos
și foarte interesant studiă pentru
alții mai competinţi de cât mine.
` *
*
Asupra Colindelor, ca si asupra
Cuintecelor bătru.nesci, am făcut câte-
va observaţiuni chiar la începutul
capitolelor speciale.
Nu mai reviu.
` r
a
Un tesaur sunt, fără îndoială,
cântecele populare ale Românului.
Dar pentru ca tu, cărturar, se le
înţelegi deplin si se le prețuiesci pe
cât fac, trebuie së lași în uitare tra-
tatele didactice ale lui Oraţiii $i
Boileau, së nu te opresci la rimă,
care mai peste tot e înlocuită cu a-
sonanţa, së nu te opresci la cutare
sau cutare vers schiop ; căci aceste
bucăţi nu-s de citit, ci de cântat—
ceea ce nu e tot una.
Se nu uiţi că scăderi întâmpini
chiar la cei mai mari poeţi; căci
Quandoque bonus dormitat Homerus
ci să le judeci, âncă o dată, nu
după regulele dogmatice ale poesiei,
ci cu inima ; se cauţi nu forma ci
sentimentul, nu cesteriorul ci fondul,
nu espresiunea ci ideia.
Ast-fel judecate, modestele pro-
duceri ale geniului poetic popular
român — modeste, pentru că nimeni
nu le reclamă paternitatea — îţi vor
apărea, cum si sunt, ca nisce ne-
stimate vrednice să împodobească
coroana de gloriă a ori-cărui mare
poet; vei vedea în ele nu numai
frumuseţe literară, ci mai cu seamă
POESI! POPULARE
DIN TRANSILVANIA
LXI
frumusețea morală a sufletuluï ro-
mànesc.
Poporul care le produce, îţi vei dice
atunci, e un popor cu suflet mare și
bogat în calitaţi și deci cu viitor în-
semnat.
* *
+
As putea se me opresc aci.
Dar nu, căci îmi par necesarie
câte-va observaţiuni asupra limbei,
prin care se dovedesce nu numai uni-
tatea genetică a poporului român, ci
şi o unitate în cultura lui, în lungul
curs de veacuri cât a trăit în Dacia.
Intr'adevăr, limba Românului de
peste munţi este aceeași, în esența
ei, ca a celui de dincoace.
Sunt oare-care osebiri în pronun-
tarea unor sunete ; sunt si oare-care
vorbe împrumutate de la popoarele
lânga care trăiesc.
Dar osebiri dialectale, osebiri de
gramatică, nu.
Cât de însemnat din toate punc-
tele de vedere este acest fapt, voi
face se se observe citând câte-va cu-
POESII POPUI.ARE
vinte ale d-lui Emil Picot, un filo-
român care ne a studiat limba și a
scris asupra el.
Ecă ce dice Daa
«Dacă străbaţi Francia, Italia sai Penin-
sula Pirineilor, esci surprins de a vedea limba
populară modificându-se necontenit. Vorbi-
rea populară se schimbă, ca să dic ast-fel,
din sat în sat și chiar limba literară e su-
pusă la variatiuni însemnate. Românii, din
acest punt de vedere, formează o curioasă
escepţiune printre popoarele care să servesc
de un idiom eșit din limba latină ; limba lor
nu înfățișează în diferitele provincii unde
locuiesc de cât uşoare osehiri. Românii din
Muntenia și din Moldova, cei din Basarabia
și din Bucovina, acei în sfirsit din Transil-
vania și din Ungaria, vorbesc dialecte abia
osebite unele de altele. Pe când un lombard
și un locuitor din giurul Romei, un” vene-
. Dan și un piemontez nu se pot înţelege, të-
vabii români de la Dunărea de jos vor putea
conversa fără împedecare cu fraţii lor de
la Arad, de la Brașov sau de la lași. Chiar
Românii din Macedonia, de şi dialectul lor
să depărtează simțitor de cele-l-alte, sunt
totuşi înțeleși mai pretutindeni.
«Această uniformitate a limbei române,
datorită fără îndoială caracterului răbdător
şi puterii de resistență a celor care o vor-
DIN TRANSILVANIA
besc este un faptvrednic de ținut în seama
în istoria idiomelor romane. Latina a căreia
descompunere a dat nascere în Occident a-
tâtor limbi și jargonuri (patois) subsistă în
regiunea Carpaţilor supt o forma unică. Sin-
gurele osebiri dialectale ce se pot observa,
trecând dintr'o provinciă în alta, privesc le-
gile fonice saŭ mai bine pronunțarea; vo-
cabularul înregistrează vorbe straine îm-
prumutate de la naţiunile vecine şi deosebite
ca și acele naţiuni; dar fondul limbei, fle-
xiunile, sintaxa, rămân identice 1.»
Deci
unitate de limbă avem — ceea ce
este mult;
unitate de cultură moștenită ia-
răși avem — ceea ce și mai mult
este; căci së dovedesce că nici-o
dată graniţele politice naŭ putut
stăvili unitatea genetică a poporu-
lui român se producă fericitele ei
resultate;
nu ne rămâne dar de cât ca, pe
acest trunchiii comun, se altoim
1) Documents pour servir à lelude des dia-
lectes roumaines in Revue de Linguistique et
de Philulogie comparée (I V., fase. 3).
POESTI POPULARE
ideile noi, să le adăugem la capitalul
anterior, pentru ca si mai mult se
restringem și se cimentăm legătu-
rile ce veacurile le aü respectat, in
limbă și în obiceiuri, care unele și
aceleași sunt, în aspiraţiuni care a-
celeaşi fost-aii, aceleași sunt la toți
Românii.
Pentru aceasta, n'am avea mult de
făcut ; ar trebui mai întâi ca cer căr-
turari — mai ales de peste munţi —
se vorbească și mai cu seamă se scrie
limba poporului, confundându-se
ast-fel cu el din ce în ce mai mult.
Ast-fel, unitatea esistentă s'ar ci-
menta și pe tulpina betrână de vea-
curi, dar viguroasă și necontenit
vlăstărind, sar altoi florile alese ale
culturei moderne şi ar rodi o puter-
nică, frumoasă și cu totul originală
literatură românească.
Urez ca asa să fie şi asa cu ade-
verat va fi, dacă fie-care aduce-vom,
cu dragoste si stăruinţă, părticica
noastră de muncă la aceasta lucrare,
unii, culegend producerile gându-
Col chuaea 1. G BIBICI SCU,
DIN TRANSILYANIA
lui, inimei, minţii si închipuirii po-
porului, şi alții — ce mai înveţaţi
și pregătiți — căutând si descope-
rind înclinările lui firesci, pe a că-
ror temeliă numai clădire sigura si
trainică putem rădica.
Dar cum se culegem ?
lică cum,
Se ne adresăm la popor si numai
la el.
Aci numai este isvorul cel cu-
rat și fără nici-o prihană.
Lăutarii ne pot spune multe și
trebuie se- întrebăm si pe e1, ênse
numai într'un singur cas, când a-
decă nimic de seamă n'am mai găsi
la popor. în cutare sau cutare loca-
litate.
- Căci — ori-ce s'ar dice — lăutarii
nu pot fi priviţi de cât ca un isvor
de a doua mâna, de vreme ce el,
avend meseria de cântăreți, sunt
sili se cânte, nu ce vor sau simt ei,
ci ce li se poruncesce; sunt ținuți
— cu alte cuvinte — prin cerinţele
CLERI
LXVI POESII POPULARE
meserie, a improvisa prea mult,
pentru a nu dice că nu sciă ce lí se
cere. Apo nic. Români de baștină
nu sunt. Deci aduc, nu pot se nu a-
ducă, o notă a neamului lor propriu,
în ceea ce spun sau cânta: ori stri-
că, ori înfrumuseţează.
Ceea ce propriu românesc este la
e, luutarii au adoptat de la Româm
şi deu man bine de la origine, de cât
din a doua mâna, se culegem.
Se ne adresam dar, în primul
rind, da dreptul la popor.
Și putem foarte mulli so facem.
Câţi ne ducem pe la ţară, se nu
ne mulțumim a admira natura, ci
se ne punem în contact cu poporul,
se vorbim cu el de păsurile lui si
s6-i cerem a ne spune cântecele, bas-
mele, ghicitorile, în sfirșit toate pro-
ducerile spiritului seu, cu care-și
umple timpul de repaos, își indul-
cesce munca și-și alintă sufletul.
Ast-fel, pe fie-care an, sar aduna
o prețioasă comoară care, incredin-
tata unei societaţi de folk-lore, ce sar
DIN TRANSILVANIA LXVII
întocmi și ar tipări-o, am avea cu-
rînd o monumentală archivă asim-
țirilor si însuşirilor poporului ro-
mân, adecă cea mai prețioasă și
măreaţă carte cu totului tot romă-
nească, și ca formă și ca fond, și ca
ideie și ca simţiment.
Aceasta sar putea face peste toată
întinderea pământului românesc,
Imvăţătorii și preoţii de pretutin-
dent, care locuiesc la ţară, sunt chie-
maţi, sunt ursiți së fie factorii de çà-
peteniă în această lucrare.
Fac deci apel la denșii.
Unii, bine inspirați, aü și inceput
së lucreze cu zel și pricepere și chiar
publică, în alor vrednică Șegătoure,
"preţioase documente de felul acesta.
S'o facă toţi si mare mulțumire,
cel puţin sufletească, își vor agonisi. -
Intru cât privesce producerile de:
peste munţi, pe lângă ce pot face
şi au făcut și fac Românii d'acolo,
cărturari, preoţi si învâţători, pu-
tem mult şi noi cei d'aici, cu pa-
țină bună voinţă.
LXVIII POESII POPULARE
Sunt aici, ca servitori, mit de Ro-
mâni, bărbaţi si femei, de din colo.
Să-i întrebăm, să culegem de la
ei ce sciù.
Dificultăţi vor fi, e sigur.
Ast-tel, d. T. Stoenescu, direc-
torul Revistei, literare, căruia-i co-
municasem această ideie, imi spu-
nea că, cerând servitoarei sale să-i
spună cântecele ce scie, ea i-a rës-
puns: e 4
— Mai era pe la noi un domn,
care da bani pentru cântece, și lu-
mea dicea că-i nebun.
Am ris, ca un nebun, nu pentru
că mi-a adus aminte de vorba că:
«Nebunii iau cetăţile», dar pentru
că aceeași ideie descoperiam la Văl-
cele în împotrivirea ce mi să făcea,
când începusem a culege.
Și totuși, am cules.
Dificultăţi au së fie, dar cu atât
mai mare și meritul va fi.
La lucru dar până mai e timp;
căci bătrânii — archivele vii —dispar
şi cu ei së perde și ce së mai scie,
DIN TRANSILVANIA
Într'adevăr dacă eŭ n'aș fi găsit
la Vălcele pe baba Nora si pe baba
Scurtu, puţin de tot aș fi cules.
Së căutăm pe babe și pe moșnegi ;
să deșteptăm în ei amintirile dulci şi
neperitoare ale tinereţei și së scriem,
së scriem tot ce ne vor povesti:
cântece, descântece, basme, ghici-
tori, etc.
Së ascultăm pe tineri cu șăgalni-
cele lor strigături și cu duioasele
doine și së scriem tot.
` Unde vom întâlni de cei care sciü
carte, să-i punem së scrie ei ânşiși,
cum fac eŭ acum printre Oltenii din
Bucuresci, căutând së întocmesc o
colecțiune de basme oltenesci.
In sfirșit, sfirșesc aci şi dap tipa-
rului Poesiile din Transilvania pe
care le-am cules, scăpându-le ast-fel
de soarta ce a avut a mea bogată co-
lecţiune de basme, pe care mi-a ars'o
focul.
Letea (Bacăă), Octombre 1893,
I. G. BIBICESCU.
POESI POPULARE DIN TRANSILVANIA
DOINA
Colecţiunea L G. BIBICESCU,
POESII POPULARE DIN TRANSILVANIA 3
Li
D O INA.
[Variantă transilvană,, scrisă de Reveca Scurtu din Vălcele
(Elâpatak), după dictarea mamei sale]
Cine mi-o scornit doina
friptă i-o fost inima,
ca şa mea acuma ;
că e neagră ca tina,
ca tina de primă-vară, 5
care-i călcată de cară.
Fii, inimă, răbdătoare,
că-ai pământul supt picioare !
Rabdă inimă şi taci,
ca pământul care-l calci ! 10
N .. i
Altă variantă transilvană | Variantă moldovenească
FE < [după Vasile Toma din Deleni]
Frunză verde și una !
Cine-o zis dăinu-dăina; Frunză verde tiriplic,
arsă i-o fost inima, de când eram copil mic,
ca ș'a mea săraca. doina o sciù și doina o zic.
Cine-o zis dăina d'intie Cu doina më mântuesc
arsă-i-o fost, ca și mie, de bir și de boieresc ;
(Colecţ. Simion Mândrescu. e doina și cu doing
scăpai crângu'n poeniţă
3 şi-mi veni o biat fetiţă
Versiunea Alexandri cu părul lăsat pe HU
— .| şi mai mult lăsat pe spate
Doină, doină, cântec dulce! de m'o scos din sănătate,
când te-aud, nu m'aș mai duce.| Frunză verde ș'on dudăi,
Doină, doină, viers cu foc ! pe malu celui pârăti
când r&suni, eŭ stai în loc. scosei flueraș din briü
POESII POPULARE
Bate vent de primă-vară,
eü cânt doina pe afară,
de măngân cu florile
şi privighetorile.
Vine iarna viscoloasă,
eŭ cânt doina nchis în casă,
de-mi mai mângâi zilele,
zilele și nopțile.
Frunza în codru cât înviie
doina cânt de voiniciă.
Cade frunza jos în vale
eŭ cânt doina cea de jale.
Doină zic, doină suspin
tot cu doina më mai ţin;
Doina cânt, doina șoptesc
tot cu doina viețuiesc.
Poesii populare ale Ro-
mânilor, pag, 224.
ș'acolo m'am pus pe iarbă,
fär de grijă, fàr de treabă
sam început a cânta
` tot doinița s&raca !
Cântai doina si mai bine,
fata veni lângă mine
şi mi-o mceput a cânta
tot doinița s&raca |
— Trage doina si mai bine
că mi-ai rupt inima ’n mine;
cântă'mi doina pânăm seară
ca'ntr'o zi de primă-vară |
Cine o stirnit doinița
arsă i-o fost inima ;
sfântă săi fiă gura
c'o mai cântat doinița !
Poes populare,
colecţia M. Caneanu.
5
Variantă muntenească
[după P. Şolcan Creţul]
Doina sciù şi doina zic:
de când am ajuns voinic
eŭ cu doina më plătesc
de bir şi de boieresc ;
tot cu doinişoara mea
de podvadă, de belea.
Doină, doină, cântec dulce
de la mine când te-. duce?
Cin'te scoase’n calea mea,
bată-te pârdalnica,
că mi-ai secat inima
şi tu mi-ai scurtat viaţa,
sărăcuț de maica mea!
Poasiă populare, colecţia G. Dem. Theodorescu, pag. 276.
19 ie —-
II
IUBIRE
POESIĂ POPULARE DIN TRANSILVANIA 7
A
DRAGOSTE
De cât un tată șo mumă,
mai bine-o mândruţă bună!
* OK
*
Foicică solz de pesce
Var de cel care iubesce!
Ce mănâncă, nu-i tignesce,
Nici ce bea nu-i folosesce,
* *
E?
Rele-s, bade, frigurile;
da mai 'rele dragostile:
frigurile te bășică,
dragostile te usucă
De figuri, zaci
și te scoli,
de dragoste, zaci
și mori.
ER
zb
Cine dragostea n'o crede,
nu mai calce iarbă verde!
Cine dragostea n'o scie,
pe lume së nu mai fie!
8 POESII POPULARE
DRAGOSTELE
6
MÂNDRA BUNĂ
(Cântat de baba Nora din Vălcele)
Strigă Nilea dintre stânci,
dintre stânci, din văi adânci,
Nimenea nu-l auzia,
fără numai maică-sa,
— Nileo, Nileo, dragul maichii ! 5
Or oile ţi-ai perdut?
or opincile ţi-ai rupt?
or merindea ţi-ai sfirsit ?
— Nici merindea n'am sfirşit,
nici opincile n'am rupt, Io
nici oile n'am perdut;
dar m'am pus
cu fata”n sus,
supt un mër mare'nfiorit.
Florile maŭ năpădit, 15
şarpe-bălaur turbat,
la mine’n sin s'a băgat,
El la maică-sa mergea
şi din gură-aşa-i grăia :
— Maică, măiculița mea ! 20
Inveluie-ţi tu mâna,
Inveluie-o în chindei 1)
şi bag'o în sinul meu
şi më scapă de dor grei,
— De cât, Nileo,
fără mână,
mai bine,
fără tine,
Ea din gură-așa-i grăia ;
dar te du la soru-ta,
El la soru-sa mergea,
şi din gură-așa-i grăia :
— Soră, surioara mea,
înveluie-ți tu mâna
şi bag’o in sînul meu
şi më scapă de dor greu,
— De cât, Nileo,
fără mână,
mai bine,
fără tine !
că d'o trăi tată-met,
mai face voinici ca tine ?
Dar te du la mândra ta.
El la mândra că mergea
și din gură-așa-i gràia :
— Mândră, mândrulița mea,
înveluie-ți tu mâna,
s'o bagă în sinul met
să me scapi de dorul eren,
El vorba nu isprăvia,
mândra mâna-și învelia,
1) A se vedea notele la sfirșitul volumului.
DIN TRANSILVANIA
25
3
°
35
40
45
5o
10 POESII POPULARE
în sinul lui o baga,
şerpe-bălaur scotea
şi pe masă îl trântea.
Soldi de aur că avea; 55
briú de aur se făcea
şi pe ea că-l incingea.
Tâtă lumea se mira.
Nilea'n braţe o stringea,
și frumos mi-o săruta, 60
si din gură aşa-i vorbia:
— De cât un tată s'o mumă,
mai bine-o mândruţă bună !
De cât o soră s'un frate,
ma! bine-o mândră cu dreptate! 65
7
Versiune din Moldova
[Publicată in ,,SeJëtórea“ din Aprilie 1899]
Frungă verde măr mărit!
Tot cu boii am pornit,
M'am scăpat şi-am adormit
supt un măr mândru ”nflorit ;
şarpe mart o venit,
jumătate mo “nghitit,
jumătate nu më poate,
de curăle țintolate,
de sulițe 'mpungătoare
DIN TRANSILVANIA II
de puşcuţă vinătoare.
Më dusei la maica mea.
— De-mi esci maică cu dreptate,
bagă mâna şi më scote,
„şi prinde curâlele,
şi trage oțelele;
de te temi că te-a musca,
na basmaua ; învăli mâna.
— Nici basmaua woi jua,
nici mâna nu oi băga,
că më tem că ma mușca ;
da te du la sora ta,
de ţi-i soră cu dreptate,
bage mâna şi te scoate,
Më dusei la sora-mea,
Şi ea m'a întrebat aşa:
— Frățioare, ce escì scârbit?
Ori boii i-ai prăpădit?
On opincile le-ai rupt?
— Nici boii n'am prăpădit,
nici opincile n'am rupt.
Frundă verde măr mărit,
mam scăpat sam adormit
sub un măr mândru 'nflorit;
şarpe mare o venit,
jumătate mo 'nghiţit,
jumătate nu më poate,
de curele țintolate,
de suliță 'mpungătoare,
de puşcuță vinătoare.
De-mi esci soră cu dreptate, |
ee
|
POESIÍ POPULARE
bagă mâna si më scoate;
de te temi că te-a mușca,
- na basmaua, înveli mâna.
„ — Nici basmaua n'oi lua,
nici mâna nu oi băga,
că më tem că ma mușca ;
dar du-te la puica ta.
De ţi-i puica cu dreptate,
Bage mâna şi te scoate,
Më dusei la puica mea.
Puica mo 'ntrebat asa :
— Puiule, ce esci scârbit2
ori boii i-ai prăpădit?
or opincile le-ai rupt?
— Nici boii n'am prăpădit,
nici opincile mam rupt,
Frundă verde măr mărit,
mam scăpat s'am adormit
sub un mër mândru ?nflorit;
şarpe mare o venit,
jumătate mo °nghitit,
jumătate nu mě poate,
de curele ţintolate,
de puşcuță vînătoare,
de suliță 'mpungătoare,
De-mi esci, puică, cu dreptate,
bagă mâna şi më scóte ;
de te temi că te-a musca
na basmaua nvëlí mâna
— Nici basmaua n'oi lua
şi mâna tot oi băga.
DIN TRANSILVANIA 13
8
SOMN ÎMI-E
— Somn mi-e, maică, şi-aș dormi
şi mam pat da odini!
— Du-te "o patu taică-teii,
— Ba acolo nu m'oi duce,
că-i patul de om bătrin 5
şi miroasă-a flori de fin.
Somn mi-e, maică, s'as dormi
şi n'am pat d'a odini.
— Du te ”n patu frate-teu.
— Ba acolo nu mot duce, Io
că cu frate,
fac păcate,
Somn mi-e, maică si-as dormi.
şi n'am pat d'a odini
— Du-te ?n patu soru-ti 15
— Nici acolo nu moi duce,
că e patul plin de flori
şi më umplu de sudori.
Somn mi-e, maică, s'as dormi
şi mam pat d'a odini 20
— Du-te ’n tindă pe lăicioară,
că ti-ol duce o pernioară :
o inimă întristată
şi de lacrimi înecată.
— Somn mi-e, maică, şi-aş dormi 25
14 POESI POPULARE
şi nam pat d'a odini.
— Du-te ’n fundu grădini,
sub umbruța nucului,
în patul drăguțului.
— Aşa, maică, voit si ei,
Să më duc la dragul mei! 30
—— mm
9
SĚ-MI VĚD MÂNDRA
Braşoule, zid înalt!
Cine, foc, te-a lăudat
că sunt bani prin zidureie?
Că nu-s bani prin zidurele
ci-s lacrimi de slujnicele, 5
poate-o fi şi d'ale mele!
D'ar da D dei un foc,
să ardă Braşou tot!
Ardă-te focu Braşoi,
de trei părți Io
cu lemne verdi,
şi de patru cu uscate,
să ardă pênë ?n cetate,
Din cetate pent "on Șchei,
să-mi crească stejari si tei; 15
să më sui Vinerea "pn ei,
DIN TRANSILVANIA
se-mi fac ochişorii roată
să-m& uit în lumea toată,
să-mi věd mamă,
să-mi věd tată,
să-mi văd mândra
cum s& poartă,
cum mătură pe la poartă:
Cu mătura măturând,
şi cu lacrime stropind,
10
DE SAR VINDE DOR
De s'ar vinde dor cu dor,
eù m' aş face vinzător,
Ce na face ? şi aș vinde,
dorul inimeï fierbinte !
De s'ar vinde dor cu drag,
eŭ mi-aş pune şatra "po prag,
ca së-] vind la ori și cine,
care simte ca şi mine.
Eù mi-aş pune şatra "on poartă
ca st-l vind la lumea toată.
II
Altă versiune
Lung e drumul Clujului,
e mai lung al dorului.
Cal Clujului së sfirşesce,
15
20
25
to i
POESI] POPULARE
al dorului së sporesce.
D'ar fi dorul vinzător,
eù mag face negustor,
m'aş duce la tirgul mare,
m'aş pune cu şatra ?n cale,
Ş'aș da dor la care nare.
Bade, de dragostea noastră,
a crescut un pom pe coastă,
Pomu-i mare, frunda rară,
paserile prin ea sboară,
şi sboară din pom in pom,
ca dorul din om în om.
12
AMAR E!
Amară-i, Doamne, amară,
amară-i frunda de mac,
mai amar doru ce-l trag!
Amară-i, Doamne, amară,
amară-l frunda de nuc,
mai amar doru ce-l duc!
De Das putea semăna,
eŭ cu drag Das secera
şi Das pune stog pe prag,
şi as îmblăti 4) cu drag ;
şi laş pune stog în casă
10
15
10
DIN TRANSILVANIA
şi Das îmblăti pe masă `
şi Paş cerne
prin sprâncene,
Paş trimite
mândrei mele.
13
NU-I CA MÂNDRA
Frunduliță aluniță !
Am avut o mândruliță
şi mi-a fost cam tinerea,
draga neicht turturea !
Sam lăsat-o să mai crească,
minte ?n cap së dobândească.
Mi-a trecut
cât mi-a trecut!
Mândra mea s'a măritat,
chiar la noi aici, în sat
de la noi a treia casă.
Inima mi-e friptă arsă !
Maica de veste mi-a prins,
și din gură-aşa mi-a dis:
— Dragul men, nu fii așa,
că m'ai sint fete ca ea,
El din gură-aşa vorbia :
— Maică, măigulița mea ;
Ceru-i mare,
stele multe,
Colecţiunea, L. G, DIBICESCU.
17
10
IS
20
18 POESÚ POPULARE
și mai mari
și mai mărunte,
luminoase,
întunecoase,
nu's ca mândra de frumoase! 25
14
GHICESCE, MÂNDRO
— Trage, mândro, şi ghicesce,
codrul de ce *ngàlbenesce ?
— Codrul de zăpadă grea,
voinicul de inimă rea.
15
VAI! DE CEL CARE IUBESCE
Foicică solz de pesce,
Vai de cel care iubesce!
Ce mănâncă nu-i tignesce,
Nici ce bea nu-i folosesce.
e aci
DIN TRANSILVANIA
16
RELE-S DRAGOSTILE
Rele-s, bade, frigurile,
da mai rele dragostile :
frigurile te biăşică,
dragostile te usucă.
De friguri zaci
şi te scoli ;
de dragoste zaci
și mori.
Versiune
(culeasă de dd. larnik-Bârsanu)
Rele-s, bade, frigurile,
Da-s mai rele dragostile,
Maica din friguri mé scoate;
dar din dragoste nu poate.
17
CINE NE DESPARTE?
Frunză verde ruje 'nvólte
pe noi cine ne desparte?
Gardul cu nuielele,
POESI] POPULARE
mândra cu sprâncenele,
Dar-ar D-zeü un vânt,
së dea gardul la pământ !
să rămâie numai pari
de tămâiă la dușmani !
Câte lacrimi am vărsat,
s'ar face fântână ’n sat:
fântână cu trei isvoară
cine-o bea din ea së moară.
Së bea dușmanele mele,
. së mă mântui eŭ de ele.
Dar d'op bea iubitul mei
Să mi-l ție D-zeŭ
Şi d?o bea vrun neam d'al met,
să-l ferească Dumnezeu!
18
TURTURICA
Turturică, turturea,
vino tu la casa mea ;
că nici eŭ nu am soțiă
se-mi fii tu drăguță mie !
—
19
SERACA DRAGOSTEA !
Vai! sëraca dragostea !
cine no scie purta,
DIN TRANSILVANIA
Dumnezei să nu i-o dea!
Să mi-o dea D-zeü mie,
së mi-o pui în pălăriă,
ca pe-o floare d'alămâiă.
— —
20
BATA-L MAICA PRECISTA !
Bată-l maica Precista
şi sfânta Dumineca
HAL de-a *mpărțit dragostea :
dragostea cu lingura,
uritul cu ferdela,
—v w
21
PE CÂND NU IUBIAM
Pânt când nu te iubiam,
unde më culcam, dormiam !
Dar de când mi te iubesc,
nu pot së mă odinesc,
Noaptea ?n vis mi te doresc;
pun mâna, na te găsesc;
string în brațe plapoma,
credând câ-ţi string talia.
hn
Li
POESII POPULARE
22
DORUL MÂNDREI
Frunduliţă trei surcele !
Pe drumul de la Săcele,
vine dorul mândrei mele ;
așa vine de ferbinte,
d'aş sta *n drumu-i, m'as aprinde. 5
Dar cu-atâta am noroc,
că më duc, nu stan pe loc.
23
a doua versiune
Pe calea Săcelelor,
merge dorul mândrelor ;
Sang merge de ferbinte,
d'aş sta pe loc m'aș aprinde ;
dar cu atâta am noroc 5
că nu pociü së stai pe loc:
că nainte este foc,
şi "ndărăt este jar
şi mi-e frică de tâlhar
>
24
DE CE OFTEZ °
Foicică de orez!
vedi tu, milostivo, vedi,
DIN TRANSILVANIA
ved: cu ochii şi nu credi,
tot më 'ntrebi: de ce oftez?
şi toată lumea më "'ntreabă :
de ce staă tristă și slabă ?
Foicică solz de pesce !
Vai! de cel care iubesce :
ce mănâncă, nu-i tignesce
nici ce bea, nu-i folosesce!
25
SERACA INIMA MEA
S&racă inima mea !
mult înoată "o voiă rea,
și e neagră ca tina ;
së leagănă ca iarba,
şi no scie nimenea,
numai eŭ și D-zeu,
singur suflețelul meu !
26
CA DORU DIN OM IN OM
Bade, de dragostea noastră,
a crescut un pom pe coastă.
POESI] POPULARE
Pomu-i mare, frunda rară,
paserile prin ea sboară,
şi sboară din pom în pom, 5
ca dorul din om în om.
27
DRAGOSTELE NOASTRE
Mândră, dragostile nostre
aü rémas pustii pe coste.
En am fost Vineri la ele
şi-ati fost crescut viorele.
` Viorele, flori adânci 5
Când le vedi, dragă, së plângi!
28
AMARUL INIMEI
D’aş sci că am dile multe,
maş sui cu calu "pn munte,
s'aud ploaia ropoind,
vintul printre bradi bătând,
paseri pe ramuri cântând.
Dale-le-le,
păsărele,
ce càntati pe rămurele,
amarul inimei mele!
DIN TRANSILVANIA
29
SE NE IUBIM
Ai, mândro, së ne iubim
Camândoi ne nemerim :
eŭ n'am mumă, tu nat tată,
amândoi suntem d'o dată.
Eù mam frați, tu nai surori :
amândoi. ca dout flori.
30
NU LE POATE STINGE
Peste-o apă, peste-un tei,
Arde opt lumini de sën,
Diua ploauă, noaptea ninge,
nimeni nu le poate stinge ;
numai inima-mi când plânge.
31
TOT MAŞ DUCE
D'ar fi calea tot cenuşă
pënë la Dinoaia "n ușă;
tot m'aş duce la Gheorghiţă,
să-i daŭ o ţir 5) de guritá ;
26 POESII POPULARE
së nu-l doară-a înimioară 5
pentru-a mea gurişoară ;
să nu creadă maică-sa,
că lam fermecat cu gura,
Că d'oi sci fermeca eù,
së më bată Dumnezeii, 10
unde-o fi satu-adunat
së më ridă infundat,
32
CÂNTAŢI DE JALE
Duceti-văţi rândunele,
sub fereastra dragei mele
şi-i cântați doina de jele,
dorul inimioarei mele!
3 _
CODRULE, CODRU'TULE!
deschide-ți cărările,
să-mi duc supărările ;
căci acasă
nu më lasă
dorul mânărei ardător,
ci më face călător.
e
Codrule, codruţule !
5
DIN TRANSILVANIA
34
FACE-M'AŞ
Face-m'aș un futuras
şi p'aripa vântului
în giurul pământului
As sbura
Dën asi afla
floarea
foricica mea!
35
DORUL BADEI
Bade, dorul de la tine
peste multe dealuri vine,
şi nu-l poate opri nime.
Nici tiganul
cu secera,
nici românul
cu fluera,
numai eŭ cu inima!
NE SEI
e a
28 POESII POPULARE
36
VINO, BADE, TU CU EL!
Lelişoară, gură dulce !
Chiamă-mi dorul să se culce,
că de-aseară
D tot pe-afară
şi mi-e frică 5
să-l perdi iară ;
că-i prea gingaș, desmierdat,
tot la sin a fost dedat;
între pupi de trandafiri,
lângă buze dulci, subțiri. 10
— Ba eŭ, bade, bădisor,
nu mě prind de al teù dor,
că-i cu totul înfocat,
Şi më arde 'nflăcărat !
şi de vrei să ţi-l alin, 15
Şi să-l pun la al men sin,
nu-l trimete singurel,
vino, bade, tu cu el.
37
FRUMOASĂ CA DRAGOSTEA"
Dorul men gal dumitale
face la Dumnezeu floare :
o floare mirositoare
DIN TRANSILVANIA 29
şi de feciori iubitoare,
iubitoare, draga mea, 5
frumoasă ca dragostea.
NU GÂNDI CA TE-AM URIT
nu gândi că te-am urit;
că de te-oi fi urit ei,
unde-o fi locul mai r&ti, 5
intro groapă de urzici,
Mândruliţă de demult,
së mă bată D-zeu,
së më facă tot băşici..
39
ŢINE-MI DOAMNE !
Firicel de griti curat,
Ţine-mi, Doamne, ce mi-ai dat:
voinic t&ner și curat,
Nici mustata nu l-a dat
30
POESIi' POPULARE
40
DE MÂNDRA CE SCH?
Foaie verde trei gutui !
— Domnule, de unde vii ?
— De la tirg de la Sibii.
— Dar de mândra mea ce scii?
— Foaiă verde, foaiă arsă! 5
måndra ta e sănătoasă,
sade la masă și coasă.
Nu sciù coasă,
ori descoasă
dar la lacrimi sciü că varsă 10
de trecea lacrimi prin casă,
AT
NU POT DORMI
Doamne, Doamne,
lumea doarme,
numai eü nu pot dormi,
de gândurile lumii ;
că mi-e patul de scânduri, 5
şi nu pot dormi de gânduri.
———
DIN TRANSILVANIA
42
CUM SE NU-MI PLA DOR?
Mult më ?ntreabă inima ?
dor îmi-e de cine-va:
dor iţi e ţie, or ba?
Cum sé nu-mi fiă dor,
Co pasere de pe munte,
şi-încă avea doruri multe ;
dară eŭ, un pui de om,
së n'am pe lume un dor?
43
' RESĂRI-ŢI-AR NUMELE !
Vine Ghiţă pe supt munți,
cu poala plină de nuci;
Rebeca cum îl vedea,
înainte-i că esia,
pe potecă mi-l ducea
şi ?n casă că îl băga,
pe dm îl punea,
garoafă "o pept i prindea.
Lui Ghiţă bine-i părea,
Revecuţa așa-i dicea :
— Gbhiţule,
drăguțule,
31
10
32 POESII POPULARE
resări-ţi-ar numele,
prin toate gradinile,
së răsară florile, 5
së le stringă fetele,
fetele, nevestele,
mai cu drag băietele 5) ,
44
INIMA-MI PLÂNGE
Foicică verde nuc,
este vremea să më duc;-
să më duc -afar din curte,
së më duc pe virf de munte,
vaud muma cucului,
cântând la poalele nucului.
Asa cântă de frumos, |
pe crăcile cel de jos! |
s'asa cântă de cu jale,
de plâng oamenii pe cale!
Eù dic cucului să tacă,
el së suie ?n sus pe cracă,
Cucu merge "on sus, în sbor,
şi-mi cântă mie de dor.
Când aud cucu cântând,
inima îmi plânge oftând!
DIN TRANSILVANIA 33
— Eu, de acasă de la noi
Te văd, lele, in resboi8)
cum îți umblă mânile,
cum tot dal cu brâglele.
Si gândesc atunci în mine, 5
Doamne, cât ar fi de bine :
să-ți fiti eŭ suveică n mână
së më porţi o săptămână,
dintr'o mână
în altă mână ! 10
— Eù, de acasă de la noi,
te věd, bade, lângă boi:
cum îi pasci pe mugurel
numai singur, singurel.
Şi gândesc atunci în mine, 15
Doamne, cum ar fi de bine
Să-ţi fiù fluier, mëi bad,
Se-me pui la ta eut)
46
BINE MAT TRĂIESC
Of! două buze dulci si moi,
săruta-m'aș ei cu voi
şi cu ochii cui vë ţine,
45
DOAMNE, CUM AR FI DE BINE!
Colecţiunea L G. BIBICESCU. 3
34 POESȘII POPULARE
dulci dulcețe pentru mine ;
că vě ține tot cu fragi, 5
de-mi sunteți așa de dragi;
și v'adapă tot cu miere,
de vě pup cu-așa plăcere.
Aste buze răpitoare,
nu le-aș da p'un soare mare, 10
nici p'o mare de mărgele,
nici p'un car de floricele.
Le sărut şi më sărută,
cu mare dragoste multă,
şi de ele më lipesc. 15
Bine Doamne mai trăiesc!
47
INIMA-MI PLÂNGE
Më uitam din deal în vale:
pe ce së më pun călare?
Pe murgul cu coama mare;
së më duc în sat cu soare,
că-am o mândră ca o floare: 5
când o v&d, inima-mi moare;
cănd o vëd, inima-mi plânge,
din obraz îi pică sânge.
DIN TRANSILVANIA
48
E PUSTIA ULIŢA !
Frunduliţă usturoi!
că s'a dus badea de Jor,
păr” că-i dus d'un an, de doi!
De s'ar fi dus călăresce,
tot Las mai trage nădejde;
dar s'a dus neica cu carul,
nu Dot mai vedea cu anul!
Că de star fi dus pe jos,
s'ar fi dus și s'ar fi ’ntors !
De când neica mi s'a dus,
e pustiă uliţa:
ulița
de fluerat `
mândruţa
de sărutat
49
BĂDIŢA CU CALUL ALB
Bădiţă, cu calul alb,
blestema-te-aş şi mi-esci drag !
Bădiţă, cu calul sur,
blestema-te-aș! Nu mé ’ndur !
36
POESIE POPULARE
Ecă badea trece Oltul, 5
că-i cunosc mânza si portul!
Ecă badea trece dealul
că-i cunosc mânza si calul !
50
D'AR FI CUCUL
D'ar fi cucul d'un voinic,
eŭ laş prinde ibovnic :
dar cucu-i o păsărea,
nu scie ce-i dragostea.
Şade în codru cu drag 5
şi mâncă frungă de fag.
zi
SI
DRAG IMI-E
Drag îmi-e cerul cu ceaţă,
voinicel Dr de mustață !
Drag îmi e cerul cu stele,
voinicel Dr de muiere !
DIN TRANSILVANIA
52
NUMAI CU OCHI
Păsărica cântă ?n iarbă,
trece badea, nu më ?ntreabă
şi eŭ trec și nu-l întreb,
numai cu ochii-l petrec.
53
CÂND VII ?
— M, badiţă, de la noi,
când mai vii tu pe la noi?
— Eu, mândro, măcar si Joi,
— Aide, bădiţă, de seară,
că-i neicuța dus în țară.
Aide, bădiță, prin dos
că am ușă de rogoz,
când pui mâna, pică jos.
54
VIN BĂDIŢĂ !
Bădişor, depărtişor !
nu-mi trimite atâta dor
pe piriù şi pe isvor.
Ze
e
POESI POPULARE
Trimite-mi mai putintel
Şi vin, bade, tu cu el, 5
Vin, bădiţă, când gândesc
N'astepta să te doresc.
55
DOR ŢI-O FI !
Vai, bădiţă, dor ţi-o fi!
Mam pe cine-ți porunci,
făr pe lună,
voie bună
şi pe stele 5
dor şi jele
şi pe vânt
câte-un cuvânt!
56
NU TE LAS
— Du-te, neică, şi te 'ntoarce
ca puişoru ?n găoace,
că şi eù më tot intorc,
ca şi în ciurdă un porc.
DIN TRANSILVANIA
— Trage, mândro, la necaz
că şi eŭ destul am tras,
D'aş mai trage cât am tras,
tot pe tine nu te las!
57
SE BOLESC ŞI EU CU TINE
Du-te, neică, şi te ?ntoarce
şi mai fâ-ți un drum în coace;
së bolesc şi eü cu tine,
măcar o lună de dile;
să nu dici astădi sai mâne
Cat lùat boală de la mine.
58
DE CÂND, MÂNDRO
De când, mândro, te-am văzut
. foarte dragă mi-ai căzut ;
dar v&dendu-te o dată,
nu putem fàr de olaltă.
Ş'aşa, draga mea iubită,
nu te fac nenorocită.
Dă mâna cu ori si cine,
39
40
POESI POPULARE
batăr "31 nu-i voinic ca mine,
Dacă ep că voi muri,
la mormintu-mi ai veni 10
şi së dici către mormint:
— Morminţel, groapă săpată,
lasă-mă să-l věd odată,
că acel ce m'a iubit
aşa ma fost osândit 15
şi în tine putredesce,
dorul mi së potopesce.
59
VIE SINGUR
Cine vrea së mă iubească,
viie "o poartă şi-mi grăiască.
Cul e voia së më vadă,
viie singur si să-mi creadă.
Së nu trimită pe altul, 5
că altul umple tot satul.
Viie singur, furişat,
să-i daù dulce sărutat.
Să-i daŭ eur tăcută,
së facem dragoste multă. 10
DIN TRANSILVANIA 4I
60
DE CE SÈ ME PRĂPĂDESC
Frundă verde garofiţă !
Mergeam sara pe costità,
şi ne oäloam la portiță
şi-mi dedeai câte-o guriță.
Treceam valea arofiță, 5
mergeam noaptea ?n grădiniță
şi furam vr’o garofiță.
Foie verde mărăcine !
Tu nu vedi, mândruţo, bine,
că-mi bat calea pentru tine 10
și tu n'ai habar de mine.
Frunduliță baraboi !
Mergeam noaptea pe la voi
şi vorbiam noi amindoi.
Şi vorbiam de dragoste 15
4
Frungă verde aluniță !
Prăpădi-te-ai, neiculiță,
pe la noi prin grădiniţă.
— Dece să më prăpădesc 20
Cam pus gând dumnezeesc:
ca cu tine să trăiesc!
1) Aci lipsesce un vers,
POESII POPULARE
61
PUNE-Í NUMELE MEU
Măriuţă din Birgăti,
am audit că ţi-e rëü ;
dar nici mie nu mi-e bine,
până n'oi merge la tine;
Botează-ţi un fü al tei,
şi-i pune numele mei;
când ţi-o veni dor de mine,
chiamă-ți fiul lângă tine,
să-ți treacă de dor de mine,
62
AIDE, NEICĂ !
Măriuţă, măre dragă,
“chiamă-ţi cănii si ţi-l leagă,
că de seară vin la voi,
să ne ’ntâlnim amindoi.
Aide, neică, aide dragă,
aide, beicuţă, prin dos,
că am uşă de rogoz,
cum pui mâna, cade jos.
DIN TRANSILVANIA
63
GURA DE DIAC
Frundă verde liliac !
Dulce-i gura de diac 8)
dar nu-i dulce, nici sălciă,
numai cum îmi place mie,
Foaiă verde de tăbac,
cine iubesce diac,
trăiesce "o lume cu drag.
Cât trăiesci, së nu iubesci,
diac în haine nemţesci,
că te face de-l doresci,
şi când îl cati, nu-l găsesci.
Că diacu-i piele rea,
mâncă carne Mercurea,
tot aşa şi Vinerea,
şi postesce Sâmbăta
şi te 'mşală, nu te ia,
Së iubesci în românesci
când îl can îl şi găsesci.
64
NU-MI LAS DRĂGUŢII
Măriuţă, Mărioară,
gura ta më bagă "o boală,
gâtul şi mărgelele,
43
10
15
POS POPULARE
ochii şi sprâncenele,
Măriuţo de pe bălți,
Na parale: doi-trei zloți,
nu te mai iubi cu toţi.
Te iubesce, pui, cu mine
că, ze, eñ te-oi ţine bine
cu pâne de cumpărat
cu vin roșu străcurat,
De mi-ai da ori si ce vrei,
nu-mi las ep drăguții mei
care m'am iubit cu ei.
65
TOT NA FI
Dias muri,
moartea nu-mi vine ;
Ş'aş trăi
şi n'am cu cine;
că cu cine am trăit,
fost-a vreme ş'o trecut.
s'a mai fi
Sa mai veni;
dar ca aia tot n'o fi.
19
DIN TRANSILVANIA
66
GURIŢĂ TĂCUTĂ
Frunzuliță, foaie albastră !
Rindunea cu albă creastă,
nu mai bate la fereastră
că nu-s fată, ci-s nevastă.
Când eram la mama fată
sciam. floarea cum s€ poartă ;
dar de când m'am măritat
grija casei mia luat.
Cui e voie së më iubească,
vie singur st-mi grăiască
së nu trimită pe altul,
că altul umple tot satul :
viie singur furişat
st-i daŭ dulce sărutat
se-i daŭ guriță tăcută
së facem dragoste multă
67
DE CÂND BĂDIŢA S'A DUS
De când bădița sa dus,
cârpă roşă n'am mai pus,
numai neagră şi negrie,
trag nădejde së mai viie.
De când sa dus d-lui
IO
15
46 POESI] POPULARE
n'am dat gură nimărui,
Num'aseară pe "'nserat,
mea °nselat un blăstămat ;
do dată Tam sărutat,
Da doară wo fi păcat!
C'a fost june ne'nsurat !
63
MAI BINE MOARTE !
. D'as fi trăit tot așa
ca frunza m'aş legăna,
dam trăit ep şi mai bine
Ca fost puiu lângă mine.
De cât trai precum trăiesc,
mai bine moarte-mi voiesc.
69
DRAGOSTEA
Cine dragostea n'o crede,
nu mai calce iarbă verde!
Cine dragostea n'o scie,
pe lume së nu mal fie !
— T
IO
B
DRAGUȚII CERTAŢI
DRAGOSTE CU PIEDECI
POESI] POPULARE DIN TRANSILVANIA 49
DRĂGUŢII CERTAŢI
Colecţianea L G. PIBICESCU,
Strugur roșu, ruginit!
noi cu drag că ne-am iubit;
cu jale ne-am despărțit!
Dar cine ne-a despărţit
fie-i moartea de cuţit !
*
* *
Se dea maica Precista
st îți sece inima:
inima și sufletul
cum ţi-ai vrăjbit ibovnicul !
*
* *
Tu, neică, së te usuci
ca pânea care-o mănânci
și ca vinul care-l bei
că aí zis c'o së mă iel!
50
POESLI POPULARE
7°
BLESTEM
(cântat de baba Nora din Vâlcele)
— Nu ţi-a fost, neică, păcat?
mia iubit şi maï lăsat,
cu trupşoru 'mpovtrat,
ca p'o vită lângă gard?
Vita së leagă cu sfoară,
tu mia legat cu gurişoară,
` Bată-te, neicuţă, bată
să te bată lemnele,
care le-am ars serile,
de seara până înoptat,
Dën cocoşul mi-a cântat,
— Să te bată, mândro, bată,
să te bată urmele,
ce le-am călcat serile,
pe tină şi pe svintat,
asteptând pe lângă gard.
— SE te ajungă, nelcă, ajungă,
şapte boli
şapte lungori
şapte perechi de friguri
nou&-felur de junghiuri.
Şapte sute bani în pungă,
la doftori së nu-ți ajungă.
Şase boi ca pepenii
s&-ți-i mânce doftorii,
I0
D
20
23
DIN TRANSILVANIA
— Să te ajungă, mândro, ajungă,
să te-ajung? un dor şun drag
să-mi eşi cu cusutu "o prag.
Nici-o dată să nu scii împunge
până nu-i începe a plânge 30
să-ți pice lacrimi de sânge,
să-ţi pice pe cusătură,
să scii că-i blestem din gură,
— SE zac, neică, supt părete
Dën? ai face frundă verde 35
së tragi tolul,
cu piciorul,
perinița
cu gurita ;
să te-adăpi cu lingurița 40
şi să-ți dea pâne cu acul
şi să nu-ţi mai găsesci leacul,
Së dea Domnul D-zeu,
să tensori,
de nouă ori, 45
să ai nouă Dison,
Mai ântei o copiliță,
să te-adape în temniţă.
Mat pe urmă un copila,
să te poarte prin oraş; co
së te ăducă D-zeu
şi la bordeiaşul men,
së te miluesc şi eü
co cojitá de mălai,
uscată de nouă ai ss.
52 POESII POPULARE
tăvălită prin cenusă,
së te daii afar pe uşă
şi cu una de (Gi
să scii că ti-am fost drăguță.
zt
Versiune tot din Transilvania
(culeasă de d. Rebrean in jurul
: Betleanulu:)
— Scii tu, bade, ce ziceai,
când seara la noi veniai ?
Pe genuche më țineai :
Doamne, amar te jurai !
Când a fost colea toamna,
dat-ai mâna cu alta,
Dar-ar Domnul D-zeă,
së te 'nsori de nout ori,
şi së ai nout feciori.
Mai pe urmă o copiliță
şi apoi un fecioraș,
së ţi-l chieme 'Toderaș,
së te poarte prin oraş!
Da-ţi-ar Domnul D-zeă,
o căruţă calicească,
së umbli pe sate a cere,
să vil şi la pragul mei,
să te miluiesc si eŭ:
co cojitá de mălai
ee
Gg
IO
15
DIN TRANSIPvANIA
uscată de nout ani;
co coajă de pe poliţă,
de când eram copiliță,
co cojiță de pe vatră,
de când era mama fată,
(Ungaria an. I, No. 7.)
72
Altă versiune
(culeasă de d. Iuliu Moldovanu, și pu-
blicată in »Gaz. Trans,«)
Bădiță, bădiţa meu
Ajungă-te dorul men
unde-a fi locul mai rëü.
In mijlocul tergului
pe spatele murgului.
Murgul së se poticnească
Drept în cap să te svârlească.
— Frundă verde şi-o nuia!
Blăstematai mândra mea,
acuma së blăstem eŭ:
Së te facă Dumnedeü
Së şedi toată diua 'n prag
Cu ata băgată ’n ac,
Nicu-odată së nu 'npungi
Până nu suspini şi plângi.
Frundă verde de păsulă
Asta încă nu'i destulă,
53
20
P0ÉSII POPULARE
Ci să-ţi e o bâtă 9)?n mână
Şi së te duci la fântână
anum&rând petrile
rupându-ți mărgelele ;
Stringéndu-ti mărgelele
Së’ti rupi şi degetile
Nouă sute bani din pungă
La doftori să nun ajungă,
Ştse boi ca păunii
Së ţi-l mânce doftorii,
— HU
73
Versiune din Moldova
(cules de d. N, Vasiliu la Crucea
Brosteni)
Du-te, bade, fëtul meă,
së te-ajungä dorul men,
unde-o fi glodul mai r&ă ;
së te-ajungă jalea mea,
unde-a fi calea mai grea ;
mâna stângă së-ți-o frângă
mâna dreaptă să-ţi sclintească,
limba °n gură să-ţi muţească.
Së duci friul cu dinții,
së mâi calul ca muţii
DIN TRANSILVANIA 55
să te vadă părinţii.
să-u aduci, bădiță, aminte,
că-1 blestem de oare-unde,
nu-i blestem de la măicuţă,
că-i blestem de la drăguță,
Bade, bade, fătul mei,
sé te-aducă Dumnedeti
së umbli prin sat,
după căpătat,
së te-aducă Dumnedeü
să vii și la bordeiul mei,
së te miluiesc și eŭ.
cu cârmoaja cea uscată,
pe cea poliţă-aruncată ;
cu rufa cea lepădata
de când era moaşa fată
Co păreche de cioareci rei,
de când era moșu-holtei
(Seq&toarea, No. 1.)
n ——
74
FIE-l MOARTEA DE CUŢIT !
— De m'as face, mândro, face,
firicel de iarbă mare,
să te *ntreb pe tine-aşa :
mai iubesce-mă, ori ba?
— Strugur roşu, ruginit, 5
E
POESII POPULARE
noi cu drag că ne-am iubit,
cu jale ne-am despărțit.
Dar cine ne-a despărțit,
fie-i moartea de cuțit,
de cuţit înjunghiat,
de mine fie iertat !
75
NU TE-OI LUA
Luncă, luncă,
mult esci lungă,
fug doi voinici
să te-ajungă: |
doi voinici
pe doi cai murgi.
La mijloc de lunculiță,
pasce murgul lui Gheorghiţă,
„pasce murgul și rînchează,
Gheorghe doarme și visează,
Eră Nuta cât colea,
pe Gheorghită îl păzia,
de lacrimi abia-l zăria,
de suspin abia grăia
şi din gură-l cuvinta :
— Vino, Gheorghe, de me ia,
că ţi-ci fi eŭ doamna ta,
10
10
15
DIN TRANSILVANIA
doamna ta șa curților,
nor bună părinților.
Gheorghe Nuţei respundea :
— Ba en, Nuto, nu te-oi lua,
că tu ai trei frați pușcași
care, de s'or mânia,
şi pe mine mor pușca
Nuta "ndărăt së *ntorcea,
otravă ?n păhar băga,
şi la fraţi le cuvinta :
— Luaţi frați
şi inchinaţi,
dacă sinteti
fraţi dreptați!
Păharul cum închinat,
morţi cu toți. ei dean,
Nuta "ndărăt së “ntorcea
sila Gheorghe së ducea,
şi lui Gheorghe-i cuvinta :
— Vino, Gheorghe, de më ia,
— Ba eŭ, Nuţo, nu te-ai lua,
că tu de te-ai mânia,
şi mie îmi faci aşa :
Nuta "'ndărăt së ?ntorcea,
tot plângend si suspinând.
şi pe Gheorghe blestemând.
57
58 POESI] POPULARE
76
Altă versiune
(scrisă de Reveca Scurtu din Vâlcele)
Cin” së plimbă pe uliţă?
Trandafir şi cu Gheorghiţă,
Iese o fată la uliţă,
ea din gură aşa grăia :
— Ai, Gheorghiţă, de më ia
"EI din gură- r&spundea :
Ba eù pe tin” nu te-oi lua
pene nu yei otrăvi
pe taică-teii
pe frate-tei,
— Ba ei nu ï-oï otrăvi,
că otravă nu sciù face,
— Du-te "o fundu grădinii,
ca-i un mër mare ’nflorit
şi de virf îmi stă plecat
şi-i un şarpe spânzurat
și din coadă otravă-l pică,
Nici vorba nu isprăvea,
fata "n casă să ducea,
păhar în mână lua
în grădină se ducea
si otravă că-şi lua
şi ?n casă că să băga.
Frate-seii acas venia
şi el apă că-și cerea
şi ea otravă că-i da,
10
15
Zo
25
DIN TRANSILVANIA
La pământ el mort cadea
şi ea Ja 'poartă esia
şi din gură aşa grăia:
— Aide, Gheorghe, de më ia
că am otrăvit
pe taică-mei,
pe frate-mei.
— Ba ep, mândro, nu te oi lua
ca să mi faci si mie așa.
—-ƏíÜ
77
ME DUC, MAICĂ
— Mai de vale ’n făgețel,
este, maică, un voinicel
cu cojocelul de miel,
cu căciulița de fer
şi cu flinta lângă el,
ei mă duc, maică, la el!
— Nu te duce, draga maichii,
că-l cunosc pe călcătură
că nu are firea bună,
— Frungă verde stejerel !
audi, maică, şuerel,
şuerei de voinicel,
cu cal vinăt, porumbiel
en më duc, maică, la el!
— Nu te duce, draga maichii,
că-l cunosc pe şuerat,
59
30
35
10
15
60 POESI POPULARE
că nu-i voinicel curat,
ci-i cu dracu-amestecat,
Ca iubit şi le-a lăsat;
a iubit şi peste Jü
şi le-a lăsat cu copii;
a iubit şi ?n jos, la vale
şi plâng în urmă-i cu jale,
78
SCH TU MÂNDRO °
Scii tu, mândro, ori nu scii ?
când eram nisce copii
dencepeam dragostea ?ntâi
şi şedeam la noi pe vatră,
şi ne iubeam noaptea toată ? *
Şi şedeam la no: pe jet,
şi ne iubeam în r&sfăţ?
Dias sci, mândro, c'ai fi a mea,
nici Vinerea maş mânca ;
şaş mânca Sâmbit'odată,
mi-ar fi s&ptemâna toată.
Dar, mândro, alea-aă trecut,
ca şi floarea de pe câmp,
ca roaua de pe pământ.
Fii tu, lume, cui esci dată
că de mine ești lăsată.
Fii tu, lume, cum ai fost
că eü n'am avut folos. 10)
.
20
5
10
15
i
| DIN TRANSILVANIA 61
79
SE-ÎŢI SECE INIMA !
Frunduliță de hinteü !
— Culiţă, sufletul mei,
dar tu, dragă, ce mai faci?
of! de nu te mai îmbraci?
O! ori tu nu vrei să vi, 5
neică, să ne logodim ?
Së r&mâi cu Dumnezeii,
Culiţă, sufletul meri;
dacă n'a. fost tu cu bine,
să te logodesci cu mine, 10
Dar să dea Domnul de sus,
pân€ mâne së fii prost 11),
— Şi tu mândrulița mea,
së dea maica Precista,
să îţi sece inima 15
inima și sufletul
cum ţi-ai vrăjbit ibovnicul,
* dese
So
TU, NEICĂ, SA TE USUCI!
Foicică din doi nuci!
tu, neică, să te usuci
ca pânea care-o mănânci,
şi ca vinul care-l bei
s l E NR
62
POESI POPULARE
că al dis co së mé iei,
Nu mi-e de luatul ren,
ci imi e de svonul réü
că nu-s fată
nici nevastă;
nici garoafă
din fereastă;
nici nu-s floarea florilor,
ci-s de ris feciorilor,
Si
EA TRECEA ŞI BLESTEMA
Voinic s'a călugărit.
De mânatul
boilor,
de ţinutul
plugului,
El chiliä şi-a făcut,
în mijlocul florilor
şi o poteca fetelor,
şi în calea fântănelor,
Câte fete mi-s trecea,
nici-una nu-i grăia,
numai una
Uţica;
ea trecea
şi-l blestema :
10
10
IS
DIN TRANSILVANIA
— Arda-ţi focul chilia,
së moară cine-i în ea.
— Tacı, Uto, nu blestema,
şi mai bine aide ?n ea
câ eŭ ţi-am luat cerce,
— Ce mi-e mie de cerce,
dacă nu vii së mă cei t2) ?
— Aide, Uţico, 'n chiliă,
că eù ţi-am luat papuci.
— Ce mi-e mie de papuci,
dacă ”n biserică nu me duci?
— Aide, Uţico, ?n chiliă,
că eŭ ţi-am luat paftale,
— Ce mi-e mie de paftale?
dacă nu-s brațele tale ?
— Aide Uu.
în chiliuță
că ti-am luat
un briü lat,
un brîù lat
de "Ţarigrad.
— Ce mi-e mie de brii lat,
de briú lat de Țarigrad?
Mai iubit și mai lăsat,
ca p'un câne lângă gară,
cu trupșoru 'mpovărat.
20
25
30
35
40
64 POESI] POPULARE
82
GELOSIĂ
Măi, bădiță, bade dragă,
Dacă eù nu-s ţie dragă,
încalecă murgu ş'aleargă
şi cată-ți una mai dragă.
Care o fi de sama mea”
D-deu să nu-ţi o dea.
D'ai lua una urită
D-zeŭ së nu-ţi ajute
si dai lua o bâlăioară
bălăioară, rumeioară
Dar-ar D-zeu să-ți moară !
83
FRUNZĂ VERDE LEMN DE SUS
— Scii, fetiță, ce ți am spus,
la cules de cucuruz :
së porţi pană ID de coliă,
să-mi fii dragă numai mie ?
'Tu-ai purtat o pană verde,
së fii dragă cui te vede;
Sat purtat n pană neagrâ,
së fii dragă lumi-întreagă.
Fetiţa din grai grăia:
DIN TRANSILVANIA .
— Bade, bădişorul mei!
de-am călcat cuvintul tă,
së më bată Dumnezeu;
d'oi fi călcat vorba ta,
së mă bată Precista!
84
DRAGOSTEA SE SE ÎNOLASCĂ
Frunză verde trei mărgele!
më suii pe porticele,
să věd dragostile mele.
Dar nu-s dragostie mele,
ci sunt braţuri de nuiele :
nuieleie-s veştejite,
dragostele s părăsite,
Da D-zeu îl ca o floare,
go da o p'oaie cu soare
nuielile să se'nmoaie
frunza st li se'nverdească,
dragostea së se înoiască :
85
CE PĂMÎNT TE ŢINE
— Mariuţa, trup suptire,
më mir ce pământ te pne,
Colecțiunea L G DIRJCESCU,
65
10
10
66 POESII POPULARE
de nu mai vii pe la mine.
— Mă tine pământ cu flori,
să fiù dragă la feciori. 5
ME ţine pământ cu iarbă,
ca să le fiù la toți dragă.
Me ţine pământ cu grindi,
să fiù dragă la părinți.
ME ţine pământ cu brumă, ro
ca să fiù dragă la mumă.
` ME tine pământ cu peatriă,
ca së fiù dragă la tată.
Më tine pământ cu bradi,
ca să fiù dragă la frați. 15
Sp
SPUNE MAICĂ-TA !
— Spune, neică, maică-ta,
s&-și pună la gură lăcat,
së nu mě mai spună în sat,
că pe tine te-am fermecat ;
că de te-oi fi fermecat eù 5
së mě usc ca iarba ’n tëŭ ;
şi de-oi sci eù fermeca
s&-mă usc ca pajistea.
Nu gândi,
neică, gândi 10
DIN TRANSILVANIA
că eu beat apă din těù -
și sint tot cu dorul teă
că eŭ heaŭ apă din
vale,
şi-s cu doru la spinare.
87
FRUNZULITĂ TREI AGUDE
Frunduliță tre. agude !
„Arde focu on paie ude
strig la mândra ; nu m'aude,
— Ba te aud, bădiță
bine,
dar nu pot esi la tine
că-s duşmanii lângă mine.
Vin, bădiţă, mâne seară
că-s dușmanii duși în
ţară;
vino pe la miez pe noapte
când dușmanii dorm pe moarte,
Vin, bădiță, pe din
dos
că e poarta de rogoz,
când pui mâna, pică
jos.
Vin, bădiță, prin grădină
că ţi-am pus o rogojină.
Ş'aşternut ti-am pus
tot frundă de sus
căpătâi ţi-am pus
tot frunză de nuc
coperiş ţi-am dat
tot frunză de fag.
— — —
H
3
3
10
15
20
68
POESI POPULARE
58
GEABA TE ŢII MÂNDRU
Geaba, bade,
te ţii mândru ;
că la tine
nu mi-e gându,
Că n'ai casă,
nici moșiă,
numa virstră 14)
in pălăriă.
Nici pragul
nu Loi păşi
şi ca tine
mi-oï gasi,
mai de soi
şi mai de viţă,
nu ca tine,
o tàrità.
89
CE AÍ EŞIT, MÂNDRO °
— Ce-ai est, mândruțo, "n prag,
sad nu ţi-e bărbatul drag?
De ţi-e drag; mândruţo, dulce,
nici o dată să nu'mbuce,
Şi aminte să-u aduci,
Lët
Vu
DIN TRANSILVANIA
69
care ți-le-am Cuvintat,
şi tu nu le-ai ascultat,
— Asculta-le-aș, asculta,
asculta-le-aș, vai de mine!
dar acuma n'am de cine,
că de cine am avut 5),
fost-a vreme s'o trecut,
„fost-a cale si go dus,
şo mai fi ş'o mai veni,
dar ca aia nmo mai fi.
go
1IBOVNICU NU L'OI SPUNE
Printr'o dalbă grădinuţă,
se plângea o nevăstuţă,
ca bătut-o bărbățelul,
së spuie ibovnicelul.
De l'oi spune
Voi r&pune,
doï tăcea
Pon mai avea;
de m'ar arde,
de m'ar frige,
de m'ar pune
p'un cărbune,
ibovnicu nu mi-oi spune.
|
de-ale mele vorbe dulci,
10
15
10
POESII POPULARE
De Dot spune,
5 `
Poi rëpune;
doi tăcea
Do mai avea.
9I
NU ME BATE
— Nu më bate, maică,
nu më bate, taică,
C'aseară pe inserat,
spun cine ma sărutat :
un voinic inalt,
nalt si sprâncenat,
Sprâncenele lü:
pana corbului,
Ochişorii lui,
douë murișoare
coapte la răcoare,
neajunse de soare;
coapte la pământ,
neajunse de vânt,
Mustăcioara lui
pana corbului,
—”_—
15
g
IO
15
DIN TRANSILVANIA
92
FOICICÁ DE ORMUZ!
Foicică de ormuz!
Duminecă pen” la prânz,
sboară doi porumbi pe sus,
şi tot strigă din guriță :
— Eşi afară, mândruliţă,
de-mi dă apă şi eut,
— Eù guriță că dag da,
mi-e frică că mai muşca,
şi nu woi mai vindeca,
cât o fi, neică, lumea.
E vw
93
NU CUTEZ
Şa dus neica 'n şaică nouă
şi taie Dunărea "mn două;
— eşi, Video, de mi-l vedi.
— Aş eși și nu cutez
că părinţii më păzesc,
şi ei dacă më găsesc
în temniță më trântesc,
—_
10
72
POESII PUPULARE
94
CARE DIN DOUÉ?
Frunză verde lemn domnesc!
Stai în loc së më gândesc :
din doue care së iubesc?,
Aş iubi pe cea mai mare; 5
cea mai mică îmi place tare.
Aş iubi pe cea mai mică ;
cea mai mare-i mal voinică.
95
IUTE LA 1UBIT
Taica, maica tot întreabă:
de ce sint tristă şi slabă ? 5
Eu m'am pus,
de le-am spus:
că cu atâta m'a slăbit,
Cam fost iute la iubit,
şi mi-a căzt '6) dragostea grea.
DIN TRANSILVANIA
96
LASĂ-LASĂ
Foicică lasă-lasă !
Mi-a trimis mândra d'acasă
într'o foaiă de bujor,
mi-a trimis-o tir 17) de dor.
Et i-am trimis înapoi,
Intro foaiă de salată
së m'aştepte trei ani fată.
Ea mi-a trimis înapoi,
că m'asteaptă numai dol.
97
SE MOARĂ
Foiă verde sălcioară !
Aolea, maică, m& doare
më doare la inim'oară
Cam auzit astă-seară,
că drăguţul meu së 'nsoară
şi-şi ia una bălăioară,
dar ar D-zeü së moară.
zl
74 POESI POPULARE |
98
SEI DAI SATE
Am iubit dou& surori
și lucram vara si iarna
şi beam cu mândruţa sara,
Am iubit douë surori :
a mai mare më iubea
şa mai mică nu me vrea,
din pricina maică-sa,.
că maică-sa-i muiere rea.
Ear maică-sa îmi dicea :
— Ca së iubesci pe fiica mea,
s&-1 dai sate
cu olate
şi munţi
cu multi forinți.
———
99
GEABA, NEICĂ
Geaba, neică, mi-ai plăcut,
dacă minte n'ai avut.
Geaba, neică, më iubesci, |
că mie nu-mi trebuiesci.
Geaba, neică, iți baţi capul
că te-am urit ca pe dracul.
fo
DIN TRANSILVANIA
100
DRAGĂ MĂRIOARĂ
Frunzalită săbioară
drăgă Mărioară,
Ce ţi-am povestit asară ?
dragă Mărioară
Se scii şi së eşi afară
dragă Mărioară.
Ce-a! făcut
de mai esit,
orl bărbatu
te-a bătut ?
— Nu pot, neică,
Nu pot, dragă,
Pruncu-i mic
şi cere tità,
— Fi-ţi-ar pruncu
afurisit
tot cu pruncu
mai mințit,
NU M'OÍ DUCE
La fântână "tre oveze,
së `ntàlnesc dou neveste
şi s*apucă la poveste,
75
16 POESII PL PULARE
— Audi, leică,
că te strigă 5
că te strigă
un ciobănaş,
— Las să strige,
moartea-l mânce,
Ia ciomagul, și s& duce, 30
după el, eŭ nu moi duce,
— Audi, leică,
că te strigă
că te strigă
un forfecar. re
„— Las să strige,
moartea-l mânce
Ia ciomagul şi së duce,
după el, eù nu mot duce
102
POPA TOACĂ
— Audi mândro, popa toacă,
ei afară şi te roagă,
te roagă la cheotori 1°},
ca să-ţi vie petitori.
Te roagă la D-zei, 5
DIN TRANSILVANIA 77
së moară trăsnitul ren,
Că, den, şi eŭ moi ruga,
së moară trăsnita mea
së te iati pe d-ta.
103
CU TINE SE ME IUBESC
Frundă verde ismi creată!
Nevasta care-i nevastă,
së scoală de dimineață
şi ese pe prisp’ afară,
cu trei-patru boabe "o poală, 5
şi strigă în gura mare:
Gari, giri, găsculiţe
prăpădi-te-ai, neică Ghiţă !
— La ce së më prăpădesc,
Cam pus gând d-deesc, 10
cu tine së më iubesc.
104
ÎMI ARĂTA GURIŢA
Foicică aluniţă !
Më suiam pe alomiță,
me "'ntâlniam do copiliță
în fustă şi în rochită
78 POESI POPULARE x
in mână Co garoâţă, s
Eu îi ceream garofița,
dinsa-mi ar&ta gurița,
— Sărută-mă, neică, ?n dinţi,
dar de buze së m'atingl ;
că buzele-s cântărite Io
cu càntar
de màcelar
pe sama a dol jendari ;
că buzele-s cântărite,
câmar de la doi haiduci 15
pe sama la doi voinici. l
105
PENTRU CE NU V'ATI UITAT °?
Pus'am gând și juramint,
së las la dracu-iubit.
Inima mea tot îmi toarnă,
së mai iubesc pén’ la toamnă:
De la toamnă în colea, e
să iubească cin v'o vrea
că eŭ, zen, m'am săturat,
d'art iubit tot mustrat,
“Tăceți ochi, nu lăcrămați
că voi sunteţi vinovaţi, 10
Pentru ce nu van uitat,
cu cine vë 'mpreunaţi?
DIN TRANSILVANIA
kel
Kai
106
IA-ME, CĂLARE
Pe cel deal, pe cel colnic,
Merge mândra c'un voinic.
Mândra merge pe cărare,
bădița merge călare.
Mândra flori câ îmi stringea
Bădița-așa-i grăia :
Dă-mi, mândro, şi mie o floare,
Mândra lui îi respundea :
— Ba eü, neică, nu ti-oí da
şi apoi îi cuvinta :
Da ia-mă, neică, călare
la spatele dumitale.
— Ba eŭ mândro, nu te-oi lua
că mi-e murgul mititel
si mi Da dat socru-meti
ss-ml poarte trupsoru-meü,
107
PENE-S CU CĂMAȘA NEAGRĂ
Foicică, foi de fragă!
lubesce-mă, mândră dragă
pênë-s cu cămaşa neagră,
că dacă m'oi primeni
s'altele m'or mai iubi.
10
15
8o'
P ESI POPULARE
Foicică cât.o masă !
Lasă-mă, mândro, în casă,
C'afară ploauă şi varsă,
Lasă-mă, mândro, în tindă,
Cafară ninge şi svântă.
108
PE TINE TOT TE PLAC
— Viorică, viorea,
viorică, mândra mea,
ascultă, mândruța mea,
ascultă c'acusa mor.
— O, Vasile minte proastă,
de ce faci atâta vorbă ?
— O! mândruţă, mândra mea
s-oal şi acaţă rochia
şi ţi-o bate cu o broască
să te faci tu o proastă.
— O! Vasile, ai pofti
së më bagi în nebunii,
Da eü aia nu ol face,
pân” Pa mea dulce moarte.
— O, mândro, mândruța mea,
dacă ceea tu nu faci’
nici pe miue nu më placi.
— O, Vasile, nume frumos
n'am făcut şi nici nu fac,
da pe tine tot te plac.
10
10
20
DIN TRANSILVANIA
109
OCARA VECINILOR
Bate vintul salcia,,
la Marița v&duva,
care m'am iubit cu ea,
din copilăria mea,
de n'a ştiut nimenea,
nici altul, nici maică-sa.
Linta neichii bobocea,
dar aseară ce-ţi era,
de nici nu puteai cina?
Ori te-a bătut maică-ta ?
— Ba maica nu m'a bătut;
dar nici bine mi-a părut,
că tu-al prefăcut terile,
țerile, copilele,
de-s ruşinea fetelor,
de-s vestea nevestelor
ocara vecinilor.
110
REVAŞ MÂNDRĂ!
Re&vaş, mândră!
răvaş, dragă !
r&vaş de la *mpăratu
că-ți vine, puică, bărbatu.
Colecţianea L G. BIBICESCU.
Sr
10
15
POESI POPULARE
Las să vie 5
dracu-] scie
că-z cămaşa I-am spălat,
pe mărăcini i-am uscat,
după-uşă o-am aruncat;
de mâncare i-am gătat 10
mămăligă şi urzici
Rëvas, puică,
r&vaş, dragă,
răvaş de la vornicu
că-ţi vine ibovnicu. 15
Las së viie
Domnu-l scie,
că-z cămaşa i-am spălat
pe trandafin i-o am uscat,
cu ferul i-o am călcat,
în ladă i-am aşezat ;
de mâncare i-am gătit
mămăligă si pui fript.
20
111
NOAPTEA, CÀND MË POMENESC
Frundulità ca i:rba!
Spune, neicà, cu gura ta
mai gândesci la mine-ori ba?
DIN TRANSILVANIA
— Cum focul s& nu gândesc?
Noaptea când më pomenesc
pun mâna să te găsesc
Tingu-ţi, pingu-ți perinita
Şi pui doru căpătâi
Si durutu asternut,
— NN
83
P
G
IUBIREA DE FAMILIA
PUESII POPULARE DIN TRANSILVANIA 87
IUBIREA DE FAMILIA
Cine rare măiculiță
n'are milă, nici credinţă.
Cine n'are tăicușot,
nare milă, nice dor!
* *+
*
Ei nam nici mumă, nici tată,
par'că m'am născut din peatră,
N am nici fraţi, n'am nici surori,
par'că m'am născut din nori,
88 POESII POPULARE
112
IUBIREA DE FAMILIA
PAR'CĂ-S NĂSCUT DIN NORI
Cine taie lemne'n dos?
Taie Gheorghe, om frumos,
Cine taie lemne’n față?
Taie Ghiţă, chică creață,
chica creată, tot inele,
amar de dilele mele :
una bună, dece rele?
Amar de viaţa mea,
și nu scie nimenea
numai ei şi D-zei
Singur suflețelul meu !
Cine nare miăiculiţă,
N'are milă, nici credință,
Cine nare tăicușor,
N'are nici milă, nici dor.
En n'am nici mumă, nici tată
par'că m'am născut din peatră.
Nam nici tată, n'am nici mumă,
par'că m'am născut din brumă.
N'am nici fraţi, n'am nici surori,
parcă m'am născut din nori.
Nam nici surori, n'am nici frați,
parcă m'am născut din bradi.
10
15
20
DIN TRANSILVANIA
113
MAICĂ, RĂDĂCINĂ DULCE
Maică, rădăcină dulce,
und-te-aş găsi, te-aş aduce
şi te-aş sädin grădiniță
între ruji şi garofiță,
în grădină, supt fereastră
s&-mi viie mirosu'n casă
la copii şi la nevastă.
Tea uda cu apă lină,
së nu-mi Dir aşa străină,
— NNN
114
MAICĂ, INIMĂ DE PEATRĂ
Maică, inimă de peatră,
tocmesce-ţi un car cu plată,
şi mai ai 1) la mine-o dată;
că nimica nu'tl poftesc
numai să më jelcuiesc,
Jelcui-m'as, Jelcui,
jelcui- maş şi n'am cul !
Jelcui-m'aş munţilor,
de dorul părinților.
POESII POPULARE
Jelcui-m'as bradi!or, Io
de dorul fraţilor !
Jelcui-m'aş florilor
de dorul surorilor !
WE
D variantă
Jelui-m'aş jelui
Jelui-m'as şi n'am cui
Jelui-m'aş codrului.
Codru'i verde
nu mě crede. 5
Jelui-m’aş la străin
Până mâne-i satu plin.
Dér m'oi lăsa pân” la veră
Şi-oiii eşi intre hotară,
Şi-or răsări ghergheţei ro
Şi moi jëlui la ei,
"ca la frățiorii mei,
Şi-or r&sări viorele
şi moi jălui la ele-
ca la surorile mele, 15
DIN TRANSILVANIA 91
116
Altă varianta
(culeasă de d. I. Duma, și publicată în
»Gaz. Trans, o)
Tângui-m'aş, tângui,
Tângui-miaşi şi n'am cui,
Tàngui-m'asi la străin
Până mâne satu-i plin.
Tângpi-m'aşi codrului, 5
Dar codrul acum nu-i verde
Şi pe mine nu mia crede!
Får moi lăsa pân la vară
Şi-oi eși la câmp afară,
Când vor cresce dedeței 10
Şi moi tângni la ei
Ca la nisce frați ai mei.
Când vor cresce viorele
Şi moi tângui la ele
Ca la surorile mele. *) 15
117
A FOST MAICA LÂNGĂ MINE
Dias fi trăit de când sint
cu-atât dor, cu-atât durut,
de mult aş fi în pămint!
Dam 20) trăit o tir mai bine,
1) (A se vedea in note o variantă din Banat.)
POESI POPULARE
Ca fost maică lângă mine. e
De când maica a plecat,
multe lacrimi am v&rsat,
aş face fintiînă în sat :
fintină cu trei isvoară,
cine-o bea din ea së moară,
Dar do bea vr'un neam d'al mei,
s&-l ferească Dumnezei.
Dro bea vrun dușman al men,
s&-l repuie Dumnedei,
11%
NU-Mi MAT VINE A GLUMI
Frunduliță, bat-o bruma !
Mi-aă trecut risul şi gluma.
Nu-mi mai vine-a glumi,
că mi-aă murit părinții.
Nam nici mumă, n'am nici tată,
par că m'am născut din peatră.
Nam nici frați, n'am nici surori,
par’ că m'am născut din flori,
DIN TRANSILVANIA
179
TACI, MÂICUŢĂ
Săbioară trasă *n sânge !
Taci, măicuţă, nu mai plânge
că şi mie-mi poate ajunge,
şi pote şi rămânea,
la toată rudenia,
și la cât neam oi avea,
120
LACRIMELE-i CURG PIRĂU
Piriuţ cu apă rece
Pe la poarta maichii trece
Ese maica să se spele
Vëdénd lacrimele mele,
Şi apoi së duce ’n casă
şi së sterge pe chindeii,
Lacrimele-i curg piråù
De face baltă şi op:
94
POESH POPULARE
121
ACUM AŞ ASCULTA !
Jale mi-e, măicuţă, jale,
jale de vorbele tale,
care mi-le-al cuvîntat
şi eü nu le-am ascultat,
Dar acum le-as asculta,
ware cin le cuvinta !
122
BLESTEMUL DE MUMĂ
Frundă verde ca iarba,
reù ma blestemat maica,
Rei mia blestemat ş'a plâns
rele dile am ajuns!
şi më blestemă si plânge
şi mai rele oi ajunge,
Ceartă, mamă, cu gura,
numai nu mai blestema,
că blestemu ăl de mumă,
e mărunt ca bobul
şi arde ca focul ;
e mărunt ca mazerea
şi arde ca para.
IO
See
DIN TRANSILVANIA
123
Altă versiune
Nu mai, maică, blestema,
că blestemul de la mumă
e mărunt ca bobul
şi arde ca focul
e mărunt ca mazerea.
şi më arde ca para.
Nu më, maică, blestema
s& n'am Pasce, nici Rusale,
nici Crăciunu, că-i mai mare.:
124
DORUL MAMEI
(spus de Nicolae Dăndărău din Vilcele)
— Maică,
măiculita mea !
când pe mine m'ai băiat,
rëü, maică, mai blestemat,
Ţiţă 'cu mâna mi-ai dat,
cu picior m'ai legănat,
din ochi-ti ai lacrămat,
cu gura m'ai blestemat
— Dragă, fiul măiculiții,
cum, re tine te-ol lăsa
cu picior te-oi legăna,
95
10.
96
Pops POPULARE
din gură te-oi blestema ?
Dragul maichii, fiule,
dacă eù n'am avut noroc,
nici aici, nici într'alt loc,
Ge, Domnul së-ți dea bine
că binele cât as vrea
D-zen ca së ţi-l dea
şi aici şi într'alt loc
să fii tu tot cu noroc.
125
FĂRĂ NOROC
(spus de Nicolae Dândărău din Vâlcele)
Trăiam astăzi, traiam mâne
şam vădut că era bine;
dar acuma-i vai de mine !
Audi, maică, mai lăsat,
cu vorba mat blestemat,
maică, cu blestem de foc
ca sé n'am, maică, noroc,
nici aici, nici intr'alt loc,
së fii, maică, călător,
la lume hohoritor 2)
Maică, blestemele tale
mult căzutu-mi-ai cu jale,
Doamne, de ce mai lăsat,
aşa copil și sărac ?
20
DIN TRANSILVANIA
să n'am eŭ nici-un noroc
nici aici, nică într'alt loc ?
Sciü eu, maică, rën ţi-a prins
ori-ce vorbă eu ţi-am dis;
dar mia bătut Dumnezeü
că ţi-am spus vorbă de rău,
` Vorba asta care-am zis
Doamne, rëü m'a potopit!
și më doare inima,
maică, după dumneata,
Vai de mine! cum nu mar durea
când ţi-am greșit vorbă rea š
lar m&ntoarnă inima
ca să-ți spun d'o vorbă bună
ca să-mi fii muma a bună
Cam greşit cu ce ţi-am spus
pe mine rëü m'am pedepsit,
126
MAMA STREINĂ
Sa dus cucul, duce-s'ar!
Şi-a lăsat puii golași
pe tulpină
de suspină,
Coleţiunea I. G. BIBICESCU.
97
Wi
20
25
30
| 98 POESIÏ POPUI.ARE
să-i crească 5
mamă streină
streină,
ca o căţea,
imi mănâncă viaţa mea 1).
——*—
1) De și acest capitol poartă titlul: Jubirea de familiă,
el nu dă intreg tabloul simțimintelor calde ce poporul
esprimă, în cântecele lui, pentru familiă, Spre a completa
tabloul, citească-se și cele două capitole următoare ` Străi-
nătatea şi Catania, precum și Fata Barbuluă si alte bu-
căți din așa disele Cântece b&trânesci.
E as dl
STREINĂTATEA
POESII POPULARE DIN TRANSILVANIA IOI
mor
III
STREINĂTATEA
Frundă verde de pespine!
Jalnică-i inima `n mine
Că më duc în țări străine `
unde nu cunosc pe nime.
*
* *
Străină străinătate !
Avusei de tine parte!
Ocolil țările toate
şi de bine n'avui parte.
*
* k
Dragä frate de departe,
trimite-mi o fir de carte!
Fie scrisă cât de răi,
numai so pot ceti eŭ.
POESI] POPULARE
STRËINÄTATEA
127
CÂNTECUL DESPĂRŢIREI
Ah ! Ardeal, țară frumoasă,
rămâi, dragă, sănătoasă `
că pân' oi mai intra ”n tine,
no fi astădi și nici mâne.
Ah!ai mei fraţi cu dreptate,
rămâneţi cu sănătate !
Ah ! iubita mea suror,
ah! rămâi cu mare dor!
Rămâi, maică, sănătoasă,
dacă n'ai fost bucuroasă,
së më vedi umblând prin casă
ca p'o garoafă frumoasă,
Rëmài, taică, sănătos,
dacă n'ai fost bucuros,
së më vedi umblând prin dos,
ca p'un trandafir frumos.
128
JALNICĂ-I INIMA ?N MINE!
Frundă verde de pespine !
Jalnică-i inimă To mine,
că më duc în tëri streine,
unde nu cunosc pe nime.
Foaie verde de secară !
Jalnică inimă rä.
Of! iubiții mei părinți!
De când d'acas am plecat,
mult dor de voi am mâncat;
dar în vremea de acum,
[a inimă fac şi scrum.
IO
15
10.
DIN TRANSILVANIA 103
T29
AL MAICĂ, DE ME PETRECE
Frundă verde ghiaţă rece!
Ai, maică, de më petrece
până ?n fundu grădinii,
Ca din fundu grădinii,
mor petrece streinii :
Străină sint, maică, străină,
ca ş'o floare din grădină.
Nici aia nu e streină,
că-i pământ şi rădăcină,
130
ME DUC MÂNDRO'!
Ei më duc, mândruţo, mâne,
dorul meit la tin remâne.
Mi-l grijesce, mândro, bine.
Şi mi-l leagă, mândro, leagă
În corn de năframă neagră. 5
Şi mi-l dă, mândro, pe apă.
De cum-va s'a cufunda
së nu mai tragi nădejdea mea.
De io da pe după peatră,
în trei am më mai așteaptă, Io
In trei ani și jumătate
că ne-am iubit cu dreptate,
104
POESI POPULARE
IER
Varianta
Eu, mândro, plec, mă duc,
pleacă-te së te sărut ;
sě-te sărut de călare,
să nu-mi pară drumu-mare,
Së te sărut de pe jos,
să-mi pară drumu-frumos
şi së më duc pe cărare,
së gândesc că-s la plimbare,
132
Altă varianta
De la unul pen la doi,
noi ne-am iubit amindoi
De la doi până la trei,
hai, mândro, să-ţi iaŭ cercei,
De la trei până la patru,
du-te, mândro, şi fă patu.
De la patru pân” la cinci,
eŭ mě duc, mândro, d'ac,
De la cinci păne la şase,
ep pornesc, mândro, d'acasă
De la şase până la şapte,
eü më duc, mândro, departe,
De la şapte pân la opt,
inima imi arde ”n foc,
De la opt până la nous,
inima mi-i ruptă ?n doue.
10
15
DIN TRANSILVANIA
De la nou& pân la dece,
Hai, mândro, de më petrece
până ’n fundul grădinii
că din fundul grădinii
mor petrece străinii.
133
VAÏ DE MINE!
Vai de mine! cum më doare,
më doare limba din gură,
Ca rămas mândra singură.
Vai de mine! cum më doare,
mé doare limba din gât,
Ca rămas mândra plângend.
pe ulițe tânguind.
— o o~-
134
BĂRBĂȚELUL MEU
Vai de mine că s'a dus,
bărbătelul meu cel bun !
S'a dus bărbatu departe
d'aici peste şapte sate
şapte sate ş'o cetate
st România jumătate.
105
20
106
POESI POPULARE
135
REU, MAICĂ, MAI BL.ESTEMAT
Râu, maică, mai blestemat!
Rëü m'ai blestemat pe mine,
së më duc în țări străine,
unde nu cunosc pe nime,
numai frunda şi iarba, 5
daa e sn tara mea,
136
PASERE GALBENÁ N CIOC
Pasëre galbenă”n cioc
Ren m-ai cântat de noroc!
De ti-ar seca clonțul reg
cum mi-ai cântat tu de ren,
Că toată viața mea 5
al cântat sà fiă rea,
Şi toate dilele mele
de cât bune mai muit rele.
Eu pe tine re o blestema
când o fi puii să-i scoţi, ro
să ţi-i mânce corbii toți.
Cum nu ţi-a fost ție greață
a-mi cânta mie de faţă 395
ş'a-mi preface traiul men
din tot bine în tot râu, ` 15
DIN TRANSILVANIA 107
Doară cerul cel de sus
soarta mea He ţi-a spus
ca să fiù nefericit
din leagăn pân la sfirşit !
Nu vedeai inima mea PR
cât de ferbinte iubia,
Ş'acum, ca un sloiù de ghiață,
rece e și får de viaţă,
Mierlă, viersul t&ă suptire
Oo Cântă tot despărţire 25
primă-vara pene in zori
fiă senin, fă non!
Prăpăpădi-s'ar cuibul tëü
cum at vrut tu rëul mei!
Sé rămâie puii pustii 30
la feara din vizunii!
Ah! că nu sunt vânător
së privesc când vrei së sbori
Satunc să-ți trag drept răsplată
pentru viersu-ți o săgeată! 35
Dei, d'a-st avea vr'o putere
să-ți ar& a mea durere
doar atunci ai înceta
într'atât a me mustra,
Dar tu nu esci rândunea, 40
nici porumb, nici turturea ;
căci acelea sciii cruța
nisce inimi ca s'a mea.
108 POESII POPULARE
137
STRĂINĂTATEA
Străină străinătate!
avusei de tine parte.
Ocolii tările toate
şi de bine mavui parte !
138
STRĂINĂ, MAICĂ, CA MINE
Străină, maică, ca mine
nu e nimenea pe lume,
fár’ mierlița din pădure.
Dar nici aia nu-i ca mine
că seara dacă'nserează, 5
merge cucul io întreabă :
— ce ţi-e, surioară dragă?
Ea din gură-aşa-i grăia :
— Nu mi-e frate, nimica,
făr mé doare inima 10
că mi-a murit măicuța.
Bate vinte, bate dragă,
bate vinte printre munţi
Ş'ado-mi dor de la părinți.
Bate vinte printre bradi 15
si ado-mi dor de la doi frați.
Bate vinte printre flori
ş'ado-mi dor de la surori.
.
e
DIN TRANSILVANIA
139
BRĂDULEŢ CRESCUT IN PEATRĂ
=
Brăduleţ, crescut în peatră,
ren e, Doamne, Dr de tată!
Brăduleţ, crescut în urmă,
rău e, Doamne, Dr de mumă!
De-i călca din urmă ?n urmă, 5
din străin tot nu-ți faci mumă,
De-i călca din peatră "o peatră,
din străin tot nu-ți faci tată.
De-i călca din flori în flori,
din străin nu-ți faci surori! 10
140
FRUNDULIȚĂ IARBĂ MARE
Frunduliţă iarbă mare!
Cine nare noroc, mare
de cănd nasce până moare.
Cà eü una n'am avut
de când maica mia făcut, D
— Maică, măiculița mea,
spune mi drept ş'adeverat,
cu ce apă m'ai scăldat >
cu apă de vale
ca să fiù cu jale 2
110
POESII POPULARE
cu apă din Olt,
ca së n'am noroc?
Maică, străină ca mine,
nu e nimenea pe lume,
numai cucul din pădure.
Dar nici ala nu-i ca mine
Care şi el pe-oare cine
ca mierlița gă.bioară,
p'aia-o are surioară
şi pe sturzul gălbior,
p'ala-l are frătior,
141
STRĂINUL
cules de luliu Moldovanu și publicat
in Gaz, Trans,
Pelinu-i rădăcinos
Streinu-i tot mânios
Pelinu-i fără seminţă
Streinu i fără credință.
142
NUMAI AMAR ŞI VENIN
Foaie verde de măsline !
Sint singur în tëri străine,
15
20
DIN TRANSILVANIA
unde nu-1 pită, nici vin,
numai amar şi venin,
şi nici iarbă, şi nic! flori,
numai lacrimi și fiori,
143
APOI CUM SE NU SUSPIN?
Frundă verde rosmarin !
Apoi, cum së nu suspin ?
Că imi vine une-ori,
së më sui in munţi cu flori,
s&-mi captt frați şi surori.
Şi imi vine câte-o dată
së më sut la munti cu peatră
se-mi capăr mumă și tată,
la care së më jelesc,
cum în lume că trăiesc:
cu amar şi cu necaz,
şi cu lacrimi pe obraz
Dar de lacrimi nu bag seamă,
că le sterg cu o năframă ;
dar mi-e milă de obraz,
ca remâne fript şi ars.
III
10
15
152 POESI] POPULARE
144
INLĂUNTRU CU AMAR
La casa măicuţii mele,
mâncam mălăiaş cu mere,
şi parcă mâncam tot miere,
La casa străinului
mănânc pâne și beat vin
şi par'că mănânc venin.
Casa măicușoarii mele
pe din afară-i cu tină
șinlăuntru cu odină,
Casa străinului
pe din afară-i cu var
și "n lăuntru cu amar.
145
Variantă
In casa măicuţii mele
mâncam pâne de secară
cernută cu sită rară
s'o mâncam cântând p'afară,
In casa străinului
mănânc pâne şi beai vin
şi parcă mănânc venin.
Mânc pâne de sită deasă
So mănânc plângend prin casă.
IO
DIN TRANSILVANIA 113
146
PLINĂ S, MAICĂ, DE STREINI
Uită-te, maică, și vedi
fata pentru -cin ţi-o perdi,
Pe cine mi-ai legănat
pe cin la foc mi ai scăldat?
P'uă talpiniță de soc 5
p'uă fiică făr-de noroc,
Când cresceam, maică, mal bine
atunci m'ai dat de la tine,
Când cresceam ca salcia
maï dat, maică, altuia, 10
Când cresceam ca şomâldiță
m'ai dat, maică, slujnicuță,
șlujnicuţă la străini,
Plină-s, maică, de străini,
ca gardul de mărăcini, 15
147
TOT LA ŢARA MEA GÂNDESC
Am venit în ţară streină,
unde mă-Ocără fără vină,
Noaptea, când më pomenesc,
tot la ţara mea gândesc
şi-acolo voi së sosesc, 5
Nu sunt însă parale
së le pun la buzunare,
— _.—
Colecţiunea I, G. EIBICESCU, 8
POESII POPULARE |
143
D'AŞ FI TRĂIT TOT AŞA
De-aș fi trăit tot aşa,
fiu-aş verde ca iarba,
legăna-maş ca frunda,
ca frunda curechiului
din postu Sâmpetrului, s
ca frunda alunului
din postu Crăciunului.
(cules de la Craifăleu din câmpiă)
149
PÂNEA STREINULUI
Fă-ţi, maică, fereastră?n zid
şi mă ia de la slujit,
că, zëü, eŭ m'am săturat
de casa strtinilor
de pânea stăpânilor, s
De-at fi pânea cât de bună,
tot este'n țară streină, `
De-ar fi pânea cât de rea,
tot mai bună ?n tara mea,
DIN TRANSILVANIA
Trecut Nistrul, apă lină,
trecui în ţară străină,
De-ar fi pânea cât de albă,
Tot este în altă țară!
151
OCOLITĂ DE DURERE
Maico,» dintr'o gasă mare
fost-am eù, maico, de jale,
Maico, dintr'o casă goală,
eù am fost, maico, de roabă
Maico, dintro casă plină,
eŭ am fost, maico, străină,
ocolită de străini,
ca gardul de mărăcini.
ocolită de dujmani
ca prundul de bolovani ;
ocolită de durere
ca prundul de petricele!
115
10
150
Variantă `
Frunză verde so măslină !
116
POESI] POPULARE
152
NU MÈ BLESTEMA
Păsărică din alac !
Nu më blestema së zac
că n'am pe nime cu drag
s&-mi puie mâna la cap
së më ’ntrebe de ce zac. 5
Păsărică din ogor !
Nu më blestema së mor
că mam pe nimeni cu dor
ca së 'ntrebe de ce mor!
— I
153
GEABA !
Geaba beaü, geaba mànànc,
geaba më mai duc la tirg:
cumpăr pâne și măsline
şi nu së lipesc de mine,
Când "mt vine dor d'acasă, 5
më duc pe deal, ca pe masă.
Când imi vine dor de mers,
mă duc pe deal, ca pe şes,
Când mn vine dor de ducă,
më duc pe deal, ca pe luncă 10
DIN TRANSILVANIA 117
154
ŢERILE LE-AM OCOLIT
(spus de Nicolae Dăndărăi)
Ţările le-am ocolit,
nici-un bine n'am găsit.
De geaba le ocolesc,
că bine nu mai găsesc.
Sci-va bunul Dumnedet, 5
und sp fă bunul mei!
Eu mă învirtesc,
tot lucru-isprăvesc `
stăpânul e supărat,
par” nici nu i-am lucrat 10
Dumnezei e însă mare,
poate së dea şi cui mare;
că mie destul mi-a dat,
de mia lăsat desbrăcat,
Când anul îl implinesc, 15
hainele së găuresc,
slugă mare,
pe mâncare.
Geaba harnic, sănătos, I
dac'ai umbla sdrentëros. 20
Altu-ţi dice: esci calic,
par” că mai lucrat nimic.
IIS
POESII POPULARE
155
CUM SË NU-MI FIĂ DOR 2
Tot më "'ntreabă inima :
dor-îmi e de cine-va ?
Cum focu nu mi-ar fi dor,
când o pasere de munte,
ş'aia are doruri multe ?
Dan eŭ, un pui de om,
cum së n'am în lume dor 3
Cam avut şi eŭ un frate
g'ala en străinătate,
Chiar d'aici peste trei sate.
156
NEGRU PE INIMIOARĂ
De când badea mi s'a dus,
negru ’n curte mi s'a pus
şi pe par şi pe nuia
şi pe inimioara mea !.
10
DIN TRANSILVANIA
157
DRAGĂ FRATE DE DEPARTE
Dragă frate de departe,
trimite-mi o tir 23) de carte,
Dä scrisă cât de răi
numai so pot ceti eù,
dimineaţa prin grădină
şi seara pe la lumină ;
că rëü mě doare inima,
şi nu scie nimenea,
numai ep şi D-dei,
singur sufletelul meü !
155
MEREU ME GÂNDESC
Dorul este mare càne,
peste multe dealuri vine
şi sč bagă?n sin la mine
şi së face lespejoară,
së pune pe inimioară
de cată că më omoară,
Nu sciù unde `
m'aș ascunde
chiar la inimă respunde;
că mam dus în ţări străine,
unde nu cunosc pe nime,
şi tot mere më gândesc,
când acas s& nemeresc.
IO
POESI POPULARE DIN TRANSILVANIA
POESII POPULARE DIN TRANSILVANIA 123
CĂTĂÂNIA
Cătănia cuï-e dată?
La copilul fără iată, d
* *
*
Vai de mama cu feciori
necăjesce
pen&-l cresce
împe&ratu-l cătănesce,
* *
*
Cine m'a făcut cătană
să nu-și mai dea de pomană,
că pomană și-a făcut
când mi-a pus pușca de gât.
* *
*
Foaie verde de pe șanț,
Rea-i cătania la Neamţ!
* *
*
Cătănia la strëin
nu-i dă cât amar și chin!
— F
124
POESI POPULARE
CĂTÂNIA.
159
VAÏ DE MAMA CU FECIORI
Foicică de bujori,
Vai de mama cu feciori!
necăjesce
până- cresce
împăratu-i cătănesce, 5
160
CĂTĂNIA CUI E DATĂ
Frunză verde foi de ceapă,
Lasă voinicii së treacă,
să treacă la ciobăniă,
să scape de cătăniă,
Cătănia cu-i e dată? 5
La copilul fără tată,
DIN TRANSILVANIA 125
I6I
DAŢI CÂTE-O LETURGHIE
Cătana impăratului
în cetatea-Aradului.
Seraci, mândruțele mele
adunaţi-vă tustrele
şi daţi câte-o leturghiă
ca së scap din cătăniă,
Dar voi liturghii nu dați
sin cătăniă më băgaţi.
162
CĂTĂNIA LA STREIN
Drăguţă săntă Măriă,
scapă robi de la robiă
și feciori din cătăniă
și scoate şi bun şi rëü
și mai scoate și pal mei.
Càtània la străin,
nu-i de cât amar si chin!
126 POESII POPULARE
163
ADIO AL CĂTANEI
Plângeți-mă, floricele,
că v'am purtat cu plăcere,
dar d'acuma în colea,
Së vë poarte cine-o vrea;
amar de viaţa mea!
Eat, mândruțo, lı fereastră,
de-mi dă mâna și më iartă
că ți-ol fi greşit vr'o dată,
164 `
SPALĂ-MI MAICĂ IIAINELE
Spală-mi, maică, hainele,
că pleacă cătanele:
mi le spală cu săpun,
së fie albe pe drum.
Dragul maichii, le-am spălat 5
dar âncă nu s'or uscat,
Lasă-le, maică, mai ude,
C'alea-s bune la răgute, 2)
DIN TRANSILVANIA 127
165
Altă variantă
Spală-mi, maică, cămășuţa
si mi-o clătesce la vale
să-mi treacă de dor, de jale.
Ş'ala-a fost afurisit
à] de-a pus pana'n hät 5
şi mia scris la cătâniă,
Nu ma scris când am supt tit3,
dar acum când am drăguță.
Nu m'a scris când am fost mic,
dar acum de bun voinic, IO
—— ss.
166
“VAI SERACA CĂTANA
Vai! s&raca cătana,
când îi vine porunca,
el ia pușca şi să duce
Ceartă, maică, cu gura, 5
numai nu mai blestema ;
că blestemul de la mumă,
este mărunt ca bobul,
şi arde mai rëù ca focul.
E mărunt ca mazărea 10
şi arde mai r&ă ca para
128 POESI POPULARE |
Răi ma blestemat maica,
răă m'a blestemat sa plâns.
Rele dile am ajuns!
Că umblu din sat în sat, - 5
cu prefundul cel uscat ;
şi umblu din țară ’n tară,
cu pituta de secară,
167
REU MAT BLESTEMAT
Ren, maică, mai blestemat,
Cun picior m'ai legănat;
cu mina tità mi-ai dat,
cu gura mai blestemat
cu mânile ?n sus la lună, 5
ca së fiti cu puşca'n mână ;
cu mânile'n sus la soare,
ca să nu scap din prinsoare
“şi së nu am sărbătoare,
nice Pasce, nici Rusale 10
nici Crăciunu că-i mai mare,
DIN TRANSILVANIA
168
Variantă
Frunză verde ca iarba!
Rei mia blestemat maica,
së n'am Pasci, së n'am Rusale,
nici Dumineca cea mare.
Numa diua de Crăcian,
şi aia s'o am pe drum.
(de la Craifalëul de câmpiă lângă Ormeniș)
169
PUNE-ME, NENE, CĂLARE
Luncă, luncă,
mult esci lungă,
fug doi voinici së te-ajungă,
La mijloc de lunculiţă,
pasce calul lui Gheorghiţă.
Calul pasce şi nechiază,
Gheorghe doarme şi visează,
Mândra-l păzia cât colea,
de lacrimi d'abia-l zăria,
de suspin d'abia vorbia
şi din gură-aşa grăia:
— Pune-mă, nene, călare
la spinarea d-tale.
Colecţiunea L G. BIBICESCU,
129
10
130
POESI POPULARE
— Bucuros, mândro, te-aș pune,
dar mi e calul sprintenel,
şi ?n picioare subțirel,
d'abia-mi duce trupul mei,
trupul şi păcatele
mijlocul cu armele.
Mândra din gură-i vorbia :
— Pune-mă, neică, călare,
la spinarea d-tale,
De ti-o părea cu ruşine,
fă-mă briu pe lângă tine.
De ţi-o părea briul grei,
fă-mă lumină de să
şi më bagă ’n sînul tëù,
că tu unde-ai însera
eŭ frumos ţi-oi lumina.
170
Variantă
(culeasă de d. inveţător Nicu Albu pe
valea Cluş-Huedin)
Du-më, bade, şi pe mine
În țări străine cu tine,
De ţi-i ruşine de mine
fă-mă brén pe làng tine,
De ti-i ruşine cu brâu
Fă-m€ pană de sasëü,
De ţi-l ruşine cu pană
20
25
DIN TRANSILVANIA
Fă-mă lumină de ceară
Şi më pune supțioară,
Şi më du cu tine ?n teară.
Bade unde-i îns&ra
Eu mândru ţi-oiă lumina,
Oamenii te-or întreba
Ce lumină-i aceasta.
— Asta-i lumină de ceară :
Pràguta din a mea teară,
Asta-i lumină de sën :
Drăguţa din satu mei.
— Eù, mândro, nu te pot duce;
Unde më duc, mândro, eù
Nu-i săcară, nici grâi
Numai sânge pănă ?n brâu,
Nici nu-i gràü, nici nu-i scară
Numai cioante-s pe hotară,
— Dacă mergi şi nu më duci:
Facă-ti-se drumul cruci
Şi la calea jumătate
Murgul ti se potignească
Pe tine să te trântească,
Paloşul din teacă saie,
Pe tine să nu te tae, `
Num'o mână şi trei coaste
Së nu poți merge la oaste.
De-ar da, bade, Dumnedeü
Cât o fi pe sub hagău,
Meargă-ţi sângele părti,
Stele când toi opri ei.
Cât a fi drumu de lat
131
IO
15
20
25
30
35
132
POESI] POPULARE
Steae tot_ sânge "'nchiegat !
— Alelei ! mândruța mea,
Cum te lasă Dumnedei
Së mă blest&mi aşa rëü,
Intr'o sfântă Duminecă
Până-i popa?n biserică,
De-ar da, mândră, Dumnedei
Pe când m'oiü inturna eŭ
St fii moartă şi 'ngropată;
Şi, mândră, "mn mormântul ren
Së- mi priponesc murgul me,
Şi mândră pe crucea ta
Să-mi crepe inimuța.
— Bade, pe mormântul men
Să-ţi crepe sufletul tëü,
Pe crucița mea cea noauă
Să-ţi crepe inima "n dou,
Pe cruciţa mea cea veche
Să-ţi crepe inima “n septe,
171
SERACI FECIORI DE LA SATE
Sëraci feciori de la sate,
Cum îi cară la cetate
Tot cu carele *ncărcate.
Dindărătul carului
Muma păcurarului
40
45
so
DIN TRANSILVANIA 133
de vedi Neamţul cum më duce,
cum mé duce de legat,
tot în cămăși de bumbac,
Vai! săraca cătana, 5
când îi vine porânca,
îşi desculță opinca,
şi *ncalță cipicul,
şi 'şi ia drumul d'a lungul.
tërile cu de amënuntul 10
Dar ploua ploaie de sânge,
el ia pușca si să duce ; 95)
d'ar ploia ploaie de foc,
el se plimbă prin şilboc %)
Cine mia făcut catană, 15
së nu-și mai dea de pomană
că pomană şi-a făcut,
când mi-a pus puşca de gât,
pușca şi oțelele
alea-mi mâncă dilele 20
Pușca. e o armă grea
toți voinicii fug de ea,
Puşca-i nou& funti de fer,
şi şapte funti de otel,
şi eù numa-un băieţel, 25
172
EŞI MĂICUŢĂ
Eat, măicuță, afar’ la cruce,
134 POESI POPULARE ` `
173
Variantă
[publicată în Gaz. Transilvaniei)
Vina lele 'n deal la cruce
Së vedi Neamţul cum më duce.
Cu cămașa albă nouă
Cu inima ruptă "on douë,
Dar nu-i ruptă nici de-un bine 5
Ci de dorul de la tine,
Dar nu-i ruptă nici de-unü rëü
Numai de doruțu wën.
174
ES MÂNDRO
— Eşi, mândro, în deal la cruce,
de vedi Neamţul cum më duce,
fără pită, fără sare,
numai cu pușca'n spinare.
De la patru pân? la zece 5
pușca prin umeri îmi trece.
tot în trudă sin sudoare
şi ne arde sfântul soare;
tot în trudă și necaz
piere-mi fața din obraz. 10
piere-mi piere,
ce îmi piere?
DIN TRANSILVANIA
Piere-mi, dëü, a mea putere.
Cel ce are numa-un (rate,
roage-se la Dumnezeu,
së nu calce drumul mei;
că de drum së ostenesce,
pe spate se potolesce,
Val, dog! mei părinți !
D'amar cresceţi pe fecior,
că n'aveţi de ajutor.
Vine Neamţu dinapoi,
şi ne mână ca pe bol;
ne silesce së jurăm,
prin foc şi-apă së călcăm
175
'BATE-L DOAMNE
—
Bate-l, Doamne, şi-l trăsnesce,
p'ăl care më cătănesce.
Bate, Doamne, cu mâniă,
p'ăi de-a pus pana?n chârtiă
şi ma scris la cătăniă,
Mia scris cu cerneală neagră,
când mi-a fost lumea mai dragă.
135
15
20
25
136 POESI POPULARE
176
SE NU-ŢI MAI DEA DE POMANĂ
Cine mia făcut cătană
së nu-şi mai dea de pomană,
că pomană şi-a făcut
când mi-a pus pușca de gât
Frunduliță so lalea!
Dureri D-zeu să-i dea
Casă fără măcar care °T)
Ce plată cătana are?
pe cinci dile, `
trei pițule 2°)
dar, dën, ele
nu-s destule
Cinci dugi 2) dai la spălătoare,
de trei vix, de trei unsoare,
Frunduliţă foaiă fragă,
civilii së duc, së spală
eù mă duc së pușc la şaibă 20)
viu acasă ostenit,
strigă : afară la vizită !
puşca-mi era ruginită.
177
REU MAI BLESTEMAT
Maică, măiculița mea,
reü, maică, m'ai blestemat,
10
I5
20
DIN TRANSILVANIA
së umblu din sat în sat
cu prefundul 21) nesărat,
prin satul Banatului,
cu pușca *'mpăratului.
178
D-ZEU 'TE-AR FI IERTAT
Când tu, măică, maï făcut,
Ge bine ţi-a părut.
Dac'ai vëdut că sunt fată,
së më fi svirlit pe apă,
Dăc'ai vădut că-s ficior,
să-mi fi rupt, maică, un picior,
că de-ţi făceai vr'un păcat,
D-zeü Par fi iertat.
— mm
179
DE UNDE PLEACĂ CĂTANA
Frunzuliță de rogoz!
Ca catana n'a mai fost,
lasă fraţi,
lasă surori ;
lasă măiculițele.
pe toate ulițele,
versând lăcrămiţele.
137
138 POESIÏ POPULARE
De unde cătana pleacă,
r&mâne curtea s&racă,
şi casa plină de dor, 5
si locul rămâne-ogor.
180
TE DUCI BADE
— Tu te duci, bade sărace,
da eŭ ce focu m'oi face ?
— Tu te-ai face, mândro, bine
că mai e frundă p'arine,
că mai sunt voinici ca mine, 5
Şi mai e frundă pe salcă
şi mai sunt voinici să-ți placă,
Şi mai e frundă pe fag.
şi mai sunt voinici cu drag.
181
Varianta
— Tu te duci, neică sărace,
da eŭ ce focu moi face ?
— Tu te-ai face, mândro, bine
că rămâi în sat la tine.
EU, mândro, moi face re, 5
că më duc din Satul men,
DIN TRANSILVANIA 139
Sus, pe malul Dunării,
sint voinici ca fluturii.
— Fă, neică, tot ca bradii,
së treacă de brad] în sus, 10
tot nu-i neica ce s'a dus,
Së treacă de bradi in jos,
nu-i ca neica de frumos,
182
REMÂI, MAICĂ, SĂNĂTOASĂ
—
Remâi, maică, sănătoasă,
dacă mai fost bucuroasă,
să-ți aduc o noră 'n casă
şi nepoţei după masă,
Ren më doare limba "mn gură, 5
Ca rămas mama singură.
Ren më doare limba "o gât
Ca rămas maica plângând,
183
MĂGHIRAN DE PE CETATE
Măghiran de pe cetate
Nu mě depărta, împărate,
Că n'am tată së më cate
140 POESI POPULARE
nici surori së vie la mine,
Mândra mi-ar veni
Si po lasă părinții.
184
LASĂ-ME DE LA CATANE
Căpitane Solomoane,
lasă-m& de la cătane,
că părinții mi-ai murit,
boit în jug a 'mbătrinit,
locurile a "nțelenit,
plugul mi s'a ruginit
biciu "o cul a putredit.
185
CINE TRECE PE LA VAMĂ
Cine trece pe la vamă?
Trece neica că-i cătană.
El şi-a pus puşca pe iarbă,
vine Neamţul și-l intreabă :
— De ce-ai pus pușca pe iarbă?
— Am puso ca së beau apă:
apă rece din fontână,
din fântână și din vale
să-mi treacă de dor, de jale,
DIN TRANSILVANIA
Jale mi-e, maică, de tine,
dar mi-e mai jale de bine,
că m'am dus în țări streine,
unde nu cunosc pe nime,
de cât frunda si iarba
c'aia e ca'n tara mea
Sol veni, d'oi mai scăpa,
Tu së semeni busuioc,
maică, în vatra cu foc
și d'o cresce oblu'n sus,
së scii, maică, că sint dus.
Şi do cresce măcinat
Së scii, maică, că-s pușcat,
Dar do cresce ?ncovoiat,
să scii, maică, c'am scăpat.
186
TRANDAFIR DE PE CETATE
Trandafir de pe cetate!
Spune maichii sănătate,
că de mine mare parte
m'are parte
că-s departe.
Că-s slugă pe nouă ai
la'mperatul Neculai.
Puşea-mi este mândruța,
săbiuţa
nevăstuţa.
Y4I
IO
I5
20
10
| 142
POESII POPULARE
187
MI-E GREA INIMA
— Ce fluieri, voinic, de jale?
Doar ţi-e grea puşca'n spinare?
— Nu mi-e grea puşca'n spinare,
dar mi-e grea inima'n mine,
c'am lăsat boii pe brasdă,
şi părinţii får de hasnă 2%),
şam lăsat boii 'njugați,
și părinţii supăraţi,
188
SERACI PICIOARELE MELE
S&raci picioarele mele,
nu le pot purta de grele,
Şi de grele nu mi-ar fi,
numai d'as putea păşi.
189
CĂTĂNIA LA NEAMŢ
(comunicat de d, Ion Al, Hănsescu, comi-
sionar la otelul Dacia din Bucuresci)
Foaie verde de pe şanţ,
Rea-i cătănia la Neamţ!
Cât-ii diua nu-ţi dă pace,
DIN TRANSILVANIA
te poartă cu pușca "pn spate.
Când eram la maica acasă
më sculam de dimineață
înjugam boii la plug
şi eşiam afar’ la câmp.
Ciocârlia îmi cânta,
pluguşorul meü ara,
Ei cântam cu veseliă
şi cu flori la pălăriă,
Seara, când më întorceam,
din gură nu mai tăceam
şi cântam ce îmi venia
nu-mi poruncia nimenea,
Dumineca nu lucram
şi la joc că më duceam ;
Numat cu fete jucam
le stringeam
le sărutam.
Tot mămăligă mâncan
cu lapte, cu ce găsiam,
Toată diua tot munciam
şi tot mai gras eü eram
ca cum sint acum Catană;
slab, urit ca o pastramă,
Nam nici di de s&rbătoare
numai dile lucrătoare.
Acasă, cânt cum voiesc,
aicea d'abia. vorbesc,
Cât este diua de mare,
stai cu vițelu'n spinare 32)
şi cu pușca tot la umăr
143
10
15
20
25
30
144
POESII POPULARE
şi cu ochii tot Ja filër 34),
N'ai milă de viața noastră,
dice că ne *nvaţă mustră,
Nemţesce ne 'nvaţă tot,
dar ep nu sciù mai de loc,
Ei imi spune tot mere,
ce păţesc, sciù numai eù.
Aicea prefund ne dă
cu supă ori cu ciorbă,
Da ei aș mânca mai iute
mămăligă şi cu lapte:
CA de cât cu pușca 'n spate
mai bine cu plug de coarne,
De cât catănă cu cipici,.
mai bine român cu-opinci ;
şase dile së muncesci
a şaptea së odinesci,
Că de cât să fii cătană,
së dormi noaptea la cazarmă
mai bine cioban de oi:
dormi noaptea pe pat de flori,
Te ducă diua-unde-ţi place
nu esci cu vițel în spate;
nici must nu mai înveţi,
nici puşcă nu mai cureti,
35
40
45
50
DIN TRANSILVANIA
190
IAR CĂTĂNIA
[comunicat de d. Ton Al. Hinsescu,
portar la otelul. Dacia].
Plânge-mă, mamă, cu dor,
că şi eŭ ti-am fost fecior!
Şi mie tità mi-ai dat
sin leagăn mai legănat;
cu mâna mai legănat,
cu gura mwai blestemat.
Eŭ plângeam titá sé-mi dai
tu așa më blestemai:
— fire-ai, fire-ai blestemat :
s& umbli din sat în sat,
să n'ai pâne de mâncat
nice loc pentru culcat;
së umbli pe drum plângând
de bolnav şi de flămând.
Fire-ai blestemat de mine
së umbli prin tëri. streine.
Când ţi-o fi pânea mat rea,
fie-ţi boala mai aşa.
Când ţi-o fi pânea mai bună,
să te ţie boala-o lună.
Când ţi-o fi bună de tot,
S'aud vestea că esci mort;
së te'ngroape ’n teri streine
së nu mai aud de tine.
Adi, maică, cătană sînt,
Colecţiunea I, G. BIBICESCU,
` 145
10
10
15
20
25
146 PUESII POPULARE
mănânc supă cu prefund ;
de astădi peste trei dile
ne duce la bătăliă ;
ne duce ca së ne batem,
cine scie, ne mai întoarcem ?
De-i vedea că nu m&ntorc,
plânge-m&, mamă, cu foc,
şi pe la s&raci împarte:
blestemu së mi să ierte.
Adană-mi hainele mele
şi le trimete pe stele.
* Unde-i bradu mai înalt,
acolo sint îngropat,
îngropat în ţări streine-
cum m’ai blestemat pe mine.
Că de cât më blestemai,
mai bine gâtu-mi suceai :
nici flămând
nu mai umblam
nic. prefund
nu mai mâncam
nici de boală nu zăceam,
nici la bătae mergeam.
Era së fiù ingropat
cu tine, maică, *ntr'un sat,
nwngropat în altă țară
fără lumină de ceară
fără popă şi diac.
Maică, r&i maï blestemat !
35
40
45
50
55
60
DIN TRANSILVANIA 147
191
ACOLO-Î NEICA !
Când imi vine une-ori,
së-mi las frați, să-mi las surori;
së mă sui în munti cu flori,
s&-mi fac ochişorii roată,
së më uit la lumea toată, 5
së văd tabăra sculată.
Unde o fi steagul plecat,
acolo-i neica culcat,
cu faţa către părete,
cu dorul la două fete ; 10
dar la una dor nu prea,
una-i rupe inima.
192
PE DIN JOS DE SIGHIŞOARĂ,
Pe din jos de, Sighișoară,
la umbră de sălcioară,
trage-o catană së moară.
S'asa trage de cu milă,
că moare fără lumină 35)
Şaşa trage de cu jale, . 5
de staü apele pe vale.
Nice scânduri de sàlas
nice pânză pe obraz
148
POESI POPULARE
numai moarte cu necaz,
Nici-o pânză pe picioare,
numai moarte ”nselátoare,
Nici dascăl ca să-i citească,
nici popă să-l spovedească,
fár dobaşi
cu dobele 15
trâmbițași
cu trambitele.
193
FRUNDULIŢĂ DE NĂUT
Frunduliţă de năut,
de năut și grii mărunt!
Pe din jos de Orăştiă
vin doi frați din cătăniă.
Dice frate 5
către frate: h
— Sci tu, frate,
ce-am gândit?
Së punem mânele "o sele,
së dicem una de jele;
că de când am cătănit,
părinţii ne-or fi murit,
boii ?n grajd îmbătrânit,
plugurile ruginit ;
biciu 'n cui o putrezit, 15
locurile o ’ntelenit,
— =l
IO
DIN TRANSILVANIA 149 |
194
UNDE DUCI CĂTANELE
— Căpitane lancule,
unde duci cătanele ?
— La Sibii, sermanele
— Nu le băga tare 'n foc,
Cam un frate la mijloc. 5
Dar ar D-zeii un foc,
së ardă Sibiul tot
să remâie numa! parir,
să se *ntape phinărarii
ghinărarii şi maiorii 10
„că "n cât.ne sint feciorii,
195
PE DEALUL SIBIULUI
Pe dealul Sibiului,
nu-i nici iarbă, nici rogoz,
numa un sânge pe jos
Nu e iarbă, nu e erg,
numa sânge până ’n briù, 5
sânge d'al Muscalului
până "o burta calului,
See
150 POESI POPULARE
196
O BĂTAIĂ DIN 1866
[comunicat de d. Florian după un
manuscript al flăcăului Petru Moldo-
vanu din Cra:făltul de câmpiă,
lângă Ormeniş.]
De-o vreme și jum&tate,
duşi-s'o badea departe
şi-ar veni şi nu mai poate.
Frunză verde măr mărunte
că s'o dus in sus pe munte 5
së comânde mii si sute,
Batăr scrie pe-o hârtie
cum comândă peste-o miie,
Sună codru; de ce sună?
De ce sună, nu-i minciună, . IO
cà së duc càtanele
si le sunà armele,
că së duc rëgutele
şi le sună puscele.
Pe dealu Tăleanului, 15
carele Românului
nici nu vin ca carele,
Droa hinteaiele
strălucind ca stelele
şi lucind ca soarele, 20
Strigă sora Brahului
din cornu oraşului :
săraci feciori de pe sate,
DIN TRANSILVANIA
cum vë stringe la cetate
şi vë dă haine cr&pate
si ceacăie "'ncornorate,
Frundă verde lasă-lasă
în anul şa-deci și şase
mulți voinici sângele-şi varsă
pentru neamuri de p'acasă,
că scii, Doamne, despre mine
când bătaia s'o'nceput,
nice apă n'am avut,
o lingură de băut,
Când îi colea ?n miez de noapte,
bate doba şi nu poate;
când de diuă s'o crăpat
cu forgatu-o 36) rësuflat
şi pe deal ne-am înșirat,
şi de foc ne-am apucat,
mai ântâi cu puscile
umblă plumbi ca muscile.
când a dat cu hubita 37)
făcea drum ca uliţa;
era feciori r&sturnaţi
ca nisce butuci uscați;
era feciori prăvălii
ca nisce spini înfloriți.
Când îi colea'n prindișor,
împușca câte un fecior,
dar s'ala numai de dor:
Şi când il colea ?n prându mare
vine-un general călare.
Eŭ din gură așa-am strigat :
ISI
25
3o
35
40
45
50
152 POESII POPULARE
D-le general, lasă-ne së rătălim 38) 55
că de nu, noï toți perim.
— Rătăliţi, că nu dic: ba,
care-eți mai putea scăpa.
Noi de-acolo-am rătălit,
peon deal mândru si ierbos 60
şi ne-am pus cu toții jos,
şt de-acolo ne-am sculat,
la fugă ne-am apucat
pe'on deal pe din sus de sat;
satu-l chiamă „Nastavor* 65
nu puteai mere de dor.
O! iubiții mei părinți,
stiü bine că më doriţi.
O! i. biții mei de frați,
sciù bine că m'aşteptați.
Faceţi bine şi iertați, d
pe mine nu m'așteptați
cai 39) pe mine mo "'ngropat,
în ziua de Sinziene,
Cam murit cu mare jele, 75
supt o tufă de frăgar
ca p'on domnu ghinărar
în loc de popă la mormint,
cloncăie ciorilen vint.
ee —
DÎN TRANSILVANIA 153
197
Variantă
culeasă de d. I. Pop Reteganul în co-
mitatul Bistriţa-Năseud și publicată
în: 1000 doine, strigături și chiui-
tumi, culese de mai mulți învățători
zeloși, Brașov, 1891 ; editura Ciurcu,
—
Frundă verde lasă-lasă
mulți voinici sângele-și varsă
pentru tot neamul d'acasă.
Când la foc am început
nici apă n'am avut, 5
o lingură de bëéut
Când a fost la miez de noapte,
vine trupa, nu mai poate.
Când de diuă së zăria
fergatărungu ' sufla.
Noi pe deal ne-am înşirat
şi de foc ne-am apucat,
când a fost la prândișor
mai pușca câte-un fecior,
acela numai de dor, 15
Co pușcă da Praisului
plătea opt d'a Neamţului.
Când prindea Praisul a da
feciorii prind a pica
S'asa veniai gloanţele 20
cum vin vara ploile
niscai gloanţe găurite
10
154
POESI POPULARE
pe la urechi sbângăite.
Când a fost în prându mare,
vine-un căpitan călare
strigând tot în gura mare:
— Daţi feciori cu voie bună
rămânem fără cunună,
Da o cătană b&trână
el din grai aşa-a grâit:
— Căpitane, căpitane,
lasă-ne së răterim
că vedi bine că perim.
— Răterați că nu dic: ba
doar-aţi mai putea scăpa.
Uitaţi-v€ înapoi
cât iti vedi cu ochii doi,
aan feciorii cu snopii
stai feciorii prăvăliţi
ca nisce pomi înfloriţi,
Sam vădut fertat puşcat
fără mâni şi fără cap
şi, dei, mie s'a rugat
să "ntorc pușca cu patul
şi s&-i sdrobesc lui capul.
Dar, de, mie mi-a fost milă
că zăcea ?n sânge ca 'n tină
şi mie mi-a fost bănat
că zace °n sânge "nchiegat,
Răterit-am, răterit
pe un deal mândru înflorit,
dealu-l chiamă Rastupol
nu mat pot merge de dor!
3
25
30
35
40
45
BO
DIN TRANSILVANIA IER
Jele-mi-e de-ai “mei părinți
sciù bine că më doriți. ss
Jele-mi-e si de-ai mei frați,
sciù bine că m'asteptati
Dar pe min” nu nrasteptaţi
că pe mine mio 'mpuşcat
in diua de Dänz ene : 6o
moarte mare cu jelere,
Şi pe mine mio *ngropat
la umbra unui frăgar
ca pe domnu general
și ’n loc de tras clopotele Ge
da Praisu cu tunurile ;
şi 'n loc de cruce *n mormint,
croncănea corbii prin vint.
198
CÂNTECE DUPĂ TRÁMBITA
Aci e nevoie d’o mică esplicațiune..
In timp de resbel, comanda pentru diferite
mişcări ce së ordonă trupelor se face prin trâm-
bn, Tràmbita insă, şi mai cu seamă cornul cu
care se daŭ aceste semnale, fiind un instrument
primitiv, së înţelege că semnalele nu së deose-
besc prea mult unul de altul; aproape numai
tactul sai cadența osebesc un semna! de altul,
Asa fiind, së înţelege de sine cà o foarte
mare stăruință së pune pentru ca soldații së
156 POESI POPULARE
învețe, së cunoască şi să distingă bine un sem-
nal de altul.
Românii militari de dincolo aù ajuns la a-
cest scop printr'un mijloc al lor proprii, admi-
rabil şi care dovedesce, în modul cel mai strălu-
cit, simțul musical și de m&sură, înăscut po-
porului român: eí aü durat cântecele pe aria
oare-cum incoloră a cornului.
Cu alte cuvinte, aü transformat în cântece
ceea ce să chiamă :. școala de companiă.
Aceste cântece posed, precum se va vedea
mai jos, două calități: 1) vorbele lor nu nu-
mai reproduc esact comanda, ba incă indică
şi modul cum ea să se esecute și 2) frasează
esact sunetele cornului.
Ce strălucită dovadă de simțul musical al
Românului si de mlădiarea limbei românesci |
Nu sciù dacă aşa ceva mai esistă la vr'un
alt popor. Ar fi curios së scim dacă esistă la
Italieni, care trec ca poporul cel mai musical,
Mi se afirmă că nu.
Sunt dar cu atât mai malt fericit dea fi
putut descoperi aceste produceri ale simțului
musical al Romănului şi a le înapoia popo-
ralu, transcriindu-le aci si scâpându-le ast-fel
de pieire, cu cât, chiar acum, pe cât mi să
afirmă, ele nu së mai aud între soldați.
Spre a face însă lucrul lesne de înțeles, daŭ
mai jos nu numai vorbele numitelor cântece,
ci şi notarea lor musicală.
| ==
DIN TRANSILVANIA 157
D. Florian Chioreanu, fost militar din colo,
le-a cântat. P
D. director al revistei România musicală,
profesorul Const. M. Cordoneanu, le-a notat.
Le mulțămesc la amândoi cu recunoscință
pentru concursul ce mi-ai dat.
Din cântecele făcute după corn, iacă acelea
pe cari le scie d. Florian. Pe cele-Palte —căci
mai sunt— n'am avut de unde së mi le procur.
Sper că le va culege alt-cineva şi va completa
acest interesant capitol.
I
Carrée (a forma carei pentru a să apăra contra cavalerie!)
Spate, spate
către spate
că vin
călăreţi !
(EEE
H — Ta: — H
WE De éi éi g
Spa -te spa-te că-tre spa - te că vin că- lä - ref.
HI
Verstärkung (întărirea lanţului de tiraliori).
Vemg şi voi
de ne'ntăriți
veniţi şi voi!
Ve-niţi și vol de ne'n-tă - riţi ve-niti şi vol.
POESII POPULARE
HI
Ablösung (schimbarea lanțului de tiraliori).!
Aşteptaţi !
c'acuma vine
së ne schimbe
şi pe noi!
Aş -tep-tatí c'a - cu-ma vi-ne să ne schim-be și pe not,
IV
Zurüc (inapof)
înapoi
numa încet
inapoi !
EE
În - mna-pol nu - mai în-cet în Da: pol.
Vv
Vorwărtz (inainte)
Haidaţi iute
mai nainte,
2 sé căpătăm
loc mai bun !
Haldaţi iu -te mal 'na-iîn-te să că-pă-tăm loc mat bun.
D TE
Notele musicale sunt culese în Lito-tipografia Carol G6bl.
—
y
CODRUL
=
POESI POPULARE DIN TRANSILVANIA
CODRUL
199
GEABA ME TIN VOINIC
Geaba beaii, geaba mănânc ;
geaba më mai ţin voinic
dacă n'am arme së 'ncing
nici murg bun în chingi së string ;
să plec seara la colnic
får de băț, fär de nimic
numai cu mânile goale
la bin cu şapte pistoale,
fără leac de umplutură
numai cu paloșu "o gură.
200
FĂ-MI UN CĂPENEAG
Maică, măiculița mea !
fă-mi tu mie-un căpeneag
së intru "mn codru cu drag.
Şi mai fă-mi şi alt-ceva:
mai fă-mi, maică, nădrăgei
maică, ca frunda de tei,
së intru ?n codru cu ei,
Së mă iaŭ printre răzoare,
«cu trei părechi de pistoale.
Cine wo vedea călare
să-mi strige tot : căpitane!
së-mï dea de frică parale.
— a ——
Colecţiunea L G. BIBICESCU,
I6I
10
10
POESII POPULARE
201
PLIN E CODRUL DE VOINICI
Frunduliță ruptă ?n cinci!
Plin e codrul de voinici,
la tot fagul patru-cinci,
Dar la fagu ăl mai mare,
zace-un voinic de lingoare
Da, ori sac, ori mi te scoală,
ori îmi dă şi mie boală
că mie mi s'a urit,
căpătâiul së ţi-l mut
şi la umbră, şi la soare
şi la cap, sia picioare.
—IIIT
202
TOATĂ LUMEA-MI STRIGĂ HOT!
Când eram de şapte luni,
furam ceapa din grădini.
Când eram de şapte ai,
treceam caii peste plai.
Când eram de doi-spre-dece,
sciam Dunărea a trece, `
“Toată lumea To strigă: hot!
par’ am furat caiii toți.
Şi eŭ pot mărturisi
cu luceferii nopții .
DIN TRANSILVANIA 163
şi cu stele jumătate
că de cai nu avui parte,
Dr de stava Jumătate
şi de mânzi a treia parte,
203
D'AR VENI LUNA LUI MAI!
Frundă verde de susai,
dar veni luna lui Mai,
să më bag stăvar la cal;
së më iaü pe lunca lungă,
să-mi aleg murgul din fugă 5
lung în trup
şi scurt în gât
cum îi mai bun de fugit;
la brii cu şase pistoale
şi numai cu mânile goale. 10
204
IN CODRU AM CRESCUT
De când mama m'a făcut
tot în codru am crescut,
nimenea nu m'a vădut,
făr luna şi soarele
şi dragi căprioarele. 5
164 POESII POPULARE x
căprioare,
surioare !
roadeţi poala codrului
s&-mi ved matca Oltutui.
Unde Oltu ocolesce ro
voinic calu-și potcovesce,
cu potcoave de aramă,
ca së nu plătească vamă
- şi cu cuie de argint,
së atingă de pimént. 20
205
Variantă
De când maica mia făcut,
tot în codru m'a crescut;
nimenea nu ma vădut
de cât luna și soarele,
şi dragi căprioarele. 5
Căprioare, surioare,
sculați in 'dou& picioare,
roadeți poala codrului
së vëd matca Oltului.
Oltule, Olteţule, 10
seca=-ți-ar isvoarele,
şi toate piraiele,
st-ţi remâie petrele,
së trec cu picioarele,
DIN TRANSILVANIA 165
să-mi sune potcoavele, 15
s&-m'audă mândrele,
să-mi deschidă porţile
porţile şi ușile,
206
VENI DIUA DE ST, PETRU
Veni diua de Sân-Petru,
mi-a lăsat cucul făgetul `
şi turtureaua vălceua
voinicelul poteceaua.
"207
PENE ERAM ÎN CODRU
Până eram pe supt codru,
eram roşu ca şi mär,
Ear de când mam dat cu ţara,
gălbenit-am ca şi ceara.
Oi lăsa tara la dracu, 5
moi da cu codru săracu!
Codru penă frunda-o ține,
toți voinicii trăiesc bine.
Dacă codru frunda-și lasă,
toţi voinicii trag acasă 10
la copii şi la boreasă +0)
166 POESII POPULARE
208
BLESTEM TIE!
Blestem Ge, om bogat,
Toată iarna te-am rugat,
să-mi dal două-trei parale
să-mi iaŭ la copii sare,
Las c'o veni ea vara,
atunci şi tu te-ai ruga
şi nici eù nu iţi oí da.
209
CODRULE, CE I-AM STRICAT 2
— Codrule, ce ţi-am stricat,
de m'ai dat de mâni legat?
Eù nu më sciù vinovat,
Dr c'o creangă ţi-am tăiat, 10
Me Ioane,
căpitane
ai së te laşi de bon,
ca së dai de boieriă2
— Boieriă, 15
sărăciă |
Adi mi-o dai,
mâne mi-o iei.
Cât câştigi tu intr’o vară,
eù beaii cu mândra într'o seară, 20
Cât câștig ep într'o sară
DIN TRANSILVANIA
beaŭ cu mândra într'o vară
— Vindeţi, mândro, papucii
şi-mi plătesce butucii ;
vindeţi, mândro, rochia
şi-mi plătesce robia ;
vindeți, mândro, crătința
şi-mi plătesce temniţa,.
210
TRAIUL DIN CODRU
——
Supt poală de codru verde,
spățăntel focşor së vede.
Nu sciù focu-l potolit,
or de voinici ocolit.
Nu sciü dece ori cin-spre-ce
cu vatafu şai-spre-dece.
Dar îmi frige-un berbece ;
dar nu-l frige
cum së frige
ci mi-l frige
prin cârlige
şi-l întoarce,
prin belciuge.
167
29
IO
168 POESI POPULARE ,
ee En
211
MĂRITATĂ DUPĂ UN HOT
— Nu ţi-a fost, maică, păcat! Sp
Tinerea wai măritat,
nu te-ai uitat cui m'ai dat:
dup'un hot de la pădure,
care omoară si fură. 5
Eŭ n'am fost, maică, nvățată,
së spăl cârpe sângerate,
de la voinici aruncate
şi cuțite ruginite,
de la voinici asvirlite, 10
Nici vorba nu isprăvia,
bărbatu-s&ă audia,
la ea'n casă s& băga,
şi din gură-aşa-i dicea !
— Mândră, mândruliţa mea, 15
ori ţi-e dor de maică-ta?
— Cum së nu-mi fii dor?
că o pasere de munte
şi-aia-are doruri multe ;
dară eŭ, un pui de om 20
së nu am în lume dor 3
Ea vorba nu isprăvia
şi el sabia scotea,
capul jos că i-l sbura,
în basma îl învelia, 25
în buzunar îl lua
si la soacră-sa °l ducea,
DIN TRANSILVANIA
şi din gură-aşa grăia :
Soacră, soacră,
poamă acră,
de te-ai coace cât de tare,
tot nu esci pentru mâncare,
212
HOTUL
Eù më duc, mândro, departe,
eŭ më duc, în munți de peatră
unde n'am fost nici-o dată.
Imi pică schintei pe peatră
Cam furat o capră,
o capră şi un purcel
şi pe urmă un vițel
când îl văz më ia sudori,
213
CU FEARELE DE PICIOARE
Frunză verde lobodă!
toată lumea-i slobodă,
numai eŭ sint la prinsoare
cu ferele de picioare
şi ferele-s ruginite,
picioarele putrezite.
——
169
30
POESIĂ POPULARE DIN TRANSILVANIA
VI
STRIGĂTURI
CUGETARI, GLUME, SATIRE
— rr —
POESII POPULARE DIN TRANSILVANIA 173
A
DESPRE CĂSĂTORIĂ ȘI CĂSĂTORIȚI
| POESI POPULARE DIN TRANSILVANIA
A
DESPRE GĂSETORIĂ ŞI CĂSĂTORIŢI
214
CÂND ERAM FATĂ
Când eram la maica fată,
sciam floarea cum së poartă.
Dar de când m'am măritat,
grija casel ma luat.
215
Variantă
Când eram la mama fată,
mâncam turtă căpătată
şi rasă pe răzătoare,
eram fată ca o floare,
Dar dacă m'am măritat,
în mart scârbe m'am băgat.
Mănâac pâne tot cu vin,
trupul meŭ varsă venin.
216
Altă variantă
[Culeasă de d. Ioan Pop în Măhacii,
comit. Turda-Arieș,]
Până-i fata fată mare,
nici o grijă "n lume mare.
Dacă fata se mărită,
mintenaș îl mai gândită,
Kees
ns |
176
POESI] POPULARE
Bate vintul pochilatul,
trăiesce rëü cu bărbatul,
Dar, zëü, 1) portul cel fetesc,
de urit, îi mai urit,
trăesce mai veselit,
Dar, zëü, portul femeiesc,
de frumos, îi mal frumos;
dar trăiesce mai duios,
Invelitu-i cu jelit,
Măritatu-i cu bănat,
și nu trăiesci desmierdat.
(Ungaria an, I No, 7.)
217
FECIORUL PENE-l FECIOR
—
Feciorul pânt-i fecior,
tot de fete-i este dor.
Da cât el so însura
minten el s'o sătura.
218
NICI UNA NU-l FRUMOASĂ
Nice una nu-i frumoasă
ca mireasa noastră,
din obraz îl pică sânge,
când o vedi, inima-ţi plânge,
Vivat, vivat, së trăiască,
mireasa sembătrinească `
t) poporul pronunță: zo,
DIN TRANSILVANIA 177
dar nici eü së nu mor,
până când nu mă însor,
De mi-aş mai găsi o fată,
naş vrea së mor nici-o dată 10
şi de n'o fi ea bănoasă,
numai së fie frumoasă,
Când femeia e frumoasă
casa toată-i luminoasă ;
câte vorbe ea vorbesce, re
cu toate se lingăresce.
Şi din gând aşa gândesci,
ca cu ea să tot trăiesci;
să trăiesci sn vârf de munte,
numai së vrea së te asculte, 20
Dacă nu te-a ascultat,
nu poți trăi nici în sat;
nici în sat, nici în vecini:
trăiesci ca pe mărăcini,
— ——————
219
DU-TE DOR
+
Du-te dor, du-te durut,
boală får de credămint!
du-te dor,
penă mi-e nor,
că dacă s'o 'nsenina, 5
mai departe te-oi mâna:
peste toate dealurile,
Colecţianea L, G, BIBICESCU 12
178 POESIE POPULARE
pe la toate plugurile;
pe la plug cu șase boi,
unde-s boi; încornăţei
şi ghirișii +!) frumușei,
Cacolo-s drăguţii mei.
De lai găsi intr'așteptat,
spune-i că m'am măritat.
De Pai găsi într'adormit
spune-i că m'am logodit,
De te-o'ntreba după cine?
Spune-i: dupun mărăcine,
De te-o'ntreba: după care?
Spune-i: după à] mai mare,
De te-o'ntreba: cum mi-e traiul?
Spune-i că e: cu vătraiul,
nici un prânz,
făr de plâns,
nici o cină,
cu lumină
nici-un pat bun de odină.
CINE IBOVNICĂ N'ARE
Cine ibovnică nare
së s'arunce *n horă mare.
Una-două& să ’nvirtesce,
ibovnică că-şi găsesce
și frumoasă
10
15
20
25
DIN TRANSILVANIA 179
și bănoasă
si cu albă,
la gât salbă.
Stringe-o ?n braţe so sărută
şi pune-i mâna la burtă,
De-i vedea că nu te lasă
ia-o de mână, du-o acasă
spune către maică-sa
spune-i din gură așa :
— Asta-i fata dumitale, 15
eŭ atât o plac de tare
atâta o plac,
de nu sciü
ce së më fac,
Fă, leică, bine zo
de dă fata.
după mine,
së më duc la cununiă
şi să mi-o iaŭ de sot, 25
Muma din gură vorbia :
— Măi, dragă voinice,
trei cuvinte eŭ as dice :
dacă al parale,
iti daü fata d-tale. 30
Fata-i frumoasă
ca o Cruce;
nu mi-e rușine
unde mot duce.
Tinărul din gură spune 35
dout-trei glume:
— Dac’ ai vrea
10
POESII POPULARE
leică, mi-o ai da;
de mai vrea
ţi-o rămânea
— ——————
221
CÀNTATI FETELOR
Càntati fetelor,
càntati dragelor,
cà din ceata noastà,
ni s'a dus o fată.
Pe nume ce fată?
Mariţica noastă,
cu iie de ghiolci 42)
cu trei ruje o conci,
Dar cin so jelească ?
O jelesc fetele,
care poartă inelele,
Cocoșul
mătură coşul.
Găina
cerne făina,
Rata
pune masa,
Răţoiul
scoate gunoiul.
Doi viței
fac tăieţel.
Două musce
20
20
25
DIN TRANSILVANIA 181
fac gălusce.
Doi ținţari
sînt lăutari. 30
Doi pureci de păr să trag,
două lindeni multe fac.
222
NEVASTA FRUMOASĂ
Nevasta frumoasă
e belea la casă.
Ea iubesce,
. el pàzesce.
Coasa "mn pod ií ruginesce, 35
223
Variantà
Val de vin, vai de pelin,
vai de copilul străin,
- când së 'nsoară
în altă ţară
şi-şi ia nevastă frumoasă 5
s'o pune cârciumăreasă, '
cârcimăreasă butilor, 4
iubeaţă voinicilor,
POESII POPULARE
cârcimăreasă vinului,
iubeatá vecinului
cârcimăreasă de tăbac
drăguță la un vătaf.
CONTRA NEVESTEI
Nevasta, când mi se scoală,
este chiar ca si o boală;
îi stă păru ’n sus
ca la un pui de urs.
Când së scoală din pat,
par” că-i ursu "nbăierat `
când stă pe lângă foc,
par” că-i ursu cu cojoc,
Când umblă noaptea pe lună
par’că e un ghiem de lână,
Intro noapte
abia am scăpat,
de nu ma "mâncat,
Da la noapte ce-o së fac?
In păment o së mě bag,
De mi-ar fi dat D-zei,
nevastă pe gândul meă!
Dimineaţa, când s& scoală,
së fie iute și-ușoară ;
când o fi sculată,
së fiă şi îmbrăcată,
10
15
20
DIN TRANSILVANIA
së se spele cu-apă rece,
că somnul din ochi îi trece;
să se 'nvirte ?n casă roată
së sfirșească treaba toată;
së meargă ca o zină,
unde bărbat-s&ă o mână;
së umble iute şi tare
së facă bărbat-s&ă de mâncare,
Când vine bărbatu-acasă
să-i puie mâncări pe masă
— Aidi, bărbate, së mâncăm
şi apoi st lucrăm,
să silim
că trebuie së trăim.
Bărbatu së gàndesce
şi cu ea tot trăiesce.
Dacă o vrea să asculte,
trăiesce și ?n vîrf de munte,
Jar dacă wa ascultat,
nu trăiesce nici în sat;
şi în sat si în străini,
trăiesc ca pe mărăcini.
223
Variantă
Foaie verde mere pere,
nu te mai însura, vere!
Că ep când m'am însurat,
uite, toantă ce mi-am luat!
183
25
30
35
40
184
POESI] POPULARE
Unde-o vëd noaptea în pat
par'că-l ursu'mpedecat,
Unde-o věd noaptea pe vatră,
parcă-i buha împănată,
Când o věd diua pe nor,
fug vacile din ogor.
I-am legat clopot de buze,
fug vacilen cucuruze,
I-am luat cisme de tap,
ea a dis că-i sar în cap.
Când o văd cu capul gol,
fug vacile din ogor
şi vitel din obor,
că gândesc că-i boala lor,
Când o v&d în poarta șurei,
par'că e muma pădurei,
226
NEVASTA LENEŞĂ
Am nevastă de pădure,
cioplită ca din secure.
Aşa este de bărbată,
casa-e nemăturată,
Farfuriile spălate,
mucedite pe d'o parte,
Când să scoală din pat,
par'că-i urs îmbăierat,
îi stă peru'n sus
10
30
DIN TRANSILVANIA
ca la pui de urs.
şi-l urită ş'uricioasă,
ca şi diua *ntunecoasă,
Când e vremea lucrului
vine-i boala ţrupului ;
când e di de s&rbătoare,
nimic atunci n'o ma: doare.
227
Varianta
Audi, mândro, popa toacă!
Omule-s bolnavă moartă,
cânepa cade de coaptă.
la coasa si gresia
şi cosesce cânepa,
doar de mi-o ma: alina.
O copere cu păment,
să-mi aline mai curind,
O cosesce mai pe sus, `
să-mi r&mâie de un fus,
së më duc la şedătoare,
së nu dică că-s putoare.
185
vo)
15
10
POESII POPULARE
228
Altă variantă
Foaie verde de susali !
De tinerel m&'nsurai,
frumoasă nevastă luai,
Harnică | dracul so ia
să më scape de belea!
Când îi pomenesc de lucru,
să uită tocma ca lupu,
Plecai
la biserică
furca”!
pune piedecă ;
s&nchină
pe la icoane
fusu-i lunecă
la poale.
Harnică, năvasta mea,
harnică, dracul so ia!
Cà din cinci-spre-dece lâni,
mi-a făcut mànusi în mâni.
Din patru deci de fuioare,
mi-a făcut o ştergătoare.
Şi cânepa cea de toamnă
sade" şură ca o doamnă
și cânepa cea de vară,
o incălcesc cânii p'afară !
DIN TRANSILVANIA
229
NEVASTA BEŢIVĂ
'Tu-tuíc3,
puică
ce mai nevăstuică,
cum mai bea la ţuică !
De cât st torc la fuior,
mai bine beau pěn’ së mor.
De cât së më’ntorc la furcă,
mai bine beaü vin și ţuică.
Brava! ce mai nevâstuică
cum mai bea la ţuică !
së ?nvălue cu sacu
şi doarme pân'o ia dracu.
Ţu-ţuică, puică !
Of! ce mai nevăstuică
cum mai bea la ţuică!
—— =
230
FOICICĂ-A BOBULUI
Foicică-a bobului !
Las nevasta omului,
las*o'n plata Domnului.
Lasă, lasă să şi iubească
së nu së mai bolnăvească:
Castă iarnă n'a iubit,
si toată vara-a bolit.
10
15
188 POESI] POPULARE
231
CONTRA BARBATULUI
Frunză verde, foaie albastră !
Fugi, drăguţ, de la fereastră,
că flaimoc
sede la foc
și-și uscă obielele, 5
usca-mi-Par relele !
Sui-te, dragă, pe podele
şi te uită prin grădele
şi te uită la bărbat
parcă-?i dracu 'mbăierat. 10
—. .-DA
232
Varianta
Bate-l, Doamne, pe'mpăratu,
că mi-a cătănit bărbatu.
Dar nu Pa cătănit bine,
c'am auzit că mal vine.
233
Altă variantă
Bată-l D-zeu!
Ce mai nătărăi,
bărbățelul meă'!
DIN TRANSILVANIA
Il mânam într'o pădure
së mi-aducă o furcă bună;
el mi-aduce-o strimbătură,
Bată-l D-zeii,
ce mai natărăi,
bărbăţelul mei !
De-ar fi zăbovit o lună,
mi-ar fi adus furcă bună,
Bată-l D-zeii,
ce mai nătărăii,
bărbățelul mei !
l-aruncai ştreangul de gât,
së mi-l duc Vinerea ?n tirg,
Du-l în tirgul de la vale
şi nu-i cere prețul mare.
Bată-l D-zei, etc,
——
234
BĂRBATUL BETRÂN
Frundă verde leuștean,
şi un fir de măghiran !
— Nu ţi-a fost, maică, păcat
nu te-ai uitat cui maï dat.
Că mat dat la un bătrân:
merge diua, face fin,
vine seara tot gemend.
Eu îi pun cina pe masă,
el umblă gemând prin casă,
189
10
15
190 POESII POPULARE
Eŭ îi pun cina së mânce, 10
elo ia gemênd prin curte.
Dară omul tinerel,
trece diua tot muncind,
vine seara fluierând.
Eu îl pun cina pe masă, 15
el tot fluieră prin casă,
Eü îi pun cina se mânce,
el îmi cere gură dulce.
235
BARBATUL BEAT
Şi-mi vine bărbatu beat
şi încă cu capu-spart,
Tare-i nătărăt,
bărbățelul mei,
bată-l D-zeu. 5
Eu îi pun carnea pe masă,
el më ia de păr prin casă,
Tare-i nătărăt,
bărbărelul mei
bată-l D-zeu! ro
Eŭ îl pun carne de pui
el mi-arată biciu 'n cui.
Tare-i nătărăi
bărbăţelul mei,
bată-l D-zeă! 15
Eŭ i-ar&t icoanele
el îmi ridică poalele
DIN TRANSILVANIA
236
BĂRBAT BETRÂN, NEVASTĂ TÎNERĂ
A ta lege, hor holină,
eŭ bătrân şi tu tinără,
Dinţii stati cunună ?n gură:
fără şapte nu sînt opt,
măselele nu-s de loc.
D'astăzi, mâne pot muri,
cine focu mo jeli 2
Doar mor jeli fetele,
că le port inelele.
237
ÎNSURATUL PENTRU ZESTRE
Eú më ’nsor şi iati pe surda
că-i dă boi de bate ciurda
şi tinjală zugrăvită
şi faţa sulemenită.
238
Prima variantă
Bate-l, Doamne, şi-l trăznesce,
p'ăl s&nsoară pentru zestre
şi-şi ia ciuf între neveste,
192 POESI] POPULARE
Bate-l, Doamne, și-l trăznesce
p'ăl s&nsoară pentru zestre,
pentru zestre, pentru argint
pentru boi de priponit,
Şi argintu së sfirşia
boul trecu Dunărea ;
remăsei numai cu ea,
Sărăcuţ de maica mea !
239
A doua variantă
Foaie verde trei lalele !
Mensurai şi-mi lŭai muiere,
Vai de păcatele mele !
Më bucurai la avere,
la un boù de priponit
la argint de chieltuit.
Argintu së chieltui,
Mândra îmi ei pe ușă
cu capu plin de cenușă.
boul ici, boul colea,
Boul trecu:.Dunărea.
Sărăcuţ-de maica mea!
240
A treia variantă
Frunză verde foaie lată,
m&nsural și-mi lŭai nevastă
şi zestrea şi-o lăsă acasă,
DIN TRANSILVANIA 193
şi la un prieten al men,
ep aşa-i diceam, den:
— Mâno, mă, so màn şi ei, 5
së meargă la tată-sei,
s&-1 dea tol si lepedeu ; 48)
cà de cànd m'am logodit,
tot pe paie m'am tirit;
şi de când m'am cununat, 10
tot pe paie m'am culcat
Hai, mă, s'o mânăm și nol,
să-i dea tată-sei d boi,
Hai, më, io mânăm iara
să-1 dea tată-sei şi cară; Is
Hai, më, so batem gros,
së-1 dea tată-seu şi flos 4),
— ———
241
SOACRA REA
Tinerea m'am maritat,
rea soacră mi-am căpătat.
ME duceam la secere,
seceram până la prânz
tot cu lacrimi și cu plâns; 5
seceram Dën la amiaz,
tot cu lacrănu pe obraz.
Când veniam Sara acasă,
soacra era mânioasă
Colecţiunca I. G, BIBICESCU, 13
194 POESI] POPULARE
că dicea că nu-s frumoasă
ca së më fac preoteasă, 5
să më pui cu domni la masă.
242
STRIGĂ POPA
Strigă popa când cetesce
că-i păcat së strigi neveste,
Da-i păcat, de te găsesce,
Dar păcatul Pai vedea,
când te-o lăa cu palița 5
şi te-o trece ulița,
ulița la mândruța ;
la mândruța peste punte
că tine rachiù de frunte;
la mândruţa peste vale 10
că ține rachiu tare.
243
BINE-l STĂ MÂNDREI
Frunză verde, foaiă lată!
Bine stă mândrei gătată
tot cu haine de la șatră,
Da mai bine i ar şedea,
dacă şi le-ar face ea! 5
te e —
B
CONTRA URITULUI
POESI] POPULARE DIN TRANSILVANIA 197
CONTRA URITULUIL
244
URÎTUL - DRAGOSTEA
Urit mi-a fost uritul
ş'ala-mi mâncă sufletul.
Dragă mi-a fost dragostea
și m'avul parte de ea.
245
Varianta
Pe unde umblă uritul
să pirlesce pămintul.
Pe unde umblă dragostea
înverdesce pajiştea.
Cine a'mpărțit uritul?
că bine nu Pa *mpàrtit
că mie mi s'a venit:
uritul cu banita
dragostea cu lingura.
— ——
198
POESII POPULARE
246
URIT MI-A FOST URÎTUL
Drit mi-a fost uritul,
ala-mi mâncă sufletul.
Dragă mi-a fost dragostea,
n'am avut parte de ea
Căci când s'a 'mpărțit uritul
dusu-m'am fost cu plugul.
şi când s'a 'mpàrtit dragostea
dus am fost cu coasa.
Nu sciù cum foc s'a'mpărțit
că mie mi-a fost venit.
uritul cu ferdela 45)
dragostea cu lingura.
247
CRAPA, DOAMNE, PĂMÎNTUL
Crapa, Doamne, pămintul !
să intre în el uritul.
Crapă, Doamne, pajistea !
ca së ese dragostea,
së më drăgostesc cu ea.
Das trăi cât peatra'n vale,
ce folos dacă-i cu jale ?
Das trăi cât frunda'a gard,
numai së trăiesc cu drag.
DIN TRANSILVANIA 199
248
DU-TE, DU-TE
Du-te, du-te, më urite,
nu ma! face tină&'n curte.
Fugi, urite, de la masă,
nu ma! face noapte'n casă.
Fugi, urite, de la prag, ç
së vie cine mi-e drag ;
numa: cu ochiul s&-u fac,
să sciù bine că mi-e drag.
249
SOŢUL URiT
Las3i-më, măicuţă, "n pace
së iubesc pe cine-mi place,
la urit silă nu-mi face,
Nu m&ndemna la urit,
mai bine bagă-mE "on påmint. 5
Că uritu nu-i do di
ci- urit pân?oi trăi,
Că uritu nu-i d'o noapte
da-i urit până la moarte.
Că uritul mare leac: 10
numa! pânza de bumbac
numa-un popă şun diac
si scândurica de brad
200 POESII POPULARE
Sun colacel de secară
s'o lnminitá de ceară.
Când ciurda vine la sat
s& pune uritu'n pat
şi më pune s&-l sarut.
Nu-l pot, maică, de urit,
— Trage cârpa pe obraz
şi-l sărută cu necaz.
— De cât, maică, c'un urit,
mai bine bagă-mE în påmint.
250
Varianta
Frunzuliță lasă-lasă,
lasă-mă, măicuţă, "pn pace
s& iubesc pe cine-mi place,
La urit, silă nu-mi face,
că uritu nu-i d'o zi,
da-l urit pân'oi trăi;
că uritu nu i do noapte,
da-i urit până la moarte.
De când vin vitele'n sat,
uritu së suie "pn pat;
el îmi zice să-l sărut,
nu-l pociü, maică, de nit,
— Trage cârpa pe obraz,
sărută-l cu cât necaz,
15
20
10
A
DIN TRANSILVANIA 201
a —
251
Alta varianta
(Culeasă de d, Maxim Popescu
la Groșiu)
Câtu-i lumea şi vileagu
Nu te ia cine ţi-i dragu,
Ci mi te ia ún urit
De te bagă în păment.
Uritu pe unde calcă
Pământu si iarba seacă;
Unde calcă om frumos
Cresce iarbă ?n loc petros.
Bată-te focu urit
Cu cine m'am logodit;
Vai şi-amar de al meü trai
Cu cine më cununa :
Cu cununa gardului
Cu urgia satului!
De cât cu uritu ?n casă
Ma: bine cu boală ’n oase,
Că uritu nare leac,
Fără trei scânduri de brad
Şi-o peatră mare la cap.
10
15
252
FRUNZĂ VERDE A BOBULUI
Frundă verde á bobului,
las copila omului ;
las copila së iubească
cu urit së nu trăiască,
POESII POPULARE
253
URITULE, URIT ESCI!
Uritule, urit esci
tu cu mine nu trăiesci,
Eşi, la dracul, din cuptor
Că de uritul ren mor.
254
FOICICĂ FOAIE ARSĂ
Foicică foaie arsă !
„Rei e uritu la casă :
intră”n casă, întunecează,
ese afară, inorează,
Dar frumosu-l bun la casă:
intră "n casă, luminează
ese afară, 'nseninează
255
ARDĂ-TE FOCUL
Ardă-te focul urit,
pe toate le ai norocit,
pe mine mai pocâit :
la toate le-ai dat noroc
DIN TRANSILVANIA
pe mine m'aí ars în foc.
Maică, măiculița mea,
de cât, maică, m'ai fi făcut,
mai bine ai fi zăcut.
Cà zăceai și te sculat,
pe mine nu mă făcea.
256
NEVASTA FUGITĂ
Vai, săraca, cea nevastă,
fugită de la bărbat
cu pruncul nebotezat.
Vai, seraca, şi so dus
la Mureșu-ăl de sus
şi ea din gură grăia :
— Mă, voinici, cu luntrele
treceti-më Muresu
cà m'ajunge bărbatu
si mi-e urit ca dracu.
Voinicii din gură gràia :
— No: Mureşu că te om trece
dacă tu ne-ai săruta
pe unu de nout ori.
Ea din gură-așa graia :
— Ba eù nu v'oi săruta
nic. de nout
nici de doue.
Nie vorba nu isprăvia,
203
10
10
15
204 POESII POPULARE
Voinici din gură-i grăia;
— Nevastă
nevastă albă,
ia seama : 10
Mureşu-i cu petricele,
— Da-s şi eŭ cu gânduri rele,
Nici vorba no isprăvia
- bărbatu-seii nimeria
şi din gură-aşa grăia : 15
— Méi voinici cu luntrele
scoateţi-mi nevasta
c'o mie de zloți vol da,
Ea din gură-aşa grăia :
— Cine mo scoate pe mine 20
Dumnezeti së nu-i dea bine,
Cresceţi flori cât gardurile
së vë bată vînturile
ca pe mine țărmurile,
Cresceţi flori şi infloriti 25
că mie nu-mi trebuiti,
— ———
poale albe rădica 5
sin Mureş că së băga,
DIN TRANSILVANIA Eifer —
POESI] POPULARE DIN TRANSILVANIA 207
257
FATA CU PERUL TUNS
Cine dracu te-a'nvăţat, `
păru în frunte ţi-ai tăiat?
258
Variantă
Cine dracu a mai vădut:
iepure trecând pe punte,
fată mare tunsă'n frunte?
259
BOŞANTIC
En më tiü
că sint voinic ;
fetele-mi dic:
boșantic 46). I
POESIĂ POPULARE
260
CINE CREDE LA MUIERE
Cine crede la muiere,
bage-i-se dracu”n piele,
Cà eu unul am crezut,
nici-un bine n'am avut.
261
CÂTE OALE PE CUPTOR
Câte oale-s pe cuptor,
toate așteaptă peţitori,
Sun r&sforel nespălat,
ş'ala-așteaptă măritat,
262
PUNGA MEA
Drăguliță, punga mea,
cât era de frumuşea,
pen” era mai tinerea:
avea fața grasă, plină,
strălucia ca ş'o lumină.
Jidovii i s&nchinat
toți cârcimarii o cerea
să le-o dau şi së le-o daŭ,
Amărită punga mea,
DIN TRANSILVANIA
cât e adi de ușurea ro
numai fala e de ea:
e sbircită şi perită,
ca și dracul de urită.
Jidovii adi când o vëd
toți së miră și nu cred; 15
iar cârcimarii, când le-o arăt
toți o blestemă urit,
că Lan dat prea mult credit
şi nici adi nu le-a plătit,
263
FRUMOASĂ ESCI!
Vai, mândro, frumoasă esci
dacă tu te rumenesci ;
dar când esci nerumenită
xti spui drept, că eşti urită,
Rumenele în potică 5
face mucoasa voinică.
264
FEREASCA DOMNUL
Ferească Domnul, ferească
de dragostea femeiască :
te uscă,
te face iască,
Colectiunea L G. BIBICESCU, 14
210
POESI! POPULARE
te dän boala cânească ; 5
umbli din picioare împletecind
din gură bolborosind
tot de buturugi isbind.
— ww
265
HORA MARE
Hora mare
fete pare,
Cap murit de gălbenare
în Vàdeni
pe coceni io
sn Tintari
pe verze mari,
266
SERACI TROCARASI
Sëraci trocăraşı 17) din Schei,
dar pe unde umblă el?
Pe dealuri
cu floricele
şi pe munți 5
cu petricele
şi pe văi
cu ghigășele °)
— ën —
DIN TRANSILVANIA 21!
267
MI-E CIUDĂ DE BUNA
Eu iubesc,
maica iubesce ;
da nu mi-e ciudă de mama,
ci mi-e ciudă de buna,
că are păru ca lâna 5
și iubesce
de pârlesce.
268
BORGHIZEANUL
Cât îi țara şi Ardealul,
nu e hot ca borghizeanul,
Noaptea fură,
diua ?njura
şi tot e cu voia bună: 5
bagă petre’n buzunar
şi le sună în loc de bani.
269
MA FĂCUT MAICA D'AŞA
Mia făcut maica d'așa
ca să joc cu cine-oi vrea,
Mia făcut maica d'aşa
| 212 POESI) POPULARE
ca să plac pe cine-oi vrea,
Cin’ pe mine mo plăcea, 5
së-mi sărute gurita,
270
STAŢI FECIORI
Staţi, feciori, și vë uitaţi
la poale din patru lati
cusute cu găurele,
Së treacă vintu prin ele,
(de la Craifalăul de câmpiă),
271
NU MI-E DRAG
Nici o foaie nu mi-e dragă
ca foita de tăbac,
Nici o foaie nu mi-e dragă
ca foiţa de urdică,
ca gurița lui Ghiţică, 5
DIN TRANSILVANIA
272
SERACI BRAŞOVENII
Vai, s&racii Braşoveni !
$ë spală cu lapte acru,
fug fetele ca de dracu.
Dar săracii borghizeni
së spală cu lapte dulce,
fetele la eí së duce.
Cât e Braşovul de mare,
dragostelen d oan stare.
Dar Borghizul, sët mic,
dragostele s'a "ntâlnit.
273
SE-MI FIE DE SĂRUTAT
De când sint pe pămint,
ibovnică n'am avut,
numa o sută cinci-deci,
toate le-am trimis la Beci.
Numa una mi-am lăsat,
stricat-o tir de vărsat,
să-mi fie de sărutat.
214 POESII POPULARC
Ae
274
DAMA
Toată lumea-mu dice : dama
că më ţii cu o cătană,
Şi me tiü și më iubesc
că-l cătană 'mpëràtesc;
că d'asupra capului 5
e pajura mpăratulu,
273
STRIGATURA
Câte vorbe le-am vorbit
pe toate le-am nemerit ;
şi câte le ma: vorbesc,
pe toate le nemeresc,
Snveţat cu strigătura, 5
ca acu cu cusatura,
când coase la arnici
tot asa strig eu pe-aici.
Când coase la strămătură,
tot asa strig en din gură ; 10
ca când coase la mătasa,
tot asa strig eŭ prin casă.
DIN TRANSILVANIA 215
276
HORA DE COCOANE
Hora mare de cocoane
tot cu şorturi de cartoane 19)
tot cu baien de plantici,
cum le place la voinici,
277
EU LA JOC, MAICA LA JOC
Eu la joc,
maica la joc,
malaiul de Jo: în foc,
Copii së bat la uşă,
malaial plin de cenușa. 5
Sterge mâna pe androc 50)
du-te acasă și fă broc 50)
Stergeti mâna pe dulama,
du-te acasa şi fa zeama,
278
NA, ŢIGANE!
Na, tigane, o bucatura,
së nu mor: de junghietură ;
Ci së mon pe tapa ?n cap.
Fi-ti-ar morții de pe cap,
216 POESI] POPULARE
279
FETELE
Fetele de la Arim
cu catane 'n mărăcini.
Fetele din Feldioară
cu catane in ogoari,
280
DE CÂT SE NU SCIU JUCA
De cât së nu sciù juca,
mai bine së nu sciù lucra,
Că cu jocul më cinstesc,
cu lucrul më ostenesc,
a .—
231
HOP LELIŢA
Hop lelitá
în pat la tine!
ba la naiba,
méi copile!
Hop leliță, 5
in patu tëü!
ba la naiba,
DIN TRANSILVANIA 217
fătul men)
Hop sus,
vino jos. 10
Câţi îs oameni de sat,
tot calic și blestemat.
Câţi oameni de la pădure,
toți sint oameni buni.
282
CA MÂNDRA SPRÂNCENELE
Peste Olt, peste Olteț
crescutu-mi un nuculeț.
Nucu-l mare, frunza-t rară,
paserile pe el sboara ;
dar supt umbra nucului 5
sade muma coculu:
și-şi resch penele,
ca mândra sprâncenele.
285
VOINICUL BETIV
—
Pe drumul cel mare,
un voinic calare:
voinicul cântând,
murgul şuschinând.
218
POESI POPULARE
Voinicul isi graia : 5
— Tul, tul, mol, murgul mei,
on iti este ție grei
de trupșorul meu ?
— Mie nu-mi eu grei
de trupşorul ren ; 10
da mi-e grei
de naravul teu :
câte crișme treci,
toate le petreci,
tot de gard më legi, 15
bea, manànci scoverdi
mie nici ovăz;
bei cu nopțile
cânt: cu mândrele.
284
CÂNTA CUCU
Cucu cânta, mierla dice :
nu-ti mai bea banii, voinice,
co veni vr'o iarnă grea,
ban: in pungă mal avea,
şi la mine te-ai ruga, 5
si atuncea nu ti-oi da,
DIN TRANSILVANIA 219
285 |
DE TREI DILE
5
De trei dile beau la bere,
las së beaü că n'am muiere,
De trei dile, beaii la vin,
mândrei mele it închin,
286
IU-IU-IU !
lu-iu-iu
Cacuma viu
de la vin
de la rachiü
de la mândra
care o sciù.
287
ALTA
Ju-iu-iu
penă sint vii
că d'o muri
mort së fiii.
POESI] POPULARE
288
AŞA JOACĂ NISCE VERI
Aşa joacă nisce veri,
joacă hora pe supt peri
ş'așa joacă de frumos,
de cade frunda pe jos.
An jucat ei astă-toamnă,
şi nu s'a făcut o poamă.
O dată dar mai juca,
şi crăcile s'ar usca,
289
AI, ILEANO
At, Ileano, së jucăm
co tir de faină avem
şi de ein şi de secară
s'o tir de carne "o cămară,
290
PE SUPI DEAL
Pe supt deal, pe supt pădure,
merg fetiţele la mure
și băieţii la nuiele
să se "ntâlnească cu ele,
—
DIN TRANSILVANIA 221
291
CU CUMĂTRA
Cu cumătra
mânc şi beau;
cu copila
fac ce vreati
292
FUGI DIN CALE
Fugi din cale cu tăgârţa,
să-mi joc bine pe mândruța.
Fugi din cale, mototol,
să-mi joc mândra rotogol.
Dă-te "nlături, golomos SI, 5
să-mi joc pe mândra frumos.
293
DU-TE BADE
— Lumea mea ş'a ta Mariă
vădui o şură pustiă
— Du-te bade ’n sărăciă
nu-ți băga mâna ”n rochiă.
POESI POPULARE
Că-i rochiă de barşon 59)
Ş'aşteaptă mână de domn,
Rochiă de catifea
umblă domnii după ea! .
294
BATE POPA PREOTEASA
De la noi a treia casă
bate popa preoteasa,
dar n'o bate cum se bate
ci cu bâta peste spate.
rr.
295
LA CÂRCIUMĂ 'N FĂGĂDĂU
La cârcimă, la Făgadăti
bea un popă gun birău,
Slobod e së beaü și eŭ ;
slobod e pe banul met.
296
MI-A TRECUT RISUL ŞI GLUMA
Foicică de pe coastă,
mult e mintea fetei proastă !
Foicică de pe deal,
DIN TRANSILVANIA
mult e voinicul viclean,
Foicică bat-o bruma, 5
mi-a trecut risul si gluma.
297
TAICĂ PARINTE
Dragă, tacă părinte,
më rog cu aste cuvinte:
să faci bine,
së m'asculți pe mine,
së bei rachiu putintel, 5
>
ca să nu te'mbeţi de el,
Dacă bei făr'de mesura
verdi, uscate spui din gură;
tot spui şi lărmăzuiesci,
lucrul nu-l mai isprăvesci
şi la urmă sarăcesci, Io
Si càt pentru sëracia,
ţi-a rëmas casa pustia. |
298
COCONIŢA DE LA ŢARĂ
— Coconiţa de la ţară,
de ce ţi-e gurița-amara ?
— Doar de turtă de săcară.
224
POESI POPULARE
— Vin la mine'n Bucuresci,
guriţa së ţi-o 'ndulcesa, 5
cu stafide, cu smochine
cu gut de la mine,
299
SERACUL PRUNARUL
Vai, sëracul prunarul!
Dacă- fură cioara pruna,
el o jelesce cu luna.
Dar sëracu părarul,
dacă-i fură cioara para,
o jelesce toată vara.
300
DU-ME DOAMNE !
Du-mă, Doamne, şi më lasă
unde-i rachiul pe masă;
du-më, Doamne, şi më pune,
unde-i rachiul de prune.
DIN TRANSILVANIA
225
3or
BĂBARI LA FETE MARI
Audit-am, audit,
audit-am o poveste,
că umblă junii la neveste
şi băbari
la fete mari.
302
TOT ÎL BEA
Baba Ana
bună-sama,
dimineaţa,
își mână greața
cu vin ars,
bine ars.
Ea îl arde
cum së cade;
"1 indulcesce,
cum voiesce
şi apoi, hop!
pân' la un strop.
Ea cu ea,
tot îl bea!
Colecţianea L 6, BIBICESCU
226 POESI] POPULARE |
303
CE AI MÂNCA
Joacă aicea ce- juca,
Mergi acasă; ce-i mânca ?
Ceapă friptă,
în loc de pita,
ERR
304
MÂNDRA MEA
Frumuşică-i mândra mea,
că-i tinëră ca mama
si subțirică, ca soba
Eŭ îl dic că-i şade ren,
Ea së urcă ?n păru-mei,
305
Îl SÎNT CĂTANELE DRAGI
Eù pe deal, mândra pe şes,
că o cunosc de pe mers
pe mersul picioarelor,
pe "'ncreţitul poalelor,
Lelea cu poalele largi
îl sunt cătane'e dragi.
|]
DIN TRANSILVANIA
306
CUCULE DE LA PĂDURE
Cucule de la pădure,
du-te la mândra şi-i spune
së nu së mal poarte bine,
că tot bine s'a purtat
şi nu s'a mai măritat
307
M'AU SCOS ELE PE MINE
Mia făcut maica băiat,
së scot fetele din iad.
Nu sciù scoate-le-oi,
ori mal tare-afunda-le-o0),
Mia făcut maica pe mine,
tinăr copil si subțire,
să scot fetele din fire,
Dar m'ai scos ele pe mine,
308
TE CUNOSC
Te cunosc pe ochişori
că esci bună de feciori,
Te cunosc după papuci
227
228 POESI POPULARE
că esci puică de haiduci.
Te cunosc după scurteică 5
că esci puică coțoveică
Te cunosc după stergar
că esci puică de jendari
Te cunosc după gimberi 5)
că esci puică prezenteri 10
309
NU MAI POT GLUMI
—
Frunză verde, bat-o bruma |
Mi-a trecut risu şi gluma
Nu mai poci glumi acuma!
310
CU TOTUL MAM SUPARAT
Câte iubite-am avut
nici-una nu wo plăcut!
Câte mândre sint în sat
toate le-am plăcut cu drag,
numa ele nu më plac! 5
Inima mi-o aŭ secat
şi tare mam întristat
cu totul m'am supărat!
DIN TRANSILVANIA 229
211
MORT DE SETE
Beui astădi, beu. mâne,
beui patru deci de dile,
beui calul de sub mine.
Când vEdui că-i bine aşa
beui până si şeaua, 5
Bëni preț de nouă cau,
de vin nu më sătural.
Beui preţ la nou& iepe.
Ecă-tă-mE mort de sete!
312
OCHII MEL
Ochii mei, sam de pesce,
Cin” më vede, mč iubesce.
Ochii mei, zamă de prune,
Cin’ më vede, capu-și pune,
313
RACUL BROASCA
Şade broasca "o loc și ţese.
Vine racul so petesce,
230
E La
POESII POPULARE
— Vino, broască, după mine
că te-ol ţine foarte bine,
la moară nu te-ol mâna.
De mai merge, mai mânca.
Cå mi-e moara la fereastă,
îmi curge făina 'n casă.
Broasca din gură-i grăia :
— Eñ, racule, nu te plac,
că n'a! picior de nădrag
şi nici cap de comănac.
Racul așa respundea.
— Tu n'ai trup de cingătoare,
şi nic: cap de 'nvelitoare.
314
AM O SOACRA
Am o soacră,
cât o scroafă.
Şade ’n vatră
Şi më latră
s&-i cumpăr papuci de capră,
că-l de oaiă
i së moaie.
Ai de tap
îi Sar În cap.
Sat de rață
o duc pe ghiață.
Ai de gâină
o duc prin tină.
Jo
15
10
COLINDE
POESI! POPULARE DIN TRANSILVANIA
GELINDE
(scrise de Reveca Scurtu din Vălcele)]
Primul colind
Ia te scoală, gazdă, scoala,
de-mi aprinde-o luminare
că-ți vin din colindatori;
dar mal vin cu jețatori SE),
Dar cu dinșii cine vine ?
Vine bunul Dumnedei,
cu vestmintul mohorit,
tot din cer pênë’n pamânt.
Jur pe jurul poalelor,
luce-mi stele mărunţele,
mai în sus, mai măricele,
Dar in pept și în spinare
luce luna
cu umina
soarele
cu radele
Douë rade unde-mi radă?
Rada'n virfu muntelui,
Tre. rade unde-mi rada ?
Rada'n câmp cu grine verdi
233
15
20
234 POESIL POPULARE
Rada'n cruce de fereasta,
Să-mi fn Domn bun sanatos
domn bun al lui D-deu,
315
Al doilea colind
Supt poalele cerulw,
la mijlocul raiului
frumoasă masa entinsa.
Dar la masă cine șede?
Sede Ion, sf. Ion 5
si cu bunul D-deü
si judeca pe Adam.
— Vai Adame, prost Adam
slobodie'n rai ţi-am dat
din toți pomii ai mâncat 10
şi din toţi c'o să mănânci;
numai din cest pom mat mare
cala- pomul cel iudesc
şi më pune s&-l platesc,
— Iartă-mu,Doamne, c'am greșit 15
Cam greșit, Cam adormit
supt cel pom mare'nflorit :
Iuda tare mi-a venit,
mër în gură storsu-mi-ati
Iuda pomenitu-m'aiă. 20
Adam din ra a eşit
Patru rade unde-um rada ?
DIN TRANSILVANIA
235
tot plângând şi suspinând
sPn cârji albe răzimând
şi din gură-aşa grăind:
+ Rai, rai, rai, grădină dulce,
nu mé ndus a më mai duce
de dulceaţa poamelor
de mirosul florilor
de sunetul frundelor
de sgomotu-albinelor
de versul paserilor
şi de glasu-ângerilor.
Sus în poarta lui Christos,
g&mâi, om bun, sănătos
ca un trandafir frumos !
Sus in poarta raiului,
r&mâi, gazdă, sănătoasă
ca o garoafă frumoasa,
Asta-i sara de crăciun,
noi umblam
s'o colindăm ;
ne inchinăm cu sănătate
şi cu iertare de păcate,
-316
Al treilea colind
Tot pe dupa munți inalti
Domnului Domnu nostru 1)
1), Se repetă la fiă-ce vers.
25
30
35
40
aa; RS RN PE a CER SE RN N E E E N NR N NR EE
236
POESI] POPULARE
vin doi sfinți impodobiţi
mi-l cata pe Domnul sfint,
Mi-l cătară, 5
nu-l aflară
sus mal sus că së suiră
sus în slava cerului
Acolo că mi-l aflara
într'o chiliă 10
de tămâiă,
cu ușa de alămâiă.
Imi şedea
şi-mi socotea
şi ceia Vanghelia : 15
cum së facă munți înalți
munți inalți şi văi adânci
văi adânci d fântâni reci,
Tinse cerul pe pământ
și P'a'ntins 20
şi nu s'a prins
Şi Va”ntins d'a doaua oară
si Pa’ntins `
şi nu s'a prins
Şi Pa ?ntins d'a treia oară 25
cum Pa ?ntins i
așa s'a prins
D'ale, Doamne,
bine-t ţine 30
ca un mër mare ’nflorit,
ca un jude *mpodobit.
Sara d'asta-sară so ajungeţi
DIN TRANSILVANIA 237
la mulţi anı
cu pace şi sănătate 35
şi iertare de păcate.
317
Al patrulea colind
Pe supt deal, pe supt deluț,
pare soare
ca re&sare;
dar nu-i soare răsărit
d-s doi sfin'ı impodobiţi, 5
cu podoabe gălbioare ;
nu-s galbene de făptură,
ci-s galbene d'alergătura.
Alergat-aü, alergat,
pân” pe Domnul Paŭ aflat 10
intro chiliă,
de tamâiă
cu usa de alămâiă,
cum şedea și socotea
şi cetea Vanghelia 15
cum să sece Oltul mare
fântâni rect si isvoare
văi adânci şi piraie
şi iarba vara de roauă
primă-vara de perivoară. 20
238 POESI POPULARE.
318
Al cincelea colind
Scoal, cioban, nu ma: durmi
că somnul nu-ți va folosi,
scoal şi mergi la Vetleem în grabă
o ! păstorule de 'ntreaba
că acolo vei afla
„ca s'a născut Mesia.
Dacă nu me credi pe mine
iacă steaua care vine
şi pe tine te aprinde
cu schintei cătrănite
cu fulgere ocolite
cu săbii ascuţite.
319
ALTE COLINDE
(scrise de părintele Ion Moga din
Vâlcele, după cum le-ai rostit feciorii
din acea comună în 1884)
Al șaselea colind
O ! si din sara de Crăciun
O ! Domnului meit 1)
s'a născut și D-zeú
tot din ieslea boilor
şi din florea finului
1), Se repetă la fie-ce vers.
10.
DIN TRANSILVANIA
mititel `
de ’nfăşetel
scurticel
de dorjenel
fașa-i dalbă de mătasă
cârpa-i dalbă peioară
peioară gălbioară,
Şi steaua li s'a ivit
pe d'asupra soarelui
şi-şi da rade
ca din soare
şi lumina
Ca din lună,
O! cel domnirelui de 'mpărat
trei şanchiri că sl-aú mânat
si ?ndărăt că i-a "turnat.
Cel mai mare aşa-și grăi :
— En ma bine lam vădut,
era mare miez de om,
Sal doilea aşa-şi grăi :
eŭ mai bine lam vëdut
era tânăr junecut
găzdăcioară
mustăcioară
mustăcioară
gălbioară.
Şal treilea-așa-și grăi :
— En mai bine Pam vëdut
era, mic de ”nfàsetel,
scurticel de dorjenel
fasa-í dalbă de mătasă
239
19
15
20
25
40
240 POESI POPULARE
cârpa-i dalbă peioară
peioară gălbioară.
Şi steaua li s'a ivit
tot pe d'asupra soarelui
și-și da raze 45
ca din soare
si lumină
ca din lună
Cel Domn mirelui ca de *mpërat
dacă-şi vědu 50
şi-şi cred
că san născut D-deü
grele osti şi-a rădicat
şi încă el că şi-a tăiat
şapte mii de coconi 55
şapte mii şi şapte sute
ca së se tâmple D-zei,
D-zei nu so înțâmplat,
Co fost voia tatălui
tatălui şa fiului. 60
Să-mi fiți, dot, sănătoşi
D-ni buni sat lui D-zei
e ai
320
Al șaptelea colind
Bunul D-zei și cu Sintion
Bunul D-zeu 1)
bun gând ş'or gândit,
1). Se repetă la fie-ce vers.
DIN TRANSILVANIA 241
şi s'or mânecat
de so *ntunecat. 5
Peste munti înalți,
peste vai adânci
e1 ca s'or vădut,
departe 'ntr'un loc,
de-o zare de foc 10
s'acolo gor dus,
Acolo gor fost
do: ciobane:
cu turma de oi.
Salas si-aü cerut, I5
lor salaş le-ai dat ;
de cină le-aii pus
un miel
biel
svgarel. 20
De așternut le-ai pus
flori dalbe de mer,
Căpătâi le-ati pus,
iederă măruntă,
Dot ciobănei, 25
când sot pomenit,
la reversări de zori,
glas de cântatori
el că ș'or văzut
miel biel 30
sugarel,
la mumă sugând
şi ş'or mai vëdut
flon dalbe înflorind,
| -
Colecţianea L G, BIBICESCU. 18
242 POESI POPULARE
iederă *nverdind 35
s'apoi s'or vëdut,
cà e Dumnezeü
şi cu sânt Ion.
Să-mi fiţi sănătoşi
40
și-ai lui D-zei,
321
Al optulea colind
De 'ntreabă-și, de *ntreabă-și
sin pe D-zeu.
—Voi, ce întrebaţi
şi më ispitiți,
când voi bine sciți ?
că pe mine mor prins
cânii de jidovi
şi m'or răstignit
pe cruce de brad.
Piroane-mi bătea
prin tălpi şi prin pălmi ;
dunde le bătea
sângele mergea,
pahar sprijunia
şi mi-l da s&-l beau.
Eù nu vream s&-l beau.
In pământ îl versam,
d'unde mi-l vërsam
DIN TRANSILVANIA
bun griü së făcea
porumbi 1 păscea.
Pe min” më 'ncingea
cun bp de măceș.
P'unde më 'ncingea
sudoare-mi mergea ;
pabar sprijunia
si mi-l da să-l beaii,
Eŭ nu vream s&-l beau.
In pământ îl vărsam,
Unde mi-l v&rsam
bun vin să făcea,
Creştinil mi-l bea.
Şi mie-mi punea
cunună de spini;
unde mi-o punea
lacrimă'mi mergea
pabar sprijunia
şi mi-l da s&-l beau,
Eù nu vream s&-l beat
In pământ îl vërsam `
unde mi-l versam
sânt mir së făcea.
Creștini miruiaü
şi blagosloviau.
Şi voi cu toți
drept credincioşi chrestint
să-mi fiți sănătoşi
Sai lui D-zeu,
243
20
25
30
35
40
45
244
POESII POPULARE
322
Al noualea colind
Cine-i în ceste scortun?
Dai, domnule Doamne +)
Sint tot mese 'ntinse
şâncă jețuri scrise
scrise ?n patru cornuri,
La un corn de masă,
de-mi sede, mie-mi sede
Domnul Dumnezei.
D'al doilea cornuri
de-mi! sede, mie-mi şade
floarea griului.
D'al treilea cornuri
de-mi șede, mie-mi sede
floarea vinului,
D'al patrulea cornur:
de-mi sede, mie-mi sede
florea miruluí.
Ei së legiuiesc
şi së sfătuiesc :
care-or fi maí mari
și mat de demult ?
Datuncea își grăise
floarea griului :
— Ba eu sint mal mare
şi mat de demult
că din mine-și fac
dalbele prescuri
1). Să repetă după fiă-care vers,
IO
15
20
25
DIN TRANSILVANIA 245
la sfinte biserici.
D'atuncea-şi grăise
floarea vinului : 30
— Ba eŭ sint mai mare
şi mai de demult
că d'unde sint eu
sint şi veseliti
şi ca frați fêrtați. 35
D'atuncea-și grăise
floarea mirului :
— Ba eu sunt mai mare
şi mai de demult
că d'unde sint ei 40
sunt şi miruiți
și blagosloviţi.
D'htuncea-și grăise
Domnul Dumnezeii `
— Voi, trei floricele 45
ce vě legiuiti,
ce vë sfătuiţi:
care-aţi fi mai mare
şi mai de demult ?
că eü v'am lăsat 50
pe pàmént vam dat
şi vam botezat
tot una ca salta,
S&-mi fiți sănătoși 55
Sai lui Dumnezeu
POESI POPULARE
323
Al qecelea colind
1) Sara d'astă sară
sara de crăciun
şi de bobotează
pe când së botează
şi së creştinează
sfânt fiù și-ati cerut
sfânt fiù că le-ai dat
sfânt fiii gor născut
sfânt fiù fără taică,
Ş'acolo Pai dus
la ră la Iordan;
în lapte Pai scăldat
şi ?n vin Pai botezat.
Sfânt nume i-ai pus :
Isus Christos din cer
şi s&-l stăpânească.
324
Al un-spre-decelea colind.
Sus în poarta raiului
şede Ruja raiului
Ilorelui Doamne +)
sede şi chindisesce
cu ochi negri rai păzesce,
1), In fruntea fiă-cărui vers e vorba: Doamne.
1), Së repetă după fie-care două versuri.
Domnul cerul s&-l domnească
Io
DIN TRANSILVANIA
Şo smintit so adormit.
Iuda rai o jefuit.
Luară cheile raiului
si och luna
cu lumina
soarele
cu radele
şi căldarea de botez
şi scaunu de judecată,
tot în iad le-o aruncat :
Frumos rai o’ntunecat
urit iad aü luminat.
Dară Ruja so trezit
şi tare so tânguit,
Dumnezeü şi-ati d'audit,
jos la ea s'o pogorit
şi din gură i-o grăit:
— Taci tu, Rujo, nu mai plânge
că eŭ ţie daţi-l voi
tot pe Ilie proroc
tot cu tunet
și cu trăsnet ;
mai departe o fulgera
mai de-aproape o îrăsni
pe de-asupra capului
drept în ușa iadului,
Tu tare te-i repezi
şi-i lua cheile raiului
şi căldarea de botez
şi luna
cu lumina
247
10
15
25
35
248 POESI POPULARE
şi soarele
cu radele
şi scaunu de judecată
sin rai le-i aședa
urit iad îi întuneca
frumos rai îi lumina,
cum e legea raiului
din vecia veacului.
S&-mi fii, Rujă, sănătoasă
Run, şa lui D-zeü !
325
Al duoi-spre- gecelea colind
Zoritul a doua gi de crăciun. — Să cântă de fe-
ciori și oameni insuraţi la fiă-care între sine,
Mulţumescu-ţi, mulțumesc,
Doamne lisuse Christoase,
că ne-ai dat zori frumoase
şi rade prea luminoase.
Doamne ! vestmintele tale,
daü-si rade ca din soare,
si lumină ca din lună;
căci din cer te-ai pogorit,
Doamne, josu ţi pe pământ;
din fecioară te-ai născut
cu oameni ţi-ai petrecut.
Răbdaşi, Doamne, răstignire,
40
45
10
DIN TRANSILVANIA
pentru-a noastră mântuire,
Când fuse la mântuire,
ne veni mare perire
din greșala lui Adam.
Rep, Adam, că a greșit,
cu cel mër de la’nghitit,
Dumnezeü Pa urgisit
și din gură asa-aü grăit:
— Du-te, Adame, de la mine
că te-ai lipsit de cel bine
de cel bine
de la mine
Adam din gură-şi grăia :
+ Rai, rai, rai, grădină dulce !
nu më mai îndur a duce
din ceastă grădină dulce
de mirosul florilor,
de dulceața pomilor,
de sgomotu-albinelor
de sunetu frundetor.
de para făcliilor,
Sus, din poarta lui Christos
s&-mi fii domn bun sănătos
Domn bun sai lui D-zeă,
După ce colindul s'a sfirşit și feciorii aŭ
primit un dar de la cei colindați, atunci judele
colindătorilor, adecă cel ales de toți ca së le
fie cap, dice :
„Bună seara, bună seara de Crăciun, jupâne.
gazdă şi jupâneasă găsdoaiă !“
Să dăm laudă si mulțămită că ne-aă învre-
nicit D-deii de am ajuns si nascerea Domnului
cu pace, cu sănătate
şi cu iertare de păcate.
„Acum, luaţi în nume de bine cinstit orsagul
nostru că së areată jupânul gazdă cu jupâneasa
găsdoaiă cu toată casa d-lor impreună c'un
stog de griü frumos (colacul ce-l capătă).
de frumos e frumos
că-i fata Domnului Christos
co bute de vin, c'o mănă de galbeni, c'o spată
de porc,
De unde d-lor aü luat
si aü golit
si pe no: ne-ai dăruit,
D-deü să le dăruiască,
cu miia,
cu suta,
cu darul sfinției sale
Coin veci să nu së sfirşască.
„D-zeă să-i Ge întru mulți ani ca së mai
poată dărui feciorași de oamem de omeniă, ca
aceştia, şi mai de omeniă de vor fi“,
DIN TRANSILVANIA 251 |
|
326
ALTE COLINDE
p
Următoarele colinde së cântă cu deosebire
de ţiganii greco-orientali. Së presupune că ele
ar fi fost adoptate de țigani de la Români, care
apoi, din această causă, le-ati părăsit.
E sipgur că Românii nu voiesc a colinda
nică-iuri colindele cântate de ţigani; e aseme-
nea cunoscut că chiar gazda, dacă feciorii Par
colinda cu un atare colind, sar crede atins
(ofensat). De alt-fel, Românii sciii colindele ți-
gănesci, care sunt melodioase, mai melodioase
şi mai cu înțeles — cum dice, cu drept cuvint
părintele Moga — ca cele românesci. lacă spe-
cimene şi din colindele ce spun ţiganii greco-
orientali.
Al trei-spre-decelea colind
Supt cea poală de dumbravă
mare cârd de oi să-mi pază
Domnului, mei +)
Da le pază, cin' le pază ?
Da-le, Gheorghe °) bun voinic. . s
El atâta le-a păzit
s'o smintit so adormit
supt cel mër mare, *nflorit.
Vint de vară so bătut,
fiorile so scuturat 10
1). Să repetă după fiă-care două versuri.
2). Numele gazdei la care să colindează.
252 POESI POPULARE
pe Gheorghe Po *mpresurat,
Oile so spăimântat
mare răcnet că și-o dat
tot din cer până "o pământ,
Domnul sfânt şi-o d'audit
pe pământ o coborit
şi la Gheorghe mi-o venit,
prea frumos lo deșteptat
de ?ntrebat Po *ntrebat
şi din gură asa-aü grăit :
—Da-le, Gheorghe, bun voinic
ale cui sint cestea oi ?
— Ale mele
ca şa tale;
eü le pasc, tu mi le cresci
mai tare mi le sporesci.
Domnul din gură-au grăit :
— Dar tu mie ce s&-mi dai?
—La Ispas
un bulz de caș;
la Simzene,
două miele ;
la Sângiorz
un miel frumos,
Să-mi fil, gazdă, sănătos
ca şi vita vinului
ca şi spicu griului
ca şi toamna cea bogată
„ cea bogată, ?ndestulată,
Së-mi fiți sănătoși
Sai lui D-zeü !
20
$
25
35
40
DIN TRANSILVANIA 253
327
Al patru-spre-gecelea colind
Coborit-au Dumnedeü
Domnului Domn nost +)
Cum D-dei a coborit,
rari pomi că mi-ati r&sărit
vr'o doi meri 5
şi vro doi peri
din stupină stupinaşi
din mijloace depărtași
la virfuri apropiași,
Dar în virfurile lor 10
poartă un leagăn de mătasă,
Dar în leagăn ne a doarme?
Doarme-şi bunul D-dei,
Dar cu ce-i înfăşețel ?
Fasa-í dalbă de mătasă, 15
cârpa-i dalbă păioară,
păioară, gălbioară.
Vine-un rînd de porumbier
cu glasul de feciorei
şi-şi cânta 20
şi-şi colinda
pe D-dei nu-l scula.
Vine-un rind de porumbiele
cu glasuri de feticele
de-şi cânta 25
si colinda
pe D-dei mi-l scula
1), Së repetă după fiă-care vers,
SE
| as
Pops POPULARE
şi din gură-așa-și grăia :
— Scoa!4, Doamne, nu dormi
30
35
5
ro |
de-ți dă mană câmpului
şi apă isvoarelor.
Ca nascerea lui Christos
së vă fiă de folos;
de folos, de bucuriă
la mulţi ani cu veseliă
328
Al cinci-spre-decelea colind
Mulţumescu-ţi, mulțumesc
Doamne Isuse Christoase,
că ne-i dat zori frumoase
şi rade prea luminoase.
Supt poalele cerulut
sint tot mese "ntinse
şi subscrise,
Dar la mese cine-mi sede 2
Şede-mi bunul D-zeŭ
cu Jon, sfânt lon
şi-mi judecă pe Adam
— Mi, Adame,
prost Adame,
slobodeniă'n rai ţi-am dat
din toți pomii së mănânci
numai pomul ăl mai mare
15
DIN TRANSILVANIA
ăl mai mare si'nflorit
numa ăla Pam oprit.
— Iartă-mi, Doamne, Cam greşit:
măr în gură mi-am strujit
că eü gol m'am pomenit.
Ca nascerea lui Christos
së vă fie de folos;
de folos, de bucuriă
la mulţi ani cu veselia.
— a Ml
329
Al șase-spre-decelea colind
Pe supt roşu resărit
Christos Domnului nostru t)
mândre stele ap ivit,
Luna, stea-m: ca cele-l'alte
în cea parte, mai departe,
Trei sfinți de veste şi-au prins
şi nainte mi-ati eșit
şindărat că le-a'nturnat
sin chiliă le-a băgat:
în chilia de tămâie
cu ușa de alămâie.
Slujbă sântă c'a ținut
slujbă sfântă,
cine-o ascultă?
Da o asculta
1), Se repetă după fie-ce vers,
20
25
IO
15
256 POESI! POPULARE
maica sfântă
cun fiù mic în braţe
cu për mare despletit,
330
Al șapte-spre-decelea colind
Mulţămescu-ţi Isuse Christoase
că ne-ai dat zori frumoase
cu rade prea luminoase.
Toate paserile-m! dorm,
numa! eŭ nu pot dormi 5
numai eü
şi soţul mei,
lar më 'ntorc
şi iar më ’nvolb
ca volbura ?n cea grădină, 10
ca păstrăv supt rădăcină,
ca şi breana "o apă lină.
Sboară-mi do: vulturi în sus
cum sbura
se mânia 15
dup’ un fulguler de aur.
iar më ’ntorc
şi iar më 'nvolb.
Să-mi fil, gazdă, sănătoasă
să-mi trăiesc! 20
să-mi vecuiesci
DIN TRANSILVANIA 257 |
ca vara
ca primă-vara,
ca cea toamnă de bogată
că- bogată *ndestulată, 25
ca şi vița vinului
ca și spicul griului.
Ia-te scoală, gazdă bună
de-ti aprinde-o luminare
de îți eşi pe ușă afară 30
că-ți vin jum colindători
ca mal bun: cugetători |
i Ze
eeh
Colecţianea I. G. BIBICESCU. 17
CÂNTECE BETRÂNESCI
POESIĂ POPULARE DIN TRANSILVANIA ! 261
CÂNTECE BETRÂNESCI
331
FATA BĂRBULESEI D)
[cântat de baba Nora din Vălcele]
Sus pe malul Oltulu:
la casele Barbului,
Barbului boierului
cu ușile
în drumu mare 5
cu ferestrele
1). Tema: »fata rapita de Tureva este cea cân-
tată maï mult în baladele poporului român din toate
țările române. De și foarte puţine din producerile
populare aŭ fost culese penă acum, totuși mat nu e
colecțiune care să nu aibă o baladă pe această temă.
Ast-fel, în colecțiunea larnik-Bârsanu (Dorne şi
strigaturi din Ardeal,1885, editura, Academiei ro-
mâne) găsim Chiruţa.
soră dulce a popei
de la podul Craiovei
Apărătorul e fratele, fata e răpită dar saruncă în
Dunăre.
de cât roabă Turcilor
mat bine hrană pescilor
In varianta culeasă de mine: Fata Barbului sau
262
POESI] POPULARE |
la soare.
Are Barbu-o fată mare
cu codile pe spinare
tot bătute cu parale, 10
cu parale gălbioare,
străluceau ca sf. soare,
De frumoasă ce-mi era,
ochii-i bătea Brăila
sprâncenele Bistriţa. 15
vestea?n lume că mergea
de frumoasa Ilinca,
Şi harnică ce era:
a Bavbulesei, apurător e mama, iar fata s'aruncă in
apă, dieénd
de cât roabă
Turcilor
maï bine
masă pescilor
In cele douë variante din Selagiu — pe care le re-
produc aci — fata se cheamă intr'una Floarea, in-
tr'alta Ileana; iar apărătorul el este tatăl numit Petru
în amândouă. Intr una, fata e dusă n Turcia, iar in
cea laltă, „st ţipă *n Dunăre, dicënd :
de cât noră Turcilor
mai bine hrană pescilor
și bucium răchitelor.
In varianta din Suceava (Moldova), pe care iarăși
o reproduc, copila se numesce Irina și apărătorul ,
ei e tată-seu, Pintea; fata iar scapă, gicend:
de cât roaba Turcilor
DIN TRANSILVANIA 263
dimineața së scula,
pe ochi negri së spăla zo
şi frumos së peptena
botele'n mână lua
botele
ca florile
mânile 25
ca rujile,
cu papucii scârțâind,
cu poalele "o vînt bătând,
cu cerceii străncănind,
ea la apă s& ducea, 30
mal bine lac broaștelor
și mâncare pescilor
soponele fetelor,
In sfirșit, colecţiunea G, Dem, Teodorescu publică
o variantă sub titlul: Ilincuța Sanduluă, Apărătorul
fetei e mamă-sa, Sănduleasa ; fata saruncă în Dunăre,
Qicendu-și :
de cât roabă
Turcilor
și slugă
cadânelor
d'o masă
morunilor
cină
bună
pescilor
si mâncare
racilor,
Pe lângă aceasta, baba Nora, mi-a repetat varianta
de sus: Fata Barbulua, și sub numele de: Fata
Șandrului»
264 POESIL POPULARE
apă "o donite lua,
sin dărat că së uita,
vedea Turcii că venia
şi mame-sei ií grăia :
— Maică, măiculița mea!
Cine focu-a pomenit,
în postu Crăciunului
vëdut macul înflorit?
Maică-sa din grai grăia:
— Draga maichii Ilinca,
nu sunt macii
înfloriți
ci sunt Turci
inveliti
şi vin, maică, dupà- tine,
— Ascunde-m&, maică, bine
că vin Turcii după mine.
— Nu te teme, Lina mea,
că pân'capul sus mi-o sta
eü pe tine nu te-ol da.
Nici vorba nu isprăvia,
maică-sa groapă făcea,
cu busteni pârliți o umplea
iar pe Ilinca o lua
sin pivniţă o'ncuia.
Abia groapa ea umplea,
Turcii in casă nemeria,
maică-sa aşa vorbia:
— Poftiți, agă, de sedeti.
— Noi n'am venit să şedem
noi am venit să petim.
35
40
45
50
55
60
DIN TRANSILVANIA
— Dan voi oan audit,
că Ilinca mi-a murit?
Dacă nu-mi credeţi cuvintul
veniți de vedeţi mormintul,.
După casă ea-l ducea
și mormint-le-ar&ta
— Dă-ne o sapă s'o lopată
so găsim vile ori moartă,
După casă că mergeau
acolo că desgropaă
tot busteni pârliți găsiaă
şi ndărăt că së intorceati.
— Bărbuleasă
Duc aleasa,
unde ai pus pe Ilinca?
Ea din gură-aşa grăia :
— Turcilor
boierilor,
dar voi nu "mi ați audit,
ca Ilinca mi-a murit?
Turcii de loc n'o credea
cismele i le trăgea
cu jar că el le umplea
pe Bărbuleasa o 'ncàlta
şi din gură-așa-i grăia :
— Bărbuleasă,
puică-aleasa,
unde-ai pus pe Ilinca?
— Turcilor,
păgânilor,
dar voi mati mai audiţ,
265
65
70
75
So
85
90
266
POESI] POPULARE
că Ilinca mi-a murit?
Turcii nimic n'asculta :
Lanţu "o foc că mi-l băga,
pe Bărbuleasa o 'ncingea
şi din gură-așa grăia:
— Unde-ai pus pe Ilinca?
— 'Turcilor
păgânilor,
dar voi nu mi-aţi audit
că Ilinca mi-a murit?
Turcii nimic nascultă
pe Bărbuleasa o lua
titele i le crăpa
cu sare le presăra
ca să dea pe Ilinca.
Ea atunci aşa grăia:
— Turcilor,
păgânilor,
lăsaţi-mi viata,
că vë daŭ pe Ilinca.
Ecă chieile colea
deschideţi pivniţa,
Cacolo e Ilinca.
Turcii chieile luaă,
pivniţa o deschidea
pe Ilinca o găsiaui,
cot la cot că mi-o legaă,
în căruţă o puneaü
şi înapoi că porniaù.
Când la o apă ajungea,
Ilinca-aşa eräm,
95
105
115
DIN TRANSILVANIA 267
— Turcilor, I
păgânilor, 125
slobodiţi-mi mânele,
s&-mi rădic cosiţele,
că d'un an şi jumătate
mi-s cosiţele pe spate.
Mânele-i le slobodia, 130
ea la apă së uita,
şi din gură-aşa vorbea :
— De cât roabă
Turcilor
mai bine masă 135
pescilor.
Şi în apă ea săria,
acolo mi së îneca.
Turcii mâhniți rămânea.
332
FLOAREA
(Variantă, culeasă, de d. Ion Lazăr
în Selagiii)
Sus, la codru 'n Husastu
are Petrea un făgădăui.
Dar” are so fată mare,
a căreia nume-i Floare.
l-a mers vestea de frumoasă, e
până ’n ţara cea turcească.
POESII POPULARE
Când Joi diuă să făcea,
Floarea păru'şi pieptena
şi frumos şi-l d'impletea.
Faţă d'albă când ştergea 10
pe fereastră căuta,
pe fereastră ce vedea,
de ļa inimă ofta
şi din gură cuvânta:
— Nu sciù maică, draga mea ! 15
Ori că spinii-or inflorit
ori-că Turcii or pornit
şi la noi vin la petit?!
Vino maică şi m'ascunde
în grădină 20
la stupină
să nu cad la Turci pe mână?
Turcii ?n casă că-mi intrară,
cum întrară si "'ntrebară,
că n'a esit Paren afară, ` 25
de-a, esit, go chieme eară!
Dară Petrea suspina
şi din gură cuvânta:
— Turcilor, voinicilor!
Pare-mi bine Cap venit, 30
dar” n'am fată de mărit
că Florica mi-a murit.
De nu credeţi vorba mea
veniți, vedeți cruciţa
şi de nu-mi credeți cuvântul, 35
veniți së viarät mormântul !
Însă Turcii nu credea
DIN TRANSILVANIA
së puneati si căuta,
şi pe Floarea mi-o găsea.
în grădină
la stupină,
Le-a cadut la Turci pe mână.
Floarea din graiü cuvânta :
— Tăicuţă, de mě vet da,
ardă focul crijma ta
ba chiar şi pe dumnea-ta !
Iară Petre-a: r&spunde :
— Eu fiică nu te voii da
până capu'" sus mi-a sta!
Dar Turci: oameni de câne,
nu s& prea roagă de nime,
pe loc paloşe scotea,
capul Petre-i reteza.
Eară Floarea, când vedea
mal tare s&nspăimânta,
către maică-sa. dicea:
— Maicuţă, de më vei da,
Ardă-ţi focul crijma ta, —
ba chiar şi pe dumnea-ta !
Ear’ măicuţa-l respundea :
— Eu, fiicuţă, nu te-oiii da,
până capu'n sus mi-a sta !
Dar Turcii oameni de câne,
nu să prea roagă de nime,
pe loc paloşe scotea
şi capul îl reteza !
Eară Floarea când vedea
şi mat ren s&nspăimânta
269
40
45
50
55
60
65
270
POESI] POPULARE
şi din gură cuvénta :
— Deslegáti, Turci, mâna mea,
- së pot face semn cu ea,
toți vecinii së mi-1 scot,
şi părinţii s&-mi îngrop.
Turcii *ndat'aü deslegat,
vecinii gan adunat,
părinţii stan îngropat.
Apo. Turcii purcedea
„către ţara lor pleca
dară ei, cându-mi sosea
la mijlocul codrului,
la fântâna corbului,
Floarea din graiü cuvânta :
— Deslegați, Turci, mânile,
mi së desfac brânile,
şi să-mi spal eù hainele,
că le-a stropit sângele,
sângele părinților
sub paloșul Turcilor!
Dar Turcii n'o deslega,
ci mai repede-o ducea
ne lăsând-o s'odihnească
până'n ţara cea turcească,
70
75
80
85
go
DIN TRANSILVANIA
333
ILEANA PETRI
[culeasă de d, Vasile Vajda în Nadeșul
român (Selagiu) și publicata in
Tribuna]
Sus, în codru lui Jancău,
face-'şi Petrea făgădău, 5%)
cu ferestrile spre soare,
cu ușile cătră mare :
acolo'i o şedătoare,
din nouă fete fecioare,
şi Petrea are o fata,
pe nume-o chiamă Ileană.
Ileana pe cap se la
pe fereastră se uita
şi vědu Turci. venind
tot sclipind ca păunii
şi sărind ca fluturii,
— Taica men şi dragul mei,
ardă focul cârcima ta,
tot am dis: më vei mânca.
— Nu te teme, fătul men)
până stă sus capul met,
că pe tine te-oi ascunde
tot în viguri de giolgiuri
şi "n valuri de postavuri.
Când vorba el "şi-a gătat,
Turcii "o casă aü intrat :
— Bună diua socru nost!
271
20
272 POESII POPULARE
— Sănătoşi, voi b&utori!
— Nu suntem noi b&utori
că suntem drept pețitori.
— Eŭ nam fată de mărit,
Cam avut și mi-a murit.
Şi de nu-mi credeți cuvântul
veniți së v'arët mormântul;
de nu-nil credeți nici așa
veniţi së v'ar&t crucea.
Turcii din casă pleca
pe cărare se luan:
Sa "ntàlnit c'un mos bătrân.
— Bună diua, moș bătrân.
— Sănttoși voi tinerei !
unde-aţi fost, măi voinicei ?
Noi la Ileana Petri
am gândit că vom găsi,
dar Ileana a murit,
Nu credeţi vol tinerei ;
inturnati-vë 'napoi,
pe Ileana veţi afla
dar’ la mesuţă prândind
şi de vol bine ridând.
EI în casă aü intrat
pe Ileana o-aü aflat,
dar’ la mă&suță prândind
şi de ei bine ridénd.
Capul Petrii "l-au tăiat,
pe Ileana o-aŭ luat,
şi pe drum că aŭ plecat,
tot pe drumul Dunării
25
30
35
40
45
50
55
DIN TRANSILVANIA
cu puicuţa galiții.
Dar” ea grei s'a blăstămat
şi on Dunăre s'a tipat :
de cât noră Turcilor,
mai bine hrană pescilor
şi bucium răchitilor.
334
IRINA PINTEI
culeasă de d, N, Vasiliu la Crucea
Broșteni(Suceava)și publicată în Sege-
toarea No, 2 din Aprile 1892
Sus la virful muntelui
cântă puiul cucului.
Da acolo cine şade ?
Irina și cu Pintea.
Irina s'a culcat,
dimineaţa s'a sculat,
pe ochi negri s'a spălat
curte noauă a măturat,
cu lacrămt a împroşcat
şi gunoiul Pa dus
unde joacă tinerii
şi sfătuiesc bătrânii ;
și inapoi a venit
şi în curte c'o intrat
şi din grei când a oftat
curtea s'a cutremurat.
Colecţianea L G. BIBICESCU.
18
273
60
10
15
274 POESI POPULARE
— Draga tatei Irinucă,
dimineaţa te-ai sculat,
pe ochi negri te-ai spălat
curte noauă ai măturat 20
şi gunoiul Pai dus `
unde joacă tinerii
şi sfătuiesc bătrânii,
şi înapoi când ai venit
şi din gură când ai oftat 25
curtea s'a cutremurat.
— Da eŭ cum nu yoi ofta
că grei tun a ploaie vine.
— Draga tatei Irinucă,
acela nu-i tun de ploaiă, 30
ci acela-i tun de Turci,
vin la tine së te iee;
da eŭ pe tine nu te-oi da
Dën ce capu sus mi-a sta,
Nici cuvintul no sfirşit 35
i cânii de Turci aŭ sosit,
Irinuca s'a 'ndosit,
Ei în casă at intrat,
— Bună diua, moş bătrin !
— Hai la masă să prândim! 40
— Not wain venit së pràndim
noi am venit să petim.
— Dar la cine së petiti ?
că Irina mi-a murit.
— Nu-i, moşule, de credut. 45
— Haide dară la mormint;
mormîntul voi arăta
DIN TRANSILVANIA
Cam ingropat-o pe ea,
la fântână mătăsină,
unde-ı iarba cea bătrâna.
Ei pe cai a'ncălecat
şi de fuga ati apucat
şi ?napoi că s'aü uitat
şi din gură aü cuvintat,
— Nu sciü soarele-a lucit
ori Irina s'a ivit,
Ei napoi că io 'nturnat
pe Irina añ aflat
şi pe cat a'ncălecat
şi de fugă a apucat.
Irina din gură-a cuvintat:
Turcilor, păgânilor !
Ia lăsaţi-m€ înapoi
că acasă am uitat
cusutura în fereastă,
punga cu galbeni pe masa
Şapoi ea a cuvintat:
— De cât roabă Turcilor
ma! bine lac broaștelor
şi mâncare pescilor
soponele fetelor.
50
55
60
65
Do
POESII POPULARE
335
TODEREL
(scris de Reveca Scurtu din Vălcele,
după spusa mamei sale)
Da-le-le-le
'Toderele!
'Tinerel te-ai insurat,
frumoasă nevastă-al luat.
De frumoasă ce era
vestea n țară că mergea,
la mare bir te punea.
Vinduși vii
vinduşi moşii
şi de bir
nu te plàtisi
vinduşi
sate
si olate,
plătişi
birul jumătate.
El din gură-aşa grăia :
— Nevastă, nevasta mea,
este un tirg la Chichiesci
tu mâne să te gătesci
C'acolo-aii mândrele pret:
să-ți iei papuci
de la haiduci,
şi cercei
de ghiocei;
DIN TRANSILVANIA
să-ţi ier lie
dintr'o mie
şi briü lat
de Țarigrad.
Ea frumos mi së gătia 30
şi la tirg că së pornia
cun Turc bătrân së *ntàlnia,
— Da-le-le-le
Toderele,
ce ceri tu pe murgul teü ? 35
— Nu mi-e murgul de vindare `
dar mi-e mândra de dat tare,
— Ce ceri tu pe mândra ta ?
— Nu cer mult pe mândra mea,
de cinci ori 40
So cumpanesci:
de cinci or:
cu gâlbiori;
de cinci or:
cu albişori 45
şi „cinci funn
de bani mărunți.
Mândra din gura-i grăia :
— Da-le-le-le
Toderele, so
nu më da la Turc bătrân,
ci më dă la unu tînăr,
Së ducea
cât së ducea
cun Turc tin&r së *ntàlnia, 55
— Da-le-le-le
278 POESI] POPULARE
Toderele,
ce ceri tu pe murgul teù ?
— Nu mi-e murgul de vindare
da mi-e mândra de dat tare,
— Ce ceri tu pe mândra ta?
— Nu cer mult pe mândra mea,
de cinci on
So cumpanesci :
de cinci on
cu gălbiori;
de cinci or
cu albișon
Si cinci funți
de banı mărunt.
Turcul mândra o lua,
së ducea
cât së ducea
şi din gură îi dicea :
— Da-le-le, mândruța mea,
ei pe tine te am luat
şi nici nu te-am întrebat :
cine esci ?
de unde eso?
— Eù is fata banului,
din fundu Ardealului,
— Si eü-s feciorul banului,
din fundu Ardealului.
—Da-le-le, mândruța mea,
tu esci, dragă, soru-mea,
Atunci napoi se ?ntorcea
lui 'Toder nevasta-i da
60
65
70
75
80
85
DIN TRANSILVANIA
şi din gură ” dicea :
— Tine pe soru-mea bine
că banı së gasesc la mine
sfantichi
cu chivàra
si galbeni
cu ferdela.
cere
336
Varianta
scrisă de d, Florian Chioreanu, după
spusa feciorului Petru Moldovanu din
Craifalăul de câmpia lângă Ormeniș.
Strigă Turcu la fereastră:
— Nevastă, dalbă nevastă,
at cu mine pe lumea dalbă,
că de lucru nu Cot da,
fár’ la bani ai număra
sPn postavuri te-ol purta,
Ea din gură cuvinta:
— Turcule
nebunule,
bătrân esci
nebun esci
de la mine
te gândesci,
că am un prunc mititel
şi un bărbat tinerel,
279
90
15
280 POESII POPULARE
ce şi-ar sci face cu el?
Strigă Turcu-a doaua oară:
— Nevastă dalbă nevastă
ţipă cofele pe apă,
ai cu mine pe lumea albă. 20
Cofe *n mână şi-o luat
şi cu Turcu o plecat,
pénë la calea jumătate,
EI c'acolo o hodinit
pui de don o rătăcit 25
p&n” la ei acasă o vint
ş'audind barbatu săi
tot cântând şi fluerând
şi din mână legănând,
şi din gură-aşa dicând : 30
— Culcă, culcă şi te abuă 55)
pân& mâne ?n dalbă diuă
că ţie tata ţi-a face
legănel
de păltinel 35
cu fuştei
d'alunei 56)
ţie tata ți Pa pune
în prăguțu tindii ;
când vintu c'o trăgăna 40
tu atunci te-i legăna ;
paserile-or piscui,
tu atunci îi adormi.
Ea'n casă că s'a băgat:
— Vecine, 45
dragă vecine,
de Har veni nevasta
DIN TRANSILVANIA
vai, ce-ai face cu dinsa ?
— Vai! de-ar veni s&raca,
să-l stimpere d'irima,
la prunc pp să-l dea.
Ea în casă co intrat,
pe leagăn că s'o plecat,
gp la copil i-o dat.
El din gură-o cuvintat:
— D'adi e Lon și mâne-i Marţi
Joi ü tirgu la Galați ; °
mână boi
şi mână oi,
numai eù n'am ce mâna,
mi-0i mâna nevasta ;
o găta-o ca pe-o doamnă
şi-oi lega-o ca pe-o roabă.
Luă tirgu d'a lungu
şi șetrele d'a rindu.
Câţi oameni că îl vedea,
că pe el il întreba :
— De vindut ţi-e nevasta ?
— De vindut mi-e, dëü, aceasta.
— Vai! ce ceri pe dinsa ?
— VE cer o sută de-argint,
că nu mi-ar fi de vindut,
dar o vind de necăjit.
Prinse bani a număra
şi nevasta-a lăcrăma,
la Dumnezeü së ruga
ca banii să nu-l ajungă
si la ăla să oo vindă.
282 ` POESII POPULARE
Şi banii nui S'ajung
si la ăla wo a vindut,
Vine unul mititel,
găndesci că-i tras prin inel.
— De vindut îţi e nevasta ?
— De vindut mi-, dă, aceasta
şi cer o sută de-argint
că nu mi-ar fi de vindut,
dar o vind de necăjit;
Prinse bani a număra
şi nevasta a lăcrăma;
lui Dumnezeu së ruga
ca banii să-i s'ajungă
şi la cela ca s'o vindă,
Şi banii i sau ajuns
si la el co a vindut.
El de mână oa luat
şi in crâşmă so băgat
şi din gură o cuvintat:
— De trei dilen crâşmă bem,
şi tot nu ne întrebăm :
care din ce viță sîntem ?
Ea din gură-o cuvintat :
— Vai, io-s fata banului
din tara Harzanului.
El din gură-o cuvintat:
şi io-s fecioru banului,
din ţara Harzanului
— la-ţi, șogore, 57) nevasta
şi bani pe lângă dinsa.
80
85
go
95
IOO
105
DIN TRANSILVANIA
337
Alta varianta
(culeasă la Biia de d. Toma Simu, în-
văţător, și publicată in Gazeta Tran-
silvanie:)
La poartă la Țarigrad,
tin&r voinic sa ?nsurat,
tin&ră fata luat.
Au trăit doau&-trel dile
Sa ?nceput a o mustra
da şi el şi mamă-sa,
Ea din gură-aşa- grăia:
— Bărbate, nu më mustra,
nici tu, nic. mama ta,
Mâne-i tirg la Baia mare
şi mio face de vindare
şi frumos io mio găta
cu haine de la maica :
tot hainiţe de angliă
din umeri pen ?n călcâie.
Nici vorba n'a isprăvit
şi la tirg a nemerit.
— Alele, fecior de Sich,
de ce-ai scos nevasta ?n tirg ?
or. al scos-o de vindare,
sai doară de fală mare ?
— Nam scos'o de fală mare
că am scos-o de vindare,
că mi-e legat capu'n dare.
283
IO
I5
20
284
1) Novac şi Gruia lui Novac suni asemenea cântați în-
trun mare număr de balade în toate ţările românescă,
Reproduc mai jos pe lângă varianta cântată de baba Nora
încă trei variante tot d'ale Românilor de dincolo. Aceste din
urmă aŭ fost publicate deja în giare politice de peste munţi `
acolo însă sunt ca aproape perdute, de vreme ce acei care ar
voi să le cerceteze nu sciii unde, nici când să le caute.
POESII POPULARE
— Spune-mi prețul cât 7] cei
— Numai trei sute de lei.
— Spune-mi capul banilor ?
— "Trei sute de bani mărunți,
Apoi suie-ţi-o ?n càrut,
El din grai aşa grăia: 30
— Nevăstuţă, draga mea,
că bani pentru tine-am dat,
dară nu te-am întrebat
că tu de ce viţă esci?
— 1o-s de viţa Banului 35
din tara Ardealului.
El din grai aşa gràia :
— Nevăstuță, draga mea,
mai na bani pe cât ţi-am dat
du-te napoi la bărbat. 40
338
GRUIA LUi NOVAC 4)
(Cântat de baba Nora din Vălcele)
Pe supt cele mărunțele,
tinses două corturele,
tot cu funii de mătasă
împletite'n câte şase,
DIN TRANSILVANIA
tot ca pe mână de groase;
cu teruse de argint,
cum n'am vëdut de când sint,
Dar în corturi cine-mi șede ?
Şede Novac şi cu Gruia,
Gruia la tirg s& ducea,
Nici-un ban la el n'avea,
Dr trei pungi
de gălbiori
şi trei pungi
de albișori
şi trel pungi
de lei bătuți
şi trei pungi
de lej mărunți.
Nimica nu-şi tirguia
fără lucă -sabia.
Dacă acasă sosia,
el din gură-așa vorbia :
— Luciă, săbioara mea,
adi pe tine bani am dat
şi încă nu te-am cercat ;
dar eŭ adi nu m'ol lăsa
până ce nu te-oi cerca,
Novac, taică-seit, dicea :
— Grio, Gruio, dragul taichii,
îngăduie pân Joi
că să face un resboi
Som merge noi amândoi,
Gruia lui îi r&spundea:
— Omul, dacă *mbetrânesce
10
15
20
25
30
35
286
POESI POPULARE
şi din minte së smintesce;
vorbesce
copilăresce,
Novac iarăși îi grăia :
— Gruio, Gruio, dragul taichii, 40
cine ascultă părinții,
trage cuvintul cu dinții, .
Gruia că së mânia
şi pe cal încăleca
şi mergea, 45
mere mergea
până în sat
în Țarigrad
şi la crâşmă se băga
şi vin cerea o oca 50
cerea una, cerea douë
cerea patru deci şi nouă
si Turcii mi-l ocolia
de trei ori il ocolia,
nici unu nu cuteza 55
de el a s'apropia.
Dar un hot de Turc bătrin
el din gură-aşa vorbia:
— Daţi sfoară la mâna mea ;
pe mine de mo tăia, Go
veacul mi Pam vecuit,
copii mi-am căsătorit,
Şi cot la cot îl lega,
la*mp&ratul mi-l ducea
şi*mpăratu că-l dicea: 65
— Gruio, Gruio lui Novac,
DIN TRANSILVANIA
câți Turci d'art mei mi-al taiat?
El din gură-așa grăia:
— Amar de dilele mele,
că lanţurile le-am rupt,
„dar mătasa n'am putut
C'aia-mi taie mânile.
Inălţate impărate,
mal tu peri pe trupul tëü,
câți Turci ţi-am tăiat en
şi d'o vrea
şi D-zeu,
ţi-o: tăia
şi capul tëù.
Impărat së supăra
sin temniţă-l arunca,
Taïcă-seŭ când a audit
a trimis un corb...
pe d'asupra temniţei.
Gruia corbului vorbia :
—Corbule, pasere sură,
nu-mi pripi tu moartea mea.
Corbul ast-fel respundea :
— Nu-ţi pripesc ei moartea ta ;
dar ma trimis taică-teti go
së věd când ţi-e moartea ta.
El din gură respundea :
— Du-te tu din sat în sat,
păn'la raich men Novac,
spune-i : Jol în prânzu mare 95
e Gruia de judecare,
mult acas d'o zăbovi
cu gura n'oi mai vorbi,
POESI] POPULARE
Taică-sei nemeria
când pe Gruia-l judeca
si din gură-așa vorbia :
— 'Turcilor,
haiducilor,
daţi-mi mie rob pe bani
să-l învăţ la carte
së vë ierte de păcate,
Turcii atunci respundea `
— Călugăraş, haine sure,
dacă-ți maï trebuie dile
mergi acas la mânăstire.
Novac iară se'ntorcea,
de trei ori că mi-l cerea,
de trei ori mi-l cumpănia
de trei on
cu gălbiori
de trei ori
cu lei bătuți
de trei ori
cu banı mărunți
şi lui Gruia îi vorbia :
— Gruio, Gruio, dragul taichii,
bine ei ție ţi-am spus,
că cine n'ascultă părinții
trage cuvintul cu dinţii,
Sabia in mână-l da
şi din gură-aşa-i vorbia :
Tu së baţi marginele,
că ei oi bate mijloacele.
Aua Turci că tăia
Fam s,
IOO
105
110
115
120
DIN TRANSILVANIA
Dunărea'n trei locuri infunda
la împăratul să ducea
şi din gură aşa-i vorbia :
— Inălțate
împărate,
ei bine ţie ți-am$ spus
că mai peri pe trupul tei
câți Turci ţi-am tăiat ei
şi d'o vrea şi D-deu
ți-oi taia și capul tëü.
Impăratu-aşa vorbia :
— Gruio, Gruio lu Novac,
dă-mi suflet cu lingura
să-ți daŭ bani cu banița.
Gruia atunci respundea
— Când pe tin-te-oi omori
îmi iati bani cât oi voi.
339
GRUIA LUI NOVAC
(culeasă de d. Antoniu Băliban la Ce-
halul român (Selagiit) și publicată în
Gazeta Tronsilvanie:)
Colo în dealul de Feleac
da sta Gruia supărat
cu clopul 58) pe ochi lăsat.
Da Novac din graiă prăia :
— Ce star, Gruie, supărat,
cu clopul pe ochi lăsat?
Colecţianea L G, BIBICESCU 19
290
POESI POPULARE
da vremea ţi-e de "'nsurat,
ori ţi-e dor de Ţiligrad? 59)
Da Gruia din eran grăia :
— Nu mi-e vremea de ’nsurat
ca şi fetele më bat !)
ci mi-e dor de Țiligrad!
Da Novac din eran grăia :
— Lasă-te de vitejiă
prinde-te de-agonisiă.
Da Gruia din graiu grăia:
— Da la plug cu cine-oi merge?
Iar Novac îi r&spundea :
— Cu Rosanda, sora-ta,
că scie boii mâna!
— Da biciul din ce loi face?
— Din a soru-ti cosiţă
împletită 'n șeapte vite
de când a fost copiliţă !
Da el ca la plug mergea
ş'apoi dete a brăzda
da Turcii şi-aci-l căta
atunci Gruia-așa grăia :
— Tu, Rosandă, sora mea!
Opresce boi. së stea
că vin Turci păgânii
şi pe nol ne vor găsi.
Dar atunci Turcii veniaii,
cătră Gruia-aşa grăiau :
— N'ai vëdut pe-aici pe Gruia?
35
1). A se vedea mai jos alte balade care esplică vorbele „că și fetele
mă bati.
x
10
15
| 20
25
30
x
x
DIN TRANSILVANIA
Iară Gruia le dicea :
— Tocma acum pe-aici trecea.
Dice atunci unul din ei, `
dintre cei mai bătrânei:
— Staţi, Turcilor, nu grăbiţi,
că cu Gruia băsădiți ! 6)
Da atunci Turcii grăiaŭ :
— Dalele, puii de Novac!
Cum vrea, moartea së ţi-o fac,
ori cu puşca împușca-te-om
ori cu sabia tăia-te-om?
ort cu sulița 'npunge-te-om ?
— D'apoi faceți, cum veţi vrea
că pe mână vi-i lumea.
Da staţi și më așteptați
să bag mâna "o buzunar,
să scot pană, călămar,
să “i scriti maichii o hârtiă
că să scie-a mea perire!
Bagă mâna "mn buzunar,
da nu scoase călămar
ci o sabiă-ascuţită
şi la vârf ca otrăvită,
și-a tăiat cum a putut,-
Turcii grămăd'au cădut.
Lasă unu-nevàtëmat
së ducă vestea la "mpărat,
să scie ce s'a *ntâmplat.
Da Gruia așa graia :
— Tu, Rosandă, sora mea,
trage boii afar’ din breazdă
|
291
55
Go
65
292 POESII POPULARE
Cam arat şi am sëmënat
şi s'a copt și-am secerat!
Şi acasă că mergea,,
tată-sti îl întreba ; 70
— Da aratai Gruia-al meü ?
— Am arat şi-am sămenat
şi s'a copt şi-am secerat.
Dalele, tată-al mei
la 'Ţiligrad më duc eŭ. 75
Da Novac îi grăia:
— Du acolo de tei duce
ie-te seamă, Gruia, bine,
că TŢiligradu-i incuiat |
şi de Turci încunjurat, 80
tu acolo de te duce
în mijlocu oraşului,
în cornul piaţului
la birtu "mperatului,
nu bea vinul cu dejea, 85
ci] bea vinul cu felea,
cum îl bea toată lumea,
că te-a prinde beţia
şi Turcii tot te-or tăia;
şi-apoi griji că vinu-I bun, 90
crâșmărița-i de Român
pivniţa e r&coroasă
crâşmărița e frumoasă !
El dac? acolo mergea,
da din graiü aşa-i grăia: 95
` — Crâşmăriță, draga mea,
adă-mi o bute de vin,
DIN TRANSILVANIA 293 |
că-ţi daŭ un galben deplin.
Crâșmărița îi da vin
și tot mereü îi. da së bea; 100
dară banı nu vrea să-i dea,
că nu bea vin, cum se bea,
cu cupa si cu felea,
cum îl bea toată lumea,
ci turna în el cu dejea ros
si hàtia 61) dejea de toartă
şi-o r&sturna toată-odată;
nu mânca nici cum se mâncă
cı tăia pita peste lată
şi-o 'mbuca toată odată, 110
doispredece ung de carne
erai: puțin la mâncare,
Da Gruia din graiü grăia:
— crâşmăriță, draga mea
fată esci, nevastă eșci? 115
Cràsmàrita îl grăia :
— Nici îs fată, nici nevastă,
ci-s o floare de pe mare,
mulți voinici bag în prinsoare.
Da Gruia din graiă grăia : 120
— Floare, Floare de pe mare !
lubi-nPaș cu tine, Floare,
nu m'aș teme de prinsoare!
Da crâşmăriţa ce gândia:
cisme roșii încălța, 125
poale albe sufulca
şi la *mperat alerga.
Impëératu cât o vedea,
a
204 POESL POPULARE
o, Doamne! bine-i părea
şi cătra ea aşa grăia :
— Crâșmăriţă, draga mea,
adusu-mi-a1 bani de dat,
ori vinul ti-s'a ciuntat DÉI ?
— O °nàltate imperate!
nici ţi-am adus bani de dat,
nici vinul mi-s'a ciuntat
că la crâşmă, la birtul tëù,
nu sciù ce-a dat Dumnedeiă,
că de asear’ din scăpătat
greii un sală 93) mi-a picat
că nou& buti am deșertat,
nici un griţar nu mi-a dat,
şi încă tot mai cerea
şi cerea tot ca së bea,
da bani nu voia să-mi dea.
Da 'mperatu-aşa grăia:
— Crâșmăriţă, draga mea!
Spune-mi tu făptura sa,
— O °nàltate împerate!
că nu-i mare la făptură
da-i făcut spre beutură,
nu bea vinul cum se bea
cu cupa şi cu felea,
cum îl bea toată lumea,
ci-l bea vinul cu dejea,
şi hăţia dejea de toartă,
şi-l răstoarnă tot odată;
apoi de trei pălmi în frunte,
megis 5%) nu vorbesce multe.
130
135
140
145
150
155
DIN TRANSILVANIA
Da fața obrazului
ca şi spuma laptelui
şi se uita pe sub gene
că şi Măria ta te-ai teme ;
are mustăţi ca de rac
şi le noadă după cap,
face blonciuri 65) ca pumnul,
că ţi-e groază de dânsul;
d'apot încă ochii lui
ca și douë mure coapte,
care-s coapte la r&coare,
de nu le ajunge soare,
Impăratu-aşa- grăia:
— Crâşmăriţă, draga mea !
Da du-te tu cătră casă,
şi-i mai deşartă şease,
da nu cere nici o graiță, 66)
dä’i vin cât a putea bea,
da de bani nu te'ngrijea;
da nici de vin nu cerca
că de-a trece, troiü mal da,
Dă”i din vin de nout ani,
ca bea şi s'a îmbăta
şi s'a duce in mă-sa 67),
Da, rogu-te, cu Dumnedei,
să nu’! spui unde sed ei,
că qla de s'a mbëta,
tot de mine a'ntreba,
Crâşmărița-acasă mergea
şii da vin, cât putea bea;
da nu bea Gruia, cum se bea,
295
160
165
170
175
180
185
190
POESII POPULARE
cu cupa şi cu felea,
cum îl bea toată lumea;
ci el îl bea cu dejea,
şi hăţia dejea de toartă
şi-l resturna tot odată.
Prinde Gruia-a se'mbeta,
iară Turcii a] lega
tot cu aţă de mătasă
Ca şi piciorul de groasă
de trecea până la oasă.
Şi pe Gruia că”l punea
tot în fere
pănă?n şele,
tot în lanţ
pänä’n grumazi.
Da el numai se clătia,
- toate ferele pocnia.
Pe Gruia dacà’l prindea,
da la *mpărat îl ducea,
imptratu că”] vedea,
o, Doamne! bine’i părea :
— Da-le-le, pui de Novac
de când tu te-ai apucat
, de tref ori țara-ai prădat
de nimica nai lăsat;
spune Gruia adevărat
câţi voinici tu ai ţăiat d
— O"*nàltate împărate!
Nam călămar, carte albi
la tine së sciù da seamă !
Da'mpăratul iar grăia :
195
200
205
210
215
„220
DIN TRANSILVANIA 297
— Spune Gruiă-adevărat,
câți voinici tu ai tăiat?
— O, Doamne, Măria ta,
plăcutu-mi-a a-i tăia 225
sn Dunăre-a’í arunca,
Care era mai cărunt,
cum mergea'n Dunăre-afund ;
da care fu num'asa,
cum ıl mâna Dunărea ! 230
Da'mpăratul ü grăia :
— Da, mëi Gruiă, fetul men)
io pe tin °te-ot insura
da Vineri dimineața,
şi Ge va fi nevastă 235
irmuʻa goronului
din fața pământului
şi vulturii, nănașii
şi corbii, petitorit
şi cioarele, nunele. 240
Da Gruia din grai grăia :
— Feritu-m'a Dumnedei,
că n'am făcut nici un reă.
Da pe Gruia că'l ducea
la castronul mării, 245
la roșteiul temniţii
şi pe Gruia ol punea
cât un gros 8š) cu fata n jos.
Gruia un corb audia
tot răcnind şi croncănind. 250
Da Gruia din grai grăia :
— Da-le-le, mei put de corb!
208
POESII POPULARE
io ge mir ce croncănesci,
ori sângele met il pândesci ?
Da corbul din grai grăia :
— Ferească-m& Dumnedeii
së nu beaü sângele tëù
că pe mine ma mânat
Gruia, tată-tăti Novac,
ca st văd de rindul tău
si ma mânat mamă-ta,
ca sét véd viaţa ta,
— Da-le-le, măi, pui de corb,
adă'mi călămar şi pană
şi-o leacă 89) de carte albă,
la tata së sciù da samă!
Corbu ?n aripe bătea
şi *ntr'un boldut 70) se băga,
călimar, carte-apuca'
şi la Gruia le ducea
să scrie o Cărticică
lui Novac să o trimită.
Corbul in aripi bătea
și la Novac o ducea
colo "n dealul de Feleac
la curţile lui Novac.
Când corbu-acolo sosia,
da Novac atunci prândia.
Da corbul din grai grăia :
— Lasă prânzul la focul
şi cuțitul la dracul,
că pe Gruia lor însura
Vineri di, dimineaţa !
255
260
265
270
275
280
DIN TRANSILVANIA 299
Da Novac se găta
în mănăstire se băga, 285
într'o mănăstire mare
cu tot felul de tipare
şi tot taleri își punea
și la *mperat së ducea.
Imperatul că-l] vedea 290
da din grai așa”! grăia:
— Da tu, cuc călugăresc
cu barba de per oiesc!
cum de tu ai cutezat
în Ţiligrad de-ai intrat? 295
cà Tiligradu-i incuiat
şi de Turcr incunjurat !
Da Novac din grai grăia :
— O, 'nàltate împerate
că io pânt'acea am venit 300
că aşa am audit
c'aveţi un rob de perit.
Da mie de mi-l vei da, -
tot taleri pe el got da
da taleri de ce: mărunți, 305
numai së meargă mai mulţi !
Da *mpăratu-aşa dicea:
— Tu, cucă călugărească,
că ăla nu ţi-Paş da
toată lumea de mi-ai da. 310
Nwmi trebe taleri mărunți
că şi-ai mei îmi par prea mulți,
c'ala-i Gruia lui Novac
de trei ori tara-a prădat i
Sé
EEGEN
POESIĂ POPULARE
şi nimica n'a lăsat ! 315
Da Novac atunci grăia ;
— Inălţate împ&rate,
lasa-mă së’) spovedesc
së nu moară nespovedit
ca şi cel mai prapădit! 320
Pe Novac il lasa;
cinci sute straji pe el tipa
pe Gruia ncă p'atâtea.
Novac la Gruia mergea,
când da cu picioru ”n poarta, 325
sbura câte-o panta toată,
pune mâna pe roștei,
da asa îl scutura,
toată temniţa crepa
şi din grai aşa grăia: 330
— Da tu, Gruia, f&tul men,
mascultași cuvântul met;
da na, palo-ul la tine
şi bate tu marginile,
că bate-o! ep mijloacele, 335
că tu-a1 picat în schâbiă 11),
că esci mâncat de robiă!
Pe unde Gruia mergea,
așa Turcii jos pica
cum pică toamna frunda 340
când o ajunge bruma.
Da pe unde Novac mergea
aşa Turci jos pica
cum pică vara iarba
când o atingi cu coasa. 345
ae ataca fe ace lau e Et E
DIN TRANSILVANIA
Şi-apoi venind cătră casă
întru o pădure deasă
v&d o dalbă de cătană
ce horăia și chiuia ;
de cântecele iui
pica frunda codrului.
Da Gruia din grai gràia :
— Da tu, dalbă 7°) de tătană
de unde vii, de unde ești,
ce horesci și chiuiesci ?
că de glasul gurei tale
da stă apa?n loc pe vale?
Cătana din grai grăia :
— Feri-te din calea mea,
că numa-o palmă ţi-o! da
de nu sciti când te-i scula
şi numa-odată te-oi lovi
şi nu sciù când rei trezi !
Atunci Gruia în loc sta
în loc sta si aștepta
şi frumos îl intreba :
— Da tu dalbă de cătana
spune'mi din ce vită esci ?
— Io-s alcrâșmăriţii,
al Todorii din Tiligrad
din mijlocu-orașului,
din cornul piatului,
că tot spunea maica mea
că cu Novac trăia bine
şi-atunci mia avut pe mine!
301
350
355
360
365
370
375
| 302 POESI POPULARE
340
DORUL LUI GRUIA
cules în Sredișiea mică de d, învă-
țător Vasile Jianul și publicat în
Tribuna
Colo sus la scăpătat
este-un cort mare rotat,
împăturat e in patru,
cu postav roșu tivit,
pe din Puntru aurit, e
Dară sub cort ce era ?
Era-o masă mititică
de nouă con de lungă,
de cinci palme lată?n dungă.
Dar la masă cin’ şedea 2_ dës
vr'o opt-deci de nepoţei `
şi Novac sta printre et;
tot vin beaă şi tot mâncat,
voe bună își făceail,
Numai Gruia lu Novac 15
e ca naiba 'mpelitat,
nu bea, nice nu mânca,
ear” Novac îl întreba `
— Gruio ! Gruio ! fătul mei,
foarte r&u-i năravul tău:
nici nu beai, nici nu mănânci, 20
voe bună tu nu'ti faci.
Dar’ Gruia asa-I dicea :
— Audi tu, taico, bătrâne,
DIN TRANSILVANIA ` 303 |
cum oi bea şi oi mânca,
când věd pe virstnicii mei 25
au copii, de "ţi-e drag de e,
Insoara-mă ! taico, "'nsoară !
mi-ati dat perii ?n barbiric
cum stă bine la voinic,
şi věd barba'mi strică faţa .30
şi trei fire de mustete
cari *mi-aü dat în căruntețe,
că de nu m’ai insura
moi duce de moi iuți
şi pe tin' te-oi prăpădi; 35
curtea noastra-oi părăsi
pe mama oi văduvi,
Vai! că răi, taico, va fi!
— Când Novac il audia
tare reu se mânia ; 40
palma în sbicit o prefacea
peste față îl lovia
la pământ îl cobora,
sângele îl prididia.
Sângele pica ?nchiegat 45
cu măsele-amestecat,
aşa de mere 1-a dat.
Apoi el "i-a cuvântat :
— Nu escu taichi de "nsurat,
că fetiţele te bat, 50
nice un rësboiü n'ai spart,
ear pân! taica s'a însurat,
septe r&sboaie am spart,
Buzduganul mi-/l-am ssirlit,
304
POESII POPULARE
buzdugan de nouă pante
toată panta nouă măji
încă peste nout vài.
Unde buzduganul s'a *mplântat,
acolo nouă ani am săpat,
pân' ce buzduganu-am aflat,
atunci pe màicuta ta-am luat,
— Şi pe tin” te-oi însura,
când c'o fată te'i lupta,
Co fată sălbatecă
din mijlocul Dnistrului.
Unde Dnistrul se cotesce
fata acolo trâiesce,
sub o tufă de răchită,
tot-d'auna-l adormită,
Aşa-l fata de frumoasă,
frumoasă e bas ca noaptea
si e groasnica ca moartea ;
buzele ca clisele
urechile ca leucile
măselele ca piuele
mânile ca bârnele.
Când cu ea tu te-"1 lupta
atunci taica te-o ’nsura.
Când Gruia așa-audia,
scoase un murg înșelat,
înșelat şi *npedobat,
cum mai bun de alergat.
Cătră fată se pornia;
când la fată ajungea
adormită o găsia,
55
Go
65
70
75
80
85
DIN TRANSILVANIA 305
dar’ Gruia o pomenea ;
fata’n sus se ridica
pe Gruia ?n braţe lua;
de trei ori îl învirtia
şi în sus îl arunca. 90
Trei dile pe sus el sta,
ear’ când el jos că cădea,
tre. dile nu se pomenia,
săptămâna se "mplinia
pănă când se pomenia, 95
Tot o fugă el fugia,
sta în loc şi se gândia.
Când acas” el ajungea,
Novac din departe-l cunoscea
şi din grai aşa dicea : 100
— Fata foarte ţi-a plăcut
de-așa mult a: zăbovit.
— Las la dracu astă fată
Ca vrut së mânce-a mea viaţă,
Cât o: fi si-ol mai trăi, 105
de ’nsurat n'oi mai vorbi.
Când Novac aşa-audia,
foc la inimă-"i cădea,
— Gruio ! Gruio! fiul mei,
sedi acasă, te-odihnesce, IIO
bea si te veselesce
oaspeţii H gostesce;
căci când taica va pleca
îndată cap va tăia,
— Apoi Novac se gătia 115
către fată el pleca,
Colecţianea L G, BIBICESCE, ` 20
306
POESI] POPULARE
când la fată ajungea
adormită o afla;
ear Novac descăleca,
Co potcoavă in cap îi da
ast-fel apoi-?i cuvinta :
— Scoală fată fi durmit
că nu-i vremea de durmit
ci e vremea de lovit.
Hai cu neica, cu bătrânul,
nu-"ți prinde mintea cu copilul.
Fata-n sus se ridica
Novac în braţe-o lua ;
de trei ori o învirtia
cu crescetul n jos îi da,
junghietura i-o frângea `
capu'm suliță lua
acasă cu el pleca.
Când acasă ajungea
şi pe masă îl punea,
când Gruia îl vedea
friguri de moarte-l prindea
341
INSURATUL LUI GRUIA
variantă bănăţană, culeasă de d, N. D,
Constantinovici și publicată în
Luminătorul
Strigă, Doamne, cine strigă ?
Strigă Gruia lut Novac :
— Eù sint, taică, de *nsurat
120
125
130
135
DIN TRANSILVANIA
c'o fată m'a sărutat
şi mio spus că-s de "'nsurat.
— Nu esci taichi de 'nsurat
că, deü, fetele te bat
fetele
cu furcile
babele
cu drugile
neveste
cu prislițe,
. — Ba sint, taică, de ’nsurat
că o fată-am sărutat
şi m'o spus că is de 'nsurat.
Bătrânul Novac săria
şi lui din grai ii grăia :
— Be te duci, taichi, la munte
tot la lacul cel de lapte
că e zina
Magdalina
are O fată ca și tine.
El la munte că pleca,
când la munte ajungea
adormită mi-o afla
el se dă şi-o săruta;
„dar zina se pomenia
numai o palmă că-i da.
Pleca Gruia lulăind
la măsele tot stringând
şi la dinţi tot numerând.
El acasă că-mi venia
dară taică-so °l vedea
307
10
20
25
30
308 POESI POPULARE
şi lui din graiü îl dicea: 35
— Nu ţi-am spus, tăichiță, spus
nu esci taichi de *nsurat
că şi fete mică te bat.
Eù më duc betrân Novac
să vedi taichii ce-ol să fac: 40
ţi-o aduc eŭ înpăivănată
cum mai mândru *nproponată
cu paivane de argint
cum nu mal sint pe pământ
şi n'am vëdut de când sint. 45
Novacul bătrân pleca;
când la munte ajungea,
adormită mi-o afla.
El se da şi-o înpăivana
şi pre drum că mi-o lua 50
şi acasă-o aducea;
dar lui Grui'a așa-i plăcea
inimioar'a lui sălta.
Dară Novac ce făcea,
el se da şi cununa; 55
ospët mare iar făcea
joc afară iar scotea.
Naşul din graiü îi grăia:
O! tu zino, fina mea,
r&mașul ce-am remășit 60
e, det, vremea de 'mplinit.
Dara zina ce făcea?
Rochia o îmbrăca
şi aripa și-o punea
şi s'apuca d'a juca, 65.
DIN TRANSILVANIA 309
Tot juca și së *nàlta
şi lui Gruia așa-l grăia :
— Rămâi, Gruio, sănătos
ca un trandafir frumos,
Dar Gruia aşa-i grăia: 70
O ! Zină, nevasta mea!
— Au te 'nalţi, aü te cobori
aü ce fac cu-al tëü fecior ?
—Eu më inalt, nu mt cobor;
dar tu cu al mei fecior 75
să te duci la munte ?nalt
și acolo să-i faci lui pat:
când vintul va abura
el atunci go legăna
roaua noaptea va cădea 8o
siaia-I va f lui ita,
Un cuvânt l-ai mai rëspuns
mai departe ea s'a dus
la vinătarea cerului
la marginea pămîntului, 85
—— a a
342
GRUIA A LUL NOVAC
(variantă bänățanä culeasă în părțile
Bisericei albe de d, Nicolae D. Constan-
tinovici și publicată în Luminătorul).
In tara Hațegului
la biertu împeratului,
unde-şi beaii ciobanii banii
şi-arghelarii "et màncaü caii,
310
POESH POPULARE
Gruia bea cu fetele:
una vinu-i îndulcesce,
alta patu i-l chitesce,
şi cu-a treia së iubesce.
Dară mamă-sa audia
cătră biert ea se pornia ;
Când la biert ajungea
și lui Gruia așia-i gràia :
— O, tu Gruio, fiul mei,
pentru bunul Dumnedeü
părăsesce bierturile,
bierturile, fetele;
că-ți dai, den, şi hainele,
şi te du, maichi, la târg,
tot Ja tirg, mëi, la Arad
şi-ţi cumpără boi de-arat
Vinde calul pre doi boi
şi armele pre alti doi,
că acasă mai ai doi;
eşi la plug cu şase boi.
Dară Gruia ce făcea 2
El la tirg că îmi pornia
vindea calul pre doi boi
şi armele pre alți doi
şi acasă el venia
catre mamă-sa grăia :
—O! muchiţă, muica mea
d'ortac pe cine mi-i da ?
— Pre Roxandra, sora ta,
— Dan sbiciti din ce mi-i da a
— Din păr de la sora-ta
10
15
20
25
30
35
DIN TRANSILVANIA
Care chica ?n septe vite
de când fu ea copiliță.
Dară Gruia ce făcea?
Për din capu ei rupea
și sbiciul şi-l înpletea
boişorii și-i prindea,
şi s'apuca da ara,
Ara de P'ameadi pân” seara.
Ear Roxandra câte-o dată
së ducea aducă apă
şi lor. mândre culegea
sin cunună le făcea
ai la Gruia le ducea
şi lut din graiă îi grăia:
— Frate, frățişorul met,
când va fi ospățul tăi,
eŭ cu toate te-oi chiti.
Dar Gruia de bucurat
se lua și-o săruta
şi së lăuda co juca,
lar Roxandra mai odată
să duse s'aducă apă;
capu înapoi întorcea
un nourel că-mi vedea
şi lui Gruia așa-i grăia :
— Frate, fraţiorul men,
că se *ntoarce norul geren?
— Nu e nour ce privesci
ci sunt Turcii cer păgâni,
cari sciù suge pe Români.
Vin se taie el din mine.
311
40
45
50
55
60
65
312 POESII POPULARE
El nici vorba nu sfirșia
iacă şi Turci-ajungea.
Ei: „bun lucru* că îi da 70
el frumos le multámea
— Bună giua, më plugar
— Mulțămesc, méi boeri.
— Mat vëdut pre aici călare
Gruia lui Novac cel mare ? 75
— Ba eŭ poate Dam vëdut
dar nici nu Pam cunoscut,
Cai trecut cu capu 'n sus
ca şi vintul el s'a dus,
în țara Hațegului 30
la biertu *mperatului,
unde-și beaŭ ciobanii banii
şi-arghelarii "et mâncat caii
Gruia bea cu fetele.
Una vinu-i îndulcesce, 85
alta patu i-l chitescce
şi cu-a treia se iubesce
şi de Turci nici nu doresce,
Dară Turcii ce făcea
cătră biert ef se pornea, go
Dar un Turc, ostaş vestit `
către Turci așa-a eräm:
— Turcilor nebunilor,
staţi pe loc, voi m'alergati,
că de Gruia voi nu daţi; 95
dacă vreți să-l căpătați:
iac’ acesta-i! şi-l legati!
că nu le-am făcut vrun bine.
DIN TRANSILVANIA
că-l anul de când nu Pam vădut
şi de loc Pam cunoscut,
de când cu el m'am luptat
ţara când o am prădat,
Dan Turcii ce făcea ?
O! pe Gruia "'ncongiura
şi frumos că mi-l lega,
Dar un Turc, smeü blăstămat,
cătră Gruia asa-aü strigat :
— Cum vrei moartea së ţi-o fac:
în săbii să te tăiăm
cu buzdugan së te omorim ?
Dară Gruia așa gràia :
— Faceţi cu mine ce-ţi vrea
ci iertati-më a scria,
së scriü la mulchiţa carte
ca să scie din departe
că are de se maştepte,
so trimit p'ast flueraş de vânt
p'astă față de pământ;
së bag mâna 'n buzunar
së scot peană, călămar ;
së bag mâna "o pălăriă
së scot frundă de hârtiă,
Dară Turcii ce făcea ?
Mâna stângă-i deslega.
Şi lui Gruia îl plăcea
că stângaci dânsul era.
Nu bagă mâna în pălăriă,
së scoată frunda de hârtiă;
nu bagă mâna în buzunar
313
100
105
IIO
115
120
125
314 POESIĂ POPULARE
sé scoată peană, călămar;
ci scoase o spadă-ascuţită
la tăiuş cam ascuțită
şi-ati tăiat cum aü putut
pe Turci grămadă i-ai făcut.
Dar pe care naŭ tăiat
numai fuga laù scăpat ;
numai pre-unu Pa iertat
ca se ducă vestea în sat,
Unul fuga i-ai scăpat
şi pre mulți i-a spintecat.
Dar bătrânul Novac audia,
iute calu ?ncăleca
şi pre drum ca îmi pleca
aulind și chiulind.
Când acolo ajungea
de pre cal descăleca
cătră Gruia aşa grăia :
— O! tu Gruio, fiul mei,
pentru bunul Dumn&deii,
bate taichii marginile
că eü bat mijloacele.
Cât-i din sfinţit de soare
până în răsărit de soare
nici-un Turc nu era “n picioare,
— Soro, sorioara mea,
trage boii acu-afară,
că nu-i diva, ci e seară
së plecăm acasă iară;
Cam arat sam semănat
că am copt şi am secerat,
130
135
140
145
150
155
DIN TRANSILVANIA 315
Apoi boii îi mâna 160
cătră muma re'ntorna.
Dar Turcii zăceaii ca snopii
pe la gât cu brâne roșii.
e e
343
Variantă
[culeasă de d, N, Vasiliu în comuna
Crucea Broșteni (jud, Suceava) si pu-
blicată în Șegetoarea No,2 din Apri-
lie 1899],
Frundă verde lemn uscat !
Sub un pom frumos rotat,
şede Gruia cu Novac,
şi din gură sfătuia :
— 'Taică, tăiculiță, 5
hai de-mi dă murguţul teii
închingat si ?ntârniţat,
së mă duc la 'Ţărigrad
şi cu Turcii së më bat.
Ear la capul dealului, 10
la crucea medeanului,
la crâșma *mpăratului,
trei voinici că mi-ati sosit:
trei voinici ardelenesci
cu caii brașovenesci 15
cu puscile tătărăsci
şi cu pistoale turcesci.
316
POESI] POPULARE
In trei dile din trei nopti
că-mi lua vadra de torti.
Da Anita crâșmăriţa
poale albe suflecând
cisme roșii incăltând
şi la'mperat alergând
împăratul întrebând :
Fa, Aniţă, crâșmăriță,
de ce-mi vii asa ?nfocată
şi la ochi înspăimântată ?
vinul poate Pai gătit?
orl-altă poznă ai pățit?
— Nici vinul nu Pam gătit,
şi nici o poznă n'am păţit :
trel voinici că mi-a sosit,
trei voinici ardelenesci
cu caii braşovenesci
cu puştile tătărăsci
cu pistoale unguresc!
şi cu ciubote turcesci;
în tre. dile şi în trei nopti,
că-mi lua vadra de torți.
— Fă, Anita, crâşmărița
spune-mi părul cailor
şi stamba voinicilor.
— Da voinicul cel mai mare,
cu për galben pe spinare;
iară celui mijlocii,
bate barba briile
şi părul călcâile.
Da voinicul cel mal mare,
20
25
DIN TRANSILVANIA
mustățile i-s ca la rac,
şi le înoadă după cap,
face nodu cât pumnu
de te 'ngrozes i de dinsu
şi s& uită pe sub gene,
singur d-ta te-ai teme.
— Spune părul cailor.
— Unu-i negru ca corbu
unu-i porumb ca cucu
unu roşu ca focu,
cănd încaleci pe dinsu
fugi iute ca fulgeru.
— Fa, Ann, crâșmăriță,
îs trei fii a lui Novac
de trei ori tara prădat,
pe-unde merg d'acele fac ;
dă-le vin cât or vrea,
da de bani nu mai căta,
-— m —
344
PINTEA
cântat la Vălcele de baba Nora
Şi prin codru cine-mi trece ?
Trece Pintea fluerând,
cu nevasta suspinând.
El din gură așa grăia :
— Cântă-mi nevastă ceva,
317
5o
55
Do
65
318
POESIĂ POPULARE
— Că eŭ, Pinteo, d'oi cânta,
codrii că mi-o- răsuna
munții sor cutremura,
văi adânci sor turbura,
frunda din codru-o pica,
mulți voinici m'or blestema
că le arde soarele
puscele pistoalele
si le cad oțelele.
Nici vorba nu isprăvia ;
hoţi nainte le sosia :
— Ho! ho! Pinteo, ha, ha! ha!
că d'aicea n'ai scăpa,
până vamă nu vei da,
— Dar eŭ vamă ce v'aş da ?
— Să-ţi dai, Pinteo, nevasta,
— Eŭ nevasta nu mi-oi da,
că mi-a dat-o soacră-mea,
să-mi spele chicuța mea,
EI din gură-i respundea :
— Diaic, Pinteo, mai pleca *
penă vamă nu ne-i da.
— Dar ei ce vamă v’aş da?
— Să-ţi dai, Pinteo, murgul tăi.
— Ba eù murgul nu vi-l dai,
că mi l'a dat socru-meii
s&-mi poarte trupşoru-meti.
Ei din gură-i respundea :
— Dar d'aici nu vei scăpa,
pent vamă nu ne-i da.
— Dar eù vamă ce vaș da ?
20
25
35
H
DIN TRANSILVANIA 319
— Să-ţi dai, Pinteo, sabia
— En sabia nu mi-oi da
că mi-a dat-o socru-meii
să-mi păzească capul mei, 40
` D'al în luptă së luptăm
în săbii să ne tăiem.
Ei la luptă să lua
şi Pintea din grai grăia:
— Nevastă, nevasta mea, 45
tu, nevastă, cu cin” ţii?
— Eu, ţin, Pinteo, cu cei mulți.
Nici vorba nu isprăvia,
Pintea tot claie-i punea,
la ea apoi së 'ntorcea 50
şi aşa o întreba:
— Tu, nevastă, cu cin ţii?
— Eu ţin, Pinteo, tot cu tine,
că esci t nër şi voinic.
Nici vorba nu isprăvia, 55
Pintea capu că-i lua,
pe murgul că'ncăleca
şi la soacră-sa-l ducea.
— Dar tu, Pinteo, ce-mi aduci?
— O căpăţină de varză, Go
Cam gândit că-mi dai nevastă,
şi mi-ai dat o c.... aleasă.
, Tema acestei balade este asemenea” mult cântată ;
së găsesc variante pretutindeni și chiar publicate mai
în fie-care colecţiune câte una.
Reproduce mat jos două : una din Selagiü și alta
din Basarabia.
POESII POPULARE
345
STOIAN ŞI VIDRA
culeasă de d, Vasile Vajda în Nadeșul
român (Selagii) și publicată în
Gazeta Transilvaniei
Merge Stoian cu Vidra
la ospăț la soacră-sa,
şi din graiti așa grăia :
— Bei tu, Vidră, doamna mea,
iam” trage-mi o horicea 5
pe struna cea subţirea,
numai së’mi placă de ea,
— Hei, Stoiene, domnut mare,
eù de-oi prinde-a trăgăna,
frunzele vor tremura, 10
vulturii sor aduna,
stelele toate-or eşi
mândra lună s'a ivi
'Turcilor vitejilor,
vătavii tâlharilor, 15
căci aceștia-or audi,
la noi iute Cor veni,
pe tine te-or împuşca
şi pe mine m'or lua.
— Wavea frică, doamna mea, 20
trage-mi tu o horicea,
nici mare, nici mititea,
numai să-mi placă de ea,
Ea a prins a trăgăna:
DIN TRANSILVANIA
321
flori la flori së aduna,
toată frunda tremura,
vulturii se aduna ;
toate stelele-aŭ eşit,
mândra lună s'a ivit
Turcilor vitejilor,
vatavii tâlharilor.
Căci acesti aŭ audit
cu de grabă-ași venit
— Hei, Stoiene, domnut mare
dă-ne nouă pe Vidra-re,
— Eu pe Vidra nu voii da
până capul sus *mi-a sta;
când pe Vidra am luat
verde pe cruce-am jurat!
— Hei, Stoiene, domn domnuţ,
dă-ne dară cel murgut!
` — Eù murguţul nu "Log da
până capul sus "mi-a sta;
când pe el că "l-am luat
la luceferi bani am dat,
verde 'n coamă n-am jurat
` Së nu-l daŭ înstrăinat.
La luptă sai apucat
şi Stoian aşa-a strigat:
— Sai, tu Vidră, şi-mi ajută!
— Ajuta-fi-ar Dumnedei,
care a fi, së fie-al met.
Stoian eară a strigat:
— Turcilor vitejilor,
vătavii tâlharilor
Colecțianea L G. DIBICESCU,
25
30
35
40
45
5o
55
322 . POESI POPULARE
lăsaţi-m& vo pe mine
s&mi bag mâna "o minteutš 73)
së scot dalbă hârtiuţă,
să-mi cetesc păcatele,
s& nu mai fac altele.
Turci ?ndată ?'1-aü lăsat,
Stoian mâna "şi-a băgat
şi în loc de hârtiuță
a scos mândră sabiuţă ;
capul Vidrei "l-a tăiat
şi de acolo s'a luat,
tot negru de supărat,
şi la soacră-a alergat. .
—Bună diua, soacră mare!
— Sănătos, ginere, tare!
unde-ai lăsat pe Vidra-re?
— Eù pe Vidra oam lăsat
colo "o capătul de sat,
secerând holdiţe coapte
legând snopi până in noapte, `
secerând holdite multe
face snopi şi face cruci,
së fie pe plac la Turci,
Go
65
Do
75
DIN TRANSILVANIA
346
STOIAN ŞI VIDRUŞCA
(Variantă din Basarabia, culeasă de d.
G. B. Madana și copiată din colecțiu-
nea sa înedită).
— Vidrușcă din Țarigrad
fată de vizir bogat,
că eü de când te-am luat
tu cântec nu mi-ai cântat.
la cântă-mi un cântecel
cu cuvinte bărbătesci
şi cu glasuri muieresci.
la seama s&-l potrivesci,
— Ba, Stoiene, oo mai vra:
eù ţie când ţi-oi cânta,
«văile or răsuna,
hoţii că s'or destepta,
după noi că gor lua,
Stoian că së mânia,
Vidrii o palmă-i ştergea
și Vidra së mânia
Sa cânta că începea.
Când ea prinde a cânta,
văile că r&suna,
hoţii că să deștepta,
Păunaşu mi audia
şi din gură că dicea ;
— Ian auzi-o Vidra mea,
care-am logodit cu ea
323
Io
15
29
324 POESI POPULARE
aü ajuns?o jalea mea.
Şi armele-și încingea,
la şleah, măre, că esia,
cu dinșii că sentâlnea
si din gură, că dicea:
— Oh! Stoiene Procovic,
căpitan. peste voinici,
ce te plimbi tu pe aici?
Pe-aică îș locuri cu vamă,
şi mai rari voinici se află.
Dă pe Vidra din cocie
de doresci să-ți Dä dile
ori haidem şi ne-om lupta
şi care a dovedi
acela bărbat i-a fi.
— Eu pe Vidra nu ţi-ot da,
că am luat-o cu luna `
şi st i-o duc malcă-sa.
Şi la luptă së lua
intr-o Joi dimineaţa
întra di de vară
de dimineață pân” seară.
Când soarele-i in de sară,
pe Stoian că mi-l oboară.
Stoian din gură dicea :
'— Vidruşcă, soţia mea,
pune mâna?n cel poclit,
este-un cuțit mistuit,
de la mă-ta juruit,
că më vedi în ce bal sint,
Vidra din gură-i dicea :
25
30
35
45
So
55
DIN TRANSILVANIA
— Ba, Stoiene, n'oi mai vrea,
că cine a dovedi,
acela bărbat mi-a fi,
Stoian când o audia
lui lacrimele că-i mergea,
şi la Dumnezeu gândea,
cu inima la pământ,
cu gândula Domnu-sfânt,
D-zeu îi ajuta
şi în unghii mi-l lua
în păment că mi-l turna
cu colb mi-l acaperia ;
sângele mi-l podidia,
„şi de tot mi-l ucidea,
și în bricică să suia
la căsăchie mergea
şi din eur asa dicea:
— Vidruşcă, soția mea,
la prestol tu te-ai jurat
cu mine te-ai cunubat
ce-ţi trebuia alt bărbat?
Ci ian scobori din code
şi poftim la căsăchie
şi titele îi tăia
pe tablă mi le punea
la maică-sa së ducea
şi din gură îl dicea :
— Soacră, soacră,
poamă acră,
mi-ai dat fiica să tin casă
ea a fost o C.. . aleasă,
325
Go
65
70
75
80
85
326
POESII POPULARE
— O! Stoiene Procovici,
căpitan peste voinici,
hai së bem și să mâncăm
nic: de pomană să-i dăm !
MANEA
(cântat de baba Nora din Vălcele)
Pe câmpul de la Săcele,
peste dealuri şi vălcele
vine-un car mare 'ncărcat ,
numai suie şi coboară
că sarcina nu-i ușoară,
Lângă car cine-mi şedea ?
cine totul priveghia
şi peste tot să uita ?
Este Manea "ncălecat
cu patru cai de furat.
— Dar nu-s caii de furat,
că mulţi bani am numtrat
pe masa vătafului
de la uşa grajdului ;
doi chiezași buni că mi-am pus
pe stâlpşorii ăi de sus.
Nici vorba mo isprăvia ;
păgubașul nemeria
So dată că mi-l prindea,
90
IO
DIN TRANSILVANIA 327
cot la cot că mi-l lega, 20
în temniţă îl băga,
în temnita a de peatră
unde n'a fost nici o dată.
Ani de zile c'a sedut
maică-sa nu l’a sciut ; 25
iar când ea a audit
iute-acolo a fugit
şi din gură i-a vorbit:
— Dragul mei, ce-ai stricat,
de aicea te-ai băgat ? 30
El mume-sei respundea :
— Maică, măiculița mea,
am fost june de'nsurat,
nici mustata nu mi-a dat,
acum barba-mi bate genuchii 35
şi mustața umerii
Maică, măiculiţa mea,
fă o roată pen'acasă,
încalecă murg viteaz
şi te du la Domnul Vodă 40
și-i spune din eur Aan :
Cam fost june de'nsurat,
nici mustața nu mi-a dat,
acum barba-mi bate genuchii
şi mustaţa umerii. 45
Maică-sa că alerga,
murg viteaz încăleca
şi la Vodă s& ducea
şi din gură îi zicea :
— Dale-le, Domnule Vodă ! so
328
POESH POPULARE
sloboade-mi pe Manea afară,
c’a fost june de'nsurat,
nici mustața nu i-a dat
şacum barba-i bate genuchii
şi mustața umerii,
Vodă ast-fel respundeă ;
— Pe Manea l’om însura,
nevastă noi că i-om da :
sapă lată,
ferecată ;
de nànasi,
doi ţigănaşi.
Ea la Manea s& ducea
si din gură-aşa'i vorbia :
— Manea,Manea, dragul maichii,
pe tine te-or însura
şi nevastă că ţi-or da
sapă lată,
ferecată ;
de nănaşi,
doi ţigănași.
Manea că së mânia
So dată sé învârtia,
temnița'n trel o crăpa
şi la Vodă së ducea
şi din gură-așa-i vorbia :
— Dale-le, Domnule Vodă,
dă-mi un cal de alergat
și o murgă
să-l ajungă.
— Nam eù cal de alergat
55
Go
65
70
75
80
DIN TRANSILVANIA
329
şi nici murgă
së te-ajungă :
murga-i gata de fătat
şi-i păcat de alergat.
348
MÂRZA VOINICUL
(Variantă culeasă de d. Vasile Jianu,
la Sredistea mică și publicată în
Tribune?
Strigă, Doamne, cine strigă
strigă Mârza din temnita ;
aşa strigă de cu jale
când soarele nu-i r&sare,
apa în rîuri nu merge
nică în mări nu se clătare.
Nime ’n lume maudia
fără numai maică-sa.
Ea la el că s& ducea:
— Dar ce strigi tu-așa cu jale ?
când soarele nu răsare,
apa în riuri nu mere
nici pe mări nu se clătare.
lar Mârza din grai grăia :
— Dar cum, maică, woi striga
că de când eă sint născut
tot în temniță am crescut
tot în temniţă închis
85
10
r5
330 POESI POPULARE
de trei-deci-și-doi de ani,
tot la ceasuri numărând
şi la pită așteptând.
Mârza din grai mai eräia,
cătră maica lui dicea :
— Du-te tu la domnii mari,
eï sudu 4) s&'mi-l sudească,
ori pe min’? më prăpădească;
că mie mi-s'a urit
tot în temniță sedénd
şi la ceasuri num&rând,
tot la pită așteptând,
Maică-sa că se ducea ;
când la domni ea ajungea,
ea din grai aşa grăia:
— Bună diua, domni boieri,
pe min’ Mârza ma trimis,
voi sudu să i-l sudiţi,
ori pe el să-l prăpădiți.
Domnii așa îi diceaü :
— Noi sudu nu i-l sudim,
nici pe el nu-l prăpădim,
până nu 'l-om însura.
Dar’ ce fată "om pen?
Inima gorunului
din faţa pământului
de nouă sufi 15) de lungă,
pentru trupul lui s'a ajungă,
— Dar la nunta lui ce-a fi?
Un acaŭ 15) de rachie,
de rachie marmazie
20
25
30
35
„40
45
DIN TRANSILVANIA 331
şi un acau de vin roş 50
vin d'al roșu din L.ugoș.
Maică-sa apoi se ducea,
când la Mârza ajungea,
ea din grai așa dicea :
— Eù la domnii mari am fost 55
şi sudul nu "ţi-l sudesc,
nice nu te prăpadesc
pâna nu te-or insura.
Dar’ ce fata or pen?
Feniţă în patru dungi: 60
inima gorunului
din fața pământulu,
de nout soft de lunga,
pentru trupul (ep s'ajungă.
La nunta ta a f 65
un acaŭ de rachie
de rachie marmazie,
şun acàü de vin d'al ros
vin d'al roșu din Lugoș,
Mârza din grai îi grăia : 70
— Esc betrână şi nu scil
că acaul de rachie
alea's, maică, lacrimile;
când pe min” m'or spânzura
tu din ochi le vei vărsa ; 75
dar acăul de vin roşu
ala-i, maică, sângele.
Când pe min” mor spânzura,
din inima sânge-a pica.
Dar’ Mârza tot mal grăia, So
POESI} POPULARE
EE
cătră maica lui dees:
— Du-te, măiculiță-acasă
şi te bagă "o grajdul meti
şcoate murgul de ”nselat,
de ’ngelat şi *ncurelat,
cu ciucurei de argint
cum n'a mai fost pe pământ.
Murgu afară eşia,
când la temniţă-ajungea
asa tare rincheza,
temnita ”n patru crăpa..
„Mârza afară eşia
şi pe murgu ?ncăleca,
la domnii mari se ducea,
Când el la domni ajungea,
din grai aşa le dicea :
— Domnilor! Păgânilor !
rămâneţi cu sănătate,
de mine voi n'aveţi parte,
că la mână ep vam fost,
de mine vrednici oan fost.
— TPJ“
349
COCOANA LUISTEFAN VODĂ
Doamne ! In tirg la Bucuresci
în cele case domnesci
îmi rid și s& veselesc
voia bună-și împlinesc.
85
90
95
100
DIN TRANSILVANIA
Cocoana lui Ştefan-Vodă
nici nu bea
nici nu mânca
nici voiă bună-și făcea,
a pus tăcere şi tăcea.
Taică-s&ă la ea mergea
şi. din gură-așa-i grăia :
— Dar tu, Drajno, draga taichii,
nici nu bei, nici nu mănânci,
nici voie bună nu-ţi faci,
al pus tăcere şi taci,
Da-le, Drajno, draga taichii,
spune-mi mie cin ţi-e drag ?
că eŭ aici Pol aduce
şi de i-ot face ceva,
së nu mor în domniă
së mor în mare urgia.
Pe ea din fire-o scotea
Si ea taică-săii spunea `
— Mie mi-e drag Ghiţă Aprodul,
Nici vorba nu isprăvia
trei dărăbani se gătia
şi după el că pornia.
În mijloc la Bucuresci,
în cele crâșme domnesci,
când pe ușă se băga
el îșlicul desbrăca
şi pe masă il trântea
şi din gură-așa gräja : `
— Hai, Ancu:o, hai în flori
së stringem la gălbiori
333
10
ts |
20
25
30
35
334 BOES POPULARE
së ținem la finisori.
Nici vorba mo isprăvia,
pe Ghiţă-Aprodu-l lega
cu o sfoară de mătasă
împletită”n câte şasă
şi la Vodă că-l ducea.
Când pe poartă s& băga
covoare verdi ï-aşternia;
el mintent îngenuchia
şi pe el îl întreba:
— Ișlicul care-i la tine,
par'că fuse şi la mine?
— Poate, Doamne, o fi fost:
mi l'a dat cocoana ta
ca së më iubesc cu ea.
— Cismele care-s la tine,
par'că fuse şi la mine ?
— Poate, Doamne, o fi fost:
mi le-a dat cocoana ta
ca st mă iubesc cu ea.
Domnul că s& supăra
şi îndată poruncia,
gâtu jos a i-l tăia.
Ghiţă din gură-i dicea `
— Ingăduie puţintel,
să blestem pe maica mea
de ce m'a făcut așa:
supțirel și nalt
së fiù la cucoane drag,
Nici vorba no isprăvia,
capu jos că i-l tăia,
40
45
50
55
69
65
DIN TRANSILVANIA 335
Drajna din gură grăia :
— Eù, taică, te-oi blestema
së nu mori în domniă,
së mori în mare urgiă. 70
Ea vorba nu isprăvia
scaun şi streang își lua
sus în case să suia
şi minteni së spânzura.
ee
350
GHEORGHILAŞ 4)
Frunză verde arțăraş!
Căpitane Gheorghilaş,
ce te tot plimbi prin oraș?
Că oraşu-i drăgălaş
şi oamenii-s păgubași 5
Si pe tine de te or afla,
te-or prinde si te-or lega
şi'n temniţă te-or băga,
în temnița a de piatră
unde n'ai fost nici o-dată 10
ție, Gheorghe, ţi-o sta rëü
ție la un voinic, den
Face Gheorghilaş ce face
1). A se vedea »Gheorghilaș« din colecțiunea d-lui
G. Dem, Teodorescu, o variantă frumoasă şi com-
pletă, care este, ca să dic așa, prototipul tutor va-
riantelor aceste! balade ` aceea conţine chiar actul de
nascere al acestei balade.
336 POESÚ POPULARE |
dă pe ici, dă pe colea
şi pleacă. din stână ?n stână 15
să guste, brânza de-i bună,
dă pe ici, dă pe colea,
la mos Radu nemeria
şi din goră aşa-i grăia :
— Moş Radule, barbă sură 20
ai pe cine va la stână
ca să fiă de pricină ?
El din gură așa-i grăia:
— Da-le-le, măi Gheorghilaș,
mult eşti tînër şi gingaş, 25
pot să dic, pe legea mea
d'oi avea pe cine-va,
de cât un biet mânător,
dimineaţa s'a sculat,
pe ochi negri sa spălat, .30
puț.ntel a imbucat
şi lui rëü i-s'a aplecat
şintre burduși s'a culcat,
Face Gheorghilaş ce face,
dă pe ici, dă pe colea, 35
dă burdușii a-număra
peste Macovei că-mi da
şi din gură aşa-i grăia :
— Vai de tine, Macovei,
cin” te-a scos în ochii men? ` 40
Păcatele mele multe,
dilele tale sfârşite ;
că sch frate, ori nu sc,
când "mt dal cu flinta "o ceafă
DIN TRANSILVANIA 337
de beam apă sângerată 45
cu măsele-amestecată ?
Macovei aşa-i grăia :
— Da-le-le, mëi Gheorghilaş,
mult ești tînăr și gingaș,
la inimă om vrășmaş ; so
ia'mi calul si oile
şi "mt lungesce dilele
să&'mi mărit copilele
că-i păcat, s&racele !
Gheorghilaș nu se “nvoia, 55
sabia din toc scotea,
pe nalt cer o ascuţia,
mâna dreaptă i-o lua
cu trei coaste-alăturea,
— o s —-
351
SALOMIA
(augit in Vëlcele)
Supt coastă la Roşia
începe Gul a 'nghieţa ;
dar nu "nghiatà de răcoare
ci *nghiatàá de supărare
că së 'nsoară un crai mare. 5
Dar mi-şi ia, pe cine-și ia?
Dar mi-şi ia pe soru-sa
pe soru-sa Salomia.
— Vino, soro, Salomiă,
Colecţiunea L G, BIBICESCU, 22
338 POESI! POPULARE
së plecăm la cununiă. 10
— Atunci, frate, më vol duce
când tu, frate, că mi-ai face:
pod d'aramă
peste vamă,
pod d'argint 15
peste pământ.
— Aide, soro Salomiă,
së piimbăm la cununiă,
că câte mi-ai poruncit
toate ti le-am isprăvit. 20
— Atunci, frate, më vol duce
când tu, frate, mi-al aduce:
sfânta lună
nună bună ;
sfântul soare 25
nănaș mare
şi stelele
fetele ;
luceaferii,
feciorii. 30
— Vino, soro Salomiă,
să plimbăm la cununiă,
că câte mi-ai poruncit
toate ti le-am isprăvit.
La cununiă pleca 35
biserica tremura
luminele së stingea,
Ear fiul Mariel
din fundul bisericei
së pripi de le grăi: 40
DIN TRANSILVANIA
— Ce cutezi, popo, a face
së cunun: o sor Sun frate?
Nu-ţi e, popo, păcat
că dom fraţi a: cununat?
352
IOSIF
(variantă iar din Vălcele)
La poartă la Țarigrad,
zace Iosif răsturnat
pe nouă scânduri de brad
şi cu gându la ’nsurat,
şi din grai aşa vorhia:
— Prea iubită maica mea!
Dă-mi mie pe soru-mea.
— Fugi losife,
mare câne
mare câne
şi păgâne,
că soru-ta nu-i de tine.
Iosif dacă-a auzit
la inimă s'a mâhnit
şi afară mi-a eşit
şi pe cal a "ncălecat
nouă tëri el mi-a umblat
ca soru-sa n'a aflat
nici în față
nici in dos
nici la port `
339
20
340
POESI] POPULARE
aşa frumos
și 'ndarát el a sosit
şi din gură-a vorbit:
— Prea iubită maica mea !
că nouă tëri am umblat, 25
ca soru-mea n'am aflat,
nici la Gu
nici în dos
nici in port
aşa frumos. 30
Maică-sa din grai vorbia:
— Scoală, fiică, și te 'mbracă
din umeri până ?n călcâie
tot în haine de angliă
së mergeţi la cununiă, 35
Când la biseric? aù plecat,
biserica s'a *ntunecat,
icoanele aü lăcrămat.
Numa: maica Precista
din tundu altarului 40
ea din grai asa vorbia:
— Asta ce poate së fiă
de vin frați la cununiă ?
353
Alta varianta (tot din Vălcele)
Foaie verde olavie !
— Maică, dă-mi pe sora mie.
— Dragul maichii, o fi păcat,
că soru-ta nu-i de măritat.
DIN TRANSILVANIA
Du-te, du-te, dragul maichii
ş'ocolesce şapte sate
So cetate
si Braşovul jumătate
— Maică, măiculița mea,
ocolit-am şapte sate,
So cetate
şi Braşovul jumătate
şi ca sora n'am găsit
nici în faţă, nici în dos,
nici la port aşa frumos.
Foie verde olaviă,
merg doï fraţi la cununiă ;
când în biserică intră
luminele dând së sting
şi maica Precista plânge
tot cu lacrime de sânge.
354-
TATAL ŞI MAMA
(audit la Vălcele)
Foicică alămâie,
da-mi-te-ar D-deü mie
së te pun în pălăriă,
să më duc la Orăştiă,
ca să invët bine a scrie.
Scriam două-trei rînduri,
şi m'apuca nisce gânduri ;
pusei pana jos pe masă,
341
15
20
342 POESI] POPULARE |
începu a umbla prin casă,
apoi jos iar nvasedai to
la Dumnedeü më rugai:
— Lină-mi, Doamne, gândurile
së-ml isprăvesc rindurile,
Când alea le isprăvia
hotu de diecel pornia; 15
el venea la fereastră,
vmbra îl intra în casă.
De frumos ce era
toatà casa lumina.
El din gură aşa grăia: 20
— Măriuto, draga mea,
ia eşi tu o țiră-afară
că nu te-am vedut d'ast vară
şi de când nu te-am vădut,
inima 'n mine-a scădut; 25
de când nu te-am sărutat
inima-mi s'a uscat.
Ea din gură îi grăi:
— EU afară-aş ei:
dar Ivan doarme "o pat, 30
doarme ’n pat,
| mort de beat;
la picioare,
tot pistoale
cu sabiă lată "on mână, 35
cu flinta la căpătii.
El din gură i grăi:
— Moriţico, draga mea,
fă tu ce te-oi invëta:
DIN TRANSILVANIA
ia apă din ostroave
şi-mi udă titinele ;
pune mâna pe poliţă
e un dărab de mălai
la căţea ca së i-l dal.
Ea făcea
cum o °nvëta,
lua apă din ostroave
şi uda titinele
punea mâna pe poliţă,
lua o co
la câne o arunca,
Când afarà că esia,
ei in braţe o lua
şi dulce o săruta
si pe cal încăleca
So ducea,
cât o ducea,
Ea din grai asa gràia :
— Audi paue,
audi dragi,
audi cum cântă cucșorul
aşa-mi arde trupşorul
Ca rămas Ivanel,
Ivànel în leganel.
Së ducea
cât se ducea,
ea din gură-asa grăia :
— Audi bade,
aud. dragă,
cum imi cântă mierliţa,
40
45
so
55
Do
65
70
344
POESIË POPULARE
așa 'ml arde inima
ca rămas Ivănel
Ivănel înfășețel
şi de mine singurel.
Ea 'ndàrët că s&'ntorcea 75
tot plângând si suspinând;
la fereastră se ducea
each, măre, ce vedea:
Ivanel so fost sculat
şi plângea de nemâncat. 80
Taică-sëŭù că'l legăna
şi din gură așa” grâia :
Olio... lio, draguţul taichii
că maică-ta s'a dus
la câmpiă 85
la curviă
să'și capete omeni;
la Țarigrad
Palt bărbat.
Ea din gură a grait: go
— Cumetre, cumetre dragă
dar unde-e cumatra?
— Cumătră-ta (aa dus
la câmpiă,
la curvia, 95
sé gl capete omenii
la Țarigrad,
lalt bărbat.
-— Cumetre, cumetre dragă,
da de-ţi-o veni acasă, 100
ierta-o-ai,
Die e EP E N
DIN TRANSILVANIA 345
ori bate-o-a! ?
El din gură r&spundea :
— Nici n'o iert
nici n'o s'o bat 105
lui Ivănel Op s&-i dea,
Ea în casă că intra
pe leagăn mi se-apleca,
lui Ivănel țiță-i da,
până când se sătura. rto
El de për o apuca
şi pe prag o ducea;
gâtu jos că i-l tăia
şi când sus se rădica `
din gură-așa cuvânta : 115
— Vai de mine! ce-am făcut ?
Copil mic mi-am sărăcit,
pe mine m'am veduvit?
— pa
355
MIREASA MOARTĂ
(apusă de Reveca Scurtu din Vălcele)
Pe şesul Helen,
la curțile Chive:
ese Chiva "mpodobită
cu iia tot șnuruită,
pe tot sirul înflorit. e
Peţitorii taŭ venit.
346
POESII POPULARE
Joi pe Chiva aŭ tocmit,
Vineri boala o a lovit
pân Sâmbătă mi-o murit,
Duminecă dimineață
Chivei îi sosia pe ceață,
vre-o cinci--geci de călăraşi
şi cu do: albei de nași.
Maica Chivei a d'audit
şi ?n pragul uşii-a eşit
şi din grai așa a vorbit:
— Voi cin-deci de călăraşi
şi cu doi albei de nasi
îndărăt së v&nturnaţi
că Joi pe Chiva-ţi to. mit,
Vineri boala o-a lovit,
până Sâmbătă mi-o murit.
Mirele nu so *ncredut ;
maica Chivei a d'audit
şi din gură La vorbit:
— Dragul maichii Dalimoane,
dacă pe min” nu më credi,
vino în casă şi mi-o vedi.
El in casă mi-o intrat,
pe Chiva o sărutat
şi din grai aşa vorbia :
— Maică, măiculeana mea,
pe Chiva së mi-o 'ngropați
in ușa bisericei,
că va eşi un fir de linte,
pe biserică s'a 'ntinde,
Şi pe mine së më 'ngropaţi
15
29
25
30
35
DIN TRANSILVANIA
în ușa altarului
că va eşi un fir de brad
pe biseric” aruncat
şi cu lintea inbrăţişat,
Tara, lumea va vedea
Ca fost dragoste curată
d'un fecior şi de o fată,
347
POSS POPULARE DIN TRANSILVANIA 349
Ix
DIVERSE
| POESI] POPULARE DIN TRANSILVANIA
DIVERSE
356
MAICĂ, DE DUȘMANE MULTE
— Maică, de duşmane multe,
nu cutez esi din curte.
D'oi eşi cu iie albă,
dice că la lume-s dragă.
D'oi esi mai mohorită,
la toate le sint urită.
Maică, duşmanele mele,
dar avea ele-o putere,
mar trage
din sus de drum,
mar arde
mar face scrum
şi cu scrumu! de la mine
şi-ar unge sprâncenele.
De le-ar unge
le-ar cerni,
Cale mele
tot mor fi.
De-ar muri
„şi d'ar plesni
cale mele
tot por fi.
—Y-
351
ro
15
20
352
POESIT POPULARE
357
RAIU-IAD
D'aş sci că am zile multe,
.m'as sui cu calu in munte
së věd ploaia ropoind,
vintu printre bradi bătând,
paseri pe ramuri cântând.
Da-le-le, păsărele,
cum cântă pe rămurele,
amar inimioarei mele !
Dap în coaci, daŭ în colea
şi dădut d'o cărărușă
de mergea la rai în ușă,
par' Cam avut un păcat
Cam găsit raiü incuiat,
De D-deü m'am rugat,
raiul mi Pa descuiat.
Ce-am vedut, m'am bucurat :
trupuri albe şi înflorite,
de părinţi neafurisite
şi de popa spovedite,
şi de dascăli sunt Cette
fete nesulemenite,
tot cu îngeri potrivite.
Dan în coace, daŭ in colea
şi dădui d'o cărăruşă
de mergea la iad în uşă.
Par’ Cam avut un păcat:
găsii iadu-descuiat ;
Kg
10
15
20 |
|
25
DIN TRANSILVANIA
ce-am véëdut, mam spăimântat:
trupuri negre şi pârlite,
de părinţi afurisite,
de popa nespovedite,
şi de descăl necitite,
fete sulemenite
şi cu dracu potrivite,
358
DRAGI ÎMI SÎNT FETIŢELE
Dragi îmi sint fetiţele
când le răsar titele;
când e tita
cât nuchița
d'o poți prinde
cu guriţa.
— e o
359
CÂTE FETE AU MĂRGELE
Câte fete ai mărgele
toate-s drăguţele mele.
Câte fete aii cercei
toate-s fiuturașii mei.
Câte fete r&sărite
toate-mi par flori înflorite.
Coleeţinzea L G. BIBICESCU
353
30
354
POESI] POPULARE
Cum as face, cum aş drage
că pe toate le-aș culege,
së trăiesc şapo: së mor
legănat pe sinul lor.
360
PELIN BEAU
Pelin beau, pelin mânânc,
sara pe pelin më culc,
Dimineața când më scol
cu pelin pe ochi mă spăi.
ME căsnesc de este o vreme
së fac din pelinaş miere
El, pustiul, e tot fiere!
Më căsnesc de esie un an
së fac din pelin zachar
El, pustiu, " tot amar!
361
CINE MA SĂRUTAT
Aseară pe inserat,
cine ma sărutat?
Un voinic inalt,
nalt cât şi un brad:
sprâncenele lui
IO
10
DIN TRANSILVANIA
pana corbului;
m stăcioara lui
spicul griulu ;
ochisorit lui
mura câmpului ;
rumeneala lui
douë mere coapte `
coapte la răcoare
neajunse de soare
coapte la pământ
neajunse de vint ;
feţişoara lui
spuma laptelui.
CÂNTECUL BEŢIVULUI
Pălincuţă, lumea mea,
pân” la moarte te voi bea.
Of! rachiă, rachiü, rachit,
eŭ te beat pe tine
de bun;
tu më faci pe mine
nebun
eŭ te beaü pe tine
de tare
tu më trântesci pe mine
in cale.
Of! rachiu, rachiă, rachit
am pus gând
së-mi fac casă,
10
356
POBSII POPULARE
pălincuța nu më lasă, 15
O ! rachiu, rachiă, rachiă,
am pus gând
să-mi fac o șură,
pâlincuța nu më ’ndură.
Pălincuţă, lumea mea, Ge
m'am jurat că ou te-ol bea
pénë nu te-o. căpăta,
pănă atuncea te voi bea
pénë n şanţuri oi cădea
şi acolo oi şedea 25
până mio putea scula.
Of, rachii, rachiù, rachiu,
așa pătii ei cu tine
eŭ te beau pe tine de noù,
tu mă trântesci prin noroi, 30
Eù te beai pe tine de bine,
iar tu më trântesci prin tină.
363
VILEAN OTRĂVIT
(comunicat de d. Florian Chioreanu
și cules de daa la Craifaltul de câm-
piă, lângă Ormeniș)
Struţusor de magheran !
Asta-i cântecu lu Vilean.
Dimineaţa so sculat,
cisme negre şi-o incălțat,
DIN TRANSILVANIA
pe ulite sio luat
tot cântând şi flucrând
şi bună voie-și făcând.
Câte fete-l audia
focu 'n vatră desvâlia,
lumini: dalbe le-aprindea.
Mândra lui acas' uitată,
scoate-și capu pe fereastră,
ea din gură-o cuvintat :
— Vino tu, Vilean, în casă
Cafară ploauă de varsă
şi cafeua-i gata 'n masă,
rozolis roșu "n fereastră.
El d'acolo s'o luat,
pân” la măicuţi-ş'acasă
la maică-sa s'o rugat:
— Da asterne, maică, patu
că pe mine më doare capu,
nu më doare de durere,
Dr de mândruțele mele,
Măicuţa i-a cuvintat :
— Spusu-ţi-am, Vilene, spus,
mândrele capu ti-aü pus,
spusu-ti-am, Vilene, ţie
mândrele te-or pune bine ;
spusu-ți-am, Vilene, asa,
màndrele te-or aseda.
Când era sara la cină,
la Vilean ținea lumină
Când era la mied de noapte,
trăgeaii clopote de moarte.
357
10
15
20
25
30
358
POESII PUPULARE
Când era la prândișor,
era *nconjurat de fiori
ba de for
şi de surori.
Co paserica "mn iarbă,
din Vilean cură otravă,
Cântă păsărica 'n nuc,
pe Vilean la groapă ’l duc:
nou& ceteraşi dicend,
nouă mândre a lu p'ângând;
numai mândra lui cea dragă,
vinătă-i şi tare neagră
că acea 1-a dat otravă.
364
AI SEI DĂM
Ic supt talpa românească
mëi, Române, măi,
zace ura duşmănească
méi, Române, mă.
Supt piciorul Oltulu,
zace capul şarpelu.
Şi 'mi-o dis sora Păuna
ca să-i dăm şarpelui una
së nu el mai mărească suma,
Pitpalaca jos pe ou&
şi ne dice nouă
ca să-i dăm şarpelu: doauă
40
45
10
DIN TRANSILVANIA š
şi séi dăm
si sé-i mai dăm
dimineața pen&-i roauă.
— Më, vătaşe, vere më!
poarta bine pe flăcăi
ca să-i mat dăm incă trei,
dor 1-om da de căpătâi,
Dar e tare blestematu
şi nu moare impelitatu.
Aiden iară să-l dăm patru
să moară neastempăratu.
— Mët, fărtate, Licurici,
aideți s&-i mai dăm vre-o cinci,
Cântă leica cea frumoasă,
ca se-1 ma! dăm v'ro şease,
Flăcăiandru cu lungi plete,
avem patru dintre şapte
şi duoë surori stimate,
haideţi să-i ma. dăm vr”o şapte.
Frunză verde alun copt,
că la Milcov şi la Olt
bat fiăcăii pen la opt,
haide ți să-i dăm și noi opt.
Mèi, Române, veghiază bine
de e mort cum se cuvine
ca sě-ï dám, şi s&-i mai dăm.
>
de şarpe së ne scăpăm.
359
15
20
25
30
35
POESI POPULARE
365
FUGITĂ DE LA BĂRBAT
Pe supt deal, pe supt pădure,
se duce-o boreasă 7) 'n lume,
fugită de la bărbat,
cu pruncul nebotezat.
— Taci, pruncule, nu mai plânge,
C'aici e pădurea deasă
şi ne-aud hoţii d'acasă.
Nici vorba nu isprăvia,
doi-spre-dece inşi sosia
şi din gură-aşa gràia :
— Tu, nevastă tinerea,
îngroapă-ţi pruncu "n pământ,
şi adi cu noi la iubit.
Ea iute de r&spundea :
— Ba eŭ prunc oo îngropa,
că-i pruncul din trupul men
şi- pecat de Dumnedei,
Dar Loi face un legănel,
întrun virf de stejerel;
vint de vară bate-m1-0,
pruncul legăna-mi-l'o.
Ploaia caldă mi-o ploua
pe dânsul mi-l*o scălda.
Dar titá cine i-o da?
Màiculita Precista.
To
15
20
25
DIN TRANSILVANIA 361
366
SOŢIORUL MEU
(spus de N. Dăndărăii din Vălcele)
Foicică mărăcine !
Şaş trăi și n'am cu cine,
că cu cine m'am avut
fost-a vreme io trecut,
so mai fi 5 |
so mai veni
dar ca aia no mai fi.
D'ar da Domnul Dumnedet
să ma! vie soțul mei
ca să mar trăesc şi eŭ Io
cu drag soțiorul mei
că mi Pa dat Dumnedei
să vecuim el şi ep, i
367
DULCE-AR FI VIAŢA
(spus de N. Dăndărătt din Vâlcele)
Mândră, mândrulița mea,
mult ar fi dulce viața
pentru mine
pentru tine
dacă ne-am avea noi bine e
362 POESI POPULARE
că Domnu aşa-a lăsat
s'ascultăm unu de alt.
Dacă noi ne-am asculta,
Dumnedeu nu ne-a lăsa.
Fac dușmanii toate fac
ca noi să nu ne-avem bine;
da si eŭ atâta fac
ca să trăim unu cu-alt.
Mândruța așa-dicea :
— Cum ne-a lăsat Dumnedeii
ca să nu Dm unu rëü,
şi ca et s'ascult de tine
s'avem noi, dragă, mult bine,
Că not dac'am face rëü
Dumnedei ne-a pedepsi
si bine n'am mai găsi.
368
NADEJDEA
(N. Dăndărăti din Văicele)-
Am avut eŭ un dor mare
şi care, Dumredei, nu-l are?
Mult duşmanii m'ar mânca.
Dumnedeii nu ma lăsa !
Tu, Doamne, inalt si sfânt,
lasă-ţi mila pe pământ
së më vedi la ce foc sint!
Doamne, Doamne ajută-m&
şi de la foc scoate-më ;
10
15
20
tn
DIN TRANSILVANIA 363
ca focul meü este mare 10
numai D-dei mé are;
ca focul meă e amar
ca când as arde ?ntr'un jar.
Dar Domnul nu mio lăsa
şi d'aici mo scoate-o dată 15
că Dumnedeu este bun
si este puternicos
nu më lasă ticălos,
369
VENI MOARTEA FARĂ VESTE
Puste-o apă, peste un tăi,
arde opt lumini de seu,
Diva plânge, noaptea ninge,
nimeni nu le poate stinge
fără inima-mi când plânge. 5
Am fost si ei floricică,
verde, frumoasă şi mică.
Când am inceput a cresce
veni moartea fără veste ;
nu S'a uitat că sunt floare 10
si ma luat, în-elătoare!
Plângeţi Trap, plàngeti surori,
plângeți şi voi părinciori
şi m&'ncongiurati cu flori;
că pe mine-acum më duce 15
unde este veacul dulce,
364
POESI POPULARE
370
DRAGA MI-E!
Dragă mi-e leliţa naltă
şi la mers cam legănată
că ?ntr'un picioruş ea saltă
şi-ţi dă gură peste baltă.
Dragă mi-e lelița 'n joc,
când se leagănă cu foc,
Unde ea-și pune piciorul
së aprinde chiar mohorul;
când aruncă din ochişor
arde sufletu-mi de dor,
Dragă mi-e lelița mică
şi la trupșor gingăşică,
că se suie pe opincă
şi-ţi dă gură şi de frică,
Ca p'un fulg, o iei în braţe
și o săruți cu dulceatà.
Fugi cu ea prin poeniță
şi o săruți în guriţă .
371
FĂ-ME, DOAMNE,
Fa-mă, Doamne, ce mai face,
fă-me viţa inului
pe valea Belinului
DIN TRANSILVANIA
S'aud vântul suerànd
si oiţele sbierând
si ciobanii fluierând.
372
GHEORGHE ŞI MARIȚA
Cine șede "o ţ&rmurel ?
Şede Gheorghe tinerel
peptenat
și retezat
şi `n măciucă răzimat,
Douë fete spală lână,
pelin, pelinel
Gheorghe p'acolo trecea
si din gură-aşa gràia :
Dă-mi, Marito, un fulg de lână
să-mi fac o mânușă 'n mănă,
— Ba en Gheorghe nu ţi-oi da
do s&-ml fac un strai vergat,
së-Paruncàm peste pat
peste noi
peste amtndo:
373
ŞEDETOARE
La cea casă mare
cu ușa de vale
cu ferestre "o soare
365
15
366
Pops POPULARE
este ședătoare,
fete si feciori,
glas de câutători.
Dintre ele toate,
una s'alegea
la apă mergea
frumos peptenată
şi frumos spălată.
Mânile
ca rujele
fotele
cu florile
şi ea apă că ducea
şi treaba so isprăvea.
DRAGĂ VOINICE
Dragă voinice,
trei cuvinte eŭ ţi-aş zice:
aida, ai,
birje cu cai
că pe loc
tu nu stai.
Se ne ducem la spațir
că spaţirul este bun
dar parale nu adun,
că si pe care le ai
ş'alea din pungă le dat.
10
15
DIN TRANSILVANIA
Când te duci la prăvăliă,
parale trebui së fi.
Dacă ai parale,
ce gândesc:
iți tirguiesci,
dacă vre vinun şi bere
şi ce-ţi este pe plăcere
şi dacă poftesci
lăutari incă găsesc:
şi beut și mâncat
numai te ia la jucat.
375
AIDE SE FUGIM
Aide, mândro, së fugim
c'acum e vreme de fugă
până-i iarba crudă'l luncă :
unde calci,
urmă nu faci
unde şedi,
nu te mau ged,
Së fugim, së trecem Oltul
şi să-și schimbe mândra portul,
— Măi podar, podar së fii,
dar de frică tot së scii,
trage podul la o parte
că-ți trântesc un glont în spate
trage podul mai d'a drept
că-ți trântesc un glonț în pept.
—
367
15
20
10
368 POESII POPULARE
376
DORUL E MARE CÂNE
Dorul este mare câne,
peste multe dealuri vine
si së bagă 'n sin la mine
și së pune lespejoară
la a mea inimioară,
. de cat că më omoară.
Nu sciă unde
m'aş ascunde,
Chiar la inimă respunde.
Doru şi cu dragostea,
când umblă ei la un loc
astâmpără câte un foc,
Dorul este un viclean,
la mulți umblă peste-un an,
Umblă câte o dată
la fecior şi la fată
umblă câte o dat
și la om insurat,
377
CUCULE DE LA PĂDURE
Cucule de la pădure,
du-te la mândra şi-i spune,
spune, spune si iar spune
10
15
DIN TRANSILVANIA
së nu se mai poarte bine ;
că destul că s'a purtat:
mia mâncat şi m'a secat, 5
numa?n laibăr ma lăsat,
numa?n laibăr sin papuc
toamna, ca pe un haiduc.
Sluguliţă m'am băgat
pe Şase, pe șapte ai 10
la'mp&ratul Nicolai
să-i îngrijesc de doi cai,
de doï cai cu coama mare
së m'arunc pe el călare,
să-ml strige toți : căpitane, 15
căpitane Solomoane !
378
SPUNE DRAGĂ MAICĂ-TA
— Spune, dragă, maică-ta
să-și închidă ulița
tot cu vin
și cu pelin
së nu ne mal întâlnim, 5
fără Sâmbăta o dată
şi Duminecă diua toată,
Spune, dragă, maică-ta,
dacă vrea s& mi te dea,
nimic zestre ei nu-ţi iaŭ. 10
Papuci, dragă, eù îți dan
Colecţiunea L G, BIBICESCU, 24
| 370 POESI] POPULARE
şo rochita so basma,
numai së më uit la ea,
Spune, dragă, maică-ta,
Cam moşii, și am averi
şi nimic, nimic nu-ți Cer,
379
CUCULEŢ CU PANĂ SURĂ
Cuculeț cu pană sură,
ce-ai cătat la noi în şură ?
ori ţi-e foame, ori ţi-e sete?
ori ţi-e dor de codru verde?
— Nu mi-e foame, 5
nu mi-e sete,
nu mi-e dor
de codru verde;
dar mi-e dor de satu-mei,
ca am trei mândre în el: 10
dou&n deal
şi una ?n vale.
A din deal
s'a măritat,
a din vale 15
ma lăsat
şa din câmpul satului
aia ma dat dracului.
| DIN TRANSILVANIA
380
VAÏ DE MINE
Vai de mine, dor îmi e,
dar dorul departe mi-i
chiar în fundul grădinii,
supt o tufă de mărar,
la Petrică?n buzunar ; e
supt o tufiţă de isma
la Mariţica în tindă,
sub o tufă de bujor
la Marița în pridvor.
381
REVECUŢO LELE !
Foaie verde de surcele,
Revecuţo lele,
trece un cârd de rindunele
pe d'asupra casei mele.
— Da nu-l cârd de rindunele 5
ci sint dragostile mele.
— —
372 POESII POPULARE
382
UND-TE DUCI ?
— Und-te duci?
— La grădina cu dol nuci
së daŭ apă la doi junci
şi gură la doi voinici.
— Nu mi-ai spus Gheorghe d'a-seară 5
ca te duci şi astă seară
să-ți gătesc o pânișoară
din faină d'a uşoară,
coaptă ”n sin la inimioară
dospită sub ţiţişoară. Io
383
OAIE, OAIE, OCARĂ
Oaie, oaie ocără,
eşi în deal și dapănă
două pere
două mere
şi un pui de graur 5
şi te roagă rugului
şi tenchină cucului:
— Cucule, Măria ta,
më rog de dumneata
st-mi dai un călușel 10
un călușel sprintenel,
së më duc la soru-mea
DIN TRANSILVANIA
la soru-mea Horguşa,
c'am auzit
Ca făcut 15
trei feti
logofeți.
Unul a murit,
unul a perit,
unwn munte sa suit 20
cu ciocanu ferecat,
muntele Da dărimat.
— MN —
384
SĂRUTĂ-ME, BADE IOANE.
— Sărută- mă, bade loane.
— Dracu te poate, de foame.
— Sărută-mă& că tí-ol plăti
— Nu te pot de mai beli,
—nIhy
385
PENE-l OMUL TINEREL
Frundă verde stejerel,
până-i omul tinerel,
së leagă vorba de el,
Dar dacă îmbătrânesce
şi vorba-i călătoresce, 5
——
374
POESI] POPULARE
386
„IUBESC O COPILIŢĂ
St iubesc, maica më °nvatà,
së iubesc fată buzată.
Eu iubesc o copiliţă,
ce-i miroase gur’a-tiță
şi. buzele-a lămâiță,
387
NU TE UiTA DREPT LA MINE
Nu te uita drept la mine
Cor gândi că ne-avem bine,
Dar uită-te "ncrucişat
Cor gândi că ne-am lăsat.
— v
388
SARUTĂ-ME, MÂNDRO
Sărută-me, mândro, "o gură
Cam mâncat asar” untură,
untură de turturea
de la socră-mea,
untură de turturică
de la ibovnică,
DIN TRANSILVANIA
389
BĂDIŢĂ, CUM TE-AM URÍT
— Bădiţă, cum te-am urit
aseară dintr'un cuvint!
— Tu, màndruta, së më Iert,
Caşa fac oamenii ben,
390
MĂRIUŢĂ, MĂRIOARĂ
Măriuţă, Mărioara,
nu lasa lumea së moară
da-le gurita, së nu moară
së nu moară de grea boală
sé. doară la inimoară
pentru a ta gurișoară
391
FRUNDULIŢĂ BAT'O BRUMA
Frunzulită bato bruma !
Baga ciurda'n bătătură,
să se faca ceapa buna
Susturol cu capațină
375
Pops POPULARE
392
SPUNE INIMĂ
Spune-mi, inimă, de ce te baţi?
de plumâni şi de Bean 2
Fil, inimă, răbdătoare
că-i pământul supt picioare.
393
FRUMOASA E MÂNDRA MEA
Frumoasă e mândra mea,
frumoasă, dracu s'o ia.
Mândra naltă şi buzată
nare nici o judecată.
Judecata e făcută :
stringe-o'n brațe s'o sărută.
Mândră naltă, subțirică
par'că”i trasă prin verigă.
394
FRUNDA VERDE STEJEREL
Frundă verde stejerel !
Stejerel, foaie măruntă
toate pasările cântă.
Es mândrele de le ascultă. -
DIN TRANSILVANIA
De-ar ei şi mândra mea
să-și asculte pastrea 5
cum îl cântă patima,
patima iei din fetiă
şa neichii din fecioriă
că nu-i fată, nici nevastă,
nici în rind cu fetele 10
nice cu nevestele
numai în rind cu c....
395
SĂRUTA-TE-AR PUPEZA
— Săruta-te-ar, săruta,
săruta-te-ar pupăza.
— Ba mai bine d-ta,
Dumneata cu guriţa.
Gurita şi buzele, 5
ochii și sprâncenele
gâtul cu mărgelele,
alea-mi mâncă dilele.
POESI] POPULARE
396
DE CAT ÎN CALUȘERIE
(de la Craifalul de câmpia, lânză
Ormeniș).
De cât în căluşeriă,
mai bine cu sapa'n viie
cât îi diua
capalesci ;
vine noaptea, 15
te-hodinesa.
câ din viie, vii acasă,
din călușeri nu te lasă.
In calușeri mar fi răi,
că te-aruncă ?n lepedei. 20
Câăluseru- om frumos
si de față și de dos
si din gură- mincinos.
Fecioru din călușeri,
cum joacă ca pe tier! 75) 25
Uite eu dacă n'am fost,
uite, măi, cum joc de prost;
Sapoi eu, sărac de mine,
mult më trudesc și nu bine.
DIN TRANSILVANIA
397
CALUŞERI DE PE TIRNAVA
Caluşen de pe Tirnava,
cu opinci de scroafa neagră,
Căluşeri de pe câmpia,
cu opinci de ciocârliă,
Daţi-i gură, méi feciori,
nu şedeți ca ?n ședători,
Daţi-l gură mutului,
și picioare secului.
398
DE CÂT SE FII CĂLUŞER
De cât să fu cäluser
mai bine së fi hoher,
că hoheru-omoară câni
călușerii cară lâni.
399
GLOD ŞI TINA
De la gură
ris şi glumă ;
la inimă
glod si tină,
POESI POPULARE
400
LA PASCI ÎN SERBĂTORI
Pe la Pasci în sărbători,
când îi câmpu plin de flori
şi crâşmele de feciori,
am pus de gând să m&nsor.
Dar Elena, preoteasă,
nu më lasă
să-mi fac casă,
că ea dice st-i iaŭ fata
că-l dă bant şi-l dă şi casa.
En dic să-t dea si dol boi,
de vrea së meargă la noi,
401
TRAGE CU OCHIUL
Trage, mândro, cu ochiul
să se legene codrul,
Trage, mândro, cu geana,
së se legene iarba,
"Ţine-mă, mândro, de mână
că ei is de viță bună,
de vița hireanului
din țara Ardealului.
DIN TRANSILVANIA
402
COSTICĂ CU OCHII VERDI
— Costică cu ochii verdi,
ce te plimbi printre livedi,
ori pe tata să ţi-o vedi ?
Costică, basmaua-ți pică.
Ja-o, Linto, go ridică
şi mi-o spală
şi mi-o calcă
şi mi-Q spală
So fă albă.
403
FRUNDULIŢĂ IARBĂ MARE
Frunzuliță iarbă mare!
—Unde-ai plecat, fată mare ?
Foicică, foi ca bobul!
— Am plecat să-mi cat norocul.
Verde foaie de dudău!
— Eù îţi sunt norocul tău!
e am turme mari de oi
şi am bon cu gălbiori.
— Mânce-ţi lupii oile,
spargă-ţi hoţii buţile;
trăiesc e cu frumseța mea
şi tu cu averea ta.
IQ
POESI] POPULARE
404
CINE SEDE PE VALE
Cine şede doar pe vale,
vede luna când răsare,
Cine sede doar pe luncă,
vede luna când se culcă.
Drum în deal şi drum în vale
drum la poarta dumitale.
Drum la grădina cu nuci,
und-s& plimbă do: voinici,
doi voinici
cu doi cai mici.
405
CÎND ERAM ÎN VREMEA MEA
Când eram în vremea mea
sburam ca o pasărea
şi sburam din cracă'n cracă
mavea nimeni ce să-mi facă ;
şi sburam din pom în pom
nu më vedea fel de om.
45
DIN TRANSILVANIA
496
FOAIE VERDE DE SECARĂ
— Foaie verde de secară,
fă, leicuţă, leicuşoară,
ia mai est o leac” afară
ca să-mi dai o gurişoară.
— Nu es neiculiță, 5
ca st-ţi daŭ guriţă.
407
MIERLIŢĂ, MIERLIŢĂ
— Mierliţă, mierliță,
pasere pestriță,
pestriță si sură,
farfara de gură,
aü nu ţi-am dis ge 5
ca să-mi fii soție,
să nu-ți faci aiure
cuibul prin pădure,
ci să-l faci mai bine
aproape de mine? 10
POESII POPULARE
408
FRUNDULIŢĂ MĂRĂCINE
Frunduliță mărăcine !
Vedeţi oameni ce minune:
două flori într'o grădină,
Şamândou& ’ntr’o tulpină
ca dot ochi într'o lumină:
una mie foarte-mi place,
cea-l-altă moarte-mi face,
409
GÂNDURI CUVIOASE
Luai-o coală de chârtiă,
So puse: în pălăriă,
plecai la cănţălăriă ;
scrise două-trei rânduri
şi nu mal putui de gânduri
nisce gânduri cuvioase,
de la fetițe frumoase,
410
NEVASTA-VEDUVA
Nevastă-nevastă,
nevastă văduvă,
scoală că-i diuă ;
DIN TRANSILVANIA 385
că cele cu bărbat
de când s'a sculat!
prândul Paŭ gatat 5
şi Paŭ și mâncat;
in casă-ai măturat,
caii i-a 'nhămat,
la tîrg ati plecat,
la tirg la Galaţi, ro |
ca së tirguiască
fir si ibrisim
se-şi coase zàbun.
KI
FRUNDĂ VERDE SUN SPINAC
Frundă verde ş'un spinac,
dar fi nelca cât de nalt
şi tot mie nu mi-e drag.
D'ar fi chiar si cât un brad
şi tot mie.nu mi-e drag. 5
Dar trece de brad în sus
ce mi-a fost mie s'a dus!
412
EU I-AM SPUS, MÂNDRUŢO
En ţi-am spus, mândruţo, ţie,
să-ţi faci iie.de anglie,
Colecţiunea I. G. IBICESCU, 25
POESII POPULARE
să-mi fii dragă numa: mie,
Tu ţi-ai făcut de pârgat
Së fii dragă sl la alt,
413
CUCULE, PANĂ GALBENĂ
Cucule, pană galbenă!
eù mě culc, tu më leagănă
şi më leagănă frumos
së nu cad din leagăn jos
că eù nu suntinvățată
ca s'adorm nelegănata.
414
TOATĂ DIUA TRECE-O DI
“Toată diua trece o di
pene lumea noi trăi.
Dai trăi o di on două
te-ai topi apoi ca roauă
ca roaua de dimineaţa,
ca şi prima-vara ghiaţa,
ca si roaua de pe zare
întrun r&sarit de soare.
DIN TRANSILVANIA
415
COPILĂ SECERĂTOARE
Copilă secerătoare,
nu secera vara 'n soare
că soarele te-o păli,
faţa H so vesteji.
Plântă secera 'n pamânt
şi o ia la deal la vint
că e soare
și răcoare
tatăişa floare
şi-om secera la vint,
tu te-ai culca la păment.
416
SEMĂNAT-AM TRANDAFIR
S&manat-am trandafir
wa răsărit nici un fir.
Sem&nat-am busuioc
“şi wa răsărit de loc.
Sem&nat-am iarbă mare
şi tot văd că nu răsare.
387
388 PUESII POPULARE
417
SE FIU CÂNE
Së fiù câne "n patru brânci
de nu te-oi face së plângi.
Când fetele-or merge ?n joc,
tu së pui baia la foc.
Când oamenii fin-or stringe,
tu-ai şedea în casă ai plânge.
Când oamenii-or secera,
tu în casă-ai legăna.
418
FOICICĂ TREI GUTUI
Foicică trei gutui,
de când s'a dus dumnealui
- man) dat gură nimului.
Dar acum, într'o părere,
eu daŭ gură cui mi-o cere,
419
AM IUBIT UN BIET BĂIAT
Am iubit un biet băiat,
nici mustata nu i-a dat,
DIN TRANSILVANIA 359
Cala-i bun de. sărutat.
Am o iubită nevastă
nici în casă nu më lasă, 5
nici afar nu vrea st iasă,
420
. AUDI, MÂNDRO
Audi, màndro, popa toacă
eşi afară si te roagă,
te roagă la D-deü
sé moară trăsnitul tei;
că si eŭ mă vo. ruga 5
la mšicuta Precista
s& moară trăsnita mea,
să te iati pe d-ta.
421
LUAȚI SEAMA
Luaţi seama, mëi feciori,
că vine și mândra mea
cu fața ca chârtia,
cu dosul ca trestia.
390
POESI POPULARE
— O
422
ASTĂ VARĂ
Ast-vară
tusei la moară,
vëdui fată mirioară
cu cosita gălbioară.
Rupe-i-s'ar cosița, 5
cum mi-a rupt ea inima!
423
SUNĂ IN UNA
Sună în ina, sună în trei,
suna-nu ibovnică ?n Schei.
Sună-mi una, sună-mi doug,
sună-mi ibovnică nouă.
424
FOAIE VERDE LEMN USCAT
Foaie verde lemn uscat,
la ce, Doamne, mia lăsat
aşa voinic şi sărac?
s& umblu din sat în sat,
de toți cânii sunt lătrat, 5
de toți oamenii mustrat?
DIN TRANSILVANIA 391
Ear copilul cel bogat,
nici nu întră bine în sat,
de top cânii-i aparat,
425
CÂND ÎŢI VED TÍTELE
Mândră, mândrulița mea,
când iți vëd giele ?n sin,
par” că sint un om b&trin :
picioarele nu më tin;
par’ că sint un copilaș, ë
de şase de şapte ani.
426
PENTRU O MÂNDRĂ CA A MEA
Pentru-o mândră ca a mea
multă cale-aș trepăda;
dară pentru maică sa,
nici-o urmă n'aș călca
că-mi deschide portita 5
şi më ia cu palita.
Audit-am, audit
că mândra s'a logodit.
Laso să se logodească,
numai së nu-și bănuiască, 10
392
POESII POPULARE
427
FOICICĂ CA TINA
Foicică ca tina !
Aseară, am fost la Lina,
spărgea ciurda grădina,
grădina cu brebenei,
să plimba Lina prin ei,
Lina cu drăguţul e1,
428
AM O MÂNDRĂ CA O FLOARE
Eŭ ti-am spus, màndruto, a sară
să scoţi șeaua din cămară
şi murgul din grajd afară
së më duc la sëdétoare
Cam o mândră ca o floare
429
FRUNDĂ VERDE LEMN SUCIT
Frundă verde lemn sucit,
de m'aş vedea în deal suit
şi cu murgul priponit,
DIN TRANSILVANIA
cu pripon de trei grănate,
osândite-ar şi te-ar bate
pernişoara. de ieri noapte,
care ţi-am pus-o supt spate
şi diceai că nu së poate!
=s
393
x
POESH POPULARE DIN TRANSILVANIA
395
SCHITE
POESI] POPULARE DIN TRANSILVANIA
FÂRTAT-SURATĂ
ÎNFÂRTĂŢIT-ÎNSURĂŢIT
(Schiţă)
Infârtăţitul şi însurăţitul este un obiceiti po-
pular vechii, păstrat âncă in judeţul Mehe-
dinți,
Vorbesc de acest frumos obiceiü :
1) spre a-l face cunoscut; căci nică-iuri,
în scriitorii noştri de din coace—pe cât sciù—
nu e nici descris, nici măcar amintit, şi 2) pen-
tru a rectifica greşita însemnare ce s'a atri-
buit cuvintului «fårtat +.
In balada Toma Alimoş «Poesit populare
ale Românilor“ adunate şi întocmite de V.
Alexandri, citim `
së trăiesci, Mane fârtate!
dă-ți mânia după spate
ca să bem în jumătate
Cuvintul fârtat, dice Alexandri, e compus
din cuvintele «fără» şi on: și insemnează
«bastard».
Alexandri a fost înşelat prin asemănarea de
sunete între «fârtat» d «fără tată»; căci de
398
— +
POESII POPULARE
alt-fel e evident—și chiar frasa o dovedesce—
că Toma, întrebuințând cuvintul «fârtate», a
voit nu sé insulte pe Manea, ci së spună lu:
Manea ceva plăcut, ceva ce së-] îmblândească,
să-l facă bine-voitor, oferindu-i chiar jumă-
tate din b&utura sa.
Deci «fårtat» e o vorbă de SE nu de
insultă.
Tot insemnare de apropiare, de legătură
prietenească, are acest cuvint și în alte frase i in
care së întrebuinţează.
Ast-fel, întrun cântec popular din Transil-
vania, cules de d. Moldovan, găsim frasa :
Străinu-s "iuslrăinat
săriicia mi-e fărtat
Aci fârtat nu poate însemna: bastard, orfan;
din contră, înțelesul cel adevărat răsare de sine:
e sof, prieten “medespârțit.
In alt cântec tot din Transilvania, cules de
d. Pop Reteganul şi inserat în colecțiunea de
față (pag. 159) së află strofa:
Sam vedut fårtat pușcat
fără mini și fără cap
și, dëi, mie so rugat
së ntore pușca cu patul
și să-i sdrobese capul.
Nici aci cuvintul «fârtat» nu poate insemna
de cât tot «soţ», «ortac,»
Intrun alt cântec iarăşi din Transilvania,
DIN TRANSILVANIA 389
cuvintul «fârtat» nu poate avea intelesul de
«bastard, orfan». Ecă si acel cântec, cules în
giurul Reteagului, de d. Pop Reteganul :
Më dusei Sâmbată n tirg
st věd boii cum se vind
vacile cum sc plătesc
mândrele cum së iubesc.,
Yedui și pe mândra mea
in bralele altuia,
— Las, fărtate, màudra men
că fac moarte pentru ea,
In sfirsit, într'o colindă înserată ma sus
(pag. 245) cuvintul «fârtat» e însoțit de:
«ca frate,» ceea ce esplică pe deplin al lui în-
teles: .
Floarea vinului dice:
— Ba eu sint ma. mare
și mai de de mult;
că d'unde sint eu
sînt și veseliļi
și ca fral. fårtaji
Deci, fârtaţi ca fraţii,
Nimic deci ce ar deştepta ideia de «bastard»
de «orfan».
- In frumoasa, substantiala şi energica întâm-
pinare juridică făcută de d. advocat Teodor
Michali din Dej la acusarea de «tradare de
patriă» formulată de avocaţii maghiarii con-
ua d-lor I. Raţiu, Michali și alţii pentru du-
cerea Memorandului Românilor la Viena, ci-
tim şi următoarea frasà
400
POESI POPULARE
„Cre și ep că, în timpul de față, suntem Auch
lăsaţi la discrețiunea procurorilor regesci, a came-
relor advocaţiale și a fârtaților vostri cetățeni de
la Turda, Arad,...«
Nici aci cuvintul «fârtaţi» nu poate însem-
na «fără taţi» corfani», ci tot «soți» «prie-
teni» sai în cel mai apropiat înțeles de or-
fani, nu poate insemna : «orfani de tată» ci
cel mult—dacă e vorba së aibe un înţeles
privativ—n'ar putea însemna de cât: orfani
de minte, orfani de civilisaţiune, orfani de a-
cele principii care guvernă si călăuzese lumea
modernă şi civilisată,
Dicţionarul budan, «că cum esplică această
vorbă:
Fårtat: soţ, ortac, de la frate.
Deci, nici-o legătură sati asemënare, fiă de
sens, fia etimologică, cu: «bastard» cu «fără
tată. s
«Fârtat» are de corelativ feminin vorba :
suratå.
Bărbaţii își dic unol altuia: fârtate ! femeile: :
surată !
Ecă și câte-va bucăţi de versuri iñ care së
află vorba surală:
Cine mă cercelează ?
— Dou păsărele
pe dout smijele,
Dar nu-s păsărele,
ci sint suratele :
DH
IJN TRANSILVANIA 401
u a-i cu barbat
tr psor desinierda `
1na-I veduvița,
tr rp fară credinţa.
Alta, din cântecul Srmînac, cules de d. Ni-
corescu Jăbăreanul în valea Bistrei (Bânat :
Pe drumu) cătiă Orade
merg două fete surate.
Una- mândră de serac
alta- smirda de găzdac
Dichonarul budan explică această vorbă în
modul următor :
Surată ` soror, amică.
*
Lé *
Vorbele care intocmesc o limbă nu sint
creațiuni de fantesiă.
Ele aü o chiemare şi o noima: sunt me-
mte a oglindi inteligentei oamenilor care le
intrebuintează : un lucru, o ființă, o idee, o
datină etc. şi mun timp dat tot aceleaşi.
Vorbă care së nu represinte nimic, care să
nu destepte ma: ânteiu Ja cel care o dice si
apoi la cel care o aude imaginea unt fiinte,
unui lucru, une: datine, un simtimint sai o
ideie, nu se poate înţelege, nu poate esista; căci
n ar avea nici-o noimă.
Aceasta esplică de ce, în toate limbele, pe
de o parte së crează cuvinte, când lucruri saă
ide nou: apar, sai dispar cuvintele care re-
Colecţiunea L G PIBICESCU. 26
PyESII PUPLLARE
presenta saù oglindesc ființe sau obiecte ce nu
mai sunt, dar au fost.
Aşa fiind, când in limba noastră găsim cu-
vintele; «fârtat si surată,» cu o circulati-
une foarte întinsă, —de vreme ce së intrebuin-
țează in toate țările românesc, Dä ele libere,
Dä sub jug străin —și cu înțeles pretutindeni
acelas, cum dovedit mai sus, nu putem së nu
admitem câ a fost in obiceiurile Românilor
ceva care avea de scop a înființa între e: legå-
turile pe care limba le oglindesce in vorbele :
fârtat, surata.
Şi de fapt tot ma: «sistă un obiceit, o solem-
nitate: „infărtăţitul si insurățitul“ case, în ju-
det) Mehedinţi, se practică în toți anii si în
munţii apuseni din Transilvania asemenea.
In județele vecine cu Mehedinţul, ca Doljul
si Gorjul, nu am dat de urme de această so-
lemnitate de şi cuvintele ` fârtat și surată, esistă,.
In partea de dincoace de Olt a României
nu e nimic d peste Milcov negrezit că nu e,
de vreme ce Alexandri, cunoscătorul adânc al
poporului, admiratorul entusiast al lu și cu-
legetorul cel ma: stăruitor și cu dragoste al
magăritarelor poetice populare, n'ar fi putut să
nu cunoasca acel obicei, daca el ar fi esistat
şi dacă Par fi cunoscut n'ar fi atribuit cu-
vintulu: fârtat un înțeles atât de străin de el,
Pentru Transilvania, găsesc în volumul:
Românii din muntii apuseni de d-nii Teofil
Frâncu și G. Candrea descrierea so'emnitătii
DIN TRANSILVANIA
cu care se leagă pe acolo fârtaţii și suratele.
Daca totusi ar mai esista un asemenea obi-
ceiù si aiurea în țara, afară de județul Mehe-
dinți, sper că së va găsi cine-va care să recti-
fice eroarea în care aș fi cadut, afirmând cå nu e.
Iniartatitul și însuraţitul în Mehedinţi:
Ce este înfărtaţitul Ñ insuratitul 2
Care e solemnitatea cu care së sévérsesce 2?
Am practicat, ca copil, infârtățitul și am in
Bucuresci pe fârtatul men, d.profesor G.Gârbea.
Mam adresat la dânsul, spre a reconstitui
impreună, în toata a e1 intregime şi amënun-
timi, serbarea infârtățitulu: ; am facut apoí a-
mindoui apel si la mal tineri de cât noi, care
Sai înfârtățit ma: de curind,
Ecă dar ce este, la Mehedinti—si in special
la Severin— infârtațitul si ainsurățitul» :
Luni. după Dumineca Tomei, spre seară,
familiele oraşului es afară la câmp, însoțite de
copiii lor, pentru insurățitul și înfârtățitul a-
cestora.
Locul destinat acestei petreceri — înu scrie
Al. Bâcleşanu, absolvent al gimnasiului real
din Severin — este o câmpiă acoperită cu un
covor de verdeață. In apropiere se află turmele
ciobanilor; mieluscii sburdă prin iarbă, sbegu-
indu-se pe lângă mamele lor,
In apropiere de această câmpii, seaflă o
tân&ră pădure, numită Crihala.
404 POESII POPULARE
— — A O
De cu diua, ba chiar şi în dilele precedente,
së fac pregătiri prin familii, pregătiri ce con-
stau mai ales în „incondeiare* de ouă, pe care
mamele sai scriti ceva, saù le impodobesc cu
diferite figuri esecutate cu un condeiă special
muiat in ceară ; apoi ast-fel incondeiate le ro-
sesc. Căldura apei cu băcan roşu topesce ceara,
roşesce oautle, afară de părțile ce aŭ fost în-
condeiate, care rămân albe,
De dimineaţă, Luni după Dumineca Tomei,
copiii aleargă in toate părțile, spre a culege smi-
cele de salcă (salciă) pentru coroane.
Ast-fel pregătiti, după prând, îşi iaŭ cunu-
nile, oué]e încondeiate. puţină sare — toate
obiecte necesare la înfârtăţit şi insuràtit — şi
pornesc la câmp, impreună cu părinţii,
În timpii din urmă, îmi afirmă tênërul Bå-
chesanu, sarea ar fi fost inlocuiă de unii cu
zachăr si mai adaoge că, la câmp, sunt intâm-
pinati de unul sai de două comitete de tineri,
cu musici care cântă diferite ari. Apoi fiă-
care merge la casa comitetului și dă o sumă
oare-care de bani, după voinţă.
Pe vremea noastră, nu esistaŭ nici comitete,
nici contribuire de bani.
Ajunşi la locul destinat, însurățitul şi infâr-
tățitul să începe, procedându-se in modul ur-
mător :
1), Së face o horă „mândră şi frumoasă“,
la care iat parte toti, mari si mici, părinți si
l
DIN TRANSILVANIA
copii, aceştia din urma, bateru |i fetele, tunén-
du-şi coroanele de salciă pe ante-braţ.
2). După cât-va timp, copiii sé desprind
din horă, lăsând numat pe cei mari sé urmeze
jocul şi së retrag: băieții cu bàieti, fetele cu fete
3). Intocmiti apoi in grupe de Gre ioui
baten sati douë fete, iși pun coroane!e pe cap
şi încep infraţirea in modul urmator:
Ma ântâi, schimbă unul cu altul câte un où
din cele frumos incondeiate.
Apoi, cel mat mare, băiat saù fata, iși scoate
coroana de pe cap și o presinta orizontal celui
alt, care—la rindul-seu—presintă p'a sa în a-
celaş chip, insă razimată pe virful degetelor și
pe ante-braț, așa in cât podul palmei e incu-
nunat cu cele două coroane.
In palmă e sare,
Atunci, së ține următorul dialog.
Cel care are sarea in mână intreaba pe cel aut:
— Îmi esci frate pân! la moarte 2
şi acesta respunde :
— lu sunt;
apoi së pleacă și atinge cu limba sarea din
mâna celui care a întrebat.
Aceasta să repetă de trei ori, intorcând co-
roana pe partea cea-l'altă, de fiă-care dată
Cel alt face asemenea, adecă după fie-care
intrebare, linge si el sare din mâna celui alt,
de tre: on d'a rindul.
Dupi aceasta, solemnitatea find sfir iti, le-
gătura stabiliti, iși pune fiă-care coroana pe
405
406 POESI) POPULARE
cap, scutură sarea din mână, së iau in brațe si
së învertesc unul pe altul, iarăși de trei ori.
Fetele urmează tot ast-fel, intrebuințâ nd însă
dialogul urmâsor :
— Imi eso surată pen'la moarte ?
— Iu sunt.
Așa së petrece la Mehedinţi înfărtățitul şi .
insurățitul.
De aci nainte, infârtățiţii işi zic unul altuia
fâriale! iar insurăţitele își dic : surată ! califi-
cări pe care le pastrează mult timp și, in unele
casuri, până la moarte, cum së dice în dialo-
gul de mai sus.
Fărtaţii si suratele së privesc ca cei mal a-
propiaţi prieteni, ba incă sunt casuri când së
ati mai bine uni: cu alții de cât chiar fraţii si
surorile adevărate.
Eacă dar ce insemnează, ce! puţin pentru
Mehedinţi, cuvintele fârtat si surată: o infră-
tire socială, intocmită cu oare-care solemnitate.
SÂNT-TOADERUL
In Românii, din muniii apuseni de d-nii
Teofl Frâncu şi G. Candrea (pag. 126-127)
găsesc următoarea descriere ;
„De obicei, la St. Toader, së prind fraţii de
cruce cărora le mai dic și fârtați, precum si
surorile de cruce, care së mai numesc și surate.
„Fraţii de cruce sunt doi prieteni foarte in-
DIN TRANSILVANIA
imi, gata së sară in foc și în apă unul pen-
tru altul. Së mai numesc frați de cruce și får-
taţi din dragoste. Devisa fârtaţilor este iubirea
estremă până la moarte. Nu së ceartă și nu să
trădează, fiă chiar moarte de om Un frate de
cruce valorează mai mult de cât un frate de
sânge. Secretele lor nim&num nu le spun.
„Dacă moare unul din ei, atunci cel r&mas
în viață umblă cu capul gol, ca şi ce1-Palți
consângeni a mortului, până ’l îngroapă ; ia
parte ia imormântare duce sicriul cu alţii şi-i
păstrează amintirea toată viața sa dicând : „avui
şi en un fârtat și n'am avut parte de el.“
„Pnincii fraţilor de cruce nu së căsătoresc
impreună, dicend că-i păcat. De aceea, sunt
rari Oameni, care së prind frați de cruce și nu-
mai multă simpatiă, convieţuire, afaceri co-
mune, motive psichice pot së determine pe
doi inşi sai pe două inse să se prindă fârtal?
saŭ surate. :
„Fraţii de cruce së prind saü când sunt
prunci de la 10—16 ani, ori in juneţe, nainte
d'a se fi căsătorit și după ce san prins numai
moartea îi mai poate despărți
„Prinderea së face pe pâne și pe sare şi for-
mula de jurământ este aceasta :
eŭ ți-oi fi frate
penă la moarte
mot lăsa de pâne
și de sare mai bine
de cât să mă las de line!
407
408 POESIÍ POPULARE
După rostirea iurāmėntului daù måna și
fràtia este încheiată,
„În comunele Tomnatec, Grohot, de pe
Crişul-alb, frații de cruce, când së prind, își
împung cu un spine virful degetului mic, sån-
gele îl amestecă unul cu altul și ast-fel, dând
mâna, së sigilează frăția.
„Lot în modul arătat se prind şi surorile
de cruce, când sunt mici si nainte d'a se mâ-
rita. Ele së intitulează : tu soră sau surată, pe
când fraţii de cruce ist dic : l frate sau mii
fărtate,
„In ținutul 'Tirnavelor pe la Londroman,
Lunca, etc. fraţii de cruce își dic si veri și su-
rorile de cruce së mai numesc și verișoare.
„Pe la Sibiu. in comuna Sacel, mai mulți
copii, în diua de St. Toader, Se adună la un
loc și ținându-se de mâni, së învirt pe lângă
un pom Și cei care së prind fraţi de cruce isi
adresează următoarele cuvinte:
— Frate, frate, pent când
mi fi tu frate ?
— Toi fi frate
pân'la moarte!
„După aceste întrebări și respunsuri, schim-
bă unul cu altul nisce colăcei anume Dot de
mame şi ast-fel e încheiată fràtia.“
Deci, tot mai esistă ici colea între Români
înfârtățit și insurățit.
Dar marea respândire, intrebuinţare și cir-
+ DIN T ANSILVANIA
culatiune a acestor doué cuvinte intre Romàni:
din Dacia Traiani—nu sciù de nu vor fi si la
cei din Dacia Aureliană —dovedesce că datina
înfârtațitului si insurătitului a esistat pretu-
tindem.
D. Gr. Lahovari, presedinte la Inalta curte
de casație si justiția, in respunsul sëù la dis-
cursul de deschidere a anului judecatoresc
1892—93 (v. Monitorul oficial de la 18 Sept.
1892) spune că, „pe la începutul secolului a-
cestuia, dame din societate sé prindeaii înca
surate. “
Dar afară de această infrațire, asa disă so-
cială,esistat-aă la noi și alte feluri de infrățiri,
avend şi efecte juridice, dintre care unele îşi
găsesc originea chiar in Dreptul roman.
Ast-fel era :
1). Frăția prin amestecarea sângelui, (per
cruorem) care e de origine curat romana.
Cum că la Romani, frația prin amestecarea
sângelui: era un fel de amiciă mult mat intimă
de cât fraternitatea naturală, dice ilustrul istoric
şi filolog, d. B. P. Hăsdeă, dovadă cuvintele
lui Valeri Maxim, cuvinte ce aŭ remas péné
astădi neințelese de filologi: occidentali numai
din causa că nu le sunt cunoscute obiceiurile
Românilor.
Iaca textul:
Mixtum cruore n amicorum et 2ulneribus
innexa vulnera, mortemque morti anhaerentem
409
410
POESI POPULARE x
videre : haec suni vera Romanae amicitiae în-
dicia 1).*“
2) Frăția de cruce prin mâncarea dintro
turtă în formă de cruce.
Sommer, citat de d Hâsd&u, spune următoa-
rele despre infrăţirea, în acest mod, a lui Ste-
fan Tomşa cu unul Dumitru:
«Bolum in crucis formam compositam,
quod sanctissimum apud illos foedus existi-
matur* °)
3). Frăția de moșiă. Pe basa unui chrisov
din 1577 8) de la Alexandru Vodă Mircea
din tara românească si a unu zapis particular”
din 1620 de la un postelnic Muşat tot din
țara românească, d. Hàsdëúü dă amenuntele
acestei frumoase instituțiuni naţionale :
«Când, dice d-sa, doi îndividi, având fiă-
care ceva stăricică saji moșioară, voial a se
înfrăți, ei îşi făcea mai ântâiu unul altuia
un dar:
«Solemnitatea in(răţirei së executa în bi-
serică. Preotul intreba pe fie-care dacă să în-
frăţesc de bună voie. La ceremoniă asista
toată poporațiunea locului.
1) »La Romani, semnul caracteristic al amiciei era
amestecul sângelui din ranele celor doi amici cu o-
tărire da muri unul pentru altul. «
2) Aü mâncat dintr'o turtă făcută in forma cru-
cei, ceea-ce la ei să privesce ca alianţa, (amicia) cea
mat sfântă.
3) A së vedea, in Răspunsul d-lui Gr. Lahovari
mai sus citat, încă un chrisov din anul 1,596.
IIN TRANSILVANIA qi!
«ln fine, cel ma: bogat dintre ce: infrățiți
da un banchet de frătiă, un bancbet pentru
care trebuia së se junghie un porc gras, după
ex presiunea hrisovului din 1577
aJunghiarea porcului era un obicer roman
din timpii cei mai antici, incă din epoca regilor
şi a fundăre: Romei. În Roma primitivă, a-
lianele socotite cele ma: inviolabile eraŭ in-
soţite de junghiarea unu: porc, Fețialul, adecă
un fel de sacerdote, însărcinat cu executarea
acestei operaţiuni simbolice dicea: cine-va
calca alianța „pe acela Jupiter să-l lovească,
precum eñ lovesc pe acest porc.“
Afară de studiul ma: vechii al d-lui Has-
dën (v Bulet. instruct. publice, 1.865, pag.
620) ilustrul savant a maí publicat în Olte-
nescele un alt studii complet și documentat
cum scie d-sa s& facă asupra tutor felurilor
de infrătire ce at esistat la noi
L cheiu cu u: mătoa: ea poesiă populară:
Pe supt rece r&sărit
este un șarpe incolăcit
si mâncă la un voinic.
Alt voinic p'acolo trecea
şi din gură asa-1 grâia:
aide frate,
de më scoate;
să-mi fii frate
pân” ja moarte,
Şarpele din grai grâia:
412 POESI] POPULARE
— Cata-ti, voinice, calea
ca pe el de Poi lăsa
pe tine te-o1 apuca ;
ca mi Pa dat maică-sa
când a fost el miutel,
mititel, infășetei
cun picior Pa legănat,
cu mâna ţită i-a dat,
cu gura Va blesteinat:
Ssugă-ți serpii sângele,
cum imi sugi tu titele,
DIN TRANSILVANIA
UNGURUIL
în cântecele populare ale Românilor
de peste munti
- (Schiţă)
Când clasam, sub diferite titluri, bucăţile
din acestă colecţiune, am lăsat la o parte pe
cele privitoare la Unguri, sprea le găsi un titlu.
Ajungând însă la sfirșit, am vedut că cele
dout cântece, pe care le inserez aci, r&măse-
seră în afară de ori-ce clasificare,
Aceasta mia făcut să le citesc mai atent şi
am vëdut că interesant studii s'ar putea face
asupra temei: Ungurul in cântecele populare
ale Românilor din Transilvania,
M'am gândit la un asemenea studii şi am
început cercetări, Am adunat chiar oare-care
notițe. Dar alte ocupaţiuni "mi-ai luat tim-
pul, "mi-ai cerut atenţiunea si deci silit sunt
a më opri la o simplă schiţă, la un proiect de
studii, fericit totuși dacă alt-cine-va ar conti-
nua şi desăvârși acest studii, i
I
Incolectiunilede Cântece populare d'ale Ro-
mânilor de peste munți, pân& acum tipărite,
| 414 POESI POPULARE
n'am găsit nimic, nici măcar vr'o urmă, de
cântece privitoare la Maghiari.
Cu toate acestea, asemenea cântece esistă.
Mi s'au spus in Vălcele (Elâpatak) două si
; mai esistă si altele.
lacă cele două cântece spuse mie și apoi
Chiar scrise de Reveca Scurtu :
I
Foaie verde so lalea!
Ungurime vreme rea,
ce cătași in tara mea?
la-ţi hamul si prastia
sin spinare sarica
și te du în țara ta
st. D mănâncă slănina.
Du-mi-te in sat la voi
şi-ţi fă casă în gunoi
So freacă cu usturoi.
2
— Trandafir, bujor frumos!
Ce veste ne-aduci din jos?
— Eü vaduc o veste bună
că mor Ungurii de ciumă.
— Las së moară, să plesnească
numa lancu să trăiască,
Penă Iancu-i mic in fase
toată lumea îm! stăm pace.
Dacă Iancu së măresce
toată lumea së nvrăjbesce.
Atât e tot ce am putut culege eù din gura
țăranilor români din Vălcele, fără ânșă st fi
DIN TRANSILVANIA 415
voit cu dinadinsul a căuta cântecele privitoare
la Maghiari.
Am scris ce mi s'a spus.
Dar mam întrebat dacă mai sunt şi alte
cântece. `
Totuși, am aflat în urmă că mai sunt,
D. Bratu, Român din Transilvania şi func-
ționar ia căile ferate, într'o călătorie ce din
întâmp'are o făceam impreună, mi-a spus că
a audit pe lângă Sibii, mi se pare ín comuna
Armenii, âncă doue cântece din care énsë nu-și
aducea aminte de cât câte două până la patru
versuri, .
Intr'unul din acele cântece, mi-a spus d-sa,
sunt versurile:
Së se ducă in Sitia
c'acolo li-e moșia.
În cel-alt. versurile următoare:
Câtu-i dealu de-a lungu
nu-ï câne ca Unguru
că dă lucru cu ruptu
și mâncarea cu puntu.
lI
Despre aceste cântece se poate dice: non
muita, sed multum ; căci, de si puține, sunt
ns forte interesante şi semnificative.
Interesante, pentru că se referă la un in-
semnat eveniment istoric
semnificative, fiind-că luminează istoria.
EE
416 POESI POPULARE
cel d'ântâiii — aü insemnătatea unor docu-
mente; ele lămuresc, evidenţiază, ca së dic
aşa, momente istorice contestate âncă de Ma-
ghiari. I
Së le cercetăm unul câte unul.
Mai ântâi, o observațiune de formă.
Primul din cele două cântece de mai sus
respiră un der de mare vechime,
Ce cătași in țara mea ?
Ce câtași? vEdesce că acest cântec a fost
făcut în momentul stii aproape când invasia
hunică s'a isbit de Românii din Dacia; căci
alt-fel — dacă el ar fi mai târzii — gar fi În-
trebuințat forma : ce-ai catat? în loc de: ce
cătaşı? formă a trecutului ma apropiată de
evenimentul de caree vorba de cât: ce-ai cătat?
Vechimea se confirmă şi prin cele-l-alte
părți ale cântecului. i
Intr'adevâr, ecă portretul ce face el Ungu-
rului.
Il represintă ca neavând de cât „ham“ şi
„praştiă “ Cred că vorba „ham,“ prin trece-
rea timpului a luat locul vorbei „cal,“ care
trebue să fi fost la început in acest cântec,
Deci „cal“ și „praştiă“ adică nomad năvă-
litor, aşa cum eran Ungurii când aü călcat
Europa.
Intr'adevtr, ele— vorbesc mat cu osebire de
DIN TRANSILVANIA
Apoi, alta dovadă:
du-mi-te în sat la voi
şi-ţi fă casă în gunoi
„Casă în gunoi“ ce pote fi alt de cât lo-
cuinţă în lagăr, în acea aşedare provisoriă ce
ce şi-o făceati năvalitorii ? Deci, cântecul des-
crie pe Ungur de atunci când invada ţările
române.
Totul, întrun cuvint, dovedesce vechimea
cântecul'ui acestuia si, ca urmare, D dă o mare
însemnătate din punt de vedere istoric.
lacă, pot dice, un cântec popular, care pre-
ţuiesce cât o lunga carte istorică bine şi sufi-
cient documentată.
Dar st-l analisăm si mai d'aprâpe.
„Ungurime, vreme rea“
Ce uimitore plasticitate în aceste cuvinte !
„Vreme rea“ deşteaptă in minte descrierile
acelei invasiuni hunice care a întrecut în săl-
băticiă pe toate cele dinaintea ei; amintesce
şi par'că ţi-l represintă viu, întreg şi în ac-
țiune pe Atila, pe omul care merită porecla
de „biciul lui Dumnedeii“ prin crudimile së-
viraite,
Da, — spune istoria — năvălirea Ungurilor
a pus virf năvălirilor anterioare și a fost in-
ceputul une: „vremi rele,“ adica mat rea de
Cole țranea I, G. bIBI ES U. 27
418
POESII POPULARE
cât cele mai rele de maj nainte, spune cânte-
cul popular,
Năvălirile anteridre într'adevăr fost-aü nu-
mai vremelnice.
Veniaŭ şi treceau,
Năvălirea hunică din contră s'a oprit; nă-
vălitorii san aşedat lângă autochtoni.
ce cătași în tara mea?
e un întreg capitol de istoriă, căci spune,
dovedesce şi învederează că, atunci când Un-
gurii, în vertiginoasa lor invasiune, aü ajuns
în Transilvania, găsit-ai tára aceasta locuită
de Români şi ocupată d'atâta timp animo do-
mini în cât o numiaà tara lor.
Disei că acest vers popular e un întreg ca-
pitol de istoriă și în adever aşa e; căci el con-
firmă spusa Anonimului istoric al regelui Bella
şi dovedesce, în mod neîndoios, permanenta
statornicire a Românilor in Dacia, de la Traian
în coace,
Deci, poporul nsuși, acel popor carea
păstrat tara prin braţele lui; care a păstrat o-
biceiurile şi limba ce-l disting de altele şi-l
clasează în familia latină, tot el — în ale sale
cântece—a păstrat dovada — dovadă temeinică,
neîndoioasă, irefragabilă — că neclintit r&-
mas'a, conform destinațiunii marelui împărat
care Pa adus aci — sentinelă înaintată a civi-
lisaţiunii occidentale în contra năvălirilor bar-
DIN TRANSILVANIA
D
bare; rëmas’a statornic pe pământul unde Pa
aşedat, remas'a neclintit în faţa invasiunilor
nenumărate şi, după trecere de opt-spre-dece
grele veacuri, poate dice cu mândriă : aicı am
fost, tot aici më aflu și acum.
lacă deci lămurit, printr'un vers popular,
un insemnat, poate cel mai însemnat capitol
din istoria Românilor de peste munți, în mo-
mentele actuale, când dreptul istoric se discută
“între Români si Ungun.
Dar nu aci se mărginesce lumina ce face
scurtul cântec popular de sub No. 1.
Nu; el mai -contine și versurile :
du-mi-te în ţara ta
şi-ţi fă casă in gunot
So unge cu usturoi.
Deci, Românul din Transilvania îndeamnă
pe Ungur së se ducă, îl tr.mite în țara lui—a
Ungurului — într'o ţară alta de cât Transil-
vania; mai mult il îndeamnă să s'așede, să-și
facă casă d — bun de inimă — îi dă chiar
sfatul ca s'o ungă cu usturoi.
Se scie că la Români, pretutindeni, poporul
are credinţa că spirite rele nu numai că există,
ci şi umblă la anumite timpuri si s&virșesc di-
ferite rele.
In acele timpuri, Românii îşi ung usa case:
cu usturoi, spre a goni spiritele rele.
Prin urmare, după acest cântec si după firea
419
Lee FE
420 è POESII POPULARE
Românului, el atât voia : ca Ungurul să plece
din țara sa, să se ducă în tara lui şi acolo să
fie bine.
Mai mult : alt cântec, tot reprodus în parte
mai sus, precisează chiar ţara în care Româ-
nul trimite pe Ungur :
să se ducă în Sitia
c'acolo li-e moşia
Jann cuique, dice Românul Ungurului prin
acest cântec.
Eu, Românul, cu tara mea, Dacia, unde ma
adus împăratul Traian, unde m'ai găsit tu
când a! năvălit peste mine, unde sunt şi acum,
pentru că valurile barbare nu map clintit
din loc.
Tu, Ungurul, iar in ţara ta. Dar, du-te acolo
si fii cât de biue.
Antåiù, fiă-care în tara sa: Românul în
Dacia, Ungurul în „Scitia*.
apol, fiă-care cu norocul săi.
Eacă primul cântec de mai sus.
H
Së trecem la al doilea.
Cel d'ânt&ii lămuresce, cum ar&tai, o in-
semnată cestiune istorică, séü mai esact aruncă
o viuă lumină asupra unui punt de istoriă
mult şi âncă contestat de Maghiari, din inte-
rese cunoscute.
Al doilea cântec fotografiază simţimintele
DIN TRANSILVANIA 421
ce poporul Român de peste munţi poartă Ma-
ghiarilor. `
E deci şi el foarte-interesant.
Traiul alăturea — nu énsà şi împreună —
al Românilor cu Maghiarii, în timp de una
miiă de ani de când Unguri: ap venit şi aü
găsit pe Români pe teritoriele ocupate de ace-
stia chiar şi acum, a produs între dânșii re-
iațiuni dilnice şi a creat situațiuni cari aŭ
existat, există şi vor exista cât va fi ceea ce
este acum.
Ungurii— cu un caracter dominator şi, prin
rasă, străini de cele-l-alte popoare europene,
afără de Turci numai, şi e1 în decadență, aü
căutat së se impună, së devină stăpân abso-
luţi peste ómenii — Români, bine înțeles —
cari locuiaii şi locuesc pămentul invadat de
Maghiari, ba chiar së í extermine, sa-i ab-
soarbă, topindu-i în națiunea lor.
Lupta a fost lungă, nu s'a sfirşit nici acum.
In Transilvania, s'a produs un feno men is-
toric, care s'a produs de alt-fel pretutindeni
unde Românii s'aii aflat alăturea cu alte po-
poare.
Români. ap dat din sinul lor acelor popoare
ómeni nsemnatí, cari aŭ luptat și chiar aü
creat state pentru acele popoare străine Româ-
nilor.
Nu mai amintesc rolul imens si strălucit
jucat de Român: când aü creat imperiul ro-
422
POE-II POPULARE
mâno-bulgar, a căruia intemeietori şi stâlpi
fură fraţi Ioanitiü, Petru şi Asan.
Nu mai amintesc că, in resbelul pentru in-
dependența Greciei, Colletti şi alți Români, aŭ
jucat roluri precumpănitore, așa în cât sunt
recunoscut si proclamați de Grec ca bine-
făcător: ai lor, ca glorii naționale strălucite si
neperitoare.
Dar, în Transilvania, cine oare poate tăgădui
că o parte din actuala noble maghiară, că
uni! din acei fanatici nobili, care astădi stră-
lucesc prin fanatismul lor contra Românilor,
au în vinele lor sânge românesc?
Ma mult: Românii, din sinul lor, aü dat
Maghiarilor chiar regi: Corvinescii, Ioan şi
Matei, necontestat Români de origine, aŭ în-
scris in istoria Ungariei pagine strălucite, tra-
dițiunea a purtat chiar peste veacuri renumele
„dreptului Mate!“ căruia națiunea maghiară,
de curind, i-a rădicat un monument.
Aceste fapte, istoricesce dovedite, dovedesc
că națiunea română e înzestrată cu calități su-
perioare altor naţiuni cu care s'a găsit în
contact, de vreme ce membrii d'ai ei s'aă im-
pus şi aü ajuns la primele posiţiuni la popoare
străine de neamul lor.
Ceea ce însă vădesce și mai bine acest fe-
nomen, calitățile eminente ale naţiune: române,
este atitudinea poporului.
El nu s'a dat; el a rămas pretutindeni el:
popor român.
EIN TRANILVANIA
423
Cu acea admirabilă şi neinfrântă putere de
resistent, care este caracteristică neamurilor
relativ superire, aŭ luptat contra iniimicilor
din afară, Românii aŭ luptat și aü biruit incer-
cările de desnaţionalisare ale celor din lăuntru.
Ca şi strămoşii Romam,poporul a vëdut în
ori-ce străin un þostis şi s'a ţinut departe de
el, s'a ferit d'a se lega, d'a se înrudi, mai cu
seamă când străinul a fost şi de altă lege.
Ast-fel, Românii — de si apăsaţi, loviți, stri-
viți—at sciut și aŭ putut birui cerbicia maghiară,
rămânând — cum fuseseră — popor pururea
osebit de Maghiari prin limbă, prin obiceiuri,
prin tendinţe, prin aspirațiuni, adecă prin tot
ce osebesce popoarele unele de altele.
Marele istoric Gibbon constată aceasta di-
cend:
„Sunt încongiurați de barbari; dar cu ace-
stia nu s'amestecă nici când.“
Întrun cuvânt, poporul a preferit lupta şi
suferinţa, numai să remână Român, înlesnirilor
ce i s'ar fi făcut, dacă se maghiariza.
Depositar al numelui, onoarei şi virtuţei ro-
mane, el le-a păstrat neatinse, voind mai bine
să-şi peardă viața de cât limba, obiceiurile si
tradițiunile.
Intr'un cuvânt, Ungurii aŭ voit si voiesc a
_maghiariza pe Români.
Românii, din contră, aŭ voit şi voesc să
rămână Români.
De aci luptă.
POESII POPULARE
La acțiunea de desnaționalisare, de desbio-
tare naţională din partea Maghiarilor, Românii
r&spund cu simțiminte identice în câ: tecul:
— Trandafir, bujor frumos,
ce veste ne aduci din jos?
— Eŭ vaduc o veste bună
că mor Ungurii de ciumă.
— Las să moară, să plesnească
numa lancu să trăiască,
Penă lancu-i mic in fase
toată lumea îmi stă pn pace,
Dacă Iancu se măresce
toată lumea se 'nvrăjbesce.
plătesc, cu alte cuvinte, Ungurilor cu ace-
eaşi monedă, adecă cu deosebire că e nu-i .
siluiesc, ci numai ií blestemă să moară de
ciumă şi să viie un alt lancu, un alt rege al
munţilor, ca lancu, sufletul si brațul revolu-
țiunii de la 1848, care së pună pe Unguri la
„rezon“,
In lupta încordată ce este intre Unguri şi
Români, scriitorii ungur: së silesc a dovedi că
poporul român nu impărtăşesee sentimentele
cărturarilor despre Unguri și nu ia parte la
lupta lor in contra Maghiarilor,
„Cu poporul trăim bine, el n'ascultă pe căr-
turari, oul urmează, ci din contra iubesce pe
Unguri“, dic acei scriitori.
Un om iubind jugul care-l apasă și mâna.
ce-l sugrumă e o concepţiune de stăpânitor orb.
Dar së întrebăm pe popor ânsuşi, se ne
DIN TRANSILVANIA
spună el, Dä prin cântecele, Dä prin faptele
lui, ce crede despre maghiari, ce simțiminte
le poartă.
Şi poporul nespune aceasta verde sl limurit.
Ast-fel un cântec cules de d învățător Nicu
Albu pe valea Ciuș-Huedin arată cum „o co-
pilă de Români, care iubesce un Ungur, con-
sideră dragostea ei ca o „dragoste păgână“.
Badea Ungur și calvin,
eu copilă de Român.
Badea Ungur, eu Română
ce mai dragoste păgână !
Iubirea e oarbă.
Ea ascultă glasul inime.; intunecă și or-
besce rațiunea.
Totuşi, cum v&desce cântecul de mai sus,
iubirea „copile. de Român“ pentru Ungur,
iubire caldă, cum o descrje cântecul, nu merge
până la orbire.
„Copila de Român“ iubesce pe bărbatul
cutare, să simte atrasă spre el, totuşi când băr-
batul e Ungur, ea vede în această dragoste o
dragoste păgână şi o spune cu durere, cu sfâ-
şiare de inimă.
Badea Ungur și calvin
eŭ copilă de Român.
Badea Ungur, ep Română,
ce mai dragoste păgână!
Dacă poesia populară este — si este — e-
choul cel ma credincios al ideilor unui popor,
425
426
POESIL POPULARE
că ce cred Românii de peste munti de Un-
guri:
Cât ii dealu de-a lungu
nu-i câne ca Unguru.
Un cas concret, cunoscut mie personal,
confirmă aceasta,
Gheorghe Scurtu séü Ştirbu din Vălcele së
iubia do Unguroaică si vrea să legitimeze prin
căsătorie relaţiunile lor amoroase.
Tatăl lui énsë, de şi bătrân şi infirm de mai
mulți ani, de și țintuit în pat şi ajuns o sar-
cină pentru familiă, se împotrivi ; el ţinea şi
„scia să țină: sus sceptrul autorităţii paterne şi
ca un pater familias roman, impunea autori-
tar al sën velo fără replică la căsătoria „pă-
gånă“ a fiului săi mai mare.
„Până ol fi eù d'asupra pământului, dicea
el, nu vreaă së-m fac neamul de ruşine,“
Şi toţi ai neamului, de și cârtind, së su-
puneau,
Unguroaica, iubita lui Gheorghe. pe care
asemenea am v&dut-o si intrebat-o, îmi dicea:
„Nu sciü ce are cu mire tata lui Gheorghe;
m'am lăsat de legea ungurească şi më duc la
biserica românească, muncesc cu toţi ai ca-
sel, vorbesc românesce, cum vedi şi d-ta, şi
tot nu më vrea.“
Şi casul bătrânului de care vorbesc nu e rar,
Esistă deci la Român pentru Ungur un sim-
țimânt poate înstictiv de repulsiune, și pur-
tarea Ungurilor nu face de cât să-l crească,
DIN TRANSILVANIA
Faptele, ca cel de care vorbii, confirmă
ceea ce conțin cântecele populare si sunt chiar
causa acelor cântece, ,
Jncheiü, sperând că alt cine-va va aduna
şi va publica toate cântecele despre Ungur
câte esistă la frați: de peste munți.
427
XI
GHICITORI
—
| ` POESII POPULARE DIN TRANSILVANIA 431
GÇ =£ IGE O E KE
: (Culewe la Vălcele)
I
Am, dragă, nisce pui
Lag vinde si n'am cui.
Eù me culc,
el së scoală
si îmi lasă
troaca goală.
Ei nu se trudesc,
mălaiul mi-l sfirşesc.
En më socotesc
cum s€-i prăpădesc.
Atât mi-e urit,
că së pitulă "o pământ.
Ce sint aia? Soarecii.
H
Supt părete
ciuciulete
cu mustăți
in toate părți.
Stupul.
432 POESI! POPULARE
II
La picioare
răşchitoare.
Coada ca o secere,
capul ca un peptene.
Cocoş, boule
pricepi-te, măgarule.
Cocoșul,
IN
Floare uscată
de cui acâţată.
Lăuta.
v
Şapca fârtatului
în mijlocu satului,
Luna.
VI
Am un cuptoraş
plin cu iepuraşi
Gura cu dintii.
VII
Nalt cât casa
verde ca mătasa;
dulce ca mierea
amar ca fierea.
Nucul,
VIII
D'aici pân la munte
tot zale mărunte.
Furnicele.
IN
D’aici pân la munte
tot căldări cu fundu'n sus.
Mușuroaiele de furnici,
x
Pe lemn apă
pe apă peatră
pe peatră fer
pe fer carne.
Tocil a.
e DIN TRANSILVANIA 433
Colecţ'anea L &. BIBI ESCU. 28
PO SH POPULAPE
XI
Este o fată
care mereu së spală
şi tot neagră este.
Roata moret.
XII
Lungă cât lumea
o păşesce gaina
Ti oianul carului.
XII
Şade 'n grinda
k `
ca o tinga
şi vorbesce
unguresce,
Musca.
NIV
Intr'un virt de riurea
sade biata, vai de ea!
Aluna.
DIN TRANSILVANIA
XV
Am un cuptoraş
plin cu iepuraşi,
Cuptorul cu pâne.
AVI
Cureluşă unsă
supt pământ ascunsă,
` ,
Sarpe e.
XVII
Ochii doamnet
in fundu oale,
Oglinda.
XVII
Am un băiat
când il ie: În brațe, plânge
când il pui jos, tace.
Lantul.
436 POESII PUPULARE
XIX
Am o găină albă
şi una neagră,
cea neagră tot adună
cea albă tot risipesce.
Noaptea şi diua.
XX
Am un coş de mac,
il țin cu gura ’n jos
şi nu curge.
Funinginea.
XXI
Am douè poște anume
care-mi spune
veşti din lume.
Urechile,
XXII
Am dol càluse)
tineri sprintenei
numai së m'arunc pe ei.
Piciorele.
DIN TRANSILVANIA
XXII
Iarna fuge
vara zace.
Sania.
XXIV
Am doi servitori
care-mi lucră se se omoare,
Mânile.
XXV
Stanca lunga, gârbova
prinde caii! oe nvëtatl.
Undila.
XXVI
Roșia tatei
bate pe neagra mamei.
Focul și căldarea.
+
WII
=
438 POESI] POPULARE
plină cu alune.
Corul cu stelele.
XXVII
XXVI
Am in pod o rosojină |
Am un butoi
şi e și vin si oțet în el
şi nu s'amestecá unul cu alt...
Oul,
Am un butoi şi, de Islobod din
pod, nu e om pe pământ s&-l
str ngă la o altă.
Oul.
Sch
Strigă doamna de sus
la doamna de jos
să-i dea pesce fără oase.
Ridichea.
DIN ARANSILVANIA
XXXI
Am nisce paseri,
când së rupe la una un picior
toate trebue së stea.
Pânza în reshoi.
XXXII
Dinainte ’nfigu-ti-o
dindărăt dingu-ţi-o.
Obinca.
439
OS
POESI] POPULARE DIN TRANSILVANIA 441
POESII POPULARE DIN TPANSILVANIA
Ñ O Tp S
Scopul acestor note este mai ales acela de a
esplica cititorilor de dincoaci câte-va cuvinte
— puţine la numër de alt-fel — intrebuințate
in această colecțiune, pe care ênsë nu ie cu-
nosc şi nu le întrebuințează de cât Românii de
dincolo şi nici aceia toți, nici pretutindeni,
Acele cuvinte sunt datorate aproape toate
inriurireí limbei maghiare,
Ma: sunt, în cântecele militare, câte-va cu-
vinte de origine germană,
Cele d'ântăi sunt cele mai multe — de si
relativ foarte putine — cele din urmă puţine
de tot,
Vom semnala si esplica d pe unele și pe
altele,
Cele de origine germană s’aŭ Întrodus prin
faptul că comanda în armată së face în nem-
țesce, şi „feciorii“ spre a se putea înțelege, aü
adoptat şi e. sunetele ce audiati, transformân-
du-le mai tot-de-una într'un mod ce te face
së suridi.
Neamţul cătănesce pe feciori şi ei pe el îl
blestemă.
Neamţul it comandă, în limba lui, şi de la
densul admis’-aŭ feciori. ceie câte-va cuvinte
443
444
VOESII POPULARE
de origine germană, care së găsesc în cânte-
cele cătănesci ale acestei colecțiuni.
Intr un cuvint, cuvinte germane nu së gå-
sesc de cât în cercul restrins al cântecelor că-
tanesci și cu intrebuințare esclusivă la obiecte
d'ale milităriei.
Cu cele unguresc! nu e tot așa.
Ele sunt relativ mai numeroase de cât cele
nemţesci, de si numărul lor tot nu së urcă la
două-decimi în decimile de mii de cuvinte ale
colecțiuni de faţă.
Apoi, cele mai multe — daca nu toate —
nu fac de cât o dublă întrebuințare, cu cuvin-
tele proprii românesci pentru desemnarea o-
biectelor ce desemnă: adecă esistă și së între-
buinţează simultaneii și cuvintul român și cel
de origine maghiară, cel mult cu o deosebire
de nuanță în desemnarea nu a genului, ci a
speciei obiectului ;
în sfârșit, din cântecele culese în diferite lo-
calități de peste munţi și cuprinse în colec-
țiunea de față, se va vedea faptul important
că chiar puţinele cuvinte maghiare adoptate
și utilisate de Români nu au o circulațiune ge-
nerală, că sunt întrebuințate unele in unele lo-
curi si altele în alte cercuri.
Aceste considerațiuni vădesc cât de minimă
fost-a inriurirea limbei maghiare asupra celei
românesc: — de și o mie de anl tràit-aü ală-
turi Român: și Maghiari.
Esplicaţiunile acestea date trec la cataloga-
DIN TRANSILVANIA
rea vorbelor din această colecţiune, care nu
sunt înțelese de Românii de dincoace de Car-
pati.
Mai ántàt énsë o indrumare câtre cititor.
Spre a înlesni căutarea, am însemnat cu
un numër arabic, în chiar testul bucății unde
se găsesc cuvintele ce nu sunt înțelese de noí
cel d'aici şi tot sub acel numer la Note am
dat esplicațiunile cuvenite. Tot de o dată, am
pus lângă numerul notei două altele, insemnând
unul numărul cântecului, cel-alt pagina pe care
e tipărit,
NOTE
(1—6, P. 9)
Invălue-ţi tu mâna
învelul-on in chindeŭ
și bas o în sinul meu.
Chindeii (ung, Bed?) după S. C. Mândrescu,
prosop, ştergar, ñaframá. Cihac (II, 489) spune
că, in comitatul Mureş-Turda, chindeii se in-
trebuințează, alăturea de sinonimul sëü „ster-
gar“, ântâ pentru „stergură“, apoi pentru o
năframă ţesută tot în forma stergure de cât
impodobită cu mai multă artă cu care in tim-
puri mai friguroase séü mai plo oase își inve-
lesc femeile capul.
445
446
POESII POPULARE
(2—6, P- 9)
că d'o trăi tată-meu
mat face voinici ca tine.
De si in aceste dou& versuri nu e nici-un
cuvânt care së arbe trebuință de vr'o explica-
țiune, le-am pus totuşi la Note, spre a da o
desluşire pe care o cred necesară.
Cele dou& versuri de ma sus nu rimeaza,
după cum së vede, nici cu rima s&racă a cân-
tecelor populare. E neindoios énsë că nu aşa
eran ele la inceput, dar baba Nora, care mi-a
cântat aceste cântece, nu-si mai aducea aminte.
Aş fi putut, numa printr?o mică schimbare,
să inlocuesc aceste dout versuri prin alte două,
rimate énsë, dar având acelaș sens. Aş fi putut
s& pun în locul ce'or două de sus pe acestea:
că tată-meii do trăi
alți voinici ne-or mal veni.
că tată-meii do trăi
și alți fraţi ne-o dărui `
care ar fi putut trece ca populare, fără së
schimbe nimic în ideia ce trebuia să esprime.
Nam făcut-o énsë pentru dou cuvinte:
I) pentru că n'aş mai fi fost culegător con-
sciinţios, ci autor şi 2) pentru că dacă aci și
în alte câte-va locuri din colecţiune aș fi com-
plinit lipsurile sén as fi dres versurile — chiar
DIN TRANSILVANIA 447
dach prin dregere nu le-aş fi stricat— cititorul
n'arfi vădut atât de limpede, cât aş vrea eŭ së
vadă, că urgent este a se culege din gura po-
porului mărgăritarele închipuire: lui; căci di
cu di ele dispar, cu moartea betrânilor care le
. sciù şi o mare şi prețioasă avuţiă naţională să
perde,
Iacă varianla la care fac alusiune în nota
de la cântecul 6, Mândra bună :
Frunqă verde foi de nuci
Strigă P&tru din Preluci.
Din Preluci, dmtre cruci
Co greșit do adormit,
Sub un měr mare inflorit,
Florile “or cutropit ,
Până somnul "Lo furat
Uu șarpe `n sin Ten băgat,
— Vino, maică, de 'mi-"l scoate,
Învăle mâna `n maraină
Si la mine m sin o bagă.
De scoale șerpe balaur
Cu trei capete de aur,
— Ba eŭ maică noi veni
Maï bine fără de tine
De cât, Petre, făr' de mâuă,
— Vino, taică, de 'mi-l scoate,
Invăle mâna în marami
Si la mine `n sin o bagă,
De scoate șerpe bălaur
Cu trei capete de aur.
— Ba eŭ, taichi, noi veni
Mat bine fară de tine
De cât, Petre, făr' de mână.
— Vino, soro, de "mi-l scoate,
POESII PUPULARE
Invăle mâna m marumă
Și la mine "n sin o bagă
De scoate serte bălaur
Cu trei capete de aur.
— Ba eù, frate, n'oi veni
Mai bine fâră de tine
De cât, Petre, Dr de mină
— Vino, mândră, de "mi-l scoate,
Invăle mána-n năframă
Si la mine ° sin o bagă
De scoate șerpe biălaur
“Cu trei capete de aur.
— Eŭ o bug și deslegată,
Măcar së mi-o mânce toată.
Mâna-'n sin că "mi-o băga
Pungă de-aur imi scotea,
| La biserică mergeai
Aminduoi se cuuunau.
(Cules de Constantin Pepa
şi publicat in Tribune, de la 22 Aug. 4899).
(3—8, p. 13)
Aci lipsesc asemenea douë versuri.
(4—12, p 16)
şi Fas pune stog pe prag
şi Tas îmblăti cu drag.
Imblătire — a îmblâli numesc Românii de
dincolo ceea ce se numesce aici „treerat.“ |
Agricultura së face cu mal mare ingrijire de
cât la noi şi omul are respect şi dragoste pen-
tru produsul muncei lui. Nu vei vedea dincolo,
ca së dap un esemplu, nu vei vedea un car cu
fin incărcat ca la no', aşa că pe drum finul sé
DIN TRANSILVANIA 449
Acolo s'aşază par'că fir cu fir ar fi fost pus.
Së muncesce bine, să păstrează și mai bine.
Ca să viu la „imblătit“, voi spune că griul
secerat şi făcut snopi este dus la coșare, unde
se face îmblătitul, Produsul nu mai e lăsat pe
câmp espus la ploi.
Imblătitul s& face cu un instrument primitiv
care constă din două bucăţi de lemn bine ro-
tundite si de lungime diferită; una de peste doi
metri și alta de mai puţin de un metru. Ele sunt
legate una de alta printr'o sfoară, și tcă cum
se operează : omul, care imblătesce, apucă in-
strumentul de la capătul liber al bețului celui
mare, îl rădică în”sus si apoi îl întoarce cu iu-
țeală în jos îndreptându-l asa cu pârghia cea
mică së cadă peste spicele de griü. Loviturile
acestea repetate fac ca spicele să se spargă si
să se curețe de pleavă.
Aceasta e îmblătirea.
Cuvintul nu e nici nemțesc, nici unguresc.
L'am esplicat totuși aci, din causă că dincoace
de munți nu e cunoscut, séi cel puțin eŭ nu
Pam audit.
(5—31, P. 25)
Dar fi calea tot cenușă
pênë la Dinoaian ușă
tot mae duce la Gheorghiţă
curgă într'una, së se ţină diră in urma carului.
săi daŭ o fâr de guriță. x
O tir, o liră, întrebuințat, ca şi în Oltenia,
pentru „puţin“ „puţintel“.
Colecţianea L G. BIBICESCU, 29
450
PUESII POPULARE
(5—43: p. 32)
să resavă florile
să le stringă fetele
mai cu drag bâietele
Băiată— băiele, copilă mică, fetiță.
En dacasă de la uoi
"te ved, lele, în resboi.
Resboi este instrumentul de țesut care se
găsia în tote gospodăriile ţ&rănesc: și servia a
țese pânzeturile trebuitoare pentru imbrăca-
minte întregei familii, atunci când moda pe
do parte si ieftinătatea pe de alta nu înlocuise
acele țesături cu cârpetarile străine.
(7—58, D 40)
Dă mâna cu od și cine,
batar nu-i voinic ca mine.
Batăr — de la ung. Adtor S.C. Mândi escu —
întrebuințatși peste Milcov in sens de: barem,
chiar, de şi, etc.
In cântecul citat, sensul lu: „batar“ este:
că tot (nu).
(3—63, P- 43)
Dulce-i gura de diac.
Diac student. Se mai dice și pentru „das-
cà] de biserică“.
DIN TRANSILVANIA 451
(9—72, p. 54)
Ci sett iei o bâta n mână
și se te duci la fântânu.
In primul vers e negreșit o greşală: vorba
bâtă în loc de botă, adecă vas de lemn pentru
licuide.
(10—78, p. 60)
Fij tu, lume, cum ai fost,
că eü nam avut folos.
întro varianta, versul din urmă e înlocuit cu:
că en r&mân fără rost.
(11—79, p. 61)
Dar së dea Domnul de sus
pênë mâne se fii prost.
Aci prost, are înțelesul de „nebun“.
(12—81, p. 63)
Ce nm-e mie de cercei
dacă nu vii së me ce:
Cei în loc de ceri,
„A cere“ în înțelesul în care e intrebuintat
aci însemnează „a cere în căsătoria“,
(13—83, p. 64)
Scii, fetiță, ce ţi-am spus
452 POESII POPULARE
la cules de cucuruz?
Să porţi pană de coliă,
Pană însemnează buchet.
(14—38, p. 68)
Că nai casă
nici moșiă
numa virstră
in pălăriă,
Virstră == buchet.
„(15—59, p. 69:
Că de cine am avut
fost-a vreme ș'o trecut,
Am avut së pronunță une-ori: am d'avut,
așa mi Sa spus şi chiar mi s'a scris în acest
cântec.
(16—95; P. 72)
si mi-a oct dragostea grea.
Cåzt prescurtare din cdzul, ca „vězt“ din
„ve&zut“,
(17 - 96, p. 73)
Mi-a trimis o Pr de dor.
A se vedea Nota de mai sus la No. s.
DIN TRANSILVANIA
(13—102, p. 76)
și te roagă la cheotori
ca să-ți vie pețitori,
Cheotori — stâlpii ușei de la casă.
(19—114, p. 89!
și mai oi la mine-o dată.
Mai ai = mai aide, ma. vino.
(116, pag. 91)
Tângui-m'aș, tàngut
Pe tema acestui cântec, înregistrai mai sus
âncă două 114 și II$.
Unul: jelcui-ra'aș, jelcui.
Altul: jelui-m'aș, jelui.
În colecțiunea d-lui Ion Epure: Däer și
cântece poborale din Banat găsesc o variantă
în care së află vorba: „jelbui“,
lacă acea variantă :
Frundä verde lemn cânesc!
Vrut'am se më jelbuiesc ;
dar n'avui cui Jelbui.
Jelbui-n'aș codrului
codru-i verde
nu më crede!
Dar ma! bine voi tăcea,
Casa mi-a fost ursita.
453
454 POESI POPULARE
(20—117, p. 91)
Damn trăit o Ur wat bine.
D'am, contracţiune din: dar am.
(21—117, p. 91)
La lume hohovitor.
Hohorilor = urit, neplăcut,
(22—136, p. 106)
Cum nu-l a fost He greață
a-mi cânta mie de fală
Şa-mi preface traiul meu
din tot bine în tot rën,
Mierla e o pasere pe care poporul român
o privesce ca un oracul.
Tot aşa şi cucul.
Când sapropiă Buna-Vestire, adică timpul
când „să desleagă“ limba cucului, Grant Ro-
mâni îngrijesc ca së nauda ântâia lut cântare
pe nemâncate, căci atunci cred că-i spurcă si
le prevestesc friguri peste vară şi alte boale.
Dăcă ênsë laŭ audit întâi cântând, după ce
aù mâncat, văd în aceasta o prevestire bună
de noroc si sanătate si iși fac urări ca cea ur-
mătoare:
Mulţi-ani buni cu sănătate
şi noroc st am la toate
EIN TRANILVANIA
se fiu ori și când voios
fericit și bucuros D.
Asemenea se ingrijesc së aiba bani la dânşii,
şi când i) aud întâi isi scutură punga, dicând :
Cucule,
puiucule !
câle pene sunt pe tine
stățea galbeni Ja mine.
si nu së mărginesce aci credința poporului
român despre puterea de prevestire a cucului.
Nu, dacă atunci când aude ântâz cucul cân-
tând, el este in fatà-i sén la dreapta, aceasta-i
prevestesce bine; dacă din potrivă ii cântă cu-
cul la stânga sén în dos, prevestirea e rea.
Tot această putere prevestitoare o are, së
vede, și mierla în credințele poporului, énsë,
probabil, cu oare-care osebiri.
Intr'adevăr, cântecul de sub No. 136, pri-
vesce mierla; căci o descrie ca o pasere gal-
benă în cioc — și se scie că ciocul mierlei e
maj galben ca altor paseri, chiar de câtal cu-
culu — apo o numesce precis cu versurile
următoare :
Mierlă, viersul tëú supțire,
caer cântă tot despărțire
prina-vara Dëné mn zori,
t) S, Fi Marian, Ornitologia populară.
455
456 POESI] POPULARE
fie senin, fie nori $).
acest cântec, dic, conține și versurile :
Cum nu ţi-a fost Be greață
a-mi cânta mie de fața
ş'a-mi preface traiul me
din tot bine în tot rei,
La cuc, cântarea de fată prevestesce bine ;
la mierlă, după aceste versuri, din contră, pre-
vestesce răi,
(23—157, P. 119)
Trimite-o ir de carte
O #rà — a se vedea Nota s.
(24—164, P. 126)
calea-s bune la răgule.
Răgută == recrut, tênër luat în armată.
(25—172, p. 133)
Dar ploua ploaie de sânge,
el ia pușca și st duce
o variantă dice :
Dar ploua ploaie de sânge,
cătana merge si plânge.
1) Profit de această notă, spre a semnala că a-
cest cântec mi-a fost dictat de Nicolae Dăndărăii
din Vălcele.
DIN TRANSILVANIA
(26—172, p 133)
D'ar ploua ploaie de foc
el să plimbă prin șilboc,
Silboc de la germanul schildwache, sentinelă,
locul unde se face pază.
(27—176, p. 136)
Casă fără măcar care.
Acest vers însemnează: casă care sé maibă
nici unele, adecă nimic din cele trebuincioase.
(28—176, p. 136)
pe cinci dile
trei pifule.
Pitulá-pitule (ung. piczula, după S. C. Mân-
drescu) monetă de argint de 10 cruceri.
(29—-176, p. 136)
Cinci dugă da. la spălătoare,
Dugi şi duce de la dufcă, monetă de aramă
în valoare de doi cruceri.
(30—176, p. 136)
Civilii se duc, së spală
eù më duc së puse la șarbă
Saibă de la germanul scheile, insemnează :
țintă, semnul unde se trage la ţintă.
458
POESII POPULARE
(31 —176, p. 136
se umblu din sat în sat
cu prefundul nesărat,
Prefund, in alte locuri să dice br Got, pânea
pe care o mănâncă soldații. Poate de la pro-
viant, Care şi în nemtesce insemnează provi-
șiuni de mâncare.
(32—176, p. 142)
cam lăsat boii pe brazdă
si părinţii fär de hosnă,
Hasnă, după d. S. C. Mândrescu, de la un-
gurescul haszon, folos, roadă. Accepţiunea cea
mai potrivită aci este: ajutor, sprijin.
(35—189, p. 143)
stau cu mifelurn spinare,
Vilel însemnează ranita ce o poartă solda-
tul în spate. Ea e din piele de vitel, cum era
şi la not când aveam armata aproape numai
pentru paradă.
(34—189, p. 144)
și cu ochi: tot la filă.
Filăr de la germanul fiihrer, sergent.
DIN TRANSILVANIA
(35—192, p. 147)
Soen trage de cu milă
că moare fără lumina.
lumină, in loc de: lumînare.
Cel care moare fără luminare, după cre-
dința poporului, rămâne pe lumea cea-l-altă
pururea in intunerec şi aceasta së consideră ca
un mare rëü.
De-aceea, in popor, când cine-va e bolnav,
la cel mai mic leșin, i se trântesce în mână o
luminare ,., ca së nu moară fără lumină. E
o cestiune dacă luminarea aceasta va fi de
vrun folos pe „ceea lume,“ care va fi să fie,
de va fi; dar sigur este că punerea luminărei
în mâna bolnavului grăbesce multora părăsi-
rea lume: acesteia, prin impresiunea deplora-
bilă ce le face, atunci când poate sunt âncă in
simțiri şi deci tot mai speră.
Atât de mult ține poporul, ca grije pentru
viaţa viitoare, ca creștinul să nu moară fără
lumină, în cât dacă printr'o crimă stii un acci-
dent, cine-va a murit fără luminare, vei audi
neapărat plângerea :
S&racul, navu parte nici de luminare!
Grija aceasta escesivă pentru o bună viață
viitoare în „ceea lume“ compensează, să vede,
la Român, amărăciunea vier d'aici.
Intr'un alt cântec tot milităresc (190, pag.
146) moartea fară luminare e atribuită bleste-
459
460
POESIĂ POPULARE
mului mamei, blestem eren la Român, blestem
care e după cântec:
mărunt ca bobul
dar arde ca focul,
lacà ce spune acel cântec:
Că de cât më blestemai
mai bine gâtu-mi suceai:
nici flămând
nu mai umblarn,
nici prefund
nu mai mâncam,
nici de boală nu zăceam,
nici la bătaie mergeam,
Era së fii ingropat
cu tine, maică, intrun sat
nu ngropat în altă ţară
fără lumină de ceară,
fără popă și diac,
Maică, rëü mai blestemat!
(36—196, p. 151) `
Când de diuă so crepat
cu furgatu-o rosuilat,
Forgatul de la germanul vergatterung, care
însemnează ` adunare, semnul de trâmbiță
pentru concentrarea trupei.
(37—196, p. 151) -
Când a dat cu hubifa
făcea drum ca ulița.
Hubifa = tun mare, dar scurt, adecă mor-
DIN TRANSILVANIA 461
tieră. D. Florian imi spune că ofițerii numiaii
acele tunuri bubi-en; în dicționarul cercetat de
mine n'am găsit ênsë acest cuvint,
(38—196, p. 152)
D-le „eneral, lasă-ne së ratalim.
Rătălim de la: a ratăli, rătălire==a să retrage.
Lasă-ne së rătălim = lasă-ne së ne retragem.
(39—196, p. 152)
car pe mine mo `ngropat
căi, contras din căci.
(40—207, p. 165)
Dacă codru frunza-și lasá
toți voinicii trag a casă
la copii și la boreasa.
Boreasă probabil de la boier, fem, boie-
reasă == nevastă, gospodină.
(41—219, p 178)
Unde-s bet incornăţei
și ghirișii frumușei.
Ghirişii == mânătorii boilor, sinonim cu:
biris de la ung. béres, argat, slugă la cărat
séü la arat.
462 POESII POPULARE
(42—221, p. 180)
cu iie de ghioici,
Ghiolci == pânză tesutà ?n casa,
(43—240 p. 193)
săi dea tol si lepedeu,
Lepedeii, cearșaf, după d. S, C. Mândrescu,
de la ungurescul lepedă.
(44 — 240, p. 193)
să-i den tată-seii și /los, *
Flos == în pentru tors, Negreşit acest cu-
vânt este nemțescul fos, care insemnează : fir.
Insemnarea e aproape aceeași: material pen-
tru tors în românesce, tortul făcut în nem-
țesce, Ceea ce më îndeamnă să daŭ credă-
ment acestei păreri este că versurile în care
se cuprinde cuvântul fos mi-ati fost spuse de
Nicolae Dăndărăi, care stătuse mult între
Germani cu regimentul sëü și deci a putut a-
dopta şi acest cuvânt,
(45—246, p. 198)
uritul cu ferdela
dragostea cu lingura,
Ferdela o măsură ca banita.
DIN TRANSILVANIA 463
(46—259, p. 207)
Eu me Hu
că sunt voinic,
fetete-mı dic:
boșăntie.
Boșantic, scund, sai pipernicit mal esact
ceea ce së dice, pe la not, poșidichiii.
(47—266, p. 210)
Seraci trocaragi din Sche
Trocărași, diminutiv de la trocar, numire
ce se dă neəutàtorilor de fructe care, cumpă-
rând fructele de la țărani, le pun în vase ce
se numesc troace, de unde : trocar.
(48—266, p. 210)
şi pe văi
cu ghugășele.
| Ghigăşele, plural de ghigăşea, peatra, pe-
tricică, asemenea sub forma: ghicășele de la
ungurescul békasó, o petricică albă, cremene
t (S. T. Mândrescu).
(49—276 p. 215)
Horă mare de cocoane
| tot cu sorțuri de corloane.
Soriuri de cartoane = sorturi de pânză de
prăvăliă ; contenentul luat drept conținut.
464
POESII POPULARE
(50—277, P. 215)
Stergeji mâna pe androc
du-te-acasă și fă broc,
Androc = fustă de flanelă. De unde së vină
această vorbă ?
Se fie ea din germ. unterrock? care inse-
mnează tocmai fustă ?
Nu sciù. Pun ênsë întrebarea și las filolo-
gilor do resolve, semnalez numai că acest cân-
tec mi a fost spus de Nicolae Dăndărău, care
fusese în armată si umblase prin multe părți
ale țării, şi mult printre Germani de unde ar
fi putut adopta acest cuvânt.
Broc = mâncare, după cum mi-a spus Ni-
colae Dăndărăt de care vorbii mai sus.
Së viie această vorbă de la italianul brodo,
care insemnează : sos, apoi bulion și deci
ciorbă ?
Së viie de la nemțescul brocken a dumica 2
E treaba filologilor să deslușească lucrul,
Repet, spre orientarea lor, căacest cântec
mi-a fost spus de Nicolae Dăndărăi, fost sol-
dat în armata permanentă austriacă.
Semnalez, ca încheiare, ca cuvintele : flos,
androc si broc nu le-am mai audit de la ni-
meni altul de cât de la numitul Nicolae Dăn-
dàràü; ba alții nici maŭ sciut să-mi spună ce
însemnează.
x DIN TRANSILVANIA
!
(51—292, p. 221)
Dă-te `n laturi, golomos
să-mi joc pe mândra frumos,
Golomos (?) La acest cuvânt, më mărgi-
nesc a pune un semn de întrebare; caci nu
sciù ce Îînsemnează, nici in notițele mele nu
găsesc nimic.
(52—293, p. 222)
căi rochiă de barşon,
Ș'așteaptă mână de domn.
Barson = catifea roşiă, după d. S. C. M.,
de la ungurescal bârsony,
(53—308, p. 228)
Te cunosc după gimberi
că esci puică prezenteri.
Gimberi — mărgele.
(54—315, p. 233)
dar mai vin cu jefători,
O variantă conţine :
dar mai vin cugetători.
D
Colectiunea L G. BIBICESCU. s
465
POESI POPULARE
(55—333, P. 271)
Sus în codru lui Jancău
face-și Petrea făgadău,
Făgădăii = cârciumă, după S. C. M., de
la ung. fagadă.
Sa së observe că acest cântec e din Selagiă.
(55—336 p. 280)
Culcă, culcă și ie-abuă
până mâne în dalbă diu.
Abuă de la: a abua-abuare = a së linişti, a
së odihni.
(56—336, p. 280)
legănel
de pältinel
cu iuștei
d'aluner
fustei d'alunei. Fuştei së chiamă betele de
alun cu care despart femeile care tes la răsboi
firele de urdealădin distanţă în distanţă "nainte
d'a le trece prin brâgle.
Tot acest sens are şi aci: bețe de alun.
(57—336, p. 282)
Ian, șogore, nevasta
şi bont pe lângă densa.
Semnalez mai ântâi ca acest cântec este de
pe valea Turdei.
DIN TRANSILVANIA
Sogor == cumnat, de la ung, sogor.
D. Florian Chioreanu imi spune că sogor,
în loc de cumnat, se întrebuințează numai de
la cumnatul cel mai mic în virstă către cel
mai mare, acesta din urmă întrebuințând énsë
tot-d'a-una, când vorbesce între si despre
cumnaţii săi mai mici, tot vorba: cumnat.
După d, S. C. Mândrescu, cuvintul sogor a
persistat numai în parte în semnificațiunea de
cumnat. In multe ţinuturi locuite de Români,
sogor să întrebuințează pentru a ar&ta o înru-
dire mai îndepărtată.
Șogori sunt şi aceia cart fac curte efectivă
uneia și aceleiași femel, după cum se vede din
versurile :
dar nici frumoasă nu-mi place
că prea mulţi șogori im. face,
în care se vede lămurit cum s'a peiorat sen-
sul primitivului sogor.
(s8—339, p. 289)
da sta Gruia supărat
cu clopul pe ochi lăsat,
CA = pălăriă, de la ung. kalap, după d,
S.C. M
(59—339, p. 290)
Ori ţi-e dor de Țiligrad.
Țiligrad, culeg&torul spune că, întrebând
468 POESIĂ POPULARE
pe Nicolae Mocan, care i-a comunicat balada,
ce oraş înţelege prin „Ţiligrad“, i-a r&spuns
că orașul acela în care şedea împăratul Tur-
cilor.
(60—339, p. 291)
Stai, Turcilor, nu grăbiţi
că cu Gruia băsădiți,
Băsădiţi de la băsădire — a băsădi = a
vorbi, poate de la ung. beszélni (a vorbi),
beszéd (vorbă).
(61—339 P. 293)
și hajia dejea de toartš
bátia, a hän — hăţire== a prinde, a apuca,
a înhăţa, a lua.
dejea — măsură, găleată,
(62—339, p. 294)
ori vinul ţi sa ciuntat
ciuntat de la: a ciunta-are — a împuţina.
(63—339, p. 294
POR >. a ash a Ic ARIE SPRE E i 0, CI CE
greu un salaŭ mi-a picat
Sal — oaspe care vine la un otel, de la
ung. szállá cu tocmai aceeași însemnare.
DIN TRANSILVANIA 469
(64 — 339, p. 294)
megiș nu vorbesce multe.
Megis — totuși, ung,
(65—339, p. 295)
face blonciur ca pumnul.
Blonciuri — noduri, noduri ce făcea unind
mustățile și inodându-le la ceafă. :
(66—339, p. 295)
da nu cere nici-o graja
Graiţă de la kreuser == crucer, monetă de
aramă,
(67—338, p. 295
și s'a dus `n mă-sa
sé mai dice și:
şi sa duce in ţara sa.
(68—339, p. 297)
cât un gros
cu fața’n jos.
Cât un gros — ca un lemn, ca un butuc,
470 POR POPULARE
(69—339, p. 298)
so leacă de carte albă
o leacă — puţin, ca si în Moldova; së mai
dice şi : un pic, un strop, o tirà.
carie albă — hârtie albă.
` (70—339, p. 298)
și 'ntr'un bolduf să bagă
Boldul — prăvăliă, diminutiv de la boltă,
din ung. bolt. i
(71—339, P. 300)
că tu ot picat in sclăbiă
ai picat — a cădut,
(72—339, p. 30!)
Da tu, dalbă de cătavă.
Aci nu era trebuință de nici-o esplicare;
căci d'alb e întrebuințat în același sens ca și
la noi: mândru stu frumos.
(73—345, p. 322)
Së bag mânan minteuța
se scot d'albă hârtiuţă,
Minteulă diminutiv de la manta.
DIN TRANSILVANIA
471
(74—348, p. 330)
e. sudu se mi-l sudeasca,
Aci sunt silit së më merginesc la nota cu-
leg&torulu care e următoarea : sudu — ju-
decată,
De unde ajunsa această vorbă în româ-
nesce nw'mi pot da seamă ; căci cercetările
ce-am făcut nu maŭ orientat şi mal multe
altele nu pot face. De alt-fel, nici n'as avea
ce căta eŭ, un simplu culegetor, pe tărâmul
filologilor.
(75—348, p. 330)
Inima gorunului
din faja pămeniului
de nouă suf, de lungă
pentu trupul lu: s'ajungă.
Sufi, plural de la suf — urmă, din germ.
shuh, cu acelaşi înțeles.
(76—348, p. 330)
Un acau de răchie
Aca de la ung. akó, mesură de capacitate
mai mare de cât vađfa.
472
POESIY POPULARE
351
In Foișoara tenlru respándirea cunoștinie-
lor folositoare și a iubirei de carte între popor,
(Sibii, 1 Martie 1886) gâsesc următoarea va-
riantă :
Todor și soru-sa
| (Baladă din popor)
Frundi verde ruptă doauă !
Face-'și Todor casă noauă,
Casă noauă de hârtie,
Zugrăvită cu tămâie, —
Prin ferești, tot flori dornesci,
Prin Hi tot șilinini,
Si prin praguri
Măghieranuri. —
Când casele și-a gătat
El frumos sa d'-imbrăcat,
La petite sa luat.
Multă lume c'a umblat,
Ca soru-sa na aflat
La făptură și la stat.
Deci din graiú i-a cuventat:
— Dragă soră, Salomie,
Hai cu mini la cununie!
Că lume câtam umblat,
Ca tini, soră, nam aflat,
La făptură și la stat!
— Merge-voiii, frate, cu tine,
De mi-i face până mâne:
Pod de-aramă peste vamă,
Pod de-argint peste păment!
El afară că-mi eșiu
Pe loc toate-mi isprăvea
Și la soru-sa întra
DIN TRANSILVANIA 473
Si din noi ii cuvenita:
— Dragă soră, Salomie :
Hai cu mini la cununie!
Că lume câtum umblat,
Cu tim, soră, n'ain aflat
La făptură și la stat!
— Voiü veni, frățuţ, atunce
Dacă tu că mi-i aduce:
Sfântul soare nănaș mare
Sfânta lună nună hună!
Si stelele, fetele,
Luceferii, feciorii,
El afară ca-mi epea,
Pe loc toate-mi isprăveu,
Şi la soru-sa intru
Si din noŭ îi cuventa `
— Dragă soră, Salomie,
Hai cu mini la cununie!
Că lume câtam umblat,
Ca tini, soră, nam aflat,
La făptură și la stat!
Ea frumos, că se găta
La biserică pleca,
In biserică intra,
Popa prinde-a-i cunuuaă,
[coanele-a lăcrăma,
Evangelia s'a 'nchis
Si luminile s'aŭ stins; —
Dar” icoana Precestii,
Din fundul bisericii,
Ea din grai a cuvântat:
— Părinte nu DI păcat?
Se cununi soră cu frate,
Că Dumnedeu te va bate!—
Ti afara cau eșit
Cătră casă sau pornit
474 POESI! POPULARE
Si la fâutânau sosit,
Dar aici când ajungea
Sora din grain cuventa:
— Qpriţ voi căruțele !
Că më string cismulele `
Si me string inelele.
De mi së rup dejtele (degitele)!
Când căruța së oprea,
Ea în fântână că-mi sarea
Şi din gu'ă cuventa:
— De cât muiere la frate,
Mai bini së fiù strat la broaște, —
Şi rugina pietrilor
Si mâncarea peştilor !
lir. Brut Nestor.
se duce-o boreasă `n lume
boreasă, temeiă măritată, gospodină.
(78—396, p. 378)
fecioru din căluşeri
cum joacă ca pe Gert,
Tier = taler, peste Olt (Mehedinţi) taier,
adecă o farfuriă întinsă, de păment ordinar
sén de lemn.
DIN TRANSILVANIA
475
TABLA DE MATERII
Prefaţa. e ie pu de ce ase a IUL
No. DOINA Versuri Pagina
1—5 Doina.. gi ea tai cane ba d sf
Iubirea. A) Dragoste
6 Mândra bună, .. . . + . . , 865. 9—10
7 Versiune din Moldova . . . . . — . 41—12
8 Somn îmie ....... . 81 . 13—14
9 Să-mi věd mândra. . . . . 25. 14—15
10 De Sar vinde dor cu dor. . , . 10 15
44 Altă versiune. , . . . . . . .15.19—16
12 Amar e.. d te rd iii eh . . .11.16—17
13 Nu-i ca mândra. . . e . . .95 17—18
14 Ghicesce, mândro. . ..... &. 18
15 Vai! de cel care iubesce. . ... 5. 18
16 Rele-s dragostle. . .. .... 8. 49
— Versiune. , A 19
17 Cine ne desparte `... ,
18 Turturica .
19 Sëraca dragostea
20 Bată-l maica Precista .. + + +
24 Pênë când nu iubeam . . . . à
22 Dorul mândrei . S
23 Versiune. .....
24 De ce oftez?. .
=
DONONTA e
N
=
m
476 POESI POPULARE
No. Versuri Pagina
23
23—24
24
24
25 Seraca inina mea!
26 Ca doru din om in om
27 Dragostile noastre ,
28 Amarul inimeï .
29 St ne iubim Fn
30 Nu le poate s inge.
34 Tot maş duce . ....,
2; Cáuntah de jale . .
3 Codruie, codruţule.
34 Face-m'aș un futuras .
35 Dovul badei
36 Vino, bade, tu cu E š
37 Frumoasă ca dragostea. , . .
38 Nu gândi că te-am urit ... `
39 Ţine-mi, Doamne e +
=
CO O> — Ve vi ED DO si sis rS Ot CD O OG; O; =1
t
(ez
. . o
-
40 De mândra ce seii? . Kä aus Q: 30
44 Nu pot dormi . . GER 30
42 Cum së nu-mi fie dor 9 31
43 Rësiri-ti-ar numele. . 18 . 31—32
44 Inima-mï plânge. 16 32
45 Doamne, cum ar D de "bine! CR
46 Bine mai trăiesc
47 Inima-mi plânge.
48 E pustiă ulița .
49 Bădiţa cu calul alb
50 Dar fi cucul.
51 Drag imi e. A D
52 Numat cu ochii-l petrec Ç
53 Când vii? e 8
54 Vin, bădiţă. ...
55 Dor Hait, .
56 Nu te las s
57 Së bolesc și e cu tine.
58 De când, mândro .
59 Viie singur. .
60 De ce së më prăpădese. S
61 Pone-i numele mei ....., +
L9 = = k ==
e° tS Da O> CO vi OO e E O) GO och CO
Ki
~I
82
92
DIN TRANSILVANIA
Versuri Pagina
Ade, neică . . ds 8. 49
Gura de diac. a. a.. „183. 43
Nu-mi las drăguţii. ku 8 14 43—44
Ca aia tot n'a fi 9 AA
Guriţă tăcută pave a 16 45
De când bădița sa dus ie 0 85 d 11 . 45—46
Mai bine moărte 6 46
Dragostea 4 46
B. Dràgutií certaf(
Blestem . . e 59 . 50—52
Variantă tot dn Transilvania „ . 24 Dä Bä
Altă variantă . . . .. . . -.53—54
Varianlă din Moldova . . . . .— . 55—55
Fie-i moartea de cuțit. , . . .11,55—56
Nu to-oi lua. , . . . , + + „99. 56—57
Altă variantă. . . p.. . 35 . 58—59
Më duc, maïcă.. .. .. . 23 . 59—60
Sci tu, mândro ? . . .18. 60
Së iH sece inima , 17 61
Tu, neică, së te usuci. 13. 64 62
Ea trecea și blestema . 41 62—63
Gelosiă. . 11 64
Frundà verde lemn de š sus . 14 64—65
Dragostea să se *noiascà 12, 65
Ce pământ te ţine . ii e SN 66
Spune, maică-ta, . . . a. 14 . 66—67
Frunguliță trei agude 21. 67
Geaba te ţii mândru . , 15 68
Ce ai eșit, mândro, în prag. 16 . 68 —69
Ibovnicu nu Dot spune . . . 17 . 69—70
Nu më late, maică... s.. 16 70
Foicică de ormuz , 10 74
Nu cutez ei SU QU a 7 74
Care din dou&? 8 T2
lute la iubit , H 72
477
475 ` POESIË POPULARE
No. Versuri Pagina
96 Lasă-lasă ec... 9. 73
97 Durar Dumnezeŭ së moară . . 7. 78
98 Së dea sate . .. .... I4. 74
99 Geaba, ncică. + .. dt . 6 74
100 Dragă Mărioară . .. . .. 448. 75
104 Nu mot duce. .. . . + . .19.75—76
102 Popa toacă .. . . . H, 77
103 Cu tine së mě iubesc. . . . .41. 77
104 Imi arăta guriţa . SE 18, 77—78
105 Pentru ce nu via uitat CR , 19, "8
106 la-më călare. .. . „16. 79
407 Peuă's cu cămaşa neagră . . .10.19—80
108 Pe tine tot te plac . .. «20. 80
109 Ocara vecinilor.. . . . . . .17. 84
440 Răvaș, mândră. . . . . . 28 81—82
144 Noaptea când më pomenesc. , . 9, 82—83
G. lukirea de familiă
112 Parca e născut din nori . . . 24. 88
113 Maică, rădăcină dulce >. . . . 9. 89
114 Maică, inimă de peatră . . . . 13. 89—90
115 O variantă . . GE .. 15. 90
116 Altă variantă. DE vw AB DI
117 A fost maica lângă mine A „dă 9141—92
148 Nu-mi maï vine a glumi . . . 8. 92
119 Taci, mäïcuță ! . .. 6
120 Lacrimele-i curg pirăii.. .. . 7.
124 Acum aș asculta. . . . ... 6. 9%
3
9
499 Blestemul de mumă .....1
123 Vâriantă GE fana aa Sei QS Š i
124 Dorul mamei . . . . . . + . 920. 95—96
125 Fără noroc.. . . s... + . . 81. 96—97
196 Mama streină. . . . e... . . 9. 97—98
DIN TRANSILVANIA
No. Vevsun Pagina
DI. Streinatatea
127 Cântecul despărțirei, . . . . +16. 102
498 Jalnică i iniman mine. . . . .41. 402
199 Ai, maică, de më petrece. . . 9. 103
130 Më duc, mânâro. . . . . + . 12. 103
434 Varia . . 2. . o 8. 104
432 Altă variaută , + . + . . . + 21 104-105
133 Vai de mine! . .. . . . . . 7. 105
134 Bărbăţelul mei. . . .. 6. 105
135 Rëü, maică, mu blesternat .. 6. 106
136 Pasere galbenă n cioc, . . . . 43 106-107
137 Străinătatea. . , . .. . 4. 108
138 Străină, maică, ca mire. . . . 18. 108
139 Brăduleţ crescut în peatră . . .10. 109
140 Frunduliță iarbă mare. . . . . 22 409-410
144 Strămul. .. .. + ee a A, 110
142 Numa: amar si venin , ©... 6 410-414
143 Apoi cum së nu suspin. . . . 46. 444
14% Inlšuntru cu amar. . . .. 12. 442
445 Variantă . .. ... 9. 112
446 Plină's, maică, de streini .. 15. 143
147 Tot la țara mea gândesc . . . 7. 113
448 Dași fi trăit tot aşa . . .. 7. 144
149 Pânea străinulu . . . + . . 9. 114
150 Variantă. . . . a gag tt e Ban Bia 435
151 Ocolită de durere. matii it în KC DEE EE
152 Nu më blestema . .. . 9. 116
153 Geaba . e 10. 116
154 “Ţările le-am ocolit. . . . 99. 447
155 Cum së nu-mı fie dor? .. . .10. 448
156 Negru pe inimioară. . . , . 4. 118
157 Dragă frate de departe . . . .10. 419
158 Merei mě gândesc. . . . . .13. 119
480
POESI POPULARE
Z
9
IV. Catănia
459 Vai de maica cu feciori.
460 Cătănia cui e dată?
161 Daţi câte-o leturghie. CR
462 Cătănia la străin .
463 Adio al cătanei. . ... SO
164 Spală-mi, maică, hainele
165 Variantă e,
166 Vai! s&raca cătana.. .
167 Rëü mat blestemat.
468 Variantă dog
169 Pune-mă, nene, călare
470 Variantă š
471 SëraceI teciori de la sate.
172 Est, màtcujá, afar la cruce...
473 Variantă
174 Eet, màndro.
175 Bate-l, Doamne.
176 Së nu-și ma. dea de pomană.
477 Rău, maică, mat blestemat
478 Dumnegeii te-ar fi iertat
179 De unde pleacă cătana
180 Te duci, bade .
481 Variantă
189 Rămâi, maică, sănătoasă în Aaa
183 Măghiran de pe cetate
184 Lasă-më de la cătane, «
185 Cine trece pe la vamă?. . `
186 Trandafir de pe cetate
187 Mi-e grea inima . y
188 Săraci picioarele mele.
189 Cătănia la Neamţ.
490 lar cătănia . . . 2. , . , .,
494 Acolo-I neica ç
492 Pe din jos de Sighişoară
Versuri Pagina
pia ||
5. 124
6. 124
8. 125
7. 125
8. 126
. 8. 196
„10. 127
. . 18 127-128
. 14. 428
.. 6. 429
. 28 129-430
„37 130-432
. 5 132
. 25. 433
. 7. 134
. 27 134-135
. 7. 135
.20. 436
6. 137
. 8 137
. 11 137-138
. . 9. 138
. 13. 139
8. 139
6 139-140
. 7. 140
. 23 440-4414
„10. 441
8. 142
.. E. 142
. + 59 143-144
. 63 145-146
. 12 447
. 47 147-448
DIN TRANSILVANIA
No. Versuri Pas ina
493 Frundulijă de năut. . . . . , 46. 148
„194 Unde duci cătanele? . . . . „41. 449
495 Pe dealul Sibiului ., . ., . 7. 149
196 O bătaie în 4866. . . , . . . 78 150-152
197 Variantă . . .. . . 68 153-155
198 Cântece după trâmbiţă . . . . — 156-158
V, Codrul
4199 Geaba mă ţin voinic ..,.. 44. 161
200 Fă-mi un căpeneag. . , , . .12, 461
204 Plin e codrul de voinici, , „41, 162
202 Toată lumea-mi! strigă: bet), , 44 162-168
203 Da veni luna ui Mai . , . , 44. 168
204 In codru am crescut. . , . , 45 163-164 x
205 Variantă , , SR 48 164-165
206 Veni diua de St, Petru. . .. . 4. 165
207 Până eram in codru., . . . .11. 165
208 Blestem fie.. . . EE 7. 166
209 Codrule, ce ţi-am stricat? , . 23 166-167
240 Traiul din codru, . , « . . , 44, 167
214 Maritată după un hot. . , . . 32 168-169
212 Hoţul, . . .» a» 8. 169
213 Cu fearele de picioare e e 6. 169
VI. Strigaturi, Cugetări, Glume, Satire
A) Despre casatoriă şi căsatoriţă
244 Când eram la maica fată , . . 4. 175
245 Variantă . . 2 s>s. + ... 8. 175
246 Altă variantă . . „a, 45 175-176
247 Feciorul pêně-ï fecior. e A, 176
248 Nici una nu-i frumoasă, . . , 24 176-177
249 Du-te dor, , >s.. . e 27 177-178
220 Cine ibovnică nare . . . . . 40 179-180
224 Cântaţi fetelor. . , . . . . . 82 180-181
Colecţianea I. G. BIBICESCU, 84
244
245
246
247
248
249
250
251
259
253
254
POESII POPULARE
Nevasta frumoasă . . |. + + + 5.
Variantă . . EE 2
Contra nevestei £ ou e w: |.
Variantă . . EE
Nevasta enesá ` SC setea LO
Variantă . e E nt? en S 12.
Altă variantă e 25.
Nevasta bet, . .. + + + „15,
Foicică-a bobului .. . H,
Contra bărbatului . . . . . „40.
Variantă . Stie A dei tau big
Altă variantă . . . s.. 19
Bărbatul bătrân . ..... 18
Bărbatul beat . . ze ee vald
Bărbat bătrân—Nevastă tânără . 9
Insuratul pentru zestre . .. . A
Prima variantă, . . .. . Al
A doua variantă.. .. . e
A treia variantă.. . . . , . AN
Soacra rea . . . . . 18
Strigă popa.. e.s.’ s yo EL
Bine-ï stă màándre[. ..... 5.
B. Gontra urituluí
Uritul-dragostea.. . ... + + 4.
Variantă . +o + . í. + . . 9.
Urit mi-a fost uritul. . . .. 12.
Crapă, Doamne, pământul . . . 9.
Du-te, méi urite. . . . . , + 8.
Soțul urit, . eee a + +28
Variantă .. „lt.
Altă variantă. . . . . . . 19.
Frundi verde a i bobului . se mat dna
Uritule, urit ec, ...... 4.
Foicică, foaie arsă.. . . . + 7
Versuri Pagina
185
186
187
187
188
188
188-189
189-190
. 190
. 191
. 194
191-192
„ 192
192-193
193-194
194
481
181-182
182-183
183-184
184-185
194
DIN TRANSILVANIA 483
No. Versuri Pa, ina
255 Argă-te focul urit.. . . , . „10 202-208
956 Nevasta fugită. .. . .,+ „ . 41 203-204
G. Varia
257 Fata cu pěrul tuns. .. . 2. 207
258 Variantă e . 3. 207
259 Boșantic. . ....,. - e 4. 207
260 Cine crede la muiere . .. 4, 208
261 Câte oale pe cuptor, . . . . + Á, 208
262 Punga mea. . EEN
263 Frumoasă ec. . .
264 Ferească Domnul.
265 Hora mare . . e.
208-209
. 209
„910
. 210
9
6
8
Ge
266 St&raci trocărași. . . . ... 8. 210
267 Mi-e ciudă de buna .. . + , 7. 211
268 Borghizeanul. . .. . , + . 7. 911
269 Mia făcut malca d'așa, . . . . 6 211-212
270 Statt feciori, . . . . . Q . . 4. 212
274 Nu mi-e drag. . . , . .. < 5. 212
272 Straci Braşoveni. ` e, 10, 213
273 Să-mi fie de sărutat.. .. , ., 7. 213
274 Damă. wé A S . .. 6 214
975 Strigătura, . EE 12. 214
276 Hora de cocoane. . . 3 . 4. 215
277 Eu la joc, malca la joc. , . . 9. 215
278 Na, Țigane!. ....... . 4, 215
279 Fetele . . .. . . . +. . A. 316
280 De cât së nu sciù juca.. . 4. 916
281 Hop, Rl. . . e.. e 14 216-047
982 Ca mândra sprâncenele . , , 8. 217
283 Voinicul beţiv. ..... 1119 211-218
284 Cântă cucul. . . e.. + . H, 218
285 De tref dile. . , . . + + e 219
987 Alta . , . . . . + ° RE
288 Aşa joacă nisce veri ,. ...
219
220
6
.. í
286 lu-iu-iu —| — Ç + e, 6. 219
4.
8
295
296
297
298
299
800
301
302
303
304
305
306
307
808
309
310
311
312
313
POESI] POPULARE
YVrrsurľ Pagina
AY, Ileano . . 4. 220
Pe supt deal .. .. . á. 220
Cu cumatra .. . - + , + 4. 221
Fusi din cale... . 6. 221
Du-te, bade. . 8. 222
Bate popa preoteasa. . 4. 222
La cârciumă în făgădău a, 222
Mi-a trecut risul şi gluma. .. 6 222-223
Taïcă părinte . e... 12. 2234
Coconiţă de la țară. der a ie “A, 224 `
S&racul prunarul . . . . . D. 224
Du-mă Doamne . _ + + + 4. 224
Babari la fete mari. , . « . 5. 225
Tot il beas... š „14. 225
Ce ai mânca . 2 4. 226
Mândra mea. . . SEn 5. 226
Ii sunt cătanele dragi. ea 6. 226
Cucule de la pădure . + . . , 5. 22q
M'au scos ele pe mine . .. . 8. 227
Te cunosc pe ochișori „10 227-228
Nu mai pot glumi ç . 3 228
Cu totul m'am DEE e 8. 228
Mort de sete Ç , 9 229
Ochii mei, zamă de pesce A 4 229
Racul-Broasca Q . . . 15 229-230
314 Am o soacră ca o scroafă . . 13. 280
314
331
332
833
334
VII. Colinde 5
—330 (Şepte-spre-qece colinde) 592 233-257
VIII. Cântece betrâncscă
Fata Biărbulesei , . . . . . . 139 261-267
Floarea DEE 92 287-270
Ileana Petrit.. . , + + + + . 61 271-273
Irina Pintet . . . . . . a . 71 273-275
DIN TRANSILVANIA 485
Versuri Pagina
Toderel, . . e. es . , . DE 276-279
Variantă. . Rio „e , 107 279-282
Altă variantă. . . . „ + + . 40 283-284
Gruia luy Novac , . . . . . 146 284-289
Gruia lut Novac . , . 875 289-301
Dorul lui Gruia. . , . . . . 137 802-306
Insuratul lui Gruia . . . , . 85 306-309
Gruix a lut Novac. . . +. . .163 309-315
Variantă. , . . . . . . + . 66 315-317
Pintea . + < sç e + o < e 62 817-819
Stoian și Vidra. . . . . , 78 320-322
Stoian și al sis e ù. . . 90 323-326
Manea . a geg en i 85 326-329
Mârza voinicul . . . . , + 101 329-322
Cocoana lui Stefan Vodă ` . + 74 332-335
Gheorghilas. . . . . . . . + 89 335-337
Salomia. . e. s a . A8 337-339
losif ca De e ç e < 42 339-340
Variantă. , , . e. + . . 21 840-841
Tatăl şi mama . . . . LI8 341-347
Mireasa moartă. , , , , , 43 345-347
IY. Diverse
Mach, de dușmane multe, . . 22 351
Raiu-lad .... . . 34 352-353
Dragi îmi sunt fetiţele e, 6. 353
Câte fete au mărgele . . . . 10 353-354
Pelin bau .... .. . 10. 354
Cine ma sărutat? .. . „+ 18 354-355
Cântecul bețivulut . . . . . 31 355-356
Vilean otrăvit. e 47 356-358
Aï séi dăm . . „n. 20 898-859
Fugită de la bărbat. , ... . 95 360
Soliorul meu. e.e. . . 13. 361
Dulce-ar fi viaţa . . . + . < 21 361-362
Nadejdea. . ©... + + + 18 362-368
486
POESI] POPULARE
Versuri Pagina
Veni moartea fără veste, .
Dragă mi-e .. een
Fă-mă, Doamne, n. + + + +
Gheorghe și Marija.. 2 + + À,
Sedëtoare . . EEN
Dragă vomice. , Ep
Aide să fugim GE
Dorul e mare câne ....,..
Cucule de la pădure. . . . +
Spune, dragă, maïcă-ta. .
Cuculeţ cu pana sură.. . »
Val de mine.. . . EE
Foaie verde de surcele. . . .
Undte duet", . .....
Oaie, oaie ocără. . . | l a..
Sărută-mă, bade Ioane. . . .
Pent-i omul tinerel. . +..
Iubesc o copiliţă ......
Nu te wta drept la mine. . .
Sărută-mă, mândro. .
Bădiță, cum te-am urit
Mariuţa, Marioară . < ...
Frunguliță bat-o bruma . .
Spune inimă.. . ,
Frumoasă e mândra mea . .
Frunqă verde stejerel
Săruta-te-ar pupăza . . + + +
De cât in călușeriă
Calușeri de pe Tirnavă . .
De cât să fii călușer. ..
Glod și tină ....., .
La Pasce in sërbštorr . + . .
Trage cu ochiul . . . . ., .,
Costică cu ochii verdi. .
Frunduliță iarbă mare. .
Cine șede pe vale. . . . .
Când eram în vremea mea. .
16. 363
18 364
6 364-365
17 365
17 365-366
23 866-367
15. 367
19. 368
16 368-369
16 369-310
17. 3⁄0
9. 371
6 371
10. 372
22. 373
4. 373
5. 873
5. 374
4. 374
5. 374
4, 375
6. 375
k. 375
4. 376
8. 376
13 316-317
8. 377
29. 378
8. 3:9
A, 379
4. 379
11. 380
8. 380
9. 381
12. 381
10. 382
6. 382
DIN TRANSILVANIA
No. Versuri Pagini
4(6 Foaie verde de secară.. . . . 6. 383
407 Mierliţă, mierliță .. . . , . 10 383
408 Frunduliță mărăcine. . . . 7. 384
409 Gânduri cuvioase . . . . . H. 38%
410 Nevasta văduvă. . .. ©. a 585
411 Frunşă verde șun spinac. . . 385
419 En ţi-am spus mândruţo. . . 5 ES 386
413 Cucule, pană galbenă. 6. 386
41% Toată diua trece-o qi . .. . 8. 386
445 Copilă secerătoare. . . . . ., 11, 387
416 Semunat-am trandafir, . . 6. 387
417 Să Du câne e 8. 388
418 Foicică tre. gutui. . . . 5. 888
419 Am iubit un biet băiat. 6. 389
420 Audi,mândro. . . e... 8. 389
421 Luaţi seama.. . e... . . A, 389
422 Astă-vară ee 6. 390
423 Sună nuna. .. ... 4. 880
424 Foaie verde lemn uscat ... 9., 391
425 Când if věd țiţele. . . . 6. 391
426 Pentru o mândră ca a mea. . 10. 394
427 Foicică ca tina.. .. .. e. 6. 392
428 Am o mândră ca o floare 5. 392
429 Frungă verde lemn sucit. . 8. 393
X. Schițe
430 Fârtat-Surată < . . . . . . .. 397-442
43: Ungurul in cântecele poporulut
român de peste munți . . . . „419-427
XI. Ghicitori
692 Ghicitori, . . . . e.. + . e . 499-439
XII. Note
433 Note ... ., EE 441-474
POESII POPULARE DIN TRANSILVANIA
APREȚIFRI ANTICIPATE
asupra
COLECȚIUNII BIBICESCU
Sumar.—Folk-lorul român. Poesia' populară cea
vechiu gi spiritul modern. Culegătorii trecuţi, cu-
leg&toril actuali; colecţiunea de versuri transilvă-
nene a D-lui I. G. Bibicescu. Transilvăneanul ai
străinătatea. Transilvăncanul și cătănia.
I
S'ar crede ca, si la noi, de veri-o 3—4 ant
încoa, literatura poporara a început sa se
bucure ca și in strainatate de o insemnatate
şi de o atențiune mult mai mare de cât cele
ce i se acordau pâna acum. Folk-loristis ro-
români, adică iubitorii şi cunoscétorit poesiilor
populare, se înmulțesc pe fle-care di, iar co-
lecțiunile carı se alcatuesc de unii şi de alții,
şi de toți devin din ce in ce mai numeroase.
Țăranul, baba betrână și lăutarul vorbareț,
ale caror traiste erai pline-doldora, spun ad. `
pe întrecute târgoveților, adica rnemțescilor «
de pe la oraşe cele ce sciu din moși-stră-
most, Conservatorii, bibliotecari: minunatelor
producțiun. populare, nu mai vor să fie în
490
POESH POPULARE
țările române ceea-ce erau de mult oamenii-
archivă, la poporatiunile indigene ale Ameri-
cev-de-Nord, oameni cari erati insarcinati a ţine
minte pe din afara tractatele ce se încheiau
între duoă tribun, intre duoë neamuri, și a
căror memoria era infailibila, diceai cei in-
teresati.
Dea, mulți din scriitorii noștri s'au hotărit
cu dragoste și cu plăcere a descarca de această
sarcina destul de grea pe ţărani și pe lautarii
cei vechi.
Hotarirea a venit la vreme. Spiritul mo-
dern, ca sa nu dicem spiritul positiv (de o
parte) şi moftangiu (de alta) al timpurilor
noastre a început să patrunda niţel câte niţel,
chiar şi pâna în cele ma: înfundate catune ale
țerilor române, Nici vorbă câ numitul spirit
provoaca pe unde pătrunde un curent de ci-
vilisatiune care poarta—civilisațiunea, nu cu-
rentul—aceeayi pecete de positivism și de
»moflangirlica ca şi spiritul care a provo-
cat-o.
Cum voip D-v6stra ca, în faţa unui ast-fel
de curent, inocenta, naivitatea, delicata fru-
musete a poesiilor populare să trăiască fără a
fi corupte, întinate şi la urma atât de pre-
schimbate, în cât cercatorul, dând mult cu
multul, sa nu poată a le mat recunoasce 2
Curentul a început së opere, și, din neno-
rocire, ca op ce lucru r&u, obiceiul prinde ră-
dăcin cu o înlesnire nu de bine vestitoare.
DIN TRANSILVANIA
Cine n'a audit bunioara, seara, pe lună, la
sat, cârdul de fete intorcendu-se de la pădure
şi cantând pe lună de se plec plopii de dor,
şi de o-dată, eşind din cârciumă deşteptul sa-
tului, fostul militar, cel care s'a țilivisat pe
la oraşe şi s'a albastrit la port şi la inimă că
se apropie si "at ride de doina fetelor, spu-
nendu-le că nu se mat dice acum
Trandafir, bujor frumos
Ce veste "mt aduct din jos ?
ci, cu ncmerită potriveala şi cu o poesie cu
adevărat moderna `
Posta vine și mi aduce
De la ea o bizea dulce,
Nu inmulțim exemplele. Cu acesta se poate
lesne ințelege cele alte şi se poate judeca ce
ar deveni cu timpul intreaga poesie populară,
daca ce! ralbastriu ar spoi baladele, doinele
şi legendele populare cu același spirit modern
ca cel de sus. Ce ar deveni Miorita sau Tlea-
na Cosinzeana, sait ori ce altă poetică crea-
țiune a bardilor necunoscuţi ai poporului ro-
màn, când S'ar vedea adi, revedute, adaogite
şi considerabilmente augmentate, dupa cala-
podul timpului prea şi foarte positiv ?
Se speria gândul, iar părul măciucă ti se
face, ne dicea mai alaltăien un sensibil şi in-
focat culegător de versuri poporare, înmar-
murescr v&dând variantele și adaosele ce se
fac poesiilor bătrâne; toate aceste preschim-
491
É POESII POPULARE
—— - — n
bari sunt nemerite si potrivite ca versurile cu
bizeaua, şi, daca peste veri-o càti-va ant, nu
vom fi strâns tot ce merita a fi pastrat, popo-
rul, țeranul care le-a produs odinioara, le va
strica şi le va corupe, impins fiind la aceasta.
de influența timpului de adı care numa: poe-
tic nu e.
Dec, pe lucru! "şi-au dis mulți din cer carı
sciu să preţuiasca frumuseţile versurilor bë-
trâne. Colecţiunile se inmultesc pe fie-care
di ; unele dintr'ensele sunt celebre, atât prin
cantitate cât si prin calitatea bucaților co-
piate cu toate variantele și in modul cel mar
fidel din gura țtranilor, lăutarilor, babelor—
babelor sub care zâmbea pamântul, când erau
tinere, şi carı multe v&dend și ma: cu seamă
multe simțind, multe sciù së povestească.
Mii de versun au scapat, mulțamita zelu-
lu scriitorilor culegstori, de uitare şi de co-
rupțiune. Cel puțin, daca adi toți admit, cu
Renan, că „poesia e lucru al trecutulu«, apoi
s'o pastram cu aceeaşi grija şi cu acelaș res-
pect, cu care pastrăm in museur până și cele
mai modeste unelte ale moşilor şi strămoşilor
noştri.
Ast-fel trebue să ' fi dis cer ce aü strâns
versurile, dicetorile şi basmele poporare, cer
carı au strâns ic: 12.000 de versuri, dincolo
alte mii ma: putine sau mai multe, ce. care
publica din când în când prin diare şi prin
reviste câte una sau mar: multe din poesiele
culese in toate satele țărilor române.
DIN TRANSILVANIA
Ne-a fost dat sa examinăm mai de aproape
dilele trecute una din aceste colecțiuni, Nu-
merul versurilor carı o alcătuiesc se urcă la
4.980 1), si sunt cu atât mai interesante cu cât
sunt din Transilvania, din țara Bârsei, DL
G. Bibicescu, unul din redactorii Românul,
le-a adunat în escursiunile facute prin acele
locuri tre: anı d'arândul.
Metodul întrebuințat de culegător ne pare
demn de imitat pe ori-unde cultura tëranuluí
il va permite. D. Bibicescu a ţinut, în al trei-
lea an al culegere: sale, ca țăranul sati të-
ranca să scrie singuri versurile ce sciaü, Nu-
ma ast-fel procedând, furnisori poesiet po-
porare primiaŭ de la folkloristul român
numerul otărit de creițan pentru numerul
otărit de versuri.
În urma, cu o religiositate şi cu un respect
superstițios, culegttorul transcria având în
vedere cadenţa şi rimele, aşa ca nimic nu s'a
schimbat, nimic nu s'a filivisat, trecând din
gura poporului pe hârtia omului citit.
Înversiunile violente, neregularitaţile, ri-
mele convenţionale şi adese-or: hazlie, dis-
preţul şăgalnic al gramaticei şi enigmele lo-
cuțiunilor poporare se věd la fie-ce pas, dând
de o parte proba cea mat puternică de ori-
D. Gion a cunoscut această colecțiune când ea
era abia la inceput.
Nota culegătorului,.
494
POESII POPULARE
gina pură a poesiei, şi depunând de alta în
favorul culegătorului şi consciinţer cu care
le-a adunat.
Pentru ca, vedeti D-voastră, nu e tocmai
mic meritul ce câştiga un culegător care °t
dă poesia luată din gura poporulu: întocmai
şi iarăşi întocmai cum a primito de la țărani.
Sunt în om și în special în casul de faţa, în
folklorist, un fel de veleităn iresistibile de a
îndrepta pe colea, de a schimba rima pe din-
coace, de a peptăna frasa cutare, de a întrema
proposiţiunea care schioapată si de a lamuri
elipsa obscura din partea cutare or cutare a
bucatet ce a copiat.
Luata în sine, fie-care din aceste corec-
Hun, din aceste estetice emendaţiuni, pare
ușoară și cu desavérsire incapabilă de a al-
tera şi de a preschimba întru ceva Pensemble,
totalul buchte, Acesta e raționamentul ce jet
faceai până mal acum veri-0 cáti-va ani
mulți din folklorişti: noștri. Intr’un rând,aceasta
prurigo emendandi, această ciudata pornire
de a îndrepta făcutul poetului popular ajun-
sese la not ca un fel de boală. Lustruiala lite-
rara, vacsul modern şi spilcuiala gramaticală,
luciaŭ în fie-care poesie poporara, care apă-
rea prin reviste, diare și volume de colec-
Hunt, Citindu-le, Jura: ca țăranii și bătrâni:
cântăreți carı le facuseră şi le diseseră în vre-
muri de nevoe saù În ceasuri de veselie, tre-
buiaú să fi sciut multe si merunte, şi să fi pu-
DIN TRANSILVANIA
tut sta cu erudițiunea lor alături de ori-care
învăţat al facultaţilor,
Astădi, nu mai e ast-fel; mâncărimea de a
cârpi, văcsui si modernisa a dispărut. Tot
cred că versurile trebuesc date ast-fel cum le .
dice ţăranul, că ori-ce preschimbare, fie cât
de reuşită, nu e la locul ei, si că în fine poe-
sia poporară nu merită, cum dice poetul
frances :
Ni cet excès d'honneur, ni cette indignité
In colecțiunea Bibicescu, pe lingă versu-
rile care cântă iubirea şi natura şi carı se gå-
sesc cu puţine variante la tot poporul român
de la munte până la mare, se află aproape
duoë mii cari sunt proprii ale Românilor tran-
silvăneni. Intr'Ensele cititorul vede plângerile
străinătăței şi durerea flăcăulu, când pleacă
în armata străină, departe de casă şi de ţară,
pentru a muri apărând nisce interese care nu-
mai ale lu nu sunt şi nu pot să fie. Resfoind
caietele D-lwu Bibicescu, întâlnim la fie-care
pagină asemenea versuri. Rare-ori, scriitorul
care ar dori să zugrăvescă. portretul tëranulu `
român de peste munţi, va întâlni documente
mai autentice, ' mai amenunţite și ma fru-
moase de cât aceste Goes, Iubirea părinților
şi mai cu seamă cea de mumă, dorul.de casa
părintească, ura, orașelor și străinătăței sunt
cântate ic. cu naivitatea durerei poporare,
dincolo cu o elocință și cu o putere nease-
496 POESI] POPULARE
muita, mai departe cu o mânie care denota
virtutea şi vecinicele aspirațiuni ale poeţilor
poporari, adică ale ţăranilor, în care s'aă per-
soniflcat tot-d'a-una simţimântele întregului
popor.
Jelcui-m'aș, jelcui
Jelcui-m'aș munţilor
De dorul părinţilor
Jelcui-m'aș Hori" or
De dorul surorilor
Si mat departe, tëranul disperat de conti-
nuitatea suferințelor, esclama :
Du-te dor, du-te durut
Boală făr' de crețământ!
Pentru a "şi-l alina, poetul dice :
Dragă frate de departe,
Trămite-mi o tir de carte,
Fie scrisă cât de rën
Numai so pot citi ei.
Dar vai şi iaraşi va! Cărţile nu vin, veş-
tile nu sosesc și s&rmanul înstrăinat nu scie
pe cine şi cum să mat întrebe de starea pă-
rinţilor, de fiinţa fraților :
Trandafir de pe cetate
Spune maichi sănătate
Că de mine nare parte
N'are parte că 's departe.
Şi într'alt loc :
Brăduleț crescut in urmă
Rei e, Doamne, făr'de mumă !
DIN TRANSILVANIA 497
j De “1 călca din urmă n urmă
Din straini tot nu H faci mumă
De “i călca dia flori in flori
Din stiainal nu "pi faci surori.
Ca:
In casa micuţii mele,
Mâncum pâne de secara,
Cernută cu sita rara,
So mâicam cântând pafară.
In casa străiuului,
Mauânc påse și beau vin
Si parcă mănâuc venin,
Måne påne de si deasă
S'o manânc/plângend prin casa.
De ce? — Poetul răspunde cu adânca in-
tristare ` pentru ca, dice el:
Casa muicuşoarel mele
Pe din afara 'I cu tiuă
Şi `n luuntru cu odină;
Iar casa st: ăinului
Pe din afară-i cu var
Si "nlauntru cu amar.
Şi mai la vale, dând cuvântului străin fru-
moasa accepțiune pe care o intâlnim şi în
cronicari noştri, poetul strigă cu mânie şi
durere :
Străină st ăinatate
Avusei de tine parte
Ocoli. ţerile toate
Su de bine navul parte.
Bolnav de dor şi de cumplitele marşun mi-
litare, cântate ma cu amenuntul in versuri'e
Colecţiunea L G. EIPICESCU. 82
498 POEŞII POPULARE
despre care vom vorbi in numărul viitor, poe-
tul dice :
Măshiran de pe cetate
Nu më dejăria 'mpărate
Că nam tală su mé cate!
Iar iubite. pe care mo uita nici o-dati si
care vine în toate aceste versuri dupa muma,
a duoa, poetul D dice :
Eu më duc, måndruțo, mâne
Dorul meu la tine rămâne
Mil grijeşte, mândro, bine
Si mi-l leaga, mândro, leagă
In corn de năframă neagră.
In fine, ca in toate bucaţile de jalnică des-
parţire, după ce "şi-au luat cu lacranu diua
bună de la mumia, tata, frați, surori si iubită,
poetul tërei stramoşesc: din care se duce cine
scie unde:
Ah! Ardeal, ţară frumoasă
Rëmár, dragă, sănătoasu!
Că pän of mat intra `n tine
N'o fi astui, nice mâne,
Acestea şi altele sunt documentele, culorile
cele vi şi întristate cu care pictorul sau scrii-
torul ar putea sa faca portretul transilvanea-
nului fața cu strain&tatea,
Un alt portet, alte simțimânte, cele cart is-
bucnesc din inima lui când aude de rcătănieu
le vom studia in numerul viitor.
DIN TRANSILVANIA 499
II
Dederam, în Românul de Dumineca trecuta,
câte-va din versurile colecțiune: Bibicescu și
stăruiram asupra frumuseți. portretului care
aparea dintr'nsele pentru cel care ar voi sa
zugravească pe Românul transilvanean ratăcit
în «straina strainatate».
De rendul acesta, vom spicui în aceeaşi co-
lecţiune un mic număr din versuri, cântate de
popor într'o”dureroasa circumstanţa ` aceea a
plecari la miliția, a despartirit de parinți, casa,
sat şi foarte adese ori a desparţirii de ţară a
bietulm flacau.
Jalnica tragedia a «catăniei», pohodul cá-
tre marginele imperiului austroxungar despre
miada-noapte şi despre miada-di, ap fost cân-
tate de poeţi necunoscuți a. poporulu român
de peste munți şi mai des de cât durerile in-
strainarii. Portretul ce reese dintr'Ensele e mai
vii, mai puternic şi mai bogat în culon. Po-
porul a simţit mai adânc jalea catănien'de cât
jalea înstrainaria, şi drept aceasta, cântareții se
au realisat mai cu belșug, in versun cu atât
mai frumoase, cu cât sunt mai simple, cele ce
colcaiau în pepturile românesc,
Simţimintele care înfierbânta pe ţăran când
e luat de catana, sau slujesce ca atare, sunt
cântate pe rând. Mânia, blestemul, rugă-
mintea, descuragiarea, desnadajduirea vin u-
I nele dupa altele. Poetul ma perdut nic. unul
500
POESI] POPULARE
din momentele psichologice ale deosebitelor
starı şi intemphn in care catana s'a gasit.
Ma ânttiu dz toate, téranule patruns de in-
semnatatea «cătanier»,
D'o ploua ploaiă cu sânge,
El şi-ia pușca și se duce,
Pușca o iubesce, e mândru de dânsa, dar
nu ca së ajute cu ea la binele și slava altora,
dice densul ca:
Pușca im! este mând:uţă
Săbiuţa nevastuja,
ci, ca si haiducii legendan a Românilor de
dincoace de munti, el se indragesce cu pușca
când il scoate din pepeni obladuirea straina.
Când pamentul i së face negru inaintea ochi-
lor şi par'ca ii fuge de sub picioare de amar şi
de suspine, ţăranul s'aventa spre munte cu
puşca la spinare. Atunci o poarta pentru el și-i
pare mai usoara ca fulgul. Cândinst o poarta
pentru alţii, când e catana, puşca il deşeala a"
doboara :
Eet, mândro, în deal la cruce
De veji Neumjul cum mă duce,
Fără pită, fără sare
Numa cu pușca 'n spinare.
Dela patru pân la dece
Pușca prin spinare-mi trece,
Şapo, cum sa placa flacaului cătănia in
rt depirtate şi cu mila straina când scie și a
cântat din copilariă la ce cauta së se aștepte
DIN TRANSILVANIA
de la ce: care catinesc? Cele sése versuri ur-
matoare, cart alcatuesc un tabel plin de poesii
tristă şi pstrundătoare, n-au spus cu prisos fe-
ricirile catanien si ceea ce ese la urma urmelor
dintr'ënsa.
Poetul iñ spune ca,
Pe din jos de Sighișoară
Trage-o citană să moară;
S'așa trage de cu mila,
Că moire fară lumina;
Ş'aşa trage de cu jale,
De stau apele pe vale,
Cu toate astea, trebue sa se ducă, pleacă cu
singura speranța ca, poate, ca prin minune, së
scape de focul r&sboaielor şi së se ma intoarcă
o-data p'acasa, la parinti or: la iubita,
Aşteapta şi așteaptă mereu; ani: trec, gån-
dul cătane: e tot acasa, sferşitul slujbe nu mai
sosesce, Atunci, catana se roaga cu lacrimele
în voce:
Cipitane Solomoane,
Lasă-mă de la cătane
Că părinţi! "mi-au mwit,
Boil in jug a 'mbătrânit,
Plugul mi s'a ruginit
Don `n eut a putreĵit.
Şi când rugaciunea i să isbesce ca de stânca
de piatră, iar vorba nu în seama i se ia, ci pe-
depse it pricinuesce, flăcăul simte că mânia îi
sguduie firea şi blestema cu foc şi cu pară de
Sot
POESIÝ POPULARE
së duce pomina şi s'aleg puzderiile de pute-
rea Neamţului.
Bate-l, Doamne, şi-l trăsnesce
PAI care më cătanesce;
Bate-l, Doamne, cu mâniă,
Dat de ma pus pe hârtiă,
Si ma scris la cătăniă;
Cine ma făcut cătană
Sa nu st mai dea de pomană.
Notatı puterea si inverşunarea versului ` «Så
nu Lei mat dean...., Poetul nu së mulţumesce
al blestema așa în cât alții, rudele și priete-
nit, sa nu 1 mar dea de pomană; blestemul ar
fi atunci prea usure, — ci el însuși, el care are
mai mult interes decât ori-care altul pentru
a lut propriă ispăşire së fia adus și pedepsit de
Eumenide, de fatalitate, de soarta (pe alese), să
nu poata a da de pomana. Firea Românului
însa e blajină și dulce, numai când n-a ajuns
cutitul la os, atunci rugesce de mânia. Uitând
blestemul, flacăul se gândesce tot cu dor și cu
iubire acasă, la parinți şi 'n deosebi la mumă ;
Caci, pe aceasta, după cum am spus si ?n rên-
dul trecut, poeții din tara Birsei, ca şi toți
poeţi. populan români, o cântă mat cu drag si
mat mult de cât pe tata.
De altmintreh,jiubirea de mamă în poesiele
poporare, la popoarele neo-latine, întrece cu
foarte mult iubirea de tata. De când Virgiliu;
în a patra a sa egloga,—echou fidel al poesii-
lor populare ale Campaniei și Laţiulu: — dicea
DIN TRANSILVNIA 503
cu inimitabila- dulceaţă : Incipe, parve puer,
risu cognoscere matrem, poeti necunoscuți 31
popoarelor de vița latina au cântat cu mai
multă placere iubirea de muma, co ea este
mai în inima omulu, de cât toate cele-l'alte.
Dilele trecute, când vorbiam de dorul
transilvaneanului instrainat, in esemplele ce am
dat, tot muma era persoana din familiă catre
Care se îndreptau toate plângerile și toate des-
tăinuirile poetului.
Şi, ca soldat, poetul tot mume: se va adresa
ântâii, şi ma mult şi mar cu foc:
Trandafir de pe cetate,
Spune maichii sănătate
Că de mine n'are parte,
N'are parte că 's departe
Că ' slugă pe nouă at,
La "'mpăratul Neculai.
Comparați aceste versuri si altele de felul
lor din poesia poporară româna cu jalnica ru-
guciune ce face soldatul frances ranit şi in
momentul d'a-şi da sufletul unui leat al săi:
Soldat de mon pays
Ne le dites pas t-à ma mere
Mais dites lui plutât
Que je suis t-ă Bordeaux
Pris par les Hollandais
Qu'elle ne m'verra jamais.
Aceeaşi durere, aceeași iubire, aceeaşi sim-
pla şi sublimă abnegaţiune a flacaulu; fiul nu
vrea să omoare cu vestea morții lu pe biata
504
POESI POPULARE
măicuţă bëtrånă «cu brâul de lânăn, carë în-
covoiata de durere și cu ochi isvoare de la-
crimi, îl petrecuse pentru ultima oară, in ân-
tâia di de cătanie, de la satul stramoşesc la
orașul în care îl aştepta cazarma.
De plâns şi sfaşietoare privelişte! a carei
poesiă poetul din țara Birse: n'a scapat”, căci
şi el qice :
Săraci feciori de la sate
Cum iï cară la cetate
Tot cu carăle 'ncărcate!
Din d&ratul carului
Muma păcurarulut.
Cele duo& versuni din urmă sunt d'o elo-
cinţă superbă si induioșata ; ar trebui picto-
rulu antica paleta spaniolă pentru a da talen-
tulu s&u jalea st adânca durere a mume,
De tata, poetul vorbesce man rar şi nu cu
aceeaşi patrundétoare efusiune. P’icı pe colea,
se gasesc versuri ca urmatoarele :
Cutănia cul e dată
La copilul fără tată.
Am vëdut mu sus cum vorbesce catana
iubitei sale; pentru surioara, iata o parte din
dialogul unei suron cu căpitanul fratelui său :
— Căpitane lancule
Unde duci cătanele?
— La Sibir, sermanele
— Nu le băga tare `n foc
Cam un frate la mijloc.
Ast-fel sunt versurile colecțiunei Bibicescu în
DIN TRANSILVANIA
parțile car: daŭ acestei colecțiuni insemnătatea
sa propria. Instrainarea si cătânia sunt cântate
cu belșug si adesea-ori cu o minunată şi pro-
funda poesie; poetul simte cu putere cele ce
dice, si, fara vorbă lungă, fara flori şi pregă-
tiri, el ne spune durerea și jalea tinerilor cari
se plâng departe de ce: cari it iubesc,
Pe lângă aceste versuri, vin cele cari cânta
natura şi amorul si car. sunt comune intreget
romànimi.
Cu privire la felul traiului ce duc cele-alte
popoare din Transilvania, Unguri, Nemti, Så-
cui şi Sasi, nu găsim de cât vr'o 10—12 ver-
suri, cam ca cele urmatore:
— Trandafir, bujor frumos
Ce veste "mi aduci din jos
— Eu vaduc o veste bună,
Că mor Unguri! de ciumă.
Şi ’ntralta porte:
Foiă verde s'o lalea
Ungurime vreme ren
Ce cătași în țera mea,
Ia-ţ, hamul și prașta
Si te du în [éra ta
Şi “ fa casă de gunoiu
Si-o freacă cu usluroiu!
Admitem că aceste versuri sunt culese din
țera Birsei şi anume din Vălcele (El&patac).
Ele se completă, se comenta și pot fi intelese
cu ajutorul colecţiunilor facute si "n cele-alte
ţinuturi ale Ardealului.
505
POESI] POPULARE
Facutu-s'au aceste colecțium ? şi déch san
făcut unde’s? Risipite de sigur prin diare,
mici broşure, reviste, alte carți cu alte subiecte
în carı autorului n-a placut së încadreze po-
esi poporare culese de densul.
Cel care ar voi să ei intemeeze nn studii
al sei pe poesiile poporare române în deobşte
transilvanene, muntene, moldovene, basara-
bene etc. etc. "şi-ar sfârși viéta înainte d'a
aduna bucuţile de care va avea neaparata tre-
buinta.
Şi daca pâna acum trebuința unu dar de
literatură poporara şi poesiă poporară româna
un fel de Melusine sau Iușiră-te Mărgărite
nu sa simțit cu tari, adi nu mai e asa deloc,
de fel. Toţi au poesii pop rare în cartoane,
toți eşind la téra pentru o s&ptemâna ori două
ţin s'aduca două-trei Poel poporane, ori
basme, ori legende, on ghiciton, on descân-
tece, ori superstițium, în fine ori-ce facut al
inteligenței şi imaginaţiunii ţăranului, Adese
culegetorii le publica di quà, di là, di sù, di
giù, în toate părțile pe unde se nemeresce sa
le sfâriă praştia fantasiei sau preferințelor lor
politice. Pas pe urmă de le gasesce! Bene-
dectin sa fi, şi tot te ahtiezi peste cât-va
timp de cercetari, adesea-on zadarnice.
Din contra ne pare că o revista, un fel de
repertoriii metodic al bogaţielor poporare ar
inlesni foarte sarcina viitorilor folklorişti ro-
mâni. Intr'Ensul s'ar trece cele ce se culeg pe
DIN TRANSILVANIA
blica din noŭ cele ce au apărut prin ziarele
politice, adi uitate și negasibile.
Pe linga aceasta centralisare practica și
prin urmare foarte folositoare, ar mai fi şi un
control bine fac&tor pentru ceea ce privesce
autenticitatea poesiilor poporare culese de u-
ni cu prea multa fantasia și libertate. Folklo-
sti s'ar obicinui cu timpul a nu considera ca
adeverate poesi. poporare de cât pe cele ca-
rora repertoriul le va deschide coloanele sale.
In fine, un alt folos ar fi supraveghiarea și în-
frânarea une industrii, care a născut de cu-
rând, care denatură literatura poporara ro-
| mână, traind din spinarea e: și esploatând
di ce trece de actualii folkloristi si s'ar pu-
d SD s p
gustul ţăranului si claselor modeste ale popo-
rulu. Repertoriul ar fi la pândă pentru a
semnala pe ce: cari pocesc basmele române,
De altmintrelea vom reveni asupra acestei
industrii. In așteptare, noi credem că trebuința
acestei reviste sau ziar de literatură emina-
mente poporara e adi în deobște recunoscută
și ar fi poate de datoria ministerului instruc-
tiunei publice sati Academiei să °] dea la lu-
s
mină ad majoren populi gloriam.
(Românul din 1883) GION.
— =.
507
508
POESI] POPULARE
IH
CONFERINȚA D-lui BIBICESCU
Sâmbata trecuta, d. Bibicescu a ținut o confe-
rinta în saloanele societații Concordia română.
Subiectul conferinţei a fost: Poesia poporului
român de peste Carpati.
„Pocsia moare, a dis conferențiarul, citând
pe filosoful, mere în secolul nostru mate-
rialistu când economia politică proneaza peste
tot. Dar, dacă ea moare în mijlocul popora-
tiunit orașelor, apoi nu este tot așa și prin
sate, cătune, la câmp, pe munţi, în pădure,
Acolo omul traesce intr'un contact intim cu
natura şi cânta, cum cântau stramoși! st,
doinele oe dor.
Acolo legaturile cu frumosul şi cu máretul
nu Sai rupt, nici. de operațiunile de banca,
nici de camata, nici de gheșeft.
Codrule, codruţule,
Deschide-ţi cărările
Să-mi duc supărările.
dice un cântec cules de d. Bibicescu, în anul
curent, în călatoria sa la El&patak.
Am ascultat cu mare placere poesiile cu-
lese de conferenţiar; am aplaudat pe culegă-
tor, când daa reproşa societații române că nu
se îngrijesce de loc de acéstă avere a popo-
rulu nostru care së duce și piere, fiind-ci nu
DIN TRANSILVANIA
së aduna de nimeni. Indemnul facut de d. V.
Alexandri n'a redeşteptat societatea din nepa-
sarea er culpabila şi comoara poesiclor noastre
naţionale rëmàne lasata sub paza memoriei
betrânilor, care "şi-au trait traiul și së totduc,
së tot duc, ducend cu denșii si tesaurul naţio-
nal de care nimeni nu-i intreaba.
Printre ma multe bucau adunate de d. Bi-
bicescu, am reţinut in memoria un gingaș
giuvacr al geniulu popular. Iaca-l :
Bădişor depărtișor
Nu-mi trimete-atâta dor
Pe pereu și pe isvor.
Trimete-nu mat puţiutel
Şi vin, bade. tu cu el.
Vin, bădița, când gândesc,
N'aștepia să te doiesc!
Care din poeţii noştrii de astadi nu Par invidia
şi care din iubitorii frumosulu nu va fi în-
cântat audind aceasta gingașa improvizațiune
populara ?
Mulţumim din suflet autorului operelor :
Mişcarea poporațiunii în România; Cát su-
fer țăranii, etc., de aceasta ora care ne-a da-
ruit'o.
Uram së fia indemnul s&u tot asa de folo-
sitor cum a fost folositoare una din operele
sale, care a indemnat pe d-nii. Felix, Istrate,
Finkelstein, etc., de a ne darui cu operele lor
privitoare la cestiunea vitala relevata prin ini-
iativa activului redactor al Romiânului.
Telegraful de la î Octomhe 1882,
510
POEsII POPULARE
IV
APREŢIERI IN CĂRŢI DIN STRĂINĂTATE
In La Romania illustrata (Ricordi di Viag-
gio) de Bruto Amante (Roma, 1888) së a-
mintesce colecţiunea Bibicescu în mai multe
locuri.
Ast-fel la pag. 46—47 citim următoarele:
„In Transilvania, înfloresce literatura po-
pulara, inspirată de durere si de patriotism.
Munteanul, apasat in cele ma: scumpe ale lu
simțiminte, nu traesce de cât cu inima plina
de amintirea fraților departaț şi incredințează
cântecu-t melancolic munţilor pitoresca, flori-
lor alpestre, cum së spune într'o foarte fru-
moasa strofă, pe care impreuna cu alte cântece
inedite îm fu dat so citesc, pe timpul şedere:
mele în Bucuresci, de d. I. G. Bibicescu, de-
putat în Parlamentul român şi distins redactor
al Românului.
Jeicui-m'uș, jelcui
Jelcui-m'aș munților
de dorul parinților.
Jelcui-m'aș florilor
de dorul surorilor,
„La Bucuresci, distinsul deputat Vasile imi
vorbi îndelung despre insemnatatea şi întin-
derea lucrărei inedite a lu Bibicescu. Acesta,
la 7 Octombre 1882, tinu la Bucuresci o
DIN TRANSILVANIA
centrele cele mari, pe când la ţara, în modes-
tele sate românesc, së pastrează tot frumoasa,
viua, reală si cu multe exemple, dovedi vitali-
tatea şi frumusețea poesie: populare române«,
Au măi scris şi alte diare asupra acestei co-
lectiuni, în urma conferinței ţinuta. Nu repro-
duc ênsă apreţierile lor, de şi toate sunt care
de care mai favorabile, de vreme ce nu am la
conferinţa aplaudata în care demonstră ca
poesia populara, din multe cause, dispare în
îndemâna acele diare.